Cuvantul Romanesc nr. 231, octombrie 1995

53 


În România, categoriile cele mai năpăs- 
tuite economic şi mai apăsate social, lovite, 
batjocorite şi umilite se găsesc la capetele 
vârstei omeneşti; adică cel mai rău o duc 
tinerii şi bătrânii. Este numai firesc să ne 
întrebăm şi să căutăm să aflăm ce deter- 
mină această egală distribuire a mizeriei 
materiale şi persecuției morale la cei doi 
poli ai existenţei biologice. Desigur, sunt 
destui cei care vin cu fel de fel de explicaţii 
"cuminţi" şi alte şchioape demonstrații 
socio-economice. Dar, la o analiză cât de cât 
atentă şi obiectivă, aceste demonstrații se 
prăvălesc. Căci în situaţia foarte tulbure 
din România sunt destui tineri care o duc 
bine şi, la fel, există o “anumită” categorie 
de bătrâni care huzuresc în bunurile luate 
pa rapt în vremea bolşevismului clasic. 

n aceste împrejurări, concluzia care se 
desprinde este că majoritatea tinerilor şi 
bătrânilor din România sunt ţinuţi în mi- 
zerie economică şi sunt marginalizaţi şi 


TINERI ŞI 


—— Sandu MOIANU 


chinuiţi moral în mod deliberat. Este un 
proces pus la punct, purtat prin diferite 
organisme aflate într'o reală, monstruoasă, 
nefirească alăturare şi care proces, în 
esenţă, înseamnă pedepsire. Oare pentru ce 
"vină" sunt pedepsiţi tinerii şi bătrânii din 
România? 

Să ne aducem aminte că în zilele de 
avânt şi creştinească nădejde ale revoltei. 
naționale anti-comuniste din Decembrie 
1989, străzile României au fost stăpânite 
mai cu seamă de cei tineri. Copilandri 
inocenți şi viteji care într'o clipă au recon- 
struit demnitatea naţională acoperindu-se 
în mod glorios cu vorbele: "Există Dum- 
nezeu!" şi "Vom muri şi vom fi liberi". lar 
în jurul lor, sprijinind şi acoperind splen- 
doarea vârstei la care toate sunt cu putinţă, 
au stat bătrânii, supraviețuitori ai infernu- 
lui concentraţionist comunist, bătrâni care 
nu au făcut compromisuri şi au crezut fără 
şovoială în diferenţa dintre bine şi rău. În 


BĂTRÂNI 


această unire de o clipă s'a putut vedea tri- 
umful unui Duh care lucrează şi care final- 
mente va fi biruitor. Un Duh care pentru o 
fracțiune de clipă ne-a arătat că, măcar din 
când în când, şi la Români, “biruit-au gân- 
dul”, 

Copilandrii din Decembrie 1989 sunt 
tinerii care azi se zbat în mizerie economi- 
că, cei care au fost zdrobiţi în bătăi de 
"minerii" lui Ion Iliescu şi pe care “elita” 
intelectuală îi consideră capete fierbinţi şi 
"nepregătiți” pentru viaţa politică. (Adică 
faptul că refuză să facă jalnice şi în fond 
fără folos compromisuri morale ar fi după 
aceşti "elitişti” de mahala un impediment 
şi nu o calitate.) 

In egală măsură sunt persecutați şi mar- 
ginalizaţi bătrânii care s'au opus tot timpul 
bolşevismului, cu gândul, cu vorba, cu 
exemplul. 

Ar fi cu totul naiv şi simplist dacă am 
crede că răul ce îl suferă azi tinerii şi 


bătrânii României s'ar datora exclusiv 
administraţiei vremelnice. Alături de ei şi 
la fel de vinovaţi sunt cei ce mult prea 
repede au căzut în politicianism steril şi 
"elitiştii” de mahala, proveniţi din "nomen- 
clatura” intelectuală creată sub bolşevism 
şi sub semnul unei superbii fără rost. 
Pedepsirea, persecutarea sălbatică a 
tinerilor şi bătrânilor din România are un 
scop. Trebue oferit un exemplu că în 
România nu vor fi tolerate nici idealismul 
generos, nici alăturarea la valorile 
tradiţionale, naţionale şi creştine ale 
Neamului, şi nici curăţenia sufletească. 
Adevăraţii profesionişti ai răului ştiu bine 
că rostul lor este să ucidă intimitatea şi să 
obţină, prin cumpărare sau crimă, alătu- 
rarea, complicitatea în acte şi procese jos- 
nice. Din felul în care sunt trataţi tinerii şi 
bătrânii din România, trebue să înţelegem 


câteva lucruri. Can în pag. 4 


i | găsi Român 


ISSN 


THE ROMANIAN VOICE 


Preţul unui abonament anual 
30$/50DM 


THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


ANUL 21 Nr. 231 - OCTOMBRIE 199 


Eugen BÂRSAN 


adunătură de tâmpiţi, escroci, corupți, borfași”. Şi pe 
cât e de dur limbajul D-lui deputat, pe atât e de dură 
şi realitatea exprimată de el. Căci, din păcate, într'un 
regim de cadru vechi p.c.r. nimic nu poate fi onest. 
Democraţia originală”, născută, condusă şi controlată 
de oameni de cadre comuniste, nu are nimic cu lucidi- 
tatea şi onestitatea. - 

Prin Revoluţia din Decembrie '89 s'a sperat într'o 
Românie mântuită de păcatele conducătorilor săi. Dar 
n'a fost să fie aşa. Căci cea mai mare escrocherie a se- 
colului - comunismul -, continuă. Prin cripto-comu- 
niştii care au transformat credinţa în comunism în o 
|| credinţă în putere. Iar credinţa în putere a devenit un 
exerciţiu pătimaş al “escrocheriei" şi "corupţiei", 

Cripto-comuniştii modelează o societate cu un mic 
procent de oameni foarte bogaţi (escrocii şi corupţii) 
şi un mare procent de oameni săraci, între care cu 
deosebire pensionarii. Şi amintind de această tagmă 
nenorocită, e cazul să vedem că în realitate există 
două feluri de pensionari. Unul - cei de rând care-şi 
duc zilele de azi pe mâine, cerşind pe la colţul străzii. 
Celălalt e cel din cartierul Primăverii, ori al foştilor în 
cepex sau boxa acuzațiilor, care au pensii și vile asi-| 
gurătoare de răsfăţ în de toate. În timp ce cei cu pensii 
care nu valorează mai mult decât o pereche de pan- 
tofi, sunt condamnaţi unei sorţi de lipsuri şi umilințe 
în care nu mai are loc nici măcar speranța, căci nu mai 
e timp propice pentru ea. De aceea soarta pensiona- 
rilor e cel mai tragic capitol social. 

Un alt aspect al sindromului cripto-comunist stă în 
faptul că după două victorii ale Preşedintelui Iliescu, 
tinerii români, bine pregătiţi, nu vor s'o aștepte şi pe 
a treia, ne mai fiind dispuşi să rămână în ţară, Pen- 
trucă cirpto-comunismul a distrus identitatea naţio- 
nală românească pe care a înlocuit-o cu identitatea co- 
munistă. In sensul că dacă eşti comunist eşti cineva, 
iar dacă nu eşti comunist ești nimeni. O situaţie care 
împinge tineretul să se ducă undeva, pentru a fi recu- 
noscut că e cineva. În alte cuvinte, dezgustul îl alungă 

ă, 
emiri cinci ani, nu putem decât să admitem că răul 
este mult mai rău decât ne-am fi putut aştepta. Adică 
nu ne-am fi putut închipui în Decembrie '89 că se vor 
P care să mai urmeze dictatura ceaugistă. 


Continuare în pag.3 


Reprezentanţii puterii cripto-comuniste au fost ca- 
lificaţi de deputatul liberal Raymond Luca, ca "o 


Undeva, într'o închisoare 
rusească, zace conştiinţa 
românească. lar noi ne ve- 
dem de treburile noastre. 
Pentru noi, cei de rând, pe 
primul plan e supra- 
vieţuirea. Ne plângem tot 
timpul că o ducem rău, dar 
nu ne gândim aici o clipă 
cum o duce Ilaşcu. Ro- 
mânul răstignit care nu se 
plânge. Probabil că pentru 
"clasa politică" din Ro- 
mânia şi de aiurea, acest om 
este foarte incomod. Je- 
nează. Fiindcă ridiculizează 
toată diplomaţia din lume 
cu exemplul lui de su- 
ferinţă demnă, pentru un 
popor care, la rândul lui, se 
face că l-a uitat, încercând 
în acest fel nătâng, să-şi 
acopere rușinea că, nici 
până în ziua de azi, nu l-a 
eliberat. Şi toată diplomaţia 
din lume n'a fost în stare să 
o facă, Fiindcă nici nu i-a 
interesat pe domnii po- 
'liticieni şi diplomaţi. Au 
preferat să-şi păstreze 
bunele relaţii cu Rusia, 
decât să acţioneze, 

Cazul Tiraspol e o ruşine 
nu doar pentru noi, ci pen- 
tru omenire, Toate demo- 
craţiile din lume ar fi tre- 
buit să se solidarizeze si să- 
l elibereze pe Ilie Ilaşcu. 
Democraţii din Occident 
sunt însă într'atât de 
preocupaţi de problema 
minorităţilor, încât nu văd - 
sau se fac că nu văd - unde 
poate duce această politică 
de discriminare pozitivă, 
atunci când o minoritate 
etnică devine, în numele 
drepturilor ei comunitare, 
agresoare. Democraţiile 
nau protestat, decât cel 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


ŞCU ŞI DIPLOMAŢIA 


—— Cecilia MIHĂILESCU— 


mult cu o jumătate de gură - 
ridicol de ineficient - în 
momentul în care două 
minorităţi, rusofonă şi 
găgăuză în războaie inter- 
etnice sângeroase duse 
impotriva majorităţii ro- 
mâneşti din Moldova de Est 
- sau Republica Moldova - 
s'au constituit, împotriva 
dreptului internaţional, în 
"republici" separatiste. 
Având, în plus, ca însemne 
statale, simboluri criminale 
"la adresa umanităţii, secera 
şi ciocanul. Ne întrebăm, 
retoric, fireşte, dacă Oc- 
cidentul ar mai fi tolerat 
acest fenomen secesionist, 
în cazul în care, în loc de 
seceră şi ciocan rusofonii şi 
găgăuzii ar fi arborat 
Zvastica. 

Este, însă, adevărat că 
prima reacţie fermă ar fi 
trebuit să vină dela Bu- 
cureşti şi Chişinău. Nu 
putem cere Occidentului să 
acţioneze în vederea unor 
obiective pe care noi ne 
ferim să le formulăm. lar 
Snegur și guvernanţii dela 
Chişinău nu încetează să 
facă atâtea concesii câte le 
cere Moscova pentru a se 
menţine la putere. Încă de 
acum doi ani, prin inte- 
grarea în structura, zice-se, 
economică a C.S.]., Snegur 
a semnat un acord prin care 
garanta autonomia repu- 
blicilor separatiste. Şi, în 
acest fel, l-a cedat pe Ilașcu 
- adversar incomod pentru 
trădătorii de ţară - “auto- 
rităților"” autoconstituite la 
Tiraspol. Prgedintelele dela 
Chişinău i-a amnistiat, de 
curând, pe criminalii se- 
cesionişti, fără ca măcar să 


ceară, în schimb eliberarea 
grupului Ilaşcu, cel care a 
luptat în legitimă apărare. 
În ceea ce-i priveşte, Pre- 
şedintele Iliescu şi gu- 
vernanţii dela Bucureşti, 
păstrează "bunele relații” cu 
Chişinăul şi "nu se ames- 
tecă în problemele interne 
ale Republicii Moldova”, 
numită "celălalt stat ro- 
mânesc". Şi nu cutează să 
strice relaţiile de "veci- 
nătate apropiată" cu Rusia, 
pentru un oarecare Ilaşcu, 
Românul căruia nici unul 
dintre noi n'ar avea dreptul 
nici să-i spele picioarele. 


Ilaşcu orbeşte în închi- 
soare, dar noi suntem cei 
orbi. Dacă ar fi vrut, sau ar 
fi fost în stare, diplomaţii 
din România n'ar fi trebuit 
să rateze nici o ocazie de a 
semnala comunității inter- 
naţionale faptul scandalos : 
ILIE ILAŞCU ESTE 
SINGURUL PARLA- 
MENTAR DIN LUME ÎN 
ÎNCHISOARE! Un parla- 
mentar deţinut politic! Dar 
"diplomaţii" noştri nu ştiu 
decât să facă propagandă în 
lume regimului dela Bucu- 
reşti. 

Continuare în pag.3 


E CITIŢI _ 
ÎN ACEST NUMĂR 


articole semnate de următorii 
colaboratori din România: 


Cecilia MIHĂILESCU 


Av. George VASU 


Prof. Teodor BRĂILEANU 
Prof. T. B. ŞUŢEANU 
Adrian GRIGOROPOL 
Gh. lonescu OLBOJAN 


Tiberiu HENŢEA 
Prof. Radu BADIU 


Prof. lonel RĂDULESCU 


lon CRISTOFOR 


Prof. Mihai Stere DERDENA 


G. N. VIFOREANU 


Pr. Nicolae STEINHARDT 
Prof. Nicolae CIACHIR 


Prof. Gh. IONESCU 


pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 10 
pagina 11 
pagina 13 
pagina 15 
pagina 16 


OOooONDOUUU — 


4 


j 
“i 


AL ia 


4 Ape e pi a 
— Poti doi . | cc 9 e, A ÎI N LL 3 3 i 3 A A IS 3 i sI 


s Sia 


dA 30 edi A ci 0 e AA 


A: 


i 
ai E Lo a 


a, 


APĂRA i 


„EDITORIAL 
PUNCTE DE 


REPER 
IDEOLOGICE 


-partea întâia- 


3 Toate dictaturile comuniste de după fosta Cortină de 
Fier au funcţionat pe temeiul principiilor ideologiei 
marxiste, unele din ele mai radicale decât altele, în 
ataşamentul lor faţă de doctrina marxistă. Ideologia 
marxistă fiind dominantă în societăţile din ţările guver- 
nate de dictatorii comunişti, au schimbat vechile struc- 
turi ale acestor societăţi, cele vechi, dinaintea instau- 
rării comuniste. 

In interiorul acestor societăţi, nu a mai fost posibilă 
existența vreunei alte ideologii, decât cea marxistă. 
Toate formele de ideologie, care au existat până la 
instaurarea dictaturilor comuniste, de tip marxist, au 
dispărut, au fost lichidate prin decretele comitetelor 
centrale ale partidelor comuniste, care au instituit dic- 
tatura proletariatului, pentru dominarea mondială a 
lumii, instalând o singură ideologie, pe care o socoteau 
oficială şi definitiv valabilă: ideologia marxistă. 

Odată cu dispariţia dictaturilor comuniste (în Ro- 
mânia în Decembrie 1989), ideologia marxistă s'a veş- 
tejit complet; şi-a pierdut vigoarea şi dinamismul. A 
rămas numai în halucinaţiile periculoase ale nomencla- 
turilor, care n'au ieşit de sub imperiul utopiilor. 

Azi, problema urgentă, chiar dacă o privim şi numai 
sub aspectul teoretic, este aceea a succesiunii. Ce ur- 
mează după ideologia marxistă? Cu ce poate fi înlocuit 
marxismul, cu ce ideologie sau ideologii? Şi, ca o între- 
bare adiacentă, cum se nasc ideologiile atât de necesare 
în societăţile de după Cortina de Fier? Căci nu se poate 
concepe o viață socială şi o organizare statală, fără exis- 
tenţa unei ideologii, adică a unui grup unitar, bine 
articulat şi organic de principii pe care să se bazeze 
ordinea socială, forma de guvernământ şi idealurile 
morale şi naţionale ale societății. 

Un răspuns firesc apare dintr'o 
cietăţii despre care este vorba, că 
dictaturii comuniste a avut o structură, o ordine inte- 
rioară pe temeiul unor tradiţii care i-au închegat viața 
socială, naţională şi istorică. In cazul acesta este normal 
să ne întrebăm, care au fost formele de viaţă în care au 
trăit aceste societăţi, care au fost legile fundamentale 
ale existenţei sale istorice şi naţionale, şi care au fost 
principiile morale, călăuzitoare? In România exista o 
expresie specifică, cu o semnificaţie deosebită, care 
includea toate aceste elemente: legea de viaţă a neamu- 
lui. Această lege de viaţă neamul şi-a croit-o de-a lun- 
gul veacurilor de convieţuire laolaltă a celor ce au avut 
aceeaşi limbă, acelaşi trecut istoric, deci origină, 
aceleaşi datini, obiceiuri, credințe şi idealuri, aceeaşi 
conştiinţă istorică, naţională şi acelaşi Dumnezeu. 

Lucrul cel mai natural este, în contextul de azi, ca 
acei care îşi asumă răspunderea refacerii naţionale să se 
întoarcă la legea neamului, la izvoarele istorice şi la vi- 
ziunea pe care şi-a făcut-o poporul român despre viaţă, 
despre conviețuire în societate şi despre misiunea lui în 
lume. Să se desprindă de ideologia marxistă care este în 
contradicţie cu percepţia pe care o avea poporul român 
despre lume şi viaţă, căci această ideologie nu a fost 
decât o transplantare de principii care nu aveau nimic 
de-a face cu trecutul românesc, era venită din alte lumi, 
străine de sufletul şi de tot ceea ce există pe pământul 
locuit de poporul român. Nu este nevoie să se apeleze 
la ideologii străine, nu este nevoie să se importe ideo- 
'logii din alte părţi ale lumii, să se facă greşeala capitală, 
care s'a făut cu importul ideologiei marxiste. Tezaurul 
naţional cuprinde toate elementele constitutive ale unei 
ideologii naţionale, care se găseşte în deplină conso- 
nanţă cu alcătuirea sufletească a Românilor, cu senti- 
mentele lor, cu experiența lor de veacuri, cu propria lor 
conştiinţă naţională. Şi mai ales, cu ordinea logică a 
lumii şi cu rostul existenţei sale naţionale, unde se gă- 
sesc chiar şi conceptele cele mai fundamentale ale 
gândirii. 

Legea de viaţă a poporului român a avut totdeauna 
un caracter de unificare a provinciilor româneşti, dife- 
renţele care existau nu erau substanţiale; ele reprezen- 
tau culoarea locală, care înfrumuseţa totul, întregul 
național, nu creau nici un fel de dezordine. 

i cursul veacurilor sale istorice, poporul român şi-a 
găsit rânduiala lui de trăire în societate: Românii între 
ei, şi Românii în relaţie cu alte popoare învecinate, În 
felul acesta şi-a găsit cea mai deplină înţelegere a 
noţiunii de neam, de diferenţiere naţională și şi-a 
înţeles mai bine rostul său istoric în lumea aceasta. 

Deci, să ne întoarcem acasă, la ordinea gândită şi 
întocmită de mintea şi sufletul românesc. Aici se va 
găsi adevărata ideologie care să satisfacă nevoile 
româneşti, ale întregii societăţi de azi. 


George BĂLAŞU 


lobală a so- 


ivire Z 
SC Pate că (| cl ragăj Doamne 


OCTOMBRIE 1995 


LINGĂI - DISIDENŢI 
- COMUNIŞTI REFORMAȚI 


_—— Radu DUNĂREANU 


Discutam odată despre 
capitularea în faţa terorii 
comuniste a unor intelec- 
tuali de valoare, o adevărată 
prăbuşire a idolilor. Că- 
utând explicaţia, cineva ar 
putea răspunde cu teoria 
bergsoniană a fricii. În faţa 
armelor, puţini au rezistat 
demni. După mulţi ani nu 
cred că asta ar fi cea mai 
completă explicaţie. Ca 
dovadă este faptul că unii 
s'au păstrat decenţi în 
limitele demnităţii umane, 
cum au făcut Blaga, Baco- 
via, Botta (atât poetul cât şi 
actorul) şi lista s'ar putea 
continua. La unii capitula- 
rea a început încă înainte 
de invazie, ceea ce e şi mai 
tragic, iar în plus unii au 
acceptat să instruiască noua 
generaţie de intelectuali, de 
aşa manieră încât să fie gata 
cu creierele spălate, aptă 
pentru "realismul socialist”! 


În frunte s'a situat o anu- 
mită “minoritate națională 
asuprită” înainte de război 

de către "fascism". Nu mai 
citez nume ca să nu fiu 
catalogat anti-nu-ştiu-cum 
sau fascist. Când corabia 
socialistă a început să se 
scufunde, ca şi şobolanii au 
început să plece să se auto- 
proclame disidenţi peste 
hotare. Din străinătate au 
continuat să scrie, dar nu 
contra comunismului cum 
ar fi firesc, ci de data a- 
ceasta contra Românilor, ca 
— fiind un popor de fascişti 
care a produs masacre şi po- 
gromuri. Vrând să arate că 


democrați, unii condeieri 
din libertate, născuţi în 
România, au căzut în cap- 
cana aceasta a "antifascis- 
mului" şi au comis lite- 
ratură sau publicistică în 
care spiritul poporului 
nostru era prezentat total 
deformat. 

Aş vrea să-mi imaginez, 
dar e greu, ce evoluţie ar fi 
avut acel faimos versifi- 
cator de conspecte marxiste, 
N. Labiş şi dacă, trăind, 
rădăcinile lui de fiu de 
învăţători de ţară l-ar fi 
ajutat să se trezească şi să 
scrie în folosul poporului 
său oprimat. Din generaţia 
lui mai toţi au dispărut 
literar, singurul mai proe- 
minent rămânând Andri- 
țoiu, fiu de ţăran ardelean 
care şi-a vândut conştiinţa 
pentru arginţii fondului 
literar şi care a făcut im- 
nuri de laudă celor ce au 
vândut ţara. 

Sunt convins că şi el şi-a 
ticluit o biografie de disi- 
dent, acum ieşit la pensie. 

Însă cazul cel mai trist şi 


mai tipic, rămâne Dan 
Deșliu. 

De foarte tânăr, aproape 
imatur, a fost preluat de 
fițuicile pecereului şi de- 
clarat supratalent. Actor de 
valoare submediocră, care 
nu a jucat niciodată, ratat 
încă din Institutul de 
Teatru pe care l-a absolvit 
din grija paternă a parti- 
dului, a fost o continuă 
fabrică de versificaţii la 
comanda socială a pece- 
reului. 

Ani de zile maculatura 
lui a otrăvit minţile a gene- 
raţii de tineri. Rămân de 
pomină şi în antologia pa- 
tologiei minciunii, două 
clasice exemple de stupi- 
zenie: poemele “eroice” nu- 
mite "Lazăr dela Rusca” şi 
"Minerii din Maramureş". 

În primul se laudă ero- 
ismul unui lăutar de ţară 
care, zice Deşliu, ar fi fost 
ucis, în torturi de către 
bandiții contrarevoluţionari 
(partizani fascişti) din 
munţii Ruscăi. Culmea 
ridicolului este că mai târ- 
ziu s'a dovedit că “eroul” a 
murit pentrucă a căzut beat 
în prăpastie şi mai mult 
chiar, i-a cam ajutat pe 
partizanii "fascişti” cu in- 
formaţii despre mişcările 
trupelor de Securitate din 
zonă. 

"Minerii"” întrece în 
inepţie chiar şi “opera” lui 
Eugen Frunză, "neamf" cu 
nume ajustat, devenit 

ulterior “disident” prin 
Canaan. În acest poem 


sunt” Deşliu, "cântă" eroismul 


“unor mineri care urcă pe 
vârful (!!!) unui munte un... 
compresor (în loc să-l de- 
monteze în bucăţi) şi unde 
un miner îşi sacrifică un 
picior ca să împiedice com= 
presorul să alunece la 
vale!!! 

Ulterior, după îngropa- 
rea lui în ridicol chiar de că- 
tre confrații lui comunişti, 
s'a reprofilat pe televiziune 
unde şi acolo a continuat să 
lingă mâna ocupantului 
comunist. 

Sunt curios dacă Româ- 
nul Dan Deşliu şi-a amintit 
măcar odată, printre aburii 
de alcool în care a trăit, de 
tragedia colectivizării care a 
generat pe mulți din fugarii 
din munţi bajocoriţi de el 
în Lazăr dela Rusca, sau de 
adevăratele tragedii ale 
minerilor ? 

Insă în cercuri “intime” 
care ştim cu toţii că erau 
impregnate de băieţii veseli 
dela Securitate, în plină 
campanie ceauşistă de dis- 
trugere a intelectualilor, 
Deşliu se lăuda că are 


ABONAŢI-VĂ LA ZIARUL 
CUVANTUL ROMANESC 


Abonamentele şi reînnoirea lor, se pot face 
după cum urmează: 

Din Canada şi U.S.A., se pot face "Cec Poşta!" 
(Money Order) sau “Cec Personal". 

Din Europa şi alte continente, prin “Mandat Poştal" sau 
"Cec Internaţional" pe adresa ziarului: 


CUVANTUL ROMANESC 
P.O.Box 78010 
Westcliffe Postal Outlet 
Hamilton, Ontario, Canada L9C 7N5 


Second Class Mail Registration Number 4133 
REINNOIŢI-VA ABONAMENTUL 


- scrie cu penibilă vehemență 


versuri neconformiste pe 
care noi cititorii nu le-am 
văzut niciodată. ” 

Ce fel de disident mascat 
o fi devenit un alt fiu al 
Țării Moților, unul Tiberiu 
Utan care, în afară de banii 
partidului şi scaunele de 
şef cultural, nu a văzut 
nimic din tragedia neamu- 
lui său? 

În ce fel de ape neo- 
comuniste s'o fi scăldând 
acum un alt condeier, e ade- 
vărt cu talent,'Ion Lăncrăn- 
jan? El este unul din cei ce 
a încercat să explice fe- 
nomenul, nu crima colho- 
zului şi apoi a spurcat cu 
balele lui literare până şi 
tragedia incomensurabilă a 
Piteştiului sau a celor ce au 
suferit în închisori pentru 
că nu au “înțeles mersul 
istoriei”, ca să folosesc 
expresia unui trădător de 
tristă amintire, Ivasiuc. 

În ziua de azi, pe linia 
lăturilor literare rămase 
dela Eugen Barbu, rămâne 
consecvent neocomunist 
acel Patrian Lătrărescu care 
semnează Adrian Păunescu, 
nume de frunte într'un 
viitor panoptic al ruşinii, 
mai ales după penibila lui 
lamentaţie că "de ce l-aţi 
ucis pe âl bătrân?” 

Oare mai scrie Titus 
Popovici? Ajunsese aproa- 
pe să fie un fel de “clasic în 
viafă” după ce falsificase în 
mod literar aproape tot ce 
avea poporul de preţ şi 
bineînţeles că nu a uitat să 


format, Sergiu Nicolaescu. 
Dintre culturnicii parti- 
nici care credeau că înjurân- 
du-ne pe noi cei refugiaţi în 
Vest vor avea mai mult 
succes la lingerea ciubo- 
telor "fiului iubit", astăzi 
unii se dau drept intelectuali 
de rasă ca I.D. Bălan sau D. 
Zamfirescu. Acesta din ur- 
mă, pe vremuri, se plângea 
că Eugen lonescu nu are o 
atitudine politică "sănătoa- 
să', deoarece nu îl plăcea pe 
noul cizmar, vătaf uns de 
Ruşi. Acelaşi titrat Zamfi- 
rescu îl citează acum pe 
Noica, acelaşi Noica pe care 
el în repudiase ca urmare a 
procesului “lotului Acade- 
miei" Noica-Pilat-Sadova. 
Din nefericire, nu numai 
condeierii au cam uitat cum 
s'au ploconit în faţa bli- 
dului de linte. În aceeaşi 
situaţie sunt şi unii dintre 
artiştii plastici care se 
întreceau care mai de care 
să se prostitueze în fața 
perechii retardate. Unde 


ţionarea 


care îl consideră pe cizmar 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


„= Nu garantăm apariţia arti- 
colelor mai lungi de 4 pagini 
dactilogratiate la 2 rânduri. 
Redacţia nu doreşte să în: 
tervină cenzurând prin forța 
împrejurărilor, 
Supradimensionate. 


Manuscrisele nepublicate 
nu se înapoiază. 


-Reproducerea articolelor 
este interzisă fără men 


sunt azi (poate în 

sau Senat?) acelea 
plastici ca Z. Dumiter Ttişti 
"Omagiu", Wanda Mu 
leac cu "Tripticn 


Popa cu alt "0 Ugen 
Traian Brădean cu ea, 
cizmarului pe funk 


baraj, Geta Marineasa Se 

Marşul Păcii”, în Su 
Ceauşescu e pictat nici S 
mult nici mai puţin decăţăl 
Sfântul Spirit pe o boltă 
catedrală, N. Groza cu € 
mijlocul Minerilor, Eu, 
Palade cu "Primygyute 
Cornelia Ionescu cai i 
"Tapiţerie" unde Benialul 
era arătat mai tânăr şi maj 
proaspăt decât atunci când 
l-a sedus Dej în închisoare 
Toţi cei de mai sus cred că 
sunt bine şi fericiţi şi poate 
acum se străduiesc să arate 
că au fost cumva disidenţi 
şi sunt în total proces de 
reciclare ca să devină pa- 
trioți neocomunişti, 


Una din paiaţele neo- 
comuniste, peste noapte 
devenit patriot şi ultra- 
naţionalist, gata să-i mă- 
nânce fripţi pe toţi Ungurii 
"şi alte naționalități" şi care 
paiață este senator, pe 
nume C. Vadim Tudor, în 
timpul retardatului genial 
era mare poet de curte în 
mare concurenţă cu alt nou 
“politician”, Patrian Lătră- 
rescu, A 

Nu mă pot abține sănu 
închei aceste rânduri cu un 
citat din una din poeziile 
partinice ale lui C.V.Tudor 


ă "el este fondatorul doc-> | 


le zic versun:) ce ar trebui 
a biroului său 
de senator: £ 

1.„Acesta-i Ceauşescu, 
Erou pe timp de Pace / izvor 
al demnității şi meşter 
făurar“ /... / îi datorăm alâ- 
tea; Canalul şi Metroul / şi 
Transfăgărăşanul, şi case 
ca'n poveşti / platforme, 
irigaţii şi încă foarte noul / 
proiect de centru civic în 
vechii Bucureşti..." 


Oare a atins poporul ro- 
mân culmea imaturității 
politice încât a putut să 
aleagă în Sfatul Ţării cari- 
caturi morale ca Vadim 
Tudor sau Păunescu? 

Dacă la viitoarele alegeri 
parlamentare Românii vor 
uita trecutul dovedit al 
acestor neocomunişti foşti 
lingăi partinici, înclin să 
cred că ne cam merită 
soarta. b 

Dar nu pot să fiu pesi 
mist: grajdul politic roni” 
nesc va fi curăţat. 


textele 


sursei. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC PAGINA 3 a 


OCTOMBRIE 1995 


VIZITA LUI ION ILIESCU ÎN 
STATELE UNITE 


NUMAI MINȚIŢI!" 


"La pisălogeală, nu re- 
zistă nimeni" - spune o 
zicală românească. Şi uite 
aşa, Ion Iliescu a ajuns la 
Casa Albă. Atât de mult şi-a 
dorit să fie oaspetele Preşe- 
dintelui Bill Clinton, încât 
a renunţat la a fi primit în 
"vizită oficială” (imposibil 
de realizat) şi a acceptat 
"vizita de lucru" (reali- 
zabilă), numai să poată în- 
tinde mâna spre pomană. 
Mai ales acum, când, în 
plină campanie electorală (a 
început numărătoarea 
inversă), o reînnoire a 
"Clauzei" i-ar mai putea 
droga odată pe alegători. 

Incă înainte de a ajunge 
pe pământul Americii, "pă- 
cătoşii de Români din exil" 
i-au pregătit o primire dem- 


nă numai de el şi de Ceau- 
şescu, cu scrisori ale orga-, 


nizaţiilor foştilor deţinuţi 
politici, proteste ale aso- 
ciaţiilor ziariştilor, adresate 
Preşedintelui Bill Clinton, 


Mihaela MOISIN 


sau congresmenilor ameri- 
cani. În plus, pe vreme bu- 
nă sau rea, zi de lucru sau 
Duminică, aceiaşi temerari 
exilați au organizat demon- 
straţii de protest, cu pan- 
carte, lozinci, slogane. 

Vizita visată s'a trans- 
format repede însă, într'o 
crudă realitate: aşteptat la 
aeroport de iluştri necu- 
noscuţi din guvernul ame- 
rican, în loc de flori din 
partea Românilor locuind 
în America, doar vorbe de 
ocară, ca în final să nu fie 
nici măcar invitat la un 
dineu de către preşedinte. 

A venit cu inima plină de 
speranţe şi a plecat cu bu- 
Zunarele goale. Pentrucă 


nici David Funderburk, nici , 


Christopher Smith (con- 
gresmeni ce iubesc poporul 
român) n'au murit încă şi 
nici nu intenţionează s'o 
facă înainte de a-i veni de 
hac lui Iliescu. Chiar îna- 
inte de sosirea lui Iliescu în 


SINDROMUL 
CRIPTO-COMUNIST 


Urmare din pagina 1 
Şi iată că s'au găsit. Ei sunt potentaţii comunişti care 


în zilele revoluţiei erau disperaţi că li se prăbuşeşte 
lumea. S'au regăsit însă repede şi au început s'o 
reconstruiască. Au pus mâna pe toată politica şi 
economia ţării şi au devenit regim cripto-comunism. 
Un regim caracterizat de faptul că el poate ajunge la 
orice lege dorită şi poate respinge orice lege care nu-i 
convine. 

O asemenea situaţie duce la paradoxalul: instituția 
statală care ar trebui să stopeze anvergura escroco- 
corupţie, este în realitate instituţia care dă escrocilor 


America, aceştia au făcut 
celorlalţi congresmeni ame- 
ricani recomandarea ca 
României să i se reînno- 
iască Clauza, doar cu anu- 
mite condiţii: 

1. Libertatea presei. Toc- 
mai acum, când Parlamen- 
tul României de-abia a mo- 
dificat Codul Penal, adău- 
gând pedepse cu închisoa- 
rea "pentru calomnie, in- 
sultă sau ofensă la adresa 
funcționarilor publici, ma- 
gistraţilor şi poliţiştilor"; 
pedepsele se majorează 
când e vorba de “rudele 
apropiate" ale demnitarilor 
şi funcţionarilor publici. 

2, Libertatea cuvântului 
şi a întrunirilor publice. 
Acum, când Securitatea, a- 
ceeaşi ca şi cu 6 ani în urmă, 
controlează şi mai bine 
(doar are aparatură moder- 
nă, mulțumită "bandiţilor 
de capitalişti') convorbirile 
telefonice şi corespondenţa, 
fără jenă, căci altfel cum ar 
şti care sunt "duşmanii bo- 
borului'? 

3. Dreptul la proprietate 
privată. Aici e aici. Cum s'o 
mai rezolve şi pe asta? Dacă 
le restituie la unii, se su- 
pără ceilalţi. Dacă le resti- 
tuie pe toate, cu ce mai ră- 
mân ei, nomenclaturiştii? 
Încearcă el, guvernul (nu 
Iliescu, că dacă nu iese 
bine, să aibă un acar Păun), 
să prostească mulţimea cu 
vinderea de acţiuni la în- 


dar cât timp poate să mintă? 

4. Asigurarea de alegeri 
libere. Dacă asigură alegeri: 
libere, cum să mai fie 


treprinderile falimentare, 


"Curierul Românesc” iniţiat de lon 
Heliade Rădulescu, ("Scrieţi băieţi, 
numai scrieți”) şi-a făcut apariţia în 8 
Aprilie 1829 şi-a fost suprimat în 13 
Decembrie 1859. 

Gloriosul titlu a fost reluat de serviciul 
de propagandă al Cotrocenilor care l-a 
dedicat "Românilor de pretutindeni" şi 
apare sub paravanul "Fundaţiei Culturale 
Române". Revista se trimite gratuit cum 
se trimiteau şi fostele publicaţii tovă- 
răşeşti: "Tribuna României" şi "Glasul 
Patriei”. 

Actualul "Curierul Românesc", împre- 
ună cu neregretatele publicaţii şi-au 
servit stăpânii încercând să ne convingă 
cât de drepţi, deştepţi şi patrioți au fost 
comuniştii impuşi de Moscova după 1948 
şi cât de drepţi, deştepţi şi patrioţi sunt 
aceiaşi comunişti ce s'au reinstalat în 
Decembrie 1989. 

Recunoaştem că misiunea lor e foarte 
dificilă: cum poţi face sită de mătase din 
cozile de seceră şi ciocan care au partici- 
pat la acţiunile criminale ce ne-au distrus 
elita intelectuală, politică şi-au măcelărit 
o generaţie tânără în care Neamul îşi pu- 
sese nădejdea? 

Ca un exemplu de "Românesc" cu care 
ne împroaşcă "Curierul" cităm din arti- 
colul "Toată lumea e în... opoziție" (Nr.6 
din lunie 1995, pag.4): 

"Înainte de 1989, unui cunoscut scrii- 
tor, membru al Comitetului Central al 
PCR i se atribue pe drept sau pe nedrept 
următoarea vorbă de duh: România este 
unica țară din lume unde cei dela putere 
sunt în opoziţie. Cugetare menită să evi- 
denţieze cu umorul specific românesc 
farsa atroce pe care toţi privilegiații regi- 
mului o jucau în faţa celor apropiați, dar 
mai cu seamă în faţa propriei lor con- 


ştiinţe, exprimă fără îndoială o parado- 
xală realitate. De care, de altfel, aceiaşi 
privilegiați ai regimului comunist nu s'au 
sfiit să se PREVALEZE DUPA '89. CU 
DESTUL SUCCES (Sublinierile noastre). 
Din perspectiva acestei realităţi, cei care 
au servit interesele dictatorilor nu au 
făcut-o cu convingere, ci cu superioară 
ironie, sau chiar cu scârbă. Și-au bătut joc 
de ceea ce fac, ba mai mult, au resimţit o 
profundă repulsie, s'au aflat permanet în 
opoziția propriei lor puteri. Altfel spus, 
au avut o părere, dar n'au fost de acord cu 
ea." 

Autorul a uitat să mai sublinieze carac- 
terul, morala, cinstea sufletească şi cura- 
jul răspunderii a celor care au servit "in- 
teresele partidului”, subliniindu-le 
inocenţa de fecioară că ce-au aprobat şi 
executat "nu au făcut-o cu convingere". 

Cei ucişi prin temnițe, minele de căr- 
buni, canale, beciurile Securităţii pot să- 
şi petreacă fericiţi restul somnului de 
veci! Ei au fost ucişi, nu din convingere, 
ci doar din gluma celor cu “umorul spe- 
cific românesc"! 

Articolul se încheie: "Multe s'au 
schimbat în România în ultimii cinci ani 
(...) în bună parte, mecanismul vieţii 
politice actuale îl confirmă strălucit". 

Intru păstrarea necioplită a realității, 
sugerăm ca "Fundaţia Culturală Română" 
să creeze un Muzeu Naţional unde statu- 
ia d-lui preşedinte, ce s'a “prevalat” după 
revoluţie, să fie înconjurată de cei care 
"au superioară ironie". Sau chiar cu scâr- 
bă. Şi-au bătut joc de ceea ce fac." 

Sugerăm chiar şi titlul acestei monu- 
mentale realizări: "MUZEUL SCARBE- 
LOR". 


"MINŢIŢI COMUNIŞTI, 3 
: 


Stroe MOLDOVANU 


COMISIA PENTRU SECURITATE 


„ŞI COOPERARE ÎN EUROPA 


| Şi corpuţilor cert Iliescu preşedinte, şi CUM ss b —— A : d 
doina iiipreavprocu- [|-— să se-mai bucure momen- - = ORD HOUSE OFFICE BUILDING sn 
ga-ziă: tere jud orească se complac în. ||| clatura de privilegiile de- zi, 
a face voia puterii politice, care sfidează orice ini- azi? ip e WASHINGTON, DC, 20515 i, 
țiativă legislativă (luată de Opoziţie) destinată îngră- |||. 5. Drepturile omului, în- (202) 225-20515 zu 
dirii discreţionarului exercitat de putere. Raportul + "“ cetarea incitărilor interet- e 
forţe din Parlament este: cripto-comunisi . „nice şi apărarea Românilor AUGUST 3, 1995 =3 
vărăşit în patrulater - 54 procente, iar Opoziția - 46 persecutați în Republica 3 
procente. Moldova. Drepturile omu- Domnului Ilie Ilaşcu Ss noi cât şi cu alți membri ai Comisiei pentru a 
În vârful fărădelegilor din sindrom e modul în care lui? - şi aşa omul are prea Membru al Parlamentului a ne împărtăşi experienţele Dvs. din = 
se face transferul de proprietate din patrimoniul pu- multe drepturi, căci uite Chişinău, MOLDOVA Moldova şi cunoştinţele pe care le aveţi x 
blic în patrimoniul privat. În timp ce peste tot se unde s'a ajuns - iar dacă vor despre situaţia din Transnistria. A 
vorbeşte de privatizare ca de singura şansă de ieşire înceta incitările interetnice, Dragă d-le Ilaşcu: 
din mar :smul economic şi s'au creat şi institutii pen- populaţia va avea prea mult În calitate de membri ai Comisiei pentru Cele mai bune urări. & 
tru realizarea ei, toate acestea sunt abandonate. Şi aşa timp să se gândească la Securitate şi Cooperare în Europa, organul Cu sinceritate, = 
privatizarea nu se mai face pe cal .astituţionalizată ci adevărații duşmani - co- guvernamental american însărcinat de  
prin cea a învârtelii coruptive, aplicându-se tehnica: muniştii. Cât despre Româ- Congres să supravegheze şi să încurajeze  Cristopher Smith, - 
întreprinderi cu capital de stat creditează întreprin- nii din aşa-zisa Republică respectarea prevederilor Acordului Final  Congresman, Preşedintele Comisiei CSCE 3 
derile care devin private în folosul cripto-comu- Moldova, dacă-i apără, dela Helsinki şi al documentelor ulterioare 
niştilor. lar acest transfer de proprietate dela stat la înseamnă că-şi supără alia- emise de CSCE, vă invităm să vizitaţi David Funderburic, 
cripto-comunist are loc în fiecare zi. ţii în ideologie şi altele, Comisia noastră şi Congresul Statelor Congresman, Membru al Comisiei 
”Adunătura de tâmpiţi, escroci, corupți şi borfaşi” dela Răsărit şi se ştie ce-au Unite. 
sunt ciocoii noi ai ţării care urmează creaturii "omul pățit Ceauşeştii... : Am urmărit cazul Dys. cu îngrijorare şi Frank Wolf, - 
nou” ceauşist, care a fost creatura cea mai reprezenta- Cam greu de realizat am aprecia prilejul de a vă întâlni atât cu Congresman, Membru al Comisiei 


tivă a societăţii româneşti. O creatură care, de pildă, a 
fost săltată la post de profesor universitar, fără să fi 
trecut prin liceu. Dar ce-i drept, e drept: l-a făcut după 
aceea la fără frecvenţă. Cam tot la fel, cripto-comunis- 
tul e săltat milionar fără să fi investit personal nici un 
bănuţ. 

Nici când ierarhia comunistă nu şi-a dovedit tică- 
loşia mai bine ca acum. Şi, din paroxismul acesteia, ea 
îşi bate joc de popor şi de ţară mai crâncen decât au 
făcut-o vreodată năvălitorii străini. Căci ea răstoarnă 
valorile morale și dezagreghează naţia. Ea mai este şi 
cea mai formidabilă ilustrare a celor ce conduc cea 


aceste deziderate pentru 
Iliescu şi guvernul său. 

Aşa că a plecat până la 
Los Angeles, cu speranţa că 
acolo va fi mai bine primit, 
măcar de Românii "din 
diasporă", căci are şi el 
prieteni, pe ici, pe colo. 
Ultima speranţă i s'a spul- 
berat, când a văzut că nici la 
hotel nu poate să aibă 
linişte şi să se bucure de 


ILAȘCU ŞI DIPLOMAȚIA 


Urmare din pagina 1 

Nu-i interesează să de- 
clanşeze un curent de so- 
lidaritate al parlamentari- 
lor democrați din lume, 
cu deputatul Ilaşcu. In faţa 


de a reface C.A.E.R. Nicio- 
dată forurile politice inter- 
naţionale sau organizaţiile 
umanitare n'au protestat 
faţă de vreo crimă generată 
de Moscova, aşa cum fac, de 


tismentul cu privire la 
pericolul potenţial pe care 
îl reprezintă Rusia. Decât să 
facă atâta risipă de energie 
în jurul atolului Mururoua, 
mai bine protestatarii în 


Pe de Be a 


« a Vo d 4 


mai tristă fară europeană, care are în frunte pe cel mai [| frumuseţile vieţii în Cali- unei acțiuni concertate la eXemplu, astăzi cu exces de cauză dat deplasa la înc 

vesel preşedinte. În fapt ea este un clan care a mono- fornia: peste 150 de “exilați” nivel internaţional, Mos- Ze rtață, pita si De e NTAae STIRE ISRA Iberat a 

polizat puterea şi practică politica tragerii de timp, l-au aşteptat cu pancarte şi COVa ar fi obligată să ce- eat sea iri CI era datata ai politic Ilie 

politica ipocriziei care a degenerat într'un grotesc i-au strigat lozinci, timp de e ape EeeRIul nu Mata Ha ei Ip E ITa cu aEap atu ati a trde | 

înspăimântător. trei ore, ă cova, iar Si e E A zit E 
E-ipto-comuniştii sunt rebuturile recuperate și După toate aceste dezi- Occidentul o menajează. sinea precedeatului Co- elena totuşi numai vina E 

recondiţionate ale vechiului regim, care au făcut din luzii, i-a rămas o singură Oricâte motive de îngri- ae ele isca amnă . Ba 

ţară raiul escrocilor şi şarlatanilor. Dacă celebrului speranţă: are şi el presa lui  jorare ar oferi Cremlinul, Pia reşedinte Și acauiea Cecilia MIHĂILESCU ad 

capitalist Rockefeller i-au trebuit 15 ani să facă personală, cu vadimi şi inclusiv recenta tentativă rac, ignorându-i aver i 

milion, în România această performanţă ij Ca păuneşti, care vor ști să 

într'un an sau doi. Pentrucă îmbogăţiţii din ierarhie "informeze" populaţia des- Za 

bucură de sprijinul larg al aparatului de stat şi în plus pre "succesele şi rezulta- CĂTRE CITITORI CĂTRE CORESPONDENŢI "AI 

ei au un fel de virtute a lor. Ipise ai există fidelitate IA tele pozitive” ale vizitei lui A j 

solidaritate. Un lucru care, din nefericire, nu se vede Ion Iliescu în America, tot y 

la oamenii de bine, care se sfâşie între ei cu diferite aşa ca despre vizita familiei SPRE CUNOȘTINȚĂ: Ţinem Rugâm Pi Ag) corespondanții ; 

partizanisme. i: Ceauşescu în Canada prin | Să facem cunoscut că| | noştri să trimită articolele spre că 
Cu toate că prezentul e pib Pirul nu poate anii '80: fotografii, în sin- Redacţia acestul zlar nu a licare până la data de 15 a i 

i e care zac ă izată 3 E 
aparţine decât forţelor naţionale creatoar gura presă autorizată de impărtăşeşte ritatdeguiția unii precedente editării ziaru s 


undeva în potenţialul naţiei şi care vor găsi mijloa- 
cele de scoatere a ţării din precarităţile create de 


cripto-comunism. 


Eugen BÂRSAN 


comunişti , arătându-i pe 
Ceauşeşti, plin de flori, la 
aeroport, când de fapt el îşi 
anulase în grabă vizita şi 
nici nu ajunsese în Ca- 
nada... 


Ideile şi punctele de vedere 
ale colaboratorilor din arti- 


colele semnate. 


edacţia ziarului nu asi- 
gură publicarea articolelor 
nesosite la sediu până la 


această dată. 


PAGINA 4 


CTOMBRIE 1995 


DESPRE CRIMELE 
FĂCUTE CU VORBA 


Perioada pe care azi o 
străbat Românii este din 


mai multe motive crucială.. 


După ieşirea din noaptea 
comunistă, sau oricuni în 
ajunul terminării acelei 
cumplite nopţi, Poporul 
Român se află în faţa unui 
prag, al unui nou început. 
Ceea ce stă în fața Româ- 
nilor ar putea fi o vreme de 
împlinire şi regăsire, dar în 
acelaşi timp există pericolul 
de a intra într'o vreme fără 
rost şi care ar putea duce la 
pierderea identității româ- 
neşti şi chiar a rostului de a 
fi al Românilor. 


Cred că motivele de op- 
timism sunt mai multe şi 
oricum mai rele decât mo- 
tivele de pesimism. 


Poporul Român nu ar 
avea de ce să se teamă de 
viitor căci el are alese ca- 
lităţi, o generaţie de tineri 
curaţi la suflet şi generoşi, 
nu a făcut rău nimănui şi 
stăpâneşte un pământ fru- 
mos şi binecuvântat cu 
toate cele de lipsă unui trai 
cuviincios. Se poate spune 
că pericolele ce stau la 
pândă nu sunt de natură 
"obiectivă", ci de natură 
subiectivă şi circumstan- 
țială. Dar aceste împrejurări 
nu le fac mai puţin primej- 
dioase. După cinci decenii 
de minciună şi prigoană 
continuă, mulți dintre 
Români sunt izolaţi şi pe 
drept cuvânt descurajați. În 
mod paradoxal, nu lipsurile 
materiale sunt cele ce pun 
în pericol viitorul, căci ele 
vor fi împinse la o parte de 
calitatea pământului româ- 
nesc. Cu adevărat grave 
sunt criza de conştiinţă, de 
identitate şi de ideal. 


Nu este de mirare că aşa 
stau lucrurile căci vreme de 
cinci decenii, perioadă de 
timp ce acoperă viaţa activă 
a unei generaţii şi jumătate, 
Românii au fost bombar- 


MAI DRAGĂ, a 
A CARE CREZI 


FĂ 


TR cere 
As toi 


g-o SĂM CesTITA ij 
CUM CA „FOSTII A/S, 
TOUAPĂSI bE AceLo--- 
AR NREA SĂ NA 

COMPROMITA 3 ---. 


Alex.NEMOIANU 


daţi cu istorii false şi otră- 
vitoare în care binele deve- 
nea rău, adevărul devenea 
minciună şi mai ales Po- 
porul Român, prin tot ce 
avea mai reprezentativ, era 
prezentat ca împotrivindu- 
se "progresului". Acele 
“istorii” au fost scrise prin 
câțiva istorici decăzuţi iar 
apoi ele au fost preluate şi 
îngroşate până la carica- 
turizare de amatori care nu 
aveau nici discernământ, 
nici cunoştinţe şi nu aveau 
ruşine şi care erau necinstiţi 
sufleteşte. 

Răul făcut cu “vorba” în 
anii comunismului abia azi 
îl putem măsura în toată 
grozăvia lui când suntem 
confruntaţi cu indivizi, unii 
dintre ei cu şcoli serioase, 
care sunt gata să spună tot 
răul şi să mărturisească 
strâmb contra neamului lor 
aflat la ceasul nevoii. 

Nu trebue să ne uităm 
doar la gazetarii de duzină 
şi de şanţ care mint la 
vederea şi înțelegerea tutu- 
Tor, ci trebue să ne temem 
de cei care folosesc pres- 
tigiul lor intelectual şi 
catedrele unde se află, 
pentru a arunca vorbe ce 
otrăvesc şi întinează cinstea 
şi bunul nume românesc. 


Vehemenţa cu care o 
parte din elita intelectuală 
se întrece în a vorbi de rău 
generaţiile naţionalist- 
creştine este un simptom 
grav şi neliniştitor, la fel 
cum- de neînțeles rămâne 
agresivitatea secularistă şi 
"internaționalistă" a acele- 
iaşi categorii. : 

Este trist şi umilitor să 
asişti la felul în care lucra- 
rea comunistă este conti- 
nuată în România prin 
"vorbă" aruncată fără noimă 
şi fără socoteală şi în 
această privinţă trebue să 
adăugăm câteva lucruri. 

Istoria este o disciplină 


= e 
e ZEST URP= 


Desen de L. M. Drăghici 


care are anume reguli şi în 
scrierea ei trebuesc obser- 
vate stricte norme de con- 
duită morală. Documentele 
trebuesc citite cu grijă şi 
trebuesc înţelese, iar con- 
cluziile trebuesc scrise 
"sine ira et studio", fără 
mânie şi fără prejudecată. 
Pentru orice istoric cinstit, a 
spune adevărul nu este o 
opţiune, ci o obligaţie. 

Nu este deloc întâmplă- 
tor că în anii comunismului 
şi acuma, în vremea tulbure 
a neo-comunismului, cele 
mai şocante, mai aberante 
şi mai novice “istorii” s'au 
scris prin oameni de “litere” 
şi oricum nu prin istorici de 
profesie. Aceşti amatori de 
rea credinţă au înclinația 
înnăscută de a folosi pro- 
pria imaginaţie ca material 
documentar, vorba avântată 
şi fără acoperire ca argu- 
ment şi câştigarea faimei ca 
ultimă şi supremă mo- 
tivaţie. Atunci când cei care 
au scris la comanda unui 
patron, care sub diferite 
nume au avut mereu ca 
esenţă ura faţă de tot ce este 
românesc, atunci un atare 
act a avut semnificaţia unui 
act încheiat cu puterile 
întunericului. Acei autori 
care îşi imaginează că 
"întunericul" îşi va ţine 
partea lui din contract se 
înşeală amarnic. Mai de- 
vreme sau mai târziu, mi- 
cile avantaje ce le-au fost 
create vor dispare şi se vor 
trezi singuri, arătaţi cu 
degetul de cei din jur şi mai 


„ales acuzaţi de propria lor 


conştiinţă. 

Cei care au scris lucruri 
neadevărate şi au făcut 
crime cu “vorba” sunt uniţi 
între ei prin participarea şi 
complicitatea la rău. O uni- 
tate silnică dar puternică şi 
din care nu se pot elibera 
decât spunând adevărul. 
Aşa cum spuneam, răul ce 
s'a făcut în România cu 
"vorba", prin minciuni, 
perverse jumătăţi de adevăr 
şi puse în afara contextului, 
deci tot acest rău este mare 
şi urmările lui sunt tragice. 
Dar toate acestea nu trebue 
să ne descurajeze sau să ne 
facă să acceptăm starea 
clipei. 

Minciuna, ca şi răul, nu 
are stare în sine ci este o 
categorie parazitară şi re- 
lativă. Minciuna nu poate 
dăinui prea mult, căci ea se 
vădeşte doar în lipsa ade- 
vărului. Istoria ne arată 
limpede că doctrinele false 
şi învăţăturile rele au fost 
mereu relative şi au trecut, 
iar adevărul a triumfat de 
fiecare dată într'o manieră 
care a uluit şi umilit pe ne- 
vrednicii stăpânitori care în 
nebunia lor au crezut pen- 
tru o clipă că lumea este a 
lor. 


Starea de confuzie din 
România este datorată în 
cea mai mare parte faptului 
că adevărul nu este încă 
bine cunoscut. Această 
incertitudine îi împiedică 
pe Români să facă opţiuni 
clare şi categorice. Dar ce 
este dătător de speranţă este 
realitatea că adevărul în- 
cepe să fie cunoscut, Cei 
care au comis crime cu 
"vorba" sunt în panică şi ei 
devin tot mai vehemenţi, 
mai neruşinaţi şi mai în- 
dărătnici. Dar acest lucru 
nu ar trebui să impresio- 
neze pe nimeni căci agitația 
furibundă a mercenarilor 
anti-românismului începe 
să se asemene tot mai mult 
cu chițăitul unor şobolani 
încolţiți. 


DIN PRESA DIN [ARĂ 


ADEVARUL: "Tumă- 
torii de ieri sunt astăzi 
la guvemare" 

+ Comentând volumul 5 
din "Cartea albă a Secu- 
rității”, editată de SRI, 
Nicolae Manolescu a de- 
clarat că: “Imaginea lumii 
artistice româneşti prezen- 
tată în carte corespunde în 
mare măsură cu lumea în 
care am trăit”. Referindu-se 
la lupta dintre “albi şi roşii”, 
vorbitorul a construit o para- 
lelă între activitatea "roşilor" 
înainte şi după 1989. Atunci 
îi reclamau pe "albi" la par- 
tid ca "vânduți Europei 
Libere, agenţi străini etc." 
Acum nu s'au lepădat de 
nărav, doar că de data aceas- 
ta sunt în guvern. Nomina- 
lizându-i în acest sens pe 
Nicolae Dan Fruntelată, se- 
cretar de stat la Departa- 
mentul Informaţiilor şi pe 
Mihai Ungheanu, secretar 
de stat la Ministerul Cul- 
turii, Nicolae Manolescu a 
afirmat: "Ministru la Cultură 
este Mihai Ungheanu. Să 
nu-mi spună cineva că de 
doi ani încoace miniştrii la 
Cultură au fost Sorescu sau 
Mărgineanu. Ceauşescu a 
fost nebun, dar nu prost. L-a 
ținut 20 de ani pe Mihai 
Ungheanu redactor-şef ad- 
junct la "Luceafărul", dar nu 
l-a pus ministru la Cultură." 
ROMANIA LIBERA: 
"Libertatea presei devine o 

] 

* Aşa cum era de aşteptat, 
deputaţii coaliţiei guverna- 
mentale au înăsprit pedep- 
sele în cazul insultei sau 
calomniei săvârşite prin 


presă. Conform noilor texte: - 


"Atingerea adusă onoarei ori 
reputației unei persoane 
prin cuvinte, gesturi sau 
prin alte mijloace ori prin 
expunere la batjocoră, se 
pedepseşte cu închisoarea 
dela o lună la un an sau prin 
amendă. Dacă faptele se 
săvârşesc prin presa scrisă, 
prin mijloace audio-vizuale 
sau prin alte mijloace de 
difuzare ori în adunări pu- 
blice, pedeapsa este dela 3 
luni la 2 ani sau amendă (în 
cazul formei simple). În 
cazul calomniei, pedepsele 
se măresc dela 6 luni la 3 ani 
sau amendă pentru forma 
agravată, adică atunci când 
fapta este săvârşită prin 
presă. Toate încercările 
Opoziţiei de a elimina 
forma agravată s'au izbit de 
opacitatea majorităţii, ce s'a 
declarat "indignată de 
abuzurile pe care o anumită 
parte a presei le săvârşeşte 
de circa cinci ani, fără a fi 
trasă la răspundere." 


ZIUA: Acord unic în 
Europa de Est. 

* "Ziua" ne informează, 
că a aflat din surse confi- 
denţiale, că Acordul privind 


restituirea proprietătilor 
evreieşti a fost semnat, în 
mare secret, în biroul lui 
Viorel Hrebenciuc, secre- 
tarul general al Guvernului. 
Acordul a fost semnat de 
Naftali Levy, vicepreşedin- 
tele Organizaţiei Mondiale 
Evreieşti de Recuperare a 
Proprietăţilor, Moshe Nativ, 
directorul general al Agen- 
ţiei Sochnut, Nicolae Cajal, 
preşedintele Federaţiei Co- 
munităților Evreieşti din 
România şi Viorel Hreben- 
ciuc. Sub titlul "Preşedintele 
Republicii, între două valize 
burduşite pentru America, a 
scos castanele din foc cu 
mânuţa lui Viorel Hreben- 
ciuc”, "Ziua" ne aminteşte în 
continuare că "la o zi după 
semnarea acordului... purtă- 
forul de cuvânt al guvernu- 
lui, Ioan Roşca, mințea din 
nou opinia publică, afir- 
mând că în prezent se 
lucrează la lista bunurilor 
care fac obiectul cererilor de 
restituire, urmând ca ulteri- 
or Executivul să se convingă 
asupra posibilităţilor de 
restituire." 

Mai aflăm că, Miercuri 6 
Septembrie, generalul israe- 
lian Moshe Nativ, director 
general al Agenţiei Sochnut 
şi ambasadorul Naftali Lavi, 
vicepreşedinte la "World 
Jewish Restitution Orga- 
nization” i-au înmânat 
preşedintelui României, la 
Palatul Cotroceni, medalia 
jubiliară “Ierusalim 3000", 
"In ziua în care purtătorul 
de cuvânt al Executivului 
anunța că încă se lucrează la 
lista bunurilor evreieşti 
revendicate, comentează 
Oana Stânciulescu, autoa- 


nul menţionat. Agenţia de 
presă israeliană ITIM comu- 
nică primele detalii despre 
încheierea acestui acord. În 
afară de cele 544 temple, si- 
nagogi şi case de rugăciuni 
care existau în România în 
anul 1938, au acceptat ca re- 
ferinţă prin Acord, Guver- 
nul României se obligă să 
restituie şi alte proprietăţi: 
cămine de copii, de bătrâni, 
de orfani, şcoli confesionale, 
cimitire, centre culturale. În 
total, aproape 5.000 de clă- 
diri. În oraşul Sighet, de 
exemplu, s'a acceptat resti- 
tuirea a două temple, 10 si- 
nagogi şi 13 case de rugăci- 
une. Preşedintele României, 
Ion Iliescu şi preşedintele 
PDSR, Oliviu Gherman, au 
promis că vor cere Parla- 
mentului să urgenteze ratifi- 
carea Acordului. Semnarea 


acestui Acord a constituit 


bomba întrunirii CEFTA 
dela Brno, din 11 Septem- 
brie, unde, în prezenţa pre- 
mierului Văcăroiu, Organi- 
zația Mondială de Recupe- 
rare a Proprietăţilor Evre- 
iesti a declarat că inten- 
ționează acum să folosească 
"modelul românesc" şi în 


Preventivă -din_ iuiciețelă 
: lati si ăi 


celelalte țări. S 
Polonia şi Ungal vizate 
asemenea Acord esp: Ua 
Europa de Esţ.n _“€Unie în 
CRONICA aa 
"Sărbătoare | L 
„+ Fostii meaalonară? 
cării Legionare au sărpă ia 
Joi, 14 Septembrie la pori, 
ca "Cei 40 de muceni, Ieri 
laşi, ziua Sfântului, d 
neliu, ziua Căpitanul I 
implinirea a 55 de aa 
înființarea Statului Napielă 
Român. Un alt grup a Sl 
gionari au celebrat pa 
mentul la capela bisei 
ieşene "Sfântul Spiridon. 
biserica Gorgani din că 
pitală. a 


EVENIME 
LEI: aa TUL zi 


propune Guvernului 4 
măsuri de oprire a epl. 
demiei de holeră", 

“Ieri, 20, Septembrie în 
România numărul Pezsoa- 
nelor bolnave de holeră a 
ajuns la 83. "Organizaţia 
Mondială a Sănătăţii" a afir- 
mat că "nici o fară nu poale 


fi ocolită de holeră, însă este - 


datoria noastră să luăm 


măsuri necesare pentru ca Ș 


aceasta să nu se extindă", a 


precizat directorul Direcţiei j 


de Poliţie Sanitară şi Me- 
dicină 
Ministerul Sănătăţii. De 
asemenea, pentru evitarea 
oricăror epidemii, -Minis- 


Preventivă din 


terul Sănătăţii recomandă | 


guvernului dotarea popu: 
laţiei din Delta Dunării cu: 
instalaţii de epurare a-apei, 
dotarea Inspectoratelor de 
Poliţie Sanitară şi Medicină 


mijloace de trans; 
pe apă şi cu un sisternză 


co icare rapidă, fonduri 
POR pentru județele. 


aflate pe cursul terminal al 


Dunării pentru materiale de. 


dezinfectare, de tratament și 


transport terestru. 


LIBERTATEA: "Noul 


ambasador la Washing: 
ton" 

* Surse din cadrul Par 
lamentului, citate de ziarul 


"Libertatea", au precizat că, | 


Domnul Traian Chebeleu, 
purtător de cuvânt al Pre- 
şedinției României, va pleca 
ambasador la Washington. 
După moartea lui Mihai 
Botez, reprezentantul Romă 
niei în Statele Unite ale 
Americii, postul a fost pre“ 
luat provizoriu de I0an 
!Goriţă. Aceleaşi surse au 
declarat că Mircea Geoană 
în acest moment purtător «€ 
cuvânt la Ministerul Aface 
rilor Externe, va prelua Liei 
tul de purtător de cuvânt + 
preşedinţie... Până în ec 
moment, Traian Chebe în 
nu şi-a exercitat funcţia e, 
cadrul unei misiuni diP 
matice în străinătate. 


TINERI ŞI BĂTRÂNI 


+ i naţio” 
renţă. lar în lipsa tradiţionalismului £ i 


Urmare din pag, 1 


În momentul de față trebuesc efectuate 
priorităţilor. Până în i â 
Decembrie 1989, esenţială era acţiunea din, România, cei care vocifereazi 
împotriva sistemului bolşevic şi a ideolo- 


modificări pe lista 


giei lui anti-umane. 


în mod energic, trebue acţionat spre a limi- 


ta efectele deva 


Impunerea relativismului 


oricum, încercarea de 


E moral în vi 
obştească înseamnă, în ia rieăa A eh 


Ştergerea diferenţei dintre bi 


ă analiză, 
ne şi rău, 


a şterge această dife- 


nalist autentic societatea poate  « 
vrată uşor către un materialism de ritiştii” 
corupție şi putreziciune morală: ia 


că România va putea ieşi din ne“ .joșile 
trudă şi prin credinţă neclintită în aptul € 
ce au definit Neamul Românesc: +; suni 


împo' 
i te seară 


va "nostalgiei', nici nu îşi dau pOâ' „„tivă 
ce rău fac. Dar această situaţie neb 
produce în mod paradoxal şi un bin e să se 

n România trupul obştei pa cred 
separe între profitorii clipei şi cei 


necaz bee 


Sandu MOIANU 


nu o prevede sau că este 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


OCTOMBRIE 1995 


INJUSTIŢIA RIDICATĂ LA RANG DE Scrisori esențiale 
LEGE ÎN ROMÂNIA ANULUI 1995 


—— Av. George VASU— 


Este suficient să citez art. 
24 al.2 din LEGEA CASE- 
LOR NAŢIONALIZATE, ca 
să demonstrez că justiţia a 
fost ridicată la rang de lege 
în ţara noastră. Astfel art.24 
al.2 din recenta Lege votată 
de Parlamentul României, 
privind casele naţionali- 
zate, care prevede "Hotă- 
ririle judecătoreşti cu pri- 
vire la imobilele prevăzute 
de art.1 din prezenta lege (a 
caselor naţionalizate) ră- 
mase definitive şi irevo- 
cabile, vor putea fi atacate 
cu recurs în anulare înte- 
meiat pe art.330 conform 
procedură civilă." Aşa a 
hotărît Parlamentul Ro- 
mâniei. 

Dar ce spune art.330 cod 
procedură civilă? Acesta 
este un text restrictiv şi care 
prevede: Procurorul general 
din oficiu sau la cererea 
Ministrului de justiţie, 
poate ataca cu recurs în 
anulare la Curtea Supremă 
de Justiţie hotărîrile jude- 
cătoreşti irevocabile pentru 
următoarele motive: 


1. când instanţa a depă- 
şit atribuţiile puterii jude- 
cătoreşti; 

2. când s'a săvârşit o in- 
fracțiune de către judecători 
în legătură cu hotărîrea 
pronunţată. 

Recursul în anulare se 
poate declara oricând. 


Consider că Parlamentul 
României a ignorat art.3 din 
codul civil care spune "ju- 
decătorul care refuză să 
judece sub cuvânt că legea 


intunecată sau 


ca fiind culpabil de dene- 
gare de dreptate." 

După Revoluţia din 1989 
în cursul celor cinci ani ce 
au urmat, victimele comu- 
nismului, suprevieţuitorii 
sau urmaşii lor, au început 
să revendice casele naţio- 
nalizate prin Decretul 
92/1950, D. 233/1974 şi alte 
forme de rapt din partea 
statului comunist. Desigur 
că s'au făcut procese civile 
foarte costisitoare (taxele de 
timbru şi onorariile de 
avocat). Instanţele judecă- 
toreşti erau obligate în baza 
art.3 cod civil, aşa cum am 
arătat mai sus, să se inves- 
tească şi să judece cauzele 
civile de revendicare a 
caselor naţionalizate, sub 
sancţiunea de "denegare de 
dreptate". Cu alte cuvinte în 
legislaţia română este ex- 
clusă posibilitatea instan- 
țelor judecătoreşti să se 
sustragă dela judecarea 
proceselor civile, sub 
sancţiunea penală pentru 
judecători. 

Problema recursului în 
anulare s'a pus în faţa 
CURȚII SUPREME DE 
JUSTIŢIE, în Secţiuni Unite 
şi s'a admis cu 25 voturi 
pentru şi 20 împotrivă. 
Desigur că motivele po- 
litice au determinat această 
soluţie “ajuridică” de care 
se vor ruşina urmaşii noştri, 
deoarece mulţi din slujbaşii 
țării care au "educaţie co- 
munistă" fac orice ca să nu 
se supere cei "mari". (Pro- 
blema nesocotirii hotăriri- 
lor judecătoreşti pronunţate 
în cursul celor cinci ani 
privind casele naţionalizate 


iescu la Satu- 


Mare, susținând că nu 
trebue executate, motiv 
pentru care Opoziția parla- 
mentară a ridicat problema 
suspendării din funcţie 
conform art.95 din Consti- 
tuție, majoritatea parla- 
mentară însă decizând res- 
pingerea.) 

Acum majoritatea parla- 
mentară a putut să facă o 
lege (art.24 al.2) care for- 
mează obiectul acestei 
discuţii, astfel încât să 
"răstoarne" principiile co- 
dului civil, care este în vi- 
goare de peste un secol în 
România şi aceasta numai 
din motive electorale, 
deoarece chiriaşii care 
locuiesc în casele naţio- 
nalizate sunt cu mult mai 
mulţi decât foştii pro- 
prietari cărora li s'au na- 
ționalizat casele şi au făcut 
proces de revendicare în 
ultimii cinci ani. 

Am văzut că în baza art. 
330 cod,procedură civilă 
prevede numai două cazuri 
de recurs în anulare: când 
instanţele judecătoreşti au 
depăşit atribuţiile puterii 
judecătoreşti şi când s'a 
săvârşit o infracţiune de că- 
tre judecători în legătură cu 
hotărîrea pronunţată. 

Nu este de mirare că se 
ajunge la asemenea soluţii 
şi în Parlamentul României 
şi la Curtea de Justiţie în 
interpretarea legilor, deoa- 
rece cei care conduc astăzi 
sunt foştii "şoimi ai pa- 
triei”, pionerii, UTC-iştii şi 
membrii de partid din ul- 
timii 50 de ani de comu- 
nism, care au "educaţia" lor 
specifică regimului în care 


eşe- au crescut şi au trăit deo 


Ri 


UN SEMNAL DE 


În vederea viitoarelor 
alegeri, dăm un semnal de 
alarmă ca Românii de 
pretutindeni să se consti- 
tuie într'un Consiliu de 
unitate a Românilor, care să 
aibă ca scop principal 
diminuarea, până la scoa- 
terea din viaţa politică, a 
marilor comunişti ce au 
avut funcţii în perioada 
comunistă. Pentru aceasta să 
nu se facă nici un fel de rabat 
şi să se arate cu date zgudu- 
itoare ce au făcut actualii 
conducători atât în timpul 
lui Gh. Dej, Ceauşescu, cât 
şi astăzi sub Iliescu. 

Acest Consiliu al Româ- 
nilor trebue să aibă o con- 
ducere unică din persona- 
lităţi din Țară şi mai ales 
din marii oameni de valoa- 
re, Români din exil, preoți, 
profesori, scriitori, savanţi, 
oameni de cultură şi artă, 
mari oameni de afaceri, 
specialişti, industriaşi şi 
fermieri. Acest consiliu 
central să unească Opoziția 
cu Exilul şi să aibă comitete 
locale la Bucureşti, Cluj, 
Iaşi, Timişoara, Constanţa, 
Craiova, Arad, Sibiu, Târgu 
Mureş, Galaţi şi Satu Mare, 
dar şi la Detroit, Los Ange- 
les, New York, Toronto şi 
Montreal, Frankfurt şi 
Paris, Sydnei şi Chişinău, 
Cernăuţi şi Berna, şi alte 
oraşe unde sunt Români. 

Românii din Exil să yină 
masiv în ţară să investească 
şi să ajute sectorul parti- 
cular cu fonduri şi idei şi să 


27 
35 


T.B.ŞUŢEANU 


ajute fără jenă cele cinci 
mari grupuri politice care 
să ajungă a crea clasa 
politică de mâine din 
liberali, ţărănişti, legionari, 
alianţa civică şi social de- 
mocraţii adevăraţi. 

ntrucât cea mai bună 
apărare este atacul (cu care 
comuniştii au câştigat de 
două ori alegerile) să se 
arate că cei din PDSR, 
PUNR, PRM şi PSM sunt 
cei care au trimis 2.000.000 
de Români în puşcării şi au 
ucis peste 300.000 dintre ei 
pentru motivul că au 
îndrăznit să se opună 
distrugerii ţării lor, 

În străinătate să se 
militeze pentru a-i scoate 
pe Români din nepăsare, 
să-i adune în jurul ideii 
unităţii naţionale și religiei 
şi al necesităţii de a parti- 
cipa la lupta împotriva 
comuniștilor, adică la scoa- 
terea lor din viaţa publică. 

n ţară să se formeze gru- 
puri din tineri elevi, 
studenţi, muncitori, comer- 
cianţi şi ţărani care să 
meargă Duminica la sate, să 
dea spectacole şi să aducă 
tehnică apuseană prin care 
să spună oamenilor adevă- 
rul, arătând ce trebue făcut 
ca orașele să fie scoase din 
gunoi şi satele din noroi. 

Să fie încurajată presa 
independentă şi mai ales 
posturile de radio şi tele- 
viziune să pătrundă în toate 
colţurile ţării, pentru a 
anihila monopolul radio- 


ALARMĂ 


jumătate de secol. 


televiziunii de stat rămase 
evident în mâna comuniş- 
tilor. 

In campania electorală 
viitoare să se aducă mate- 
riale de propagandă vizuală 


şi aparatură de adresare / 


(microfoane, difuzare, por- 
tavoce etc.) dintre cele mai 
moderne pentru mărirea 
puterii de adresare şi de 
sugestie. 

Toată partea conştientă a 
naţiunii, cât şi naţionali- 
tăţile conlocuitoare, să fie 
trezită şi chemată la ultima 
confruntare cu comuniştii. 
Profesorii, învățătorii şi 
preoții să lase imparţia- 
litatea şi să se implice, să 
devină glasul strămoşilor 
prin care să spună limpede 
adevărul. 

Opoziția, Clerul şi Exilul 
- unite în Consiliul de 
Unitate al Românilor de 
Pretutindeni - pot elimina 
impostura şi readuce ţara la 
ceea'ce a fost ea înainte de 
nefastul 1947. 

Români, nu uitaţi atât de 
uşor răul pe câre ni l-au 
făcut comuniştii furându- 


ne viaţa la o întreagă gene- ” 


raţie pe pielea căreia s'a 
făcut experimentul socie- 
tăţii socialiste distrugă- 
toare de bunuri și valori şi 
mai ales de suflete. Frigul, 
foamea, teama, pâra şi min- 
ciuna vor reveni dacă nu fa- 
cem nimic şi nu avem 
curajul unirii în jurul 
marilor noastre persona- 
lităţi de pretudindeni. 


PAGINA 5 


REÎNNOIREA PACTULUI 
CU DIAVOLUL 


——— Teodor BRĂILEANU 


Preafericite părinte Teoctist, 


Ca fost elev, în primele 
clase, al unui seminar 
teologic mă mir şi acum de 
apelativul preafericit. Zi- 
ceam în şcoală preacu- 
vioase, profesorilor noştri 
preoţi, proveniţi din 
călugări, şi preacucernice, 
celor ca noi, trecuţi prin 
seminar şi facultate de 
teologie. 

Din câte ştiu nu a fost, 
nu este şi nu trebue să fie 
nici un slujitor al lui Dum- 
nezeu, urmaş şi apostol al 
lui lisus Cristos "prea- 
fericit”, deoarece Mântui- 
torul n'a cunoscut o clipă de 
fericire. Totul a fost 
suferinţă şi jertfă pentru 
credinţă şi întru slujirea 
oamenilor. 

Dacă Biserica Catolică nu 
a îngenuncheat nici o clipă 
în faţa comuniştilor atei, 
Biserica Ortotoxă - în spe- 
cial cea rusă, bulgară dar 
mai ales cea din România 
de sub Gheorghiu-Dej şi 
Ceauşescu - a fost în cele 
mai bune relaţii cu con- 
ducerea statului comunist 
şi se află acum în relaţii de 
colaborare făţişă, cordială 
cu actuala conducere for- 
mată din agnostici. (Ei care 
ştiau totul perfect: că religia 
e opiumul popoarelor şi 
Dumnezeu o creaţie a stă- 
pânilor moşieri şi burghezi 
pentru a putea ca prin ea să 
stăpânească masele, acum... 
nu mai ştiu, nu cunosc, nu 
se pronunţă, sunt agnos- 
tii.) 


ani, dela așa zisa revoluţie 
anticomunistă, Biserica 
Ortodoxă română nu s'a 
pronunțat faţă de fărăde- 
legile din comunism, când 
zeci de preoţi au murit în 
închisori, când o serie de 


culte au fost hărţuite, altele 
chiar interzise, că Biserica a 
fost lovită însăşi în inima ei 
de actualul preşedinte care, 
pe când era secretarul 
general al uteceului, a 
inițiat "educația ateistă a 
tinerei generaţii”, nu zice 
nimic, denotă că acel pact 
cu diavolul, ce s'a făcut încă 
din timpul lui Gheroghiu- 
Dej - (ca biserica să ajute 
statul şi partidul în opera 
de construire a socialis- 
mului)- s'a reînnoit şi că 
minciuna, ipocrizia şi jocul 
meschin şi material de 
interese a pătruns adânc în 
pătura conducătoare a 
Bisericii la ceasul de faţă. 

Cele două exemple zgu- 
duitoare demonstrează exis- 
tenţa şi tăria menţinerii 
pactului cu diavolul: 

Unu: în parlamentul 
României de azi există un 
singur preot şi acesta 
membru al PDSR, cum se 
numeşte acum aripa de 
bază, miezul fostului partid 
comunist. Ruşine acestui 
făţarnic numit Simeon 
Tatu! 

Doi: faptul că şi Mitro- 
politul de Oltenia este 
membru al acestui partid ne 
dă de înţeles că şi domnia 
voastră veţi fi fiind tot în 
această tagmă a confis- 
cătorilor de revoluţie. O 
spune obrazul ce demască 
traiul material extraordinar, 
de unde vine şi noul ape- 
lativ duhovnicesc acela de 
"preafericit”. Dumneata da, 

ărinte, dar credincioşii? 
Dar țara? Dar credinţa 
clătinată de concepţia 
materialist dialectică ce-a 
prins chiar şi la ţărani? 

Cine via auzit luând o 
poziţie faţă de agnosticism? 
De ce admiteţi blasfemia şi 


jet 
iati 


batjocora dela Biserica 
Sfântul Spiridon din 
Craiova, când actualii 
comunişti dela putere au 
trimis peste o sută de 
poliţişti şi jandarmi să 
închidă sfântul locaş şi să-l 
scoată pe tânărul preot 
Mladin din casa parohială? 
Şi de ce s'a făcut acest gest 
ce nu s'a consemnat în nici 
un sat nici măcar în timpul 
comunismului? Cum de 
menţineţi în fruntea 
Bisericii un slujitor al lui 
Dumezeu care face politică 
neocomunistă şi, folosindu- 
se de sistemul de relaţii, 
vine personal, ca mitropo- 
lit, şi închide o biserică, 
scoate dintre credincioşi 
păstorul lor iubit şi-l aruncă 
pe drumuri, numai pentru- 
că l-a rugat să nu facă poli- 
tică pentru a nu compro- 
mite Biserica? 

De ce vă necăjiţi, părin- 
te, când tineretul inteligent 
din România strigă în mii- 
locul capitalei: Teoctist- 
Securist? 

Nu sunt acestea semne 
care să-l îndreptăţească la o 
asemenea categorie? 

Doamne, ziceam cu 
mâna pe inimă, cum de-i 
rabzi pe cei care, ieşind din 
peşteri şi chilii au ajuns în 
locaşuri aurite, în odăjdii 
cu fir de aur, se hrănesc ca 
nababii şi fac pacte până şi 
cu cei mai înverşunaţi duş- 
mani ai credinţei şi Bise- 
ricii, numai lor să le fie 
bine?! 

Aşa ceva Credincioşii, 
Istoria şi Dumnezeu nu pot 
să lase nevăzut şi nepe- 
depsit. 

Ruşine pentru cei care şi- 
au trădat neamul şi credința 
şi-au intrat în jocul perfid 
al politicii învrăjbitoare. 


să 


See eie E 


—TÂTICU LE, NU MA ESI pobecăroa 7 
— NM DAT NUMAI PECORSURI ÎN ANRULASE 


. 


MA. NA RUMOT AMBASA dos / 
— MAI EANE VE DUMEA --.PEOCURAOR. / 


Desen de L. M. Drăghici 


Departe de a-mi asuma 
paternitatea titlului, l-am 
reținut la 17 August 1995 
dintr'o fracțiune de secundă 
ca manşeta ziarului italian 
La Republica. Ca atare, 
n'am nici o cunoştinţă de 
articolul respectiv. 

Deoarece stările de lu- 
cruri pe plan mondial şi în 
mod special în fosta Iugos- 
lavie a cărei microstructură 
reflectă dela micro la macro 
viziunea universală, pute- 
rea sugestivă a titlului m'a 
îndemnat la un număr de 
reflexiuni de concordanţă 
ca şi de neconcordanţă. 
Limitele unui articol nu 
permit discuţii conjunc- 
turale despre ce se petrece 
in prezent în lumea în- 
treagă. y 

Bunăoară, raporturile 
dintre individualitate, li- 
bertate şi societate, univer- 
salitate, naționalitate, etni- 
citate, totalitarism, genocid, 
omnicid şi... democraţie, 
infestată şi ea de mult ori, 
iar în mod special de tero- 
rism. 

In sumarul acestei con- 
figuraţii circumscrisă în 
cadrul pragului mileniului 
trei, se practică nedefinibilă 
"politica", care ar îngloba la 
general funcțiunea exis- 
tenței omeneşti, dacă ar fi 


CUVÂNTUL ROMÂNEg | 


PAGINA 6 OCTOMBRIE 1995 


ULTIMATUM DEMOCRAȚIEI 


ori cel puţin pe plan parti- 
cular, 

Ab initio, se resimt fie 
expansiunea, fie numai 
dimensiuni socio-istorice 
dezarmante. 


Pe de altă parte, lumea nu 
poate trăi în continuare 
anarhică, fără a se autodis- 
truge. De aici necesitatea 
unei “ordini”, a unor forme 
de conducere cărora li s'a 
acceptat termenul de "gu- 
vernări”. În succesiunea 
acestor forme, omenirea s'a 
găsit şi se află pe baricade 
de-a lungul istoriei şi chiar 
succesele nu au fost de- 
pline, ca în ultimele trei 
secole, un sistem, care nu 
este nici teorie, nici ideolo- 
gie, care fără a-şi propune 
să realizeze "unul de- 
săvârşit” pentru care alte 
forme a înnecat omenirea în 
sânge, a reuşit pe unde şi 
cât a putut, să ofere şi să 
realizeze principii şi struc- 
turi de care omul să benefi- 
cieze mai bine decât în tre- 
cut. Acesta este sistemul 
democratic. Democraţia. 

A trebuit să treacă mi- 
lenii pentru ca omul să ia 
cunoştinţă în mod temeinic 
de faptul că se naşte cu set 
de drepturi netransgresibile 
de care i-au vorbit şi i-a 


luminate. Ele sunt, socotesc, 
reflectate cel mai bine în 
Constituţia Statelor Unite 
din 1787. 


Dacă dreptul fundamen- 
tal la viaţă, dreptul la liber- 
tate individuală decerne 
omului facultatea de a se 
dezvolta diferențiat în 
mediul său potrivit încli- 
naţiilor, preferințelor, in- 
teligenţei, îndemânărilor şi 
ideilor sale. Acest sens pro- 
fund al libertăţii a turmen- 
tat pe cei dinainte şi va tur- 
menta şi pe cei din viitor, 


Considerat ca un absolut 
"liber arbitru”, obstacolele 
pe care le ridică afectează 
morala, diferențierea între 
"bine şi rău”, ce este admi- 
sibil şi ce este pedepsibil. 


Cum omul nu poate trăi 
izolat şi cum resimte nece- 
sitatea de asociere la un 
nivel mai ridicat decât reg- 
nul animal, volens-nolens 
ajunge încadrat în forma de 
viaţă a “sociabilităţii”, Ra- 
portul dreptului natural la 
libertate cu limitele restric- 
tive impuse de societate tre- 
bue adus la un echilibru şi 
istoria a demonstrat şi de- 
monstreazză că atât indi- 
vidul cât şi societatea tre- 

uesc să atingă un anumit 


posibil pe plan universal __convins o pleiadă de minţi grad de maturitate. 
Pad 


16 DIN CĂRŢILE DE JOC 


Gh. Ionescu OLBOJAN—— e 


Incepând cu organizarea 
şi desfăşurarea "marii 
adunări” dela Debrețin, 
UDMR-ul pierde teren, şi 
pierde bine. Este de necon- 
testat faptul _că această 
uniune de aşa-zise partide 
şi formaţiuni maghiare din 
România are priză în masa 
etnicilor pe care zice că îi 
reprezintă pe scena politică 
a României. Cu alte cuvin- 
te, UDMR a intrat în faza 
falimentului, şi asta numai 
datorită politicii pe care 
conducerea sa înțelege să o 
ducă în vederea realizării 
dezideratelor pe care uniu- 
nea şi le-a propus la în- 
fiinţare. Să vedem, în con- 
tinuare, despre ce este 
vorba? Vom parcurge, cu 
voia domniilor-voastre, 
paginile câtorva ziare şi 
reviste din ţară care.să ne 
susţină concluzia de mai 
sus. 

Referitor la mitingul 
dela Debrețin, din 27 lulie 
1995, care urma să zguduie 
mapamondul, revista TIM- 
PUL nr.30 din 6 August re- 
marcă, în editorialul său, 
printre altele: “Intâmplător 
sau nu, cei mai virulenți 
purtători de vorbe în mi- 
tingul dela Deberţin au fost 
reprezentanţii Ungurilor 
din România: episcopul 
Tokes Laszlo, Mark6 Bela, 
preşedintele UDMR, scrii- 
torul Siito Andras şi alții. Şi 
a fost într'adevăr un spec- 
tacol de zile mari să vezi 
nişte inşi plesnind de 
prosperitate dându-se drept 
victime ale unui genocid. 
(...) Una peste alta, scan- 
dalul proiectat să se întâm- 
ple la Deberţin, a eşuat. 
Nici guvernul maghiar nu 
pare să se fi implicat cu o 
tragere de inimă prea mare 
in această afacere fali- 
mentară... Cert este că, după 
Debrețin, fie Tăkes Laszlo, 


fie Marcă Bela, fie Siito. 


Andras rămân aceiaşi in- 


divizi pentru care viaţa este! 


un miting protestatar conti- 
nuu, indiferent de decor. 
Cu sau fără Debrețin, ei 
aşează aceeaşi placă de 
patefon. Întrucât pe lucidi- 
tatea lor nu se poate conta, 
rămâne să contăm pe lu- 
ciditatea guvernului dela 
Budapesta, să ajungem la o 
înțelegre şi să încheiem 
această babilonie fără 
sfârşit." 

Revista mai cuprinde 
încă două articole referi- 
toare la maghiarimea din 
România, unul sub titlul 
"Lecţia de TOLERANȚĂ", 
iar - celălalt - "M.A.E. ungar 
față cu istoria” - ambele 
scrise cu nerv şi bine docu- 
mentate, două puneri la 
punct pentru guvernul dela 
Budapesta şi politica sa 
antiromânească. 

Eşecul mitingului dela 
Debrețin nu i-a dezarmat 
pe Marc Bela şi ai lui din 
conducera UDMR. Într'un 
interviu acordat ziarului 
ZIUA din 6 Septembrie a.c., 
el afirmă câteva idei cu 
caracter de lamentaţie poli- 
tică, şi anume: "Nu ne fa- 
cem iluzii că vom fi spriji- 
niți de Opoziţie pentru a 
modifica legea învăţă- 
mântului; apropierea alege- 
rilor împinge şi Opoziția 
spre naționalism; Naţiona- 
lismul Opoziţiei legitimea- 
ză extremismul Puterii; 
greva japoneză a elevilor 
este posibilă; suntem mi- 
lioane, E normal să influen- 
țâăm Tratatul cu Ungaria; 
Convenţia Democratică nu 
mai e cea de altădată” etc. 

Mergând pe linia eşecu- 
rilor politicii UDMR, să 
vdem ce spune JURNALUL 
NAȚIONAL din 10 August, 
sub titlul “În legătură cu 
preconizatul miting dela 
Odorheiul Secuiesc - UDMR 
face un pas înapoi..." "Ceea 
ce era previzibil, s'a întâm- 
plat. Nefiind prea sigur de 
sprijinul popular, Consiliul 
fă criză al UDMR a re- 


Piete 

nunțat la organizarea mult 
trâmbiţatului mare mitin 
al maghiarimii dela Odor- 
heiul Secuiesc, preconizat 
să asigure protestul unanim 
al etnicilor maghiari împo- 
triva Legii învățământului. 
Iată că în locul acestui 
miting s'a hotărit organi- 
zarea - la 2 Septembrie a.c., 
a unui forum cetățenesc cu 
participarea unor delegaţii 
ale pedagogilor, profeso- 
rilor şi părinților copiilor 
maghiari din toate judeţele 
Transilvaniei... Renunțarea 
la mitingul dela Odorheiul 
Secuiesc este rezultatul 
firesc al insuccesului reu- 
niunii dela Debrețin - 
afirmă surse din conduce- 
rea UDMR." 

Şi forumul cetăţensc a 
decis. Ce a decis, ne spune 
ROMANIA LIBERĂ din 11 
Septembrie, în articolul său 
"UDMR renunţă la acţiunea 
de boicotare a şcolii”: 
"Vineri seara (8 Septembrie 
- n.n.), la Catedrala "Sfântul 
Mihail" din Cluj a avut loc 
o slujbă religioasă închina- 
tă luptei etnicilor maghiari 
pentru învățământul în 
limba maternă. Au fost 
prezenţi circa 800 de eno- 
riaşi ai bisericilor tradiţio- 
nale maghiare din Transil- 
vania (...) De asemenea, a 
fost prezent întregul staf al 
UDMR, numeroşi lideri 
adresându-se, după slujbă, 
celor prezenţi, afirmând că 
din nou Legea Învăţă- 
mântului, şcoala, cultura şi 
tradițiile, chiar limba ma- 
ternă le sunt amenințate. 
Unii dintre ei au con- 
damnat şi Tratatul dela 
Trianon. La ieşirea din 
catedrală, atât Marc6 Bela, 
preşedintele UDMR, cât şi 
Prof. Eva Gymesi, vicepre- 
şedinta cu problemele de 
învățământ a Uniunii, au 
afirmat că s'a renunțat, ca 
formă de protest, la boico- 
tarea învățământului la 

Continuare în pag.7 


Adrian GRIGOROPOL 


Fără a realiza perfecţiu- 
nea, stadiul acesta îl consti- 
tuie veritabila democrație. 

În necesitatea acestui ra- 
port de echilibru a germinat 
"politica" dovedită istori- 
ceşte ca un laborator de 
experienţe care mai de care 
mai nefaste ca să ajungă 
parţial în ultima vreme la 
compromisul “democraţie”. 
Puterea de guvernare să 
aparţină poporului, prin- 
cipiu care dacă este procla- 
mat ori exercitat cu falsi- 
tate, duce negreşit la despo- 
tism ori tiranie. 

Fără un fundament pro- 
fund moral ca element al 
existenței umane, actul de 
guvernare macerează ome- 
nirea de natura celor ce 
sunt vizibile în prezent. 

Sistemele totalitare, şi cu 
deosebire cel comunist, s'au 
autodistrus din interior 
prin opresiune şi exterior 
prin expansiune. Distru- 
gerile sistemelor totalitare 
nu înseamnă şi extirparea 
ideologică. Cu deosebire 
ideologia comunistă viază 
şi pândeşte prin toleranța 
iresponsabilă a celor care 
pretind că au câştigat răz- 
boiul rece. 

Pe de altă parte demo- 
crația s'a văzut roasă pe 
dinăuntru de opțiunea din- 
tre guvernarea directă a 
poporului ori aceea prin 
reprezentare. Guvernarea 
directă a poporului s'a 
văzut redusă la un drept 
minor de iniţiativă legisla- 
tivă şi eventuale referendu- 
muri. Guvernarea reprezen- 

„tativă intrată în "capcana 
mecanismului electoral de 
decernarea prin vot a unor 
mandanţi, la a căror opţiu- 
ne votantul nu ajunge să 
cunoască suficient ori chiar 
deloc cui îi încredinţează 
mandatul, după cum între- 
gul proces al alegerilor 
poate fi manipulat tocmai 
de cei care se află prealabil 


ui 


aleşi la putere sau care, fără 
scrupule, pot falsifica rezul- 
tatele. 

Corectivele constituţio- 
nale operează mai satisfăcă- 
tor în ţările cu democraţii 
mai avansate, iar dreptul de 
cenzură al poporului la 
repetări de alegeri continuă 
să sufere de neajunsurile 
menţionate. 

Ameţite de triumfurile 
din ultimele războaie mon- 
diale câştigate, puterile vic- 
torioase au întrevăzut vi- 
ziunea unei "păci univer- 
sale”. Chiar la crearea în 
1945 a Organizaţiei Naţiu- 
nilor Unite, protagoniştii se 
găseau în contradicții in- 
terne, dacă luăm în consi- 
derare numai cele cinci pu- 
teri cu drept de veto. 

Acum, în 1995, se va co- 
memora semicentenarul 
ONU când "universalitatea" 
se află în mai mare dificul- 
tate decât oricând, mai ales 
sub ascpectul "securității 
colective” - coloana verte- 
brală a organizaţiei - dacă 
luăm în considerare cele 
petrecute şi se petrec recent 
în Iugoslavia, Ruanda, 
Burundi, Somalia, Zair, 
Cecenia, Kurdistan şi alte 
nenumărate locuri de pe 
glob. y 

Universalitatea a fost 
dela început un concept 
dubios. Acum s'a agravat 
prin creşterea etnicităţii, 
disprețul pentru drepturile 
omului, dreptului de pro- 
prietate, conflictele reli- 
gioase şi impotenţa unor 
organizaţii comunitare de 


a-şi rezolva dis r maşinațiunilor 
terne de interese ne 


vorbind de dezacordurile în 
rezolvarea pe calea secu- 
rităţii colective a disputelor 
care însângerează grav 
omenirea. 

S'au auzit voci, pe bună 
dreptate, critice la adresa 
dreptului de veto al celor 
cinci ţări ca sistem clar de 


EUROPEAN 
CONNECTION 


N, 


paralizarea acțiunilor 
poziţia încă periferică 
unor state devenite (ata 
timp mari puteri sub mulțe 
aspecte ca Germania i 
ponia şi aria Sud-Esticului 
asiatic. 7 
Democraţia, care Prin va- 
lori călăuzitoare nu dez. 
voltă elasticitate, Spontanei. 
tate, dinamism, care nu 
respinge în aceeaşi măsură 
anarhismul ca şi "apatia 
politică", este susceptibilă 
unui despotism recurent ori 
unei tiranii necruțătoare, 
Democraţia trebue să fie 
creativă şi activă, Între 
excentricităţi de paradă, 
voiajori diplomatici care-şi 
strâng cu efuziune mâinile 
şi iradiază zâmbete peste 
cadavre şi suferințe absente 
din imagini, precum și apa- 
tia consecinţă acestor fu- 
neste mascarade, stă des- 
chisă o prăpastie catastro- 
fală. FE i: 

Fără votul liber al unui 
electorat a cărui cunoştinţă 
de cauză să nu fi fost 
obstrucţionată, fie de cei 
dela putere, de indiferență 
pentru propria sa soartă, şi 
a urmaşilor săi; înseamnă 
că deşi există o societate, 
aceasta este "fără glas", 

Ca un post scriptum su- 
mar, fără a mai analiza cum 
de România a ajuns la peri- 
feria omenirii, a mai rămas 
puţin timp până la noi 
alegeri locale, legislative şi 
prezidenţiale; totuşi mai 
este o şansă tocmai datorată 
acestor condițiuni, ca fie- 
care cetă a, în pofida 


a Opoziţiei, să înţeleagă ca 
nu se află în arena unor ale- 
geri de rutină, ci de defi- 
nirea drumului existenţei 
într'o Românie Nouă, de- 
mocratică, de justiţie şi 
prosperitate. 

Că este "Un ultimatum 
pentru democraţie!" 


TORONTO - BUCUREŞTI 


MO 


L - BUCUREŞTI 
VANCOUVER - BUCUREŞTI 
„ CALGARY - BUCUREŞTI 


PACHJ 
ALCĂTULI 
DE Dvs 


i Toronto - Bucureşti (via Paris) - $939 (Can.) 251b=$59.33 


Montreal - Bucureşti 
TORONTO-FRANKEURT 


destinatie ŞI 
i sun 


TORONTO-AMSTERDAM 
TORONTO-LOS ANGELES 
TORONTO-NEW YORK 


(via Roma) - $819 (Can.) 
- $885 (Can.) 


TORONTO-LONDRA 


Peste 251p 
$2.99Kg. 

* Livrare la 

domiciliu în 
Bucureşti şi 
marile Oraşe 


NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 
* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN ROMÂNIA 
* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 
“DIFERITE OCAZII 


* PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


BUCUREŞTI 


* CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI (PUTEŢI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC...) 
* TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ŞI ÎN ORICARE 
ORAȘ DIN PROVINCIE 


VACANŢE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., MAC 1H8 
TEL: (416) 463-6000 « FAX: (416) 463-7990 
KITCHENER - TEL: (519) 743-2638; MONTREAL - (514) '769-6921 


„VANCOUVER - Tel: (604) 931-8600 


Neg 


“personalităţi politice 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Postat atraee» 


——— Radu BADIU 


In fiecare Duminică, din 
zori, năvală de căruţe, 
camioane, furgonete şi 
autoturisme curg, din toate 
părţile zonei, spre Budeşti. 
Când se luminează spaţiul 
de lângă calea ferată, şo- 
seaua Vasilaţi-Olteniţa şi 
Strada ce vine din centrul 
orăşelului până la gară sunt 
înţesate de mijloace de 
transport care au adus şi 
care iau mărfuri. Plăci de 
azbociment (pentru aco- 
periş), scânduri, lanţi, 
cusaci, căzi, butoaie, uşi, 
ferestre, paturi şi canapele 
"populare", cai, căruţe, 
porci, purcei, ciment, colaci 
de sârmă, plasă de sârmă, 
apoi tot felul de încălţă- 
minte, îmbrăcăminte, cuie, 
grâu, porumb şi, în zona 
"pieţii", zarzavat dela ardei, 
roşii, vinete, varză, cartofi, 
până la pepeni şi flori. În 
sat, pe strada "comercială", 
mai multe cârciumi de stil 
nou, republican, servesc 
dela vodcă până la bere în 
jurul unor grătare impro- 
vizate “deservite”, în 
principal, de țigani. Este 
zona cu cei mai mulți țigani 


La târg 


din țară, (în judeţul cu cei 
mai multi analfabeți, din 
cauza acestei etnii certată cu 
cartea, de unde provine 
actualul preşedinte, pe care 
şi-l revendică, motiv pentru 
care sunt atât de îndrăzneţi 
în comerţ, şi nu numai). La 
prima cârciumă face vânt cu 
un carton jarului de sub 
mici un ţigan “patron” de 
vreo 30 de ani, înalt, masiv, 
cam la 120 de kilograme, 
exemplar îmbrăcat occi- 
dental care simbolizează 
"tipic şi veridic” cum le 
merge țiganilor azi în Ro- 
mânia în regimul libertăţii 
fără margini a foştilor şi a 
secăturilor. Bietul Român - 
rămas înca fricos - vine din 
zori, într'o zarvă şi-o dăr- 
dură ameţitoare. Caută 
repede ce are de cumpărat, 
cumpără ca în filmările cu 
repezitorul, suie în căruță şi 


. pleacă. La fel şi vinde. În 


jurul orei zece, când soarele 
se urcă sus, e deja acasă. 
Către ora 12 târgul - până 
atunci o viermuială de 
oameni, animale şi vehicule 
- dintr'odată devine subţire, 
iar la ora 13 este deja linişte 


OCTOMBRIE 1995 


OLTENISME 


——— lonel RĂDULESCU—— 


ca după furtună. 

Această eliberare comer- 
cială - ţinută puternic sub 
observaţie nevăzută de 
regim - menţine Rumânul 
bănuitor şi suspicios. Este 
ca un luat de undeva unde 
s'a luat paza momentan, 
pază care este mai la dis- 
tanţă gata să intervină în 
toată forța dacă dela 
Cotroceni se cere asta. De 
aceea la întrebarea ce părere 
au despre proprietate ţăra- 
nii răspund: “Eu ştiu?... Ce- 
o zice statu'... Ce-o zice 
Domnu' Iliescu”, 

- Cât va dura acest târg? 
întreb pe nea Lixandru, ve- 
cinul meu de 76 de ani adus 
să vadă preţul purceilor. 

- Io ştiu... Cât va socoti 
statu' că e necesar, 

Şi cât va socoti oare acest 
stat duplicitar că va fi 
necesară această eliberare 
de care s'a şi speriat că 
"scapă omul de sub mână” 
gândind alte minciuni mai 
mari decât aceea a acce- 
lerării privatizării care nici 
n'a început. 

Cine va lua pâcla de pe 
ochii neamului meu? 


MARCO BELA SAU 
16 DIN CĂRŢILE DE JOC 


Urmare din pag.6 
acest început de an şcolar. 
Prezentând reacţiile unor 
vizavi 

de. pretenţiile UDME 


mântului (eliminarea para- 
grafului prin care elevii 
minorităţilor naţionale sunt 
obligaţi să înveţe Istoria 
României şi Geografia 
României în limba româ- 
nă), cotodianul JURNALUL 
NAŢIONAL invită la 
discuţii pe DL. Victor Surdu 
- preşedintele PDAR, şi pe 
Dl. lon Doru Volovan - 


prefectul judeţului Harghi- 


ta. Primul opinează că 
"mărirea pragului de ac- 
cedere în Parlament al 
uniunilor politice, dela 8%, 
în prezent, la 10%, în viitor, 
va face ca UDMR să aibă un 
singur parlamentar. Vor 
avea astfel şi Ungurii un 
singur parlamentar numit 
de etnia lor, aşa cum au şi 
celelalte etnii, care trăiesc şi 
muncesc într'o singură pa- 
trie, mamă bună pentru toţi 
fiii ei." 

Pe aceeaşi linie, prefectul 
de Harghita arată: "Nu ştiu 
dacă aţi observat, în ultimul 
timp politica UDMR s'a 
transformat radical. Până la 
semnarea Convenţiei cadru 


privind minoritățile naţio- * 


nale, activitatea UDMR a 
constat în lupta pentru 
obţinerea şi garantarea cât 
mai multor drepturi, drep- 
turi stipulate şi garantate 
atât de Constituţia Româ- 
niei, cât şi de Convenţiile la 
care România este parte 
semnatară. Din acest mo- 
ment, liderii UDMR şi-au 
transformat vizibil tactica, 
acţionând cu totul altfel, 
exprimând opinia că ei nu 
reprezintă, de fapt, o mi- 
noritate, ci un popor, 
această idee fiind bineîn- 
țeles subordonată obiecti- 
vului pe care şi l-au propus, 
de a acționa pe orice cale şi 
prin toate mijloacele împo- 
triva caracterului de stat 
unitar al României, aşa cum 
este el prevăzut în Consti- 
“tuție.” 


Mai pragmatic; Gheor- 
ghe Funar, preşedintele 
PUNR şi primarul Clujului, 
a luat taurul de coarne şi a 


Corvin (cu cal cu tot) la 
Hunedoara (asta ca idee de 
meditaţie pentru Maghiarii 
clujeni care văd în acest 
monument istoric simbolul 
supremaţiei maghiare asu- 
pra Românilor); unirea 
judeţelor Harghita şi Co- 
vasna într'unul singur, care 
să poarte numele de judeţul 
Avram-lancu. Pe lângă a- 
ceste idei, la 7 Septembrie a 
semnat un comunicat prin 
care "Cetăţenii români de 
etnie maghiară angajaţi la 
instituțiile de învățământ 
românesc, care nu sunt de 
acord cu Legea învățămân- 
tului din România sunt 
invitaţi ca în semn de 
protest să-şi dea demisia 
din posturile şi funcţiile pe 
care le dețin (...) Vor fi sanc- 
ționați, de asemenea, pro- 
fesorii şi elevii care vor 
pleca din Cluj spre Stras- 
bourg, în ziua de 8 Sep- 
tembrie, pentru a protesta 
împotriva Legii învăţă- 
mântului în România." 

În replică, preşedintele 
UDMR Cluj, a precizat 
presei că statuia lui Matei 
Corvin poate fi mutată doar 
cu întreaga maghiarime 
ardeleană, la Hunedoara. El 
a mai declarat că nu este 
impresionat de ultimele 
declaraţii belicoase ale lui 
Gh. Funar faţă de mino- 
rităţile maghiare. A se ve- 
dea nuanţa expresiei mino- 
rităţile maghiare - expresie 
recent apărută în limbajul 
conducerii UDMR. Unde 
bate ea? Mai drastic în 
replici, senatosul Viorel 
Sălăgean, coleg de partid cu 
Funar, spune în FLACARA 
nr.38/Septembrie a.c.: "Eu 
am cerut la Conferinţa 
Naţională din Iunie ca Dl 
Funar să-și considere misi- 
unea încheiată, ținând cont 
că intrăm într'o Europă care 
are alte exigențe și alte 
principii. Atitudinea lui e 


potriva — al al 
i Matei — datorită susținerii sale 


în afara timpului, e tipică 
pentru sfârşitul secolului 
trecut şi începutul acestuia. 
De ce nu-l schimbăm? Din 
„păcate, nu poate fi sch 


extraordinare din partea 
UDMR! De câte ori ei dau 
declaraţii antiromâneşti, 
mai nou şi Marc6 Bela, care 
joacă o carte ce i s'a pus în 
mână, altfel e un om subțire 
- PUNR are de câştigat. La 
anul - iată că îi fac o cam- 
panie electorală lui Funar, 
eu, care am fost, sunt şi voi 
fi împotriva gesturilor lui 
stupide! Vom avea nevoie 
de Funar, pentrucă se pre- 
gătesc mari evenimente: 
1100 de ani dela sosirea 
primelor triburi hunice în 
Câmpia Panonică, Congre- 
sul Mondial al Ungurilor şi 
Congresul Ungurilor din 
Ardeal." 

Pe fundalul unor aseme- 
nea dispute verbale, presa 
din săptămâna 11-16 Sep- 
tembrie titra pe primele 
pagini că primii miniştri ai 
României şi Ungariei au 
convenit ca-partea maghiară 
să trimită în țara noastră o 
delegaţie de experţi care să 
supravegheze aplicarea 
legii învăţământului, că la 
Budapesta Max van der 
Stoel - comisar O.S.C.E. 
pentru minorităţi a discutat 
cu ministrul de externe 
maghiar şi probleme legate 
de Legea învăţământului 
din România, lege care nu 
este pe placul părţii ma- 
ghiare în încheierea tra- 
tatului de bază bilateral 
dintre România şi Ungaria. 

Cum toate aceste dispute 
îşi pun amprenta asupra 
viitoarelor convorbiri dela 
Casa Albă, dintre Bill Clin- 

on şi lon Iliescu, diplo- 
maţia română este foarte 
atentă la gesturile Buda- 
pestei, motiv pentru care 
Palatul Cotroceni cere o 
reconciliere istorică "între 
poporul român şi maghiar", 
Despre aceasta, în numărul 
următor al revistei noastre. 


Gh.lonescu OLBOJAN 


* BIRURI GRELE... Majorate recent cu 
40% dintr'o Ordonanţă a Văcăroiului, 
taxele notariale sunt o importantă sursă de 
venituri pentru democraţia originală, 
atingând cifre astronomice. lată unul din 
atâtea cazuri întâlnite în Oltenia, când la 
1,75 ha. teren arabil (evaluat la suma de 
4.105.000 lei) cetățeanului, fiind moştenitor 
testamentar, i s'a aplicat o majorare de 50%, 
ajungând să suporte taxa de succesiune în 
valoare de... 918.956 lei!! fixată de Notaria- 
tul Judeţean Dolj. Dar fiscalitatea demen- 
țială e doar una din "mărefele realizări” ale 
epocii Iliescu. 


- TELEFONIA FĂRĂ FIR... La Craiova, 
rebotezatul ROMTELECOM şi-a propus să 
introducă până la sfârşitul acestui an 
telefonul mobil celular, care oferă avan- 
tajul de a vorbi direct (fără operatoare) cu 
orice post telefonic din ţară şi din 
străinătate, sau de a primi apeluri. Proiect 
îndrăzneţ şi modern, dar deocamdată 
telefonia craioveană e la pământ, lucrările 
de trecere pe ALCATEL, făcute de oameni 
nepricepuţi, fiind sub orice critică. Mii de 
abonaţi nemulţumiţi de faptul că achită 
telefonul de luni de zile, fără a-l putea 
folosi, în timp ce ROMTELECOMUL işi 
plăteşte gras salariaţii prin umflarea fără 
jenă a chitanţelor de plată. Incercarea de a 
forma un număr de telefon în şi din 
Craiova în ţară este o aventură fără sorţi de 
izbândă. 


* PATISERIILE BĂNIEI... Sunt departe 
de ceea ce ar trebui să fie, au număr redus 
de produse şi sortimente de prăjituri, la 
preţuri exagerate şi de calitate modestă. În 
timp ce cofetăriile de cartier sunt aproape 
inexistente, sărăcăcioase, cu mobilier 
deteriorat, în centrul Craiovei tronează 
vechile cofetării Minerva, Mercur, 
Amandina şi Femina care au laborator 
propriu, la care se adaugă Pizzeria "Clasic". 
Clienţii obișnuiți - elevii şi studenţii - fac 
consumaţie minimă, cafeluța şi cola 600-700 
lei, prăjiturile fiind scumpe, vechi şi cu 


lucrări urgente de zugrăvit, reamenajări, 
recondiţionări mobilier, înlocuirea veselei, 
schimbarea decorului şi diversificarea 
produselor, adaptarea preţurilor la punga 
consumatorilor şi nu în ultimul rând, 
curăţenia şi serviciile ireproşabile. 


* PARCUL BIBESCU... A fost cândva 
mândria Cetăţii Banilor Olteniei, unul 
dintre cele mai mari parcuri naturale din 
Europa, leagănul şi oază de verdeață şi 
linişte a multor generaţii de craioveni... 
Acum oferă vizitatorilor un spectacol 
jalnic, în care gazonul e călcat în picioare 
sau transformat în toaletă publică, terasa 
"Debarcaderului" e luată cu asalt de ţiganii 
petrecăreţi şi devastatori, iar negustorii 
ambulanți suplinesc aprovizionarea prin 
vânzarea a tot soiul de mărunţişuri 
dubioase. Până şi'n bietele animale 
supraviețuitoare ale aşa-zisei grădini 
zoologice a parcului se aruncă bucăţi de 
pâine, pufuleți şi resturi alimentare. Pe 
aleile neîngrijite, pline de gunoaie şi 
vizitatori needucaţi, nu întâlneşti picior de 
gardian sau alt om al ordinii publice. Pă- 
răseşti Parcul Bibescu cu un gust amar şi cu 
senzaţia că "e ordin să se-aleagă praful 


* BOALA ALBASTRĂ... Sistemul de 
irigaţii Sadova-Corabia din Sudul Olteniei 
a infestat cu nitriţi, nitrați şi pesticide toată 
falia pânzei freatice a comunei Călăraşi- 
Dolj. Gama îngrăşemintelor sintetice 
folosite la explozia vegetală a agriculturii 
socialiste din vremea împuşcatului ame- 
ninţă grav sănătatea localnicilor, care acuză 
dereglări în orientarea în spaţiu, inapetență 
la consumul legumelor, cefalee pronunțată 
- aşa numita "boală albastră“, Unica soluţie 
e săparea unor puțuri de mare adâncime 
sub stratul de marnă al străvechii albii a 
Dunării. Consiliul Judeţean Dolj a pre- 
văzut trei asemenea “fântâni” la peste 8 m. 
adâncime în incinta şcolilor din comună, 
unde învaţă circa 800 de elevi, dar pro- 
blema banilor rămâne un mare semn de 
întrebare în neputinţa actualei "tranziţii” 


- "PUŞCULIŢĂ" LOCALĂ... Deficitul 
bugetar de circa 1.900 miliarde lei la ni- 
velul țării se răsfrânge, implicit, şi asupra 
Doljului, ceea ce nu-i împiedică însă pe 
Iliescu şi Văcăroii lui să cunoască lumeal! 
Cele 70 miliarde lei alocate Doljului în '95 
au însemnat: 12 miliarde la comune, 6 la 


PAGINA 7 


oraşe, 32 Craiovei şi 20 Consiliului 
Judeţean Dolj. Limitele minime sunt ca'n- 
totdeauna în sănătate, învăţământ-cultură 
şi asistenţă socială. Cu oameni neinstruiţi 
şi bolnavi e greu să mergem înainte şi să 
trăim mai bine! Craiova e numai gropi, 
gunoaie şi noroi, fără ca viceprimaru 
ceauşist al urbei să mişte un deget. În 
schimb, la Consiliul Judeţean Dolj, 
cheltuielile protocolare ale mafiei locale 
sunt exagerate, comuniştii se respectă... 


* INIŢIATIVĂ PRIVATĂ... La Craiova, 
ponderea privatizării o deţin firmele 
comerciale, mii de întreprinzători ageamii 
alegând calea cea mai accesibilă obţinerii 
profitului rapid şi sigur. Vadurile 
comerciale prezintă însă un paradox: în 
vreme ce puzderia de "comersanţi pe 
picior” expune direct în stradă sau în du- 
ghene improvizate ad-hoc, vastele spaţii 
comerciale ale magazinelor de stat stau 
goale sau sărăcăcios dotate, iar tovarăşele 
vânzătoare ale comerțului ceauşist cască 
blazate, cu un aer respingător şi arogant. În 
comerţul cu legume - fructe, au apărut 
țiganii precupeţi care-l atacă frontal pe 
țăran, cumpărând tot şi revânzând apoi la 
preț de speculă, sub privirile vinovate, 
complice, ale bătrânului milițian-poliţist 
mai marele pieţii... 

La Fondul mutual al oamenilor de afa- 
ceri, valoarea certificatului de investitor a 
urcat la 138.000 lei. Ajutoarele financiare 
ale Fundaţiei CRIMM, în cadrul Progra- 
mului PHARE însumează 2,4 mil. ECU 
pentru România şi sunt nerambursabile, 
având ca obiectiv dezvoltarea de activităţi 
cu caracter productiv. Sunt agreate planuri 
serioase de afaceri în activităţile din indus- 
tria alimentară, textile, confecţiuni, încăl- 
țăminte, electronică, metalurgie, construc- 
ţii. 

* TĂIETORII DE CADAVRE... Labo- 
ratorul Exterior de Medicină Legală 
Craiova are mult de furcă după Decembrie 
'89 când fenomenul infracţional a crescut 
tor; omucideri, sinucideri, violuri în 
grup, accidente cu autori necunoscuţi etc. 
Laboratorului îi sunt arondate județele Olt, 
Gorj şi Mehedinţi pentru efectuarea de noi 
expertize şi avizare. Zilnic, cele 40-50 de 
consultaţii se fac într'un imobil deteriorat, 
cu pereţii crăpați şi plini de igrasie. Trusele 
de autopsie sunt incomplete, lipsesc 
reactivii, lamele, parafina, formolul, iar 
aparatura din dotare este depăşită fizic şi 
moral. Morga are un aspect dezolant, fără 
apă curentă şi fără lumină, cu geamurile 
sparte, Deşi munca medicului legist are 
implicaţii hotărîtoare în viaţa socială la 
rezolvarea cazuisticii Poliţiei şi Par- 
chetului, condiţiile au rămas la nivelul 
anilor '70, iar medicina legală un fel de 
cenuşăreasă a ministerului păstorit de 
acelaşi alimentar raţional ceauşist Mincu!! 


Es "LEAGĂNE" DE LUX... La hotarul 
judeţelor Dolj şi Gorj se află Ocolul Silvic 
Amaradia, unde 160 de salariați fac minuni 
în atelierul de impletituri din răchită, 
având la îndemână propria răchitărie 
intinsă pe 10 ha., dar şi cantități însemnate 
aduse din țară. Ei confecţionează "leagăne"! 
sau coşuri, seturi simple sau capitonate 
pentru câinii de apartament, produse lux 
pe care le exportă în Canada, Franţa, Italia 
şi Germania. Numai dela începutul acestui 
an au împletit 250 t. de răchită, realizând 
peste zece vagoane de seturi, în valoare de 
200.000 de dolari americani. Aşadar, 
"leagănele" de lux ale câinilor din Oc- 
cident, împletite cu măiestrie la Amaradia 
Doljului sunt durabile, confortabile, dar şi 
profitabile pentru silvicutorii olteni! 


* BANCHERII... La Craiova s'a 
constituit Bursa de Mărfuri Oltenia, 
instituţie specifică pieţei libere, care va 
funcţiona ca societate comercială cu capital 
de stat, mixt şi privat. Au subscris 49 agenţi 
economici fondatori pentru 970 acţiuni, cu 
o valoare totală de 486 milioane lei. 
Adunarea generală a ales structura de 
conducere a Bursei. Consiliul de Admi- 
nistraţie are 15 membri reprezentând 
acţionarii şi specialiştii celor patru 
instituţii inițiatoare: Camera de comerţ şi 
industrie, Patronatul agricol, Fondul 
proprietăţii de stat şi Fondul proprietăţii 
private. Cei 49 agenţi economici doljeni 
sunt oameni care au avut funcţii grase şi 
bani grei în vremea Ceauşeştilor şi au 
devenit peste noapte bancheri ai demo- 
craţiei originale, invârtiţii tranziţiei 
neocomuniste. 


3% 


j 
i 
4 
4 
: 
A 
) 

| 
. 


ae 9 aa? sat! 


PAGINA 8 


E 


CUVÂNTUL ROMÂNESe 


OCTOMBRIE 1995 


A MURIT STELIAN STĂNICEL 


PR CE E RR DEE 3 PCIE SPEED E IDEII E EI Ea 


Sunt oameni despre care 
e normal să crezi ca n'au 
voie să moară. Motivul: 
fiinţele lor sunt încărcate 
spiritual de idealuri care îşi 
aşteaptă o scadenţă visă- 
toare în incertitudinea unui 
timp de condiţii vitrege. Şi, 
totuşi, ei mor. Dintre aceş- 
tia face parte şi Stelian 
Stănicel, omul care s'a stins 
din viaţa pământească în 
ziua de Duminică 24 Sep- 
tembrie, la ora 8 seara, în- 
tr'un spital din Miami- 
Miramar, Florida. O stin- 
gere care cumva a însemnat 
şi o eliberare din o povară 
de suferinţe de lungă 
durată, provocate de Zona 
Zoster care i-a afectat un 
ochi şi fruntea şi de care nu 
l-au putut cura nici cele mai 
celebre clinici. Dar, în pofi- 
da acestui lucru, Zona 
Zoster nu l-a stins. A venit 
să-l stingă o congestie car- 
diacă, cu urmarea ei, com- 
plicaţii la plămâni. Luni de 
zile, cât şi-a purtat suferinţa 
în locuinţă, trebuia să aibă 
lângă el o butelie de oxigen. 

Dela Miami-Miramar, 
trupul neînsufleţit a fost 
transportat la locul odihnei 
de veci Cimitirul dela 
"Vatra Românească" (care e 
reşedinţă a Episcopiei Ro- 
mâne din America, Grass 
Lake, Michigan), unde 
Miercuri 27 Septembrie, 

slujba înmormântării a fost 
oficiată de Episcopul Na- 
thaniel, Arhimandritul D. 
Felix şi preoţii Dumitru 
Sasu, Constantin Tofan, 
Richard Grabowski şi 
Laurence Lazar. 3 

Au luat parte: Traian şi 
Olga Lascu, Alexandru şi 
Larissa Nemoianu, Gas 
Vincent şi Mihai Tipa 
reprezentând Centrul de 
Documentare Român-Ame- 
rican "Valerian D. Trifa“; 
Peter Mureşan, Louis şi 
Jeane Martin, D-na Petres- 
cu, D-ra Ileana Tâmpeanu, 
Silvia Cheţan, Grigore şi 
Margarita Butoi, Hilde 
Fritsch, Dr. Mircea Ronnelt, 
George Donev, Nicolae 
Pora, Tudor Murgoci, 
Eugen Bârsan, George şi 
Lina Bălaşu reprezentând 
prietenia, camaraderia şi 
"Cuvântul Românesc". Au 
mai luat parte şi alţii, care 
într'un fel sau altul s'au 
simţit legaţi de cel trecut în 
lumea drepţilor. 

Stelian Stănicel s'a năs- 
cut în 4 Noembrie 1913 în 
Slobozia-Dâmboviţa, din 
mamă originară din Azuga 
şi tată din Râşnovul-Braşo- 
vului, fiind cel mai tânăr 
între cei şase copii ai fami- 
liei. După ăbsolvirea Şcolii 
primare din Râşnov, urmea- 
ză liceul "Principele Ni- 
colae” din Sighişoara, iar 
mai departe doi ani de con- 
servator şi simultan Facul- 
tatea de Drept din Bucu- 
reşti. Primul lui vis a fost să 
devină artist. Un vis legat 
de realitatea că în liceu, la 
serbările şcolare culturalo- 
naţionale, el a fost recita- 
torul numărul unu. Dar 
statura lui mică şi firavă i-a 
blocat visul. Şi aşa, s'a 
ţinut de Drept. 

L-am cunoscut dela vârs- 
ta de 13 ani, când am ajuns 
a fi colegi în a treia liceală, 
eu fiind mutat de părinţi, 
din motive de o mai mare 
apropiere de casă, dela 
Liceul "Radu Negru” din 
Făgăraş la cel din Sighi- 
şoara. Şi din acele zile de 
vârstă de 13 ani, destinul 
ne-a ținut legaţi în cea mai 
strânsă prietenie şi cama- 
raderie timp de 69 de ani. 


Fără nici o convenire sau 
plănuire, după anii exilului 
din Germania care a în- 
ceput în 1941 cu Lagărul de 
muncă dela Rostock şi a 
continuat cu internarea 
noastră în vestitul Lagăr de 
concentrare "Buchenwald", 
ne-am reîntâlnit în exilul 
din America, unde el a 
ajuns în 1949 iar eu în 1952, 
la ideea lui, dar prin grija 
binecunoscutului sibian 
Nicolae Petra. 

Nu este uşor să scrii 
despre un prieten mort, 
când sunt atâtea care ne-au 
legat. Pus într'o asemenea 
situaţie, dintre toate câte ar 
fi de spus, gândurile mi se 
opresc mai întâi de toate la 
cele esenţiale. La substanța 
om, substanța românism şi 
substanţa spirituală. Adică 
la trăsăturile care alcătuiesc 
fondul portretului celui tre- 
cut în neființă. Trăsături 
care, atunci când sunt pozi- 
tive, capătă pe margine de 
mormânt proaspăt mai 
multă culoare şi mai multă 
intensitate. 

Văzut ca om, Stelian 
Stănicel se exprima mai 
mult prin tăcere decât prin 
cuvinte. Rareori îşi mani- 
festa făţiş gândurile, ră- 
mânând la intuiţia de trăire 
realizatoare în calm şi în 
tăcut. N'a cerut niciodată 
nimănui nimic pentru el, 
iar pentru ce el a făcut în 
cele ce i-au stat la inimă, n'a 
ținut ca să se ştie. Dar mai 
mult decât acestea, ceea ce 
îl califică în primul rând ca 


om, rămâne o mare şi dedi- 


„Sală genezozitalaoga. o, pre- 
 dilecţie strâns legată de 


românism şi Biserica. 

Văzut ca Român şi ca na- 
ţional, Stelian Stănicel a 
rămas sub copleşitorul ghid 
al botezului lui în legiona- 
rism din timpul clasei a 
şasea liceală. Spun copleşi- 
tor, pentrucă atunci când el 
a absolvit Facultatea de 
Drept şi s'a inscris în 
Baroul Avocaţilor din 
Capitală, a fost în chip pre- 
ponderent preocupat mai 
mult de altceva decât de 
sălile instanţelor de justiţie. 
Cu toate că îi era bine clar 
că orice activitate, orice ser- 
viciu prestat în cadrul 
Mişcării Legionare nu e 
legat de salarizări ci de o 
exclusivă autodăruire, de 
un exclusiv voluntarism, el 
a ţinut să fie un voluntar de 
toate zilele şi aşa s'a pus la 
dispoziţia Biroului de 
Secretariat al Mişcării Le- 
gionare, pentru a lucra în 
un mediu apropiat de toate 
zilele al "Câpitanului” 
Corneliu Zelea Codreanu, 
al lui lon Belgea, Nicolae 
Horodniceanu şi al altor 
fruntaşi legionari. Când 
acest Secretariat a fost des- 
fiinţat de marea prigoană 
carlistă antilegionară din 
1938, Stănicel fuge în 
Polonia şi de acolo ajunge 
în Germania, iar de atunci 
încoace - excepţie doar o 
jumătate de an petrecut în 
țară -, numai de exil a avut 
parte. Prigoana antile- 
gionară antonesciană îl 
împinge în Germania, în 
fapt în Lagărul Buchen- 
wald. Apoi venind comu- 
nismul, el îşi extinde în 
1949 exilul în America. 

Aici, îşi găseşte repede şi 
cu entuziasm locul în jurul 
fostului Şef al Studenţimii 
Române Viorel Trifa, 
devenit Arhiepiscopul Va- 
lerian al Diocezei Români- 
lor din America. La fel ca şi 
mulţi alţii, el a simţit şi 
văzut în Arhiepiscopul Va- 


lerian un om înzestrat cu 
alese calităţi care fac din el 
personalitatea de frunte a 
exilului. Un simbol al unei 
țări româneşti legată sus de 
Dumnezeu, iar jos de marea 
libertate de a fi ea însăşi pe 
temei de bună rânduială, de 
demnitate şi de cinste. 
Stelian Stănicel a fost 
pentru Valerian primul om 
ne-oficial la dispoziţie şi 
ultimul om la ajutor. A 
dovedit acest lucru cu 
deosebire în 1984. În acele 
zile, când regimul comunist 
din ţară găsise calea de a-i 
veni de hac arhiepiscopului 
român anticomunist din 


„America, operând la sigura 


prin încredințarea dată lui 
Rosen într'o asemenea pri- 
vinţă. Valerian a fost adus 
la punctul situaţiei de a tre- 
bui să se autoexileze unde- 
va şi acel undeva a fost 
Portugalia. La propriul 
îndemn, Stănicel i-a urmat 
calea. Şi-a făcut cufărul şi 
s'a mutat şi el cu exilul în 
Portugalia, dus de nestă- 
pânita dorinţă de a-i asigu- 
ra lui Valerian un minim de 
confort sufletesc, prin a 
simţi şi şti că are în locul de 
surghiun în care se află, 
totuşi, pe cineva. Numai o 
uriaşă sensibilitate este în 
stare să procedeze aşa cum 

dat Stănicel în acest 


caz. Valerian a murit de 
bătaie de inimă într'o sub- 
urbană a oraşului Lisabona, 
iar Stelian Stănicel a fost 
confortul vederii unicului 
şi ultimului Român mai 
înainte de a muri. 


Văduvit de moartea lui 
Valerian, şi după o pe- 
rioadă de experimentare a 
vieţii de exil prin Spania şi 
Franţa, unde plănuise să se 
aşeze la un nepot, Stănicel, 
în chip cu totul nesocotit, în 
1987 se întoarce de unde a 
plecat, adică în America, 
trăgând direct la mine, în 
Chicago, de unde mai apoi 
s'a mutat în Florida, din 
motive de sănătate. 


Care au fost preocupările 
de bază ale lui Stelian 
Stănicel după moartea lui 
Valerian? Prima a fost, o 
concentrare a lui la o operă 
de a menţine cât mai mult 
în viaţă memoria "Căpita- 
nului", În această privinţă - 
legat şi de faptul împlinirii . 
unei jumătăţi de veac dela 
asasinarea lui -, el s'a îngri- 
jit în timpul în care a fost 
prin Spania de culegerea şi 
publicarea într'un frumos 
volum intitulat "Corneliu 
Zelea Codreanu” a celor 
mai expresive texte referi- 
toare la Dumnezeu, Neam 
şi Legiune, exprimate de 
Căpitan. Volum apărut la 
Madrid în 1988. A doua pre- 
ocupare a lui a fost, de ase- 
menea, o menţinere cât mai 
vie în memorie a Arhiepis- 


copului Valerian, între 
altele şi printr'un sprijin 


„generos dat institu! 


mut Pata 


AŞA CUM AM FOST 


Nu spun că nu am greşit niciodată 

Nu spun că am fost un sfânt pe pământ 
“Dar... afirm că mi-am dăruit viața toată 

Luptei... pentru crezul meu sfânt. 


Când roşul polo ajunse la laşi 


Dar ne-am 


bit de forța ocultă infamă 


Ce'n noi vedea teribil! vrăjmaşi. 


Unii bătrâni ne credeau copii răzvrătiți 
Alții spuneau că suntem nebuni în dorinţi 
Dar... tăcuţi sub insulte ne-am dus înfrățiţi 
Şin străbune virtuţi am indurat umilinţi. 


Să ne curme elanul s'au pus baricade 
Eram scuipaţi şi sugrumaţi de călăi. 


Dar apărând 


lu-ne Onoarea Credinţelor calda 


Am suferit cruzimea mişeilor netrebnici şi răi. 


Acum suntem dovada ce stă mărturia . 
C'am supraviețuit acestul pogrom 

O spunem deschis can lume să se ştie 
Ce-am vrut ca să facem pentru Țară şi Om, 


poartă numele. E y 
Centrul de Corsa d 
Documentare Române 
American "Valerian D. 
Trifa” de pe pământul 
"Vetrei Româneşti”, 
i Exilul nu-i lucru uşor. 

ntensitatea cu care se 
trăieşte în el, se înscrie 
cumva în fiecare zi a exis- 
tenței lui. Se înscrie pe viu 
Aşa s'a înscris şi exilul lui 
Stelian Stănicel, care a 
absorbit în fiinţa lui felul 
de a vedea viaţa şi lumea 
prin principiile, concepțiile 
şi exemplele de trăire ale 
lui Corneliu Codreanu şi 
Valerian Trifa. Impărtăşind 
liniile acestora, a fost me- 
reu de nestrămutat în crezul 
său spiritual-naţional. Şi 
poate că de abia acum, când 
el nu mai este printre noi, 
vom fi în stare să vedem 
mai clar cine a fost el, şi ast- 
fel să-i putem aprecia mai 
bine calităţile. 

Stelian Stănicel s'a stins 
în trăirea unor idealuri care 
i-au călăuzit viaţa. A plecat 
pe drumul fără de sfârşit şi 
fără de întoarcere al morţii, 
lăsând în urmă doar a- 
mintirea ţinutei lui şi ceea 
ce el a făcut pozitiv. lar în 
finalul finalului se proec- 
tează durerea despărțirii 
noastre de el, durerea din 
care îi dăm ultimul salut cu 
dragoste, cu prietenie, cu : 
camaraderie şi cu o preţuire 
de neuitat. 

Să-i fie ţărâna ușoară şi 
Dumnezeu să-l aibă în 
marea lui grijă! - “aa 


Eugen BÂRSAN 


şi 


Nici nu mi-am manifestat răzvrătirea 
Pentru un scop personal şi meschin 
Dar am râvnit pentru neam nemurirea 


Şi-am vrut pentru toți un cer mai senin, 
Am fost unul din cei ce-au tras semnalul de-alarmă 7 


Generaţia mea de foc ce-avea în primire 
O jarăntregită... trebuia s'o păzim. 
ŞI luptând ne-am găsit înalta menira 


Can slujba Dreptăţii şi-a 


Crucii să fim, 


Cinstiţi cum am fost în tot ce ne leagă 
Noi binele țării l-arn tăcut cunoscut 
Dar nau vrut nici cum sâ'nţeleagă 


De-atunci am trecut din 


Ce-am vrutşi ce inahe visări am avut. 


Sinfruntând Comunismul am rezistat, 
„Nu ne-andoit durerea din rană 
Nici foamea, nici lanţul în care am stat. 


- Tiberiu HENŢEA 


555 diversitatea celorlalţi ră- 


CUVÂNTUL 


ROMÂNESC 


OCTOMBRIE 1995 


PAGINA 9 


Nicolae Novac sau spovedania omului învins 


PORTRET DE EUGEN DRĂGUŢESCU 


E uimitor câte surpize ne 
poate aduce, în ordine cul- 
turală, căderea zidurilor 
comunismului, în spatele 
cărora de abia întrezăream 
cât de bogată şi de diversă e 
literatura creată de repre- 
zentanţii exilului românesc. 
Dacă marile personalităţi 
din exil - Mircea Eliade sau 
Eugen Ionescu, de pildă - 
au reuşit, într'o anumită 
etapă de liberalizare a 
politicii culturale din pe- 
rioada dictaturii, să se stre- 
coare pe sub furcile cau- 
diene ale cenzurii, multe 
nume au rămas proscrise, 


lui Aron Cotruş, poeziile 
căruia vor fi reeditate abia 
în 1978, » antologie 
alcătuită de Ovidiu Cotruş 
şi prefațată de Ion Dodu 
Bălan, o culegere care lasă 
pe dinafară întreaga creaţie 
din exil a poetului desţărat. 
Este doar unul din nume- 
roasele exemple care s'ar 
putea da, iar cazul acesta e 
cu atât mai edificator cu cât 
Aron Cotruş era acuzat de 
George Călinescu, în cele- 
bra sa Istorie, că ar fi incitat 
masele la “colectivizarea 
bunurilor” iar unul din vo- 
lumele poetului ("Oameni 
în mers") ar "duce în plin 
comunism”. Acuza nu i-a 
servit însă cu nimic auto- 
rului lui "Horia”, acesta fi- 
ind îndepărtat din biblio- 
tecile publice ca un repre- 
zentant tipic pentru o "criză 
a culturii burgheze” şi a 
"putrefacţiei ideologice”... 
Căutând volumele din 
străinătate ale lui Aron Co- 
truş, am avut surpriza de a 
descoperi un poet înrudit 
îndeaproape cu acesta, cu 
un interesant (şi tragic) 
destin literar şi uman. Am 
aflat numele lui Nicolae 
Novac şi printre cele ale 
exegeţilor lui Aron Cotruş, 
pe care l-a cunoscut în- 
deaproape şi despre care a 
dat la iveală câteva con- 
tribuţii critice pline de 
interes. lată câteva din 
mărturisirile lui Nicolae 
Novac despre autorul lui 
Horia: "Pe Aron Cotruş L- 
am cunoscut încă din țară. 
În exil am reluat legătura cu 
el prin colaborarea lui la 
revista Vers şi a mea la 
Carpaţii lui. Aş vrea să 
adaug că Aron Cotruş a 
semnat prefața la volumul 
scos la Madrid, împreună 
cu Vasile Posteucă şi N.S. 


- Govora: Poeme fără fară. 


Când a sosit în America, 


2: ed eu, una din s 
"cele mai frumoase din viața - 


în 1956, ca invitat de onoare 
la Convenţia Uniunii şi 
Ligii Societăților Române 
din America (care-şi serbau 
aniversarea de 50 de ani), 
m'am deplasat la Detroit şi 
l-am invitat la Gary, unde 
luase deja ființă programul 
românesc de radio pe care-l 
conduceam în calitate de 
director şi de speaker. Cu 
această ocazie, în afară de 
interviul luat la radio, i-am 
aranjat şi o şezătoare lite- 
rară la care Aron Cotruş a 
citit din recent apărutul lui 
volum de versuri "Drumuri 
prin furtună”, în faţa unei 


a, 
săli pline până la refuz. 


poetului. Lumea prezentă îl 


A==219: 


——— Ion CRISTOFOR 


Novac, încercând să evite 
astfel prigoana rudelor sale 
rămase în ţară. Participă şi 
la luptele de pe frontul din! 
Ungaria, unde cade prizo- 
nier la Nemţi cu întregul 
escadron, în chiar noaptea 
Anului Nou, aripa stângă a 
frontului rămânând desco- 
perită. Aliaţii noştri, "tru- 
pele ruseşti” - notează 
scriitorul - părăsiseră pozi- 
fia pentru a serba cu Ungu- 
roaicele revelionul în sat"... 
Este decorat în lipsă prin 
înaltul Decret nr.114 din 8 
lanuarie 1945, cu Ordinul 
de Cavaler cu panglică de 
"Virtute Militară" şi "Frun- 
ză de Stejar”. Rămas în Ger- 
mania, îşi continuă studiile 
la Erlangen (în Bavaria), 
urmând cursuri de Istoria 
artei, ziaristică şi istoria 
muzicii. Se căsătoreşte, 
emigrând în Statele Unite 
al căror cetăţean devine la 9 
Martie 1960. Redactează 
acolo o revistă intitulată 
"Vers", la care colaborează 
poeţii Aron Cotruş, Vasile 
Posteucă, Ştefan Baciu, 
Victor Buescu, N.S. Govora 
şi alţii. Dintre prozatori 
trebue amintiţi Vintilă 
Horia, J.N. Mânzatti, D.C. 
Amzăr, L.G. Dumitriu, E.D. 
Dumitriu, E.D. Tappe. Din 
1954 iniţiază o "Oră româ- 
nească" la Gary, fiind di- 
rectorul acestui program de 
radio timp de 35 de ani. 
Este redactor sau colabo- 
rator la câteva ziare româ- 
neşti din exil ("America”, 
"Drum"! "Carpaţii", "Cuvân- 
tul Românesc"), continuând 
să scrie volume de poezie şi 
proză în româneşte. "Magul 
care-şi caută steaua" (Paris, 
1951), "Cata a! (în 
Sola colaci "Poeme — 
fără țară”, Madrid, 1954), 
"La capătul drumului" (în 


aplauda cu frenezie, îi “vol. "Povești fără fară", 


trimitea buche flori, 
iar când a 
"Horia", lumea s'a ridicat în 
picioare, aplaudându-l", 
Autorul acestei emoţio- 
nante evocări a unei întâl- 
niri româneşti pe pământul 
Americii, este el însuşi un 
desţărat, un poet autentic al 
"înstrăinării”. Cum numele 
lui Nicoale Novac nu apare 
în nici unul dintre dicţio- 
narele scrise la noi în peri- 
oada comunistă, se cuvine 
a-l prezenta în câteva 
rânduri succinte. Scriitorul 
s'a născut la 27 Martie 1919, 
în localitatea Moldova 
Nouă, din judeţul Caraş- 
Severin. Elev încă, la Liceul 
"General Dragalina" din 
Oraviţa, debutează cu un 
volum de schiţe şi nuvele, 
"Încrustări în bancă", în 
editura gazetei Reşiţa”. Ca 
student la Facultatea de 
Litere şi Filosofie din Bu- 
cureşti, publică romanul 
"Dragostea albă”, având pe 
banderola cărţii o prezen- 
tare scrisă de lonel Teo- 
doreanu. Ca şi alţi tineri 
din generaţia sa, este silit 
să-şi întrerupă studiile, 
înrolându-se în armata 
română angajată în campa- 
nia războiului din Răsărit. 
Tragicele evenimente au 
întrerupt brutal activitatea 
literară a tânărului sublo- 
cotenent de cavalerie, care 
colaborase deja la reviste ca 
"Universul literar”, "Româ- 
nia literară”, "Societatea de 
mâine”, "Dacia rediviva”, 
"Fruncea” şi altele, sem- 
nând cu adevăratul său 
nume: Aurel D. Bugariu. 
Abia mai târziu, în Statele 
Unite, în perioada în care 
începe să colaboreze cu 
articole anticomuniste la 
ziarul "America" îşi alege 
pseudonimul Nicolae 


poemul - 


Madrid, 1957), "Ultimul 
învins" (Cleveland, 1965) - 
iată câteva din titlurile 
cărţilor publicate de Nico- 
lae Novac în exil. La acestea 
se adaugă traducerile; 
"Tălmăciri din lirica ame- 
rindiană" (Miinchen, 1977), 
"Tălmăciri din lirica ame- 
ricană" (Munchen, 1979) - 
ambele volume fiind pre- 
văzute cu câte o prefaţă 
semnată de George Cioră- 
nescu. După cum observa 
profesorul Thomas A. 
Perry, dela Universitatea 
din Texas, într'un articol 
din “Sinteza”, Nicolae No- 
vac a rămas exclusiv un 
scriitor de limba română, în 
care a continuat să viseze şi 
să scrie. Traducerile - cum 
este şi cea cuprinzând 
"Maximele şi cugetările” 
înțeleptului Kahlil Gibran 
(Madrid, 1980) - constituie 
pentru poetul desţărat o 
formă de a se simţi acasă, 
de a-şi apropia miresmele şi 
ecourile familiare limbii 
materne, chiar şi în lite- 
ratura Indienilor americani 
descoperind o “asemănare 
cu poezia noastră populară, 
cea din cântece, din rugă- 
ciuni şi bocete”. 

Întreaga poezie a lui 
Nicolae Novac rămâne o 
dureroasă spovedanie a 
unui învins, a omului silit 
de vicleniile istoriei să se 
strămute în altă ţară. De- 
parte de patrie, la Madrid, 
el editează împreună cu 
Vasile Posteucă şi N. S. 
Govora o carte de poezii 
intitulată "Cântece fără 
fară”, cu o prefaţă de Aron 
Cotruş. Preluând titlul 
cărţii lui Octavian Goga, cei 
trei poeţi exilați indicau 
astfel sensul tradiţiei pe 
care o continuau, anume 


lirica de pribegie a "desră- 


dăcinatului” Şt.O. Iosif, a 
doinei şi a bocetului meta- 
fizic al lui Octavian Goga, 
cu acel suflu de poezie 
mesianică şi tonuri de 
rugăciune desprinsă din 
vechile cărţi bisericeşti. 
Nicolae Novac este şi el 
un revoltat împotriva sorții 
şi un protestatar, denun- 
țând viguros realităţile 
politice care au provocat nu 
numai drama exilului său, 
ci, mai ales, tragedia unui 
popor, vândut la mezat de 
atotputernicii planetei. 
Confesiunea poetului des- 
țărat capătă accente sfâşie- 


care-l individualizează în 
cadrul poeziei religioase 
dela noi: "Doamne, / nu 
pentru mine mă rog , nu 
pentru mine plâng, / ci 
pentru Neamul al cărui 
ucenic şi rob sunt / dă-mi 
mie durerea, dă-mi mie 
blestemul- / iar lui bucuria, 
nădejdea, îndemnul; / sfâ- 
şie-mi mie inima'n două, / 
ci neamului meu, urseşte-i 
ursita cea nouă / să treacă 
uşor prin noaptea aceasta / 
spre Tine, Lumină, - larg 
să-şi deschidă fereastra, / şi 
inima Lui, să fie a Ta, fără 
chin; / pe mine mă ucide, ca 


EI să trăiască, / Amin!" 


În meditaţiile amare 
asupra condiţiei omului 
"fără țară”, în compunerile 
atât de apropiate de lirica 
noastră populară, din 
rugăciuni şi colinzi, Nicolae 
Novac se dovedeşte o voce 
puternică, continuatoare a 
unei tradiţii ilustre de Şt. 
O. Iosif, O. Goga şi Aron 
Cotruş. Tragem speranţa că 
o editură românească va lua 
inițiativa de a tipări poe- 
ziile poetului desţărat, 
aducând acasă încă o voce a 
exilului. 


toare într'o poezie ca "La- | 
crimi", prin care Nicolae 
Novac se apropie de 
"Psalmii" lui Aron Cotruş. 
Poezia este cu adevărat 
antologică: "Aseară Dum- 
nezeu / a plâns cu capul 
proptit pe umărul meu... // 
Nu ştiu cine / l-a îndemnat 
să treacă şi pe la mine.../ 
Singur eram şi trist / şi 
lâncezeam ca un Christ / 
după lumina ce nu mai 
venea / după izbăvirea ce 
nu se mai arăta. / Mi se îm- 
plântase, ca un junghiu, în 
inimă, dorul / de Ţară /- nu 
pentru întâia, şi desigur, 
nici pentru ultima oară- / că 
pribegia mi se părea un 
chin, / un burete mustind 
de ofet şi venin / pe care-l 
sorbeam cu sete mereu, / de 
pe crucea neagră a exilului 
meu... // când a intrat, se 
făcuse lumină'n odaie / 
straiele lui străluceau ca o 
văpaie. / L-am poftit să ia 
loc, să şadă la masă... - 
Doamne - i-am zis - a venit 
ceasul întoarcerii acasă?" // 
M'a privit tăcut, apoi şi-a 


înțeles că prin străini 
aveam să-mi / sting dorul 
de ţară şi viața.../ "Nu-mi 

certa, Doamne, slăbiciunea 

- l-am rugat - nu mi-o certa, 

/ precum crezi, aşa facă-se 

voia Ta... / Mă sfâşia dorul 

de Ţară şi frați, / dorul de 

Căraşul meu drag şi de 

îndurerații / Carpaţi, / aş fi 

vrut să-i revăd cât mai 

degrabă, cât mai / curând, / 
să nu-i port, ca pe-o icoană, 

numai în suflet şi'n gând..." 

// Cu capul proptit pe 

umărul meu, / a plâns, 

împreună cu mine, aseară, 

Dumnezeu". 

Altădată, poetul cântă 
democraţia americană în 
versuri libere, pline de 
vigoare şi simplicitate, pe 
linia liricii lui Walt Whit- 
man, poet pe care-l invocă 
în câteva din poemele sale 
ca pe o prezenţă tutelară. 
Dar chiar şi în aceste poezii 
care respiră un anume calm, 
o atmosferă de împăcare cu 
soarta, revine, în final 
obsesia “fraților ce gem în 
robie" ("Scrisoare lui Walt 
Whitman"). Dacă poemul 
este conceput, în acest caz, 
ca o scrisoare, de cele mai 
multe ori el se constituie 
sub forma versetelor unei 
rugăciuni rostite într'un 
templu imaginar, în care 
poetul cere Divinităţii o 
soartă mai bună pentru 
neamul său umilit; "Cad în 
genunchi, Părinte, şi vin să- 
ți mulțumesc / Că ţii în 
viață, încă, Neamul meu 
Românesc; / Neamul meu 
umilit, scuipat, călcat în 
picioare, / De păgânele, 
stepelor hoarde barbare / 
Ce-i iau astăzi pita dela 
gură, Vitele din ogradă şi 
şură, / Graiul ca mierea / 
Fata şi muierea- / Și copilul, 
/ Umilul, / Dela țâța mamei 
lui e smuls, / Şi cu sulița în 
frageda coastă, împuns",.. 
("Rugăciune de mulțumi- 
tă”), lată şi un mic "Psalm", 


"ULTIMUL ÎNVINS 


Eu sunt portul în care-şi caută adăpost corăbiile naufragiate 


ale dorului. 

Eu sunt lumina care lâncezeşte la apusul soarelui, 

Ia orizont. 

Eu sunt ţipătul cocoarelor ce scriu triunghiurile plecărilor 
pe cerul toamnelor. 


Eu sunt catapeteasma despicată'n ceasul morţii Galileanului... 


În mine se adună şi gem durerile omenirii acesteia 

fără linişte şi pace. are, 

În mine cresc desnădejdele tuturor celor vânduți şi uitaţi 
în robia acestui secol al urii şi demenţei. 

Eu sunt cel ce strigă în pustiu: dreptate, dreptate, 
DREPTATE... = 
Cu mine trăieşte şi moare ultima picătură de speranţă a 
acestei omeniri. 

Eu sunt cel din urmă, cel din urmă învins |... 


LACRIMI 


Aseară, Dumnezeu, 
a plâns cu capul proptit pe umărul meu... 


Nu ştiu cine l-a indemnat să treacă şi pe la mine 
Singur eram şi trist 
Şi lâncezeam ca un Christ 
după lumina ce nu mai venea,- 

âizbăvireace nu se maiarăta 
ântase, ca un junghi, în inimă dorul 


"de Ţară. 
- nu pentru întâia, şi desigur, nici pentru ultima 
oară - 
că pribegia mi se părea un chin, 
un burete mustind de oțet şi venin 


pe care-l sorbeam cu sete mereu, 
de pe crucea neagră a exilului meu... 


Când a intrat, se făcuse lumină'n odaie, 

straiele lui străluceau ca o văpaie. 

L-am pofiit să ia loc, să şadă la masă... 

- "Doamne - i-am zis - a venit ceasul intoarcerii acasă ?" 


M-a privit tăcut, apoi şi-a întors în altă parte faţa, 
şi-am înțeles atunci că prin străini aveam să-mi 
sting dorul de țară şi viaţă... 

- "Nu-mi certa, Doamne, slăbiciunea - 

l-am rugat - nu mi-o certa, 

precum crezi, aşa, facă-se voia Ta... 

Mă sfâşia dorul de Țară şi frați, 

dorul de Căraşul meu drag şi de îndureraţii 
Carpaţi, 

aş fi vrut să-i revăd cât mai degrabă, cât mai 
curând, 

să nu-i port, ca pe-o icoană, numai în sufelt şin 
gând...” 

Cu capul proptit pe umărul meu, 

a plâns, împreună cu mine, aseară, Dumnezeu 


LĂSAŢI-MĂ 


Lăsaţi-mă, lăsaţi-mă să hoinăresc, 
lăsaţi-mă să alerg peste câmpii şi dealuri 
să simt mirosul crud al frunzelor primăvara, 
să privesc cerul Instelat şi infinit de adânc 
al unei nopți plăcute de Mai, 

să mă înfrățesc cu murmurul izvoarelor 

şi şoaptele tainice ale pădurilor, 

să fiu la capul cerbului când moare 

răpus de glontele nemilos al vânătorului, 
să-l strâng la piept 

şi să-l sărut ochii impăienjeniţi şi botul umed, 
cerându-i iertare pentru crima săvârşită de om- 
fratele meu... 

Nu mă închideți în temnița acestei fabrici 

unde. inicheua e mai prețioasă decât viața unui oml 


Lăsaţi-mă, lăsaţi-mă să-l caut pe Dumnezeu 
acolo unde EI trăeşte, viu: în plante şi animale, 
în răsăritul soarelui sau apusul lunei, 

în ciripitul paserilor, 

în somnul tulburat ai iepurelui fricos- 

căci numai acolo-l pot găsi, : 

da, numai acolo, - şi nu în inima oamenilor 


Nicolae NOVAC 


a MĂ 


Fa E 5 A SL Ele 3 3, . - 4. « 


LA 5 5: 


PAGINA 10 


OCTOMBRIE 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESe 
ITUL ROMÂNESe 


O 


Cartea aşteptată 


Orice Român, trecut de 60 
de ani, ştie că la celebra 
şedinţă plenară a CC al 
PMR (PCR) din 3-5 Martie 
1949 s'a hotărît aplicarea şi 
în România a sistemului 
colhoznic din URSS. Fiind 
mari meşteri în ticluirea de 
eufemisme, comuniştii ro- 
mâni au denumit "pom- 
Pos", "transformarea socia- 
listă a agriculturii” ceea ce, 
în realitate avea să însemne 
ruinarea acesteia prin spo- 
lierea şi înrobirea ţăranilor 
cu forme ce depăşeau feu- 
dalismul şi sclavagismul în 
neomenie. Aşa-zisa muncă 
de lămurire pentru aderarea 
la colhoz "de bună voie şi 
nesilit de nimeni" s'a con- 
cretizat, în permanenţă, 
prin barbarul sistem al 
cotelor obligatorii la pro- 
dusele cerealiere şi anima- 
liere, prin folosirea bâtei şi 
a pistolului, prin nenumă- 
ratele asasinate, deportări şi 
condamnări. 

Sovhozului i s'a zis, mai 
zis întâi, g.a.s. (gospodorie 
agricolă de stat), apoi i.a.s. 
(întreprindere agricolă de 
stat), în vreme ce colhozul a 
avut, iniţial, corespon- 
dentul g.a.c. (gospodărie 
agricolă colectivă), ca mai 
târziu să se prefere sigla 
c.a.p. (însemnând coope- 
rativă agricolă de produc- 
ție). Drept, care procesul 
acesta de comunizare a 
țărănimii s'a numit, iniţial 
“colectivizare”, iar, apoi, 
"cooperativizare". Ambii 
aceşti termeni făceau parte 
din câte o expresie sintag- 
matică al cărei unic deter- 
minant era atributul “a 
agriculturii”). 

Aşadar, procesul de co- 
lectivizare (de cooperati- 
vizare) a agriculturii, si- 
nonim cu transformarea 
socialistă a agriculturii, 2 
debutat, practic, în vara 
anului 1949 prin înființarea, 
în mai toate cele 58 de 
judeţe ale României post- 
belice, a primelor gospo- 
dării agricole colective, şi 
s'a încheiat în primăvara lui 
1962, când liderii comunişti 
români au decretat cu 
emfază "victoria deplină a 
socialismului la oraşe şi la 
sate”. 

Ţăranii, cărora li s'a re- 
zervat rolul de cobai întru 
experimentarea, la scara 
unei regiuni întregi, a 
acestui sistem drăcesc, au 
fost dobrogenii. De ce toc- 
mai Dobrogea a fost desem- 
nată a fi prima regiune în 
întregime colectivizată, iată 
o întrebare care mă obse- 
dează şi astăzi, după 46 de 
ani. Nu se poate răspunde 
cu precizie la această in- 
terogaţie, însă nici nu-i de 
admis că întâmplarea a 
decis această opţiune a 
conducerii partidului co- 
munist. Înclinăm să credem 
că printre motivele deter- 
minante au figurat şi 
acestea două: (1) aproape 
toţi agricultorii dobrogeni 
deţineau, încă dinaintea 
marii păcăleli comuniste 
din 1945, ce s'a numit refor- 
ma agrară, întinse loturi de 
teren arabil (câte 10 hectare 
pe familie); (2) Canalul 
Dunăre-Marea Neagră, care 
urma să traverseze ţinutul 
dobrogean şi ale cărui lu- 
crări au demarat cu colec- 
tivizarea, reprezenta alt 
corespondent al teoriei 
sovietice (Canalul Volga- 
Don, bunăoară), presupu- 
nea forță de muncă recru- 


"REZISTENŢA" 


tată din rândurile duşma: 
nilor de clasă (chiaburi, 
burghezi, reacţionari, pre- 
oţi etc.) din proximitate deci, 
din localităţile dobrogene, 
urmând ca pe parcurs, 
celebrele lagăre de exter- 
minare Năvodari, Midia, 
Peninsula, Poarta Albă, 
Medgidia, Cernavodă, 
Mircea-Vodă şi altele să fie 
populate cu duşmani de 
clasă din toată ţara. 

Se ştie, pe de altă parte, 
că opoziţia ţărănimii dobro- 
gene la "opera" de colectivi- 
zare şi, în general, de co- 
munizare, a fost de o vi- 
rulență greu comparabilă. 
lar victimele represiunii 
comuniste înregistrate în 
rândul dobrogenilor, în- 
deosebi printre macedo- 
neni, au atins, de asemenea, 
procentajul cel mai ridicat 
din ţară. Nicăieri în Româ- 
nia şi nicăieri în tot lagărul 
statelor comuniste n'au fost 
condamnaţi şi executaţi 
atâţia oameni de prin sate, 
procentual vorbind, ca în 
Dobrogea. 

Despre fantastica epopee 
a rezistenţei anticomuniste, 
ani în şir m'am întrebat de 
ce încă nu e scrisă. Cu alte 
vorbe, de ce încă nu apare 
nici o carte să eternizeze 
memoria tuturor celor ce 
S'au ridicat şi, mai ales, a 
celor ce au căzut luptând 
chiar cu arma în mână - 
Gogu Puiu, fraţii Fudulea, 
Stere Grasu, Andrei Elef- 


se căiască prin a-şi face mea 
culpa, dar ne mai şi minte 
că ar fi făcut mult bine, 
îndulcind câteva sentinţe 
ale anchetatorilor securişti), 
a câtorva fotografii de eroi, 
a schiţei grotei haiducilor 
dela cota Secar Bair 332 din' 
pădurea Baş Punar, şi a 
două articole apărute în 
presa actuală. Cartea se în- 
cheie cu un succint epilog 
care-i, de fapt, un îndemn 
la pocăință pentru securiştii 
terorişti. 

Harul artistic al Doamnei 
profesoare Olimpia Cotan a 
contribuit în largă măsură 
la ridicarea tensiunii citi- 
torului la maximum. Există 
destule pagini antologice 
care pot figura în culegerea 
cea mai exigentă de proză 
beletristică pe varii te- 
matici. Ne referim, mai cu 
seamă, la paginile care 
redau plânsul până la 
moarte al mamei eroului 
Hristu Zuba, uciderea a- 
cestui tânăr, (care realmen- 
te nu ştia unde se află 
Nicolae Fudulea), visele şi 
presimţirile mamei altui 
erou-mucenic, lonel Cotan, 
lunga odisee de după eva- 
dare a condamnatului la 
moarte Nicolae Fudulea, 
erou între eroi, mărturia 
Nataşei Fudulea, fiica mar- 
tirului Dumitru Fudulea, 
copilă de doar 12 ani în. 
1949, când a început şi 
calvarul ei, naşterea în în- 


„_chisoare a fiicei lui Gogu 


terache (Postolache) şi alţii- Puiu, numită Zoia şi po- 


„ împotriva seini mai opreter r 
şi mai satanic regim po tie 


din istoria universală. 

lată că întreprinderea 
aceasta sisifică şi-au asu- 
mat-o, în cele din urmă, 
inimoşii fii ai Dobrogei 
martire, Olimpia Cotan şi 
Taşcu Beca, dăruindu-ne, în 
această vară, cartea "RE- 
ZISTENŢA", scoasă de 
editura Fundaţiei “Andrei 
Şaguna" din Constanţa. 

Autorii, ştiind foarte 
bine că în judeţele Tulcea şi 
Constanţa au fiinţat multe 
organizaţii anticomuniste, 
şi-au concentrat, pe drept, 
atenţia asupra celei mai 
întinse mişcări de partizani 
dobrogeni anticomunişti, 
denumită "Pădurea Baba- 
dagului”. 

Volumul, însumând 174 
de pagini, se deschide cu 
un “Prolog” şi cu un cuvânt 
"Către cei de azi", continuă 
cu studiul "Dela tratatele 
secrete la realitate" şi cu 
capitolul de sinteză "Re- 
zistența Anticomunistă 
Nord Dobrogeană-Pădurea 
Babadagului (1945-1964)". 
Apoi, sunt evocate persona- 
lităţile legendare Fudulea 
Nicolae (Cuşa), Fudulea 
Dumitru (Nicea), Gogu 
Puiu, Stere Grasu (Ţecu), 
Ionel Cotan - Caildereanu 
(ani), localităţile martiri- 
zate Testemel (Vasile Alec- 
sandri), Beidaud (flacăra 
rezistenţei), Ceamurlia de 
Sus (vatra rezistenţei), 
Hârşova și Sinoe. Valoarea 
de document istoric este 
sporită de publicarea unor 
hotăriîri judecătoreşti, a 
câtorva acte de deces pentru 
unii din eroii executaţi, a 
declaraţiei unui magistrat 
militar colaboraţionist (care 
aidoma tuturor slujitorilor 
lui Satan - fie că au lucrat în 
justiţie, în Securitate, în 
miliţie, în armată sau or- 
ganele PCR -, îţi stârneşte 
dispreţ şi mai mare fiindcă 
nu numai că nu concepe să 


eclită de temniciere Pădu- 

pe LUC vaii aie : 

Tot pentru buna primire 
a cărţii de către cititorii 
dornici să cunoască istoria 
adevărată a României co- 
muniste, autorii au avut 
inspiraţia lăudabilă de a-şi 
completa opera de docu- 
mentare cu creaţii literare 
ale poeţilor Radu Gyr, 
Ionel Zeana şi Nicolae- 

_ Caratană, toţi trei cunoscuţi 
şi ca luptători anticomu- 
nişti care au petrecut, fie- 
care, foarte mulţi ani în 
închisoare. 

Din marele poet (poate 
cel mai mare de după Emi- 
nescu) Radu Gyr este, citată 

nu prea exact - doar o stro- 
fă. 

În schimb, lonel Zeana şi 
Nicolae Caratană au avut 
şanşa de a-l cunoaşte pe 
viteazul între viteji Gogu 
Puiu, sunt prezenţi cu 
creaţii mai ample. Ionel 
Zeana semnează "Balada 
haiducului din codrii Ba- 
badagului”. În cele patru 
părţi ale baladei, totalizând 
53 de strofe de câte 4, 6,7 şi 
8 versuri, în impecabila 
prozodie clasică este în- 
făţişat ca un neînfricat ar- 
matol cel mai vestit şi mai 
temerar erou dobrogean, 
Gogu Puiu, iniţiatorul re- 
zistenţei, care a preferat să 
nu cadă viu în mâna duş- 
manului, ci ucis de ultima 
sa grenadă. Din creaţia lui 
Caratană au fost reproduse 
poeziile "Predica lui Za- 
molxis" şi "Îmi dezgropam 
chipul”, precum şi vreo 
două pagini de însemnări 
memorialistice, dedicate, de 
asemenea, lui Gogu Puiu, 
pe care-l descrie astfel: 

"Privindu-l, era atât de 
statuar construit încât ai fi 
crezut că a fost desprins 
dintr'o statuie de Praxi- 
teles”, 

Cartea mai cuprinde 
"Balada luptătorilor din 
Beidaud" (paginile 98 şi 99) 


şi "Balada" dedicată lui 
Gioga Arău (pagina 124). 
Sunt creaţii populare în 
aromână, memorate de Du- 
mitru Haşoti din Beidaud, 
culese de Olimpia Cotan: 
Caildereanu, care le-a trans- 
pus şi în română. 

Autorii cărţii merită fe- 
licitări şi pentru includerea 
în volum a două liste in- 
solite, care nu pot fi, desi: 
gur, nici pe departe com- 
plete: una cu călăi şi alta cu 
iude (trădători care i-au 
vândut pe partizani şi care 
au compărut la procese ca 
martori ai acuzării). 

Sigur că nimeni nu poate 
să pretindă ca o temă atât 
de vastă - activitatea antico- 
munistă din Dobrogea, 
desfăşurată într'o foarte 
întinsă reţea de organizaţii 
clandestine - să fie tratată 
exhaustiv, treabă de altmin- 
teri imposibilă. 

Insă unele omisiuni nu 
pot fi trecute cu vederea 
fiindcă se referă la parti- 
cipanţi de prim rang la 
mişcarea de rezistenţă anti- 
comunistă din Dobrogea. 
Primul dintre marii absenţi 
din carte este Andrei Elef- 
terache (Postolache) din 
Agighiol. Acest mare lup- 
tător s'a sinucis, în toiul 
luptei cu securiştii, tră- 


gându-şi ultimul glonţ, în 


casa lui Drăgulin. Cada- 
vrul lui a fost târit până la 
malul ghiolului, ars sub 


_privirile'ngrozite ale consă- 


tenilor (aduşi cu forța) şi 
it în lac, unde zace şi 
stazi (ce-a mai răms din 
trupul carbonizat al acestui 
mare mucenic). Din acelaşi 
grup cu Elefterache au mai 
făcut parte Popa Gheorghe 
(condamnat la moarte şi 
executat împreună cu lon 
Marcovici, care-i pomenit 
în carte), Popa Ilie, Popa 
Petre şi Dumbravă Ion. A 
fost arestată şi condamnată 
întreaga familie a lui Ni- 
colae Mândru din Malcoci, 
alcătuită din patru per- 
soane: Nicolae (soţ), Sto- 
iana (soţie), Marina (mamă) 
şi Timotei (unicul fiu). 
Nicolae Mândru este ucis în 
anchetă, la Tulcea, în 8 
Ianuarie 1949, iar Timotei 
Mândru este arestat la 
vârsta de 16 ani şi-i con- 
damnat la 15 ani de muncă 
silnică, trecând prin iadul 
reeducărilor din Gherla. 

Nu apar în carte nici 
fraţii Dimciu şi Gheorghe 
Garofil din Tulcea. Dimciu 
a decedat în 12 Decembrie 
1950, la Gherla, "la camera 
129 de infirmerie, în urma 
bătăilor primite din partea 
lui Puşcaşu Vasile şi a lui 
Popescu C. Gheorghe" 
("Memorialul ororii”, pa- 
gina 163), iar Gheorghe a 
efectuat 15 ani de închi- 
soare (între 1949 şi 1964). 
Tot în rândul marilor 


omisiuni intră şi Armânii 
Nicolae Geambazu şi Ni- 
colae Hârtu din Başchioi 
(Nicolae Bălcescu), care au 
fost ucişi cu răngile la Ca- 
nal, când mai aveau puţine 
zile până la expirarea pe-, 
depselor administrative 
primite pentrucă erau chia- 
buri, altfel spus buni gos- 
podari. 

Minusculul cătun Cau- 
gagia din judeţul Tulcea nu 
număra mai mult de o sută 
de familii, dintre care 50 
erau macedoromâne. Cinci 
dintre caugagieni au fost, 
de asemenea, arestaţi şi 
condamnaţi: Mihai Gana, 
Stere Sertu, Mihale lanchi 
(Prefti), Nicolae Buda şi 
subsemnatul (toţi cinci sunt 
Aromâni). In carte însă sunt 
pomeniţi doar primii doi. 

La cei 20 de luptători din 
Sinoe (toţi Armâni) trebue 
adăugat şi Mihale Hagi. 

Menţionăm că fraţii 
Enache şi Stere Gima au 
locuit până la arestare nu în 
Sinoe, ci în Ceamurlia de 
Jos, şi că apar cu domicilul 
în două localităţi luptătorii 
Gheorghe Cotrumba, Petre 
Dică, Constantin Ghiţă şi 
Gheorghe Perifan. 
„Se arată că "sub aspect 
etnic, macedonenii au 
constituit nucleul coordo- 
nator şi strategic(...), dove- 
dindu-se un miracol social 
de solidaritate şi demni- 
tate”, 

Acest adevăr trebue să 
fie subliniat şi prin pon- 


derea numeric 
sionantă a par 
cedoromâni. Toţi liderii, 
evidenţiaţi prin evocări 

distincte au fost Aromâni. 

Dintre luptătorii executaţi 

(în număr de 52) 27 au fost 

Aromâni. Am numărat nu- 

mele de luptători, trecute în 
carte şi a rezultat totalul de 
652. Dinte acestea 274 de 
nume sunt macedo-româ- 
neşti. 

Ţinând cont că populaţia 
aromână din Dobrogea 
reprezintă un procentaj 
foarte mic în raport cu toată 
populaţia dobrogeană, în- 
seamnă, prin urmare, că 
numărul anticomuniştilor 
macedoneni, condamnaţi ca 
atare, este uluitor şi ine- 
galabil. 

O mai dreaptă ordine a 
evocărilor de eroi intraţi în 
legendă ar avea în frunte pe 
Gogu Puiu deoarece ela 
fost iniţiatorul şi liderul 
prim. După el ar urma frații 
Fudulea şi Stere Grasu, tot 
lideri şi aceştia. 

Determinările geogra- 
fice, preferate de autori, 
nasc confuzii. Ei folosec 
noţiunile de "Nord" şi 
"Sud" când au, de fapt, în 
vedere judeţele Tulcea şi 
Constanţa. Or acestea, luate 
laolaltă alcătuiesc Dobro- 
gea de Nord. Iar Dobrogea 


de OlimpiaCOTAN şi TaşcuBECA ——————— 


de Sud sau Cadrilateru, 
include județele Caliacra şi 
Durostor, ocupate, dă 
nefericire, de Bulgaria. 


Insă carenţa cea mai mai 
gravă a acestei cărţi Provine 
din eludarea deliberată a 
adevărului ştiut şi de copiii 
din anii '50 şi '60 că Tezis- 
tenţa anticomunistă din 
Dobrogea a fost constituiță 
în proporţie de cel puţin 
95%, din legionari. În rân- 


dul macedonenilor coefi- 


cientul de legionari ajungea 
la 99%, Cât despre cei 27 de 
Aromâni executaţi se poate 
afirma fără exagerare că 
absolul toţi au fost legio- 
nari. Şi-atunci pe ce bază 
Domnul Taşcu Beca dă la 
pagina 4, această ordine 
care indignează: "ţărănişti, 
liberali şi legionari”? Dacă 
dumnealui, fost deţinut 
politic, a optat , în 1990, 
pentru PNȚ n'are decât să 
fie țărănist deoarece dis- 


pune de acest drept. Dar, 


cine-i dă voie să alcătuiască 
un clasament întemeiat pe 
minciună?! Cumva propria- 
i cenzură spre a face pe pla- 
cul puterii şi al Opoziţiei 
(care se înţeleg perfect când 
e vorba de ignorarea ade- 
vărului istoric ce se referă 


la Mişcarea Legionară) sau 


cenzura editurii, ştiindu-se 
că editorii de azi sunt, în 
i mare parte tot cei 
care vor păstra cât 


veni b: 


rea cărţii, nu putem spune 
despre aceasta decât că a 
făcut o treabă extrem de 
superficială. Fraze neispră- 
vite, erori de exprimare, 
ortografice, toponimice, 
onomastice şi biografice 
sunt atât de numeroase (trec 
de o mie) încât ar ocupa 
spaţiul unui întreg număr 
de ziar de-ar fi să le ana- 
lizăm pe toate. Greşelile 
ortografice sunt amplificate 
nu numai de crasa negli- 
jenţă a corecturii, ci şi de 
absenţa semnelor diacritice 
pentru caracterele de tipar 
înpr şi ngn, 

Dacă autorii vor inten- 
ționa să-şi reediteze cartea, 
ceea ce n'ar fi rău, dar nu- 
mai după ce o vor revizui şi 


o vor îmbogăţi cu noi date. 


importante, luând în con- 
siderare şi observaţiile din 
acest comentariu, atunci ar 
fi indicat ca ei să se adre- 
seze unei edituri serioase, 
care să manifeste respectul 
cuvenit cuvântului tipărit. 


Ar fi, de asemenea, un câş- : 


tig pentru carte dacă ar 
dispărea declaraţia minci- 
„noasă a magistratului cola- 
boraţionist. 


Mihai S. DERDENA 


Pentru a vă ţine la curent cu ultimele ştiri din 


România, echipa noastră redacțională lucrează 
ără încetare... Nu rămâneţi în urma timpului.. 


Citiţi lunar 


"Cuvântul Românesc" 
şi participaţi la viaţa exilului românesc pentru 
a forma un puternic front de luptă 


anticomunistă. 


vor trăi năravul de a inter- 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Les 


“urmată de Muze 


“Rockefi 


Mihai Mircea 
CIOBANU 


estetica 
MO 


cu 18 desene aparţinând autorului 


Prefaţă de 
Alex. Ştefănescu 


Editura Maşina de scris 
Bucureşti, 1995 


Despre Mihai-Mircea 
Ciobanu cunoaştem doar 
operele lui de pictură, 
sculptură, grafică, proiecte 
de monumente, fresce şi 
vitralii, proiecte arhitecto- 
nice şi de scenografie, 
basoreliefuri, versuri şi 
originalele sale interviuri. 

Din cei 41 de ani câţi i-au 
fost sorociţi să vieţuiască 
printre noi, ultimii 11 de 
ani de viaţă i-a petrecut în 
Exil, cucerind una după alta 
gloriile occidentale, înce- 
pând cu celebra galerie a 
Katiei Granoff dela Paris, 
„de Artă 
Modernă din Sao Paolo- 
Brazilia şi încununate cu 
succes expoziţiile dela 
Collection din 


i i 


Mircea Ciobanu a creat 
frescele şi vitraliile pentru 
Biserica Catolică din Saint 
Suplice de lângă Lausanne, 
opere cu care se mândresc 
prelaţii acelui aşezământ, 
aşa cum în România se 
mândresc cei dela mânăsti- 
rile şi bisericile pictate de 
N. Grigorescu. 

Operele create de Mircea 
Ciobanu erau îndeajuns 
pentru a-l face faimos în 
Occident dar spiritul său, în 
continuă căutare, asaltat de 
succese şi decepții, nu-şi 
găsea linişte. 

Între mlaştina societăţii 
de consum, barbaria comu- 
nistă şi lumea sublimului 
spre care se îndrepta Mircea 
Ciobanu, puntea de trecere 
trebuia săpată cu unelte 
dure şi suspendată peste 
cloaca lumii contemporane. 
Aşa a luat naştere cartea 
"Estetica Morţii”, apărută 
postum, în 1995, în Editura 
"Maşina de scris" din Bu- 
cureşti. . 

Pendulând între Petre 

Ţuţea şi Urmuz, folosind 
un vocabular uimitor de 
bogat, de curată limbă, 
românească, Mircea Cio- 
banu face o incursiune în 
întreaga existenţă a ome- 
nirii, eliminând timpul şi 
spaţiul, strângând la un loc 
precum la o pregătire a 
Judecăţii din Urmă, perso- 
naje reale şi închipuite, în 
lumea dela Mânăstire şi cei 
de dincolo de porţile mâ- 
năstirii, creind o operă lite- 
rară unică, depăşind în 
imagine şi idee, Sabaturile 
lui Goya. 

În legătură cu tema aces- 
tei cărţi, Mircea Ciobanu ne 
informează într'o notă, câ 
"Estetica Morţii” cuprinde: 
"Reţete culinare, politice, 
spirituale, sociale, artistice 
şi financiare - totul urmal 
de o pledoarie în favoarea 
iubirii de artă şi a artei de a 


iubi”, 

Pentru a nu cădea în gre- 
şeala de a crede că întri'ade- 
vâr este vorba de reţete de 
tipul celor întâlnite în 
majoritatea revistelor, 
autorul ne avertizează că 
este vorba de "Documentele 
lui HAZDRUBAL PRICOP 
(care) au fost descoperite de 
o babă oarbă, care căuta 
mătrăgună în centrul uni- 
versului şi care s'a poticnil 
de o piatră unde era scris 
tot ce veţi citi. Baba se nu- 
mea ALCESTA cea fără de 
picioare”. În continuare, 
autorul ne dă şi un celebru 
MOTTO al înţeleptului 
Theodosie cel înmărmurit 
pentru curăţenia trupească 
şi înălțarea sufletului, c 


fatidic al IPOCRIZIEI: bor- 
faşi, cerşetori, nedormiţi, 
toţi cei în care se aruncă cu 
pietre. Ei sunt starea de ve- 
ghe asupra Prostiei Univer- 
sale, care altfel, ar face pla- 
neta să se piardă în haos", 
Cugetarea face parte din 
"Tratatul înaltei ipocrizii" 
elaborat de Theodosie, du- 
pă cum apare mai târziu în 
carte. 

Personajele principale 
ale cărţii sunt Theodosie şi 
Zahek. Theodosie, din gre- 
cescul Theos=Dumnezeu şi 
Dose=acţiune de a da, este 
în carte interpretul filosofu- 
lui român Petre Ţuţea, care 
după eliberarea din închi- 
soare îl cunoaşte pe Mircea 
Ciobanu, cu care se împrie- 
teneşte şi în atelierul căruia 
petrece nenumărate ore în 
discuţii pe teme filosofice, 
religioase, mistico-creştine, 
sociale etc. J 

Dacă ţinem seama că 
Mircea Ciobanu era la cu- 
rent şi cu operele lui Cons- 
tantin Noica şi Emil Cioran, 
nu este greu să identificăm 
şi originea celuilalt înţe- 
lept, Zahek, învățătorul 
neotfitului Zahana. A 

Mircea Ciobanu consi- 
deră că "această carte apare 
întrun moment de maximă 
importanţă pentru istoria 
omului şi îndeosebi a stu- 
pidităţii, imbecilismului 
arogant, nesu unerii şi 
luării în derâdere a expe- 
rienței tragice a timpu- 
rilor... prezența obsesivă a 
superficialităţii preten- 
țioase... delirul de rătăcire 
spirituală... malaxarea de- 
zordonată a însuşi Siste- 
mului... care duhneşte 
ipocrizie şi incultură”, iar 
pentru a justifica titlul 
cărţii, "Estetica Morţii”, el 
spune: “În timpurile noas- 
tre a vorbi despre moarte, 
de pildă, e considerat de 
prost gust, este mai mult 
decât a-i arăta dracului 


OCTOMBRIE 1995 


Crucea. Cea mai străluci- 
toare bogăție, cel mai mare 
mister al creştinismului 
sunt evitate precum ciuma", 

Şapte sunt stările care au 
determinat scrierea acestei 
cărţi: "Scârba, Revolta, 
Amărăciunea, Biciuirea, 
Pocăinţa, Zâmbetul bătăii 
de joc şi Cinismul cuiva 
care s'a plictisit de Prostie." 

„Nu sunt acestea oare stă- 
rile în care se află Neamul 
Românesc după August 
1944? Pentrucă, după cum 
spune Mircea Ciobanu: 
"Libertatea produce Liber- 
tate când este fecundată de 
Libertate - altminteri - e 
suficient ca unul din 
parteneri să aibă în mod 
insidios o altă identitate, să 
fie locuit de altă entitate, 
pentruca naşterea să fie 
bastardă”, 

„Carte eseu şi poem, mis- 
tică şi lirică, "Estetica 
Morţii" nu poate fi clasifi- 
cată ca text unitar. Vom 
spicui doar câteva eseuri şi 
concluzii ale autorului faţă 
de problemele expuse în 
text. La reţetele culinare: “În 
sertarul mesei de tocături, 
deasupra lăzii de gunoi, să- 
i adăposteşti pe filosofii 
atei... deci aşa îi vei ține şi 
tu pe Marx, Engeles, Feuer- 
bach şi Lenin”. 

"Ipocrizia este cea mai 
vinovată dintre fărădelegi. 
Ea este o boală conştientă 
de faptul că puterea ei stă 
în contagiune... Ipocrizia 
stă la baza tuturor relaţiilor 
umane din lumea actuală”. 

"Definiţia prostiei: pros- 
tul este cel care face ob- 
strucție prezenţei lui Dum- 
nezeu, indiferent cum, de 
ce, în ce scop şi prostul 
devine lighioană atunci 
când se justifică"! 

"Crucea este o fiinţă vie 
care are particularitatea de- 
a fi Axa umano-cosmică a 


ază ale Omului politic: 
incultura, scârba şi sindro- 
“mul schizoid al Medicinii... 
Omul politic este astăzi 
ceea ce în vremea lui 
Ramses şi a altor faraoni 
era iniţiatul”. 

"Un avocat, onorabil, cu 
familie numeroasă, resta- 
bilea filiere mai mult decât 
uimitoare pentru func- 
ționarii modeşti şi opinia 
publică, demonstrând legă- 
turi subtile şi labirintice 
între droguri şi arta mo- 
dernă, ce ar fi fost dirijată 
direct din lagărul comunis- 
mului; o Lojă masonică cu 
firmă de colhoz la Moscova 
şi depozitul la Washington, 
încă de pe vremea lui Le- 
nin, având ca scop destabi- 
lizarea curatului duh occi- 
dental". 

Dacă în pictură Mircea 
Ciobanu a fost marcat la 
început de influenţa lui C. 
Baba, în filosofie influenţa 
lui Petre Ţuţea este eviden- 
tă şi de multe ori se relevă 
şi în limbajul folosit. Să 
luăm de pildă ideea despre 
Libertate a lui Mircea Cio- 
banu dela pag.111: "Ca 
iubirea sau credința, liber- 
tatea nu are definiţie. Omul 
nu poate afla, şi aceasta 
datorită neprevăzutului la- 
tenţ, decât ceea ce nu este iu- 
bire, credinţă sau libertate. 
Cineva care a căzut 


într'un butoi cu brânză, 
miroase a brânză. Tot astfel 


se poate spune că cineva 
miroase a credință, iubire 
ori libertate, Libertatea e o 
boare ce se degajă din cel ce 
s'a scufundat în ea." 

Revoltat împotriva de- 
magogiei, a corupţiei şi 
dezinformării societăţii 
actuale, autorul pune în 
scrierea personajului Jasp 
Lambert, condiţiile reușitei 
în viaţă. (pag.71) 

"Ce este Reuşita, în vizi- 
unea bâlbâită şi chioară a 
bietului om: 


Poziţie socială. Bani. 
Respectabilitate. Intangi- 
bilitate. Putere. 

Toate acestea cu con- 
secințele lor în mlaştina 
confuză a noțiunii de mo- 
rală, cu tumorile ei bine- 
cunoscute." 

Cum orice reuşită pre- 
supune competiţie, pentru 
eliminarea concurenţilor, 
mijlocul cel mai rapid este 
crima. Aspirantul la reuşită 
se raliază ca într'un legă- 
mânt cu Satana, ajungând 
la autosugestia apartenenţei 
şi la sensul binelui. Cel mai 
elocvent exemplu fiind 
comunismul. “In expresia 
"lupta pentru pace” se 

„ascunde o cumplită aberaţie 

semantică, existenţială şi 
transcendentă. A ucide pen- 
tru un ideal, iată un cancer 
invincibil al spiritului." 

De o zguduitoare formă 
descriptivă sunt cele trei 
viziuni apocaliptice ale lui 
Theodosie urmate de "Cele 
şapte Cuvântări ale lui 
Theodosie în fața Lumii, 
Făcătorului, Distructorului 
şi victimei sale”. Biruinţa 
Cuvântului ceresc asupra 
Distructorului este antici- 
pată apoteotic de Zahek: 
"Du-ţi misiunea până la 
capăt, căci oricum vei fi 
învins, dar nu va fi plăcere 
mai mare în Ceruri decât 
constatarea că învinsul re- 
vine la Părintele său, spre a- 
i cere azil şi protecţie". 

Lupta în final se dă între 
Păcat şi Virtute pentrucă 
Omenirea a ajuns să con- 
funde principiile de bază 
ale Păcatului cu organismul 
acestuia. 

"Singură, Forţa rugăciu- 
nii, este capabilă a-l scoate 
pe Om din această nease- 

muită dilemă care reprezin- 
tă, de fapt, întreaga sa exis- 
tenţă! Rugăciunea trebue 
astfel înfăptuită fără între- 


soțeşte parcă, neauzită 


vocea tenorului”, este reţeta 
recomandată de Mircea 
Ciobanu. = 
Cartea sfârşeşte netermi- 
nată la "A treia cuvântare” a 
lui Theodosie când trebuia 
să ne dezvolte mai pe larg 
"spălarea de creier sau 
telepatia..." - 
Spusese prea multe şi 
restul cuvântărilor i-au fost 
oprite pentru lumea de din- 
colo, unde a plecat la 9 
Ianuarie 1991. "Cum anume 
ai vrea să mori?” l-a întrebat 


I) 


NI INTERIOARE 


PAGINA 11 


odată ziaristul Patrick Ferla, 
la care Mircea Ciobanu i-a 
răspuns: "Nu mă amestec în 
afacerile lui Dumnezeu. Tot 
ce pot să spun este că fie- 
care are moartea pe care o 
merită”. 

Cu aceste gânduri a scris 
"Estetica Morţii”. A murit 
prea tânăr? putea fi salvat? 
Să nu ne amestecâm in 
afacerile lui Dumnezeu. 


Zahu PANĂ 


ORDONARE PLASTICĂ 


UN PRILEJ DE MARE BUCURIE 


———— Gâ.N. VIFOREANU 


Cu Nicolae Grosu eram 
prieten din copilărie. Intre 
noi existau, de fapt, şi nişte 
legături de rudenie prin 
alianţă. 

Intr'o zi, întâlnindu-ne 
întâmplător pe toloaca din- 
tre şcoală şi cimitir, am 
observat că era însoţit de un 
puşti în vârstă de circa zece 
ani. 

Văzând că mă apropii de 
frate-său Nicolae, puştiul a 
rămas în urmă, la o distanță 
de vreo cinci metri. 

Oprindu-se în loc, m'a 
privit întrebător, având o 
mină zâmbitoare de parcă 
m'ar fi cunoscut mai de 
mult. Avea nişte ochi negri 
jucăuşi, plini de inteligenţă 
şi multă agerime. 

L-am întrebat pe Nicolae: 

- Cine-i puştiul? 

- E fratele meu Sergiu. 

Aşa l-am cunoscut pe 
Sergiu Grossu, scriitor bi- 
lingv, trăind actualmente pe 
pământul generos al Franţei. 

L-am reîntâlnit, apoi, 
după mai bine de zece ani, 
în Bucureşti. Era colabo- 
rator foarte asiduu al câtor- 
va ziare şi reviste din Capi- 
tală din care trebue să men- 
ționez, înainte de orice, 
Basarabia, Basarabia lite- 
rară, Transnistria, Convor- 
biri literare şi altele. 

Era foarte activ şi se dă- 
ruia cu multă generozitate 
preocupărilor sale literare și 
gazetăreşti, 

A venit, apoi, marea 
derută când tânărul meu 
consătean a intrat într'o 
umbră deasă, de nepătruns, 
odată cu instaurarea regi- 
mului comunist în Româ- 
nia, ca urmare a invaziei 
armatei roşii după 23 August 
1944, i De 

N'am știut nimic despre 


Sergiu Grossu, până într'o zi 
când, aflându-mă în vizită la 
poetul luptător Pan Halip- 
pa, marele meu consătean, 
acesta mi-a întins o scrisoare 
primită recent din Franţa. 

- Citeşte-o! Cred că te in- 
teresează. E dela Sergiu 
Grossu. Pe opt pagini, sem- 
natarul scrisorii îi relata mai 
marelui său înaintaş în ale 
scrisului, cu lux de amănun- 
te, felul în care a reuşit - ce- 
rând azil politic în urma 
unui voiaj în Franţa, împre- 
ună cu draga lui soţie doam- 
na Nicolette-Valsrie - să-şi 
asigure un sejur propice 
continuării preocupărilor 
sale gazetăreşti şi literare. 

Am aflat cu această oca- 
zie, din scrisoarea amintită 
că într'un singur an, Sergiu 
Grossu a apărut cu patru 
volume de versuri, unul în 
limba română şi trei în 
limba franceză. Era ceva 
colosal, ținând cont că în 25 
de ani, în ţară, semnatarul 
scrisorii n'a reuşit să pu- 
blice nimic. 

După mai bine de două 
decenii dela plecarea sa în 
Franţa, printr'o fericită 
împrejurare, am reuşit să 
stabilesc o legătură cu tână- 
rul şi talentatul meu con- 
sătean, pe cale de cores- 
pondenţă, aşa încât să fiu la 
curent cu activitatea sa pe 
tărâmul scrisului. 

lată de ce, primind un 
telefon dela Domiiul loan 
Grosu, nepotul poetului, că 
în ziua de 18 Mai, curent, va 
avea loc lansarea a două 
volume de versuri, la li- 
brăria "Mihail Sadoveanu”, 
am răspuns la apel cu multă 
bucurie. 

A fost cea mai plăcută 
surpriză pe care mi-o putea 
face nepotul poetului. 


Lansarea volumelor de 
versuri "Univers simfonic” şi 
"Inscripţie pe un vas de lut', 
a avut loc într'o atmosferă 
sărbătorească, în faţa unei 
asistenţe selecte. A luat 
cuvântul mai întâi, Domnul 
Dan Zamfirescu, critic şi 
istoric literar, director al 
editurii "Roza Vânturilor”, 
care a făcut o amplă şi 
documentată prezentare a 
scriitorului insistând asupra 
vitregiei în care autorul 
volumelor lansate şi-a trăit 
anii de puşcărie în gula- 
gurile din România comu- 
nistă. 

După Domnul Dan Zam- 
firescu, a urmat la cuvânt 
Domnul senator Constantin 
Ticu Dumitrescu, preşe- 
dintele "Asociaţiei foştilor 
deținuți politici”, fost 
copărtaş de detenţie cu 
Sergiu Grossu. 

A urmat la rând Domnul 
profesor Pan. Vizirescu, 
actual director onorific al 
revistei "Gândirea" dela 
Sibiu, revistă la care a cola- 
borat şi Sergiu Grosuu, pe 
vremea când publicaţia era 
editată de Nichifor Crainic. 

Ca încheiere, prin grija 
Domnului Dan Zamfirescu, 
directorul editurii care a 
tipărit aceste două volume 
de versuri, am ascultat vo- 
cea poetului recitând, pe 
caseta casei de discuri 
"Electrecord", suita de 
versuri "Lanţul. 

Şedinţa solemnă de lan: 
sare a celor două cărţi a luat 
sfârşit la ora 15,30. 

Aşa cum s'a exprimat 
directorul editurii, 18 Mai 
1995 se poate considera ziua 
reîntoarcerii poetului acasă, 
deocamdată în sufletul celor 
care l-au ascultat, ani de-a 
rândul, pe undele interzise. 


PAGINA 12 


ză 


= 
SA 
1274 


(VOLUMUL II) 


Ion GAVRILĂ-OGOREANU 


BRAZII SE FRÂNG 
DAR NU SE 
ÎNDOIESC 


EDITURA MARINEASA-TIMIŞOARA 


Pe Domnul Gavrilă l-am 
întâlnit cu câţiva ani în 
urmă aici, la Washington, 
când mi-a acordat un inter- 
viu despre modul în care a 


luptat ca partizan în Munţii. 


Făgăraşului şi a rezistat ca 
fugar urmărit de Securitate 
timp de 29 de ani. L-am 
reîntâlnit apoi la Sibiu şi 
ulterior am continuat să 
menţinem o anumită legă- 
tură. Spun o anumită legă- 
tură, pentrucă îmi este greu 
să spun prietenie. 

Simt ceva complex faţă 
de acest om care a cutreierat 
munţii, a dormit sub ză- 
pezi, s'a împrietenit cu 
codrii şi genunele, a luptat, 
a stat falnic ca brazii, şi nu 
s'a încovoiat niciodată. Se- 
meţ, senin, credincios, şi pe 
deasupra umil în faţa seme- 
nilor săi, nutresc în tăcere 
faţă de el respect şi vene- 
raţie. 

Ion Gavrilă Ogoranu îşi 
completează deci memoriile 
cu un nou volum de 353 de 
pagini însoțite de docu- 
mente şi fotografiile eroilor 
pe care i-a cunoscut, cu care 
s'a înfrățit, şi alături de care 
a trăit şi a luptat. Dar să re- 
vin la carte. 

Volumul redă perioada 
dintre 1953, când încă lupta 
cu arma în mână în Munţii 
Făgăraşului, şi revoluţia din 
1989. Bătrân de acuma şi 
pensionar, lon Gavrilă 
Ogoranu nu putea lipsi 
totuşi dela marile eveni- 
mente din Decembrie 1989, 
când soarta României era 
din nou în cumpănă. Într'a 
devăr, a stat falnic şi la re- 
voluţie alături de noua ge- 
neraţie de tineri cărora le-a 
predat făclia rezistenţei ro- 
mâneşti. 

Pe parcursul celor peste 
350 de pagini, lon Gavrilă 
ne poartă prin munţi, prin 
păduri neumblate, prin 
sate; ne împărtăşeşte sin- 
gurătatea, speranţele, gân- 
durile şi sentimentele care 
îi framântau pe toţi parti- 
zanii. Redarea celor două 
stări nu este uşoară, pen- 
trucă la fel ca destinul care 
l-a purtat pe cărările mun- 
ilor, cartea te rupe din timp 


şi spaţiu şi te poartă prin 
zig-zagul amintirilor. 

Câteva eşaloane totuşi se 
impun. Majoritatea cama- 
razilor săi de arme sunt 
ucişi ori prinşi în Munţii 
Făgăraşului. Sunt con: 
damnaţți la moarte, execu- 
taţi, ori mor în închisori. 
Puţini au supravieţuit aşa 
cum a supravieţuit Ion 
Gavrilă. Izolat şi istovit, fal- 
nicul luptător coboară... 
anonim într'un sat. Se că- 
sătoreşte. Trăieşte ascuns. 
Încearcă să-şi piardă urma. 
Supravieţuieşte, crezând în 
dreptate şi sperând într'o zi 
mai bună. ; 

Nostalgia locurilor nata- 
le şi focul dragostei de 
mamă îl mistuie totuşi şi îl 
împing spre satul în care s'a 
născut. "Nu voi uita nicioa- 
dată scena revenirii acasă şi 
reîntâlnirii cu mama, după 
aproape 20 de ani de pri- 
begie”, după ce familia de 
mult îi făcuse pomenile 
după orânduiala creşti- 
nească. 

Se apropie de sat peste 
munte. Satul este schimbat. 
Casa părintească este oare- 
cum la fel. "O mai trăi ma- 
ma? Or mai locui ai mei în 
aceeaşi casâ?” 

Se strecoară seara, pe 
întuneric, în şură pentru a 
sta la pândă dimineaţa să 
vadă cine iese din casă. 
Surprins, constată că multe 
lucruri s'au schimbat. Nu 
mai recunoaşte nici carul 
copilăriei sale. Îl cuprinde 
îndoiala şi îi pare rău că a 
revenit acasă. S'a întunecat 
de-a binelea. Nu se mai 
vede, dar uneltele copilăriei 
le-ar recunoaşte chiar şi 
prin pipăit. Să lăsăm însă 
autorul să descrie scena. 

„Aici era carul cu pro- 
țapul ridicat pe perete. Am 
pipăit lioicile, loitrile, pro- 
țapul. Nu era carul nostru. 
M'am împiedicat în schimb 
de jug şi i-am pipăit plenul 
şi pe acesta l-am recunoscut 
după fierul ce era pus pen- 
tru întărire. Erau spetezele 
cum le ştiam, polița subțire, 
resteiele... L-am ridicat să-l 
cântăresc în mână. Da, aces- 


ta era jugul nostru, al mo- 
şului Ogoranu, al tatii şi al 
meu când am fost copil şi 
tânăr. De câte ori n'am 
prins eu bivolii la acest jug 
şi pe întuneric, L-aş fi putut 
recunoaşte dintre toate 
jugurile de pe lume. Din 
grajd, o vită s'a scuturat şi 
atunci am recunoscut glasul 
talangii dela gâtul ei. 
Aceeaşi pe care o purtase 
Corbeana, bivoliţa din co- 
pilăria mea. M'am urcat în 
snopul cu fân şi m'am cul- 
cat liniştit...” 

A doua zi, a reuşit să o 
prindă pe mama singură în 
ogradă şi să-i vorbească. 
Urmează un duş rece ca 
ghiața. Mama nu-l recu- 
noaşte. Refuză să-l recu- 
noască. De-a lungul anilor, 
Securitatea i-a trimis mai 
mulți aşa-zişi fii să o atragă 
în cursă. Mama nu mai cre- 
dea nimic. Pentru ea, fiul 
era de mult timp mort. lon 
insistă totuşi, îi spune de 
semnele particulare de pe 
piept, şi în sfârşit, mama îl 
recunoaşte... Cei doi se 
îmbrăţişează într'o tăcere 
mioritică. 

Fugar şi căutat încă de 
Securitate, lon Gavrilă 
Ogoranu pleacă din nou în 
lume, regretând că şi-a tor- 
merică ce i-a răpit probabil 
ultimul dram de linişte 
sufletească. Urmează alţi 
zece ani trăiţi în anonimat... 

După 29 de ani, lon Ga- 
vrilă Ogoranu este totuşi 
arestat şi dus la omnipoten- 
ta Securitate. Ştie că a fost 
condamnat la moarte în 
lipsă. Va fi oare executat? 
Va putrezi în închisoare? 
Ce se va întâmpla cu el? 
Deşi reţinut timp de şase 
luni în anchete, Ion Gavrilă 
nu disperă. Între timp, 
faptele sale fuseseră pro- 
scrise. Condamnarea la 
moarte, neexecutată timp de 
şase ani, nu mai poate fi 
aplicată. Cazul lui ajunge la 
cel mai înalt for al statului 
comunist. Până la urmă, 
este pus în libertate, o liber- 
tate amară pe care o cunosc 
toţi foştii deţinuţi politici. 
Îşi găseşte cu greu un loc de 
muncă în agricultură unde 
se înconjoară de oameni 
simpli, sinceri, şi muncitori. 
De aici se şi pensionează, 
dar sufletul veşnic tânăr al 
bătrânului luptător aşteaptă 
în continuare adevărata 
eliberare. 

Aceasta vine în sfârşit în 
1989 când negura, care s'a 
lăsat asupra ţării în 1944 
odată cu invazia Sovietică, 
începe să se destrame. Ion 
Gavrilă Ogoranu se află în 

rimele rânduri ale revo- 
uţiei. În sfârşit, este din 
nou liber. Liber să circule, 
să vorbească, să depună 
mărturii, să scrie. Şi a scris 
într'adevăr aceste rânduri, 
inălţătoare şi dătătoare de' 
încredere şi speranţe în des- 
tinul Neamului Românesc. 
Să vadă şi să ştie toţi oa- 
menii cum s'a zbuciumat şi 
cum a trăit un om care nu a 
acceptat niciodată compro- 
misul şi vânzarea; un ade- 
vărat erou al Neamului Ro- 
mânesc. 


Nicolae DIMA 


Sl] credință 
lubire 
Ă tperantă 


PUBLICAŢIE PENTR 


Editura "Puncte cardi- 
nale" din Sibiu, pe lângă 
distinsa revistă cu acelaşi 
titlu, editează şi "Lumea 
satelor” (din care ne-a par- 
venit nr.5) care este o publi- 
caţie pentru "cei ce mun- 
cesc, dar şi gândesc", 


Colegiul redacţional e 
format din: Gabriel Cons- 
tantinescu, lon Gavrilă 
Ogoranu, Răzvan Codrescu, 
Demostene Andronescu, 
Constantin Iorgulescu, loan 
Nistor şi Marilena Cabaş. 


Chiar un singur număr, 


cel de faţă, e suficient pen- 


tru a ne face o impresie 
despre orizontul şi punctul 
de vedere al publicaţiei. 
Talentatul poet şi subtilul 
cugetător creştin Răzvan 
Codrescu deschide prima 
pagină cu "Credinţă şi 
superstiție”. Un eseu care 
„nu se pierde prin ocolişuri 
de savantlâc, ci într'un mod 
simplu, dar nu superficial, 
analizează "moştenirea" cea 


năşicea rea. 
Superstiţia este un suro- 
gat religios, un fel de bureţi 
care atacă pomul credinței 
din împărăţia interioară a 


Anul acesta, poetul An- 
drei Ciurunga împlineşte 
75 de ani. "Lacrimi pentru 
Basarabia” apare, prin coin-: 
cidenţă, exact la împlinirea 
celor trei sferturi de veac 
antologând o parte din 
creaţia lui de-a lungul a 55 
de ani de istorie (1940- 
1995). 

Născut la Cahul, Basa- 
rabia, în Octombrie 1920, 
poetul consideră această 
selecție de stihuri "ca un 
prinos adus Basarabiei 
natale”, 

Din scurtul cuvânt intro- 
ductiv aflăm că primele 
două cicluri au apărut în 
cartea "Cântece de dor şi de 
război" (Chişinău, Februa- 
rie 1944) semnată cu pseu- 
donimul Robert Cahu- 
leanu. În 1950, tribunalul 
militar din Bucureşti, din 
cauza acestui volum, îl con- 
damnă la patru ani muncă 
silnică, fiind considerat 
"criminal împotriva păcii”. 

În 1958, un tribunal ase- 
mănător îl condamnă la 18 
ani de temniţă grea, pentru 
versurile scrise în prima 
detenţie. 

Ciclul "Țara mea de din- 
colo de țară” cuprinde câte- 
va din poeziile “scrise” în 
memorie în cele două 
detenţii prin închisorile 
comuniste între 1950-1954 şi 
1958-1964. 

"Lacrimi pentru Basara- 
bia”, care dă şi titlul volu- 
mului, este ciclul de "ver- 
suri sub obroc" cuprinzând 
perioada 1964-1989. 

Ultimul ciclu intitulat 
atât de sugestiv "Înmor- 


mântat în vis ca'ntr'o ză- 
padă” este o parte din 
poeziile scrise între 1990 şi 
1995. 


"Cititorul - ne previne 


. L XDA il Bă 
SIT ELOR PE 


rii a 
U CEI CE MUNCESC, DAR ŞI GÂNI 


septembrie 
1995 


DESC 


omului. Superstiţia este 
sindromul omului imatur la 
orice nivel am discuta. 
Intelectualii care întorc 
spatele religiei creştine ca 
atei, gnostici, transcenden- 
talişti, bahaişti, mormo- 
nişti, yoghişti şi aşa mai 
departe, se pretează la 
acceptarea a tot felul de 
superstiții. Ce este distrac- 
tivul "ghicit în cafea”, ca să 
dăm un exemplu, decât un 
surogat al religiei? Cât de 
"modernă" este această 
lume în care aproape toate. 
ziarele manipulate de dis- 
preţuitorii lui Dumnezeu 
pompează în fiecare număr 
o rubrică a zodiacului ca 
superstiție şi Îm+babe+ 
tizare şi în+ţigănire a civi- 
lizaţiei creştine: mersul la 
babele ce fac vrăji şi la 
țigâăncile cu ghiocul, cu 
cărțile şi cu “cititul de 
Zodii”. 

Corina-Octavia Ciotlăuş 
prezintă în "Medalionul 
dela Aiud" anumite "frân- 
turi de ami 


țară” a lui lon Num 3 
"Părinte, dacă există 5 A 
de întoarcere din rătăcire, 
spune-o rătăcitului fiu care 
te roagă”, 

Ion Gavrilă Ogoranu 
semnează articolul de sta- 
tistică "Creşterea taurinelor 
în România" şi o punere la 
punct despre “Limba ofi- 
cială din Transilvania”, 

Nicolae Pop, vorbind de 
"Pătimirile satului româ- 
nesc” încheie precaut, dar 
cu tonul optimist: "Dacă 
lucrarea Satanei nu a reușit 
să spurce şi să surpe totul, 
mai este un motiv de spe- 
ranfă. Să nu ne lăsăm înşe- 
lați! Cu credinţă în Dumne- 
zeu şi în destinul neamului 
nostru, prin neostoita lu- 
crare în adevăr, vom ajunge 

Ja lumină”, 

Gabriel Constantinescu 
ne oferă un "Indrumar po- 
litic” cu subtitlul "Românii 
şi comunismul”. 

In cele patru pagini, pu- ; 
blicaţia ee Sate pom 
reuşeşte prin excelenţă să 
fie un "lumen”. Românii 
din Canada, prin "Cuvântul 
Românesc”, felicită inimo- 
sul colegiu redacţional din 
Sibiu pentru 


"satul! pe care filoso- | 
nside si 


ialităţii neamului 
: "Eu cred că veş- 
iba sab' 


AGA 


1940 — 


poetul Andrei Ciurunga în 
lapidarul lui "Argument" 
introductiv - este rugat să 
privească paginile de faţă 
ca pe-o mărturie de lungă 
aşteptare şi neobosită nă- 
dejde, consemnată liric 
vreme de peste o jumătate 
de secol şi adusă celor de 
față şi viitori de către un 
martor al apărării, care n'a 
avut la îndemână altă 
putinţă de a supravieţui 
decât un vârf de creion, iar 
în închisori nici atât." 

In general, poeziile lui 
Andrei Ciurunga au intrat 
demult în folclorul româ- 
nesc, fiind transmise numai 
pe cale orală şi în condiţiile 
penitenciare din România. 
Ca apreciere literară a va- 
lorii lor, Zahu Pană în 
"Poezii din închisori", pen- 
tru a-i proteja numele, ca şi 
pe cel al altor poeţi care se 
aflau în România şi ar fi 
fost daţi pe tipsie Secu- 


1995 


Editura CUCUTENI 


„ritătii, foloseşte pentru 
fiecare un nume de stea ca 
pseudonim, pentru Andrei 
Ciurunga alegând pe cel de 
Arcturus, cea mai străluci- 
toare. - 

Pe prietenul Ciurunga îl 

cunosc din vremea studen- 

ţiei. Spirit fără de astâmpar. 

Cu o floretă mai iute decâta 

țânțarului. La grandoarea 

cu care am fi vrut să-i sărbâ- 
torim venerabila vârstă ne- 
ar fi oprit cu: "Vrefi să 
arătaţi la toţi că sunt un 
babalâc?"! ins 
Deci, salutăm apariția 
cărţii şi septuagenaritaiei 
cvintică o întâmpinăm € 
un scurt toast: "Numa! Că 
trei sferturi ai prăda! 
veacul? / Vrei să-ți lar 
cifra aurindu-ţi dungă fă 

Centenarul dă-ni-l! No Ji 

pe săracul: / Adă sua 

nă, domnule Ciurungă 


Dumitru ICHIM 


— 


D= 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


OCTOMBRIE 1995 


O VIZITĂ ISTORICĂ: P.S.SA, EPISCOPUL VIRGIL BERCEA, 
VICAR AL EPISCOPIEI BLAJULUI VIZITEAZĂ STATELE UNITE 


Prea Sfinţitul Virgil Bercea, Episcop Auxiliar şi Vicar al Mitropoliei Greco- 
Catolice de Făgăraş şi Alba-Iulia, cu sediul la Blaj, a făcut o vizită în Statele 
Unite, unde a vizitat Dioceza Română Catolică de Canton, ca oaspete al Pr. 
Michael John Botean, Administratorul Apostolic al acestei Dioceze. 

Această vizită are un caracter istoric, pentrucă este prima vizită a unui 
reprezentant al Bisericii din Blaj, după un mare răstimp, dat fiind şi faptul că 
în timpul de 40 de ani din 1948 şi până în 1989, Biserica Blajului a fost desfi- 
ințată de către dictatura comunistă instalată în România cu ajutorul Armatelor 
Roşii ale Moscovei. Această Biserică a trăit în catacombe, iar după ieşirea ei la 
suprafaţă, azi se găseşte într'un proces de refacere şi de revenire la rosturile ei 
fireşti, în viața poporului român şi întâmpină o serie întreagă de dificultăți, la 
care în fond nu se aştepta. 

Întrucât este vorba de o vizită deosebită, pentru credincioşii greco-catolici 
din America, am solicitat Prea Sfinţiei Sale să ne acorde un interviu, în care să 
lămurim anumite chestiuni de actualitate, în ceea ce priveşte situaţia Bisericii 
Greco-Catolice, şi pe care acum le oferim cititorilor noştri pentru a avea o 
imagine mai completă asupra stărilor de lucruri despre problemele româneşti. 


Ion HALMAGHI 


Întrebare: P.S. Voastră, mă bucur că 

întâlnit aici. P.S.Voastră faceţi parte 
i generaţia tânără a țării şi inspirați 
“încredere că porniţi la treabă, pe lângă o 


Mă întrebaţi, care este perspectiva 
Bisericii Greco-Catolice, din Statele Unite 
aşa cum o întrezăresc eu acum sau cum o 
vedem noi cei de acasă? 

De acasă am gândit altfel. Chiar în 
uținele zile cât am stat aici, eu reuşesc să- 
ama că aici în Statele Unite, există 
erică Greco-Catolică care este vie şi 


tuturor pierderilor de azi, p. 
Greco-Catoli 


2 să spunem aşa, dar cu aju- 
torul Spiritului Sfânt, prin conlucrarea 
noastră, cu un pic de dăruire, se poate face 
foarte mult. Biserica Greco-Catolică în 
Statele Unite are preoţi, probabil că unii 
sunt mai în vârstă, dar şi tineri. Eu mă 
bucur foarte mult că părintele Botean, înce- 
tul cu încetul, reuşeşte să sesizeze anumite 
lucruri. Este foarte important ca Biserica 
Greco-Catolică de aici să fie în strânsă 
comuniune cu Biserica Blajului din ţară. 
Numai atunci reuşeşte să trăiască cu ade- 
vărat viaţa, când reuşeşte să stea strâns lipi- 
„tă de sânul mamei. Vedeţi, la ora actuală, 
Biserica noastră, acasă, dacă a renăscut, 
dacă Dumnezeu i-a dat posibilitatea să 
renască, înseamnă că Dumnezeu are un 
plan cu această Biserică, încă. Probabil că 
în acest moment nu reuşim să sesizăm 
chiar exact ceea ce Dumnezeu ne cere, dar 
se fac paşi (în această direcţie), şi aceşti 
paşi nu sunt nişte paşi tremurători, ci nişte 
paşi siguri, cu încrederea şi dăruirea care 
crează o deschidere. Se vede la ora actuală, 
deja se sesizează o tendinţă a Episcopa- 
ui, o dorinţă de a merge pe un anumit 
drum. Şi acest drum este sesizat atât de 
preoți, cât şi de laici. Acest drum este acela 
al reînvigorării, al refacerii Bisericii. 

Eu nu ştiu ce a fost Biserica noastră 
înainte de 1948, decât din ceea ce mi s'a 
spus, de către acei care au trăit (acel 
moment) şi din ceea ce s'a scris. Eu nu am 
trăit în 1948. Cu certitudine Biserica noas- 
tră nu poate să se întoarcă înapoi cu 50 de 
ani, dar se ştie că dela 1700, când s'a făcut 
Unirea cu Roma, au fost nevoie de 70 de 
ani până la apariţia lui Petru Maior şi Sa- 
muil Micu. Atunci, noi eram cu trei sute de 
ani în urmă. Acum mijloacele, posibili- 
tăţile de a merge înainte sunt cu certitudine 
altele şi sunt convins de faptul că nu va fi 
nevoie de 100 de ani pentru ca această 
Biserică a Blajului să fie reinvigorată, să 
prindă forţă şi să dea ceva pentru poporul 
nostru, pentru neamul nostru, ci va fi 
nevoie de un arc de timp mult mai re- 
strâns. 

Eu cred foarte mult, cred foarte mult, că 
dacă Dumnezeu a permis ca să renască 
Biserica noastră, El, ci numai El are un plan 
cu ea. 

Întrebare; Această renaştere şi reapariţie 
a Bisericii Blajului, după vânzoleala comu- 
nistă, a însemnat o mare revoluţie în istoria 
țării româneşti; dar această revoluţie nu se 
revendică din sensul revoluțiilor obişnuite, 


Vă rog să-mi spuneţi, în primul rând, nu 
„atât impresiile pe care le-aţi cules până 
acum. Timpul a fost foarte scurt şi n'aţi 
"avut timpul necesar pentru a acumula prea 
multe impresii. Altceva este mai important. 
Cum vedeţi existenţa Bisericii Greco- 
Catolice în America, cu perspectiva pe care 
o aveţi din România? 

Răspuns: Da. În primul rând vă mul- 
țumesc pentru urarea de "Bun venit”. "Bine 
vam găsit” vă răspund. Sunt pentru prima 
dată în Statele Unite. Am trecut pentru 
prima dată oceanul, cu un pic de tremur în 
inimă, cu o emoție pe care o consider că 
este normală şi în acelaşi timp cred că este 
şi necesară, nu? 

Vedeţi, Dumneavoastră, aţi spus mai 
înainte că sunt tânăr şi că există o speranţă. 
E adevărat. Această speranţă se realizează 
în măsura în care noi vom şti să răspundem 
chemării lui Dumnezeu. Când am spus 
acest lucru, mi-a venit în minte momentul 
când am fost hirotonit preot în 1982. În pre- 
dica sa, Prea Sfinţitul Todea mi-a zis că nu 
“poate să-mi dea nici o biserică, nimica nu 
poate să-mi dea, ci, eventual dacă vreodată 
Dumnezeu îmi va cere, să-mi dau viaţa 
pentru această Biserică. Aceasta era în 
predică, Gândurile pe care le-am avut a- 
tunci, în momentul hirotonirii, erau efectiv 

âruire totală. Atunci la acea dată, prac- 
% eu pot să spun că pentru Biserica noas- 

nu era nici o speranţă. Faptul că din 
când în când mai era câte un tânăr care 
Pâşea pe acest drum al preoţiei, poate că 
elor în vârstă, preoţilor şi episcopilor 
hoşiri, le dădea o speranţă. Noi, mergeam 
Cu o dăruire, ceva din interior, care nu era 
îl nostru; era acea chemare a lui Dum- 
hezeu, şi probabil că răspunsul la acea 

mare era, de fapt, acea speranţă, pe care 
zi Mai în vârstă, episcopii noştri şi preoţii 
Și părinţii noştri reuşeau s'o întrevadă, şi 

Nu reuşeam la ora respectivă, pentrucă 
“ram formaţi în acel context social, care 
Practic, nu-ți deschidea o altă perspectivă, 

it cea care era acolo, la data respectivă. 

1 ceea ce este interesant, acest lucru, pe 
târe l-a înregistrat Prea Sfinţia Sa, Todea, 
pri Preoţii şi prietenii noştri care au stat 
fug închisori, era faptul că nu şi-au pier- 
a Speranţa. În acel context, unde vă spun 
ln d există nici o perspectivă; totuşi dinco- 

e acea închidere, era ceva, şi acel ceva: 

acea capacitate, acel dar, acel har, pe 

“il câştigau acei care trec prin suferință. 


care se fac pe dimensiunea politică, eco- 
nomică sau socială. In această revoluţie nu 
este vorba numai de o răsturnare a stărilor 
de lucruri, ci de ceva mai profund: de înlă- 
turarea a tot ceea ce a alterat sufletul româ- 
nesc şi de restabilire a legăturilor originare 
cu izvoarele de existenţă ale poporului 
român. Şi dacă Biserica Blajului, în decur- 
sul veacurilor a putut înfăptui lucruri 
extraordinare pentru istoria naţională şi a 
fost plină de roade ale cugetului şi simţirii 
româneşti, cu atât mai mult ne putem gândi 
acum, după reapariţia ei în interiorul socie- 
tăţii româneşti, la problema raportului din- 
tre tradiţia specifică naţională şi şi viitorul 
neamului românesc. Este nevoie ca poporul 
român să-şi refacă legăturile cu propria sa 
viziune, cu propriul lui suflet, cu propria 
indentitate şi cu propriile ei surse de 
energie creatoare. Aici este punctul unde 
am întrezărit şi eu rostul Bisericii Blajului, 
şi mă bucur enorm că aţi sesizat posibi- 


lităţile de refacere totală ale acesteia, chiar 
într'un timp mai îndelungat, chiar dacă 
este vorba de o sută de ani. 

Răspuns: Eu vă spun cu certitudine, nu 
va dura o sută de ani, ci arcul de timp va fi 
mult mai scurt. Vedeţi D-voastră, Dumne- 
zeu, pentru a-şi arăta măreţia Lui, pentru a 
arăta minunea lucrărilor sale, s'a folosit 
întotdeauna de cele mai umile lucruri ale 
lumii acesteia. Să ne gândim de exemplu, 
la poporul ales. Cine a fost poporul ales; 
fără istorie, fără nimic deosebit? Atunci 
când Dumnezeu l-a ales, nu avea nimic, 
nici cultură, nu avea nici legi, nici istorie, 
nu avea nici etică. Şi a fost Dumnezeu 
acela care i le-a dat, şi l-a ridicat. După 
aceea, vedem mai departe; din acest popor, 
o alege pe Maica Domnului. Cine a fost 
Maica Domnului? 


(Urmare în numărul viitor) 


CREZ ORTODOX 


schimbat 

i pentru noi - 
trupat spre a ne mângâia, a 
ne veni în ajutor şi a ne da 
simţul demnităţii şi no- 
bleţei. Care pentru noi 
oamenii S'a urcat vitejeşte 
pe Cruce deoarece n'a fost 
numai bun, blând şi smerit 
cu inima ci şi, mai presus 
de orice, curajos. Care a 
mers către moarte nu numai 
ca un miel dus la junghiere 
ci şi ca un leu hotărît să 
înfrunte chinul. Care n'a 
vrut să pătimească măreț şi 
solemn, ci să fie batjocorit 
şi ocărit şi să rabde până la 
capăt agonia cea mai cum- 
plită şi mai înjositoare din 
câte pot fi. Pentru ca astfel 
să asume cel mai caracteris- 
tic dintre elementele condi- 
ţiei omeneşti - suferinţa. 

Care pe cei drepţi îi iu- 
beşte şi de cei păcătoşi Se 

„îndură, însă celor netemă- 
tori le poartă o trainică şi 
nedezminţită afecţiune, fie 
ei încărcaţi cu grele trecute 

overi. Care nu uită că a 
ost şi El om pe acest pă- 
mânt, unde Şi-a primit stig- 
matele şi a dobândit o silă 
anume faţă de turnători, 
funcţionari straşnici şi biro- 
craţie. 

Cred în Duhul Sfânt, 
Care suflă unde şi când 
vrea, spre scandalul şi zăpă- 
ceala fariseilor, angeliştilor 
şi habotnicilor. Care, ca şi 
"Tatăl şi Fiul, vrea altceva 
decât numai forme, filo- 
sofie, dovezi istorice şi 
scripturale. Căruia li este 
!lehamite de ţapi şi viței sub 
orice chip, pricepându-se a- 
i desluşi şi identifica în 
formele lor cele mai mo- 
derne şi mai neaşteptate. 
Carele nu frăieate pil- 
duitor, seratic şi preţios, 
Carele ne călăuzeşte mo- 
dest și sigur, după dreapta 
socotinţă şi nu apreciază în 
mod deosebit stilul voit 
onctuos, mâinile cucernic 
împreunate şi morala osten- 
|tativă. 


mentelor ei. 


rios, 


de veci. 


veni şi să 


Nicolae STEINHARDT 


urmăreşte o cunoaştere 
ocultă, o igienă mintală ori 
constituirea unei prime de 
asigurare la Judeţul de 
Apoi şi este străină de 
unele intransigenţe naive 
ca de pildă: Orice ar fi, eu 
nu mint (pe când monahul 
îmbunătăţit din Pateric 
minte pentru a salva, la 
nevoie, viaţa unui om). Şi 
nu se potriveşte cu o con- 
cepție pur organizatorică a 
Bisericii - organizare juri- 
dică şi rece şi, până la urmă, 
inchizitorială: Frunţi în- 
cruntate şi grumaji țepeni. 
După cum nici cu hlizeala 
prostesc serafică ori neorân- 
duiala şi neastâmpărul. Nu 
se lasă înfrântă şi convinsă 
de toate silniciile, durerile, 
nedreptăţile şi cruzimile 
lumii. Crede în Dumnezeu 
adversativ: Împotriva, în 
ciuda, în pofida 
ele, vai, există cu prisosinţă. 
Mărturisesc cu Botez 
spre iertarea păcatelor şi 
dezrobirea de sub jugul 
prejudecăţilor, micimilor şi 
meschinăriei, spre adopta- 
rea unor reacţii creştineşti 
în iureşul vieţii de toate 
zilele, faptelor şi eveni- 


Nu aştept ca Dumnezeu 
să ne rezolve treburile 
noastre lumeşti, a căror 
înțeleaptă chivernisire ne » 
revine nouă ca fiinţe înzes- 
trate de El cu o minte ra- 
țională şi o inimă fierbinte. 
Nu dau treburilor acestora 
lumeşti mai multă însem- 
|nătate decât se cuvine, dar 
nici nu le dispreţuiesc 
deoarece ţin de creaţia divi- 
nă. lar viaţa, defăimându-i 
deşertăciunile, o iau în se- 

entrucă într'însa şi 
printr'însa ni se joacă soarta 


Cred în Biserică şi în 
Sfintele Taine, mă aştept ca 
Biserica să nu se amestece 
„unde nu-i şade bine a inter- 
ăstreze cu sfin- 
'ţenie cele duhovniceşti spre 
întărirea noastră. Totodată, 


Dau puţină importanţă 
filosofiei, argumentelor 
istorice,  moralismului, 
estetismului şi erudiţiei, 
care toate nu's de o ființă cu 
dreapta credinţă liberă, ne- 
motivată, pascaliană. Nu-mi 
fac iluzii. l-am citit pe exis- 
tenţialişti, dar nici nu văd 
totul numai în negru, ştiu 
că lumea e neunitară şi sur- 
prinzătoare, că totul - în 
bine ca şi în rău - se poate 
petrece în cuprinsul ei. 

Mă rog fierbinte să fiu 
cucerit de Domnul Hristos 
şi slobozit din mrejele 
părelniciilor şi de frică, să 
mă port bine cu semenii, să 
mă învrednicesc de o ţinută 
nimerită unuia ce poate fi 
oricând numit prieten al 
Domnului şi să-mi fie nu 
numai faptele ci şi gân- 
durile curate şi onorabile. 

Cred în minuni (ca şi 
eroul lui Mircea Eliade în 
"O fotografie veche de 14 
ani") şi că lisus Hristos, cu 
instinct de vânător, se va 
milui de mine deşi mă las 
atât de greu răpus de ne- 
sfârşita Lui iubire. 

Aştept mort de spaimă şi 
plin de nădejde, Judecata 
de Apoi, ştiu că nu ştiu 
nimic, n'am nici o dovadă, 
nici un argument şi nici o 
îndreptăţire şi singurul 
lucru pe care-l ştiu este că 
“Domnul e Calea, Adevărul 
„şi Viaţa. Aflat pe Golgota în 
vremea răstignirii sunt 
sigur că e Împărat. Ci, odată 
cu Dostoievski, cred că mă- 
car de-ar fi adevărul; altce- 
va decât Hristos, eu tot voi 
rămâne, orice s'ar întâmpla, 
jcu Hristos. . 
| Mulţumesc puterilor ce- 
jreşti că m'am învrednicit a 
jerede, că mi s'a făcut această 
neasemuită onoare şi din 
tot sufletul rostesc strigând 
cu lacrimi ca la Marcu 9,24: 
"Cred Doamne! Ajută ne- 
credinței mele”, 


a lor, deşi 


ca 
: 
S 
î 
| 
ps 
- 
= 
| 

= 


PAGINA 14. 


În duh şi adevăr 


OCTOMBRIE 1995 


APROPIEREA DE IISUS 


Umanitatea se găseşte 
astăzi, mai mult ca oricând, 
într'o stare alarmantă de 
potrivnicie şi de tăgada a 
"Dumnezeului celui viu şi 
adevărat”, de care ne vor- 
beşte Evanghelia; într'o 
stare de inadmisibilă igno- 
ranța a comandamentelor 
divine şi de superficială 
respirație creştină, 

Păcatul a ridicat - şi con- 
tinuă să ridice - bariere în- 
tre noi şi Dumnezeu, aşa 
cum ne aminteşte prooro- 
cul: "Nelegiuirile voastre 
pun un zid de despaârțire 
între voi şi Dumnezeul 
vostru; păcatele voastre vă 
ascund fața Lui şi-L 
împiedică să v'asculte” 
(ISAIA, 59.2). De unde, 
această intrebare întru totul 
legitimă: Este, oare, cu pu- 
tință să ne apropiem de 
Dumnezeu, când faţa în 
faţă stau două extreme - 
sfințenia desăvârşită, pe de 
o parte, şi omul "vândut rob 
păcatului”, pe de altă parte? 
Există posibilitatea unei 
impăcări a acestor dure- 
roase extreme? Şi Sf. Scrip- 
tură ne dă răspunsul: există. 
Fiindcă Dumnezeu este 
dragoste. Din dragostea Lui 
pentru lumea decăzută şi 
sluţită de păcat, E şi-a jert- 
fit "pe singurul Lui Fiu”, pe 
lisus, "pentru ca oricine 
crede în El să nu piară, ci să 
aibă viața veşnică” ((OAN, 
3.16). 

Legătura dintre om şi 
Dumnezeu, impăcarea 
noastră cu Tatăl ceresc, a 
realizat-o Mântuitorul pe 
măgura Golgotei. De aceea 
ne asigură Apostolul Pavel: 
"In El avem, prin credinţa 
în El, slobozenia şi apro- 
pierea de Dumnezeu cu 
încredere” (EFESENI, 3.12). 
Ca să se ajungă la o dimi- 
nuare a poziţiei antago- 
niste, creată prin neascul- 
tarea protopărinţilor noştri, 
era necesară jertfa de răs- 
cumpărare a Domnului 
lisus, planul de mântuire 
prin EL. Chiar dacă se ridică 
un “zid de despărţire” între 
noi şi Dumnezeu, din cauza 
abaterilor noastre perma- 
nente, noi ştim că nu sun- 
tem pierduţi, deoarece 
există o uşă de intrare. Că 
lisus este “uşa” prin care, 
dacă intră cineva, "va fi 
mântuit”, conform promisi- 
unii (IOAN, 10.9). Chiar 
dacă ne înspăimântă munţii 
fărădelegilor în care trăim, 
lisus este calea care trece 
"peste munţii ce ne despart” 
de Dumnezeu (CANTA- 
REA CÂNTĂRILOR, 2.17), 
după cum se recomandă EL 
însuşi: “Eu sunt calea...” 
(1OAN, 14.6). Sau, ca să 
folosim o imagine pauli- 
nică, lisus este "calea cea 
nouă şi vie”, pe care ne-a 
deschis'o prin sângele ce-a 
curs pe lemnul Crucii, spre 
a avea “o intrare slobodă în 
Locul prea sfânt" (EVREI, 
10.19-20). 

Nu putem pretinde că-L 
cunoaștem pe Hristos dacă 
nu ne apropiem de EI, dacă 
nu ne-am întâlnit cu El în 
intimitatea inimii, sau pe 
drumul Damascului, întoc- 
mai lui Saul din Tars. lisus 
este modelul desăvârşirii 
spirituale, "chipul Dumne- 
zeului celui nevăzut” 


Sergiu GROSSU 
(COLOSENI, 1.15). şi- 


aşijderea sculptorului care, 
pentru a-şi realiza opera de 
artă, are nevoie să se 
apropie de modelul creaţiei 
sale, lot aşa şi noi trebue să 
ne apropiem de modelul 
suprem care este Mântui- 
torul, în vederea şlefuirii 
pietrei colțuroase a sufletu- 
lui după El. Căci, ne aver- 
tizează Domnul, "despărțiți 
de Mine, nu puteţi face 
nimic" (IOAN, 15.5). 


Să vedem, acum, de ce şi 
în ce fel trebue să ne apro- 
piem de lisus Hristos. 

a) Să ne apropiem de 
lisus din mai multe motive 
șI anume: 

- Incredinţaţi fiind că ori 
de câte ori păcătuim, "avem 
la Tatăl un Mijlocitor, pe 
lisus Hristos, Cel nepri- 
hănit (...), jertfa de ispăşire 
pentru păcatele noastre..." 
(1 IOAN, 2.1-2). 

- La scaunul harului Său, 
în calitatea de Mare Preot, 
căpătăm îndurare şi găsim 
belşug de har, “pentru ca să 
fim ajutaţi la vreme de 
nevoie" (EVREI, 4.15-16). 

- EL este "piatra vie, lepă- 
dată de oameni, dar aleasă 
şi scumpă înaintea lui 
Dumnezeu” (1 PETRU, 2.4), 
o piatră indispensabilă 
zidirii noastre lăuntrice: 
piatra din capul unghiului, 
datorită căreia “toată clădi- 
rea, bine închegată, creşte 
ca să fie un Templu sfânt în 
eee (EFESENI, 2.20- 
21). 

b) Cum să ne apropiem 
de lisus? 

- Nu numai cu gura şi cu 
buzele, ca făţarnicii, a căror 
inimă este departe de El 
(MATEI, 15.8). 

- Nu ca luda, despre care 
se scrie că “s'a apropiat de 
lisus, ca să-L sârute” (LU- 
CA, 22.47), pentru a-L trăda 
mai uşor, dându-L în mâi- 
nile preoţilor mai de seamă, 
ale căpeteniilor străjerilor 
Templului şi-ale bătrânilor, 
care veniseră să-L aresteze. 

- Nu ca ostaşii romani, 
care "se apropiau" de lisus 
şi-i "dădeau oțet”, bătându- 
şi joc de El (LUCA, 23.36- 
37). 

- Nu ca diavolul în pus- 
tie, cu gânduri de ispită 
(MATEI, 4.3). 

Să aşezăm la baza apro- 
pierii noastre de Domnul 
lisus credinţa. Apropierea 
prin rațiune  eşuează. 
Sutaşul Corneliu "prin" 
credinţă” s'a apropiat de 
Mântuitorul: "Ci zi numai 
un cuvânt şi robul meu va 
fi tămăduit" (MATEI, 8.5-8). 
Prin credinţă s'au apropiat 
de El femeia cananeancă, 
femeia cu scurgere de sân- 
ge, tatăl copilului îndrăcit, 
orbii şi leproşii Evanghe- 
liei... Tot aşa se cade să ne 
apropiem şi noi de lisus: 
prin credinţă, cu inimi 
zdrobite şi cu lacrimi de 
căinţă, recunoscându-ne 
păcatele şi inutilitatea unei 
vieţi îndepărtate de Dum- 
nezeu, aidoma Fiului pier- 
dut: "Nu mai sunt vrednic 
să mă chem fiul tău..." Sau 
reeditând experienţa lui 
Zabeu, mai marele vame- 
șilor, respectiv coborind 
din duhul îngâmfării și-al 


nenumăratelor delicte 
imorale, pentru a-L primi 
pe lisus în casa inimii noas- 
tre smerite, ca să căpălăm 
iertarea dragostei Sale 
veşnice şi putere din pu- 
terea Lui. 

Apropiindu-ne de Dom- 
nul, trebue să-l vorbim. 
Orice apropiere trebue să 
fie urmată de rugăciune, 
precum citim: "Aduceţi cu 
voi cuvinte de câință şi 
întoarceţi-vă la Domnul. 
Spuneţi-I: Iartă toate nele- 
giuirile, primeşte-ne cu bu- 
năvoinţă..." (OSEA, 14.2). 
Aceasta ni se cere: cuvinte 
de căință. Cuvinte simple, 
dar sincere. Nu vorbe meş- 
teşugite. Nu fraze lungi sau 
frumoase. Pe lisus Îl intere- 
sează sinceritatea inimii, 
melodia nealterată a stră- 
fundurilor noastre conver- 
tite. Să ne apropiem de 
lisus, strigând ca Ezra: 
"Dumnezeule, sunt uluit și 
mi-e ruşine să-mi ridic faţa 
spre Tine. Căci fărădelegile 
noastre s'au înmulțit dea- 
supra capetelor noastre şi 
greşelile noastre au ajuns 
până la ceruri" (EZRA, 9.6). 
Sau cu smerenia mult incer- 
catului lov: "Urechea mea 
auzise vorbindu-se de Tine; 
dar acum ochiul meu Te-a 
văzut. De aceea mi-e scârbă 
de mine şi mă pocăiesc în 
țărână şi cenuşă” (IOV, 
42.5-6). 


... 
Câtă vreme suntem de- 
“parte di î 


neprihăniţi şi nu ne recu- 
noaştem abaterile. Aproape 
de EI, intrând sub acţiunea 
luminii dumnezeieşti, ne 
descoperim ticăloşia, pen- 
trucă, ne lămureşte Apos- 
tolul Neamurilor, "ceea ce 
scoate totul la iveală ește 
lumina” (EFESENI, 5.13). 
lisus ne cere să ne a- 
propiem de El aşa cum sun- 
tem, în toată urâciunea 
noastră, ca să ne îmbrace, 
apoi, în straiele luminoase 
ale Slavei Sale şi să ne 
transforme în făpturi noi. 


Strădaniile noastre de 
desăvârşire prin propriile 
puteri se vădesc zădarnice: 
"Chiar dacă te-ai spăla cu 
silitră, chiar dacă ai da cu 
multă sodă, nelegiuirea ta 
tot ar rămânea scrisă înain- 
tea Mea, zice Domnul 
Dumnezeu” (IEREMIA, 
2.22). În schimb, prin lisus 
Hristos, totul se curăţă şi 
devine imaculat, ştiut fiind 
că sângele Lui "ne curățeşte 
de orice păcat" (1 IOAN, 
1.7), după exemplul martiri- 
lor şi sfinţilor care “şi-au 
spălat hainele şi le-au albit 
în sângele Mielului” (APO- 
CALIPS A, 7.14). 

Să ne apropiem, dar, "cu 
încredere" de lisus, ca să ne 
spălăm în sângele Lui de 
murdăria păcatului. Să 
avem îndrăzneala apro- 
pierii de EI, într'o societate 
care îi este ostilă, din 
nefericire, iubindu-L din 
toată inima şi din tot cuge- 
tul nostru. Mărturisindu-L 
de-a lungul și de-a latul 
exilului românesc prin 
viaţa noastră înnoită şi lup- 
tând, cu armele Luminii, 
pentru biruinţa cauzei Lui 
pe pământ. 


esc"! 


La fosta închisoare de 
femei MISLEA din jud. 
Prahova, transformată as- 
tăzi în Cămin de bătrâni, 
prin strădania unui grup de 
foste deţinute politice, s'a 
amenajat o CAPELA. 

Sfinţirea ei a avut loc în 
ziua de 12 Noembrie 1994, 
eveniment la care au par- 
ticipat câteva sute de foşti 
deţinuţi politici din în- 
treaga ţară. 

Slujba a fost oficiată de 
un sobor de preoți conduşi 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 
E SS O E O OO == 


CAPELĂ LA MISLEA 


de Inalt Prea Sfinţia Sa 
Episcopul Bucureştiului. 
Lucrările de finisaj sunt 
încă în continuare. Urmează 
ca pe partea interioară a 
zidului dela intrare să fie 
pictaţi cei 11 sfinţi autoh- 
toni. Va fi singurul locaş 
bisericesc în care vor apare 
sfinţii autohtoni. In con- 
tinuare se vrea a se construi 
un pronaos (tindă) pentru ca 
intrarea în Capelă să nu se 
facă direct de afară. 
Fundaţia "Buna Vestire” 


ROMÂNII 


a sprijinit şi a prețuit cu 
deosebit respect strădania 
aceasta pentru care s'au 
depus mari eforturi fizice și 
financiare, cu deosebire 
acum când - dela o vreme - 
se duce, pe multiple pla- 
nuri, lupta împotriva cre- 
dinţei ştrămoşeşti care, 
Dumnezeu ştie, până unde 
va merge. 

Dumnezeu să ne ajute să 
o terminăm. 


Asociaţia Foştilor Deținuți Politici 


DIN DIASPORĂ 


CARE NU UITĂ ROMÂNIA 


Dl. Eugen Vasu şi so- 
ţia sa Eufrosina Vasu din 
Cleveland, Ohio, USA, 
nu şi-au uitat Ţara, a 
cărei limbă o vorbesc - 
română - şi nici credința 
pe care o practică - greco- 
catolică. 


Ei s'au gândit la eroii 
căzuţi în lupte pentru 
Patrie şi, din puţinele 
economii, de pensionari, 
au ridicat un monument 
în amintirea lor - cel care 
se vede în fotografia ală- 
turată - în comuna Ar- 
paşul de Jos, judeţul 
Sibiu, comună de unde 
au plecat cu mulţi ani în 
urmă. 


Este un act creştinesc 
de a cinsti memoria celor 
care şi-au sacrficat vie- 
țile tinere pe câmpul de 
luptă, pentru ţară şi este 
un act de înaltă ţinută 
patriotică a celor care 
prin contribuţia lor 
bănească nu lasă să se 
stingă în bezna timpului, 
jertfa lor. 


Este un exemplu con- 
cret de înaltă ținută creş- 
tinească de a cultiva iu- 
birea de neam şi de țara 
din care te tragi, 


Corespondent 


ELA 

BOIER ae 
DOBRIN N. Şiviu 
NN 


RIDICATA. BE 
30 ENEROSINA 


FISEN 
VAS 


DN Sa 


Sp 


Q 


Datorită împrejurărilor 
ice vitrege, o vreme 
mânii au fost nevoiţi să 
irăsească scrierea greacă. 
iz ei erau prea mândri şi 
conştienţi de originea lor 
nobilă, latină, şi, la înce- 
“ putul secolului al XVIII-lea 
i în secolul al XIX-lea, au 
i t hotărît pe calea redeş- 
“leptării naţionale. În frun- 
“tea acestui proces de re- 
generare națională s'au 
'tuat Aromânii din vestitul 
Sara Moscopole, unde încă 
din anul 1770, învățatul 
Theodor Anastase Cavalioti 
-a editat o gramatică în 
imba Aromânilor. Mai 
tărziu, în acelaşi oraş, scrii- 
torul Mihail Hagi Daniil a 
“țipărit un abecedar, o 
“ eramatică, o carte de învă- 
țătură şi o alta de socotit. 
- Prin anii '30 ai secolului 
- nostru, cercetătorii au găsit 
“într'o casă de munte din 
“Moscopole, un abecedar 
“bine întocmit de către un 
“oarecare Ucuta, scris în 
aceeaşi perioadă. 
Descoperirile respe! tive 
„pun în evidenţă 
„atcurent spiritual pentru 


„emanciparea Aromânilor, 
care doreau-să'se instră. 
“iască în limba, lor stră 


Cercetătorii 
ai secolului nostru, au mai 
scos la iveală din colbul 
„ Hmpului şi un manuscris în 
„_ careerau prezentate faptele 
„deosebite ale Sfântului 
“Antonie, scrise în limba 
Aromânilor. Documentul 
tespectiv a fost găsit la 
Ohrida, într'o odaie din 
casa familiei Dimonie - 
„numit pentru aceasta Codix 
nie. Manuscrisul are 
„7 file, cu 17 linii pe fie- 
tare pagină, conținând 
fapte ale sfinţilor scrise 
intro limbă aromână veche, 
cu litere greceşti. Sco- 
Pul era evident, traducerea 
„In aromână a conţinutului 
manuscrisului, care a fost 
datat la 1785, 
menea manuscrise se 
Bâsesc şi la Biblioteca 
cademiei Române, prove- 
hite dela Aromânii care 
cuiau la Budapesta: Ca- 
chism Macedo-Român, 
pe Macedo-Română 
textul în nemţeşte, mai 
pulie file dintr'un Voca- 
ular Macedo-Român, în 
eşte etc. 

Tomânii fiind vestiți 
ll tori care dominau ru- 
Bag merciale - Peninsula 
77 uiti Budapesta - 
ninsula - nchen, sau Pe- 

pupa că - Bu- 
Papi A * Viena - Veneţia - 
pl 5a., mulţi dintre ei 
tu Stabilit la Viena sau 

apesta, de und, t 

a negoţul rit a 

Li ? 2 
at din timp contact 
„Petru Ti învăţaţi ardeleni 
Or, Samuil Micu, 
darie Şincai, Ioan Bu- 

Aro anu ș.a, 

mânilor de aici şi 
Vai celor din Balcani, li 
leptăg;i SMis ideea redeş- 
tată i lor naţionale, ba- 
lib Prigina şi limba 
ces, 2€ aici apare şi 

*sitatea tipăririi mai 


VÂNTUL ROMÂNESC 


în anii '30 


multor. lucrări în limba 
aromână. 

Rând pe rând, se re- 
dactează noi cărţi. În 1808 
se tipăreşte la Pesta - Cer- 
cetări despre Românii nu- 
miţi Vlahi care locuiesc 
dincolo de Dunăre - de 
Gheorghe Roză, carte reti- 
părită în 1867 şi la Craiova. 
In 1813, apare la Viena lu- 
crarea Românii din Mace- 
donia, retipărită la Paris în 
1875. 

Un eveniment important 
din istoria noastră naţio- 
nală a influenţat în mod 
deosebit procesul eman- 
cipării naţionale a Aro- 
mânilor sud-dunăreni - este 
vorba de revoluţia din 1848. 
Infrântă de forțele externe 
retrograde, mulți revolu- 
ționari iluştri au fost exilați 
la Sudul Dunării, iar acolo 
trăind printre Aromâni, le- 
au cunoscut suferinţele şi 
aspiraţiile de libertate. 
Rveniţi în ţară, ei au de- 
venit luptători hotăriţi 
pentru cauza libertăţii 
Aromânilor, aceştia fiind: 


evă- poetul D. Bolintineanu, el 


însuşi Aromân, loan Ghica, 


Ion Ionescu dela Brad, Ion 


“Heliade Rădulescu ş.a. 


trarea individualității et- 
nice şi a limbii lor stră- 
moşeşti, pornindu-se dela o 
maximă veche a Aromâ- 
nilor "Râul începe dela 
izvor, omul vine din copi- 
lărie”. 

Un alt moment de răs- 
cruce în epopeea regene- 
rării naționale a Aromâ- 
nilor l-a constituit înce- 
putul organizării acestora. 
Iniţiatorul acestei acţiuni a 
fost marele patriot Dumitru 
Casacovici, venit în Româ- 
nia din Meţova, el deve- 
nind primul apostol al 
idealului de libertate pen- 
tru Aromâni. 

În timpul căimăciei lui 
Alexandru Ghica, a încercat 
să constituie un comitet 
macedo-român, dar nu a 
reuşit. Nu a dezarmat şi 
după alegerea lui Cuza, 
reuşeşte să formeze un 
astfel de comitet, în 1860, 
care avea ca membri fon- 
datori: D. Bolintineanu, 
Iordache Goga, din Vlaho- 
Clisura, Dumitru Casaco- 
vici din Meţova, poetul 
Mihail Niculescu din 
Târnova, Toma Tricopolu 
din Cruşova ş.a. 

Peste 3 ani, comitetul s'a 
reorganizat în ideea de a 
atrage în această acţiune şi 
pe Românii din România, 
pentru a dinamiza şi a da o' 
mai mare substanţă acţiunii 
întreprinse. În acest comitet 
au fost incluși: Cezar Bol- 
liac, Cristian Tell, C.A. 
Rosetti ş.a. 

Acţiunile comitetului au 
un evantai mult mai larg. 
Întreaga presă democrată 
românească este racordată 
la cauza libetăţii Aromâ- 
nilor: Românul, Dâmbo- 
vița, Buciumul, se scriu 
studii şi articole privind 
originea, istoria, cultura 
străveche a Aromânilor, se 
publică note de călătorie în 


le alte donaţii ale scriitorii 


. 


—— Prof. dr. Gh. (ONESCU—— 


Balcani, exemplu Călătorii 
la Românii din Macedonia 
şi Muntele Athos, de D. 
Bolintineanu. În Parla- 
mentul României se ridică 
problema sprijinirii cultu- 
rale a Aromânilor, iar Co- 
mitetul macedo-român lan- 
sează un apel către toţi 
Aromânii din Epir, Mace- 
donia, Albania, Thessalia 
ş.a., ca să treacă la înte- 
meierea de şcoli şi biserci. 

Cei mai mari intelectuali 
ai României s'au pus în 
slujba măreţei cauze a 
fraţilor aromâni. În 1862 
Goga şi Casacovici publică, 
pe cheltuiala lor, o grama- 
tică macedo-română, autor 
I.C. Massimu. 

Emanciparea spirituală a 
Aromânilor a fost susținută 
chiar de guvernul României 
prin Mihail Kogălniceanu, 
prim ministru şi Dimitrie 
Bolintineanu, Ministrul 
Cultelor, care a hotărît, în 
1863, după secularizarea 
averilor mânăstireşti, ca din 
veniturile mari realizate de 
țară pe această cale, 14.000 
lei să fie prevăzuţi pentru 
întemeierea unor şcoli ale 
Aromânilor sud-dunăreni, 
sumă la care s'au adăugat şi 


„profesorilor, jurnaliştilor, 

artiştilor, avocaţilor ş.a. în 
România. Deci cetăţenii 
României considerau cauza 
redeşteptării naţionale a 
Aromânilor ca o cauză a lor 
sfântă şi o susțineau cu 
căldură. 

Pornindu-se dela acest 
sprijin material entuziast, 
s'a deschis prima şcoală 
pentru Aromâni în Mace- 
donia, în satul Târnova. Cel 
care a condus această 
activitate, a fost Dimitrie 
Athanasescu, un adevărat 
"argint viu” cum îi spuneau 
oamenii din sat. De altfel, 
el va fi numit şi învăţător la 
şcoala respectivă. Cu o 
pasiune rar întâlnită, cu 
competenţă şi spirit or- 
ganizatoric deosebit, el a 
depăşit toate obstacolele 
întâlnite, şcoala funcţio- 
nând în bune condițiuni, 
fiind felicitat pe rând de 
prințul Ghica, Mihail Ko- 
gălniceanu, I.C. Brătianu. 

Cu sprijin din România, 
numărul şcolilor din satele 
aromâneşti sporea con- 
tinuu, ridicându-se, la un 
moment dat, problema 
învăţătorilor. Venind în 
întâmpinarea acestei cerinţe 
imperioase, guvernul ro- 
mân a deschis în Capitală o 
şcoală normală macedo- 
română la Sfinţii Apostoli, 
în 1865. Dela început, ală- 
turi de conducera şcolii a 
fost preotul Averhie din 
satul aromânesc Abela, care 
a strâns donaţii şi a mers 
deseori în Sudul Dunării 
pentru a recruta pe viitorii 
elevi care să aibă chemare 
pentru nobila misiune de 
dascăli. 

La Sfinţii Apostoli a fost 
pregătită prima promoţie 
de 10 elevi. Almanahul 
Macedo-Român din 1880 
are pe o pagină fotografiile 
acestor învăţăţei îmbrăcaţi 
în minunate costume na- 


ționale, iar în mijlocul lor 
era părintele Averhie. In 
continuare, Almanahul ne 
relatează de unde erau 
aceşti primi protagonişti: 
Tuliu Tacit, Gheorghe Da- 
utti, Dumitru Ioachim, Bu- 
şu Sairili, Dumitru Popi- 
noiu - din Abela; Apostol 
Todorian şi Domenico 
Goma din Perivele; Guşu 
Papacostea, Dumitru Bra- 
dalexi şi Nicolae Popilian 
din Veria. Având o privire 
panoramică asupra acestei 
situaţii, se degajă firesc 
concluzia că în satele din 
Sudul Dunării erau mulţi 
Aromâni, din moment ce 
numai în satul Abela era 
nevoie de 5 învăţători. 

Anul următor, cea de-a 

doua promoţie cuprinde 18 
elevi. Din prima promoţie 
s'au înapoiat în satele 
locuite de Aromâni Tuliu 
Tacit, învăţător la Vlaho- 
Clisura; Dimitrie Bradalexi, 
învăţător la Veria; iar 
Gheorghe Dautti la Abela, 
după care a fost transferat 
profesor la Liceul din Bito- 
lia, unde a predat limba 
latină cu rezultate exce- 
lente. 
Din cea de-a doua pro- 
Papacostea care cu un talent 
de foarte bun organizator, a 
întemeiat la Molovişte un 
centru recunoscut prin re- 
zultatele sale, de instrucţie 
şi educaţie aromânească. 

Rezultatele bune obţi- 
nute în şcolile Aromânilor 
din Peninsula Balcanică, se 
datorau, în mod normal, şi 
unor profesori de prestigiu 
cum era loan Maxim, care a 
predat latina la cursul 
superior al Liceului Sfântu 
Sava, sau Tănase Tănă- 
sescu, el însuşi Aromân, 
care preda franceza la a- 
celaşi liceu, în care învățau 
mulți Aromâni, după des- 
fiinţarea şcolii normale 
dela Sfinţii Apostoli din 
Capitală (1871). Însă, cu 
mijloace materiale mai 
substanţiale şi cu cadre 


ULTIMA FOTOGRAFIE A UNEI FAMILII DIN PIND (FII, FIICE, 


didactice pregătite în 
România, inimosul Cos- 
mescu, deschide încă din 
1866, o şcoală a Aromânilor 
la Sudul Dunării, la Go- 
peşti. Văzând în ea o bază 
pentru dezvoltarea viitoare 
a învățământului aromâ- 
nesc din zonă, patriotul D. 
Casacovici i-a donat în- 
treaga avere, iar ca învăţător 
a fost adus aici Gheorghe 
Caracotta, tatăl unui mare 
medic ortopedist Virgiliu 
Caracotta. Şcoala aceasta se 
va dezvolta, ajungând un 
gimnaziu, încadrat cu buni 
profesori şi învăţători. 


Şcoala din Gopeşti în- 
cepea lungul şir al unor 
şcoli pentru Aromânii din 
Peninsula Balcanică, şcoli 
deschise cu sprijinul direct 
al Ministerului Instruc- 
țiunii Publice din România 
şi al unor patrioţi aromâni. 
Şcoli noi au fost deschise la 
Abela, cu ajutorul material 
dat de bravul Aromân 
Somu Tomescu, la Ohrida, 
de patriotul G. Tamara, la 
Vlaho-Clisura, cu sprijinul 
vestitului revoluţionar 
Apostol Mărgărit. 

La efortul de emancipare 

ituală a-/ ânilor se 
"asociază şi foştii elevi dela 
“Sfinţii Apostoli, ca învă- 
"ţătorul D. Bradalexi, care a 
pus bazele şcolii din Veria, 
iar Chirana a celei dela Ne- 


vesca. 


Un eveniment însemnat 
l-a marcat întemeierea Şco- 
lii Comerciale Superioare 
din Salonic pentru Aro- 
mâni. Iniţiativa fondării 
acesteia a aparţinut lui 
Take Ionescu, supranumit 
"Gură de Aur", care încă 
din 1892, de când era în 
fruntea Ministerului In- 
strucțiunilor Publice, a făcut 
demersurile necesare, ac- 
țiune încheiată cu succes în 
1899. Şcoala a avut ca di- 
rector pe Mihail Dimonie şi 
până în 1925 a fost ab- 
solvită de 100 de diplomaţi. 

Cu toate greutăţile în- 


LUPTA DE EMANCIPARE A AROMÂNILOR 


PAGINA 15 


tâmpinate, numărul şcolilor 
şi mai ales calitatea în- 
văţământului desfăşurat în 
şcolile Aromânilor, au 
crescut considerabil. Era un 
ecou direct şi al măsurilor 
întreprinse de Societatea de 
Cultură Macedo-Română, 
înfiinţată în 1879, care 
continua, la un nivel su- 
perior, activitatea fostului 
Comitet aromân. Societatea 
respectivă a fost recunos- 
cută de guvernul român ca 
persoană juridica, cu drept 
de a primi donaţii în bani 
sau materiale. 

Acţiunea continua. In 
1901 s'a deschis gimnaziul 
Berat, din Albania, în 1905 
Internatul Universitar din 
Constantinopoi, pentru ca 
în 1915, în Macedonia şi 
Grecia, să funcţioneze peste 
30 de şcoli primare cu în- 
văţători calificaţi, 3 şcoli 
secundare cu profesori 
pregătiţi în România. În 
Serbia funcționau 21 şcoli 
primare, cu 53 învăţători, 
un liceu cu 20 profesori, o 
şcoală normală şi profesio- 
nală de fete cu 15 pro- 
fesoare. In Albania erau 
organizate 10 şcoli primare 


„cu-21- învăţători, iar în 


Bulgaria o şcoală primară şi 
una comercială, ambele la 
Sofia. 

După datele statistice 
oferite de V. Diamandi, în 
anul şcolar 1914-1915 
funcționau în Sudul Du- 
nării 91 şcoli primare cu 111 
învăţători şi 56 învăţătoare, 
un liceu, 2 şcoli comerciale, 
o şcoală normală şi pro- 
fesională de fete. Privite în 
ansamblu, aceste rezultate 
reprezentau un succes al 
politicii române în Balcani. 

Aromânii păşiseră pe 
calea emancipării lor. În 
faţa tuturor vicisitudinilor 
istoriei, şi aşa cum afirmau 
ei, noi am învăţat dela 
pădure să stăm drepţi ca 
bradul şi dela apele mun- 
ților, că ele trec, dar noi 
rămânem aici. 


DIN 


AVDELA, MASACRAT DE ANTARŢI ÎN 23 IULIE (st.v.) 1905. 


de 4 ri 1 SA e ua 9 OS 9 NU SV, 


. 
| 
i 
| 


A 


(RAGINAGI ME SE a iai 2 SOCTOMNRIEI0OS a ae = > CUVANTUL HOMÂNEBC 
MARILE PUTERI ŞI ROMÂNIA 


- 1856 - 1947 - 
-XI- 
———— Prof. Nicolae CIACHIR ——— 


Intrarea în război a Ro- 
mâniei (1916) era o lovitură 
puternică dată Puterilor 
Centrale, pe care Liiden- 
dorff o aprecia ca o lovitură 
mortală dată de către 
Antantă, frontului de Est, 
care s'a produs datorită 
"politicii egoiste a Ungariei 
şi a aprobării sale pasive de 
către Germania". 

Armata română, deşi 
slab înarmată şi lipsită de 
experiență, în comparaţie 
cu un adversar aflat de doi 
ani în luptă, dar dornică să 
elibereze provinciile subju- 
gate, atacă pe toată lungi- 
mea arcului carpatic, infil- 
trându-se în Transilvania şi 
Bucovina, ocupând ca cen- 
tre mai importante, Braşo- 
vul şi Făgăraşul. 

Puterile Centrale, după 
primul şoc produs, contra- 
atacă pe frontul principal 
din Transilvania, sub con- 
ducerea generalului Fal- 
kenhayn, în timp ce Au- 
gust von Mackensen atacă 
din Sud, în fruntea unor 
unităţi germane, bulgare şi 
turce. 

Trimiterea pe frontul ro- 
mânesc a doi din cei mai 
capabili militari germani 
era dovada că Puterile Cen- 
trale voiau să zdrobească 
cât mai repede armata ro- 
mână, în vederea preluării 
iniţiativei în Sud-Estul 
Europei, având în plus 
petrolul şi cerealele româ- 
neşti, în vederea ducerii pe 
mai departe a operaţiunilor 
militare. 

Cu tot eroismul armatei 
române, duşmanul reuşeşte 
să ocupe 2/3 din teritoriul 
țării, inclusiv Bucureştiul. 
Românii, deşi pierduseră 
250.000 de oameni şi o mare 
parte din armament şi mu- 
niţii, continuau să lupte în 
Moldova, dând dovadă de 
eroism fără seamăn. 

Hotărirea Germanilor 
de-a declanşa războiul sub- 
marin nelimitat, respinge- 
rea propunerilor preşedin- 
telui Wilson (Decembrie 
1916), încercarea ca Mexicul 
în alianţă cu Reichul să 
atace USA, a dus la intrarea 
în război a acestora de 
partea Antantei, în Aprilie 
1917. Intrarea USA în răz- 
boi, a fost cel mai mare suc- 
ces al Antantei, mai ales 
economic, în prima fază. 
Aliaţii primiseră circa 2.300 
milioane dolari avans, din 
care Anglia 1.150, Franţa 
700, Rusia 150, Canada 120. 
Primul contingent american 
a debarcat în Franţa în 
lunie 1917, trimis în grabă, 
mai mult pentru efectul 
moral decât pentru scopuri 
militare. La 4 lulie 1917, 
mica armată a defilat de-a 
lungul Champs Elyste-ului, 
drapelul roşu, alb şi albas- 
tru fluturând în bătaia vân- 
tului. Forţele Franţei erau 
aproape de epuizare totală. 
Se cuvine să precizăm că în 
ziua capitulării Puterilor 
Centrale, se găseau în Euro- 
pa peste 2.000.000 de mili- 
tari americani, incluzându-i 
aici şi pe Canadieni. 

România, în ciuda victo- 
riilor dela Mărăşeşti, Mă- 
răşti şi Oituz, după izbuc- 
nirea revoluţiei ruse și 
destabilizarea frontului, era 
complet izolată. 

Vaticanul a inţiat câteva 
propuneri de pace, dar ele 
vizau salvarea monarhiei 
austro-ungare, cel mai im- 


portant stat catolic din acel 
timp, idee susţinută şi de 
noul împărat habsburg, 
Carol I, urcat pe tron în 
Noembrie 1916. (E. Vercesi, 
II Vaticano, I'Italia e la 
guerre, Milano, 1925, p.64- 
67). 

Incontestabil că Puterile 
Centrale, în prima jumătate 
a anului 1918, au obţinut un 
important succes diploma- 
tic prin iscălirea păcii dela 
Brest-Litovsk (3 Martie 
1918) şi a păcii dela Bucu- 
reşti (7 Mai 1918). 

Rusia Sovietică şi Româ- 
nia erau scoase din luptă, 
impunându-li-se amputări 
grave de teritorii, iar pe 
deasupra şi aservite eco- 
nomic, 

Generalul Alexandru 
Averescu, cu aureola unui 
militar deosebit de dotat, a 
devenit prim ministru, pen- 
tru a trata condiţiile unei 
păci mai onorabile cu ge- 
neralul Mackensen. La 5/18 
Februarie 1918, Averescu a 
avut o discuţie cu Macken- 
sen la Buftea, acesta i-a 
spus că "prima chestiune de 
regulat este aceea a dinas- 
tiei”. Averescu i-a răspuns 
că este o chestiune foarte 
delicată, deoarece el a pri- 
mit mandat să fie prim mi- 
nistru chiar dela rege şi 
cerea ca Mackensen să-i 
medieze o audiență la 
Keiser, ca să susţină rămâ- 
nerea lui Ferdinand pe 
tronul României. Până la 
urmă, Germanii au preferat 
un Ferdinand docil, care să 
încheie imediat pacea, decât 
crearea in România a unei 
situaţii de nesiguranţă. 
Pentru a facilita negocierile, 
se constituie un guvern 
Alexandru Marghiloman, 
germanofil, care după spu- 
sele lui Brătianu “se înhăma 
la o operă tragică, dar patri- 
otică”. 

In aceeaşi sală din Co- 
troceni, în care s'a decis in- 
trarea României în război 
în 1916, la 24 Aprilie / 7 Mai 
1918, se încheie pacea cu 
Puterile Centrale (Germa- 
nia, Austro-Ungaria, Turcia, 
Bulgaria). 

Condiţiile de pace erau 
foarte grele: Dobrogea ocu- 
pată, România având drep- 
tul de acces la mare pe un 
drum comercial spre Cons- 
tanţa (deci un fel de cori- 
dor). Zona muntoasă cu 131 
comune şi sate, cu o popu- 
laţie de 724.957 locuitori, 
trecea sub jurisdicţia Aus- 
tro-Ungariei. Germania sta- 
bilea pe 90 de ani monopo- 
lul asupra petrolului şi tot 
pe aceeaşi durată putea 
arenda, diferite terenuri 
rurale, În locul stării de 
război se instaura un regim 
de ocupaţie, România fiind: 
împărțită în două: teritoriul 
ocupat (Oltenia, Muntenia, 
Dobrogea), iar Moldova şi 
Basarabia - alipită la 27 
Martie 1918 -, erau sub 
administraţia guvernului 
dela Iași. Deci, ceva similar 
cu ocupaţia germană a 
Franţei din 1940 şi zona așa 
zisă liberă subordonată 
guvernului francez dela 
Vichy. 

Ferdinand, deşi slab din 
fire, s'a încăpățânat, spre 
cinstea lui, să nu ratifice 
tratatul de pace, iar cei 
aproape 2 milioane de 
Americani, au întors pe 
frontul de Vest balanţa în 
favoarea Antantei, încât 


au putut cre 2 pregegiintele ui, E note atleta stră- 
o imagine corectă, în sen 


Puterile Centrale, în Noem- 
brie 1918, sunt nevoite să 
capituleze şi să-şi aştepte 
umile soarta, hărăzită de 
noii învingători. 

Americanii au avut ca 
pierderi în oameni 116.000 
(53.000 omoriţi în lupte, iar 
63.000 în urma rănilor ori 
bolilor contractate), o cifră 
modestă, faţă de Franţa care 
a pierdut 1.386.000, Marea 
Britanie 900.000, Serbia 
700.000, Italia 500.000, 
România.340.000. Nu mai 
vorbim de fostul aliat al 
Antantei, Rusia - 2.800.000, 
ori Germania - 1.600.000, 
Austro-Ungaria - 900.000, 
Turcia - 440.000 etc. (H.E. 
Barnes, The World War of 
1914-1918, în "War în the 
twentieth century”, New 
York, 1940, p.93). 

Dar Antanta datora USA, 
circa 10 miliarde de dolari, 
argumente serioase pentru 
a pretinde hegemonia în 
lume, dar cele 10 puncte, 
prezentate de Preşedintele 
Thomas Woodrow Wilson, 
în faţa Congresului, în 
Ianuarie 1918, au avut un 
larg ecou în lume (Docu- 
ments of American History, 
II, edited by Henry Stocle 
Commager, New York, 
1968, p. 138-140). 

In USA, unde trăiau, 
Polonezi, Români, Cehi, 
Croaţi, Sârbi, Ucraineni etc, 
prin presă, prin conferinţe, 
prin audienţe la Wilson, i- 


că într'o viitoare Europă, nu 


„ poate să existe pace, fără a 


fi respectat principiul na- 
ționalităţilor. 

Guvernul român, prin 
oficiile sale diplomatice, cât 
şi prin Românii aflaţi în 
străinătate, atât în Europa, 
cât şi în America, au desfă- 
şurat o vastă propagandă, 
care avea ca scop realizarea 
unităţii statale depline. 

Conferinţele lui Vasile 
Stoica, Vasile Lucaciu, Ion 
Moţa la Detroit, Cleveland, 
Trenton, Youngstown, Chi- 
cago, Washington etc. au 
avut ca scop să impulsio- 
neze coloniile româneşti 
formate mai ales din tran- 
silvăneni, bucovineni şi 
aromâni, ca să se organize- 
ze în unităţi de voluntari 
români şi să popularizeze 
cauza românească în USA şi 
Canada. 

In arhiva muzeului Uni- 
versităţii din Bucureşti, se 
află jurnalul profesorului 
Paul Negulescu, care prin 
Rusia şi Japonia, a ajuns în 
USA, a editat din Octom- 
brie 1917, revista "Rouma- 
nia" şi a popularizat cauza 
românească, jurnal inedit 
folosit pentru prima dată 
acum câţiva ani, de autorul 
acestui serial istoric. 

La 3 Octombrie 1918, lua 
fiinţă, la Paris "Consiliul 
național al Unităţii româ- 
neşti", avându-l ca preşe- 
dinte pe Take Ionescu, în 
jurul căruia s'au grupat 
numeroase personalităţi. 

Nici cei din ţară nu se 
lăsau mai prejos, la 4 
Noembrie 1918, România 
denunţând tratatul dela 
Bucureşti şi declaraţia rein- 
trării în război de partea 
Antantei, lar la 28 Noem- 
brie 1918, este convocat 
Congresul General al Buco- 
vinei pentru “stabilirea 
raportului politic al Buco- 
vinei faţă de regatul ro- 


mân". Congresul, deschis la 
orele 11 în sala de marmoră 
a Mitropoliei din Cernăuţi, 
a întrunit 74 membri ai 
Consiliului Naţional Ro- 
mân, 7 delegaţi germani, 6 
delegaţi polonezi şi 13 din 
comunele ucrainene, unii 


din aceştia ultimii cu nume 
româneşti (Mardare, Răi- 
leanu, Țintă). Basarabia era 
reprezentată de Pan Halipa, 
Ion Pelivan etc. Lucrările au 
fost duse de Iancu Flondor. 
S'a hotărît în unanimitate 
Unirea necondiționată a 


Studiul antichităţii 


VOX CLAMANDI IN DESERTO 
(VOCEA CARE STRIGĂ ÎN PUSTIU) 


Intr'o lume dominată de 
informatică, de goana in- 
fernală după bani, şi de 
efortul de a risipi cât mai 
mult, e un act quijotesc să 
proclami necesitatea de a 
studia cultura clasică. Să 
încerci cu argumente "ştiin- 
fifice”, este absolut inutil. 

De fapt, nu mi-au părut 
niciodată satisfăcătoare 
pledoariile savanților pen- 
tru Antichitate, sau zor- 
năitoarele clişee: "Tinerii ar 
trebui să fie educați în 
spiritul gândirii şi istoriei 
antice, ca model de înţe- 
lepciune şi virtute”, 

Oare? Cine citeşte istoria 
Romei va descoperi, fără 
îndoială, pilde de curaj: 
figura nobilă a lui Scipio, 


lucirea lui Augustus, sub 
perdeaua de ambiguitate 
din "Annalele". lui Tacitus; 
însă dincolo de ele, nu vor 
stârni groaza atâtea orori: 
dictatura lui Sylla, pros- 
cripțiile, numeroasele com- 
ploturi, asasinate, lex 
majestatis din timpul 
Imperiului, demenţa lui 
Caligula, Nero ca jalnic 
artist şi criminal grotesc? - 
ca să nu mai vorbesc de pe- 
rioada de decadenţă. 

Cum să pretinzi că înveţi 
democraţia dela Greci, când 
constaţi cu stupoare că ate- 
nienii îşi ostracizau coman- 
danţii cei mai destoinici; că 
Themistocle, învingătorul 
dela Salamina, a sfârşit în 
exil la Perşi, găsind mai 
multă înțelegre la foştii săi 
duşmani de moarte, decât la 
compatrioți. 

Nu încape vorbă de vir- 
tute, stricto sensu, când 
Platon însera în dialogul 
"Parmenide" - altfel un 
dialog profund - despre 
existența Unului, cuvintele: 
"Parmenide şi Zenon au 
fost iubiţi” (amorezi). 

Aşadar nu conduită 


istorică, sau morală se 
urmărește, căci exemplele 
care o contrazic ar putea 
continua încă. Atunci la ce 
bun atâta trudă pentru a 


Bucovinei, în vechile ei 
hotare, până la Ceremuş, 
Colacim şi Nistru, cu rega- 
tul României (Arh. St. Buc. 
fond Casa regală, dos. 56 
(1918), f.2). 


Continuare în numărul viițor 


Dana loana MUNTEANU———— 


- pe care probabil nu-l vom 


învăţa limbi care nu se mai moravurile greceşti la 
vorbesc, ori a înţelege eve- Romanii din vremea lui 
nimente petrecute atât de Cato şi nu numai... Câtă 
demult, încât nu ne mai înverşunare stârneau des- 
afectează? - Pentru a căuta coperirile ştiinţifice, chiar 
omul, în măreția şi tragicul până la începutul acestui 
lui. veac, cum ţăranii îşi făceau 
Aş mai defini această cruce dacă vedeau maşina, 
patimă a trecutului ca ne- sau cum proiectul avionu- 
bunie asumată de a stăpâni lui era disprețuit ca 
timpul, de a încerca eter- himeric! 
nitatea. a. În zilele noastre, "civili- 
Pare mai uşor de înţeles, zaţia” a orientat totul spre 
dacă amintesc faptul Că viitor. Cu câtă nerăbdare 
mulți contemporani Consi- sunt aşteptate, apoi cum- 
deră o ruşine să nu „CU-  părate produsele noi care 
noască geografie. Există apar în reclamele T.V., ce 
deci o nevoie de a domina disperare de a-ţi înlocui 
spaţiul, măcar mental. De opiectele cu care te-ai | 
aceea ne străduim să ştim obişnuit cu altele “moder- | 
unde se află cutare fluviu "ne" nu pentrucă cele dintâi | 
ar fi uzate,-ori fiindcă cele 
c ă ar aduce mari 
înlesniri, ci din plăcerea de 
a schimba pur şi simplu. 


vede 
totodată de ce concretețea 
spațiului atrage mai mult: 


o țară, oricât de în mea țar Nae că tendinţa este 


poate fi văzută, în mod ipo- 
tetic. Memoria, în schimb, e 
cu mult mai abstractă; 
timpul subtil şi impalpabil, 
devorator care nu admite 
posibilitatea trăirii efective. 


întru totul damnabilă, ci 
doar că se instaurează lipsa 
ataşamentului şi a amin- 
tirii. 

Ca urmare, copiii se vor 


interesa prea puţin de le- 
gende sau poveşti şi vor 
încerca să descopere din 
desenele animate cum arată 
marţienii, ahtiaţi după ziua 
de mâine, nepăsători faţă 
de ieri. 
| Nimic periculos în re- 
nunţarea la trecut, vor 
spune mulți, de vreme ce 
nu aduce nici un progres. 
Nu-i contrazic! - într'a- 
devăr, ce importanţă are că 
acum mii de ani oamenii au 
iubit, sperat, greşit şi pierit, 


Ca să te întorci în Atena lui 
Pericle, trebue să execuţi un 
salt necugetat, să fraterni- 
zezi cu oameni pe care eşti 
sigur că nu-i vei întâlni, să 
crezi totuşi în visul re- 
găsirii. 

Nu îndrăznesc să acuz 
omul de astăzi că ar fi lipsit 
de sentimentul temporalită- 
ţii, de strădania de a-i ex- 
tinde limitele. În schimb, 
remarc cu nespusă uimire 
că o face mai mult pros- 
pectiv decât retrospectiv. 


Altfel nu se explică lite- 
ratura de anticipație, fil- 
mele S.F. care se bucură de 
atâta succes. 

Odinioară omul era 
reticent la nou, în societatea 
tradițională trecutul - mos comerciale în greaca veche, 
maiorum - reprezenta o nu contează nici Alexandru 
garanţie. Ineditul era primit Macedon care lupta cu fa- 
cu suspiciune, putând îm- langa şi n'avea habar ce-i - 
pieta asupra armoniei bomba atomică. 
divine şi umane. Să ne Niaveţi decât să uitaţi de 
gândim, de pildă, doar la toate cât mai repede, vă 
subiectele "Bacantelor” lui absolv. Numai nu uitaţi şi 
Euripide, la reacţia iscată de de voi... 


CITIŢI 


dacă nu aveau pizza, coca- 
cola, elicoptere etc. 

Nu, sigur că nu au nici o 
însemnătate complicatele 
verbe greceşti, de vreme ce 
nimeni nu încheie contracte 


ŞI RĂSPÂNDIȚI 


ACEST ZIAR 


ANTUL ROMÂNESC 


Regele Mihai: ..."Asociaţia Pro Basa- 
via şi Bucovina” reprezintă dovada unui 
“leu viu al conştiinţei noastre naţionale. 
| nu poate fi distrus, întrucât este înzestrat 
1 o memorie ale cărei rădăcini se află toc- 
LA n aceste pământuri româneşti. Este 
| "ea ce compensează apatia unora şi reaua 
credinţă a altora, este ceea ce asigură su- 
oraviețuirea elementelor de continuitate 
He neamului românesc. R 
Adevărul nu poate fi înfrânt. El poate fi 
de ochii oamenilor, oamenii înşişi 
ieri; adevărul iese la suprafaţă, victo- 
rios, ca însuşi Mântuitorul din Mormânt, 
i în clipa când cei ce vor să-l nimi- 
se aşteaptă mai puțin. 


"Pimen, Arhieoiscop al Sucevei şi 
dăuților: Majestatea Voastră, Distinşi 
taţi, Mă onorează invitaţia de a partici- 
a la acest prestigios colocviu dar, noi toţi 
credincioşii ortodocşi sărbătorim în 11 
e Pogorîrea Sfântului Duh, când va tre- 
să fiu în mijlocul creştinilor pe care-i 
orersc, slujind în Catedrala Arhiepis- 
copală din Suceava. 
“Cu regretul de a nu putea participa, 
binecuvântăm şi urăm succes deplin 
lucrărilor colocviului. 


- Marva Abras: „..Numele a fost ales la o 
ce de ceai pe Av. de Tervueren: "Pro 
J, Pia şi Bucovina". Degeaba m'am 
irăduit a explica, că aveam o bunică din 
uceava, cu Ba. 
şi Prutu 


WAN Rida fac (pi aa vele Aire e  MELă  samacaa ta 


ta unei organi- 
i oarecum utopice. Pe atunci fiecare se 
a de fiecare şi eu am acceptat ca să 
ovedesc că nu mă feresc de nimic. 
„Reuniunile ce au urmat, la început nu- 
meroase şi binevoitoare, erau cu vremea 
din ce în ce mai reduse. Interesul scăzuse şi 
a crescuse. Numărul participanţilor 
fiind minim, de comun acord am renunțat 
în urma deceselor ministrului Dianu şi 
consulului Nicolau, am pus dosarul “en 
veilleuse” într'un sertar uitat, până ce Dl. 
Lupan, cu elan şi optimism, l-a readus la 
viaţă. 
> Citind invitaţia şi numele prestigioase 
ale celor ce patronează, văd cu uimire cum 
pânguritul timid al ministrului Dianu a 
enit cor de voci din toate colţurile ţării... 


„Liga Democrată pentru Dreptate- 
ducureşti: ...Toţi oamenii cinstiţi din 
Omânia, care respectă neamul românesc, 
dare stimeză adevărata istorie a poporului 
Omân și pe strămoşii strămoşilor noştri, 
Printr'o unitate de cuget şi simţire pot şi 
i ue să lupte pentru reîntregirea țării şi a 
„neamului românesc, pentru o Românie 
, în vechile ei frontiere. 


4 Dumitru Paulescu (Brazilia): ...Noi, 
; omânii desțăraţi, zid de fier în jurul 
ponilui Regesc şi al Monarhiei, dorim din 
Sufletul ca această importantă întâlnire 
î fională din capitala României să aibă 
Sunte şi să strălucească, prin Cuvântul şi 
vile rea ei, în lumea largă, întru resta- 
„irea Dreptăţii, Libertăţii şi Indepen- 
„alei Poporului Român, atât de prigonit şi 


lit de duşmani în propria noastră Țară. 


“Vasile Anestiade (Chişinău): „.Sun- 
și pgenvinşi că activitatea “Pro Basarabiei 
„ucovinei Mondiale" va fi reflectată în 
P pie la justa-i valoare, servind ca cel mai 
și &, e r exemplu de patriotism, onestitate 
I0ism în luptă cu cele mai retrograde 

1% care au tins şi tind nu numai să ne 
vaniire conştiinţa naţională, dar să și ne- 


i 

Prigore Caraza (New York): ...Ocea- 
împre antic mă lipseşte de bucuria de a fi 
anii la acest deosebit eveniment. De 
uco fac parte din "Pro Basarabia şi 
arina Mondială”, dându-mi seama că 
 îstă Asociaţie cu adevărat românească 


OCTOMBRIE 1995 


RUT ŞI NISTRU. 


SPICUIRI 


. 


PAGINĂ REALIZATĂ DE NICOLAE LUPAN 


din mesajele şi comunicările dela Colocviul "DE CE NU SE FACE REÎNTREGIREA?" 


ţinut la Bucureşti în zilele de 10-11 Iunie '95. 


oară într'una durerile şi necazurile aces- 
or provincii daco-romane dezlipite de 
Patrie. E 

La rându-mi, le port şi eu mereu în su- 
flet şi de S'ar mai găsi vreodată un coman- 
dant de oşti care să ne spună: "Români, vă 
ordon treceţi Prutul!" - mă voi încadra ca 
voluntar, indiferent unde şi în ce situaţie 
mă voi afla. 

vă rog să consideraţi că cei 21 de ani de 
temniţă, ca deţinut politic, au fost, în 
primul rând, pentru ţinuturile din Răsărit 
şi Miază Noapte furate de Ruşi, adică Ba- 
sarabia şi Nordul Bucovinei. 


„Gheorghe Tatomir (Petroşani): ...Aso- 
ciaţia Mondială "Pro Basarabia şi Bu-cov- 
ina”, clădită în Exil în urmă cu 20 de ani de 
mari patrioţi, în frunte cu Dl. Nicolae 
Lupan, a luptat şi luptă consecvent pentru 
a realiza în plan intern, dar mai ales în cel 
extern, perspective de care reunificarea 
neamului şi reîntregirea ţării au nevoie. Iar 
Colocviul nostru urmăreşte să cristalizeze 
anume aceste idei şi atitudini. 

Această acţiune se desfăşoară într'un 
context sumbru. Acela al pretinsei existenţe 
a unui al doilea stat românesc cu capitala la 
Chişinău! O aberaţie contrară legitimităţii 
istorice a unităţii naţiunii române în aria ei 
daco-romană. 

Un popor care nu ştie de unde vine, nu 
ştie încotro merge. lar cel ce nu ştie, mai 
bine zis nu vrea să ştie, cine a fost înaintea 


-şi cumpere. Cât despre tinerii care 
nu trăiesc în istorie - poate să-i vândă. 
Fiindcă, tot una, fac umbră pământului de 
pomană. 


George Cristoveanu (Canada): ...Sen- 
timentele mele de-a lungul anilor de Exil 
nu s'au schimbat şi rămân în totul pe 
aceeaşi linie naţională patriotică a "Prc 
Basarabiei şi Bucovinei”. Şi, deci, şi a 
Programului colocviului din 10-11 lunie 
dela Bucureşti. 

Lucrările Colocviului au un merit 
excepţional şi merită admiraţia tuturor 
Românilor, oriunde ar fi ei risipiţi. Am 
făcut fotocopii ale Programului şi le-am 
trimis la câţiva prieteni, printre care şi lui 
Ion Stere, băiatul lui Constantin. 

Ţie, Nicolae, îţi urez din tot sufletul suc- 
ces, voie bună şi sănătate. Regret, dar nu 
pot veni, am pierdut vederea centrală... 


Teodor Ţicu (Montreal): ...Nostalgia, 
la cei 84 de ani, să mai văd odată satul natal 
Zăbriceni, apoi Bălţi, Chişinău etc. se a- 
propie de capătul drumului. i 

Îmi plânge inima să aud şi să citesc că 
duşmanilor noştri seculari li se adaugă 'ai 
noştri” cei dela putere!!!... 

Vă doresc succese mari. Urare venită 
dela un frate desțărat din scumpa noastră 
Basarabie. 


Grigore Scor (Florida): Dragă frate 
Nicolae, am auzit că faceţi în țară o întru- 
nire pentru revenirea Basarabiei la țara 
mamă, Se spune că la această adunare va fi 
şi "iubitul" Preşedinte Iliescu. Te rog în- 
treabă-l din partea mea: Ţara Românească, 
a cărui preşedinte este, de ce nu întinde 
mâna pentru a lua înapoi Basarabia şi 
Nordul Bucovinei?... Orice faceţi - eu sunt 
cu voi! 


Ion Varlam (Paris): ...Restabilirea 
României în drepturile ei teritoriale fireşti 
va fi cu atât mai rapidă şi mai pulin costisi- 
toare pentru populaţiile instrăinate, cu cât 
acţiunea de revendicare va fi mai tenace și 
mai constantă. Din cauza evidentei carenţe 
a guvernelor dela Bucureşti şi Chişinău, tot 
efortul în această direcţie va trebui să fie 
dus de opoziţia anticomunistă din Ţară şi 

i ăinătate. 
din stră ea) 


DECLARAŢIE 


a "Pro Basarabiei şi Bucovinei” Mondiale 


Guvernul român a în- 
ceput tratative cu Ucraina 
în vederea încheierii unui 
tratat de bază. Drept care 
dorim să atragem atenţia 
diriguitorilor dela Bucu- 
reşti că nu le este permis să 
facă compromisuri teritori- 
ale cu această țară vecină. Ei 
trebue să ţină seamă de fap- 
tul că, înainte de procla- 
marea autonomiei Ucrainei, 
Moscova declarase caduc 
pactul Ribbentrop-Molo- 
tov. 

Prin urmare, Ucraina nu 
este legată în nici un fel de 
acest pact, deoarece în: 
momentul semnării lui ea 
nu dispunea nici de inde- 
pendenţă şi nici de suve- 
ranitate proprie. Aşadar, 
înglobarea Basarabiei, a 
Nordului Bucovinei şi a 
Ţinutului Herţei la fosta 
Uniune Sovietică n'are nici 
un temei. 

Ruperea Nordului Buco- 


PRO BASARABIA ŞI BUCOVINA 


In Decembrie 1994 "Pro 
Basarabia şi Bucovina" 
Mondială depunea la 
Strasbourg dosarul lui Ilie 
Ilaşcu pentru Premiul 
European al Drepturilor 
Omului. Dosarul număra 
536 de pagini şi îngloba 
peste 5.000.000 de compa- 
trioţi ce solicitau ca aminti- 
tul premiu să-i fie decernat 
martirului nostru dela 
Tiraspol. 


MULȚUMIRI FRĂŢEŞTI 


membrilor şi simpati- 
zanţilor "Pro Basarabiei şi 
Bucovinei” Mondiale: 
George Bejân (Germania). 
Liviu Butura (SUA), Gri- 
gore Caraza (SUA), George 
Cristoloveanu (Canada), V. 
Dragon (Elveţia), Teodor 
Gherasim (SUA), Rodica 
Ivanov (Franţa), Ladis 
Kristof (SUA), Dumitru 


ALEXANDRU USATIUC ; 


Cine a urmărit cât de cât 
activitatea mea de exilat şi 
militant pentru o Basarabie 
românească - ştie că pe par- 
cursul a ani şi ani de zile 
am ţinut la suprafaţă în 
ziare, reviste, în coperte de 
cărţi şi la radio cazul lui 
Alexandru Usatiuc, con- 
damnat în 1972 la 7 ani de 
inchisoare şi la 5 ani de 
surghiun siberian “pentru 
antisovietism". 

Spuneam şi repet, spre 
ruşinea diriguitorilor comu- 
nişti dela Bucureşti, că în 
momentul arestării sale 
kaghebeul dela Chişinău 


> 


meia pe un motiv cu totul 
aberant: "dobândă de 22 de 
ani" pentru faptul că Basa- 
rabia fusese sub suverani- 
tate românească între anii 
1918 şi 1940. Cât despre 
Bucovina, aceasta, ca de alt- 


fel şi Herţa Dorohoiului, 


n'a aparţinut niciodată Im- 
periului Rus. 

Ulterior, după tratatul de 
pace dela Paris din 1947, 
Insula Şerpilor şi o parte a 
deltei Chiliei au fost ocu- 
pate şi ele în mod abuziv de 
armata sovietică, fără ca 
vreun guvern român de 


ILIE ILAŞCU 


Şi iată că abia acum mi 
s'a comunicat oficial că dis- 
tincţia de laureați ai 
Premiului European '95 a 
fost conferită Suedezului 
RAOUL WALLENBERG, 
dispărut fără urmă în 1944, 
din Ungaria, în gulagurile 
sovietice, şi Rusului SER- 
GHEI COVALIOV, emi- 
nent militant pentru drep- 
turile omului din ţara sa. 

Fără a diminua câtuşi de 


Lăzăroiu (Franţa), Gheor- 
ghe Leporda (Germania), 
Marius Lupan (SUA), 
Florin Mătrescu (Germa- 
nia), Mircea Munteanu 
(Germania), John Serghi 
(SUA), Grigore Scor (SUA), 
Constantin Tarlea (Germa- 
nia), Teresia Tătaru (Ger- 
mania) şi Ovidiu Vuia 
(Germania) care, din 


dispunea de o singură do- 
vadă a "vinovăției" lui: o 
scrisoare a Ministerului de 
Interne a României lon 
Stănescu trimisă lui lurie 
Andropov personal. Scri- 
soare în care se arăta cu 
slugărnicie ceauşistă că 
Bucureştiul primise dela 
Usatiuc o declaraţie privind 
constrângerea naţională a 
basarabenilor şi rusificarea 
lor. Singurul document via- 
bil care a şi nimerit în dosa- 
rul Usatiuc-Ghimpu. 

Ei bine, anul acesta prie- 
tenul meu de suferință a 
împlinit respectabila vârstă 


ruseşti - Mihai Eminescu 


PAGINA 17 


până la ora actuală să fi 
cerut evacuarea acestor 
pământuri româneşti ce 
"aparțin" şi ele Ucrainei. 

Toate teritoriile menţio- 
nate de noi în această De- 
claraţie fac parte de tot- 
deauna din trupul Ro- 
mâniei, drept care vom cere 
mereu preşedinţiei şi 
guvernului României să 
dea dovadă de conştiinţă 
naţională şi să nu trateze cu 
Ucrainenii decât pe această 
bază. 


Comitetul de Coordonare 


Nicolae LUPAN 


9) 
e 


puţin martiriul lui Ilie 
Ilaşcu, e greu a reproşa ceva 
acestor două mari victime 
ale sovietismului. Vreau să 
cred însă că în 1998 candi- 
datul nostru va avea "con: 
curenți” mai “slabi”. Ori- 
cum, "Pro Basarabia ş. 
Bucovina" îl va propune 
din nou pentru acelaşi Pre- 
miu. > 


N.L. 


puţinul lor de exilați, au 
găsit de cuviinţă să con- 
tribuie la acoperirea par- 
țială a cheltuielilor de orga- 
nizare şi ținere la Bucureşti, 
în zilele de 10-11 lunie '95, 
a Colocviului Naţional "De 
ce nu se face Reîntregirea?" 


Nicolae Lupan 


de 80 de ani! Prilej cu care 
în faţa unei numeroase asis- 
tenţe din capitala Basara- 
biei sărbătoritul zicea: 

"Doresc reunirea Româ- 
nilor de pretutindeni şi 
reîntregirea tuturor teritori- 
ilor româneşti într'o sin- 
gură țară - România Mare." 

Ar fi de adăugat doar atât 
ca la cei 80 de ani împliniţi, 
basarabenii au în conti- 
nuare în persoana lui Ale- pe 
xandru Usatiuc un luptător 
neînfricat pentru Reîntre- 
girea Neamului. 


N.L. 


< 
a 
NE 
| 
a 

A 
h 
b 

: - 
„| 
| 
: 

; 
[: 

A, 
Ă 
î&: 5 
: e 
e 
e 
. 

E 


în 


PAGINA 18 


Ș 


OCTOMBRIE 1995 


——— “ 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


TIRI DIN LUMEA 
ROMÂNBASCĂ 


UNIUNEA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI 


Scrisoare de protest adresată Preşedintelui Bill Clinton, Preşedintelui 
Camerei Reprezentanţilor Newton Gingrich şi Senatorilor Bob Dole 
şi David Funderburk, cu ocazia. vizitei lui lon Iliescu în Statele Unite 


Domule Preşedinte, 

Organizaţia noastră cu sediul în Geneva- 
Elveţia cuprinde deţinuţi politici români 
anticomunişti din perioada dictaturii mar- 
xiste ce a urmat ocupării României de către 
Armata Roşie a lui Stalin. Ca supravie- 
țuitori ai închisorilor şi lagărelor de con- 
centare şi muncă forţată, socotim de datoria 


noastră să vă semnalăm cele ce urmează, în i: 


legătură cu primirea ce o veţi face la Casa 
Albă succesorului la preşedinţia României, 
al lui Nicolae Ceauşescu. 

1. Desigur, doar preşedintele USA poate 
hotărî cine să fie sau nu invitat la Wa- 
shington. Totodată, socotim că avem şi 
dreptul dar şi datoria ca în numele li- 
bertăţii de exprimare, să facem cunoscut 
opinia unora din cei care au suferit în 
detenţia comunistă, unde mulţi Români şi- 
au pierdut viaţa, alţii sănătatea şi foarte 
mulţi şi-au distrus cariera peritru care erau 
pregătiţi sau în curs de pregătire. 

2. Nu uităm că în Decembrie 1989, Ion 
Iliescu, fost secretar regional de partid un- 
de avea în subordinea sa organele de Secu- 
ritate, de miliţie şi activiştii comunişti, a 
preluat puterea tocmai cu ajutorul Secu- 
rităţii şi vârfurilor comuniste ale armatei, 
sprijinite de nomenclatura roşie care a 
văzut, de altfel pe bună dreptate, în noul 
preşedinte un garant al siguranţei per- 
soanelor lor şi al păstrării privelegiilor de 
care s'au bucurat. Nu uităm că cei mai 
mulţi dintre cei peste o mie de victime 
căzute atunci, în mare majoritate tineri, şi- 
au pierdut viaţa după arestarea celor doi 
Ceauşeşti, interval ce a permis celui care s'a 
instalat la conducere să-şi consolideze pu- 
terea ce o deţine de aproape 6 ani. 

3. Faptul că ulterior a fost ales şi reales, 
deşi nu cu majoritatea oficială comunicată, 
nu este semnificativ. Şi masa alegătorilor 
se poate înşela, cum a fost, spre exemplu, 
cazul în 1933 al celor care l-au adus la pu- 
tere în Germania pe Adolf Hitler şi care a 
adus şi celor care l-au ales, sânge şi ruină. 

4. Prima grijă a lui Iliescu, în timp ce 
tinerii mureau, a fost lichidarea celui sub 
care a deținut înalte funcţii în partidul şi 
statul comunist. Ceauşescu a fost lichidat 
pentru a se înlătura atât un concurent cât şi 
un martor prea periculos, care într'un pro- 
ces normal într'un stat de drept ar fi pus în 
adevărata lumină pe comuniştii care aştep- 
tau să joace ei rolul principal, ceaa ce s'a 
întâmplat. 

5. Nenumăratele fapte arată că actualul 
conducător al României nu este sincer legat 
de principiile şi practicile democraţiei. Nici 
unul din cei care au săvârşit crime şi abu- 
zuri în trecut nu a fost tras la răspundere. 
Actualul Serviciu Român de Informaţii 
este condus de vechi şi mari securişti, iar 
foştii mari şi vechi milițieni conduc ceea ce 
se cheamă în prezent Poliţie. Întregul gu- 
vern este compus din foste elemente active 
ale partidului şi statului comunist. Numele 
lui Ion Iliescu va rămâne în istorie legat de 
chemarea în Capitală a minerilor în lunie 
1990, când s'au dedat la acte de barbarie, 
chiar crime, jafuri, răniri grave. În loc să fie 
traşi la răspundere, Ion Iliescu le-a mul- 
țumit şi dacă au fost arestări, acestea au 
fost în rândul victimelor, duse la Măgurele 
unde au fost supuse torturilor, bătăilor și 


ÎNT 


ON ILIESCU 
MPINAT ÎN USA 
DE PROTESTELE EXILULUI 


* Marţi 26 Septembrie a.c., Părintele Gheorghe Calciu, a organizat în numele 
Institutului pentru Credinţă şi Libertate, o manifestaţie de protest a Românilor exilați în 
Washington înainte ca lon Iliescu să fie primit de Preşedintele Bill Clinton. Deşi plouând 
torențial, peste o sută de Români din Washington I-au silit pe lon Iliescu să treacă printre 
pancartele şi lozincile anti-lliescu şi anti-comuniste. 

* Duminică 1 Octombrie a.c., Uniunea Română pentru Credinţă și Libertate, Alianţa 
Civică din USA şi Canada, Asociaţia Foştilor Deținuți Politici, Centrul Român American, 
Convenţia Democratică, Fundaţia Academia Civică şi Fundaţia Democratică din 
România au organizat in Los Angeles o manifestaţie de protest în faţa hotelului unde a 
fost găzduit lon Iliescu, la care au participat circa 150 de persoane, timp de trei ore. 


umilinţelor. 

6. Ion Iliescu îşi duce campania elec- 
torală pe banii sărăcitului contribuabil ro- 
mân, prin aşa zise vizite le lucru, apariţii 
dese la televiziunea care este a statului, și 
fapt unic, guvernul editează tot pe banii 
contribuabilului un ziar care îşi face propa- 
ganda şi atacă Opoziția. 

7. lon Iliescu şi guvernul din subordinea 
sa nu îşi pot exercita puterea decât prin 
sprijinul a trei partide extremiste: PSM, 
condus de Ilie Verdeț, fost prim ministru 
în timpul lui Ceauşescu, PMR, condus de 
Vadim Tudor, care în publicaţia sa se 
dovedeşte un incurabil antisemit şi irecu- 
perabil antioccidental şi PUNR, condus de 
Funar, un obsedat de ura sa împotriva 
Maghiarilor din România şi de ţara vecină. 
Ion Iliescu nu a manifestat în timpul lui 
Ceauşescu nici un act de disidență, eveni- 
mentele din Decembrie 1989 l-au găsit di- 
rector al uneia din cele mai mari edituri din 
țară. El rămâne legat de educaţia sa mar- 
xistă, de studiile ce le-a făcut la Moscova în 
timpul lui Stalin. De altfel după ce i-a luat 
locul lui Ceauşescu, a declarat public că 
vina acestuia a fost că a pătat idealurile 
"nobile"'ale comunismului. 

8. Cel pe care îl veţi primi la Casa Albă 
este pătruns de ură faţă de Românii din 
afara graniţelor ţării. Acestora le-au fost 
luate proprietăţile, nu li se acordă nici un 
drept la pensie pentru anii lucraţi în Ro- 
mânia, dacă vizitează țara în care s'au năs- 


MISS BANATUL 


la cel de-al 27-lea Festival Folcloric 
Bănăţean, Kitchener, 2-3 Sept. 1995. 


ÎN MEMORIA 
marelui luptător naţionalist 


STELIAN STĂNICEL 


şi pentru continuarea luptei 
de eliberare a Neamului 


"CUVÂNTUL 
ROMÂNESC" 


a primit următoarele donaţii: 
* Fam. Alexandru şi Adriana Fonta 
din Montreal, Canada, împreună 
cu fam. George şi Jean Donev din 
Redford, Michigan - $70.00; 
+ Peter Mureşanu din Vest Bloom- 
field, Michigan - $ 20.00; Ă 
+ Alexandru şi Larissa Nemoianu, 
Jackson, Michigan - $20.00. : 
* Fam. Margareta Gregory Butoi 
din Cleveland, Ohio - $30.00; 
* Tudor Murgoci, Canada - $10.00; 
* Nicolae Pora, Canada - $50.00; 
* Mihai Tipa, Redford, Mi. - $20.00 


LISTA RĂMÂNE DESCHISĂ 


D-ra SILVIA MITER 


O MĂREAŢĂ SĂRBĂTOARE LA PARIS 


Pe 17 Septembrie 1995, 
Biserica Greco-Catolică ro- 
mână din Paris a devenit 
dintr'odată neîncăpătoare. 

Peste două sute de Ro- 
mâni au răspuns apelului 
Asociaţiei Foştilor Deţinuţi 

litici _ din România 


cut şi trăit cea mai art > > die 
. tebieto vilă ce setari RA ASUS PR) care a iniţiat dez- 


convertibilă, au tarife mărite la hoteluri, 
muzee şi chiar la cursele interne de 
avioane. 

Dar cea mai înverşunată ură o arată faţă 
de ultimul Suveran al României, Regele 
Mihai, căruia astăzi lon Iliescu, îi interzice 
şi intrarea în ţara Sa. 

9. Există aşa numită "politică reală" care 
duce la contacte cu conducători care nu 
sunt totdeauna agreaţi de cei care îi pri- 
mesc sau vizitează. Din păcate, astfel de 
întâlniri se dovedesc mai degrabă nefolosi- 
toare, uneori chiar dăunătoare. Istoria 
recentă ne dă exemple convingătoare în 
acest sens. Conferinţa dela Miinchen nu 
numai că nu a evitat al Doilea Război Mon- 
dial, dar a dus la anihilarea Cehoslovaciei 
ce poseda în 1938 o armată bine pusă la 
punct şi i-a permis lui Hitler să intre în 
posesia unei alte puternice industrii de 
armament. Preşedintele Franklin D. Roose- 
velt s'a întâlnit la Teheran şi Yalta cu Sta- 
lin, şi se ştie ce a urmat. Preşedintele JE 
Carter l-a primit la Casa Albă pe Preşedin- 
tele Nicolae Ceauşescu, după care acesta a 
adus şi mai multă sărăcie poporului român, 
a întărit şi mai mult controlul Securităţii, a 
trecut la dărâmarea de bişerici şi distru- 
gerea de vechi aşezări săteşti. 

In concluzie, vă rugăm, Domnule Preşe- 
dinte, să ţineţi seama de cele de mai sus, 
ele reprezentând gândurile şi experiența 
unora din cei care au suferit cel mai mult 
de pe urma dictaturii partidului comunist 

în care s'a format şi ridicat Ion Iliescu. 


Preşedinte, 


Dumitru lonescu Secretar, 


C. Mareş 


velirea unei plăci comemo- 
rative, cuprinzând lista 
provizorie a episcopilor şi 
preoţilor români martiri, 
exterminați în temniţele şi 
lagărele de muncă forţată în 
cei 45 de ani de teroare co- 
munistă. . 
Un sobor de preoţi for- 
mat din Mgr. Gheorghe 
SURDU (fost deţinut po- 
litic), Iacob GOIA şi Du- 
mitru GABOR au oficiat 
pomenirea nominală a celor 
185 de prelați depistaţi de 
Cicerone IONIŢOIU prin 
apelurile făcute de-a lungul 
anilor, Parastasul s'a desfă- 
şurat după tradiţia şi orân- 
duirea românească, avându- 
se în vedere că nu li s'a fă- 
cut slujba înmormântării 
atunci când au fost aruncaţi 
în gropile comune presărate 
pe tot cuprinsul țării. 
Parastasul a fost urmat 
de dezvelirea plăcii, trico- 
lorul care o acoperea fiind 
dat la o parte de fiica preo- 
tului Demetriu ILIESCU- 
PALANCA, exterminat prin 
muncă forțată în lagărul 
Salcia (din Bălţile Dunării) 
şi aruncat în groapa din ci- 
mitirul improvizat la A- 
aua, 


Pe data de 12 Mai 1995, 
Vineri, ne-a părăsit John 
Dumitru, unul dintre pio- 
nerii comunității române 
din Hamilton. A murit în 
spitalul Joseph Brant Me- 
morial din Burlington, 
Ontario, împăcat cu gândul 
că toată yiaţa lui a fost un 
bun Român, răspândind în 
jurul său numai dragoste şi 
înțelegere. Mort la vârsta de 
96 de ani, el a fost soțul Doam- 
nei Elena Dumitru (născută 
Popa) şi frate şi cumnat al 
lui Aurel şi Amelia din 
România, lrene şi Mike 
Koluk din Simcoe, Ann 


Omagierea martiriului a 
fost făcută de Mgr. Gh. 
Surdu, trecut prin temniţele 
comuniste timp de aproape 
un deceniu şi coleg cu 
foarte mulţi dintre cei exter- 
minaţi, care a subliniat per-. 
sonalitatea martirilor care, 


paroh Gheorghe BADILA), 
Biserica din Sângătin-Sibiu 
(preot paroh Gheorghe 
HONDREA), a făcut un 
istoric al rolului jucat de 
preoți în luminarea poporu- 


lui prin învăţătură, în Î- 
varea originei noastre ro 


conştiențindieiipiaiiaeisliniaiaâne, i. enai ales în ctito- Sf 
: 7 . Li pei Dei 
temului ateu instaurat cu  rirea României Mari. — 


forţa de către trupele sovie- 
tice, au plecat pe drumul 
Golgotei româneşti spre a 
salva mii de suflete dela 
moartea spirituală. Şi acolo, 
în temniţele unde numărul 
arestaţilor-s'a cifrat la circa 
3 milioane, preoţii au for- 
mat în jurul lor adevărate 
biserici invizibile, oficiind 
Sfintele Taine în condiţii 
precare şi periculoase şi 
dând asistenţă creştină tu- 
turor celor care o solicitau 
în acele locuri de deznădej- 
de şi de infern, reuşind ast- 
fel să ajute la supravieţuire. 

Mgr. Surdu a precizat că 
nu a făcut nici un fel de diţ- 
criminare confesională, po- 
menindu-i pe toţi în ordine 
alfabetică, începând cu 
Patriarhul, continuând cu 
Cardinalul şi episcopii, 
până la ultimul preot sau 
călugăr descoperit până în 
prezent. 

Cicerone Ioniţoiu, iniţia- 
torul acestei nobile acţiuni, 
după ce a subliniat că în 
acelaşi timp s'a făcut 
omagierea şi în ţară (prin 
concursul D-lui Ilie Mihal- 
cea) la bisericile Buna 
Vestire din Sibiu (preot 


IN MEMORIAM! 
d [] 
ga ez isa 


A ii SI 
i A 
Cai 


A trebuit să vină comu-7 


nismul izvorit din minți 


diabolice, ca să distrugă tot 
ce ne lega de trecut, ca să 
extermine şi pe acei ie- 
rarhi" care au înfăptuit 
Marea Unire. Atunci, preo- 
ţii "cu Crucea'n frunte" n'au 
părăsit poporul, ci l-au 
însoţit în temnițe, au murit 
în anchete, au fost prezenţi 
în luptele din munţi, ră- 
mânând pildă permanentă 
de dăruire pentru salvarea 
Ţării. 

Domnul Jacques CHE- 
VALIER, prieten al Româ- 
niei, care pe linie umanitară 
şi democratică a încercat să 
sprijine redresarea țării, a 
prezentat situaţia dramatică 
din România. 3 

O bogată pomană româ- 
nească a încheiat ziua fes- 
tivă, susţinută de deţinuţii 
politici Gheorghe BENTZ, 
Nicole-Valery GROSSU, 
Cicerone IONIŢOIU, Re- 
mus RADINA, Paul SINES- 
CU, Gheorghe STĂNCIU-. 
LESCU şi alţii. 


Radu NEGRESCU- 
ŞUŢU 


Coman, Charles Popa cu 
soţia Jane, John Popa cu | 
soţia Betty şi Mary Jane 
Tompkins, toţi din U.S.A, 
văr cu Nicolae şi Virginia 
Pora şi familia din Ottawa, 
şi bun prieten cu vecinul 
său Dumitru şi Molly Stan 
cu familia. EL a avut de- 
asemenea mulţi nepoți, 
nepoate şi prieteni. John 
Dumitru a fost membru 
fondator al Bisericii In- 
vierea Domnului” din Ha- 
milton, Ontario. i 

Dumnezeu să-l odih- 
nească în pace, 

Corespondent 


NÂNTUL ROMÂNESC 


[N VIAŢA NOASTRĂ: 


AUZITE, VĂZUTE ŞI 


PĂŢ 


7 Ă, MAI ÎNTÂI, 
“ CĂEA-I GUŞATĂ_ 
Două femei se luaseră la 
i în mijlocul drumu- 
Cn când fetiţa uneia îi 
mamă, mai întâi, că ea-i 
așală z 
& La fel şi cu acuzele că o 
ră a comis crime în timpul 
izboiului. Toate țările au 
omis crime! Deosebirea 
este că unele s'au executat 
din ordin de sus (Hitler, 
țalin) şi altele au fost ini- 
iative particulare, izvorite 
din haosul momentului. O 
altă deosebire: crimele în- 
insului sunt crime "rasis- 
je" iar de crimele învingă- 
torului se pomeneşte mai 
5 pentrucă el scrie istoria. 
-Dăm câteva exemple, 
entrucă nu vrem să scriem 
o Enciclopedie: 
- STATELE UNITE: MyLai 
Vietnam, 1968 - au fost 
uciși, din ordinul unui ofi- 
(er, câteva sute de civili. 
(Publicul a aflat de cele 
întimplate după un an, 
R.). =) E 
ISRAEL: In timpul celor 
două războaie (1956 şi 1967) 
“dintre Israel şi Egipt, doi 
istorici evrei Arieh Yitzhaki 
şi Michael Bar-Zohar dez- 
văluie cum şeful unei 
unități a trupelor evreieşti 
“ numită "Shaked", de sub 
75 comanda actualului Minis- 
al locuinţelor, ] 
nyahin Ben-Eliezer, au 
uşcat vreo 300 de sol- 
egipteni ce se preda- 
„seră de bună voie. Genera- 
lul Arye Biro a admis că, 
impreună cu un alt general 


„Actualul ministru spune 
că n'a ştiut de ordinul dat 
de subalterni, iar primul 
ministru, DI. Yitzhak Ra- 
bin, a respins cererea de a 
se face o investigaţie şi a da 
judecată pe cei vinovaţi. 
„ Respectăm pe istoricii 
fate au avut curajul să 
spună adevărul şi care, prin 
derisirea trecutului, dau 
janse să respire încrederea. 
„ANGLIA: Un vapor cu 
Iefugiați evrei din Trans- 
iria, pe care Antonescu, 
fără ştirea lui Hitler, a vrut 
i salveze, a fost torpilat, 
Cererea Angliei, de către 
Un submarin rus. Au murit 
Circa 900 de Evrei. Cine-i 
nglezul şi cine-i Rusul? 
„Oscova și Londra nu-şi 
nosc nici o vină! 
ROMÂNIA: În învăl- 
a haosului primelor 
ale ale războiului de recu- 
stire a Basarabiei, trebue 
linie mitem că au căzut vic- 
e număr de Evrei ce 
nt îtizau cu comuniștii şi 
Primiseră cu flori tdizele 
- sacri care, cu un an 
se ne sfâşiaseră țara 
î: n'am fost în țară, 
[E ce-am citit și auzit). 
N Spirit de dreptate tre- 


bue 


| amintit: Generalul An- 
pneseu â vrut să salveze pe 
d ee din Transnistria şi 
sate tă a fost unica ţară 
E) jtă care "nu şi-a trimis 
„ Opiii în lagărele de exe- 
in declaraţiile celui 
'boiui fost, în timpul răz- 

ata. p Rabin Şef în Ro- 
(Bata, minenţa sa Moise 


Antonescu a fost antico- 
“ina st, sentimente îmbră- 
e toţi cei ce cred în- 


evreu, a omorît 49 prizo- : 


ITE 


George DONEV 


tr'un Dumnezeu! Anto- 
nescu n'a fost antisemit! 

Acuzele imaginare, de 
sutele de mii de Evrei de- 
portaţi şi alte năzbâtii, sunt 
orchestrate ca să uităm de 
crimele comuniştilor. Rar se 
mai reaminteşte de terorişti, 
de mineri, de gropile co- 
mune din vecinătatea bi- 
rourilor Securităţii, banii 
împuşcaţilor etc. 

lar ca o dovadă de "De- 
mocraţie Originală" rea- 
mintim că libertatea presei 
e păzită cu "trei ani de 
puşcărie”. 


... 
PRIVATIZARE A LA 
GHIŢĂ PRISTANDA 
Vorbind de numărul în- 

treprinderilor privatizate, 

Dl. Văcăroiu a început să le 

numere la fel cum Pris- 

tanda număra steagurile: 

"Două pe piaţa lui 11 

Fevruarie (...) două la 

primărie” etc. S'a dovedit în 

statisticile oficiale că multe 
întreprinderi privatizate au 
fost numărate de două ori. 


A BIRUIT PRIN 

VOINŢĂ ŞI RUGĂCIUNI 
Ne şopteam informaţiile: 
leucemie, şase copii, iar 
mezinul îşi sugea sucul 
vieţii dela sânul mamei. 
Doctorii dăduseră sentinţa: 
“6 luni... maximum un an, 


cita 
nedreptăţii. 

De ce, Doamne? 

Dar mama, despre care 
vorbim, şi-a încleştat voinţa 
şi prin rugăciuni ne-a arătat 
că există... "La porțile dis- 
perării, începutul spe- 
ranfei." 

Acesta-i titlul noului 
volum al poetei şi scrii- 
toarei Florica Baţu-lchim, 
care descrie cum a păcălit 
pe doctori: azi copilul dela 
sânul mamei a împlinit 
cinci ani, dar lupta contra 
necruţătoarei boli continuă: 

"Seara, când mă sui în 
pat - scrie Florica - închid 
ochii, mă fac că dorm şi-mi 
spun rugăciunea: 

"Prea Sfântă Născătoare 
de Dumnezeu, fecioară, 
bucură-te!... 

Măcar atâta am învăţat în 
anii de cancer, să mă rog, 
lăsându-mă în grija lui 
Dumnezeu, aşa cum s'au 
lăsat părinţii mei, părinţii 
părinților mei şi din moşi 
în strămoşi... 

Tatăl nostru carele eşti în 
ceruri..." 


NE ARE ÎN GRIJĂ 

După ce ne-a fericit cu 
inflaţie şi mizerie, acum DL 
Văcăroiu, cu gândul la feri- 
cirea exilului, a înfiinţat 
"Consiliul Românilor de 
pretutindeni”, iar ca călău- 
zitoare (cacofonie inten- 
ționată) au ales-o pe Mi- 
tzura Arghezi, ce a moștenit 
dela genialul ei părinte, 
Tudor, doar numele. 

Ca capital politic (altă 
cacofonie), este membră în 
PRM, alături de vechii, to- 
varăşi, iar ca calităţi (ultima 
cacofonie), este o artistă, 
puţin cam mult, ratată. i 

Scopul organizaţiei e să 
ia contact cu cei de pre- 
tutindeni şi să-i convinga: 
nu credeţi ce vedeţi, credeţi 
ce vă spunem noi. 


aspunsul 
Pa mi aa ŞI a Spug ST : 
Damasc şi tinerilor din 


OCTOMBRIE 1995 


PAGINA 19 


= 1999 E ea a ase 


COLŢUL HAIDUCULUI... 


Fără Țară 


Eu sunt un om fără de Țară, 
Un strop de foc purtat de vânt, 
Un rob răzleţ scăpat din fiară, 
Cel mai sărac de pe pământ. 


Eu sunt un Mag de Legea nouă, 
Un biet nebun orbit de-o stea, 
Ce-am rătăcit să vaduc vouă, 
Poveştile din țara meal 


(O. Goga) 


Haiducul Literar pune la dispoziţia cititorilor 
"Poeziile" lui Octavian Goga, chiar... în mod 
gratuit. 
Emil Nelega, C-6, R.R.3, 22554 
Ross. Rd., Hope, B.C. VOX 1L0 


ŞI 


Şof. - 0.32-.40 


(416) 231 


LOCAL ONTARIO 
CONTAINER WORK 
U.S. HIGHWAY/CONTAINER 

caută: 


PROPRIETARI/OPERATORI 


ŞOFERI 
P/0 -1.07 mi. Autostradă 
- 50.00 pe transport oraş 


- 20.00 pe transport oraş 


Compania oferă beneficii. 
precum şi primă de angajare. 
Cunoaşterea limbii engleze - 
obligatorie 


Adresaţi-vă la 
C.T.S.C. 
62 Medulla Ave. 

Etobicoke 


mi. Autostradă 


-3055 


MINUNILE ŞI BUCOVINA 


Pe mulţi oameni i-am 
auzit spunând în trecut: "In 
secolul nostru nu se mai fac 
minuni". Dar parcă Dum- 
nezeu a vrut să arate oame- 
nilor în ultimul timp că nu 
au dreptate şi astfel a apă- 
rut "Minunea dela Damasc" 
şi după un timp "Minunea 
din Medjugorje". In aceste 

ocuri-a apărut i 


Maria şi a spus femeii dela 


Medjugorje ca să spună 
oamenilor că, dacă nu vor 
trăi în pace şi cu dragoste 
unul faţă de celălalt, vor 
veni războaie nimicitoare. 
Şi nu a trecut mult timp şi 
în Orientul Mijlociu au 
izbucnit luptele şi ulterior 
şi în fosta Iugoslavie a 
izbucnit războiul fratricid, 
care durează şi în prezent. 

Am auzit că în anul 1988 
în biserica albaneză din 
strada Nagarraseltt, oraşul 
Chicago, unei icoane a 
Maicii Domnului i-au curs 
lacrimi din ochi. Atunci 
m'am întrebat de ce dela o 
biserică albaneză şi tot eu 
mi-am răspuns că este firesc 
pentrucă în Albania au 
suferit cel mai mult creş- 
tinii, acolo a fost declarat 
primul stat ateu, şi tot acolo 
au fost ucişi preoți în timp 
ce oficiau pe ascuns în case: 
botezuri şi cununii. Aceste 
lacrimi erau pentru suferin- 
țele trecute, dar arătau că în 
curând ele se vor sfârşi şi 
aşa a şi fost, pentrucă în 
anii ce au urmat, poporul 
albanez a scăpat de bolşe- 
vismul ateurşi şi-a redeschis 
bisericile ce mai rămăseseră 
în picioare şi au scos icoa- 
nele din ascunzişuri. 

Un-fapt asemănător s'a 
întâmplat în satul BOIAN, 
de lângă Cernăuţi, din Bu- 
covina răpită, povestit de 
părintele Nicolae Zelea, 
care a fost în cursul lunii 
Mai din acest an acolo, când 
şi-a revăzut satul natal 
după 53 de ani. 


Sunt întâlniri care îţi 
aduc în faţă oameni deose- 
biţi şi odată cu ei și întâm- 
plări ieşite din comun. Aşa 
s'a făcut de l-am cunoscut 
pe părintele Nicolae Zelea 
din Hamilton, care mi-a 
povestit următoarele: "sunt 
bucovinean din satul Boian 


care acum este la Ucraineni 
şi după cincizeci şi trei de 
ani m'am dus să-l văd şi să- 
mi văd neamurile. Vă spun 
că am rămas impresionat de 
rezistența acestor Români 
care şi-au păstrat curată 
limba română şi nealterată, 
dragostea de țara mamă Ro- 
mânia, cu toate asupririle şi. 


EL Ja si - (4. ai 
acum cu naționalismul 


ucrainean şovin." 
Aici dau câteva lucruri 


-interesante din cele văzute 


şi trăite de părintele Ni- 
colae Zelea, cu ocazia întâl- 
nirii dela "Câmpul Româ- 
nesc" din Hamilton Onta- 
rio, Canada. 

"În prima Duminică 
după ce am sosit în sat, 
m'am dus la Biserica veche, 
ctitoria cronicarului lon 
Neculce, fost proprietar al 
satului, pe vremuri, unde 
am luat parte la oficierea 
Sfintei Liturghii, fiind invi- 
tat de părintele paroh local, 
venerabilul preot Boris 
Tapu, care serveşte biserica 
de 50 de ani, trecând prin 
atâtea necazuri şi suferinți, 
pricinuite de către auto- 
ritățile ateiste sovietice. 
Biserica a fost plină de 
lume de toate vârstele. Toa- 
tă slujba a-fost oficiată nu- 
mai în limba română. 

După două zile m'am 
dus să vizitez şi a doua 
Biserică, deoarece satul fi- 
ind foarte mare, are două 
Biserici ordodoxe şi am 
avut bucuria să-l cunosc şi 
pe parohul dela această 
Biserică, părintele Mihai 
Jar, un om tânăr şi plin la 
fel, de credinţă şi evlavie 
duhovnicească. Atunci am 
aflat că majoritatea mem- 
brilor dela această Biserică 
fac parte din organizaţia 
"Oastea Domnului", care a 
fost, între cele două răz- 
boiae, înființată de părin- 
tele Iosif Trifa. 

Dela o nepoată a mea, 


dela fratele Gheorghe, care 


a trecut la cele veşnice cu 
trei ani în urmă, am aflat că 
în această Biserică, înce- 
pând din Decembrie 1994, 
Maica Domnului, pe icoana 
de pe iconostas, din partea 
dreaptă a uşilor împărăteşti, 
plânge. M'am dus să văd şi 
eu această minune şi având 


Jean BUKIU 


? Ye Sat 
vadă icoana. 


norocul să-l văd pe părin- 
tele Mihai Jar, acesta mi-a 
explicat de ce se întâmplă 
cu icoana şi că icoana a fost 
cercetată de experți şi toate 
au fost găsite în bună re- 
gulă. La fel, mi-a spus că a 
doua zi, Miercuri 24 Mai, 
s'a plănuit ca Mitropolitul 
ucrainean Vladimir, dela 

. “vină în vizită să 


Mia invitat să vin şi eu la 
ceremonia ce va avea loc şi 
a doua zi am venit şi am 
luat şi eu parte în soborul 
de preoți români din co-_ 
munele româneşti înveci- 
nate, ca să-l întâmpinăm pe 
mitropolit. 

La ora 5 după amiază a 
sosit mitropolitul şi în 
Biserica arhiplină de lume, 
(afară ploua cu găleata) cum 
s'ar spune, a rostit Acatistul 
Maicii Domnului în faţa 
icoanei şi după terminarea 
rugăciunii, s'a închinat 
evlavios, a sărutat icoana şi 
cu vata umedă de lacrimi, 
dela partea de jos a icoanei, 
şi-a şters ochii şi după o 
scurtă predică, în limba 
ucraineană şi după ce s'a 
adresat la lume, în limba 
română, cu "Hristos a În- 
viat", înconjurat de suita 
lui, a plecat. 

„Au fost momente foarte 
impresionante. 

Inainte, până să vină mi- 
tropolitul şi după ce a ple- 
cat, toată Biserica era parcă 
plină de ceva divin, ascul- 
tând cu admirație melodi- 
ile cântecelor dela "Oastea 
Domnului”, cântate de 
majoritatea lumii prezente. 

De asemenea şi la Bise- 
rica dintâi, unde am luat 
parte la oficierea Sfintei 
Liturghii, cu părintele Bo- 
ris, atât strana, condusă de 
venerabilul bătrân, Nico- 
riuc, cât şi corul, cu melodi- 
ile şi cântările plăcute, par- 
că îți ridicau sufletul la cer. 

- După plecarea mitropoli- 
tului, aflându-mă încă în 
mijlocul Bisericii, înconju- 
rat de consăteni, care îmi 
puneau întrebări, dintr'o 
dată am auzit vocea fratelui 
meu şi al nepoatei, cât şi ale 
altora care se îmbulziseră în 
fața icoanei exclamând: 
"Uite, iarăşi plânge!" şi o 
lacrimă mare, mi s'a spus, 
s'a văzut cum s'a lăsat jos 


pe obraz, din ochiul Maicii 
Domnului şi lumea se mi- 
nuna de ce vedea." 

... 

Ascultând cele povestite 
de părintele Zelea, mi-am 
zis: Neamul nostru româ- 
nesc nu a putut fi distrus 
nici de năvălirile barbare, 
„nici de. Tătari, Turci sau 
hoardele bolşevice, nici ura 
şovină ucraineană nu-l va 
„putea face să dispară, ci 
din contră va renaşte din 
propria-i cenuşă ca pasărea 
Phoenix şi va deveni mai 
puternic, atâta vreme cât va 
fi conştient că numai aju- 
tând pe Românii din alte 
țări ca: Bulgaria, Serbia, 
Croaţia, Albania şi Mace- 
donia unde trăiesc cu sutele 
de mii, cu denumirea de 
"Aromâni sau Macedoneni"” 
şi mai ales milioanele de 
Români din Basarabia, 
Bucovina, Ţinutul Herţa şi 
cei dintre Nistru şi Bug, 
numai atunci, uniţi vor 
putea fi un popor de 30 de 
milioane şi atunci vom avea 
un cuvânt greu de spus în 
Răsăritul Europei, con- 
ştienți de misiunea noastră 
istorică, cum spune atât de 
frumos Emil Cioran în 
cartea: "Schimbarea la faţă a 
României! "Nouă nu ne 
rămâne altă cale pentru a 
atinge un nivel istoric decât 
să explodăm cu toată sub- 
stanța noastră într'un efort 
de maturitate spirituală. Şi 
marele filosof (recunoscut 
în Franţa ca cel mai mare 
folosof contemporan) con- 
tinuă să spună: "Cu tot ceea 
ce individualizează esența 
ființei noastre, cu rezervele 
necunoscute ale unui neam, 
să ne ridicăm la un rang 
istoric, din perspectiva că- 
ruia să desprindem în ori- 
zonturile noastre contu- 
rurile unei mari națiuni, 
dacă nu voinţa de afirmare 
a unei națiuni.” 

Mă întreb: Oare ce vrea 
să ne spună Sfânta Fecioară 
prin aceste lacrimi? Nu 
cumva că suferinţele nea- 
mului românesc se apropie 
de sfârşit şi că dulcea Bu- 
covină, Ţinutul Herţa şi 
Basarabia se vor întoarce la 
Patria Mamă România? Dea 
Bunul Dumnezeu ca acest 
lucru să se întâmple cât mai 
curând. 


“5 oa cai, Li e i e e ee e pi, e 0 RR E Pr ip e ue pct 9 o co cd pie fa o ao O Et 


PAGINA 20 


OCTOMBRIE 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Secolul XX nu va rămâne în istorie nici 
ca secol al vitezei, nici al erei atomice, nici 
al cuceririi cosmosului. Mai presus de 
toate, istoria va trebui să rețină distrugerile 
în oameni şi materiale, dar mai ales morale, 
fără precedent. Cred că ni'ar fi greşit ca el să 
poarte numele de “secol al genocidului şi al 
omuciderii." 

Popoare nevinovate au fost decimate, 
maltratate, aduse în stare de robie, înfome- 
tate moral, în aşa măsură încât unele din 
ele plutesc în derivă sub privirile unei 
lumi nepăsătoare, care se pretinde a fi 
civilizată şi mai ales democrată, dar care 
nu-şi recunoaşte vinovăția. Din nefericire, 
poporul nostru face parte din categoria 
celor năpăstuiţi. 

Calvarul a început odată cu intrarea în 
acest secol, când după un război lung şi 
distrugător, s'a încheiat cu o pace strâmbă 
ca şi minţile celor ce au dictat-o, neţinând 
„cont de voinţa, istoria şi interesele generale 
ale naţiunilor, învinşilor lăsându-le con- 
diţii prielnice de revanşă. 

Mulţi, şi de multă vreme, acuză poporul 
german ca fiind militarist şi revanşard. Pă- 
rerea aceasta este greşită şi tendenţioasă. 
Ar fi un nonsens, şi mai ales o prostie, să 
nu foloseşti condiţiile de revanșă pe care 
inamicul ţi le pune la dispoziţie. Cine n'ar 
profita de slăbiciunile adversarului? Alte 
popoare, ca de exemplu cel englez, s'au 
comportat altfel în decursul istoriei? N'au 
fost Englezii militarişti? N'au atacat şi chiar 
au subjugat alte popoare? Cum s'ar fi 
format marele imperiu dacă n'ar fi năvălit 
cu armata pe tot globul? Ce să mai vorbim 
de Ruşi! 

Popoarele nu pot fi calificate după ase- 
menea criterii. Alte elemente sunt cele care 
caracterizează popoarele. Ceea ce le agită şi 
le pune în mişcare sunt nedreptăţile care li 
se fac atât de către propriii lor conducători, 
dar mai ales din partea altora dornici de 
putere şi de dominare a altor popoare. Ele 
îi urmează şi pe cei drepți, ca şi pe cei ne- 
dreptnici, jertfindu-se de cele mai multe 
ori inutil. Exemplele din zilele noastre sunt 
elocvente. 

Pentru noi, Românii, pe lângă greşelile, 
incompetența, slăbiciunea, demagogia, 
reaua credinţă şi chiar laşitatea politicie- 
nilor occidentali ai vremii, se adăugau 
propriile noastre greşeli continuând a 
crede în cei ce nu mai prezentau nici o în- 
credere. Toată această atmosferă a creat 
condiţiile unei noi conflagrații la numai 
douăzeci de ani dela prima. 

Incepând din 1933, când în Europa 
situaţia politică începuse să se agraveze, 
politicienii noştri n'au fost capabili să 
descifreze mersul rapid către noua ca- 
tastrofă, imitându-i pe Occidentali, care se 
culcaseră pe laurii victoriei cu greu câş- 
tigată, numai cu puţini ani mai înainte, 
Penetraţia comunistă se extindea fără ca 
cineva să sesizeze, ba mai mult, iscase un 
război civil tocmai în Vestul Europei, 
având ca scop acapararea Spaniei, apoi a 
Franţei şi aşa mai departe. Marile demo- 
craţii, aşa cum le ştim, au sărit ca arse când 
gen. Franco a început campania de curățire 
a țării sale, acuzându-l de fascism şi alte 
epitete pe care le mai folosesc şi astăzi. 
Franţa complet debusolată şi condusă de 
nişte guverne bine influențate de comu- 
nism, s'a repezit să-i ajute pe comuniștii 
spanioli provocând împingerea Italiei că- 
tre Germania lui Hitler. Rolul nefast al 
Franţei în acest moment a agravat şi mai 
mult situaţia. Ea era obsedată de faptul că 
va fi înconjurată de trei state fasciste. 

Urmărind propaganda zglobie a Parti- 
dului Comunist Francez în campania elec- 
torală pentru alegerea noului preşedinte, 
rămânem îinmărmuriţi de ignoranţa celor 
care mai cred în comunism. Experienţa 
sovietică şi a foștilor ei sateliți, se pare că 
nu-i înfricoşează. 

Românii fripţi de atâtea ori de "onesti- 
tatea” Ruşilor, credeau că vor obţine din 
partea lor vreo garanţie, o altă mare iluzie 
alimentată din plin de N. Titulescu, A fost 
nevoie de Dictatul dela Viena şi de pactul 
Ribbentrop-Molotov ca politicienii noștri 
să se trezească, în parte numai. Am cre- 
dinţa că acest șantaj al lui Hitler n'ar fi avut 
loc dacă oamenii noştri politici ar fi fost 
mai luminaţi și mai puţin tradiţionaliști. 
Interesele țării totdeauna trebue să stea 
deasupra tuturor altor probleme. 

În 1940, când cu greu, regele Carol al II- 
lea a înțeles că situaţia s'a schimbat în 


DUPĂ O JUMĂTATE DE 
SECOL 


—— Dan CHIRULESCU 


favoarea Germaniei, era deja prea târziu. 
Predarea puterii în mâinile gen. lon An- 
tonescu a fost, totuşi, ultimul act chibzuit 
pe care l-a făcut. La această concluzie a- 
junseseră atunci, în fine, şi 1. Maniu şi D. 
Brătianu şi alţii, numai că ei mai balansau 
între noua putere şi vechile alianţe, lucru 
care nu i-a ajutat nici pe ei şi nici ţara. 
Acest lucru a fost sesizat de Mareşalul Ion 
Antonescu şi într'o scrisoare de răspuns 
adresată lui D. Brătianu îi spune acestuia, 
fără nici o reţinere, părerile sale. 

Ar fi putut rezolva mai bine problemele 
vremii o democraţie condusă de cele două 
mari partide istorice? Neputința democra- 
țiior lumii la acea vreme nu ne poate face 
să credem aşa ceva. Ele, toate, au capitulat 
lamentabil în fața Germaniei, tot ele ne-au 
lăsat la voia întâmplării, ca în final să ne 
dea cadou Ruşilor. 

Deci, în 1940 aproape toată lumea din 
România era mulțumită de noua politică a 
țării. Era, totuşi, destul de târziu şi foarte 
greu să pui o ţară pe picior de război, când 
cu ani în urmă armata era echipată şi dotată 
numai pentru parăzi. Apusul făcea acelaşi 
lucru. În 1942 guvernul englez declara că 
abia peste doi ani va atinge nivelul înar- 
mării cerut de război. Declaraţia era ade- 
vărată, dar şi cinică în acelaşi timp. 

România, traumatizată după cedările 
teritoriale, trebuia să facă ceva pentru a 
apăra ce mai rămăsese şi apoi pentru a-şi 
recupera pierderile materiale şi morale. Ca 
întotdeauna, existau două posibilităţi. Una 
era să meargă în sensul în care curgeau 
evenimentele, şi alta împotriva lor. O 
eschivare, o neutralitate deci, nu putea fi 
posibilă. România era mult prea impor- 
tantă pentru Axă pentru a fi ignorată de 
aceasta, Ea dispunea de hrană şi combus- 
tibil în cantităţi apreciabile, mai ales pen- 
tru susținerea unui război de asemenea 
proporţii. In plus, ea putea mobiliza două 


Bova Scoppa, în raportul său către Ciano 
din 10 Ianuarie 1943, arată opinia Mare- 
şalului Antonescu care spune: "Cred că a 
sosit momentul să se facă ceva în perfectă 
înțelegere între noi. Spune-i Contelui 
Ciano că este în intereseul comun să ne 
apărăm, informându-l că la această oră este 
esenţial şi de o importanţă decisivă pentru 
destinul nostru, să luăm contacte directe. 
Germania este obsedată de propriile ei 
probleme şi nu vrea să le vadă pe cele ale 
Europei. (...) Dacă contele Ciano crede că o 
asemenea acțiune nu este oportună eu voi 
acționa pe cont propriu pentru a rămâne 
fidel îndatoririlor mele. (...). Dacă lucrurile 
se complică, Italia este unicul nostru punct 
de sprijin şi trebue să ne ajutăm reciproc, 
Contele Ciano să-mi facă cunoscut punctul 
de vedere italian chiar prin Dumneavoas- 
tră, dacă îi este imposibil să mă vadă." 
Guerri arată apoi că: "Pe 20 Ianuarie 1943, 
după o consfătuire cu gen. Ambrosio şi 
Vucellino, (Ciano) se duce la Mussolini cu 
oferta lui Antonescu. Pe 21 Ianuarie 1943 
Mussolini decide să meargă alături de 
Hitler până la sfârşit. În Iulie 1943 îl va 
primi pe Mareşalul Antonescu, care 
susținea din plin ideile omonimului său, 
Conducătorul." (pag. 536). 

Că Mareşalul Antonescu era primul şi 
cel mai avizat să aprecieze situaţia, nu 
încape nici o îndoială. Ceea ce este de 
neînțeles este felul în care ne este prezentat 
refuzul de a încheia armistițiul cu Ruşii în 
ziua de 23 August 1944. Este foarte expli- 
cabil să fi refuzat o capitulare necondi- 
ționată, lucru pe care el l-a afirmat mai 
demult. Mai este posibil ca neîncrederea 
lui în Ruşi să-l fi făcut, de asemenea, să 
evite a se face părtaş la evenimentele pe 
care el le prevedea şi care într'adevăr s'au şi 
petrecut. Această variantă pare plauzibilă 
şi nu cea care mai circulă încă şi care afirmă 
că Mareşalul vrea să ceară consimţământul 


milioane de soldaţi, care bine echipați și lui” Hitler pentru a ieşi din conflict. Ideea. 


înarmați reprezentau o forță considerabila. 
Vechii noştri aliaţi au ignorat acest amă- 
nunt, nu însă şi Hitler. Aliaţii nu s'au 
pregătit pentru a se apăra ei înşişi, dar să 
mai echipeze şi pe alţii. Incompetenţa 
politicienilor apuseni a fost de necrezut. 

Imi aduc aminte cu cea mai mare pre- 
cizie, când într'o declaraţie făcută de regele 
Carol II spunea: "În actualele condiții din 
Europa, aliaţii noştri sunt prea departe 
pentru a ne putea ajuta” (citat din me- 
morie). De fapt, ei nu erau capabili să se 
apere pe ei, iar despre asigurările date 
după Primul Război Mondial, s'au ferit să 
mai spună ceva. Era declaraţia regelui pre- 
mergătoare aducerii în ţară a consilierilor 
militari germani. 

A evita, deci, o invazie germană şi poate 
şi rusă în acelaşi timp, ca cea din Polonia, 
altă soluţie nu mai era. Generalul 1. 
Antonescu n'a făcut decât să continue o 
acţiune deja începută. Mai exista o altă 
soluţie sau perspectivă după 6 Septembrie 
1940? Pe plan extern, nu. În politica 
internă, da. Această încercare a făcut-o 
chiar gen. |. Antonescu când a propus lui 1. 
Maniu şi D. Brătianu să preia conducerea, 
dacă ei au puterea de a face mai mult 
pentru țară. Refuzul a fost categoric. De 
fapt amândoi erau trecuţi de 70 de ani. 

Despre evenimentele care au urmat până 
la 23 August 1944 se fac aprecieri şi afir- 
maţii confuze, iar unele chiar rău inten- 
ționate, lansate în special de comunişti. 
(Apariţia filmului cu execuţia Mareşalului 
1. Antonescu şi al celui regizat de marele 
cineast otreapă, S. Nicolaescu, nu reuşesc 
decât să ne convingă de marea lor teamă 
faţă de rege și de apariţia unui nou Ma- 
reşal). 

Se mai afirmă că acţiunile de ieşire din 
alianţă cu Axa n'ar aparţine guvernului de 
atunci, ci politicienilor, în principal lui 1. 
Maniu care era bine cunoscut la Londra. 
lată însă o acţiune a Mareșalului I. Anto- 
nescu care ar fi avut cu totul alte rezultate. 
Giordano Bruno Guerri, în lucrarea sa 
"Galeazzo Ciano una vita 1903-1944" la pag, 
534-535, spune: "În Ianuarie 1943 indus- 
triaşi ca Pirelli, militari, oameni politici ca 
Grandi, Bottai, Thaon de Revel, il sfătuiesc 
(pe Ciano) să acționeze pentru o pace 
separată. Renato Bova Scoppa dela Bu- 
cureşti (ambasadorul Italiei) arată că ştirile 
sunt rele și vin din toate sectoarele. El mai 
spune că a fost convocat de |. Antonescu 
care i-a explicat situaţia din propria-i țară şi 
că o pace separată este neapărat necesară. 


aceasta pare prea copilărească. Atitu 
Mareşalului Antonescu în timpul proce- 
sului ca şi în faţa plutonului de. execuţie a 
fost aceeaşi ca a lui Horia sau a lui Cloşca: 
Când s'a angajat în marea vâltoare a răz- 
boiului, nu se poate să nu fi prevăzut şi 
această alternativă. Despre această proble- 
mă nu se poate vorbi prea mult astăzi. 
Există şi o logică conform căreia nu putem 
accepta orice afirmaţie. 

Părerea că România nu trebuia să se 
alăture Axei rămâne fără valoare, căci iată 
că Polonia, Cehoslovacia, care aveau tratat 
de asistenţă cu Ruşii şi Iugoslavia, nu s'au 
alăturat Axei şi totuşi n'au avut parte de o 
situaţie mai bună. Toate aceste țări au fost 
date pe mâna lui Stalin tocmai de aliaţii 
lor. Ce minte întreagă poate înțelege aşa 
ceva? Mai putem spune ceva despre oprirea 
armatei române la Nistru? Şi asta este o 
glumă şi mai proastă ca celelalte. Marile 
catastrofe politice ale vremii hotăriseră de 
mult soarta lumii. 

lată ce declara Churchill: "Să nu mi se 
vorbească de România! Această țară, fără 
nici un motiv, a atacat U.R.S.S.-ul cu 22 de 
Divizii." Citatul este luat din vol I., pag. 
165 al cărţii “In serviciul mareșalului" scri- 
să de Larry Watts, fost bursier Fullbright în 
România. Mai departe, interlocutorul 
Domnului Larry Watts adaugă: "deci, după 
lordul Churchill, Ungaria este îndreptățită 
să trimită 10 divizii în U.R.S.S,, Italia să 
trimită o armată, Spania un corp expe- 

diționar, Franţa idem, toate acestea nea- 
vând nimic de revendicat, iar România, 
care pierduse o provincie întreagă şi o 
jumătate din Nordul alteia, luate sub 
ameninţare cu forța şi umiliri grave la 
adresa armatei noastre, nu era înțeleasă 
când incendiul izbucnea pe teritoriul ei, să 
intervină pentru a-l stinge." (pag. 166) 
Vedem clar că oprirea ostilităților la Nistru 
este o părere copilărească, pentru a nu-i 
spune altfel. Singurul care îi cunoştea pe 
Ruşi mai bine, încă din Primul Păzboi 
Mondial, nu era altul decât mareşalul 1. 
Antonescu, care ştia precis că o victorie a 
Ruşilor înseamnă pierderea totală a in- 
dependenţei și nu numai a provinciilor în 
litigiu. Rusia nu putea ceda din pretenţiile 
ei decât învinsă. Argumentul acesta a fost 
şi va fi singurul acceptabil. Ce-a urmat, s'a 
văzut. 

Perfidia lui Churchill a fost un alt ele- 
ment care i-a dus în eroare atât pe L. Maniu, 
cât şi pe ceilalţi oameni angajaţi în trebu- 
rile statului, refuzând permanent să discute 


sau să răspundă la apelurile disperate ale 
lui I. Maniu. Ivor Porter afirmă foarte cla 
în cartea sa "Operaţiunea Autonomus' 
această atitudine a primului ministru 
englez. De fapt, întreagă această acţiune n'a 
fost decât o diversiune. Cei trei paraşutaţi 
în România trebuiau să cadă în mâinile 
Românilor, pentru a da impresia că aliaţii 
vor să facă ceva pentru ei şi pentru a trape 
de timp. 

Toată acţiunea de pregătire a loviturii 
dela 23 August 1944 era perfect de bine 
cunoscută de Ruşi, fără ca executanţii să 
bănuiască ceva. Ei erau informaţi direct de 
Englezi, dar mai ales de agenţii lor care 
conduceau cele două secţii ale spionajului, 
şi contraspionajului englez, nescăpându-le 
nici cel american. Toate încercările Româ- 
nilor de a obţine un armistițiu n'au fost 
decât un joc murdar dirijat de aliaţi. 
Capitularea necondiționată, ca şi cea 
condiţionată ar fi fost tratate de Ruşi în 
aceleaşi mod. Pentru ei n'a existat niciodată 
noţiunea de respect şi onoare. Ca dovadă că 
imediat după faimoasa întâlnire pe Elba, 
Ruşii au trecut la o politică furibundă 
împotriva aliaţilor lor, dând naştere 
războiului rece, care încă nu s'a terminat, 
căci urmările lui persistă. 

Ruşii s'au prefăcut că vor să trateze un 
armistițiu cu Mareşalul Antonescu. Ei 
doreau să-l lichideze, dar nu cu mâna lor, ci 
cu a Românilor. Şi au reuşit. Trădătorii 
abia aşteptau să se distingă. Predarea con- 
ducătorului armatei în mâina inamicului 
este un act fără precedent în istorie. Anti- 
patriotismul comunist nu se poate situa pe 
o culme mai înaltă. 


Faţă de cele petrecute, ne putem pune o, 
întrebare firească: Ce rău a făcut acest om 
Românilor? Este vinovat pentrucă i-a dus 
în luptă pentru a-şi apăra ţara şi onoarea? A 
pedepsit pe cineva fără a fi fost vinovat? A 
înfometat poporul pentru dezmățul sau Sau 

„stră veri? Pentru ce a fost, 
tratat drept criminal de război? Criminal 'de-, 
război a fost Stalin care şi-a ucis propriii. 
lui oameni, care i-a ucis pe toţi foştii-pri- 
zonieri ruşi căz a inamic, care a ucis 
miile de Polonezi la Katin, care a exter- 
minat întreaga intelectualitate din țările 
ocupate, ca şi milioane de ţărani, cu mâna 
partidelor comuniste pe care le dirija. Şi 
când ne gândim că la Niirenberg Ruşii erau 
acuzatori. Mare mascaradă! E, 

M'am gândit adesea, ce s'ar fi întâmplat 
dacă Germanii ar fi câştigat războiul? 
Propaganda furibundă, care nici astăzi nu a 
încetat impotriva nazismului, fascismului 
etc, te face să ţi se încreţească pielea de 
frică. Poate unii au oarecare dreptate, dar 
noi, Românii, ce-am fi avut de pierdut? 
Dacă aliaţii occidentali au învins, cu ce s'a 
ales țara mea? Cred că intrebarea este 
firească, pentrucă aşa cum fac şi alte 
naţiuni sau state cum ar fi, spre exemplu, 
Americanii, Englezii, Francezii etc. când 
este vorba de alte ţări, de ce n'am face şi 
noi la fel? Adică, ce ne pasă nouă de alţii? 
Lor le-a păsat vreodată de noi? Treaba lor 
dacă n'au avut noroc. Niar fi mai corect aşa? 
Interesul poartă fesul, spune un proverb. 
Aşa deci, ce rău mai mare decât cel pe care 
l-am trecut, şi-l mai trecem încă, cu spri- 
jinul celor amintiţi mai sus, s'ar fi petrecut | 
cu ţara mea în cealaltă variantă. Ne-ar fi 
maltratat Nemţii lui Hitler mai rău decât 
Ruşii lui Stalin? Ne-ar fi omorit Nemţii 
toată intelectualitatea, am fi ajuns în sapă 
de lemn mai rău ca acum? Mai pribegeam 
prin țări străine? Dacă citim despre relaţiile 
noastre cu Nemţii, nu putem trage ase- 
menea concluzii. m 

Adevăraţii vinovaţi de soarta lumii 
continuă să mintă şi fac tot ce pot pentru a-l 
face pe dracu mai negru decât a fost. Pe noi 
însă nu ne-a afectat acest drac. Cei ce ne-au 
întors spatele cu cincizeci de ani în urmă, 
au rămas în aceeaşi poziţie. 

Cred că n'ar fi rău să mai medităm asu- 
pra celor întâmplate, pentru a ne cunoaşte 
mai bine interesele, aşa cum toată lumea o 
face, ca să nu mai fim victimele nimănui, 
Din nefericire, prezentul afirmă acest 
deziderat. Spălarea creierelor timp de 
cincizeci de ani îşi face efectul. Mafia 
comunisto-țigănească condusă de KGB 
lucrează intens la distrugerea unui popor. 
Oamenii demni şi curajoşi care să apere 
această nație au dispărut de mult. Toată 
lumea doarme, deşi "Deşteaptă-te Române 
se cântă de mai multe ori pe zi. 


SE 


< 


ANTUL ROMÂNESC 


din 30 în 30 de zile 
cĂ STĂM STRÂMB ŞI SĂ 
“A fost semnat de premierul Văcăroiu şi Ambasadorul 
ican DL. Alfred Moses, "Memorandumul de înțele- 
ae dintre guvernul României şi Agenţia Statelor Unite 
Ș tru Dezvoltarea Internă (USAID). 
[prevede - dintr'o listă nepublicată de 3.931 de socie- 
RI privatizate până la 31 Decembrie a.c. cca. 2.500. 
tăți D va acorda sprijin în următoarele domenii: a) priva- 
e în masă; b) crearea unui registru independent al 
ij aril; c) dezvoltarea pieţei secundare; d) sprijin pen- 
în Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM); e) 
cjență pentru crearea fondurilor de investiţii ş.a. 
Ne oprim la punxctul "d" referitor la averile mobiliare. 
ne vor fi primii despăgubiţi? Foştii cetăţeni azi în afara 
tarelor, în timp ce cetăţeanul român trebue să aştepte? 
suntem de părere că toţi trebuesc trataţi egal în faţa legii. 
favoriza numai pe unii, va naşte nemulțumiri în sânul 
nedreptăţiți. Toţi au suferit la fel, toţi să aibă la fel, 
 “leași drepturi, indiferent cine sunt şi unde sunt. 
| Aceasta este singura cale prin care vom îngropa "ismele” 
deieri şi vom rupe rădăcinile "ismelor” de mâine. 
Trebue notat că în "baza legii nr.52/1994", CNVM este o 
ituție independentă, de funcţionare sub girul Parla- 
ntului şi nu este subordonată guvernului. Faptul că 
ordul a fost semnat de Dl. Văcăroiu, omul executivului, 
ingrijoreaza: 
gea, care-i sub supravegherea Parlamentului, va trece 
Mocrotirea” Executivului? Noi ştim cât respect au 
uniștii față de lege şi mai ştim cât de “cinstiți” sunt 
lovarăşii din țarcul Cotrocenilor. 
" Avem toată încrederea în Dl. Alfred Moses care, pentru 
inici relațiile economice şi de prietenie dintre cele 


| GIRECOLTA'N B ÎMPĂRŢIREA 
5 hoducţia de semințe de. ORTODOCŞILOR 
ea soarelui atinge un Credincioşii ortodocşi 
n de tone, dar 


entru cre- 


izare, depozitare etc. 
scumpi uleiăl brut cu 
i faţă de prețul stabilit 
Bursa din Rotterdam! 


a... 
i lu LA EI 

A ACASĂ 
„Ne-am îmbogăţit cu vreo 
; 20.000 de Chinezi care se 
trează _omorindu-se. 
loritățile remarcă cruzi- 
Cu care sunt executaţi. 
ipurile tăiate, fierte, aru- 
Incate la toaletă etc. 


cova şi ortodocşii români 
care au revenit sub juris- 
dicţia Patriarhiei din Bu- 
cureşti. 


$1,42 AVORTUL 

În spitalul Polizu din 
Bucureşti, au venit în 
ultimele şapte luni, peste 
7.000 de femei care şi-au 
făcut chiuretaje şi mai pu- 
ţin de 7.000 care s'au întors 
acasă cu un prunc în braţe. 
Costul unui avort - 3.000 lei 
($1,42). În 1990 s'au făcut în 
toată țara aproape un mi- 
lion de avorturi. Între- 
buinţarea prezervativelor ar 
costa mult mai mult. Ca o 
completare, adăugăm că, în 
ultimele 12 luni, 11.000 de 
copii, până la vârsta de 
patru ani, au fost părăsiţi de 


|  CĂŢELELOR 

„ Capitala a fost invadată 

'£ 200.000 de câini. Hin- 

Serii le dădeau otravă şi 
„âu pe unde apucau. O 

Sietate de protecţia ani- 

or din Germania s'a 


: pielea omoare, părinţi. sai a 
Pi... UN EXEMPLU 
RECIPROC DE URMAT 


$ Se pare 


Preşedintele Congresului 
General al Evreilor a cerut 
bancherilor elveţieni să 
restituie urmaşilor celor 
omoriţi de Hitler, banii pe 
care aceştia i-ar fi depus în 


A că tovul preşe- 

IA pet ateist, fost liber 

s petar şi fost de toate, 

Sa ortodoxit lână'n 

și f ipârat că credin- 
aris 

: nu se întorc 


Vi „P.E. Teoctist, băncile elveţiene. 
mijezerile şi tovul Ce 
Min sue sc doreşte să PARTIDUL CU CEI 
u : 
Valul pai moral din MAI MULȚI MEMBRI 
dog Cluj - loan e EU 
i reşedintele sociaţiei 
CU HOMOSEXUALI pe iloe şi Meseriaşilor, a 


format filiala unui partid ce 
se va bucura de o mare popu- 
laritate: Partidul Săracilor. 
Noul membru, pentru a 
putea fi admis, trebue să 
arate că e sărac, o dovadă pe 
care 85-90% din populaţie o 
poate face foarte uşor. «. 
Emblema partidului e 
moneda veche de un leu, iar 
lozinca: "Nu este o ruşine să 
fii sărac. Ruşinea aparține 
vernului care ține oame- 


nii în sărăcie." 


NE-AM 
DEMOCRATIZAT 
” iPlinind dorinţa Apu- 
alai arlamentul a apro- 
tom colul, 200 prin care 
i aiexualitatea nu mai 
fzuj cală, 0 crimă, decât în 
| Papa actul se petrece 
tanda] ic, sau produce un 
ție, Public. A fost o dis- 
E [n că cei pro şi contra 
ce, din toate partidele, 
În veche iind pus pe mora- 
Și morala nouă. 


Pas Ve marimi e Sai pm în Prejr  PP-lona baza deame a n Dra strana ba pa 


“din Basarabia au trei mi- - 


OCTOMBRIE 1995 


SONDAJ PUBLIC 

"The Center Research on 
the Quality of Life" a între- 
bat 1.000 de persoane des- 
pre performanţa premieru- 
lui Văcăroiu: 

79% sunt nemulţumiţi 
sau foarte nemulțumiți; 
85% au aceeaşi părere şi 
despre întreaga conducere. 
74% sunt nemulţumiţi de 
leafă şi 61,9% de ajutorul 
social. 45,8% sunt nemul- 
țumiţi de eforturile poliţiei 
de a combate furtul şi co- 
rupția. 


LA ALEGERE 

Cetăţeanul de origine 
română născut în URSS are 
dreptul să-şi aleagă cetă- 
țenia: să fie Ucrainean sau 
Moldovan. 

. .. 
BURSE BINE VENITE 

Guvernul a acordat tine- 
rilor din Republica Moldo- 
va 550 burse pentru în- 
vățământul preuniversitar; 
1.100 burse pentru în- 
vățământul superior, 160 
pentru doctoranzi şi 100 
burse pentru studii apro- 
fundate. Bursele variază 
dela 57.200 la 79.900 lei 
lunar. 

ANCORE 

DE STABILITATE 

Ambasadorul Statelor 
Unite, adresându-se stu- 
denţilor, a precizat că Ro- 
mânia şi Polonia trebue să 
devină ancore de stabilitate 
în Centrul Europei şi vii- 
torul lor este integrarea cu 
intim noului 


ci aţ se poate face 
sub egida actualului preşe- 
dinte, care-şi suceşte gâtul 
privind către Moscova. 
... 
ÎNTRE DRAGOSTE ŞI 
CĂLCATUL PE IARBĂ 
Doi tineri au fost prinşi 

făcând dragoste într'un parc 
din Bucureşti. Polițistul a 
hotărît să le aplice pedeap- 
sa cea mai gravă: tinerii, în 
loc să plătească amenda 
pentru fapte indecente, au 
plătit o amendă dublă, pen- 
truc'au turtit iarba. 


ATENŢIE LA 
PRIVATIZARE 
Un sfert din societăţile 
puse la licitaţie sunt fali- 
mentare. Se afişează că în- 
treprinderea are un venit de 
3 miliarde lei anual, dar nu 
se spune că are o datorie de 


30 de miliarde de lei. 
... 


STIRI DIN ARIA 


EL LE FACE, 
EL SE VAITÂ! 

DI. Iliescu se plânge că 
volumul investiţiilor stră- 
ine este foarte redus, dato- 
rită imaginii nefavorabile a 
ţării în Occident. Dacă dl. 
preşedinte nu ştie cine 
crează o imagine nefavora- 
bilă ţării, îl rugăm să se uite 
în oglindă. 


MARTIRILOR DIN 
PĂDUREA 
TANCAĂBEŞTI 

O cruce mare de lemn, cu 
numele legionarilor, în 
frunte cu Corneliu Zelea 
Codreanu, a fost ridicată în 
Pădurea Tâncăbeşti, pe lo- 
cul unde ei au fost strangu- 
laţi, împuşcaţi şi... "eva- 
daţi”. 


... 
CORUPŢIE LA 
"PETROMIN" 
După cinci ani, fostul 
director şi fostul contabil 
şef al Companiei de Navi- 
gaţie "Petromin” sunt, în 
sfârşit, anchetați pentru 
acţiune frauduloasă, fals și 
uz de fals. 


FACEM RECLAME ! 

TV a încasat $8 milioane 
pentru reclamele transmise 
în 1994. Pentru 1995 se aş- 
teaptă un venit dublu. 


PISICILE HOAŢE 

La fosta întreprindere de 
autoturisme Olcit din Cra- 
iova se fură segmenţi de 
motor. Anchete, percheziția 
lucrul n'au dus la nici un 
rezultat. Segmenţii con- 
tinuă să dispară până când 
un paznic a văzut o pisică 
cu segmenţi legaţi de gât 
care sărea gardul. S'a do- 
vedit că muncitorii veneau 
cu pisicile în geantă, le îm- 
podobeau cu segmenţi şi le 
lăsau să fugă. Ele, speriate, 
săreau gardul şi se duceau 


cu prada acasă. 


CU "DACIA" 

NOU, NOUŢĂ 
80.000 de automobile 
Dacia vor fi construite în 
1995. Un viitor proprietar 
s'a dus la Piteşti şi a stat o 
săptămână în fabrică urmă- 
rind, pas cu pas, cum i se 
monteză maşina pe bandă 
rulantă. Sigur că are un 
automobil fără cusur, s'a 
suit la volan şi a pornit-o 
către Bucureşti. Pe drum i-a 

căzut o uşă. - 


A CONSTATÂND 


UH HIVEL PNEA 


RIDICAT AL NETNIDUIIEI PE 
PLAN NATIONAL, DOMNUL 


PREŞEDINTE 


CONSIMȚIT ) 


SÂ-SI NEDUCĂ BENEVOL 


NETRINUŢIA. .. ÎNCEPAND 
DIN ANUL 2000, 4 


PAGINA 21 


Cad 


j 


Franţa a renunţat la angajamentul luat la Schengen 
de a-şi ţine frontierele deschise. 51 de "musafiri 
nepoftiți”, citeşte țigani, au fost expediaţi cu Tarom-ul 
la Bucureşti. 


La "Olimpiada Internațională de Informatică" ce s'a 
desfăşurat la Eindhoven, Olanda, echipa României sa 
clasat pe locul patru. 


O delegaţie a Parlamentarilor din Basarabia a vizitat 
Bulgaria, fericită că nu există, între ei, nici un motiv de 


ceartă. 


... 


Moscova nu recunoaşte responsabilitatea pactului 
Ribbentrop-Molotov, pe motivul c'a fost încheiat de 
altă ţară... Uniunea Sovietică. 


Până în anul 2000, numărul militarilor va fi redus 
dela 230.000 la 195.000. 


Moldovenii au câştigat războiul contra inflaţiei: în 
luna Mai, 1994, inflaţia a fost de 44.0%, iar în luna 
Aprilie 1995 inflaţia a fost redusă la 0,6%. In Noembrie 
1993, un Leu moldovenesc egala cu 3,85 lei. 

Stau colectat mii de $$$ pentru ajutorarea refugiaților 
sârbi. L.P.F. Teoctist a transmis L.P.F. Pavel din Belgrad 
"ajutor frăţesc” şi regrete pentru suferinţele fraţilor 
întru credinţă "care sângerează din cauza războiului..." 

Un alt avion MIG s'a prăbuşit! În ultimii cinci ani au 
picat 16 MIG-uri (avioane construite în Rusia, n.r.). 


Dolarul a sărit pragul de 2.100 lei! 

Noul preţ al autoturismelor (Rodar Automobile din 
Craiova, N.R.): cel mai ieftin - 17.632.000 lei, cel mai 
scump - 32 milioane lei. 

... Ş 

În cadrul ajutorului economic primit se cere ca, în 
timp de doi ani, guvernul să privatizeze Bursa de 
Valori sau să permită crearea unui sistem independent 
de tranzacţionare a acţiunilor. 

... 

Neaoşii ne părăsesc, dar Turcii şi Arabii devin 
cetăţeni şi ne acaparează comerţul. 

Când un cetăţean vede parcat un "Mercedes" se în- 
bă roprietarul? Un-comunist, un Ţigan sau 
Eciza .. ci > 

În 1989 erau 112 pastori luterani acum, din cauza 

emigrării Germanilor, au mai rămas 38, 
... 

Compania AMOCA plănuieşte să construiască 60 de 

staţiuni de benzină. 


Grâul şi orezul indigen sau importat e scutit de taxa 
TVA. 

Ultima statistică: 3.000 de cazuri de SIDA, (Aids) din- 
tre care 90% sunt copii sub 12 ani. Cazurile de holeră - 
peste 150. = 

Statele Unite au investit până acum $134 milioane. 
Eparie puțin! 

"Radio Siculus" din Târgul Secuiesc emite 75% ştiri 
în limba maghiară. 

Dela un învăţător până la un profesor universitar 
salariul brut creşte dela 182.000 până la 325.000 lei 
lunar. 

Banca Comercială Română va introduce automate de 
distribuţie a banilor în baza cărţilor de credit (Plastic 
money!). 


Pentru încasarea taxelor la vânzările de tutun şi 
whisky, se vor introduce timbre. 


Vizitatorii ne ocolesc. Gunoiul, serviciul prost la 
hotele, cerşetorii, țiganii care se ţin după tine, dezgustă. 
In loc de o lună, mulţi stau doar o săptămână. 

... 

Semne de încurajare: țăranii din jurul oraşelor şi din 
vecinătatea marilor şosele o duc mai bine, au cui să-şi 
vândă produsele. Găseşti de toate. 


Nu se face coadă la benzină. 
i Datoria României a atins $4.814 miliarde. (Cam anul 
şi miliardul). 
... 
Revista "Academia Caţavencu" şi "Magazin" sunt 
cele mai citite. Pe locul trei: "Revista fenomenelor para- 
normale”. 


Congresul Statelor Unite a aprobat $700.000 
Universitatea din Cluj-Napoca. ? $ Sta 
„Funcţia de prim adjunct al directorului SRI va fi 
încredinţată generalului Mihai Lupu. 

Pentru viitoarele alegeri locale, Liga Apărării Drep- 


uRLog Omului (LADO) va trimite 14.000 de observa- 
ori. 


Yi 


mă 


PAGINA 22 


OCTOMBRIE 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DIN CELE 


TREI COLȚURI 
ALE LUMII 


, 


A 


DRUMUL GREU ŞI NESIGUR 


În urma unei ceremonii deo- 
sebite care a avut loc pe data de 
28 Septembrie la Casa Albă din 
Washington, Primul ministru 
al Israelului Yitzhak Rabin şi 
Preşedintele OEP Yasser Arafat 
au semnat un acord, prin care 
se transferă cea mai mare parte 
a Malului de Vest sub contro- 
lul Palestinienilor. Sutele de 
invitaţi, din care au făcut parte 
diplomaţi, membri ai Congre- 
sului şi oficiali, au aplaudat 
călduros în momentul când cei 
doi foşti duşmani şi-au depus 
semnătura pe documente la 
aceeaşi masă, la care au semnat 
la 13 Septembrie 1993 “Decla- 
rația de Principii”, primul 
acord in care se schiţa drumul 
pentru autoguvernarea pales- 
tiniană, 

Ca martori, şi-au depus sem- 
nătura Regele Hussein al lor- 
daniei şi Preşedintele Egiptu- 
lui, Hosni Mubarak, care au 
avut o mare contribuţuie în re- 
concilierea israelo-palestini- 
ană. Din partea sponsorilor 
Conferinţei de Pace Arabo- 
Israeliană, USA şi Rusia, au 
semnat miniştrii de externe ai 
celor două țări, Warren Chris- 
topher şi Andrei Kozirev, Au 
mai asistat diplomaţi din Ja- 
ponia și Norvegia. După cum 
se ştie, Norvegia a jucat un rol 
important în întâlnirile secrete 
dela Oslo între Israel şi OEP, 
au fost premergătoare acordu- 
lui din Septembrie 1993, con- 
tacte care au surprins şi pe 
Americani. A fost prezent şi 
Primul ministru al Spaniei, 
unde s'a ținut prima conferinţă 
de pace pentru rezolvarea dis- 
putelor arabo-israeliene, în 
1991. 


AL AUTOGUVERNĂRII PALESTINIENE 


ZE 


Regele Hussein, Yitzhak Rabin, Preşedintele Clinton, Yasser Arafat, Preşedintele Mubarak. 


său, că acordul stabilit după 
negocieri furtunoase şi mara- 
tonice demonstrează irever- 
sibilitatea procesului de pace 
care este "pacea celor curajoşi”. 
Adevărata muncă de nego- 
ciere şi redactare a acestui 
acord au depus'o Yasser Arafat 
şi Ministrul de Externe al 
Israelului, Shimon Peres, în 
localitatea Taba din Egipt. 
După o activitate intensă de. 
zece zile, ei s'au pus de acord 
în redactarea unui document 
de 400 de pagini, unde sunt 
trasate pas cu pas şi dela locali- 
tate la localitate, etapele retra- 
gerii forţelor militare israeliene 
din teritoriile ocupate după 
războiul din 1967. Ceremonia 
semnării acordului s'a făcut la 
T: eptembrie. 


e 
In linii mari, acordul arată 
că trupele israeliene se vor 
retrage în decurs de şase luni 
(până la 30 Martie 1996) din 
localităţile: Jenin, Tulkarm, 
Nablus, Qualgilya, Ramalah şi 
Bethlehem. Pentru localitatea 
Hebron, unde locuiesc 400 de 
colonişti evrei în mijlocul a 


Yasser Arafat şi Shimon Peres după semnarea documentului la Taba. 


Atât Rabin cât şi Arafat au 
denunţat violenţa in cuvân- 
tările lor. Rabin a făcut un apel 
personal la Arafat, declarând că 
acum terorismul este duşma- 
nul ambelor părţi şi impreună 
ei trebue să impiedice ca pă- 
mântul, pe care a curs lapte şi 
miere, să devină un pământ 
udat de lacrimi şi sânge. Pre- 
ședintele OEP a spus la rândul 


peste 100.000 de Palestinieni, 
vor rămâne încă forţe reduse 
israeliene pentru protecţia 
coloniștilor. Se vor ţine alegeri 
monitorizate de observatori in- 
ternaţionali pentru un Consiliu 
Palestinian de 82 de membri, 
care va reprezenta autoritatea 
supremă palestiniană. Într'o 
primă etapă vor fi eliberaţi o 
parte din prizonierii pales- 


tinieni, alţii vor fi eliberaţi în 
ajunul alegerilor, iar pentru 
restul se vor duce discuţii ulte- 
rior. Se va garanta accesul liber 
la locurile sfinte pentru ambele 
părţi. 

Atât Israelienii cât şi Pales- 
tinienii au fost presaţi nu 
numai diplomatic, dar şi de 
timp. Primii temându-se că 
prelungirea discuţiilor îi va 
incurca în campania electorală 
pentru alegerile din 1996, iar 
Palestinienii că vor pierde aju- 
torul de 100 mili i 
promis de USA, 
păşeşte 1 Octombri 
cepe un nou an fiscal pentru 
Congres. 

Acordul pentru autogu- 
vernare palestiniană pare 
destul de friabil, atât timp cât 


ÎN 


forţele extremiste din ambele 
părți nu vor să-l recunoască. 
Impotriva lui nu sunt numai 
coloniştii evrei şi grupurile 
religioase ortodoxe, dar chiar 
fostul partid de guvernământ 
Likud, ei considerând că aceste 
pământuri biblice trebue să le 
aparţină. La rândul lor gru- 
pările palestiniene extremiste 
ca Hamas şi Jihad, care au con- 
tinuat acte teroriste, il consi- 
deră pe Arafat un trădător, 

Stagiul final al acordului va 
începe în Mai 1996 după ale- 
gerile palestiniene. Se vor face 
negocieri foarte dificile privind 
soarta Ierusalimului. De rea- 
mintit că până în 1967, Israelul 
ocupa numai partea de Vest a 
orașului, iar capitala era la Tel 
Aviv. Palestinienii solicită 
retrocedarea părţii de Est, care 
ar urma să fie capitala viitoru- 
lui stat palestinian. Importantă 
va fi şi negocierea sorții a 3,5 
milioane de La Al pales- 
tinieni nevoiţi să plece. 

O mare însemnătate și pon- 
dere va avea alocarea ajutoru- 
lui de 2,4 miliarde de dolari, 
promis de ţările occidentale. El 
este absolut necesar pentru for- 
marea unor instituţii solide şi a 
unui comerţ sănătos, care să 
ridice nivelul de trai scăzut ce 
contribuie atât de mult la re- 
voltele populare. Palestinienii 
vor să vadă în mod concret, că 
acordul de pace le aduce o 
schimbare în bine în traiul de 
zi cu zi. 


ATACURI AERIENE ŞI DIPLOMAȚIE 


Pentru a aduce pe Sârbi la 
masa tratativelor şi a-i determi- 
na să-şi retragă la distanţa de 
20 km, cele peste 300 de piese 
de artilerie, care bombardau 
Saraievo, încălcând rezoluţiile 
ONU, atacurile aeriene au con- 
tinuat împotriva poziţiilor 
sârbe. S'au executat timp de 
două săptămâni aproape 2.000 
de ieşiri de către avioanele 
NATO, dela baza aeriană din 
Aviano (Italia), ca şi de pe por- 
tavionul american T. Roosevelt 
din M. Adriatică. Au fost lovite 
depozite de muniții, centre de 
comunicatie, poduri, barăci şi 
sisteme de apărare antiaeriană 
radar. În faţa intransigenţei 
generalului Mladici de a-şi 
retrage artileria, administraţia 
americană 'şi conducerea 
NATO au declarat, că aceste 
atacuri vor continua până la 
îndeplinirea rezoluţiilor ONU. 

In acest timp, au continuat 
eforturile diplomatice sub 
impulsul activului Secretar de 
Stat adjunct american, Richard 
Holbrooke, care a reuşit să 
reunească la Geneva pe data de 
8 Septembrie pe Miniştrii de 
Externe ai Iugoslaviei (care a 
preluat reprezentarea Sârbilor 
bosniaci), Croaţiei şi Bosniei. 
Cele trei părţi au semnat un 
document, prin care pentru 
prima oară se recunoaşte de 
Belgrad, că Bosnia-Herţegovina 
este un stat legal în frontierele 
prezente, iar pe de altă parte că 
ea va fi formată din două 
entităţi: Federaţia Bosniei- 


Richard HOLBROOKE 
Herțegovinei (conform acordu- 
lui semnat la Washington între 
Bosnia şi Croaţia în 1994), care 
va deţine 51% din suprafaţa 
teritorială, şi Republica Srpska 
(republica Sârbilor bosniaci) 
căreia îi va reveni 49% din teri- 
toriu. Deşi nu a rezolvat majo- 
ritatea detaliilor importante, 
acest acord a fost considerat un 
pas important pentru un viitor 
tratat de pace. 

Cu toate acestea, atacurile 
aeriene au continuat, în urma 
refuzului lui Mladici de re- 
tragere a artileriei, iar pe data 
de 10 Septembrie au fost uti- 
lizate pentru prima oară noile 
tipuri de rachete Tomahawk 
(bătaie: 1.100 km, viteză: 880 
km/h, explozibil: 300 kg.) Au 
fost lansate 13 rachete de pe 
crucişătorul american Nor- 
mandy din M. Adriatică îm- 
potriva instalaţiilor de radar 
antiaerian din Bania Luka. Faţă 
de tipul Tomahawk utilizat în 
Golf, noul tip este ghidat prin 
satelit, iar racheta compară 
terenul cu harta pe care o are în 
computerul ei, Ea poate acţiona 
pe orice vreme cu mare pre- 
cizie, zboară jos ocolind obsta- 
colele, ceea ce o face aproape 
imposibil de doborit. 

Pe data de 14 Septembrie 
Holbrooke, după 11 ore de 
discuţie la Belgrad cu Preşe- 
dintele Miloşevici, la care av 
asistat generalul Mladici şi 
Karadjici, a obţinut sub semnă- 
tura celor trei, retragerea arti- 
leriei grele sârbe în răstimp de 
şase zile. S'a făcut compro- 
misul ca Sârbii să păstreze arti- 
leria uşoară, ceea ce a dus la 
protestul guvernului bosniac, 
Pe data de 20 Septembrie ONU 
şi NATO au anunţat că artileria 
grea a fost retrasă iar atacurile 
nu mai sunt necesare. De sub- 
liniat ca cele peste 300 de piese 
de artilerie sârbă nu au fost ata- 
cate niciodată în raidurile 
aeriene (?1) 

Trupele croate şi guverna- 
mentale şi-au continuat ofensi- 
va în Nord-Vestul Bosniei, 
recucerind noi teritorii. Era 
ameninţat acum cel mai impor- 
tant oraş din această zonă, 
Bania Luka, ocupat de Sârbi 


Areas of Control 
NS] Muslim-dominated 
Governmeni and Bosnian 


Croats 
(] Croats 


(_] Serbs 


() Sate area designated by UN 


din 1992. Occidentalii au pro- 
testat împotriva continuării 
luptelor considerând că acestea 
pun în pericol tratativele de 
pace. Croaţii şi-au retras tru- 
pele rămânând pe teren numai 
forţele Musulmanilor bosniaci 
şi ale Croaților bosniaci. 

Richard Holbrooke şi-a con- 
tinuat activitatea diplomatică, 
astfel că pe data de 24 Septem- 
brie el a mediat o nouă întâl- 
nire la sediul ONU din New 
York. După trei zile de ne- 
gocieri intense, miniştrii de 
externe ai Bosniei, Croaţiei şi 
Iugoslaviei au aprobat o de- 
claraţie pentru o preşedinţie 
colectivă, un parlament şi o 
curte constituţională, în care 
guvernul bosniac şi aliaţii 
croaţi vor împărţi puterea cu 
noua republică sârbă, Srpska. 
Se stipulează ţinerea de alegeri 
libere sub supraveghere inter- 
naţională . 

Acordul nu a rezolvat cum 
va fi împărţit teritoriul între 
Musulmani şi Croaţi pe de o 
parte şi Sârbi. Nu se specifică 


prezentanţii Federație! Musut 
mano-Croate şi o treime din ai 
celor din Srpska. Nu este rezol- 
vat nici viitorul Saraievului, pe 
care actualul guvern îl vrea 
nedivizat, iar Sârbii doresc ca o 
parte din el să fie capitala lor. 
Neliniştitor este şi faptul că a 
reapărut o stare de tensiune 
între aliaţii croaţi şi musulmani 
în privința împărţirii teritoriale 
dintre ei. Se consideră că după 
ofensiva lor împotriva Sârbilor 
ei au reuşit să recucerească 
50,8% din teritoriul Bosniei 
(deci cât prevede planul), din 
acesta 29% este deținut de 
Musulmani şi 21,8% de Croaţi. 
Guvernul din Saraievo consi- 
deră că repartiţia justă este de 
34% pentru Musulmani şi 17% 
pentru Croaţi, conform pro- 
porţiei populaţiei celor două 
ărți, 


Holbrooke însuşi a declarat 
că actualul acord este vag şi nu 
va aduce pacea. Diplomatul 
american va face în acest sens 
noi contacte cu liderii celor trei 
părţi, mai ales că nu se sem- 
nase nici o înţelegere de în- 
cetare a focului. 

Ultimele evenimente din 
Bosnia au arătat din nou că un 
succes diplomatic poate fi obţi- 
nut numai dacă diplomaţia are 
în spatele ei sprijinul unei for- 
țe militare. De acest adevăr ele- 
mentar verificat de istorie, pu- 
terile occidentale nu au ținut 
cont şi s'au contracarat neho- 
tărite şi speriate, permiţând ca 
situaţia din fosta Iugoslavie să 
ajungă în faza de război crân- 
cen, în care au pierit zeci de mii 


de nevinovaţi, iar alţi peste un 
milion au trebuit să ia drumul 
pribegiei după “purificări et- 
nice” şi teroare. Apusenii s'au 
lăsat să fie dominați de Sârbi, 
care şi-au impus timp de trei 
ani punctele lor de vedere prin 
forţă militară, culminând prin 
luarea de ostateci din trupele 
ONU. Fostul prim-ministru al 
M. Britanii, Margaret Thatcher, 
a acuzat încă cu trei ani în 
urmă puterile occidentale, de 
laşitate. Dar după "Doamna de 
fier”, care nu a ezitat să-şi tri- 
mită flota la 15.000 km ca să 
recucerească dela Argentinieni 
aridele insule Falkland, a ur- 
mat la conducerea M. Britai 
mălăeţul John Major. Britani 
au fost o permanentă frână în 
luarea unor măsuri mai ener- 
gice în situaţia din Bosnia. Pe 
de altă parte, la Washington, 
nehotăritul şi oscilantul Bill 
Clinton nu a reuşit să se im- 
ună aliaţilor din NATO ca 
ider. Poziţia mai activă, luată 
de administraţia americană, se 


* 
* 


. aaa 
Generalul MLADICI 
Incetarea atacurilor aeriene 
cu compromisul de a accepta în 
zona interzisă a artileriei 
uşoare, se datorează şi pro- 
testelor din ce în ce mai agre- 
sive ale Rusiei. Elțin a acuzat, 
NATO de genocid (7!) iar Mi- 
nistrul Apărării, Gracev, a 
ameninţat cu retragerea din 
parteneriat dacă nu încetează 
atacurile aeriene. La Moscova 
au fost manifestații antiameri- 
cane, iar o grenadă a fost arun- 
cată asupra ambasadei ameri- 
cane. Ruşii se simt frustraţi că 
țara lor nu mai este considerată 
o suprabalşoi putere şi vor sa 
aibă din nou un amestec sub- 
stanţial în treburile europene: 
Ei s'au opus oricărei extinderi 
NATO în zona fostelor ţări 
comuniste, iar acum această 
organizație acţionează în 
Balcani... 


OCTOMBRIE 1995 


PAGINA 23 


ILIESCU ÎN AMERICA 


i 
Bi i on Iliescu la 
Ă î ii? a speculată la 
05 um de propaganda 
sui ului neo-comunist dela 
m işi ea va fi un pu- 
| cei cu care se va 
temi cam! ania electorală şi 
dențială pentru alege- 
dnanul viitor Li 
pentru alegătorii simpli 
j şate sau pentru mun- 
Î atorii din marile între- 
Î *inderi de stat, sapicază 
in dacă această vi- 
AR) ne "de lucru” şi nu 
n icială” sau de stat. Ni- 
i “eninu le va cere socotea- 
Să lui Iliescu şi întregului 
& iu care îl urmează, câţi 
bani s'au cheltuit din con- 
$ ibuția cetățeanului necăjit, 
ajaceastă vizită, pentrucă de 
2 de ani Românii n'au ştiut 
"ciodată nici cât s'a plătit 
3 URSS-ului pentru despăgu- 
 virle de război, nici prețul 
, care se vindeau materiile 
Î srime și produsele româ- 
3 ești în cadrul CAER-ului, 
nici vizitele în străinătate ale 
eniților la putere, fie că 
era; Petru Groza, Gheor- 
iu-Dej, Maurer, Corneliu 
“Minescu, Ceauşescu şi 


* savanta, Petre Roman sau 


“9 actualul lon Iliescu, fără a 
iane i acoteală toate 


Şi reprezentanţele 


rent cu ce preţ, sfidând 
gi dEzago ete fete 


ae l-a catapultat la 
„Cotroceni, merge "re-alesul" 

” pentrucă linia pe care a de- 
> marat, este tocmai a vânză- 


„ride țară. 
„ Dacă pen escu patri- 
 oismul este o vorbă goală, 


negată de ideologia interna- 
lionalismului proletar al 
„rul adept fidel a fost şi a 
as, nedumerirea în ca- 
ceatei primiri la 
îshington, este poziţia: 

„ pârţii americane. E 
u putem pretinde unui 
| sal, în special de mărimea şi 
$ importanța Statelor Unite să 
dească şi să acţioneze 
| după vrerea Românilor 
iubitori de țară, dar o etică 
Îi darecare tot se poate pre- 


«de, în special dela acei a 
i tăror politică vrei s'o ur- 


| in relaţiile externe este 
1ormal ca fiecare țară să-şi 
ace iat interesele ei, dar 
"4 nlerese poate urmări 
| maerica în relaţiile cu un 
| em quasi-comunist? Ex- 
ln nlă cu Ceaușescu nu a 
. amesuficientă diplomaţiei 
1 aia. câne, pentru a nu 
ă În continuare și cu 
pm văzut de-a 
i fo -a lungul 
ă vailor, Ca în conflictele de 


i ele unistă şi 


uternic afectată 
e interne, inter- 
rd e frontieră etc., 
„Să se căsă a 
, „pectivii la infibit că 
1 iuni mu intervenea şi erau 
| lo NU lojeala şi descân- 
Î mare altfel, nimic n, 
, ou sub 
al 1939, când Ribben- 
[XA Molotov au semnat 
Cer e ju fpeziune între 
a şi URSS, impăr- 


e primit la Casa Albă, 


țirea Europei de atunci s'a 
făcut tot în funcţie de 
interese. Nu a fost Ger- 
mania, aceea care la preten- 
ţia Ruşilor de a ne răpi Ba- 
sarabia a spus ca "Reichul 
nu este interesat în acea 
zonă”? 

Nu tot din interes An- 
glia, reprezentată de Wins- 
ton Churchill a stat cu arma 
la picior când Ruşii au ocu- 
pat - şi ocupă încă - jumătate 
din Polonia? Şi doar pentru 
invadarea Poloniei a început 
cel de-al Doilea Război 
Mondial. (Numai împotriva 
Germaniei). Sau de răs- 
cunoscutele acorduri dela 
Teheran, Yalta şi Potsdam, 
unde cele mai barbare 
interese au distrus popoare 
şi civilizaţii? 

Exemple se pot da din 
toate perioadele şi dela toate 
popoarele aflate în putere la 
un anumit moment istoric, 
dar Statele Unite, a fost con- 
siderată totdeauna o excepţie 
dela regulă. Atât în Primul 
Război Mondial cât şi în al 
Doilea, America era consi- 
derată campioana ideilor de 
libertate şi toate ţările orop- 
site aşteptau salvarea dela 
Americani. După cel de-al 
Doilea Război Mondial, 
America nu numai că a sal- 
vat Europa de foame şi mi- 
zerie prin faimosul Plan 


Marshall, dar a luat sub pro- 


tecţia ei Europa, salvând-o 
de pericolul comunist. Este 


“drept însă, că "Umbrela 


Americană” acoperea doar 


ignora Europa de Rasărit, cu 


popoare puternic anti-comu- 


niste, dar acesta este un 
paradox al istoriei ca multe 
altele... 

Aparent, se pare că perse- 
verenţa lui Iliescu de a fi 
primit la Casa Albă a avut 
succes. Se ştie ce imense fon- 
duri au fost alocate din 
bugetul statului pentru 
"îmbunătăţirea imaginei 
României în lume” şi de 
rolul tuturor agenţilor aco- 
periţi şi neacoperiţi de de- 
zinformare, corupţie şi ac- 
țiune în afara ţării. Insăşi 
moartea ambasadorului 
României la Washington, 
Mihai Botez, în momentele 
fierbinţi ale demersurilor 
pentru primirea lui Iliescu la 
Casa Albă, a venit foarte 
"întâmplătoare". 

Care este însă activul de 
realizări al lui Ion Iliescu, 
pentru a fi primit de Pre- 
şedintele Clinton şi de a 
avea o serie de alte întâlniri 
cu persoane oficiale, poli- 
tice, religioase şi investitori? 

S'au uitat în America atât 
de repede barbariile mine- 
riadelor şi aplaudarea lor de 
către Iliescu, pentru ca 
Preşedintele American să-i 
strângă mâna? 

S'au uitat sloganele în- 
dreptate tocmai impotriva 
Americii de tipul “Nu ne 
vindem țara” care au dus la 
alegerea şi re-alegerea co- 
munistului Iliescu, tocmai 
pentrucă era cunoscut ca o 
garanţie împotriva demo- 
craţiei occidentale? 

S'a uitat că Ion Iliescu a 
fost primul şef de stat, care 
după evenimentele din 1989, 
a semnat un tratat de alianţă 
cu URSS, când regimul dela 
Cremlin era vizibil pe patul 
morţii? Şi nu de dragul 
Americii a semnat Iliescu 
tratatul cu Gorbaciov. 

De aproape şase ani de 
zile, Ion Iliescu a frânat orice 
acţiune de eliberare a 


George AUGUSTIN 


României de sub comunism, 
a sabotat integrarea ţării în 
structuri democratice, a pro- 
movat o politică stalinistă de 
întărire a aparatului represiv 
- Securitate=SRI - şi a readus 
în toate posturile cheie ale 
aparatului de stat, vechile 
cadre comuniste. 

Ion Iliescu a oprit acţiu- 
nea de dizolvare a partidului 
comunist din România, ast- 
fel că, un proces al comunis- 
mului, cu dezvăluirile geno- 
cidului, ale actelor inumane 
de barbarie comise de acest 
comunism şi distrugerea 
totală a economiei ţării şi 
uciderea întregei intelectual- 
ităţi, fizice şi morale, nu a 
avut loc până acum, aşa cum 
nu se cunosc nici până astăzi 
acţiunile “teroriștilor” din 
Decembrie 1989, în urma 
cărora au fost ucişi peste o 
mie de oameni după fuga lui 
Ceauşescu din 22 Decem- 
brie. 

Deconspirat ca agent 
KGB-ului, spionul sovietic 
Ion Iliescu, este încă pre- 
şedinte al României. Desi- 
gur că America n'are nici o 
vină pentru faptul că Ro- 
mânii nu ştiu să-şi facă 
ordine acasă, acceptând un 
agent KGB ca şef al Sta- 
tului. Poate oare cineva din 
lumea aceasta să-şi închi- 
puie că spionul sovietic - 
fost agent al CIA - Aldrich 
Ames, va putea deveni pre- 
şedinte al Statelor Unite? 

Nu putem pretinde Pre- 


şedintelui Clinton să nu-l. 


primească pe Iliescu Ta Cas 


€ 
Ss a = = 
comunizată în interior-şi- Albă pentrucă a fost-agent al 


KGB, atâta timp cât regina 


“Angliei s'a plimbat în 


caleaşca imperială cu Ceau- 
şescu, dărâmătorul de bi- 
serici. Acest fapt cade în 
sarcina ambasadorului a- 
merican din România, care 
are obligaţia să-şi infor- 
meze preşedintele şi guver- 
nul ţării despre realităţile 
din țara unde este acreditat, 
Ori, se pare că de aici încep 
să se încurce firele. 

Ambasadorul Statelor 
Unite la Bucureşti DI. Al- 
fred Moses îşi cunoaşte 
foarte bine rolul. Cu un 
deosebit tact diplomatic, a 
ignorat scrisoarea parlamen- 
tarilor români care îi recuzau 
misiunea şi a intrat în 
miezul problemelor fără 
agitaţie. Pentru aceasta au 
fost folosiţi senatorii Al- 
phonse D'Amato și Chris 
Smith, care au trimis o 
scrisoare Preşedintelui Ro- 
mâniei, din care se vede că 
numiții nu dau doi bani pe 
mult trâmbiţatul paragraf al 
"neamestecului în treburile 
interne ale altui stat" înscris 
atât în Charta Naţiunilor 
Unite, cât şi într'o mulţime 
de alte tratate internaţio- 
nale. 

Omul "care nu-şi vinde 
țara” a cam băgat-o pe mâ- 
necă la amenințările senato- 
rilor americani şi vine să 
stea de vorbă cu ei, în întâl- 
nirea pe care a avut-o la 26 
Septembrie crt, În timp ce 
senatorii americani îl presau 
pe Iliescu în problema 
evreiască, Ungurii au sărit și 
ei "ca niște cetăţeni loiali ce 
sunt" (fereşte-ne Doamne de 
aşa loialitate) cerând dreptul 
de a crea o Ungarie mai 
maghiară decât Ungaria, în 
România. În acelaşi timp, 
tovarăşii din "patrulaterul 
roşu" al coaliţiei guverna- 
mentale din parlamentul 
României, au votat a doua 
naţionalizare a caselor pro-, 
prietate particulară, iar 


guvernul şi preşedintele 
ţării vorbesc de accelerarea 
privatizării. 

Care va fi poziţia lui Ion 
Iliescu la Washington faţă 
de atâtea probleme nerezol- 
vate şi în special cum va 
trece peste neplăcuta și pre- 
santa dilemă a caselor 
naţionalizate? 

Dacă sancţionează legea 
caselor naţionalizate, cei doi 
senatori americani şi rețeaua 
internaţională a Evreilor, 
care îşi cer înapoi bunurile 
naţionalizate de comunişti, 
va porni toate presiunile 
politice, economice şi finan- 
ciare împotriva României, 
ajunsă şi aşa la sapă de 
lemn. În plus, ameninţarea 
cu retragerea Clauzei, va 
atârna ca o sabie deasupra 
capului locatarului dela 
Cotroceni. 

Dacă va restitui sau 
despăgubi în compensație 
pe Evrei, pentru bunurile 
naţionalizate, va intra în 
conflict cu toată masa de 
alegători - comunişti benefe- 
ciari de ieri şi de astăzi - 
riscând să piardă nu doar re- 
re-alegerea, ci şi o con- 
damnare de drept comun 
pentru ilegalităţile patro- 
nate şi ordonate de el. 
Restituind bunurile naţio- 
nalizate doar Evreilor, va 
intra în conflict nu numai 
cu extremiștii ceauşiști ai lui 

"Nu ne vindem țara”, ci cu 
toţi cetăţenii ţării şi ai celor 
plecaţi din ţară, cărora le-au 
O [) onă e a 

Precedentul odată creat, 
România va trebui să plă- 
tească despăgubiri şi 
Germanilor, Armenilor, 
Grecilor şi altor grupuri 
etnice sau persoane particu- 
lare care au fost obligaţi să 
părăsească ţara datorită 
regimului comunist precum 
şi Românilor din Exil forţaţi 
de împrejurări să pără- 
sească țara în urma presiu- 
nilor şi amenințărilor co- 
muniste. 

Pe lângă toate acestea, să 
mai punem şi probelma pri- 
vatizării, a integrării în 
Europa şi în parteneriatul 
NATO? 

La 27 Septembrie, Co- 
mitetul Americano-Evreiesc 
şi B'nai B'rith au oferit un 
mic dejun Preşedintelui 
Iliescu. În aceste zile de 
mare sărbătoare evreiască a 
lui Rosh Hashanah, s'au de- 
ranjat somițăţile evreieşti 
doar pentru a servi micul 
dejun cu Zâmbăreţul Dâm- 
boviţean? 

Stupiditatea argumen- 
telor de independenţă a 
României, învechite de pe 
timpul lui Ceaușescu, cu 
care Ion Iliescu a căutat să-i 
prostească pe cei care au par- 
ticipat la întâlnirea dala 
National Press Club, nu mai 
poate înşela pe nimeni. 

A pretinde astăzi "inde- 
pendenţa"” României faţă de 
URSS, prin faptul că pe tim- 
pul lui Ceauşescu n'a rupt 
relaţiile cu Statul Israel, este 
o dovadă de totală anchi- 
lozare a gândirii. Pe cine 
vrea să păcălească Iliescu, 
când aceste argumente n'au 
putut să-l salveze nici pe 
Ceauşescu din faţa plutonu- 
lui de execuţie? 

Iliescu a rămas ceea ce a 
fost. A vorbi despre socia- 
lism cu faţă umană, cum a 
încercat el să demonstreze la 
National Press Club, este cea 
mai elocventă probă că în 
România nu s'a schimbat 
nimic, A sesizat semnalul şi 
Preşedintele Clinton? 


SĂRACA ŢARĂ 
BOGATĂ 


Dela începutul acestui secol până acum, în România, 
peste 50 de ani, pâinea a fost raţionalizată. În "fara vi-, 
nului şi-a pâinii”, a apărut o noua formă de valoare, 
necunoscută în trecut: cartela de pâine. y 

Marele grânar al Europei nu sleise în producţie, dar 
rodul său nu mai era nici al celor ce-l munceau, nici al 
celor care îl stăpâneau. Coloşii flămânzi din Răsărit sau 
Apus, vegheau cu ochi de căpcăun asupra holdelor 
aurii, unduite pe ogoarele României. = 

Este drept că nici în anii prosperi nu toţi cetăţenii 

țării mâncau pâine pe săturate, dar abureau micile 
movile aurii ale mămăligii care creşteau pe mesele 
țăranilor şi dacă nu totdeauna erau scăldate în lapte sau 
smântână, topite în unt proaspăt şi brânză, erau înfule- 
cate şi făcute cocoloş cu câte o ceapă zdrobită cu pumul, 
dar totdeauna se mânca pe săturate. 
“Au fost destui oameni săraci şi pe vremuri, dar ţara 
era bogată. Se desfăcea sub soarele unei libertăţi de 
primăvară, după secole de îngheţ sub Otomani şi | 
viforul fanariot. 

Se ridicaseră dela pământ robii îngenuncheaţi sub 
şfichiuirile de bici şi mângâiau cu uimire, atingând cu 
palma pământul dăruit lor de Măria Sa Domnul Cuza, 
iar mai târziu, când după asalturile dela Plevna şi după 
lapidarul “Pe aici nu se trece” au ţâşnit în izmene şi | 
cămăşi, uriaşa furtună albă dela Mărăşeşti, Marăşti şi | 
Oituz, ştiau că o fac pentru pâine şi dreptate. Se rotun- | 
jise şi țara ca o pâine proaspătă scoasă din cuptor, şi cei 
din furtuna albă, întorşi acasă, şi-au mai lăţit hatul între 
ogoare, după noua împărţire de pământ promisă de 
Ferdinand cel Loial. 

Trecuseră de douăzeci de ori zodiile peste pământul | 
dintre Nistru şi Tisa, Ceremuş şi Dunăre, scăldându-se 
în Marea cea Mare, după ce şi-au pus amprenta pe cei 
născuţi în România Mare. A început să scârţâie balan- 
soarul stabilităţi mondiale şi colții nesmulşi ai fiarelor 
au crescut la loc. 

Nefericit pentru România, Anul 1940. 


„Sfâşiată.ca nişte catarge după furtună, țara zăcea 
“învinsă fără luptă. Artere deschise, drumurile de beje- 
nie storceau hemoragia țării, până la ultima vlagă şi 
ochii coloanelor de refugiaţi adăstau flămânzi: pâine, 
pâine, pâine... 

Atunci a apărut în România după anii de belşug, 
pentru prima dată în brutării, pâine cu mălai pentru a 
drămui puţinul stoc de grâu din hambarele încă 
nerăvăşite. A avut şi aceasta însă o limită, dumicaţii au 
fost mai mici şi în final s'a ajuns la un calcul minim, 
măsurat în grame şi calorii pe zi. S'a introdus cartela de 
|pâine, cu condiţiile de privilegiat pentru cei care aveau 
'dreptul să o poate obţine. Recolta țăranilor era luată în 
cote obligatorii, la preţ derizoriu, nelăsându-le nici 
istrictul necesar pentru hrana familiei şi pentru însă- 
imânţare. 
| In mănoasa şi molcoma Moldovă, au căzut secetele 
anilor 45 şi 146, cu urmare a imense deplasări de 
|oameni din Răsăritul ţării spre centru şi Apus în cău- 
jtare de pâine. 

Chiar în acele condiţii țara putea hrăni întreaga popu- 
laţie, dacă grâul recoltat din regiunile nebântuite de 
secetă n'ar fi luat drumul spre gâtlejul uriaşului flă- 
mând întins dela Prut până la Vladivostoc. 

Nici mălaiul nu i-a fost lăsat bietului Român. 

Pe pagina întâia a cotidianelor vremii, cam la trei zile 
pe săptămână, pe locul unde apărea numărul de cartelă 
valabil pe ziua respectivă, scria cu litere mai mari ca de 
obicei, "Azi nici pâine, nici mălai”. 

Oamenii totuşi au rezistau cu speranta de mai bine, 
pentru ziua de mâine, dar în locul lui MAIBINE a venit 
vărul său MAIRAU, cu biciul în mână şi balalaica de 

| gât, aruncându-i în ţarcul colhozului cu denumire 
neaoşe, "gospodărie colectivă”. Cine n'a fost martor în 
„România, când țăranul producător de cereale, stătea 
umil la uşa câte unei brutării, căutând să cumpere la 
oraş, o pâine, pentru copiii lui înfometați? 

S'a întâmplat totuşi o minune, adusă de tinerii care 
"au murit în Decembrie, uimind lumea cu al lor "vom 
muri dar vom fi liberi". S'au spart zăgazurile şi țăranii 
au primit din nou (mult, puţin) pământul lor. L-au 
muncit cu sete şi speranţă şi în acest an s'a îndurat şi 
Dumnezeu de ei, umplându-le hambarele, şi cu prisos 


deasupra. O şansă de a vinde, economisi şi a merge mai 
departe, 


Ei bine! Regimul comunist care conduce România, 
tocmai acum vrea să-i distrugă pe țărani, refuzând să le 
'cumpere grâul, pentru a-l cumpăra din străinătate cu 
|preț dublu sau triplu. Este recunoştinţa lui Iliescu faţă 
|de cei care l-au votat, minţindu-i cu “Nu ne vindem 
țara". Este atât de mare corupţia în România, încât cine- 
va a spus că dacă România ar fi o ţară în deşertul 
"Saharei, conducătorii ei ar cumpăra nisip, pentru comi- 
sionane oneroase. 


Zahu PANĂ 


che obibvo 


9, 


PAGINA 24 


wi Un exemplu grăitor îl reprezintă agricultura țării, care 
Ma este parte a infrastructurii naționale. România a fost o ţară 
"eminamente agricolă”, după toate datele cunoscute din 
istorie. Şi țărănimea, prin caracterul ei sedentar, a asigurat 
integritatea societăţii româneşti, continuitatea ei istorică şi 
supraviețuirea ei. În halucinaţiile marxiste de a crea un 
paradis al proletariatului, comuniştii au distrus toate cate- 
goriile sociale şi au distrus toată infrastructura socială a 
societăţii. După ce s'a eliberat de dictatura comunistă, în 
Decembrie 1989, societatea românească avea şansele cele 
mai bune să se refacă şi să revină la normal, dar prin 
fraudă, a intrat în stăpânirea nomenclaturii lui Iliescu, care 
E nu dispunea de elemente pregătite şi nici animate de un 
a crez naţional. Mai mult chiar, nomenclatura s'a dovedit în 
toate manifestările ei, în toate acţiunile guvernamentale a 
face tot ceea ce contrazicea interesele naţionale, fie prin rea 
credinţă fie prin incapacitatea de a sesiza probleme funda- 
mentale, fie prin ambiția de a se menţine la putere, pentru 
a satisface interesele rămăşițelor comuniste, care au fost 
asociate la actul de guvernare. Toate acestea echivalează cu 
o trădare a intereselor naţionale şi cu o perpetuare a 
crimelor făcute de dictatura comunistă. 

O dovadă evidentă o constituie felul cum a înţeles 
această nomenclatură să rezolve problema infrastructurii 
pe care o reprezenta în cadrul societăţii româneşti agricul- 
tura. Dela început, nomenclatura nu a voit să rezolve pro- 
blema agriculturii. În prima Proclamaţie revoluţionară 
i pentru ţară, redactată de grupul lui Mazilu, a intervenit 
ne geniul răului naţional, Silviu Brucan, acest vagabond 
i comunist, care era străin complet de idealurile româneşti şi 
% care a fost autorul multor acţiuni ale partidului comunist 

care urmărea genocidul naţional. Astfel, în Proclamaţia! 
amintită, Silviu Brucan a adăugat la capitolul unde se reco- 
manda restituirea pământurilor confiscate ale ţăranilor, un 
codicil, prin care se specifica “restituirea unui părți” din 
pământurile confiscate. Şi în conducerea lui Ilici Iliescu, 
acest codicil a devenit literă de evanghelie, căci nomen- 
clatura nu a mai făcut nici o schimbare, şi pământurile nu 
au fost restituite, decât parţial, după legea pe care au apli- 
cat-o colectivele agricole, rămase aproape complet în mâna 
foştilor şefi comunişti. Ţărănimea nu avea vitalitatea nece- 
sară să intervină pentru obţinerea drepturilor sale şi s'a 
mulțumit cu puţinul care i s'a acordat din mila lui Brucan, 
„Ilici Iliescu și a nomenclaturii, care a promis mult de tot, 
dar totul a fost nu promisiune, ci minciună şi fraudă. Aşa 
se explică starea deplorabilă a agriculturii româneşti de azi 
şi crizele care au apărut între timp, cu diferite aspecte, care 
arătau din plin incapacitatea celor care se îngrijeau de 
soarta agriculturii. Nu era grija de această agricultură, ci 


iti 


Tha Romanian Voice /La Voix Roumaine 
ISSN 0705-8365 
Redacţa şi Administraţia: 
P.0.BOX 78010 


neo 


& 


Da ED e Po d e Doha 


HAMILTON, ONTARIO 
CANADA 


| 


L9C 7N5 
“TELEFON: (905) 387-1832 
"FAX: (905) 388-4651 


po. 


WESTCLIFFE POSTAL OUTLET NUMELE DE FAMILIE 


PRENUMELE........... 
STRADA/ Nr, ........... 
ORAŞUL...........ucuu aaa 
CODUL POŞTAL...... 


OCTOMBRIE 1995 


haos şi ruină, căci nu se urmărea repunerea agriculturii 
naţionale în starea ei potenţială, ci distrugerea ei. Căci 
acesta era planul nomenclaturii, care mai de grabă aştepta 
salvarea dela patronii lor de altădată, din Moscova, pe care 
o doreau reînviată în puterile ei mondiale din vremea 
Sovietelor. 

O agricultură reaşezată pe temeliile ei naturale, cu o 
grijă cuvenită, ar fi consolidat atât societatea cât şi statul 
român şi i-ar fi îngăduit să treacă la rezolvarea altor pro- 
bleme urgente. Iniţial, după Decembrie 1989, cel mai 
important lucru era refacerea agriculturii, căci făcea parte 
din infrastructura societăţii naţionale. Fireşte, pentru 
aceasta era nevoie de o viziune globală a acestei societăţi şi 
a problemelor de bază ale ei. Era nevoie de o dorinţă 
fierbinte de a reface ţara, de competenţa celor angajaţi în 
răspunderea acestor refaceri. Adică de o conducere 
românească, cu caracter de elită, nu sfertodocţii şi hibri- 
dităţile comuniste, care nu aveau nici o priză, nici o per- 
cepţie a realităţilor naţionale. Era nevoie de oameni 
pregăţiţi ca lumea, care să aibă simţul organizării, al 
răspunderii şi care să lucreze cu dragoste de ţară, nu să 
trăiască cu nostalgia revenirii la putere a Sovietelor. 

După Primul Război Mondial, când au fost împroprie- 
tăriţi ţăranii, din latifundiile moşierilor, s'au creat bănci 
populare, care ajutau pe țărani să cumpere unelte agricole 
şi să aibă ajutorul necesar în procesul de dezvoltare ma- 
ximă a terenurilor agricole, care au intrat în posesiunea lor. 
Ţăranii au primit certificate de proprietate în Cărţile 
Funduale; iar dacă s'au făcut speculaţii în defavoarea 
țăranilor prin unele bănci existente, mai târziu s'a votat 
Legea Conversiunii care i-a scos pe aceşti ţărani din necaz. 
Regimul comunist al lui Ilici Iliescu, nu cum se spune neo- 


comunist, căci în realitate este comunist mai învederat.. 


decât al lui Ceauşescu, nu a adus nimic sănătos pentru 
societatea românească, după 1989. Nu putem să nu subli- 
niem fără întrerupere acest lucru, căci este vorba de una 


“din crimele cele mai-mari pe care le face nomenclatura 


comunistă împotriva vieţii româneşti şi se cramponează la 
conducerea ţării numai prin înşelăciune, necinste şi hi- 
briditate, de care nu are nevoie țara românească. Toţi 
oamenii din nomenclatura de azi sunt Ciocoi veritabili, 

Astăzi, agricultura ţării se găseşte într'o ruină adevărată, 
căci a rămas la discreția incompetenţilor şi a celor care nu 
au nici un fel de concepţie de organizare şi continuă să 
trateze pe ţărani sub demnitatea lor umană şi creştină. 
Prioritate au doar "bişniţarii” care mânuiesc banii furaţi 
din viestieria naţională, pentru a se îmbogăţi ei şi a susţine 
nomenclatura care-i protejează. Numai cu o echipă serios 
pregătită se va putea reface agricultura românească, care să 
asigure viitorul poporului român şi al societăţii naționale. 
Cu cârpăcelile lui Ilici Iliescu nu este posibil să se facă nici 
un fel de progres în această direcţie, Ilici Iliescu şi nomen- 
clatura lui trebue să plece, să lase ţara să se descurce după 
propria ei chiverniseală, nu după amalgamurile de cu- 
noştinţe suprapuse ale ciocoilor, care au fost trimişi de 
Ceaușescu la univeristăţile din Occident. 

Opoziția politică trebue să fie atentă la problemele fun- 
damentale ale societăţii româneşti, să elimine fricțiunile ei 
interne şi să se concentreze asupra ţării. Să treacă la o 
unificare a forțelor naţionale şi să fie viguroasă în campa- 
nia ei de răsturnare a guvernării lui Ilici Iliescu şi a 
nomenclaturii sale. 

Este nevoie de un atac masiv împotriva inepţiilor şi 
anti-românismului lui Iliescu. Numai o opoziţie politică, 
fermă, sănătoasă şi plină de curajul de a promova adevărul 
va fi în stare să înlăture guvernarea lui Ilici Iliescu. 

"Țărănimea română este nevoie să fie adusă la realitate, 
să fie lămurită asupra dezastrului, pe care-l perpetuează 
nomenclatura comunistă de azi, şi pericolul este enorm 
dacă această ţărânime nu va putea fi trezită. 


P==———= ===. Dia ie ee ie ea ereu ete ta i ge emma ee an ea că i ro mă să ea m ma în a în a sata ei 


$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 
$30 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


i E SEE E Ene E SEE mea E 7 
CRONICA VREMII 


S AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ ȘI 
NOMENCLATURA COMUNISTĂ 


lon BOIERU—— 


NOTE ȘI. 
COMENTARII 
ADEVARAȚŢII 


APĂRĂTORI A! 
EUROPEI 


Ungurii nu au pierdut şi nu pierd nici o ocazie pen- 
tru a aminti Apusului că ei, şi numai ei, au apăra! 
Europa, lăsând să se înţeleagă că, dacă n'ar fi fost ei în 
Transilvania, cultura şi civilizația europeană nu s'ar fi 
putut dezvolta în linişte şi nu ar fi ajuns culmile pe 
care s'a ridicat. Afirmația aceasta, pornită din pur 
şovinism maghiar, este, pe cât de neadevărată, pe atât 
de caraghioasă. lar contribuţia poporului român şi 
sângele pe care el l-a vărsat secole de-a rândul întru 
apărarea proprie şi implicit aceea a Europei, cu toate 
că este trecut cu vederea de către propagandiştii 
maghiari, rămâne totuşi un fapt istoric de necontestat, 
pe care însă, avem datoria să-l reamintim, din când în 
când lumii. 

În introducerea la “Istoria Românilor din Dacia 
Traiană" de A.D. Xenopol, tradusă din limba franceză 
în limba române de către DI. N.S. Govora şi publicată 
în "Colecţia Carpaţii” din Madrid în anul 1953, diplo- 
matul spaniol, DI. Luis Beneyto Marti, scrie: 
"Suferințele şi sângele cu care zi de zi este plămădit 
spaţiul carpato-dunărean, este o jertfă în plus, pe care, 
cu abnegație şi anonim, nobilul neam românesc, o 
aduce în apărarea Europei Occidentale... Santinelă 
neclintită la poarta Europei vestice, a înfruntat cu 
bărbăţie toate puhoaiele revărsate din străfundurile 
Asiei, păstrându-şi fiinţa ca neam, în ciuda tuturor 
loviturilor primite"... 

Pentru acest motiv, în aceste zile când exilul 
maghiar reînvie ranchiunuri seculare şi împânzeşte 
lumea cu fel şi fel de minciuni şi falsuri istorice, ne 
permitem a le reaminti ceea ce au uitat sau vor să uite, 
atât ei, cât şi alţii care le dau ascultare şi se transformă 
în cozi de topor ale ruşinoasei lor propagande. 

vremea aceea, când popoarele Europei erau încă 
în faza lor de formare şi când graniţele țărilor nu ară 
tau aşa cum arată astăzi, pericolul cel mare care 
amenirița în! ină din Apus, era puterea 
otomana sau turcească, pagana şi salbatică. 

În drumul lor spre Apus, Turcii trebuiau să treacă 
peste regiunile locuite de Românii din Sudul Carpa=-f 
ților. Şi aci, ei s'au.izbit, sute de ani la rând de zidul de 
rezistenţă al paşnicului popor român. 

Primul, şi cel mai mare Domn Român, care s'a opus 
invaziilor turceşti, a fost Mircea cel Bătrân. 

n vremea sa, Turcii îi subjugaseră deja pe Sârbi, pe 
Bulgari şi pe Bosniaci şi ajunseseră până la Dunăre. 
Sârbi: şi Bulgarii încearcă să-şi scuture jugul turcesc şi 
cheamă în ajutor pe Români şi pe Unguri. Lupta se dă 
la Cosovo în 1389, dar armatele creştine sunt învinse. 
Mircea era sigur de-acum că Turcii vor căuta să se 
răzbune pentru ajutorul dat Sârbilor şi Bulgarilor, de 


"aceea, se pregăteşte de război. În 1394, Baiazid trece în 


Muntenia. Lupta se dă la Rovine, lângă Craiova. 
Românii sunt învingători. Slăbiţi şi cu rândurile rări- 
te, se retrag spre munţi unde se întăresc, ca apoi să se 
repeadă din nou în Turci şi să-i alunge peste Dunăre. 
Mircea este deci, primul Domn creştin care-i bate pe 
Turci şi-i alungă peste Dunăre. F 

Auzind Sigismund, regele Ungurilor, de biruinţa 
lui Mircea şi văzând că Turcii pot fi bătuţi, face apel la 
cavalerii creştini din toată Europa, de a alcătui o 
armată puternică pentru a-i bate pe Turci. Se adună 
astfel la o sută de mii de soldaţi: Francezi, Germani, 
Italieni, Englezi, Poloni, Unguri şi Români, care, 
impreună, cuceresc Vidinul şi înaintează spre Ni- 
copole, unde Turcii se întăriseră. Aci, Sigismund, 
regele Ungurilor, cere cavalerilor europeni ca lupta s'o 
înceapă Mircea şi Românii lui, ca unii care cunoşteau 
apucățurile turceşti. Mândrii cavaleri apuseni, fireşte 
că nici nu voiau să audă de una ca asta. Cum ar fi 
putut ei oare ceda laurii unei biruinţi, Valahilor?... 
Pornesc, deci, ei lupta şi armata creştinilor este înfrân- 
tă cu mari şi sângeroase pierderi. 

Astfel s'a terminat încercarea maghiară de dis- 
trugere a Turcilor şi de apărare a Europei. să 

După Mircea cel Bătrân, un al doilea Domn al Ţării 
Româneşti, Vlad Ţepeş, nepot al lui Mircea şi înrudit 
prin căsătorie cu regele Ungariei Matei Corvin, el 
insuşi de origină română, reuşeşte să oprească 
înaintarea Turcilor spre inima Europei, în luptele ce 
le-a dus cu ei la 1462. Dar, tot singur, căci Ungurii, pe 
ajutorul cărora sperase în luptele contra lui Mahomed 
II, nu numai că nu-i vin în ajutor, dar atunci când 
Vlad se refugiază în Ardeal, căci în locul său Turcii 
puseseră domn pe Radu cel Frumos, ruda sa, domnul 
creştin şi din os românesc, Matei Corvin, în loc să-i 
dea ajutor, îl bagă la închisoare, unde-l ţine timp de 12 
ani. 

Mircea şi-a apărat desigur "sărăcia şi nevoile şi nea- 
mul', cum spune Eminescu în "Scrisoarea a III-a", La 
fel şi Vlad Ţepeş şi toţi domnii români. Dar, în acelaşi 
timp, ei au apărat şi Europa, prin jertfe şi cu sânge 
românesc, 


Nicolae NOVAG