Cuvantul Legionar nr. 52, noembrie 2007

“Dacă vor tăcea acejtia, pietre e vor jiripa. 
EP Domeplet dp d 70 4 


CUVANTUL 
LEGIONAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 


Anul IV, Nr. 52, NOIEMBRIE 2007 Apare la jumătatea lunii 1,5 RON (15.000 lei vechi) 
Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


CUPRINS: 








Ritudini Minoritarii rromi Suntualietate Cugetări — Petre Ţuţea (Il) 
Zip-rag prin Cputală Biserici (II) * Atari Megleno-românii 

Carte fpionară "Cărticica şefului de cuib"(V) Zip-rag pre mapamond Două capitale 
Fatzruiu Familia Zelea-Codreanu Coneud, Diverse 

Document Presă legionară interbelică (1) Fugta Pedactiei 





NAȚIONALIŞTI! Veniţi să cinstiți cu prezența voastră neuitarea în veci a eroului-martir 








TÂNCĂBEŞTI-DN1, km 30! 


al Neamului Românesc, CORNELIU ZELEA CODREANU, la locul asasinării sale, 


Autobuzele pleacă de la Hotel Ibis de lânaă Gara de Nord, 30 NOV. 2007, ora 12. 






Editorial: APOCALIPSA DE LA TEŞU CITIRE 


În sfârşit, cu ajutorul unor persoane "de bine”, 
vălul necunoaşteri istoriei neamului românesc este 
înlăturat şi lumina adevărului dezvăluie lucruri care 
ne umplu sufletele de mândrie şi recunoştinţă 

Suntem informați de neobositul şi veşnicul 
„informator”, di. - fost tovarăş - Teşu (folosesc 
doar prenumele, bănuind, sperând, că este unic în 
România şi, desigur, ultracunoscut), că târgul sau 
oraşul DOROHOI a implinit 600 de ani, vezi bine 
de la atestarea documentară, lucru de altfel 
neprecizat în text 

O să fiu acuzat că am făcut "un fix” şi tot mal des 

"mă ocup” de activitatea publicistică a domniei sale 
(nu ştiu dacă există exprimarea tovărăşiei sale) 
Cred că ințelegeți, aș fi fost bucuros să nu fi avut 
ocazia, dar domnia sa este prezent în media 
românească cu tot felul de "lucruri drăguțe” care 
chiar dacă nu au legătură cu istoria decât în 
măsura în care muzica lăutărească are legătură 
cu muzica simfonică, intoxică prin denaturarea 
adevărului opinia publică şi mă obligă să îl 
contrazic. Faptul că lupta dintre noi este total 
disproporționată, domnia sa având la dispoziție o 
mitralieră care trage zeci de mii de gloanţe pe zi 
(“Ziua”), lar eu îi răspund cu un pistol "cu apă” (nici 
măcar “apă tare”), nu mă descurajează, şi nimic nu 
mă poate opri — decât, ştiţi bine, să zicem o maşină 
“scăpată de sub control”. 

Di. TEȘU vrea să ne convingă - pentru cine 
are urechi de auzit - că acum 600 de ani nişte 
gospodari-ostaşi, _ MOLDOVENI, şi nişte 

ri-ostaşi, EVREI, s-au întâlnit în vatra 





viitorului sat-târg-oraş: unii veneau dinspre N-V 
şi alții dinspre S-E. 

S-au oprit la "linia de demarcaţie” care conținea 
în interiorul ei spațiul neutru; acolo şi-au lăsat săbiile 
Şi, păşind în teritoriul destinat tratativelor, s-au privit 
pentru prima dată în față. 

ŞI unii şi alții erau conştienţi de drepturile asupra 
locurilor ce îi înconjurau, şi unii şi alți au înțeles că 
dacă vroiau să facă aşa un Dorohoi, trebuiau să lase 
deoparte lucrurile care îi despărțeau şi să pună în 
valoare lucrurile care îi apropiau 

Un val de sentimente pozitive ca un fel de 
dragoste i-a cuprins pe cei prezenți, s-au îmbrățișat 
şi s-au hotărât să se pună pe treabă. Deci cam pe la 
1407) 

Nu trecuse mult timp de când Bogdan |, primul 
domn de sine stătător al Moldovei murise (1365) şi 
bătrâni din sânul comunității evreieşti îşi mai 
aminteau cu nostalgie de acele vremuri glorioase, 
când, în plină tinerețe nestăvilită, alături de voievod 
gpniseră din Moldova pe voievodul Balc, vasal al 
regelui Ungariei, Ludovic | De Anjou. 

"Cete” de evrei luptaseră şi mai tărziu sub domnia 
lui Petru |, primul din familia Muşatinilor, iar acum, de 
vreo şapte ani, aceleaşi formaţii de luptă care se 
evidențiau prin vitejia lor apărând pământul 
"strămoşesc”, îl slujeau pe Alexandru Cel Bun, Într-o 
veche tradiție țransmisă din generaţie în generație 
de la legiunea romană de palestinieni, cazată în 


Oltenia pe la 101 = Hristos. 


Noador Deta 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 P2! 





Timpul a 
trecut, dar tradiția 
| s-a transmis, fără 
| să exagerăm, 
până în ziua de 
astăzi! (istoria 
| alternativă?). 




















Dar să ne 

ia] întoarcem la 
vajnicii 

întemeietori ai 





Dorohoiului; şi-au 
făcut ei un plan 
N de acțiune: 
trebuiau să 
defrişeze întâi 
codrii ce le 
acopereau locul 

Şi unde mi s- 

















au pus, măre, la tăiat 


pădurile, umăr la 
umăr (obicei transmis 
până în ziua de 


astăzi), şi îți era mai 
mare dragul să vezi 
cum se  întreceau 
tinerii evrei şi tinerii 
moldoveni în 
concursuri 
cronometrate; 
vădindu-şi puterea şi 
îndemânarea. 

La vremea 
respectivă singura 
sculă utilizată era toporul. Problema era că le 
trebuiau şi “cozi de topor”; nu ne îndoim că de 
atunci au căutat printre români persoane cu acest 
supranume. Istoria nu scrie nimic în acest sens. În 
prezent poate constata oricine că "meseria” 
aceasta este practicată de foarte mulți români, 
este bine plătită şi nu îţi trebuie decât un "obraz” 
de porc şi o conştiinţă de hienă, te faci repede 
observat de cine trebuie declarând, ca în cazul 
de față, că "Ia întemeierea-şi inflorirea acestui 
târg au contribuit din plin şi evreii” şi aştepţi 
liniştit "contribuţiile" financiare din care să-ți 

” rotunjeşti contul; încerci să acreditezi ideea că 
"holocaustul" ar fi început la Dorohoi, dar onorabilul 
Teşu îți atrage atenția prin titlul articolului domniei 
sale că aici ai zbărcit-o, nu ai nimerit pe "tiparul" 
potrivit din timp de urmaşii coloniştilor evrei de la 
Dorohoi din 1407! Orişicum, despre "teribila şi 
sângeroasa răfuială” din 1940 evocată de autor, vom 
mai vorbi, 

Să ne întoarcem acum la "istoriile” cu 
întemeierea Dorohoiului: au “defrişat împreună 
pădurile cele. două comunități, făcând loc viitorului 
oraş şi. terenurilor pentru culturile agricole, 
Primăvara, la sărbătorile aratului avea loc o întrecere 
a hărniclei şi cele două comunităţi îşi desemnau cel 
mai bun gospodar, înhămau la plug câte şase 
perechi de boi, românul spunea "Doamne ajută!”, 
evreul zicea ceva care nu se înțelegea, fiind în altă 
limbă, deci “cronicarul” a omis să prezinte 
traducerea, şi arau fiecare ogorul lui! Semănatul se 
făcea fără "tam-tam", dar la cules întotdeauna 
apăreau divergențe; erau unii care la un moment 
dat se obişnuiseră să culeagă de unde nu au 
semănat, lucru care a rămas în tradiția unora şi îl 
practică şi în ziua de azi fără ruşine. 

Pomeneam mai adineauri de "gospodari-ostași”: 
Moldova timpului avea o renumită armată de oameni 
liberi, de țărani proprietari ai pământului pe care îl 
munceau şi crescători de vite; când țara era în 
primejdie, clopotele bisericilor băteau "în dungă”, ca 
la mort sau ca la foc, iar toți cei capabili de a ține o 
sabie În mână, sau un arc, sau un topor, sau o suliță, 
călări sau pedestru se adunau şi formau armata țării. 

Dintr-o modestie greu de înțeles, până acum 
nu s-a dat în vileag faptul că la toate marile 
bătălii dinaintea şi de după apariţia Dorohoiului, 
împotriva turcilor, tătarilor, polonilor, ungurilor, 
şi câţi or mai fi fost, evreii de la Dorohoi, ca şi 
mulţi alții de care vom afla în curând, au luptat şi 
au intemeiat cetatea Sucevei, cetatea Neamţului, 

cetatea Albă, cetatea Multicoloră! Astfel, să 
ui naționaliști ranchiunoşi că 
pretențiile actuale de a ne învăța limba 


Pag. 2 





= APOCALIPSA DE LA TEŞU CITIRE 








română, de a ne impune tot ce vor şi ce le 


convine sunt absolut îndreptăţite prin contribuția 


de jertfe la neamului 
românesc. $ 

Vitejia s-a transmis până în zilele noastre şi avem 
exemplul ostaşului din Dorohoi care - după cum ne 
comunică di. Teşu în acelaşi articol - s-a aşezat cu 
pieptul gol în fața ofițerului român, să îl salveze de 
gloanțele unei patrule 
bolşevice la cedarea | 
Basarabiei şi Bucovinei în | 
1940. 

Cine se  indoieşie de 
afirmațiile d-lui Teşu greşeşte [BB 
grav: înseamnă că nuj 
cunoaşte altă epopee eroică | 
din timpul retragerii din 
Basarabia cedată în anul [3 
respectiv, când populația 


eroice propăşirea 











evreiască din Basarabia şi Bucovina de nord a 
apărat cu arma în mână soldaţii şi ofițerii români 

Aţi auzit de o carte documentară scrisă de un 
basarabean prezent la retragerea armatei române 
din Basarabia cedată la 1940 de criminalul Carol 
al II-lea? Unul, cică PAUL GOMA? Păi ăsta, cică, 
martor la dezastru, şi mulți alții, vorbesc de 
ostaşii evrei în armata română care au dezertat în 
noaptea cedării, cu armamentul şi muniţia din 
dotare, -au format grupuri. cu care au atacat 
trupele în retragere şi populația civilă creştină. 
Mai susține unul, cică istoric, unul, BUZATU, care a 
studiat faptele timp de trei ani în arhivele armatei 
române: "contabilizând” din rapoartele oficiale, 
ajunge la cifra de 42 000 de ostaşi şi sute de 
ofițeri şi subofițeri care nu au mai ajuns prezenți 
pe nicăieri, decât poate în rail Populația civilă, 
estimată la câteva sute de mii, nu a fost niciodată 
"contabilizată”! 

Noi nu îi vom crede niciodată pe alde Goma, 
Buzatu şi alţii! Noi îl credem pe jupân Teşu; el 
este obiectiv! Ne va spune in curând că titlul lui 
Goma ăla, "Săptămâna Roşie”, era roşie de Sângele 
ostaşilor români-evrei care se aşezau in fața 
ostaşilor rom. omâni, cu pieptul gol, pentru ai 
apăra de ostaşii sovietici care, zic unii, au respectat 
în acest sens înțelegerea, neatacând armata 
română 

Că, mai tărziu, după "Săptămâna Roşie”, ruşii au 
asasinat sate întregi, după ce îi puneau să îşi sape 
singuri gropile comune, asta este altceva! E 

Să revenim însă în istoria Moldovei, la vitejii evrei 
din Dorohoi, care au participat cu "cetele" lor de 
ostaşi la marile lupte de supraviețuire a formației 
statale a Moldovei, părtaşă la stăvilirea invaziei 
otomane spre apusul Europei creştine. 

Vom afla nu peste mult timp de participarea, 
"cetelor” de ostaşi evrei de la Dorohoi la 1475 la 
Înalt” în care s-au evidențiat — prin 
devotamentul lor până la sacrificiu, aducându-și o 
contribuţie hotărâtoare la învingerea otomanilor. 

Chiar dacă noi ne vom opri aici cu evocarea 
istorică a faptelor, socotind că prezentul este mult 
mai presant, aş vrea să văd cine mă poate 


contrazice: dacă di. Tesu este liber să îşi 
desfăşoare fanteziile fără nici un_fel de reacție 
din partea celor care cunosc adevărul, se poate 





ci 
imi e: i e 
încrimini români! Nu numai că nu vei 
fi tras la răspundere, dar în mod evident nimeni nu 
va reacţiona în nici un fel. 
Păi să vedem alci despre ce este vorba: d. Teşu, 
ticluieşte o poveste uimitoare care transformă 



























înmormântarea unui evreu soldat în A 
Română a anului 1940, într-un măcel 
împotriva tuturor evreilor din Dorohoi, care ar fi 


durat 24 de ore, eventual cu aprobarea 
autorităților! Vorbeşte de asasinarea la cimitir a 53 
de participanţi la ceremonie, de jafurile care ay 
urmat etc. etc. 

Să facem rectificările de rigoare: 

- la înmormântarea 
evreului soldat în 
armata română nu au 
participat decât 19 
persoane, participare 
strict obligatorie, prin 
ritual; civili, “nu militari 
(cum scrie di Teşu), 
deci afirmația că au 








fost ucise 53 de 
persoane este o 
minciună pulea să 


spună şi 530, că tot nu f] 
contrazicea nimeni 

Continuă domnia sa 
cu alte minciuni: "după 
înmormântare a 
continuat vânătoarea de 
d| evrei şi bagă şopăria de 

| doi bani: "oare să fi 
exista! acest ordin de la 
Bucureşti?” 

Păi când spui 
|| asemenea prostie, cine 
mai poate crede restul 

==] afirmațiilor?! 
Cine să dea acest ordin, poate conducătorul 
din umbră al României, amanta regelui, evreica 
Elena Wolf-Lupescu?! 

Domnul Teşu mai face o prostioară amintindu-ne 
că "istoria se scrie pe documente, nu pe vorbe 
auzite”! Unde sunt documentele care certifică 
afirmaţiile dvs.? 

Minciunile trebuie şi ele "ticluite” cu cap, altiel 
devin argumente împotriva afirmațiilor cuprinse în 
conţinutul unui singur articol! 


După ce cei 10 asistenți la înmormântare se —— 


transformă în 53, cifră fixă şi exactă, cum de nu 
pomeniți nimic de numărul celor omorâți în 
"vânătoarea de evrei continuată pe străzile 
Dorohoiului”, "timp de 24 de ore”? 

Păi "masacrul” acesta este inventat de unii şi 
alții; victimele nu au fost îngropate?! În 24 de ore 
de "vânătoare de evrei” trebuie că au fost cel 
puțin sute de victime! Ce faceţi d-le Teşu, le 
treceţi sub tăcere? 

Păi dacă în 21-23 ianuarie 1940 ați numărat 
123 de victime la "rebeliunea" din Bucureşti în 
plin "regim de teroare” al lui Antonescu, de ce 
treceţi sub tăcere sutele de evrei omorâți la 
Dorohoi în 1940, în plin "regim democratic” al lui 
Carol, de ce nu a țipat presa evreiască, încă în 
funcție în Sărindar, de ce auzim tocmai acum de 
"masacrul" de la Dorohoi - unde 24 de ore nişte 
unii au vânat şi jefuit populația evreiască a 
oraşului? 

Ne mai băgaţi o cacialma, prezentând-o ca pe 
"un document care certifică indignarea gen. C-tin 
Sănătescu, comandantul Corpului 8 Armată şi 
măsurile luate pentru încetarea actelor de banditism 
ale unor soldați izolaţi şi ațăţați de ură” (închel 
citatul). 

Cine erau "soldaţii izolaţi şi ațățați de ură? Pâi 
aveţi la dispoziţie un ziar întreg: redați în întregime 
"documentul" ca să ne convingem că soldaţii "ațățaţi 
de ură” erau creştinii din armată, 

După asasinarea în Basarabia şi Bucovina 
cedată a 42 000 de ostaşi români, sute de ofiţeri 
Şi a mult mai mulți civili, de către bande de evrei 
inarmaţi, mulți provenind din rândul soldaților în 
termen ai armatei române, la ce te poți aştepta? 
La un ordin de intrare în normal a disciplinei militare 
dat de gen, Sănătescu şi la acte de răzbunare 
izolate din partea unor militari ai căror frați au căzul 
asasinați de bandele înarmate de care aminteam, 
Victime care nu au avut decâ! vina de a fi creştini la 
indemâna răzbunării unor evrei, care practic nu 
puteau avea nimic personal şi care omorau_din 
tradiţie sau din principiu. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 


LGrudini 


- POZIȚIA NOASTRĂ FAȚĂ DE PROBLEMELE 
RIDICATE DE MINORITARII RROMI 


Încă de pe vremea conducerii fățişe a 
României de către comunişti, deci între 
1944 - 1989, existau legi care sancţionau 
“ura de rasă”. După 1989, cutumele 
democrației accentuau egalitatea de 
drepturi dintre minoritari şi majoritari, dar 
absolut curios şi ilogic nu au auzit, în 
contrapartidă, de accentuarea obligațiilor 
minoritarilor. 

Până să ascultăm alte aspecte vom 
răspunde, vom explica cum a fost posibil 
acest paradox. 

Această lege, ca şi majoritatea 
legilor democratice, a fost făcută de 
minoritari în favoarea lor, a acelor 
minoritari care ocupau, prin definiție, 
de 2000 de ani, această poziţie, în toate 
țările lumii, cu mici excepții. Afirmația 
pare exagerată dar exprimă o realitate şi 
are chiar şi o logică de fier; cine să fie cele 
mai interesate persoane să promoveze şi 
să apere drepturile minorităţilor decât cei care se 
tem de un alt comportament, o concluzie logică în 
legătură cu autorii poate fi trasă şi din simplul 
motiv că au avut grijă (lucru incontestabil) ca 
legile conviețuirii dintre minoritari şi majoritari 
să nu prevadă în contrapartidă şi obligațiile lor, 
nici vorbă de vreo coerciţie. 

De aia s-a creat în rândul minorității rrome o 
mentalitate cu totul greşită în legătură cu corelația 
dintre drepturi şi obligaţii; ca să cânt în struna lor, voi 
spune că nimeni nu a încercat vreodată - instituții ale 
statului, ONG-uri, asociații ale drepturilor omului - să 
le bage în cap acest lucru! 

Observaţi foarte clar; "asociații ale drepturilor 
omului” - dar "asociații ale îndatoririlor omului” nu 
există, Ca să amintesc o scuză comunistă care 
vroia pe deoparte să absolve omul de vină şi pe de 
alta, să arunce pisica moartă în curtea duşmanulul: 
'nu este el de vină, vinovată este burghezia care l-a 
ținut în întuneric”! 

Dacă nu aţi înțeles până acum, îml voi permite să 
subliniez că esența naționalismului este tocmai 
"apărarea libertăților prin exercițiu obligatoriu şi 
subințeles al obligațiilor față de națiune”. Esența 
luptei Mişcării Legionare privită din acest unghi este 
tocmai păstrarea echilibrului dintre drepturi şi 
obligații. Corneliu Zelea Codreanu reproşează 
societăţii româneşti interbelice, în cadrul dezbaterilor 
parlamentare: "La noi unii au numai drepturi şi 
alții numai obligaţii”. 

Deja putem trage o primă concluzie asupra 
poziției Mişcării Legionare în rezolvarea 
problemelor minorităților şi în cazul în speţă al 
minorității rrome. 

Voi da un exemplu de clasa a IV-a, dar foarte 
elocvent: vrei să capeți drepturi depline asupra unul 
obiect, te duci şi il plăteşti la magazin, ţi-l insuşeşti şi 
îl foloseşti. Deci prin gestul plății capeți un drept; 
orice drept presupune o plată față de societatea în 
care trălești 

Ca un exemplu, drepturile românilor asupra 
României nu pot fi contestate decât de nişte 
imbecili sau nişte bandiți; cine ne dă drepturi să 
ne gândim şi să ne comportăm ca atare: 2000 de 
ani de sânge vărsat pentru această țară, 
statornicia trăirii pe acest pământ, indiferent de 
vicisitudinile vremurilor, urmare a poziţiei sale - să 
zicem geostrategice — şi, mai târziu, în ultima sută și 
cincizeci de ani, contribuția de furnică, din 
generație în generaţie, cu munca şi cu impozitele 
acelea pe care le înjurăm mereu că sunt prea mari şi 
prea prost şi nedrept utilizate în construcția 
bunurilor publice, la înființarea şi existența 
instituțiilor publice indispensabile la dezvoltarea 
învățământului şi a asistenţei sociale sau medicâle, 
eic,, etc, 

Se pune deci re; : Ce a fost întâl 
oul sau găina, întâi ai semănat şi după aceea ai 
cules, sau vrei să culegi ceea ce nu al semânat? 

âi ai datorii sau întâi ai drepturi? 








O să mi se răspundă că pentru datorii, pentru 
obligațiile față de societate există legi precise, 
începând cu Constituţia şi terminând cu legi 
aberante ca Legea siguranței naționale care este 
neconstituțională şi pentru unul cu patru clase 
primare; există şi o lege care iți interzice să crezi ce 
vrei tu despre holocaustul atribuit românilor etc etc. 

Problema este că aceste legi trebuie respectate, 
paza pentru punerea lor în practică trebuie 
exercitată de persoane cu conştiinţă şi controlabile 
şi controlate, nu lupul pus să păzească stâna. 

Toţi acei care nu sunt angrenaji într-o muncă - să 
zicem stabilă, nu au un venit controlabil şi posibil de 
justificat, se sustrag total de la vărsarea în vistieria 
comună a contribuției care formează fondul de 
rulment pentru existența «țării; practic uzează de 
niște bani la care nu contribule cu nimic. Aceasta 
este de fapt problema care se află la originea unor 
conflicte teoretice cel puţin, generează nemulțumire 
şi neîncredere în sistemele de socializare a rromilor, 
care au dat rezultate zero în România post- 
decembristă, şi în lumea'europeană cel puțin! 

Oare nu îşi pune nimeni două întrebări: 

- De ce apusenii, gornişti ai drepturilor 
minorităților, fac pasul înapoi când este vorba de 
rromi? 

- De ce nu se găseşte, cu toată bunăvoința, 
toleranța păguboasă şi sumele mari, de nimeni 
controlate; cheia integrării rromilor? 

Se pune întrebarea logică; Care dintre cele 
două părți greşeşte şi cum? S-a greşit abordarea 
problemei de către instituţiile guvernamentale, sau 
numeroasele ONG-uri create de rromi pentru 
apărarea drepturilor lor, au privit greşit problema, 
neglijând total latura obligatorie educativă - căci 
de aici ştie toată lumea că pleacă imposibilitatea 
rezolvării! ŞI unii şi alţii au neglijat în totalitate acest 
aspect esențial al problemei; autoritățile au luat 
măsuri fățarnice de a înființa şcoli în limba 
maternă, sau alte măsuri menite să liniştească 
mincinoasa grijă a Apusului față de bunăstarea 
rromilor, ca şi când problema lor era să nu îşi piardă 
identitatea etnică, ca şi când ai vrea să accentuezi 
separarea, să întârzii coabitarea în limite decente 
cu populația majoritară. Ide! trăznite de acest gen 
or fi mai multe, dar poate nu au devenit publice; 
oricum indică proasta abordare de la început. 

Să vedem ce fac în fond ONG-urile create de 
fromi în apărarea drepturilor comunității: ţipă tot 
timpul pe tonuri mal mult sau mal puțin stridente că 
le sunt neglijate interesele ŞI încălcate drepturile. 

Se pune o întrebare simplă: De ce ar trebui să 
aibă domniile lor drepturi mal mari ca ale 
oricărui cetățean al României? 

Ajungem iarăşi ca într-un cerc viclos la întrebarea 
primordială: Discriminarea pozitivă, fără ansamblu 
de măsuri de socializare prin educație, nu cumva 
este contraproductivă? 

Vedem clar, fără să vrem să Jignim pe nimeni, 
că în situația actuală educația primită în familie 
este catastrofală! /mplanterea Ideli că singura 


soluție de supravieţuire este crearea 
unei mai bune împărțiri a bunurilor 
prin mijloace ilegale sau prin violență 
umplu puşcăriile cu rromi, creează 
nemulțumirea cetățenilor laţă de un 
comportament ostil - şi jignitor în 
spațiile publice; toate acestea se 
datorează faptului că abandonul 
Şcolar este nepermis de mare în 
rândurile rromilor şi nu se iau 
măsuri coercitive în optica unor 
astfel de practici; de zeci de ani, 
pentru cei care au vrut să vadă, 
nivelul studiilor a fost un 
barometru şi, de cele mai multe ori, 
un garant al acceptării rromilor 
| până în vărtul societății. 

Desigur că se va găsi un 
deştept care să constate că 
termenul de "acceptare” este deja 
jignitor; îl vol contrazice 
aducându-i la cunoştinţă, dacă până acum a fost 
copleşit de ideea marilor nedreptăți la adresa 
rromilor, că orice om, de orice naționalitate, este 
sau nu acceptat la un anumit nivel al societății, 
în funcție de educație - deci comportament, în 
funcție de pregătire - deci comportament, este 
acceptat la locul de muncă, îşi câştigă pâinea 
sau cozonacul în funcție de pregătire şi educație 
- deci COMPORTAMENTI! 


De ce nu este condiționată plata 
indemnizaţiilor pentru copii de frecvență 
şcolară? 


Cum este posibil ca să nu se facă o corelare între 
dobândirea bunurilor - în special imobiliare - şi 
cuantumul impozitelor? 

O altă întrebare importantă: Țara se conduce 
după legile național valabile sau se poate tolera 
şi existența unor legi tribale, aplicate în multe 
cazuri cu aprobarea tacită a autorităților? De ce 
conflictele inter-etnice de genul Hădăreni sau 
Bolintin Vale, sau nu mai țin minte ce comună 
dobrogeană, şi poate altele, de mai mică amploare, 
sunt rezolvate întotdeauna în favoarea 
minorităţilor? Să ne facă cineva să credem că 
brusc românii au devenlt, din senin, agresivi? 

De multe ori în mediul rural rromii fac legea 
peste capetele autorităților care închid ochii sau 
sunt neputincioase. 

De ce când vine controlul de la întreprinderile 
de distribuție a curentului electric, trebuie însoțit 
de zeci sau sute de “mascaţi” care să le 
garanteze integritatea corporală? Aţi văzut vreun 
majoritar, sau aţi auzit, luând la bătaie, sau numai 
goninadu-l, pe colectorul plăţilor pentru "lumină"? 

De ce mă ure în tramvai şi pe platforma din spate 
văd tineri rromi fumând; revoltat dar pe un ton 
absolut neutru, le atrag atenția că fumatul este 
interzis, şi mă aleg cu o ploale de înjurături, scap de 
bătale din întâmplare şi nimeni din tramvalui 
supraaglomerat nu ia nici o atitudine, în sensul 
de a cere respectarea unei reguli absolut simple 
şi în vigoare de când există tramvaie pe lumea asta! 

Pe 7 sau 8 nolembrie, la Pro TV am auzite 
relatare absolut năucltoare: în comuna Baloteşti 
doi tineri rromi încercau să pătrundă prin efracţie în 
locuința de vacanță a cuiva, nu contează cine 
Observaţi de un copil de român, acesta dă 
alarma; cei doi rromi au la ei o sticlă cu benzină, 
ÎI stropesc pe copilul român şi îl dau foc!! Într-un 
final, copilul ars ajunge la spital, iar comunicatul la 
Pro TV se încheie cu constatarea medicilor care 
afirmă că nu are şanse de supraviațuire, fiind ars pe 
98% din suprafața pielii, 

Ce dracu mă mal interesează cazul de la Roma? 
De ce se închele cazul de la Baloteşti? 

Rromul cu benzina avea doar 14 ani! 


(continuare în paăta) 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007  Pa9:3 


Rezerv tot textul care urmează bisericilor aflate în 
inima Bucureştiului, cele mai vechi, cele mai 
valoroase şi, implicit, cele mai cunoscute: 

BISERICA ALBĂ, BISERICA AMZEI, BISERICA 
RUSĂ, BISERICA ARMENEASCĂ, BISERICA 
GRECEASCĂ, BISERICA ITALIANĂ, CATEDRALA 
SF. IOSIF, -BISERICA BATIŞTE, BISERICA 
BOTEANU, BISERICA BREZOIANU, BISERICA 
SCHITU MĂGUREANU, BISERICA SF 
ELEFTERIE 


Începutul îl fac cu Biserica ALBĂ, aflată pe | 


Calea Victoriei, în imediata vecinătate a celui mai 
elegant hotel al Capitalei, Athenee Palace-Hilton. A 
fost construită de un preot pe care îl chema.Daivos, 
la o dată necunoscută, şi a fost de multe ori 
transformată. Numele îi vine de la fațadele netede 
care au lost totdeauna spoite cu var. Interiorul este 
modesț, totuși foarte plăcut şi interesant prin picturile 
murale datorate lui Gheorghe Tăttărescu şi, mai 
ales, pentru vechea şi admirabila „tâmplă” în care 
motivele fiorale, pe un brău median, cu reprezentări 
de păsări şi căprioare, provine, după cât se pare, de 
la Biserica Episcopiei care se găsea pe locul actualei 
grădini a Ateneului 

Nu departe se află Biserica AMZEI, construcție 





j 


mediocră punct de vedere arhitectonic, 
importantă însă prin mărimea ei. Este relativ nouă, 
ridicată între 1898-1901 în locul unei ctitorii din 1810 
a fraților Dărăscu, picturile interioare fiind realizate 
de către pictorul italian Morchetti. 

Tot o biserică nouă, ce a împlinit anul trecut un 
secol de când a fost construită, este Biserica RUSĂ. 





| pa CE 






îl e 
BISERICI 


Este zidită în stilul țării credincioşilor cărora le era 
destinată în 1906 

Dar şi celelalte minorități au propriile lor lăcașuri 
de rugăciune. 

Dintre acestea, cea mai impunătoare este 


[ 


—— "7 






Biserica ARMENEASCĂ, 
planurile arh. D. Maimarolu 
trecut la creştinism a fost cel 
sa având mult timp de păti 
au comis un genocid în 6 
vorbeşte decât arareori. În-curtea din fața bisericii 
pe un soclu de piatră, se află bustul generalului 
armean Andronic (1865-1927), un bronz realizat de 
sculptorul N. Tarasian. 

Tot în zonă se află Biserica GREACĂ, a cărei 
arhitectură severă prezintă înfăţişarea clasică a unui 
vechi templu ionic 

Şi italienii au lăcaşul lor de rugăciune: Biserica 
ITALIANĂ, afată pe bd. Magheru, unde, cu 
regularitate, au loc congerte de orgă sau recitaluri 
muzicale. religioase „cu: ocazia Crăciunului sau a 
Paştelui catolic 

CATEDRALA SF. IOSIF, tot de rit catolic, este o 
clădire monumentală, o bazilică de mari dimensiuni, 
construită în 1883 după planurile arhitectului vienez 
Schmidt, din ordinul monseniorului Ignace Paoli, 
primul arhiepiscop catolic venit'la Bucureşti. 

Revin cu descrierea bisericilor ortodoxe române 
aflate tot în zona centrală a Capitalei 


pe edința 
ricina turcilor care 






Pe strada  Batiştei, aproape de hotelul 
Intercontinental se află biserica purtând acelaşi 
nume,  BATIȘTE. Este frumoasă şi bine 


proporționată, zidită în 1764 de vătaful Manciu 

Nu departe, visavis de terasa şi ştrandul Lido, în 
apropiere de Ateneu se află Biserica BOTEANU, tot 
relativ nouă, concepută în 1900 pe locul bisericii mai 
vechi cu acelaşi nume, care fusese zidită în 1760 şi 
de la care provin fragmentele de inscripție prinsă pe 
peretele din dreapta intrării. 

Lângă Cişmigiu se afă, la întâlnirea străzilor 
Câmpineanu, Brezoianu şi Walter Mărăcineanu, 
Biserica BREZOIANU, veche, ctitorită, după toate 
probabilitățile, de membrii fam. Brezoianu, în 1701. A 
fost restaurată în 1735 de către Mihail Mărăcineanu 

Tot lângă Cișmiglu se află Biserica SCHITU 
MĂGUREANU. A fos! zidită între 1881-1884, în locul 
unei ctitorii de la 1756 a logofătului Constantin 
Văcărescu și a vistiernicului Mihai Cantacuzino, 
ginerele său, Piatra de inscripție a bisericii vechi este 
prinsă pe fațadă 

Biserica DICHIU, situată pe str. Icoanei, la nr 
72, este foarte aproape de sediul nostru, şi 
simpatizanţii noştri ştiu deja că aici facem pomenirea 
de la 13 ianuarie a eroilor legionari lon Moja şi Vasile 
Marin, căzuţi pentru apărarea Crucii pe frontul 
spaniol de luptă împotriva bolşevismului, ca şi 
pomenirea dr. lonel Zeana, ultimul comandant 
legionar contemporan cu noi. 

Biserica a fost ridicată în anul 1775 sub hramul 
Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Nicolae. 

Tot pe str. Icoanei se află altă biserică, declarată 
monument istoric (datează din aceeaşi perioadă cu 











precedenta: 1745-1750), Biserica ICOANEI. Este 
decorată cu picturi în ulei de Gh. Tăttărescu și aici 
au loc renumite slujbe de exorcizare 

Biserica SF. ELEFTERIE VECHE, situată nu 
departe de malul Dâmboviţei, într-o mică piațetă, a 






către Mitropolitul Neofit, cu banii lăsaţi în acest scop 
Este micuță dar 


fost zidită în timpul domniei lui Mihai Racoviță, de 
2] 


ide negustorul Maxim Cupeţu 











în 1934, cu turnuleţ subțire de clopotniță. Renumită 
prin pitorescul ei, altădată era cunoscută şi pentru 
icoanele ei făcătoare de minuni la care veneau să se 
roage credincioşii. 

Alături există însă şi Biserica SF. ELEFTERIE 
NOU, construită în Piaţa Sf. Elefterie atunci când 
vechea biserică Sf. Elefterie, din vecinătate, nu mai 
făcea față nevoilor spirituale ale populației mult 





sporite ale acestui cartier al oraşului, dezvolta! mai 
ales după primul război mondial. Planurile de 
arhitectură au fost întocmite de renumitul prof. arh. 
Constantin lotzu (1884-1982), cel care a proiecta! şi 
Casa Verde din Bucureştii Noi 


(continuare în numărul viitor) 


E Mel 


= Pm+ CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 


Carte (pionară cell 


CORNELIU ZELEA CODR 


- Ce drum are de străbătut un fi 
legionar în viața sa legionară 
Viața legionară este frumoasă 
Dar nu este frumoasă prin bogăție, 
prin viață de petreceri şi lux, ci este 
frumoasă prin mulțimea 
primejdiilor pe care le oferă 
legionarului, frumoasă prin nobila |i 
camaraderie care leagă pe toți 
legionarii din întreaga țară într-o 
sfântă frăție de luptă; înălțător de 
frumoasă prin bărbăteasca atitudine 
în fața suferinței. 


Atunci când cineva intră în 
organizația legionară, trebuie să 
cunoască mai dinainte viața care-l 
aşteaptă, drumul pe care-l va 
străbate. 

Drumul acesta va trece prin 


muntele suferinței, apoi prin pădurea cu fiare 
sălbatice şi prin mlaştina deznădejdii 


Muntele suferinţei 

După ce un om s-a înrolat legionar, cu dorul 
de patrie în inima sa, nu-l aşteaptă masa 
întinsă, ci el trebuie să primească pe umerii săi 
jugul Mântuitorului nostru lisus Hristos: „Luaţi 
jugul Meu asupra voastră” 

Şi cărarea legionară 'începe să urce un 
munte pe care lumea l-a numit „muntele 
suferinței”. 

La început pare uşor de urcat. Ceva mai 
târziu, urcuşul devine mai greu, suferința mai 
mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep 
să picure de pe fruntea legionarilor. 

Atunci, un duh necurat, strecurat printre 
legionarii care urcă, aruncă pentru prima dată 
întrebarea: „Oare n-ar fi mai bine să ne 
intoarcem inapoi? Cărarea legionară pe care 
am apucat incepe să fie grea şi muntele e lung 
şi înalt de nu-i mai vedem sfârşitul.” Dar 
legionarul nu ascultă, merge înainte şi urcă cu 
greu. De la un timp, urcând mereu pe muntele 
nesfârşit, începe să obosească, pare că puterile 
încep să-l părăsească 

Norocul lui că întâlneşte un izvor, limpede ca 
inima unui prieten. Se răcoreşte, se spală pe 
ochi şi apoi o ia în sus din nou pe muntele 
suferinței. 

Trece de jumătate. şi de acolo începe 
muntele fără apă, fără iarbă, fără umbră, numai 
din piatră şi din stâncă. 

Şi legionarul când vede, zice: Mult m-am mai 
chinuit până aici, ajută-mi Doamne să ajung 
până sus. Dar duhul cel rău în zvârie 
întrebarea: „Oare n-ar fi mai bine să te întorci? 
Lasă-ţi încolo dorul tău de patrie. Nu vezi ce 
trebuie să tragi dacă-ţi iubeşti patria şi Regele, 
Neamul şi Pământul? Şi apoi, ce câştigi de aici? 
Nu-i mai bine să stai liniştit acasă?" 

Pe stânca goală, el se urcă mereu cu 
nesfărşită credință, Acum e obosit. Cade. Îşi 
juleşte mâinile şi din genunchii lui pentru prima 
dată vede sângele curgând. Se înalță ca un 
viteaz şi porneşte din nou. Mai are puţin. Dar 
stânca a devenit dreaptă şi colțuroasă, îi curge 
sânge din piept şi se prelinge pe stânca 
neindurătoare. „Oare n-ar fi mai bine să te 
întorci?” se aude din nou glasul necurat. Pare 
că rămâne pe gânduri. Dar deodată aude un 































glas strigând din adâncul miilor de veacuri: 
„Înainte, copii! Nu vă lăsaţi!” 

Un ultim efort. şi fruntea de viteaz ajunge sus 
la creasta învingătoare, pe vârful muntelui 
suferinței, cu sufletul creştin şi românesc, plin 
de fericire şi bucurie 

„ar ei plecau bucurându-se că s-au 
învrednicit de a fi bătuți pentru numele lui lisus." 

Multe primesc legionarii urcând acest munte 
al suferinței. Ar trebui o carte întreagă ca să se 
scrie suferința lor. 


Pădurea cu fiare sălbatice 

Să nu-şi închipuie însă cel ce doreşte să 
devină legionar, că încercările s-au sfârşit aici, 
în vârful muntelui suferinței, şi este bine ca 
fiecare să ştie de la început ce-l aşteaptă, să 
cunoască drumul pe care-l apucă 

A doua încercare: nu trece mult şi cărarea 
legionară intră într-o pădure căreia lumea i-a zis 
„pădurea cu fiare sălbatice” 

De la marginea pădurii se aud urletele 
acestor fiare sălbatice care de-abia aşteaptă să 
intre cineva acolo pentru a-l sfâşia. 

După muntele suferinței, aceasta este a 
doua încercare prin care trebuie să treacă 
legionarii 

Cine este fricos rămâne acolo, la marginea 
pădurii. 

Cine are inimă de viteaz, intră înăuntru, se 
luptă cu vitejie şi înfruntă mii de primejdii despre 
care s-ar putea scrie şi se va scrie mai târziu o 
carte întreagă. În această luptă, legionarul nu 
fuge 'de pericol, nu se ascunde după copaci. 
Din contră, el apare acolo unde primejdia este 
mai mare. După ce ă străbătut pădurea şi au 
ieşit cu bine, o nouă încercare îl aşteaptă: 


Miaştina deznădejdii 

Cărarea se pierde şi ei trebuie să treacă 
printr-o mlaştină. Aceasta se cheamă „mlaştina 
deznădejdii", pentru că pe acel ce intră într- 
însa, pentru ca să ajungă la capătul celălalt, îl 
apucă deznădejdea. Unii nu mai au curajul să 
intre, încep să se îndoiască de victorie, că este 
prea departe, că nu vor mai ajunge până la 
biruință. Aşa că mulți dintre cei care au 
străbătut prin pădurea cu fiare şi au urcat 
muntele suferinței, se îneacă în această 
mlaştină a deznădejdii. 

Alţii intră şi se întorc, iar alţii se îneacă acolo. 


Pagină readicată de Cut “Ie 
CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 P2e:5 





EANU - "CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB” 
REZUMAT _(V) 


(continuare din numărul trecut) 


Dar legionarii adevărați nu 
pierd nădejdea, ei străbat şi 
această ultimă încercare şi ajung 
la mal acoperiţi de glorie. 


Acolo, la sfârșitul drumului 
greu al celor trei încercări, începe 
apoi munca cea dulce, munca 
cea binecuvântată pentru 
| înălțarea din temelie a României 
j celei noi. 


Numai acela care a trecut cele 

trei examene, adică peste 
î| muntele suferinţei, prin pădurea 
cu fiare sălbatice, şi prin mlaştina 
deznădejdii, şi a reuşit, este 
legionar adevărat. 

Cine n-a trecut prin toate 
acestea, nu se poate numi 
legionar, deşi este înscris în Organizaţie, are 
insignă şi plăteşte cotizaţia. Cine a avut 
abilitatea ca să le ocolească, totdeauna şi în 
3 — 4 ani de viață legionară n-a cunoscut şi 
n-a dat nici examenul durerii, nici examenul 
bărbăției şi nici examenul credinței, poate fi 
un om abil, dar nu poate fi un legionar. 

Şeful Legiunii, când apreciază persoana 
unui legionar, nu se ia nici după vârstă, nici 
după popularitate, adică după câți oameni 
are în jurul lui, nici după abilitate, ci după 
aceste trei examene: 


Legiunea este şi în contra acelora care deşi 
luptă, sunt mânaţi de un mobil sufletesc inferior: 
pofta de câștig, pasivitatea unui beneficiu, 
crearea unei situații. Aceştia, câştigând victoria, 
încep să o mănânce. Sufletul superior îşi 
găseşte marile satisfacţii în plăcerile luptei şi ale 
sacrificiului. 


Legionarul şi politicianul 

Legionarul şi politicianul — omul partidelor — 
stau față în față. 

Omul partidelor desființează România. 
Înaintea lui s-a aşezat cu pieptul său, legionarul. 

Când omul partidelor, politicianul, țăran sau 
orăşean, a intrat în partid, prima întrebare care 
şi-a pus-o, a fost: Ce voi câştiga de aici? Ce 
beneficiu voi trage? De aceea câştigă 
politicienii, iar țara se dărâmă. 

Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: 
„Pentru mine nu vreau nimic”, şi s-a întrebat: 
„Ce pot da, ce jertfă pot face eu pentru țara 
mea?” 

Legionarul spune: O mie de ani au pătimit 
strămoşii şi au murit cu gândul la această țară. 
O mie de ani am aşteptal-o şi am visat-o. 
Astăzi, când Dumnezeu ne-a dat-o întreagă, în 
loc să cădem în genunchi în faţa ei şi să ne 
închinăm ca la o icoană, noi o furăm, o jupuim. 

În fața ei, legionarul se prezintă nu cu 
drepturi cetăţeneşti, ci cu sacre datorii. 

Țelul politicianului este de a-si construi o 
avere; al nostru este de a ne construi o 
Patrie înflorită şi puternică. Pentru ea vom 
munci şi vom construi. Pentru ea vom face din 
fiecare român un erou, gata de luptă, gata de 
jerttă, gata de moarte. 

„Cine ştie să moară, nu va fi rob 
niciodată.” (Seneca) 4 

(continuare în numărul viitor) 











«Fateruiu 





cu dr. ŞERBAN MILCOVEANU 


FAMILIA ZELEA-CODREANU, O FAMILIE DE LEGENDA 


- D-le dr. Milcoveanu, până acum aţi 
prezentat cititorilor noştri personalitatea a trei 
intelectuali de seamă ai Mişcării Legionare 
despre care, din păcate, nu ştiam prea multe. 
AȚi reuşit să ştergei colbul uitării când aţi vorbit 
despre Al. Constant, Radu Budişteanu şi Gh. 
Ciorogaru, toți cu studii la facultăţi occidentale şi 
cu o activitate publicistică bogală. 


În acest context, al ştergerii colbului uitării, 
cred că intră şi prof. ION ZELEA CODREANU, 
tatăl Căpitanului, şi familia sa, aşa că vă rog 
ca ACUM, ÎN NOIEMBRIE, LUNA 
COMEMORĂRII % ASASINARII 
CĂPITANULUI, SĂ VORBIM DESPRE 
FAMILIA SA. 


- Este adevărat, 
numele lui ION ZELEA 
CODREANU este 
amintit, dar, paradoxal, 
nu am văzut nici un 
rând privind activitatea 
lui şi ceea ce a făcut el 
pentru Mişcarea 
Legionară; este amintit 
doar ca. fiind tatăl|: 
Căpitanului, omițându- |ș; 
se lupta lui de o viață 
pe linia Neamului 
Românesc şi 
implicarea sa efectivă 
în cadrul Mişcării. 

Numele de ZELEA 
înseamnă în vechea 
limbă moldovenească 
"perfect, desăvârşit, 
optim”, Şi acum, în 
limba noastră, cuvântul 
“zelos” desemnează un ES 
compliment pentru rz 
orice persoană. In 

S-a născut în ||! 








































anul 1878, în | 
comuna Igeşti din [53 
fostul judeţ 
Storojineţ din 


Bucovina de nord, 
o comună mare cu 
peste 5000 de 
locuitori români - i 
fără nici unul de 
etnie ucraineană. P 
1777 POE 


In 
Bucovina, ruptă 
din trupul Ed 
Moldovei, este 
anexată Imperiului $ 


Austriac, iar 48 de 
ani mai târziu, în 
1825, autoritățile î - 
au. trecut la desnaţionalizarea scriptică a 
românilor prin sufixuri ucrainiene sau poloneze, 
şi astfel numele de Zelea a fost transformat în 
Zelinski. 
Tatăl lui lon Zelea era pădurar, de aceea i se 
- mai spunea şi "codrean” (iar bunicul lui lon Zelea 
fusese tot pădurar - pe domeniul cavalerului lancu 
Flondor). 
lon Zelea urmează şcoala primară în comuna 
natală, iar liceul la Suceava. 
„_ Obține licența în Litere la Universitatea din laşi 
în 1903, 

La 20 de ani, în anul 1898, lon ZELEA 
emigrează din Bucovina aflată sub stăpânire 
austriacă, în Moldova şi îşi re-transformă numele 

- slavizat de austrieci, mândru de apartenența sa 
românească, adăugându-l şi pe cel de 
CODREANU, în memoria tatălui şi bunicului său, 
ambii pădurari, aşa cum am mai spus. 

S-a căsătorit în acelaşi an cu Eliza 

Brauner, fiica lui Carol Brauner, bavarez 





P29-€ CUVÂNTUL 


ortodox căsătorit cu bucovineanca Marița Serghi, o 
femeie foarte energică. 

În anul următor, 1899, obține prin concurs 
catedra de Limbă şi Literatură germană la Liceul 
Mihail Kogălniceanu din IAŞI. 

Toată viaţa sa a fost profesor de limba germană; 
era extraordinar de sever, serios, dar, mai ales, era 
orator popular în fața mulțimilor — aceasta era marea 
lui calitate; avea o voce puternică şi făcea apel la 
sentimentul de român - 

La 13 septembrie 1899 i se naşte la laşi primul lui 
fiu, Corneliu (CĂPITANUL de mai târziu), în casa 
prof. universitar A.C. Cuza care îi devine naș, 
protector şi îndrumător lui Corneliu Zelea Codreanu 

În anul 1916 prof. lon Zelea Codreanu pleacă 
pe front, se distinge în lupte şi primeşte gradul 
de"maior comandant de infanterie; este rânit. 


- Să vorbim despre începuturile politice ale 
lui lon Zelea Codreanu . 


- La începutul secolului trecut, în 1905, a intrat în 
partidul — naţionalist - al prof. A.C. Cuza, care se 
numea Partidul Naţional Democrat. Partidul avea 
însă doi preşedinţi: la laşi era A.C. Cuza, iar la 
Bucureşti era Nicolae Iorga. Partidul era puternic, a 
funcţionat până în 1916, era al treilea ca importanță 
după cel Conservator şi cel Liberal 

Dar în 1920 Nicolae Iorga, fiind ales deputat în 
Parlamentul României, a făcut o vizită în SUA, iar 
congresmenii evrei de acolo l-au măgulit, i-au făcut 
cadouri, l-au copleşit cu onoruri şi atenții, ceea ce l-a 
făcut să devină... filosemit! Mai mult, a rupt-o cu A.C 
Cuza, înființându-şi proptiul partid (fără nici o valoare 
însă) 

În fața acestei situații, la 4 martie 1923 A.C. Cuza 
a înființat, împreună cu şase profesori universitari, 
Liga Apărării Naţional Creştine, LANC. În comitetul 
de conducere al LANC erau: prof. lon Găvănescu de 
la laşi, prof. Corneliu Şumuleanu, tot de la laşi, prof 
Constantin Tomescu de'la Chişinău, prof. dr. Nicolae 
Paulescu din Bucureşti (savantul de talie mondială), 
prof. lon Zelea Codreanu de la Huşi (lon Zelea 
Codreanu se mutase la Huşi) şi prof. de Drept 
Roman lon Cătuneanu de la Cluj 


- Deci să înțeleg că începutul politic al lui lon 
Zelea Coderanu se leagă de înființarea LANC? 


- Complet greşit! Prof. ION ZELEA 
CODREANU a fost un mare animator în cadrul 
generației care a făcut întregirea națională a 
României în 1918. Înaintea primului război mondial 
a colaborat la revista lui Nicolae lorga, „Neamul 
Românesc”, şi la "Infrăţirea românească”. A publicat 
şi câteva broşuri: "Spre altă şcoală” (1909); 
"Răvaşul unui țăran” (1911). “Pentru neam, cu 
arma cuvântului” (1918); "Pentru ordine, muncă şi 
dreptate” (1920); "In umbra mormântului lui 
Ştefan cel Mare” (1927) 

A fost de mai multe ori parlamentar, inclusiv la 20 
decembrie 1937, reprezentând linia naţionalist- 
creştină. 

Chiar de la înființarea în 1923 a LANC, prof. lon 
Zelea Codreanu a făcut un rechizitoriu „aspru lui 
Nicolae lorga, pe care l-a acuzat că a trădat linia 
naţional-românească. Şi de aici ura lui Nicolae Iorga 
împotriva lui lon Zelea Codreanu, ură care s-a 
transferat, apoi, în ură impotriva fiului acestuia, 
Corneliu Zelea Codreanu (accentuată de faptul că 
popularitatea lui Nicolae Iorga intrase în declin, în 
timp ce Căpitanul incepuse să polarizeze lineretul), o 
înverşunare care s-a dovedit a fi, în final, fatală. 

Întregul comitet de conducere a LANC a intrat în 
dezacoră cu metodele de lucru rudimentare 
extremiste şi sterile ale șefului, prof. A.C.Cuza, şi în 
1930 a aderat la Mişcarea Legionară, unde făcea 
parte din Senatul Legionar. Să-i nominalizez încă o 
dată: lon  Găvănescul, Corneliu Şumuleanu, 
Constantin Tomescu, lon Cătuneanu şi lon Zelea 
Codreanu. 

Pe parcursul timpului, cu excepția prof. lon Zelea 
Codreanu, mare orator şi deputat în Parlamentul 
țării de trei ori din partea Mişcării Legionare, cei 


LEGIONAR Noiembrie 


enumerați nu s-au remarcat, dar au susținut cu ta 
sufletul Mişcarea Legionară. 

După asasinarea  Căpitanului, lon Zelea 
Codreanu a făcut o fixaţie pentru pedepsirea regelui 
asasin Carol al II-lea. La o adunare din luna marție 
1940 a ţinut un discurs extrem de dur la adresa 
regelui şi a camarilei sale, ceea ce a făcut să fig 
închis în lagărul de la Sadaclia din sudul Basarabiei 
(într-o fostă mănăstire transformată în lagăr), 
împreună cu unul dintre fiii sâi, CATALIN Zelea 
Codreanu 7 

Precizez în mod expres că în aceeaşi lună - 
martie 1940 - începuse destinderea dintre 
regimul carlist şi legionari, adică supraviețuitorii 
masacrului elitei legionare din noaplea de 21/22 
sept. 1939, aflați încă în lagăre, să fie eliberați 

După cum se ştie, nu mai insist asupra 
subiectului, două luni mai târziu, Horia Sima a intrat 
clandestin în țară, venind din Germania; a fost 
prins de jandarmi, iar Mihail Moruzov, şeful 
Serviciilor Secrete i-a aranjat o audiență la Carol 
al II-lea. Sima a primit un portofoliu în noul 
guvern condus de ing. lon Gigurtu, legionarii 
închişi au fost eliberaţi, şi în acest context Sima 
a apărut ca un eliberator al deținuților politici, 
printre aceştia aflându-se şi lon Zelea Codreanu. 

Prin felul său de a fi, linguşitor, cameleonic, de 
taler cu două fețe bătând însă cu pumnul în masă 
pentru a fi crezul, a reuşit să intre sub pielea 
tatălui  Căpitanului. Întrucât nu era o 
personalitate cunoscută, pentru a primi sprijinul 
prof. Zelea Codreanu, Horia Sima s-a angajat să 
transpună în fapte fixația tatălui Căpitanului 
pentru Carol al Il-lea, cel care îi ucisese doi copii, 
pe Corneliu şi pe lon, adică s-a angajat să obțină 
abdicarea, arestarea, judecarea şi condamnarea 
lui Carol al II-lea. 

Tatăl Căpitanului, dată fiind autoritatea lui, l-a 
proclamat ca "fiu spiritual” al său şi l-a recunoscul câ 
şef al Mişcării Legionare 

A fost o greşeală capitală, o enormă eroare, cu 
urmări în final dezastruoase pentru Mişcare 

La 23 iunie 1940 am fost şi eu eliberat din 
închisoare; primul drum l-am făcut la biserică, iara 
doua zi am făcut al doilea drum la casa prof. Zelea 
Codreanu; aflată în cartierul Tei, pe str. Maria 
Ghiculeasa la nr. 32. l-am spus că sunt mira şi au 
totul debusolat că i-a dat tot sprijinul lui Horia Sima 
pe care comandantul legionar al Bunei Vestiri, ing. 
Gh. Clime, şetul Partidului Totul pentru Țară, Î 
considera, cu numai un an în urmă, trădător şi 
anarhist iresponsabil (opinie însuşită şi de multe 
grade cu vechi ştate în Mişcarea Legionară). 

Fie că-mi place sau nu, vreau să respect 
adevărul istoric, nu să-l ocolesc sau să-l mistific 
Reacţia Profesorului nu am s-o uit niciodată: a bătut 
cu pumnul în masă, apoi a ridicat măna spre ce! ȘI 
cu voce tunătoare mi-a spus: "Horia Sima este ful 
meu sufletesc, Horia Sima este comandantul Mişcăni 
Legionare." 

Sprijinul pe care l-a dat bătrânul Zelea 
Codreanu lui Horia Sima a fost de scurtă durată, 
de doar două luni, din iulie până la începutul lui 
septembrie, mai precis până la data de 3 În 
această zi Horia Sima a venit acasă la Zelea 

goe ai ŞI i-a spus că nu numai la Bucureşti, dar Și 
pa va mari ale țări, cum ar fi Constanlă 
3 70%, jeglonari au ieşit în stradă, fac manie 3 
rr ea cerând abdicarea regelui, că Pi 

gal era înțesată şi că nu era exclus 23 
regele să apeleze la măsuri extreme, să tragă IN 
manifestanți şi că nu se va margini numa la atât, dar 
Va aresta şi executa fără să clipească, pe toți capii 
Legiunii, printre care şi pe el. Sipa s-a oferit Să 
bezea ŞI să-l ducă la o adresă necunosculă: 
SU E stea ascuns, nici la fereastră să nu 8pă 

car o clipă. Casa în care a fost adus P 
Zelea Codreanu se an, în Piata Mihall 
Kogălniceanu, unde Mat at 
spuse d; , de acesta s-a conform. ai 

e Horia Sima: a stat aici 3-4 zile, timp 
care, după cum se ştie, n, f i un fel de 
lupte de stradă, e e u au fost nici ui 
fără incidente. pata regelui făcându-se 

. a Sima l-a „uitat pe 


2007 


protectorul său nu numai la locuința oferită 

ca „refugiu”, ci şi după aceea. În fine, lon 

Zelea Codreanu a înțeles că are de-a 

face cu un farsor, că nu şi-a respectat 

angajamentul, deşi avea posibilitatea ca după 

abdicare, să-l aresteze şi să ceară judecarea şi 

condamnarea fostului rege, asasin al Căpitanului 

şi al elitei legionare. Carol al II-lea a plecat în linişte 

cu un tren întreg de valori materiale (opere de artă, 

bijuterii, valută), precum şi cu câţiva oameni de 
încredere din jurul său. 

Evenimentele ulterioare şi modul în care a înțeles 
Sima să conducă Mişcarea au dus la ruptura 
definitivă între Zelea Codreanu şi Horia Sima. Nu 
numai că nu şi-au mai vorbit, dar în câteva rânduri 
tatăl Căpitanului l-a criticat aspru în fața camarazilor 
pe cel care se intitula acum „Comandantul Mişcării”. 
Din pro Sima a devenit anti Sima. Punctul 
culminant al tensiunii între cei doi a fost în ziua 
de 13 nov. 1940, când lon Zelea Codreanu 
împreună cu doi fii ai săi, Horia şi Decebal, şi 
câteva personalități marcante din vechea gardă 
legionară: preotul comandant al Bunei Vestiri lon 
Dumitrescu Borşa, instructorul legionar Gh 
Ciorogaru şi alți câţiva, au intrat în Sediul Central 
al Mişcării de pe str. Gutenberg nr. 3, vis a vis de 
Cişmigiu. Prof. senator legionar şi fost deputat în 
Parlamentul României din partea Mişcării 
Legionare, lon Zelea Codreanu, frații Căpitanului 
şi gradele legionare, care-l însoțeau, au fost 
arestați în sediul Mişcării! 

Am mai avut ocazia să relatez acest fapt dar îl voi 
repeta întrucât nu pot curma firul narațiunii riscând, 
ca apoi, să nu fiu înțeles dacă sar la altceva fără 
explicaţiile de rigoare. 

D-na. Eliza Zelea Codreanu, mama Căpitanului, a 
încercat să-şi salveze lamilia apelând la soția gen. 
lon Antonescu, Maria Antonescu. Aceasta i-a promis 
că va lua imediat legătura cu lon Antonescu şi l-a 
spus unde se aflau închişi cei cinci: în fosta vilă a 
Elenei Lupescu, aflată la Şosea, pe Aleea Vulpache 
Mama Căpitanului s-a dus imediat acolo şi le-a spus 
legionarilor să-i elibereze pe cei arestați din ordinul 
lui Horia Sima. Răspunsul negativ şi impertinența 
şelului echipei care asigura paza imobilului a 
indignal-o pe d-na Eliza Zelea Codreanu care i-a 
aplicat acestuia două palme „sănătoase”, argument 
decisiv ca să-i poată lua cu forța din vilă pe soțul său 
ŞI pe cel doi fii ai săi. Nu a reuşit să-i scoată din 
caplivitate şi pe ceilalți doi sechestrați, preotul 
comandant al Bunei Vestiri lon Dumitrescu Borşa şi 
instructorul legionar Gh. Ciorogaru. Pentru ca 
aceștia doi să nu mai fie depistaţi, au fost transferați 
tocmai la Predeal, într-o vilă izolată, de unde au 
scăpa! cu viață numai datorită norocului; nu mai intru 
în amănunte: acestea sunt relatate de preot lon 
Dumitrescu Borşa în cartea sa de memorii, intitulată 
"Cal troian intra muros”. 

Evenimentele sângeroase din 21-23 ian. 1941 |- 
au găsit izolat. pe prof. lon Zelea Codreanu şi au 
constituit „bomboana de pe colivă” a incompetenței 
şi aventurismului lui Horia Sima care a scos definitiv 
Mişcarea Legionară de pe scena politică. 


- Care au fost apoi relațiile între lon 
Antonescu şi prof Zelea Codreanu? 


- La finele lunii ianuarie 1941, lon Antonescu i-a 
telefonat profesorului că dorește o reconciliere între 
el şi Mişcarea Legionară propunându-i ca el să fie 
preşedinte, lar lon Zelea Codreanu să fie numit 
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (adică 
oferindu-i funcţia ocupată puţin mai înainte de către 
Sima). Acesta I-a refuzat spunându-i; „Prea târziu, 
domnule general” 

Antonescu a trecut la un val cumplit de arestări, 
de la tineri elevi din Frăţiile de Cruce, la simpli 
membri sau simpatizanți legionari, în numele aşa- 
zisei „rebeliuni”. 

Pro! lon Zelea Codreanu împreună cu toți cellalți 
opozanți ai lui Horia Sima, fireşte, nu au fost arestaţi, 
şi au fost total străini de dictatura Conducătorului 
României, până la arestarea lui din 23 aug. 1944. 

Profesorul a fost martor la multe procese, 
apărându-i pe legionari. 

În toamna anului 1941 lon Zelea Codreanu s-a 
îmbolnăvit grav. Doctorul i-a pus un diagnostic greșit: 
colică renală în loc de apendicită acută, care, se ştie, 
dă dureri în spate şi în faţă. A fos! tratat timp de o 
săptămână cu morfină pentru a-i ameliora durerile 

cumplite de la spate. Mergându-i din ce în ce 
mal prost, a fost sesizat un doctor legionar 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 





Sie 


chirurg, Alex. Popovici, care i-a pus diagnosticul real, 
adică apendicită acută şi 
generalizată. A fost imediat internat la spitalul Dr. 
Gerota, aflat pe Bd. Ferdinand, operat, dar mult prea 
târziu, la scurt timp el murind. i 

Afim cu toată certitudinea că prof. Zelea 
Codreanu a fost o personalitate foarte puternică, cu 
păreri ferme naţionaliste şi creştine, cu singura 
greşeală, capitală însă, de a da credit lui Horia Sima, 
de a crede în promisiunile sale mincinoase. 


- Vă rog să-mi schiţaţi şi activitatea fiilor 
săi, întrucât nu se ştie absolut nimic. 


- Prof. ION ZELEA CODREANU a avul șapte 
copii, două fete şi cinci băieţi 


Fetele s-au numit: IRIDENTA (căsătorită cu lon | 
Moța) şi SILVIA (căsătorită cu ing. Ciurescu, fost 
ofițer de infanterie); IRIDENTA, deşi nu a făcul 
politică legionară, a plătit cu ani grei de detenție în 
regimul comunist faptul că era sora Căpitanului şi 
soția comandantului legionar lon Moţa. 


Ceilalţi copii, ION, HORIA, CĂTĂLIN, DECEBAL 
nu au fost legionari, căci, aşa cum spunea Căpitanul, 
îi ajungea mamei sale cât umbla pe la porţile 
închisorilor pentru soț şi unul dintre fii, doi legionari 
într-o familie erau de ajuns! 

Apoi, Căpitanul nu a vrut să se poată vorbi de 
către duşmani despre o "gaşcă lamilistă” în Mişcare, 
cum se întâmpla în partide, 

În plus, ia gândiţi-vă: oricâtă valoare ar fi avut 
fraţii săi, ar fi dat loc la interpretări ambigui, duşmanii 
l-ar fi acuzat că îi promovează doar pentru că îi erau 
fraţi; şi atunci, ce să facă, să-i nedreptățească? 

Aceasta insă nu a impiedicat ca doi dintre fraţii 
Căpitanului să fie asasinați (Ion şi Horia), şi ca toți 
ceilalți să facă ani mulți şi grei de inchisoare. 


AIt fiu al prof. lon Zelea Codreanu, RADU, a murit 
când era mic, la vărsta de un an 


ION ZELEA CODREANU (1909 — 1939), cel de- 
al doilea fiu a! prof. lon Zelea Codreanu, a fost 
inginer agronom. Deşi, aşa cum am mai spus, nua 
fost legionar, a fost arestat în 1938 întrucăl i-a trimis 
o scrisoare-avertisment lui Carol al rez 
Ilea, atrăgându-i atenţia că în | 
cazul în care s-ar fi întâmplat ceva 
Căpitanului, acesta avea-să fie 
răzbunat. A fost asasinat la vârsta 
de 30 de ani, odată cu cei 254 de 
fruntaşi legionari în noaptea de 
21/22 septembrie 1939, la Huşi, 
chiar în pragul bisericii. 


HORIA ZELEA CODREANU (1905 — 1941) era 
un bărbat frumos, ofițer de carieră. 

A participat la Consiliul de Coroană din 30 aug. 
1940, fiind luat de pe stradă şi adus în sala de 
dezbateri pentru ca, vezi Doamne, şi „legionarii” să 
fie părtaşi la cedarea Transilvaniei — deşi, cum am 
spus, Horia Zelea Codreanu nu era legionar. La fel 
s-a întâmplat şi cu părintele Moța de la Orăştie, tot 
nelegionar, dar tatăl eroului legionar lonel Moța, 
căzut pe frontul de luptă antibolşevic din Spania cu 
trei ani în urmă, Ambii au servit doar ca „decor”, nu 
au scos nici un cuvânt. (Cel mai combativ a fost luliu 
Maniu, care a ținut un discurs divin, discurs aflat în 
memoriile dr. Constantin Angelescu, nici până astăzi 
tipărite, aflate în manuscris şi confiscate, în urma 
percheziţiei făcute de Securitate.) 

După evenimentele din ian. 1940 (alungarea 
legionarilor de la guvernare), lon Antonescu a vrut să 
devină şef unic al 
Mişcării Legionare 
şi Eugen Cristescu, 
şeful Siguranţei, i-a 

sugerat să discute 
pe această temă cu 
JRadu Mironovici, 
singurul dintre 
fondatorii Legiunii 
aflat în țară (ceilalţi 
oi rămaşi în viață, 
Mie  Gârneaţă şi 
Corneliu 

Georgescu, erau 
refugiaţi în Germania). Acesta a refuzat spunând: 
„Sunt arestat, nu am deci libertatea de decizie, deci 
nu pot accepta”. Atunci lon Antonescu s-a gândit 
la Horia Zelea Codreanu, l-a chemat la 
preşedinţie şi i-a spus: „Bă, Hitler mi-a dat ordin 
























ve PE 


după ce am fost la el în vizită acum trei 
săptămâni să refac Mişcarea Legionară 
sub comanda mea. Eu te numesc pe tine 
secretar general, că tânăr şi i un Și 
ae a i Ata MP e să 
aduci listă cu 300 de legionari pe care să-i scot din 
închisori şi să-i demobilizez. Vă dau înapoi locuințele 
confiscate şi toată arhiva" 

Horia Zelea Codreanu nu i-a dat răspunsul în 
timpul scurt acordat, s-a dus la prof. lon Zelea 
Codreanu, i-a relatat propunerea lui Antonescu, şi 
acesta i-a sugerat s-o respingă. 

Horia Zelea Codreanu s-a înscris (pe data de 
23 iunie 1941) ca voluntar pe front, dar nu a 
apucat să mai ajungă acolo. Pe data de 13 iulie 
1941, în cartierul Tei, unde locuia, mergând pe 
stradă, un gardian l-a oprit pe stradă şi i-a cerut să 
se legitimeze. Acesta i-a arăta! actele, identificându- 
se astfel. Atunci gardianul s-a dat doi metri mai în 
spate, iar doi poliţişti din apropiere l-au împuşcat 
mortal, lăsându-l pe trotuar. 

Să specific că asasinarea lui Horia Zelea 
Codreanu nu a fost iniţiată de lon Antonescu, ci de 
„landemul” care conducea de fapt viața intemă a 
țării: Mihai Antonescu, vicepremierul, şi Eugen 
Cristescu, şeful Siguranţei, ambii duşmani de moarte 
ai legionarilor, de frică ca lon Antonescu să nu mai 
facă o apropiere de Mişcarea Legionară. 

Înmormântarea lui Horia Zelea Codreanu a 
avut loc la 13 iulie 1941, la Cimitirul Reînvierea din 
Bucureşti, şi merită să o relatez: 

Pe data de 16 iulie 1941, în plină teroare 
antilegionară, dezlănțuită de gen. lon Antonescu dar 
exacerbată de Eugen Cristescu, şeful Serviciilor 
Secrete (viitoarea Securitate), în toiul desfăşurării 
procesului asasinatelor de la Jilava, lorga şi 
Madgearu, cu o presă explodând impotriva Mişcării, 
a avut loc înmormântarea lui Horia Zelea-Codreanu 
Trupul neînsuflețit, îmbrăcat în cămaşă verde, a 
poposit întâi la biserica Sf. Ilie Gorgani, de unde, pe 
platforma unui autocamion îmbrăcat complet în 
verde, a fost transportat Ia locul de veci 

A fost ultima mare manifestare a Mişcării 
Legionare, la care au participat peste 10.000 de 
oameni, o coloană nesfărşită desfăşurată pe 
kilometri în urma carului mortuar. 

Cimitirul s-a umplut de legionari și simpatizanți, 
care, ştiind ce îi aştepla, ce măsuri se vor lua 
Împotriva lor pentru îndrăzneala de a se manilesta in 
acest fel, au riscat să suporte urmările. Dintre miile 
de arestări făcute atunci dăm exemplul studentului 
Marius Roşca, închis atunci și eliberat din închisoare 
în 19641! 

La mică distanță de groapă era instalat un cuib 
de mitralieră, iar după ce s-a intrat în incinta 
cimitirului acesta a fost inconjura! de sute de 
jandarmi cu baioneta la armă. 

Mai mulți preoți au slujit şi, la sfârşitul slujbei, 
conform tradiției, din mii de piepturi a izbucnit 
Imnul legionarilor căzuţi: „Ca o lacrimă de lună, a 
căzul o stea" (deci să fie clar, NU „ca o lacrimă de 
sânge”, cum se cântă acum!). 

Cuibul de mitralieră din proximitate a tras o rafală 
în aer, după care un ofițer de jandarmi a strigat: 
„Culcat! La pământ!" 

Toată lumea s-a aruncat speriată pe jos, numai 
prof. lon Zelea-Codreanu a rămas în picioare, într- 
o poziție care îl caracleriza când invoca pe 
Dumnezeu cu antebrațele către cer. Jandarmii au 
mai tras o ralală de mitralieră ca să îl determine să 
se culce la pământ; a fost inutil. Din acel moment s- 
au dezlănţuit arestările şi bătaia participanţilor cu 
patul puştii - exclusiv familia şi preoții! Cel puţin un 
stert dintre participanţi au ajuns în puşcărie, dintre 
care mulți, după cum vă spuneam, au leşii de abia în 
1964! 


CĂTĂLIN ZELEA CODREANU (1911 — 2002) a 
făcut ani mulți de închisoare, atăt în timpul lui 
Carol a! II-lea, cât şi sub regimul comunist; doar 
sub regimul comunist a avut 16 ani de detenție! 
Apoi a avut domiciliu forțat în Bărăgan încă vreo 2 — 
3 ani. A tipărit cu ocazia centenarului Căpitanului 
broşura „In memoriam", cu accente pe amintiri de 


familie, 7 


Xuteroiu ealeeal de 







Pag.7 














Documnend 


RĂSFOIND PRESA LEGIONARĂ INTERBELICĂ CU UN NUMITOR 


COMUN, TITLUL: "GARDA DE FIER” (1) 


Neexistând încă o istorie masivă a Mişcării 
Legionare, bazată pe numeroase documente 
temeinice şi, de asemeni, nici o istorie a presei 
româneşti, cercetătorul are o sarcină destul de 
ingrală dacă şi-a propus să facă un studiu asupra 
publicaţiilor legionare din perioada 1927 — 1941; 
cercetarea ar trebui apoi continuată prin studierea 
celor câteva Zeci de ziare şi reviste apărute în exil, 

Singura sursă de informare rămâne, în 
continuare, accesul la publicațiile aflate în 
colecțiile Academiei Române, acces care cere 
multă răbdare şi perspicacitate: este, într-un fel, ca şi 
cum ai căuta acul în carul cu fân, deoarece aici sunt 
trecute în fişiere titlurile care, în cele mai multe 
cazuri, nu spun ce orientare are ziarul sau revista 
respectivă, dacă este literar, politic sau de 
informaţie, umoristic sau de sport. 

Am avut şansa, fără a avea în prealabil cea mai 
mică informaţie despre existența lor, de a găsi într- 
un fişier titlul umor ziare având acelaşi nume, 
GARDA DE FIER, la nu mai puțin de 14 publicații 
apărute în perioada anilor 1931 — 1933, în diverse 
oraşe. 

să le enumăr: Garda de 
Fier - Brăila, Garda de Fier - 
Orăştie, Garda de Fier - 
Chişinău, Garda de Fier a 
Basarabiei (Chişinău), 
Garda de Fier - Piatra 
Neam|, Garda de Fier - 
Galaţi, Garda de Fier - 
Câmpulung Muscel, Garda 
de Fier a Bucovinei - 
Rădăuţi, Garda Olteniei — 
Craiova, Garda Jiului — 
Craiova, Garda Prahovei - 
Ploieşti, Garda Râmnicului Sărat, Garda Moldovei 
- laşi, Garda Morenilor. 

Timp de căteva zile am răsfoit cu mult interes 
aceste publicații, risipind cenuşa uitării aşternută 
peste ele, luând notițe. 

Ziarele amintite reflectă, aproape în totalitate, 
evenimentele derulate în jurul Mişcării Legionare 
în județul respectiv. 

Colaboratori ziarelor erau în întregime persoane 
care făceau parte din Mişcarea Legionară, toate 
articolele fiind atent concepute atât ca formă cât, mai 
ales, în privința “conţinutului, atacând direct 
problemele. Semnatarii lor aveau cele mai diverse 
profesii — avocaţi, muncitori, funcţionari, preoți, 
studenți şi chiar elevi. O altă notă comună, în afară 
de titlul "Garda de Fier”: au avut o durată de 
apariție foarte scurlă, fiind toate interzise de 
guvernele aflate la putere în acei ani. 

Dar să insist asupra climatului politic din primii 
trei ani ai deceniului trei, întrucât aceste aspecte 
sunt prea puţin analizate de către istorici şi, fireşte, 
aproape necunoscule de câtre marea masă de 
cititori interesaţi despre fenomenul legionar . 

n vara anului 1930 Corneliu Zelea Codreanu a 
hotărât să organizeze un celebru marş în 
Basarabia, de la Prut la Nistru, în această reglune, 
după cum se ştie, în afară de românii majoritari, 
locuiau importante grupuri minoritare: evrei, ruşi, 
ucraineni, nemți şi chiar francezi şi elveţieni (în sud, 
lângă Limanul Nistrului). Se aminteşte de acest marş 
dar nu se dau amănunte despre felul în care a fost 

„ concepul. Marşul era alcătuit dintr-o lungă coloană, 

grupurile păstrând distanța dintre ele de cca. 100 m. 

Se mergea în etape zilnice, cei participanți. fiind 

numai tineri, de toate vârstele şi categoriile sociale, 

în număr de aprox, 500. Când ajungeau în centrul 
lecalităţilor aflate pe ruta stabilită, de la Ungheni (pe 

Prut), la Vadul lui Vodă (pe Nistru), aveau loc ad-hoc 

manifestații culturale naţionaliste la care participau 

toţi locuitori satelor sau comunelor. Se începea cu 
intonarea Imnului Regal, Imnul Studențimii (creat în 


out 1600 


Dat a RARI 
Str, Calansl Rai 
tre 





La 'rupaă Legiunea 


1923 de Iustin llieşu, student la Cluj), imn celebru în. 


perioada interbelică, total necunoscut azi, se cânta 
„Deşteaptă-te, Române” şi „Pe-al nostru 
steag e scris unire”, „Treceţi, batalioane 
române, Carpaţii, „Pui de lei, se recitau 









anu Nr.37 
n 


mie dăpapiăii Pee 
că oheema. 


versuri din "Doina" lui Mihai Eminescu sau „Noi vrem 
pământ de George Coşbuc. Nu se cântau cântece 
legionare întrucât la aceea dată nu fuseseră 
compuse, 

Scopul acestui marş maiestuos era ca Basarabia 
să întoarcă ochii spre Bucureşti, nu spre Moscova, 
întrucât cu câţiva ani înainte, se ştie, avuseseră loc 
incidentele violente de la Tatar Bunar. 

Participanţii au fost pretutindeni întâmpinați cu 
flori, li s-au oferit hrană şi adăpost peste noapte. 

Presiunile externe au dus de trei ori la 
dizolvarea Gărzii de Fier: în ian. 1931 (din ordinul 
lui lon Mihalache), în marie 1932 (când prim 
ministru era Nicolae Iorga) şi în dec. 1933 (prim 
ministru fiind I.G. Duca) 

Să vedem ce i-a determinat pe cei trei să ia 
aceste hotărâri; să vorbim de fața nevăzută a 
lucrurilor; 

Acest marş însă a supărat mult nu numai pe 
evreii numeroşi din Basarabia, ci şi pe cei de la 
Paris, unde se afla marea Finanţă Internațională 
care avea ca scop înființarea statului Israel în 


Exemplarul 2 Lei 








Ma acreter celor 111%Ă se | rând a vietarie i româniamu: 
noi." |iui care veimutaz: 
mi 7o-| Sa Inăitat Wmvimgaae ea um 
cual | Hriiine Ge mut piara. sut care 


Europa răsăriteană, cu capitala Lemberg (astăzi 
Lvov), cu deschidere prin Basarabia spre Marea 
Neagră. Planul acesta este cunoscut sub numele de 
Cremieux - Peyjoto (întrucât aceştia doi au conceput 
acest proiect; primul era preşedintele Alianței 
Israelite Europene, iar al doilea preşedintele Alianţei 
Israelite Americane). Planul era susținut şi de 
preşedintele Wilson al! Statelor Unite, venit special la 
Paris, la Conferința de Pace (1919). Cei trei s-au 
lovit de împotrivirea lui Clemanceau, preşedintele 
francez, şi a lui Lloyd Georges, primul ministru 
englez. Statul propus, Carpato — Ponto - Dunărean, 
Israelul European, era unul artificial, binaţional 
invadatorii - clasă conducătoare exploatatoare, în 
calitate de naţiune învingătoare, iar autohtonii - clasă 
subordonată, exploatată, în calitate de naţiune 
învinsă. 

Când se punea la cale acest plan de realizare a 
Israelului European, în teritoriul amintit populația 
evreiască reprezenta doar 20%, iar 80% cea 
neevreiască, care nu ar fi putut fi stăpânită şi 
manevrată decăt cu armată şi poliţie, prin represalii, 

Teritoriul propus era sărac, fără industrie şi 
bogăjii naturale, nu existau impozite astiel că Franța 
„şi Anglia ar fi trebuit să scoată bani mulți pentnu 
ridicarea lui economică, aşa cum lac acum Statele 
Unite cu Israelul. 

La rândul său, Senatul American s-a opus 
planului Cremieux - Peyjoto, rechemându-l pe 
preşedintele Wilson, Slatele Unite au rupt relaţiile cu 
Europa şi au intrat în celebra politică Izolaţionistă 
(până la 6 dec. 1941, când au intrat în conflagrația 
celui de-al doilea război mondial). 

Marşul din Basarabia, prin acțiunea încununată 
de succes, contrazicea, de asemeni, viltorul proiect 
de creare a Statului European Israel. De la Paris s-a 
cerul insistent ordinul de ilegalizare a Gărzii de Fier 
şi întemnițarea lul Corneliu Zelea Codreanu, 
ministrul de Finanţe din timpul guvernării Mihalache, 
Virgil Madgearu, susținând aceste presiuni externe 
cu motivații economice: se va sabota pe piața 
bursieră moneda națională, leul, intrându-se pentru a 
doua oară în inflație monetară (prima, catastrofală, 
fusese la începulul anului 1919), Autorul şantajului 
politic a fost marele bancher evreu Horace. Finally 


care a reuşit să pună în aplicare, de trei ori, 
ilegalizarea Gărzii de Fier. 

(Toate aceste amânunte le-am afla! de la dr 
Serban Milcoveanu.) 

Dar să parcurgem împreună, în linii mari, cele 
14 gazete intitulate „Garda de Fier”: 


GARDA BRAILEI 

Apare la BRĂILA la 9 oct. 1932, ca "Organ al 
Grupării Corneliu Zelea Codreanu” (n. n.: după 
ilegalizarea Gărzii de Fier din 1931 legionarii au 
participat la alegerile din anul următor sub această 
denumire) 

Numărul este consacrat aproape în întregime 
vizitei anunţate a lui Corneliu Zelea Codreanu în 
oraşul de pe malul Dunării. Articolul de fond se 
intitulează „Bine ai venit!”: „Ai apărut în mijlocul 
nostru ca o făclie într-un labirint, ca să ne călăuzeşti 
paşii pe cărări noi. Sufletele noastre, de tine pururi 
legate, în tine işi pun nădejdile de mâine. Ai venit în 
Brăila noastră decăzută ca să aprinzi candela 
speranței creştinismului, să ştergi lacrimile ce 
vărsăm_de atâta amor de vreme, strecurându-ne 
nădejdea în suflet. Ai 
venit să imbrățişezi pe 
cei viteji, să mângăi pe 
cei săraci. Îi urăm cu 
toţii "Bine ai venit, sol 
dumnezeiesc ce porți 
în pieptul tău de oțel 


ami. 7 Septembrie. 1951 


destinul unui popor 
întreg!” (vizita lui 
Comeliu Zelea 


Codreanu a avul loc la 
9 oct. 1932, la Arena 
„Select” din 


str. 
Bolintineanu) 


Articolul „Chemare” şi articolul „Către ti 
ambele apeluri către brăileni de 
Legiune. Un alt articol. semnat de Gh 
poartă titlul semnificativ „Slugi la slug” 

Disciplina în Brăila era la loc de frunte, dovadă 
anunțul; „Tinerii: Radu Şerban, Vanea şi lonescu se 
exclud, primul pe timp de trei luni şi ceilalți doi pentru 
totdeauna din organizația noastră, pentru caracterul 
nedemn de a se purta în societate.” Un alt anunț 
„indivizii care au mers la cârciuma lui Moritz cel Bun 
(n. n: 1) din Bd. Cuza, în seara zilei de duminică, 2 
oct.1932, provocând scandal, nu sunt legionari 


GARDA DE FIER DIN PIATRA NEAMȚ 

Primul număr apare la 1 sept. 1931, iar cel de-al 
doilea număr este consacrat aproape în întregime 
victoriei în alegerile din județ, unde Corneliu Zelea 
Codreanu a fost ales deputat în Parlamentul țării 
prin obținerea a 11.193 de voturi în cele trei 
circumscripții din Piatra Neamţ, două din Tg, Neami, 
în Roznov, Bicaz, Broşteni, Buhuşi şi Păstrăveni 
Căpitanul le mulţumeşte: 

"Mă adresez celor 11.193 de Români care au 
crezul în noi. 

Deznădăjduiţii au rezistat tuturor ademenirilor şi 
promisiunilor deşerie. 

Flămânzii au rezistat tuturor banchetelor care i 
se ofereau din belşug. Săracii au rezistat banilor 
care li se intindeau la fiecare răspântie. 

Au învins. Victoria lor este înainte de toale o 
victorie morală : victoria moralei în contra sistemelor 
imorale de corupție a conştiinţei omeneşti . Puterea 
sufletului a învins puterea aurului. Victona lor este în 
a! doilea rând o victorie a romănismului care 
reinviază. S-a înălțat învingător ca un Hristos de sub 
piatră, sub care spiritele străine şi instrăinale 
credeau că l-au pecetluit pentru veci. Prin credință 
ba i împărații, întorcând taberele. vrăjmaşe. În 
'ugi 

Pe tema căştigării alegerilor, ION DUMITRESCU- 
BORŞA semnează articolul „Diagnosticul de la Piatra 
Neamț, din care citez: „DI. Comeliu Zelea 
Codreanu, ales cu 11.193 de vaturi într-un județ în 
care gruparea sa nu izbulea să cucerească acum 3 
luni decât 1391 de adeziuni. Fără mijloace 
financiare de care dispun visteriile prospere 








?08 CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 





le partidelor politice, şi-a întrecul rivalii 
politici nu prin făgăduieli absurde şi cu 
mirifice promisiuni”. 

Viorica Lăzărescu publică poezia „Înainte”, 
din care reproduc ultima strofă: „E vremea când din 
criptele uitate / Mihai şi Ştefan iarăşi se trezesc / 
Legionari, la luptă dar, cu toții, / Căci ne a chemat 
pământul strămoşesc." 


GARDA MOLDOVEI 

Apare la IAŞI în iulie 1931, cu subtitlul "Organ a/ 
țărănimii şi al muncitorilor telul) din oraşul şi 
județul laşi” 

Este unul dintre cele mai bune ziare, cu o apariție 
bilunară, având sediul redacției la Căminul Cultural 
Creştin de la Râpa Galbenă, 

În NR. 3 din 15 aug. 1932 se distinge articolul de 
fond semnat de CORNELIU ZELEA CODREANU, 
intitulat "Mântuirea”, legat de alegerile recent 
încheiate, din care citez un fragment: 

„Alegerile au trecul. Vânătorii de cuvinte goale s- 
au reintors mulțumiți la casele lor. Au învins din nou 
înşelând buna credință a marii mulţimi. 

Poporul înşelat işi aşteaplă mântuirea. Aşteplare 
zadarnită. Aceiaşi oameni, acelaşi sullete nemiloase 
şi dornice de imbogăţire uşoară, Nici o schimbare, 
nici o nădejde, de nicăieri, 

Mântuirea? Da! Poate veni, de la lumea cea 
nouă. Ea va trebuii să înlăture lumea cea veche a 
prolitorilor. Ea va trebuii să înlăture lumea ce veche, 
a laşilor de meserie. Ea va trebuii să pună la zidul 
infamiei pe toți imbogățiții din specularea nemiloasă 
a poporului. Ea va trebuii să repare marile nedreptăți 
săvârşite.” 

Tot pe pagina întâi se distinge articolul „Meseriaşi 
şi muncitori” semnat de AL. VENTONIC, în care se 
semnalează că zecile de mii de şomeri sunt români, 
în timp ce străinii sunt privilegiați în țara noastră, 
instituţiile statului fiind acaparate de meseriaşi şi 
muncitori străini. 

Un alt articol, conceput de CORNELIU ZELEA 


Săi zatru 2Lei 


Fi BAR 


dom îi i nt 1 


întrunirea de azi Duminică 9 Octombrie ora TI dimineata, 
va avea loc la ARENA „SELECȚ” din str. Bolintineanu. 
Mic un bun român, nu trebue să lipsească. 








CODREANU, se intitulează „Declaraţiile Gărzii de 
Fier”, în care se arată că s-au făcut în multe locuri 
acte de teroare în timpul alegerilor, în lăudata 
democraţie interbelică: [Anu | Me. 2 
„Tighina, atacată de 
bandele senatorului Zip- 
slein, Eu nu mint. Fac apel 
la sentimentele dvs. de 
onoare. Omenii mei sunt 
în spital şi dvs. spuneţi că 
mint? La Putna la fel. La 
Tecuci, actualul deputat! D 
Gheorghiu a bătut chiar în 
localul poliției pe studentul Preotescu Theodor şi pe 
alți doi tineri pentru că au lipit pe pereți afişele 
noastre. La Covurlui şi Ismail au fost arestați şi 
trimişi din post în post la prefecturile respective. La 
laşi, bandele organizate ale dr. Bulău, actual 
parlamentar, au schingiuit sălbatic pe propagandiştii 
organizaţiei noastre ” Se dau exemple asemănătoare 
şi la Vaslui, Tutova etc. Un articol, cules cu 
majuscule, se intitulează „Garda de Fier”. Începe cu 
3 întrebări: Vrei să devii legionar? Ge este Garda de 
Fier? Ce face Garda de Fier pentru a crea o 
Românie Nouă? Se dau pe larg apoi răspunsurile la 
cele trei întrebări de la începutul articolului, 

NR. 4 al ziarului „Garda Moldovei”, din 1 sept. 
1932, cuprinde alte articole ințeresante, Articolul de 
fond, semnat de CORNELIU ZELEA CODREANU, 
se ințitulează „Chemare către creştinii din toată țară”. 
Citez din el: „Ostaşii Legiunii SI. Arhanghel Mihail 
sau ai Gărzii de Fier se numesc legionari. Legăturile 
dintre legionari nu sunt legături de polilică, aşa 
precum crede lumea, ci sunt legături de mare şi 
sfântă frăție. Legionarii se iubesc între ei pentru că 

sunt taţi fraţi şi duc în spate aceeași suferinţă, 
De aceea, creştini din toată țara, uniți-vă în 








| AFA 11 6 Ms ratata 
et 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 







GARDA. BABARARIB 


Organ a! gospodaritor şi muncitorilor creștini din Basarabia 


Tunate up 


frăția cea sfântă şi alungaţi frăția cea falsă şi 
vânzătoria partidelor.” 

Sus, pe pag. întâi, la dreapta, se allă un citat 
„Dacă duşmanul nostru cere legăminte ruşinoase de 
la voi, mai bine să muriţi prin sabia lui, decăt să fiţi 
privitorii ispitirii şi ticăloşirii țării voastre.” - Şlefan cel 
Mare, Testamentul de la 2 iulie 1504, 

Numele lui AL. VENTONIC îl găsim din nou în 
ziar, el semnând articolul „Românii şi sătenir.. 

Paginile II şi III ale ziarului sunt ocupale toate cu 
extrase „Din programul Leglunii Arhanghelului Mihail 
(Garda de Fier)". El cuprinde 10 capitole şi poartă, 


evident, semnătura lui CORNELIU ZELEA 
CODREANU 
Articolul „Parlamentarii! are subtitlul „Aleşi cu 


voturile voastre în recentele alegeri parlamentare". 
Citez din articol: "În cameră sunt 22 de deputați 
care ţipă mereu la tribună, toţi nepoți de-ai lui 
Tralan!” - adică Solomon Rozenberg, Moise 
Weismann, Alais Lebenton, E.Klaus, I.Roth, 
G.Muth, Moise Zipstein, Max Ausnit, etc, care 
apără de fapt interesele conaționalilor lor. 

Nr, 5 datează din 15 oct. 1933 şi are frontispiciul 
verde, ca şi semnul Gărzii de Fier suprapuse pe 
textul din pagina |. ION BANEA semnează articolul 
„Un răspuns la atacurile cuziste”, un reportaj descrie 
munca începută la Bucureşti pentru construcția 
„Căminul legionarilor răniţi, pentru cei angajați să 
făurească o nouă Românie” şi găsim în acest număr 
şi spicuiri din cotidienele bucureştene de mare tiraj 
Curentul, Calendarul şi Cuvântul, pe tema muncii 
legionare începute pe şantier 

În pag. II! Alex. Butnaru semnează articolul 
„Istoricul Mişcării Naţionaliste”, în care arată că au 
existat două etape distincte: perioada 1919 - 1927 şi 
cea din 1927 — 1933, superioară, matură, cu adepți 
acum în toată țara 

În pg. IV Haralambie Popescu semnează articolul 
„Femeia legionară”, Al. Dincă, student - „Strigătul 
celor lineri' 

În articolul: „Cuziştii şi francmasoni? autorul, care 
nu-şi pune semnătura, este 
mirat de „declarațiile uluitoare 
ale lui Gh. Cuza (n. n.: fiul 
prof. A.C. Cuza) făcule în 
Parlamentul României, că nu 
a Ştiul ce este 


TDuRuINCĂ > CETOFIBIE IE 



















Pretul 3 hi 





Au ei 





Prețul 3 lei 














| ]apare sun cirecțin nu comitete A 


francmasoneria, deşi în 1928 s-a dus la Paris unde 
limp de şase luni a Irecvenlat-o, şi se laudă acum că 
luptă împotriva lor, când el este .....Jrancmason!” 
Într-un chenar, populația săracă a oraşului 
este invitată să meargă pentru consultații 
gratuite la d-na Elvira GÂRNEAȚĂ (n. n. soția 
comandantului legionar a! Bunei Vestiri, unul dintre 


fondatorii Legiunii, Ilie Gârneaţă), medic la 
maternitatea din laşi, 
GARDA BASARABIEI 


Apare pentru prima oară la 1 aug. 1932, la 
CHIŞINĂU, este bilunară şi are ca subiitiu „Organ a! 
gospodarilor şi al muncitorilor creştini din Basarabia”. 

In acest prim număr articolul de fond, semnat de 
CORNELIU ZELEA CODREANU, se referă la 
alegerile din 1931 şi 1932: "La 7 iunie 1931 ne-am 
prezentat, pentru prima dată, la urne, unde am avul 
34.000 de voturi. Succese am mai avul în acest an: 
la 17 iulie am obținut mai mult decăt dublu, 72.000 
de voturi în țară şi 5 daputaţi în Parlament, 
printre ei aflându-mă şi eu” 

MIHAIL POLIHRONIADE semnează articolul 
„Rostul Gărzii de Fier”, iar două fotografii îi prezintă 


CABDA MOLDOVA + 


țărănime) și muacitoriter creştini din eraso! și fodetal lași 


A ete a ECEMIPIEA NUL. n EN IEIDIȚa EEONARR 
+: GARDA JIULUI: 


oroan du informaţie, prepătire şi luptă ai eg imea  i 
IDREANU 


25 ua SETE TIR 


Mresarta legimrior Gărzii de Fier 


de Covuriui, pe 
PROTOPOPESCU. candidat pe listele din 
jud. Botoşani. 

AL. VENTONIC semnează articolul „Preoţii 
şi polilica”, în care se arată cum mulți simpatizanți 
legionari au fost bătuţi la recentele alegeri. 

În NR. 2 al „Gărzii Basarabiei se distinge articolul 

„Vrei să devii legionar? şi materialul „Ce povesteşte 
fostul stareț al Mănăstiri "Sf.Ilie Proorocul” din 
Odesa, pe nume Inochenţiu”: "Din 250 de mânăstiri 
şi biserici din Odesa au mai rămas doar 6, printre 
care şi aceea în care eram eu stareț; Au luat şi 
clopotul mare din bronz care avea o greulate de 
32000 de kg, şi eu am fost condamnat la 3 ani 
închisoare întrucât am ascuns o icoană veche din 
aur şi argint numită „Mlecapitelnita”. Toţi comuniştii 
şefi sunt evrei duşmani ai bisericilor creştine”. 
În NR. 3 - 4 din 15 sept. 1932, chiar pe prima 
pagină, se află un articol semnat de CORNELIU 
ZELEA CODREANU, ajuns deputat. Este reprodus 
discursul său ținut în Camera Deputaților, care cerea 
pedeapsa cu moarea pentru hoţii banului public, 
Discursul a lost des întrerupt de fluierături şi tropot 
de picioare: nimeni din cei aflaţi în bânci nu a fost de 
acord! Astăzi s-ar fi întâmplat la fel, cu siguranță! 
Nimeni nu este pedepsit, se tergiversează cu anii 
judecata, nu există o singură demisie de onoare. 
Există însă, prăfuite şi uitate, dosarul măluşii 
Tamara, dosarul puştilor de vânătoare, dosarul 
Petromidia, dosarul Rompetrol, şi la calendele 
greceşti va veni şi dosarul celor 100 de litri de 
palincă, al caltaboşilor şi al găinăriilor celor doi foşti 
miniştri puşi pe căpătuială (ca, de altei, toți cei din 
Senatul şi Parlamentul de azi) 

Bine redacta! este materialul "Garda de Fier şi 
învățământul şi mai ales, articolul „Basarabia 
comunistă? semnat de Al. Negruț. Sunt dezvăluite 
antecedentele penale ale senatorului țărănist Moise 
Zipstein din Tighina, proaspăt ales la alegerile abia 
încheiate, care avusese nu mai pun de 4 
condamnări, printre care şi o lună închisoare pentru 
uneltiri contra Siguranţei Statului, condamnare dată 
de Consiliul de Război din Chişinău (dar fusese... 
achitat!) 


GARDA JIULUI 
Apărea săptămânal la CRAIOVA, prim redactor 
ARE fiind Iuliu Stănescu și secretar 
de redacție BARTOLOMEU 
LIVEZEANU 

NR. 1, din 4 dec. 1932, are 
un articol de fond foarte 
interesant, intitulat „Istoricu/ 
redeşteptării . nationale în 
Oltenia” 













[A Ut Aita 








- CORNELIU 










Zr SAPT, 
ee in ea 





Din NR. 2 notez: „Partidele şi Garda” şi „Prima 
adunare a Gărzi de Fier din Oltenia”, iar în NR. 3 
luliu Stănescu semnează articolul „Câteva cuvinte 
din ideologia noastră” şi un altul, „Complotul! tăcerii 
Alte tiluri: în NR5: „Proprietatea e fun?” şi 
„Conturări ideologice”, în NR. 6: „Din activitatea 
Frăţiilor de Cruce”, „Ce trebuie să ştie un legionar”, 
în NR. 10 - 11: „Francmasoneria”. 

În NR. 12, articolul „Arestarea legionanior Gărzii 
de Fier" arată că la 1 oct. 1933, la hipodromul din 
Parcul Bibescu au fost arestaţi 10 legionari în Inunte 
cu cei din conducerea ziarului, ca urmare a noii legi 
Mârzescu - Mironescu, care masacra drepturile şi 
libertăţile cetățenilor. Motivul arestării: legionarii erau 
îmbrăcaţi în câmăşi verzi, iar purtarea uniformelor nu 
era îngăduită decât persoanelor cu funcţii publice 
sau cu autorizație specialăl,.. 

NR. 13-14 din 5 nov. 1933 este ultimul. ata 
câteva titluri: „Industrie şi comerț românesc” „O 
problemă de existență națională”, „Grajdul. politie în 
panică”. (continuare în numărul viitor) 


£ Emilian 
Pag.9 








CUGETARI - PETRE ȚUTȚEA (II) 


ROMÂNISMUL a însemnat, pentru generația 
noastră, sa fim noi înşine. Că a fi Ja stinga 
înseamna a fi în pom. Fiecare popor vrea să 
fie el însuşi. Şi am vrut şi noi, ăştia de dreapta, 
să fim români. 

Sunt român şi ca român mă socot buricul 
pământului. Că dacă n-aş fi român, n-aş fi 
nimic. 

Nu mă pot imagina francez, englez, 
german. Adică nu pot extrapola substanța 
spiritului meu la alt neam. Sunt român prin 
vocație. 

Dacă există o ştiinţă a naţiunii, eu sunt de 
meserie român. 

Naţionalismul poate fi practicat şi cuviincios. 
Nimeni nu poate interzice unui popor să-şi 
trăiască _tradilia şi istoria cu gloriile şi 
înfrângerile ei. 

Pârvan zice: etnicul e punct de plecare şi 
universalul punct de sosire. 

Eu, ca naționalist, am gândit multă vreme că 
națiunea e punctul terminus al evoluției 


universale. Când dispar popoarele, intrăm în 
Turnul Babilonului. 


Cum văd participarea românilor de acum 
la mântuirea lor? 

Simplu. Ducându-se la biserică. Şi folosind 
ştiinţa ca peria de dinți: tot ce spune ştiinţa să 
nu-i lase cu gura căscată, şi tot ce spune un 
popă de la Cucuieţii din Deal să considere 
adevăr ritualic. 


La români prostia e o infracțiune, căci 
vorba ceea: "Poţi umbla două ore în galop prin 
Bucureşti şi să nu dai de un prost. 


Am făcut o mărturisire: într-o. curte cu. şase 
sute de inşi, în închisoarea de la Aiud: 
“Fraţilor”, am zis, "dacă murim toți aici, în 
haine vărgate şi în lanţuri, nu noi facem 
cinste poporului român că murim pentru el, 
ci el ne face onoarea să murim pentru el!” 


- 
SCARA VALORILOR UMANE conţine: 
sfântul, eroul, geniul şi omul obişnuit, 


dincolo de aceştia situându-se infractorul. 

Sfântul, eroul şi geniul sunt fără voia 
societăţii - care e obligată să-i recunoască. 

Nimeni nu-ţi contestă dreptul la existență 
dacă eşti om obişnuit. 

PERSONALITATEA e acel 
înzestrat cu capacitatea de a se dărui, 

Eroul este o personalitate, deoarece nu-și 
mai aparţine. 

Personalitatea e un ins care influențează 
ambianța prin simpla lui forță carismatică. Un 
om cu har. Nu e nevoie să fie savant, ci să 
aibă har. 


Îi spuneam unui comunist sub Ceauşescu: 
"Uite, mă, s-ar putea ca într-un viitor război să 
ne bată cu măturile duşmanii, să n-aibă nevoie 
de arme! Ai plantat pe spinarea fiecărui 
cetățean câte o piele de iepure: s-a terminat cu 
soldatul!” 

Cei mai crânceni şi mai străluciți soldaţi 
sunt cei ai popoarelor religioase. Când mori 
sub drapel, te gândești că te duci la strămoşi, 
Dar o armată care face asta e ca aceea a lui 
Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o 
cruce |a găt pe care scria "Gott mit uns”. 

Prima funcţie a unei religii reale este 
consolatoare, fiindcă fără religie am lătra 
precum câinii. Ne. naştem, trăim, ne 


individ 


îmbolnăvim, îmbătrânim şi murim. Şi întreg 
peisajul speciei om culminează în cimitir. 
Destinul uman nu e o invitaţie la fericirea de-a 
trăi. Singurul mod de-a evita neliniştea 


metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia 
intri în cimitir în plimbare. Cu FILOSOFIA 
intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu 
Cioran - prin disperare. 

Cine n-a putut fi înlocuită? Religia! 

lar FILOSOFIA care speculează autonom, 





face onanie mintală. Şi dacă vrea să scoată, 
să extragă esențe din ştiinţele naturii, e parazit 
Atât! 

Nu îndrăzneşti să spui despre religie, 
teologal vorbind - dacă eşti cinstit - că a fost 
înlocuită de filosofie sau de ştiinţă. 

Un creştin îţi spune că adevărul se defineşte 
prin jocul celor două lumi: cea de aici o 
oglindeşte imperfect pe cea de dincolo. Spune 
contra dacă poți! 

RELIGIA este principiul uniformizator al 
speciei umane şi este singura salvare în care 
se poate vorbi despre egalitate. 

De cele mai multe ori PROŞTII sunt atei, 
intelectualişti până peste poate, 
comunitarişti şi foarte TOLERANȚI, în sensul 
unui dezmăţ al libertății. 


h.. 


SOCIAL-DEMOCRAȚIA este /aptele bătul al 
COMUNISMULUI. 

Ştiţi ce vor social-democrații? Să facă şi 
bine, dacă se poate, dar să nu facă ce trebuie. 
Social-democrația e anticamera 
comunismului. Numai că, dacă prin social- 
democraţie s-a intrat în comunism, nu se 
poate ieşi din comunism tot pe-acolo. E ca o 
uşă care se poate deschide numa dintr-o parte. 


"Rusul e contraindicat la cugetare ca sifilisul 
la sistemul nervos” - am făcut afirmația asta - pe 
care ulterior am retractat-o, ca să nu se creadă 
ca e vorba de toți ruşii, de marele popor rus, 
gândindu-mă la Gorbaciov. Pentru că el spune; 
"Situaţia economică a Uniunii Sovielice — va să 
zică după 70 de ani de marxism-leninism - e 
catastrofică”. Punct. Şi apoi optează pentru 
leninism! Adică pentru cadavrul din Piaţa 
Roşie, care a creat dezastrul ăsta... 


... 


UMANISMUL este una din formele grave ale 
RĂTĂCIRII omului modern, care pleacă din 
antropocentrismul Renaşterii. În Renaştere 
"titanii" s-au umflat prin autocunoaşterea 


(continuare din numărul trecut) 


necunoaşterii. Ei nu se cunoşteau: pe ei 
înşişi şi au crezut că s-au descoperit ca 
oameni. Omul - javra asta bipeda, pe care eu îl 
consider "animal prost", homo stultus - atunci 
când se screme să facă singur ordine, adică 
când practică umanismul, îl înlocuieşte pe 
Dumnezeu cu el. Nicăieri Dumnezeu n-a avut 
de furcă cu dracul mai mult decât în sacrul 
spațiu al Italiei. Acolo, adică, unde s-a 
născut umanismul în Renaştere. 

- 

PROTESTANTISMUL 
coborâtă la rangul 
grădinița de copii. 


este o 
de morală 


religie 
pentru 


pă 


NICOLAE TITULESCU, ministru de Externe al 
României de mai multe ori în perioada 1927 - 1936 

În 1936, când eram funcţionar în Ministerul 
Economiei Naţionale, un reprezentant al 
Legaţiei Reichului la București m-a întrebat 

- Ce vă faceți, domnule, în politica extemă, 
acum că Regele României l-a rechemat pe 
Domnul Titulescu la Bucureşti, nu mai este 
ministru de Externe? 

L-am dus spre geamul Ministerului şi, 
arătându-i spre un oarecare Ghiţă Popescu de 
pe Calea Victoriei, i-am spus 

- Îl vedeţi pe ăla? 

- Da — zise neamţul. 

- E un târgovet oarecare, care merge 
acasă cu zarzavaturi cumpărate de la piață. Îl 
îmbrăcăm elegant, în costum şi cravată, şi îl 
trimitem în locul lui Titulescu, şi face politică 
externă în interesul României mai grozavă 
ca el. 

A- fost o catastrofă pentru România, 
domnule! A făcut jocul ruşilor, restabilind în 
'34 relațiile diplomatice cu Rusia Bolşevică 
ceea ce va conduce la pierderea Basarabiei şi a 
Bucovinei de Nord în vara '40 

Fiind mare mason, Titulescu a fost ales de 
două ori preşedinte la Liga Naţiunilor de la 
Geneva, care era masonică - de aceea, Hitler a 
retras Germania naţional-socialistă din această 
organizație a  plutocrației  iudeo-masonice 
europene. 

Titulescu a trădat interesele vitale, de 
stat, ale României, făcându-ne duşmane 
marile puteri ale Axei, Italia lui Musso-lini şi 
Germania lui Hitler, condamnând public, la 
Geneva, biruința Italiei asupra Abisiniei şi 
cucerirea  Renaniei de către Germania 
Titulescu a făcut jocul comunismului în 
războiul civil din Spania, unde — spre gloria 
spadei latine! — a biruit Generalul Franco, unde 
s-au jertfit eroic Moţa şi Marin, care au fost 
sfinţi! 

Titulescu este integral trădător al 
intereselor vitale de stat ale României, este 
principalul vinovat — împreună cu Carol al 
Ilea şi Armand Călinescu — de prăbuşirea 
României Mari, politica lui externă 
prosovietică, antiitalică şi anligermanică a 
condus la Arbitrajul de la Viena, favorabil 
Ungariei, prin care am pierdut Ardealul. 

(Extrase. din volumele de interviuri cu Petre 


Ţuţea: "intre Dumnezeu şi N. i 
"Tăinuind cu Petre Ţuţea” ); * ear n 
PETRE ȚUTEA (1902 — 1991) - doctor în Drept 
administrativ, — publicist naţionalist creştin, 
simpatizant legionar, deţinut politic la Aiud. 





Fa910 CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 








- în două 


E 


Scurt istoric 

Megleno-românii (vlasii) provin din ținutul 
Meglen (Caragiova), situat la granița de nord a 
Greciei cu Macedonia. 

Partea de nord a ținutului meglen, cu trei 
comune: Huma, Coinsco şi Sirminina (aprox. 
2000 de megleno-români, în mare parte slavizați), 
se află în Macedonia, restul, de şapte comune: 
Lungunța (Langardia), Birislav (Periclea), Liumniţa |. 
(Skra), Cupa (Kupa), Osani (Arhanghelos), 
Tamareca (Karpi), Baroviţa şi orăşelul Nanta 
[Nolia), fiind în Grecia, 

După îndelungi studii făcute asupra dialectelor 
româneşti şi a limbilor vorbite de popoarele 
învecinate, Th, Capidan ajungea la concluzia că in 
timpul formării limbii române putem vorbi de o |, 
unitate etnică românească, situată atât în 
nordul, cât şi în sudul Dunării. Limba română 
stă la baza formării dialectelor româneşti din 
Peninsula Balcanică. În acelaşi timp, influența 
albaneză în limba română arată laptul că românii 
au trăit (in epoca romană) într-un spațiu învecinat 
cu poporul albanez. 

Studiile au constatat la Sud de Dunăre prezența 


altor trei dialecte ale limbii stră-române, şi anume 
Se 


aromâna, istro-româna şi megleno-româna, cel din 
urmă fiind cel mai puţin cunoscut. Pentru aromână 
există un număr mai mare de vorbitori comparativ cu 
celelalte două care sunt pe cale de dispariţie, având 
un viitor sumbru 
Istro-românii, localizaţi în Peninsula Istria, la 
poalele muntelui Magiore, vor fi în curând asimilați 
deplin de slavii croaţi 
Megleno-românii, datorită istoriei deosebit de 
vitrege din ultimii 150 de ani, s-au răspândit pe o 
vastă arie în sud-estul european, Intoleranța statelor 
balcanice, războaiele, numărul mic şi împărțirea lor 
comunități religioase (ortodoxă şi 
musulmană) sunt factorii care au condus la un 
proces accelerat al deznaţionalizării acestora 
Megleno-româna este limbă romanică de est a 
cărei istorie este cel mai puțin-cunoscută, deoarece 
nu. are atestări vechi. Pe când aromâna s-a 
despărțit de celelalte limbi romanice de est în 
sec. al IX-lea, se presupune că megleno-româna 
s-a separat de română într-o epocă mai recentă. 
Este vorbită mai ales în Macedonia grecească, în 
regiunea Meglen, prefecturile Kilkis şi Serres, şi în 
mai multe sate din Macedonia, apropiate de frontiera 
cu Grecia. Unul din aceste sate, Huma, are populaţie 
majoritar megleno-română 
Meglenoromâna este mai apropiată de română 
ca aromâna, ceea ce se explică prin despărțirea mai 
tardivă de prima. Unii lingvişti o consideră o limbă de 
tranziție între cele două 
Multă vreme comunele meglenite ale românilor 
au trăit în regim de auloguvernare în raport cu 
stăpânirea otomană, fiind conduse de câtre căpitani 
care îşi exercitau autoritatea prin conducerea unor 
gărzi civile, Căpltănatele au asigurat liniştea 
Yinuturilor muntoase din Macedonia, Pind, Epir şi 
Tesalia, fiind subordonate Sultanei Valide. În sec 
XVI-XVIII au apărut conflicte între căpitanii vlahi şi 
cel musulmani, vlahii din ținutul Meglen fiind expuşi 
incursiunilor banditeşti 
Între meglenii care au căpătat, datorită schimbării 
religiei (prin trecerea de la ortodoxism la islamism), 
anumite privilegii, şi ceilalți megleniţi, rămaşi 
creştini, s-au ivit deseori conficte 
După 1864 au luptat pentru renaşterea națională 
românească alături de aromâni, de care şi-au legat 
destinul. Au trecut prin infernul războaielor și al 
epurărilor etnice produse în spaţiul macedonean la 
începutul sec XX 
„În 1864 statul român a dus o politică de sprijinire 
a aromânilor din Imperiului Otoman, prin 
deschiderea primelor şcoli româneşti la “Târnova. 
Inceputurile românismului se datorează preotului |. 
Popa Gheorghe, originar din Oşani, care a introdus 
în Biserică slujba în limba românească şi a început 
să-i înveţe pe capii limba română, acţiunea sa fiind 
însa în scurt timp stopată de episcopul grec de la 
acea vreme, Al doilea apostol al 
meglenoromânilor a fost Goşu Goga, originar 


- CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 


Stone , 
MEGLENO-ROMÂNII 


ROMANIA 
ă 


tot din Oşani. Dascăl de 
profesie, a învăța! singur 
româneşte şi, timp de şase ani 
s-a străduit să-i învețe pe copii 
limba maternă, În 1890 
inspectorul şcolilor româneşti a 
trimis în Meglen pe primul 
institutor român Mihail Nica, 
originar din Perlepe. După doi 















ani, erau numiţi, în urma 
cursurilor absolvite,  Guşu 
Goga şi Riza Pena, ca 


institutori români la Meglen. 

După 1905 s-au desfăşurat 
ample represalii din partea 
grecilor, organizați şi înarmaţi, 
care au realizat incursiuni 
peste graniță, în satele locuite 
de aromâni şi megleno-români 
EI au încercat să inlimideze 
populația românească pentru a 
nu se declara de naționalitate 
română, asasinând pentru a 
provoca teroarea în rândul populaţiei româneşti. 
Atrocităţile s-au produs datorită faptului că mişcarea 
naţional-culturală românească prinsese un deosebit 
avânt în Meglen. Până în 1909 acțiunea culturală a 
reuşit să introducă şcoli româneşii în toate comunele 
locuite de români. Asasinatele obişnuite în toată 
Macedonia nu s-au îndreptat numai asupra celor în 
vârstă ci şi asupra copiilor. De cealaltă parte, 
autorităţile otomane, în perioada ultimă a Imperiului, 
au încurajat pe  macedoromâni să-şi declare 
apartenența naţională românească, 


Migrarea in Cadrilater 

După Pacea de la București din 1913, o politică a 
statelor balcanice a fost de a se uniformiza etnic prin 
schimbul de populaţie. 

Primul tratat s-a realizat între Turcia şi Bulgaria 
(1913), a urmat Convenţia dintre Bulgaria şi Grecia 
(1919), În urma războiului dintre Grecia şi Turcia, 
prin Convenţia de la Lousanne dintre aceste două 
țări se realizează schimbul de populație. O mare 
parte a grecilor veniţi au fost aşezaţi în Macedonia şi 
Tracia, mărind astfel densitatea acestor zone locuite 
de o parte a aromânilor şi megleno-românilor. 
Consecințele economice şi sociale nu au întârziat să 
apară: conilicte locale între aromâni şi populaţia 
grecească venilă, 

În 1923 o parte din megleno-români au fost 
nevoiţi să plece în Asia Mică. Megleno-românii din 
Grecia au fost cei dintăl care au luat drumul pribegiei 
şi s-au aşezat în România. Actele de intimidare ale 
autorităților greceşti au dus la formarea unui 
curent național printre aromâni şi megleno- 
români, favorabil ideii emigrării în România; 
această idee s-a cristalizat între anii 1921 - 1923, 





si megleno-români. Megleno-românii (aprox. 
450 familii) au venit în 1926, din satele 
Osani, Liumnita, Cupa, Lundzini, Birislav, 
Livezi, şi au fost aşezaţi în satele din jud. 
Durostor:  Cocina, Cazimir,  Capaciia, 
Bazarghian, Aidodu, Tatar Admagea, Uzungi 
Ozman,  Strebama  Viskioi,  Cadichioi, 
Haschioi 

În urma Tratatului de la Craiova (sept. 
1940) şi a cedării Cadrilaterului s-a realizat 
schimbul de populație dintre Bulgaria şi 
România. În acest fel, în urma emigrării 
bulgarilor,  megleno-românii, au fost 
colonizați compact in comuna Cerna din 
jud Tulcea, unde îi găsim şi astăzi. Au venit 
270 familii de megleno-români şi 158 familii 
de aromâni, între anii 1940-1948 aromânii 
plecând în alte comune din Dobrogea 

40 de familii meglene au fost deportate în 
jud. Ialomita, Brăila şi Banat (în anii 1947- 
1948), doar o parte revenind in Cerna 
= Ei se consideră români, nu-şi negociază 
identitatea și disprețuiesc pe cei ce o fac 

Datorită situaţiei confuze din jumătatea sec. XX, 
cei împărţiţi între Grecia şi fosta Iugoslavie nu au mai 
putut să-şi afirme identitatea românească. În ținului 
de baştină s-a produs prigoana națională, şcolile şi 
bisericile românești fiind desființate 

Astăzi există cel puţin palru comunități de 
megleno-români în patru state: Turcia, Grecia, 
Macedonia şi România. Toţi provin din comunele 
ținutului Meglen, unitar până la războalele balcanice 
din 1913 

Numărul total al megleno-rornânilor nu poate 
depăşi astăzi cifra de 9000 - 10.000 de persoane. 
Viitorul lingvistic şi cultural merge spre asimilare şi 
aculturaţie. Probabil că în maxim 30 de ani. din 
dialectul megleno-român va rămâne doar istorie 
Numărul mic şi răspândirea pe o vastă arie, în 
teritoriul mai multor state, va face ca acest dialect să 
dispară 

Politici culturale la inițiativa statului român în 
parteneriat cu celelalte state balcanice, dublate de o 
susținere europeană pentru supraviețuirea acestui 
dialect, ar putea însă să producă un interes în 
folosirea şi prezervarea _dialeclului Dar pe cine 
interesează aceste lucruri, când de fap! Uniunea 
Europeană este o mare afacere. menită doar să 
producă miliarde de euro pe spinarea maselor de 
oameni? Că despre Parlamentul şi parlamentari 
noşiri nu are sens să facem nici un comentariu. 

Importanța megleno-romănilor este deosebită 
pentru înțelegerea n ceea ce a fost romanitatea 
orientală, precum şi etnogeneza românească în 
spațiul sud-est european. 

De fapt, tocmai de aceea nici nu auziţi nimic 
despre acest subiect. Etnogeneza românilor a fost 
scoasă din manualele noastre de istorie. Obloanele 
s-au tras; "Noapte bună, copii! Rămâneţi în beznă 
fără să ştiţi de unde veniți ca popor şi încotro va 
duceți. Fiţi "europeni"! 

În cazul megleno-românilor din Gema, ei se 
consideră -români nu prin faptul că le este impusă 
naționalitatea, ci pentru că se regăsesc în ea, iar 
părinţii şi bunicii lor au luptat şi s-au jertfi! în Balcani 
pentru limba şi biserica română, aşa cum nici una 
din lepădăturile noastre europene cele de toate zilele 
nu ar fi în stare să facă astăzi. 


Bibliografie: 

loan Neniţescu - "De la Românii din Turcia 
Europeană (Buc, 1895); Pericle Papahagi - 
"Mealeno-Românii” (studiu  etnogralico-foleloric. 
Buc., 1902); George Murnu = "Istoria românilor din 
Pind, Vlahia Mare 980-1259" (Buc., 1913); Teodor 
Capidan - "Megleno-românii” (1925); C-tin Noe — 
"Colonizarea Cadrilaterului” (în revista "Sociologie 
Românească”, 1938). 


Îonut Moraru 
Pag. 11 






































Perie 
PURTĂTORII TORȚEI 


Spre voi, azi, purtători ai torței, durutul suflet mi-l indrept, 

Căci soartă bună pentru țară, doar de la voi am drept s'aştept... 
În codrul Neamului, în care s-a-ntins'atâta putregai 

Şi însuşi vântul primăverii n-aduce decât "of şi "vai", 


Azi, numai voi urcați spre soare, biruitor şi verde crâng, 

Şi-aş vrea, la pieptul plin de doruri, cu mii de brațe să vă strâng! 
Copii ai lipsei şi-al durerii, înghesuiți prin vechi mansarde, 

AI căror foc nu arde-n vatră, dar sufletul ca smirna arde; 


Flămânzilor, a căror hrană adesea-i un pătrar de pâine, 

În voi - cu spade mari de flăcări- eu văd Arhanghelii de mâine, 
Arhanghelii ce-or pune capăt atâtor suferinţi nedrepte 
Şi-ntregului dezmăț ce cântă pe-ale nemerniciei trepte... 


Sus torța sufletelor voastre, copii cu suflete curate, 

Ca să puteți curma tot jaful, să faceți plânsului dreptate!., 
Să umpleţi ocnele, pe viaţă, cu-acei nemernici și rnişei 
Ce-nfometează țara toată, ca să se ghiftuiască eil. 


VASILE MILITARU 





dedicată Studenţimii Legionare 
1937 


APOCALIPSA DE LA TEŞU CITIRE (continuare din pag. 2) 


Să demonstreze di. Teşu - care înțeleg că deține 
actul (ordinul lul Sănătescu) - că era vorba de soldați 
români şi nu tot de cei care se comportaseră ca nişte 
criminali! 

Fără discuţie, incidentul.de la Dorohoi din iulie 
1940 a existat şi, indiferent de proporțiile lui, este 
grav şi condamnabil, dar să îl prezinți exagerat până 
la paroxism, cum fac di. Teşu şi alți conaţionali când 

„este vorba de victime evreieşti, nu face decât să 
semene îndoială şi vrajbă... 

Atacurile criminale făcute de evrei impotriva 
Armatei Române şi a civililor, în special preoți, 
învățători, micile notabilități ale satului, dar şi 
împotriva oricărui creştin, la cedarea Basarabiei 
în 1940, nu mai sunt demult un secret pentru 
nimeni! 

DI. Teşu, din proprie iniţiativă sau nu, nu 
contează, vrea să arale că de fapl au făcut crime şi 
unii şi alții şi vinovățiile se anulează reciproc. Pentru 
români, crimele din vara lui 1940 şi cele dintre 
anii 1944 - 1964 nu vor fi niciodată uitate! 

Marele dezastru al românilor se prefațează din 
momentul în care toate acuzațiile la adresa 
noastră, oricât ar fi de mincinoase, frizând de 
cele mai multe ori o imaginaţie schizofrenică, 
rămân fără nici o reacție din partea presei, a 
societății civile, a oficialităților. 

Mai mult decât atât, li se dă apă la moară 
acuzatorilor, ca şi când toţi ar fi slugile cumpărate 

ale Internaționalei ludaice. Javrelor, aşa aţi făcut şi 


„Se. adună şi cresc văzând cu ochii 
documentele şi materialele, actele oficiale şi 
declarațiile luate sub jurământ. 

Înalţi magistrați şi bravi ofițeri care şi-au 
riscat viața ca să apere cu puterile lor retragerea 
şi exodul românilor au văzut cu ochii lor 
nenumărate acte de sălbăticie, uciderea 
nevinevaţilor, loviți cu pietre şi huiduiţi. 

Toate aceste gesturi infame şi criminale au 
fost comise de evreimea furioasă, 
de ură s-au dezlănțuit ca sub o comai 
nevăzută. d ră 

De ce atâta ură? 

Aşa ni se răsplăteşte bunăvoința şi toleranța 

noastră, Am__acceplat acapararea şi 


stăpânirea _judaică multe decenii şi 


Pa912 CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 


când a apărut pe firmament comunismul: pentru un 
blid de linte v-aţi vândut soția, copiii, frații, neamurile 
şi tot neamul românesc! Nu ştiați cum să mai intrați 
în voia comuniştilor, cum să faceţi reclamaţii la 
Securitate, la partid, peste tot! Încă la această oră, 
cel puțin jumătate din populaţia țării a trăit mai mult 
sau mai puțin în comunism; oare actuala lingere a 
picioarelor prezentului stăpân, nu vă face deloc 
grealâ? 


Domnule director de ziar, nu ți se pare că se cam 
suprapun tiparele cu. timpul în care erai ziarist şi 
trebuia să abordezi problemele printr-o autocenzură 
drastică? Te declari oare solidar cu toate acuzațiile 
d-lui Teşu la adresa românilor, sau ai şi acum “sula 
în coastă” (vorba unul alt bolşevic)? 

Să revenim însă la di. Teşu; dacă printr-o 
întâmplare fericită va ajunge acest articol la atenția 
domniei sale, va face constatarea aparentă că am 
țintit în parte alături şi că primarul din Dorohoi a făcut 
afirmaţia cu evreii întemeietori la 1407, nu domnia 
sa. 

Bănuiesc că di. Teşu nu ar fi făcul aşa o 
gogomănie, dar observăm că rectificările domniei 
sale sunt “selective”: dacă se simte obligat să îl 
corecteze pe primar, precizând că "holocaustul nu a 
început la Dorohoi” în 1940 când populația evreiască 
din România, încă prosperă sub aripile ocrotitoare 
ale lui Carol şi ale metresei lui, de ce nu îl 
coreclează şi la afirmația cu "contribuţia evreilor” la 
întemeierea acestui târg? 


"DE CE ATÂTA URA?” 


răzbună în ceasurile grele pe care le 
trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere 
vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe 
de sectanți sanguinari. Nebunia organizală impotriva 
noastră a cuprins târguri şi oraşe şi sale. 

Frații noştri işi părăseau copii bolnavi, părinţi 
bătrâni, averi agonisite cu trudă... În nenorocirea 
lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o 
fărâmă de milă. Sprijin cald şi un cuvânt înțelegător. 
fe numai senlimenial, ar fi fost primit cu 
recunoştinţă. Li s-au servit numai gloanțe, au fost 
sfârtecați cu topoarele, destui dintre ei şi-au dal 
sufletul. 

LI s-au smuls hainele şi Ii s-au furat ce aveau 
cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului 
hain şi vandalic, Românimea aceasta, de o 


Nu ştiu câţi "români-români” au citit articolul 
domniei sale (acum 'români” sunt toţi cei cu un 
paşaport În buzunar, chiar dacă au văzut acum cinci 
luni România pentru prima dată, chiar dacă sunt cu 
dublă sau triplă cetățenie), dar cu perseverenţă şi 
înlăturând orice urmă de jenă speră unii că peste 
10-20 de ani copiii şi nepoții românilor de astăzi 
să răspundă la întrebarea învățătorului sau a 
profesorului; "Bulă, care sunt strămoşii noştri, 
din ce neamuri ne tragem?”, iar Bulă va 
răspunde de data aceasta fără ironia bine 
cunoscută; 

"Strămoşii noştri au fost: dacii, romanii şi 
evreii 


P.S.: Pentru confirmarea unora din afirmaţiile 
mele, vom prezenta articolul lui NICOLAE IORGA, 
apărut în presa românească a timpului, 
denunțând atrocitățile săvârşite de evrei cu 
ocazia cedării Basarabiel în iunie-iulie 1940. Noi, 
ca legionari şi ca naționaliști, vom -fi totdeauna 
acuzați că extragem sau că prezentăm “lucrurile 
denaturat, de aceea vă vom arăta ce credea marele 
savant, apelul său patetic dat publicităţii. 

NICOLAE IORGA, slavă Domnului, la vremea 
respectivă era departe de a putea fi acuzat de 
legionarism: din naţionalist până pe la 1920, 
încet-incel, din motive neprecizate, devenise 
filosemit şi unul dintre cei mai inverşunați 
duşmani ai Mişcării Legionare. 


NICOLAE IORGA 


bunătate prostească 


faţă de musafiri şi 
jecmânitori, merita 
un tratament ceva 
mai omenesc din 
partea evreimii care 
se lăuda până ien că 
are senlimente calde 
şi frăleşti față de 
neamul  nostu în 
nenorocire”. 

("Neamul 
Românesc”, Buc, 
1940) 



















LISABONA 
Capitala PORTUGALIEI este  vibrantă, 











amestecând în egală măsură şarmul lumii vechi, 


culoarea locală şi comoditățile moderne, Intrarea se 
face prin două uriaşe şi spectaculoase poduri, cel 
dinspre aeroport, numit "25 Aprilie”, şi "Vasco da 
Gama" (care asigură circulația maşinilor venite de la 
sud). 

Localitatea a fost complet disirusă în urma 
cutremurului devastator din 1755, arhitectul care a 
reconstruit-o prin grila de străzi fiind Marchizul 
Pambol. 

Viața oraşului este centrată în jurul expansiunii 
vaste a Pieței Comerciale. În mijlocul ei se află 
statuia ecvestră a regelui Jose /. Clădirile din jurul 
acestei piețe au toate arcade; nu se poate trece 
neobservată biserica  Nosse Senhora de 
Conceişao Velhe. 





Nu voi insista asupra numeroaselor clădiri istorice 
din zona "veche” de doar două sute de ani; vreau să 
vorbesc despre o “emblemă” a oraşului care este.. 
tramvaiul! O călătorie cu el este de neuitat şi, deşi 


primele staţii au fost inaugurate în 1901, el 
constituie, aşa cum am mai spus, o mare atracție 
turistică; m-a încântat teribil, şi iată de ce: Am plecat 
cu tramvaiul roşu nr. 28 din zona centrală, stația 
Largo da Grace, aproape de intrarea în biserica 
Igreja da Grace. Roție vehiculului scărțăie rău când 
tramvaiul şuie abrupt; de la biserica San Vicente de 
Fore, strada devine din ce în ce mai strâmtă, ca o 
haină intrată la apă. Se atinge recordul de îngustime 
la-Rua dos Escales Gerais, încât nici capul nu-l poți 
scoate pe geam fără să fii imediat decapltat. În acest 
cartier, Afoma, trăiesc numal oameni vărsinici, cu 
tradiții înrădăcinate, dar şi cu sentimentul vieții de la 
țară, iar tramvaiul în care m-am urcat trece la numai 
un băț de chibrit distanță de nenumăratele haine 
puse la uscat în plină stradă, pe sfori groase de-un 
deget, Tramvaiul o ia apoi brusc la dreapla de unde 
zăresc Largo dos Portos do Sol, vechea poartă 
de intrare în oraş, dălluită în piatra zidului protector 
care înconjoară urbea, apoi Aljube, o închisoare 
veche ca-n filme, cu ziduri groase şi gratii din metal 
greu la minusculele ferestre; în stânga este 
Catedrala Se Patriarcal, traversează Rua dos 
Fonqverios, unde e cea mai mare plață de baticuri, 
apoi Rua da Prate (aici e multă argintărie), şi Rua 
Auree, după magazinele făuritorilor da bibelouri din 
aur, şi apoi survolează cartierul boemei lisaboniene 
Barrio Alto, Cobor aici pentru cca, o oră, ca apoi să- 
mi continui drumul tot cu tramvaiul 28, Sunt aici mici 
mercerii, magazinaşe cu de toate, băruleţe şi case 
vechi pline cu oameni "vechi" care se uiță atent de la 
ferestre. În jurul bisericii Sao Bento trăiesc mulţi 
afro-portughezi din fostele colonii Capul Verde, 
Mozambic şi Angola, 
Fac o altă escală în popularul cartier Campo de 
Qurique, cu case mari cu câte trei etaje, unde la 
fiecare colț de stradă există câte o cafenea, 


CUY 


a 








LTA ULTRAMO 


UNA ISTORICĂ ŞI 


LISABONA ŞI DUBAI 


unde oameni de sfârşit de veac 1şi potolesc setea şi 
foamea cu vorbe. 

Asat este cartierul cel mai “şic” al Lisabonei, 
oamenii politici şi cu conturi grase în bânci îşi 
construiesc aici case, pe străzi sunt mulți tineri 
globe-trotter-i, fără prea mari planuri în viață dar cu 
bani buni, femei frumoase și tinere umplu terasele 
barurilor, firtând cu aproape orice trecător, 
nenumărate magazine pline cu neguțători. Nimeni în 
această zonă nu este grăbit, cu ochii pe ceas; nici 
subsemnatul nu a fost 

Tramvaiul şi-a terminat circuitul, în Placa Sao 
Juao Bosco; de unde se zăreşte un cimitir. 


În câteva cuvinte să creionez şi cealaltă zonă 
turistică, BELEM - înseamnă Belleem şi reflectă 
împlinirea țării în cruciade. 

Vizita în această zonă este mult mai odihnitoare, 
nu se aseamână cu agitația descrisă mai sus, din 
zona veche şi pl umente a Lisabonei 

Aici se află cel mai glorios monument, Masterio 
dos Jeronimes, construit în onoarea lui Vasco da 
Gama şi a călătoriei de succes în India în 1498 
Această clădire vastă, opulentă, din calcar, a fost 
terminată în 70 de ani. Intrarea se face prin ușa 
vestică, într-o secțiune cu bolți joase, unde se află 
efigia lui Vasco da Gama şi a poetului național 
Luis de Camâes. 

Muzeul Naţional de Arheologie şi Muzeul 
Marinei sunt construite în partea vestică a 
mănăstirii, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. 

Pe țărmul de la Rio Tejo, pe partea îndepărtală a 
marii Avenida da India şi a unui parc mic se află 
Torre de Belem (Turnul Belem), pe locul unde 
Vasco da Gama şi alți navigatori au pornit în 
explorările lor. Această fortăreață deosebită din sec. 
al XVI-lea are nişe sculptate, turnuri şi scuturi care 
apără Crucea Templierului. La mică distanţă se află 














Muzeul de Artă Populară, şi alături este 
impresionantul Monument al Descoperitorilor, de 
dată recentă, ridicat în 1960; este o caravelă 


stilizată, avându-l pe prințul Henry Navigatorul în 
faţă, privind marea, şi alte figuri de conducători. În 
apropiere de acest impunător monument, pe 
Calgada da Ajuda, se ridică Palăcio de Bel&m, în 
nuanțe roz, care în trecut servea drept punct de 
retragere a foştilor regi, acum fiind reşedinţa oficială 
a preşedintelui republicii. 

De la Belem am apelat la un mic trenuleț electric 
pentru a mă duce în două superbe stațiuni: 
ESTORIL şi CASCAIS, aflate la 29 km de Lisabona, 
Ambele sunt locuri de relaxare pentru oamenii bogaţi 
ai capitalei portugheze. Prima stațiune, Estoril, are 
un faimos cazinou; aici a trăit, într-o vilă luxoasă, 
fostul rege al României, Carol a! Ilea, timp de 10 
ani, până la moartea survenită în 1953 


... 


DUBAI 


Dubal, capitala EMIRATULUI ARAB cu acelaşi 
nume, este un oraș ultramodern, cu zgărie-nori pe 
locul unde în urmă cu doar patru-cinci decenii se afla 
un pustiu străbătut de caravane de cămile, 

Petrolul a dus la schimbarea radicală a peisajului; 





Emiratul Dubai este mic de tot ca suprafață, dar se 
află amplasat pe o mare adâncă de țiței. Pentru 
cunoscătorii în ale turismului, metropola micului 


NTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 






emirat este capitala vacanțelor de lux, iar pentru 
specialiști a devenit deja o colecție de provocări. 

Tentaţiile care aduc anual un număr din ee în ce 
mai mare de vizitatori sunt de-a dreptul hipnotice: 
"Burj al Arab” (Turnul Arab) este o capodoperă 
arhitectonică, singurul hotel de şapte stele din 
lume; inalt de 321 m, hotelul domină apele golfului, 
dar de pe o insulă artificială, de zeci de mii de 
metri cubi de nisip, pământ şi beton; fantastica 
pistă artificială de ski, adăpostită de soarele 
arzător de 50 de grade, într-un cilindru gigantic 
dotat chiar şi cu un “cer aproape real. Alte minuni 
ale lumii îşi aşteaptă rândul, sunt în construcție ori 
au prins deja viață: insulitele artificiale într-un 
ansamblu mai mare decât Manhaltan-ul, un hotel 
submarin, un parc de distracţii uriaş, un complex 
sportiv pe măsură. Va urma Milenium Tower, 
măsurând 804 m (aţi citit bine!), care ar îi trebuit să 
fie finalizat în 2009. Cea ma! înaltă clădire din lume 
va avea apartamente de lux, patru bazine de înot şi 
un "mall" select. Oficialii au ieşit la rampă şi cu 
proiectul unei modificări a litoralului la dimensiuni de- 
a dreptul ciclopice. Dubai Watertront va însemna un 
plus de 850 km de coaslă, constelații de hoteluri şi 
reşedințe de vis, cu unii dintre cei mai înalţi zgârie- 
nori ai lumii, va include un cana! de 75 km şi un arc 
de insule arlificiale, care va înainta mult în golf. 
Construcţia, acoperind mai mult de 440 kmp, va 
găzdui 400.000 de persoane - populația unui întreg 
oraş! 

Ce s-ar mal putea spune despre o altă realizare 
magnilică,- aproape de malul însorit, "Pa/mieni din 
Dubai”, cele mai man insule artificiale din lume? 
Datorită lor, țărmul capătă un "bonus" de peste 100 
de km, dar şi multe zone de agremeni, de locuit sau 
de relaxare. Palm Jumerrah, Palm Jebel Ali şi Palm 
Deire sunt construite în formă de palmier, cu un 
trunchi, 17 braţe şi o coroană, între care se află doar 
canale cu apă. 

Insulele vor cuprinde 60 de hoteluri de lux, peste 
4.000 de vile, 1.000 de case construite efectiv în 
mijlocul apelor și 5.000 de apartamente de-a lungul 
țărmului, 

Câţwa km mai departe, alte 300 de insule 
artificiale vor alcătui un plan-glob vizibil din văzduh. 
Fiecare insulă va măsura câteva hectare și va fi 
depăşită de “vecina” ei prin canale de 50.sau 100 m. 

Prețul mediu, aprox. 25 milioane dolari pentru o 
insulă de căteva hectare! 

Construcţia insulelor se face cu ajutorul a 30 da 
nave care transportă nisip extras de pe fundul mării, 
mille de muncitori vor lucra 24 de ore din 24, 7 zile 
din 7, cu sute de camioane, buldozere şi dopiia. 
Totul se va încheia în 2008, proiectul The Worid va 
insuma o supralață de 63 km. 

Până una alta, singura insulă pe care se ridică o 
structură locuibilă este una din cele 26, care imită 
Groenlanda. 








- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare apariţiei 


revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII OCTOMBRIE; "De ce a abdicat Carol al ]I- 


lea şi cine a preluat puterea? 


a fost dat de Sorin Chirculescu din Botoşani, 24 de ani, care a câştigat cartea "Națiune și 


armată” de Gh. Ciorogaru. 
RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Carol al II-lea cedase Basarabia, Bucovina de 
Nord şi Ardealul, fără cea mai mică opunere; toți 
Românii, inclusiv Armata, erau revoltați. Pe acest 
fond, Horia Sima, un comandant legionar, fostul om 
de legătură în teren al Comandamentului Legionar 
provizoriu ("de prigoană”), venit din Germania să 
răstoarne regimul şi să-l “răzbune” pe Căpitan, odată 
prins pe graniță de jandarmi, renunță la planuri şi 
devine ministru al lui Carol al Ilea în iunie 1940, 
apoi,  neobținând funcția de prim ministru, 
demisionează şi reia planul “revoluției” pentru 
detronarea lui Carol al II-lea 

lată proiectul său; din locuri izolate, grupuri 
restrânse de legionari urmau să dezarmeze, cu 
mâinile goale, instituțiile de stat, apoi "să năvălească 
mulțimea legionară”, să ocupe posturile de radio şi 
prefecturile din provincie, pentru a ajunge să 
detroneze regele din Bucureşti. Deşi aparatul 
represiv al regelui pe care vroia să-l răstoarne era în 
măinile acestuia, intact. 

"Ca armament, dispuneam doar de pistoale şi 
acestea aşa de puţine că n-au ajuns pentru toți. 
Unele echipe îşi procuraseră câteva grenade, iar 
alții, mai inventivi, şi-au fabricat petarde de casă care 
făceau un zgomot asurzitor.” (H. Sima - "Sfârşitul 
unei domnii sângeroase”, Ed. "Gordian", Timişoara, 
1995, pg. 223). Deci o lovitură de stat cu petarde de 
casă, (abricate de legionarii "mai inventivi”. 

H. Sima proiectase acţiuni în provincie, la 
Constanţa şi Braşov, iar în Bucureşti doar câteva 
acțiuni diversioniste. Dar la Constanţa, legionarii, 


aflați în netă inferioritate, atât ca armament, cât și ca 
număr, au abandonat lupta, iar la Braşov postul de 
radio n-a putut fi ocupat, şi nimeni din Ardeal n-a 
intrat în luptă, aşa cum sperase iniţiatorul “revoluției”. 

O mulţime de legionari au fost arestaţi 

Horia Sima, ascuns la Braşov, pregătit să fugă 
peste graniță, la unguri, renunțase să mal ceară 
abdicarea regelui 

Gen. lon Antonescu, numit de Carol al II-lea prim 
ministru, îl trimisese pe Mihai Antonescu la Braşov 
pentru a discuta cu H. Sima, iar acesta îşi dăduse 
din nou adeziunea la politica regală 

Între timp, însă, populația civilă din Bucureşti se 
adunase în fața Palatului Regal, manifestând 
împotriva lui Carol al II-lea: 

Ar fi urmat o nouă baie de sânge în toată țara, la 
fel ca în masacrul din noaptea de 21/22 sept. 1939, 
când sute de legionari au fost împuşcaţi în stradă, 
dacă gen. Coroamă, șeful trupelor armate din 
Capitală, şi apoi gen. lon Antonescu n-ar fi refuzat 
ordinul lui Carol al II-lea de a trage în manifestanți. 

Regele, speriat, n-a mai avut răbdare "să se 
potolească spiritele” şi a abdicat (în dimineaţa de 6 
sept. 1940), deşi "nimic nu prevedea acest fericit 
deznodământ”. ("Nu înțelegeam motivele pentru care 
ar fi abdicat Regele, după ce Generalul Antonescu 
obținuse adeziunea. Mişcării la politica lui. Reacţia 
mea de apărare era perfect întemeiață când am 
auzit acele zgomote şi bubuituri, căci nimic nu 
prevedea acest fericit deznodământ.” - H. Sima - 
"Sfârşitul unei domnii sângeroase”, pg. 244) 











Conducerea Statului a fost predată de Carol al |I- 
lea gen. lon Antonescu care a fost practic investit cu 
puteri dictatoriale, dictatura lui Carol al Il-lea 
transferându-se gen. Antonescu; acesta a devenit 
"Conducătorul Statului”, regele Mihai având un rol 
pur decorativ. 

Întrucât gen. Antonescu, omul cu puteri depline în 
Stat, nu vroia să conducă țara cu Armata, iar H 
Sima a negociat aprig pentru participarea la 
guvernare, în timp ce partidele au refuzat, Antonescu 
i-a asociat pe legionari la guvernare 

Mişcarea însă a primit doar două ministere 
importante, Internele şi Externele, și patru ministere 
sociale, plus prefecturile 

Antonescu era totodată și "şeful regimului 
naţional-legionar” (nu H. Sima), şi în plus, numea şi 
destituia miniştrii după bunul plac. 

Ceea ce vice prim ministrul, H. Sima, care a făcut 
înțelegerea cu Generalul, nu a spus, a fost faptul că 
nu s-a făcut nici o înțelegere scrisă în privința 
repartiției ministerelor (adică nu se specifica în actul 
de constituire a Statului “naţional-legionar” că 
respectivele ministere, acordate legionarilor la: 14 
sept. 1940, vor fi definitiv ale Mişcării), astfel încât 
gen. Antonescu putea oricând să destituie miniştrii 
legionari şi să-i înlocuiască cu nelegionari (ceea ce 
s-a şi întâmplat după numai trei luni, iar legionarii, 
aflați în totală confuzie, s-au împotrivit destituirii). 


ÎNTREBAREA LUNII NOIEMBRIE: Când a fost închis Căpitanul, unde anume şi pentru ce motive? 
PREMIU: "Să rămână doar cenuşa” — Pamfil Şeicaru. 


- 













Măi "Romani Criss” şi alții, şi alții, care v- 
ați îmbuibat cu finanţări româneşti şi 
apusene, de ce nu apăreți pe prima pagină a 
ziarelor condamnând fapta drăcească a unui 
copil de 14 ani? Ai năvălit în familia lui să 
vedeţi ce se inlâmplă acolo? Pe ce dracu vă 
luați banii şi orele de televiziune la Dan 
Diaconescu? Voi sunteţi chitiji numai pe 
români? Ar fi trebuit să fi! primii la locul faptei, să Îi 
daţi comunicate de presă, să vă insuşiți 
responsabilităţiile, să luaţi măsuri concrete şi 
declarate! Sau voi sunteţi numai pe luate şi pe 
date nici măcar declarătiv? 

Nu vă revoltați gândindu-vă că un 

conaţional al dvs,, un copil totuşi, a putut să 

arunce cu benzină pe alt copil, indiferent de 
împrejurări, de naţionalitate, şi să ii dea foc? | 

Dacă s-a ajuns până alci, ce mal contează ce a | 

tăcut Mailat la Roma, un tip hărși! în viața 

infracțională! 

Doi copii dau foc unul alt copii! Poate fi o 

promisiune mai tragică pentru un viitor pe care il 

pretindeţi să îl acceptăm prin integrare? 

Domnule rrom şef, ți-ar fi dat prin cap să faci aşa 
ceva când eral puşti? Crezi că ascunzând mârşăvia 
sub covor vei face un serviciu cuiva? 

Sintetizând, voi trage următoarele concluzii: 
integrarea reală a minorității rrome nu va 
putea să se producă niclodată atâta timp 

cât membrii el nu acceptă nişte reguli de 





























conviețulre obligatorii în stadiul actual de 
dezvoltare a societății şi a civilizației: acest lucru nu 
va fi posibil decât acceptând "metodele" de 
socializare pe care le acceptă orice cetăţean din 
lume care este hotărât să nu facă notă discordantă 
cu cei din jurul său. 

Singurul instrument pe care îl avem la îndemână 
este şcoala pa care o are la dispoziție gratuit orice 
cetățean din România, 

Am văzut la televizor copii din anumite zone ale 
țării care fac In fiecare zi dauă sau trei ore pe sens 


POZIȚIA NOASTRĂ FA ȚĂ DE PROBLEMELE RIDICATE DE MINORITARII RROMI 


până la: şcoală, pe dealuri, prin păduri; oare 
care este molivaţia efortului lor eroic? Ce Ti face 
să persevereze ani şi ani? Ce îi face pe alții să 
facă naveta în acelaşi scop, cu trenul sau cu 
autobuzul? De ce nenumărate familii nevoiaşe 
fac eforturi disperate să Îşi trimită copiii Ta 
carte"? 
? Ideea adânc înrădăcinată în rândurile 
4] populației rrome este că pentru rezolvarea 
acestei probleme e! nu au nimic de făcut 
decât să aştepte să pice din cer ajutoare, 
avantaje, drepturi mal mari decât populația 
“| majoritară. 

Atăta timp căt taţi impostori şi falşii apărători 
ai democraţiei le vor mai plânge de milă 
rromilor şi vor neglija să facă publice 
adevăratele cauze ale situației grave în care se 
i] găseşte această minoritate etnică, atâta timp 
“cât - ATENȚIE! - vor continua în prostie şi în 
fățarnicie să arate cu degetul spre alţii şi niciodată 
spre proprii conaţionali, discrepanțele se vor adânci 
ŞI în special posibilitatea unei relaţii sociale normale 
cu ceilalți va deveni irealizabilă. 

La ora actuală agresivitatea manifestată de unii 
rromi, fără a fi provocaţi şi indiferent de locul unde 
se produce, îi face pe majoritari să privească cu 
suspiciune de multe ori, chiar atunci când nu este 
cazul; oricum societatea aşteaptă o schimbare 
absolut obligatorie, 























Pa914 CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 





Întrucât în distribuirea publicaţiei noastre: 
intervenise o evidentă dezorganizare, 
dispersându-se la un prea mare număr de 
centre de distribuție şi în localităţi cu o cerere 
neşemnificativă, prin reorganizare şi un viitor 
control riguros din partea noastră sperăm să 
întărim legătura cu cititorii noştri, prezenţi şi 
viltori 

Am restrâns numărul de centre de distribuție 
(nu şi numărul de exemplare) în provincie 


a iii 


Durere 
STIMAȚI CITITORI 


(numai în capitalele de județ), iar în Bucureşti 
chioșcurile ce vor primi revista sunt enumerate 
mai jos. 

Vă rugăm să veniţi în sprijinul nostru 
semnalându-ne orice nerespectare a acestei 
reorganizări, de asemenea, vă aducem la 
cunoştinţă că „RODIPET“ ne-a asigurat că 
nu se face nici un fel de discriminare 
condiționată de titlul şi conținutul vreunei 
publicaţii, abuzurile vânzătorilor trebuind să 





fie semnalate pentru a se lua 
energice. 

Repet, ne veți ajuta să intrăm În normal 
semnalându-ne în scris (carte poşială sau 
scrisoare simplă), pe adresa: Bucureşti, < 
sector2, str. Banul Dumitrache nr. 35 | 
Română”), sau la tel,: (021) 242 54 71, după 
ora 20, şi 0745.074.493, în cursul întregii zile. 

Vă mulțumim, 


CENTRE DE DISTRIBUȚIE A REVISTEI "CUVÂNTUL LEGIONAR", ÎN BUCUREŞTI: 


1, Autogara Militari — Bd. luliu Maniu = 
Metrou Păcii 

2, Calea Crângaşi — intrare 9 Mai 

3, Pajurei 24 

4, Piața Romană — stație metrou, RATB 

5, Bd. luliu Maniu 69 

6. Bd, Mărăşeşti 59 — Agronomie 

7. M.Eminescu — Bd. Dacia — Calea Moşilor 

8. IGP Şos. Stefan cel Mare — intersecție str 
Tunari 

9. Metrou Muncii — 
intersecție Bd. Basarabia 

10. Titan Poşta - Bd. N. Grigorescu — 
intersecție Liviu Rebreanu 

11, Obor — Şos. Colentina nr. 3, vis a vis de 
Bucur Obor 

12. Piaţa Obor 

13. Vatra Luminoasă 


Şos. Mihai Bravu 


- 


14. Intersecţia Şos. Berceni — str. Iziceanu 
lon (Apărători) 

15. Bd. Unirii 27 (Banca Religiilor) 

16. Dimitrie Cantemir -— intersecție Bd 
Mărăşeşti 

17. Metalurgiei, Al 
Turnu Măgurele 

18. Şos. Olteniţei — stația metrou Const. 
Brâncoveanu (Orăşelul Copiilor) 

19. Sf. Gheorghe - Bd, I.C. Brătianu, stație 
RATB 

20. Intersecţia Bd. Şincai — Bd. Tineretului 

21. Unirii — Bd. I.C.Brătianu — intersecție 
Calea Călăraşilor, Unirea 

22. Universitate, Piaţa Universităţii, lângă 
stație RATB Universitate 

23. Drumul Taberei 34 — stație RATB 


Obregla - intersecție 


FAMILIA ZELEA-CODREANU, O FAMILIE DE LEGENDĂ 


DECEBAL ZELEA CODREANU (1913 
= 1977) era avocat şi cel mai bine dotat ca 
inteligență, după Căpitan, era foarte 
capabil. L-am cunoscut cel mai bine. A fost 
combatant în cel de-al doilea război 
mondial, luptând pe front pentru 

reîntregirea 
României, din 

1941 până în 
1944, cu gradul 
de + 

sublocotenent, 

ŞI el a făcut 

mulți ani de 

închisoare, 

în timpul 

Carol al II-lea, 

şi în timpul 
LI 3 E comuniştilor 
(din 1948 până în 1964), apoi a avut 
domiciliu forțat în Bărăgan. 
A fost internat la spitalul Fundeni cu 
diagnosticul ulcer gastric. Nu a fost operat, 
a revenit acasă, a făcut un infarct 
„ Miocardic, A fost internat de urgență la 
secția de chirurgie de la spitalul Colțea 
unde de altfel a şi murit. Am fost la 
Înmormântarea lui şi am luat cuvântul 
Spunând că „Familia Zelea Codreanu este 
o familie de legendă". Pentru această 
expresie, în anul morţii sale, 1977, am fost 
anchetat din nou de Securitate. 





NE. curtat 










- Îmi place formularea dvs.: "Familia Zelea 


Codreanu este o familie de legendă”, aşa voi intitula fii 


acest interviu. 


NOTA RED.: Întrucât numele lui NICADOR ZELEA CODREANU este contestat de unii şi de aljii (susținându-se ba că nu 
CODREANU, ba pocindu-i-se numele, din NICADOR în "'Nicanor”), reproducem extrasul din Registrul de stare civilă din 1935 


Huşi (pe atunci afat în jud. Fălciu). 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 P2e-15 


DATA 

inregistrări 

fanul, tona 
ȘI ziua) 













Comuna -— 
Judelal — = 







PRENUMELE, 
sexul şi confesiunea 
noului născut 


numele, profeslunea 
şi domiciliul 


MENTIUNI ULTERIOARE 
















O ultimă întrebare: Aţi cunoscut şi copiii Polihroniade, 
lor prof. lon Zelea Codreanu, 
nepoții de frate ai Căpitanului? 


24. Moghioroş — Bd. 









Drumul Taberei  -— 
intersecţie Bd, Braşov 
25. Complex 
Orizont 
26 Intersecţia 
Calea 13 


Septembrie — Şos. 
Panduri 
27. Calea 13 
Septembrie  — 
Poşta Puişor 
28, 
Metrorex - 
Grozăvești 1 
29. Eroilor 
acces metrou 


30. Bd. G. Coşbuc — rond. 





- Pe NICADOR ZELEA CODREANU, fiul lui 
HORIA Zelea Codreanu; îl cunosc foarte bine 
chiar, întrucât, după ştii, suntem amândoi 
membri în Consiliul de Conducere al Senatului 
Legionar reînființat în țară după 1989 de ultimul 
comandant legionar din vremea Căpitanului, 
iubitul 
regretatul 
lonel Zeana. 


naționalistă 

creştină 

unchiului 

Corneliu 

Codreanu, și toți 

vechii - legionari 

rămaşi pe linia 

Fondatorului Mişcării s-au bucurat că, în sfârşit, 
un membru al familiei Zelea Codreanu s-a 
implicat în activitatea legionară actuală: însuşi 
numele este o garanție morală! Camaradul 
Nicador este un băiat admirabil, cu o mare putere 
de muncă, cinstii, de mare incredere, dar, din 
păcate, prea modest - ceea ce este o mare 
calitate umană, dar, din punctul meu de vedere, 
un defect care în politică poate dăuna mult. 


- Vă mulțumesc pentru orele acordate. 
Luna viitoare despre cine vreți să ne 
povestiţi? 











avocalul comandant legionar Mihail 
şeful gamizoanei legionare i, 


adică pe martir legionar asasinat în noaptea de 21/22 sept 
1939 



















ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICOLAE BADEA (secretar redacție) 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL. V30, AP. 37, 
SECT. 3, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 322 3832 


| Revista se difuzează ta chioşcurile RODIPET din 
BUCUREŞTI, şi din toate reşedințele de judeţ ale țării 
(precum şi în alte localități). 










BO E PENTRU ANUL 2008: 
- pentru Bucureşti şi provincie: 40 RON (400.000 lei vechi) / an; 
- pentru Europa: 50 RON (500.000 lei vechi) / an; pentru America, Australia, Canada: 100 RON (1 milion lei vechi) / an. 


În aceste prețuri sunt incluse: costul revistei, contravaloarea taxei poştale, plicurile etc. 
Pentru orice informaţie în legătură cu abonamentul puteți lua legătura cu secretarul de redacţie (adresa de abonamente de mai sus), 


SEMNAL DE ALARMA 
CĂTRE CITITORII REVISTEI 
ŞI CĂTRE CEI CE NE ÎMPĂRTĂŞESC IDEILE 
SAU SOCOTESC APARIȚIA PUBLICAȚIEI NOASTRE CA FIIND NECESARĂ 


Biata noastră pungă, după ce că este mică, tot umblând în ea, s-a spart în fund; am băgat mâna în ea şi am găsit-o goală! 
Am reparat-o, dar tot goală a rămas! 
Societatea de distribuție (Rodipet) de doi ani bătuţi pe muchie nu ne-a mai băgat în cont nici cinci bani 


APELUL NOSTRU LA O CONTRIBUȚIE BĂNEASCĂ DIN PARTEA PRIETENILOR ESTE DE URGENȚĂ! 








Vă mulțumim! 


Iovan Milutinovici — Timişoara: Deşi locuiţi în capitala Banatului, acest oraş 
vestic cu pretenții de capitală a civilizației, epistola dvs. mă lasă fără cuvinte: 
este plină de invective ce nu pol! fi reproduse, fără o logică, fără argumente. Şi 
culmea, încheiați cu "sunt curlos dacă veți avea decența şi demnitatea să o 
publicați...” Înainte de a o arunca la coșul de gunoi, încerc, deşi nu cred, să vă 
lămuresc că articolul cu pricina, care v-a iritat la culme, "Reşedinţa lui Hiller: 
Berghof”, nu este o "nostalgie" (?!), ci are, sută la sută, numai fapte istorice şi 
informaţii din ghiduri turistice, îÎ "logica" dvs., acest cuvânt, Berghof, este un 
“simbol” al nazismului (?!) şi, ca atare, "bine s-a procedat” că Berchtesgaden-ul a 
fost ras de pe pământ! Ca şi Dresda sau Bayreuth-ul, oraşe deschise (unde, 
deci, nu existau trupe), transformate în ruine. Dar oraşele deschise au fost 
declarate și capitalele Paris şi Roma, iar retragerea armatelor germane de aici s- 
a făcut fără represalii! Dacă vorbim de “simboluri”, atunci, in.oplica dvs... trebuia 
ca'şi vila "Găprioara” de la Predeal să fie aruncată în aer, întrucât aparținea lui 
lon Antonescu? La fel, şi Casa Poporului (cu care acum ne lăudăm, ca fiind a 

îTTUme ca mărime), Casa Scânteii sau Canalul Dunăre - Marea Neagră, 
fiindcă şi ele au fost “simboluri” (comuniste însă). Am omis însă să amintese în 
articolul incriminat de dvs. că la Berghof Hitler I-a primit.atât pe fostul rege Carol 
al II-lea, cât şi pe mareşalul lon Antonescu. 

Horia Tudose - Bucureşti: Ne-am bucurat că v-a plăcut articolul lui Ionuţ 
Moraru din numărul trecut, care se referă la actorii evrei şi Hollywood, 
Reproducem gluma dvs.: "Un ascultător al radioului Erevan întreabă: Care este 
ziua naţională a Israelului? Radio Erevan răspunde: Israelul este singura țară din 
lume care are două sărbători: Purimul şi decernarea premiilor Oscar” 

Gabriel Mânzatu - Constanţa: Ne relatați că în urmă cu puțină vreme, ați 
văzul la jurnalul de actualități de seară cum un batalion de vânători de munte a 
primit numele generalului Leonard Mociulski şi ne întrebaţi cine a fost acest 
personaj. Era bucovinean, născut în 1889 şi a fost general de divizie în 
campania războiului din Est, fiind comandantul Diviziei 3 Munte, A fost un 
adevăra! idol al vănătorilor de munte pe care i-a condus în lupte crâncene, din 
nordul Bucovinei până în Caucaz. Vânătorii de munte erau pretutindeni primiţi cu 
flori şi cu inima plină de bucurie de câtre populație, A participat la forțarea 
Nistrului, la străpungerea liniei fortificate "Stalin”, a râului Nipru, pe ploi torențiale, 
pe călduri înăbuşitoare, pe drumuri prăfulte sau desfundate. Pentru faptele sale 
a avul numeroase decoraţii, printre care şi ordinul "Mihai Viteazul”. A fost arestat 
în 1946, iar acuzatorul public de "profesie" Dumitru Săracu (cel care I-a acuza! şi 
pe mareșalul lon Antonescu) l-a învinuit că în nov, 1942 în Caucaz a împuşcat 
10 tineri comunişti (fără a aduce probe), că în timpul retragerii cei 3.000 de 
locuitori din Moldovanskel (localitate din Caucaz constituită numai din români), ar 
fi fost evacuați forțat cu destinația Basarabia (deşi aceştia o ceruseră), că ar fi 
împuşcat personal, cu pistolul automat, alți 50 de comunişti, rostind după fiecare 
execujie "Pentru di, mareşal Antonescu, pentru Fohrerul german, pentru d. 





ministru Pantazi (lucru care iar nu s-a putut proba; din contră, numeroşii martori 
i-au luat apărarea, arătând că satele distruse erau “opera” Armatei Roșii în 
timpul retragerii, că s-a purtat foarte bine cu populația locală, că generalul nu a 
omorât nici un fel de persoană civilă sau militară în afara frontului, că a distribuit 
pâine şi alimente. acolo unde era nevoie, că a reparat şcoli şi biserici), 
Rechizitoriul, fără probe, s-a soldat cu condamnarea gen. Mociulski la ani grei de 
închisoare, pe care i-a petrecut la canalul Dunăre — Marea Neagră şi la colonia 
de muncă de la Oneşti. Eliberat de la Jilava în 1955, a muncit, la o vârstă 
înaintată, ca zilier la depozitul de lemne din Blaj, la descărcat şi stivult lemne 
apoi ca muncitor sezonier la sera de flori din aceeaşi localitate, A murit în 
sărăcie, la Braşov, în 1979. "Reabilitarea" lui, deși tardivă, era obligatorie 

Emilian Ispas — Craiova: Ne scrieţi că recent aţi împlinit 91 de ani. La 
această vârstă, pe care puţini o ating, vă dorim un singur lucru: sănătate. Lista 
cu artiştii din perioada interbelică care au simpatizat cu Mişcarea Legionară o 
publicăm la această rubrică, dar cu destule "retuşuri” şi, mai ales, “ştersătur!” 
Respectăm adevărul, nu promovăm afirmaţiile necontrolate, fără supori. Au făcut 
parte din Mişcare, printre cei mai cunoscuți slujitori ai artei: Dinu Bădescu, tenor, 
şi Nicolae Secăreanu, bas. ambii de la Opera Română; dramaturgul Hona 
Lovinescu, nepotul criticului literar Eugen Lovinescu; alt dramaturg, lon D. Sârbu, 
care a scris 17 piese de teatru; sculptorul Ion Igiroşeanu, care a realizat busturile 
lui Nae lonescu şi Nicolae Totu; frații Acterian - Arşavir şi Haig, primul scriitor, al 
doilea regizor şi director al Teatrului Naţional din Bucureşti în 1940; soția 
acestuia, Marieta Sadova, regizoare şi actriță; lon Cantacuzino, critic de artă, 
cineast; Sergiu Celibidache, dirijor celebru; Viorel Chicindeanu, tenor al Operei 
Române; Mihai Constantinescu, compozitor şi membru al Academiei Române 
scriitorul Ovidiu Cotruş, fiul poetului Aron Cotruş; sculptorul portretist Oscar Han, 
baritonul Şerban Tassian de la Opera Română; dar să mă opresc aici. Ştergem 
de pe lunga dvs. listă numele marelui actor Constantin Tănase (nu face parte din 
categoria amintită, dar fiul său, hocheistul Radu, da!) şi ale altor câțiva care, de 
asemeni, nu se numără printre simpatizanți. Adăugăm listei (dvs, ați omis), pe 
actorul Ernest Maftei, care a jucat în peste 200 de filme, şi care nu s-a sfiit să 
declare într-o emisiune directă la T.V. că în timpul liceului a fost lider în Frăția de 
Cruce (in 1938 Armand Călinescu I-a internat 5 luni în lagărul de la Vaslui, și a 
trecut apoi şi prin închisorile Galaţi, Jilava şi Văcăreşti) 

Vasile Martiniuc - Suceava: Într-adevăr, nu am scris niciodată despre 
talentatul scriitor şi poet legionar Mircea Străinul. Romanele sale "Drama casei 
Timotei” şi "Prăvălia diavolului” (2 volume) s-au bucurat de aprecierea criticilor 
Iterari ai vremii. A fondat în anii 30, la Cernăuţi, o excelentă revistă literară 
“Iconar”. O vom prezenta, pe larg, într-unul din numerele viitoare. Urmăriţi-ne! 











Periodic editat de 
Nicoleta Codrin 







"ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 
Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Corneliu Mihai, Cătălin Enescu 
Nicolae Badea - secretar de redacție 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - 
(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, col! cu str. V.Lascăr) 


Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2007 












ISSN 1583-9311 





In fiecare Vineri, orele 15-19