Cuvantul Legionar nr. 21, mai 2005

tăcea ace^ttaj /itet/^^ dt/^c^:ci., 

<Săcca -/Si 4C^ 


jj 




Periodic al tineretului român naţionalist ortodox 



CUPRINS: 

O oază de credinţă 
^ Litoralul bulgăresc 

S^cfua/tiaU Spre o nouă laltă? 

Preşedintele Mării Negre 
^ui cutâe^.^!^uuuc Sunt simist.dar mă tratez 
%aHe Alecu Cantacuzino (I) 

%'o^/uvi€4en^ţâ Cei fără morminte 

Scrisoare către ministrul Culturii 
Pericolul sectelor (I) - Baptismul 

Moartea gen. Gh. Avramescu 
Epigrame şi versuri 
^oncurâ, r^i^acţiei 

S-A ÎNTÂLNIT CHIORUL CU SURDUL! 


- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 


Anul II, Nr. 21, MAI 2005_ Apare la jumătatea lunii_10 000 lei 

Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


“ Ex/sfâ în ţara românească libertatea de gândire? 

- DA, gândeşti ce vrei. 

- Există In ţara românească libertate de exprimare? 

- Sigur că da. cu condiţia să te exprimi cum ţi se dictează. 

- Există în ţara românească libertate de asociere? 

■ Sigur că da. cu condiţia să nu fie vorba de naţionalişti români. 

- Ce este cu naţionaliştii ăştia? 

- Păi, naţionalişti sunt de două tipuri: Buni şi Răi. Vorbim întâi pe pl 
internaţional: De exemplu, (ultra)naţionaliştii evrei Sunt buni, el îsl api 
pământul de arabi şi de palestinieni. 

Naţionaliştii francezi sunt buni? 

Nu, ei nu sunt buni. 

De ce? 

Păi fiindcă sunt de extremă dreapta! 

Ş/ care este diferenţa dintre extrema dreaptă şi ultranaţionalişti? 

De exprimare! ^ ^ 

Dar naţionaliştii francezi de cine îşi apără tara'> 

Tot de arabi. 

Păi atunci nu sunt şi ei buni? 

El nu sunt buni pentru că ei nu sunt evrei. 

Dar naţionaliştii germani sunt buni? 

Nu, căci ei aduc aminte de Naţional-socialişti. 

Qar naţionaliştii ruşi sunt buni? 

Nu. că ei amintesc de bolşevici! 

Mai sunt totuşi şi naţionaliştii bum pe undeva in lume‘> 

Din câte cunosc eu, nu. 

Cum este definit naţionalismul? 

dicţionar de autoritate mondială - sună cam as 

interesez dTorulTdrHa^T P^f^ează interesului naţiunii. în raport i 

de clasă sau ale individului, care le conţine ” 

Au existat şi există. 

Şi cine sunt ăştia? 

Legionarii. 

Şl legionani cum au fost? 

Nu au fost bum. 

De ce? 

Pentru că ei nu au luptat cu arabii! 

- Dar cu cine au luptat ei? 


- Cu toţi cotropitorii României din perioada interbelică; au constituit 
rezistenţa armată din munţi în perioada comunistă, dar au avut 
dintotdeauna ca duşman principal, comunismul. 

- Dar în România mai sunt şi alţi naţionalişti în afară de legionari? 

- Da, mulţi români sunt naţionalişti, dar le este frică să recunoască; alţii 
recunosc - dar le este frică să se declare, iar cei ce se declară, cred că este 
arhisuficient, că şi-au făcut datoria: găfăie şi se opresc. 

- Dar de ce le este frică, doar trăim într-o ţară liberă ? 

- Cum să vă explic eu? Un câine în lanţ este liber sau nu? Nu este liber, el 
se învârte doi metri în jurul ţăruşului. A venit revoluţia şi a rupt ţăruşul 

-Şi. şi... 

- Gata cu ţăruşul, tovarăşi! Acum LANŢUL este pe o sârmă Zburzi în voie 

cât e ziua de lungă şl cât e sârma de lungă. r 

- Dar cu lătratul cum e? 

- Aici e altceva; toţi latră într-un cor. 

- Şi dacă cineva iese din cor, ce se întâmplă? 

- Eee. ai văzut şi dumneata atâtea cazuri. îl calcă maşina. 

- Dar liberalii nu sunt naţionalişti? 

- Nu, ei sunt mondialişti. 

- Ce înseamnă mondialişti? 

- Mondialişti! sunt internaţionaliştii 

- Internaţionaliştii nu sună cam aproape de Internaţionala comunistă? 

- Ba sună. numai că cei care au încercat să cucerească lumea prin 
comunism, au constatat la un moment dat că nu le mai convine Drumul era 
greşit economic şi. oncum. rezultatele nu îi mai satisfăceau Au schimbat 
macazul şi firma Nu mal este intemaţionansm proletar, ci internaţionalism 
capitalist, adică mondialism. 

- Şi spui că sunt tot ăia De unde ştii? 

- M-a informat cineva de mare încredere. Oncum. să nu mai spui la nimeni, 
că e un mare secret! 

- Dar democraţii ce sunt? 

• Ce să fie, un model SUA, dar păstrând proporţiile 

- Dar ei sunt naţionalişti? 

- Doamne fereşte, ei ţin cu Marea Neagră! 

- Adică cum? 

Păi, democraţii americani ţin cu negrii. Noi. deocamdată neavând 
destui negri, până mal strângem, ne mulţumim cu Marea Neagră. Nu 
domnule, mareea neagră e altceva!.Care maree roşie? 

- Dar ţărăniştii sunt naţionalişti? 

(continuare în f>ag. 3) 



cuvântul legionar 


Mai 2005 Pag. i — 






























o OAZĂ DE CREDINŢĂ ÎNTR-O LUME FĂRĂ SPERANŢA 


1 


- . . . *: la Mănăstirea de la monumentul detinutilqp 

Dacă sunteţi descurajaţi, dacă sunteţi nefericiţi, daca Aici arde un foc sacru şi. metaforic vorbii 

POLITia din AlUD: aici Dumnezeu este o prezenţa vie, eterna, care învăluie şi vindeca sutieteş nu, 

'cocosatii* îşi îndreaptă spinarea, slăbănogii prind forţă, cei 'slabi de vedere' încep să vadă bine sura adevăr Om creaţia a i • 

^Sstirea - cu hramul SUnWor Arhangheli Mihail şi Gavriil - de la Monumentul Eroilor din Aiud te face să te simţi in um. creaţie a lu, 

Dumnezeu, capabil de a lupta şi a birui. '*Jndrăznip: Eu am biruit lumea'\ spune lisus 


Chiar săptămâna trecută am fost în vizită la Aiud. şi am fost atât de 
maniaţi de tot ceea am văzut acolo. încât articolul nu l-am putut încadra ca 
reportaj, d ca problemă a tineretului romăn naponalist ortodox. 

Despre drama rieamului românesc, din păcate, tinerii de azi nu ştiu nimic 
(sau aprx>ape nimic). De altfel, am constatat noi înşine că una e să ai cunoştinţă 
din cării. la modul abstract, că au fost torturaţi şi udşi mii de oameni, şi cu totul 
altceva este să cald pe acel loc de martiraj. 

AlUD: nume de tristă rezonanţă în 
istoria românilor, care evocă mii de 
morţi Mii de oameni au fost asasinaţi 
aici cu bestialitate, în secret, de către 
regimul comunist. 

Pământul Aiudului este încă înroşit 



de sângele celor care şi-au 
pierdut viaţa, păstrându-şi însă 
onoarea. Unii au fost identificaţi, 
alţii însă au rămas până azi 
neştiuţi, dar prezenţa lor este o 
realitate pe care o înregistrezi 
acut. chiar fără să vrei, deşi este 

imaterială- 

Aproape de marginea oraşului se ridică un MONUMENT impunător 
(proiectat de regretatul arh. ANGHEL MARCU), din marmură albă. Monumentul 
Deţinuplor Politici din timpul regimului comunist - Monumentul Eroilor (cum i 
se mai spune), a cărui construcţie a durat şapte ani (1992 - 1999), chiar pe 
locul unde au fost înhumate de-a valma, în groapă comună, în urmă cu 
jumătate de secol, trupurile chinuite şi zdrobite ale eroilor şi martirilor 
neamului. 




Monumentul, postat pe o pantă de 
deal deasupra cimitirului oraşului, 
străjuieşte toată valea 

Un fundament din marmură albă. 
masivă, adăposteşte în interior 
MĂNĂSTIREA "Sfinţii Arhangheli 
Mihail şi Gavriir şi OSUARUL, iar 
deasupra lui se înalţă 14 CRUCI 
dispuse în două şiruri de câte şapte, 
pe acestea sprijinindu-se o cruce 
enormă, simbol ai calvarului, ai Golgotei 
neamului ronnănesc pe care au urcat-o 
deţinuţii de la Jd. 

La intrare în curte, stă de gardă o 
tro*tă iegior\arâ. 

In timpcc regimul comunist pentru a 
r aşca onoarea rrmor de morţ. tn partea 
dmspre oraş a gropt^ comune eu fost 
^stea locutnd ş# secu^ş' . AjuduUJ Acum. 


titoci/n, i: ^ 

_Ce lecţ}© u^xirătoare pentru urmaşji f^ăiîor atei. crucea victimelor le 




Pag. 2 


veghează de acum înainte mereu, la 

propriu, somnul! - ^ ^ 

Şi n-am putut să nu ne întrebăm: Având 
mereu in faţă imaginea bestJalitâpi 
propriilor părinp care au schingiuit şi au 
ucis pentru o mână de arginp, o fi oare 
vreo cutremurare în sufletul lor? 

Răspunsul l-am primit indirect, când o 
măicuţă ne-a povestit că la sosirea clopotului 
masiv de alamă, copiii foştilor securi şti au 
protestat, îngrijoraţi să ... nu li se spargă 
ferestrele ... de la vibrapi! (Călugăriţele i-au 
liniştit pe 'speriaţi*, spunându-le. cu umor. că 
nu vor trage atât de tare de frânghia 
clopotului...) 

Ii provocăm pe aşa -zişii ’^idealişti" de 
stânga, pe nostalgicii "binefacerilor*" 
regimuiui comunist, sâ-şi suspnâ în 
continuare zisele idealuri de "etică şi 
echitate socialistă", "eliberare", "progres" 
etc,, dar numai în faţa realizărilor lor 
concrete şi de necontestat de la Aiud, în 
faţa miilor de morp martirizap! 

Pe domnii umanitarişti care ppa şi 
ţopăie pentru victimele holocaustului, îi 
invităm să scoată măcar două vorbe de bun simţ şi despre drama de la 
Aiud: Cum adică, îi "interesează" soarta lumii întregi, dar nu le pasă de cei 
care au fost schingiuip şi asasinap sub nasul lor?! 

închisoarea de la Aiud este încă în funcţiune - pentru deţinuţi de drept 
comun. Faimoasa Zarcă a Aiudului a rămas însă doar o amintire sinistră. Aia. 
pentru a fi exterminaţi, deţinuţii erau puşi să se învârtească zile în şir. pe un ger 
de crăpau pietrele, tutmându-se pe jos apă din oră în oră; erau puşi să stea tr 
picioare zile întregi, fără a se putea măcar sprijini de pereţii unei celule foarte 
strâmte - pentru că ţepele de fier montate în pereţi i-ar fi străpuns. în chinuri 
erau îmbăiaţi cu apă fiartă şi imediat după aceea cu apă rece ca gheaţa Ş- 
totuşi, unii au supravieţuit! Cum? Prin credinţă!" 

De altfel, aşa cum spunea părintele AUGUST1N. slujitor al sfintei Mănăstm. 
probabil că România există încă numai datontâ luptătorilor noştri cre^^ Ş 
naponalişti care au fost martirizap pentru credinţa lor şi care acum. în Cer. se 
roagă necontenit la Dumnezeu pentru salvarea acestui neam pe care i-au iubi 
mai presus de viaţă. 

Am fost şi suntem un neam oropsit este adevărat; dar nu este mai pupr 
adevărat că. de mutte ori, nu numai că nu i-am ajutat nu numai că am stst 
deoparte, cu egoism şi laşitate dezgustătoare, dar ham trădat pe cei care s-au 
ridicat să ne apere fiinţa naţionaJă... 

Miile de eroi de la Aiud strigă necontenit “Pnezenf!’, pentru că pereţii 
mănăstirii sunt acoperiţi, de la intrare şi până în dreptul altarului, cu plăci 
de marmură inscripţionate cu numele lor. 

La Aiud şi-au sfârşit viaţa pământească şi preotul instructor legionar /fi® 
Imbrescu. autor al extraordinarei cărţi ^Biserica şi Mişcarea Legionara ? 
comandantul legionar av Andrei C. lonescu - întemeietorul primului cuib din 
Bucureşti, şi poetul naţionalist, simpjatizant legionar. Vasile Militaru. şi scmtorj 
(simpatizant legionar) Const Cane. şi senatorul legionar, general în Armata 
Română. Const Peţrovicescu, ş\ renumitul sociolog, prof universitar (? 
senator legionar) Traian Brăileanu. şi preotul (legionar) Andrei Mihâilescu - 
paroh al Bisericii Sf Gorgani din Bucureşti, şi o parte dintre eroii rezistenţei 
anticomuniste în munţi Tot aid se află inscripţionate şi numele "SfărtiriM 
lncfusonK>r. student (legionari Vateriu Gafencu (care. deşi a mont în 
închis^ma de la Târgu Ocna. figura în actele închisorii Aiud): de asemenea. 
^m^ faimoşilor luptăton cu arma în mână împotriva comuniştilor comandor R 
^ Arsenescu. preot N. Andreescu, av Spiru Blănaru'^ 
localităţi, dar figurând formal, în acte. la Aiud) 
Vu/cânescu. prof. Gri. Mânu, mg Ion Gigurtu. gen Aure‘Aldea. 

p^r^alifâţi) fac parte- de 
T la Asud ale regimului comunist. 

^ntilegionar - tstrate M^^escu a murit între aceleaşi zidun 
legionarii,.. (De ş, ^ f sooa 

/egwrar^ au sfârşit între aceleaşi zfdur^ 

învăţat n^ic din lec-^ieU^ ) 

rr>m ^ ® ^ soaîtei a fost asasinat 

^ tovarăşii săi de "Idealuri"... 

^ ^ poetul Mfşcăhr. prof univ. Şl conr^and legionar Radu 

(secretarul Mişcării), şi oflim/î c» 

’ a reînfiinţat Senatul Legionar în ţară după 


CUVÂNTUL LEGIONAR Mai 2005 








































uz 1969, Şi in^ructor legionar av. Neta Rusa, actualul şef al Senatului 
Legionar, şi prinţul av. legionar Alecu Ghika, şi generalul care a 
ri»fuzat sâ tragâ în legionari. Dumitru Coroamă, şi filosoful simpatizant 
legionar Cortst Notca (pentru a numi doar câteva notabilităţi). 

Tot ceea ce a mai rămas din miile de oseminte ale ţăranilor, preoţilor, 
generalilor, oamenilor de cultură, studenţilor şi elevilor ucişi la Aiud a fost 
adunat cu pietate într-un OSUAR. 

Ne-a 
zguduit 
priveliştea şi 
ne-am uitat 
îndelung la un 
craniu care 
mai avea doar 
doi dinţi şi 
care purta 
urma unui 
glonţ... 


Zilnic, de trei ori pe zi, timp de câte trei ore, în Mănăstire se slujeşte cu 
adâncă evlavie şi cu inimă caldă. Ceremonia religioasă este aici, fără nici o 
exagerare, măreaţă: se simte că este trăită cu toţi porii fiinţei, clipă de clipă. 

Dar diavolul pare să se fi înstăpânit în acest oraş cu trist record la numărul de 
călăi: Mănăstirea este aproape mereu goală (ca şi Catedrala, de altfel). 

Mărturisim că niciodată până acum n-am asistat la două slujbe de câte 
trei ore în aceeaşi zi. Şi tot nu ne-a ajuns! Pentru că participarea la o slujbă 
aici este o bucurie continuă, pe care ai vrea-o prelungită la infinit! 

Indiscutabil, meritul este al Părintelui ieromonah, un Preot în adevăratul sens 
al cuvântului, care, efectiv, ne-a spălat de zgura tuturor răutăţilor, a îndoielii, a 
descurajării. Simţeam cum sufletul se desprindea din încătuşarea trupului, 
înălţându-se spre cer... Un miracol înfăptuit de credinţa profundă a PĂRINTELUI 
şi a măicuţelor, o reală comuniune cu Dumnezeu... 

Părintele AUGUSTIN are puterea de a ridica oamenii până la lisus. Are, 
Intr-adevăr, Har divin. Să-i ţină Dumnezeul 



Am fost primiţi cu toată dragostea de Părinte, fratele călugăr şi 
măicuţe, dându-ne senzaţia că suntem, intr-adevăr. Acasă, în 
Casa Domnului. 



Ne-au primit cu o ospitalitate extraordinară, aşa cum n-am întâlnit la nici o 
altă mănăstire din ţară! Am fost găzduiţi chiar în chiliile călugăreşti şi am mâncat 
la aceeaşi masă cu măicuţele, oferindu^ni-se şi hrană spirituală odată cu cea 
materială: în tot timpul mesei Părintele Augustin a stat In picioare şi ne-a citit din 
Vieţile Sfinţilor Părinţi! 

Am vorbit apoi cu Sfinţia Sa de la suflet la suflet, constatând cu uluire 
identitate de idei: creştinismul nu înseamnă izolare în rugăciuni, nici 
toleranţă nelimitată pentru erezii, nici ^unificare” cu diverse alte credinţe, 
ci luptă împotriva Răului, luptă pentru păstrarea credinţei strămoşeşti. 

Toţi cuvioşii slujitori ai Mănăstirii închinate Sfinţilor Arhangheli sunt ucenici ai 
părintelui IUSTIN PÂRVU de la Mănăstirea PETRU VODĂ din PIATRA NEAMŢ, fost 
deţinut politic al Aiudului, care are deja renume de sfânt. Sărutăm cu 
recunoştinţă dreapta părintelui Iustin Pârvu pentru că a reuşit să aprindă făclia 
românismului în sufletele ucenicilor săi, şi le dorim din tot sufletul izbândă în 
nobila luptă de recreştinare a Neamului nostru! 

Atâta timp cât vor mai exista asemenea Oameni şi Preoţi, nu vom pieri! 


*** 


S-A ÎNTÂLNIT CHIORUL CU SURDUL! (continuare din pag^ 1) 


- Nu, ei au fost de stânga totdeauna. Iar acum sunt partid popular. 

-Adică cum ^partidpopular^? 

- Păi uite cum devine cazul: când o scrănteşti şi rămâi fără membri, se 
cheamă a fi ^partid popularAdică: poporul român e sărac, deci nu are; şi 
dumnealor sunt săraci, nu au membri - au devenit, cum se spune, 
'populari 

- Dar Partidul **România Mare*' este naţionalist? 

- Se străduieşte; deocamdată, este şi el "partid popular". 

- Adică cum, are aceeaşi doctrină cu ţărăniştii? 

- Nu. nici vorbă! Doctrina lor este în strânsă legătură cu V.C. Tudor. Toată 
lumea se uită atent în gura domniei sale şi, de la discurs la discurs, toată 
lumea se modelează. Când devin aprigi duşmani ai comunismului, când 
ridică statui lui Antonescu, când lui Ytzac Rabin, când plâng după 
realizările Tovarăşului, când înfierează pe actualii comunişti mascaţi în 
social-democraţl, când le fac jocul în legislativ - şi uite aşa! Oricum’, au 
devenit "partid popular" şi. cum aminteam mai sus. se apropie vertiginos de sub 


- Nu a mai rămas să întreb decât de U.D.M.R, Nu cred că sunt naţionalişti, 
că ei sunt unguri. 

- Ba aici este Invers! Sunt naţionalişti, dar nu români. 

- Şi ungurii naţionalişti sunt butii sau răi? 

- Păi, naţionaliştii unguri sunt buni, căci luptă cu arabii. 

- Adică cum cu arabii? 

- Simplu Românii sunt arabii ungurilor. Orice minciună repetată sute de 
ani despre apartenenţa pământurilor unei naţii sau a alteia, ajunge să fie 
socotită adevăr şl se încearcă impunerea el, mai ales când poţi să baţi cu 
pumnul în masă. 

- Adică cum cu pumnul? 

- Eee... vorba vine. Baţi cu tancul, cu racheta, sau pui pe masa judecătorului 
bomba atomică. 


- Şi cum ungurii au voie să fie naţionalişti? Nu îi condamnă Apusul Si 
ceilalţi confei? 

- Domnule, nu ai înţeles! în România numai românii nu au voi# să f 

naţionalişti, că ceilalţi minoritari trebuie să-şi păstreze identitate 
naţională, ei trebuie să fie sprijiniţi moral şl material, că numai aşa inirâm 
graţiile Apusului. Dar nu numai din acest motiv: in general, pe politicienii noştri 
doare in cot de toţi. Adică vreau să spun că ultimul lucru ce se poate asteota c 
^ ® plânge cu lacrimi de crocodil pe umârul ţiganul 

nedreptăţit, işi rup hainele de pe ei pe la diferite muzee, dar soarta reală a alto 
nu contează pentru ei. 

- Ar trebui să facem mai multe pentru minoritari? 

- Sigur că da! Sau poate nu toarte sigur... Se aud tot telul de lucruri grav 

mai ales despre tratamentul rromilor. ^ 

- Ştiţi sigur? 

■ El. nu chiar loarte sigur, dar nu există fum lără loc. Cică pe cooii nu 
pnm^te in şcoli, ii dă alară. Maturii sunt daţi afară din servicii. ciJâ aloLţi^c 
stat pentru copiii de rrom ar fi prea mică. sunt suspectaţi - pe nedrept - de felul 
care au procurat banii să-ş. facă bordeiele cu turnuleţe ş. zeci de cimere ba 


aceste bordeie li se taie curentul electric pe care, cică. nu îl plătesc niciodată La 
facultăţi li se rezervă locuri speciale, lucru jignitor, că nu o vrea cineva să Fi 
asemuiască cu tovarăşii comunişti care ieşeau ingineri după doi ani, fără 
să fi avut liceul la bază. în politică sunt marginalizaţi: mai au si ei câte un 
preşedinte al României (şi acela schimbat acum), prim miniştrii, miniştri, 
deputaţi, primari generali şi primari. Culmea, se aude că se vor limita 
posturile de împărat al romilor la unul singur! Fără explicaţii! La regi însă s-a 
dat liber! Chiar şi încoronarea la biserica Regilor Români, la Curtea de Argeş, 
este liberă. Trebuie să recunoaştem că mitropolitul a oficiat încoronarea fără să 
fie plătit. Exemplu de urmat şi de alţi mitropoliţi şi alţi regi, romi, pe scaunul regal 
al unuia, cică Ferdinand! Poveşti. 

- Dar cu nunta în Palatul Parlamentului cum este? 

- Român clevetitor! Adică le vezi anormal? De la puşcărie, ţuşti mire în 
„Casa Poporului", cu miniştri, deputaţi, bancheri artişti şi actori! Care este 
rolul detenţiei? Reeducarea! S-a schimbat omul. din infractor în cetăţean model! 
Trebuia omul încurajat, ce naiba! 

- Văd că vorbeşti cam mult despre ţigani. Nu crezi că vei fi acuzat de 
antisemitism? 

-Păi eu nu am vorbit deloc de ţigani, eu am vorbit de rromi. 

- Şi care este diferenţa dintre ei? 

- Multe nu ştiu nici eu! Aş putea totuşi să-ţi dau nişte exemple: Când este 
vorba de a fi despăgubiţi de statul român pentru deportările în Transnistria, 
îşi zic "rromi”. Ori când cer azil politic în Anglia. Opereta Română are însă în 
repertoriu „Voievodul Ţiganilor. Prietenului meu de o viaţă, Nicu Ţiganu, dacă 
i-aş spune ”Nicu Rromif, cred că m-ar înjura de m-ar trece Dunărea. 

- Am înţeles şi nu prea. Dar cu semiţii ăştia cum este? Când vrei ori nu vrei, 
auzi: „antisemitismur acesta! 

- Păi, semiţii sunt nişte seminţii. De exemplu, cum ar fi latinii sau slavii, ori 
germanicii, care trăiesc în special în Orientul Mijlociu - dar şi în Africa şi Asia. 
După acelaşi Larousse de îţi spusei mai înainte, el ar fi; arabii, evreii, 
etiopienii. 

- Păi ziceai că evreii luptă contra arabilor. înseamnă că sunt şi ei 
antisemiţi? 

- Păi nu ţl-am zis că îşi apără teritoriul? 

- Şl cam cât la sută dintre semiţi sunt arabil? 

- Nu ştiu sigur, dar cred că 90%. 

- Nu te gândeşti că vei fi aspru taxat şl acuzat de naţionalism? 

- Nu prea cred. Cine se uită la ce spun eu? Oricum, ar fi o mare onoare 
pentru mine; tot ce am spus este cunoscut de toată lumea: şi de prieteni, şi 
duşmani! 

- Şi atunci, de ce mai trebuie toate puse pe hârtie? 

- Păi ca să vadă tot românul că se poate lătra si altfel decât în corul 
hienelor ! 

■ Păi nu ziceai că cine latră altfel îl calcă maşina ? 

’ Ba da. dar Al VĂZUT TU MAŞINA CĂLCÂND ZECE CÂINI ODATÂ? NICI 
y_OR_BAj Dar 20, dar 100, dar 100.000?! Imposibil!! 

- Şl atunci, care este SOLUŢIA ? 

- Eu cred că ar trebui SÂ RUPEM LANŢUL! 


CIIVÂNTIIIL LE€ION4l$ Mai 2005 


Pag. 3 









































SĂRBĂTORILE SF. PAŞTI PE LITORALUL BULGĂRESC 



Ca şi în anii trecuţi, ofertele făcute de agenţiile de turism din întreaga ţară, de 
a petrece Sfintele Sărbători ale Paştelul în afara graniţelor ţârii, au fost 
diversificate. Personal am ales ca destinaţie litoralul bulgăresc, pe care îl mai 
vizitasem de câteva ori, atras şl de frumuseţea lui, şl de distanţa nu prea mare 
de Bucureşti, şi, nu în ultimul rând, de preţul neverosimil de mic: 2 milioane lei 
pentru trei nopţi cazare în hotel de trei stele, cu servicii ^air - sau, pe româneşte, 
„mănânci şi bei cât poţi!". 

Minlexcursia a fost aşa cum intuiam, un succes deplin, gazdele hotelului 
„Sunnse" fiind de o solicitudine remarcabilă pe tot parcursul celor aproape patru 
zile: de la primirea în hol cu tradiţionala pâine cu sare, cu un scurt program 
folcloric de jocun şi muzică autohtonă, cu un bufet suedez cu circa 50 de felun 
de mâncare, care mai de care mai apetisante - salate fel de fel, dulciuri de 
cofetărie mai multe decât la unitatea specializată de la colţul străzii mele, 
compoturi, fructe (cu precădere din ţările calde), dar şl unele delicatese culinare 
(cum ar fi scoicile şi peştele, varza de Bruxelles, antricoatele pe grătar), plus 
băuturi discreţie: vin alb şi roşu, bere rece, sucuri de la bar, tequilla, vermouth, 
coniac, vodcă - să consumi atât cât te ţin picioarele, nu punga! 

Curăţenie desăvârşită pretutindeni. Piscinele şi şezlongurile constituiau o 
atracţie magnetică pentru toate vârstele. 

Discrepanţă flagrantă între serviciile şi, mai cu seamă, preţurile de la 
hotelurile din Mamaia sau Neptun. Bulgarii ne dau lecţii la capitolul turism şi 
de-aici şi explicaţia firească, de ce numărul de turişti străini veniţi ia ei în vacanţe 
este mult mai mare decât la noi. 

Plajele sunt curate, arate şi neobturate de existenţa unor dughene metalice 
construite ad-hoc, discotecile nu-şi umflă «muşchii” prin creşterea la cote maxime 
a decibelilor, nu există comerţ ambulant şi cerşetori, dar coşuri de gunoi sunt ia 
tot pasul. 

Limba cea mai utilizată este ... germana (şi nu engleza), acest lucru 
datorându-se cu precădere legăturilor istorice strânse între cele două ţări. 

Oamenii sunt harnici şi prietenoşi, contrazicând etichetele răutăcioase cu 
care erau taxaţi de către bunicii noştri; încăpăţânat ca un bulgar*' (ca un catâr) - 
sau, mai rău: jn Bulgaha n~ai să găseşti cal verde, bărbat deştept şi femeie 
frumoasă". 

SILISTRA 

Am intrat în Bulgaria traversând cu bacul Dunărea, de la Călăraşi la Silistra - 
o poartă de Intrare în fostul CADRILATER românesc până la cedarea lui în 
sept. 1940. Având avantajul maşinii proprii, m-am deplasat unde am vrut, dar, cu 
regret o spun, nu am reţinut nimic din vizitarea acestui oraş, fosta capitală a 
judeţului DUROSTOR care şi-a luat numele de ia vechea cetate romană 
Durostomm. Blocuri socialiste pe arterele principale, cu magazine sărăcăcioase 
la parter, iar în spatele lor, case mici cu vechime seculară, strivite de greutatea 
olanelor, cu curţi mici, dar pline de muşcate în culori pastelate. 

BAZARGIC (actualmente ”Do5r/c/') 

De aici, o şosea ce era odinioară asfaltată, dar care acum arată rău. te duce 
cale de 76 km la DOBRICi, fostul Tolbuhin. Tolbuhln este numele generalului 
sovietic care în sept. 1944 a «eliber at" poporul bulgar - fără să tragă un foc de 
puşcă (?!). Până în 1940, sub 
administraţie românească, se 
numea BAZARGIC şi avea ca 
stemă trei spice de grâu de aur 
încrucişate pe un scut verde cu 
bordură de aur, care simbolizau 
bogăţia în grâne a oraşului. Oraşul 
este mal frumos decât Silistra, mai 
mare, cu multă zonă verde, cu sute 
de case construite pe dealuri. Dar şl 
acest oraş în plină dezvoltare este 
zero din punct de vedere turistic, 
aşa cum ar fi la noi, bunăoară, 

Râmnicu Sărat. Copşa Mică. 

Dărâbani sau Negru Vodă. Vizitele 
scurte sunt cele mai plăcute! 

De la Dobrici până la litoral se 
ajunge în circa o oră. Nu mai există 
câmpie monotonă, sunt dealuri şi 
văi, păduri şi lipsesc aproape cu 
desăvârşire satele. Ca şi maşinile 
pe şosele, rarele vehicule pe care 
le-am văzut fiind de provenienţă 
sovietică cu precădere. Lada sau 
Moskvici. 

Am ajuns şi la locul de cazare, hotelul .Sunrise" de care am amintit din 

i^ipprioritatea în construcţii având-o acum 
^ VARNA ®' superior (patru şi cinci stele). 

A doua zi dimineaţâ am plecat spre portul principal al Bulgariei Vama al 
doilea oraş ca mărime după capitala Solia. ^ ai 

Dar mai înainte de a ajunge aici, am făcut o escală de o oră pe care cred că 
nu o VOI uita n.codată, la Mănăstirea Aladfa intr-o pădure, în secoluUvTJif 
‘^® P® ®‘=«®to meleaguri au săpat în roca de calcar a 
e^isiâQrt lî®^’®® y®'*® '®’^® ®'®’ '® ®’''®riOf. de podeţe de lemn suspendate 
'® ®'® '^^^'’riu-se Cu ajutorul unei scări de lemn’ 
mânăsftre este astăzi impropriu întrucât nu mal există nici un 

V® ?®' ®®'® aer liber unde 

jo vănd, ta intrare, (el de (el de suveniruri religioase şi benzi magnetice 




sau video, CD sau DVD 
cu muzică ortodoxă 
bulgărească. 

Vama este un oraş 
modem, cu bulevarde 
largi, magazine 

diversificate. 

Comparându-I, cred că 
este mai frumos decât 
Constanţa. Un singur 
obiectiv turistic vizitat, dar 
cel mai reprezentativ: 

Catedrala, aflată la km 0 
al oraşului. După 
înălţimea ei, părea să fie 
mare, dar trecându-i 
pragul, raţionamentul 
iniţial s-a dovedit â fi eronat: interiorul nu depăşea suprafaţa unei biserid 
obişnuite. 

Am asistat la un botez aparte: o arabă de circa 25 de ani trecuse la religia 
ortodoxă, având ca naşi o pereche bulgară de aceeaşi vârstă. 

Din faţa Catedralei începe artera comercială principală a oraşului, un fel de 
Lipscani bucureştean, cu case ce au balcoane din fier forjat, cu magazine mici, 
mici de tot, unele ce nu pot primi mai mult de 6-8 clienţi, dar care poartă numele 
unor mărci de renume: "Lacoste”, "Adidas", "Bota", "Harley Davidson* (aceasta 
din urmă expunea doar o singură motocicletă)..Preţurile erau pe măsura firmelor, 
dar cu circa 20-30% mai mici decât în magazinele din Bucureşti! Pe acest 
Lipscani al Vamei am văzut câteva mici magazine ce desfăceau pietonilor fel de 
fel de gustări, nu «hamburgeri" sau banala şi stereotipa «pizza*. ci mâncăruri pur 
bulgăreşti, ca: «zakuski", chiftele, clătite cu came sau cu brânză de vaci şl mărar, 
lapte dulce la pahar şi, mai ales, deliciosul iaurt acrişor, cu mult peste calitatea 
mărcii «Danone" din magazinele noastre. Produse naturale, la preţuri mici. ce au 
la bază reţetele de acum câteva sute de ani. La noi, din păcate, altfel este... 

Reîntors ia hotel, seara am asistat, într-o sală destul de încăpătoare, la un 
spectacol muzical şi de pantomimă, susţinut doar de patru actori germani. Un 
spectacol inedit şl plăcut, răsplătit cu aplauze prelungite 

LITORALUL BULGĂRESC 

Cea de-a treia zi a fost şi mai interesantă, întrucât am vizitat fostul litoral al 
CADRILATERULUL De la Nisipurile de Aur, în circa 20 de minute am ajuns în 
comuna Kronovo, fostul ECRENE, nume turcesc, unde, odinioară, se 
sfârşea administraţia românească. Case ţărăneşti curate, cu mici grădini; plaja 
lată se întinde în jurul unui golf. Apoi o staţiune nouă. Albena, construită în 
ultimii 15-20 de ani, cu zeci de hoteluri, fiecare având propria arhitectură. 
Staţiunea este subordonată oraşului BALCIC care a constituit pentru mine 
interesul major al excursiei. 

BALCIC __ 

Balcicul se numea înainte 
Dionisyos, fiind închinat zeului 
vinului; este aşezat într-o poziţie 
pitorească, fapt ce a determinat-o 
pe Regina Maria să construiască, în 
1924, un mic palat, stabilindu-şi aici 
reşedinţa de vară. Datorită acestui 
lucru, în perioada interbelică oraşul 
a îriflorit. 

în 1940 poetul Ion Piliat a scos 
un volum de poezii intitulat „Salcie . 
din care reproduc câteva versuri: 
nCând soarele str<^yeşte în juru-i alb 
Balcicul, ■' Şi marea argintie, şi 
coasta de argint, / Migdalii dorm pe 
dealuri, şi pe nisip caicul. / Şi 
sculptorul adoarme cetatea ce-o 
alint". 

Oraşul era al pictorilor: Iser, 
SteriadI, Cuţescu-Storck, Lucian 
Grigorescu, O. Ghiaţâ. Dărâscu, 
Tonitza, Camil Ressu. Mac 

Constantinescu, S. Mutzner, 

Theodorescu-Sion, Alexandru 
pânzele lorcolţuri de rai din aceste moioo„ care au imortalizat pe 

personalltâţi de primă mărime all Culturi?T' 1°' ®'®' întâlnire vara Şi 

Ion Plllat, pianista Cella Delavranr»! ® “"’f"® î'îosotul Nae lonescu. poetul 
Vraca, care făceau vara din Balri,- « m®’ 'on MInulescu. actorul George 

in urmă cu 15 ani am peS ^n®^? ®:'®’'' 
vacanţă pentru cei care fug de disent - concediu aici, un loc ideal da 
curăţeniei, a bungalow-urilor cochete ®âutarea liniştii şi a bunului simţ. a 
uri în stil franţuzesc şl bistrouri cu mâr.® ®“”^'“niioarelor primitoare, cu boutiquo- 
romăncă, de loc din Constanta căote®,^ «radiţionalâ musulmană. Am stat la o 
excepţional, cunoscând istona fiecărei?"’® ®'®' bulgar, care (ost un ghid 
Oraşul este strâns legat de n ®®®® 

marginea oraşului (care acum se r,?!??*?’'’®.*®® î^^Qinei Maria, cartlenil de la 
de ani numele. La tel şi bulevardul ®^ ® îi purt a până acum 65 



Pag. 4 


CtVANTtl LEGIONAR 


Mai 2005 


















SPRE O NOUĂ lALTĂ? 


Americanii lui Mircea Geoană 

Tragedie mare printre sălciile de pe Dâmboviţa: în grădina Iu Ion s-a 
suit Geoană pe tron! 

Nu se mai poartă Moscova, are trecere Potomacu! Este a doua 
dramoletă politică de după căderea ''Mult Iubitului". 

Petre Roman, fondatorul Partidului Democrat, a fost trimis pe 
"centura politicii" de Traian Băsescu. 

Pocnind din "deşte" prin aer, ca americanii când pun 
ghilimele. Mircea Geoană l-a aruncat pe llici spre lada cu molii a 
politicii. Dar, să nu uităm că Ion lliescu a promis că iese doar 
picioarele înainte din politică. "De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi 
eu...'' 


"Prostănacu’ 



' şi "Canceru’ democraţiei" 

Congresul Partidului Social 
Democrat a produs o surpriză de 
proporţii: fondatorul Ion lliescu a 
pierdut şefia celei mai 
importante formaţiuni de 

opoziţie. Mircea Geoană 
ameninţase că va provoca 
schimbarea partidului "de 
sus şi până jos", dacă Ion 
lliescu nu acceptă \ ^ 

schimbarea 
ştafetei. 

'‘Am fost invitat 
să prezidez lucrările", a 
spus liderul fondator. Mucles în sală! 

Ion lliescu a mai făcut însă "o precizare istorică": "Am venit să 
preiau ştafeta. Am predat ştafeta în 2000, când am fost ales 
preşedinte", l-a dat cuvântul "tovarăşului Adrian Năstase" - ceea ce 

a provocat ilaritate în sala Congresului, dar gafa trăda o mare 
iritare. Credincioşii lui parteneri nu-l mai ascultă. Corina Creţu 
intră în panică: pe culoar, se desfăşoară un conclav paralel cu 
congresul - cum avea să recunoască Geoană. "Prostănacu’ " a 
cucerit sala care aplauda frenetic, iar Marian Oprişan de 
Vrancea striga: "Nea Nelu, lasă-ne! Nea Nelu, lasă-ner. Era 
prea mult. Corina Creţu i-a dat lui Nea Nelu un calmant din t 
"Sicriele de plumb,/şi flori de plumb..." t 




poşeta Rovanei Plumb. ^ ^ 

Jocul de glezne se transformase în partidă de dat la gioale. Ion 


Ce i- 




ilr 


lliescu se confrunta acum cu o adevărată deviaţie. 
aş ti tnmis ia Canal. 

Aici este farmecul democraţiei, chiar dacă aranjamentele 
de culise au făcut posibilă înlăturarea celui mai vechi 
"aparatcik" din Europa contemporană. 

Vine Buze-Reci! 

Observatorii au apreciat că Adrian Năstase, Miron Mitrea, Viorel 
Hrebenciuc şi loan Rus i-au tras preşul de sub picioare lui Ion lliescu. 

Se consideră că ei s-au folosit de Mircea Geoană pentru a perpetua structura 
"baronilor" în conducerea partidului. Mai ales că relaţiile dintre Mircea Geoană şi 
Ion lliescu erau deteriorate de multă vreme. Pe când era ambasador la 
Washington, Mircea Geoană i-a trimis o scrisoare lui Emil Constantinescu. în 
care afirma câ Ion lliescu este "un cancer al democraţie!'. MIrcIcă voia să se dea 
bine pe lângă Milică. Foarte straniu, dar Ion lliescu nu l-a putut schimba din 
funcţia de ambasador în Statele Unite. Oare de ce? Ştie tata-socru... 

După pierderea alegerilor din 2004, Ion lliescu a declarat că "Mircea Geoană 
s-a comportat în campania electorală ca un prostănac/ atunci când a spus că 
PSD va face alianţă cu UDMR. Ion lliescu avea dreptate atunci, dar tot el a 
încasat castanele. 

Ajuns lider al Partidului Social Democrat, Mircea Geoană i-a avertizat pe 
baroni "să nu calce pe bec", să nu constituie alianţe pe criterii economice în 
teritoriu. Adică, le-a spus lupilor să nu meargă la stână. 

Cei trei neuroni 

L-au terminat pe tataie. Un strălucit lider de la PSD povestea un 
episod fabulos despre frământările din partidul cu trei trandafiri feşteliţi în 
glastră. 

1 "Ne cheamă tataie Ja Cotroceni. Presa a fost poftită să iasă. Şi începe 
j tataie: «6ă. fir-aţi ai dracu’, nenorociţilor! Aţi furat pe toate 
drumurile. Nu vă mai săturaţi? Mi-aţi distrus parlidu’, ciocoilor/». 
JFTjC scud, ne-a terminat tatdie. Peste două ore, mă sună o ziaristă de 

«Domnu' senator, ce s-a discutat la Cotroceni?» 

^ «Probleme interne de padid», zic. 

«Domnu' senator, noi avem caseta cu Jire-aţi ai dracu', 
docoilod" 

Nu-mi venea să cred. dom'ne: unul din noi înregistrase dialogul 
am/âb/7 cu tataie. Dom'ne, ăştia au trei neuroni: unul în cap, 
I unul în picior şi altu-n c... Niciodată nu ştii cu care 
I gândeşte..." 

I Halul ăsta! 

în maniera sa personală, Mircea Geoană a spus un adevăr 
magnific la congres: "Niciodată în istoria padidului nostru nu am traversat un 
moment mai cnjciar. Sici PSD trece astfel printr-o etapă "foade crucială*, de la 
Sinergia faptelor prin meandrele concretulut spre "panelurile specic^se în 
zare România va fi andorsatâ". 


Fiindcă. în ceea ce priveşte politica externă, acelaşi Mircea Geoană dă 
semne de năpârlire radicală. El a cerut retragerea trupelor din Irak "după un 
calendar strâns". Mircea Geoană i-a reproşat lui Traian Băsescu lipsa unei 
strategii de ieşire din coaliţie şl i-a cerut consultări cu partidele parlamentare. 
Tocmai tu. Brutus? Traian Băsescu afirmase că "trupele româneşti vor rămâne 
sine die în Irak". 

Mircea Geoană, ajuns în opoziţie, a devenit grijuliu faţă de Germania şi 
^Franţa. "Şi eu am făcut declaraţii de iubire americanilor la viaţa mea. dar nici 
i chiar în halul ăsta", a spus Mircea Geoană. Şi parcă n-am uitat cum surâdea 
Adrian Năstase în Biroul Oval, ca după un gâdilat tandru, când George Bush 
spunea că amândoi vor câştiga alegerile. E adevărat, şi vânătorul din Tărtăşeşti 
a înfrânt în alegeri, dar fără loc. Oare cât plăteşte România "declaraţiile de 
iubire" de un "hal" sau altul? 

Ce poate face funcţia din Mihai Ungureanu 

în ziua de Paşti, a acostat la Constanţa o fregată germană. Traian Băsescu a 
venit fercheş pe punte, cu pleata tunsă scurt - "E alt băiat!", cum cânta 
Margareta Pâslaru pe când el era matroz. A spus că şi-a tăiat părul ca să le 
poarte noroc celor trei ziarişti răpiţi la Bagdad. Ezoteriştii vor insista că tăiatul 
părului este un gest magic: Traian Băsescu îşi pierde puterea. "Biblia ne 
povesteşte de Samson, cum că muierea. / Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat 
toată puterea...". 

Preşedintele Mării Negre a vorbit cu ofiţerii germani, le-a spus că vrea baze 
militare NATO în zonă. Pe de altă parte. Condollezza Rice i-a promis lui Mihai 
Răzvan Ungureanu baze militare americane pentru România. Este o altă nuanţă. 
Copilul teribil al diplomaţiei româneşti ne-a reamintit că invadarea Irakului s-a 
-făcut la recomandarea Consiliului de Securitate, iar cine nu este de acord, să 
plece în altă ţară. O asemenea perlă naturală nu a ieşit nici din’adâncurile minţii 
j lui Bush-junior. L-am preţuit mult pe Mihai Răzvan Ungureanu ca pe un diplomat 
■de mare viitor şl nu ştiu ce să mai cred. Mi-a reamintit, prin asemenea vorbe, de 
Mircea Geoană care susţinea înflăcărat în faţa Parlamentului de la Bucureşti că 
Saddam Hussein are rachete ce zboară peste Bucureşti şi pot lovi Londra. Aşa a 
Indus el groaza de Saddam în rândul populaţiei din România. Tocmai în acea 
perioadă. PSD dăduse "pe daiboj" Fabrica Letea de la Bacău unui client mai tare 
ca Ştefan cel Mare: Dumitru Sechelariu. ("Ţine minte, Băsâscule. Moldova este a 
mea!" - sic). "Seche" a adus mineri din Vaslui, a minat o mare parte din clădirile 
fabricii şi le-a aruncat în aer. Suflul exploziei a spart geamurile locuinţelor din 
zonă. Bieţii oameni au crezut că a început Saddam să bombardeze Bacăul! 
Puşcărie pentru cine se îndoieşte! 

O singură rachetă a zburat spre un magazin din Kuweit, dar şi aceea era de 
fabricaţie chinezească. Puţin mai târziu, am putut vedea pe malurile Tigrului o 
armată în şlapi, care cerşea îndurare americanilor. 

Nimeni nu spune câ trebuie să retragem trupele din Irak din cauza răpitorilor, 
j Dar dacă vom fi atacaţi acasă? 

De altfel, avem la conducerea patriei oameni cu adevărate certitudini. Ei nu 
Ise îndoiesc niciodată şi nu acceptă dubiile nici la ceilalţi. De exemplu, senatorii 
au votat o lege prin care este trimis la puşcărie oricine se îndoieşte de 
existenţa holocaustului. Prin urmare, nu se mai acceptă nici o cercetare 
asupra fenomenului. Asta aminteşte de condamnarea "duşmanilor 
poporului" din anii 1950. Spunea un tovarăş că eşti duşman al poporului şi 
nu mai era necesară nici o investigaţie. La Canal! 

Şi totuşi, există oameni care se îndoiesc de existenţa lui Hristos. dar nimeni 
nu-i bagă ia răcoare pentru un asemenea delict, mult mai grav. Nu mă refer la 
Ion lliescu, mă gândeam la Voltaire... 

Puţin: "Pactul Molotov-Ribbentrop este o problemă închisă" 

Multe gazetărese amestecă NATO în brambureala din Irak, semănând 
confuzie pentru opinia publică. în realitate. Alianţa Nord-Atlantică nu a intervenit 
acolo fiindcă orice decizie majoră se ia la Bruxelles numai în unanimitate, iar 
Franţa şi Germania au fost şi rămân contra războiului. 

NATO a devenit deja un fel de momeală politică pentru ţările slabe. 
Preşedintele Bush i-a promis Iul Vlklor luşcenko integrarea Ucrainei în Alianţa 
Nord-Atlantică. Această promisiune a fost reînnoită la comemorarea a 60 de ani 
de la capitularea Germaniei hitleriste. A fost un moment foarte controversat. în 
avanpremieră. Gunther Verheugen. vicepreşedintele Comisiei Europene, i-a 
cerut public Iul Vladimir Puţin să recunoască un fapt Istoric, devenit banal: 
invadarea ţârilor baltice de către Uniunea Sovietică. El solicita preşedintelui rus 
sâ-şl ceară scuze, fără să amintească de invadarea Basarabiei, a nordului 
Bucovinei şi a sudului Poloniei. Nimeni de la Bucureşti nu i-a sugerat lui 
Verheugen să pomenească şi de România, în replică, Vladimir Puţin a reamintit 
câ Sovietul Suprem (parlamentul URSS) a condamnat pactul Molotov- 
Ribbentrop îri anul 1989. "Problema este închisă. Noi ne-am cerut scuze o dată 
şl este suficient. Aţi vrea ca acest gest să fie făcut în fiecare an?" 

în mod formal. Puţin are dreptate. Dar problema nu este închisă, cât timp 
consecinţele pactului Molotov-Ribbentrop nu vor fi anulate. El a adăugat însă o 
afirmaţie corectă, pe care nici un demnitar rus nu a făcut-o până acum: invazia 
sovietică a fost rezultatul unor jocuri geopolltice. cărora le-au căzut victime 
"popoarele mici". Să sperăm că Moscova va înţelege cât de important ar fi 
pentru ea anularea consecinţelor acestui rapt. Fostul general KGB nu este însă 
capabil să treacă dincolo de nostalgiile unui servant de tun. cu gamela plină de 
vodcă, pe străzile Berlinului: Rusia nu cedează nimic. Anterior acestui conflict 
politico-diplomatlc. Vladimir Puţin regretase dispariţia URSS. "cea mai mare 
tragedie geopolitică a secolului XX". "Nu mă aşteptam să-l aud pe Vladimir Puţin 
spunând o asemenea prostie", a npostat Vaclav Havel, fostul preşedinte al 
Cehiei. (continuare în pag. 6) 


CUVÂNTUL LECIONAIÎ Mai 2005 


Pag. 5 


























^PRE O NOUĂ lALTĂ? (continuare din pag. 5) 


Parlamentul European nu mai are bani pentru România 

Aniunea Europeană şi Statele Unite au mari interese economice în Rusia. 
Românîa trebuie să-şi cunoască toarte bine locul, fără axe unidirecţionale. De 
altfel, faptele confirmă tocmai o asemenea idee simplă. 

Parlamentul European a hotărât să amâne primirea observatorilor din 
România şi din Bulgaria - pentru că nu are bani. Cel puţin aceasta este explicaţia 
oficială. Astfel câ reprezentanţii noştri ar putea fi acceptaţi la Bruxelles la 1 ian. 
2006 sau chiar la 1 ian. 2007, dacă se va activa clauza de salvgardare. 

România trebuia să trimită în toamnă 35 de observatori în Parlamentul 
European, Iar Bulgaria -18. 

Cei 35 de senatori şi deputaţi din România vor fi reprezentaţi în 
Parlamentul European proporţional cu rezultatele alegerilor din ţară: 12 vor 
fi de la Alianţa D.A., 12 - de la PSD, iar celelalte 11 locuri vor fi împărţite între 
PPRM, UDMRşl PUR. 

Decizia de amânare a primirii observatorilor români şi bulgari a fost luată de 
liderii grupurilor creştin-democrat şi socialist. Chiar dacă lipsa banilor ar fi un 
motiv credibil, amânarea este deja un semnal grav. Graham Watson, liderul 
liberalilor europeni, a respins categoric amânarea României şl a Bulgariei. De 
aici şi până la activarea clauzei de salvgardare nu ar fi decât un pas. Aceastâ 
clauză nu a figurat în dosarul celor 10 ţâri care au fost admise în Uniunea 
Europeană la 1 mai 2004. Mal mult, observatorii lor. au fost acceptaţi în 
Parlamentul European imediat ce aceste ţări au semnat tratatele de aderare. 
Medalie pentru Regele Mihai 

Din partea României a participat la comemorarea cu cântece 
revoluţionare Traian Băsescu. El a precizat că '‘pentru România sfârşitul 
războiului a avut şi urmâri negative". E greu să spui adevărul: alungarea 
germanilor a fost urmată de instaurarea comunismului în ţara noastră, o 
tragedie incomparabil mai mare. 

Regele Mihai s-a arătat încântat de invitaţia primită de la Moscova. Puţin 
i-a oferit medalia "60 de ani de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea 
Patrier. Patria cui? Regele nostru nu a înţeles nimic atunci când l-a oferit 

-_ 51 ^.^ pe tavă ruşilor pe 

mareşalul Ion Antonescu, 
nu a priceput nici acum 
nimic. Să-i amintim noi ce i- 
a făcut Vâşinski în Palatul 
Regal. 

Momentul de la 
Moscova aminteşjte de 
Doina Cornea care ne-a 
îndemnat să-l votăm pe Ion 
lliescu în anul 2000. 

Au mai fost medaliaţi 
preşedintele cipriot Glafcos 
Clerides, Karolos Papoulias, 
Alfred Moisiu, preşedintele Albaniei, Stepan Mesicl. 
şi generalul Wojciech Jaruzeiski. fost preşedinte al 



Greciei, 

Croaţiei, 


preşedintele 
preşedintele 
Poloniei. 

Regele Mihai este ultimul supravieţuitor dintre liderii beligeranţi. El a fost 
medaliat şi de către Stalin. Acum, nu trebuia să primească doar o medalie. E 
prea puţin. Monument trebuiau să-i facă ruşii şi ucrainenii în Piaţa Roşie 

Regele a fost însoţit de principele Duda I de Hohenzolern-Veringen. 
"întoarcerea în timp" 

lată cum procedează alţii pe relaţia cu Moscova. Adam Rotfeid, ministrul 
de Externe al Poloniei, a cerut la Adunarea Generală a ONU de la New York 
ca Rusia să dezaprobe Pactul Molotov-Ribbentrop în fata Forumului 
Naţiunilor Unite. Pactul a făcut posibilă împărţirea Poloniei şi aşa s-a produs 
tragedia de la Katyn. ^ 

Preşedintele polonez Aleksandr Kwasnievski a reconfirmat câ Rusia trebuie 
să-şi asume trecutul pentru o adevărată reconciliere pe continent 

a nostalgiilor nutrite de Kremlin, Arnold Ruufel 
şovină Adamkus. preşedintele Lituaniei, au refuzat 

-A Vike-i^reiberga. preşedinta Letoniei 

A fost ca inir-o maşină de întoarcere în timp. Te aşteptai să vezi membri ai 
Comitetului Central Sovietic ieşind din zidurile Kremlinului. A tost ca o paradă 
F^ei^îga^'^ V'en/rea mea la Moscova este un gest de bunăvoin\ă\ a declarat 

Bush s-a plimbat cu "Volga" prin Moscova 

H 111 înainte să ajungă la Moscova, Bush a 

ii /lAUilIl II (1 U P"" Letonia, unde au venit to|i cei 
]trei preşedinţi ai ţărilor baltice. Cu acel 
•prilej, liderul de la Casa Albă a subliniat 
că Rusia nu trebuie să se teamă că va fi 
înconjurată de ţări cu o democraţie 
stabilă. 

Moscova a rămas însă preocupată de 
"cordonul sanitar", ca pe timpul 
războiului rece. 

_ După ce a văzut delllarea veteranilor 
O sovietici, cu piepturile pline de medalii 
, Bush s-a plimbai cu "Volga" cea veche 
' din 1956 a lui Pulln. 

Apoi, a făcut o altă vizită care nu a 
J dat bine la Kremlin. S-a dus la Tbllisl. 


Mihall Saakaşvili a refuzat să vină 
şi a preferat să-l primească pe oaspetele 





Preşedintele georgian 

Moscova la comemorare y. - -- - : . * ' — 

american la Tbllisi. cu un concert la care au cântat cei mai reputaţi artişt, ai 
Georqiei Saakaşvili s-a arătat gata să ajute Statele Unite să consolideze 
demc^raţia pe teritoriul fostei URSS. Bush le-a promis georgienilor că va 
insista pentru primirea ţării lor în NATO. O declaraţie care li s-a părut 
sumbră ziariştilor din Moscova. Bush i-a spus lui Saakaşvili că poate să-i 
sune la orice oră. El îi ceruse lui Puţin sâ-şi retragă cele două baze din Georgia. 

Bush s-a declarat încântat de modul în care s-a exportat democraţia în 
Georgia prin “revoluţia trandafirilor*. Saakaşvili a trimis 800 de militari in Irak - 
tot pentru exportul democraţiei. In septembrie se va pune în funcţiune 
conducta de petrol BTC, care pleacă de la Baku (Azerbaidjan), trece prin fbiiisi 
(Georgia) şi ajunge la Ceyhan (Turcia). Conducta va transporta peste un milion 
de barili de petrol caspic pe zi spre Mediterana. evitând Rusia şi Iranul. 

Spre o nouă laltă? 

Mihail Saakaşvili se dovedeşte a fi un lider regional foarte dinamic. Văzând 
că poate conta pe sprijinul american, el a propus înlăturarea lui Aleksandr 
Lukaşenko de la preşedinţia Belarus. Acţiunea s-ar putea realiza printr-o nouă 
"laltă", la care să participe şi România. "E timpul pentru o nouă lalta, o 
asociere voluntară a noilor democraţii europene", a spus Saakaşvili. El a 
precizat că a discutat deja acest plan la Chişinău cu preşedinţii Traian Băsescu 
şi Viktor luşcenko. Informaţia a fost reprodusă în ziarul american 'The 
Washington Post'. Saakaşvili a subliniat că timp de 60 de ani lalta a însemnat • 
abandonarea Europei de sud-est de către Statele Unite şi Marea Britanie 
"Timp de 60 de ani, cuvântul lalta a însemnat trădare şi abandon. Acordul 
diplomatic, încheiat între Marea Britanie, Uniunea Sovietică şi Statele Unite, în 
acea staţiune adormită de pe malul Mării Negre, a aruncat milioane de oarneni 
într-o tiranie nemiloasă. 

Trebuie să extindem libertatea în regiunea Mării Negre şi către întreaga 
Europă. Moldova, ca şl Georgia, înfruntă un regim separatist care se 
menţine la putere pe baza arsenalului sovietic şl prin profiturile pe care le 
face din traficul de arme şi fiinţe umane. Acestea sunt ultimele rămăşiţe ale 
imperiului sovietic", a spus liderul georgian. 

Este o idee politică excelentă, chiar dacă se va pune în aplicare foarte greu 
fără participarea actorului principal: Moscova. Chiar dacă se implică America. 
Rusia trebuie convinsă că un asemenea proces de democratizare este şi în 
folosul ei. 

Traian Băsescu a confirmat discuţiile de la Chişinău şi crede că este oportună 
o nouă conferinţă la lalta. "Acolo unde alţii au hotărât pentru noi comunismul, noi 
am putea reafirma libertatea popoarelor noastre şi nevoia de securitate în 
regiunea Mării Negre", a spus Traian Băsescu. 

E posibil însă ca Moscova să perceapă democratizarea ca pe o formă de 
Invazie.^ Nu întâmplător, tot în această perioadă au fost dezvelite statui pentru 
Stalin. "Am câştigat războiul deoarece poporul a apărat puterea sovietică şi a 
fost condus de marele său lider, comandantul Stalin", a strigat Ghennadii 
Ziuganov, liderul comuniştilor ruşi. 

Voronin, un mare absent 

Pentru a înţelege. într-un fel. că izolarea Rusiei este imposibilă, Uniunea 
Europeană a încheiat la Moscova un vast acord de cooperare cu Federaţia Rusă 
în patru spaţii: economie; securitate — libertate - justiţie; securitate externă; 
cercetare, educaţie şi cultură. A rămas în suspans problematica vizelor pentru 
ruşii care vor să meargă în Spaţiul Schengen. Vladimir Puţin a vorbit cu acel 
prilej despre "construirea Marii Europe". Franţa. Germania. Marea Britanie şi 
Italia au relaţii economice excelente cu Rusia şi nu acordă importanta cuvenită 

exterminăm cecenilor din Caucaz. aşa cum fac ţările nordice, ţările baltice şi 
Polonia. 

într-un asemenea context geopolitic. tentativele Ucrainei de a scăpa de 
vechea îmbrăţişare par sortite unei îndelungate coabitări. 

Vnrnnin^ "parada suprarealistă" de la Moscova a fost Vladimir 

rtiynratia M ^ ^ ^ foarte Semnificativ: liderul de la Chişinău chiar a căzut în 

carp l-a întoarcere. Tocmai el, Vladimir Voronin, 

mnniimânti i a Vladimir Mici Lenin, a depus o coroană de flori la 

unii lideri euroopnit^' revoluţiei bolşevice de la Chişinău, chiar în ziua în care 
jŢijljţjQ ^ minunau, tot la Chişinău, de transformarea generalului de 

1939-1^945 ^ de morţi din conflagraţia din perioada 

aftcLa t a i gropile comune. Nici nu ştim ce 

teroare Namfii nu a., ia f ^ aruncata in cea mai cruntă 

fel ca bolşevicii Timp de 60 d?an7 nemţii'’® ^7 ' 

nişte căDcăuni nrintr^ ^ fost prezentaţi ca 

articulată. Românca la fel'îr'polln? dar perfect 

dictatori: Stalin si Hitipr m.. ® ^ ^ost victima celor doi 

sovietic, aşa cum nu deplânoenT^'^l?'^'*^ prăbuşirea imperiului 
Reich. deplângem subminarea celui de-al treilea 

-loSLnt'SS KÎV" 

in com **^*'*'’'^ -FinMdat 

spmnAtaH se renĂQoc/s comemorare este o parodie. Printre 

sat al Pfom!.?if.i 'ostului disident Andrei^ 

f^obel. Şl Vitaulas Landbergis. losi R 


Rusia este 
aceea, 71 de 


tot o formă 
personalităţi 



semnatari 

Saharov. laureat al Premiului 

preşedinte al Lituaniei ‘NI se Landbergis. losi 

reunească la Moscova in ac^i i ® veritabilă parodie să se 

sacrificiu tăcut in secolul vv ^f^lntlrea celui mal Important 

scrisoare. ^ numele libertăţii in Europa', se arată 


ILE€aI®NAIÎ Mai 2005 




















Parlamentul European a votat pentru aderarea României la Uniunea 
Europeană la data prevăzută: 1 ian. 2007. Conform programului stabilit. Prin 
urmare, partenerii europeni se ţin de cuvânt. Pentru integrarea României, 
comunitatea europeană trebuie să plătească peste 44 miliarde de euro într-un 
interval de 10 -15 ani. Nu susţin prin asts că vom primi ceva de pomană, că 
trebuie să ne ascuţim şi mai mult instinctele gregare de cerşetori, dezvoltate în 
ultima vreme. Este însă un sprijin remarcabil pentru modernizarea României. 
Putem să afirmăm că nu este numai interesul nostru in zonă, dar sprijinul ni 
se oferă. Avem şi libertatea sâ-/ respingem dacă ne ţin curelele... 

Votul s-a acordat într-un climat de mare tensiune între Comisia Europeană şi 
Parlamentul European. Parlamentul European pretinde dreptul de decizie în 
politica bugetară comunitară, alături de Comisia Europeană. 

între Scylla şi Charibda au nimerit România şi Bulgaria. Oricum, fJentru 
aceste două ţări se impuseseră cele mai drastice condiţii de aderare, comparativ 
cu cele 10 ţări care au fost admise în 2004. Cum erau hotărâţi să obţină noi 
prerogative în sistemul de forţe din Uniunea Europeană, deputaţii comunitari şi- 
au amintit de păcatele grele ale românilor; corupţia endemică, justiţia 
subordonată politic, o presă aservită clanurilor de interese economice obscure, 
insuficienta grijă faţă de ţigani... Gânditorii de ta Bruxelles nu ştiu că în 
România se practică de mai mulţi ani discriminarea pozitivă. Iar în ce 
priveşte găbuirea corupţilor, mai simulăm o arestare, o anchetă şi totul se 
încheie amiabil la Judecătorie. După ce a participat la o analiză cu uşile închise 
la Consiliul Superior ai Magistraturii, Traian Băsescu l-a mângâiat pe creştet pe 
Ion Amarie, şeful Parchetului Naţional Anticorupţie: procurorii vânători de corupţi 
se află pe drumul cel bun. Monica Macovel, ministrul Justiţiei, nu ştia ce să mai 
creadă 

Traian pleacă la război 

Cu prilejul primei reuniuni a Consiliului 
Suprem de Apărare a Ţării de la câştigarea 
alegenlor, Traian Băsescu propusese 
modificarea strategiei de 
apărare a României. 

Preşedintele ceruse 
Consiliului "să analizeze ce 
este mai bine pentru 
România, plecând de la două 
realităţi: atacul terorist din 11 sept. 

2001 din Sil A şi cel din 11 martie 2004 
din Spania. Dacă asemenea acţiuni pot fi 
evitate prin măsuri preventive, atunci ele ar fi 
de preferat politicii reactive*, a recomandat 
Traian Băsescu. 

Declaraţia a stârnit emoţii puternice în 
rândurile PSD. aflat acum în opoziţie. MIrcea 
Geoană, care, după cum arătam, a semnat 
Acordul privind Curtea Penală Internaţională 
cu Statele Unite, pe când era ministru de Externe, solicită acum audierea în 
Parlament a celor responsabili de siguranţa naţională. El se arată foarte 
preocupat de reacţia ţărilor din cadrul Uniunii Europene, care preferă politica 
preventivă a negocierilor, atunci când apar situaţii conflictuale. 

După atacul terorist din 11 sept. 2001, George Bush a anunţat, în cadrul 
discursului despre starea naţiunii din acelaşi an, că va aplica doctrina 
războiului preventiv. Tony Blair a îmbrăţişat imediat pentru Marea Britanie, 
aceeaşi doctrină. Deşi contravine Cartei Naţiunilor Unite, doctrina a fost 
deja aplicată de Statele Unite in cazul Afganistanului şi Irakului. 

Gerhard Schroeder, cancelarul Germaniei, şi Jacques Chirac, preşedintele 
Franţei, au respins cu toată vehemenţa această opţiune agresivă pe arena 
internaţională. 

Profitând de noua realitate politică, Vladimir Puţin a anunţat că şi Federaţia 
Rusă va aplica doctrina războiului preventiv atunci când i-o vor cere 
interesele. 

Dar Statele Unite, Marea Britanie şi Rusia au fost devansate de Israel în 
aplicarea acestei doctrine. Statul evreu a acţionat in cazul războiului de şase 
zile din 1967 împotriva Egiptului, Siriei şi Iordaniei, exclusiv pe baza informaţiilor 
că un atac al acestora este iminent. 

Preşedintele nostru vrea şl el să participe la '^războaie preventive". Nu 
i-a întrebat pe români, deşi invadarea altor teritorii este o decizie majoră. 
Noi am refuzat să luăm parte la invadarea Cehoslovaciei, dar am făcut-o în Irak. 
Sigur, se vor invoca motive politice, dar am încălcat Carta ONU. Şi se poate 
demonstra acest lucru. 

Acum, Ion lliescu, Mircea Geoanâ şl Victor Ponta cer să ne retragem din 
Babilonia... Traian Băsescu nu i-a trimis şi pe ei în Afganistan sau la Nasirla. nici 
pe Centura Politicii... 

Frământarea lui Iurie Roşea 

Dincolo de orice glumă, preocuparea pentru Marea Neagră este o idee 
corectă. Traian Băsescu a apreciat just existenţa conflictelor îngheţate din 
bazinul Mării Negre. A intuit corect direcţia în care va acţiona Ucraina: 
construcţia supremaţiei în Marea Neagră, ca zonă de mare interes pentru 
resurse strategice. 

Ca dovadă câ Traian Băsescu are dreptate este chiar acest GUUAM, un fel 
de structură suprastatală, care să înlocuiască definitiv Comunitatea Statelor 
Independente, unde Rusia este vioara întâi. 

GUUAM are următoarea structură: G - Georgia, prima ţară în care a avut 
loc o "revoluţie oranj", U - Ucraina, ţară în care aceleaşi forţe externe au 
procedat la fel, U - Uzbekistan, A - Armenia - ţâri esenţiale pentru zona Asiei 
Centrale, şi M - Moldova - adică Republica Molotov, unde nu mai era nevoie de 
o revoluţie oranj (fiindcă se poate ajunge la acelaşi rezultat, folosindu-i pe 
şefii locali, care numai de consecvenţă politicâ nu suferă). 




MĂRII NEGRE — 

Ceea ce era previzibil s-a întâmplat la Chişinău. Parlamentul l-a 
reales pe Vladimir Voronin pentru un nou mandat de preşedinte. 

Voronin are 56 de deputaţi comunişti. 

Pentru a fi reales, ar fi trebuit să-l voteze minim 61 de deputaţi. 

El a anunţat că nu negociază cu nimeni şi că lasă la conştiinţa aleşilor să 
hotărască. 

Şi aleşii au hotărât. 

Dumitru Diacov a plecat din Blocul Moldova Democrată a lui Serafim 
Urechean cu tot cu Partidul Democrat. La fel a procedat şi Oleg Serebrean cu 
Partidul Social Liberal. Mulţi îl considerau pe tânărul Serebrean drept o mare 
speranţă a politicii basarabenilor. "Am făcut un pas înapoi şl l-am lăsat să intre în 
locul meu în Parlament, gândindu-mă că trebuie să formăm o nouă clasă 
politică, constituită din tineri inteligenţi. Am greşit grav", recunoaşte Valeriu 
Matei. 

Iurie Roşea, şeful Partidului Popular Creştin Democrat, s-a frământat, s-a 
frăsuit şi interesul naţional a fost mai puternic: a susţinut realegerea Iul Voronin, 
alături de Diacov şi Serebrean. 

Aşa a obţinut Voronin 75 de voturi. 

Creştinul Iurie Roşea merge cu generalul de miliţie Vladimir Voronin, 
care i-a hăituit oamenii prin toată Basarabia. 

*Hătu-i mama ei de politicăT, ar prufni Moş Ion Roată. Fără unire! Nu e 
momentul: "A/u e constructiv să mai vorbim acum de limba română în Republica 
Moldovar, îl sfătuieşte Vladimir Socor pe-alde Petru Bogatu. 

Drum fără întoarcere pentru Voronin? 

Sigur, este un calcul politic mai subtil, pe care nu-l pot dibui. 

Iurie Roşea s-a frământat în cadrul partidului, dar, spunea el, s-a sfătuit cu 
liderii României, Ucrainei, Georgiei. L-ar fi sunat chiar Traian Băsescu la telefon 
şi i-ar fi spus să meargă cu tovarăşu Voronin, să stea ia masă cu Mişin, cu 
Ostapciuk, Stepanciuk şl cu Tarlev. în realitate, Andrei Pleşu afirma că Iurie 
Roşea l-ar fi sunat pe Traian Băsescu. Să mergem mai departe şi să 
presupunem că Iurie Roşea şi Serebrean vor submina sistemul din interior. 
Ar fi bine, dar... Nu au nici o şansă. Ei au fost izolaţi complet de ostapciucii 
şi stepanciucii lui Voronin. Dacă, după ce s-a aliat cu comuniştii ca să-l dea 
jos pe premierul Sturza, românii din Basarabia l-au mai iertat, mă tem că. de 
această dată. Iurie Roşea nu mai are unde merge. Credibilitatea lui, făurită în 
timp şl nu uşor, s-a risipit. 

Dar, haideţi să-l credem iar: a făcut-o pentru interesul naţional. Să-l ţină pe 
Voronin sub control, să nu mai facă abuzuri contra românilor din Basarabia, să le 
respecte drepturile şi măcar să nu-i mai numească "minoritari canibali* în ţara 
lor. 


Aparent, Voronin trebuie să meargă înainte, nu mai are drum de întoarcere 
spre Kremlin. 

Să aşteptăm faptele... 

Presiunea Ucrainei 

Cauza principală este că Opoziţia nesolidară nu a reuşit să impună un 
candidat credibil. 

Toate partidele parlamentare de la Chişinău cântă acum aceeaşi partitură: 
integrarea europeană. 

Este limpede că mingea se află în terenul Uniunii Europene, care trebuie să 
ajute noua orientare politică din Basarabia. 

într-un interviu acordat ziarului "Le Figaro", Traian Băsescu a spus câ 
Uniunea Europeană ar trebui să renunţe la atitudinea pasivă. "Georgia, Moldova 
vor să intre în Uniunea Europeană. Trebuie făcut mai mult. De 15 ani. oamenii 
sunt bătuţi pe umăr, felicitaţi şi atâf. 

Schimbarea de atitudine la Chişinău se explică şi prin presiunea exercitată de 
Ucraina. 

VIktor luşcenko s-a dus, după Traian Băsescu, la Casa Albă şi i-a spus lui 
George Bush că Ucraina vrea să intre în NATO şi în Uniunea Europeană. 
Doleanţa a fost repetată în faţa Congresului american, luşcenko i~a arătat lui 
Bush un plan de federalizare a Republicii Moldova, care ar trebui să aibă 
doi subiecţi: Basarabia şi Transnistria. Gâgăuzia dispare ca entitate. 

Voronin nu este însă de acord cu federalizarea. 

Toate partidele politice de la Chişinău au respins alternativa propusă de 
luşcenko (propusă deşi nu-l rugase nimeni). 

Problema Transnistriei avea sâ se discute la reuniunea GUUAM de la 
Chişinău, din 22 aprilie. La reuniune a fost invitat Aleksandr Kvasniewski. 
preşedintele Poloniei, România a avut doar statut de observator. 


Alţi actori, aceeaşi piesă 

Traian Băsescu a vrut să fie 
preşedinte la Pontus Euxinus. 
Numai că Marea Neagră are mai 
mulţi actori care nu trebuie ignoraţi. 

Lucrurile se mişcă şi fără 
GUUAM. Rusia, Grecia şi Bulgaria 
au semnat un acord pentru 
construirea unul oleoduct între 
Marea Neagră şi Marea Egee. 
Oleoductul va avea o lungime de 285 
km şi va lega portul bulgar Burgas de 
portul grecesc Alexandropolis de la 
Marea Neagrâ. Pe această conductă 
vor fi transportate 50 milioane tone 
de ţiţei Moscova a tot amânat acest 
proiect timp de 13 ani fiindcă se 
îndoia că ar fi eficient din punct de 
vedere economic. Acum.,, nu se mai 
îndoieşte. 



CUVÂNTUL LECIONAIR Mai.2005 


Pag- 7 zz: 

































<51INT SIMIST, DAR MĂ TRATEZ (VIII) 

(continuare din numărul trecut) 

SCURTĂ INTRODUCERE LA CAP. p** 1944 La 10 dec. 1944, Sima 

a "" '' "" 

lupta alături de Germania. naţională" (de fapt o divizie cu 3 regimente) 

S-a constituit, cu sprijin german, o . înrheiat îri febr 1945 3P0' 

ere r.a tăcu. prăCIc. nimic. Srăcut de ia 

atsr.ola,ă din prizonieri romani iua,i de nemţi, care 
mureau, literalmente, de foame, in lagărele germane). - 

concret, iar alţii au fost capturaţi de comunişti la sc^jrtlimp. ^ ^liatâ. Faptul că 

ii^UlMUiP 

explicaţii, apărand Idişcarea. m «mp ce Comand _ ,„,eus imocmall am considerat utile căleva comentarii însoţite de subtiluii şi 

Notă: Pentru o tnţelegere mai buna a relatărilor memorialistului (pe care le-am reprodus mţosmap, am 

sublinieri în text. *** M C 

HORIA SIMA - "Guvernul naţional român de la Viena" (Ed. “Gordian”, Timişoara, 1998) ^ 

■"••I oAiita Şl uAroeaua ^ ^ 

Si durarde îiaţă ca şl guvernarea din 1940: a realiza, “un spanac" ş, a d^a. cmc, Iun,. ^ ^ 

Cotcodăcelile simiste pe această temă n-au încetat insa nici după jumatate de secol. 

fugind de Ru$i odată cu soldaţii aermam şi mulţi ciyiUr (pg. 117) 




BEŢIE CU APA TULBURE 

Guvernul la Viena a luat naştere abia la 10 dec. 1944, deşi Sima il 
trâmbiţase pretutindeni (inclusiv prin Radio Donau). încă din 26 aug. 1944. 
Motivul întârzierii: '^Comandantul” nu avea oamenii necesari pentru a 

forma guvernul! ... 

"Eu am cenjt, de la primele convorbiri oficiale, să se întârzie cu proclamarea 
lui efectivă, până ce voi strânge la Viena toate personalităţile componente ale 
echipei de guvernare :''iOQ. 7) 

N. RED.: Guvernul de la Viena a fost format din 6 persoane doar, dar 
"strângerea” membrilor acestuia a durat... patru luni! 

"Eu îmi imaginam că după întrevederile avute la Cartierul General al 
Fuhrerului, mă voi bucura de sprijinul Externelor fără nici o rezervă, în greaua 
sarcină ce mi-am asumaUo ca, după dezastrul din ţară, să creez un nou front de 
luptă. Dar n-a fost asa .” (pq. 9) 

N. RED.: Deci, în plus, nu numai lipsa oamenilor care să-l urmeze era o 
problemă pentru Sima, ci şi faptul că nemţii se lămuriseră, încă o dată, de 
incapacitatea lui: slabele rezultate ale acestuia în teren nu justificau, pur şi 
simplu, crearea unui "guvern”: 

"Altenburg (n. red.: ambasadorul Germaniei) mi-a citit o notă, venită direct^ 
la von Ribbentrop. pentru a-mi aduce la cunoştinţă că, după cursul ce l-au luat 
până acuma pregătirile militare si de altă natură ale Centrului Românesc de la 
Viena . acestea nu justifică formarea unui guvern naţional , aşa cum se proiectase 
iniţial." (pg.A2) 

N. RED.: De altfel, înşişi nemţii, mult mai realişti şi mai omenoşi decât 
pretinsul şef al naţionaliştilor români, îşi dăduseră seama că războiul era 
pierdut de Germania şi că aportul romănilpr ar fi fost un sacrificiu inutil: 

in cercurile armatei germane se întărise convingerea că războiul este 
pierdut, că o prelungire a lui nu serveşte la nimic altceva decât doar la pierderea 
de vieţi omeneşti ."iOQ. 61) 

N. RED.: Până la urmă însă, în urma unor îndelungate Insistenţe, nemţii, 
plictisiţi, i-au dat aprobarea lui Sima pentru formarea guvernului... 

Să-i urmărim activitatea: 

ARMATA ”NATIONAL” 

I 

Sima ne povesteşte, cu obişnuitul tupeu, că voluntarii curgeau râuri în 
armata "naţională": 

"A fost o afluenţă considerabilă de voluntari , veniţi precumpănitor din lagărele 
de Prizonieri din jurul Vienei." (pg. 73) 

N. RED.: Dar imediat se dă singur de gol: căntata armată "naţională" era 
compusă din prizonierii români luaţi de nemţi, care se înrolau sub 
ameninţarea morţii prin înfometare! 

. " Singura posibilitate de salvare a acestor mii de prizonieri români , ameninţaţi 
să moară de foame şi de boli, era să intre în armata naţională ." (pg. 76) 

N. RED.: Cei care se aşteaptă să audă despre faptele răsunătoare de 
vitejie ale armatei (de fapt, ale diviziei) "naţionale", vor fi crunt dezamăgiţi: 

" Ruşii stăteau liniştiţi dincolo de Oder şi din când în când tulburau liniştea 
regimentului, aflat pe o insulă, cu salve de artilerie . (...) Se făceau incursiuni 
dincolo de Oder. cu echipe bine antrenate şi înarmate, care se întorceau cu 
prizonieri ruşi." (pg. 108-109) 

N. RED.: Deci un regiment a staţionat pe Oder, făcând incursiuni pentru 
a aduce prizonieri. Când ruşii însă au luat treaba în serios, trupele române 
914 fugit împreună cu ostaşii şi civilii germani: 

rupele române s-au retras pe linia Oranienburg-Neuruppin-Perieberg, 


N. RED.: Iar celelalte două regimente n-au făcut nici măcar atat: 

"fntorcându-ne acuma la Dollersheim, regimentele 2 şi 3 cantonate aici mau 
cantonamentul până în ultimul moment , ca $i cu m nimic nu s-ar_/î 


Părăsit 


întâmplat oe front ." (pg. 117) 

N. RED.: Să vedem ce s-a întâmplat şi cu cei paraşutaţi în ţară: 

PARAŞUTAŢII (ÎN NEANT) 

Ca şi la încercarea de revoluţie din 3 sept. 1940, această acţiune, prost 
gândită şi execrabil pusă în aplicare, fără nici o responsabilitate, a fost un 
chix: "Paraşutarea lor nu s-a realizat în cele mai bune condiţii . (...) Verca, în 
cartea lui faimoasă. Paraşutaţi în România vândută, arată cum avionul cu care a 
zburat el şi camarazii lui i-a lansat la sute de kilometri distantă de locul prevăzut. 
Aproape lă toate echipele care au atins pământul s-au petrecut incidente de 
acest gen si chiar mai grave ." (pq. 119) 

N. RED.: Dintre cele (doar) câteva zeci de legionari paraşutaţi în ţară, 
unii s-au întors în străinătate, constatând că nu se mai putea face nimic, iar 
alţii au fost capturaţi de comunişti. Rezultatul nici nu putea fi altul, din 
moment ce paraşutiştii au fost aruncaţi la sute de km distanţă de locul 
prevăzut, fără cele necesare supravieţuirii mai îndelungate într-un teritoriu 
inamic controlat de spioni şi de armata sovietică. (Cu toate acestea, după 
încă nouă ani, în 1953, Sima a mai trimis 13 paraşutişti în tară!) 
CĂRĂBUŞI CU PLETE Şl... CAI VERZI PE PEREŢI 

Sima îşi trimisese în ţară principalul colaborator, Const. Stoicănescu, în 

sept. 1944, ca să organizeze "un 23 August 
invers'': 

"in locul acestei soluţii tardive, Fam propus 
Fuhrerului un alt plan, care consta dintr-un 23 
August invers , al cărui obiectiv era ca şi 
determinăm o parte a armatei rnmÂnf^ aflate po 

frontul din Transilvania, înaintând spre 



I 


Ungaria, să se asocieze armatei germane Ş/ 
împreună să prindă la mijloc diviziile s ovietice- 
(pg.9i) 

N. RED.: Deci Sima voise să determine O 
PARTE a armatei române să treacă de 
partea Germaniei! Adică să se lupte 0 
PARTE a armatei române cu altă parte a 
Armatei române! Cică astfel ar fi salvat România! 

Orice comentariu pe temă e de prisos! 

întrebarea simplă şl de bun simţ elementar care se pune aste 
următoarea: când ruşii se aflau în întregul teritoriu românesc şi înaintau 
vertiginos spre Inima Europei, in timp ce nemţii se retrăgeau, cum ar mai fi 
putut schimba soarta războiului chiar toate efectivele româneşti (care, să 
zicem — prin absurd - că ar fi trecut din nou de partea Germaniei)?! 

ţpJrAt^y . ^ . fu ni de zile, Stoicănescu întocmise un dispozitiv de luptă contra 
Sovietelor, fără exagerare, monumenta l" (pg, 92 ) 

N. păci doar pentru întocmirea fantasmagoricului plan au fost 

necesare câteva luni", ca şi cum frontul ar fi stat pe loc, aşteptând 
combinaţiile lui Stoicănescu! Aliaţii. însă. înaintau vertiginos... 

Este evident că Sima abuzează de răbdarea posterităţii, bătând câmpii. 
cointereseze la olanul lui cercuri militare de primul rang , 
cadrejgoJitice ce deţineau funcţiuni imoortantf> în ” (pg 92 ) 


Pag. 8 


CUVÂNTUL LE«1©NAR Mai 2005 


































































































N. RED.: Cât de "'cointeresate" au fost cercurile militare şi 
cadrele politice de prim rang de fanteziile lui Sima, s-a văzut, 
extrem de clar! 

j^)tr-adevăr, planul lui Sima şi al lui Stoicănescu a fost "monumentar, 
H-r monument de prostie! 

•COMANDANTUL” DE LA MII DE KM DISTANŢĂ 
Şeful minorităţii germane (deşi era neamţ) s-a întors în România, pentru 
pu-şi *35® camarazii în voia soartei în momente grele: 

* fiind if? 3/ minorităţii germane din România . Andreas Schmidt nu putea lăsa 
^^^ţj:innalii lui în voia soartei . Era o obligaţie politică şi morală să se întoarcă 

—nI^RED.: Ce palmă morală pentru Sima! Pretinsul şef al naţionaliştilor 
români a rămas la mii de km distanţă de propria ţară, în timp ce şeful 
minorităţii germane se întorcea în România! 

Legionarii din străinătate erau paraşutaţi în ţara ocupată de ruşi; o parte 
dintre cei din ţară zăceau în închisori de 3 ani (ca rezultat al incapacităţii lui 
de conducere), iar alţii muriseră deja pe front, apărând ţara. 

Xomandantur* însă, după osteneala de a croşeta planuri absurde şi de 
a SC plimba ţinând discursuri, se complăcea într-o ""odihnă plăcută"": 

•Pmntul se apropia de graniţa Austriei, noi aici eram privilegiaţi , nesimţind 
(jecât efectele unei odihne plăcute , ca si cum am f i venit în vilegiatură ."" (pg. 83) 
"Fiecare dintre noi primise un dormitor aparte . înzestrat cu toate comoditâtile 
necesare. Era o locuinţă de vis .""( pq. 86) 

N. RED.: Toate aceste ‘"măreţe” “sacrificii” - de a sta ca ”/n vilegiatură"" 
- l-au condus însă pe Sima la ... surmenaj: săracul, era atât de ""slăbit" de 
aceste ""eforturî", încât nu putea nici să târască un pacheţel: 

"Eu eram extrem de slăbit din cauza eforturilor săvârşite în ultimele tuni . Abia 
târâm câte un pachetel ."" (pg. 114) 

N RED.: Nici măcar la picioare nu era mai zdravăn bietul "Comandant”! 
RIDICOLUL LA SUPERLATIV 
Sima declară emfatic : 

"Nu puteam în aceste ceasuri grele pentru poporul german să plec în 
necunoscut . Nu era corect ."" (pg. 111) 

N. RED.: Să se fi schimbat radical Sima, şi să se fi transformat subit, din 
(aş în erou? 

în ceasurile de cumpănă pentru Mişcarea Legionară, al cărei şef era 
atunci, Sima fugise în portbagajul unei maşini, deşi ei era răspunzător de 
acele ceasuri pentru Mişcare! 

Acum, în ceasuri grele pentru poporul român, stătea la mii de km 
distanţă (cu pretenţii de conducere însă)! 

Sâ fi fost Sima mai loial nemţilor? Aflăm imediat: 

"La începutul lui Mai, am aflat , prin iscoadele ce rămăseseră în urmă, că 
Americanii au intrat în Alt-Aussee . Acum nu se mai punea problema rezistentei 
în munţi , ci cum sâ ne pierdem urma cât mai sus posibil, pentru a nu fi 
descoperiţi de Americani ."" (pg. 114) 

N. RED.: Noul lui acces de "eroism” a fost asemeni guturaiului: trecător. 
“Luptătorur sui-generis dorea să lupte... dar numai în două situaţii: ori 
prin reprezentanţi, ori când nu exista nici o primejdie. 

UN EPISOD MĂRUNT, DAR SEMNIFICATIV 
Prof. cuzist Ion Săngiorgiu acuzase public Mişcarea că ar fi pactizat cu 
evreii şi comuniştii împotriva intereselor naţionale. De aceea Căpitanul 
anunţa în Circulara nr. 119 / dec. 1937 că îl dăduse în judecată pe 
calomniator, şi cerea legionarilor să-l ""ţină minte"" pentru totdeauna pe 

prof. Săngiorgiu (""Circulări şi manifeste"" - C. 
Z. Codreanu). 

Răspunsul n-a întârziat să vină chiar din partea 

Căpitanului, condamnând gestul lui {gg. 83) 

N. RED.: Deci Sima ştia cine era Săngiorgiu 
şi, într-adevăr, ”l-a ţinut minte” pe calomniator, 
dar... în stil personal: l-a "sancţionat” moral... 
petrecând cu el şi acordându-i apoi chiar o 
funcţie de ministru în guvernul său: 

" "Âm petrecut împreună cu Profesorul 
Săngiorgiu zilele de Crăciun."" (pg. 84); 

**(...) miniştrii guvernului naţional , refugiaţi la 
Bad Gastein: lasinschi. Generalul Chimoagă. 
^^andorul Bailla, Vladimir Cristi şi Profesorul Săngiorgiu ."" (pg. 138) 

N. RED.: Halal mostră de "fidelitate” faţă de principiile Căpitanului! 

0 IAPĂ BLEU JUCA RUMBA LA CAZINOU 
Sub titlul extravagant: ""Un om salvează Legiunea"" (pg. 133-136), Sima 
pretinde că salvarea Mişcării de sub acuzaţiile Tribunalului Internaţional de 
*3 Nurenberg s-ar datora unui oarecare ing. Virgil Velescu. 

Cică acesta, prin fosta secretară a unui consilier al lui Elsenhower, l-ar fi 
convins pe consilier, iar consilierul, la rândul lui, l-ar fi convins pe Elsenhower 
^re, profund impresionat de 
, ®^riţele legionare, ar fl ^ 

J^^enit la Nurnberg ca Mişcarea • 
ini ^ în pace, iar Tribunalul 
*^naţional s-ar fi supus imediat... 
oveşti de genul "o iapă bleu 

* ^*'^niba la cazinou"! 

Citind cu atenţie mai departe, 

*âmurim imediat, după 
^J^rea a încă 16 pagini: 

trecuseră aproape patru 
A ^ Pnme/e arestări, pe la 
mătatea lunii Februarie 1946, 




.. 1 /^ 15 //^ lasinschi. Generalul ChimoâOâ. 

Ba///^ au lost arestaţi de C.I.C. şi mtemati în laoărul Ql^ş enbach. 
revăzut Doamna Bucur şi Mihail Enescu ” (pg. 149) 

N. RED.. Deci aşa-zisa intervenţie "salvatoare” a lui Velescu - din 
1945 - nu "salvase”, practic, nimic! Legionarii au fost arestaţi şi 



anchetaţi de către Comisia de Instrucţie de pe lângă Tribunalul — 
Internaţional de la Nurnberg. un an mai târziu, la 13 iulie 1946: "La*“ 

13 Iulie 1946 . a sosit la Glasenbach un ofiţer american , cu formulare 
ale Comisiei de Instrucţie de pe lângă Tribunalul International de la 

Nurnberg .” (pg. 150) 

N. RED.: Meritul de a fi scos Mişcarea Legionară de sub acuzaţii 
aparţine, deci, comandantului legionar Vasile lasinschi. gen. Platon 
Chirnoagă (nelegionar!), comandorului Bailla (tot nelegionar), şi consulului 
Mihai Enescu, care n-au urmat exemplul deplorabil al fostului şef, şi n-au 
dat bir cu fugiţii, ci au rămas pe loc. demni, pentru a da explicaţii: 

""fn Aprilie 1947 . după cercetările de rigoare, au fost eliberaţi membrii 
Consulatului Român. Mihail Enescu şi Doamna Mana Bucur. împreună cu 
Comandorul Bailla . (...) O lună mai târziu. Mai 1947, au ieşit pe poarta lagărului 
Vasile lasinschi şi Generalul Chirnoagă ."" (pg. 150) 

N RED.: în urma răspunsurilor date de aceştia 

întrebarea care se pune în mod firesc este: De ce încearcă Sima să nege 
meritele celor care într-adevăr au salvat imaginea Mişcării? 

Răspunsul este simplu şi dezarmant: mărunţelul se răzbună astfel 
pentru că respectivii au refuzat apoi să-l mai recunoască pe el ca şef!! 
CAMARADUL Şl EROUL LA NEVOIE SE CUNOSC 
în primăvara anului 1946, Sima mergea prin Italia, fiind însoţit de un 
oarecare Paul Popescu şi de dr. Emil Bulbuc (unul dintre fruntaşii 
studenţimii legionare clujene, mare orator). 

La apariţia unui tânăr cu un pistol. Sima şi Paul Popescu s-au ascuns 
repede în spatele copacilor, lăsându-l pe dr. Emil Bulbuc singur în faţa 
primejdiei: 

""Ne-am ridicat şi Emil Bulbuc l-a întrebat ce vrea. îndreptându-se curajos 
spre el. Eu cu Paul Popescu ne-am tras îndărătul unor copaci .""(oo. 160) 

N. RED.: Se aflau deci trei persoane în faţa unui necunoscut înarmat cu 
un pistol. Popescu şi comandantul legionar Sima au fugit repede, 
ascunzându-se, dar legionarul Bulbuc a rămas pe loc, cutezător: 

"Stă lângă geamantan cutezător ."" (pg. 160) 

N. RED.: Dr. Emil Bulbuc a fost împuşcat chiar în faţa "Comandantului”, 
fără ca acesta să schiţeze nici cei mai mic gest, deşi nu era singur! Alături 
de alţi doi oameni (dintre care unul viteazul legionar Emil Bulbuc), Sima nu 
s-a gândit măcar să dezarmeze un om cu un pistol. Dar are ifose de erou 
naţional... 

""Auzim o împuşcătură şi atunci îl vedem pe Emil Bulbuc prăbusindu-se la 
pământ, dând un ţipăt fioros, aşa de puternic că se putea auzi până departe. 
Atunci pistolarul înşfacă geamantanul lui Bulbuc şi dispare în tufiş. 

Noi rămânem ascunşi după copaci , privind la Emil Bulbuc, care nu mai 
mişcă."" (pg. 160) 

N. RED.: "Comandantul" a mai aşteptat câteva minute după aceea, 
ascuns în tufişuri, privind impasibil la "spectacol”: 

""După câteva minute, presupunând că a plecat ucigaşul , ne apropiem de Emil 
Bulbuc întins pe iarbă. Murise ."(pg. 160) 

INFLUENŢA RAZELOR DE LUNĂ... ASUPRA GALOŞILOR 
DE GUMĂ 

După toată această sarabandă de minciuni şi prostii, finalul memoriilor 
fostului şef are darul de a încremeni orice om normal: 

"" Gratie acestui guvern , s-a făurit mişcarea naţională de rezistenţă şi s-au 
creat premisele resurecţiei din 22 Decembrie 1989 ."" (pg. 168) (??!! - n. red.) 

N. RED.: Când aud o tâmpenie colosală, unii îşi fac semnul crucii; alţii 
râd în hohote, dar nimeni nu-şi bate capul să combată aşa ceva... Nu vom 
demonstra deci, că negrul nu e alb. Nu vom argumenta nici patologia lui 
Sima - pentru că faptele şi scrierile lui o dovedesc cu prisosinţă. Ne limităm 
să mal oferim o mostră: "" Acest guvern nu a făcut numai retorică, ci s-a opus cu 
armele contra dominaţiei comuniste din România, luptând alături de armata 
germană sau vărsându-şi sângele pe crestele munţilor ."" (pg. 171) 

N. RED.: Nici măcar jumătate dintr-un membru al guvernului de ia Viena 
n-a mai văzut ţara decât în poze! 

Pe vârfuri de munte însă s-au aflat sute de legionari din ţară, care n- 
aveau nevoie să le spună nici vreun guvern oarecare, nici Sima - şi încă de 
la mii de km - ce trebuia făcut. 

Mai sugerăm câteva "merite” ale şefului guvernului parodie de la Viena, 
pe care le-a omis: a respirat, a dat din mâni şi din picioare, şi-a suflat 
nasul, s-a sucit, s-a învârtit; o fi suferit din cauză că poporul român, 
nerecunoscător pentru aceste eforturi notabile, nu s-a gândit să-l 
împăieze... 

MIC TRATAT DE DAT CU STĂNGUL ÎN DREPTUL 

" "A salva ^ Legiunea de la 7.000 km. distantă de front , e cel put in ridicol . ” (H. 
Sima - Circulară . 8 nov. 1953) 

N. RED.: In sfârşit, iată prima observaţie de bun simţ din cele aprox. 
2000 de pagini rezumate până acum! 

Păcat însă că n-a fost capabil să-şi dea seama de ridicolul celor 
afirmate: el este unicul "comandant” de trupă din lume care a pretins că 
apără ţara şi neamul, de la mii de km distanţă de front... 

"Până când nu-i vom vedea pe aceşti uneltitori hotărâţi sâ înfrunte primejdia 
din tară , ei nu rămân pentru mine decât nişte laşi si nişte impostori ai 
adevărurilor legionare."{H. Sima - Circulară . 8 nov. 1953) 

N. RED.: Just! Suntem de acord! Un laş şi un impostor! 

"Am sfârşi ca nişte jalnice sfărâmătun ale mândrei Gărzi de Fier , dacă ne-am 
despărţi de viaţa cea mare a neamului, de durerile si lacrimile celor de acasă . 
(H. Sima - Circulară , 8 nov. 1953) 

N. RED.: Sima nu s-a despărţit însă de lacrimile celor de acasă: se 
gândea, probabil, din când în când, la ei, pe la dineurile din lume, unde 
sărbătorea recordul la guvernare (patru luni). 

(continuare în numărul viitor) 


CtlVÂNTUl. ILECalONAH Mai 2005 


Pag. 9 


















































































































CEI FĂRĂ MORMINTE 

Hnsfos - mv/.f/ ?/ oou deci, vom învia! Vom fnvia spre o via,ă nouă. şi spirituală şi fizică. ir,tr-acoIo mergem prir, îr^vierea Lui. /sfor/a nu se încdeie cu sângele 
cam se varsă şi nici cu „p - .. î-ceDutul lunii următoare înainte de apariţia revistei din iunie, şi cum în această zi. a înălţării Domnului şi a 

crestX muntHor, în închisori, schingiuiţi pentru lupta şi credinţa lor în dreptul românilor la o viaţă demnă..._ , ^ ^ ^ 

garoafe roşii pe fondul verde a! ramurilor de brad 
de care era prinsă o panglică tricoloră. 

în acest moment solemn întreaga asistentă s- 
a descoperit; cei patru foşti deţinuţi politici care 
străjuiau sarcofagul de ambele capete din stânga 
şi dreapta lui au încremenit în poziţia de “drepţi". 
(Străjile purtau, de asemenea, banderole 
tricolore pe braţul stâng, şi erau schimbate din 
sfert în sfert de oră.) 

în tot acest interval de timp soseau locuitorii 
din satele învecinate. în timp ce în partea stângă 
a altarului se depuneau, după obiceiul creştinesc, 
ouăle roşii, colacii, cozonacii şl prăjiturile, multe 
tăvi cu colivă, sticle cu vin. copiii şi tineretul 
plantau pe pământul suferinţei şi al jertfei 
româneşti, în jurul sarcofagului, răsaduri de flori, 
Iar în cercul de foc ce străjuia mormântul fixau 
sute de lumânări. 

Cei trei călugări de la Mănăstirea PIteşteanu au început sfânta slujbă a 
parastasului în dangătul clopotelor. 

Cu adâncă evlavie s-a pomenit numele eroilor ce zac fără morminte: 
Decebal? Prezent! Gelu? Prezent!; Glad? Prezent!: Menumorut? Prezent: 
Vlad Ţepeş? Prezent!; Ion Vodă Viteazul? Prezent!; Mihai Viteazul? Prezent!: 
Horia, Cloşca şi Crişan? Prezent!, Tudor Vladimirescu? Prezent!: Eroii din 
Războiul de Independenţă? Prezent!; Eroii din Primul Război Mondial? 
Prezent!; Ion Moţa? Prezent!; Vasile Marin? Prezent!; Corneliu Zelea 
Codreanu? Prezent!; Nicadorii? Prezent!; Decemvirii? Prezent!: Miti 
Dumitrescu? Prezent!; Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial? Prezent!: 
Generalul Gheorghe Avramescu? Prezent!: Mişu Tase? PrezenP/, luliu 
Maniu? Prezent.; Luptătorii din Munţi? Prezent!; Morţii lagărelor din Rusia? 
Prezent!; Asasinaţii prigoanei comuniste? Prezent!; Eroii Revoluţiei 
Anticomuniste din România (17-25 dec. 1989) arşi In crematoriu sau aruncaţi 
in gropi comune neidentificate? Prezent! 

Pentru cinstirea memoriei lor şi pentru veşnica lor odihna. întreaga asistenţă - 
aproape. 300 de persoane - au murmurat versurile impresionantei melodii; 
"Plânge printre ramuri luna, / Nopţile-s pustii, / Căd te-ai dus pe totdeauna Şi 
n-ai să mai vii!" Fiindcă, aşa cum ne spune poetul martir al închisorilor 
comuniste, VASILE VOICULESCU, într-una din poeziile sale: “(...) Oasele 
veşnice păstrează virtutea luminoasă ce le însufleţea când au trecut prin moarte 
la nemurire, marile suflete ale eroilor noştri sălăşluiesc undeva, dar oasele 
lor le avem cu noi, le păstrează pământul nostru!"... 

Priveam la ultimele pâlpâieli ale lumânărilor din Cercul de Foc şi, 



Mă aflam la Asociaţia Foştilor Deţinuţi 
Politici Români, Filiala Bucureşti, din str. 

Mântuleasa nr. 10. Cu această ocazie am aflat 
că Filiala organiza de Ziua Eroilor {înălţarea 
Domnului nostru, lisus Hristos), o excursie 
în Bărăgan, la "Mormântul celor fără 
morminte", pelerinaj la care participau în 
fiecare an câteva sute de oameni. 

Ziua Eroilor acum jumătate de 

secol 

Impresionat de denumirea monumentului, 

"Mormântul celor fără morminte", m-am înscris 
şi eu pentru excursia respectivă, aducându-mi 
aminte cu nostalgie cum pe vremuri» de Ziua 
Eroilor, elevi fiind, ne îmbrăcam în haine de 
sărbătoare, ne încolonam pe clase şi, însoţiţi de 
profesori şi profesoare, mergeam la cimitir, 
unde depuneam flori pe morminte şi aprindeam lumânări rugându-ne 
fierbinte pentru odihna veşnică a sufletelor Eroilor Neamului Românesc. 
Apoi,. în continuarea programului din acea zi, plecam cu autobuzele în comunele 
din jurul capitalei, Pasărea, Brăneşti, Conteşti, Cernica, unde fiecare elev avea 
sarcina da a sădi şi uda cel puţin un puiet. După ce treaba era terminată, 
pădurarii Ocolului Silvic, care ne îndrumau şi ne .supravegheau munca, ofereau 
fiecărui elev o gustare mai aparte (o ciozvârtă de carne de miel pregătit 
haiduceşte - copt în pielea lui pe jăratic, într-o groapă acoperită cu pământ - şi o 
bucată de pâine de casă). 

Astăzi, puleţii noştri de atunci sunt păduri bătrâne de 65 - 70 de ani şi 
când te gândeşti că acest frumos şi rodnic obicei - ca tinerii să sădească puieţi în 
fiecare an de Ziua Eroilor - se făcea pe locuri defrişate sau virane, pe întreaga 
suprafaţă a României Mari! 

Mormântul celor fără morminte azi 

Dar să revin la excursia amintită: în ziua respectivă o parte din participanţi 
s-a întâlnit ia sediul Filialei AFDPR Bucureşti şi s-a deplasat cu autocarele 
închiriate în acest scop la "Mormântul celor fără morminte". Iar o altă parte, 
posesori ai unor automobile - atât din Bucureşti cât şi din alte oraşe ale ţării • 
sosit cam în acelaşi timp cu noi, aducându-şi rudele şi prietenii. 

Monumentul se află pe marginea stângă a unui drum de ţară ce se 
formează pe partea dreaptă a Şos. Urziceni - Slobozia, în apropierea corn. 
BALACIU. El este ridicat între Mănăstirea de călugări Piteşteanu şi ruinele 
primei cetăţi getice Hellis, în apropierea râului Ialomiţa. 

"Mormântul celor fără morminte" se prezintă -conform schiţei alăturate - ca un 
altar de formă circulară în aer liber, având un diametru de 20 de metri. 

in mijlocul primului cerc concentric se află mormântul simbolic al celor 
care şi-au jertfit viaţa, stând dreaptă mărturie pentru Cruce şi pentru Neam - un 
sarcofag sculptat în piatră, aşezat pe ţărâna adusă în traiste din locurile de 
luptă şi suferinţă ale neamului românesc. 

Acest mormânt simbolic este străjuit de un al doilea cerc concentric, 
numit ''cercul de foc", deoarece în el se pot aprinde sute de lumânări. 

în continuare, pe planşeul de beton armat se afla o masă de piatră cu o 
cruce înaltă, sculptată în piatră, iar pe marginea plăcii de beton sunt aşezate, 
tot în cerc concentric, scaunele de priveghere (stane cilindrice de piatră). 

Proiectul monumentului a fost conceput de către arh. ANGHEL MARCU, 
care s-a dăruit cu dragoste şi pricepere, oferindu-se să coordoneze şi lucrările 
de construcţie, iar pentru ridicarea acestui impunător şi impresionant mormânt 
au fost necesare două tabere de muncă, în vara anilor 1992 şi 1993, la care au 
participat 38 de persoane - dintre care 23 de foşti deţinuţi politici. 

S-a hotărât ca acest monument să fie dăruit, ca jertfă, de către supravieţuitorii 
foştilor deţinuţi politici, tinerilor acestei ţâri, dornici de a prelua Idealurile de luptă 
naţională. 

Festivitatea a decurs în felul următor: 

O delegaţie compusă din 10 foşti deţinuţi politici, având brasarde tricolore pe 
braţul stâng, a depus cu pioşenie lângă crucea din piatră o Imensă coroană de 


adânc 

impresionat de înălţătoarele momente ale acestei măreţe zile, gândul meu plin 
de veneraţie s-a îndreptat spre camarazii mei din promoţia de ofiţeri aviatori 
ai anului 1941, precum şi spre camarazii din escadrila din care am făcut 
parte, morţi în luptele aeriene pentru eliberarea Basarabiei, a Nordului 
Bucovinei şi a Ţinutului Herţa. majoritatea lor fără morminte sau cu morminte 
profanate de hoardele comuniste. 

Aproape fără să-mi dau seama, am început să rostesc în şoaptă versurile 
din poemul IMN MORŢILOR de RADU GYR, ale cărui ultime versuri le transenu 
pentru dvs.: 

"Am luminat cu jertfe sfinte / Pământul pănă-n temelii, / Că ţara arde de 
morminte / Cum arde cerul de făclii. / Ascunse-n lut ca o comoară / 
Morminte vechi, morminte noi, / De vi se pierde urma-n ţară, / V-o regăsim 
mereu in noi. / De vi s-au smuls şi flori şi cruce,/Şi dacă locul nu Vhl ştim, 
/ Tot gândul nostru-n el v-aduce/ îngenuncheri de heruvim. / Morţi sfinţi in 
luptă şi furtuni, / Noi ne-am făcut din voi icoane / Şi vă purtăm pe frunţi 
cununi. / Nu plângem lacrima de sânge, J Ci ne mândrim cu-atâţi eroi. / Nu, 
neamul nostru nu vă plânge, / Ci se cuminecă prin voi ." 


SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MINISTRUL CULTURII 

Actuala Constituţie a României garantează accesul neîngrădit la cultură în România, dar şomajul este o boală socială cronică, majoritatea salariaţilor ridică 
brut cca 3.000.000 - 5.000.000 lei / lună. iar preţurile sunt aberant de mari: o carte costă azi între 300.000 - 400.000 lei. ediţiile populare, obişnuite altădată, au 
dispărut şi sunt astăzi înlocuite cu ediţii de lux, total inaccesibile. Norma constituţională de care amintesc este deci încălcata in mod cinic! 

Preţul cărţilor creşte anual. începând cu anul 2000, în progresie geometrică cu raţia doi! In multe oraşe nu mai există librării şi nici anticariate, la ţară au început 
să dispară şl bibliotecile publice, dar cârciumile infecte sunt cu sutele în fiecare oraş şi se înmulţesc continuu, precum viruşii! Se duce o politică* criminală de 
degenerare spirituală şl fizică a poporului român. în mintea bolnavă a unora România trebuie să fie doar rezervor de mână de lucru necalificată si de orostituate 
Şl piaţă pentru otrăvurile interzise aiurea! ^ ^ 

Anexez scrisoarea pe care am trimis - o d-nei ministru al Culturii şi Cultelor, prof. Mona Muscă. 


Doamnă ministru. 

Mă numesc Marian Rotaru, sunt domiciliat în Bârlad, am vârsta de 44 de ani 
şi sunt inginer ta o întreprindere (S.C. FEPA S.A.) din oraşul meu. 

Doamnă ministru, cultura este factorul determinant al unei societăţi. Fără 
cultu ră şi fără vectorul ei de transmitere, învăţământul, organizat sau 


Pag. 10 


CUVÂNTUL LtCIONAR Mai 2005 


individual, o societate nu va avea o economie sănătoasă şi dinamică nu va avea 
un mediu curat; nu va fi legalitate, disciplină: nu va exista sănătate şi igienă nu 
va exista civilizaţie! Nu va exista patriotism, nici demnitate naţională Nici 
democraţie şi nici stat de drept! Naţiunea fără cultură nu se bucură de 
respect internaţional, pentru că, în primul rând, nu se respectă pe sine 





























Secolul XXI. lumea cvilizatâ nu poate fi o lume 
mitocanilor, a beţivilor, a proştilor. Nu poate fi o 
lume care sâ se complacâ în scursurile 
imoralităţii, indolenţei, lenei, corupţiei şi 
Ori va fi cultură, ori această naţiune va 
-^,1 Cultura înseamnă suflet, iar o naţiune fără 
este condamnată extincţiei! 

Peisajul actual românesc este jalnic: beţie, 

^jmoun. tineri anâtfabeţi cu 12 clase, care nu se pot 
exprima decât prin râgâituri şi măscări, prin zgomote 
oorâte din pubelele de gunoi, leneşi, debili mintal şi 
îcic, incapabili de muncă şi apărare. 

Mass media prezintă doar hoţii care au ajuns bogaţi, 
golanii şi prostituatele care au ajuns ’VIP". 

Muncitorul, savantul, creatorul, profesorul, 
scriitorul, întreprinzătorul onest şi ţăranul care are pe 
chip binecuvântarea tul Dumnezeu, sunt specii pe cale de dispariţie 
aruncate la lada de gunoi. 

Nonvalorile sunt pseudovalorile României de azil 

D-nă ministru, corectaţi erorile predecesorului dvs. acum, cât acest 
lucru încă mai este posibil. Nu peste multă vreme ministerul dvs. va fi doar 
unul al antichităţilor! 

Evident, alocaţia bugetară pentru cultură trebuie majorată. Poate fi 
eliminat odiosul TVA aplicat cărţii şi se pot introduce taxe de viciu la casetele 
cu lălăituri maneliste, la programele de televiziune destinate spălării 
creierului şl prostirii naţionale (gen Xiao, Darwin")! 

Trebuie făcută propagandă de stat în favoarea culturii. Trebuie 
promovate şi încurajate moral şi material valorile societăţii: savanţi 
profesori, scriitori, cercetători, artişti, tineri talentat! etc. 

Trebuie Interzisă reclama făcută maneliştilor, fotbaliştilor, infractorilor şi 
altora asemenea. 

Finanţaţi cărţile! Cărţile sunt suportul principal şi fundamental de transmitere 
a culturii şi ideilor. Lectura dezvoltă inteligenţa, imaginaţia, sentimentele 
înalte, obligă la gândire şi este singurul mod de transmitere a ideilor 
abstracte ("Critica raţiunii pure"* nu poate fi ecranizată). 

Televiziunea, periculoasă ca instrument de manipulare, oferă doar idei 
digerate; nu permite alegerea, se adresează în principal simţurilor (şi doar 
subsecvent gândirii). 



Repet, eliminaţi TVA - 
revistelor de cultură, 


ul aplicat cărţilor şi, 
monitorizaţi planurile * 


de 


editoriale şi distribuţia cărţilor! Finanţaţi casele de 
cultură, bibliotecile, muzeele, teatrele, organizaţi 
sisteme naţionale de conferinţe şi schimburi 
experienţă! 

Igienizaţi televiziunile. devenite. în majoritate, 
oficine ale lumii interlope, focare de infecţie 
morală şl vectori ai prostiei! 

Atenţie la internet cale - uri! Dacă credeţi că cei 
care îşi fac veleatul acolo, accesează site - uri 
instructive, vă înşelaţi amarnic! 

Creaţi comisii de evaluare a textelor muzicale: 
majoritatea sunt stupide, indecente şi antisociale! 

D-nă ministru, faceţi ceva, până când România va 
înceta să mai însemne ţara românilor! 

Cum este posibil ca la un salariu mediu de 5.500.000 lei, cartea să coste 
300.000 - 400.000 lei? Vă amintiţi că înainte de 1989 cu salariul mediu pe o zi 
se puteau cumpăra 7 - 8 volume de carte, iar viata wt>MiumBllanta ca astăzi? 
Cum este posibil ca o revistă precum "National Geografic" (ori "Ştiinta 
pentru Toţi") să coste salariul pe o zi şi o carte să coste salariul pe 2-3 
zile? Cum este posibil să fim agresaţi permanent şi pretutindeni cu pliante de 
reclame la celulare sau frigidere şi să dispară mari colecţii de cărţi, precum 
Globus, Biblioteca pentru Artă, Atlas, Delfin Biblioteca Pentru Toţi, Ştiinţa Pentru 
Toţi, Meridiane, nu mai zic de edituri, precum Univers, Sport - Turism etc.? 

Cum este posibil ca cvasitotalitatea tinerilor să dorească să ajungă 
bodyguarzi, fotbalişti, gurişti (aşa numiţii cântăreţi), fotomodele, chelneri? 

Cât timp librăriile se vor transforma în magazine de lenjerie de damă, 
anticariatele vor fi demolate, spre a fi înlocuite cu chioşcuri de ţigări, iar cărţile 
din bibliotecile publice din mediul rural vor mai fi duse cu camionul la topit? 

Cât timp poetul şi actorul de teatru vor crăpa de foame, iar fotbalistul va plăti 
pensii alimentare de 5000 euro? Cât timp profesorul, scriitorul - intelectualul, în 
general - va sta în noroi, iar bulibaşii se vor lăfăi în Mercedes-uri? 

Depinde In primul rând de dvs. şl de guvernul din care faceţi parte d-nă 
ministru! 

Cu stimă, 




PERICOLUL SECTELOR (I) 


EH^cS ru^^aTor.'î;s" e vic.otJr' - - “P- «‘«ns de Hris.os, vom fi p.rtaşi .a victorie odatâ cu 

° ^ subminează creştinismul, pentru că armele duşmanului trebuie 


BAPTISMUL 


A apărut în Anglia la începutul sec al XVII-lea. însă istoria acestei 
secte este destul de confuză în acea perioadă. Actul de naştere propriu 
al baptismului a fost semnat de fapt în Olanda; în 1608 un 
profesor puritan, John Smith, fondatorul unei congregaţii 
separatiste, a emigrat din Anglia în Olanda, motivul 
wnstituindu-l desele persecuţii la care au fost supuşi 
^tiştil din partea Bisericii Romano-Catolice şi a Bisericii 
glicane. Persecuţiile însă se datorau concepţiilor 
^tiste despre viaţă şi religie, secta susţinând că 
tsericile oficiale (cele cu ierarhie: preoţi, episcopi etc.) ar 
de /a diavol, la fel ca şi statele (?!), şi că deci ar trebui distruse. Având astfel 
®^ei, nici nu este de mirare că baptiştii au fost persecutaţi şl alungaţi! 
Smith 8-a autobotezat (?!) şi a format o nouă comunitate, botezându-i prin 
care-l urmau, luându-şl numele de "baptişti”. Dar nu după multă 
e Smith a regretat autobotezul său şi împreună cu majoritatea grupului, a 
menoniţilor să-i primească în secta lor. Nu toţi cei botezaţi de Smith au 
^^ptat trecerea la menoniţi, în fruntea acestora fiind Thomas Howly. în 1611, 
s a, împreună cu micul grup, revine în Anglia, întemeind baptismul la Londra, 
pent^^^'^^' persecutaţi în timpul domniei familiei Stuart, care a militat 

inde^^ catolicismului, prigonind toate ramurile protestante, 

in H care erau cei mai depărtaţi de dogmele catolice. 

SUA nnişcării baptiste există grupuri dizidente: Menoniţii (în special în 
fiaor r state occidentale), Baptiştii Vechi (care susţin predestinaţia), 
(care^^^ ^care susţin destinul absolut), Baptiştii Logişti sau ""de sâmbătă"" 
^Pti negustorii evrei şl susţin Sabatul şi alte sărbători evreieşti), 

^ n celor şase porunci (care urmează un cod religios cu principii mozaice şi 
nu Biserica Discipolilor lui Hristos (care susţin că llsus Hristos 

Oumn ^ Baptiştii Unitarieni (care susţin că Duhul Sfânt nu este 

PrăţietăţiI (grupare a membrilor de culoare din SUA), 
? « remeitor purtătoare de mir (care au ierarhia feminină) etc. 

^ bazează pe credinţa protestantă, dar au luat învăţături şi de la 
şi de la calvini. 

numai Biblia ca singură călăuză şi dreptar de credinţă. Cred în 
^^scum ® mare atenţie păcatului, recunosc păcatul strămoşesc şl 

pararea făcută de lisus Hristos, au ca zi de odihnă şi sărbătoare 



învierea 




Duminica, prăznuiesc Naşterea Domnului. 

Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt, DAR: 

- nu admit Harul izbâvitor al Sfintelor Taine; 

- afirmâ că botezul are doar un rol simbolic; 

- nu admit botezul pruncilor; 

- nu vor să audă de mântuire prin Biserică şi de mijlocirea 
preoţilor (comunităţile aleg prin hotărâri aşa-zişi episcopi pentru 
conducere); 

- resping Sfinţii, icoanele şi pomenile pentru cei morţi; 

- cred în două învieri de Apoi. 

Qi r» 'ost români, ci străini de neam şi ţară. 

şi au fost sprijiniţi intens de unguri, iată ce scria deputatul ungur A way 

/*nnw 'o ^53 fel ca poporul român ă fie dezlegat de sub 

^ însemnătate faptul că chestiunea 
Baot^mTa^Jî ou ajutorul baptismului 

mlJlTJ ^ '•^crezut in judeţul Arad * Nu este de 

mirare că primii predicatori baptişti printre români au fost ungurii 

(18?^ Scharschmit (1856). Augustine Leibig 

(1865 - Bucureşti) şi Autal Novak (1875 - Salonta - Bihor) 

oamaru Că ,,Biserica' baptistă nu este doar o grupare a unor 

Adevărul *mj*ae*»*^ rătăcit de la Adevăr sau care n-au cunoscut niciodată 
alumnstos a '"Ofensivă" sectă, ci este vrăjmaşă atât 

tuturor neamîrilofi ®' "oenfo'o* românesc - şi al 

recunoscuţI de Stat. după 1928. ca 'Asociaţie 
fapt iSeşlliir*^'' recunoscuf/ oficial drept „cult creştin ', sunt. de 

Amen^annT «f preotul Gh, Calciu-Dumitreasa în cartea „Homo 
at^Turfl2Z'J,.Z ortodoxă*. "Religia creştină a devenit ţinta tuturor 

este rteş/ par a veni din direcţii diferite, se vede bine. pentru cine 

<ilstrugereacreştln%mlZi.7m^^^^ 

"'® baptiştilor cea mai gravă este negarea Sfintei 
ooţiei. deoarece fără preot nu se pot (continuare in pag. 14) 




CUVÂNTUL LECIONASÎ Mai 2005 



Pag. 11 














ALECU CANTACUZINO - SELECTIUNI DIN ARTICOLE (I) 


ÎNTRE LUMEA LEGIONARA 
Şl LUMEA COMUNISTĂ 

( ..) Naţionalismul NU se defineşte prin o atitudine 
agresivă şi războinică, sau ca un şovinism provocator 
sau ca o susceptibilitate bolnăvicioasă în mândrie.(...) 

Am crede chiar că o împăciuire este mal lesne de 
înfăptuit între două naţiuni disciplinate prin spirit 
naţionalist, pentru următoarele motive: 

1) ÎŞI întemeiază discuţiile pe aceleaşi norme de 
apreciere; 

2) pentru o reală împăcare se cere, în prim rând. curaj 
hotărâre şi autoritate conducătorilor care tratează, şi 
aceste condiţii nu se află decât în ţările sub regim 
naţionalist. (...) 

Este deci fals că naţionalismul înseamnă învrăjbire 
şi război între naţiuni. 

Trebuie bine înţeleasă diferenţierea ce există Intre 
acest spini naţionalist şi imperialismul mercantilist, 
imperialismul care a. cucerit, asuprit şi împilat atâtea 
popoare pe pământ. (...) 

Noi, în lumea legionară, fără a face apologia 
superiorităţii unei rase asupra alteia, considerăm că în 
urma unui trai secular laolaltă, în urna ambianţei şi 
influenţei cerului şi pământului local, în urma 
vicisitudinilor şi tiparului istoriei, s-au produs 
anumite virtuţi ale naturii şi ale sângelui românesc. 

Vrem un om românesc bine diferenţiat, făcut din sevă şi din cenuşă sau 
pulbere românească, un om crescut sub îngăduinţa cerului nostru, în lumina şi în 
căldura soarelui românesc, un om cu făptura şi simţurile născute şi hrănite în 
cântarea naturii şi pământului strămoşesc. 

Acest patrimoniu ancestral, aceste aptitudini şi valenţe româneşti vrem 
să le păstrăm şi să le majorăm. (...) 

Toate aceste consideraţii nu sunt luate In seamă de comunişti, deoarece ei 
nu admit utilitatea valorilor morale şi dispreţuiesc însăşi însemnătatea 
umană a omuluî. Comuniştii vor un tip de om unic, universal, supus unor norme 
de cugetare şi de apreciere generală, înrâurit de o civilizaţie omogenă şi egală 
pretutindeni, un produs uman internaţional, fără deosebire de sânge, de religie 
sau de Cămin. Comuniştii nu iau în considerare decât valoarea de randament a 
omului, valoarea sa de aport şi de contribuţie materială la înfăptuirile lumeşti. 

Comuniştii nu^şi pol permite să impună societăţii legi morale şi 
discipline sufleteşti, deoarece ei nu cred In suveranitatea sufletului asupra 
materiei şi dimpotrivă, consideră sufletul în totul robit materiei care îl modulează 
după legile determinismului marxist. (...) 

Naţionalismul vrea o colectivitate naţională unitară, solidară, monolită. 
Internaţionalismul cere lupta clasei proletare din toate ţările contra clasei 
burgheze. Lupta de clasă constituie clementul primordial in strategia 
comunistă pentru dobândirea puterii în stat ( ) 

CUM SUNTEM 

(...) Am mai afirmat această convingere; firea Românilor de acum este 
sluţită de câteva cusururi care macină puterea Neamului nostru de a înainta 
spre mărire şi de a se înălţa spre culmile istoriei. Printre aceste cusururi sunt: 
îngăduinţa, repulsiunea pentru sforţare, pasivitatea în reacţiuni, 
resemnarea, moliciunea, Iertarea, slăbiciunea memoriei. (...) 

îndeletnicirea şi grija superioară a creştinului legionar este de a-şi servi 
neamul; de a mângâia şi vindeca rănile şi durerile Românilor, de a împărţi 
frăţeşte împreună munca datorată de toţi, de a păstra pentru fiecare Român 
după merit, binefacerile şi comorile romăneşti. de a duce împreună, fără iertare! 
fără bunătate şl fără blândeţe, bătălia împotriva celor care vrăjmăşesc pe 
Dumnezeu şl împotriva tuturor acelora care duşmănesc românismul, destinul 
nostru, sănătatea, deşteptarea şi aptitudinile de glorie ale Naţiei noastre. (...) 

Insă Românul nu este cu desăvârşire conştient de participarea sa la 
viaţa suverană a unei colectivităţi cu destin superior ursitei sale 
vremelnice. El nu se simte titularul cu răspundere al unui rost, al unei 
datorii şi ai unui drept, ca parte a unei obşte nemuritoare, a cărei grijă si 
măndne trebuie să le poarte alături de toţi ceilalţi semeni ai săi. Flecare Român 
lasă România in grija altora. (...) 

Fiţi fericiţi şi împăcaţi chiar daca trupurile voastre vor fi sfârtecate în bucăţi. 
Vor rămâne săpate In glia ţării pătimirea voastră şi revoltătoarea răstignire a 
atâtor vieţi însetate de vis legionar. Durerile voastre vor exploda chiar îngropate 
sub palate de beton şi sub marele zgomot înstrăinat al actualităţilor si al 
chiverniselilor grăbite şi va dăinui. întipărită pe bolţile glorioase ple cerului 
romanesc, privirea voastră nestrămutată, oglindind vedenia zărilor revoluţionare. 

Ar fi un act de sărăcie, de micşorare şi de vulgarizare a făpturii omeneşti 
.* K personalitatea sa naţională , de întinderea de glorie 

cuttuhi naţSSfe' d'spoziţia aptitudinilor şi 

Corpurile Naţionale, profesionale sau muncitoreşti, 
sunt atatea înavuţiri şl ocrotiri ale singurătăţii şl a goliciunii omului. atâtM 
paveze ale sensibilităţii sale şl ale izolării sale neputincioase ( ) 

ROMÂNISMUL NOSTRU 

{.. ) Românul de azi are o fobie, o repulslune bolnăvicioasă fată de orice 
opunere sau ciocnire mai violentă cu adversităţile vieţii. 



Această teamă de izbire, această alunecare spre 
facilitate împing traiul românesc de acum pe căile de 
minimă rezistenţă, pe căile piezişe şi întortocheate care 
ocolesc obstacole, căile linguşelii, ale mişeliilor din umbră, 
ale tranzacţiei, ale compromisurilor sufleteşti ale 
târguielilor de conştiinţă, şi ne târăşte spre atitudinile de 
«sărut mâna« şi de lichelism. 

Trebuie să sfârşim odată cu tradiţia asiatică care 
cere răbdare de vite şl spinări încovoiate sub biciul 
stăpânirii! 

Vrem să înlăturăm din amintirea sufletului românesc 
imaginile care îl micşorează. Imaginile debilitante şi 
deprimante de încălcare, de strivire, de împilări ale 
norodului românesc, imaginile Ispravnicilor neomenoşi. 
imaginile gloatelor pustiitoare turceşti şi căzăceşti. 

Sa sfârşim odată cu resemnarea învinsului! 

De vrem să fim învingători, să ne învingem întâi 
firea noastră de astăzi, atât de greu apăsată de 
seculare amintiri de robie şi de servilism! 

Prima noastră izbândă va fi sâ deşteptam din 
amorţeală Naţia românească. Să găsim leacul 
năravurilor iobăgiei. 

Trebuie ca românul să se simtă odată, fie numai 
câteva zile, fie numai câteva ceasuri, stăpân asupra lui 
şi peste cele care îl înconjoară! (...) 

Avem deci să ne desprindem de moravurile şl de influenţele turceşti, 
ruseşti, greceşti, ungureşti, franţuzeşti, de obiceiurile de gândire şi de simţire 
ale străinilor. (...) 

Românul s-a obişnuit să-şi restrângă nevoile şi, din nefericire, şi-a dezvoltat 
energia mai mult în aptitudini de rezistenţă pasivă, decât în însuşiri de activitate. 
El are cusururile unui temperament format printr-o lungă adaptare a unor sforţări 
reduse la o hrană insuficientă. 

Să nu credeţi însă că firea românului este molatică şi fleşcăită, prin 
predestinaţie! Piăieşii voinici şi încruntaţi ai lui Ştefan cel Mare, cred că ar 
privi cu dispreţ pe urmaşii lor de astăzi, abrutizaţi de alcool, da înşelăciuni, 
de boli trupeşti şi sufleteşti. 

Cu substanţa românească se întâmplă o poveste asemănătoare aceleia 
a bobului de grâu din mormântul lui Tutankamon. Acest bob de grâu, scos 
la lumină după câteva mii de ani, a început să dea spic. 

Românul mai păstrează în adâncurile lui valenţele româneşti acoperite 
de multe apucături şi cusururi străine. Aceste valenţe aşteaptă numai un 
climat românesc spre a germina. 

Românul de mâine va avea să se lepede de următoarele năravuri:, 
îngăduinţa, şmecheria, incorectitudinea, repulsiunea pentru sforţare, pasivitatea 
în reacţiuni, resemnarea, dorinţa de câştiguri lesnicioase şi repezi, dorul după o 
viaţă tihnită - în genere calităţile burgheze. Toate aceste feluri de purtare 
micşorează sau chiar anihilează vigoarea revoluţiei naţionale. 

Păziţi-vă, camarazi, de aceste defecte, dar mai cu seamă vreau sâ strig; 
Pâziţi-vâ de lepra trădării! 

Cu stigmatul ruşinii în suflet, trebuie să admitem că cei mai vrednici eroi 
al neamului nostru au murit trădaţi. O spun deoarece astfel de bube se 
vindecă la soare şi în curată lumină. 

Trădarea mânjeşte cele mai frumoase pagini din istoria naţiei româneşti. 
Trădat a murit Mihai Viteazul, trădaţi au murit Horia, Cloşca ş Crişan, trădat a 
murit Tudor Vladimirescu. 

Gândiţi-vă ce chin, ce sugrumătoare amărăciune au pătimit oamenii aceştia 
care, dând totul pentru Naţia lor, s-au văzut opriţi în înfăptuirea marelui lor vis 
românesc, vânduţi şi îmbrânciţi la moarte de Români! 

Cu o tragică regularitate, de câte ori Naţia românească a început să respire, 
a fost doborât prin trădare Românul care a îndrăznit să vrea şi să trezească o 
suflare românească pe ogorul românesc. 

Mă întreb dacă această vină a trădării nu este greul păcat pe care îl 
Ispăşeşte de atâtea veacuri Neamul românesc. 

v/l ^ost desfăşurarea Istoriei româneşti, dacă Tudor 

Vladimirescu nu ar li fost omorât, vândut de Români? Oare credeţi că de ar fi 
trăit Tudor Vladimirescu nu ar fi înstăpânit învăţămintele sale de mândrie şi de 
cinste în această ţară. şi credeţi că am mai fi cum suntem astăzi, un biet neam 
îndobitocit Şl lobăgit? 

Acum, în vremurile noastre, trădarea a devenit o industrie rentabilă. Se 
Taha pepiniere de trădători. Se cultivă cu premeditare şi cu ştiintă bacilul 
trădării, cum se cultivă ciupercile cu gunoi. Mediul românesc de astăzi, spre 
ruşinea noastră, încurajează şl permite creşterea şi propăşirea trădătorilor. (...) 

I ® răsculat dinamismul acestui neam şi dezmorţită firea sa blândă 

şl Iertătoare, trebu e promovat prin cuvinte, prin pilde, modelul eroic 
neînfricat, firea irnpulsivâ. combativă, a cărei vitalitate să crească în proporţie 

Sm£ura ?bs.Lo"l7'"“''’ '' " încăpăţânată sâ sporească 

Apoi trebuie să ne dezvâţăm să trăim în momentan; trebuie să prindem 
® s'olănlor fără remuneraţie imediată, al realizărilor 

îndepărtate. 

Acestea sunt însuşiri de adaptare la stările de astăzi. însuşiri vitale 
pentru salvarea existenţei româneşti. (continuare In numărul viitor) 

Cant?Ju^ino. ® câteva repere biografice Alecu 


Pag. 12 


CUVÂNTUL LCCiONAIÎ Mai 2005 
































principal al oraşului, in Balcic oxistau trei statui care reprezentau pe cea 
de-a doua regină a României: una afiatâ la marginea şoselei, în cartierul 
purta numele, a doua se afla în curtea unui liceu (caro a fost demolat), iar 
cea de-a treia, cea mai frumoasă, era amplasată într-o firidă, vis-a-vis de fosta 
Primirie (o superbă construcţie interbelică, azi muzeu), Regina având un voal 
pe umeri şi un buchet de flori în mână (acum, în locul acestei statui se află o altă 
statuie din piatră care reproduce pe actorul soflot Constantin Kisinov. decedat pe 
aceste meleaguri în 1965, în urma unui accident de maşină). 

Străzile în pantă duc toate la Mare. De-a lungul falezei se întind vile superbe, 
una mai frumoasă decât alta. Ghida mea de acum 15 ani mi-a arătat vila lui Nae 
lonescu, a unui austriac Krepler, a fostului primar din perioada Interbelică. Octav 
Moşescu, şi ale altora cărora nu le mai ţin minte numele. Pe una dintre acestea 
erau scrise, cu litere mari. versuri din Mihail Eminescu care avea şi el o statuie 
pe malul mârll; poetul naţional era reprezentat stând pe o bancă şi citind o 
carte Vila superbă, cu camere mari, este astăzi un minunat loc estival de odihnă 
oentru actoni de teatru şi cinema. 

Palatul Reginei Maria 

Dar vreau să vorbesc mai 
pe larg despre obiectivul 
turistic major al litoralului 
bulgăresc; Palatul Reginei 
Maria de la Balcic, terminat în 
anul 1926. Se numea Tesiha- 
Juval (din păcate nu pot să dau 
explicaţii), şl era înconjurat de 
vil şi plante mediteraneene, cu 
o cascadă şl cu cea mal mică 
biserică din ţară. Stetia Maris, 
de factură curat bizantină, 
reproducând identic pe una 
aflată într-un cătun din Insula 
Cipru. Interiorul bisericii era 
pictat cu fresce ce reprezentau 
viaţa Fecioarei Maria, 
realizatorii fiind pictorii A. 
Demian - cel care a ilustrat 
aproape trei decenii revista 

„Gândirea", şl Popa Trandafil. 

în 1990. când am vizitat Palatul, neglijenţa şi nepăsarea puseseră demult 
stăpânire pe aceste locuri: în multe locuri treptele de piatră erau degradate, 
micile uşi din fier forjat erau scoase din balamale, geamurile mari erau sparte, 
feroneria care căptuşea plafoanele teraselor era ruginită şl atârna din cauza 
infiltraţiilor, Iar superbul edificiu nu se putea vizita. Lacăte mari şi ruginite se aflau 
la toate geamurile. 

O alee pietruită, flancată de trandafiri roşii şl albi, ducea ia Biserica Stetia 

r şi aici, în faţa bisericuţei. Inima mi 
s-a făcut mică, m-a cuprins 
Indignarea: crucile de la intrare, din 
piatră, cu Inscripţii slave, vechi de 
peste două secole, stăteau gata- 
gata să cadă, clopotniţa din lemn 
de stejar era într-o stare 
asemănătoare, clopotul din bronz, 
donat reginei de comandorul Eugen 
W. la 15 aug. 1932, era crăpat şi nu 
avea limbă. 

Aşa arăta Palatul de la Balcic în 
urmă cu 15 ani şi eram curios să 
văd dacă situaţia nefastă de 

atunci s-a remediat. 

Cele mai multe maşini din faţa parcului erau din România şi m-am 
bucurat în sinea mea, văzând interesul conaţionalilor pentru acest petic de 
pământ care a aparţinut odinioară României. 

Un indicator în limba bulgară îţi arată drumul până ia Grădina Botanică, iar un 
altul, cu litere mai mici, la Palat: simplu, fără să-l nominalizeze - „Kompleks 
Dvorer {Complex *’CasteluV). Preţul de intrare este discriminatoriu: o leva 
pentru bulgari, pentru români cinci leva. La intrare, multe chioşcuri cu 
suveniruri, unele chiar africane... 

Gridina Botanică îngrijită, excentrică, creată de Juies Jeannys special 
pentru Regină, te copleşeşte. Acoperă în mare parte un perete de deal, înalt de 

4 m., căptuşit 
cu piatră roşie. 

circulaţia 
fâcându-se pe 
scări şi pe 
culoare de 
lemn. Grădina 
Iul Allah - cum 
se numeşte do 
fapt parcul - te 

uluieşte prin bogăţia ei, florile şl copacii fiind aduşi din Asia şl America, iar 
^lecţia de cactuşi de pe o alee largă, este unică în Europa. O cărare duce spre 
Podul Suspinelor, unul dintre locurile favorite de relaxare ale Majestâţii Sale, Iar 
sub acesta te vrăjeşte o cascadă cu zgomotul ei şi cu stropii de apâ argintii pe 
îi împrăştie. 

Şi Palatul a fost acum renovat, se poate vizita, ca şi anexele. La Intrarea în 
Palat, un pliant gros prezintă cele mal reprezentative plante din Grădina 
Botanică, iar un altul, doar de câteva pagini, prezintă Palatul despre 
»e specifică lapidar doar că a aparţinut Reginei Maria a României. 


Pe pereţi se află fotografii alb-negru, reproduceri coşcovite şi 
îngălbenite după originalele aflate în Ţară. Dezolant, dezamăgitor. Nu conving 
pe nimeni, nu sunt însoţite de explicaţii, „ghida" de la uşă e numai pe post de 
paznic şi nu cunoaşte decât limba bulgară. Nişte jeguri de mobilă din 
perioada interbelică, care probabil au stat prin podul vreunei familii mai înstărite 
de bulgari, se vor a fi „autentice" - lucru greu de crezut. Baia era, foarte probabil, 
din marmură, şi nu din fontă, aşa cum se prezintă acum. Atât se vizitează: o 
singură cameră şl o baie. Restul camerelor din Palat prezintă o expoziţie de 
picturi, cu vânzare, obiecte bulgăreşti de artizanat. Sau sunt ... pur şi simplu, 
închisei 

Mica Bisericuţă Stetia Maris era închisă - nu am putut să vedem dacă 
frescele au fost sau nu refăcute. Probabil însă că nu... 

Se ştie că prin testament Regina Maria a dorit ca inima ei, atât de 
îndrăgostită de Balcic. să fie pusă într-o nişă a Bisericuţei, lucru ce s-a întâmplat 
în 1938. 

Acum nişa este goală, deoarece în toamna anului 1940, după cedarea 
Cadrilaterului, ofiţerii români de pe distrugătorul "Regina Maria" au luat din 
nişă urna cu inima Reginei pentru a o duce pe pământ românesc, la 
Castelul de la Bran. Pentru că Regina Maria, deşi s-a născut în Anglia, a fost o 
mare iubitoare a poporului român, o adevărată Regină a lui! 

Discutând cu numeroşi turişti români, toţi mâhniţi de felul cum se prezintă 
actualmente Palatul Regal din Balcic, am aflat de la două persoane că 
splendidul obiectiv ar aparţine în continuare Statului Român, fiind în 
subordonarea directă a Ministerului Culturii. 

imi fac mea culpa dacă lucrurile nu stau aşa, dar ce împiedică Ministerul 
Culturii să transforme Pa/afu/într-un muzeu aflat în afara graniţelor ţării, de 
prim rang?! 

Era aşa de greu să se facă fotocopii mari şi de bună calitate după 
publicaţiile şi documentele referitoare la Casa Regală, aflate în patrimoniul 
Academiei Române? 

Au apărut în ultimii ani cărţile amintiri ale Reginei Maria. De ce acestea 
nu au fost trimise la Balcic şi expuse în vitrine? 

De ce nu se tipăresc în limba română ghidurl de prezentare care să fie 
puse la dispoziţia vizitatorilor? 

De ce nu se insistă ca Palatul să aibă pe frontispiciu numele Reginei 
Maria, aşa cum, de pildă, în Bucureşti, un bulevard central poartă numele 
revoluţionarului bulgar Hristo Botev? 

De ce nu se încurajează excursiile de o zi cu elevii din localităţile din 
apropierea Balcicului (Constanţa, Tulcea, Ialomiţa, Călăraşi. Bucureşti, Giurgiu)? 

Dacă nu ne aparţine Palatul, de ce nu facem demersurile necesare ca 
să-l redobândim, aşa cum şl noi retrocedăm proprietarilor în drept 
obiectivele naţionalizate, chiar dacă adăpostesc sedii de ambasade, 
spitale, locuinţe, biserici, şcoli? Doar Bulgaria şi România vor intra, "mână de 
mână", la 1 ian. 2007 în Uniunea Europeană, nu? Sau mergem pe „teoria" 
păguboasă, să "Închidem ochii"" şi, indiferent de situaţie, ""să ne avem 
bine"" cu vecinii? 

CAPUL CALIACRA 

Părâses 
Balcicul CL 
gust amar ţ 
îndrept 
Capul Cali< 

Trec 
orăşelul 
Cavarna. 
flancat, 
parte şi de 
a şoselei, 
blocuri 
socialiste 
pereţii 
prefabricate 
cenuşii. De 

ajung repede la Capul Caliacra, o curiozitate a naturii, o limbă de pământ 
lungă de 3 km şi lată de nici o sută de metri, cu pereţii roşii, stâncoşi, 
abrupţi, ce s-a încumetat să străpungă Marea Neagră. 

Vântul se joacă cu pârul meu. îmi dă jos bascul: este firesc, deoarece mă aflu 
departe de ţărm. în „largul mării". Simt mirosul sărat al aerului. Privesc cu nesaţ, 
de la înălţimea de circa 40 de m., cum valurile mării îşi revarsă argintul în 
înfruntarea permanentă cu roca durâ. 

Mă gândesc cu tristeţe că în urmă cu 50 - 60 de emi aici existau foci în mare 
număr. De ce oare nu mai sunt? Să fie vorba despre neglijenţa organelor locale 
de a aduce altele din ţărmurile nordice sau despre poluarea apei? 

Merg până la capătul micii peninsule Caliacra şi văd un Obelisc relativ nou 
aşezat, în urmă cu 4 ani. îi este dedicat amiralului rus Usakov care. în 1791, "a 
învins aici flota otomană, intr-o mare bătălie navală, salvând astfel 
creştinătatea . Acesta să fi fost adevăratul scop al generalului rus, salvarea 
^eştlnătăţll? Cred că nu, deoarece două decenii mal târziu, în anul 1812, 
Basarabia a fost alipită Imperiului Rus, Iar Ţările Române ocupate până în 
1829, în condiţii de cruntă exploatare, până la pacea de la Adrianopol. 

entru faptele de vitejie, Biserica Ortodoxă Rusă l-a canonizat pe amiralul rus. 
Lista canonizaţilor creştini din întreaga lume, făcuţi pe bandă rulantă, an de 
an, poate concura cu o carte de telefon. 

Am avut însă şl o surpriză care m-a bucurat: la numai 2-3 m. de terminal, o 
^atuie mi-a atras atenţia prin semnificaţia ei: un arcaş lungit scrutează marea. 
Opera - aici este surpriza - este a remarcabilului sculptor român Boris 
Caragea (şl a fost amplasată aici în 1964). 

Istoria, orice s-ar întreprinde, nu poate fi ştearsă cu buretele... 


CUVÂNTLl LEGIONAR Mai 2005 


Pag. 13 
























o ENIGMĂ: MOARTEA GEN. GH. AVRAMESCU 



Camaradul senator legionar Mircea Bulgărea ne-a adus 
recS o fotografie care-l reprezintă ^ 

^ORGHE AVRAMESCU, eliberatorul Ardealului, in 
Corneea in 1943, împreună cu câţiva membri ai familiei sale. 

Saiant oe Irintul de esf, Mircea Bulgărea l-a cunoscut 
ST o? General pe care l-a caracterizat ca fiind un 
desăvSşif comandant din toate punctele de vedere, 

Sent cu judecată logică, având curajul răspunderii, calm, 
nonderat cu mult sânge rece. 

^ Pornind de la această fotografie, prezentăm succint 
reperele cele mai importante din activitatea militară a 

"^"N^cuHn 1884 la Botoşani, a urmat Şcoala Militară de 
infanterie şi Cavalerie (1906 - 1908), apoi Şcoa/a Superioară 
de Război; sublocotenent in 1908, general de brigadă in 
1936 general de divizie în 1940, general de 
corp de armată în 1942, general de armata 

în 1945. ^ » I 

A avut funcţii Importante: Comandsnt al 
Corpului Vânătorilor de Munte (1941 - 1943), 

Comandant al Corpului 3 Armată {1943 
1944), Comandant al Corpului 6 Armată 
(1944), Comandant al Armatei a IV-a care a 
recâştigat Ardealul (1944 -1945). 

Vreau să mă opresc puţin mai mult asupra 
morţii acestui mare general român: 

La 2 martie 1945, ora 13, a fost chemat în 
Cehoslovacia de gen. lomocenko împotriva 
căruia lupta marea sa unitate. Aici a fost 
arestat de către securitatea sovietică, Iar 
soţia sa. Adela, una din fiicele sale (măritată 
Sturza), un nepot şl o nepoată, precum şl alte 
câteva persoane din familie, au fost înştiinţate să se reîntoarcă în România şl să 
meargă la Sibiu, unde urmau să se întâlnească cu Generalul Avramescu care 
urma să fie pensionat. îmbarcându-se în patru maşini, soţia generalului a fost 
arestată pe drum şl transportată cu un avion special la Moscova, unde a stat în 
închisoare timp de 11 ani, până în 1956, când a fost repatriată. Fata sa, Felicla 
Sturza, care avea un fiu în vârstă de 11 luni, s-a sinucis imediat în momentul 
arestării, 6 martie 1945. 

Ce a declanşat această tragedie familială? Agenţii dublii şl organele de 
spionaj sovietice au fost Informate că generalul Avramescu nu vedea cu 
ochi buni conlucrarea cu armata sovietică şi că era un mare naţionalist 
anticomunist. 

Generalul român luase o atitudine fermă contra ordinelor comandamentului 
sovietic care. în sept. - oct. 1944, la insistenţele gen. Trofimenko, trebuia să 





cucerească o puternică poziţie germană pe pantele dealului 
Sângeorgiu, prin atacul frontal al diviziilor române (atac care a 
produs acestora mari pierderi). 

Din liniile comandate de gen. Gh. Avramescu a decolat avion 
cu tricolorul român, în avion aflându-se Andreas Schmidt, 
conducătorul Grupului Etnic German din România şi Const. 
Stoicănescu, omul de încredere al lui Horia Sima, aceştia 
încercând să ajungă în Germania. Avionul a fost însă interceptat şi 
doborât de sovietici. La martie 1945, prin dispozitivul Armatei a IV- 
a - comandate de gen. Avramescu - au trecut în dispozitivul 
german ginerele generalului, IHe Vlad Sturza (fiul fostului ministru 
legionar de Externe din 1940) şi aviatorul legionar Andrei Costin. 

în memoriile sale ("Guvernul naţional român de la Viena") Horia 
Sima face mare caz de atitudinea lui Gheorghe Avramescu, ba 
declarând că acesta ar fi fost gata-gata să treacă de partea 
Germaniei după 23 aug. 1944 - lucru total 
fantezist, ba contrazicându-se singur şi 

declarându-se dezamăgit că Generalul "şovăia". 
Cert este că Avramescu, ostaş de carieră, mare 
comandant şi naţionalist, şi-a dat seama de utopia 
aşa-zisului "un 23 august invers" (ca la un eventual 
contraatac german. Armata a IV-a Română să 
întoarcă armele şi să treacă de partea germană). 

Dar ce s-o fi întâmplat cu Generatul 
Avramescu imediat după arestarea iui? Nu s-a 
ştiut nimic până în 1963, el nu a mai ajuns să 
fie anchetat şi închis ia Moscova. Până şi acel 
an autorităţile sovietice au precizat că a murit pe 
câmpul de luptă în Cehoslovacia, omiţând 
arestarea lui de către organele de securitate. 

La insistenţele familiei sale, Ministrul de Justiţie 
sovietic a precizat că a decedat împreună cu cei 
ce-l escortau în apropierea oraşului lasbereni, în urma unui bombardament 
german, oferind şi o fotografie reprezentând nmormântul generalului". 

Până la studierea tuturor documentelor esenţiale, în special cele ruseşti, 
„cazul Avramescu" rămâne, categoric, deschis pentru cercetări istorice. 

Adăugăm că, dacă s-ar fi întors nevătămat în ţară, gen. Gheorghe 
Avramescu ar fi înfundat puşcăriile comuniste, cu certitudine, ca şl alţi generali 
români: gen. Piki Vasiliu (mort în detenţie la Jilava, în 1946), gen. Aurel Aldea 
(mort în 1949, la Aiud), gen. Radu Kome (1949 - Văcăreşti), gen. Nicolae 
Ciupercă (1950 - Văcăreşti), gen. losif lacobici (1952 - Aiud), gen. Constantin 
Panazi (1958 - Rm. Sărat) - şl alţi camarazi de arme. 




RUŞII "ELIBERATORI’ 

Ruşii nu au ezitat 
Şi istoria ne-arată 
Că ne-au tot "eliberaf... 
Anexând câte-o bucată! 


EPIGRAME Şl VERSURI 

LUMINI Şl UMBRE 

Când cercetăm trecutu-ndepărtat 
Surprinde mai ales anomalia: 

La Trola ştim noi ce s-a întâmplat. 
Dar nu şi-n '89, în România! 


ALEGERILE 

Problema este complicată 
Spun unii din alegători: 
Votezi la patru ani o dată 
Şi te căieşti de mii de ori! 



Străinule, când ai venit 
La noi, era-ntr-o zi de vară. 

Şi-mi amintesc că te-am primit 
Să-ţi faci un rost la noi în ţară. 

Ca oaspete eu te-am tratat, 
Cum cere datina străbună. 

Şi stând la masă eu ţi-am dat 
Atunci bucata cea mai bună. 


STRĂINULE 

Străinule, când ai voit 
Sâ scapi de-a gândului povară, 

Ţi-am dat şi ultimul chibrit, 

Ţi-am dat şi ultima ţigară. 

Şi despre multe am vorbit 
Ca oamenii, când stau la masă, 
Dar nu credeam că ai venit 
Să fii stăpân la mine-n casă. 

Şi de atunci am tot ascuns 
Durerea care mă apasă, 

Când mă gândesc că am ajuns 
Să fiu străin la mine-n casăi 



**• 

PERICOLUL SECTELOR -BAPTISMUL (continuareWn'pSgril) 


sâvârţi Sfintele Taine, iar lărâ acestea nu există mântuire, pentru că: ‘Adevăr 
grăiesc vouă: Oricâte veţi lege pe pământ, vor ti legate şl in Cer, şl oricâte 
veţi dezlege pe pământ, vor tl dezlegate şl in Cer." (SI. Evanghelie după 
Matei, 18, 18; SI. Evanghelie după loan, 20, 22). Nu degeaba SI. loan Hristotom 
spunea că fără preot nu există mântuire. Acestora le-a dat Hristos-Dumnezeu 
puterea de a ierta păcatele celor ce vor mântuirea sufletelor (loan 20 19-23’ 
Fapte 19, 18). Prima ţintă a acestor vrăjmaşi sunt preoţii, ’conforn: 
principiului că dacă vor bate păstorul, se vor risipi oile; procedează 
asem er)! evreilor care credeau că. omorănd pe Hrislos, vor scăpa de Omul 

Pag. 14 


care le tulbura viaţa lor păcătoasă, le strica afacerile şi le zădărnicea politica. 

Un lucru foarte interesant de remarcat este că. după învăţătura lor, toţi 
credincioşii baptişti se declară a fi preoţi (?i) 

Dumnezeu, prin gura Apostolilor, ne-a cerut sâ ne ferim de eretici: "să nu-l 
primiţi în casă şi să nu-i ziceţi «bun venit». Căci cel ce-i zice «bun venit» se 
face părtaş la faptele lui cele rele'', (loan, 9. 10). iar Biserica noastră ne spune sâ 
nu citim cărţi neortodoxe (sectante) pentru a nu cădea, din neştiinţă, în 
necredinţă. 


CUVÂNTUL LECIONAU Mai 2005 


































ALEXANDRU (ALECU) CANTACUZINO 
1901 -1939 

Avocat, doctor în Drept, diplomat, publicist 
Prinţ; descendent al uneia dintre cele mai alese şi glorioase familii domnitoare româneşti 
Comandant legionar ai Bunei Vestiri (cel mai înalt grad legionar), şeful Corpului Moţa-Marin 
Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară 


Nâscut în comuna Ciocăneşti, jud. Ilfov 

Licenţiat în Drept (Bucureşti), cu studii la Paris şi Haga 
^^cademia de Drept Internaţional) 

^ Şef de cabinet la Ministerul Afacerilor Externe al României 
11926 - 1927 ). secretar de legaţie şi însărcinat cu afaceri al 
României la Haga şi Varşovia 

Colaborator la prestigioase reviste româneşti: Convorbiri 
Bterare, Cuvântul studenţesc, Vestitorii. Libertatea ş.a. 

Şefiil şantierului pentru construcţia Casei Verzi din 
Bucureştii Noi (1933); unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori 
ai Căpitanului, prezent din primii ani în lupta legionară; unul 
Hinîrporaanizatorii Congreselor Studenţeşti de la Craiova (1935) şi 
Tg. Mureş (1936) 

A luptat în Spania contra bandelor bolşevice. împreună cu echipa 
legionară condusă de gen. Gh. Cantacuzino-Grănicerul, fiind decorat de gen. 
Francisco Franco 

Comandant legionar al Bunei Vestiri (cel mai înalt grad legionar), şeful 
Corpului Moţa-Marin (din 1937), pentru care a elaborat un regulament. {Corpul 
Moţa-Marin era proiectat sâ fie o unitate combativă de elită a Mişcării, formată 
din max. 10 000 legionari tineri, până la 30 de am). Având în vedere 
desfăşurarea ulterioară a evenimentelor - marea prigoană din anul următor. 
Corpul Moţa - Marin a rămas în stadiul incipient. 

Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară la alegerile electorale 
din dec. 1937. 


Scrieri (articole): 

Cum suntem -Tipogr. ’Comicer, Sibiu, 1934; 

Românul de mâine - Bucureşti, apr. 1935 (ediţia a ll-a - Institutul 
de Arte Grafice ’Eminescu", Buc., 1937); 

Intre lumea legionară sl lumea comunistă - Bucureşti. 1935; 
Românismul nostru - Institutul de Arte Grafice "Eminescu". 
Bucureşti, martie, 1936; 

Pentru Christos (amintiri de pe frontul din Spania) - Bucureşti, 
martie 1937. 

După condamnarea lui Comeliu Zelea Codreanu la 10 ani 
închisoare în iunie 1938, prinţul Alexandru Cantacuzino a fost trimis 
în judecată de regimul carlist împreună cu alţi 18 fruntaşi ai Legiunii 
şi condamnat la 9 ani închisoare, într-un proces trucat grosolan, fără 

probe. 

A evadat cu prof. univ. Vasile Cristescu. în timp ce erau transportaţi din 
lagărul Miercurea Ciuc la Jilava şi a condus Conandamentul legionar "de 
prigoană", împreună cu prof. univ. Vasile Cristescu, urmând linia non- 
violenţei trasată de Căpitan, şi opunându>se ordinelor de violenţă date de 
omul de legătură în teren. Horia Sima. 

Rearestat în septembrie 1938. 

Asasinat de autorităţi în noaptea de 21/22 sept 1939, în masacrul elitei 
legionare, la Râmnicu Sărat. 

Achitat post-mortem şi reabilitat prin rejudecarea. in 1940, a procesului trucat 
din 1938. 



*** 




1922 - înfiinţarea Asociaţiei Studenţilor Creştini de către 
Comeliu Zelea Codreanu (iaşi) (20 mai) 

1924 - înfiinţarea Frăţiei de Cruce (la laşi) (4 mal) 

- înfiinţarea primei tabere de muncă din ţară, la Ungheni, 
sub conducerea Căpitanului (8 mai) 

- Comeliu Zelea Codreanu este maltratat împreună cu alţi 50 
tineri care lucrau la grădina de zarzavat din Ungheni. de către 
poliţişti conduşi de Manciu (31 mai) 

1925 - Comeliu Zelea Codreanu este achitat pentru 
împuşcarea lui Manciu (26 mai) 

1927 - Comeliu Zelea Codreanu se întoarce de la studii, din Franţa, împreună 
cu Ion Moţa. încercând refacerea LANC (18 mai) 

1933 - constituirea echipelor de propagandă legionară, dispuse să 
meargă cu sacrificiul până la moarte, fapt pentru care s-au intitulat "Echipa 
morţif , din aceste echipe au făcut parte şi martirul legionar Sterie Clumetti, 
preot Ion Dumitrescu-Borşa ş.a. (1 mai) 


- apare **Cărticica şefului de cuib" - Comeliu Zelea 
Codreanu. sub titlul "Fascicola legionarului* (9 mai) 

1934 - deschiderea taberei legionare de muncă din Giuleşti 
(cărămidărie şi grădină de zarzavat) (15 mai) 

1936 - deschiderea taberei legionare de muncă de la Rădăuţi 
sub conducerea senatorului legionar prof. univ. sociolog Traian 
Brăileanu; s-a construit biserica "Arhanghelul Mihair (1 mai) 

• Căpitanul ia atitudine publică faţă de politica nefastă a lui 
N. Titulescu de apropiere de Moscova: "De vor intra trupele 
njseşti pe la noi şi vor ieşi învingătoare în numele diavolului, cine 
poate să creadă, unde este mintea care să susţină că ele vor 
pleca de la noi înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza? Consecinţele? Inutil a 
le discuta." ("Circulări şi manifeste") (30 mai) 

1938 - Căpitanul este condamnat la 10 ani muncă silnică către un tribunal 
militar format din ofiţeri cu cazier, printr-un proces rămas în analele Justiţiei ca 
trucaj grosolan, fără probe (pentru deţinerea câtorva acte emise abuziv, sub titlul 
"confidenţial", de către Jandarmerie şi Prefectură, acte prin care se cerea 
subordonaţilor acestora prigonirea ilegală a legionarilor). (27 mai) 





"ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI" 

- premii în cărţi - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


răspunsul corect la Întrebarea lunii aprilie: "Numiţi câteva diferenţe majore intre 
fegionarism şi comunism" 

a fost dat de trei persoane; Robert Grătianu din Bucureşti, 24 ani, Emanuel Ştefaniu din Craiova, 24 
ani, şi Anghel Bogdan din Bucureşti, 29 ani, flecare dintre aceştia câştigând câte un exemplar din 
cartea "Totulpentru Tară, Neam şi Dumnezei/ de Tudor Cucu. 
răspunsul ESTE URMĂTORUL: 



^^glonarismul şl comunismul sunt diametral opuse, între aceste două 
•Elogii fiind o diferenţă ca de la Cer la pământ. Nu poate exista comparaţie; 
‘ată de ce: 

* legionarlsmul are la bază sufletul, iar comunismul materia (de aici derivă 
î^te deosebirile fundamentale între cele două doctrine: legionarismul e profund 
<^odox, preocupăndu-se de înălţarea moralâ şi cultivarea sufletului, iar 
^untsmul e ateu şl degradează omul la rol de simplă unealtă); 

legfonarlsmul are la bază solidaritatea naţională, iar comunismul - lupta 
clasă; 

" în statul legionar conducerea aparţine elitei, în timp ce statul comunist 
^ducerea aparţine clasei proletare {selecţionarea conducerii în Mişcarea 


Legionară se face pe criteriul moralităţii, corectitudinii, vitejiei, onoarei. 
competenţei, în timp ce în comunism singurul criteriu este politicul); 

- şefii legionari sunt întotdeauna în fruntea greutăţilor - spre deosebire de 
şefii comunişti care au doar privilegii; 

- legionarismul respectă proprietatea individuală, în timp ce comunismul 
o neagă şi o desfiinţează; 

legionarismul militează F>entru monarhia constituţională, iar 
comunismul pentru republică (faza Intermediară), vizând însă desfiinţarea 
statelor, 

- legionarismul are conducere autoritară, iar comunismul — dictatorială; 

- legionarismul se află în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului românesc, iar 
comunismul în slujba Intereselor internaţionale de clasă. 


||,INTf 

JIJpfiE 


Întrebarea lunii MAI: Ce steag şi ce emblemă are Mişcarea Legionară? 

PRE MIU: "Studenţimea şi idealul spirituar şi "Femeia şi eroismul' - conferinţe ţinute de Radu Gyr. 


CUVÂNTUL LECIONAK Mai 2005 


Pag. 15 



























Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 

BUCUREŞTI şi din toate reşedinţele de judeţ ale ţării, 

precum şi în alte localităţi pe care nu le mai enumerăm. 

Vi rugim cer eţi revista: distribuitorii n-o afişează! 

Marin Apostol - Bucureşti: Precizările dvs. sunt 
preţioase şi tocmai de aceea (e publicăm, însoţite de 
mulţumirile noastre: Corespondentului nostru, d-lui 
Marin Apostol din Bucureşti, evocarea personalităţii 
compozitorului şi scriitorului Nelu Manzatti din ultimele 
două numere ale revistei noastre i-a „răscolit amintirile, 
întrucât l-a cunoscut personal pe acesta, la vârsta de 18 
ani fiind angajat (ca electrician) la Societatea de Radio 
Difuziune unde Director General a fost Nelu Mânzatu 
(între 3 oct. 1940 - 22 lan. 1941). Lucrând o bună 
perioadă de timp la Radio, dl. Apostol a cumpărat voi. 
de ^Bibliografie a Radiofoniei Româneşti' (Ed. "Casa 
Radio"), şi ne informează că această carte menţionează 
faptul că între anii 1934 - 1939, se difuza săptămânal o 
rubrică de zece minute în care vorbea compozitomi Nelu Mânzatu despre discuri 
şi muzică uşoară, tangou, jazz. mambo, şansonete, romanţe vechi româneşti, iar 
începând din oct. 1940 vorbea despre Căpitan, despre povestea creării câtorva 

cântece legionare. , . ^ ^ 

Antonela Anton - Ploieşti: Intr-adevăr, ziua de 4 apniie este o zi de doliu 
pentru românii supravieţuitori al evenimentelor petrecute în urmă cu 61 de ani. 
Vă mulţumim că ne-aţi amintit şi îi informăm şi pe tinerii noştri cititori: La 4 apr. 
1944 avioanele anglo-americane au efectuat un raid masiv asupra Capitalei, în 
urma căruia au murit sub dărâmături 2942 de oameni, 2126 fiind răniţi (905 case 
au fost complet distruse şl 1373 avariate), iar bombardarea Ploieştiului, în 
aceeaşi zi, a făcut alte 262 de victime (plus 361 răniţi şi 197 case distruse). 
Propunerea dvs. este justă: dacă tot se vorbeşte de genocid - distrugerea 
populaţiei civile în masă, fără justificare, dacă ziua de 6 oct. 1941 (când au 
început primele transporturi de evrei în Transnistria) a fost consecinţă a 
holocaustului, de ce, similar, nu ar intra în istorie şi ziua de 4 aprilie 1944, ca zi a 
victimelor româneşti nevinovate?! Şi la Dresda se comemorează ziua de 6 febr. 
1945, când tot oraşul a fost distrus de Aliaţi şi au murit de trei ori mai mulţi 
oameni ca la bombardamentul atomic asupra Hiroshimei. Susţinem propunerea 
dvs., deşi, teoretic, şansele sunt minime, având în vedere că vorbim de 16 ani de 
„procesul comunismului" care se tot amână... 

Petre Caramihai - Cluj: Răspunzând la întrebarea dvs. - ce părere avem 
despre un articol semnat de criticul literar Matei Călinescu în revista ''Apostrof 
din Cluj - reproducem, mai întâi, fragmentul respectiv: „Legionarismul ortodoxist 
a avut originalitatea de a fi fost efectiv religios - un fenomen precursor intr-un fel, 
fundamentaJismelor religios-revoluţionare (roai ales islamice) ale vremii noastre. 
O altă latură care-l apropie de fundamentalisme este practica teoriei mistice si 
«cultul morţii» care în anumite cazuri era echivalent cu «sinuciderea 
eroică» a teroriştilor islamici ai zilelor noastre." Se pricepe criticul literar la 
doctrina legionară cum mă pricep eu la textele de literatură contemporană în 
care este experţi Nu a existat nici o „sinucidere eroică" - adică nu a sărit în aer 
nici un legionar, declanşând mecanismul de la dinamită! Cei care au săvârşit 
omoruri - şi nu au fost decât două cazuri! (în vremea CăpitanuluQ, se ştie că s- 
au predat imediat poliţiei, de bunăvoie: au răspuns de propria acţiune, nu au fugit 
de la locul faptei. Dar dl. Matei Călinescu, un glob-trotteur în regimul comunist, 
care a bântuit, printre altele, şl pământul Indiei, pe urmele lui Mircea Eliade, îşi 



ABONAMENTE PE ADRESA: 

NfCOLAE BADEA (secretar redacţie) 

STR: VLAICU VODÂ NR. 23, BL V39. AP. 37, 
SECT. 3, BUCUREŞTI. Tel.: (021) 322 3832 


dă cu părerea, dând cu băţu-n baltă. Ce să se mai 
ostenească să citească studii şi cărţi despre Mişcarea 
Legionară! Domnia sa trăieşte, bine merci, de peste trei 
decenii în Statele Unite, ţară care, se ştie. combate 
naţionalismul european, indiferent de forma lui. Ceea ce 
ştie dl Matei Călinescu sunt .rămăşiţe istorice" din anii 
de şcoală din „epoca de aur*, de care îşi aduce aminte 
cu greutate. Dar, aşa cum am mai spus, dânsul e 
specialist în... compoziţii! 

Mihal Pop - Orăştie: Mulţumim pentru fotografia 
celor care reprezintă Catedrala ortodoxă din oraşul dv., 
cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şl Gavril. Din 
păcate culorile şterse si lipsa contururilor o fac 
nepublicabilă. Ştim că monumentala catedrală a avut 
ctitorul pe părintele protopop Ion Moţa, tatăl cruciatului modem Ionel Moţa. 
construirea ei începând în anul 1936, cu ajutorul a 13 cuiburi legionare. Despre 
pictorul Catedralei din Orăştie, Dimitrie Belizarie, am reţinut, din ''Enciclopedia 
Românief (editată în 1940. de către Lucian Predescu), că s-a născut în corn. 
Domneşti de lângă Câmpulung Muscel şi că a studiat pictura în italia, la Muntele 
Athos şi în Ierusalim, fiind expert al Patriarhiei Române în ornamentaţii şi fresce 
bisericeşti. Tot pictorul Dimitrie Belizarie a restaurat pictura Patriartiiei în 1934 şi 
a pictat monumente religioase de prim ordin ale ţării: Mănăstirea Topliţa, 
Mitropolia Târgovişte, Mănăstirea Căldăruşani. 

Elena Stan - Arad: ^Constituţia americană e veche de 200 de ani şi rămâne 
aceeaşi, în timp ce ţările Europei renunţă la ale lor. cum au renunţat la frontiere, 
la credinţă, la raţiunea de patrie pentru blod. Aveţi dreptate, de aceea am şi 
reprodus semnalul dvs. de alarmă! Deşi, la drept vorbind, actuala Constituţie a 
României numai interesul naţional nu-l apără... 

Rodica Panalt - Timişoara: Este corectă sesizarea dvs. referitoare la 
cuvântările lui Carol al ll-lea (publicate în volum. în iunie 1940): în toate folosea 
expresii ca: „Poporul Meu", „Ţara Mea", .Armata Mea", „Guvernul Meu”, 
„Şoselele Mele" etc. - vorbe de megaloman, fără acoperire faptică, menite să ia 
văzul şi să acopere sărăcia ideilor lui şi neputinţa înfăptuirilor. Vă amintiţi, a 
apărut în vreun text expresia „Lupeasca Mea"?! 

Titus Mihalache - Botoşani: Informaţia oferită de dvs. este interesantă, de 
aceea o publicăm: Autorul cărţii ^Speranţe în intunerkf. Valentin Saxone, evreu 
născut în Bucureşti şi emigrat în Israel, implicat în viaţa Comunităţi Evreieşti 
(fiind vicepreşedintele Sinagogii Mari), a făcut închisoare în timpul regimului 
comunist, aici cunoscâr^j mulţi legionari care au avut un comportament frumos 
faţă de el, printre cei curK)scuţi la Jilava, în 1952. numărându-se şi av. Alexandru 
Constant şi dr. Şerban Milcoveanu, acesta din urmă oferindu-i recomandări 
medicale pentru a-i uşura suferinţa. Autorul cărţii este contrariat că. deşi dr. 
Milcoveanu contribuise în Crimeea la eliberarea a o mulţime de partizani 
capturaţi de Wehrmacht era învinuit (pe lângă apartenenţa sa la Mişcarea 
Legionară), că luase parte la războiul din 1941. întrucât av. Âl. Constant nu mai 
este în viaţă, este suficient un exemplar din carte - pe care-l vom oferi dr. 
Şerban Milcoveanu (care este senator legionar şi colaborator al revistei noastre). 



ANUNŢ; Acţiunea de colectare a materialului necesar confecţionării bustului din bronz al CĂPITANULUI (care trebuia să se 
încheie luna aceasta), s-a prelungit (până la strângerea necesarului). Până acum nu avem decât 65% din necesar. 

Cei care doresc să facă donaţii de material (sau băneşti) sunt rugaţi să se adreseze secretarului nostru de redacţie, N. Badea, 
la adresa indicată pt. abonamente, sau să depună la Banca Română de Dezvoltare, în contul: R085BRDE 4240014031830012. 

In luna mal am primit da la dr. Afaxandru N/fufMou (Qarmania) 5 milioana lai, da la VIOREL TĂNASE (Sibiu) 2 milioana lai şl da la d- 
nul Cortal. N/ea (Bucuraştl) $ kg aramă. 


Locul I; ALi 


MULŢUMIM TUTUROR CELOR CARE AU DONAT matarlal aau banii 


rcv'/iMr»ri^'2?Jrî.*22îî*.?Pi“’ da lată S-AU REMARCAT in această acţiune 
lEXANDRU N/ŢULESCU (Germania) şi GRIGORE TARĂŢA (Ceahlău) - câte 5 r 


milioane lei 


Locul IU VIOREL TĂNASE (Sibiu), fam. SPĂNACHI (Germania) şl NELU RUSU (Bucureşti) - câte 3 milioane lei 
Locul III; ^'^1VASILE (Bucureşti) şi OCTAVIAN LIPAN {Suedia) - câte 2 000 000 lei 
Locul IV; aurel URSU PALADE (Germania) - 1.500.000 lei 
Locul V; CAROL PAPANACE (Bucureşti) şl fam. BUKIU {USA) ■ câte 1 milion iei. 


Rtdactor şal: 

Colegiu redacţie: 
Secretar redacfte: 

Periodic editai de “ACŢIUNEA ROMANA “ iSSN 1 saa-f» 11 

Nicoleta Codrin 

Emilian Ghika, Comeliu Mlhai, Ştefan Buzescu, Cătălin Enescu 
Nicolae Badea 

Relaţii 
cu publicul: 

Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti 

Circului - inters. cu Ştefan cel Mare. coif cu sH. V.LascAr) 
Vineri, Intre orele 15®* -19*® 

Tel.: (021) 322 3832 $au 0745 074493 


Pag. 16 


Cin'ANTUL UEGIONAR 2005