Cuvantul Legionar nr. 24, august 2005

'2)acă tăcea ace^tta, ^tet/^^ dt^t^^. 


jj 




Periodic al tineretuiui român naţionalist ortodox 

- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 


Anul II, Nr. 24, AUGUST 2005 Apare la jumătatea lunii _ 1 leu nou (10 000 lei vechi) 

Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


CUPRINS: 

Cultura cartofului în Piaţa Palatului 
2^-za^/ia/ruyzamon/:/ Sankt Petersburg 

Apel; Comentarii la două scrisori 

SicioadiaZ^ De la Iţic la Genghis Han 
Lege pentru Transnistria 
Preot Imbrescu - Biserica şi Mişcarea (II) 
Q^ocumenZ Presă legionară şi pro-legionară 

cu/eZg^S^Zunu Sunt simist.dar mă tratez (XI) 

Pericolul sectelor (IV) 

Plănsul crocodilului politic 
Suprarealism capitalist 

%^(>acan, 



LUPII LA DRUMUL MARE 


De-a lungul existenţei sale zbuciumate. România a fost obiectul disputei 
permanente între autohtoni, moştenitori din timpuri imemorabile ai conştiinţei de 
stăpâni ai locurilor în care trăiau, luptători neînfricaţi, uniţi în jurul bisericii 
creştine, şi acei care sub o formă sau alta, sub diverse pretexte, au încercat să 
se instăp^eascâ pe pământurile noastre. 

Lupta poporului român pentru supravieţuire a fost întotdeauna grea. 
plină de sacrificii, socotită normală, obligatorie, nobilă; hienele vor să o 
transforme în delictl 

Pentru toate aceste considerente vin cu întrebarea retorică: Există duşmăni a/ 
României care pot f? acceptaţi, care trebuie acceptaţi ca stăpâni, ca învingători, 
abandonând lupta de douâ milenii a înaintaşilor noştri? Cine poate fi atât de 
inconştient şi laş pentru a dezerta? 

ROfnânia, victimă a unei agresiuni’oculte 

Sărim peste o parte a zbuciumatei noastre istorii pentru a ne apropia de tema 
propusă. Vorbim de România regat recunoscut ca atare după războiul ruso - 
romăno - turc de la 1877, război în care cuvânt hotărâtor l-a avut intervenţia 
trupelor române conduse de viitorul rege Carol I. 

La conferinţa de pace de la Berlin (13 iunie-13 iulie 1878) ne confruntăm 
pentru prima dată (ca o condiţie pentru recunoaşterea independenţei impusă 
ae manie puten) cu impunerea acceptării prezenţei legale şl necondiţionate 
a unor populaţii evreieşti pe teritoriul României (art. 43 - 45). 

refereau şi la musulmanii cuprinşi în noua hartă a 
ga ului care îşi adăugase Dobrogea. veche provincie românească, luată acum 
înapoi de ^ turci şi care cuprindea 10% populaţie musulmană. Perdea de fum! îl 
ourea pe Bismarck de musulmanii care trăiau în Dobrogea (care. oricum erau 
® ° grămadă; trebuia un pretext pentru a facilita 

evreieşti în România. 'Istoria ne arată' (cuvinte din 
limbajul de leirin) că şi marele Bismarck era sensibil la aurul marilor băncii 

raiitif '"eorporat în regatul României o parte din 

Galiţia de atunci sau o parte din Cisiordania de azi. 

Era normal să declanşeze această clauză un semnal de alarmă? 
un cTm el existenţei noastre nl se strecura In existenţă 

experienţa şl istoria ni-l va dovedi că e neasimilab I 
România era tratată ca un bolnav legat de pat căruia i se făcero i^iS 
împotriva voinţei şl a sănătăţii lui. De ce? ^ ’ 

vom^veJta daSoril^?aS“ 

se prevedea că Turcia va pierde în primul război 
mondial Palestina, că Imperiul Britanic va pierde aceeaşi Palestină duoâ ai 

înfiinţarea statului ls?ael Gurile rele spun 

î n l ® ^ '“"8- <1® aceea sunt rele 

A doua Injecţie a pacientului legat de pat 

I I " ‘erminăm în tabăra învingătoare, cu toate 

M jr^tunle aferente; când să ne luăm dreapta răsplată pentAi marile 


sacrificii făcute, totul se condiţionează de articolul 7 din tratatul de pace de la 
Versailles din 1920: toţi evreii care trecuseră graniţa României în grupuri 
mari sau mici sau individual trebuiau să primească necondiţionat cetăţenie 
română. Se vorbea de vreo 400.000. 

Se mai impunea şi altor state acest articol? NU! 

Românul era prostul Europei şi nu avea el cum să înţeleagă aceste manevre 
oculte? Probabil, aşa cum îşi închipuiau unii atunci. 

Acujd. dacă îndrăzneşti să nu te prefaci că plouă când eşti scuipat în ochi, 
devii automat duşman al civilizaţiei şi al democraţiei. 

Se putea atunci - şi mai cu seamă astăzi - da altă explicaţie decât a unui plan 
bine urzit pentru colonizarea României? 

Marea ofensivă interbelica 

Primul război mondial lăsase pe tentoriul României o stare economică foarte 
grea: sute de mii de bărbaţi muriseră pe front, alte sute de mii erau invalizi, mai 
puţin apţi de munca grea de ia ţară; căi ferate, poduh. material rulant, fabrici, 
gospodării distruse. Bolile sociale, bolile de subnutriţie luaseră locul ucigătorului 
tifos exantematic« Autoritatea statală slăbită pe fondul greutăţilor şi sărăciei. 

Statul Român, cu toată rotunjirea sa şi cu tot sentimentul de mândrie şi de 
satisfacţie pentru reîntregirea în graniţele fireşti, devenise vulnerabil; o parte din 
intelectualitate începuse a trage cu ochiul spre stânga. Trupul ţării, dacă nu era 
bolnav, era totuşi slăbit. 

Ce se întâmplă în savană cu un Taur^ în dificultate? fl înconjoară şi îl atacă 
hienele! Apăruse mijlocul prin care populaţia evreiască putea ataca fiinţa 
naţională direct, în complicitate cu alţi minoritari şi cu o firmă care îi 
acoperea, cât frunza de viţă pe Eva: partidul comunist din România. 
Mijloacele lor se confundau, căci erau zămislite de aceleaşi minp. 

Vreau să fac o scurtă paranteză tot ce scriu este consemnat în istorie. 
Ofensiva aceasta a fost pe faţă, la lumina zilei; nu sunt presupuneri, nu 
sunt deducţii. Fapte puse una lângă alta pentru o percepţie mai lesnicioasă. 

Care erau scopurile imediate ale “comuniştilor* din România: 

1. Slăbirea economiei româneşti până la colaps, sabotaje economice, 
sabotaje financiare; 

2. Desfiinţarea SINGURULUI element de stabilitate politică şi care nu putuse 
să fie corupt. Monarhia; 

3. Scoaterea din viaţa românului a SINGURULUI sprijin moral dintotdeauna. 
creştinismul şi Biserica; 

4 . Desfiinţarea Armatei, SINGURA autoritate în care românul avea mare 
încredere, 

5. Desfiinţarea sistemului de valori sociale specifice românului şi a familiei. 

Toate aceste lucruri erau cerute într-un cor de strigăte isterice, 

termeni direcţi, într-o etalare de ură împotriva romănitgx., 

((:on&mămînpag.2^ 


în 


legionar August2005 


Pag. 1 

































::: “ lupii la drumul mare '(continuare "din pag. 

Reacţia (firească oricând) a poporului român 

Primii care.au reacţionat în faţa pericolului de moarte prin care trecea 
tara au fost tineretul român intelectual, studenţii şi chiar elevii din clasele 
superioare Mişcările studenţeşti care încep la 1922 în principalele centre, 
studenţeşti Bucureşti, laşi. Cluj, iau amploare. Până la declanşarea grevelor 
generale studenţeşti la nivel naţional, dar. atenţie, cu toată sărăcia proverbială a 
studentimii revendicările lor erau numai sociale şi politice! La laşi, in fruntea 
studenţilor, şi el student, era viitorul "Căpitan” al Legiunii. Corneliu Zelea- 
Codreanu. iar la Cluj. viitorul martir român pe frontul anticomunist din Spania 

anilor '37, lonol I. Moţa. - a 

Reacţia studenţilor de atunci a fost continuată în 1927 cu înfiinţarea 
LEGIUNII ^^ARHANGHELUL MIHAIU\ de cei sus numiţi, care a salvat 
România pentru un timp. de victoria marii conjuraţii! Legiunea ^Arhanghelul 
Mihair mişcare socială şi politică, şcoală patriotică şi creştină, ajunge m 
perioada interbelică să cuprindă mari mase de oameni şi tot ce avea mai bun 

societatea românească. ită- x- 

Autoritâple timpului, departe de a înţelege valoarea absolută a Mişcăm 
Legionare, speriate de cinstea şi intransigenţa pe care o dovediseră fără să fi 
ajuns vreodată la putere, speriate de posibilitatea de a-ş/ pierde privilegiile, 
afacerile pe seama banilor publici, corupţi până în măduva oaselor cu bani 
din băncile evreieşti (Marmarosch Banc şi altele), îneacă într-o baie de 
sânge Mişcarea Legionară. 

Statistic, minoritatea evreilor din România controla aproximativ 80% din 
finanţe. 70% din industrie, 70% din comerţ, 65% din profesiile libere etc. 
Situaţia din^nvăţământul universitar şi preuniversitar era mai mult decât 
alarmantă, existând facultăţi (ex.: Farmacie) în care 80% din studenţi erau 
evrei. Colegiile naţionale (liceele cele mai importante) aveau peste 60% 
evrei. 

Ce putea să însemne o Românie în care majoritatea covârşitoare a 
intelectualilor, peste un deceniu sau două, ar ft fost evrei, deţinând toate frâiele 
puterii economice, ale puterii administrative, legislative, putând în felul acesta să 
controleze şi să direcţioneze toată viaţa şi activitatea românilor? în mod evident 
o colonie, cu românii cetăţeni de categoria a doua. având soarta indienilor 
băştinaşi din Statele Unite, buni pentru muncile fizice, locuind în rezervaţii, de 
regulă servitorii noului stăpân! 

Şl atunci mă întreb şl vă întreb de la opincă la vlădică, de la faşă la barbă 
albă. trebuia să acceptăm toate acestea ca pe un blestem al soartei, stând cu 
mâinile în sân? De ce sunt condamnap cei care nu au vrut să accepte 
sclavia? De ce este susţinută în continuare astăzi ofensiva 
antiromănismului? 

Războiul întrerupe parţial ofensiva internă 

Norii negrii ai războiului începuseră deja să ameninţe Europa. Preocupările 
statelor se îndreptau acum către clarificarea poziţiilor în context. Apariţia. în 
august 1939. a pactului Ribbentrop - Molotov, netezeşte drumul spre agresiunile 
Germaniei naziste, dar absolut în aceeaşi măsură şi al Rusiei bolşevice. 
Subliniez acest lucru, fiind de o importanţă capitală. Agresiunea asupra Europei 
este în aceeaşi măsură şi opera U.R.S.S. 

Şi în România, luptele politice şi sociale sunt stăvilite prin măsuri 
excepţionale. Apare Dictatul de la Viena. prin care pierdem cea mai mare parte a 
Transilvaniei. Prin pactul Ribbentrop - Molotov pierdem Basarabia şi o treime din 
Bucovina, suntem forţaţi să cedăm Cadrilaterul Bulgariei; România este din nou 
la limita supravieţuirii; ne aşteaptă încă un atac al hienelor? 


Adevărata faţă. Adevăratele sentimente 
Masacrarea armatei române. Masacrarea a zeci de mii de civili 
încă înainte de începerea războiului cu aproape un an, cedarea Basarabiei 
în vara lui 1940 creează împrejurări favorabile minorităţilor evreieşti de a-şi 
trăda ura nemărginită faţă de poporul român. Cu o săptămână înainte de 
termenul de retragere al armatei române, bande de civili înarmaţi (evrei) cu 
arme de la sovietici, care au încălcat deliberat termenii şi termenele 
ultimatului impus chiar de ei, dezarmau unităţi româneşti care se retrăgeau 
în dezordine; au atacat armata română pe toată întinderea Basarabiei, 
provocând un adevărat masacru. Au atacat şi omorât mii de civili fără nici 
o apărare, pe criterii de răzbunare. S-au bucurat de "atenţie" în primul rând 
preoţii. învăţătorii, primarii şi notarii de la sate. şefii de post şl subalternii lor. 
poliţişti, funcţionari de stat care încă nu apucaseră să fugă, orice om care 
avusese în timp conflicte cu evrei, oameni de la care se puteau fura banii statului 
sau alte bunuri; ideea că aceste crime, tâlhării şi distrugeri ar fi fost opera 
armatei sovietice nici nu s-a pus vreodată în discuţiei 

Numărul de civili asasinaţi atunci nu s-a putut contabiliza niciodată în 
văKoarea evenimentelor, dar al soldaţilor, subofiţerilor şl ofiţerilor, extras 
din statisticile întocmite, este de un neînchipuit 48.000 de militarill 

Tot comportamentul bandelor înarmate a fost confirmat de studierea 
arhivelor române confiscate în 1944-1945 de armata sovietică, şi care au 
putut fi studiate la Moscova după 1990 de marele istoric român GHEORGHE 
BUZATU şi făcute publice în volumul “ROMÂNIA ÎN ARHIVELE KREMLINULUr - 
Editura “Univers Enciclopedic", 1996. Cruzimea şi absurditatea acestor 
răzbunări nu îşi are echivalent decât în povestiri din Vechiul Testament 
Sâ zicem că s-au comportat ca nişte combatanţi pe front, dar combatanţii 
care omoară în neştire populaţie civilă se numesc criminali de război şi 
trebuie să aibă ^Nurenbergul" lor. Şl dacă le facem cinstea de a-l socoti 
combatanţi, nu pot fi contabilizaţi şi ca victime ale unui holocaust 
imaginari 


Până Şi NICOLAE lORGA, marele nostru savant şi şopârlă politică, care di 
ultranaţionalist devenise antinaţionalist (ştie toată lumea că nu pentru bani 
mirat foarte că mintea lui pe care o admira, o iubea şi o respecta, dăduse ratei 
sene un articol rămas celebru: "DE CE ATÂTA URĂ7'\ 

( NOTĂ: Acest articol îl reproducem în pag, următoare ) 


Pag. 2 


1) 


—4lr 


^ Koiiro« a transformat evreimea rămasă 

Acelaşi j_ sabotori, spioni, partizani înarmaţi- 

în spatele frontului pen^u cei dispuşi să moară cu 

repet cu toata sincenta . .. transformăm astăzi di 

i„ mină p.n™ ă ,-nr fă« să s« răs„«tăt 

combatanţi in vtcbme supuse, crea ^ 

mormăntf Jenant! 'j 

MaJea mLîre^vS'dm România a încercat să supravieţuiasc^ în regimul - | 
sâ ^S^unoTştem S - din România, cu toate că aceasta ostilitate fuse,, 
orovocată ^ nu de considerente rasiale, ci de comportamentul | 
<S^onarilor> din Basarabfa şi Moldova este prea mu t de sens şi despre 
pSlSS şt asasinatele din Moldova). Ac^b non-combatanţ, au treburt să 
suoSte diverse ngori, motivate prin; “Romanu mor pe front, vo, suntep i, 
adăpost rg/oan%, trebuie să compensaţi M. se pare absolut logic să nu 
trimiţi evrei pe frorit; aici era cauza României şi a romanilor, dar mai pupm 

Pâni la --«o-ia- «i? august 1944. a, ™, 
de remarcat câ o parte din evrei au plecat din ţară, în masă, după cedarea 
Basarabiei neobstrucţionaţi de autorităţi, pe la punctele de frontiera de pe Prut şj 
nu numai, altă parte au reuşit să ajungă în Palestina, colonizând viitorul Israel, 
alţii în alte părţi ale globului. 

Spre ruşinea unora care se ocupă cu contabilizarea victimelor, cei plecaţi dm 
proprie iniţiativă au fost puşi în cârca românilor, ajungăndu-se la nişte cifre 
fanteziste; vorba aceea; “dacă-i bal, bal să fie . 

Vorbind despre tratamentul diferenţiat aplicat de autontăţi evreilor, nu pot să 
nu fac remarca; cei ostili, spioni, sabotori, partizani prinşi asupra faptei, nu 
puteau fi trataţi decât după legile general valabile ale războiului, indiferent 


1^ CA înr'hinaii 


A venit şi vremea marilor răzbunări 

Comportamentul evreimii din 
România sau veniţi călare pe 
tancurile ruseşti după 1944 a fost fără 
nici un fel de discuţie comportamentul 
învingătorului faţă de poporul învins, 
românii. 

Am trăit acea perioadă până în 
cele mai adânci unghere ale 
sufletului meu; au colaborat total 
şi necondiţionat cu armata roşie pe 
care o socoteau eliberatoarea lor (noi 
o socoteam armată de ocupaţie), apoi 
cu acelaşi entuziasm, cu autorităţile 
comuniste, au transformat primii 
ani de după război în “vremea 
răzbunărilor”, conducând de la 
vârf şi până la nivel mediu marile 
represiuni ale “regimului 
comunist”. De fapt," regimul comunist erau tot ei! Stăpâneau Securitatea. 
Miliţia. Justiţia cu vestitele procese de demascare, răzbunarea Qea mai crunta 
fiind îndreptată împotriva celor mai buni şi mai iluştri fii ai poporului 
român: mari intelectuali, mari profesori, mari medici, mari politicieni, poeţi, 
scriitori, pictori, artişti, înalţi ierarhi bisericeşti ortodocşi, dar în special 
greco-catolici. dar şi zeci de mii de preoţi simpli; pe plan politic membrii ş 
simpatizanţii partidelor istorice, dar calul de bătaie au fost legionarii. 

Toate locurile rămase goale în societate, prin sutele de mii de arestări, 
majoritatea în urma denunţurilor (chiar dacă anonime), au fost ocupate de 
evrei, profesori universitari, profesori de liceu, directori, ingineri şefi. cele mai 
bune posturi în Sănătate, Miliţie, Securitate etc. etc 




”Vă cumpărăm cu banii voştri” 

Planurile seculare de a deveni 
stăpâni în România decurg conform itinerarului si 
graficului orar. diferenţa faţă de trecut este 
schimbarea tacticii şi a strategiei: au 
adormit vigilenţa românilor cărora li se 
pare ridicol ca o minoritate declarată 
la circa 20.000 de persoane, şi acelea 
în vârstă, ar putea reprezenta un 
pericol pentru existenţa României 
Nu mai ies în pnm plan ca în 
perioada interbelică; s-au schimbat 
timpurile, s-au schimbat şi metodele- 
— Conducătorii României sunt la - 

jucând îriatm^degiS^^^^^^ tentaţia puterii; îi 

imaginare, care vor duce RomîniT povara unor acuzaţii abso 

In penoada interbeiirji termen scurt sau mediu la distruge _ 

prezenK pnn preţ ‘S ^ oC 

intern dar mai ales la fomrileînternaţS'n^e "®"uniăratele proteste pe 

(după cum am arătat) şî^uDă°iaRQ^f transformat într-o cruntă răzPa^ 
având rolul de a acuzaVZnen,^ ^rup social sau 

de a protesta permanent si ^ român de disenminare. de şovin 

omului, de a ţine sub presiuni pretinse încălcări ale 

incapabilă de o reacţie coordonat^^^' psihică populaţia românească 

Soluţia a fost folosirea în f ' 

populaţiei rrome, agresivă*Drin h T® confruntărilor directe, a 
însemnat în România, dar foarte ^ pjermanent^în 

, ^ Cconiihuare în pag-^ 


August 2005 





















CULTURA CARTOFULUI ÎN TEPELE DIN PIAŢA PALATULUI 


Monumente de artâ modernă au început a apărea pnn frumoasa noastră 
capitală Pnntre ultimele - dacă nu chiar ultimul - este Monumentul Revoluţiei 
din piaţa cu acelaşi nume. fostă „a Palatului”, apâajt, spre surpnnderea mea 
- Şl poate nu numai - la 'numai" 15 ani de la evenimentul ce-i dă numele (atunci 
când tnumful este asigurat)' 

Apărut aşa. brusc, fără mediatizate (bineînţeles, căci 
nimeni nu mai are chef să stârnească furtuni în paharul cu 
apă al oamenilor cărora încă le pasă de evenimentele de la 
sfârşitul lui 89). şi fără elogioase discursuri şi pompoase 
depunen de coroane - nu de alta. dar la revoluţie n-a murit 
nid un soldat sov'ietic! 

Clădirea Comitetului Central, acum clădire a Senatului, 
demonstrează că nu s-a schimbat nimic într-un deceniu şi 
jumătate (care tocmai a trecut) - nici măcar clădirea, ce să 
mai zic de oameni! 

înaltul monument se înalţă exact peste un fost loc verde, 
fără să afecteze nici măcar cu zece centimetri parcarea 
senatorilor Intr-un loc dominat de arhitectură sobră, 
monumentul nostru vine exact ca nuca-n perete, poate pus 
acolo doar ca să facă umbră maşinilor senatorilor spre 
apus. dacă la apusul soarelui s-o mai afla vreo maşină în 
locul acela... E amplasat acolo probabil datorită faptului că 
de acok) a pornit .revolta spontană* sau poate din simplul 
fapt că este prea mare pentru a încăpea în hrubele masoneriei. 

Bineînţeles că ne trebuia un monument care să ne aducă aminte de 
sufletele curate ce au făcut sacrificiul suprem pentru eliberarea de sub 
criminalul regim comunist, de sub foame, de sub teroare şi de sub 
întunericul de care nimeni nu credea că va scăpa vreodată, dar faptul că 
monumentul respectiv arată în felul în care arată, este cel puţin straniu. 

L-am văzut pentru prima dată. încă în construcţie, când treceam cu autobuzul 
226 spre facultate şi primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost imaginea unui 
cartof tras în ţeapă. Există şi variante ale altor oameni, dar acelea nu pot fi 
publicate (datorită faptului că nu-mi lipseşte minima decenţă). 

Dar asta este oare şi simbolistica lui? Chiar este un cartof tras în ţeapă, pe 
deasupra şi găunos? Probabil aşa ne cred cei ce au conceput acest monument, 
probabil acesta este şi adevărul, că suntem pentru ei un mare cartof găunos! 
tras iQ ţeapă. Cartofi se vrea să fim şi se încearcă din răsputeri să devenim, prin 
diverse mijloace — mă limitez să amintesc din nou de mass-media. 

Dar lăsaţi, dragi români, că nu e aşa rău să luăm ţeapă; dacă e gratis... să tot 
mai fie, nu? NU* Să nu mai fie! 



Dar ce suntem noi? Un neam fără căpătâi? Un neam fără noroc? Aşa e 
destinul nostru, să tot luăm ţepe? NU! 

Suntem doar un neam dezbinat de fostul regim criminal pentru trup şi spirit şi 
de regimurile de după - criminale doar pentru suflet, căci pentru cei ce ne vor 
subjugaţi sufletul nu este important, ci doar trupul care trage, suntem un popor 

-consumist. un neam care încet-încet îşi va pierde identitatea 

în favoarea celor care au profitat de pe urma „Marii Ţepe" şi 
care profită şi acum din plin, sugând seva noastră de neam 
creştin. 

Şl că a venit vorba de „neam creştin'\ de ce nu e o 
cruce, o troiţă acolo, în locul acelui stupid monument? 
De ce să nu fie o cruce, scut pentru eternitate acelor suflete 
trecute în veşnicie sub gloanţele comunismului, cruce care 
să ne aducă mereu aminte că suntem născuţi creştini? De ce 
nu se luminează calea martirilor aprinzănd lumânări? 

Pentru că cineva râde mereu când doi ronr^ni. dezbrăcaţi 
de credinţă şi copleşiţi de foame,.se bat pentru un colţ de 
pâine; cineva va trage întotdeauna profit de pe urma 
dezbinării noastre. 

Credinţa ne^a unit atâta timp. ea ne-a ţinut treji şi cu 
steagul sus. Prin ea am strâns frontul la nevoie şi de ea ne 
lepădăm acum, crezând în alte valori, precum .mondializare* 
(adică comunism mascat), .Uniune Europeană’ (unealtă a 

mondializării)?! 

Citez un cunoscut raper din Bucureşti: „Uniunea e minciună, patria-i 
străbună” şi îi dau dreptate. în loc să ne cinstim marii înaintaşi, un Horea, 
un Avram lancu, un Tudor din Vladimiri, pe noi ne reprezintă mai bine un 
"Adrian Copilul Minune”?! 

Asemeni hoţului care când fură, are nevoie de linişte deplină şi nu de 
zarva unui câine, căci se poate trezi cel păgubit, sunt şi hopi de suflete 
româneşti; nu au nevoie de zarva făcute de aducerea aminte a unor eroi 
naţionali, ca să nu ne trezim, că ar fi vai şi-amar de hop atunci! 

Până una-alta, noi, naţionaliştii, cei credem în înviere, nu avem decât să 
fim câinii de pază şi să strigăm din ce în ce mai tare. 

Cât despre monumentul revoluţiei, nu îmi rămâne să vă spun decât că îmi 
face pielea de găină în fiecare zi când mă duc la şcoală. Şi pentru asta cred că 
am să schimb traseul, o să-mi fac abonament la metrou: măcar sub pământ nu 
poate cultiva nimeni cartofi - şi mai ales ţepe! 

£^a/u 


In spnjinul editorialului "Lup/7 la drumul mare’, reproducem două mărturii ale unor personalităţi care numai de simpatii legionare nu pot fi acuzate! 


DE CE ATÂTA URĂ? 

(articol din revista ”Neamul Românesc”, Bucureşti, 1940) 


„Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele 
şi matenalele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub 
jurământ. 

înalp magistrap şi bravi ofiţeri care şi-au riscat 
viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul 
românilor au văzut cu ochii lor nenumărate acte de 
sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, loviţi cu pietre si 
huiduiţi > f' v 

Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost 
comise de eyreimea furioasă, ale cărei valuri „n 
s-au dezlănţuit ca sub o comandă nevăzută. 

De ce atâta ură? 

Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi toleranta 

acceptat acapararea ' şj stănAniri,^ - w . 

Iu daica multe decenii şi evreimea se răyhnr,ă. cea^/e grefe ^ 
e le trăim. Şi de nicăien o dezavuare, o rupere vehementă şi publică 

fragmente de JURNAL - CAROL al ll-lea 

ofiţeri batjocoriţi unităţi dezorganizatelic etc " - ^ Insultă pe ai noştri . 

au fost grele. în multe locuri au h>st imposibile's evacuările, care 

•tact şl uezermef chiar unhău Sa ! 

depăşit cu mult planul stabilit si a adănnâi ^ maintăni trupelor roşii a 
protestele au fost zadarnice Unftătile biSfl ^ dezordine Toate 

ma, putut r, oprite ' ' ' motonzate. odată lansate, n-au 

I Juiie 1940: "Ştiri din Basarabia tot triste sunt Ra * 
de mar, unităţi s-ar f, comportat destul de prost Ssănd comS"" 

a pune la adăpost S-au petrecut /o/i'«, comandamentul lor spre 
Tot aceleaşi stiri^uora^^S^r Jil^y'- '«P'® frumoase 




NICOLAE lORGA 

de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sanguinari. 
Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri şi 
oraşe şi sate. 

Fraf// noştri îşi părăseau copii bolnavi, părinp 
bătrâni, averi agonisite cu trudă... în nenorocirea lor ar 
fi avut nevoie de un cuvânt bun. măcar de o fărâmă de 
milă. Sprijin cald şi un cuvânt înţelegător, fie numai 
sentimental, ar fi fost primit cu recunoştinţă Li s-au 
servit numai gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoarele, 
destui dintre ei şi-au dat sufletul. 

Li s-au smuls hainele şi li s-au furat ce aveau cu 
dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi 
vandalic. Rornănimea aceasta, de o bunătate 
— prostească faţă de musafiri şi jecmănitori, merita un 
tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până 

len că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostm în 
nenorocire 


ofiţerilor, care sunt adesea 
aîniJLfr^l^T ®®'® ®'’®'9'®- lucrurile au mers bine. Am ştiri că 

H comportat foarte bine Tot aşa se zice de populaţia 

Sasara6/e/ care a avut o atitudine simpatică fată de 
trupele noastre care se retrăgeau ’ ^ 

evaTUă^^sihlTJi Astăzi a fost ultima zi a 

Zr-un LnH 11» i f® Eyroiisloomunistii s-au purtat 

Asasinate Şl molestări ale ofiţerilor şi ale acelora care 

primeidioAL - face, să mă tem că va, produc» reacţii 

Bahrabîa “®®^® '''drijorătoare. purtarea evreilor din 

o®--® rivacuării. incăt a 


orovQr^ăt rk • .a- ^ waz/a evacuam, meat a 

CUVÂNTUL lECiONAiR 



August 2005 


Pag. 3 











































Deşi tânăr - doar 3 secole - 
I oraşul Sankt Petersburg este 
[poate singurul din lume care într- 
jun timp atât de scurt s-a încărcat 
jcu o atât de bogată semnificaţie 
I istorică. 

Aici, în estuarul Nevei, lângă 
[respiraţia largă a mării, pe locurile 
{pustii ale unei regiuni cu mlaştini şi 
[pământuri sterpe dinspre Lacul 
jladoge şi Golful Finic, s-a hotărât 
[ţarul Petru I să întemeieze noua 
[capitală a Rusiei. Petersburgul, 
[să dea contururi reale 
[îndrăzneţului vis pe apă. In mai 
]l703, pe o insulă din Delta 
j Nevei. se pune piatra de temelie a 
I fortăreţe! Petropavlovsk. citadelă 
I c^re urma să fie o poziţie-cheie în 
I apărarea gurilor Nevei. Este data 
I naşterii oraşului. 

Deşi pnmele materiale 
destinate construcţiilor au fost aduse din străinătate, iar condiţiile naturale erau 
dintre cele mai vitrege, lucrările avansau cu o iuţeală nemaipomenită pentru 
epoca respectivă, astfel că spre sfârşitul secolului XVIII Petersburgul avea deja 
200 de străzi. 

La numai căţiva ani de la fondarea oraşului, ţarul şi curtea sa se instalează 
aici. Petersburgul devenind în 1712 capitală a statului rus. 

Construit pe loc gol. în parte pe continent. în parte pe numeroase insule, 
oraşul nu creşte la întâmplare, ci. caz rar, pe baza unui plan dinainte stabilit. 

Cei mai buni arhitecţi, sculptori şi pictori ai vremii veneau de peste hotare şi 
din Rusia pentru a construi şi decora tânăra capitală, 

însetat de grandios, Petru cel Mare a ţinut să facă din târgul cu case de lemn, 
o capitală care să rivalizeze cu oricare dintre capitalele europene. 

Visul lui ca Petersburgul să amintească Amsterdamul sau Veneţia şi faptul că 
la edificarea oraşului au participat şi maeştri străini, n-au influenţat prea mult 
artiitectura - care şi-a păstrat caracterul său autohton. 

Timp de două secole impulsul dat de Petru cel Mare face ca oraşul să se 
dezvolte vertiginos. îmbogăţindu-se fără încetare cu sute de palate, 
monumente şi parcuri vaste. Se construiesc masiv institute administrative şi 
de învăţământ, teatre şi diverse edificii sociale. 

Capitală a ţării. Petersburgul era în acelaşi timp şi capitală a culturii şi 
literaturii; aici se găseau principalele reviste şi edituri, iar prezenţa teatrelor 
particulare şi de stat a favorizat dezvoltarea literaturii şi dramaturgiei, aici trăind 
Dostoievski, Turgheniev, Gonciarov, Cealcovski, Necrasov, Repin, Blok, 
Esenin, Lomonosov. savantul care a înfiinţat Academia de Ştiinţe. 

Oraşul poate fi considerat pe drept un muzeu de arhitectură. La efectul 
arhitectural participă nemijlocit sculptura monumentală, fie ca opere înglobate în 
compoziţia clădirilor, fie ca monumente independente, aşezate în pieţe, pe 
poduri sau cheiuri. 

Dacă Sankt Petersburg are reputaţia unuia dintre oraşele frumoase ale lumii, 
aceasta se datorează nu numai palatelor şi catedralelor sale luate separat, ci şi 
priveliştii pe care o oferă Neva. Pieţele, Cheiurile şi podurile sunt ele însele opere 
de artă. Placarea cu granit a malurilor Nevei, uriaşă întreprindere edilitară, a avut 
un efect deosebit asupra înfăţişării oraşului, cheile Nevei devenind astfel una 
dintre principalele podoabe. 

Străzile şi pieţele sunt într-o armonie surprinzătoare întrucât în sec. XVIII a 
fost creaţă special o comisie de stat să vegheze la „egalitatea înălţimir 
construcţiilor, astfel ca acestea să nu depăşească lăţimea străzilor, iar 
generaţiile de mal târziu au respectat întrucâtva această regulă 

După această Introducere, să trec la detalii. 

încep cu ernblema oraşului, cea mai măreaţă, care este fortăreaţa 
Petropavlovsk, încredinţată arhitectului Trezzini şi întărită de Ecaterina a II a cu 
granit. Cele şase bastioane au fost transformate însă în închisoare fiindcă 
fortăreaţa nu a servit niciodată pentru apărarea oraşului. Primul „oaspete’' al 
închisorii a fost ţareviciul Alexei, fiul lui Petru cel Mare, care a complotat 
impotnva tatălui său, apoi nobilii care au organizat complotul în dec. 1625 
cunoscuţi cu „decembriştr şi executaţi prin spânzurătoare. 


SANKT PETERSBURG 

iar deschiderea aripilor este de 3.8 m. Jn sanctuar sunt înmormintafi toţi ţerii 

este anunţată printr-o salvă de tun trasă dintr-un turn al fortâreţei 
® co afiâ si Muzeul Artileriei, m care sunt expuse 50.000 



^22m lumufortâreţei. cel mai înalt edificiu din oraş, 

Baltică Tumul «iSnoaM ^ *^'opotniţel fiind ca simbol al ieşini Rusiei la Marea 
BalUcâ. Tumul-sageaiă are la y6rf un lng4r înalt de 3.2 m. care poartă o cruce. 



In incinta fortăreţei se află şi Muzeul . 

NTdeoarte se află. chiar pe malul Nevei. căsuţa lui Petru I. singura clădire 
care s-a păstrat din primele zile ale existenţei oraşului. A fost instruită din lemn. 
i ir«i rite în mai 1703: uşa este de 1,82 m. deşi ţarul avea 2,04 m. 


se află o moschee cu două minarete, ridicată în 1912 , 
lui Tamerlan. construit la Samarkand la începutul 


în numai trei zile, 
înălţime! 

Tot în apropiere 
inspirată de mausoleul 

secolului XV. rN 

Pe insula Vasilievski. 11.000 ha. cea mai mare din Delta Nevei. se impune 

colonada vechii Burse maritime, azi Muzeul Marinei Militare Faţada principală 
aminteşte de un templu vechi grec. este ornamentată cu statuile lui Neptun. a 
zeiţei navigaţiei şi a zeului comerţului. Mercur, înconjurat de nimfe. In faţa 
Muzeului Marinei se află Coloanele Rostrale, înalte de 32 m, închipuind căile 
fluviale ale Rusiei: Neva, Volhov, Volga şi Nipru. 

Universitatea, construită între 1722 - 1742. este un ansamblu de 12 clădiri şi 
Muzeul Lomonosov, construit între 1718 - 1734, încântă ochiul prin semeţia 
lor. 

In faţa Academiei de Arte câteva trepte coboară spre Neva. De o parte şi de 
alta se află doi sfincşi înalţi de 3,5 m şi cu o lungime de peste 5 m. Aceştia, 
descoperiţi la începutul 
secolului XIX pe locurile 
capitalei antice a Egiptului, au 
fost trimişi spre vânzare la 
Alexandria, iar la propunerea 
unui diplomat rus care îi vede. 
guvernul îi cumpără şi din 
1834 sfincşii îşi ocupă locui 
pe care stau şi azi. 

Perspectiva Nevski este 
principala arteră a oraşului, 
cuprinsă între Amiralitate şi 
Mănăstirea Alexandr 

Nevski, pe o distanţă de 4.5 
km. având o lăţime de 35 m. 

Aici, pe vremea Imperiului, 
era centrul financiar al 
oraşului, mari bănci şi 
societăţi de asigurare fiind 
grupate în magnifice imobile 
în stilul Renaşterii. Deosebit 
de animată, strada este 



Pag. 4 


CUVANTLl LEGIONAR August 


I centrul cultural al oraşului, pe ea 

aflându-se sediile a numeroase şcoli 
superioare, biblioteci, muzee, teatre, 
cinematografe, redacţii de ziare şi 
reviste. La Intersecţia cu strada Gogol 
se află vechea bancă Walwerberg. 
clădire care surprinde prin asemănarea 
cu Palatul Dogilor din Veneţia La 
numărul 13 a locuit mult timp 
compozitorul Ceaicovski, iar l3 
numărul 10 de pe strada Gogol a locuit 
autorul „Revizomlur. între 1833 - 1836 
Palate 

Palatul Menşikov, construit în stil 
baroc, între 1710 - 1716, a fost 
reşedinţă a primului guvernator general 
al Petersburgului, apoi a adăpostit o 

^ Un alt palat este Stroganov făcut m 
intre 1752 - 1754. Scul^unle aurit» ^ ^ ® arhitect Rastrelli, în stil baroc, 

somptuoasă a palatului la intrare^ fiinH f ‘ albe se detaşează pe faţa 

Voronihin. ® sfincşi. autohtoni însă. realizaţi de 

Palatul Sermetiev, construit 

întrb 1839 - 1841 de Monferrand ' Şi Pa/afu/An/ci/cov. construit 

Opinez pentru al doilea, este Drimui nai ^ întrecere care este mai frumos, 
a funcţionat Palatul Pionierilor ^ construit pe Perspectiva Nevski şi aici 
Palatul Smoinâi este con 

stilului baroc, care a conceput constmrt^f Planurile lui Rastrelli, un maestru al 
la intrare susţin opt coloane ionice «îi r ^ ® operă grandioasă. Arcadele de 

nice. şi. cu excepţia sălii de festivităţi, interiorul 


şcoală militară, primul corp al cadeţilor. 


2005 













































APEL NATIONAL PENTRU PROCESUL ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI 



REPETAM 

APELUL NAŢIONAL DE SOLIDARITATE DE LA SF. ILIE 2005 

(publicat în numărul trecut al revistei noastre): 

Poporul Român are de rezolvat nişte probleme majore de conştiinţă. Timpul care trece nu vindecă 
rănile noastre. 

Guvernare după guvernare ignoră, din motive de autoapărare sau din neputinţă, obligaţia 
declanşării şi finalizării procesului comunismului. 

Urmările acestui regim odios ne marchează viaţa de fiecare zi, sau ne ajung din urmă. 

Nu socotiţi momentul inoportun din cauza inundaţiilor. Dacă nu se produceau, erau în stare să 
le inventeze pentru ca să nu răspundă în faţa Tribunalului Istoriei. 

- Nu vă lăsaţi influenţaţi de orientările politice ale participanţilor la acţiune; 

- Nu vă lăsaţi copleşiţi de orgolii vis a vis de iniţiere: Dacă aveaţi iniţiativa, veneam şi 
noi, cu dragă inimă 

TREBUIE SĂ STRÂNGEM 100.000 DE SEMNĂTURI. 

Sunt mii de O.N.Q,-uri în ţară; dacă împărţim suta>la 50 cel puţin, este floare la ureche 
oentru fiecare! 

Nu vă mai temeţi de comunişti şi de uneltele lor încă în funcţiune. Fiecare îşi va 
avea locul lui pe răbojul Istoriei. 

Ca să ne organizăm, trebuie să comunicăm. 

Efortul împărţit la mulţi nu e mare; satisfacpa că am făcut un pas important pentru punerea la index a duşmanilor Creştinismului şi a 
poporulai Romăn va fi nemărginităl 


Restul înţelegerilor îl vom face faţă în faţă sau prin telefon (pentru început); apelaţi la tel.: 0745 074493 sau (021) 242 5471 - CODREANU. 

Sunt salutate şi participările individuale sau grupuri mici. 

Cu Dumnezeu înainte! 




COMENTARII LA DOUĂ SCRISORI DIN CANADA Şl ELVEŢIA 


Printre scrisorile primite la redacţie în ultima lună, două venite din străinătate 
ne-au atras atenţia prin subiectul lor comun: modul în care am comemorat la 29 
nov. 2004, în pădurea Tăncăbeşti, asasinarea Căpitanului şi a camarazilor săi. 

Prima epistolă vine din depărtata Canada, din Kitchener-Ontario, 139 Warren 
Rl şi este semnată de Vasile Guian care îmi semnalează că a primit o copie 
după articolul semnat de mine şi pe care îl găseşte .foarte ofensator la adresa 
dumnealui (n. n.: de ce. Doamne?!), dar şi a celor care au realizat troiţa din 
pădure: Ştefan Georgescu şi Cristian lvanof{r\. n.:!!).’ 

Argumentele date te fac să zămbeşti prin „logica derapantă" a autorului care 
probabil se află în pragul senilităţii; .monumentul din pădure este şi o proprietate 
particulară, iar după decesul răposatului Ştefan Georgescu, domnul Ivanof este 
singurul responsabil şi îngrijitor al monumentului de la Tăncăbeştr, şi ca atare. 
trebuia să cerem aprobarea acestuia pentru aniversarea tragicului eveniment 
(?!). Cică ar fi trebuit ’să mă duc să stau de vorbă cu acest Cristian Ivanof să iau 
informaţii de la el înainte de a redacta articolul".. Adică să-mi povestească 
Ivanof cum am comemorat noi asasinarea Căpitanului şi cum el şi prietenii lui au 
avut acel comportament suburban, fără nici o justificare?! (că acesta este 
subiectul articolului incriminat). « 

Omul bate câmpii, depăşeşte momentul Tăncăbeşti şi trece la aruncat cu 
lături: .senatorii Acţiunii Române, Milcoveanu şi Moraru (n. n, legionari încă din 
timpul Căpitanului) nu sunt legionari (n. n.: In optica sa personală şi deformată) 
d pf/afe Şl oameni necinstiţi!" înfierbântat pe măsură, acest Vasile Guiari 
terfeleşte şi eforturile mari şi permanente ale lui Nicador Zelea Codreanu 
directorul Cuvântului legionar" şi al "Acţiunii Române", care este (în judecata lui 
maladivă) .un impostor, din nenorocire un nepot al Găitanului şi care fără 
ru^e. II poartă numelel! Păi dacă este nepot al Căpitanului şi-l cl^amă Zelea 
Codreanu, ce om normal ar putea sâ-i conteste dreptul a-şi purta numele?! "Este 
neanstit sufleteşte moştenire de la taică-său care. înaintl de a fi împuşca,, vSa 
să plece in Iugoslavia să lupte împotriva armatei germane " (n n ?! - fără 

a’ f® ''3 fi nevoit (n. n.: cine îl ’nevoieşte* şi 

de ce?) să scoată o broşură pnvind viaţa sa destrăbălatăl!" Nicador Zelea 
Codreanu ar fi cunos să-şi cunoască şi el "destrăbălată"-! viaţă 

In formulate aşa cum nu întâlneşti nici 

în cartiere e locuite de tuciurii (şi Intr-o românească "foarte aproximativă")^m-au 

^noT”"* murdara lui epistolă direct în coşul de 

Dar iată că luna trecută soseşte o a doua scrisoare, din Elveţia de la dl hJ 

sa rn^ age dl urechi 

^ntru articolul publicat în dec. 2004 privitor la comemorarea de la Tântâbelti 
^soarea este acidă, dar, recunosc, în spiritul bunului simţ; tn plus când^este 
căzut ^ vine şi cu argumente (cât de solide sunt insă. vom vedea imediat) 

pre^eîŞ^ şi la ^riioarea 

De la început dl. Constantinescu mâ atenţionează că 
apocalipsului" (Cristi Neagoe, Eleodor EnâchesJrşi ? 
picturile Iui El Greco şi Amadeo Modigliani) nu sunt Indîvizi (aşa cum am^afi^fi? 

CI legionari din cuiburile Ştefan Georgescu şi Miti Oumitrescu rhaiain ai * i ‘ 
n,»nd,„ «e o ca,ie a JeneluL cetodo, Sa'Si "e 5™ 
pictun sunt expuse în toate muzeele lumi. Eu mărturisesc că nn 
mândru dacă as semăna nu arnii /... da.e, 1__ .®®‘' 


mândru dacă aş semâna cu eroii cu feţe lunguieţe şi ochii^Saţi pTstelJ putea aprecia lucrurile corecţi 


CUVÂNTtL LECIONAIR 


realizaţi de către cei doi pictori. Să nu mai vorbesc că nu aş fi mândru dacă aş 
semăna cu Cocoşatul de la Notre Dame din Paris, pe nume Quasimodo... 

Dar esenţialul dL N Constantinescu îl trece cu vederea în mod voit, anume 
atmosfera încordată creată de cei trei în autobuz la întoarcerea în Bucureşti,, 
când fără să le-o ceară nimeni, au început să facă apologia lui H. Sima, .că dac^ 
nu era el. Mişcarea Legionară nu ar mai fi existaf. stârnind protestele justificate 
ale tuturor participanţilor la comemorare. Dânsul vede numai efectul nu şi cauza, 
îiurTiai forma nu şi fondul: cei trei sunt "victime" şi nicidecum agresori. 

In legătură cu cele afirmate vă răspund In ordine, dat fiind opiniile noastre 
complet diferite la cele mai multe puncte. 

1. Legionarul Cristian Ivanof nu este constructorul troiţei de la Tăncăbeşti. 
Constructorul a fost Ştefan Georgescu. la vremea respectivă Ivanof fiind aiutorul 
lui. 

2. Legionarul Cristian Ivanof nu a trăit lângă Cătălin Zelea Codreanu L-a 
cunoscut oricum după ce împlinise 80 de ani. 

3. „Camaradul" Vasile Guian, de care ne-am ocupat mai sus. nu a înfiinţat 
Câmpul Românesc din Canada şi nu are de unde să fie legionar de 50 de am, - 
^s-a-vis de vârstă şi existenţă. Afirmaţii vagi de genul „a contribuit la Biblioteca 
Românească din Freiburg. la Căminul Moţa-Mann". .a colaborai cu grade 
legionare de seamă", .a scris multe articole", sunt fără nici o valoare. 

Dacă a donat 10 cărţi, se poate numi că a contribuit? Numiţi cu ce grade a 
colaborat. A contribuit la căminul Moţa-Marin? Cu ce? A scris multe articole? 
Unde, cănd7 „Discursul" ţinut la inaugurarea crucii de la Tăncăbeşti în 1999 îl 
trădează ca pe un agramat, cu o concepţie despre Mişcarea Legionară propne 

4. Palmaresul dvs. în Mişcarea Legionară este extraordinar şi nu îl contestă 
nimeni, dar. cu tot respectul cuvenit, asocierea numelui dvs, cu cei despre care 
pomeniţi mai sus (ne referim, bineînţeles, la alde Ivanof. Guian Eleodorus) vă 
pune intr-o situaţie cel puţin jenantă. 

5. Ritmul în care camaradul Ivanof construieşte cruci este „impresionant" dar 
doar cu dalta şi ciocanul nu se poate face Mişcare Legionară. Mai trebuie şi 
puţină materie cenuşie. 

6. Sunteţi total dezinformat. Articolul meu a fost urmarea unei lungi campanii 
susţinute împotriva Senatului Legionar iniţiat şi organizat de regretatul 
comandant legionar dr. Ionel Zeană în 2002, campanie menită să împroaşte cu 

noroi pe acest sfânt al închisorilor, urmârind discreditarea Senatului pentru a 
pune în loc ce? VidI . k « a 

din jurul lui Ivanof ne-au înjurat pe toate 

1*: vreodată şi tn nici un fel, dvs ne amintiţi de „nu îţi 

vorbi de rău camarazii ! ' 

pe lînia Mişcârii?"^'^* individul Guian, pline de venin şi mitocănie, se înscriu 

ara?A 'oz'f’ca simiştilor cu care vor să ne 

cuvinte? ® ^ simiştii? Şi dacă nu. de ce mai fluturăm 

uzatfd^^nnm«lri^"-f',-'^°'- Codreanu". Nu vi se pare nepotrivit să 

uzaţi de numele lui? Cine sau ce vă îndreptăţeşte să faceţi acest lucru? 

persoane articol, prin intermediul unor 

persoane hotărâte sâ vă dezinformeze, mai bine faceţi un abonament pentru a 


Pag. 5 



August 2005 

























S^ctcui^tci'te 

DE LA mc LA GENGHIS HAN 

f 


N-am mai râs cu lacrimi de multă vreme. 

Fiindcă pe 'Centura Politicii* româneşti se poate 
râde şi cu lacrimi. Dacă un conducător politic 
plânge când pleacă la alegeri ca la despletitul 
miresei ("A/u ne /ăsa, mă Teo, măr...) sau la 
Muzeul Holocaustului, eu de ce să nu râd cu 
lacrimi pe 'Centură*? 

De ce n-ar trebui dus preşedintele şi la 
Gherla, la Aiud, la Periprava. la Canal, să facă 
muzeu, să plângă şi pe-acolo. pe unde-au murit 
ai lui?... 

Căldură mare. monşer! Oxigenul din apă se 
dilată tot mai mult şi se vaporizează rapid. 

Rămâne hidrogenul care este mai greu şi 
pocneşte pe "Centura Politicir. 

- Adicătele cum, coane Fănică, "alogen"? 

Dacă tot vorbim de chimie la marxism, de ce să nu spunem "halogen"? 

- Nu. nu. "alogen", halogenul zboară de colo-colo. 

- Dar şl alogenul... 

Adrian Severin susţine că Băsescu ar fi... tătar! 

Preşedintele României să fie alogen? 

Nohaiul şi „blondele norvegiene” 

Abia acum înţeleg eu de ce nu voia Traian Băsescu nici în ruptul capului să-şi 
tundă pleata rebelă, de s-ar fi dat gazetăresele de toate bordurile, fiindcă ea. 
pleata, era transsimbolizarea faiică a şfichiului din chelia hanului tătar şi din 
vârful drapelului cu căluş de cal. stindard care l-a dus pe Genghis victorios prin 
toată Europa... 

Numai un tătar, cu imaginaţia statală în buiestru, putea să ne ademenească 
pe noi şi pe Jică Bush cu axa Washington - Londra - Bucureşti - Topraisar... 

Nu întâmplător nohaiul preferă „blondele norvegiene" - singura vorbă genială 
a Prostănacului - filosofilor acri şi flocoşi de pe coridoarele Cotrocenllor. 

în sfârşit, treaba lui. A lui Traian Băsescu. 

în fond. etnia a devenit o chestie de opţiune pentru cel mai tolerant popor din 
Europa. Dacă omul provine dintr-o familie mixtă, e povestea lui ce se simte.' Unii 
nu se simt defel şi ne conduc. 

Am întâlnit un tânăr la Câmpulung-Moldovenesc. care se consideră dac 
fiindcă acolo au trăit dacii liberi. Un bătrânel a mers la notar şi s-a declarat tot 
dac. Nu vrea să fie confundat cu... rromii. Există şi unguri care vor să fie numiţi 
huni. Călin Popescu-Tăriceanu chiar spunea că nu contează etnia pentru un 
conducător. Ştie el de ce. .. Numai minoritar să fie. 

Gustul frustrării 

Fiindcă minoritarul este alogen, de-aceea este frustrat. Şi, "pe cale de 
consecinţă", ca să nu mal fie frustrat, noi, majoritarii, trebuie să-l ajutăm să ne 
conducă. Nu?! Logic, lată de ce numărul „alogenilor” din Parlamentul de la 
Bucureşti depăşeşte cu mult norma de reprezentare legală a minorităţilor 
naţionale. 

Dacă până acum eram înjuraţi că mâncăm unguri pe pită, cu tot cu şea. iată 
că alogenul pândeşte atent orice mişcare a majoritarului şi-i sare în greabăn. cu 
caninii desfăcuţi. însă, nu-i nimic, "majoritaru" căpcăun, adevărata fiară, nu uită 
că alogenul este un paria şi-l calcă în picioare cu primul prilej: 

**Nimeni nu percepe mai bine gustul frustrării şi revolta neputinţei ca alogenii. 
Nimeni nu simte mai bine ura faţă de o lume care pare a te ţine la periferie şi în 
care te integrezi călcănd-o în picioare. De aici apar liderii «nonconformişti» 
phmiţi cu bucurie de cei care cred că ordinea înconjurătoare este vinovată de 
eşecurile lor. Asemenea lideri sunt cu atât mai susţinuţi, cu cât cei care îi susţin îi 
simt străini şi, deci, inferiori'. (Adnan Severin) 

Deputatul Amet Aledin, şeful Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani 
(ăştia de ce n-or vrea să fie ori tătari, ori turci?), s-a simţit lovit şi a sărit cu 
hangeru în plină arşiţă; "Este insultător să foloseşti cuvântul «tătar» în 
contextul unor drame istorice şi personalităţi negative, bazându-te pe informaţii 
neclare, cu atât mai mult. cu cât reafirmi aceste ipoteze". 

Mădălin Voicu îi trage şi el o bidinea peste ochi colegului de partid; "Mă mir 
că Adnan Severin, care are un anumit procent de apartenenţă ebraică, după 
cum se ştie în partid, are o astfel de atitudine legată de rase Pentru orice 
politician, mai ales unul social-democrat, a face trimitere la rase şi etnii, lăudând 
pe una şi criticănd alta. reprezintă o atitudine anti-social-democrată". Perfect 
adevărat, mânca-ţi-aş} Aici şi trebuia să ajungem. 

Kuzneţov şi panglicile lui Ceauşescu 

Păi n-are dreptate specialistul în hidrogenl 

N-are! 

Fiindcă, dacă citim mai atent gândurile lui Adrian Severin, ne zboară tot râsul: 
"Succesul eroilor alogeni se sprijină în pnmul rând pe slăbiciunea umană a 
nemulţumiţilor frustraţi. Pentru această categorie vulnerabilă, ideea unei 




subversiuni generale de care se face vinovata 
oligarhie coruptă identificată, în România ^ 
PSD. este atrăgătoare". A spus-o Tataie 
repetă şi Adrian al ll-lea ' ® 

Cu 15 ani în urmă l-am cunoscut pe pânntele 
Vasile Ţepordei. un român monumental, născut 
în Basarabia. A stat prin gulagunle siberiene 
timp de opt ani fiindcă a îndrăznit să scrie 
înainte de 1940 că Basarabia este pământ 
ancestral românesc. Nu mai întâlnisem pănâ 
atunci un om care să răspândească în jur atâta 
forţă şi blândeţe concomitent. 

Fără nici o pornire cumva resentimentarâ el 
mi-a povestit că a fost coleg de seminar teologic 
cu tatăl lui Adrian Severin, pe care-l chema 
Kuzneţov. Soţia acestui Kuzneţov era evreică 
spunea părintele Ţepordei. neutru, fără nici un tâlc. aşa cum ai zice 4>urta părui 
lung" sau „avea 4 )icioare scurte". Părintele Ţepordei a asistat la botezul lui Adnan 
Severin. dar l-a botezat şi pe Emil Constantinescu. la Tighina. 

Feciorul lui Kuzneţov tăia mai târziu panglici cu Nicolae Ceuaşescu; după | 
1990 va ajunge ministru de Externe şi mare mahăr la Organizaţia pentru ; 
Securitate şi Cooperare în Europa. Ca să nu fie frustrat. 

”Perla” Jnsula Şerpilor aparpne Ucrainer 

în schimb, specialistul în hidrogen, în afară de faptul că a fost coleg de partid . 
cu „alogenu* Traian Băsescu, are cel puţin un "merit” istoric: a fost şi rămâne un 
carriplon al Tratatului politic dintre România şi Ucraina. El l-a luminat pe liderul 
regional Emil Constantinescu. înşişi ucrainenii aveau mari îndoieli că Bucureştiul 
va semna un asemenea document unic în istoria laşităţilor noastre. Adnan 
Severin a dat bice. Rămăsese în litigiu doar Insula Şerpilor spre final. Aici. Kievul ’ 
chiar nu mai avea nici o speranţă. Insula Şerpilor nu făcuse obiectul Tratatului de 
pace de la Paris, prin urmare. Kievul nu se putea prevala nici de indicaţiile 
preţioase ale lui Molotov. A venit Adrian Severin şi a declarat ţuguiat că Jnsuia 
Şerpilor aparţine Ucrainef. Până şi diplomaţii ucraineni au rămas muţi la masa 
„tratativelor”. Kuzneţov ştia mai multe decât ei. 

în celulă cu schivnicu DaniiI 

PSD s-a dezis demult de Dumitru Sechelariu, un alt majoritar din Partdu tu 
Mucles. Pe când era primar la Bacău, Dumitru Sechelariu stnga pe sticlă: Ţine 
minte, Băsăscule, că Moldova este a mea!" Cu alte cuvinte, 'să nu păţeşti ca 
hanul tătarilor la Lipniţ". 

Poliţia noastră, dacă nu-i capturează încă pe rechinii cei man, în mod sigur ^ 
are simţul umorului involuntar l-a băgat pe pânntele DaniiI Corogeanu de ta ^ 
Tanacu în celulă cu Dumitru Sechelariu! Ce-or fi vorbit ei nopţile, cum s-o fi ■ 
spovedit Mitică de ia Hemeiuşi. cum l-o fi exorcizat fratele DaniiI. cum k) fi 
crucificat el pe cofrag şi câte coarne i-a tăiat - rămâne o taină adâncă, pe care ■ 
numai microfoanele o ştiu. "Părinte, plătesc oricât, ce mă fac dacă lumea de ; 
dincolo există, că pe asta nu dau nici doi coco?" Şi Mitică de la Hemeii^ a ■ 
început să plângă ca Traian pe umărul iui Decebal care-şi băgase sica în < 
carotidă... j 

Cu praştia spre „brandul de vârT ‘ 





iwi vciii vutud ae iviucies. rrateie lui Umăr Hayssam a pierdut 
S-a tăvălit pe jos. a dat spectacol - degeaba. Mascaţii îl luară. 

Avea dreptate Mircea Geoană; "Principala problemă a PSD o reprezinţi 
percepf/a de partid al corupţilor, al hoţilor şi al comuniştilor". 

\iderul naţional a găsit şi rezolvarea problemei’ Adrian Năstase să nu ma' 
apară la televizor. Să nu crape cinescopu. 

A doua zi, împăratul de Mătase* s-a dus glonţ la OTV, o televiziune interzisă 
pe t mpul domnirii sale. "Oricât de tare încercăm să apărem. în acelaşi timp. pe 
acelaşi televizor, ar fi foarte greu şi. de aceea, inevitabil, apărem pe televizoare 
difente . a spus Adrian Năstase care a recunoscut că are "o comunicare 
suprarenală cu Mircea Geoană". Treaba lor... 

propagandei de partid, le-a recomandat colegilor să 
hranHi.i w .alogenu Traian Băsescu fiindcă, zice el, "nu are sens să atao 
«ţpuprin ^ Tătar sau găgăuz, asta e, a ajuns brandul din vârf . Adnan 
Sevenn nu a priceput nimic din această recomandare. 

HidmflhnitSii^®*'"’^' supărat, Doamne, supărat 

^ SiS larlM^r”.^ 15 am. i-a crescut, i^ ridicat? 

o^or^Ll^d ntr™ ° P'dosnică. Ce mârşăvie.. Singura ieş«e 

reputaţia ^ Tataie să-şi coacă alt partid pentru a-şi eatva 




LEGE PENTRU TRANSNISTRIA 


in limp ce noi ne batem cu hidrogenul pe Cheiul Dâmboviţei, Parlannentul de 
la Chişinău a votat cu o majoritate zdrobitoare "Legea cu phvire la prevederile 
de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistruluf. La rândul 
său, Vladimir Voronin a promulgat textul legii. 

Politiaenii de la Chişinău de toate orientările încearcă practic, şi pe această 
cale. să reglementeze conflictul cu Tiraspolul. Transnistria devine "unitate 
teritorială autonomă specială". Legea prevede că "judecătoriile, organele 
procuratuni şi Direcţia Afacenlor Interne din Transnistna constituie părţi 


Pag. 6 


^ctivitatea\^%nfo^tatecu1e^^^ Moldova şi îşi 

prophi care se ap/STa^L JT fân. Transnistria are i 
din Transnistna sunt Ttepublicii Moldova. Umbik 

ucraineană şi rusă Transnicin^^^''^''^^^^' grafie/ l^t'ne 

modul prevăzut de legislaţia stabilească şi să într^ 

economic. tehnico.şiiintirK ii externe m d 

-V "ifiiic ş, umanitar", se arată în textul documentulu 


CUVÂNTUL LECIONAIÎ August 2005 


















- - ■ — prevede explicit democratizarea şi 
■ ■ ■ demilitarizarea Transnistriei, care va fi condusă 
de un Consiliu Suprem, ales prin vot liber. 

Evident Igor Smimov a respins legea lui 
Vladimir Voronin. 

Germenii conflictului dintre Chişinâu şi Tiraspol au 
apărut încă de la sfârşitul anului 1989. Autoproclamarea 
Transnistriei ca stat este o diversiune imperială, 
susţinută atunci şi de Ucraina. 

Kremlinul nu accepta ca Basarabia să devină 
independentă, aşa cum decretase Guvernul condus de 
Mircea Druc, Mai întăi, s-a regizat revolta găgăuzilor. 

Mircea Druc a fost înlăturat în mai 1991, la cererea 
Moscovei şi cu acordul lui Mircea Snegur. A urmat 
războiul din 1992, care s-a sfârşit cu un mare număr 
de morţi şi cu zeci de mii de români refugiaţi din 
Transnistria. Preşedintele Petru Lucinski nu a reuşit să 
pună capăt diferendului. 

Iurie Roşea a acuzat de mai multe ori că OSCE face 
jocul Rusiei pe Nistru. 

Vladimir Puţin a vrut să impună Chişinăului cunoscutul "plan Kozak". prin 
care Transnistria devenea subiect de drept internaţional şi primea dreptul la 
secesiune. 

La presiunea Statelor Unite şi a Uniunii Europene, Vladimir Voronin refuză să 
semneze "planul Kozak" în 2003. 

Vizita la Chişinău a lui Vladimir Puţin a fost anulată. Relaţiile cu Federaţia 
Rusă devin tot mai tensionate. 

Stanislav Belkovski. un alt consilier de la Kremlin, a venit la Bucureşti şi a 
propus un alt plan care prevedea unirea Basarabiei cu România, Transnistria 
urmând să devină independentă sau să se alipească la Rusia sau la Ucraina. 

Preşedintele ucrainean Viktor luşcenko a propus şi el un plan de federalizare, 
pe care Chişinăul nu l-a acceptat. 

Nu vi se pare că prea mulţi binevoitori au apărut la Nistru? 

Uniunea Europeană va oferi fonduri pentru paza frontierei dintre Transnistria 
şi Ucraina, unde se practică traficul de arme, de droguri, de copii şi de femei din 
tot spaţiul ex-sovietic. 

Serghei Ivanov ţine degetul pe trăgaci 


Acţiunile românilor din Basarabia . 

isterizează tot mai mult Moscova. — . . 

In timpul campaniei electorale pentru 
alegerile legislative, dar şi în campania pentru 
primăria din Chişinău. Moscova a trimis 
.observatori independenţi" în Basarabia. Pentru că şi-au 
depăşit mandatul, au cam fost arestaţi. O premieră 
absolută pentru relaţiile dintre Chişinău şi Kremlin. Un 
militar rus de ta Vadul lui Vodă a deschis focul asupra 
unei americance care a fotografiat .zona de pacificare". A 
urmat alt scandal. Prin urmare. Vladimir Voronin nu mai 
vrea să fie glugă de coceni în Republica Molotov. Iar ruşii 
nu-l lasă să meargă măcar în satul în care s-a născut. 

Igor Smimov. un alt .alogen" tocmai din Kamceatka. 
anunţă că va uni Transnistria cu Ucraina, dacă Rusia 
rămâne prea departe. 

Dar Rusia nu vrea să rămână prea departe în jocul de- 
a strategia. Serghei Ivanov, ministrul Apărării din 
Federaţia Rusă. a declarat că ''pacificatorii ruşi se află pe 
Nistru în baza mandatului primit de la două state - 
Moldova §i Transnistria". Prin urmare, pentru comandantul armatei de la 
Moscova. Transnistria este deja un stat. înaltul oficial rus a mai adăugat că 
militarii Kremlinului nu vor pleca din Transnistria fiindcă trebuie să păzească 
arsenalul armatei. Aceasta este reacţia Moscovei la tendinţele Chişinăului de a 
se îndreptă spre Uniunea Europeană. ^ 

După cum am mai spus. Parlamentul de la Chişinău votase cu o majoritate 
zdrobitoare "legea cu privire ia prevederile de bază ale statutului juridic spedal 
al localită^lor din stânga Nistrului". La rândul său, Vladimir Voronin a promulgat 
textul legii pe data de 28 iulie, lată că lucrurile se leagă. 

Legea prevede explicit democratizarea şi demilitarizarea Transnistnei. care 
va fi condusă de un Consiliu Suprem, ales prin vot liber. 

Departamentul de Stat american a felicitat Rusia pentru retragerea trupelor 
din Georgia şi i-a cerut să procedeze la fel şi în Transnistria. Mesajul Casei Albe 
a fost transmis chiar de către Wiiliam Berns, noul ambasador al Statelor Unite ia 
Moscova. 







Amintim Senatorilor Legionari următoarele: 

Consiliul Senatului Legionar. întrunit în şedinţa ordinară din-data de 13 mai 2005, a hotărât convocarea Senatului Legionar ÎN 
PLEN. pe data de 13 septembrie 2005. pentru discutarea unor probleme deosebit de importante şi a situaţiei Mişcării 
Legionare. 

Sunt invitaţi TOŢI SENATOBM legionari din ROMÂNIA şi din DIASPORA. 

Adunarea va avea loc la ora 11, la sediu. 

Vă rugăm a confirma de luare la cunoştinţă şi de participare în scris (pe adresa camaradului Nicolae Badea) sau telefonic (la 
camaradul Nicolae Badea, tel.: 021 322 3832). ___ 





Anul acesta, pe data de 2 august, s-a împlinit un an de la trecerea în veşnicie a minunatului poet creştin 
ANDREI CIURUNGA. ^ 

Cu această ocazie aducem, din nou, un modest omagiu memoriei naţionalistului român originar din 
Basarabia. 

Cea mai frumoasă modalitate de omagiere este (credem noi) publicarea uneia dintre numeroasele şi zguduitoarele sale 
poezii - din păcate, necunoscute celor mai mulţi. 

(Reperele biografice le-am prezentat anul trecut. în numărul din sept.) 

NE-A MAI RĂMAS CEVA 



ANDREI CIURUNGA 



Nu ne-a mai rămas pe rană nici un leac, 
suntem săraci ca legendarul Iov. 

Istoria ne-au luat-o veac cu veac 
şi ne-au scuipat hrisov după hrisov. 


Prin geografie au trecut călări 
Şi de pe hartă ne-au furat pagini, 
Carpap înalp cu aur in spinări 
şi Bărăgane rumene de pâini. 


Flămânzi au fost ca haitele de lupi, 
din trupul nostru de-au râvnit, au supt 
Ne-au stors lumina din livezi şi stupi 
şi laptele din mame ni l-au supt 


Am sfâşiat cămăşile de in 
să ne legăm pe unde-am sângerat, 
dar şi de-acolo ni le-au smuls, haini, 
şi-am stat sub răni şi-am ars şi-am cangrenat 


Din raiul nostru cald ne-au izgonit - 
Adami şi Eve pe-un pământ bătrân. 

Noi n-am gustat din mărul părguit, 
dar şerpii ţării i-am crescut la sân. 

Suntem săraci şi goi - şi nu cerşim, 
cu măna-ntinsă n-am ieşit la drum. 
De veacuri invăţăm să suferim 
in aşteptarea veacului de-acum. 

Suntem săraci - dar tot ne-a mai rămas 
din vechiul cer: un heruvim de vis 
in cartea vremii a făcut popas - 
o filă care incă nu s-a scris. 

Pe albul ei vom pune slove deci, 
dând noi abecedare vechii ţări. 
Şi-aşteaptă dârz condeiele in teci 
şi sângele aşteaptă-n călimări. 



CLVÂNTLIL LECIC^NAIR August 2005 





































1 


PREOT Şl INSTRUCTOR LEGIONAR ILIE JM^RESCU: 

"BISERICA Şl MIŞCAREA LEGIONARĂ" (Ed "Cartea 1 



_Qfântul Arhanqhel Mihail — 

(..) Sfânta Scriptură spune: Ju crezi că Unul este Dumnezeu? ®"’® ^ 

demon// cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule uşuratic, că credinţa 
fÂrĂ fante este mo ortă" — (lacov 3, 19—20). ^ , 

^ Ca omul să nu aibă credinţa moartă Dumnezeu n dă 

inspiratorilor minciunii, pe sfinţii îngeri. Arhistrategul 

care poartă chiar sabia de foc a dreptăţii care trebuie să fie înfăptuita cu 

credinţă plină de rodul faptelor bune. (...) 

— Creştinătatea românească — , . . 

De când a plantat Fiul lui Dumnezeu Evanghelia înviem in lume. neamurile 

toate trebuie să o altoiască pe fiinţa lor Istorică. r f x • fonto 

Intre toate neamurile. Românii au poate cea mai semnificativă istorie de fapte 
cuprinse în har şi adevăr. Domnul nostru llsus Hristos a învrednicit acest smerit 
— deci binecuvântat — popor, să trăiască nedezlipit de tulpina vieţii, de lumina 

pe care El a adus-o în lume. (...) 

Primul lucru care trebuie să copleşească sufletul fiecărui 
Român, cu adâncă grijă şi"răspundere în faţa lui Dumnezeu, 
este taina apariţiei neamului nostru în lume. 

Românii sunt neam născut creştin. Este un deosebit 
dar ai Providenţei Divine şi nu o simplă întâmplare. 

Acest popor, atât de fără pretenţii în toată viaţa lui şi în 
toate manifestările sale, este chiar prin naşterea lui de 
neam creştin-romăn, un fiu adoptiv al lui Dumnezeu şi 
este hrănit cu adevărul Lui de Maica Domnului. 

Alte popoare au fost făcute creştine de misionarii 
Evangheliei, cum au fost făcuţi creştini şi părinţii 
Românilor, Dacii şi Romanii. Românii, însă s-au născut 
creştini. De aici. o putere unică de viaţă şl de înţelepciune, 
la acest neam. în totalitatea Iul. Şi negurile istoriei de până 
acum nu au fost decât o mare şcoală de încercare, de 
întărire şi de lămurire tot mai deplină a fiinţei lui şi de 
rodire a deosebitului dar pe care Românii l-au primit de la 
Preabunul Dumnezeu. De aici legendara şi austera integrare 
de totdeauna a creştinătăţil-româneşti în realizarea în sânul 
ei a rânduielii neschimbătoare a planului Dumnezeiesc în 
creaţiune. Această integrare a ridicat virtutea credincioşiei 
româneşti la demnitatea minunată a urmării exemplului îngerilor buni care, în 
frunte cu Arhistrategii Mihail şi GavriiI, au demarcat hotărât atitudinea lor supusă 
Harului Divin, faţă de răzvrătirea luciferică. (...) 

La Români, voievozii şi căpeteniile din trecut nu considerau rostul lor ca 
al unor simpli Cezari, ci au înnobilat sensul şl misiunea celor ce reprezintă 
acest lucru, prin faptul că din puterea politică a cezarismului (nu cezarism de 
concepţie romană, ci în sens de domnie), înţelegeau să facă numai şi numai o 
slujire lui Dumnezeu! 

Ştefan cel Mare nu admitea nimănui să spună că ar fi biruit, îr\ luptele lui 
pline de vitejie, ca un domn de glorie şi cucerire, ci poruncea ca toată lumea să 
recunoască în el numai pe servitorul Legii lui Dumnezeu, pe apărătorul 
Creştinătăţii, singurul rost pentru care înţelegea să trăiască şi să lupte ca 
Domn al Moldovei. Când biruia, spunea că Dumnezeu a biruit în vitejia cu care 
l-a binecuvântat El. Când era biruit, se smerea şi mai adânc şi mărturisea că 
pentru păcatele lui l-a pedepsit Dumnezeu cu umilinţa înfrângerii. Şi când 
biruia şi când era biruit, postea şi se ruga, înălţănd biserici şi mănăstiri lui 
Dumnezeu, drept recunoştinţă sau drept pocăinţă. (...) 

— LEGIUNEA — 

De la un timp, Neamul Românesc, din felurite pricini, a ajuns ca 
slăbănogul din Evanghelie. (Matei 9, 1—8). Generaţia harică, în frunte cu 
Căpitanul ei, a purtat pe slăbănog la picioarele Mântuitorului. (...) 

Generaţia satanică vrea cu orice chip să abată Neamul Românesc de la 
această linie. 

Sfântul Arhanghel Mihail însă este trimis paznic şi ajutor acestui Neam, 
pentru că misiunea lui între popoare este sublimă. 

Din lumea răutăţii şi a necredinţei a trebuit să fie scoasă generaţia unei 
lumi noi, unei lumi c^în basmele noastre: lume cu „tinereţe fără bătrâneţe 
şi viaţă fără de moarte"'. 

Ca preot, aşa cred că a binevoit Dumnezeu: să ia fiinţă LEGIUNEA 
„Sfântul Arhanghel Mihair, în sânul Românismului, ca să se plinească şi la 
noi cuvintele Domnului nostru lisus Hristos: „Nimeni nu pune petec de pânză 
nouă la haină veche, căci plinitura trage din haină şi mai rea ruptură se face. Nici 
nu pun vin nou în burdufuri vechi; iar de pun, se sparg burdufurile şi vinul se 
varsă şi burdufuhle se strică, ci pun vinul nou în burdufuri noi şi amândouă se 
ţin". (Matei 9, 16—17). 

Din acest grăunte evanghelic au rodit în mintea Căpitanului gândurile de 
organizare a tineretului creştin-român, care să scape ţara de pierzare prin 
subordonarea politicii la ascultarea de Biserică, deci prin ferirea tineretului 
de satanismul „politicianist” al lumii vechi, prin izolarea 
Mpoliticianismului”: 

..Politicianismul infectează viaţa noastră naţională. Organizarea acestui 
tineret, in afară de necesitatea autoeducării, mai este necesară şi spre a-l 
feri şi izola de politicianism şl de Infecţia Iul. Coborârea infecţiei spre 
tineretul românesc însemnează nimicirea noastră şi victoria lui Israel. 


Pag. 8 


A/o; mniti Această organizare a tineretului va rezolva însăşi problema 
pol!fician7s^^^^ care, nemaiprimind elernente tinere, va fi condamnat la moarte 

^""reoTcarTnefndLtn^^^^ toţi in partide, pentru a le face bune. 
dacă zicem că sunt rele. e falsă şi perfrdă. După cum de la mceputul lumii 
curae zi şi noapte, necontenit, prin mii de răun. pnn fluvn. numa, api 
duTce in Marea Neagră, şi nu reuşeşte să-, îndulcească apa c, dm contră, 
se face sărată şi cea dulce, tot aşa şi noi. m cloaca pertrdelor polrbce nu 
numai că nu le vom indrepta. dar ne vom strica şi pe nof. (Comeliu Zelea 
Codreanu - „Pentru Legionarf). (...) 

— PREOTUL Şl LEGIONARUL — , , . ^ , 

Fiecare preot, prin faptul că este „slujitor a! lui Hristos şi ispravnic al 
tainelor lui Dumnezei/\ trebuie să tindă a fi cel ma. drept om atat în a se 
iudeca pe sine cât şi în a lua atitudinea impusa de misiunea lui faţa de toate 
^ curentele din viaţa Neamului în sânul căruia este rânduit 

să predice şi să activeze în numele şi în spiritul Revelaţiei 
Divine. Din acest punct de vedere — singurul şi esenţialul, 
care îi probează sinceritatea faţă de Chemarea lui — la noi 
preotul este dator să se plaseze pe linia Neamului 
Românesc care, chiar de Ja începutul existenţei sale, 
trăieşte pe linia Evangheliei Domnului nostru lisus 
Hristos. (...) 

în acest punct, deci, se întâlnesc şi se contopesc. în una 
şi aceeaşi Chemare sfântă, rosturile pe care le au de 
îndeplinit; Preotul, în slujba Bisericii, pentru 
binecuvântarea Neamului — Legionarul, în slujba 
Neamului, cu binecuvântarea Bisericii. 

Orice preot adevărat va fi. aşadar, prin firea lucrurilor. 

si legionar , aşa cum orice legionar, tot prin firea lucrurilor. 

va fi cel mai bun fiu al Bisericii. 

Că, la noi, azi, mulţi slujitori ai Bisericii sunt cu totul 
altceva decât ceea ce trebuie să fie, este încă o dovadă 
mai mult că Mişcarea Legionară a fost rânduită tocmai la 
timp. ca să fie gata a da din Neamul nostru şi Bisericii 
caracterele cele mai tari pe care să fie altoit şi darul preoţiei 

_fără batjocură — cum, altfel, se practică lucrurile îngrozitor 

detieruşinat de lumea generaţiei satanice a acuzatorilor! (,..) 

— Bisericile Naţionale — 

Când S-a pogorât Duhul Sfânt, în limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli, 
atunci s-a pus temelia Bisericilor Naţionale, (cf. prof. pr. dr. Valerian Şesan - 
Cernăuţi). (...) 

De ce sunt chemate popoarele ia împărtăşirea acestui grai duhovnicesc şi 
nu de-a dreptul umanitatea? 

Pentru că în istoria acestei umanităţi, în vremuri străvechi, s-a petrecut ceva 
care acum se lămureşte îmbucurător, tot prin glasul Bisericii: „Limbile oarecând 
s-au amestecat pentru îndrăzneala facerii de turn; iar acum limbile înţelepte s-au 
făcut, pentru slava cunoştinţei de Dumnezeu.^ (...) 

— Sinodul — Cele şapte Sinoade Ecumenice — 

(...) Cei dintâi s-au adunat chiar Sfinţii Apostoli în Soborul de la 
Ierusalim (Fapte 15). apoi cele şapte Sfinte Sinoade Ecumenice care au 
întărit Adevărul împotriva ereziilor şi schismelor şi au dat canoane 
teologice de pecetluire a îndreptarului credinţei, pentru mărturisitorii de 
pretutindeni şi de totdeauna. (...) 

Pavel zice: ”Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar vesti vouă 
altă Evanghelie decât aceea pe*care v-am vest/t-o, sa fie anatema.^' (Gal. 1. 
8 ).(...) 

(...) Intr-adevăr, Duhul Sfânt, de la pogorârea Sa asupra Sfinţilor 
Apostoli, a luminat lumea, în Biserică, prin Sfintele Sinoade, despre tot 
Adevărul, potrivit planului veşnic al lui Dumnezeu. 

în raport cu crugul vremii, iarăşi, nu este o simplă „întâmplare” că nu s-a 
ţinut nici un Sinod Ecumenic de la 787 şi până azi. 

In raport cu schimbarea lumii din păcătoasă în duhovnicească, cu atât mai 
mult. este minunat că în cele Şapte Sinoade Ecumenice de la început s-a 
pecetluit cu „cele şapte peceţi ale Duhului” întreagă vistieria Revelaţiei 
Divine, ca astfel, numai din ea. să se semene şi să rodească, după loc şi dupâ 
timp. Adevărul Unic, neschimbat şi neîmpuţinat, pretutindeni şi totdeauna. 

(...) A fost. mai întâi, o lupta grozavă între ispitele înşelăciunilor şi între 
ascultarea numai de Adevăr! 

canoanele teologice^ ale celor şapte Sinoade 

conducătorii principali ai Bisericii (Papa- 

'oâSlvă ^ Constantinoîolei) s-a iscat mare 

gaiceavâ. Cine este mai mare şi de ce? 

si mi’rfîncercări®.>i'n’®'®®®® 'Răsăritul, pe deasupra, au mai venit 

î SrIslamului răsăriteană au venit urgiile barbarilor 

satinica răttc rfalf/rf'i ^pus, peste Apus s-a năpustit 

neînţeles darul aDo^t^i «dominaţie absoiutistă, Papa confundând, de 

Sapilmur. dreptul suveranităţii cezariene, dând .cezaro 

sunt'îăn^nitrSd X absoSînf 1 conştiinţa unei misiuni mai înalte, dar 
® aosolutismul cezaro-papal, când de propriui 


CUVÂNTUL lECIONAK August2005 



















III cad< 


lor imperialism exagerat, ba degenerat chiar şi în unele pretinse 
^,messianisme”. 

Apare, în alt sens. un Luther, şi vrea să reabiliteze adevărul, dar 
cade şi ^1 păcatul unui individualism orgolios, devenind părinte al 
protestantismului care avea să ajungă, apoi, la pulverizările sectante de 
ari. i •) 

^Antihristul — 

Semnul apropierii neamurilor de Sinodul Ecumenic ai ecumenicităţilor 
naţionale este îndârjirea şi urletul lui antihrist! 

Am spus că diavolul foloseşte mai întăi tactica manierei elegante, când 
vrea să robească pe om. Dar, dacă nu reuşeşte, atunci recurge la tactica 
urgieil Şi. niai ales când ştie că lumea se apropie de binecuvântarea lui 
Oumnezeu prin noi daruri, atunci grozăviile dezlănţuite de satan depăşesc la 
jfnposibil puterea închipuirii omeneşti! Atunci apare „antihrisf sub anumite 
nianifestări Ori de câte ori se arată un nou început de înviere actuală, la un 
orTif la un neam, sau la omenirea toată, înseamnă că se pecetluieşte odată 
piai mult sfârşitul tiraniei diavolului. Atunci el, disperat, se arată antihrist 
pe faţă. De aceea, propriu zis, antihristul va apare aievea la sfârşitul veacurilor, 
imediat înainte de a „doua venire" a Domnului nostru lisus HristosI Până atunci, 
apare după caz şi împrejurări, încât trebuie Imediat semnalat şi alungat de servii 
Bisericii lui Hristos! (...) 


— Veacul naţionalismului haric — 

Acum, până la „a doua venire" a Domnului, potrivit iconomiei mântuirii 
omenirii prin neamuri. în decursul istoriei s-au încreştinat popoare şi se vor 
mal încreştina. Ultimul, ca pedeapsă, va fi poporul jidovesc, întrucât el 
fusese chemat cel dintâi la împărăţia lui Dumnezeu, dar nu numai că nu a 
primit-o. ci chiar a vândut şi a răstignit pe Fiul Lui. 


Dintre neamurile încreştinate, cu timpul, multe au fost transformate. — . . - 
prin altoiul Harului Divin. în naţiuni .civilizate". Dar dacă progresul — - ■ ■ 
vreuneia dintre aceste naţiuni le-a ispitit cu mirajul oarecărui 
imperialism „messianic”, Dumnezeu a rânduit împrejurări de 
cercetare amarnică, pentru ca să le menţină în darul Adevărului. Aşa 
a fost cu Franţa, Germania, Rusia — şi va fi cu Anglia şi cu toate cele care 
se fac vinovate de asemenea rătăcire. 

Căci, precum nu este chip să fie admis internaţionalismul dizolvant, 
întrucât este şi împotriva naturii şi împotriva Revelaţiei, aşa nu este admis 
nici imperialismul, oricare ar fi pretextele cu care încearcă să se justifice. 

Măsura dreaptă , cumpăna rectificatoare, între aceste răpiri ale 
înşelăciunii (internaţionalism) şi ale orgoliului (imperialism) este numai: 
Naţionalismul haric l (...) 

— Pacea lumii — 

(...) Străbunii noştri au fost şi rămân mari tocmai prin aceasta: ei aveau o 
singură Lege, şi bisericească, şi de stat: Legea Lui Hristos. Numai prin 
aceasta îşi va afla pacea şi zidirea - mai întâi fiecare ecumenicitate naţională 
în sânul Neamului respectiv şi apoi toate neamurile; în sobomicitatea lor 
ecumenicâ prin Biserică pentai Hristos! (...) 

— Tehnica şi Revelaţia — 

(...) Dumnezeu nu a inspirat pe mani inventatori, de ale căror minunăţii 
tehnice ar trebui să se bucure oricine, pentru ca să-şi facă satan plăcerea de a 
se juca de-a moartea cu popoarele. Iluzia aceasta a francmasonilor şi a tuturor 
duşmanilor Bisericii lui Hristos va fi prefăcută în aspră pedeapsă când dreptatea 
şi adevărul vor fi înstăpânite definitiv pe pământ. (...) 








1923 - primul Congres al conducătorilor Mişcării 
Studenţeşti, la laşi, prezidat de Comeliu Z. Codreanu şi 
Ionel Moţa (22 - 25 aug.) 

1924 - logodna lui Comeliu Zelea Codreanu cu Elena 
llinoiu, la cărămidăria din Ungheni (10 aug.) 

1927 - apare (la laşi) primul număr din "'Pământul 
strămoşesc" (revista bilunară a Legiunii); tipărirea se făcea 
la Orăştie, la tipografia protopopului loan Moţa, tatăl lui Ionel 
Moţa (1 aug.) 

- căsătoria lui Ionel Moţa cu Iridenta Z. Codreanu, sora Căpitanului, la 
Mănăstirea Neamţului (18 aug.) 

1931 - Mişcarea Legionară participă la alegerile parţiale din jud. Neamţ. 
Căpitanul fiind ales deputat în Parlamentul ţării (31 aug.) 

1933-înfiinţarea taberei legionare din Bucureştii Noi pentru construirea 
renumitei Casei Verzi (4 aug.) 


1934 - ia sfârşit tabăra legionară de muncă din Ciuleşti 
unde se fabricaseră 80 000 cărămizi autorităţile au închis 
tabăra şi au confiscat cărămizile, fără nici un temei legal (17 
aug.) 

1935 - înfiinţarea taberei legionare de muncă lancu 
Flondor la Storojineţ (Basarabia), unde s-au fabncat 30 000 
cărămizi pentru construirea casei legionare (1 aug.) 

- deschiderea taberei de muncă de la Baciu, jud. Braşov, 
unde legionarii au reparat o biserică (9 aug.) 

- tabăra legionară de la Nicoreşti (Tecuci), în care 
legionarii au fabncat 30 000 cărămizi pentru construirea casei 
legionare (12 aug.) 

- finalizarea taberei de muncă de la Drăgăşani, unde 
legionarii au fabricat cărămizi pentru construirea Catedralei 

oraşului (14 aug.) 

- apariţia, la Cernăuţi, a revistei “Iconaf. (15 aug.) 

- legionarii ridică o troiţă la Buşteni în memoria studentului Virgil 
teodorescu, împuşcat pe la spate de autorităţi în timp ce lipea afişe 
electorale pentru Legiune (17 aug.) 

1949 -este condamnat la moarte de regimul comunist şi executat un grup de 
luptăton în munţi, printre care şi Vemichescu, cel care îşi trădase camarazii în 
1923 şi fusese rănit prin împuşcare de Ionel Moţa (2 aug.) 


1919 - înfiinţarea, la laşi, a Gărzii Conştiinţei Naţionale 
conduse de muncitorul Const. Pancu, în rândurile căreia a 
luptat şi tânărul student de atunci, Comeliu Zelea Codreanu 
(9 aug.) 



iHrir 

LUPII LA DRUMUL MARE (continuare din pag. 2) 

de controlat după aceea din cauza lipsei unei elite conducătoai^ şi coagulante. 

Să ne gândim oare că acesta a fost rostul şl sensul declaraţiei^ d-lui 
Băsescu în cadrul unei conferinţe televizate în care afirma cu patos: Etnia 
nomă este un colier de perle la gâtul României." Nu a spus însă şi de ce. 

•— Vor cumpăra România bucată cu bucată, cum au făcut cu Palestina, 
dar atenţie, culmea bătăii de joc, cu banii pe care tot ••sărăcimea" română 
care duce toate poverile ar trebui să îi plătească pentru holocaustul 
niincinos acceptat la ora actuală de o casă conducătoare total indiferentă faţă 
de interesele naţionale. 

Pot exista în secolul XXI condamnări fără judecată? 

^^tionafsocialiştii germani (naziştii) au fost acuzaţi în învingătorii din cel de- 
^1 doilea război mondial pentru crime de 
război, crime împotriva umanităţii, crime 
^^potriva poporului evreu (holocaust). 

^ fost suficient că se ştia despre acestea? 
fost suficiente mărturii, filme, 
documente etc 

NUI 

On^enirea cerea o sentinţă a unui Tribunal • 
cu toată autoritatea. 

Deci. cât de răi au fost nemţii, cu ideile lor 
despre superioritatea rasei, cu aplicarea 
^*^iei finale', au avut dreptul -incontestabil 

o judecată! 

intr-o lume declarată democratică (mă 


refer la ţările civilizate). România poate fi condamnată ca autoarea unui 
holocaust antievreiesc fără nici o judecată? Cine stabileşte acest lucru? Cine îl 
hotărăşte? Cine stabileşte daunele? Cine stabileşte dimensiunile lor? Cine 
hotărăşte că aceste "delicte" trebuie compensate cu bani? 

Vieţile oamenilor se plătesc cu bani? Se negustoresc? 

Păi atunci hai să ne tocmim - dacă ne judecăm la un tribunal competent 
şi pierdem procesul. 

Românii au ajuns oare nişte animale, a căror soartă o hotărăsc alţii? 

Care este diferenţa de abordare a problemei între "rasa superioară 
ariană" şi "poporul ales"?! 

De ce nu se face procesul comunismului ? 

Pentru a nu deveni publică şi consemnată relaţia intimă dintre 
comunism şi minoritatea evreiască din Romănia, caz în care ar 
trebui să răspundă cel puţin în egală măsură de genocidul poporului 
român timp de 20 de ani, din 1944 până în 1964!! 

Domnilor care le puteţi face şi desface pe toate, faceţi-mă de râs, dovediţi-mi 
că nu am dreptate, declanşaţi procesul comunismului* Poporul român trebuie 
să devină din acuzat de un holocaust măsluit, acuzator de un genocid 
devastator, declanşat de un ţsunami de antiromânrsm. 

Atenţie, cu cât insistenţele sunt mai mari de a acuza iarăşi poporul 
român cu acuzaţii false, cu atât amintirile devin mai vii şi mai dureroase. 

Se zice la români că "nu este bine să dezgropi morţii", bineînţeles figurativ. 
V-af/ apucat “să dezgropaţi morţii" şi in loc să daţi de ai dvs., sub pământul 
săpat erau români. 



CU'VÂNTUIL LE<G10NAiR August 2005 


Pag. 9 































QJc^c^y7ie/tt 

PRESĂ LEGIONARĂ Şl PRO-LEGIONARĂ INTERBELICĂ Şl DIN EXIL 


Pământul Strămoşesc 

0l€«l 11 U€l«llMtlll6iCLfi NiHlll** 

fVMm' ArAftâ»eA PlMlKTt’i.Ui STtlMOSCSC 



Cercetând la Biblioteca Academiei Române fişierul care conţinea publicaţiile 
leqionare apărute între anii 1927-1941, rămân surprins de numărul apreciabil 
de mare de astfel de tipărituri, "paleta" lor acoperind tot cuprinsul ţării. 

Se simte nevoia acută a unei monografii vaste care să studieze presa 
legionară şi ecoul pe care l-a avut în rândul maselor, rolul ei în istoriografia 
românească. Dar acest lucru presupune, fireşte, un volum uriaş de muncă, 
pasiune şi competenţă din partea celor care s-ar încumeta să facă acest lucru. 

Ne-am propus ca în rândurile de faţă să facem o schiţă sumară cu cele mai 
reprezentative publicaţii legionare şi prolegionare, omiţând, atât din iipsă de 
spaţiu, cât mai cu seamă de documentaţie, majoritatea presei apărute în 
provincie. 

Chiar la înfiinţarea Legiunii apare la Bucureşti, la 1 aug. 1927, revista 
Mişcării Legionare. PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC, din iniţiativa fondatoriior 

-Legiunii Arhanghelul Mihail: 

Corneliu Zelea Codreanu, 
Ion I. Moţa, Radu Mironovici şi 
Corneliu Georgescu. 

Greutăţile mari financiare 
şi desele suspendări ale 
revistei - în ton deplin cu 
perioadele de prigoană - 
motive obiective - au făcut ca 
publicaţia să nu aibă o 
periodicitate bine stabilită. 
Bunăoară. între ultimul număr 
aflat în colecţiile Bibliotecii 
Academiei Române, datat în 
anul 1940, şi penultimul, datat 
în 1933, exista o cenzură de 7 
ani. 

în cartea sa, ‘Pentru 
LegionarT, Corneliu Zelea 
Codreanu relatează pe larg 
înfiinţarea periodicului şl 
condiţiile redactării primului 
număr. 

Nu ne oprim aici, întrucât 
PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC 
a reapărut . în condiţiile de a 
nu mai fi cenzurat, în EXIL , tocmai în îndepărtata Argentină, la Buenos Aires . 
în 1974, deci la un interval de 34 de ani de la interzicerea lui în Bucureşti. 
Director a fost Dumitru Găzdaru. revista având un triaj de peste 500 de 
exemplare. 

Specificăm că revista, cu un profund caracter legionar, cu toate articolele 
scrise remarcabil de către personalităţile din exil din linia întâi a Mişcării: Mie 
Gâmeaţă, Const! Papanace, V. lasinschi, N. Arnăutu, a combătut în 
numeroase articole pe Horla Sima, principalul vinovat de decimarea Mişcării din 
anii 1938-1939, de evenimentele din ianuarie 1941, precum şi de abaterea de la 
linia Fondatorului Mişcării. 

(Poate pe viitor voi scrie un articol special despre Pământul strămoşesc 
din Argentina, fiindcă avem o parte a colecţiei.) 

Mă voi ocupa pe larg de unul dintre cele mal cunoscute ziare, BUNA 
VESTIRE, un cotidian care avea pe frontispiciu titulatura de ‘ziar liber de luptă 
şi doctrină românească", şi care a apărut regulat între anii 1937-1938 şi 1940- 
1941. 

in primii ani de apariţie ziarul îi are ca directori pe Dragbş Protopopescu 
(profesor universitar de limbă engleză care a scris, printre altele, ‘Fenomenul 
englez^, dar şl două cărţi cu conţinut sută la sută legionar, intitulate ‘Tigrif - în 
două volume- şi ‘Fortul nr. 1T, care s-a sinucis în 1946 pentru a nu fi arestat de 
organele comuniste) şi Toma Vlădescu, iar ca prim secretar pe Mihail 
Polihroniade. 

între 1940 şi 1941 director a fost Grigore Manoilescu, şi menţionat onorific 
pe frontispiciul ziarului Mihail Polihroniade, care fusese asasinat în masacrul 
elitei legionare. Printre colaboratorii ziarului din această perioadă se numără 
filosoful Constantin Noica, dr. Şerban Milcoveanu, fostul ministru de Externe 
Mihail Manoilescu, av. Alexandru Constant, av. Horaţiu Comăniclu. Având în faţă 
câteva exemplare din ziarul BUNA VESTIRE, devenit astăzi, din cauza 
vremuritor de tristă ameninţare, o raritate, voi prezenta câteva articole 
semnificaţiile lor 

. pagini, este un număr de doliu, închinat în 

totalitate generalului Gh. Cantacuzino-Grănicerul. erou naţional din primul 
râzboi mondial şi preşedintele Partidului ‘Totul Pentru Ţară", cu prilejul trecerii 
sale in veşmcie. In pagina întâi, la mijloc, este reprodus portretul lui înconjurat de 
articolele. Generaluf de Gh. Clime. “La catafalcul unui prieten‘ - gen. Moruzi, “O 

^ Puşcariu. ‘Marele 

r " T ^ Manoilescu. ‘împărat al vitejief - Ion Zelea Codreanu. ‘Boierul şi 
fâ/an/r - Traian Brâileanu. paginile următoare conţin; ‘in 1917" de Nicolae Totu 

Gârcineanu, ‘Mitul Generaluluf - Mircea 
Câmu hotarul istorief - Valeriu 

Se^u Protopopescu. ‘Răscumpărarea” - Nae 

Ii Grănicerului cu fulgere pe umerf - Radu Gyr, ‘in ochiul meu‘ - 

Generator - preot 
Cantacuzino în diferite 

p^taze. tn tabăra de la Carmen Sylva, la înmormântarea lui Moţa şi 







_ . _ _ ■ M iX - 

uoTn irpTâ // mm ah MU 


p«i«oo» »iioToro»a»cw 




An INI on 


BASM 


\ş(wwmmm\ 







Marin, la Huşi, în 1917, în care generalul francez Berthelot îi strânge mâna. când 
este decorat de Corneliu Zelea Codreanu cu cel mai înalt simbol al vitejiei 
legionare “Crucea Albă", cu echipa legionară care a luptat pe frontul spaniol. Alte 
nume cunoscute sunt prezente în ziar: Mihail Polihroniade (‘Cu domnul general 
la Jilava"), Radu Budişteanu (‘Un erou în fruntea unei generaţif), dr. Şerban 
Milcoveanu (‘Omagiul studenţimii române”). 

Atrage atenţia şi un comunicat al Mişcării Legionare, semnat de Cornelul 
Zelea Codreanu, în care se cere legionarilor participanţi la înmormântare sâ nu 
vină îmbrăcaţi în cămaşă verde (întrucât primul ministru Tătărescu Interzisese 
această ţinută), pentru a nu da prilej autorităţilor de a ‘lua măsuri împotriva celor 
ce le-ar purta”. 

- Nr. 253 din 31 dec. 1937 are 16 pagini şi este consacrat Anului Legionar 
1937. Pe pagina întâi, un desen de pictorul Al. Basarab şi un apel al lui Corneliu 
Zelea Codreanu către legionari, din care citez câteva rânduri: ‘în situaţia politică 
s-au produs schimbări. In lumea legionară nu există nici un motiv de agitaţie. 
Fiecare îşi sărbătoreşte în familia lui până la capăt sfintele sărbători. Fără nici o 
grijă. Pe legionar nimic nu trebuie să-l tulbure şi să-l scoată din ordinul pe care I- 
am dat la închiderea luptei electorale: PACE şi ODIHNĂ. Urez tuturor luptătorilor 
un mare an legionar.” 

Mai semnează în acest număr (nu mai redau şi titlurile, din motive de spaţiu): 
Sextil Puşcariu, Vasile Cârdu, Radu Gyr, Ion Găvănescu, Corneliu Şumuleanu, 
Mircea Eliade, Ion Cantacuzino, Dragoş Protopopescu, Horia Stamatu, lordache 
Nicoară, G. Bălănescu şi Al. Constant - acesta din urmă. un articol al cărui titlu 
spune totul: ‘Procese şi temniţe legionare”. Menţionez însă realizările din 
''Anul legionar 193T': cartea şi publicaţiile legionare, poezia legionară, 
cântecul, munca legionară, dezvoltarea Corpului Muncitoresc Legionar, 
câştigarea locului III pe ţară şi II pe Bucureşti la alegerile electorale, 
înflorirea comerţului legionar. O pagină specială are acest titlu sugestiv: 
‘Ofensiva economică legionară. Articolele sunt ilustrate cu fotografii legate de 
tematică: Corneliu Zelea Codreanu vorbind legionarilor la inaugurarea 
Consumului Legionar din centrul muncitoresc Griviţa; legionarii la inaugurarea 
magazinului alimentar Bacău; faţada librăriei “Braţui de Fier" a camaradului M. 
Cighir din Câmpina. 

- Nr. 6 din 13 sept 1940 - seria a ll-a - este consacrat în întregime zilei de 
naştere a Căpitanului. 

Pe prima pagină se află portretul în tuş al celui omagiat, realizat de pictorul 
Basarab, iar alături articolele: “De ziua lui Corneliu Zelea Codreanu” - I. 
Găvănescu, ‘Ultima oară...” — gen. Const. Dona. ‘Mai presus de toate, 
dragostea” - Ion Chinezu, ‘Priveşte-ţi Legiunea, Căpitane” - Gr. Manoilescu, 
‘Biruitoruf - gen. Const. Petrovicescu. ‘Ziua Căpitanuluf - Traian Brâileanu. 
‘învierea Patriei a venif - gen. Ion Antonescu. ‘Descăletor de ţară - P. P. 
Panaitescu, ‘Procesul Căpitanuluf - av. Sebastian Radovici. 


(u gândul la <’*><» adio-iarhanghelu 


>V «M«nQK Uk t«t MMIt« V 

_iMitAlS&TW 


VA Vi VkV 


Iadul de foc dela Londra 


ncscti, despre Cipllao 












SOfllIiea Capete! legiaoare 

din Berlin 
X 



lenae de radio 

comemofat ziua CMUautei 



Ultima pag. a ziarului ‘Buna Vestire’ din 13 sept. 1940 

Semnalăm şi un articol mai amplu, semnat de gen. Antonescu: ‘Cum s-a 

ajuns la abdicărea fostului rege Caro! al ll-lea’. din care cităm 'Elena Luoescu ai 


Pag. 10 


CUVANTLL lEGIONAIÎ August 2005 






























































































toate 


O sugestivă imagine a Căpitanului 
găsită în "Buna Vestire" din 1940 


- - «... 

n (1924-1934. 1938. 1940- 

ÎLnîrSteS ^ răspândite cotidiene 

dl îftus EnaStid ^L?1 [ 1“' ?eicaru). a fost fondat la 

* ®^nin 1M3 sf aoroDil' ® ‘o^t preluat de Nae 

k,nescu convingerile legionare, motiv pentru care 

este s'^sP®"/f '®-l'.mP^onă cu alt cotidian cu simpatiMegionare 
•Cafendarur lui Nichifor Crainic. Pnntre colaboratori s-au numărat discipolii 
prof Nae f * *1]'' Mihail Sebastian, Vasile Marin. 

fn nr. 2401 din 25 dec. 1931, in 36 pagini, semnează Nae lonescu Gh 
Racoveanu Octev Onicescu. Pe^ssicius. Liviu Rebreanu. Octavian Goga 
Mifcea .Eliade, artistul plasbc M_ Constantinescu, Ion Agârbiceanu. Tot atâtea 
pagini, 36, are şi nr. 2750 din 25 dec. 1932, cu aceleaşi semnături menţionate 
pr^ai înainte. 

Un număr de col^ţie este nr, 3066 din 6 nov. 1933 cu... 100 de pagini] 
Explicaţia^farul împlinea 10 ani de la apariţie! Este plin de caricaturi, fot^rafii. 
cu fel de fel de semnătun mulţi fiind cu orientare naţionalistă şi creştină care au 
aderat în următoni am la Mişcarea Legionară. 

Reapariţia CUVÂNTULUI în ianuarie 1938 a fost primită cu satisfacţie de 
publicul cititor, se văd toate acestea în nr. 3121 din 22 ian. 1938 Şi în acest 
număr şi în următoarele pe care le posed. 3129 din 30 ian 3154 din 24 febr 
3167 din 9 martie. 3203 din 14 aprilie, sunt articole semnate de MIrcea Eliade,’ 
Constantin Gane. Ernest Bernea. Gh. Racoveanu, dr. Şerban Mllcoveanu şi 
fireşte, număr de număr, de directorul Nae lonescu. 

Cea de-a treia apariţie a ziarului CUVÂNTUL a avut loc la 14 oct 1940 de 
data aceasta ca organ oficial al Mişcării Legionare, fiind condus de istoricul P. 

P. Panaitescu. "La restul gazetelor în 
discuţie caracterul lor legionar se 
deduce din conţinutul lor şi nu din 
titulatura oficială" 

Ziarul, la cea de-a treia apariţie, 
avea un triaj zilnic de 120.000 
exemplare, şapte ediţii pe săptămână 
şi corespondenţi în toate oraşele mari 
din lume. 

- Nr. 50 al ziarului, din 2 dec. 
1946, are 16 pagini şi este dedicat în 
întregime înhumării Căpitanului, a Decemvirilor şi a Nicadorilor, la 
mausoleul de la Casa Verde. 

Fotografiile mari şi de bună calitate sunt documente primare ale vremii. îl 
vedem pe gen. Antonescu, pe Wilhelm Fabricius (ambasadorul Germaniei ia 
Bucureşti), pe Pelegrino Ghigi (ambasadorul Italiei) şi alte personalităţi înalte din 
ţară şi străinătate. Impresionează fotografia pe jumătate de pagină care 
încadrează câteva sute de participanţi într-o ordine desăvârşită. în urma carului 
funerar; în altă fotografie, coroana purtată de soldaţii germani trimişi de Fuhrer; 
familia Căpitanului. în care se disting. Ion Zelea Codreanu, soţia Căpitanului, 
Elena, unul dintfe fraţii Căpitanului, Decebal, şi nepoata Cătălina; aspecte de la 
slujba religioasă, preoţii care poartă pe umeri cosciugele cu rămăşiţele 
pământeşti a celor asasinaţi la Tâncăbeşti în urmă cu 2 ani, miile de oameni 
îngenuncheaţi la trecerea convoiului funerar. 

Semnează articole: P. P Panaitescu - "Căpitanul şi unitatea naţională", Barbu 
Şluşanschi - "Balada Căpitanului", Vasile Posteucă - "Nevoia ispăşirif. Ion 
Protopopescu - "Cănd te laudă un duşman", Horaţiu Comăneciu - "Ardeaf , mai 
semnează Vasile Băncilă, protopopul Ion Moţa din Orăştie, Nicolae Petraşcu 
(secretarul general al Mişcării în 1940), Dumitru Groza (şeful din 1940 al 
Corpului Muncitoresc Legionar), şl este redată în întregime conferinţa ţinuta de 
Vasile lasinschi la radio, intitulată "Căpitanuf, precum şi un articol al lui Nae 
lonescu (care decedase în martie 1940), "Sensul durerif. 

Pe ultima pagină o fotografie mare ocupă toate coloanele ziarului 
CUVÂNTUL: un mare număr de oficialităţi şl legionari, în faţa bisericii Sf. Ilie 
Corgani, unde s-a efectuat slujba religioasă. 

Revista AXA a apărut între 1932-1933 şi era revista intelectualilor 
legionari, publicând în paginile sale studii doctrinare importante 




• r ■ t I ■ I t I. • I 

• • I L 1 

>BOKAMCIiTt 
M L*l lKtlMa||| 

f t • ■«•rlltfl lai 


Nr. 1 din 20 oct 1932 conţine articolele "Spre stânga sau spre dreapta" de 
J^chifor Crainic. "Moţuri, mofturi şi pampoane" - M. Polihroniade. "Predoslovie" 

• Victor Vojen, "Critica - tehnică a sistemelor electorale - Paul Sterian, "False 
^^^rnente de stânga" - Octav Suluţiu, "Cronica Literară" - Eugen lonescu. 
teatruluf - V. Vojen, "Problema licenţiaţilor universitarf - Gh Clime 
în afară de cei citaţi mai sus. mai colaborau la AXA Ion Belgea. Ion 
Cantacuzino. Vasile Marin, Ion I. Moţa. Vasile Cristescu 


Reapare pentru scurtă vreme, între 1 şi 23 ian. 1941, avăndu-l 
ca prim redactor de Crişu Axente. fără a mai avea aceeaşi ţinută 
intelectuală ca în precedentele apariţii din anii '30. 

CUVÂNTUL STUDENŢESC a fost organul studenţimii române din 
întreaga ţară (1923-1924, 1926-1927, 1931-1937). A apărut tot ia Bucureşti, cu o 
periodicitate variabilă (cotidian între 1923-1924 şi 1926-1927. apoi bilunar 
începând din 1931). 

Din 1927 devine organ oficial al U,N,S,C.R. {Uniunea Naţională a Studenţilor 
Creştini Români). 

N. N. Creţu semna de obicei editorialele şi răspundea de ziar, având 
colaboratori pe Ion I. Moţa (aici au apărut multe articole reunite apoi în cartea 
"Cranii de lemn"), Nichifor Crainic. Ion Bibiri, Traian Brăileanu, Nicolae Rusu. 
Alexandru Gregorian. 

DREAPTA, intitulat "foaie de cultură, informape şi luptă", a apărut între 
1931 şi 1934 sub conducerea lui Traian Cotigă, având colaboratori pe Mircea 
Vulcănescu, Henn Stahl. Ion I. Moţa. preot Georgescu-Edineţi. Anton 
Golopenţia. 

IDEEA ROMÂNEASCĂ, o revistă lunară de Ideologie, critică şi poezie, cu 
multe studii de filosofie şi teologie ortodoxă, a apărut între 1935 - 1937. sub 
redacţia lui Pavel Constantin Deleanu şi având colaboratori pe Horia Stamatu, 
Mircea Vulcănescu. Eugen lonescu. Arşavir Acterian. Emil Botta. 

PREDANIA a apărut în câteva numere în 1937, fiind o revistă de critică 
teologică. Apărea bilunar şi avea ca director pe Gh. Racoveanu, iar printre 
colaboratorii constanţi pe Nae lonescu. Colaborau şi mulţi preoţi, dar 
notorietatea revistei în mediile intelectuale ale epocii provenea exclusiv din 
interesul pentru articolele lui Nae lonescu. 

RÂNDUIALA avea ca subtitlu "arhivă de gănd şi faptă românească, a 
apărut în 1935, 1937-1938. Colegiul de redacţie îl avea în componentă pe 
Dumitrescu C. Amzăr, Ernest Bernea. Ion Ionică şi Ion Samarineanu. Revista 
promova valorile noii generaţii şi ale noului naţionalism românesc. 

Să nu omit şi publicaţia bucureşteană VESTITOR/] cu condeie legionare de 
primă mărime, director fiind Gh. Ciorogaru Să exemplific "Pagina externă" 
semnată de M. Polihroniade, "Radio ziariştif de Victor P. Gârcineanu, 
"Orientări în actuaf de Ion Victor Vojen. "Basarabia 1936 r de Radu Gyr, "încă 
un atentaf de Virgil lonescu, "Răsărif de Gh. Ciorogaru. "Ştiinţe şi natură" de 
Traian Herseni, "Procese" de Alexandru Constant. 

ÎN PROVINCIE , la Cernăuţi, oraş cu mulţi legionari, apărea revista ICONAR 
(1935-1937) şi avea ca directori pe Mircea Streinul şi Liviu Rusu şi printre 
colaboratori pe Nae lonescu. Traian Brăileanu, Mihail Polihroniade. Radu Gyr. 
Barbu Şluşanschi. Publicaţia era lunară şi avea orientare culturală, dar aborda 
şi articole de ideologie, literatură - de factură naţionalistă, comentarii pe 
marginea doctrinei legionare. 

Cea de-a doua revistă din Cernăuţi se numea ÎNSEMNĂRI SOCIOLOGICE 
(1935-1941); era lunară şi a fost înfiinţată de prof. universitar (şi senator 
legionar) Traian Brăileanu. Publica. în aferă de articole sociologice, şi analize 
de doctrine politice (de exemplu art. "Politica lui Lenin" - în nr. 6 din ^pt. 1936. 
semnat de Ion Mailat). 

La Cluj. între 1935 şi 1936 a apărut REVISTA MEA din Iniţiativa poetei Marta 
Rădulescu care a publicat, printre altele, şi articole doctnnare şi reportaje din 
actualitatea regională. 

La Chişinău, sub 
conducerea 
Sergiu Florescu 
comandant legionar şi 
legionar al regii 
Basarabia, asasinat 
masacrul elitei legion 
din noaptea de 21 
sept. 1939 - a apărut 
anii '30. GARDA 
FIER şi 
CREŞTINA 

Voi încerca, 

din numerele viitoare, să 
prezint aceste două ziare 
legionare din Basarabia 
şi personalitatea 
Sergiu Florescu. 

In perioada 1931 
1933, în mai 
oraşele României, au 
apărut publicaţiile 
GARDA,,., purtând 
numele judeţului. 

Bunăoară, GARDA p 
BUZĂULUI, GARDA DE 
FIER la Orăştie, GARDA 
BASARABIEI la laşi, 

GARDA TECUCIULUI, 

GARDA BUCOVINEI la 
Rădăuţi. 


III Cant 




CUVÂNTUL LCCIONAK August 2005 


Pag. 11 — 




















































SUNT SIMIST, DAR MĂ TRATEZ 

(continuare din numărul trecut) 

criiRTÂ INTRODUCERE LA CAP. XI AL SERIALULUI . 

După ce am urmărit pe parcursul a 9 episoade ascensiunea frauduloasa şi activitatea 
nefastă a lui H Sima (cu citate şi comentarii din însăşi memorialistica acestuia) după ce am 
S^rerile unui istoric şi ale unui preot comandant legionar, vom pune alatun. pe doua 
cSolne ("faţă in faţă", cum se spune) pe Fondatorul Legiunii şi pe cel ce a ocupat, o 

''""eVrnîa et^rirdTJîm^ dintre Căpitan şi cel ce a ajuns la conducerea Mişcării 
dup^Tsasinarea lui şi a elitei, este izbitoare: H. Sima numai că nu s-a situat pe Im.a 
Mişcării (fixată de Comeliu Zelea Codreanu. fara drept de apel pentru orice legion a r ), da 

a încercat s-o răsucească la 180®! . u ai »;i 

Asa cum observă, de altfel, mulţi istorici (Eugen Weber. Armin Heinen. Al. M. 
Stoenescu etc ). se poate vorbi despre două Legiuni, total diferite: cea din vremea 
Căpitanului şi cea din vremea lui Sima. 

bibliografia prezentului CAPITOL: 

Corneliu Zelea Codreanu - "Cărticica şefului de cuib" (Colecţia 'Europa". Munchen, 1987). 
■PMtru legionari (Ed. 'Scara'. Bucureşti. 1999); "Circulări şi manifeste" {Ed. Ion Mâni Munchen^ 
1981); Horia Sima - "Sfârşitul unei domnii sângeroase (Ed. Gordian . Timişoara, 1995). Era 
libertâtir, voi. I (Ed. "Gordian", Timişoara, 1995). 


PAŞII PROFETULUI Şl ŢOPĂIALA PITICULUI 


REVOLUŢIA CĂPITANULUI SI REVOLUŢIA LUI SIMA 


N. RED.: Căpitanul era preocupat de o revoluţie spirituală, creştină, de crearea unei şcoli legionare care să dezvolte în neamul românesc "tot ce-şi 
mintea noastră mai frumos ca suflet"-, preocuparea lui Sima era să cucerească telefoanele, prefecturile, chesturile de poliţie! 


poate imagina 

CORNELIU ZELEA CODREANU 

"Tot ce-şi poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce 
poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai 
înţelept, mai cut^t, mai muncitor şi mai viteaz, iată ce trebuie să ne dea 
şcoala legionarăr ("Pentru legionari", pg. 239) 


H. SIMA 

"/in ce priveşte obiectivele destinate a fi cucerite m-am oprit asupra 
acelora care reprezentau punctele nevralgice ale aparatului de Stat: posturi 
de radio, telefoane, chesturi de polipe, Legiune de Jandarmi, Prefecturi' 
("Sfârşitul unei domnii sângeroase*, pg. 18) 


LOVITURA DE STAT 


CORNELIU ZELEA CODREANU 

"NICIODATĂ Mişcarea Legionară, pentru a birui, nu va recurge la „ideea 
de complor sau Jovitură de Stat". Consider aceasta ca o prostie." 

(Circulara din 26 febr. 1937) 

"Lovitură de Stat nu voim să dăm. Prin esenţa însăşi a conceppei noastre 
noi suntem contra acestui sistem.” (Circulara din 18 febr. 1938) 


H. SIMA 

"Cu câte avem. cu atâtea începem lupta, şi la nevoie chiar fără arme 
dezarmând prin surprindere santinelele de la institupi ” (pg. 19) 

"Ce vom face? O revolupe, dacă se poate Un atentat contra Regelui, dacă 
timpul nu mai îngăduie o concentrare de forţe.” (pg. 41) 

("Sfârşitul unei domnii sângeroase") 


% 

N. RED.: Halal "continuator*’ al Căpitanului acest Sima! Cu atât mai gravă este abaterea lui de la principiile Mişcării, cu cât el însuşi afirmă: 
Căpitanul repudia ideea unei lovituri de stat*' ("Sfârşitul unei domnii sângeroase", pg. 18). 


GUVERNAREA 


CORNELIU ZELEA CODREANU H. SIMA 

"Celor ce mă întreabă când vom începe acţiunea politică pentru "în România se produsese un gol politic şi dacă nu eram noi să-l umplem, 
guvernare, le răspund: .Atunci când şefii de regiuni şi de judeţe îmi vor veneau a/f/7, aceleaşi forţe, sub altă etichetă, şi Legiunea putea aştepta mult 
raporta că în organizaţiile lor nu mai există nici un om incorect *' şi bine să fie chemată la putere *” (pg. 32) 

(Circulara din 12 nov. 1936) ("Era libertăţii", voi. I) 

N. RED.: Căpitanul, fidel până la moarte principiilor morale fixate ca bază a Mişcării, nu dorea să vină la guvernare decât atunci când avea 
certitudinea că ”nu mai există nici un om incorect” în organizaţia legionară, pentru că numai astfel putea să realizeze dreptatea promisă şi aşteptată de 
români. Sima, în schimb^-a repezit să umple ”golul politic” creat de evenimente, ca nu cumva să vină alţii şi să piardă puterea! (A pierdut-o însă 4 luni 
mai târziu - dovadă certă' atât a înţelepciunii Căpitanului, la antipod faţă de Sima...) 

CORNELIU ZELEA CODREANU H. SIMA 

"Decât să fiţi primari legionari sub ordinele prefecţilor şi miniştrilor "Mişcarea Legionară deţinea Ministerele de Externe şi Interne şi toate 
nelegionari, mai bine să mai aşteptaţi puţin pentru ca să fiţi primari sub Ministerele Sociale Dar. în realitate, nici la aceste Ministere puterea ei nu era 
pretaţi Şl miniştri legionari. ** deplină, căci toate numirile, legile şi deciziile importante, prezentate de titularii 

(Circulara din 28 ian. 1938) /or. depindeau de aprobarea Conducătorului Statului * 

("Era libertăţii", voi. 1, pg. 20) 

N. RED.: Câtă dreptate a avut Căpitanul, din nou, şi sub acest aspect, s-a văzut puţin mai târziu. Sima nu a ascultat nici ordinele şi nici învăţămintele 
Şefului său, nici de această dată: însetat de putere, s-a grăbit să angajeze răspunderea Mişcării fără ca aceasta să aibă putere deplină măcar la 
ministerele pe care le deţinea. Rezultatul nu s-a lăsat aşteptat: îndepărtarea de la putere în timp record, cu pierderi imense pentru Mişcare! 

LEGIUNEA DIN TIMPUL CĂPITANULUI SI CEA DIN TIMPUL LUI SIMA 

CORNELIU ZELEA CpDREANU 

O mare pnmejdie ameninţă organizaţia legionară: intrarea în cadrul 
organizaţiei a o mulţime de elemente slabe sau chiar rele Este un fapt cunoscut: 
de câte ori se ridică un curent mai puternic în favoarea unei organizaţii, de 
atâtea ori năvălesc asupra ei şi o serie întreagă de elemente inferioare, 
uneon chiar haimanale, oameni fără căpătâi, escroci, secături etc. ” 

Din 20 de cereri de înscriere se resping 19 şi se primeşte unul. Cel mai 

bun 

(Circulara nr 41 din 21 sept. 1936) 


H. SIMA 

"Legionari anonimi, necunoscuţi, ieşiţi din tainele neamului, ca un fel de 
generaţie politică spontanee, s-au alăturat celor mai vechi, formând împreună 
cu ei o masă legionară impunătoare " (pg. 10) 

"Rândurile noastre s-au îngroşat în lunile următoare luând aspect de 
avalanşă " (pg. 35) 

("Era libertăţii", voi. l) 


* procedat exact la 180®, târând Mişcarea pe cu totul alt drum decât cel fixat de Căpitan: a deschis Iară oortile Mi^râHi PSt^Hurii^ 
g oşa cu legionari” făcuţi peste noapte, cu oportunişti care şi-au pus cămaşa verde de circumstanţă, pentru avantaje, alterând astfel esenţa legionară 


(continuare în numărul viitor) 


CtVÂNTlIL LEGIONAIR August 2005 


Pag. 12 




































ZIG ZAG PE MAPAMOND 


j sobf'^- ® funcţionat un ponsion pentru tinerele fete nobile. Cstedr^ls are 
V rLpolâ înaltă de 70 m, fiind flancată de patru grandioase clopotniţe cu cupole 
mid. silueta ansamblului amintind de vechile biserici ruseşti. 








alta 




Palatul de Marmură, construit între 1768 - 1785. îşi merită titulatura. Pentru 
decorarea lui arhitectul Rinaldi a folosit 32 de feluri de marmură - la placarea 
exteriorului şi pentru lambriuri. 

Podul Anicikov, construit între 1839 - 1841, tot de Monferrand, este 
cunoscut datorită celor patru grupuri sculpturale cu cai din bronz care slujesc de 

mm 


o parte şi de 
capetelor podului. 

Catedrale 

Dintre zecile de 
catedrale ortodoxe, toate 
renovate în ultimul deceniu, 
după ce decenii ia rând au 
fost închise sau folosite ca 
depozite, cea mai 
impunătoare este Sf. Isaak, 
construită în stil empire, tot 
de arhitectul Monferrand, 
între 1819 - 1859. 

Monumentul cu porticurile 
sale maiestuoase, 

excepţionalele sculpturi din 
bronz şi cupola sa aurită 
care se vede de la zeci de 
kilometri, este construit în 
întregime din granit şi 
marmură. Este decorat cu 
382 de sculpturi, picturi şip, 
mozaicuri. Uşile, realizate 
prin galvanoplastie, sunt ' 
monumentale, din bronz, 
minuţios lucrate, cântărind 
fiecare aproape 10 tone. 
Interiorul este împodobit cu 
aproximativ 200 de tablouri, 
iar mozaicurile ocupă o 
suprafaţă de 600 mp. 
Coloanele, 24 la număr. 



Catedrala St Patru şl Pavai 

fnonolite, sunt din granit roşu de Finlanda. Dimensiunile catedralei - 115,5 x 97,6 
^ - permit să asiste la slujbe 13.000 de oameni, greutatea catedralei fiind 
calculată la aproape 300.000 de tone. Crucea de pe cupolă, şi ea aurită, atinge 
înălţimea de 102 m. (Până acum 15 ani superba catedrală fusese transformată 
în muzeu ateu!) 

Cea de-a doua catedrală care te impresionează este Kazan, construită între 
^801 - 1811. înaltă de 72 m şi lungă tot pe atăt. catedrala are o colonadă 
corintică (144 coloane), la extremităţile ei găsindu-se basoreliefuri imense (15 x 
2 m) cu teme biblice, iar în nişele faţadei sunt plasate statui înalte de 4 m. Şi 
această catedrală a fost batjocorită în 1932 cănd a fost închisă şi transformată în 
nr^uzeu ateu...fiindcă cel de la Catedrala Sf. Isaak nu era de ajuns! 

Monumente 

Monumentul lui NIcolae I. situat în faţa Catedralei Sf. Isaak, realizat de 
^Iptorul KJodt în 1859. înalt de 6 m. este un exemplu unic de statuie ecvestră, 
susţinut doar în două puncte, picioarele dinapoi ale calului! 

Monumentul lui Petru cel Mare, creaţie a sculptorului Falconet, a fost ridicat 
în 1775 Privindu-I. se simte forţa călăreţului încoronat cu lauri, se ghiceşte cel 
mic muşchi al calului oprit în plin elan de mâna omului. Văzut din diferite 
îocuri Şl unghiuri monumentul lasă de fiecare dată o altă expresie. Corpul statuii 
^ fost realizat de Maria Callat. elevă a lui Falconet înălţimea totală a 
[l^numentulul este de 10 m. statuia având 5 m. Iar piedestalul, un bloc de granit 
" ^ de 1600 tone. are 5 m înălţime. 14 m lungime şi 6 m lăţime. 



Monumentul Ecaterinei a II a, realizat în 1873, este înalt de 4 m, 

fiind amplasat pe un soclu dej 
granit roşu; împărăteasa ţine înl 
mănă dreaptă un sceptru, iar înl 
stânga o coroană. în junjl eiţ 
afîându-se favoriţii ei: Potemkinj 
şi prinţul Alexei Oriof, şil 
celebrităţi contemporane, cal 
Suvorov sau prinţesa Daşcova. 1 

Coloana Alexandru dini 
faţa Palatului de lamă a foşti 
ridicată în cinstea victoriei din 
anul 1812, de către arhitectul 
Monferrand. Este un uriaş 
monolit de granit roşu, înalt de 
30 m şi un diametru de 4 m. 

Este interesant de semnalat că 
acest imens obelisc pe care îl 
reprezintă coloana se n^nţine 
pe postament doar prin forţa 
propriei greutăţi. S-a calcuîat 
că cele câteva sute de tone ale 
coloanei apasă cu atâta putere, 
încât nu mai este necesar alt| 
mecanism de fixare. 

Enumerând cele patru 
superbe monumente, gândul 

mâ duce pe meleagurile [ _ 

dâmboviţene, unde în 1948 forurile comuniste române au demolat statuile lui 
Caro! I, Ferdinand, Reginei Maria şi ale altor personalităp de prim rang ale ţârii 
noastre. Ca la noi la nimeni, nu? 

Teatrul Marianski (fost Kirov, jumătate de secol) este cel mai mare şi cel mai 
vechi din Rusia, fiind realizat în 1860. Edificiul are o sală luxoasă, cu 5 balcoane, 
care poate cuprinde 1760 de spectatori. Plafonul pictat, mulajele aurite şi 
catifeaua albastră sunt elementele principale din interior. Aici s-au montat pentru 
prima dată operele lui Glinka, Ceaicovski, Musorgski, Glavanov. pe scena lui 
au urcat: Şaliapin, Anna Pavlova, Nijinski, Ulanova şi Pliseţkaia. 

Ermitajul este un muzeu de artă, cultură şi istorie, unul dintre cele mai mari 
şi mai bogate din lume. In forma sa Iniţială cuprindea numai colecţia personală a 
Ecaterinei a ll-a, dar începând din 1852 o parte dintre colecţii au fost deschise şi 
pentru marele public. In cele peste 300 de săli sunt expuse bogate colecţii de 
obiecte de artă din toate epocile, începând cu comuna primitivă. Timp de peste 
200 de ani s-au format şi completat aceste colecţii. Muzeul are astăzi 2.5 
milioane de opere, printre care 14 000 de picturi, 12 000 de statui, 600 000 de 
gravuri, un milion de piese numismatice. Este structurat pe şapte sectoare, cel 
mai vast şi cel mal vizitat fiind cel de artă occidentală, cu o Inegalabilă colecţie 
de pictură italiană, spaniolă, flamandă, olandeză, germană, engleză şi franceziă. 
care cuprinde pânze de Leonardo Da Vinci, Rafael, Tiţian. Rubens, Rembrandt, 
El Greco. 

Dar Sankt Petersburg-ul nu poate fi înţeles separat de împrejurimile lui, 
complexele de palate: Petrodvoreţ (fostul Petemof). Puşchin, Pavlovsk. 
Toate sunt impresionante, dar cel mai renumit este primul, fiind vechea 


Interiorul Catedralei Sf. Petru şl Pavel 




reşedinţă imperială de vară, aflat la 30 km de ormş, pe malul sudic al Golfului 
Finic. Realizarea acestui ansamblu a început în 1714 din ordinul lui Petru, el 
însuşi făcând un proiect al parcului. Petrodvoretul cuprinde Marele palat, 
pavilionul Ermitaj, palatele Mon plalsir şi Marly Parcul este decorat de 
numeroase fântâni, cascade şi un mare număr de statui. Marea cascadă, 
ansamblu de mai multe fântâni arteziene, este o operă grandioasă, de o feerică 
somptuozitate. In centrul unul bazin, pe un piedestal de granit, se înalţă 
sculptura reprezentând pe Samson deschizând gura unul leu. .silindu-l" astfel să 
elibereze un jet de apă care se ridică la 20 de metri înălţime. 

Aproape trei sferturi de veac de comunism n-au reuşit să distrugă aerul de 
capitală creştină al Petersburgului; aş reveni aici oricând, cu mare plăcere . 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 2005 Pag 13 















































PERICOLUL SECTELOR (IV) 
PENTICOSTALII 


Numele de penticostali vine din limba greacă: penticosta 
Cincizecime (Rusalii), ei susţinând că sunt botezaţi cu Duh 

Sfânt şi cu foc. . 

Au apărut în America, în jurul anului 1900, când 
predicatorul baptist Carol Partiam a început să 
propovăduiască că .Sfântul Duh" se va revărsa din 
nou cu putere, la o apropiată .pogorâre" a Sa, şi că 
la 3 ian. 1901 s-ar fi şi pogorât peste 13 
persoane! 

]n România se poate considera deschisă 
prima casă de rugăciuni cea din casa soţilor 
Bradin. la 10 sept. 1902, adică la 1882 de ani 
de la sosirea în România a Sf. Apostol Andrei. 

Noi eram de 1882 de ani creştini ortodocşi! 

De aceea ii întreb: Ei unde erau în tot 

acest timp? .. 

în 1906 mişcarea prinde teren în California şi în acelaşi an trece şi în Europa. 
în România au pătmns efectiv în 1910, prin Pavel Budeanu care a venit din 
America şi, cu ajutorul unor maghiari înstăriţi, a înjghebat secta în Banat şi 
Transilvania. Ion Bododea din Brăiliţa, fost pastor baptist, se autointitulează 
.şeful Bisericii lui Dumnezeu cea Apostolică"! 

La 29 ian. 1925 Ministerul Cultelor şi Artelor a interzis Cultul Penticostal, 
Dar la 14 nov. 1950. prin decretul 1203, s-a acordat recunoaşterea 
juridică a acestui cult 



Deci eretici şl comunişti au şi ei ceva în 
comun: au urât de moarte ortodoxia şi Sf. 
Biserică. 

Doctrina penticostalilor; 

- cred în mileniu (împărăţia de 1000 de 
ani); 

- consideră botezul doar un simbol şi îl fac la 
maturitate; 

- botezător poate fi la ei numai cel ce are darul 
vorbirii în limbi străine; 

- păcătoşii daţi afară din adunare nu mai pot fi reprimiţi; 
- interzic căsătoria cu cei de alte confesiuni 
şa. 

Alergăm mereu şi scăpăm uneori din vedere ceea ce este cel mai important 
mântuirea sufletului nostru. Şi tare păcat este! Căci viaţa noastră se scurge, iar 
când murim, la Judecata de Apoi, Dumnezeu ne va întreba ce am făcut cu eâ. 

.Cânfaf/ mai întâi împărăţia Cerurilor şi dreptatea lui Dumnezeu şi toate 
celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). 

Să dea Bunul Dumnezeu să ne măntuim pentru rugăciunile Sf. Părinţilor 
noştri şi ale preoţilor şi episcopllor noştri - că doar rugăciunile lor mai opresc 
mânia Iul Dumnezeu. 

Dumnezeu să ne ajute în tot lucrul bun! 




PLÂNSUL CROCODILULUI POLITIC DE ROMANIA 



In ultima vreme ne-am obişnuit sa vedem la televizor oameni politici 
plângând. Dar nu de mila românilor, nici de dorul ţării lor când pleacă la 
Bruxelles, nici măcar datorită faptului că ar regreta că au furat şi spoliat 
ţara românească de 15 ani încoace. 

Tonul l-a dat cu ani în urmă George Pădure, fiind invitat la o emisiune 
televizată, împreună cu Traian Băsescu. Primul era primarul sectorului 1, 
cel de-al doilea primarul Capitalei. Cică Băsescu nu-l lăsa în pace să-şi 
facă treaba. îl hărţuia. îl punea beţe-n roate, nu-i dădea independenţa 
cuvenită. el fiind ^ 

"independent". Şi a 
început să 

plângă cu 

lacrimi de crocodil. Credeţi că 
plângea pentru că nu era 
lăsat să facă şoselele din 
sectorul 1, să strângă 
gunoaiele, să amenajeze 
parcuri şi locuri de joacă sau 
parcări auto? Aiurea! Plângea 
de ciudă că nu era lăsat să 
muşte ciolanul până la os şi să-şi vadă 
de interesele firmei lui. 

Apoi a venit rândul lui Băsescu, când Theodor Stolojan şi-a anunţat 
retragerea din motive de sănătate". Ce-şi mai freca faţa. ce mal bocete, ce 

emoţii şi glas tremurători Credeţi că plângea pentru că.7 Aiureai Plângea de 

fericire că i se oferă nesperata şansă de a ajunge ceea ce a visat dintotdeauna; 
preşedintele României. La scurt timp a plecat la comemorarea holocaustului 
de la Washington. Şi acolo a început sâ plângă. Probabil şi-a amintit că 
România este trecută la muzeul holocaustului din N. Y. drept cea mai violent 
antisemită ţară din Europa de est, care a făcut sute de mii de victime evreieşti şi 
plângea de mila evreilor omorâţi de bestiile române! 

să plângă după arestarea lui în dosarul 
Petromidia . Cică astfel a fost umilit, batjocorit. 

3“ 'OS* plânsele în sala tribunalului, la aflarea 
nnii; ^ozma Care a strigat la ieşirea 

Arestări, eliberări, lacrimi. 

exemVe^”’^"' nevinovăţia celor de mai sus. Sunt doar nişte 

DumS^“ ^ Rominia, cu 4 maşini, cum 

economia românească esteirimăirf 7 ®P 'abuloase dacă 

easca este la pământ? Pe ce cai. intr-o economie falimentară. 



s-a acumulat atâta belşug pentru 
unii? De unde atâta îmbuibare, 
lux şi opulenţă pentru unii pe care 
mulţi din cei ce locuiesc în 
Occident i-ar invidia? Prin ce 
şmecheni tentează legile statului 
român? 

Au plâns vreodată pentru 
victimele inundaţiilor, pentru care 
nu au avut bunul simţ să ţină un 
minut de reculegere, cum au ţinut 
pentru victimele atentatului din 
Anglia? 

Au plâns vreodată pentru 
‘ ţăranul român pe care l-au adus 
' în sapă de lemn. l-au umilit. l-aO 
asuprit cu legile lor strâmbe, date 
de ei p>entru ei? l-au mulţumit 
vreodată că nu a pus mâna pe ciomag şi nu a venit în Capitală pentru a cere 
dreptate, ca alte categorii sociale? 

Au plâns vreodată pentru miile de oameni îmbolnăviţi de sărăcie şi nevoi, 
care stau ca ciorchinii pe la uşile spitalelor, aşteptând minunea de a fi vindecaţi? 
Au văzut că aceste spitale sunt pline ca pe timp de război, de calamitate, de 
dezastru? 

Au plâns vreodată pentru faptul că numărul bolnavilor mintali s-a dublat în 
ultimii 2 ani şi triplat în ultimii 5 ani din cauza stresului cotidian dat de condiţiile 
sociale mizere? 

Au plâns pentru că numărul românilor care clachează şi-şi pun capăt vieţii a 
crescut înfiorător de mult? Au simţit vreodată că îi au pe conştiinţă? Au aşa 
ceva? 

Au plâns vreodată p>entru că în şcoli copii noştri sunt îndreptaţi de mici. sub 
toate aspectele educaţionale, spre valorile globalisto - holocaustologo - 
europene. în timp ce elementul naţional şi nafionalismul este prezentat ca un rău 
absolut? l-a îngrijorat vreodată faptul că la facultăţile cu ^specialitatea "Istona 
românilor" nu se mai cere demult partea de geneză a poporului n^mân. istoria 
dacilor etc., considerându-se a fi aproape desuete? 

Au plâns vreodată pentru că România a ajuns prima ţară din Europa în ceea 
ce pnveşte numărul bolnavilor de tuberculoză? Adică "premiul întâi cu coroniţă" 
la "boala săracului? 

NICIODATÂI 

Aşa că domnilor, este timpul să vă opriţi din bocetele şi plânsetele voastre 
false. Ajunge! România este înecată în lacrimi! România nu-i sub ape ci sub 
lacnmi. Dar nu sub lacrimile voastre de reptile preistorice cu lir^iba de 
lemn, ci sub lacrimile, sudoarea şi sângele poporului român. Voi'> Voi puteţi 
începe a rânji Scopul vostru de a devaliza toată România este aproape de final! 




Pag. 14 


CUVÂNTUL LEGIONAiî August 2005 



























4tt=: 

r 


SUPRAREALISM CAPITALIST PE O MLAŞTINĂ SOCIALISTĂ 


•504 abia ® jumătate din populaţie s-a trezit 
'^hâoat în urnă votul pentru un parlament şi un 
? esenţă liberală Părea ultima soluţie. 

®'^fr(că o 'revoluţie*. La centru. La margine, 
în provincie, revoluţia şi reforma rămâneau 
bătrânilor securişti şi activişti pecerişti. O 
jjg neuitat pentru cei ce au prizat prafurile 
a rămas săpată în multe creiere: 
e-n toate, e-n cete ce sunt şi-n cele ce 
vor răde la soare, e-n holda întreagă şi-n 
mărunt, e-n viaţa ce veşnic nu moare". 
poezioară se dovedeşte un adevărat crez 
îf^ţă şi d® acţiune pentru oamenii sistemului, 

^pati şi implantaţi în toate angrenajele societăţii 
l^^eşti. Din nefericire şi după 16 ani nimic nu se 
"fără voia lor”, nimic nu se întâmplă dacă 
au dat semnalul să se întâmple. Alegerile 
anticipate, criza ostaticilor, greva de la CFR - toate 

la origine oameni ai sistemului care au apăsat pe butoanele de ţinut ţara pe 
loc. Nia inundaţiile n-ar fi fost ce sunt dacă aceeaşi clică nu ar fi dirijat banii de 
diauri şi lucrări hidrotehnice în conturile firmelor de familie. Călare pe bugetul 
nawnal, această haită veşnic flămândă smulge lent câte o halcă din organismul 
sângerând, muribund. Durerea este atât de mare, încât nici nu există reacţie. 

lată câteva constatări fugitive ale unei evoluţii scăpate de sub orice control. 
Nici nu trebuie făcute de fapt eforturi prea mari pentru a generaliza sau 
oarticulariza şi a înţelege de ce nimic nu merge într-o societate încleiată în hârtia 
de muşte întinsă de securişti şi activişti convertiţi la capitalism şi travestiţi în 
fioroşi oameni de afaceri. 

Amănuntul cotidian din "oraşul roşu" (Galaţi) - formulă publicistă ce a inflamat 
o tară întreagă în anii '90, secolul 20 - este relevant şi edificator pentru sindromul 
de ţară ocupată de activişti, nomenclaturişti, securişti. politruci, utecişti şi alţi 
oameni ’de bine" ai sistemului comunist. 

Cea mai importantă funcţie administrativă a judeţului, cea de preşedinte a 
consiliului, este ocupată prin voia hazardului, dar mai ales în urma jocului de 
culise, de un director-zbir, care era să fie linşat la 21 dec. 1989. El a excelat prin 
zelul cu care a pus în practică cuvântul Partidului şi din şomer a ajuns, timp de 8 
ani primar al "oraşului roşu". Marile lui realizări în cei 8 ani de absolutism 
administrativ au fost: a adus în centrul oraşului nu mai puţin de 800 de familii de 
ţigani, a întreţinut un mârşav trafic de case şi a demolat unele dintre 
monumentele de arhitectură veche, a golit străzile de granit, pe care l-a vândut 
in străinătate, şi-a construit 3 benzinării şi a ridicat două centre comerciale. A 
fost smuls de pe baricadele corupţiei de "omul muncii", adică de un habotnic 
director comunist, aflat în pragul pensionării. 



După alţi 5 ani de exerciţii de stângism 
păgubos, într-o ţară în care se simte adierea 
liberalismului, oraşul are uriaşe probleme de 
stabilitate a solului din cauza pierderilor de apă din 
reţea, presa este controlată în mod absolut de 
patroni neaveniţi şi compţi, cenzura economică 
este totală, iar tonul în aplaudarea puterii o dă 
şeful celui mai mare cotidian care, simptomatic,*cu 
o zi înainte de căderea cârmaciului comunist, îi 
dedica ode. 

Filialele locale ale partidelor, atunci când nu 
sunt de stânga, sunt de dreapta numai cu numele, 
in fapt, şi acestea sunt ocupate de oameni ai 
sistemului, trimişi în valuri să anihileze orice 
tentativă reală de democratizare a puterii publice şi 
de afirmare a unei clase politice tinere 

Rectorii celor două universităţi, de stat şi 

__particulară, sunt vechi funcţionari ai epocii 

comuniste şi nu puţin a lipsit la 21 dec. 1989 să fie aruncaţi din balconul Palatului 
Administrativ. Acum, şi-au format găşti universitare ce toacă aiuritor resursele 
bugetare, sau, dimpotrivă, taxează studenţii la cursul euro de anul trecut. 

Soarta se dovedeşte cruntă şi batjocoritoare dacă amintim că ultimul prim 
secretar al judeţului este acum "revoluţionar” cu brevet şi a ajuns senator al 
partidului securiştilor şi activiştilor, fiind o vreme chiar preşedintele Comisiei de 
privatizare din Parlament. 

Ne oprim cu această enumerare de coşmar nu înainte de a introduce un ultim 
amănunt: episcopul locului nu-l are deasupra decât pe Dumnezeu, dar acesta s- 
a născut pesedist şi permite servicii electorale speciale, cum ar fi editarea unor 
calendare bisericeşti ce-i arată pe mahării locali PSD în postura de mari 
credincioşi şi evlavioşi! 

Oraşul roşu - un coşmar al anilor 90, secolul 20, devine o aberaţie a secolului 
21 şi nici o minte luminată şi cu dragoste de ţară nu este promovată sau lăsată 
să lucreze pentru viitor. Mlaştina scursurilor comuniste ne sufocă, şi dacă vom 
continua să spunem: "Treacă de la noireu mă dau deoparte, politica e 
mizerabilă", nu vom face decât să lăsăm impostura şi grosolănia să devină 
natură perversă perpetuă. 

Oameni buni, fraţilor, cetăţeni, camarazi, doamnelor şi domnilor, 
suflecaţi-vă mâinile, implicaţi-vă, nu lăsaţi pe măine faptele esenţiale ce le 
puteţi face astăzi, nu spuneţi: ”Mai târziu". Pentru că 'mai târzit/' vom fi 
nevoiţi să spunem: "Prea tărziuF'. 




*** 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMĂNEŞTI 

- premii în cărţi - 

Condiţii de participare; vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

răspunsul corect la ÎNTREBAREA LUNII IULIE; "Există vreo diferenţă între noţiunea de 
fhembru al Mişcării Legionare” şi cea de "legionar" ? 
a fost dat de Valentina Afinu din Drăgăşani, 35 de ani. 
care a câştigat premiul "Creştinismul Mişcării Legionare - Fior Strejnicu. 

răspunsul este URMĂTORUL: 

Fondatorii Mişcării (Comeliu Zelea Codreanu. Ion I. Moţa, Ilie Gărneaţă, Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu), precum şi cei care au aderat de la început 
fPootre alţii, cităm pe: Gheorghe Clime. Traian Cotigă, Mile Lefter, Ion Banea, Nicolae Totu, ş a.) au depus legământul legionar imediat. 

Mai târziu, începând din 1934, odată cu fixarea normelor organizatorice ale Mişcării (Corneliu Zelea Codreanu - "Cărticica şefului de cuib”), şi cu 
''^nrea organizaţiei, a apărut o distincţie netă între noţiunea de "legionar'’ şi cea de "membru al Mişcării Legionare". 

Noţiunea de "membru al Mişcării Legionare" desemnează pe cel nou venit în Mişcare, care, abia după un stagiu de 3 ani, putea deveni legionar, putea fi 
^'^aosat la gradul de legionar. (Comeliu Zelea Codreanu - "Cărticica şefului de cuib"). Şi în "Circulân şi manifeste’ Căpitanul accentuează diferenţa între cele două 
^tegorii: cea de legionar şi cea de membru al Mişcării (Circulara din 21 sept. 1936). 

Deci calitatea de legionar devenise deja un grad: nu oricine putea îmbrăca frumoasa cămaşă verde şi astfel să devină legionar! 

necesară încadrarea intr-un cuib (dacă şeful de cuib considera că respectivul corespundea normelor de selecţie) şi activitatea în cadrul acestuia. (Norme de 
*®*®cţ*e nu aveau ce căuta în Mişcare haimanalele, escrocii, secăturile, voiajorii politici, necinstiţii, arţăgoşii, oamenii de scandal, trufaşii, lăudăroşii, 
*^o»ii, laşii etc ). Şi doar dacă respectivul se încadra în spiritualitatea legionară era trecut în rândurile legionare. 

Datorită acestor norme stricte de selecţie pe criteriul unor principii morale bine definite. Legiunea devenise un model pe care opinia publică îl respecta, 

'*'^tulîl adora, iar duşmanii îl priveau îngroziţi. ^ o- 

După asasinarea Căpitanului şi a elitei legionare, însă, noul şef, H. Sima n-a respectat aceste principii de bază; cantitatea a luat locul calităţii: după intrarea în 
9uvernul condus de gen. Antonescu rândurile s-au îngroşat cu legionari făcuţi "peste noapte' (oportunişti), iar ceea ce reuşise să creeze Căpitanul şi elita sa prin 
propne, a început să se estompeze... 




Întrebarea lunii august: Ce ştiţi despre trădători în Mişcarea Legionară (şi care au fost repercursiunile trădării pentru 
^Dtru Mişcare)? 

11 PREMIU: "AmintirT - Nicolae Arnăutu. 

CUVÂNTUL LECI©NAK August2005 























Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET 
BUCUREŞTI şl din toate reşedinţele de judeţ ale ţării, 
precum şi în alte localitâţi pe care nu le mai enumerâm 
Vă rugim cereţi revista: distribuitorii n-o afişeazal 




ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAE BADEA (secretar redacţie) 

STR: VLAICU VODÂ NR. 23, BL. V39. AP 37. 
SECT. 3. BUCUREŞTI. Tel.: (021) 322 3832 


losipescu Ion - Slobozia: Atacurile la adresa televiziunilor sunt perfect 
justificate, suntem de acord cu ele întrucât sunt întemeiate. Redăm un scurt 
fragment din scrisoarea dvs.: ^vem copii ce dau examene, avem părinţi cărora 
ie căutăm medicamente, avem o sumedenie de probleme pentru care aşteptăm 
informaţii, iar televiziunile îşi mănăncă timpul cu ^Răpirea din Serar a celor trei 
ziarişti din Irak. Ne~au tocat nervii cu scenariile şi discuţiile interminabile pe tema 
acelei răpiri. Culmea neobrăzării a fost când a devenit erou naţional la ştiri, 
individul Guţă, mare rege al manelelor. Şi-a măritat odrasla de 17 ani. apoi a fost 
bolnav după petrecerea ce l-a epuizat. Aceasta era ştirea bombă pentru postul 
naţional! Guţă e deci o problemă naţională! Ce fel de presă avem dacă Guţă sau 
crima de la Brăila devin subiecte de bază pentru jurnalişti? Despre 
profesionalism, demnitate nu mai este cazul să discutăm." 

Cristea Dan - Slatina: înfieraţi, pe bună dreptate, expansionismul rus şi 
sovietic în ultimele două secole şl proslăviţi, deopotrivă, bunele Intenţii şi mai 
ales. democraţia Statelor Unite, tot în acest lung Interval de timp. Vă dezamăgim 
contrazicăndu-vă; Statele Unite nu au renunţat în nici un moment la expansiunea 
teritorială după 1783. an în care Marea Britanic recunoaşte independenţa celor 
13 colonii din est. Expansiunea spre vest continuă prin anexarea statelor 
Kentucky (1792) şi Tennessee (1796). cumpărarea Lousianiei (1803) de la 
Franţa şi a Floridei (1819) de la Spania, fn 1821 Statele Unite aveau 26 de state. 
După un război cu Mexicul (1846 - 1848) sunt anexate Texasul. New Mexico şi 
California, ajungând la Oceanul Pacific. In 1867 SUA cumpără cu 7,2 milioane 
de dolari Alaska de ia Rusia. Pentru americani teritoriul naţional avea graniţe 
vagi, extensibile fără încetare. Lucrurile nu se opresc aici: SUA instituie 
protectoratul asupra Cubei (1898), Filipinelor (1898), Guam-ului (1898), 
anexează (tot în 1898) Insulele Hawal şi Puerto Rico, Iar în 1903 zona Canalului 
Panama. Bugetul Apărării a fost mereu la cote înalte: să luăm numai ultimii ani: 
279 milioane de dolari în 1999, 3Î8 în 2002, iar în 2007 va ajunge la 450 
miliarde dolari. In concluzie, „Cum e Tanda, e şi Manda" (apropos de Rusia şl 
SUA). 

Rodica Kozak - Bucureşti: Şi dvs. ne puneţi întrebări vis a vis de politica 
externă a Statelor Unite. „Politica Statelor Unite este cheia ordinii mondiale" 
spunea Zbigniew Berezinsky, fost consilier al Casei Albe pe probleme de 
securitate naţională. Cine vrea să conducă lumea trebuie să controleze petrolul 
şi rutele acestuia şi gazele naturale din Asia Centrală. Şi de aici lovitura de stat 
din Iran în 1953, cu ajutorul C.I.A. împotriva guvernului Mossadegh care 
naţionalizase industria petrolului, Indonezia în 1965, unde tot C.I.A. îl înlătură pe 
preşedintele Sukarno cu gen. Suharto, Somalia în 1992, Irak 1991 şi 2004. 
Statele Unite îşi continuă planurile geostrategice ajutate şi de progresele tehnice 
şi ştiinţifice ce i-au permis să se implice în conflictele internaţionale sau interne 
din alte ţări. Războiul din Vietnam a durat din 1962 până în 1973, scopul 
implicării americane a fost anihilarea forţelor comuniste care se extindeau în 
Peninsula Iridochina şi ameninţau interesele americane din zonă; în 1968 în 
Vietnam erau 500 000 de militari americani iar pierderile americane creşteau în 
mod dramatic. La 27 ian. 1973 era semnată pacea ce pgnea capăt acestui 
război ruşinos pentru americani, plătit cu preţul a 57 000 de vieţi. 

Mihailovici Avram - Botoşani: Chiar credeţi că luliu Maniu a fost cel mai 
mare patriot român pentru că. decan de vârstă, a murit în închisoarea de la 
Sighet? A fost, într-adevăr, uri aprig duşman al comunismului, dar a făcut şi 
nenumărate greşeli care astăzi nu I se reliefează pentru a nu-i strica imaginea, 
lată câteva din gafele sale: nici nu^ se terminaseră bine 
aplauzele de la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 
1918 care a hotărât Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă şi 
formarea Statului Naţional Român Unitar, că au început, 
chiar de a doua zl. 2 decembrie 1918, comploturile împotriva 
Unirii. O parte dintre fruntaşii Partidului Naţional Român - în 
frunte cu luliu Maniu - au constituit Consiliul Dirigent ca un 
guvern local pentru Ardeal, care cerea menţinerea 
autonomiei pe o perioadă de 10 ani. Această acţiune 
separatistă a unor fruntaşi al P.N.R. a rupt în două Marele 
Sfat Naţional ales de Marea Adunare Naţională. Primul 
complot a eşuat, iar în 1922 Consiliul Dirigent a fost dizolvat. 

După zece ani, în luna mai 1928, a încercat din nou 
desprinderea Transilvaniei de România. N. lorga l-a 
caracterizat pe Maniu: „Omul acesta efeminat şi versatil, 
molatic şi nestatornic, n-a prea ştiut niciodată ce vrea." Maniu 
a refuzat să participe la încoronarea Regelui Ferdinand 
întregitorul şi a Reginei Marla. la 15 oct. 1922. la Alba lulia, 
eveniment care consfinţea acelaşi act istoric. 

Carol Szilaghi - Miercurea Cluc: In dec 1987, Mihal I a 



participat la .Consiliul Euroregiunii Carpatice" înfiinţat cu un an mai înainte la 
New York cu susţinerea Fundaţiei Ford. Atunci s-a format şi acea Idee 
subversivă la adresa independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a 
României: declararea Transilvaniei drept .spaţiu de complementaritate" ce 
trebuie rezervat, căruia trebuie să i se asigure autonomie culturală, economică şi 
politică, aşa cum a fost consemnat apoi în faimoasa .Declaraţie de la 
Budapesta" din iunie 1989, aprobată întru totul de fostul suveran. Această 
declaraţie, ca şi aprobarea ei de către ex-regele Mihai I reprezentau primul şi cel 
mai important pas de rupere a Transilvaniei de România. 

Hagiescu Ionel ~ Bucureşti: Simbolul naţional al Statelor Unite - Unchiul 
Sam - a devenit oficial în 1961. Apare ca un moş rigid, cu trăsături ascuţite şi 
păr alb, îmbrăcat cu un costum decupat din drapelul amencan. Cu această 
imagine şi ţinută l-au răspândit caricaturiştii americani. Se spune că personajul a 
fost inspirat de un anume .Unchi Sam" Wllson din localitatea Troy din statul New 
York, care fusese un important furnizor de came al armatei americane în 
Războiul de Independenţă dus împotriva anglo-canadienilor. Numele lui a apărut 
pentru prima dată în ziarul «Troy Post" din 7 iulie 1813. 

Vasile Guian - Kitchener, Ontario - Canada: Potopul de injurii pe care îl 
tunaţi asupra mea nu mă deranjează întrucât vă bazaţi pe fabulaţii, pe nimic real. 
Ar fi pierdere de timp să încerc să răspund civilizat la aberaţiile dv. 

Pană Vladimir - Bucureşti: îmi fac mea culpa: observaţia dvs. este perfect 
justificată. Niccolo Machiaveii nu a scris numai .Principele", ci şi alte câteva 
lucrări, dintre care amintesc .Arta RăzboiuluF şi piesa de teatru „Mătrăguna", 
jucată şi astăzi pe toate scenele lumii în ciuda trecerii timpului. 

Moraru Leon - Turda: Războiul dintre Finlanda şi Uniunea Sovietică, 
început către finele anului 1939 şl încheiat trei luni mai târziu, a fost larg 
mediatizat în presa românească, marea majoritate a publicaţiilor scriind articole 
elogioase în favoarea micului stat nordic care îşi apăra cu dârzenie 
independenţa. O excepţie, Vişoianu, membru de vază al P.N.Ţ. care a scris un 
articol care „justifica" atacul U.R.S.S.-ului împotriva Finlandei! Şi acum mai sunt 
oameni care preamăresc actul capitulării de la 23 aug. 1944. ca o serbare 
glorioasă a patriei pe când în Finlanda ziua armistiţiului este o zi de doliu. 

Roşea Victor - Buzău. Ne întrebaţi ce înseamnă cuvântul .iepurare". Corect 
este .epurare" - nu îi cunosc etimologia - şl a apărut imediat după 23 aug. 1944. 
când o mână de oameni de orientare comunistă, cu interese destul de tulburi, au 
agitat frenetic aşa-zisul pericol "fascist", solicitând "primenirea" poliţiei, justiţiei, a 
lumii artei şi a presei, a armatei - şl în toate domeniile de conducere a ţării. In 
locul celor puşi pe liber - în special ofiţeri superiori, profesori, avocaţi, funcţionari 
de rang înalt - au fost promovaţi oameni fără nici o pregătire profesională, 
carierişti slugarnici, avizi de căpătuială prin orice mijloc. Dar trei ani mai târziu, 
c^i epuraţi (nu s-a mai folosit apoi ac^st cuvânt) au luat drumul închisorilor şi 
deportărilor, în vocabular intrând cuvintele .detenţie" şl .domiciliu forţat", de fapt 
lagăre amplasate în Bărăgan. După cum se ştie România este o ţară fără locuri 
prielnice pentru deportare, cuvântul fiind împrumutat din vcx^abularui curent al 
unei alte civilizaţii din vecinătate. Dar să vă răspund cx)ncret la întrebare: 
cuvântul "epurare" este sinonim cu eliminarea unor elemente incomode dintr-un 
sistem (în special din sistemul comunist), fără a conta metodele. 

Stan Elena - Bucureşti: Ne solicitaţi date despre generalul Erwin Rommel în 
legătură cu care v-a stimulat curiozitatea emisiunea de pe canalul TV 
DJscovery" care a prezentat lupta dintre germani şi englezi de la El Alamein. dar 
nici noi nu ştim prea multe: A luat parte ia campania împotriva 
României în 1916, având gradul de locotenent. în perioada 
interbelică a rămas ofiţer în Wehrmacht - ceea ce 
demonstrează gradul lui de profesionalism, întrucât perioada 
de după Versailles a fost de restrângere a numărului de 
militari ai armatei germane. In cel de-al ll-lea război mondial 
luptă pentru început în Franţa (1940), având un rol foarte 
important în reuşita acelei campanii. In ian. 1941 este numit 
comandant al Afrika Korps* (Corp expediţionar) fiind ridicat la 
gradul de general locotenent. După cucerirea Tobrukului, la 
26 iunie 1942, este numit feldmareşal. După eşecul din Africa 
este numit comandantul .Grupului de Armate B" în iulie 1944, 
fără a reuşi să oprească debarcarea şi ofensiva aliată în 
Normandia. A participat ia complotul din 20 iulie 1944. eşuat, 
împotriva lui Hitler. Grav rănit pe front, pe 14 iulie 1944. se 
întoarce acasă, ca la 14 oct. 1944. la Heniingam. să se 
şmucidâ. Avea 53 de ani. 



R*d«ctor şef: 
Colegiul de redacţie; 
^Secraterdi^e^cWe^ 


Periodic editat de 'ACŢIUNEA ROMANA' isSN 1583^1 1 

Nicoieta Codrin 

Emilian Ghika, Comeliu Mihai. Ştefan Buzescu, CAtAlin Enescu 
Nreofae Badea 


Relaţii cu publicul 


Pag. 16 


Str. Mirgiritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti 

(zoffa arcului- inters. cu Ştefan cel Mare. colt cu str. V.Lascâr) 
Vineri, Intre orele 15*® -19*® 

Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 


CtVANTUl LEGIONAR August 2005