Cuvantul Romanesc anul 20, nr. 219, septembrie 1994

Inainte de Revoluţia Tineretului din 
România din Decembrie 1989, comuniştii 
erau alergici la cuvântul “exil”, mani- 
festând simptome de isterie lingvistică la 
limbajul “brunet” al E -A0apii a Toate 
înaltele personalităţi de obârşie româ- 
nească din afara României au fost spurcate 
de guvernul comunist dela Bucureşti, în fel 
şi chip, în vreme ce lumea civilizată îi 
aprecia. Această alergie a continuat şi după 
1989, astfel, că de vreo câţiva ani, a început 
să se vehiculeze termenul de "diasporă". E 
un "neologism" atât de anacronic că nu îl 
găsim nici măcar în dicționarele de 
neologisme. Cel editat de Florin Marcu şi 
Constant Maneca, ediţia a treia, Bucureşti, 
1978, are doar pe "diaspor”, care nu are 
nimic de a face nici cu "exilul" şi nici cu 
"diaspora", fiind un oxid natural hidratat 
de aluminiu. În schimb, în toate dicţio- 


"EXIL" SAU "DIASPORĂ" ? 


narele româneşti găsim cuvântul "exil". 

ntotdeauna i-am admirat lui Jose Or- 
tega y Gasset metodele logice de a ne 
apropia în perceperea realităţii. El lansează 
în filosofie modul de a cugeta "radical", 
adică pornind dela “radix". 

Deci să pornim dela “rădăcină”. Porţile 
bătrâne ale limbii eline ni se deschid larg 
spre arheologia cuvintelor. "Dia + speirein” 
e un verb compus tălmăcindu-se “a semăna 
printre”, "a împrăștia“, "a dispersa". 

Substantivul "diaspora" înseamnă 
"imprăştiere”, "dispersare”, comunitate 
"semănată printre”. E o precizare care se 
adresează geograficului, ca localizare în 
spaţiu, pe când "exilul" este o atitudine 
politică. 

Mergând după relaţia logică de cauză- 
efect, “exilul” precedează "diaspora", Cam 
aşa observăm în istorie. 


Dumitru ICHIM 


Prima menționare. În secolul şase inain- 
te de Hristos, Evreii sunt duşi în exil în 
Babilon. Nici un istoric serios nu a trecut 
cu nepăsare peste "captivitatea babilonică”, 
Abia mai târziu se vorbeşte de "diaspora"! 

A doua menționare. Spre sfârşitul 
secolului 1 şi începutul celui de-al II-lea, 
Evreii creştini din Palestina, din cauza 
persecuțiilor, sunt nevoiţi să aleagă calea 
"exilului", iar după aceasta putem vorbi de 
"diaspora", adică aceste comunităţi evre- 
ieşti din afara Palestinei. 

Oare diferenţa între cele două cuvinte e 
numai de nuanţă? Nu cumva “exilul” este o 
translație semantică în forma latină a 
Basescu ui "diaspora"? Nicidecum. Şi iată 

e ce. 

Cuvântul “exil” provine din “exilliurm”, 
mai precis "exsillium”. "Ex + salire“ în- 
seamnă “a sări în afară". Forţat, sau de bună 


voie. De aici nuanțele de “exilat”, sau “auto- 
exilat", numitorul comun fiind acelaşi: o 
atitudine luată împotriva cuiva, sau ceva, 
care încearcă să-ţi răpească libertatea. 
Pentru a fi scurt în prezentare las toate 
implicaţiile filosofice şi teologice “ale 
săritului în afară ” pe seama lui Berdyaev, 
în scrierile lui în care tratează libertatea ca 
o condiţie sine qua non a fiinţei umane. 

Când Evreii au fost duşi în “exilul” 
babilonic, acesta nu era "diaspora", ci 
"captivitate babilonică”. Cum poate un 
captiv să fie liber? Simplu. Ca un martir. 
Dacă Evreii s'ar fi lepădat de Savaot ca 
Impărat al Oştirilor cereşti şi ar fi acceptat 
pe un împărat al oştirilor pământeşti nu ar 
fi suferit martiricul exil, dar nu ar mai fi 
fost nici liberi, esenţial vorbind, acceptând o 
o “libertate” pământească. În contextul 


Continuare în pag.3 1 


ISSN 
0705-8365 


THE ROMANIAN VOICE 


Pa Preţul unui abonament anual j 
0$/50D - 
s E B 


3 


THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


ANUL 20 Nr. 219 - SEPTEMBRIE 1994 


Eugen BÂRSAN 


| Este România un stat al dreptăţii? Din păcate nu 
|| este şi nici nu poate fi atâta timp cât justiţia şi justi- 
|| țiarii sunt lucruri care emană dela nomenclaturişti, 
respectiv dela Palatul Cotroceni; atâta timp cât țara 
trăieşte şi retrăieşte o stare în care nimic nu-i adevăr; 
|| atâta timp cât ea e dominată de politica lanțurilor 
psihologice implantate de comunismul venit din 
stepele Rusiei; atâta timp cât Preşedintele Iliescu se 
|| situează deasupra Constituţiei. 
Statul de drept este un stat al adevărului şi al legii. 
EI cere un temei de justiţie cu cavaleri ai dreptăţii 
“| care să frâneze minciuna, fărădelegile şi trucurile 
| politice. Aşa ar trebui să fie Statul Român! Dar ce ar 
|| trebui să fie, este blocat de Dl. Iliescu. Căci dânsul 
| cere structurilor justiției şi parlamentului să fie 
elemente de frână ale adevărului, ale Statului de 
| drept. Le cere ca ele să elimine pe cavalerii justiţiei. 
| Un exemplu în această privinţă e cazul justiţiarului 
Turianu care a fost eliminat pentrucă a cutezat o 
II bravură justiţiară. Peste toate acestea Dl. Iliescu 
| atinge însă culmea când îndeamnă organele admi- 
| nistrative să nu aplice hotăririle judecătoreşti date cu 
Mttel, aşa-zisul Stat de drept din democraţia 
| "originală" nu este nimic altceva decât o stare de 
|| abuzuri şi de corupţii care au infectat societatea 
românească, care batjocoresc speranţele ţării. El e un 
| stat al fărădelegii care ţine în frâu conştiinţa naţiunii. 
Nu poate exista un Stat de drept acolo unde-i o 
|| conducere politică lipsită de moralitate, unde 
| minciuna şi hoţia au devenit lucruri oficiale și unde 
|| justiţia nu-şi îndeplineşte menirea de a sancţiona pe 
|| demnitarii corupți. Rădăcinile acestor stări stau în 
faptul că în Statul Român se lucrează cu ideologii 
staliniste. În locul liberalismului clasic se aplică 
intervenţia statală, monopolul statal, care trebue să 
torpileze adevărul şi aplicarea drepturilor omului. 
Este destul de ştiut că oficialii puterii au învățat 
încă din fragedă activitate utecistă că partidul este 
totul în stat și că forţa conducătoare a lor trebue să 
dicteze în orice situaţie, Oare cum s'ar putea crede că 
| un stat care se află în mâna acestora, ar putea fi un 
Stat al dreptăţii? A se crede așa ceva e o anomalie 
căreia i se opune monstruoasa realitate: ordinul de 
sus surclasează legile, făcându-le inoperante. Cu 
pâinea și cuțitul în mâinile lor, tovarăşii din fotolii 
împart dreptatea după sprânceană. Totul este trans- 
format într'un vagon la locomotiva socialismului 
nomenclaturist. 


Că justiţia se aplică preferenţial după cum cer 
Continuare în pag3 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


DDR Del Si: 


Joi, 30 Iunie, Camerele 
Reunite ale Parlamentului 
României au dezbătut mo- 
țiunea de cenzură introdusă 
de către Opoziţie la adresa 
guvernului Văcăroiu. Ca de 
obicei, argumentele logice, 
exemplele matematice, mo- 
tivaţiile morale n'au contat 
în faţa majoritarilor relativi 
care au reuşit să respingă 
moţiunea la o diferenţă de 
numai 19 voturi. În aceste 


| 19 voturi stă soarta Româ- 
| niei şi pe acest număr infim 


îşi fundamentează coaliția 
guvernamentală majorita- 
tea parlamentară. 

În clasicul stil stalinist, 
guvernanţii au susținut că 
negru-i alb şi albul megru. 
Ei au pasat responsabili- 
tatea dezastrului actual pe 
umerii Opoziţiei şi au adr 
mat, sfidând bunul simţ, că 
guvernul Văcăroiu a făcut 
şi face numai bine pentru 
țară! Agresivitatea a atins 
cote maximale. Tonul l-a 
dat însuşi Adrian Năstase, 
preşedintele executiv al 
partidului de guvernământ, 
PDSR, şi preşedinte al Ca- 
merei Deputaţilor, care a 

prez sesiunea cu dispreţ 
| faţă de Opoziţie şi părtinire 

faţă de coaliția guverna- 
mentală. Vom da un exem- 
plu edificator. În momentul 
în care Domnul Constantin 
Ticu Dumitrescu, senator 
| PNŢCD şi preşedinte al 
| Foștilor Deţinuţi Politici 
din România şi din întreaga 
lume ex-comunistă, a fost 
huiduiut de către imbui- 
baţii regimului comunist şi 
| complicii la crimă, Domnul 
deputat Răsvan Dobrescu a 
cerut dreptul la replică 
pentru a apăra onoarea 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


IA, CHILE, DANEMARCA, ELVETIA, GERMANIA, GRECIA, FRANTA, ISRAEL, ITALIA, IUGOSLAVIA, OLANDA, ROMANIA, SPANIA, S.U.A., SUEDIA, TURCIA, UNGARIA, NOUA ZEELANDA 


ROMÂNIA SUB ZODIA 


VĂCARILOR 


celui care "a suferit ani de 
zile în închisoarea comu- 
nistă”, Adrian Năstase l-a 
refuzat, replicând: "NU 
CONTEAZĂ UNDE A 
FOST ŞI CAT A STAT"! 
Curat respect! În schimb, 
Năstase i-a menajat pe 
Vadim Tudor şi Păunescu, 
lingăii lui Ceauşescu, care 
la revoluţie au fost scuipaţi 
şi s'au ascuns de spaima că 
vor fi împuşcaţi. Ei profită, 
astăzi, de toleranța creştină 
a celor care au făcut revo- 
luţia, şi îi sfidează, pur şi 
simplu, batjocorind sufe- 
rința pentru demnitate 
naţională, istoria ţării şi 
eroii ei. Ultimul cuvânt îl 
au cei cu mâinile mânjite 
de sânge, turnătorii, foştii 
activişti comunişti şi se- 
curiştii de ieri care, pe banii 
supţi dela popor, azi devin 
mari capitalişti pentru a 
împuşca doi iepuri: îmbo- 
gățirea proprie şi com- 
promiterea capitalismului. 
După cum prezenţa lor în 
forul suprem compromite 
democraţia parlamentară. 
Forul suprem a ajuns un 
jalnic circ, o institiţie cu 
prestigiul călcat în picioare 
pentru a fi dispreţuită de 
popor. Pentru ca poporul să 
regrete "valorile comunis- 
mului ştiinţific”, pe care le 
lăuda înflăcărat lon Iliescu 
pe 22 Decembrie 1989, în 
timp ce în jurul lui se mu- 
rea DIN CAUZA comunis- 
mului “umanist”. 

Actuala putere face din 
România ţara văcarilor. O 
țară în care scara de valori e 
pe dos: călăii cer socoteală 
victimelor, cei curaţi sunt 
acuzaţi de nelegiurile acu- 
zatorilor, iar nulităţile 


Roxana IORDACHE —— 


fudule se prevalează de 
puterea lor politică efe- 
meră, pentru a macula va- 
lorile perene. Am ajuns, 
astfel, în situaţia ca nişte 
sub-mediocrităţi care nici 
nu cunosc bine limba ro- 
mână, să sfideze oameni 
morali şi intelectuali de cla- 
să internaţională. Un fost 
profesor de socialism ştiin- 
ţific ca Dan Marțian, un 
fost activist cu propagan- 
da... şoimilor patriei, ca 
Vasile Văcaru, un fost no- 
menclaturist comunist ca 
Iliescu, care n'a lucrat nici o 
zi din viaţa lui ca inginer, 
un cântăreţ al epocii de aur 
al cărui loc e la psihiatrie, 


CITIŢI 
ÎN ACEST 
articole semnate de următorii i 


colaboratori 


Roxana IORDACHE 
Av. George VASU 


Prof. Florin O. SĂLCEANU 
Prof. Banu SERDARU 
Gh. IONESCU-OLBOJAN 


Dan Emilian ROŞCA 


Dr. Ing. Nicolae BRĂDEANU 
Prof. lonel RĂDULESCU 
Prof. Mihai S. DERDENA 


Tiberiu HENŢEA 


Dr. Atanasie IORDACHE pagina ) 
Prof. lonel CIONCHIN 


Denami HAIDER 


să calomnieze sub cupola 
Parlamentului personalităţi 
cu care orice țară normală 
s'ar mândri. Profesori uni- 
versitari ca Domnii Emil 
Constantinescu sau Andrei 
Marga au ajuns bătaia de joc 
a unor nulităţi. Modele * 
morale, ca Domnul Corneliu 
Coposu au ajuns ţinta ) 
atacurilor unor personaje 

insalubre. Mai mult, 

guvernanţii nu se sfiesc să ia 

în deşert numele lui 

Dumnezeu pe care, după ce i 
L-au hulit în regimul trecut, N 
acum îşi permit să-L invoce 
în sprijinul nelegiuirilor lor. 
Dar Dumnezeu nu doarme. 
Şi crucea uneori se face sabie. 


UMĂR 
din România 


PAGINA 2 


CUM IEŞIM DIN 
IMPAS? 


Sunt multe cauzele prin care guvernarea nomen- 
claturii comuniste a lui Ilici Iliescu se menţine încă la 
putere, în România. Ele au fost indicate şi analizate de 
ziarişti şi observatori politici. Toate aceste cauze au făcut 
parte dintr'o conjunctură istorică, din care nu s'a putut 
ieşi, la vremea de atunci, când s'a făcut tranziţia din 
Decembrie 1989. Atunci s'a pierdut direcţia revolu- 
ționară. 

Azi, nu mai ajută la nimic să facem un proces, căci nu 
se va putea recupera ceea ce s'a pierdut: timpul. Însă 
stările de lucru din ţară vor putea fi indreptate. Prin 
voinţa altora, ce doresc acest lucru şi prin unirea 
eforturilor şi acţiunilor de a prezenta alternativele de 
opțiune pentru “schimbarea la faţă a ţării". Poporul 
român are dreptul la o altă formă de viaţă, care să fie 
proprie cu viziunea sa istorică, adevărată, şi cu firea sa, cu 
mentalitatea lui nealterată de concepţii şi rigidități 
străine, impuse din afară. 

Nomenclatura comunistă a lui Ilici Iliescu constituie 
cea mai mare plagă şi nenorocire care s'a abătut asupra 
poporului român. Pentrucă îi întârzie acestui popor 
dreptul de a se reface, după impostura dictaturii 
comuniste din 1945-1989 și îl împiedică pe acest popor să- 
şi recâştige propria lui identitate şi prin libertate să ir.tre 
în făgaşurile fireşti ale istoriei sale. 

Guvernarea nomenclaturii lui Ilici Iliescu este o per- 
manentă trădare a României şi a poporului român. 
Această guvernare trebue înlăturată cât mai repede 
posibil, ca o bubă rea, căci nu există alt leac. Numai o 
operaţie radicală, de extirpare, poate distruge buba rea. 

La adunarea dela Paris (23-25 Mai 1994) s'au discutat 

tot felul de aspecte ale regimului politic din ţară, regim 
nefast şi vătămător pentru viața societăţii româneşti. Şi 
s'au făcut şi unele propuneri mai concrete, fără să se intre 
în detalii şi fără a se trece la o acţiune de organizare mai 
închegată a unor planuri de viitor. A rămas să se ajungă 
într'un viitor mai apropiat la desemnarea unor planuri de 
luptă împotriva nomenclaturii comuniste din România. 
„ În orice caz, întâlnirea dela Paris a deschis perspec- 
'tivele unui front unit de luptă naţională, între forțele din 
Exil şi Opoziția politică din țară. Acest front unit de luptă 
naţională este posibil la ora actuală, căci multe din 
asperităţile şi ostilitățile dintre Exil şi Opoziția din ţară 
au fost diminuate, prin însăşi întâlnirea dela Paris. 

Opoziția nu va putea, chiar în ipoteza că va câştiga 
puterea, să guverneze fără sprijinul moral şi material al 
exilului românesc. Înțelegerea dintre Exil şi Opoziţie este 
un imperativ politic al momentului de faţă; aşa s'a grăit 
dela tribună, la întâlnirea dela Paris şi Declaraţia finală 
consemnează acest lucru. : 

Dacă în bună parte, la Paris, s'au creat condiţiile reali- 
zării unui front unit împotriva nomenclaturii lui Ilici Ili- 
escu, tot aşa s'au făcut propuneri pentru acţiuni viitoare 
şi crearea unor surse materiale pentru a ajuta Opoziția în 
eforturile ei de introducere a unor forme de viaţă politică 
democratică. Adică, a unor instrumente eficiente pentru 
instaurarea principiilor democratice în societatea 
românească. Prin care, în ultimă instanţă, va fi doborită 
nomenclatura lui Ilici Iliescu. Concretizarea acestor pro- 
puneri s'a discutat în cursul sesiunii lucrărilor ROMFEST 
'94 dela Los Angeles (25 - 28 August, 1994). Z = 

i estei situaţii, ziarul nostru, care este una din 
a re rauri românească, vine cu Ar 
apel către cititori, să solicite propunerile lor pEniă 2 î 
zarea acestui deziderat: închegarea unui fond de bani 
necesari susținerii acţiunilor democratice ale Opoziţiei 
din ţară. i 

Prin democrație reală şi sănătoasă, Ilici Iliescu poate fi 
doborit dela e CE a țării şi, astfel, ţara va fi eliberată 
de ciuma comunistă. Cultura şi civilizaţia română vor fi 
salvate şi o nouă spiritualitate creştină va insufla ener- 
giile creatoare ale viitorului. za Pa 

Înţelegem să susţinem instituţiile ţării pentru 
studierea democraţiei şi a procedeelor politice care se 
dezvoltă pe linia existenţei unei pluralităţi de partide 
politice şi în acelaşi timp să susţinem organizarea 
instituţiilor de stat și a relaţiilor între aceste instituţii 
specifice. 

Aşteptăm sugestiile şi punctele de vedere ale citi- 
torilor noştri, la acest apel pe care-l lansăm tuturor 
Românilor. 


George Bălaşu 


PRECIZĂRI 


+ Manuscrisele primite la Redacţie 
nu se înapoiază; : 

+ Redacţia nu răspunde de conţi- 

nutul reclamelor publicate. 


SEPTEMBRIE 1994 


COMITETUL INTERNAŢIONAL 


Preot Gheorghe CALCIU 
Preşedinte 


Gheorghe BĂLAŞU 
Aurel CIUFECU 
lon HALMAGHI 

Nicolae ILIESCU 
Mihaela MOISIN 
Zaharia PANĂ 
Nicolae PORA 


COMITETUL LOCAL 
i Prof. lie SMULTEA 


i Preşedinte, 


Dan PĂUN 
Secretar 


Elena TĂNASE - TITI 
Casier 


ROMFEST '94 
P.O.Box 10144 
Costa Mesa, CA 92627-0144 
U.S.A. 


Tel: (707) 677-3705 
(714) 645-4149 
Fax: (310) 926-5979 


a ———— 


CĂTRE CITITORI 


SPRE CUNOŞTINŢĂ: Ţinem să fa- 
cem cunoscut că Redacţia acestul 


zlar nu împărtăşeşte întotdeauna 
ideile şi punctele de vedere ale 
colaboratorilor din articolele sem- 


nate. 


m 


CUVÂNTUL ROMA 
NESe 


"Spiritualitate şi valori româneşțin 


ROMEESIT '94 


25 - 28 AUGUST 
Los Angeles, California, U.S.A. 


DECLARAŢIA DELA LOS ANGELES 


că actuala criză din România nu este do, 
pralea Este o criză morală de mari proporții, în care. progiă 
politicianismul, minciuna şi coruplia, punând în pericol însăşi Identitatea 
noastră naţională. 
izeria, dezamăgirile şi demagogia, duse la exasperare de actualul rep, 

E Mama cel dăvalorizarea încrederii Românilor în dem ari 
economia de piaţă, In şansa de a regăsi autenticitatea fiinţei NOastrg 
naţionale, după diabolica acțiune de desnaţionalizare pusă în practică ge 
crit pla. dotormină să vedem în actualul regim din România, un regim 
vinovat, este înainte de toate, convingerea că el este un regim antinaţionaj 
Câtă vreme acest regim va rămâne la. putere, viitorul țării va fi în pericol.” 

Românii din exil ştiu că orice schimbare politică se decide în fară, 
aceasta nu ne dă dreptul la nepăsare. Suterim pentru suferințele ţări şi 
vrem să ne oferim în mod concret sprijinul pentru ca, în , Flomânia să 
iasă din tragedia impusă, la umbra tancurilor sovietice, de regimul comunist 

Considerăm de aceea că principala noastră problemă de conştiinţă in 
momentul de faţă, este solidarizarea tuturor forțelor care recunosc că 
interesele țării trebue să fie puse deasupra oricărui interes de partid say 
personal. În plus, considerăm esențială aplicarea punctului 8 din 
roca dela Timişoara. 

În acest sens: 

a) Luptăm ca România să revină la matca ei firească, care a fost 
întreruptă de către comunism. 

$ b) Românii din exil sunt gata să sprijine toate iniţiativele utile pentu 
conservarea identităţii naţionale şi să ajute, material şi moral, acţiunile care 
au acest Scop. 

c) Considerăm că grija față de valorile româneşti nu este facultativă 
pentru nici un guvern. Cerem de aceea să înceteze nepăsarea pe care o 
arată actualele autorităţi valorilor spirituale româneşti din exil. 

Credem cu tărie că refacerea spirituală a ţării după urgia comunistă nu 
este posibilă fără o reconciliere totală a Bisericii Ortodoxe Române şi a 
Bisericii Unite dela Blaj, amândouă Biserici Naţionale care au pus bazele 
României Mari şi au menţinut raporturi bune pe dimensiunea naţională. 

d) Respingem dezinformarea celor care pretind că prizonierii de 
război americani din lagărele româneşti au fost schingiuiţi şi mutilaţi de 
către Români; 

e) Românii din exil privesc cu îngrijorare starea actuală din 
România care duce la compromiterea valorilor democraţiei şi îşi exprimă 
încrederea că toţi patrioții din ţară vor găsi resui a evița 
o cla cădere în silnicia comunistă şi pentru a întemeia o nouă renaşiere a 

„3 

f) Condamnăm indiferența autorităţilor dela Bucureşti şi Chişinău 
față de primejdia înstrăinării pe mai departe a unui pământ românesc - 
Basarabia - şi faţă de soarta patrioţilor din grupul Ilaşcu, întemnițat la 
Tiraspol. Condamnăm indiferența regimului dela Bucureşti faţă de fraţii 
români de peste hotare, abandonaţi politicii de desnaţionalizare a statelor. 
din Balcani. Cerem restaurarea drepturilor Românilor de peste hotare, 
conform tratatelor internaţionale semnate cu ţările din Balcani, tratate care 
au funcţionat până la instalarea regimului comunist în România. ii 

9) Chemăm pe toţi Românii cărora nu le este indiferentă soarta țării, 


să nu se lase amăgiţi de nimeni şi de nimic, într'un moment de răscruce 
pentru România, cum este acesta. 


adevărat democratică 
fara noastră o excepție tragică a Estului european, în pericol să rămâră În 
i) Sugerăm Românilor aflaţi în exil care au posibilităţi materiale să 
investească în activități economice în România. cai CĂ de care â! 
ci în favoarea prosperității țări 


4 asigure prin lege 
garanții şi înlesniri pentru investitorii români. Aceasta va e riul la 


ea caracterului românesc al capitalurilor din economia R : 
Trimite gândul nostru curat tuturor R s'ar afla, âl 
E reia tă ru lomânilor, care, oriunde 


28 August 1994. 


COMITETUL INTERNAŢIONAL ROI 
PRESEDINAI MESE 
Pr. Gh. Calciu 


P. 4 Cote 


COMITETUL LOCAL ROMFEST 
PREŞEDINTE, 
Prot. lie Smultea 


(hu 


CĂTRE CORESPONDENȚI 


Rugăm pe toţi corespondent! 
noştri să trimită articolele SP, 
publicare până la data de 15 dl, 
nii „precedente editării ziaru 
acţia ziarului nu asigură 
licarea articolelor nesosi 
sediu până la această dată. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1994 


ILIESCU UCIDE NEAMUL ROMÂNESC! 


Cea mai adâncă am- 
prentă şi-o pune sadismul 
guvernului dela Bucureşti 
pe neamul românesc. Ca- 
racterul antiromânesc al 
tuturor acţiunilor guver- 
nului actual sub preşe- 
dinţia lui Ion Iliescu se 
vede din tendința lui, ca 
prin orice mijloace să 
distrugă acest neam, acest 
popor, în fruntea căruia în 
mod fraudulos s'a aşezat. 

Haosul economic, care 
duce implicit la un haos 
social, afectează întregul 
popor, dar mai ales tine- 
retul. 

Iliescu şi guvernul lui 
neocomunist şi antiromân 
distrug neamul românesc 
prin mijloace multiple: 

- Descurajarea familiilor 
tinere de a avea copii, prin 
neasigurarea celor mai ele- 


ciul partidului şi nu al țării. 


claturiste din România nu 


Aceşti cripto-comunişti 


România e o ţară a lumii 


morale. 


adresată Opoziţiei: 


drept). 


STATUL DE DREPT 


Urmare din pag.1 


interesele politice, reiese şi din exemplul: greva 
mecanicilor de locomotivă a fost declarată de Curtea 
Supremă de Justiţie ilegală dar nu tot aşa şi cea a 
minerilor care au fost pavăza puterii. Faptul că 
justiţia se manifestă ca slujitoare a puterii şi că 
principiul din Constituţie că nimeni nu e mai presus 
de lege nu se aplică, adânceşte exasperarea ţării. lar 
dacă şi când exasperarea protestează, ea e arătată ca 
un specimen intoxicat ideologic, anticomunist. 
Nimic de mirat când conceptul nomenclaturiştilor 
dela putere e că Statul de drept e un lucru în servi- 


Mai e de relevat că în aşa-zisul Stat de drept român 
sunt mulţi parlamentari care în loc să şadă acolo, ar fi 
trebuit să şadă pe băncile acuzaților pentru cele multe 
|| şi grave pe care le-au comis în epoca comunistă. În 
aşa-zisul Stat de drept român, în timp ce Manea 
Mănescu, Emil Bobu şi alţii de teapa lor se află 
formal în scriptele penitenciarelor, ei se plimbă 
printre cei pe care i-au chinuit. 

Într'un veritabil Stat de drept, nimeni nu poate 
accepta ca legile să fie încălcate, fie că este vorba de 
preşedinte, de un ministru sau de un simplu cetățean. 
După cum la fel, nu se poate interveni cu brutalitate 
pentru atingerea sau denaturarea adevărului. 

Dimensiunile conceptuale ale puterii nomen- 


de drept ci a unei democraţii de faţadă ori cvasi- 
democraţii în care un grup deține puterea pentru a 
conduce după legea bunului plac. Eşalonul doi de ieri 
a devenit eşalonul unu de azi, şi cu el drumul la un 
Stat de drept e lung şi anevoios. Căci activităţile lui 
nu pot fi atinse de normele dreptului. 


puterea în mod bezmetic. Pentru ei cele trei mari 
puteri statale - parlamentul, justiţia şi executivul -, 
sunt doar una singură: puterea lor. Nu una nouă ci 
cea care continuă, a oamenilor care au sărutat mâna 
bolşevismului moscovit pentru a ajunge la vârfuri 
ierarhice. A oamenilor care vor rămâne în istorie ca 
demolatori de democraţie, demolatori de Stat de 
drept. Până când structurile acestor oameni nu vor fi 
demolate nu poate fi vorba de un Stat de drept. 


de lege e caracatiţa roşie. În care peste Statul de drept 
s'a instituționalizat marea minciună. Ucenicilor 
români ai leninismului, le este străină Constituţia şi 
principiul separării puterilor. Ei iau democraţia exact 
ca pe o dictatură în care poţi dispune discreţionar de 
tot ce vrei, sfidând legile. Ei nu vor un Stat de drept 
din frica de a nu se face dreptate în România. 

Până când nu se sfârşeşte Era acestor ticăloşi, nu 
poate fi vorba de un Stat de drept. Pentrucă un Stat 
de drept nu se poate constitui decât pe principiul de 
bază - adevărul. Pentrucă un Stat de drept cere lucruri 


Însuşi Consiliul Europei a pus în discuţie nece- 
sitatea exercitării de presiuni asupra puterii din 
România să aplice principiile Statului de drept. 

Puntea către Statul de drept este aplicarea legii. 
Atâta timp cât oamenii dela putere nu renunţă la 
valorile socialismului leninist, ţara nu poate ajunge la 
o normală funcţionare. Căci administraţia unei ţări 
mai înainte de a fi o problemă de politică trebue să 
fie o problemă de lege şi de conştiinţă. Dar ce ma- 
nieră de lege şi de conştiinţă se poate găsi în expri- 
marea bolşevico-impudică a Preşedintelui Iliescu 


"Îi bag în p... mamei lor pe toţi ăştia din Opoziţie” 
(care cer parlamentului să se suspende din funcţie pe 
o problemă de incălcare de Constituţie şi de Stat de 


Mihaela MOISIN 


mentare nevoi; . 

- Vinderea de copii! În 
goana lui după bani pentru 
plăcerile personale, Iliescu 
a ajuns în stare să vândă 
orice şi pe oricine. De cu- 
rând, cam o lună în urmă, 
un post de radio canadian, 
mai exact din Quebec, a- 
nunţa că guvernul român 
oferă "gratuit" copii români 
pentru a fi înfiaţi; doar 
actele necesare pentru în- 
fiere trebuesc plătite, în 
dolari, în România! Şi nu- 
mai $16.000 pentru fiecare 
copil! 

- Lipsa de locuri de mun- 
că, lipsa de perspectivă 
pentru viitor, îi forţează pe 
tineri să emigreze în locuri 
mai însorite, acolo unde pot 
să-şi clădească un viitor, să- 
şi întemeieze o familie, fără 
să aibă grija zilei de mâine. 


merg pe direcţia Statului 


cvasi-democraţi exercită 


pe dos. În care mai presus 


Eugen BÂRSAN 


Este ştiut în lume că Ro- 
mânii sunt inteligenţi, 
lucru care, combinat cu 
necesitatea permanentă de 
"creier" a ţărilor noi, ci- 
vilizate, în special America 
de Nord, face ca toţi progra- 
matorii să fie acceptaţi 
imediat în Canada şi Ame- 
rica. 


Desigur, emigrează tineri 
şi de alte profesiuni, dar 
interesant este de observat 
cum inginerii programatori 
au lucru în meseria lor la 
numai o lună după ajun- 
gerea lor în aceste ţări, în 
timp ce altora din alte 
domenii, le trebue ani de 
zile ca să profeseze în 
meseria pentru care s'au 
pregătit, indiferent care ar 
fi aceasta. Şi toţi cei pentru 
care munca de orice fel, 
cinstită, nu este o ruşine, o 
degradare, se realizează în 
câţiva ani. Tot ce este mai 
bun în programarea româ- 
nească, precum şi în alte 
profesii, se scurge spre 
Vest. Şi nu poate nimeni să- 
i condamne pe aceşti tineri 
pentru decizia luată. 


Acesta este, de altfel, un 
aspect al distrugerii nea- 
mului, de care avem cunoş- 
tinţă chiar dela începutul 
guvernării lui Iliescu. 

În concluzie, familiile 
tinere nu vor să aducă pe 
lume copii pe care nu-i pot 
creşte în condiţii omeneşti, 
parte din copii sunt vân- 
duţi, deci desţăraţi, iar 
tineretul muncitor, bun, 
pleacă în alte ţări. Cine mai 
rămâne? Rămân bătrânii, 
care se sting uşor, uşor şi ei. 
lar în douăzeci de ani de 
acum înainte, se vor duce în 
spre alte lumi mai reci, şi 
cei care sunt astăzi de 45-50 
de ani. Ce se va alege de 
neamul românesc? 


Singurii care se înmul- 
țesc, peste măsură chiar, şi 
care se vor perpetua, sunt 
țiganii. 

Asta este dorinţa lui 
Iliescu şi a guvernului său 
neocomunist: ţiganizarea, 
rusificarea, turcizarea Ro- 
mâniei. 

Acest draconism al lui 
Iliescu, în munca lui de 
distrugere a neamului ro- 
mânesc, se vede şi din alt 
aspect. 

Astăzi, mulţi dintre Ro- 
mânii plecaţi din ţară din 
cauza urgiei comuniste, 
unii chiar după 1945, ar dori 
să meargă în România, să 
investească şi ei în eco- 
nomia ţării lor. Dar în timp 
ce investitorii străini Ita- 
lieni, Arabi etc. sunt primiţi 
cu braţele deschise şi se 
bucură de privilegii, pentru 
Români, Ion Iliescu & Co. 
au făcut legi speciale, care 
nu fac altceva decât să le 
pună piedici, să îi descu- 
rajeze. 

Şi parcă pentru a-i face 
jocul lui Ion Iliescu, tinerii 
Români, stabiliţi în ultimii 
cinci ani în străinătate, uită 
repede că sunt Români, îşi 
pocesc numele (parcă aşa 
cum noi toţi reuşim să 
pronunţăm un dicţionar 
intreg, într'o limbă străină, 
străinii nu ar putea şi ei să 
pronunţe din când în când 
un nume românesc), uită de 
unde au plecat şi pe cei ce i- 
au lăsat în urmă. 

Să nu ştie şi să nu vadă 
sau audă toate acestea po- 
porul român, de stă în ase- 
menea amorţire? Românii 
ar trebui să se trezească din 
acest somn de moarte, căci 
Iliescu ne ucide neamul! 


PAGINA 3 


PREŞEDINTELE, CONSTITUŢIA ŞI 
EROAREA MIRESEI 


Puterea judecătorească şi Dictatura 
sunt incompatibile, deoarece într'o dic- 
tatură cetăţeanul capătă atâta dreptate cât 
ar respira aer curat uitându-se la o ilus- 
trată cu vederi din Poiana Țapului. 

Conform teoriilor lui Marx şi Engels, 
omul trebue plătit în acord cu munca ce-o 
depune şi pentrucă un judecător nu 
potcoveşte iapa şi nici nu mulge vaca, el e 
socotit ca neproducător şi trebue să pri- 
mească un salariu de muncitor necali- 
ficat. Mândria minerilor "Noi muncim, 
noi nu gândim” sunt panseurile D-lui 
Gâgă Iliescu. 

Comentând timpurile Comunei din 
Paris (Martie-Mai 1871) unde călăii 
munceau ore suplimentare, intelectualii 
PCR-işti au aplaudat şi oferit publicului 
un “mic dicționar enciclopedic", p.1239, 
explicând că la Paris se înfăptuise "Prima 
experienţă de dictatură a proletariatului”. 
Aceeaşi experienţă cu mijloace “ştiinți- 
fice" (minus ghilotina, N.R.) s'au practicat 
pe trupul cetăţenilor şi-a scutit pe 
magistrați ca să mai împartă dreptatea cu 
ochii legaţi, deoarece ei trebuiau să 
citească sentinţele dictate de guvern. În 
contrast cu bagatelizarea Puterii ju- 
decătoreşti în Anglia, judecătorii erau 
respectaţi şi primeau, încă din secolul 
XIII, salarii egale cu venitul unui lati- 
fundiar. 

În ţară, după revoluţie, s'a promis că 
"magistraţii au un loc bine definit în 
noua societate" prevăzând separarea în 
stat a puterilor legislativă, executivă şi 
judecătorească; dar egalitatea a rămas pe 
hârtie şi Puterea Judecătorească e îm- 
pinsă în şanţ. 

In Statele Unite, după leafa preşedin- 
telui vine leafa preşedintelui Curţii 
Supreme. În România şeful Curţii Su- 
preme are un salariu cu mult mai mic 
decât primul ministru ori preşedintele 
Camerei sau al Senatului; iar magistraţii 


Ciobani cu oile pe valea Oltului 


ce formează Curtea Supremă n'au nici 
măcar leafa unui senator sau deputat, 
plus că nu li se dă voie să obţină alte 
venituri (discursuri, etc). 

Dar cu toate actele de sabotare, unii 
judecători şi-au luat inima în dinţi şi au 
dat sentinţa conform Constituţiei, printre 
care şi retrocedarea averilor înşfăcate sub 
pretexte patriotice: naţionalizare, se- 
curitate etc. Faptul l-a amărit pe Dl. 
Iliescu pentrucă-i rămân tovii fără luxul 
cu care se nărăviseră şi, în consecinţă, a 
galopat la Satu Mare unde, într'un dis- 
curs furios, şi-a băgat “executivul nas” în 
Puterea judecătorească afirmând că 
sentinţele sunt nule şi nu trebuesc 
executate. 

A urmat fără succes protestul par- 
lamentarilor, ca până la urmă să se ajungă 
la "Curtea constituţională”, care, după 
lungită cugetare, a decis: “... nerespec- 
tarea hotăririlor judecătoreşti de retro- 
cedare a caselor naţionalizate nu ar re- 
prezenta o încălcare gravă a prevederilor 
constituţionale..." 

Deci, e o deosebire de cum striveşti 
Constituţia: dacă o turteşti cu călcâiul 
atunci e grav, dar dacă o striveşti păşind 
peste ea în vârful bocancilor, atunci nu e 
grav şi e permis lui Ilici-Zeul. 

Sentința Curţii Constituţionale, că 
domnul preşedinte n'a comis "o încălcare 
gravă" ne reaminteşte de "fata mare” care, 
în noaptea nunţii, îi spune nerăbdăto- 
rului mire: 

- Mai întâi de a mă culca cu tine trebue 
să-ţi mărturisesc c'am făcut o eroare. 

- E o eroare gravă? întreabă mirele 
curios? 

- Nu, dragă bărbate, este o eroare 
minusculă care "nu ar reprezenta o în- 
călcare gravă"... sunt doar puţin de tot 
însărcinată! 


Stroe MOLDOVANU 


"EXIL" SAU "DIASPORĂ” ? 


Urmare din pag. 1 


românesc ştim ce înseamnă “eliberare”, 

"Exilul" este o rupere de locul naşterii, 
dar nu de Țară, E o rupere de munţii şi 
văile natale, dar nu de "veşnicia” care s'a 
născut "la țară”, cum spunea poetul. 
Exilatul îşi ia Ţara cu el, întreagă şi de o 
ființă, şi o duce pretutindeni şi o arată 
întregii lumi ca spiritualitate, cultură, 
religie şi frumuseţe de "cuget şi simţire”, 

Toată energia folosită pentru a înlocui 
un termen deja consacrat ("exil") cu un 
hibrid ("diaspora") care logic nu poate fi 
(uatiticar din punct de vedere istoric, este 

rosită în zadar şi singura justificare a 
acestei risipe de energie este aceea a unor 
interese ale guvernului comunist de ieri şi 
de astăzi al României. 

Ca melcul, exilatul îşi duce în spate 
Țara, Crucea Ţării. Pentru ea bate cu pum- 
nii la porţile groase ale cancelariilor humii 
să ni se facă dreptate, 

Pe de altă parte, cel din “diaspora” este 
identificat nu spiritual, ci material, 
geografic, între “a te afla" şi “a fi" este o 
diferenţă colosală. Animalul “se află” în 


lume, pe când omul “este” în lume. Spre 
deosebire de lumea “aflătoare”, de lumea 
"vieţuitoarelor", doar omul care este 
"fiindul" lumii e capabil să se "de-o-fin- 
țeze" cu marea taină a cuvântului spre 
Logos. Aceasta îmi aminteşte de cursurile 
filosofului, teologului şi vestitului pro- 
fesor Paul Tillich. Vorbindu-le studenților 
despre existenţă apelează la cugetarea 
"radicală", cum o numea Ortega, oprindu- 
se la curiosul "radix" de "ex + sistere" adică 
'a sta deoparte din ceva”, normal implicând 
"săritul în afară". Şi profesorul întreba pe 
studenţi, sau se autointreba:; Dar din ce? A 
sta afară din ceva. Dar ce este acel "ceva"? 
Şi răspundea: neantul. Şi totuşi răspunsul 
era pe jumătate, De aceea întreba din nou: 
A ieşit din neant, dar pe ce stă? Şi iarăşi tot 
el dădea răspunsul: Existenţa stă pe 
CUVANT. 

Ca încheiere, două întrebări. Prima. 
Surghiunitul Publius Ovidius Naso era în 
"exil" sau "diasporă" la Tomis? Nicolae 
Bălcescu a murit în Yexil” sau în diasporă” 
la Palermo? Quod erat demonstrandum. 


Dumitru ICHIM 


cp 'p 


7] 


PAGINA 4 SEPTEMBRIE 1994 CUVÂNTUL ROMÂNESc 


CEO II E IEEE PPE — i ie de e EI 
O 


GENOCIDUL REGAL 


In România apar după Revoluţia Ti- 
neretului din Decembrie 1989 o mulțime 
de publicaţii, dar din păcate, pe lângă 
scopul mercantil urmărit, cele mai multe 
inoculează conştient tendinţe nocive în 
societatea românească şi în special în rân- 
durile tineretului însetat de noutăţi. O 
campanie bine dirijată este şi aceea a mis- 
tificării adevărului istoric, atunci când 
acesta nu este ingropat total. 

Moştenind dela comunişti întregul 
arsenal de falsuri la care se mai adaugă 
sugestiile ocultei şi subiectivismul auto- 
rilor, o mulțime de fapte sunt fals pre- 
zentate, sau se amestecă adevărul cu 
neadevărul, pentru a concluziona total 
eronat. Jumătate de adevăr amestecat cu 
jumătate de neadevăr este mai periculos 
decât un neadevăr total, spunea Berdiaef, 
combătând comunismul. Este cazul infor- 
maţiilor istorice şi politice ale evenimen- 
telor petrecute în România Mare între cele 
două războaie mondiale. Persoane şi gru- 
puri influente, cu interese potrivnice inte- 
reselor Neamului şi Țării, deţin - atât în 
guvernul actual cât şi în Opoziţie - mij- 
loacele de falsă informare a opiniei publi- 
ce, cu tendinţe vădite de a prezenta în prim 
plan favorabil pe cei vinovaţi de dezastrul 
țării, care erau în schimb uneltele conspi- 
raţiei mondiale îndreptate împotriva 
României şi a politicii ei naţionale. 

Dacă de teamă faţă de o restauraţie 
monarhică în România de astăzi, Puterea 
nu ridică osanale sceleratului Carol al II- 
lea, exaltă în schimb pe criminalul Armand 
Călinescu, mergând până acolo că a dat 
unui bulevard bucureştean, numele celui 
care a introdus în România crima de stat, ca 
metodă de luptă împotriva opoziţiei. 

Se împlinesc la 21 Septembrie 55 de ani 
dela data când echipa de legionari condusă 
de Miti Dumitrescu a pedepsit pe Armand 
Călinescu, pentru crimele ordonate de el şi 
de Carol al II-lea. 

Din Februarie 1938, când a fost introdu- 
să dictatura regală, mii de legionari au fost 
arestaţi şi internaţi în lagăre fără nici o ju- 
decată, alte sute au fost arestate, întem- 
niţate şi chinuite şi alte zeci au fost ucise 
de poliţia sinistrului cuplu de asasini. 
Printre cei ucişi de Siguranţă au fost 
eminentul profesor Vasile Cristescu, 
locotenentul chimist N. Dumitrescu, iar 
Victor Dragomirescu şi Nicoleta Nicolescu 
au fost arşi de vii la crematoriu, după ce şi- 
au pierdut cunoştinţa din cauza torturilor. 

Crima care a zguduit întreaga suflare 
românească prin cruzimea ei fără prece- 
dent, a fost scoaterea în plină noapte din 
închisoarea Râmnicul Sărat - unde îşi 
ispăşeau pedeapsa - a Căpitanului Legi- 
unii, Corneliu Z. Codreanu şi a 13 le- 
gionari. După ce au fost legaţi la mâini şi 
picioare de scaunele pe care stăteau şi 
aveau în spate câte un plutonier de jan- 
darmi, când au ajuns în dreptul pădurii 
Tâncăbeşti, au fost sugrumaţi de pluto- 
nierii respectivi. După strangulare, li s'a 
tras câte un cartuş în cap şi au fost aruncaţi 
într'o groapă comună din interiorul 
închisorii Jilava. Peste cadavrele din 
groapă s'au aruncat damigene de acid 
sulfuric şi s'a turnat o placă de beton de un 
vagon de ciment. 

Clocotul de revoltă al unei ţări întregi 
faţă de această crimă nemaiîntâlnită în 
istorie, ajunsese până la bordelul regal şi 
teama de urmări încolţise în criminali. 
Atunci, întregul aparat de dezinformare a 
intrat în acţiune şi zvonul despre evadarea 
Căpitanului şi că se află în viaţă, a fost 
împins până în cel mai îndepărtat cătun. 

Faţă de acest zvon, toţi cei care ar fi fost 
pregătiţi să-şi sacrifice viaţa pentru răz- 
bunarea Căpitanului, au fost anihilaţi. 
"Dar dacă întradevăr Căpitanul trâăieşte?”; 
"Nu a ordonat el, liniște, linişte, linişte...?" 

Alţii nu au fost convinşi total de zvon, 
dar n'ar fi voit să facă acte iresponsabile, 

Un tânăr curat sufleteşte, fără trecut în 
Legiune, dar de o mare tărie şi spirit de 
sacrificiu, a vrut să afle adevărul. Ă 

În primăvara anului 1939, Miti Dumi- 
trescu ajunge în Germania, unde se afla 
refugiat Comandamentul Legionar din 
prigoană. Întrebarea lui a fost una singură: 
"Trăieşte Căpitanul?” Aflând adevărul că 
nu mai este în viaţă, hotărârea lui luată în 
acea tristă zi de Noembrie, când a aflat 
despre asasinarea Căpitanului, a rămas 
definitivă. El va răzbuna asasinarea Căpita- 
nului și a comunicat-o Comandamentului. 

Faţă de această hotărire atât de temerară, 
Comandamentul din Germania, analizând 
implicaţiile acestui act drept de pedepsire a 
criminalilor aflaţi în cele mai înalte funcţii 
de Stat, a ajuns la concluziile: 


"1. Carol-Călinescu, pornind pe calea 
crimei prin asasinarea Căpitanului şi a 
celorlalți camarazi, nu se vor opri în mij- 
locul drumului, fiindcă ştiu că nu poate 
exista o împăcare sinceră. Ei vor lichida 
într'o formă sau alta pe toţi aceia pe care îi 
au în mână. Sunt probabilităţi ca acest plan 
să se pună în aplicare. 

2. Dacă, în legitima sa apărare, Mişcarea 
încearcă să elimine pe unul din aceşti doi 
asasini, şansele omoririi legionarilor 
ostateci devin mult mai mari. 

3. Numai înlăturarea preventivă şi 
simultană a acestui cuplu asasin poate crea 
condiții favorabile pentru salvarea cama- 
razilor aflaţi zălog în lagăre şi închisori. 

4. La aceasta trebue ținut seamă şi de 
imponderabilul care poate influența 
într'un fel sau altul." 

Toţi cei prezenţi au considerat că pro- 
blema a fost pusă în termeni realişti. 

La 6 lunie 1939, Miti Dumitrescu se în- 
toarce în ţară, pentru ca la 20 Iulie să 
renunţe la atentatul ce urma să aibă loc cu 
ocazia parastasului de un an pentru Regina 
Maria, pentrucă la parastas participa numai 
Carol al II-lea, nu şi Călinescu. 

După această dată, fără aprobarea Co- 
mandamentului Legionar, Miti Dumitrescu 
este convins să renunțe la planul iniţial de 
lichidare a cuplului asasin şi că obiectivul 
fixat este Armand Călinescu, lichidarea 
acestuia fiind consemnul pentru declan- 
şarea acţiunii de răsturnare a regimului 
carlist, prin intermediul unor ofițeri din 
armată. Acest fapt l-a făcut pe Miti să 
meargă la postul de radio-emisie, pentru a 
anunţa pedepsirea lui Armand Călinescu, 
după care întreaga echipă s'a predat, pre- 
gătită pentru supremul lor sacrificiu. ) 

Bestialitatea organelor de stat de atunci 
a întrecut orice măsură în represaliile luate. 
In aceeaşi noapte întreaga echipă Miti! 
Dumitrescu a fost desfigurată în cele mai 
grozave chinuri până şi-au dat sufletul, iar 
trupurile lor mutilate au fost aruncate în 
stradă pe locul unde a fost pedepsit 
Armand Călinescu, cu placardă la cap, în 
văzul lumii adunată la acest sinistru 
spectacol. Echipa guvernamentală şi con- 
ducătorii Frontului Renaşterii Naţionale - 
partidul lui Carol al doilea - au venit 
îmbrăcaţi în uniformele de operetă ale 
Frontului. Constantin Argetoianu s'a 
fotografiat alături de cadavre, iar "marele" 
orga a împins cu piciorul un cadavru. 

Regele criminal şi camarila lui nu s'au 
oprit aici. În aceeaşi noapte s'a ordonat 
"telefonic" uciderea fără judecată a le- 
gionarilor internaţi fără nici o sentinţă în 
lagărele dela Miercurea Ciuc, Vaslui şi a 
celor care îşi ispășeau pedepasa în închi- 
soarea dela Râmnicul Sărat, precum şi a 
celor grav bolnavi care erau internaţi la 
Spitalul din Braşov. 

O altă notă a fost transmisă tuturor pre- 
fecţilor, ca în fiecare judeţ să fie împuşcaţi 
câte 2-3 legionari şi azvâlrliţi la răspântii de 
drumuri cu tăblii pe care să fie scris: "Așa 
vor sfârşi trădătorii de țară”. 

Îngrijoraţi de dezmăţul sângeros care s'a 
produs la Bucureşti cu mutilarea echipei 
lui Miti, ziariştii care s'au dus la generalul 
Gavrilă Marinescu - numit în aceeaşi zi 
Ministru al Ordinei Publice - l-au întrebat 
pe acesta, care este situaţia legionarilor care 
se aflau arestaţi în lagăre? 

Congestionat de participarea directă la 
schingiuirea echipei Răzbunătorilor şi de 
alcoolul băut, acesta le-a răspuns cinic: "În 
noaptea asta belim a ei, bă..." 

Acuzatorii legionarilor din toate tagmele 
şi din toate țările creştine şi ne-creştine, 
n'au ridicat nici unul până acum întreba- 
rea: "Cum a fost posibil ca într'o fară în- 
treagă reprezentanţii autorității de stat 
(prefecţii, comandanții jandarmilor şi ai 
unităţilor militare) să execute doar pe baza 
unui telefon oameni pașnici, pe care i-au 
sculat în toiul nopţii din patul familiei şi 
să-i împuşte fără nici o formalitate, nici o 
simplă declaraţie de anchetă? Până la ce 
grad de dezumanizare a adus țara acel rege 
descreierat, încât s'au găsit atâția monştri 
ucigași? Unde erau, Domnilor politicieni 
regulile Statului de drept? Sau devenise 
întreaga țară o masă amorfă în mâna unui 
vrăjitor al lui Belzebut?" 

Cei care l-au pedepsit pe Armand 
Călinescu s'au predat și erau pregăţiţi să fie 
ucişi. În virtutea cărei judecăţi s'a ordonat 
şi s'au executat celelalte crime? 

Îşi poate închipui cineva - luând ca 
termen de comparaţie - dacă după uciderea 
lui Aldo Moro de către Brigăzile Roşii 
italiene, Partidul Democrat-Creştin din 
Italia, ar fi împuşcat pe toţi conducătorii 
comuniști şi câte 2-3 comunişti de fiecare 


Zahu PANĂ 


judeţ, care ar fi fost reacţia mondială? 
Detractorii Legiunii să răspundă în fata 
propriei lor conştiinţe. 

A fost ucis, în misiune de pace, Se- 
cretarul ONU Dag Hammarskjold, dar 
Organizaţia Naţiunilor Unite n'a pornit la 
nici un fel de represalii. A fost ucis primul 
ministru suedez şi justiţia suedeză n'a 
condamnat nici la închisoare pe presu- 
pusul atentator, din lipsă suficientă de 
dovezi şi l-a pus în libertate. Dar... în 
Suedia nu există legionari. Alta ar fi fost 
situaţia dacă... 

Pentru o sumară informare a tuturor 
acelora care şi astăzi au neruşinarea de a-i 
acuza pe legionari de crime şi violenţă, 
redăm doar o parte din crimele cuplului 
Carol-Călinescu, până la pedepsirea lui 
Armand Călinescu: 

- 30 Noembrie 1938 - Corneliu Z. Codrea- 
nu şi 13 legionari. sunt sugrumaţi în 
camioanele care îi transportau, în dreptul 
pădurii Tâncăbeşti; 

- 2-3 Decembrie 1938 - 3 legionari asa- 
sinaţi lângă Someşeni-Cluj; 

- 13-14 Februarie 1939 - 7 legionari asa- 
sinaţi lângă Huedin-Cluj; 

- 17-18 Februarie 1939 - 3 legionari 
asasinați şi arşi în crematoriu; 

- 26 Ianuarie 1939 - Prof. univ. Vasile 
Cristescu asasinat de poliție; 

- 10 Iulie 1939 - Nicoleta Nicolescu 
schingiuită şi aruncată de vie în crema- 
toriu; 

- 22 Septembrie 1939 - Victor Dragomi- 
rescu schingiuit şi aruncat de viu în crema- 
toriu. 

Toţi aceştia şi alţii încă neidentificați au 
fost ucişi fără nici o judecată. 

După pedepsirea lui Armand Călinescu, 
din cei identificaţi până acum pe nume, au 
fost ucişi după cum urmează, numai într'o 
singură noapte: 21-22 Septembrie 1939: 

- 9 legionari asasinați din echipa lui 
Miti Dumitrescu; 

- 13 legionari asasinați în închisoarea 
Râmnicul Sărat; 

- 7 legionari asasinați la Spitalul din 
Braşov; 

- 44 legionari asasinați în lagărul dela 
Miercurea Ciuc; 

- 32 legionari asasinați în lagărul dela 
Vaslui; 

- 153 legionari asasinați în judeţele țării. 

Din numărul incomplet de 274 legionari 
ucişi, dintre care 258 numai în noaptea de 
21-22 Septembrie 1939, identificaţi pe 
profesii, au fost asasinați: 

- 55 studenţi; 

- 22 avocaţi; 

- 16 muncitori; 


- 15 liber ; 
ii ră prize 


540 past pi teologi; 


| 
bey 


3 ziariști; ara 
2 învăţători; : 
1 profesor universitar; 

- 1sculptor; 
restul de profesiuni neidentificate sunt ale 
celor ucişi în judeţele ţării, ale căror 
ocupaţii nu se cunosc, cei mai mulţi fiind 
probabil ţărani, învăţători, preoţi şi stu- 
den. a 

Ar fi fost normal ca într'o ţară pretinsă 
civilizată cu un Stat de drept, să existe cel 
puţin un protest formal din partea 
oamenilor de bună credinţă, faţă de aceste 
masacre. 

Tot normal ar fi fost ca ţările civilizate 
din Europa să înainteze câte un protest în 
numele "Drepturilor Omului", pentrucă ar 
fi absurd să credem că această noţiune a 
fost descoperită doar după al Doilea 
Război Mondial. 

Presa occidentală era prea puţin inte- 
resată de asasinarea celei mai valoroase 
generaţii de intelectuali crescută în Ro- 
mânia Mare. Cu trei săptămâni mai înainte, 
începuse cel de-al Doilea Război Mondial 
şi morţii din România erau un număr 
oarecare în inflaţia morţii. Interesul politic 
avea întâietate şi de o parte şi de alta a 
beligeranţilor. Nu masacrul ordonat de 
rege conta, ci specularea morţii unui prim- 
ministru. Legat de acest caz, presa engleză 
acuza Berlinul ca agent moral al pedepsirii 
lui Armand Călinescu, iar presa germană â 
comentat omorirea lui Armand Călinescu, 
drept un act pus la cale de Inteligence- 
Service-ul englez. 

La 23 Septembrie 1939, Comandamentul 
Legionar refugiat în Germnia a trimis 0 
energică scrisoare de protest, prin care 
combătea aprecierile jignitoare ale presei 
germane la adresa lui Miti Dumitrescu şi a 
camarazilor săi. Ca urmare a acestui pro” 
test, un ofiţer din SS, ataşat pe lângă Mi 
nisterul Propagandei germane, a ținut sâ 
aibă o întâlnire cu un reprezentant al Co- 
mandamentului Legionar. Întâlnirea a avut 
loc între Constantin Papanace, ca ajutor î. 
Pr. lon Dumitrescu-Borşa, şeful grupului 
refugiat în Germania şi ofiţerul SS. | 

Pentru elucidarea actului săvârşit de 
echipa Miti Dumitrescu, redăm cele con” 
semnate de Constantin Papanace: Fi 

"Dintru început (ofWerul SS) a ținut 54 
mă avertizeze de riscul la care mă exPU' 
neam adresând o astfel de scrisoare Reichs” 
ministrului Goebbels: "EI este o fire iai 
dicativă şi ar putea să te azvârle Intre, 
lagăr de concentrare de unde nimeni nu șI 
ar mai putea scoate”, I-am răspuns sc 
"Memoria camarazilor noştri care $ 6 

tinuare în p2% 


= 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1994 


____ PAGINA5 


SI E E aa N i A e i a e e e A a E So fe a a 


CE A FĂCUT PARLAMENTUL ROMÂNIEI 
PE LINIE LEGISLATIVĂ ÎN ANUL 19937 


—— Av. George VASU—— 


Am scris în ziarul "Ro- 
mânia Liberă" din 20 Iulie 
1993 un articol intitulat "Ce- 
a făcut Parlamentul Româ- 
niei pe linia legislativă 
timp de 3 luni? (3 Oct. - 31 
Dec. 1992). 

După o temeinică cerce- 
tare, am numărat 24 de "acte 
normative", publicate în 
Monitorul Oficial, între 
care nici o lege organică, 
numai aderări la diferite 
convenţii internaţionale, 
ratificări de tratate, ratifi- 
cări de împrumuturi inter- 
naţionale etc. 

Văzând că aleşii popo- 
rului nici în anul 1993 nu 
au fost mai productivi, 
m'am hotărît să fac un 
BILANŢ pe întreg anul 
1993 şi am constatat că s'au 
publicat în M. Of. 95 de legi 
în tot anul 1993, ceea ce 
revine la 7,9 legi pe lună (12 
luni pe an) fără existenţa 
vacanţelor de vară şi de 
sărbători. 

Remarcăm că în anul 
1993 s'au votat legi în legă- 
tură cu organizarea puterii 
judecătoreşti, fiindcă Parla- 
mentul era legat de terme- 
nul de 1 Iulie 1993, pentru 
funcţionarea justiţiei. Altfel 
nu nu se "obosea" parla- 
mentul să facă legi organice 
ca statul să funcţioneze în 
regim de economie de 
piaţă. 

Examinând perioada de 1 
Ianuarie - 31 Martie 1993, 
constatăm că s'au publicat 
16 acte normative, care sunt 
ratificări de acorduri de 
împrumuturi dintre Româ- 
nia şi diferite ţări europene, 


- aderări la diferite convenţii 


internaţionale etc. Deci din 
16 acte normative în trim. I 
din 1993, nici un act norma- 
tiv organic! 

In trim. II (1.IV - 30.VI 
1993) s'a votat legea buge- 
tului pe anul 1993. Din 
totalul de 17 legi pro- 
mulgate, cum ar fi "decla- 
rarea oraşului Blaj ca 
municipiu” s'a mai votat 


ZA i 
piei 


TORONTO - BUCUREŞTI $ 750 
MONTREAL - BUCUREŞTI 
VANCOUVER - BUCUREŞTI  $ 1300 
CALGARY - BUCUREŞTI  $ 1300 


aa e 


"acceptarea protocolului 
pentru modificarea anexei 
la Acordul privind comer- 
țul cu aeronave civile" 
încheiat la Geneva în anul 
1986, Legea pentru înfiin- 
țarea corpului de gardieni 
publici, ratificarea diferi- 
telor acorduri internaţio- 
nale, legea pentru comple- 
tarea L.40/1991 cu privire la 
salarizarea Preşedintelui, 
guvernului şi a persona- 
lului preşedinţiei şi a di- 
feritelor organe ale puterii 
executive. S'au mai votat 
diferite ratificări de acor- 
duri internaţionale, aderări 
la protocoale şi Legea 34 
privind integrarea siste- 
mului de asigurări sociale 
al cooperativelor meşteşu- 
găreşti. 

În trim.III s'au legiferat 
cu mai multă eficiență legi 
ce urmau să organizeze pu- 
terea judecătorească, cum ar 
fi codul de procedură pe- 
nală, completare şi modifi- 
care, a codului de pro- 
cedură civilă, Legea Curţii 
Supreme de justiţie, legea 
pentru salarizarea magis- 
traţilor, cu un cuvânt, în 
acest trimestru parlamentul 
s'a ocupat cu elaborarea 
legilor de organizare jude- 
cătorească, care trebuia să 
ființeze pe 1 Iulie 1993, deci 
era un termen fatal de care 
trebuia să se ţină seama. La 
fel, ţin de acest trimestru, 
aderări la anumite con- 
venţii internaţionale, a- 
probări de împrumuturi 
internaționale etc. 

In trim.IV s'a votat ade- 
rarea României la Consiliul 
Europei, legea contractului 
de management, legea în- 
fiinţării şi funcţionării 
Consiliului legislativ, or- 
gan consultativ de specia- 
litate al Parlamentului, care 
avizează proiectele de legi 
etc. 

Această lege este foarte 
importantă pentru activi- 
tatea de viitor a Parlamen- 
tului, care nu a avut o 


THE 
EUROPEAN 


CONNECTION 


$ 750 


E to - Viena 


TORONTO-FRANKEURT  $ 499 
TORONTO-LONDRA  $ 390 
TORONTO-AMSTERDAM $ 490 
TORONTO-LOS ANGELES $ 350 
TORONTO-NEW YORK 


NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 

* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN ROMÂNIA 

* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 
DIFERITE OCAZII 


* PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


BU TI 


i CUREŞ 
CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC... 
* TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ŞI 
ORAȘ DIN PROVINCIE 


VACANŢE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., M4C 1H8 
TEL: (416) 463-6000 e FAX: (416) 463-7990 
KITCHENER - TEL: (519) 743-2638; MONTREAL - (514) 769-6921 


$ 199 


activitate de invidiat, aşa 
cum rezultă din cele de mai 
sus. Este drept, în anul 1993 
"aleşii poporului” nu s'au 
bătut ca anul trecut (1992), 
dar certurile la “nivel scă- 
zut”, injuriile şi calomniile 
nu au lipsit din viaţa 
cotidiană a celor “aleşi” 
pentru a ne face legi care să 
guverneze viaţa poporului 
nostru. 

Cred că nu este lipsit de 


“interes să arătăm ce avan- 


taje materiale au parlamen- 
tarii, ei, care unii sfidează 
legea sub haina imunităţii 
parlamentare. De pildă, 
ziarul "Adevărul" nr.1245 
din 28 Aprilie 1994 arată că 


“pe lângă lefuri şi îndem- 


nizaţii grase, unii ridică 
sute de mii lunar dela 
A.G.A. (Asociaţia Generală 
a acţionarilor din societățile 
comerciale din industria 
constructoare de maşini). 
Ziarul citat arată că ei ridică 
îndemnizaţii dela 400.000 - 
1.000.000 lei pe lună. Sunt 
nominalizați unii dintre 
aceştia. De asemenea trebue 
să arătăm că parlamentarii 
au şi alte avantaje mate- 
riale, cum ar fi locuințe 
luate pe flotant, cazare la 
hotel, diurne, benzină, 
deconturi peste deconturi 
etc. 

Apoi, dacă am făcut 
Bilanţul actelor normative 
din 1993, care totalizează 95, 
dintre care foarte puţine 
legi de bază şi plata muncii 
parlamentarilor, vom con- 
stata că Națiunea este grav 
prejudiciată. 

Aş vrea să subliniez 
împrejurarea, care se des- 


“prinde din art.20 al.2 din 


Constituţie, că dacă Parla- 
mentul face legi care nu 
sunt în concordanţă cu 
pactele şi tratatele privi- 
toare la drepturile omului 
pe care România le-a sem- 
nat ca parte, legile făcute de 
parlament sunt ineficiente, 
fiindcă prioritate are regle- 
mentarea internaţională. 


ORICARE 


Este suficient să amin- 
tesc Tratatul de Pace dela 
Paris din 1947 (publicat în 
B.Of. nr.199 din 30 August 
1947) sau Rezoluţia 217 A 
din 10 Decembrie 1948, care 
adopta Declaraţia Drep- 
turilor Omului, care prin 
art.17 al.2 prevede “că 
nimeni nu poate fi lipsit în 
mod arbitrar de proprie- 
tatea sa”. 


Prin urmare toate actele 
de răpire a proprietăţii sub 
forma de naţionalizare, 
confiscare etc. sunt lovite 
de nulitate absolută, con- 
form tratatelor şi pactelor 
semnate de România şi 
conform principiului 
"OQuod ab initio nullum est, 
nullum potdicit efectum", 
Aşa dar, este ineficientă 
dezbaterea din Parlament a 


legii ca "să se restituie un 
apartament sau despăgubiri 
pentru ceea ce a luat re- 
gimul comunist dela pro- 
prietari". 


Deci, atenţie mare, ca să 
se facă legi aplicabile şi 
eficiente şi să nu fie 
"zămislite" din "lupta de 
clasă" sau alte amintiri ale 
trecutului. 


DL. ILIESCU ÎN CAMPANIA 
DE SEDUCERE A 
NEHOTĂRÎTILOR 


Se vede de departe că, 
spre deosebire de Opoziţie, 
Puterea dispune de echipe 
de profesionişti în materie 
de analiză şi strategie po- 
litică. Echipe incluzând 
specialişti în informare şi 
dezinformare şi, bine- 
înțeles, în pregătirea şi 
desfăşurarea de campanii 
electorale. 

Şi cum noile alegeri se 
apropie, profesioniştii Pu- 
terii şi-au inteţit pregătirile. 
Da, se apropie ! Oricum, nu 
mai sunt până atunci decât 
maximum doi ani ! Şi, pen- 
tru cine vrea să câştige ale- 
gerile înseamnă că acestea 
ca şi bat la uşă. Dar Puterea 
sidera nimerit şi în intere- 
sul propriu, să forţeze 
oricând alegerile. Ele pot fi 
de pildă organizate în 
primăvara următoare, în 
asociere cu noua împropri- 


"etărire prin certficate nomi-: 


native a populaţiei, con- 
form planului PDSR-ist de 
privatizare în masă. Căci 
am fi cam naivi să credem 
că aceste certificate pot 
ajunge a fi tehnic dis- 
tribuite chiar în toamnă, aşa 
cum pretind optimiştii de 
pe la Guvern. 
Profesioniştii Puterii 
pregătesc din timp succesul 
acesteia. Ofensiva PDSR de 
racolare de membri şi sim- 
patizanţi este doar una din 
laturile strategiei. O alta s'a 
dezvăluit zilele trecute. 
După o abilă inoculare a 
piesei că un eveniment 
politic semnificativ se 
coace, a fost creat Partidul 
Democrat de Centru. lată 
ce-i lipsea chelului: tichie 
de mărgăritar. Parcă am 
avea o adevărată Stângă, 
doctrinar aşezată, şi nu doar 
una de conjunctură care să 
acopere nostalgii după un 
comunism desuet şi ne- 
putințele de adaptare la 


a 


sfidările lumii moderne. 
Parcă am avea o adevărată 
Dreaptă, de asemenea doc- 
trinar aşezată, şi nu doar 
una tot de circumstanță 
pentrucă este formată din 
forţe politice aflate în 
opoziţie și nu la putere. Şi 
care, luată la bani mărunți, 
arată că mişcarea liberală - 
care ar trebui să-i constituie 
coloana vertebrală - nu prea 
există de fapt, iar ceea ce-i 
reprezintă în practică osatu- 
ra - respectiv ţărănismul - 
păcătuieşte pe alocuri prin- 
tr'un stângism mai abitir 
decât al celor autodeclarați 
de stânga. Ni'avem Stângă, 
n'avem Dreaptă, în schimb 
vom fi cadorisiţi cu un 
Centru. Ce contează că doc- 
trinar un Centru nu poate 
exista, neavând însăşi baza 
socială pe care nu ar putea- 


o constitui decât clasa” 


mijlocie a întreprinzătorilor 
privați, încă firavă la noi. 

Dar profesioniştii Puterii 
nu se împiedică de cioturi 
doctrinare. Şi nici nu se iau 
după sondajele IRSOP, cu 
ale căror rezultate se 
ameţesc doar minţile unora 
din Opoziţie. Ei se bazează 
pe datele culese de ei însişi 
pe teren. Ei ştiu prea bine 
că nu există nici un Centru. 
Ei au înţeles însă perfect că 
există o parte imensă de 
electorat care nu mai este 
acum dispusă să voteze cu 
nimeni: nici cu Puterea, nici 
cu Opoziția! La ultimele 
alegeri a reprezentat deja 
35%. Şi în cazul unor noi 
alegeri este aproape sigur 
că va reprezenta mult mai 
mult. 

Oricum, este segmentul 
electoral cel mai important, 
mult superior fiecăruia din- 
tre segmentele pe care le 
poate capta oricare dintre 
partidele sau alianțele 
actuale de partide, dela 
Putere sau din Opoziţie. 


Cine va convinge măcar o 
parte din acest segment să 
voteze - şi anume în contul 
său - va câştiga fără pro- 
bleme alegerile. Puterea a 
înţeles acest lucru. 
Opoziția, nu, deşi părea la 
un moment dat să o fi făcut. 
Alianţa Civic-Liberală se 
arăta a fi tocmai instrumen- 
tul creat pentru ca la 
Opoziţie să fie aduse 
fracțiuni din electoratul 
indecis, acelea pe care 
oricum Convenţia şi politi- 
ca ei nu şi le vor apropia 
niciodată. 

Partidul Democrat de 
Centru este dotat de către 
Putere cu toate pârghiile 
pentru a încerca să racoleze 
ceva-ceva din tabăra 
nehotărâţilor. Pentru cei ce 
înţeleg măcar puţină 
politică, "democrat de cen- 
tru", vorba D-lui Roman, 
"sunt ca dracu”. Pentru 


„oamenii de rând ecoul însă 


ar putea fi: "Hai ş'iom merge 
poate cu ăştia, că n'or fi nici 
cu ăia, nici cu ăilalţi!". Şi 
mai este înzestrat, desigur, 
şi cu stindardul naţional 
sau, pentru a prelua o altă 
expresie rămasă după urma 
D-lui Roman, cu "năframă”, 
în acest caz nu a Transil- 
vaniei şi a Basarabiei şi 
Bucovinei, pe cap. Singurul 
lucru care îi lipseşte noului 
partid este un lider. Nici nu 
are nevoie, întrucât preşe- 
dintele său, Dl. George 
Muntean, un cunoscut 
printre literați şi printre 
promotorii de asociaţii 
neguvernamentale de re- 
laţii cu Basarabia şi Buco- 
vina, a declarat fără echivoc 
că la votat pe Dl. Iliescu şi-l 
va propune candidat la 
preşedinţie tot pe Dl. Ili- 
escu, 


llie ŞERBĂNESCU 


"Timişoara", 
Marţi, 16 August 1994 


GUVERNANȚII DE PAIE ÎN. 
VACANŢĂ PARLAMENTARĂ 


Florin Oprea SĂLCEANU 


Tineretul naţiunii româ- 
ne atins de boala şomajului 
îşi caută o altă cale de “afir- 
mare" socială: debusolarea. 
Tentaţia de a face bani din 
orice pentru a rezolva ne- 
voile personale este foarte 
mare, Banii lipsesc sau nu 
sunt îndeajuns pentru a ieşi 
cu iubita la o cafea sau la 
cinema. Preţurile au crescut 
aberant şi vor continua să 
crească iar sărăcia este tot 
mai mult prezentă la masa 
fiecărui cetăţean. 

Mai ieri actualii guver- 
nanți strigau la tribuna Par- 
lamentului că: nu se mun- 
ceşte, acum se vehiculează 


alte slogane, mai subtile şi 
mai lipsite de temei că: nu 
există bani, că nimeni nu 
vrea să ne ajute. Pe coridoa- 
rele Parlamentului s'a şop- 
tit că: "întreaga națiune este 
vinovată că a atins cotele 
înalte ale sărăciei prin refu- 
zul repetat de a colabora cu 
Occidentul" etc., etc. Guver- 
nanţii s'au spălat pe mâini 
şi continuă să se spele, 
pentrucă trag, sforile la mo- 
dul cel mai diplomatic, 
gândind numai la binele lor 
şi al neamurilor. Tentaţia 
mafiotă este la ordinea 
zilei, se prefac cu "trâmbițe 
şi surle" la tribuna Parla- 


mentului că respectă legea 
şi o potenţează chiar dacă 
de fapt acum se află... "în 
vacanţă”, 

Credinţa că mai trece o 
vară, că mai vine o iarnă în 
care tot Românul, dela copil 
până la bătrân, îşi va 
strânge cureaua pentru a 
suporta continuitatea SU- 
PLICIULUI COMUNIST 
pentru un "nivel de trai 
înfloritor" se perpetuă prin 
fel de fel de comunicate şi 
mese rotunde cu "mari 
specialişti” pricepuţi în des- 
facerea celor mai sofisticate 
teorii despre Democraţie şi 


Continuare pag. 6 


PAGINA 6 


Dacă Ceauşeştii ar fi fost 
țărani crescuţi în tradiţia şi 
bunul simţ al Românului 
simplu, dela coarnele plu- 
gului, nu s'ar fi dovedit 
duşmanii de moarte, călăii 
agriculturii româneşti, de- 
molatorii satelor, bisericilor 
şi gospodăriilor ţărăneşti. 
Dar Scorniceştii şi Petreştii 
au dat țării doi monştri 
semianalfabeţi, cu titluri 
academice, care-au pus la 
pământ agricultura, spul- 
berând tradiţiile şi obice- 
iurile satului românesc. 

Aceeaşi situaţie para- 
doxală o trăim acum în 
învăţământ, când cripto- 
ceauşeştii, rebotezaţi ilieşti, 
dacă ar fi cu adevărat inte- 
lectualii care se pretind că 
sunt, ar înţelege prioritatea 
absolută a omului dela ca- 
tedră în progresul țării, prin 
instruirea şi educarea 
schimbului de mâine. Ili- 
escu şi comuniştii care-i 
cântă'n strună nu pot rea- 
liza că educaţia copiilor nu- 
i o marfă, expusă riscului 
economiei de piaţă. Invăţă- 
mântul e investiţia capitală 
care trebue situată înaintea 
oricăror priorităţi ale tran- 


ziţiei. Dacă Albania alocă 
8,5 procente din produsul 
naţional brut pentru finan- 
area educaţiei şi învăţă- 
mântului, Bulgaria 6,3, Ce- 
hia 6,2, Ungaria 5,7, Ucraina 
5,5, Polonia 5, România - cu 
doar 3 procente - e ultima 
din Europa!! Bugetul alocat 
învățământului românesc 
pe '94 este de 1,3 ori mai 
mic decât în vechea dic- 
tatură, iar salariul mediu 
lunar e cu 23% sub cel pe 
economie!! Bugetul actual e 
penibil, nu rezolvă nici 50% 
din nevoile învățământului, 
salarizarea profesorilor fi- 
ind sub limita de subzis- 
tenţă şi minimă decentă. An 
de an, mii de profesori va- 
loroşi părăsesc învățămân- 
tul, optând pentru un loc de 
muncă în societățile co- 
merciale care le oferă o sa- 
larizare pe măsura valorii 
lor. Salariul jenant, u- 
militor şi înjositor, din 
învăţământul românesc, 
compromite statutul de 
intelectual, neputând aco- 
peri cheltuielile curente 
legate de alimentaţie, 
locuinţă, îmbrăcăminte, 
hrană spirituală, recupe- 


SEPTEMBRIE 1994 


rare, informare etc. 

In România, trista rea- 
litate social-economică, 
degradarea accentuată a 
nivelului de trai, sărăcia 
lucie e mult mai evidentă 
decât naționalismul, rasis- 
mul şi xenofobia, promo- 
vate şi amplificate voit de 
securisto-comuniştii dela 
Putere, grupaţi "pluripar- 
tid" în Pentagonala Roşie, 
cu damf de cazacioc! Ne- 
siguranţa zilei de mâine, 
prin iminentele reduceri de 
activitate, ca şi grija coşului 
zilnic tot mai sărăcăcios, 
sunt obsedante pentru 
slujitorii şcolii. Ei nu mai 
vor să profeseze alături de 
zeci de mii de necalificaţi, 
să recurgă la colectarea 
anuală şi retransmiterea 
manualelor şcolare, ajunse 
în maximă stare de uzură 
fizică şi morală, să înveţe 40 
de elevi într'o clasă, în 3 şi 4 
schimburi, de 40 sau 45 de 
minute, să tremure iarna în 
sălile de clasă alături de 
copii, sau să mai predea în 
şcoli de chirpici, la finele 
secolului XX!! Acţiunile 
sindicale revendicative ale 

rofesorilor vizează, în 


GENOCIDUL REGAL 


principal, interesul elevilor 
în instrucția, cultura gene- 
rală şi capacitatea lor de 
performanţă, pentru a-i face 
competitivi într'o lume 
bazată pe concurenţa valo- 
rilor. Este condamnabilă 
indiferența Văcăroiului, 
care prin bugetul nefun- 
damentat pe principii rea- 
liste şi democratice, ca şi 
prin încălcarea prevederilor 
Contractului colectiv de 
muncă, nu vede cu ochi 
buni învăţământul, sfidând 
cu aroganță și cinism e- 
forturile profesorilor de a 
avea condiţii elementare 
omeneşti, în viaţă şi în 
profesie, pentru ei şi elevi. 
Ceea ce s'a obţinut până 
acum, prin luptă sindicală, 
salariul “sporit” cu 30% 
abia la toamnă, “prima” de 
vacanţă simbolică de 50.000 
lei şi doar 40 miliarde lei 
pentru investiţii în învă- 
țământ, reprezintă o nouă 
minciună comunistă ief- 
tină, praf în ochii sluji- 
torilor şcolii, marginalizaţi 
şi umiliţi. Echilibristica 
economică a guvernului, în 
cel mai mic buget pentru 
învăţământ din Europa, 
stabilizează sărăcia şi sa- 
lariile de mizerie ale acestei 
munci stresante şi de mare 
răspundere, şicanată cu 
reduceri de ore şi catedre, 


CUVÂNTUL ROMÂNEse 
—————————————————————————————————————— = 


APOSTOLATUL ROMÂNESC 


— Prof. Banu SERDARU— 


foşti turnători ai secu, di- 
rectori - slugi de partid, 
secretari sau locţiitori pe- 
cere, comandanţi de pio- 
nieri sau şefişori de sin- 
dicat roşu, care invocând 
moralitatea învăţământului, 
acceptă cu spinarea arcuită 
umilinţa şi degradarea: 
"capul plecat, sabia nu-l 
taie"! Cu alte cuvinte, greva 
dascălilor e imorală în ochii 
şi'n gândirea limitată a 
cozilor de topor, de care 
nici învăţământul nostru nu 
duce lipsă. Dar este moral: 

- să porţi îmbrăcăminte 
modestă, întoarsă şi cârpită; 

- să nu-ţi poţi permite un 
trai decent, la limita con- 
diţiei umane; 

- să nu poţi pleca, o dată 
pe an, într'un concediu de 
odihnă şi tratament; 

- să fi nevoit a renunta la 
cărţi, ziare, reviste, specta- 
cole sau publicaţii recente 
în specialitate; 

- să te'mprumuţi, dela o 
chenzină la alta, pentru a-ţi 
achita ratele la Casa de aju- 
tor reciproc?!! 

Învăţământul românesc 
are o veche şi bună tradiţie, 
de care nu ne putem lipsi, 
de dragul unei democraţii 
“originale”, care continuă 
să-l menţină în rolul de 
Cenuşăreasă, ca sector ne- 


învățământului nostru pp: 
cele două mari erori 
în 1990; 

- reducerea norme; -: 
dactice, dela 20-24 la 1pile 
ore săptămânal; 

- micşorarea numărul; 
de elevi pe clase şi asi 
în unităţile şcolare, a, 

Dar ales-realesul n'a rea- 
lizat că-i vorba de Sporirea 
considerabilă a eficienței 
efortului didactic, rezultate 
rodnice, net superioare în 
instrucţie şi educaţie. Una e 
ca profesorul să aibă 20-24 
ore/săptămână în catedră şi 
44-46 elevi în clasă şi cu 
totul altceva e să lucreze 18- 
20 ore/săptămână cu 30 de 
elevi în clasă, performanța 
şcolară având numai de 
câştigat. Dar, dacă actuala 
politică aberantă a regi- 
mului neocomunist Iliescu 
va continua (şi) în învă- 

"țământ, atunci națiunea 
română va suporta, decenii 
de-a rândul, consecinţe ne- 
faste pentru existenţa ei. 
Instrucţia şi educaţia ră- 
mân esenţa oricărei so- 
cietăţi civilizate, în ţările 
dezvoltate ale lumii libere, 
La noi însă, câtă vreme cal- 
varul secolului, comunis- 
mul, e menţinut cu sprijin 
rusesc, adevărul despre 
tragedia vieţii şi furtuna 
din sufletele noastre va fi 


COmise 


Urmare din pag. 4 

jertfit cu atâta elan trebue apărată cu orice 
preț. Nu mă interesează consecințele ce vor 
urma”! 

Poate acest ton hotărât l-a “determinat să 
atenueze aroganţa inițială şi să încerce 
chiar o explicaţie pentru atitudinea presei 
germane şi anume: faptul că Armand 
Călinescu n'a avut nici un fel de pază, pe 
durata parcursului în care a fost asasinat, 
pare suspect şi generează multe întrebări”! 

Am redat acest pasaj, pentrucă dacă este 
coroborat cu altele, poate da o altă lumină a 
implicaţiilor acestui act de care sunt acuzaţi 
legionarii. 

In Nr.7, 1967, revista Magazin Istoric, 
comentează pe larg împrejurările care au 
dus la pedepsirea lui Armand Călinescu. 

Înlăturând balastul interpretărilor co- 
muniste, reținem faptul că "La cabinetul lui 
(A.C.) sosesc, aproape zilnic scrisori de 
amenințare... că mişcarea legionară l-a 
condamnat la moarte” şi mai jos, "De 


' fiecare dată când se urca în "Cadillacul” 


purtând numărul 221B, simțea o strângere 
de inimă. Cu câteva luni înainte, la su- 
gestia lui Gabriel Marinescu, regele îl 
rugase să-i cedeze maşina blindată, un 
Lincoln. Nu-l putea refuza, mai ales că ştia 
despre pregătirea unor atentate contra lui 
Carol şi-l cunoştea pe monarh cât era de 
fricos". 

Era oare nevoie ca regele Carol să-i ceară 
lui Călinescu maşina blindată, când el 
putea să-şi cumpere zeci de maşini blin- 
date dintre cele mai sofisticate? 

Ce spune însă Carol? 

”.„„înainte de 14 şi 15 minute, în mijlocul 
executării valsului imperial, muzica s'a 
întrerupt şi am auzit o voce gâfâindă 
strigând la microfon "ne asasinează” o 
echipă de legionari. Alţii, între care Ur- 
dăreanu, au auzit că o voce ar fi anunțat că 
Armand Călinescu a fost executat azi..." 

"Adevărul l-am aflat prin Urdăreanu 
care mergând în oraş l-a găsit pe Armand 
căzut jos cu picioarele încă în maşină. Nu- 
şi dăduse seama de ce se întâmplase şi 
crezând că este un accident s'a dat jos ca să 
dea o mână de ajutor şi s'a găsit în faţa 
crudei realităţi. După i rali care le-am 
făcut trebue să fi venit cel mult o minută 
sau două după săvârgirea faptei”, 

Să ne oprim puţin asupra declaraţiilor 
de mai sus. 

1. La cabinetul lui Armand Câlinescu 
sosesc aproape zilnic scrisori de amenin- 
țare că a fost condamnat la moarte. 

2. "De fiecare dată simte o strângere de 
inimă” când se urcă în Cadillac, pentrucă 
mașina blindată, Lincoln, i-a cedat-o rege- 
lui, la cererea acestuia. - 

3. În ziua când a fost omorit nu era în- 
soțit decât de un comisar, 


4. Carol, în “Însemnări zilnice” scrie că 
Urdăreanu i-a comunicat că a auzit la radio 


mai jos, că, Urdăreanu mergând în oraş, l-a 
găsit pe Armand mort, şi specifică în în- 
semnări, că după calculele lui (Carol), când 
Urdăreanu l-a găsit pe Armand Călinescu 
executat, nu trecuse decât "o minută cel 
mult două dela săvârşirea faptei”. 

Cât timp i-ar fi trebuit echipei lui Miti 
Dumitrescu dela executarea lui Armand 
Călinescu până să ajungă la radio-difu- 
ziune, să intre în studio şi să anunţe exe- 
cutarea? 

Carol declară că Urdăreanu "a mers în 
oraş!. Deci după aflarea faptei dela radio. 
Chiar presupunând că Urdăreanu se afla 
“întâmplător” în oraş, că avea radio în ma- 
şină, şi tot "întâmplător" se afla la Podul 
Elefterie, tot nu putea ajunge în cel mult ''o 
minută sau cel mult două" la locul aten- 
tatului. Nu este mai verosimilă afirmaţia 
făcută după Revoluţia din Decembrie, că 
maşina lui Armand Călinescu a fost 
urmărită de Urdăreanu, care probabil fu- 
sese informat de Moruzov că va avea loc 
atentatul? 

În discuţia pe care Constantin Papanace 
o are cu ofiţerul SS, acesta din urmă ridică 
problema că Armand Călinescu n'a avut 
nici un fel de pază pe durata parcursului. 

Dacă facem legătura şi cu aceeaşi lipsă 
de pază şi în cazul Duca, suspiciunea care 
generează întrebări, este similitudinea 
dintre aceste două cazuri, unde regele era 
direct interesat de dispariţia primilor 
sfetnici, de care se folosise pentru sco- 
purile sale şi de care voia să scape. 

Cum este posibil ca un dictator ca Ar- 
mand Călinescu, ce deţinea funcţiile de 
Preşedinte al Consiliului de Miniştri, 
Ministru de Interne şi Ministru al Apărării 
Naţionale, care primeşte zilnic scrisori de 
ameninţare cu moartea şi i se ia maşina 
blindată, să fie păzit doar de un simplu 
comisar şi acela mai mult funcţionar decât 
om de pază? j : 

In concluziile Comandamentului Legio- 
nar din Germania la hotărîrea lui Miti Du- 
mitrescu de a-l răzbuna pe Căpitan, la 
punctul 4 figura condiţia: "trebue ținut 
seamă şi de imponderabilul care poate 
influența într'un fel sau altul”. 

Acest imponderabil a apărut la 1 Sep- 
tembrie 1939, prin începutul celui de-al 
Doilea Război Mondial. Toate datele 
valabile în prima jumătate a anului erau 
schimbate, în special după acordul Rib- 
bentrop-Molotov din 23 August 1939. 

Spectaculoasa înfrângere a Poloniei şi 
împărţirea ei între cei doi mari dictatori din 
Europa, afecta în mod deosebit România, 
ajunsă în graniţă directă cu URSS şi la 
Nord. 


că Armand Călinescu a fost executat, iar ca i asek coiziele ep ale 


gradaţii necorespunzătoare, 

birocraţie, lipsa dotărilor, 
nerespectarea drepturilor şi 
nelegiferarea statutului 
cadrului didactic. Din pă- 


rotest n'au găsit ecou în. 
mentalitatea şi oportunis- 
mul unora dintre dascăli, 


Ca şi în 1916, aliaţii anglo-francezi au 
cerut României auto-distrugerea industriei 
petrolifere, În baza unui acord economic 
germano-român - încheiat în 1938 după 
asasinarea Căpitanului, pentru a-i îmblânzi 
pe Nemţi - România furniza Germaniei 
benzina de care avea nevoie pentru a duce 
războiul. Prin distrugerea industriei petro- 
lifere române, Germania ar fi fost lipsită de 
această sursă vitală în războiul modern. 

Armand Călinescu, mai mult anglofil 
decât român, în ura lui viscerală împotriva 
Germaniei (nu şi a URSS) acceptase dis- 
trugerea industriei petrolifere cerută de 
Aliați, ceea ce ar fi dus la ocuparea Româ- 
niei de trupele germane şi ruseşti, după 
modelul Poloniei. 

nspăimântat de urmările unei asemenea 
politici, Carol căuta orice pretext de a scăpa 
de “chiorul care şi-a făcut datoria”, dar laş 
fiind, nu avea curajul unei remanieri gu- 
vernamentale. 

Dacă ţinem seamă de însemnările lui 
Mihail Tase din cartea “Miti Dumitrescu, 
legionarul care n'a purtat nici o clipă că- 
maşa verde", vedem că Miti era pus deja 
sub urmărire, după căderea grupului 
Nadoleanu, în Ianuarie 1939. Vârfureanu, 
care a trădat-o pe Nicoleta Nicolescu şi nu 
era străin, dacă nu chiar autorul principal 
al trădării grupului Nadoleanu, ştia de Miti 
Dumitrescu şi îi putea întinde oricând o 
capcană. Serviciul Secret condus de Mo- 
ruzov aflase de Miti că era cel mai hotărit 
dintre toţi cei care voiau să-l răzbune pe 
Căpitan. In conjunctura războiului cate 
începuse, întreaga conducere legionară se 
afla intactă în închisori şi lagăre şi o 


motivat situaţia dramatică a 


„Ci 
spus. S.0.s. 
românesc. 


ar fi dus la eliberarea din lagăre şi închisori 
a tuturor legionarilor, aşa cum s'a şi în- 
tâmplat în 1940. 

Camarila regală luase în calcul şi această 
ipoteză şi în rolul pe care şi-l asumase de 
distrugere a Legiunii, căutau să-i extermine . 
pe cei din închisori. 

Prin eliminarea lui Armand Călinescu, 
Carol scăpa de un ministru incomod, care 
devenise deja inutil, dar trecând această 
eliminare în contul unui atentat legionar, 
găsise pretextul exterminării legionarilor 
din lagăre, închisori şi de pe tot cuprinsul 


ţării. 


In camarila zoologică avea destule bestii 
care să-l suplinească pe Călinescu în ma- 
sacrele proiectate. Rolul i-a venit sinis- 
trului Gavrilă Marinescu, în guvernul 
instituit ad-hoc sub preşedinţia generalului 
Argeşanu. 

"In noaptea asta belim Ia ei, bă..." 

Viitorul va aduce cândva lumină şi se va . 
afla poate întreaga maşinaţie angrenată în 
actul de pedepsire a lui Armand Călinescu. 
Echipa lui Miti Dumitrescu s'a dus cu 
seninătate să primească suprema jertfă 
pentru actul de dreptate care i-a costat 
viaţa, dar uşile de a ajunge până acolo se 
pare că au fost trase de mâini criminale 
care au stat în întuneric. â 

Marele răspunzător şi autorul moral atât 
al omoririi lui Armand Călinescu - prea 
asemănătoare cu cea a lui Duca - dar mâl. 
presus a genocidului împotriva legiona- 
rilor, a fost regele criminal Carol al Il-lea şi 
tocmai el a scăpat fără nici o răspundere: 


eventuală victorie a Germaniei naționaliste Zahu PANĂ 
GUVERNANŢII DE PAIE ÎN. 


VACANȚĂ PARLAMENTARĂ 


Urmare din pag.5 
economia de piaţă. Este o 
modă a televiziunii române 
de a "duce cu preşul” naţiu- 
nea română, lăsând-o să se 
prăbuşească în prăpastia 
economică şi socială, 

Cea mai plastică imagine 
a stării actuale a întregii 
naţiuni române se vede cu 
claritate în miile de blocuri 


de locuinţe lăsate de iz- 
belişte, vegheate de maca- 
ralele nemişcate mâncate 
lent de timp, rugină şi in- 
diferenţa unui climat poli- 
tic anacronic, manevrat cu 
un scop precis de guver- 
nanţi. 

Societatea românească se 
prăbuşeşte ruinată de o 
boală adâncă fără să dea 


semne de vindecare şi â” 
ceasta este INDIFERENȚ, j 
iar tineretul îşi distruge 
destinul.printr'o altă Cr 
festare socioprofesionă : 
DEBUSOLAREA... 


Florin O. SĂLCEANU 


| 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1994 


PAGINA 7? 


EEE II 2 EREI EEE Se E E e lee ae afet tale ae e SEE 


O SĂRBĂTOARE A SPIRITULUI ŞI ÎNFRĂȚIRII ÎNTRE 
POPOARELE ROMÂN ŞI CEH 


DOMNUL PROFESOR EMIL CONSTANTINESCU 1-A CONFERIT DOMNULUI PREŞEDINTE VĂCLAV HAVEL 
TITLUL DE DOCTOR HONORIS CAUSA AL UNIVERSITĂȚII BUCUREŞTI 


——— Roxana IORDACHE— 


S La scurt timp după ce conferise aceeaşi 
distincţie Domnului profesor Franqois 
Ltotard, Ministrul francez al Apărării, 
Domnul profesor doctor Emil Constan- 
tinescu, rectorul Universităţii Bucureşti şi 
preşedinte al Consiliului Naţional al 
Rectorilor, l-a onorat pe preşedintele 
Cehiei, Domnul Vâclav Havel, cu titlul de 
Doctor Honoris Causa al Universităţii 
Bucureşti. În dimineaţa de Miercuri, 22 
Iunie, Aula Magna a Universităţii Bu- 
cureşti a găzduit ceremonia de graţie, la 
care au fost invitați să participe numeroşi 
intelectuali şi reprezentanţi de frunte ai 
Convenţiei Democratice din România. Din 
partea puterii politice au participat doar 
Oliviu Gherman, preşedintele Senatului, şi 
Teodor Meleşcanu, Ministrul de Externe, 
care au fost nevoiţi să se ridice de nenu- 
mărate ori în picioare şi să aplaude îm- 
preună cu asistenţa entuziastă perso- 
nalitatea renumitului luptător antico- 
munist, politolog, scriitor şi actual pre- 
şedinte al Cehiei. 

Întregul Senat al Universităţii, înveş- 
mântat în togile tradiţionale, i-a asistat, la 
prezidiu, pe Domnii Emil Constantinescu 
şi Vaclav Havel. În Apologia sa, rectorul 
Universităţii Bucureşti a elogiat calităţile 
excepţionale ale laureatului, fost deţinut 
politic anticomunist şi militant neobosit 
pentru eliberarea ţării sale din Imperiul 
Răului, fără vărsare de sânge. 

De asemenea, a fost apreciată activitatea 
culturală a Domnului Havel, autor de 
teatru al absurdului cotidian din regimul- 
gulag. Piesele sale, interzise acasă, se jucau 
în Occident, pe care, în ciuda opacităţii de 
pe urma căreia şi noi am avut de suferit, în 

„cele din urmă l-au alarmat şi l-au trezit. În 
momentul în care Domnul Havel a fost în- 
veşmântat în toga de DOCTOR HONO- 
RIS CAUSA a surâs ca un copil curat şi ca 
un aristocrat ce este. Domnia sa ne-a 
împărtăşit cu graţie bucuria de a primi 
înaltul titlu academeic bucureştean. În 
diseursul său de recepţie, pe care-l pu- 


blicăm alăturat, preşedintele Havel a f 


filosofat magistral pe tema distincţiei 
dintre ideal şi iluzie. 

lar în final a adresat imperativul, atât de 
actual pentru ţara noastră: 
„. "ADEVĂRUL ŞI IUBIREA TREBUE SĂ 
ÎNVINGĂ MINCIUNA ŞI URA"! 


k Un gest deosebit de delicat şi, în acelaşi 
timp, un act profund de solidaritate cu 
opoziţia democratică din România. Fapt 
pentru care îi mulţumim acestui OM şi 
DOMN desăvârşit. 


i Îi mulțumim şi pentru faptul că a venit 
în ţara noastră ca să ne cunoască şi să ne 
salute lupta pentru adevăr şi dreptate. Spre 
deosebire de alţii, n'a venit în România 
pentru Iliescu, pe care l-a tratat cu rezervă 
aristocratică. Semnarea tratatului de co- 
laborare româno-ceh a părut a fi, astfel, 
doar un gest formal, adevărata înfrățire 
constituind-o întâlnirea cu opoziţia reală 
din ţară, mai precis cu fruntaşi ai CDR. Un 
alt gest de-o delicateţe rară a fost acela de a 
rămâne încă două zile în România ca 
persoană particulară. În aceeaşi zi în care a 
primit titlul de Doctor Honoris Causa, 
Domnul Havel s'a întâlnit cu intelectuali de 
elită şi opozanți români, în Sala Senatului 
Universităţii. Printre alţii, Domnul pro- 
fesor Constantinescu i-a irivitat la re- 
uniune pe Doamnele Ana Blandiana, Lucia 
Hossu-Longin, Zoe Petre şi pe Domnii Cor- 
neliu Coposu (care, din păcate, fiind în 
Germania, n'a putut participa), Constantin 
Ticu Dumitrescu, Gabriel Ţepelea, Victor 
Rebengiuc, Dan Grigore, Andrei Marga, 
Iancu Fisher, Mircea Martin, Alexandru 
Paleologu, Ion Caramitru, Radu Filipescu, 
Stelian Tănase. 

Domnul Havel a primit cu bucurie 
invitaţia Alianţei Civice de a participa la 
cercetările Centrului de Studii asupra 
Comunismului, deschis la Sighet, sub 


"egida Consilului Europei. Am avut minu- 


nata onoare de a-i strânge mâna acestui mit 
viu pe numne VACLAV HAVEL. 


2300823. chat - 


Honoris Causa al Universităţii Bucureşti. În 


2 203 de 2 


L Foto: Paul ANTONIU 


"Domnul prof. Emil Constantinescu, alături de reşedintele 
Cehiei, domnul Vâclav Havel, căruia i-a conferit titlul de Doctor 


planul îndepărtat, 


domnul prof. Iancu Fischer, rectorul Facultăţii de Limbii Clasice. 


DISCURSUL DE RECEPŢIE A TITLULUI DE DOCTOR HONORIS CAUSA 


AL UNIVERSITĂŢII BUCUREŞTI, CITIT DE CĂTRE DOMNUL PREŞEDINTE VÂCLAV ÎN 
AULA MAGNA, MIERCURI, 22 IUNIE 1994 


Magnifice: nţa Voastră, . 
Mani nai in ă vă mul cate dterena dintr ideali Pa de pm, de but 
țumesc pentru cuvintele de iluzie. , 


apreciere ce mi-au fost a- 
dresate, care mă bucură, 
însă totodată mă stin he- 
resc dând naștere întrebării 
fireşti în interiorul meu 
dacă într'adevăr le merit. 
De asemenea, vă mulţu- 
mesc pentru onoarea pe 
care mi-o face Universitatea 
dumneavoastră, acordându- 
mi titlul de Doctor Honoris 
Causa. Nu înţeleg aceasta 
numai ca o simplă expresie 
de politeţe faţă de un şef al 
unui stat prieten, ci şi ca O 
expresie de respect faţă de 
valorile pe care, cu forţele 
mele limitate, încerc să le 


apăr. 

! Magnificenţa Voastră, 
Doamnelor şi Domnilor, 
Stimaţi eni, Ap 

Permiteţi-mi ca să fo- 
losesc clipa solemnă de 
astăzi pentru o mică reflec- 
ție pe tema care în ultimul 
timp mă intereseaza în 
mod deosebit, ba chiar mă 
necăjeşte, temă care ni s'a 
impus reflecţiei datorită 
evoluţiei dramatice din 
ţările noastre din ultimii 
ani, precum şi datorită unei 
mutații aparte în gândirea 
oamenilor pe care această 
evoluţie a provocat-o. Tema 


În zilele pline de emoţii 
ale anului 1989, mi-am ter- 
minat discursul în cadrul 
unei uriaşe manifestări din 
Praga cu fraza "Adevărul şi 
iubirea trebue să învingă 
minciuna şi ura!”. Nici nu 
ştiu exact cum, dar fraza 
aceasta a devenit cu timpul 
un slogan în care nu numai 
că s'a materializat spiritul 
paşnic şi uman specific al 
revoluţiei cehoslovace anti- 
totalitare, dar care a fost 
înţeles, de asemenea, câ 
programul politic în nu- 
mele căruia a fost răsturnat 
comunismul. ; 

Astăzi, patru ani şi ju- 


mătate după ce am rostit, 


această frază, nu puţini 
oameni din ţară îmi re- 
proşează că adevărul şi 
iubirea încă nu au invins 
minciuna și ura şi mă s0- 
cotesc răspunzător pentru 
această neimplinire. 


La prima vedere sar pu- 
tea spune că astfel de voci 
nici măcar nu merită a- 
tenţie, pentrucă ele arată 
naivitatea totală a acelora 
care înţeleg textual excla- 
maţia rostită în acele zile 
agitate, ca şi cum ar fi vor- 


declarat, iar după aceea nu 
a fost îndeplinit. Eu însă 
sunt de părere că deloc nu 
este bine a ironiza sau a 
ignora astfel de voci, ele 
exprimând în fapt ceva 


foarte important. Şi anume 


cât de greu şi cât de neplă- 
cut este pentru gândirea 
omului a face deosebirea 
între ideal şi iluzie. Ceea ce 
am spus în anul 1989, şi 
ceea ce a devenit mai târziu 
un slogan, nu a fost deloc 
numai o exclamaţie poetică, 
Aceasta a reprezentat arti- 
culatea unui anumit ideal, 
un memento al imperati- 
vului moral, rostit în faţă cu 
un regim imoral şi cu o 
societate demoralizată, a 
reprezentat deci încercarea 
de a denumi lapidar orien- 
tarea pe care ar trebui s'o 
urmărească societatea. În 
acei oameni care se plâng că 
promisiunea n'a fost înde- 
plinită, idealul a căpătat 
structura unei iluzii: ei, 
aceştia, au impresia că noua 
putere democratică trebuia 
să asigure victoria adevă- 
rului şi a iubirii şi că, neasi- 
gurând acest lucru, nu şi-a 
indeplinit promisiunea. 
După iluzie vine deziluzia, 


ca o consecinţă logică. 

Aş spune, simplificând 
puţin, că diferenţa princi- 
pală între ideal şi iluzie 
constă în faptul că în timp 
ce idealul reprezintă o 
structură cu totul deschisă, 
dimpotrivă, iluzia, prin 
însăşi esenţa ei, constituie o 
structură închisă. 

Adică, idealul nu este şi 
nu poate fi definit niciodată 
exact, fiindcă abia viaţa 
însăşi îl defineşte într'un 
mod inerent variabil. El nu 
constituie un obiectiv con- 
cret, care ar putea fi atins 
palpabil şi despre care s'ar 
putea spune că a fost atins 
în ziua cutare şi cutare, şi, 
de aceea poate fi bifat şi 
uitat ca un lucru care şi-a 
găsit definitiv rezolvarea. 
Este mai degrabă o direcţie 
care poate fi urmărită per- 
manent, este un punct 
imaginar spre care ne pu- 
tem indruma aspiraţiile în 
mod constant, este precum 
lumina care există pentru ca 
să ne orienteze sau să ne 
conducă, iar nu pentru a o 
atinge cu mâna. Idealul 
seamănă cu orizontul; cu 
cât ne apropiem de el, cu 
atât se îndepărtează. De 
fapt, ca şi cum ne-ar trage 
după el. Şi, mai mult, ide- 


alul sau idealurile au şi 
caracter pluralist, repre- 
zentând un ansamblu de 
valori care de obicei nu 
sunt reciproc transferabile. 

n cazul iluziei este in- 
vers: este caracterizată prin 
efortul de a găsi pentru 
orice un numitor comun şi 
de a interconecta totul în- 
tr'un singur sistem închis, 
clar ierarhizat, care oferă un 
ansamblu exact definit de 
obiective posibil de a fi 
atinse, inclusiv graficul de 
atingere a acestora. Din 
ierarhizarea rațională a 
acestui sistem reiese atunci 
logic şi principiul bizuirii 
generale pe garanţi profe- 
sionali ai iluziei respective: 
cei de jos pur şi simplu cred 
că cei de sus vor realiza cele 
promise, dând astfel sens 
vieţii umane. În felul 
acesta, din însăşi logica 
interioară a iluziei, sensul 
vieţii devine o anumită 
sarcină birocratică, 

In mii şi mii de activităţi 
cotidiene concrete pot fi şi 
chiar este necesar să fie 
trasate obiective şi să fie 
urmărit modul cum acestea 
sunt atinse. Însă acest lucru 
este posibil şi are sens 
numai pe fundalul unui 
anumit raport faţă de lume 


sau faţă de viaţă. Aceasta 
însă, la rândul ei, nu mai 
poate fi formată prin acelaşi 
procedeu. A încerca acest 
lucru înseamnă a crede că 
dezlegătorul profesional, 
însărcinat cu descoperirea 
secretului cuvintelor as- 
cunse, ne va descoperi 
tuturor secretul însuşi al 
existenţei. A merge pe acest 
drum înseamnă a cădea fără 
nădejde în patima iluziei. 
Ideologia comunistă a 
avut într'adevăr structura 
unei iluzii: se străduia să 
explice întreaga lume din- 
tr'o singură perspectivă, se 
străduia să interconecteze şi 
să reducă totul la un singur 
numitor, inclusiv viața şi 
istoria. Dar viaţa şi istoria 
sunt întotdeauna unice, nu 
pot fi explicate exhaustiv şi 
nu pot fi prevăzute prin 
descrierea unor reguli ge- 
nerale, iar regimul bazat pe 
siguranţa că aşa ceva este 
posibil duce în cele din 
urmă la distrugerea vieţii şi 
a istoriei. Cât de iluzorie a 
fost afirmaţia că socializa- 
rea mijloacelor de produc- 
ție va conduce la pros- 
peritate, echitate şi fericire 
a fost dovedit suficient de 
clar. La fel de iluzorie s'a 


Continuare în pag. 8 


PAGINA 8 


SEPTEMBRIE 1994 


CUVÂNTUL ROMANESe | | 


"CARITASUL" LUI ILIESCU ŞI AI SĂI 


Lăsând să treacă în liniş- 
te 23 August-ul de anul 
acesta, tov. Iliescu a mai dat 
o lovitură de mână cu 
piciorul; arestarea la 24 
August a celebrului de 
acum loan Stoica, patronul 
neincoronat al prostiei ro- 
mâneşti. Pentru a înţelege 
mai bine dedesubturile 
acestei acţiuni de răsunet 
intern şi internaţional, să o 
luăm pe firul evenimente- 
lor anterioare prezentei 
arestări a lui Stoica. 

"Caritasul", ca societate 
comercială română, a apă- 
rut la Braşov urmare a 
iniţiativei private a lui loan 
Stoica de a ferici tot săracul 
român prin celebrele depu- 
neri de bani care peste 
noapte se majorau de opt 
ori. Cum în Braşov popula- 
ţia nu este atât de credulă ca 
în alte localităţi ale bietei 
Românii, Stoica şi-a îndrep- 
tat privirile către o altă 
mare localitate din Ardeal, 
vorba fiind de municipiul 
Cluj-Napoca. Pentru schim- 
barea sediului societăţii 
sale în oraşul de pe Someş, 
Dl. Stoica a apelat la o auto- 
ritate sigură şi singulară în 
peisajul politic românesc: 
Dl. Gheorghe Funar, din 
greşeala multora, preşedin- 
te al Partidului Unităţii 
Naţionale a Românilor şi - 
bineînţeles - primar al mu- 
nicipiului luat în colimator 
de către întreprinzătorul 
Stoica - un fost contabil 
prin întreprinderile socia- 
liste din oraşul Făgăraş. 

Ideea lui Stoica de a-şi 
muta sediul operaţiunilor 
financiaro-dubioase în 
Napoca Funarului a făcut 
impresie bună primarului 
şi liderului P.U.N.R. care, 
mintenaş, a pus la dispo- 
ziţia Caritasului un întreg 
stadion şi o clădire a sta- 
tului de lângă gara din 
Cluj-Napoca. Pentru înce- 
put, anul 1992 - întreg - şi 
opt luni din cel următor au 
fost beneficii atât pentru 
societatea lui Stoica cât şi 
pentru primărie şi partidul 
lui Funar. Stoica realiza 
beneficii imense pe seama 
prostiei celor care veneau la 
el ca la un dumnezeu, iar - 
pe de altă parte - Funar, 
primăria municipiului şi 
P.U.N.R.-ul câştigau atât 
finanţele necesare moderni- 


——— Gh. Ionescu OLBOJAN— 


zării drumurilor şi parcu- 
rilor din oraş, dar câştigau 
şi capital electoral prin 
aceea că toţi deponenţii la 
sistemul Caritas al lui 
Stoica ştiau că în spatele 
afacerii se află Funar şi 
P.U.N.R.-ul consideraţi de 
ardeleni şi alţii, printre ei 
enumerând ţiganii bişniţari 
şi unele categorii mai avute 
şi mai credule din Româ- 
nia. 

Afluxul către casieriile 
Caritas era de necontrolat. 
C.F.R.-ul asaltat de nume- 
oasele cereri de bilete către 
şi dinspre Cluj-Napoca a 
înfiinţat curse speciale din 
Bucureşti, Craiova, Satu- 


Mare, laşi şi Galaţi. Cum : 


mai toate aceste curse 
speciale soseau în Cluj la 
orele dimineţii, la intervale 
scurte de timp, oraşul era 
invadat de mii de inşi ve- 
niţi aici să-şi depună sau 
să-şi ridice banii promişi de 
escrocheria de tip Caritas. 
Luat la bani mărunți de 
către presa internă şi cea 
externă, Dl. Stoica explica 
senin că la baza afacerii 
Caritas nu există nici o 
excrocherie, că totul este 
cât se poate de logic şi le- 
gal. Numai că şi în presă, 
ca şi în alte sectoare ale 
vieţii socialo-economice, 
există şacali care vor să pro- 
fite de anumite situaţii 
conjuncţionale, pentru a se 
îmbogăţi peste noapte. Aşa 
se face că unii dintre patro- 
nii presei centrale au în- 
cercat şantajarea lui Stoica 
pentru a câştiga şi ei ceva 
din formidabila, pe atunci, 
afacere Caritas, Cluj-Na- 
poca. Fiind refuzaţi de 
Stoica, aceşti patroni au de- 
clarat un război total îm- 
potriva patronului socie- 
tăţii clujene, manevră care 
îl va costa pe Stoica fali- 
mentul, populaţia refuzând 
să mai creadă că-şi va primi 
banii depuşi. lar Procu- 
ratura Generală, Garda 
Financiară, Curtea de 
Conturi şi alte organisme 
de control financiar care 
dorm pe ele, nu s'au sesizat 
din oficiu să meargă la Dl, 
Stoica, să-l ia de gât, să-i 
pună cătuşele şi să-l con- 
serve prin beciurile poliţiei 
şi Procuraturii. Dar Dl. 
Iliescu a fost sabotat de 
apropiații săi consilieri pe 


diferite probleme - la rân- 
dul lor sabotaţi de cei care 
apăreau pe listele de plată 
ale Caritasului şi - astfel - 
intervenţia Iliescului a ră- 
mas fără efecte concrete. 
Stoica a jubilat, amatorii şi 
admiratorii săi la fel. Pa- 
tronul Caritasului se ştia 
apărat de conducerea 
P.U.N.R.-ului şi de cei de 
pe listele de priorităţi la 
plată efectuate de societate, 
Iliescu nu a mai recidivat în 
tentativa sa de a atrage 
atenţia Românului asupra 
murdăriei afacerii Caritas. 
A recurs la o altă soluţie 
prezidenţială: l-a însărcinat 
pe Virgil Măgureanu să 
vadă cu ochii lui de spion- 
şef ce se ascunde în spatele 
Caritasului şi cine sunt cei 
din guvern care se opun - şi 
pentru ce - arestării escro- 
cului dela Cluj. 

După mai bine de un an, 
Măgureanu se pare că i-a 
prezentat lui Ion Iliescu 
datele problemei Caritas, 
mai mult sau mai puţin 
integre, funcţie şi de simpa- 
tiile D-lui Măgureanu în 
guvernul dela București. 

Intre timp, P.U.N.R.-ul 
alături de Partidul România 
Mare, P.S.M.-ul lui Verdeț 
şi P.D.A.R.-ul lui Victor 
Surdu au insistat pe lângă 
preşedintele ţării pentru 
remanierea guvernului Vă- 
căroiu şi introducerea la 
guvernare şi a unor repre- 
zentanţi ai celor patru par- 
tide-satelit ale P.D.S.R. 

Când, în sfârşit, Palatul 
Cotroceni a anunţat rema- 
nierea guvernului Văcăroiu, 
prin numirea a doi miniştri 
noi la Justiţie şi Comunicaţii, 
lumea a crezut în sinceri- 
tatea noilor membri ai gu- 
vernului care au declarat în 
faţa lui Iliescu şi a Tele- 
viziunii Române şi mai 
apoi şi în alte publicaţii, că 
nu au nici o culoare politi- 
că, pretinzând că sunt in- 
dependenţi şi că vor sluji 
poporul conform propriei 
lor convingeri. Dar noua 
remaniere din August, când 
alte două portofolii, Agri- 
cultura şi Transporturile, au 
fost înzestrate cu două fi- 
guri noi venite din PU.N.R, 
vicepreşedintele formaţiu- 
nii politice a adus la cunoş- 
tința lumii că de fapt 
P.U.N.R. deţine patru por- 


tofolii în guvernul Văcăroiu, 
urmare a faptului că şi cei 
din prima remaniere sunt 
oamenii lui. Scandalul este 
în toi: se cere demiterea de 
urgenţă a primilor rema- 
niaţi, dela Justiţie şi Trans- 
porturi pentru declaraţii 
mincinoase făcute în public. 
Ca să astupe gura opiniei 
publice, Ion Iliescu a acţio- 
nat precum precedentul 
său: a căutat şi a găsit un 
țap ispăşitor. El este Ioan 
Stoica, schimbat acum de 
P.U.N.R. pentru cele patru 
posturi din guvern. loan 
Gavra, vicepreşedintele 
P.U.N.R. şi de departe emi- 
nenţa cenuşie a acestei 
formaţiuni politice, s'a le- 
pădat de Stoica, s'a jurat că 
partidul său nu este im- 
plicat în afacerile acestuia. 
Ca atare, Stoica a rămas 
descoperit în faţa Puterii în 
proporţie de 40%. Suntem 
siguri că Stoica va trece la 
şantaj pe faţă scoțând pe 
covertă listele cu demnitarii 
corupți din jurul lui Iliescu 
şi al lui Văcăroiu. Şi astfel, 
va scăpa şi Stoica probabil 
cu un paşaport în buzunar, 
lăsând cu buza umflată 
milioane de Români cre- 


duli. 


Pe fundalul acestor eve- 
nimente care vor să distragă 
atenţia opiniei publice, 
ziariştii din Opoziţie au 
declanşat la unison o cam- 
panie de prezentare a lui 
Ion Iliescu în adevărata sa 
lumină, publicând declara- 
ţii ale celor ce au “luptat” 
lângă el în aşa-zisa revolu- 
ţie, precum şi ale celor care 
l-au cunoscut cu alte prile- 
juri şi îi cunosc bine rău- 
tatea şi dorinţa de putere 
întru detrimentul altora, al 
celor mulţi. Internat în 
Spitalul Elias la începutul 
lunii lulie curent, a condus 
țara în poziţie culcat şi 
garnisit cu pijamaua spita- 
lului, când conform Consti- 
tuţiei, indisponibilitatea 
preşedintelui ţării - şi 
pentru o zi - duce automat 
la preluarea atribuţiilor sale 
de către preşedintele Sena- 
tului, iar în lipsa acestuia, 
de către preşedintele Ca- 
merei Deputaţilor. Cum 
Iliescu nu recunoaşte Con- 
stituţia, ce putem să-i ce- 
rem? 


DISCURSUL DE RECEPŢIE A TITLULUI DE DOCTOR 
HONORIS CAUSA , AL DOMNULUI PREŞEDINTE VÂCLAV HAVEL 


Urmare din pag. 7 

dovedit şi diagrama dru- 
mului spre o lume mai 
bună, oferită de comunism. 
Deci, undeva în spatele 
tuturor absurdităţilor şi 
atrocităților la care a condus 
comunismul a existat iluzia 
că lumea, ca un tot, poate fi 
teoretic modelată, că din 
acest model poate fi dedusă 
viziunea viitorului ei stră- 
lucit şi că această viziune 
apoi va putea fi introdusă şi 
înfăptuită, pur şi simplu, 
prin respectarea directive- 
lor din program, prin acţiu- 
nea factorului însărcinat cu 
această răspundere, 

Iluzia comunistă s'a 
prăbușit. Însă oamenii s'au 
obişnuit cu ea mai mult 
decât ei înşişi işi dau 
seama. S'au obişnuit să 
trăiască în ea, cu ea, lângă 
ea, eventual, în spatele ei. 
Într'un fel a reprezentat o 
anumită siguranţă, cu toate 


că o siguranţă odioasă, dela 
care, la urma urmei, într'un 
fel sau altul totul deriva sau 
la care într'un fel sau altul 
totul se raporta. 

După zeci de ani de o 
astfel de viaţă, oamenii cu 

eu se obișnuiesc cu viaţa 
ără iluzii. Li se pare prea 
puţin de a trăi numai cu 
idealuri. Dintr'odată li se 
oferă un spaţiu prea vag, 
prea greu de apropiat, prea 
instabil. Viaţa în acest 
spaţiu pretinde exigențe 
neobișnuite gândirii şi 
deciziei independente şi 
accentuează, în mod fără 
precedent, răspunderea 
omului faţă de el însuşi, 
precum şi faţă de treburile 
publice. Am impresia că ne 
aflăm în faţa nostalgiei 
după iluzie, mai exact: după 
viaţa cu ea. De aceea apar şi 
se propagă rapid atâtea noi 
iluzii care încearcă să 
umple golul creat, precum 


şi atâţia noi conducători 
care joacă în garanţi ai 
îndeplinirii viziunilor lor 
unidimensionale. Şi de 
aceea oamenii înclină să 
prefacă idealurile în iluzii, 
bizuindu-se pe faptul că 
cineva de sus le va asigura 
viaţa în adevăr şi iubire, 
fără să li se ceară propria 
lor strădanie pentru aceasta. 

Iluzia care pare să stră- 
bată cel mai des pe locul 
rămas gol este iluzia na- 
ționalistă. Adică iluzia că 
atunci când vom ridica 
apartenenţa noastră na- 
țională deasupra tuturor 
altora, scăpându-ne de 
răspunderea individuală, 
dizolvând-o în colectivi- 
tatea naţională, totul va fi 
bine. Această iluzie însă nu 
poate să ducă decât la o 
nouă deziluzie. Un exem- 

lu tragic îl vedem în 
Basta şi Herţegovina de 
astăzi: minoritatea fanati- 


cilor etnici crează o majori- 
tate de. frustraţi complet. 

Mi se pare că sarcina cea 
mai importantă şi, totodată, 
şi cea mai grea, în faţa 
căreia stau astăzi toate so- 
cietăţile postcomuniste, 
este de a reînnoi în oameni 
încrederea în valori şi idea- 
luri, fără să avem nevoie 
pentru aceasta de cârligele 
unor iluzii. Explicaţia com- 
pletă a lumii, precum şi 
reţeta completă pentru fe- 
ricirea omului nu ni le dă 
nimeni şi nici nu poate să 
ni le dea. Însă luminile care 
ne pot da orientarea sau să 
ne îndrumeze sunt nenu- 
mărate, Este de ajuns să ne 
uităm bine în jurul nostru. 
În jurul nostru, dar şi în 
interiorul nostru, 

Dacă permiteţi, aş în- 
cheia puţin provocator, si 
anume cu exclamaţia: “Ade- 
vărul şi iubirea trebue să 
învingă minciuna şi ura/" 


SEMNAL 


Mai cu ruble, mai cu leişori scoşi din ciorapul sere; 
*mai cu lirete traco-drăgăniste, pe plaiurile bănăţeni ist 
început activitatea şi postul local de televiziune npâlă 
pa Nova”. Să te ţii acum! Să vezi supurări naţio 
tembele, râgâituri antimonarhice şi culturice pă na]. 
"popol". Că "noi suntem rrromâni ăăă-hă-hă-hâcln Tu 
Deceneu până la C.V. Tudor. Director: Florin Boie ela 
ouat cu Gică Boieru, şef-redactorul dela "! 
bănăţeană". C'aşa-i în lumea asta prost făcut 
televizeşte în loc să miroasă! 


COMUNISMUL 
"ANGELIC" 


De fapt, pe "diabolic" îl opui lui "dumnezeiesc", nu 
lui "angelic”. 

Există îngeri căzuţi care, spun Scripturile, adeseori ni |. 
se înfăţişează ca nişte făpturi de lumină. 

Comunismul "angelic” (totuşi, ghilimelele se impun) | 
mai poate fi întâlnit prin unele universităţi occidentale 
şi prin destule universităţi nord-americane. Unde mai 
sunt la modă (încă!) şi alte tentative de "însănătoşire" a 
utopiei egalitariste. 

Naivitate? Poate, dar vinovată. 

Suntem egali în faţa lui Dumnezeu, dar nu între noi. 
Pentrucă Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a alege. | 
Creatorul doreşte alături de Sine, pentru cei ce-l aleg, 
individualităţi, nu turmă de roboţi fabricaţi în serie. 


... 


UN "PRIETEN" 


Ne-a călcat meleagurile unul din cei mai mari cri- 
minali ai zilelor noastre: sanguinarul Li Peng, actualul 
premier al Chinei, unul din artizanii masacrului din 
Piaţa Tien-An-Men, în 1989, când forţele democratice au 
protestat împotriva dictaturii comuniste. 

Pe vremea când studia la Moscova hidroenergetica 
(şi... multe altele), Preşedintele Iliescu a fost coleg de 
grupă cu actualul premier insensat. "Am făcut practică 
împreună pe trei şantiere”, a mărturisit impostorul dela 
Cotroceni, la o întâlnire cu ziariş "In schimb n'am 
fost coleg cu Gorbaciov şi cu Yasser Arafaţ, aşa cum s'a 
scris în presă”, a adăugat preşedintele Regatului României. | 

De remarcat faptul că România a fost singura ţară est- 
europeană vizitată de premierul criminal, aflat într'un | 

|turneu care a mai cuprins Germania şi Austria. | 


DISCREŢIE COMUNISTĂ 


Timp de o săptămână, un grup de ziarişti chinezi au 
vizitat obiectivele economice şi turistice din România. 
Mare a fost uimirea acestora descoperind în presa 
românească relatări despre demonstraţia din faţa | 
Ambasadei R.P. Chineze, demonstraţie anticomunistă 
care a marcat întâlnirea celor doi organizatori ai masa- 
crării tinerilor din Piaţa Tien-an-Men şi Piaţa Univer- 
sităţii: Li Peng şi Ion Iliescu. Foarte... discretă, presa din | 
China comunistă a relatat doar despre "strălucita, 
primire" ce i-a fost făcută criminalului premier Li Peng |. 
la Bucureşti, de către fostul său coleg de facultate şi de | 
grupă, de pe vremuri, în studioasa lor tinereţe mos- 


Naşterea 
d: Oarece 


Icovită. 


SE VOR DETERIORA 
RELAȚIILE ROMÂNIEI CU 
U.S.A.? 


Incă din primăvara anului curent, când se zvonea câ 

în guvernul Văcăroiului îşi vor face loc indivizi 
|aparţinând unor formaţiuni politice extremiste - a căror 
|unică rațiune de a fi este şovinismul, iar componenţa le 
leste dată de securiştii trecuţi în rezervă şi culturnicii 
vremurilor ceauşiste - Administraţia americană 4 
comunicat Preşedinţiei şi Guvernoiului dela Bucureşti, 
că, în acest caz, relaţiile româno-americane s'ar putea 
deteriora şi Clauza Națiunii celei Mai Favorizate pentru 
România ar putea fi suspendată. 

Şi iată că, neţinând seama de neliniştitoarele semnale 
externe (ce se amestecă yankeii ăia în bucătăria traco: |. 
kremlineză?), când cârma ţării s'a "rămâniat” cu doi 
membri ai Partidului Unităţii Naţionale Române 
Andrei Turicu şi Valer Tabără (cel din urmă, fost ofițer 
de Securitate, fost profesor universitar), la Comunicaţii 
şi la Agricultură. Ă 

Chiar Ministerul de Externe al României, prin Pur” 
tătorul său de cuvânt, Dl. Mircea Geoană, a confirm LA 
cadrul unei conferințe de presă, că recenta remaniere 
executivului a avut un ecou extern negativ. "PU NI 
este un partid puternic criticat în Occident. 
asemenea, intrarea P.U.N.R. în guvernul Văcăroiul FE) 
produs nemulțumiri şi în rândul unor membri, 
actualei Puteri. Aceştia sunt nemulţumiţi că parti ză 
condus de schizoidul xenofob GhiţăvFunar afecte“ 
imaginea externă a țării, care în ultima vreme Sditate 
îmbunătăţit oarecum şi împinge iar înapoi o aci 5 

îndelungată prin care Puterea dela Bucureşti a reu$! 
se prezinte mai "democratică" în străinătate. 


Dan Emilian ROŞCA 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ESI EREI RIDE Eee E E d 7 RE PI RR ZI 


SEPTEMBRIE 1994 


PAGINA 9 


GÂNDURI DESPRE ȚĂRĂNIME 


Oricine s'a născut în 
mai multă vreme in această țară, nu şi-o 
poate imagina atunci când se gândeşte la e 
fără holdele aurite de grâu, orz sau ii 
sau fără verdele crud al lanurilor de po- 
ramb, lucernă sau fânețe, iar după sata 
imagini apar cele ale dealurilor şi munţilor 
împăduriţi, prin care şerpuiesc văi cu apă 
cristalină. E 

„Toate aceste frumuseți ale peisajului ro- 
mânesc, au fost păstrate din dragoste pen- 
tru tot ce-i frumos şi mai ales din dragostea 
față de natură care purifică toate aceste sen- 
timente care se nasc în sufletul ţăranului 
român. 

_Fără cunoştinţe speciale de ecologie, a 
păstrat curat tot ce sia găsit în jurul său ca 
şi conştiinţa sa şi a produs alimente sănă- 
toase care corespundeau din punct de vede- 
re ecologic la cele mai pretențioase probe. 

Au fost şi mai sunt din acei care nu pre- 
țuiesc prea mult o căsuţă țărănească, dar şi 
cea mai mică, reprezenta o unitate în care 
omul putea să supravieţuiască. 

Ea avea fântâna ei cu apă care-i stingea 
setea atât vara pe arşiţă cât şi pe frigul 
iernii, iar ţăranul nu depindea de nici o sta- 
ție de pompare, de defectarea conductelor 
de apă sau a garniturilor dela robinete. 

Omul avea un acoperiş al său deasupra 
capului şi o sobă care-i dădea căldura nece- 
sara. 

De multe ori, mai ales în zonele de câm- 
pie, unde pădurile sunt mai rare, căldura 
sobei provenea mai puțin dela lemne, de- 
oarece se ardeau lujeri de floarea soarelui 
sau de porumb, dar securea ţăranului nici- 
odată n'a stricat scânduri sau lemne ecari- 
sate străine pentru a se încălzi. La gura so- 
bei şi uneori la lumina palidă dată de ea 
prin scoaterea rotilelor de pe plită, se spu- 
neau cele mai frumoase poveşti de către 
bătrâni, se depănau amintiri din Primul 
Război Mondial, în timp ce femeile impre- 
sionate se opreau câteva secunde din torsul 
cânepei sau al lânei, atunci când se poves- 
teau scene mai palpitante. Copiii adormeau 
în aşternutul lor împăcaţi cu gândul că 
atunci când vor fi mari, vor fi şi ei buni sol- 


România sau a trăit 


iarnă se adunau când la unul când la altul 
pentru a se destinde după munca obosi- 
toare din celelalte anotimpuri. Îmi amin- 
tesc copil fiind, că nici un film de lung me- 
traj nu ne-ar fi dat nouă copiilor satisfacția 
sufletească pe care ne-o dădeau aceste 
povestiri, iar puterea lor de convingere din 
punct de vedere al educaţiei morale şi pa- 
triotice era covârşitoare, deoarece nu se în- 
şirau nun.ai nişte scene imaginate în scop 
literar sau pentru un film artistic, ci erau 


— Nicolae BRĂDEANU 


lie. Chiar şi încălțămintea când era vorba 
de opinci. Ţăranii învăţaseră din tată în fiu 
să-şi întrețină casa şi anexele gospodăreşti, 
îşi făceau în cea mai mare parte reparaţiile 
de care aveau nevoie şi numai pentru lu- 
crări speciale apelau la meseriaşi. Mulţi 
oameni dela sate cunoşteau meserii cu care 
se îndeletniceau ocazional ca de exemplu 
olărit, construcţii de case, de poduri de 
lemn etc. 

Fiecare gospodărie ţărănească dela noi 
amintea tuturor că ea este o bucată din 
patrie, că avem deci o patrie pe care trebue 
sa o apărăm şi să o iubim. Curtea, grădina, 
pământul pe care-l poseda, chiar dacă era 
puțin, era al ţăranului, asupra căruia îşi 
exercita nestingherit dreptul de proprie- 
tate. Indirect acest drept alimenta în el fo- 
cul dragostei de pământul strămoşesc, pe 


care l-a apărat cu vitejie în decurs de mile- 
NU. 


== 


Sunt impresionante multe descrieri ale 
situaţiilor din Primul Război Mondial, dar 
mai ales una în care se arată de N. Iorga că 
oameni dârji, voinici din Ardeal, arşi de 
soarele câmpului de care s'au despărțit 
pentru a da ajutor armatei române din 
Moldova, a constituit o frumoasă privelişte 
militară, cum alta mai frumoasă nu se pu- 


daţi şi trăgători aşa ca şi cei din povestirile “tea închipui. Aceste legiuni ale idealului 
tatălui lor sau ale vecinilor care în serile de 


nostru naţional când au început să cânte 
cântecele lor ardeleneşti nici un suflet nu a 
rămas nesimţitor, impresionând putemic şi 
pe ofiţerii francezi care erau de faţă la sosi- 
rea acestor voluntari. 

Chiar în cele mai modeste Bospodării 
ţărăneşti era asigurată supraviețuirea oa- 
menilor, fără să fie nevoie să o obţină dela 
autorităţi, deoarece un porc se putea creşte 
chiar cu urzici fierte sau frunze de sfeclă, 
pentru ca de sărbătorile Crăciunului să fie 
o mică desfătare în familie. Omul din po- 


expuse realități a căror prezenţă o simţeam „spor a vieţuit în mijlocul tradiţiilor sale care 


prin emoția şi intonaţia povestitorului. y 

Buchete de sentimente dintre cele mai 
frumoase şi impresionante se produceau în 
inimile celor ce ascultau întâmplări de pe 
fronturile dela Piave (Italia) sau Galiţia, ca- 
re au avut loc în Primul Război Mondial. 
Când soldaţii de pe linia întâi a frontului 
italian erau retraşi pentru o scurtă perioadă 
de refacere, între care erau şi regimente 
bănăţene, soldaţii din aceste regimente 
cântau doine care storceau lacrimi din ochii 
tuturor, mai ales când se cânta: 

"Săracii munţii Carpaţi ă 
Ne despart de-ai noştri frați”. 

Adesea cântecele erau acompaniate de 
vestitul clarinetist bănăţean Luţă loviţă, a 
cărui artă de interpretare era mult apreciată 
şi de trupa şi ofițerii italieni, mai ales când 
cânta în special pentru ei, din tranşee "La 
paloma”. : 

Foarte important a fost, de-a lungu 
veacurilor rolul multifuncțional al gos- 
podăriilor ţărăneşti, care le-a făcut să, 
ajungă ca unităţi economice aproape de o 
autarhie reală. > 

Pe lângă rolul lor principal de a produce 
cereale pentru familie, gospodăriile ţără- 
neşti se ocupau de creşterea vitelor şi apă- 
sărilor de curte, aprovizionând piaţa cu car” 
ne şi produse lactate care şi astăzi sunt mu 
bine apreciate decât gaze dela marile 

ătorii sau fabrici specializate, 

E pap de deal VE sunt livezi şi za 
cultiva viţa de vie, fructele, conservele de 
fructe şi vinurile cele mai bune, seprei 
zentau motive de mândrie pentru gospo 
dăriil a 

Le e dei ezirie textilă se găsea aproape 
în fiecare gospodărie țărănească. Toae 
de in, cânepă, sau amestec din aces e cu 
misir, amestec de misir cu bumbac, P p 
țesută în patru iţe pentru saci, Haine e 
lână ţesute şi tricotate etc., deci toal e sh 
colele de primă necesitate ca iza zei 
haine de pat, ştergări se produceau 


i stau transmis, simțind valori artistice, 
religioase şi metafizice. Contrar multor 
păreri, agricultorul are nevoie de multă ra- 
țiune, deoarece el nu este numai şef de în- 
treprindere, el trebue să fie şi contabil, 
experimentator, cultivator, crescător apoi în 
cea mai mare parte din timp lucrător. Tatăl 
ca şef de întreprindere este şi maistru de 
ucenicie pentru copiii săi, iar mama de obi- 
cei ține contabilitatea casei. Gospodăriile 
ţărăneşti sunt administrate în maniera unui 
bun tată de familie, iar şefii acestor gospo- 
dării au o mentalitate mai mult de consu- 
mator decât de antreprenor. 

In felul acesta, familia ţărănească şi-a 
păstrat rolul ei economic de celulă făuri- 
toare de bunuri. Din aceste motive famili- 
ile arhaice sunt atât de invidiate astăzi, dar 
sunt pe cale de dispariţie. E 33 

La noi ele sunt foarte rare, iar în țările 
apusene au dispărut aproape complet. În 
locul lor au apărut firme familiale mici, 
mai ales în Italia şi Franţa, care produc 
mobilă, îmbrăcăminte, marochinărie, 
tricotaje etc. Unii din membrii familiei ţin 
contabilitatea, alţii vând mărfurile, alţii 
procură materialele necesare etc, Sunt 
regiuni rurale industrializate, deoarece cri- 
zele afectează mai puţin aceste între- 
prinderi mici decât pe cele mari. Ţările 
apusene se străduiesc să menţină agricul- 
tura într'un stadiu economic de echilibru 
prin subvenţiuni, ceea ce denotă că în aces- 
te ţări industria subvenţionează agricul- 
tura, spre deosebire de ceea ce era la noi 
sub regimul comunist, când agricultura 
subvenţiona industria supradimensionată 
a ţării. 

Într'un articol din ziarul Frankfurter 
Allgemeine Zeitung din Germania şi re- 
produs de ziarul Neuer Weg din Bucureşti, 
ediţia din 8.12.1992, se menţionează că sar- 
cinile viitoare ale agriculturii în Europa 
unită vor fi multifuncţionale şi se regretă 
că numărul ţăranilor în Europa occidentală 


a scăzut. Astfel în Comunitatea Europeană 
în anul 1960 lucra în agricultură 21% din 
populaţie, iar 30 de ani mai târziu doar 7%. 
In Franţa, în anumite regiuni cu agricultură 
intensivă lucrau în agricultura numai cca. 
25% din totalul de angajaţi ai ţării. După 
Conferinţă Mediului Inconjurător a Naţi- 
unilor Unite care a avut loc în Rio de Janei- 
ro,s'a discutat atât în cadrul acestei confe- 
rinţe cât şi în Consiliul Europei, să se im- 
poziteze folosirea carburanţilor fosili în 
agricultură şi la transportul alimentelor 
pentru ca în felul acesta să se încurajeze 
producerea de alimente nepoluate şi să se 
cultive plante pentru producerea energiei 
ca de exemplu porumb sau iarbă de China, 
mai ales că aceasta din urmă se poate cul- 
tiva şi pe terenuri mai puţin pretenţioase. 
Din punct de vedere ecologic s'ar menaja 
mediul înconjurător şi nu ar mai fi rentabil 
de exemplu importul merelor din Noua 


Zeelandă în Europa. Ţările apusene bogate 
şi cu industrie dezvoltată nu vor să rămână 
fără agricultură, vor să-şi producă hrana pe 
teritoriul lor pentru a se simţi în deplină 
siguranţă. Această concepţie nu este de 
astăzi, ea este mai veche. La timpul său, 
cancelarul Otto von Bismarck spunea des- 
pre Saşii din România: "Saşii din Ardeal se 


"țin tari pentrucă au o țărănime sănătoasă”. 


„ Până'după al Doilea Război Mondial, 
țărănimea română chiar dacă nu a fost prea 
bogată, a fost sănătoasă în raport cu cea de 
azi. A avut o gândire echilibrată şi o logică 
cuprinsă între cele mai convingătoare pre- 
cepte ale moralei, fără să fi urmat şcoli 
înalte. Din multele exemple care s'ar putea 
da, s'a ales unul. Oamenii dela ţară se aju- 
tau între ei la munca câmpului. Dacă doi 
membri ai unei familii mergeau să cosească 
o zi la vecinul lor, tot doi oameni din fami- 
lia acestuia coseau o zi la familia care i-a 
ajutat. Pentru ca ritmul de muncă să fie 
logic şi echilibrat, stăpânul casei la care se 
lucra se găsea totdeauna în fruntea cosa- 
şilor, iar ceilalţi se înscriau în ritmul său 
de lucru, un comportament logic din punct 
de vedere moral. Tot aşa erau reguli de 
protecţia muncii ca de exemplu reguli de 
purtare a coasei pe umăr sau în căruţă pen- 
tru a evita unele accidente. Aceste reguli se 
transmiteau din tată în fiu. 

După colectivizarea agriculturii viaţa 
satului s'a transformat într'o stare de nesi- 
guranţă introducându-se convenţii de lucru 
nedrepte şi nelogice. Țăranul era plătit 
pentru munca depusă în decursul unei zile 
lumină cu cca. a opta parte din salariul 
unui muncitor industrial pentru opt ore de 
muncă. 

De multe ori nici cele 3-4 kg de cereale 
care se cuveneau ţăranului pentru o zi 
muncă (în unele regiuni mai bogate ceva 
mai mult), nu le putea primi datorită fap- 
tului că gospodăria colectivă avea o cotă de 
dat statului, iar pentru membrii gospo- 
dăriei colective nu mai rămânea nimic. Din 
această cauză a avut loc fenomenul migra- 
țiunii dela sat la oraș, fenomen care sste 
însoţit neapărat de pierderea valorilor 
tradiţionale, deoarece oamenii au trecut 
dela vechile lor grupuri sociale restrânse la 
grupuri mari, dela grupuri omogene la 
grupuri eterogene, dela grupuri ai 
onale la grupuri lipsite de tradiţie. În 
această situaţie majoritatea oamenilor 
veniţi dela sate şi-au schimbat portul 
îmbrăcându-se ca şi orășenii, mai ales că 
prin colectivizarea agriculturii n'au mai 
avut posibilitatea să cultive plante textile 
ca inul şi cânepa. Din această cauză arta 
populară este pe cale de dispariţie în cea 
mai mare parte a ţării, iar industria artei 
populare care există astăzi este artificială, 
ceea ce este cu totul altceva decât arta popu- 
lară dezvoltată din înseşi aşezările fireşti 
de viaţă ale ţărănimii. Până țăranii au fost 
stăpâni pe avutul lor, iar zilele de Du- 


minică erau o adevărată desfătare la horele 
din sat, unde părinţii şi bunicii işi admirau 
fiii şi fiicele sau nepoţii şi nepoatele dan- 
sând în ritmurile frumoasei noastre muzici 
populare, loc în care se comentau de ase- 
menea toate evenimentele petrecute în sat 
în decursul săptămânii încheiate. Astăzi 
sunt foarte rare satele în care mai există 
Duminica hore, de aceea folclorul a suferit 
şi el vitregia vremurilor prin care a trecut 
țăranul, iar cel de astăzi se poate spune că 
este un folclor de seră. 

Există însă o mare speranţă că frumu- 
seţea satului românesc şi a tradiţiei lui se 
va reface. Organizaţia Europeană pentru 
dezvoltarea şi înnoirea satelor ARGE a scos 
un pliant "Satul Românesc”. Prin acest 
pliant, apare în faţa oamenilor din întreaga 
Europă frumuseţea satului românesc şi 
tradiţia populară ceea ce în ţările vestice în 
cele mai multe cazuri s'a pierdut, aşa cum 
menţionează ziarul Raiffeisenzeitung din 
Viena. Extrase din articolul acestui ziar, au 
fost reproduse de ziarul Allgemeine 
Deutsche Zeitung fiir Rumânien din 10 
Iunie 1994. Se menţionează în articol că tre- 
bue arătat poporului român moştenirea 
culturală bogată pe care o posedă şi care 
merită să fie păstrată. 

Fără o țărănime viguroasă şi mulțumită 
de situaţia ei, nu se poate reface ţara mai 
ales la nivelul dorit al belşugului de hrană 
din ţările apusene. Trebue neapărat men- 
ționat, între cele două războaie mondiale, 
belşugul de alimente din România a fost la 
nivelul ţărilor apusene. Alimentele însă 
erau mai ieftine şi de bună calitate, fapt 
recunoscut de străinii care ne-au vizitat ţara 
în acea vreme. Până în Septembrie 1943, 
România era ţara cea mai bine aprovi- 
zionată cu alimente în Europa, ceea ce 
scriau ziarele vremii şi confirmau profe- 
sorii universitari de economie politică ca 
de exemplu prof. Hoffmann dela Academia 
de Mine din Freiburg (Germania). 

In ziarele şi revistele occidentale şi mai 
ales germane, sunt multe reclame privind 
biovacanţă, care se poate petrece în Austria 

„în anumite sate, unde nu se folosesc în 
agricultură îngrăşăminte chimice. Cei ce le 
folosesc sunt expuşi la amenzi ridicate, dar 
“şi costul unei asemenea vacanțe este ridi- 
cat. Astfel de alimente a oferit în trecut 
țăranul român ţării, ceea ce astăzi pot oferi 
doar câteva sate austriece unor turişti care 
vor să petreacă o biovacanţă. Refacerea 
țărănimii şi prin ea a agriculturii, repre- 
zintă speranţa de refacere a ţării, cum de 
altfel s'a exprimat şi O.Goga în poezia sa 
Plugarii: 

"Voi singuri străjuiţi altarul 

Nădejdii mele de mai bine” 

Viaţa naţională şi de stat a României a 
depins de țărănime, iar situaţia în care ne 
găsim astăzi ne arată că şi în prezent 
această afirmaţie este valabilă, cu toate că 
au intervenit unele schimbări. Din aceste 
motive țărănimea are un drept de netă- 
"găduit la cultura pe care societatea şi statul 
românesc terbue să-l satisfacă fără întâr- 
ziere. Cu toată şcoala făcută de ţărani sub 
regimul comunist, cultura sătească va tre- 
bui încă răspândită, îmbrățişând în egală 
măsură următoarele compartimente: 
Sănătatea. Țăranul trebue învăţat anumite 
reguli de igienă, de conservare a sănătăţii şi 
de a trăi conform prescripţiilor ştiinţei. 
Munca, adică viaţa economică regională, 
completându-i cultura profesională. 
Sufletul, adică viaţă morală, religioasă şi 
artistică, Mintea, adică răspândirea cărţii 
prin biblioteci ale căminelor culturale, con- 
ferințe prin care țăranul să fie instruit 
asupra drepturilor sale politice, predarea 
sistematică tineretului dela țară a noţiu- 
nilor de conducere a societăţii pentru a se 
putea forma conducătorii fireşti din rândul 
țărănimii, piese de teatru legate de viaţa sa- 
tului, emisiuni de radio pentru sate, ziare 
pe înţelesul lor etc. 

La răspândirea culturii săteşti va trebui 
să participe toată intelectualitatea dela sate 
şi în special membrii corpului didactic şi 
preoţii. Ar mai trebui reanimate vechile 
aşezăminte şi societăţi de cultură cum a 
fost Astra pentru Ardeal şi Liga Culturală 
în Țara Veche, ceea ce ar duce în acest caz 
şi la antrenarea în această activitate a inte- 
lectualităţii dela oraşe. 

Satisfacerea dreptului la cultură a ţără- 
nimii trebue să se realizeze neapărat în 
mod descentralizat, autoritățile centrale 
trebuind doar să coordoneze, să îndrume şi 
să sprijine iniţiativele. 

Trebue să se reinvie neapărat tradiţia la 
sate care este pe cale de dispariţie. Aşa cum 
se ştie, tradiţia este influența muncii cultu- 


Continuare in pag. 10 


Y 
b 


Ati 


PAGINA 10 


SEPTEMBRIE 1994 


ODLTENISHME 


——— lonel RĂDULESCU=——= 


"PEDEAPSĂ" 
COMUNISTĂ 

Căpătuitul prefect roşu 
de Dolj - Alexandru Tobă - 
după ce şi-a transferat tere- 
nul agricol şi pădurea din 
Mehedinţi în Dolj a umflat 
trei apartamente dela Stat 
(nu patru case, ca Năstase!) 
a intrat până la gât în con- 
siliul de administraţie al 
unor societăți comerciale şi 
a prins câteva spaţii co- 
merciale grase, asigurându- 
şi tot neamul de belşug şi 
bunăstare, în vecii vecilor, 
amin! Pentru toate abuzu- 
rile şi ilegalitățile comise, 
tov. Tobă va fi pedepsit în 
stil comunist prin... promo- 
varea ca director general în 
Ministerul Învăţământului. 


EDUCAŢIE PENTRU 
SĂNĂTATE 

The Romanian Project 
U.R. (United Kingdom - 
Anglia) este un proiect 
educaţional finanţat de 
UNICEF-International, 
OMS, materializat de Mi- 
nisterul Învăţământului şi 
Centrul Naţional de 
cercetări pentru tineret. 
Beneficiare sunt judeţele 
Dolj, Galaţi, Braşov, Bacău. 
Proiectul vizează identi- 
ficarea modalităţilor de 
păstrare a sănăţăţii în 
colectivitățile de copii 
preşcolari, igiena personală, 
administrarea corectă a 
medicamentelor, exprima- 
rea emoţiilor şi sentimen- 
telor copiilor, educatorilor. 


DESTINE DURE: 
HANDICAPAŢII 

Asociaţiile persoanelor 
handicapate sunt în pericol 
de a se desfiinţa. După 
inadmisibile tergiversări şi 
ieşirea în stradă a handi- 
capaţilor, statul comunist a 
emis legile 53 şi 57 care nu 
se aplică decât parţial, 
fiindcă ulterior se emit 
instrucţiuni care anulează 
litera şi spiritul lor. În 
vremea lui Ody, foarte 
puţinele drepturi erau, cât 
de cât, respectate şi nici- 
decum interpretate ca acum. 
Puterea locală doljeană nu 
sprijină asociaţiile handica- 
paţilor, nu manifestă res- 
pect şi grijă pentru cei 
aflaţi în suferinţă. Asociaţia 
handicapaţilor (AHE) Cra- 
iova a înfiinţat S.C. Melior - 
pentru integrarea socio- 
profesională a persoanelor 
handicapate fizic care exe- 
cută confecţii din tablă. 
Lipsesc însă fondurile, 
sponsorii şi spaţiile cores- 
punzătoare, beneficiile 
fiind pentru handicapaţii 
aflaţi sub limita de sub- 
zistenţă. Nu este respectată 
Rezoluţia ONU 3347/1975 
privind drepturile handica- 
paţilor la un nivel de trai 
decent, siguranţă econo- 
mică şi socială. 


TOT TRIŢĂ FĂU)NIŢĂ! 

În Dolj circa 38 de mii ha 
sunt semănate cu orz şi 
orzoaică. Deşi se estimează 
producţii record la orz, 
circa 150 de mii tone, aces- 
tea nu pot fi valorificate, 
fiindcă la negocierea 
preţului de achiziţie, pro- 
ducătorii şi consumatorii 
nu s'au înțeles. Producătorii 
nu vând orzul cu 130 lei/kg, 
câtă vreme întreţinerea 
culturii i-a costat 170 lei/kg. 
Animalele şi păsările mor 
în complexe cu orzul în 
faţă, în 5 luni au pierit 


20.000 de porci la SUIN- 
PROD Băileşti. Dacă Gu- 
vernul Văcăroiului face 
prețul la grâu, fostul şi 
actualul nabab comunist 
Triţă Făniţă îl stabileşte la 
orz, cu doar 100 lei/kg, dar 
consumatorii sunt în blocaj 
financiar, înglobaţi în 
datorii şi dobânzi astrono- 
mice. 


... 


R.O.C. - 40 DE ANI DE 
MINCIUNI! 

Dela tinereţea utecistă la 
bătrâneţea comunistă! Ra- 
dio Oltenia Craiova a sunat 
goarna şi a invitat VIP- 
urile roşii cu epoleţi dela 
"centru", ca şi pe cele locale 
cu prilejul zilei aniversare. 
Şi-au strâns mâinile tovă- 
răşeşte barosanii undelor şi 
imaginilor mincinoase din 
radioteleviziunea centrală 
şi locală. Au ciocnit şi au 
toastat, printre alţii, gra- 
daţii capitalei: Petre Po- 
pescu, George Marinescu, 
Dionisie Şincan ş.a. cu 
micimanii Băniei: Domo- 
zină, Firescu, Şişu, Ghidi- 
mic ş.ă. N'au lipsit "aleşii" 
urbei, foştii şi mereu actua- 
lii învârtiţi ai regimului. 

... 

BAZAR ORIENTAL 

"CHIRIAC" - una din 
pieţele Craiovei, geme de 
țigani, ucraineni, rusnaci şi 
basarabeni, negustori pe 
picior, care vând tot ce se 
poate vinde, dela încălţă- 
minte, îmbrăcăminte, la 
boilere, triciclete, ustensile 
de bucătărie, piese auto, 
maşini de scris, maşini de 
cusut, instalaţii sanitare, 
aparate foto. Mărfurile cu 
aspect occidental, de 2-3 ori 
mai ieftine, ca cele din 
magazine, sunt expuse în 
grămezi, ordonate pe pături 
şi adesea acoperite cu coji 
de seminţe de floarea soa- 
relui - produs indigen la 
care avem indiscutabil su- 
premaţia mondială. Două 
treimi din acest bazar soios 
aparţine ţiganilor, care (şi 
aici) fac legea, după muş- 
chii şi bunul lor plac, 
fiindcă ei au la vârf împă- 
rat, rege şi... preşedinte 
ales-reales! 


CA'N TOATĂ ȚARA! 
Şi'n Bechet - una dintre 
cele 94 comune doljene - 
nemulțumirile ţăranilor 
privitoare la aplicarea Legii 
funciare sunt la ordinea 
zilei. Din :972 titluri de 
roprietate au fost înmâ- 
nate doar 22! Primăria are la 
dispoziţie 60 ha pământ pe 
care vrea să-l dea în lucru 
contra sumei de 50.000 
lei/ha, dar lipsesc solicitan- 
ţii, fiind vorba de un 
pământ nisipos, nepro- 
ductiv. "Specialiştii" de pe 
raza comunei, aceiaşi pro- 
fitori din vrema "celui mai 
iubit”, au primit în folo- 
sinţă 5.000 mp. pământ - în 
total 16 ha. Modul incorect 
în care li s'a constituit sau 
reconstituit dreptul de 
proprietate de către comisia 
locală în frunte cu primarul 
-preşedinte și ing. agronom, 
i-a revoltat pe ţăranii Be- 
chetului, care după înde- 
lungi certuri şi bătăi, au 
apucat drumul judecă- 
toriei, căutându-şi zadarnic 
drepturile, câtă vreme în 
România justiţie fără bani 
nu există! 


MODERNIZARE 
ITALIANĂ 
Textila Calafat intrată în 


relaţii directe de producţie 
şi comercializare cu parte- 
neri din localitatea Amelia, 
de lângă Roma, a devenit 
fabrica de tricotaje din lână 
a societăţii mixte româno- 
italiene "Nuova Tessitura”, 
Se asamblează cele dintâi 
maşini, utilaje şi instalaţii 
moderne italiene, pentru 
preluarea şi prelucrarea 
unei mari cantităţi de lână 
merinos dela producătorii 
din ţară. Pentru început au 
fost instruiți primii specia- 
lişti şi muncitori. Urmează 
a fi reangajaţi peste 100 din 
foştii salariaţi ai fabricii 
calafetene. Italienii vor 
livra în prima etapă mate- 
ria primă, vor asigura des- 
facerea produselor finite, 
contribuind astfel cu peste 
un miliard de lei la consti- 
tuirea firmei. 
ILIESCIADA 

Va rămâne adânc încrus- 
tată în istoria României, ca 
cea mai cumplită şi devasta- 
toare perioadă de sărăcie, 
corupţie, minciună, dema- 
gogie şi aroganță comu- 
nistă, epocă prosperă însă 
pentru securişti, ţigani, 
activişti şi osanişti de 
partid, uniţi în cuget şi în 
muget, deveniți peste 
noapte... domni! 

La Craiova, epoca Iliescu 
a adus prima cantină pentru 
nevoiaşi, adevărată mană 
cerească, ce asigură prânzul 
gratuit a 26 de nefericiţi din 
zecile de mii care aşteaptă 
mila ilustră. Cheltuielile le 
suportă firma SERVICE 
RAY SRL, Primăria spriji- 
nindu-i doar demersurile în 
respectarea legalităţii. Se 
speră ca la finele anului în 
curs numărul “fericiților” 
care prânzesc gratuit să 
ajungă la 100, fiind selectaţi 
cu priorităţi: persoanele 
fără venituri, pensionarii, 
invalizii, bolnavii cronici, 
copiii până la 18 ani şi 
studenţii până la 26 de ani. 


ŢIGĂNIMEA BĂNIEI 

Această ruşine naţională 
duce imaginea ţării peste 
mări şi zări. La Craiova 
fauna bişniţarilor, şmena- 
rilor, găinarilor, barbugiilor, 
cuţitaşilor, manglitorilor, 
ciumeţilor, şuţilor şi bor- 
faşilor de alba-neagra cu- 
prinde zeci de mii de ba- 
laoacheşi analfabeți care fac 
"legea"- ca peste tot în ţară 
- grupaţi în partide şi 
uniuni generale, cu împă- 
rat, rege şi preşedinte, unul 
mai "dăştept"”ca altul! 

38 de craioveni s'au gru- 
pat în Organizaţia de Apă- 
rare a cetățenilor Băniei 
împotriva mafiei ţigăneşti, 
specializată în acte anti- 
sociale. Oraşul cu aproape 
400.000 de locuitori a fost 
împânzit de afişe ce conţi- 
neau un adevăr crud, un 
îndemn la luptă împotriva 
acestei cumplite plăgi so- 
ciale, întreţinută şi în- 
curajată - din păcate - la 
vârful Puterii. Din motive 
de ordin social, moral, 
politic, jura e cultural etc. 
- ţiganii au fost sub Ceau- 
şescu şi au rămas sub 
Iliescu, un cancer naţional, 
un dezastru social și o 
problemă a problemelor 
acestui neam românesc de 
oameni buni, inteligenţi, 
spirituali şi extrem de răb- 
dători. Numărul ţiganilor 
integrați în societatea civilă 
care respectă legile țării și 
prestează o muncă cinstită 
este cu totul nesemnficativ. 


"LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ" 


STRICĂTORI DE LIMBĂ 
Mihai S. DERDENA 


n'a făcut decât, cel mult, pa- 
tru clase primare. Nu, nici 
pomenală de aşa ceva. 
Această stricăciune ling- 
vistică imposibil de supor- 
tat a fost semnată de doi 
profesori ploieşteni ce se 
numesc PETRE NACHILA 
şi TODOR IANCU. Primul 
deţine înalta funcţie de 
inspector şcolar general, iar 
al doilea este inspector 
şcolar cu evidenţa perso-. 
nalului didactic. ai 

Oricât am încerca să în- 
dreptăm această urâciune 
lexicală şi sintactică tot 
n'am reuşi s'o facem cum se 
cuvine pentrucă nu se pre- 
cizează în ce constă compo- 
nenţa dosarului. Totuşi, 
iată cam cum s'ar prezenta 
acelaşi text dacă s'ar res- 
pecta cât de cât gramatica, 
îndeosebi regulile acordu- 
lui gramatical: 

"Pentru obținerea unei 
detaşări în anul şcolar 1994- 
1995 va trebui să alcătuiți 
un dosar a cărui compo- 
nență o puteți afla dela 
orice inspectorat şcolar, iar 
data depunerii lui la In- 
spectoratul Şcolar al ju- 


deţului Prahova va fi pro- 


Dela Inspectoratul Şcolar 
al judeţului Prahova am 
primit o comunicare ofi- 
cială prin care limba româ- 
nă este torturată şi pocită 
cum extrem de rar s'a mai 
văzut. 

Trec peste grafiile "Piatra 
Neamţ" (fără cratimă) şi 
"Judeţul" (iniţială majus- 
culă în locul celei minus- 
cule) deoarece asemenea 
erori ortografice par nişte 
fleacuri în comparaţie cu 
următoarea frază plină de 
agramatisme: 

"Pentru obţinerea unei 
detaşări în anul şcolar 1994- 
1995 va trebui să alcătuiți 
un dosar a cărei compo- 
nenţă şi dată de depunere 
la Inspectoratul Şcolar al 
Judeţului Prahova va fi 
probabil a doua jumătate a 
lunii august - primele zile 
din sept. 1994". 

Să recunoaştem, stimaţi 
cititori, că o astfel de hara- 
babură lexicală n'ar fi com- 
pus nici cel mai slab elev 
din clasele gimnaziale. Vă 
imaginaţi probabil că adre- 
sa la care ne referim a fost 
redactată de vreun portar 
sau de vreo persoană care 


GÂNDURI DESPRE ȚĂRĂNIME 


Urmare din pag. 9 

rale anterioare asupra celei prezente. Acest 
lucru nu înseamnă că lucrările agricole ar 
urma să se execute aşa cum s'au executat în 
trecutul îndepărtat. Omenirea se poate 
depăşi pe sine în orice moment al acti- 
vităţii ei şi acest lucru este valabil şi în 
agricultură, Încă în trecut țărănimea era 
conştientă de acest lucru. Oamenii mai în 
etate îşi amintesc cum prin anii 1930-1932 
țărani din multe sate cu suprafeţe de teren 
agricol mai restrânse, vizitau satele din 
Banat pentru a vedea cum se face prăşitul 
porumbului cu sapă-plug tras pe vremea 
aceea de cai. Această prăşire mecanică s'a 
introdus apoi în toată ţara. Mai mult, în 
foarte multe sate şi comune mai mari oa- 
menii au contribuit cu fonduri pentru 
cumpărarea în comun a maşinilor de semă- 
nat, de prăşit etc, care se păstrau la primă- 
rie, iar ei se programau pentru utilizarea 
lor. În felul acesta ţăranii se găseau la 
adăpost de exploatarea celor ce voiau să se 
nb oaaitădca prin fructificarea naivităţii 
or, 

Este evident că ţăranul tradiţional pen- 
tru care agricultura era o stare, un mod de 
viaţă și nu o meserie, este pe cale de dispa- 
riţie. În Occident agricultura este conside- 
rată o activitate economică la fel ca celelal- 
te, La țăranul român este mai puţin 
răspândită încă această concepţie. El 
iubeşte pământul şi nu-l consideră numai 
teren pentru hrană, de aceea multe din 
bunele obiceiuri ale agriculturii româneşti 


CUVÂNTUL ROMÂNESe 


babil, în a doua jumătate 
lunii august sau în primele. 
zile din septembrie 1994", 
In Bucureşti a existat - 
dacă n'o fi şi acum, un in: 
spector şcolar pentru limba. 
şi literatura română care, în 
loc de "facem, "faceți! 
spunea "făcem”, "făceţi", 
Acest schingiuitor al limbii 
noastre sfinte se numeşte 
TUDOR şi nu mai ştiu cum 
(adică nu-i mai ţin minte 
numele de botez). -% 
“Dacă nişte inspecto: 
colari, care prin natura 
muncii lor sunt cei di 
chemați să cultive 
exemplar limba romă 
ferind-o de orice strică- 
ciune, se exprimă atât de 
agramat şi de urât, ce să mai . 
zicem de vorbitorii mai 
puţin instruiți? 
Nu le putem impune ce- 
lor ce redactează comuni= 
cări oficiale ca să iasă din 
şabloanele limbii de lemn 
ale stilului birocratic, dar 
nici nu se cade, să le trecem 
cu vederea agramatisme te- 
ribil de supărătoare ce fac. 
să sufere din greu dulcea. 
minune ce se cheamă 
"limba română”, 


pot fi păstrate. Aşa cum pentru un copa€ 
rădăcina este importantă, chiar dacă i si 
taie din crengi, el va avea grijă să creas 
altele, tot aşa rădăcinile tăranului sunt în 
pământul său, pe care le alimentează cu 
vigoare dărnicia naturii prin rodul hol= 
delor, de aceea este harnic şi bun aşa cum îl. 
cere morala creştină. Cel mai bine se vede 
cinstea şi bunătatea lui când măsoară lă 
piață produsele pe care le are de vânzare. . 

Pământul trebue să-l iubim cu toţii, 
fiindcă aşa cum spune Goethe într'o poe“ 
zie a sa prin gura lui Promoteu "din acest 
pământ izvorăsc bucuriile mele”. Din 
adâncul pământului oamenii scot la supă“ 
faţă petrol, cărbuni şi metale din care se fi 
lucruri care nouă ne produc plăcere, ! 
suprafaţa lui ne dă pâinea cea de toate 
zilele. Această pâine va fi cu atât mai bună 
cu cât mai instruiți vor fi țăranii şi ajutati 
în dezvoltarea activităţii lor. Până acum €i 
au fost mereu cei mai nedreptăţiți, după 
cum spunea şi N. Iorga: : 

"În acest popor e cea mai vrednic) 
de iubire şi partea mai puțin îndreptăție 
este țăranul nostru”. (N. lorga: Pent i 
ntregirea Neamului,-cuvântări din războ! 
Biblioteca Epopeea Neamului 1925). E 

Trebue să purtăm în cuget speranță 
ceața destinului istoric care ne:as ipi 
atâtea suferinţe şi nedreptăţi, se Vă hdi 
lăsând un viitor luminos, aşteptat de 
cei ce iubesc pământul României. 


Dr.Ing. Nicolae BRADEANU 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1994 PAGINA 11 
E EEE IESE E e E aie a Oa 


Cunoaştem din istorie 
noţiunea de exil, exilat, pe 
care Dicţionarul limbii ro- 
mâne moderne (Bucureşti, 
1967) o explică astfel: exil, 
exiluri, s.n. pedeapsă apli- 
cată altădată pentru delicte 
politice, care consta in iz- 
gonirea unui cetățean din 
țară sau din localitatea în 
care trăia: p. ext. îndepăr- 
tarea voluntară a cuiva din 
propria ţară sau localitate, 
pentru a scăpa de o prigoa- 
nă; situaţie în care se gă- 
seşte o persoană exilată. - 
Fr. exil (lat. lit. exilium). 

Deci, impus sau volun- 
tar, exilul este o pedeapsă! 

Tot din istorie, nu este 
cunoscut să fi existat vreo- 
dată o perioadă în care 
oamenii unei ţări, provincii, 
stat, să fi preferat exilul, 
mai ales exilul în masă, 
exodul, spre necunoscut. 
Dar iată că această tragică 
experienţă ne-o aduce is- 
toria contemporană, trăită 
de toate popoarele din Ră- 
săritul Europei căzute sub 
biciul stăpânirii comuniste. 

Istoria, până la comu- 
nism, n'a înregistrat feno- 
menul, ca oameni în toată 
firea să-şi dorească această 
pedeapsă, să o caute, ba 
chiar să lupte pentru ea, să 
se expună la riscul pierderii 
vieţii, în cazul în care ten- 
tativa de trecere clandestină 
a graniţei, "raiul socialist”, 
Dunărea, sau sârma ghim- 
pată spre Iugoslavia, în anii 
70-80, eşuează. 

"Socialismul victorios" 
din România “anilor lu- 
mină”, de groază, lipsuri, 
jertfe, salam de soia, a cu- 
noscut şi acest paradox; 
oameni care să fie fericiţi că 
au reuşit exilul benevol. În 
toate regimurile politice, de 
stăpânire tiranică, gruparea 


Note de lectură 


socială Cea mai atinsă de 
A egana este intelectuali- 
cai Sie PERtrică sunt cei 

< gândesc!" - pentru ei, 
ŞI pentru ţară, trebuesc eli- 
minaţi, adică "create con- 
diţii” ca să-şi ia lumea'n 
cap, să plece; să vrea să 
plece şi dacă nu le dăm 
voie! Doar că un intelectual 
o va face ori pe ce meridian 
Ss ar găsi şi o va face în- 
totdeauna pentru Ţara lui şi 
pentru Neamul din care se 
trage. Va fi ceea ce n'a putut 
fi în țara sa, în România 
noastră, un om care prin el 
însuşi şi munca sa, un 
exemplu şi un reprezentant 
al poporului său, printre 
Străinii cu care a ajuns să 
convieţuiască. Un slujitor 
al bunelor tradiţii şi al 
culturii naţionale, care 
spune cu grai, sau fără grai, 
doar prin atitudine: "aceştia 
sunt Românii! Aşa este po- 
porul român!" 

Unul dintre aceşti inte- 
lectuali români de exil este 
Domnul Dr. Victor baron 
de Coroianu, descendent de 
voievozi din Ţara Lăpu- 
şului, pe care însă Românii 
de acasă nu-l cunosc. Poate 
că dacă ar fi fost un 
şoloboactăr, partidul comu- 
nist l-ar fi popularizat şi ar 
fi ajuns cunoscut, dar aşa?! 
Cum să-l cunoască, dacă 
este de viţă nobilă? Doar 
aceştia, care ne-au făcut 
istoria (fără exiluri) erau 
"duşmani ai poporului!" - 
care nu meritau decât să fie 
închişi şi exterminați în 
închisorile comuniste. 

Dar iată că Domnul Co- 
roianu, ca adevărat exilat 
român, vine şi ni se pre- 
zintă singur, - îmbogăţeşte . 
cultura naţională cu un 
roman, de o deosebită 
frumuseţe: "La Nord de 


————— Teresia B. TĂTARU 


Tahiti”, Ed. Imago, Sibiu, 
1993. Medicul Victor Co- 
roianu ne-a surprins deo- 
sebit de plăcut şi pe noi cei 
din exil, cu talentul său 
literar, de scriitor, Deşi nu 
este un secret că medicii 
sunt şi buni maeştri de 
condei, ne-a bucurat să 
descoperim că mai avem 
unul din această categorie, 
căci nu-l cunoşteam şi sub 
această mantie! 

"La Nord de Tahiti" este 
un reuşit roman de dragoste 
in care autorul român, ex- 
punând povestea de inimă 
a unui tânăr medic, Vic, 
din armata americană sta- 
ționată în Insulele Pacifi- 
cului de Sud, în timpul 
celui de-al Doilea Război 
Mondial, cu frumoasa Lucy, 
o intelectuală polineziană, 
ne introduce şi conduce 
prin fascinanta lume, climă, 
vegetaţie, oameni, obice- 
iuri şi cultură, din insulele 
Mărilor Sudului. O carte ce 
ne apropie o lume, pentru 
noi Românii nu numai 
foarte îndepărtată, dar şi 
absolut necunoscută. Nu 
cred să existe în literatura 
noastră o asemenea carte, în 
care, un jurnal de viaţă şi 
dragoste sa fie în acelaşi 
timp, pentru cititor şi un 
jurnal de călătorie, Chiar de 
va fi existat înainte vreme o 
asemenea carte, hotărât că 
în etapa actuală, “La Nord 
de Tahiti” este prima şi 
unica lucrare de acest fel, 
ceea ce-i măreşte valoarea. 
Pentru publicul românesc, 
din ţară, care dela Somerset 
Maugham şi alţii, de di- 
nainte de “era lumină” n'au 
mai primit spre lectură o 
carte cu poveşti, despre. 


oameni "de pe altă planetă”, 


literatură curată, fără a- 
mestecul ideologiei comu- 


niste, cartea D-lui Coro- 
ianu, nu poate fi decât un 
mare succes de public. La 
aceasta se mai adaugă şi 
dezbaterea altor elemente 
foarte importante ale socie- 
tăţii umane contemporane, 
cu scopul de a-i atenţiona 
direct şi indirect pe Români 
- de vor avea urechi de 
auzit! - ca problema po- 
luării, a distrugerii cultu- 
rilor naţionale prin impor- 
turi străine, slabe, de plo- 
conire necondiționată în 
faţa acestora în dauna ade- 
văratelor valori naţionale, 
necesitatea protejării cul- 
turii autohtone. Sugestii 
privind ritmul şi direcţia 
dezvoltării economice prin 
turism inteligent dirijat, 
păstrarea ecosistemelor 
naturale în special a pă- 
durilor şi aici autorul, prin 
felul în care discută dis- 
trugerea de către economia 
modernă, străină, a pădu- 
rilor virgine tropicale, face 
un apel direct către Ro- 
mânia. 

Dar iată şi mai important 
pentru societatea româ- 
nească de azi, derutată şi 
deliberat indusă în con- 
fuzie şi neîncredere, de 
către conducerea neoco- 
munistă este problema 
morală şi nu oricare, ci a 
moralei creştine. Poate că 
este prima carte beletristică 
apărută în România post 
"era lumină” în care creş- 
tinismul nu este batjocorit 
ci prețuit la adevărata sa 
valoare moral-spirituală, 
valabilă "până la sfârşiutul 
veacurilor". În acest context 
este prezentată educaţia 


morală, sexuală, spirituală, 


a+dragostei, a avorturilor, a. 


anticoncepţionalelor, a fa- 
miliei, a relaţiilor inter- 
umane, profesionale, a re- 


Filmul românesc 


Ca orice Român care 
trăieşte în afara ţării, am 
considerat binevenit filmul 
lui Mircea Danieliuc, re- 
gizor român de peste două 
decenii. Îmi amintesc fil- 
mul "Cursa" şi "Proba de 
microfon" care se voiau o 
oglindire a realităţii româ- 
neşti și ultimul, văzut în 
țară, "Glissando", 

Multe zvonuri despre 
carnetul de partid al re- 
gizorului, carnet ce a dictat 
accesul pe ecrane al fil- 
mului (se vorbea despre 
depunerea carnetului în 
cazul în care i s'ar interzice 
difuzarea). Poate zvonuri, 
poate adevăr, poate o 
formulă bine elaborată şi 
uite aşa a mai apărut un 
regizor tânăr care ştie ce 
vrea. Filmul face săli pline, 
lumea vrea să creadă în 
eroi, iar după vizite peste 
hotare, tânărul regizor se 


întoarce la laşi dând curs - 


unei invitaţii din partea 
Universităţii al cărui stu- 
dent fusese. Plin de emfază 
a spus că pe domnia-sa nu 
îl interesează opinia celor 
mulţi, că face filme pentru 
un cerc restrâns de 5-6, 
singurii a căror părere con- 
tează. 
Multe li se iartă eroilor 
aşa că lumea a rămas cu 
ândul la imaginile meta- 
orice, la tot ce era nou în 
"Glissando”. lată însă 
surpriza: odată cu video- 
casetele, lumea are acces la 
multe filme nevăzute şi 


———— Lillian-Emma Wagner 


mare e asemănarea dintre 
Fellini şi Danieliuc (Glis- 
sando). Desigur omul se 
inspiră şi doar mulţi au 
făcut-o pe acele vremuri, iar 
pe prea puţini i-a acuzat 
cineva, aşa că hai mai bine 
să vedem cum s'a maturizat 
arta filmului românesc 
după epoca în care, con- 
form criticului Gherea, arta 
era cu tendinţă. - 
Deci pe data de 15 lulie 
1994 în sala Quad din Vil- 
lage, N.Y. eram 17 oameni 
într'o sală de aproximativ 
200 de locuri. Titlul fil- 
mului "Patul conjugal”, 
regia şi scenariul M. Da- 
nieliuc, imaginea Vivi 
Drăgan, coloana sonoră ing: 
Anusavan Salamanian, doi 
dintre cei mai talentaţi 
tehnicieni. Actori: Coca 
Bloos, Lia Bugnar, Geo 
Costin, în rolul lui Vasile 
Potop - cunoscutul Gheor- 
ghe Dinică. Critica: mai 
mult decât favorabilă 
"Bizarre... Plenty to Laugh 
About”: scria Judy Stone în 
San Francisco Chronicle. 
"Abrasively Funny"- David 
Straton dela Variety. De 
asemenea Official Oscar 
Entry pentru Best Foreign 
language film 1993. 
Suntem obişnuiţi să ju- 
decăm un film în concor- 
danţă cu ce vrea să co- 
munice spectatorului şi 
modalitatea cum 0 face, 
indiferent că este sau nu 
comedie. Greu de imaginat 
un film care să te dezguste 


şi să te umilească mai mult 
ca acesta. Emisiunea săp- 
tămânală în limba română 
TV-Dacia New York îl reco- 
mandă drept o "comedie 
amară”. Nu contest amără- 
ciunea doar că nu văd urma 
de comic. Este grotesc, 
obscen total lipsit de simţul 
umorului. 

Povestea filmului se 
desfăşoară pe o durată de 
aproximativ 15 ani, din 1991 
până în 2006 în Bucureşti. 
Românii sunt nebuni şi 
lichele, toată lumea face 
prostituție şi trafic de orice. 
Nimeni nu ştie ce vrea şi 
nimeni nu munceşte cinstit. 
Se fură, se şantajează, toţi 
sunt alienaţi. Totul se 
termină (de fapt filmul 
începe cu aceleaşi imagini) 
cu profetizarea unei de- 
gradări toțale ca naţiune în 
care avortonul peltic şi 
cretin este supravieţuitorul 
şantajist. 

Dezamăgire, dezgust, 
ruşine sunt sentimentele cu 
care te lasă filmul. Te 
gândeşti la imaginea pe 
care o proiecteză România 
acestui film în mintea Ame- 
ricanilor; mă'ntreb să fie 
întâmplare oare sau tot 
formula elaborată... res- 
pectăm libertatea de gân- 
dire şi cea a cuvântului, dar 
ce legătură are arta filmului 
cu dialogul plin de vul- 
gărităţi şi ima inile ob- 
scene, cu ce gând rămâi? 

Dispreţ pentru astfel de 
artă, dezgust faţă de un 


intelectual care şi-a con- 
ceput astfel opera ce-l re- 
prezintă şi ruşine că eşti 
Român. Te întrebi cine a 
investit bani ca să se facă 
acest film şi mai ales cine l- 
a selecționat ca demn de 
arătat lumii, Poate regizorul 
Danieliuc se va şi lăuda cu 
succesul în Statele Unite al 
ultimului său film. 

Am fost sufocaţi cu filme 
de calităţi artistice, lozin- 
carde, mincinoase şi ridi- 
cole pe vremea comunistă, 
Au existat totuşi adevăraţi 
creatori de artă ca: L. Ciulei, 
M. Mureşan, M. Moldovan, 
Dan Pita, C-tin Vaevi, 
câţiva dintre regizorii care 
şi-au realizat cu talent şi 
demnitate filmele rămase 
nepieritoare în sufletele 
multor Români. De ce toc- 
mai acum această farsă? 
Este acesta sindromul unei 
epoci care prin ultimele 
zbateri mai încearcă să pân- 
gărească? 

Nu este nici timpul şi 
nici locul de-a analiza psi- 
hanalitic scenariul lui 
Mircea Danieliuc, dar după 
această "opera artistică" nu 
văd ce altă maturizare am 
mai aştepta. Poate ca cercul 
restrâns sau elita pentru 
care se laudă că face filmele 
ar trebui să le păstreze 
pentru delectare proprie. E 
timpul să se acorde credit şi 
sprijin unor oameni cu 
talent de care mai mult ca 
sigur că Românii nu duc 
lipsă. 


laţiilor cu natura etc. 

Cartea pe lângă valoarea- 
i literară, incită la călătorie, 
trezeşte dorinţa de-a vizita 
acele locuri cu soare şi li- 
nişte, unde oamenii sunt 
veseli, sinceri şi curaţi su- 
fleteşte, unde nu se cu- 
noaşte bacşişul! - producţia 
orientală adusă în Europa 
de către Turci şi împlântată 
la noi, Doamne cât de bine, 
de stăpânirea fanariotă şi 
altele la fel, din zilele 
noastre! Insulele tropicale, 
ca Bora-Bora sau Moorea, ce 
păstrează în inscripţii nume 
de exploratori, ca James 
Cook, sau al lui Gauguin, 
unde chiar grijile capita- 
liste nu sunt atât de acerbe 
ca şi în altă parte a lumii, 
reprezintă o caldă invitaţie 
la un concediu în acele 
locuri, invitaţie pe care, 
Doamne ajută! - le-o dorim 
şi Românilor din ţară să 
ajungă să o poată onora, să- 
şi poată permite odată o 
asemenea scăpare spre 
lume! 

Dar câte nu sunt de spus 
despre această minunată 
carte ce oferă o deosebit de 
plăcută lectură, nu numai 
de destindere, dar şi de 
cultură şi de informare, ca 
spre exemplu vocabularul 
de cuvinte polineziene dela 
sfârşitul volumului, pentru 


care nu avem decât să-i 
mulțumim doctorului ro- 
mân, exilat, Victor Coro- 
ianu. 

Dar dacă autorul este la 
înălţime, îi dorim şi editurii 
să ajungă la acest nivel. 
Coperta este deosebit de 
reuşită, ca idee, grafică şi 
stil, textul însă are prea 
multe greşeli, pe care auto- 
rul a fost nevoit să le treacă 
singur într'o erată ad-hoc, 
treabă ce-i revenea editurii, 
după câte știm; apoi Ro- 
mânii trebue să se obiş- 
nuiască cu ortografia româ- 
nească corectă, să nu o 
amestece cu cea a D-lui 
Graur! Scrierea cu â și i încă 
nu o stăpânim: hotărind şi 
nu hotărând, dar mâncând! 
A se vedea gramatica limbii 
române, pentrucă trebue să 
ajungem şi la apostrof, un- 
de-i ceva mai problematic! 

Regretabilă defecţiunea 
de legătorie după care capi- 
tolul 10 şi 11 a fost legate 
după capitolul 13. Mare 
păcat! 

Cu toate acestea atât 
autorul, cât şi editura au 
realizat un meritoriu act de 
veritabilă cultură româ- 
nească pentru care le 
suntem recunoscători, le 
mulțumim şi le ieşim în 
întâmpinare cu interes, 
pentru volumul doi. 


Chinuiţi fără rost 


"Pentru singura lor vin. 
C'au trăit în legea creştină. 


AM FOST ŞI EU CÂNDVA ÎN AIUD 


Am fost şi eu cândva în Aiud 
Acolo de unde şi astăzi aud 
Glasul celor ce au fost 


Aud şi acum gardienii urlând 
„Şi-i văd pecei ce în lanţuri oftând 

Mureau în celule flămânzi 

Alături de alţi muribunzi 

Ce strigau cu vocile seci 

Vreau o gamelă cu terci. 


Mi-apar şi azi în imagini de gând 
Izolări şi anchete la rând 
Când eram luat drept un nebun 


Prin care cu zecii 


Tinereţea mea toa 


Că scriam poezii pe săpun 
Pe ziduri, pe uşi, cu un cui 
Pe veac suferinţa s'o sui. 


Îmi amintesc de prietenii mei trişti 
Distrofici şi tebecişti 

De toţi cei ce sub plopi 

Erau duşi în comunele gropi 

Spre semnul de veci 

Din anii de groază cincizeci. 


Îmi amintesc cum echipa de şoc 
Făcea percheziţii în bătaie de joc 
Cum în frig tremuram 
În celulele fără de geam 

„ Când eram condamnaţi 
Să fim exterminați. 


Trăiesc şi acum sub teroarea 

Ce stăpânea închisoarea 

Cu haina în cap mă văd umilit 
Condus ca o vită de un cerber tâmpit 
Spre acele celule secrete 

Când eram hărțuit în anchete 


Pot spune că Aushwitzul era umbrit 

În durată, tortură, şi!n chinul cumplit 
“ue ani 

Am fost biciuiţi de tirani 

Ca Români şi creştini 

În iubirea de ţară şi neam. 


Am fost şi eu în infernul Aiud 
Tresar şi acum de el când aud 
Zornăitul de lanţuri şi chei 
Prin oftatul camarazilor mei 


Căci acolo îmi e IE copală 


Tiberiu HENŢEA 


i 


Li 


d 
i 
i 
| 
( 
; 
h 
| 
d 
y 


php m help m, 


ep Se i 


A 
j 
p. 


) 
) 


| 


e 


DR > 


A 
L 


DD 2. 2. a n - 
- m. „rw 


——._._.“ 


PAGINA 12 


o carte de RADU-DAN VLAD 


Elaborată în cadrul pro- 
gramului de cercetare ştiin- 
țifică a Institutului de is- 
torie "Nicoale Iorga” al 
Academiei Române, mono- 
grafia publicată recent de 
autorul Radu-Dan Vlad, 
intitulată Petre S. Aurelian. 
Omul şi epoca, reprezintă o 
contribuţie valoroasă la 
clarificarea, printr'o analiză 
documentară riguroasă, a 
multiple aspecte şi eveni- 
mente din istoria modernă 
a Românilor. 

Întemeiată pe o vastă şi 
bogată informaţie docu- 
mentară, rezultată din in- 
vestigaţiile minuţioase şi 
stăruitoare, de-a lungul mai 
multor ani, monografia de- 
dicată liderului drapelist, 
unul din corifeii liberalis- 
mului românesc, este prima 
care-l analizează cu predi- 
lecţie ca om politic şi de 
stat, după alte studii şi lu- 
crări care s'au limitat, în- 
deosebi, la opera economi- 
că, deja menţionate de 
autor. 

În literatura de specia- 
litate, Petre S. Aurelian este 
menţionat adeseori, alături 
de alţi contemporani ai săi, 
ca un om politic liberal mo- 
derat, dornic de propăşire 
naţională, prin ridicarea 
nivelului cultural al po- 
porului român, rămas într'o 
dureroasă înapoiere nu 
numai economică, dar și 
spirituală. Ignoranţa lui a 
fost exploatată în diverse 
feluri, uneori întrecând 
limite greu de închipuit, 
necum de suportat de alte 
popoare. 

Ridicat din straturile 
neprivilegiate ale societăţii 
românești, fiu al profeso- 
rului transilvănean Gheor- 
ghe A. Ardeleanu stabilit la 
Slatina, Petre Sebeşan 
Aurelian dobândeşte o te- 
meinică educaţie şi instruc- 
ție în spiritul patriotis- 
mului și naţionalismului 
firesc tuturor Românilor, 


SEPTEMBRIE 1994 


_CRONICI 


EDITURA GORDIAN 
TIMISOARA 1994 


dar mai ales celor din Tran- 
silvania, nevoiţi din cauza 
intoleranţei şi asupririi 
străine, să treacă munţii 
Carpaţi, pentru a se pune în 
slujba idealului naţional, 
începând cu luminarea 
minţilor. 

Rămas orfan de tată, la 
vârsta de numai doi ani, în 
1835, Petre S. Aurelian este 
crescut şi educat în. oraşul 
natal, Slatina, de mama sa 
Uţa Ardeleanu. Primele 
studii la vestita şi vechea 
şcoală românească lonaşcu, 
apoi la Colegiul Naţional 
"Sf.Sava" din Bucureşti, pe 
care le absolvă în 1854, 
după care efectuează, timp 
de un an, studii de medi- 
cină şi, alt an, de drept, la 
care însă renunţă. În 1856, 
ca bursier al statului, este 
trimis pentru studii agri- 
cole în Franţa, la Grignon, 
pe care le termină cu diplo- 
ma de inginer agronom. 

Pasionat de viaţa şi ac- 
tivitatea lui Petre S. Aure- 
lian, căroara le-a dedicat 
deja câteva studii publicate 
în revistele de specialitate, 
autorul recentei monografii 
a procedat la investigarea a 
numeroase surse documen- 
tare, edite şi inedite, îndeo- 
sebi dezbaterile parlamen- 
tare, presa, corespondenţa 
politică, fonduri de arhivă, 
jurnale personale, precum 
cele ale lui G. Pallade sau 
T. Maiorescu, redimensio- 
nând personalitatea cunos- 
cutului economist român, 
devenit membru al Acade- 
miei Române, sub aspectul 
activităţii politice şi a omu- 
lui de stat, ca ministru, în 
repetate rânduri în gu- 
vernele liberale, şi ca prim- 
ministru, pentru o scurtă 
periodă de timp (21 Noem- 
brie 1896 - 31 Martie 1897), 
dar importantă pentru 
rezolvarea unor probleme 
stringente, care tensionau 
viaţa politică, precum "afa- 
cerea" Ghenadie Petrescu, 


dar şi sociale, între care 
adoptarea legii repausului 
duminical. 

Cele 11 capitole ale mo- 
nografiei analizează, după 
formațiunea intelectuală, 
adică anii de studii, în ţară 
şi străinătate, intrarea în 
viaţa publică, prin numirea 
de către domnitorul ALI. 
Cuza câ şef de birou al 
"Monitorului Oficial" al 
Ţării Româneşti, apoi ctitor 
al învăţământului agro- 
nomic românesc modern, 
îndeosebi ca profesor la 
Şcoala de agricultură dela 
Pantelimon, pe care, în 
1869, o mută la Herestrău, 
unde înfiinţează o “secțiune 
de maşini". Alte capitole se 
referă la activitatea de edi- 
tor de reviste şi de autor de 
cărţi, care-l evidenţiază ca 
un eminent economist. P.S. 
Aurelian este şi primul 
economist primit în Acade- 
mia Română, la 9 Septem- 
brie 1871, căreia îi va fi pre- 
şedinte în perioada 1901- 
1903, 

Într'un capitol aparte, 
autorul analizează impor- 
tanta activitate a lui P.S. 
Aurelian în domeniile pro- 
tecţionismului şi indus- 
trializării României, prin 
încadrarea într'un curent 
care a găsit adepţi între cei 


mai prestigioşi oameni ; 


politici şi de cultură ai 
vremii, dornici de a asigura 
independenţa economică şi 
unitatea naţioanlă. In di- 
rectă legătură cu această 
preocupare predilectă a lui 
P.S. Aurelian, autorul re- 
zervă un capitol referitor la 
atitudinea marelui econo- 
mist şi om politic faţă de 
problema evreiască, atât de 
dezbătută şi controversată 
nu numai în Parlament, dar 
în presa şi publicaţiile 
vremii, Sursa preocupărilor 
contemporanilor consta, 
desigur, în asigurarea pro- 
tecţionismului economic, 
pentru o populaţie pre- 
dominant rurală, în mare 
parte analfabetă, supusă 
unor vexaţiuni necontrolate 
din partea arendaşilor şi 
cârciumarilor, preponde- 
rent străini (evrei sau greci). 
P.S. Aurelian, omul de 
ştiinţă şi omul politic pon- 
derat şi moderat, nu a îm- 
părtăşit niciodată naţiona- 
lismul extremist, irațional, 
ci numai pe cel economic, 
patriotic şi considerat sal- 
vator al naţiunii, în acele 
momente de mare tensiune 
socială, dacă se are în 
vedere izbucnirea unor 
răscoale ţărăneşti în plină 
epocă modernă, deşi ele 
erau caracteristice Evului 
Mediu. La fel ca alţi con- 
temporani ai săi (N. Iorga, 
M. Eminescu, B.P. Haşdeu, 
Costache Negri, I.C. Bră- 
tianu ş.a.) P.S.Aurelian se- 
sizează "pericolul pe care-l 
reprezintă pentru economia 
naţională, şi, în fond, pen- 
tru neamul românesc, infil- 
trarea masivă a elementelor 
străine, parazitare, genera- 
toare de tensiuni, prin ope- 
raţiuni de speculă şi ten- 
dinţă de monopol" (p.97). 
Evident, cele importante 
şi mai temeinic argumen- 
tate capitole sunt cele re- 
feritoare la activitatea 
politică şi de stat, de fapt, 


ultimele ale monografiei. 
Autorul stabileşte, în de- 
plin temei, că locul lui P.S. 
Aurelian nu poate fi decât 
în Partidul Naţional Li- 
beral, unde îşi va afla îm- 
plinirea, ca parlamentar, 
ministru şi prim-ministru. 
EI a intrat în viaţa politică 
în 1874, pe care n'o va mai 
părăsi până la decesul sur- 
venit la 24 Ianuarie 1909. O 
îndelungată carieră parla- 
mentară, este urmată de 
una ministerială (de şase 
ori ministru în decurs de 25 
de ani) şi o dată prim-mi- 
nistru. Pe toate le-a înde- 
plinit cu conştiinciozitate şi 
modestie, trăsături funda- 
mentale ale personalităţii 
sale, 

Ca om politic, P.S. Aure- 
lian se remarcă prin crearea 
aşa-numitului curent “dra- 
pelist" în interiorul Parti- 
dului Naţional Liberal şi 
viaţa politică românească, 
care şi-a luat numele dela 
organul de presă "Dra- 
pelul” care apare la 10 Mai 
1897, deci după încheierea 
guvernării. Necesitatea 
acestei grupări fusese de- 
terminată de opoziţia la 
atitudinea politică pro- 
germană, moderată până la 


apropierea de conservatori 
a liderului Partidului Na- 
țional Liberal, D.A. 
Sturdza, care, treptat, va 
părăsi scena politică, sub 
presiunea tineretului li- 
beral din partid în frunte cu 
Ion I.C. Brătianu, care va 
prelua şefia. În pregătirea 
noilor evenimente, dra- 
pelismul a avut un rol 
important. Autorul îi ana- 
lizează programul de re- 
forme şi acţiunile politice, 
în fond tot moderate, nu 
radicale, dar diferite de cele 
ale moderatului D.A. Sturd- 
za nu numai în politica 
externă, dar şi internă. 
Ultimul capitol este de- 
dicat personalităţii lui P.S. 
Aurelian, a cărui operă şi 
activitate politică “a fost 
subordonată unei singure 
idei - programul naţiunii 
române, progres, care în 
concepţia sa, nu se putea 
realiza decât prin crearea 
unei puternice economii 
naţionale, armonioasă şi 
deplin independentă. De 
aceea, dacă Dionisie Pop 
Marțian este considerat 
patriarhul, P.S. Aurelian 


economic românesc şi unul 
din creatorii României 
moderne" (pag.287). 

Prin elaborarea şi pu- 
blicarea monografiei dedi- 
cate vieţii şi operei lui Petre 
S. Aurelian, Radu-Dan 
Vlad restituie istoriografiei 
româneşti o mare persona- 
litate, un gânditor politic şi 
un om de stat cu merite 
incontestabile, îndeajuns 
subliniate, în cele mai 
diverse domenii ale pro- 
păşirii naţiunii. În planul 
activităţii personale, auto- 
rul desăvârşeşte o inves- 
tigaţie ştiinţifică remar- 
cabilă prin pasiunea do- 
vedită de mai mulţi ani 
pentru această temă, dar şi 
pentru altele. Este o lucrare 
de maturitate ştiinţifică, 
redactă din multitudinea de 
surse documentare. Cu a- 
ceastă monografie, autorul 
se integrează specialiştilor 
de prestigiu ai istoriografiei 
moderne româneşti, pe care 
a înţeles s'o slujească nu 
numai cu un efort maxim, 
dar şi cu o maximă dăruire. 


Dr. Anastasie IORDACHE 


Li 


PASĂREA. 


„CU ȘAPTE ARIPI 


Dumitru Ichim este Preot 
Ortodox în Kitchener, On- 
tario - Canada, Doctor în 
Teologie, în acelaşi timp 
este şi poet, poet modern, 
care a înțeles că poezia ca 
toate celelalte arte, de altfel 
ca şi ştiinţele, nu poate 
rămâne în urmă față de 
concepţiile estetice, închis- 
tate, clasicizante ale seco- 
iului al XIX-lea, concepţii 
desuete, fiind depăşite de 
ritmul evolutiv al civili- 
zaţiei secolului al XX-lea. 

Cu toate acestea nu se 
poate spune că de multe ori 
poezia modernă nu şi-a 
de ăşit sfera de creaţie es- 
tetică corespunzătoare şi că 
a devenit în unele cazuri 


DUMITRU 
ICHIM 


nişte lu ubrații; care dezic 
principiile poetice înscrise 
în "ARS POETICA". În a- 
ceeaşi măsură se poate a- 
firma şi despre unele poe- 
zii ale timpului nostru care 
işi menţin, în unele situaţii, 
o estetică clasică, însă sub- 
stanţa creatoare şi forma lor 
adecvată sunt prin calitatea 
pe care o au adevărate ope- 
re de artă (Lucian Blaga, 
Tudor Arghezi, Paul Valery 
etc.) Cu toate acestea poezia 
modernă de reală calitate şi 
esenţă spirituală echili- 
brează concepţiile estetice 
ŞI işi evidenţiază logosul 
(Saint John Perse T:S 
Elliot). sit 


Dumitru Ichim este bine 


cunoscut în cadrul Epis- 
copiei Ortodoxe Române 
dela Vatra Românească din 
America, ca un preot plin 
de har şi de evlavie, având 
şi o cultură teologică şi li- 
terar-filosofică profundă şi 
elevată, preot devotat întru 
totul credinţei creştine or- 
todoxe. În acelaşi timp este 
cunoscut şi apreciat ca poet, 
mai cu seamă în cercurile 
culte de Românii din Ame- 
rica şi România. 

Preotul - poet este cro- 
nicar literar, religios şi ar- 
tistic al ziarului "Cuvântul 
Românesc” din Canada, 
creator de poezie, publicat 
în ziarul cu acelaşi nume, în 
revista “Limite” dela Paris 
şi în “Revista Scriitorilor 
Români” din Europa occi- 
dentală, Dumitru Ichim 
este editat în România cu 
diferite volume de poezie la 
mai multe edituri. lar astăzi 
vine cu două cărţi, cu to! 
originale, "Pasărea cu șapte 
aripi" şi "Fântâna luminii + 
apărute în ţară, la Editura 
"Apollo" în 1993, din 
Bucureşti. Poezia lui Du 
mitru Ichim deschide O 
largă paranteză spre un 
univers de multe ori înc: 
fabil cu multe semnificati: 
ascunse în învelișul a 
spaţiu formal al versurii€: 
din poemele "Tank! $ 


remarcă printr'o £ 
versuri japoneze, C 
din: 5 rânduri, dintre € au 
primul şi al treilea ră de7 
5 silabe, iar restul fiin 
silabe, aşa cum arâ! 
ma: 

1. 5 silabe 

2.7 şilabe 

3. 5 silabe 

4.7 silabe 

5. 7 silabe : 

Pe cât este cu putul 
iniţiaţii descoperă Si; de 
hermeneutic al creati 


Continuare în PA8 


a] 


e SEPTEMBRIE1094 o ae Ana 
————£—£—£———OZ—————O—O—OO III III II SE 


-Fragment- 


Din volumul "În lupta neamului" 


Horaţiu COMANICIU 
Copilăria mea, până la nu se vede. 


= Fa astăzi, vărsând nechibzuit nemişcătoare, o opoziţie £ 
ta de 7 ani, ș.a petiecul Locul copilăriei mă atra- otrăvuri peste şesuri şi ai Scaţă stagnării. Probabil 
întrun sat din ju Sie i- ge cu o forţă singulară, munţi, peste mări şi oceane, acel dinamism, tinereţe, m'a 
piu. El se numea Gura” Desigur, nu este ceva ce-mi în aerul ce ne înconjoară. subjugat întotdeauna. Cul- 
şâului. Un sat ct ara frământă doar mie Simțu- Râul acela cristalin era tul închinat acţiunii. 
de munte, la poalele Carpa- rile. Pentru cei mai mulţi umbrit pe alocurea de sal- Locul copilăriei e cel mai 
ilor. Din munte cobora fenomenul este identic. cii, ce-şi întindeau crengile drag. E locul privilegiat al 
Cibinul, un râu ce străbătea Sunt anii în care clipele peste undele ce curgeau ţării în care ne-am născut, 
satul. = REA Sau scurs ca un vis înaripat. sprintene, în eterna lor Ele însă situat într'o țară ce 
Locul copilăriei e scump Sunt anii în care trăiam în 


d A = tinereţe. poartă-un nume şi un des- 
tuturor. E locul unde am pensia in nu făceam Pe râul acesta, în timp de tin. Destinul ei este desti- 
văzut lumina zilei, unde ni deosebire între vis şi rea- vară, petreceam o bună nul nostru, căci oricât am 
sau imprimat primele  litate. î parte a copilăriei mele. căuta odihna aiurea, n'o 
imagini, unde am rostit Imi amintesc de casa 


a i S Tabloul unui râu de munte, putem găsi. Suntem legaţi 
rimele cuvinte. E o deschi- noastră. Ea era aşezată nu cu ape clare, a rămas şi'n cu fire văzute şi nevăzute 
dere spre Viaţă, o sete de-a departe de podul central al anii de mai târziu totce na- de patria noastră. Iată, au 
cunoaște, când totul e mis- Cibinului. În faţă aveao tura putea să-mi procure mai trecut âcum mai mult de 
terîn jurul nostru. > pajişte ce deschidea o mai emotiv. Natura în mişcare, patru decenii de când sunt 
Amintirile „mele „din frumoasă perspectivă a ce trăieşte, ce înfrânge imo- pe meleaguri străine. Am 
această fragedă vârstă nu râului ce curgea pe dinain- bilitatea pământului, şi se locuit în Franţa, o ţară de 
sunt multe. Însă ele sunt tea casei; râul acesta cu ape scurge departe spre alte care România se simte 
puternic învăluite în acea de munte, cu pietre şi nisip împliniri. Viaţa râului e o puternic legată; o ţară pe 
ânză fermecată, ce înseni- ce străluceau în razele de luptă, o opintire. El apasă care o preţuiesc. Un pământ 
nează viața. Ele au o atracţie soare, era pasiunea mea asupra vadurilor, izbucnind cu mari tradiţii, strălucind 
deosebită, un vis paradisiac mare. Când apa era clară, spre libertate, spre soare puternic în civilizația lumii. 
ce nu-l vom mai întâlni. cel mai adesea, pitorescul sau cer înnourat, dar mereu Ţara mea e modestă. 
La 7 ani am părăsit locul unui râu, ce abia părăsea cu tendinţa de-a învinge Rolul jucat de ea e departe 
copilăriei şi nu m'am mai muntele, plin de păstrăvi, imobilitatea pământului, de ceea ce Franţa a însem- 


i ă i i -  de- iei în vi iversului. Şi SA ste 
intors vreodată. Am dorit — era deosebitul. El era coloa- de-a da un sens materiei. nat în viaţa universului. Şi : i 
mereu să mă întorc, dar na vertebrală a satului, Râurile, apa miau atras totuşi, dorul de țara mea mă ue Ce cae ră 
totul a rămas doar dorință. unde femeile îşi spălau întotdeauna; cu atât mai mistuie. Toată existenţa âinea 


Împrejurările au fost defa- rufele, unde se adăpau mult un râu ce cobora din mea aici e o aşteptare. Tot ir gi ear pa 
vorabile. Vrerea îmi este şi vitele şi unde copiii îşi Carpaţi, al cărui curs rapid, ce gândesc, tot ce simt, o fac E if ca 
azi arzătoare de-a mai  risipeau veselia. El curgea ce întâmpina oprelişti, româneşte. M'a pătruns Roniaiia, dă eDiis ne state 
vedea odată satul copilăriei. limpede, ferit de atacurile însemna energie. El căuta prea adânc istoria ţării România, dit Ei apesi 
Voi putea-o face? Sunt de ce se dau astăzi naturii. în curgerea impetuoasă, lo- mele. Ceea ce ea a făptuit, Asa e as biata, a 
4 de ani în exil şi nimic nu Oamenii ce trăiau atunci vind pietrele ce-i împiedi- ceea ce a scris, ceea ce a pă- ei o a ip: atpca 
încurajează întoarcerea erau în comuniune strânsă cau mersul, sau stâncile ce timit, mi-a intrat în ru de Mae. Afpli ant moagniileie 
acasă. Viitorul va fi mai cu natura. Nu cunoşteau se opuneau să atingă liber- mi-a subjugat amintirile. a Caii rele aa 
bun? Pentru moment nimic __ cruzimea ce-o manifestă tatea. O luptă cu natura __Găsesc cu greu loc pentru 


mult pentru noi. Franţa are 
artişti de geniu, dar limba 
lui Eminescu e singura care 
ne emoţionează adânc. Ci- 
mitirile Franţei sunt curate. 
Ar fi trist, foarte trist, că să 
ne găsim eterna odihnă în 
ele. Sufletul ar fi în rătăcire, 
până nu şi-ar găsi pământul 
din care a răsărit. 


U - î i-e', tul. 2/ O, înce- deschide drumul de pe  Nalbă, de-o fi 2/ Să cad, mă 
sub Ep pete Ea al e E Rata ae putul. 37 Mugcându-ți coa- înălțimile cuvântului ala priareali ze asclepețunca 
. ala . ri a : Ei e 

cuvântului din aranjamen- că izvorul se află în divi- da, şi : e 41/ De ce priveşti la Se, ao pd, ere eu Se da e eee 
ag igacției. poetice: "O rc pace "Si Dumitru Ichim îşi Învierea castig mirii; "ingă- ta tel Siit, paceat jreRe 
ADE e aa ie E inchei mele Tanka din duie timp... !/ Măcar trei _ viclean al Corintului este 
creaţiei 2/S'a jertfit pal există. Anitorul pin ee: încheie poebele. cu şapte  clipiri E, Uleiul adus 3/ pedepsit de Zeus la chinuri 
Apa e team itura Des si talentul în toată plină- aripi”, parcă cu o oprirea E din măslinul ce-a fost 4/ Lane în Hades, fiind 
s6URAZI aripi fii a. = = E a “Cruce! curcubeului 5"! orţat să înipingă o stâncă 
i frânta imagine a serii tatea cuvântului, pentru E RP ARID E et cata > enormă pe o înălțime a- 
impodobeşte misterios poezia fie în forma ca i NE, ă SS Ş *bruptă, ES când ajunge pe 
tainele divinei inspiraţii sau Haiku, şi în altele, : : ; RASA Saele o fat ca să rostogo- 
care apar din penumbră sensul este legat de Logosul N ş SA A ş RS SI leşte de fiecare dată la vale, 
prin darurile spiritului, o divin, poetul se contopeşte ă ANR rămânând zicala "stânca lui 
descoperire din necunoscut:  într'o frumuseţe celestă, : CEI Pe OT DA ai 
"Aseară luna... 1/ Credeam admirabilă, de altfel este fără nici un rezultat. Pentru 
cireșul rotund 2/ Plutind printre puţinii creatori care poet, desigur că suferințele 
peste iaz 3/ Tata-l văzu şi-au dezamăgit credinţa şi sufleteşti sunt mai greu de 
înflorind 4/ Şi i-a răsfrânt talentul niciodată. Pentru suportat decât greutatea 
ecoul 51. Dumitru Ichim, timpul este stâncii lui Sisif, totuşi în 
Şi săpârd în tot cuprin- elementul, care se înca- nuanţa cuvintelor se în- 
sul, poetul îşi defineşte  drează în existenţa şi miş- trevede o speranţă, aşa cum 
suprema înțelegere în susţi- carea spaţială a materiei, în se desprinde din "Drumul 
nerea pârghiilor de spirit limitele ei vitale. Acţiunea lui Sisif: "Două lumi, dar 
ale credinței, ale credinţei timpului se manifestă în eu 1/ Al nimănui! Urc dureri 
româneşti creştin-ortodoxe: proporţia lui succesorală, 2/ Naşterii de-a fi. 3" Su- 
"Maica Domnului 1/ Şi-a de aici decurge - trecutul, gestiv, poetul schiţează 
adormit pruncul. Sfânt ?/ prezentul şi viitorul, - solitudinea printr'o ima- 
Ninge lumina... 3/ Tot mai viitorul însă devine în gine semnificativă şi tristă, 
deşi fulgii colind... 4/ Păşiţi permanenţă prezent, pen- ca'n rândurile din “Singu- 
ușor prin omăt! 5, trucă timpul îşi pierde rătate": "Țâţâna porţii 1/ 
Cine poate să izvorască existenţa dincolo de timp, Scârţâie. Prieteni trec, 2/ 
umina sau întunericul, să în lumea infinită a SI dt Doar vântul intră 3", Ver- 
se alăture păcatului sau tului, aşa cum metafori- surile lapidare ce compun 
sângelui sfânt al jertfei?  zează Eminescu: "Timpul >. cele trei rânduri bine în- 
entru poet nu există nicio mort şi'ntinde trupul şi chegate cu subtext şi a- 
îndoială, există o unică cale devine veșnicie”. ă dâncime creştină îţi lasă 
Şi aceasta este sângele, e- Dumitru Ichim cerce- - impresia că citeşti maxime 
Sența vieţii, a răstignirii şia  tează şi demonstrează sub- > sau cugetări, însă la o 
Învierii, este creaţia divi- til că existenţa şi măsura cercetare atentă în concen- 
Nităţii, este Totul. Deci, timpului este omul, lumea,  trarea maximă a construc- 
Poetul alege forța credinței, viaţa între cele două aspecte  ției poetice, fixe, descoperi 
â eternității, Vinul/ adică ale morţii şi vieţii elesei "Poemele Haiku” imită Dar iată că poetul merge sensul înalt al gândului 
gele. "Lângă măr-vinul "Ca istorie 1/ Eu sunt. e . forma versului japonez, spre purificarea artistică, închis în firida celor câteva 

1/ Ispita înfloreşte 2/ Pă- viitor 2/ Mi-e trupul pre formă construită din trei atingând în cele trei versuri cuvinte. De fapt Dumitru 
catului lin 3/ Dar muşcă şi  zent, % Prin rit lea rânduri, două de câte 5 momentul psihofiziologic, Ichim adaptează forma 
tu moarte 4/ Din mărşi lasă- curge 4/ Fără-a mă şti iz silabe în rândul întâi şi al ca în construcţia din "Kat- versurilor japoneze acestea 


mi vinul 5 voru-şi 5" A treilea şi de 7 silabe în —harsis"; "Fiecare zi !/ Ne fiind probabil pretextul, 
Depărtarea duce spre Prin Isţopolicea Erie ri al doilea: naşte un cerșetor 2/ Cea- Marii şi Sublimei Idei a 
infinit, iluzia se deşiră în lui se naşte deci (arian şi  I5silabe sului nostru3l” Creştinismului care izvo- 
semnificative drumuri, spre întunericul, se naşte ri 2.7 silabe De fapt ce-i mai impor- răşte plin de har duhov- 
urere şi spirit, marea îşi moartea, se zoatenicie 3, 5 silabe tant nu ştie omul și bine  nicesc spre rugăciune, ca în 


ăieşte neastâmpărul, de-  nitatea, se luminează Sălle Dumitru Ichim şi-a re- este, ce i-ar folosi să cu- "Definiţia de Haiky": 


Benând gânduri spre ne- în univers, precum sp il 1/ vărsat sensibilitatea peste  noască secretele morţii, "Cinci, şapte şi cinci, 1/ 


Cuprins, Mirosul de sare al patul "Se Vasea 3//5po- tot ce este curat şi înalt, pragul este prea înalt Două mâini - rugăciune! 2/ 
Mării se simte cu toată forţa În univers 


ji pentru poet natura însăşi pentru înţelegerea ome- Trece lisus 3", Sau, atât de 
ca : i: _reşte. Cu'n ând, % Genun ste un crâmpei de poveste,  nească şi-apoi ce rostar inspirate versuri din "Maica 
| pe a de pilari albe-a fi «ÎS mprumulat f cer, o plz a flo- mai avea "eterna pace" de Posenuiuii, "Mamă, nu 
Depârtarea? 2/ Un moddea Rostirea 5 ie ca rilor, un îndemn la recu- dincolo de noi, omul se plânge 1/ În CL) it 
fi3/ Marea-mi trezeşte'n biblic, poetul cală sl legere sub desimea şi în- pierde neştiut de nimeni şi mele 2/ Tău luminează d 
suflet 4/ durerea malurilor”. raza stelară a aurii sfâr. tunericul greu al nopţii, ca de nimic în abis, aşa cum Sau, schiţa din Candelă de 
umitru Ichim, poet ispitit său, încât puse ai perpe- in cele trei versuri din este, fără întrebări, fără leagăn Yi unde se zămisleşte 
de infinit, îndrăgostit de şitul şi începu lo Icoana din lacrimă": "Pe- îndoieli şi regrete, aici ră- înţelesul întregii poveşti 


umnezeire și-a aflat rostul  tuează existenţa de ine 5 tale strângând... !/ Tu te mâne doar hrana florilor, ca adevărate, mântuitoare şi 
Nepieritor în mântuirea lui 


4 t : -i 3pm "Nu ştiu nimic de 1/ Moarte. 
fistos şi'n creaţie. Pentru de începu ec? 1/ Sfârşitul tea-i prea grea”! şi 
Poet, forța creaţiei este da- de pot să P i 


de noi, sfărâmând pă 


bine-cuvântate a naşterii lui 
Cristos: "Zâmbeşte mama! 1 
/ Betleem în priviri 2/ Aduse 
pruncul... 3". Dar şi relaţia 
dintre suferinţa lui lisus de 
pe Cruce, natură şi omul 
care îşi duce şi el Crucea, ne 
sugerează tabloul suferind 
al creştinătăţii, dar şi al 
izbăvirii, ca în versurile 
"Vineri" "Pe cruce lisus, 1/ 
Grâul în pământ. Noi toți 2/ 
Oaspeți ai crucii 3", 

Invocând dragostea, poe- 
tul compune naturist şi 
cosmic ideea, ca un veşnic 
îndrăgostit, în "Dragostea" 
"Doi tineri... Lacul 1/ Soarbe 
tăcerile lor 2/ Picurând din 
stea 2". În "Clopotul Put- 
nei", icoană apare, imagină 
sfântă şi sunet prelung, 
toate sunt împletite într'o 
chinestezie de vis şi veş- 
nicie: "Ceaţă... O fi 1/ pă- 
durea, ori arhanghelii 2/ 
Gata să sune 3", 


Sufletul poetului este 
într'o continuă frământare, 
într'o continuă căutare, în- 
tr'o continuă aducere a- 
minte, melancolie şi tris- 
tețe, căci acel ce nu sufere 
nu poate să se îndrepte spre 
cer. În unele locuri poetul 
se alătură cântecului plaiu- 
lui românesc al privighe- 
torilor, al înălțimilor şi 
coboririlor ciocârliei, cân- 
tece ce trec prin sufletul lui 
zbuciumat, încărcat de cre- 
dinţă şi putere divină, ca în 
"Lacrima privighetorii": 
"Privighetoare 1/ Ce cauţi în 
inimă?... 2/ Nu-i toamnă 
destul?... 3. Sau, "Mă dor 
tăceri din 1/ Înalt. Ciocâr- 
liile 2/ Cad prin inimă... 3", 

Poezia lui Dumitru I- 
chim este un psalm prin 
care se scurge viaţa şi 
moartea, este un psalm al 
înălţării omului spre di- 
vinitate. Dumitru Ichim își 
află în poezie devenirea 
spre aşezarea sufletului în 
tainele necuprinse ale ce- 
rului, el este omul, preotul 
şi poetul în a cărui poezie 
îşi regăseşte existența de 
aici şi de dincolo prin ru- 
găciune şi dragoste su- 
premă. 


1 omului: "Un- rogi, macule, ori 2/ Noap- în versurile "La examen": Gheorghe RĂDULESCU 


ul. di 


MI 


TRAS, 109 Deere 


—.——_——- 
Y 


Ar 


PAGINA 14 


Mi-am permis să-mi inti- 
tulez articolul cu întrebarea 
în limba latină a ceea ce pe 
româneşte înseamnă "Înco- 
tro mergi ostaş al lui 
Hristos", fiindcă în cartea 
păr. losif Trifa despre ce 
este şi cum lucrează Oastea 
Domnului, la pagina 148 
citim: "Un vestit general 
francez, De Sonis, a lăsat să 
i se scrie pe mormânt nu- 
mai două cuvinte latineşti: 
MILES CRISTI", adică "os- 
taşul lui Hristos". 

Cititorii Cuvântului Ro- 
mânesc" n'au uitat, sunt 
sigur, nenumăratele mele 
luări de poziţie întru apă- 
rarea cauzei acestei mi- 
nunate mişcări de trezire 
spirituală, cât şi prezentarea 
situaţiei ei în prezent, res- 
pectiv după aşa-zisa Re- 
voluţie din Decembrie 1989, 
când am analizat pe larg, şi 
cu toată obiectivitatea: 
"Primii paşi în legalizarea 
Oastei Domnului" (Octom- 
brie 1990), "Oastea Domnu- 
lui în faţa prozelitismului" 
(Februarie 1991), "Oastea 
Domnului şi vânturile 
potrivnice” (Iulie 1991), 
"Greutăţi şi îngrijorări în 
mişcarea Oastei Domnului" 
(Septembrie 1991), "Oastea 
Domnului şi prioritatea 
organizării" (Ianuarie 1992), 
"Oastea Domnului şi Bi- 
serica Ortodoxă" (Ianuarie 
1992), "Oastea Domnului şi 
propovăduirea Evanghe- 
liei" (Iunie 1992), "Oastea 
Domnului şi renaşterea 
României” (Ianuarie 1993). 

Încă din primăvara anu- 
lui 1948, luând contact cu 
câţiva membri marcanţi ai 
Oastei Domnului (Traian 
Dorz, din Transilvania, şi 
Sile Constantinescu, din 
Bucureşti, între alţii), mi- 
am consacrat toată energia 
acestui splendid "vânt de 
primăvară religioasă", cum 
o numea fondatorul ei, un 
vânt al Sfântului Duh, care 
a împins spre Biserică şi 
"naşterea din nou” peste 
300 de mii de suflete. Pen- 
tru mine, înrolarea în miş- 
carea ostăşească nu a fost o 
simplă aventură, ci o coti- 
tură decisivă a vieţii mele. 
Atunci, când m'am aruncat, 
cu toată fiinţa, în vâltoarea 
"nebuniei propovăduirii 
Crucii”, în cadrul ortodoxiei 
de două ori milenară, so- 
cotind ca "un gunoi” şi 
diplomele mele univer- 
sitare şi tendinţele mele 
scriitoriceşti, eram pe de- 
plin conştient că lupta spi- 
rituală se arăta a fi unica 
posibilitate de opoziţie 
paşnică la opera de păgâ- 
nizare a societăţii româneşti 
prin comunism, ba chiar de 
rezistenţă creştină, de pe 
meterezele Evangheliei. Ca 
şi ieri, în visurile noastre de 
ulterioară libertate reli- 
gioasă, dorită cu înfrigurare 
şi așteptată cu încredere în 
Dumnezeul izbăvirii posi- 
bile, Oastea Domnului 
poate deveni astăzi factorul 
esenţial de transfigurare 
duhovnicească a României 
post-ceauşiste. O transfigu- 
rare pe care o vedem reali- 
zabilă şi în comunităţile 
româneşti din exil, lansând 
în anul 1976 foaia trimestri- 
ală de luptă şi îndrumare 
creştină "Isus Biruitorul”. 
Adesându-mă cititorului 
român, scriam în editorialul 
N-rului 1, că "rostul publi- 
cației noastre este ca, în 
măsura posibilităţilor mate- 
riale şi a primirii sale bine- 
voitoare, să declanşeze o 
puternică ofensivă spiritu- 
ală - întocmai celei pusă la 
cale de marele nostru îna- 
intaş din Sibiu, acum 42 de 
ani, într'o țară roasă 4€ 


fărădelegi şi blesteme - 
pentru câştigarea sufletelor 
de Români dezbinaţi şi de- 
zorientaţi, la o viaţă nouă şi 
la o nouă dimensiune vizio- 
narâ..." 

Astfel, se poate întelege, 
mai uşor, de ce mă neliniş- 
tesc frământările dăună- 
toare din sânul Oastei 
Domnului (frământări care 
durează de-aproape patru 
ani, de când poate activa 
legal în toată ţară), şi de ce 
întreb pe fiecare membru al 
Sfatului frăţesc de condu- 
cere - cu unii fiind în cores- 
pondenţă de multă vreme: 
Incotro mergi, ostaş al lui 
Hristos? Care este direcţia 
luptei tale actuale pentru 
reîncreştinarea pământului 
dela gurile Dunării, când, 
din mijlocul vostru, chiar, 
s'au sculat frați dezbinători, 
care învaţă "lucruri strică- 
cioase, ca să tragă pe uceni- 
ci de partea lor” (FAPTE, 
20.29-30)? Dacă respecţi 
strategia mântuirii neamu- 
lui tău, aşa cum ţi-a indicat- 
o creatorul Oastei Domnu- 
lui? 

... 

Am mai scris, în Cuvân- 
tul Românesc, că în zilele 
de 7 şi 8 lulie 1956, un grup 
de 13 fraţi fruntaşi, ne-am 
adunat în Cărpinişul Sime- 
riei, din judeţul Hune- 
doara, ca să discutăm - la 
adăpostul învăţăturii păr. 
Iosif Trifa - despre vân- 
turile şi furtunile ispitei de 
dezbinare, de răstălmăcire a 
Sfintelor Scripturi, de alu- 
necare spre confesiuni neo- 
protestante, ținta discuţiilor 
rămânând păstrarea unității 
de credinţă în eforturile 
misionare ale Oastei Dom- 
nului, prin accentuarea 
specificităţii lucrării ei de 
trezire sufletească şi de 
vestire a Cuvântului lui 
Dumnezeu în ţara noastră, 
ținând cont de principiile şi 
îndrumările duhovniceşti 
ale "Gornistului” dela 
Sibiu. 

În cartea sa de bază "Ce 
este Oastea Domnului?", pe 
care nu o mai consultă ele- 
mentele rătăcite şi lipsite de 
cultul recunoştinţei, se afir- 
mă categoric: "Creaţia Oas- 
tei a fost dela început un 
voluntariat, cu luptători 
voluntari - preoți şi mireni - 
în toate colțurile ţării. Şi 
aceasta trebue să rămână 
Oastea Domnului: un vo- 
luntariat duhovnicesc, care 
lucrează şi activează în 
cadrele învățăturilor din 
Biblie şi Biserică”. Ori 
această înrădăcinare stator- 
nică în ortodoxie, n'a mai 
fost respectată cu sfințenie, 
după trecerea în veșnicie a 
părintelui Iosif, de către cei 
care i-au fost ucenici şi con- 
tinuatori. Vorbesc, despre 
această realitate dureroasă, 
din propria mea experienţă, 
fiindcă am avut mult de 
furcă, prin anii 1948-1956, 
cu fruntaşi de-ai Oastei 
stăpâniţi de idei inova- 
toare”, într'o perioadă de 
decădere a Bisericii, în care 
ierarhia a trădat cauza lui 
Hristos, ploconindu-se în 
fața Balaurului marxist- 
leninist, iar preoțimea nu 
s'a ridicat, decât cu mici 
excepții, la înălţimea che- 
mării de Sus, spre a lărgi 
hotarele Împărăției lui 
Dumnezeu pe nefericitul 
pământ românesc. Şovăiel- 
nici în orientarea lor con- 
fensională şi otrăviţi de ati- 
tudinea duşmănoasă a mi- 
tropolitului Nicolae Bălan, 
căruia nu i-au putut trece cu 
vederea caterisirea păr. lo- 
sif Trifa, aceşti fruntaşi s'au 
abătut, încetul cu încetul, 
dela "lupta cea bună a 


SEPTEMBRIE 1994 


QUO VADIS MILES CRISTI ? 


-Din problemele actuale ale mişcării ortodoxe "Oastea Domnului” 
Sergiu GROSSU 


UT) 


N 
) 


MU 
U 


N 


sI 


N 
ÎN 
UN 


ZE 


credinţei” fixată de marele 
lor înaintaş, cochetând cu 
"lupii răpitori" ai neo- 
protestantismului din țară 
şi din afară, sau - ca să citez 
pe-un corespondent din 
Hunedoara - întreţinând 
"bune relații cu prietenii” 
râvnitori de creştini orto- 
docşi şi proiectând o refor- 
mă protestantă, prin înregi- 
mentarea naivilor din Oas- 
tea Domnului. Nu degeaba 
revista penticostală din 
U.S.A., EXODUS (Nr.10/ 
1987), consideră că Oastea 
Domnului "a fost şi este 


una din pepinierele bap- , 


tismului şi penticostalismu- 
lui românesc”, adăugând: 
"Un procent serios dintre 
credincioşii noştri provine 
dela Oastea Domnului, care 
pătrunde cu Evanghelia 
Domnului lisus, în cer- 
curile inaccesibile baptiş- 
tilor şi penticostalilor”. 

Faptul că există, în clipa 
de faţă, scizionişti şi dez- 
binători care se pretind 
"ostaşi", cu toate spărturile 
create de ei pe fronturile de 
luptă duhovnicească ale 
Oastei Domnului, nu are 
decât o explicaţie: consti- 
tuirea în pripă, în primă- 
vara anului 1990, fără nici o 
grijă selectivă, fără nici un 
discernământ de strategie 
misionară, a unui Sfat fră- 
ţesc de conducere, având în 
sânul lui câţiva membri 
care renunţaseră, cu mulți 
ani înainte de legalizarea 
mişcării, la învăţătura şi 
regulile fixate de păr. losif 
Trifa. Unuia din aceştia i se 
adresa poetului Traian 
Dorz, cântărindu-i roadele 
tentaţiei sale neoprotes- 
tante şi rugându-l în scri- 
soarea din 12 Aprilie 1989: 
"Dacă v'aţi luat dreptul şi 
curajul acestei direcţii, tre- 
bue neapărat să vă asumaţi 
şi răspunderile urmărilor ei 
atât în faţa lui Dumnezeu 
cât şi a celor ce vă urmează. 
După asta, desigur, ca nişte 
oameni curajoşi ce sunteți, 
vă veți împlini şi datoria de 
cinste şi de conştiinţă, re- 
nunțând pe viitor atât la 
numele, cât şi la bunurile 
acestei lucrări, pe care aţi 
părăsit-o de fapt, şi căreia, 
dela intrarea Dv. în ea, nu i- 
ați creat decât dificultăți şi 
tulburări”. 

De altfel, în Moţiunea 
istorică, iscălită de toţi dele- 
gaţii Oastei Domnului, 
reuniți la Sibiu, cu ocazia 
Sfatului frăţesc din 12 Sep- 
tembrie 1937, la îndemnul 


păr. losif, s'a scris, negru pe 
alb, că "Oastea Domnului 
este un copil al Bisericii” şi, 
ca atare, "nu a vrut şi nici 
nu vrea să facă reguli peste 
sau contra Bisericii”. De 
unde concluzie, izbăvitoare 
în ce priveşte neştirbirea 
ființei Oastei Domnului: 
"Numai cei care vor şi care 
pot trăi în această viaţă 
duhovnicească, se pot numi 
înrolați în această mişcare”. 

În lumina acestei orien- 
tări obligatorii se impune 
imperativul eliminării 
neorânduielilor constatate, 
mai ales, în Transilvania, 
unde aceşti aşa zişi "frați 
ostaşi" nu vor să trăiască 
"cu toată fiinţa", regulile 
existente ale Bisericii', pre- 
cum reclama Moţiunea 
amintită mai sus, provo- 
când învrăjbiri şi sciziuni 
inacceptabile. Dezbinatorii 
sau călcătorii de praguri 
străine nu se pot numi înro- 
laţi în mişcarea Oastei. 
Cum am subliniat şi într'o 
emisiune dela Europa Li- 
beră, nimeni nu-i poate 
constrânge să respecte vizi- 
unea misionară, pe care i-a 
inspirat-o Duhul Sfânt 
unui preot ortodox, în 
noaptea Anului Nou 1923, 
şi pe care ei, sub influenţa 
prozelitismului eterodox şi- 
a unor atrăgătoare privilegii 
materiale, nu o mai agrează. 
Încotro se îndreaptă adezi- 
unea lor dogmatică şi cul- 
țică îi priveşte numai pe ei. 
Insă socotesc - aşa cum am 
adus la cunoştinţa multora 
din fraţii de temei ai Oastei 
Domnului - că este de-a 
dreptul necinstit să se pre- 
tindă că mai fac parte din 
mişcarea, pe care socotind-o 
prea "tradiționalistă", prea 
"formalistă" şi fidelă “în 
mod excesiv” Bisericii orto- 
doxe, o sabotează, pe toate 
căile, continuând să între- 
țină (citez dintr'o plângere 
care pleda în favoarea di- 
sidenţilor) "bunele relaţii 
cu prietenii din străinătate, 
stabilite în perioada prere- 
voluționară”; prieteni neo- 
protestanți, "vizitatori" occi- 
dentali, care şi-au dat si- 
linţa să împânzească nenu- 
măratele comunităţi ostă- 
şești cu tot felul de tipări- 
turi "evanghelice" spre a le 
atrage la “adevărul Evan- 
gheliei”, dându-le posibili- 
tatea de a deschide "case de 
adunare şi de studiu biblic” 
din bogatele lor fonduri 
băneşti. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Faţă de această situaţie 
deplorabilă, Sfatul frăţesc 
de conducere, cu sediul la 
Sibiu, nu s'a învrednicit să 
pună capăt neorânduielii, 
respectiv dezbinărilor şi 
diviziunilor compromiţă- 
toare, ignorând sfatul că 
"un bun ostaş al lui Hris- 
tos" trebue să lupte "după 
rânduieli” în vederea biru- 
inţei (2 TIMOTEI 2.3-5). Cei 
care susțineau şi mai susţin 
încă, pe semne, că dragostea 
creştină nu ne dă voie să 
judecăm pe alții, sau să-i 
excludem din Oastea Dom- 
nului, deoarece excluderile 
se bazează pe "decizii dure 
şi radicale", potrivnice 
duhului Evangheliei lui 
Hristos, contravin tocmai 
acestui duh al rânduielii şi- 
al ascultării de Adevăr. 

Când este vorba nu de 
persoana noastră, nu de 
orgoliul nostru rănit şi de 
apetiturile noastre de zben- 
guială dogmatică, sau de 
pretinsă emancipare rituală, 
ci de Împărăţia lui Dumne- 
zeu, de lucrarea Oastei 
Domnului, cu idealul ei de 
trezire sufletească a Româ- 
nilor adormiţi în păcate, 
Evanghelia ne prezintă 
aspecte foarte "dure şi radi- 
cale". Lui Petru, lisus, Dom- 
nul dragostei şi al blânde- 
ei, îi spune la un moment 
dat: "Inapoia Mea, Satano!" 
(MATEI, 16.23). Pe făţarnici 
- fie ei cărturari sau farisei - 
îi consideră "morminte vă- 
ruite" şi "pui de năpârci” 
(IDEM, 23.25-33). Despre 
cei care "dau naştere la 
dezbinări”", citim că sunt 
nişte "batjocoritori”, nişte 
"oameni supuşi poftelor 
firii, care n'au Duhul” 
(IUDA, 18-19). lar Pavel îl 
înfruntă pe Petru ("căci era 
de osândit"), dându-i pe 
faţă prefăcătoria, pentrucă 
îl vedea "prins îi lanţul 
fățărniciei” (GALATENI, 
2.11-13). Acelaşi apostol din 
cauza neînţelegerii sale cu 
Barnaba - neînțelegere cu 
privire la lucrarea cercetării 
Bisericilor -, ce-a făcut? L-a 
iertat şi i-a îngăduit "aba- 
terea", cum s'a procedat, 
mereu, cu dezbinătorii şi 
dezertorii Oastei Domnu- 
lui, datorită inerţiei Sfa- 
tului frăţesc de conducere 
în luarea unei hotărîri 
salutare? Nicidecum. Ci s'a 
despărţit de el, pricina 
despărțirii fiind loan, nu- 
mit Marcu: "Pavel socotea 
că nu este bine să ia cu ei pe 
acela, care îi părăsise din 
Pamfilia şi nu-i însoţise în 
lucrarea lor. Neînţelegerea 
aceasta a fost destul de ma- 
ii ca aici facă să se despar- 

ă unul de altul" (E. 
15.37-39), ALTE: 

Ostaşii Domnului cei 
adevăraţi, care nu caută “în 
altă parte” păşunea duhov- 
nicească despre care le vor- 
bea păr. Iosif, ci arată prin- 
tr'o viaţă "trăită după Evan- 
ghelie", că şi în cadrele 
Bisericii Ortodoxe, omul se 
poate “pocăi” de păcatele şi 
năravurile sale urâte, aceşti 
bravi şi statornici luptători 
ai Crucii nu au dreptul să se 
abată dela linia misionară, 
trasată acum 60 de ani în 
urmă de "Pasărea măiastră” 
a ortodoxiei româneşti. 
Apăs cu tărie asupra acestui 
deziderat fundamental. Ca 
şi cu prilejul întrunirilor de 
altădată, sub comunism 
când mă aflam în țară şi mă 
străduiam pentru consoli- 
darea unităţii ostăşeşti şi 
păstrarea integrală a viziu- 
nii misionare lăsată moşte- 
nire de iniţiatorul mişcării, 
o afirm şi astăzi, în scris 
aşa cum am arătat și'n grăi- 


rile mele radiofonice, că 
înstrăinarea de principiile 
diriguitoare, înscrise în car- 
tea "Ce este Oastea Dom- 
nului?"”, duce inevitabil la 
excluderea dezbinărilor, 
chiar dacă ei se mai declară 
"ostaşi", se înfruptă din 
cântările Oastei şi ticluiesc, 
pe ascuns, cu vicleşug, alte 
"oşti”, cu iz neoprotestant. 
Nu ne stă în drept să jude- 
căm pe "dezbinători”, nici 
să-i excludem, având în 
vedere că dragostea, după 
apostolul Pavel (mi s'a adus 
şi “argumentul” acesta!), 
"acoperă totul", "este plină 
de bunătate” şi "suferă 
totul?" Oare aşa să fie? Dar 
cum stăm cu îndemnul 
paulinic: "Nu este de dato- 
ria voastră să judecaţi pe cei 
dinăuntru? (...) Daţi afară 
din mijlocul vostru pe răul 
acela" (1 CORINTENI, 5.12- 
13). Ori "răul acela” este 
orice suflet de ostaş care nu 
mai vrea să trăiască în con- 
formitate cu hotărîrile 
Moțiunii despre care v'am 
vorbit deja; care canonic şi 
dogmatic se călăuzeşte 
după învățături diametral 
opuse Ortodoxiei. 

Până nu se va ajunge la 
această amputare dureroa- 
să, dar salvatoare, Oastea 
Domnului nu va repurta 
nici biruinţele aşteptate, şi 
nici nu va fi în stare să re- 
pete, împreună cu sfântul 
din Rars: M'am luptat lupta 
cea bună..." Căci această 
luptă spirituală nu se poate 
duce cu dezertori sau cu 
suflete purtate "de orice 
vânt de învățătură, prin 
viclenia oamenilor şi prin 
şiretenia lor în mijloacele 
de amăgire"” (EFESENI, 
4.14). 


În încheiere, mă adresez 
din nou tuturor creştinilor 
din Oastea Domnului, a 
cărei corabie - întocmai 
episodului evanghelic al 
"umblării pe mare" - este 
învăluită de valuri amenin- 
țătoare şi scuturată de vân- 
turi duşmănoase, întrebân- 
du-i pe fiecare în parte: 
Quo vadis miles Cristi? 
Incotro mergi, ostaş al lui 
Hristos? Te afli pe drumul 
cel bun al alergării la ţintă, 
concretizând în viaţa ta de 
credinţă adevărurile lansate 
patriei tale şi poporului de 
omul lui Dumnezeu Iosif 
Trifa? Doreşti, din toată 
inima să lupţi cu "armele 
luminii”, într'o perfectă 
unitate, renaşterea unei ţări 
ce mai poartă răni şi bube 
nevindecate pe deplin? Te 
arde focul Duhului Sfânt să 
pui capăt dezbinărilor sluţi- 
toare, respectând regulile şi 
îndemnurile părintelui nos- 
tru sufletesc, ctitor şi profet 
al Familiei spirituale căreia 
aparţii, pentru ca Oastea să 
devină, în sfârşit, o Armată 
biruitoare pe toate fron- 
turile societăţii româneşti, 
în vădită descompunere 
morală? 

Apleacă-te, cu sârguinţă, 
fratele meu de departe, 
asupra învăţăturii sănătoase 
a celui ce, la măreaţa întru- 
nire care a avut loc la Sibiu, 
în anul 1932, de ziua Sfintei 
Treimi, şi-a terminat grăirea 
înflăcărată cu aceste cuvin- 
te, valabile şi pentru tine şi 
pentru mine, bineînţeles: 
"Să dăm slăvă pentru toate 
câte ne-a făcut nouă Dom- 
nul! Orice împotrivire s'ar 
ridica în calea noastră să 
luptăm înainte, căci cu noi 
este Dumnezeu. Oastea 
Domnului luptă cu îndâr- 
jire pentru drepturile lui 
Dumnezeu în lume - şi ea 
trebue să învingă." 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


a dintr'o familie de 
i, parte dintr'una 
[eee "Ei dârze fălcări 
Ş aromâne din Sud-Estul Al- 
baniei, apărătoare a tradi- 
ției neîngrădită şi nealte- 
ată de nici o împrejurare şi 
„onoarei nepătate de nici 
un fel de compromis sau 
“glăbiciune omenească. 
- pălcarea lui nu avea bla- 
on nobilar dar putea în- 
serie pe flamura ei fără mo- 
 destie deviza: "Liberă ca 
crestelor”. 
- Strămoşii lui veneau de 
departe, de foarte departe. 
Erau cunoscuţi încă din cea 
mai veche antichitate. Dă- 
- duseră deia de furcă lui 
Filipal Macedoniei şi fiului 
lui, Alexandru, atunci când 
- mândria macedonenilor a 
“vrut să înfrângă cerbicia 
- mudelor lor vecine, Ilirii. În 
- expansiunea lui spre Apus, 
Ep sia ciocnit cu triburile 
- Dasaretilor. Capitala aces- 
- tora, cunoscută de Greci 
sub numele de Pelion, a 
„opus o rezistenţă încrânce- 
nată, ajutată şi de tribul 
- Talantilor. A fost necesară 
toată ingeniozitatea celui 
„care mai târziu va deveni 
- strategul prin excelenţă, 
Alexandru, ca să se ajungă 
la capitularea asediaţilor 
(335 a.H.). Victorie însă de 
scurtă durată pentrucă a 
fost obligat să părăsească 
„peste noapte regiunea în 
„urma revoltei Thebei. Pe- 
lion a mai fost prezentă în 
istorie şi pe vremea Roma- 
nilor când la 200 sub Filip 
„al V-lea Consulul Sulpi- 
cius, devastând regiunea, a 
intrat în burg unde a lăsat o 
garnizoană. (Livius, 31,4). 
Ba şi încă mai târziu burgul 
va fi menţionat în sec II al 
erei creştine de Quadratus, 
unul din apologişti. 
Pelion nu este altul decât 


Vene 


E 


satul fârşerotesc Pleasa,: 


unul din cele câteva care 
'preună cu Sipsca consti- 
tuiau centură în jurul me- 
tropolei Moscopole, regiu- 
nea cea mai aromânească 
din Vestul Balcanilor. (Bur- 
gul Pliassa este citat de 
istoricul Arianu în Ana- 
Vasis 1,5. : Aceste impor- 
tante detalii ne permit să 
pieăzim Pelion în burgul 
pasca) situat pe Devol sau 
ordeus, la vărsarea în 
Testiada, la Nord de un 
unte numit Pebelas", 
i tul este extras din mo- 
Erata "MOSHOPOLIS" 
IEAGA7 de mitropolitul 
îi ante Martinianou, el 
d uşi la origine aromân 
a E ap da regiune, publi- 
d e Societatea de Studii 
1ssssdonene din Salonic, 
:)-Tradus din |. greacă-, 
ep această regiune, lati- 
că ă încă înainte de în- 
““Putul erei creştine, ele- 
lun tin a perdurat de-a 
> pi Bul secolelor şi a răzbit 
in toate încercările isto- 
ta (astrându-și identitatea 
- erată, libertatea şi 
maci neîntinată. 
încă au venit vremuri 
ai mai grele. Sălbăticia 
Paşa. I şi gelozia lui Ali 
topo] “peleni a distrus me- 
regiul Și a pustiit întreaga 
buugine, obligând pe o 
ia q. Pârte din locuitori să 
drumul pribegiei şi să se 


SEPTEMBRIE 1994 


GRIGORE PIHU 


= CRUCIATUL MARTIR - 


răspândească în toate col- 
țurile Europei. Dela Con- 
stantinopol la Viena, până 
la Petrograd! 

„Ciobanii satelor au con- 
tinuat totuşi să rămână 
locului pe mai departe şi 
s'au adaptat vremurilor cu 
aceeaşi dârzenie cu care au 
continuat să-şi apere identi- 
tatea, libertatea şi onoarea. 

Apoi a venit Războiul 
Balcanic şi pentru ei dra- 
matica pace dela Bucureşti. 
Cei care, de-a lungul seco- 
lelor, sub lunga dominație 
otomană, nu au cunoscut 
orizont interzis, s'au trezit 
peste noapte îngrădiţi ase- 
menea turmelor, în țarcurile 
noilor hotare născute din 


destrămarea Imperiului” 


Otoman şi apariţia aşa- 
ziselor state naţionale. Ce a 
urmat din partea "fraților 
creştini” a fost simplu şi în 
acelaşi timp tragic: de acum 
dilema era: ori destrămarea 
şi dispariţia în masa domi- 
nantă, străină de firea şi 
structura lor sufletească, ori 
căutarea unor noi orizon- 
turi, mai îngăduitoare, mai 
senine, unde să-şi poată 
găsi liniştea şi construi un 
alt viitor. Şi unde erau să 
plece? Dincolo de Dunăre, 
la acei Valahi pe care i-au 
considerat instinctiv ca 
fraţii lor dintotdeauna, deşi 
i-au descoperit poate cam 
târziu. 

Printre aceşti desţăraţi a 
fost şi tânărul Grigore Pihu. 

Prin felul în care a trecut 
prin viaţă, Grigore Pihu 
întruchipează probabil la 
modul cel mai sugestiv cru- 
ciatul modern. În el s'au 
îmbinat toate virtuțile stră- 
moşeşti. Toate valorile ca- 
valerului medieval - plecat 
în apărarea Sfântului Mor- 
mânt și a virtuţilor creştine 
- se îmbinau îi el armonios 
cu neţărmurita credință în 
Hristos, a călugărului pe- 
lerin. 

Se născuse în anul 1903 
în satul Şipsca, din Sudul 
Albaniei, nu departe de 
Pleasa şi de renumita Mos- 
copole, pe atunci încă sub 
stăpânirea Poartei. î 

Terminând şcoala pri- 
mară română din sat (în- 
chisă de "fraţii” albanezi 
după 1916), a plecat să-şi 
continue studiile, la Şcoala 
Comercială din Salonic, 
centru de întâlnire al tutu- 
ror elevilor aromâni din 
Balcani. = 

Era în anul 1920, după 
sfârtecarea definitivă a 
Macedoniei. Aici s'a reinno- 
dat firul tradiţiei de luptă 
începută cu jumătate de 
secol înainte la liceul ro- 
mân din Bitolia, de acum 
interzis de Sârbi, "aliații 
noştri fireşti”, Din acest 

p de elevi vor face parte 
Sterie Ciumetti, Constantin 
Papanace, Ionel Nacu, lan- 
cu Caranica, Sterie Ficăta şi 
încă mulți alţii. 

În 1925, după terminarea 
Şcolii Comerciale, Grigore 
Pihu pleacă la Bucureşti, 
unde se va întâlni cu 
ceilalţi prieteni care îl pre- 
cedaseră sau soseau rând pe 
rând pentru acelaşi scop: 
continuarea studiilor şi a 
luptei pentru apărarea fra- 
ților de acum răspândiţi în 


———— Dumitru BACU 


patru state ostile. Spre 
mirarea lor, vor întâlni o 
ostilitate asemănătoare cu 
cea lăsată acasă şi în 
Cadrilater, când se vor in- 
teresa mai îndeaproape de 
destinul coloniştilor abia 
împământeniţi. lridenta 
bulgară, socotelile elec- 
torale, interesele meschine 
ale acaparatorilor de pă- 
mânturi ale statului, agenţii 
administrativi corupți 
într'un hal nemaiîntâlnit de 
ei, şi-au dat parcă mâna să 
le îngreuneze cât mai mult 
soarta şi aşa destul de vi- 
tregă. Era dela sine înțeles 
că o asemenea situație urma 
să ducă la o confruntare 
periculoasă. Criza a izbuc- 
nit în 1930 cu ocazia abro- 
gării dreptului statului la 
"treimea din pământuri" în 
favoarea Bulgarilor. Situa- 
ţia devenea destul de gravă 
pentrucă punea sub semn 
de întrebare nu numai pro- 
cesul de colonizare (care va 
înceta de altfel destul de 
repede) ci însăşi existența 
gospodăriilor coloniştilor la 
care trudeau deja de cinci 
ani. Proiectul fusese depus 
de un deputat oarecare 
numit Anghelescu, după 
unii Angheloff şi adoptat 
pe furiş, într'o şedinţă de 
noapte a.Adunării Naţio- 
nale. i 

Un student, Gh. Beza, 
revoltat de atâta nedreptate, 
se hotărăşte să-l pedep- 
sească pe Anghelescu şi 
trage asupra lui câteva 
focuri de revolver rănindu- 
1. Colegii lui studenţi se 
solidarizează cu el şi lan- 
sează un manifest violent, 
care are drept urmare ares- 
tarea lor. În sala de atro- 
pometrie a poliţiei întâl- 
nesc un necunoscut arestat 
şi el pentru aceeaşi cauză şi 
căruia i se luau amprentele. 
Necunoscutul se solida- 
rizează şi el cu gestul lui 
Beza, fără să cunoască prea 
multe amănunte. Pentru el 
era un caz de onoare. Era 
un bărbat tânăr, înalt şi fru- 
mos ca un Arhanghel şi 
calm. Liniştea care-l stăpâ- 
nea i-a cuprins şi pe ei. 
Seara, în duba care-i ducea 
spre închisoarea Văcăreşti 
l-au cunoscut. Era Corneliu 
Zelea Codreanu, viitorul lor 
"Capidan”. Destinele lor 
s'au întâlnit şi s'au împletit 
imediat într'un mănuchi de 
strânsă şi adâncă prietenie, 
De atunci nimic şi nimeni 
nu a mai putut să-i despar- 
tă. Ba da, cineva a reuşit, 
dar acel cineva era Ea, 
moartea... care îi va îmbră- 
ţișa pe rând, începând cu 
cel mai credincios, Sterie 
Ciumetti, urmat de cel mai 
de frunte Căpitanul şi 
apoi... 

Căpitanul a fost reparti- 
zat în celula 13, împreună 
cu Grigore Pihu. Zile în- 
tregi, cât au stat la Văcă- 
reşti, cei doi şi-au povestit 
durerile, visele, şi-au îm- 
pletit speranţele spre un 
viitor m ai blând şi mai dar- 
nic pentru întregul neam 
românesc bântuit de atâtea 
furtuni. Pe zi ce trecea sub 
influenţa lui Corneliu Co- 
dreanu, Pihu se schimba, 
devenea altul. Firea întu- 
necată, privirea mereu 


dârză, încruntată, viaţă zbu- 
ciumată a unui luptător care 
nu întrevedea decât o slabă 
speranţă de izbândă, înce- 
puse să se lumineze. Pri- 
virea se însenina iar pe bu- 
zele lui care până atunci 
erau parcă otrăvite, înce- 
puse să înflorească un zâm- 
bet timid, primii ghiocei ai 
unei primăveri care se 
anunţa însorită. Se anunţa 
numai, pentrucă destinul le 
rezerva tuturor altă soartă. 
"Viaţa zbuciumată, ener- 
gia risipită în încordările de 
fiecare zi îl consumau, 
şubrezindu-i sănătatea”. 
Grigore Pihu era bolnav, 
suferea de rinichi şi ulcer 
duodenal. Firea lui tumul- 
tuoasă, imposibilitatea de a 
se astâmpăra, de a sta fie şi 
puțină vreme liniştit, activi- 
tatea intensă dela care nu 
înţelegea să se abţină, i-au 
slăbit şi mai mult rezistența 
fizică. Suferea îngrozitor. 
Nu se simţea bine dacât ală- 
vurea de Căpitan. În vara 
anului 1936 a reuşit să se 
odihnească câteva zile ală- 
turea de el în tabăra dela 
Carmen Sylva. Trupul firav 
avea nevoie de odihnă; nu 
putea însă pune frână sufle- 
tului lui învolburat. S'a 
aruncat fără să precupe- 
țească nici timp şi nici sănă- 
tate în bătălia comerţului 
legionar. Alăturea de alţi 
camarazi a înfiinţat coope- 
rativa legionară dela Silis- 
tra. La deschiderea ei a fost 
invitat şi Căpitanul. A fost 
primit ca în poveşti, încon- 
jurat de dragostea sinceră a 
mii de suflete care vedeau 
în el un scut şi o speranţă. 
Atunci "au lăcrămat inimile 
Aromânilor pentru el" 
spunea mai târziu un par- 
ticipant. Căpitanul a plecat 
profund impresionat de 
primirea făcută. Pihu era 
fericit. A urmat apoi bătălia 
electorală din 1937 în care 
s'a aruncat din nou cu 
acelaşi avânt, cu trupul din 
ce în ce mai firav dar cu 
sufletul cât un munte. 
După care s'a dezlănţuit 
furia iadului. Înspăimân- 
tată, camarila regală şi clica 
politicienilor veroşi au 
declanşat operaţia de 
strivire, de distrugere a 
Mişcării. Arestări, procese 
false înscenate pe dovezi 
false sau fără nici un fel de 
dovezi, schingiuiri, lagăre, 
asasinăte, case pustiite, 
moarte pe tot întinsul ţării, 


nimic nu a fost uitat din 
arsenalul infernului. 

Cum era de aşteptat, 
Grigore Pihu a fost arestat 
şi el. Era internat la Spitalul 
Filantropia unde trebuia să 
fie operat de ulcer. Poliţiştii 
lui Gavrilă Marinescu l-au 
ridicat din pat şi l-au purtat 
pe Calea Victoriei, pe jos şi 
în văzul mulţimii, îmbrăcat 
doar în halatul spitalului. 
Şi dus a fost. 

Dar Grigore Pihu deve- 
nise altul. Armatolul re- 
voltat de altădată, care trăia 
numai prin şi pentru luptă, 
îmbrăcase de acum cămaşa 
lui Hristos. Puțin credincio- 
sul de mai înainte, care nu 
se încredea decât în puterea 
propriei lui forţe, sub far- 
mecul şi credința Căpita- 
nului devenise un adevărat 
creştin care-şi primea sufe- 
rinţa cu modestie, umilinţă 
şi răbdare. 

Sănătatea lui se agrava 
din ce în ce mai mult. Pur- 
tat din lagăr în lagăr, a fost 
transportat la spitalul din 
Braşov atunci când viaţa lui 
abia mai licărea în firavul 
lui trup. Alături de el, bol- 
navi, alţi viitori martiri: 
Căpitanul invalid Şiancu, 
Ing. Ionică, Traian Cotigă, 
Herghelegiu... Tot pe aici 
au trecut-internaţi şi alţi. 
"duşmani ai democraţiei 
regale", prof. Nae Ionescu, 
Banea, Polihroniade, Fun- 
da, Milcoveanu etc., etc. 

În spital Pihu a aflat de 
asasinarea Căpitanului. Din 
clipa aceea viaţa lui nu a 
fost decât blestem şi durere. 
Țintuit patului, îşi petrecea 
timpul în post şi rugăciune, 
aşteptând momentul în care 
urma să părăsească infernul 
lui Carol pentru a se găsi 
alături de cel care devenise 
pentru el singura rațiune a 
existenţei. Nu a aşteptat 
mult. Clipa martirajului a 
sosit când călăul Căpita- 
nului a fost pedepsit. 

Colonelul de jandarmi 
care-i păzea în spital, a in- 
trat în salonul bolnavilor şi 
a deschis o hârtie după care 
a făcut apelul celor 7 le- 
gionari destinaţi supliciului 
suprem. Grigore Pihu abia 
se putea mişca în pat. Du- 
mitru Funda, macedonean 
şi el şi prieten nedespărţit, 
l-a ajutat să se îmbrace. 
Trebuia să facă parte şi el 
din acest pluton. Dar soarta 
îi rezerva lungi şi grei ani 
de închisoare şi suferinţe 


sub comunişti. Intr'un efort 
parcă suprauman, susţinut 
de un duh nevăzut, Pihu şi- 
a adunat ultimele rămăşiţe 
de putere şi s'a ridicat 
drept, clătinându-se ca un 
brad scuturat de furtună. 
Şi-a luat crucea de lemn de 
pe masă - dar primit dela 
camarazii lui internaţi în 
lagărul dela Miercurea Ciuc 
- şi a pornit cu ea în braţe, 
păşind hotărit, ca la o bă- 
tălie decisivă, îndreptându- 
se spre ieşire. Ultimele lui 
cuvinte adresate camaradu- 
lui Funda, care-l privea cu 
ochii în lacrimi au fost: 
"Măi Funda, ne ucid călăii... 
de când aşteptam eu moar- 
tea, să mă odinhesc în Îm- 
părăția lui Dumnezeu, ală- 
turi de Căpitan!" Colonelul 
de jandarmi, mirat că-l vede 
cu crucea în braţe întrebă: 


"Ce-i cu crucea asta Dom- 
nule...?" La care Pihu răs- 
punde: YAşa mor legionarii, 
domnule colonel, creşti- 
neşte; şi aşa vreau să mă 
împuşcaţi şi pe mine, cu 
crucea în mână... (...)... acum 
în fața morţii te-am iertat şi 
vă iert pe toţi pentru uci- 
derea mea. Nu am să vă iert 
însă, nici în mormânt pen- 
tru nenorocirea pe care o 
aduceţi pe capul neamului. 
Moartea pe-care.mi-a hără- 
zit-o Cel de Sus prin dum- 
neata este moartea cea mai 
frumoasă. Dumnezeu mi-a 
dat suprema fericire, din 
moment ce mi-a hărăzit să 
trăiesc alături de Căpitan şi 
EI să mă cunoască şi să mă 
iubească. O viaţă de bine- 
faceri dumnezeieşti nu 
putea să ia sfârşit decât 
printr'o moarte legionară." 


Au fost duşi toţi şapte 
legaţi - aşa bolnavi cum 
erau - între baionetele 
soldaţilor într'o poiană din 
apropierea Braşovului, îm- 
puşcaţi tâlhăreşte pe la 
spate... şi lăsaţi la marginea 
drumului ca să se îngro- 
zească copiii. 

Aşa a plecat din această 
vale a plângerii martirul 
Grigore Pihu. Cu sufletul 
împăcat, cu bucuria în ochi 
pentrucă în curând urma să- 
şi reîntâlnească şi să-şi 
revadă Căpitanul lui, şi cu 
mâna încleştată pe cruce, 
aceeaşi mână care ținuse 
de-a lungul anilor fără să 
tremure, spada strămo- 
şească apărătoare a onoarei 
şi a credinţei străbunilor. 


YA 


PAGINA 16 


SEPTEMBRIE 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


= 


UN PROFESOR AMERICAN ÎN VIZITĂ 


omânia şi Republica 


Profesorul Steven Bowers dela Universita 
rup de zece studenți americani, a organizat vara aveasta o călătorie prin 
oldova. La revenirea sa în Statele Unite, domnul Bowers 
i-a acordat compatriotului nostru Nicolae Dima următorul interviu despre situaţia 
prezentă şi de perspecitvă din Basarabia: 


LA CHIŞINĂU 


tatea James Madison, însoţit de un 


N.D.: Stimate D-le Pro- 
fesor, tocmai aţi efectuat o 
vizită amplă în Republica 
Moldova şi cu acest prilej 
aţi fost şi în Transnistria. 
Vă rugăm să ne împărtăşiţi 
care a fost scopul vizitei? 

S.B.: Scopul principal al 
vizitei a fost sa observăm 
transformările care au loc în 
societatea post-sovietică. 
Ne-am gândit că o vizită de 
zece zile în Moldova ne va 
oferi prilejul să observăm 
personal succesele şi difi- 
cultăţile actualului proces 
de tranziţie. Studenţii mei 
au dorit totodată să afle şi 
să înveţe cât mai multe 
lucruri noi despre această 
republică, fostă provincie 
românească. 

N.D.: Care a fost pro- 
gramul grupului la Chişi- 
nău? Pe cine aţi întâlnit? 

S.B.: Prima noastră întâl- 
nire la Chişinău a fost cu 
rectorul Academiei de Stu- 
dii Economice, Dl. Paul 
Bran. Apoi, în zilele urmă- 
toare ne-am întâlnit cu re- 
prezentanţii tuturor fracţiu- 
nilor parlamentului dela 
Chişinău: Blocul Intelec- 
tualilor şi Țăranilor, Agra- 
rienii, Frontul Popular, 
Socialiştii, şi gruparea ru- 
sofonă Edinstvo. Ni s'a 
permis chiar să asistăm la o 
sesiune a parlamentului, şi 
am vizitat totodată diferite 
birouri ale guvernului. 

N.D.: Aţi avut prilejul să 
întâlniți şi organizaţii ne- 
guvernamentale? 

S.B.: Desigur. Având în 
vedere că eu predau într'un 


departament de ştiinţe poli- 
tice, am vizitat Facultatea se 
Ştiinţe Politice a Univer- 
sităţii din Chişinău, unde 
am aflat cum se organizează 
şi cum se predau ştiinţele 
politice. Ulterior, ne-am 
întreținut cu un grup de 
studenţi ai Colegiului Ro- 
mâno-Englez "Mircea Elia- 
de”. Grupul nostru a fost 
încântat să se întâlnească cu 
studenţii Institutului Elia- 
de, studenţi care au învăţat 
atât de bine limba engleză. 
Intrebările pe care aceştia 
le-au pus studenţilor mei 
au reflectat de altfel înalta 
lor pregătire. 

N.D.: Aţi călătorit şi în 
afara Chişinăului? Aţi vă- 
zut zonele rurale ale Basa- 
rabiei? 

S.B.: Da. Am fost în trei 
regiuni ale Moldovei. Pri- 
ma a fost o călătorie la Or- 
heii Vechi unde am vizitat 
o mânăstire medievală să- 
pată în malul Răutului, 
Apoi, am fost la Soroca, 
unde ne-am întreţinut cu 
profesorii şi studenţii 
Institutului Constantin 
Stere. Studenţii acestui 
institut au prezentat un 
spectacol de folclor ro- 
mânesc şi ne-au invitat la o 
masă delicioasă cu bucate 
tradiţionale moldoveneşti. 
Seara, am vizitat cetatea şi 
muzeul Soroca. Nu mă în- 
doiesc o clipă că acea zi a 
avut un impact cu totul 
deosebit asupra studenţilor 
mei. Am fost fascinaţi de 
bogăţia tradiţiilor moldo- 
veneşti şi de asemănarea lor 


cu cele din România. 


N.D.: D-le profesor, ce ne | 


puteţi spune despre vizita 
la Tiraspol în Transnistria? 


S.B.: Am făcut într'ade- 
văr o vizită la Tiraspol | 


unde am fost primiţi de 
rectorul universităţii locale, 
Vasily Yakolev, şi unde ne- 


am întâlnit cu vice-preşe- | 


dintele auto-proclamatei 
republici nistrene, Alexan- 
dru Karaman. Trebue să 


precizez însă că univer- | 


sitatea este de fapt fostul 


Institut Pedagogic din Ti- |. 


raspol, şi că Moldovenii 
sunt foarte nemulțumiți de 
trasformarea Institutului 
lor în universitate rusească. 
Altfel, studenţii grupului 
meu au avut un schimb 
foarte util de impresii cu 
studenţii locali. 

N.D.: Care a fost impre- 
:sia Dvs. despre situaţia din 
_din Tiraspol? 

S.B.: Au fost şocaţi să 
vadă un oraş tipic rusesc şi 
comunist. Au trăit o ex- 
perienţă unică, de parcă ar 
fi vizitat Rusia propriu-zi- 
să. Vizita la Tiraspol a fost 
ca o călătorie înapoi în 
timp, într'o altă eră istorică. 

N.D.: În general însă, 
“care sunt impresiile Dvs. 
despre Moldova ca repu- 
blică post-sovietică? 

S.B.: În primul rând te 
“impresionează imensele 
probleme cu care se con- 
fruntă Moldova. În timp ce 
salariile sunt infinit mai 
mici decât în Vest, preţurile 
sunt la nivel occidental. În 
al doilea rând, deşi se vor- 


Cei zece studenţi americani împreună cu profesorul Steven Bowers acompaniaţi 
de studenţi moldoveni şi Dr. Nedelciuc din Chişinău 


beşte despre perioada post- 
sovietică, foarte multe lu- 
cruri au rămas ca şi până 
acum. În universităţi, de 
exemplu, se folosesc ace- 
leaşi manuale care se folo- 
seau în perioada sovietică, 
iar economia este încă în 
mare parte centralizată. 
N.D.: Cum evaluează în- 


"să studentii Dvs. experiența 


lor din Moldova? 

S.B.: Studenţii mei au 
învăţat foarte mult despre 
viaţa de zi cu zi, despre 
greutăţile din Moldova şi 
despre trecutul ei românesc. 
În acelaşi timp, ei au fost 
mişcaţi de căldura, bunăta- 
tea, şi generozitatea Moldo- 
venilor. Cred că vizita le-a 
aprins în suflete o anumită 
scânteie care nu se va stinge 
niciodată. 


N.B.: În sfârşit D-le pro- 
fesor Bowers, în ultimii ani 
aţi vizitat de mai multe ori 
Moldova, România, Rusia, 
iar acum şi Transnistria. 
Cum vedeţi Dvs. în pers- 
pectivă viitorul Republicii 
Moldova, şi al auto-pro- 
clamatei republici nistrene? 

S.B.: Pentru Moldova, 
viitorul constă în strângerea 
continuă a relaţiilor cu 
România, pentru ca în cele 
din urmă să revină la 
România. Un stat nu poate 
fi organizat prin decrete. El 
ia naştere în jurul unui 
popor, iar Românii s'au 
format în multe sute de ani. 
Este vorba de aceeaşi limbă, 
de aceleaşi tradiţii, de ace- 
eaşi cultură, de o singură 
națiune. Este vorba deci de 
toate acele trăsături care au 


creat poporul român. Popu- 
laţia acestei regiuni Car- 
pato-Dunărene reprezintă 
într'adevăr o singură na- 
țiune. Grupul meu de stu- 
denţi a fost impresionat de 
altfel de cât de asemănători 
sunt Românii din România 
şi cei din actuala Republică 
Moldova. Basarabia este 
într'adevăr o regiune ro- 
mânească... În ce priveşte 
perspectivele republicii 
Nistrene, aceasta ar avea un 
viitor numai în cazul în 
care ar fi reînfiinţată fosta 
Uniune Sovietică ori o altă 
mare entitate statală cu 
aceeaşi orientare politică, 
ceea ce în condiţiile de azi 
nu mai este posibil. 


Nicolae DIMA 


SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL DE ISTORIE DELA VIDIN (BULGARIA) 


Monumentul Eroilor Români căzuţi în luptele dela Smârdan. A fost distrus în 


lui 


anul 1914 de "oameni" fără suflet. 


În zilele de 26 şi 27 Fe- 
bruarie 1994 s'a desfăşurat 


la Vidin (Bulgaria) Simpo- 
zionul Internaţional "Râz- 


boiul de eliberare ruso- 
româno-turc din 1877-1878 


Prof. lonel CIONCHIN 


şi regiunea Vidin”, or- 
ganizat de Asociaţia 
Vlahilor din Bulgaria şi 
Societatea Culturală a 
Bulgarilor din România. 
Intr'o atmosferă sărbăto- 
rească, simpozionul s'a 
bucurat de prezența unor 
reputați istorici, oameni de 
cultură, ofiţeri şi alţi 
pasionaţi ai istoriei din 
România şi Bulgaria, pre- 
cum şi reprezentanţi ai 
Ambasadei Române din 
Sofia, ziarişti, reprezentanți 
ai Televiziunii Române, 
Televiziunii Bulgare, Radio 
Bucureşti Internaţional, 
Radio Timişoara, Radio Iaşi 
ete. Comunicările prezen- 
tate au fost de înaltă ținută 
ştiinţifică şi au reliefat a- 
portul Armatei Române în 
Războiul de independenţă 
al României şi de eliberare 
al Bulgariei: Prof. Dr. Nes- 
tor Vornicescu - Contribu- 
ţia Olteniei ecleziastice Ia 
eliberarea Bulgariei la 1877- 
1878; Gh. Barbulov - Răz- 
boiul de eliberare al Bulga- 
riei; Florin Costinescu - 
Izvoarele şi istoriografia 
participării României la 
războiul din 1877-1878; 
Călin Felezcu - Solida- 
ritatea României în lupta de 
eliberare a poporului bul- 
gar; Cristea Sandu Timoc - 
File inedite din războiul de 
independenţă. Mărturii 
despre noblețea Armatei 
Române; lonel Cionchin - 
Eliberarea Vidinului de sub 
stăpânirea Semilunei Oto- 
mane; Snejina Nicolova - 


Războiul ruso-turc 1877- 
1878 şi regiunea Vidinului 
în artă; Otilia Gheorghe - 
Documente inedite referi- 
toare la eliberarea Vidinu- 
lui; Hrisur Cândroveanu - 
Războiul de independenţă 
1877-1878 reflectat în Li- 
feratura română; Veselin 
Traicov - Războiul de eli- 
berare - aspect diplomatic; 
Paris Sterie - Relaţii cul- 
turale româno-bulgare; 
Alexandru Firescu - Apor- 
tul României în războiul 
pentru independenţă în 
viziunea istorică şi ziaris- 
tică; Luchian Diaconu - Re- 
laţii româno-bulgare în 
timpul războiului din anii 
1877-1878 reflectate în 
ziarele "Răsboiul" şi "Doro- 
banţul“, Ghenadi Cancev - 
Dii dela Dunăre; Mircea 
Cociu - România în vatra 
atrăbună; Colonel 1. Ietov - 
Operaţiile Armatei Române 
la eliberarea Vidinului; 
Victor Covaciui - Opera- 
țiunile Armatei Române la 
Plevna; Victor Crăciun - 
Eminescu şi războiul de 
independenţă. 

Din partea Asociaţiei 
Culturale ASTRA ROMÂNĂ 
din Timişoara a participat o 
delegaţie formată din pr. 
Constantin Micu, prof. 
Ionel Cionchin şi Vasile 
Bogdan. Preotul Contantin 
Micu a prezentat mesajul 
transmis participanţilor la 
Simpozion din partea Înalt 
Prea Sfinţiei Sale Nicolae 


Corneanu, Mitropoli 
Banatului. Politul 


Participanţii la simpo- 
zion au vizitat oraşul Vidin 
cu principalele sale monu- 
mente, precum sunt Bise- 
rica Sfânta Paraschiva, 
ctitorie a lui Matei Basa- 
rab, porţile de intrare în 
oraş şi cetatea "Baba Vida” 
(Vidin). 

Lucrările simpozionului 
au fost urmate de un spec- 
tacol extraordinar susținut 
de formaţiile artistice din 
regiunea Vidinului, ţinut 
locuit aproape în exclusi- 
vitate de Români, numiţi 
aici Vlahi, care vorbesc o 
pură limbă românească. 

Duminică, 27 Februarie 
1994, la Smârdan, într'o 
atmosferă de mare emoție, 
Inalt Prea Sfinţia Sa Nestor 
Vornicescu, Mitropolitul 
Olteniei, a sfinţit crucea de 
lemn şi parastasul în a- 
mintirea eroilor români 
căzuţi în luptele dela 
Smârdan. Victor Crăciun, 
Preşedintele Ligii Culturale 
Române şi-a manifestat 
dorinţa construirii unui 
monument pentru eroii 
căzuţi în luptele dela 
Smârdan. Au fost prezenţi 
locuitorii satului românesc 
Smârdan precum şi Români . 
din ținutul Vidinului. 

Simpozionul, excelent 
organizat şi condus de Ion 
Alexandru (bulgarizat Ivan 
Alexandrov), preşedintele 
Asociaţiei Vlahilor din 
Bulgaria, a fost o mare ma- 
nifestaţie culturală a Ro- 


mânilor di E 
nări in dreapta Du 


VÂNTUL ROMÂNESC 


Ne scriam cu regularitate 
e câțiva ani, îi tipărisem 
deja la Editura Nistru pla- 
cheta "Pământ daco-roman", 
dar ne vedeam pentru 
“rima dată la început de 
„A pilie '86 în casă la el, pri- 
peag singuratec de partea 
cealaltă a Floridei. 
“Mă întâlni în prag cu 
țoată căldura soarelui de 
acolo şi cu îmbrăţişări de 
parcă ne cunoşteam decând 
lumea. Pe atunci văduv de 
câţiva ani, stăpânul casei, o 
casă boierească scufundată 


masa plină de bucate speci- 
— fice locului, dar şi cu neîn- 
- trecutele noastre sarmale 


- basarabene. 


 pectivă din cele mai diferite 
domenii. lar printre ele şi 
creația literară a lui Vasile 
Militaru care, de rând cu 
Eminescu, Goga, Cincinat 
„ Pavelescu, era un poet şi al 
- adolescenţei mele. 
„Numai că eu, spre deose- 
i, „bire de Grigore, în virtutea 
celor 30 de ani în închistare 
"sovietică, atribuiam unele 
„Versuri ce-mi stăruiau în 
“memorie - creaţiei popu- 
lare: "La umbra de po- 
pios" "Povestea Mea”, 
- "Mam născut într'un bor- 
„ deitetc. Asta îl amuza gro- 
zav pe noul meu prieten ca 
„admirator de-o viaţă al lui 
„Vasile Militaru. 
Şi întrun glas am zis, cu 
„toată sărăcia noastră de 
exilați, că vom tipări din 
„ Creația lui "moş Vasile” tot 
ce ne va sta în puteri. Şi ne- 


Un recesământ a cărui 
la Bucureşti este un 
„fel turnat din gol în deştert 
„e nu dă nimănui nimic şi 
nimeni n'are nevoie de 


„el! 


„ Eo gafă politică, întrucât 
i Românii originari dintre 
„ “ut şi Nistru, ce trăiesc de 
— Beneraţii în interiorul Țării 
Şi peste hotarele ei, n'au 


Nevoie să fie depistaţi ca 
„ Pasarabeni. 


„YOcaţia unei formaţiuni 
ra Ciative, cum este Con- 

 siliul Nejional al Reîntre- 
. ormat la lași în ziua 
„de 24 Ianuarie 1! 


E o acţiune ce depăşeşte 


am inut de cuvânt, Grigore 
mai ales, publicând într'o 
superbă ediţie Stropi de 
rouă, urmaţi de Poemele 
Nemuririi, Temelie de veac 
nou şi, bineînţeles, Vorbe 
cu tâlc. ă 
Toamna trecută, de ziua 
naşterii soţiei, aproape de 
miezul nopţii, ne despăr- 
țeam de cei cu care sărbă- 
torisem acest eveniment 
familial şi nu aveam nici un 
motiv de îngrijorare. To- 
tuşi, fără să vreau parcă, 
începui să mă gândesc la 
faptul că de când cu pârâta 
revoluţie din România şi 
nesfârşitele mele sejururi 
de acolo, îmi cam neglijez 
corespondenţii. Chiar şi pe 
cei mai dragi dintre dragi. 

Cu câteva zile înainte 
frunzărisem corespondenţa 
din ultimul an şi ceva, dân- 
du-mi seama că nu aveam 
nimic dela el. Au urmat 
nenumărate zbârnăituri ale 
aparatului de telefon din 
celălalt capăt al firului până 
i-am auzit obişnuitul: ”Ci- 
ne-i?" 

- Să trăieşti, frate Gri- 
gorel... Eu sunt, Lupan... 

- Măi Nicolae!... Nu te- 
am recunoscut!... Măi Nico- 
lae!... Află că eu am orbit!... 
Cu totul!... 

- 2 

- Ştii că eu am pierdut pe 
frontul de Est un ochi... Şi 
din cauza asta l-am pierdut 
şi pe al doilea... 

- Şi cum te descurci, 
fratele meu? - am reuşit să 
îngân în cele din urmă. 

Imi spuse că prin casă 
n'are probleme prea mari, 
pentrucă ştie locul fiecărui 
lucru, că mai greu e cu scri- 
sorile, dar că îi vine o 


decât s'o facă Statul Român 
dacă are nevoie de ea. 

În ceea ce mă priveşte, 
nu doresc ca aceste castane 
explosive să fie scoase din 
foc cu mâinile membrilor 
Partidului Naţional al 
Reîntregirii pe care l-am 
fondat mai acum un an şi 
jumătate. tz 2 

Să nu zgândărim nişte 
răni ale basarabenilor ce şi 
fără asta sângerează de 
peste 50 de ani! eu 

Mai mult, urmaşii celor 
care, prin forţa lucrurilor 
cunoscute de toată lumea, 
şi-au părăsit locurile natale, 


n'au nevoie să fie arătaţi cu 


SEPTEMBRIE 1994 


DP TEMBRIE 1904 


——————— PAGINĂ REALIZATĂ DE NICOLAE LUPAN 
FRATE GRIGORE SĂ TRĂIEŞTI 


doamnă care i le citeşte pe 
cele primite şi-i face răs- 
punsurile pe care i le dic- 
teză, că şi plimbările îi fac 
greutăţi de frica maşinilor 
care ar putea să dea peste 
el, dar că are un băț fos- 
forescent ce-i dă oarecare 
siguranţă etc. 

Am pus amărât recep- 
torul şi, neputând adormi 
până spre dimineață, mă tot 
gândeam nedumerit la Cel 
de Sus şi la nedreptatea pe 
care i-a făcut-o acestui om 
bun şi generos cu toată 
lumea, dar mai ales cu vă- 
duva lui Vasile Militaru - 
Doamna Telly, din a cărui 
"Rugăciune pentru Bine- 
făcător" reproduc rândurile 
ce urmează: 

"O, Cel ce eşti izvorul 
bunătăților, revarsă binecu- 
vântarea şi binefacerile 
Tale peste acela pe care 
inima îl cinsteşte şi îl 
iubeşte, peste robul Tău 
Grigore. Apără-l de toate 
primejdiile ce bântuie viaţa 
muritorilor pe pământ... Nu 
lăsa ca apăsătoarele sufe- 
rințe să-i înnoureze fruntea 
şi să-i amărască inima..." 

Să fie o ironie a soar- 
tei?... N'am îndrăznit să-l 
întreb dacă "protejata" sa 
este la curent cu nenoro- 
cirea ce s'a abătut asupra 
lui. Protejata ce-şi încheie 
Ruga către Atotputernicul 
astfel: “Fii apărătorul şi 
ocrotitotul lui, precum el 
este apărătorul meul..." 

Să trăieşti, frate Grigore 
Scor din Naples-Florida!... 
Unul dintre cei mai de- 
votaţi membri ai "Pro Basa- 
rabiei şi Bucovinei”! 


Nicolae LUPAN 


 RECESĂMÂNI ANTIROMÂNESC 


degetul ca basarabeni sau 
bucovineni. 

Ei nu sunt nişte refugiaţi 
ca atare! Ei sunt Români şi... 
punctum! 

Să fim dar atenţi la coti- 
turi! Şi cei care vor să ne 
recenseze şi cei... recensaţi! 

Drept care, Mircea Druc, 
titularul CNR, precum şi 
toţi cei recrutaţi de domnia 
sa, trebue să renunţe la 
acest dubios recensământ 
care nu are nimic comun cu 
activitatea unionistă de 
ansamblu a Neamului Ro- 
mânesc întreg. 


N.L. 


PAGINA 17 


DOAR ÎN NUMELE POPORULUI?... 
Sandu ARISTIN- CUPCEA 


Relativ nu demult, în 
cadrul unei emisiuni a 
Companiei TV Ostankino 
am auzit vorbindu-se (a 
câta oară) despre interesele 
vitale ale Rusiei în fostele 
republici ale fostului impe- 
riu, despre apărarea dreptu- 
rilor minorităţii ruse din 
aceste republici, etc. 

Aceeaşi Ostankino ne 
face mai apoi o surpriză ie- 
şită din comun: timpul mi- 
graţiunii în masă s'a cam 
terminat, de aceea acum se 
migrează doar din Nord în 
Sud şi în cu totul alte pro- 
porţii. lar dacă înainte se 
"valorificau” spaţiile din 
preajma imediată a Rusiei, 
avându-se deia o practică 
de câteva secole şi mai bine 
(până la Ural şi dincolo de 
el), acum se ţinteşte ceva 
mai departe. 

Şi iată că Ostankino pro- 
pune concetăţenilor săi, 
cărora noi le zicem Ruşi (un 
amestec de Slavi, Tătări 
Mongoli etc.) o nouă meto- 
dă de creare a minorităţilor 
ruse în arealul dunărean şi 
chiar întreaga Europă. 

Şi dacă e să lămurim 
surpriza în acest context 
(plasată de fapt într'o emi- 
siune umoristică), ea a avut 
totuşi o notă dramatică, 
chiar tragică, nu numai 
pentru acei vizaţi în emi- 
siune - ci şi pentru noi toţi. 

Vorba e că a fost organi- 
zat un maraton "Moscova- 
Paris” la startul căruia în- 
cepură să se adune repre- 
zentanţi ai oraşelor, regiu- 
nilor (fără vreo intenţie de 
întoarcere înapoi) ducându- 
şi calabalâcul necesar: gea- 
mantane, rucsacuri, dami- 
gene etc, 

De una îmi pare rău: că 
nu ne-a fost prezentat şi 
"conţinutul" mai subtil al 
acelui calabalâc. Oricum, 
am fi avut posibilitatea să 
vedem cu ochii proprii 
surpriza surprizelor: arma- 
ment de diferite calibre - 
dela pistoale automate - la 
tancuri şi rachete, pretext 
de a fonda pe ici-colo câte o 
bază militară, ca mai apoi 
să se trâmbiţeze în întreaga 
lume că anume ei, migranţii 
au eliberat, au scos din 
mizerie şi au cărat într'acolo 


bunuri materiale ridicând 
nivelul de trai al băştinaşi- 
lor, drept care s'au și aciuat 
acolo pe veci. = 

Nu în zadar Polonezii, cu 
mult înainte (parcă antici- 
pând emisiunea în cauză) 
declarau la toate forurile că 
trebue stopată de urgenţă 
deplasarea ursului roşu 
dela Nord la Sud. Nu de 
alta, dar poate căşuna multe 
necazuri Europei! : : 

Dar aţi fost atenţi, mai 
apoi, la declaraţiile Ruşilor 
ce au urmat după propu- 
nerea de a bombarda po- 
ziţiile Sârbilor în urma 
incidentului tragic dela 
Sarajevo? Ăştia (adică 
slavo-mongolo-tătarii) au 
poftit a mai călători niţel 
prin Europa. De ce nu - şi 
prin Asia şi alte continente: 
dar fără retur (căci pe acolo 
e mai cald şi cresc mere). 

Acest “start” s'ar putea să 
se întâmple de altfel cu 
adevărat. Esenţialul e că ni 
s'a sugerat ideea, iar trans- 
punerea ei în viaţă nu e 
decât o problemă de timp. 
Atunci ne-am putea trezi 
aici, în Basarabia, şi cu alte 
armate (a 15-a, a 16-a, a 17- 
a...), de asemeenea şi prin 
România, Serbia şi de ce 
nu? - prin Ungaria, Polonia 
şi chiar Germania, Italia 
etc, etc... 

Să vezi atunci declaraţii 
de felul acelora făcute de 
Kozârev, Jirinovski, păliţi 
de interese geopolitice 
stringente... 

La o adică, s'ar putea 
modifica şi constituţiile 
respective, cerându-se apă- 
rarea intereselor minorităţi- 
lor şi declararea limbii ruse 
drept limbă internaţională. 

S'ar purcede imediat la 
fondarea şcolilor, diver- 
selor instituţii de stat, 
academii cu funcţionare în 
limba rusă şi dacă (cu 
ajutorul lor) vin la putere 
(în acele părţi) agrarieni 
locali, te mai miri că ar 
putea să ridice în scaunul 
prezidenţial vreun aborigen 
"crescut" din timp în 
instituţiile respective ale 
Moscovei ori Petersburgu- 
lui, trecut apoi şi pe la 
cursuri de cercetare şi în 
sfârşit, prin vreo şcoală de 


partid (fie şi a lui Jiri- 
novski). Să aibă idee omul 
cum să organizeze pe viitor 
"sfaturi cu poporul” şi 
referendumuri, şi dacă 
vreţi - cum să pună la cale 
un mic război local, învăl- 
măşind niţel spiritele. Să 
ştie de altfel şi cum să-l 
termine de va fi cazul, spre 
a demonstra ce poate un 
Prezident şi câte sacrificii 
ar aduce el pe altarul feri- 
cirii unui popor! 

Şi ca la urmă, de ce oare 
n'ar elibera ostateci ţinuţi 
în cuşti de metal dacă îm- 
prejurările o cer numai- 
decât? Dar nu, să mai stea 
acolo, până când va fi pusă 
la punct opoziţia - Con- 
gresul Intelectualităţii, 
Frontul Popular etc.... 

Şi apoi la ce ne-ar folosi 
atâta poliţie (detaşamente 
cu destinaţie specială, 
carabinieri şi multe alte 
unităţi militare care cer 
cheltuială bună, dacă nu 
vor fi în stare să închidă 
odată şi odată gura "tin- 
canilor"? (după expresia 
plastică a unui oarecare A. 
Popuşoi, mare ideolog al 
agrarienilor "noştri”). 

Lupta politică e menită 
politicienilor profesionişti 
dintr'un Parlament profesi- 
onist. Şi-atunci să vezi tu 

reforme nu şagă, pe tot 
întinsul Europei! Şi ce mai 
nivel de viaţă! N'o să ne 
mai trebuiască atâtea im- 
nuri - ci doar unul - evantai 
de cuvinte în toate limbile, 
cântat la armonică sau la 
balalaică! Şi să înceapă cu 
"Vstavai”, nici un fel de 
"Deşteaptă-te!..." Ştim noi 
cine vrea să ne deşteptăm! 

Şi de ce tricolor, dacă s'ar 
cere un multicolor şi poate 
fără galben, fără acel al- 
bastru tradiţional... 

Esenţial e să le fie bine 
tuturor, pentrucă se va duce 
o astfel de luptă între toate 
(desigur în numele poporu- 
lui şi după un sfatcu el), 
încât nu ne va mai rămâne 
nimic altceva de făcut decât 
să acceptăm o Pace veşnică 
pe pământ pustiit de agra- 
rieni. 

Publicat în ziarul "Literatură 
şi artă” nr. 23, (2547), 2 lunie 
1994, Chişinău 


O PUNERE LA PUNCI 


A ASOCIAŢIEI MONDIALE 
"PRO BASARABIA ŞI BUCOVINA" 


„ Confuziile “parlamentului” dela Chi- 
şinău se țin lanţ. Şi toate începând cu nu 
mai ştie nimeni care şi terminând cu 
renunțarea la "Deşteaptă-te, Române", ca 
imn al zisei Republici Moldova, au un 
singur scop bine definit: cultivarea am- 
neziei Românilor dintre Prut şi Nistru faţă 


de țara mamă - România. 


Ca la 11 Iulie a.c., această îngrămădire de 
românofobie, ce-şi zice legislativ naţional, 
să lanseze o nouă diversiune: "creşterea 
furibundă a influenței României în Re- 
publica Moldova prin acordarea cetățeniei 
române unor locuitori din regiune", 

: Motivul, asemănător drobului de sare 
din cunoscuta poveste crengiană, ar fi 
"cererile ulterioare pe care România le 
poate formula pentru apărarea minori- 
tăților sale din Republica Moldova..." 

o "acțiune" considerată de ortacii lui 
Snegur şi Lucinschi "mult mai eficace decât 
declarațiile afişate în favoarea unirii..." 


Cum s'ar zice, ce rost mai are lupta de 
reîntregire a "Pro Basarabiei şi Bucovinei” 
din ţară şi de peste hotare (sic!)?,.. 
Dedesubtul acestei voite induceri in 
eroare a opiniei publice este simplu: din 
moment ce guvernul dela Bucureşţi acordă 
"cetăţenie română" unor basarabeni, aceştia 


nu sunt Români, ci... moldoveni... 


E ca şi cum un om sănătos la minte ar 
cere să fie declarat în mod oficial... cămilă! 

Să nu ne lăsăm, fraţi români de pre- 
tutindeni, intoxicaţi şi atraşi în cursa dez- 
binării naţionale! 

Reîntregirea Neamului Românesc dela 
1918 s'a făcut prin voința poporului întreg 
şi nimeni. nu 
al României dintre Nistru, Tisa, Dunăre şi 
Marea Neagră! 


COMITETUL DE COORDONARE 
Paris, 8 August 1994 


oate atenta la hotarul istoric 


fac 


pp 


i 


PAGINA 18 


SEPTEMBRIE 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


De n'ar fi fost ucis, ar fi 
împlinit 95 de ani la 13 
Septembrie 1994. In zilele 
noastre devine posibilă o 
asemenea vârstă. 

Când s'a săvârşit din 
viaţa aceasta abia trecuse de 
39 de ani. La aceeaşi etate se 
stinsese şi Hyperion al 
literaturii române. Tot un 
Luceafăr, dar al politicii 
româneşti interbelice, s'a 
dovedit a fi şi Corneliu 
Zelea Codreanu, deoarece 
încă din vremea studenţiei 
a stăvilit, la laşi, expansiu- 
nea comunismului în Ro- 
mânia. Pentru mine nu în- 
cape îndoială că în ceea ce 
priveşte integritatea de 
caracter şi concepţia poli- 
tică, există o similitudine 
perfectă între marii bărbaţi 
Mihai Eminescu şi Corne- 
liu Zelea Codreanu. Amân- 
doi au rămas incoruptibili, 
nefiind atraşi câtuși de 
puţin de onoruri, de bani 
sau de funcţii prin care ar fi 
trădat curatele idealuri 
tinereşti, puse în slujba 
naţiei şi a patriei. 

Aceasta în ceea ce pri- 
veşte teribil de scurtele lor 
vieţi. Insă prin felul cutre- 
murător în care a părăsit 
această. lume haină, Că- 
pitanul se apropie cel mai 


3 Ș 7 pi 


TROIŢA STRĂB 


GÂNDURI DESPRE CĂPITAN 


mult de Sfântul loan Bo- 
tezătorul. Deşi îi desparte o 
enormă distanţă temporală 
(de circa 1900 de ani), totuşi 
amândoi sfârşesc cam prin 
aceleaşi suplicii înfricoşă- 
toare, ordonate de aceeaşi 
ocultă anticreştină. Există, 
aşadar, o izbitoare asemă- 
nare perfectă între ucigaşii 
lui loan Botezătorul din 
anul 27 şi cei ai lui Corneliu 
Codreanu din anul 1938 
după Hristos. Tetrarhul 
iudeu Irod Antipa îl are 
corespondent, după 1911 
ani, pe regele iudeo-ma- 
sonic Carol al II-lea de 
Hohenzolern, în vreme ce 
amantei incestuoase Iro- 
diada îi corespunde metre- 
sa Lupeasca, Evreică şi 
dânsa. S'ar părea că doar 
Salomeea a rămas fără con- 
tinuatoare. La drept vor- 
bind, rolul acestei adoles- 
cente inocente devenise şi- 
aşa superfluu pentrucă ea 
nu ştia ce să ceară. Au 
apărut, în schimb, în noul 
scenariu (mai diabolic ela- 
borat), consilieri regali, 
miniştri, generali şi alți 
gâzi, setoşi de sânge tine- 
resc, care au cerut nu doar 
un cap - cel al Căpitanului - 
ci paisprezece capete. Iar 
modul chinuitor în care au 
fost omoriţi şi distruşi cei 


NĂ STRĂJUIND 


14 tineri legionari în frunte 
“cu Codreanu nici nu are 
termen de comparaţie în 
toată istoria Terrei: prin 
strangulare şi, apoi, prin 
împuşcare, având mâinile si 
picioarele legate cu lanţuri 
de ocnaşi. Pe urmă, în 
groapa comună în care au 
fost azvârliţi claie peste 
grămadă, s'a turnat vitriol, 
ca din trupurile lor de 
martiri nici oasele să nu 
rămână intacte, La acest 
ultim act mişelnic dintr'un 
spectacol vampiresc, incre- 
dibil, dar în întregime real, 
a participat însăşi Noua 
Irodiadă (recte Elena Lu- 
pescu), unul dintre nu- 
meroşii autori morali ai 
carnagiului, spre a se con- 
vinge personal că s'a înde- 
plinit absolut totul după 
bunuri plac drăcesc... 
Aveam doar 6 ani în 
toamna lui 1940, când mi-a 
fost dat să aud, pentru 
prima oară, intonându-se 
"Sfântă tinereţe legionară". 


Şi acum, la 60 de ani, sunt 
cuprins de aceiaşi dulci 
fiori de bucurie şi de îm- 
bărbătare ca în copilărie. 
Maărturisesc cu toată onesti- 
tatea că n'am citit - nici nu 
cred că există - alt text laic 
atât de frumos, de mobili- 


PĂMÂNTUL DACIEI 


Denami HAIDER—— 


zator şi de însufleţitor ca 
poemul - imn "Sfântă ti- 
nereţe legionară". Fiecare 
vers şi fiece slovă sunt 
înălțătoare, de neuitat, însă 
pe mine, m'au impresionat 


cel mai puternic aceste! 


două perechi lexicale din 
refren: "Garda-Căpitanul' 
şi "Ţara-Căpitanul”, Tot 
atunci, în 1940, primul care 
mi-a răspuns la tulbură- 
toarea interogaţie "Cine-i 
Căpitanul?" a vost regreta- 
tul meu tată. Părintele meu 
nu dobândise prea multe 
cunoştinţe în istorie şi în 
politică, dar ştia destule 
lucruri ca să-mi fi astâm- 
părat curiozitatea de copil. 
Insă cel ce avea să mă 
lumineze pe deplin asupra 
Mişcării Legionare şi a 
întemeietorului său va fi 
bădia Erhan Sebastian. 
Aceasta s'a întâmplat prin 
iarna 1957-1958. In celulele 
1-4 şi 9-12 ale secţiei a III-a 
a penitenciarului Jilava, am 
avut norocul să-l cunosc pe 
acest admirabil bucovi- 
nean, brav veteran al Le- 
giunii Arhanghelul Mihail. 
Dela el am aflat, mai întâi, 


ceea ce acum îmi confirmă * 


fotografia: că marele martir 
Corneliu Zelea Codreanu a 
fost un bărbat înalt, atletic, 
frumos şi viteaz ca un ar- 
hanghel. Afirmă adevărul 
despre frumuseţea lui 
îngerească şi bărbaţii, nu 
numai femeile, care au avut 
şansa extraordinară de a-l 
vedea şi a-l auzi vorbind. 
Căpitanul ştia să îmbine 
desăvârşit vorba aspră cu 
blândeţea şi cu omenia în 
fapte. Nu se cunoaşte nici o 
nepotrivire între promisiu- 
nile şi faptele sale, Avea o 
minte genială. Inteligența 
lui, bazată pe harul facerii 
de bine, al construcţiei, nu 
admitea compromisuri cu 
politicienii, cu cei ce se pre- 
tau la înţelegeri satanice 
dăunătoare pentru scumpa 
noastră țară. Servirea pa- 
triei şi slujirea lui Hristos 
până la jertfirea vieţii re- 
prezentau suprema lege 


pentru Căpitan. 

Parcă-l aud şi acum, 
după 35-36 de ani pe bădia 
Erhan zicând cu fală: "li 
plăcea Căpitanului să facă 
sport. Dar nu unul de 
maidan, cum fac mai toţi 
copiii şi flăcăii, ci unul de 
performanţă. Ba chiar mai 
multe sporturi. Le practica 
aproape pe toate cu rezul- 
tate bune. Era polisportiv ca 
un German. Îndeosebi la 
schi şi la înnot nu-l întrecea 
nimeni. Eram şi eu - con- 
tinuă bădia din negura 
vremii de demult - la 
Carmen Sylva, când Că- 
pitanul a salvat pe un Ițic 
dela înnec. Câţiva camarazi 
i-au atras atenţia că şi-a 
riscat propria viaţă pentru 
un iudeu nemernic. N'am 
să uit nicicând riposta 
hotărâtă pe care ne-a dat-o 
Căpitanul: "Am salvat un 
om. Nu contează că-i 
Evreu. Şi vă rog să rețineți 
pentru totdeauna că nu 
împotriva Evreilor ca atare 
trebue să se îndrepte lupta 
necruțătoare a unui legio- 
nar autentic, ci contra celor 
ce fac rău României şi 
bisericii creştine”. 

Crezul acesta umanist şi 
naţionalist-creştin - subli- 
niază venerabilul meu că- 
lăuz - s'a confundat cu un 
principiu dela care nu s'a 
abătut nici măcar o dată. 
Lângă el - încheie bătrânul 
meu dascăl legionar = te 
simţeai în siguranță. Nu te 
temeai de nimic. Cel puţin 
pentru mine personalitatea 
lui impunătoare reprezenta 
un nu ştiu ce ocrotitor. Era 
ca un scut, ca un înger pă- 
zitor, ca un arhanghel cu- 
tezător şi izbăvitor. Ar fi 
putut trăi până la bătrânețe 
de n'ar fi fost răpus de 
monştrii cei mai sângeroşi 
din istorie. Încă pe-atât de- 
ar fi trăit, adică 70 de ani, ar 
fi reuşit cu siguranţă să facă 
din România o ţară fru- 
moasă "ca soarele sfânt de 
pe cer” ideal neagreat însă 
de oculta mondială care nu 
va îngădui nici unui popor 


mic, ca al nostru, să se 
ridice şi să se întărească 
prea mult... 

Vrăjmaşii românismului 
şi ai creştinismului, cău- 
tând nod în papură îi repro- 
şează Căpitanului nostru 
faptul că l-a împuşcat pe 
torționarul, persecutorul şi 
criminalul prefect de po- 
liţie din Iaşi, Manciu, deşi 
se ştie că atunci a fost vorba 
nu de o faptă premeditată, 
ci de una săvârşită în le- 
gitimă apărare. De alt- 
minteri, justiţia l-a achitat, 
absolvindu-l de orice vină. 

Dar aceşti duşmani ai a- 
devărului istoric ar trebui 
să-şi aducă aminte că Moise 
însuşi s'a văzut nevoit să 
omoare un Egiptean care-l 
bătea cumplit pe un sclav 
evreu: cu toate acestea 
nimeni nu l-a calificat pe 
Moise “criminal", iar fapta 
aceea n'a fost de natură să-l 
împiedice a urca până la cea 
mai înaltă treaptă a deve- 
nirii sociale. Chiar Dum- 
nezeu l-a desemnat pe 
Moise, după omor, ca lider 
politic şi religios al popo- 
rului ales din era dinainte 
de Hristos. Ba, îndrăznesc 
să afirm că cinstirea ce i se 
cuvine lui Corneliu Z. Co- 
dreanu o întrece pe a lui 
Moise întrucât Căpitanul a 
intrat în veşnicie prin 
moarte trupească de mare 
mucenic. 

De altfel, nutresc necon- 
tenit convingerea neclintită 
că multă vreme nu va mai 
trece până ce pleiada noas- 
tră de sfinţi - sărăcuţă deo- 
camdată - se va îmbogăţi cu 
marii mucenici loan |. Mo- 
ţa, Vasile Marin şi Corne- 
liu Zelea Codreanu, care, 
asemenea Brâncovenilor, şi- 
au dat viața pentru Hristos. 
Cât timp va curge Dunărea 
şi va exista un spaţiu teres- 
tru ce se numeşte România, 
Căpitanul va fi pomenit şi 
omagiat ca liderul politic şi 
spiritual cel mai de seamă 
al tineretului din acest al 
XX-lea veac de după 
Hristos. 


SPIRITUALITATE LEGIONARĂ 


Mişcarea legionară, înainte de a fio 
mişcare politică, teoretică, financiară, 
economică, etc., de formule, este o şcoală 
spirituală, în care dacă va intra un om, la 
celălalt capăt va trebui să iasă un erou. 

Mişcarea legionară are mai mult ca- 
racterul unei mari şcoli spirituale. 

Ea tinde să aprindă credinţi nebănuite, 
ea tinde să transforme, să revoluţioneze 
sufletul românesc. 

Strigaţi în toate părţile că răul, mizeria, 
ruina ne vin dela suflet. 

Sufletul este punctul cardinal asupra 
căruia trebue să se lucreze în momentul de 
faţă. Sufletul individului şi sufletul 
mulțimii. 

De aceea piatra unghiulară dela care 
porneşte Legiunea este omul; nu 
programul politic. Reforma omului, nu 
reforma programelor politice. "Legiunea 
Arhanghelul Mihail" va fi, prin urmare, 
mai mult o şcoală şi o oaste decât un partid 
politic, 

Poporul român, în aceste zile ale lui, 
nu are nevoie de un mare om politic, aşa 
cum greşit se crede, ci de un mare educator 
şi conducător, care să biruiască puterile 
răului și să zdrobească tagma celor răi. 
Pentru aceasta însă, el va trebui să biruias- 
că mai întâi răul din el şi din ai lui. 

Din această școală legionară va trebui să 
iasă un om nou, un om cu calităţi de erou. 
Un uriaș în mijlocul istoriei noastre, care să 
lupte şi să biruiască impotriva tuturor 
duşmanilor Patriei, lupta sa şi biruinţa sa 
trebuind să se prelungească şi dincolo, asu- 
pra inamicilor nevăzuţi, asupra puterilor 
răului, tot ce poate rodi rasa noastră mai 


mândru, mai înalt, mai drept, mai puternic, 
mai înțelept, mai curat, mai muncitor şi 
mai viteaz, iată ce trebue să ne dea şcoala 
legionară! Un om, în care să fie dezvoltate, 
până la maximum, toate posibilităţile de 
mârire omenească ce se află sădite de 
Dumnezeu în sângele neamului nostru. 

Acest erou, acest legionar al vitejiei, al 
muncii, al dreptăţii; cu puterile lui Dumne- 
zeu înfipte în suflet, va duce neamul 
nostru pe căile măririi lui. 

In acest tip de erou - erou în sens 
războinic - pentru ca să poată prin luptă să- 
şi impună părerea - erou în sens social: 
incapabil după victorie de a exploata 
munca altuia - erou al muncii uriaşul 
creator prin muncă al țării sale - trebue să 
fie concentrat tot ce a putut strânge mai 
bun în timpul miilor de ani poporul 
român. 

Pe acest om îl aşteptăm, pe acest erou, pe 
acest uriaş. 

Pe el se va baza statul cel nou, România 
de mâine, 

Un nou partid politic nu poate să dea 
decât cel mult un nou guvern şi o nouă 
guvernare; o şcoală legionară însă, poate să 
dea țării acesteia un mare tip de Român. 
Poate să iasă din ea ceva mare, cum n'a mai 
fost, care să frângă în două întreaga noastră 
istorie, şi să pună tâmeliile începutului 
unei alte istorii româneşti, la care acest 
Popor are dreptul, datorită suferințelor şi 
răbdării lui milenare, precum şi curăţeniei 
şi nobleţei sale sufleteşti, căci este, poate, 
singurul popor din lume, care, în toată 
istoria sa, n'a cunoscut păcatul robirii, 
încălcării, sau nedreptăţii altor popoare. 


ile vecine arabe. Sunt 


reu de tras pe nisi- 
y re unde a scris odată 
mnul nostru lisus Hristos 
i înțelegerea e grea de 
“infaptuit între rase, religii şi 
ulturi diferite, ce au de 
i părțit acelaşi pământ, pe 
Rare îl revendică. 

“Am văzut ce n'am crezut! 
Am văzut pe liderul Palesti- 
nienilor şi duşmanul de: 
moarte al Israelului, Yasser 
Arafat, precum şi pe Regele 
Hussein al Iordanului, care 
şi-a păstrat alianţa cu Irakul 
“în timpul războiului din 
“Golf, dând mâna cu Pre- 
mierul Israelului Yitzhak 
“Rabin. Fapt ce-a schimbat 
macazul istoriei. Mai sunt, şi 
vor mai rămâne suprapa- 
trioţii fanatici ce vor să 
continue lupta până la 
capătul ei şi pe socoteala 
capetelor noastre. Pe aceştia 
îi compătimim, ei sunt bol- 
 navi de cancerul urii şi răz- 
“ unări 


CEAUŞESCU 

_ SALVATORUL 

E Revista "Men's Journal” 
3 (Aprilie, 1994) publică ar- 
_ticolul "The Grizzlies of 
Romania” de Nick Bass, din 
„care ne inspirăm. 

Sub Ceauşescu, urşii au 
trăit în Raiul socialist, nu- 
mărul lor a crescut în zece 
ani dela 900 la 6000, de 12 ori 
mai mult decât se găsesc în 
statul Montana care-i mai 
$ mare decât România. 
„Cauza a fost că "Fiul Iu- 
$ bit'avea monopolul ca să-i 
4 


gag 


vâneze. El în.puşca câte opt 
ȘI zece urşi, ca pe urmă să-l 
aleagă pe cel mai mare cu 
tare se fotografia: ursul mort 
„Și Ceauşescu țanţoş că-i 
€ Mare vânător”. Până la 
„urmă şi urşii şi Ceauşescu 
au murit împuşcaţi. 
ţ „Dr. Peter Weber, singurul 
iologist de urşi din Româ- 
niz, descrie că nu Ceauşescu 
3 căuta urșii, ci urşii îl căutau 
„Pe Ceauşescu care şedea la 
„. Mereastra cabinei, aşteptân- 
ȘI cata cu puşca în mână; în 
k j P ce urşii dădeau târcoale 
ocului pentrucă în ultimele 
„Săptămâni li se oferise pe 
„. Bralis dejun și cină. 
i pai contra a $20.000 se 
ț a permis străinilor de a 
Magi era munţii şi vâna 


4 ... 


O NOUĂ BIBLIE 
NETOVĂRĂȘEASCĂ 
y Despre L.P.S. Bartolomeu 
aia erian Anania, cunoscut 
i iai, s'au spus şi bune și 
ss dar și prietenii şi dug- 
nii cad de acord: I.P.S. 
cir om de mare cultură. 
A ltima lucrare, fruct al 
N ei îndelungi munci, este 
estament în versiune 
tata ută, redactată şi comen- 
lnţi unde s'au eliminat 
| uenţele regimului diavo- 
bă, ate, pe ici pe colo, şi-au 
piei Coada; dăm un exem- 
u de strădanie tovărăşească 
Î ne desțeleni credinţa. 
1950 Noul Testament, ediţia 
opu,lă Epistola Întâia 
Ap.orhicească a Sfântului 
0stol Petru (2:17) comu- 
: au încercat să-l trans- 


pi +a 


De ae e ee a e 


DIN VIATA NOASTRĂ: 


AUZITE, VĂZUTE ŞI 
PĂŢITE 


George DONEV 


forme pe Sfântul Apostol ca 
vestitor al lui Marx şi Engels 
Şi i-au reeditat epistola con- 
form normativului dat de 
Comitetul Central, astfel în 
loc de "Iubiţi frăția”, Sfântul 
Apostol Petru ar fi decla- 
rat... "lubiţi tovărăşia (Sub- 
linierele noastre) dintre 
frați". 

ROMANII AU DOAR O 

SINGURĂ GRIJĂ! 

Căldurile tropicale şi se- 
ceta din Estul Europei au 
redus grijile omului la una 
singură: ce să mănânce! O 
masă la restaurant costă în 
dolari americani la fel ca'n 
Statele Unite, dar Românul e 
plătit cu lei, iar un dolar se 
schimbă la cca. 1850 lei. 

__ "UNDE SUNT ? 

In ultimul timp nu se mai 
aude, vede şi citeşte, nimic 
despre D-nii: Mazilu, Brucan, 
Voican şi alte creiere cenu- 
şii. Singurul care mai viază e 
Petre Roman. 

PĂRERILE ALTORA 

DESPRE NOI 

Reproducem, fără comen- 
tarii şi modestie, cele scrise 
în revista "Renaşterea", anul 
5, (seria nouă nr. 4) Aprilie 
1994, la rubrica "PUNCTE", 
pagina 12: 

"Intre periodicele care se 
editează în afara graniţelor 
țării se numără şi "Cuvântul 
Românesc”, publicat în On- 
tario, dar cu circulaţie în 
afara Canadei. 

În al XX-lea an de apariţie 
publicaţia se vrea (şi este în 
bună măsură) orientată în 
spaţiul politico-social, cultu- 
ral şi chiar în cel religios. 
Din numărul lunii Martie 
merită a fi reținute titluri 
precum: "Starea sub lege" de 
Al. Nemoianu, "Partea care 
nu moare” de Ovidiu Vasi- 
lescu, “Părintele Juncu” de 
Dumitru Oniga şi altele. 

Părintele Galeriu propu- 
ne o meditaţie asupra "Ordi- 
nei morale” plecând dela 
semnificaţia termenului 
"BUN". 

Interesant mi se pare 
paralelismul N. Steinhart - 
P. Tuţea, realizat prin alătu- 
rarea pasajelor selectate 
tematic, din lucrările celor 
doi gânditori creştini. 

"The Romanian Voice”, 
este într'adevăr, Cuvânt Ro- 
mânesc!" 

SPORTOFILII z 

Consulul american din 

Bucureşti a declarat că 
mulți cărora li s'a refuzat 
viza de turist pentru a 
vedea meciurile Cupei 
Mondiale nu erau sportivi, 
ci dornici de a emigra, 
majoritatea din ei fiind deja 
refuzaţi în trecut. Cheltu- 
ielele drumului, inclusiv 
biletele la meci, hoteluri, 
etc,, cca. $ 3000 la o leafă 
lunară de $ 67. Refuzul de a 
acorda vize a supărat Ofi- 
ciile de turism. 


La cimitirul Ghencea 
s'au depus pe mormântul 
ceauşeştilor pietre colorate 
roşu, galben şi albastru. Ca 
un protest al inflaţiei, ad- 
miratorii răposatului au 
format partidul "Renaşterea 
Naţională a României". 

... 


SEPTEMBRIE 1994 


PAGINA 19 


SĂPTĂMÂNA CÂPULUI ROMÂNESC 


- EDIŢIA 1994 - 


O vară bogată în eveni- 
mente de afirmare naţiona- 
lă: Festivalul Cântecului 
(“Earthsong") la Hamilton, 
cu participarea ansamblului 
folcloric din Basarabia, 
Simpozionul dela Paris; 
Săptămâna Câmpului Ro- 
mânesc dela Hamilton şi 
Romfest la Los Angeles, 
California. 

Regretul e că într'un an 
există doar o singură vară, 
iar biletele de avion nu se 
Vând ca pizza - plăteşti una 
şi capeţi alta gratis; în plus, 
este cam obositor pentru 
trup şi buzunar să fii pre- 
zent, în spaţiul a patru luni, 
în două continente şi trei 
țări: Franţa, Canada şi Sta- 
tele Unite. 

La Câmpul Românesc 
prieteni noi şi prieteni 
vechi - care te întâmpină: 
"Vai ce bine arăţi!" - îşi 
povestesc despre cele bune 
şi rele de când nu s'au mai 
văzut şi sorb pahare de 
vorbă dulce, 


În cadrul programului: o' 


excursie la vinăria "Brights”, 
cea mai veche din Canada, 
de unde fiecare ne-am în- 
tors cu voie bună, un foc de 
tabără cu cântece şi poezii, 
plus două zile de confe- 
rinţe, banchetul de închi- 
dere a săptămânii câmpu- 
lui. 

In timpul conferinţelor, 
s'a pus accentul pe faptul că 
neocomuniştii încearcă să 
ne falsifice istoria şi să 
măsluiască sensul cuvin- 
telor. 

Se repetă apucăturile îm- 
puşcatului când preţurile în 
loc să se mărească ele se 
"schimbau", "mutau!, "ajus- 
tau” etc.; în acelaşi timp 
exilul era compus din 
nazişti, fascişti, legionari 
care erau cu toți criminali; 


să 


acum cu, strategia post 
decembristă de a se şterge 
trecutul de luptător al 
exilului, foştii “criminali” 
au devenit "emigranții din 
diasporă” sau "plimbăreții”. 

Părintele Ichim ne-a că- 
lătorit prin limba greacă, 
latină, etc. a explicat rostul 
cuvintelor şi a subliniat 
diferenţa dinte “exil şi 
diasporă” precum şi încer- 
carea de a se falsifica istoria 
prin înlocuirea unor cuvin- 
te ce alterează realitatea. E 
vechiul nărav comunist care 
de decenii a umplut lumea 
de fericire pe unde lungi, 
pe unde scurte, la televizor 
şi pe hârtie. (Notă: Un preot 
care a făcut puşcărie ne-a 
mărturisit cu ani în urmă, la 
o conferinţă, cum în meniul 
închisorilor zeama de varză 
oferită condamnanţilor se 
numea "pilaf de pui”). 

Subiectul conferinţei pă- 
rintelui Gheorghe Calciu: 
necesitatea unei înțelegeri 
între cele două mari Biserici 
creştine, pentru a se putea 
lupta cu tendinţa de dis- 
trugere a familiei, una din 
țintele ideologiei comuniste 
care dela început hotărise 
ca mama să mănânce la o 
cantină, tata la o alta şi 
copilul să fie hrănit la creşă. 
Cum se poate cimenta dra- 
gostea într'o familie când ei 
nu mai sunt strânşi în jurul 
mesei ca să-şi povestească 
bucuriile şi necazurile? 

Dl. Ion Halmaghi, proas- 
păt întors dela Simpozionul 
din Paris şi din experienţa 
şi cunoştinţele acumulate 
în decursul deceniilor, ca 
unul din stegarii în Capi- 
tala Franţei, ne-a spus în ce 


“fază se află azi lupta exi- 


lului şi ce şansă au par- 
tidele din Opoziţie la vii- 
toarele alegeri. E pentru 


PE ea 


Vedere dela Câmpul Românesc din 


prima dată când vocea celor 
de dincolo de hotarele ţării 
se aude între zidurile Co- 
trocenilor. 

Dl. Zaharia Anghel a ţi- 
nut cea mai discutată prele- 
gere, mai exact D-sa ne-a 
arătat într'un pamflet şa- 
bloanele de expresii comu- 
niste pe care cetăţeanul, 
treptat şi fără să-şi dea 
seama, le-a inclus în vo- 
cabularul cotidian. După 
conferinţă, au urmat între- 
bări şi răspunsuri cu 
exemple care dezvăluie 
manevrele noului regim ce 
vrea să înlocuiască limba 
"vechilor cazanii" cu "limba 
de lemn“. Pentru problema 
ridicată şi discuţiile ce au 


ilton-Canada 


avut loc rămânem datori D- 
lor Anghel şi Albulescu. 

Prin munca voluntară 
s'au făcut mici reparaţii ce 
deveniseră necesare dato- 
rită timpului şi vremii, 
pregătindu-se astfel din 
timp "colțul de țară” unde 
ne vom întâlni în anu! 1995 
la Câmpul Românesc. 

A urmat banchetul de 
închidere, cu muzica lui 
Nicu Pocroianu, care ne-a 
purtat uşor priu toate 
regiunile ţării, cu melodii 
de demult şi noi; veselie şi 
rămas bun, fiecare luând cu 
el un extra bagaj de cunoş- 
tințe oferit de conferenţiari. 


Un vizitator 


de Dumitru BACU 


PITEŞTI 

POEZII DIN ÎNCHISORI, Culegere de Z.PANĂ 
SĂPUN, Poezii de Zahu PANĂ . 
JURNALUL FERICIRII de N.STEINHARDT 


CU ACUL PE 


EDITORIALE 


DI. Tudor Murgoci 
P.O. ROCKTON ONT., CANADA LOR 1X0 
Puteţi procura dela adresa de mal sus, următoarele cărți: 


$28.00 
25.00 
20.00 
25.00 


DIN LUPTELE TINERETULUI ROMÂN 1939-1939 


FANTOMELE LUI PACEPA de Gh.L.OLBOJAN 


de texte 23.00 


15.00 


NĂZUINŢI ŞI DEZNĂDEJDI de Petru GHEORGHENI 10.00 


ŞOIMI PESTE PRAPASTIE şi POEZII ALESE 1914-1944 
de Nichifor 


CRAINIC ambele volume 15.00 
PENTRU LEGIONARI, Corneliu Z. CODREANU 30.00 
FEN ROPAREA CĂPITANULUI de V. POSTEUCĂ 14.00 
DIN ÎMPĂRĂȚIA MORŢII de Gabriel BĂLĂNESCU 3000 
COTRUŞ, Opere complete j 
AROCELE EL ÂNTEEI . BALADE de Radu GYR 15.00 
CERUL PLÂNGEA, Amintiri din prigoane 
ȘI CERUL de Ion Roth JELESCU 25.00 
A RABILE ALE LUI 
321 DE VORBE MEMO 1070 
ĂRATA de Nicolae ROŞCA 8.00 
SE DE GENERAŢIE de Vasile MARII 20.00 
CU MORŢII LAOLALT; 
UNI A de N. STĂNESCU, 10.00 
ÎNSEMNĂRI DE PE FRONT (1936-1937) de N.TOTU 15.00 
BASARABIA SUB STĂPÂNIRE STRĂINĂ 
de Nicolae CIACHIR 10.00 
DIN ISTORIA BUCOVINEI (1775-1944) 
de Nicolae CIACHIR 10.00 
ĂRI CELEBRE (Dela Cain la Stalin) 
RAZER de Nicolae CIACHIR 10.00 
ISTORIA UNIVERSALĂ MODERNĂ 
(Partea I-a 1642-1789) de Prof. dr. Nicolae CIACHIR 20.00 
ISTORIA UNIVERSALĂ MODERNĂ 
(Partea Il-a 1789-1919) de Prof. dr: Nicolae CIACHIR 20.00 
POEZII PRINTRE GRATII de Alex. SILISTREANU 8.00 
ISTORIA POLITICĂ ŞI MILITARĂ A RĂZBOIULUI 
-22 NUNIE - de G-ral Platon CHIRNOAGĂ 35.00 
FRUMOASA MEA CU OCHII VERZI 
de Nelu MANZATI 15.00 
Revistă trimestrială de analize, docu- 
mente, crestomaţie şi cronici, 272 pagini 15.00 
ANII DE GROAZĂ DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ 
de Virgil MATEIAŞ 18.00 


La fiecare comandă se adaugă costul expediției 


POEZII de Nicu Iancu PĂLTINIŞTEANU $10.00 
FORTUL NR.13 de Marcel PETRIŞOR + 10.00 
O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ UNUI SAT 
de Nicolae GOLEA 7.00 
PASĂREA CU ŞAPTE ARIPI 
poeme Tanka de Dumitru ICHIM 10.00 
TEMELIE DE VEAC NOU de Vasile MILITARU 20.00 
STROPI DE ROUĂ de Vasile MILITARU 22.00 
POEMELE NEMURIRII de Vasile MILITARU 20.00 
VORBE CU TÂLC de Vasile MILITARU 6.00 
PĂDUREA DELA TÂNCĂBEŞTI, 
Poezii de lon ŢOLESCU 5.00 
AMINTIRI DIN COPILĂRIE de P.NĂMOLOASA 5.00 
POVESTE DE DINCOLO de Ana Maria MARIN 7.00 
DESŢĂRAȚII, Poezii de Ana Maria MARIN 7.00 


DURERI CONDENSATE, Poezii de Vasile MUSTAŢĂ 5.00 


MEDITAȚII ŞI MĂRTURISIRE de Ilie OLTEANU 


PICURI DINTR'O LUME FĂRĂ SOARE, 


5.00 

„ Poezii de Alexandru BIDEAN 10.00 

CĂRUȚA CU SCÂNDURI de Marcel PETRIŞOR 7.00 
SCĂRLĂTESCU 5.00 


VREŢI SĂ RÂDEȚI de Florin 


CETĂȚI SFĂRÂMATE, Schițe şi nuvele de N.NOVAC 7.00 


MANSARDA DE CATIFEA 


poezii de Dan Emilian ROŞCA 


7.00 


ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC de M. LEHRER 20.00 
PARMITHI de Victoria BAȚU 5.00 


DIALOG DE ABJECȚIE de Radu N. CISMĂŞEANU 5.00 


ÎNTRE CIOCAN, SECERĂ ŞI NICOVALĂ 
de Paraschiv NĂMOLOASA 28.00 
CAIDUL - Nuvelele adolescenţei în temniţele 
comuniste de Mihai RĂDULESCU 7.00 
SEARA LUMINOASĂ, Poezii de Florica BAŢU 7.00 
RECONSTITUIRI de Constantin MUSTAŢĂ 10.00 
POEZII PENTRU COPII de Florica BAŢU 8.00 
PUNCTE DE VEDERE de Eugen POPESCU 15.00 
POEMS FROM COMMUNIST PRISONS 
(limba engleză) translated by Mother ALEXANDRA 7.00 
THE ANTI-HUMANS 
(Piteşti, tradus în limba engleză) de Dumtru BACU 20.00 
JOURNEY TO FREEDOM (limba engleză) 
de Nicole DIMA 23.00 


PAGINA 20 


Un prieten mi-a spus, 
cândva, că domnul Mircea 
Ciumara, deputat din par- 
tea PNŢCD în camera infe- 
rioră a Parlamentului din 
Bucureşti, ar fi Macedo- 
român. Pe urmă, un alt 
concitadin mi-a mărturisit 
despre acelaşi om politic că 
nici n'ar fi român. N'am dat 
crezare, nici uneia dintre 
cele două informaţii, însă 
mi-a plăcut s'o rețin, sub 
beneficiu de inventar, doar 
pe prima. 

După aceea, am tot auzit 
şi-am tot citit că domnul 
Ciumara este un bun econo- 
mist. Şi-atât de bun încât a 
fost propus, în vremea unei 
crize de guvern, pentru 
funcţia de prim-ministru al 
României. Insă nicăieri 
n'am văzut vreo referire cu 
privire la obârşia sa etnică. 

Mai recent, în numărul 
48 al revistei Aromânilor 
"Deşteptarea", am dat de 
interviul intitulat "De 
vorbă cu domnul deputat 
Mircea Ciumara în proble- 
ma aromână" şi luat de 
domnul Hristu Cândro- 
veanu, cunoscut poet, 
prozator, tălmăcitor şi pub- 
licist aromân. 

Menţionez că, printre 
numeroasele personalităţi 
politice din România, inter- 
vievate în aceeaşi chestiune 
de neobositul cărturar 
Hristu Cândroveanu, de 
când fiinţează excelenta pu- 
blicaţie pe care a întemeiat- 
o şi o conduce, s'au aflat şi 
Dacoromâni nu numai 
Macedoromâni. De aceea aş 
fi vrut să dau, în cuprinsul 
acestei convorbiri, de o pre- 
cizare expressis verbis cu 
privire la originea etnică a 
domnului Ciumara. Faptul 
că nu există o atare clarifi- 
care nu constituie cine ştie 
ce pagubă. Căci la urma 

urmei contează ceea ce 
simţi şi, îndeosebi, ceea ce 
întreprinzi pentru nevoile 
acute ale fraţilor noştri 
risipiţi între Dunăre, Marea 
Egee şi Marea Adriatică. 

Insă ceea ce reprezintă 
cu adevărat un lucru rău, 
rezultat din acest interviu, 
este pasivitatea dezgustă- 
toare în care se complace 
domnul deputat Ciumara. 
Atitudinea aceasta suge- 
rează ideea că domnia sa nu 
are nimic comun nici cu 
Dacoromânii şi cu atât mai 
puţin cu Macedoromânii, 
de vreme ce răspunde fie cu 
detașarea celui ce trăieşte 
într'un turn de fildeş, fie cu 
lehamitea celui năpădit de 
treburi mult mai impor- 
tante. Spre edificarea citito- 
rilor redau câteva mostre de 
astfel de răspunsuri. "Există 
în prezent mai mulți parla- 
mentari de origine aro- 
mână”, 

n „„.Prezentaţi-vă solici- 
tările cât mai simplu, mai 
precis şi mai concret. Pe 
puncte! Să nu fie obligat cel 
căruia i se cere sprijinul să- 
şi bată capul spre a găsi el 
modul de concretizare a 
soluţiei. Poate nu are timp, 
poate că nu se acordă proble- 
mei un interes pe măsură. 
Iar din când în când trebue 
revenit pe la conducerea 
fiecărui partid spre a rea- 
minti că s'a promis un sprijin, 
pe care încă îl mai aşteptaţi. 
Nu-i exclus ca un om politic 
important sau altul să fie 
luat cu alte treburi, poate 
mai urgente, şi să fi uitat de 
dumneavoastră." 

"Nu îmi place nota de 


SEPTEMBRIE 1994 


— ———— COC 


PE MARGINEA UNUI INTERVIU 
APĂRUT ÎN "DEŞTEPTAREA" 


————— M. Stere DERDENA—— 


descurajare din unele între- 
bări ale dumneavoastră. Eu 
înțeleg că, dacă intru în 
ring, terbue să boxez, fără a 
mă mai gândi dacă voi 
pierde sau voi câştiga. Dacă 
aţi intrat în această luptă, 
domnule Cândroveanu, se 
impune să luptaţi până 
învingeți ori cădeţi epuizat! 
Asta e tot ce prezintă im- 
portanță. Doar într'un 
război nu contează numai 
numărul de soldaţi, ci şi 
moralul trupelor. De aceea 
nu e suficient să rămân în 
luptă, ci să şi lupt cu 
dăruire, oricât aş fi de 
buimăcit de pumnii adver- 
sarului. Acest lucru ştiu 
bine că îl pretindeţi şi dum- 
neavoastră personal, care 
neapărat, sunteţi un luptă- 
tor!". 

Ni se spune, aşadar, că, 
actualmente, în turnul de 
fildeş din Dealul Patriar- 
hiei s'ar afla şi alţi parla- 
mentari de sorginte aromâ- 
nă. Şi nu câţiva, ci "mai 
mulţi”. Cum mai mulţi, 
domnule Ciumara, când 
nici unul nu este cunoscut!? 

Mai afirmă ceva domnul 
Ciumara. De data aceasta 
un mare adevăr, anume că 
domnul Cândroveanu este 
un luptător. Şi lăsând totul 
- absolut toate necazurile 
etniei celei mai defavo- 
rizate de soartă şi de statul 
român şi ale celei mai mar- 
ginalizate populaţii din 
Europa - pe umerii domnu- 
lui Cândroveanu înseamnă 
că acesta este singurul lup- 
tător aromân din România. 
Dar ce să facă numai un 
om, că doar o rândunică, 
opinau cu dreptate stră- 
moşii noştri din stirpea lui 
Traian, nu poate să aducă 
primăvara. 

Iată însă că şi din Roma a 
pornit o rândunică vesti- 
toare de primăvară pentru 
Aromânii din Peninsula 
Balcanică. Această rân- 
dunică, dătătoare de nă- 
dejdi şi mai mari fiindcă a 
zburat până la Strasbourg 
ca să se zbată pentru Aro- 
mâni, se numeşte Ferrarini. 
Păcat că ziarista Mihaela 
Mihăilescu care, în "Româ- 
nia liberă" din 15 Iulie 1994, 
la pagina 8, ne furnizează 
această informaţie extrem 
de prețioasă, titrată "Aro- 
mânii apăraţi de Consiliul 
Europei", nu a consemnat şi 
numele de botez al domnu- 
lui deputat italian Ferrarini. 

Dar iată in extenso ştirea 
senzaţională transmisă de 
prestigiosul cotidian bucu- 
reştean: 

"Deputatul Ferrarini a 
prezentat în Consiliul Eu- 
ropei o propunere de direc- 
tivă prin care se cere ca 
Aromânii să fie recunoscuţi 
ca minoritate etnică şi să se 
poată exprima în limba lor, 
astfel încât acest dialect, 
foarte vechi, să fie salvat. 
Prin propunerea de direc- 
tivă se mai cere ca un raport 
asupra situaţiei particulare 
a comunităţii aromâne să 
fie prezentat în timp util 
Adunării parlamentare a C. 
BA 

Deci, nu Iliescu, nu Năs- 
tase, nu Gherman, nu Văcă- 
roiu, Ciumara, ci Ferrarini, 
care nu-i Român, nici 
Aromân. Italianul acesta 

providenţial merită cu pri- 
sosinţă să i se ridice statuie 
chiar în incinta Parlamen- 
tului României. 

Chiar nu ştie domnul 
Ciumara că în alte ţări nu 


scriitorii, nici publiciştii, ci 
guvernanţii şi parlamen- 
tarii se interesează de felul 
cum trăiesc conaţionalii lor 
în statele străine!? Domnul 
Gyula Horn, bunăoară, 
actualul premier al Unga- 
riei, când era ministru de 
externe s'a deplasat la 
Bucureşţi încă din primele 
zile ale anului 1990 ca să tot 
ceară drepturi pentru 
Ungurii din România cu 
toate că aceştia ca, de-altfel, 
toţi minoritarii etnici dela 
noi, se bucură de o puz- 
derie de drepturi. Numai 
jumătate din aceste drep- 
turi de s'ar acorda Aro- 
mânilor din Macedonia, 
Grecia, Bulgaria și Albania 
şi tot ar fi ceva. Or, fraţii 
noştri sud-dunăreni, săr- 
manii, nici măcar nume 
strămoşeşti n'au voie să 
poarte. Dar nu numai oa- 
menii politici din Ungaria, 
ci şi cei din celelalte state 
vecine se interesează 
îndeaproape cum o duc în 
România fraţii lor de sânge 
şi de limbă. Ba chiar şi câr- 
muitorii din ţări de mai 
departe, ca de pildă Grecia, 
Albania, Croaţia, Armenia, 
îi ajută neîncetat pe puţinii 

Greci, Albanezi, Croaţi, 
Armeni care se mai găsesc 
oploşiţi pe la noi. O mână 
de Greci şi o altă mână de 
Bulgari au de mult timp 
deputaţi în Parlamentul 
României, în vreme ce 
Aromânii din Grecia, din 
Bulgaria, ca şi cei din 
Macedonia şi din Albania, 
deşi sunt de ordinul sutelor 
de mii în fiecare dintre cele 
patru state balcanice, totuşi 
nu au nici un reprezentant 
în parlamentele dela Atena, 
Sofia, Skoplje şi Tirana. 
Încă şi mai grav, Aromânii 
din cele patru țări balcanice 
nu dispun încă de şcoli şi 
de biserici în care să înveţe 
şi să se roage în limba lor 
maternă. 


In schimb, guvernanţii şi 
parlamentarii din România 
i-au lăsat de izbelişte atât 
pe Macedoromânii cât şi pe 
Dacoromânii (basarabeni, 
bucovineni, transnistrieni, 
bănăţeni, timoceni etc.), 
trăitori dincolo de hotarele 
noastre ciunte, însă nu prea 
departe de ele, cu toate că 
sunt de ordinul milioa- 
nelor. Ba mai mult, guver- 
nul Văcăroiu, prin mi- 
nistrul său de externe, s'a 
grăbit să declare, tot în 
acest miez de vară că 
România nu are pretenţii 
teritoriale faţă de Bulgaria. 
Cu alte cuvinte guvernanţii, 
ca şi parlamentarii (pentru 
că nici un deputat și nici un 
senator n'au protestat 
-împotriva acestei declaraţii 
aromâneşti) nici nu vor să 
mai audă de Cadrilater. Am 
arătat şi cu alt prilej că nici 
un om politic din România 
postbelică n'a pomenit vre- 
odată de Cadrilater, de 
Silistra lui Dobrotici şi a lui 
Mircea cel Bătrân (ambii, 
stăpâni ai Dobrogei în- 
tregi), dela Balcicul reginei 
noastre mari, întregitoare, 
Maria, cea care a lăsat cu 
limbă de moarte ca inima-i 
vitează și neasemuit de 
bună să-i fie înhumată în 
Coasta noastră de Argint. 


Curios că declaraţia 
nepartinică de ignorare a 
Caliacrei şi Durostorului 
survine într'un moment 
foarte apropiat de anul 
1995, când se va semna 


Tratatul de Pace cu Ger- 
mania şi se va reveni, spe- 
răm, la graniţele noastre 
din perioada interbelică 
(1918-1940) şi când U.S.A. 
vor da, probabil, lumină 
verde pentru demararea 
procesului internaţional al 


criminalilor comunişti. Dar 
cine să se bată, din Ro- 
mânia, pentru redobândirea 
teritoriilor noastre pierdute 
dacă nu-l avem în parla- 
ment sau în guvern pe 
Ferrarini? Doar nu domnul 
Ciumara care se comportă 


__ CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ca acei ce zic "mgşeată-i bana 
de picurar, ma altu-s pască 
oili. L-am avea pe domnul 
Cândroveanu de-ar fi minis- 
tru de externe sau măcar: 
parlamentar. Poate că va fi 
şi vremea aceea. În ce mă 
priveşte, dum spiro spero. 


UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ.... 


Un aforism ce se po- 
triveşte întocmai apariţiei 
la Bucureşti şi în ţară a 
Partidului Naţional al 
Reîntregirii. Un partid fon- 
dat de Nicolae Lupan, ca o 
treaptă superioară de luptă 
a “Pro Basarabiei şi Buco- 
vinei” pentru reîntregirea 
neamului în hotarele sale 
istorice. Totul “bine şi fru- 
mos". Salutabil chiar! 

Ghinionul a făcut însă ca 
la propunerea insistentă a 
fondatorului să fie ales 
preşedinte executiv Mircea 
Druc. Un “personaj” confuz 
care în scurt timp a reuşit, 
prin metode populiste, să 
abată PNR-ul de pe drumul 
de partid de opoziţie, aşa 
cum stipulează statutul şi 
platforma-program, prin 
hăţişuri ale contra-opo- 
ziţiei. 


Drept care, Nicolae 
Lupan recunoştea într'o 
declaraţie de despărţire de 
Mircea Druc, publicată în 
România Liberă din 23 
Iunie 1994, că la acel con- 
gres de constituire ţinut în 
26 Martie '93 "aducea baci 
la stână... un lup"! 

"Lup" pe care de vreo 
jumătate de an nu-l mai 
aranjează nici măcar denu- 
mirea partidului, ca for- 
maţiune politică a Reîntre- 
girii! Contestă până şi sigla 
partidului: Traian şi Dece- 
bal circumscrişi în conturul 
României dela 1918. 

În felul acesta problema 
limpezirii ideologice a 
PNR-ului rămâne ambiguă 
atâta timp cât calitatea de 
preşedinte executiv îi re- 
vine dubiosului Mircea 
Druc. 


Un lucru e cert: acela că 
"divorțul" dintre preşedin- 
tele fondator şi cel executiv 
a produs stupoare în rân- 
durile membrilor al căror 
număr pe tot cuprinsul țării 
întrece cifra de 10.000! Iar 
unii dintre ei, cum e cazul 
delegaților permanenţi 
Victor Frunză, Nicolae 
Bănică-Ologu s'au şi retras 
din PNR. 

Victor Frunză - editorul 
şi scriitorul, îşi făcu publică 
retragerea prin intermediul 
României Libere din 20 
Iulie '94, exclamând: "Adio, 
scump tovarăşe Mircea 
Druc..." 

Nostim, dacă n'ar fi şi 
trist... 


UN DEZAMĂGIT 


CARTI-ZIARE-MUZICA-VIDEO-ARTIZANAT 
din ROMANIA LA DVS. ACASA PRIN 


Marcati cu "X” in casuta comenzii dorite si completati pretul respectiv in ultima coloana din dreapta. Romania libera, 
Evenimentul zilei, Adevarul, Cotidianul, Gazeta sporturilor, se livreaza In seturi de 6 pe o saptamana sau numai ul- 


ARTIMMEX 


n. | 


mul ziar (de miercuri). Pentru juse nelistate, scrieti/telefonat/FAX. Pretul dat in $ este acelasi pt. Canada si USA. 
£ sI aa Abel Ain VALOARE 
in set, 4 Saptamani 13 saptamani — Gluni ş 
: x x x x 
1. Romania Libera sau Evenimentul ZI Sase $29.99 $87.95 (_] $169.90 (_ ) 
2. Rom.Libere sau Evenimentul Zilei Unu $12.95 934.99 E | 
3. Expres Magazin or Bursa orCapital Unu 315.99 539.89 | 
4. Gazeta Sporturilor sau Fotbal (Plus Unu $12.95 Ul $34.99 
5. Gazeta Sporturilor In set Sase $17.96 $56.90 E ==) 
6, Academia Catavencu Unu 59.95 ] 335.85 _) = 
7. Adevarul sau Cotidianul Unu $11.95 $34.39 .s [] (=) 
Rebus?:15 feluri:Rebus Flacara:  $13.96 $27.49 sg 2 Sa E) 
neiiatate: "pentru neieinte, se proba prin 


Lă 
epatiu pentru comvenuu ce alte ziare 


4. Sanda Marin- 


7. Nostradamus - 


10. Autori renumiti - 


16. 
| putu maerrat pentru eestenul naliatate, ia cerere; 


Pantru alte carti: cereti catalogul nostru prin scris/teletor/FAX 


Pentru alte ziare: dai telefon/FAX/scrieu la Artimmex SUBTOTAL ZIARE: 
= = == 
1 CARTI) AUTOR TITLU EDITURA PRET X E 
1. ton Mihal Pacepa - Mostenirea Kremilnului (cantitate limitata) VENUS ş19.% (] 
2. Fantomdle iul Pacepa Ghe. Ionescu Olbojan (best seller-USA/Canada)  CORIDA 


3. Am fost cioplitor de hime re-Dumitru Popescu (“Dumnezeu”) (marturisirii) ALBATROS 
Carte de bucate (da, renumita cartel) 
5. Euam salvat pe evrei! din Romania - Radu Lecca (ulultoare dezvaluiri ROZA VAN. 
$. Pavel Corut= | Culisele splonajulul/"adevarului“: 11 uuuri (“serlale“),buc.: MIRACOL etc. 
Rusia si Romania in profet lul Nostradamus! 
8. Ellade sau Vulcanescu sau Noica sau Cioran sau Blaga 

9. Maresali. Antonescu- — Epistolarul infernului (scrisori Bratanu-Antonesc ALBATROS 
Marele Dictionar al Viselor s.a.=interpretare 
11. Clasici de la Eminescu. Caragiale..Toparceanu..Radu Tudoran (simplu/lux) ALBATROS 
12. Dicvonare: Englez-Roman SAU Rom.-Engi-flecare 55%p.(DicLiublu:$17.95)  GRAMAR buc. $13.99 
13. In traducere - Romane de dragoate sau detective 
14, Caru pentru copil de Petre Isplreacu ai multi altii (Revista "Mickey Mouse”) UNIVERS 
15. “Cronica Secolului XX”: stiri reproduse din anul 1939,1940 etc. De nr. de revista: 


ROZA 


DALSI 


] 
diverse s11.9 [|] 
iese 
*$ 3.99 
DD DD SI IN ma 


ORIZONT 


HUMANITAS 


SUBTOTAL CARTI: 


VAN 


$11.99 
$7.99..34.9| 


1. "DIVERTIS":cel mal buni (12) comici de la Mircea Crisan incoace -vol./l impreuna, numai 
2. Muzica populara:M.Tanase,E.Gavris,l.Clobanu,D.Siminica,loana Radu etc.VoLi 
3. VIDEOURI: COMICI (M.Crisan, Biriic, Caragiu, DIV: 


'ERTIS otc.etc.), plese de teatru 


entru lista de casete/CD-uri/VIDEO si prol, telefonat, scrieti, fax la ARTIMMEX_ SUBTOTAL MUSICA: _ 


PRET 
$15.99 


s14.99 [(_] 
D) 


subloi 'sap! 


ARTIZANAT DIN ROMANIA prin ARTIMMEX- CERETI LISTA SI PROSPECTE 
Pretul NU inciude Hvrarea (33/carte pt. Amenca). Produsele ARTIMMI 
in TORONTO la: Magazinul Principal ARTIMMEX. asociat 


„cari slmuzica. 
= VIZITATI 


OTAL COMANDA 5 | 


1 MAGAZINUL NOSTRU 


IEX ae pot comanda prin posta/abonament pt livrare ingaduiti 1-4 saptamani Se vand 
cu croitoria “As You Like It"-8 Craighurst, colt cu Yonge St.2628, (la 


'mmufilna” vis-a-vis “Sporting Lite")nord de Egiinton Av.-101.418-486 0915, Baxtera Fine Foods-798 Sheppard Ave E, "Gamys Smoke” 
747 Don Mils Rd. “Foreat Convenience".105 Parkway Fareat Dr., "Apollo Travei“-1500 Bathurat, TEC-1808 Dareath ar Duminica (2-4:00pm), be 


nica "SI. Ghearghe".241 Rosethom Ave. MONTREAL: “8, 


Casa Romana“.8060 


Cnatophe 
Ale puncte in T.0.: Cofetaria "AMADEUS"-7380 Bathurat St. at Clarke: Restaurantul "Dida '9*-170 Weai 
in VANCOUVER ai KITCHENER: prin oliciile TEC. in DETROIT/Southfield. “American Amba: Ă 
Completati mal joa tati formularul pif rare 


jucareat Deir. 5808 Cote St Luc.: "Bourret Inc.*-5771 Victoria Ava. Bisenea "Buna Veatire". 


Colomb, "ROMTRADE(TEC)*, 371 nue de TEplise, Verdun. WINDSOR: Ciubul “Unirea” Dl. G.Harbua, 2661 Scaredale St 


Beaver Creek (Richmond Hi, Hwy. 7 eale). 
14900 Ten Mie Rd & Biserica "St Peterâ Paul 


cu plata prin cheque sau M.O. la ARTIMMEX: 


și trimi 
Mame: Mr. [ra (ea (me. 
RI E N ERSPI 
Telephone: 


PENTRU ORICE INFORMATII SUPLIMENTARE, LISTE DE P 


CAE TA 
Data ziua. luna anul 


PSN Dap 


UBLICATII, COMENZI SPECIALE ETC, ADRESATI-VA DIRECT LA: 


ARTIMMEX 


Importera & disiributora of exote art, publicationa and gifhware 


3556 Don Mills Road, Unit 6-330 
Wilowdale, Ontario M2H 3N3 CANADA 


ZIARE DIN ROMÂNI 


PRIN ARTIMMEX LA 


Tel. 410-493 4096 
FAX:410-493 7206 


A ÎN HAMILTON 


: "SUPER JAY'S SUPERMARKET 


483 KING AVE, EAST (DESCHIS: 7 AM - 12 NOAPTEA, 7 ZILE PE SĂPTĂMÂNĂ) 


unde găsiţi ziarele "România liberă", "E; 
+ săptămânalele "Expres", "Expres Magazie Fa Pale 


azeta sporturilor", "Bursa", 


"etc., precum şi "Cuvântul Românesc" 


Y 


GUVÂNTUL ROMÂNESC 


Tin 30 în 30 de zile: 


 GHICITOARE: CE REGIM AVEM 
+ ÎN ROMÂNIA? 


„Dicţionarul Limbii Române Moderne": DICTATOR — 
"conducător de stat care dispune de puteri nelimitate... 
TI cană care are o conduită autoritară, care caută să-şi 
fe5 ră cu orice preț voința...": DICTATURA — "Putere de 
imp unei clase dominante nelimitată de nici o lege şi 
ali pe mijloace de violen fă” 

Ceauşescu fabrica legi care-i dădeau dreptul să te acuze 
E ascultând un post de radio străin ori citind un ziar 
t însemna că răstorni guvernul şi cauzezi secetă 
| Delta Dunării. 3 a 

“ Azi Românul poate obține paşaport, există libertatea 
uitului şi cititului, plus a Constituţiei care conturează 
cele trei Puteri: Executivă, Legislativă şi Judecătorească. 

- Am putea spune că'n România avem democraţie, dacă... 
"Onoratul preşedinte n'ar "căuta să-şi impună cu orice 
/ voința” îndemnând autorităţile să nu execute ordinele 
“Prpunalelor de a restitui foştilor proprietari averea luată 
cu forța. Dl. preşedinte Iliescu, deşi a jurat pe Constituţie 
 câva respecta legea țării, el însuşi nu respectă legea! 

Am putea spune că'n România avem democraţie, dacă... 

- Onoratul preşedinte n'ar fi refuzat să se prezinte în fața 
P entului ca să dea explicaţii de ce face uz "..de pu- 
feri nelimitate” şi desconsideră Puterea judecătorească. 
Prin refuzul de a explica purtarea sa anti-constituțională, 
DL. ]liescu râde în nas atât Puterii judecătoreşti cât şi 
Puterii legislative! 

" Am putea spune că'n România avem democraţie, dacă... 
- Onoratul preşedinte, după 5 ani dela revoluţie, ne-ar fi 
 dato explicaţie ce s'a întâmplat cu teroriştii care fost-au 
dar au dispărut şi cu minerii care, în calitate de invitaţi 
personali ai Domnului Iliescu, au terorizat Capitala ţării. 
Până acum Domnul Iliescu ne-a convins că'n ţară există 
doar de stat a unei clase dominante (Neocomunisrmnul, 
NR) nelimitată de nici-o lege şi bazată nemijlocit pe 
violență” 

„ Am putea spune că'n România avem democraţie, dacă... 
- Nam avea o deocheată "DICTATURA ORIGINALĂ”, 
Îi 


1500000 DE CETĂŢENI ÎŞI AŞTEAPTĂ AVERILE 


Cam 200.000 de clădiri, 
începând cu palate şi până 


ilegale ca să protecteze nea- 
mul Scornicenilor. Motivul 


la apartamente, n'au fost 
"încă redate foştilor pro- 
 prietari. Noul regim pune 
lot felul de piedici legale şi 


ÎNTRE ZECE ORE ŞI 
ZECE ZILE 
„După cinci ani de gân- 
făveală administrativă, sute 
de mii de proprietăţi confis- 
cate, naţionalizate 
tic. n'au fost încă înapoiate 
„Sun milion şi jumătate de 
cetățeni, inclusiv moşteni- 
torii legali, aşteaptă să-şi 
Tecapete averile, 
„Întârzierea se datoreşte 
grijii ce o are DI. Iliescu 
„faţă de tovarăşii care s'au 
vit la gusturi şi adoră 
Ea ate, luxoase şi vile 
Sa uzină de odăi în 
„ Luăm cazul fostului pre- 
„Mier lon Gheorghe Maure.: 
E âctualmente locuieşte 
SU Soția și un nepot într'o 
Ş N sai, sa unul din 
> egante i 
4 E Capitale; 5 cartiere 
k e siliți ca'n zece 
zi ărăsim casa” a 
clara Dl, Mircea Neicu, 
i Ștenitorul legal, orice 
5t ar fi însemnat puş- 
aa au și mai rău, Noul 
e șprietar nta plătit, timp! 
te, fi ai, un leu chirie, 


âcut nici o îmbu- 
tă pia.” dar azi protestează 
ia unde să LE mute... 
după Văratul proprietar, 
ăcorăaț lung proces, i-a 
zile, Nu zece ore, ci zece 


i 


ATORILOR 

d a s'a îmbogăţit 
velă hoteluri de 7 « 
ă căra S0fifel"și "Pullman” 
927». Construcţie a costat 
4 tongalioane. Camerele, 

Tate pa Pe zi, sunt desti- 
“Cu jp.3mMenilor de afaceri. 
3 pe o lună, un Ro- 
ate sta în hotel 8 ore. 


Capital 


e că tovii care au avut ca 
mobilă peria de dinţi (şi 
asta nu toţi) n'au acuma 
unde să se mute. 


SEPTEMBRIE 1994 


„ARESTAREA 
_ ÎMPĂRATULUI! 
„Intr'un cartier al oraşului 
Sibiu se află "Impunătorul 
palat al Majestății Sale 
Iulian 1], Împăratul Țiga- 
nilor din întreaga lume”. 
Palatul e puţin cam mult 
despuiat şi Împăratul este 
puțin cam lung arestat pen- 
tru dispariţia a 30 de tone 
de cupru dela o fabrică din 
Sibiu. 
lulian I, sau Iulian 
Rădulescu, pe numele lui 
neaoş, a explicat ziariştilor 
că țiganii descind din tri- 
burile nomade din regiunea 
Punjab din Nordul Indiei, 
că există 21 de caste, iar 
numele de Romani, Fran- 
cezii spun Romanischeles, 
înseamnă în limba sans- 
krită un muzician din clasa 
de jos. 


.. 


AM AJUNS ÎN 
ARIZONA 
Banca Română de Credit 

şi-a deschis o sucursală 
(Romanian Investment 
Bank, Scottsdale, Az.) cu 
scopul de a informa şi ajuta 
pe cei care doresc să inves- 
tească dolarii în România. 

ÎN AJUTORUL 

TURISMULUI! 

Uniunea Europeană a 

acordat României un ajutor 
de $5.4 milioane pentru a 
încuraja turismul. Dl. Matei 
Dan, Ministrul Turismului, 
spune că suma nu-i sufi- 
cientă, cele 2.000 de hoteluri 
de pe litoral şi regiunile 
muntoase sunt privatizate, 
dar clădirile timp de 30 de 
ani au fost neglijate. O 
firmă franceză va organiza 
vânzarea "suvenirilor“: ilus- 
trate, maiouri, ceşti, scru- 
miere, etc. 


PENTRU O ZI 


STIRI DIN) IAR 


AVEM ŞI NOI 
MAFIOȚII NOŞTRI 
Unele investiţii se fac 

doar pentru a “spăla banii”. 
Generalul Costică Voicu, 
şeful poliţiei, a cerut intro- 
ducerea unei legi prin care 
băncile să raporteze tran- 
zacţiile dubioase. Se lu- 
crează în colaborare cu 
Interpol. Metodele sunt 
vechi: companiile declară 
câştiguri mari, se introduc 
jocuri de piramidă (a la 
Cariatas) şi avem loteriile 
cu norocoşi “aleşi”. 


MAI MULT "NU" 
DECAT "DA" 

Ultimul sondaj al opiniei 
publice, scrie ziarul "Meri- 
dian"”, arată că popularita- 
tea preşedintelui s'a redus 
la 30% ! Dl. Iliescu e fericit: 
Văcăroiu a scrântit-o şi mai 

rău: 80% NU şi 20% DA. 


COPII ABANDONAŢI 
Există o gravă problemă 
socială în ce priveşte soarta 
copiilor: străzile sunt pline 
cu cei fără cămin, care-şi 
câştigă existenţa cerşind. 


PRIETEŞUGUL 
NICOLAE ŞI ION 


După înlocuirea lui 
Alexandru Drăghici, omul 
lui Gheorghiu-Dej, Ceau- 
şescu s'a grăbit să numească 
în Comitetul Central, ca 
membru plin, pe membrul 
supleant tov-ul Iliescu Ion, 
Propunerea s'a făcut în 
cadrul Plenarei din 22-25 
Aprilie 1968. Ţinem să asi- 
gurăm pe neocomuniştii 
din guvernul Văcăroiu că 
Dl. Iliescu are un supert 
trecut de adevărat comu: 
nist. 


Prin Bucureşti s'au plimbat tramvaie cu cai, în care erau personaje de epocă- 
aa e ca E 0 i ze ANA, 7 ip Si 7 : 


Foto:Codruţa DRĂGOESCU 


Dumneavoastră, Româ- 
nii din exil; care aţi rămas 
cu sufletul aproape de țară, 
veţi fi la fel de plăcut sur- 
prinşi ca şi noi cei de acasă, 
aflând că, pentru o zi, a 
reînviat Bucureştiul de 
altădată! Vă trimit de aceea, 
şi câteva fotografii care Vor 
fi, pentru cei mai în vârstă 
dintre dumneavoastră, tot 
atâtea nostalgii. zi, 

Vineri, 10 Iunie, la ini- 
ţiativa Primăriei, s'a sărbă- 
torit împlinirea a 100 de ani 


dela apariţia primei linii de 
tramvai electric şi a 85 de 
ani dela constituirea Socie- 
tăţii Comunale de tramvaie, 
într'un mod original, Ast- 
fel, o suită de tramvaie cu 
cai pornite dela Depoul 
"Bucureștii Noi”, a străbătut 
Capitala, pe traselul Gara 
de Nord - Bucur Obor - 
Piaţa Sfântu Gheorghe - 
Centrul Cultural al Regiei 
de Transport Bucureşti. 
Bucureştenii au trăit un 
vis cu ochii deschişi. Prin 


faţa lor treceau, în tramvaie 


cu cai, personaje de epocă, 
doamne “cu un picior foarte 
uşor și o botină din cea mai 
fină", cu rochii lungi, pă- 
lăriuţe şi umbreluţe, domni 
cu costum în dungi, baston 
şi melon, târgoveţi, militari, 
țărănci precupeţe şi ţigănci 
florărese. Totul de-o natu- 
raleţe cuceritoare. Noi, cei 
de azi, păream artificiali, 


Cecilia MIHĂILESCU 


PAGINA 21 


A apărut volumul "Ultimele poeme" de Radu Gyr, 
care cuprinde şi unele poezii inedite; alte volume pos- 
tume: "Sângele temniţei”, "Stigmate" şi "Anotimpul 
umbrelor”. 


Ministerul de Finanţe a analizat bilanţul a 63 de regii 
autonome: 53 - profit 174 miliarde lei, 10 - pierderi 40 
miliarde lei. 


... 
În cadrul unei întâlniri cu ziariştii DI. Iliescu a spus 
şi un adevăr: Corneliu Vadim Tudor “are paranoia'. 
... 
inori ă imi 1 german 
Minoritatea germană a primit dela guvernul g 
un ajutor (medicamente etc.) de 11 milioane DM ($6,6 ; 


milioane). 
Bucureştiul este cel mai gălăgios oraş, cu 60-74 dB, 
faţă de media de 35-50 dB. 

Turismul "avansează înapoi": Bulgaria în 1993 a avu 
360.000 vizitatori germani, România 16.000. Una din 
cauze: formalităţile la vamă consumă de patru ori mai 
mult timp decât la alte ţări. 

... 

"Deşteaptă-te Române” nu mai este şi imnul Repu- 
blicii Moldova; până la alegerea unui alt imn se cântă 
"Limba noastră” pe versurile poetului Alexei Mateevici. 

... 

Ministerul Agriculturii anunţă că în ultimele luni se 
constată o scădere îngrijorătoare a consumului de carne. 
Dar nu se spun şi motivele pentru care se ține post 
negru: sărăcia şi scumpetea. 

... 

Orchestra "Sarmalele reci” a lansat un nou şlagăr: 
"Ţara te vrea prost". 

Tudor Postelnicu e singurul membru supleant al 
CPEXx care se mai se află în puşcărie. El a cerut, din cau- 
ză de boală, să fie grațiat de fostul lui tovarăş şi actual 
preşedinte, Dl. Iliescu. 

S'au tipărit alte 40.407 de certificate cu "Eroi ai Revo- 
luţiei” şi printre proaspeţii eroi descoperiţi e şi tov-ul 
Radu Dinu, fost şef adjunct al Securităţii din Timiş şi 
unul din cei care au încercat să sugrume revoluţia. 

Un studiu ecologic: România are nevoie de $40 
miliarde pentru ameliorarea capitalului natural distrus 
de o industrializare forţată; în schimb guvernul con- 
tinuă şi azi degradarea mediului. 

... 

Pentru întreţinerea unui copil de grădiniţă cu pro- 
gram prelungit (masă), părinţii trebue să plătească 1080 
lei pe zi. 

... | 

In bugetul pe 1994 dedicat culturii, s'a prevăzut suma | 
de 15 miliarde lei, deşi solicitările se ridicau la 50 mi- 
liarde lei. 

... 

Socotind salariile minime, un Francez poate cumpăra 
într'o lună 934 1 de benzină şi 1285 1 de motorină, un 
German 1226 | benzină şi 1754 1 motorină; Românul îşi 
cumpără 155 1 benzină şi 200 1 motorină. 

... 

S'a aprobat construirea, în Piaţa Aviatorilor, a unui 

hotel cu acelaşi nume, ce va avea 23 etaje. 
... 

Rezerva valutară a României e de $600 milioane. Cea 

mai mare rezervă din ultimii trei ani. 


„Paul Everac, fostul director al T.V.R. va fi exportat la 
Viena ca director al Centrului Cultural România-Viena. 


În urma unei vizite făcute de o delegaţie NATO, s'a 
stabilit ca spaţiul aerian românesc să fie racordat la spa- 
țiul aerian NATO. 


Pentru fiecare bucureştean Primăria cheltuieşte anual 
$24, faţă de $9500 cheltuiţi pentru un berlinez. | 
Din cauza numeroaselor agresiuni şi furturi, Spitalul 
Clinic Universitar e păzit de 56 de "bodyguards", | 


Până azi, 504 întreprinderi de stat au trecut în mâna 
particularilor; în majoritate, noii "capitalişti" sunt foştii 
salariaţi. 

ăi | 


Grănicerii Republicii Moldova refac gardul electrifi- 
cat dela frontiera cu România; gardul a fost construit de 
fosta Uniune Sovietică şi distrus în parte de țăranii 
moldoveni, 


Autorităţile din Bucureşti au afirmat că: "România nu 
posedă arme chimice" şi invită pe experţii din S.U.A să 
vină şi să inspecteze la faţa locului. 

Un grup de 21 de doctori, plus un spital de camp, au 
plecat în „Ruanda ca să ajute forţele Naţiunilor Unite, 
Cheltuielile vor fi suportate de N.U. 

Uniunea Europeană a acordat României un ajutor de 
$5A milioane pentru a promova turismul şi în acelaşi 
timp de a ajuta economia. 

M.S. Regele Mihai poate vizita țara, a spus Dl. Teo- 
dor Meleşcanu, Ministru de Externe, dacă Vinaită 
cetăţean particular născut România şi nu ca Rege 
deoarece România azi e o Republică. £ 


PAGINA 22 


( 


SEPTEMBRIE 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESL 


TREI COLȚURI 


€ 


ÎN BOSNIA SITUAŢIA INTRĂ ÎNTR'O 
FAZĂ ŞI MAI COMPLICATĂ 


controlled 
îi CI Serb-controlled 


p 1: 
tului din 28 August, Sârbii 
bosniaci au respins definitiv 
(cu peste 90% voturi) planul 
de pace propus de Contaci 
Group (USA, M. Britanie, 
Rusia, Franţa şi Germania), 
prin care se acordă Musul- 
manilor bosniaci 51%, iar 
Sârbilor bosniaci 49% din 
teritoriul Bosniei. Sârbii au 
ocupat până în prezent 70% 
din teritoriul republicii. 

Respingerea ultimului 
plan de pace fusese de altfel 
anunţată, încă înainte de 

lebiscit de liderii Sârbilor 
Voziacie Guvernul dela 
Sarajevo a acceptat planul şi 
în favoarea lui s'a declarat şi 
Preşedintele Serbiei, Milo- 
sevici, care a anunţat înch 
derea frontierelor cu Sârbii 
bosniaci şi încetarea oricărui 

Ş, « 


l& 
GEN. MLADICI 


Muslim/Croat- BE U.N.-controlled 


0 U.N.-controlled 
cities or towns 


KARADZICI 


ajutor acordat forţelor armate 
la acestora. Guvernul dela 
Belgrad, prin noua atitudine 
anunţată, încearcă să obţină 
ridicarea embargoului impus 
Serbiei, care a adus economia 
acesteia la o situaţie fali- 
mentară. 

Ministrul de Externe al 
Rusiei, Andrei Kozârev a fost 
la Belgrad, Sarajevo şi Za- 
greb. i încearcă să impună o 
nouă politică faţă de Belgrad, 
de uşurare a embargoului 
economic, dacă Serbia va 
merge pe un drum pașnic. 
Ceilalţi membri din Contact 
Group condiţionează acest 
lucru de acceptarea de către 
Serbia a prezenţei de moni- 
tori internaţionali, care să 
verifice dacă blocada a- 
nunţată de Milosevici este 
respectată la frontiera dintre 
Serbia şi Bosnia. Guvernul 
dela Belgrad a respins 
această propunere, ceea ce 

une în dubiu din nou 
credibilitatea preşedintelui 
sârb, 

Liderul Sârbilor bosniaci, 
Karadzici, a declarat că 
planul de pace respins este 
complet inacceptabil. El cere 
o nouă conferinţă şi o nouă 
împărțire a Bosniei. 


De reamintit că Preşe- 
dintele Clinton a anunţat pe 
data de 11 August, că dacă 
Sârbii bosniaci nu vor ac- 
cepta noul plan de pace până 
la data de 15 Octombrie, va 
cere Consiliului de Securitate 
să ridice embargoul pe ar- 
mament, impus guvernului 
dela Sarajevo, pentru a 
permite acestuia să lupte mai 
eficient împotriva Sârbilor. 
Senatul american a votat un 
amendament cu 54 voturi 

entru, 42 contra, ca Statele 
tinte să ridice în mod 
unilateral embargoul, dacă 
Sârbii bosniaci nu vor ac- 
cepta planul de pace până la 
31 Octombrie. 

Ridicarea embargoului 
pentru Bosnia este criticată 
de Rusia şi întâmpină o- 

oziţia categorică a Marii 
britani şi Franţei, care au 
anunțat că în această situaţie 
ele îşi vor retrage forţele 
militare, care fac parte din 
trupele ONU din Bosnia şi 
care vor risca să fie atacate de 
forţele sârbe. Se consideră că 
această retragere va trebui să 
fie acoperită de forţe aeriene 
NATO şi ck ar de unele trupe 
terestre, ceea ce poate duce la 
o fază şi mai complicată a 
războiului din fosta lugo- 
slavie. Karadzici de altfel a 
anunţat că dacă Belgradul nu 
va reveni asupra embar- 
goului economic, va institui 
şi el blocada enclavelor mu- 
sulmane din Estul Bosniei, 
Srebrenica, Zepa şi Goradze, 
care vor fi lipsite de alimente 
şi va tăia şi alimentarea cu 
apă şi electricitatea. În unele 
localităţi Sârbii au pornit un 
nou val de curăţire etnică. 

Se poate vedea clar că 
Sârbii bosniaci se pregătesc 
pentru un război de lungă 
durată. Ei au o armată pu- 
ternică, condusă de abilul 
general Ratko Mladici şi se 
consideră că au încă sufi- 
ciente rezerve, pentru a nu fi 
prea handicapaţi de embar- 
goul stabilit de Serbia. 

Administraţia Clinton, 
frustrată de respingerea 
ultimului plan de pace, în- 
cearcă- o nouă politică naivă 
şi riscantă pentru încetarea 
războiului a Bosnia. Ea se 
bazează pe incercarea de 
răsturnare a lui Karadzici şi a 
celorlalţi lideri ai Sârbilor 
bosniaci, cu ajutorul lui 
Milosevici. Nu trebue însă 
uitat că acesta este promo- 
torul unui ultranaţionalism 
care a declanşat războiul din 
Bosnia. Noua poziţie a lui 
Milosevici, care a propo- 
văduit crearea Serbiei Mari şi 


care reprezintă pentru mulţi 
Sârbi o trădare a fraţilor din 
Bosnia, va avea opoziţia 
partidelor naţionaliste sârbe 
şi probabil chiar a armatei. 


ed 


i Current Areas ot Control 


CONTRABANDA CU PLUTONIU 


După ce în ultimele de- 
cade ale secolului XX, ome- 
nirea a fost permanent ame- 
ninţată de o continuă şi din 
ce în ce mai extinsă con- 
trabandă cu droguri, a apărut 
de curând un comerţ ilegal şi 
mai periculos, pentru viitorul 
statelor civilizate. Este vorba 
de contrabanda cu plutoniu 
239, care poate fi utilizat 
pentru fabricarea bombei 
atomice. 

La începutul lunii August, 
autorităţile germane au 
arestat la Miinchen doi Spa- 
nioli şi un Columbian, care 
au trecut prin contrabandă, 
venind cu avionul dela Mos- 
cova, 560 g de combustibil 
nuclear, SR: din 87% 
plutoniu 239 şi restul de 
uraniu imbogi ţii: Acest 
amestec este folosit drept 
combustibil pentru reac- 
toarele atomice, dar poate fi 
utilizat şi pentru o explozie 
nucleară, cum au demonstrat 
experienţele făcute în 1962 de 
Americani în Nevada. Con- 
trabandiştii erau în căutare 
de clienţi pentru a vinde 
marfa, urmând ca restul până 
la 4 kg să fie livrat ulterior 
contra sumei de 250.000 
dolari. Această cantitate de 
combustibil nuclear este 
suficientă pentru construirea 
unei bombe atomice. 

Autorităţile germane con- 
sideră, că după colapsul 
Uniunii Sovietice, Rusia nu 
mai posedă un sistem a- 
decvat de control nuclear. 
Materialele nucleare pot fi 
sustrase nu neapărat dela 
complexele militare, ci dela 
centrele de cercetare sau 
reactoare industriale. In- 
stitutele de cercetare au 
savanţi şi personal foarte 
prost plătiţi, existând astfel 
tentaţia de rotunjire a sa- 
lariului prin acte ilegale. 
Fizicianul rus Matveienko a 
declarat: “este posibil să 
cumperi în țara noastră orice, 
inclusiv arme şi eşantioane 
nucleare". 

Deşi la început Ruşii au 
negat posibilitatea ca ma- 
terialele nucleare să provină 


Ze 


anal 
9076, 
o,te, 
10004a0ate, 4 
eta ucaotazia 


de pe teritoriul lor, după ce 
cancelarul Khol a luat le- 
gătura cu Elţin, au început să 
se facă o seri de cercetări şi 
pe teritoriul rus. Experții 
americani au intrat în contact 
strâns cu experţii ruşi ai 


Ministrului de Energie 
Atomică. După estimarea 
americană, sunt suspectate 
trei centre din Rusia, de unde 
au putut fi sustrase ma- 
terialele nucleare ajunse în 
Germania. Este vorba de 
complexul din Celiabinsk, 
Institutul de  Reactoare 
Atomice din Dimitrovgrad şi 
Institutul Bocivar din Mos- 
cova. 

Unii oficiali ruşi cred că 
vor fi necesari cel “pain 5 ani 
şi un miliard de dolari, 
pentru a putea fi controlată 
eficient reţeaua nucleară din 
Rusia, în care sunt depozitate 
un total de 170 tone de 


plutoniu în sectoare civile şi 
militare şi 1.000 tone de 
uraniu îmbogăţit. În prezent 
nimeni nu poate spune cu 
precizie, dacă unele din 
aceste materiale au fost con- 
sumate sau furate. 

Posibilitatea ca mate- 
rialele nucleare să ajungă pe 
mâna teroriştilor din lumea a 
treia, care activează în Oc- 
cident, reprezintă un pericol 
incalculabil pentru viitorii 
ani. Chiar contaminarea cu o 
cantitate mică de material 
nuclear a instalaţiilor de apă 
potabilă ale unui mare oraş, 
poate produce sute de mii de 
victime. 

Problema contrabandei cu 
plutoniu va fi discutată la 
viitoarea întâlnire la vârf a 
Grupalăi celor Şapte, acum 
când se pare că în acest do- 
meniu s'a organizat o adevă- 
rată mafie internațională. 


RETRAGEREA TRUPELOR RUSEŞTI 
DIN GERMANIA 


Baile 


După 49 de ani, ultimele 
trupe ruseşti şi-au încetat 
prezenţa în Germania, eveni- 
ment oficial marcat de o 
defilare a 2.000 de soldaţi 
ruşi şi o ceremonie la Berlin, 
unde au participat cancelarul 
Kohl şi Preşedintele Elţin. 
Mai bine de o jumătate de 
milion de militari ruşi au 
început retragerea încă din 
1991, odată cu colapsul 
Uniunii Sovietice. Au trebuit 
să fie transportate 4.200 
tancuri, 8.200 care blindate, 
3.600 piese de artilerie şi 
677.000 tone de muniţie. Au 
fost retrase 1.300 de avioane 
şi elicoptere. Din punct de 
vedere istoric, această de- 
plasare este considerată ca 
cea mai mare retragere a unei 
armate, care nu a fost învinsă 
pe câmpul de bătaie, 
„Ocupaţia Germaniei de 
Răsărit a însemnat de fapt şi 
ocupaţia unei jumătăţi a 
Europei, pe care Churchill şi 
Roosevelt au cedat-o lui 
Stalin, dovedind o condam- 
nabilă naivitate politică la 
întâlnirile cu dictatorul 
sovietic, care au avut loc la 
Teheran (1943) şi Yalta (1945). 
Ambii au fost preocupaţi cu 
ardoare de distrugerea Ger- 
maniei, fără să privească în 
perspectivă, ce se va întâmpla 
după aceea, Pentru prima 
oară în istorie s'a cerut o ca- 
pitulare necondiționată, de 


care au profitat dictatorii 
comunişti. S'a ajuns apoi la 
războiul rece şi cursa 
înarmărilor. Pacea era ame- 
ninţată ca niciodată, dar în 
rimul rând au avut de su- 
erit milioanele de oameni 
nevinovaţi din lagărele so- 


ADIO GERMANIA 


cialiste, care au visat zadar- 
nic, ani de zile ca să vină 
Americanii să-i salveze... 
Intenţiile agresive ale 
Sovieticilor s'au văzut încă 
din 1948, când au căutat să 
stranguleze Berlinul de Vest, 
căruia i-au tăiat drumurile de 
acces, încât puterile vestice 
au fost nevoite să creeze 
pentru aprovizionare un pod 
aerian, care a durat 11 luni. În 
1956 tancurile sovietice au 
înăbuşit în sânge o revoltă a 
muncitoril an din Berlinul de 
st. 

„Germania a plătit 9 mi- 
liarde de dolari, pentru ame- 
najarea de locuinţe ofițerilor 
ruşi care se reintorc în patrie, 
dar peste 50,000 dintre aceş- 
tia, cu familiile lor nu au în- 
cartiruire, Recunoscând sără- 


cia cu care mulţi soldaţi se 
reîntorc acasă, comandantul 
trupelor ruseşti din Ger- 
mania, Generalul Burlakov, a 


permis acestora să ridice 
orice pot găsi la bazele pe 
care le abandonează. Au fost 


astfel demontate instalaţii 
sanitare, ferestre, prize 
electrice şi chiar plăcile unei 
piste de aterizare dintr'un 
aeroport... > 3 

Retragerea lasă în urma 0 
adevărată devastare a me- 
diuilui înconjurător, încât va 
fi nevoie de miliarde de 
dolari pentru repararea dau- 
nelor. 

Elțîn s'a considerat frustrat 
de refuzul cancelarului Khol 
de a permite Ruşilor să 
defileze la parada militară 

rogramată după câteva zile, 
a care participă trupele 
americane, britanice şi 
franceze. El s'a simţit szy 
nesigur pe picioare, A 
a aaa pe scările pri- 
măriei din Berlin după un 
dejun cu şampanie. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ana apei dee ti 


BI 


ările din spatele 

3 oare de fier, ca şi 
foste ou-apărute după ter- 
„rele a războiului rece şi 
ini iţi. Uniunii Sovietice 
dispar fi dispărut?) se con- 
lo tă de 4 ani de zile cu 
rus dificultăţi economice, 
„le şi politice. După zeci 
cale IE conorie planifi- 
ue cenralizată, dirijată, se 
ă greu la valorile; 

alipi E Se văd dintr'o- 
cu o economie destră- 
inefiecientă, cu o pro- 
“ție în scădere, o monedă 
(se depreciază pe zi ce tre- 
“e oinflaţie galopantă, cu 
i inadmisibile şi cu 

maj mereu în creştere. 
Toate acestea au produs şi 
"oduc nemulțumiri în rân- 
e mulţi. Străduin- 
tele de a se ieşi din mâlul 
“tomunist se lovesc de men- 
alitatea reziduală, care 

i pliu: încă multe con- 
 stiințe. Traumele au fost 
“udânci şi puternice. Occi- 
dentalii au uitat că timpul 
made tot, până şi pe om şi că 
factorul psihologic joacă un 

"Î rol determinant în redre- 
sarea individului. Or, toc- 
mai acest factor constituie 
a Principalul obstacol în 


bospusr pese etolpaa Dig On rr 


eschisă spre o viaţă şi 
 oeconomie liberă. 
„Unele cancelarii diplo- 
"Î matice apusene atrag aten- 
[ia că în România tranziţia 
spre economia de piaţă este 
dureroasă şi înceată. Asta o 
ştim și noi şi o simțim pe 
propria noastră piele. Dar 
„Sau întrebat cum se poate 
- construi rapid o lume li- 
- beti, o democraţie reală şi o 
tconomie de piață, cu ve- 
bile structuri socio-politice 
are, sub alte denumiri, per- 
= şi nu umai în Româ- 
_nia- până la cel mai înalt 
nivel? Nu este oare cel mai 
îbject cinism ca aceiaşi 
Vameni care au contribuit 
din plin la demolarea de- 
mocraţiei, condamnând la 
„ani grei de închisoare pe cei 
„are tocmai o apărau, să dea 
acum Sicatora lecţii de 
e 
imentul general este 
tă Occidentali e au avut o 
“Viziune clară asupra sfâr- 
i războiului rece şi nu 
bai pregătiți să facă aces- 


nu a înțeles că aces- 
Şi mai ales cele din 
aa fostei cortine de fier, 
sa ei au) ispole de o 
ia imediată şi sub- 
Vanţială. Timp de 45 de ani, 
acest spaţiu cu 

„beranta într'un Gadea 
r. Este vorba, bine- 

” de acea parte a socie- 
site Care nu a acceptat 
Va tă comunismul. L-a 
pătat Numai cu mari sac- 
ât nu l-a agreat. S'a 
va vagi că după 1989, se 
(pa Placi un ajutor masiv 
a, d iul Marshall) acor- 
tondiţiie Buz în anumite 


Ptoce i Care să garanteze 
diată 4 de instaurare ime- 
ieţiuri, democraţiei, Această 
de tind. fi ajutat ca omul 
Meme d: Să vadă în scurtă 
i foşt s; -erența între ceea ce 
aptg sea ce se vrea şi se 

i ar fi folosit nu 


și Occideri or respective, ci 


a aces- 
același timp, la 
Poziţiei lumii 


n 
de uttel de 


războiului rece. 


SEPTEMBRIE 1994 


opresate şi traumatizate, 
zeci de ani, de comunism ar 
fi fost de neprețuit. În pri- 
mul rând, ar fi fost decisiv 
pentru însănătoşirea psihică 
a corpului social, retrezirea 
şi consolidarea vechilor sim- 
patii pentru lumea liberă şi 
valorile ei şi înlăturarea 
totală a structurilor vechiu- 
lui regim. Ar fi revigorat 
puternic factorul psihologic, 
ceea ce, în mod sigur, ar fi 
făcut pe oameni să porneas- 
că imediat, cu elan şi încre- 
dere, la construirea viitoru- 
lui lor. Lipsa unui astfel de 
ajutor a contribuit foarte 
mult la căderea şi mai jos a 
nivelului de trai, decât de 
acum 4 ani. Oare asta să fi 
dorit Occidentul? În nici un 
caz. Dar faptele sunt fapte. 
S'ar putea spune că s'a adop- 
tat cam aceeaşi atitudine din 
timpul războiului rece, când 
s'a spus nu o dată, că înlătu- 
rarea stării de lucruri din 
țările aflate în spatele 
cortinei de fier, şi deci eli- 
berarea lor, constitue o 
chestiune care le priveşte 
direct şi nu trebue să se 
aştepte la nici un alt ajutor, 
deşi cortina de fier nu ele o 
împinseseră până în inima 
Germaniei. La fel pare şi 


„„acum a se spune: “noi am 


dat la o parte barajale care 
împiedicau aceste ţări să 
revină la o viaţă politico- 
socială normală. Acum, este 
treaba lor să se descurce", 
Este din nou o mare gre- 
şeală. Comunismul nu a 
murit. Şi nici imperialismul, 
cum se va vedea mai jos. Au 
fost înlăturate doar supras- 


tructurile acestuia. S'a spart 


doar coaja. Miezul a rămas, 
există. Şi într'o conjunctură 
favorabilă, se va reface şi 
coaja. Mizeria şi sărăcia nu 
promovează decât instabili- 
tatea şi dictatura. 

La acest tablou, deloc 
îmbucurător, sunt de adău- 
gat încă unele fapte relativ 
recente, care nu contribue la 
asigurarea unui climat 
favorabil evoluţiei normale 
a vieţii sociale nici în țările 
din spatele fostei cortine de 
fier, nici în statele devenite 
independente prin desprin- 
derea lor din fosta Uniune 
Sovietică. Se 

Mai întâi, pe teritoriul 
acestora din urmă şi mai 
ales în cele periferice, ca 
Țările Baltice, şi Republica 
Moldova, lucrurile se com- 
plică, întrucât în 45 de ani 
s'au produs vaste dislocări 
de populaţie. Zeci şi sute de 
mii de oameni au fost ridi- 
caţi dela aşezările lor şi 
deportaţi în alte republici. 
În locul lor, au fost aduşi 
Ruşi sau rusofoni. Acest 
transfer forţat de populaţie, 
cât şi infiltrările produse de 
manevrarea cadrelor de con- 
ducere, toate în favoarea 
Moscovei, vor ridica mari 
probleme în viaţa politico- 
socială a acestor state, tul- 
burând şi îngreunând proce- 
sul de instaurare a unei 
democraţii reale şi a unei 
vieţi sociale normale. 

În al doilea rând, Fede- 
raţia Rusă, care se consideră 
continuatoarea fostei Uniu- 
nii Sovietice, începe să dea 
semne că este chiar legatar 
universal al acesteia. Astfel, 
Ministrul de Externe, A: 
Kozârev, ameninţa în 1992, 
deci numai la scurt tim du- 
pă dispariţia Uniunii Sovie- 
tice, cu refacerea Rusiei 
Mari. Tot în Federaţia Rusă, 
a apărut un personaj mult 
discutat, V. Jirinovski, al 
cărui limbaj lin de calom- 
nii şi injurii la adresa altor 
state şi popoare este deja 


bine cunoscut, şi care a 
declarat că vrea să reînvie 
Uniunea Sovietică, trecând 
peste mări şi ţări. Aceste 
declaraţii au avut un ecou 
puternic în corpul electoral 
rus şi alegerile desfăşurate 
în 1993 au demonstrat acest 
lucru, 

„Mai recent, imediat după 
Vizita Preşedintelui Statelor 
Unite, Bill Clinton, în Ia- 
nuarie 1994, la Moscova, 
acelaşi Ministru de Externe, 
A. Kozârev, declara că "ar. 
matele ruseşti nu se vor 
retrage niciodată din fostele 
republici sovietice (deve- 
nite independente, n.n.) care 
trebue să rămână în sfera de 
influență a intereselor 
Rusiei pentru secole" pen- 
trucă "prezenţa militară rusă 
este necesară pentru a pre- 
veni vidul de securitate!" 

Cum au fost receptate 
toate aceste semnale de către 
Occident ? În a doua jumă- 
tate a anului 1993, Uniunea 
Europeană se grăbea să dea 
undă verde Federaţiei Ruse, 
delegând-o să facă ordine în 
fostul spaţiu sovietic. 
Aceasta poate astfel inter- 
veni oricând în treburile 
intrene ale fostelor republici 
unionale, sub pretextul unor 
conflicte imaginare sau 
chiar reale, dar manevrate 
din afară. Măsura a surprins 
pe mulţi observatori ai 
scenei politice europene, 
considerată ca nefiind deloc 
în concordanţă cu politica 
generală apuseană. 

Purtătorul de cuvânt al 
Departamentului de Stat al 
S.U.A., M. McCurry, s'a 
mulţumit să declare: “noi 
n'am încetat să repetăm 
guvernului rus că noi con- 
tâm pe o retragere a tuturor 
trupelor ruse din Estonia şi 
Letonia”. Domnia sa a uitat 
însă de Republica Moldova. 
Să nu se ştie la Departa- 
mentul de Stat că la adăpos- 
tul Atrmatei a 14-a rusă, 
staționată în această repu- 
blică, a avut loc un adevărat 
război civil? Că Ruşii şi 
rusofonii din regiunea Ti- 
raspol s'au autointitulat 
republică nistriană, dar 
nerecunoscută de nimeni, şi 
că aceştia au condamnat la 
moarte pe Ilie Ilaşcu, şeful 
grupului de luptători îm- 
potriva acţiunii comuniste 
nistriene, numai pentrucă 
este Român? 

Apariţia lui Jirinovski pe 
scena politică a Rusiei 
actuale nu a fost luată în 
serios la început. Dar el a 
revenit, nu odată, cu ace- 
leaşi declaraţii şi acelaşi 
limbaj suburban. Unele ţări 
apusene, pe care a voit să le 
viziteze pentru a debita 
aceleaşi elucubraţii, au luat 
atitudine şi i-au refuzat viza 
de intrare pe teritoriul lor, 
iar altele l-au expulzat, pur 
şi simplu. Dar Jirinovski nu 
se va lăsa. EI şi partidul pe 
care îl conduce, cu un număr 
important de deputaţi în 
nou parlament al Federaţiei 
Ruse, este vizibil că visează 
la renașterea imperiului 
panslavist. În locul Ger- 
maniei hitleriste, se pro- 
filează la orizont o Rusie 
jirinovskiană care, dacă nu i 
se va bara drumul, dela 
început, va deveni un peri- 
col real şi de proporţii nebă- 
nuite pentru Europa. 

Statele Unite, prin de- 
claraţiile Ministrului Apă- 
rării, William Perry, au man- 
ifestat o atitudine mai fermă 
faţă de evoluţia politicii 
Federaţiei Ruse, la care s'au 
raliat şi Londra şi Berlinul. 
Să sperăm că vor rămâne pe 
această poziţie şi în viitor, 


DUPĂ O JUMĂTATE DE SECOL 


EPILOG LA O DRAMĂ A ISTORIEI 


Gheorghe NĂSTASE 


ceea ce va face ca factorii 
responsabili din această ţară 
să reflecteze serios asupra 
consecinţelor pe care le-ar 
avea o generalizare a sindro- 
mului Jirinovski. 

Occidentul nu trebue să 
uite că pravoslavnica Rusie 
ţaristă ocupa şi anexa ţări şi 
popoare, sub pretextul pro- 
tejerii ortodoxismului, care 
ascundea imperialismul şi 
dorinţa de expansiune şi că 
în spatele comunismului, 
Uniunea Sovietică ascundea 
acelaşi imperialism expan- 
sionist. Aceasta a dispărut. 
Boris Elţân se străduieşte, 
dacă intenţiile lui sunt ade- 
vărate, să introducă în Fede- 
raţia Rusă, reformele nece- 
sare edificării unei demo- 
craţii reale. Cu toate acestea, 
nici el nu este departe de 
obiectivele urmărite de 
Jirinovski. Căci ce altceva 
înseamnă pretenţiile formu- 
late de curând de Federaţia 
Rusă, de a avea baze mil- 
itare în republicile desprin- 
se din fosta Uniune Sovie- 
tică şi care aa aderat la 
Comunitatea Statelor Inde- 
pendente? 

Mai departe, atitudinea 
Dumei, camera inferioară a 
Federaţiei Ruse, concretizată 
în actul de amnistiere a 
puciştilor din 1993 şi 1991, 
vine să întărească poziţia lui 
Jirinovski pentrucă aceştia 
vor face front comun cu el 
împotriva politicii lui Elțîn. 
Dacă în imperiul țarist şi cel 
sovietic, imperialismul pan- 
slavist era camuflat, Jiri- 
novski îl proclamă pe faţă. 
Deocamdată, nimeni nu-l 
crede. Dar şi Hitler a spus ce 
avea pe suflet şi, la început, 
nu a fost luat în serios. Când 
democraţiile apusene şi-au 
dat seama că e cu adevărat 
un pericol, era prea târziu. 
Ce vor face Occidentalii? 
Până acum se pare că tra- 
tează lucrurile cam la fel 
cum au procedat cu Hitler. 
De aceea, acţiunile acestuia 
i-au găsit nepregătiţi. Ca să- 
şi schimbe atitudinea, a tre- 
buit ca Germania să inva- 
deze Europa. 


De câtăva vreme asistăm 
la înfiriparea, structurarea şi 
consolidarea Uniunii Euro- 
pene, ceea ce nu poate fi 
decât de bun augur pentru 
viitorul continentului nos- 
tru. Cu o singură condiţie: 
să nu desconsidere cele ce se 
întâmplă în jur, în centrul şi 
Estul Europei. Ţările din 
aceste zone nu-și vor afla 
liniştea şi securitatea decât 
atunci când atât ele cât şi 
Federaţia Rusă se vor găsi 
într'o structură politico- 
socială europeană comună. 
Aceasta însemnează însă 
renunţarea definitivă la 
politica imperialistă şi la 
expansiune. Ţările înveci- 
nate cu Federaţia Rusă cât şi 


cele apropiate nu vor consti- 


tui niciodată un pericol pen- 
tru aceasta. 

Câtă vreme ţările din 
spatele fostei cortine de fier 
cât şi statele rezultate în 
urma dezmembrării Uniu- 
nii Sovietice, inclusiv Fe- 
deraţia Rusă, nu vor face 
parte din Uniunea Euro- 
peană, teama şi neîncre- 
derea vor exista. Şi cu ele, 
insecuritatea, De aceea, 
Uniunea Europeană trebue 


„să vegheze la tot ceea ce se 


întâmplă pe continent şi să 
reflecteze serios la tot ceea 
ce întreprinde, ca nu cumva 
epilogul unei drame abia 
încheiate să devină prologul 
unei alte drame, pe care nici 
un om cu mintea întreagă 


nu o pute dori. Caveant 


COMETA 
"1.C.P.D." 


Euforia care a cuprins întreaga planetă iubitoare 
de fotbal, a fost în bună parte estompată de în- 
grijorarea difuzată de mijloacele de informare în 
masă, despre o posibilă deviere a cometei Shoe- 
maker-Levy 9, cu direcţia spre planeta Pământ. Se 
făcuseră şi calcule despre efectul destructiv al unei 
ciocniri a Terrei chiar numai cu un fragment din 

metei. e 
Eee ge am trecut şi de ziua Sfântului Ilie şi ni s'a 
reamintit şi despre prima aselenizare a omului, de 
acum 25 de ani, lucrurile au intrat în normal şi 
oamenii au început să-şi vadă de treburile lor 

Tot de rosturile lor - în alt chip - îşi văd însă şi alţi 
oameni, care zi şi noapte lucrează cu sârg la domi- 
naţia planetei scăpată de impactul cu cometa, dar 
îndreptată spre un alt impact tot atât de dăunător. 

Cu viteză imperceptibilă, proiectată în încăperi 
nevăzute de lumina soarelui, un alt dif de cometă îi 
ameninţă pe pământeni. Am numit-o planeta "ICPD”, 
nu pentru traseul ei în cosmos, ci pentru dezastrul ce- 
1 poate aduce omenirii. pa ă : 

Este vorba de proiectata Conferinţă Internaţională 
pentru Populaţie şi Dezvoltare, ce se va ţine sub| 
auspiciile Naţiunilor Unite în luna Septembrie, la 


Sub sonora denumire de mai sus, se face primul 
as spre crearea guvernului mondial ocult, a cărui 

intenţie este dominarea prin forţă a naţiunilor. | 

Ca primă acţiune, guvernul mondial, ale cărui! 
intenţii sunt enunțate în numitul New World Order, 
este schimbarea orânduirilor actuale ale naţiunilor. 
|Un important punct pe ordinea de zi a conferinţei 
este cel al reducerii populaţiei actuale de pe glob. 
Pornind dela premisa enunțată în secolul al 18-lea de! 
veneţianul Giammaria Ortes, reluată mai târziu şi 
amplificată de pastorul englez Thomas Malthus, că 
principala cauză a sărăciei este creşterea populaţiei în 
raport cu mijloacele de subsistenţă, ICPD găseşte de 
cuviinţă o nouă repartizare geografică a omenirii, 
fără a ţine seamă de realitatea națiunilor, o idee nu 
„prea îndepărtată de paranoia lui Jirinovski. _ 
; „Un plan de reducere la zero a natalității în 
|decadele ce urmează este deja pus la punct. El 
'prevede distrugerea instituţiei familiei, crearea unei 
societăţi omeneşti bazată pe libertatea sexuală şi 
creşterea de drepturi femeilor. Pentru a fi atinse 
aceste scopuri, se va intensifica propaganda în 
favoarea avorturilor, sterilizării şi euthanasiei. O 
campanie susținută va consta în răspândirea 
homosexualității şi a lesbienelor, până la obligarea 
naţiunilor de a elabora legi speciale pentru pro- 
tejarea şi răspândirea lor. 

O altă cale de reducere a populaţiei este încu- 
rajarea conflictelor locale în diferite locuri de pe 
glob, prin înarmarea celor care se implică în războaie 
nedeclarate, care au ca urmare masive acte de geno- 
cid. Evenimentele din Somalia, Bosnia-H ovina, 
Ruanda şi Haiti nu sunt întâmplătoare şi caruselul| 
diplomatic al marilor puteri în legătură cu aceste 
evenimente este destul de străveziu. Reducerea 
populaţiei trebue să fie aplicată tuturor raselor de pe 
toate continentele. 

Când armele şi conflictele - etnice sau religioase - 
nu-şi ating scopul, intervenie acţiunea economică. 
Aceasta se apucă prin politica Fondului Monetar 
Internaţion şi World Bank. Ţările subdezvoltate 
din Lumea a Treia, obligate să solicite împrumuturi 
dela FMI, nu pot primi împrumuturile pentru 
dezvoltare decât condiţionate de politica populaţiei. 
Cam în aceeaşi situaţie au adus neo-comuniştii şi 
România, iar goana după membria în Consiliul 
Eurypel a blagoslovit ţara cu ruşinoasa cedare în | 
problema homosexualilor. 

În zadar ţările din Africa protestează că sărăcia lor 
provine din lipsa de fertilitate a terenului şi nu din 
cauza creşterii populaţiei, politica financiară este 
condiţionată de ascultarea New World Order-ului. 

La conferinţa internaţională ICPD care a avut loc 
anul acesta în Aprilie la New York, s'a demonstrat că 
țările suprapopulate din Europa au un standard de 
viaţă incomparabil superior ţărilor sub opulate de 
pe glob, in ând astfel teza malthusiană. Nici o 
schimbare nu s'a produs în planul de reducere a 
populaţiei. 

umberto Belli, ministrul Educaţiei din Nica- 
ragua, delegat al țării sale la ICPD, într'un studiu 
înaintat la Population Research Institute, demască 
toate manevrele întreprinse de UNFA (Fondul pentru 
poPIUAȚIE al Naţiunilor Unite) în America Centrală. 

1 dă ca exemplu ţara sa, unde se elaborase un 
Program etic şi sănătos pentru educarea tineretului, 
sabotat de UNEA, prin difuzarea din fondurile 
Naţiunilor Unite de piopaaă nocive pentru tineret. 

Impotriva acţiunilor CPD, au luat poziţie un mare 
numaâr de conducători spirituali creştini, evrei şi 
musulmani, urmaţi de personalităţi marcante din 


întreaga lume. 
Zahu PANĂ 


PAGINA 24 


SEPTEMBRIE 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


CRONICA VREMII 


PE MARGINEA SIMPOZIONULUI 
DELA PARIS 


lon BOIERU 


Am citit câteva referinţe 
şi comentarii asupra Sim- 
pozionului dela Paris: 
"Exilul românesc. Identitate 
şi conştiinţă istorică”. Şi mi- 
am dat seama de perspec- 
tivele diferite care pot fi 
stabilite în legătură cu acest 
eveniment major şi semni- 
ficativ, care n'a fost pre- 
zentat în esenţa lui şi în 
dimensiunea lui cea ade- 
vărată. Elementele negative 
şi secundare, puteau să 
lipsească din scrisul celor 
care s'au ocupat cu acest 
simpozion. Unele obser- 
vaţii critice care îşi au 
validitatea lor puteau să fie 
amânate pentru o analiză 
ulterioară a psihologiei şi 
politicianismului românesc. 

Pentrucă au privit acest 
simpozion dintr'o perspec- 
tivă interioară, căci au 
participat la unele discuţii 
preliminare ale proiectului, 
care a început cu multă vre- 
me înainte de Mai 1994. Voi 
însăila câteva comentarii şi 
idei care să aducă unele lă- 
muriri, pe care le cred nece- 
sare. 

Ideea principală a pro- 
iectului pentru această 
întâlnire dela Paris a fost ca 
Exilul românesc să apară 
aşa cum este el structurat 
ideologic, la ora actuală, du- 
pă o îndelungată evoluţie 
plină de frământări şi ten- 
dinţe. Un exil, care, luat în 
totalitatea lui, s'a realizat 
major prin: (a) permanenta 
sa integrare în tradiționala 
cultură românească, pe care 
intenţiona să o destrămeze 
regimul barbar al bolşevis- 
mului şi al dictaturii comu- 
niste, (b) lupta neîntre- 
ruptă anti-comunistă, pen- 
tru eliberarea ţării (c) pro- 
movarea valorilor naționale 
şi a creaţiei libere de valori 
şi (d) consolidarea spriri- 
tualităţii creştine, care 
singură va putea asigura 
neamului românesc un alt 
viitor, decât cel al iobăgiei 
marxiste. 

Întâlnirea dela Paris era 
concepută ca o treabă de 
gospodărie internă a exi- 
lului, desigur cu implicaţii 
în afară, şi, mai ales, în 
pes aa im 


E 


România unde nu se ştiau 
multe lucruri despre acest 
exil. (Regimul neo-comu- 
nist nu avea nici un interes 
să se cunoască poziţiile 
naţionale şi naţionaliste ale 
exilului românesc; dimpo- 
trivă interesul guvernării 
lui Iliescu era să dezin- 
formeze, adică să anuleze 
orice influenţă asupra celor 
din țară, venită dinspre 
exilul românesc). Opoziția 
politică era ocupată cu alte 
treburi interne. 

Şi, în cadrul adunării 
dela Paris, organizatorii 
întrevedeau o potrivită oca- 
zie să se prezinte anumite 
lămuriri, ale diverselor 
orientări, prin care să con- 
solideze conştiinţa naţio- 
nală pentru continuarea 
luptei anti-comuniste şi 
eliberarea ţării. 

Era vorba, în toate 
acestea, de o chivernisire a 
propriilor interese - pe plan 
naţional - ale exilului ro- 
mânesc. 

... 

Pe neaşteptate, orga- 
nizarea simpozionului a 
luat o turnură nouă, prin 
apariţia unui număr în- 
semnat de personalităţi 
politice din ţară, de diferite 
orientări şi poziţii, înscrişi 
pe afişele de program. Părţi 
din exil întreţineau legă- 
turi, mai mult sau mai 
puţin substanţiale, cu cei 
din ţară - cu personalităţi 
politice sau cu personalități 
ale Opoziţiei. Dar nu se 
ajunsese la o asemenea 
situaţie de participare la un 
dialog între Exil şi Opoziția 
din ţară, de asemenea 
proporţii. Şi nici nu se ştia 
despre vreun fel de tra- 
tative. Totul a fost un 
mister şi poate va rămâne 
un mister. Nu este nevoie 
să se cunoască acest mister, 
pentrucă nu va lămuri 
starea lucrurilor, mai mult 
decât a lămurit-o întâlnirea 
în sine, care a avut loc. 

Dacă o parte din par- 
ticipanţi au fost surprinşi, 
nemulțumiți sau deranjaţi, 
o parte din iniţiatori au pri- 
mit cu bucurie şansa de 
confruntare între cele două 


[__] nou 


exiluri, cel din lumea liberă 
şi cel din ţară. Şi, aşa s'a 
pornit la treabă. Căci aceşti 
iniţiatori, parte a unui exil 
sănătos şi viabil, nu se 
speriau de o aşa-zisă in- 
vazie a celor din ţară care ar 
fi putut dilua poziţiile tari 
ale exilului autentic. 
Ocazia de întâlnire a 
celor două forme de exil 
oferea perspectiva cunoaş- 
terii reciproce, fiecare for- 
maţie prin reprezentanţii 
lor ideologici, şi deci 
posibilitatea unor mutații 
esenţiale în raporturile 
politice viitoare, cu spe- 
ranţa că vor putea elimina 
elementele de suspiciune, 
adversitate sau ostilitate 
între acei ce luptă pentru 
refacerea țării. În măsura în 
care vor fi posibile aceste 
lucruri, şi, cu grupurile şi 
personalităţile care se 
întâlneau. Deoarece, ve- 
neau la Paris, personalităţi 
şi formaţiuni politice, din 
opoziţia anti-comunistă din 
țară. Deci, era firesc să 
vorbească despre felul în 
care înțelegeau ei proble- 
mele formaţiunii lor poli- 
tice şi să-şi prezinte viziu- 
nea lor ideologică asupra 
problemelor naţionale. 


Cine a fost atent şi a 
făcut discernământul ne- 
cesar, a putut reţine, încă 
din prima zi, linia di- 
rectoare a unei ideologii 
naţionale, adică româ- 
nească, pe deasupra arti- 
culaţiilor specifice ale vre- 
unui partid politic. Şi au 
fost mai multe comunicări 
care au evidenţiat această 
structură a exilului, pe 
planul naţional, fără o 
limitare procustiană la un 
partid sau altul. S'au 
subliniat aspecte şi pro- 
blematici de generaţie ale 
exilului românesc, în for- 
mele lui de gândire, ati- 
tudine şi orientare, adică 
exilul care a militat şi 
promovat un naționalism 
autentic românesc, pe linia 
marilor inspirați, condeieri 
şi oameni politici ai tre- 
cutului, descendenţi ai 
generației dela 1922, aflaţi 
în exil sau în ţară. 


NUMELE:DE EAMILIE iei a cette pc A ae aa E e 
PRENUMELE E acea auzea aaa AR Rae aaa ERE eat Rae aaa 
SIRADA/ NE ioana at a aa Ea aa a ta aaa de taza iti 
ORAŞUL; ii ai ai STATUL/PROVINGIA... secetei eat 
CODUL POSTAL Se esta ea PR ana DARA caine tea aa aaa 


PESTE $50 ABONAMENT DE SUSŢINERE 


$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 


$30 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


lată o listă cu cei vii sau 
morţi: Popescu-Boto- 
şani,Grigore Manoilescu, 
Horia Stamatu, Vintilă 
Horia, Mircea Eliade, Mir- 
cea Popescu, Episcopul 
Valerian Trifa, Dimitrie 
Găzdaru, Vasile Posteucă, 
Ion 1. Mirea, Mihail Fotin 
Enescu, Pavel Costin De- 
leanu, C. Nagacevschi, 
Traian Popescu, Eugen 
Bârsan, Filon Verca, Stelian 
Stănicel, Nicu Iancu, Zahu 
Pană, Aurel Ciufecu, Eugen 
Popescu, Alex. Silistreanu, 
Dr. Ion Claudian, Nicolae 
Novac, Radu Enescu, C. 
Papanace, Nic. Horodni- 
ceanu, Faust Brădescu, 
Aurel Răuţă, Pr. V. Bol- 
deanu, Ştefan Chendi, Dr. 
Alex. Ronett, Emil Cioran, 
Gh. Uscătescu, Vasile Băn- 
cilă, Ion Ionică, C. Fân- 
tânescu, Aron Cotruş, Radu 
Gyr, etc. 

Toată cultura şi istoria 
politică a României dintre 
cele 2 războaie a fost do- 
minată de dezbaterile ideo- 
logice, pe care le-a stârnit 
această generaţie asupra 
problemelor vitale ale 
societăţii româneşti: elita 
politică, democraţie, naţio- 
nalism, axiologie istorică, 
educaţie, forme de guver- 
nământ şi etică politică, 
bazată pe principiul de res- 
ponsabilitate şi dreptate 
socială, satul românesc şi 
tradiţiile strămoşeşti, revo- 
luţie şi tradiţie, problema 
unei noi rânduieli, categorii 
de existenţă socială, 
tineretul român - conceptul 
de jertfă şi eroism, demo- 
craţie, demofilie, axiologie 
etnică, spiritualitate, autoh- 
tonism, etc. 

Prin reprezentanţii săi, 
în planul general de cultu- 
ră, în filosofie, literatură, 
arte plastice, politică, so-. 
ciologie, pedagogie, psiho- 
logie, generaţia dela 1922, 
în țară şi exil a avut o 
influenţă puternică şi 
rodnică în mediul social 
românesc şi a creat un di- 
namism deosebit care a 
făcut ca, între cele două 
războaie mondiale să fie în 
plină efervescenţă crea- 
toare. 


-._ Dia ari nec rr eee ele e a era ea ec ar e a 


CUPON DE ABONAMENT 
COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


NOTE ŞI 


COMENIARII 


"L-A LUAT GURA PE 
DINAINTE" 


Când cineva spune cuiva prostia pe care a făcut-o, 
bănăţenii mai spun că "l-a luat gura pe dinainte”, În alte 
părţi se spune că "avea diaree la gură”. Nu ştim ce o fi 
avut alde Iliescu-Ciomag. Bănuim că amândouă 
metehnele de mai sus, când şi-a dat arama pe față cu, 
privire la naţionalizarea locuinţelor. Şi, spunem noi cu, 
duhul blândeţii - ca să nu le zicem ceea ce cu adevărat 
sunt, adică VILE, luate cu japca de către comuniştii dela 
Putere, proprietarilor de drept. Că, atunci, s'a făcut 
oamenilor o mare nedreptate, fiind alungaţi din casele 
lor pe nepusă masa, este un adevăr pe care-l ştie până și 
"mutu' dela manutanţă”, Că tovarăşii nu vor să re- 
cunoască astăzi această crimă a lor, e o altă mâncare de 
peşte. Numai că, procedând astfel, imaginea României! 
peste hotare, apare aşa precum este şi tovarăşul Iliescu 
şi Văcăroiu şi Năstase şi cei de o seamă cu ei, pot! 
cheltui alte miliarde de lei pentru schimbarea ei, fără 
vreun rezultat. Adică, fără a face asceastă imagine a 
țării, plăcută ochilor lor. 

Dar ce şi-o fi zis “primul zâmbăreţ al ţării”, cum îl 
numea cineva pe tovul Ion Iliescu. Şi-a zis desigur că 
nu-i frumos să-i dea afară, să-i pună pe drumuri pe 
to'arăşii de aceeaşi credinţă cu el. Asta ar fi cu adevărat 
inuman, căci stau "săracii de ei” în căsoaiele acelea - 
unii dintre ei - de aproape patruzeci de ani. la să mai 
băgăm şi noi un fitil în această afacere deochiată. Şi l-a 
băgat, fără să-şi dea seama de urmări. Şi urmările au 
venit mai repede decât se aştepta 'mnealui. Iată-le mai 
jos aşa cum sunt descrise de Dl. Florin Toma: 

„Partidul Naţional Țărănesc Creştin Democrat şi-a 
luat inima în dinţi şi a înaintat Parlamentului pro- 
punerea de procedură legală privind suspendarea 
Preşedintelui Ion Iliescu din funcţie, în baza articolului 
95, aliniatul 1, din Constituţia României. 

Ce s'a întâmplaţ, de fapt?! 

În timpul deplasării sale în oraşul Satu Mare, Ion 
Iliescu a afirmat (printr'o "emanaţie” nepermisă a gurii 
şi minţii sale slobode) că, judecând cauza în care a 
admis acțiunile proprietarilor naţionalizaţi, re- 
constituind dreptul lor de proprietate şi dispunând 
evacuarea chiriaşilor, "justiţia s'a pus ea însăşi în afara 
legii” (1!) 

Prin această afirmaţie iresponsabilă, preşedintele a 
instigat la nerespectarea hotăririlor judecătoreşti, a 
adus atingerea independenţei judecătorilor, a pus în 
pericol buna funcţionare a mecanismelor Statului de 
drept şi a contravenit principiului separării puterilor în 
stat..." 

lată deci un preşedinte care se ridică deasupra legi- 
lor în vigoare, legi ce nu mai trebuiau promulgate, 
discutate, aprobate de către Parlament deoarece aparţin 
bunului simţ. Cei nedreptăţiţi nu vor nimic altceva 
decât să li se facă dreptate. Dar cum poţi pretinde unui 
om care toată viaţa a umblat cu cioara vopsită să se 
schimbe dintr'odată şi uitând de trecutul său să facă 
cette celor ce o aşteaptă. Asta ar fi chiar prea mult 
2). 

În cei patru ani de când se găseşte în şeaua Puterii, 
Iliescu a reuşit să-şi câştige antipatia majorităţii 
poporului şi să devină la ora actuală omul “cel mai 
URAT dintre pământeni (!)", (ca să întoarcem pe 
cealaltă faţă o zicală făcută celebră de regretatul 
romancier Marin Preda). Peste tot pe unde a poposit, 
Ilici a fost primit cu huiduieli: la Constanţa, Timişoara, 
Lugoj şi mai recent la Cluj unde "culturnicul zâmbăreţ” 
se dusese să ia parte la aniversarea de 75 de ani a 
vestitei universităţi clujene şi unde studenţii l-au 
primit cu lozinci ca: "Iliescu mincinos, jos, jos, jos", 
"Iliescu criminal, să-l trimitem la canal" şi altele de 
aceeaşi natură, aşa că, a trebuit să o şteargă repede. Şi 
cu toate acestea, îmi scria recent cineva din ţară că: 
"Iliescu şi-o fi avut greşelile lui dar e om bun, care vrea 
binele poporului". Şi mi-am zis citind, această crasă 
inconştienţă că: să nu dea Dumnezeu aceste BINE nici 
la cel mai mare duşman al neamului românesc. M'am 
întrebat însă cu nedumerire dacă sărmanul de el - cel 
care-mi scria, adică, această năstruşnică năzdrăvănie - 
să nu fi auzit de crimele comise de minerii din Valea 
Jiului, aduşi la Bucureşti de către zâmbăreţul din 
Cotroceni, care, pentru o treabă bine executată, a ţinut 
să le mulțumească la întoarcerea lor la vetre. Faptul că 
lăsau în urma lor cadavre, geamuri sparte, redacţii de 
ziare răscolite, sedii de partide din Opoziţie făcute 
harcea-parcea, nu însemna nimic, absolut nimic, 

'esenţialul era ca EL să rămână în şeaua conducerii. La 
naiba deci cu Don Petre Roman şi al sau guvern... 


Prin fraudă, ca de obicei, Senatul României a votat, 
spre ruşinea lui, o nouă... naționalizare a unor case ce 
nu-i aparțineau Statului român de drept. La votare au 
fost înregistrate şi voturile unor senatori ce nici nu 
erau în sală. Asta, firește, pentru a se dovedi 
româneasca, ca să nu-i zicem “iliasca" ... democrație 
originală. 


Nicolae NOVAC