Cuvantul Romanesc nr. 229, iulie-august 1995

La Aniversarea dela Sighet am fost 
absent, după cum am fost absent şi la Aiud, 
în 1994, unde s'a dezvelit Monumentul 
închinat celor ce au murit în această 
temniţă. Imprejurările au fost neprielnice 
şi nu mi-au îngăduit. Dar, cu inima am fost 
prezent în amândouă locurile, căci pe lângă 
emoția sensibilităţii am fost legat de toţi 
cei ce au-murit şi prin valorile morale care 
i-au îndemnat în gâlgâitul sângelui 
românesc şi în tainele cugetului lor să 
accepte jertfa, fără să facă compromisuri, 
pentru neamul din Carpaţi şi să se înalțe pe 
dimensiunea ontologică a credinţei stră- 
moşeşti, credinţa creştină originară a 
fiinţării româneşti. 

Fiecare dintre cei morţi, dela Aiud şi 
Sighet, sau din multele temnițe comuniste, 
care a trecut pragul pe tărâmul celălalt, cu 
împăcarea de sine că jerfa lui este pentru 


neamul românesc şi pentru mărirea lui, în 
istorie, s'a lepădat de toate păcatele, şi a 
intrat în marea ecumenicitate naţională, 
suprema dimensiune a chiagului de unitate 
naţională, de îngemănare a sufletelor care 
trăiesc în spaţiul mioritic. , 


Se cuvine deci să-i pomenim pe cei 
morţi, după legea creştină, mai ales pe acei 
care, prin jertfa lor, au vizat intenţionat 
integrarea în magma ecumenică, unifica- 
toare şi rodnică a existenţei româneşti. 


Căci măsura adevărată a purității lor 
sufleteşti a fost puterea jertfelniciei de care 
au dat dovadă. De aceea, între aceşti morţi 
nu există diferenţe în fața neamului şi a lui 
Dumnezeu. Nimeni nu are dreptul să facă 
deosebiri între ei. Unii au ajuns mai târziu 
la punctul limită al jertfei lor, iar alţii s'au 


trudit printr'un ascetism şi concepţia de 


ISSN 
0705-8365 


DEI TI! 


NU TRECE 


Eugen BÂRSAN 


“bertate? Adevărata libertate înseamnă d 


de acum valorile şi idealurile româneş 


rămas şi pe mai departe închis. 


desfăşoară în ţară, nu este nimic altce 


să treacă. Un trecut, întreținut într'un 
căpătuială, 


luminos" de care ţara este sătulă, căci a ma 


nsă - bizarul bizarului -, deşi înjură 


mai departe în chip îngâmfat. 


au fost dresați că singurul drept neriscan 
aceea de a aproba. Un dresaj care a dus pe 
o înţelepciune degradantă, care-l ţine în tr 
| nu trece. 


“rânduieli care au lăsat urme 


țaţi lătrători ai veacului: comuniştii. 


"TRECUTUL CARE 


Se zice că acum România ar fi liberă fiindcă se 
poate vorbi liber. Dar ce înseamnă adevărata li- 


-chis de înfăptuire a orizontului idealistic al tău. Al 


Când ne-am grăbit să prohodim sfârşitul 
comunismului şi comuniştilor din fâră, cu gândul că 


deschis, ne-am înşelat. Căci drumul crezut deschis, a 


conjuncție cu un asemenea lucru, toată ac- 
tivitatea politică de nivel guvernamental, care se 


strategie perversă, care are în obiectiv să nu se 
deschidă nimic-şi să nu se finalizeze nimic; Pentrucă 
nu mai aşa se poate menţine un trecut care nu trebue 


calculat, ca bază a unei garanții de putere şi de 
n loc de schimbări doar promisiuni de un “viitor 


de el. În loc de schimbări doar rotire de cadre şi rotire 
de toate, până la punctul la care haosul roteşte toată 
ic Iar copleşită de haos, lumea înjură guvernul. 


această lume spune da, aplaudă şi votează cu puterea 
pe care guvernul o reprezintă. Îmbărbătat de acest vot 
"pe care-l primeşte, trecutul care nu trece, vieţuieşte. 


" Strategia perversă a puterii lucrează. Ea lucrează 
pentrucă lucrează şcoala şi sistemul în care oamenii 


de a te supune şi singura libertate nepericuloasă este 


în catastrofă. De aceea drepturile şi perspectivele din 
orizontul Românului rămân la starea trecutului care 


Totul se desfăşoară încă pe fundaţia vechilor 
ele in moravuri şi în 
minţile şi sufletul oamenilor. Sub presiunea acestora, 
Românului îi vine mai uşor să se dea bătut şi să 
rămână la ce este. Să rămână la ce latră cei mai de- 


„ Trecutul bate pe loc prin criptocomuniştii lui de 
|| marcă şi de cadre comuniste, neţinând seama de 
 deznădejdiile şi durerile legate de ceea ce spunea 
4 Continuare în pag.3 


GER 


“În ultima vreme am fost 
cu toţii bombardaţi cu dis- 
cursuri, insinuări şi decla- 
maţii împotriva "nostal- 
giei'. Ni s'a spus că "nos- 
talgia” este un păcat care 
împiedică progresul şi că 
prezenţa ei în viaţa politică 
este periculoasă la toate 
modurile. Dar toate aceste 
discursuri contra nostalgiei, 
la o analiză mai atentă, se 
dovedesc găunoase ca 
metodă, contradictorii în 
demonstraţie şi nocive în 
principiu şi intenţie. Aceste 
discursuri, care adesea iau 
forme de o violenţă neave- 
nită sau direct suspectă, 
dovedesc miopie istorică şi 
neînțelegere a vieţii politice 
care nu este altceva decât 
istoria timpului imediat. 

Puse în context imediat, 
real şi concret, pledoariile 
împotriva nostalgiei practi- 
cate azi în România promo- 
vează, voit sau nevoit, in- 
teresele "nomenclaturii" şi, 
implicit, ale administraţiei 
neo-comuniste. În esenţă, 
aceşti vehemenţi anți-nos- 
talgici caută să înainteze 
două idei. Caută să margi- 
nalizeze şi ridiculizeze pe 
cei care au luptat fără 
compromisuri împotriva 
comunismului, aflându-le 
"vină" în faptul că ar fi 
"bătrâni" (ar fi interesant de 
aflat cam care sunt criteriile 
“elitiştilor"” anti-nostalgici 
în stabilirea pragului “bă- 
trâneții" care te-ar putea 
exclude din viaţa politică şi 
tot interesant ar fi de aflat 
cam care sunt criteriile de 
stabilire a “tinereţii” care 
nu te califică să participi la 
viața politică) şi că sunt 


rumul des- 


ti au drum 


va decât o 


haos bine 


i avut parte 


guvernul, 


t este acela 


cetăţean la 
ecut, îl ţine 


THE ROMANIAN VOICE 
THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


„ANUL 21 Nr. 229 - IULIE - AUGUST 1995 PUBLICAŢIE LUNARĂ 


durată să fie gata de moarte în momentele 
cruciale ale existenţei lor istorice. Jertfa în 
sine, i-a strâns împreună în marea taină a 
ecumenicităţii, în starea de unitate a spi- 
ritualităţii româneşti, pură şi încărcată de 
armonii. 


Prin această ecumenicitate, pe temeiul ei 
indestructibil s'a realizat biruinţa cea mare 
împotriva invaziei străine a comunismului 
şi a hoardelor bolşevice şi anti-creştine. În 
această ecumenicitate s'a definit în struc- 
turi definitive esenţa ideii româneşti. 

Azi, în momentele de criză națională, în 
care poporul român se zbate să-şi refacă 
propria lui identitate spirituală şi istorică, 
această ecumenicitate a celor morţi în lupta 
anti-comunistă, ideea ecumenicităţii 
naţionale este un imperativ moral al sal- 
vării, opoziţia politică de azi împotriva 


ÎNCHISOAREA SIGHET ŞI TAINELE ECUMENICITĂŢII ROMÂNEŞTI 


lon HALMAGHI 


rămăşițelor comuniste, nu se poate realiza 
decât prin strălucita şi rodnica inspiraţie a 
unei ecumenicităţi radicale. Jertfă pentru 
neam şi credinţă într'o strângere în aceeaşi 
comunitate morală şi spirituală, care vine 
din afundul abisului sub-conştientului 
românesc, cu năzuinţi invincibile de rea- 
lizări majore şi cu tradiții superbe care au 
caracterul unicităţii, al armoniilor şi aris- 
tocraţiei spirituale. 

Strângerea laolaltă a credințelor, tra- 
diţiilor, idealurilor, visurilor şi energiilor 
româneşti, cu cugetul unei jertfe supreme 
nu va putea fi învinsă de nici o putere 
lumească. Aşa a supraviețuit neamul 
românesc în cursul veacurilor sale de 
existenţă istorică, sub imperiul. condiţiilor 
celor mai absurde şi contradictorii. A 
supravieţuit prin taina unei ecumenicități 
naţionale. 


Preţul unui abonament anual 
30$/50DM 


PENTRU NOSTALGIE 


Alex.NEMOIANU 


puţini la număr. In acelaşi 
timp “elitiştii” anti-nos- 
talgici găsesc felurite scuze. 
celor care au profitat, direct 
sau indirect, în vremea 
regimului comunist: faptul 
că au “sperat” într'un co- 


(speranță din capul locului ” 
fără acoperire şi care cel 
mult şi în cel mai bun caz: 
poate dovedi inocenţă la 
limita senilismului prema- 
tur) şi chiar faptul că în 
număr mare au acceptat 
compromisuri de tot felul. 
Deci, pe de o parte cei.care 
au condamnat fără echivoc 
comunismul şi au căutat să 
îi stea împotrivă sunt con- 
sideraţi "marginali", deşi 
Istoria le-a dat dreptate. Pe 
de altă parte, cei care au 
făcut compromisuri şi şi-au 
legănat conştiinţa în spe- 
ranţe false despre un "'co- 


ec Data ura colaboratori din România 
de fnceadere dis! îti | Anda CRISTESCU ina 2 
edere, deşi Is pagina 

demăii și a au anii | Roxana IORDACHE pagina 3 

p pt : 
anapoda, în cel mai bun Av. George VASU pagina 4 
ca, sati suspectă încă mai Mihai FREAMĂT pagina 4 
ete, fade Blat Cecilia MIHĂILESCU pagina 5 
nostalgiei în numărul din Prof. Teodor BRĂILEANU pagina 5 
Mai sl unei reviste lumare a Adrian GRIGOROPOL pagina 7 
Nouă. Acest pasă eroii Eu tone scu OLBOJAN pagina 8 
nostalgiei nici nu îşi dă TOI. Radu BADIU pagina 9 
a! că, acordând im or. Di in E GA pagina 9 
anţă criteriului. 'majori- rof. lonel RĂDULESCU pagi 

[i i pagina 9 
titan prohleme de asetăr. | Pr. Nic. CĂNĂNĂU pagina 13 
monstrează patetic condiţia Pr. Prof. Aurel HANCU pagina 13 
Se os Mait, centi, Dar Prof. Nicolae CIACHIR pagina 16 
sus, atacul contra "nostal- | PTOf. Mihai Stere DERDENA pagina 16 
giei” este periculos și în Prof. Dr. lon GHERMAN pagina 20 


principiu şi ca metodologie. 


Ignorarea evenimentelor 
din- ultimele decenii şi 
marginalizarea celor care 
s'au opus cu vehemenţă şi 
cu toată puterea-lor comu- 
nismului ar însemna justi- 
i | 0-  ficarea sistemului bolşevic 
munism cu "faţă umană” şi ar pune semnul egalului 
între victimă şi călău. Ori 
asta nu se poate! 


| 1995. 


E ELI i 
IN ACEST NUMAR 
articole semnate de următorii 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


A GARIA, NOUA ZEELANDA 


Discursul împotriva 
"nostalgiei" mai inseamnă 
şi un atac împotriva memo- 
riei individuale şi colective. 
Un atac insidios; care caută 
să relativizeze memoria ca 
suprem criteriu de aşezare a 
lucrurilor între bine şi rău. 
Timpul care ne stă în faţă ar 


IEDE VARĂ | 


ÎNDEMNURI 
LA ÎNCREDERE 
ÎN VIITOR 


Moştenirea lăsată în viaţa socială a României este 
o moştenire de suflete, de energii şi de voinţă. Este 
o moştenire care a creat o atmosferă de delăsare, de 
amânare, de încetineală. Viaţa de toate zilele a prins 
in țesătura de dificultăţi, lipsuri, mizerie şi 
necazuri, toate categoriile sociale. Nu a mai rămas 
timp de a vedea şi dezbate problemele generale ale 
societăţii româneşti. Toată încheietura societăţii 
româneşti de azi e falsă, ireală şi halucinantă, Nu 
ma! există ceea ce se cheamă clase sociale, 
burghezie, țărănime şi intelectualitate. Partidele 
politice nu au un suport bine definit. Ele reprezintă 
un amalgam de aderenţi, care nu sunt legaţi între ei 
decât prin numele partidului şi al intereselor 
materiale, individuale. Nu se poate identifica în 
interiorul partidelor legătura intimă între membrii 
aderenţi. Între” categoriile sociale s'a creat o ruptură 
care nu asigură unitatea naţională. 

Sunt foarte puţini acei care luptă pentru unitatea 
naţională căci nu s'a delimitat, decât în termeni 
foarte vagi, o tendinţă şi o ideologie care să îndem- 
ne spre unitatea naţională. 

Incă nu s'a făcut ruptura în magma amorfă a 
societăţii; o explozie intelectuală, a energiilor care să 
scoată lumea românească din letargia în care trăieşte 
azi. Semnele care există astăzi, pentru o asemenea 
ruptură, sunt foarte timide şi neconcludente. Şi, 
totuşi, după toate aparențele care ne sunt date, 
undeva în straturile adânci ale sufletului există o 
încredere că va fi posibilă o refacere. Că se va ieşi la 
liman. Încă nu s'a anunţat sfârşitul lumii şi deci nu 
se poate vorbi de o disperare totală. 

Poporul român a fost încercat de istorie şi a 
cunoscut perioade negre-în trecutul lui. A reușit să 
treacă peste ele şi să ajungă la lumină. Această 
incredere vine din tăriile adânci ale sufletului 
românesc. Dintr'o experienţă milenară, care a ajutat 
acestui popor să nu-şi piardă credinţa în Dumnezeu, 
să nu i se destrame speranţele. Căci numai aşa a su- 
praviețuit. 

In fața tabloului actual şi dezolant al vieţii na- 
ționale de astăzi, venim cu acest memento al tre- 
cutului învolburat prin care a străbătut istoria, 
neamul românesc. De undeva, din tainele fră- 
mântărilor de azi, va apare şi lumina care să ajute 
poporului român să revină la ordinea lui naturală 
de viaţă, la rosturile misiunii sale, cu care a fost 
încredinţat de Dumnezeu. zica 

Şi'va intra triumfător în istorie, din care cei răi au 
încercat să-l scoată şi să se destrame fără urmă şi 
puteri de renaştere. Dar încercările lor au fost za- 
darnice. Poporul a scăpat din lanţurile sclaviei şi 
acesta este semnul cel mai puternic că va putea să 
supraviețuiască încă multă vreme. A fost ajutat de 
Dumnezeu să revină încă o dată la viaţă. : 

În clipa în care mai mulți Români vor realiza 
mintal că lor le revine sarcina de a duce mai departe 
voinţa de a fi a neamului, se va ieşi din starea de 
confuzie şi amărăciune care domină în România. 

Oamenii trebue să-şi recâştige luciditatea cu care 
să analizeze stările de lucruri din țară, şi să găsească 
îndemnarea spre făptuiri şi împliniri salvatoare. = 

Tineretul, după o perioadă de adormire generală, 
se va regăsi pe baricadele unor idealuri măreţe şi 
ademenitoare şi vor intra în rândurile acelora ce au 
conştiinţa dreptului de a-şi croi un destin propriu, 
după vederile şi rânduiala specifică poporului lor, 
care s'au păstrat în vechi şi puternice tradiţii mi- 
lenare,. ea 

Când generaţiile tinere, ridicate după prăbuşirea 
dictaturii străine a comunismului, se vor întâlni cu 
valoarea şi puterea tradiţiilor româneşti, toate 
sufletele vor fi regenerate spiritual şi vor porni la 
treabă, să reînvie România de totdeauna, România 
viitoare, plină de glorie şi măreție. 


3 > inția şi serviciile secrete d; 
-O puştoaică de 19 ani alertează Preşedinţia şi s e din Roma. 
Anda CRISTESCU 


Prin Mai-lunie, o puş- 
toaică de 19 ani, Tana 
Ardeleanu, a început în 
ziarul "Ziua" campania 
"Iliescu-KGB", publicând 
mărturii în acest sens ale 
unui instructor rus al 
tânărului student la Mos- 
cova, Ion Iliescu. După un 
timp, Preşedinţia a pro- 
testat şi a obținut dela 
Institutul Energetic din 
Moscova o hârtie conform 
căreia n'a funcţionat în 
respectiva instituţie nici o 
persoană cu numle de "Igor 
Botnariciuc", respectivul 
martor. Ceea ce nu poate 
însemna că el nu există, 
fiindcă agenţii KGB din 
instituţii, ca în România, 
securiştii de întreprindere, 
nu-şi deconspirau identi- 
tatea. Cert este că, la che- 
marea purtătorului de cu- 
vânt prezidenţial, Traian 
Chebeleu, Procuratura Ge- 
nerală s'a autosesizat şi i-a 
citat pentru cercetări, în 
calitate de invinuiţi, pe 
directorul ziarului “Ziua”, 
Sorin Roşca Stănescu, pe 
redactorul şef, Adrian Pă- 
truşcă şi pe reporterul de 
investigaţii, Tana Ardelea- 
nu. Observăm că termenul 
de “învinuiți” denotă im- 
plicarea părtinitoare a 
Procuraturii Generale care, 
dacă ar fi intenţionat să facă 
o cercetare obiectivă, le-ar fi 
trimis citaţii sub adresa de 
"reclamaţi”. Prezumția de 
nevinovăție e o vorbă goală 
în România. În ciuda pre- 
siunilor, ziariştii n'au cedat 

„şi n'au acceptat să dea 
declaraţii în absenţa 'avo- 
caţilor, ca în vremea co- 
munismului. (De remarcat 
că acuzaţia de apartenenţă a 
Preşedintelui Iliescu la 
KGB a fost făcută public, 
mult mai înainte, de către 
fostul ofiţer de informații, 
Pavel Corbuţ, actualmente, 
membru al PUNR, cel de-al 


PESTE $50 AB 


doilea partid de guver- 
nământ, iar Preşedinţia, 
departe de-a cere Procu- 
raturii să se autosesizeze, a 
tăcut mâlc. De ce, oare?!) E 
Ancheta e în curs, 1âr 
edintele Iliescu işi 
LE nervii în public la 
adresa “învinuiților" nu- 
mind, pe postul public de 
televiziune, ziarul “Ziua” - 
"O fițuică nedemnă”, iar pe 
-directorul Sorin Roşca 
Stănescu - "un mercenar 
ordinar" În replică, acesta l- 
a dat în judecată pe Preşe- 
dintele Iliescu, pentru ca- 
lomnie. Deocamdată, fără 
urmări. Oricum, redaţia 
ziarului "Ziua" - foarte 
unită şi motivată - joacă 
tare. Cu toate riscurile la 
care se expun, cei implicaţi 
nu dau un pas înapoi. 
Dimpotrivă. În consecință = 
cel puţin prin curaj şi 
consecvență - subiectul 
"Iliescu-KGB" din "Ziua" 
este considerat cea mai tare 
campanie de presă de după 
revoluţie. Iar asociaţia 
"Reporteri fără frontieră” 
din Franţa şi-a declarat 
sprijinul pentru Sorin 
Roşca Stănescu et. comp;, 
invitând toţi colegii din ţară 
şi din străinătate să îi 


susţină. Miza fiind foarte! 


mare, agenţiile de presă 
internaţionale au mediati- 
zat cazul. 

Respectiva campanie are 
consecinţe nebănuite. Ciu- 
date până la ilaritate. Doi 
agenţi SRI recunoscuţi ca 
atare de către şeful lor, 
Virgil Măgureanu, au fost 
surprinşi filând-o ziua în 
amiaza mare pe Tana 
Ardeleanu care stătea de 
vorbă cu redactorul dela 
"Mediafax" Horia Scutaru, 
proaspăt întors dela 
Moscova. Întâmplarea s'a 
petrecut în plin centrul 
capitalei, pe o terasă de 
lângă Palatul Telefoanelor. 


Neprofesionalismul ofiţeri- 
lor SRI - vechi profesionişti 
ai Securităţii - a fost prea 
flagrant ca să nu fie jucat. 
Ce s'a intenţionat nu se ştie 
încă. Observatorii au in- 
terpreat incidentul ca pe o 
provocare-răfuială între 
serviciile secrete din Ro- 
mânia (Oare, numai din 
România?). Redacţia "ZI- 
LEI" a fost şi de data aceas- 
ta promptă: publicaţia a dat 
în judecată Serviciul Ro- 
mân de Informaţii, pentru 
activitate tipică de poliţie, 
politică. Deocamdată, fără 
urmări. Respectivul caz, în 
schimb, a intrat imediat în 
evidenţa Comisiei parla- 
mentare pentru SRI, care a 
iniţiat o anchetă. Ca de 
obicei victimele au fost cele 
luate la întrebări de către 
reprezentanţii guvernan- 
ților. Şeful SRI, Virgil 
Măgureanu, în loc să ex- 
plice gafa monumentală a 
subordonațţilor săi --care, 
contrar aşteptărilor, n'au 
suferit rigori discilplinare - 
s'au apucat să declare, 
senin, că documentul care 
incriminează apartenenţa la 
KGB a Preşedintelui Iliescu 
e fals, fiind fabricat "cu 
mânuța ei” de către Tana 
Ardeleanu. Declaraţia pe 
care, într'un editorial, Sorin 
Roşca Stănescu a pus-o în 
relaţie cu spargerea dela 
casa ziaristului constăn- 
țean, Mazăre, logodnicul 
Tanei Ardeleanu, şi sustra- 
gerea de documente, pe 

care directorul “Zilei” o 

atribuie SRI. Dar dacă acele 

documente, presupunând 

că ar fi false, erau doar o 

momeală pusă la botul unor 

urşi dornici să fure miere? 

Şi dacă ditamai serviciul de 

informaţii "a pus botul? 

Mâncând în loc de miere - 

păstrată la loc sigur - un 
surogat? 


Altceva: intenționând' să 
— = ma 


* a 
motiv că n'ăre 
rasească țar 


urmărire 


că a! 
unui infracto . 
Pentru delictul q-. 
Sau, mai ră 


are a E 
Tevăzuţ Sed 


= Constiţu id 5 
care, în această istituja, 


devine ea însăși gboleză, 
pentru Procuratu e ul 4 
tii în cauză nu sunț ati  
intimidaţi. Din date elo 

păstrează simţul um iţi & 


Pe 78 uj : 
Fiindcă, e cu ade argon 


menaj; 
te tângul 
lOsă nebu. 
ana Ard, 
şte să alerteze 
i icii 
secrete dia Root 
făcându-le să joace i 
Puțin în aparență, așa cug 
cântă ea. O aparenţă perie, 
loasă. Fiindcă autoritățile și 
unele servicii secrețe din 
România se comportă sțin. F- 
gaci şi, dacă în acest fel, 
intenționează doar si 
alimenteze haosul dirija 
dela noi, riscă să scape 
procesul de sub control, 
Fiindcă oferă . opiniei 
publice imaginea unor 
servicii de informații fări 
autoritate. Chiar fără pro- (5 
fesionalitate, Acest feno- 45 
men numai siguranței fă 
naţionale a României nu 
poate folosi. Iar cazul 
"Iliescu-KGB" rămâne . 
deschis. El nu poate fi 
închis, chiar dacă Iliescu 
intenţionează să-l închidă 
pe Sorin Roşca Stănescu, 


COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


FE NOU 


NUMELE DE FAMILIE 


PRENUMELE 
STRADA/ Nr, 
ORAŞUL 
CODUL POŞTAL 


BONAMENTULUI ANUA 


ONAMENT 


MENT INS 


PRECIZĂRI 


REDACŢIONALE 


Abonamentele şi reînnoirea lor, s 
Ş e pot fa 
a aglupa Cru urmează: e “e 
„ Din Canada şi U.S.A. se pot face "Cec P, S 
(Money Order) sau "Cec Personal", Sale 


Din Europa şi alte continente, prin "Mandat P, 


"Cec Internaţional“ pe adresa ziarului 2! aa 


George BĂLAŞU 


Ai “+a arti 
* Nu garantăm apariţia a” 
colelor mai lungi de 4 pain) 
dactilogratiate la 2 rând ini 
Redacţia nu doreşte sâ 


CĂTRE CITITORI 


SPRE CUNOȘTINȚĂ: Ţinem să fa- 
cem cunoscut că Redacţia acestul 


ziar nu împărtăşeşte întotdeauna 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


P.O.Box 78010 
Westclitfe Postal Outlet 


forţa 
tervină cenzurând prin fana 
împrejurărilor,  tex 
Supradimensionate. 


te 
*-Manuscrisele nepublicâ 


Hamilton, Ontario, Canada L9C 7N5 


luă 


nu se inapoiază. 


y Mor ieuoeree tc en AR 
j e FA RR RARE ca 


$ 


Second Ciass Mail 


dai iz i 
Di 


AT 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Mihaela MOISIN 


In loc să clarifice în mod 
civilizat acuzaţiile ce i se 
aduc de colaborator-agent 
al KGB, Ion Ilici Iliescu se 
țigăneşte cu "fifuica ne-! 
demnă” care îşi propune să 
"discrediteze persoana 
preşedintelui României”, 
confundând în mod inten- 
ționat persoana sa particu- 


lară din vremea studenţiei, mele barbare săvârşite de 
cu funcţia de şef de statal 


a minerii/securişti în zilele 
| României. „ de 13-15 Iunie 1990. Nici 
- DX intenţiile ziarului ozincile lansate sau stri- 

Ziua', de a arăta poporului gate în decursul marșului şi 

român şi întregii lumi cine mitingului ţinut: "Cinci- 

> a fost şi este alesul-reales “nalul ruşinii”, “Jos Iliescu”, 
+ preşedinte al României "Jos Văcăroiu”, "Iliescu 
„sunt bune, se pare că de judecat, pentru sângele 
= fapt, ele nu afectează pe Ion vărsat", "Cine ne-a vândut 
Iliescu în nici un fel. la Ruşi, face sport acum cu 

Bush", dar mai ales: "Ole, 
ole, cine este'n KGB". Pe 
Ion Iliescu nu-l afectează şi 
nu-l atinge nimeni şi nimic. 
Mai mult, se pare că sa- 
dicul Ion Iliescu, pentrucă 


TRECUTUL CARE 
NU TRECE 


Urmare din pagina 1 
şi Eminescu: "vremea trece, vremea vine", dar ea stă 
totuşi pe loc, neschimbându-se nimic. Şi cripto- 
comuniştii spun că ea trebue să stea pe loc pentrucă 
țara ar avea lipsă de linişte; ca să poată ieşi din criză. 
Dar liniştea la care ei se gândesc, e liniştea lor. E 
liniştea unei case în care acţionează o bandă de hoți. 
Căci cine a furat o revoluţie, nu se opreşte numai la 
atât. e 


se vor rostogoli şi ei odată 
cu el. Şi printre cei ce-i iau 
apărarea se înscriu, normal, 
membrii partidelor din 
pentagonala roşie. 


Nu l-a afectat nici mitin- 
gul organizat de Convenţia 
Democratică ținut în ziua 
de 14 Iunie pentru comemo- 
rarea a cinci ani dela cri- 


Iliescu are în mână Po- 
liţia, SRI-ul, mass-media 
precum şi o seamă de tre- 
păduşi îngroziţi de faptul 

= că prin înlăturarea din pos- 
tul de preşedinte a acestuia, 


ieri, de cei care au alterat fiinţa neamului. Şi 
aşa, coşmarele continuă. Însă, mai nou, sub pe- 
trecania unui fenomen uluitor. Comuniştii care se 
îmbuibau ieri în comunism, acum se îmbuibă în 
capitalism. Din fosta nomenclatură şi securitate s'a 
ales cel mai mare număr de capitalişti de gradul întâi. 
Deci, fenomenul e că ţara face capitalism cu co- 
muniştii. 

In fapt, ţara e mai departe acum de starea de 
normalitate decât era acum cinci ani. Căci în spiritul 
optimist de atunci, toţi îl zeflemiseau pe no- 
menclaturistul Brucan când a cerut poporului ca 
pentru trecereau trecutului să aibă o răbdare de 
douăzeci de ani. Să dea Domnul ca să nu fie atâţia, 
dar uite că cinci au fost. Alţi cinci ani de regim de 
nomenclatură comunistă, regim mânjit de sânge şi 
corupţie pe spatele orbirei poporului. Orbire condusă 
de cuvintele D-lui Iliescu "schimbarea e inutilă”: şi 
de-ale D-lui Năstase "schimbarea e dăunătoare". Prin 
asemenea cuvinte lumină comunistă, cei doi 
nomenclaturişti caută să impună un fel de situație 
pact-social al tăcerii şi supunerii faţă de politica 
trecutului care nu trece. Iar în această privinţă este de 
subliniat că, una dintre cele mai mari ticăloşii create 
de comunism e starea de indiferenţă năucitoare, care 
duce lumea la dezgust faţă de tot ce este politic, 
lăsând pe guvernanţi sa-şi facă de cap în lumea lor. 

Schimbăţile câre trebuiau să urmeze Revoluţiei 
din '89, au fost stopate în toate domeniile. Şi lucrul 
acesta se întâmplă pe fundalul crizei morale pe care o 
traversează societatea românească. Criză generată, 
de o parte, de faptul-că sunt prea mulţi oameni 
vechile structuri comuniste care-şi păstrează puterea 
de acţiune în toate domeniile; iar, pe de altă parte, de 
păcatul de moarte al vieţii româneşti din umbra co- 
munismului şi anume: oameni cu ochi sunt mai pu- 
țini decât cei îndobitociţi şi orbiţi. Prin această orbire, 
minciuna a învăluit totul. Şi aşa, prea mulţi acceptă 
minciuna şi pe mincinoși,,precum și înșelătorul 
zâmbet prezidenţial, cu prea multă uşurinţă, 

Trecutul care nu trece rămâne zăgăzuit de puterea 
care înăbușe din fașă orice încercare de a se ieşi din 
actuala răpăceală şi de a se instala principii de guver- 
nare sănătoase, De aici războiul criptocomuniștilor şi 
afaceriștilor veroşi contra celor care cer conştiinţă 
publică. A 

Trecutul care nu trece... trecutul care ţine poporul 
mai departe în umilință... Ţara nu se poate elibera de 
acest trecut decât clătinând vechile structuri comu- 
niste şi înlocuind “competențele” şi pe "indispensa- 
bili” create şi creaţi de academia de partid, In joc este 
lupta pentru reconstrucția etică şi politică. Mutilat de 
comunism, Românul trebue să procedeze cu operaţia 
de renaştere interioară. Prima treaptă spre această 
renaştere e scoaterea lumii din spiritul laş de cedare. 


Eugen BÂRSAN 


IULIE-AUGUST 1995 


CINCINALUL RUŞINII 


tot au trecut cinci ani "de 
linişte", se bucură sincer de 
războiul cu “invenția, făcă- 
tura redacțională" a ziarului 
"Ziua" referitoare la raco- 
larea lui de către KGB în 
anii studenţiei. După cum 
siar fi bucurat şi dacă 
manifestele apărute în 
Bucureşti, incitând la un 
nou 13-15 lunie 1990, ar fi 
avut un efect în rândul 
participanţilor la marşul- 
miting organizat de Con- 
venţia Democratică în Ca- 
pitală. De data aceasta însă, 
nu minerii trebuiau să fie 
cei ce-l "ajutau" pe Iliescu 
la "ordine pentru liniştea 
noastră”, ci un grup de 
tineri... tuciurii. 

Afară de un incident ce a 
avut loc în ziua de 13 lunie 
1995, când poliţia a interzis 
unui tânăr să arboreze 
"steagul revoluției" în Piaţa 
Universităţii, marcând în 
acest fel zona liberă de 
comunism, atât marșul cât 
şi mitingul s'au desfăşurat 
în linişte. 

Participanţii la mitingul 
din 14 Iunie 1995 organizat 
de CDR, CSDR, PROPACT 
şi organizaţiile studenţeşti 
au acuzat opţiunile politice, 
economice şi sociale ale 
actualilor guvernanţi care 
au dus România la de- 
zastru, şi au adoptat o Re- 
zoluţie, cuprinzând 7-solu- 
ţii pentru România. 

Nici aceasta nu-l impre- 
sionează pe lon Iliescu. De 
ce? Pentrucă el îşi continuă 
uyizitele de lucri".sistemi. 


ia 


să aducă înapoi pe ticăloşii 
de "moșieri! care vor lua 
înapoi pământurile ţăra- 
nilor. Şi cum la ţară se 
citesc numai ziarele "re- 
comandate" de guvern, ţă- 
ranii îl cred din nou. 


Vom mai avea încă un 
"cincinal al ruşinii", cu 
preşedinte acuzat de către 
Ticu Dumitrescu de a fi 
"cârtița cea mai fidelă KGB, 
de spionaj în favoarea Ru- 
şilor!, acuzat de părinţi, de 
a le fi omorît copiii în zilele 
Revoluţiei din Decembrie 
'89 şi ale Mineriadei din 


13-15 Iunie '90? 


Vor ajunge la timp aceste 
adevăruri despre cel ce con- 
duce ţara şi la amăritul de 
țăran, lipsit de ştiri şi ade- 
văruri, al cărui vot atârnă 
greu în viitoarele alegeri? 

Va avea Opoziția, des- 
pre care se spune că este 


slabă şi împărţită, puterea 


şi energia necesară să 
acopere întreaga ţară, 
inclusiv satele, cu pro- 
paganda sa electroală, sau 


'vom aplauda din nou pe 


Iliescu ales-reales-reales? 

Să fi avut Brucan drep- 
tate că României îi vor 
trebui 20 de ani pentru a 
deveni o ţară liberă și de- 
mocrată? Vom vedea în 
1996, 


Până atunci trăim în 

continuare în "cincinalul 
ruşinii”, al dezastrului eco- 
nomic, social dar mai ales 
moral creat de conducerea 
neo-comunistă, dar primit 
dela “prietenii din Răsărit. 
+ Și tot până atunci, asis- 
tăm  buimăciţi cum, 
indiferent de adevărurile 
dovedite prin documente și 
declaraţii, Iliescu cade tot 
în picioare, ca un Hopa- 
Mitică, 


tarele la Prut. 


dapesta, 


nici fărâmă de adevăr; 


la 1,6 milioane, N.R.); 


pretenţie, N.R.); 


iesea 
Pe Aureliu Răuţă 1 


"Congresul Ungurilor Americani” şi 
"Consiliul Mondial al Ungurilor" au ţinut 
o şedinţă comună la Cleveland, Ohio, 
unde şi-au pus inteligențele la muncă 
grea. Ei sunt supăraţi pe cei care au 
câştigat ultimele două războaie mondiale 
şi au încheiat Pacea dela Trianon şi Paris, 
păci ce le-au spulberat planurile "Îm- 
părăției ungară-ceangă-secuie” cu ho- 


» Niavem nimic contra Ungurilor de aci, 
din România sau de oriunde, ei au 
dreptul să se bucure de aceleaşi libertăţi 
de care ne bucurăm şi noi în America. 
Relaţiile cu ţara unde ne-am născut sunt 
limpezite când spunem "Țara Mamă” 
înțelegând în acelaşi timp, că ţara 
adoptivă ne este locul unde ne-am îm- 
pletit viitorul nostru şi al copiilor. E ca şi 
cum ai avea de ales între părinţi şi ne- 
vastă. E datoria ta să-ţi aperi noua patrie, 
aşa cum îţi aperi nevasta când o hărțu- 
ieşte soacra; dar ai şi datoria să-ţi păstrezi 
credința, tradiţia şi să protestezi când 
vezi că Li se face nedreptate. 

Nu ne îngrijorează faptul că Ungurii 
din Statele Unite se interesează de soarta 
Ungurilor din lume dar, ca cetăţeni 
americani, ne îngrijorează atitudinea lor 
când îi vedem dezamăgiţi că Tratarul de 
Pace dela Trianon n'a fost iscălit la Bu- 


Terminăm cu loialitatea minorităţii 
maghiare faţă de țara lor adoptivă şi ne 
oprim la deciziile luate la Cleveland un- 
de găsim exagerări, sferturi de adevăr, ori 


A) "În Transilvania trăiesc 2,5 milioane 
de Unguri” (Ultimele statistici acceptate 
de forurile internaţionale reduc numărul 


B) In România sunt "Circa cinci mili- 
oane de țigani”. (Nici țiganii n'au atâta 


"i DENORIAT 


AURELIU RĂUŢ 


-am cunoscut la. 
Pairs, cu ocazia simpozionului despre? 
exilul românesc din Mai, anul trecut. De 
fapt, acestui om minunat îi datorez 
minunea că am văzut Parisul - sau-visul 
cu ochii -, mai mult, pe cheltuiala lui. Nu 
mi-a fost dat, până atunci, să cunosc un 
om atât de generos. El a sponsorizat atâţia 
Români pentru a se putea reuni în 
capitala Franţei şi a se reînfrăți exilul din 
străinătate cu exilul interior, de acasă. Am 
trăit, atunci, clipe de graţie. Acest domn 
desăvârşit, pe unii dintre noi, printre care 
şi subsemnata nici nu-i cunoscuse 
personal până atunci, îi cunoştea doar din 
scris sau din alte activităţi publice. Şi 
totuşi, a ținut să-i aducă acolo, să ne 
unească pe toţi într'c voinţă de regenerare 
naţională. Era cel mai senin şi optimist 
Om pe care l-am cunoscut. Nimic nu-l 
făcea să deznădăjduiască. Dimpotrivă, îi 
încuraja pe toţi cei care îşi pierdeau 
speranţa. Nu pot uita chipul lui luminos, 
zâmbetul cald şi bun, noblețea spiritului 
său dăruit celorlalți cu modestie stră- 
lucitoare. Dar rar, dela Dumnezeu, mo- 
destia strălucitoare, lumina interioară 


O AUTONOMIE IDEALĂ 


C) "După DICTATUL (sublinierile 
noastre) Păcii dela Trianon au pierit în 
câmpurile de concentrare sau au părăsit 
țara mai mult de un milion de Unguri..." 
Un exemplu clasic de demagogie: nu se 
dă nici un amănunt, nici un martor care 
să ne spună unde au fost lagărele? Cine 
au fost închişi şi din ordinul cui? etc. 

D) "Acum 50 de ani, aproape un milion 
de Evrei au trăit în România şi astăzi sunt 
mai puţin de 20.000". Un alt caz de 
însinuare pernicioasă: Au fost Ungurii 
care în timpul războiului stăpâneau 
jumătate din Transilvania şi au fost ei, 
Ungurii, care au trimis sute de mii de 
Evrei în lagărele de exterminare din 
Polonia. Acest adevăr este confirmat de 
Excelenţa Alexandru Safran, fostul Rabin 
Şef în România în timpul războiului şi 
scriitorul laureat Elie Weisel din regiunea 
Satu Mare, pe care Ungurii l-au trimis în 
lagărul de exterminare din Polonia. 
'unilă maghiarească" faţă de 
Evrei, noi oferim celor adunaţi în Cle- 
veland câte un cearşaf ca să-şi şteargă 
lacrimile de crocodil. 

Ca încheiere, ţinem să mulțumim D- 
lui Robert K. Dornan, unul din repre- 
zentanţii Statului California în Parla- 
mentul din Washington, care a înserat în 
"Congressional Records” dezamăgirea 
Ungurilor că Hitler şi Mussolini au pier- 


Pentru lunga 


dut războiul. 


viețuire: 


In locul Împărăției visate şi spulberate 
la Trianon şi Paris, noi oferim vecinului 
dela Apus următoarele; 

Cele 2,5 milioane de Unguri şi cele 5 
milioane de ţigani să formeze, lângă 
Budapesta, o regiune autonomă "“Țigano- 
ungară”, ce va fi model de fericită con- 


Tiganii vor cânta Ceardaşul şi Ungurii 
vor găti Gulaşul. 
Stroe MOLDOVANU 


care se revarsă în afară, învăluind aproa- 
pele. Chemându-l ca, la rândul lui să-şi 
descopere chipul interior al bunătăţii. 
Dacă ar fi în lumea asta câțiva Români 
exilați care să dăruie din averea lor 
morală şi materială luptătorilor pentru 
dreptate şi adevăr din ţară, ţării i-ar fi 
mult mai uşor să biruie răul. Reuniunea 
dela Paris a fost, pentru Aureliu Răuţă, ca 
un praznic pe care şi l-a dăruit, înainte de 
moartea apropiată, fraţilor întru credinţă. 
Vestea morţii lui e atât de dureroasă, încât 
ar fi aproape indecent să scriem despre 
ea. Nu pot uita nopţile lungi din holul 
hotelului "Madeleine Haussmann", în care 
stăteam de vorbă şi râdeam - Doamne, cât 
de curat râdeam - împreună du domnul 
Răuţă, Domnii Corneliu Coposu, lon 
Halmaghi, Emil Constantinescu, George 
Bălaşu, Mihai Baica şi Doamnele Rodica 
Coposu, Galateea Ciorănescu, Doamna 
Lucica, etc. Ne vom aminti mereu. Fie ca 
Dumnezeu să facă lui AURELIU RĂUŢĂ 
loc la lumina feţei Sale. 


Roxana IORDACHE 


PENTRU N OSTALGIE 


Urmare din pag, 1 

trebui folosit pentru a 
reaşeza viaţa obştească pe 
temeiuri morale ferme şi 
asta înseamnă afirmarea 
fără echivoc a faptului că 
unle lucruri sunt bune şi 
altele sunt rele şi că între 
aceste două categorii nu 
este, nu poate şi nici nu 
trebue să fie pace. Nesi- 
guranţa, sărăcia sufletească 
și mizeria economică pro- 
vin în ultimă instanță din 
starea de relativism moral 
în care am fost siliți să 
trăim şi pe care, poate in- 
conştient, “elitiştii” anti- 
nostalgici caută să o pro- 
moveze. Căci în ultimă 
analiză, pledoaria anti: 


nostalgică este manifestarea 
agresivă a unui secularism 
care a făcut mult mai mult 
rău decât bine. 

Prin faptul că suntem 
oameni şi dacă vrem să 
rămânem fideli condiţiei 
umane, trebue să fim 


nostalgici. Suntem nostal- : 


gici căci am început prin 
cădere şi alungare din Rai, 
a cărui nostalgie nu poate şi 
nici nu trebue să ne pără- 
sească. Fără a privi înapoi şi 
fără nostalgia chinuitoare 
pentru ce am pierdut, nu 
vom putea merge înainte cu 
rost, nu vom putea defini 
unde vrem să mergem şi nu 
vom putea articula de ce 
vrem să mergem într'acolo, 


Secolul acesta, care în 
curând se va sfârşi, a pro- 
movat, cu o violenţă fără 
egal, o ideologie şi un sis- 
tem care au făgăduit un 
viitor "glorios" întemeiat pe 
distrugerea moştenirii 
trecutului şi a memoriei 
acelui trecut. Am fost mar- 
tori la ce ne-a adus acea 
falsă făgăduială! 

In aceste împrejurări, 
opţiunea pentru nostalgie 
este imperativă, nu ca 
exerciţiu stilistic, ci ca stare 
existenţială obligatorie şi 
finalmente mântuitoare, 


Alexandru 


NEMOIANU 


Ne 


Do Dura. 0-7 mp ot 


PAGINA 4 


Prohodul 

Ne-am grăbit să cântăm prohodul, încă 
de pe la sfârşitul lui Decembrie '989 la 
căpătâiul comunismului pentrucă muri- 
bundul dădea toate semnele că e pe ducă: 
ochi daţi peste cap, horcăituri sfâşiate de 
oftaturi, degete agitate pe suprafaţa burţii 
în spasme, scrâşnete din-măsele obişnuite 
să mărunțească vieți şi suflete, toate la un 
loc înlăturau îndoiala, iar sfârşitul iminent 
ne îndemna să bocănim în scândurile si- 
criului, să clămpănim foarfecele pentru 
croitul giulgiului. Ne-a fost dat însă, să 
trăim minunea minunilor: Mortul a înviat 
gâdilat la tălpi de Iliescu, Bârlădeanu, 
Brucan şi ceilalţi. Regretele şi lacrimile 
"emanaților” au stropit din abundență 
cadavrul şi lutul udat a devenit pasta din 
care s'a plămădit monstrul ce bântuie din 
nou prin existenţa noastră. 

Acum stăm şi ne închinăm prin colțuri, 
cerşim umili ajutor dela cei ce nu ne știu, 
ridicăm fricoşi colțuri de perdele cu să 
privim defilarea sfidătoare a celor ce ne-au 
mâncat zilele şi dormim mai departe pe 
speranţe colțuroase. Dacă va fi să ne trezim 
iarăşi cu cizma comunistă pe grumaz, dacă 
va fi să ne lăsăm legaţi de gât cu funia îm- 
pletită din minciuni, împilări şi corupţie, 
dacă va fi să închidem ochii şi să ne arun- 
cam disperaţi în hău, dacă va fi ca vocile 
noastre să tacă şi minţile să se întunece, 
apoi chiar că nu vom mai merita stima 
cuiva, pentrucă se ştie, fiecare popor îşi are 
Soarta pe care o merită. Să ne ferească bu- 


în poartă. I-am primit şi i-am omenit pe 
aceştia, le-am atârnat traistele goale în 
tindă, le-am aşternut masa şi patul, le-am 
dat din cât am avut în cămări şi hambare, 
le-am ascultat jelaniile şi le-am făcut parte 
din averea noastră, din glia noastră ţinută 
cu trudă şi sânge. 

Şi când a fost ca aceşti veniţi de aiurea să 
se înzdrăvenească şi să se înstăpânească, i- 
am privit cu înțelegere şi, nu de puține ori, 
le-am ţinut scara ridicată spre înalturi de 
unde, nerecunoscători, ne-au scuipat şi 
batjocorit ca pe nişte netrebnici. Şi nu ne- 
am burzuluit cum ar fi fost drept şi-i-am 
iertat şi le-am răbdat pretenţiile necugetate, 
cedând mereu în numele păcii şi liniştei, în 
numele Cuvântului Dumnezeiesc, 

Când mândria şi mânia ne-au fost zgân- 
dărite în aşa hal încât n'am mai putut su- 
feri, atunci, şi numai atunci i-am croit cu 
beţele dela flamurile lor născocite, i-am 
miruit în moalele capetelor când ne-au 
înşelat prea de tot, i-am hutuchit de după 
tejghelele de zarafi şi negustori necinstiţi, 
le-am frânt labele apucătoare dar iar s'au 


„ridicat puioşi şi vicleni, hrăpăreţi și avizi 


de putere, stăruitori în fărădelegi, făţarnici 
şi cruzi, întunecându-ne viaţa. 

Să fie blestemată clipa când ursitoarele 
ne-au menit să fim aşa cum suntem, bles- 
temată să fie răbdarea noastră nefirească, 
blestemat să fie îndemnul nostru spre 
mângâiere şi milă pentru cei cu gheare 
neştiute şi gânduri de lotri. Dumnezeu să 


E Pra 5 a ps tei 109 (es N) 
Se 7 NE Daf 'e RARA A ie ZA 1 AG ae BNC MD AT A, a a | TOD 


nul Dumnezeu de vremea Prohodului cân- 
tat la căpătâiul nostru, când lacrimi nu vor 
fi, păreri de rău nu vor fi şi nici suspine. 


Noi şi restul lumii 


Hotărit lucru, poporul nostru poate fi 
numit un popor blând şi bun. Am primit 
mereu în casa noastră, cu inimă deschisă şi 
milă creştinească, pe toţi cei ce ne-au bătut 


în jur şi mă 
revolta. 


mă ierte pentru blestemul meu dar mă uit 
minunez şi nu-mi pot opri 


La Madrid, o sportivă română, invitată 


la un concurs de chiar forurile spaniole, e 
arestată pe aeroport la sosire şi trimisă 
acasă cu primul avion. Motivul? Nici unul! 
"Pe aici Românii no pasaran"! 


În Germania emigranții de origine ro- - Stană de piatră, trânteşte cu năduf pumnul 


HOTĂRÂREA NR 1/1995 A SECŢIUNILOR 
UNITE ALE CURȚII SUPREME DE JUSTIŢIE 


DIN 2 FEB. 1995, 


PRIVIND PROBLEMA CASELOR 


NAŢIONALIZATE DIN ROMÂNIA 
——— Av. George VASU____ 


Această Hotărîre dă loc 
la numeroase critici ale ju- 
riştilor din ţară, fiindcă 
încală o serie de principii 
juridice elementare. 

Această decizie a Curţii 
Supreme de justiţie a 
României privind casele 
naționalizate a fost adop- 
fată la 2 Februarie 1995 de 
Secţiile Unite cu 25 voturi 
pentru și 20 voturi contra. 
Astfel că Suprema instanță 
a decis să-şi schimbe juris- 
prudența post revoluţio- 
nară (1990-1994), statuând 
că "instanțele judecătoreşti 
nu au atribuţia de a cenzura 
şi a dispune restituirea 
imobilelor naţionalizate 
prin Decretul 92/1956 şi lis- 
tele anexe acestui decret", 
Ne aflăm în prezenţa pri- 
mei Hotăriri a Secţiunilor 
Unite ale Curţii Supreme 
de Justiţie din țara noastră, 
ca urmare a faptului ca Sec- 


„ ţia civilă a Curţii Supreme 


- vroia să revină asupra pro- 
priei sale jurisprudenţe. 
Este o premieră judicia- 
ră, mai ales că este vorba de 
una din cele mai contro- 
versate probleme din pe- 
rioada ostrevoluţionară, 
retroce; a caselor abuziv 
naţionalizate prin D. 92/ 
1950 şi completat şi modi- 
ficat prin D.524/1955, E 
n acestă problemă se 
confruntă interesele vitale a 
două mari categorii sociale, 
proprietarii caselor națio- 
Pa lizare şi chiriagii. Cei 
dintâi stăruie să li se res- 
tituie imobilele naţionali- 
zate, “restituio in integrum" 


„Prin violarea D.92/1950 în- 
_Suşi, deci nici legea comu- 


nistă nu a fost respectată, 


iar chiriaşii se străduiesc să 
rămână în casele naţiona- 
lizate să le poată cumpăra 
în condiţii avantajoase, 
plătibile în rate pe termen 
lung, 

Este clar, că există un 
calcul politic la baza acestei 
hotăriri, este drept nemăr- 
turisit, fiind mai avantajos. 
pentru chiriaşi care sunt 
mai numeroşi decât pro- 
prietarii expropriaţi, deşi 
chiriaşii sunt protejaţi prin 
Legea 17/1994, care a pre- 
lungit cu 5 ani contractele 
de închiriere, astfel repara- 
ţia în natură a unor abuzuri 
din epoca comunistă pentru 


satisfacerea reală a drep- . 


tului de proprietate privat 
nu ar fi o piedică. Totuşi 
puterea politică doreşte să 
aibă de partea sa masa de 
chiriași cărora le va vinde 
casele, decât să le restituie 
celor deposedaţi prin na- 
ționalizarea comunistă din 
1950. Aceasta este linia 
dezbaterilor din Parla- 
mentul României privind 
casele naţionalizate de 
comuniști. 

Hotărirea nr.1/1995 a 
S.U.-C.8.]. face o serie de 
consideraţii extrajudiciare, 
dar omite a Decizie capitală 
din istoria justiţiei române 
pronunțată de Secţiile 
Unite ale Înaltei Curți de 
Casaţie a României în anul 

În aceeași problemă a 
competiţiei instanţelor ju- 
decătoreşti de. a înlătura o 
lege ordinară, când ea con- 
travine Constituţiei. Era 


vorba de "celebra afacere a 
tramvaielor”, când cel mai 


” înalt for judiciar român de 


atunci, a decis “că tribu- 


- nalele au nu numai drpteul, 


dar şi obligaţia de a so- 
luţiona atare cauze, căci în 
caz contrar făcându-se vi- 
novate de infracţiune de 
denegare de dreptate; con- 
form art. 3 cod civil, care 
este în picioare şi astăzi." 

Pentru a-şi justifica Ho- 
tărîrea S.U.-C.S.]. se referă 
în mod repetat la Consti- 
tuția din 1943 şi 1952, 
omiţând însă dispozițiile 
din aceste constituţii, care 
prevedeau că "proprietatea 
particulară” era garantată 
de legi” şi că "exproprierea 
se putea face numai pentru 
cauză de utilitate publică", 
Cu toată această dispoziţie 
constituţională din 1948, 
naționalizarea a avut loc în 
1950 sub regimul acestei 
constituţii. Dar S.U.-C.s.]. 
săvârşeşte o altă gravă 
eroare juridică, când citează 
art.7 din Constituţia din 
1952, spunând că Decretul 
92/1950 şi anexele sale nu 
pot fi considerate necons- 
fituționale". Astfel invo- 
când legalitatea Decretului 
92/1950 şi invocând Consti- 
tuia din 1952, aplică res- 
pectiv o lege, ceea ce este de 
neconceput într'un sistem 
modern de legislaţie”, 

Această! Hotărire păcă- 
tuieşte foarte multe şi ca 
formă şi conţinut. Voi în- 
cerca să enumăr unele din 
acestea: 

a. Dezbaterea s'a făcut 
fără citarea părţilor. Cum 
legea nu dispune altfel 
Secţiunile Unite ale Curţii 
Supreme de Justiţie a în- 
călcat dispoziţiile impe- 
rative menţionate în art.B5 

Continuare în pag.5 


„sunt cei ce în 


IULIE-AUGUST 1995 CUVÂNTUL ROMÂNgge : 
E —= Eee | 
NAIVITATEA LA ROMANI 


Mihai FREAMĂT=—— 


mână sunt trataţi ca nişte animale apărute 
din cine ştie ce junglă, undeva la granița cu 
Finlanda milițienii ruşi umilesc şi maltra- 
tează un grup de Români. (Dar asta nu mă 
miră). Mă miră că din Franţa hăituiţii din 
ţară, de foame şi de neocomunism, sunt 
alungaţi ca nişte leproşi. In Bucureşti co- 
zile din faţa ambasadelor rămân mereu 
aceleaşi iar vizele se dau după luni şi ani, 
dacă se dau şi, tot aici, nişte domni rabini 
organizează adunări comemorative în 
amintirea Evreilor, victime din timpul celui 
de-al Doilea Război Mondial, acuzând 
poporul român de genocid, uitând că Evreii 
doar de Români au fost apăraţi şi ocrotiţi. 
„Pe străzile capitalei fugari de pe toate con- 
tinentele, fel de fel de rătăciţi, nonşalanţi şi 
obraznici, îşi foşnesc cei câțiva dolari cău- 
tând o afacere. Ne-am pricopsit cu Turci, 
Chinezi, Pakistanezi, Somalezi, Arabi de 
toate felurile şi le răbdăm ifosele și-i adă- 
postim şi-i omenim. 2 

Ce să mai spui? Ne cheltuim comândul 
pentru a alina necazurile altora având parte 
doar de hulă şi cârteală. Așa suntem noi. 
Alţii nu se sfiesc să ne hohotească în față 
cu dispreţ şi răutate,. Ce drepturile omului, 


ce înțelegeri? Astea's bune pentru noi care * 


trebue să ne punem mănuşi albe când adu- 
năm gunoiul uman sau când scuturăm de 
guler pe cei ce se cred în ţara lui Papură 
Vodă. - 

Doamne, iarăşi să ne ierţi, dar va trebui 
să ne cam călcăm pe inimă. 


Calicii şi falşii disidenţi 

Li recunoşti dela o poştă dacă te stră- 
duieşti puţin. 

Numai că Românul e nemaipomenit de 
încrezător. Zâmbeşte-i larg, spune-i că te 
vei face luntre şi punte pentru el, pentru 
puţinele lui visuri şi-ţi va da casa de cheo- 
toare. Când constată că l-ai înşelat se face 


în palma deschisă şi-pleacă înnegurat să 


„găsească pe cineva în faţa căruia să-şi des- 


carce mânia. Rar de tot cei din neamul nos- - 
tru devin circumspecți. ae Ea 
Trecem prin viaţă cu inima'n palmă. 
tot am plătit tribut greu pentru acest fel d 
a fi dar nu ne-am învăţat minte şi conti- 
Huăm să ridicăm statui cui nu trebue şi ne 
uităm chiorâş la cei ce văd lucrurile aşa 
cum sunt în realitate. 
Mi-am ridicat lumea'n cap atunci când 
am scris despre Radu Câmpeanu, pe atunci 
preşedintele P.N.L.-ului, că este un opor- 
tunist de duzină, un fel de fante de mahala 
gata să-şi împrumute talentul de seducător 
cui dă mai mult la crâşma din colţ. Că n'am 
greşit în spusele mele şi că timpul mi-a dat 
dreptate, vă rog să mă credeţi că nu-mi face 
nici o plăcere. Aş fi preferat să mă înşel dar 
n'a fost să fie. Domnul cu pricina a venit în 
țară trâmbiţând cu vocea-i baritonală o 
"democrație importată direct dela “sursă”, 
Era decorativ şi grav de circumstanţă şi pe 
mulţi a înşelat. Realitatea e că venise 
flămând şi avid de putere. Bunica mea avea 
0 vorbă despre soiul ăsta de indivizi când 
era necesar să-i beştelească: "Calicu-i tot 
calic şi'n ziua de Paşte!" Atenţie! Nu sărac, 
nu lipsit de cele trebuincioase prin forța 
împrejurărilor. Asta-i altceva, e o stare care 
capătă iertare în ochii semenilor. Pe dată ce 
eşti calic însă, se schimbă situaţia. Calicii 
cearcă să se chivernisească 
folosind toate mijloacele, Ăştia stau la 
pândă şi-ţi fură zâmbind lingav încrederea, 
dorinţa de fericire şi speranța. Şi Domnul 
Câmpeanu a furat multor naivi destule. 


ntr'un timp a încercat chiar şi Convenţia 
Democratică sto distrugă, S' 


lui Iliescu et gaşca. Voia ce 
vârta, voia ciolanul şi Mâi 
facă rost de unul dintre e 
marea împărțeală. Un cup! 


il Şi nu mai ştie această 
lume că, spre exemplu, un Caius Dragomir 
fost candidat la Preşedinţie, adversarul lui 


recut cu arme şi bagaje 
"acceptând! un pos 
ţa, nu ştie că un al 
- a căpătat şi el un p 
Japonia, nu știe că Mihai Bot 


disident de pe vremea lui Ceauşescu câ 

ă Ea , când 
umplea timpul de emisie la Postul de rad; 
"Vocea Americii” cu fel de fel de bâlbâi 10 
"ANTI! şi cu zece expresii "nu-i așatinţi 
frază, avea post de director la un Centru d 
Calcul teritorial în ţară, plătit gras de re le 
mul comunist pe toată perioada get 
denţei” ca şi colegul de suferință Iliese, 
trimis la "munca de jos"şi el, tot ca directa 
general, Asta era soarta opozanților de ai Ş 
acea vreme. 

Şi pentrucă veni vorba, de curând Dom. 
nul Botez, astăzi ambasador în America a 
anunţat pe calea undelor că Statele Unite 
evident datorită “intervenţiei” dumnealui, 
vor acorda României Clauza Națiunii cele 
mai Favorizate pe termen nelimitaţ, Asta 
vorba domnului ambasador, "în ciuda emi. 
graţiei româneşti” care - tot dela Botez ci 
fire - "în fiecare an făcea spectacol, manji. 
festând împotriva acordării acestei CLAU.. 
ZE, stricând - nu-i aşa? - imaginea țării 
peste hotare”! E zi 

Ce să-ți spun! Şi-a găsit România un. 
zugrav care să-i revopsească imaginea ca şi 
cum Americanii, Englezii, Francezii şi 
ceilalți ar fi nişte. pierde-vară Care se 
holbează toată ziua la fel de fel de ima ini 
colorate în roz-bonbon de fel de fel de 
comunişti deghizați. 

Gata! M'am săturat! Mi se face Scârbă!. 
Hai să vorbim de găluştele noastre. 


u, 


Găluştele noastre 

Geo Bogza pomenea pe undeva, într'o 
scriere, despre un Mare Păcălitor şi un. 
Păcălit care înghiţea găluşte de catran, con- 
vins de fiecare dată că cea care i se oferea e 
ultima. Cu speranţă şi încredere, Păcălitul 
se lăsa “lămurit”, Bogza nu ne spune câte 
găluşte a înghiţit bietul lui naiv, dar noi, 
cei de azi, ni le ştim pe ale noastre. 
Prima a fost cea cu revoluţia şi cu te- 
roriştii "care trag din orice poziție", Res- 
pectiva gogoloaşă a fost “servită 
drept că fusese b 1 


mers fără prea mult 
-I 


şca cu Ceauşescu. Asta ce pu 
"halită” rapid, în doi timpi şi tre 
altfel făcea explozie. Era periculoasă; 

Cine ştie ce mai povestea găluşca asta 
despre Iliescu şi ceilalţi dacă rămânea 
neinghiţită? Şi pentrucă trebuia păstrată o 
ritmicitate şi-o regulă în toate, la scurt 
interval ni s'a oferit pe tavă găluşca cu. 
C.P.U.N.-ul. Auzi: Consiliul Provizoriu de. 
Uniune Naţională! Observaţi cuvântul - 
"Provizoriu'? Ce însemna asta? Asta voia 
să însemne că treaba:e de scurtă durată şi 
imediat vom trece la chestii serioase, ne 
vom fixa, stimaţi concetăţeni, ne vom... la, 
la, la... 

Şi după ce ne-am aşezat pe temelii "trai- 
nice” ce mai conta încă una? E adevărat că 
era mai gogonată şi mai dodoloaţă dar, 
purta un nume atât de promiţător: 
ALEGERI LIBERE! Şi-a pătruns, a pătruns 
pe pâştireață şi-asta. Cu noduri, opinteli şi 
multe sughiţuri ulterioare, dar a pătruns. 
Că o simțim şi-acum răscolindu-ne mărun- 
taiele, asta-i altă treabă. : 4 

Ei, dar s'o luăm încetişor, să nu pierdem * 
şirul c'au fost multe găluşte, de dimensiuni 
diferite şi tot diferit colorate. - 

Ale-hap! Înghite popor român că de-aia 
ai burtă! (Burtă goală, se înțelege) Şi-am | 
înghiţit. Am înghiţit promisiuni, mine- 
riade, "revolte legionare", parlamente de- 
mocrate, anchete niciodată terminate, ami 
înghiţit stănculeşti, bârlădeni, măgureni, 
marţieni, chițaci, romani, am înghițit de- 
magogi, oportunişti, comunişti deghizați, 
am înghițit în sec în fața prețurilor, gu- 
noaiele lumii aduse pe post de articole de 
lux, am îngiţit privatizări de operetă, re- 
forme de salon, vizite, discursuri, tratate; 
minciuni, rânjete, cucuvele, toate înghițite 
repede că nu era timp. Şi-acum aşteaptă ș 
rând cea mai grozavă găluşcă comunistă: 
colțuroasă, zgrunțuroasă, frământată din 
resturi de catran rusesc, parfumată cu 
democraţie pe la curţile din Vestul Europei 
şi cele două Americi, eşteaptă să fie înghi 
țită elegant, Ă 

Galuşca asta e chiar Marele Păcălitor 
Iliescu. 

Ascultaţi ce vă spun! Nu vă faceţi pro” 

leme! Chiar dacă vor fi niscai împotrivi 
ŞI nazuri, o vom înfuleca şi pe asta. Cosâ 
bepuntoxicăm după atâta catran şi-o să ne 

ctegim şi-om boli ani mulți, ce impor 
tanță are? 

Un singur lucru nu pricep. Oare treaba 
asta cu naivitatea noastră e lăsată de Dus 
Nezeu ca un canon pentru poporul nostei i 
9 boală, sau nu-i decât rezultanta traiulu 
nostru în întuneric? 

a trebui să aflăm! 


CUVÂNTUL ROMÂNESC IULIE-AUGUST 1995 PAGINA 5 


O mare nelegiure a regimului |liescu 


Scrisori esențiale 


= 


i 


LEGIFERAREA CONFISCĂRII 
CASELOR NAŢIONALIZATE 


— Cecilia MIHĂILESCU—— 


Majoritarii Parlamen- 
tului României au reuşit 
performanţa cinică de a 
legifera nelegiuirea, decla- 
rându-se, în plus, foarte 
mândri de ea. Astfel, ei au 
votat confiscarea caselor 
naţionalizate în regim 
comunist, spre deosebire de 
toate celelalte țări din fostul 
lagăr, care au restituit 
proprietăţile. Primul pas 
real şi legitim de privati- 
zare. Regimul Iliescu, însă 
original moscovit cum este, 
face privatizarea prin 
confiscare, bătându-şi joc 
de Românii pe care comu- 
niştii sovietici i-au depose- 
dat de bunurile lor şi, pe 
mulţi dintre ei, i-au aruncat 
în închisoare. Fiindcă nu 
erau de acord cu regimul 
asasin şi protestau faţă de 


” aservirea României către 


Moscova. Cinismul grotesc 
atinge culmi inimaginabile. 


Cum spun Sfinţii Părinţi, 
împietrita nesimţire e la ea 
acasă în cugetele şi în ini- 
mile guvernanţilor. Legea 
“lor nelegiuită nu numai că 


intenționează să confişte a 
doua oară casele oamenilor, 
ci permite vânzarea lor, 
mai mult decât avantajoasă 
- cu credite pe 15-20 de ani, 


'chiriaşilor. Cei care vor 


profita vor fi evident 
profitorii comunismului. 
Proprietarii de drept nu au 
nici măcar dreptul să-şi 
cumpere casele! 


Opoziția a sesizat Curtea 
Constituţională cu privire la 
neconstituţionalitatea aces- 
tei legi care nu numai că 
încalcă dreptul la proprie- 
tate ci îngrădeşte şi dreptul 
cetățenilor de a sesiza 
Justiţia. Neconstituţiona- 
litatea la pătrat! Reamintim 
că, în urmă cu un an, 
Preşedintele Iliescu este cel 
care a deschis campania 
nelegiuită înfierându-i, 
judecătorii care au dat 
sentințe definitive de 
restituire a unor case către 
proprietarii lor de drept. Ca 
urmare a acestei încălcări 
grosolane a separaţiei 
puterilor în stat, obedient 
Procurorul General al 


României, Manea Drăgulin 
a înaintat recursuri în 
anulare împotriva hotări- 
rilor judecătoreşti morale şi 
legitime. Justiţia este, de 
altfel, în grea suferință, 
puterea politică făcând 
totul pentru a o subordona. 
Fără ca măcar să păstreze 
aparențele. Astfel, judecă- 
torii cinstiţi sunt în 
permanenţă ameninţaţi. 
Adevăraţilor magistrați, 
cum ar fi loan Bogdan 
Tudoran sau Corneliu 
Turianu - unul dintre 
puţinii doctori in drept din 
țară - nu li se acordă 
inamovibilitatea. Intimida- 
rea Justiţiei este o metodă 
de a zădărnici” ultimul 
demers al proprietarilor de 
a-şi recupera proprietăţile 
furate. De a li se face 
dreptate. lar guvernanţii 
trâmbiţează fariseic dorinţa 
de integrare în Europa, tot 
aşa cum se închină strâmb, 
dispreţuind legea morală a 
lui Dumnezeu. În ciuda 
revoltei, se cuvine ca noi să 
ne rugăm: lartă-i, Doamne, 
deşi au ştiut ce fac! 


lor nelegiuită nu numai că Procurorul General al deșiau știut ce fact 
HOTĂRÎREA NR 1/1995 A SECŢIUNILOR 
UNITE ALE CURŢII SUPREME 


Urmare din pag. 4 
codul de procedură civilă, 
referitoare la obligativitatea 


-_ citării părților. 


b. Secţiunile Unite au 
încălcat art.10 din Decla- 


"ORICE PERSOANĂ ARE 
DREPTUL, ÎN DEPLINA 
EGALITATE, SĂ FIE AS- 
CULTATĂ ÎN MOD 
ECHITABIL ŞI PUBLIC 
DE UN TRIBUNAL IN- 
DEPENDENT ŞI IM- 
PARŢIAL, care va hotări fie 
asupra drepturilor şi obli- 
gațiilor sale, fie asupra 
temeiniciei oricărei acu- 
zaţii."” 

* e. S.U-C.5.]. judecând în 


secret” a încălcat art.121 al 


cod. pr. civ. şi art;126 Con- 
stituţia României şi art.5 
din Legea pentru organi- 
zarea judecătorească, po- 
trivit cărora şedinţele de 
judecată sunt publice, în 
afară când legea dispune 
altfel. Astfel prin modul de 

oluţionare S.U.-C.S.]. a 


Cel de-al Doilea Război 
Mondial care, după părerile 
"învingătorilor, s'ar fi ter- 
minat, a lăsat atâtea încur- 
cături încât nici cei mai 
teribili politicieni, dacă ar 
exista aşa ceva, n'ar fi 
capabili să le descurce, 
Ceea ce este foarte grav 
pentru marele număr de 
popoare sacrificate, este 
faptul că nu numai incom- 


- petenţa, dar mai ales reaua 


credinţă, a celor care pre- 
țind că le apără în numele 
ONU şi al democraţiei, 
acceptă şi aşteaptă exter- 
minarea totală a unor popu- 
laţii. pi 

Al Doilea Război Mon- 
dial a fost dus impotriva 
Germaniei naziste cu atâta 
disperare şi mai ales frică, 
nerecunoscută, însă, dar 
dovedită de graba cu care 
acele democraţii s'au arun- 


_turilor Omului adoptată le 
10 Dec. 1948, potrivit cărora 


DE JUSTIŢIE 


adus o gravă atingere disp. 
art.14 din Pactul Inter- 
naţional cu privire la Drep- 
turile Civile şi Politice, 


“litigiul în care se a 


examinat în mod echitabil 
şi public de către un tribu- 
nal competent, îndepen- 
dent şi imparţial, stabilit de * 
"lege, care să decidă asupra 
contestaţiilor privind drep- 
turile şi obligaţiile sale cu 


caracter civil”. 


În temeiul art.11 şi 20 din 


Constituţie, Declaraţia 


Drepturilor Omului din 10 
Dec. 1948, Convenţia euro- 
peană a Drepturilor Omu- 
lui, face parte în prezent 


după ratificarea de către 


Parlamentul: ţării, din 
dreptul românesc, aplicarea 
lui fiind obligatorie pentru 
toate instanţele judecă- 
toreşti. În caz de necon- 
cordanţă între legislaţia 
naţională şi cea interna- 
ţională, potrivit art.20 al.2 


ED Ret cab Re E e aaa e E e 2 0 RE CITRICE ICE E aaa Sau CERES ze ta 
U IAR SPUNE "NIET" 


— Daniel CHIRULESCU— 


“BAU-BA 


cat fără nici un fel de re- 
zerve în braţele unui mai 


perfid Bau-Bau, URSS. 


n timp ce naziștii, cu 


teoria rasială, erau anti- 
semiţi, Ruso-comunismul 
cu teoria luptei de clasă, 


urmărea distrugerea tuturor 
popoarelor. Cei ce au scăpat 


de sabia nazistă cu ajutorul 
secereii comuniste, se fac că 
nu-i înțeleg pe cei ce au 
suferit de pe urma acestui 
târg, care nu s'a lichidat 
“încă. 

Nici nu se terminaseră 
bine ostilitățile războiului 
şi Ivan s'a şi urcat pe divan: 


„Mare păcat că acest proverb 


a rămas cunoscut, acum, 
unui număr destul de mic 
de Români şi complet necu- 
noscut Occidentalilor. Cele 


“aproape trei secole de veci- 


nătate cu o seminţie asia- 
tică, dornică cu orice prej să 


din Constituţie are prio- 
ritate legislaţia interna- 
ţională. Deci S.U.-C.S.]. 
avea ONLIGAŢIA LEGA- 
LĂ de a aplica prioritar 
dispoziţiile legale interna- 


aflate în discuţie: dreptul la 
un proces echitabil şi im- 
parțial şi dreptul de pro- 
prietate, - 

În consecință, hotărîrile 
judecătoreşti pronunţate de 
Curtea Supremă de Justiţie 
şi celelalte instanţe jude- 
cătoreşti în perioada 1991- 
1995 şi având ca obiectiv 
revendicarea unor imobile 
naţionalizate prin Dec. 
92/1950 au fost date cu 
respectarea întocmai a 

“atribuţiilor puterii judecă- 
toreşti, care nu au fost de- 
păşite cum se susține în 
Hotărirea nr.1 din 2 Feb. 
1995 a Secţiunilor Unite ale 
Curţii Supreme de Justiţiei. 


Av. George VASU 


năvălească în Europa, i-au 
făcut pe Români să con- 
centreze în câteva cuvinte 
caracteristica acestei naţii. 
Ruşii, chiar dacă n'ar fi fost 
comunişti, ar fi procedat la 
fel. Respectul şi morala 
sunt noțiuni necunoscute 
conducătorilor şi politicie- 
nilor ruşi. Dela o vreme, 
însă, s'au molipsit şi alte 
figuri mai simandicoase, 
care procedează la fel ca 
"onorabilii” lor aliaţi. 
Astăzi, la lumina zilei, cu 
nerușinare, şi bestialitate se 
distrug popoare, oraşe, şi 
sate sub privirile şi cu 
acordul celor care fac atâta 
caz de democraţie, de drep- 
turile omului şi ale popoa- 
relor. Cum este posibil ca la 
sfârşitul secolului XX să 
asistăm la orori ca cele din 
Ruanda, Burundi, lugosla- 


"via etc, 


CE ÎNSEAMNĂ A FACE POLITICĂ ? 


— Teodor BRĂILEANU 


Domnilor Ion Iliescu şi Andrei Hododi, 


Mă adresez domniilor 
voastre cu o surprindere 
totală ca acelora care fac po- 
litică în mod evident - şi 
banal -, neagă a fi implicaţi 
în politică şi cer oamenilor 
cu largă viziune asupra 
lumii să nu facă politică. 

În faţa verbiajului dom- 
niilor voastre, de un ma- 
chiavelism nedisimulat, se 
naşte teribila întrebare: ştiu 
aceşti oameni ce înseamnă a 
face politică? Sau tocmai 
pentrucă ştiu foarte bine 
recurg la această strata- 
gemă? Greu de răspuns. 

Ceea ce se poate râs- 

unde direct şi tranşant 
este adevărul despre po- 
litică. 

Orice activitate publică 
este politică. 

Mai ales când ea se face 
mediatizat. 

Ea implică - nolens vo- 
lens - o atitudine. 

Atitudinea faţă de un 
fapt, de o activitate şi de un 
fenomen este politică. 

În activitatea publică nu 
există apolitism. 

Cine se declară neutru şi 
apolitic foloseşte una din 
metodele necinstite din 
politică. Neutrii şi apoliticii 
sunt invenţii politice folo- 
site pentru a obţine credi- 
bilitate. 

Scopul oricărui gest 
public este a convinge şi a 
obţine neapărat credibi- 
litate. 3 

Credibilitatea este do- 


Nu adevărul spus cu 
indignare convinge, cum 
susțin câţiva gânditori ai 
omenirii, ci argumentele 
țâşnind din fapte şi idei, 
alese anume pentru a con- 
vinge pe cineva de convin- 
gerile tale, de atitudinea ta 
faţă de fapt, idee, fenomen. 

Nu este adevărat ceea ce 
este indubitabil adevărat 
(adică adevărul absolut, 
unul, unic, indivizibil) ci 
este adevărat ce văd eu că 
este adevărat. (Eu, grupul 
din jurul meu, partidul din 
care fac parte, în care s'au 
adunat cei care văd lucru-: 
rile ca mine). 

Domnule Hododi, nu 
ştiu cât este de adevărat că 
dumneata eşti autorul ace- 
lui material numit DUR- 
REE şi nu celălalt Român, 


Exemplul Iugoslaviei 
este tot ce poate fi mai 
murdar şi mai dezgustător. 
Sârbii bosnieci, în spatele 
cărora se află acest Ivan, au 
depășit orice limită. Occi- 
dentul, deşi nu spune, ne 
convinge prin atitudinea sa, 
că zonele de influenţă 
stabilite de Roosevelt, 
Churchill şi Stalin, în care 
Iugoslavia cădea în zona 
celor 50 % sunt încă în 
vigoare. Acesta este şi 
motivul pentru care Lvan 
are tupeul să spună !niet!', 
Cât va mai dura această 
crimă nu se ştie. Se pare că 
o întreagă populaţie, Sârbii 
musulmani, i bue să dis- 
pară cu acordul ONU. 

Trupele ONU, trimise în 
Bosnia, au devenit şi ele 
victime ale unor nemernici 
din cauza incompetenţei 
acestui for internaţional şi 


Domnul Mircea Jica, dar 
felul cum te adresezi dom- 
nia ta unui director de ziar 
ne arată tocmai un om im- 
plicat nefericit în politică. 
Atitudinea Dvs., făcută 
public într'un ziar la care aş 
fi vrut să colaborez, dar care 
- dându-vă un asemenea 
cuvânt - m'a făcut să-l 
ocolesc deocamdată, arată 
că nu aţi fost interesat de 
restabilirea adevărului în 
jurul unei invenţii, ci să 
denigraţi şi să “ajutaţi” la 
"scoaterea din. luptă” a 
publicaţiei Tinerama, fo- 
losind un limbaj politi- 
cianist dezgustător ( ă la 
Gh. Dumitraşcu şi C.V. 
Tudor). 

De ce ați avut Dvs. 
nevoie să-i ziceţi publi- 
caţiei "fițuică'? Oare cele 
ce-or fi fost relatate în a- 
ceastă publicaţie, pe tema 
autenticităţii autorului 
DURREF-ului, să nu fi 
făcut decât a vă amuza? Un 
lucru atât de grav - cum este 
condamnarea de plagiat - 
poate să amuze pe cel 
încriminat, sau să-l fi pus 
pe gânduri şi să vină cu 
argumente faptice zdro- 
bitoare? Pentru mine, ca 
cititor neavizat, rămâne sub 
semnul întrebării dacă aveţi 
sau nu dreptate, pentrucă în 
locul argumentelor în jurul 
faptului, vă lansați într'un 
atac, deloc fericit, asupra 
publicaţiei care “a avut 
curajul” să pună în discuţie 


le,.care,consfinţesc.. rința-nebună a oricărui om. acest caz; Că-scopul.luării. . 
se fiat UNDA Egee politică. 5 e 21 cai eg op oi mae £ 


Dvs. este denigrarea unei 
publicaţii, se vede din 
întrebarea brutală ce o 
puneţi redactorilor ei: "cu 
ce dracu' sunteţi mai buni 
ca alţii”? Ca şi adresarea 
deloc reverenţioasă, prin 
acel "Dom'le Director, 
(după cum observati mă 
exprim ca în Caragiale)”. 
Mie mi-a ţâşnit atunci din 
creier teribila întrebare: de 
ce? "Mă dezgustaţi", spu- 
neţi mai departe, pentrucă 
"loviți în munca de aproape 
de 20 de ani a unui om care 
nu face politică'... După ce 
ziceţi directorului acestui 
ziar că nu este "mai breaz 
decât ceilalți" (care ceilalţi?) 
încheiaţi "Deocamdată fără 
stimă", ceea ce pentru ci- 
titor înseamnă "nici un fel 
de stimă pentru sine a celui 


al conducătorilor militari 
trimişi acolo. Cum este 
posibil ca un comandant să- 
şi piardă subordonații de 
care trebue să răspundă în 
primul rând. 

Ce fel de militari sunt 
aceştia? Ce-au păzit co- 
mandanţii ai căror subal- 
terni au fost luaţi prizonieri 
de către nişte bandiți? 
Situaţia este cu atât mai 
gravă cu cât aceasta s'a mai 
petrecut în trecut fără ca cei 
răspunzători de securitatea 
trupelor să ia vreo măsură. 

Până la intervenţia mai 
hotărîtă a preşedintelui ]. 
Chirac nici o voce compe- 
tentă n'a luat o poziţie 
fermă. Să nu gibă chiar 
nimeni date suficiente în 
legătută cu amestecul des- 
tabilizator rusesc în această 
zonă? Este imposibil de 
crezut aşa ceva. Se chel- 


care semnează Andrei 
Hododi". Păcat. lată o mos- 
tră de cum poate un om să 
se autodiscrediteze făcând, 
fără pricepere, politică. 
Acelaşi lucru zicem şi de 
Domnul lon Iliescu care, 
amestecându-se într'un do- 
meniu atât de “spinos” al 
poeţilor interzişi de domnia 
sa, pe când era secretar cu 
propaganda în comitetul 
central al partidului co- 
munist, cere intelectuali- 
tăţii să nu facă politică 
precum şi să "ierte" pe acei 
"intelectuali din cultură" 
compromişi prin atitudinea 
lor politică din comunism. 
Atitudinea domniei 
voastre, Domnule Iliescu, 
față de-al doilea mare poet 
al neamului românesc arată 
un mod cinic de a vorbi 
despre cel pe care l-aţi 
denigrat, l-aţi scuipat, l-aţi 
trimis în pământ şi încercați 
acum să faceţi şi din el un 
capital politic, prin care 
vreţi să demonstraţi "in- 
țelegere", dorinţă de "'re- 
conciliere", "bunătate" şi 
"înţelepciune" de "părinte 
al statului”, cum vă stră- 
duiţi din răsputeri să arâtați 
țării că aţi fi. Ca şi în cazul 
Domnului Hododi, de- 
monstraţi (prin această 
intervenţie nefericită în 
cazul Blaga) contrariul. 
Cine vreţi domnia voas- 
tră să facă politică azi în 
România, la încercarea de 
ieşire din influenţa co- 


riştii? Uriaşa masă de 
ignoranţi în cunoaşterea 
vieţii sociale pe care a creat- 
o comunismul în rândul 
ţăranilor şi a pensionarilor 
foşti muncitori, țărani, 
activişti, milițieni şi se- 
curişti ori şefi în aparatul 
statului comunist? Nu gă- 
siţi firesc ca, tocmai acum, 
întreaga intelectualitate şi 
tineretul să facă politică în 
mod deschis, arătându-şi 
limpede atitudinea faţă de 
orice activitate publică ce 
priveşte viaţa neamului 
românesc şi a conlocuito- 
rilor noştri? 

Aşa-cum hu puteţi opri 
cursul Dunării, nu puteţi 
opri cu nimic partea in- 
teligentă a neamului să faca 
acum, mai abitir ca oricând, 
ca o imensă nevoie naţid- 
nală, politică! 


tuiesc sume imense şi mor 
oameni nevinovaţi pentru a 
se apăra nişte interese ruso- 
americane în Europa? 
Preşedintele Clinton a 
afirmat de mai multe ori că 
America nu are interese în 
această parte a Europei, dar 
nu spune de ce. 

La proiectata acţiune ra- 
pidă preconizată de Euro- 
peni, Bau-Bau se opune; De 
ce se opune? Pentrucă Ruşii 
doresc prelungirea deban- 
dadei pe continent. Nu-şi 
dă nimeni seama că noua 
strategie a Ruşilor este 
continuarea cu-alte metode 
a vechiului expansiogism 
țarist, apoi comunist, şi 
acum terorist? Acte teroriste 
de acest gen se petrec şi în 
Cecenia şi se vor petrece şi 
în alte părţi. Transnistria 
nu este decât un alt nucleu 

Continuare pag. 6 


munistă?. Activiştii? Secu-_ 


Fa e îl Pi ma te 3 e, e ba ile 4 AM Mead dp to dtp tr See 9 


| 
| 


PAGINA 6 


ESe 
Ea 
Vreme trece, vreme vine |... 


„„."Toate-s vechi şi nouă toate / Ce e rău şi ce e bine/ Tu te'ntreabă şi socoațen 


Istoria se desfăşoară ci- 
clic, în timpul vremelnic al 
omului; şi factual, pe şi în 
spaţiul teatral al comediei 
umane: s'au petrecut nişte 
fapte, evenimente, păţanii 
ale omului, reale, imagi- 
nare, bune, rele, cu folos, 
sau fără pentru om şi lumea 
înconjurătoare în sânul că- 
reia - în sânul creațiunii, în 
Facere - i-a fost dat omului: 
făptură minunat plăsmuită 
din grăuntele care a murit 
născând viaţă, să facă is- 
torie şi - strecurată ca argin- 
tul - memoria trecerii şi 
petrecerii lui pe pământ. L-a 
fost dat de Cine?... e o altă 
problemă. I-a fost “sortit” 
omului să-şi "sfințească" 
locul lui de baştină, adică 
firea înconjurătoare, tru- 
dind: "Sapă frate, sapă, sapă 
/ până când vei da de apă /' 
(L. Blaga)! Să continue Fa- 
cerea ştergându-şi fruntea 
de sudoare, sacralizând-o 
aici, pe crâmpei de stea, 
numită pământ; s'o spo- 
rească în universalitate şi 
eternitate. 

Cu cuvântul lui de crea- 
tivitate spirituală, născut şi 
transmis lui din moşi-stră- 
moşi, iar după el, genera- 
țiilor viitoare. lar, dacă 
nu?... să facă "umbră pă- 
mântului", cum se zice. Să 
fie, căci undeva este: să fie 
în anistorie şi anti-me- 
morie, nimic şi nicăeri. Un 
vâsc parazitar şi frumos 
totuşi, sclipind lumină 
mată peste copacul din 
câmpie, despletit, la sfârşi- 
tul iernii. "Un foutriquet du 
Cosmos", ar spune Cioran, 
moralist sceptic, rătăcitor ca 
Zenon, dincolo de locul şi 
“cuvântul natal... S'au petre- 
cut milenar, secular, se 
petrec azi-mâine, sub ochii 
noştri, când nişte minuni, 
adică întâmplări cu substrat 
mitic, mistic-religios, inex- 
plicabile pentru inteligenţa 
discursivă, logică; când, 
reale și neindurătoare: 
nişte "rupturi ale istoriei” 

care au sfâşiat spațiul firii 
şi ființei spirituale româ- 
neşti. Cu noroc, sau fără - 
deşi "nenorocul” lui Stan 
Păţitul devine învăţătură! -,, 
cu folos sau fără, pentru 
omul şi poporul român, 
supus, sau nesupus “fata- 
lităților istoriei”, cum se 
spune cam pripit, extrapo- 
lând sensul cuvântului 


"soartă" care convine şi de 
care Românul nu se teme! şi 
confundându-l cu "forța 
destinului", fatalitatea lui, 


* cuvânt şi concept împrumu- 


tat din alte limbi şi dela alte 
neamuri. Acestea, ele, se 
tem de destin, ca de un 
monstru mitologic. Cronos, 
părintele vitreg şi infanti- 
cid al istoriei era un căpcă- 
un: îşi devora progeniturile, 
de teamă ca una dintre ele, 
supraviețuind masacrului 
să nu-l ucidă pentru a-i lua 
locul! Ceea ce s'a întâmplat, 
zice mitologia din timpul 
lui Socrate şi post-socrati- 
că... (Intra paranteze, este 
semnificativ şi merită a fi 
notat că, în dicţionarul 
limbii române moderne cu 
privire la frecvenţa cuvin- 
telor, cea mai mare circu- 
laţie o are verbul: a fi - fire 
şi derivatele lui: fiinţă, ne- 
fiinţă; fireşte, nefireşte... 

Al doilea, în ordinea 
frecvenţei, nu este: a avea - 
avere... ci: a face - facere, cu 
derivatele lui: făptură, făcut 
- nefăcut, desfăcut, refăcut, 
de făcut... Dumnezeu face 
şi dracul desface!...' De 
adăugat la aceasta "cuvin- 
tele cheie", adică genera- 
toare de tâlc semantic, 
valorizând prin conotaţia 
lor subiectivă (dor neim- 
plinit / împlinit) psihologia 
poporului român, ca: pâine, 
țară, munte-deal-vale, dor, 
doină, bocet, cunună, nun- 


tă, vin, ţuică, mămăligă... 


Nume proprii: Împăratul, 
Făt-Frumos, Spânul, Bala- 
urul-Zmeul, Tinerețe fără 
Bătrâneţe, Pasărea măiastră, 
Babele, Moşii, Sfintele, 
Sfinţii mucenici, Zânele 
bune, nebune... Adjective: 
bun-rău, potrivit, nemer- 
nic!... Interjecţii, ca: Zău! 
(adică: Zeu, Dumnezeu), 
Doamne!... Locuţiuni, locu- 
țiunea defensivă: Doamne 
fereşte! Maica Domnului!... 
Blestemul: Du-te dracu- 
lui!... Indemnul realist- 
popular (nu “socialist”...) 
dat omului român în di- 
ficultate de a fi, sau a face 
ce crede şi ştie el că e bine 
şi frumos, “cum se cade!' 
(nu urât şi strâmb), în lu- 
crarea lui de toate zilele: Fii 
şi fă ca Păcală!... închidem 
aici paranteza). 

Tu te'ntreabă şi socoate: 
ce s'a petrecut, ce se petrece 
de acum mai bine de un 


IULIE-AUGUST 1995 


— Titus BĂRBULESCU — 


secol, cu folos sau fără, 
pentru firea statornică a 
pământului românesc? În 
cele "10 țări româneşti”: 
"dela Nistru pân'la Tisa”, 
din "Hotin şi pân'la Mare”... 
"dela Turnu'n Dorohoi..." 
"Din Sătmar până'n Săce- 
lel..." Şi pentru Fiinţa spi- 
rituală a omului-român... 
"Numai omu-i schimbător / 
Pe pământ rătăcitor / Iar noi 
locului ne ținem? Cum am 
fost aşa rămânem: / Marea 
şi cu râurile / Lumea cu 
pustiurile / Luna şi cu Soa- 
rele / Codrul cu izvoarele." 
(Revedere, 1879). 

Ştiu că repet - şi este ne- 
cesar a repeta pentru ure- 
chea şi conştiinţa memo- 
rială a tot Românului, de 
ieri, de astăzi, de mâine - 
cuvântul poetului tânăr, 
rătăcitor cu cugetul şi ființa 
lui spirituală de tinereţe 
fără bătrâneţe, peste sta- 
tornicia pământului româ- 
nesc, de baştină. În Firea 
legată şi deslegată de 
Istorie a celor "10 Ţări 
româneşti", când împletite 
în sânul Patriei-mamă, când 
despletite, iată-le: Ţara 
românească, cu Oltenia şi 
Dobrogea; Moldova, cu 
Bucovina, Basarabia; Ar- 
dealul, cu Maramureşul, 
Crişana, Banatul... : 

Te întreabă şi socoate - în 
termeni de Istorie şi Memo- 
ie - ce este? Ce nu mai este, 
ce a rămas, real şi ideal, 
timp de o sută şi mai bine 
de ani, din lumea ta încon- 
jurătoare, cuvântare a Firii 
şi Ethosului românesc? ... 
Scria Simion Mehedinţi, 
prin anii 1930: ”...Cu drept 
cuvânt hotarul între Asia şi 
Europa propriu zisă, nu 
trebue pus la Urali - nişte 
munți ruinaţi de bătrâneţe, 
ci pe istmul dintre Marea 
Neagră şi Baltica. Aici, 
lângă noi, peninsula euro- 
peană se leagă cu marele 
uscat asiatic; dar, pământul 
românesc, după felul cum 
este clădit, după climă, 
vegetaţie, etnografie şi 
istorie, e un fel de cetate 
înaintată a Europei în fața 
năvălirilor de Seminţii 
asiatice”. (S. Mehedinţi, 
România. 1930). 

lar ceva mai la vale, con- 
tinuând: ”...rar se mai găsesc 
pe fața globului teritorii 
întocmite cu atâta simetrie 
şi unitate... la mijloc e un 


BAU-BAU IAR SPUNE "NIET" 


Urmare din pag.5 
terorist rusesc care poate fi 
activat oricând. Lumea 
occidentală europeană tre- 
bue să ia măsuri urgente de 
apărare împotriva noii ex- 
pansiuni ruseşti. Ruşii nu 
au curajul să iasă la luptă 
deschisă împotriva Occi- 
dentului, dar vor face orice 
ca să-l destabilizeze. În 
momentul în care se vor 
tăia cu hotărire ghiarele 
teroriste, va reapare şi 
liniştea. Acest lucru nu-l 
pot face decât Europenii. 
De acum înainte tero- 
rismul internaţional va fi 
reluat de Ruși la o scară şi 
ntensitate mai mare decât 
cel arab, pe care tot ei l-au 
instruit şi ajutat. America 
nu va scăpa nici ea şi 
primele semne au început 
să apară. Dacă Europenii 
mimează și de astă dată 


preţul plătit va fi mai mare 
în viitor, 


Demonstraţiile de forţă, 
ca acelea din trecut, când în 
Marea Adriatică nu mai era 
loc de întors din cauza 
atâtor portavioane, nave de 
tot felul etc., etc., nu mai are 
nici un rost, Circul trebue 
terminat. Furatul căciulii, 
de asemenea. Bau-Bau 
trebue făcut să înţeleagă cu 
forţa, căci de altceva nu se 
teme, că trebue să-și vadă 
de păcatele lui, şi să nu se 
mai bată cu pumnii în piept 
ca gorilele. Trebue făcut să 
înțeleagă, şi nu mai târziu, 
că "niet'-ul lui nu mai are 
nici o valoare. Mâna liberă 
pe care o mai are în Orien- 
tul Europei trebue și ea 
tăiată căci terorismul latent 
din această parte a lumii va 
deborda şi el. 


Rușilor nu putem vorbi nici 
noi, nici nepoţii şi nici 
strănepoţii noştri. La ei 
revoluţia franceză n'a ajuns 
încă. Din punct de vedere 
istoric şi al dezvoltării 
olitice ei se găsesc încă în 
secolul XVIII. Poate peste 
vreo sută de ani vor putea 
recupera cele două secole 
de frământări politice pe 
care ei n'au avut şansa să le 
parcurgă. Victoria impo- 
triva lui Napoleon n'a fost 
decât una militară, dar 
învingându-l, au pierdut 
şansa civilizării. Acum se 
pare că Franţa a luat o 
iniţiativă, şi dacă ea va fi 
stopată, înseamnă că cei ce 
vor face acest lucru sunt 
duşmanii declaraţi ai.Euro- 
pei şi ai popoarelor care vor 
să scape de împărţirea lu- 
mii în zone de influenţă. 


Despre democratizarea Daniel CHIRULESCU 


podiş (cum ar fi podul unei 
case); pe marginea podişu- 
lui stă o cunună de munţi 
(corona montium); la poa- 
lele munţilor stau nişte 
şesuri largi, ocolite din 
toate părțile de ape mari: 
Tisa, Nistru, Dunărea, 
Marea Neagră... Plăsmuirea 
geografică a României oco- 
leşte, apărând-o, granița 
neamului şi a limbii ro- 
mâneşti" (id. p. 22). Acesta 
este "contextul referenţial” 
de geografie fizică şi umană 
al omului - român, semănat 
pe pământul de baştină, dat 
lui pentru a-l lucra, cu cu- 
getul şi cu fapta care rămâ- 
ne, memorial, după moartea 
omului. Se spune: Omul 
sfinţeşte locul! Cum? Cu 
puterea lui de creativitate, 
cu cuvântul şi gândul - 
scris, oral - înnăscut şi con- 
substanţial cu organicitatea 
firii înconjurătoare; în 
sânul acestei “simetrii în 
varietate de peisaj şi habitat 
uman”, s'au născut, legă- 
nat, închegat neamul româ- 
nesc şi limba română: ex- 
presia culturală a cugetului 
şi sensibilităţii omului- 
român în lume, aici, pe un 
crâmpei de stea... În raport 
de convivialitate şi de co- 
municare mutuală cu alţi 
oameni, cu ai săi: poporul, 
națiunea română - şi cu alţi 
“oameni, alte popoare, na- 
țiuni vecine, apropiate, 
îndepărtate - în timp şi în 
spaţiul “logosului univer- 
sal': câmp de interferenţă. 
de tensiuni creatoare ale 
cuvântului rostit, cântărit în 
toate limbile, încarnat sim- 
bolic, imaginativ, în opera 
de artă; "util şi dulce" în 
arta de a trăi în societate. 
Pe de altă parte, desigur 
că printre naţiunile vecine / 
îndepărtate, în contact cu 


Buc 


* PACHETE 


“TORONTO - BUCUREŞTI 
MONTREA 


VANCOUVER - BUCUREŞTI 
CALGARY - BUCUREŞTI 


Bucureşti - Montreal sus 760 


TORONTO-FRANKEFURT 


TORONTO-AMSTERDAM 
TORONTO-LOS ANGELES 
TORONTO-NEW YORK 


NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 
* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN ROMÂNIA 
* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 
DIFERITE OCAZII 


* CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI (PUTEŢI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC...) 
* TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ŞI ÎN ORICARE 


VACANŢE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA 
1808 Dantorth Ave., TORONTO, Ont., M4C 1H8 


CUVÂNTUL ROMÂN 


270700 2000 


3 


(Mihai Eminescu, Glossa, 1883). 


SE z0707807 topae Mee 


românitatea, unele au fost = 
şi poate încă sunt de tip 
năvălitor, opresiv -, iar 
altele, din contră, de tip 
îndurător în vreme de răz- 
boi, sfătos ca Stan Păţitul, 
care ne vine din Răsărit, l-a 
'românit” lon Creangă! sau, 
în vreme de pace, de tip 
hazliu, înțelept popular ca 
Nastratin, care ne vine din 
turcime, "din Bizanțul după 
Bizanţ!" şi care, din "han- 
giul" musulman l-a făcut, în 
româneşte şi creştineşte, pa 
"hagiul" călătorit pe la lo- 
curile sfinte, la Ierusalim. 
S'a întors acasă întregit 
omeneşte, a văzut, ştie 
unde, cum şi pentru ce a 
fost răstignit Hristos între 
doi tâlhari. Pentru "omenia” 
lui: dragostea pentru aproa- 
pele lui prigonit, sărac, în 
marginea vieţii, în afara 
legii... Şi evident, pentru a 
fi predicat egalitatea omu- 
lui în faţa lui Dumnezeu 
iertător. Astfel: "a pătimit, 
s'a îngropat şi a înviat a 
treia zi după Scripturi”. EI, 
Fiul lui Dumnezeu, Mân- 
tuitorul umanităţii întregi, 
inplicit şi al poporului 
israelit din care s'a născut!... 

"Omenia" este, în limba 
română, un cuvânt vechi, 
"din bătrâni”, de rădăcină 
romanică, cu sufixaţie sla- 
vo-bizantină. Defineşte 
"sufletul" poporului român 
îndurător, nu răzbunător, 
faţă de popoarele înconju- 
rătoare - unele năvălitoare -, 
toate egal pieritoare în is- 
toria omului supus morții, 
nesupus dorului de vis 
neîmplinit al etenităţii. 

Tot prin anii 1930 apărea: 
Spektrum Europas (Analiza 
spectrală a Europei), de 
Herman KEYSERLING. 
Autorul e de naştere baron 


balt-estonian, şi-a ri 
studiile univezsița cul 
Rusia imperială a Tatal ; 
Nicolae II; apoi, itinerani 
prin lumea şi toate ță n 
occidentale, le- 
aprofundat în 
Germania Keiserului Wil. 
helm II, Franţa, An lia... A 
scris: Das Gefuge der Welt 
(1906), a continuat să vizi- 
teze şi să studieze "Sud. 
Estul Europei", să scrie 
lucrări de filosofie: Filo- 
sofie politica, Filosofie a 
Culturii (a Culturilor euro- 
pene) pe teren, în contact de 
viaţa cotidiană, deci cu 
poporul şi țara studiată, 
Poliglot, vorbeşte şi scrie 
direct în: rusă, germană, 
franceză, engleză, maghiară 
(limbă înrudită cu esto- 
niana); spirit cosmopolit, în - 
sensul generos al cuvân-. 
tului; curios să cunoască 
"sufletul poporului" la el 
acasă, viziunea culturală; - 
în două cuvinte, K. vizitea- 
ză esenţial liniile ideilor- 
forță" care au condus şi con- 
duc un popor, o "națiune", > 
să-şi construiască o cultură 
proprie, o limbă şi civiliza- 
ție, convergente, sau diver- 
gente, cu Europa multi- 
culturală, multi-linguistică, 
multi-ethnică. “Aici este 
cheia”, zicea cândva Paul 
Costin Deleanu - citându-l 
pe Petre Ţuţea -, cheia de | 
intrare în livada pluri- 
culturală - cu pomi altoiţi - 
a Europei luminate de 
umanism, pen n 
român, cu trăsăturile 
diferențiale de caracter, 
carele, însă, până să ajungă 
la ea, trebue să se apere de 
câinii vecinului, învăţaţi, 
nu "bărbaţi", să-i fure 
cheia!... 


Va urma 


EUROPEAN 
CONNECTION 


L - BUCUREŞTI 


ureşti - Toronto sus 760 


Peste 251b 
$2.99Kg. 

* Livrare la 

domiciliu în 
ucureşti şi 

marile oraşe 


TORONTO-LONDRA 


TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 
BUCUREŞTI 


ORAŞ DIN PROVINCIE 


TEL: (416) 463-6000 * FAX (416) 463-7990 


KITCHENER - TEL: 
VAN 


(519) 743-2638; MONTREAL - (514) 769-6921 
COUVER - 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Acest simpozion a avut 
scopul ca, unei asistenţe 
care a umplut amfiteatrul la 
refuz, să comemoreze o zi 
care defineşte existenţa 
Statului Român împlinită 
în independenţă şi frunta- 
riile sale istorice prin rea- 
lizarea unui ideal pentru 
care s'a străduit şi dus 
necurmate lupte vreme de 
două milenii. 

Această zi, a cărei efigie 
a fost implantată de frontis- 
piciul istoriei noastre ca 
pentru totdeauna în 1877, 

' dela instaurarea regimului 
dictatorial comunist în 


1945, s'a căutat să fie ştearsă 
din anale şi a fi înlocuită 
cu 23 August 1944, zi de 
asemenea însemnată dar 
distorsionată ca semnifica- 
ție, în sensul de a fi opera 
unor venetici comunişti şi 
temei al instalării lor la 
putere, pentru a aplica 
poporului român un geno- 
cid spiritual şi fizic vreme 
de 45 de ani. După cum din 
1989 o altă clică de aceeaşi 
substanţă politică, pentru a 
disimula o schimbare de 
regim, a găsit de cuviinţă a 
inventa ca zi naţională a 
statului nostru, 1 Decem- 


IULIE-AUGUST 1995 


Za 
ÎNSEMNĂRI DELA SIMPOZIONUL ORGANIZAT DE FUNDAŢIA 
MEMORIA ÎN AMEITEATRUL MUZEULUI ŢĂRANULUI ROMÂN 


brie, data reintregirii Ro- 
mâniei Mari, dându-i o 
coloratură de parcă ei, epi- 
gonii, ar fi înfăptuit-o, 

Este o naivitate ca cineva 
să creadă, cum ş'a petrecut 
acum în Mai 1995, că sub 
pretextul marilor festivități 
a 50 de ani dela victoria din 
9 Mai 1945, se poate Şterge 
din istoria noastră şi din 
inima Românilor ca zi 
naţională, Ziua de 10 Mai! 
Ceea ce a însemnat Victoria 
consemnată la 9 Mai 1945 a 
forţelor beligerante la care a 
participat glorios şi Armata 
Română impotriva Ger- 


Adrian GHIGOROPOL 


maniei Naziste, reprezintă 
altceva pe plan militaro- 
politic. 

Invitarea Preşedintelui 
Iliescu laolaltă cu alţi 56 
şefi de state la festivitățile 
din mai multe capitale 
europene la care a luat 
parte, a fost o chestiune 
protocolară de natura in: 
vitaţiilor la comemorarea 
debarcării în Normandia. 
Ziua de 9 Mai a Victoriei 
din 1945 este ceva contex: 
tual şi pluralist, pe când 10 
Mai este un lucru propriu 
de semnificaţie naţională a 
poporului român şi distor- 


sionarea actualilor guver- 
nanţi fie prin instituirea 
zilei de 1 Decembrie, fie 
prin faptul excesiv din 9 
Mai pentru a întuneca, a 
eclipsa adevărata noastră zi 
naţională din 10 Mai, fri- 
zează ridicolul. 

După aceste consideraţii 
preliminare, să trecem la 
desfăşurarea Simpozio- 


Au fost invitaţi să ia 
cuvântul Corneliu Coposu, 
Doina Cornea, Alexandru 
Paleologu, Alexandru Zub, 
veterani de război, istorici, 
studenţi şi, incindental 


PAGINA 7 


de preşedintele Fundaţiei 
"Memoria", Banu Rădu- 
lescu, ca fosta secretară a lui 
Brătianu şi încă din primile 
zile ale instaurării comu- 
nismului mereu pe bari- 
cade, plătind acest lucru cu 
ani grei de inchisoare, fiind 
singura femeie purtătoare a 
celei mai înalte distincţii 
militare "Mihai Viteazu”; 
explicaţia a fost dată de ea 
însăşi, prin aceea că statutul 
acestei decoraţii prevede că 
dreptul se moşteneşte pe 
linie directă, masculină şi 
feminină, ori dânsa este 
fiica generalului Săulescu, 


venită din Canada, Laura decorat în 10 Octombrie 
Riga şi venit din Statele 1916 cu "Mihai Viteazu” în 
Unite, subsemnatul. gradul de cavaler. In con- 

Corneliu Coposu, Doina tinuare, dânsa a arătat că 
Cornea şi Alexandru Zub, vede în această distincţie în 


"In spatele uşilor închise” iii iii 


-I- în alte activităţi, au trimis 1601, iar în ziua de 10 Mai, 


FT cuvântul lor în scris, şi prin independenţă şi mo- 
—— Mihai GHEORGHU—— 


comunicările le-au fost narhie, intrarea României 
ă ii ti ici i imi în ohdiete ae Z ci „citite, Am reţinut dela Cor- pe făgaşul devenirii unei 

: LE mâluca acte e timpu- ale unor participanţi impli- Şi iarăşi îmi revine în Europei şi incredibil, deşi ţ 

ui, din nefericire observ că  caţi direct la întreaga des- amintire acel moment deru- această 


i “are neliu Coposu că 10 Mai este țări ppsleineioglepe ei 
i recomandare i sfântă i te esenţială existenţei 
i ă : ți a - Ă > zisfântăa neamului nostru, es 
presupunerile mele referi-  făşurare a respectivelor eve- lat în timpul aşa-zisului contravine direct Consti- - 
toare la spinoasa "problemă  nimente. 


ând 1 tuţiei României şi care profund legată de con- apel țări şi de ind Ti Leni 
: FA proces, când respectivu uţiei n iința Românilor încă dela  coloneii cu ochi albaştri 
Era teii le încep pu- Stai ca CE unita cesspi afirma că "forțe din afară” iniţial şi logic fusese er seal la acea aceştia au încercat să de- 
țin câte pățini dar din ce în, celecdin urmă chiariar. Au cORIUCTAt Ia deafăpurarea abandonată, redevine în dată în 1877, a inde-  monstreze că există două 
i vizibil să se ade- 3 acelei lovituri de stat. actualitate, printr'un amen- d i tării de către adevăruri, nu unul singur 
verească, sporind direct mata, l-au abandonat ime- dament forțat s tepe aniiajări S leii ibil, ori „ 
proporțional cu aceasta diat pe cel ale cărui ordine, La cine anume oare se; mediat d Oa! emnat. Regele Carol I, care tot ceea ce este imposibi!, DEI 3 
) i ra ii închişi ferea? Întreb Se imediat de Adunarea Parla- — întrio asemenea zi de 1866a ziua independenţei naţio- : 
obsesivul sentiment de. .€ EXECUtau cul ochii închişi, referea? Intrebarea mi-a  „entară dela Strasbourj A 3 ărbăt 
nesiguranță, pe care atât de devine un punct de între-  stăruit mult timp în memo- Români IA Bus us pentru prima oară nale pe care o sârbatoresc 
Lp î; Reza ificativ rie ana obaasiy apa România, țară europeană piciorul pe pământul ro- toate țările din lume, este 
mult aş dori să-l alung ca pe are extrem de semnificativ „aproape obsesiv, râs- prin aşezare, limbă şi ori- Pie Pe P i i al i = 10 
aia urăt dar întărind ipoteza unei  punsul oscilând nesigur, jest ad 14 rii mânesc. Că în referire la una singură. a noi - 10 
A te amăgi a te imbata. lovituri de atat, ținând dela o extremă la alta. E Cu aa e CE eee acea sasi CO ERAI RE Sa Mai! S'ar fi bucurat să vadă 
cu apă, fie ea chiar side IBeanta că Ceauşescu deve- Pentru Ruşi, respectivul cu atâta CERERE 1947, în Piaţa Victoriei, sub şi să dă al alţi der 
izvor, nu înseamnă altceva DESE zi ultimul timp, mai devenise întradevăr inde-  deplinirii unui deziderat privirile doepaimiătatitea capu ea În tune- 
decât o imensă prostie şi ciorile TA zirabil dar nu ştiu în ce mai mult decât logic, este East aa de ţară, lul frământărilor politice şi 
deci mai direct fie spus, la eta măsură, acest mic şi neîn- forţată la un compromis PRE ț istori ia, î 
i A £ p: rice, monarhia, în a- 
: ce mai mult interesele ca- semnat pion devenise atât - mai mult decât srl care setdenibau tigenuncheat i apte oc ai a 
pilor celor două ministere de incomod încât să fie  maschează destul de fragil în faţa tribunei în care se proape Şapie . poe 
pe care le.avea în subordine înlăturat şi totuşi.cert este pre = La afla Regele Mihai 1 şi au dezvoltat şi asigurat țării 
care „directă printe sotie d at și lotugigăr olz „anumite inlerete maj 9re.„.intopat impui 0 4aj ale. ea ai mate prosperi 
dă indiferent de contextu în ce mai agre îcadacse pu in. E sea însăşi integritatea proprie. £ il ie a ca i e 
: lite nefast lor, datorată tocmai nesi- S = Fete inutil şi eat. ost spontan modificate, oracol. ace şi acum, o 
economico-politic nefast în  „uranţei sale cronice din Pentru Occident, ajun- Este inutil şi poate mult exprimând pe lângă ata- prezicere că, în doi ani, cei 


care abate în acest mo- ultima perioadă și bine- sese poate în aceeaşi măsu- PICâ târziu să nu fim  șamentul faţă de Rege şi care se tem şi la vederea 
men e vid. 


omânia, i 


După ce am semnalat, în 
articolul meu precedent, 
soarta României se încearcă 
cu subtilitate, a fi hotărită 
“în culise", prin manipulaţii 
şi tertipuri extrem de abile 
pe fondul uni lait motiv 


fals ce invocă “democrația”. 


Căderea lui Ceauşescu 
nu a fost câtuşi de puţin 
întâmplătoare şi nici spon- 


înţeles că în pofida tuturor ră de incomod sau cel puţin obligaţi să punem punctul hotărirea de a lupta pentru unei fotografii a Regelui 


nemulțumirilor în masă şi 
la nivel superior probabil 
că Ceauşescu, nu ar fi căzut 
dacă acţiunile şi luările sale 
de poziţie nu ar fi lezat în 
mare măsură interesele 
unor puteri diriguitoare 
binecunoscute care conform 
noilor configurații istorice 
erau obligate, cel puţin de 
formă, să schimbe într'un 


nepopular şi deci o oarecare 
schimbare în acest sens era 
binevenită. La momentul 
respectiv, s'au vehiculat o 
mulţime de teorii, care mai 
de care mai verosimile dar 
probabil că purul adevăr 
avea să fie sigilat odată cu 
executarea cuplului, urmată 
de atâtea decese suspicioa- 
se ale unora dintre martorii 


pe "i" şi să nu afirmăm ceea 
ce cu toţii ştim și ştiam din 
toate timpurile şi anume că 
Budapesta a dorit şi doreşte 
mai mult ca niciodată Tran- 
silvania românească, re- 
curgând la tot ce-i stă în - 
putere, în vederea îndepli- 
nirii acestei dorinţi, dar 
ceea ce mă intrigă în acest 
moment în primul rând este 
pasivitatea dacă nu chiar 


libertatea ţării, în pofida 
represaliilor. Este de salutat 
iniţiativa tinerilor studenţi 
de a prelua dela studenţii 
din 1947 (astăzi bătrâni şi 
chinuiţi de anii puşcăriilor) 
stindardul acestei nobile 

Doina Cornea l-a evocat 


pe generalul Macici, un 
glorios comandant al oştirii 


Mihai, vor fi dislocaţi din 
scaunele lor şi Țara se va 
bucura de revenirea Re- 
gelui său. 

Preşedintele Fundaţiei 
Memoria a relatat că între 
timp a fost chemat la te- 
lefon dela Radio, spre a-l 
întreba cum s'a ajuns să se 
ţină Simpozionul în Am- 
fiteatrul respectiv. Dum- 


tană, aşa cum ar dori să de fel macazul, mă refer la respectivului eveniment, 
Asţeleaga- i ret ln ee prestroica lui Gorbaciov, pe Acum, la atâta timp ce s'a 
are a iticat i E En Arie 
ia e Mesia sarii e cupe ceaoaț aia e cele tape pasa ae itetaia ll Vlua, cate “ oii iit a FURATIRALIA durata eapeșăvă, sinteză la 
nedorind câtuşi de puţin să ASI pri în UA actul de mai bine zis izolată, întro trebue:să fie în cunoştinţă 3imoarte în închisoare. A noi acasă. Totodată a arătat 
minimalizez eroismul ace- ape re pate 9 o năsiace i diiră Seine de cauză asupra adevă- spus judecătorilor săi: "O că iniţial acceptase Muzeul 
lora care şi-au jertfit viaţa cordate Seas 50 Rusia, hămesităişi zdren: rului istoric incontestabil şi condamnare a mea ar în- Naţional de Istorie să se 
în acel moment în vederea Lipsa de tact diplomatic, uită mai mult ca niciodată tocmai din acest motiv, mă semna condamnarea biruin- ţină acolo simpozionul, 
răsturnării celui mai de- vârsta şi poate în ele dia şi o Iugoslavie în plin întreb dacă nu încă odată  feipecareațiobținut-oprin însă ulterior a revenit pe 
monic şi despotic sistem, urmă paranoismul cronic; |- "0; etnic, care poate spre ironia soartei, desti-  ostaşul pe care îl aveți în motiv că se vor ţine discuţii 
dar a nu realiza faptul că au fâcut să rămână imper: «e veni extrem! de periculos nele Patriei noastre se — fața Doriniilor Voastre," politice, deci au declinat 
totul a fost premeditat şi sepia e josiunita în întregii zone şi tocmai în CIA CȚE au Spa (el dart 0 Prof, Dr. Alexandru Zub — înțelegerea. 
regizat cu mult timp îna- intorsăturile politice a Ş acest moment profitând închise! l-a citat pe istoricul Vlad Prof. Gheorghe Ceauşes- 
inte, ar însemna o imensă şi momentului, app intens de configuraţia Oricum, eu personal Georgescu, fost director la cu dela Alianţa Civică, a 
lamentabilă eroare cu con- - practic Singur. şismai ales: n reiurătilor: actuale consider că atât problema Radio Europa Liberă şi adus elogii Armatei Ro- 
pre) + "Transilvaniei cât şi de ase- decedat prematur pentru a mâne pentru eroismul dela 


i i i ient de peri- 
i extrem de pericu- izolat, inconştieni 1 i lea 
inu : : eee ae apă ae ford înacaga - PENA problema Basara- se sesiza imensa pătrun- Plevna, Flămânda, Mărăști 


isa ARI române, care pentru erois- nealui a răspuns că nu 
complicitatea tacită a unor mul său pe frontul de Est,a suntem musafiri, ci am 


țări, surori României, cum fost primul judecat de închiriat locul şi deci pe 


Privind înapoi şi reînno- 
“ dând firul destul de firav al 
evenimentelor din timpul 
aşa zisei judecăţi, urmată 
de execuţia propriu zisă, 
imi răsună în amintire 
glasul lui Ceauşescu, care 
spunea răspicat că nu este 
vorba de o revoluţie, ci de o 
lovitură de stat. 

Faptul că respectivul era 
paranoic, este destul de 
cunoscut şi mai ales dove- 
dit dar ovare afirmaţia 


Valul de nemulţumire 
tot mereu crescând al unei 
populaţii înfometate prin 
impunerea la imense sacri- 
ficii, în vederea achitării 
datoriilor externe, nemul- 
țumirea și nesiguranța for- 
ţelor represive, pe care res- 
pectivul se baza atât de 
mult şi care la urmă l-au 
abandonat tocmai din cau- 
zele sus menţionate, au 
contribuit în mare măsură 
la deznodământul bine- 
cunoscut, deznodământ 


disperate, folosind întreaga 
gamă de influenţă şi 
presiune politico-econo- 
mică, împingând România 
la “colţul ringului” apelând 
la tot ceea ce îi stă în putere, 
fără scrupule sau mena- 
jamente, ăţiş ba mai mult 

rin culise, în vederea 


atingerii fatidicului ei _ 


deziderat şi anume: răpirea 
Transilvaniei. 
Dorinţa României de a 


deveni membră cu drepturi 
depline, în Consilul Euro- 


biei (subiect pe care îl voi, 
aborda într'un articol viitor) 
sunt două puncte extrem de 
cruciale care trebue consi- 
derate ca atare, cu multă 
seriozitate de către toţi 
Românii şi în special de 
către factorii însărcinaţi 
direct cu soarta României, 
Consider că acceptarea 
unui compromis, devine în 
această privinţă, inadmi- 
sibil indiferent de intere- 
sele şi imperativele actuale, 


dere a ideii monarhice în 
reflexia politică românească 
şi felul în care în desfă- 
şurarea istoriei noastre sau 
cimentat realizarea inde- 
pendenţei cu ideea mo- 


Alexandru Paleologu a 
subliniat diferenţa între un 
Rege şi un Preşedinte, evi- 
denţiată cu ocazia festivi- 
tăţilor Victoriei ce au avut 
loc la Londra unde, fără 
succes, ambasadorul Preşe- 


şi Mărăşeşti dela Buda- 
pesta, unde a izgonit hoar- 
dele comuniste ale lui Bella 
Khun, eliberarea Basarabiei 
şi pe frontul de Vest unde a 
contribuit la scurtarea răz- 
boiului. 

Au luat apoi cuvântul un 
număr de veterani de 
război, printre care depu- 
tatul dr, Horia Pascu, fost 
şef de clasă al Regelui 
Mihai la Mânăstirea Dealu, 
toţi evocând momente eroi- 


ivă poate fi atribuită la care România este for- dintelui Iliescu a stăruit pe ce din cel de-al Doilea 
E ați în cauză sau plătit atât de scump de Pei, capi usă în acest mo-  ţată prin configuraţia îm= lângă guvernul englez Bă Război Mondial. Studentul 
poate Ceauşescu știa mai poporul român, care prin ru fler pla incer-  prejurărilor să adere. nu fie invitat fostul Rege la Istorie, Petre Guran, 
mult decât îi era îngăduit să jertfă su remă și necon- udinii o CINAL atorită Politicienii români actu- Mihai I al României”, Că  expunând o serie de date a 
Pi măegi deci în această  diţionată, a sperat la o ial A, efprtu- ali nu au voie să preşească, Regele Mihaila fostiîn fapt istorice şi conjuncţii po- y 
situaţie, trebuia urgent eliberare mult visată, ne- Ti i culise e ectuate de iar eu personal am convin= de trei ori Rege şi rămâne litice legate de ziua de 10 Ă 
redus la tăcere, fapt care bănuind măcar pentru un Me & e unBAte/ care insistă  perea că nu o vor face, afirm aşa până ce moare, Dovadă Mai ca zi naţională, dove: 

explică în totalitate, masca“ moment mașinaţiile de cu orice preț la introducerea asta, răsfoind paginile în- rămâne cum l-a primit po-  dind multă competenţă şi 


i dării 1201 ca fiind creţite ale istoriei lui 1 iii 4 
esului urmată de culise pregătite, după câte recoman L i oriei neamului, poru român în scurta sa consideraţii inte i ; 
: Eada pi ss Vine, precum şi — se pare, cu mult timp îna- condiţionată acceptării pagini care atestă cert vala- vizită de Sf. Paşti, 1992. descreţit Sc irutea aolie iq 
execuţie ele trorţi Su Bilele inte României în Consiliul  bilitatea credinţei mele, Laura Riga, prezentată Continuare în pag. 8 
= | = 


N 


N 
CUVÂNTUL ROMÂN 
PAGINA 8 IULIE-AUGUST 1995 ES 
U CINE E? | 
K.G.B., K.G.B., ILIESC 
Și 
— Gh.lonescu OLBOJAN— j : 
Preocupaţi de imaginea 


României în lume, Iliescu 
şi Văcăroiu uită că tocmai ei 
strică filmul, ca doi sce- 
narişti şi regizori incom- 
petenți şi dirijaţi de alţii 
din afara ţării, inşi care 
acţionează în interesul altor 
state. Şifonarea imaginii 
României în lume este 
cruntă începând cu 9 Mai 
curent, când cotidianul 
"ZIUA" a început demo- 
larea Iliescului prin inse- 
rarea primului episod din 
serialul ce a urmat, anume 
"ILIESCU - K.G.B."”. Dacă 
primul semnal al serialului 
s'a intitulat "UN ASASIN 
IN FRUNTEA ȚĂRII“, 
celelalte au luat-o pe scur- 
tătură, apărând sub titlul 
"Iliescu - K.G.B.”, 

Un rezumat al serialului 
nu credem că este de prisos 
pentru cititorii noştri. Re- 
dacţia ZIUA a trimis la 
Moscova, cu ocazia aniver- 
sării celor 50 de ani dela 
victoria aliaţilor asupra 
Germaniei, un reporter spe- 
cial, Tana Ardeleanu, cu 
misiunea de fațadă -.co- 
mentarea manifestărilor 
ruseşti legate de eveni- 
mentul menţionat'mai sus, 
dar şi cu o misie secretă, 
anume aceea de a sta de 
vorbă cu unii dintre foştii 
colegi de facultate ai stu- 
dentului Ion Iliescu, pe 
Vremea când acesta îşi 
perfecționa studiile la In- 
stitutul de energetică din 
Moscova (institut pe care 
Iliescu l-a vizitat cu ocazia 
prezenței sale la amintita 


aniversare dela Cremlin, 


din 9 Mai a.c.). pi 

Între alţii, printre cei 
intervievaţi, reportera îl 
menţionează şi pe un 
anume IGOR BOTNARI- 
CIUC, care nici mai mult 
nici mai puţin s'a destăinuit 
a fi fostul instructor K.G.B. 
al grupului de studenţi 
străini care au studiat la 
Moscova în perioada când 
Iliescu al nostru era student 
pe acolo. Mai mult, spune 
acelaşi Igor, el l-a recrutat 
pe Iliescu şi l-a uns şef al 
asociaţiei studenţilor străini 
din institut, calitate în care 
primea diverse însărcinări 
din partea KGB-ului, vizavi 
de activitatea grupului pe 
care îl conducea, plus că 
Iliescu trebuia să-i supra- 
vegheze informativ pe cei 
din subordine, prezentând 
periodic note informative 
cu privire la starea de spirit 
din rândul studenţilor, fie 
ei străini sau sovietici. Tot 
acum, se precizează în de- 
claraţie, Iliescu a cunoscut- 
o pe viitoarea soţie, Nina 
Bercovici, pe atunci şi ea 
studentă la acelaşi institut. 
În încheierea declaraţiei, 
Igor a apreciat laudativ 
activitatea de informator 
KGB a lui Iliescu și a 
precizat că "România să se 
bucure că are în fruntea ei 
un om ca Iliescu”, Printre 
rânduri, Igor B. lasă să se 
înţeleagă că lovitura dată 
lui Ceauşescu este opera 
KGB-ului şi a ciracilor săi 
din ţara noastră, numele 
lor, precum şi datele bio- 

afice, fiind prezentate pe 
fisa în numerele următoare 
ale ziarului ZIUA, după 
încheierea serialului cu 
Iliescu-KGB. 

Fitilul fiind aprins, ex- 
plozia a urmat. De fapt, au 
urmat. Au urmat mai multe 
explozii. Prima, cum era de 
aşteptat, a fost cea a presei 
obediente palatelor Cotro- 


"şi mineriadelor de ma 


ceni şi Victoria, care s'a 
apucat să latre şi să înjure 
de mama focului pe cei dela 
ZIUA. A urmat riposta gu- 
vernului, care a redus can- 
titatea de hârtie destinată 
publicaţiei incendiatoare. 
Poliţia nu a stat nici ea cu 
mâinile în sân, obstruc- 
ționând violent redactorii 
ZIUA în amiaza mare. Vir- 
gil Măgureanu a intensifi- 
cat interceptarea convorbi- 
rilor telefonice, a contac- 
telor ziariştilor incriminaţi. 
Mai mult, a trimis iscoade 
la Moscova pentru a-l con- 
tacta pe gospodin Igor şi pe 
unii dintre foştii colegi sau 
profesori ai lui Iliescu- 
studentul. Negăsindu-l pe 
Igor, băieţii s'au întors 
acasă cu o adeverinţă din 
partea Institutului de Ener- 
getică, din care reieşea că, 
în scriptele anilor '50, nu 
apare nici un Igor sau alte 
nume pomenite de ZIUA. 
Adeverinţa a fost imediat 
preluată de televiziunea 
naţională şi presa obe- 
dientă puterii. Parchetul 
General s'a autosesizat şi a 
deschis ancheta. Nu împo- 
triva lui Iliescu. Nu. Am fi 
fost şocaţi să se producă aşa 
ceva. Şi ca să nu fim şocaţi, 
parchetul a chemat să dea 
seamă grupul de redactori 
dela ZIUA, implicaţi în 
scandal. Prima audiere (8 
Iunie a.c.) a fost un fiasco 
pentru Eugen Vasiliu, coa- 
da de topor a puterii în 
Parchetul General, cel care 


a măsluit dosarele eveni- 


mentelor din Decembrie '89 


târziu, azi ajuns şeful, 

recţiei cercetări penale şi 
criminalistică din Parchetul 
General. A doua audiere a 
fost programată pe 13 Iunie, 
ea lăudându-se cu puter- 
nice ameninţări la adresa 
redactorilor, fără însă a fi 
obținute declaraţii scrise 
sau înregistrate pe bandă 
magnetică din partea in- 
culpaţilor, aşa cum ceruse 
puterea. 

Zâmbărețul preşedinte - 
nervos că micimanii săi nu 
le-au astupat gura şi ziarul 
celor dela ZIUA - a ieşit la 
atac. In seara zilei de 12 
Iunie (la cinci ani dela de- 
cizia sa de a aduce minerii 
în Bucureşti, pentru a treia 
oară) a apărut pe postul 
naţional TV, împroşcând cu 
noroi în gazetarii care au 
descoperit activitatea “revo- 
luţionară" dusă de el la 
Moscova, în tinereţe. 

Congestionat la faţă şi 
dând din mâini mai abitir 
ca Împuşcatu' din Decem- 
brie, primul bărbat al țării a 
coborit pe limbajul de lemn 
până la cel mai abject vo- 
cabular, trădându-şi astfel 
obârşia, fiu al mahalalei 
ţigăneşti din Olteniţa. Ata- 
cul prezidenţial a fost mo- 
tivat numai de acea ade- 
verinţă rusească adusă de 
SRI. Nu tu o altă argu- 
mentaţie, mai solidă, mai 
realistă. Veţi spune, pro- 
babil, de unde să aducă 
săracu' aşa ceva? În primul 
rând, argumente solide 
impotriva publicaţiei nu 
poate prezenta întrucât 


* gazeta nu a prezentat 


sursele reale din care s'a 
alimentat, iar - în plan 
secund - când este furios, 
şeful statului român îşi 
pierde cumpătul şi logica 
discursului, el "emanând” 
un şir de vorbe fără noimă 
şi importanţă pentru audi- 
tori. Aşa au stat lucrurile şi 


în cazul cătrănelii televizate 
din 12 Iunie. 

Faţă de acest scandal care 
- în alte părţi - ar fi dus 
imediat la demisia sau 
demiterea respectivului 
demnitar - opinia publică 
internă s'a divizat în pro, 
contra şi sceptică. Fruntaşii 
Opoziţiei s'au situat de par- 
tea ziarului, sprijinindu-l 
moral în demersurile sale 
de demascare a marionetei 
din fruntea statului român, 
mai ales că, între timp, 
revista ACADEMIA CAȚA- 
VENCU a ieşit şi ea pe 
covertă cu alte date şi 
informaţii privitoare la 
calitatea de agent KGB a 
studentului Ion Iliescu. 
„ Conflictul continuă. 
Intre ziare şi preşedinte. 
Parchetul General amenință 
că va orchestra un frumos 
dosar de lez-majestate in- 
culpaţilor, iar inculpaţii 
ameninţă că vor arunca pe 
masa instanţei probele de 
care înțeleg să se folosească 
în apărarea lor şi acuzarea 
preşedintelui. Până atunci, 
însă, voi încerca să lă- 
muresc unele lucruri care 
nu s'au spus în legătură cu 
acest scandal de proporţii. 

1. Declanşarea lui putea 
să aibă loc mai devreme, 
chiar imediat după abu- 
reala din Decembnrie '89, 
când s'au făcut unele re- 


țării sperau să prindă şi ei 
un ciolan gras pe lângă noii 
potentaţi. Cum ofiţerii fos- 
tei unităţi de informaţii 
externe 0920/A au fost puşi 
pe liber, ei se răzbună abia 
acum pe Putere, prin darea 
spre publicare a dosarelor 
de urmărire informativă a 
reţelei KGB din România. 
Cum de reuşesc acest lucru, 
când este ştiut că dosarele 
KGB-iştilor au fost distruse 
imediat după Decembrie 
'89, din ordinul lui Militaru 
şi Stănculescu, după pre- 
luarea serviciilor secrete 
sub aripa Armatei? Nimic 
mai simplu! Nici Militaru şi 
nici Stănculescu nu ştiau că 
respectivele dosare au fost 
microfilmate în trei exem- 
plare, din care unul era 
trimis Centrului de Infor- 
maţii şi Documentare 
(C.I.D.) din Departamentul 
Securităţii, altul era păstrat 
în cabinetul de documen- 
tare a conducerii U.M. 
0920/A, iar cel de-al treilea 
era trimis spre conservare 
în depozitul-arhivă foto- 
audio-video situat în munţi, 
într'o fostă salină. De 
depozitul din munţi, cei doi 
generali nu au ştiut şi, 
neștiind, nu au distrus şi 
microfilmele de acolo, mi- 
crofilme care stau azi la 
baza celor mai spectacu- 
loase dezvăluiri făcute prin 
presă. 

În al doilea rând, deto- 
narea bombei "Iliescu- 
KGB" s'a produs în Mai, 
după ce Iliescu s'a măi- 
muţărit în vizitele prin 
lumea întreagă, mimând 
democraţie şi ataşare de 
ideile lumii civilizate din 
Vest, în speranţa că schim- 
bă imaginea despre țară. 

În al treilea rând, bomba 
vine să-l marcheze pe 
Iliescu în perspectiva ale- 
gerilor generale din '96 şi 


ă-l îndepărteze de lista 
andidaţilor pentru funcţia 
care a fost 
ejade PDSR. 
2. In spatele acţiunii zia- 
rului ZIUA se găsesc inte- 
rese ale finanţei germane 
investită în România, sub 
acoperirea băncii Ion Ţiriac 


"şi a unor obiective sportive 


şi de agrement preluate de 


bancă, imediat după înfiin- 
țarea ei, în 1990. În primă- 
vara acestui an, presa pro- 


iliesciană a prezentat.cu 


mâhnire proletară modul în 
care Ion Ţiriac a pus mâna 
pe aceste proprietăţi, el 
fiind ajutat de Petre Ro- 
man, adversarul de temut al 
lui Iliescu în viitoarele 
alegeri. În baza amiciţiei 


| DesendeFlorinTIRU. 


sale cu Roman, Ţiriac a 
fraudat statul român d 
sume fabuloase în 
unei societăți germani 
este mascată de fostul te 
men român. In acest fel, 
conflictul Iliescu-Roman 
este benefic "săracilor 
securişti"”. Vom veni în 
toamnă cu noi amănunte în 
scandalul “Iliescu-KGB". 


ÎNSEMNĂRI DELA SIMPOZIONUL 
ORGANIZAT DE FUNDAŢIA 


"MEMORIA" 


Urmare din pag, 7 

toriului dezgropând o glu- 
mă de pe vremea când Ro- 
mânul făcea haz de necaz 
Nu fără consecințe. Replica 
la lozinca “lumina vine dela 
Răsărit" era: ne întoarcem 
cu faţa către Răsărit că "aşa? 
arătăm Apusului cum e faţa 
Rusului“. lar dacă alţii au 
bomba atomică, o avem şi 
noi pe a noastră. Cultura, 

In încheierea Simpozio- 
nului, am fost invitat să 
rostesc şi eu câteva cuvinte, 
ca fost elev în Colegiul 
Militar Mânăstirea Dealu, 
Veteran şi ziarist. Am făcut 
precizarea că Nicolae Fili- 
pescu, care avea în vedere o 
şcoală de caractere, nu 
întâmplător a ales locul de 
pe dealul din preajma 
Târgoviştei de unde se 
vedeau ruinele cetăţii de 
Scaun cu Chindia şi Curtea 
Domnească a lui Petru 


„ Cercel, ci mai ales pentrucă 


în această mânăstire ctitoria 
din 1508 a lui Radu cel 
Mare se află şi capul lui 
Mihai Viteazu, primul 
întregitor al Ţării Ro- 


mâneşti. În ce priveşte in- 
dependenţa, aceasta este un 
ideal al fiecărei naţiuni şi 
este firesc să devină zi 
națională ziua în care 
idealul este realizat. 4 Iulie 
1877 pentru Statele Unite 
este ziua naţională de două 
sute de ani şi nimeni nu se 
gândeşte că va fi schimbată. 

Regatul şi Republica 
sunt forme politice de 
organizare statală. Odată cu 
Monarhia Constituţională, 
în formă de Stat Regat, 
aceasta s'a dovedit în ul- 
timele 2-3 secole să Baran- 
teze cel mai bine pros- 
peritatea unei țări mai ales 
în acelea care au instituția 
monarhică înrădăcinată în 
tradiţia lor cum este cazul 
la noi. Republica pentru 
Români este o formă in- 
digestibilă, a fost impusă în 
1947 şi este perpetuată prin 
malversaţiuni care atra 
raspundere istărică şi de 
e se va da socoteală. 

acă la 30 Decembri 

1947 Regele Mihai | a fost 
literalmente izgonit de 
Simbriaşii Moscovei în 


pofida mâniei poporului 


care l-a ales, acum cu ocazia 


comemorării la 9 Mai a 50 
de ani dela Victoria împo- 
triva Germaniei Naziste, la 
Londra a avut loc un para- 
dox istoric cel puţin jenant 
pentru Preşedintele Repu- 
blicii... noastre. 

În ce priveşte proiectarea 


după Simpozion a filmului 
"Mântuieşte, Doamne po 
porul tău" după caseta vi- 
deo a Marilenei Rotaru, 0 - 
deosebită sufletistă spri- 


jinitoare a Fundaţiei "Me- 
moria” nu numai membră, 
n'a avut loc în condiţiile 
preconizate, fiindcă nu sâ 
pus la dispoziţie aparatul 
de proiectare. S'a recurs la 
un televizor cu diagonală 
de numai 13 cm! Într'un 
amfiteatru! 


Incă o meschinărie 4 


puterii guvernante, generă* 
toare de dezgust. 


ADRIAN 
GRIGOROPOL 


CUVÂNTUL ROMÂNESC - 


IULIE-AU 


GUST 1995 


PAGINA 9 


Pasarea 


Sunt oameni - Doamne, 
ce mulţi! - care nu-şi chi- 
nuiesc mintea să vadă cu 
ochii lor lumea din jur şi 
adevărul despre ea, nu 
construiesc în minte, cu 
mintea lor, ceea ce au de 
făcut pentru desăvârşirea 
lor, nu se întreabă, cu în- 
trebările lor, profunde, de 
unde vin, (de unde venim), 
ce sunt, (ce suntem) şi unde 
merg, (unde mergem noi, 
familia, satul, judeţul, țara). 
Ei iau totul de-a gafa; ce [i 
se dă. Fie că e vorba de o 
informaţie sau de un 
produs material. Şi iau cu 
încredere şi fără sfânta 
întrebare a îndoielii dacă 
ceea ce i se oferă aşa de 
uşor este tocmai ce-i trebue 
(nu ce ne trebue), atunci 
când datul vine “oficial” 
dela stat. Căci lui - personal 
- siar putea să-i fie exact ce 
vrea; dar nouă? Lui s'ar 
putea să-i fie deajuns; dar 
nouă? El să creadă că altfel 
nu este posibil; dar noi? 
Nouă; noi, pentru el nu 
există. Chiar şi cel care-l 
aprobă şi vede totul ca şi el 
nu-i intră la suflet; nu şi-l 
face neapărat prieten şi nu 
pleacă la braţ cu acesta să... 
construiască societatea, cum 
zicea un tiz de-al lui, 
personaj episodic din 
"Moromeţii" lui Marin 
Preda. 

Când cineva încearcă să-i 
arate unui asemenea per- 


' sonaj că există şi altceva 


___ din'suficienţa sa şi sare la - 


“bătaie. "Cine, domnule, ăla? 


decât i se oferă, devine 
violent, rău. Este tulburat 


Aia?... N'ai văzut ce spunea 
aseară la televizor despre 
alde "ăştia”?... Statul se 


zbate să ne dea pensia la zi - 


şi ăştia pun beţe'n roate. Ce 
tot mai vor, domnule, ce 
mai vor?... Război ca'n 
Iugoslavia? Foamete ca'n 
Kenia? Dezbinare ca'n Ru- 
sia? Că numai Ungurii ăştia 
au adus în țară zăpăceala cu 
revoluția asta a lor începută 


“cu popa ăla dela Timi- 


şoara..." Pronumele de- 
monstrativ ăla”, "ăia", 
"ăştia", "asta" sunt folosite 
în pronunție cu dispreț şi 


ură. Ura faţă de “ăştia” care- 


„o fac "pă deştepţii” şi-şi 


permit să critice ei con- 
ducerea, conducătorul, este 
endemică, a devenit trăsă- 
tura de bază a credulului 
oficial, una din "insuşirile” 
"omului nou" creat de utece 


Radu BADIU 


şi pecere, printr'un efort 
personal - puternic şi total - 
al profitorului de “opinia” 
acestuia ce l-a dus în 
fruntea statului. 

Mă aflu de-o viaţă lângă 
un asemenea om. E mărun- 
țel, bruneţel, puţintel, cu 
pas mic şi încet (pentru 
care-i zicem "Melcu”). Are 
mustăcioară ă la Charllot, 
mereu în costum şi pălărie 
şi permanent o țigare a- 
prinsă. Dimineaţa e mut şi 
nemulţumit până îşi ia 
prima lui "porție” - o sută 
de grame de “sora mea din 
Rusia: Marina Vodca". Cu 
sacoşa în mână se duce pâş- 
pâş până la cele două locuri 
und. se mai face coadă: la 
lapte şi la pâine. Aici stă la 
rând, fumează tăcut şi 
înaintează între ceilalţi ca o 
umbră. La coadă - ca la 
coadă - nemultumiţi; ne- 
mulțumiri. Se critică vio- 
lent faptul că după cinci ani 
tot se stă la coadă la lapte, 
la pâine, la poştă, la ad- 
ministraţia financiară şi 
mai ales la înscrierea firmei 
în registrul comerţului. 
Tace ce tace şi-odată sare, 
cât e de mic: "cine, dom- 
nule, ar fi făcut altfel? Aia? 
Aştia... Care? Că nu e unul 
de doamne ajută. Să lăsăm 
oamenii aceştia să lucreze. 
I-am ales - să-i lăsăm să-şi 
vadă de treabă!" Ce ur- 
mează? Potop de acuze, 
ploaie de condamnări la 
adresa lui. "Cine eşti, dom- 
nule? Pe ce lume trăieşti? 


1 soare : „în gunoai 
şi dispreț la adresa noastră 
ca oameni, ca indivizi, ca 
persoane care ne-am chi- 
nuit o viaţă şi-acum uite, 
tremurăm aci de frică de-a 
“nu apuca un kil de lapte?! 
Ia pâinea cu mâini tremu- 
rătoare şi iese cu remarca 
ceauşeascăi: "neam de ro- 
zătoare; că nu vă mai sătu- 
rați. Ce-ar fi făcut, domni- 
lor, alţii dacă ar fi fost ei la 
conducere, ă?!"' Nu i se mai 
răspunde. Se duce acasă 
repede (adică ia tramvaiul o 
staţie) şi deschide ziarul 
"Vocea României” (ziarul 
guvernului), pe care-l cum- 

ără numai la nevoie. 
Citeşte titlurile speriat, să 
vadă dacă nu cumva să 
schimbat ceva. Se linişteşte, 
fiindcă în ziarul acesta se 
vorbeşte oficial, ca înainte 
de 1990, dar liniştirea de- 


NE VÂND 


CREDULUL 


plină îi vine seara când 
deschide televizorul la ora 
20, când începe emisiunea 
“Actualități”. Atunci se uită 
şi face "aha, aha... Ei, ce-am 
zis eu! Şi tâmpiţii ăia, azi la 
coadă..." Când să-i spună 
"Unguroaicei lui” ce-au mai 
zis unii şi alţii - de-alde “ăia 
- pe la coadă", duce mâna la 
gât, acolo unde-l doare tot 
mai tare o gâlmă ieşită aco- 
lo. Soţia lui - "Unguroaica”- 
femeie care - paradoxal - 
Unguroaică fiind - dar o 
viaţă administratoarea cre- 
şei ministerului - moare de 
gât cu Ilie Ionescu, ur- 
mându-şi bărbatul ca în 
"Conul Leonida” al lui 
Caragiale, îi spune c'a auzit 
ea la radio ce se întâmplă cu 
infecțiile la gât dacă nu te 
duci la doctor. "Mă duc, 
domnule, ho! Da' stai să 
vedem cum cade cu legea 
asta a caselor. Că nenoro- 
ciţii vor casele înapoi! Şi 
ştii că tovarăşa ministru 
Ana-Mureşan,.. Pă ce şi-au 
făcut "ăştia" atâtea case, ă?7" 
Ar mai fi vrut să ţipe la ea 
pe chestia "autonomiei 
locale pe criteriu de-ăla et- 
nic", dar gâjâirea vocii s'a 
acutizat, a hârâit şi a doua 
zi s'a dus la doctor. Avea 
de-acum la gât o gâlmă cât 
un ou de gâscă. De cum l-au 
pipăit medicii s'au uitat 
unul la altul şi-au zis: 
"biopsie". Când au avut 
rezultatele analizelor lui i- 


Ieri l-a operat şi azi l-am 
găsit cu un furtun în nas - 
pe unde îl hrăneşte - cu o 
gaură în gât şi fără coarde 
vocale. Pentru prima dată a 
recunoscut că, în mod ofi- 
cial, a fost minţit. 


Când mă gândesc la im- 
posibilitatea acestui om 
puţintel de-a mai vorbi, să 
poată recunoaşte totuşi - cu 
glas tare - că toată viaţa sia 
minţit şi a crezut în min- 
ciuni oficiale, mă apucă 
plânsul. 

Pentrucă omul acesta 
care o viaţă s'a lăsat minţit - 
mulţumit că are zilnic 
vodca şi țigarea lui - este 
fratele meu mai mare, de 
aproape zece ani pensionar. 
pe care Radu l-a chemat 


VÂNDUȚŢII CARE 


încetul cu încetul, crusta care de atâta 
vreme ocultează manevrele trădării, în 
vederea: menţinerii României în curtea cu 
dejecţii marxist-leniniste a "Marii Prietene 
dela Răsărit”, începe a se fisura: noua 
Românie este condusă de o adunătură de 
agenţi ai K.G.B.-ului. Civili și generali 
(M.Ap.N. M.L) vânduți Kremlinului sunt 
"eminenţe cenuşii” ale actualului regim din 
țară. Pentru a nu mai pomeni de Virgil Mă- 

eanu şi haidamacii S.R.. E : 

"Fruncea" acestor Scursori comuniste şi 
pro-C.S5.l. (un C.S.]. din ce în ce mai 
U.R.3.5.) este Emanaţia domiciliată la 

Cucuvelei. - 

ADE cea că incultul, dar vicleanul Nicolae 
Ceauşescu, deşi era un client al Moscoyei 
(în ciuda lătrăturilor sale "naţionaliste" şi 
nindependente') nu suporta kaghebiştizaţii 
din vremea stalinistă. De aceca i-a margi- 
nalizat pe mai toţi, în sinecuri bine remu 


nerate, evident, dar departe de "loja" 
marilor decizii. "Exilul" timişorean al lui 
Iliescu astfel se explică şi nu prin cine ştie 
ce "disidenţă" vis-ă-vis de Ceauşescu. 

Să ne mai mire astfel reticenţa E.M.L., a 
Alianţei Nord-Atlantice faţă de România? 
Suspiciunea întregii Europe occidentale? 
Fi-vom din nou nişte victime? Vom 
reînfiinţa cartelele şi sistemul "pe puncte"? 
Nu ne îndoim că Emanake și ai săi sunt 
şantajaţi în prezent de Moscova cu dosarele 
lor de kaghebişti. Pentru a-i determina să 
stopeze înaintarea României spre Vest. 

Dumnezeu le vede pe toate şi se va 
îndura de Latinii Orientali. lar clica tră- 
dătoare dela Putere va plăti chiar în lumea 
aceasta, nu doar "in The Other World". 
Până la ultimul... cartuş. 


Dan Emilian ROŞCA 


OLTENISME 


——— Ionel RĂDULESCU=—= 


.... SĂNĂTATE... BOLNAVĂ... Din 
computerul de date al Direcţiei Sanitare a 
judeţului Dolj rezultă scăderea alarmantă a 
potenţialului biologic şi psihic al oame- 
nilor, după Decembrie '89, Indicele mor- 
talităţii infantile a sporit dela 20% în '92 la 
25,5% în !94, cauza principală fiind mal- 
formaţiile congenitale la noii născuţi.În 
hepatita virală, dela 631 de cazuri în '93 s'a 
ajuns în '94 la 989 de cazuri, din care de tip 
A-822 şi de tip B-167. Oncologic, situaţia e 
critică: dela 8.700 bolnavi în '93 la 9.000 
bolnavi în '94. La fel tuberculoza face ra- 
vagii: dela 2.300 bolnavi în '92 la 2.800 
bolnavi în '94, cauzele fiind subnutriţia, 
mizeria socială şi lipsa igienei. În privinţa 
diabetului, se înregistrează un plus 
semnificativ: dela 5.000 de bolnavi în '93 la 
65.300 de bolnavi în '94. Dintre bolile 
transmisibile, trichineloza nu iartă. Doar 
într'unul dintre cartierele craiovene s'au 
depistat 1.200 suspecți, din care 32 cazuri 
confirmate şi un deces. Să mai amintim 
bolile psihice cauzate de stres, şomaj şi 
sărăcie. Dela 2.400 internaţi şi luaţi în 
evidența Laboratorului de Sănătate Min- 
tală Craiova în '92, s'a ajuns la peste 3.000 
de bolnavi în prezent. 


furajelor. 


*...TEMPUS 2... Pe lângă Facultatea de 
Ştiinţe Economice din Craiova, a luat fiinţă 
Institutul de Administrare a Intreprin- 
derilor, filială a Institutului European cu 
acelaşi profil. În cadrul programului 
Tempus 2 pentru-promovarea îny 

„mântului superior în domeniul gesti! 
început cursul intensiv de 210 ore, vizând 
dezvoltarea capaciatăţii de utilizare efi- 
cientă a tehnicilor cantitative de analiză, 
metodele de gestiune şi administrare a 
resurselor disponibile, birotică şi prelu- 
crarea electronică a informaţiilor. 


*...CAPCANE... Ca'n fiecare an, spre 
primăvară, arterele de circulaţie rutieră, ca 
şi trotoarele pentru pietoni din Craiova 
arată jalnic, generând accidente dintre cele 
mai grave. În ciuda impozitelor exagerate 
percepute de stat automobiliştilor, sumele 
iau altă destinaţie. În afara străzilor-cap- 
cane, pline de găuri şi şanţuri, cu capacele 
de fontă dela canalizare furate de țigani şi a 
amenzilor demenţiale, aplicate 
ționerii zeloşi, puşi pe pricopseală, pri- 
măria urbei nu oferă nimic. 


* ui INIŢIATIVĂ PRIVATĂ. La Cra- 
iova, ponderea privatizării o deţin firmele 
comerciale, miile de întreprinzători 
ageamii alegând calea cea mai accesibilă 
obținerii profitului rapid şi sigur. Vadurile 
comerciale prezintă însă un paradox: în 
vreme ce puzderia de." comersanţi pe 
picior "expune direct în stradă sau în 
dughene improvizate ad-hoc, vastele spaţii 
comerciale ale magazinelor de stat stau 
goale sau sărăcăcios dotate, iar țovarăşele 
vânzătoare ale comerțului ceauşist cască 
blazate, cu un aer respingător şi arogant. În 
comerţul cu legume-fructe, au părut ţiganii 
precupeţi care-l atacă frontal pe ţăran, 
cumpărând tot şi revânzând apoi la preţ de 
speculă, sub privirile vinovate, complice, 
ale bătrânului miliţian-poliţist mai marele 
pieţii... 

'La Fondul mutual al oamenilor de 
afaceri, valoarea certificatului de investitor 
a urcat la 138.000 lei. Ajutoarele financiare 
ale Fundaţiei CRIMM, în cadrul Progra- 
mului PHARE însumează 2,4 mil. ECU 
pentru România şi sunt nerambursabile, 
având ca obiectiv dezvoltarea de activităţi 
cu caracter productiv. Sunt agreate planuri 
serioase de afaceri în activităţile din 
industria alimentară, textile, confecţii, 
încălțaminte, electronică, metalurgie, 
construcţii. 


e mili-_ 


*...MINCIUNI LA COMANDĂ... In- 
spectoratul General al Poliţiei a aprobat 
pentru județul Dolj încadrarea directă a 40 
subofiţeri de poliţie!! Mare nevoie mare!! 
Pentru ocuparea acestor posturi grase au 
concurat 428 de tineri cu studii medii, care 


au fost testaţi medical, psihologic, fizic şi * 


teoretic, Probele fizice au constat în aler- 
garea de viteză 50m. şi rezistenţă 1000m., 
tracţiune în braţe la bară şi probe de înde- 
mânare pe 50m. Probele teoretice scrise au 
fost la gramatica limbii române şi istoria 
României, unde majoritatea absolvenţilor 
de liceu şchioapătă din toate încheieturile. 
Comisiile de examinare au cuprins spe- 
cialişti din poliţie şi inspectoratul şcolar 
din Dolj. Celor 40 de subofiţeri admişi în 
urma concursului li s'a făcut instruirea de 
specialitate a poliţiei şi li s'a dat viza de 
încadrare. 


*...AJUTOR FRANCEZ... Oficiul Forţe- 
lor de Muncă şi Şomaj Craiova colaborează 
din Septembrie '93 cu Filiala Toulouse, 
Regiunea Midi-Pyrenees a Agenţiei Naţio- 
nale Franceze pentru forţe de muncă. De 
curând, doi reputați specialişti francezi au 
fost oaspeţii Craiovei, împărtăşind cole- 
gilor români din experinţa lor în ceea ce 
priveşte programele ce vor fi trecute pe 
calculatoare. Sprijinul acordat de partea 
franceză a constat în dotarea cu ordina- 
toare şi imprimante. Protocolul de coopera- 
re româno-francez are 2 aspecte: - primul 
operaţional, apropierea de şomeri şi me- 
dierea acestora; - al doilea vizând înlocui- 
rea materialelor informatice, pentru a uşura 
această muncă. Aspectele amintite, infor- 
maţional şi metodologic, sunt esenţiale în 
domeniul medierii muncii, orientării şo- 
merilor în aflarea unui loc de muncă sau 
participarea lor la cursuri intensive de 
calificare-recalificare. = 


*...MINI REŢEA MAFIOTĂ... De ani de 
zile, la Craiova, doi fraţi iranieni s'au 
detaşat net din fauna bogată a traficanților 

„arabi. de valută la negru, altminteri "stu- 
“denţi“ de meserie!! Parchetul de pe lângă 
Tribunalul Dolj i-a reţinut sub acuzaţia de 
bancrută frauduloasă, fals la legea contabi- 
lităţii, trafic ilegal şi organizat de valută. La 
domiciliul celor doi patroni nababi, poliţia 
a inventariat o mare cantitate de bijuterii, 
un spray paralizant, un baston cu şoc elec- 
tric, 16 ducați mari de aur, 123.000 dolari 
„americani, 90.000 mărci germane, 6 mili- 
oane lire italiene şi 62 milioane lei băşti- 
naşi. În plus, cei doi deţineau 12 autotu- 
risme, în majoritatea lor mărci străine, un 
mare magazin în centrul Craiovei (adju- 
decat la licitaţie), o garsonieră pentru re- 
laţii "interumane" ş.a. De când s'a închis 
prospera S.C. PAUL VALUTĂ S.R.L., 
Arabii “studenți”, traficanţi meseriaşi de 
valută la negru siau "speriat”atât de tare, că 
lucrează non-stop, cu un tupeu ieşit din 
comuni!!! 


*...LUMEA CELOR MICI... În 1991 stau 
” stabilit relaţii profesionale între Barourile 
de Avocaţi din Craiova şi Amiens (Franţa). 
Recent, Baroul judeţean Dolj a invitat în 
Bănie avocaţi, judecători şi procurori din 
Amiens la Colocviul despre "Drepturile 
minorului”. Lucrările s'au desfăşurat la 
Curtea de Apel din Craiova. S'au prezentat 
referate pe tema legislaţiei privind drep- 
turile minorului, creşterea ratei delincveţei 
juvenile, particularităţile urmăririi penale 
în cazurile infractori minori, sistemul sanc- 
țiunilor al minorilor în Dreptul Penal 
_ Român, funcţiile judecătorului pentru 
“ minori în Dreptul Penal Francez. Din 1990 
România s'a angajat să respecte Convenţia 
privind drepturile copilului la viaţă, la 
păstrarea identităţii, cetăţeniei, numelui şi 
relaţiilor de familie, de a nu fi separat de 
părinţi împotriva voinţei lui etc. Fiecare 
societate are copiii pe care şi-i creşte, iar în 
lumea celor mici nimic nu este mai fin 
perceput cu injustiţia. 


*.„.REBOTEZAȚII... La sediul Comite- 
tului Judeţean Dolj al P.C.R. (mai nou 
P.S.M.) tovarăşii au dezbătut "Reforma 
economiei şi privatizarea în viziunea 
socialiștilor! Printre ei s'a aflat şi fostul 
primar ceauşist al Craiovei, tov. Marin 
Lungu, actual parlamentar roşu şi om de 
bază al Cvartetului de Coarde: PDSR- 
PUNR-PRM-PSM. 


a a At 


“ef Age We e ma Oi: 


£ 


| . 
| 
| 
| 


PAGINA 10 


NE-AU PĂ 


Profesorul Dr.Geor: 


Două flăcări ale româ- 
nismului autentic din Exil, 
s'au stins la Madrid, în luna 
Iunie 1995; la data de 11 
lunie 1995 a încetat din 
viaţă Profesorul Dr.Geo 
USCĂTESCU, şi la data de 
13 Iunie 1995 a încetat din 
viață Profesorul Dr. Aureliu 
RAUȚĂ. Tot în această lună 
a decedat la Paris, pe data 
de 20 Iunie, încă o mare 
personalitate de primă mă- 
rime a Exilului românesc, 
scriitorul Emil CIORAN. 

Dumnezeu să lumineze 
zborul sufletelor lor prin 
văzduhuri, spre locurile lor 
de veci, unde nu este dure- 
re, nici întristare nici sus- 
pin 


AURELIU RĂUŢĂ 


Profesor universitar, s'a 
născut în Câmpul Lung- 
Muscel, la 10 Februarie 
1912. A urmat Institutul 
Agronomic din Bucureşti, 
unde a obţinut Diploma de 
inginer agronom. După ob- 
ținerea diplomei, a fost 
angajat ca Şef de Secţie la 
Institutul de cercetări agro- 
nomice din Bucureşti, ca 
asistent la catedra profe- 
sorului Gh.lonescu-Siseşti. 
In Septembrie 1940 a fost 
numit directorul Persona- 
lului în Ministerul Agricul- 
turii şi Domeniilor, apoi 
Consilier în Institutul Na- 
țional al Cooperaţiei. În 
1941 a plecat la studii la 
Berlin, unde şi-a făcut 
doctoratul în agronomie la 
Dahlem-Institut, obţinând 
titlul de Doctor-inginer în 
Agronomie. În Octombrie 
1942 a plecat în Italia, unde 


id 


Radu Enescu şi Părintele 
Mircea, Fundaţia Culturală 
Română. Această Instituţie 
şi-a început activitatea or- 
ganizând reuniunile cultu- 
rale din 1983 şi 1985 la Paris 
şi Miinchen, cu care ocazie 
Tipografia "Coresi" dela 
Freiburg, a tipărit cartea 
"Intâlnirea dela Paris" - 
1983, editată de Fundaţia 
Culturală Română dela 
Madrid. 

Fundaţia a editat diferite 
cărţi, printre care "Cântarea 
Psalmilor", ediţie de lux, 
operă datorită poetei Euge- 
nia Adams-Mureşanu, Aca- 
tistele lui Sandu Tudor, 
prefață de L.P.Sf. Sa. Arhie- 
piscopul Valerian Trifa, 
cartea lui Pavel Chihaia din 
Miinchen, despre "Imorta- 
lite et decomposition dans 
V'art du Moyen-Age", 350 
pag., Omul şi Opera, con- 
Sacrată lui Alexandru Cio- 
rănescu, Trecute vieți de 
Doamne şi Domniţe, de 
Constantin Gane, vol 1, 
reprodusă după ediţia din 
1932, din România. 

Aureliu Răuţă a cola- 
borat cu articole şi eseuri la 
ziarele şi revistele din Exil. 
El a fost unul din grupul 
iniţiatorilor şi susținătorilor 
apariţiei ziarului "Cuvântul 
Românesc” din Canada. A 
publicat cartea despre 
"Modern Romanian Coin" 
1867-1966, în Editura "Asso- 
ciacion cultural Hispana- 
Romana de Salamanca” 
(1974) şi a conferenţiat la 
diferite universităţi din 
Spania şi străinătate, la 
Radio Europa Liberă, etc. 
Este fondator al Cenj 8 


a rămas până în 1944, când de distribuţie al cărților 


s'a stabilit la Madrid. 

In 1946 a fost angajat ca 
profesor de limbă română 
la Universitatea din Sala- 
manca-Spania, unde a con- 
tinuat până în 1985, când s'a 
pensionat ca profesor. A 
fundat Asociaţia Hispano- 
a > = 


româneşti publicate în Exil. 


ză Sorbona, "Coimbra, 


G. USCĂTESCU 


Profesor universitar, s'a 
născut la 5 Mai 1919, în 
comuna Curteana-Gorj, 
România. Este Doctor în 
Litere şi Filosofie (1941) şi 


GEORGE USCĂTESCU 


Română, care a organizat 
cicluri de conferinţe şi 
săptămâni dedicate Româ- 
niei. A editat peste 16 cărţi, 
începând cu poeziile lui 
Eminescu. A editat în 1948 
prima Gramatică română 
pentru Spanioli, acum e la a 
doua ediţie. La Universi- 
tatea din Salamanca a orga- 
nizat, în 1967, Congresul 
Societăţii Academiei Ro- 
mâne. În anul 1983 a creat 
la Madrid, împreună cu AL 
Gregorian, Vintilă Horia, 


Doctor în Drept (1943), 
ambele doctorate obţinute 
_la Universitatea din Roma. 
A locuit la Madrid, ca ce- 
tăţean spaniol din anul 
1955. Căsătorit în 1950 la 
Madrid cu Consuelo Rubio, 
cântăreaţă lirică de pres- 
tigiu mondial, decedată in 
1981. A fost profesor emerit 
al Universităţii Complu- 
tense din Madrid şi director 
al Departamentului de Es- 
tetică şi Arte al aceleiaşi 
universităţi, cum şi Preşe- 


IULIE-AUGUST 1995 


RĂSIT TREI MARI PERSON 
CULTURALE ALE EXILULUI ROMANESC 


ge USCĂTESCU, Profesorul Dr.AURELIU RĂUȚĂ şi scriitorul Emil CIORAN 


AURELIU RĂUŢĂ 


dintele Societăţii Ibero- 
Americane de Filosofie 
(Madrid), Preşedintele In- 
stitutului de Studii Euro- 
pene (Bolzano-ltalia) şi 
Preşedinte al Societăţii de 
Studii umanistice "Giovani 
Gentile" (Roma). 

A fost invitat ca profesor 
pentru a ţine cursuri şi 
copfezințe la Universitățile 


din: Roma, Genova, Tou- Brâncuși, 1958; Aventura de 
ee re ea Mode- le Libertad, 1967; Historia - 
ența, de Ia Filosofia, 1978; Aug 


Atena, Miinchen. Este Pre- 
şedinte al Secţiei de cultură 
politică al Institutului de 
Studii politice din Madrid. 

Vom selecta câteva din 
numeroasele instituţii cul- 
turale din care a făcut parte 
G.U.: membru al Federaţiei 
Mondiale al Societăților de 
Filosofie; profesor la Uni- 
versitatea internaţională 
"Menendez din Santander” 
membru al Societăţii Medi- 
teraniene de Filosofie şi al 
Societăţii Platonice dela 
Atena; Preşedinte al "In- 
stitut d'Etudes Europeen- 
nes” Bolzano; membru al 
Societăţii europene de cul- 
tură din Veneţia; membru 
al Academiei "del Nuovo 
Umanesimo” din Roma; 
membru al Academiei Beri- 
chonne (Poitiers) etc., etc. 

George Uscătescu a cola- 
borat cu articole în zeci de 
reviste europene şi ame- 
ricane în ultimii 40 de ani, 
în perioada 1944-1987, A 
fondat şi condus Revista şi 
Editura "Destin", cu publi- 
carea aproximativ a 100 de 
volume de cultură şi creaţie 
românească în libertate, în 
perioada 1951-1985. 

George Uscătescu este 
autor a peste 100 de cărţi, în 
limbile spaniolă, română, 
franceză, italiană, germană, 
engleză, greacă, portughe- 
ză, referitoare la Ontologia 
culturii româneşti, Filosofia 
teoretică, Filosofia Culturii, 
Estetică, Artă, Critica lite- 
rară şi Filosofia politică. 

În 1985, cu împlinirea 
vârstei de 65 de ani a lui 
G.U., i s'a publicat la Ma- 
drid, în Editura Reus, un 
volum omagial, "Cultura y 
Existencia Humana" Ho- 
mege a Jorge Uscătescu (450 
pag.), în care au participat 
30 de colegi dela diferite 
universităţi europene şi 
americane şi unde se gă- 
seşte o parte din biblio- 
grafia sa. 


Din această bibliografie 
selectăm câteva din cele 
peste 100 de cărți publicate 
de G.U.: EI problema del 
„Europa, 1949; La conception 

"juridica romana, 1949; 
Realaciones culturales his- 
pano-rumanos, 1951; La 


mort de l'Europe?, 1957; 


Tirania y negacion de la 
historia, 1958; Constantin 


tin, Nietzsche, Kierkegaard, 
1983, etc. etc. 

Poeme. La vârsta de 20 
de ani, G.U. a publicat pri- 
mele sale poezii: "Hercules" 
"Primăvara!", în revista "Ţi- 
nereţea". În 1940 a colaborat 
la "Cuvântul". De atunci şi 
până în 1980, G.U. a pu- 
blicat 5 cărți cu poezii în 
Colecţia Destin. 

Articole. George Uscă- 
tescu este autor a peste 
6.000 de articole şi eseuri, în 
apărarea, în special, a liber- 
tăţii poporului român şi a 
culturii sale. Din marele 


număr de articole, poate.» 


unic la un scriitor român 
din Exil, vom selecta câteva 
titluri, spre evidenţierea 


temelor în care autorul şi-a = 
spus cuvântul: "I rapporti | 


russo-romeni durante la 
storia" (1943); "Rumania, 
pais crucificado”, 1947; “EI 
Calvario del Rumania”, 
1947; "Julio Maniu", 1947; 
"EI comunismo”, XII, 1947; 
"Romania, republica de 
I'URSS", 1948; "Los Estados 
Unidos de Europa", 1947 
etc., etc. Articolele şi.stu- 
diile sale le-a publicat în 
ziarele: "La Hora”, Barce- 
lona; "Giornale d'Italia”; 
"Arriba"- Madrid; "Sur”- 
Malaga; "La Vanguardia 
Espanola"! A.B.C. - Madrid 
etc., etc. 

G.U. a primit premii spe- 
ciale pentru 3 cărţi mai 
importante, dintre cele 
publicate: Premio della 
Union Latina de Paris, 1957, 
pentrun cartea sa "La mort 
de I'Europe": Premio della 
Unita Europeea din Roma 
(1962), pentru cartea sa 
"Proetas de Europa"; Pre- 
miul Naţional de Literatura 
al Spaniei, "Menendez Pe- 
ayo", 1970, pentru cartea 
"Erasmo"! 

G.U. este Comandor al 
Ordinului cultural al Spa- 
niei "Isabel la Catolica” şi al 
Ordinului cultural "Cisne- 
ros". 


Sistemul filosofic al lui 
George Uscătescu ține de 
filosofia personalistă şi 
umanismul libertăţii. Alain 
Guy, faimosul filosof fran- 
cez, în a sa "Histoire de la 
philosophie espagnole", în 
capitolul consacrat perona- 
lismului filosofic contem- 
poran, acordă operei lui 
Uscătescu un loc de cinste 
în cadrul acestui curent 
important, cu un aport ori- 
ginal în antologia persona- 
listă a libertăţii, cu ample 
rezonanţe speculative în 
filosofia politicii și a teoriei 
creativităţii. 

Încă din 1955, G.U. dădea 
prima replică lucrării fai- 
moase a lui Ortega, "Revol- 
ta maselor", cu cartea "Re- 
volta elitelor” care s'a bu- 
curat de ediţii diferite şi 
constante în Europa şi 
America, ultima la Rio de 
Janeiro în 1977. Tema des- 
tinului românesc s'a îmbi- 
nat în lucrările lui Uscă- 
tescu cu tema Europei, a 
umanismului şi a libertăţii. 

Dumnezeu să primească 
sufletul cald şi luminos al 
lui George Uscăteascu, şi 
să-i rânduiască un loc de 
odihnă în împărăţia sa. 

EMIL CIORAN 


Extragem câteva detalii 
din studiul D-nei Sanda 
Stolojan despre viaţa şi 
opera lui Emil Cioran, 
publicat în Antologia Aso- 
ciațiilor şi Personalităţilo: 
culturale româneşti din 
Exil, ediţia din 1991, în Ca- 
lifornia. 

Emil Cioran s'a născut la 
Răşinari-Sibiu, la 8 Aprilie 
1911. Tatăl său, preot orto- 
dox, a fost protopop la Si- 
biu, iar mama sa se trăgea 
dintr'o familie din mica 
nobilime transilvană. După 
studii clasice la liceul din 
Sibiu, a intrat la 17 ani la 
Universitatea din Bucureşti, 
unde a urmat filosofia. 


EMIL CIORAN 


Emil Cioran a fost coleg 
cu Constantin Noica şi elev 
al lui Tudor Vianu şi Nae 
Ionescu. Bun cunoscător al 
limbii germane, el a studiat 
in text pe Kant, Fichte, 
Schopenhauer, Hegel şi mai 
ales pe Nietzsche, Atunci a 
irățat şi limba franceză. 

Tima sa carte apărută î 
1934, "Pe culmile dispi 
rării”, Editura Fundațiilor 
Regale, a fost distinsă cu 
premiul Tinerilor Scriitori 
Români. Succesiv au apă- 


CUVÂNTUL ROMÂNEse 
e, EEE TPI A 
Pe, EU să 


ALITĂŢI 


= pi 


rut: "Cartea amăgirilopn 
1935, "Schimbarea la față î 
României", 1936, "Lacrimi şi 
Sfinți", 1937, "Amurgul 
, Gândurilolr”, 1939, 

În 1937 Cioran Pleacă în 
Franţa cu o bursă a Institu. 
tului Francez din Bucureşti, 
După o scurtă întoarcere în 
țară în 1940, el părăseşte 
pentru totdeauna România 
şi se stabileşte în Franța, 

In 1947 Cioran a prezen- 
tat prima sa lucrare scrisă în 
limba franceză Editurii 
Gallimard:  “Precis de - 

= decomposition", publicată 
în 1949, după ce a fost re- 
scrisă în întregime de autor, 
In 1950 a primit premiul 
Rivarol. Începând din acel 
moment, Cioran a refuzat 
toate distincţiile literare j 
care i-au fost atribuite, 
Majoritatea cărţilor sale au 
ajuns la Gallimard: "Precis 
de decomposition" (1949), 
"Syllogismes de l'amer- 
tume" (1952), "La tentation 
d'exister" (1956), "Histoire 
et utopie" (1960), "La chute 
dans le temps" (1964), "Le 
mauvais demiurge" (1969), 
"De l'inconvenient d'etre 
ne” (1973), "Ecartelement" 
(1979), “Exercises d'admi- 
ration" (1986). 
La Editura l'Herne au 
apărut "Valerie face a ses 
idoles" (1970) şi "Des lar- 
„mes e! des saints”, (tradus 
„din româneşte de Sanda 
Stolojan) 1896, şi "Aveux et 
Anathemes" (1987), 
Cioran a locuit la Paris, 
în cartierul latin, pe care nu 
l-a părăsit niciodată. A trăit . 
mult timp retras, evitând 
ublicitatea zgomotoasă 
schimb a cultivat îni 
deauna darul conversaţiei 
cu numeroşii săi prieteni, - 
unii scriitori sau artiști 
celebri (Mircea Eliade, 
Eugen Ionescu, Beckett, 
Michaux, Constantin Noica, - 
etc.). Cioran a întreţinut o 
vastă corespondenţă care va 


= DATI 


dezvălui într'o zi un mare 
autor epistolar. ; 

Să-ţi fie ţărâna uşoară, 
Stimate Maestre, la locul 
tău de odihnă veşnică din 
pământul Franţei şi să-ţi fie 
plăcute întâlnirile în lumea 
de dincolo ce le vei avea cu 
prietenii tăi dragi, Mircea 
Eliade, Eugen Ionescu etC/ 
etc. şi în mod special CU 
profesorul vostru drag, Na€ 
lonescu. 


Eugen POPESCU 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


IULIE-AUGUST 1 995 


Vintilă 


Horia 


a o ea eMGINII 


(18/31 DECEMBRIE 1915, SEGARCEA - 4 APRILIE 1992, MADRID) 


"DIEU EST NE EN EXIL"(1960) "DUMNEZEU S'A NĂSCUT ÎN EXIL" 
- II - 


Romanul lui Vintilă 
Horia, "DIEU EST NE EN 
EXIL" (DUMNEZEU S'A 
NASCUT IN EXIL), este o 
frescă a unei lumi trecute, 
dar şi actuale, o carte scrisă 
cu inteligenţă şi har, în care 
se succed fapte şi eveni- 
mente, se succede viaţa în 

. plinătatea ei, toate fiind 
interpretate cu fineţe, cu 
adâncime şi puritate sufle- 
tească, o carte a adevărului, 
scrisă cu pertinenţă şi curaj, 
o carte a unui creator cu o 
largă experienţă şi viziune 
istorică; scrisă din pers- 
pectiva timpului trecut spre 
infinit, o carte deschisă în 
care pot fi citite pămân- 
teştile întâmplări, pasiuni, 
patimi, victorii şi dezastre, 
ca în final drumul să fie 
luminat de descoperirea 
ADEVĂRULUI - ABSOLUT 
de DUMNEZEU. Adevă- 
ratul aspect al evenimen- 
telor se desprinde odată cu 
desfăşurarea acţiunii, a 
decăderii Imperiului Ro- 
man, asemănător tuturor 
evenimentelor care au avut 
loc în decursul Istoriei şi 
până astăzi, fiind cunoscut 
faptul că, bogăţia şi puterea 
coboară omul sub valoarea 
lui etică, de aici şi degra- 
darea morală, socială şi 
politică, care nu mai poate 
fi oprită. Dimitrie Cantemir 
a intuit clar şi a măsurat 
exact în talgerele timpului 
său, care sunt cauzele 


- mCreşterii şi descreşteri. 


curții Otomane". Eveni- 
mente întâmplate mai târ- 
ziu în Franţa, în Imperiul 
Austro-Ungar, în Germania, 
în Rusia şi până în prezent. 

Vintilă Horia ne înfă- 
țişează ficţiunea creaţiei 
sale (care are în realitate 
mult adevăr), oadată cu 
decăderea unei lumi care a 
tras după ea suferința unora 

rinşi în capcana inevita- 
bilă a dezastrului. 

În urma cuceririlor ro- 
mane, vistieria Imperiului 
se măreşte datorită sărăcirii 
statelor înfrânte. Dar, cât au 
putut rezista toate acestea? 

Până când, treptat, totul 
s'a transformat într'o decă- 
dere urmată de un desfrâu 
care nu a mai putut fi con- 
trolat. Descompunerea mo- 
rală începe chiar în cadrul 
familiei imperiale, edifica- 

- toare sunt cazurile lulie 
Maior şi a luliei Minor 
(fiica şi nepoata Împăra- 
tului), a curtezanilor şi a 
complicilor lor, printre 
aceştia, fiind inclus şi poe- 
tul Ovidiu, fapte care au 
umplut lumea romană de 
dezgust. Forumul unde se 
votau legile (de ex. leges 
luliae de adulteriis) ajun- 
sese un loc de prostituție 
pentru propria fiică şi 
nepoată a mpăratului, iar 
pe de altă parte absolu- 
tismul şi constrângerile 

“brutale, pentru a stăvili 
imoralitatea au dus la 
condamnarea unora şi la 
victoria altora, care din ură 
şi răzbunare căutau să 
conducă prin perfidie şi 
forţă interesele statului 
(Livia, soţia Împăratului şi 
Tiberiu, fiul ei). De altfel 
ruperea echilibrului unei 
lumi, a unor existenţe, din 
diferite cauze, consemnează 
un deznodământ fatal, încă 
dela începutul lumii şi mai 
înainte, din momentul 


Genezei, apoi mai târziu 
când trăia Cristos, El Însuşi, 
fiind un exilat, un acuzat şi 
un condamnat pentru ADE- 
VARUL DUMNEZEIESC şi 
al întregii lumi. Ovidiu este 
contemporan cu Cristos, iar 
decăderea Romei, imorali- 
tatea progresivă din Impe- 
riu aveau o similitudine la 
fel de accentuată, poate 
mult mai scăzută ca aceea a 
Ierusalimului, căci oriunde 
s'ar fi născut Cristos, cu 
certitudine, n'ar fi fost 
crucificat şi omorît, dar 
tocmai din acest motiv, 
Cristos s'a născut, a pătimit, 
a fost răstignit şi A ÎNVIAT 
în această ţară. Cristos a 
venit să mântuiască lumea, 
Ovidiu devine impricinatul 
roman, aşa zis un exponent 
al desfrâului, dar şi al sufe- 
rinţei, datorită unui Impeiu 
înfrânt moral. În ceea ce 
priveşte afecțiunea şi susţi- 
nerea artelor de către Oc- 
tavian Augustus, în timpul 
lui Maecena şi Horaţiu, 
lucrurile şi faptele sunt dis- 
cutabile. 

Octavian Augustus era 
mult mai tânăr în timpul 
când era însurat cu Scri- 
bonia (mama luliei Maior), 
iar influenţa lui Maecena, 

„care iubea într'adevăr artele 
era importantă şi cunoscută, 
fiind prietenul cel mai 
apropiat şi devotat al lui 
Horaţiu. Poeţii, prin scrisul 
lor, i-au,mărit gloria lui 


stus, dar odată cu nul'săuni 


îmbătrânirea Împăratului, 
atitudinea lui s'a modificat 
(cât şi datorită influenţei 
malefice a Liviei), se pune 
întrebarea dacă a fost când- 

„va vorba de vreo afecţiune 
faţă de artişti, ori făcea totul 
numai pentru el, pentru 
gloria lui. 

Stăpânul statului de 
multe ori îşi condamnă 
poeţii, un lucru ce nu este 
ieşit din comun, poetul 
adevărat este o opinie, o 
atitudine, el face legătura 
cu Cosmosul şi pământul 
pe care vieţuieşte, ruptura 
însă se poate face, crede 
despotul, prin moartea 
creatorului, dar creaţia s'a 
produs şi ea circulă cu o 
viteză uimitoare, de aceea 
despotul devine stigmatizat 
de creatorul operei. Creaţia 
lui Ovidiu, scrisă pe teri- 
toriul României, a vechei 
Daciei-Romane, la Tomis, 
este nu numai o creaţie de 
cultură, ea este şi un docu- 
ment istoric, juridic, social 
politic şi moral. lată ce 
afirmă Ovidiu în cartea lui 
Vintilă Horia: "Crima mea a 
fost că am scris ceea ce 
văzuszeră ochii. Augustus, 

“ în furia şi deziluzia sa, a 
amestecat efectele cu cauza 
şi eu am fost numai victima 
care a ispășit greşeala aces- 

tei confuzii. A făcut totul ca 
să pună capăt viciului, ca 
să-şi salveze familia, ca să 
întărească cultul zeilor şi al 
patriei, dar cine mai crede 
încă, la Roma, în toate 
astea, în pofida legilor şi 
exemplului Împăratului? Și 
dacă Augustus este pur, 
prudent, auster şi patriot, 
familia sa nu e deloc. Iulia 
nu e mai castă decât Arte- 
mis şi e fără îndoială mai 
puțin decât Corina, Am 
văzut-o în atâtea desfrâuri, 
dar asta nu mă miră prea 
mult din partea ei, fiindcă 


— Gheorghe RĂDULESCU—— 


CJ 


pa 


atâtea femei din Roma fă- 
ceau la fel”. Şi mai departe, 
Ovidiu continuă. "Intr'o 
noapte, la Fabius, şi-a muiat 
degetul într'o cupă cu vin 
roşu şi a desenat pe masă, 
cu amănuntele cele mai 
ascunse, corpul lui Silanus. 
Râdea ca o nebună şi apro- 
piindu-se de Silanus, îi 
scoase toga şi celelalte veş- 
minte ca să ne convingă că 
respectase întocmai canoa- 
nele lui Phidias şi că dese- 


g u era decât'copia 
cinstită a naturei. I s'a dat 
bineînţeles dreptate. 

Bărbaţii admirară dese- 
nul, femeile modelul." Şi 
mai departe. "Pe urmă şi-a 
făcut propriul portret şi 
seara s'a terminat cu orgia 
obişnuită. 

Augustus a fost înştiin- 
țat, se înfurie ca totdeauna 
când i se părea că un fapt 
oarecare era o înfruntare 
împotriva propriei sale 
persoane, îl exilă pe Silanus 
şi pe Postumus Agripa, care 
erau printre invitaţi şi o 
dădu afară din Roma chiar 
pe Iulia. Dar cine era vino- 
vat pentru aceste crime îm- 
potriva Împăratului? El nu 
voia să înțeleagă că impe- 
riul însuşi, deci Augustus, 
provocase această cădere şi 
că pe măsură ce alte popoa- 
re erau supuse, imperiul 
intra tot mai mult în putre- 
ziciune, purtat spre ruină 
de bogăţiile care se revăr- 
sau dinspre toate marginile 
lumii." 

Şi mai jos Ovidiu face 
următoarea constatare: "În 
Roma mai mult de 150.000 
de oameni trăiesc din pun- 
ga imperială, 150.000 de 
trântori care sunt hrăniţi, de 
fapt, de popoarele cucerite. 
Augustus le dă să mănânce 
şi-i înghesuie în circuri şi 
teatre ca să strige "Trăiască 
Augustus", având astfel 
dovada popularității şi 
puterii sale." Ce exact a 
subliniat Vintilă Horia, 
ovaţiile scandaloase comu- 
niste. Dar cauza reală a 
prăbuşirii imperiului, a 
imoralităţii o spune chiar 
Ovidiu: "Cauza ruinei e în 
tine însuţi şi puterea ta va fi 
pricina grabnicii noastre 
prăbuşiri”. "I-a fost mai 
uşor.să se lase convins că 
putreziciunea pornea din 
versuruile mele". "Ovidiu a 
scris Amores şi Arta de a 


iubi (uitând de Faste). El a 
corupt tineretul, a dat sfa- 
turi rele femeilor măritate 
(adică Iuliei), a pângărit 
totul: dragostea, familia, 
zeii. Să distrugem cauza 
răului şi răul va dispare." 
Ruptura produsă prin exi- 
larea poetului, prin dezră- 
dăcinarea lui din Roma ( la 
Tomis - Pontul Euxin) pro- 
voacă cum era de aşteptat 
suferinţa, dar nu o sufe- 
rinţă numai pentrucă era 


departe de Roma şi tăia în 


singurătatea pustiului, su- 
ferința lui, în cea mai mare 
parte, e provocată de ne- 
dreptatea ce i s'a făcut, însă 
oricum aici, sufletul lui va 
descoperi adevărata înălţi- 
me a spiritului, aici se va 
apropia şi va înţelege ce 
înseamnă DUMNEZEU. 
Autorul cărţii, Vintilă Ho- 
ria, de altfel se descoperă 
pe el însuşi, îşi defineşte 
fiinţa şi prin ea pe Dum- 
nezeu. Dar, în exil, Ovidiu 
aude pentru prima dată de 
"Zamolxe" de această zeita- 
te unică, de stăpânul uni- 
versului, de "DUMNEZEUL 
UNIC" aşa cum îl denumise 
cu cinci sute de ani înainte 
Pitagora. Zamolxe, divini- 
tatea Dacilor (a Geţilor), el 
prin urmare era stăpânul şi 
Dumnezeul tuturor. Este 
foarte interesant cum Dacii 
şi-au descoperit "DUMNE- 
ZEUL UNIC" lăsând fără 
înconjur că adevărul este 
acesta şi nu al Grecilor, 
Romanilor sau al altor 
popoare cu întregul lor şir 
de zei şi zeițe. Desigur 
Vintilă Horia, părăsindu-şi 
țara natală din cauza dezas- 
trului provocat de comu- 
nism, sistem politic care a 
tras după el tot răul, dela 
mizeria morală şi materială, 
la delaţiunea care a ocupat 
un loc important în nimi- 
cirea personalităţii umane, 
căci frica şi numai friuca 
stăpânea spiritele oameni- 
lor. Pâra lui luda împotriva 
lui Cristos se simţea pre- 
zentă pretutindeni, amenin- 
ţarea plutea în aer ca un: 
avertisment, obsesia nu-l 
părăseşte pe autorul român 
şi ea devine autentică prin 
prezentul - istoric de acum 
aproape două mii de ani, în 
Imperiul Roman. 

Ovidiu devine deci un 
prizonier al propriei lui 
psihologii, nu numai al 


autorităţii imperiale. "Fără 
îndoială, poliția imperială e 
totdeauna la pândă, pe 
câmpul lui Marte, unde 
cetățenii pălăvrăgesc adu- 
nați în circuri şi unde se 
discută despre tot ce se 
petrece între granițele im- 
periului şi chiar dincolo de 
ele, împăratul şi-a vârit 
soldații îmbrăcaţi în civil, 
ca să tragă cu urechea la ce 
se spune şi să facă rapoarte 
amănunțite despre tot ce-au 
auzit, Cetăţeni au fost ares- 


taţi pe baza unor asemenea 


rapoarte. 

Mulţi dintre ei au fost 
exilați sau chiar asasinați 
pentru o singură frază im- 
prudentă. Şi scalvii care 
trăiesc în mijlocul familii- 
lor noastre şi care pot 
asculta tot ce se vorbeşte în 


familie, nu sunt oare şi ei 
spionii poliţiei imperiale? 
Chiar unul din sclavii noş- 
tri a povestit aventura Iuliei 
cu Silanus şi a pomenit 
numele meu printre ale 
celorlalţi invitaţi. Viaţa la 
Roma a devenit imposibilă, 
în sensul că trăieşti sub te- 
roarea propriilor tăi sclavi. 
Le cauţi în coarne, la faci 
cadouri, nu mai îndrăzneşti 
să-i cerți, ba nici nu mai 
îndrăzneşti să-i liberezi de 
frică să nu se creadă că vrei 
să te scapi de un martor 
periculos. Un sclav dalator 
are dreptul la o opțiune din 
bunurile stăpânului său, 
dacă se stabileşte că pâra îi 
e întemeiată. E calea cea 
mai scurtă ca să faci avere, 
cea mai uşoară. Pâra se 
practică mai mult decât 


timpul banchetelor sau 


orice sport." 
chiar la simple adunări de i 


Va urma 


SEE 


+ GEORGE USCĂTESCU + 


5 Mai 1919 - 11 Iunie 1995 


Cu trecerea neaşteptată a lui George Uscătescu la 
Cele Veşnice se stinge, în plină desfăşurare a activităţii 
şi creativităţii sale literare, una din cele mai fecunde şi 
de valoare figuri ale intelectualităţii româneşti din exil 
şi din generaţia căreia aparţinea. 

Oltean neaoş din Creţeştii Gorjului, termină liceul 
iu în 1935 deja pasionat de marile literaturi 
de care s'a ocupat cu nesaţ, încă din vârsta 

fragedă, în excepţional de bogata bibliotecă a tatălui 
său. 

La Bucureşti e student la Facultatea de Litere şi 
Filosofie, îşi termină însă studiile la Roma, obținând 
doctoratul în Filosofie în 1941 şi doctoratul în Drept în 
1943. În anul următor, se mută în Spania, la Madrid, 
unde-şi găseşte o stabilitate a vieţii, departe de ţara 
iubită, pe care însă o va păstra mereu în inima lui. 
Devine curând profesor titular la univeristăţile din 
Salamanca, Barcelona şi Madrid, la catedra de teoria 
culturii şi de estetică. Notorietatea lui face să fie 
solicitat şi de alte universităţi din emisfera vestică: 
Roma, Paris, Buenos Aires. 

Titluri: Preşedinte al Societăţii Internaţionale de 

Studii Umanistice (Roma) 
Preşedinte al Societătii Ibero-Americane de 
Filosofie (Madrid) 

Premii: Premiul Unităţii Europene (Roma, 1964); 
Premiul Uniunii Latine (Paris, 1957); 

Premiul Naţional de Literatură (Madrid, 1970). 

Teme româneşti (câteva exemple): România: 
poporul, istoria, cultura (Madrid, 1951); 
Basarabia, simbol al destinului românesc 
(Madrid, 1959); 

Brâncuşi şi arta secolului (Bucureşti, 1985); 

Luceafărul (Poem dramatic în proză), 

(Madrid, 1989); 

Elțin şi Republica Moldova (Madrid, 1992) şi 
= altele... 

In decursul deceniilor de activitate profesorală, în 
contact cu numeroase personalităţi culturale, el desfă- 
şoară o extraordinară activitate în domeniul literaturii 
şi poeziei, concretizată în nenumărate articole şi vo- 
lume, o mare parte din acestea fiind traduse în mai 
multe limbi. Este într'adevăr uimitoare pentru o viaţă 
omenească, întinderea unei asemenea activităţi. 

_Dar acest oltean nu şi-a desminţit niciodată rădăci- 
nile româneşti în scrierile lui, temele consacrate pro- 
blemelor româneşti ocupă un loc privilegiat. În anii '50 
şi 160 Uscătescu redactează şi publică revista Destin, 
una din cele mai temeinice reviste româneşti din exil. 

n plus, el a publicat şi numeroase volume de poezii 
româneşti. 

Evident, George Uscătescu nu se putea situa în afara 
dramaticei epopei a neamului său, a generaţiei sale. El 
a fost unul dintre cei mai hotăriîţi, cei mai afirmaţi 
adepţi ai Mişcării Legionare, pe linia întemeietorului 
ei, Corneliu Zelea Codreanu. Şi din acest punct de 
vedere, George Uscătescu rămâne o figură de prim 
plan a exilului românesc. 

Cei cărora ne-a fost dat să-l cunoaştem îi vom păstra 
amintirea vie a simplităţii şi căldurii umane cu care îl 
înzestrase Dumnezeu şi care se manifesta pe măsura 


însuşirilor lui sufleteşti. si 
Duiliu SFINŢESCU 


Ade A 


PAGINA 12 


IULIE-AUGUST 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNEŞe 


MONICA PAPAZU 
| Den ukendte 


EUGENE 
IONESCO 


Thaniny & Appel 
Pț 


Danemarca volumul Mo- 
nicăi Papazu, Den ukendte 
Euene Ionesco (Necunos- 
cutul Eugen lonesco) (209 
pag. - editura Thaning & 
Appel). 

Titlul de “necunoscut” 
este mai întâi folosit în sens 
restrâns, cartea aducând la 
cunoştinţa publicului da- 
nez scrierile în proză ale 
marelui scriitor (articole, 
eseuri, notaţiile de jurnal, 
interviurile), care nefiind 
traduse în daneză, nu au 
fost cunoscute de marele 
public, dar care sunt de ma- 
re valoare şi se integrează 
organic operei dramatur- 
gice. Scrierile în proză - 
reflecţii asupra culturii, 
spiritului, sacrului, politi- 
cului, lupta lui Eugen 
Ionescu împotriva curen- 
tului marxist în Occident, 
dezvăluirea curajoasă a 
realității din ţările comu- 
niste, toate acestea sunt 
parte integrantă a persona- 
lităţii şi universului lui 
Eugen Ionescu, fără de care 
totalitatea operei sale nu 
poate fi sesizată şi nici 
importanţa sa în cultura 
europeană. 

Titlul de “necunoscut” 
semnalează în acelaşi timp 
axa interioară a universului 
ionescian, în mai mică mă- 
sură pusă în lumină de 
critică, şi care în mai mică 
măsură şi-a pus amprenta 
pe imaginea generală vehi- 
culată despre Ionescu, axă 
constituită de interogaţia 
asupra răului, reflecţia asu- 

ra fenomenului ideologiei 
şi al totalitarismului, inte- 
rogaţie şi reflecţie ale căror 
fundament este viziunea 
creştină. 

n loc să pornească dela 
eticheta de "absurd", eti- 
chetă faţă de care lonescu a 
avut reticenţe şi cuvinte 
destul de critice (o vorbă la 
modă, spunea el, o modă 
care va trece, un cuvânt cu 
ajutorul căruia totul se 


La 1 Mai 1995 a apărut în; poate defini cu uşuri 


2233 


fără ca nimic să se defi- 
nească în fond), eseul Mo- 
nicăi Papazu porneşte her- 
meneutic dela opera însăşi, 
citită pe propriile ei pre- 
mise şi susprinsă în totali- 


tatea ei. 
... 


Eseul pune accentul pe 
valoarea etică şi spirituală a 
operei ionesciene, şi pe 
acea unitate admirabilă care 
se dezvăluie dela primele 
scrieri ale lui lonescu în 
limba română - volumul 
Nu, cu pasiune adevărului 
şi curajul protestului, atât 
de bine înţelese la timpul 
lor de Mircea Vulcănescu, 
şi volumul Elegii pentru 
ființe mici, care constituie o 
poezie a curajului milei - 
până la ultimele pagini ale 
bătrânului scriitor. Astfel 
înţeles, Eugen Ionescu re- 
prezintă un destin împlinit, 
şi un model moral, de o 
deosebită valoare pentru 
timpul său şi pentru timpul 
ce vine. 

Pentrucă nu trebue uitat 
că Eugen Ionescu a fost un 
om de admirabilă integri- 
tate, constant în convin- 
gerile sale, netemător în 
expresie, egal cu sine în- 
suşi, un intelectual de mare 
luciditate şi de mare dem- 
nitate, care nici o dată nu 
s'a adaptat “spiritului aces- 
tei lumi”. A fost apărătorul 
victimelor comunismului, 
cel care a vorbit Occiden- 
tului despre suferinţa în 
care au fost aruncaţi mi- 
lioane de oameni, şi cel care 
a contribuit ca vocile lui 
Soljeniţân, Zinoviev, Havel 
să fie auzite în Franţa. 

"Necunoscutul Eugen 
Ionescu” analizeză gândirea 
antitotalitară a lui Ionescu, 
pe linie cu cea a lui Dosto- 
ievski, Orwell şi Soljeniţân, 
aşa cum se exprimă ea în 
dramaturgia cât şi în re- 
flecţiile autorului, şi schi- 
țează în acelaşi timp reali- 
tatea concentraţionară, care, 


nţă,. . 


fără să epuizeze sensul 
operei ionesciene, consti- 
tuie o referinţă primă a 
textului, fără de care opera 
nu poate fi interpretată 
corect. 

Împotrivirea la totali- 
tarism şi reflecţia asupra 
fenomenului totalitar apar 
în carte ca urmarea şi ex- 
presia firească a înțelegerii 
spirituale a vieţii şi a fun- 
damentului creştin, care 
susţin opera şi personali- 
tatea lui Eugen Ionescu. 
Căci Eugen Ionescu este o 
personalitate la cumpăna 
majoră a culturii şi vieţii 
europene, poziţia lui este o 
poziție de excepţie prin 
împotrivirea sa profundă la 
întregul curent despiritua- 
lizant care din Renaştere, 
trecând prin ideile Secolu- 
lui Luminilor şi ale revo- 
luţiei franceze constituie 
curentul major al civili- 
zaţiei occidentale, şi prin 
curajul mărturisitor, care 
sub diferite forme străbate 
întreaga sa operă. 

"Necunoscutul Eugen 
Ionescu” este în primul 
rând o carte despre Eugen 
Ionescu - scriitor creştin. 

Cartea urmăreşte, p 
tr'o lectură tel 


i 
viziunea luminii necreate 
care i-a fost dată în prima 
tinereţe, prin adâncurile 
întrebării şi strigătului 
adresat Dumnezeului apo- 
fatic, ale uimirii, neliniştii 
şi milei cu aproapele în 
suferinţă, până la opera 
testamentară a scriitorului, 
La quete intermittente, care 
este o invocare a numelui 
lui lisus (Dumnezeu care 
pentru noi "şi-a luat nume 
de lisus"), şi care reprezintă 
o tulburătoare mărturie de 
credinţă exprimată cu pu- 
tere înainte de marea 
trecere. 

În această ultimă operă 
(La quâte intermittente), şi 
ea străbătută de suferința 
căderii, a ruperii de absolut 


şi de căutare, operă pe care . 


scriitorul a voit-o dincolo 
de literatură, îşi găseşte 
limba adevăratul înţeles: 
cuvântul care ne este dat 
pentru a asculta şi înţelege 
Cuvântul şi pentru a ne 
ruga. | 

Intreaga operă a lui 
Ionescu - dela Cântăreaţa 
cheală la Căutarea intermi- 
tentă - poate fi înţeleasă ca 
o reflecţie asupra cuvân- 
tului. Cuvântul care pier- 
dut, mutilat de ideologii 
sau distrus prin automa- 
tism ne aruncă în gol, şi 
Cuvântul lui Dumnezeu 
care ne păstrează în ființă şi 
ne poartă spre fiinţă. 

Eseul Monicăi Papazu 
realizează o citire teologică 
a operei lui Eugen Ionescu, 
restituidu-l ca valoare în 
universul cultural creştin, şi 
se plasează astfel într'o tra- 
diţie interpretativă bine 
definită în teologia orto- 
doxă, dela Berdiaev cu 
Spiritul lui Dostoievski la 
Evdokimov cu meditaţia 
asupra lui Gogol şi Dosto- 
ievski şi la Oliver Clement 
cu Spiritul lui Soljeniţân. 


CRONICAR 


ică jalonată 
de repere patristice şi de. 
poezia Sfântului Simeon 


“Noul Teolog, calea spiritua- „creangă cu flori de cireş în- 
oul Teolog, solea spiniei: + rourate din Joia Patimilor, 


NICOLAE GOGA 


TRIUNGHIUL MORŢII 


editura Marineasa, Timişoara 1995 


"A spune că Neamul meu 
cel românesc, menţionează 
Nicolae Goga în cuvântul 
introductiv, are, spre deo- 
sebire de neamurile care-l 
înconjoară, o mai mare 
râvnă către desăvârşire, mi 
se pare o afirmaţie infa- 
tuată, mai greu de dovedit. 
Dar a spune că istoria a- 
cestui Neam demonstrează 
că suntem "îndelung râbdă- 
tori”, este la îndemâna tu- 
turor care, ca şi mine, au 
trecut şi au supraviețuit 
suferințelor, acceptate sau 
neacceptate, impuse de un 
regim fără Dumnezeu". 

Nicolae Goga este tipul 
clasic al intelectualului 
român care îşi declară 
neamul ca "îndelung râb- 
dător"şi prin suferințele lui 
identificându-se cu Neamul” 
pe care îl scrie cu majus- 
culă. Este poate cea mai 
frumoasă caracterizare pe 
care putea să i-o aducă 


cineva pentrucă este o 


când după fiecare din cele 
12 Evanghelii se cântă: 
"Mărire îndelung răbdării 
Tale Doamne, mărire Ţie!" 

„ Volumul lui Nicolae 
Goga, apărut în simbolica 
Timişoară, anul acesta, în 
editura "Marineasa", este 
un document însemnat 
pentru viitoarea Istorie a 
Românilor, prezentând 
amintiri din Baia Sprie 
(1950-1952), amintiri de 
coşmar, suferințe prin 
închisorile comuniste im- 
puse "de un regim fără 
Dumnezeu", 


Nicolae Goga, un carac- 
ter de piatră carpatină, nu a 
făcut nici un compromis în 
faţa nomazilor dela Răsărit. 
De aici, o salbă de suferinţe 
şi diamante de lacrimi în 
numele Neamului “înde- 
lung răbdător" care este 
vecin cu "indelung Răb- 
dătorul" despre care scria 
Rilke: "Vecine Dumnezeu, 
de uneori / te tulbur, în 
nopți lungi, cu-a mea 
bătaie- / e că-ţi aud suflarea 
rareori / şi ştiu că tu eşti 
singur în odaie. / Și când îţi 
trebue ceva, nu-i nimeni, / 
când dibuieşti, nu îţi dă 
nimenea să bei; / ascult 
mereu. Fă un mic semn de 
vrei. / Sunt lângă Tine." 

Nicolae Goga s'a născut 
la Tg. Ocna în 1913: Stu- 
diază la Academia de Arhi- 


tectură din Bucureşti. E 


Mare Șiila propriu și la fi- 
“ gurat. Ca student cunoaşte 
intreaga pleiadă a intelec- 
tualităţii renascentiste ro- 
mâneşti aderând la idealu- 
rile intelectualilor naţiona- 
lişti. În acest sens este cel 
care înfiinţează cenaclul 
"Luchian" împreună cu 
pictorul Alex. Basarab, cu 
arhitectul Joja, cu sculp- 
torul Anastase, cu poetul 
Stamatu, cu filosoful Costin 
Deleanu. In 1940 se bucură 
de onoarea Sălii Dalles care 
îi găzduieşte una dintre 
expoziţii. 

Spuneam, mai sus, că 
Nicolae Goga e tipul clasic 


cronicar 
„făcută autorului ar fi să 


al intelectualului român. Ce 
soartă va avea sub co- 
munişti? In 1948 e arestat și 
condamnat la 15 ani de 
muncă silnică pentru crimă 
de uneltire împotriva or- 
dinii sociale. Işi urmează 
Sfintele Patimi ale Nea- 
mului “îndelung răbdător' 
prin închisorile Jilava şi 
Aiud şi coloniile peniten- 
ciare din Baia Sprie şi 
Cavnic. În 1964 este eliberat 
din închisoare şi revine în 
curtea închisorii care era 
țara - o închisoare mai 
mare. 

Învăţat cu "scrisul pe 
săpun" Nicolae Goga este 
de o conciziune lapidară. 
Personajul principal al 
cărţii lui este Neamul ca 
"indelung răbdător". Cartea 
face parte din neamul 
voievodal al pisaniilor, 
hrisoavelor şi slovelor de 

onicar. Ca o sugestie 


continue un al doilea-vo- 
lum. Din 1964-1995. Soar 
de “eliberat”. Condei 
aceste documente ce ni le-ar 
putea aduce ar fi de mare 
ajutor pentru istoricii 
viitori despre România 
"eliberată" în 1944, 1964 şi 
1989. Ce iese din pisică 
şoarece prinde. Noi o ştim, 
dar nu istoricii. Voita ig- 
norare a actualei tragedii 
româneşti, prin perseverare, 
devine ignoranță. Şi avea 
dreptate Socrate să o con- 
sidere cel mai mare păcat al 
omului. 


Dumitru ICHIM 


FOSTUL DEŢINUT POLITIC 


—— Tudor OCTAVIAN 


EMINESCU 


Conversaţiile fără nici o rânduială 
produc adeseori întrebări tulburătoare. 
Dacă oamenii nu insistă asupra lor, e 
pentrucă aceasta e chiar regula jocului: să 
treci pe deasupra a o sumedenie de 
probleme şi să nu te opreşti la nici una. 
Însăşi nevoia de a te întâlni, ca să discuţi 
despre toate şi despre nimic, pune multe 
întrebări. De ce o facem? Răspunsul e unul 
singur: pentru socializare. Artă pură. 
Pentru starea de prietenie. Ca să dai la 
iveală nedumeririle adunate în tine. Să te 
lepezi de tine, ca să te mai cauţi o dată. 
Întri'o astfel de întâlnire, cu atât mai plăcută 
cu cât se vădea mai lipsită de direcţie, un 
prieten a pus următoarea întrebare: Ce s'ar 
fi întâmplat cu Eminescu, dacă trăia prin 
anii '45-'607 Şi tot el a răspuns: precis ar fi 
făcut vreo zece ani la Canal! De câteva zile, 
mă gândesc la înterbarea amicului. Dar 
Caragiale? Nenea Iancu, cu gura lui 
spurcată, intra pensionar la Sighet pentru 
toată viaţa. În definitiv, Iorga a fost 
norocos, c'a sfârşit-o apocaliptic înainte de 
război. S'ar fi târit prin toate temniţele 
comuniste. Cum să se schimbe el, om 
bătrân, şi să spună ca româna e limbă slavă, 
iar Românii se trag din răzeşii lui Snegur? 


Citiţi lunar "Cuv 


un poet minor, 
tulbură apele! Omul ăsta a stat 
închisoare. Până şi Coposu e 
rant! Goga şi Coşbuc ar fi avut pensie 
suplimentară de foşti deţinuţi politici 
Dobrogeanu-Gherea ar fi devenit vic“ 
preşedinte la PSM., Rebreanu - director la 
"Fundaţia Română”, unde ar fi republicat 
memoriile disidentului Ov. S. Croh- 
mălniceanu, Sadoveanu primea casâ dela 
Maurer, Arghezi ar fi ţinut-o numa! în 
procese cu Miţura, iar Creangă ar fi ajuns 
la mâna lui popa Tatu şi ar fi scos Uh «je 
de coşniţă vânzând la tarabă romane 

Sandrei Brown. (România Lib 


mai Coope- 


ntul Românesc" 


IULIE-AUGUST 1995 


PAGINA 13 


Maica Doitniniuilunii 


———Pr.Nic. CĂNĂNĂU—— 


În lucrarea de răscum- 
părare a lumii prin întru- 
„Fiului lui Dumnezeu, 

Sf. Fecioară Maria iese în 

întâmpinarea planului 

dumnezeiesc prin puritate 
şi vrednicie morală deo- 
sebită. Ea se ridică dea- 
supra planului creat deşi 
mereu în solidaritate de 
- matură cu el şi răspunde la 
chemarea înaltei misiuni de 

Născătoare de Dumnezeu. 
- "Ea a acoperit toată răutatea 
oamenilor şi i-a arătat pe 

aceştia vrednici de unirea 

cu Dumnezeu şi pe pămân- 
tulvrednic de petrecerea lui 
Dumnezeu cu el". 

Prin vrednicia ei morală 
s'a predispus chemării lui 
Dumnezeu în lucrarea de 
mântuire a lumii şi răspun- 


"firii Sale din 
Fiul lui Dumnezeu nu se 
întrupează violentând na- 
tura omenească în mod 
mecanic, ci pregăteşte isto- 
ric neamul omenesc, anga- 
" jând voinţa fiinţei create - 
„acest criteriu de evaluare 
morală - care răspunde prin 
Sf. Fecioară: "Fie mie după 
cuvântul tău” (Luc, |. 37). 
Lucrarea Duhului, care a 
supus-o unei curăţii morale 
pentru înata vrednicie la 
care a fost chemată, este în 
raport direct cu puritatea şi 
disponibilitatea angajării 
integrale pentru înalta sa 
misiune. De aceea, un gân- 
jitor creştin spune: "Numai 
Născătoarea de Dumnezeu 
este în particular cea care a 
avut pe Duhul însuşi, um- 
brind-o şi sălăşluit în ea, şi 
născut pe Cel conceput 
ta ipostas al trupului luat 
in ea”. lată pentru care 
motive Sf. Grigorie Palama 
foncentra o convingere pe 
Care o mărturiseşte lumea 
Creștină, că Maica Domnu- 
lui este hotarul dintre lu- 
mea zidită şi Fiinţa nezi- 
ită, Dumnezeu. "Maica 
omnului nu este numai 
trumen tul, ci condiţiu- 
ri IE şi pozitivă a 
ări, i 
onenes pp aspectul ei 
9rma cea mai apropiată 
= care Deisis intră 
'ume şi lucrează cu ea, în 
Wopul desăvârgirii ei, este 
menirea Fiului Său, prin 
Mda din Sf. Fecioară 
Pregătirea istorică pe 
fare Dumn, f 
mului ezeu 0 face nea- 
targa omenesc, în defăşu- 
seu ei dela făgăduinţa 
Eden Protopărinților în 
este d la Buna Vestire, 
tă, în i Mâre dumnezeias- 
! În întâmpinarea căreia 
"84, pucămul omenesc prin 
3 aceea care prin 
inănicia ei se ridici în 
3 planului creat. 


prin care Mesia 


Sf. Fecioară Maria este 
copilul dorit şi aşteptat al 
dumnezeieştilor părinţi 
Ioachim şi Ana, care duceau 
în Nazaret o viaţă de mun- 
că, de cinste şi rugăciune. 
Viaţa lor era însă umbrită 
de amărăciunea că nu aveau 
copii. Într'o familie, atunci 
ca şi astăzi, copiii sunt 
consideraţi o binecuvântare 
dela Dumnezeu, o revărsare 
de motive şi stări care o 
întregesc şi care o fac fe- 
ricită pe linia aspiraţiunilor 
şi îndatoririlor imediate 
fireşti şi sociale. Dar lumea 
era atunci mai aproape, ca 
raportare în timp, de ori- 
ginea ei, de porunca şi 
„binecuvântarea dată de 
Dumnezeu, în sporirea şi 
creşterea neamului ome- 
nesc. (Fac. 1, 28). 

In mod deosebit se ur- 
mărea la Evrei, pe linia a- 
cestei binecuvântări, ra- 
mura genealogică şi familia 
i Cel făgă- 


LI 


eni în 


zeieştilor părinţi, Ioachim 
şi Ana, la o vârstă mai 
înaintată, pe singurul lor 
copil, pe Sf. Fecioară Maria, 
” aceea care prin vrednicia ei 
va fi chemată să nască pe 
Mântuitorul lumii. "Când 
Dumnezeu întârzie cu răs- 
punsul Său, spune Sf. loan 
Gură de Aur, la rugăciunea 
noastră, însemnează că ne 
pregăteşte ceva mai bun". 
Venind pe lume ca orice 
om, pe linia descendenţei 
naturale, Sf. Fecioară se 
naşte cu păcatul strămoşesc, 
dar este supusă unei cură- 
țiri pnevmatice, pregătită în 
mod special de Dumnezeu, 
pentru înalta misiune de 
Născătoare de Dumnezeu. 
Afierosită lui Dumnezeu, 
este adusă şi încredinţată 
templului, în atmosferă de 
rugăciune şi ascultare, ocro- 
tită şi ajutată să sporească 
moral în realizarea acelui 
desăvârşit chip, din planul 
creat văzut şi nevăzut, mai 
sus de heruvimi şi serafimi. 
S'a născut în mod firesc, ca 
orice om, cu păcatul stră- 
moşesc "dar a fost curățită 
de acest păcat în clipa în 
care Logosul omenesc şi-a 
format sieşi fire omenească; 
iar dela naştere până atunci 
acest păcat a fost amorțit, 
adormit, a rămas în stare de 
potenţă, neactualizat prin 
păcate personale, printr'un 
har special, comun pro- 
feților şi drepţilor din toate 
timpurile (Luc. Î, 15) şi mai 
mare decât acela”. 
Vrednicia morală a Sf. 
Fecioare o predispune lu- 
crării Duhului “pentrucă 
eficiența Duhului asupra 
cuiva e în proporție cu pu- 
ritatea sau disponibilitatea 
celui asupra căruia Duhul 
lucrează”, Biserica noastră 
învaţă că la eforturile per- 
sonale ale Sf. Fecioare se 


_ tecele ei pe Mesia din Sf. 


adăugă încă dela naştere şi 
ajutorul harului lui Dum- 
nezeu de care ea s'a învred- 
nicit prin eforturile perso- 
nale, după cum, la vremea 
lor, s'au învrednicit şi 
drepții." (V.Testament) 

Punctul culminant al 
acestei pregătiri este Buna 
Vestire, când arhanghelul 
Gavriel o vesteşte pe Sf. 
Fecioară că va naşte pe Fiul 
lui Dumnezeu, Mântuitorul 
lumii: "Bucură-te ceea ce 
eşti plină de har, Domnul 
este cu tine. Binecuvântată 
eşti tu între femei”... "Du- 
hul Sfânt se va pogori peste 
tine şi puterea Celui Prea- 
înalt te va umbri” (Luc. I, 
28-35). Deschisă deplin lui 
Dumnezeu şi prin aceasta 
unită cu El, Sf. Fecioară era 
pregătită pentru desăvâr- 
şirea acestei uniri "prin for- 
marea firii Sale din firea 
ei”. 

Despre puritatea morală 
şi despre vrednicia Sf. Fe- 
cioare,."Invățătura de cre- 
icii noastre" 
Zămislind în pân- 


cr: 


Duh, ea a fost curățită de 
păcate, ca nici un alt om, 
oricât de sfânt ar fi fost 
acesta"! În această ordine de 
idei, Sf. loan Damaschin 
spune: "După consim- 
țământul Sf. Fecioare, Du- 
hul Sfânt s'a pogorit peste 
ea, potrivit Cuvântului 
Domnului pe care l-a spus 
îngerul, curâțind-o şi dân- 
du-i în acelaşi timp şi pu- 
terea de a primi dumnezei- 
rea Cuvântului şi puterea 
de a naşte”. Prin ea neamul 
omenesc a ieşit în întâm- 
pinarea lui Dumnezeu, în 
lucrarea de mântuire a 


- lumii, “acoperind toată 


răutatea oamenilor şi ară- 
fându-i vrednici de unirea 
cu Dumnezeu”, 

In ziua Bunei Vestiri, Sf. 
Fecioară este întâmpinată 
de arhanghelul Gavriel cu, 


cuvintele: "Bucură-te ceea _P 


ce eşti plină de dar", 
"Domnul este cu tine”, 
"Binecuvântată eşti tu între 
femei" (Luc. 1,28), După ce 
îi arată poziţia ei în faţa lui 
Dumnezeu "plină de dar”, 
"binecuvântată", o conduce 
în înțelegerea înaltei sale 
misiuni: "Nu te teme Maria 
căci ai aflat har la Dum- 
nezeu. Și iată vei naşte fiu 
şi vei chema numele lui 
Iisus" (Luc. 1, 30-31). "Iată 
roaba Domnului, fie mie 
după cuvântul tău” (Luc. |, 
38). În hotărîrea ei de îm- 
plinire a planului dumne- 
zeiesc este restabilit în 
ordinea ascultării ceva din 
înstrăinarea neamului ome- 
nesc care se dorea adus în 
comuniunea de viaţă și har 
cu Dumnezeu; pentrucă 
"Cel ce se va naşte din ea 
"Fiul lui Dumnezeu se va 
chema”, şi va realiza făgă- 
duinţa de răscumpărare a 
lumii. 

Continuare în numărul viitor 


INTERVIU CU PĂRINTELE TERTULIAN LANGA DESPRE 


EPISCOPUL MARTIR IOAN SUCIU - 
IOAN GURĂ DE RAI 


Reporter: Părinte-Profesor Tertulian 
Langa, v'am auzit vorbind, prin 1990, în 
Bucureşti, la un simpozion, cu tema “Mar- 
tirii Bisericii Catolice din România”... 

T.L: O, da, simpozion care s'a vrut a fi o 
bună-vestire, o veste de lumină adusă din 
prigoană, cea despre care Episcopul loan 
Suciu al Blajului spunea, când Ruşii au 
intrat în ţară: “A început Vinerea Mare 
pentru poporul român!" Dar cine să-l audă, 
când oamenii îşi căutau o gaură de şarpe, 
sau 30, ori 20 sau măcar un argint, simbrie 
pentru lepădare şi pentru trambulină. = 

R.: Dar tocmai despre dânsul voiam să 
vă solicit, Poate aveţi jurnalul atâtor ani de 
închisoare, poate portrete sau momente 
semnificative cu personalităţi ilustre sau 
oameni simpli măreţi prin modestie. Sunt 
sigur că l-aţi creionat şi pe Episcopul 
martir... 

T.L.: Imi e ruşine să vă spun că nu am 
scris nimic din tot ce-aţi fi dorit să scriu. 
Viaţa mi-e atât de plină, nu am răgaz să mă 
aşez la scris. 

R.: lată că vă provoc. Eu vă întreb şi voi 
înregistra pe bandă. E ca şi cum aţi scrie. 
Să'ncepem deci cu Preasfinţitul Suciu. În 
-ce împrejurări l-aţi cunosâiit? 

T.L.: Eram copil de treişpe' - paişpe! ani... 
Era'ntr'o primăvară, cu soare proaspăt, cu 
seve aromind prin aer, când, ca să ne pregă- 
tească pentru Paşti, Părintele Nelucu Suciu, 
păstorul adolescentin, veni la Târgu-Mureş 
să-şi caute miorii şi mioarele. Căci el era al 
nostru şi noi eram ai lui. Ce tânăr ne părea 
a fi! Ce glas de fluier fin de orgă'nfiorată 
îşi revărsa argintul şi crezul pentru setea- 
ne duhovnicească, preafigura gura de rai. 
Aşa mi-a şi rămas în minte cu supra- 
numele - pe care i l-am dat pe când eram 
copil, când reciteam, cu gândul dus, Balada 
Mioriţei: Ioan Gură de Rai. 

Când după prima meditaţie, uitând de 
mine, nam mai ieşit din Catedrală, din 
noua noastră catedrală (astăzi ea nu mai e a 
noastră), ci am rămas, nu ştiu: cu îngerii, cu 
Sfântul Sacrament ori numai cu uimirea 
sau cu fiorul Rănilor de care ne vorbise 
făcându-ni-le vii, apropiate, ca de loan sau 
Maica'ndurerată; apropiate, nu fizic, ci 
oarecum în timp. Eram contemporan cu ele. 
Copilul să fi urcat cu Domnul pe Golgota? 
N'aş crede, n'aveam percepţia Golgotei, 
încă nu suferisem. Poate c'o presimțeam 
sau o simţeam ca pe un dor nedesluşit, de 
runc, 

Nu ştiu cât oi fi stat în spaţiul acela vast, 
în care stăruiau reverberaţii şi fâlfâit de 
aripi, când m'am simţit privit, când mâna 
Sau cuvântul m'au mângâiat pe creştet: "Să 
ştii că pentru tine a venit..." Eu însă am 
înțeles că el, Gură de Rai, venise pentru 
mine. Cine, de fapt, venise? lisus sau loan 
Gură de Rai? Desigur amândoi. Oricum, eu 
mă simţeam în Rai. Şi am plâns. A fost 
întâiul lăcrimat de fericire. Cu dosul 
palmei drepte mi-a şters şiroiul de pe faţă. 
Şi lacrima i-a fost rămas pe deget. Apoi, 
peste vreo douăzeci de ani, când mi-a fost 
dat să îi sărut inelul de Episcop, mi se 
părea că ametistul e lacrima de odinioară. 

Acesta a fost începutul; un început ce 
re'ncepea în fiecare an, de Paşti sau de 
Crăciun. 

R.: Faţă de emoția cu care îmi vorbiţi, 
nu-mi pot reţine o altă întrebare. Cum aţi 
explica neobişnuitul său succes oratoric? 

T.L.: Folosiţi nişte termeni uzuali - 
"succes oratoric” - dar nu foarte adecvaţi. 
Părintele loan Gură de Rai, ce-i drept, avea 
succes, sau mai precis, te cucerea cucernic 
cu chiar uneltele oratoriei: talentul unic, 
vocea, dicţiunea, intonaţia, gestica (extrem 
de redusă), privirea (foarte discretă) şi 
prestanţa. Dar toate acestea aveau însă o 


pondere secundară. Explicaţia trebue 
căutată în altă parte. In primul rând în 
sinceritatea şi fervoarea cu care îşi trăia 
mesajul de herald în har. lar această 
fervoare se adăpa din vastitatea unei 
culturi asimilate, din profunzimea 
meditaţiei, din studiu fără preget, din nopţi 
nenumărate albe (numi-le-aş de lumină), 
trăite'n rugăciune şi'n ascetice-adoraţii. Nu 
a'mbrăcat haina dominicană, era oriental 
catolic, ci le-a trăit deviza: "Contemplata 
predicata". Toată această agoniseală, 
fuzionată în incandescenţă, se revărsa'n 
torente bine temperate. Uneltele, banale în 
mâna altora, împrumutau din el şi din 
ascetice osârdii potenţe de Rusalii noi. 
Strădania pe care o'nvestea'n cuvânt se 
consuma undeva'n adâncimi; rostirea 
auzită era doar un ecou, cum strălucirea 
unui briliant ne pare a fi spontană, deşi ea 
n'ar fi apărut fără migala şlefuirii. Relaţia 
asceză-cuvânt rostit i-a devenit firească, a 
devenit virtute. Oratoria pe care o practica 
nu îi era profesiune, nici mod circum- 
stanţial, ocazional de a se manifesta, ci 
devenise rugăciune îngenunchiată în faţa 
Adevărului, a lui Cristos prezent în sine 


| “şim'cel căruia îi vorbea. Nu se putea ca 


această năvalnică şi totodată smerită 
sinceritate să nu se facă percepută, nu se 
putea să nu te cucerească, să te convingă şi 
să te fecundeze. 


M'a uluit Micescu, m'a cucerit Nae 
Ionescu, m'a încântat Nichifor Crainic, l- 
am admirat pe Petrovici în studențimea 
mea bucureşteană, dar au rămas acolo, 
departe, în tinereţe. Însă loan Gură de Rai, 
mia fecundat, mi-a devenit merinde, prin 
ceea ce mi-a dat din el, ca dar primit de sus. 

Spunea cândva Flaubert: "Cine priveşte 
mereu spre cer riscă să-i crească aripi". 
Aceste aripi ni le-au pus, mie şi generaţiei 
mele, loan Gură de Rai. 

Succesul lui, oratoria lui? Se vede bine, e 
cea a Spiritului Sfânt. 


R.: Dar spuneţi-mi, scrisul său e mai 
prejos decât conferințele sale cu public? 


T.L.: Cuvântul scris şi cel rostit erau ale 
aceluiaşi. În ambele modalităţi cuvântul se 
rostea dintru acelaşi creuzet al contempla- 
ției şi al ascezei. Stilul exprima o identitate 
inconfundabilă. N'aş îndrăzni să folosesc 
vreun adjectiv ca "mai prejos" sau "mai 
presus'. Probabil însă că ascultătorii bene- 
ficiind de imaginea sa vie, de fluidul şi de 
“harisma sa directă, îl percepeau cu un plus 
de intensitate. 

R:: Dacă ştiţi ceva despre programul său 
de viaţă... 

T.L:: In mare şi indirect, deja am răspuns 
la această întrebare. Nu am trăit sub acelaşi 
acoperiş ca să-i cunosc programul intim. 
Deşi era extrem de apropiat, de tandru şi 
de comunicativ când ne împărtăşea cuvân- 
tul, intimitatea sa mi-era de nepătruns. Era 
discret, era timid, era modest sau era 
rezervat, nu aş putea să spun. Odată, ca 
proaspăt preot, aveam nevoie, pentru un 
bolnav, de Sfântul Sacrament. Parohul mi- 
a încredinţat cheiţa dela Tabernacol. Dar 
când a fost ca eu să îmi deschid uşiţa, am 
şovăit. Era un sanctuar care mă înfiora. 

“Păstrând proporţiile, la fel n'am îndrăznit 
să-i scormonesc în suflet, iar el nu mi s'a 
destăinuit. Deţin însă un amănunt, ce-i 
drept exterior, dar care ne introduce!'n 
taină. Blăjenii ştiau că Prea-sfinţitul este 
sau nu acasă după un semn nocturn: când 
noaptea, la geamul cămăruţei lui ardea 
lumina, înțelegeau că este'n rugăciune 
scriind sau meditând. Şi i se alăturau 
smeriţi din locuinţa lor. 


Continuare în pag. 14 


p 
| 


d 000 N O AI e 1, A IL UA 


Tr 


inu 
je 


PAGINA 14 


IULIE-AUGUST 1995 


„a 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


INTERVIU CU PĂRINTELE 


În duh şi adevăr 
VÂNTUL CEL POTRIVNIC 


= Sper să nu contrariez pe 
nimeni dacă, în expunerea 
mea, voi lua ca punct de 
plecare episodul cutremu- 
tător al "umblării pe mare”, 
din Evanghelia Sfântului 
Matei, din care aflăm că, în 
plină noapte, corabia cu 
ucenici Vera învăluită de 
valuri în mijlocul mării, 
căci vântul era împotrivă”. 

Deşi acest eveniment a 
avut loc undeva, în Gali- 
leia, acum două mii de ani, 
totuşi el rămâne veşnic 
actual şi cu o semnificaţie 
profundă, deoarece ne 
descoperă dimensiunile 
metafizice ale Istoriei, trăită 
de popoarele Europei răsă- 
ritene timp de o jumătate 
de veac şi scoate, şi mai 
mult, în evidenţă, cauza 
pătimirii neamului nostru, 
sub dictatura Secerii şi Cio- 
canului marxist-leninist. 

Omul, şi ca atare uma- 
nitatea (această corabie 
clătinată de valurile unei 
mări tenebroase), se găseşte 
faţă în faţă - astăzi, ca şi ieri 
- cu doi factori de o impor- 
tanță capitală: Iisus Hristos, 
în calitatea de mântuitor al 
lumii şi Vântul cel potriv- 
nic, ca duşman al lui Dum- 
nezeu şi adversar înver- 
şunat al creştinătăţii, vânt 
năprasnic, ţâşnit din bez- 
nele Urii şi din văgăunile 
îndepărtării de Dumnezeu. 

Există, bineînţeles, în noi 
înşine, în adâncimile înti- 
nate ale "cărnii şi duhului”, 
vânturi antagoniste care 
urmăresc, fără încetare, 
pierzarea mântuirii noastre. 
Exzistă vântul cel potrivnic 
al păcatului, al fărădelegi- 
lor, al apostaziei, care ne 
împinge la renunţări şi 
trădări ruşinoase. Insă 
evanghelistul Matei ne 
vorbeşte de un "Vânt po- 
trivnic"” exterior fiinţei 
omeneşti, un vânt "tare", 
care l-a înspăimântat pe 
apostotul Petru, gata-gata să 
se afunde şi strigând: 
"Doamne, scapă-mă!" 

Acest "Vânt" satanic, care 
dela revoluţia din Octom- 
brie s'a năpustit asupra 
întregii omeniri, încercând 
să răstoarne corabia spiri- 
tualităţii creştine, da acest 
"vânt potrivnic" a luat chi- 
pul comunismului impus 
României la 6 Martie 1945, 
prin armata sovietică de 
ocupaţie. 

Regretatul filosof fran- 
cez Gabriel Marcel, marele 
apărător al victimelor uni- 
versului penitenciar patro- 
nat de Uniunea Sovietică, 
pe care l-am intervievat cu 
mulţi ani în urmă despre 
posibilitatea libertăţii 
politice şi religioase în 
țările comuniste, afirma cu 
tărie nu numai că ea nu 
există sub puterea dictaturii 
proletariatului, dar că nici 
nu poate exista. Citez: 
"Vreau să spun că chiar 
dacă sunt, cum se poale de 
altfel, oameni de bunăvo- 
inţă pe care anumite excese 
ii scandalizează în mod 
sincer, ei nu-şi dau seama 
că există o "logică", o logică 
dialectică mult mai pu- 
ternică decât voința indivi- 
duală“, În virtutea acestei 
"logici dialectice”, invocată 
de filosoful francez, a ac- 
ționat Stalin și clica lui de 
asasini, conformându-se 
doctrinei leniniste a vio- 
lenței "ineluctabile”, şi anu- 
me: "fără baie de sânge", nu 

oate exista revoluţia, și 
fără cea mal nemiloasă 
teroare”, nu se poate ajunge 


Sergiu GROSSU 


la victorie, în lupta cu “re- 
prezentanţii burgheziei şi- 
ai clerului reacţionar"! 

n virtutea aceleiaşi ”lo- 
gici dialectice" a nebuniei 
luptei de clasă, ca o con- 
secință “logică” a instaurării 
regimului comunist acum 
50 de ani, au fost prigoniţi 
şi decimaţi, cu zecile de 
mii, în România comunistă, 
cei mai nobili fii ai popo- 
rului: conducători politici şi 
generali, savanţi și profe- 
sori universitari, mitropo- 
liţi şi episcopi, preoţi şi 
călugări. Sub stindardul 
mincinos al revoluţiei pro- 
letare, cu sângeroase apeti- 
turi de dominație politică, 
au suferit şi-au murit, dela 
6 Martie 1945 - fie în perioa- 
da tiraniei lui Gheorghiu- 
Dej, despre care actuala 
conducere neo-comunistă 
nici nu-şi mai aduce amin- 
te, fie în cei 25 de ani de 
genocid spiritual şi naţio- 
nal, comis de Nicolae 
Ceauşescu în văzul unui 
Occident ignorant sau 
indiferent -, repet, au su- 
ferit şi-au murit tineri şi 
bătrâni, ţărani şi intelec- 
tuali, suflete credincioase 
de toate nuanțele confesio- 
nale, pentrucă se opuneau, 
aprinşi de dorul eliberării 
patriei lor asuprite, la asal- 
turile turbate ale propagan- 
dei marxist-leniniste, iar 
prin credinţa lor contagi- 
oasă contracarau eforturile 


“Partidului de păgânizare a 


unei naţiuni lipsită de cele 
mai elementare drepturi: 
"drepturile omului" la 


libertatea - religioasă şi 


politică. 

Să nu uităm niciodată, 
îndeosebi noi, cei care am 
trecut prin “cuptorul de foc" 
al prigonirii comuniste şi- 
am cunoscut întemniţări şi 
lanţuri umilitoare, să nu 
uităm că orice regim co- 
munist - cum a fost şi cel 
din ţara noastră - reprezintă 
lucrarea lui Satan în istoria 
lumii, fiindcă în cartea 
Apocalipsei citim că "dia- 
volul are să arunce în tem- 
niţă pe unii din voi, ca sa vă 
încerce”, Să nu uităm, mai 
ales în clipa de faţă, când 
incertitudinea, manipu- 
lările şi demagogia perver- 
siunii comuniste continuă 
să desfigureze obrazul 
pătimit al României, de 
parcă n'a avut loc revolta 
populară din Decembrie 
1989 şi răsturnarea ideolo- 

ică a defunctei orânduiri, 
să nu uităm de datoria 
slujirii Neamului şi de 
lupta pe care trebue s'o 
ducem pentru izbăvirea lui 
definitivă. 

Ca România să reînvie 
din cenuşa strivirii actuale, 
ea are nevoie de o adevărată 
transformare, de o reformă 
spirituală, de o a doua re- 
voluţie. De cea mai fru- 
moasă, mai constructivă şi 
mai util* evoluţie, care, 
prin forţa sa înnoitoare, să 
măture ca pe o pleavă pe 
saltimbancii puterii neoco- 
muniste, urmași fideli ai 
sinistrului 6 Martie 1945, 
Este vorba de revoluția in- 
terioară a schimbării omu- 
lui, a învierii lui, preconi- 
zată de Evanghelia lui 
Hristos, ca o arvună a 
inevitabilei emancipări 
colective, Ca să se iasă din 
impasul actual, ca să se 
asigure viața şi viitorul 
poporului dela poalele 
Carpaţilor, luptătorii Crucii 
şi ai Libertăţii, depistând 
"nevoile grabnice” ale 
societăţii în descompunere 


morală şi conştienţi de 
cauzele răului social şi 
politic care macină fiinţa 
naţiunii căreia aparţin, cu 
antenele sufletului şi ale 
minţii răsfirate spre toate 
punctele cardinale ale ne- 
voilor materiale şi spiri- 
tuale din România post- 
ceauşistă, acești luptători 
neînfricaţi trebue să se 
angajeze la un program de 
reconstrucţie şi regenerare 
morală, năvălind pe “porți” 
- cum ne îndeamnă Dom- 
nul, prin pana proorocului 
Isaia -, năvălind în toate 
cetăţile, în toate clasele 
sociale, în toate compar- 
timentele vieţii publice: 
"Treceţi, treceţi pe porţi! 
Pregătiţi o cale poporului! 
Croiţi, croiți drum, daţi 
pietrele la o parte!" 

Numai pregătind "o cale 
poporului", vom pune capăt 
dezmăţului politic care s'a 
lăfăit şi s'a perpetuat la noi, 
dela 6 Martie 1945 încoace, 
cu concursul atâtor inte- 
lectuali (scriitori, ziarişti, 
academicieni şi oameni de 
ştiinţă, ierarhi ai Bisericii şi 
conducători de culte neo- 
protestante), servind regi- 
mul comunist fie de teamă, 
fie din oportunism sau, pur 
şi simplu, din slugărnicie. 
Despre această “cale” mi- 
nunată, unică, indispensa- 
bilă, vorbea preotul ortodox 
Iosif Trifa, fondatorul 
mișcării spirituale "Oastea 
Domnului", gândindu-se cu 
grijă la felul în care să-şi 
slujească ţara şi semenii. 
"La temelia noii rânduieli 


“din sat şi din țară = scria el 


în gazeta Lumina Satelor, 
pe care o redacta la Sibiu, 
în 1923 - trebue pusă teama 
de Dumnezeu şi ascultarea 
de Cuvântul Lui. Numai o 
singură doctorie poate da 
lumii şi țării noastre sănă- 
tatea morală şi mântuirea: 
să se întoarcă oamenii şi 
popoarele la Iisus, la în- 
vățătura şi porunca'lui de 
iubire", 

lată ce înseamnă a fi în 
slujba Neamului tău! Iată 
calea pe care ar trebui s'o 
urmeze, în primul rând, 
oamenii politici care se 
opun stăpânirii neocomu- 
niste de azi, fostele victime 
ale tragediei care a durat o 
jumătate de secol şi care, 
din nefericire, mai durează 
încă. 

În lupta cea bună pentru 
refacerea patriei, dezamă- 
giţi de felul în care este 
guvernată România, dar 
pătrunşi de necesitatea 
prezenţei lui lisus în viaţa 
poporului şi!'n viziunea 
politică a Opoziţiei cloco- 
tind de entuziasmul unor 
nădejdi ce se vor imperios 
împlinite, tinerii români, 
care-au rămas puri sufle- 
teşte şi nevătămaţi de otra- 
va sloganelor oficiale, aceşti 
tineri întrezăresc şi aşteap- 
tă, totodată, cu înfrigurare, 
în conformitate cu promi- 
siunea Evangheliei, “ceruri 
noi şi un nou pământ" - un 
nou şi sfânt pământ ro- 
mânesc, pe care să se poată 
clădi o ţară nouă, cu ade- 
vărat liberă şi împăcată cu 
Dumnezeu, 


* Textul acestui mesaj spiritual a 
fost citit - în lipsa autorului - la 
Simpozionul organizat în zilele 
de 6-7 Martia 1995, de Fundaţia 
Culturală MEMORIA, În sala de 
festivități a Muzeului Ţăranului 
Român din Bucureşti, pe toma: 
6 Marile 1945 - ZIUA GANDIRII 
ARESTATE LA ROMANI. 


TERTULIAN LANGA 


Urmare din pag.13 

R: Ni l-aţi putea descrie? : 

T.L.: Portretul fizic dacă i l-aş face n'ar fi 
prea sugestiv. Portretul său se recu- 
noaşte'n cărţi şi se conturează pe amvoane, 
se intuieşte în scaunele de mărturisire. 
Dar totuşi... Se 

Era un om de talie puţin sub-mijlocie. Îi 
bănuiai o sănătate nu prea înfloritoare. Sub 
tenul smead şi sub pleoape puteai ghici 
şirag, de nopţi în veghe. Avea păr negru, 
tuns scurt, sprâncene puternic conturate de 
pe sub care strălucea un antracit pe cale să 
se aprindă. Vorbim de perle albe, roz sau 
albăstrii, Am întâlnit însă şi perle negre. 
Doar două: ochii lui. Avea o voce sclipi- 
toare, o voce de lumină, redusă ca volum, 
dar cu o dicţiune şi o emisie care i-o trans- 
portau în orice colț de sală, pătrunzătoare 
cum numai un țipăt de copil mai e, 
Registru de tenor care, în marile-i elanuri 
avea urcuşuri progresive, cum au diaconii 
orientali. În perioada pre-episcopală, 
n'avea nici barbă, nici mustață. Dar după 
consacrarea întru episcopat, o barbă neagră 
limitată îi exprima poate pe Inocenţiu Micu 
sau pe Atanasie Anghel, al căror scaun era 
chemat să-l ilustreze. Poate că moartea de 
martir, la Sighet, l-a întâlnit fără însemnul 
bărbii. Dar nu i-a răpit însemnele inaniţiei, 


ale torturilor şi ale bolilor sfidate de “cea 


mai dreaptă dintre orânduiri”. 

R.: Ar fi prea mult să relataţi momente 
mai semnificative, cuvinte, întâmplări, 
evenimente, care l-ar defini, l-ar indivi- 
dualiza în şirul de martiri şi personalităţi 
ale Bisericii Române Unite cu Roma, Gre- 
co-Catolică? 

T.L.: Prea mult? Dar tot ce spun e trist de 
prea puţin. Aceasta pentrucă, deliberat, nu 
relatez decât cele trăite, culese personal, 
direct, nimic din auzite sau din'citit. In 
mare parte acestea îmi sunt exclusive şi 
reprezintă o contribuţie pe care, poate, 
adevărații biografi vor vrea s'o folosească. 

Dar iată şi răspunsul la întrebarea pusă. 

n vara anului 1940, fiind în trecere prin 
Blaj, neapărat voiam să-l văd pe făurarul 
adolescenţei mele. L-am căutat la locuinţă, 
la Seminarul teologic, prin cancelarii, dar 
nu era. Ca într'o doară, mi-a spus un teolog: 
"Poate o fi pe Câmpul Libertăţii cu copiii". 
Din curtea Seminarului am coborit pe 
Câmp. Văzui un meci aprins de fotbal. 
Două echipe de copii mortificau amarnic 
gazonul şi balonul. Încerc să mă fac auzit 
de un portar, neapărat celebru, ce încordat 
şi important păzea mijlocul porţii, marcată 
prin două grămezi de haine. Zic: "Măi 
zmeule, nu ştii pe unde e Părintele Suciu?" 
- "Ba da, uite-l], tocmai acuma bagă gol. 
Gool!!" Şi'ntr'adevăr, zării un tânăr, 
îmbrăţişat şi smuls de coechipieri dar şi de 
adversari, pentru isprava pe care o făcuse... 
Mă îndrept spre el: "Ce se petrece aici, 
Părinte?” -"Păi, ce să fie, fac apostolat. Se 
pare că acuma mi-e mai elocvent piciorul. 
Aşa-i că i-am convins?" Predicatorul fă- 
cuse din stadion amvon şi din îmbrăţişări 
şi joaca cu copiii climat de spovedanii. 

Spunea cândva Flaubert: "Dacă priveşti 
prea mult spre cer, rişti să îți crească aripi”, 
Avea Părintele loan Gură de Rai acest har 
de a ne prinde aripi şi ne'nvăţa la zbor. 

Veni apoi o vreme să nu ne mai vedem. 
Intervenise ocuparea Ardealului de Nord. 
Când alţii, ca şi mine de altfel, abandonau 
Ardealul refugiindu-se în Ţară, el, firavul, 
lipsit de atributul fizic - forţa - al luptă- 
torului, mergea în gura lupului, să nu 
rămână turma fără păstor. Episcopul nostru 
de Oradea fusese izgonit, iar Sfântul Scaun 
n'a îndrăznit să suplinească lipsa, numin- 
du-l ca Episcop auxiliar pe Preotul Dr. loan 
Suciu. Nu am să zăbovese asupra celor 
patru ani deosebit de productivi prin 
prisma editorială şi cu o prodigioasă şi 
ne'nfricată activitate pastorală. Această 
epocă va fi investigată de cei cu care a 
colaborat acolo. Voi face deci un salt de 
şapte ani, oprindu-mă într'un Decembrie 
rece din '947, 

Armata Roşie era în Bucureşti. Vreme de 
două zile blindatele spărgeau asfaltul şi 
timpanul, scurmând cu spaime, în linişti 
şi'n speranțe, Ce urmăreau? Ce pregăteau? 
Un zvon lugubru va să ne dumirească: Vâ- 
şinski, procurorul roşu era in Capitală, cel 
care cu condeiul rece şi cu zâmbet vânăt 
rostogolise'n moarte sute de mii de Ruși ce 
nu apreciaseră suficient iubirea de Tătuc a 
"genialului” Stalin, Strigoiul abatoarelor 
umane era la Bucureşti! Bătea cu pumnul 
în masa Regelui forțţându-i abdicarea, 

Aceasta era atmosfera când Preasfinţitul 
nostru venise'n București să-şi pregătească 
turma, nu numai de Sărbatoarea Iubirii 
întrupate la Bethleem în iesle ci, totodată şi 


pentru Joia Mare a bicelor şi a defăimarii, 
ca astfel să intrăm cuminecaţi cu sânge în 
Marea Vinere a răstignirii noastre, pe care- 
o prevestise. 

Ştiam că mersese la parohia noastră din 
str. Polonă (şi ea, astăzi, luată), L-am căutat 
acolo. Era împresurat de lume şi nu-l 
puteam atinge. El însă m'a zărit şi, printre 
capete, mi-a spus: "Cu tine voi vorbi pe 
drum, căci mergem împreună'. Şi am mers 
alături, în maşină, până la Catedrala Sf. 
Iosif, bisericuţa noastră fiind cu totul neîn- 
căpătoare. 

Un dialog fierbinte s'a'nfiripat abrupt, 

intempestiv: "Părinte, nu ţi-e frică?" Nu era 
numai o întrebare, era şi un reproş. "Nu ştii 
că Ruşii sunt în Bucureşti, şi că sunt gata 
de represiune sângeroasă, dacă ar fi vreo 
opoziţie? Vâşinski e necrufător, casap venit 
să facă legea!" - "Lasă acum. Îţi voi răspun- 
de altădată. Mai bine povesteşte-mi ce-ai 
făcut de când nu ne-am văzut". Minutele- 
au trecut şi iată-ne la Sf. Iosif. Lumea ce 
nu'ncăpuse'n catedrală se înghesuia pe 
trotuar și carosabil. Tramvaiele erau oprite. 
În curtea Arhiepiscopiei erau plantate 
megafoane. Erau vreo zece mii de credin- 
cioşi: greco-catolici, ortodocşi, romano- 
catolici, protestanți. Prin cele două con- 
ferințe ținute înainte, loan Gură de Rai 
însămânţase un freamăt nou în sufletele 
însetate mai mult ca orişicând de har şi de 
lumină. Veneau, veneau... Apropiindu-ne 
de catedrală, în faţă ni s'a despicat cărare. 
Singur, nicicum n'aş fi putut răzbate. A 
mers direct înspre altar. Păşind, părea că se 
cufundă!n sine. Şi mersul i se transforma în 
rugăciune. Ajuns în faţa tabernacolului, s'a 
închinat adânc, în rit oriental, sporind, şi 
prin aceasta, ineditul prezenţei sale într'un 
cadru îndătinat latin. |l văd şi acum sus la 
amvon, cu care se făcuse una strângându-i 
marginile ferm. Văzui pe buze o vibraţie. 
O labiolectură nu ar fi desluşit nimic. Eu 
însă am înţeles că zice: "Doamne, buzele 
mele vei deschide şi gura mea va vesti 
lauda Ta." Apoi a început: 

"Cineva m'a întrebat: Părinte, nu-ţi este 
frică?” Şi întrebarea din maşină primea 
acum răspuns. "Dar poate, oare, să-i fie 
frică unui slujitor al lui Cristos de slujitorii 
Satanei?” Poporul şi spaimele stârnite de 
tancuri au priceput că slugile Satanei sunt 
cei aduşi de steagul roșu. Cu tonul mereu 
ridicat, mereu ofensiv, Episcopul conti- 
nuă: "Se va înspăimânta un slujitor al lui 
Cristos de seceră şi de baros? Va da înapoi 
Biserica din faţa valului de sânge ce se re- 
varsă asupra Europei din oficinile Mos- 
covei? O, nu Cristoase! Niciodată, nu!" 

Cuvintele aveau sclipiri de spadă şi 
sfârtecau tăcerea înfiorată. Apoi, din nou, 
cu mâinile spre cer, Episcopul de pară a 
strigat: "Ai Tăi suntem Iisuse! Şi rămânem 
cu Tine biruitori pe cruce!" 

Ce a mai spus după aceea, nu mai rețin. 
Poate-că nici n'am auzit. Se'nvălmăşea în 
mine asurzitor ecoul cuvintelor în care se 
prefigura martiriul. De-atunci am inţeles 
menirea răstignirii unite cu Cristos şi rolul 
ei eshatologic în neam pe care-l are Biserica 
Unită, menire pe care nu au lepădat-o nici 
unul din Vlădicii ei. 

Cuvintele clamate de loan Gură de Rai 
au cunoscut ecouri diferite. Pe cei capitu- 
larzi i-au înrăit şi i-au umplut de pizmă. 
Pentru cei înfrăţiţi cu Crucea, ele au fost 
lumină, balsam şi vin întăritor. Vâşinski, 
prearoşu de mânie, a spus vitriolat: "Aceas- 
ta e o gură ce trebue închisă!" El însă n'a 
ştiut că cenuşa martirilor este o dinamită 
care aruncă în aer orice zidire asasină; ea 
stinge in iertare orice vulcan de ură şi- 
asigură triumful luminii şi-al iubirii. 

In vara anului 1986, pe 27 Iunie, în plină 
strălucire a "iepocii de aur”, de ziua trecerii 
în veşnicie a celui ce nu şi-a lăsat lumina 
pusă sub obroc, am fost la Sighet, oraş 
căruia i s'ar cuveni drept nume "Martireu', 
în cinstea martirilor ce şi-au făcut din el 
altar de jertfă închinată. M'am socotit dator 
cu acest pelerinaj la muntele de suferință 
de unde şi-a trimis spre cer sufletul-flacăra 
loan Gură de Rai, 

Nimeni nu-i mai ştia mormântul. Frica - 
unealta predilectă a stirpei comuniste - 
instituise deasupra şi în jurul cimitirului 
un ritual de beznă şi uitare. Am sărutat 
merit o urmă nevăzută a paşilor spre cer. 

n iarba care generos îşi învelea martirii nu 
era nici un semn văzut: să nu se vadă 
invierea. Regizorii terorii, fără să vrea, le- 
au dat să semene cu Domnul, a Cărui 
nviere nimeni nu a văzut-o, dar a rămas, 
de-a pururi, semn al biruinţei. 


A consemnat 
Aurel HANCU 


»P 


GUVÂNTUL ROMÂNESC IULIE-AUGUST 1995 


Acum nouăzeci de ani 


FRAŢII MANAKIA, 
PIONERII CINEMATOGRAFIEI ÎN BALCANI 


o fotografie istorică: scenă caracteristică din filmul "Țesătoarele”, primul documentar 
etnografic din lume şi primul film balcanic realizat de fraţii Manakia în 1905. Jos, la dreapta, 
torcând din cioric, Despa alu Manakia, bunica realizatorilor lor, în vârstă de 117 ani. 


Vasile TEGA———— 


făceau studiile primare şi 
secundare. Şi e cazul să 
insistăm asupra faptului - 
omis de altfel cu multă 
grijă de biografii greci - că 
şcoala primară din Avdela 
urmată de ei a fost cea ro- 
mânească şi nu cea gre- 
cească şi că după absolvirea 
acesteia şi-au continuat 
studiile la Gimnaziul Ro- 
mân din Ianina şi apoi la 
renumitul Liceu Român din 
Bitolia, care dela înființarea 
sa în 1880, devenise o reală 
pepinieră şi un crescând 
focar cultural naţional pen- 
tru redeşteptarea etnică a 
Aromânilor. 

Şi acum câteva cuvinte 
despre conţinutul şi va- 
loarea operei moştenite 
dela fraţii Manakia, care 
consistă din 67 de file şi 


RA ARMÂNBASCĂ 


PAGINA 15 


JUGOS 


LAVIJA? 


Timbrul emis de guvernul iugoslav în onoarea lui 
Milton Manakia. 


viaţă aromânească: cărvă- 
nari, păstori, celnici, costu- 
me naţionale, aspecte din 
viața casnică, sărbători şi 
hore, nunţi, comune, case, 
interioare şi bineînţeles 
numeroase fotografii înfă- 
țişând aspecte din viaţa de 
încordări şi lupte naţionale 
grele şi continui, uneori - 
din păcate - cu deznodă- 


în aceste texte a termenului 
ROMÂN(I) pentru a de- 
semna pe AROMAN(I). De 
fapt, fraţii Manakia nu se 
încurcau în subtilităţi de 
ordin lingvistic. Pentru ei, 
AROMÂNII şi ROMANII 
sunt frați, membri ai ace- 
leiaşi mari familii care se 
întinde din Carpaţi până în 
Pind. "NOI HIMU UNA", 


” Prima "stea" a cinema- 


tografiei balcanice avea 117 


Despa al Manakia şi era 
originară din comuna curat 
aromânească din Pind, 
Avdela. 

A debutat împreună cu 

fiică-sa şi cu două nepoate 
întrun documentar intitulat 
"Țesătoarele”, primul film 
turnat în Balcani în 1905 şi, 
demn de subliniat, primul 
documentar etnografic din 
lume. 
Scenarist, operator şi 
producător ai documenta- 
tului au fost nepoţii aceştia 
Ion și Milton Manakia. 
Acest film familial marca 
deci, acum nouăzeci de ani, 
naşterea cinematografiei 
balcanice, într'un sat aro- 
mân din Pind. 

Dar pentru ca cititorul să 


textul în care s'au născut, au 


“şi cini 


poată sesiza mai bine con- 


derăm util să dăm în prea- 
labil câteva informaţii atât 
asupra comunei lor natale, 
cât şi asupra atmosferei care 
predomina acolo la sfârșitul 
secolului trecut si începutul 
celui prezent. 

Avdela, focarul vieţii 
cultural-naţionale aromâ- 
neşti din munţii Pindului, 
este unul dintre cele mai 
mari şi mai curate centre 
aromâneşti din Balcani, 
situată în creierii munţilor, 
la o altitudine de 1.200 m. A 
constituit o adevărată pepi- 
nieră de mari personalităţi: 
patria savantului Ion Cara- 
giani, fost profesor la Uni- 
veristatea din laşi şi mem- 
bru al Academiei Române; 
a părintelui Averchie, ini- 


țiatorul fondării şcolilor 
române în Macedonia; a 
„patru Papahagi: 
=: e şi nepotul Tache, 
Nicolae şi fiul Valeriu; a 
marilor poeţi Nuşi Tuliu şi 
Tache Caciona; a fostului 
inspector general al şcolilor 
române din Imperiul Oto- 
man Nicolae Tacit şi, în. 
sfârşit, patria celebrului 
Apostol Margarit. 

Avdela, aşa cum sublinia 
recent geograful francez 
Michel Sivignon, s'a mani- 
festat din totdeauna ca 
fruntaşă în afirmarea cul- 
tural-naţională aromână, 
ceea ce a avut drept urmare 
ca în 1905 Antarţii greci s'o 
incendieze, masacrând în 
acelaşi timp pe fruntaşii 
aromâni din localitate. 

Iată, deci, pe scurt, con- 
diţiile şi atmosfera care 
prevalau în Macedonia 
când tinerii Manakia îşi 


lon Manakia, abia numit profesor la Gimnaziul Român din lanina cu prietenul familiei 
Adamlu alu Vaşioti din Băiasa (1900). (Document inedit, originalul în colecţia V. Tega)- 


Vi pp [TIP 
- 


Adela, 15 August 1901, ziua de Sfânta Marie. Milton Manakia trage capul horei (tradzi 
Caplu di coru), 


peste o mie o sută de foto- 
grafii. 

Buni cunoscători ai unor 
realități patriarhale, al căror 
amurg ei îl apucaseră în 
copilăria lor în însăşi re- 
numita lor comună natală, 
-ei lasă în urma lor un tezaur 
etnografic unic în felul lui. 
În întreaga lor operă, care 
pe drept cuvânt ar putea fi 
considerată ca "marea en- 
ciclopedie ilustrată a Aro- 
mânilor“, pulsează numai 


mânte tragice. 


Deşi, în calitatea lor de 
fotografi şi cineaşti, instru- 
mentul de care s'au servit ca 
să ne transmită mesajul a 
fost "imaginea", totuşi, 
uneori aceasta este însoţită 
de scurte explicaţii care, în 
contextul discuţiei actuale, 
capătă o semnificaţie deo- 

ebită. 

Când afirmăm acest lu- 
cru ne gândim mai ales la 
folosirea aproape constantă 


adică noi suntem una şi 
aceeaşi nație, ne spunea 
deseori profesorul lon Ma- 
nakia la orele de desen, care 
de cele mai multe ori se 
transformau în adevărate * 
cursuri de istorie naţională. 

lanaki Manakia a murit 
în 1954 la Salonic, iar cu 
zece ani mai târziu Milton 
se stinge din viaţă la Bito- 
lia. Ca să onoreze memoria 
acestuia, guvernul iugoslav 
a emis un timbru poştal. 


NTUL ROMÂNESC 
AGINA 16 IULIE-AUGUST 1995 CUVA 


Franţa şi Rusia, au fost şi 
ele de acord, ca pacea să se 
încheie la Bucureşti - este 
vorba de-al doilea război 
balcanic din 1913 -. Mi- 
nistrul României la Pe- 
tersburg, arăta că "guvernul 
imperial împărtăşeşte cu 
totul punctul de: vedere 
român, de a lua parte la 
încheierea armistițiului şi 
după aceea la semnarea 
păcii la Bucureşti” (Cartea 
Verde, p.237). Imperiul 
Otoman a fost refuzat po- 
liticos să participe la tra- 
tativele de pace dela Bucu- 
reşti, Primul ministru Titu 
Maiorescu argumentând că 
ele "vor privi numai schim- 
bările teritoriale între 
statele creştine” (Arh.St., 
Buc., fond Casa Regală, 
doş.16 (1912), £.34). 

În această conjunctură, 
statele balcanice învingă- 
toare - Serbia, Grecia, 
Muntenegru, România - 
impun Bulgariei pacea dela 
Bucureşti. Tratatul sta is- 
călit la 10 August 1913, între 
Serbia, Grecia, Muntene- 
gru, România, pe de o parte, 
şi Bulgaria pe de alta, iar la 
29 Septembrie, la Constan- 
tinopol, între Bulgaria şi 
Imperiul Otoman (N. Cia- 
chir, Istoria popoarelor din 
Sud-Estul Europei în epoca 
modernă (1789-1923), Bu- 
cureşti, 1987, p.335). 

"Dacă lăsăm marilor pu- 
teri dreptul să se amestece 
în treburile noastre - decla- 
ra George al Greciei, în aju- 
nul păcii dela Bucureşti - 
suntem pierduţi.” Venize- 
los aprecia că în 1913 
"Grecia a realizat aproape 
complet programul său 
naţional” (Cinq'ans d'his- 
toire grecque, 1912-1917, 
p-8), iar Driault afirma că 
pacea dela Bucureşti “a fost 
atât de bine făcută şi atât de 
solid, încât chiar Primul 


Război Mondial n'a schim- 


bat nimic din esenţialul 
său, dimpotrivă, i-a accen- 
tual trăsăturile: echilibrul 
balcanic între România, 
Serbia, Grecia şi România”. 

Deoarece Macedonia a 
fost punctul de dispută 
principal între Serbia, 
Bulgaria şi Grecia, merită 
de reținut ideea istoricului 
Petar Stojanov din Skopje, 
în lucrarea sa "Macedonia 
în timpul războaielor bal- 
canice şi a Primului Război 


Mondial (1912-1918)", apă- 


rută în 1969. Autorul afirmă 
că acordul sârbo-bulgar din 
13 Martie 1912 privind îm- 
părțirea Macedoniei, avea 
un caracter de anexiune, 
deoarece Slavii macedoneni 
nu se consideră nici Bul- 
gari, nici Sârbi. Macedonia, 
provincia cea mai avarisată 
economic dintre posesiu- 
nile otomane din Peninsula 
Balcanică, a avut mult de 
suferit, iar circa 12,000 de 
persoane s'au răsculat îm- 
potriva regimului instaurat 
de Serbia. Autorul conchide 
că pacea dela București a 
micşorat mult stăpânirea 
bulgară din Macedonia în 
folosul Serbiei. Pe baza 
unui acord bulgaro-grec din 
1914, Bulgaria a primit 
112.000 de refugiaţi, dintre 
care numai 50.000 din Ma- 
cedonia, care revenise Ela- 
dei (Bălgarskata Enciclope- 
dia, Sofia, 1936, p.907). 
Participarea României la 

cel de-al doilea război bal- 
canic şi Dat ace în aceas- 
tă perioadă de diplomaţia 
românească, deosebit de 


MARILE PUTERI ŞI ROMÂNIA 


activ, a pus un serios semn 
de întrebare Puterilor Cen- 
trale (Germania, Austro- 
Ungaria), în legătură cu 
poziţia Bucureştiului în- 
tr'un eventual conflict 
mondial. De asemenea, se 
cuvine să revelăm faptul că 
atât diplomaţia românească, 
cât şi cea sârbă şi greacă, au 
reuşit să profite de diver- 
genţele existente chiar şi în 
cadrul Triplei Alianțe. To- 
todată, victoriile României 
şi Serbiei au insuflat un 
nou avânt mişcărilor de 
eliberare a popoarelor din 
cadrul monarhiei austro- 
ungare. In plus, Serbia, 
afară de faptul că şi-a mărit 
considerabil teritoriul şi şi- 
a dublat populaţia, obținea 
frontieră comună cu Mun- 
tenegru, putând în viitor să- 
şi coordoneze acţiunile. 

Al doilea război balca- 
nic a dus şi la o nouă regru- 
pare a forţelor, față de 1912, 
Bulgaria, care avusese în 
cele două războaie balca- 
nice, 55.000 morţi, 105.000 
răniţi şi pagube în valoare 
de 2 miliarde leva, se orien- 
tează acum spre Puterile 
Centrale. De asemenea şi 
Imperiul Otoman, începe să 
se apropie tot mai mult de 
Berlin, scăzând influenţa 
Marii Britanii. Dacă Lordul 
Palmerston, într'un discurs 
în Parlamentul Britanic, în 
Decembrie 1850, făcea afir- 
maţia că "un supus britanic 
devenea civis romanus şi 
chiar dacă era numai un 
Evreu maltez care făcea 
excrocherii la Atena avea 
toată flota britanică în 
spatele lui", acuma Germa- 
nia umbrea tot mai mult 
Anglia în diferite puncte 
ale lumii, iar practic în 
1914, Imperiul Otoman va 
părăsi tradiționala politică 
filoengleză şi va intra în 
războiul mondial alături de 
Puterile Centrale, 

In orice caz, drumul afir- 
mării statelor balcanice pe 
arena internaţională este tot 
mai simţit, în ciuda iritării 
Marilor Puteri, obişnuite cu 
docilițatea statelor mici. 
Sunt elocvente în acest sens 
cuvintele Împăratului Franz 
Joseph:"Puterile Centrale 
nu pot primi tratatul dela 
Bucureşti ca un aranjament 
definitiv al chestiunii bal- 
canice, numai un război 
general ne va putea duce la 
o soluție convenabilă” 
(Emil Diaconescu, România 
şi marile puteri după 
Congresul dela Berlin şi 
până la 1914, laşi, 1937, 
p.39). Totuşi, Împăratul 
Germaniei a felicitat gu- 
vernul român cu ocazia 
iscălirii tratatului de pace, 
faptul că ţării noastre îi 
revenise Sudul Dobrogei 
(Cadrilaterul), considerând 
declaraţia Austro-Ungariei 
de revizuire ca fiind menită 
"să consolideze Bulgaria” 
(AL. Marghiloman, Note 
politice, II, p.191-192). 
Chiar și Ministrul de Ex- 
terne britanic Edward Gray, 
este nevoit să declare că 
"Tratatul dela Bucureşti 
este actul politic cel mai 
important din ultimul timp. 
Tratatul de pace dela Bu- 
curești a pus capăt unui 
conflict ce era un scandal 
european”. 

Se cuvine să facem pre- 
cizarea că, dacă delegaţii 
balcanici au fost tinuji în 
anticamera tratativelor de 
pace la Paris (1856), San 
Stefano (1878), Berlin (1878) 


- 1856 - 


1947 - 


-IX- 


de către Marile Puteri, a- 
cum în timpul păcii dela 
Bucureşti (1913), ele să 
privească chiar neputin- 
cioase la noile reglementări 
ce se efectuau. 

De altfel, o serie de is- 
torici, ca M. Bourgeois, 
Driault, Lhâritier, au iro- 
nizat faptul că micile state 
balcanice au avut îndrăz- 
neala, cutezanţa să pretindă 
ca ele însele să rezolve 
"problema Orientală”, după 
ce, mai mult de un secol, 
Marile Puteri au fost cele 
care au reglat problemele 
controversate din această 
zonă. Oare Congresul dela 
Bucureşti (1913), este în 
stare să înlocuiască ceea ce 
altădată hotărau congresele 
europene dela Paris, Londra 
ori Berlin? Iar colonelul 
Lamouche, într'una din 
lucrările sale (Quinze ans 
d'histoire balkanique (1904- 
1918), sprijinindu-se pe 
mărturiile lui Sir Edward 
Gray şi Winston Churchill, 
făcea păcii dela Bucureşti o 
critică severă şi reproşa 
Marilor Puteri că n'au fost 
destul de energice să se facă 
ascultate (Paris, 1928, p.168- 
171). 

Ar fi naiv să credem că 
potenţialul militar balcanic 
a ţinut în loc Marile Puteri, 
şi nu în primul rând, ra- 
portul de forţe care apăruse 
în Europa, prin crearea 
celui de-al doilea bloc în 
1907: Tripla Înţelegere. În 
plus existau contradicții 
chiar în cadrul blocurilor 
(rivalitatea dintre Italia şi 
Austro-Ungaria în proble- 


mele balcanice (Leopold 


von Chlumecky, Oster- 
reich-Ungarn und Italian, 
Leipzig-Wien, 1907, p.155), 
cât şi contradicţiile ruso- 
engleze privind strâmtorile 
Bosfor şi Dardanele (N. 
Daşcovici, La question du 
Bosphore et des Darda- 
nelles, Genăve, 1915, p.257). 

Atitudinea Austro-Unga- 
riei în cel de-al doilea răz- 
boi balcanic a nemulțumit 
profund cercurile conducă- 
toare române, încât după 
pacea dela Bucureşti, o 
răceală de gheaţă a inter- 
venit în raporturile dintre 
cele două state, semnala un 
diplomat. Nici schimbarea 
ministrului monarhiei 
habsburgice ăcreditat la 
Bucureşti, prinţul Fiirsten- 
berg, cu abilul diplomat 
Ottokar Czernin, n'a adus 
vreo îmbunătăţire a situa- 
ției. De altfel, România 
atribuindu-şi un rol de 
arbitru în timpul tratati- 
velor dela Bucureşti din 
1913, sia îndepărtat de Pu- 
terile Centrale. 

Nicolae Iorga, în "Istoria 
statelor balcanice în epoca 
modernă", apărută chiar in 
anul încheierii păcii (1913), 
evidenţiază faptul că a- 
ceastă pace consacra hege- 
monia românească în Bal- 
cani, dar autorul conchide: 
"Totuşi, chestia macedo- 
neană şi albaneză sunt 
primejdia viitorului”. În 
sensul că cele trei state 
'balcanice, Serbia, Grecia şi 
Bulgaria, continuau să-și 
dispute Macedonia, iar 
teritoriile albaneze rămâ- 
neau să fie disputate mai 
ales între Austria și Italia. 

La banchetul dat în cins- 
tea încheierii păcii dela 
București, Carol | declara că 
dorea ca pacea să fie du- 
rabilă şi relaţiile cele mai 
cordiale să se statornicească 


Prof. Nicolae CIACHIR ——.. 


între România şi celelalte 
state balcanice (Arh. St. 
Buc., fond Casa Regală, 
dos.93 (1913), f.2-3). Desi- 
gur, diplomaţia românească 
era mulțumită de rezultat şi 
căuta să aibă relaţii cât mai 
bune cu Serbia, Grecia, 
Muntenegru şi cu noul stat 
albanez. România era 
interesată să îmbunătă- 
ţească relaţiile cu Bulgaria, 
noul ministru acreditat la 
Bucureşti, Simeon Radev, 
în alocuţiunea sa îşi expri- 
ma dorinţa de “a fi uitate 
zilele dureroase dintre cele 
două naţiuni, pentru ca 
relaţiile să devină cordiale 
şi fecunde” (Arh. St. Buc., 
fond Casa Regală, dos.56 
(1913), f.3). Insă practic, 
guvernul dela Sofia căuta 
febril prilejul de a revizui 
tratatul de pace, după ex- 
presia ţarului Ferdinand, 
armata strângându-şi stea- 
gurile pentru vremuri mai 
favorabile. 

De fapt, simultan cu 
încheierea tratatului de 
pace dela Bucureşti, s'a 
încheiat şi un tratat secret 
între statele învingătoare, 
care se angajau să-şi ga- 
ranteze reciproc teritoriile 
alipite, până când Sobrania 
bulgară (Parlamentul), va 
ratifica tratatul. Ideea şi 
redactarea acestui docu- 
ment aparţine lui Take 
Ionescu şi diplomaților 
greci (C. Xeni, Take Ionescu 


(1859-1922), Bucureşti, 1932, 
p.246). 

Profitând de prezența 
delegaţiilor la tratatul de 
pace dela Bucureşti, gu- 
vernul român a iscălit cu 
Bulgaria, Serbia şi Grecia, 
învoieli privind autonomia 
şcolilor şi bisericilor Aro- 
mânilor aflaţi pe teritoriul 
celor trei state (Monitorul 
Oficial din 5/18 August 
1913). Ar trebui guvernele 
de astăzi ale României, să ia 
exemplu din anul 1913 şi să 
intervină în sprijinul Aro- 
mânilor, mai ales pe lângă 
Grecia, unde situaţia este 
cea mai grea. = 

Dacă analizăm situaţia 
cu luciditate, toate statele 
balcanice au fost mulțumite 
de prevederile păcii dela 
Bucureşti, cu excepţia Bul- 
gariei. Dar chiar şi aşa, răz- 
boaiele balcanice luate în 
ansamblu le-au adus Bulga- 
rilor un surplus de popu- 
laţie de 1.200.000 de locui- 
tori. Tabelele Francezului ]. 
Bardoux sunt elocvente în 
acest sens (La marche ă 
guerre. Deux Devoirs-Deux 
Tranches, Paris, 1920, p. 
262). Grecii au fost cei mai 
câştigaţi de pe urma răz- 
boaielor balcanice: terito- 
riul le-a crescut cu 513.000 
km. patraţi, iar populaţia cu 
1.600.000 locuitori. Desigur, 
Imperiul Otoman era mare- 
le învins, luând în conside- 
raţie, în ansamblu cele 


"LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ" 


ACTRIŢĂ ROMÂNCĂ" 


————— Mihai STERE DERDENA—— 


Această sintagmă agra- 


* mată a apărut în cotidianul 


"Evenimentul Zilei", nr.888/ 
Sâmbătă 27, Duminică 28 
Mai 1995, în pagina 6. lată 
propoziţia în care dăm de 
sintagma ce titrează arti- 
colul nostru: 

"Actriţa româncă Maia 
Morgenstern este una din- 
tre principalele favorite, la 
concurență cu celebrele..." 

Acelaşi număr de ziar ne 
oferă, chiar pe prima pagi- 
nă o hartă geopolitică sur- 
prinzătoare: la graniţa 
sudică a Serbiei apare 
Grecia în locul Macedoniei, 
ceea ce înseamnă că gaze- 
tarii dela acest mare;coti- 
dian se prezintă cu grave 
carenţe şi la geografie, nu 
numai la morfologie. 

Auzim şi citim frecvent 
alăturări lexicale, care sunt 
ilogice şi negramaticale,, 
precum cea din titlul a- 
cestor rânduri, Chiar cel 
mai apreciat şi îndrăgit 
comentator sportiv al 
Televiziunii Române, Cris- 


tian Ţopescu, a rostit de / 


multe ori împerecheri ca 
acestea: "gimnastele român- 
ce', “atletele rusoaice”, 
"sportiva bulgăroaică", "'re- 


7 


prezentanta englezoaică", 
"fetele franțuzoaice”, "ţâ- 
năra canadiancă”, "frumoa- 
sa italiancă” etc. 


Asemenea substantive 
feminine, derivate prin 
moţiune din formele mas- 
culine există în limba ro- 
mână. lar tendinţa ce se 
manifestă ne îndreptăţeşte 
să opinăm că ele se vor 
înmulţi fără'ncetare. Dintre 
toate acestea doar sub- 
stantivul "canadiancă” n'a 
fost încă recunoscut prin 
consacrare oficială. Dicţio- 
narul, de care ne servim 
neîncetat (DOOM), încă nu 
l-a inregistrat, dar credem 
că, într'o nouă ediţie a sa, îi 
va face şi lui loc deoarece 
nu poate fi ignorat la infinit 
adevărul că acest substantiv 
circulă intens în limba ro- 
mână. Numai că, atât acesta 
cât şi toate cele menţionate 
în şirul de sintagme citate, 
sunt greşit folosite în astfel 
de construcții. 


Se ştie că unul dintre 
mijloacele interne de îmbo- 
găţire a vocabularului lim- 
bii române este aşa-zisa 
schimbare a valorii gra- 
maticale. Conform acestui 


Pe E e E EI IE e SS ee EEE ERIE REZ 


două războaie balcanice, 
dar a fost mulțumit că în cel 
de-al doilea a recuperat o 
parte din Tracia, asigurând 
securitatea Istanbulului şi a 
Strâmtorilor prin fixarea 
frontierei cu Bulgaria la 
circa 220 kilometri de aceste 
obiective strategice de prim 
rang. "La Bosfor nu pot fi 
decât Turcii sau noi" - 
declara categoric Sazonov, 
Ministrului Franţei, George 
Louis (Doc. dipl. francais, 3, 
Sărie; vol.V, Paris, 1933, 
doc.105). 

Spre sfârşitul anului 
1913, situaţia se complică 
din nou în Balcani, în urma 
ocupării de către trupele 
sârbeşti a unei părţi din 
Albania, încercând peste 
capul Marilor Puteri să 
obţină ieşire la Marea 
Adriatică. Austro-Ungaria 
în urma unui ultimatum 
cerea evacuarea trupelor 
sârbe. România, fără să 
înrăutăţească relaţiile cu 
Serbia, a cerut respectarea 
integrităţii teritoriale a sta- 
tului albanez. De aseme- 
nea, în cursul anului 1914, a 
sosit în Albania un detaşa- 
ment militar român, pentru 
organizare şi ordine (N. 
Ciachir, Istoria modernă a 
Albaniei (1839-1920), Buc., 
1974; vezi şi Arh. St. Buc.,, 
fondul Poliţiei şi Siguranţei 
Statului, dos.6 (1914), f.343). 


Continuare în numărul viitor 


procedeu, cuvintele “ro- 
mân-română", bunăoară, 
pot fi întrebuințate ca ad- 
jective (“sportivul român, 
atleta română”) cât şi ca 
substantive ("Românul are 
multă milă. Româna se 
vorbeşte şi în Basarabia”). 


Tot aşa se petrec lucrurile şi 
cu perechile: englez-en- 
gleză, rus-rusă, bulgar- 
bulgară, francez-franceză, 
italian-italiană, canadian- 
canadiană etc. Însă termenii 
"româncă, englezoaică, ru- 
soaică, bulgăroaică, franțu- 
zoaică, italiancă, canadi- 
ancă” etc. se comportă 
exclusiv ca substantive, 
neputând fi folosite ca 
adjective. lată spre ilus- 
trare, doar trei exemple: 


"Românca este neîntre- 
cută în arta culinară. Ro- 
mâncele au cele mai fru- 
moase costume naționale. 
Rusoaicele sunt mai toate 
blonde." 


Prin urmare, nefiind 
permisă alăturarea sintag- 
matică a două substantive, 
înseamnă că expresia din 
titlul acestui articol trebue 
sa arate astfel: "Actriţa 
română”, 


CITIŢI ŞI RĂSPÂNDIȚI 


ACEST ZIAR 


„8 


elor şi Domnilor, 
n cred, ca mai întâi 
inte de toate, să a- 
A gând creştinesc 
Îi rașa întregitori de Ţară 
i Viteazul, Alexan- 
n Cuza, Ferdinand |, 
dru Marghiloman, 
utaţi ai Sfatului 
ela Chişinău, Iuliu 
iu, lancu Flondor, lon 
tor, Onisifor Ghibu, Lori 
“ionescu şi atâţia alţii 
trebuesc aduși printre 
oi turnaţi în bronz şi 
opliți în piatră!... 
“Un gând tot aşa de 
ținesc şi pentru unii 
bri ai "Pro Basarabiei 
“Bucovinei” pe care i-am 
t personal şi care au 
ut în rândul celor 
- Jon Păscăluţă- 
ada, Anton Crihan- 
A, Gheorghe Loghiade- 
ada, Mihai Fotin Enes- 
„Germania, Ion Nicolau- 
Canada, Mircea Petru- 
Germania, Alexandru Gre- 
ian-Spania, Vintilă 
pania, Constantin 
Cemăianu-Germania, Du- 
nitru Nimigeanu-Australia, 
corge Ciorănescu-Ger- 
mania, Petre Vălimăreanu- 
Germania, Igor Jechiu- 
Gâlaţi, Eugen Drăghiş- 
teanu-Bucureşti, Gheorghe 
Cibotaru-Râmnicu Vâlcea 
şi, în sfârşit, Generalul 
Marin Popescu-Bucureşti. 
Cu acesta mă împriete- 
nise devotamentul nostru 
comun față de Mareşalul 
Ion Antonescu. Şi ori de 
câte ori m'am aflat la Bu- 
cureşti dela 1989 incoace 
[inea neapărat să mă vadă. 
lar binețea noastră era una 
ȘI aceeași: 
“Am onoarea să vă salut, 
Domnule General!,.. 
„-Să trăieşti, bătrâne!... 
3 Şi-mi plăcea acest fel al 
e a-mi zice. 
„Vestea plecării dintre cei 
YI ca un trăsnet din senin, 
nă găsi la Paris. Şi n'am 
Dutut să-l conduc pe dru- 
nul din urmă. L-am rugat 
Pe domnul Gellu Caraza s'o 
facă, zi euro şi mi-a scris: 
arutat pe frunte şi 
Pentru Dvs. I-am netezi! 


| care 
> era... moale- 
efizn- 


oa 


m 


“Am onoarea să vă salut 
Domnule General!... % 
„a ne plecăm dar frunţile 
ag Mora celor evocaţi de 
si Agici: şi, ridicându-ne, 
Tâm un minut de 
ere creştinească!,.. 


Wamnelor și Domnilor 
mru îngăduința Dvs, imi 


liyă 2 9 Scurtă retrospec- 
al deiviăţi de 23 de 
yin 10 Basarabiei şi Bu- 

pute Mondiale. fite 
mg dela Primii paşi de 
uopenlă işi punea ca prim 
față Menţinerea la supra- 
A e umea întreagă, a 
'imâ zii problemelor 
U/ fer: Reiîntregirea 
ndpjuPă Vreo doi ani de 
om iul activitate să ne 
taţi m cu sute de ade- 
Dube toate continentele, 
(omite; Și necesitatea unui 
era, jale Coordonare al 

[| i ției: Tudor Bompa 
Mânia ; fu Câmpeanu 
Mapalia), Nicolae Lu Can 
“%/lon Raţiu (Anglia), 


pi 


NTUL ROMÂNESC 


Petre Vălimăreanu (Ger- 
mania) şi Dinu Zamfirescu 
(Franţa). Era primul Co- 
mitet de Conducere al “Pro 
Basarabiei şi Bucovinei", 

In paralelă a fost insti- 
tuită Editura Nistru din 
Bruxelles, ce-mi aparţine, şi 
la care am reuşit să scoatem 
zeci de titluri de cărți 
privind Basarabia şi Bu- 
covina cu un volum total de 
cam 5.000 de pagini şi cu un 
tiraj de circa 15.000 de e- 
xemplare. Titluri, cu înşi- 
rarea cărora nu e cazul să vă 
obosesc dela această tri- 
bună. 

Pe parcursul acestor 20 
de ani de activitate /unio- 
nistă a "Pro Basarabiei şi 
Bucovinei", interpelările, 
memoriile şi audienţele 
privind reîntregirea Româ- 
niei au fost cu sutele: la 
Comisia Europeană din 
Bruxelles, la Parlamentul 
European, la Conferinţele 
pentru Europa dela Berna şi 
Viena, la Vatican, în faţa 
guvernelor semnatare ale 
Tratatului de pace dela 
Versailles, la Departamen- 
tul de Stat American, la 
Comisiile din New York şi 
Washington pentru respec- 
tarea acordurilor dela Hel- 
sinki, la Organizaţia Na- 
țiunilor Unite, la Senatul 
American, la Vocea Ame- 
ricii, la Europa Liberă etc! 

Peste tot am divulgat şi 
divulgăm Pactul Ribbentro- 
Molotov, ca nul şi neavenit, 
precum şi Actul Final dela 
Helsinki, cu zisa lui invio- 
labilitate a frontierelor 
europene de după cel de-al 
Doilea Război Mondial, ca 
un eşec al diplomaţiei a- 
mericane şi ca o victorie a 
Moscovei. Şi peste tot eram 
privit ca un extraterestru!... 

Mă opresc aci cu re- 
trospectiva, întrucât nu 
suntem la o conferinţă sau 
congres, ci la un Colocviu. 
Voi mai spune doar atât că 
guvernanţii bucureşteni au 
privit şi privesc apariţia în 
țară a “Pro Basarabiei şi 
Bucovinei" glacial şi osten- 
tativ!... Eu personal fiind 
doar tolerat, nu şi agreat. 

La rându-mi, după 0 
lipsă de 45 de ani, cons- 
tatam, şi mai constat, după 
alţi 5 ani, aşa monstruozi- 
tăți ale spiritului românesc, 
ca impostură şi mistificare, 
ipocrizie şi fariseism. Me- 
tehne pe care le-ași putea 
numi depravare naţională: 

- încercarea nesăbuită de 
a încheia un nou tratat de 
bună vecinătate cu Uniunea 
Sovietică, tratat ce nu 
stipula nici un fel de 
pretenţii teritoriale faţă de 


„ Moscova; 


- recunoaşterea fără 
scrupule a unui al doilea 
stat românesc cu capitala la 
Chişinău; 

- tămâierea lui Snegur ca 
"pun Român", deşi toată 
lumea îl ştia ca aprig duş- 


man al unităţii naţionale, 


româneşti; : 

- ridicarea în slăvi a 
"podurilor de flori” de pe 
Prut care, în fond, erau 
acţiuni prosovietice ce 
omagiau fetişismul şi 
anacronismul aberantei 
Republici Moldova; . 

- reluarea nesăbuită a 
telemesagerului dela Chi- 


IULIE-AUGUST 1995 


şinău care intoxică zi de zi 
opinia publică de pe tot 
cuprinsul Ţării cu starea de 
lucruri pretins excelentă 
din Republica Moldova, 
evidențiind, tot zi de zi, 
doar aspecte negative ale 
vieţii româneşti de pe ma- 
lul drept al Prutului. 

În problema Reîntregirii 
noastre naţionale am stat de 
vorbă cu cinci dintre per- 
sonalităţile sus-puse dela 
Bucureşti. Şi de fiecare dată 
mă întrebam, dacă aveam în 
faţă conaţionali sau... şme- 
cheri kominternişti?! 

lată de ce Asociaţia “Pro 
Basarabia şi Bucovina" 
protestează cu vehemenţă şi 
dela această tribună contra 
politicii antiunioniste a 
Bucureştiului şi cere trans- 
parenţă totală în pretinsa 
lui diplomaţie de recupe- 
rare a teritoriilor româneşti 
furate de Moscova prin Pac- 
tul Ribbentrop-Molotov. 

Şi mai este în atitudinea 
Bucureştiului un moment 
revoltător care ar trebui să 
ne preocupe cugetele de-a 
lungul acestui Colocviu: 
cazul Ilaşcu! Acest martir al 
neamului se află acolo unde 
se află, la închisoare adică, 
pentrucă nici Chişinăul, 
nici Bucureştiul, nu-l vor în 
“libertate! = = 

După cum ştiţi, “Pro 
Basarabia şi Bucovina" 
Mondială l-a propus în 
Decembrie trecut pe Ilie 
Ilaşcu la Premiul European 
pentru Drepturile Omului 
al Consiliului Europei pe 
anul 1995. 

5.600.000 de Români din 
25 de ţări au răspuns pre- 
zent! Inclusiv filiala Galaţi 
550.000,  Bacău-400.000, 
Sibiu-273.186, Timişoara- 
250.000, urmate de Bihor, 
Sighişoara, Roman, Buzău, 
Satu Mare, Buhuşi, Alexan- 
dria, Râmnicu-Vâlcea, Tele- 
orman, Tg.Neamţ, Câmpu- 
lung Moldovenesc, Arad, 
Tecuci, Reghin, laşi, Huşi 
etc. etc.! 

Ei bine, oameni buni, 
aflaţi că nici o instituție de 
stat de pe tot cuprinsul 
Ţării, inclusiv Basarabia, 
n'a răspuns la invitaţia 
noastră!... 

Basarabia noastră, deci, 
care-şi trage numele dela 
Ban Basarab, prin Tihomir, 
Dan, Mircea, Laiotă, şi tot 
aşa până în secolul XVI. 

Ca apoi, prin ironia 
soartei, să devină stindard 
al românismului în faţa 
năvălitorilor din Răsărit. 
De unde nu ne-a prea venit 
"lucoare”, cum avusese 
odată Cronicarul impru- 
denţa să ne-o spună, ci mai 
mult lovituri de harapnic 
rusesc! 

"Civilizatorii" dela 1812 

ână la 1918 şi apoi cei dela 
1944 până în zilele noastre 
i-au călcat în picioare li- 
bertatea, limba şi datinele 
străbune. 

Prin datul sorții, deci, 
acest ţinut al Basarabilor, 
rar când a avut parte de 
linişte şi pace. 

Şi toate calamităţile de 
veacuri şi milenii au venit 
şi mai vin de peste Nistru. 

Neamuri fără lege şi 
Dumnezeu, străini de ci- 
vilizaţia noastră străbună şi 


de cea a Europei în general, 


PAGINĂ REALIZATĂ DE NICOLAE LUPAN 


CUVÂNT DE DESCHIDERE 


la Colocviul "De ce nu se face Reîntregirea ?" ţinut în zilele de 10 şi 11 Iunie 1995 


au atentat şi atentează la tot 
ce poate avea un popor mai 
scump pe lume: trecut şi 
viitor. 

Imperiul Roman din care 
am făcut parte şi noi, 
trăitorii Daciei, încă dela 
începutul erei noastre, se 
destramă în faţa năvăli- 
torilor de tot soiul. 

Popoarele şi neamurile 
lui însă de pe tot cuprinsul 
Bătrânului Continent, şi 
dincolo de hotarele lui, n'au 
putut fi stârpite. 

Din trupul Romei dă- 
dură mlădiţe “de verde 
plai" care cu timpul au for- 
mat ceea ce numim popoa- 
rele romanice; poporul 
italian, poporul francez, cel 
spaniol, cel portughez, cel 
argentinian, brazilian, 
poporul român etc. 

Acesta din urmă, plă- 
madă din plămadă daco- 
romană, asemenea unui 
grăuncior dus de vânt, a 
prins rădăcini indefrişabile 
într'un meleag împrejmuit 
mai apoi de ţarini slave şi 
de cea a lui Atila, Biciul lui 
Dumnezeu. 

In timpul nesfârşitelor 
năvăliri din Nord şi Est, 
noi, sedentarii dintotdeau- 


na, ne retrăgeam prin văi şi 
munţi de netrecut ca să ne 
împrospătăm puterile. 

lar când urgia păgână se 
ogoia, străbunii noştri 
puneau din nou stăpânire 
pe câmpiile şi luncile ce le 
aparţineau din tată în fiu. 
Să nu fi venit oare timpul 
ca să repunem stăpânire pe 
ceea ce ne aparţine încă 
dela Hristos încoace?!.. 


Doamnelor şi Domnilor, 

Sunt de părere că în tot 
ce vom spune la acest 
Colocviu, fără invective şi 
fără insulte, nu trebue să 
confundăm valori de 
însemnătate naţională cu 
fleacuri de conjunctură 
personală sau de grup. Un 
Colocviu ştiinţific, care, 
după mine, nu trebue să 
derapeze în miting şi 
populism. Totuşi, având în 
vedere barierele ridicate în 
calea Reîntregirii, nu-l 
putem lipsi, Colocviul 
adică, de tenta politică. Şi 
ce politică românească mai 
mare poate exista decât 
politica Reîntregirii? 

Un Colocviu, deci, în ca- 
drul căruia ar fi mult prea 
simplist ca la întrebarea 


PAGINA 17 


"De ce nu'se face Reîntre- 
girea?" să răspundem: din 
cauza comuniştilor dela 
Bucureşti şi Chişinău!... 
Trebue să deschidem nişte 
paranteze cât mai docu- 
mentate privind dreptul 
nostru istoric la teritoriile 
ocupate de Moscova la 1940 
şi 1944. 

"Pro Basarabia şi Buco- 
vina" nu revendică o 
paternitate absolută în 
lupta de Reîntregire a 
României. Sunt însă nespus 
de bucuros că acest dezi- 
derat naţional a devenit un 


“crez şi al partidelor politice, 


a sute de formaţiuni aso- 
ciative din ţară, un dezi- 
derat al marii majorităţi a 
poporului român. Vreau să 
cred că, în ciuda atmosferei 
confuze dela Bucureşti şi 
Chişinău, Roata Istoriei 
regăsirii noastre străbune 
n'o mai poate opri nimeni! 
Oricât de aprige ar fi româ- 
nofobia şi antiunionismul 
lui Mircea Snegur! 

Aşadar, Colocviul "De ce 
nu se face Reîntregirea?' 
este deschis! 


Nicolae LUPAN 


adresat Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite 


BOUTROS BOUTROS GHALI 


cani Larry Presler şi Jesse Helms din lunie 


Excelenţă, 


După cum ştiţi, în urma pactului 
Ribbentrop-Molotov, Rusia Sovietică a 
ocupat în lunie 1940 teritoriile româneşti 
ale Basarabiei, Nordului Bucovinei şi 
Herţei. Ocupaţie barbară ce a rupt de ţara 
mamă-România circa 4 milioane de Ro- 


mâni! 


Cum vine asta, Domnule secretar 
General, Germania, vinovată de raptul 
sovietic dela 1940, se reîntregeşte, Ţările 
Baltice, ocupate prin acelaşi pact Rib- 
bentrop-Molotov, devin libere şi inde- 
pendente, iar România rămâne ruptă în 


bucăţi? 


Organizaţia Naţiunilor Unite, ignorând 
aşa documente de drept internaţional ca 
Actul Unirii dela Chişinău din 27 Martie 
1918; Tratatul dela Paris din 28 Octombrie 
1920; Convenţia româno-sovietică din 3 
lulie 1933 prin care se recunoaşte explicit 
apartenența Basarabiei la România; 
Garanţiile din Aprilie 1939 date de Anglia 
şi Franța privind frontierele României; 
Documentul R2836 din Februarie 1944 prin 
care Departamentul de Stat al SUA se 
opune anexării de către Uniunea Sovietică 
a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinu- 
tului Herţei; Rezoluţia senatorilor ameri- 


1991 prin care se sprijină reunirea Basa- 
rabiei şi Bucovinei de Nord cu România, 
recunoaşte(!) avortarea de către Moscova a 
zisei Republici Moldova ca un al doilea 
stat românesc!.. Or, Ţara Românească este 
una singură - cea dintre Nistru, Tisa, 


Dunăre şi Marea Neagră - cu capitala la 


Bucureşti. 


Cu ocazia vizitei de anul trecut a 
Excelenței Voastre la Bucureşti i-aţi promis 
lui Nicolae Lupan, preşedintele Asiociaţiei 
"Pro Basarabia şi Bucovina", că nu vă veţi 
duce la Chişinău. Totuşi v'aţi dus, recu- 


noscând astfel existența unui stat fantomă 


semnături) 


pe nume Republica Moldova, care este 
Basarabia, trup din trupul României rupt. 

Noi, participanţii la Colocviul "De ce nu 
se face Reîntregirea României?" protestăm 
contra recunoaşterii de către ONU a 
aberantei Republici Moldova şi cerem 
restabilirea pe cale paşnică a frontierelor 
româneşti dela 1939! 

Drept care, ne înscriem cu mâna proprie 
numele, prenumele, profesia şi semnăm: 

Nicolae LUPAN, Emil CONSTANTINESCU, Doina 


CORNEA, Gellu CARAZA, Dinu ZAMFIRESCU, 
Nicolae BĂNICĂ-OLOGU, etc. (în total circa 1000 de 


APEL 


CĂTRE AMBASADELE DELA BUCUREŞTI 


Doamnelor şi Domnilor, 

După cum probabil ştiţi, 
în ziua de 2 lunie 1992, la 
Tiraspol, a fost arestat Ro- 
mânul Ilie Ilaşcu. Arestat şi 
apoi condamnat la moarte 
pentru “crime” pe care nu 
le-a săvârşit. 

O fărădelege strigătoare 
la cer, contra căreia au pro- 
testat vehement oameni şi 
instituţii din lumea întrea- 
gă. Mai mult: 5.600.000 de 
Români din 25 de ţări l-au 
propus pe Ilaşcu la Premiul 
European pentru Drepturile 
Omului pe anul 1995. Pre- 
miu ce n'ar fi exclus să i se 
confere în a doua jumătate 
a acestei luni. 


In urma acestor proteste, 
inchizitorii ruşi dela Tiras- 
pol şi Chişinău nu mai 
îndrăznesc să-i aducă sen- 
tința de moarte la îndepli- 
nire. Haini însă cum sunt, 
ei au ales o formă de exter- 
minare mult mai penibilă: 
torturi fizice şi psihice, 
simulări de execuţie, în- 
fometare, lipsă de căldură 
şi lumină, lipsă de asistenţă 
medicală şi alte forme 
medievale de mortificare 
lentă. 

Ca rezultat, forţele fizice 
îl părăsesc zi de zi: se ridică 
cu greu, se deplasează to! 
mai anevoie prin celulă, nu 
vede, are dureri perma- 


nente de cap, de ochi, îi 
tremură obrazul drept etc. 


Doamnelor şi Domnilor, 
vă implorăm, până nu e 
târziu, să interveniţi pe 


„lângă guvernele țărilor 


Dumneavoastră, rugându-le 
din partea noastră, să facă 
tot ce le stă în puteri pentru 
a se pune capăt acestei in- 
Justiţii anacronice civiliza- 
ției umane prin eliberarea 
imediată din închisoare a 
martirului Ilie Ilaşu. 


Participanți ( în număr de ci 

1.900 de Pezeoace la Colocviul "De 
e nu se face tregi . 
Ei eintregirea Romă 


Aula Facultaţii de Drept 


"O i. "59 


i 


> PAGINA18 IULIE-AUGUST 1995 CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ŞTIRI DIN LUMSBA 
ROMÂNEASCĂ 


MAREA REALIZARE ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ 


it) 


A FRAŢILOR ROMÂNI BĂNĂŢENI DIN KITCHENER, ONTARIO, CANADA 


În zilele de 17 şi 18 lunie, 

1995, a avut loc în sânul 
comunităţii româneşti bă- 
nățene, strânsă în jurul 
parohiei ortodoxe-române 
"Sfântul loan Botezătorul", 
din oraşul Kitchener, On- 
tario, Canada, o mare sărbă- 
toare, care ridică prestigiul 
nostru românesc la niveluri 
înalte, în mijlocul societăţii 
canadiene. A avut loc 
sfinţirea Bisericii noi, ridi- 
cată cu multă credinţă, 
trudă, răbdare şi sacrificii 
de fraţii noştri români- 
bănăţeni, care veacuri de-a 
rândul, au fost sortiţi să 
vieţuiască sub ocupaţii 
străine şi, ca întotdeauna, şi 
de data ace.sta s'au dovedit 
a fi "fruncea". 
» Prin această măreaţă rea- 
lizare şi-au câştigat merite 
deosebite şi se aşează în 
rândul şi la înălţimea celor 
mai prospere comunităţi 
româneşti din Canada. 

Sâmbătă 17 Iunie, bu- 
curia a fost mare în rân- 
durile credincioşilor, prin 
sosirea Prea Sfinţiei Sale 
Natanael, în mijlocul comu- 
nităţii, împreună cu preoţi 
oaspeţi, veniţi anume, să ia 
parte la această sărbătorire. 

După oficierea Vecer- 
niei, Prea Sfinţia Sa s'a 
întreţinut cu lumea, care l-a 
înconjurat cu multă dra- 
goste şi stimă, ce se cuvin 
unui ierarh. 


Duminică dimineaţa, 18 
Iunie, în acord cu rânduiala 
sfințirii de Biserică, lume 
multă s'a adunat în faţa 
Bisericii ale cărei uşi erau 
închise. La ora anunţată, 
Prea Sfinţia Sa a dat bine- 
cuvântarea de începere a 
serviciului religios de 
sfințire şi rugăciunile ros- 
tite, cât şi melodiile ce se 
cântau, umpleau natura 
înconjurătoare, care, parcă 
şi ea, lua parte la această 
mare bucurie de naştere a 
unei noi Biserici. 

La timpul potrivit, des- 
chizându-se uşile Bisericii, 
ierarhul impreună cu preo- 
ţii, au intrat în Biserică, 
unde, după ce au fost de- 
puse sfintele moaşte pe 
masa altarului nou şi au fost 
aprinse luminile în toată 
Biserica, Prea Sfinţia Sa a 
dat binecuvântarea de în- 
cepere a Sfintei Liturghii, 
de către Părintele Protopop 
pe Canada, Nicolae Mari- 
onţu. Biserica arhiplină de 
lume venită şi din alte 
centre româneşti ca: Flo- 
rida, Detroit şi din alte părţi 
din Statele Unite, cât şi din 
oraşele învecinate cu 
Kitchener, ca Hamilton, 
Toronto, London, Guelph şi 
din unele mai îndepărtate, 
ca Ottawa şi Montreal, au 
ascultat cu multă evlavie şi 
bucurie la rugăciunile 
preoţilor din altar, cât şi la 


„Nicăpetre 


Juriul celei de a cincea 
TRIENALĂ DE SCULP- 
TURĂ CONTEMPORANĂ 
OSAKA 1995 şi-a încheiat 
lucrările. Din cele 3.895 
sculpturi propuse de către 
1.554 de sculptori din 89 de 
ţări au fost selecționați 74, 
23 fiind japonezi dintre cei 
436 ce au intenţionat a face 
parte dintre expozanţii 
acestui important eveni- 
ment aristic. NICAPETRE 
cu sculptura sa intitulată 
INNATENESS (Devenire), 
lemn de pin alb, 250 x 90 x 


To cs 7 N a 


Devenire, sculptura lui Nicăpetre invingătoare în 
OSAKA TRIENNALE 1995- SCULPTURĂ 


93 cm, a fost printre cei 
apreciaţi de juriu. Dintre 
cei 32 de sculptori cana- 
dieni, Nicăpetre este singu- 
rul învingător. Este pentru 
a doua oară când sculptura 
lui Nicăpetre este apreciată 
de lumea artelor în Japonia. 
In 1991 lui Nicăpetre i se 
conferă unul din premiile 
oferite de Muzeul Hakone 
pentru lucrarea Adam şi 
Eva, marmoră, două piese, 
210 cm. înălţime. 


Anca GHIŢESCU 


Sth Internaţional Contemporary Art Competition 


o 


răspunsurile date de corul 
Bisericii, care, ca întot- 
deauna, a fost la înălţime şi 
apreciat. 

Odată Sfânta Liturghie 
sfârşită şi după ce au fost 
săvârşite ultimele rânduri 
în legătură cu serviciul de 
sfințire, toată lumea, în 
frunte cu Prea Sfinţia Sa 
lerarhul şi preoţii, au intrat 
în pavilionul românesc, ce 
se află pe acelaşi teren cu 
Biserica, unde a avut loc 
banchetul pregătit cu dra- 
goste şi conştiinciozitate, la 
care au luat parte cam cinci 
sute de persoane. 

După ce au fost servite 
mâncările alese în timpul 
banchetului, tineretul din 
parohie, împărţit în trei 
grupe: micuţii, juniorii şi 
seniorii, au prezentat un 
admirabil program de 
dansuri naționale, care a 
atras calde şi bine meritate 
aplauze din partea nume- 
roasei audienţe. 

De asemenea, corul Bise- 
ricii a executat o cântare 
închinată evenimentului 
sfințirii Bisericii, care a 
arătat însufleţirea şi en- 
tuziasmul  bănăţenilor, 
cărora nimic nu le stă în 
cale, când este vorba să-și 
arate credinţa în Dumnezeu 
şi adâncimea sentimentelor 
lor româneşti. 

Maestrul de ceremonii, 
domnul Toşa Mohan, după 
ce a prezentat masa de 
onoare, a invitat să vor- 
bească o serie de persoane, 
care, prin cuvinte calde şi 
pline de laude pentru 
evenimentul sărbătorit, 
adică sfinţirea Bisericii, au 
mai scos în evidenţă şi 
faptul că fraţii români 
bănăţeni, din Banatul 
iugoslav, nu sunt Sârbi, 
cum susțin unii, ci ADE- 
VĂARAŢI ROMÂNI. 

Dintre acei invitaţi să 
vorbească au fost: DI. An- 
drei Cârnician, ca unul 
dintre primii fondatori ai 
parohiei, Avram Sârbu, care 
a vorbit în numele Dom- 
nului lon Călvărăşan, fost 
primul preşedinte al pa- 
rohiei, când aceasta a luat 
fiinţă la 30 lulie 1967. 

A urmat preotul Nicolae 
Zelea, care a luat parte la 
înfiinţarea parohiei, la care 
a servit primii doi ani, după 
care a urmat preotul Ni- 
colae Tănase, care, din 
nefericire, a murit într'un 
accident de automobil, 
împreună cu preoteasa 
Anita, în ziua de 5 Noe- 
mbrie 1983, Ș 

Luând cuvântul actualul 
paroh al Bisericii, părintele 
Dumitru Ichim, a vorbit cu 
multă căldură şi pasiune, 
revelând fapte din viaţa 
parohienilor, care cu dra- 
goste şi spirit de sacrificiu, 
au ajutat ca Biserica nouă să 
fie ridicată şi astăzi să stea 
ca o frumoasă realizare de 
care el, ca şi fraţii bănăţeni, 
este foarte mândru. 

Aici, se cuvine a se aduce 
în mod special, laude 
binemeritate părintelui 
Dumitru Ichim, pe lângă 
cele ce se aduc fraţilor bă- 
năţeni, care a avut răbdarea 
de adevărat duhovnic și a 
ştiut intotdeauna să fie cu 
sufletul, cu inima şi cu 


înţelegerea, alături de eno- 
riaşii lui, să încurajeze, să 
muncească şi să sacrifice 
alături de toţi. 

La cuvânt a urmat Dom- 
nul lon Popescu, preşe- 
dintele consiliului parohial, 
care după ce a făcut o scurtă 
recapitulare de toate cele 
prin care s'a trecut ca 
Biserica să fie ridicată, a 
mulțumit în mod special 
Domnului lon Banda, care 
în mod voluntar, a sacrificat 
timpul, aproape do: =ai, 
conducând şi supraveghind 
lucrările de construcţie şi 
totul ca un dar pentru 
Biserică. 

Aşa după cum se ob:ş- 
nuieşte peste tot, a fosi 
invitat să vorbească Prea 
Sfinţia Sa Episcopul Na- 
tanael, care şi-a exprimat 
marea bucurie că a avut 
prilejul să fie în mijlocul 
fraţilor români bănăţeni şi a 
descris ce înseamnă Bise- 
rica şi cum trebue să fie 
ataşamentul credincioşilor 
faţă de ea. 

Prin cuvintele exprimate: 
din inimă, Prea Sfinţia Sa a: 
adus calde salutări credin-: 
cioşilor parohiei, din partea: 
consiliului  episcopesc,. 
dându-şi seama de toate: 
dificultăţile ce stau în cale, 
când este vorba de con- 
struirea unei Biserici. 

Tot în acest moment a 
fost citită scrisoarea trimisă 
de preşedinta Reuniunii 
doamnelor din Episcopie 
(ARFORA), D-ra Dr. Bujea. 

Cuvintele Prea Sfinţiei 
Sale au fost ascultate cu 
mult interes şi, sunt sigur, 
au încălzit inimile tuturor. 


Spre încheiere au fost 
adresate calde mulţumiri 
următorilor cucernici pre- 
oți, care au venit, unii dela 
distanţe mari cum au fost: 
Nicolae Marionţu, proto- 
pop pe Canada, Prot. Ri- 
chard Grabovschi, din Cle- 
veland, Prot. Constantin 
Tofan, din Ohio, apoi 
preotul paroh al Bisericii 
din Hollywood, Florida, cât 
şi preotul venit dela Van- 
couver, Canada, ale căror 
nume nu-mi sunt cunoscute 
şi le cer iertare pentru acest 
fapt, 

Din localităţile mai 
apropiate au fost următorii 
preoţi împreună slujitori: 
Prot. Nicolae Ciurea, dela 
parohia "Invierea Dom- 
nului”, din Hamilton, lon 
Bunea, dela parohia 
"Sfântul Gheorghe”, din 
Toronto, Florin Craioveanu, 
dela parohia "Sfântul Ni- 
colae" din Ottawa şi prot. 
Nicolae Zelea, dela Mi- 
siunea "Sfânta Cruce” din 
London, Ontario. 


Au mai fost anunţaţi de 
maestrul de ceremonii ur- 
mătorii preşedinţi din 
comunităţile românești 
înconjurătoare aflaţi în sală: 
DI. şi D-na Dan Chirtu, 
Biserica Sf, Gheorghe din 
Toronto, DI. și D-na George 
Donison, Asociaţia Cultu- 
rală Română din Hamilton, 
DI. Nicolae Pora, Biserica 
Sf, Nicolae din Ottawa. 


Cu aceasta, sfinţirea 
Bisericii din Kitchener, se 
mai înscrie o pagină fru- 


moasă în viaţa noastră 
ortodoxă românească pe 
aceste meleaguri şi inimile 
noastre sunt pline de mare 
bucurie, că încă o sfântă 
Biserică Românească îşi 


ridică Crucea, care o îm- 
podob&şte, spre Cer, spre 
bucuria Tatălui Ceresc, cât 
şi a noastră a tuturor. 


Pr.Prot.Nicolae ZELEA 


PELERINAJ LA MORMINTELE 
EROILOR ROMÂNI 
DIN NORDUL FRANȚEI 


Sâmbătă 3 Iunie 1995 (la 
două zile după înălţarea 
Domnului şi “Ziua Eroi- 
lor”), un autocar cu re- 
fugiaţi români a pornit din 
Paris, spre localitatea 
Maubeuge, lângă frontiera 
cu Belgia. In cimitirul cen- 
tral al oraşului se află un 
minunat careu, unde dorm 
80 de tineri români, căzuţi 
în Primul Război Mondial, 
ca aliaţi ai Franţei. 

La ora 12, a început 
ceremonia la Maubeuge. 
Reprezentanţii primăriei şi 
ai presei (Ziarul "VOIX DU 
NORD") s'au întreţinut 
cordial cu pelerinii români, 
eleogiind jertfa tinerilor ce 
dorm în acest cimitir. În 
acest an, trandafiri roşii au 
fost plantați pe morminte. 
S'au aprins lumânări şi s'au 
rostit rugăciuni, apoi s'a 
intonat Imnul Eroilor. 
Deoarece pelerinajul a fost 
organizat de către Asociaţia 
Foştilor Deținuți Politici 
din România, Filiala Franţa, 
un fost deţinut politic a re- 
citat poezia Imn Morților, 
de Radu Gyr, din care citez 
o strofă: Ascunse'n lut ca o 
comoară, / Morminte vechi, 
morminte noi, / De vi se 
pierde urma!'n țară, / Vă 
regăsim mereu în noi! 

n mijlocul careului stră- 
juieşte un monument, pe 
care a fost fixată stema re- 
gală, în metal, Deasupra ei 
scrie "Nihil sine Deo”, iar 
sub stemă scrie "Patria 
recunoscătoare". Pe stâlpul 
din spatele monumentului 
au fost arborate drapelele 


românesc şi francez. 

Ne-am despărţit de auto- 
rităţile franceze, mulțumin- 
du-le călduros pentru grija 
ce o poartă mormintelor 
româneşti şi promiţându-le 
că vom comemora în fiecare 
an Ziua Eroilor în cimitirele 
din Nordul Franţei. 

Cinste poporului francez 
pentru generozitatea lui! 

Am plecat apoi la Asse- 
vent, unde dorm 12 Ro- 
mâni. . 

La Effry, ne-am recules la 

groapa comună unde dorm 
23 de Români. 
' La Hirson, unde dorm 
275 de Români, s'au aprins 
lumânări, s'au depus flori şi 
S'au rostit rugăciuni, cum 
s'a făcut în fiecare cimitir. 

De asemenea, la Signy- 
l'Abbaye, unde dorm 12 
Români. 

La Rethel, în necropola 
națională unde dorm 3.455 
de militari, se află şi 12 
Români. Printre aceştia, un 
erou român, caporalul 
aviator Jean Romanescu, 
mort pentru Franţa la 1 
Noembrie 1918. 


În drum spre Paris, am 
vizitat celebra catedrală din 
Reims, locul de botez al lui 
Clovis, unde mulţi regi s'au 
încoronat, 

Pelerinii s'au întors la 
Paris, cu gândul la stră- 
moşii lor şi la meleagurile 
româneşti, unde domneşte 
încă mizeria şi teama în- 
staurate de cei fără neam şi 
Dumnezeu. Dar până când? 


Remus RADINA 


DN N MR N 0 


P 


e e e i | 


"Niam căutat în toată 
viața mea decât esenţa 
borului, sborul ce feri- 

LU 


Această gândire plastică 
i poetică a lui Brâncuşi, 
- ândire care l-a urmărit de- 
a lungul vieţii sale, nu este 
decât aspiraţia sa de a 
esprinde din coaja lor, 
- esenţa lucrurilor şi de a-i da 
„zbor. 
- Zborul care l-a înălțat pe 
|] însuşi aşezându-l pe 
ulmi înalte aşa cum el a 
- înălţat "Coloana fără sfârşit”. 
Am putea numi "Aspi- 


rr 


= ATELIERUL ARTISTULUI DIN PARIS 


i 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 
CUVA 


litate dedică acestei retros- 
pective pagini elogioase în 
care găsim titluri ca: "Eveni- 
mentul anului", "Cea mai 
însemnată expoziţie din 
ultimii 10 ani” etc., iar la 
adresa lui Brâncuşi, atri- 
bute ca: "Geniul secolului 
20", "Intemeietorul sculp- 
turii moderne”, "Geniu al 
țăranilor din Carpaţi" etc. - 
Revistele; "Connaissance 
des Arts", "I'Oeil, "Beaux- 
Arts", îi consacră numere 
speciale. 

„Această frumoasă expo- 
ziție, considerată eveni- 


a cu "Coloana fără sfârşit" şi "Domnişoara Pogany” 


- rație verticală” frumoasa 
expoziţie retrospectivă ce i 
se consacră acum la Centrul 
Pompidou din capitala 
Franţei. 

Ataşat acestei expoziţii 

- din galeria cea mare a 
Centrului, într'o altă sală, a 

ME fost creat pe durata expo- 

> ziţiei un “atelier” (să-i 

spunem, pedagogic) cu 
machete din sculpturile lui 
Brâncuşi şi cursuri pentru 
inițierea şi sensibilizarea 
tinerilor la "Universul lui 
Brâncuşi”. Un colocviu şi 
conferinţe sunt programate 

„pe durata expoziţiei. De 

asemenea, o' librărie cu 

pay caţii exclusive asupra 
ui Brâncuși a fost pusă la 
dispoziţia publicului. 

„Presa franceză, radio, 

; televiziunea şi mai cu 

„ Seamă revistele de specia-. 


ment internaţional, trasează 
opera şi "omul" Brâncuşi. 
Este pentru noi toţi, Ro- 
mânii, o bucurie, mai ales 
că ea vine într'un moment 
când poporul român, dato- 
rită vicisitudinilor şi relelor 
ce s'au abătut asupra lui, este 
peste tot defăimat. 

Despre Brâncuşi s'a 
vorbit şi se va vorbi încă 
mult. Bibliografia sa e 
considerabilă. Numeroşi 
cercetători străini şi români 
au analizat şi comentat în 
abundență opera acestui 
mare sculptor, care a rupt 
cu tradiţia şi a pus bazele 
sculpturii moderne. 

Profund legat de natură, 
Brâncuși a ştiut, cum puţini 
alţii, să imprime în piatră, 
lemn sau bronz, forţa ca- 
racterului său, spiritul său 
clar într'o operă monu- 


SOMNUL 


călătorie, pe jos, la 


"Belle-Arte şi se instalează 


IULIE-AUGUST 1995 


mentală, chintesenţa unei 
vieţi pure şi admirabile. 

Sculptura populară re- 
dusă la elementul simplu 
plastic, tradiţiile şi spiri- 
tualitatea poporului în care 
a trăit, fără îndoială, au 
ir«luenţat pe Brâncuşi care 
spunea: "Cei ce nu sunt 
departe de Dumnezeu în- 
țeleg..." 

A fi aproape de Dum- 
nezeu înseamnă a vedea 
esenţa lucrurilor şi a privi 
absolutul. Scriitorul fran- 
cez, Jean Cassou, vorbind 
de Brâncuşi, a spus: "...Ur- 
mând procedeele artei 
româneşti el a pornit dela o 
imagine figurativă spre a 
ajunge, prin stilizare, de- 
cantare şi sacralizare, la 
forma pură, cu un significat 
mitic, care-şi află rădăcinile 
în arhietipurile păstrate în 
subconştientul colectiv al 
poporului său” 

O adevărată legendă s'a 
creat în jurul acestui om 
care a dus o viaţă izolată, 
dezinteresat de confort, de 
publicitate, cât şi, în a 
expune operele sale. 

Acest fiu de cioban, 
adolescent încă, împins de 
instinct, părăseşte satul său 
natal, Hobiţa, dela poalele 
Carpaţilor, unde s'a născut 
în 1876 şi ajunge la Craiova 
unde face şcoala de Arte şi 
Meserii. Apoi urmează 
cursurile Şcolii de Belle- 
Arte din Bucureşti, unde se 
face repede cunoscut şi 
„capăta o bursă. 

Câţiva ani mai târziu, 
sărac, întreprinde o lungă 
Paris 


într'o magazie pe Străduţa 
Ronsin, No. 11, pe care cu 
timpul o mărește. Aceasta 
va fi pentru restul vieţii 
sale atelierul şi locuinţa sa, 
cu mobilă făcută de el - ca 
la ţară... Îşi crează, astfel, 
lumea sa. 

Pentru a-şi asigura exis- 
tenţa lucrează ca spălător de 
vase sau serveşte de cân- 
tăreţ la Biserica Română 
din Paris. 

După doi ani, în care 
timp Brâncuşi frecventează 
cercurile curentului modern 
din Paris, expune pentru 
prima dată o lucrare, - 
"Somnul" -, un bloc de 
marmoră albă din care se 
detaşează o duioasă figură. 

Această sculptură acade- 
mică determină pe Rodin 
să-l ia ca ajutor în atelierul 
său. Curând însă, Brâncuşi 
îl părăseşte, îşi ia “zborul” - 
drumul său -, nu fără a 
aduce marelui sculptor 
francez un frumos omagiu 
zicând: "La umbra marilor 
arbori nimic nu creşte”... 

De-acum, Brâncuşi în- 
cepe să producă mari opere. 
Execută un monument fu- 
nerar, "Sărutul", pentru 
mormântul a doi nefericiţi 
îndrăgostiţi, "...care au cu- 
noscut dragostea înainte de 
a părăsi viața”..., monu- 
ment ce se află în Cimitirul 
Montparnasse din Paris, 
cimitir, unde el însuși e 
înmormântat, 

În 1908, Brâncuşi sculp- 
tează și toarnă în bronz 
"Rugăciunea", sculptură 
stilizată, reprezentată 
printr'o femeie îngenun- 
cheată, a cărei atitudine 
pioasă exprimă o profundă 
tensiune interioară. 

Tot prin 1908 Brâncuși 
taie în piatră "Cuminţenia 
pământului”, Această sculp- 
tură lipsită de linii clasice, 
aparent primitivă, înfăţi- 
șează o femeie a cărei fi- 


gură ar semăna cu a oricărei 
femei din lume sau a nici 
uneia, aminteşte prin 
atitudinea sa o bătrână 
liniştită, aşa cum se poate 
vedea la ţară, aşezată pe o 
buturugă în faţa casei, cu 
braţele pe piept, cu privirea 
şi gândul departe. 

Sentimentele de îngrijo- 
rare ce se desprind din a- 
ceastă sculptură au inspirat 
pe Constantin Noica să 
povestească într'una din 
lucrările sale: "Scriitorul 
francez Paul Morand prin 
anii 1920 spunea: "Către 
anul 2000 operele lui 
Brâncuşi vor împodobi 
piețele lumii”, la care, 
Constantin Noica adaugă 
zicând c'ar fi de dorit ca cel 
puţin una din operele 
sculptorului să figureze pe 
pieţele lumii: "Cuminţenia 
Pământului”. 

lar mai departe Noica 
imaginează: "Dacă un in- 
tendent cosmic ar veni pe 
pământ şi-ar întreba dacă 
oamenii sunt cuminţi sau 
dacă "pământul e cuminte", 
s'ar găsi mulți oameni po- 
litici ce se vor grăbi a se 
ascunde, câțiva mari fizi- 
cieni ar lăsa capul în jos, 
dar s'ar găsi un copil care, 
arătând soclul sculpturii, ar 
răspunde: "Dar suntem 
cuminţi, iată Cuminţenia 
pământului”. 

"Atunci, continuă Noica, 
ar fi sorți ca pământenii să 
scape cu viaţă dacă acel 
intendent ar înţelege cât de 
cât ce vrea să spună sculp- 


Refuzat la Salonul din 

York; cu 
easta fiind 
prea "îndrăzneață", neîn- 
țeles de unii, necunoscut de 
alţii, mult timp Brâncuşi nu 
mai expune. 

În această perioadă însă, 
produce multe opere în 
lemn, bronz sau marmoră - 
"lemnul din care se face 
leagănul, bronzul din care 
se fac clopotele şi marmora 
ce se aşează pe mormânt". 

Se nasc astfel: “Socrate”, 
"Foca", "Peştele, "Platon", 
"Cocoşul", "Pasărea măias- 
tră" ş.a. Cu acestea, începe 
marea transformare a lui 
Brâncuşi. 

In 1927, cu ocazia unei 
expoziţii la New York, 
sculptura "Pasărea în spa- 
fiu" provoacă faimosul 
proces juridic cu vama 
americană care pretindea că 
aceasta nu e un obiect de 
artă şi deci, trebue taxat cu 
40% din valoarea ei. Acest 
proces în care acuzatorul 
“spunea că nu poate fi vorba 
de o pasăre căci dacă ar 
vedea-o într'un copac n'ar 
trage cu puşca în ea, s'a 
terminat în favoarea lui 
Brâncuşi când judecătorul a 
spus: "Intr'adevăr, această 
pasăre nu are picioare, nici 
cap, nici aripi, însă 
reprezintă o idee abstractă, 
e simetrică şi frumoasă, 
deci e operă de artă". 

După expoziţia dela New 
York şi alte câteva în 
Franţa, Anglia sau Ger- 
mania, Brâncuşi apare ra- 
reori în public. Atelierul 
său însă, devine expoziţie 
permanentă. Numeroşi ar- 
tişti şi scriitori o frecven- 
tează. 

Cu ocazia unei vizite ce 
i-am făcut prin 1942 cu 
câţiva prieteni studenţi, 
întrebându-l ce reprezintă o 
sculptură ovală aşezată pe 
un mare disc de piatră de 
culoarea nisipului, Brân- 
cuşi, care ca orice înţelept 
vorbea puţin, îmi răspunde: 
"uită-te la ea"... Era "Foca" 


4 


Ei a ÎL 
care, cu capul spre fereastră, 
ărea a scruta marea. 

În 1937, după o vizită în 
India unde proiectează 
Templul Indor, rămas ne- 
terminat, Brâncuşi face un 
drum în România unde 
execută "poarta sărutului”, 
sau cum el o mai numea, 
"Poarta prin care trece 
dragostea”. 

Apoi crează sculpturile 
ce împodobesc Parcul din 
Tg. Jiu, grădina copilăriei 
sale şi înalţă “Coloana fără 
sfârşit”, simbol al aspiraţiei 
către infinit. 

În decursul vieţii sale 
Brâncuşi a creat aproape 
400 de opere printre care 
majoritatea în diferite ver- 
siuni, Brâncuşi, revenind în 
continuu asupra anumitor 
teme. 

Printre sculpturile pre- 
zentate la această retros- 
pectivă vedem "Muza 
adormită”, operă cu care 
începe epoca ovalului, unul 
din ciclurile brâncuşiene, 
cât şi "Pasărea mâiastră”. 

„Prin forma ovală - “oul” - şi 
prin ascensiunea - "Pasărea 
în văzduh" - Brâncuşi a- 
junge să facă din materie 
forma spiritualizată; grija 

- sau misiunea ce şi-a însuşit 

de a repune în natura ră- 
văşită intenţiile Creato- 
rului. 

Intr'unul din studiile 
sale, Mircea Eliade spunea: 


z / 
- 4 » 


PAGINA 19 


"Retrospectiva Brâncuşi la Paris 


Paul STOENESCU— 


"Este semnificativ că Brân- 
cuşi a fost toată viaţa ob- 
sedat de ceea ce el numea 
"esenţa sborului". Dar este 
extraordinar că el a reuşit să 
exprime elanul ascensional 
utilizând “materia”, în 
special piatra”. 

"Ceea ce surprinde" - 
scrie Petre Comarnescu, “e 
că în viaţa sa, ca şi în opera 
sa (Brâncuşi) a fost tocmai 
că a-conservat ce e mai bun 
în tradiţiile culturale din 
lumea în care-a trăit, le-a 
utilizat şi developat pro- 
iectându-le în ansamblul 
culturii universale"! 

Misiunea ce Brâncuşi şi- 
a însuşit se termină odată 
cu moartea sa la 16 Martie 
1957. 

Printre omagiile ce i s'au 
adus la acea vreme, citeam 
în revista de arte "Aujour- 
d'hui” din Aprilie 1957: 
"Brâncuşi va rămâne nu 
numai ca un sculptor genial 
care va exercita o mare 
influență asupra epocii 
sale, dar şi ca un adevărat 
erou în căutarea absolu- 
tului." 


Cincizeci şi trei de ani 
după sosirea sa la Paris, 
Brâncuşi, întreprinde ulti- 
mul său drum, în timp ce 
sculpturile ce-l înconjurau 
plecau - ele - pe un alt 
drum: Muzeul de Artă 


Modernă din Paris. 


Si i, 


râ pe ist 
A 


PAGINA 20 


DIN VIAŢA NOASTRĂ: 


AUZITE, VĂZUTE ŞI 


PĂŢITE 


George DONEV 


DL. ILIESCU N'A FOST 
SPION KGB-IST |! 

Prin port-vocea-Cotro- 
cenilor, Dl. Iliescu a dez- 
minţit c'ar fi fost agent 
KGB-ist şi-şi reneagă titlul 
de trădător; noi îl credem 
dar vom defila, pe sub bal- 
conul dela Palatul Cotro- 
ceni, parte din activităţile 
preşedinţiale post revolu- 
ţionare: 

Prima săritură peste 
graniţă a fost o vizită la 
Moscova ca să ne “bucure” 
că hotarele ţării vor rămâne 
neschimbate! Adio Basa- 
rabie, Nordul Bucovinei şi 
Ţinutul Herţa... Au fost 
chemaţi minerii ca să înveţe 
libertatea pe cei.care se 
opuneau noului tătuc cu 
zâmbet în loc de mustăţi... 
Sub pretextul că au guturai 
ori sforăie, vechii tovi au 
fost puşi în libertate şi-şi 
menţin vilele naţionalizate. 
Anchetatorii care pritocesc 
carnetele de bancă ale 
împuşcaţilor, şi-au pus 
fermoar la gură... Şase 
generali: Vasile Milea, Gică 
Popa, Ştefan Guşe, Emil 
Macri, Nuță şi Mihalea 
precum şi colonelul Gheor- 
ghe Ardeleanu au fost 
“deochiaţi şi-au murit în 
grabă. Ultimul deochiat 
Căpitanul Vasile Maluţan 
(Pilotul elicopterului ce-a 
oferit Ceauşeştilor, inclusiv 
carnetelor de bancă, ultimul 
zbor, N.R.) a murit într'un 
"accident" chiar a doua zi 
după ce-a dat declaraţii în 
fața unei Comisii parla- 
mentare, o “Comisie”, ce de 
teamă ca să nu fie deochiată 
doreşte să nu ştie nimic 
despre dolari, crime etc. 
Adăugăm “sinuciderea” la 
Viena a “lubitului Fiu” 
frate, însărcinat cu afacerile 
de stat şi cele de familie. 

Ca şi carnetele de bancă 
au dispărut toţi criminalii, 
inclusiv cei vinovaţi de uci- 
dcerea "en gros" a sutelor 
de oameni aruncaţi în gro- 
pile comune. (Unul din 
cimitirele “anonime” era 
vecin cu gardul Securităţii, 
N.R.). - 

Am defilat câteva măr- 
gele din lungul şirag al 
"originalităților” şi, reve- 
nind la acuza că Dl. Iliescu 
ar fi fost agent al KGB-ului, 
ajungem la concluzia: 

Gospodin Ilici, haraşo 
preşedinte în Cotroceni, fiu 
de comunist ce ţi-ai termi- 
nat studiile la Universi- 
tatea din Moscova: Chiar 
dacă n'ai fost agent KGB-ist 
şi trădător, faptele tale te-au 
făcut! 


PERSEVERARE 

Sunt în război cu tipo- 
grafia ! În notița că DL. Pe- 
tre Lucaci a fost premiat de 
"Fundaţia Culturală Româ- 
nă” două cuvinte, din ulti- 
mul paragraf, "se decerne” 
au fost înlocuite cu "să 
accepte” e cum ai înlocui pe 
Mircea cel Bătrân cu Dl, 
Iliescu. Pentru clarificare și 
încheierea unui armistițiu 
repetăm ultimul paragraf: 

"Acum, pentru a mulţu- 
mi cu ocaua plină, sugerăm 
ca DI. Petru Lucaci - Pre- 
şedintele Naţional al U&L, 
S.R.A. Inc, Editor al ziaru- 
lui "America" şi calendarul 
"America”- SĂ DECERNE 
(nu să accepte, cum a fost 


greşit tipărit, N.R.) în nu- 
mele membrilor Uniunii şi 
Ligii ce şi-au păstrat limba, 
clădit Biserici şi au luptat 
contra regimurilor de dic- 
tatură ateistă, distinsului 
omolog Augustin Buzura, 
"Preşedintele Fundaţiei 
Culturale Române” sub a 
cărui egidă apare "Curierul 
Românesc" (Publicaţiile 
"Glasul Patriei" şi "Tribuna 
României” nu mai apar, 
N.R.) premiul de "Remar- 
cabil Erou Anticomunist". 


Sârbii din Bosnia mulţu- 
mesc Sârbilor din Belgrad 
pentru rachetele SAM 6 cu 
care a fost doborit avionul 
american pilotat de căpi- 
tanul Scott O'Grady; iar 
Sârbii din Belgrad mulțu- 
mesc Moscovei pentru aju- 
torul umanitar - rachete, 
tunuri, tancuri etc. - trimis 
Sârbilor din Belgrad pentru 
Sârbii din Bosnia. 

Lanţul "mulţumirilor"” nu 
se opreşte aci: liderii din 
Moscova au mulțumit lide- 
rilor din Washington care 
le-au acordat împrumuturi 
ca să aibă banii necesari 
pentru construirea rache- 
telor SAM 6 oferite Sârbilor 
din Belgrad pentru Sârbii 
din Bosnia ca să doboare 


avioanele americane. 
... 


AU FOST DAR S'AU 
ISPRĂVIT 

Dl. loan Baboş este Se- 
cretarul de stat ce adminis- 
- trează fondurile dedicate 
pentru ajutorarea celor care 
au înfăptuit revoluţia. Dar 
puţini revoluționari s'au 


- bucurat de acest ajutor, 


deoarece răspunsul oficial 
era "nu sunt bani” 

DI. loan Baboş este om 
cinstit, el a returnat 3,5 mi- 
liarde lei necheltuiţi la bu- 
getul de stat. * 

Cum banii destinaţi pen- 
tru ajutorul revoluţionari- 
lor se bucură de simpatia 
alegătorilor şi cum aceşti 
bani se reîntorc la bugetul 
statului, noi propunem ca 
în bugetul din 1995, care-i 
în ajun de alegeri, D-nii 
Iliescu şi Văcăroiu să fie 
galanţi şi să includă câte un 
ajutor de 50 miliarde pentru 
revoluționari, cultură, tu- 
rism, stârpirea corupţiei, a 
ţânţarilor din Deltă etc., dar 
să-l menţină în postul de 
administrator tot pe Dl. 


Ioan Baboş. 
... 


"O FLOARE E TOT O 
FLOARE" 

Țiganii, pentru a-şi şle- 
fui imaginea, au cerut să fie 
recunoscuţi oficial sub nu- 
mele de Romi, dar para- 
frazând pe Shakespeare: 

Un țigan e un ţigan, 

Şi sub ori care alt nume 


El miroase tot... țigan | 
..". 


AUZITE 

Comuniştii n'au furat 
revoluţia, actualul guvern e 
o continuare a comuniștilor, 

... 

Strigături: 

Frunză verde de arțar, 

Bine-i să fii parlamentar! 


PAGINAZO ____IULIE-AUGUȘT 1995 
e RUE e ana ei O e PR OO 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECADA ȚINUTULUI HERŢA 


După cum bucovinenii şi 
basarabenii dedică în fie- 
care an, câte o lună, Bucovi- 
nei şi respectiv Basarabiei, 
tot aşa şi cei din ţinutul 
Herţa, în jurul, "Societătii 
lor culturale, ținutul Herţa”, 
închină anual câte o decadă, 
ținutului Herţa. 

Teritoriul răpit odată cu 
ocuparea prin violenţă a 
ținutului Herţa, este mai 
mic, mult mai mic decât cel 
al Basarabiei, sau chiar de- 
cât Nordul Bucovinei, dar 
se poate considera că ne- 
dreptatea făcută Herţenilor, 
în 1940, este şi mai mare, 
întrucât acest teritoriu n'a 
fost prevăzut în pactul 
Ribbentrop-Molotov şi în- 
trucât Herţa reprezintă un 
pământ dintotdeauna româ- 
nesc, care n'a cunoscut nici 
nedreptatea ocupaţiei de 
care a avut parte Bucovina, 
sub Austrieci şi nici aceea, 
la fel de nedreaptă, de care 
a avut parte şi Basarabia, 
sub Ruși. 

Pe de altă parte, Românii 
herţeni, înțeleg să-l asculte 
cu convingere şi cu acest 

rilej, pe poetul naţional 
ihai Eminescu, care, în 


Ediţia a III-a (15 lunie - 25 lunie 1995) 


— Prof.Dr. lon GHERMAN— 


1880 (deci acum 115 ani) 
afirma că: "a lupta şi a muri 
pentru cele sfinte inimii 
noastre este tot atât de im- 
portant şi frumos, atât pen- 
tru cel mare cât şi pentru cel 


PRI) 


MIC 


Pe lângă faptul că ţinutul 
Herţa reprezintă un teri- 
toriu autentic românesc, o 
problemă particulară este şi 
faptul că, în aproape toate 
localităţile din acest ţinut, o 
populaţie curat românească 
este aici într'o proporţie de 
aproape o sută de procente. 
Or, acest lucru îi face pe 
herţeni să susţină că până la 
o rezolvare prin tratative şi 
pe cale paşnică a proble- 
melor teritoriale litigioase 
cu Ucraina, trebue să se 
aplice grabnic în această 
zonă respectarea cu grijă a 
drepturilor omului pentru 
Românii care formează aici 
o majoritate şi o majoritate 
absolută şi nu o minoritate. 


Unele progrese făcute în 
acest domeniu de Ucraina 
independentă, sunt încă 
departe de drepturile fireşti 
de care trebue să se bucure 
aici Românii. 


Respectarea drepturilor 
omului pentru Românii din 
ţinutul Herţa nu trebue să 
se facă cu zgârcenie şi sub 
forma unor concesii sau 
favoruri. 

În mod deosebit se im- 
pune să se asigure Herţe- 
nilor posibilităţi largi de 
cultivare a limbii şi culturii 
române, sprijinirea funcţio- 
nării la Herţa a fundaţiei 
culturale române şi prin 
înfiinţarea la Cernăuţi a 
unei Universităţi româneşti 
şi a unei case de carte ro- 
mânească cu o editură 
proprie. 

Urmările perioadei sta- 
liniste, de care au avut din 
plin parte şi Herţenii, vor fi 
cu grijă îndepărtate, iar 
tendințele de înveninare a 
atmosferei locale, pe care le 
mai manifestă unii indi- 
vizi grupaţi, trebuesc preve- 
nite şi combătute. 


O încercare de spiritua- 
lizare a graniţei din dreptul 
ținutului Herţa, s'ar putea 
face, printre altele, prin 
înfiinţarea unui punct va- 
mal, pe unde Herţenii să 
treacă când ver numai pe 


bază de buletin de iden- 
titate. 


Cu prilejul acestei de- 
cade, cei plecaţi dela casele 
lor, forţaţi de ocuparea ne- 
dreaptă a ținutului Herţa şi 
în prezent aflători în Bu- 
cureşti, onorează această a 
treia ediţie a decadei ţinu- 
tului Herţa, prin ridicarea 
unei Cruci-Monument, în- 
chinată "Memoriei victi- 
melor stalinismului şi 
bolşevismului din ținutul 
Herţa, Nordul Bucovinei şi 
Basarabia”. 


Sfinţirea acestei Cruci- 
Monument, ridicată la 
iniţiativa şi prin efortul 
material al Prof.Dr.doc. Ion 
Gherman, a avut loc de 
curând, 


Cu prilejul acestui eve- 
niment, Herţenii, Bucovi- 
nenii,  Basarabenii şi 
credincioşii prezenţi au 
ascultat cu atenţie un 
cuvânt cald şi din inimă, 
adresat tuturor, de Preotul 
Prot. Nicolae Zelea, ori- 
ginar din Boian, Cernăuţi, 
cetăţean canadian (Toronto- 
Hamilton) care ne-a vizita! 
de curând Ţara. 


NE-A PĂRĂSIT ÎN FLOAREA VÂRSTEI 


Fiind prieten încă din 
copilărie cu tatăl său ori- 
ginar din Craiova, l-am 
cunoscut pe viitorul Dr. 
Radu Dunăreanu încă dela 
naşterea sa în Deva,.la 1 
Ianuarie 1952, şi i-am rămas 
prieten: "prietenul său cel 
mare', până când recent ne- 
a părăsit, pe 29 Ianuarie 
1995, în urma unui accident 
cerebral la vârsta de 43 de 
ani, în plină activitate. 
Rămas orfan -de tată la 16 
ani şi de mamă la 18 ani, a 
călcat pe urmele părinţilor 
săi, ambii medici, dela care 
şi-a însușit o deosebită con- 
ştiinţă profesională stu- 
diind medicina ca bursier 
în Timişoara, după care în 
1974 a plecat în Germania şi 
s'a stabilit în oraşul Essen, 
unde a deschis un cabinet 
O.R.L şi chirurgie estetică, 
care s'a bucurat de un foarte 
bun renume profesional. 

Educat din copilărie de 
părinţii săi în spiritul dra- 
gostei pentru valorile noas- 
tre naţionale, nu se putea să 
rămână indiferent la sufe- 
rințele compatrioţilor săi, 
astfel că, după ce în 17 
Decembrie 1989 în oraşul 
copilăriei-sale Timişoara, 
elemente criminale au tras 
în manifestanți pe treptele 
catedralei, l-am văzut la 
cabinet şi l-am anunţat că 
pe 19 Decembrie va avea 
loc în Frankfurt o mare 
manifestaţie anti-Ceau- 
escu. 

- Trebue să facem repede 
ceva şi să le venim în 
ajutor, mi-a spus zguduit 

e emoție. 

- Bine, dar ce? 

- Eu nu mă pot duce mâi- 
ne la Frankfurt, dar voi 
organiza aici, colectarea de 
ajutoare pentru "orașul 
nostru”! 

Aşa s'a născut ideea 
organizaţiei: "Hilfe fur 
Rumanien”" (Ajutor pentru 
România), care ulterior a 
trimis în Banat multe mii 
de tone de ajutoare. Mai 
întâi, a închiriat pe banii săi 
o magazie în Botrop, pe 
care ulterior a mutal-o în 
Essen, apoi prin afișe şi 


anunţuri în ziare, a apelat la 


mărinimia populaţiei, iar” 


oamenii au donat! 1 s'au 
alăturat imediat şi alţii, în 
special femei, române şi 
germane, încât după aceea, 
până în 1994, în fiecare 
săptămână, a plecat câte un 
camion TIR cu remorcă 
încărcat cu tot felul de bu- 
nuri, spre patrie. Mii de lăzi 
cu alimente conservate do- 
nate de firme, îmbrăcă- 
minte de iarnă şi de vară, 
încălţăminte, veselă, lenje- 
rie, cărucioare pentru copii, 
jucării, aparate de radio şi 
T.V., mobilă, plapume, 
saltele, pături etc., toate în 
perfectă stare, foarte multe 
noi, provenite dela diferite 


firme, tot ce donatorii au _ 


considerat că ar putea face 
bucurie unor bătuţi de 
soartă, a fost triat cu grijă, 
impachetat în saci de 
plastic şi-au luat drumul 
Timişoarei, unde erau dis- 
tribuite solicitanţilor, unii 
nevoiţi iar alţii mai puţin... 
fiindcă hiene profitoare şi 
canalii, sunt destule. Au 
venit la acel depozit medici 
şi farmacişti germani, după 
programul de lucru, pentru 
a sorta medicamentele şi 
aparatele medicale, şi tot 
după orele lor de muncă, 
pentru a da o mână de aju- 
tor, multe femei germane, 
unele cu copii, solidare cu 
un popor îndepărtat, trezit 
la viaţă. În maşini mici ori 
de lux, săraci şi bogaţi, 
populaţia şi-a adus ambalat 
în saci mari din plastic, 
obolul pe care ulterior aju- 
toarele voluntare îl triau şi 
îl ambalau pentru expe- 
diere, 

Cu donaţii în bani pri- 
mite dela Landul N.R.W. (3 
mil. DM) şi dela nenumă- 
raţi particulari români dar 
mai ales germani, Dr. Radu 
Dunăreanu a construit şi 
organizat în oraşul erou 
Timişoara, un laborator 
SIDA, un centru de diag- 
nostic şi recuperare, un 
centru de învăţământ pen- 
tru asistență medicală de 
pediatrie şi recuperare 
neuromotorie, a adus pen- 


tru şcolarizare în Essen, 
câteva zeci de surori me- 
dicale din Banat; a construit 
o creşă, a dotat cămine şi 
case de copii în Lugoj, 
Gavojdia, Oraviţa etc., a 
construit o aripă nouă la 
spitalul de pediatrie din 
Timişoara etc., în total 160 
de proiecte umanitare, după 
afirmaţia Ministrului 
N.R.W: Wolfgang Clement 
care a colaborat cu el şi i-a 
elogiat activitatea, după 
slujba religioasă dela 
catafalcul său, pe 30 Ianua- 
rie în Essen. Ambasada 
română neocomunistă s'a 
remarcat prin absenţă. 
Transportat cu avionul la 
Timişoara, Dr. Dunăreanu a 
fost îngropat lângă părinţii 
săi, în cimitirul din calea 
Sagului, omagiat şi la 
mormânt, de Dr. Albert 
Hans venit special din 
Essen, în prezenţă câtorva 
sute de participanţi. Din 


- partea “Hilfe fur Ruma- 


nien” din Timişoara a 
vorbit Dr. Opriş, iar din 
partea oraşului, un consilier 
comunal! Atâta! Din partea 
organelor sanitare: Minis- 
terul sănătăţii, Serv, Sanitar 
din Banat, cel din Timi- 
şoara... NIMENI! 

Mormântul i-a fost aco- 
perit de flori şi coroane, 
foarte multe coroane! 

In urma lui au răms 


părăsite, o soţie şi două 
fetițe. m - 

Au apărut = sal Al 
modeste în presa localâ”și 
câteva anunţuri mortuare. 
Despre crima unui țigan 
beat, s'ar fi scris mai-mult... — - 
probabil şi în cea bucureş- 
teană, ca marfă de senzaţie, 
pentru plebe, dar bine- 
făcătorii decedați nu mai 
merită _atenţia foştilor 
beneficiari, fiindcă au în- 
cetat să le mai fie utili, iar 
recunoştinţa este o floare 
scumpă şi rară, care nu 


poate creşte, pe murdăria 


rămasă de pe urma unui 
regim comunist! 


Dragă Radule, odihneş- 
te-te cu sufletul împăcat, în 
lumea în care drepţii se 
odihnesc, dacă această lume 
există, fiindcă aici, pe 
pământul. ăsta plin de 
ticăloşie şi durere, ţi-ai 
făcut cu prisosinţă datoria 
de medic, de Român şi mai 
ales pe cea de OM, alinând 
suferinţe şi ştergând la- 
crimi foarte multe lacrimi, 
care ți-au consumat fiinţa, 
arzând ca o lumânare, 

Soarta a vrut ca în loc să 
plângi tu la catafalcul meu, 
să plâng eu, "bătrânul tău 
prieten”, la al tău! 

"Sit tibi tera levis!" 


Mihai DELCESCU 


o. e ae 
Casutorii 

+ = 

* Doamnă titrată, văduvă, cu domiciliul în REG, caută 

domn corespunzător, bine situat, peste 60 de ani din 


Europa sau Israel. Răspunsuri la: Paul Morcov (pentru 
Jeni), Postfach 10 13 16, 63069 Offenbach/Main, Germany. 


* Intelectuală drăguță, 35 ani, 1,78/64 doresc cunoştinţă 
în vederea căsătoriei cu domn peste 40 ani. Răspundeţi la 
adresa: Lina Magdalena, Post Restant O.P.6; Craiova, 1100, 
România. Tel: 011 40 5113 4859. 


să Farmacistă, 33 ani,,stabilită în REG, caută domn 
corespunzător din Europa sau Israel. Răspunsuri la: Paul 
Morcov (pentru Carmen), Postfach 10 13 26, 63069 


Offenbach/Main, Germany, 


Ș, 
> 
"CUVÂI Laba 
MÂNESC 
IUL 
IE-AUG 
UST 1995 
"Din 30 în 30 de TRĂ ANI 
zile MÂNUL 
 "MICR 
PAGINA 2 
îs ITICI e 
| i a OCAN ŞI 
; £ gele Ci 
j A INE Ă A şi-a > Cloabă al R CE GÂ Pa 
: uțin îi i | 
i E: NTUL 5 Ri Seat a dida apa ROMĂ EŞTE 
mul iza susfi ț, o "re Sinod devi inte post a- genţia i 
: : OI evin al & i i : i îi pa 
pentru tru ac and, prega e cel omani i m : 
alesul condu :celeaşi lare”, teşte mai sar al mai nâniei. E per: a sue iza e E 
aa ul dela acu torii cam mult Deta Dell E, sis arie (alese îi die ie ia . a 
a e de vă: r cugetă ceni, ii, în ârfito area ific eoar reşedi sa) ri soci idile i - d 
lua o atii e văzut. etător”! , La ci clusiv are, îi se, ficultat rece e inte juns | iale, N erite N 2.000 ur, pe d 
09 fudine îi Câtpri convii e vor (şi ma în ru- cei doi, e să o m resi i concluzi „R.) şi indemnizaţie i = 
E is ză a ce falzai mai i, pe alegi, di are c, ca Romă uzia: şi a îndemni e, începâ sc ar la devalori 
Și : te că şa si rupă ales) Pr cel mai „ din În zatezi omâni : 1% d nizaţi cepâ ii ai ic 
și ierti : in r Lele găciuni, î opa ai b tre găturil nia să strâ 0- ție d nd c pest ării. 
: : are a Feri este D i ea ganda un. peână e cu Uni a.AUrnacă a i = 
FE e ia a Fuia Fericitul 1. Ilie. acu put şi D electorală eană, 29% niunea E gă | 3 Vapo „000 lei oilea copi . 
“ (Articol politicii iții, ea ui şi mânăstirii Teocti: scu zi ză ad 1. Ili rală a găturile 4 favori le za să zs 
Ar ticol re ii din devin mai m i PI ist v, zintă versa iescu îşi 60% cu St izează | iei Sa ur i = 
Anul eprodiaa di Dealul e de ult se. umbui a id un gru rul că r îşi aj 4 cred că atele Uni e- operaţiei Vi Dan z 
= : a i iai i Piu îs lema p de bo epre- ajuta R A Ameri nite şi i - $2.00 pe D ndat ac 
2 cu ruce mânia Li poliei ne. Să fi. DSR, egile, gog, n rfaşi, că fiat omânia î Seen E i se 
= z =, : i ia ia sate u res , ca- atacată d a în caz că va Taxa d î „va fi tru ani şi 
- dovedi alitatea: mâna, , îl aşe ră" nr. 1 e put are ră tează ă haos pectă Între ti e Rusia că va trafi e frontieră 7 ranflu şi care 
t falsă a: Cru „că o ază „ 1556) ernic!” răs securi ul, a pe tim E [i Ss rog : z 
"Fiul Ii să. Gu cea c astea al pe L.P.E i Gai puns itatea peri- ctul față p, a cres: ost rei a fost r e 15.00) stul 
distruj ubit" ce durăril e se pl egătorile . Teocti vânt 7 purtăt etc. Ca Rusiei: ă de cei scut res- ajuto ine stia, e 
= = = : sa: cuvânt a Regelui orul d țiuni : 62% s'au o rul soci ă în S de C „000 lei 
LE ce ne rr ângă ă, secer creştină n st mis ziar ui Ci e nile au aprob pus cial! enat, c urtea Ci i pentru 
Sa i pei A Rece a n'o tai ă! răină elor di oabă a nescu. generalului at ac- , ca o sursă onstituți micul 
pigale e recomandate paie pu ocina s'a Ora unde: din țară şi za ului Anto- la ap FOME de le a E = 
n 5 : e ca re” irel Dna cu! nct e su unica , : E = : 
ae, e casei pul dr: se va or. u sal 1 nări cu nt respi t P! upa fu (doctori ligă c ru 
fe ă Bus cra scobori vat rile: punct, î pinse ERI ETA uncţii d orițel 0) Pena 
E aa si picdi pt credinci orî di A , încri e, Cinci CUL cetări mi e dir e la 60) orii să 
: zi a : ae ea sa BORE mi- Au ci cărţi ASE" 3 edical a Pensi se pensi 
: i E e spi ionarii sion 
= Ș: ii i RE Sei r dar, P ul fu i şi romă AŞII: C puri a unor xpediate di Începâ pitale şi î rii vor eze 
la doi şi Patriar găciu gest d în fa îi Ey rea ure pentru âni sun copiii G rilor lideri aa Mar se zi Ă 
a doi stăpâni hal R nea: E e umili ţa Neamu după şi ia că n' + siliţi să eiianii etnice are “1 a i : x 
Sa îs aa u, T ilinţă amul upă d au exe au ce ți să re mani şi Ți (Unguri are“, ai la zi ai, e de 
> Prea niei eocti ce te-a î ui, şi ucători mpl mân! alita Ţigani guri "Ti „Vo: coaă an, 
= î = 3: a ici să teal te peri ni) erau în otuşi ii cea Româ care s rile a 
- vântul Episco cite, să n ăcătuit câ ul lui D țat; d poarele? Tp ne-a lă cps (= tru cele iculoase a pa a sa = 
distru întru a pi, oami u-ți fie ând am um- ci bancă nde's ândut P că ascu decis stai e nu Un : „ "Dimin sta vre mini 
gă Cre! apărare eni d teamă servit Cine aî ale îm carnetel oliţia cicaa iese : “ : i 
zi = za e a ee jaf a încuraj puşcaţi ele be,i a det o bombă 20.00 cerşet ... ”, "Vrem inia 
= î = | e a înc cajatcai aţilo: e, iar tonat A mbă. 0 lei tor sau ea” şi 
putem xiiăi eee rala şi A care şirau spus un aa ie mineri Cum și pod a a îi i a 
or care şi n e US cu- Ă er ms! uit i i i 
: za = ir Azi: eze. Bo e ca să u ventivă oratul d RE rbrize câ 
i: ti um a 3 speri mbel să ex- chi ăa = e Poliţi e câştigă 
torii ș tă pentru lib GIE: DESIRE DEM ui răni. riat EP rate mult Eee a A per did o Sanitară şi 2 
pa seciorai: promieluaea CD cauzat iculari. i de după o curățire şi Medicină 
ese Cc rar en 
= IBERT. ul valocuită TAL A OF Ş Berlinul SE pentu prod i: 
= ATEA re - țara”. iai tate Da EN BLIG E special e Și . : 
- ÎI 52 a ase pe tineri ieşte pe G cătorii 
- E az Sa jefuim E: ese ie învăţămâ Energi „ca să nu = Ogimarii di 
Ta nteanui Nicolaie e SAU DEE ÎGILOR: Nici ECTAREA opt  tupitului de îiativie peace la produsi ia = a 
- i NE ARE, lase, iar deau = cea i usă î „ în 
“eat ea : ere Ș as DE FRO) CEI "FĂR' e care slim ine “ez să ace ea a trecuţi de 3 prana e, st 
presei eat i EL recu- DEP upe canti n care daca fost si condam cateze șecal biz ea : să 
Prtttacăi pralea ai sent Me ac ete a Bine ae ae in! 
E or, if ul ărăsi an ceză iu to ceața u curs Ni U ni ane e i 
puterii „e uza sit s Fronti ă a rităţile M (9) UN izat Va a Ă 
E ei sea Aaaa 5; Cai ia] ca is Pin AU RABIN ŞEF nizaie JE NATO, am Face : in Mexic. a oprit, pe 
E enipoată populaţi p mânia î elinatel -ne Ve AOSUL. î ca aia atea evreia ecret, co —. ză E 
E i: e i i in da şte dez 1: În ce [isa E scă a al muni- Ce arinari ribuit area Ne 
's tot fi şi naţio oştii litate, a copiil inate economi 20 starea zi zi - = : 
E pă ti iz e, eoidăni ilor, în cu etc.e ică, nivi ea, stari c l. 0, în umpă .. apoa orga- 
i Și = n i : :: . B y si - 
pagand.: a-şi cormnaleti valid. in ei, la na, O ai rele destul seta = viaţă zi . : 
"apro! a, guv sia pi lid." o viață jori- „ să com ii ii 3 = = 
Rai == E a pre als prezent fă de in- Piese şi ga paie Ale ub este Dapa. SE n Paris sh eisi în Toki 
senină şi ui poet'de za, demoni sfat p6200:009 E) SECI grea e cat pre Cea au pp anului SE nări, ma a. 
Consili oame inuă să-şi în donați d ai mulţi muni URIT ze. ii NI Sa stă produce al uzine ermen E 
TV iul de nii lui -şi grijire e pări ți a- re icatul ATEA: SE — reacto! sali ei ai ie 
ii : zii eticii reâmintcte de mi a, D ISI ASIGURA lui $22 i a pă speră că 
... e sc. it, starea mai pa pensi genţi de mărturiile iar ii i conu sa z a e 
I-A DEZA sunt piele student 1 IKGB-iti azi tatele di So Aita stagna ia dusteie area vo prim i îi 
: DRAI G şi ei sun iderați o piii nu d ptat ca aj câre-atirnui că acea ia i = Pi 
- Turiştii CULA IT şi mă E lipsiți c priorita e pe ti gent KG , a fos men! întreți col, de șa i 
de e vizitân, 1! ângâiere”, ți de 2 are dent la impui IC Cot li ei vor alui şi tinere a tă sii mat a , 
“rămas iri san castelul DO DX Cea i ee apieti re era stu- Zoe Connie “Președinției î97 e ori i: i N 25 
E za Pe - = : IC Tr = s = rni E, 
it imaginea at cula” au Nu O IIA NOI in is oii at Romilor mal mure ca de ceasca e ja e sia see 
viii sânge ampirul ă- mi i meci, ci e rezul chilor eze pe picepat să Puși irecgno d = = =: = 
“fe, ne, aşa dela fi ui Eta IUL. € de fatul _OPO: r partide i iderii ci şirea e atin unci energiei = telefo. iilor; i ilioan 
paie aşa cum etele securişti ei di proporţi poziţie: Ei istori ve- ială. conomi ge pră Eni ei electri za a == = 
= pi el Ei in 1990: ţia ei caţi : Ei se c ice din pnourea! şi = 1 misiuni trice s'a mă nă în 
E = zi sali irain : doi i e eartă între caz At NE | el Riga, ile Eurdpsă Li Ea part cu 157% 
„îşi „VI ul Ţării au upre e Unit NO .. € E : 
tă, pede ad Ţe rii obli me de e ale p PO ESTE ŢII NU se SE = 
met pi peş, c Inte gat Mini Justiţie ETR LIZAREA [e) SE l mini ieftină iinch 
“de s u-i î du „ ce rne să “ii inist de în îi i : 
de sân în ţea uşmanii Ion Raţi ă “înapoi. erul d soli See. i i = = 
„ amest ge, s'a pă. În | i  furaţi țiu $60. :poieze”D e lideze oreşte să su ie din G iesea a sa zi i 
; îi apti p raţi de d 10.000 ce- -lui prinde » diferi ă-şi con- pravegh ermani pecia- artea no Copos ingăpn a tau 
2 se, cipuni i Stii, se, aie pp ep peizoiuiui taie intre. erele din tostel poliţiite e. ari ae | „3 
A mă roşie. „ şi tot € i omiciliu -au vizi n prin într'o si are ct e urmă e țări se- : "Ordi oraţii e al Fi e PNȚ 
= : i : iei lo sin a espre "! mătoa i sateli rdinul e fran ranţei, CD 
o... narii revoluţi motiv că rafi etrorom!! „ionale "R oa opi uz 3 naționa See poa : a 
lezate fost urata to legic Eaaa, ii, 4 va include 10 de csructuratele Ș == să zi i A 
| | i | anii a ceata le i PA 4hde panii de eăterae matii se ecrvicli 8 un bu xiila aie a Ceea unui 
Acu GA L ŞI Ş epsele! s'au nstitute d re a pete iu A ii î 
E JUL i arti , în âniei reuşi asi î — 
- zi ape Dei ii parte, din cea m iei se euşit să şi, 46 d . nglez e $100. 
= de: e EEE tări şi ai tem foştii ai m prinşi a travi e ad SI S 3 . Au f 
Bia e e ia ori or c MINEI 3 i surs una li utei i colab foi . e ș: 
. sa a : Cetea zii e de pe- ZA Ceau poliții s oratori granița E pe şest şi 34 de copii 
A. Ucrai 
jet se agajele i pavapoar S'a NU SE UITĂ nalt i: aniție inte Noi ii i să ze : - 
| : : Ş £ î şi = .] 
- E. e Stiai ajiae Noile servit In. p E ilie St cai SE: Pace E pi întorşi Folia zu fast 
Curti, n A cei ies ineri lea 0 ze (di pei „inst ic pi n : 
a pus, ta s cu schi rilor şi a mpanii icteze, Rrecără he i : =: - 
3 ia punând că imbă i şi DI pet nii mici ) dire ă  Prave ile teh se li = A - : 
: i = E iz egh ni icat au mări ul d uve 
Ca at ă e sto imică In obți ere şi nice m. e exi: rnului 
ZI PROTE aa narii a şi Dna ieri. ir poftae Lea de Iad uaişia deci erai i Ie = | 
> Primări ŞTILOR un uni penra e că pp catel fi primele 4 lu a în ia i se pc sii 
munto riile di civică e re. c'au fă etrol „8 milio ga Ea ii i zi E = 
3 i i E isa, Ala poşta şi iv de; tinuare cian Blaj n Sibi use agrii 
i i e EAI eeep ilitat . ne foni şi convi ea con! Noi aga"! usen gricole. 
tru a echi itoral 1.000 orţi, 120 soldat 2 ŢI .. =) ice cu orbiril toia |. i cor z: 
„ Saly a asi, ipe s Vor f de arestă de răni cu G uprav străină &iele ni îi m | 
E i i iza răniţi și ANII Î il eghe nătateae. pregă ctorii şi urisi .. "Uni 
E Bur proi iale îestați . (Notă şi ŞI CER or, rea atea. Ss te, “ E 7 
Ea, SR fa voii ete = Rose AURUL ilor refugiaților, a că a gătiţi şi i monitor d prevede că er- 
a azi n II, caţi şi ioabă e țigani rom români ra că a R inaţi e e alpi de că ghizii 
i a mai daca şi G ă ace ganilo âni c ni şi FE pl ata pi onform pinism ghizii 
i PL ii Germane rut Gu r lon patrie"! Ali celor resse, pirateriei î orm legilo i şi de i mortar, 
i i ii ) AS i i a e da d "Recent întorc în „e de 90% în domeniul > eaa pat să fie 
e îi a arpi e : ze : i i 
ss pe fiscate fă CEEA 40 cele de investigație, 3 tă că în sai că a 
zi Ei ANA 08 condu icție cu arată că ri | Mold icii Trai ici o ţară ES şi fosta URS Fran 
ui. în ti asalt cerii, afirm E ml Sa să 
5 : E iz E ai tipi ene ce cunoscut Ş ă 
ei AI ie McDo s'a rupt inde 
i să su = EMeI nald şi Ş pt dela Spegdeat 
ecreți”! Ta slaba. Buguscaii şi pă ape deschis = 
i FA sandvici i 
: Eă d ermania îa conține cn căi 
i conține ie iarant î 
: şi ae din Ungaria 
ile sunt sa 
+ 
». 


ml 
N. d 
| 
SE si 
N 
O. Al 
| 
N A 
E 5: 
| 
5) rit: Le i BA. 


4 


IULIE-AUGUST 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESC - 


= aa SE 

ŞAMIL BASAI 

Liderii ceceni au ameninţat 
mai demult să ducă lupta pe te- 
ritoriul Rusiei, dacă Moscova 
“nu opreşte ostilitățile sânge- 
roase din Cecenia. Puţini erau 
însă aceia care se aşteptau ca 
represaliile de gherilă anun- 
ţate, să se realizeze practic de- 
parte de teritoriul Ceceniei. 

Miercuri 14 lunie, două ca- 
mioane mari, încărcate cu un 
grup de comando de 75 de lup- 
tători ceceni, au pătruns în lo- 
calitatea Budionnovsk, situată la 
distanţa'de 120 km NV de gra- 
niţele Ceceniei. Înarmaţi cu ar- 
me de asalt, aruncătoare de 
grenade, mitraliere şi aparate 
de emisie-recepţie portative; ei 
s'au împărţit în grupe de 10-15 
oameni, care au luat cu asalt 
clădirea poliţiei, o bancă şi pri- 
măria, unde au arborat steagul 
cecen. Au fost trase rafale de 
arme automate în clădiri şi 
vehicule. Zeci de poliţişti ruşi 
au fost ucişi. 

Cecenii au luat sute de os- 
tateci şi au ameninţat că totul 


se va termina cu o baie de sân- * 


ge, dacă militarii ruşi nu în- 
cetează imediat ostilitățile şi 
nu se retrag din Cecenia. Nu- 
mărul ostatecilor a ajuns apoi 
la peste o mie şi au fost duși de 
luptătorii ceceni în clădirea 
spitalului din Budionnovsk. În 
spital, comandantul grupului 
de comando, Samil Basaev, a 
ținut o conferinţă de presă, 
cerută în schimbul eliberării 
copiilor, spunând reporterilor; 
"Noi sperăm ca cel puii unul 
din voi să spună adevărul. Nu 


DIN CELE 
TREI COLȚURI 
ALE LUMII 


AS 
MA: 


IS 


suntem bandiți. Suntem o fară 
în război cu altă țară care ne-a 
luat familiile, pământul şi 
libertatea. Pentru noi nu are 
importanță când vom muri. 
Dacă va fi necesar vom împuş- 
ca ostatecii. Scopul nostru este 
să oprim războiul”. Basaev 
purta un costum de comando 
încărcat cu muniții şi avea 
legată la braţ banderola verde a 
luptătorilor de sacrificiu, 

Vineri 16 lunie, Gen. Gra- 
cev, care a condus războiul 
destructiv din Cecenia, a dat 
ordinul de asalt asupra spi- 
talului. Primul asalt a fost 
respins, iar Samil Basaev a 
eliberat 150 de ostateci, femei 
şi copii. După câteva ore a ur- 
mat al doilea asalt. La ferestrele 
spitalului au apărut cearceafuri 
albe ținute de femei ostatece, 
care ţipau "Nu trageţi!” Şi acest 
atac a fost nevoit să înceteze. 

După eşuarea celor două 
asalturi ale formațiilor antite- 
roriste de elită, Alfa, Primul 
ministru Victor Cernomârdin 
s'a hotărit să negocieze. El a 
ordonat încetarea focului pe 
teritoriul Ceceniei, iar Basaev a 
mai eliberat 200 de ostateci, 
copii, bătrâni şi bolnavi. 

Timp de luni de zile, Ruşii 
au respins apelurile insistente 
ale Occidentalilor ca să înce- 
teze războiul din Cecenia şi să 
înceapă negocieri serioase cu 
liderii acesteia. Acum însă, 
după un act terorist petrecut pe 
teritoriul Rusiei, ei au acceptat 
acest lucru. 


(VIGTOR) CERNOMÂRDIN 


Televiziunea a transmis de 
data asta nu scene sângeroase 
petrecute în Cecenia, ci chiar 
dintr'un oraș rusesc, S'au putut 
astfel viziona şi contactele 
parlamentarilor ruşi și chiar 
convorbirile telefonice ale lui 
Cernomârdin, care a negociat 


Rubrică întocmită de Dan PĂSTOREL 


RIPOSTA SÂNGEROASĂ 
A DISPERĂRII CECENE 


L 


„cu Basaev pentru eliberarea 
ostatecilor şi retragerea luptă- 
torilor ceceni. 


Astfel după ce Cernomârdin 
şi-a ținut promisiunea de în- 
cetare a tuturor acţiunilor mi- 


Stavropol 
. 


MI II 
EI Inye, 


trimiterea unei delegaţii pe 
calea aerului, ca să trateze cu 
reprezentantii ceceni la Groz- 
nâi. Toţi ostatecii au fost eli- 
beraţi, cu excepţia a 123 de 
voluntari, printre care câţiva 
lepislatori Şi reporteri care s'au 
oferit să însoţească caravana 
luptătorilor ceceni, ca o garan- 
ţie că aceasta nu va fi atacată pe 
drumul spre Cecenia. Caravana 
a fost formată din şase auto- 
buze şi un camion frigorific, 
care conţinea trupurile luptă- 
torilor ceceni ucişi. 


Pe teritoriul Ceceniei, în 
regiunea Vedeno, în satul 
Zandak, toţi ostatecii au fost 
eliberaţi, dar trei reporteri au 
decis să rămână cu Cecenii, 
care şi-au continuat drumul cu 
două autobuze şi camionul 
frigorific, spre Dago, situat 
înspre munţii din Estul Ce- 
ceniei. 

Acţiunea disperată cecenă a 
fost făcută probabil în primul 
rând pentru a atrage din nou 
atenţia lumii apusene asupra 
războiului din Cecenia, tocmai 
când Elţin se întâlnea în Ca- 
nada cu liderii occidentali, care 
criticaseră războiul dezlănţuit 
de Ruşi. Aici, furios de ce se 
întâmplă la Budionnovsk, 
preşedintele rus a declarat că 
Cecenia este centrul teroris- 
mului internaţional(!?), dar i s'a 
răspuns că situaţia de acolo nu 
poate fi soluţionată prin mij- 
loace militare. 

Actul terorist din Budion- 
novsk a dus la moartea a peste 
140 de Ruşi, militari şi civili, 
dar comportamentul Cecenilor 
trebue privit, prin însăşi istoria 
comandantului cecen Samil 
Basaev. Casa lui masivă din 
Vedeno, datând tocmai din 
anul 1010, a fost distrusă de 
bombele ruseşti pe data de 4 
Iunie, iar mama, doi copii, un 
frate şi o soră au fost ucişi. Un 
strămoș de-al lui a luptat în 
sec,14 impotriva lui Timur 
Lenk, iar alt străbun a fost 
locotenentul imamului Samil, 
care a luptat impotriva trupelor 
țariste în războiul pentru in- 
dependenţa caucaziană, ler- 
minat în 1859, după treizeci de 
ani cu înfrângerea rebelilor, 
Străbunicul lui Basaev a murit 
luptând cu bolşevicii, iar tatăl 
lui a pierit când Stalin a 
deportat în Siberia, în 1944, 
aproape 800.000 de Ceceni, 
Pentru Ruși, Samil Basacv este 
inamicul public numărul unu, 
pe care caută să-l prindă, dar 
pentru Ceceni el a devenit un 
erou național, un fel de Robin 

Hood, 


SÂRBII DIRIJEAZĂ HARABABURA 
TRAGICĂ DIN BOSNIA 


Luna lunie a arătat încă 
odată că Sârbii dirijează, de 
fapt, soarta evenimentelor din 
fosta Iugoslavie, având în faţă 
o serie de instituţii şi guverne 
occidentale care-şi arată con- 
tinuu slăbiciunea, prin lipsa 
lor de a se pune de acord. 

Luarea a peste 350 de 
ostateci, din rândul forţelor 
ONU, a permis lui Karadjici şi 
Gen. Mladici să-şi impună 
condiţiile, pentru ca aceştia să 
fie eliberaţi. Ei nu s'au lăsat 
impresionați de condamnările 
şi cererile Consiliului de Se- 
curitate, ca aceştia să fie eli- 
beraţi necondiţionat. Au urmat 
o serie de convorbiri secrete, la 
care în afară de Belgrad au 
participat chiar şi Gen. Janvier, 
comandantul forţelor franceze 
al trupelor ONU din fosta 
Iugoslavie, şi trimis dela Paris, 
Gen. Bertrand de Lapresle, fos- 
tul comandant al acestora. 

Pentru eliberarea ostate- 
cilor, Sârbii au primit garanţia 
că nu vor mai avea loc atacuri 
aeriene şi în același timp că vor 
fi eliberaţi patru soldaţi sârbi, 
luaţi prizonieri în urma unui 
atac asupra unui pod lângă 
Saraievo, când au fost ucişi doi 
soldaţi francezi. 

După cum se ştie, Franţa şi 
Marea Britanie au hotărit tri- 
miterea în Bosnia a unei "forțe 
de reacție rapidă”, puternic 
înarmată şi mobilă, care să 
protejeze trupele ONU exis- 
tente în cazul când vor fi 
atacate. De unde la inceput 
această forţă a fost descrisă de 
Ministrul francez al Apărării, 
ca fiind capabilă să deschidă 


- largi coridoare către oraşele în- 


conjurate de Sârbi, pentru a se 
asigura aprovizionarea aces- 
tora, rolul ei a fost prezentat 
mai apoi numai ca un simplu 
rezervor, pentru cazuri izolate 
de urgenţă şi nu ca să fie folo- 
sită în mod masiv. 

Consiliul de Securitate a a- 
probat trimiterea în Bosnia a 
unei forțe adiţionale de 12.500 
oameni, care să fie formată din 
Britanici, Francezi şi Olandezi, 
cu 13-0 voturi (Rusia şi China 
s'au abținut). 

Karadjici a eliberat treptat 
din ostateci, dar eliberarea to- 
tală a fost făcută de-abia după 
ce Consiliul de Securitate a 
specificat că forţele adiţionale 
vor fi utilizate pentru menţi- 
nerea păcii şi după ce repre- 
zentantul ONU în Bosnia, 
Akashi, l-a asigurat pe liderul 
sârb, printr'o scrisoare confi- 
denţială, că noile forţe nu vor 
acţiona diferit de celelalte forțe 
ONU. Scrisoarea dezvăluie o 
diferenţă de opinie faţă de cea 
a comandantului forţelor ONU 


ÎNTÂLNIREA LA VÂRF G7+1 


Liderii grupului celor mai 
industrializate şapte state 
(Statele Unite, Japonia, Ger- 
mania, Franţa, Marea Britanie, 
Italia şi Canada), s'au întâlnit 
la Halifax, Nova Scotia (Cana- 
da) pe data de 15-17 Iunie, 
Pentru ultima zi a fost invitat şi 
Preşedintele Rusiei, Boris 
Elţin. 

Cei şapte lideri au avut ca 
obiectiv principal imbună- 
tăţirea sistemului financiar 
internaţional, fiind de acord 
pentru unele reforme, care vor 


JACQUE CHIRAC DISCUTĂ CU CEILALŢI LIDERI 


din Bosnia Gen. Rupert Smith, 
care este ferm pentru aplicarea 
mandatului și favorizează uti- 
lizarea noilor trupe pentru li- 
vrarea ajutoarelor prin forţă, 
dacă este necesar. 


Războiul a căpătat din nou 
un aspect crâncen, de când tru- 
pele Musulmanilor bosniaci au 
Lis va 
22030 Mies 


BOSNIA AND ÎS 
Bihac) HERZEGOVINA (e 


BN 


=> 


Miles Aci/jatle San 


0.30 


E)ssee 
Govel and Croals 
9 Sale area designaled by UN. 


(SI Musim-aominated 


hotărit să incerce, ca să reducă 
strangularea la care este supus 
Saraievo de peste trei ani. Du- 
pă atacul aerian NATO, popu- 
laţia a rămas fără energie elec- 
trică şi apă, oprite de trupele 
sârbe care înconjură oraşul, 
Trupele musulmane au pornit 
o ofensivă dinspre oraşul Vi- 
soco spre Saraievo, concomi- 
tent cu atacuri dinspre capitală. 
După câteva zile, ofensiva a 


Internaţional să răspundă mai 
eficace în cazul unor crize 
monetare, cum a fost cea din 
Mexic de anul trecut. 

In ultima zi, în prezenţa lui 
Elţin, s'au discutat o serie de 
probleme politice. În ceea ce 
priveşte Bosnia, s'a condamnat 
luarea de ostateci de către Sârbi 
şi bombardarea populaţiei 
civile, cerându-se un moratoriu 
în operaţiile militare şi relua- 
rea convorbirilor politice. În 
privinţa Ceceniei, liderii au 
condamnat actul terorist din 
Budionnovsk, dar şi-au reafir- 

Ș, x, a 


fost aproape oprită, iar Sârbii 
au ripostat reluând bombar- 
damentul asupra oraşului cu 
aceeaşi înverşunare. Ei au sute 
de piese de artilerie pe inăl- 
țimile care inconjură capitala. 


) ) Sa 


Trupele ONU au renunțat să 
mai păzească cele zece locuri, 
unde depozitaseră armamentul 
greu predat de Sârbi, aşa că 
zona liberă, cu rază de 20 km 
hotărită de Consiliul de Secu- 
ritate, a dispărut. 

Din această harababură are 
de suferit din nou populaţia 
civilă. Dela începutul războ- 
iului au fost omoriţi în Sara- 
ievo peste 10.000 de locuitori, 
dintre care 1.500 de copii, de 
bombe sau de trăgătorii lune- 
tişti. Zilnic sunt noi victime, 
Sunt bombardate cu voluptate 
posturile şi clădirile ONU. A 
fost atinsă şi ambasada USA, 
iar hotelul unde sunt masaţi 
reporterii internaţionali a fost 
grav avariat. 

Situaţia are perspective să 
se înrăutățească şi mai mult în 
cazul intervenţiei Croaţiei, 
deoarece se pare că Zagrebul 
pregăteşte o ofensivă, tru a 
recuceri teritoriul ocupa! 
Sarbi, unde ei au înfiinţat — 
republica Kraina (30% din 
suprafaţa Croaţiei). Prin acest 
teritoriu trec căi de importanță — 
capitală pentru Croaţi, deoa- 
rece leagă Coasta Dalmată cu 
Zagrebul. Tot în această re- 
giune sunt amplasate baterii de 
rachete cu rază de acţiune până 
în capitala croată. Milan Mar- 
tici, liderul Krainei, a refuzat 
cu îndărătnicie orice negocieri 
până acum. Ca să nu apară 
agresori, se pare că Croaţii nu 
aşteaptă decât o simplă pro- 
vocare, ca să declanşeze o 
ofensivă. De notat că spre deo- 
sebire de Musulmanii bos- 
niaci, Croaţii s'au putut înarma 
în ultimii trei ani cu armament 
complex. 


mat convingerea că situația nu 
poate fi rezolvată prin mijloace 
militare, cu toate protestele 
necontrolate ale lui Elţin. 
Liderii au promis să coopereze 
în luarea de măsuri împotriva 
terorismului şi a crimei or- 
ganizate. A fost primită cu 
satisfacţie extinderea tratatului 
de neproliferare nucleară. S'a 
făcut un apel de necolaborare 
cu Iranul, în încercarea acestuia 
de a crea arme atomice. 


Rusia încearcă, încă din 
timpul lui Gorbaciov, să fie 
primită în Grupul celor Şapte, 
care s'ar transforma astfel în 
Grupul celor Opt. Situaţia 
actuală a economiei ruse nu 0 
recomandă încă pentru această 
calificare. 1 s'a dat totuşi Sa- 
tisfacţia lui Elţin de a acceptă 
să se țină, în primăvara viitoare 
la Moscova o întâlnire la gari 
specială, a celor şapte, privini 
securitatea nucleară. : 

Trebue remarcat faptul că 
motorul întâlnirii dela Palit 
a fost proaspătul preşedinie d 
Franţei, Jacque Chirac, cate 
fost foarte dinamic şi a venit cu 
multe idei în discuţii, putetee 
lui de a capacita făcând un ne 
contrast cu Preşedintele Clin- 
ton, ce demonstrează că forța să 
de lider este în continuă sc: 
dere, 


UL ROMÂNESC IULIE-AUGUST 1995 


PAGINA 23 


AZBOAIE CALDE, RĂZBOAIE RECI... 


——— Vasile VRÂNCEANU— 
Rusia “ortodoxă” după ate- 
ismul comunist şi- 
din umbră pe Sârbi. 
şi embargoul 
ONU contra 


a fost un război cald, 
în 1914 din greşeala 
ilor, atunci: Rusia, 
Ungaria şi Germa- 

s'a incheiat cu un 
tat de Pace "un armistițiu 
20 de ani" impus prin 
eala învingătorilor, 
mat de un război şi mai 
Wii al Doilea Război 
ndial, războiul inutil, 
oiul care putea şi tre- 


te prin extremismul slav 
pendulatoriu dela misti- 
cism la genocid. 

Occidentul nu-i cunoaşte 
sau nu vrea să-i cunoască 
pe Ruşi. O vecinătate de 
câteva secole cu ei i-ar fi 
ae lecuit de teoriile umanita- 
să ia ostateci din detaşa- riste aplicate prin revoluţia 
mentul ONU-lui şi sfătu- 
Jesc. pe reprezentantul Or- 
ganizaţiei Naţiunilor Unite 
să-şi facă geamantanul şi să 
părăsească zona, pentrucă 
S'ar putea să aibă un “ac- 


lume, iar Rusia se teme de 
NATO - sincer sau prefăcut 
- deşi Vestul nu are nici o 


die eretate a intenţie agresivă faţă de 


Serbiei nu le respectă ni- 
meni, în special vecinii, 
prin acțiuni de contra- 
bandă. Dunărea serveşte 
bine ca ele să devină re- 
lative şi nu stricte. Vase 
pornite dela Reni şi Ismail 
încărcate cu petrol, arme şi 
muniții, au fost semnalate 
în continuu şi rar au fost 
oprite de a ajunge în Ser- 
bia, iar frontiera dintre 
Serbia şi Bosnia nu 
un obstacol 
pentru ca armele să 
la Sârbii din Bosnia. 

- ONU a trimis în Bosnia 
ajutoare şi un contingent de 
22.750 oameni, pentru a ex- 
corta convoaiele cu hrană şi 
medicamente, pentru a 
separa pe beligeranţi, pen- 
tru a stinge conflictul şi a 
preveni un război în Bal- 
cani. Rezultatul nul! 

După expirarea armisti- 
țiului moşit de fostul Pre- 
şedinte al SUA, Jimmy 
Carter, luptele reîncepute 
cu o intensitate crescândă 
au intrat în al 4-lea an. În 
mijlocul focului se află 
detaşamentul ONU, cu mi- 
siune limitată şi nu poate 
acţiona cu eficacitate fără 
aprobarea Consiliului de 


_Sârbii bosnieci îşi permit 
să doboare un avion ame- 
Fican în misiune legitimă, 


În 1917, Preşedintele Sta- 
telor Unite, Wilson, a trimis 
soldaţi în Europa pentru 
înfrângerea militarismului, 
: a tiraniei şi a autocrației, 
cident", iar ONU şi NATO pentru salvarea democraţiei 
pentru toţi. A adus cu sine 
la Conferinţa Păcii faimoa- 
sele 14 puncte wilsoniene, 
a i în frunte cu lozinca: "Pace 
nia, ar fi pus la locul cuve- fără victorie”, dar politici- 
nit şi pe agresorii aparenţi 
Şi pe cei ascunşi, s'ar fi 
evitat atâtea pierderi de Wilson a fost înfrânt de 
vieţi, suferinţe şi distru 
S'ar fi evitat adâncirea 
animozităţi între locuitorii 
Bosniei, a urei şi răzbunării 
pentru atrocitățile comise. 
NATO nu poate acţiona se, 
însă decât la cererea ONU, 
respectiv Consiliul de Secu- 
ritate. ONU este ineficace, 
aminteşte de bătrâna doam- 


au pierdut şi cei care 
a instigat şi cei care l-au 
it. Deşi în tabăra în- 
orilor, Anglia a fost 


tac şi înghit aroganţa. 

„O somaţie şi o acțiune 
militară NATO la declan- 
şarea conflictului din Bos- 


pa a fost împărţită 
influenţă, Ger- 
divizată, Ruşii in- 
la Berlin şi satrapi în 
Europei. Consecințele 
reroase, tragice, le-au 
portat popoarele din 
na de influenţă sovietică. 
i amintim revolta din 
revoltele din Polo- 
ia şi Ungaria, ocuparea 
oslovaciei după "Pri- 
rara dela Praga", Zidul 
nului, "zidul ruşinii”, 


& 


enii Europei voiau o vic- 
torie a lor, nu a lumii şi 


geri. politicieni. 

In cel de-al Doilea Răz- 
boi Mondial s'a lansat şi s'a 
semnat "Charta Atlanti- 
cului”" cu principii frumoa- 
ispititoare, iluzii ca în 
luna de miere a îndrăgos- 
tiţilor din faţa altarului. 
Charta a fost arsă la Te- 
ar heran, Yalta şi Potsdam 
nă decedată, Liga Naţiuni- chiar de autorii ei. Amin- 
tirea ei a rămas în arhive, 


comuniste? Sunt 
oscute dar uitate de 
n cei mari, sau mi- 


lor, tot aşa de neputincioasă 
de a opri agresiunile. Tot cenuşa ei spulberată de 
panglici şi conferinţe, cu vânturile ocaziilor pierdute. 
deosebirea că este mai 
costisitoare. Sub ochii lumii 
civilizate şi puternice, Bos- 

„nia-continuă-să fie-devas= — păcii în lume au fost blo- 
tată de un război agresiv 
instigat de politicieni, nu 
de biserică sau moschee. 


Avem acum Organizaţia 
Naţiunilor Unite. Acţiunile 
ei majore pentru asigurarea 


au spus pe drept cu- 
“vant că s'a câştigat războiul 

ar s'a pierdut pacea, căci 
ile şi agresivitatea 
i be cate de o frână administra- 
tivă: "Dreptul de veto” al 
celor cinci reprezentanţi 
Revenind la “războiul * permanenţi în Consiliul de 
rece”, uriaşul efort financiar Securitate, folosit deopo- 
pentru înarmare în această 
epocă, a putut fi suportat de 
puternica economie ameri- 
cană, dar nu şi de cea so- 


icție de 
“profită Sârbii. În detaşa- 
mentul ONU participă şi 
forţe militare ruseşti deşi 
grosul trupelor este dat de 
Franţa şi Anglia. Orice de- 
cizie importantă privind 
operaţiunile din Bosnia, 
este comunicată Sârbilor de 
reprezentantul rus. Sârbii 
anticipat de 
bombardarea depozitelor 
de muniții, au-luat 370 de 
ostateci ONU, în majoritate, 
Francezi şi Englezi, au 
izolat unităţi ale ONU şi au 
doborit un avion american, 
aflat în misiune de patru- 
lare, în zona interzisă beli- 
geranţilor. Pilotul s'a salvat 
prin paraşutare şi a fost 
recuperat de un comando 
american. De notat că avio- 
nul american F 16 a fost 
doborit cu o rachetă de 
fabricaţie rusească, primită 
de Sârbii bosnieci în 1994, 
cu tot embargoul de arme 
aplicat Bosniei şi Serbiei. 
Unde-i buna credinţă a 
Rusiei? Şi Ruşii vin să 
ceară ajutor Americii... 
Situaţia se agravează în 
Balcani. Se vorbeşte chiar 
de retragerea ONU-lui din 
Bosnia, dar Preşedintele 
Franţei Chirac, a avertizat 
că prin retragerea completă 
a ONU-lui din Bosnia se 
periclitează securitatea 
Europei. SUA n'are obliga- 
ţia de a participa cu trupe 
într'o acţiune de forţă în 
cadrul NATO, în Bosnia, 
pentrucă Bosnia nu este 
membră în NATO. 
Retragerea ONU-lui din 
Bosnia ar putea duce la 
intrarea în arenă a Turciei - 
în ajutorul Bosniecilor mu- 
sulmani - sau dacă Turcia ar 
fi reţinută dintr'o cauză sau 
alta, Iranul nu va fi indife- 
rent faţă de soarta coreli- 
ionarilor în pericol de a fi 
învinşi, victime ale unei 


ici pe colo - prin 
prin Africa şi pe alte 
"Au câştigat nu- 
negustorii de arme, 


trivă de ţările comuniste şi 
de cele capitaliste, de câte 
ori interesul uneia dintre 
ele era afectat în câte un 
conflict apărut pe glob. 
Acum 20 de ani Europa a 
fost pricopsită şi cu un 
Tratat de Securitate (Acor- 
dul dela Helsinki) în care 


tit pe Tito, pentru 
ența opusă Germaniei 
eriste, l-a încurajat şi 
aut în tendinţa de a se 
: influenței şi dicta- 
ui Moscovei. Tito a 
ut cu autoritate ne- 
tă federaţia iugos- 
, dar curând după 
lea sa, statele compo- 
ate au manifestat ten- 
centrifuge, dorind să 


Croaţia s'a desprins pri- 
z PIE 

din f rație, urmată de 
nia şi mai târziu de 
ierțegovina. Faptul 


Dacă adăugăm şi abera- 
țiile sistemului comunist, 
avem explicaţia prăbuşirii 
Uniunii Sovietice. Rusia a 
încetat de a mai fi o "mare frontierele rămâneau înghe- 
putere" dar este încă destul 
de periculoasă. Deşi ine- 
ficace - a se vedea aventura buţia din plin la acest 
militară de 10 ani în Afga- Acord şi Henry Kissinger, 
nistan şi actuala campanie nababul ministru de ex- 
din Cecenia - armata rusă 
mai poate fi o ameninţare 
pentru vecini şi pacea lu- 
mii. Are încă armament 
atomic şi rachete inter- 
continentale. Convenţiile ricani. 
încheiate pentru reducerea 
arsenalului nuclear, permit 
Rusiei să menţină - deşi 
reduse - mijloace de distru- 
gere infernale. Chiar după mai mişte nimeni şi poli- 
ce va preda Statelor Unite 
500 de tone de uraniu, re- 
zultat din dezamorsarea apuce mai zdravăn de afa- 
armamentului atomic, cum- 
părate la preţul de 12 mi- avea timp de vacanțe şi 
liarde de dolari, Rusia va _sieste. Ruşii asiguraţi că nu- 
dispune încă de material i atacă nimeni au pornit la 
suficient pentru a fabrica noi acte de cuceriri “revolu- 
mai mult de 30.000 de bom- ționare”. Din Nicaragua în 
be atomice egale ca putere Afganistan şi în Etiopia, 
de distrugere cu cea lansată agenţii internaţionalismu- 
lui comunist au aprins 

Țaristă sau comunistă, focul revoluțiilor. A fost 
ortodoxă sau atee, capita- norocul omenirii că în acea 
listă sau marxistă, Rusia perioadă a venit la condu- 
rămâne aceeaşi ameninţare: cerea Americii Preşedintele 
pentru Europa, în tendinţa Reagan, care pentru prima 
ei de cucerire şi dominare, dată a spus un categoric 
deşi sub toate formele eco- 
nomice sau politice în care niste. Incă neelucidată 
s'a manifestat a dovedit o complet este şi impresio- 
incapacitate de organizare nanta ascensiune a lui 
şi conducere, care din punct 
al acestor pla- 
u dus'o din 'eș Î 

Ic 


țate în formula "Statu quo” 
existentă. Şi-a dat contri- 


terne american care a făcut 
cadou pe tavă Vietnamul, 
comuniștilor, după ce dis- 
păruseră în junglele Asiei 
peste 50.000 de tineri ame- 


Cu numitul Acord dela 
Helsinki, se părea că lucru- 
rile s'au stabilizat, pacea a 
fost bătută în cuie să n'o 


I sentimentele ultra- 
"Ajonaliste ale Sârbilor 
e secesioniste, 
e a constitui o 
Mare. Astfel au 
conflictele armate 
rbi şi celelalte 
Bosnia conflic- 
sp liticat şi de 
ea religioasă din- 
Niacii sârbi ortodocși 


ticienilor nu le rămânea 
altceva de făcut decât să se 


ceri. Comunismul însă nu 


armament şi 
Necesare luptelor dă 

, Pentrucă Sâr- 
ci n'ar fi putut 


la Hiroşima în 1945. 


p Fi 
ră ajutor din 


Vechiul plan de 
Meditez prin 
54 nu stă deoparte, 

aparent. Cum 
naccesibilă, o 
endentă le stă 


"Stop" penetraţiei comu- 


Gorbaciov, ca 


_ nelia t. redus = Ma sia 
"decât prin cruzime şi teroa- odinioară. Dar despre a- 
re, elemente asiatice, filtra- 


Alianţa vestică este cea 


mai mare forță militară din ceasta mai pe larg, în viitor. 


Aşa a devenit 


PLECAREA 
"MAURULUI" 


Aflăm din țară că la 23 Mai 1995, Ioan Bărbuş, 
liderul Tineretului Universitar Naţional Țărănesc, în 
perioada de luptă dură cu comuniştii de după 23 
August 1944 şi membru marcant al conducerii actuale a 
PNȚCD, şi-a dat demisia din toate funcţiile de con- 
ducere din partid. = Rea 

Motivația precisă a D-lui loan Bărbuş este că în 
PNŢCD s'a impus un grup anti-democratic care 
dezorganizează structura partidului şi ce este mai grav: 
"permite primirea în partid a foştilor nomenclaturişti 
PCR", i 

În fauna politică apără în România după| 
Revoluţia Tineretului din 1989, oameni de factura 
morală a lui Ioan Bărbuş se întâlnesc destul de rar. 
Goana după căpătuială a prins rădăcini în toate 
partidele şi nu este o noutate pentru politicienii din 
România. Până în 1938 presa furniza în fiecare zi 
materiale bogate de cazuri de corupţie, abuzuri şi 
ilegalităţi comise de oamenii partidelor dela guvern. 
'După 1938, dictaturile care s'au succedat, introducând 
cenzura presei, au operat mai rău ca în codru, fără 
teamă că vor fi divulgaţi. > z = 

După alegerile din 1946, autoritatea şi prestigiul 
moral al lui luliu Maniu a fost singura frână care i-a 
oprit pe cei admişi de comunişti ca aleşi, în urma 
votului din 19 Noembrie, să nu reediteze vechile, 
apucături. Etica cerută de Maniu membrilor partidului 
n'a avut efectul scontat. Ca şi grupul de stânga PNŢ-ist 
din 1939 în frunte cu Armand Călinescu, Mihail 
Ghelmeceanu şi Mihai Ralea, care l-au trădat pe Maniu 
în favoarea avantajelor oferite de Carol al II-lea, la 
formarea guvernului Petru Groza din 1945, primul care 
l-a supralicitat pe nababul din Deva pe lângă Vâşinski, 
a fost Dr. N. Lupu, comunist de salon încadrat în PNȚ. 
Moscova îşi avea însă oamenii ei, şi din anonimat a 
fost scos la iveală Anton Alexandrescu, pentru a forma 
un nou PNȚ, furându-i şi numele şi semnul electoral, 
partidului condus de Iuliu Maniu. 

Repudiat de marea masă a partidului Naţional- 
Ţărănesc, Anton Alexandrescu a găsit câţiva indivizi 
„care să-l-urmeze, pentru a da faţa de lărgire demo- 
cratică, guvernului comunist Groza-Dej. 

Incărcată de ridicol a fost însă poziţia unor deputaţi, 
dintre cei aleşi în Noembrie '46. După cursa-capcană 
dela Tămădău din vara anului 1947, care a dus practic 
la decapitarea PNŢ-ului prin arestarea liderilor 
partidului şi condamnarea lor, cei rămaşi în libertate 
au intrat în panică de teama arestării. Comuniştii erau 
în plin atac. Simbolul rezistenței româneşti împotriva 
comunismului la vremea aceea, întruchipat în Iuliu 
Maniu, a căzut. Cel mai democrat om din ţară care ar fi 
putut da lecţii de etică şi democraţie liderilor 
democrați din Apus şi care a crezut nelimitat în 
democraţiile apusene, a fost arestat, fără ca democraţii 
in care a crezut să mişte un deget în apărarea lui. În 
guvernul comunist, cioclul libertăţii şi al democraţiei, 
Gh. Tătărescu, preşedintele unei aripi a Partidului. 
Naţional Liberal era încă Ministru de Externe şi "aliații 
noştri fireşti" Anglia şi Franţa, îşi puteau minţi 
alegătorii că România este condusă de un guvern de 
largă concentrare democrată. 

Scăpaţi de sub controlul lui Iuliu Maniu, unii de- 
putaţi ţărănişti, care până atunci - din ordin - boico- 
taseră simulacrul-de Adunare Naţională, s'au grăbit să- 
şi ia locurile în Parlamentul comunist. Îşi invitau şi 
colegii încă reținuți, cu straşnica momeală - pe atunci 
în plină foamete - că deputaţii beneficiază de un eco- 
Dea bine aprovizionat. 

n acele vremuri de trădări şi dezertări, 1 ă 
a fat Brice puținii rămaşi, ia our Băriaeig 
uliu Maniu i FE 
şi nici un feza eaa oii ceiat Lori cpațu ore 
ittttă. a indurat de el, 
pentrucă şi zilele monarhiei din România erau 
numărate. La câteva luni numai, ţara care dela 
Descălecat a fost condusă de Voevozi, Domni, 
Domnitori şi Regi, a devenit republică populară, o 
sucursală sovietică, pe care alături de celelalte țări. 
captive din Europa, au fost gratificate de Stalin cu 
onoarea de "brigăzi de şoc ale internaționalismului 
proletar”. 

In vâltoarea acelor ani, loan Bărbuş a fost arestat cu 
un grup de studenţi pnț-işti. A îndurat Jilava lui 
Maromet a anilor '50 şi a ajuns condamnat la Aiud. 
Pentru atitudinea lui a fost încarcerat în Zarcă, iar 
acolo în anii de groază conduşi de Teohari, Pauker, 
Nicolski Dulberger şi toți trădătorii de țară, alături de 
un alt erou al închisorilor, Ilie Niculescu, au ajutat să 
ME ietulazeă Repuliefoait bătrâni, elita României 

ari, adusă în stadiul d i i ă 
cucetilarii alia Rata 1 de muribunzi de către 


SI ba i A sai i NEPRE Je 9 APII) în d0 n Pe a "Di dă 


( 


PAGINA 24 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


REFACEREA NAŢIONALĂ 


Se vorbeşte mereu despre refacerea națională după 
pârjolul comunist şi după noua dictatură politică in- 
stalată de nomenclatura lui Ilici Iliescu. Interpretarea 
acestui termen de "refacere" este înţeles în forme 
deosebite şi nu s'a ajuns încă la o denumire comună, 
ca să se ştie bine ce înseamnă refacere şi cine este 
îndemnat de intenţii bune să sprijine refacerea 
naţională. Partidele din Opoziția politică de azi nu 
s'au format într'o unitate de bloc închegată şi bine 
articulată. Şi naţiunile acestei opoziții nu vor deveni 
eficace, pentru schimbările pe care le doreşte şi le 
intenționează, ca să instaureze o democraţie reală în 
societatea românească şi să ajute la refacerea 
naţională, despre care vorbim. 


Care sunt'cauzele esenţiale ale acestei situaţii 
dificile? In primul rând este varietatea de scursuri care 
se dau noțiunii de refacere. Fiecare partid sau grupare 
politică vede refacerea naţională în acord cu 
principiile de bază ale doctrinei sale. Şi investeşte 
această doctrină cu valori politice pe care nu le are, 
decât în aparenţă, nu şi în fondul real. Şi, apoi 
utilizează metode care nu sunt adecvate intenţiilor lor. 
Din aceste două cauze fundamentale, Opoziția este 
limitată în volumuol ei de existenţă, este redusă la un 
număr limitat de aderenţă. În general, când se 
vorbeşte de refacere, acest concept se referă la 
"refacerea naţională", nu la o simplă schimbare de 
guvernare, pentru guvernarea în sine, ci pentru con- 
tribuţii masive, substanţiale, care să ajute “națiunea”, 
societatea naţională. 


In acest sens, este nevoie deo participare largă, 
totală a acelora care îşi iubesc neamul ŞI care sunt 
angajaţi în lupta pentru salvarea lui, adică refacerea 
completă a instituţiilor care sunt legate de tradiţiile 
româneşti. Cine sunt acei integrați în lupta naţională? 
Fireşte, toţi acei care au alcătuit masa mare a reacţiunii 
față de comunism în anii dictaturii instalată în 1945. 
Care nu s'au compromis, şi nu au pactizat în nici o 
formă cu stăpânirea comunistă. Au suferit în temnițe 
şi continua şi astăzi să-si menţină idealurile 
româneşti. Totuşi foştii deţinuţi politici sunt 
marginalizaţi, chiar de partidele de opozitie, cu firme 
democratice, care însă nu practică democraţia. Adică, 
aceste partide "democratice" fac discriminări, ceea ce 
nu este permis, mai cu seamă în lupta politică de 
astazi. Căci, orice disensiuni au existat pe planul 
ideologic, în efortul de refacere naţională, trebue să 
participe toată suflarea românească, care are idealuri: 
româneşti, indiferent de apartenenţa politică, În fond, 
existența partidelor politice, este întemeiată pe 
diferenţe şi doctrinare şi ideologice. Unitatea lor este 
posibilă, dacă se axează pe dimensiunea naţională a 
existenţei. Ideea naţionala crează platforma pe care se 
întâlnesc partidele în competiţia lor. Care este nevoie 
să fie cavalerească, deci onestă şi fără nici un pic de 
demagogie. 

Democraţia, ca metodă de acţiune politică, îngă- 
duieşte tuturor opiniilor să ia parte la dezbaterile din 
"forum". Lipsa de "democraţie" este o deficiență cos- 
tisitoare pentru Opoziția din România şi pentru socie- 
tatea românească. 


Pentru a porni la treabă, de aici încolo, mai ales în 
vederea alegerilor, care vor fi o înfruntare dură cu 
nomenclatura lui Iliescu, este neapărată nevoie de o 
Opoziţie unită, solidară şi fermă. Ca să realizeze acest 
lucru, se cere O reconciliere a diferitelor segmente ale 
societăţii româneşti. - 

Întâi de toate, o reconciliere spirituală a celor două 
Biserici naţionale, cea ortodoxă şi cea unită, dela Blaj. 


poa... ... . . . ............... 


- CUVÂNTUL ROMÂNESC 
Tha Romanian Voice / La Voix Roumaine 
ISSN 0705-8365 
Redacţia şi Administrația: 

P.0.BOX 78010 


Să) NOU 


"HAMILTON, ONTARIO 
CANADA 


L3C 7N5 
TELEFON: (905) 387-1832 
- FAX: (905) 388-4651 


ORAŞUL..... aj 
CODUL POŞTAL. 


po... 


a) 


PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL: 
p 50 ABONAMENT DE SUSŢINERE 
$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 
$30 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


lon BOIERU—— 


Este un spectacol scandalos, ostilitatea care se 
întâmplă între Biserica Ortodoxă şi Unită. Şi această 
ostilitate nefirească şi necreştină a devenit izvor de 
fricţiuni răspândite pe întreg cuprinsul ţării. Prin 
aceste ostilităţi şi fricțiuni, singura cauză care este 
servită este aceea a nomenclaturii comuniste şi nu a 
naţiunii române. Se impune de urgenţă retragerea sau 
punerea în retragere a tuturor acelora care întreţin 
dihonia dintre cele două Biserici naţionale, chiar dacă 
este nevoie să fie îndepărtați marii prelați, care au 
făcut acţiuni politice oribile şi au pătat demnitatea 
instituţiei lor, 

A doua reconciliere importantă este aceea dintre 
partidele politice ale Opozitiei. Nu e vorba de tole- 
ranţa, ci de înţelegere, că toţi cei de bună credință, sunt 
parte din intregul naţional. Nimeni nu are dreptul să 
speculeze în favoarea lui personală, individuală sau 
de grupare politică delaţiunile, falsurile şi condiţiile 
politice ale lumii de azi, care este confuză, mioapă şi 
incapabilă de a vedea cu claritate, liniile directoare ale 
valorilor morale şi creştine. 

Taăria unei adevătate opoziții politice în România 
nu se poate funda decât pe forţele reale ale națiunii, 
nu pe simple cadre şi carnete de membru. Şi nici pe 
conducătorii îngâmfaţi, aroganţi, ignoranţi și ei înşişi 
plini de păcatele trecutului. 

Partidele politice au nevoie de o conducere formată 
din elite, din personalități cu largă viziune, cu dra- 
goste de neam şi cu merite morale bine definite în 
viaţa lor publică, cel puţin, dacă nu şi în cea parti- 
culară. 

Apoi, Opoziția are nevoie de o orientare fermă, în 
problemele fundamentale ale naţiunii. Nu pe o simplă 
şi nostalgică aducere aminte a trecutului pe care 
partidele componente l-au avut în vremuri de demult. 

Condiţiile generale ale societății româneşti sunt cu 
totul deosebite de perioadele anterioare de până la 
1944 şi după 1944 până astăzi. Partidele nu mai au 
acelaşi suport social, ca altădată şi categoriile sociale, 


sunt complet schimbate faţă de structura societăţii 
româneşti de altădată. 


Pentru a supravieţui partidele de tip vechi, acestea 
au nevoie de o mutație a structurii sociale naționale, 
de o refacere a vechilor instituţii naționale, care încă 
mai sunt valabile şi de o nouă viziune de incadrare a 
problemelor specifice societăţii acesteia. 


Refacerea ţării este o chestiune de viziune şi 
fermitate, de unitate şi solidaritate. Nu este o simplă 
glumă sau joc politic de cabinet al celor ce au papillon 
sau veleităţi care depășesc biata lor personalitate. Elita 
politică are dreptul şi datoria să intre în acțiune, să 
facă purgaţiile necesare, de principii, de orientare, de 
cadre şi de ierarhie a valorilor şi priorităţilor. 

Fără această mutație esenţială, bătălia politică a 
refacerii este în pericol să fie amântă, dacă nu pier- 
dută. Ea nu poate fi lăsată la întâmplare, la jocul 
hazardului sau al unor crize capricioase. Căci este 
vorba de refacerea naţională, deci de o răspundere 
serioasă, gravă şi care nu poate fi amânată. 

România trebue scoasă din mocirla nomenclaturii 
lui Ilici Iliescu şi restabilită în cadrele ei naturale de 
existenţă istorică. Pe făgaşul organic şi propriu al său, 
ca să-şi poată indeplini misiunea ei care i-a fost dată, 
la începutul începuturilor fiinţei neamului românesc. 


Refacerea naţională înseamnă restabilirea dreptului 
pe care-l are poporul român de a-şi crea, prin energiile 
şi virtuțile sale, propriul său destin care să-i asigure şi 
să-i definească identitatea sa etnică şi spirituală. 


....... 


CUPON DE ABONAMENT 
COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


= 
m 
SA 
iz) 
E: 
ua î 
hi 
9 
[= 
= 
| rm 
o 
= 
3 
mm 
ZI 
ci 
Ed 
m 
| za 
m 
O 
m 
N 
> 
Ed 
= 
mm 


Ii 

| 

] 

| 

| 

1 

| 

Il | 
| 

] 
ea 


NOTE ȘI 
COMENIARII 


TOVARĂŞUL 
ION ILIESCU, 
INFORMATOR K.G.B.? 


Ziarul de largă circulaţie "ZIUA" a publicat o ştire 
senzaţională, preluată de către celelalte ziare, Ştire în 
care tovarăşul "prezident” al României, Ion Iliescu, 
este arătat cu degetul de către foştii săi colegi din 
vremea studenţiei sale moscovite, ca fost agent 
informator al K.G.B.-ului. Informaţiile furnizate de 
dânsul, au dus la exmatricularea din facultate a mai 
multor studenţi ruşi, şi, poate chiar la trimiterea lor 
în gulaguri siberiene. 

Acum, nu că ne-ar fi apucat pe noi vreo dragoste 
muscălească, ci pentru a intra în pas cu zicala Româ- 
nului că, cine a fost odată canalie, rămâne canalie 
toată viața lui. Şi lon Iliescu a fost şi a rămas acelaşi 
care era pe băncile facultăţii din Moscova. 

Spune Dl. Igor Bodnarciuk răspicat în declaraţiile 
sale făcute ziaristei Tana Ardeleanu: "Am fost, sunt 
şi voi rămâne un comunist. La fel şi tânărul Iliescu... 
un comunist adevărat care a înțeles exact ce a spus 
Marx". Ceea ce ne face să înţelegem acum mai bine 
cele declarate de Iliescu - singur şi neforţat de 
nimeni - că el mai crede încă în valorile socia- 
lismului. Ce naiba de valori? Valoare să fie oare 
lagărele de concentrare şi închisorile în care au murit 
mii de oameni ce nu aveau altă vină decât, poate, 
aceea de a nu-l fi înțeles Vexact” pe satanistul Marx? 
Valorile socialismului le-am văzut atunci când se 
trăgea cu plugul peste trupurile ţăranilor ce se 
împotriveau colhozniciei. Indobitocit de doctrina 

comunistă, lon Iliescu nu vrea să privească realitatea 
în faţă, cramponându-se de un trecut mort pentru 
veşnicie. Zope Ei x 

Dar să cităm mai departe ce-anume spune fostul 
său coleg de facultate; Bodnarciuk, despre cel cu care 
se mândreşte. (7... A reuşit foarte bine şi sunt mân- 
dru de el” - dixit Bodnarciuk.) : 

"Iliescu a devenit printre cei mai buni activişti din 
facultate... Preşedintele vostru a început să înfoc- 
mească adevărate note informative despre tot ce 
mişca în facultate..." (Şi astfel Ion Iliescu, devine. 
"turnător”, cum se spune mai pre româneasca limbă). 

Dar ceea ce a provocat furori în lumea românească 
a fost declaraţia lui Bodnarciuk că Iliescu 7... A fost 
ofițer KGB şi trebuia să rămână preşedinte. România 
s'ar duce de râpă fără el. Educaţia lui la Moscova este 
vizibilă. Să nu credeţi că a făcut munca de infor- 
mator doar pentrucă trebuia, ci pentrucă dela în- 
ceput i-a plăcut şi a fost talentat. Şi asta se vede clar 
chiar şi acum, când are o funcţie atât de înaltă"... 

Cea de a doua mărturie vine dela un alt coleg de 
facultate Aleksandr Kavişciuk: 1... Mă aşteptam ca 
Ilici să nu vorbească o rusă fluentă... La câteva luni, 
aproape un an, după ce Ilici a început să fie educat 
în spiritul comunist, a trecut la o fază superioară. 
Dotat cu un ochi ager surprindea toate mişcările 
studenţilor şi întocmea rapoarte. Toate documentele 
treceau mai întâi pe la mine. Am remarcat dela bun 
început calitatea de informator a studentului român. 
Mulţi colegi de-ai lui au fost exmatriculați datorită 
rapoartelor semnate de Iliescu. În schimb nu era 
ifoarte sociabil şi nu prea ştia să râdă. Asta i-a venit 
însă mai târziu, căci teatrul face parte din meserie..." 

Uimit de scandalul pe care declaraţiile lui cu 
privire la "prezidentul” României, tovarăşul 
Bodnarciuk trimite o scrisoare ziaristei Tana Arde- 
'leanu, în care confirmă recrutarea lui Iliescu de către ! 
KGB, din care reproducem mai jos: 

"Eu m'am ocupat mult de pregătirea lui Iliescu 
ca apeut pestira rețeaua sovietică... Acesta este un 
serviciu serios şi puternic de informații..." 

Pentru documentarea sa personală, Bodnarciuk se 
'adresează unui tovarăş mai tânăr: "..EI mi-a spus câ: 
dosarul lui Iliescu se găseşte în compartimentul 
"secret diplomatic". Acest tovarăș al meu n'a putut să 
aibă acces la dosar, altfel ar fi putut afla dacă Iliescu 
se dovedeşte şi în prezent agent KGB. Dar acest 
lucru este întru totul posibil, dar în acelaşi timp 
strict secret..." 

Dând în vileag aceste amănunte din "viața se- 
cretă" a lui Ion Iliescu, “Ziua” şi-a aprins singură 
paie în cap, căci după cum informează "Mediafax", a 
început deja investigația de către Direcţia cerce- 
tărilor penale din Inspectoratul General al Poliţiei. 
La cererea lui Iliescu, fireşte, care nu permite să fie 
atins, nici măcar cu o floare. 

n loc să-şi pună cenuşă pe cap şi să se apere 
singur de învinuirile aduse de către cei doi Ruşi, 
Iliescu şi-a pus “țucălarul" care face pe purtătorul 
său de cuvânt, Traian Chelebeu, să-i vină în ajutor, 
apârându-l. Intervenţie tardivă şi fără succes, caci 
nimeni nu mai crede în minciunile cu iz pestilenţial 
ale Cotrocenilor. 


Nicolae NOVAC