Cuvantul Romanesc anul 19, nr. 201, ianuarie 1993

LA ÎNCEPUTUL LUI 1992 


Noi cei dela “Cuvântul Românesc” 
intrăm în anul 1993 cu sacul încărcat de 
speranțe, certitudini şi bucurii anticipate. 
Căci trăim pe dimensiunea spirituală și 
credem în valorile şi virtuțile creştine. 
Adică, ne integrăm şuvoiului de tradiţii în 
cuprinsul cărora s'a desfășurat existența 
istorică a poporului român. Avem 
speranțe mari, că se vor împlini, la 
sorocul lor, marile idealuri ale neamului 
românesc. Am trăit din tăria speranţelor, 
în vâltorile de viață ale diasporei și nu ne- 
am înșelat, pentrucă speranţa este o 
grație cerească, și ea nu poate fi 
amăgitoare. 

Certitudinile noastre și ele vin din 
îndepărtarea veacurilor, din faptul 
originar al existenței noastre, căci nu ne- 
am rupt din rânduiala lui, niciodată; nu 
ne-am lăsat smulși din rădăcinile 
spirituale ale firii noastre; am verificat 
de-a lungul anilor legitimitatea morală, 
juridică şi națională a orientărilor 
noastre. Si nu am fost niciodată dezişi de 
împrejurări şi de realităţi. In viziunea 
noastră, în formulările noastre, în visurile 


ISSN 


Eugen BÂRSAN 


THE LARGEST R 
ANUL 19 Nr. 201 -IANUARIE 1993- 


CIRCULATIE IN AFARA CANADEI AFRICA: ARGENTINA. ANGLIA. AUSTRALIA HHAZIIJA AFLGIA CHILE DANEMARCA. ELVETIA GERMANIA. GRECIA. FRANTA. ISRAFL 


GUVERNUL VĂCĂROIU 


1993. Un an nou cu un guvern nou. Ce înseamnă 
acest guvern pentru țară? lată o întrebare care 
depinde de alte întrebări și de lucruri legate de ele, pe 
care până una alta trebue să le luăm cum se văd. 

Cine este Nicolae Văcăroiu? Poate că n'ar mai fi 
cazul să se pună o asemenea întrebare cu privire la 
identitatea politică a unei persoane care a lucrat timp 
de 18 ani în Comitetul de Stat al Planificării 
comuniste, care, ca un înverșunat dogmatic comunist 
a bătut cu pumnul în masă pentru înfăptuirea 
politicii partidului; căruia drept apreciere i s'a 
încredințat misiunea de Secretar de partid pe tot 
CSP-ul și care n'a renegat niciodată devotamentul 
pentru partid și dedicarea pentru comunism. 

Cum s'a ajuna la Văcăroiu? Simplu. S'a votat 
Iliescu și s'a căpătat Văcăroiu. De ce dânsul a fost 
opțiunea ideală a D-lui Iliescu? Pentrucă a fost găsit 
ca omul cel mai potrivit pentru funcţia de gestionar 
al intereselor fiefului puterii nomenclaturiste. In: 


parte din pornirile spre bine și dreptate; 
cugetul ne-a fost totdeauna curat și 
împăcat cu dorințele de bine, cu lupta pentru 
adevăr și dreptate și cu măreția idealurilor 
frumoase în care am crezut și credem. 

Certitudinile noastre sunt certitudini 
de generaţie, adică de înlănțuite credințe, 
pe parcursul multor ani și veacuri, în care 
elementul fundamental l-a constituit 
conștiința de comunitate morală, 
strădania spre bine și disponibilitatea de 
jertfă, fără teama de moarte sau de 
nevolniciile vremii și ale oamenilor fără 
credință și legământ. 

Astăzi, când poporul român este încer- 
cat de noua iobăgie a rămășițelor putrede 
ale dictaturii comuniste și când 
amărăciunea cuprinde sufletele și minţile 
tuturora, cu o tonalitate de profund scep- 
ticism, noi, venim cu încrederea noastră, 
că se va ieși din scandaloasa condiţie de 
viaţă pe care o trăiește poporul român, că 
soarele va lumina și peste pământul ţării 
şi că întregul popor va ieși din letargie, 
din starea de amorţeală în care este ținut 
astăzi. Aceasta, în realitate, este o cer- 
itudi ntru „noi, nu o simplă con- 


lon HALMAGHI 


vingere logică sau o presupunere. Cer- 
titudine care descinde din rânduiala lui 
Dumnezeu, prin care popoarele nu pier şi 
nu se descompun după vrerea oamenilor. 
Popoarele trăiesc în ordinea pe care a 
stabilit-o Dumnezeu, și după perioade de 
declin și amărăciuni, se ridică din nou pe 
treptele de lumină și înfăptuiri majore, pe 
linia destinului lor, ca să-și îndeplinească 
misiunea care le-a fost încredințată de 
Dumnezeu. Poporul român se va ridica 
iarăşi pe culmile de realizări istorice, în 
conformitate cu cugetul său moral şi cu 
idealurile sale. 

Așa putem spune că avem dreptul să 
avem bucurii anticipate. Să ne bucurăm 
de cele ce vor fi și vor veni în viitor. Căci 
pe dimensiunea noastră spirituală, de 
credință creștină, nu putem întrevedea 
decât o biruință a dreptății, a moralei, a 
binelui. Nu există altfel de biruinţe în 
lume. De aceea avem bucuriile noastre an- 
ticipate, pentrucă noi credem nelimitat în 
puterea spiritului care ne ajută și ne 
călăuzeşte, în zi şi în noapte, în tot ceasul 
și pretutindenea. 


Dacă facem o retrospectivă şi ne uităm 


să citim bine în cartea istoriei românești, 
vom vedea ce prăpăstioase au fost unele 
momente, care anunțau finalul vieţii 
naționale, sub strânsoarea invaziilor 
străine și a pângăririlor de tot felul care 
sau abătut peste neamul românesc. Si, 
Dumnezeul strămoșilor i-a ajutat să-şi 
regăsească identitatea şi puterea de înfăp- 
tuire, prin care să mărturisească 
credinţele și vrerile lor de bine, dreptate și 
adevăr. Biruinţele românești au fost 
biruințe ale credințelor creştine şi ale 
cugetului românesc care poartă în el 
tăriile invulnerabile ale firii care s'a călit 
în decursul veacurilor de obidă și 
învolburare, prin speranță și , apoi, prin 
certitudinile care au ajuns până la noi, cei 
de azi, de aici din cetatea noastră 
spirituală a “Cuvântului Românesc”. Si, 
pe acestea toate, speranțe, certitudini şi 
bucurii anticipate, vi le trimitem și vouă 
celor îndrăgostiţi de tot ce este românesc 
şi curat în cugetul acestui neam, ca semn 
de bună prietenie şi ca legământ de bune 
înfăptuiri, în viitor. 

La Mulţi Ani, tuturor, de peste tot 

i z Ă Și 


THE ROMANIAN.VOICE 
OMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


Să plecăm dela analogia 
făcută undeva de un căr- 
turar redutabil: măgarul 
este un animal blând, sim: 
patic, fidel, câtă vreme îi 
dai tainul care să-i delec- 
teze cerul gurii. Dar cum i-ai 
tăiat din porție sau l-ai scos 
din eterna-i letargie, începe 
a-ți purta pică. Si, la prima 
ocazie, te cadorisește cu o 
lovitură de copită, ca să-și 
arate nemulţumirea și 
marea lui forță de carac- 
tar. "In lumea 
necuvântătoarelor, gestul 
trece drept ceva natural; el 


Prețul unui abonament anual 
25$/500M 


„EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


ITALIA. IUGOSLAVIA. OLANDA. ROMANIA SPANIA SIA SUEDIA. TIIRCIA. NOUA ZEFLANIIA 


UITE CINE VORBEŞTE! 


—— Valeriu C.NESTIAN—— 


cunoscuţilor inşi mer- 
cenari dela publicaţii rău 
famate, ca “Dimineaţa”, 


“Adevărul”, SĂziE, e 
“Europa”, “România Sării proprii. 
Mare”, “Săptămâna”, 


“Totuşi iubirea” (sic!), 
“Spionaj şi contraspionaj”, 
“Politica”, "Vremea", 
“Opinia” ieșeană (Doamne, 
că multe otrăvite ciuperci 
roșii au mai apărut!), dela 
radioteleviziunea oficială, 
din parlamentul stângist, 
edituri, instituții “'de 
cultură” gen “'România” [!) 
etc. Ei se află în “'misia” 


că la umbra trandafirilor 
totul le este îngăduit, totul 
trecut cu vederea, totul 
necesarmente util relan- 


In concret, aceşti com: 
batanţi ai dezonoarei for- 


mează a V-a coloană a 
marxist - ateismului t- 
revoluționar, care (vai!) 
domină în continuare, dez- 
bină, demolează oameni şi 
valori. Sunt indivizi 

Continuare în pag.4 


CITIŢI 


ÎN ACEST NUMĂR 


articole semnate de următorii 
colaboratori din România 


terese care, fără îndoială, au undeva o legătură cu 
perdaful tras în Parlament, de poetul, senator de 
Dolj, Adrian Păunescu, Domnilor Roman și Stolojan 
că ei ar fi risipit “moștenirea epocii socialiste” dejo- 
ceaușiste. : 

Nici nu s'au răcit vorbele poetului și dela aceeași 
tribună parlamentară au urmat declaraţii indirect 
concordante. In vederea validării guvernului, Dl. 
Văcăroiu a avut obligația să supună Parlamentului un 
program de guvernare pe următorii patru ani. Dar, 
reducându-și obligația, a venit doar cu o schiță de 
program pe o perioadă imediată de trei luni, 
promițând că pe cel mai lung îl va anunța după aceea. 

“Este de remarcat și chiar de subliniat că în 
“orientările strategice” expuse, cu această ocazie, de 
DI.Văcăroiu, ideea principală este o întoarcere pe linie 
de “ajustări”, “restructurări” şi de “'redimen- 
sionări” la sistemul de control de dinainte de 1989. 
Astfel, în loc de o politică de înlăturare a 
monopolurilor de stat și de statuare a proprietăţii 
private, se cotește spre o economie de tip socialist 
Contiruare în pag.3 
LITE TITE LEE TT ICI TITEL Terre TITI PIE Ti 


dă satisfacţie asinului cu 
pricina, eventual şi altora, 
de aceeași speţă, privitori 
dela distanță. Transpus în 
univers uman însă, tabloul 
de mai sus devine act de 
necuviință, de insinuare. 
perfidă, de grosolănie or- 
dinară și de voinţă a facerii 
de rău cu orice preţ. Aşa se 
întâmplă, bunăoară, în con: 
flictele politice şi ideologice 
de aici din țară. 

lată, în perioada post: 
electorală - dar şi înainte - 
anumiţi intelectuali rasați 
tind, pe calea scrisului ori a 
retoricii, să evolueze în 
negativ, până la proporţii 
groteşti, transformându-se 
în veritabile broaște ale 
lacului proverbial ajunse la 
o dilatare bovină. 

Nu, nu e cazul bine- 


lor specifică; şi nici nu i-am 
putea vedea altfel decât 
împroşcând cu noroi - 
aidoma urecheatului 


patruped ce judecă cu coada - 


și se afirmă cu copita - în 
cei ce-şi continuă lupta 
pentru libertate și adevăr, 

Ne referim, în schimb, la 
o seamă de intelectuali - 
anexă care se lansează 
acum în atacuri viclene, 
zeflemele şi insulte ce 
depăşesc adeseori im- 
pudoarea celor mai neîn- 
duplecaţi bolşevici. Cine 
sunt unii ca aceştia? Foști 
colaboraţioniști ce-au 
îmbrățișat, într'un anume 
fel, ideologia secerei și 
ciocanului, nu doar în sens 
doctrinar, ci şi bugetivar! 
Astăzi, când ''victoria” le e 
asigurată (17!) îşi închipuie 


Prof.Valeriu NEŞTIAN 
Dr. Petru DAVID 
Andrei CIURUNGA 

Gh. IONESCU OLBOJAN 
Adrian GRIGOROPOL 
Mihai GRIAD 

Dan Emilian ROȘCA 
Petre PASCU 

Prof. Dr.N. CHIACRIR 
Anca VORONET 
Prof.Dr. Anton MOISIN 
Mircea DODI 

Cristina STĂNESCU 
Nicoleta BUZNER 


pagina 1 
pagina 4 
pagina 5 
pagina 6 


pagina 7 
'pagina 8 


pagina 8 

pagina 13 
pagina 19 
pagina 19 
pagina 23 


pagina 23 


pagian 24 
pagina 25 


Îon pt n Ac ap? 4 
TI er mo pe peer th mi-e ce 


DI" E iii 


i 


PAGINA 2 IANUARIE 1993 
Dig NA ie e ae e 09 O JANUARIE AN ase e ae e ee CUVA 


TOT DESPRE TRANZIȚIE 


— Camilian DEMETRESCU— 


| 


FRENEZIA LUI ILIESCU 
PENTRU CLAUZĂ 


Alegerile din toamnă au trecut, speranța s'a 
transformat în dezamăgire și clica lui lliescu se 
menţine la putere prin fraudă politică. 


Iliescu menține, fără rușine principiile marxiste, 
aburite, doar, de un iz de falsă democraţie, și men- 
talitatea formată de-a lungul unei jumătăţi de secol 
de dictatură comunistă - mentalitate ce nu se poate 
schimba peste noapte. Este nevoie de timp, iar 
“Iliescu și ai lui” prelungesc această perioadă, în mod 
conştient, înfăptuind o crimă națională. In acest fel, 
el frânează dezvoltarea societății, întârziind intrarea 
României în rândul ţărilor europene, dovedindu-se în 
esență un anti-Român, chiar un diabolic, am putea 
spune. 

Mai nou, ultima preocupare a conducerii dela 
București este obținerea Clauzei Națiunii celei mai 
Favorizate. Nu contează cum şi în ce fel. Se fac 
promisiuni peste promisiuni, care m'au nici o bază 
reală, minciuni binecunoscute ale propagandei 
comuniste dintotdeauna. Adică variaţiuni pe aceeași 
temă... 

In efortul lor de a obține Clauza, conducerea 
politică a lui Iliescu și a lui Văcăroiu, comuniști pur- 
sânge, a fost cuprinsă de o adevărată frenezie. Au fost 
mobilizate, în acest scop, toate forţele şi energiile 
pentru a putea intra în posesia avantajelor ce le oferă 
această Clauză. 

Atât guvernul actual, cât şi altele care-i vor urma, 
nu pot supravieţui fără beneficiile Clauzei, motivul 
fiind dezastrul economic. 


Soluţia ar fi simplă: accelerarea reformelor 
adevărat economice în România ar înlesni și acor- 
darea Clauzei, care ar permite și promovarea 
economică a țării. 

De ce se pretind numai beneficiile Clauzei și se 
întârzie cu introducerea adevăratei democraţii politice 
în România? 

Răspunsul este simplu. Pentrucă 
marxistă nu prevede acest lucru. 


Campania comunistă se desfășoară în toate 
direcţiile, pe toate planurile cu o intensitate violentă. 


De unde vine această dorinţă acerbă de a obţine 
Clauza dela Americani? Este uşor de înțeles că 
datorită haosului economic, a lipsei de materii prime, 
combustibil, hrană, evoluţia societăţii şi ridicarea 
nivelului de trai este aproape imposibilă. In aceste 
condiţii, este limpede că Iliescu și guvernul actual 
dela București nu se pot menține la putere fără 
Clauza Națiunii celei mai Favorizate. 5 


Administraţia lui Bush a propus, în toamna anului 
trecut, acordarea Clauzei României, dar opoziţia 
Congresului American a respins această propunere, 
motivând că reformele democratice nu sunt reale. In- 
tre timp, administraţia Bush va fi înlocuită, luna 
aceasta, cu cea a lui Clinton, a cărei atitudine față de 
România este încă necunoscută. 

Așadar, au fost pregătiţi “trimiși!” speciali pentru 
a stabili legături în toate sectoarele care ar putea 
ajuta la diminuarea opoziției din Congresul American, 
față de Clauză, Există o armată întreagă de emisari ai 
noii conduceri din România, care fac propagandă și 
luptă pe toate fronturile. Una din misiunile lor este și 
câștigarea exilului românesc, al cărui cuvânt atârnă 
greu şi poate influența opinia liderilor americani. 

Exilul românesc s'a luptat întotdeauna pentru a 
prezenta realitatea din România, și a demascat fățăr- 
nicia guvernanţilor. Exilul trebue să fie conştient că 
războiul împotriva hidrei comuniste nu s'a încheiat, 
deşi am fi dorit-o cu toții și nu trebue să cadă în cap- 
cana întinsă de “lupii îmbrăcați în blană de oaie” ce 
ne curtează și ne ademenesc cu promisiuni deșarte. 

Atitudinea exilului românesc, conștient, este fără 
echivoc. 

Numai când poporul va spune “NU” comunismului 
și guvernului ce-l slujește, atunci Exilul va spune 
“DA!” Clauzei de care să beneficieze numai și numai 
poporul român. 


ideologia 


George BĂLAȘU 


CĂTRE CITITOR 


SPRE CUNOŞTINŢĂ: Ţinem să facem cunoscut că 
Redacţia acestui ziar nu impărtăşeşte 
întotdeauna ideile Și punctele de vedere ale 


colaboratorilor din articolele semnate. 


Dezvoltării multilaterale 
de ieri i-a urmat, drept con- 
secință inevitabilă, 
dezagregarea multilaterală 
a societăţii româneşti. Pen- 
tru a o situa istorici s'a dat 
acestei noi perioade un 
nume tehnic: tranziție. Un 
nume destinat să 
liniştească opinia publică 
internațională dar nu și 
poporul român, aflat în 
cauză. Ce se înțelege în mod 
obișnuit prin tranziție? 
Trecerea dela economia 
planificată la o economie 
liberă. Adică o schimbare 
radicală a sistemului de 
producţie a bunurilor și de 
punere a lor în circulaţie, 
prin voința guvernului și 
capacitatea operatorilor săi. 


Natural, cu dificultăţile 
inerente. Tranziţia este 
considerată, aşadar, o 


operație de ordin tehnic, 
iar reuşita ei ar depinde 
de competenţa și inge- 


niozitatea specialiștilor. 
Aceasta pare să fie logica 
actualilor conducători 


politici dela Bucureşti. 

Pentru a complica sim- 
plitatea acestei logici, cei 
care nu gândesc doar cu 
calculatorul consideră că 
schimbarea sistemului 
economic nu înseamnă 
tranziţie ci doar una din 
consecințele ei. Ce este 
atunci tranziția? Care este 
obiectul ei? Cu un cuvânt 
deloc tehnic, dar foarte 
cuprinzător, tranziția 
înseamnă DESCAZAR- 
MARE.  Descazarmarea 
societăţii românești din 
cazarma colectivismului, în 
nesfârşitele ei aspecte 
politice, economice, 
culturale și sociale. 

Trecerea dela partidul 
unic la mai multe partide 
liber constituite reprezintă 
prima garanţie a tranziţiei 
pe plan politic dela dictatură 
spre democrație. La rândul 
său, pentru ca un partid să 
fie cu adevărat democratic 
el trebue să reprezinte! 
comunitatea socială, cor- 
porativă, culturală care i-a 
dat naştere, dar care nu 

oate fi întreaga naţiune 
iscână întoarcerea la par- 
tidul unic). 

Acest caracter reprezen- 
tativ al partidelor e ilustrat 
de sistemul britanic: Par- 
tidul Conservator a 
reprezentat dela început 
aristocrația marilor 
proprietari de pământ care, 
prin sistemul fiscal 


proporţional asigurau o 
bună parte a venitului 
național. Partidul Liberal 
era susținut de burghezia 
medie favorizată de in- 
dustrializare, în timp „ce 
Partidul Laburist apăra in: 
teresele muncitorimii 
asociate în sindicate (Trade 
Unions). Statul democratic 
era garantat de aceste 


structuri organice 
diferențiate, prezente în 
parlament, în timp ce 


statul totalitar, pulverizând 
orice formă de organizare 
parțială, transformă 
poporul în masă. Poporul 
organizat, cu conștiința 
identităţii sale sociale, a 
devenit masă amorfă, 
nediferențiată. O imensă 
“clasă muncitoare” unică 
asigură prosperitatea 
statului centralizat în 
detrimentul categoriilor 
sociale reduse la tăcere. In 
România, trecerea societății 
dela condiția de popor-masă 
la aceea de popor organizat 
constituie primul pas al 
tranziției. 


Existenţa mai multor 
partide nu înseamnă 
neapărat organizare 


democrată. Pentru a se 
înscrie în această ordine un 
partid trebue să reprezinte 
măi mult decât un curent 
de opinie sau interesele 
unui grup restrâns. Fosta 
nomenclatură nu poate fi 
considerată o structură 
socială organică cu drept de 
a constitui un partid, şi 
chiar dacă-l are, acesta este 
nedemocratic, fiind doar o 
reminiscență a partidului 
unic. E drept, structurile 
organice ale națiunii abia 
au început să se înfiripeze 


ieşind din  letargia 
monolitismului. 
Tărănimea, prima _vic- 


timă a masificării, dă încă 
slabe semne de trezire la o 
identitate, Nu este încă în 


măsură a susține un partid - 


propriu riscând a fi supusă 
în parlament intereselor 
altor categorii sociale mai 


"bine reprezentate. Nefiind o 


entitate socială organizată, 
țărănimea a votat îm- 
potriva intereselor ei 
susținând un partid și un 
preşedinte care promovează 
democraţia de masă, și pen- 
tru care tranziția a însem- 
nat trecerea dela un grup 
de putere la altul: dela 
Ceauşescu la Iliescu. 
Puzderia de partide 
existente în România 


demonstrează lipsa de 
legătură între politică și 
societate, ele fiind doar ex- 
presia veleităţilor carieriste 
ale constituenților, mijloace 
de diversiune și de 
pulverizare a electoratului 
necontrolabil ete. 
Coloratura mesianică a 
unor partide ca România 
Mare se înscrie în aceeași 
categorie a ideologiilor de 
masă care au dat lovituri 
mortale democraţiei. Ele se 
adresează omului - masă, 
poporului amorf în care 
sunt trezite și exaltate 
orgoliul colectiv, instinctele 
de barbară vecinătate 
tribală, naționalismul in- 
tolerant. Mașina electorală 
moştenită dela Partidul u- 
nic produce majoritatea 
numerică. Dar cantitatea 
sufragiului, numărul în 
sine, nu conferă automat 
caracterul democrat al 
alegerilor. O demonstrează 
covârșitoarea majoritate a 
sufragiului popular care l-a 
adus pe Hitler la putere. 
Așadar nu cantitatea deter- 
mină sensul democrat sau 
antidemocrat al voinței 
populare, ci altceva. 

Emil Brunner observa 
recent: “Esența masei nu 
constă în marele ei număr 
(de indivizi), în ceva care 
ține de cantitate, ei (care 
ţine) de calitate, adică de 
lipsa de structură”, 
Masificarea s'a operat prin 
distrugerea structurilor 
sociale în România, ca și în 
celelalte ţări comuniste. In 
analiza lui Brunner două 
sunt cauzele acestui 
fenomen:  “'dezrădăcinarea 
religioasă şi dogma 
egalitarismului - fruct al 
apolidiei spirituale ... 
Dogma  egalitarismului 
smulge omul din structura 
socială căreia îi aparţine”. 
Iliescu a fost ales 
președinte cu marea 
majoritate a voturilor 
rurale, preferat de pătura 
cea mai destructuralizată a 
țării. Se poate spune, în 
lumina precedentei analize, 
că el a fost ales în mod 
democratic? Iliescu a in- 
vocat peremptoriu “voința 
națiunii exprimată prin 
alegeri”, 

Intrebarea este: dacă 
această categorie socială nu 
ar fi fost anihilată în iden- 
titatea sa de comunism, 
dacă şi-ar fi conservat 
conștiința ponderei sale în 
societatea românească, într! 


CUVANTUL ROMANESe 
PE) 


un cuvânt dacă s'ar ţi putut 
organiza politic l-ar mai fi 
votat, de frică, pe Iliescu? 
Evident, nu. Rezultă că 
tranziția în România trebue 
să se opereze în primul 
rând în pătura majoritară a 
țării, țărănimea. Dar Cum? 
Pârghiile informaţiei sunț 
în mâinile celor ce nu 
doresc în nici un fel con- 
stituirea țărănimii ca forță 
politică. O preferă aşa cum 
este acum, subalternă 
docilă a statului con- 
servator de tip comunist. In 
condițiile actuale țărănimea 
va rămâne mult timp 
majoritară numeric și atâta 
timp cât va putea fi 
utilizată ca masă de 
manevră electorală, opoziția 
democrată concentrată în. 
deosebi la oraşe, inferioară 
numeric, nu va putea avea 
un acces determinant la 
putere pentru a pune în 
mișcare adevărata tranziție. 

În logica populistă votul 
este o categorie cantitativă. 
Cine poate vorbi de 
calitatea votului fără a fi 
imediat taxat de elitism 
politic, antidemocrat? 
Votul exprimat din teamă, 
fără o reală opţiune 
“politică, votul vândut sau 
votul analfabet (în sensul 
conștiinței politice), votul 
determinat prin dezin- 
formare şi propagandă min- 
cinoasă etc., pot fi acestea 
considerate expresie a 
voinței populare,: sunt ele 


„un act cu adevărat. 


“democratic ? In pura A 
alegerilor recente di ă.= 
România, se poate vorbi, 
așadar, de o consultare 
pseudodemocratică,  întru- 
cât, repet, cantitatea nu 
este atributul fundamental 
al democraţiei. Democraţia 
este expresia structurilor 
sociale şi acolo unde ele lip- 
sesc decide numărul, can- 
titatea fără acoperire. 

Când și cum va putea 
demara adevărata tranziție? 
Pentru ca structurile 
sociale să renască în 
autonomie economică față 
de puterea centrală, pentru 
ca deetatizarea să înceapă 
cu adevărat și viața politică 
a ţării să intre pe făgașul 
firesc al democrației, e 
necesar ca puterea actuală 
să fie absolut convinsă de 
necesitatea acestor schim- 
bări profunde. Mai este 
oare cazul să ne întrebăm 
ce gândeşte puterea recent 
constituită în România? 


| FACEŢI ABONAMENTE NOI 


ABONAŢI-VĂ LA ZIARUL 
CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Abonamentele şi reinnoirea lor, se pot face 


după cum, urmează: 

Din Canada şi U.S.A. se pot face 
(Money Order) sau “Cec Personal“, 

Din Europa şi alte continente, prin 
"Cec Internaţional" pe adresa ziarului: 


CUVANTUL ROMÂNESC 
P.O0.Box 78010 

Westcliffe Postal Outlet 

Hamilton, Ontario, Canada L9C 7N5 


Second Class Mail Registration Number 4133 
REINNOIŢI-VAĂ ABONAMENTUL 


"'Cec Poşta" 


"Mandat Poştal" sau 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


* Nu garantăm apariţia arti- 
colelor mai lungi de 4 pagini 
dactilografiate la 2 rânduri. 
Redacţia nu doreşte să in: 
tervină cenzurând prin forţa 
împrejurărilor, 

Supradimensionate, 


textele 


Manuscrisele nepublicate 
nu se inapoiază. 


Reproducerea articolelor 
este interzisă fără men- 
ționarea sursei. 


CUVANTUL ROMANESC 


AM ALES 


IANUARIE 1993 


PENTRU LINIŞTEA NOASTRĂ 


Am ales pentru liniștea 
noastră! 


DI. Iliescu și clica lui îşi 
țin promisiunea: au grijă să 
fie cât mai multă liniște 
posibilă în ţară, fiind atenţi 


Astfel, guvernul 
neocomunist dela București 
a luat toate măsurile de 
rigoare pentru a asigura cea 
mai mare liniște în luna 
Decembrie, luna comemoră- 


la orice eveniment care ar 
putea da naștere la per- 


turbări. 
e LL III Ţ! 


rii Revoluţiei din 1989. 


) 


pe studenți. 
TITI CUT 


GUVERNUL VĂCĂROIU 


Urmare din pag. 


dirijată de stat. Cu alte cuvinte, dela planificarea lui 
Ceaușescu se trece la planificarea lui Iliescu, prin cel 
uns de unsurosul lui zâmbet. 

Deci, mesajul “strategiei”, confirmat de Dl. 
Văcăroiu şi în declaraţiile făcute cu ocazia depunerii 
jurământului, este cu iz socialist. Nu trebue să ne 
mirăm de acest lucru atâta timp cât nici unul dintre 
cei care au construit comunismul nu reneagă opera 
nefastă. Cine s'o facă? Iliescu? Văcăroiu? Ei se feresc 
de asa ceva, ca dracul de tămâie. De aici faptul că, 
noul guvern vrea să stea solid în centralismul 
comunist. Printre altele, luându-și misiunea de a 
corecta societatea românească în îndrăzneala ei de a 
gândi democrat-occidental. Bineînţeles dacă nu se va 
întâmpla ce zic unele guri: că ar fi posibil ca 
programul cel scurt să-l elimine pe cel lung. 

Ce-i cu miniștrii și cine sunt ei? Cu puţine excepţii, 
ei sunt persoane cu autobiografii obscure. Persoane 
alese dintre cei mai aleși ai lui Ceaușescu, pe care l-au 
servit fie ca miniștri, fie ca directori, ori membri de 
seamă în importante comitete de stat. Cel mai bătător 
la ochi dintre ei pare a fi Doctorul lulian Mincu, ca- 
re, ca medic de familie, l-a injectat pe Ceaușescu și a 
rămas de neuitat cu programul lui de “alimentație 
rațională”! şi cu propunerea ca Profesorul Paulescu, 
omul recunoscut universal ca savant, să fie recon- 
siderat ca autor al descoperirii insulinei pe motivul 
că ar fi fost legionar. Noii miniștri sunt oameni care 
au contribuit, pe lângă falimentul economic al ţării, 


a 


grav pentru societatea românească. - s 

Deși” Revoluţia s'a ridicat pentru “Jos co- 
munismul”, Guvernul Văcăroiu este al treilea gu: 
ver de nomenclaturişti, alcătuit din 22 de miniștri, 
Cu jumătate mai mult, ca de pildă în “ţărişoara” 
Statele Unite ale Americii. Desigur că mai puţin din 
necesitatea ţării cât de cea de a împăca veleităţile din 
fieful puterii. 

Incă dela constituirea lui, Guvernul Văcăroiu a 
luat-o cu un pas înapoi prin revenirea la funcția de 
viceprim-ministru din timpul ceaușist. Si pentrucă 
un singur viceprim-ministru ar arăta cam a sărăcie, au 
fost numiţi patru. Ei sunt: Mișu Negriţoiu, Dan Mir. 
cea Popescu, Florin Georgescu și Theodor Viorel 
Meleşcanu. Că se merge înapoi, mai este probat şi de 
faptul că nici nu s'a constituit bine guvernul și s'a 
auzit de eliberarea lui Nicu Ceaușescu. 

Altceva de remarcat: pentru a muta gândurile 
poporului dela tragicul vieţii lui, regimul Ceaușescu o 
ţinea tot în sărbătoriri. Si cu cât țara se scufunda tot 
mai mult, tot mai mari erau şi festivitățile. Regimul 
Iliescu- Văcăroiu arată că e pus să facă și el la fel. Căci 
cum sar putea vedea altcumva festivitatea de 
sărbătorire a 1890 de ani dela primul război daco- 
roman, ținută la 22 Noembrie, la Adamclisi. O 
manifestare de o amploare deosebită în frunte cu 
Iliescu, Văcăroiu, mulți miniștri, deputaţi, senatori, 
atașați militari și salve de tunuri. 

Pe de altă parțe, se mai pare că această manifestare 
ar fi fost făcută şi în contra Zilei Naţionale 
Românești, 1 Decembrie, sărbătorită la Alba Iulia, la 
care nici Iliescu, nici Văcăroiu şi nici mulți miniştri, 
deputați și senatori n'au luat parte. 

De ce nu? Pentrucă Preşedintele Iliescu şi guver: 
nul nomenclaturisto-prezidenţial numit Văcăroiu - la 
fel ca şi Ceaușescu-, se împacă mult mai bine cu 
istoria daco-romană decât cu cea românească sim- 
bolizată de Alba Iulia. Acolo la Alba Iulia s'ar fi pu- 
tut întâlni cu spiritele înfăptuitorilor marii uniri 
româneşti pe care ei, nomenclaturiștii, i-au sfârșit 
în închisori. Faptul că Românii-Români se duc la Alba 
Iulia, iar cei nomenclaturişti la Adamclisi, ilustrează 
aspectul diviziunii naţionale. 

Dar să revenim la Guvernul Văcăroiu. Este pur şi 
simplu stupid să se creadă că el vaconstrui o 
democrație capitalistă. Şă nu se piardă din vedere că 
nu se construiește capitalismul. EI crește organic. Cât 
privesc reformele, de care se vorbeşte atâta, și Iliescu 
şi Văcăroiu o spun destul de clar că ele vor fi o 
chestiune de lungă durată. De batere a pasului pe loc, 

Existând îngrijorarea că acest guvern va pava 
drumul spre iad, poporul român e pe vârf de derută și 
disperare, Si nimeni nu se mai revoltă. Totul a intrat 


cir Eugen BÂRSAN 


P UCILI LILI LUI LILICLLL LI IILE ILIE LI LILLE LLL LILI LL) 


“mai cu seamă la falimentul ei moral, care este cel mai - 


In primul rând i-a 


—— Mihaela MOISN—— 


In urma discuţiilor pur- 
tate între reprezentanţii 
Ligii Studenţilor și ai 
Poliției - ce au avut loc la 
sediul Primăriei Capitalei, 
sa hotărât că finalizarea 
marşului de comemorare a 
Eroilor Revoluţiei din 
Decembrie 1989, în zona 
Palatului Cotroceni, este 
interzisă, conform legii 
60/1991, aceasta fiind 
declarată “*zonă 
rezidenţială”?. 

Organizatorii au anulat 
marșul comemorativ, consi- 
derând că “'interzicerea ac- 
cesului în zona Palatului 
Cotroceni constituie o im- 
pietate adusă memoriei 
tinerilor ucişi în acele zile, 
când aceștia au fost 
chemaţi să-i apere cu 
mâinile goale pe actualii 
deținători ai puterii, prin- 
tre care Președintele 
Iliescu, ei neavând nevoie 
de aprobări speciale pentru 
a muri” (din comunicatul 
semnat de Liga Studenţilor 


din IPB, Sindicatul 
studenţilor Facultăţii 
TCM). 


In ziua de 16 Decembrie, 
ora 6.00 a.m., a început 
greva tipografilor din 
Bucureşti, pentru o 
săptămână (ce coincidenţă!), 
punând în imposibilitate 
apariția presei, în 
majoritate, exact în 
perioada comemorării 
Revoluţiei. Astfel, în aceste 
zile au apărut doar 
“*Cotidianu!”, ''Meridian” - 
ziare cu tipografii proprii. 
“România liberă”, luptător 
pe baricade chiar și în tim- 
pul Revoluţiei, a fost scos 
Joi, 17 Decembrie, la 
tipografia Tiporex, în 
număr de numai 4 pagini şi 
în tiraj redus; iar 
“Evenimentul zilei” îşi 
suspendă activitatea, în 
semn de protestpentru 
declanșarea grevei generale 
a tipografilor exact în 
perioada de comemorare a 
Revoluţiei. 


Deci, s'a închis gura 
presei, pentru “'liniștea 
mult dorită.”. 


In Senat, Dl. C.V. Tudor 
cere suspendarea Societăţii 
Timișoara. Se încearcă, deci 
şi liniştirea Timişoarei. 

Regelui Mihai nu i se dă 
viză de intrare în România 
în luna Decembrie, sau i se 
impun condiţii greu de ac- 
ceptat pentru orice om cu 
bun simţ, dar mai ales pen- 
tru un Rege. 

Totul, sau aproape totul, 
este conform planului pen: 
tru liniștea noastră. Nu 
sunt, oare, studenţii, presa 
liberă, timişorenii și 
Regele, cauzele neliniștilor 
din România? 

Prin ceea ce ar fi spus, 
și arătat, ar fi putut in- 
cita populația la o neliniște 
generală. Așa, doar cu 
Televiziunea, sub papucul 
Puterii, liniștea ne este 
asigurată. 

Doar la Timișoara, 
nestingherită, “Săptămâna 
Durerii” marchează 
comemorarea Revoluţiei din 
Decembrie 1989. 

Există însă o speranță, 


pe care ne-o trimit, 
tuturor, acești minunaţi 
timişoreni, prin mitingul 


din Piaţa Victoriei, sub 
genericul: “Comunismul s'a 
născut pe Neva și va muri 
pe Bega”. 


Trei cărți de vizită: 


PAGINA 3 


CEAUŞESCU E MORT 
TRĂIASCĂ CEAUSESCU! 


Tovii cameleonizați în democrați nu 
şi-au tăiat buricul și-au rămas legaţi de 
teoriile lui Karl Marx. 

N'am întâlnit printre cei care au cules 
roadele revoluţiei un nou Panait Istrati, 
povestitorul care după ideile socialiste 
din tinerețe a devenit un comunist in- 
ternațional temut; dar același Panait 
Istrati, după o vizită în raiul 
proletarilor, văzând la fața locului 
realitățile atroce din Rusia Sovietică, s'a 
întors în ţară lecuit de socialism, lecuit 
de comunism și având curajul omului de 
caracter, a mărturisit: am crezut într'o 
himeră! 

Liderii de ieri, care-s şi cei de azi, au 
avut un avantaj; ei n'au trebuit să 
meargă în Rusia ca să vadă atrocitățile, 
ci le-au văzut la ei acasă; dar nau 
ridicat un deget de acuzare. Procesul 
comunismului n'a început, iar urmașii 
“Epocii de Aur” sunt “'adrenalizați” 
sub masca democrației originale. 

După succesul electoral, DI. Preşedin- 
te a însărcinat pe amicul-tov. Nicolae 
Văcăroiu să formeze guvernul; iar 
amicul-tov. Văcăroiu a format guvernul 
cu amicii-tovi ai D-lui Iliescu şi ai 
“odiosului”. 

Prezentăm cărțile de vizită a trei 
specimene ministeriale: 


PETRE NINOSU 
Ministru de Justiţie 
(Fost deputat FSN, ales în 1990) 


D.P.N. este ginerele lui Corneliu 
Mănescu - cel careobișnuia să-i pupe 
mâna lui Ceauşescu - şi avocatul par- 
ticular al D-lui Iliescu. (A pledat la 
“Curtea Supremă de Justiţie”, dreptul 
Președintelui de a fi candidat în două 
luntri: președinte și senator). DI. Ninosu 
ne garantează o justiție cel puțin tot atât 
de originală, ca şi democraţia D-lui 


Iliescu. Celor care se tem că va începe 
Procesul comunismului le spunem să 
doarmă sforăind. 


A doua carte de vizită: 


GEORGE IOAN DĂNESCU 
Ministru de Interne 
(Fost de toate) 


D.1.D. este prietenul de familie al lui 
Tudor Postelnicu, fosta mână dreaptă a 
răposatului supraiubit. Dosarul său per- 
sonal poate face subiectul unui film: 
“Mistere politice nerezolvate”. 

Un om imoral, a lucrat la miliția din 
Prahova, a fost mutat disciplinar la Con- 
stanţa, dar datorită intervențiilor (Via 
Postelnicu) s'a întors la Ploieşti; în tim- 
pul revoluţei a tulit-o etc. Alte calități 
care-l îndreptățesc la postul de ministru 
sunt aprecierile celor care-l cunosc: 
“'semidoct și chefliu'”. Pentru 
menţinerea ordinei Dl. ministru va 
organiza măsuri și mai originale decât 
bagatela cu minerii. Noul ministru şi-a 
asigurat prietenia “'patriotului de toate 
extremele” - Corneliu Vadim Tudor. 


A treia carte de vizită: 


DOCTORUL IULIAN MINCU 
Ministrul Sănătăţii 


A avut ca '“pacient'” onorabilul 
diabet al “Celui mai Dulce Fiu”, Nicolae 
Ceaușescu. Dr. I.M. se bucură de o 
frumoasă reputaţie; el e autorul 
“Programului naţional de alimentaţie 
rațională”! și l-a ajutat pe Ceaușescu -la 
întocmirea alimentării științifice, 
precizând câte boabe de fasole să înghită 
un miner, un ţăran sau o fată cu picior 
cambrat. 

Alte cărți de vizită cu altă ocazie. 


v 


Vă oferim ceva pentru fiecare, tânăr sau bătrân 


Aduceţi cu Dys. corturi sau ireilere peniru dormit și cele necesare gătitului 
Pentru informaţii scrieţi la adresa: 


Asociaţia Culturală Română 
Box 4217, Station D., Hamilton, Ont., Canada 


Stroe MOLDOVANU | 


PLĂNUIȚI DE ACUM 
VIITOAREA VACANŢĂ DIN 1993! 


Ș Aranjaţi să fiți la 
“CÂMPUL ROMÂNESC” 
-HAMILTON ONTARIO CANADA- 


In săptămâna 


TABEREI DE VARĂ 


ASOCIAŢIA CULTURALĂ ROMÂNĂ 
HAMILTON, ONTARIO. CANADA 


Vă invită să petreceţi anul acesta vacanţa de vară la 


CÂMPUL ROMÂNESC 
1 AUGUST - 8 AUGUST 


O SĂPTĂMÂNĂ DE ZILE 


PETRECEŢI VACANŢA 
ÎNTR'O ATMOSFERĂ ROMÂNEASCĂ 


Lăsaţi totul deoparte 


PAR "Ade Pe ae pare do x * 
vo se N arme e d m 


PAGINA 4 


IANUARIE 1993 


CUVANTUL ROMANEŞe 
did i A III IESE 
== 


SPLENDORILE ŞI MIZERIILE PARTIDELOR POLITICE 


——Dr. Petru DAVID— 


Primăvara anului 1990, 
prima primăvară după car- 
nagiul inutil din Decembrie 
1989, se anunţa, încă, plină 
de speranță pentru neamul 
românesc şi aceasta pentru- 
că tineretul din cele două 
mari centre ale Revoluţiei 
Române, Bucureşti şi 
Timișoara, nu abandonase 
lupta. La București se 
năştea fenomenul “Piaţa 
Universităţii”, acea splen- 
didă “GOLANIA - ZONA 
LIBERA DE NEOCOMU- 
NISM”, iar la Timișoara 
lua fiinţă *'Alianța Naţiona- 
lă pentru PROCLAMATIA 
DELA TIMISOARA”. Unde 
sunt acei minunați tineri ca- 
re, cu miile, strigau atunci 
într'un glas: “Libertate te 
iubim/ Ori învingem ori 
murim!'"'? Cine i-a urmat, 
cine i-a susținut, cine i-a 
încurajat? Căci, cine i-a ter- 
minat, cunoaștem! 

Partidele politice de 
atunci, deşi se multiplicau 
cu rapiditate, încă nu ajun- 
seseră atât de “'diver- 
sificate” ca astăzi. Opinia 
publică se confunda cu 
opinia politică și se 
împărțea în două: pro - FSN 
şi anti - FSN. Feseniștii, 
mai ales în capitală şi în 
Moldova erau mulți și își 
permiteau să organizeze 
mari mitinguri la care 
“1.M.G.M. făcea ordine”, 
iar ILIESCU era îndemnat 
“să fie tare, cum a fost 
Stefan cel Mare”! etc. 
Opoziția, încă timidă, abia 

trunsese în C.P.U.N. 

atunci când D-lui Iliescu 
““i se pusese  sula'n coas- 
tă”'!) şi spera ca pe cale 
parlamentară să învingă. 
Singurul partid politic de 
sorginte istorică şi care se 
bucura de o audiență mai 
largă la populație, pentrucă 
tineretul studios se 
îndrepta spre el, era Par: 
tidul Naţional Liberal. De 
altfel, ciudat, acest partid 
nu era contracarat de alte 
partide satelite FSN-ului și 
care să pretindă că 
înlocuiesc o formaţiune 
politică ““istoricește 
depășită.” Pentrucă, vis-ă- 
vis de P.N.T.-c.d. se crease, 


Desen de Nicolae LENGHER 


din foştii activişti ai 
satelor, Partidul Democrat 
Agrar al lui Victor Surdu, 
iar față de Partidul Social 
Democrat al D-lui Sergiu 
Cunescu, apăruse, parcă 
din senin, partidulețul 
Socialist Democratic 
Român, al lui lon Câr- 
ciumaru, cel care slujeşte, 
azi, în partidul lui Vadim 


Tudor, ce-şi zice, cu 
neruşinare, “România 
Mare'!'! De altfel, 


“migrațiile” strategice ale 
unor așa ziși politicieni, cu 
trecut dubios, dela un par: 
tid la altul, reprezintă un 
fenomen caracteristic 
“democraţiei originale”. 


La 20 Mai 1990, în trista 
“Duminică a Orbului”, 
Frontul Salvării Naţionale, 
cu Iliescu și Roman la 
timonă, obţine 66,45% din 
voturile unui electorat, 
total imatur sub raport 
politic. Disperarea tinerilor 
bucureşteni erupe în acel 
strigăt sfâşietor: ““PACAT, 
PACAT, DE SANGELE 
VARSAT!” şi în protestul 
suprem, al grevei foamei. 
Proaspăt legitimat de aces- 
te catastrofale alegeri, e- 
şalonul II al nomenclaturii 
comuniste, pregătea deja 
evacuarea Pieţii Univer- 
sităţii. In puterea nopţii de 
12/13 Iunie 1990, noaptea 
Puterii calcă în picioare 
trupurile sleite de vlagă ale 
celor care se martirizau în 
piaţă și îi îmbarcă în dube, 
cu destinația Măgurele. Ce 
a urmat, se cunoaște. 
Bucureştenii, revoltați, „au 
reocupat în ziua de 13 lunie 
1990 această piaţă, iar 
trupele lui Chiţac și 
Diamandescu s'au “retras 
strategic”. Strategic, pen- 
trucă Puterea perfecta o 
nouă “strategie”, aceea a 
bandelor securisto- 
minerești care în dimineața 
zilei următoare au inundat 
străzile Capitalei, lovind, 
zdrobind, măcelărind tot ce 
purta vreun însemn univer- 
sitar ori de partid istoric. 
Cine le-a mulțumit public 
acestor bande de criminali, 
se cunoaşte. Nu se cunoaște 


încă, pe deplin, apartenența 
crucilor fără nume, apărute 


după aceea în cimitirul 
Străulești. 
Să nu-l uităm pe 


premierul de atunci, Petre 
Roman, cel care abia după 
demiterea sa, în Septembrie 
1991, dela conducerea 
guvernului fesenist, a 
început să facă opoziţie 
D-lui lon Iliescu, să se 
“delimiteze” de acesta. De 
ce na făcut-o atunci, în 
lunie 1990? Care a fost 
“contribuția” de atunci a 
dânsului? Ministerul de In- 
terne şi celal Trans- 
porturilor, de cine 
ascultau? Oare, episodul 
“mineriadei” din 14-15 
Iunie 1990 este tratat de 
Dl. Petre Roman, în recenta 
sa carte, publicată în 
străinătate, atât de frumos 
intitulată: ““Le devoir de la 
libert€? Care libertate, 
stimabile? 

Oricum, după tragicele 
evenimente din Iunie 1990, 
tineretul începe să se 
retragă din viața politică, 
iar aceasta îşi pierde din 
suflul înnoitor. 

Si totuși, evenimentele 
din Iunie 1990, n'au rămas 
fără urmări. Protestul 
prelungit al intelectualilor 
și studenţilor, mai ales până 
la eliberarea din detenție a 
lui Marian Munteanu, au 
condus la constituirea 
“Solidarităţii  Univer- 
sitare”' şi apoi, în Noembrie 
1990, apelul la recon- 
strucția morală a societății 
românești se concretizează 
prin apariția Alianţei 
Civice. De acum înainte, 
viața politică din România 
va cuprinde un sector 
parlamentar, dominat de 
ipocrizie şi declaraţii 
demagogice [vezi şedinţa 
din 22 Decembrie 1990, 
când a fost defăimată 
Timişoara) și un sector 
civic-popular, dominat de 
proteste, greve şi mitinguri 
pro-monarhiste. 

Eșecul electoral al 
Opoziţiei democratice din 
20 Mai 1990 va determina 
căutarea unor noi 


AM FOST INSTRUCTOR SUB CEAUȘESCU, 
ACUM M'AM PRIVATIZAT ! 


“Atat F.D.S.N., cât și 
contează pe susținerea 


modalități de educare și 
atragere a electoratului. In 
Iulie 1991, Alianța Civică 
se decide ca o parte a ei să 
intre efectiv în politică şi 
astfel ia ființă PARTIDUL 
ALIANTEI CIVICE DIN 
ROMANIA, condus de 
Nicolae Manolescu, Alexan- 
dru Popovici, Stelian 
Tănase, loan Păun Otiman, 
în vreme ce Ana Blandiana, 
Octavian Paler, Dumitru 
luga, George Serban, 
Gabriel Andreescu și alte 
personalități ale vieţii in- 
telectuale rămâneau pe mai 
departe susținătorii direcți 
al Alianţei. 

Conştientă de necesitatea 
unirii tuturor forţelor sale, 
Opoziția democratică, in- 
clusiv Partidul Naţional 
Liberal, se decide să meargă 
pe liste comune în alegerile 
ce se prefigurau, pentru 
administraţia locală. Astfel, 
în Noembrie 1991 se con- 
stituie Convenţia 
Democratică, cea mai 
eficientă manieră de 
colaborare a formațiunilor 
politice care doreau cu 
adevărat schimbarea socio- 
politică în România. Sub 
semnul electoral al 
“Cheii”, în Februarie 1992, 
Convenţia Democratică 
câștigă în majoritatea 
orașelor mari ale ţării 
(Bucureşti, Constanţa, 
Ploieşti, Braşov, Sibiu, 
Arad şi -bine'nţeles- 


guvernul 'actual, se găsesc într'o poziție şubredă şi 


extremiştilor”. 


imişoara) funcţiile de 
ti sli bună măsură 
pe cele de consilieri. 

Se părea că societatea 
românească pășea cu 
hotărâre spre înfăptuirea 
ideilor revoluţionare din 
Decembrie 1989, mai ales 
că deasupra FSN-ului, scin- 
dat și învrăjbit, plutea 
deruta. X 

Dacă în Septembrie 
1991, lon Iliescu reușise 
(din nou cu ajutorul 
minerilor) să-l îndepărteze 
pe Petre Roman din fruntea 
guvernului fesenist, în 
Martie 1992 acesta din 
urmă își ia revanșa și-l 
îndepărtează pe președinte, 
ca și pe apropiații lui, dela 
conducerea frontului, 
Feseniştii cei mai retrograzi 
(aşa numiții “'con- 
servatori”) îl urmează 
însă pe Ion Iliescu și decid 
(Petre  Ninosu, Gh. 
Angelescu, lon Solcanu, 
Gh. Dumitrașcu, Petre 
Turlea și alţii) înființarea 


Partidului  F.S.N. - 22 
Decembrie ce va deveni, în 
scurt timp, Frontul 
Democrat al Salvării 
Naţionale. 

In loc să profite de 
degringolada fesenistă, 


Convenţia Democratică se 
culcă pe fragilii lauri 
dobândiţi în alegerile locale, 
iar partidele politice com- 
ponente încep să-și dispute 
meritele și pretențiile. 


" CORNELIU COPOSU 


Cea mai catastrofală 


politică o pro 
liberalii D-lui Camoetză 
Veleitarismul — acestuia 
demagogia de. factură 
ționalistă îi determină 
liberali să părăsească C 
venţia și chiar să înceree 
sabotarea ei. Surogatul 
politic oferit Convenţiei de 
așa-zişii “tineri liberali” 
(care își încercaser 
norocul și cu FSN-ul lui 
Roman!) nu a putut umple 
golul lăsat de retragerea 
“bătrânilor”. Eforturile 
destul de solitare ale D-lui 
Corneliu COPOSU, un ma. 
re caracter și politician 
clarvăzător, reușesc totuşi 
să consacre Convenţia 
Democratică, după alegerile 
parlamentare din 27 Sep. 
tembrie 1992, ca a doua 
forță politică din România, 
In schimb, vechiul și 
prestigiosul Partid Naţiona| 
Liberal, rămas singur și 
dezavuat de electorat (vezi 
manevra lamentabilă prin 
care Câmpeanu a încercat 
să o determine pe 
Majestatea Sa Mihai 1 să 
“candideze” la funcția de 
preşedinte al României!?) 
nu a reușit să obțină nici 
măcar baremul de 3% din 
voturile electoratului, pen: 
tru a fi admis în 
Parlament. : 
Iliescu și partidul său 
câștigă din nou, dar victoria 
acestuia este â la Pyrrhos! 


şi 
na. 
pe 
On: 


UITE CINE VORBEŞTE! 


Urmare din pag. | 
“cuminţi” și “'disciplinați” 
“legaliști” 100% - ai 
îndoctrinării materiale din 
ultimele decenii sau ai 
anilor din urmă: activiști ai 
naționalizărilor şi colec- 
tivizării, foşti cenzori și in- 
chizitori, securiști mascaţi 
şi “ideologi” hârșâiţi, femei 
azi  “'cuvioase”! și 
“înțelepte”, preoţi cu car- 
net de partid sub sutană, 
ofițeri cu voci pițigăiate, 


universitari impostori cu 
doctorate luate pentru 
“merite de partid”, 
profesori de  *'socialism 
științific”, fitiligii 
profesioniști, judecători 
corupți, economiști “'de 


piață”, ingineri (citadini ori 
rurali) “societari”, odrasle 
ale nomenclaturii vechi şi 
noi, plus o droaie de scârța- 
scârța pe hârtie de pe la in: 


dependente fiţuici 
pregauchiste, ca 
““Literatorul'” sau 


“Curierul românesc”. 

Ce voiesc asemenea fan: 
tome vii ieşite de sub man- 
taua peceristo-fedesenistă? 
Să inducă în profitabilă 
eroare publicul larg şi să 
submineze misiunea 
mișcării anticomuniste din 
România. Agenţi direcţi ai 
regimului criptocomunist 
dela București nu mai 
prididesc a stabili puncte de 
impact între stângiștii de 
pe Dâmboviţa şi cei dela 
Paris, Roma și Madrid; 
falsifică adevăruri 
îngrozitoare (ori le 
atenuează) despre trecut şi 
prezent, ca şi cum suferința 
şi calvarul Neamului n'ar fi 
decât niște consecințe 
banale și efemere; ascund 
cu grijă ori neagă crime şi 


erori, punând în evidență 
“'redlizările materiale” ale 
socialismului; caută să 
dezamorseze acțiunile 
exilului combatant, 
încercând racolarea unor 
nume cu rezonanță, care, 
deoarece li se publică ceva 
opere în Tară sau primesc 
niscaiva recunoașteri 
oficiale, sunt gata să co- 
opereze cu stăpânitorii cu 
blana doar decolorată, pe 
motiv că - ''democrați'"'cum 
vor să pară. “vremurile 
Sau schimbat”... 
Zvârcolirile disperate ale 
pecereului revigorat în 
alegeri îi anunță o moarte 
anevoioasă. Greoaie e și 
stingerea Cominternului și 


a altor “internaționale”. 
Legile mafiotice se țin 
tare... Apun cu mare 


dificultate neobositele forțe 
oculte. Iar stafiile istoriei, 
cu nedemne apucături 
chinezo- cubano = vietname- 
ze, se topesc cu și mai 
apăsătoare greutate. 
Dramă. Tragedie. Farsă. 
Sau o comedie burlescă cu 
actori ridați de ură oarbă și 
dușmănie viscerală și cu o 
recuzită ruginită și 
scârțâietoare. 

Cu oricâte necazuri, 
primejdii şi sacrificii, lupta 
anticomunistă activă este 
în prezent o necesitate 
vitală pentru salvarea 
morală şi viitorul Națiunii 
române. Altcumva, dreptul 
de renaștere și ridicare în 
istorie a poporului nostru 
rămâne o  himeră. 
Neamurile se perpetuează 
prin mulțimile anonime, 
dar se impun prin oamenii 
de elită. Fără prezenţa vie a 
acestora, deznădejdea și 
descompunerea se aștern 


peste ființe și comunități. 
Cum scria cineva, 
“națiunile care nu-şi 
împrospătează eroii sunt 
supuse pieirii”. 

Dar, actualmente, este 
încă trebuință de acest 
eroism moral de durată 
(aproape singurul cu 
adevărat roditor Ori, să 
ne întrebăm mai abrupt: 
mai pot exista azi eroi - în 
sensul sublim al ter: 
menului - în Tara aceasta 
minată de egoisme, 
materialisme şi irespon- 
sabilitate? Să riscăm un 
răspuns: aurul este 0 
valoare ce merită toate 
preocupările omenești, 
putând scuza chiar fi 
exagerările, pe când 
tinicheaua vopsită, oricât 
de sclipitoare ar fi, Du 
poate egala metalul cel 
nobil. Cu nevoinţa - dar Și 
răsplata - căutătorului. de 
neprețuite comori, Cuvine 
se a disocia cu mare luare 
aminte tinicheaua de aur 
sau sticla de diamant. Nici 
lucirea unuia, Dic! 
strălucirea diafană 
celuilalt nu pot să ne facă a 
pune semnul egalităţii Cu 
reflexul _tinichelei ori E 
sclipirile înşelătoare îă 
sticlei cioplite. Eroi A 
fost, eroi se nasc ee 
Dar trebue puşi în aloA 
şi mereu cultivați pe [a 
destinului naţional. aa 
ne paşte primejdi 
sinuciderii lașe. 

Minunata treabă - PC at 
de dificilă şi de rară za 
este să-ți iubeşti aprosPi,; 
ca pe tine însuţi. Dar 
este (minunată) ej 
poți şi deveni un A 


Valeriu NEȘTIAN 


N 


CUVANTUL ROMANESC 


IANUARIE 1993 


LA 24 IANUARIE 1993 SE ÎMPLINESC ȘASE ANI DE CÂND ARHIEPIȘCOPUL VALERIAN D. TRIFA NE-A PĂRĂSIT. 
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ'N PACE! 


ARHIEPISCOPUL VALERIAN D. TRIFA, SCRIITOR DE LIMBĂ ROMÂNĂ 


—— Alex. NEMOIANU— 


Realizările Arhiepiscopu- 
lui Valerian D. Trifa, pe 
parcursul unei păstoriri de 
peste trei decenii, au fost 
multe şi semnificative: ca 
Vlădică al drept: 
credincioşilor români din 
America, ctitor de biserici 
şi de aşezăminte, editor de 
carte etc. Totuși, una din 
laturile activității sale, 
aceea de scriitor, a fost 
până acum, destul de puţin 
analizată. 

In acest domeniu, al 
scrisului, la fel ca și în 
celelalte sfere ale activității 
ce a dus-o, Arhiepiscopul a 
fost mai puțin preocupat de 
scoaterea în evidență a 
stărilor rele sau a cauzelor 
ce le-au generat, ci mai 
mult s'a străduit să afle 
modalităţile de îndreptare 
ale acestora. Ca scriitor, 
Arhiepiscopul Valerian a 
fost consecvent cu sine şi 
cu activitatea lui, în 
totalitate, fiind un 
îndrumător şi un exemplu 
de urmat. 

In marea lor majoritate 
scrierile Arhiepiscopului 
Valerian D: Trifa au fost 
publicate în oficialul 
Episcopiei Române Or- 
todoxe din America, (având 
sediul la ''Vatra Ro- 
mânească”, din Michigan) 


““Solia'', Talentul și 
pasiunea cu care a scris 
Arhiepiscopul Valerian au 
fost egalate, poate, doar de 
modestia lui. Puţini sunt 
cei care ştiu că timp 
îndelungat Arhiepiscopul 
Valerian a fost autorul ar- 
ticolelor şi studiilor scrise 
în limba română și 
publicate în ““Solia” sau în 
Calendarul “Solia”. 

După subiectul abordat, 
scrierile Arhiepiscopului 
Valerian pot fi împărţite în 
trei mari categorii: 
învățătură de credință or- 
todoxă, pastorale şi scrieri 
educaţionale. In scrierile de 
învățătură ortodoxă, 
Arhiepiscopul Valerian a 
fost un înfocat şi competent 
apărător al dogmelor si tra- 
dițiilor Bisericii Răsăritului 
şi, deasemenea, un neobosit 
promotor al acestor valori. 
Pentru a promova credința 
şi învățăturile ortodoxe, a 
utilizat cu măiestrie și dar, 
scrierile Sfinţilor Părinţi şi 
ale teologilor moderni. A 
promovat şi apărat Or- 
todoxia cu o exemplară 
modestie, într'o manieră 
directă, fără complicaţii 
inutile şi întotdeauna con- 
vingător. Scopul principal 
a fost mereu promovarea 
intereselor Bisericii şi 


luminarea turmei drept- 
credincioase. și niciodată 
etalarea. propriei erudiții. 

Articolele pastorale au 
adresat și lămurit probleme 
concrete de practică şi ad- 
ministraţie bisericească, In 
aceste articole,  Arhie- 
piscopul a fost întotdeauna 
deschis şi. pregătit să 
întărească demonstrația 
teoretică prin exemple 
luate din viaţă. 

Dar măsura deplină a 
talentului de scriitor a 
vădit-o în scrierile cu carac- 


î Arhiepiscopul VALERIAN 


ter educaţional. 

Aceste articole s'au 
adresat, rând pe rând, 
bătrânilor, celor maturi și 
celor. tineri. 

Pe cei mai vârstnici i-a 
îndrumat spre observarea 
bunurilor duhovniceşti; pe 
cei maturi spre râvna unei 
vieți trăită cu rost şi fo- 
los, iar pe cei tineri i-a 
îndrumat numai spre bine 
şi cu osebire spre dragostea 
de Biserică și tradiție, cu o 
iubire ce nu a avut egal. 

De fapt dragostea și grija 


Intr'una din ultimele 
sale scrisori, Domnui 
Gheorghe Stănescu, 
valorosul sculptor român 
rezident de mai mulţi ani în 
America, îmi scria 
următoarele: ““în 
vecinătatea dumneavoastră 
se află o statuie a Maicii 
Domnului, pe care am 
făcut-o în fugă şi'n mare 
taină acum 35 de ani, pen- 
tru niște călugărițe de mare 
pietate din categoria 
sfinţilor. Vă rog, din inimă 
faceţi-le o vizită. Dânsele 
poate vă vor spune mai 
multe,” 

Am răspuns cu bucurie 
acestui îndemn al 
prietenului meu de peste 
ocean. și la numai câteva 
sute de metri de locuința 
mea am pătruns într'o 
lume cu totul nebănuită. In 
inima Capitalei, pe strada 
Zablovschi, la câţiva paşi de 
zgomotosul Bulevard 1 
Mai, se află o mânăstire de 
maici de care nu știau decât 
credincioșii din cartier și, 
desigur, Securitatea. Un 
labirint de curți și de 
curticele, de camere cât 
niste chilii monahale, o 
împletitură de scări și 
scărițe te poartă prin acest 
lăcaş de mare pietate și 
puritate morală, condus 
de maica stareță Maria 
Ionela, asistată de părintele 
episcop Pavel Justin, 
cuviosul prelat născut şi 
crescut în același cartier și 
întors la “'oile sale” cum 
se spune în ; Sfintele 


dios a 


202 nins 
A A | și i = 
oct ua 00 a Ec 


da E te SĂ 


MADONA SFĂRÂMATĂ 


Dramatica existență a unei mânăstiri din inima Bucureștilor 


—— Andrei CIURUNGA — 


Intr'o cămăruţă dela etaj, 
după ce urci vreo 20 de 
trepte abrupte, descoperi 
pioasa lucrare a sculp- 
torului Gheorghe Stănescu. 
Dar despre aceasta, ca și 
despre existenţa lă- 
cașului în care mă aflu, 
s'o lăsăm pe maica Maria 
lonela să ne vorbească: 

- Amfostarestată în anul 
1950, dusă la Ministerul de 
Interne și interogată asupra 
unor fapte pe care înșiși 
anchetatorii știau că nu le- 
am comis. In cele din urmă, 
neavând la dosar nici o 
probă cu care să mă trimită 
în fața unei instanțe 
judecătorești, m'au con- 
damnat la o pedeapsă ad- 
ministrativă de cinci ani 
închisoare, așa cum se 
obişnuia atunci când unei 
persoane non-grata nu i se 
putea nici măcar înscena un 
proces, 

Din chiar primele zile ale 
arestării mele, în timpul 
anchetei, într'o celulă dela 
subsolul Internelor, am pus 
bazele Congregaţiei Inimii 
Neprihănite, împreună cu 


alte câteva colege de 
suferință. 
Peste patru ani de 


peregrinări prin mai multe 
închisori ale țării, în 1954, 
a venit un decret de 
grațiere pentru con: 
damnații administrativ și 


au trebuit să-mi dea 
drumul afară. Atunci, 
întoarsă acasă, am pus 


bazele acestui lăcaș de rit 

greco-catolic. AR 

Bpgur aleg ochiul 
= ap P 


& an B 


putea scăpa o asemenea 
îndrăzneală, nu mi-a dat 
pace nici un moment. Ne 
pomeneam cu dese descin- 
deri inopinate. Până să le 
descuiem ușile, credincioșii 
ieșeau printr”o curticică din 
spate, care dădea în strada 
Abrud. Securiştii năvăleau 
prin toate încăperile, 
scotoceau, batjocoreau, 
devastau. Cu prilejul unei 
asemenea percheziţii a fost 
agresată și statuia Maicii 
Domnului a sculptorului 
Stănescu. l-au sfărâmat 
mâinile si picioarele (turna- 
te în ipsos) în căutarea... 
aurului pe care bănuiau că 
l-ar fi ascuns niște măicuțe 
sărace, care abia își duceau 
existența din contribuția 
modestă a membrelor 
Congregaţiei. Cred că 
bănuielile cu aurul erau un 
pretext, îndârjirea lor fiind 
provocată de însuși sim- 
bolul creştinesc al Madonei. 
l-au deteriorat chipul, i-au 
desprins capul, au sfâșiat 
frumoasele veșminte 
împodobite cu fir ale Sfin: 
tei, Acum, priviți cum 
arată, ne spune cu adâncă 
amărăciune maica Maria 
Ionela. 


Firul povestirii urmează: 


Domnul Gheorghe 
Stănescu a lucrat-o în 
atelierul Domniei-Sale prin 
anul 1957, a adus-o piesă 
cu piesă și a montat-o în 
această încăpere, cu mare 
fereală A, teamă, întruntând 


im bo "19 


(A Aa ae ci 
L £> 
ot 

Ps 


In anul 1959 maica 
Maria Ionela a fost din nou 
arestată. Si nu numai ea. 
Au mai luat drumul 
temniţei și alte membre ale 
Congregaţiei Inimii 
Neprinhănite, precum și 
părintele Pavel Justin. De 
data aceasta maica Ionela a 
primit șapte ani închisoare, 
i s'a găsit în sfârșit o culpă: 
faptul de-a fi săvârșit 
câteva liturghii ale unui rit 
interzis. Sentința a fost 
pronunțată cu confiscarea 
averii, executorii au luat 
totul din mânăstire, în 
afara unui pat vechi de fier 
şi-a Madonei, care a rămas 
să aștepte în încăperile 
goale întoarcerea celor duşi 
în închisorile comuniste. Si 
iar a venit un decret de 
grațiere si maica Maria 
Ionela a ieşit din închisoare 
în anul 1964, rămânându-i 
datoare Securității cu doi 
ani de temniță nefăcuţi. 
Dar tracasările și per- 
cheziţiile n'au contenit, 
ultima  percheziție având 
loc în noaptea de 21 spre 22 
Noembrie 1989, cu o lună 
înainte de Revoluţie, 


Acum, prin contribuţia 


benevolă a credincioșilor, . 
maica Maria lonela va. 


repara stricăciunile, îi va 
reda Sfintei Fecioare 
veșmintele bogate, țesute 
cu fir, cum au fost la 
început - şi va păstra acest 
lăcaș, lăsându-l urmașilor 
întru credinţă ca pe-un loc 
de reculegere și de aducere 


Urat pd bad - 
ri - 


| Vri ] 


) 


pentru cei tineri, în care 
vedea viitorul și 
promisiunea vieţii, la 
Arhiepiscopul Valerian a 
luat forma unei pasiuni 
sfinte, Arhiepiscopul 
Valerian i-a iubit pe tineri 
atât de mult încât întot- 
deauna i-a înțeles și i-a 
acceptat, chiar și cu lip- 
surile caracteristice ale vâr- 
stei mai crude. 
Conţinutul și mesajul 
scrierilor Arhiepiscopului 
Valerian au fost mereu 
precise, la obiect, pe 
înţelesul tuturor, niciodată 
sentențioase ori plic- 
tisitoare. Adesea în cuprin- 
sul articolelor erau 
prezente și dojeni, dar 
spuse cu  blândeţe, 
părintește, de multe ori cu 
haz și întotdeauna cu 
dorința de a îndrepta. 
Limba românească 
folosită de Arhiepiscopul 
Valerian a fost limba 
scriitorilor ardeleni așa 
cum s'a cristalizat ea la 
finele veacului al XIX-lea și 
în primele decenii ale 
veacului al douăzecelea. O 
limbă românească auten- 
tică, nespus de frumoasă și 
egal accesibilă celor învăţaţi 
și celor mai puţin cărturari. 
O limbă literară ce are în 
Transilvania tradiții ce se 
coboară în timp la 
““Cazania” lui Varlaam 
care, pentru românimea ar- 
deleană a fost “cartea” 
despre care Nicolae -lorga 
zicea... “Nu odată, când 
vine... un preot teolog şi 


PAGINA 5 


vrea să introducă în mintea 
sătenilor lui elemente de 
cărturărie, aşa cum de 
multe ori nu le înțelege nici 
el singur... se ridică din 
mulțime un glas care zice: 
“Părinte, zici bine, dar mai 
bine este după cartea cea 
veche””. Cartea cea veche... 
este această carte a părin- 
telui Varlaam.” 

Arhiepiscopul Valerian a 
folosit această limbă 
românească pentru 
frumusețea ei, dar și pen- 
trucă ea era a Neamului 
său.  Scoborâtorul din 
Moţi ştia bine că ''domnia” 
nu este o cinste, ci o datorie 
ce trebue întoarsă! 

Ca scriitor de limbă 
română, Arhiepiscopul 
Valerian și-a făcut din plin 
datoria față de Neamul său 
şi față de turma ce a avut-o 
în grijă. A împlinit datoria 
ce a avut-o cu simplitatea 
care este a marilor minuni. 
Căci “'simplu” cresc prun- 
cii, “simplu” se petrec 
anotimpurile și tot “'sim- 
plu” aleşii lui Dumnezeu 
trec printre noi. Ca . scrii- 
tor, Arhiepiscopul Valerian 
a procedat ca în toate 
celelalte domenii în care a 
activat, a privit către cer, a 
ridicat crucea ce i-a fost 
dată și a mers înainte. 

Drumul ce l-a străbătut 
nu a fostușor,dar pe el 
trebue să meargă, în duh, 
toți aceia care vor să 
apropie, o zi mai devreme, 
“raiul în care ne-a vrut 


RUGĂCIUNE |. 
PENTRU RĂNILE ȚĂRII 


Nu da, Doamne, nici unui dușman 
Suferința noastră dintr'un an 
şi ne iartă nouă dacă plânge 
Inima din noi de-gtâta sânge. 


Pâinea noastră, coaptă'n bunătate, 
Dă-ne-o nouă ca și pân'acum, 
Fă-ne, Doamne, prin durere drum 
Ca unei corăbii pe'nnoptate. 


Lasă'ncet din cerul Tău să cadă 
Pacea peste noi ca o zăpadă 

Si pe-o rază de luceafăr mare 
Dă-ne semn de milă şi'ndurare. 


Dintr'un cap în celălalt al zării, 
Abătut cândva la o răscruce, 
Umilit ca Fiul Tău pe cruce, 
“Zace'n lacrimi trupul rupt al Tării. 


Pică-i Doamne din uleiul sfânt 
Peste rănile cioplite în pământ 
Si înalță din puterea gliei 

Chipul cel rotund al României. 


9 


EAI: + 


Lo E pă 


A 29 ir: 


Vintilă HORIA 


PAGINA 6 


INTREBARE - Din surse 
apropiate penitenciarului 
Jilava aflăm că aici ur: 
mează a. fi internaţi circa 
2.800 - 3.000 deţinuţi de 
drept comun din Germania, 
originari din România. Ei 
vor fi cazaţi în faimosul 
FORT din cadrul închisorii, 
executându-și restul pedep- 
sei privative de libertate 
începute pe pământ german 
şi primite pentru in: 
fracțiuni comise acolo. Care 
este realitatea în această 
privinţă, domnule colonel? 

RASPUNS - Informația 
este absolut falsă. Noi nu 
avem nici o intenție în 
acest sens. Si, dacă 
vreodată s'a întâmplat așa 
ceva, nu se va mai repeta 
situația în care vreo per- 
soană să fie internată fără 
documente legale emise de 
organele precis stabilite de 
codul de -procedură penală. 
Deci, nici nu se pune în 
discuţie acest lucru. Așa că, 
în penitenciar, nu intră 
decât oameni care au man- 
dat de arestare preventivă 
sau de executare a pedepsei. 
In Jilava, în locul în care se 
spune că vor fi internaţi cei 
despre care se vorbeşte în 
informaţia Dvs., nu se mai 
pot introduce deţinuţi, For- 
tul fiind unitate dezafectată 
printr'o hotărâre a guver- 
nului din 1990. 

(Nota. reporterului: cu 
toate că a insistat să 
viziteze penitenciarul Jilava 
pentru a se convinge de 
spusele Colonelului Chiş, 
reporterului nu i s'a permis 
acest lucru, fiind invitat să 
viziteze pușcăria Mărgineni 
de pe raza comunei 
I.L.Caragiale, judeţul Dâm- 
bovița, cu a ei faimoasă 
fabrică de mobilă pentru 
export). 

INTREBARE - Aveţi 
deţinuţi politici? Dacă da, 
care este regimul aplicat 
acestora pe perioada in: 
ternării în penitenciare? 

RASPUNS - Intrebarea 
este foarte concretă. La 
această oră, în România, 
conform codului penal 
existent și în vigoare, nu 
există ““infracțiuni 
politice” prevăzute de lege. 
Neexistând infracțiuni 
politice în codul penal, nici 
noi nu avem" în detenţie 
“deținuți politici”. E clar!? 
Deci acest punct de vedere 
este ştiinţific stabilit prin 
codul penal. Toţi cei care se 
consideră “politici” o fac 
din proprie considerare. De 
exemplu, cei care au fost 
prinși în activitățile con: 
trarevoluţiei sau în ac- 
tivitățile din timpul lui 
Decembrie '89 se consideră 
ca fiind deţinuţi politici. 
Dar prin lege, nu există 
așa ceva stipulat în 
reglementările româneşti. 

Regimul penitenciar în 
România este unul singur. 
Diferenţierea regimului 
penitenciar dela o categorie 
la alta, sau dela o persoană 
la alta este dat de drep- 
turile pe care le au aceștia 
la vizită, pachet, legătură 
cu familia, corespondență. 
In rest, drepturile la hrană, 
la cazare, la echipare, la 
vizită medicală, la presă, la 
abonament, la televiziune, 
la mijloacele mass-media, la 
a se adresa procurorului, 
judecătorului, avocatului 
ori ziarelor sunt pentru 


toată lumea la fel. 
Diferenţierea se face numai 
în acest mod. Dacă 
discutăm de hrănire, 
aceasta este diferențiată în 
funcţie de categoria de 
deţinuţi. Hrănirea 
minorilor se face ţinând 
cont că aceştia trebue să 
crească sănătoşi, dată fiind 
vârsta lor. Pentru bolnavi 
se aplică regimul alimentar 
pentru boală, iar pentru cei 
care muncesc greu se 
diferențiază hrana de cei 
care muncesc ușor sau nu 
muncesc, Deci, acestea sunt 


diferenţierile de regim 
alimentar. 
INTREBARE - Tinând 


cont de spusele Dvs., care 
sunt argumentele pentru 
care Nicu Ceaușescu a fost 


liberat condiţionat; unele 
voci spun că Dl. lanis 
Caramihai, președintele 


«Judecătoriei Sectorului 5 şi 
cel care a pronunțat sen- 
tinţa în această cauză este 
căsătorit cu o nepoată a 
Elenei Ceaușescu. Era în 
drept Dl. Caramihai să 
emită sentința criticată? 
RASPUNS Nicu 
Ceauşescu s'a liberat 
condiţionat dintr'o 
pedeapsă aplicată. El și-a 
executat fracțiunea 
obligatorie din pedeapsa 
care i-a fost aplicată. A fost 
discutat: în comisia de 
liberare condiționată, 
propus pentru liberare 
condiționată la judecătorie, 
judecătorie care a hotărât 
liberarea condiţionată. De 
competența comisiei de 
liberare din cadrul 
Judecătoriei Sectorului 5 
depind liberările 
condiționate din Jilava. 
Comisia este formată 
dintr'un procuror, din 
comandantul peniten- 
ciarului, educatorul, 
medicul penitenciarului și 
şeful biroului de evidență. 
Dumnealor fac o propunere 


"pentru fiecare dintre 


deţinuţi atunci când le vine 
termenul, propunere ce se 
înaintează judecătoriei. 
Judecătoria, în principal, și 
nu este un caz singular cel 
al lui Nicu Ceaușescu, 
discută cam 80, 90 şi peste 
90% din propunerile for: 
mulate de comisii, con- 
firmând sau infirmând 
propunerile de  liberare 
condiționată. Hotărârea 
dată în cazul lui Nicu 
Ceaușescu, din acest punct 
de vedere, este legală. 
INTREBARE .- In 
privinţa cazării deţinuţilor, 
care este situația? 
RASPUNS - In primul 
rând să discutăm, dacă 
vreți, despre condiţiile de 
cazare și, în al doilea rând, 
despre numărul locurilor de 
cazare. Condiţiile de cazare 
ale deţinuţilor din România 
se integrează în standardele 
minime stabilite de Con- 
siliul Europei și O.N.U, Ce 
înseamnă aceste standarde 
minime? Asta înseamnă: 
apă curentă în cameră, 
lumină naturală în cameră, 
aer - adică o ventilaţie 
corespunzătoare - și grup 
sanitar la dispoziţie. 
Acestea sunt condiţiile 
minime stabilite de regulile 
europene. Toată lumea 
discută despre ele. Pornind 
de aici, Vaș spune că, 
întradevăr, minimul este 


de multe „ari- minim, este . 


E 
PUŞCĂRIA DIN JILAVA IMPORTĂ DEŢINUŢI 


INTERVIU ACORDAT DE DL. COLONEL IOAN CHIŞ -ŞEFUL DIRECŢIEI GENERALE A 
PENITENCIARELOR DIN ROMÂNIA., D-LUI GH. IONESCU OLBOJAN. 


precar, în sensul că 
deținuții sunt foarte 
aglomerați în camerele de 
deținere în care locuiesc. 
Au acces la instalațiile 
sanitare, dar sunt mulți. 
Au acces la lumină 
naturală, la aer, dar într'o 
cameră unde cazăm de 
obicei  20-30-40-50 de 
oameni ar trebui să cazăm 
mai puţini, în raport de 
mărimea spaţiului respec- 
tiv. Din această cauză, 
aceste reguli se respectă cu 
multă greutate. 

Vine apoi cealaltă 
problemă aglomerația 
locurilor de deținere. In 
acest moment peniten- 
ciarele se confruntă cu o 
gravă criză de locuri în 
vederea cazării deţinuţilor. 
Această gravă criză 
înseamnă că avem 12.000 
persoane deţinute în plus, 
peste norma legală de 
cazare a penitenciarelor. 
Pentru eradicarea acestei 
situaţii s'a demarat un 
program guvernamental de 


urgenţă, la începutul 
anului 1991, privind 
modernizarea — sistemului 


penitenciar, în ansamblu, 
care este prevăzut a se 
derula în câţiva ani. S'a 
început cu construirea 
Penitenciarului — Bucureşti 
şi cu modernizarea a câteva 
penitenciare. Am înființat 
un penitenciar de minori 
(Tichileşti), un - peniten- 
ciar de adulţi (Bistriţa), o 
școală “de minori la 
Craiova și permanent este 
în atenţia conducerii 
Ministerului Justiţiei 
mărirea numărului de 
locuri în penitenciare. 

Mărirea numărului de 
locuri în penitenciare prin 
modernizarea locurilor 
existente se face paralel cu 
construirea unor noi 
penitenciare. Ideea este de a 
construi penitenciare de o 
capacitate medie, 400-500 
de locuri, astfel ca fiecare 
judeţ să dispună de propriul 
penitenciar. 

Discutând despre 
creşterea criminalităţii, 
care se menţine an de an 
într'o dinamică crescătoare, 
numai câteva constatări. 
Nivelul criminalităţii 
stabilit de noi, conform 
datelor exacte stocate de-a 
lungul timpului, se situează 
în jurul cifrei de 60-70.000 
de deținuți, după. care 
nivelul rămâne constant. 

Vechiul sistem rezolva 
suprapopularea  peniten- 
ciarelor prin repetate 
decrete de grațiere și am- 
nistie, care defluiau 
populația penitenciară spre 
exterior o scurtă perioadă 
de timp, după care ea se 
afluia spre penitenciare şi 
din nou se umbla la această 
supapă prin care rulajul nu 
se simţea atât de sufocant 
ca astăzi. In acest moment 
când graţierea și amnistia 
sunt în mâna parlamen: 
tului se pune problema mai 
greu de a rezolva prin ase: 
menea metode defluierea 
vremelnică. Există în 
atenția parlamentului o 
propunere de instituire a 
unor măsuri legale penale 
necarcerabile. Adică să se 
dea pedepse penale nu 
neapărat cu închisoarea, în 
multe cazuri în care nu 
“intrăm acum, aici. Pot fi şi 
pedepse alternative, 


amendă penală sau 
închisoare, şi măsuri de 
limitare a şederii 
deținuților în închisori, 
condiţionate de îndeplinirea 
unor parametri cunoscuți, 
de altfel în practica 
penitenciară din alte state 
europene. La noi încă nu 
s'a dezvoltat un astfel de 
sistem datorită reformei 
dreptului penal și a 
sistemului execuțional 
penal, care urmează a fi 
făcută. 

INTREBARE Cazarea 
deținuților ridică probleme? 

RASPUNS - Deţinutele- 
femei aș zice că stau mai 
bine. In ce sens? Avem 
circa 600 de femei-deținute 
în toată țara și avem pen- 
tru ele o unitate peniten- 
ciară care are capacitatea 
de 1.200 de locuri. Deci iată 
că la Târgușor, unde se află 
această unitate pentru 
deținute, este spaţiu 
suficient. Spre deosebire de 
bărbaţi, femeile nu intră în 
penitenciare în aceeași 
proporție ca înainte. Acum 
avem o rată scăzută de in- 
trare. Inainte multe femei 
intrau în penitenciare pen- 
tru infracțiunile legate de 


avorturi, de trecerile ilegale 


de frontiere. Astăzi aceste 
infracțiuni au fost scoase 


„din codul penal şi, deci, ele 


nu mai există, - 


“INTREBARE - Ce ne 
puteți spune despre 
asistența medicală în 
penitenciare? y 


RASPUNS - La Jilava noi 
avem un complex peniten- 
ciar. Acolo există Spitalul 
penitenciar din cadrul 
sistemului penitenciar 
român. În cadrul spitalului 
este organizată o secţie de 
obstretică-ginecologie, care 
la rândul ei are organizată o 
mini-maternitate. . 

Condiţiile din acest spital 


sunt similare cu cele din 


oricare alt spital din țară. 
In cazurile în care unele 
deținute sunt gravide, 
acestea sunt sfătuite de 
noi să ceară întreruperea 
executării pedepsei 
începând cu luna a șaptea 
de sarcină, astfel încât să 
poată naște în libertate. 
Noi credem că un copil nu 
trebue să se nască în 
penitenciar. Din punct de 
vedere moral și din alți fac- 
tori. 

INTREBARE - Trecând 
dela naşteri la decese, cum 
sunt tratate cazurile de 
moarte survenite în timpul 
detenției? 

RASPUNS - Din mai 
multe motive, unii deținuți 
pot muri în penitenciar; ori 
din cauza unei boli, ori a 
vârstei înaintate, ori pe 
fond depresiv. Imediat ce 
S'a semnalat decesul, se 
caută în dosarul 
deținutului adresa familiei 
sau a persoanei care îl 
vizita curent şi se ia 
legătura telefonică sau 
telegrafică în vederea 
ridicării mortului. Dar de 
cele mai multe ori, 
decesele acestea sunt cazuri 
foarte grave, iar decesul 
survine în spitalul peniten- 
ciar sau în spitale civile, 
unde noi i-am internat. 
Pentrucă moartea în 
penitenciar este considerată 
un eveniment suspect, 
automat se informează 
procuratura și medicul 


legist pentru  autopsiere, 
pentru a se stabili foarte 
exact cauzele morţii şi a se 
elibera documente foarte 
bine puse la punct, fiindcă 
oricând poate să vină cineva 
să întrebe cum s'a întâm- 
plat. Când decedații nu 
sunt revendicați de nimeni, 
pe cheltuiala  ad- 
ministraţiei, sunt 
înhumați, stabilindu-se 
precis în dosarul 
decedatului locul în care a 
fost îngropat. 


INTREBARE . Care este 
regimul penitenciar aplicat 
deţinuţilor cetățeni străini? 


RASPUNS - Inainte de 
revoluție aveam foarte 
puțini deţinuţi străini. 
Vreo 50 de inși. La ora ac- 
tuală au început să se 
înmulțească. Avem astăzi 
208. Marea majoritate a lor 
provin din ţările asiatice și 
africane. Ideea lor este de a 
părăsi România pe căi 
oculte spre Germania, 


CUVANTUL ROMÂNESc 


Franţa și, în acest sens 
trec frontiera în mod ilegal. 
Noi le-am da drumul, da 
nu-i primesc ceilalți, care îi 
arestează și îi returnează, 
Noi avem șoferi străini care 
comit accidente de cir. 
culație precum și teroriști 
câțiva. De asemenea, nişte 
cetățeni străini care au 
săvârşit omoruri sau in. 
fracțiuni deosebit de grave, 
Ei se află cazaţi în mai 
multe penitenciare, acolo 
unde se desfășoară procesul 
penal, sistemul nostru 
penitenciar neavând o 
unitate anume în care să-i 
izoleze pe aceștia. După 
legea penală română 
străinii au același regim 
penitenciar cu a] 
Românilor. In același fel 
procedează și celelalte state 
europene. O excepţie pen: 
tru străini este liberarea pe 
bază de cauţiune. Atâta tot. 
Cât privește cuantumul 
cauțiunii, el este stabilit de 
alţi factori, nu de noi. 


DREPTURILE DETINUTILOR ROMANI 


Categoria de 


Drepturi 


deținuți Pachet 


Vizită Tigări Corespondenţă 


Contravenţionali 20 kg/lună 4/lună in 
: lac 20 iai 


DETAIL: 4 Ss ja 
Recidivişti 5 Xg/lună ini e 600 
: dir e Sf a 
Nerecidiviști 5 kg/lună 1/lună 600 j 
Gravide 20kg/lună 4/lună 
Minori 20 kg/lună 4/lună 


Deținuți care 
ajută la paza 
condamnaților 


Deţinuţi care 

execută paza 

altor condamnaţi 
(PAC) 


Arestaţi 
preventiv 


20 kg/lună 4/lună nevoie 


10 kg/lună 2/lună 600 


10kg/lună 1/lună 600; 


la 


1/lună 


x 


După aplicarea decretelor de grațiere din Ianuarie 1990 
au mai rămas în penitenciare 10.796 deţinuţi, iar în şcolile 
speciale 592 de minori şi tineri. 


= In cursul anului 1990 au fost depuse în penitenciare 
25.582 de persoane, din care 3.602 erau eliberate în 


Ianuarie 1990, prin grațiere. 


n In 1991 media creșterii efectivelor de deținuți a fost de 


circa 1.200 de persoane/lună. 


* Alinierea la standardele internaţionale privind detenția 
face necesară construirea a cel puţin 12-14 închisori, astfel 
încât să se asigure câte o închisoare pentru fiecare judeţ şi 
respectiv Municipiul București. 

= Norma de spaţiu pentru un deţinut este de 6 metri cubi 


în standardele europene. 


L] Costul social al unui deţinut în România este de 400.000 
de lei anual, cheltuieli implicând întreținerea sa (pază, 
hrană, cazare, asistență medicală, culturalizare) la care se 
adaugă valoarea bunurilor pe care le-ar fi putut produce 


dacă ar fi lucrat în libertate! 


= Structura populației penitenciare: 12,8% minori; 
11,4% tineri între 18-21 ani; 36,2% tineri între 21-30 ani; 
24,6% între 31-40 ani; 13,7% între 41-60 ani şi 1,3% 


peste 60 ani. 


= Principalele categorii de infracțiuni pentru care sunt 


deţinute unele rsoane: 
17,07%; tâlhărie GA 


condamnaţi pentru omor * 
14,6%; viol - 9,02%; furt - 47%, 


2 In raport cu cuantumul pedepsei: 10.775 de ţinuţi cu 
pedepse cuprinse între 2-5 ani; 6:870 cu pedepse între 5-1 
ani; 899 cu pedepse peste 15 ani sau pe viaţă. Nu au fost 
luaţi în calcul contravenționalii și minorii. 

L Din totalul celor aflați în detenţie, 37,8% sunt 
recidivişti ori au antecedente penale, fapt care relevă o ten 
dință clară de specializare infracţională, concomitent CU 
creşterea gradului de periculozitate socială a acestor 


categorii de 
beneficiat d 


persoane care, în marea lor majoritate Au 
e clemența statului. De msemenea, atrafe 


îngrijorarea faptul că n i ima c0%! 
umărul celor aflați la prima 
damnare a crescut cu peste 45% faţă de ai precedent 


CUVANTUL ROMANESC 


(A) COMEMORAREA ZILEI NATIONALE 
A INTREGIRII ROMANIEI MARI, 
1 DECEMBRIE 

Dictatura comunistă se împăunase că 
actul dela 23 August 1944 a fost isprava 
ei şi nu a Regelui Mihai I şi a fruntașilor 
partidelor democrate, acum numite 
istorice. Era firesc, formal, să fie asociați 
ca. partid şi cei o mână de comunişti 
existenţi în ţară şi pe care Armata Roșie i- 
a instalat la putere. Ajunși acolo, pe lângă 
altele, au şters din calendarul istoriei 
noastre şi ziua naţională de 10 Mai, 
tradițională din 1881, înlocuind-o cu aceea 
de 23 August, decretând că de atunci 
începe istoria. 

După Revoluţia din 1989, Presedintele, 
auto-ales, Ion Iliescu a schimbat-o la 1 
Decembrie ca să nu reînvie sentimentele 
monarhiste şi să ne facă să credem că este 
pentru '“Reîntregirea României Mari” cu 
provinciile răpite de Sovietici, Basarabia 
şi Bucovina de Nord. Dovadă a 
patriotismului şi sincerității sale, primul 
din conducătorii ţărilor foste comuniste 
din Estul Europei, a dat fuga la Moscova 
şi a încheiat, cu încă atunci Uniunea 
Sovietică, un pact de prietenie (veşnică) şi 
într'ajutorare. 

Noua conducere de stat fragilă prin 
nelegitimitatea ei, trebuia să se con- 
solideze, exploatând nobila iubire de țară, 
şi prilejul putea fi oferit de o solemnă şi 
fastuoasă ctitorie la Alba Iulia a zilei de 1 
Decembrie. Acolo sau întrecut în 
cuvântări ultra naționaliste de ocazie, pe 
rând, Ion Iliescu, Petre Roman, Alexandru 
Bârlădeanu patriot (şi totodată cetățean 
sovietic) şi mulţi alți patrioți comuniști, și 
inevitabil - dată fiind măreţia comemo- 
rării - chiar Patriarhul Teoctist, care din 
căință se retrăsese, dar a fost readus ca să 
nu rămână nepăstorită turma creştinilor 


„roi 

 Aclamaţiile cohortelor ''Vetrei 
Românești”” orchestrate ca înaintea 
Revoluţiei, au subliniat ritmic și zzomotos 
fiecare cuvânt, formând un zid de 
nepătruns, în vreme ce locuitorii orașului 
erau consemnați la domicilii ca sub stare 
de asediu. Puteai să crezi că nu în 1918 
s'a înfăptuit Marea Unire, ci atunci avea 
loc. Evocarea de către ultimul vorbitor, 
Corneliu Coposu, actualul preşedinte al 
fostului PNT, a marilor personalităţi ar- 
tizane ale actului Unirii, s'a pierdut în 
vacarmul asurzitor al vetriştilor. Unele 
din acele personalități se odihnesc fără 
cruci în cimitirul săracilor din Sighet, 
înconjurat încă de două rânduri de sârmă 
ghimpată de care nu sunt lipsiţi nici acolo 
şi sunt rememorate de unica troiță 
ridicată lui luliu Maniu. 

In acest an, 1992, Ziua Naţională a fost 
jertfită pe altarul austerităţii. Premierul 
Stolojan, la solicitarea Primarului din 
Alba Iulia pentru ajutor în vederea săr- 
bătoririi, nu a găsit în buget cinci 
milioane de lei; în schimb s'au găsit 


zeci de milioane de lei pentru plimbările * 


în lumea întreagă ale stolurilor de 
miniștri, de parlamentari, de experți, ca 
să învețe democraţia și economia de piață 
liberă şi să repare imaginea regimului pe 
care au zdrenţuit-o mai rău. i 

Ca act retributiv, s'a înregistrat totuși 
în acest an reinstalarea pe fața Arcului de 
Triumf din Capitală, a celor două 
medalioane basorelief din bronz ale 
Regelui Ferdinand și Reginei Maria. Din 
ordinul  dictatorilor comuniști care n'au 
suportat aceste imagini ale unui trecut 
glorios, au fost detașate și duse (ce 
prevedere!) în interiorul construcţiei, însă 
curios lucru, au fost transportate de acolo 
după Revoluţie și depozitate în- curtea 
unui ICRAL. Pentru ca acum, prin grija 
Muzeului de Istorie şi Artă al 
Municipiului Bucureşti, să fie reașezate la 
locul cuvenit, fiind o minune că au scăpat 
de vreun amator al celor 2-3 tone de 


bronz masiv. 


(P) COMEMORAREA REVOLUTIEI DIN 
16-22 DECEMBRIE 1989 
SI A MARTIRILOR EI 
Dilema dacă a fost revoluție sau 
lovitură de palat, formează și după trei 
ani, obiect de discuţii aprinse. Dacă totuşi 
nu se poate nega că a fost revoluţie spon- 
tană, acapararea puterii imediat de câtre 


LAMURIRI 99 RENE E a eee ee a PAGINA 
ÎN a) 
POVESTIRI PENTRU SEARA DE CRĂCIUN 


LA ROTIREA ANILOR 1992/1993, COMEMORĂRI, SĂRBĂTORI, ŞI PERSPECTIVE TRISTE. 


VOM CONSEMNA CÂTEVA DIN ACESTEA 
———— Adrian GRIGOROPOL—— 


FSN, a fost o mascată contra lovitură dată 
de comuniști revoluţiei. 

Pe de altă parte, au “adevărații mar- 
tiri” cinstirea şi monumentele meritate? 
Am găsit în privința celor de mai sus 
două deosebit de interesante reportaje din 
15 și respectiv 17 Decembrie, ale lui 
Henry Kamm în New York Times. 
Senzaţionalul evenimentelor din 16-22 
Decembrie 1989 a ocupat vreme de 2-3 
luni locul principal în presa și audio- 
vizualul occidental pentrucă era prima 
revoluţie sau insurecție reușită în lagărul 
sovietic. 

Se ştie ce soartă au avut cele din Ger- 
mania democrată în 1953, Ungaria 1956, 
Cehoslovacia 1968 și Polonia 1982. 
Declararea independenţei şi reformismul 
din 1989 în ultimele trei țări, au fost de 
catifea în sensul unor evoluții pe o 
perioadă de timp. In schimb în România, 
populaţia antrenată de cuvântul de ordine 
“Veniţi cu noi” a fost o ridicare de mase 
spontană și reprimată sângeros, care 
neinarmată, a reușit în câteva zile să 
răstoarne cea mai drastică dictatură 
comunistă. 

Constatarea că în condițiuni răma- 
se misterioase ““puterea” a putut fi 
acaparată tot de comuniști, a scăzut in- 
teresul pentru România în Occident până 
la ignorare. Reportajele de mai sus apar 
izolate pentrucă se distanțează de linia 
cotidianului respectiv care de multă vreme 
ne-a implicat în Holocaust fără temei, în 
antisemitism actual fără obiect, 
generalizând cazuri izolate tolerate în mod 
suspect chiar de “*putere”, când în ţară nu 
mai sunt decât sub 20.000 de Evrei 
bătrâni și bolnavi, susținuți financiar de 
Israel, iar sutele de mii de Evrei care au 
emigrat în ultimii ani în Israel, n'au fost 
constrânşi, ci au făcut-o de bună voie. 

Intr'un interviu, Președintele Iliescu 
declară că este greu să împrăștii lumina 
peste atâta sânge şi evenimente violente 
fără pericolul unui haos şi a unei totale 
anarhii.” Nici Statele Unite n'a stabilit 
până acum cine este autorul care l-a 
asasinat pe John F. Kennedy. “Cel mai 
înțelept pentru viața ţării este să proclami 
reconcilierea generală şi să fie consideraţi 
toți victime!” 

Deci folosind haosul și anarhia ca 
sperietori, pentru rațiuni personale ale 
înțelepciunii sale, proclamă drept victime 
ale Revoluţiei pe martiri și pe călăi 
laolaltă. 

In cadrul suspiciunilor sub care se 
găseşte Iliescu ca și regimul său, preşedin- 
tele nu s'a deplasat cum s'ar fi cuvenit la 
comemorarea Revoluţiei în orașul martir 
şi primul liber, Timişoara. A trimis un 
mesaj ca şi când, oridânsulori orașul, arfi 
fost în altă țară. Ne referim la cuvintele, 
de considerat esențiale ale mesajului, care 
subliniind situaţia grea în care se găsește 
ţara îi declara ca vinovaţi pe “'nostalgicii 
de toate felurile”. Dela ideologie la 
nostalgie. Despre care să fie vorba? De cei 
nostalgici după zeci de ani de temnițe și 
munci forțate care au crezut în Revoluţie 
și s'au ales cu minciunile și încorsetarea 
unui despotism înțelept? De nostalgici 
după democrație cărora li s'a oferit o 
iluzie, de nostalgici legionari ale căror 
legiuni au fost exterminate de comunism, 
iar rarii supraviețuitori sunt sep- 
tuagenari, atât de primejdioși că tremură 
întreaga nouă Securitate a lui Virgil 
Măgureanu? 


(C) BALUL DE CRISTAL 


Christine Valmy, o Madame Sans Gâne 
newyorkeză, nu-și mai poate sărbători 
onomastica din ziua de Crăciun decât la 
"Cercul Militar”! - Sala de marmură - din 
București. Anul acesta, pentru a doua 
oară. Nu în cadru intim, cicu un bal, ca în 
piesa de teatru a lui Sardou, și nu oricare 
bal, ci unul de “cristal”, ca să sugereze 
transparența, sonoritatea, puritatea, 
fragilitatea și risipa în numele filan- 
tropiei. 


Intr'o publicație foarte serioasă de 
limbă română ilustrativă a mizeriei ge- 
nerale din țară, am fost surprins de un in- 
terviu al D-nei Christine Valmy. Reclamă 
și invitaţii la bal - prin interviu. Mi-am 
exprimat  nedumerirea despre opor- 
tunitatea balului celui care luase interviul 


şi răspunsul m'a lăsat fără replică: “După 
zeci de ani de uniforme anti-jeg, e vremea 
ca bărbaţii să îmbrace smokinguri, să se 
coafeze doamnele și să fie elegante ca în 
Occident!” 

Amintindu-mi de cum a fost anul 
trecut, când presa și audio-vizualul s'au 
întrecut în a oferi populaţiei înfometate și 
triste, fastul, eleganța și abundența de 
care îți lăsa gura apă, am început să-mi 
imaginez cum va fi de data aceasta. Ion 
Iliescu în costum de alpaca pentru a 
străluci, ca şi cum nu-l mai încape 
uniforma de aparatcik, ciocnind cu lon 
Raţiu definit de papillionul pestriţ (om 
norocos fără o zi de închisoare, nu ca eroul 
cunoscutului roman şi nici ca zeci și zeci 
de deţinuţi politici) cupele de cristal cu 
şampanie trimisă de Mitterrand, mai 
radioşi decât nişte ginerici, Petre Roman 
cu un zâmbet până la urechi de proporţii 
antologice, fraternizând prevăzățor cupele 
spumegânde cu C. Vadim Tudor și Adrian 
Păunescu, foarte atent să nu se spargă 
vreuna și accidentul să fie rău interpretat. 
In sfârşit, toată floarea politică, 
acadenică, scriitoricească, ziaristică a 
temuţilc * maeştri ai bârfei, sexul frumos 
ca o paravă a modei din Paris, într'o ex- 
plozie de c spoziţie fotogenică. 

Pe masă 1 + va fi cozonac, nu sarmale; 
nu brad, hăi. ațe şi jucării, o speranță 
pentru la anu,, căci copiii şi așa cresc, 
colindele uitate de mult şi chiar dacă ar fi 
reinvățate, cine să umble cu ele în beznă, 
cine ar deschide uşa când te poţi trezi că 
te colindă minerii. 

Mi se va spune că balul va fi un 
business, Americanii (români) vor da 


buzna în avioanele Tarom, 75.000 de lei 


PAGINA 7 


numai biletul de intrare, costă mai puţin 
decât un loc la un spectacol de gală la 
Opera Metropolitan când cântă Pavarotti. 
Se vor cheltui munţi de dolari și nu se vor 
lăsa mai prejos parveniţii politici, 
bișnițarii și vom fi scoși din prăpastie cu 
funia, despre care profetiza Lenin. Să nu 
uit remarcabila incandescenţă a Christinei 
Valmy alături de Adrian Năstase, copilul 
drag şi răsfățat al lui Iliescu, promovat 
cancelar al Camerei Lorzilor din Dealul 
Patriarhiei și visând într'o poză neroniană 
fără cununa de lauri şi fără liră la 
alegerile prezidenţiale din 1996. Punct 
culminant, nu vor lipsi cu bastoanele şi 
costumele de călușari și colindătorii cu 
Virgil Măgureanu și se va încinge o horă 
în Cercul Militar, că nu-și va mai 
aminti nimeni de aceea din jurul Hotelului 
Intercontinental din zilele Revoluţiei. 
-.+ 

O, ce Veste minunată ca la slujba 
Naşterii Domnului lisus, se vor ruga și 
închina în Catedrala dela Timișoara 
Majestăţile Lor, Regele Mihai I, Regina 
Ana și Principesele Margareta și Sofia. 
Dar că se vor ruga și închina şi la ieslea 
însângerată unde pe treptele Catedralei 
s'a născut în Timişoara LIBERTATEA, 
un prunc plăpând, care în curând va 
izbăvi ţara de Irozii Roșii. Dar de data 
aceasta Irozii Roşii şi-au îndesat la frun- 
tarii stratioții şi au pus stavili de netrecut 
Regilor Magi, să nu ajungă la ieslea 
însângerată a pruncului Libertăţii din 
Timişoara. 

Aceasta este diferența între Catedrala 
din Timişoara şi Cercul Militar din 
Bucureşti. 

Intre Marșurile Durerii și Tăcerii şi 
sarabanda din Sala de marmură. 


SCRISOARE 
CĂTRE POPORUL MEU ) 


Crezi că am să-ți reproşez, pentrucă nu mi-ai 
oferit posibilitatea să mă simt acasă în Tara mea 
alături de tine, POPORUL MEU? 

Nu, nu am să-ți reproşez că nu ai ales schim- 
barea, că nu mi-ai oferit și mie o şansă, că nu mi- 


ai dat ceea ce doream! 


Iţi voi reproşa, însă,că mi-ai înșelat așteptările 


mele, 
despre TINE! 


stricând imaginea pe care mi-am făcut-o 


Iti mai amintești tu, oare, de zilele fierbinţi, dar 
minunate ale Revoluţiei când tu, obosit de chin și 


suferință, 


ai ieșit în stradă încercând să 


înlocuiești iadul comunist cu demnitatea? 
Dar nu, tu nu îți mai aduci aminte de zilele 
acelea luminate nu numai de zăpada albă, dar și 


de LIBERTATE! 


Nu, tu nu îţi mai aduci aminte de cei pe care i- 


ai pierdut! 


NU, tu nu îți mai aduci aminte de curajul tău, 
de dorința ta de a te ridica la adevărata ta valoare! 

Să cred că totul a fost în zadar? 

Să cred că ofranda adusă de tine se va pierde în 


necuprins? 


Atunci de ce a trebuit să deschizi o rană atât de 
mare pentru ca până la urmă să o vindeci cu 


otravă? 


Atunci, în Decembrie, tu ai ieşit pentrucă aveai 
un ideal, o SPERANTA . tu doreai o SCHIM- 


BARE! 


De ce acum, când ai avut posibilitatea să o obţii 
fără vărsare de sânge - tu o respingi? 

Să cred că tu nu o mai doreşti? 

Să cred că atunci ai jertfit pe fiii tăi în zadar? 

Nu, nu poate fi adevărat! 

POPORUL meu revino-ţi! 


Fii ce-ai fost! 
Te rog! 


“i 


Et Aura SĂBADU 
elevă în clasa a X-a - Liceul “RADU NEGRU” - Făgăraș 
mă issusăi JR) PA) lea 0) A] PR 


ON Ț Pare Ap NR ua =: 


PAGINA 8 


După ce o jumătate de 
veac am fost înjosiţi, 
disprețuiți, batjocoriţi, 
schingiuiți, adesea omorâți, 
să fim noi un popor de 
masochişti, de vreme ce am 
ales în continuare același 
despot de esență comunistă 
şi un parlament în care 
combinaţii de foşti 
comuniști și fripturiști 
reușesc să instaleze un 
guvern de paie cu care 
împreună să ne mâne încă 
patru ani spre capătul unui 
dezastru desăvârșit? Ori 
poate suntem chiar așa de 
orbi că n'am văzut sângele 
vărsat de rafalele cu care a 
fost secerată floarea 


tineretului în zilele 
Revoluţiei? 
Am fost şi suntem 


învinuiți că cinci decenii 
am suportat tirania, dar 
cum ne putem apăra dacă a 
fost greșeala noastră şi nu o 
fraudă, că au putut fi aleși 
senatori Adrian Păunescu 
şi C. Vadim Tudor, lucru 
devastator pentru dem- 
nitatea noastră și încă o 
pată compromițătoare pe 
imaginea noastră în afară? 

Si post factum, acum ce 
ne rămâne decât să ne 
zgândărim rana până când 
va deveni insuportabilă şi 
ne va determina să 
întreprindem ceva. Pe 
cei care i-au votat din 
greşeală şi pe cei care au 
făcut-o cu intenția de a-și 
vătăma țara, trebue să-i 
ținem permanent pe 
ecranul radioscopie pentru 
ca să fie măcinaţi ca de 
pietre de moară până când 
se vor pulveriza. 

O extraordinară afinitate 
poate fi găsită între cei doi 
senatori şi caracterele 
satirizate în mod special de 
vestiți  moralişti ai 
trecutului ca Theofrast și 
Lucian din Samosata, 
primul trăind cu două 
veacuri înainte şi secundul 
cu două veacuri după 
Christos. Clişeele viciilor 
omenești de pe tăbliţele de 
ceară posteritatea le-a 
transformat în inscripţii pe 
marmură. Ulterior au fost 
imitați de moraliști ca Ch. 
Rabelais (Gargantua şi Pan- 
tagruel, în sec al XVI-lea) și 
La Bruyere (Caracterele, la 
finele sec. al XVII-lea) ne 
mai vorbind de atâtea 
comedii plecate dela prin- 
cipiul că râzând să 
biciuiești moravurile. 

Cei doi senatori cel mai 
bine sunt reflectaţi în 
scrierile lui Lucian din 
Samosata care folosea 
dialogul lui Platon im- 
pregnându-i însă fun- 
cțiunea satirică în locul 
celei filosofice. N'ar muri 
de râs cum se întâmplă în 
oglinzile strâmbe dacă l-ar 
citi și susnumiţii, ci de 
plâns, pentrucă toate difor- 
mităţile nu sunt un efect al 
reflexiei, ci cu totul reale. 
Ilaritate tragică în 
“Dialogul cu Moartea”, 
stupiditatea din “Dialogul 
Zeilor”, o adevărată ședință 
de CEPEX ținută în Olimp, 
“Dialogul cu Charon” în 
drum spre Infern despre 
efemeritatea gloriei şi 
vanității, sau “Istoria 
adevărată”! în care aver- 
tizează pe cititor că 
evenimentele relatate de 
istorie nu sunt totdeauna 
adevărate. 

Insă trase ca pe calapod 
sunt ““Parazitul sau demon- 
straţia că această meserie 


IANUARIE 1993 
= 


SUGESTIE PENTRU 
UN MONUMENT AL MARTIRILOR REVOLUȚIEI 


— Mihai GRIAD— 


poate deveni o artă” 
precum și “'Alexandru 
Paflagonul sau falsul 
profet”, să-i zicem mai la 
obiect - Impostorul. 
Paflagonul indica o 
localitate din  Bitinia, pe 
țărmul Pontus Euxinus, 
cum ar fi Bârca din Oltenia, 
ca obârşie a lui Adrian 
Păunescu. 

Ce este *“Parazitul?” Un 
ins, nu se poate spune o 
persoană, care trăieşte pe 
cheltuiala altuia plătind ca 
preț  linguşiri şi prea 
măriri. Perfecționată 
această meserie în a trăi 
din chiar substanţa 
parazitatului, cum se 
întâmplă la unele plante, 
insecte și animale, devi- 
ne o 'artă. Substanţa 
parazitatului în cazul 
nostru a fost și este 
comunismul camuflat în 
ultra-naționalism. 

““Impostor”” cum de altfel 
îl definește cuvântul, este 
acela care se impune altora 
înșelând printr'o aparență 
cu totul falsă. Este abilă și 
chiar grosolană ren- 
tabilizarea unei false per- 
sonalităţi. In politică 
profitul poate fi în acelaşi 
timp şi material și de 
reputație nemeritată. 
Paraziţii şi impostorii pot fi 
găsiți fără greș în preajma 
mai marilor zilei, pripășiţi 
dela împărați până la 
oameni cu stare şi devin 
“Curteni”, adică slujitori 
bucurându-se de favoruri și 
trecere prin servilism, 
lingușiri (ne abţinem dela 
un cuvânt mai plastic) și 
chiar zeificări. 

Când la 22/23 Decembrie 
1989, eşafodajul puterii pe 
care o slujeau cu 
devotamentul fals al pa- 
raziților se prăbuşea, cei 
doi curteni au înțeles că 
prăbușirea acestuia le-ar 
putea fi fatală. Să luăm ca 
mai relevant  com- 
portamentul lui Adrian 
Păunescu. După o privire 
fulgerătoare la gratiile 
mansardei arătoasei clădiri 
domiciliare, 
gurile rele spuneau că acolo 
îşi asigurase comorile şi 
prețioasele-i inspiraţii spre 
a nu-i fi jefuite de 
“dușmanii poporului”, i-a 
fost clar că acestea nu-i 
puteau asigura fiinţa de 
“furia poporului” și a luat- 
o la goană spre un adăpost 
secret și sigur ca pentru 
““curtenii favoriţi”, dar 
recunoscut și fugărit de 
mulțime, “s'a refugiat”, 
incredibil dar adevărat, din- 
colo de porţile ferecate și 
supra păzite ale Ambasadei 
Americane, deschise repede 
numai pentru el, nu și pen: 
tru muritorii de rând, se 
înțelege. Ce poate fi mai 
sigur decât extra: 
teritorialitatea! Acolo, 
revenindu-i răsuflarea, s'a 
gândit pentru cuplul 
tiranilor că ''Sic transit 
gloria mundi!” însă pentru 
un curtean ca el: “Le Roi 
este mort! Vive le Roi!" 
adică Ion Îliescu. ei 

Imi permit o licenţă 
biografică trecând la o zi 
din primăvara 1992 ce 
poate fi denumită: Adrian 
Păunescu redivivus! 
Memorabilă telespec: 
tatorilor pentru senzația 
vomitivă oferită de 
Televiziunea Prezidenţială 
prin dedicarea bardului dela 
Bârca, nu mai puţin decât 
două - reprize, mai. mult 


despre care _ 


decât două meciuri cu 
prelungiri ale echipei 
naționale într'un Cam- 
pionat Mondial de Fot- 
bal și în orice caz decât la 
20 de partide politice în 
campania electorală. In 
prima repriză care avea să 
se desfășoare după-amiaza, 
înainte de “Actualităţi”, 
erau invitați toți care aveau 
de spus mai ales PRO, dar 

i contra, la adresa geniului 
|erversităţii) poeticei ca 
talent, artă și...caracter. 

Emisiunea se anunța 
palpitantă. Nu cumva 
vreun Ulisse al Opoziţiei a 
imaginat stratagema ca 
Televiziunea să deschidă 
larg porţile ca la Troia, să 
pătrundă în incintă și să 
dea lovitura de stat de care 
““puterea”'avertiza neîncetat 
poporul? Da. In prima 
repriză a fost o încercare de 
lovitură. Nu de stat, ci la 
demnitatea poporului 
umilit şi pălmuit de prea 
multe ori, pentrucă în 
arenă nu sau prezentat 
decât doi susținători Pro, 
unul chitaristul baladelor 
top Cântarea României şi o 
admiratoare anonimă. Al 
treilea, un pensionar, să 
profite a-și expune ceva 
personal.  Neîntrunirea 
quorum-ului s'a concretizat 
într'o largă, deceptivă 
deschidere a braţelor 
moderatorului Tatulici, 
după care, scurt, s'a trecut 
la un program improvizat 
de substituire. Poporul a 
forfăit-at, 
s'au delectat. 

Credeam în, falimentul 
total al programării. Nici 
vorbă! După accelerarea 
“Actualităților” a urmat 
repriza a doua. O suită de 
clipuri ante-Revoluţie în 
care bardul ne mai 
încăpându-și în piele (nor- 
mal) vărsa un fluviu de 
tămâie verbală spre 
regretul Televiziunii 
Prezidențiale care pentru 
autenticitate, culoare și 
continuitate, fiind trecuţi 
pe lumea cealaltă, cuplul 
tiranic nu mai putea încă 
odată să-l savureze. Poezia 
oracolelor, ori oracolele 
poeziei destinate infatuării 
și supra - megalomaniei 
despoţilor nu le-a fost de 
bun augur. Pentru profet e 
altă poveste, mai ales cu 
încheierea emisiunii ca 
“Sunt şi voi fi cel mai mare 
poet!” care a răsunat ca o 
trâmbiță a Judecăţii de 
Apoi. 

Cum să nu te gândești că 
“o anumită presă” spre 
binele țării se află în pragul 
falimentului financiar da- 
că nu l-a și trecut și 
s'a mai adăugat și greva 
tipografilor. Ce noroc că 
presa Vadimo-Păunesciană 
dispune de fonduri din 
gros, nu din mansarda cu 
gratii ci din seifuri dinainte 
de Revoluţie știute numai de 
oameni anume și nu-i de 
mirare că în bugetul țării a 
rămas numai o gaură 
imensă de care a fugit și ex- 
Prim-ministrul Stolojan, 
Marele Logofăt-contabil al 
Cotrocenilor și s'a ascuns 
într'un birou din 
Washington unde tot a fost 
găsit de un gazetar care i-a 
luat un interviu postum. 

Aş putea fi acuzat că nu 
țin echilibru între Păunescu 
și C, Vadim Tudor, dar 
identitățile lor îi arată ca 
născuţi în Zodia Gemenilor: 


telespectatorii 


și ar fi inutilă repetarea 
trăsăturilor, deşi recunosc, 
dată fiind, sensibilitatea lui 
C. Vadim, ca să se simtă 
lezat. 

Si acum ajungem la par: 
tea cea mai obscură. Geniali 
poetic, dar şi politic. De 
unde până unde? Eminescu 
a scris rubrica politică în 
Timpul, nu în Vremea, și 
nici nu i-a trecut prin 
minte să ajungă în 
Parlament. Considerându- 
se personificarea poli- 
ticului, Ceauşescu nu 
permitea “'curtenilor” să 
pângărească un domeniu 
atât de sacru, în schimb 
succesorul său, Iliescu, 
văzându-se lipsit de oameni 
politici deoarece îi stârpise 
predecesorul, a fost nevoit 
să recurgă la impostori şi ce 
alegere mai bună decât cu 
Păunescu şi Vadim Tudor. 
Așa că sus cu ei pe tram- 
bulina politică (noroc că de 
greutate nu s'a rupt) și iată 
doi senatori gemeni pe cin- 
ste, o artilerie grea a Par- 
tidei Naţionale căreia i-a 
atașat și pe Ilie Verdeț ca 
să fie o adevărată troikă 
românească nu rusească Și 
de aceea au și luat-o razna 
în Parlament, doi trăgând 
spre dreapta și unul spre 
stânga. 

Intr'un fel de decenii 
trăim ca în Ferma 
Animalelor lui Orwell. 
Ceauşescu făcea din ciobani 
miniștri, generali, 
academicieni, secretari de 
partid, oameni de cultură. 
Le mai da şi nume con: 
spirative ca secret de stat, 
cu excepția rudei sale Lina 
Ciobanu care prea era 
bătătoare la ochi. Dela 
ciobani la văcari. Avem 
Prim-ministru Văcăroiu, 
senatori Văcaru și Boulescu 
şi așa mai departe. Poate 
pentru muls bugetul 
statului, însă zadarnic, 
pentrucă l-au secat alții. 

Cum să nu-l invidiezi pe 
C. Vadim Tudor care poartă 
acum imunitatea parlamen- 
tară, mai impenetrabilă 
decât o platoșă de zale sau 
un “bulett proof”. Cam- 
pion al câștigării a peste o 
sută de procese ce i s'au 
făcut pentru calomnie, din- 
tre care unul i l-a intentat 
chiar Procurorul General, a 
devenit acum invulnerabil. 
Ce ne-a fost dat cu 
Parlamentul Rușinii, dar ce 
va fi cu urechile noastre 
când Rambo-Vadim Tudor 
va dezlănțui în Senat şi 
Camerele reunite, teribilele 
sale rafale verbale. 

Nu condamn și nu mă 
condamn la pesimism, dar 
mă dezarmează gândul că a 
putut fi coborâtă de pe 
piedestal uriașa statuie a 
lui Lenin din Capitală și 
cum vor fi date jos cât mai 
curând cele trei caractere, 
care nu sunt nici de mar- 
mură, nici de aramă, ci de 
un material fragil şi găunos 
dar sprijinite de o “putere 
despotă'!, 

; Am început cu Theofrast 
şi Lucian din Samosata și 
am să închei cu moralistul 
francez din sec. al XVI-lea, 
Montaigne: '*Cei care dau 
prima lovitură unui sistem 
politic, sunt primii care 
pier sub ruinele acestuia!” 

Este o sugestie că citatul 
poate fi demn de inscripție 
pe Monumentul Martirilor 
Revoluţiei din 16-22 Decem. 
brie 1989. 


CUVANTUL ROMANESC 


MÂNIIREA 
ZILEI NAŢIONALE 


Majoritatea observatorilor scenei politice româneşti 
consideră că anul trecut, pe 1 Decembrie, “ia 
Naţională a României a fost transformată în Ziua 
Naţională a Puterii”. Instituţiile de propagandă, în 
frunte cu obedienta televiziune națională, l-au urmaţ 
pe tovărășenia-sa Ion Iliescu pas cu pas, ignorând şi 
minimalizând tot ceea ce s'a petrecut în afara in. 
stituțiilor de stat. Impresionanta manifestare -dela 
Alba-lulia, unde-și anunțaseră prezența liderii 
Opoziţiei, în frunte cu Dl. Emil Constantinescu 
preşedintele Convenţiei Democratice, și Dl. Corneliu 
Coposu, preşedintele P.N.T.C.D., ca și numeroase 
delegații de Români din ținuturile răpite României 
n'a încăput decât trunchiat în scenariul de omagiere a 
puterii neo-comuniste. 

Modalitatea în care puterea filo-bolșevică a omagiat 
Ziua Marii Uniri nu s'a deosebit cu nimic prin 
prostul-gust de diversele parastase naţionale pe care 
le punea la cale Ceaușescu. Singura originalitate a 
tovului Iliescu a fost aceea că a apărut la Arcul de 
Triumf alături de oligo-românul Corneliu Vadim 
Tudor. Generos de tot e actualul preşedinte! 
Ceaușescu n'ar fi împărţit gloria cu altcineva. 


SLUGOI Al CELOR 
“ALEŞI” 


““Dela Bucureşti, a sosit o echipă, în frunte cu 
maiorul Valeriu Pricină, în scopul filmării și apoi al 
transmiterii pe postul național de televiziune a 
atitudinii “'indignate” pe care cadrele militare din 
unitatea noastră trebuiau să o aibă față de 
“huliganii” din Timişoara. Au fost pregătiți să ia 
cuvântul inclusiv militari în termen. După revoluție, 
avansat locotenent-colonel, prezintă tot la televizuine, 
fără rușine, ''eroismul” generalilor în revoluţie, 
generali care, de fapt, în Decembrie i-au ordonat să 
realizeze reportajul în Timișoara...” 

Citatul de mai sus face parte din cartea '“Neliniștea 
generalilor” (Editura M.P.S., Timişoara, 1991) a D-lui 
maior Vasile Durac, membru al fostului Comitet de 
Acţiune pentru Democratizarea Armatei (C.A.D.A), 
comitet care a încercat în zadar să elimine elemen: 
tele comuniste și compromise din Armata Română. 
Rândurile de mai sus se referă la dimineața zilei de 22 
Decembrie 1989, la câteva ore înainte de căderea 
Marelui Papucar. 

Valeriu Pricină, ajuns între timp colonel, răspunde 
azi de emisiunea TV dedicată armatei, emisiune fălos 
numită “PRO PATRIA”, dar care propagă mai ales 
ideile antisemite şi maghiarofobe ale Uniunii 
(naţional-comuniste) ““Vatra Românească”. Secondat 
de un perfect linge-blide, maiorul Benone Neagoe, nu 
pierde niciodată prilejul de a jigni memoria martirilor 
din „Timișoara, încercând să acrediteze ideea că 
evenimentele din Decembrie '89, la Timișoara, s'au 
produs cu sprijinul unor “'agenturi străine”. 

Astfel de lucruri au ajuns să nu mai mire aproape 
pe nimeni. Te-ai fi așteptat ca zeloasele slugi 
ceauşiste din Armata Română, dacă tot au fost ocolite 
de “brațul secular”, măcar să fie pitite undeva, să-și 
mestece în tăcere ceea ce-au furat, asemeni hâr 
ciogilor. Că de conştiinţă, vax! Nu știu cu ce se 
mănâncă. Dar nu, aroganți, puşi la patru ace, latră în 
primele rânduri -cu asentimentul Puterii- despre 
iubirea de Tară și Neam. 

Unul din generalii care au ordonat “FOC!” în 
Decembrie 1989, gen, col. (1) Ion Hortopan, e azi 
membru al Partidului România Mare, acea cloacă de 
foşti (2) securiști, de foşti cultumici și alte 
oligo-elemente comuniste, după maslo-alegerile din 
Septembrie 1992, a ajuns şi parlamentar. Tri, 
nineacă, pe banii “poporului suveran”. 

O anumită parte a presei” -așa numeşte Iliescu 
presa de Opoziţie- este admonestată de altă parte & 
presei, cea național-comunistă, că “'denigrează brava 
Armată Română”. Nu, trepăduchilor, nu “Brava Ar 
mată Română”, ci acele lepădături a căror singur 
Pr din 1946 şi până acum- a fost că au deschis 

ul împotriva propriului r pentru a încerca 
salveze dictatura unor nea 

Armata Română are nevoie de Hristos, nu de 
grohăielile patriotarde ale nostalgicilor după 
cinci-colțata. stea roşie. 


ÎNTOARCEREA ARMELOR 


Trubadum Florica Mitroi cunoscută “soldată” A 
revistei sceleraţilor C.V.Tudor şi Jenică Barbu - 
am numit ““România Mare” - şi frenetică adulatoare A 
lui Ion Iliescu, a întors armele. Aflată cu domicilul E 
comuna Goicea Mare - Dolj (lângă Bârca lui A 
Păunescu, ea a intrat în conflict violent cu comunițtii 
din localitate. Așa cum ea însăși relatează, În ZiU 
alegerilor şi-a inscripționat casa pe care 0 4 
moştenire dela bunici - cu lozinci de genul Na 
a noa şi “Iliescu țigan bolşevic!” In consecință! 
sic aa irtu Sa pomenit cu pereții mânjiți: ist 
vteeăi e etinar, ame pam tnt 


Dan Emilian ROȘCA 


CUVANTUL ROMANESC IANUARIE 1993 PAGINA 9 


CE S'A ÎNTÂMPLAT DUPĂ FUGA LUI PACEPA 


Cazul Dima Drăgan din "Toronto | 


După fuga generalului 


Pacepa - majoritatea in- 
formatorilor şi  colabora- 
torilor din reţeaua in- 


formativă externă a D.L.E. 
(el având o reţea internă, 
despre care vom vorbi mai 
târziu) au fost abandonați 
sau trecuţi în “'con- 
servare”!, aşa cum am 
arătat mai înainte. 

In aceste condiţii, se im- 
punea găsirea unor noi in- 

formatori sau colaboratori 
“SRI e să ducă pe umerii lor 
acțiunile prioritare ale 
Departamentului de In- 
formaţii Externe. 

Printre priorităţile 
strategice ale D.LE. se 
număra şi acțiunea 
codificată “FORUM” care, 
în termeni populari, 
însemna unirea marii 
majorităţi a asociaţiilor 
emigrației române într'o 
uniune mondială, uniune 
care să acționeze sub con- 
trolul serviciilor secrete 
române pentru realizarea 
dezideratelor Securităţii în 
exterior. 


DL. DRĂGAN DEVINE 

“CORNEA” ȘI PLEACĂ 

SĂ UNEASCĂ ROMÂNII 
DIN OCCIDENT 


Pentru unirea emigrației 
sub un singur stindard, era 
nevoie înainte de toate de o 
personalitate care să 
catalizeze în jurul ei con- 


ducerile asociațiilor 
emigrației române, 
răspunzând în același 
timp - şi cerinței de a 


colabora sincer cu Depar- 
tamentul de Informaţii Ex- 
terme pentru punerea în 
practică a iniţiativelor pe 
plan extern. u 
Cum personalitățile 
diasporei române din Oc- 
cident din anii 1979-1981 
nu voiau sau nu aveau girul 
necesar în rândul 
asociațiilor culturale și 
religioase ale Românilor 
exilați, pentru a ocupa 
postul de coordonator al 
acțiunilor de unificare a 
emigrației într'un for mon- 
dial, unitatea D.L.E. nr. 
225, care se ocupa de 
emigrație, a găsit mai Opor- 
tună scoaterea în exterior a 
unui colaborator, pregătit 
și sprijinit din țară cu fon- 
duri băneşti, care să 
realizeze idealul de unitate 
al diasporei române, visat 


Gh. IONESCU 
OLBOJAN 


de mai marele ţării. 
Sorţii au făcut ca alesul 
să fie Corneliu Dima- 
Drăgan pe atunci redactor 
la revista “*Cărţi 
românești”, colecționar 
pasionat şi intermediar în 
vânzările - cumpărările de 
carte rară, colaborator al 
Securităţii interne, printre 
cei din fosta ''Casă a Scîn- 
teii”. Pentru secretizarea 
identității sale, primește 
numele conspirativ de 


"CORNEA". 


Tip duplicitar, avid după 
bani mulți, Cornea a ac- 
ceptat din primul moment 
colaborarea cu serviciile 
secrete române, con- 
diţionând legătura cu 
acestea de primirea unor 
substanțiale onorarii în 
valută sau lei, atunci când i 
se cerea să execute anumite 
misiuni. 

Divorţat de prima soție, 
cu care avea un copil, se 
căsătorise cu o fostă 
studentă a sa, plecată 
definitiv în Canada, și cu 
care avea un alt fiu, iar, 
pentru deconectare, avea o 
amantă în Viena, pictoriță 
de naționalitate germană, 
plecată din ţară, și care îl 
sponsoriza pentru unele 
turnee ale sale pentru 
documentare prin 
bibliotecile europene şi 
piețele de carte rară din 
Vest. 

După trecerea sa ca agent 
în serviciul D.I.E., sarcina 
sponsorizării trece dela 
amantă la teșchereaua 
Securităţii, iar afacerile iau 
de acum o altă finalitate, 
anume aceea de a stabili 
contacte personale cu cât 
mai multe personalități ale 
migrației române, pretabile 
să fie atrase în crearea 
Federaţiei Mondiale a Et- 
niei Române. Astfel, Cor- 
nea era întâlnit în cursul 
unei singure luni ba la Lon- 
dra, ba la Paris, ba la 
Toronto, ba la București via 
Viena etc. 

Fiecare aterizare în țară 
era sărbătorită regeşte de 
către conducerea Depar: 
tamentului de Informaţii, 
prin oferirea unor 
adevărate recepții în cele 
mai luxoase restaurante 
româneşti, ocazii cu care 
spionul itinerant al 
României deşerta tolba cu 
informaţii, iar Centrala îi 


punea în palmă plicul cu 
bancnote verzi și albastre în 
proporţia cerută de 
voiajorul ideii de unitate a 
diasporei române. 

După golirea sacului de in- 
formații, Cornea aștepta o zi 
sau două prin București 
până era din nou contactat 
pentru şedinţa de instruire 
cu noi sarcini. Răgazul de o 
zi sau două era necesar con- 
ducerii D.L.E. pentru in: 
formarea lui Ceaușescu 
asupra stadiului muncii lui 
Cornea şi primirii dela 
acesta a noilor puncte de 
reper în derularea acțiunii 
FORUM. Legătura între 
Cornea și Ceaușescu o făcea 
generalul Nicolae Pleșiţă, 
pe atunci proaspătul șef al 
D.L.E., înlocuitorul lui 
Remus Dima. 

Cu prilejul unei astfel de 
întâlniri, primește ordinul 
să se stabilească definitiv în 
Canada, la soţia sa din 
Toronto, pentru a da 
aparența unei reuniuni de 
familie. Din Canada, urma 
să coordoneze, cu ajutorul 
neoficial al Departa- 
mentului de Informaţii, 
etapele realizării acţiunii 
FORUM. 

Desele sale voiaje peste 
graniţele apusene, nu au 
rămas  nesancționate de 
emigrație (o parte a 
acesteia), atunci când după 
arderea primelor etape ale 
acțiunii FORUM, Cornea se 
îndrepta cu paşi siguri spre 
finalul acesteia. 


PAPAGALUL MORT, 
ERA CIOARA VOPSITĂ A 
SECURITĂȚII 


Odată stabilit în Canada, 
profesorul Dima-Drăgan se 
avântă în muncă, zelos și 
plin de grijă pentru soarta 
bietei emigraţii române din 
tot atât de bietele țări prin 
care pribegea această 
populație. Ca un Nicolae 
Ceaușescu la scară redusă, 
Corneliu Dima-Drăgan își 
începe turneul vizitelor de 
lucru pe cele două maluri 
ale Atlanticului, din colonie 
în colonie de Români, din 
asociație culturală sau 
religioasă diasporeană în 
asociaţii așijderea, 
mobilizând ca un veritabil 
instructor central de partid 
masele de conaţionali pen: 
tru realizarea idealului 
sfânt cuprins în biblia după 
apostolul Pleşiţă; realizarea 
acțiunii FORUM, de 
trecerea emigrației române 
sub autoritatea duhov- 
nicească a Prea Fericirii 
Sale Nicolae de Scornicești. 


Asociaţii culturale și 
religioase existau, slavă 
Domnului, destule pe 


arealul dat în exploatare 
domnului profesor, doctor 
în tehnica rapidei coagulări 
a emigrației române. Nu 
mai puțin adevărat este 
faptul că încercări de 
strângere a emigrației 
române sub un singur steag 
mai existaseră, ele fiind 
concretizarea demersurilor 
făcute de fosta brigadă V-3 
din cadrul D.L.E., condusă 
de Constantin Afrim și 
Nicolae Sporiș, menţionaţi 
și de Pacepa în memoriile 
sale din binecunoscuta-i 
operă post-fugă. 
Apostolatul 
profesor printre 
conaţionalii pribegi s'a 
încununat cu varii succese! 
unii au aderat la ideea con- 
stituirii federaţiei mondiale 


domnului 


(câteva societăţi culturale și 
parohii ortodoxe române 
din SUA, Canada, Mexic, 
Anglia, Franța şi Austria), 
care s'au angajat să sprijine 
moral și material demersul 
C.D.D.-ului, neștiind cine 
se. ascunde în spatele 
acestui trimis special. Alţii 
cu simțul olfactiv mai dez- 
voltat şi ținut tot timpul în 
stare de veghe, au mirosit 
că papagalul din faţa lor 
este o biată cioară vopsită a 
Securitaţii române, iar ce 
papagalicește este im- 
primanta primită din 
Bucureşti, cu care să-i 
ademenească și să-i alinieze 
în Coloana a V-a română. 

Dintr'un început s'au 
opus ideii de constituire 
asociaţiile emigrației cu ani 
buni de funcţionare, cu fon- 
duri materiale bune și 
foarte bune, cu parohii care 
fuseseră sub autoritatea 
canonică a  arhiepiscopiei 
păstorite de Viorel Trifa (ne 
referim la spaţiul Americii 
de Nord) sau cele de sub 
conducerea B.O.R. Paris, 
păstorită de părintele 
Vasile Boldeanu (Biserica 
Ortodoxă Română din 


Paris) etc. 
Impotriva unirii 
emigrației întru fala și 


folosul Bucureștiului, s'au 


situat și marile publicaţii . 


ale emigrației, fie ele 
agreate sau nu de D.L.E. şi 
stăpânii săi. Cele mai 
virulente atacuri la adresa 
apostolului CORNEA au 
fost adăpostite în paginile 
lunarei reviste “'Cuvântul 


Românesc”, editată de 
George  Bălașu din 
Hamilton, Ontario, din 


chiar țara de adopţiune a 
tovarăşului C.D.D. 
Simțind că această 
opoziție a presei românești 
din exil îi poate aduce 
prejudicii morale şi 
materiale în demersurile 
sale, navetistul mondial al 
Securităţii se plânge 
Bucureştiului și cere undă 
verde pentru a începe 
ostilitățile cu potrivnicii 
convertirii întru FORUM, 
solicitând totodată 
materiale compromițătoare 
la adresa celor luaţi în 
colimator de distinsul 
nostru preopinent (prin in: 
termediul presei loiale 
Bucureștiului, din panoplia 
revistelor emigrației, 
precum și prin ziarele 
oficiale locale ale țărilor de 
reședință ale păcătoşilor). 
Cum însă . presa 
emigrației nu prea sa 
înghesuit să publice 
manevrele de culise ale 
C.D.D.-ului, iar presa locală 
cerea prea mult pentru 
fiecare centimetru pătrat 
ocupat cu astfel de 
maculaturi, s'a zămislit 
ideea editării unui ziar 
propriu, chipurile al lui 
CORNEA, independent de 
orientările care bântuiau 
până atunci prin paginile 
presei emigrației române, 
ziar care să fie folosit ca 
port-drapel al demersurilor 
legate de păcălirea univer- 
sală a emigrației române, 
ademenind-o să intre în 
turma oițelor păstorite de 
lupul cel blând. In sub- 
sidiar, crearea noului organ 
de presă facilita publicarea 
materialelor compro: 
mițătoare la adresa per- 
sonalităților refractare ale 
emigrației și care, prin aat- 
fel de mijloace meschine, 
trebuiau anihilate odată 


pentru totdeauna, pentru 
îndărătnicia lor față de cen- 
tralizarea conducerii et- 
niei. 

Pentru editarea ziarului, 
botezat de D.I.E. cu numele 
de “Tricolorul”, erau 
necesare fonduri bănești 
deosebite. Editarea sa în 
țară îl făcea inoperant, 
oricine își putea da seama 
de mașinațiune, oricât s'ar 


fi străduit Securitatea să-i” 


dea alura unei reviste 
scoase în Vest. In această 
situaţie, fondurile D.I.E. se 
combină armonios cu cele 
ale câtorva asociaţii 
culturale și religioase filan- 
trope, în demersul scoaterii 
fițuicii cu bătaie lungă. 
Negăsindu-se spațiu 
tipografic (așa cum pățesc 
astăzi publicaţiile in- 
dependente sau de opoziție 
din ţară), s'a apelat la 
bunele oficii ale editurii 
“Panopticum Press Lon- 
don”, proprietatea unui 
Român cu afinități pentru 
regimul . Ceauşescu, 
amănunte despre care vom 
reveni în capitolele 
următoare. 

Având spaţiu tipografic 
asigurat de un editor serios, 
C.D.D. trece la popularea 
paginilor ““Tricolorului” cu 
producţii personale, cu ar- 
ticole primite dela 
Bucureşti din laboratoarele 
D.LE., precum și la diverse 
personalități ale diasporei 
române, personalități 
îndemnate în acest sens de 
ofiţerii de informaţii ex- 
terne, familiarizați cu 
obiectivele acestei acțiuni. 

Tematica abordată de 
majoritatea acestor articole 
masate în paginile noului 
ziar era ideea unirii tuturor 
Românilor din exil sub 
egida unei personalități, 
pentru a se putea lupta 
pentru anihilarea acțiunilor 
iredentist-maghiare vizavi 
de Transilvania, pentru 
reîntregirea teritoriului 
naţional prin retrocedarea 
Basarabiei de către Ruși, 
pentru influențarea Oc- 
cidentului în favoarea 
României, pe plan economic 
şi politic etc. 

Pentru aceasta, com: 
partimentul de istorici și 
jurişti specializați în relaţii 
internaţionale lucra intens, 
aducând pe tapet 
documente istorice (tratate 
de pace, acte de can: 
celarie, memorii, cronici 
etc.), care să alcătuiască 
eșafodajul susținerilor 
cuprinse în prelegerile de 
patriotism național, în 
opoziție cu “încercările de 
denaturare a adevărurilor 
istorice despre România” - 
cum erau etichetate 
pozițiile Ungariei şi Rusiei 
sovietice vizavi de țara 
noastră. 

Cum o parte a emigrației 
române nu împărtășea 
ideea unificării, punând 
bețe'n roate tovarăşului 
Cornea, prin publicaţiile 
româneşti de largă audiență 
din Canada și S.U.A., s'a 
trecut la convertirea ei prin 
mijloace tipic comuniste: 
demascarea vârfurilor de 
lance ale acestei emigraţii 
ca “legionari şi fasciști 
fanatici”, cum spunea 
tovarășul Iliescu la 14 Iunie 
1990, în mesajul de 
binecuvântare a minerilor 


veniți să dea în (la) 
facultate. 
Ca și procesul inten- 


tat Arhiepiscopului Viorel 


Trifa de Evreii din S.U.A., 
pentru a-l lipsi de cetăţenie 
americană, unde materialul 
probator a fost pus la 
dispoziţie de D.L.E., tot așa 
și în cazul oponenților lui 
Dima Drăgan s'a trecut la 
scotocirea arhivelor 
Securităţii și Miliției în 
căutarea de documente prin 
care, cei avuți în vedere 
pentru  compromitere, să 
apară drept fascişti, 
legionari, informatori ai 
fostei Poliţii ai Securităţii, 
autori ai unor acte de per- 
versiune sexuală etc. 

Nu toate materialele 
compromițătoare astfel 
procurate au fost adăpostite 
în paginile ziarului. O 
asemenea tentativă ar fi 
dus la compromiterea 
voluntară a publicaţiei, 
lumea  stârnită de 
senzaționalul informaţiilor 
ar fi început să se întrebe 
de unde provin știrile, iar 
în final - negăsind nici o ex- 
plicație plauzibilă - ar fi in- 
tuit că la mijloc este mâna 
Securității române, decon- 
spirându-l pe dom” 
profesor. 

In această situație, prin 
serviciile unor in- 
termediari, iconografia 
emanată din arhivele 
Securităţii a ajuns pe masa 
autorităților statale, în 
dorința de a le provoca 
împotriva oponenților 
acțiunii Forum. 

Liniştea comunităților 
românești vizate de 
acțiunile perfide ale 
Bucureştiului este 
tulburată, este înlocuită cu 
atmosfera de suspiciune, de 
neprevăzut pentru viitorul 
asociației sau așezământul 
cultural sau religios de 
acolo. 

Simţind agitația care 
cuprinde partea exilată a 
emigrației graţie in- 
tervenţiei sale, şi dorind să 
scoată din aceasta și ceva 
foloase materiale necon- 
trolate de fisc, începe şan- 
tajul asupra unor virtuali 
oponenți, ameninţându-i cu 
iminența publicării în 
ziarul său a unor 
documente compromiță- 
toare la adresa lor dacă - 
bineînțeles - nu acceptă să-l 
recompenseze cu sume sub- 
stanțiale de dolari pentru 
a-l scuti de surprize 
neplăcute. 

Nu toți şantajații au 
înțeles să se achite de 
asemenea recompense. Nu 
toți ştiau că profesorului îi 
crescuse apetitul pentru 
viață uşoară şi avea mare 
nevoie de surse sigure de 
bani mulţi. 

Pe fondul unor astfel de 
acțiuni necugetate, de șan- 
taj, Cornea este asasinat la 
domiciliul său, victimă a 
propriei 'avariţii şi a in: 
conștienţei celor care i-au 
pus la dispoziţie acele 
materiale compromiță- 
toare, fără a verifica în 
prealabil pe mâna cui ajung 
acestea. 
————_——— 


Puteţi procura cartea 
GOOD BYE, DOMNULE 
PACEPA! 
scriind la adresa: 
P.0.BOX 78010 
WESTCLIFFE POSTAL 
OUTLET 
HAMILTON, ONTARIO 
CANADA L9C 7N65 
Coatul cărții este de 
$ 10.00 plus expediţia. 


Ș! 


PAGINA 10 


Acum doi ani a apărut în Bucureşti, în 
Ed. Roza Vînturilor, un grupaj din opera 
poetică a lui Nichifor Crainic, selectat în 
două volume: ““Poezii alese 1914-1944” şi 
““Soim peste prăpastie”, versuri create în 
perioada de detenţie. 

Nu ştiu cum au primit critica din țară 
aceste volume de poezii, dar dintr'o recen- 
zie apărută în “Cuvântul Românesc” 
cât şi din poezia “Cântec Strămoșesc” 
reprodusă după ediția de mai sus în 
publicaţia *'Puncte Cardinale” Nr. 5/17 
care apare la Sibiu, din dragoste și respect 
pentru Nichifor Crainic, s'a trecut super- 
ficial peste felul în care este prezentată 
opera poetului în ediția de mai sus. 

Neavând la îndemână opera poetică a 
lui Nichifor Crainic publicată până în 
1944, pentru a vedea cum sa făcut 
selecția poeziilor publicate în 1990, mă voi 
referi în special la volumul **Soim peste 
prăpastie”, apărut ca și celălalt volum 
sub îngrijirea D-lui Nedic Lemnaru, care 
ne uluieşte prin “mărturisirea” pe care se 
simte obligat să o facă: “aceste două 
volume de poezii, ca de altfel și celelalte 
opere inedite - care mi-au fost în- 
credințate de Nichifor Crainic în chip 
testamentar (sic) văd și vor vedea lumina 
tiparului exact așa cum şi-a dorit el, 
marele meu prieten (sic)”. Iar pentru a fi 
şi mai categoric, Dl. Nedic Lemnaru 
adaugă, ca subtitlu, la volumul ““Soim 
peste prăpastie”, '“versuri inedite create 
în temniţele (sic) Aiudului”, iar în 
copyright-ul românesc suntem preveniţi 
că “'orice reproducere sau selecție din 
aceste volume de poezii nu este permisă 
fără autorizația scrisă a Editurii Roza 
"Vinturilor, conform legii”. 


O nouă întemniţare post-mortem a lui 
Nichifor Crainic în celula “Rozei Vîn- 
turilor” cu “î” din “i” şi cu Dl. Nedic 
Lemnaru gardian. O escrocherie literară, ca 
multe altele și de toate tipurile apărute în 
România după sărmana Revoluţie a 
Tineretului, unde Editura Roza Vînturilor 
S'ar putea - din bună credinţă - să fi căzut 
victimă, necunoscând anumite dedesub- 
turi. 

Mai întâi câteva cuvinte despre autor - 
Dl. Lemnaru - după propriile sale date: 
redactor la publicația de propagandă 
comunistă în exteriorul României “Glasul 
Patriei”. Despre rolul nefast al acestei 
publicații care avea ca scop dezbinarea 
exilului românesc și infiltrarea lui cu 
agenţi ai Securităţii nu mai este nevoie să 
vorbim, pentrucă faptele sunt cunoscute 
de toată lumea. Mai mult decât pro- 
paganda comunistă făcută peste hotare, 
după reeducarea dela Aiud (faza a doua a 
reeducării după experimentul Piteşti) un 
număr de personalități marcante 
româneşti, foşti deţinuţi politici, 
terorizaţi în noul sistem al reeducării, 
m'au mai putut rezista sistemului și au 
fost obligați să scrie - mai ales împotriva 
unor valori din exil, de multe ori foști 
prieteni - la “Glasul Patriei”. A fost 
perioada de coșmar începută sub 
Gheorghiu-Dej și Drăghici şi continuată 
până la sfârşitul vieţii (cum şi de ce?)a 
unbra dintre foștii deţinuţi. 

Nichifor Crainic a fost pus în libertate în 
anul când împlinea 73 de ani, după 15 ani 
de închisoare, executaţi fără sentință. La 
eliberarea sa a contribuit avizul favorabil 
al Colonelului Crăciun, comandantul 
închisorii și al Reeducării dela Aiud, că de 
acum se poate colabora și afară cu suferin- 
dul poet: 

“De voi fi fost cândva ciorchine 
azi sunt prâştină stoarsă'n teasc, 


In flămânzenia din mine 
tumați o zeamă și renasc”'... 


DI. Nedic Lemnaru nu uită să ne 
reproducă textual cele spuse de Ministrul 
de Interne, Alexandru Drăghici, lui 
Nichifor Crainic la eliberare: ““Din acest 
moment, Domnule Nichifor Crainic, 
sunteți un om liber, ca oricare altul şi 
aveți dreptul să scrieţi și să publicați ca 
oricare scriitor din România de azi”. Din 
România de azi! Era în anul 1962, 
România de atunci, când din același Aiud 
unii plecau în libertate (reeducaţi), iar 
alții plecau spre veșnicie, cu ștreangul de 
gât, ca studentul Miron Chiraleu, care s'a 


IANUARIE 1993 


Cenzurat sau reeducat ? 


“ Soim peste Prăpastie” Ed. Roza Vinturilor 1990 
— Zahu PANA— 


spânzurat la 12 Ianuarie 1962 - cu 40 de 
zile înainte de expirarea pedepsei - la 
cubiloul turnătoriei de fontă din Aiud; ca 
tânărul Cornel Prislea, arestat din 
unitatea unde își făcea stagiul militar, 
pentrucă scrisese tatălui său să nu intre 
în colectiv și care neputând suporta 
mizeriile reeducării s'a spânzurat, în 
Decembrie 1962, de gratiile dela ușa 
atelierului ““Elasta” din fabrica Aiudului, 
sau ca on Bogza care s'a otrăvit când s'au 
accentuat presiunile de a-l face turnător, 
și alţii, și alţii... In acea perioadă a murit 
în chinuri la Aiud și marele George Manu, 
căruia i s'a refuzat îngrijirea medicală, 
pentrucă a refuzat orice compromis cu 
comuniștii. 

“Glasul Patriei”, pe care nu o puteau 
procura de cetățenii liberi, ne era prezen- 
tat pe atunci de Colonelul Crăciun, ca 
model pentru a ne dovedi grija partidului 
pentru cei care acceptau “spălarea la 
creier”, o expresie foarte îndrăgită şi 
folosită în orice ocazie de Colonelul 
Crăciun. Semnau acolo multe nume 
cunoscute. Deţinuţii erau însă căliți în 
luptele surde și în capcanele Securităţii. 
Astfel, aflau că mulți dintre cei pe care îi 
credeau morţi se mai află în viață, iar cât 
despre cele semnate în “Glasul Patriei” 
erau considerate doar niște ''enterite 
literare” de care pot suferi câteodată și 
scriitorii. Efectele lecturilor “Glasului 
Patriei” la Aiud au fost total nule, dar 
datorită lor s'au aflat unele informaţii 
'strecurate abil de unii dintre colaboratori, 
care știau că publicaţia ajunge și în 
închisoare. 


Acolo, în cloaca dela “Glasul Patriei” 
i-a fost dat lui Nichifor Crainic să-şi 
trăiască ultimii ani ai vieții. Omului care 
a suferit enorm de foame în închisoare, 
comuniştii au știut să-i exploateze 
slăbiciunea: „.."dă-mi coşul cu 
firimituri”, 

Aflăm din aceeași prefaţă a D-lui 
N.L. că poeziile create în închisoare, care 
au apărut în volumul  “Soim peste 
prăpastie” au fost selectate de poet, cu in- 
tenţia de a le publica în timpul vieții. Ast- 
fel se explică faptul schimbărilor în- 
troduse, care în unele cazuri anulează 
total mesajul poeziilor difuzate de poet, 
oral, și care au fost învățate și răspândite 
de miile de deţinuţi, în întreaga țară. 
Nichifor Crainic ştia prea bine pe atunci, 
până unde operează foarfeca cenzurii şi a 
dat o variantă accesibilă “partidului. și 
guvernului”. A fost aceasta o solicitare a 
regimului în acțiunea sa de propagandă 
sau o tentativă o poetului de a demonstra 
noua sa poziţie? Felul în care a apărut 
ediția din Bucureşti nu ne dă răspunsul 
exact, dar tendința de monopolizare a 
scrierilor lui Nichifor Crainic este 
evidentă, prin faptul că Dl. N.L. ac- 
centuează “ineditul” operei. 

Scriind despre “inedirea”' versurilor 
create în închisoare, DI.N.L. devine 
“tovarășul dela Glasul Patriei”, unde 
neadevărul trona peste tot. 

Era normal -pe timpul acela- ca 
cetățenii şi chiar scriitorii să nu fi luat 
cunoștință de publicaţiile din exil, dar 
pentru cei dela ''Glasul Patriei”, a căror 
misiune era lupta cu exilul activ, prima 
obligație era aceea de a fi la curent cu tot 
ce se publică de către Români în exil. Ori 
în publicațiile din exil, operele create de 
deținuții politici, care puteau ajunge în 
afara ţării, se situau pe primul plan. Așa 
au apărut o mulțime de poezii create în 
special de Radu Gyr și Nichifor Crainic. 
Nu vom putea reproduce în acest spațiu 
toate versurile apărute în publicaţii ca 
Vatra, Carpaţii, Cuvântul Românesc și 
altele, dar vom cita doar volumele de 
poezii din închisori, unde au apărut poezii 
de Nichifor Crainic, despre care Dl. Nedic 
Lemnaru nu suflă un cuvânt: 


“OFRANDA”' colecția Daco-Romană, 
Madrid 1963, îngrijită de D. Bacu. 


“POEME DIN INCHISORI” Editura 
Drum, Madrid 1970, îngrijită de V. 
Posteucă și N. Novac. 


“VOI N'ATI FOST CU NOI IN CELULE” 


Ed. Căminul, Sâo-Paolo, Brazilia 1970, 
îngrijită de Arh. Roman Braga. 


“POEZII DIN INCHISORI” Ed. Cuvântul 
Românesc, Hamilton 1982, culegere de 
Zahu Pană. 


Am menționat, mai sus, doar volumele 
în care au apărut un număr de poezii 
create de Nichifor Crainic în închisorae, 
dar adevărata și marea lor difuzare 
aparține miilor de foști deținuți politici, 
care le-au făcut cunoscute în toată ţara și 
pentru care mulţi din ei au fost con- 
damnaţi a doua sau a treia oară. (Autorul 
acetor rânduri a fost condamnat în 1959 
la 10 ani închisoare pentru difuzarea 
poeziilor lui Radu Gyr şi Nichifor Crainic, 
învăţate în prima detenţie).De unde atunci 
pretenția de copyright a șuşanistului 
Nedic Lemnaru? 

Reaua credință a acestui domn este 
probată de inducerea în eroare a unor 
oameni de mare valoare orală, cum este 
Preotul Profesor Doctor. Dumitru 
Stăniloae, căruia i se smulge o excelentă 
prefață *“Poezia creştină a lui Nichifor 
Crainic” cu mai multe citate din poezia 
“TU” “această taină a luminii infinite și 
eterne a lui Dumnzeu, a sensului mai 
presus de toate sensurile şi izvor al 
tuturor sensurilor” cum o numește părin- 
tele Stăniloae. 

Ei bine! Tocmai această poezie lipsește 
din volumul editat de Dl. Nedic Lemnaru, 
fidel jurământului dat partidului, dar 
deloc fidel mărturisirii pe care ne-o 
toarnă că ar fi făcut-o poetului Nichifor 
Crainic. 

Pomind dela eliminarea poeziei creştine 
“TU”, am căutat să compar celelalte 
poezii apărute la București cu cele 
cunoscute de deținuții din închisori, aflate 
direct dela poet. 

In ““Cântecul Potirului” din volumul 
““Soim peste prăpastie” citim la pag. 101: 


"Bi iată potirul la gură te-aduce 
lisuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce 
Hrăneşte-mă, maină de sfânt Dumnezeu'”... 


“"Adapă-mă sevă de sfânt Dumnezeu"... 
pag. 102 


In versiunea apărută în volumele 
tipărite în exil, versurile de mai sus arată: 


“Bi iată potirul la gură te duce 
lisuse Hristoase, Tu jertfă pe cruce 
hrâneşte-mă carne de sfânt Dumoezeu”... 


și 
“adapă-mă sânge de sfânt Dumnezeu"... 


Nu trebue ca cineva să aibă mari 
cunoștințe teologice pentru a observa 
deosebirea, pentrucă este îndeobşte 
cunoscut de către toți creștinii că 
împărtășania este carnea și sângele Mân- 
tuitorului, că la Cina cea de Taină sa 
spus: “Luaţi mâncaţi, acesta este trupul 
Meu... și '““Beţi dintru acesta toți, acesta 
este sângele Meu”, nu s'a spus nici un 
cuvânt de Mama mea și în nici o carte de 
religie nu vom găsi înlocuit sângele cu 
seva. Cum a fost posibil ca după Revoluţia 
din Decembrie nici un teolog din România 
să nu fi observat apostazia ''hrăneşte-mă 
mamă de sfânt Dumnezeu''? 

La pagina 99 a volumului ''Soim peste 
prăpastie”! este tipărită poezia ““Rugă pen: 
tru Pace” unde găsim versul ''Semăna cu 
noaptea umilitei naşteri”, formulă ac- 
ceptabilă pentru cenzura comunistă, față 
de versul inițial “Semăna cu noaptea Sfin: 
tei Tale Nașteri''... care cuprinde cu totul 
alte dimensiuni. Cu mici schimbări în 
strofe faţă de această poezie publicată de 
noi în “Poezii din închisori” - inerente 
oricărei noi editări - poezia ““Rugă pentru 
Pace” apare mutilată în “'Soim peste 
prăpastie” fiindu-i amputate două strofe 
pe care le reproducem pentru a defini mai 
bine conturul ediției apărute în Bucureşti: 


"Pacea lumii zace pe văriări de sânge 
şi rodaște bobul viitoarei uri. 

Pacea Ta răsfrânge raiul în făpturi, 

cel înfrânt având-o, el e cel ce'nfrânge. 
Pi lumii vârări de sânge! 


Si mă'nalță Doamne, la Cereasca Pace, 
că Tu eşti de-apururi neclintitu-mi crez, 
dragostea de care nu mă'ndestulea 
HN nădejdea care de lut mi desface. 

i mă'nalță Doamne, la Cereasca Paco! 


„complet răstălmăcite versurile: 


CUVANTUL ROMANESC 


Cu asemenea operaţii înțelegem mai 
bine exclusivitatea pe care și-o arogă D] 
Nedic Lemnaru. Completări, adăugiri, 
schimbări în textele literare sunt în 
general cunoscute la aproape toți autorii 
cât sunt în viață, iar transcrierea poeziilo;. 
create şi memorate în închisoare le poate 
juca multe feste chiar autorilor. Nu vom 
compara deci numărul de strofe al 
baladelor, sau anumite cuvinte nesem. 
nificative, nici faptul că prea cunoscuta 
baladă “Baldovin și Mădălina” apare sub 
numele de “Baldovin și Miralina”. Era 
dreptul autorului. Dar ne vom referi la 
eliminările deliberate în legătură cu 
credința şi neamul. 

In Balada Doinei versul “'Atins de 
Arhanghel cu sfântul jeratec”... este 
înlocuit cu versul: “Atins de ursită cu 
sacrul jeratec”. 

In balada “Baldovin și Miralina”, 
haiducii din Codrul Vlăsiei au “conștiință 
de clasă” pag. 128: 

“Că din Argeş la Brâila 

Si din Turnu la Focgani, 

Unde-ţi prisosește mila 

Eşti slăvit de cei sărmani....” 
față de versurile iniţiale ale luptei 
haiducilor împotriva veneticilor de 
pretutindeni: 

"Că din Argeș la Brăila 

şi din Turnu la Buzău, 

unde-ți prisosește mila, 

eşti slăvit de neamul tăul...” 
şi tot din aceeași baladă lipsesc sau sunt 


Câte zile-au fost trăite, : 
toate vârfuri de cuțite, 
zilele ce-or mai veni 
cum ne-or mai ademeni? 


: Le, 
Căci cum pleoapa se ridică, 
vede fiara venetică, >= 
Înger vrea sau demon vrea, 
îmi împlânt plăseaua'n ea. 


Răcoresc cu fapte grele 

arșiţa naţiei mele: 

astăzi spânzur, mâine spintec, 
rânile să i le vindec. 


Stie Cel Ascuns în stele 
fundul gândurilor mele: 
când de-o zdreanţă, când de-un petec, 
țara vreau să o deretec. 


Alelei popor durut, 

cât de altfel te-aş fi vrut 
Scoală-te şi tu odată 
vijelie detunată 


şi sfărâmă lanţurile 
înroşește șanțurile, 

şi, stârpeşte mlaştina, 
să nflorească baştina! 


î In poezia “EU”, versurile: “Si'n ciuda 
silnicei Mongolii/ sunt ei temeiul sub- 
teran”... sunt înlocuite cu versurile: “Si'n 
somnul albelor linţolii/ Ei sunt temeiul 
subteran”, iar strofa “De două mii de ani 
încoace/ grăiesc în vii şi tac în morţi/ și 
dârz voi pune eu soroace/ încovoiatei mele 
sorți”... este ''reconsiderată”: ““De două 
mii de ani încoace/ Mă-nvirtoșez în cei ce 
vin/ Ca singur eu să pun soroace/ In: 
covoiatului destin”. 

Am scris la început despre reproducerea 
în publicația “Puncte Cardinale” a poeziei 
““Cîntec strămoșesc”. Este varianta 
““reconsiderată”” a poeziei “Cântec de 
bejenie” scrisă de Nichifor Crainic, În 
închisoare, poezie inspirată de năvălirea 
Rușilor în 1944. In ““Cintec strămoșesc 
se sugerează doar o năvălire: '*Că fiara 
flămândă pământul ni-l calcă/ cu falca n 
țărână și'n ceruri c'o falcă”... pe când în 
“Cântec de bejenie”” tabloul este precis în 
apocaliptica-i desfășurare: 


"'se zdrențuie cerul ca părul vâlvoi, 
căci vine din urmă cu muget sălbatic 
gâtlej fără margini de zmeu asiatic”. 


“Cântecul de bejenie”' este tragedia 
timpurilor noastre, revolta neputinței 
acțiunea instinctului de conservare; ţi 
mărturie a barbariei încă vii Î, actta 
secol, pe când “Cîntecul strămoșesc 
atemporal, epic, cu nostalgii cântate i 
cobzari la hanuri de răscruce, dar nu ouă 
strigătul de durere a unui popor înrobit 


către o putere antiumană. 


CUVANTUL ROMANESC 


In luna Noembrie 1992 a 
avut loc la Bucureşti o 
sfeştanie la statuia lui Ionel 
(loan 1.C. Brătianu), operă a 
marelui sculptor croat, Ivan 
Mestrovici, mort în Statele 
Unite în 1962. Statuia celui 
care a fost prim-ministru, 
preşedinte al Partidului 
Naţional Liberal, sfetnic al 
Regelui Ferdinand I, al 
celui care și-a legat numele 
de făurirea României 
întregite, de votul universal 
şi împroprietărirea ţă- 
ranilor, a avut un destin 
mai fericit decât cealaltă 


IANUARIE 1993 


DE CÂTE ORI MOR BRĂTIENII ? 


——— Constantin MAREȘ— 


operă monumentală, creație 
tot a lui Mestrovici, statuia 
Regelui Carol 1 din Piaţa 
Palatului Regal, în jurul 
căreia ne-am masat cei care 
am demonstrat la 8 Noem- 
brie 1945 pentru Patrie- 
Rege-Ordine. Aceasta a fost 
distrusă de proletcultiștii 
anului republican 1948 și 
ar trebui lămurit odată 
pentru totdeauna dacă 
guvernul de atunci a 
trebuit să plătească 
despăgubiri în. valuta de 
care țara ducea atâta lipsă, 
pentru un sacrilegiu in- 


ternațional în domeniul ar- 
tei, pe lângă cel istoric 
naţional. Aş aminti pentru 
cei care n'au știut sau au 
uitat, că în 1953, actualul 
Teatru de Operă și Balet, de 
altfel iniţial destinat a fi 
doar un teatru liric, a fost 
inaugurat cu baletul 
“Călărețul de Aramă” de 
Raymond Glier, pe scenă 
impunându-se ca decor 
statuia de aramă a Tarului 
Petru cel Mare din 
Petrograd (pe atunci 
Leningrad), monument ce 
nu a fost dărâmat nici de 


Intr'una din cele cinci 
colaborări pe care părin- 
tele, poetul şi criticul 
Dumitru Ichim le publică în 
numărul din Decembrie 
1992, al “Cuvântului 
Românesc”, în critica sau 
prezentarea pe care o face 
publicaţiei “Puncte Car- 
dinale” Nr. 8-9 (20-21) - 
care apare la Sibiu - 
““aruncă”! nişte 
““propuneri” în legătură cu 
materialele “apărute în 
respectiva publicaţie. 

Una din aceste propuneri 
se referă la articolul sub- 
semnatului, apărut în 
“Puncte Cardinale” in- 
titulat: ““NICHIFOR 
CRAINIC:  Cenzurat sau 
reeducat?”” cu referire la 
volumul - de poezii ''Soim 


peste prăpastie';,.+.„poezii- 
scrise de Nichifor Crainic în 
închisoare. 

Articolul cu pricina este 
comunicarea mea făcută 
la ““ROMFEST '92"”. 
Făceam cunoscut, în acea 
lucrare că unele din poeziile 
lui Nichifor Crainic apărute 
în ediția publicată de Dl. 
Nedic Lemnaru, sunt cu 
totul modificate în mesajul 
lor, faţă de versurile 
originale pe care Nichifor 
Crainic ni le-a comunicat în 
închisoare. Din contextul 
prezentării D-lui Nedic 
Lemnaru se desprinde că 
poetul a crezut că-și poate 
publica poeziile sub 
somuniști, bineînţeles 
refăcute, modificate. Nu am 


CIORCHINE SI PRASTINA 

Mulţi dintre cei care şi-au scris amin- 
tirile din închisori și mai mulţi Mpa sai 
care. își estesc amintirile,vorbesc în 
îl diferiţi despre Nichifor Crainic, 
Condiţiile de detenţie sunt ale unei lumi 
le pot suporta 
uniform. Nichifor Crainic șia și,o, A 

le ce circulau pe seama sa și singur și: 
definit cel mai bine cele două ipostaze ale 
lui: “De voi fi fost cândva ciorchine/ azi 
sunt prăştină stoarsă'n teasc ; 

Ediţia D-lui Nedic Lemnaru a schimbat 
“azi sunt o boabă stoarsă' n 
imagini este 
evidentă: boaba stoarsă tot prăștină este, 
diferența fiind doar de cantitate. 

' l-am cunoscut pe Nichifor Crainic în 
inchisoare ca ''ciorchine” şi aceasta este 

nea pe care i-o păstrez. Nu-i cunosc 
alte reacții decât cele care privesc poesia: 
unde era intransigent cu el şi cu ceilalți ș 
nu acorda nici un rabat. Era adeptul ver: 
sului clasic și scormonea adâncul limbii 
românești pentru a afla cuvântul pur. 
Urmărea foarte atent metrica şi rima. 
Intrebându-] odată cum vede 


antiumane. și nu toți 


versul doi: 
teasc”!. Sărăcia acestei 


În replică 


spus în nici un caz că Ne- 
dic Lemnaru a “lucrat” po- 
eziile, cum insinuează Dumi- 
tru Ichim, ci doar N.Lemna- 
ru a publicat ovariantă cen- 
zurata aacestor poezii,care 
sunt lipsite în special de e- 
lementele cele mai importan- 
te ale lor, creştinismul și 
naționalismul. 

Poeziile publicate in 
volumul “'Soim peste 
prăpastie'”” sunt o nouă 
versiune dată de Nichifor 
Crainic, pentru a fi ac- 
ceptată de cenzura 
comunistă, atunci când a 
crezut că va putea fi 
publicat și m'am întrebat 
pe drept cuvânt: “'cenzu- 
rat sau reeducat?”” De aceea 
când am văzut că Dumitru 
Ichim scria în “'Cuvântul 
Românesc”! că... “'Soim 
peste prăpastie” prezintă 
cititorului român, după 
evenimentele din 1989, ceea 
ce acest mare poet, teolog și 
profesor a compus în 
închisorile Aiudului ... am 
crezut de datoria oricărui 
fost deţinut politic de a 
spune despre felul cum a 
fost editat acel volum. 

Respectul faţă de cititor 
ne obligă să spunem 
adevărul, iar acest adevăr 
nu poate fi curat dacă 
pretindem că în închisorile 
din România deţinuţii 
scriau poezii de genul: 

".. Sângeroasă zi de hronic, 

Filă nouă'n vechiul vraf: 


Uraganul teutonic E 
Se zdrobi de piscul slav”, 


[Iz) 


Am scris în lucrarea 
mea, că Nichifor Crainic s'a 
autodefinit în cele două 
ipostaze ale sale ca: cior- 
chine și prăștină și am 
încheiat că l-am cunoscut și 
vreau să-i păstrez amintirea 
ca ciorchine. Despre 
dedublarea operei să 
reținem doar mărturisirea 
pe care o face D]. Alexandru 
Cojan, ginerele poetului, 
la publicarea volumului 
“MEMORII: Zile albe, _zi- 
le negre” 


In replică: 


““Memoriile care se publi- 
că reprezintă manuscrisul 
original scris în perioada 
1945-1946 când era pribeag 
în. Transilvania... După 
eliberarea !-din - 1962, la 
promisiunea autorităților 
vremii, că - vor autoriza 
publicarea Memoriilor sale, 
Nichifor Crainic, bătrân şi 
bolnav, le-a rescris, 
modificat și autocenzurat, 
în perioada 1963-1964”, 

Este exact ceea ce am ob- 
servat și la poeziile care au 
fost publicate în '“'Soim 
peste prăpastie”. La 
aceasta s'a referit lucrarea 
mea, pentrucă orice fost 
deținut politic rămas încă 
în viață, are datoria morală 
să apere memoria și creaţia 
din închisori, pentru a le 
transmite nealterate celor 
care vin după noi. 


Zahu PANĂ 


| 


N ul ăsta comunist al poeziei încearcă ceva 


ce nu reușesc. 


înțeleasă de 


picioare, am 
să stăm 


vorbă. Eram 


murat varza 


DI, Nedic 


“Soim peste 
Il vrem 


viitorul comunist. 


poeziei în România, mi-a spus: “Mă, abc- 


Poezia trebue să fie 
toți, nu doar de un grup 


elevat. Poezia nu trebue să fie rebus”. 
Avea un humor deosebit. Intr'o zi, eram 
în curtea Zărcii, unde ni se servea masa în 


găsit niște butuci pe care 


şi Nichifor Crainic vine dela 
curățatul cartofilor să mai schimbăm o 


un grup care lucram în 


fabrică. Bucătarii spălau cu furtunul niște 
imense butoaie, unde urma să fie pusă la 


pentru iarnă. Venise vorba, 


nu ştiu despre cine și Crainic ne arată un 
butoi mare cât toate zilele: “Il vedeţi mă, 
ce mare și burduhăânos este? Dar e gol pe 
dinăuntru. Așa este și cu unii oameni 
““mari'”, Avea nestrămutată credința lui: 
“Acest pământ până'n hotare/ podit e, cu 
strămoșii mei/ cucernic când ridic altare,/ 
pilaștrii bolților sunt ei”. 


Lemnaru ne anunță că va 


publica opera lui Nichifor Crainic. Selec- 
tată de dânsul? Suntem sceptici în acest 
caz, dacă va urma exemplul volumului 


prăpastie”, 


îl cerem pe Nichifor Crainic, 
ciorchine și nu prăştina stoarsă în teascul 


Zahu PANĂ 


voința lui Lenin și nici de 
vreun ucaz al lui Stalin. 

Salvată, chiar cu unele 
zgârieturi, statuia lui lonel 
Brătianu a fost reașezată la 
locul inițial, lângă ceea ce a 
fost odată Așezământul 
Brătianu, desființat ca 
atare în perioada Dej- 
Pauker - Luca - Georgescu - 
Groza și nerevenit la 
destinația de fundaţie nici 
sub Iliescu, cel care i-a suc- 
cedat mai întâi lui 
Ceaușescu, apoi lui însuşi. 

Așa cum se ştie, anul 
1927 a fost marcat prin 
două imense pierderi pen- 
tru țara noastră: au murit 
Regele Ferdinand și lonel 
Brătianu. 

Aşezământul Brătianu, 
din vecinătatea Bisericii 
Amzei conținea şi o 
bibliotecă de o valoare 
inestimabilă. Ca elev dar și 
membru al Tineretului 
Naţional Liberal, împreună 
cu alţi elevi şi studenţi de 
aceeaşi orientare, în anii 
'46 am lucrat la aranjarea 
și clasificarea acestor 
comori. bibliofile de a căror 
risipire și distrugere se fac 
vinovați cei care au 
nesocotit valorile noastre 
naţionale și culturale. Voi 
menţiona că de activitatea 
de atunci se ocupa în cadrul 
așezământului Profesorul 
George Fotino, ultimul 
mare decan al Facultăţii de 
Drept din Bucureşti și care 
îndeplinea și funcția de 
Secretar General Adjunct al 
marelui partid al. marilor 
Brătieni. SF: RE 

In anii '60, clădirea care 
fusese ultimul sediu central 
al acestui partid, amplasată 
în Strada C.A.Rosetti a fost 
radical transformată de 
Sfatul Popular într'un cen- 
tru hematologic, rămas și 
astăzi, conform tezelor 
majuristo - ceaușiste, un o- 
biectiv militar. Să trecem 
însă dela imobilul din 
Strada C.A. Rosetti 37, 
unde la vremea respectivă 
mi-am conturat în cercurile 
de studii, ca și atâția alţii, 
adolescența și începutul 
unei tinereți, politizate la 
modul major, la cel din 
Calea Dorobanţi 16, 
locuința lui Dinu I.C. 
Brătianu, ultimul mare 
președinte al marelui par- 
tid, De aici avea să fie 
arestat în Mai 1950, deși ar 
fi putut părăsi țara, ca apoi 
să moară la puține luni în 
martirajul dela Sighet, 
unde au sfârșit și luliu 
Maniu, şi 
Brătianu. 

După evenimentele din 
Decembrie 1989, situația 
acestei clădiri putea fi uşor 
rezolvată. Ea era folosită de 
ambasada Republicii Ger: 
mane aşa zisă Democratică, 
prescurtat RDG în 
româneşte, DDR, în 
nemțește. Stat în comă şi 
condamnat istoric dela 
naștere, dispariția sa ca 
atare prin reunificarea Ger- 
maniei lăsa disponibil acest 
imobil, care, în mod nor: 
mal, trebuia trecut în 
deplina proprietate şi 
posesie a celor îndreptățiți 
din familia Brătianu, sau, 
cu acordul acestora, in: 
stalat un aşezământ 
purtând ilustrul nume de 
Brătianu. Ar fi fost de 
aşteptat ca mai proaspăt 
unsul liberal, primarul 
general al Capitalei, Crin 
Halaicu, să aibă măcar o 


„de Armeanul 


Gheorghe. 


silabă de spus în acest caz, 
care, în mod normal, nu ar 
fi trebuit să existe. 

Tot la capitolul Primăriei 
Capitalei, trebue semnalată 
şi o schimbare a denumirii 
unei străzi: cea purtând 
numele lui Olga Bancic, îl 
are în prezent pe cel al 
multilateralului și talen- 
tatului scriitor Alexandru 
Philippide. Sunt ultimul 
care aș contesta necesitatea 
ca unei străzi din Capitala 
țării să i se dea numele. 
Dar de ce tocmai acesteia? 
Vreau să mă explic. 

Există actualmente în 
Bucureşti străzi purtând 
denumiri ca: a Gladiolelor, 
a Poliţiei, a Sapienţei, (sens 
obscur chiar pentru 
locuitorii străzii). Nu mă 
voi opri asupra denumirii 
străzii Alexandru Ivasiuc, 
personaj despre care mulţi 
foşti deținuți politici ar 
avea multe de spus. Dar de 
ce tocmai strada Olga Ban- 
cic să nu revină la vechiul 
său nume, acela purtat de 
Pia Brătianu? 

Cred că ar trebui lămurit 
ceva, ce nu a fost niciodată 
evocat așa cum ar fi fost 
necesar în documentarea 
românească din trecut și 
prezent. Aflând despre in- 
tenţia schimbării denumirii 
străzii, un fost dramaturg 
de seceră şi ciocan, scria 
despre “'a doua moarte a lui 
Olga Bancic”, deși putea să 
scrie mai bine şi mai drept, 
despre a treia moarte a lui 
Pia Brătianu. Ă 

“Olga-Golda Bancic sa 
născut în Basarabia 
ocupată de Ruși în 1912. 
Studentă la Filosofie la 
Paris, stabilită în Franța, 
intră într'o grupă de 
rezistenţă antinazistă, com- 
pusă din imigranți, condusă 
Missak 
Manouchian. Un rol în 
această activitate l-a jucat 
Boris Holban supra- 
viețuitor și contestat 
ulterior. Acest Holban avea 
să dețină importante 
funcţii în Partidul 
Comunist Român şi în stat, 
în perioada de după 6 Mar- 
tie 1945. Olga-Golda Ban- 
cic a fost executată la Paris, 
pentru activitatea de 
rezistenţă din Franţa, dar 
nici o stradă nu 
i-a purtat și nu-i poartă 
numele. Ar fi de semnalat 
că la timpul respectiv au 
fost condamnaţi la moarte 
de către Curtea Marţială 
Germană 23 de rezistenți 
din 24. Cerând comutarea 
pedepsei, este admisă una, 
restul fiind executați. 
Recursul lui Olga Bancic 
este admis, nu se ştie exact 
cum şi de ce, dar ulterior va 
fi şi ea executată. 

Lipsit de eroi din 
rezistenţă, Partidul 
Comunist Român a ex- 
propriat-o şi pe Olga- 


Golda Bancic, dându-i şi 
numele unei străzi, deși ac- 
tivitatea sa de rezistență nu 


ÎN CURÂND VA APARE 
- Volumul - 


PRIN BASARABIA 
VOEVODALĂ 


e 
Petre VĂLIMĂREANU 


PAGINA 11 


E LESS ERIE EREI PIE SENS NI III SS DE 3 ae, 


a avut nimic comun cu 
România. 

Pia, născută Pleșoianu, 
a fost soția lui Ioan C. 
Brătianu, cel care l-a adus 
în țară pe Principele Carol 
I, fiindu-i apoi marele sfet- 
nic Prințului și celui ce 
avea să devină primul 
nostru Rege. Pia Brătianu 
s'a dedicat operelor de 
binefacere precum și 
păstrării atmosferei unei 
case românești a ilustrului 
său soț. Pentru acestea, 
municipalitatea  bucureş- 
teană a vremii a hotărât să- 
i dea numele unei scurte 
străzi. Poate că actualul 
primar al Capitalei a cărui 
stea urcă în partidul 
prezidat de Radu Câm- 
peanu, ar trebui să reflec- 
teze la toate acestea. 

Să nu căutăm printre 
străzile Bucureştiului una 
purtând numele lui 
Gheorghe Brătianu, mort în 
chinuri în temnița dela 
Sighet, cel pe care prin 
testamentul său politic, 
Dinu Brătianu îl recomanda 
la conducerea partidului. Să 
luăm drumul Piteștiului şi 
să ne oprim la Florica- 
Stefăneşti, leagăn al 
Familiei Brătianu, unde în 
Octombrie 1976, împreună 
cu Ion - Oni, Dan Brătianu 
şi a doua soție a acestuia, 
Oana, ne-am dus să ne 
reculegem la mormintele 
marilor înaintași din capela 


bisericii ctitorită de 
Brătieni și la Casa 
Brătianu. 


In luna. August, “presa 


dela București publica o 


relatare ce dezvăluia un 
adevărat scandal. Biserica 
unde se află capela, ridicată 
după planurile arhitectului 
francez Andr6 Lecomte de 
Nouy, cel care a restaurat şi 
Biserica ' Episcopală din 
Curtea de Argeş, este în 
paragină. Fostul conac 
Brătianu serveşte ca loc de 
chiolhanuri şi nunţi cu 
daruri şi pentru înnoptarea 
chefliilor. Nici fostul 
ministru Spies, nici Radu 
Câmpeanu, preşedintele 
PNL nu s'au preocupat de 
pângărirea acestui 
așezământ. Rezervate până 
la evenimentele din Decem- 
brie 1989 vârfurilor de par- 
tid şi unor oaspeţi din 
străinătate, clădirea dela 
Florica şi acareturile au 
fost măcar păstrate la 
modul corespunzător. 

Am putea spune că un 
popor fără statui şi 
monumente este unul fără 
istorie. Marele monument 
dedicat lui Ioan C. Brătianu 
din piața ce îi purta 
numele, astăzi Piaţa 
Universităţii, a fost distrus 
de iconoclaştii republicani 
aduşi sau impuşi de 
baionetele sovietice. 

Rămâne să ne întrebăm: 
de câte ori şi până când vor 
trebui să moară Brătienii, 
marii Brătieni ai neamului 
românesc? 


PAGINA 12 


IANUARI 


E 1993 


CRONICI 


VERA HUDICI 


DIN DRAGOSTE 
PENTRU BASARABIA 


- povestiri - 


EDITURA 


DESTINE - BUCUREŞTI 
1992 


Numele Verei Hudici îmi 
aminteşte de acele izvoare 
ale muntelui care prin 
susurul lor sporesc taina 
codrului. Susurul devenii 
rugăciune transformă codrul 
întro magnifică și ireal de 
înaltă catedrală. Nu gigan- 
ticul, nu cantitativul, ci 
smeritul râu ce-și şopteşte 
rozariile de piatră are ceva 
de spus și dă “spusului o 
noimă. 

Printre alte “îndelet- 
niciri””  scriitoriceşti Vera 
Hudici era “in charge "cu 
cenaclul literar '*George 
Bacovia” din Bucureşti. 
Cred că de prin 1964 când 
mi-am început anii de 
studenţie. Dintrun grup de 
moșuleţi şi băbuțe, 
cenaclul a crescut 
devenind un punct de 
atracţie al scriitorilor din 
Bucureşti căpătând eticheta 
de cenaclu al foştilor 
puşcăriași politici, al 
popilor și studenţilor dela 
Teologie. In 1964 fusese 
dată amnistia pentru 
întemniţaţii politici. 

Rând pe rând cenaclul a 
început să fie frecventat de 
Andrei Ciurunga, un fel de 
arici al  poantelor trans- 
parente,: distinsul  Zahu 
Pană cu aristocratica figură, 
bătăiosul cu floreta ver- 
bului Ovidiu Vasilescu, 
Părintele Chiriac - tancul 
enciclopedic, 1.V. Spiridon - 
biblioteca ambulantă, 
dulcele Ion Th. Ilea, Valeriu 
Streinu cu fineţea lui 
academică, frații Chriatofor 
și lon Dancu, actorul Dinu 
Ianculescu aproape trans- 
parent, că se vedea prin el, 
”Argintatul peşte” Al. 
Bidian după care mureau 
fetele, lon Molea tot timpul 
cu aceeași geantă etc. 
Venea și |.D. Pietrari cu o 
faimoasă poezie culinară ce 
o repeta tot timpul. Ca 
student trebuia să renunțla 
masa de seară ca să merg la 
cenaclu şi de multe ori 
renunțam și la cea de prânz 
de dragul culturii. Când îl 
vedeam pe Pietrari, precum 
cățelul lui Pavlov, înce- 
peam să salivez. 

Cât despre tineri, cei mai 
mulți dela Teologie și alte 
facultăţi. Numai Vera 


Hudici, despre care nu am 
auzit un cuvânt rău, putea 
să stăpânească o asemenea 
““menajerie”. La necaz sau 
bucurie ea zâmbea. Avea o 
inimă cât o livadă de vişini 
înfloriţi. Erau vremuri tâm- 
pite. Printre noi erau şi 


oamenii cu ochelari fumurii 


şi haină de piele, dara intra 
în detaliu şi dureroase 
amintiri, ne-ar îndepărta de 
subiect. 

Eu și cu Florica Baţu am 
fost acceptaţi întrun grup 
restrâns al acestor in- 
telectuali care, fără nimic 
conspirativ, mergeau la o 
fripturică şi un pahar după 
cenaclu. Abia atunci 
începea pentru noi 
deschiderea unei împărăţii 
de taină: istoria așa cum a 
fost. 

Intr'o seară, după 
cenaclu, am mers la o 
“grădină” şi Vera Hudici 
povestea cu lacrimi în ochi 
ce impresionată a fost, când 
în alt cerc restrâns cineva a 
cântat: *'Nistrule, pe malul 
tău...” După ce şi-a șters 
ochii cu podul palmei a 
privit spre mine şi Florica: 
“Voi nu ştiţi nimic, dragii 
mei” Nu era o insultă, ci o 
compătimire. Pentru ochii 
noştri plini de cerbi și de tei 
înfloriţi clipeam unei taine 
pe care o lăsam taină ca nu 
cumva să jignim cu 
întrebarea. Noţiunea 
omului inteligent este ce fel 
de întrebări pune. Rău am 
făcut că mu am Întrebat, dar 
era vârsta când le știam pe 
toate, asemănătoare cu o 
anumită vârstă a copilului 
ce zice “'Nu” la toate. 

Dacă nu ar fi fost 
minunea dărâmării 
comunismului, Vera Hudici 
ar fi dus în mormânt taina 
ce ne rodea și ne era frică să 
întrebăm, 

Pământul românesc, 
respectiv Basarabia, pentru 
Vera Hudici er altarul 
neamului românesc. Abia 
acum încep să se contureze 
răspunsurile, Ceea ce pare 
un titlul simplu, un titlu în 
uniformă de școlar, un titlu 
atât de cristalin ca sen: 
timent “Din dragoste pen: 
tru Basarabia”, cum îşi in: 
titulează Vera Hudici 
ultima carte, e de fapt titlul 


” pseudonimul 


unei rugăciuni și confesiune 
de credință. 

“Acum cincizeci de ani, 
scrie în prefaţă Victor Gh. 
Stan, apărea în publicaţia 
'* Ceahlăul ” din Piatra 
Neamţ, povestirea 
“Bătrânul Basarabean” 
prima istorisire despre 
BUBA ce se așeza pe 
frumoasa față a Basarabiei, 
sub semnătura Credinței 


Coteleanu - o tânără din 
Tinutul Hotinului, satul 
Coteleu. Cu această 
înzestrare - scrisul 


domnișoara Credinţa a 
trimis la redacţii materiale 
întregi în care vorbea şi 
arăta urgia care s'a abătut 
peste partea noastră de 
țară”. 

Din aceeași prefață aflăm 
începutul datelor biografice. 
Se naște la 1 Ianuarie 1917 
în satul Coteleu, județul 
Hotin, Basarabia; 
colaborează la “Bucovina 
literară”', “Ceahlăul”, “Ani 
de ucenicie”, “Tânărul 
scriitor”, “Flacăra”, “Viaţa 
românească”, 
temporanul”, PE 
““Pemeia”, “Presa” etc. 


rusă. 

“Din dragoste pentru 
Basarabia” este a zecea 
carte a Verei Hudici, care 
este membră a Uniunii 
Scriitorilor Români. 

Dela satul de naștere 
Coteleu și-a luat 
Credinţa 
Coteleanu cu care și-a sem- 
nat creaţiile literare din 
tinereţe. 

Cu acest nume publică 
“Bătrânul Basarabean” în 
“Ceahlăul” din Piatra 
Neamţ în Februarie 1940 și 
alte povestiri, în care sem- 
naliza un $.0.8S. despre 
pericolul comunismului ca 
distrugător de familie, de 
neam, de religie, de țară, de 


spiritualitate. 
Vasile Burlacu, din 
“Bătrânul Basarabean”, 


este primarul satului. A 
ajuns la bătrânețe ca 
părinte al satului. Pentru el 
satul era o gospodărie mai 
mare, o familie de familii. 
Mergea pe câmp să vadă 
cum mere totul, la faţa 
locului. Pentru el: 
““Zăngănitul sapelor, 
chiotele flăcăilor, râsetele 
fetelor, scârțâitul carelor 
încărcate cu iarbă de-abia 
cosită, i se strecurau în 
suflet, ca sunetele unei 
muzici divine.” 

Impodobise toate 
răscrucile satului și iz- 
voarele cu troițe. lată-l în 
faţa uneia, privind gânditor: 

“+ Ce te uiţi cu atâta 
jale la ea, Moș Vasile? 

- Mă gândesc că ar trebui 
întărită, ori schimbată. Prea 
au mâncat-o ploile. 

Amu, ce s'o mai 
schimbi! Să aibă ce bat:- 
jocori bolșevicii? 

- Care bolşevici, băiete? ' 
Slavă Domnului, în satul 
nostru nici în'17 nu s'au 
întâmplat asemenea 
blestemăţii. Atunci chiar că 
înnebuniră oamenii!” 


Dialogul continuă şi Moș 
Vasile află că: '*“Românul 
ni-o dat Ruşilor și că au şi 
început să vină bolşevicii.” 

Ca o digresiune, scrisul 
Verei Hudici se aseamănă 
foarte mult cu cel al lui 
Alphonse Daudet. Dacă 
unele povestiri din acest 
volum prin puritatea lor 


cum ar fi “'Fulgi de 
zăpadă”, ““Suflet 
zbuciumat”, “In pas cu 
povestea”, ““Remușcarea”, 


“Pe Mureș și pe Târnave” 
sunt într'un paralelism de 
spirit cu “'Scrisorile dela 
moara mea", “Bătrânul 
Basarabean” e o translație 
a unei lacrimi care cădea 
pentru Alsacia pierdută din 
“Ultima lecţie de  fran- 
ceză”. 

Când Moș Vasile se 
întoarce acasă, de pe câmp, 
găsește pe Nica, agentul 
comuniștilor, instalat ca 
primar. Uimit dă să ceară 
ajutorul divin din icoană, 
dar icoana dispăruse deja de 
pe perete.:'Groaza și moar- 
tea s'au cuibărit în 


„Basarabia. In satul C... 


gospodar după gospodar, 
“sau chiar familii întregi, 
luau drumul fără de întoar- 
cere. Nica, primarul satului, 
cu câțiva bolșevici în 
mașina neagră, vestitoarea 
morţii, lăsau pustiu în 
urma lor. Lacrimile curgeau 
lin și ochii se îndreptau spre 
munţii profilați în zarea 
albastră, cerând îndurare.” 
Credinţa Coteleanu, prin- 
trun personaj, strigă în 
numele întregii Basarabii 
sfâşietoarea chemare de 
ajutor către frații dela 
Carpaţi: ““Fraţilor, nu auziți 
plânsul nostru care întrece 
vântul, Crivăţul? Nu 
ascultați oftatul nostru care 
seamănă cu trăznetul 
codrilor loviți de furtuni? 
Veniţi! Scăpaţi-ne”! Glas 
de profet în pustie. 
Am plătit cu vârf și 


CONVORBIRI LIERARE & ABG DAVA 


îndesat păcatul de a nu 
asculta de glasul sângelui, 
de a ne încrede în 
politicienii mediocri care au 
minimalizat pericolul 
bolșevic. 

“Pe ulițele satului,  con- 
tinuă Credinţa Coteleanu în 
povestirea ei, rătăceau 
copii zdrenţuiți, murdari, 
cu ochii măriţi de tristețe. 
Vasile Burlacu se oprea în 
dreptul lor, trecea mâna 
prin părul încâlcit şi-i 
întreba cu glasul stins. 

“*- Unde-i taică-tu?!” 

“- L-au luat bolşevicii. 
Mama s'a îmbolnăvit... şi 
plânsul pornea nestăvilit.” 
Vasile Burlacu rătăcea pe 
străzile satului ca printre 
ceţuri apocaliptice până 
când, întro zi au dispărut 
toate troițele. Acesta era 
apogeul. Vasile Burlacu 
“'se gârbovi mai tare, cu 
inima mai grea ca plum- 
bul.” Pomi spre primărie 
să-l întâlnească pe Nica și îl 
găsi pe drum: - 


- “Măi, băiete, tu eşti 


făcut de Dumnezeu sau de 
diavol? 


- Ce-ai cu mine moșule? 
Nu ești bucuros că te-am 
lăsat în pace? Mi-ai cruțat 
şi dumneata odată viața. 

- Măi omule, eu sunt 
bătrân, puteai să mă 
omori... dar trebuia să cruți 
pe ceilalți, tinerii, taţi de 
copii ce mor pe drumuri. Nu 
ţi-a fost de ajuns câte 
lacrimi au curs? Te-ai 
agăţat şi de cruce. Te va 
bate Dumnezeu... 

- Ce tot Dumnezeu? 
Dumneata nu ştii că Dum- 
nezeu nu este?” 

Bătrânul îl lasă în 
drum, și gârbovit îşi con- 
tinuă mersul. Toţi copiii lui 
au dispărut. Rămăsese 
numai cu nurorile. Sângele 
îi fierbea. Un gând îi 
încolți în minte. Să 
plătească pentru suferință. 


În curând 


eveniment editorial 


prima istorie 
a prigonirii 
creştinilor din 
România sub 
comuniști 


7 Tiraj limitat. 
Inscrieri la "Convorbiri literare” 
Casa cu absidă, Centrul Civic, lași 
Tel(Fax): 11.62.42 


Dacă ar fi putut ar fi ars 
toate hoardele nomade ale 
bolșevicilor, Dar era bătrân, 
Cel puţin să curețe statul 
lui drag de antichriști. 
Trecem peste detaliile cum 
Moş Vasilea dat foc casei 
unde dormeau comuniştii 
lui Nica și cum aceştia beţi 
de alcool şi de “victoria 
bolșevismului” au dispărut 
în incediu și ne oprim doar 
la finalul care caracterizează 
simţirea Verei Hudici și 
măiestria literară de a lăsa 
pe cititor să-și închipuie 
mediul sugerat doar prin 
câteva cuvinte; “Bătrânul 
în genunchi, cu fața spre 
Răsărit, cu mâinile 
încrucișate pe piept, şoptea 
o rugăciune. Plecă trupul 
spre pământ, atingându-l 


cu fruntea încadrată de 


argintul anilor. Speriată 
nora deschise ușa cu zgomot 
şi strigă din prag: “Tătucă, 
arde o casă!” El întoarse 
capul şi cu fața luminată de 
rugăciune vorbi blând: 
“Lasă, fato. Cuiburile de 
omizi 
strică rodul.” Pes 
bătrânului, nora  zări 
lumină aurie, asemănătoa 


cu aceea care înconjoară! 


capetele sfinților din 
icoane.” 

Abia acum o înţeleg pe 
enigmatica Vera Hudici, 
când atât de criptic zâmbea 
spre noi și ne spunea că 
“Voi sunteţi copii şi nu știți 
nimic.” Abia acum înțeleg 


de ce își ştergea ochii cu 


podul palmei șoptindu-ne 
că un prieten, întrun cere 
restrâns, a cântat 
““Nistrule, pe malul tău...” 
Si abia acum înțeleg că 
““Din dragoste pentru 
Basarabia”, după forma 


lacrimii noastre, rotundă ca 


altarul Dacilor ne-a dăruit 
Dumnezeu hotarul 
neamului românesc + IN- 
SULA LACRIMILOR. 


Dumitru ICHIM 


trebue arse, căci 


Apărută în Decembrie 
1883, după câteva luni 
dela apariția poemului 
“Luceafărul” (24 Aprilie - 
6_ Mai 1883), poezia 
“Criticilor mei” vine ca o 
replică aspră la adresa 
acelora a căror gândire este 
insuficientă pentru a vedea 
şi a recunoaște valoarea 
adevăratei creaţii. 


Conștiinţa valorii este 
relevantă în concepția și op- 
tica poetului, el triază, 
distinge cu multă atenţie şi 
discernământ oamenii şi 
lucrurile, realizează o reală 
selecție naturală, o selecție 
a capacităţii umane: 
“Multe flori sunt, dar 
puţine/ Rod în lume o să 
poarte, / Toate bat la poarta 
vieţii, / Dar se scutur multe 
moarte.” 


Selecţia este de fapt efec- 
tuată dela începutul lumii, 
prin ea se distribuie per: 
manent rolurile pentru 
fiecare în parte pe scena și 
pe scara vieţii, însă. poetul 
precizează. şi. exemplifică 
acest lucru. 

Distincția se săvârşeşte 
așadar datorită elementelor 
în competiția selecționării. 
In acest caz nu învinge cel 
puternic biologie și nici cel 
protejat de avere sau de alte 
situații, ci numai acel 
înzestrat cu forţa 
superioară de creaţie (chiar 
dacă va fi sortit suferin- 
ței), el va fi elementul 


predestinat creaţiei de orice 
natură, separându-se de ce 
este în jur, fiind ridicat la 
puterea eternă, restul se 
risipește în prafuri 
terestre, ca ploile triste şi 
plictisitoare ce întunecă 
cerul. Dela distanță, lu- 
crurile par altfel pentru 
unii, totul li se pare atât de 
simplu și ușor de realizat, 
încât creatorul adevărat 
devine un element neîn- 
semnat în mentalitatea 
acelora a căror gândire şi 
pricepere limitată nu pot 
înţelege valoarea creației, 
confundând-o cu un joc 
distractiv, prin care se con- 
sumă timpul, replica 
poetului însă vine neîntâr: 
ziat și nimicitor. “E uşor a 
scrie versuri/ Când nimic 
nu ai a spune,/ Inșirând 
cuvinte goale/ Ce din coadă 
au să sune.” Pretenţiile 
însă de întâietate şi 
dominare sunt tocmai ale 
acelora care ““nimic nu au a 
spune”, dar acest deziderat 
al lor va. atrage după sine 
din partea lumii 
calificativul decisiv de 
eliminare a  nonvalorilor. 
Mai departe poetul explică 
procesul de creaţie, 
suferința prin care poate să 
treacă un suflet înaripat ca 
al lui, frământarea acelui 
spirit pentru binele şi 
înălțarea omului, pentrucă 
în această privință numai 
adevăratul creator poate fi 
conștient de chinurile și 


ş 


POETUL VEACURILOR 


Lui Eminescu 


Poet al veacurilor toate, răsad de flori în 


câmpul vieţii 


Aduci lumină'n noaptea minţii ce-apare'n 


zarea dimineţii. 


Tu faci pădurile să plângă și stelele 


să moară'n aer 


Cu rară iscusință'n cuget întorci din mers 


al vieții caier. 


Dacă focul minţii tale a ars adânc 


ca o văpaie 


Zi E ? 
Te-ai răcorit la umbra serii, cu lacrimi grele'n 


loc de ploaie. 


In cumpăna gândirii tale, măsori destinele 


din lume, 


un nume. 


şi ursite rele, 
printre stele. 
cu har de bard, 


ard. 


pe răsură 
tristă bătătură. 


Dai cu o vrajă ideală, noianului de dor 


— Ti-aşezi durerea la răscruce de vânturi 


Cobori în iad pe Stix în jos, sau urci în raiuri 


Tresar mileniile'n cântec ce-l rostuiești 


Imprăştiind în infinituri scânteile ce'n tine 


Izvor de bucurii sau visuri, aduci năvalnic 


Impodobind cu flori de zâmbet a noastră 


Alexandrina ISAC 


OAMENI 
CARE AU FOST 


LA 143 DE ANI DELA NAŞTEREA POETULUI 


MIHAIL EMINESCU 


“ Criticilor mei” (Dec. 1883) 


eforturile prin care trece 


pentru a săvârși creaţia. 


Meşterul Manole din 
balada populară 
“Mânăstirea Argeșului”, 


“Zamolxe” (1921), din 
piesa: cu același nume de 
Lucian Blaga, ori “Moartea 
unui artist” (1963) de 
Horia Lovinescu și altele ne 
mărturisesc cu ușurință 
acest lucru. Si iată-l pe 
Eminescu ce spune: “Dar 
când  inima-ţi frământă/ 
Doruri vii și patimi multe,/ 
S'a lor glasuri, a ta minte/ 
Stă pe toate să le-asculte,/ 
Ca și flori în poarta vieţii/ 
Bat la porţile gândirii, / 
"Toate cer intrare'n lume,/ 
Cer veșmintele vorbirii.” 


Problema acută și 
dureroasă însă, pe care 
Eminescu a intuit-o repede, 
a fost incapacitatea criticii 
de a răspunde prin unele 
judecăți de valoare, de a 
analiza în profunzime o 
operă de artă. Observațiile 
lui Eminescu, în această 
privință, erau în parte 
justificate, cu toate că în 
timpul lui, un Maiorescu cu 
tot - sistemul începător de 
critică şi estetică a fost 
printre puţinii care a for- 


mulat unele principii de - 


valoare și o critică obiec: 
tivă, atât în ceea ce priveşte 
literatura cât și problemele 
de limbă; dar pe de altă 
parte, un Gherea, cu ideile 
şi concepţiile lui socialiste, 
îl interpreta pe Eminescu 
prin poezii ca “'Impărat şi 
proletar” (1 Decembrie 
1874) ori “Epigonii” (15 
August 1870), poezii pe care 
însuşi poetul dorea să le 
elimine, nevăzând în el un 
poet cu mari resurse 


— Gheorghe RĂDULESCU— 


pt a 


creatoare. 

Ce-a fost și este încă mai 
dureros că tocmai în 
ultimile decenii ale seco- 
lului al XX-lea, în timpul 
nostru și-au rostit şi-şi 
mai rostesc cuvântul critic 
persoane care așa cum ob- 


_serva poetul în “Scrisoarea 


P” (1 Februarie 1881) 
sunt în afara unei respon- 
sabilități morale și 
culturale: “'Astfel încăput 
pe mâna a oricărui, te va 
drege,/ Rele-or zice că sunt 
toate câte nu vor 
înțelege.../ Dar afară de 
acestea, vor căta vieții tale/ 
Să-i găsească pete multe, 
răutăţi și mici scandale -/ 
Astea toate te apropie de 
dânşii... Nu lumina/ Ce în 
lume-ai revărsat-o, ci 
păcatele și vina,/ Oboseala, 
slăbiciunea, toate relele ce 
sunt/ Intr'un mod fatal 
legate de o mână de 
pământ;/ Toate micile 
mizerii unui suflet chinuit/ 
Mult mai mult îi vor atrage 
decât tot ce ai gândit.” 


Timp de zeci de ani o 
critică incompetentă, 
dezgustătoare și subterană 
a așa zisului “'realism 
socialist”, căuta să facă din 
Eminescu, cât mai 
rămăsese din el, un poet cu 
tendințe socialiste. Din 
această prăpastie 
comunistă şi-a făcut 
apariția un oarecare dentist 
Ion Vitner, devenit șeful 
catedrei de ''Istoria 
literaturii române” (în 
locul lui George Călinescu), 
alegându-și colaboratori din 
aceeași categorie cu el, 
împărtășind invectivele | şi 
abjectele analize privind 
scriitorii şi cultura română 
în general, după bunul lor 


plac și al partidului din 
care făceau parte. Au fost 
chiar unii care îşi impuneau 
punctul de vedere: câ să se 
publice, cât să se modifice 
sau să se suprimedin opera 
poetului, neadmiţând să 
figureze în nici un volum 
“Eminescu” în manualele 
şcolare şi cursurile univer- 
sitare “Doina”, articolele 
politice şi lucrările 
teoretice ale marelui poet. 
Apoi contopindu-se cu 
aceştia au venit plagiatorii 


şi snobii, care într'un fel' 


sau altul și-au spus cuvân- 
tul încărcat cu păcate, cu 
pretenţii și ifose, dar nimic 
naţional, obiectiv și 
ştiinţific. 

Desigur că Eminescu a 
avut parte și de critici de 
valoare, care cu pricepere 
de specialiști şi devotament 
au scos la iveală adevăratele 
sensuri ale creaţiei 
eminesciene, iar printre 
aceştia se pot număra: Titu 
Maiorescu, D. Caracostea, 
Garabet Ibrăileanu; Eugen 
Lovinescu, Panaitescu - 
Perpessicius, George 
Călinescu, D. Murărașu, 
Dimitrie Popovici, Tudor 
Vianu și mulţi alţii şi o 
serie de cercetători și 
specialiști străini ca: Roy 
MacGregor . Hastie, 
Rosetta dela Conte, Alain 
Guillermou şi alții. 

In sfârşit, iată ce spune 
Eminescu în următoarele 


versuri din poezia 
“Criticilor mei'' despre 
zbuciumul şi suferința 
creatorului despre 


judecătorii literari, despre 
acei critici care n'au nici o 
tangenţă cu literatura și 
arta în general: ““Pentru-a 
tale proprii patimi,/ Pentru 
propria-ţi viață, / Unde ai 
judecătorii,/  Ne'nduraţii 
ochi de gheață?/ Ah! atun- 
cea ţi se pare/ Că pe cap îţi 
cade cerul:/ Unde vei găsi 
cuvântul/ Ce exprimă 
adevărul?” Si Eminescu își 
încheie observaţiile cu un 


* aspru rechizitoriu la adresa 


presupușilor critici: 
“Critici voi, cu flori 
deşerte,/ Care roade n'aţi 
adus/ E uşor a scrie ver- 
suri/ Când nimic nu ai de 
spus.” 


Poezia “Criticilor mei” 
exprimă în șapte strofe o 
dureroasă viziune profetică 
și un univers prezentat 
într'o exemplară formă ar: 
tistică, fineţea și adâncimea 
cuvântului ascund o dramă 
și un adevăr al vieţii bine 
intuit de poet. Intr'adevăr 
putem spune că Eminescu a 
privit peste timp și spaţiu, 
a fost poetul prin care 
poezia și-a cucerit cea mai 
desăvârşită libertate de 
gândire, gândire în care 
s'au plămădit. toate 
rosturile de viaţă și moarte, 
de iubire şi durere, de 
adevăr şi credinţă. 


“L-AM CUNOSCUT PE 
EMINESCU” 


Spunea cândva Dr. losif Dona, vestit 
colecționar de pictură din Bucuresti. 


Frumoasă casă, casa Dona, 
Cu nume vechi de general. 
Era, cum azi se zice, zona, 
Cu mult înalt cerescul mal. 


Vedeam, atunci, magnolii 
Ca stele albul lor lucind. 
Si mai vedeam pe drumuri solii 
Cum flamuri flăcări mari aprind, 


La Griviţa pe câmp de luptă. 
O, Grigorescu! O, paleta 

Din sacra scândurică ruptă 
Al artei peste vremi, ștafeta. 


Si Luchieni vedeam pictaţi cu sânge 
Din mâini ţâșnit, uscate, ciungi, 
Vizitator eram ce strânge 

Corole vii de lujeri lungi. 


Veni, apoi, o arătare; 

Bătrân boier, la minte teafăr. 
EI zise, demn, cu voce tare: 
“L-am cunoscut pe Eminescu. 
Un tânăr prea frumos Luceafăr. 


„Un geniu cum au fost puţine. 
Vlahuţă-l însoțea ades. 

De El simţirile-mi sunt pline. 
Păcat! De mulţi, un ne'nțeles.” 


Si tot vorbi, vorbi acel boier, 
Că seara cu un astru'n febre, 
Vedeam picturile celebre 

De aur, dela EI, aici, din cer. 


Petre PASCU 


N 
E 


e 


CUVANTUL ROMANESe 
DE a IA 


PAGINA14 
Moţa şi Marin vor 
rămâne  nedespărţiți în 
pomenire, după cum în 


calendarul creştin au rămas 
pentru vecie Sfinţii Petre şi 
Pavel. Drumul Legiunii 
Arhanghelul Mihail, trece 
prin  mineiuri româneşti 
încrustând cu cruci roşii 
zilele de popas spiritual și 
de adâncă meditaţie, iar 13 
Ianuarie este una din aceste 
zile. 

Crugul care se încheie în 
Spania, citit de cei inițiați 
va duce la dezlegări tainice 
care scapă omului de rând. 
Moţa:Marin-Majadahonda. 

Intâlnim aici de trei ori 
litera M - a treisprezecea 
literă din alfabet, imor- 
talizată în ziua de 13 a 
primei luni a anului 1937, a 
cărei sumă a cifrelor este 2 - 
numărul eroilor români. 

Intâlnirea în Legiune a 
celor doi s'a făcut pe căi 
diferite. Moţa este unul din 
fondatorii ei, Marin - cum 
spune Nae Ionescu - este un 
convertit la Legiune, altă 
asemănare cu cei doi 
apostoli pomeniți mai sus. 

Ion I. Moţa s'a născut la 
5 Iulie 1902, în casa 
Protopopului Ion Moţa, 
luptător naţionalist și 
răspânditor de cultură 
românească. Intre abecedar 
şi cărţile de citire, buchisea 
articolele din “Libertatea”, 
foaie românească editată de 
părintele Moţa în orășelul 
Orăștie. 

Perioada anilor de școală 
coincide cu cea mai 
glorioasă perioadă a 


închegării spiritului 
românesc în hotarele vechii 
Dacii, când intelectualii 


transilvăneni și-au afirmat 
nealterata lor apartenență 


românească, în Imperiul 
Habsburgilor, în con- 
fruntarea cu puternicul 


şovinism maghiar. Atunci a 
cunoscut Moţa pe scriitorii 
ardeleni despre care avea să 
scrie mai târziu : ““Ziaristica 
ardeleană n'a cunoscut ceea 
ce se cheamă zâzanie de par- 
tid şi a fost ferită de 
profesionismul fără suflet al 
ziarului modern.” Era 
firesc, deci, că având aceste 
antecedente să-și exprime 
credința de luptă de mai 
târziu: “Noi nu facem și 
n'am făcut o singură zi în 
viața noastră politică... Noi 
avem o religie, noi suntem 
robii unei credinţe.” 
Această credință nu era o 
“mistică oarbă” cum au 
încercat să o prezinte rău 
voitorii. Moţa era un spirit 
lucid şi pătrunzător. La 26 
de ani, păstrând întregul 
respect pentru vârsta și 
im , 


impresionant aspect al cortegiului 


MAJADAHONDA 


poziția Prof. A.C.Cuza, 
respinge concepția pentru 
cultură a profesorului: Con: 
cepția materialistă a 
culturii izvorâtă din 
economie. Moţa afirmă că 
fără o asanare morală a 
societății româneşti, 
asanarea economică propusă 
de Prof. A.C.Cuza, nu poate 
rezolva criza în care se afla 
România abia întregită. 
Spărtura dintre politică și 
morală s'a adâncit mai 
mult... 

Conștient că numai o 
bună pregătire culturală 
poate completa starea afec- 
tivă religioasă, Moţa 
studiază tot timpul. In 
1920 pleacă la Paris, cu o 
bursă de stat la Sorbona, 
unde urmează Dreptul și 
Stiinţele Politice, dar peste 
un an bursa este suprimată. 
Se întoarce în ţară şi se 
înscrie la Facultatea de 
Drept din Cluj. Participă la 
toate luptele studențești și 
în 1923, este ales 
președinte al Centrului 
Studenţesc “Petru Maior”. 
In același an se înființează 
împreună cu profesorii: 
1.C.Cătuneanu, Ciortea, 
Iuliu Haţeganu şi avocat 
Em. Vasiliu-Cluj, 
organizația “Acţiunea 


Românească'! şi traduce din 
franceză: 


înțelepților 


limba 
““ Protocoalele 


Sionului”. Tot în această 


perioadă îl cunoaște pe Cor- 
neliu Codreanu, la 
Congresul conducătorilor 
mișcării studențești, care a 
avut loc între 22-25 Sep- 
tembrie 1923, la laşi. De 
atunci, drumul lor a fost 
același până la moarte. 

In 1925, pleacă împreună 
cu Comeliu Codreanu pen- 
tru studii în Franţa, la 
Grenoble. Aici își va susține 
în 1932 teza de doctorat la 
Facultatea de Drept, cu 
subiectul “La sâcurit 
juridique dans la Socict6 de 
Nations”, care îi va decerna 
titlul de Doctor. 

Intors în țară, pe lângă 


obligaţiile familiale, se 
dedică organizării Legiunii. 
Pentru scurt timp însă, 
pentrucă este arestat în 
noaptea de 9-10 Decembrie 
1933, după dizolvarea Găr- 
zii de Fier. Incarcerat fără 
nici un mandat de arestare - 
ca toți ceilalți legionari - în 
Frontul 13 Jilava, mai 
poate să redacteze 
materialul pentru ultimul 
număr al revistei “AXA”, 
care apare la 23 Decembrie 
1933. Redăm din articolul 
lui Ion Moţa, din acel 
număr, intitulat '“Arestarea 
- act de guvernământ”, con- 
cepția legionară despre 
Drept şi Stat... “'Noi 
niciodată n'am conceput 
România legionară de mâine 
ca un stat autoritar, limitat 


aja 1 4 


13 lanuarie 1937 


numai de bunul plac, ci ca 
un stat juridic, pe principii 
juridice înnoite, limitat de o 
serie de reguli precis deter- 
minate, justificat de un 
snop de scopuri clar şi pe 
față mărturisite. Niciodată 
n'am dorit înlocuirea 
democraţiei constituţionale 
cu o dictatură a bunului 
plac”... 

In calitate de delegat al 
Gărzii de Fier la Congresul 
anual organizat de 
Comitetele de acțiune pen- 
tru Universalitatea Romei, 
ţinut între 16-17 Decembrie 
1934 la Montreux - Elveţia, 
unde au participat șefii 


nmormântarea legionarilor lon Moţa şi Vasile Marin 


mişcărilor naţionaliste din 
16 state europene, Moţa a 
declarat printre altele:... 
“trebue să recunoaștem 
dreptul fiecărui popor de a- 
și rezolva facultatea de 


privire a problemelor 
speciale, în care noi nu 
avem dreptul să ne 


amestecăm”, iar întrun ar- 
ticol din vara anului 1936, 
ca răspuns împotriva unor 
atacuri îndreptate împotriva 
legionarilor, spune: 
“Tineretul naționalist 
legionar nu e nicidecum 
anarhic. El nu practică 
violența în virtutea unui 
principiu nihilist şi nici 
măcar ca metodă normală 
de luptă. Tineretul nostru e 
strâns legat de ideea de or: 
dine, ordine morală în rân- 


dul întâi, ordine națională 
în rândul al doilea și chiar 
şi ordinea legală." 
Evenimentele din Spania 
din vara anului 1936, îl im- 
presionează adânc pe Ion 
Moţa. Atrocităţile săvârşite 
de comunişti nu-i mai dau 


linişte: “'Se trăgea cu 
mitraliera în obrazul „lui 
Christos. Se clătina 


așezarea omenească a lumii. 
Putem noi să stăm 
nepăsători?” Pleacă în frun- 
tea unei echipe de coman- 
danţi legionari să lupte în 
Spania și sfârșește pe fron- 
tul dela Majadahonda, 
alături de camaradul și 
prietenul său, Vasile Marin, 
la 13 Ianuarie 1937, ora 
3.45. i 

Vasile Marin, era cu doi 
ani mai mic decât on Moţa. 
S'a format întro familie de 
muncitori din actualul car- 
tier Griviţa şi a urmat liceul 
la Bucureşti. Element 


studios, îşi însuşește o 
bogată cultură, pe baza 
căreia îşi formează o 


maturitate de gândire şi o 
precisă orientare 
naționalistă. După ce își ia 
licența în Drept, se apucă 
de avocatură, ca secretar la 
Ion Lugojanu. Când acesta 
ajunge subsecretar de Stat 
la Președinția Consiliului - 
sub guvernarea țărănistă - îl 
ia pe Vasile Marin şeful său 


Mai ri PE 


pe atunci în misiun 

tidului Naţional Tir 
dar rămâne. deziluzionaţ i 
felul guvernării şi în 1931 
își dă demisia din postul d 
Sef de Cabinet. In anuj 
1932, își ia doctoratul da 
Drept, cu teza 
““Fascismul”, In această 
lucrare Vasile Marin 
precizează aportul 
teoreticienilor Hegel, Trejţ. 
schke, Ihering, Gierke, Lfon 
Duguit și Georges Sorel, în 
concepția fascistă a 
statului. Este prima şi 
poate singura lucrare în 
limba română care 
analizează complet şi 
sistematic statul fascist. [n 
Legiune se încadrează în 


toamna anului 1932 şi 
devine colaborator al 
revistei “AXA”. Om de 


cultură, activitatea sa se 
desfășoară mai mult în 
domeniul scrisului și a] 
apărării în procese a 
legionarilor, fiind socotit în 
toată ţara “'avocatul 
Legiunii''. In această 
perioadă se căsătorește cu 
Ana-Maria -Ropală, doctor 
în medicină și intelectuală 
de valoare, care va rămâne 
întreaga viață credincioasă 
idealurilor lui Vasile Marin, 
trecând prin grele suferin- 


țe dintre care una a 
culminat cu o condamnare 
la moarte - comutată în 


urma presiunii întregii țări. 
In Decembrie 1933, 
Vasile Marin, este arestat şi 


închis la Jilava, unde îi 
întâlneşte pe ceilalți 
camarazi. 


In 1936, Vasile Marin 
conduce tabăra dela 
Hotarele-Ilfov. Când află de 
plecarea echipei de legionari 
în Spania, se roagă de 
Căpitan să plece și el. “Ce 
îl mâna?” se întreabă 
Mihail Polihroniade și 
răspunsul ni-l dă tot el, 
citând o scrisoare adresată 
soției sale la 23 Noembrie 
1936: “N'am făcut actul 
acesta din disperare său 
aventură, ci perfect lucid. 
Era o datorie de onoare care 
apăsa pe umerii generație! 
noastre. L-am făcut cu 
acelaşi drag ca și cum ar fi 
fost vorba de țara mea. 

Acesta era “Crezul de 
generaţie” al lui Vasile 
Marin. Al lui şi al tuturor 
celor care au urmat drumu 
generaţiei lor. 

Pentru Christos, pentru 
Cruce! j 

Si vor rămâne de-a purui 
între Carpaţi şi Pirinei: 
““Moţa, Arhanghel îi 
munte, Marin, ca o flacaâră 
mare... 


Preoţii din cortegiul mortuar 


Aşa cum am mai scris în 
“Cuvântul Românesc”, 
prin prăbușirea dictaturii 
sângeroase a lui Nicolae 
Ceaușescu s'au deschis, 
pentru mişcarea religioasă 
Oastea Domnului, ușile 
unei activități misionare 
libere. Evanghelia lui 
Hristos poate fi, în sfârşit, 
propovăduită de-a lungul și 
de-a latul pământului 
românesc, fără ca ostașii 
Domnului să se izbească de 

- ostilitatea organelor 
polițienești sau de refuzul 
unei ierarhii aservită 
regimului ateu dela cârma 
țării. Nu mai este vorba de 
clandestinitatea luptei 
spirituale, de șoptitul “'la 
ureche”, ci de trâmbițarea 
adevărurilor lui Dumnezeu 
“de pe acoperişul caselor” 
(MATEI, 10.27), în legătură 
cu viaţa şi viitorul 
poporului dela poalele 
Carpaţilor, spre a aduce la 
cunoştinţă mulțimilor 
descreştinate că “păcatul 
este ruşinea po! lor”! 
(PROVERBE, 14.34), că din 
cauza păcatului o “'cetate”, 

pectiv o, ţară,, ajunge 


““îndărătnică şi spurcată”,  / 


ba chiar 


» 


“plină de 
asuprire”!, deoarece 
“m'ascultă de nici un glas, 
nu ţine seama de mustrare, 
nu se încrede în Domnul, 
nu se apropie de Dumnezeul 
său” (TEFANIA, 3.1-2). 

Luând în considerare 
“îndoitul păcat” pe care-l 
denunţă, cu vigoare, 
proorocul Ieremia (cap.2, 
vers. 13), asociaţia ortodoxă 
Oastea Domnului - este 
chemată să ducă o IN- 


DOITA LUPTA cu 
mobilurile  ““îndoite” ale 
permanentelor infracțiuni 
umane: o luptă de 


“propovăduire a Evangheliei 
celor înstrăinaţi și potriv- 
nici, până ieri îndopaţi cu 
otrava marxism- 
leninismului, pregătind, 
astfel, întâlnirea cu Dum- 
hezeu a nenumăratelor 
categorii de “săraci, ciungi, 
orbi și șchiopi” (LUCA, 
14.21), pe care i-a 
desfigurat propaganda 
în cei peste 


ateistă 
patruzeci de ani de 
hegemonie politică anti- 
creştină, In plus, nu trebue 
neglijată lupta slujirii 
îproapelui și-a societăţii, 
Prin depistarea “nevoilor 
grabnice” (TIT, 3.14), atât 
Pe plan urban cât și rural, 
n vederea eliminării 
CAUZELOR RAULUI 
L care macină ființa 
Națiunii căreia aparține. 
D nu uităm că 
umnezeu ne îndeamnă să 
năvălim pe “'porţi”! în toate 
etăţile, în toate clasele 
sociale, în toate com- 
fartimentele vieţii publice, 
ia cum citim: ““Treceţi, 
tă pe porți! Pregătiţi o 
£ e poporului! Croiţi, 
ati drum, dați pietrele la 
Parte! Ridicaţi un steag 


Peste n 
82.10) popoare!"! (ISAIA, 


pmECuaţia slujirii se rezolvă 
tai Tegula fixată de Mân- 


Tul: “Eu în ei și Tu în 


pd 0 


Mine” (IOAN, 17.23). Cu 
alte cuvinte, numai 
proporțional cu prezența lui 
lisus în sufletul nostru, cu 
Slujirea Lui față de noi, 
păcătoşii răscumpărați de 
E) pe măgura Golgotei, vom 
fi în stare să-L slujim pe 
Dumnezeu în persoana 
oamenilor care au nevoie de 
slujirea noastră, de ab- 
negația și entuziasmul 
nostru umanitar. Jertfa lui 
lisus NE OBLIGA la jertfă, 
prin noul conţinut de viață 
realizat în EI şi prin dimen- 
siunea nouă a capacității 
noastre de înţelegere. '*Noi 
am cunoscut dragostea Lui 
prin aceea că şi El și-a dat 
viața pentru noi; şi noi deci 
trebue să ne dăm viața pen: 
tru fraţi” (1 IOAN, 3.16). 
Slujirea este un act de o 
fascinantă complexitate, 
care parcurge, într'o viață 


ŞI 


perfecționării creștine: dela 
fapta materială la cea 
spirituală. In cartea lui lov 
găsim câteva versete con- 
cludente, în care se 
oglindește - şi, totodată, se 
afirmă - chipul luminos al 
personalității morale, rolul 
său în obștea din care face 
parte, participarea grijulie, 
însuflețită, la combaterea 
mizeriei sociale, la opera de 
ajutorare, de ridicare şi de 
îndrumare a păturii de jos, 
deficitară din toate punc- 
tele de vedere: “Căci 
scăpăm pe săracul care 
cerea ajutor, şi pe orfanul 
lipsit de sprijin. Binecuvân- 
tarea nenorocitului venea 
peste mine, umpleam de 
bucurie inima văduvei (...) 
Orbului îi eram ochi şi 
şchiopului picior. Celor 
nenorociți le eram tată și 
cercetam pricina celui 
necunoscut. Oamenii mă 
ascultau și așteptau, tăceau 
înaintea sfaturilor mele... 
Cuvântul meu era pentru 
toți o rouă binefăcătoare... 
Imi plăcea să mă duc la ei și 
mă așezam în fruntea lor; 
eram ca un împărat în 
mijlocul unei oștiri, ca un 
mângâietor lângă nişte 
întristați” (IOV, 29.12.25). 
Stăpâniți de mobilul 
grijii mistuitoare, cu an: 
tenele răsfirate spre toate 
punctele cardinale ale 
nevoilor materiale şi 
spirituale din România 
post-ceaușistă, luptătorii 
Oastei Domnului - își 
justifică cruciada slujirii cu 
aceste cuvinte ale sfântului 
cavaler al slujirii totale care 
a fost Saul din Tars: “Cine 
este slab, şi să nu fiu și eu 
slab? Cine cade în păcat, și 
eu să nu ard?” (2 CORIN: 
TENI, 11.29) Această 
agitaţie interioară voită se 
va încheia cu înfrângerea 
egoismului natural, cu. acel 


IANUARIE 1993 


sublim “'să nu ne placem 
nouă înşine”, ca treaptă 


finală în evoluţia unui 
proces spiritual inferior și 
ca moment inițial al unui 
ciclu superior de viață. Ex: 
pulzarea egoismului coin- 
cide cu ivirea şi stator- 
nicirea uneia dintre cele 
mai alese dispoziţii 
sufleteşti - ALTRUISMUL , 
prin împreunarea “eului” 
cu ““non-eul”, cu alții. lar 
maximalizarea altruismului 
ia forma dezinteresării per- 
sonale și-a preocupării 
necontenite de soarta 
altora, de problemele 
veşnice ale patriei, având 
“aceleași simțăminte unii 
faţă de alţii, după pilda lui 
Hristos lisus” (ROMANI, 
15,5), bucurându-se cu cei 
ce se bucură și plângând cu 
cei ce plâng. 


Intemeietorul Oastei 


OASTEA DOMNULUI 
RENAŞTERE 


3 


—— Sergiu 
Domnului, preotul ardelean 
losif Trifa, preocupat de 
problema renașterii 
spirituale a României, 
recomanda poporului, 
imediat după Primul Război 
Mondial, ca mijloc de 
izbăvire, “darurile Crucii 
de pe Golgota”. Fiindcă, 
stând în umbra sfintei 
Cruci, **o putere de sus îţi 
schimbă viața, îți schimbă 


vorbele, gândurile, 
umblările și toate faptele”, 
scria el, dorind să-și 


slujească Neamul şi Tara cu 
toată puterea fiinţei sale - 
““țărişoara noastră cea nouă 
şi scumpă'”, cum îi plăcea 
lui s'o numească. România 
devenise"mare, pe dinafară, 
reîntregită în graniţele ei; 
însă pe dinăuntru se 
micşora (cum s'a micşorat 
mai târziu, după in- 
staurarea regimului 
comunist la putere), îşi 
pierdea grandoarea, din 
cauza unui dușman intern 
extrem de periculos. ““Ne 
cuceresc răutăţile şi 
păcatele; ne biruie stări 
urâte şi păcătoase care 
trebue odată să înceteze”. 
De aceea insista în viziunea 
sa misionară: “Noi vrem să 
cucerim a doua oară țara 
aceasta pentru Evanghelia 
lui Hristos.” 

Splendida aventură a 
Oastei Domnului a început 
în preajma Anului Nou 
1923. Pe sub fereastra casei 
tocmai trecea un cârd de 
beţivi, care răcneau de 
răsuna întregul cartier. 
Părintele a îngenunchiat la 
masa de scris și s'a rugat, 
oftând: ''Doamne, Dum: 
nezeule! Ne copleșeşte 
răutatea,.., ne biruie 
întunericul... ne  înneacă 
potopul fărădelegilor... se 
scufundă oamenii în pieire 
sufletească... Dă-ne, Tu, 
Doamne, putere mai multă 
în lupta contra 


întunericului și a 
Diavolului... Vino, lisuse, 
Doamne, căci iară s'a făcut 
furtună în marea vieţii 
noastre...” Rugăciunea lui 
s'a prefăcut (sau, mai bine 
zis, Dumnezeu a prefăcut-o) 
într'un fel de CHEMARE la 
o. hotărâre de o uriașă im- 
portanță spirituală. 

“In această noapte 
citim în cartea 'CE ESTE 
OASTEA DOMNULUI? -, 
Duhul mi-a inspirat gândul 
unei HOTARARI care sa 
publicat în N-rul de Anul 
Nou 1923 al foii “'Lumina 
satelor'!. In această 
hotărâre. îi chemam pe 
cititorii mei să intre în anul 
cel nou cu o hotărâre de 
luptă contra beţiilor, 
sudalmelor și altor păcate. 
Prin iscălirea unei 
declaraţii, îi chemam să se 
hotărască contra păcatelor. 


pt 

GROSSU — zi 

Ii chemam întrun fel de 
voluntariat de luptă aprigă 
contra păcatelor. Din acest 
început a ieșitpeurmă misca: 
rea Oastea Domnului.” 

Această sfântă și patetică 
chemare a răzbit în 
sufletele a zeci şi sute de 
mii de țărani, muncitori, 
funcţionari, intelectuali 
români. Inspirată și pornită 
dela Domnul de sus, prin 
acțiunea misterioasă a 
Duhului Sfânt, ea a dat 
naștere vântului de 
primăvară religioasă a 
Oastei Domnului, care a 
împânzit ţara cu “ostașii” 
și cu lupta duhovnicească - 
luptă care, declanșată 
iniţial împotriva bețiilor şi 
sudalmelor, s'a transformat 
într'o nestăvilită mișcare 
de renaștere a societăţii 
românești, într'o armată 
“ce luptă sub steagul şi 
conducerea lui lisus 
Biruitorul”. 

Incă din paginile primei 
sale cărți, publicată la 
Arad, în anul 1920, carte 
“intitulată SPRE CANAAN, 
cu subtitlul ““Predici la vre- 
mile noastre”, reiese gri- 
ja tânărului preot pentru 
strălucirea spirituală a 
Neamului său, obsesia lui 
de a vedea strălucind “în 
toată lumina ei și pe toată 
întinderea pământului 
românesc'!: credința în 
Dumnezeu, virtuțile sfinte, 
moravurile cele ''curate și 
bune”. Si mai departe: 
“Numai o Românie așezată 
pe temeliile moralului - pe 
temeliile credinţei 
părinţilor noștri - înseamnă 
un câștig adevărat și atator- 
nic. (...) Mărimea și puterea 
oricărui popor din istoria 
lumii ţine până când a 
ținut şi el la credința, 
moravurile cele bune. Când 
le-a pierdut, n'au mai 
trebuit alți dușmani, căci 
necredința,  * decăderea 


A ROMÂNIEI 


morală au fost dușmanii cei 
mai cumpliți, care au sur- 


pat puterea și mărirea 
oricărui neam în lume ” 
(pag.13).. 

Vorbind despre 


“Impărăția lui Dumnezeu 
şi vremile noastre”, preotul 
ortodox  losif Trifa 
subliniază cu tărie: “Până 
când omenirea nu va căuta 
liniștea pierdută în 
bisericile părăsite, în 
curăţenia morală, în 
dragostea, adevărul, drep- 
tatea și celelalte virtuți 
vestite de lisus, care astăzi 
stau fugărite , vremile 
tulburi și grele vor stărui 
ca o mustrare grozavă pen- 
tru decăderea morală de 
azi” (pag. 17). 

In N-rul 1 al gazetei pe 
care o redacta la Sibiu - 
“Lumina satelor” -, el va 
trasa itinerarul in- 


dispensabil pe care se 
cuvine să-l adopteze 
creştinii români, dacă vor 
ca să se ridice “'negura 
necazurilor” dinaintea lor, 
şi să vadă “'Canaanul cel 
frumos, România noastră 
cea fericită”: “La temelia 
noii rânduieli din sat - şi 
din ţară trebue pusă 
teama de Dumnezeu și 
ascultarea de Cuvântul Lui, 
glăsuia Părintele Iosif. 
Numai o singură doftorie 
poate da lumii și ţării 
noastre sănătatea morală şi 
mântuirea: să se întoarcă 
oamenii şi popoarele la 
lisus, la învățătura și 
porunca Lui de iubire.” 


In ce priveşte ''rosturile 
naționale ale Oastei Dom- 
nului”, pe care, din păcate, 
le neglijează actuala con- 
ducere dela Sibiu - acel Sfat 
frățesc- pe ţară, lipsit de 
discernământ strategic și 
ignorând viziunea univer- 
salistă, indicată de Părin- 
tele Iosif pentru viitorime -, 
iată ce ni se recomandă în 
cartea CE ESTE OASTEA 
DOMNULUI? (pag. 225): 
“Când dela Nistru până la 
Tisa tot Românul se va 
hotărî împotriva păcatelor, 
când dela Maramureş până 
la Dunăre și Marea Neagră 
tot Românul se va aprinde 
de dorul şi dorința să 
trăiască o viață - după 
Evanghelia lui Hristos; 
când țara aceasta se va um.- 
ple de fronturi și de ostași 
hotărâți la luptă împotriva 
păcatelor; când vom cuceri 
a doua oară această țară 
pentru Evanghelia lui 
Hristos, atunci - și numai 
atunci - am asigurat pe veci 
viitorul acestei ţări şi 
acestui neam.” De unde 
strigătul său mai actual ca 
oricând, strigătul unei 
posibile renașteri a 
României: “0, cum s'ar 
schimba “ca prin” minune 


stările din ţara noastră, 
dacă oamenii din ea sar 
hotări pentru lisus Hristos! 
Când și miniștrii, când şi 
slujbașii, când și plugarii şi 
cărturarii, când și săracii și 
bogaţii, și cei învățați și cei 
neînvățați, sar hotări cu 
toții să trăiască şi să lucre 
așa cum spune Evanghelia - 
atunci îndată s'ar face țara 


noastră cea nouă un 
Canaan dulce şi plăcut”. 
++ 


Tinând seama că s'a scris 
și s'a vorbit de Revoluţia 
din Decembrie 1989, să vor- 
bim şi noi despre cea mai 
frumoasă, mai constructivă 
şi mai utilă revoluţie, care 
este REVOLUTIA IN- 


TERIOARA . Fa 
Argumentul necesităţii 
revoluţiei interioare este 


moartea spirituală a lumii 
în care trăim, '“'valea plină 
de oase'' descrisă în mod 
simbolic de proorocul 
Ezechiel: “El mi-a zis: Fiul 
omului, vor putea oare 
oasele acestea să învieze?” 
(EZECHIEL, 37.3). Ceea ce 
este cu neputinţă la 
oameni, este cu putință la 
Dumnezeu. Cum glăsuieşte 
Domnul: “Dacă aţi avea 
credință cât un grăunte de 
muștar, aţi zice muntelui 
acestuia: Mută-te de aici 
colo şi s'ar muta; nimic nu 
Var fi cu neputinţă” 
(MATEI, 17.20). 

Harul lui Dumnezeu ne 
stă la îndemână pentru 
lucrarea din afara noastră, 
pentru realizarea externă, 
socială. Cu condiția, să ne 
lăsăm noi înşine modelaţi 
de focul cel sfânt al 
Duhului, vieţuind într'o 
țară “plină de oase”, plină 
de  mortăciuni şi “'mor- 
minte văruite”, și crezând 
neîndoielnic în puterea de 
înviere a Vântului ceresc, 
după cum ni se revelează în 
cartea  proorocului deja 
amintit: *“Duhule, vino din 
cele patru vânturi, suflă 
peste morții aceștia, ca să 
învieze!” 

Acum se poate mai 
ușor înțelege lucrarea 
duhovnicească a Oastei 
Domnului şi rolul pe care |- 
a avut, şi-l mai are încă, în 
opera de transfigurare a 
țării, descrisă de Părintele 
Iosif Trifa: *“Oastea Dom- 
nului a înviat multe oase 
uscate - o oaste întreagă - 
cu Cuvântul lui Dumnezeu. 
Peste sate şi oraşe pline de 
“oase uscate” strigăm şi 
noi cu Ezechiel, proorocul, 
de ani de zile, Cuvântul lui 
Dumnezeu: ''Oase uscate, 
ascultați cuvântul Dom- 
nului! Suflete pierdute, 
primiți darul și harul 
Duhului Sfânt, ca să înviaţi 
la o viaţă nouă!” 

Perspectiva renașterii 
României este sublimă. Nu 
cârpirea societăţii, ci pur și 
simplu înnoirea ei: o țară 
nouă, cu oameni noi, în 
care exploatarea omului de 
câtre om va fi definitiv 
înlocuită cu iubirea şi 
slujirea omului de către om. 
O ţară conștientă de 


posibilitățile sale de recon. 
strucție în lisus Hristos, 


„> 


iei 


| 


PAGINA 16 


CUVANTUL ROMANESC 


PAGINA MANMUARIE 1908 
a RR > 


Istorie de ştiut 


DESPRE ACTUALITATEA ÎN POLITICA EXTERNĂ ROMÂNEASCĂ 


Actualitatea în istorie 
este privilegiul vizionarilor 
şi al creatorilor. Omul de 
gândire, ca şi cel de faptă,se 
întreabă mereu dacă opera 
lui va rămâne şi cum va fi 
judecată de posteritate. 
Supravieţuirea operei este 
grija de căpetenie a omului 
de creaţie. Astfel ac- 
tualitatea prelungită în 
posteritate, este o victorie a 
omului față de timp, care 
nu cruţă decât valoarea per- 
manentă. 

Asemenea reflecții le-a 
prilejuit încercarea de a se 
dovedi actualitatea politicii 
“lui Nicolae Titulescu. 

Nimeni nare ceva de 
obiectat ca foştii 
colaboratori și prieteni să 
cinstească memoria lui 
Titulescu: pomenirea măcar 
din când în când, este 
politețea urmașilor față de 
mărinţile defuncte. Dar la 
această cinstire s'a depășit 
simplul elogiu funebru, 
pentru a se intra în ample 
considerațiuni de politică 
externă, ce tind să demon- 
streze actualitatea lui 
Titulescu. 

O actualitate ce persistă 
însă, după atâţia ani și 
după atâtea evenimente, ar 
presupune o valoare de doc- 
trină a politicii externe 
românești: politica externă 
românească ar urma,deci,să 
se îndrepte după această 
doctrină, fixată pe ac- 
tualitatea permanentă a lui 
Titulescu. Să vedem însă 
cât “de întemeiată este 
această teză, adică să cer- 
cetăm dacă se poate susține 
o actualitate valabilă a 
politicii titulesciene. 

Vom încerca deci, să 
analizăm cu  nepărtinire 
politica externă românească 
și europeană dintre cele 
două războaie, ţinând 
seamă numai de condiţiile 
obiective ale Europei și ale 
României în spațiul estic şi 
danubian. 

Din această analiză poate 
vor fi văzute elementele 
altei “'actualități'” în 
politica românească. 

+++ 

Politica europeană dintre 
cele două războaie se 
defineşte în termenii 
idealismului genevez: 
securitate colectivă; această 
terminologie idealistă 
acoperea ca întotdeauna 
principii de acţiune izvorâte 
din “Real Politik”. 

Astfel Marea Britanie 
continua prin Societatea 
Naţiunilor, politica 
echilibrului european: adică 
excluderea oricărei 
hegemonii pe continent. 
Desigur politica de 
echilibru continental con- 
vine intereselor țărilor 
mici, care astfel sunt mai 
ferite de apăsarea marilor 
puteri. Rămâne numai de 
văzut cum se mai poate 
aplica politica echilibrului 
european în epoca de con- 
stituire a unităților de forță 
continentale. 

Franța, la rândul ei, 
dominată de complexul 
rămas din comoția celor 
două invazii germane, căute 
o politică de securitate care 
să reteze inițial orice 
posibilitate pentru a treia 
invazie. 

Instrumentul principal al 
Franței pentru menţinerea 
unei ordini europene 


potrivită cu politica sa de 
securitate, era sistemul 
generat de Tratatul dela 
Versailles; un sistem de 
asistență mutuală sub egida 
spirituală a Conventului 
genevez, 

Intreg sistemul centrat 
pe Franța era deci în 
funcţie de o singură 
problemă; primejdia recon- 
stituirii unui potenţial ger- 
man. Cu alte cuvinte 
primejdia majoră ce 
amenința Europa, după 
conceptul politic al 
sistemului dela Versailles 
era potențialul german. Ca 
principiu rector al politicii 
europene apărea deci in- 
tangibilitatea Tratatului 
dela Versailles; dar 
garanția acestei in- 
tangibilități urma să fie în 
zona politicii academice 
Societatea Naţiunilor, iar 
pe terenul realităților 
geografice şi strategice 
sistemul gravitând în jurul 
Franței. 

In concret, în sfera 
politico-strategică a 
sistemului intrau Franța şi 
țările câştigătoare prin 
Tratatele. dela Versailles, 
Trianon St-Germain şi 
Neuilly. 

Tehnica sistemului se 
compunea dintr'o reţea de 
pacte de amiciţie şi tratate 
de alianță. Franța încheiase 
astfel de pacte și tratate cu 
fiecare component în parte. 
România, lugoslavia și 
Cehoslovacia constituiau un 
sub-sistem. Mica 
Inţelegere, cu o misiune 
subsidiară: să ţină în şah 
iridenta revizionistă a 
micilor ţări învinse, 
Ungaria şi Bulgaria. 
Totodată România încheiase 
o alianță în regulă cu 
Polonia. 

Astfel toate ţările din 
sistem erau vinculate direct 
sau indirect printr'o 
obligație contractuală sau 


cel puţin  printr'o 
solidaritate morală. 
Misiunea esenţială a 


sistemului era, deci, să 


mențină o vigilenţă cir- . 


culară în jurul Germaniei, 
ca să nu se mai poată ridica 
vreodată cu veleităţi de 
hegemonie în Europa. 

O altă misiune a ţărilor 
orientale din sistem, secun- 
dară pentru marile puteri 


occidentale, era să con- 
stituie și o barieră 
împotriva expansiunii 


comuniste, faimosul ''cor- 
don sanitar”, expresie care 
a servit mai mult ca pretext 
de lamentare în propaganda 
sovieto-comunistă. Sistemul 
de protecţie a ordinei 
europene se compunea deci 
din Franţa, Polonia, și Mica 
Înţelegere, sprijinite de 
Marea Britanie și completat 
mai târziu cu Înțelegerea 
Balcanică. 


Așadar politica externă a' 


României după războiul 
mondial se încadra total în 
sistemul bazat pe in- 
tangibilitatea Tratatului 
dela Versailles. 

Cum justifica politica ex- 
ternă a României apărarea 
intereselor româneşti în 


cadrul sistemului dintre 
cele două războaie? 
In principiu, prin 


solidaritatea României cu 
ordinea creată de tratatele 
de pace care i-au întregit 
unitatea teritorială. Din 


——— Mihail al ENESCU 


acest principiu negativ, 
nerevizuirea tratatelor, se 
inspira întreaga politică de 
atașament îndărătnic față 
de instituţiile și com: 
binaţiile rezultate de pe 
urma păcii din 1919: Marii 
Aliați, Societatea  Naţiu- 
nilor, Mica Inţelegere etc. 


Din punct de vedere al 
intereselor românești, 
politica externă urmată de 
București se justifica deci 
ca o garanție a securității 
teritoriale a României. 
Alianța cu marile 
Demoeraţii occidentale 
constituia o protecţie 
împotriva unor veleităţi de 
hegemonie în Europa; Mica 
Înţelegere se opunea 
revizionismului maghiar și 
restaurării Habsburgilor, 
adică tendințelor de recon- 
stituire a ordinei reprezen- 
tată de fosta dublă 
monarhie; alianța cu 
Polonia ținea o poziţie de 
veghe față de Rusia 
Sovietică; iar  Inţelegerea 
Balcanică, de mai târziu, 
România, Iugoslavia, 
Grecia şi Turcia, urma să 
menţină “statu-quo” în 
Balcani; o politică externă 
ce părea îndreptăţită mai 
ales cât a trăit Ionel 
Brătianu, care păstra o 
anumită supleţe în relațiile 
exterioare. Astfel pactul de 
amiciție cu Italia a fost 
încheiat de guvernul 
Averescu în 1926 cu asen- 
timenţul lui Ionel Brătianu. 

Politica externă a 
României mulți ani n'a 
provocat deci prea multe 


_ discuţii. 


Exponentul real al 
acestei politici, mai ales 
după moartea lui Brătianu, 
a fost Nicolae Titulescu. 
Trebue să recunoaștem că 
din punct de vedere spec- 
tacular nici un om politic 
român n'a atins 
notorietatea internațională 
a lui Titulescu. Ionel 
Brătianu, numit de 
Clemenceau cu ciudă, în in- 
tervalul neutralității dintre 
1914-1916, “le grand 
„reflechisseur”, şi Take 
Ionescu, numit tot de Tigru 
“le grand Europâen”, erau 
cunoscuți numai în sfera 
restrânsă a responsabililor 
și a experţilor în politica 
internaţională. Titulescu în 
schimb ajunsese la o 
adevărată popularitate. 
Reputația lui Titulescu era 
universală. La Geneva ca şi 
la Oxford, la Quai d'Orsay 
ca și în saloanele 
aristocrației politice ale Oc: 
cidentului, verbul lui 
Titulescu fascina și im- 
punea ascultare. Titulescu, 
prin verva sa fosforescentă 
și prin originalitatea per: 
sonalităţii sale, se ridicase 
la suprafața areopagului in- 
ternaţional, alături de ex- 
ponenţii unor mari forțe ca 
Austen Chamberlain, 
Briand și Stresseman. 

Benes şi Politis au avut 
mai multă influență de 
fond, dar festivalele 
oratorice ale lui Titulescu îi 
dădeau un gen de influență 
directă, care putea învinge 
multe rezistențe. Titulescu 
ajunsese la o treaptă de ac- 
ceptare în intimitatea fac: 
torilor responsabili din Oc- 
cident, încât își putea 
îngădui multe cochetării. 

Poate își mai amintesc 


unii la Quai d'Orsay de 
strigătele lui Titulescu ce 
se auzeau până în stradă, 
cu prilejul unui proiect de 


călătorie a Vice- 
Cancelarului Austriei, 
Starenberg la Bruxelles 


prin 1933, ca să-l viziteze 
pe Arhiducele Otto și pe 
Impărăteasa Zitta. Si este 
drept, Prinţul Starenberg 
s'a întors la Viena fără să 
mai călătorească la 
Bruxelles. 

In adevăr Titulescu putea 
să facă mult pentru cauza 
românească datorită acestei 
poziții internaționale, 
devenită încă mai 
sclipitoare prin punerea ei 
în valoare cu meșteșug de 
către presa mondială și 
românească. Titulescu se 
convertise într'un oracol al 
politicii românești. Orice 
deplasare a lui Titulescu 
era un eveniment, orice 
cuvântare, o normă de con- 
duită. Politica externă 
îmbrăcată în sclipirea nim- 
bului lui Titulescu, capta în 
orbita ei întreaga politică 
românească. 

Cu timpul însă, ca un 
paradoxal rezultat al tem- 
peramentului tumultuos al 
lui Titulescu, politica ex- 
ternă a României a început 
să piardă din supleţe și să 
se fixeze pe o linie rigidă de 
supralicitare a conceptului 
de securitate reprezentat de 
sistemul european în 
vigoare. 

Impulsivitatea din care 
uneori rezultă o orientare 
sinuoasă, de data aceasta a 
produs o rigiditate de con- 
duită rareori întâlnită în 
politica externă a unui stat 
suveran. Preocuparea de a 
nu clătina cu nimic 


încrederea sistemului, 
provocase o adevărată 
psihoză. 


Orice discurs de politică 
externă în acea epocă se 


LEGĂTURA 


MO: 


TORONTO — AMSTERDAM $490 
TORONTO — LOS ANGELES $350 
TORONIO - NEW YORK $199 


încheia obligatoriu cu o 
tiradă înfocată pentru pace, 
pentru Geneva și pentru tot 
ce ar fi putut oferi în pluso 
garanţie de fidelitate. Mai 
cu seamă din 1932 înainte, 
politica externă a României 
este dominată de un zel 
febril ce întrecea dimen- 
siunea poziției românești, 
de un exces de zel în 
opoziție cu aforismul lui 
Talleyrand “Et surtout pas 
trop de zăle!”! 


După reapariţia Ger- 
maniei ca mare putere pe 
planul european, Titulescu 
adoptă integral conceptul 
rezultat din sinteza 
îngrijorărilor unor fracțiuni 


apusene şi orientale: 
primatul primejdiei ger- 
mane. Ca atare această 


primejdie trebuia prevenită 
prin înţelegerea între 
marile Democraţii Oc- 
cidentale și Rusia Sovietică. 
Aceste puteri împreună 
constituie o coaliţie for- 
midabilă, căreia nimeni nu 
poate să-i reziste, Ger- 
mania, în faţa acestei 
coaliţii, sau cedează și 
rămâne mai departe în 
chingile sistemului dela 
Versailles, sau se 
prăbușește. Si într'un caz și 
într'altul, rezulta un 
echilibru garantat de cele 
patru mari puteri majore: 
Franța, Anglia, Statele 
Unite şi Rusia Sovietică. 


România, pentru a-şi 


“menţine aşezarea internă și 


externă trebuia deci să 
obțină garanţii dela aceste 
puteri, iar pentru a câștiga 
un titlu și mai efectiv, 
diplomaţia românească 
urma să lucreze în sensul 
constituirii acestui direc- 
torat, rezultat din 
înțelegerea între Occident 
şi Orient. 


Si în adevăr, Titulescu se 
pune pe lucru. In primul 


THE 


rând pentru ca să se ajungă 
la o înţelegere cum ar fi de 
pildă un alt tip de direc- 
torat constituit numai din 
puterile apusene spre care 
înclinau din când în când 
factori importanți oc- 
cidentali şi care ar 
presupune o excludere a 
Rusiei Sovietice, 


Si în adevăr Titulescu se 
pune pe lucru. In primul 
rând pentru ca să se ajungă 
la o înţelegere între 
Democraţiile Occidentale și 
Rusia Sovietică, trebue să 
fie zădărnicit orice alt gen 
de înțelegere cum ar fi de 
pildă un alt tip de direc- 
torat constituit numai din 
puterile apusene spre care 
înclinau din când în când 
importanţi factori oc- 
cidentali și care ar 
presupune o excludere a 
Rusiei Sovietice. Intr'a- 
devăr în 1933, pactul celor 
patru puteri apusene, 
Franța, Anglia, Italia și 
Germania este pe punctul 
să se realizeze. Acordul era 
virtual semnat. Firește, 
adeziunea Germaniei costa 
câteva concesiuni 
echivalente cu o revizuire 
parțială și tacită a 
Tratatului dela Versailles; 
revizuire care de altfel 
afecta partea inexecutabilă 
a acestui tratat și care în 
fapt era virtual consumată. 


Constituirea acestui 
organ european, director, 
activa primejdia germană, 


amenința echilibrul 
european, atingea poziția 
României? Totuși 


Titulescu, alături de Benes 
și Litvinov, a întrebuințat 
toate artificiile puterii sale 
de convingere pentru a tor- 
pila pactul celor patru 
puteri ale Occidentului 
european. Sub presiunea 
atâtor elemente contrarii, 
pactul a fost torpilat. 


EUROPEAN 
CONNECTION 


TI $1239 


DVS, PERMANENTĂ CU ROMÂNIA 


TORONTO — BUCUREŞTI $1150 
L— BUCUREŞTI $1150 
ie LIFA E: BUC 

UVER — BUCUREŞTI $1300 
EDMONTON — BUCUREŞII $1238 


TEC SPECIAL, —Toronto- Viena $599 


TORONTO — FRANKEURT $499 
TORONTO - LONDRA $390 


PACHETE 
ALCATUITE 
DE Dvs. 
25lb=$57.33 
peste 25lb 
$2.80Kg sau 
pachete c cu ali- 
mente tip TEC 
* livrare la 
domiciliu în 
București si 
marile orașe 


o . ÎNCHIRIERI DE AUTOMOBILE PE TERMEN 
LUNG/VÂNZĂRI DE AUTOMOBILE NOI TAX 


FREE 


* CURIER SĂPTĂMÂNAL 
TORONTO - BUCUREŞTI (PUTEŢI TRIMITE 
SCRISORI, ACTE, ETC...) 

* TRIMITERE DE BANI ŞI DE PRODUSE 


VACANŢE ÎN 


CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


1808 Danforth Ave., Toronto, 


Ont, M+4C 1H8 


TEL: (416) 463-6000 « FAX: (416) 463-7990 


7 


ANTUL ROMANESC 


CU IANUARIE 1993 PAGINA 17 
24 Ianuarie 1859 


Unirea Principatelor Nomâne 


ZIUA UNIRII 


Istoria țării noastre s'a dezvoltat în mijlocul unor 
împrejurări grele. Aşezaţi la încrucișarea unor puter- 
nice imperii, între rivalități imperialiste, în drumul 
expansiunilor de tot felul, neamul nostru a trebuit 
să-și apere pas cu pas existența. El n'a avut ceas de 
odihnă, nici nu a primit daruri fără osteneală. 
Destinul nostru s'a împlinit prin sforțări și jertfe. 
N'am fost cruțaţi de suferințe, nici de sacrificii. Ne- 
am luptat sute de ani contra cotropitorilor, dar n'am 
obosit să mergem pe calea istoriei noastre, spre in- 
dependenţa și unirea neamului. Inaintaşilor noştri le- 
a trebuit mereu curaj și înţelepciune. Puţine națiuni 
în lume au avut atâta nevoie ca noi de aceste două 
virtuţi. Fiecare act al nostru a trebuit să fie bine 
cântărit şi apoi executat cu curaj, cu îndrăzneală. Dar 
poate că dintre toate actele mari din istoria noastră 
naţională, nici unul nu a cerut o mai însemnată com- 
binaţie de înțelepciune și de curaj decât actul Unirii 
dela 24 Ianuarie 1859. Ş 

Cu excepția Franţei, care ne-a dat un puternic 
sprijin, toate Marile Puteri ne erau potrivnice. Im: 
periul Otoman, sub suzeranitatea căruia se aflau cele 
două principate, dorea desigur să împiedice Unirea, 
pentru ca să poată mai uşor exercita dominația sa 
asupra a două țări mici şi slabe; Rusia urmărea să 
slăbească Imperiul Otoman pentru a-și deschide calea 
spre Dardanele, de aceea vrea să sustragă cele două 
Principate românești de sub suzeranitatea turcă pen- 
tru a le pune, slabe și dezunite, sub propria sa 
dominație; Austro - Ungaria se opunea formării, prin 
unire, a unui stat român pentrucă se temea de 
atracția pe care ţara ar fi exercitat-o asupra 
Românilor din Transilvania și pentrucă ea însăși 
urmărea să moștenească teritoriile de sub 
suzeranitatea din ce în ce mai slabă a Imperiului 
Otoman; Prusia era de partea Austro - Ungariei; iar 
Marea Britanie, vrând să împiedice expansiunea rusă 
spre Mediterană, căuta să menţină Imperiul Otoman - 
asupra căruia exercita o puternică influenţă - în fron- 
tierele lui îndepărtate. 

Este adevărat că opinia în Anglia era împărțită și 
că, în faţa politicii guvernului, se ridicau vocile puter- 
nice ale opoziției, în frunte cu Gladstone, care erau 
favorabile Principatelor române și unirii lor, pe de o 
parte, pentru motive de moralitate istorică și, pe de 
altă parte pentru considerațiuni practice și anume - 
declara Gladstone - Principatele unite şi libere puteau 
constitui o mai viguroasă barieră în fața expansiunii 
rusești decât două provincii slabe și ostile la periferia 
unui slab imperiu. 

Numai Franţa era de partea noastră, inspirată de 
principiile de justiție şi de dreptul naționalităților pe 
care le proclamase și le slujea cu lealitate. Apoi, ea 
simţea legăturile psihologice dintre poporul român și 
cel francez, pe care le înfățișau cu stăruință şi 
strălucire o seamă de tineri români formaţi de 
cultura franceză și însufleţiți de proaspetele idei 
generoase ale intelectualilor şi politicienilor francezi. 

După nenumărate peripeții, Principatele au căpătat 
dreptul să-şi aleagă câte un Principe. Printr'un act de 
curaj, ele au ales aceeaşi persoană și au pronunțat ast- 
fel Unirea sub domnia lui Alexandru Cuza. Această 
voinţă de unire a biruit rivalitățile interne precum și 
opoziţiile din afară. Spre unire mergea de secole 
neamul românesc, împărțit și oropsit. Impotriva unor 
mari ostilităţi, fără altă putere decât dreptul și voința 
sa, poporul românesc şi-a împlinit vocația istorică. 
Conducătorii săi, oficiali sau neoficiali, au dovedit 
înţelepciune şi îndrăzneală, sprijiniți pe sentimentele 
şi stăruința unui popor, care şi-a păstrat cu orice 
preţ limba, credința şi tradiţiile. 

Dar cea mai mare parte din acești conducători au 
simţit nevoia de a asocia din ce în ce mai mult 
poporul la actele de guvernământ şi de a-i da o 
așezare economică şi politică potrivite cu nevoile unui 
nou stat modern. Ei au preconizat şi au luptat pentru 
o seamă de reforme tinzând să libereze pe țăran de 
apăsări economice şi sociale şi să facă din el un 
cetățean independent. Nu trebue să uităm că aceasta 
a fost atmosfera în care s'a înfăptuit Unirea. O ten- 
dință democratică a înfăşurat acest act istoric. O 
mare parte din autorii lui erau luptătorii dela 1848 și 
purtau în sufletul lor idealurile revoluționare. 
Desigur, greutățile interne şi împrejurările încon- 
jurătoare nu au îngăduit realizarea tuturor acelor 
reforme decât mai târziu. Dar afirmarea lor este 
legată de actul Unirii dela 1859, după cum unirea 
Transilvaniei, a Bucovinei şi a Basarabiei s'a împlinit 
Ta ră | Ă ca A ei naţională şi într'o asemănătoare at- 

mosfe e reforme democratice. 
UN TABLOU PUȚIN CUNOSCUT i c In mijlocul suferințelor de astăzi ale țării noastre, 
Ă 7 Fi € Alexandru lon Cuza. amintirea şi semnificația actelor mari din i i 
Momente istorice din viata marelui Domnitor epitete abea = e irina ala Dig 


- adânci. In fața lor, ne plecăm «și mai s iți 
În fosta galerie a Camerei de comert din Capitala se gasea o reuşită copie a acestui interesant tablou, in Coiiemoratea lor re (ace msi mil: i E ez cn 


care sunt redate câteva momente din viața Domnitorului care a realizat dea curaj şi hotărâre. Neamul nostru nu s'a Slecitio 
Unirea Principatelor. mie de ani. El nu se pleacă nici acum. 


1859. 
puneta JURĂMÂNTULUI CA DOMN AL MOLDO gama 


2 | d 
BARBU CATARGII INSĂRCINAT CU F ARMĂ: 
PRIMULUI „CABINET AL PRJHCIPATELOR TE 


ţ 
A HOTARORUL ANTRE PRINOPATE 


[+ CI 
E 4; 


Bă, RECUNOSTINȚA POPORULU 


a 


i 
(e 


PAGINA 18 


IANUARIE 1993 


După Radu Pătrășcanu, 
un alt poet ale cărui poeme 
au apărut în grupajul 
"*Constelaţia Lirei'', cu 
numele de Sirius, din 
volumul de culegeri ''Poezii 
din închisori”, a plecat din- 
tre noi. Cel mai original şi 
unul dintre cei mai 
talentaţi poeţi actuali, 
Nicolae (Cola) Caratana 
reprezintă un fenomen unic 
în cultura românească și 
aromână. 

Criticul Simion Băr- 
bulescu scria despre el, 
într'o cronică publicată în 
"România Literară” din 9 


Septembrie 1982, că: 
““Poezia lui Nicolae 
Caratana, originar din 


spațiul orfeic al Pindului și 
al “tragicei Macedonii” se 
prezintă ca o elevată sinteză 
a două experiențe majore 
(Arghezi şi Blaga). Dela 
primul a reținut atitudinile 
lirice, fiorul existențial, pe 
care Heidegger îl socoate 
drept “patria adevărului” 
înscriindu-se astfel pe 
traiectoria continuității, 
menită să-l scape de 
“uitarea sireapă”!. 

La Blaga se referă 
Alexandru Piru, când 
scriind despre Nicolae 
Caratana că este “'un poet 
puţin comentat de critici” 
spune despre poezia 
“Sfinx” a lui Caratana că 
este o replică la “Eu nu 
strivesc corola cu minuni a 
lumii”! a poetului din 
Lancrăm. 

Nu stiu câta fost de flatat 
Cola Caratana de aprecierile 
criticilor, dar ştiu câtă 
opoziție a întâlnit la toate 
editurile din ţară. 
Manuscrisele lui erau 
ținute ani de zile neatinse 
în rafturile editurilor. 
“*Poezia mea zace în 
manuscrise” îmi scria el în 
August 1992. “După zece 
ani de somn, Editura Dacia 
m'a anunțat că este dispu- 
să să-mi publice un volum, 
însă trebue să realizeze un 
anumit tiraj”... Si totuși 
talentul lui a putut răzbi și 
prin munţii de piatră ai 
editurilor. 

In 1972, **debutează” la 
58 de ani cu volumul 
“Lampadoforie”” Ed. Cartea 
Românească, urmat de 
volumele “Lâna de aur” 
Ed. C.R. 1975, “Inscripţii 
rupestre” Ed. C.R. 1981, 
“Arbori” Ed. Litera 1989 
și “'Așteptu soarile”” poeme 
aromâne, Ed. Litera 1985. 
Urma să-i apară în 1992 un 
volum la Ed. Dacia și un alt 
volum de Poezii din 
închisoare, al cărui 
manuscris zăcea la Ed. 
Eminescu. 

Un volum de circa 600 de 
pagini de amintiri era gata 
în manuscris sub numele de 
“Memorii  ghetsimanice”, 
adevărată istorie a trecerii 
autorului prin închisori. 

De Cola Caratana am 
aflat în perioada 
durerosului nostru refugiu 
din Cadrilater, când i-au 
apărut “unele poezii în 
revista ““Armatolii”” din 
București. Era de departe 
cel mai talentat poet dintre 
cei care publicau acolo. 
Adolescentul de atunci, 


A MAI CĂZUT O STEA DIN “CONSTELAȚIA LIREI” 


- Scormonea 


SIRIUS -NICOLAE CARAT ANA- 1914-1992 
—— Zahu PANĂ—— 


care eram, îi savuram ver- 
sul, metrica şi ritmul, mai 
cu seamă după ce-i citisem 
poemul ''Moartea Ar- 
matolului” din care am 
reținut versurile: 
“"Lividitatea morții 
copleșindu-l/prin pieptul 
lui de stâncă și de fier/ n'a 
fost ucis un Armatol ci Pin- 
dul,/ și ochii care cată sus 
spre cer/ cu cât nesaţ se or- 
toiesc privindu-l/ când 
mâna-i cade frântă pe 
hanger”... 

Altădată privindu-și 
propria soartă, se consola: 
“Sunt papi care au dat 
anateme isterice/ 
întrerupta călătorie a lui 
Magelan./ Columb a murit 
nedreptăţit și sărman,/ 


fără a-i moșteni numele 
cele două Americe””... 
Nu mică mi-a fost 


mirarea când am aflat mai 
târziu, că Nicolae Caratana 
este un autodidact. 

Născut la 14 Iulie 1914, 
în comuna armânească 
Horopani din Macedonia 
grecească, Cola făcea parte 
din ramura fărșeroților 
răspândiţi în Grecia prin 
centrele aromânești: 
Gramaticova, Cândrova, 
Patricina și altele. 

Viaţa aspră şi  îm- 
prejurările grele în care 
trăiau Aromânii, nu i-au 
permis să urmeze studii 
înalte. A terminat doar 
școala primară din satul 
natal, în limba grecească. 
Pasiunea lui pentru citit l-a 
făcut să-i cunoască atât pe 
scriitorii vechilor. elini cât 
şi pe poeţii greci moderni, 
dintre care mulţi de origine 
aromână. Scrisul și cititul 
în limba română l-a învăţat 
el însuși, fără profesori. 
rădăcina 
cuvintelor pentru a le afla 
originea și această pasiune 
l-a făcut să înveţe pe rând: 
italiana, franceza, s'a adân- 
cit în studierea limbii 
latine şi mai târziu în 
lagărul de domiciliu 
obligatoriu dela Lăteşti, a 
început să înveţe limba ger- 
mană. 

Persecuţiile  Grecilor 
împotriva Aromânilor - în 
special după schimbul de 
populaţie cu Turcia - i-a 
făcut pe mulți Aromâni să 
emigreze pentru colonizare 
în România. Familia lui 
Caratana se stabilește în 
judeţul Caliacra în 1935, 
dar numai după cinci ani 
sunt obligați să ia din nou 
calea surghiunului, în urma 
cedării Cadrilaterului 
dobrogean,  Bulgarilor, în 
1940. Evenimentele se 
precipită și la izbucnirea 
războiului în 1941, Nicolae 
Caratana deşi era 
susținător de familie - este 
trimis pe front. 

Ororile războiului îi 
prilejuiesc să scrie nişte 
poeme de mare concentrare 
lirică, cu imagini unice în 
tragismul lor. Mi-a citit 
aceste poeme în manuscris 
dar nu le-am văzut În 
lumina tiparului. Le vor fi 
luat securiştii la per: 
cheziție, se vor fi pierdut în 
lungii ani de închisoare, au 
fost ferite să nu cadă sub 
cenzură și condamnare? 


Dispariţia lor ar fi o pier- 
dere irecuperabilă. 
Descrierea stepei calmuce, 
iernile ruseşti, atacurile 
sovietice în valuri şi 
propria lui rănire, erau 
descrieri de un tragic 
dinamism. “Si din coapsă- 
mi dete cep” spuse el 
despre rănirea lui. 

Era stimat și considerat 
la același nivel de in- 
telectualii aromâni, iar 
poeţii Ionel Zeana,  lon 
Cutova, 'Teohari Mihadaș 
Hrista Cândroveanu, Tache 
Zega și cei din generația 
mai tânără, i-au apreciat 
creația și poemele: la 
adevărata lor valoare. 

Tineam de mult să-l 
cunosc, în tinerețe, dar abia 
în anul 1947, profitând de o 
vacanță de Paşti, m'am dus 
la “Cogealac să-l întâlnesc. 
Surpriza a fost uluitoare. 
Greoi, ca un urs, șchio- 
pătând cu piciorul încă 
nevindecat de rănile de 
pe front, capul lui de bronz 
şi ochii mari, negri, 
sfredelitori, care radiau o 
lumină țâșnită din adâncul 
inteligenţei, te  cucereau. 
Un Creangă al Pindului sau 
“un gladiator roman. 

Mi-a vorbit despre poezie 
şi literatură dar a trecut cu 
ușurință și la alte subiecte. 
Găsise prin împrejurimi 
niște monede vechi, le-a 
identificat epoca şi ca un 
numismat de meserie a 
stabilit perioada în care au 
sălășluit Romanii prin acele 
meleaguri. Il studia pe 
atunci pe Edgar Allan Poe, 
paralel cu studii de istorie 
antică, momentele de 
redeșteptare a Aromânilor, 
drepturile noastre asupra 
Cadrilaterului, paralele 
între marile religii, scria 
poezii. Fiind invalid şi 
neputând munci pământul, 
obținuse cu mare greutate 
un post prost remunerat de 
agent agricol comunal, de 
care na beneficiat mult 
timp. 

Intâlnirea noastră n'a 
trecut neobservată, Agentul 
informator Mișu Tran: 
dafirescu, secretarul 
primăriei, a și trimis un 
denunț la Siguranţă, pentru 
care va fi anchetat mai târ: 
ziu  Caratana, după 
arestare. 

In conflictele reformei 


agrare provocate de 
comuniști s'a adâncit ad- 
versitatea dintre băștinași, 
colonişti și agenţii 
comuniști din Frontul 
Plugarilor, la Cogealac. 
Era perioada. marei 
încleștări dintre Români și 
comuniști, în care era 
angrenată toată suflarea 
conștientă . de pericolul 
bolșevic din România. 
Nicolae Caratana a fost tot 
timpul prezent în ac: 
tivitatea naţională,  an- 
ticomunistă. Scăpat de 
arestările din 15 Mai 1948, 
nu va trece mult timp și va 
fi arestat cu un lot de 
Macedoneni care activau în 
Dobrogea și Banat. 
Legătura cu o reţea din 
străinătate le putea aduce o 
pedeapsă capitală, dar în lot 


erau numai țărani şi nu » 


apucaseră să întreprindă 
nici o acţiune, fapt care i-a 
salvat de o candamnare la 
moarte, Au fost însă toţi 
condamnaţi și trimiși la 
închisorile de executare a 
pedepsei sau la Canal. 

Cu valul de trimiteri din 
închisori la Canal, am ajuns 
în primăvara anului 1951 la 
lagărul de muncă Peninsula 
- Valea Neagră, unde l-am 
găsit și pe Cola Caratana. 
Era pe vremea teroarei 
celor veniţi dela Pitești și 
Gherla. O mulţime de 
brigăzi erau conduse de 
reeducaţi. Cu puţin înainte 
de ajungerea noastră, la 
Peninsula fusese împușcat 
în incinta lagărului 
deținutul politic 
Dumitrache, în vară a fost 
împușcat Prof. Simionescu, 
iar brigadierii Bogdănescu 
şi Petrică, continuau 
acțiunea '“'anchetelor de 
demascare"” gen Piteşti, în 
Alea de ''Zidari” 13 şi 


Schingiuit de Securitate, 
unde i s'a spart timpanul 
dela o ureche, Caratana era 


şi el vizat de studenţi. Dacă" 


nu s'ar fi pornit anchetele 
pentru cele întâmplate la 
Pitești și crimele dela 
Peninsula cine ştie ce ar fi 
urmat. 

După expirarea pedepsei 
a fost trimis în domiciliu 
obligatoriu la Lătești. 
Stângaci la orice meserie 
practică, nu a găsit de lucru 
decât îngrijitor la vite, dar 


„la arestarea a 


într'o zi a dispărut un bou 
din cireadă şi s'a rătăcit 
prin baltă. Ameninţat de 
““sabotaj” Cola pleacă în 
căutarea boului prin 
locurile încă sub apă după 
revărsarea Dunării, pline de 
lipitori, care se agățau 
flămânde, de picioare. “Si 
ce-ai făcut?” l-am întrebat 
când ne povestea întâm- 
plarea.” Păi ce era să fac? 
Am căutat să le smulg dar 
era greu şi dureros și erau 
multe. Le-am lăsat până 
s'au săturat și au căzut 
singure”... . 

La Lătești are și prima 
bucurie. O veche cunoștință 
din Cogealacul dobrogean, 
Antoneta Pariza, îl 
vizitează în domiciliul 
obligatoriu și între orop- 
situl surghiunit şi dârza 
armână se încheagă - din- 
colo de limitele prieteniei - 
dragostea sobră şi durabilă, 
sfârşită prin unirea 
destinelor în taina 
căsătoriei. Au stat puţini 
ani împreună, atunci. 

In anul 1958, când 
Bulgarul comunist Vasile 
Vâlcu, guvernatorul 
Dobrogei cu titlul de prim- 
secretar de, partid, anunța 
că Regiunea Constanţa este 
prima regiune pe ţară, 
colectivizată integral iar 
Ruşii urmau să plece din 
România, Securitatea a 
provocat o răzmeriță în 
Nordul Dobrogei, care a dus 
sute de 
țărani. S'a umblat din nou 
şi la dosarele din perioada 
anilor '50 şi Cola Caratana 
cu un grup de dobrogeni din 
satele Cogealac, Mihai 
Viteazul, Sarighiol, Mihail 
Kogălniceanu, Constanţa şi 
din București, sunt arestați 
din nou. Judecăţile formale 
i-au condamnat pe toţi la 
ani grei de închisoare și ce 
este mai grav s'a pronunțat 
şi o pedeapsă capitală care a 
fost executată. 

După condamnarea 
mea la Constanţa, i-am 
întâlnit pe toți în în- 
chisoarea veche, preluată 
dela Ruși, așteptând 
itinerariul dubei care urma 
să ne ducă la închisorile de 
execuţie, de precădere la 
Aiud. Eram înghesuiți 
într'o celulă fără ferestre, 
pe trei rânduri de paturi 
metalice până la tavan, câte 
doi într'un pat fără saltele. 
Eram scoși odată pe zi 
afară, pentru nevoi la 
comandă. De Anul Nou 
1959, n'am fost scoşi toată 
ziua şi ni s'a dat o mâncare 
infectă. Seara târziu, au 
venit doi gardieni beţi să ne 
scoată afară. Era o noapte 
liniştită, senină şi 
neverosimil de caldă. 
Enache Mitrenga, un 
deținut originar din 
Cogealac nu s'a abținut să 
nu admire: ''Ce ai tu mă, 
cu Unu Mai?” In zadar a 
încercat omul să explice. 
Ne-au închis repede în 
celulă iar pe Mitrenga l-au 
adus mai târziu, zdrobit de 
bătaie, 

“Alinierea!"” Ne-am rân: 
duit ca la numărătoare și 
gardienii duhnind a băutură 
ne fixau pe rând. S'au oprit 
In Caratana. Era cel mai 


NO Ce e e 


robust și bine legat dintre 
noi. “'leşi afară''. După un 
timp cât o veșnicie s'au tras 


zăvoarele şi Cola este 
împins în celulă. N'am 
văzut în toţi anii mei de 
închisoare o sticlire a 
ochilor ca ai lui Caratana de 


atunci. Era zdrobit. Si-a 
învins toate chinurile 
durerii și cu felul lui 


deosebit a căutat să 
diminueze toată tragedia: 
“Mâine nu mai au cu ce 
aduce hârdaiele de mâncare. 
“Toate ciomegile le-au spart 
pe mine”. Ce putere de 
rezistență și caracter putea 
să aibă omul acesta? Nu se 
putea așeza pe pat de 
durere. Pipăindu-i trupul 
tumefiat, un fost student la 
Medicină a constatat două 
coaste rupte. Nu sa sin- 
chisit nimeni din con- 
ducerea. închisorii să-l ducă 
la doctor. Cum s'or fi sudat 
acele coaste, Dumnezeu 
ştie. 

Nicolae Caratana a 
rezistat şi durerilor de 
atunci și altor dureri și 
anilor de închisoare, - dar 
inima lui caldă, plină de 
dragoste, devotament . și 
camaraderie nu-l mai ajuta 
ca mai înainte. ț 

Tinut sub permanenta 
supraveghere a Securităţii 
şi după liberare, chinuit.cu 
noi interogatorii, per- 
cheziții acasă în. căutarea 
de manuscrise şi șantajat 
cu propuneri de colaborare, 
boala de inimă s'a agravat 
în continuu. l-a slăbit 
vederea. Un ochi operat de 
cataractă îl mai ajuta 
puţin, dar celălalt pierduse 
vederea  complet.. Ar fi 
avut nevoie de un cristalin 
care acolo şi cu banii de a- 
tunci costa în România vreo 
25.000 de lei: pe care nu-i 
avea.  Scria greu, el care 
n'a trăit decât pentru scris. 
Cenaclurile literare din 
Constanţa şi revista Tomis 
se fereau de numele lui. In- 
coruptibilii n'au ce căuta în 
socialism. 

Avea atâta disponibilitate 
creatoare şi atâta material 
inedit, că i-ar fi ajuns pe 
ani de zile de scris. Sorocul 
se împlinise însă la 19 Oc- 
tombrie 1992. 

S'a ridicat chemat de 
tainica lumină care ne va 
chema pe toți, călăuzindu- 
ne spre locul destinat 
fiecăruia. O fi trecut prin 
Horopanii lui unde a bu: 
chisit prima oară cuvântul 
scris, a ocolit Olimpul “un 
munte ca toți munţii” cum 
spunea el și s'a dus spre 
marea fălcare unde îl aştep- 
tau  Ciumetti și Pihu, 
lancu, Doru şi Nea 
Costache, Gula Caranica, 
Cucoli, Zelca și Tache Zega 
cu care mai are de discutat 
originea latină a unor 
cuvinte armânești. 

A rămas printre noi cu 
sufletul încătușat în cuvin- 
tele scrise de el, cum îmi 
spunea în ultima scrisoare: 
“Numai poezia va mai 
trăi... Poezia rămâne 
eternă”, A ta cu siguranță, 
Cola, ““peste florile ce-anină 
tristul tău mormânt”, 

Nicolae Caratana. 

Prezent! 


d 


rea Dă 


pin isto 


“la 6 Februarie 1938, 
„ocurorul general al zonei 
y raporta con- 


Liri i-a instructat cu 
privire, la campania elec- 
- torală (Dos.23, 1938, £.54). 
Același procuror general al 
Curţii de Apel Cernăuţi, 
“maporta confidențial că la 
24 Octombrie 1938, au fost 
- deschise cursurile Univer- 
tății, ale noului an școlar, 
“în prezența rezidentului 
3 prof. Alexianu, a 
mectorului lon Nistor, a 
politului Visarion 
şi a comandantului 
tar, generalul Dimitriu. 
“Studenții au transformat 
festivitatea într'o demon: 


internaţi în lagăre şi a con- 
“ducătorului lor, Corneliu 
ar (Dos. 23, 1938, f. 
129-130). Același procuror 
“semnala la 28 Noembrie 


“Prigoniri iniţiate şi 
te de el” (ibidem, 
?a4.167), Iar în noaptea de 
„29:30 Noembrie 1938, au 


Codreanu, 
ârmindu-se că ini 


Întrun ra i 
port strict 
fecret, Parchetul Cernăuţi, 
„tara la 24 Decembrie 
» că a identificat pe 
i, s al organizației 
3 conspirati i 
tu epimir d 
when invalid (rez.) 


cu, domici 
urdujeni omiciliat în 
îVotatul  Octa 


„oprele 


Din punct de vedere 
€, unele judeţe erau 
tare în cultura 
lor, Dacă 677% din 
județului 

ți, era arabilă, 
ce cerealelor (porumb, 
ul Brâu, ovăz, orz), 
m Câmpulung, avea 
127. In schimb 
Câmpulung avea 
ctare pădure, 

și pomi fructiferi. 


Be Lu 


je oo O ar e ME ia lt ae A 82 ar e i-a da Pal vii taie Arte cae » ai e ne 2 oi a aia 


Mio 


NANTUL ROMANESC 


ria Bucovinei 


IANUARIE 1993 


VINA CU MÂNĂS 


PAGINA 19 


I ŞI BRAZI... 


ezite Pont pre 


TIR 


BUCOVINA ÎN VARA FIERBINTE A ANULUI 1940 


DUPĂ REÎNTREGIREA BUCOVINEI ÎN REGATUL ROMÂNIEI, PÂNĂ LA 


De altfel în întreaga zonă, 
pentru mulți, ocupaţia 
principală era creșterea 
vitelor, exploatarea lem- 
nului, prelucrarea 
produselor lactate. Judeţul 
Câmpulung avea roci 
cristaline (granit, gneisuri), 
ape minerale acidulate 
(Vatra Dornei, Poiana 
Negri, Dorna Cândrenilor), 


sulfuroase (Iacobeni - 
minereuri metalice 
mangan la Iacobeni și 
Dorna). 

In 1937 în judeţul 
Cernăuţi, funcționau 8 


mori, 17 fabrici de spirt, 3 
de zahăr, una de unt şi 
brânzeturi, în judeţul 
Rădăuți: 3 mori sistematice, 
60 de mori țărănești, 4 
fabrici de spirt, 26 de 
cherestea, în judeţul 
Storojineţ: 2 mori siste- 
matice, o fabrică de 
mezeluri, una de zahăr, ca 
de altfel şi în județul 
Suceava. lar în judeţul 
Câmpulung 49 de mori, 18 
fabrici de brânzeturi şi unt. 

In privinţa creșterii 
animalelor, pe locul întâi se 
situau oile Ed, Rădăuţi - 
60.000; Suceava - 48.000; 
Câmpulung - 50.000 etc.), 
apoi boii (43.000 în judeţul 
Rădăuţi, 30.000 în județul 
Suceava, 46.000 în judeţul 
Câmpulung), pe locul trei 
situându-se caii. 

Intreaga Bucovină, este 
un muzeu, o relicvă scumpă 
poporului român. Lăsând 
la o parte celebrele 
mânăstiri medievale, fală a 
Europei, nu numai a 
poporului român, dăm de 
Dumbrava Roşie, strălucita 
victorie împotriva 
Polonezilor, de orășelul 
Vijniţa, leagănul familiei 
Tăutul, la Storojineţ, 
conacul lui lancu Flondor, 
pe care-l putem numi omul 
numărul unu al Unirii din 
1918, de mânăstirea Putna, 
ctitorie şi loc de veci al lui 
Stefan cel Mare, ridicată 
după victoria dela Lipnic 
împotriva Tătarilor, 
zidurile cetății de Scaun ale 
Sucevei, ridicate de Petru 
Mușat, de stâlpul lui Vodă 
din oraşul Vama, biserica 
din Toporăuți, înălțată de 
Miron Ranu Barnovschi, 
conacul și biserica dela Cer- 
nauca a familiei Hurmuzaki 
ete. Totodată pe teritoriul 
Bucovinei, există biserici, 
monumente, locuri scumpe, 
legate de istoria poporului 
ucrainean, german, 
polonez, evreiesc și chiar o 
mânăstire armeană Had: 
chgadar, construită în 1512. 
Nu trebue să “uităm că în 
oraşe Românii trăiau 
alături de celelalte 
naţionalităţi, existau și 
sate mixte, mai ales 
româno-rutene, dar și 
căsătorii mixte. In ziarul 
'“Timpul” din 6 Martie 
1938, scos de către Grigore 
Gafenco, se dă o statistică. 
In 17 ani, deci după Primul 
Război Mondial, în cadrul 
României Mari, au fost con: 
tractate 133.115 căsătorii 


(IV) 
DECLANȘAREA CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (1918-1939) 


Partea a |l-a 
—— Prof. Nicolae CIACHR— 


mixte, deci unul din par- 
teneri fiind Român. O 
cifră, care îndeamnă la 
reflecţie, la spiritul larg 
umanitar, de respect față 
de minoritățile  conlocu= 
itoare. 

Din Bucovina, încă până 
la Primul Război Mondial, 
au emigrat mai ales în SUA 
şi Canada. Aceste emigrări 
au continuat şi după 1918, 
mai ales din rândurile 
Rutenilor, dar şi ale 
Românilor. Pentru Români 
nu mai era asuprire 
națională, ci posibilități 
economice sporite. In 
arhiva Prefecturii Timiş- 
Torontal, aflăm amănunte 


privind noua lege a 
emigrării, după Primul 
Război Mondial, a 


cetățenilor români, pentru 
Statele Unite și Canada. 
Posibilitatea de a emigra 
1*...se oferă numai 
cetăţenilor români cu acte 
în regulă și care probează o 
necesitate reală care se 
apreciază de minister” 
(Arh. St. Timișoara, fond 
Prefectura Timiș-Torontal, 
dos. 7(1922), f. 16). Pentru 
Românii de origine, erau o 
serie de restricții în plus 
(persoane chemate de rude 
bogate, rude, femeile dacă 
au soții stabiliți acolo, 
copiii dacă au vreunul din 
părinți)  (ibidem, f.99). In 
acest context, în 1925, cu 
sprijinul prefectului de 
Suceava, Cojocaru și prin 
biroul de voiaj condus de un 
oarecare Eidinger, cu 
35.000 lei, unii Români, 
(Pușcașu, Plăcintă, 
Cristurea, Drancea, Berariu 
etc.) sunt declaraţi Ruteni, 
spre a obține mai ușor 
pașaport.  (Min.Justiţiei, 
Secţia judiciară, dos. 78, 
1925). In 1929, se 
descoperă o bandă de 
falsificatori de pașapoarte, 
care lucra încă din 1925, la 
Cernăuţi, pe strada 
Kochananowski 3. Reţeaua 
era condusă de maiorul în 
rezervă Alexandru Sturdza, 
care era şi directorul 
Fundaţiei Universitare 
Vasile Bolnavu, din 
București.  Escrocaseră 
peste 100 de ţărani, care 
urmau să plece în Brazilia 
(dos.106, 1929, £.4) 

Dintre  periodicele mai 
puţin cunoscute din 
Bucovina, merită să sem: 
nalăm “Tribuna”, organ in: 
dependent care apare la 
Cernăuţi, din 1929 şi 
““Timpul'”, tot la Cernăuţi 
sitotdin1929 '*Timpul” era 
condus de către Constantin 
Cehan-Racoviţă și are în 
numărul său din 13 Martie 
1932, un articol interesant 
despre Octavian Goga. Se 
propulsa în politică, poetul, 
afirmându-se că posedă din 
cuminţenia lui Saguna, 
curajul lui Avram Iancu și 
avântul politic al lui 
Kogălniceanu (““Timpul”,13 
Martie 1929), 

Pe plan european, după 
venirea lui Adolf Hitler la 
putere (1933), evenimentele 


| 


an ua Agobe- presa ae popi gb sich te n Anton Ă PI) 
su atăt 06 Mont ri i ANR 09A8 Ned patinat a 


——  — — O .—— >) 


se precipită, războiul civil de 1938, nu erau are loc o nouă arondare 


din Spania, intervenţia mulţumiţi - din punctul lor administrativă, ținutul 
italiană în Etiopia, de vedere-de drepturile Sucevei, care cuprindea 
anexarea Austriei de către primite și vor desfășura în Bucovina plus judeţele 


Dorohoi și Hotin. In frunte 


Bucovina, dar mai ales în 
era un rezident regal cu 


Germania (1938). es în 
judeţele Cernăuţi şi 


SeapiD zațiopali Regele Storojineţ, unde erau în sediul la Cernăuţi. Primul 
Carol al II-lea, dizolvă par- număr mare, diferite rezident regal a fost 
tidele politice şi parlamen- organizaţii naţionaliste, profesorul universitar 
tul instaurând- dictatura îndreptate împotriva Gheorghe Alexianu, care a 
personală (10 Februarie Românilor şi Polonezilor fost împușcat împreună cu 
1938). Concomitent şi drep- (Min. Justiţiei, dos-23-1938, mareșalul Ion Antonescu, 
turile minorităţilor vol.I, . f.804-805). pentrucă a avut ghinionul 


să fi fost guvernatorul 
Transnistriei. 


naţionale sunt știrbite. De 


altfel, Rutenii nici înainte Prin constituţia din 1938 


AL BUCOVINEI PANTHEON 


Omagiu Bucovinenilor 


O dată'n an, poftiți de Ei, 
Urcăm spre Templul lor de zei, 
Unde pe frunţi toți poartă nimb, 
Simbol de genii în Olimp. 


Eroii noștri - Bravi Eroi - 
Istoria aţi scris-o Voi 

Cu suflete de patrioți 

La temelia Tării ... toți! 


Urmând lui Stefan al Moldovei 
Cu sânge scris-au slovei 

Să nu se uite veac de veac 
Că-n fiecare zace-un Dac, 

Să nu se uite an de an 
Tărâna sfântă de Roman! 
Vitejii ce frământat-au glia 

Să făurească România, 

Sfinţind cu apă de Hebrou 

Al Bucovinei Pantheon!! 


De-atâtea dar... și-atâta vis 
Azi porţile li s'au deschis, 
Coloane-n marmură săpate: 
Porticuri spre Eternitate, 
Arhanghelul înmânând cheia 
Pescarul Simon din Niceea. 


Inveşmântaţi de sărbătoare 
l-au admirat toți în pridvoare 
Așteptând dragii lor de-acasă 
Cu prea blagoslovita masă... 


Cuprinși de taine și fiori 
Le ducem amfore și flori, 
Toamna le-așterne diademe 
Ceva din albe crizanteme, 
Le-aprindem stele și făclii 
Să ardă'n bolți de veșnicii... 


Prin ramuri vântu-adie lin; 
E freamăt... sau doar un suspin??? 


Anca VORONEŢ 
Îi 


d 8 ad i ) IL 1hoj sti but A . . 
OPREA pn AAN, sila "A, UR alee 


m e CDR 


ge 


PAGINA 20 


IANUARIE 1993 


CUVANTUL ROMANESC 


Arta religioasă contemporană: 


Silvia Nagacevschi, născută în 1958, a studiat 
la Academia de arte frumoase din Miinchen, 
căpătând diploma în 1987. S'a consacrat artei 
religioase, împodobind mai multe biserici din 
Oberstaufen, Augsburg, Ottmaring, Legau, 
Seemannhausen și Freising, lucrând, de asemeni, 
ilustrații de carte pentru editura '“Grafenstein” 
din Miinchen. Ultima sa expoziție de vitralii, din 
Miinchen, dela centrul Gustav van Treeck, din 
toamna aceasta, a găsit un răsunet elogios în 
mediile de informare din Germania, motiv pentru 
care i-am solicitat următorul interviu: 


Pavel Chihaia 

Stimată Silvia Nagacev- 
schi, vă mărturisesc 
bucuria de a vă fi vizitat ex- 
poziția, care mi-a impus 
atât prin tematica 
lucrărilor, cât și printr”o 
tratare plastică foarte per- 
sonală. Expoziţia dum- 
neavoastră îmi pare un 
popas luminos într'o lume 
străbătută de incertitudini. 
Pentru a începe acest in- 
terviu, m'ar interesa să ştiu 
în ce măsură, atunci când 
vi se încredințează 
desăvârşirea cu imagini a 
unei biserici, aveți liber- 
tatea să alegeți programul 
religios? Sau acest program 
vă este indicat de cel care a 
avut inițiativa zugrăvelii 
sau a  împodobirii 
ferestrelor cu vitralii? 


Silvia Nagacevschi 
Experiența mi-a arătat 
că, în zilele noastre, cei 
care s'au consacrat artei 
religioase au mai multă 
libertate ca în trecut. Aş 
afirma chiar că se bucură 
de o autoritate personală, 


când este vorba de a alege 


un program sau altul. Când 
am primit noi comenzi, am 
avut posibilitatea să propun 
un program iconografic, să 
îl prezint în proiect și să îl 
realizez după propria-mi 
concepție. Obișnuiesc, de 
pildă, să introduc adesea 
chipuri și scene din Vechiul 
Testament care prefi- 
gurează alte adevăruri 
din Noul Testament, ac- 
centuând astfel legătura 
dintre cele două părți ale 
Sfintei Scripturi. 

P.C. 

Înţeleg, deci, că in- 
troduceţi note personale în 
programul iconografic, în 
compoziția scenelor, în 
raportul dintre persoanele 
înfățișate... 


S.N. 
Inconografia s'a 


“îmbogăţit nespus de-a 


lungul, secolelor și îmi este 
o reală sursă de inspiraţie. 
Am studiat neîntrerupt - 
face parte din preocupările 
mele - programele ico- 
nografice, foarte com- 
plexe, ale diferitelor epoci. 
Totodată, îmi dau seama de 
eroarea celor care 
deplasează pe un plan 
nesemnificativ scenele Sfin- 
tei Sripturi, ceea ce duce, 


deseori, a dus deja, la o 
îndepărtare de miezul 
înțelesurilor lor. Dar sunt 
foarte încântată atunci 
când învățătura teologică şi 
înfăptuirea plastică 
favorizează împreună o 
nouă expresie. Mă gândesc, 
de pildă, la scene care îmi 
sunt apropiate, ca Arborele 
lui leseu, Plângerea, sau 
Cina cea de Taină. Con- 
tribuția personală are 
totuși o limită, cum am 
spus, imaginile tra- 
diţionale, pline de sens, 
nu trebuiesc deformate prin 
inovaţii exagerate. In ceea 
ce mă privește, trec în 
revistă imaginile atât de 
bogate din istoria artei, 
încercând, apoi, să înfăp- 
tuiesc, prin propriu-mi lim- 
baj, noi forme de ex: 
primare. Incerc să găsesc şi 
să reprezint imagini care se 
află în propriu-mi suflet şi 
prind contur pe măsură ce 
privesc în mine însămi. 
P.C. 


Remare în aspectul 
chipurilor de sfinți 
înfățișați de dumneavoastră 
în biserici, o emaciere, o 
spiritualizare a 
trăsăturilor. Daţi atenţie 
deosebită ochilor “porțile 
sufletului”, cum se con: 
sidera pictura bizantină. 
Un grafism insistent, o 
oarecare rigiditate a con: 
tururilor care acoperă 
forme puțin modelate 
favorabile deci tehnicii 
vitraliilor. 

SN. 

Acest chip omenesc 
sobru, de pustnic, cu mem- 
bre subțiri, alungite “'l-am 
văzut” încă din copilărie şi, 
de atunci, m'a însoțit 
mereu. De unde a apărut 
această imagine interioară 
și cum a căpătat această 
formă este și pentru mine o 
taină. Imaginea unui om 
trăind în lumea spiritului, 
ceea ce se poate citi din 
întreaga lui ținută şi pe 
chipul său. Deoarece, când 
apare zugrăvit de mine nu- 
și poate mărturisi prin viu 
grai credința, încerc să o 
exprim prin expresia 


ochilor, prin limbajul 
mâinilor, prin poziția 
trupului. Evit, desigur, 


realizări naturaliste. Mie 
îmi este mai apropiată 
sculptura arhaică decât 


aceea clasică, iar limbajul 
artistic bizantin mai 
familiar decât cel al 
Renaşterii de mijloc. In 
modernism caut mijloace 
noi de expresie dar, în 
nici un caz,nu mă apropii 
de interpretări pasionale, 
de o pictură violentă şi ex: 
cesivă, 


aţi învăţat-o mai târziu, 
care considerați că sunt 
asemănările şi care 
deosebirile dintre pictură și 
vitralii? In timpul studiilor 
dumneavoastră a fost o 
trecere fără dificultăți? 

S.N. 
Proiectele pentru 
realizarea unor imagini 


CEI TREI CRAI DELA RĂSĂRIT 


BG: 

Imi permit să vă întreb 
dacă dramatismul scenelor 
religioase corespunde și 
unei înclinări personale 
pentru aspectele dramatice 
din realitate. Dacă aţi 
zugrăvi subiecte laice, v'aţi 
apropia de reprezentări 
asemănătoare? 


S.N. 

Imi este greu să vă 
răspund. Infăptuirea pic- 
turii, expresia mărturisită 
a unei lumi interioare, nu 
se realizează numai 
printr'run efort perfect 
conștient, ci dintr'o 
cunoaștere a compoziţiei, 
culorilor și altor posibilități 
de realizare artistică. 
Hotărârea mea de a studia 
la catedra de artă creştină a 
fost luată dintr'o fervoare - 
în vremea aceea intuitivă - 
pentru gravitatea şi profun- 
zimea textelor biblice şi 
dintr'un îndemn pentru 
taina bisericilor luminate 
de harul dumnezeiesc. De 
altfel, și în pictarea 
peisajelor, nu am căutat 
aspectul idilic şi farmecul 
naturii, ci o expresie mai 
curând religioasă în 
asprimea și singurătatea ei. 
Am zugrăvit vârfuri de 
munte inaccesibile, cu con- 
traste dramatice de lumină 
şi nori. Cu aceeași stare de 
suflet, suferințele lui lisus, 
în succesiunea popasurilor 
lui pe drumul crucii. Cu 
mare dăruire interioară. 
Pictez de asemenea scene, 
în care omul, desprins de 
legăturile statornice cu 
semenii săi, se găseşte 
singur, expus unor puteri 
fatidice sau unei revelații 
divine. Interesul meu ar- 
tistic se concentrează pe 
aceste realități care, după 
părerea mea, definesc viața. 
P.C. 

In legătură cu arta 
vitraliului pe care probabil 


Desen în peniță 


pentru un spațiu definit 
S'au conturat - în ceea ce 
mă priveşte - fără să țin 
seama dacă a fost vorba de 
pictură murală sau vitraliu. 
Tratez suprafața ferestrelor 
ca şi cum ar fi un perete 
transparent. In ambele 
situaţii consider important 
să nu modific trăsăturile 
arhitecturale ale con: 
strucției, de pildă să sparg 
peretele printr'o per- 
spectivă iluzionistă. De 
fapt, încă din Academie am 
învățat ambele tehnici, a 
picturii și a vitraliilor. 
Poate am făcut un efort 
mai mare să realizez în pic- 
tura murală, o compoziție 
severă printr'un limbaj for- 
mal sobru. Desigur, 
tentația de a asocia lumina 
și umbra, de a modela, de a 
realiza treceri subtile prin 
suprapuneri de culori, 
estompând astfel claritatea 
formelor și făcând difuze 
contururi definite, este 
puternică în pictură și 
inexistentă la vitralii, unde 
se folosește o tehnică 
asemănătoare colajelor. 
Contururile care închid 
imaginile din vitralii cer un 
desen sever și fără am- 
biguități, iar forma și 
culoarea suprafețelor este 
definitivă (eu nu adaug 
culoare de ulei pe sticlă și 
folosesc culoarea neagră 
doar pentru contururi). In 
pictura murală suprapun 
mai multe straturi de 
culoare transparentă, cu 
degradeuri fine, care dau 
ansamblului caracterul 
unui relief plat, fără să 
simuleze plasticitatea, 


P.C. 

In ceea ce priveşte 
cromatismul, există desigur 
o diferenţă între pictură şi 
vitralii, inspirată de 
material. In lucrările dum: 
neavoastră disting culori 
stinse, dominând castaniul 


EXPOZIŢIA DE VITRALII A SILVIEI NAGACEVSCHI 


Pavel CHIHAIA—— 


și albastrul ultramarin, 
acesta din urmă apărând 
intens în vitraliile dum- 
neavoastră, unde, în 
general, găsim culori reci, 
cu dominarea albastrului 
pur, ca de pildă în 
batisteriul Bisericii Sfântul 
Mihail din Ottmaring. Oare 
albastrul este conceput ca o 
culoare celestă, din lumea 
divinității? 

S.N. . 

Pentru mine scara 
cromatică depinde, în mare 
măsură, de încăperea pe 
care urmează să o 
zugrăvesc şi de atmosfera 
cromatică deja existentă. 
Desigur, am o paletă 
proprie de culori. Dacă ar fi 
să traduc această paletă în 
lumea reală, aș propune un 
peisaj îndepărtat, văzut 
dela distanță, despărțit de 
atmosferă, încât culorile să 
pară acoperite de un fel de 
voal răcoros, estompând 
acele detalii pe care le 
traversăm necontenit. Am 
căutat mereu să găsesc ex- 
presia cea mai potrivită 
pentru aceste culori care 
distanțează într'un fel pic- 
tura mea de spectator. 
Culoarea albastră joacă 
rolul principal pentru efec- 
tul pe care îl urmăresc. Ea 
are puterea tainică de a 
îndepărta de noi scenele, 
exprimând - pe verticală - 
cea mai mare distanță de 
pământ și cea mai mare 
apropiere de cer. Acest 
albastru, împreună cu alte 
culori calde şi puternice, 
are un efect liniştitor, de 
pace desăvârşită. La vitralii 
îmi este mai la îndemână să 
aleg culori limpezi şi con: 
traste cromatice mai puter- 
nice, deoarece, în primul 
rând, contururi negre 
despart suprafeţele de 
diferite culori; în al doilea 
rând, farmecul luminii care 
trece prin culorile deschise 
şi proiectează în spațiu 
reflexe colorate, mă atrage 
foarte mult. 

P.C. 

Aş dori să discutăm și 
despre problema. tipologiei 
fizionomiilor.  Remarc o 
diferență de limbaj plastic 
între chipurile din scenele 
pictate și cele din vitralii. 
Această deosebire este im- 
pusă de tehnică? 

S.N. 

In primii ani ai studiilor 
mele artistice m'am orien- 
tat către pictura figurativă, 
după natură. Aceste studii 
au fost punctul de pornire 
pentru o evoluție în care 
am părăsit treptat 
naturalismul îndreptându- 
mă înspre stilizare, căutând 
esenţialul,  abstractizând, 
astfel încât m'am apropiat 
treptat de imaginile mele 
interioare, fie ale unor 


chipuri omenești, fie ale 
unor compoziții scenice sau 
ale unor peisaje. De 


Bă | 


PLÂNGEREA 


asemenea și de certitudinea 
unei încăperi sacre, fără 
forme definite, şi este 
dorinţa mea cea mai puter: 
nică de a realiza în viitor 
într'un proiect real, această 
imagine, greu de descris în 
cuvinte. Există totuși un 
cuvânt relevant al lui Paul 


Claudel. El numește 
încăperea bisericii “'um.- 
brar'”', cel la adăpostul 


căruia creştinul se poate 
retrage din fierbințeala 
lumii. Acest cuvânt îmi 
spune mie că locul luminat 
al creștinilor apare dincolo 
de voința de a aduna, de o 
râvnă exagerată pentru cele 
lumești, de o excesivă 
împătimire lumească; locul 
rugăciunii, al iubirii lui 
Dumnezeu şi a prezenței 
Lui. Si în pictură sau în 
vitralii este important să 
fie prezentă această 
apropiere de Dumnezeu 
printr'o distanțare de cele 
lumești, prin virtutea 
renunţării. Pentru mine 
este important să înțeleg 
din ce în ce mai bine: ceea 
ce este prea gălăgios, prea 
strident, prea violent, prea 
intenţionat, prea plin de 
efect, prea exagerat, prea 
calculat... De multe ori 
trebue spus “nu” și '“'nu 
aşa”, pentrucă în sfârșit să 
se cristalizeze adevărata 
imagine, plină de expresie, 
care nu dezlănțuie un vârtej 
al gândurilor, ci îndeamnă 
pe spectator să contemple 
în linişte. și să mediteze 
asupra. ei. 

Aţi pus ca motto 
catalogului dumneavoastră 
cuvintele Sfântului Vasile 
cel Mare: “Ceea ce vorbele 
aduc auzului, pictura aduce 
- fără sunet - ochilor”. Este 
desigur această liniște, 
acest calm la care vă 
referiți, un îndemn la con- 
templaţia pe care o inspiră 
realizările dumneavoastră. 
Imi voi permite să adaug la 
acest motto, alte cuvinte 
ale Sfântului Vasile cel 
Mare din ''Hexameron”. El 
îndeamnă la o contemplare 
a universului care să por-- 
nească “'nu dela principiul 
înțelepciunii de pe pământ, 
ci dela învăţătura lui Dum: 
nezeu”". 

S.N. 

Aceste două citate din 
Sfântul Vasile cel Mare 
sunt convingătoare pentru 
mine. Ar fi dorința mea cea 
mai mare să pot adăuga 
ceva la interpretările 
plastice în legătură cu 
creaţia şi ordinea divină a 
lumii, dincolo de 
cunoştinţele dăruite de 
ştiinţă despre viața noastră 
şi despre lume. 


P.C. 

Vă mulțumesc pentru 
acest interviu și vă rog să 
primiți urările mele pentru 
noi şi frumoase înfăptuiri. 


Frescă, 1989 


OMANESC 
gyANIUL R 


IANUARIE 1993 


SOMÂNI CARE FAC CINSTE EXILULUI 
| INGINERUL NICOLAE HORODNICEANU 


vremurile prezente, 
ul românesc zace 
Liri sub Egapavințele 
înc i spirituale ale 
orale Sa în care a fost 
Pendat, timp de „0 
mite de veac, perii die; 
: si urgie comunistă, 
er ? otenţialul de 
A cităţi şi însuşiri 
Fată ale fiilor săi se 
0 incă şi astăzi în 
ina neputinței de a se 
“panifesta, este deosebit de 
Bi tată revelația, ici şi 
în lume, a valorii ex- 
Sale a câte unui 
 Rumân indisolubil legat de 
ese 
= Jae  Horodniceanu, 
autentic fiu al Moldovei, a 
e mat cu seriozitate 
arurile Scolii Politehnice 
din Bucureşti, adevărată 
 pinieră de ingineri de 
Dedicaţia lui faţă de 
4 ia pentru care fusese 
Sea i baorbea într'atât 
e “puternic încât nu se 
putea decide să-şi împartă 
: ] le ale 
| preocupările cu cele a 
Ş iei lui, care se ridica 
în iureșul anilor '30. 
 Totași, după câţiva ani 
de ezitare, acest tânăr, 
“structural destinat unei 
 dăruiri totale, a optat 
hotărât pentru idealul şi 
“lupta tineretului român de 
atunci, în sânul căruia a 
devenit imediat un element 
de prim plan, colaborator 
direct al liderului. =a 
- Vicisitudinile tragediei 
acelei generații l-au dus 
spoi prin două exiluri, prin 
internarea în lagărele 
 Berkenbrăck și în fine, la 


<a 


i TR 


la7 Noembrie, 1992 In- 
nstrucții din 
Bucureşti a die a 
Herului Dr. Duiliu 
mgateseu, din Franţa, 
Cajal Academic și 
itatea” de DOCTOR 
ORIS CAUSA. 
ej la cunoscut mai 
inginerul 
a remarcat două 
Ta caracteristice: 
ca q, ? Constituție fragilă, 
d schimnic, însoțită de 
& Mătate, de o curtoazie și 
deea modestie mai mult 
il doit din comun; în 
lea rând, acest om 
2 pupe de 0 tenacitate și de 
aptitudine uluitoare. 
ă » nedormit, in- 
Dent vremea de afară, 


de Ari, în serviciul țării, 


rămânerea în exil definitiv. 

In 1948, Nicolae Horod:- 
niceanu ajunge ca imigrant 
în Argentina, în orașul San 
«Juan, distrus de cutremur. 
Cu capacitatea formaţiei lui 
inginerești şi cu spiritul de 
dăruire al elitei generației 
sale românești, el se 
înhamă cu toată energia la 
reconstrucția întregului 
oraş și devine principalul 
realizator al acelei recon- 
strucţii pe baza principiilor 
moderne de rezistență an- 
tiseismică.  Oferea astfel, 
pe un plan diferit, un exem- 
plu comparabil cu acela al 
Arhiepiscopului Valerian 
în istoria exilului românesc. 


Ca profesor la univer- 
sitatea din San Juan, a for- 
mat generaţii de ingineri, 
dintre care s'au ales mem.- 
brii corpului profesoral de 
astăzi. Ca om, a stârnit 
respectul şi admirația con- 
cetățenilor dintr'a doua 
jumătate a vieţii lui. 

Pe plan românesc, a 
rămas intransigent opus 
deviaţiilor ivite în sânul 
curentului căruia şi-a 
dăruit anii tinereţii. Sa 
afirmat astfel, până la 
capăt, ca o personalitate a 
cărei puritate morală nu a 
putut fi contestată nici de 
adversari. 


La venerabila vârstă de 
85 de ani, “Universidad 
National de San Juan”, 
într'o şedinţă solemnă 
prezidată de rectorul acelei 
universități, în prezența 
corpului profesoral și a 
numeroase personalități 


CINSTIREA ÎN TARĂ A 


niciodată. Sunt Români în 
exil care și atunci când, 
aparent, trăiau și lucrau 
pentru ei personal, în 
realitate gândul şi dorul lor 
erau numai la ţara lor și-a 
noastră. Inginerul 
Sfinţescu este, fără în- 
doială, unul dintre aceşti 
iluminaţi ai neamului. 

In 1973, Universitatea 
ermană din Aachen i-a 
pese titlul de Doctor 
Honoris Causa, pentru 
merite excepţionale în 
profesiunea dânsului. Câţi 
dintre noi am știut acest 
lucru? In discursul său de 
acceptare găsim următoarea 
frază, remarcată și de Rec- 
torul Institutului de Con- 


strucții dela Bucureşti: 
'“*Rumanien, meinem 
Heimatland, das ich 


niemals verleugnet habe” 


academice şi profesionale, i- 
a decernat supremul titlu 
de PROFESOR EX- 
TRAORDINARIO  HONO- 
RARIO. 

Actul academic s'a 
desfășurat într'o ambianță 
emoţionantă, în amfiteatrul 
arhiplin al Facultăţii de 


(România, țara mea natală, 
de care nu m'am lepădat 
niciodată). 

La invitația pe care Rec- 
torul şi Senatul Insti- 
tutului de Construcţii 
din București i-au făcut-o 
anul acesta, de a accepta un 
Doctor Honoris Causa, 
Duiliu Sfinţescu a răs- 
puns în felul următor: 
“...la propunerea pe care 
mi-ați făcut-o, sincer 
nu știu cum aș fi răspuns 
dacă venea din partea unui 
exponent al unei lumi în 
care nu mă regăsesc şi unde 
nu regăsesc lumea tinereții 
mele. Dela Dumneavoastră 
venind, această propunere 
îmi aduce parcă o adiere a 
acelei lumi pe care am pur- 
tat-o neclintit în străfundul 
inimii mele, în toată 
lunga-mi înstrăinare. Vine 
ca o mână întinsă peste o 
jumătate de veac... Inchei... 
mulțumindu-vă pentru gân- 
dul de a-mi deschide un 
prilej de reafirmare a sen- 
timentului românesc care 
nu m'a părăsit niciodată”. 

Meritele ştiintifice şi 
profesionale ale Ing. Dr. 
Duiliu Sfinţescu sunt așa 
de multe și de variate încât 
mă obligă să-mi declar 
totala incompetenţă în a le 


analiza sau, chiar a le 
enumera numai. Voi 
menționa, totuși, câteva 


din activităţile sale pentru 
ca cine va citi aceste rân- 
duri să vadă extensiunea 
lor pe glob. Cu concursul 
decanului englez dela 


Inginerie. In fotografia 
alăturată se distinge masa 
prezidială, în centru, 
sărbătoritul, înconjurat de 
rector, decani, profesori și 
directorul Institutului de 
Seismologie. In stânga, 
inginerul român Demetrio 
Dobjanschi, imigrant 


53 4 


ȘEDINȚA SOLEMNĂ DELA UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DIN SAN JUAN 


împreună cu Horodniceanu 
şi colaborator în toată 
acțiunea de reconstrucție. 
In dreapta, corul univer- 
sităţii. 

Nicolae Horodniceanu a 
ilustrat în mod strălucit, 
prin viața lui exemplară, 
capacitățile intelectuale, 


UNUI ROMÂN DIN EXIL 


Facultatea de Construcţii 
din Hong-Kong a construit 
un imobil-laborator la Cape 
d'Agullar, pe traseul 
cicloanelor sud-estice. 
Acest imobil este şi astăzi 
singurul din lume care are 
numai această unică 
utilizare. In Franţa, cu fon- 
durile necesare dela 
Comunitatea Europeană, a 
construit o instalație care 
reproduce fidel efectele 
oricărui tip de incendiu 
real, într'o construcţie 
reală, asupra com- 
ponentelor de construcţie. 
In Statele Unite a prezidat, 
mulți ani, Consiliul 
Internaţional pentru 
Clădirile Inalte, încadrat ca 
atare la UNESCO. A par- 
ticipat, ca singurul 
European, la elaborarea - în 
sânul lui National Research 
Council american - a 
documentului inițial propus 
şi aprobat de Naţiunile 
Unite în legătură cu 
Limitarea  Catastrofelor 
Naturale. Mă opresc aici. Si 
pentrucă ziarul nostru nu e 
un ziar de specialiate, ci de 
apărare a drepturilor 
Patriei, voi încheia această 


scurtă şi neadecvată 
prezentare a  necu-: 
noscutului Ing. Dr. 


Duiliu Sfinţescu, cu alte 
câteva mărturisiri de 
credință românească ale 
dânsului. 

In discursul de prezen- 
tare Rectorul Institutului 
de Construcţii s'a referit şi 
la “'implicația politică” a 


sărbătoritului. Reluând 
tema, noul Doctor Honoris 
Causa a declarat fără sfială, 
ştiind că e vorba de ceva 
demn de orice onoare: 
“Aţi menţionat în treacăt, 
Domnule Rector, implicația 
mea politică, pe care nu am 
nici un motiv să o reneg, 
dar aţi sesizat și dezacordul 
meu cu devierile intervenite 
ulterior. Aţi văzut just.” 
Pentru cei care poate nu 
cunosc natura implicaţiei 
politice menționate, 
precizăm, cu mândrie, că 
DI. Sfinţescu a fost unul 
dintre colaboratorii foarte 
apropiaţi ai lui Corneliu 
Zelea Codreanu. 
din punctul de vedere al ac- 
tivităţii şi al rezultatelor 
ştiinţifice obținute, cât și 
din acela al consecvenței 
şi purității românismului 
său, Dl. Sfinţescu a avut 
tot dreptul să-şi termine 


Așadar, - 


PAGINA 21 


morale și de caracter ale 
Românului. El este şi 
rămâne o mândrie a 
neamului românesc, simbol 
și îndemn pentru tineretul 
român de astăzi. 


Duiliu SFINŢESCU 


cuvântarea de acceptare a 
noii demnități, decernată în 
capitala țării noastre dragi, 
cu următoarele cuvinte: 
“Inchei...mulţumind lui 
Dumnezeu că mi-a dat, la 
această vârstă înaintată și 
la 19 ani dela pensionare, 
să nu fac poate, inutil 
umbră pământului.” 

Puteţi fi sigur de acest 
lucru, D-le inginer, mult 
mai mult decât putem să 
fim noi, cei care am trăit 
împreună cu D-voastră 
suferința chinuitoare a 
aceluiaşi exil. Prieteni sin- 
ceri, suntem orgolioşi când 
Patria vă recunoaşte ca- 
pacitatea şi sentimentele. 
Universitățile din laşi și 
Timişoara şi-au exprimat 
imediat adeziunea şi 
bucuria la festivitatea din 
Bucureşti. 


Prof. Nicolae ILIESCU 


Abonamentul Dumneavoastră 


susține un ziar 


care luptă pentru o 


cauză dreaptă... 


kt, 


PAGINA 22 


IANUARIE 1993 


CUVANTUL ROMANESC 


ŞTIRI DIN LUMEA 
ROMÂNEASCĂ 


Ca în fiecare an din 1949 
fără întrerupere, Institutul 
şi Biblioteca română din 
Freiburg-im-Breisgau, fru- 
mosul oraș universitar 
dela marginea Pădurii 
Negre, au organizat cele 
trei zile de întâlniri, 
comunicări şi festivități 
care marchează începutul 
lunii Octombrie. 

Programul acestor trei 
zile - 2,3 şi 4 Octombrie - a 
urmat credincios cursul 
tradiţional stabilit de 
ctitorul Institutului, Virgil 
Mihăilescu, continuat de 
actualul Comitet de con- 
ducere: Matei Cazacu, 
preşedintele Asociaţiei, și 
Iancu loan Bidian, direc- 
torul Bibliotecii şi al In- 
stitutului din 1986, şi 
anume Adunarea generală 
anuală, Sesiunea de 
comunicări şi, în încheiere, 
Duminică dimineața, par- 
ticiparea la un serviciu 
religios în Biserica Maica 
Domnului Ocrotitoarea 
(Maria Schutz, am zice 
Pocrovul sau Acoperămân- 
tul Maicii Domnului) din 
Freiburg, slujbă celebrată 
de un sobor de preoți 
prezidat de Preotul 
Protopop Dumitru Popa. 

Adunarea generală or- 
dinară a fost ocazia 
prezentării şi dezbaterii 
situaţiei Institutului în 
anul scurs din Octombrie 
1991, pe plan material, 
ştiinţific şi moral. Pe plan 
material, mai întâi, In- 
stitutul a suferit, după cum 
se ştie, de câţiva ani deja, o 
reducere serioasă a 
creditelor oferite de guver- 
nele landului Baden- 
Wiirtemberg şi de cel 
federal dela Bonn. Statutul 
însuși al Institutului, con- 
siderat până atunci a fi o 
organizație a refugiaților 
români, s'a văzut repus în 
discuție. Această mutație 
este în curs şi va duce 
desigur la modificarea sta- 
tutului Institutului menit 
să devină o instituţie 
culturală în noua Germa- 
nie reunificată. Până la 
definitivarea noii situaţii 
juridice, Institutul român 
trăiește din cotizaţiile 
membrilor şi din donaţii 
particulare și publice, din 
benevolatul asigurat de 
doamnele Irina Nasta și 
Rodica Moschinski. Aportul 
autorităților germane este 
circumscris la acţiuni 
precise ca publicarea 
Buletinului anual, revistă 
de bună ţinută științifică 
aflată în al XXI-lea an de 
apariție. 

Adunarea generală a 
cinstit memoria membrilor 
decedați în ultimul an, în 
special a lui Vintilă Horia, 
premiul Goncourt pe 1960 
a cărui operă a constituit 
și subiectul principal al 
sesiunii de comunicări. Pe 
de altă parte, au fost 
primiţi 7 noi membri în 

Asociaţie, printre care 


ZILELE INSTITUTULUI ROMÂN DELA FREIBURG 


—— Matei CAZACU—— 


amintim pe scriitorii 
Leonid Mămâligă Arcade 
dela Paris și Radu Enescu 
dela Madrid, precum și pe 
istoricul literar Roberto 
Scagno dela Torino. 

Dacă Adunarea generală 
era rezervată doar mem: 
brilor Asociaţiei, sesiunea 
de comunicări, care a 
ocupat toată ziua de 
Sâmbătă 3 Octombrie, a 
fost deschisă unui public 
numeros și pasionat venit 
din întreaga Europă, din 
România până în Spania, şi 
Statele Unite ale Americii. 

Două teme principale au 
constituit subiectul acestei 
sesiuni: viaţa și opera lui 
Vintilă Horia, pe de o 
parte, şi comemorarea lui 
Pavel Chihaia la 
împlinirea vârstei de 70 de 
ani, pe de alta. 

Personalitatea şi opera 
lui Vintilă Horia sunt 
covârșitoare pentru 
spiritualitatea românească 
din secolul XX plasat sub 
semnul unei grave rupturi 
ontologice: exilul, con- 
secință a o jumătate de 
secol de război civil între 
diferitele grupări ale 
societății româneşti. An- 
tonia Constantinescu dela 
Paris a plasat opera lui 
Vintilă Horia în dimen- 
siunile primului exil româ- 
nesc şi a studiat propen- 
siunea sa pentru re- 
mitificarea, deci  reîncăr- 
carea lumii cu semne, 
vizibilă şi la Mircea Eliade 
şi Horia Stamatu. Primul 
exil este cel al glasurilor 
care strigă în pustiu, al 
resemnării şi singurătăţii. 
Aceasta în total contrast cu 
evoluția intelectuală a Oec- 
cidentului care, în aceiași 
ani - '40-'60 - demistifiea 
universul, îl golea de 
miraculos și îl sărăcea 
spiritual ducându-l la criza 
materialismului contestat 
din 1968 încoace de 
tineretul de pe toate con- 
tinentele . 

In mod paradoxal deci, 
Vintilă Horia s'a dovedit 
vizionar și mai modern 
decât contemporanii săi 
raționalişti care au 
recunoscut totuși imensul 
său talent acordându-i în 
1960 premiul Goncourt 
pentru romanul său “Dum- 
nezeu s'a născut în exil.” 
Această distincţie - cea mai 
înaltă recunoaștere literară 
din Franța - a declanșat 
cum se ştie un imens scan- 
dal: reprezentanţii oficiali 
ai României comuniste la 
Paris au încercat să-l 
“recupereze” pe Vintilă 
Horia și să-l prezinte ca pe 
un scriitor din R.P.R. La 
refuzul hotărât al acestuia, 
o campanie de presă 
ignobilă a încercat să-l 
marginalizeze pe scriitor 
acuzat de fascism și de alte 
păcate mortale în ochii Oc- 
cidentului. Deși false, 
aceste acuzații au marcat 
pe Vintilă Horia dar nu l-au 


împiedicat să-şi continue 
opera de scriitor şi filosof 
în Spania unde este 
profesor la Universitatea 
din Madrid şi editor al 
revistei “Futuro presente” 


(Viitorul prezent), 
cunoscută revistă de 
viitorologie. Au urmat 


“Cavalerul resemnării” (în 
1961), roman scris înainte 
de “Dumnezeu s'a născut 
în exil”, apoi “AVIl-a 
scrisoare” (a lui Platon), 
“Jurnalul unui țăran dela 
Dunăre”, ''0 femeie pentru 
apocalips"” și altele despre 
care au vorbit, pe lângă An- 
tonia Constantinescu, 
profesorul Cicerone Poghire 
dela Universitatea din 
Bochum (în comunicarea 
“Conceptele teoretice ale 
operei lui V.Horia”), Radu 
Enescu (Madrid) și Roberto 
Scagno (Torino). 

Foarte emoţionante au 
fost evocările omului și 
prietenului Vintilă Horia 
făcute de Aurelio Răuţă și 
Radu Enescu, la care sa 
adăugat şi, mărturia. unui 
fost: coleg dela Liceul Sf. 
Sava din anii 1926-1933: o 
mare bunătate şi 
disponibilitate pentru 
prieteni, un entuziasm in- 
corijibil, un anticomunism 
profund și o reală 
religiozitate, o credință 
adânc ancorată în suflet. 

Trecerea dela come- 
morarea lui Vintilă Horia 
la cea a lui Pavel Chihaia a 
fost făcută de comunicarea 


- tui Matei Cazacu, “Sfinţi şi 


sfinţenie în trecutul 
românesc'', o temă de ac- 
tualitate pe care recentele 
canonizări din Biserica or- 
todoxă română sunt 
departe de a o fi epuizat. Se 
pune astfel cu stringență 
problema  canonizării de 
sfinți români, de martiri, 
victime ale regimului 
comunist (ca Mircea 
Vulcănescu şi Vladimir 
Ghica), ai represiunii din 
Decembrie 1989 (martirii 
revoluției anticomuniste) şi 
alții, cum ar fi de pildă 
Nicu Steinhardt, părintele 
Nicolae dela Rohia. Numai 
așa Biserica ortodoxă 
română va dovedi că este 
implicată în actualitatea 
dramei românești din 
ultima jumătate de secol. 

Dela Ovidiu, exilatul 
dobrogean din vremea 
împăraților romani (eroul 
lui Vintilă Horia din 
“Dumnezeu s'a născut în 
exil”) la personajele 
dobrogene ale lui Pavel 
Chihaia, autorul romanului 
“Blocada” și al- piesei “'La 
farmecul nopţii”, dela 
“Radu Negru", '“Cavalerul 
resemnării”, la ''Negru 
Vodă”, studiat de Pavel 
Chihaia, tranziţia era foarte 
naturală. Adolf Armbruster 
și Dr. Vasile Iliescu dela 
Miinchen au vorbit despre 


cel sărbătorit, care a 
mulțumit  precizându-și 
situația de scriitor 


neprofesionist, de in- 
telectual liber. Biografia și 
parcursul spiritual al lui 
Pavel Chihaia sunt marcate 
de dramatism și de multiple 
rupturi: orfan de timpuriu, 
scriitor şi dramaturg de 
succes în anii 1945-1947, 
Pavel Chihaia traversează 
între 1948 și 1960 un 
deșert punctat de ex- 
periențe de neuitat: mun- 
citor necalificat, figurant de 
teatru și cinema, 
caloriferist, zidar. Aceste 
experienţe îi vor servi în a 
treia sa “carieră!” de istoric 
al artei medievale, 
româneşti și europene, cer- 
cetător la Institutul de 
istoria artei din București. 
Din acei ani datează in- 
teresul său pentru arhitec- 
tura și pictura munteană 
dela Argeș, pentru Negru 


pentru civilizaţia 
orășenească medievală. In 
cărţile sale, Pavel Chihaia 
interoghează cronicile şi 
lucrările parenetice 
(Invățăturile lui Neagoe 
Basarab), frescele şi 
monumentele, urbanismul 
și filosofia puterii 
domnești, pentru a recon- 
stitui icoana unui ev mediu 
românesc care a sintetizat 
aporturile orientale și oc- 
zidentale și le-a topit într'o 
zreație originală. 

Membru activ al In- 
stitutului dela  Frieburg, 
Pavel Chihaia a continuat 
în exil atât studiile de 
istoria artei (dovadă teza de 
doctorat dela Sorbona 
despre “'Artă și imor- 
talitate în sculptura 
funerară occidentală), cât 
şi, mai ales, literatura și 


patra “carieră”, o nouu 
etapă a vieţii sale, începută 
cu exilul în Occident în 
1978 şi stabilirea la Min- 
chen. Este şi o întoarcere la 
pasiunea din tinereţe, 
literatura, cu reeditarea 
““Blocadei” la București și 
publicarea unui volum de 
interviuri cu intelectuali 
din ţară în 1990, “Faţa cer- 
nită a libertății”. 
Dezbaterile pe marginea 
acestor comemorări au con- 
tinuat şi după ridicarea 
şedinţei Institutului dela 
Freiburg. Un ultim 
moment de comuniune l-a 
însemnat participarea la 
slujba religioasă de 
Duminică, 4 Octombrie în 
Biserica Sfânta Maria, după 
care ne-am întors cu toții 
acasă cu urarea: ''Să ne 
vedem la anul viitor, la 


Vodă și Neagoe Basarab,  gazetăria. Este oarecum c a Ereiburei. 


La Fayettville (Syracuse) 
S.U.A., a murit în 6 Noem- 
brie 1992, Florica Cunia, 
soția Profesorului Inginer 
Tiberiu Cunia şi mama lui 
Tache, Nela, Sana, Gogu și 
a nepoțelului Garner. 

Venită din Munţii Pin- 
dului (Com. Perivoli), ne 


aduce nouă celor din 
Montrâal, care am 
cunoscut-o, frumuseţea 


tradițiilor acestor munţi şi 
farmecul Macedoniei din 
acele locuri. O mică 
Macedonie se organizează în 
jurul ei, pe carea știut să o 
întreţină, prin drăgălășenia 
şi distinsa ei personalitate. 
““Dimândarea Părintească”! 
i-a fost izvorul. Din spiritul 
acestui imn macedonean, 
Florica Cunia își culege 
valorile ce o călăuzesc în 
viață: limbă, părinţi, neam. 

Florica Cunia venea la 
Montrâal destul de des, 


CEI CE NU SE UITĂ 


Enoriaşii parohiei Sf. 
Treime din Miramar, 
Florida, au făcut Du- 
minică 29 Decembrie 
1992 parastas în memoria 
“Eroilor “României Mari”. 

S'a cântat Veșnică lor 
pomenire generației de 
tineri și celor bătrâni dela 
1922; celor uciși cu gloanțe, 
ștreang, arşi sau îngropați 
de vii pentru credința lor în 
învierea României; celor 
fără nume şi fără cruce la 
căpătâi, căzuţi pe front, ori 
deportaţi în Siberia sau care 
au murit în munți luptând 
împotriva invaziei bolşevice. 

Nau fost dați uitării 
nici tinerii și bătrânii care 
și-au sfârșit zilele în 
lagărele şi închisorile 
comuniste, nici studenții 
creştini uciși în Decembrie 
1989 şi nici cei din exil, 
care au purtat în mână și în 
inimă torța de lumină a 
năzuințelor româneşti. 

Corespondent 


a 


FLORICA CUNIA 
și obișnuia să-şi viziteze 
prietenii, fără să uite pe 
vreunul. Florica lăsase pe 
vârf de munte, “'Mont- 
Royal'!, în mijlocul 
Montrâalului, trup din 
trupul ei, pe “Maia” Var- 
duli, mama ei, pentru care 
avea un adevărat cult. 
Respectul pentru bătrâni o 
copleşea. Se simţea bine în 
mijlocul lor şi după tradiția 
ei macedoneană, femeie 
fiind, bătrânilor mai de 

le săruta mâna 


O 


OR. MIHNEA E. STRUGURESCU 


DENTAL SURGEON 


745 DANFORTH AVE. 4309 
(LA EST DE PAPE AVE) 
PARCARE AMPLĂ 


LUNI - VINERI (10 a.m. = 8 p.m.) 
SÂMBĂTA (9. a.m, = 2 p.m.) 


O boală nemiloasă contra 
căreia Florica a luptat cu 
demnitate aproape un an de 
zile, i-a pus sfârșit 
sufletului la vârsta de 61 de 
ani. Ani frumoși când vara 
vieții se aplecă spre toamnă 
și posibilitățile de a pune 
vise în practică, încep să 
încolțească în inimile celor 
ce se apropie de anii de aur. 
Voia lui Dumnezeu fu alta, 
și a chemat-o mai repede în 
loc de pace, la viaţa eternă. 
Pentru noi care nu putem 
pătrunde misterul  Ceres- 
cului, plecarea Floricăi 
Cunia a lăsat un mare go.. 

Noi prietenii ei, ne 
alăturăm cu toată dragostea 
la suferința îndureratei ei 
familii, le spunem curaj, iar 
ție Florica să-ți fie țărâna 
ușoară și când vine vremea 
şi ne-om duce, așteaptă-ne 
la o răscruce. 


Vetuța POP 


ALL DENTAL PLANS ACCEPTED 


ANTUL ROMANESC 


a istorie a 
SAE mân - la fel de 
tă și de fascinantă ca a 

ui evreu - a stat sub 
A fost 


“Intr 
pol 
Pda 


Dă, 


ul cel. 
i Jabiri! 
Deea enumera doar 
ipelele lui momente. 


Î să Exilul codrului. 


t o mie de ani, 

353 du mgerea stăpânirii 
“mane din Dacia (271 
IE ) până la formarea 
tat lor feudale româneşti 
ecolele XIII-XIV). 12 
popoare migratoare au 
ÎS iminit pe rând în ţara 
„noastră în acest răstimp iar 
Românii, ca să se salveze, 
sau făcut “Frațicu codrul N 
Brau totuşi într'un exil, în 
i a lor țară. Am 
studiat şi eu mult timp 
şi am ajuns la con- 
luzin că principala lui 
țeristică este forța 
trugătoare: nu păstrează 
e, absoarbe totul. De 
noi avem un mileniu 
de eclipsă istorică, pentrucă 
stat mai mult refugiați 
locuri care distrug 
“uluitor de repede urmele 
prezenţei omeneşti. Lupta 
arborilor pentru a creşte, 
şi avalanșele din 
si munți au îngropat 
istorie. Pe scurt, 
că dela nașterea noastră 
popor (terminată în 
“secolul al VII-lea d.Hr.) am 
în exil ră propria 
b . De altfel, 
cdiralui sa per- 
tuat pentru cei ce luptau 


„5 Era odată un comunist 
 |şi încă mai este) pe nume 

"lorea. Si pe zi ce trecea, 
Florea al nostru devenea tot 
Mai combativ, tot mai 
„Eoluționar. Până într'un 
embrie, când, spre 
celor ca el, cel mai 
t dintre comuniști 
it să dispară, în 
lsău emanându-se, 


| Dar iată că într'o zi, nu 
le cum, de ce și di 
nuca (a az 
Ș inde (ta tiu, dar nu vor să 
*pună!) vântul îmbietor 
a otrăvit al diversiunii, 
i a nu numai el, a 
i da scena politică 
A. em un copil ce s'a 
Psrân, pe numele 
i = Cântecul său de 
„a atras și s'ar pute: 
= maj atragă a: pă 


1 nețărmurită 

în viitorul eroicei 
muncitoare. 

Ia luptă, tovarăşi! 
iii luptă și luptă și 
"1 şi luptă și luptă 
3 „Până au venit 
dorm: zi În care Florea a 


pe comisiei, 

munist care 
espectă,  PSM-istul 
ing Atiut să arboreze o 
cz un zâmbet ac- 


IANUARIE 1993 


N CMR doo a mei Po HPAGINAZI 
„E a RR RR 


Exilurile neamului românesc 


——— Anton MOISIN— 


contra nedreptății (haiducii 
în evul mediu, partizanii 
sub regimul comunist) până 
în zilele noastre. Si urmele 
lor au fost înghiţite de 
codru, totuşi ei au existat 
şi au luptat în aceste locuri, 


2. Exilul lingvistic 


şi spiritual. 


Nici nu se terminase bine 
exilul codrului şi a început 
un altul, de factură foarte 
diferită. Bulgarii 
stăpânitori ne-au rupt cu 
forța de ascultarea noastră 
religioasă de Roma, cetate 
căreia îi datorăm numele, 
încreştinarea, limba și 
esența civilizației, de fapt 
însăși plămădirea noastră 
ca popor romanic. Limba 
latină a fost alungată din 
biserică şi înlocuită cu 
limba slavonă. Poporul o 
asculta și nu pricepea 
nimic. Era ca și exilat 
întro ţară în care se vor 
bea alt grai. Chirilica s'a 
impus şi în cancelariile 
domneşti. Timp de peste 
șapte secole cultura noastră 
a fost aproape sufocată din 
această pricină și noi am 
rămas mult în urma 
celorlalte popoare latine. 
Spiritualitatea noastră a 
avut şi ea mult de suferit, 
pentrucă dezvoltarea 
religioasă-spirituală a 
Apusului ne-a rămas 
străină şi noi am înțepenit 
în formalismul şi tipicăria 
sterilă _slavo-bizantină, cu 
urmări până astăzi. Când 
slavonismul a început să fie 


ceptabil, reuşind chiar să 
pară un bine intenţionat 
cunoscător al fair-play-ului 
şi al logicii, până în 
momentul în care a început 
numărătoarea voturilor, 
când la apariția unor 
buletine cu ștampilă dublă 
în patrulaterul unui singur 
candidat, Dl. Florea a con- 
siderat că e cazul să fie 
anulat, ““pentrucă are două 
ștampile”. 

Degeaba i-a arătat legea, 
în care erau nominalizate 
toate cazurile de vot nul 
(situația de față nefiind 
menționată). Incurajat de 
atitudinea similară a D-nei 
vicepreședinte, "in- 
dependentă”, în ciuda 
protestelor și argumentelor 
multiple ale reprezen- 
tanţilor CD și PNL, Dl. 
Florea a rupt colţurile dela 
buletinele în discuție, 
procedând la fel ca şi cu 
cele anulate de drept. Cei 
doi, vicepreşedinta și Dl. 
Florea au susținut că așa 
“li s'a spus” la instructajul 
dela Judeţ. Foarte bine! 
“De unde nu este, nici 
Dumnezeu nu note Dat) 
oare nu aveau cei doi cee 
ce păreau să nu aibă? Mă 
indoiesc. 

Si iată de ce: : 

După ce, în urma unui, 
telefon dat la Comisia 
Judeţeană, li s'a comunicat 
valabilitatea voturilor, au 
avut o atitudine ioesgait 

ropunând ca voturile 
duală pe nedrept să 
rămână anulate, “ide ce să 
mai răscolim după ele în 


înlocuit cu grecismul 
fanariot în cultură, nu am 
făcut decât să trecem într'o 
altă fază a aceluiași exil și 
puțin a lipsit ca întreaga 
pătură cultă a populaţiei să 
fie grecizată şi astfel să se 
aşeze bazele unei temeinice 
deznaţionalizări. 


3. Exilul național. 


Dacă perioada fanariotă 
de peste un veac a avut şi 
aspectul unui exil politic, 
pentru Românii din Tara 
Românească și Moldova, 
care erau daţi la o parte din 
conducerea statului de 
către Greci, Românii din 
Transilvania au trăit multe 
secole într'un exil național, 
după cum mult timp au 
trăit şi cei din Basarabia şi 
Bucovina. Cam jumătate 
din poporul român a 
cunoscut acest exil, 
deosebit de cumplit. 
Intr'adevăr, cel ce este 
nevoit să-și părăsească țara 
şi să plece printre străini, 
ştie cel puţin că undeva în 
lume este o ţară a lui şi 
nădăjduiește că se va putea 
reîntoarce cândva acasă; 
dar cel ce este socotit 
“tolerat” în propria sa 
țară, încotro îşi mai 
îndreaptă nădejdea? 


4. Exilul total. 


Acesta a fost sub regimul 
comunist și a îmbrăcat 
felurite aspecte. S'a dovedit 
un exil moral, deoarece 


- întregul popor a fost -rupt 


de adevăr și aruncat pe 
tărâmul minciunii şi 


UN COMUNIST, SAU IUȚEALĂ DE MÂNĂ 
ŞI NEBĂGARE DE SEAMĂ 
PE SPINAREA POPORULUI ROMÂN 


teancul ăsta de anulate, 
pentru câteva voturi, nu 
merită, oricum nu in- 
fluenţează rezultatul''!?!?; 
"*Mai bine să considerăm de 
acum înainte valabile pe 
cele ștampilate de două ori 
intr'un patrulater.” 

Două erori |Intenţionate? 
Intâmplătoare? Planificate? 
Coordonate?  Comandate?) 
care pot fi considerate, fără 
teama de a greşi, o dovadă 
elocventă a alterării ac- 
centuate a simțului politic 
al Românului și de 
asemenea, o dovadă a 
manipulării celor care gân- 
desc în genul “'oricum, tot 
ăla iese”. Cu alte cuvinte, 
““Jas'că merge și așa”. Da, 
de acord, merge. Dar 


cum? 
Dimineaţa, la ora 7 
(stătusem în secție 26 de 


ore, fără pauză de odihnă), 
asemeni membrilor multor 
altor comisii de votare, ne- 
am retras toţi acasă, având 
privirea tulbure și atenţia 
la nivelul minim, din cauza 
oboselii care nu mai putea 
fi răzbită. Totul a rămas 
sub pază militară, urmând 
ca noi să revenim la ora 12. 

Apucasem, cu eforturi 
supraomenești, să 
numărăm toate cele trei 
tipuri de voturi: Președinte, 
Senat, Deputaţi. 


Mircea DODI . 


Fost membru al Comisiei de 
votare dela Secţia nr.85, 
Brazda lui Novac, Craiova 


păcatului, 'carei-a și adus 
ruina morală. A fost un exil 
spiritual, întrucât trăirea 
religioasă a fost înlocuită 
cu ateismul. S'a dovedit 
un exil politic, deoarece 
poporul cinstit era un sclav 
al partidului comunist, 
tolerat dar fără drepturi 
politice și cetățenești reale. 
Același regim a acceptat 
exilul național pentru 
Românii din Basarabia și 
Nordul Bucovinei. A fost un 


_exil cultural, prin prolet- 


cultism, sovietizarea 
culturii şi distrugerea 
culturii românești auten- 
tice. A provocat un exil 
concentrațional total, fără 
precedent în istorie. Acesta 
îi cuprindea pe cei din 
închisori, lagăre de muncă 
și zonele de exil din 
Bărăgan - adică “primul 


cerc'', cumle-am putea 
numi - și pe cei rămași în 
așa-zisa “'libertate'”', dar de 
fapt niște prizonieri ai 
sistemului (“'al doilea 
cerc”); ţara întreagă era în 
fond un singur mare lagăr. 


Același sistem comunist a 
adus şi marele exodal 
Românilor în exilul printre 
străini. 


5. Exilul printre străini. 


Milioane de Români au 
fost exilați ori s'au exilat 
singuri din groaza de 
comunism. Din Siberia 
până în Balcani din Ungaria 
până în America și din 
Apusul Europei până în 
Australia, nu credem să 
mai fie meridian sau 
paralelă fără Români. 
Basarabenii sunt într'un 


PAGINA 23 


exil pretins independent 
dar cu trupe ruseşti în 
teritoriu, iar bucovinenii 
zac într'un stat străin. 


Românii au cunoscut 
toate formele posibile de 
exil, iar de o jumătate de 
veac încoace au fost mai 
exilați decât oricând. A 
sosit vremea să ne regăsim 
și să ne reclădim casa. Dar 
suntem total dezbinaţi, atât 
în ţară cât și printre 
străini. Trebue oare mai 
întâi să ne regăsim unitatea 
ori unitatea va izvori din 
efortul de reclădire a casei 
noastre strămoşeşti? Per. 
sonal cred că efortul de 
reconstrucție va aduce și 
unitatea. De aceea, să ne 
rugăm lui Dumnezeu și să 
ne suflecăm mâinile, 
apucându-ne de lucru. 


BABILONIE, PUTERE ȘI CENZURĂ 


—— George DRAGU— 


Dl. Iliescu a reușit prin 
dezordine și babilonie să 
fure Revoluţia şi să câștige 
alegerile. Acum caută să-şi 
consolideze veșnicia pe 
fotoliul prezidenţial. Com- 
pilăm din articolul ““Mafia 


și Puterea” publicat în 
“România liberă” din 
19.11.92: 


“Corupţia, traficul de in- 
fluență, abuzul de putere, 
concurența neloială, de- 
lapidările au ajuns la or- 
dinea zilei, se fac pe față 
fără nici o rușine....” 


“Piaţa inundată de 
produse contrafăcute, 
toxiinfecţiile alimentare în 
masă apar aproape zilnic, 
pădurile sunt distruse, 
bande de Romi atacă școlile 
şi jefuiesc elevii în clasă-- 


nimeni nu se mai revoltă, 
astfel de fapte au intrat 
deja în banalul cotidian”. 

““Puterea pare in- 
teresată de promovarea 
acestei  avalanșşe a 
criminalităţii. Pe de o parte 
pentru a compromite 
reforma, pe de alta pentru a 
avea permanent un motiv 
de declarare -- dacă in- 
teresele o vor cere --a stă- 
rii excepționale.” 

Starea excepțională şi-a 
găsit imediat susținători: 
senatorul Corneliu Vadim 
Tudor a propus o lege ce va 
pune capăt alarmării 
publicului despre crimele, 
mizeria, corupția şi toate 
cele rele ce se întâmplă în 
țară. Bardul “Epocii de 
Aur” propune o lege care să 
amendeze ''activităţile an- 


tiromâneşti””. A scrie că în 
țară se comit crime, jafuri, 
hoţii, ori că Dl. Iliescu nu 
şi-a lustruit strungăreața 


ar putea însemna că eşti 
antiromân. A 
Ce frumoasă și 


nevinovată sună această 
frază “'activitățile an- 
tiromâneşti”” pentru omul 
sincer dar naiv care uită că 
toate dictaturile au început 
cu suprimarea libertăţii 
cuvântului. 

Cine va decide ce-i ac- 
tivitate româriească şi ce-i 
activitate antiromânească? 
Dl. Iliescu, Păunescu, Nicu 
Ceaușescu, ori alt neo- 
comunist? 

Să parafrazăm cuvintele 
poetului: ““Nu de cenzură 


mă cutremur, ci de tirania 
sp 
el. 


EAST - WEST TRADING AMERICA 


IMPORT / EXPORT ENTERPRISES 


4208 IRISH HILLS DR. SOUTH BEND, IN 46614 
PHONE (219) 2909-0441 / FAX (219) 299-1311 


UNIC IN U.S.A. * PRETURI IMBATABILE 
PRODUSE ALIMENTARE LA ALEGERE 


Cantitati nelimitate in orice variante 


KENT | carton ..... 
CAFEA | kg, (paci 
SALAM SIBIU 1 kg, 
CIOCOLATA import 1 kg, 
UNT/MARGARINA | kg. ... 
ZAHAR | kg 
FAINA 1 kg. 
MALAI | kg. 
PIPER 1 kg, 
CACAO 1 kg ........ 
OREZ eg Ea e stie ia 
TELEMEA/CASCAVAL | kg ...3, 
LAPTE PRAF | kg.. 
MASLINE | kg, ..... 
ULEI import | L.... 


8.00 $ 


20$ 


Preturile includ taxele vamale si transportul in tara. 


VEGETA 1kg . 
BANANE | kg 
CITRICE 1 kg... 
MUSCHI PORC 1 kg 
MUSCHI VITA 1 kg . , 
CARNE PUI | kg, „mu 
MEZELURI Ikg. ...............-4 
SUNCA DANEZA (cut. | lb; ) ..24 
OUA (30 buc. )........- 
WHISKY 1 sta 
VODCA SMIRNOFF | st 
BERE | cuL aa, ae 0 
DETERGENT import | kg... 1, 
ALUNE | kg... 
COCA-COLA 2. .......... 


ASIGURAREA 3,00$. Absolut toate coletele cu produse alimentare 
se predau personal la domiciliu, intre 3-5 zile. 
TRANSPORTUL DIRECT LA DESTINATAR 


BUCURESTI 0,30 $/b. 


"PROVINCIE 0,65 $/b 


*10% REDUCERE, LA COMENZI ALIMENTARE PESTE 100 $. 


APARATURA ELECTRONICA SI 


MARFURI ELECTROCASNICE LA 


220 V. DIRECT DIN MAGAZINUL 
NOSTRU DIN BUCURESTI 
T.V. COLOR / Muluiaiatem- ielecomanda 


Sharp, JVC, Oreon, Grundig, Sama: 
Sontec, Tenaai, de la 337-732 $ 
"diagonale 36.41,45,54,63,71 cm. 


VIDEORECORDER /Multialstem 
Sony, Toshiba, Sharp, Akai, Panasonic. 
de la 210-485 8 


VIDEOCAMERE / sistem european 


Panasonic M-7,9.10, Akai, Sony, Ricoh 


de la 760-1075 3 
COMBINA STEREO /CD.de la 


TRANSPORT: 40 $/ABIGURARE. VAMA. 


sm 249 


MASINI INDUSTRIALE 
SI DE UZ C ASNIALE 


0q. 
Sa Aalit 4 


1$= 
400 - 500 


LEI 
IN 24 ORE 


Sunati pentru rata maztaa ln și. 


< 
Livrari Dolari Cash la domiciliu, 


indiferent de localitate, intre 
1-3 zile! 
de la confirmarea platii ! 


PREDATE PERSONAL 
DESTINATARULUI, 
IN ORICE LOCALITATE 


DIN TARA. 
rea inventarului obligatorie. 
Asigurarea si manipularea 10 $. 
Formalitatile vamale suportate de 
Arma noastra. 


BUCURESTI 1.1553 /Ib 


PROVINICIE 1.70 5 /Ib 


"SUNMASTER” 
sI in lume! 


FRIGIDERE /CONQELATOARE: 180-320 L. 


ASPIRATOARE /VENTLATOARE 
MICROWAVE OVEN/ARAGAZE 


MASINI DE SPALAT, 16 progr. /USCATOI 


FRITEUSE /TELEFON+ANSWERINQ 


PRETURILE SE POT SCHIMBA FARA 


R ANTENA SATELIT COMPLETA 


Receiver + LNBF + Parabola 


ANUNT PREALABIL. BUNATI PENTRU SPeClallatii nostri o monteaza pe loc, 


PRET LA ZI. 


ACCEPTAM CREDIT CARDS (B* 


in pret 
INCREDIBIL - 399 $ | 
" TAXE) 


DELIVERAREA LA DOMICILIU : 
EXTRA 12 ţ./ lb. 
* REDUCERI PENTRU CANTITATI 
MARI * 

Garantam livrarea intre 5-10 zile 
de la data sosirii in Romania | 
TRANSPORTAM AUTOTURISME 
EUROPA/sau direct in Romania 


SUNATI PENTRU DEŢALU ! 


SOLICITATI NOUL CATAL OG GRATUIT 


PROGRAM ZILNIC : 9- 18 


ni rm 0 me A 


OD a pur DD. a 


AUZITE, 


PETROL, BOMBE 


ȘI COCA COLA 

(9) țară ca să 
magnetizeze pe capitalişti 
are nevoie de petrol, 
bombe atomice și milioane 
de -setoși ca să bea Coca 
Cola. Aşa se explică 
atenția de care se bucură 
fosta Uniune Sovietică: 
are bombe, petrol, și 
milioane de setoşi care 
mai sunt și flămânzi. Din 
aceste motive fostul 
preşedinte Nixon, Pentru 
a nu supăra bombele 
atomice, insista că pe 
lângă ajutorul dat 
Moscovei, Statele Unite să 
aibă grijă şi de cele ''25 
de milioane de cetăţeni 
care vorbesc limba rusă şi 
se găsesc în Tările 
Baltice”! şi în alte state ce 
sau dezlipit de Mama 
Rusia (New York Times, 
19.11.92) 

E creştineşte să dai 
pâine celui flămând și să 
protejezi de răzbunarea 
brută a băştinaşilor 
îndreptată contra celor 
trimiși să-i subjuge și să 
le rusifice țara; dar să nu 
uităm pe ceilalţi grăitori 
de alte limbi: româna, 
germana, polona, ungara 
etc. care au fost expediați 
cu forța în vagoanele de 
vite la minele din Siberia. 
De ei nu pomenesc 
iubitorii de Drepturi 
Umane! De ce nu se fac 
eforturi să fie ajutaţi cei 
care mai sunt în viață şi 
doresc să se întoarcă la 
vatra de unde au fost 
smulşi cu forța? Atâta 
timp cât foştii comuniști 
care au preluat puterea, 
în numele democraţiei, 
mi și-au abandonat nă- 
ravurile, este de datoria 
noastră să le reamintim 
de terorile trecutului pen- 
tru a nu se repeta istoria. 

De dragul de a primi 
ajutoare dela vechii 
dușmani capitaliști, Rusia 
“nouă”! încearcă să 
falsifice istoria. Ministrul 
de Exteme al Rusiei, 
DI. Andrei Kozirev, 
vorbind dela catedra 
Naţiunilor Unite a afir- 
mat '...Rusia a jucat un 
rol important permițând 
acestor țări (Baltice) să-și 
obțină independenţa (New 
York Times, 23.11.92). 

Rusia n'a eliberat de 
dragul libertăţii nici o 
țară, ea a fost silită - ca să 
nu moară de foame - să 
cedeze parte din prada ce- 
a înșfăcat-o cu forța și 
îngăduința lui Hitler. Să 
nu uităm parte din 
Polonia și Basarabia. 

Când Dl. Elţin cere 
protecția cetățenilor de 
peste hotare care 
“păvăresc” rusește, el 
trebue să ofere în același 
timp protecţia cetățenilor 
care vorbesc altă limbă în 
țara lui Ivan. 

Nu e greu de ghicit de 
ce nu se obosește nimeni 
să protesteze când ne sunt 
măcelăriți fraţii de peste 
Prut. 

Basarabia mare nici 
petrol, nici bombe 
atomice. 


ŞI PĂŢITE 


—————— George DONEV 


DIN VIAȚA NOASTRĂ: 


VĂZUTE 


STOMACUL 
E SCUTIT! 


Direcţia Generală a 
Vămilor a dat instrucțiuni 
că oricine părăsește țara 
trebue să plătească vamă 
24,000 lei pentru benzina 
din rezervor, indiferent 
că-i plin sau gol, iar pen- 
tru benzina din al doilea 
rezervor, ori cea din 
canistre, taxa e de 400% 
din valoarea carburan- 
tului cumpărat.ipărat. 

In ce priveşte taxele 
pentru exportul de 
alimente nu s'a hotărât 
dacă individul trebue să 
plătească vamă și pentru 
alimentele mistuite în 
ultimele 24 de ore. 


AJUTOR ȘI APĂRĂTOR 


CU INIMA LATĂ 


Cartea '*Good bye, dom- 
nule Pacepa” (ce se in- 
serează în “C.R.”) ne dă 
amănunte despre pățania 
cu publicarea cărţii 
“Ceaușescu al României, 
campionul păcii”, și ne 
informează (pag.44), cum 
Sau plătit $500 (din fon- 
dul C.L.E. (“Centrul de 
Informaţii Externe”), 
unui “feditor american”. 

DI. Gh. Ionescu 
Olbojan, nu dă numele 
celui care a încasat $500, 
dar am citit cartea, la fel 
ca puţini alţii, așa că nu-i 
un secret dacă divulg că 
autorul este avocatul 
român din Cleveland Dl. 
Nicolae Bucur. 

Nici prin gând nu ne 
trece să-l acuzăm pe Dl. 
Bucur că-i comunist pen: 
tru simplul motiv c'a luat 
bani dela comuniști. Dl. 
N.B. este avocat şi este 
dator să apere pe orice 
criminal. Asta-i meseria! 
DI. Bucur a apărat în fața 
tribunalului opiniei 
publice americane pe 
“Nicolae Ceaușescu al 
României”, acuzat de 
teroare şi genocid, crime 
pentru care a fost judecat 
şi executat. 

Ce ne surprinde că așa 
un mare și renumit avocat 
cum e Dl. Bucur și la așa 
un mare și renumit 
criminal cum s'a dovedit a 
fi clientul Ceaușescu, 
onorariul de $500 e o 
bagatelă, care-i hodo- 
rogește prestigiul. Unii 
colegi de bară, de talia D- 
lui Bucur, iau $200-$400 
numai pentru o -con- 
sultație de o oră, fără să 
se mai obosească să mai 
scrie şi un volum. 
Secretul  microscopicului 
cec e altul: Domnul Bucur 
are o inimă dilatată de 
bunătate. 


LA BLAJ “INIMA 
ROMANISMULUI” 


Cum îi spunea Eminescu, 
funcționează acum, Univer- 
sitatea ''Scoala Ardeleană", 
componentă a Fundaţiei 
“România de mâine”. Se 
predau cursuri de istorie, 
geografie [patru ani cursuri 
de zi și cinci serale), con: 
tabilitate, turism și 


pedagogie. 


PAGINA 24 IANUARIE 1993 


IMPERTINENŢA COMUNISTĂ A LUI ILIESCU 


Trebue să scriu câteva 
rânduri despre o emisiune 
TV canadiană - The fifth 
estate carea tratat subiec- 
tul banilor furați de 
Ceauşescu și dispăruți fără 
urme. Interesant este că 
emisiunea a fost amânată 
inițial cu trei săptămâni, 
pentrucă aumite cercuri in- 
teresate au încercat să 
oprească difuzarea, prin 
hotărâre judecătorească. 
Mai mult ca sigur că în țară 
această emisiune nu va fi 
văzută. Pentru noi cei care 
am suferit sub comunism 
nu a fost nimic nou, dar 
pentru cei născuţi în Vest a 
fost o lecție. 

Oricum s'a dovedit că 
Ceaușescu nu a fost decât o 
paiață paranoică şi a fost 
doar produsul celor din jur 
care l-au sprijinit și împins 
în speranța unui blid cât 
mai mare de linte. Dintre 
ei au apărut unii care s'au 
autointitulat “'disidenți”” ca 
Maurer sau Apostol. Clanul 
a produs și elemente care 
au complotat contra 
stăpânului în speranța de a 
pune ei mâna pe putere și 
pe huzurul faraonic. 

Cel mai important dintre 
ei este lliescu, așa zisul 
preşedinte. 

Intrebarea era: cine 
deţine banii furaţi de 
Ceausescu? 

Emisiunea canadiană. nu 
poate să dea un răspuns 
clar, dar el este uşor de 
înţeles. Banii furaţi și 
obținuți prin escrocherie, 
bacşiș, trafic de influență, 
de droguri, şantaj etc. au 
fost detectați de in- 
vestigatori internaționali 
profesioniști, care au mers 


PITESTI de D.BACU 


ŞI PROSTIA BALCANICĂ 


CUVANTUL ROMANESC 


—— Camil UDREA— 


““pe fir” până la o companie 
fantomă grecească. De acolo 
(am aflat din surse par- 
ticulare, nu dela TV) au 
ajuns la numele șefului de 
azi. De atunci totul sa 
stopat, guvernul de 
distrugere naţională și-a 
pierdut interesul și toată 
povestea s'a îngropat. Mai 
mult chiar, unul din in- 


vestigatori, a primit 
telefoane de ameninţare 
dacă va mai continua. 


Singurul care a mai scris 
despre acest furt. naţional a 
fost Băcanu dela '““România 
liberă”. Dar cine îl ascultă? 
Deci unde sunt banii? 

Aşa cum îmi spunea anul 
trecut un fost membru al 
“nomenclaturii” că “are 
grijă Frontul de noi” 
numitul Front -prin 
șiretenia balcanică a poten- 
tatului din vârf, a pus 
mâna pe bani și-sunt con- 
vins- servesc la întreținerea 
“victimelor democraţiei”, 
foştii securiști şi activişti. 

Un ziarist canadian i-a 
luat un interviu preşedin- 
telui care-spre surprinderea 
mea-vorbea englezeşte. In- 
trebarea a fost destul de 
deschisă, ca idea: de ce el, 
ca șef al noii nomenclaturi, 
nu face ceva pentru a 
repara greșelile trecutului 
și a desființa gangul de 
bandiți ai fostului pecere. 
Președintele, cu zâmbet 
calmuc şi cu o logică slavă 
învățată la Academia 
Frundze, a răspuns cam 
aşa: “Dar ce, la voi în 
America aţi putut desființa 
Mafia?” 

Implicit deci a 
recunoscut că de fapt tot 
feseneul nu e altceva decât 


continuarea vechii mafii 
securisto-comuniste. 
Insă lucrul cel mai 


revoltător a fost afirmaţia 
cum că, de fapt, toată 
populaţia țării a fost im- 
plicată în colaboraționism 
cu comunismul. 

Il întreb acum pe 
președinte, dacă tot poporul 
român s'a subordonat 
ocupantului, atunci de ce 
au murit sute de mii în 
lagăre şi închisori politice? 
De ce au luptat în munţi 
partizanii, acei eroi fără 
speranță,până târziu în anii 
cincizeci? De ce sunt atâtea 
zeci de mii de Români 
refugiaţi prin toate 
colțurile lumii? Dacă nu au 
fost și nu sunt opozanți, de 
ce el, președintele a folosit 
secu minerimea ca să 
mutileze în continuare și 
alte generații? 

Aceste întrebări trebue 
să aibă un răspuns. 

Este adevărat că nu 
trebue subestimată 
colaborarea unora cu 


= DIN CULISELE PUBELEI 


regimul de ocupaţie. La 
început au fost cei dintr'o 


anumită minoritate 
națională, apoi ţiganii, 
lumpenproletariatul, scur- 


sorile oricărei naţiuni și 
terminând cu unii in- 
telectuali care și azi mai 
împroașcă cu ' venin, după 
ce au descoperit subit că 
sunt  disidenţi. Aceeași 
drojdie, am văzut la 
televiziunea canadiană, mai 
plânge și acum la mormân- 
tul genialului retardat care- 
zicea o fostă agentă 
provocatoare- a luptat ca 


poporul român să aibă 
pâine şi căldură. 
Cu asemenea faună 


morală nu e de mirare că 
Iliescu și compania se simt 
siguri pe ei şi consideră 
poporul român o turmă de 
oligofreni care veșnic va 
vota cu comunismul, orice 
față ar îmbrăca el. 

Ceaușescu a fost mai 
mult decât sigur pe el și a 
sfârşit într'o ploaie de 
gloanţe. 


=3a 


“ROMÂNIA MARE” 
Tensiunile din cadrul adunăturii șovine-securiste 
(Partidul România Mare) l-au determinat pe C.V. 
Tudor, preşedintele în exerciţiu, să amâne congresul 


a început să fie contestat de mai multe filiale din 


vicepreședinte, fost autor penibil de romane pseudo- 
istorice, fost ofițer comunist, devenit preşedinte al 
unui partid-satelit al F.D.S.N., Partidul Unităţii 


Social- Democrate. 


Nu-i bai! Pare-se că rândurile acestui partid se.vor 
îmbogăți în curând prin achiziţionarea lui Adrian 
Păunescu, care nu se ştie încă de ce dar nu-i mai place 


partidul Verdeţului. 


—— EDITORIALE—— 


Di. Tudor Murgoci 
P.0. ROCKTON ONT., CANADA LOR 1X0 
Puteţi procura dela adresa de mai sus, următoarele cărți: 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


ARON COTRUS, opere complete 


SARATA de Nicolae ROSCA 


PE MELEAGURI STRAINE 


DIALOG DE ABJECTIE, de 


[] 

| 

[] 

IL] 

| ţară, în urma demisiei “D-lui” Radu Theodoru, fost 
[ 

| 

L] 

[] 

= 


1 
| 
[| 
ce urma să aibă loc în luna Decembrie 1992, deoarece | 
[] 
| 
A 


Cristina STĂNESCU - | 


$20.00 "TEMELIE DE VEAC NOU, de Vasile M 18.00 
POEZII DIN INCHISORI, culegere de Zahu PANA 20.00 STROPI DE ROUA, de Vasile MILI e LrARU, 
CUZA le „de l T 20.00 
CUL PE SAPUN, poezii de Zahu PANA 18.00 POEMELE NEMURIRII, de V. MILITARU 18.00 
JURNALUL FERICIRII,de monahul N. STEINHARDT "22.00 VORBE CU TALC, de Vasile MILITARU 6.00 
GOOD BYE,DOMNULE PACEPA !de Gh.I.OLBOJAN 10.00 PADUREA DELA TANCABESTI, 
/ L poezii de lon TOLESCU 5.00 
[ea suni sola atita) EPUIZATA RASPUNSURILE LUI TRAIAN BOERU 
ata tu eter anca IN CAZUL IORGA- MAGEARU, de Ghe. COSTE 5.00 
PRIVIND MISCAREA LEGIONARA POVESTE DE/DINCOLA „ca Ana Masi MARINE 7.00 
PENTRU LEGIONARI, Corneliu 7. CODREANU 28.00 DURERI COND A na Maria MARIN 400 
DEZGROPAREA CAPITANULUI, de Vasile POSTEUCA 12.00 » Pe Vasile MUSTATA... 5.00 
DIN IMPARATIA MORTII, de Gabriel BALANESCU 28.00 MEDITATII SI MARTURISIRE, de [lie OLTEANU 5.00 
20.00 PICURI DINTR! 
SI CERUL PLANGEA, sibi aa prigoana rss LUMECARA ARE ae 10.00 
e Ion Roth JELESCU 25.00 CARUTA CU SCANDURI, de Marcel PETRISOR 5.00 
3 8.00 VRETI SA RADETI, de Florin SCARLATESCU 5.00 
CREZ DE GENERATIE, de Vasile MARIN 20.00 BISERICA SI RELIGIA LA ROMANI, 
INSEMNARI DE PE FRONT (1936-1937) de Horia STAMATU şi Pr.Dr. Dumitru ICHIM 5.00 
de Nicolae TOTU 12.00 PARMITHI, de Victoria BATU 5.00 
ROZA VANTURILOR, de Nae IONESCU EPUIZATA AGAPE,poezii de N.NOVAC,D.ICHIM şi F.BATU. 6.00 
POEZII PRINTRE GRATII, de Alex. SILISTREANU 8.00 VALEA NISIPULUI DE AUR, poezii 
OPERE COMPLETE de Alex. CANTACUZINO 15.00 de Dumitru ICHIM 2.00 
ISTORIA or tpCZiaE MILITARA A RAZBOIULUI a SEARA LUMINOASA, poezii de Florica BATU. 7-00 
a - „de G-ral Platon AGA 25.00 URMELE, poezii de Dumitru ICHIM 2.00 
FRUMOASA MEA CU OCHII VERZIdeNelu MANZATI 15.00 PENTRU COPII, poezii de Florica BATU 8.00 
ANII DE GROAZA DIN ROMANIA COMUNISTA SE APARITIILE MAICII DOMNULUI 
e Virgil MATEIAS 15. LA MEDJUGORJE, de Pr.Dr. Dumitru ICHIM. 5-00 
de Filon VERCA 15.00  MELCUL, poezii i 2.00 
POEZII,de Nicu IANCU PALTINISTEANU 10.00 BOLNAV Aga le eat SI 
AMINTIRI DIN INCHISOARE de Nicolae DIMA 20.00 d ; 
CETATI SFARAMATE, schiţe și nuvele de Florica BATU-ICHIM . 2-00 
de Nicolae NOVAC 1.00 TRANSYLVANIA (limba engleză) de Traian GOLEA 
FORTUL Nr. 13,de Marcel PETRISOR 10.00 +Restablishing Historical Truth: EPUIZATA 
FATIMA-profeţii de tragedie sau speranță pentru lume- POEMS FROM COMMUNIST PRISONS 
de Eugenia MURESANU 16.00 (limba engleză) translated by Mother ALEXANDRA 7.00 
Radu. N. CISMASEANU 5.00 THE ANTI-HUMANS 
AMINTIRI DIN COPILARIE, de P. NAMOLOASA 5.00. (Piteşti, tradus în limba engleză )de D.BACU 20:00 
O VIATA INCHINATA UNUI SAT, de Nicolae GOLEA 7.00 JOURNEY TO FREEDOM (limba engleză), 
5.00 de Nicolae DIMA 23.00 


PUNCTE DE VEDERE, de Eugen POPESCU 


La fiecare comandă se adaugă costul expediției 


pui 


o e 


ste me pm 


| i n Toate cele 


și indirect pe actualii con- 
 ducători. 


"Cr nare n pe pb atetiaa petale por 


dame pere 


Î pute și opt invenţii 


 dintaj mo) doveanului cea 
„Medal a i distinse cu 


ANTUL ROMANESC 
In 


. 


“a 30 în 30 de zile: 
 AJUNGEM DE UNDE AM PLECAT 


E: istii şi-au aruncat năvodul ca să prindă i 
3 conuri Mia libertate. E 9 Sai 
a n Tăzboi de gherilă inversat: ascunși printre 
„Es mile legilor şi decretelor stau la pândă oamenii 
tufişur urmăresc două scopuri: a) Să șteargă orice 
piei, Revoluţiei şi b) Să reabiliteze pe cei acuzați de 
ale trecutului. Pentru îndeplinirea planului se aplică 
ere € amului: dacă tai câte o felie subțire, protestele 
teoria $i nime şi salamul dispare. 

unt ZA unor organizații patriotice au fost evacuate pe 
„iv că nu există spaţiu locativ... aproape toți liderii 
pot crimele lui Ceaușescu sunt liberi pe motiv că au 


E te, latrtni) şi au guturai (bolnavi)... Deşi sunt dovezi: 


pr ii fotografii etc. nici un miner n'a fost încă judecat 
rr comise... pentru a suprima libertatea presei s'a 
di pit hârtia. Multe publicaţii şi-au încetat apariția, cele 
sank namentale au fondurile moștenite dela P.C.R. 

* Nicu Ceauşescu este liber, va pleca el în străinătate ca să- 
teze ficatul la doctorii dela băncile din Elveţia? 


ÎL ger o scurtă istorie a regalității l-a înfuriat pe Dl. 


Pa e| prefera emisiunile cu istoria comunismului. 
Pentru validarea guvernului au votat extremiștii de 
„ (Funar, Vadim etc) şi extremiştii de stânga 
etc.) O armonie desăvârşită: ce face stânga știe şi 
“ivapta. Manevra de a duce lumea în eroare și de a obține 


“voturi din ambele tabere. 


Asa a reușit să-și poposească mintea pe scaunul de 
“Ministru de Interne, Dl. loan Dănescu fostul Sef al In- 
— vectoratului General al Poliţiei Bucureşti care a autorizat 
"în ziua de 13 Ianuarie 1991 (la un an după Revoluţie, N.R.) 
să fie bătuţi ziariștii presei de Opoziţie sub motiv că nu 
“erau înscriși pe listele oficiale. 

Am comite o greșeală dacă am spune că numirea D-lui 
“loan Dănescu, care-i şi pe gustul D-lui Iliescu, ar fi o idee 


Sub Carol al II-lea am avut un alt ministru de Interne de 
„același calibru ca şi Dl. loan Dănescu: el se numea Armand 
i 


 DEZINFORMATORII COSTUL VIEȚII 

; “AU CUVÂNTUL 2 -Merele-și cartofii. =. 100 
a de lei/kg, i di 
RES sigzulietul ale Turcia 1.100, de lei/kg, 


mierea, uleiul, brânza, car: 
nea - între 600-1000 de 
lei/kg; fructele între 100 - 
600 de lei/kg. De asemenea 
sau majorat cu 76% con- 
ă - iri fonice. Tarifele 

despre comunismul cu față  Vorbirile telefonice. Tarife 
Ea pri pentru comunicațiile in- 
„ Plenara. dela ternaţionale se majorează 
ți „65%. La o scumpire 

DI. Emil Constantinescu, CU CCA: 65 îi 
președintele Convenţiei de cca. 50-15%, Pppitge 
tice a protestat că  âu fost mărite cu 15 - 17%. 

„TV falsifică istoria și vrea PE CE DRUM, 

să reabiliteze comunismul PE CE CĂRĂRE TV? 


“Mass-media, în special 
televiziunea, cu un rol hip- 


“început o campanie de 
reabilitare a comunismului. 
În 2.10.92 s'a vorbit des- 
pre luptele justificate ale 
comuniștilor, iar a doua zi 


CU REGE notic asupra peur, simplu 
3 ARĂ flă în mâna Puterii, iar 
„ SAUFARA REGE? datele furnizate cu ocazia 
“Scandalul pricinuit de instaurării noului guvern 
„ Purtarea e tezală = Văcăroiu nu sunt în 
topiilor, nurorilor şi măsură să ne dea liniștea și 
 Bnerilor Reginei Elisabeta garanția...” - pia ă 
4 Angliei a diminuat visul Constantin i a 
ilor unguri de a Dumitrescu, președintele 
împărăția Austro- Asociaţiei Foștilor Deținuți 
3 Revista “TIME” Politici. 
20.11.92 pune pe copertă CRIMELE DELA 
trebarea: “Is the monar- p GOV 
e mea palmei monar- CĂCIULEŞTI-SNA 0 
„Monarhia întradevăr „A:M- PRESS publici 
„ Necesară? Moti finezea știrea primită dela 


„ Monarhiei engleze costă Asociaţia Foștilor Deținuți 


anual ii Politici din România: 
„dar BE a00, ilipase numărul  scheletelor 
În schimb susținătorii descoperite în preajma 
hiei din lugoslavi fostului sediu al Securităţii 

: dacă PL tri dela Căciuleşti-Snagov se 

„Te nu am fi avut război AProPie de 300. Săpăturile 
cv, zi 1 continuă fiind efectuate de 

d OPT soldații Ministerului de In- 
p terne asistați de reprezen- 
La ȘI TOATE OPT! tanți ai Procuraturii. 
Sal ultima expoziție a Cadavrele au fost îngropate 
gali Mondial de in. în micile luminișuri ale 
m Hi din Bruxelles au fost pădurii și sunt ghicite prin 


faptul că deasupra lor 
pământul este puțin lăsat, 

Notă: au fost descoperite 
cadavrele, dar nu știm da: 
că s'a identificat vreun 
securist, funcționar ori 
măcar un măturător care să 
fi lucrat la acel sediu al 
Securităţii. 


i grupul celor dela 
atitutul de invenţii 


„mheorehe Asachi” din 


Mintea opt invenții cu 


IANUARIE 1993 


Lală): Tigan. 
Curat Români! 


CINE SUNT RRROMÂNII? 


“Renaşterea bănățeană”, 
finanţat de colaboraţionistul ceaușist Iosif Constantin 
Drăgan, este unul din vârfurile presei şovino- 
comuniste din România. In paginile acestei gazete se 
face mare caz de Neam și Tară, de pericolele iminente 
ce ne pasc pe noi Românii dinspre Ungaria, Israel și 
Satele Unite (dar nu şi dinspre Rusia, iar China și 
Coreea de Nord ne sunt ““pretene'”). 

„Să analizăm însă componența etnică a ““mahărilor! 
din susnumita gazetă: George și Florin Boieru 
(Boyer: Evrei; Ildice Achimescu (n. Viermesey): 
Evreică-Unguroaică; Constantin Cozmiuc: Ucrainean; 
Marina Cernikova-Bucă: Rusoaică; Eleonora V. Popa 
(n. Drinovan): Sârboaică; Ion Marin Almăjan (Marin 


cotidian timișorean 


Trăiască Internaționala Comunistă! 


Nicoleta BUZNER 


PIERDEM 
TINERETUL 


Ultimele cifre ale 
Ministerului de Interne: 
dela 1.1.1992 la 1.10.92 au 
emigrat 13.648 de Români, 
1.921 de Germani şi 303 de 
Evrei... Majoritatea sunt 
tineri între 18 - 40 de ani. 
Tările preferate: Germania, 
Ungaria, Austria, Canada, 
Statele Unite şi Franţa. 


“MAMA CHINA” 


In lipsă de instrucțiuni 
dela Moscova care caută să 
se scuture de comunism, 
DI. lie Verdeț, fostul 
premier al lui Ceausescu si 
actualmente șeful Par- 
tidului Socialist al Muncii, 
a plecat la Beijing ca să 
împrumute sfaturi. 


“FRUCTIFICAREA” 


GUNOAIELOR 

Primăria Bucureștiului 
și firma germană GEKO au 
semnat un contract pentru 
prelucrarea și valorificarea 
deșeurilor menajere, 
stradale și industriale prin 
incinerare; se va obține ast- 
fel energie termică, ce va 
încălzi orașul. Procesul nu 
este poluant. 

ÎȘI CUNOAȘTE 
TOVUL 

DI. Petre Roman a 
declarat cotidianului fran- 
cez “La Croix” că 
realegerea D-lui Iliescu se 
datorează unui program 
populist și demagogic, în 
consecință viitorul 
României este plin de in- 
certitudini. 


DE C.A.P.! 


PE LINIE 
SECRETĂ 


Satisfacția curioșilor a 
fost răsplătită.  Supra 
elegantul tren al familiei 
Ceaușescu, care rivaliza în 
eleganţă cu trenurile 
regilor și președinților din 
lume a fost descoperit: era 
“pus la gheaţă” pe o linie 
moartă a unei unități 
militare secrete de lângă 
Mogoșoaia. 


SIMPLE 
COMPARAȚII 


Una din fostele 
reședințe ale cuplului 
Nicolae şi Elena, apreciate 
de fosta pereche imperială 
ca ceva modest, a fost 
transformată într'un hotel 
de lux cu patru stele. 


DELA 40 LA 37? 


Nu-i vorba de grade de 
căldură, ci de conţinutul 
alcoolului în sticlele de 
whisky. Patronul libanez al 
unei firme de import a fost 
prins că vindea băutură cu 
3 grade în plus de apă. 


CU DIPLOMELE 
ÎN VÂNT 


Foştii absolvenţi ai 
Academiei de Studii 
Politice ““Stefan Ghe- 
orghiu” sunt  înștiințați: 
dacă nu și-au echivalat 
studiile până la 30. Sep- 
tembrie 1992, ei nu-şi mai 
pot menţine posturile de 
specialitate și salariul 


obținut în baza acestor 
diplome. 


NU SUNT CHIABUR, 
SUNT FOST PREȘEDINTE 


Desen de Nicolae LENGIMEIL 


PAGINA 25 


STIRI DIN ȚARĂ 


O călătorie în Bucureşti cu autobuzul, troleibuzul 
sau cu tramvaiul costă 20 de lei. 
.. 
La Bruxelles a avut loc parafarea Acordului de 
asociere între Comunitatea Economică Europeană și 
România. 


Cu ocazia zilei de 8 Noembrie (Sf. Mihail 
şi Gavril), monarhiștii au ridicat un Tedeum în 
onoarea Regelui Mihai, la cinci biserici din Capitală și 
una din Ploiești. 


.. 

Guvernul Marii Britanii a hotărât să acorde 
României asigurări la creditele de export pe termen 
mediu. Englezii au investit până în prezent 
$83.400.000. 


Poliția franceză o donat vameșilor români 20 de 
truse pentru analiza rapidă a drogurilor. Vameșşii dela 


Giurgiu, Constanţa și Aeroportul Internațional 
Otopeni sunt primii posesori. 
.. 


S'a interzis circulaţia pe Dunăre a navelor cu 
destinația Iugoslavia. se 

După 15 ani, Bucureştiul are o nouă carte de 
telefon, ce se distribuie “gratuit” pentru 2.100 de lei. 
Cartea, tipărită în Franţa, are 100 de pagini și 
cuprinde telefoanele instituţiilor şi întreprinderilor 
din ţară. Za 


Inalţii slujitori de cult din țară au fost numiţi 
Membri de Onoare ai Academiei Române. Printre noii 
academicieni se numără și Dr. Moses Rozen, şeful 
rabin al cultului mozaic. 

.. 

Cele mai multe cazuri de tuberculoză sunt în 
judeţul Argeș, 81,7% la 100.000 de locuitori. Cauzele 
ar fi: poluarea mediului, stressul, frigul din locuințe, 
hrana  inconsistentă, oboseala, tabacismul şi 
alcoolismul. 

-". 

Guvernul român n'a primit nici un ban pentru 

reprimirea refugiaților din Germania. Nemţii au 


"plătit doar cheltuielile de transport până la granița 


României. 
.. 
Moș Crăciun ne-a adus în sac 1.000.000 de șomeri. 
.. 


Actuala garnitură guvernamentală a fost acceptată 
de Parlament cu 260 voturi pentru și 203 contra. 
.. 


O familie fără copii trăieşte mai bine decât una cu 
copii, deoarece din alocaţia primită nu se poate hrăni, 
îmbrăca şi educa un copil, a cărui întreținere costă 
circa 9000 lei pe an. 

.. 

Numărul bovinelor și ovinelor a scăzut atingând în 

unele judeţe o pierdere de 30%. 
.. 


Ultimele măriri de salarii, care totuși rămân în 
urma inflaţiei, încep dela minimum 15.200 lei lunar. 
Media lefurilor este 34.200 lei. 


-. 

La 1 Martie va fi inaugurat în Capitală serviciul de 
telefoane fără fir. In primii trei ani vor fi conectate la 
sistem orașele Brașov şi Constanţa. 

.. 


S'au împlinit 5 ani dela revolta muncitorilor din 
Braşov, dar datorită manevrelor neocomuniste, în loc 
de comemorarea eroismului muncitorilor, s'a vorbit 
despre “'Istoria Modernă a României'”. 

-. 
Va apare în curând, în tiraj limitat, volumul 

Prima istorie a prigonirii creştinilor din România 
sub comuniști”. 

.. 


A Din lipsă de fonduri, lucrările pentru prelungirea 
liniilor de metrou merg foarte încet. S'au alocat 4,2 
miliarde lei, suficient doar pentru construirea unui 
km de metrou. 

.. 


S'a inaugurat în Bucureşti primul sediu din 
România al adoratorilor mepastarului american 
Michael Jackson. Clubul se numește “FAN Club 
Michael Jackson”. 

.. 

Din lipsa profesorilor, orele de învă 
religios, înscrise în program, sunt pia ue 
mingea. 

-. 

Aeroportul Otopeni se mai numeşte '“Bazar Istan- 
bul”, datorită puzderiei de vânzători din Orient care 
trag clienții de mânecă. 

.. 


Producţia din Valea Jiului nefiind sufici 3 

i ntă, s'au 
importat 80,000 de tone di Lu vuriciansă, s'au 
Africa de Sud. one de cărbuni din Australia și 


A fost numit ca memb d iei 
petale ca ru de onoare al Academiei 
catedrei de limbă 


Cernăuţi. română dela Universitatea din 


onstantin Grigore Bostan, "ăn | 


Ca ee a 


PAGINA 26 


ALE LUMII, 


bt 
Pad 


Rubrică i 


OPERATIUNEA 


1992, 


trupele americane, 
care formează majori- 


tatea forţei militare 
multinaționale împuter- 
nicită de ONU, au început 
debarcarea în Somalia în 
așa zisa '“Operaţiunea 
Restabilirea Speranţei”. 
Intervenţia a fost 
necesară pentru asigurarea 
distribuirii ajutoarelor în 
alimente, într'o ţară în care 
foametea a făcut în ultimii 
doi ani o jumătate de milion 
de victime, iar peste patru 
milioane sunt amenințate 
de aceeași soartă. 
Ingrozitoarea situație din 
Somalia nu se datorează 
atât secetei, cât războiului 
civil care a continuat din 
1991 când a fost răsturnat 


IANUARIE 1993 


“REST ABILIREA SPERANŢE!” 


regimul Preşedintelui Siad 
Barre. Clanuri rivale au 
început să se lupte între 
ele, iar dictatorii militari 
locali au început să-şi 
plătească luptătorii, 
prădând satele și oraşele 
rivalilor, ca și convoaiele cu 
ajutor international. 
Somalia este și ea o vic- 
timă a războiului rece, în 
care marile puteri au luptat 
pentru cucerirea zonelor de 
influență. Astfel Siad 
Barre, după ce a pus mâna 
pe putere în 1969, a in- 
staurat un regim marxist, 
iar Moscova și ţările est- 
europene l-au aprovizionat 
din abundență cu ar- 
mament, și URSS a putut 
apoi să-și facă baze navale 
şi aeriene în Golful Aden. 
Barre a putut astfel să 
ajute gherilele somaleze din 
Etiopia, dar după ce în 
această ţară a venit la 
putere Haile Mariam, 
URSS și-a îndreptat sim- 
atiile către acesta 
probabil un marxist mai de 
viitor!), și atunci a fost rân- 
dul  Washingtonului să 
ajute pe Barre în războiul 
împotriva Etiopei, 
inundând de data aceasta 


Somalia cu armament 
american. 
Cele șase clanuri 


împărţite în subelanuri (și 
chiar sub-subclanuri!) care 
luptă între ele, au devenit 
pericolul major, care 
paralizează activităţile în 


oraşe şi în sate. 

Trupele americane, care 
vor ajunge până la 20.000 
de oameni, vor fi com- 
pletate și probabil 
înlocuite treptat de forţele 
altor state, care au promis 
că vor ajuta ONU. Până în 
prezent peste 2.000 de 
soldați au trimis Franţa și 
Italia. 

Cea mai grea sarcină va 
fi dezarmarea purtătorilor 
de arme, într'o ţară în care 
fiecare locuitor posedă cel 
puțin o armă automată pe 
care o consideră necesară 
pentru propria sa apărare. 
Trupele americane au fost 
nevoite să distrugă un 
bivuac, de unde s'a tras 
asupra lor cu arme 
automate și unde s'a cap: 
turat armament greu. şi 
câteva mașini blindate, în 
Mogadishu. 

Cei 14 şefi ai diferitelor 
facțiuni - somaleze, con- 
vocaţi inițial de Secretarul 
General ONU Boutros Ghali 
la Addis Abeba, au fost de 
acord să semneze o 
înţelegere de încetare a 
focului, de pregătire a unei 
conferințe naționale de 
reconciliere și de colaborare 
cu echipele internaționale 
de salvare. Clanurile cele 
mai puternice care sunt 
rivale și stăpânesc capitala 
Mogadishu sunt ale 
generalului Mohammed 
Aidid și ale lui Mohammed 
Mahdi. 


ELTÎN NEVOIT SĂ CEDEZE PASUL 


Incolţit timp de două 
săptămâni de o majoritate 
de deputaţi conservatori, 
Boris Elţin a fost nevoit 
să-l sacrifice pe Egor 
Gaidar, arhitectul refor:- 
melor economice. 

Congresul Deputaţilor 
Poporului a votat împotriva 
numirii acestuia ca prim- 
ministru plin, cu 486 
voturi contra și numai 467 
voturi favorabile lui 
Gaidar, deși pentru a-l 
salva, Elţin a fost gata să 
facă compromisuri cedând 


Parlamentului alegerea 
miniștrilor Apărării, 
Afacerilor Interne, 
Afacerilor Externe și 
Securităţii. 

Președintele a reacționat 
vehement, denunțând 


"fortăreața forțelor con- 
servatoare și reacționare” 
din congres. Spre a 
împiedica însă o criză 
politică, cu consecințe 
neprevăzute, Elţin a fost de 
acord să redeschidă votarea 
pentru numirea unui prim: 
ministru, după o nouă 
procedură. Congresul urma 
să dea președintelui o listă 


de candidați, din care 
acesta va alege câteva 
nume. Apoi deputaţii 


Ă 


V.CERNOMIRDIN 


trebuiau să selecteze prin 
vot trei candidaţi, iar în 
final Elţin să aleagă pe 
unul din cei trei. Congresul 
a preferat în ordine, pe 
Iuri Skakov (consilierul lui 
Elțin pentru securitate) cu 
637 de voturi, urmat de 
Victor Cernomirdin, 621 de 
voturi și Egor Gaidar cu 
numai 400 (492 contra). 
Socotind că acum 
Gaidar are șanse minime să 
fie susținut, președintele, 
după ce s'a consultat cu 
acesta, a ales ca prim-. 
ministru pe Viktor Cer- 
nomirdin. Noul premier a 
fost prim-ministru adjunct 
în guvernul condus de 
Gaidar, iar sub Gorbaciov a 


fost Ministrul Energiei. 

Elțîn a luptat pentru 
menţinerea în guvern a 
nucleului echipei lui 
Gaidar, întrerupându-și în 
acest scop, chiar vizita de 
trei zile din China. A putut 
astfel să fie menţinut şi 
Ministrul de Externe, An- 
drei MKozirev, iar Egor 
Gaidar a fost numit con- 
silier prezidenţial. 

In aceste momente grele 
pentru Elţin, cancelarul 
Kohl a promis și de data 
aceasta ajutorul Germaniei. 
Astfel Rusia va fi iertată de 
o datorie de 11 miliarde de 
dolari, iar „cancelarul a 
promis că va interveni și 
pe lângă alţi creditori să fa- 
că la fel. 

Noul Prim - ministru 
Viktor Cernomirdin a 
declarat că reformele 
economice vor continua, dar 
cu mai multă grijă pentru 
populaţie. Astfel guvernul a 


dat un decret, în care 
limitează profitul 
producătorilor între 15: 


50% față de prețul de cost. 
Cernomirdin consideră însă 
că este nevoie de sprijinire 
mai intensă a industriei 
grele, pentru ridicarea 
nivelului economiei. 


CUVANTUL ROMANESC 


BUSH SI ELȚÎN AU SEMNAT 
TRATATUL START II 


Președintele american 
George Bush și Președintele 
rus Boris Elțîn au semnat 
la Moscova tratatul START 
II, care reduce cu două 
treimi arsenalul atomic al 
celor două puteri. 

De reamintit că în lulie 
1991 George Bush și Mihail 
Gorbaciov au semnat 

rimul tratat START 
Strategic Arms Reduction 
Treaty) care reducea ar- 
senalul atomic cu o treime. 

Actualul tratat, START 
II, a fost pus la punct la 
Geneva cu numai câteva 
zile înainte, de Secretarul de 
Stat Lawrence Eagleburger 
şi Ministrul de Externe rus 
Andrei Kozirev. (De remar- 
cat că din delegaţia acestuia 
a făcut parte și Minis- 
trul Apărării, Generalul 
Pavel Graciov.) 
[SE sa 


A 


START II prevede 
înlăturarea tuturor 
rachetelor intercontinentale 
cu multiple capete nucleare 
și reducerea numărului 
total pentru fiecare parte a 
3.000 - 3.500 de bucăţi. 
Acest lucru va scădea 
prezenta forţă nucleară a 


ambelor puteri la nivelul 
anilor 1960. 

Reducerea arsenalului 
nuclear se va face în două 
faze. Prima, în decurs de 
șapte ani dela ratificare, a 
doua până în anul 2003 sau 
chiar 2000, dacă SUA va 
putea ajuta Rusia să 
plătească costul pentru 
neutralizarea armelor sale. 

Tratatul este considerat 
că acordă Statelor Unite un 
oarecare avantaj prin fap- 
tul că mai păstrează 
superioritatea în numărul 
rachetelor de pe submarine 
și prin faptul că au reușit 
să înlăture temutele 
rachete sovietice S-18 cu 10 
capete nucleare. 

Pentru a intra în vigoare 
START II trebue însă să fie 
ratificat de parlamentele 
țărilor semnatare, iar în 


acest sens se pare că mai 
sunt unele obstacole. 


Astfel pentru con: 
servatorii şi naționaliștii 
din parlamentul rus, 
START este socotit o 
ploconire față de Vest, iar 
Elţin şi MKozirev au fost 
etichetați în demonstrații 


ostile, procomuniste, drept 
trădători. 

Trebue de asemenea 
ținut cont de poziţia 
celorlalte republici foste 
sovietice, care mai dețin ar- 
mament atomic. Spre 
deosebire de Kazakstan, 
Belarus și Ucraina nu au 
ratificat încă nici tratatul 
START 1. Cea mai 
îngrijorătoare pare poziția 
Ucrainei, care în prezent 
este a treia forță nucleară 
mondială, cu arsenalul pe 
care îl posedă. Deşi 
Președintele Kravciuk a 
promis în repetate rânduri 


că va transfera armele 
nucleare pe teritoriul 
Rusiei, recent a cerut 


condiționarea semnării tra- 
tatului prin acordarea de 
garanţii de securitate și 


compensații din partea 
Rusiei. 

Se poate remarca totuși 
că George Bush a ţinut ca 
ultima sa călătorie în 
străinătate, ca președinte, 
(a 25-a), să aducă încă o 
contribuţie majoră la 
politica externă a SUA. 


IARNA ÎNRĂUTĂȚEŞTE 


SITUATIA 


In Sarajevo, oamenii au 
început să moară de frig în 
locuinţele neîncălzite. Au 
fost tăiaţi pomii din parcuri 
și de pe străzi, s'au pus pe 
foc mobile şi cărţi. Lipsa de 
electricitate, aprovizionarea 
dificilă cu apă şi alimente, 
bombardamentele și 
focurile trăgătorilor cu 


lunetă continuă să 
reprezinte infernul 
cotidian, în care trăiesc 


locuitorii Capitalei. 

La Geneva au fost con- 
vocaţi de reprezentantul 
ONU, Cyrus Vance și de cel 
al CE, Lordul Owen, 
Preşedintele Bosniei Izet- 
bergovici, liderul Sârbilor 
bosniaci Kradzici, liderul 
Croaților bosniaci Mate 
Boban, ca și Preşedinţii 
Croaţiei și Iugoslaviei, Tud- 
jman şi Cosici. 

Reprezentanţii ONU și 
CE au propus împărțirea 
Bosniei în 10 provincii 
autonome cu un guvern 
central cu puteri limitate, 
Kradzici a cerut însă un 
statut special pentru Sârbi, 
iar Izetbergovici consideră 
că acest plan nu face decât 
să recunoască cuceririle 
făcute de câtre Sârbi, 
Bosnia dispărând ca stat in: 
dependent. El a spus că 
va boicota convorbirile în 
momentul când s'a anunțat 


asasinarea Viceprim: 
ministrului Bosniei, 
Turalici. Acesta a fost 


împușcat după ce Sârbii au 


DISPERATĂ A 


oprit mașina ONU în care 
se afla ministrul și au tras 
în el, în prezența soldaților 
și ofiţerilor francezi care nu 
au ripostat(!) 

Slobodan Miloșevici, care 
a fost reales preşedinte al 
Serbiei și care se consideră 
că este principalul vinovat 
de tragedia din Bosnia, a 
promis din nou (a câta 
oară?) că va da tot con- 
cursul ONU-lui pentru 
restabilirea păcii. 

Dacă nu se va putea pune 
capăt situației din Bosnia 
pe cale diplomatică, la 
cererea Consiliului de 
Securitate, SUA, Marea 


Britanie şi Franța au fost 


BOSNIEI 


de acord să utilizeze forța 
pentru curmarea războiului 
din Bosnia. 

Reţinerea de până acum 
se datorează temerii ca 
acest conflict să nu se ex- 
tindă și în regiunea Cosovo 
(90% Albanezi) și 
Macedonia (unde s'au 
trimis 1.000 de soldaţi 
ONU) cu posibila antrenare 
apoi a Albaniei, Greciei, 
Bulgariei şi Turciei. 

De reamintit că Ger- 
manii, deşi au avut la 
dispoziţie 6 divizii, nu au 
putut neutraliza forţele 
partizanilor sârbi în timpul 
celui de-al II-lea Război 
Mondial. 


PE Pr. 


Mal tot 
civilizaţiei m 
y  vădăcinile ei 


„creștin 


Xe 
4 


GÂNDURI DE ÎNDREA 


————— Lucian G. COSTI 


“sniritul revoluționar, în 
i titradițional, al tim- 
rilor pe care le trăim, 
“a încetat odată cu 
complex al 
comunismului 


ndul Vestului să 
radă aceleiași 
i, mai subtilă şi mai 
țată, dar având ca scop 
îndepărtarea 
moderne de 
creştine. 

 cviritul anticreştin îmbracă 
i a e forme, dela 
ă “ falsa libertate, la revolta in- 
„ telectualilor “raţionalişti”! 
contra învățăturilor 
crestine. Dar atacul frontal 
cl mai surprinzător sa 
săi în chiar bastionul 
unei importante comunități 
creştine, și anume în sânul 
Bisericii Anglicane. Decizia 


P- Sinodului general al acestei 


Biserici, de a permite 
otonisirea femeilor, a 
provocat stupefacție în 
treaga lume creștină. 
“Este adevărat că ramuri ale 


crestei Biserici, stabilite în 


„ acestui popor, 


i Celor care 


i 3 


special în SUA, admiseseră 
rotonisirea *“preoteselor””, 
i că lumea anglo-saxonă e 
să de furia acordării 
eplinei “'egalități”” celor 
două sexe, într'o lipsă 
„bizară de discernământ a 


- diferențelor naturale şi 


„deloc înjositoare care 

presupun funcțiuni sociale 

mu se pot suprapune 
integral. 


„ La un scurt interval, un 


 wiolent incendiu mistui 


celebra sală de recepții 


A “Sfântul George'' a 
castelului regal britanic 


dela Windsor. Consternată, 


Regina Angliei, alături de 


ceilalți membri ai familiei 
Reale, n'a putut decât să 
„treacă în revistă rămăşiţele 
= e al somptuoasei 
care timp de cinci 


„ secole servise de gazdă celor 


„mai semnificative momente 


) alediplomației britanice. Să 


fi înțeles oare suverana 
i: lecţia? 
„vâmă ne e că răspunsul e 
negativ ZI 


„. Secolul douăzeci s'a scurs 
„Sub semnul superiorității 


sei anglo-saxone, stăpână 


î mărilor și oceanelor 
lumii, „a comerţului mon: 
al, Şi beneficiari a unei 
: ți fără l în 
analele feri a In- 
contra tuturor 
încercau să-i 
te Supremația, rasa 
Saxonă a repurtat un 
Victorii, care păreau 


dispuj 
În 

Ar d 

i vor asigura pe sute de 


REÎNNOIȚI-VĂ ABONAMENTUL LA 


«i CU 


ani rolul dominant pe 
Terra. Printre învinși se 
număra Germania, Austro- 
Ungaria, apoi din nou Ger- 
mania, Japonia. Cel mai 
periculos inamic, Rusia 
sovietică, se prăbuşeşte sub 
povara propriei sale ar- 
muri. Nimic nu mai stă în 
calea dominației mondiale 
pentru acest neam, a cărui 
limbă este deja un fel de 
limbă universală, pe care 
trebue s'o știi ca să 
supravieţuieşti, din Manila 
la Madrid. Si totuși, apare 
un obstacol, greu de an- 
ticipat, şi anume atitudinea 
rebelă pe care conducătorii 
din lumea anglo-saxonă o 
au, din ce în ce mai deschis, 
față de propria lor tradiţie, 
pe care o respectaseră cu 
stricteţe secole de-a rândul, 
şi care le-a permis să 
ajungă pe culmile de azi. 
Debusolarea principalului 
pilon al Occidentului apare 
concomitent cu frământata 
perioadă de cădere a 
celeilalte  supraputeri, 
Rusia. Sesizând parcă 
alunecarea ireversibilă spre 
statutul de fostă supra: 
putere, Elţin alocă un bu: 
get cu 10% mai mare pen- 
tru cheltuielile de înar- 
mare pentru anul 1993, 
într'o- disperată încercare — 
de a salva ce se mai poate 
salva dintr'o armată aflată 
în plin proces de deza- 
gregare. Ce sens mai au 
acele procente în plus într'o 
economie roasă de inflație 
şi ineficientă, incapabilă să 
susțină o armată modernă? 
Ofițerii şi soldaţii ruși, 
când nu se dedau la acte de 
bestialitate, cum au făcu: 
t-o în Transnistria ro- 
mânească, au ajuns să 
vândă orice, oricui e dispus 
să plătească, dela mitraliere 
şi tancuri până la focoase 
atomice. 

Vizita lui Elţin la 
Budapesta demonstrează 
tocmai faptul că președin- 
tele rus e conștient de 
slăbiciunea ce macină 
economia și armata sa, și 
iată-l dispus să caute cu 
febrilitate găsirea de aliați 
care să-i împărtășească 
nostalgia după im- 
periul pierdut, sau măcar 
să-l ajute să păstreze ce 
încă n'a pierdut. Si cine 
poate fi un interlocutor 
ideal decât Ungaria, având 
şi ea nostalgii după un 
mini-imperiu pierdut 
cândva, la începutul 
secolului? Merită să 
analizăm cauzele care l-au 
determinat pe Elţin să 


aleagă Budapesta ca par- 
tener favorit, apropierea 
dintre cele două țări fiind 
cât se poate de neașteptată. 
Ungaria are ceva datorii 
către Moscova, pe care 
Elţin s'a angajat să le facă 
uitate, și mai are și ceva 
trupe ruse pe teritoriul 
său, dar nu asta poate să-l 
împingă pe Elțîn să cânte 
serenade în limba lui Ar- 
pad. Nici problemele pe 
care le are cu Balticii nu 
pot să constituie cauza 
amorului subit cu Ungurii, 
aceştia nefiind capabili să 
ofere nici o asistență în 
conflictul din Nord. Nici 
trecerea de care se bucură 
Ungaria în Vest nu-l in- 
teresează pe Elțîn, pentrucă 
nici măcar Budapesta n'a 
beneficiat cu nimic sub- 
stanțial de pe urma politicii 
sale pro-vestice, cu atât mai 
puțin poate aceasta să 
folosească Moscovei. 
Rămâne o singură intenţie, 
pe care o aflăm voalat ex- 
primată în comunicatul dat 
publicității la încheierea 
vizitei, şi anume aceea de a 
păstra statu quo-ul din 
zonă, și implicit a nu per- 
mite României să se reîn- 
tregească. 

Obiectivul lui Elţin este 
cât-se poate de precis: casă 
salveze starea actuală, care 
corespunde planului pe 
lungă durată al expansiunii 
ruseşti, România nu tre- 
bue să redevină Mare. O 
Românie reunită va 
redeveni în scurt timp o 
putere regională, 
pretenţii reale și istoric 
fundamentate în toată zo- 
na balcanică, și, prin in- 
teligența și calitățile 
native ale locuitorilor ei, 
România va spulbera 
definitiv planurile Rusiei de 
a domina exact partea din 
lume pe care Rusia o jin: 
duieşte de secole. Prinsă 
între ceardaş şi cazacioc, 
România nu se va putea 
mișca în voie, iată calculul 
lui Elțîn, cel puţin pentru o 
perioadă, care se anunţă 
grea pentru Rusia. Mai târ- 
ziu, după ce Moscova va 
restabili clasica sa 
autoritate şi haosul numit 
democraţie va fi îndepărtat, 
se vor schimba și direcţiile 
diplomatice. Atunci nu se 
va mai exprima regretul 
pentru intervenţia sovietică 
din 1956,care e, în viziunea 
oricărui Rus patriot, o 
glorioasă pagină a ex- 
pansiunii mujice. Jocul lui 
Elțîn demonstrează cât de 
importantă este evoluția 


cu: 


situației dela București 
pentru Ruși. Rocada 
muscală are toate șansele 
să fie o reușită, dacă n'ar fi 
cealaltă necunoscută și 
anume  conflagrația din 
Balcani, care mocnește și 
amenință să explodeze. A 
afirmat-o fără înconjur 
Preşedintele Albaniei, Sali 
Berisha, referindu-se la 
aventura Sârbilor din 
Kosova, provincie locuită de 
Albanezi. 


Intre debusolarea morală 
a Vestului și  zvâcnirile 
balaurului muribund din 
Est, România are în faţă de 
ales calea revenirii ei la 
normalitate, care înseamnă 
restaurarea formei sale 
istorice de guvernare, 
monarhia, şi apărarea 
valorilor Ortodoxiei, sau 
complacerea în starea in- 
certă de sclavă a apuselor 
timpuri de detenţie 
comunistă de obedienţă 
moscovită. 


Revenirea la propria sa 
tradiție este nu numai 
garanţia recuperării dem- 
nității terfelite, dar şi un 
act de o rară valoare sim- 
bolică într'o lume care şi-a 
întors fața dela Dumnezeu, 
şi care contestă tot mai 
mult comandamentele 
divine și singura formă de 
guvernare umană care 
respectă relația directă cu 
Creatorul. Intr'o lume 
tulburată de geniul Răului, 
un asemenea gest de 
reparație exemplară va 
asigura ţării noastre un 
viitor ferit de cataclisme. 


Mai mult, graţia divină 
se va revărsa asupra 
neamului românesc, atât de 
greu încercat, și-l va ajuta 
să-şi vindece rănile. Vom 
avea din nou pâine în țară 
şi vom fi cu fruntea sus, noi 
cei care am fost aruncați cu 
fruntea la pământ. 


Traversăm o perioadă 
istorică i plină de violenţă, 
cu focareaproape de fron- 
tierele noastre, aducătoare 
de nenorociri, dar şi de 
promisiuni. Depinde de noi 
cum vom ști să navigăm 
prin învolburarea tim- 
purilor. Este oare destinul 
nostru, de popor creștinat 
de Cel Dintâi Chemat 
Apostol al Mântuitorului, 
Sfântul Andrei (şi în 
onoarea căruia strămoșii 
noştri au numit luna 
Decembrie Indrea), să 
suferim şi să renaștem toc- 
mai când ne așteptăm mai 
puțin? 


A 
A 
707770 


72, 


NTUL ROMÂNESC” 


Au trecut trei ani de când tinerii din ko) i 
făcut cea mai spectaculoasă revoluție împotriva 
comunismului. Despre rezultatul evenimentelor de 
atunci se vorbeşte în fel și chip, se comentează politic 
şi antipolitic, dar pentru viitor rămâne faptul că 
tineretul român este singurul din Europa care şi-a 
vărsat sângele pentru înfrângerea comunismului. 

După trei ani doar părinții s'or mai fi gândind ce 
vârstă ar fi avut copiii lor acum, câte o iubire 
îndoliată mai duce o floare la mormântul care începe 
să fie uitat, câte un coleg mai simte locul gol de lângă 
el, iar puterea uzurpatoare caută cu orice mijloace să 
şteargă amintirile, aducând de peste ocean, în 
cenușiul peisaj românesc, zeul hermafrodit al 
fabricanților de mituri, pentru a inocula un nou virus 
tinerei generaţii. 

Perioada post-revoluționară ne-a mai adus și alte 
aspecte. Repetatele imagini de manifestări religioase, 
cu crucile până la pământ, ale lui Don Pedro şi 
plecăciunile de credință ale lui Iliescu, pioșenie cu 
tâle, cum le-ar fi numit Polonius, pentrucă atunci 
când s'au numărat bobocii și s'au pus sacii plini în 
căruța Cotrocenilor, Iliescu jura credinţă pe Con- 
stituție și a dat Biblia la spate. 

Acum durerea preşedintelui României şi a 
colhozului fedesenist numit guvern, este alta. 
Strugurii Clauzei Națiunii celei mai Favorizate după 
care aleargă vulpea Bucureştiului. Până la obţinerea 
Clauzei, a izbucnit amorul ardent pentru emigrația 
românească. 

In Europa, în America, în Australia și în toate 
țările de pe mapamond unde se află vreun Român, 
diplomaţii români au pornit acțiunea de captare a 
Exilului, cu aceeași rețetă de pe vremuri, când 
veneau cu ansamblul Ciocârlia, ori trimiteau revista 
Glasul Patriei, devenită mai târziu Tribuna României; 
cu mesele bogate unde se servea ţuică de Văleni, vin 
de Murfatlar, brânză telemea, cașcaval de Dobrogea, 
salam de Sibiu, mititei şi alte bunătăţi de care în ţară 
abia îşi mai aminteau de existența lor, doar bunicii. 

Noul val este tot “'cultural”, cu dragoste de ţară şi 
unire, cu maniere privatizate, pentru a fi integrați în 
Europa, cu manifestări categorice anti...ceaușiste, şi 
cu invitații discrete la amnezie. Să uităm trecutul! 

Realist privind problema, este normal ca Exilul să 
se unească în spirit şi simţire cu ţara. Dar cine sunt 
noii. trimiși ai 
comuniști. S'ar putea ca în sinea lor să fie oameni 
corecţi. Au state de bună pregătire profesională şi nu 
le putem contesta valoarea. Dar ei nu vin nici.în 
calitate de profesioniști, nici în roluri de oameni de 
cultură, ci sunt trimișii guvernului fedesenist pentru 
a duce în afara ţării politica fedesenistă, împotriva 
căreia Exilul, în quasi-unanimitate a votat în mod 
liber și secret și la alegerile din 20 Mai 1990 și la cele 
din toamna aceasta. = 

Să fim bine înțeleși. Iliescu şi guvernul dela 
Bucureşti nu sunt și nu pot reprezenta poporul 
român, chiar dacă după nişte alegeri sui-generis, s'au 
cocoţat în fruntea ţării. In trei ani de zile de con- 
ducere neo-comunistă, Iliescu și guvernele care s'au 
succedat au arătat nu numai incapacitatea lor de a 
conduce, ci totala lor rea credinţă, şi violentă ad- 
versitate împotriva oricărei tendințe de schimbare 
radicală a politicii românești pentru libertate şi 
democrație. 

Inhibată de semi-eșecul din ultimele alegeri, 
Opoziția şi-a pierdut busola și s'a înhămat orbește la 
carul fedesenist pentru obținerea Clauzei. Din păcate, 
în plasa tovărăşiei de drum întinsă emigrației 
românești, sunt pe cale să cadă unii sentimentali 
naivi, pentrucă vechile cadre colaboraționiste și-au 
îmbrăcat din nou armura şi au ieşit iar la lumină. 

Oare chiar n'au înţeles nimic agenţii 
Bucureştiului? Când C.C.R. dela New York deschide 
manifestările de poezie română cu lucrările 
comunistei Nina Katz-Cassian, iar Eminescu este 
lăsat undeva la coada vacii, nu este vorba doar de 
ignoranță, ci de insolentă sfidare a întregului Exil 
românesc şi aceasta nu o face un activist de partid 
analfabet, ci o persoană cu respectabilă pregătire 
culturală. ă ă 

Faţă de această insultă adusă Românilor din afara 
țării, oricărei tendinţe de susținere a obținerii Clauzei 
Națiunii celei mai Favorizate de către regimul quasi: 
ceaușist dela București, trebue opus un puternic NU, 
din partea emigrației românești. 

Un regim care se opune deschiderii Procesului 
comunismului, care trece sub tăcere violențele 
mineriadelor, eliberează pe criminalii comuniști, 
favorizează dispariția criminalului împotriva 
umanității, Alexandru Drăghici şi admite ca bună, 
misterioasa și neverosimila moartea lui Nicolski, 
sabotează toate iniţiativele de liberalizare şi anulare a 
actelor abuzive comuniste, nu poate veni să ceară 
Clauza. De avantajele Clauzei vor beneficia doar 
securiştii și oamenii lor, transformați peste noapte 
în agenţi comerciali, cu banii furaţi dela popor şi nu 
va avea nimic de câștigat populația sărăcită. 

„DA, pentru acordarea Clauzei poporului român 
liber, atunci când va fi într'adevăr liber şi democrat. 
NU, regimului Iliescu şi guvernului fedesenist! 


Zahu PANĂ 


ANE 
VANTUL ROMANESC IANUARIE 1993 PAGINA 27 


țării?  S'ar putea să nu fi fost. - 


IANUARIE 1993 


ÎNCÂLCEALA UNOR GAZETARI 


— lon BOIERU— 


După răsturnarea dic- 
taturii lui Ceaușescu și a 
prăbușirii forței monolitice 
a partidului comunist, după 
40 de ani de teroare și 
îndoctrinare marxistă, era 
firesc să ne așteptăm la o 
încâlceală a minților și la o 
confuzie generală de valori, 
pe toate planurile vieții 
naţionale. Mai ales că totul 
s'a produs pe neașteptate, 
pe nepusă masă, încât 
puţini au mai avut, în 
România, luciditatea de a 
privi cu claritate 
desfășurarea evenimentelor 
şi de a fi în stare să facă 
comentarii adecvate şi 
rezonabile. 

Intelectualii formaţi de 
regimul comunist erau cu 
deficiențe structurale de 
perspectivă și de prin- 
cipialitate. Cei din generații 
mai vechi fuseseră striviţi 
de povara acuzațiilor și 
temniţelor pe care le-au 
îndurat cu anii şi, 
psihologic, s'au adaptat mai 
greu condiţiilor de relativă 
libertate, după Decembrie 
1989. Un lot de intelectuali 
mai răsăriți au mizat chiar 
dela începutul “stăpânirii” 
lui Iiescu şi Brucan pe 


moua lor orientare, fără să 


facă nici cea mai elemen- 
tară discriminare ideologică 
între — nomenclatura 
comunistă şi noii lideri ai 
României. Peste tot a fost o 
încâlceală de toate felurile 
la așa-zișii intelectuali, și 
la ce te mai puteai aștepta 
dela alte categorii sociale. 
S'au făcut câteva rupturi 
spectaculoase și sub- 
stanțiale, din intelectualii 
şi ziariștii, care au fost 
atașați partidului, dar nu 
integrați organic ideologiei 
marxiste,- şi aceştia prin 
însăși euforia rupturii lor 
au fost mai curajoși și au 
apărut ca promotori ai unor 
noi valori, uneori de 
frumoasă ținută morală. Si 
a fost bine așa, pentrucă 
presa avea nevoie de minți 
mai luminate, de oameni de 
curaj și luciditate, pe lângă 
virtuțile tradiționale ale 
onestității, obiectivităţii și 
conștiinței morale ale unor 
misionari ai adevărului. 
Dar imediat după 
Revoluţia din 1989, în 
România s'a creat o stare de 


îi 


AA 


criză generală, care nu a 
ajutat la limpezirea stărilor 
de lucruri, ci dimpotrivă, 
toate s'au încurcat şi mai 
rău, căci în toate domeniile 
au început să apară 
pescuitorii în ape tulburi, 
dela conducerea guver- 


namentală și până la 
ultimele forme de 
organizare economică, 


financiară sau politică. Așa 
a fost invadată și presa 
scrisă, ca și alte mijloace de 
comunicare publică, de 
către tot felul de 
“'nechemaţi”! şi “'ne- 
pricepuţi”, cu o vădită 
rea voinţă de a amplifica 
dezordinea și de a se 
amesteca în treburi pentru 
care nu aveau nici o 
pregătire. Si s'a umplut 
țara de ''gazetari”, fără 
vocaţie, fără cultură, fără 
percepție ideologică şi fără 
decență sau curățenie de 
cuget. Si, astfel, s'a ajuns 
la un spectacol de ridicol şi 
vulgaritate, care se întinde 
de-a lungul anilor și parcă 
nu se mai termină. 

Mai recent am avut 
“ocazia să citesc un fel de ar- 
ticol, care de fapt este ceva 
greu de definit, ieșit din 
pana unuia din aceşti 
pretinși gazetari, care s'au 
aciuiat în coloanele unui 
ziar care își respectă întro 
măsură considerabilă, rolul 
pe care îl are în publicistica 
românească de azi. 

Pretinsul gazetar s'a dus 
la un parastas, adică după 
spusele lui, “'la un fel de 
parastas  recuperator con- 
sacrat memoriei lui Cor 
neliu Zelea Codreanu - un 
creştin în slujba 
neamului'!. Acest parastas 
a fost pregătit de un partid 
nou - “Noua Românie 
Creştină”! şi adevărul 
acestui partid “s'a născut 
pe un temei naționalist şi 
creştin, împins până la 
exacerbare mistică”, şi 
acest adevăr “este unul pe 
care omenirea l-a rânduit de 
mult între dezastrele ei”. 
Astea, toate, se referă la 
Mişcarea Legionară. 

Am făcut citatele respec- 
tive, ca să se vadă limitele 
intelectuale ale gazetarului 
nostru, lipsa de bun simţ. 
După toate legile nescrise 
ale bunului simţ din lume,“ 


[__] nou. 


STRADA/Nr. 


E SA 


NUMELE DE FAMILIE 
PRENUMELE: einer aaa via E iata aăv Reza ea tea. 


nu se ia în batjocură, 
niciodată, chiar într'o formă 
ocolită, un parastas pentru 
cei morți. Din ce maidane 
vine acest ziarist împietrit 
la inimă, față de respectul 


religios al credințelor 
altora? Fireşte, vine din 
maidanele ideologiei 


marxiste, în climatul căreia 
a fost educat, format și 
învățat cu adevăruri 
denaturate, despre toţi şi 
toate, și nu poate avea o 
perspectivă largă asupra 
trecutului istoric. 

Această moștenire care a 
rămas dela comuniști 
reprezintă şi ea, pe lângă 
altele, o plagă serioasă și 
gravă. Indoctrinaţii 
marxiști, formați în men: 
talitatea comunistă au 
devenit mentori politici şi 
directorii mintali ai 
societăţii românești. Nu 
este, în realitate, numai o 
plagă, ci o ruşine naţională 
de mari proporţii. 

Fenomenul legionar este 
prea semnificativ în viața 
românească, ca să poată fi 
înţeles de intelectul acestui 
gazetar ignorant și vulgar. 
Vulgaritatea lui apare în 
evidență din maniera în 


„care își scrie articolul: cu 


note de ““sentinţă'! 
judecătorească, „cu 
tonalitate polemică, cu em- 
fază ridicolă, și cu fişă de 
agent de poliţie, care 
denunță pe infractori, căci 
sfidează anumite interdicții 
ale legii. 

Mișcarea Legionară a fost 
una din creaţiile majore ale 
istoriei româneşti şi ea nu 
poate fi tratată cum se 
cuvine, fără o perspectivă 
largă și fără a ţine socoteală 
de momentul istoric în care 
a apărut. Ideologia 
legionară nu poate fi 
discutată fără a aduce în 
sprijin valori și principii 
morale, fără modalităţi de 
comparație, pentru a putea 
formula o ierarhie a 
valorilor. Gazetarul nostru 
este arogant şi pozează în 
atotștiutor, făcând în felul 


acesta, afirmații nu 
gratuite, ci de-a dreptul 
silnice, 


In plus, astăzi, când țara 
are nevoie de dezbateri ale 
conceptelor fundamentale 
de politică, de “disciplină 


politică” așa cum a fost 
înțeleasă de cultura 
europeană dela Aristotel și 
până la Werner Sombart, și 
când termenul de 
democrație este fluturat 
pretutindeni,  gazetărașul 
nostru are un înţeles foarte 
limitat despre democrație. 

Se pare că un nou partid, 
care să reprezinte vederile 
unei categorii sociale, acest 
nou partid, în primul rând, 
are nevoie de aprobarea 
“domnului gazetăraş”. Ast- 
fel, este condamnat de 
istorie şi omenire, și 
monitorul istoriei și 
omenirii este însuși agentul 
unor forțe oculte, care sem- 
nează acest articol. 

Este surprinzător că 
ignorantul ziarist socotește 
Mișcarea  Legionară un 
fenomen numai al epocii in- 
terbelice. Ori, acei ce cunosc 
istoria țării românești, ştiu 
că problema cea mai dificilă 
a regimului comunist din 
1945 până în 1989, a fost 
aceea a Mișcării Legionare, 
a stării de spirit legionar. 
Toate temnițele au fost 
pline de zeci de mii de 
legionari şi ţara întreagă a 
fost, prin rezistenţa ei anti- 
comunistă, întro “stare” 
de legionarism. Însuși 
subiectul gazetărașului 
nostru este legat, în special, 
de tineretul care apare în 
postura legionară, în con- 
textul de azi al politicii 
românești. Căci dacă 
veteranii '“'nostalgiei filo- 
legionare'', cum zice 
autorul articolului s'au 
împuținat, a rămas ceva 
trainic, care nu poate pieri, 
învăţătura legionară și 
tineretul care şi-o va însuși 
ca să-și poată îndeplini 
misiunea. Cârtitorii și 
pigmeii strecurați în 
ziaristică, se vor pierde în 
ceață şi întuneric. 


Intre timp, istoria își ur- 
mează cursul ei, cu toate 
miracolele, banalităţile și 
zburdălniciile ei și nu se 
oprește din faptul 
“devenirii”, pentrucă unii 
sau alții cârtesc și se 
gângăvesc vorbind des: 
pre tainele istoriei, din 
semnificaţiile cărora ei nu 
pricep nici o iotă şi sunt 
încâlciţi în scrisul lor. 


CUPON DE ABONAMENT 


COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


Ei REÎNNOIRE 


PESTE $35 ABONAMENT DE SUSŢINERE 
$30 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 


CODIROSI Aeterna ai LARA a ala aaa 


PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL: 


$25 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


N  ———_————_—————_—————_——————_._] 


GENERALUL PACEPA 
MĂRTURISEŞTE 


Generalul Ion Mihai Pacepa deschide din nou cutia 
Pandorei, dând la iveală lucruri și fapte necunoscute 
din cadrul serviciului de spionaj român de pe timpul 
lui Nicolae Ceaușescu. După apariţia cărții de mare 
succes “'Orizonturi Roşii”, generalul Pacepa scrie 
o nouă carte, intitulată ““Moștenirea Kremlinului 

Rolul Spionajului în Comunism”, un fel de 
autobiografie. 

“Acest nou volum, care prezintă dezvăluiri inedite 
din culisele serviciilor de spionaj ale regimului din 
România, va întregi cele descrise în precedenta 
lucrare. (Orizonturi Roşii, n.n.) Cartea este o trecere 
în revistă a principalelor momente biografice ale 
generalului Pacepa, asociate cu principalele etape de 
dezvoltare ale spionajului românesc”. 

Noi știam, sau mai bine zis simțeam, că exilul 
românesc se găsea infiltrat cu fel și fel de agenţi in- 
formatori ai serviciului român de spionaj care 
călătoreau mai mult sau mai puțin regulat, în ţară, 
pentru a-și da raportul. Personal am cunoscut un 
asemenea individ, care, dintr'un bun început mi-a 
declarat fără teamă că este agent informator, dar, 
spunea dânsul că, în timp ce-i informează pe cei dela 
București, ţinea la curent şi organele de resort 
canadiene. Era, cum s'ar zice, agent dublu bine plătit 
şi de unii şi de alţii, trăind pe picior mare. Dar câţi 
asemenea “iscoditori”” din coloniile românești pe 
care le  infiltrase, nu făceau decât jocul 
comuniștilor?! Unii, pentru un blid de linte, alţii 
având familii rămase ostatice în țară, iar alții din pur 
idealism sectant, crezând în nemurirea 
comunismului. Că toţi, absolut toți, s'au înșelat, 
furându-și singuri căciula, € o altă mâncare de peşte. 

In primul capitol al cărţii, generalul Pacepa face 
cunoscut, fără a da nume, organele prin care lucrau 
aceşti lupi îmbrăcaţi în piele de oaie. 

“Orizont” a fost numele de cod pe care însuși 
Ceaușescu l-a dat acelei monumentale “operaţii de in- 
fluenţă”, cum a fost numită în jargonul de spionaj, 
care antrenase peste 1.000 de ofiţeri și agenţi de in- 
formaţii externe ce au fost trimiși în Occident sub 
paravan de diplomaţi, reprezentanți comerciali, 
ziarişti, profesori şi PREOTI MISIONARI 
(sublinierea noastră). 

Cu alte cuvinte, “preoții misionari”, preoții în 
care-ţi pusesei toată încrederea și la care mergeai la 
spovedanie, crezând că astfel îţi vor fi iertate 
păcatele cele de voie sau fără de voie, nu erau nimic 
altceva decât informatori nedemni ai celui ce-i 
trimisese peste hotare, indiferent de numele ce-l 
purta: Ceaușescu sau Teoctist. (Vorba aia: Erji, Berii, 
tot un drac). Si aceşti politruci, erau aşteptaţi la 
aeroportul Otopeni de limuzina Patriarhiei, tratați ca 
niște persoane foarte importante ale regimului de 
teroare al împușcatului. 

In ceea ce priveşte această mârșăvie - a 
Patriarhului, să lăsăm pe alții să vorbească. Astfel, în 
numărul 190 din revista “Vatra”, citim cele de mai 
jos: 

“Teoctist ma fost niciodată reprezentantul lui 
lisus, ci al Sfintei Burţi, gata la orice slugărnicie în 
slujba potentaţilor. A semnat cele mai mârşave 
adulări la adresa îndrăciților analfabeți, a răspopit 
preoţi devotați Bisericii şi Neamului, a blagoslovit 
dărâmări de biserici, contribuind vârtos la trans- 
formarea turmei credincioşilor în turmă pur și 
simplu. Era însuși așa de conștient de aceste crime şi 
apostazii, încât, la uciderea stăpânilor, apărându-și 
prețioasa-i piele, a fugit din Bucureşti. Rechemat 
de garnitura comunistă, care avea aceeași nevoie de o 
slugă sigură în fruntea importantei instituții 
bisericeşti, a avut nerușinarea să se întoarcă, con- 
tinuând să infecteze, cu puhava-i făptură, sfânta iesle 
dela Bethleem, şi să descurajeze orice avânt spre za- 
rea libertăţii”. 

Si faptul nu ne miră, căci generalul Pacepa spune, 
în cunoștință de cauză și fără ocolişuri, că: “Urmând 
modelul Moscovei, după 1972 D.I.E. a preluat sub 
controlul său Ministerul Afacerilor Externe şi al 
Comerţului Exterior, Agenţia Română de Presă (Ager- 
pres), Camera de Comerţ Exterior, Consiliul Naţional 
pentru Stiinţă şi Tehnologie, DEPARTAMENTUL 
CULTELOR (care răspundea și de subordonarea 
politică a bisericilor din emigrație) și toate agenţiile 
de transport internațional rutier, aerian și maritim, 
împreună cu reprezentanţii lor care lucrau în Oc- 
cident”. 

Prin urmare, după cum mărturiseşte generalul 
Pacepa, bisericile aparținătoare de Patriarhia dela 
Bucureşti, se aflau în subordonarea politică a dic- 
tatorului, dărâmător de biserici. 

E limpede ca lacrima! 


Nicolae NOVAC