Cuvantul Romanesc anul 20, nr. 218, iulie — august 1994

Este un adevăr istoric că Românii nu au 
fost şi nu sunt un popor de emigrație, ci un 
popor aproape unic în ce priveşte stator- 
nicia şi încăpăţânarea de a se ţine locului, 
observând cu adâncă pioşenie grija faţă de 
"lege şi neam”. 

In acelaşi timp, în ultima sută de ani 
bătuţi de vremi, un număr de Români s'au 
văzut siliţi să ia calea pribegiei, nu nea- 
părat în căutarea unui trai mai bun, ci a 
unor locuri unde valorile care îi definesc să 
poată fi observate în deplină libertate. 
"Retragerea" la munte, practicată în ve- 
chime de Români în vremea mai apropiată, 
a luat forma exilului. Dar, repet, aceasta nu 
înseamnă că agonisirea unui trai mai bun 
nu a fost un factor, dar înseamnă cu toată 
«) siguranţa că aflarea libertăţii de a trăi 
> "româneşte"a fost căutarea dintâi. 

Cu aceste lucruri în față trebue să în- 

ISSN 


țelegem că toţi Românii ce au luat calea 
pribegiei, fie în urma împilărilor suferite 
sub stăpânirea austro-ungară fie, mai ales, 
în urma urgiei comuniste, au fost şi rămân 
'nişte exilați. Cu toţii au avut şi au în comun 
“faptul că se definesc prin trăirea condiţiei 
de exil care înseamnă a fi dezrădăcinat din 
pământul strămoşesc aflat sub prigoană ce 
urmăreşte anihilarea sau pervertirea iden- 
tităţii individuale şi colective, 

Dar exilatul român a mai avut o seamă 
de trăsături ce s'au păstrat chiar şi atunci 
când el s'a "îimpământenit" la noua lui vatră 
unde l-a mânat soarta. Mai mult încă, acele 
trăsături au fost transmise de exilaţii 
români copiilor lor născuţi pe pământ nou. 

Exilatul român este acela care se rupe, se 
smulge printr'un act de voință, dintr'o stare 
pe care o cunoaşte, pentru a pătrunde într'o 


zonă, un tărâm necunoscut. Actul în sine 


presupune multă temeritate căci o stare 
cunoscută este schimbată cu una nouă, 
care, măcar pentru o vreme, este nepri- 
mitoare dacă nu direct ostilă. Intrarea în 
starea de exil se face întotdeauna, conştient 
sau inconştient, în numele unor principii şi 
al unor valori autentice şi eterne ale 
grupului, ale neamului, din care este 
coborâtor. Pentru exilat "ţara", adică suma 
unor trăiri sufleteşti eterne ce depăşesc 
vremelnicia timpului istoric, devine o 
realitate spirituală a cărei păzire curată se 
face treaptă spre mântuire, Pentru exilați 
ataşamentul faţă de valorile strămoşeşti nu 
mai înseamnă o convenţie socială sau o 
opţiune politică, ci singura modalitate de a 
se păstra curaţi și cu rost în şirul neamului. 

Exilatul poate fi comparat cu un inițiat şi 
exilul poate fi comparat cu o iniţiere. 
Exilatul trece prin exil ca printr'o grea şi 


EXILUL ROMÂNESC LA DATORIE 


Alexandru NEMOIANU 


anevoioasă iniţiere la capătul căreia el va fi 
mai tare şi mai înţelept, capabil să separe 
esenţialul de neesenţial. El se va afla gata 
să sufere pentru neamul său şi pentru 
valorile lui perene pe care le ţine şi 
ocroteşte cu patimă. Dintr'o asemenea 
perspectivă exilatul este cel care a înlăturat 
tot ce este balast, adaus inutil şi nesem- 
nificativ şi păstrează doar ceea ce este 
esenţial şi determinant condiţiei sale de om 
liber şi Român. Exilatul, nu numai că 
păstrează trăsăturile esenţiale ce definesc 
neamul românesc şi îl ancorează în timp, ci 
devine apărătorul lor ideal. 

Exilatul crede cu toată tăria în valoarea 
modelului existenţial al neamului său şi 
are curajul de a prezenta şi a urma acel 
model, fiind în minoritate. 

In cumplita noapte a vremii pe care a 

Continuare în pag.3 


Preţul unui abonament anual 


0705-8365 


ANUL 20 Nr. 218 - IULIE-AUGUST 1994 


THE ROMANIAN VOICE 
THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


30$/50DM 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


CIRCULATIE INAFARA CANADEI: AFRICA, ARGENTINA, ANGLIA, AUSTRALIA, BRAZILIA, BELGIA, CHILE, DANEMARCA, ELVETIA, GERMANIA, GRECIA, FRANTA, ISRAEL, ITALIA, IUGOSLAVIA, OLANDA, ROMANIA, SPANIA, S.U.A., SUEDIA, TURCIA, UNGARIA, NOUA ZEELANDA 


VÂNTUL NE 
“Eugen BÂRSAN 


E vorba de ce se întâmplă în Basarabia, unde un 
vânt al nebuniei îi întoarce şi-i rostogoleşte pe Ro- 
mâni să spună că nu sunt Români. Întriun climat de 
zăpăceală creată anume, el bate cu aberaţiile folosite 
de şcoala imperialistă moscovită care este sorgintea 
blestemată a procesului de înstrăinare a poporului 
român de peste Prut în vederea înfalcării lui. 

Vântul nebuniei e un vânt satanic asupra lumii 
româneşti, încălţat în cizma rusească specializată în 
strivirea popoarelor şi încins în brâul rusesc care vrea 
să înfăşoare şi să strângă la pieptul Rusiei fostele 
republici sovietice între care şi Basarabia. Basarabia 
cea vândută de liderii dornici de putere folosind pro- 
paganda că Basarabenii ar fi altceva decât Români. 

Vântul nebuniei este o stare creată de fostul impe- 
riu URSS pe pământul românesc dintre Prut şi Nis- 
tru. A imperiului care iese ca ursul din hibernare cu 
slujitori făcuţi vârfuri ale politicii imperialiste ruseşti 
într'un teritoriu secular românesc. E vorba de Snegur- 
Lucinschi-Sangheli-Moţpan şi alţii de teapa lor, care 
se dezic de calitatea lor de Români, susţinând că 
"Românii”şi "Moldovenii" sunt două popoare 
deosebite şi că “limba moldovenească” nu-i tot una cu 


“limba română". Exact cum ieri o spunea Stalin şi azi 
o spune Jirinovski. Astfel asemenea declaraţii sunt o 
încercare nebunească de confirmare a tuturor minciu- 


nilor sovietice despre Basarabia. 

După ce Mărăcuţă şi Caraman - ca unelte ale rusis- 
mului simbolizat local de Smirnov -, au secesionat 
Transnistria de Basarabia, Snegur şi tovii sece- 
sionează Basarabia de România, Aici e vorba de o 
operă nebunească de dislocare a firescului lucrurilor, 
de-o operă care se înşurubează cumva în nenaturalul 
din oameni pentru a sugruma ce mai este viu în con- 
ştiinţa națională basarabeană. 

Ideea lui Moţpan cu o "Moldovă Mare” până la 
Carpaţi, e în fond planul lui Petru cel Mare, Românii 
trădători sunt asmuţiţi la o politică fierbinte de 
realizare a planurilor seculare ruseşti. La baza 
vântului nebuniei e pusă lucrarea satanică de 
dezagregare a minţilor basarabenilor cu obiectivul: ei 
trebue să uite ce au fost părinţii lor. 

Declaraţiile lui Snegur şi Moţpan au adus o gravă 
atingere integrităţii teritoriale a României. ar când 
ne gândim că istoria este plină de nebuni care au 
desfigurat epoci şi popoare, nu putem decât să vedem 
că situaţia Basarabiei este extrem de cumplită. În fapt 
Basarabia încearcă dramatic să supravieţuiască unei 
tragedii care dislocă hotare, popor, morală, cinste, 

. Continuare în pag.3 


După trecerea a 50 de 
ani, cu autori în viață şi 
pasiuni rămase încă vii, 
faptele de atunci nu sunt 
încă privite cu obiectivitate 
istorică. Suntem încă prea 
aproape de evenimente şi 
dacă ne gândim că nici pâ- 
nă acum istoria Românilor 
nu a spus adevărul curat 
asupra abdicării Domni- 
torului Alexandru 1. Cuza, 
cu atât mai mult putem 
privi cu rezerve prezentarea 
dintr'o sursă sau alta a ac- 
tului care poartă numele de 
23 August. 

După înfrângerea dela 
Stalingrad şi Cotul Donu- 
lui, era clar pentru oricine 
că balanţa victoriei nu mai 
înclina în favoarea Germa- 
niei. Nu era nevoie să fii şef 
de partid sau să ai legături 
cu Anglo-Americanii pen- 
tru un fapt prea evident. Ar 
fi o naivitate să credem că 
un mareșal, conducător de 
stat, fost ofiţer de stat major 
ca Antonerscu să nu fi sesi- 
zat acest fapt. 

Surprizele cu care Arma- 
ta Germană reuşise să cu- 
cerească - în perioada 1940- 
1941 - cea mai mare parte a 
Europei, erau încă vii în 
mintea oamenilor iar pro- 
paganda despre unele arme 
secrete noi - care nu era 
lipsită de adevăr - echilibra 
în bună măsură efectul 
înfrângerilor de pe front. A 
venit însă în 1943 lovitura 
de stat din Italia, şi Ger- 
mania a pierdut pe lângă 
un aliat dificil, o mare bază 
militară. 

În timp ce Aliaţii intrau 
aproape fără lupte în Italia, 


23 August 1944 


George AUGUSTIN 


pe frontul de Răsărit, Ruşii 
au atacat fără întrerupere, 
începând din luna lulie 
1943, iar la artie 1944, o 
nouă ofensivă rusă ajunge 
până la Traseu lat pe 
aripa stângă a frontului de 
Răsărit, ofensiva dela U- 
man rupe frontul german, 
lăsând Rugşilor cale des- 
chisă spre Basarabia şi 
Moldova. 

Pătrunderea Ruşilor în 


România a adus aminte de 


vechile năvăliri barbare şi 
de atacurile Tătarilor de pe 
vremuri. Furturi, violuri, 
deportări, şi distrugeri de 
tot felul. 3 

Rupţi de grosul armatei, 
trupele ruseşti care au intrat 
în România s'au stabilit pe 
o linie care începea la Nord 
lângă Vicovul de Sus, se 
prelungea către Sud-Est pe 
lângă Mălini, Târgu Neamţ, 
Roman, până aproape de 
Bârlad şi cobora spre Bol- 
grad şi Cetatea Albă. 

La 2 Aprilie 1944, Mi- 
nistrul de Externe sovietic, 
V, Molotov, face o decla- 
raţie că Ruşii vor rcepecta 
regimul social şi politic 
existent în România pre- 
cum şi integritatea fron- 
tierelor, cu excepția Ba- 
astabisi aj d ucasizi de 
Nord. În timp ce Ruşii 


făceau această declaraţie 


ademenitoare, Anglo-Ame- 


ricanii au declanşat - înce- 
pând dela 4 Aprilie 1944 - 
atacuri aeriene distru- 
gătoare asupra României, 
care au cauzat pierderi mai 
mari decât pe întreaga 
perioadă a războiului. Ce 
minte politică a putut să 


aprobe aceste bombar- 
damente împotriva unei 
țări care pe întreaga perioa- 
dă a războiului nu a visat 
decât eliberarea ei de A- 
mericani? 

Infrângerile militare 
încep să preseze acţiuni 
politice pentru scoaterea 
României din război. În 
treacăt fie spus, războiul 
din Răsărit al României, > 
purtat sub denumirea de, 
Cruciada împotriva comu-, 
nismului, n'a avut nici pe 
departe sprijinul politic pe 2 
care l-a avut Războiul de 


Intregire- din 1916-19 18. Continuare în pag. 7 
CITIŢI 


za fe 


Ambiţii politice, orientări 


ideologice de stânga, in- 
terese materiale şi o sus 
ținută campanie anti-ger- 
mană a partidelor politice, 
care deşi desfiinţate, erau 
lăsate să activeze, au frânat 
întreaga perioadă a cam- 
paniei din Rusia. 

Sunt aproape unanim cu: 
noscute scrisorile liderilor 
partidelor naţional-țărănist 
şi liberal, adresate Mare- 
şalului Antonescu, împo- 
triva angajării armatelor 
române dincolo de Nistru, 
dar nu cunoaştem nici un 


ÎN ACEST NUMĂR 
articole semnate de următorii 
colaboratori din România 


Roxana CECILIA pagina 2 
Prof. M. CRIVĂŢ-VASILE pagina 4 
Dr. A.COLTOFEANU pagina 5 
Prof. lonel RĂDULESCU pagina. 6 
Prof. Roman BĂDĂIAN pagina 6 
Dan Emilian ROŞCA pagina 8 
Gh. IONESCU-OLBOJAN pagina 8 
lon TECŞA pagina 8 
G. N. VIFOREANU pagina 9 
Roxana IORDACHE pagina 12 
Cecilia NEGREANU pagina 14 
Vasile BÂRSAN pagina 15 
Emilia MARUSEAC pagina 16 
Prof. Mihai S. DERDENA pagina 17 
Denami HAIDER pagina 18 
Gheorghe NĂSTASE pagina 23 


o 


[| 


hp > 


PAGINA 2 


IULIE-AUGUST 1994 


EDITORIAL 


SĂPTĂMÂNA CÂMPULUI 


Săptămâna Câmpului românesc, care are loc 
anua! la Hamilton, îşi are rădăcinile în tradiţia 
românească seculară, de înfrățire a omului cu 
natura, cu codrul. In vremuri de băjenie, de nă- 
văliri, războaie și oprelişti străine, ţăranii români se 
retrăgeau in codri şi munţi, până trecea pârjolul cel 
mare. Niciodată natura nu s'a găsit în stare de 
adversitate cu omul şi omul român n'a duşmănit: 
natura, sub nici o formă. Trăirea omului în mijlocul 
naturii apărea-omului român ca o ordine uni- 
versală, a lui Dumnnezeu. Toată civilizaţia româ- 
nească a fost concepută şi construită pe acest înțeles 
şi principiu. 

„Astăzi, Câmpul Românesc, aşezat în mijlocul 
pădurii, în plină natură, oferă celor ce vin acolo 
odihnă, retragerea şi liniştea pe care nu o au în 
viaţa urbanistică, tumultuoasă din metropolele 
aglomerate şi încărcate cu tehnologia modernă. 

Aici, vin Români din toate categoriile sociale şi 
de toate vârstele, într'o unire trainică de generații. 
Şi de toate diveristăţile şi orientările ideologice, 
aspirând spre o strângere a rândurilor româneşti, 
legate de un ideal comun, idealul viziunii româ- 
neşti, care a fost promovat de toate generaţiile de 
după apariţia poporului român. Sintetizat în ideea 
de "omenie'!. De respect al omului ca o fiinţă creată 
de Dumnezeu şi lucrător pentru bine, frumos şi 
adevăr. 

Aşa cum Românul iubeşte natura, el iubeşte şi pe 
semenul său, pe aproapele său, încât dragostea de 
neam nu înseamnă decât omenie, extinsă asupra 
tuturor fiinţelor, care se comportă pe linia firii lor 
naturale de oameni, care pot trăi în bună fra- 
ternitate după legile creştine de viaţă. Şi în mijlocul 
naturii, sub copacii seculari, la Câmpul românesc, 
un grup de Români au clădit cu multa dăruire, prin 
eforturi fizice şi materiale, un centru cultural, care a 
fost numit după marele Român Nae Ionescu. Cen- 
trul cultural este străjuit de statuia lui Mihai Emi- 
nescu, de o serie de troițe şi monumente dedicate 
eroilor români căzuţi în lupta lor împotriva comu- 
nismului. 

Cu bucuria de a întâlni pe alţii care poartă în 
străfundul sufletului lor, aceleaşi sentimente, aici 
se adună acei ce au gânduri bune, sunt voitori de 
bine şi vor să ajute ţara să se elibereze complet de 
rămăşiţele oribile ale comunismului. Astfel, 
Câmpul românesc devine o "cetate puternică” a spi- 
ritului românesc, de apărare a valorilor naţionale, 
de afirmare a lor şi de stimulare a acestora. O cetate 
a conştiinţei naţionale, în care se regăsesc toţi cei cu 
inima curată şi vie de dragoste românească. ă 

În felul acesta, cu vremea, centrul cultural din 
cadrul Câmpului românesc a devenit o instituţie 
naţională a Românilor din Exil. Adică, a acelora 
care au refuzat să accepte dominaţia jugului 
comunist şi au dorit să continue lupta pentru 
eliberarea ţării. Şi în cadrul acestei instituţii se 
afirmă tot ceea ce ajută la menţinerea conştiinţei şi 
a spiritualităţii naţionale. Tot ceea ce întăreşte 
credinţa în viitorul neamului românesc şi face 
cunoscute valorile etnice precum şi idealurile 
omului român. £ : e : 

În timpul săptămânii Câmpului românesc, prin 
conferințele ţinute de ersonalităţi ale Exilului, 
precum şi prin serviciile religioase'ale preoţilor 
numiţi "părinții spirituali ai Câmpului”, se face 
educaţia tineretului şi se întreţine focul sacru al 
românităţii noastre, Adică, se menţine legătura cu 
trecutul românesc, cu întreaga moştenire a culturii 
naţionale, cu tradiţiile noastre, cu credința noastră 
şi se face legătura cu viitorul pe care şi-l va făuri 
spiritul creator al neamului nostru. pa 

La Câmpul românesc se fac focuri de tabără, se 
cântă, se recită poezii ale marilor noştri poeţi, se 
trăieşte româneşte, 5 

Câmpul românesc este locul unde fiecare Român 
se întâlneşte cu ţara lui, cu bogăţiile culturii 
naționale şi cu cei ce gândesc şi scriu româneşte, 
legaţi prin unitatea de limbă, vrere şi credinţă 
românească. 


PRECIZĂRI 


nu se înapoiază;. 


nutul reclamelor publicate. 


George Bălaşu 


+ Manuscrisele primite la Redacţie 


+ Redacţia nu răspunde de conţi- 


p 


/ 


ALE PREŞEDINTELUI BOLȘEVIC 


Cunoaştem, desigur, 
ieşirile necontrolate ale 
Preşedintelui Iliescu, ne- 
obosit în a se dezlănţui 
împotriva Opoziţiei, după 
învăţătura marxist-leni- 
nistă pe care a primt-o în 
tinereţea "revoluţionară" 
dela Moscova. El are, însă, 
unele perioade în care se 
abţine, încercând zadarnic 
să atragă în acest fel Opo- 
ziţia la guvernare, alături 
de PDSR (Partidul Demo- 
craţiei Sociale, fost Front 
al Salvării Naţionale, fost 
Front Democratic al Sal- 
vării Naţionale). Văzând 
că nu reuşeşte şi că Opo- 
ziția se încăpăţânează să 
semnaleze guvernarea fa- 
limentară şi infracţională, 
Preşedintele Iliescu por- 
neşte, din nou, în vizite de 
lucru, mai ales prin fa- 
brici. Fiindcă pe ogoarele 
patriei se cam fereşte să se 
arate, de când a promulgat 
legea impozitului pe 
venitul agricol, ruinătoare 
pentru ţăranii care nici 
măcar nu şi-au primit 
titlurile de proprietate, 

Intr'o vizită de lucru la 
Satu Mare, Iliescu a insul- 
tat justiţia, încălcând 
principiul separaţiei pute- 
rilor în stat. Preşedintele a 
afirmat că judecătorii nu 
aveau dreptul să solu- 
ţioneze favorabil cauze de 
restituire a proprietăţilor 
imobiliare furate, respec- 
tiv, case confiscate jori 
"naționalizate"! Iliescu a 
afirmat că "justiţia s'a 
situat în afara legii”, 
consideraţie deosebit de 
gravă, care lezează funda- 
mental puterea judecăto- 
rească. După cum se ştie, 
Senatul a votat o lege 
strâmbă, prin care pur şi 
simplu legiferează con- 
fiscarea caselor naţionali- 
zate, favorizând chiriaşii 
şi nedreptăţind flagrant 
proprietarii de drept. A 
doua oară! Prin afirmaţiile 
sale, Iliescu pregătea tere- 
nul pentru votarea acestei 
nelegiuiri, la care parti- 
dele din CDR au refuzat 
să participe, retrăgându-se 
din sală. La mai puţin de o 
săptămână, Iliescu şi-a 
reluat, public, insultele la 
adresa justiţiei. El a mai 
spus, fapt deosebit de 
grav, că SENTINŢELE 
JUDECĂTOREŞTI 
DEFINITIVE N'AR 


nate. 


CĂTRE CITITORI 


SPRE CUNOŞTINŢĂ: Ţinem să fa- 
cem cunoscut că Redacţia acestul 
ziar nu împărtăşeşte întotdeauna 
ideile şi punctele de vedere ale 
colaboratorilor din articolele sem- 


N 


NOI ISPRĂVI 


___—— Roxana CECILIA 
! 5. Prin afirmaţia că ase- 
TREBUI EXECUTATE! Se El le a ea 


În urma acestui act anti- 
constituțional şi infrac- 
ţional, PNŢCD a declanşat 
procedura parlamentară 
de suspendare din funcţie 
a Preşedintelui Iliescu, 
iniţiativă la care, după 
oarecare şovăială, s'a raliat 
întreaga Opoziţie. Unul 
din eminenţii jurişti ai 
PNŢCD, Domnul deputat 
Răsvan Dobrescu, a ela- 
borat o impecabilă argu- 
'mentaţie juridică în 
favoarea procedurii de 
suspendare, conform 
art.95 al Constituţiei. 
Cităm din argumentaţie: 
"Prin declaraţiile sale, Dl. 
Preşedinte Ion Iliescu: 

DA nesocotit două 
drepturi fundamentale 
prevăzute şi garantate de 


Constituţie: dreptul la” 


propietate privată (art.41) 

şi dreptul la moştenire 

(art.42), precum şi regulile 

prevăzute de Codul Civi 

care prevăd modalităţile 

de valorificare a acestor 
turi. 

2.)A nesocotit liberul 
acces al cetăţenilor la jus- 
tiţie, prevăzut de art.21 
din Constituţie. 

C 3) Prin afirmatia că jus- 
tiţia s'a pus ea însăşi în 
afara legii s'a situat dea- 


supra legii, ceea ce art.16 


al.2 din Constituţie in- 
terzice. 

4. Prin aceeaşi afirmaţie 
a adus atingere indepen- 
denţei judecătorilor, care 
este garantată de art.123 
alin.2 din Constituţie şi de 
art.3 din Legea pentru 
organizarea judecă- 
torească nr.92/1992, în 
pofida faptului că art.3 
din Codul Civil îi califică 
vinovaţi de denigrare de 
dreptate pe judecătorii 
care ar refuza să judece 
pricinile cu judecarea 
cărora sunt investiţi, 
aceştia neputând invoca 
în sprijinul refuzului lor 


nici împrejurarea că nu 


există lege, nici cea că 
legea este întunecată ori 
neindestulătoare. 

Afirmația de mai sus a 
D-lui Preşedinte Ion 
Iliescu este de natură să 
ine nențere în mod 
nefavora il bunul mers al 
justiției şi constituie o 
tentativă de a-i intimida şi 
de a-i influenţa pe jude- 
cători. 


ţelor nu ar trebui aplicate, 
Dl. Preşedinte Ion Iliescu 
a instigat la nerespectarea 
hotărârilor judecătoreşti, 
infracţiune prevăzută de 
art.25 raportat la art.271 
din Codul Penal, cu 
aplicarea art.27 din Codul 
Penal. = 

6. Afirmațiile D-lui Pre- 


şedinte Ion Iliescu sunt de 


o deosebită gravitate, 
deoarece ele neagă valori 
constituţionale funda- 
mentale şi atribuţiunea 
esenţială a uneia dintre 
cele trei mari autorităţi ale 
statului. Astfel de 
afirmaţii, făcute de şeful 
statului, pun în pericol 
buna funcţionare a 
mecanismelor statului de 
drept şi constituie un ade- 
vărat act dictatorial şi un 
atentat la independenţa 
judecătorilor. 

Dl. Preşedinte Ion Ilies- 
cu a încălcat astfel şi art.1 
alin.3 din Constituţie, care 
prevede că România este 
un stat de drept, demo- 
cratic şi social, în care 
drepturile şi libertăţile 
cetăţenilor reprezintă 
valori supreme şi sunt 
garantate. 

De aceea, rămânerea în 
continuare în funcţie a D- 
lui Preşedinte Ion Iliescu 
reprezintă un grav pericol 
pentru consolidarea sta- 
tului-de drept şi pentru 
evoluţia democratică a 
României". 

În ciuda acestor argu- 
mente în favoarea faptu- 
lui că Ion Iliescu încalcă 
Constituţia şi legile ţării, 
căzând, chiar, sub inci- 
denţa Codului Penal, Joi 7 
Iulie, în cadrul sesiunii 
extraordinare a Camerei 
Reunite, maşina de vota 
coaliţiei majoritare de 53 
de procente a votat, cum 
era de aşteptat în ţara 
uzurpatorilor, împotriva 
suspendării din funcţie a 
Preşedintelui Iliescu. 
Agresivi până la paro- 
xism, majoritarii au acuzat 
Opoziția de tentativă de 


CĂTRE CORESPONDENȚI 


Rugăm pe toţi corespondeni, 
noştri să trimită articolele SP 

publicare până la data de 15 i 
nii precedente editării ziarul': 
Redacţia ziarului nu asigură 
blicarea articolelor nesosit 
sediu până la această dată. 


Regelui Mihai isa, 
ica viscerală de R, Cazi 
frică de Lege. Ce, ca 
Aceleaşi acuzau; 
adus, de altfe] rațiile 
Iliescu, înainte de ui Ion 
procedurii de suş Volarea 
când a făcut visata, 
lucru la Uzina de A d 
Electrice Bucures; Ati 
Intreprinderea der. la 
fecţii şi Tricotaje B On. 
reşti. (APACA), ligii: 
pus din nou placa stupid j 
cu privire la inteniiă 
Opoziţiei de a aduce te 
monarh "care să reşţi 
ureze moşieriin, Preşe. 
dintele bolşevic a adus | 
paroxism insultele | 
adresa Opoziţiei, mumia 
du-şi adversarii politici 
"netrebnici" şi "hiene! 
puse pe căpătuială", care 
dacă ar veni la putere, 1, 
fi tragedie naţională! Au 
fost atacați, pe lângă M$, 
Regele, nominal, Domnii 
Corneliu Coposu, Emil 
Constantinescu şi Dinu 
Patriciu. Iliescu a avut 
tupeul să afirme, în faţa 
muncitorilor: "Pe Coposu 
eu l-am tratat omenește, 
dar el altceva în afară de 
ură şi venin nu ştie”, Cu 
toţii ştim că este viceversa! 
Domnul Coposu e în mi- 
sură să-l tolereze pe Ilies- - 
cu, nu invers. Dar Iliescu 
ar vrea ca eroii să-și ceară 
iertare dela călăi şi să lase 
țara pe mâna infracto- 
rilor. 3 
Să spunem lucrurilor 
pe nume. Domnul Coposu 
e un om căruia Ion Iliescu 
nu merită nici să-i lege 
şireturile. Iar Iliescu crede 
că se poate trage de şire- 
turi cu reperele naţionale, 
împroşcând cu noroi 
valorile morale. Noroiul, 
însă, ricoşează totdeauna 
înapoi, în sursa de noroi. 
P.S. In legătură cu 
insultarea justiţiei de 
către Preşedintele Iliescu, 
aducem spre comparație 
exemplul Preşedintelui 
socialist Mitterrand. Invi- 
tat să-şi exprime opinia cu 
privire la arestarea depu- 
tatului socialist Bernât 
Tapie, căruia i sia ret 
imunitatea parlamentari 
pentru a putea fi jugcea 
în urma acuzaţiei 4 
fraudă fiscală, Prest” 
dintele Franţei a Aferuii 
"NU COMENTEZ HOT: 


alu 


pu 
e la 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


IULIE-AUGUST 1994 


UNDE NE SUNT 
"REVOLUȚIONARII"? 


Mihaela MOISIN 


După aproape cinci ani întâmplat în ziua de 21 sau 22 
dela Revoluţie, o întrebare Decembrie în România, că 
căreia nu-i pot găsi răspuns, paie ai câteva răspunsuri 
revine într'una ca o obsesie; deodată. Nu înțelegeai nimic, 
ce S'a întâmplat sau ce se în- pentrucă fiecare avea varian- 
tâmplă cu "revoluționarii"! lui ta lui, fiecare fusese şi la Pia- 
Decembrie 1989 care s'au ţa Universităţii şi la Televi- 
refugiat politic în Occident?  Ziune şi... peste tot, în pri- 

Desigur că nu vreau să mele rânduri, se contrazi- 
d eneralizez, până la ultimul, ceau între ei, îţi explicau că tu 

ar nu prea auzi de ei, niciîn care ai stat aici şi ai privit 
Canada, nici în America şi dela televizor, nu îţi poţi 
cred că acelaşi lucru se poate * imagina prin ce au trecut ei, 
spune şi despre cei stabiliți După un timp, timp de 
în Europa. aşteptare cumplit pentru ei, 

Imi amintesc în 1990, când unii au primit statutul de 
unii ajutaţi de rude; mai a- refugiat politic, alţii nu, în 
propiate sau mai îndepăr- funcție de noroc, de dis- 
tate, de prieteni sau pur şi poziția comisiei de anche- 
simplu de întâmplare, un tare (dacă avea loc audierea 
exod de tineri "revoluţio-  într'o Vineri, judecătorii erau 
nari” au cerut azil politic în bine dispuşi şi se grăbeau ca 
Occident. Şi nu mai puteai să plece în week-end, se 
pune o întrebare despre ce sia obținea statul mai uşor; Lu- 


VÂNTUL NEBUNIEI 


Urmare din pag.1 t 


demnitate, dislocă un patrimoniu naţional în 
sfințenia şi piatra lui unghiulară naţional-româ- 
neasca. 

Vântul nebuniei a răşchirat Basarabia. Snegur a 
spus că "Moldova este ara tuturor cetățenilor săi ruşi, 
ucraineni, găgăuzi şi evrei”. Dar, de neînchipuit, 
absolut nici un cuvânt despre cele două-treimi de 
populaţie autohtonă românească. Mai departe, el a 
tunat şi fulgerat împotriva celor care se simt Români. 
Vizând pe liderii românismului basarabean Grigore 
Vieru, lurie Roşca, Valeriu Matei, Mircea Druc şi, nu 
mai puţin, pe condamnatul la moarte Ilie Ilaşcu, care 
yrea să se ţină de ceea ce i-a spus măicuţa lui dela 
Prut: "Dragă Ilie, mama te-a făcut, mama te-a crescut, 
mama te-a învăfat şi mama iţi spune "tu eşti Român şi 
să.nu-ți îndoi genunchii în faţa păgânilor. Numai în 
fața lui Dumnezeu să ți-i îndoi." 


psihoze de "etern moldovenesc” (legat de Rusia) şi de 
„generare a unei spaime că România vrea să pună 
“mâna pe "Republica Moldova”. De aici totul s'a extins 
şi la începutul unui război psihologic al "Republicii 
Moldova” cu România, război care se încadrează în 
planul geopolitic de anvergură al Rusiei, care ţine să 
asigure integrarea Basarabiei în C.S.L.-ul rusesc. În 
strategia acestui plan, sneguriştii antiromâni sunt şi 
cadrul Internaționalei a V-a oploşită de Kremlin în 
Basarabia, cu misiunea de a deruta istoria şi româ- 
nismul. 

i, din păcate, strategia lucrează. Căci româno- 
fobia, cultivată metodic de forţele imperialiste care 
ţin să facă din Basarabia un ducat rusesc, face ravagii. 
Debusolarea, cu campania ei nebunească antiromâ- 
nească desfăşurată în alegerile din Februarie '94, a 
pus, ce ă d i 
tregire națională. Vântul nebuniei a făcut ca peste 
jumătate din alegătorii "Republicii Moldova" să 
aleagă despărţirea de România şi să țină Basarabia şi 
pe mai departe în robie. Sunt temeri că limba va fi 
întoarsă la alfabetul chirilic iar imnul "Deşteaptă-te 
Române!" şi Tricolorul vor fi puse la index. Se iau 
măsuri unde numai istoria ar avea drepturi să dea 
răspunsuri. Privind la aceste probleme, să nu scăpăm 
din vedere că, dacă toate republicile sovietice au fost 
supuse asimilărilor, rusificarea cea mai violentă s'a 
practicat în Basarabia. 

Faţă de ce se întâmplă în Basarabia, izbucnesc 
întrebări. De ce guvernanţii dela Bucureşti tac în faţa 
dramei naţionale de peste Prut? Ce fel de imagine 
poate avea o ţară care îşi tratează cu apatie o provincie 
a ei lovită de dislocare teritorială şi naţională? Mircea 
Druc, Basarabeanul care e Preşedintele Partidului 
Naţional al Reîntregirii, nu se sfieşte să spună că 
performanțele antiromâneşti din Basarabia nu ar fi 
fost posibile dacă Bucureştiul nu ar fi aplicat politica 
acceptării prin tăcere a ceea ce se întâmplă acolo, Ba 
chiar mai mult decât atâta: nomenclaturiştii dela 
Bucureşti au colaborat tot timpul cu nomenclaturiştii 
rusofoni dela Chişinău, ignorând, în acelaşi timp, pe 
Românii basarabeni care vor reîntregirea zu România. 
În fapt, DI. Iliescu chiar îi urăşte şi nu-i poate uita pe 
aceştia pentrucă ei au protestat tratatul încheiat de 
dânsul cu Rusia, ca un act de trădare naţională. 

Există frontiere formale sau exterioare şi frontiere 
interioare. Cele interioare sunt frontierele sufletului, 
ale fiinţei sângelui. Basarabia şi celelalte teritorii 
româneşti răpite fac parte din acestea. Cine iese din 
frontierele fiinţei ori nu le apără, a apucat pe drumul 
nebuniei. 

Cu toate relele care se văd, idealul reîntregirii 
Basarabiei cu România nu trebue văzut ca ireme- 
diabil compromis. Pentrucă tot ce este împotriva 


dreptăţii, este supus năruirii. Eugen BÂRSAN 


si ]I|>parte a timpului: 


î val6ros 
trăirii româneşti, cladi e 
„biserici, înfiinţării de asocia” => 


nea însă erau prost dispuşi şi 
obosiţi şi amânau cazul pen- 
tru altă dată); sau în funcţie 


bili în ţările pe care şi le-au 
ales. 

In tot acest timp, cele mai 
multe întrebări pe care le 
primeam-erau: ce comunități 
româneşti sunt în apropiere, 
ce biserici, ortodoxe, baptiste 
ori de alt fel care îi pot ajuta. 
Desigur că noi, Ortodocşii nu 
avem aceleaşi reguli precum 
Anglicanii sau Evreii, la care 
membrii unei biserici plă- 
tesc drept cotizaţie un pro- 
cent din venitul lor, ci o taxă 
fixă, infimă şi aceea de mul- 


iați au fost mai mult pe baze 
individuale. 2 

Imediat după 1991-1992, 
când marea majoritate au 
intrat în drepturile de "rezi- 
dent'" al țării respective, noii 
refugiaţi au început să lucre- 
ze, să meargă la şcoli de cali- 
ficare şi universităţi (felici- 
tări tuturor acestora!), au de- 
venit atât de ocupați şi prinşi 
în treburile lor de familie şi 
de viaţă socială la care "au 
dreptul" după atâta luptă, 
încât încet-încet au început să 
dispară. 

Aş fi întrebat pe unul din- 
tre ei cum îşi explică faptul 
că Românii care au fugit de 
comunism şi au ajuns în 
Occident după 1948 au avut 
permanent în gând, ororile 
comunismului din România, 

„&şi-au dedicat cea maiimare 


ţii culturale, ca să perpetue- 
ze în ţările de adopţie, pen- 
tru copiii lor, tradiţiile noas- 
tre culturale, istorice şi creş- 
tine, în acelaşi timp urmând 
cursurile universităţilor sau 
“ colegiilor pe care şi le-au a- 
“ les, şi cei mai mulţi devenind 
o mândrie a României, în 
timp ce refugiații "la fel de 
olitici" după mărturisirile 
or, de după 1989, au uitat a- 
tât de repede de sângele văr- 
sat prin care au păşit, de nu- 
meroasele cadavre pe lângă 
care au trecut, de minerii care 
| i-au chinuit în fel şi chip, şi 
alte monstruozităţi de acest 
fel; iar azi, la numai cinci ani , 
dela revoluţie, te mai întâl- 
! neşti cu ei ca din întâmplare; 
sunt foarte ocupați, le-a pierit 
entuziasmul şi idealismul, 
nu vor să mai audă de Ro- 
mâni, "care toţi sunt la fel", ! 


/ 


ian D. Trifa, 1914-1987" ("Curierul Ro- 
mânesc", Bucureşti, Anul VI, nr.2); alte 
osanale: - 


|şi mijloacele fiecăruia” din articolul 


("Dreptatea", New York, lan.-Mar. '93). 
Ne-am fi bucurat de recunoa 
postumă dacă ni s'ar fi dat şi explicați 


de ce aceiaş 


"Trădător al religiei şi. 
ricilor româneşti... « al de război 
Legionar. -i cuib de nazişti” etc. 


de război”, ("C.R.") 

Se aruncă vina pe Evrei, dar se ascunde 
faptul că Securitatea a furnizat docu- 
mente şi fotografii măsluite n oubyeu ut 
ce se compunea din răposatul tovarăş- 
agent Kremer din New-York, ajutat de 
răposata primadonă politică Elisabeth 
Holtzman, plus nişte fanatici a la "Baruh 
Goldstein-Hebron" dela OSI; dar se uită 
că între Evreii şi creştinii din România 
există foarte bune relaţii, având şi căsă- 
torii mixte. 

Practica de a semăna ură nu-i nici mă- 
car originală. = 

Iată ce pregătea Impuşcatul celor ce 


— 


cadavrul lui Trifa o notă spunând: "aşa se 


Foto Sorin Comânescu - 


S 


Parcul Naţional p 


"Este foarte adevărat că amândoi au 
lfost lideri, fiecare în domeniul şi cu 
menirea lui, care indiscutabil şi-au iubit 
fara şi s'au străduit sincer să apere şi 
promoveze interesele ei, după priceperea 


unoaşterea 


"scribi" care lăudau vechiul 
| deşcriau pe I.P.S. Episcop 


ise- 


astăzi vor să-i ofere carnetul de partid şi 
aruncă vina pe "Lobby-ul evreiesc din 
Statele Unite, însă îl acuză pe Trifa de 


TEME-TE DE COMUNIŞTI 
CÂND ÎŢI ADUC LAUDE 


/ După şapte ani dela moarte, acum "va întâmpla cu fiecare criminal de răz- 
jnetam-nesam, neocomuniştii vor să-l | boi”, semnată de Evrei care au suferit în 
înfieze pe "Arhiepiscopul Valerian D, | câmpurile de concentrare naziste, sau aşa 
Trifa, al cărui nume a rămas ca o legendă 
printre credincioşii români din USA şi 
Canada”, din articolul "Episcopul Vale- 


wDela Iuliu Maniu la Ep. Valerian Trifa” 


| 


Bisericii. 
— Nu-poţi vorbi de I.P.S. Valerian fără a 


îndrăzneau să-l înfrunte: "Ei ar trebui / 
omoriţi de criminalii de profesie..." iar 
I.P.S. Valerian i se acorda, după asasi- i 
nare, o atenţie specială: "Să fie agăţată de N Arhiepiscop Valerian D. Trifa. 


( 


ceva", ne dezvăluie Pacepa planurile 
"Fiului" în "Red Horizons", pag.329. 

Alături de "criminalii evrei” care tre- 
buiau să ucidă pe creştini, tot Ceauşescu 
organizase "din stofă comunistă" cri- 
minali legionari (Grupul V) ca să purifice 
refugiul de cei care lucrau pentru "Jewish 
masters" (pag.163). 

Reabilitarea seacă a I.P.S. Valerian, 
fără a se pomeni cine şi de ce i s'a încercat 
asasinarea atât morală cât şi fizică, ne 
dovedeşte că Bucureştiul îşi croieşte 
politica pe "calapodul" cu care şi-a dat 
teza de doctorat marele "Iniţiator": î 


întâi te 
omoară, apoi spune cia fost-o "eroare", şi-i 
dă înainte cu erorile. 

/ Sunt lăudătorii Episcopului Martir 

!/oameni sinceri ori vor numai să-şi 
poleiască secerile şi ciocanele cu gloria 
vrednicilor Români ortodocşi din Statele 

nite şi Canada? 

; Nu poţi vorbi de cel care a consolidat 
Vatra şi-a ridicat Heritage Center, fără să 
spui că elevul Trifa a făcut parte din 

"Frăţiile de Cruce", iar studentul Trifa a 


preoțească şi-a dedicat întreaga viaţă 


pomeni de prigoana generaţiei sale călău- 
zită de aceleaşi sentimente de reînviere 
morală a neamului căzut pradă în mâna 
prădătorilor. 

Până la exhonorarea celor morţi prin 
temniţele regimurilor criminale: cel al 
alungatului şi cel al împuşcatului, oma- 

iile aduse "Episcopului Valerian-D. 
Trifa" le interpretăm nu ca o mână întinsă 
prieteneşte, ci ca un măr al discordiei 
aruncat în sânul refugiului. A 

Trebue pusă pe piedestal întreaga 
generaţie din care a făcut parte Fericitul 
întru adormire Inalt Prea Sfinţitul 


Stroe MOLD 


OVANU 


23 i 


ncipală 


e aleea pri 


cu care nu au aceleaşi idei, 
sau care din diferenţa de 
fezierați€ nu-i înţeleg; nu 
oresc să participe la acţiu- 
nile româneşti din zona în 
care s'au stabilit, se leac: 
se ează, pe preferinţe de 
ai ete A Dee etc. y 

Probabil că şi în întâlnirile 
lor, discuţiile se învârt numai 
în jurul modei, în jurul maşi- 
nii pe care şi-au cumpărat-o 
sau o vor cumpăra, câţi "'me- 

“ gabaiţi” are computerul lor, 
ce filme noi se pot vedea la 
VCR etc. 

Ce mare este diferenţa 
între un refugiat politic al 
anilor 1948 și unul al anilor 
1990! Sau poate cei din 1948 
au fost adevăraţi refugiați 
politici, iar cei ai anului 1990 
sunt doar pretinşi? 

Ce să mai crezi? Atât s'a 
deteriorat educaţia de fami- 
lie în timpul regimului co- 
munist, atât au devenit de 
egoişti tinerii noştri "revo- 
luţionari” după ce printr'un 
noroc au ajuns în țările de 
basm ale Occidentului? 

Nu se mai gândesc la cei 
de acasă, familie sau prieteni 
sau chiar numai Români de- 

"ai noştri. Mă gândesc câţi vor 
citi acest articol şi câţi se vor 
trezi din starea de indiferenţă 
în care au intrat? 


EXILUL ROMÂNESC 


Urmare din pag. 

reprezentat-o bolşevismul păgân, exilul 
românesc a împlinit cel puţin câteva lucruri 
care au contribuit decisiv la supraviețuirea 
neamului românesc. 

Exilul românesc a fost acela care a asi- 
gurat continuitatea şi păstrarea unui mod 
de viaţă cu toate obiceiurile şi tradiţiile. 
Românii din exil au ridicat biserici într'o 
vreme când ele erau dărâmate în "ţară", au 
dat laudă lui Dumnezeu în legea stră- 


moşilor noştri şi s'au rugat pentru fraţii 


rămaşi sub prigoană. 

Românii din lumea liberă au infăţişat 
toate ororile ce le comiteau comuniştii. 
Românii liberi au spus pe nume călăilor, i- 
au arătat cu degetul când se avântau cu feţe 
ascunse sub mantia minciunii şi le-au 
demascat cozile de topor, indiferent sub ce 
mască s'au camuflat. Glasul Românilor din 


' lumea liberă s'a făcut auzit, Au fost mulţi 
„ cei care şi-au salvat viaţa datorită acestui 


glas al Românilor liberi şi, nu în mică 
măsură, căderea comunismului s'a datorat 
activității exilului. 

Atunci când poporul român s'a aflat în 
nevoie, exilul românesc a ajutat material şi 
a alinat din suferință. 

Rolul exilului românesc, de păzitor al 


valorilor românești, nu s'a încheiat şi nu 
avea de ce să se încheie. Rolul şi datoria 
exilului românesc sunt mai mari azi decât 
erau ieri! 

Revolta naţională anti-comunistă din 
Decembrie 1989 a stârnit multe speranţe. 
Din nefericire aceste speranţe au rămas 
neîmplinite datorită faptului că în Ro- 
mânia S'a instaurat un regim al restauraţiei 
comuniste. Acest regim, sub forme vechi cu 
nume nou şi mai ales sub zâmbete de o 
falsitate dezgustătoare, urmăreşte aceleaşi 
scopuri pe care le-au urmărit comuniştii şi 
prigoneşte aceleaşi valori. 

Cupa răbdării s'a umplut cu noi obrăz- 
nicii şi necuviințe comuniste. Valorile 
româneşti şi chiar locul neamului în istorie 
sunt din nou în primejdie în urma acţiu- 
nilor regimului restauraţiei comuniste şi a 
unor administrații nevrednice. 

Pentru exilul românesc a venit din nou 
vremea de a acţiona în apărarea poporului 
roman. 

Pentru exilul românesc opoziţia activă 
faţă de regimul restauraţiei comuniste nu 
este o opţiune politică, ci înseamnă reafir- 
marea solemnă a rostului de a fi. 


li 
Alexandru NEMOIANU 


A DE N a e ea e a e 00] 


E GINA IULIE-AUGUST 1994 CUVÂNTUL ROMÂNESc | 
O PE E SEE CIO IEEE EI = E i 

2) | NECESITATEA UNEI VIZIUNI DE DREAPTA 
ŞI DIFICULTĂŢILE CREARII EI | 


- lucrare prezentată la Simpozionul dela Paris - 
—— A. Marian CRIVĂŢ-VASILE— 


Pentrucă astăzi, când se aduce vorba Desigur, extremismul este reprobabil dacă vorbim de democraţie şi pluralism, 
despre dreapta, frunţile obişnuiesc să se atât la stânga cât şi la dreapta. Dar aşa cum atunci ce fel de democraţie pluripartită 
încreţească, aş începe printr'o invitaţie la d poate exista o stângă neextremistă, astăzi poate fi aceea în care spaţiul politic este 
seninătate. Deşi adversarii ei s'au străduit antă cer saturat dela centru spre stânga şi practic 


g e. Deş i duit dominantă pe scena mondială, tot aşa poate ra 
s'o prefacă într'un fel de sperietoare a vieţii exista şio dreaptă neextremistă, legitimă şi gol dela centru spre dreapta? Noi am ajuns 
publice, dreapta nu este decât o formulă "ne Ș ra « 


poarelor din Est, care nici nu pot fi con- 
cepute altfel decât naţionaliste, naţio- 
nalismul lor fiind perfect legitim, Dar 
această sensibilitate naţională trebue 
activată şi canalizată corect şi constructiv, 


A chiar necesară. Dreapta autentică ni'are 

sau o orientare politică între altele, bună 

sau rea în funcţie de oamenii care o slujesc. 
Dreapta nu trebue confundată cu dife- 

ritele ei forme de perversiune. Ca şi stânga, 


- „ / dreapta a cunoscut extreme, dâr nu acestea 
] o definesc. Dacă 


Findeai. în ciuda extremismului comunist 

pe care l-a generat, nu văd de ce dreapta ar 

O trebui jude aţă aia paie e IIRaDIa e 
ei, aşa cum neloial se procedează astăzi! 

Pe noi, ca Români, aici şi acum, cel puţin 
trei pricini ne obligă moral să nu eludăm 
problematica dreptei: în primul rând, nu- 

[ez mare de personalităţi româneşti care 
Ş 


me i-au asumat, în diferite măsuri, spiritul ei 
(dela M. Eminescu şi N. Iorga până la M. 
Eliade şi P. Ţuţea); în al doilea rând, atât de 
numeroşii martiri ai neamului pe care 
dreapta i-a dat în secolul nostru (şi despre 
care au vorbit mai devreme oameni care i- 
au cunoscut îndeaproape şi care au dus ei 
înşişi viaţă de martiri); în al treilea rând, 
activismul, entuziasmul şi generozitatea 
oamenilor de dreapta din exilul românesc 
(un exemplu la îndemână este şi acest 
Symposion: dacă ne aflăm adunaţi aici, 
ș oameni de toate vârstele şi de toate orien- 
: tările, din exil şi din ţară, aceasta se dato- 
rează în mare măsură generozităţii nedis- 
criminatorii a unui om de dreapta, Dl. Prof. 
Aurel Răuţă, despre care am convingerea că 
-n'a speriat niciodată pe nimeni...). 


da 


y relativizării lor în istoria ultimului secol. 
Lucrul este în parte adevărat; limbajul 
politic actual se arată adesea confuz, cu sau 


fără intenţie. Aşa, de plidă, puciul mos- ,| 


covit al comuniştilor conservatori (deci de 
cea mai evidentă extremă stângă) a putut fi 
calificat, de Boris Elțîn, dar şi de agenţiile 
internaţionale de presă, ca manifestare a 
unor forţe de "extremă dreaptă"! Iar la noi, 
formaţiuni politice precum P.R.M. sau 
| P.U.N.R., deşi de evidentă extracţie se- 

curisto-comunistă, sunt calificate adesea ca 

"grupări de extremă dreaptă"! În general, se 


3 a 


tinde spre o receptare apriorică a dreptei ca o 


sumă a tuturor răutăţilor posibile. Aşa se 
întâmplă că adeseori, cum s'ar zice, stânga 
= face şi dreapta trage! 

Prin_ urmare, se cuvine să precizăm ce 
înțelegem aici prin dreapta în raport cu 
stânga. Ambele orientări îşi au rădăcinile 
în secolul a -lea. În febra revolu- 
ționară iluministo-romantică, dreapta a 
ajuns să desemneze orientarea politică 


X tradițională, preocupată de conservarea 
vechilor valori ale civilizației europene, iar 


stânga este admisă pretu-/ 


să confundăm pluralismul cu cercul vicios 
al stângii. Ceva asemănător îşi dorea şi Dl. 
Silviu Brucan prin 1990: opoziţie şi plu- 
ralism, dar înlăuntrul Frontului, nu în afara 
lui! Adică o iluzie de pluralism şi deci o 
iluzie de democraţie! E 

Este necesar realismul dreptei, pentrucă 
noi am plătit destul tribut idealismelor 
trecutului, dela “formele fără fond" ale 


nimic de-a face nici cu "extremismul", nici 
cu “totalitarismul”, nici cu alte "-isme" 
diabolizate de cele două "limbi de lemn” 
ale stângii (cea a internaţionalismului pro- 
letar şi cea a internaţionalismului demo- 
cratic). 

| Dreapta autentică, singura de care avem 
nevoie, se poate defini astăzi ca o orientare 


Şi aici mi-aş îngădui un avertisment; dacă 
nu vom avea un naționalism întemeiaț e 
tradiţia eminesciană şi pe morala creştină 
atunci vom lăsa locul liber unui naționa- 
lism întemeiat pe tradiţia ceauşistă şi pe 
demagogia populistă, adică pe stupizenia 
şovină şi izolaţionistă a vadimilor, pău- 
neştilor şi funarilor. Şi mai e ceva. Dacă 
omul individual, spre a fi sănătos şi des- 


S'a spus că etichetele de dreapta şi stân-- 
ga au devenit inoperante, din pricina | 


politică realistă, tradițională, naționalistă şi 
spiritualistă, menită a contrabalansa, în- 


| tr'un cadru politic pluralist şi constitu-o 


Înţeleg prin realismul dreptei o adecvare 
între politică şi realităţile naţionale o- 

| biective. Omul de dreapta nu va sfida 
realităţile de dragul ideilor, ci va căuta să 


modeleze realităţile ţinând seama de spe- | 


cificul lor. Dreapta nu va jertfi teoriilor 
abstracte şi nu va imita “modele” străine. 
Stânga se manifestă procustian şi imitativ, 
dreapta caută să fie suplă şi creatoare. 
Înţeleg prin tradiţionalismul dreptei nu 
paseism romantic, nu protocronisri, nu 
vreun conservatorism de tip comunist, ci o 
dinâmică vie şi constructivă în liniile de 
forţă ale tradiţiei naţionale. Suntem depo- 
zitarii unui trecut de valori şi experienţe 
care constituie însăşi identitatea noastră 
istorică. Această moştenire specifică trebue 
să avem înţelepciunea de a o fructifica pe 
fondul actualităţii. Omul de dreapta refuză 
"să-şi spele creierii” pentru interese de 
moment; el se simte verigă într'un lanţ al 
“ generaţiilor şi caută a judeca lucrurile cu 
” responsabilitatea morală, sub specie 
aeternitațis. 5 


Înţeleg prin naţio: mul dreptei ,o 
ormă firească de păstrare şi afirmare 
fiinţei şi geniului naţional. Orice naţio- 
nalism este legitim câtă vreme nu devine 
exclusivist. Goga definea metaforic na- 
a fionalismul astfel: "Vreau să plutest în plin 
manitarism, dar să fiu în luntrea mea şi 
să-mi iau toate măsurile ca să nu mă 
înnec"!... Naționalismul adevărat n'are ni- 
*) mic de-a face cu ceea ce se numeşte înde- 
obşte "rasism", "şovinism”, "xenofobie", 
“antisemitism”, "provincialism”, "triba- 
lism” şi altele asemenea. Să fi fost rasişti 
naţionaliştii Kogălniceanu şi Alexandri 
când cu dezrobirea ţiganilor? Să fi fost 
şovin naţionalistul Eminescu când îm- 
prumuta hrisoavele sale dragi Evreilor 
Moses Gaster şi H. Tiktin? Să fi fost xeno- 
fob naţionalistul Octavian Goga, marele 
prieten al lui Ady Endre? Să fi fost an- 


tisemiţi naționalistul Nae Ionescu, când în 
jurul lui se adunaseră atâţia discipoli evrei,; 


sau naţionalistul Corneliu Codreanu atunci! 


listă, preocupată de abolirea violentă a? când stârnea admiraţia rabinului David 
acestora în numele aşa-Zisului Progres" Şafran? Să fi fost provincialist naţiona- 


De-a Iungul secolului-al-XIX-1ea aceste 

două fronturi ideologice s'au consolidat: 

dreapta cu primatul valorilor creştine, 

naţionale, aristocratice şi monarhice, iar 

stânga cu primatul valorilor laice, inter- 
naţionaliste, democratice şi republicane. 
, Strategia politică a dreptei, în secolul 
z trecut, a fost una realistă şi defensivă, 
opusă revoluţionarismului idealist şi 
ofensiv al stângii (ce a agitat istoria mo- 
dernă dela 1789 la 1917). 


In secolul XX dreapta şi-a păstrat în 
penere PIZEIE doctrinar, da şi-e moditicit 
simţitor strategia, devenind la rândul ei 
ofensivă. A fost, feindoielnic, și ai 
oarecum firească la marea provocare 

| comunistă, venită ata die se Rusia 
5 | bolsevizati, căt şi dinspre ceecarile da 
locomuni e politicianismului de 
obedienţă masonică. E de observat că 
stânga s'a născut extremistă, în vereme ce 
dreapta a fost silită să devină astfel, îm- 
prumutând, oarecum, armele adversarilor 
ei. De aici au rezultat multe confuzii şi 
multe nenorociri. În conştiinţa multora 
graniţele dintre dreapta şi stânga au în- 
ceput să se şteargă, iar spre jumătatea 
secolului şi-a vădit dep fa RIR a 
| monstruoasă și struţocămila, stalinistă a 
„ "naţionalismului comunist”, Treptat ex- 
trema stângă extrema dreaptă s'au con- 
fundat în noțiunea de totalitarism, comu- 
[aie şi nazismul fiind puse pe același 
plan. De aici au rezultat confuziile astăzi 
curente între naționalism şi comunism, 
între dreapta şi extrema dreaptă ş.a.m.d. 


; 

, 

stânga orientarea politică arititradiționa- 
j 

F 

j 

< 


5311.» 1 535: 553. | la 


-Mistul Mircea Eliade, cea mai universală 
personalitate a culturii române contem- 
porane? Să nu ne jucăm totuşi cu cuvintele! 
Că au existat şi există şi devieri nefireşti ale 
naționalismul firesc - asta e altceva - trebue 
observat însă că ele apar, de obicei, atunci 
când naţionalismele se întâmplă să-şi 
piardă farurile moral-spirituale. 

Înţeleg prin spiritualismul dreptei des- 
chiderea ei spre valorile absolute, spre 
Dumnezeu. În Europa, prin tradiţie mi- 
lenară, spiritualismul comunitar se acoperă 
cu creştinismul, iar în lumea românească se 
colorează ortodox. Creştinismul asumat 
este cununa metafizică şi garanţia morală a 


naţionalismelor europene autentice. Alt-! 
minteri naționalismul se biologizează în! 


măsura în care se despiritualizează. Na- 
ționalismul creştin se întemeiază pe iubire 
comunitară. El nu poate propovădui, în 
mod normal, egoismul, ura sau violenţa. În 
aceste condiţii, pentru naționalismul creş- 
tin primează necesitatea reformei morale a 
societăţii, având drept scop istoric prefa- 
cerea treptată a democraţiei în reală demo- 
filie. Dar despre toate acestea sunt mai 
competenţi să se rostească teologii prezenţi 
aici. 
... 

Necesitatea unei viziuni de dreapta, iar 
în viitor a unei drepte poli ective, se 
poate motiva în multe feluri. Aici mă mul- 
țumesc cu câteva repere. 

Dreapta e necesară pentrucă stânga s'a 
dovedit incapabilă, cu mijloacele ei, ieri ca 


Ai azi, să împiedice prăbuşirea țarii. lar 


ale societăţii româneşti de azi, Siluirea sau 
neglijarea realităţilor naţionale în numele 


astăzi n'am reuşit să ieşim cu adevărat. 

Este necesar tradiţionalismul dreptei ca 
un fel de zălog de sănătate, echilibru şi în- 
ţelepciune constructivă. Îşi poate permite 
să fie antitradiţionalist, eventual, cine a 
ajuns să-şi dea cândva măsura 
propriei tradiţii. Noi n'am avut încă un ase- 
menea răgaz istoric. Până la extravaganţele 
civilizaţiei nivelatoare s'ar cădea să trecem 
prin cuminţeniile unei culturi specifice 
majore. Cu atât mai mult cu cât Românii au 
în mod evident mai multă vocaţie culturală 
decât vocaţie civilizatorie. Or, lucru ce nu 
mai trebue demonstrat, orice cultură mare 


se altoieşte pe trunchiul unei tradiții spe- 


Este necesar naționalismul dreptei, 


pentrucă s'a dovedit că nici un alt factor n'a 


putut mobiliza până acum, după prăbu- 
şirea vechiului regim, energiile creatoare 
ale naţiunii. Masa Românilor a rămas le: 


„ imeşă şi opacă în noul context. Se ştie însă că. 


Românii au o mare sensibilitate naţională; 
DL. Al. Paleologu susţinea recent, întrun 
interviu publicat în revista "Cuvântul", că 
aceasta ar fi o caracteristică a tuturor po- 


PLĂNUIŢI 


XIX-lea la "formele fără fond" 


ea cândva măsura maximă ag 


toinic, obişnuim să-i spunem: "Cunoaşte-te 
pe tine însuţi!!, "Fii tu însuţi! şi mai ales 
"ai încredere în tine însuţi!" de ce nu am 
spune aceleaşi lucruri şi comunităților 
omeneşti obiective care sunt națiunile? Ce 
altceva este naționalismul, în sensul lui 
curat, decât limpezirea şi stimularea per- 
sonalităţii creatoare, a conştiinţei de sine şi 
a încrederii în sine a fiecărui neam, chemat 
să se integreze, cu sporul său specific, în 
marea simfonie a universalității? 

Este necesar, în fine, creştinismul 
militant al dreptei, pentrucă numai prin 
unitate de credinţă şi prin curăţenie morală 
mai putem nădăjdui la o împlinire istorică. 
Altminteri vom risca să ajungem, vorba lui 
Dostoievski, "Un simplu material etno- 
grafic“... Noi avem creştinismul, aşa-zicând, 
_în-codul nostru genetic, iar toată istoria 
„noastră esenţială s'a derulat sub semnul 

Crucii. Creştinismul e un centru viu de for- 

ţe eterne, pe care trebue să-l redescoperim 
- în-noi înşine. Dacă vom şti să-l căutăm pe 

Dumnezeu, avem încredințarea că toate 
celelalte ni se vor adăuga nouă... ! 

Oare să fie religia ceva care “nu se mai; 
poartă"? Să fie una naționalismul istoric şi 
alta spiritualismul religios? Priviţi puțin 
spre Israel şi veţi vedea că naţi itatea şi. 
religia nu se exclud deloc şi că din îm- 


? 


DE ACUM 


VACANŢA DVS. 


DIN V, 


RA ACEASTA 


Aranjaţi să fițila 
"CÂMPUL ROMÂNESC" 
- HAMILTON ONTARIO CANADA - 


la săptămâna 


TABEREI 


DE VARĂ 


CÂMPUL ROMÂNESC 
24 IULIE - 31 IULIE 


Aduceţi cu Dvs. corturi sau treilere pentru dormit 


PENTRU INFORMAȚII $ 


Asociația Culturală 
.O.Box 78 
Westclifte Postal Outlet 


ton, Ont, Canada L9C 7N5 


Hamil 


CRIEȚI LA ADRESA: 
Română 


Continuare în pag. 5. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


"RESTITUTIO IN INTE- 
GRUM" reflectă spiritul de 
justiţie şi de morală raţio- 
nală care sunt în măsură să 
poată determina o existenţă 
obiectivă. 

In concepţia lui Imma- 
nuel Kant, morala raţională 
a fost numită pură fiind în 
afara oricărei legi empirice 
a simţurilor şi importantă 
prin aceea că poate deveni o 
necesitate absolută care să 
poată crea obligaţia de a 
iubi chiar şi pe duşman. 

Raționamentul bazat pe 
sentiment, nefiind valabil 
pentru toţi, nu poate avea o 
valoare universală. 

Comunismul materialist 
şi ateu, ignorând existenţa 
spiritului, neputând astfel 
cunoaşte lumea decât em- 
piric, prin simţuri şi nu 
transcendental, nu are 
capacitatea de a înţelege 
morala raţională care este 
singura ce poate obliga pe 
om să iubească pe aproa- 
pele său, acesta chiar duş- 
man fiind. 

"RESTITUTIO IN INTE- 
GRUM" asemănător legii, 
reprezintă o cristalizare a 
moralității căci, termenii: 
moral, imoral, drept, ne- 


drept, sunt termeni simi- , 


lari. Normele morale pre- 
cedă pe cele de drept din 
care se inspiră. 


In acest fel trebue în-: 
țeleasă maxima de drept: 


"RESTITUTIO IN INTE- 
GRUM" care va dăinui cât 
lumea, deoarece societatea 
se află încontinuu în cău- 
tarea unei stabilităţi univer- 
sale. 

De reţinut; o lege pentru 
a putea fi considerată lege, 
trebue să îndeplinească 
imperativa condiţie de fond 
şi anume, să conţină o 
normă de conduită socială 
formulată în mod general şi 
permanent, normă în mod 


TEC 


LEGĂTURA DVS. PERMANENTĂ, QU ROMÂNIA 
TORONTO - BUCUREŞII $ 750 
MONTREAL - BUCUREŞII $ 750 |. 


IULIE-AUGUST 1994 


NUMAI BULGARIA ŞI ALBANIA POT 
ÎNAPOIA CASELE NAŢIONALIZATE ? 


"RESTITUTIO IN INTEGRUM" 
—Dr. Andrei COLTOFEANU 


Pază 


obligatoriu morală, adică 
nu un îndemn la crimă sau 
deținerea unor bunuri aca- 
parate abuziv sau înapoiate 
neintegral, cum ar fi îna- 
poierea unui singur aparta- 
ment din câte au fost aca- 
parate abuziv. 

Comuniştii au un "Fix" 
acela al cifrei unu; să ai un 
Singur cal, un singur câine 
în ogradă, un singur aparta- 
ment şi să voteze în 
UNanimitate. 

Pentru a convinge, co- 
muniştii înlocuiesc voit 
dreptatea cu echitatea, deşi 
sunt entităţi distincte, astfel 
că, ceea ce este echitabil în 
gândirea morbid comunistă 
nu este drept şi nici ade- 
vărat în gândirea omului 
sănătos. 

In comunism este echi- 
tabil ca cineva să aibă un 
bun pentru care nu a mun- 
cit sau să acapareze abuziv 
un bun. i 

O lege care permanenti- 
zează un abuz, este o lege 
care nu îndeplineşte con- 
dițiunea-esenţială de fond, 
adieă-aceea de a conţine o 
normă de conduită socială 
cu caracter moral, nu poate 
fi lege ci un abuz care nu 
crează drepturi. 

Departe de a fi conside- 
rată lege, viitoarea lege care 
convine Puterii din Ro- 
mânia va destabiliza astfel 
încât aşa zisul proprietar 
făcut proprietar de o lege 
abuzivă nu poate obţine un 
drept-de proprietate, deoa- 
rece abuzul nu crează drep- 
turi ci o detenție abuzivă 
care va fi anulată atunci 
când Statul Român va de- 
veni un stat de drept al 
domniei legalităţii. 

Este iminentă o "lege" 
după tipul proiectelor de 
lege publicate în presă, 


"Legea Fondului Funciar”. 
Nu întâmplător în Bul- 
garia şi Albania s'au îna- 
poiat casele naţionalizate 
cu respectarea maximei de 
drept "RESTITUTIO IN 
INTEGRUM" cu toate că şi 
acolo situaţia era aceeaşi şi 
se-punea şi acolo 'problema 


"profitului electoral al Pu- 


terii. Şi acolo proprietarii 
fiind mai puţini, chiriaşii 
puteau oferi conducerii 
statale un capital electoral 
mai mare. 

Modul în care au acţio- 
nat Bulgarii şi Albanezii n'a 
fost dependent numai de 
aceea că au înţeles corect 
ideea de drept ci, şi de fap- 
tul că au avut un concept 
politologic superior Româ- 
niei. 

Intr'un stat de drept se 
respectă proprietatea ca 
drept al omului conţinând 
valori sacramentale şi se 
respectă "RESTITUTIO IN 
INTEGRUM" pe când în- 
tr'un stat totalitar comunist, 
nu sunt respectate nici 
drepturile omului şi nici 
maxima de drept "RESTI- 
TUTIO IN INTEGRUM:". 

Era normal ca în Ro- 
mânia "RESTITUTIO IN 
INTEGRUM" să se refere şi 
la înapoierea chiriilor în- 
casate abuziv de regimul 
comunist, cum şi la cheltu- 
ielile de reparaţie a clă- 
dirilor deoarece "I.C.R.A.L.- 
ul" nu s'a comportat ca un 
bun proprietar, majoritatea 
clădirilor ajungând astăzi 
într'o avansată stare de 


degradare. re a 


Intrebarea firească ce se 
pune astăzi este: DE CE în 
Bulgaria şi Albania se 
poate, iar în România nu, 
când relaţiile sunt similare 
în toate cele trei state? 

Răspunsul este unul sin- 


adică tot un "decret" tipic gur: România nu a intrat 


de naţionalizare aşa ca 


THE 
i EUROPEAN 
CONNECTION 


VANCOUVER - BUCUREŞTI  $ 1300 


Spa 


î 


olat 

cu pla de p-(a 
(plati peste 
1000) 


CALGARY - BUCUREŞTI  $ 1300 


AL - Toront ena 


TORONTO-FRANKEURT  $ 499 
_ 'TGRONTO-LONDRA  $ 390 
TORONTO-AMSTERDAM. $ 490 
TORONTO-LOS ANGELES $ 350 
TORONTO-NEW YORK 


NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 
* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN ROMÂNIA 


* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 


IFERITE OCAZII 


$ 199 


încă în era de tranziţie ci, 


PACHETE 
ALCĂTUITE 

DE Dvs, 
25Ib=$59, 33 
Peste 251p 
$2.99Kg, 

* Livrare la 
domiciliu îi 
Bucureşti şi 

marile oraşe 


* PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


BU TI 


(CUREŞ 
+ CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI (PUTEŢI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC... 
* TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ȘI 
ORAŞ DIN PROVINCIE 


VACANȚE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


ORICARE 


1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., M4C 1FH8 


TEL: (416) 463-6000 e FAX: (416) 463-7990 | 
KITCHENER - TEL: (519) 743-2638; MONTREAL, - (514) 769-6921 


PAGINA 5 


de continuare a comunis- 
mului. 


Tranziţie, dela latinescul 
"tranzitio" semnifică tre- 
cerea dela o formă la alta, în 
cazul României trecerea 
dela o formă de guvernare 
la alta, lucru care nu s'a 
întâmplat în România 
deoarece Revoluţia nu a 
reuşit să înlăture comunis- 
mul ci numai ceauşismul. 

Acest adevăr a fost de- 
clarat public de actuala 
Putere: "Prin Revoluţie a 
căzut numai ceauşismul şi 
nu comunismul care con- 
ține valori umaniste”, 


314 FE aalast al 
„Aceasta fiind realitatea 


aa aaa e 
în curs de apariţie să în- 
deplinescă acea imperativă 
condiţie de fond a unei legi: 
să conțină o normă de con- 
duită socială cu caracter 


moral. O lege care dispune socială universală. mănâncă”, 
NECESITATEA 


„_nu este de aşteptat ca legea 


permanentizarea deţinerii 
unor bunuri acaparate în 
mod abuziv, este departe de 
a avea un caracter moral şi 
cu atât mai puţin poate fi 
vorba de o morală rațională 
pură, conform conceptului 
kantist. 


Viitoarea lege va apare 
ca expresie a unui raţiona- 
ment bazat pe sentiment 
dar valabil numai pentru 
comunişti şi nu pentru toţi, 
şi va fi lipsită de acea va- 
loare universală către care 
tinde o adevărată lege. De 
aceeaşi susţinere benefici- 
ază şi maxima de drept 
"RESTITUTIO IN INTE- 
GRUM" pentru care comu- 


“nismul nu are capacitatea 


necesară de a o înțelege. 


Numai o societate liberă a 
unui stat de drept poate 
căuta continuu o stabilitate 


In comunism nu s'a în- 
ţeles că proprietatea are ca 
echivalent o cantitate de 
muncă depusă pentru 
realizarea acesteia. Dacă 
pentru un apartament s'a 
depus o anumită cantitate 
de muncă, pentru două, 
munca este de două ori mai 
mare. Comunismul nu a 
sesizat că disprețuind pro- 
prietatea  dispreţuieşte 
munca de care a făcut atâta 
paradă când primul partid 
comunist a fost numit "par- 
tid muncitoresc". 

Viitoarea lege nu poate fi 
decât de aceeaşi factură cu 
Constituţia (care prin art. 
150 reactualizează egislația 
comunistă) şi cu Legea 
Fondului Funciar care în 
special prin art. 34-36-38 
este un veritabil decret de 
naţionalizare căci "Ce se 
naşte din pisică şoareci 


UNEI VIZIUNII DE DREAPTA 


Urmare din pag. 4 


preunarea lor poate rezulta o capacitate 
uluitoare de a realiza şi a prospera în 
istorie! Poate că ni s'ar cădea şi nouă să fim | 
puţintel “evrei” (fireşte, nu în sensul exclu- 


gentă formarea treptată a unei sensibilități 


de dreapta decât în temeiere pripită a unor 
formaţiuni politice neconvingătoare. Mi- 
siunea dreptei româneşti este astăzi mai cu 
seamă una de pedagogie naţioanlă (directă 


sivismului religios, ci în acela al unităţii(J Sau mediată publicistic şi editorial). Până 
ce dreapta nu va izbuti să creeze, cu răb- 


naţionale prin credinţă. 


))! 


Noi avem o tradiţie a dreptei ce poartă 
pecetea lui Eminescu şi pe care şi-au asu- 
mat-o, de-a lungul timpului, mai toate 
elitele noastre naţionale, culminând cu 

eeneraţia lui Eliade, Noica și Tutea. Că pe 
2 această cale vor fi fost şi hârtoape, e de 
înțeles. Istoria nu-i domeniul perfecțiunii, 
iar în această privinţă, stânga este chiar mai 
ilustrativă decât dreapta. Nu există cale fără 
hârtoape, cum nu există pădure gără us- 
cături. Dar nici drumul nu se defineşte prin 
hârtoape şi nici pădurea prin uscăturile ei... 


inclusiv în sânul noii generaţii, care nu 
prea mai seamănă cu cea interbelică, orice ă 
acţiune politică directă riscă să rămână pură 
“aflare în treabă”. Dacă nu se va com- 
promite din pripă, cred că dreapta va a- 
junge să aibă un cuvânt important de spus 
într'un viitor nu tocmai îndepărtat. 
Şi o ultimă observaţie. Sa Pee aie 
dreapta, trei atitudini se fac simțite 
Xil: ună e de! hegare înverşunătă, în limba 
de lemn a stângii; a doua este de afirmare 
nostalgică şi exaltată, cu retorica desuetă a 


[ina şi cu tact, un curent de opinie mai larg, 


dinspre 


n România de astăzi dreapta este firavă (A anilor '30; cea de-a treia - singura cu ade- 


şi confuză; plătind tributul unui lung hia- 


tus istoric. 


dreptei interbelice şi-au 


anevoie să închegi ceva drept | 
într'o Iume strâmbă, În țară există câteva 

formaţiuni politice şi câteva | 
riodice de dreapta. In exil, supraviețuitorii 
ăcut datoria în 


îi-pe- 


ultima jumătate de veac şi unii sunt încă 


activi. Se naşte întrebarea: sunt acestea 
temeiuri suficiente pentru o viitoare 
dreaptă românească semnificativă? Rămâne 
de văzut, La vrednicia unor oameni de 
dreapta s'ar mai putea adăuga nu peste 
multă vreme, ca un factor favorizant, 
autocompromiterea galopantă a stângii, de 
care lumea va sfârşi prin a se sătura până la 
urmă, cum s'a întâmplat în Italia de azi... 
Câteva lucruri mi se par totuşi evidente. 
Pe de o parte, dreapta de mâine nu va mai 
putea fi o simplă reeditare a dreptei de ieri. 


Chiar dacă principiile rămân aceleaşi, for- 


mele şi strategiile vor trebui regândite şi 
actualizate. Pe de altă parte, este mai ur- 


vărat profitabilă pentru dreapta - este de 
încurajare şi susţinere a unei drepte ac- 
tualizate, temeinice din punct de vedere 
Gmoral şi intelectual, al cărei succes nu poate 
fi însă unul imediat. Rămâne de sperat că 
această atitudine înţeleaptă, de promovare 
a unei drepte creatoare, iar nu epigonice, se 
va generaliza în anii următori. Sprijinul 
ucid al exilului poate fi esenţial. 

Dacă va avea un fond real, noua dreaptă 
românească îşi va crea singură, în mod 
firesc, formele adecvate momentului. Ea va 
valorifica inevitabil experienţa dreptei an- 
terioare, învățând şi din virtuțile şi din 
erorile trecutului. Dreapta nu poate eluda 
trecutul, fiindcă este tradiționalistă. Dar 
nici nu-l poate absolutiza, pentrucă este 
realistă... lar nedreaptă nu poate să fie decât 
negându-se pe sine însăşi! 


A.Marin CRIVĂŢ-VASILE 


i d- 


| 
: 
E 
= 
4 
5 
S 
d 
| 


DP 3393933 3.31 


PAGINA 6 


IULIE-AUGUST 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


 OLTENISME —Pnotantanee = 
LOVITURA DE MĂCIUCĂ 


—— Roman BĂDĂIAN—— 


La Palatul Jean Mihail 
din Craiova în cadrul expo- 
ziţiei de "sculptură-foto- 
grafie" rețin atenţia două 
lucrări de referință ale 
artistului german Peter 
Jacobi, intitulate: Rodica şi 
Eugen Ionesco (B-dul 
Montparnasse 1988), Emil 
Cioran (Rue de l'Odeon 
1988). Şi tot aici, expune 
fotografii dr. Anton Do- 
brescu, 93 de ani, din 
Craiova, decanul Artiştilor 
Fotografi din România. 


Sistemul asistenţei psi- 
hiatrice în Dolj e!'n plin 
proces de restructurare 
fundamentată ştiinţific, în 
colaborare benefică cu psi- 
hiatrii olandezi, la cursurile 
de specializare dela Velt- 
wipk şi Amsterdam, fiind 
prezenți medici şi asistenţi 
craioveni. Să sperăm că 
psihiatria nu va mai lucra, 
de aici înainte, cu serei- 
tatea, împotriva deţinuţilor 
de conştiinţă! 

... 

Lipsa acută a furajelor 
concentrate în zootehnia 
Doljului face ravagii prin- 
tre animale. Kilogramul a 
urcat la 300 de lei, dar nici 
la acest preţ nu-i de găsit. 
Importul de cereale e 
exclus, valuta intrând în 
buzunarele fără fund ale 
Puterii, iar lichidarea efecti- 
velor de animale ar avea 
consecințe tragice. Unica 
rezolvare rămâne stabilirea 
unor preţuri rezonabile la 
cerealele achiziționate dela 
producătorii particulari. 


= Ri CE RER 


craiovene şi-au alăturat 
protestul colegilor lor dela 
Bucureşti, Timişoara, Cluj, 
Iaşi, Constanţa, Galaţi, soli- 
citind printre altele: anula- 
rea Hotărârii Ministerului 
Învăţământului cu privire 
la acordarea diplomei de 
absolvire, incluzând cele 
trei examene pentru anii 
terminali; revenirea la ve- 
chiul sistem de acordare a 
burselor şi anularea Hotă- 
rârii Guvernului de acorda- 
re a ajutoarelor sociale; 
reindexarea burselor retro- 
activ; reduceri la trans- 
ortul în comun şi la acce- 
sul în instituţiile de cultură, 
muzee, teatre, cinemato- 
grafe etc.; îmbunătăţirea 
"condiţiilor de viaţă în că- 
mine şi cantine, condiţii 
decente de studiu; trecerea 
în fondul Confederațiilor 
Studențești a patrimoniului 
UASCR şi a caselor stu- 
denţeşti; recunoaşterea in- 
ternaţională-a calităţii de 
student. 


... 


Programul TEMPUS a 
asigurat Facultăţii de Elec- 
tro-Mecanică a Universi- 
tăţii din Craiova fonduri 
valutare pentru moderni- 
zarea structurală a patru 
laboratoare fundamentale, 
în care învaţă peste 1500 de 
studenţi. Dintre aceştia, 
doar 20 de studenţi - selec- 
ţionaţi pe criteriul valorii şi 
al cunoaşterii unei limbi 
străine de circulaţie, au fost 
şase luni în contact direct 
cu realităţile procesului de 
învăţământ superior din 
Franţa, Belgia, Italia, și 
Spania. Toate cele 30 de ca- 
dre universitare ale Fa- 
cultăţii craiovene au urmat 
un curs de informare de o 
lună în străinătate. În ra- 
mura electro-mecanicii la 


Craiova, funcţionează sin- 
gura secţie de tracţiune 
electrică din ţară, ce pregă- 
teşte specialişti în exploata- 
rea raţională a materialului 
rulant - locomotive şi tram- 
vaie, pe lângă specialişti în 
electro-mecanică generală şi 
robotică. TEMPUS-ul, cu 
fonduri valutare ale Comu- 


lonel RĂDULESCU——= 


celor ce i-au trimis să-i re- 
prezinte în Parlament, 


Sunt pe Calea Moşilor la 
vitrina magazinului de 


Faptul că 35% din totalul | 


nouţă: iată-l! Asta-i unul țreabă încruntat. Scrie pe 
din ăia care vrea puterea. hârtia asta o declaraţie: cine 
Mă ia de piept şi-mi strigă eşti, unde locuieşti, unde 


eniturilor la bugetul de 

tat reprezintă impozitul pe 
salarii în timp ce impozitul | 
| pe profit e doar 16%, repre- 
|zintă încă o dovadă a poli- 


nităţii Internaţionale a | ticii sociale aberante a gu- | 


facilitat procurarea unor| Vernului comunist. Ţineţi 
echipamente ultramoderne| minte cinci cuvinte: e la fel 


Facultăţii craiovene de! 


ca înainte! 


i 


Electro-Mecanică. Merci ————————55e 


Europa Liberă! 


Ca pretutindeni în țară, 
i la Craiova preţurile apar- 
tamentelor ating cote paro- 
xistice. R.A. INVEST Dolj a 
tabilit doar 20 de aparta- 
mente (din 11.000!) ce vor fi 
vândute în '94 pe baza lis- 
telor de prioritate. Preţurile 
estimative, cu alte cuvinte 
minime, oscilează între 10 
milioane o garsonieră şi 50 
milioane lei un apartament 
cu patru camere, funcţie de 
calitatea construcţiei, etaj, 
zonă etc., în condiţiile în 
care media salariului lunar 
net e sub o sută mii lei. 


Prima promoție de am- 
bulanțieri şi operatori-re- 
gistratori la Craiova a cu- 
prins 52 de absolvenţi ai 
şcolii înfiinţate în toamna 
anului '93, sub egida "Ope- 
relor caritabile franceze ale 
Ordinului de Malta” care, 
între altele, a asigurat dota- 
zea cu un manechin de re- 
suscitare cardio-pulmonară 
cu senzori. Cei 52 de absol- 
venţi sunt şoferi ai autosa- 
nitarelor din Craiova care 
după cursul de şase luni au 
căpătat un minimum de 
cunoştinţe de prim-ajutor 
medical, manipularea şi 
poziţiile de transport adec- 
vate, oxigenoterapia, imobi- 
lizarea pacientului, pan- 
sarea, hemostaza etc. 


... 


Craiova a fost binecu- 
ântată de mama natură cu 
celebrul parc Bibescu, unul 
dintre cele mai mari şi mai 
frumoase parcuri naturale 
din ţară. În afara acestuia, 
Bănia nu se poate mândri 
cu alte oaze de linişte şi 
verdeață care să încânte 
ochiul şi să bucure sufletul. 
Bugetul e la pământ, ca de 
altfel şi spiritul gospodă- 
resc al edililor. Vandalis- 
mul şi năpăsarea se zăresc 
la tot pasul: străzile pline 
de gunoaie menajere neri- 
dicate din lipsa motorinei, 
aleile parcurilor distruse, 
arbori şi arbuşti frânţi, 
smulși din rădăcină sau us- 
caţi, zone deşertice, munţi 
de resturi, rău mirositoare 
etc. 


Lipsa furajelor face ca 
porcii Complexului dela 
Maglavit-Dolj să se mănân- 
ce între ei; din 35.000 de 
capete au rămas sub 3.000. 
Zilnic mor, în medie, 30 de 
porci. Complexul înglodat 


în datorii e falimentar. 
o... 


Dacă în '92 deplasările 
parlamentarilor au costat 
180 milioane de lei, în '93 
s'au alocat 3 miliarde lei! O 
parte din parlamentarii 
doljeni (cea trandafirie) vin 
la Craiova escortaţi de 
poliţie, claxonând şi depâ- 
şind cu mult viteza impusă 
de lege, spre stupefacţia 


De doi ani, firma daneză 
NOVO NORDISK a asigu- 
rat insulină umană pentru 
25 de copii, înlocuind serin- 
ga clasică cu un "stilou" 
care conţine "cartuşe" de 
insulină şi a oferit dolje- 
nilor bandelete pentru 
automonitorizarea  diabe- 
tului. Firma a iniţiat cursul 
de educaţie sanitară a copi- 
lului diabetic. 


Prestigiosul Naţional din 
Bănie, prin directorul său - 
actorul Emil Boroghină - a 
fost prezent la Convenţia 
Teatrală Europeană dela 
Cracovia, care va organiza 
anul acesta Festivalul Inter- 
naţional de Teatru dela 
Luxemburg. 


Inflaţia face ravagii, va- 
lul de scumpiri e rezultatul 
majorării preţurilor la ener- 
gie şi combustibili. La Cra- 
iova smântâna e 1600 lei/kg, 
untul şi telemeaua de vacă 
2400 lei/kg, telemeaua de 
oaie 2600 lei/kg! Să tot ci- 
teşti preţurile şi să ieşi din 
magazin, cum ai intrat, 
fiindcă punga nu-ţi per- 
mite. 


La Şcoala Specială pen- 
tru Hipoacuzici Craiova se 
lucrează cu migală şi răb- 
dare pentru demutizare, 
corectarea şi structurarea 
limbajului, dezvoltarea au- 
zului, "înfiriparea” comu- 
nicării, transmiterea cuvin- 
telor prin limbaj mimico- 
gestual. Se remarcă sala 
microfonică şi cabinetele de 
audiometrie. Ionel Prunaru 
- profesor cu har şi pasiune 
pedagogică - şi-a conceput 
şi dotat sala de cultură fizi- 
co-medicală, în care sunt 
"provocate" şi depăşite ade- 
sea multiple stări fizice. 


Destinul Institutului de 
Cercetări electrotehnice. din - 
platforma industrială Elec- 
troputere (ICMET Craiova) 
este în derivă. Fondul de 
1% din profitul tuturor 
societăţilor româneşti nu 
ajunge la institutele de 
cercetare, iar activitatea nu-i 
acoperită. integral prin con- 
tracte;-Regresia-actuală se 
răsfrânge negativ_în-criza 
generală a industriei româ- 
neşti-şi-e-amplificată. de 
impasul decontării, contrac- 
tării. şi finanţării lucrărilor 
de cercetare-dezvoltare, du- 
blat de creşterea activităţii 
birocratice şi administrative 
asupra activiţătii de cerce- 
tare ştiinţifică şi inginerie 
tehnologică din Oltenia. 
Sindicaliştii acuză neplata 
salariilor, ineficacitatea 

* managerială, inerția, tole- 
ranţa şi nepăsarea, expri- 
mându-şi votul de nein- 
credere în actuala condu- 
cere, care dorește fărâmiţa- 
rea institutului în societăţi 
comerciale, neaşteptându-se 
promulgarea Legii Cercetării. 


biciclete şi aştept ora 14.00 
să se redeschidă pentru 
programul de după amiază. 
Printre alţii mă pomenesc 
lângă mine cu un bărbat 
înalt, voinic adică, roşu în 
obraz şi cu înfăţişare de 
Slav potolit şi greu miş- 


“cător. Lângă el se insi- 


nuează unul mărunţel - om 
tot aşa trecut de 50 de ani, 
ca şi primul - dar acesta 
slăbuţ, mărunţel, brunet şi 
cu şapcă neagră, un fel de 
cartian de altădată, ţâfnos şi 
gata de harţă. "Eu, dom- 
nule, zice tam-nesam micul 
bruneţel, (căruia acum îi 
văd mustăcioara ă la Charl- 
lot), n'aş fi făcut aşa. Pe toți 
tovarăşii comunişti, din 
posturile de conducere, i-aş 
fi trimis în mină, că tot au 
mâncat ei borş o viaţă că 
baza clasei muncitoare sunt 
minerii.” Voinicul îşi dă pă- 
ăria gri mai pe spate şi of- 
tează. "Minerii, domnule? 
întreabă într'odată aprins. 
Iacă's mâine-poimâine pa- 
tru ani de când am mâncat o 
bătaie soră cu moartea. 
N'am putut crede că omul 
poate rezista la aşa ceva... 
Cum să se ducă ei în mine, 
îi zice bPrunețelului, i-au 
chemat pe mineri aici, să-i 
scape, căci în Piaţa Univer- 
sităţii asta s'a cerut "comu- 
niştii să nu mai fie în func- 
fii de conduceie”, Nu nea- 


__părat să fie băgaţi în mină 


sau închişi. Doar să nu mai 
aibă dreptul de a mai avea 
posturi de conducere". 
"Fugi, domnule, zice bru- 
netul, că minerii n'au făcut 
chiar aşa..." 

Doi oameni, două opinii 
despre un dureros adevăr 
trăit în ţară în zilele de 
neuitat 13-15 lunie 1990 
ultima zvâcnire a urii de 
clasă, ultimul răcnet al 
comunismului din Româ- 
nia rănit de moarte. Când 
gândesc aşa, omul solid de 
lângă mine îl părăsește pe 
cel mic şi "rău", (acesta 
pleacă) şi masivul mă trage 
de o parte. "Te văd om se- 
rios, zice, vreau să-ţi spun 
ce mi-a dat Domnul Dum- 
nezeu să pătimesc. Eu nu's 
membru al nici unui partid, 
n'am fost la comunişti şi, 
din întâmplare, în ziua de 
14 Iunie 1990 mă aflam pe 
bulevard, în zona Teatrului 
Naţional când minerii au 
năvălit ca o hoardă în 


-mijlocul Capitalei. Eram 


rezemat de un perete când 
un furios bine hrănit şi 
bine îmbrăcat în salopetă 
de miner, aproape nouă, mă 
arată cu degetul și strigă de 
sub o cască de miner nou 


Dr. AXENTE BUOSA 


în nas: actele tăle, mă!" 
Întâmplător n'aveam la 
mine nici un act. "Pe el!" a 
tăcnit bine hrănitul. Îndată 
au venit braţele negre şi 
m'au prins de mâini, apoi 
rângi de fier mi-au burduşit 
spatele. "Nu daţi, oameni 
buni" - ceream năucit. "Ce- 
aveţi cu mine? N'am făcut 
nimănui nimic, n'am zis 
nimic”. "Ce cauţi aici, 
burjuiule?" m'a luat mai 
din scurt un subofițer de 
miliţie. "Mă aflam aici în- 
tâmplător”. "Întâmplător, 
ai?! Ei las'că vedem noi 
| acum: hai la secţie!" Aşa am 
scăpat de pumni de mineri 
şi bare de fier, de înjurături 
nemaiauzite, ochi de fiară 
şi duhnire de ţuică. Aşa am 
ajuns la circa de poliţie de 
care aparțin. In pumni şi 
palme m'au dus la un 


căpitan foarte agitat care 


loveă la nimereală vreo 40 


Etica ae heaiaijisi2 210 
cameră, uterea, 
mă?_Voi?? Netunşilor!” Lo- 
veşte cu picioarele şi vine 
cu pumnul până'n obrazul 
nieu cu adresarea directă: 
"Tu, mă?!" şi în dumnezei şi 
paşti mă întoarce cu faţa la 
perete şi mă pipăie să vadă 
de n'am ceva periculos prin 

uzunare. "Eu, zic foarte 
greu, n'am fost cu tinerii de 
aici, Pe mine m'au adus aici 


Noi greşim? Noi, mă?" Mă 
prinde de cămaşa plină de 
5 sânge şi când îmi vede faţa 

deja desfigurată de mineri 

zice unui subofițer să mă 

ducă să mă spăl pe faţă apoi 

să mă ducă la şefu!. Subo- 
fițerul mă duce în brânci 
» până la o chiuvetă unde nu 
vreau să mă spăl. "Spală-te, 
mă, moşierule"! "Nu mă 
spâl: vreau să mă vadă 
comandantul aşa cum arăt". 
'De ce"? "Să înțeleagă ce se 
întâmplă acolo, în stradă”. 
"Mă!! răcneşte la mine 
subofițerul. Ne dai tu nouă 
lecţii. Știm prea bine ce e 
acolo: punem la punct bur- 
ghezia şi moşierimea care 
vrea iar puterea. Puterea 
noastră n'o dăm nimănui, 
să fie clar. Ne-am construit- 
o 45 de ani“... Hai la şefu”, 
tovarăşul colonel". L-a luat 
gura pe dinainte căci m'a 
dus tocmai la colonelul ce 
fusese mai înainte. activist 
de partid. Asta mă întreabă 
aparent mai blând ce-i cu 
mine, de ce m'am amestecat 
în evenimentele dela Uni- 
versitate. l-am spus şi lui că 
din întâmplare m'am aflat 
în centru, pe unde stau eu 
deobicei. "Deobicei?" în- 


| 


lucrezi şi dacă faci Parte din 
vreun partid.” Am scris cu 
greu, după ce l-am rugat să 
mă lase până mă liniştesc, 
să nu-mi mai tremure 
mâinile. Se însera de-acum, 
După ce-am scris, m'au 
băgat înapoi în camera 
unde n'am avut loc decât să 
stau în picioare. O noapte 
am stat acolo om de om, toţi 
cu feţele desfigurate, cu 
părul plin de sânge şi 
pământ. Majoritatea tine- 
rilor aveau capetele sparte, 
Ia lovituri făceau pipi pe ei, 
alții scăpau şi treaba mare. 
N'am văzut în viața mea 
atâta ură şi atâta forţă în a 
lovi ca la milițienii ăia. 
Vedeam în ei ura celor care 
sunt în pericolul de-a fi 
scoşi din marele “bine” în 
care au dus o viaţă de fiare 
bine plătite. Sau ce dracu 
era cu ei de turbaseră asa." 
Unul se uită lung la 
mine şi continuă: "cred că 
de-aia şi noaptea aceea de 
groază de 14-15 Iunie au 
venit două-trei schimburi 
de milițieni odihniţi care ne 
loveau-şi ne înjurau cu o tot 
mai mare înverșunare”. E 
cumplită contrarevoluţia, îi 
spun omului. Ea a făcut în 
istorie cele mai mari rava- 
gii. Se pare căn'a înre- 
gistrat ce-am spus, dar a 
oftat atât de adânc încât 


din greşeală." "Greşeală, ai? m'am cutremurat. "A doua 


zi, frânt, am căzut lat când 
s'a deschis uşa. Acelaşi 
căpitan i-a comandat altui 
subofițer să mă ridice şi m'a 
dus iar la chiuvetă. Aici era 
o oglindă. Când m'am văzut 
în ea mi-a răcit sângele: 
părul căzut pe ochi era încă 
năclăit de sânge, faţa îmi 
era umflată, numai vânătăi, 
mâinile îmi erau vinete de 
lovituri şi mă dureau oa- 
sele. M'a obligat să mă şterg 
bine cu o cârpă şi m'au dus 
iar la colonel. Acesta a zis 
că se confirmă cele scrise de 
mine în declaraţie, mă eli- 
berează. Pe la ora 12, în ziua 
de 15 Iunie am fost dus în 
stradă. Cu greu am putut 
|traversa. 

Cine ştie... Oamenii uită. 
Uneori prea uşor şi prea re- 
pede. Alteori dau paguba 
pe câştig, mai ales când la 
cârmă se află specialişti în a 
lovi şi-a striga de durere, a 
fura şi a striga hoţii, a minţi 

şi a striga că sunt minţiţi, a 
dezorganiza şi a arăta cu 
degetul spre Opoziţie 
pentru haosul din ţară: 
Când puterea se clatină 
aplică pe loc lovitura de 
măciuncă! Reflex al deprin- 
derilor socialiste. 


anunţă deschiderea noului său 


CABINET DENTAR 


dotat cu cea mai modemă aparatură 


85-93 Sanatorium Rd., Hamilton 


Tel. (905) 318-6106 


| 


px 


| 
e) 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


IEEE EEE 


_Nu trecuse prea mult de 
când comuniştii români, 
bine organizaţi de ser- 
viciile de informaţii so- 
vietice, - pentru care, de 
fapt, PCR lucra deja - 
când, săptămânal, ori cel 
puțin săptămânal, marile 
artere ale oraşelor, - mai 
ales ale Bucureştilor - ge- 
meau sub o masă com- 
pactă de oameni, timp în 
care totul, dar, aproape 
totul, intra în rezonanță 
sub unda de valuri sonore 
stârnite de uralele aproa- 

e paroxistice, ale mărşă- 
uitorilor. 

Nu se zvântase bine 
sângele Mareşalului An- 
tonescu şi nu se stinseseră 
încă amintirile ultimei 
mari demonstraţii anti- 
bolşevice, organizată de 
ultimele conştiinţe româ- 
neşti, când, prin faţa 
tribunelor improvizate, 
ori executate cu migală şi 
minuțioasă atenţie, toate 
însă, drapate în roşu in- 
cendiar, fluvii de demon- 
stranţi răsplăteau cu 
ovaţii, dansuri şi inconşti- 
entă devoțiune, grupul 
ucigaşilor ultimelor valuri 
româneşti, banda Pauker - 
Dej, care, din tribune răs- 
pundea cu mimate apla- 
uze şi un bine meritat 
“dispreţ. 


IULIE-AUGUST 1994 


PRĂBUŞIREA CETĂȚII 


—— Ovidiu VASILESCU—— 


Ei ştiau că masele ace- 
lea neurotice erau com- 
puse din oameni sincer 
ataşaţi doctrinei comu- 
niste, - o absurditate cu un 
enunţ aproape religios - 
din oameni nerealizaţi pe 
plan moral, ori material, 
alături de care, manifestau 
cu ardoare, o bună parte 
din vechii "demnitari", 
politicieni veroşi, opor- 
tunişti gata să pună 
pelerina în direcţia din 
care suflă vântul. 

Ei ştiau desigur, că par- 
tea cea mai mică din tu- 
multul acela o formau pă- 
căliţii, cei care se rătăci- 
seră în labirintul celei mai 
mari înşelătorii a seco- 
lului XX. În general 
oameni simpli, ori de 
nivel mediu, care însă, 
credeau cu tărie într'un 
fenomen socio-politic pe 
care nu şi-l puteau ex- 
plica pe deplin! Restul 
erau oamenii momen- 
tului, indivizi fără prin- 
cipii, fără morală, o 
moştenire mai veche cu 
un gând sinistru de 
căpătuială şi parvenire, cei 
sub ochii cărora şi cu al 
căror accept tacit, ţara fu- 
sese infiltrată de spionii 
sovietici, angajându-i pe 
comuniştii români, în cel 
mai mare act de trădare 


naţională cunoscut vreo- 
dată. Ei, angajaţi prin ju- 
rământ, să lucreze pentru 
Rusia Sovietică, împotriva 
intereselor vitale româ- 
neşti. 

O atât de masivă parti- 
cipare românească la "ser- 
bările" şi la fărădelegile 

| clicii comuniste, la un răs- 
|timp atât de scurt dela a 
| doua desființare a statului 
|constituţional român, este 
lo constatare dureroasă 
dar, adevărată; această 
participare era, în mare 
majoritate, aceeaşi care îl 
ajutase pe Carol II să 
desființeze legalitatea sta- 
tală şi să arunce ţara în 
braţele sângeroasei sale 
dictaturi. 

Tandemul Pauker-Dej, 
ştia deci bine pe cine se 
putea conta. Din păcate, 
puteau conta pe foarte 
mulţi! 

Pe unii din naivitate şi 
obscurantism, pe ceilalţi, 
din perversitate şi instinct 
de conservare. roți însă, 
erau pentru comunişti 
nişte paiaţe putrede, uşor 
de manevrat din sfori. 

Justiţia populară! Jus- 
tiția clasei muncitoare! 
Poporul este lege azi! 
Moarte trădătorilor de 
țară! Adică, ultimilor pa- 
trioţi români care se mai 


opuneau dezmăţului naţi- 
onal. Moarte agenţilor 
imperialiştilor, ca luliu 
Maniu, scria cu litere ma- 
juscule Silviu Brucan 
(Brukner) în organul 
partidului, Scînteia. 

Ecoul scrisului său se 
auzea şi răsuna tocmai în 
sălile de tribunale; vol- 
bură de ură, nemernicie şi 
rigiditate ereditare erau 
acuzaţiile judecătorilor de 
ocazie, ori de carieră. 

Primii trăiau momentul 
răzbunării (4) oarbe pentru 
toate nereuşitele lor, în 
timp ce juriştii de carieră, 
strigoii unor mai vechi 
complete de "judecată" 
aserviţi cândva palatului 
regal, erau cei care au su- 

rumat cel mai frumos 
ideal al naţiunii, şi aveau 
să fie şi de data aceasta, - 
doar temporar - stâlpii 
spânzurătorilor de care 
vor atârna ultimile spe- 
ranţe româneşti! 

Asesorii populari - 
chiar populari - nişte scur- 
suri sociale ale plebei pro- 
letare, stăteau importanţi 
şi neclintiţi în jilțuri, că- 
pătând - fără voie - un aer 
sobru venit dela unifor- 
mele militare în care erau 
îmbrăcaţi. Din când în 
când, cu o poză confi- 
denţială, şopteau ceva în 


Li 


"Urmare din pag. 1 

rotest împotriva trimiterii 
E atelar române dincolo 
de Tisa, unde în pusta ma- 
Rear i aste fasie aştei pta nimeni 
Ea di în Tatra erau tot 
atât de bineveniţi ca în 
Caucaz. Motivul nu este 
greu de aflat, dar... 

Pe cât de mult era sa- 
botată campania împotriva 
Sovietelor, tot atât era şi 
aprobarea apartenenţei 
României la Pactul Tri- 
patit. Însuşi Ministrul de 


_ Externe al României, Mihai 


Antonescu, încerca. să 
dreagă din cioburile Micii 
Înţelegeri titulesciene, o 
Mini Înţelegere cu Croaţia 
şi Slovacia, asemenea celor 
care pun soldaţi de plumb 
în calea şenilelor tancurilor, 
pentru a le opri înaintarea. 
Clar viziune politică a lui 
Ică, pateticul care spunea că 
"sângele Neamului se bate 
pe niicovala veacurilor”... 
După Conferinţa Alia- 
ţilor dela Teheran, opoziţia 
din România, complet lip- 
sită de informaţii despre 
rezultatul acestei confe- 
rinţe, încearcă să ia legătura 
cu Anglo-Americanii pe 
baza fostelor relaţii dina- 
inte de război. Anchilozată 
în vechi principii, opoziţia 
din România n'a văzut şi 
n'a înţeles marile transfor- 
mări şi traume ale omenirii 
şi în special ale Europei, 
petrecute în perioada 1938- 
1944. că 
Un memoriu al opoziţiei 
trimis peste hotare la 
sfârşitul anului 1943, este 
întâmpinat cu reticenţă de 
Englezi care au spus câ 
"puvernele aliate nu pot lua 
în consideraţie decât o 
ropunere de capitulare 
fără condiţii”. Tot în felul 
acesta au reacţionat şi A- 
mericanii, care puneau 
drept condiţii indispensa- 
bile unui dialog; retragerea 
trupelor române din Rusia 
şi ruperea legăturilor cu 
Germania, ca Şi când a- 
cestea ar fi fost un joc de 
şotron. 


Aflând de acţiunea opo- 
ziţiei, Mihai Antonescu s'a 
grăbit şi el să tatoneze o 


posibilitate a ieşirii Ro-. 


âniei din război. 

Ruşii erau ţinuţi la 
curent de către Anglo- 
Americani cu toate acţiu- 
nile întreprinse de opoziţia 
din România şi faptul că 
partidele din opoziţie se 
orientau tot către Apus, i-a 
făcut să fie mai pragmatici. 
Perfect informaţi asupra 
situaţiei politice din Ro- 
mânia, Ruşii ştiau că op 
ziția nu dispune de nici o 

osibilitate practică de a 
lua puterea în ţară şi au pre- 
ferat să ducă tratative cu 
guvernul dela cârma ţării. 
Consilierul rus Semeonov 
şi ambasadoarea Alexandra 
Kollontay, dela Stockholm, 
au comunicat la începutul 
lunii Aprilie 1944, Minis- 
trului român din Suedia, că 
preferă să discute cu gu- 
vernul Mareşalului Anto- 
nescu. 

La 2 Iunie 1944, Semeo- 

ov declară lui Fred Nanu, 
inistrul României, că "da- 
că prin absurd, Germanii 
părăsesc România de bu- 
năvoie în termen de 15 zile, 
| guvernul sovietic nu are 
| nici o obiecţie ca România 
| să rămână țară neutră”. Nu 
era decât confirmarea con- 
diţiilor deja avansate de 
Sovietici pentru armistițiul 
mânia şi care era: 
PR ea român a- 
cordă armatei germane un 
termen de 15 zile pentru 
părăsirea României; în 
cazul că guvernul german 
refuză să-şi retragă trupele, 
Armata Română va lupta 
alături de armatele ruse în 
contra trupelor germane, 
pentru a le sili să iasă din 
România. 
Valoarea despagabi 
ilor de război să fie fixată 
în raport de greutăţile fi- 
nanciare ale României şi de 
situaţia ei economică. 

(33 Să se respecte o zonă 
liberă în care guvernul ro- 
mân să funcţioneze nestân- 


jenit de trupe străine. 
Condiţiile puse de Ruşi 
căutau să anihileze total 
„acţiunea opoziţiei care, cu 
acordul lui Antonescu, 


trimisese la Cairo pe Ştir= 


bey să ducă tratative cu 
Aliaţii. Această acţiune a 
avut un eşec total, Anglo- 
Americanii rămânând ferm 
pe poziţia capitulării ne- 
condiţionate faţă de Ruşi. 

Derutată de propunerile 
mai avantajoase făcute de 
Ruşi lui Antonescu, opo- 
ziţia face tot posibilul să 
torpileze tratativele duse de 
Nanu la Stockholm, supra- 
licitând pe lângă ambasa- 
doarea Kollontay. 

În faţa acestei supra- 


UN ACT AL DISPERĂII 


fi închis pentru totdeauna. 

Tergiversările discuţiilor 
au făcut ca timpul să lu- 
creze în defavoarea opo- 
ziţiei. În final, opoziția a 
cerut şi pentru ea ga- 
rantarea condiţiilor de. 
armistițiu oferite lui An- 
tonescu, dar diplomaţia 
rusească era prea perfidă 
pentru a nu-şi da seama de 
adâncirea conflictului din- 
tre opoziţie şi Antonescu şi 
a considerat că, deoarece nu 
|s'a răspuns la condiţiile 
oferite înainte, nu mai este 
(cazul de a le reînnoi. 

La Stockholm, Alexandra 
Kollontay încerca în zadar 


să ajungă Ia o înţelegere cu 
guvernul Antonescu, pen- 


licitări, vechea şiretenie a 


trucă opoziţia era total îm- 


diplomaţiei ruseşti şi-a 


potriva acestei înțelegeri. 


spus cuvântul. De unde la 
început Ruşii erau hotărâți 
să conlucreze cu un guvern 
pătimaşa adversitate a 
opoziţiei faţă de persoana 
Mareşalului, Ruşii vin cu o 
ormulă bombă care i-a 
derutat total pe cei din 
jopoziţie: Aducerea pe tro- 
(fi României a ex-regelui 
Carol al II-lea şi un guvern 
OTătărescu. Formula ru- 
sească nu era lipsită de 
temei. Erau oamenii cu care 
au mai lucrat şi în care 
Sovieticii aveau încredere. 
Sub guvernul Tătărescu, ex- 
regele Carol al II-lea a cedat 
fără nici o opoziţie Basa- 
rabia şi Bucovina de Nord, 
iar acum ar fi creat din el 
ceea ce mai târziu au făcut 
din Norodom Sihanouk. 
Este meritul opoziţiei şi 
poate al lui luliu Maniu 
personal, că această formulă 
avansată de Ruși a fost ca- 
tegoric respinsă, indiferent 
de gravitatea urmărilor. 

În faţa refuzului unanim 
de reîntoarcere pe tron a lui 
Carol.al II-lea, Ruşii au re- 
nunţat la acest pion dar l-au 
păstrat pe Tătărescu, omul 
dezagreat de partide, care 

| va deveni Ministru de Ex- 
|terne în guvernul Petru 
Groza, în timp ce Maniu va 


| Antonescu-Maniu, văzând 


Pe de altă parte Ştirbey dela 
Cairo îi nemulțumea total 
pe Ruşi văzând în acţiunea 
lui un act pro-occidental şi 
anti-sovietic. 

Suspiciunea rusească şi 
nehotărârea lui Ică Anto- 
nescu, al cărui joc dupli- 
citar a fost dezastruos pen- 
tru ţâră, a făcut ca serihărea 
unui armistițiu cât de cât 
acceptabil să întârzie. 

Debarcarea Aliaților în 
Franţa şi crearea celui de-al 
doilea front i-a îndepărtat şi 
mai mult de realitate pe cei 
din opoziţie, fiind convinşi 
că Anglo-Americanii-vor 
debarca sau vor trimite 
trupe paraşutate în Româ- 
nia, deşi răspunsul Aliaților 
a_ fost totdeauna precis: 
"Înţelegeţi-vă cu Ruşii" 

După o masivă pregătire 
pentru un mare atac, la 19 
August 1944, Ruşii au spart 
frontul din Moldova. Re- 
zistența Românilor n'a fost 
nici pe departe cea aştep- 
tată, pentrucă de luni de 
zile s'a dus o propagandă 
defetistă de ieşire din răz- 
boi şi că inaintarea Ruşilor 
va duce la înfrângerea 
Germanilor şi "eliberarea" 
țării. Începând din luna 
Mai 1944, ca niciodată în 
timpul războiului, ofiţerii 
şi soldaţii de pe front erau 


urechea judecătorului. De 
fiecare dată, "judecătorii", 
mai ales canaliile trecu- 
tului burghez, aprobau 
impersonali, prin mişcări 
de cap. Profesioniştii din 
tată'n fiu, deveneau umili, 
dispărea grandomania şi 
servili, trădau în conti- 
nuare profesiunea care 
trebuia să fie oglinda unei 
naţiuni civilizate. Răul 
deci, se comitea în comun! 
In deplin acord cu noua 
eră proletară! Sălile de 
judecată dacă nu erau 
goale, erau tixite cu 
gardienii securişti, secu- 
ritate în civil şi soțiile 
acestora, pe lângă care for- 
foteau aşa zişii consilieri 
sovietici, KGB-işti, mento- 
rii de mai târziu ai lui 
Iliescu, Ceauşescu, Petre 
Roman,  ş.a.m.d. In 
mijlocul acelor hiene şi al 
unui climat de teroare, 
bine orchestrat de pre- 
zenţa anchetatorilor, de 
fapt nişte torţionari or- 
dinari, cât şi în morga 

severă a "judecătorilor, 

stătea năpăstuitul: patri- 

otul român, care, printr'o 

intuiţie divină, se opunea 

acelei clase subumane, bo- 

tezată comunistă. 


Un rechizitoriu fugar, 
tăios şi sălbatec însă, cu 
acuzaţii stereotip ca: duş- 
man al poporului, activi- 
tate subversivă de răstur- 
narea ordinei de stat (!), 
duceau imediat la con- 
damnarea lă moarte, ori 
pe viaţă, fără drept de 
apel. 

Ei, asasinii stării legale, 
ei, care desfiinţaseră statul 
constituţional, vorbeau în 
numele acestuia!!! 


Şi când te gândeşti că 
astfel de sentințe, sute de 
mii, erau date de către 
"juriştii"” de carieră!! Poate 
tot ce a avut mai urât ţara 
românească. 


Nu peste mult timp 


însă, când partidul şi-a 
format "cadre", slugile 


acelea scârboase au um- 


plut închisoarea Făgăraş, 
unde s'au întâlnit cu fraţii 
lor de trădare, poliţiştii. 

Se trage concluzia că 
răul care stăruie şi azi în 
România, nu l-au comis 
numai comuniştii. La el a 
participat o bună parte a 
naţiunii. Ce trist! 


; Pe lisus nu l-au con- 

| amnat la moarte Roma- 
nii, nici legiuitorii de 
atunci. Fariseii plini de 
lură împotriva ideii de 
bine şi adevăr şi mai ales, 

! gloatele imorale care, l-au 
preferat pe Baraba. Au 
eliberat un delicvent, sa- 
crificându-l pe Cel care 

| reprezenta moralitatea, 
| principiile şi legile adevă- 
] rului, pe care să se spri- 


jine cetatea. 


Tot aşa şi în cazul pa- 
trioţilor români. Au fost 
exterminați de comunişti 

| cu ajutorul unei bune 
părţi a populaţiei. Ce trist! 
„Națiunea română ago- 
nizează şi azi, ca şi pe 
timpul măcelului lui Ca- 
rol II, ca şi pe timpul lui 
Pauker, Dej, Ceauşescu. 
Lipsită de caracterele su- 
perbe, de cremenea unor 
voinţi pe care singură şi 
le-a exterminat, ea, naţi- 
unea se lasă tot mai mult 
prinsă'n cleştele noii bur- 
ghezii comuniste şi mira- 
jul reprezentanţilor ei din 
Opoziţie. 
Exterminând tot ce a 
avut mai bun, de a nu fi 
„fost în stare să-şi iubească 
eroii, ea suferă azi conse- 
cințele. Se destramă trep- 
tat. Ce trist! - 

Fără răul din interior, 
care s'a dovedit a fi fost 
atât de mare, neamul 
românesc nu s'ar prăbuşi 
azi sub zidurile cetăţii, pe 
care, ei, cetăţenii le-au sur- 
pat. Ce trist! 


trimişi în concediu, în aşa 
fel, că niciodată efectivul 
prevăzut pentru apărare nu 
era complet. 

Uşurinţa cu care s'a spart 
frontul a făcut ca mareşalul 
Antonescu să se concen- 
treze mai „mult asupra 
opririi inamicului şi mai 
puţin la celelalte treburi ale 
țării. 

Opoziția 'complotistă 
avea altă perspectivă. Orice 
înfrângere a armatei şi orice 
înaintare a inamicului, erau 
favorabile loviturii plă- 
nuite. 

“Situaţia în care se afla 
țara, cerea o acţiune de 
salvare, dar aceasta nu 
trebuia făcută oricum. În 
1918 a existat Pacea dela 
Buftea, dar exista şi o Ro- 
mânie care nti capitulase, în 
frunte cu Regele, la laşi. 
Pluralismul politic per- 
mitea schimbări de guverne 
şi alianţe, fără seisme care 


„ar fi zdruncinat temelia 


Statului. Acum, situaţia era 
complet diferită. Nu existau 
nici oamenii politici din 
1918, nici un inamic civi- 
lizat. Ne ameninţa tăvălu- 
gul comunismului de care 
n'am ştiut cum să ne apă- 
răm. 

Faptele şi etapele care au 
dus la chemarea la Palat şi 
arestarea lui Antonescu şi a 
colaboratorilor săi au fost 
descrise pe larg de mai 
mulţi autori şi nu diferă 
prea mult dela autor la 


autor, Proiectată pentru 26 
gefuauste când trebuia să 


partici oți reprezentanţii 


icipe toţi reprezenta: 
partidelor politice la Actul 
Final, din disperare că 
Antonescu la acea dată ar fi 
fost pe front şi nu mai 


putea fi făcut inofensiv, 


acțiunea care trebui 
oţi 


poarte răspunderea t 
factorii pol politici angajaţi, 2 
fost lăsată pe seama regelui 
Mihai, care în disperare de 
cauză şi-a asumat răspun- 
derea unei acţiuni ce tre- 
buia făcută de oamenii 
politici, fără implicarea 
monarhiei. 

Armata Română a primit 


rdin să înceteze lupta eyes) 


Ruşii n'au primit ordin d 
încetarea ostilităților cu 
Românii. NE 

Între 23 August şi 12 

eptembrie 1944, statutul 
României a fost de ţară 
capitulată fără condiţii. 
Când s'a semnat armistițiul 
era prea târziu. Ruşii ocu- 
paseră cea mai mare parte a 
țării ca teren inamic şi ce 
este mai grav, ostaşii care 
au executat ordinul de 
încetare a focului au fost 
făcuţi prizonieri şi duşi în 
Rusia de unde mulţi nu 
s'au mai întors. 

Urgia vremurilor i-a fă- 
cut pe Români să blesteme 
această zi. Să lăsăm viito- 
rului şi istoriei s'o judece, 
iar noi să aprindem o lumâ- 
nare pentru nevinovaţii 
necunoscuţi care au pierit 


fără luptă, datorită actului . 


de atunci. 


George AUGUSTIN 


ZI 


PAGINA 8 


IULIE-AUGUST 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESe 
Sep orare tea 


DIVERSIUNEA NUMITĂ GH. FUNAR 


————— Gh. Ionescu OLBOJAN—— 


Sfârşitul lunii lunie a 
fost marcat la Cluj-Napoca 
de noi tensiuni între par- 
tidul lui Funar şi cel al lui 
Marko Bela, vorba fiind de 
PUNR şi UDMR. Care este 
nodul discordiei dintre cele 
două formaţiuni politice, 
imortalizat în grupul sta- 
tuar din Piaţa Unirii din 
urbea mai susamintită. Dl. 
primar al municipiului de 
pe Someş vrea să facă un 
pricaz prin care în Piaţa 
Unirii să înceapă săpăturile 
arheologice în vederea gă- 
sirii ruinelor fortului ro- 
man stabilit odată aici. 
Manevra este contestată de 
opozanţii săi, Maghiarii 
strânşi în jurul UDMR- 
ului. Ce vrea în realitate Dl. 
Funar? Nimic altceva decât 
să-l scoată din piaţă pe 
trădătorul de neam Matias 
Rex, cum îi spun Ungurii 


“lui Matiaş Corvinul, acel 


rege al Ungurilor provenit 
din naţia română. Dl. pri- 
mar nu are ochi să-l vadă şi 
gata! Jos cu el! Să îl ia Ma- 
ghiarii şi să-l aşeze pe un- 
deva prin Budapesta sau 
alte localităţi de dincolo de 
fruntariile României! Pen- 
tru această operaţiune de 
demolare a statuii şi mon- 
tarea ei în altă parte, pri- 
marul are destui bani de 
alocat din averea publică. 
Pentru repararea străzilor şi 
a gării oraşului însă n'are. 
El vede numai ce îi convine: 
resurecţia monumentelor 
grandioase şi a punerii Un- 
gurilor la punct, pentru a 
nu mai mişca în front. 
Astfel, doreşte să întâmpine 
aniversarea celor 1880 de 
ani de atestare documentară 
a existenţei municipiului 
de pe Someş. Cu ce anume? 
Cu dezvelirea Monumen- 
tului Memorandiştilor şi cu 
readucerea în piaţă a statuii 
"Lupa Capitolina” dăruită 
clujenilor de către Italieni 
şi montată după 1990 în 
curtea Muzeului de Istorie 
al oraşului de către chiar 


DL. primar, când îl apucase- 
ră primele năbădăi împo- 
triva UDMR-ului. 

Observatorii politici a- 
tenţi la manevrele aşa-zise 
politice ale PUNR au căzut 
de acord că Funar şi PUNR- 
ul sunt o diversiune a po- 
liticii maghiare desfăşurate 
de UDMR cu acordul Bu- 
dapestei. Care sunt argu- 
mentele acestei constatări? 

1. Maghiarii aveau ne- 
voie pentru a justifica 
existenţa UDMR-ului de 
forţă politică naţional-ex- 
tremistă care să constituie 
contraponderea şi motivaţia 
de a fi a acestei formațiuni 
politice şi ea extremist- 
naţională. Fără existenţa 
unui grup naţional român 
ei nu-şi puteau argumenta 
politica anti-românească pe 
la uşile organismelor inter- 
naţionale în care au fost 
primiţi cu surle şi tobe, 
total diferit de cum am fost 
primiţi noi, Românii. 

2. Primii conducători ai 
PUNR-ului au primit pe căi 
ocolite sume de bani sau au 
fost sponsoraţi pentru că- 
lătorii în exterior de către 
Maghiarii din exil, la in- 
dicaţia UDMR-ului. Mulţi 
dintre cei care au beneficiat 
de asemenea "ajutoate” 
latră dar nu muşcă în relația 
PUNR-UDMR. Fac zgomot 
pe anumite teme şi pe 
anumite registre sonore 
pentru a da impresia de 
naţionalişti, dar excursul 
lor nu este altceva decât un 
nou motiv pentru ca Ma- 
ghiarii să ne arate cu de- 
getul către comunităţile 
internaţionale; plângându- 
se de atitudinea neconci- 
liantă a Românilor şi ce- 
rând astfel un regim de 
protecţie pentru "biata" 
minoritate maghiară din 
Transilvania. 

3. Jocul de întrajutorare 
CARITAS din Cluj a fost 
folosit de PUNR pentru 
câştigarea de capital elec- 
toral, iar de către UDMR 


pentru a rupe Transilvania 
dela patria-mamă. Se ştie 
acum că la Caritasul clujan 
au depus sume mari şi au 
primit pe măsură ajutoare 
marea majoritate a Ma- 
ghiarilor din Nordul Tran- 
silvaniei. Mulţi Maghiari 
au primit bani din afara 
ţării pentru a putea juca la 
Caritas, bani dirijaţi cu 
abilitate de către UDMR. 
Ce s'a urmărit prin această 
manevră? Imbogăţirea Ma- 
ghiarimii în detrimentul 
Românilor, astfel ca, la un 
moment dat, Ungaria să 
pretindă opiniei publice 
mondiale că populaţia de 
origine maghiară este mai 
muncitoare şi mai înstărită 
decât celelalte zone ale ţării 
care, vezi Doamne, aşteaptă 
să fie susţinute economic 
de Ardeal. În atare situaţie, 
singura soluţie de protecţie 
pentru populaţia din zonă 
este unirea Ardealului cu 
Ungaria, ţară care are un 
nivel de trai apropiat de cel 
al zonei de Nord-Vest a 
României. Numai că aşa- 
zisa îmbogăţire prin Caritas 
a păgubit peste un milion şi 
jumătate de Români din 
celelalte regiuni ale ţării, 
diferit de cei păgubiţi în 
Ardeal. 

4. Prin politica sa de 
semi-alianţe, alianţe, meza- 
lianţe, PUNR-ul face jocul 
UDMR-ului în plan politic 
intern. Dezicându-se de 
politica D-lui Funar, multe 
formaţiuni politice din O- 
poziţie se arată dispuse să 
sprijine moral demersurile 
făcute de Unguri în vederea 
anihilării acţiunilor funaș 
riste de impunerea româ- 
nismului pe pământul Ar- 
dealului. Când UDMR-ul a 
dispus mobilizarea gene- 
rală la finele lui Iunie 
pentru stăvilirea iniţiativei 
arheologice a Primarului 
din Cluj, alături de Unguri 
s'au arătat dispuşi să par- 
ticipe la această contra- 
ofensivă membrii Con- 


venţiei Democratice din 
România, fapt inedit pe 
scena politică, excepţie 
făcând numai PNL-ul lui 
Radu Câmpeanu din acea 
primă rundă de alegeri 
prezidenţiale, care s'a aliat 
cu UDMR-ul pentru câş- 
tigarea unor voturi în plus. 


Acum şi partidul de gu- 
vernământ s'a distanțat 
vizibil de partidul funarist, 
condamnând chiar public 
acţiunile necugetate ale 
extremei naţionale din Cluj, 
după ce în iarnă promisese 
că se preconizează o rema- 
niere guvernamentală pen- 
tru a coopta în executivul 
statului şi reprezentanţi ai 
PUNR. Farsa remanierii 
guvernamentale din iarnă a 
fost bine mediatizată de 
presă şi bine apreciată de 
UDMR printr'o vizită fă- 
cută la Palatul Cotroceni - 
în acele zile - de o delegaţie 
maghiară care i-a adus 
mulţuimiri lui Iliescu pen- 
tru modul în care a acţionat 
vizavi de intenţiile Funaru- 
ului de a intra în guvern. 


În loc de concluzii: oare: 
ce alte năzbâtii îi vor mai! 
băga în tărtăcuţă D-lui 
Funar oamenii UDMR-ului 
infiltraţi în PUNR sau în 
Primăria Clujului? De fie- 
care dată când UDMR-ul a 
dorit să se remarce sau avea 
nevoie de capital politic 
(electoral), de tot atâtea ori, 
Funar îi ieşea în întâm- 
pinare printr'o iniţiativă 
prostească şi care să-l facă 
să dea mai apoi înapoi în 
faţa ofensivei maghiare, 


“ajutând-o pe aceasta să-şi 


facă de cap în ţara noastră. 


O remarcă a unui coleg de 
breaslă: dacă Funar trebue 
vreodată să se refugieze în 
exil, el va fi primit cu surle 
de Budapesta. După păre- 
rea noastră, ar fi bine să-şi 
ia tălpăşița de pe acuma. 
Diversiunea de tip Funar a 
fost fumată de mult. 


(1REDENTISMUL NESĂȚIOS 


De aproape doi ani par- 
lamentul ţării se străduieşte 
să elaboreze legea vetera- 
nilor, invalizilor şi a vă- 
duvelor de război, lege 
menită să repare şi să re- 
cunoască, ceea ce timp de 50 
de ani regimul comunist n'a 
făcut-o, anume, că eroi au 
fost nu numai greviştii 
mineri şi ceferiştii, tudor- 
vladimireştii sau aşa iţi: 
ilegalişti, ci şi ostașii lup- 
tăte i pe fro île dia Bat 

i Vest, care au murit sau 
s'au schilodit pentru apă- 
rarea fruntariilor şi dem- 
nităţii patriei, că, li se cu- 
vin, lor şi urmaşilor lor, nu 
pomeni, ci drepturi. 

În sfârşit, după multe 

iscuţii, camera şi senatul 
au votat legea. Deşi cu une- 
le inechităţi, totuşi, carac- 
terul ei reparator a fost evi- 
dent şi bine venit. 


Urma numai ca preşe- 
dintele ţării, în rap 
tate cu prevederile consti- 
fai a za: dea avizul 
pentru promulgare. Dl. 
Iliescu însă, a retrimis legea 


celor două camere pentru 
redefinirea unor termeni, 


Q cumar fi aceea de veteran 


de război, astfel încât a- 
ceastă calitate (în conse- 
cinţă şi a drepturilor ce 
decurg din aplicarea legii) 


participanţilor la confla- 


[ fie atribuită tuturor 


graţia anilor: 1940-1945, 


cetăţeni âniei, indi- 
ferent s la 
au se! 


e s'a întâmplat? De- 
utaţii şi senatorii UDMR, 
omportându-se ultimativ, 
retins - ceva fără pre- 
cedent în istorie - ca veteran 
sau invalid de război, prin 
definiţie, să ie serie şi 
e cei care au făcut parte 
Ira anii 1940-1944, din 
armata şi jandarmeria 
hortistă, bine cunoscuţi 
pentru atrocitățile comise 
împotriva populaţiei româ- 
neşti şi evreieşti, rămase în 
teritoriul din Nord-Vestul 
Transilvaniei sub ocupaţie 
maghiară, prin dictatul dela 
Viena din 1940, 

Motivul invocat a fost 
acela că din trupele de 
ocupaţie au făcut parte şi 
Români. Adică, oricât am 
dori să evităm calificativul, 
şi să le justificăm colabora- 
ționalismul, trădători de 

eam şi ţară. Acum câţi 
"veterani de război” din cei 
"ocoşi" purtători de pene de 
cocoș, după trecerea a peste 
cincizeci de ani dela acele 
evenimente mai supravie- 
țuiesc, cine-i mai poate şti? 
Noi, nu, cu siguranţă; 
UDMR-iştii, da. Şi apoi, 
dacă au servit statul ma- 
ghiar de ce acesta nu-şi 
răsplăteşte el eroii, cu ono- 


lon TECŞA 


ruri şi drepturi materiale? 

Din consideraţiuni "po- 
litice”, de a nu provoca noi 
disensiuni, dacă nu chiar 
conflicte cu minoritatea 
maghiară şi chiar cu-statul 
învecinat, toate bine regi- 
zate şi concertate pe axa 
Budapesta-Tg.Mureş- 
Tg.Secuiesc, Dl. Iliescu, 
obedie e inter- 
pelărilor UDMR-ului. Dacă 
nu's prea mulți, şi-o fi zis 
D-sa, ce mai contează câ- 
teva zeci de milioane. Dă-le 
şi lor şi scăpăm de gura lor. 
Numai că, sigur, nu vor fi 
puţini, şi nici nu vom scăpa 
uşor de ei. 


superioare însăşi Români- 
lor. 

Am mers până acolo 
încât am acceptat autogu- 
vernări enclave în- judeţele 
Covasna şi Harghita, în care 
Românii, aici minoritari, 
sunt trataţi ca pe timpul 
habsburgilor, supuşi ma- 
ghiarizării, iar oponenții 
alungaţi. 

Şi totuşi, presa din Bu- 
dapesta, luările de cuvânt 
în cercurile maghiare din 
țară şi peste hotare; abundă 
în calomnii, astfel încât 
opinia publică mondială să 
fie mereu agitată şi ob- 
sedată de nedreptăţile la 


Este, drept, din raţiuni, Care minoritatea maghiară 
pacii, dea n ficuprini fale tură de călte atațuil 
şi noi de pârjolul iugoslav 6 român. Desigur nu este 


este necesar să facem şi 
compromisuri, -să "mai 
treacă” cum-se zice "dela 
noi”. Numai că de teama 
unei conflagrații devasta- 
toare interetnice, teamă de 
care profită din plin cer- 
curile revanşarde maghiare, 
mergem prea departe pe 
linia concesiilor, opoziţia 
guvernanţilor noştri, la 
pretenţiile, mereu altele şi 
tot mai insolente, fiind 
foarte slabă. Ori se ştie, 
nicăieri ca la noi, minori- 
tăţile nu se bucură de 
drepturi atât de mari, încât 
cele conferite celei ma- 
ghiare sunt şi cele mai mari, 


greu de ghicit ce se urmă- 
reşte:; visul de aur de restau- 
rare a stăpânirii huniazilor, 
în care poporul român, 
născut şi înrădăcinat de 
veacuri și milenii în Tran- 
silvania, să fie readus la 
condiţia de sclavie. 

n acest scop orice poate 
lovi în intergritatea ţării sau 
viața poporului român este 
folosit cu dibăcie şi neos- 
tenită stăruinţă. 

Ultima şi una din cele 
mai perverse acţiuni de atac 
împotriva demnităţii noas- 
tre a fost umilința de a glo- 
rifica torţionarii şi trădă- 
torii. 


ÂNDURI DESPRE / PENTRU 
IŞCAREA LEGIONARĂ 


După Decembrie 1989 îndeosebi, am avut ocazia să 
citesc articole şi cărţi despre acest fenomen complex 
Mişcarea Legionară. 7 

Din nefericire, multe rânduri au fost scrise cu pati- 
mă, din ele reieşind, mai mult sau mai puţin vădit 
partizanatul în raport cu binecunoscutele "'momente!! 
ale Mişcării: Căpitanul şi Comandantul (cel din urmă 
fiind contestat de mulţi, chiar în această calitate). 
Lucrurile încep să ia aspectul unor "discuţii bizantine", 
datorită faptului că prea mult gândurile se întorc spre 
"zăpezile de altă dată”. = 

Consider necesară, mai degrabă, o "aducere la zin, 
evident, în cazul în care Mişcarea Legionară va lua din 
nou forma unui partid, integrându-se în viaţa politică 
în mod explicit. Şi nu cred că greşesc sugerând pentru 
"inspiraţie" un dublu re area Socială Italiană şi 


Liga Lombardă. 77 
e 


DIN CAIETUL UNUI GOLAN 


După ce şi-a dovedit din plin lipsa de har prin două 
romane ("Singurătatea poveştilor pentru copii" şi 
"Grădina de iarnă"), Antoaneta Iordache revine la 
poalele Parnasului cu un grupaj de versuri ("România 
literară" nr.29 a.c.). Versuri cam aşa: “eu cu tine în 
sânge, / eu sunt fir de culoare Ia cer: / Şi nu pot să pier! / 
împreună cu ei în văzduh: / Dela părul cu înger / şi 
până în tălpile mele / unse-n salivă de stele." Versuri ce 
au un singur merit: dezvăluie dereglările autoarei. 

Cine este Antoaneta Iordache, cine a fost Antoaneta 
C. Iordache? Este ex-soţia ex-revoluţionarului Claudiu 
Iordache, unul din trădătorii Revoluţiei dela Timişoara, 
care acum încearcă să dreagă busuiocul, pripăşit, cum- 
necum, la "Evenimentul zilei”. Antoaneta Iordache s'a 
bucureştinizat, lucrează acum la o "direcţie" în Minis- 
terul Culturii, colegă cu Ion Gheorghe, Ion Ţugui şi 
Anghel Dumbrăveanu (pe care, în 1990, îl “huşise" dela 
revista timişoreană "Orizont", pe când acesta era re- 
dactor-şef adjunct şi ea redactor-revoluţionar). 
Dar ea nu s'a "delimitat" de Kremliceni, aşa cum a 
făcut ex-soţul aliceniul i-a fost recunoscător. 


"în vremea "disidenţei" şi 
AI. i-a stat alături. pe 
Având-o "cârmaci" la secţia de poezie 
Buzea, nu ne mirăm că "România literară" 
publice astfel de "poeţi". În ciuda faptului că revii 
are ca director pe criticul Nicolae Manolescu. 


DEGETUL PE RANĂ 


Diverse publicaţii îl '"veştejesc” pe Dl. Iosif 
Constantin Drăgan pentru faptul că ar fi fost legionar. 

Nu ştiu dacă Dl. Iosif Constantin Drăgan a fost 
membru al Mişcării Legionare. Poate ştiu alţii mai bine. 

Oricum, eu m'aş simţi mândru dacă cineva m'ar 
numi "legionar". Nu m'aş simţi... acuzat. Dar Dl. I.C. 
Drăgan se... disculpă. 

Nu ştiu dacă Dl. Iosif C. Drăgan a fost legionar. Dar 
dacă a fost, atunci a fost singurul lucru bun pe care l-a 
făcut î în viaţa sa, deşi, cred - în cazul în care a fost - că 
şloaz dintr'un calcul oportunist a îmbrăcat cămaşa 
verde. 

Ştiu, însă, că DI. I.C. Drăgan a fost un apropiat al 
clanului Ceauşescu. Se mai ştie că Dl. I.C. Drăgan a fost 
un colaborator zelos al serviciilor secrete ceauşiste şi al 
K.G.B-ului. 

5 Dl. Drăgan a Publicat nişte cărţi pretinse ştiinţifice, 
în care şi-a expus elucubraţii i i i- 
manie le Aiexpu is eh țiile protocroniste şi deli- 

: "Diasporan" fiind, Drăgan a încercat să apropie 
diaspora română de gângavul Ceauşescu. După 1989, 
I.C.D. a încercat să-i convingă pe Românii din afara 
Țării să colaboreze cu Kremliceniul. Dar Românii din 
diasporă i-au întors spatele, 

DI. I.C. Drăgan sponsorizează acum publicaţiile 
Asociaţiei "Vatra Românească" şi ale partidului condus 
de Funar Napocanul, publicaţii scrise de foşti politruci 
semi-analfabeti şi foşti culturnici . 


Altfel, pe zi ce trece, Dl. Drăgan se apropie de vârsta 
prunciei. 


FĂRĂ TITLU 


Mulţi, prea mulţi sunt auziţi spunând că vor binele 
țării. Orice acţiune e precedată de o declaraţie în care 
autorul afirmă că urmăreşte şi va urmări (deh, pentru â 
scuza mijloacele!) binele poporului. Urmează pe” 
cetluirea cu o cruce şi un "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” 

De cele mai multe ori însă, aceştia sunt credincioşi 
ocazionali, sunt creştinii zilelor de Paşti şi de Crăciun, 
colivarii parastaselor. Uită sau nu ştiu că a fi creştin 
înseamnă a fi un copil al lui Dumnezeu, înseamnă â i 
SFANT. Sai 

Nu e de ajuns să agiţi un crucifix în faţa unei adunări 
(sau adunături); renaştere spirituală nu înseamnă 
aghesmuirea de sedii şi monumente, unde uneori 
lipseşte tocmai Dumnezeu. i 

A fi sfânt înseamnă să-l ceri în orice împrejurare 
Celui de Sus să te umple cu Duhul Său. Numai apoi 
poți încerca să faci bine cuiva. Altfel, binele de azi Vă 


răul de mâine. AG 


= 
z 
i 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


IULIE-AUGUST 1994 


PAGINA 9 


A MIUIRIIT UNI DOMNI: VINTILĂ IBIRĂTILANIU 


Roxana IORDACHE —— 


Tristă cumpănă de luni 
pentru Români. La trecerea 
din Mai în lunie, între 
noapte şi zi, s'a stins din 
viaţă pămânească marele 
domn VINTILĂ  BRĂ- 
TLANU, vlăstar al dinastiei 
Brătienilor, de al cărei nu- 
me strălucit se leagă însăşi 
gloria istorică a României: 
instaurarea domniei euro- 
pene, apoi a monarhiei 
constituţionale, făurirea 
statului naţional unitar şi 
independent al Regatului 
României Mari, Constituţia 
idin 1923, socotită la vremea 
respectivă cea mai demo- 
cratică din Europa, marea 
reformă agrară. Nu sunt 
liberală, aproape de cugetul 
meu sunt principiile creş- 
'tine democrate, dar respect 
istoria neamului şi marile 
personalităţi ale ROMÂ- 
NIEI ETERNE. 

Vintilă Brătianu făcea 
parte dintre cei care re- 
prezintă, pentru noi, tine- 
rii, România Eternă. A fost 
condamnat în contumacie 
la muncă silnică pe viaţă, 
de către regimul comunist 
nelegiuit, pe când se afla în 


luţie, a venit în ţară dela 
Paris cu sufletul deschis, să 
se dăruie Patriei din care 
Vremurile crâncene l-au 
surghiunit. Generozitatea 
lui de copil mare s'a izbit 
de o nouă viclenie: Radu 
Câmpeanu i-a uzurpat titlul 
de drept în fruntea Parti- 
dului Naţional Liberal 
renăscut. Discret, însă, nu 
s'a supărat, ci a sperat că 
partidul pe care l-a primt 
odată cu sângele va rede- 
veni ce a fost. Ni'a fost să fie 
aşa. Istoria recentă o ştim cu 
toţii. Umbra Tătărăscului şi 
vanităţile de tot felul au de- 
cimat mişcarea liberală. 

Dar domnul Brătianu a 
trăit o mare bucurie, în 
Februarie, anul trecut, la 
constituirea Partidului 
Liberal '93, despre care cre- 
deam cu toţii că are să fie 
temelia reîntregirii liberale. 
Vintilă Brătianu a fost nu- 
mit preşedinte de onoare. 
Scriam atunci că spiritul 
Brătienilor s'a întors acasă. 
Dar şi PL-1933 avea să fie o 
decepţie pentru liberalul 
pur-sânge, care şi-a văzut 
năruit visul de unificare pe 


nul Mircea lonescu-Quin- 
tus a fost ales preşedinte al 
PNL. Părea că nu mai există 
nici un impediment. Însă 
din nou vanităţile şi-au 
spus cuvântul. Tinerii libe- 
rali - Dinu Patriciu, Horia 
Rusu, Raymond Luca et 
compania - l-au dezamăgit, 
drept pentru care a demi- 
sionat din funcţia de pre- 


1993, în urmă cu o jumătate 
de an, declarând că nu 
poate accepta ca numele său 
să fie folosit drept paravan 
în spatele căruia să se facă 
jocuri egoiste. N'a putut 
accepta împiedicarea pro- 
cesului de reunificare libe- 
rală. Cu puţine zile înainte 
de moarte, a primit o nouă 
lovitură, prin propunerea 


exil, din 1947. Dupa revo- care l-a avut după ce Dom- gedirite de onoare şi din PL- incredibilă a  PL-1993 
35 DE ANI DELA MOARTEA POETULUI 


“MEREU DESPRE VASILE MILITARU 


21 Septembrie 1886, Dobreşti-Câmpurel, Jud. Ilfov - 8 lulie 1959, Ocnele Mari 


! L-am cunoscut pe Vasile 
Militaru în vara anului 1948 
la Secţia de fizioterapie a 
Primăriei oraşului Bucu- 
reşti de pe strada Nicolae 
Filipescu colț cu Batişte. Era 
un bărbat de statură mij- 
locie, plin de vigoare şi ex- 
trem de agreabil. 

L-am reîntâlnit în ace- 
laşi loc după câteva zile, în 
tovărăşia soţiei sale, Doam- 
na Telly Barbu, actrița de 
teatru şi cinema bine cu- 
noscută. Cu acea ocazie mi- 
a dăruit basmul versificat 
"Merele de aur”, li citisem 
până atunci, încă de pe 
băncile liceului, primul său 
volum de versuri aşa de 
frumos intitulat "Stropi de 
rouă”. În perioada bucu- 
reşteană am citit cu multă 
plăcere "Cântecul vinului”. 
Ştiam de catrenele publi- 
cate într'o gazetă din ca- 
pitală sub pseudonimul 
Radu Bardă. Mai publicase 
în editura ziarului "Uni- 
versul” două volume de 
fabule. Lucra pe vremea 
când l-am cunoscut la ver- 
sificarea Bibliei. Nu ştiu 
dacă şi-a dus planul la în- 
deplinire, pentrucă n'a 
trecut mult timp dela 
cunoştinţa noastră, când 
regimul comunist instalat 
la putere cu sprijinul ne- 
mijlocit al Armatei sovie- 
tice, a început o adevărată 
vânătoare împotriva in- 
telectualilor şi mai ales a 
scriitorilor, care înainte de 
orice înțelegeau să fie re- 
prezentanţi ai neamului 
românesc şi nu în slujba 
cotropitorilor. i 

Vasile Militaru a căzut şi 
el victimă acestui val de 
teroare înfruntând cu băr- 
băţie agresiunea călăilor. 

nice noapte de Paști, la 
slujba învierii oficiată în 
biserica Sfântul Vasile cel 
Mare de pe Calea Victoriei, 
am întâlnit-o pe Doamna 
Telly Barbu. Avea două 
lumânări aprinse într'o 


„mână. Înterbarea mea fi-+ 


rească era să ştiu unde este 
şi ce face maestrul? "Maes- 
trul a murit!” mi-a răspuns. 
„Una din lumânările aprinse 
era pentru soțul decedat. 

Doamna Telly Barbu nu 
se putea desprinde de ima- 
ginea poetului. 

Anii au trecut într'o tă- 
lăzuire fără repaus. Într'o zi 
am citit un anunţ în ”Ro- 


mânia liberă" la rubrica -. 


Decese - din care am aflat 
că în ziua de 7 lulie 1984 
urma să se oficieze un 
parastas pentru Vasile 
Militaru cu ocazia împli- 
nirii a 25 de ani dela tre- 
cerea în neființă. 

Am fost prezent la acest 
parastas unde am avut 
ocazia să cunosc un cetă- 
ţean american care venise la 
Cimitirul Bellu din marea 
sa dragoste pentru opera 
poetului. Venise la rudele 
sale din Bucureşti şi citind 
ziarul, susamintit, a ţinut să 
fie prezent la parastas. 

Şi nu numai atât. Cetă- 
țţeanul american, originar 
'din satul Mengir, județul 
Cahul, a citit o poezie de 
Vasile Militaru intitulată 
"Aur" pe care nimeni din 
cei de faţă n'o citise şi nici 
nu auzise până atunci de ea. 

După lectură am intrat în 
vorbă cu cetăţeanul ameri- 
can stabilit în statul Flo- 
rida. Se numea, la plecarea 
sa din țară, Grigore Scoro- 
chirjă, iar în Statele Unite 
îşi zicea Grigore Scor. 

Poezia "Aur” o citise în 
ziarul "Universul" cu foarte 
mulţi ani înainte, în epoca 
interbelică. i 

Făcând o comparaţie în- 
tre atmosfera în care s'a 
oficiat parastasul din anul 
1984, pe vremea tiraniei, 
când la fiecare vorbă rostită 
trebuia să mă uit în jur şi 
parastasul de azi desfăşurat 
fără teamă de a fi urmărit 
de cineva din umbră, nu de 
altceva ci numai din vina 


G.N. VIFOREANU 


de-a participa la un ase- 
menea eveniment creştinesc 


şi cultural, ar trebui, zic, că 


este ocazia să se ia iniţiativa 
reabilitării ascriitorului 
care a păcătuit doar prin 
aceea că a simţit mai ro- 
mâneşte decât ceilalţi con- 
frați ai săi. 

E firesc, aşadar, ca în 
condiţiile create de revo- 
luţia din Decembrie 1989, 
să se păşească ferm la re- 
considerarea şi reeditarea 
poeziilor lui Vasile Mili- 
taru din volumele "Stropi 
de rouă", "Merele de aur”, 
"Cântecele vinului” şi 
"Chiot către neamul româ- 
nesc”, precum şi cele 
apărute în ziare şi perio- 
dice, neincluse în volumele 
citate mai sus. Va trebui să 
fie luate în seamă şi cele 
două volume de fabule. 

Sunt sigur că aceste 
versuri vor găsi o audienţă 
fără rezervă în sufletul 
cititorului român de orice 
vârstă. Poetul ţărănimii 
munteneşti, spre deosebire 
de George Coşbuc care a 
fost poetul ţărănimii ar- 
delene, aşteaptă acest gest 
din partea noastră a tuturor 
spre slava şi îmbogățirea 
literaturii noastre româ- 
nești. 


"PLECĂRILE" 


Vasile Militaru este 
poetul pe care îl descoperi 
de fiecare dată prilejuită de 
o comemorare sau de un 
parastas, Aşa a fost şi cu 
ocazia celei de-a 34-a ani- 
versare a trecerii sale în ne- 
fiinţă când Doamna Telly 
Barbu-Militaru a făcut o 
slujbă de pomenire a poe- 
tului martir în ziua de 8 
Iulie 1993, 

Am fost avizat telefonic 
cu două zile mai înainte de 
aceea care cu multă pio- 
şenie nu lasă să se stingă 
flacăra aducerii aminte a 
unuia din cei mai talentaţi 


poeţi ai neamului româ- 
nesc. 

Am răspuns afirmativ. - 
Dar, am zis - aţi publicat şi 
în presă vreun anunţ? - 

- Nu! mi-a răspuns. 

- Voi fi prezent la ora fi- 
xată de Dumneavoastră, 
negreşit. 

- Nouă jumătate. 

- Perfect. O să vă rog să 
mă lăsaţi să citesc din opera 
maestrului poezia "Sub 

tricolor” care a constituit 

unul din capetele de acu- 
zare la procesul ce i s'a 
intentat de către regimul 
comunist. 

- Nu. Voi citi eu ceva mai 
bun, ceva inedit. Cred că o 
să vă placă. Poezia se nu- 
meşte "Plecările” şi face 
parte dintr'o culegere ine- 
dită intitulată "Poemele 
nemuririi”. 

- Sunt de acord. Vă rog să 
contaţi pe prezenţa mea. 

In tot cursul nopţii de 7 
spre 8 Iulie a plouat fără 
întrerupere. Ca prin mi- 
nune ploaia s'a oprit la 
ivirea zorilor. 

Când am ajuns la Ci- 
mitirul Bellu, n'am găsit pe 
nimeni. Tocmai căutam 
mormântul poetului, când 
am zărit trei persoane ve- 
nind dinspre capela cimi- 
tirului. Era Doamna Mili- 
taru însoţită de un preot şi 
un cântăreţ. 

Am numărt persoanele. 
M'am oprit la cifra 7. Afară 
de preot şi cântăreţ, au mai 
sosit trei doamne printre 
care am remarcat-o pe 
Doamna Maria Condrachi, 
o ferventă admiratoare a 
poeziilor lui Vasile Mili- 
taru. 

Preotul a făcut o slujbă la 
înălţimea celuia care-şi 
doarme somnul de veci 
între publicistul Eugen 
Schileru şi ziaristul Tudor 
Teodorescu-Branişte. 

După plecarea feţelor 
bisericeşti, ne-am apropiat 
de Doamna Telly Barbu- 


conform căreia Convenţia 
Democrată... să se trans- 
forme în partid unic! 

Şi a murit, se pare, în 
somn, în noaptea de Marţi 
31 Mai spre Miercuri 1 
Iunie, după ce, înainte de 
culcare, stătuse de vorbă 
firesc, cu colegul său de 
şcoală şi de arme, Domnul 
Constantin Dinu Vasiliu, în 
casa căruia locuia, fiindcă 
ticăloşii de comunişti au 
refuzat să-i restituie casa 
furată. Drept răsplată pen- 
tru eroismul din cel de-al 
Doilea Război Mondial, în 
care a luptat ca ofiţer pilot 
de vânătoare, decorat cu 
"Virtutea Aeronautică" şi 
"Ordinul Cavalerilor Mihai 
Viteazu”, cea mai înaltă 
distincţie militară. Moartea 
acestui mare domn ne-a 
îndurerat nespus. Cuvintele 
devin sărace şi nătângi în 
faţa unei asemenea pier- 
deri. Deosebit de afectaţi au 
fost Domnii Corneliu Co- 
posu şi Alexandru Palelo- 
logu, care îl cunoşteau de 
zeci de ani, din vremea 
tragică şi minunată pen- 
tru sufletul de Român, a 
luptei împreună pentru 
Dumnezeu şi democraţie. 
Sâmbătă, 4 lunie, după 
slujba la Biserica "Sfântul 
Constantin" din Bucureşti, 
cortegiul funerar a însoţit 
trupul neînsufleţit al lui 
VINTILĂ BRĂTIANU până 
la Florica, Argeş, domeniu 
şi sfânt mormânt al Bră- 
tienilor, unde a fost înmor- 
mântat acest delicat vlăstar, 
alături de strămoşii săi, 
dintre care Vintilă Brătianu 
i-a fost tată, iar marele lonel 
Brătianu, unchi. 


Militaru aşteptând să ne 
citească poezia “Plecările". 
Lectura acestei poezii mi-a 
descoperit o nouă faţadă a 
talentului multiplu cu care 
era înzestrat Vasile Mili- 
taru. Este o poezie de me- 
ditaţie care a impresionat în 
mod deosebit minuscula 
asistență. 

După citirea celor a- 
proape douăzeci de strofe, 
am rugat-o pe Doamna 
Telly Barbu să-mi îngăduie 
să transcriu patru dintre 
acestea, sperând că vor 
ilustra afirmaţia mea de 
mai sus. 

- Numai trei strofe, pen- 
trucă nutresc speranţa într'o 
editare a poeziilor inedite 
care au rămas în custodia 
mea. 


- Vă mulțumesc şi pentru 
atât. Aşadar am să dau 
cuvântul poetului, din 
veşnicie: 

"Plecărilel... Sunt totdeauna 
triste / Şi-an gol adânc stă gata 
să se facă...? ...O, fluturarea 
albelor batiste / A celor ce 
rămân şi cei ce pleacă... / Cine 
ar putea să tălmăcească oare / 
230 di dor al lacrimilor cele / 
Ce după clipa grea, despăr- 
țitoare, / În picuri pe feriş 
s'adună'n ele? // O, elegia 
lungilor peroane, / După ce 
trenul işi despică drumul, / Şi'n 
urma lunecândelor vagoane / 
Rămâne dezolarea grea şi 
fumul" 

Văzând că în josul pa- 
ginii a doua, poetul a notat 
20 Decembrie 1984, Aiud, 
am întrebat-o pe Doamna 
Militaru: 

- Cum a reuşit să scrie 
asemenea frumuseţe de 
poezie, la închisoare? 

- Acolo a zămislit-o în 
gând şi a scris-o pe hârtie în 
scurtul răgaz dintre două 
temnițe. 

- Ca şi Radu Gyr, am zis 
eu, care şi-a făcut versurile 


Îndrăznesc să cred că 
accidentul cerebral care l-a 
ucis a fost urmarea unei 
mâhniri: imensa nesimţire 
din jur şi mizeria morală în 
care e aruncat poporul ro- 
mân. A murit neîmpăcat, în 
faţa partidului liberal divi- 
zat. A murit cu mâhnirea că 
n'a apucat să-L vadă reîn- 
tronal pe Majestatea Sa 
Regele Mihai, al cărui de- 
votat a fost toată viaţa. A 
murit cu strângere de inimă 
că noi, tinerii pe care atât i- 
a iubit, trăim sub spectrul 
unei noi generaţii de sacri- 
ficiu. Dar nici un sacrificiu 
nu-i zadarnic şi vă promit, 
Domnule Brătianu, că nu 
voi avea linişte până ce 
visurile domniei voastre nu 
se vor fi împlinit. Şi sper, 
Coane Vintilă, că, într'o 
bună şi nesfârşită zi, într'o 
noapte de poveste, voi fi 
poate demnă să te reîn- 
tâlnesc în împărăţia lumii 
celei neînserate şi să-ţi 
mulţumesc că ai existat şi 
mai încurajat şi ai avut o 
atât de nemăsurată încre- 
dere în mine. Nu-ţi pot uita 
surâsul generos, nu-ţi pot 
uita dăruirea, păstrez atin- 
gerea delicată a mâinilor 
domniei tale care, pentru 
mine, au fost balsam şi re- 
generare. 

Şi, mai ales, nu pot uita 
ochii mari şi buni, ochii 
adânci şi curaţi, privirea 
caldă a domnului Vintilă 
Brătianu. Pe 21 Octombrie 
ar fi împlinit 80 de ani. 
Dumnezeu l-a chemat, însă, 
la tainică sărbătoare. Era 
prea bun pentru lumea asta. 


£ 


Bucureşti, lunie '94 


în memorie, fiind la închi- 
soare şi numai după aceea, 
fiind eliberat, a reuşit să re- 
producă tot ce-a creat în 


gând în temniţele comu- 
niste. 


- Întocmai, a adăugat 
Doamna Militaru. 


Apăsat de tristeţea cau- 
zată de numărul infim al 
celor care au răspuns la in- 
vitaţia Doamnei Militaru, 
am amintit de condiţiile în 
care s'a făcut parastasul cu 
ocazia împlinirii a 25 de ani 
dela moartea poetului. Erau 
mai mult de treizeci de per- 
soane. 

- Mai era o persoană, am 
adăugat, dar care n'a vrut să 
se alăture de grupul nostru. 

- Cine anume? 

- Scriitorul Paul Anghel. 
Parcă îl văd stând pe o ban- 
că la distanţă de circa două- 
zeci de metri de noi. 


- Avea şi el o misiune... 
- Probabil. 


Inainte să plec, mai citesc 
odată epitaful de pe mor- 
mântul poetului. Este inte- 
resant. De aceea îl transcriu: 

"Când voi fi cu trupul închis 


într'un sicriu / Eu nu fi-voi 


mortul ci voi fi un viu / Şi voi 
zice lumii din a vieţii porţi / 
Iată-mă eu viul plâns de nişte 
morți” 

Vasile Militaru 

1886 - 1959 

Semnificative rânduri. Să 

fi prevăzut poetul că odată 
cu trecerea timpului, valoa- 
rea poeziilor sale va creşte 
mereu? Poate. Până atunci, 
însă, trebue să constat că 
dela o aniversare la alta, 
numărul prietenilor, care se 
obosesc să vină la mormânt 
este tot mai redus. Nu mai 
vorbesc de oficialitate. A- 
ceasta lipseşte cu desăvâr- 
şire. 


TM 


PAGINA 10 


C 


RONICI 


STELA VINITCHI | 
RĂDULESCU 


BLOOD AND 
WHITE APPLES 


EDITURA 
"MELLEN POETRY PRESS" 


Lewiston, New York 
1993 


house / died / long long before 1 came / 
| here / as a song" (Fiecare în casă / au murit / 
demult demult înainte ca eu să vin / aici / 
ca un cântec). Este singurătatea poetului ca 
nirvană în recuperarea creştină a prea 
plinului din inimă care se revarsă ca "un 
cântec" deașupra morţii. Ce splendidă 
transpunere în engleză, "as a song”, ca 
sinteză a "spaţiului mioritic" de care ne 
vorbea Blaga. 

Poeta care a învăţat "sunetele / dintru 
început şi până la moarte" la un moment 
dat îşi dă seama că nici cuvântul ca sunet 
nu e suficient, nici chiar cântecul cu care se 
identificase. Metaforic există ceva mult mai 
adânc şi mai înalt. E zborul, Sfidarea gra- 
vitației. Ignorarea "greutăţii" existenţiale. 
Eu, zborul. Eu, evidenţa cerului: "plowing 
up the gravity the heaviness / of the 
existence I, the flight / I, the evidence of 
the sky." (I, the flight, p.11). Cateta cuvânt- 
sunet şi cateta cântec au ca ipotenuză cerul 
cosmic. In engleză pentru cerul văzut se 
foloseşte cuvântul "sky", iar pentru cerul 
spiritual cuvântul "heaven". O doză po- 
tenţială de alegoric evident că există şi în 
exprimarea de mai sus. Dar când poeta 


Cu Paul Cezanne şi Vincent van Gogh, 
ca premergători ai artei moderne, asistăm 
în domeniul pictarii la deschiderea de noi 
drumuri de exprimare a relației omului cu 
lumea înconjurătoare. Amândoi sunt di- 
feriţi şi ca stil şi ca filosofie, la amândoi 
observăm, aproape ca obsesie, lupta de a 
descifra adevărata esenţă a realităţii. Poate 
că la primul folosirea formelor geometrice 
să fi avut un șens mistic, mult mai adânc 
decât numai de a face "impresie", cert e, 
vorbind despre Vincent van Gogh, cum 
subliniază Hans L. C. Jaffe, că acesta căuta 
semnificaţia spirituală prin propriile lui 
pasiuni şi prin intensitatea propriilor lui 
emoţii, van Gogh întrebându-se dacă nu ar 
fi mai bine să ne apropiem de un lucru, ca 
să-l înțelegem cât mai aproape de adevăr 
prin modul de a-l iubi, decât prin a nu-l 
iubi. 

Pe lângă diferenţele de perspectivă, 
amândoi mergeau pe acelaşi drum. Un 
drum cu totul nou. Pentru prima dată 
natura, creaţia lui Dumnezeu, era tratată 
într'un mod creativ, ca un adânc respect 
adus Creatorului şi nu doar “copiată”. 

Acelaşi lucru se petrecea şi în domeniul 
ştiinţelor, Apare fizica modernă prin 
introducerea cuantei. Logica pune sub 
semnul întrebării principiul aristotelian al 
terțiului exclus. Literatura se eliberează de 
"povestire" şi "copiere" realistă. Numai 
politica, folosind expresia din studiile lui 
Vintilă Horia, a rămas la nivelul ştiinţelor 
depăşite de acum 150 de ani, în care legile 
mecanice ale macrocosmosului au fost 
aplicate procustian microcosmosului ca 
"massă", "mişcare de revoluţie" etc. şi 
negare a persoanei ca “in-dividuus”, tra- 
ducerea latină a lui "a-tomos". 

Ceea ce Vintilă Horia observa era acest 
pas comun între descoperirile ştiinţelor 
moderne şi literatura modernă. O con- 
temporaneitate a omului de ştiinţă, a fi- 
losofului, politicianului şi a creatorului de 
artă. 

Şi am ajuns astfel, după o absolut de 
necesară introducere, la scrisul unei poete 
moderne de origine română, Stella Vinitchi 
Rădulescu. Noua ei carte de poezii, pu- 
blicată în limba engleză, într'o ediţie de 
lux, de editura "Mellen Poetry Press" 
poartă ermeticul titlu: "Blood and White 
Applea” (Sânge şi mere albe), 

Volumul cuprinde poezii de mare 
intensitate lirică, temele preferate fiind 
cele în care poeta se apleacă asupra abi- 
surilor existenţiale. În momentul în care 
"ataci” problema abisului uman, singurele 
arme pe care trebue să le ai sunt aripa, 
zborul și jertfa de a te rupe din lut şi a 
deveni cuvânt. 

Tot ce încerca să “cuprindă” Cezanne și 
van Gogh ca esenţă a realului e o rupere și 
dramă sinonimă de căutare a "perspectivei" 
ce o găsim în toate poeziile Stellei Vinitchi 
Rădulescu: I am the only one facing / this 

door”, Spre deosebire de cei doi, poeta se 
exprimă ca printr'o rugăciune voalată, 
filosofic doxologică: "Everyone in this 


spune că: "Eu, evidența cerului”, con- 
centrează într'un singur vers câteva volume 
cu caracter filosofic şi teologic. Universul 
este antropocentric prin întruparea Fiului 
lui Dumnezeu ca om. Pilda cu oaia pier- 
dută în care Păstorul va lăsa pe cele 99 de oi 
ca să o salveze poate fi interpretată, puţin 
mai forţat, că ar exista şi alte civilizații de 
_planetari în univers, Nu mă pronunţ. Biblia 
nu e un tratat de laosologie cosmică, ci 
cartea prin care pământenii au o istorie a, 
E aclae pierzi cu noi dela o pic 
până la "Marea Descoperire". 

Pe planul acesta de cosmologie plane- 
tară, care se referă la sătucul nostru numit 
Planeta Pământ, omul este inelul cu care 
omul logodeşte lumea şi întregul univers 
cu Dumnezeu. Jertfă. Ardere. Cosmusul 
creat pentru om, suspină şi aşteaptă dela 
om ca să fie "rostuit" (folosind pe Noica) 
spre ultima rostire adresată de creatură, ca 
om. Creatorului: "Ale Tale dintru ale Tale, 
Ție aducem de toate şi pentru toate." Oare 
cum spunea poeta? Eu, zborul. Eu, mărtu- 
risirea evidenţei cerului. 

Poate că un titlu mai lejer pentru mu- 
ritorii de rând ar fi putut să fie: "Blowing 
up the gravity”, un vers din: “Eu, zborul." 

Gravitaţia este o putere "de atracţie” a 
pământului, un fel de "ispitire” fizică 
irezistibilă reuşind ca toate lucrurile "să 
cadă" pe pământ şi "în" pământ, E inte- 
resant cum două cuvinte lăstărite din 
rădăcini diferite se sporesc în sens unul pe 
altul. Primul la care am aruncat deja o 
privire alegorică, "atragerea" spre pă- 
mântesc. Gravitaţia este însăşi condiţia 
noastră umană sub legile morţii. Al doilea 
cuvânt îl găsim la Englezi, "grave" în- 
semnând mormânt, "groapă" în care "se în- 
groapă" oamenii. Rădăcina lexicală o găsim 
în engleza veche "graef, grafan” însemnând 
a săpa o groapă în care să aşezi un mort. 
Deci "grave" este locul de veci pentru cel 
decedat care a ajuns la "țărmul" pă- 
mântului. Joseph T. Shipley sugerează o 
preistorie a lui "graef, grafan' care ar ti tost 
forma timpurie de “ghrabh' şi ne sfătuieşte 
să nu-l confundăm cu "graphein"” din 
greacă însemnând "a scrie”. In contextul 
alegoric iată încă un cuvânt de "gravitație": 
"A scrie”, deci "graphein" înseamnă "a 
grava! cu litera, cu scrisul tău un popas 
pământesc spre un început veşnic. 

Cred că munca de a săpa "groapa" era 
ceva "grav" (gravis), adică "greoi" de 
înfăptuit, nu numai fizic, ci şi sufletește, 
în engleză păstrând ca mărturie pe 
"grievance! ca "plângere", Și totuşi "grave 
nu este o posesie căzută în mâinile Caselor 
Funerare. "Grave" poate fi solemn, sau 
dătător de viaţă, ca în gravidity”, femeie 
"gravidă" sau “îngreunată! cum spun 
Românii. ; S Z 

Şi după compania lui Shipley, „în 
descifrarea originilor cuvintelor, ne vine 
mult mai uşor să descuiem titlul, care la 
prima vedere m'a făcut să rostesc primele 
versuri din prima poezie a poetei: “I am the 
anly one facing / this door! August 
Sirindberg, are o admirabilă piesă de teatru 


având ca temă faptul de a descuia ''o uşă”. 

Capriciul modului de a "primi" un 
imbold de inspiraţie nu are loc numai 
într'o stare de "răpire". Newton, spune 
legenda, se odihnea sub un pom. A căzut 
un măr în capul distinsului somnoros şi 
ştiinţa s'a "trezit" cu teoria despre prin- 
cipiul gravitaţiei. 

Stella Vinitchi Rădulescu pentru poezia 
"Blood and White Apples", care dă şi titlul 
volumului, poate că a primit "punctul" 
inspiraţional chiar din stihurile lui T.S. 
Elliot pe care le alege ca motto: “The dance 
along the artery / The circulation of the 
lymph / Are figured in the drift of stars / 
Ascend to summer in the tree..." Dela 
această "horă de-a lungul arterei” văzută ca 
"un viscol stelar”, dătător de viaţă, ce 
"urcă'n timpul verii prin copaci", poeta face 
o întoarcere de 180 de grade, ca ori- 
ginalitate poetică, folosind aceeaşi vioară 
pentru “interpretarea” de texte complet 
diferite. 

Dacă la Eliot spaţiul e cosmic, des- 
chiderea sevei spre înfloriri, la Vinitchi 
drumul introvert spre spaţiul interior al 
eului apare ca urcând pe un munte în care 
nourii de cer kafkian şi orwellian îl 
ameninţă ca să-l şteargă de pe Munte. 


Ca în toate cărţile şi filmele americane 


poeta intră direct în subiectul care şo 
chează: "there was blood everywhere ă 
said on the TV / we trust why not our cast / 
but there were no images this time on the 
screen / words only the words had to carry 
the red." : : = 

Imaginea de mai sus e o condensare a 
explozibilului sub care stăm ascultând 
"Ştirile" care-au devenit "semne" ale 
sfârşitului de veac şi de mileniu. Imaginea 
apocaliptică creată de poetă e greu de redat 
în româneşte ținând cont de jocul de cu- 
vinte în limba engleză pe care Vinitchi îl 
practică pe limita imposibilului de a tra- 
duce nuanțele la care se pretează limba 
engleză, ca o deltă a Nilului în care toate 
râurile şi-au adus apele lor și aluviunea de 
bogății semantice. 

Cheia de "înțelegere" a poemului e as- 
cunsă în pridvorul versului: “people on the 
street biting from white green apples". 
Sângele este simbolul vieţii, aşa cum. citim 
în Geneză. In poem totul este plin de 
sânge, adică e vorba de viața noastră la 
nivelul "ştirilor", la nivelul gravitațional al 
biologicului de aceea “there were no 
images this time on the screen." Şi totuşi 
oamenii pe stradă muşcă din crudul 
mărului alb. De ce nu din mărul roşu? Du- 
pă gama de simboluri cromatice folosită de 
poetă mărul "roşu" ar fi fructul oprit din 
mitologia românească, fiind asociat cu eros. 
Biblic, e vorba de ceva cu mult mai grav, 
adică ruperea omului din comuniunea cu 
divinitatea, întoarcerea spatelui lui Dum- 
nezeu, ca o aventură pe corabia diavolului. 
Dacă "merge"! 


ABONAŢI-VĂ 


LA ACEST ZIAR DIN ŢARĂ 
PENTRU SUSŢINEREA CAUZEI ROMÂNEŞTI: 


Sensibilitatea folclorului nostru or: 
nind dela mitologicul "măr roşu" al Fă 
catului (C. Jung ne-ar trimite la mitolobia 
greacă în care Paris trebue să aleagă care 
din cele trei zeițe merită mărul) a țesut un 
refren colindelor cântate în noaptea 
ajunului Naşterii Domnului: "Florile dalbe 
flori de măr“! Z 

Nici pe departe nu e vorba de o meta- 
foră "întâmplătoare" în care fulgii de nea să 

„apară ca translație alegorică în "florile . 
dalbe, flori de măr”. Dintre sutele de . 
colinde de pe cuprinsul ţării, în nici unul 
metafora "florilor dalbe" nu este schimbată - 
poetic cu, hai să zicem, flori de cireș, mult 
mai frumoase şi asemănătoare ca proporţie 
cu fulgul, sau alte flori de copaci sau de 
pomi. Deci aluzia e directă. Există, deci, o - 
relaţie între "florile dalbe, flori de măr" şi 
"merele albe" ca sursă de purificare meta- 
noetică şi transcendere. 

Sângele nu este numai un simbol al 
vieţii biologice, ci şi al gravitaţiei: "they 
said on TV gravity is a bloody / affair" de 
aceea cel mai îndrăgit simbol pentru Stella 
Vinitchi Rădulescu este cel al zborului. 
"The bird, the holy bird / took off -/ the 
earth grew deeper, the sky / grew higher / . 
above the world-Mother, / | can see you. 
now through my veins, / through my . 

“. Este un zbor metafizic, ca în 
Oz stică a lui Eminescu, spre ochiul . 
din triunghi: "How I fear you now, your. 
huge eye / from where soon the winter / 
will come - / the winter the spring and then 
/ the summer again - / your eye never 
closed /always bigger and bigger.” (p.54) 

Poeziile Stellei Vinitchi Rădulescu au o 
mireasmâă hieratică de luminişuri prin 
pădurile de toamnă. Parafrazând stilul lui 
Mircea Eliade, dacă aş putea să-mi 
"amintesc" aş fi copilul de “atunci”. Când . 
ajungeam la aluni, de sus ne priveau şiret. 
fructele cu papion. Şi acum, ca un iniţiat, 
îmi amintesc "amintirea". Cu câtă bucurie. 
săreau alunele de sus şi noi după ele! 
Făceam un efort să le sfărâmăm în măsele, 
dar ce dulce era miezul ce-l ronţăiam! De € 
această "alunizare"? Cititorul ce a rămas la 
Bolintineanu, pe care îl citeşte din motive 
medicale, ca "relaxare", înainte de a adormi, 
să nu fie speriat de şoc. Vinitchi scrie o - 
poezie care este ascunsă în interiorul cu- 
vântului. E sâmburul de nisip pentru care. 
scoica îşi jertfeşte viaţa ca să se apere de 
moarte pe care o neagă lumină cu lumină. 
Tot ce rămâne între cele două coperţi de - 
scoică este perla stratificând durerile şi . 
dureroasele întrebări în roca transparentă 
ce se joacă de-a furtul de lumini cu soarele. 
Folosind o majusculă pentru Soare din 
"Blood and white apples" pot să închei fără 
banalul convenţional de felicitări şi aşa 
mai departe. 


Dumitru ICHIM 


PUNCTE CARDINALE 


ABONAMENT INDIVIDUAL: $30.00 
Completaţi Checque/Money Order pe adresa: 
"CUVANTUL ROMÂNESC",P.O.BOX 78010, WESTCLIEFE 
POSTAL OUTLET, HAMILTON, ONTARIO, LOC 7N5, CANADA 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


IULIE-AUGUST 1994 


PAGINA 11 


Numele oficial al lui Ion 
Barbu este Dan Barbilian, 
după numele tatălui Cons- 
tantin Barbilian (mama 
Smaranda Barbilian), de 
profesie judecător de pace 
din Rucăr, cu care viitorul 
matematician şi poet avea 
unele similitudini fizice şi 
sufleteşţi. De altfel în 
Faculatatea de Matematică 
din Bucureşti, unde Ion 
Barbu era profesor, este 
cunoscut sub numele de 
Dan Barbilian. 

Numele de Ion Barbu ca 
poet este adoptat după nu- 
mele bunicului, după ma- 
mă, meşter zidar dintr'un 
cartier periferic al Bucureş- 
tiului. De fapt poetul a mai 
semnat în publicaţii literare 
cu pseudonimul de B.lowa. 

Urmează şcoala primară 
la Câmpulung-Muscel, Dă- 
mieneşti-Roman şi Stâlpeni- 
Argeş, cursurile liceale le 
continuă la liceul din Pi- 
teşti, la Câmpulung-Mus- 
cel, la liceul "Gheorghe La- 
zăr' (clasele a V-a şi a VI-a) 
şi la liceul "Mihai Viteazul" 
(clasele a VIl-a şi a VIII-a) 
din Bucureşti, urmându-şi 
tatăl, datorită mutărilor lui 
profesionale. 

Incepând cu anul 1914, 
urmează matematica la 
Facultatea de Ştiinţe din 
Bucureşti, iar la începerea 

războiului prim-mondial, 
în 1916 îl găsim la o şcoală 
de geniu, mai târziu plu- 
tonier, făcând 'parte dintr'e 
unitate de pontonieri. 3 

In perioada 1921-1924 îşi 
va continua studiile la 
Gâttingen, apoi va merge la 
Tiibingen între 1934-1938, 
oraş în care prietenul său 
din timpul perioadei li- 
ceale, Tudor Vianu îşi va 
susține doctoratul. Fiind în 
Germania va lua contact cu 
pictura flamandă şi cu pic- 
tori germani iniţiaţi în arta 
modernă; tot aici o va cu- 
noaşte pe Gerda Hassen- 

„felder, care îi va deveni 
soţie în anul 1925. 

ntre 1925-1929, Ion Bar- 
bu este profesor suplinitor 
la liceul din Giurgiu, la 


"Spiru Haret" şi "Dimitrie . 


Cantemir" din Bucureşti, în 
acelaşi an 1929, devine doc- 
tor în matematică şi asistent 
universitar Ia Catedra de 
geometrie analitică, avân-, 
du-I şef de catedră pe sa- 
vantul Gheorghe Ţiţeica. 
Este avansat conferenţiar 
prin concurs, la Catedra de 
matematică elementară şi 
de geometrie descriptivă, 
iar din 1942, profesor la 
Catedra de algebră, specia- 
lizându-se în algebră axio- 
matică. 

Ca profesor şi om de 
ştiinţă, lon Barbu este un 
participant activ la diferite 
sesiuni ştiinţifice, congrese 
sau conferinţe de matema- 
tică, de exemplu în 1934, 
1936, 1938, la congresele de 
matematică la Praga, Oslo, 
Baden-Baden, apoi va ţine 
prelegeri şi conferinţe la 
unele universităţi şi socie- 
tăți de matematică, de 
exemplu: În 1936, la Uni- 
versitatea din Hamburg, la 
Societatea de Matematică 
din Gâttingen, în 1938, la 
Universitatea din Miinster- 
Westfalia și la Societatea de 
Matematică din Viena. 

În 1929, este membru al 
„Secţiei de Matematică a So- 
cietăţii Române de Ştiinţe, 
prezidând şedinţele ştiin- 
țifice din 1937, iar în 1938 


(ION BARBU 


(19 Martie 1895, Campulung-Muscel - 11 August 1961, Bucureşti ) 


“RITMURI PENTRU NUNŢILE NECESARE" 


este şi Secretar general al 
Societăţii de Ştiinţe. În 
1937, devine membru al 
Institutului de Ştiinţe din 
România, iar în 1938 este 
membru al Societăţii 
Deutsche Mathmatische 
Vereinigung". 

In domeniul literaturii, 
Ion Barbu este prezent şi 
frecventează cafeneaua bu- 
cureşteană, el îşi constru- 
ieşte un univers poetic cu 
totul deosebit, urcând în 
sfere astrale, într'o lume 
abstractă a matematicii, 
unde ermetismul se uneşte 
cu visul şi realitatea. 

Activitatea publicistică a 
lui Ion Barbu începe la 
"Literatorul" a amfitrionu- 
lui Macedonski cu poezia 
“Fiinţa” (1918), apoi la 
"Sburătorul" lui Eugen 

| Lovinescu cu poeme par- 

| nasiene, la "Umanitatea”, 

| "Tiparniţa”, "Viaţa Româ- 

| nească", "Sinteza" "Contim- 

! poranul", "Revista română", 
"România nouă”, "Cuvântul 

| liber”, "Ideea europeană" şi 
altele. 

Puțin ca scris, dar mare 
ca valoare, Ton Barbu se 
numără printre cei patru 
poeţi de seamă dintre cele 
două războaie mondiale - 
Lucian Blaga, Tudor Ar- 
ghezi, George Bacovia şi el, 
poeţi cu deschidere univer- 

| sală, moderni; cu o deose- 
bită semnificaţie conceptu- 
|al-estetică şi problematică 
|naţional-filosofică: sa 


- Exigent până la refuz în 


stilizarea exemplară a 
creaţiei sale, Ion Barbu 
înțelegea arta mai presus de 
orice expresie a gândirii 
umane, de aici şi deplasarea 
creaţiei în sfera de neant, de 
abstract, unde doar mate- 
matica îşi are locul şi unde 
se pot realiza prin infini- 
tisme calcule de proporţii 
cosmice, existenţa fără sfâr- 
şit a întinsului etern. 

+ Parnasian la început, fol- 
cloric (Domnişoara Hus), 
balcanic (Isarlak), anton- 
panist, din familia lui |. L. 
şi Matei Caragiale, Tudor 
Arghezi ori lon Minulescu, 
poetul "Uvendenrodelor” 
depăşeşte sfera proprie a 
înţelesului obişnuit şi trece 
în aceea a aşa numitului 
ermetism (Oul dogmatic, 
Uvedenrode, Ritmuri pen- 
tru nunțile necesare şi 
altele), însă ermetismul lui 
Ion Barbu nu este cum îl 
înţeleg unii, ci un ermetism 
cosmic, cu un limbaj criptic, 
un ermetism în transcen- 
dere şi fixare a unor ele- 
mente terestre care pot fi 
reprezentate în univers, 
deoarece între reprezen- 
tarea terestră şi celelalte 
reprezentări de pe alte pla- 
nete există relaţia care se 
poate stabili între ele, de 
ordin cosmic, formând baza 
unităţii perfecte a orân- 
duirii universale. , 

Ca semnificaţie şi istorie, 
ermetismul dăinuie datorită 
unei tradiţii mistice gre- 
ceşti, dela Hermes Trisme- 
gistos, nume atribuit zeului 
Hermes, fiind similar cu 
zeul Thot al Egiptenilor. 
Dela Hermes Trişmegistos 
se ajunge la secretul alchi- 
miei şi magiei, cheia având- 
o doar iniţiaţii, spui (ie 
iunge la cultura religioa 
Î e useanăj formele ermetice 
şi esoterice le întâlnim aşa 
cum erau în antichitate, 
operele lui Aristotel, Platon 
ori Plotin fiind destinate 


— Gheorghe RĂDULESCU 


discipolilor acestor filosofi. 


şi închise marelui public. 
Unele forme de ermetism 
aşa zis modern apar la 
George Sand în "Consulo" 
şi la Gerard de Nerval în 
"Illumines". Se afirmă că 
ermetismul şi ocultismul au 
jucat un rol însemnat în 
dezvoltarea franc-masone- 
riei, organizaţie mondială 
secretă, cu un sens anti- 
creştin. Forme de ermetism 
întâlnim şi în cadrul ro- 
mantismului, al simbolis- 
mului, la Villiers de l'Isle- 
Adam ori Huysmans. Des- 
coperim forme ermetice, 
esoterice în tradiţia înde- 
lungată a literaturii fran- 
ceze, a trubadurilor la 
Maurice Se&ve, apoi dela 
Plâiade la simbolismul- 
ermetic al lui Stephan 
Mallarme (în special), la 
neoclasicismul şi cartezia- 
nismul ermetic al lui Paul 
Valery. Un gen de ermetism 
original, esoteric cu aspecte 
oculte şi magice descope- 
rim în literatura spaniolă la 
Luis de Gângora Y Argote 


'(1561-1627), din Cârdoba, 


după ce trece dela romanțe, 
sonete şi epistole, cu as- 
pecte folclorice la Fabula 
lui "Polifem şi Galateea" 
(1612), la "Singurătăţi" 
(1613), la Fabula lui "Piram 


“şi Pisb&" (1618), apoi în li- 


teratura italiană, un fel de 
gongorism, la Giambattista 
Marino (1569-1625), în 
"Lyra" (1602), în "Galeria" 
(1620), dar mai cu seamă în 
poemul mitologic "Adonis" 
(1623). Atât Marino, cât mai 
ales Gângora au influenţat 
puternic literatura modernă 
a secolului al XIX-lea şi al 
XX-lea. 

De altfel, Ion Barbu, 
matematicianul - poet şi 
poetul - matematician a fost 
atras ca o bine-cuvântare a 
unității celor două sfere de 
incantaţie abstracte - ma- 
tematica şi poezia, încât 
dintre matematicieni şi-au 
făcut loc în orbita cercetă- 
rilor lui - D. Hilbert, E. 
Galois, C.F. Gauss şi strălu- 
citul nostru matematician 
Gh. Ţiţeica, dintre poeţii 
moderni, romantici, ro- 
mancieri şi critici literari |- 
au interesat în mod deo- 


sebit: M. Eminescu, E.A. 
Poe, Jean Morias, Arthur 
Rimbaud, Stephan Mal- 
larme, Paul Valery, Novalis, 
Matei Caragiale, Eugen 
Lovinescu; pe poet îl pre- 
ocupă chiar şi traducerea şi- 
şi încearcă succesul cu 
Shakespeare cu piesa 


“Richard al III-lea. 


Există în poezia lui Ion 
Barbu un sensualism uşor 
de sesizat, dar şi o puritate 
a actului şi a faptului inte- 
gral uman, o esoterie crip- 
tică, un spiritualism trans- 
cendent, cosmic, cu o speci- 
ficitate androgină, o nuntă 
astrală, o muzică a sferelor 
pythagoriană şi platoni- 
ciană ca în "Ritmuri pentru 
nunțile necesare”, 

Poet cercetător prin stele, 
în sens astronomic, el trece 
şi străbate pe treptele uni- 
versului, întâi pe treptele 
cercului dizolvant al Geei, 
apoi iscoditor şi seducător 
dyonisiac al dragostei, al 
dragostei platoniciene, 
pure, poposit pe cercul de 
incitaţie şi sublim al Ve- 
nerei, şi urcă spre Mercur 
făclie de taine şi gândire 
până la treapta desăvârşirii 
luminii solare. "Capăt al 
osiei lumii / Ceas alb, con- 
cis al minunii, / Sună-mi 
trei / Clare chei / Certe, sub 
lucid eter / Pentru cercuri 
de mister! / An al Geei, 
închisoare, / Ocoleşte roa- 
tele interioare: / Roata 
Venerii / Inimii / Roata 
capului / Mercur / În topire, 
de azur, / Roata Soarelui / 
Marelui." Şi spiritul par- 
curge un drum astral, fol- 
cloric, românesc, o nuntă 
mioritică celestă, dar şi 
instinctuală, unde sensuali- 
tatea îşi face loc obsesiv: "În 
spre tronul moalei Vineri / 
Brusc, ca toți amanţii tineri, 
/ Am vibrat / Înflăcărat: / 
Vaporoasă, / Rituoală / O 
frumoasă / Masă / Scoală! / 
În brățara ta fă-mi loc / Ca 
să joc, ca să joc, / Danţul 
buf / Cu reverenţe /.Ori 
mecanice cadenfe”. Şi mai 
departe treapta de susținere 
a spiritului şi a materiei 
este Venera, însă o materie 
spiritualizată, deoarece 
numai spiritul urcă fie el în 
formaţie androgină sau nu 


spre Venera, căci herma- 
frodismul este derivaţia 
prin unitate între Hermes şi 
Afrodita, a hermetismului 
fără nici o probă de contra- 
zicere: "Ah, ingrată, / Ener- 
gie degradantă, / Brută ce 
desfaci pripită / Grupul 
simplu din orbită, / Veneră, 
/Inimă / În undire minimă" 
Pornit din locul cel mai în- 
depărtat al planetei sale 
(Aphălic) în direcţia Ve- 
nerei şi Mercur, spiritul 
străbate mii de ani lumină, 
ajungând în locul cel mai 
apropiat al Soarelui (Peri- 
helic), el leagă distanţele şi 
sensurile între ele, desparte 
lumina de întuneric, nega- 
ţia de afirmaţie, printr'o 
axiomă a adevărului etern: 
"Aphălic (X) / Perihelic (B) / 
Conjunctiv (dodo) / Opo- 
nent (adio!)". 

Şi'n goana cosmică trece 
peste Mercur, Mercur stă- 
pânitor peste înghețuri, 
peste înălţimi şi prăpăstii, 
păstrător al secretelor Lu- 
ciferice, unghi urcat pe 
umeri de Cosmos, drept cap 
indescifrabil. Şi spiritul 
trece spre Soare, spre cen- 
trul forţei cereşti de viaţă şi 
lumină: "Paj al Venerii, / 
Oral / Papagal! / În cristalul 
rău negat / Spre acel fu- 
megat / Fra Mercur / De pur 
augur / Peste îngeri, şerpi şi 
rai / Sună vechi: / I-ro-la- 
hai, / Mercur, astră aurită, / 
Cu peri doi împodobită / 
Lungi / Cu pungi / Pe 


boamba mare, / Oarbă de 


cercetătoare, / O, Mercur, / 
Frate pur / Conceput din 
viu mister / Şi Fecioara 
Lucifer, / Inclinat pe ape 
caste / In sfruntări icono- 
claste, / Cap clădit / Din val 
oprit / Sus, pe Veacul îm- 
pietrit, / O, select / Intelect / 
Nunta n'am sărbătorit..." 
Nunta cosmică se săvâr- 
şeşte "In cămara Soarelui", 
o nuntă mioritică, pretext 
pentru poezie, pentru a- 
xiomatică, pentru principii- 
le de bază ale silogismului - 
"Dictum de omni, dictum 


de nullo" (Se enunţă despre 
totul sau despre nimic). De 
fapt întreaga poezie "Rit- 
muri pentru nunțile nece- 
sare” de Ion Barbu şi altele 
are ca principiu axioma. 


Poetul matematician își 
construieşte poezia pe for- 
mule bine stabilite, făcând 
relaţia între filosofia popu- 
lară şi ştiinţă, elementul 
conceptual al înfrăţirii 
omului cu universul, cu 
eternitatea. "Uite, ia a treia 
cheie, / Vâr-o în broasca - 
Astartee! - / Şi întoarce-o de 
un grad / Unui timp retro- 
grad, / Trage porțile ce ard, / 
Că intrăm / Să ospătăm / În 
cămara Soarelui / Marelui / 
Nun şi stea, / Abur verde să 
ne dea, / Din căldări de 
mări lactee, / La surpări de 
curcubee, / - În Firida ce 
scântee / eteree"! 


Poezia lui Ion Barbu des- 
chide în lirica românească 
un orizont cu totul original, 
nefiind vorba de caracteris- 
tica poeziei pure, deoarece 
acest lucru se înţelege dela 
sine, ci de o metamorfozare 
logică şi intuitivă a forme- 
lor axiomatice ale mate- 
maticii pe plan cosmic, 
abstract, de aici şi poezia 
lui ermetică, o poezie a va- 
lorilor astrale, o matematică 
logică în genul lui David 
Hilbert, o geometrie a pla- 
nurilor paralele, orânduite 
în spaţiu, atingând spaţiul 


„fără spaţiu şi- timpul fără- 


mp. 

Împovărat de nemulţu- 
mire şi suferințe datorită 
unui regim politic dezu- 
manizant, analfabet şi 
asasin, de regimul comu- 
nist, care a îndrăznit să-l 
elimine un timp din Uni- 
versitate şi să-l îndrepte 
spre constrângerea juridică, 


lon Barbu se stinge din 
viaţă la 11 August 1961 în 
Bucure ti, odată cu vajnicul 
său copac din faţa casei, 
care s'a prăbuşit în aceeaşi 


clipă cu moartea stăpânului 
căutator prin stele şi zodii. 


& 


lisuse, lisusel 


TRĂIESC O BUCURIE 


Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie, 
frumoasă ca un crin din Paradis. 
Potirul florii e mereu deschis 

şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie 
potirul florii e o'mpărăţie. 


Când răii mă defaimă şi înjură 

şi'n clocot de mânie ura-şi varsă, 
potirul lacrimilor se revarsă 

şi-mi primeneşte sufletul de zgură. 
Atunci lisus de mine mult se'ndură. 


Sub flacăra iubirii arzătoare 

încet mă mistui ca o lumânare. 
Din zori şi până'n seară te aştept, 
te chem cu capul ghemuit în piept: 


Sub crucea grea ce mă apasă, sânger, 

cu trupu'ncovoiat de neputinţă. 

Din când în când din cer coboară-un înger 
şi sufletul mi-l umple cu credinţă; 
m'apropii tot mai mult de biruinţă. 


Mă plouă'n taină razele de soare 
lisus m'adapă'n veci cu apă vie, 
grăuntele zvârlit în groapă'nvie. 
Cu viața îmbrăcată'n sărbătoare, 
trăiesc flămând, trăiesc o bucurie. 


Valeriu GAFENCU 


Eat 


PP 


“dama di 


„ 


în Aa fila ae sa ie + man Mama d 


RE a Mani 


| 


PAGINA 12 


In perioada 20-23 Mai a 
avut loc, la Paris, simpo- 
zionul "EXILUL ROMA- 
NESC, IDENTITATE ŞI 
CONŞTIINŢĂ ISTORICĂ", 
organizat de către Institutul 
Român din Freiburg, îm- 
preună cu Fundaţia Cul- 
turală Română din Madrid, 
Centrul Român de Cerce- 
tări, Casa Românească, 
Solidaritatea Universitară 
Franţa-România, Hyperion 
(toate din Paris), Apoziţia 
din Miinchen, Asociaţia Pro 
Basarabia şi Bucovina, Aso- 
ciația Culturală Română 
din Hamilton, Canada. Re- 
uniunea a fost găzduită în 
marea sală de conferinţe 
"Jean Bouyer"”, din Bulevar- 
dul La Tour Maubourg. 

. a A. 
Ziua întâi 
"Identitatea şi legitimitatea 
exilului românesc” 

Vineri, 20 Mai, simpo- 
zionul a fost deschis de că- 
tre Domnul profesor uni- 
versitar din Madrid, Au- 
reliu Răuţă, principalul 
sponsor al reuniunii extra- 
ordinare. Domnia sa a pre- 
zentat o serie de persona- 
lităţi din ţară şi din exil, 
după ce a salutat prezența 
Domnului Claude Goas- 
guen, deputat de Paris şi 
adjunct al Primarului Pari- 
sului, însărcinat cu afaceri 
internaţionale. Domnul 
Goasguen a transmis "salu- 
tările cele mai călduroase 
din partea Primarului Pa- 
zisului, Domnul Jacques 
Chirac", apoi, arătând că 
Românii şi Francezii sunt, 
prin tradiţie "intr'o comu- 
nitate culturală”, a elogiat 
mari personalităţi din ţara 
noastră - Marta Bibescu, Pa- 
nait Istrati, Eugen Ionescu - 
pe care le-a considerat parte 
integrantă din cultura celor 
două ţări-surori. Deputatul 
de Paris a afirmat că Ro- 
mânia este în criză morală, 
după dezastrul comunist, şi 
şi-a exprimat "din toată 
inima, solidaritatea”. Dom- 


nul Goasguen a ţinut să-şi 
declare şi convingerea că, 
printre participanţii la 
simpozion, “se află cei care 
vor conduce viitorul na- 
țiunii române", 

In continuare, Domnul 
senator Alexandzu Paleolo- 
gu a citit Mesajul Majestății 
Sale Regele Mihai I, trans- 
mis Domnului profesor 
doctor Aureliu Răuţă, de 
către Şeful Casei Majestății 
Sale, Domnul Constantin 
Antoniade, cu următorul 
conţinut: 

Stimate Domnule Preşedinte, 

Majestatea Sa Regele Mihai 
m'a însărcinat să vă confirm în 
numele Său primirea scrisorii 
din 28 Aprilie 1994, prin care O 
informați cu privire la Sim- 
pozionul ce va avea loc la Paris 
între 20 şi 23 Mai 1994. Ma- 
jestatea Sa m'a însărcinat toto- 
dată să transmit mesajul Său pe 
care Îl adresează participanților: 

"Majesatea Sa constată cu 
satisfacție voința Dumnea- 
voastră manifestă de a înscrie 
această conferinţă în pers- 
pectiva marii reconcilieri 
naționale, pe care nu a încetat 
să o preconizeze public de 
când, acum peste patruzeci de 
ani, a fost constrânsă la un exil 
ce nu s'a sfârşit încă, 

Ştiind că este de datoria Sa 
istorică şi morală să încarneze 
şi să asigure reconcilierea tu- 
turor Românilor, fără nici o 
excepție legată de trecutul lor, 
de opiniile lor, de credința lor, 
de originea sau locul în care 
trăiesc, Majestatea Sa doreşte şi 
speră că discuţiile între 
oamenii cu experiență şi talent 
reuniți la Paris vor permnile să 
fie definite şi apoi depăşite 
obstacolele psihologice şi 
politice care împiedică încă 


găsi sensul şi justificarea, 
simpozionul să permită în 
această direcţie realizarea unor 
proiecte decisive! 

Ţin să vă mulțumesc pentru 


felul în care îmi veţi perimite să 
îndeplinesc misiunea pe care 
Majestatea Sa mi-a încredințat-o 
şi totodată, vă rog să primiți, 
Stimate Domnule Preşedinte, 
asigurarea distinsei mele con- 
sideraţii." 

Gheorghe Antoniade 

Mesajul a fost primit cu 
aplauze pline de speranţă, iar 
conţinutul său avea să fie 
îndeplinit întocmai. Fiindcă 
Românii reuniți la Paris n'au 
făcut un simplu schimb de 
opinii, ci o analiză lucidă, 
menită să ducă la o bună 
cunoaştere reciprocă în vede- 
rea unei colaborări active, mai 
presus de diferențele de opi- 
nie, doctrină şi ideologie, 
pentru interesul național. De 
aceea, simpozionul a fost un 
eveniment istoric. 


Tema zilei întâi a constituit- 
o "Identitatea şi legitimitatea 
exilului românesc” care, în 
timpul ocupaţiei sovietice şi a 
întregii perioade comuniste, a 
jucat rolul de opoziție politică, 
păstrător şi continuator al 
tradiţiei şi valorilor naţionale, 
şi luptător pentru eliberarea 
țării din Imperiul Răului. 
Concluzia a fost că exilul îşi 
păstrează actualitatea şi le- 


gitimitatea, atâta vreme cât. 


România este încă pradă unui 
regim ilegitim şi nerepre- 
zentativ, continuator al voinţei 
lui Stalin. Vorbitorii au făcut 
distincţia clară între exil şi 
diasporă, exilul reprezentând 
comunitatea de luptă pentru 
restaurarea României demo- 
cratice, refuzul compromisului 
şi demersul continuu de 
scoatere a Occidentului din 
inerţiile şi comoditățile lui, în 
timp ce diaspora cuprinde în 
sfera sa de referință simpla 
emigrație, fie indiferentă, fie 
oportunistă şi colaboraţionistă. 

Vă prezentăm, în conti- 
nuare, conferințele din prima 


zi: Matei Cazacu - "Istoria - 


exilului, capitol al istoriei 
neamului nostru": Corneliu 
Coposu - "Elogiul exilului”; 
Nicolae Balotă - "Exilul 
lingvistic, exilul existenţial"; 
Ion Halmaghi - "Fenome- 
nologia exilului românesc"; 


z Simpozion najional ] 


Reportaj special pentru "Cuvântul pomân 


Cicerone Poghirc - "Tradiţie şi 
mitologie în memoria ro- 
mânească; Matei Cazacu - 
"Rolul monarhiei în istoria 
poporului nostru"; Monica 
Lovinescu şi Virgil lerunca, în 
dialog cu Paul Barbăneagră - 
"Importanţa dialogului dintre 
exilul exterior şi cel interior”; 
Octavian Paler - "Exilul ro- 
mânesc văzut din ţară"; An- 
tonia Constantinescu - "Vintilă 
Horia, Horia Stamatu: ten- 
siunea spirituală a exilului”; 
Theodor Cazaban - "Omul 
dela Slobozia (trăsături româ- 
neșşti în involuţia speciei)”. 
Istoricul Matei Cazacu a 
arătat că exilul reprerzintă un 
depozitar al memoriei na- 
ționale, în condiţiile în care 
adevărul a fost şi este încă 
exilat din ţară. De aceea, cu 
toţii suntem exilați, fie în 
străinătate (exilul exterior), 
fie în propria noastră ţară 
(exilul interior, refugiul în in- 
terioritatea noastră, căută- 
toare de dreptate, tradiţie şi 
adevăr). De altfel, mult timp 
“glasul conştiinţei țării", cum 
arătau vorbitorii, l-a constituit 
Comitetul Naţional Român, re- 
prezentanța națională din exil, 
aflată sub înaltul patronaj al 
Majestății Sale. După cum 
arăta Domnul Paul Barbă- 
neagră - fenomen pe care, noi 
cei din țară, l-am trăit cu toată 
ființa - principalul rol în 
crearea şi păstrarea unei le- 
gături între exilul exterior şi 


- exilul interior l-a constituit 


"Radio Europa Liberă", în 
mare măsură prin activitatea 
Doamnei Monica Lovinescu şi 
a Domnului Virgil Ierunca, 
adevărate instituţii vii. Dom- 
niile lor au adus în discuţie 
ceea ce avea să fie un leit-motiv 
al întregului simpozion, şi 
anume îndelunga opacitate a 
Occidentului faţă de lupta 
exilaţilor români, care trăiau 
tragedia de a fi glasuri în 
pustiu. Doamna Lovinescu a 
rememorat modul în care 
intelectualii occidentali, mai 
ales cei francezi, îi numeau 
"fascişti" pe exilaţii antico- 
muniști şi făceau apologia 
comunismului sovietic. Mar- 
xiştii anului 1968 s'au trezit 
doar după 1975, sub impactul 
cărţii lui Soljeniţin, "Arhi- 
pelagul Gulag", care a şocat 
Occidentul şi i-a transformat 
pe cei de mai sus în antico- 
munişti înverşunați: puteau să 
aibă această atitudine salutară 
pentru o jumătate de Europă, 
încă din 1938, dacă îi dădeau 
crezare Românului Panait 
Istrati, pe care, însă, l-au 
condamnat, cum reamintea 
Doamna Lovinescu. Domnia 
sa a adăugat că toate iluziile 
exilaţilor s'au spulberat în 1956, 
când neintervenţia ONU în 
Ungaria i-a edificat cu privire 
la complicitatea occidentală 
faţă de guvernarea comunistă 
patronată dela Moscova. 
Domnul Virgil Ierunca a făcut 
o delimitare suplimentară, 
între perioada în care se putea 
vorbi despre exil, din 1947 
până în 1965, şi perioada 
ulterioară, în care nu se mai 
poate vorbi decât despre 
exilați, după instaurarea re- 
gimului Ceauşescu, în care 
exilul a fost spart de către 
colaboraţionişti - fie lucră- 
tori ai Securităţii, fie exilați 
orbiţi de iluzia “antiso- 
vietismului!" dictatorului 
din Scorniceşti, iluzie a 
intregului Occident. Din 
cauza căreia, iarăşi, exilaţii 
români s'au lovit de un zid 
al democraţiilor. “În 1973 
când am venit la Paris, îmi 
răceam gura de pomană 


spunând Francezilor că 
Ceauşescu e un criminal, 
iar comunismul, cea mai 
mare pacoste”, a mărturisit 
Domnul Matei Cazacu, 
adăugând că "Exilaţii erau 
copilul care strigă în gura 
mare că împăratul e gol", 
ceea ce trebue să continue 
şi astăzi. Tot Domnul Ca- 
zacu a vorbit despre tenta- 
tivele Securităţii de a dez- 
bina exilul, scop în care a 
cheltuit sume imense şi, 
constatând că încercarea de 
"dialog" eşuează, a început 
atentatele. Domnul Virgil 
Ierunca a mărturisit că 
atentatul asupra domniei 
sale a fost un fel de elibe- 
rare, fiindcă până atunci a 
avut “un fel de culpabilitate 
cotidiană, că, orice aş face, 

nu mă pot compara cu vic- 
timele din cadrul elitelor 
româneşti - dela oameni 

politici, la personalităţi 

culturale şi simpli țărani." 

Domnul Ierunca i-a numit 

pe emigranții colaboraţio- 

nişti cu regimul comunist, 
ROMÂNI DEPLASAȚI. 

Intr'o analiză chirurgi- 
cală, aplaudată cu ovaţii, 
Domnul Octavian Paler, di- 
rector onorific al cotidia- 
nului bucureştean "Româ- 
nia liberă”, i-a blamat pe 
exilați că, din scârbă faţă de 
regimul Iliescu, îi abando- 
nează pe opozanţii din ţară, 
cărora TVR le prezintă 
drept exil doar pe cei nu- 
miţi de către Domnul Ie- 
runca "Români deplasaţi", 
care vin la Cotroceni şi 
laudă "democraţia" lui 
Iliescu. Domnul Paler a 
formulat imperativul unei 
atente cunoaşteri şi cola- 
borări între exilul exterior 
şi exilul interior, pentru ca 
între ele să nu se întindă 
prăpastia unei desincroni- 
zări cronice şi fatale, a unei 
incongruenţe de acţiuni şi 
viziuni. 

Domnul Corneliu Copo- 
su, în schimb, a făcut 
"Elogiul exilului", mulțu- 
mindu-i în numele foştilor 
deţinuţi politici anticomu- 
nişti că a menţinut speranța 
în nemurirea neamului ro- 
mânesc, având totodată un 
aport însemnat la civiliza- 
ţia mondială. Domnul Co- 
posu a considerat că “exilul 
a făcut şi face parte din 
înalta societate româ- 
nească! şi a enumerat aşe- 
zămintele româneşti din 
exil: 117 societăţi, 37 de 
asociaţii, 8 universităţi, 24 
de cluburi, 10 fundaţii, 8 
biblioteci, 34 de edituri, 234 
de periodice, două acade- 
mii, pe toate meridianele. 

Domnul Ion Halmaghi a 
arătat că "nu există exilat 
care n'are o răspundere mo- 
rală față de ce a lăsat în țară. 
Nu există exilați individual; 
exilul reprezintă conştiinţa 
comunității, o imagine a 
neamului. Elementul de 
unitate a exilului a fost 
faptul că fiecare a făcut câte 
ceva pentru eliberarea ţării. 
E vremea să ne amintim 
cuvintele lui Iorga: Ro- 
mânia, a Românilor, a tutu- 
ror Românilor şi numai a 
Românilor. Nu putem ieşi 
din Eminescu." 

Doamna Antonia Cons- 
tantinescu, redactor la coti- 
dianul românesc "Lupta", 
din Paris, a rememorat 
perioada de opacitate a 
Occidentului, în care Mir- 
cea Eliade n'a putut ocupa o 
catedră la Paris, iar lui Vin- 
tilă Horia i s'a retras Pre- 


miul Goncour 
mult până să 
Frangois Furet, ce] Car 

avut luciditatea să giaaa 
izvoarele răului Până îi 
revoluția franceză, Exe - 
plificând, parcă, versul lui 
Horia Stamatu (poet romă 
mort în exil despre cre 
Eugen Ionescu Scria că e 


t; mai era 
apară un 


Ad 


"Contrit 
române 
occi 


pe ace: 
conferenți 
Herlea - "A 


Aureliu Răuţă 
Iniţiatorul şi sponsorul "Reuniunii d 


unul dintre marii poeţi ai 


lumii) - "E VREMEA MAI- — 


MUŢELOR COBORA- 
TOARE DIN OM", citat de 
către doamna Antonia 
Constantinescu, Domnul 
Theodor Cazaban a vorbit 
despre "Omul dela Slobo- 
zia'i, tipul de Român dege- 
nerat ca produs al comunis- 
mului, care, în 1990, a scris 
pe pancarde că-i plăteşte 
"drumul înapoi" Domnului 
Corneliu Coposu, care a 
"huzurit la Paris". Asistăm 
la triumful prostiei şi vul- 
garităţii, a adăugat Domnul 
Cazaban care, însă, a măr- 
turisit că viitorul vindecător 
se află în tineri, din mo- 
ment ce există în Româniai 
elevi de liceu ce declară că, 
"atunci când citesc un Vers 
de Eminescu, se află În 
paradis." Aceeaşi speranţă a 
împărtăşit-o şi Domnul 
Cicerone Poghirc, în urma 
experienţei de profesor“ 
invitat la Universitatea Bu- 
cureşti de către Domnul 
rector Emil Constantines” 
cu. Domnul profesor Po” 
ghirc a atras, însă, atenția 
exilaților români că trebui 
să-i susțină pe tinerii din 
ţară, "din toate puterile". 


Domnul Matei Cazacu 4. > 


arătat că România a deveni 
țară de azil, în care se exilavi 
alţii, după instaurare 
monarhiei constituţionă . 
care a adus bunăstarea $i 
democraţia, iar Domni 
Nicolae Balotă a punct) 
faptul că "odată cu exilareă 
onarhului, fara intră :0 
bezna desțărării”, in ] 
Decembrie 1947. Domni 
Balotă a considerat că e: 
este o experiență fe api 
dacă e trăit ca pe 0 PC ere 
să dumnezeiască (teoli d 
negativă), după Câie a) 
mântuirea, Dacă o meri“ 


noastre la p 
şi tehnicii | 
Basarab Nic 
Lupaşcu şi 
dirii occid, 
Arcade Măr 
după Emin 
che"; Cost 
A area 
dirijorilor ş 
români în 
Balotă - "Eu 
absurditate 
rge Ban 
teatru romă, 
după cel de 
boi Mondi 
daia - "Istor 
în anii exilu 
Isărescu - "A 
Construcție 
oberto EA 
buţia lui M 
ce innoirea 
ontem 
tolojaz Si 
scriitorii. N 
Arta plasi 
exilul exte 
samilian 
onfrunta 
ații romă, 
marxiste oc 
Plul Italiei 
Ovici - "Ciu 


diască şi 
Piardă, E 


——— 


—— CUVÂNT, poMÂNESC PAGINA 13 


ROMÂNEgC, IDENTITATE ŞI 


ONŞTIINŢ ISTORICĂ 


Si = 3 
= 1Mpozion n, 


aţiorl 


al la Paris - 


ntru "Cuvântul pomânesc” de 


ilor că miul Goncourt; : . pidă faţă de "idealurile" — dia în străinătate 
iminal, mult până să Ea era A doua ZI comunismului şi de URSS. se întorceau în e Aaa 
ea mai Francois Furet, cel E un i i De altfel, Cum spuneam în  tigioase doctorate şi con- 
rturisit avut luciditatea şă ES a «Contribuţia exilului capitolul anterior, o mare tribuiau, deopotrivă, la 
azacu, izvoarele răului Dana că românesc la cultura parte din a doua zi a fost gloria României şi a uma- 
ţii erau revoluţia franceză, Ex la occidentală" consacrată mărturiilor des- nităţii. Pe când, după in- 
în gura plificând, parcă, versul A pre lupta de zeci de ania staurarea comunismului, 
e gol”, Horia Stamatu (poet ro, ui pe această temă, au exilului românesc cu neîn- personalităţile din cadrul 
pntinue mort în exil despre IRAR nferenţiat: Alexandru țelegerea occidentală care, exilului românesc au con- 
nul Ca- Eugen Ionescu Rezi Sase Stelea - "Aportul diasporei dacă mai dura, putea de- tribuit doar la civilizaţia 
Sie pat ăe veni sinucigaşă. Domnul mondială, fiind, în schimb, 
> a dez- Paul Barbăneagră arăta că denigrate de guvernanţii 
A "în timp ce intelectualii, dela Bucureşti. O expunere 
nse şi, impreună cu elita morală, impresionantă, într'o ro- 
area de a, poa nați int; in- mână curată, a avut-o Dom- “ SĂ rare a 
început electualii din Vest au nul profesor i i “a apte Ai 3 F, 
] Vii susținut asasinii dela noi, Rob asi Scagnc dela am tras”; Alex, Paleologu - noştri în văzul tuturor”. Ultima ZI 
isit că mai mult, ne-au batjocorit." ma, care a avut ca obiect A fisaua nu fi senator în Domnul Banu Rădulescu, 
oniniei Orbirea mergea până acolo "Contribuţia lui Mircea  ROmMânia de azi?”; Ion Ca- redactorul şef al revistei "Instituţiile culturale şi 
e elibe- încât, cum relata Domnul Eliade la reînnoirea antro- Famitru - "Mănturii”; Emil gândirii arestate, MEMO- anemiei ie Siria 
tunci a Camilian Demetrescu, sub  pologiei contemporane", în Constantinescu - "Piaţa RIA, și director al Funda- ia publieati 16 aere 
bilitate influenţa gramscistă (care ciuda antropologilor mas- Universităţii şi Convenţia  ției cu acelaşi DUCA for. arturie gi Es P Z 
aş face, încă persistă), în 1974, Carlo . xişti şi marxizanţi. Domnul Democratică, două acțiuni  mulat, în final, imperativul Luni, 23 Mai, a luat sfâr- 
cu vic- Ponti şi Vigorelli au rea- Basarab Nicolescu a vorbit dătătoare de speranţă”. dintai pentu interesul şit simpozionul românesc 
elitelor lizat şi au difuzat pe postul despre Ştefan Lupaşcu, care Spațiulne;obligă laines national al solidarizării cu promisiunea, reeditării 
oameni național italian de televi- a făcut să renască gândirea dorite omisiuni, fapt pentru — dincolo de vanităţi perso- ui, În prima parte a zilei s'a 
nalități ziune, o emisiune în care au occidentală, prin teoria Care Îmi cer iertare, Ziua a nale şi mărginiri partizane: vorbit despre "Instituţiile 
țărani. făcut afirmaţia că "Ceau- terțului inclus şi a afec- fost însufleţită indeosebi „pe fapt, partid înseamnă culturale şi publicaţiile 
a numit şescu, Hrusciov şi Papa _tivităţii ca al patrulea ter- de ana et urati m0- parte şi deasupra părţii se româneşti dir exil aiupa 
boraţio- Giovanni sunt cei patru men în structura lui filoso-  Nârhiet consi AU pionare Pui află Ţară şi Dumnezeu”. CU TEA InE a Za Manu pica 
munist, țărani ai epocii, care au dat  fică, afectivitatea având rol eintrogarea ul i FAS i Istoricul: basarabean. RU centrul, De 
AŢI. splendide probe de ima- ontologic. Domnul Leonid îi ihai, monarhul SE zi A ENI S3e Lupan a vorbit dela Freiburg ureliu 
nirargi- ginație şi de concretețe"! Arcadie Mămăligă, evo- o ea duza despre drama înstrăinării 
ovaţii, Doamna Monica Lovi- cându-l pe Cioran al pri- E Aaa e ie Basarabiei, care poate lua a tura eeiro manea er 
ALEE nescu a arătat cât de im- milor ani de exil, a consi- Baa . Bit pal “tg. formele cele mai aberante, exilului din pana Fa eo- 
cotidia= portantă a fost activitatea derat că el este un mare Sarei a ee aaa a. Prin încheierea unui tratat dor Cazaban spe Bil stia, 
"Româ- Domnului Paul Goma, a descendent al lui Eminescu, eta ES da IN fă ... româno-moldovean (care Regală ŞI XDLE Agar exil”; 
FIE Părintelui Calciu, a Doam- lucidul crud care scria "Le Est SDoidiau:ei sa “implică neamestecul în Cicerone Poghirc - "Centre 
faţă He nei Doina Cornea, ca şi precis de decomposition" îi Saab, E E Pe ii treburile interne, recunoaş-  IOWmMain de recherches, 
Dada. constituirea Sindicatului pentru a refuza minciuna a Rr Sb, ii A terea frontierelor, ş.a.), con- Paris"; Virgil Ierunca - 
din țară Liber al Oamenilor Muncii politică şi a încerca “un fel Constantinescu, preşedin en;t în secret de Iliescu şi "Revistele culturale ale 
Dar din România (primul sin- de restitutio in integrum a tele Convenţiei Democra- Snegur. Domnul Ion Cara- . exilului”; Leonid Arcade 
SE inta dicat liber din lagărul co- omului tridimensional, un tice din România, careia o nitrui a început prin a se Mămăligă - "Hyperion şi 
cei nu- munist, înainte de "Soli- fel de drept la replică tăcut, probabil, gea mai face purtătorul de cuvânta Cenaclul de la Neuilly”; 
anul Ie- daritatea”), pentru trezirea împotriva materialismului serioasă analiză a perioadei două doâmăe. Ana Bla Camilian Demetrescu - 
Plaeaţi i Occidentului. Luptător pen- neopozitivist”. După ce CUprinse în(seie ce ibaje diana, în nuiele căreia a "Iristituţii şi acțiuni cultu- 
ce gi tru drepturile omului, Domnul Mămăligă a spus, 1959 și momentul actual. tit un mesaj al Alianţei —rale ale exilului românesc 
apa A Jiu Răuță Eugen Ionescu a fost neo- emoţionant, "Puţini știu cât . Preşedintele CDR a de- Civice, şi Doina Cornea, în Italia”; Antonia Cons- 
Dale zta orei aid bosit în a lua apărarea nu era de român Cioran”,  MONtat, cu argumente în- li rugat să amintească  tantinescu - "Lupta"; Nico- 
rul unei Iniţiatorul şi sponsorul "Reuniunii dela Paris" numai opozanților din ţara Domnul Balotă l-a evocat Seniestabiler propaganda asistenţei că Ilie Ilaşcu e tot  lae Stroescu-Stânişoară 
şi cola- 1 dintre marii poeţi ai. noastre la progresul ştiinţei noastră, ci şi a celor din ce- pe Eugen Ionescu, în ideea Ce e CEO în închisoare! După carea "Europa Liberă”; Gh. Miti- 
ca Tamnii) "E VREMEA MAI- Şi tehnicii contemporane"; lelalte țări aflate sub robie absurdului: A detesta tea- Piz ia nu face nimici, făcut "portretul-robotal telu - "BBC"; Vlad Stolojan 
en teuiica MU ELOR COBORÂ- Basarab Nicolescu - "Ştefan comunistă. Vorbitorii au trul şi a face teatrul cel mai Poza Constatineau d dușmanului", format din - "Biserica Română dela 
tarile T, m citat de Lupaşcu şi renaşterea gân- ţinut să semnaleze un fe- teatral cu putință, iată 3 > fără dotiuni triada Brucan - Iliescu - . Paris"; Rey. Al. Mircea - 
incroni- TOARE DIN OM”, citat d “filet as 8 I iluliii aboărdifateal! arătat că fără acţiunile de A prez ile epica aEecocatolicăi isa 
i către doamna Antonia dirii occidentale! ; Leonid nomen esenţial al exilului . opoziţie, am fi fost azi Roman şi a mărturisit des- se & d |] 
sad unei c tantinescu, Domnul Arcade Mămăligă - "Cioran, extern, cenaclul dela Paris . . a Se E „pre mârşăvia emanaţilor „EXIL i, ictor Popescu - 
cţiuni şi LA a ca ban a vorbit după Eminescu şi Nietzs- al Domnului Leonid "A treia zi într'o nouă "epocă de aur”, careauvrutsă se folosească "Casa românească dela 
| nea O Omul dela Slobo- che; Costin Cazaban - Arcadie Mămăligă, care a în vechiul tipar stalinist. de el (fiu de deţinuţi poli- Paris"; George Bălaşu - 
tu cope „lenpre ide Român dege- "Afirmarea compozitorilor, reunit toată floarea morală "Martiriul neamului nostru, Domnul Ion Varlam ne-a _ tici, singurul nemembriu per "Cuvântul Rumânegere Ip) 2 
REL tobe ziai/ tipari și al comunis- dirijorilor şi a interpreţilor şi spirituală a rezistenței criteriu moral al exilului” povestit cum erau arestați din “emanaţie"). Caramitru Solacolu - "Dialog"; Sanda// - 
j2asil [uzg nerat ca pro 1090 a scris români în lume"; Nicolae române din străinătate. copiii de 12-16 ani în zorii a dezvăluit şi faptul că, pe Stolojan - "Liga pentru apă- > 
foștilor, rralui, Cie că-i plăteşte, Balotă- "Eugen Ionescu sau Doamna Sanda Stolojan a Fiind vorba despre rezis- comunismului, fiindcă a- 22 Decembrie 1989, în mie. Fara drepturilor omului”; / 
ice, „pe pancarde Sa Domnului absurditatea absurdului; făcut o evocare extraor- - tenţa din țară, Duminică, 22  runcau manifeste şi scriau zul zilei, Iliescu a refuzat Dan Culcer - AZR-VEST". 
speranța drumul zau osu, care a George Banu - "Oameni de dinară a vremii în care se Mai, într'o sală arhiplină, pe trotuare să plece Ruşii să-şi rupă carnetul roşu în Fiind prezenţi în sală, au 
lui ua SEI pia, Asistăm. teatru români din Occident, puteau întâlni şi lupta ziua a treia a fost deschisă fară, cin area E oruntl Si, fața camerelor de luat ve- mai vorbit: Silvia Con- 
civiliza- - Ja triumful prostiei şi vul- după cel de-al Doilea Răz- împreună personalităţi de de către Domnul Corneliu nu Ră Lai iua i ia at deri şi că preşedintele țării stantinescu - "Curierul ro- 
inul Co- arităţii, a adăugat Domnu boi Mondial”; Pavel Chi- graţie ca Eugen Ionescu, Coposu şi Doamna Doina mai mu i 5 la i (pIz7 e posedat de frică, mai ales  mânesc" şi Dan Forna- 
"exilul ara care, însă, a mâr- haia - "Istoriografia română Mircea Eliade, Emil Cioran, Cornea, care au vorbit novaţi pent e gu De ro față de Rege, care repre- de -"Luceafărul românesc”. 
rte din  turisit că viitorul vindecător. În anii exilului”; Dr. Ştefan Monica Lovinescu, Virgil despre "Întemniţarea şi  mânesc, prinfee/care pala zintă legitimitatea. În final, — Cu o zi în urmă, Doamna 
româ- se află în tineri, din mo- scu - "Martor şi actoral Ierunca, Horia Stamatu, asasinarea elitei noastre = asenii e ist e e lon Caramitru a remarcat doctor Rodica Ivanov vor- 
erat aşe- ment ce există în România Construcţiei. europene"; "Vintilă Horia, Paul Goma şi politice, respectiv, Cura- ari kA ie = E da intuiţia genuină a senti- bise despre "Ajutorul ma- 
eşti din elevi de liceu ce declară CA Roberto Scagno - "Contri- toţi ceilalți, pleiadă de visa jul şi riscurile rezistenţei a d Prese a ei Sei mentului monarhic pe care terial dat de Exil, Țării”. 
i, 37 de atunci când citesc un Vers buţia lui Mircea Eliade la României pribegite, Refe- noastre”. Au urmat loan  dentul c ona 


sităţi, 24 


în 
de Eminescu, se află 


reinnoirea antropologiei 
contemporane"; 


i) 


7, RU 


ritor la exilul interior, re- 


Roxana IORDACHE 


Gavrilă - "Partizanii martiri 


România, mai mult, "Marii 
conducători democrați au 


o au tinerii din România şi 
a terminat cu TRĂIASCĂ 


Impresionantă pentru cei 
de acasă este activitatea 


p PRM i speranţă a Sanda zistenţa din țară, Doamna din Făgăraş"; Părintele AL. <4 e i i au RE GELEIIR alge ta pa era capaa sl OTar 
caii ze Parade. Sia PE o nul Stolojan - "In exil printre Aţi Lovinescu şi Dom- Mircea - "Biserica greco- ajuns să se şi pupe cu călăii  ziaste, p Coe în pag.14 
E FI Ceai pe hirc, în urma seriitori!!; Mihai Pupăzan - nul Paul Barbăneagră au catolică, biserică martiră"; i 
ianele. cai de profesor” +Prța plastică română în semnalat vitalitatea for- Ion Varlam - "Gulagul ro- 
Imaghi a e t la Universitatea Bu- pi extern şi intern“; midabilă a celor ce au su-  mânesc trăit de un copil”; 
tă exilat pp, zi de către Domnu "emilian Demetrescu - pravieţuit închisorilor, o Ştefan Fay - Evocarea lui 
Ati A] Emil Constantines- “Onfruntarea dintre exi- vitalitate-miracol, exem- Mircea Vulcănescu ; Radu 
af în fară, rec o mnul profesor o- alii români şi partidele plificată, în sală, de către Enescu - Exilul: întuneric 
crista E o trag, însă, atenţia pile occidentale (exem- Domnii Corneliu Coposu şi şi lumină ; Marcel Petrişor - 
onştiinţa g aci r români că trebue Plul Italiei); Bujor Nedel- Ioan Gavrilă, ultimul, lup- "Despre, politicianism , 
nagine a Ceata stiai pe ținerii din prize Cineaşti români pe tător în munţi. Domniile lor Banu Rădulescu - "Cine 
eritalde ai eri toate puterile'” Yanele lumii"; Monica au primit nenumărate a- poartă răspunderea penală 
ui a fost dara mnul Matei Cazacu î în ineaca gi Virgil Ierunca, plauze, La fel, Doamna şi morală a e IREAL xo- 
făcut câte EA i România a deveni nea ialog cu Paul Barbă- Doina Cornea. Domnul mânesc? A exandru Her. 
area țării, ea d 7 il, în care se exilau şi gră - "Asasinarea fizică Paul Barbăneagră ne-a lea - "Identitate natională şi 
Pi a Ezza 7i instaurare aiozață a elitei intelec- amintit că suntem datori tradiţie politică: funda: 
rga! Ro- Ca kieP constituţiona e româneşti”, memoriei celor care au mente ale viitorului"; Nico- 
Or, a tutu- [da dus bunăstarea îi î pitlurile Sunt grăitoare umplut cimitirele, în jertfa lae Lupan - "Deşteaptă-te, 
Fi ZII, ps i ţia, iar Do e și erei: Lupta, activitatea pentru demnitate româ- pământ bașarabean“; Dan 
utem ieși emacrai lotă a pu eta Îupreaţia culturală a exi- nească. Aftalion - "Imaginea Ro: 

Nicolae, E, ță cu exilarea nu i FOmânesc reprezintă Domnul Alexandru Her- mâniei de azi în presa 

a faptul Ea 10ă- țara intra 1 u doar o contribuţie de lea, profesor universitar la occidentală"; Marian Crivă| 
or la cot: 78 esfărării” în 2/4 Prestigiu al României în "Conservatoire National - "Necesitatea unei viziuni 
"Lu fan ezna brie 1947. Domni, a și, ci chiar o salvgardare des Artes et Metiers' din de dreapta şi dificultăţile 
tai il iată considera că Xa, cala SAO occidentale pe Paris, evocând o serie im: creării ei în peisajul politic 
acitate ele rienţă fecul y pe, a un moment dat, re- presionantă de personalităţi de azi”; Dinu Zamfirescu & 
„a este o expe 7) pedeaP ' ezentanţii lumii libere internaționale provenite "Tradiţia brătienistă și dra: 

Sâre Mir: dacă e trait ca Pr (teohasi€ juțePuseră să le dispre- din România, a arătat că, pe ma de azi"; loana Brătianu - 
itocupa o. să dumnezeiar€ care VIC Miască şi riscau să se vremea Regilor, foarte "Martiriul lui Gheorghe 
i Ma TR E, 0 meritâm Piardă, sub fascinația ulți Români puleau stu- Brătianu, lecţiile: pe,care Ie- 

- mântuirea, oc br Aer A de ăA II AA ară 


i a 


i 


PAGINA 12 


În perioada 20-23 Mai a 
avut loc, la Paris, simpo- 
zionul "EXILUL ROMÂ- 
NESC, IDENTITATE ŞI 
CONŞTIINŢĂ ISTORICĂ”, 
organizat de către Institutul 
Român din Freiburg, im- 
preună cu Fundaţia Cul- 
turală Română din Madrid, 
Centrul Român de Cerce 
tări, Casa Românească, 
Solidaritatea Universitară 
Franţa-România, Hyperion 
(toate din Paris), Apoziţia 
din Miinchen, Asociaţia Pro 
Basarabia şi Bucovina, Aso- 
ciația Culturală Română 
din Hamilton, Canada, Re- 
uniunea a fost găzduită în 
marea sală de conferinţe 
"Jean Bouyer”, din Bulevar- 
dul La Tour Maubourg. 
Ziua întâi 
"Identitatea şi legitimitatea 
exilului românesc” 

Vineri, 20 Mai, simpo- 
zionul a fost deschis de că- 
tre Domnul profesor uni- 
versitar din Madrid, Au- 
reliu Răuţă, principalul 
sponsor al reuniunii extra- 
ordinare. Domnia sa a pre- 
zentat o serie de persona- 
lităţi din țară şi din exil, 
după ce a salutat prezența 
Domnului Claude Goas- 
guen, deputat de Paris și 
adjunct al Primarului Pari- 
sului, însărcinat cu afaceri 
internaţionale. Domnul 
Goasguen a transmis "salu- 
tările cele mai călduroase 
din partea Primarului Pa- 
risului, Domnul Jacques 
Chirac", apoi, arătând câ 
Românii și Francezii sunt, 
prin tradiţie “intr'o comu- 
nitate culturală”, a elogiat 
mari personalităţi din ţara 
noastră - Marta Bibescu, Pa- 
nait Istrati, Eugen Ionescu - 
pe care le-a considerat parte 
integrantă din cultura celor 
două țări-surori. Deputatul 
de Paris a afirmat că Ro- 
mânia este in criză morală, 
după dezastrul comunist, și 
şi-a exprimat "din toată 
inima, solidaritatea”. Dom- 


nul Goasguen a ținut să-și 
declare şi convingeri 
printre participanţ 
simpozion, "se află cei care 
vor conduce viitorul na- 
țiunii române”. 

În continuare, Domnul 
senator Alexandru Paleolo- 
gu a citit Mesajul Majestăi 
Sale Regele Mihai |, trans- 
mis Domnului profesor 
doctor Aureliu Răuţă, de 
către Şeful Casei Majestății 
Sale, Domnul Constantin 
Antoniade, cu următorul 
conținut: 

Stimate Domnule Preşedinte, 

Majestalea Sa Regele Mihai 
ma însărcinat să vă confirm în 
numele Său primirea scrisorii 
din 28 Aprilie 1994, prin care O 
informaţi cu privire la Sim- 
pozionul ce va avea loc la Paris 
între 20 şi 23 Mai 1994. Ma- 
jestatea Sa m'a însărcinat toto- 
dată să transmit mesajul Său pe 
care Îl adresează participanților: 

"Majesatea Sa constată cu 
satisfacţie voința Dumnea- 
voastră manifestă de a inscrie 
această conferinţă în pers- 
pectiva marii reconcilieri 
naționale, pe care nu a încetat 
să o preconizeze public de 
când) acum peste patruzeci de 
ani, a fost constrânsă la un exil 
ce nu sa sfărșit încă. 

Ştiind că este de datoria Sa 
istăzică și Lă să încam 

şi să asigure reconcilierea tu- 
turor Românilor, fără nici o 
excepție legată de trecutul lor, 
de opiniile lor, de credinţa lor, 
de originea sau locul in care 
trăiesc, Maja Sa doreşte şi 
speră că discuţiile intre 
oamenii cu experienţă şi 


reuniți la Paris vor pezznite să 
fie definite şi apoi depășite 
obstacolele psihologice și 
politice care impiedică incă 
mobilizarea tuturor energiilor 


ep ași 
găsi sensul şi justificarea, 
simpozionul să permită în 
această direcție realizarea unor 
proiecte decisive”! 

Ţin să vă mulțumesc pentru 


felul în care imi veți perimite să 
indeplinesc misiunea pe care 
Majestatea Sa mi-a incredințat-o 
și lotodată, vă rog să primiţi, 
Stimate Domnule Preşedinte, 
asigurarea distinsei mele con- 
siderații" 

Gheorghe Antoniade 

Mesajul a fost primit cu 
aplauze pline de speranță, iar 
conținutul său avea să fie 
îndeplinit intocmai. Fiindcă 
Românii reuniți la Paris n'au 
făcut un simplu schimb de 
opinii, ci o analiză lucidă, 
menită să ducă la o bună 
cunoaştere reciprocă in vede- 
rea unei colaborări active, mai 
presus de diferenţele de opi- 
nie, doctrină și ideologie, 
pentru interesul național. De 
aceea, simpozionul a fost un 
eveniment istoric. 


Tema zilei intâi a constituit- 
o "Identitatea și legitimitatea 
exilului românesc” care, in 
timpul ocupației sovietice şi a 
întregii perioade comuniste, a 
jucat rolul de opoziție politică, 
păstrător şi continuator al 
tradiţiei şi valorilor naţionale, 
şi luptător pentru eliberarea 
țării din Imperiul Răului. 
Concluzia a fost că exilul îşi 
păstrează actualitatea și le: 
gitimitatea, atâta vreme cât 
România este încă pradă unui 
regim ilegitim şi nerepre- 
zentativ, continuator al voinţei 
LL talin. Vorbitorii au făcut 
distincția clară între exil și 
diasporă, exilul reprezentând 
comunitatea de luptă pentru 
restaurarea României demo- 
cratice, refuzul compromisului 
şi demersul continuu de 
scoatere a Occidentului din 
inerţiile şi comoditățile lui, în 
timp ce diaspora cuprinde în 
sfera sa de referinţă simpla 
emigrație, fie indiferentă, fie 
oportunistă şi colaboraţionistă. 

Vă prezentăm, în conli- 
nuare, conferințele din prima 
zi: Matei Cazacu - "Istoria 
exilului, capitol al istoriei 
neamului nostru”; Corneliu 
Coposu - “Elogiul exilului"; 
Nicolae Balotă - “Exilul 
lingvistic, exilul existenţial”; 
Ion Halmaghi - "Fenome- 
nologia exilului românesc”; 


Cicerone Poghire = "Tradiţie şi 
mitologie în memoria ro- 
mânească; Matei Ci 

"Rolul monarhi 


în istoria 


poporului nostru”; Monica 

inescu și Virgil lerunca, in 
dialog cu Paul Barbăneagră - 
"Importanţa dialogului dintre 
exilul exterior și cel interior”; 


Horia, Horia Stamatu: ten- 
siunea spirituală a exilului”; 
Theodor Cazaban - "Omul 
dela Slobozia (trăsături romă- 
nești în involuția speciei)”, 
Istoricul Matei Cazacu a 
arătat că exilul reprezzintă un 
depozitar al memoriei na- 
ționale, în condiţiile în care 
adevărul a fost şi este încă 
exilat din țară. De aceea, cu 
toţii suntem exilați, fie în 
străinătate (exilul exterior), 
fie în propria noastră țară 
(exilul interior, refugiul în in- 
terioritatea noastră, căută- 
toare de dreptate, tradiţie şi 
adevăr). De altfel, mult timp 
"glasul conștiinței țării”, cum 
arătau vorbitorii, l-a constituit 
Comitetul Naţional Român, re- 
prezentanţa națională din exil, 
aflată sub înaltul patronaj al 
Majestății Sale. După cum 
arăta Domnul Paul Barbă- 
neagră - fenomen pe care, noi 
cei din țară, l-am trăit cu toată 
ființa = principalul rol în 
crearea şi păstrarea unei le- 
gături între exilul exterior şi 
exilul interior l-a constituit 
"Radio Europa Liberă", in 
mare măsură prin activitatea 
Doamnei Monica Lovinescu şi 
a Domnului Virgil Ierunca, 
adevărate instituţii vii. Dom- 
niile lor au adus în discuţie 
ceea ce avea să fie un leit-motiv 
al întregului simpozion, şi 
anume indelunga opacitate a 
Occidentului faţă de lupta 
exilaţilor români, care trăiau 
tragedia de a fi glasuri în 
pustiu. Doamna Lovinescu a 
rememorat modul in care 
intelectualii occidentali, mai 
ales cei francezi, ii numeau 
"fascişti” pe exilaţii antico- 
muniști şi făceau apologia 
comunismului sovietic. Mar- 
xiştii anului 1968 s'au trezit 
doar după 1975, sub impactul 
cărţii lui Soljeniţin, "Arhi- 
pelagul Gulag”, care a şocat 
Occidentul și i-a transformat 
pe cei de mai sus în antico- 
munişti înverșunaţi puteau să 
aibă această atitudine salutară 
pentru o jumătate de Europă, 
incă din 1938, dacă îi dădeau 
crezare Românului Panait 
Istrati, pe care, insă, l-au 
condamnat, cum reamintea 
Doamna Lovinescu. Domnia 
sa a adăugat că toate iluziile 
exilaţilor s'au spulberat în 1956, 
când neintervenţia ONU în 
Ungaria i-a edificat cu privire 
la complicitatea occidentală 
faţă de guvernarea comunistă 
patronată dela Moscova, 
Domnul Virgil lenunca a făcut 
o delimitare suplimentară, 
Între perioada în care se putea 
vorbi despre exil, din 1947 
până în 1965, și perioada 
ulterioară, în care nu se mai 
poate vorbi decât despre 
exilați, după instaurarea re- 
gimului Ceauşescu, în care 
exilul a fost spart de către 
colaboraţioniști - fie [ucră- 
tori al Securităţii, fie exilați 
orbiţi de iluzia "antiso- 
vietismului” dictatorului 
din Scornicești, iluzie a 
intregului Occident. Din 
cauza căreia, iarăși, exilaţii 
români s'au lovit de un zid 
al democraţiilor. "În 1973 
când am venit la Paris, imi 
răceam gura de pomană 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


"EXILUL ROMÂNEŞC, IDEN 


PAGINA 13 


CONŞTIINŢĂ ISTORI 


- Simpozion naţional la Paris - 


Reportaj special pentru "Cuvântul Românesc" de Roxana IORDACHE 


spunând Francezilor că 
Ceauşescu e un criminal, 
iar comunismul, cea mai 
mare pacoste”, a mărturisit 
Domnul Matei Cazacu, 
adăugând că “Exilaţii erau 
copilul care strigă în gura 
mare că impăratul e gol”, 
ceea ce trebue să continue 
şi astăzi. Tot Domnul Ca- 
zacu a vorbit despre tenta- 
tivele Securităţii de a dez- 
bina exilul, scop în care a 
cheltuit sume imense şi, 
constatând că încercarea de 
"dialog" eșuează, a inceput 
atentatele. Domnul Virgil 
lerunca a mărturisit că 
atentatul asupra domniei 
sale a fost un fel de elibe- 
rare, fiindcă până atunci a 
avut "un fel de culpabilitate 
cotidiană, că, orice aş face, 
nu mă pot compara cu vic- 
timele din cadrul elitelor 
românești - dela oameni 
politici, la personalităţi 
culturale şi simpli țărani." 
Domnul lerunca i-a numit 
pe emigranții colaboraţio- 
nişti cu regimul comunist, 
ROMÂNI DEPLASAŢI. 

Într'o analiză chirurgi- 
cală, aplaudată cu ovaţii, 
Domnul Octavian Paler, di- 
rector onorific al cotidia- 
nului bucureştean "Româ- 
nia liberă”, i-a blamat pe 
exilați că, din scârbă faţă de 
regimul Iliescu, îi abando- 
nează pe opozanţii din țară, 
cărora TVR le prezintă 
drept exil doar pe cei nu- 
miţi de către Domnul Ie- 
runca "Români deplasaţi”, 
care vin la Cotroceni şi 
laudă “democraţia” lui 
Iliescu. Domnul Paler a 
formulat imperativul unei 
atente cunoaşteri şi cola- 
borări intre exilul exterior 
şi exilul interior, pentru ca 
între ele să nu se întindă 
prăpastia unei desincroni- 
zări cronice şi fatale, a unei 

congruențe de acţiuni şi 
viziuni. 

Domnul Corneliu Copo- 
su, în schimb, a făcut 
"Elogiul exilului”, mulțu- 
mindu-i în numele foștilor 
deţinuţi politici anticomu- 
nişti că a menţinut speranța 
in nemurirea neamului ro- 
mănesc, având totodată un 
aport însemnat la civiliza- 
ţia mondială. Domnul Co- 
posu a considerat că "exilul 
a făcut şi face parte din 
inalta societate romă- 
nească” şi a enumerat așe- 
zămintele româneşti din 
exil: 117 societăţi, 37 de 
asociaţii, 8 universităţi, 24 
de cluburi, 10 fundaţii, 8 
biblioteci, 34 de edituri, 234 
de periodice, două acade- 
mii, pe toate meridianele. 

Domnul Ion Halmaghi a 
arătat că “nu există exilat 
care n'are o răspundere mo- 
rală faţă de ce a lăsat în țară. 
Nu există exilați individual; 
exilul reprezintă conștiința 
comunității, o imagine a 
neamului, Elementul de 
unitate a exilului a fost 
faptul că fiecare a făcut câte 
ceva pentru eliberarea ţării. 
E vremea să ne amintim 
cuvintele lui Iorga: Ro- 
mânia, a Românilor, a tutu- 
ror Românilor şi numai a 
Românilor. Nu putem ieşi 
din Eminescu,” 

Doamna Antonia Cons- 
tantinescu, redactor Ia coti- 
dianul românesc “Lupta”, 
din Paris, a rememorat 
perioada de opacitate a 
Occidentului, în care Mir- 
cea Eliade n'a putut ocupa o 
catedră la Paris, iar lui Vin- 
tilă Horia i. s'a retras Pre- 


miul Goncourt; 
mult până să 
Francois Furet, cel care 

avut luciditatea să duci 
izvoarele răului până a 
revoluţia franceză, Exeni 
plificând, parcă, versul lu 
Horia Stamatu (poet fămân 
mort în exil despre care 
Eugen Ionescu scria 


mai era 
apară un 


care 
că e 


A doua zi 


“Contribuţia exilului 
românesc la cultura 
occidentală” 


pe această temă, au 
conferenţiat: Alexandru 
Herlea - "Aportul diasporei 


Iniţiatorul și sponsorul "Reuniunii dela Paris" 


unul dintre marii poeţi ai 
lumii) - "E VREMEA MAL- 
MUȚELOR COBORA- 
TOARE DIN OM", citat de 
câtre doamna Antonia 
Constantinescu, Domnul 
Theodor Cazaban a vorbit 
despre "Omul dela Slobo- 
ziat, tipul de Român dege- 
nerat ca produs al comunis- 
mului, care, în 1990, a seris 
pe pancarde că-i plăteşte 
"drumul inapoi” Domnului 
Corneliu Coposu, care 3 
"huzurit la Paris”, Asistăm 
la triumful prostiei şi vul- 
garităţii, a adăugat Domnul 
Cazaban care, însă, a mâr- 
turisit că viitorul vindecător 
se află în tineri, din mo” 
ment ce există în România 
elevi de liceu ce declară că 
"atunci când citesc un Vers 
de Eminescu, se află În 
paradis." Aceeaşi speranția 
impărtăşit-o şi Domni, 
Cicerone Poghirc, În urma 
experienței de profesor“ 
invitat la Universitatea Du 
cureşti de câtre Domnu” 
rector Emil Constantines- 
cu. Domnul profesor Po” 
ghirc a atras, insă, Alea! 
exilaţilor români că trebe 
să-l susţină pe tineri L 
ară, "din toate puterii 

| Domnul Matei Cazacu r 
arătat că România a Elia 
țară de azil, în care se ex? 
alţii, după instaurarea 
monarhiei constituţiona d 
care a adus bunăstarea î, 
democraţia, iar Domni, 
Nicolae Balotă a punc 


arhului, țara int 
pe desțărării”, În 30 
Decembrie 1947, Bi 
Balotă a consideri 
este o experienţă fecale d 
dacă e trăit ca pe 0 Perie 
să dumnezeiască (eo d 
negativă), după care 
mântuirea, Dacă o m 


noastre la progresul ştiinţei 
şi tehnicii contemporane”; 
Basarab Nicolescu - "Ştefan 
Lupaşcu și renașterea gân- 
dirii occidentale"; Leonid 
de Mămăligă - "Cioran, 
după Eminescu și Nietzs- 
che"; Costin Cazaban - 
"Afirmarea compozitorilor, 
jorilor şi a interpreților 
români în lume"; Nicolae 
Balotă - "Eugen Ionescu sau 
absurditatea absurdului”; 
George Banu - "Oameni de 
teatru români din Occident, 
după cel de-al Doilea Răz- 
boi Mondial"; Pavel Chi- 
haia - "Istoriografia română 
în anii exilului”; Dr, Ştefan 
Isărescu - "Martor şi actor al 
construcţiei europene”; 
Roberto Scagno - "Contri- 
buţia lui Mircea Eliade la 
reînnoirea antropologiei 
contemporane”; Sanda 
Stolojan - "În exil printre 
scriitori”; Mihai Pupăzan - 
Arta plastică română în 
exilul extern şi intern“; 
Camilian Demetrescu - 
Confruntarea dintre exi- 
laţii români şi partidele 
marxiste occidentale (exem- 
Plul Italiei); Bujor Nedel- 
Covici - "Cineaşti români pe 
teranele lumii"; Monica 
escu şi Vi lerunca, 
în dialog cu Lai Barbă- 
neagră - "Asasinarea fizică 
Și morală a elitei intelec- 
tuale românești”, 
Titlurile sunt grăitoare 
dela sine, Lupta, activitatea 
ȘI creaţia culturală a exi- 


a. lului românesc reprezintă 


nu doar o contribuţie de 
prestigiu al României în 
sume, ci chiar o salvgardare 
a valorilor occidentale pe 
Care, la un moment dat, re- 
Prezentanţii lumii libere 
ncepuseră să le dispre- 
lulască şi riscau să se 
Piardă, sub fascinația stu- 


NTIT 


1 


i 4 


ri 


pidă faţă de "idealurile" 
comunismului și de URSS. 
De altfel, cum spuneam în 
capitolul anterior, o mare 
parte din a doua zi a fost 
consacrată mărturiilor des- 
pre lupta de zeci de ani a 
exilului românesc cu nein- 
țelegerea occidentală care, 
dacă mai dura, putea de- 
veni sinucigașă. Domnul 
Paul Barbăneagră arăta că 
"în timp ce intelectualii, 
împreună cu elita morală, 
erau asasinați în Est, in- 
telectualii din Vest au 
susținut asasinii dela noi, 
mai mult, ne-au batjocorit.” 
Orbirea mergea până acolo 
încât, cum relata Domnul 
Camilian Demetrescu, sub 
influenţa gramscistă (care 
încă persistă), în 1974, Carlo 
Ponti şi Vigorelli au rea- 
lizat şi au difuzat pe postul 
naţional italian de televi- 
ziune, o emisiune în care au 
făcut afirmaţia că "Ceau- 
şescu, Hrusciov şi Papa 
Giovanni sunt cei patru 
țărani ai epocii, care au dat 
splendide probe de ima- 
ginaţie şi de concretețe"! 

Doamna Monica Loyi- 
nescu a arătat cât de im- 
portantă a fost activitatea 
Domnului Paul Goma, a 
Părintelui Calciu, a Doam- 
nei Doina Cornea, ca şi 
constituirea Sindicatului 
Liber al Oamenilor Muncii 
din România (primul sin- 
dicat liber din lagărul co- 
munist, inainte de "Soli- 
daritatea”), pentru trezirea 
Occidentului. Luptător pen- 
tru drepturile omului, 
Eugen lonescu a fost neo- 
bosit în a lua apărarea nu 
numai opozanților din țara 
noastră, ci şi a celor din ce- 
lelalte țări aflate sub robie 
comunistă. Vorbitorii au 
ținut să semnaleze un fe: 
nomen esenţial al exilului 
extern, cenaclul dela Paris 
al Domnului Leonid 
Arcadie Mămăligă, care a 
reunit toată floarea morală 
şi spirituală a rezistenței 
române din străinătate. 
Doamna Sanda Stolojan a 
făcut o evocare extraor- 
dinară a vremii în care se 
puteau întâlni şi lupta 
impreună personalităţi de 
grație ca Eugen Ionescu, 
Mircea Eliade, Emil Cioran, 
Monica Lovinescu, Virgil 
Ierunca, Horia Stamatu, 
Vintilă Horia, Paul Goma şi 
toți ceilalţi, pleiadă de vis a 
României pribegite, Refe- 
ritor la exilul interior, re- 
zistenţa din țară, Doamna 
Monica Lovinescu şi Dom- 
nul Paul Barbăneagră au 
semnalat vitalitatea for- 
midabilă a celor ce au su- 
praviețuit închisorilor, o 
vitalitate-miracol, exem- 
plificată, în sală, de către 
Domnii Corneliu Coposu şi 
Ioan Gavrilă, ultimul, lup- 
tător în munţi. Domniile lor 
au primit nenumărate a- 
plauze, La fel, Doamna 
Doina Cornea. Domnul 
Paul Barbâneagră ne-a 
amintit că suntem datori 
memoriei celor care au 
umplut cimitirele, în jertfa 
pentru demnitate romă- 
nească. 

Domnul Alexandru Her- 
lea, profesor universitar la 
"Conservatoire National 
des Artes et Mâtiers” din 
Paris, evocând o serie im- 
presionantă de personalităţi 
internaţionale provenite 
din România, a arătat că, pe 
vremea Regilor, foarte 
mulți Români, puleau stu- 


dia în străinătate, de unde 
se întorceau în ţară cu pres- 
tipioase doctorate și con- 
tribuiau, deopotrivă, la 
gloria României și a uma- 
nităţii, Pe când, după in- 
staurarea comunismului, 
personalităţile din cadrul 
exilului românesc au con- 
tribuit doar la civilizaţia 
mondială, fiind, în schimb, 
denigrate de guvernanţii 
dela Bucureşti. O expunere 
impresionantă, într'o ro- 
mână curată, a avut-o Dom- 
nul profesor universitar 
Roberto Scagno, dela Ro- 
ma, care a avut ca obiect 
"Contribuţia lui Mircea 
Eliade la reînnoirea antro- 
pologiei contemporane", în 
ciuda antropologilor mar- 
xişti şi marxizanţi. Domnul 
Basarab Nicolescu a vorbit 
despre Ştefan Lupaşcu, care 
a făcut să renască gândirea 
occidentală, prin teoria 
terţului inclus şi a afec- 
tivităţii ca al patrulea ter- 
men în structura lui filoso- 
fică, afeclivitatea având rol 
ontologic. Domnul Leonid 
Arcadie Mămâligă, evo- 
cându-l pe Cioran al pri- 
milor ani de exil, a consi- 
derat că el este un mare 
descendent al lui Eminescu, 
lucidul crud care scria “Le 
precis de decomposition” 
pentru a refuza minciuna 
politică şi a incerca “un fel 
de restitutio in integrum a 
omului tridimensional, un 
fel. de drept la replică 
impotriva materialismului 
neopozitivist”. După ce 
Domnul Mămăligă a spus, 
emoționant, "Puţini ştiu cât 
era de român Cioran”, 
Domnul Balotă l-a evocat 
pe Eugen Ionescu, în ideca 
absurdului: "A detesta tea- 
trul şi a face teatrul cel mai 
teatral cu putinţă, iată 
absurditatea”. 


A treia zi 


"Martiriul neamului nostru, 
criteriu moral al exilului” 


Fiind vorba despre rezis- 
tenţa din țară, Duminică, 22 
Mai, într'o sală arhiplină, 
ziua a treia a fost deschisă 
de către Domnul Corneliu 
Coposu și Doamna Doina 
Cornea, care au vorbit 
despre "Întemniţarea şi 
asasinarea elitei noastre 
politice", respectiv, "Cura- 
jul şi riscurile rezistenţei 
„ Au urmat loan 

artizanii martiri 
Părintele AL 
Mircea - "Biserica greco: 
catolică, biserică martiră” 
Ion Varlam - "Gulagul ro- 
mânesc trăit de un copil”; 
Ştefan Fay - "Evocarea lui 
Mircea Vulcănescu”; Radu 
Enescu - "Exilul: intuneric 
şi lumină”; Marcel Petrişor - 
"Despre politicianism”; 
Banu Rădulescu - "Cine 
poartă răspunderea penală 
şi morală a gulagului ro- 


mânesc?”; Alexandru Her- 
lea - "Identitate natională şi 
tradiţie politică: 


lae Lupan - "Deşteaptă-te, 
pământ basarabean”; Dan 
Aftalion - "Imaginea Ro- 
mâniei de azi în presa 
occidentală”; Marian Crivă! 
- "Necesitatea unei viziun 
de dreapta şi dificultățile 
creării el în peisajul politic 
de azi”; Dinu Zamfirescu 

"Tradiţia brătienistă şi dra 
ma de azi”; Ioana Brătianu 

Martiriul lui Gheorghe 
Brătianu, lecţiile pe care le- 


am tras"; Alex. Paleologu - 
"A fi sau a nu fi senator în 
România de azi?”; Ii 
ramitru - "Mănturii 
Constantinescu - “Piaţa 
Universităţii şi Convenţia 
Democratică, două acţiuni 
dătătoare de speranţă”, 
Spaţiul ne obligă la ne- 
dorite omisiuni, fapt pentru 
care imi cer iertare, Ziua a 
fost insufleţită indeosebi 
de ideea restaurării mo- 
narhiei constituţionale prin 
reîntronarea M.S. Regelui 
Mihai, monarhul legitim al 
României, în măsură să 
aducă şi reîntregirea, cum 
spunea Domnul Lupan. De 
câte ori vorbitorii se pro- 
nunţau în acest sens, a- 
plauzele debordau. Nesfâr- 
şite aplauze a primit şi 
Domnul profesor Emil 
Constantinescu, preşedin- 
tele Convenţiei Democra- 
tice din România, care a 
făcul, probabil, sea mai 
serioasă analiză a perioadei 
cuprinse între Decembrie 
1989 și momentul actual. 
Preşedintele CDR a de- 
montat, cu argumente in- 
contestabile, propaganda 
celor care intoxică opinia 
publică în ideea că 
poziția nu face nimic 
Domnul Constantinescu a 
arătat că fără acţiunile de 
opoziţie, am fi fost azi 


intro nouă "epocă de aur”, 
în vechiul tipar stalinist. 
Domnul lon Varlam ne-a 
povestit cum erau arestați 
copiii de 12-16 ani în zorii 
comunismului, fiindcă a- 
runcau manifeste şi scriau 
pe trotuare să plece Rușii 
afară din țară. Domnul Ba- 
nu Rădulescu a delimitat 
mai multe categorii de vi- 
novaţi pentru gulagul ro- 
mânesc, printre care Rusia 
şi agenţii ei; elementele 
alogene; oportuniştii şi 
slugile permanente; Occi- 
dentul care a abandonat 
România, mai mult, "Marii 
conducători democrați au 
ajuns să se şi pupe cu călăii 


a 


noştri în văzul tuturor”, 
Domnul Banu Rădulescu, 
redactorul şef al revistei 
gândirii arestate, MEMO- 
RIA, şi director al Funda- 
ției cu acelaşi nume, a for- 
mulat, în final, imperativul 
unităţii pentru interesul 
naţional, al solidarizării 
dincolo de vanităţi perso- 
nale şi mărginiri partizane: 


"De fapt, partid înseamnă 
parte şi deasupra părții se 
află Țară şi Dumnezeu” 
Istoricul basarabean 
Nicolae Lupan a vorbit 
despre drama înstrăinării 
Basarabiei, care poate lua 
formele cele mai aberante, 
prin încheierea unui tratat 
= româno-moldovean (care 
implică neamestecul în 
treburile interne, recunoaş- 
terea frontierelor, ș-a.), con- 
venit în secret de Iliescu și 
Snegur. Domnul Ion Cara- 
mitru a început prin a se 
face purtătorul de cuvânt a 
două doamne, Ana Blan- 
diana, în numele căreia a 
citit un mesaj al Alianţei 
Civice, şi Doina Cornea, 
care l-a rugat să amintească 
asistenței că Ilie Ilașcu e tot 
în închisoare! După care a 
făcut "portretul-robot al 
dușmanului”, format din 
triada Brucan - Iliescu - 
Roman și a mărturisit des- 
pre mârșăvia emanaţilor 
care au vrut să se folosească 
de el (fiu de deținuți poli- 
tici, singurul nemembru per 
din "emanaţie”). Caramitru 
a dezvăluit şi faptul că, pe 
22 Decembrie 1989, în mie- 
zul zilei, Iliescu a refuzat 
să-şi rupă carnetul roșu în 
faţa camerelor de luat ve- 
deri şi că preşedintele ţării 
e posedat de frică, mai ales 
față de Rege, care repre- 
zintă legitimitatea. În final, 
Ion Caramitru a remarcat 
intuiţia genuină a senti- 
mentului monarhic pe care 
o au tinerii din România şi 
a terminat cu TRĂIASC. 
REGELE! În aplauze entu- 
ziaste. 


"Instituţiile culturale și 
publicaţiile din exil”/ 
"Mărturii şi perspective” 

Luni, 23 Mai, a luat sfâr- 
șit simpozionul românesc 
cu promisiunea reedi 
lui. În prima parte a zilei sa 
vorbit despre "Institu 
culturale şi publicaţiile 
româneşti din exil”, după 
cum urmează: Iancu Bidia- 
nu - "Centrul Romănesc 
dela Freiburg”; Aureliu 
Răuţă - "Instituţii și acțiuni 
culturale româneşti ale 
exilulăi din Spania”; Theo- 
dor Cazaban - "Fundaţia 
Regală și presa în exil”. 
Cicerone Poghirc - "Centre 
roumain de recherches 
Paris”; Virgil Ierunca - 
"Revistele culTăraTE ale 
exilului”; Leonid Arcade 
Mămăligă - "Hyperion şi 
Cenaclul de la Neuilly”; 
Camilian Demetrescu - 
"IriStituȚIT ŞT acțiăăT cultu- 
rale ale exilului românesc 
în Italia”; Antonia Cons- 
tantinescu - "Lupta"; Nico- 
lae Stroescu-Stănişoară - 
”Earopa Liberă”; Gh. Miti- 
telu - "BBC; Vlad Stolojan 
- "Biserica Română dela 
Paris"; Rev. Al. Mircea - 
"Biserica greco-catolică în 
exil”; Victor Popescu - 
"Casa românească dela 
Paris"; George Bălașu - 
"Cuvântul Românesc lot 
Solacolu - "Dialog"; Sanda// 


Stolojan - "Liga penină ăpă- > 


rarcă drepturilor omului”; « 
Dan Culcer - AZR-VEST”. 
Fiind prezenţi în sală, au 
mai vorbit: Silvia Con- 
stantinescu - "Curierul ro- 
mânesc” şi Dan Forna- 
de - "Luceafărul românesc”. 
Cu o zi în urmă, Doamna 
doctor Rodica Ivanov vor- 
bise despre “Ajutorul ma- 
terial dat de Exil, Ţării” 
Impresionantă pentru cei 
de acasă este activitatea 
Românilor exilați. 


PAGINA 14 


IULIE-AUGUST 1994 CUVÂNTUL ROMÂNESC 


CAMPANIE ANTIROMÂNEASCĂ ÎN PRESA FRANCEZĂ 


"Pentru o cauză strâmbă toate metodele 


“ sunt bune; mai ales cele necinstite"” 

| 

i 3 Respectabilul ziar Le sferturi de secol, că Transil- rezervată exclusiv "Uniunii numită "nationalite' este populaţie maghiară sunt şi soarta minorităţii maghiare 

) igaro a publicat întrun  vania, leagănul bimilenaral celor trei națiuni" (Unguri, cetăţean şi, implicit, de câte doi jandarmi români. din România. 

i număr din luna lunie un neamului românesc, unde  Saşi şi Secui). Băştinaşii naţionalitate franceză cine Ce injurie! dar nu ne spune Sari 

i articol semnat S.K., în care populaţia băştinaşe a fost majoritari - Românii - fiind are (sau e în drept să ob- că străzile poartă şi nume criu acest lucru ca Fran- 

| se deplânge soarta Maghia- întotdeauna, şi este şi as- reduși la starea de iobăgie ţină) un paşaport francez. ungurești şi că toate firmele CEZ ȘI Ca Român. Franţa este 
rilor din Transilvania, "re- tăzi, larg majoritară, nua şi lipsiţi de cele mai ele- Dacă eu aş scrie sau aş şi publicităţile sunt scrise patria mea, țara în care tră- 

h giune anexată României fost "anexată" României mentare drepturi. afirma, în Franţa, conform numai în ungureşte. Unde  1€5€ liber. România este țara 

| prin tratatul dela Trianon". prin tratatul dela Trianon, Se speculează în acel dreptului românesc, de s'a văzut aşa ceva în Franţa? strămoşilor mei, a rădăci- 

| Publicul francez necu- ci a fost recucerită cu ar- articol şi neştiinţa France- exemplu, că un cutare mare Autorul-reporter se fe- nilor mele, de care nu m'am 

y poscător al realităţilor mele, alături de aliaţii ei zului de rând asupra fap- dregător actual al statului reşte să scrie că Ungurii au lepădat niciodată. 

i istorice poate să fie indus din Primul Război Mon- tului că în România există francez, purtător al unui în România şcoli, de toate Ca încheiere, fie-mi 

) in eroare de această pre- dial, dela Imperiul Austro- două noţiuni distinse, ce- nume pur unguresc, este nivelele, în limba lor, darîi îngăduit să nu accept nici 

| zentare tendenţioasă; dar Ungar de tristă memorie, tăţenie şi naţionalitate, care cetăţean francez de naţio- plângecăliseceresă înveţe  grafismul caricatural al 

] ziarul Le Figaro mu poate sub stăpânirea căruia con- în dreptul francez sunt  nalitate maghiară, aş fi istoria şi geografia țării în numelui de România. Ci- 

| ignora , nici chiar după trei ducerea Transilvaniei era, contopite întriuna singură,  pasibil de o pedeapsă pe- care trăiesc şi ai cărei ce-  titorul e informat că ar- 

| nală (şi s'ar putea să fie şi tăţeni sunt, în limba ro-  ticolul din Le Figaro e 

i cazul reporterului S.K.). mână. Ce opresiune! Dar însoţit de un desen mare, 


-Simposion naţional la Paris- 


Urmare din pag.13 

A doua parte a zilei a 
fost consacrată unei mese 
rotunde cu tema "Mărturii 
şi perspective" care, con- 
form Domnului Paler, ar fi 
trebuit să constituie chiar 
punctul de plecare al sim- 
pozionului. Au participat 
Doamnele Doina Cornea, 
Monica Lovinescu şi Silvia 
Bădescu, şi Domnii Cor- 
neliu Coposu, Virgil Ierun- 
ca, Alexandru Paleologu, 
Banu Rădulescu, Emil 
Constantinescu, Octavian 
Paler, Petre Mihai Băcanu, 


Domnul Paul Barbăneagră 
a mărturisit cât de mult s'a 
temut că inițiativa nu poate 
fi dusă la bun sfârşit şi 
cum, de fiecare dată, olim- 
pianul Domn Aureliu Rău- 
ță îl liniştea, asigurându-l 
că totul are să iasă bine. 
Ceea ce s'a şi întâmplat. 

In continuare, câteva pla- 
nuri de acţiune. Domnul 
Octavian Paler a considerat 
că e necesar să se înfiinţeze 
în ţară un INSTITUT 
PENTRU COMBATEREA 
MINCIUNII. Domnul Petre 
Mihai Băcanu a vorbit 


cu participarea tuturor for- 
maţiunilor din CDR, iar 
Domnul Dinu Zamfirescu a 
sugerat ca loc de desfăşu- 
rare, Bucureştiul, iar ca 
dată, 8 Noembrie a.c., sim- 
bolice pentru lupta unei 
generaţii de tineri pentru 
libertate şi democraţie, 
simbolizate de către M.S. 
Regele Mihai, care urmează 
să fie PRIMUL INVITAT. 
A fost adoptată o declaraţie 
finală, şi o declaraţie adi- 
țională, având ca obiect 
eliberarea patriotului ro- 
mân ILIE ILAŞCU, martir 


Dar aşa stând lucrurile, 
unde sunt sau ce pot fi "mi- 
norităţile“ în Franţa? Fi-vor 
cumva cei ce mai vorbesc şi 
astăzi limba maternă a lui 
Napoleon, sau vreun "dia- 
lect germanic"? Desigur, 
nu. 

Autorul S.K. ne spune că 


unde sunt şcolile şi univer- 
sităţile "minorităţilor" din 
Franţa? 

Ceea ce este revoltător 
este confuzia care se crează 
în spiritul opiniei publice 
franceză, prin metoda ne- 
cinstită cu care se urmăreşte 
să-i înduioşeze pe compa- 


cubist, compus din litere 
de-o şchioapă, neegale, şi 
care formează numele 
Roumanie. Litera R se ter- 
mină în forma unui bust de 
femeie îmbrăcat în costum: 
naţional unguresc. 


Corespondent 


în câteva sate şi oraşe cu trioții mei francezi faţă de 


SĂRBĂTOARE ROMÂNEASCĂ 
LA PARIS 


RECITALUL ION CARAMIRU 
SI MARIANA ISMAN 


- O nouă Clara Schumann 
s'a născut la Chişinău - 


La sfârşitul celei de-a doua zi a sim- 
pozionului, în seara de Sâmbătă, 21 Mai, a 
avut loc spectacolul "Întoarcerea la 
Eminescu”, susţinut de către actorul Ion 


Cș A ș picta 
Caramitru, în acompaniamentul pianistic - 


al Marinei Isman. Măiestria lui lon Cara- 
mitru o cunoaşteam cu toţii. Revelația serii 
a constituit-o foarte tânăra pianistă Maria- 


acompaniat de către taraful românesc din 
Bruxelles, din care făcea parte şi profe- 
sorul maestrului, Damian Luca, urmaşul 
lui Fănică Luca. 


Înainte de recital, maestrul Zamfir ne-a 
spus că, în ciuda situaţiei actuale, Dum- 
nezeu i-a rezervat ţării noastre o soartă 
aparte. Maestrul a mai amintit că regimul 
Iliescu nu îl vede cu ochi buni - ca şi 
Ceauşescu, nu îi recunoaşte drepturile de 
autor! - fiindcă a spus încă din Martie 1989 
că şeful legitim al statului român este 
Majestatea Sa Regele Mihai. A fost un 
recital dumnezeiesc, melodiile şi cântecele 
vechi de sute de ani, dar proaspete şi vii, au 


na Isman, o adolescentă de 15 ani dela scos la lumină România eternă, sufletul 
P Chişinău, care seamănă izbitor cu Clara românesc generos şi vesel, pe care un regim 
: Schumann, deopotrivă ca frumuseţe fizică diabolic îl exilează în abisurile tristeţii. 
! şi temperamentală. Graţia şi candoarea se Artist desăvârşit, Român exemplar, generos 
| armonizează cu forţa expresivă şi matu- cum îl ştim, maestrul Zamfir ne-a încântat 
ritatea interpretativă. Fetiţa din Basarabia Nu doar cu naiul, ci şi cu acordeonul. Dar şi 
| română promite să fie o nouă stea pe cerul  - fapt rezervat pentru întâlnirile speciale - 
L european de valori. Pentru a-şi cultiva da- Cu vocea lui adâncă, ancestrală în care s'a 
; rul dela Dumnezeu, Mariana face naveta  reîntrupat țara noastră curată, țara boie- 
| 3 pi Chişinău-Braşov, de două ori pe săptă-  rească, țara țăranilor aristocrați, România 
] i j ; j mână, pentru a studia sub supravegherea Noastră furată pe care cu toţii o purtăm în 
| Aa i - A . i distinsei profesoare Stela Drăgulin, suflete, exilată. Deocamdată, numai cân- 
| Ion Halmaghi, lon Varlam, despre Fundaţia Civică a contemporan al neamului. decanul Facultăţii de Muzică din Braşov.  tecul fermecat ne-o poate reda. 
i Nicolae Balotă, Camilian Alianţei Civice, care, prin- Totodată, participanţii ati Seara pariziană cu Mariana şi Pino a fost Seara a culminat cu recitalul la două 
4 Demetrescu, Bujor Nedel- tre altele, are ca obiectiv semnat RE E ia „un regal. Menţionăm că geniala tânără a  naiuri, Zamfir-Luca, acompaniaţi de vioară, 
| covici, Dinu Zamfirescu, recuperarea memoriei is- Consiliul Europei S ena- ţinut să-L vadă pe Majestatea Sa Regele fa Die a a mi de SICA, 
] Radu Creangă, Paul Barbă- torice şi restabilirea pres- tul SUA, în care s'a formu- Mihai, pentru care ar vrea să aibă onoarea miracolul de Sancta] Călusului a diei 

ă bositul organi- tigiului României în lume; lat necesitatea tratamentu- de a putea cânta. colul de sunet al Căluşului, Rapsodiei 
) zl aleea E AI & i i i l aplicat Românilor Române şi Ciocârliei. Inlăcrimaţi de bu- 
4 zator, şi Aureliu Răuţă, prin Muzeul şi Institutul de lui egal ap di 4s0. ; Cuirie- aa tălpi i oase ela 
1 sponsorul generos şi ra- Studii asupra Totalitaris- de preiu Dden e Rip RECITAL robi da SI Apr a iale mac 
i diind de optimism, spirit în mului dela Sighet, preluat PE SURA le-a fost GHEORGHE ZAMFIR la durere. Durerea fericită că maestrul 
cart ipod dezat, dialogul cub egida e sa silnic ridicată de către re- Gheorghe Zamfir există şi mărturiseşte 
1 oa e lea FLA, Da: CA jo nalt, hi a gimul comunist. În conclu- Participanţii la simpozionul dela Paris despre nemurirea românească. 
avut Cl ei a ae re fiii loga al - "Un ip zie, Domnul Paul Barbă- au primit în dar, Duminică, 22 Mai, seara, Aa 

aulcos intenții pp Aaa pentru România", similar neagră a salutat perfor- un recital al maestrului Gheorghe Zamfir, Cecilia NEGREANU 
, 7 j ra :: 
deşi mai ales cei veniţi din cu îndemnul "Daţi un leu  manţa inedită pentruuRor Pa - 

ă țară aşteptau să audă pro- pentru Ateneu”. Personal, mMâni ETA in Ciu Fa Mee 
puneri de soluţii. Am am adus în discuţie criza sităţii de opinii şi ap 
| constatat de ambele părți morală din România şi am  nenţă politică azp e E 
A cât de importantă a fost  rememorat seria de morţi toţii demonu i ăţii şi 
Ei reuniunea, nu numai din  post-revoluţionare ale unor Nu ne-am cere Ze 
4 punct de vedere senti- eroi - Dumitru Vlaicu, Că- că ne-ama a cu ge 
| mental, ci şi din punct de lin Nemeş, Gigi Gavrilescu, rat în numele Donul i pia 
4 vedere pragmatic; fiindcă a Ion Monoran - atrăgând dacă vom înţelege să 


fost o ocazie extraordinară 
de a ne cunoaște, de a în- 
țelege că distanţa fizică a 
marcat, fatalmente, și o dis- 
tanță morală, de concepţie 
şi viziune, a cărei origine se 
afla, mai ales, în lipsa de 
informaţie exactă şi ime- 
diată. Şi poate că această 
întâlnire ne va determina să 
acționăm unitar, eliminând 
pericolul unui anume dis- 
preţ al celor din exil faţă de 
cei din ţară, şi al unor 
resentimente din partea 
celor din ţară faţă de cei din 
exil, provocate, toate, de 
lipsa acută de comunicare 
de până acum; lipsă care, 
fără entuziasmul și gene- 
rozitatea organizatorilor, 
risca să devină cronică, 


atenţia asupra faptului că, 
dacă exilaţii nu vor fi 
alături de luptătorii din 
țară, va birui lehamitea, se 


“va instaura dezamăgirea, iar 


exilaţii sunt pasibili să aibă 
pe conştiinţă noi sinucideri, 
ale celor mai buni dintre 
noi. Radu Creangă, studen! 
teolog la Paris (după ce a 
fost eliminat din Institutul 
Teologic Ortodox din Bu: 
cureşti, fiindcă a refuzat să 
semneze un angajament de 
neimplicare în viaţa poli: 
tică), a făcut un aspru rechi- 
zitoriu la adresa tuturor 
celor care ştiu doar să se 
folosească de tineri, fără să 
le pese de soarta lor. Doam- 
na Doina Cornea a propus 
reeditarea simpozionului, 


tinuăm aşa, putem spera că 
Dumnezeu ne va ajuta. 
acest sens, s'a rostit în final 
"TATĂL NOSTRU". 


După aceea, a avut loco 
cină festivă, în acompa- 
niamentul unui taraf de 
lăutari, primit cu extraor- 
dinar entuziasm de către 
Românii din exil, care au 
cântat şi s'au bucurat. Ve- 
selia lor a fost melancolia 
noastră, a celor din ţară, 
fiindcă abia printre exilați, 
undeva, în inima Parisului, 
ne-a fost dat să regăsim at- 
mosfera României tradi- 
ționale. 


Roxana IORDACHE 


DP 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


sti numele Bas 


= 


CUVÂNT CĂTRE 


ara 


IULIE-AUGUST 1994 


PAGINA 15 


RE PRUT ŞI NISTRU 


PARLAMENTARII 
ROMÂNI 


 Dupăolipsă forţată de 45 de ani din ţară 
constat monstruozităţi incredibile ale 
 deformării spiritului nostru românesc: piz- 
mă şi dezbinare, impostură şi dezinfor- 
"mare, corupţie şi haos, confuzie şi fari- 
seism, amoralitate şi trădare etc! 

Abia declarată pretinsa independenţă 
dela Chişinău, că Guvernul dela Bucureşti 
s'a grăbit să recunoască şi să susțină acea 

- aberantă independenţă! 

Ca şi cum n'ar exista o ţară mamă Ro- 

mânia! Ca şi cum n'am avea o istorie daco- 
„romană, din moment ce pretinşi istorio- 

- grafi, indivizi fără scrupule, oameni fără 

neam şi țară, susţin cu neobrăzare: 

- că "Moldova ex-sovietică” ar fi "o pro- 

_ vincie orientală a Principatului Moldovei", 
fără urmă de aluzie la Basarabia ca una 
dintre cele zece provincii româneşti; 
-că Prutul ar fi “frontiera orientală a 

României"! 
| -că Basarabenii ar fi un fel de Mace- 

- doneni, cu deosebire că aceştia nu au un 
"stat, pe când "Moldovenii dintre Prut şi 
„Nistru îl au”'etc. 

„  Etimpul ca guvernul României să le 
_spună părinteşte compatrioţilor dintre, Prut 
şi Nistru, transnistrienilor că Basarabia nu 
este un stat, ci trup din trupul ţării rupt. 
După cum nici populaţia ei nu este un 
popor, ci o frântură de neam dezbinat cu 
„forța armată rusească. 
„Se ajunge cu intoxicarea până întriacolo 
încât se bagă zâzanie în chiar partea româ- 

- nească a Moldovei care, scrie un "istorio- 

„ graf”, “este mai puţin dezvoltată decât 
Transilvania şi Muntenia”, atribuindu-le 

„ Românilor dintre Prut şi Carpaţi “o le- 

nevie... slavă”! 

Uneori se poate auzi că însăşi decomu- 
nizarea României, inclusiv a Basarabiei, nu 
se face din cauza unioniştilor!... Absur- 
dităţi, veţi zice!... De acord! Ele însă, aceste 

„ absurdităţi, găsesc adepţi în marea grădină 

românească a Domnului! 
„ Sânune lăsăm intoxicaţi!... Pentrucă din 
„victimă a intoxicării se poate deveni foarte 
uşor victimă a depravării naționale. De 
unde şi nesăbuinţa unor pretinşi comen- 
tatori dela Chişinău care filosofează zi- 
când: "Dacă România ar fi Germania Fe- 
derală, Basarabenii ar fi pentru unire”! 

„La Chişinău se vântură, în plan antiu- 
nionist desigur, şi problema T! ransnistriei, 
susținându-se demagogic că Basarabia nu 
se poate uni cu ţara din cauza acestei 

ransnistrii!... 

Paradoxal, dar adesea, în ţară şi peste 

Otare, se ridică în mod artificial "pro- 

- blema” Transilvaniei. O tendenţiozitate ce 
apă la moara şovinismului maghiar. 
ransilvania ne aparţine de când lumea!... 
ransilvania este acasă şi s'o lăsăm în 
pacel... 
Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul 
erței, Insula Şerpilor, Cadrilaterul sunt 
acelea care trebue aduse la ţara mamă. 
entrucă, fără aceste străbune ţinuturi 
româneşti, România este “ca o nuntă fără 
lăutari”ţ 
Să declarăm dar, sus şi tare, război abe- 
rantei Republici Moldova! Şi să scriem 

Prin tot ce suntem datori a face pentru 
Teintregire această pagină a Istoriei 
Neamului), A istoriei celei adevărate! Una 
din două: ori reintrăm în istorie pe uşa cea 
mare, ori hibernăm în continuare pe farsa 
unei democraţii cu limbă de lemn! 

n lucru e cert. Acela că, în ciuda atmos- 

erei confuze dela Bucureşti şi Chişinău, 

Foata istoriei regăsirii noastre naţionale n'o 
mai poate opri nimeni. Oricât de aprige ar 

! opintelile dezbinării, românofobiei şi 
antiunionismului! 

După cum e lesne de înţeles, ca hotinean 

Ce sunt, mă simt dator să exprim în gura 


mare o durere ce o port de 50 de ani!... Du- 
rerea Reîntregirii Neamului! 

Problema problemelor româneşti pe 
care, în măsura modestelor mele posi- 
bilităti de animator-fondator al Asociatiei 
Mondiale "Pro Basarabia şi Bucovina", o 
țin la suprafaţă de-a lungul a două decenii: 

- prin intermediul unei emisiuni săp- 
tămânale la Europa Liberă; 

- prin editarea a zeci de titluri de cărţi, 
broşuri, reviste, ziare cu un total de zeci de 
mii de exemplare şi sute de mii de pagini; 

- prin înfiinţarea a circa 200 de filiale ale 
amintitei asociaţii în peste 20 de ţări, in- 
clusiv în România etc. 

Credeam că fac o treabă românească pe 
care Bucureştiul nu putea s'o facă până în 
1989. Credeam!... De aceea, revenit în ţară, 
am înfiinţat, încă la 11 Ianuarie '90, prima 
filială a "Pro Basarabiei şi Bucovinei" pe 
pământ românesc. 

Ca la câteva zile să mă trezesc cu un 
compatriot "venit din parteaa D-lui Silviu 
Brucan” să mă prevină în mod categoric că 
autorităţile dela Bucureşti sunt contra 
înfiinţării unei asemenea asociaţii. De 
unde mia şi una de nopţi cu înregistrarea ei 
ca persoană juridică şi obţinerea unui 
sediu. 

Făceam eu o treabă antiromânească 
atunci când la pornirea din Piaţa Uni- 
versităţii a Drumului Crucii Bucureşti- 
Chişinău n'a binevoit să participe nici un 
reprezentant al guvernului român? 

Nu ni s'a dat nici măcar o orchestră mi- 
litară! Ni s'a interzis până şi trecerea pe sub 
Arcul de Triumf! 

Aceeaşi tăcere inexplicabilă din partea 
autorităţilor sus puse am constatat-o şi 
atunci când, prin grija "Pro Basarabiei..." şi 
a Asociaţiei Veteranilor de Război în 
frunte cu Dl. General Marin Popescu, a fost 
dezvelită, în Valea Piersicilor dela Jilava, 
Crucea-Monument Mareșalul Ion Anto- 
nescul... / Ă 

N'a fost oare acest Erou şi Martir al 
Neamului Românesc întregitorul Ţării 
Româneşti dela 19417! A E 

Nu s'a ţinut cont nici de sugestia noastră 
ca ajutoarele pentru Basarabia să nu fie 
puse la dispoziţia promoscoviţilor dela 
Chişinău, ci a Frontului Popular Creştin 
Democrat de acolo, ca veritabilă forma- 
țiune politică unionistă! 

Nu întâmplător, probabil, se spune as- 
tăzi că Snegur a câştigat alegerile anti- 
româneşti din 27 Februarie '94 cu bani 
româneşti! 

În nenumărate rânduri am încercat, fără 
succes, să conving autorităţile româneşti de 
cel mai înalt nivel că nu trebue îngroşată la 
infinit "gluma" celui de-al doilea stat 
românesc, că Mircea Snegur nu este "un 
bun Român“, cum mi se răspundea, ci un 
antiunionist mizerabil şi un antiromân 
înveterat. 

Dacă astăzi Prutul rămâne în continuare 
un blestemat râu despărțitor de Neam şi 
ară, vina cea mare nu este a Basarabeni- 
lor, ci a Ministerului de Externe, cu falsa 
lui diplomaţie naţională, a Guvernului, a 
Parlamentului şi a Preşedintelui României. 

Vina cea mare nu este nici a Bucovine- 
nilor, nici a Herţenilor Dorohoiului, tra- 
gedia naţională a cărora este mult mai 
cumplită decât cea a Basarabenilor! 

Cerem cu insistenţă ca imperativul de 20 
de ani al "Pro Basarabiei și Bucovinei" 
Mondiale să devină şi cel al Parlamen- 
tarilor români: 

- O singură națiune, națiunea română!... 
O sin, limbă oficială, limba română... 
Un singur stat român, cu capitala la Bu- 
curegtil... 

Nicolae Lupân 


PAGINĂ REALIZATĂ DE NICOLAE LUPAN 


ia € una cu a protesta contra dominațiunii ruseşti - Mihai] Eminescu 


CÂND NU ŞTIE DREAPTA 
CE FACE STÂNGA 


—— Victor BÂRSAN 


La începuturile primului 
an de libertate post-comu- 
nistă, litigii politice, inter- 
etnice sau interconfesionale 
au transformat entuziasmul 
zilelor din Decembrie într'o 
vrajbă sterilă şi epuizantă. 

În conul de umbră al 
acestor tulburări, opinia 
publică românească a ne- 
glijat aproape cu totul ceea 
ce trebuia să însemne prio- 
ritatea absolută a efortu- 
rilor noastre: revenirea 
teritoriilor ocupate la 
patria-mamă. 

În timp ce în Ţară se des- 
făşura războiul româno- 
român, în Estul Moldovei 
ex-sovietice se creau struc- 
turi paralele ale puterii, se 
batjocoreau tricolorul, gra- 
fia latină şi limba română. 
Se puneau bazele separa- 
tismului zis transnistrean, 
se pregătea războiul. 


Nu numai în stânga Pru- 
tului, ci şi în dreapta lui, s'a 
făcut tot posibilul pentru 
bagatelizarea conflictului - 
atât în faza preliminară, 
când  separatiştii s'au 
înarmat până în dinţi, sub 
privirile. impasibile. ale; lui 
Mircea Snegur - cât şi în 
faza luptei armate. 

Proasta mediatizare a 
războiului a mers mână în 
mână cu o bună spălare a 
creierelor. Una dintre ma- 
rile dureri ale combatan- 


ților Chişinăului a fost 
faptul că Țara nu ştia nimic 
despre lupta lor. 

In toamna lui 1939, când 
în atenția nervoasă a Oc- 
cidentului se consuma "la 
drole de guerre", s'a ştiut că 
e război, fără să fie lupte. În 
primăvara lui 1992, în apa- 
tia în care ne-a adus o jumă- 
tate de secol de comunism, 
s'a consumat un alt “drole 
de guerre": erau lupte fără 
să se ştie că e război. 

Acest război ciudat, de 


care comunitatea româ- 
__nească, vlăguită, aproape că 
n'a vrut să ia act, ar putea fi 
numit războiul ignorat. 
Ignorat de noi, războiul 
nu e ignorat de istorie. El a 
arătat cât suntem de nepre- 
"Bătiți în confruntarea cu 
imperiul post-sovietic şi a 
sortit rămânerea teritoriilor 
româneşti ocupate în ace- 
eaşi sferă de influenţă. 
S'au pierdut vieţi ome: 
neşti, a fost pierdută Ti- 
ghina!... 


CĂTRE ROMÂNII DE PRETUTIUNDENI 


Dintr'o declaraţie a Consiliului Nţional al Reintregirii 
-fondat la laşi în 24 lanuarie 1992- 


«. După alegerile parla- 
mentare din 27 Februarie şi 
pseudo-sondajului de opi- 
nie din 6 Martie '94 la Chi- 
şinău a început campania 
sneguristă de desnaţiona- 
lizare. Metodele practicate, 
ce nu diferă de cele dicta- 
torial sovietice, urmăresc 
acelaşi scop din trecut: 
Românii basarabeni să fie 
în continuare prigoniţi, 
îngenunchiaţi, umiliţi, 
obligaţi să se supună fără 
murmur aceloraşi regimen- 
te de birocraţi autohtoni 
mancurtizaţi şi rusofoni 
veniţi de pretutindeni. 


Antiunioniştii cer anu- 
larea Actului Unirii din 27 
artie 1918, întoarcerea aşa 
zisei Republici Moldova în 
zona rublei, revenirea la 
limba rusă, acceptarea du- 


SEMINŢE AMARE i 


LEI 


"La alegerile din Repu- 
blica Moldova (27 Febru- 
arie 1994), scria un "bine- 
voitor" dela Chișla Nouă, 
pentru noi există o singură 
salvare - aceea ca partidele 
de moldoveni să facă un 
singur bloc, unindu-se în 
jurul Congresului Intelec- 
tualităţii...” 

Or, apariţia acestei pre- 
tinse formaţii politice pro- 
sneguriste a urmărit şi ur- 
măreşte un singur scop: tor- 


blei cetăţenii, înlocuirea 
imnului naţional "Deşteap- 
tă-te Române” cu un alt 
inin, renunțarea la grafia 

paie 
latină, interzicerea oricărei 
forme de propagandă unio- 
nistă, etc. 


Şi în cele cinci judeţe in- 
cluse abuziv în componenţa 
Ucrainei (Ismail, Cetatea 
Albă, Hotin, Cernăuţi şi 
Storojineţ) Românii sunt 
supuşi unui tratament ase- 
mănător: şcolile româneşti 
închise de autorităţile de 
ocupație după 1944 se 
ce eacha cu mare greu, 
lipsesc instituţiile preşco- 
lare şi superioare în limba 
română, publicaţiile româ- 
neşti apar sporadic, editorii 
lor fiind confruntaţi tot 
mai des cu procese penale 
interminabile pe bază de 


pilarea Frontului Popular 
dela Chișinău, de sub con- 
ducerea lui lurie Roşca, sin- 
gura formaţiune politică cu 
adevărat unionistă şi anti- 
sneguristă, 

... 

La Chişinău, vorba umo- 
ristului, se dă mereu din lac 
în puț! Chiar şi la inaugu- 
rarea unei rubrici "noi", Ca 
cea a "Generației de sacrifi- 
ciu”, 

Că n'a fost numai una - 


acuzaţii neîntemeiate etc. 

Astăzi, când istoria 
României devine din nou 
un obiect de tranzacţie, 
refugiații din teritoriile 
româneşti ocupate de Ruşi 
şi Ucraineni sunt chemaţi 
să-şi spună cuvântul, indi- 
ferent de originea lor et- 
nică. 

Consiliul Naţional al 
Reîntregirii este o organi- 
zaţie nonguvernamentală şi 
non-profit. Drept care, orice 
sprijin financiar este bine- 
venit. Conturile lui bancare 
sunt: 4109.085.260.667 (în 
lei) şi 4159.085.26667 (în 
dolari) la BANCA DACIA 
FELIX S.A., sucursala Mu- 
nicipiului Bucureşti, cu 
specificaţia _ "PENTRU 
"RECENSAMANT" 

Cu mulțumiri, Preşedinte 
Mircea DRUC 


treacă-meargă! Că suntem 
cu toţii deţinuţi politici, de 
acord! Dar când se afirmă 
cu aplomb basarabean că 
suntem "patru milioane de 
ostateci" şi nu 26 de mili- 
oane, cât numără români- 
mea, asta vrea să însemne, 
voiba lui Snegur, că "basa- 
rabenii suntem noi”, iar 
"Românii sunt ei" (sic!), 

Cu alte cuvinte, tot ce 
vrei şi cum vrei, numai che- 
mare la Reîntregire - NU! 


PAGINA 16 


IC a E IEEE a 


IULIE-AUGUST 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


— 


——— 


EVANGHELIA EXILULUI (IULIE - AUGUST 1994) 


Posibilitatea sfinţeniei 


Sfânta Scriptură folo- 
seşte deseori expresia "im- 
podobire", în legătură cu 
feluritele etape incluse în 
tainicul proces evolutiv al 
înduhovnicirii omului, în- 
tors la Dumnezeu prin 
credinţa în lisus Hristos. 
De pildă, înălţarea tinerilor 
la altitudinea purității sfin- 
țitoare, coincide, între alte- 
le, cu îmbrăcarea smereniei: 
"Şi toți, în legăturile voas- 
tre, să fiți împodobiţi cu 
smerenie. Căci Dumnezeu 
stă împotriva celor mândri, 
dar celor smeriți le dă har” 
(1 PETRU, 5. 5-6). De ase- 
menea, preocupându-se de 
sfințirea femeilor - mai bi- 
ne zis a nevestelor credin- 
cioase, Ap: Petru reliefează 
importanţa şi nevoia-po- 
doabei lăuntrice, atât de 
familiară spiritualităţii 
creştine: “Podoaba voastră 
să nu fie podoaba de afară, 
care stă în împletitura 
părului, în purtarea de 
scule de aur sau în îm- 
brăcarea hainelor, ci să fie 
omul ascuns al inimii, în 
curăția nepieritoare a unui 
duh blând şi liniştit, cate 
este de mare preț înaintea 
lui Dumnezeu. Astfel se 
împodobeau odinioară sfin- 
tele femei..." (1 PETRU, 3. 3- 
5). Deci nu prin respectarea 
modei tiranice, nu printr'un 
exces de mondenitate, creş- 
tinătatea va avea "sfinte 
femei”. "Podoaba de afară”, 
în loc ca să ajungă un scop 
în sine, o atitudine super- 
ficială în faţa vieţii şi, ca 
atare, factor negativ, ob- 
stacol al sfințirii, ar trebui 
să se reducă la strictul ne- 
cesar convieţuirii în socie- 
tate, pentru a nu ne izola 
sau înstrăina de oameni. 
Atât. 


Podoaba lăuntrică a 
desăvârşirii umane este, 
aşadar, sfinţenia, asupra 
căreia insistă "Apostolul" 
Duminicii a 4-a după Ru- 
salii, arătând şi modalitatea 
realizării ei: "Odală ce ați 
fost izbăviţi de păcat şi v'aţi 
făcut robi ai lui Dumnezeu, 
aveţi ca rod sfinţirea..." 
(ROMANI, 6.22). Caracte- 
ristica sfinţeniei este inte- 
gralitatea. Noi nu putem fi 
curaţi cu duhul şi întinaţi 
"u trupul, Sfințenia cu- 
prinde totul, întreaga fiinţă: 
duhul, sufletul şi trupul, 
după cum citim: "Dumne- 
zeul păcii să vă sfințească 
El însuşi pe deplin; şi du- 
hul vostru, sufletul vostru 
şi trupul vostru să fie păzite 

| întregi, fără prihană la 
venirea Domnului nostru 

„Iisus Hristos” (1 TESA- 
LONICENI, 5.23), 

Din grupurile dispersate 
de creştini sfinţi poate lua 
naştere, datorită ascultării 
de Dumnezeu, un popor 
sfânt, conform viziunii pro- 
fetice a lui Moise: "Vei fi 
pentru Domnul un popor 
sfânt, cum [i-a jurat EI, dacă 
vei păzi poruncile Dom- 
nului, Dumnezeului tău, şi 
vei umbla pe câile Lui..." 
(DEUTERONOM, 28.9-10). 


Sergiu GROSSU 


Cu o condiţie: şi conducă- 
torii religioşi ai poporului, 
să păzească poruncile di- 
vine şi să umble - cot la cot 
cu "turma" peste care păs- 
toresc - pe căile Domnului. 
Ca nu cumva să apese 
asupra lor învinuirea ră- 
masă de mii de ani valabilă: 
"Preoţii calcă Legea Mea, şi 
îmi pângăresc lucrurile 
Mele sfinte, nu fac nici o 
deosebire între ce este sfânt 
şi ce nu este sfânt, nici nu 
învaţă pe oameni să facă 
deosebire între ce este 
necurat şi curat..." (EZE- 
CHIEL, 22.26). 


Chemarea lui Dumne- 
zeu se referă, în primul 
rând, la sfințire - "Căci 
Dumnezeu nu ne-a chemat 
la necurăţire, ci la sfințire” 
(1 TESALONICENI, 4.7) - şi 
are în vedere, întrun mod 
cu totul deosebit, eforturile 
voinţei libere a omului, 
îndreptate permanent în 
direcţia împlinirii acestei 
chemări izbăvitoare. 

Sfinţenia nu este un 
chilipir, ci încununarea 
logică a unui comportament 
voluntar de lepădare de si- 
ne, de neîntreruptă auto- 
depăşire, de nemijlocită 
conlucrare cu harul lui 
Dumnezeu, pe care, de mul- 
te ori, noi îl primim “în 
zădar", uitând sau negli- 
jând lupta cu adversitatea: 
forţelor interioare "prin 
armele de lovire şi apărare, 

e care le dă neprihânirea" 
(2 CORINTENI, 6.1, 7). A- 
bandonarea strădaniei mo- 
rale, inexistenţa sau debili- 
tatea încordării ascendente 
a omului comod, oscilant şi, 
poate, chiar indiferent la 
orice creştere duhovni- 
cească, este vătămătoare 
sufletului şi compromite, 
iremediabil, perspectiva 
sfințirii sale. A 

Am văzut din revelaţia 
"Apostolului", că noi nu 
putem avea "ca rod sfin- 
țirea”, decât după ce am fost 
izbăviţi de păcat şi-am 
trecut, de bună voie, dela 
robia păcatului la robia lui 
Dumnezeu. Sfinţirea nu ne 
aparţine; deşi, la prima 
lectură, cuvintele “Voi să vă 
sfinţiți şi să fiți sfinţi”, ar 
părea să contrazică ade- 
vărul. enunțat mai sus. 
Sfinţirea noastră se află în 
mâna lui Dumnezeu, care 
ne solicită angajarea voinței 
în păzirea şi împlinirea 
legilor Lui: "Să păziți legile 
Mele şi să le impliniţi. Eu 
sunt Domnul, care vă sfin- 
țesc” (LEVITIC, 20.7-8), 

Cel dintâi mijloc eficace, 
pus de Dumnezeu la înde- 
mâna fiecăruia dintre noi 


(şi mă gândesc, cu precă-l 
dere, la fraţii mei de sufe-: 


rinţă şi de credinţă în Exil), 
este Cuvântul Adevărului: 
"Sfinţeşte-i prin adevărul 
Tău: Cuvântul Tâu este 
adevărul” se roagă Mântui- 
torul, în noaptea arestării 
(IOAN, 17.17). Hrănindu-ne 
zilnic cu acest Cuvânt 


dătător de viaţă, citind 
Evanghelia şi trăind-o, cu 
scumpătate şi credincioşie, 
va pătrunde în noi şi va 
lucra, cu tărie, Duhul Sfânt 
care sfinţeşte şi ne umple 
sufletul de lumină. Precum 
ne asigură lisus: "Acum voi 
sunteţi curaţi, din pricina 
Cuvântului pe care vi l-am 
spus" (IOAN, 15.3). 

Al doilea mijloc, de o 
nepreţuită valoare educa- 
tivă, este nevoia pedepsei 
divine, în netezirea căilor 
care duc la sfințire. Căci 
Dumnezeu “ne pedepseşte 
pentru binele nostru, ca să 
ne facă părtaşi sfinţeniei 


Lui" (EVREI, 12.10). 


Fără nici un fel de dubiu, 
sfinţenia, după ce cuprinde 
ființa trihotomică a omului 
împăcat cu Dumnezeu prin 
lisus Hristos, trebue să se 
răsfrângă din lăuntru spre 
exterioritatea concretă, se- 
sizabilă. Adică, aşa cum 
precizează Ap. Petru: "Du- 
pă cum Cel ce v'a chemat 
este sfânt, fiţi şi voi sfinţi 
în toată purtarea voastră” (| 
PETRU, 1.15). 

Noi, creştinii, nu vom 
putea grăbi "venirea zilei 
lui Dumnezeu” şi nici aş- 
tepta "ceruri noi şi un 
pământ nou, în care va 
locui neprihănirea”, decât 
"printr'o purtare sfântă şi 
evlavioasă " (2, PETRU, 
3.11-13), realizând în pro- 
pria noastră viaţă nepri- 
hănirea credinţei şi sfin- 
ţirea Duhului. Despre con- 
tribuţia "omului în Hristos” 
la lucrarea sfinţitoare a 
Sfântului Duh, ne vom ocu- 
pa într'unul din numerele 
viitoare ale revistei Cuvân- 
tul Românesc. Deocam- 
dată, se cade să reținem 
îndemnurile, indispensa- 
bile acestei sfinţiri, culese 
din paginile Evangheliei, şi 
anume: a) stăpânirea "vasu- 
lui” trupesc în sfinţenie, b) 
lupta împotriva păcatului, 
c) formarea deprinderilor 
bune şi d) curățirea conti- 
nuă a fiinţei noastre îndu- 
hovnicite. 

Din tot ce-am discutat, 
până acum, reiese cu cla- 
ritate că sfinţenia este 
posibilă oricărui creştin 
autentic, pentrucă ea devine 
un conţinut real al nafurii 
umane, dacă sufletul renăs- 
cut la o viaţă nouă în lisus 
Hristos se face părtaş "firii 
dumnezeieşti”, fugind de 
"stricăciunea care este în 
lume prin pofte” (2 PETRU, 
1.4). Dacă îşi întăreşte 
inima, prin voinţă proprie 
şi har divin, ca să ajungă 
"fără prihană în sfinţenie” 
(1 TESALONICENI, 3.13). 
Dacă acest om, răscumpărat 
şi prețuit de Dumnezeu, îşi 
face mădularele "roabe ale 
neprihănirii”, ca să se poată 
bucura de sfinţirea Duhu- 
lui Sfânt (ROMANI, 6.19), 
care este iniţiatorul, pre- 
gătitorul, colaboratorul şi 
desăvârşitorul sfinţeniei 
omeneşti. 


SCHITUL DE MAICI 
DIN PĂTRĂUȚI 


———— Emilia MARUSEAC—— 


ceava-Rădăuţi, la zece ki- 
lometri se află o scurtă 
ramificaţie ce duce în co- 
muna Pătrăuți. De aici, 
după parcursul a doi kilo- 
metri, la cealaltă ine a 
aşezării, dăm de cea mai 
mică dintre bisericile cti- 
torite de Ştefan cel Mare. 
Din cele descrise de M. 
Costăchescu în "Istoria 
Moldovei veacul XIV”, 
vol.1, satul a existat de pe 
vremea lui Alexandru cel 
Bun. Numele localităţii ar 
veni dela Pătru, care a trăit 
cu 70 de ani înainte de 1400. 
După lupta dela Scheia- 
Siret a lui Ştefan cel Mare 
împotriva oştirilor ungu- 
reşti şi din porunca sa, în 
ziua de 13 lunie 1487 a 
început zidirea bisericii 
schitului de maici la Pă- 
trăuţi. Aceasta rezultă şi din 
inscripţia ce se află deasu- 
pra uşii dela intrare: "IO 
VOIEVOD DOMN AL ŢĂ- 
RII MOLDOVEI FIUL LUI 
BOGDAN AM ÎNCEPUT A 
ZIDI ACEST LĂCAŞ, ÎN 
NUMELE CINSTITEI 
CRUCI ÎN ANUL 6995 
(1487) LUNA IUNIE 13". 
Importanţa acestui lăcaş 
are o semnificaţie deosebită 
faţă de celelalte ctitorii ale 
lui Ştefan cel Mare, pentru- 
că a fost înălțat (după no- 
tele lui Aaron Pumnul) "cu 


"scop ca să fie un spital 


pentru ostaşii răniţi în 
multe războaie ce le purta” 
In mai multe perioade, 
biserica a rămas ruinată şi 
chiar părăsită. În curte, prin 
chilioare sălăşluiau însă 
călugărițele, chiar după 
desfiinţarea schitului de 
maici din Pătrăuți odată cu 
desfiinţarea celorlalte mâ- 
năstiri, în anul 1786. În anul 
1821 a murit cea din urmă 
supraviețuitoare. 
Mânăstirea de maici din 


viața Mântuitorului; o bi- 1991, pag. 300). 


Pătrăuți a avut ca zestre 
dela Ştefan cel Mare două 
moşii cu satele Pătrăuți şi 
Mihoveni, apoi şi Pilipăuţi 
în timpul Cernăuţilor. 

Arhitectura bisericii este 
în plan triconic. Pictura 
interioară care a suferit 
repetate prefaceri în seco- 
lele XVI-XIX reprezintă 
diverse scene din luptele 
lui Ştefan cel Mare. În 
exterior, la intrare, mai 
există câteva fragmente de 
fresca. 

La biserica schitului de 


blie din secolul al XVIII- 
lea; o icoană din 1802 şi 
altele. La casa parohială se 
mai află o bibliotecă cu 
cărţi de cult şi literatură 
istorică. 

In decursul anilor, la 
biserică s'au perindat mai 
mulţi preoţi însă “unul din 
cei mai activi şi mai meri- 
tuoşi cărturari bucovineni a 
fost, fără îndoială, preotul 
Constantin Morariu, paroh 
în comuna Pătrăuți pe 
Suceava. EI a colaborat la 
periodicele româneşti din 


maici din Pătrăuți există şi 
câteva obiecte de cult de 
mare valoare cum ar fi: o 
cruce de culoare neagră din 
lemn de cedru, pe care sunt 
sculptate 22 icoane din 


BISERICA S 


CHITULUI 
Bucovina şi din Transil- 
vania, a publicat traduceri 
din Schiller şi Goethe şi a 
scris părţi din istoria Ro- 
mânilor bucovineni" (lon 
Nistor, Istoria Bucovinei, 


Pentru a vă ţine la curent cu ultimele ştiri din 
România, echipa noastră redacțională 


lucrează fără încetare 


... Nu rămâneţi în urma 


timpului... Citiţi lunar 


"Cuvântul Românesc" 
şi participaţi la viaţa exilului românesc pentru 
a forma un puternic front de luptă 
anticomunistă. 


| 
| 


35 
— 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Tot în 1992, dar la sfâr- 
şitul anului, a părăsit aceas- 
tă lume (încă nerevenită în 
- totalitate-din prea lungul 
coşmar comunist) şi Stan 
“Barbu, Macedoromân după 


mamă. Ă 
 L-ameunoscutla Jilava 
în 1957 şi l-am reîntâlnit la 

- Gherla, în 1958. Dată fiind 
-vârsta-i extrem de juvenilă - 
avea doar 21 de ani când a 
fost arestat - cei apropiaţi îl 
numeau Stănică. 
Stănică s'a născut la 26 
Mai 1935 în satul Cetate, 
comuna Rădoieşti din ju- 
_ dețul Teleorman. Revoluţia 
maghiară l-a prins în ar- 


mată, îşi efectua stagiul 


“militar la unitatea de para- 
_ şutişti din Buzău, fiind te- 
„ legrafist. 
În toamna anului 1956, 
lumea toată din dosul cor- 
“ținei de fier era în fierbere, 
mai cu seamă după izbuc- 
nirea revoluţiei din Unga- 
"ria, Aceeaşi stare de cazan 
ce dădea în clocot se crease 
chiar şi în armata noastră. 
Cei mai mulţi militari (ori- 
ginari din mediul țărănesc, 
unde cuțitul ajunsese de 
mult până la os) aşteptau cu 


| cea mai vie nerăbdare scân- 


teia declanşatoare de revo- 
luţie anti-comunistă şi la 
noi, la fel ca în Ungaria. 

să câţiva paraşutişti cu- 
rajoşi nu s'au mulţumit cu 
şederea în expectativă, ci, 
sfidând concursul aleatoriu 
şi dirijismul ocult, au trecut 
spontan la fapte, organi- 
zându-se din mers. Să res- 
pectăm concluziile ancheta- 
torilor penali de securitate 
şi să admitem că foarte 
repede aceşti tineri viteji 
Sau organizat într'un grup 
de iniţiativă. Acest grup, 
condus de ieşeanul Dan 
Spiridon, era alcătuit din 
teleormăneanul Stan Barbu, 
ialomițeanul Radu Muşat, 
nemţeanul Ion Bârgăoanu 
ȘI romaşcanul Constantin 

dăscăliţei, 

Au jurat ca, în cazul în 
Care țăranii şi studenţii s'ar 
râscula, nu numai să nu 
rază În poporul răsculat, 

ar şi să treacă de partea 
revoluționarilor. Până la 
izbucnirea revoltei popu- 
are aşteptate şi-au asumat 
misiunea temerară de a opri 
lrupele sovietice care s'ar fi 
eplasat spre Ungaria, prin 
XAlea, Buzăului şi prin 
sjansilvania, pentru repre- 
f une şi spre Bucureşti pen- 
i. intimidarea insurgenţi- 
stu(Potențiali din rândul 
ză enţimii (căci în rândul 
pasul tineret se manifesta 
Starea cea mai explozivă), 
SP i-ar fi împiedicat pe 
Panţi ca să se înmul- 
ema că cu noi trupe? Prin 
: narea şi aruncarea în aer 

Podurilor de pe şosele şi 
poiciile ferate. Acţiunea 
aa incepuse să ia forme 
ja crete prin procurarea de 

Plozibil, Însă, ca urmare a 
up Dali venit din partea 
toni radiotelegrafist, ta- 

ay: ee fi recrutat, au 
arestâţ? nic depistaţi şi 
EA încadrarea, la recurs, 
d celebrul articol 209, a- 
eşti tineri de mare curaj au 
ost condamnaţi după cum 


IULIE-AUGUST 1994 


ticomunişti din prima linie 


LA ARM ÂN 


“ Stan Barbu 


urmează: Dan Spiridon la 
muncă silnică pe viaţă, Stan 
Barbu la 25 de ani de mun- 
că-silnică; Radu Muşat la 20 
de ani de muncă silnică, lon 
Bârgăoanu la 15 ani de 
muncă silnică şi Constantin 
Adăscăliţei la 7 ani de în- 
chisoare corecțională. Pri- 
mii doi - Spiridon şi Barbu 
- la prima instanţă a Tribu- 
nalului Militar primiseră 
condamnarea la moarte. | 
Iată cuprinsul uneia din- 
tre cele cinci sentinţe: 
"Inculpatul Muşat Radu 
a participat împreună cu 
Spridon Dan şi Barbu Stan 
la audierea posturilor de 
radio imperialiste. În ziua 
de 28 Octombrie 1956 a luat 
parte la adunarea din duba 
aflată în curtea unității, 
împreună cu Spiridon Dan, 
Barbu Stan şi Bârgăoanu 
Ion, unde, comentând şti- 
rile auzite la postul de 
radio Paris, au purtat dis- 
cuții cu caracter duşmănos 
la adresa regimului demo- 
crat - popular din țara 
noastră. Cu această ocazie 
Spiridon Dan le-a expus 
un plan de acţiune ce urma 
să fie pus în practică în 
cazul în care s'ar fi petrecut 


şi în țara noastră eveni- . 


mente similare celor din 
Ungaria, precum şi un plan 
de atragere a celorlalţi mi- 
litari de partea sa. 
Inculpatul Muşat Radu a 
fost de acord cu aceste 
planuri ale lui Spiridon 
Dan, declarând că într'o 
asemenea situaţie va face 
întocmai ca Spiridon Dan, 
care afirmase că se va ală- 
tura rebelilor şi va lupta 
contra comuniştilor." 


lar în răspunsul pe care 
Stan Barbu l-a primit la 19 
Martie 1990 dela Serviciul 
Cazier Judiciar al Inspec- 
toratului General al Poliţiei 
se spuneau acestea: 

"Aţi fost privat de liber- 
tate în perioada 30.10.1956 - 
28.07.1964, fiind în execu- 
tarea unei condamnări la 25 
ani muncă silnică, pentru 
participare la organizarea 
unei rebeliuni în armată, 
pedeapsă aplicată de Tri- 
bunalul Suprem prin de- 
cizia penală nr.284/1957, 
Pedeapsa a fost executată 
parțial deoarece ați be- 
neficiat de prevederile 
Decretului de grațiere 
nr.411/1964." 


I-am cunoscut pe toţi 
aceşti cinci eroi, la Jilava, 
iar la Gherla am stat mult 
timp cu Barbu, În închisori, 
Stănică a făcut tot timpul 
parte din grupul deţinuţilor 
religioşi care organizau 
slujbele liturgice, partici- 
pând la ele. Având glasul 
cel mai eufonic şi cunos- 
când la perfecţie replicile 
de dascăl, a fost investit cu 
această calitate, 

Stănică avea o fire plă- 
cută, jovială şi blândă. Ştia 
să se poarte respectuos 
chiar şi cu cei ce nu agreau 
serviciul divin. Nu era ca- 
pabil să poarte cuiva pică. 
Nu l-am văzut nici măcar o 
dată supărat. lar dacă se 
întâmpla totuşi să fie cu- 
prins de vreo mâhnire, ştia 
sto alunge numaidecât. Ştia 


(1935 - 


să râdă şi să glumească în 
orice împrejurare, 

Mulţi au-zis despre el şi 
despre camarazii lui de lot 
că au fost nişte copii fără 
minte. Copii da, însă nu 
fără minte. Toţi cinci aveau 
minte destulă şi mai ales 
dragoste de neam şi de ţară, 
pe care le doreau cât mai 
grabnic dezrobite de sub 
cizma bolşevică. Era pe- 
atunci în România o stă- 
pânire satanică, batjocori- 
toare, ateizantă, ofensatoare 
şi strivitoare pe care cei ce 
țineau încă la onoare, nu 
puteau s'o tolereze. Tinerii 
aceştia entuziaşti, romantici 
şi idealişti au fost dispuşi 
să-şi dea chiar viaţa pentru 
onoarea patriei, pentru li- 
pertatea poporului şi pen- 
tru salvarea creştinismului. 
Doi dintre ei - Dan Spiri- 
don şi Stan Barbu - nu s'au 
speriat nici după ce un 
complet de militari trădă- 
tori le-a pronunţat pedeap- 
sa cu moartea. Au zâmbit ca 
nişte oameni lucizi, ştiind 
că prin jertfa lor se va scrie 
o nouă pagină de eroism 
legendar în istoria noastră 
tot mai terfelită şi falsifi- 
cată de istoriografi comu- 
nişti şi corupți. Însă n'au 


fost executaţi pentrucă, la” 


recurs, pedepsele capitale 
au fost schimbate în muncă 
silnică pe viaţă, pentru 
primul şi în 25 de ani de 
muncă silnică pentru al 
doilea. 

Nu ştiu dacă Dan Spiri- 
don a supravieţuit gulagu- 
lui bolşevic din România, 
însă despre ceilalţi patru 
am aflat la timp că au ieşit 
teferi din iad, în 1964, şi că 
s'au rostuit cum au putut, 
întemeind familii solide. 

Stănică s'a însurat încă 
din 1964 cu o fată frumoasă 
- Georgeta Brâncuş - ce se 
înrudeşte mai pe departe cu 
celebrul sculptor omonim. 
Abia pe treptele clădirii, în 
care se afla Oficiul de Stare 
Civilă al Sectorului 4, a în- 
drăznit Stănică să-i mărtu- 
risească viitoarei soţii că, 
având antecedente penale 
ca deţinut politic, îşi asumă 
riscul de a nu duce viaţă 
uşoară cu dânsul dacă va 
accepta să-i fie nevastă le- 
gitimă. De aceea o roagă să 
reflecteze cât mai adânc 
înainte de a depune actele 
întru încheierea căsătoriei 
civile. În replică, Geta, ca o 


Mihai S. DERDENA 


1992 ) 


olteancă hotărâtă, care ştie 
ce vrea, îi răspunde că orice 
căsnicie trebue să fie accep- 
tată şi la greu, nu numai la 
bine. "Văzându-l frumos - 
îşi aminteşte dumneaei şi 
acum, după 30 de ani - ca 
un soare, cu ochii albaştri şi 
limpezi cum e cerul după 
ploaie; nu m'aş fi îndurat 
să-l las pe Stănică nici de 
mi-ar fi zis că a făcut moar- 
te de om din prea mare dra- 


” Boste de fară.” 


Alesondie 


Nu numai soţia, ci şi cei- 
lalţi membri ai bogatului 
neam Brâncuş l-au înţeles şi 
l-au îndrăgit pe Stănică 
dintru început, din 1964. Şi 
de-atunci încoace n'au înce- 
tat să-l iubească şi să se 
mândrească cu el, consi- 
derându-l un autentic erou 
anticomunist. De altfel, 
Brâncuşenii i-au cerut 
Georgetei să-l ocrotească pe 
Stănică aşa cum îngriieşte 
floarea din ghiveci. Şi aşa a 
făcut, 

Însă nu de aceeaşi căl- 
dură s'a bucurat Stănică şi 
din partea surorilor sale, în 
număr de două. Acestea, 
dar îndeosebi bărbaţii lor, 
l-au privit pe acest mare 
erou anticomunist ca pe o 
oaie neagră a neamului din 
care se trăgea, zicându-i 
mereu că pe toţi ai săi i-a 
făcut de ruşine. De altmin- 
teri, una dintre cele mai 
grave daune morale pri- 
cinuite pe termen lung po- 
porului român de către se- 
curiştii şi-politrucii-regi- 
mului comunist a fost 
aplicarea monstruoasei 
lupte de clasă şi în sânul 
familiei prin învrăjbirea 
fiilor cu părinţii şi a fraţilor 
între dânşii. Aşa se face că 
mai ales cei ce s'au încu- 


SACRED HEART 
UNIVERSITY 


PAGINA 17 


metat să se ia la trântă cu 
balaurul antihrist nu sunt 
priviţi cu ochi buni nici 
măcar de fraţii lor, chiar şi 
acum la aproape 5 ani dela 
Revoluţia Anticomunistă 
din Decembrie 1989. Nu-i 
exclus ca tocmai această 
vrăjmăşie fraternă, pentru 
care se fac vinovaţi se- 
curiştii şi activiştii P.C.R. 
să-l fi îmbolnăvit pe blân- 
dul, tolerantul şi iertătorul 
Stănică de inimă rea şi să-l 
fi răpus, în cele din urmă, 
tot în Decembrie, însă la 
trei ani dela evenimentul 
revoluţionar pe care l-am fi 
dorit-să devină piatră de 
hotar în istoria noastră atât 
de zbuciumată şi-atât de 
falsificată. 

Scriind acestea despre 
tine, iubite Stănică, chip 
serafic, mă gândesc că, dacă 
aici, pe-pământ, n'ai avut 
tinereţe, cum-prea bine a 
grăit poetul pe care şi tu-l-ai 
îndrăgit, memorându-i mii 
şi mii de versuri, în schimb, 
acolo, sus, te bucuri de un 
loc luminat, un loc cu ver- 
deaţă, întrucât, ca perse- 
cutat pentru Hristos, ai 
plată multă în ceruri, după 
cum stă scris în partea fi- 
nală a Fericirilor rostite de 
“Mântuitorul nostru. 


THE FIFTH CONGRESS 


OF 


MACEDONIAN-ROMANIAN 


CULTURE 


2-5 September 1994 
Bridgeport, Connecticut 


ACLIMĂRI 


Avem onoarea s'anunţăm că al cincilea CONGRES, cari va s'aibă 
loc dila 2-5 Sptembrie 1994, easti patronat di Universitatea "Sacred 
Heart" (Centru di Studii Etnice), Bridgeport, Connecticut. E 

Tuţi aceli cari slintereseadză ti limba şi cultura noastră - Romanitatea 
Dit Balcani - ş'vor s'participe cu una comunicari, ori au vrerea-s'lea 
parti cu prezenţa lor la CONGRES, pot s'da telefon, ti informaţii, la 


următoarili numiri: 


Tel: (203 ) 371-8743 371-7760 334-7312 789-7048 
Fax: (203 ) 367-5755 777-8637 334-7312 365-7508 


N.B. Lucrărili s'nu treacă di 20-25 minuti 


Dr.Gerald F.Reid 
Director 
Center for Ethnic Studies 


Dr. Aureliu Ciufecu 


President 


Congress ot Macedonian-Romanian Culture 


N 


7 


PAGINA 18 


IULIE-AUGUST 1994 


Se 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


€3 


Aniversarea 


"Legiunii Arhanghelul Mihail" 


Solstiţiul verii anului 
1994 s'a caracterizat, în cen- 
trul Moldovei, prin vreme 
închisă, cu ploi scurte. 
Apoi, cerul s'a limpezit 
treptat, dărindu-ne un timp 
admirabil, îndeosebi în 24 
Iunie, când se sărbătoreşte 
naşterea sfântului prooroc 
loan Botezătorul sau Dră- 
gaica, după cum se spune 
pe la țară, avându-se în 
vedere celebrarea coacerii 
cerealelor păioase. Iar 
noaptea de Sânziene (sau 
Drăgaicelor ori Ielelor) ce a 
urmat, beneficiind de pli- 
nătatea lunii, a fost şi ea 
nespus de clară. Teii, fiind 
în toiul înfloririi, au răs- 
pândit cu largheţe în tot 
văzduhul Iaşiului, parfu- 
mul lor îmbătător, făcându- 
ne să pricepem şi mai bine 
predilecția neasemuitului 
poet pentru această plantă 
paradisiacă. 

In atmosfera aceasta se- 
nină şi înmiresmată a fost 
sărbătorită, la biserica 
i&şeană Banu (având ca 
hram Duminica Tuturor 
Sfinţilor), a 67-a aniversare 
a Legiunii Arhanghelul 
Mihail. 

La ora 19, în prezenţa a 
numeroşi credincioşi (unii, 
Yeniţi de departe), părintele 
paroh Dumitru Merticaru a 
început oficierea unui 
Tedeum întru pomenirea şi 
cinstirea tuturor legiona- 
rilor căzuţi ca martiri sau ca 
eroi pentru "sfânta cruce, 
pentru țară”, fie pe pămân- 
tul României, în timpul 
prigoanelor carlistă, anto- 
nesciană şi comunistă, fie 
departe de patrie, în Spa- 
nia, la porţile Madridului, 
ori pe şesurile Ucrainei şi 
ale Rusiei, în războiul nos- 
tru sfânt, cu bolşevicii, pen- 
tru apărarea gliei străbune, 


a Europei democrate şi a 
credinţei în lisus Hristos. 
Au fost rostite întru veşnica 
pomenire toate numele de 
mucenici legionari, trecute 
în cartea savantului Duiliu 
Sfinţescu "Din luptele 
tineretului român 1919- 
1939". La pomelnicul acesta, 
ce nu va fi nicicând com- 
plet, cei prezenţi au adău- 
gat alte câteva nume ştiute 
dintre cele ale zecilor de 
mii de legionari căzuţi la 
datorie ori ucişi mişeleşte 
de poliţişti, de jandarmi, de 
milițieni şi de securişti 
între anii 1939 şi 1989. 

Despre semnificaţia eve- 
|pimentului istoric din 24 
Iunie 1927, când Corneliu 
Codreanu a înfiinţat Legi- 
unea Arhanghelul Mihail, 
au vorbit preasfinţia sa 
Dumitru Merticaru şi foştii 
deţinuţi anticomunişti Va- 
Meriu C. Neştian şi Dumitru 

sipov. 

S'a subliniat, şi cu acest 
prilej, caracterul emina- 
mente spiritual, moralizator 
al mişcării întemeiate de 
Corneliu Zelea Codreanu. 
Căci Mişcarea Legionară 
urmăreşte în primul rând, 
resuscitarea virtuţilor 
creştine şi strămoşeşti, 
eradicarea ateismului, a 
minciunii şi a corupţiei, 
însuşirea de către orice ins 
trăitor pe aceste meleaguri a 
moralei creştine, a iubirii 
de neam şi de țară. 

Solemnitatea - pricinu- 
ind o înălţătoare atmosferă 
de vibraţie naţionalist- 
creştină - s'a încheiat, după 
un ceas şi jumăt in- 
to: ai lui legi i 


narea imnului legionar şi 
a cântării religioase "Cu noi 
CDI Pi 

Cei ce-au răspuns 
"Prezent" la-acestjubilew au 
dovedit cu prisosinţă că 


"LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ" 


Tedeum 


Întreprinzătorii parti- 
culari dovedesc o inepui- 
Zabilă inventivitate când îşi 
botează firmele pe care le 
înfiinţează. Dintr'o admi- 
rabilă varietate ce nu cu- 
noaşte limita dăm la în- 
tâmplare, câteva exemple: 
Papion, Derby, Ali Baba, 
Şeherazada, El Greco, Ara- 
mis, Tarzan, Jungla, Apa- 
şul, Beduinul, Salomeea, 
Estera, Diana, Afrodita, 
Venus, Minerva, Atena, 
Sahara, Florida, Bosforul, 
Arizona, Texas, Oklahoma, 
Dallas, Orion, Cleopatra, 
Dalila, Samson, etc. 

Însă nu mică mi-a fost 
uluiala când am văzut 
cuvintele sacrosancte “Te 
Deum” pe frontispiciul 
unui magazin universal, 
construit de curând în 
cartierul Drumul Taberei, 
la intersecţia străzilor Sibiu 
şi Compozitorilor. Curios 
este că magazinul "Te 
Deum” aparţine unei so- 
cietăţi americane. Spun 


"curios" pentrucă, în Statele 

Unite ale Aniericii, valoșii Americii, valorile 

creştine, nu doar cele de- 
Se e, se bucură de 


m cel 
mai mare respect. Cel puţin, 
așa se pretinde. 


Faţă de cititorii care nu 
ştiu deloc limba latină, nici 
nu cunosc conţinutul litur- 

hiei fiindcă nu merg la 
Piserică, ne simţim datori a 
da câteva explicaţii seman- 
tice, spre a se înțelege de ce 
ne ridicăm cu toată indig- 
narea împotriva utilizării 
unor termeni bisericeşti în 
scopuri comerciale. Căci, 
transferați din domeniul 
sacrului în cel al profa- 
nului, termenii liturgici se 
bagatelizează, îşi pierd 
sfințenia. 


Vorbele latineşti "Te 
Deum” (scrise prin com- 
punere sudată, într'una 
singură în limba română 
contemporană "Tedeum') 
înseamnă, de le-am traduce 
ad-litteram, “Pe Tine, Dum- 
nezeule”. Ele reprezintă 
începutul unei cântări de 
laudă. Este o cântare deo- 
sebit de frumoasă, prezentă 
şi în liturghia ortodoxă, nu 
numai în cea catolica. Acest 
cântec de laudă şi de mul- 
țumire are următolrul text: 

"Pe Tine Te lăudăm, 

Pe Tine bine Te cuvântăm 
Ție Iti mulțumim, Doamne, 
Şi ne rugăm Ție, 
Dumnezeului nostru." 

Cuvântul compus "Te- 
deum” semnifică nu numai 
"imn de preamărire a lui 
Dumnezeu, sub formă de 
psalm”, dar şi "scurt ser- 


viciu religios, oficiat într'o! 
împrejurare solemnă." (Am, 


citat din "Dicţionarul ex- 
plicativ al limbii române”), 
Prin urmare, nu-i de 
joacă. Respectul pe care-l 
datorăm celor sfinte ne 
îndeamnă, chiar ne obligă 
să manifestăm deferenţă şi 
faţă de limba română, care 
nu-i numai o comoară in- 
estimabilă, ci şi o limbă 
sfântă, cum ne-a zis atât de 


bine providenţialul poet) 


basarabean, Al. Mateevici, 
din capodopera căruia 
"Limba noastră” a fost luată 
denumirea acestei rubrici. 
lar limba română este 
sfântă pentrucă ea s'a 
născut odată cu încreş- 
tinarea poporului român, 
care tot atunci se forma. De 
aceea, se cuvine să ne păs- 
trăm, să ne apărăm şi să ne 
cultivăm limba cu tot mai 


sporită grijă. 


mişcarea întemeiată de 
Căpitan este ca un pom 
peren, adânc înfipt în solul 
românesc, care dă şi acum - 
| după prigoane şi represiuni 
|incomparabile - roade bo- 
gate din care vor răsări 
negreşit nenumărați arbori 
fructiferi ce vor însănătoşi 
cu fructele lor extrem de 
nutritive întregul neam 
romanesc. 


Printre participanţi s'au 
aflat şi câţiva deţinuţi 
antica urii nişti. Trei dintre 
dânşii - Ion Pruteanu, 
Timotei Mândru şi Mihai 
Stere Derdena - au venit 
tocmai dela Piatra-Neamţ ca 
să ia parte la acest Tedeum. 
Faptul deosebit de îmbu- 
curător, dătător de nădejdi 
tonice, nepieritoare, l-a con- 
stituit prezenţa a zeci de 
tineri, mai cu seamă elevi şi 
studenţi de pe ambele 
maluri ale Prutului. lar de 
vom mai trăi sigur vom mai 
auzi despre Români verzi, 
codrenişti ca: elevii Ruslan 
Pascari, Cătălin Robaru şi 
Viaceslav Vătafu; studenţii 
Mihail Albişteanu, Igor 

| Bureiu, Viorel Buşcăneanu, 

Dan Danielescu, Sorin 
Dănilă, Viaceslav Drago- 
mir, Durel Găloiu, lon 
JGumenâi, Cristian Ivănuţă, 
Silviu Moldovan, lurie 
Movileanu, Dorel Paras- 
Ichiv, loan Pologea şi mulţi 
alţii. 

Nu pot încheia aceste 
puţine rânduri înainte de a 
menţiona că animatorul 
acestei manifestări jubiliare 
a fost studentul Corneliu 
Ciuca de 


4- Istorie a Universităţii 


Atexandru [oan- Cuzat. din 
Iaşi, Acest tânăr inimos este 


creştin, ca un demn urmaş 
al ilustrului său omonim. 


NICOLAE HORODNICEANU 


Adormit întru Domnul 


Nicolae Horodniceanu, 
autentic fiu al Moldovei, s'a 
născut la 16 Iunie 1907 în 
comuna Băluseşti; judeţul 
Roman. Era primul din cei 
14 copii (12 băieţi şi 2 fete) 
ai lui lacob Horodniceanu 
şi ai soţiei sale Ecaterina. 

Iacob era morar. Avea 
cinci mori, situate în inima 
pădurii din apropiere. Prin 
1914, pentru a uşura şcola- 
rizarea copiilor, s'a mutat 
cu familia lângă sat, dar a a- 
vut la început de furcă cu 
"Nicu", care îndrăgise co- 
drul şi se trăgea mai mult 
într'acolo decât spre şcoala 
primară din sat. Când însă a 
descoperit minunile învă- 
ţăturii, Nicu a devenit un 
şcolar bun şi silitor. 

După liceul "Roman Vo- 
dă" din Roman, Srmiat cu 
râvnă şi seriozitate, la ni- 
velul bacalaureatului, liceul 
îl trimite la un concurs şco- 
lar pe întreaga țară, unde i 
se atribuie premiul întâi. 
Intră apoi la Şcoala Poli- 
tehnică din Bucureşti, unde 

e afirmă ca unul din cei 
mai buni studenţi, în spe- 
cial la cursurile marilor 

ascăli: Ion Ionescu (Bizet) 

i Gh.Em. Filipescu, care au 

at generaţiei de ingineri 

in anii '20 şi '30 o pregătire 

olidă, la un nivel de care 
țara noastră se putea mân- 
dri. Nae Horodniceanu pă- 
rea sortit să fie un mare in- 
giner. 


intră după mai multă re- 
flecţie decât colegii lui, deja 
activi, dar odată intrat se 
dăruieşte total, cu toată 
ființa lui, cu adevărat ca în 
monahism. Cu energia lui, 
cu spiritul lui de organi- 
zare, cu tactul şi cu blân- 
; dețea lui moldovenească, 
devine foarte repede ele- 
|mentul de bază al func- 
|ţionării sediului Legiunii, 
lmâna dreaptă a Căpita- 
(nului, Care-i dă gradul de 
Comandant Ajutor. Inţe- 
lepciunea, judecata lim- 
pede şi simţul uman cu care 
trata fiecare problemă, şi 
simplitatea raporturilor cu 
camarazii au făcut să fie cel 
mai respectat şi cel mai iu- 
bit element din acel cadru. 


În ziua de 26 Martie 
938, în apropierea urgiei 
care avea să vină, Căpitanul 
- în sediul evacust-pi a- 
proape pustiu - îl însezria în 
condica de grade, cu gradul 
de Comandant Legionar. 
“În exilul legionar din 
938-39 el se afirmă in- 
ransigent faţă de orice 
deviaţie sau abatere dela 
linia morală şi spirituală 
definită de Căpitan. În 
onsecinţă, în efemerul 
uvern legionar din 1940- 
1, nu i s'a atribuit nici un 
rol: nici în Legiune, nici în 
laparatul de stat. În 1941 
intra în exilul definitiv. 
Trece prin lagărele de 


hitleriste, mai rămâne un 
timp prin Germania şi 
Italia şi ajunge însfârşit, ca 
imigrant, în Argentina. 
"Bagajul" lui de imigrant 
era compus din trei lucruri: 
şcoala solidă a ingineriei 
româneşti din acel timp, 
şcoala legionară avută di- 
rect dela Corneliu Zelea 
Codreanu, şi firea lui dă- 
ruită de Dumnezeu. Ajunge. 
în oraşul San Juan, complet 
distrus de un cutremur. Se 


„angajează cu toate resur- 


sele lui - ştiinţă, energie, 
voință şi câte altele - la o 
operă imensă: reconstruirea 
oraşului. Şi iată că acest 
Român, acest legionar, acest 
mare organizator, pune în 
picioare acel oraş. 

Devine profesor la Şcoa- 
la Politehnică locală, unde 
formează o generaţie de 
ingineri şi mare parte din 
corpul profesoral actual. La 
timpul potrivit, îşi încheie 
cariera profesională şi 
profesorală, cu mare pres- 
tigiu şi cu numeroase ma- 
nifestări de recunoştinţă, 
printre care şi atribuţia, cu 
mult fast, acum doi ani, â 
titlului de "Profesor Extra- 
ordinario Honorarioo”. O 
împlinire strălucită a în- 
vățăturii legionare din ba” 
gajul lui de exilat. 

S'a stins Nae, pe ne- 


simţite, în ziua de.4 Iulie 
1994. ai 


—Denami HAIDER_____In Miscarea Legionară el |internare şi concentrare Duiliu SFINȚESCU. 
CARȚI, ZIARE, MUZICĂ DIN ROMÂNIA 
LA DVS. ACASĂ, PRIN ARTIMMEX 


Exprimat-va optiunile marcind cu "X” In casuta comenzii dorite si completati valorila respective in ultima 


coloana din dreapta. Unele ziare ca Romania libera, Evenimentul zilei, Adevarul, Coudlanul, Gazeta spor Sa deschis: 
turilor, ae ilvreaza in seturi de 6 pe o saptamana sau numa! ultimul zlar (de miercuri). Pentru preturi ne- M i | 
Istate, scrieti/telefonati/FAX. Pretul indicat In dolari este acelasi In Canada (In CAN) sau In USA (In $US). agazinu 
Zo6at de Ma uceti PRET ABONAMEN PREYABONAMENT — VAL "ARTIMMEX" 
_] inaot PE 4 SAPTAMANI PE 13 SAPTAMANI : tari 
î FE azi x x asociat cu croitoria 
.. Romania Libera vanimeni e 587.36 EI) ască 
2. Rom.Libere sau Evenimentul Zilei Unu $29.39 = = - române 
3. Expree Magazin seu Fotbal Pius Unu 534.5 jar AS YOU LIKE IT” 
4. Gazeta Sporturilor sau Fotbal Plus Unu $34,39 _] EI i Sresieezg| 
$. Academia Catavencu Unu $23.56 Lawrence Ave. 
4. Fotbal sau Sport Star Unu $32.96 a! 
7. Adevarul sau Cotidianul Unu ş34.9 [] 0] 
sa cn wm mun( PET REBUS? 13 feluri! REBUS Fiacara: ESP dl PRL PE EI E ea Mas320U MEX €—Yonge Street 
Pentru alte ziare: dai telefor/FAX/scrleti la Artimmax SUBTOTAL ZIARE: 3 ci 4 ara 
CARTE) AUTOR TITLU EDITURA “PRET X [e ale 19| “apocaza ue 
1. Q.Modorcen- Baietii de bani gata (copiii nomenclaturii) ALCRIS $11.99 E 
2. Mareeeii. Antonescu Eplatolarul infernului ALBATROS 11,39 = 
3. Nicolae large : Polluca Externa a Regelui Caro! | VIITORUL 311.39 
4. Sanda Marin: Carte de bucata ORIZONT $39.99 
5. Aene Miller- Rasputin si femeile ORIZONT $3.99 
$. PayelConA- Cullaele epionajului/'adevarului": 10 tturi (“seriale”), de voMIRACOL ele... 514.39 
7, DHLawrance- Amantul Lady-ai Chatteriey VIVALDI $9 99 
9. Mircea Eliade - Isabel si apele diavolului MINERVA $9.99 
9. loan Dan: Procesul Maresalulul Antonescu TEMPUŞ $11.99 
10. Ajutat) desunull - Horoacopul In conjunctie cu al altora ORIZONT $11.99 
11. Bombe Drogurilor + Cazuri, fllere, taroriam etc. HUMANITAS $9.99 
e [me aieb e Ace pete lare ez na pe pla 
una: DIDACTICA sti.a9 : 
14 Di Romanul secolulul JOC Un om ai Istoriei UNIVERS $3.39 Aa punte de Vinzră 
14. "Qronica Secolul JOC" stiri reproduse din anul 1939,1940 etc De nv. de revista. "5 3.99 H 
Piţi , : 
ou roma pene emma atita, în carare: (ele pe Pe E) BAXTER'S 
Pentru alte carti: aflati utiul ai prin acria/teloforVFAX i BUBTOTAL CARTI: CONVENIENCE 
[EASETE UER) Y PRI = 798 Sheppard Ave, E. 
1 "DIVERTIS":cel mal buri (12) comici de la Mirese Criaan incoace -vol. Vl Impreuna, numai 16. S Ma 
2. Malea populera:M Tenase,€.Oavrla-Clobenuu 0. Siminiea.loana Radu ate Va! se (lângă Lesile) 
Pentru alte dadea: a i ANeroAeie serteti au fax pentru a afla titul ai pretul SUBTOTAL MUSICA: EEE 
[dunali subioialurile 1lar/aapiamanai al muzica - OTAL COMANDA: Sp = FOREST 
Preturie incâud Ivrarea/GST/PST/State x ARTIMMEX se pol comanda ; 14 == CONVENIENCE 
In TORONTO Ia: Magazinul Principal ARTIMMEX/asoelat cu croliorla -As Voi Lina Ira Craighurat co tu Vai se 
vle-e-vla “Sporiing LIfe')nord de Eglinton Avtei.416-486 001 ae pa Cale! fo facere edi 105 Parkway Forest 
747 Don Mala ui Tusa că corali Pee sabia ar, APOI T7avel':1300 Bawural SI. realauraniul “Dracul Mea Thornciie ă y 
eveprel ocara BE art ded Cnaopha ememre. . MONTREAL "Bucareat Dei. 3808 Cota SI Luc. “ouale 2 Ț Veni (zona Fairview Mal) 
Completati mal Joa și iimiteu formularul impreuna cu plata prin cheque sa NO LA Ri A Datindăr TAT:-14000 Ten Me Rd 
Name: Mr. (Mrs. (isa (ma. e GERRY SMOKE & GIFT 
cz SEL, eat | EEE Pie ar ——— Tang 747 Don Mills Rd. 
PENTRU ORICE INFORMATII SUPLIMENTARE, LISTE DE PUBLICATII, COMENZI SPECIALE ETC. ADRESATI-VA DIRE CTIA (vis-a-vis de Or ri io 
ARTIMMEX 77 de nalt 
Importera & diatributora of exotic ar, Publications and ginware APOLLO VEL 
3534 Dan Mula Road, Uni 6-330 1500 Bathurst St. 


PP 


GUVÂNTUL ROMÂNESC 


IULIE-AUGUST 1994 


PAGINA 19 


DN VIATA NOASTRĂ: 


Pre naţională i-a 
dus omagii c'a ajutat pe 
Evrei să emigreze. Ade- 
vărul e că Evreii au emigrat 
datorită unor argumente 
“mult mai convingătoare: au 
Jătit valută grasă pentru 
iecare paşaport, ținând 
ama de vârstă, educaţie, 
vere etc., la fel cum s'a 
procedat şi cu Germanii 
ânduţi guvernului din 


onn. 

Rabinul Şef, întrebat 
upă revoluţie, de ce-a sus- 
inut regimul lui Ceauşes- 
cu, a răspuns că el nu-i 
comunist, dar a făcut-o 
tru a-şi proteja comuni- 
tatea; dar alături de datoria 
e rabin şef a mai fost şi alt 
motiv pe care ni-l dezvăluie 
acepa în "Red Horizons", 


p.289. 
Soţia D-lui Moses Rosen 
eră Cleptomană, şi-a fost 
estată într'un magazin 
din londra când a încercat 
ă unele articole. Am- 
asada a informat Bucu- 
s iul şi din acest incident 
s'a făurit "colaborarea" 
| Ceauşescu-Moses Rosen: 
„ "Ceauşescu a ordonat 
$ peri ca Rabinul Rosen 
vă să fie întrebuințat contra lui 
| Trifa, în schimb pentru 
i Si aul ai de a-i rezolva 
problemele-soţiei-şi pentru 
ÎN Pe ca E eee 
"Rosen - adaugă I.M. 
Pacepa, p.290 - a acceptat să 
„ coopereze şi-a fost imediat 
trimis în Statele Unite ca să 
creeze un climat public 
contra lui Trifa, şi mai târ- 
ziu a fost de nenumărate ori 
” întrebuințat ca să ajute 
Pucareștiul." 
Foate c'am fi avut o altă 
atitudine faţă de Rabinul 
i Moses Rosen dacă, din 
ragoste faţă de soţia-i 
Olnavă, nu s'ar fi lăsat 
 Poptajat de antisemitul Ni- 
$ Ceauşescu. 


E 
| 

ă 
4 


ia Bam i 


Pac x 
ie ulii aprezezi să 


= z 
Îi 
Au început să zbârnâie 


Dalai I.P.S. Nathaniel 


eșinat în 


Mari iserica "Sf. 
uita spal A Aia ca 
(Cat am imaa. Am aflat c'a 
i unu ju 2tress” datorită 

= 1 supra îngră- 
; mădii praga e ii pr 


FI Părinților. 

r "cum, după un repau 

[3 male meritat, PSP DA 
„a at activitatea şi nouă 

ă 4 Venit inima la loc. 


E BINE SĂ ŞTIŢI 
nia Ei mergeţi în Româ- 
VE cu rep nuiți-vă mai întâi 
E din fai de somn ale celor 


vizi 
mpi pentru prima dată 


r* 


pleci câteva zile înainte de 
zi cu ez eulcaţi-vă în fiecare 
devreme. a sau două mai 
nizaţi duca Să vă sincro- 
Care-i „ormitul cu cei pe 

Vizitaţi, Faceţi "cul- 


rea 
cere, |N Tevers la întoar- 


COMUNISMUL CU 


C Fi 
O Inţepmunismul infailibil şi 
lovagga ional face necaz 
reabijplil0r ce caută să-l 


teze, invocând scuze 


o Caf, P 
| ji to mpânat cu staliniști 
E În puiule Referindu-ne 
nia completăm lista 
r D996 Atata sd et ap 
„aa A RER e 


AUZITE, VĂZUTE ŞI 
PĂŢITE 


George DONEV 


„Ca să fim drepţi, comu- 
nismul ar fi putut oferi o | 


rului, dacă n'ar fi existat. 
LL ———— n 2 


staliniştilor şi bolşevicilor: 
Gheorghiu-Dej, Ceauşescu 
şi toţi cei care i-au aplaudat. 


viață mai bună muncito- 


. ss 

MICI PROGRESE (A 

: ie-cu ce-am 
văzut acum doi ani, ne spun 
unii Vizitatori, oraşele sunt 
mai curate, lumea-i mai 
bine îmbrăcată, iar în piaţă 
găseşti orice, inclusiv fructe 
in Noua Zeelandă, totul la 
prețuri fantastice, compa- 
rând cu leafa funcţionarilor. 


NU-I 
CI CAPITALISM 

Eşti nou venit, cauţi la 
librărie o carte şi n'o gă- 
seşti; imediat te gândeşti: 
"Cenzura!", dar vinovatul e 
sistemul capitalist. In ulti- 
mul an s'au tipărit 1.007.754 
de titluri, plus 838.221 de 
cărţi de specialitate pentru 
ingineri, doctori etc. 

Intro bibliotecă publică, 
de mărime medie, găseşti 
circa 100.000 volume, iar 
într'o librărie cca. 10.000. 
Catalogul "Books Print" vă 
oferă lista cărţilor cu: titlul, 
autorul şi editura; iar li- 
brarul vă ia comanda şi în 
4-6 zile aveţi volumul dorit. 

Dacă vă interesează să ci- 
tiţi cine cu cine, se culcă în 
pat, atunci găsiţi "litera- 
tura" în vitrina librăriei. 
LE-A TRECUT TIMPUL 

Notăm fulger din cartea; 
lui Soljeniţin "Reconstrui- 
rea Rusiei": "S'a dus timpul 
comuniştilor, dar edificiile 
au rămas şi trebue să fim 
atenţi ca în loc de a câştiga 
libertatea, să nu fim striviţi 
sub dărâmături.” Cele 12 
republici înglobate cu forţa 
sunt un balast economic, 
(propune recedarea Moldo- 
Vei), 

Rusia e compusă din 
Rusia Mică (Ucraina), Rusia 
Mare şi Belorusia, iar 
drumul refacerii e lung, 
anevoios, cere timp şi tre- 
bue început de jos în sus, 
(dela sate la oraşe). 


LEGĂTURI ROMÂNO- 
ELVEȚIENE 


Banii pe care neocomu- 
niştii îi fac în România sunt 
depuşi în băncile elveţiene. 


ROMANIA: 
COMUNIŞTII NU 

SE MAI ÎNTORC 

La ultimele alegeri din 
Estonia, Polonia, Ungaria 
partidele comuniste din 
opoziţie, au obţinut suc- 
cese. Era natural, după dis- 
trugerea din rădăcini a 
economiei nu poţi peste 
noapte, cu libertatea presei 
şi a homosexulailor, să-ţi 
crească bostanii în grădină, 
iar poporul e nerăbdător. 

România este însă la adă- 
post de o reîntoarcere a co- 
muniștilor pentru simplul 
motiv: ca să te întorci tre- 
bue mai întâi să pleci, ori în 
țară comuniştii n'au plecat, 
ei pur şi simplu au furat 
revoluţia şi şi-au schimbat 
blana. Azi, spre binele nos- 
tru, Opoziția e compusă din 
cei care s'au săturat de co- 
muniști. 

Şi răul e bun la ceva. 


Bat TOD ILAA 
ara aa ama are ere 


"Spiritualitate şi valori româneşti" 


25 - 28 August 1994 
Los Angeles, California, 


Preşedinte, 


Prof. Ilie Smultea 


Comitetul de organizare al Festivalului 
de a participa la cel de al 4-lea Festival al Rom 
în zilele de 25-28 August 1994, la Los Angeles, Califo 
Romtest-ul are menirea de a prilejui exprimarea gân 
neamului în acelaşi timp, de a crea un cadru de apropiere şi colaborare dintre Românii 


din ţară şi cei din exil. 


Programul Festivalului cuprinde o sesiune de comunicări cultural ştiinţifice, programe 
artistice, expoziţii şi dezbateri generale pe teme social-politice actuale şi de perspectivă. 
Contribuţia Dumneavoastră la orice manifestare din program, va fi călduros apreciată. 

Intregul program Romtfest, se va desfăşura întrun spirit liber cu un profund respect pentru 
oameni şi pentru ideile lor. Subliniem că preocupările Romtfest-ului sunt îndreptate spre 
spiritualitatea românească, reprezintă idealurile neamului nostru, aceasta făcând 


S.U.A. 


INVITAȚIE 


"Romfest '94" vă adresează o călduroasă invitaţie 
ânilor de pretutindeni, ce se va desfăşura 
rnia-SUA. 
duriulor şi valorilor adevărate ale 


incompatibil orice amestec al ideilor comuniste sau neocomuniste. 


Pentru informaţii suplimentare vă rugăm a contacta comitetul local la numerele de telefon 
şi fax de mai jos. 


Vă aşteptăm cu bucurie la Los Angeles. 


Preţul biletelor pe zile: Joi: $20, Vineri: $35, Sâmbătă: $45, Duminică: $35. 
Preţul Biletelor pentru toate manifestările: $ 100 


Biletele sunt limitate 


JOI 25 AUGUST 


ROMEEST '94 


Pot fi procurate la următoarea adresă: "ROMFEST '94" P.O.Box 10144 Costa Mesa, Ca. 92627-0144, sau la 
pisericile "Sfântul Ioan Botezătorul" (biserica din Olimpic Blvd. Los Angeles) şi "Sfânta Maria" din Tustin. 
Relaţii suplimentare: Tel & Fax;(213) 77 88 941 


L] 
PROGRAMUL FESTIVITĂŢILOR: 


Tel: (714) 645 4149 , Fax (310) 926 5979 


7.00 pm - Recepție în holul Hotelului "Embassy Suites" 


9.00 am - 12.00 pm - 


VINERI 26 AUGUST 


Masă rotundă : "Situaţia din România actuală”, cu invitaţii din ţară 
(oameni politici şi ziarişti) - în sala de conferinţe a hotelului 


"Embassy Suites" 
Masa de prânz 
Masă rotundă (Continuare) 


9.00 am - 12.00 pm - 


12.00pm- 1.30pm-- 
1.30pm - 5.00pm - 


5.00pm- 7.00 pm - 


7.00pm- 8.30pm- 
8.30 pm - 11.00 pm - 


10.00 am - 12.00 pm - 
2.00 pm - 


OMEEST". 


POANAD 1 N 
Da ct ceia 0 ol e e ate REL Acea dare ea acasa 
Lsemacăraleă 


Cocteil 


Masa de seară 


Dans 


Masa de prânz 


Masă rotundă : Rezoluţie, concluzii - în sala de conferinţe a 


hotelului "Embassy Suites" 


Cocteil 


Masa de seară 


Program artistic-Inegalabilul ŞTEFAN HRUȘCĂ (Recital) 
DUMINICĂ 28 AUGUST 


Slujbă religioasă 


Banchet de închidere a lucrărilor ROMFEST '94 


Rezervaţi-vă camere la: 


1510 10 


SÂMBĂTĂ 27 AUGUST 


Gone pe secţii în sălile de conferinţe ale hotelului "Embassy 
uites”. 


a “EMBASSY SUITES" HOTEL 
irestone Boulevard, Downey, California, 90241, USA, Tel. (3 - ; di 
Canada: 1-800-458-5848; Fax: (310) 923-5847. Pentru a obţine Ca AA A 
ersoane - $ 44 US; 6 persoane: $ 99 US plus 9% taxă, menţionaţi: | 
preţ este inclus micul dejun (stil bufet) şi cocteil seara, între 5-7 p.m. 


W3 caniii msviilu> 


„bihg bihoqe 


"Rezervaţie pentru 


bio işi stsnoxiisiagsd 
„sindinita 


| 
| 


| 


PAGINA 20 


IULIE-AUGUST 1994 


ŞTIRI DIN LUMEA 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ROMÂNEASCĂ 


UN MARE OM DE OMENIE 


ZIUA EROILOR ROMÂNI LA PARIS 
ŞI LA SOULTZMATT 


Din iniţiativa Asociaţiei Foştilor Deţi- 
nuți Politici din România (Filiala Franţa) şi 
cu concursul Bisericii Române Unite din 
Paris, Joi 9 Iunie 1994 (Înălțarea Domnului) 
a fost comemorată Ziua Eroilor Români, în 
cimitirul Montmartre din Paris, la mor- 
mântul simbolic perpetuu pe care scrie, în 
limba franceză "1944-1989. Românilor 
căzuți pentru Dumnezeu şi democrație. 
Exilaţii români”. 

La ora 15, Cicerone loniţoiu, vicepre- 
şedinte al PNTCD, împreună cu Radu 
Negrescu, fost deţinut politic, au depus o 
coroană de flori tricoloră. Doi instrumen- 
tişti aparţinând muzicii gărzii republicane 
franceze, trimişi de generalul de divizie 
Loridon, guvernatorul militar al Parisului, 
au intonat semnalul pentru morţi. S'a 
păstrat un minut de reculegere, apoi a 
urmat serviciul religios oficiat de Mon- 
seniorul Gheorghe Surdu, parohul Bisericii 
Române Unite din Paris, împreună cu 
preotul ortodox Vasile Urda. 


[Să 
2 . 


Monseniorul Surdu a adus un omagiu 
eroilor români şi a făcut apel la Românii 
exilați să ajute pe fraţii lor din ţară, după 
puterile lor. 

Cicerone lonițoiu, iniţiatorul construirii 
acestui mormânt, a făcut apel la cei pre- 
zenţi să nu uite pe Românii căzuţi în lupta 
cu bestialul regim comunist. Nu de mult 
timp, preşedintele PNŢCD, Corneliu 
Coposu, a depus o jerbă de flori pe acest 
mormânt, gest ce va deveni curent, după 
eliberarea României de neocomunism. 

Un fost deţinut politic a recitat miş- 
cătoarea poezi "Imn morților”, de Radu 
Gyr. 

Sâmbătă 11 lunie 1944, la ora 13, a 
inceput serviciul religios în Cimitirul 
Militar Român din Soultzmatt (Alsacia), 
ude dorm 687 de tineri români, căzuţi în 
Primul Război Mondial, ca aliaţi ai Franţei. 

Serviciul religios a fost oficiat de către 
Monseniorul Gheorghe Surdu, preotul 
ortodox Dumitru Popa, din Freiburg 
(Germania) și preotul ortodox Vasile Urda, 
din Paris. a 

Aproximativ 300 de pelerini români, 
veniţi din Statele Unite ale Americii, 
Franţa, Germania, Elveţia, Belgia și Ro- 
mânia, s'au recules la mormintele fraţilor 
lor care au implinit jertfa supremă, 

A fost elogiat gestul lui Radu Roșeanu, 
care a sosit din Germania cu un autocar 
plin de pelerini români. 

Au mai participat reprezentanţii Pri- 
măriei din Soultzmatt, preotul romano- 

„catolic din localitate şi corespondenţii 
ziarelor "L'Alsace” și "Dernitres nouvelles 
d'Alsace", 


Monseniorul Gheorghe Surdu a adus un 
pios omagiu tinerilor care s'au sacrificat 
pentru libertatea Europei şi a României. 

Dumitru Ionescu, preşedintele Filialei 
Elveţia a AFDPR, a citit mesajul M.S. 
Regelui Mihai |, din care citez: 

"Fierbintea mea încredere în Atot- 
puternicul îmi permite totuşi să sper în 
mântuirea neamului nostru... Cu sufletul 
îndurerat pentru Eroii în faţa cărora mă 
închin, dar şi cu un sentiment de mândrie 
pentru viitorul poporului din care ne tra- 
gem, vă spun: Trăiască România!" 

Iniţiatorul Zilei Eroilor la Soultzmatt a 
declarat că a descoperit un act prin care 
generoasa comună Soultzmatt a donat 
României pământul pe care dorm tinerii 
români. El a înmânat fiecărui pelerin copia 
actului de donaţie, rugând pe toți să lase 
“copiilor nobila misiune de a continua 
pelerinajul dela Soultzmatt. Apoi a mul- 
ţumit reprezentanţilor comunei Soultzmatt 
pentru generozitatea lor. Reprezentantul 


» 


primăriei a eastă comună a 
dorit ca eroii români să doarmă pe pă- 
mântul lor. 

In timp ce la Soultzamtt avea loc această 
emoţionantă ceremonie, în Elveţia, la 
Vevey, pe malul lacului Leman, ing. 
George Mazilu (fost deţinut politic), 
împreună cu familia, depunea flori şi 
lumânări pe mormântul lui Max Dollfus. 
Originar din Mulhouse (Franţa), Max 
Dollfus a fost un mare prieten al Româ- 
nilor şi cel care a ales terenul pe care a 
construit cimitirul militar din Soultzmatt, o 
parte de bani fiind donați de buna regină 
Maria, din caseta personală. Poporul român 
nu uită pe binefăcătorii săi! 

În încheiere, un fost deţinut politic a 
recitat poezia "Imn morţilor” de Radu Gyr, 
din care citez: 


Morminte dragi, lumină vie, 
Sporite'ntr'una an de an, 

Noi v'auzim curgând sub glie, 
Ca un şuvoi subpământean! 


Ascunse'n lut ca o comoară, 
Morminte vechi, morminte noi, 
De vi se pierde urma'n țară, 

Vă regăsim mereu în noi! 


Nu plângem lacrimă de sânge, 

Ci ne mândrim cu-atăţi ero 

Nul Neamul nostru nu vă plânge, 
Ci se cuminecă prin voi. 


Remus RADINA 


Ry Z 


TI 


N 


ZIS 
N 


/ 


DR. IOAN COSMA 


I. A plecat din rândurile 
noastre, spre tărâmul veş- 
niciei, cel care a fost canto- 
rul bisericii, unul din 
ctitori, stâlp spiritual şi 
motiv de laudă pentru 
Parohia Sfânta Cruce din 
zona Washington, D.C. & 
Alexandria, VA, precum şi 
exemplu de viaţă pentru 
toți cei care l-au cunoscut. 

În Dumninca Tomei (8 
Mai 1994), după Serviciul 
Divin din Biserică, la care 
el a participat în calitatea 
lui de cantor, şi după con- 
vorbiri prieteneşti în sala 
socială cu ceilalţi credin- 
cioşi, Dr. Cosma s'a întors 
acasă, de unde împreună cu 
D-na Viorica, soţia sa, s'au 
dus la un restaurant. Aici, 
stând la o masă şi înainte 
de a da comanda, a făcut 
congestie cerebrală. A fost 
dus de urgenţă la spital, dar 
nu şi-a mai revenit. După 
nouă zile a decedat. 

Se adevereşte încă odată 
cât de fragilă este viaţa 
omului: "umbră şi vis", sau 
cum zice  psalmistul: 
"Omul, zilele lui sunt ca 
iarba, şi înfloreşte ca floa- 
rea de pe câmp. Când trece 
un vânt peste ea, nu mai 
este" (Ps. 103/15-16). 

Pe drept se zice în plân- 
gerile de înmormântare: 
"Vai cum ne-am înjugat cu 
moartea" şi "Pământ sun- 
tem şi în pământ vom mer- 
ge, unde toţi pământenii 
mergem! 

In această perspectivă, 
omul este cea mai nenoro- 
cită dintre fiinţe, fiindcă, 
spre deosebire de celelalte, 
îşi dă seama că, de când se 
naşte, merge spre moarte, 
cum ne spune deseori Pă- 
rintele Calciu, în predicile 
Sfinţiei Sale. 

Dar, tot din aceste pre- 
dici, înţelegem că din si- 
tuaţia tragică menţionată îl 
ridică pe om mesajul Vieţii 
Veşnice, actual în aceste 
zile când ne adresăm unul 
altuia cu salutul "Christos a 
Inviat" şi actual totdeauna, 
împreună cu cele ce ne 
învaţă Sf. Apostol Pavel: 
"Şi dacă Duhul Celui ce a 
înviat pe lisus dintre cei 
morţi locuieşte în voi, Cel 
ce a înviat pe lisus din 
morți va învia şi trupurile 
voastre muritoare, din pri- 
cina Duhului Său, care lo- 
cnipste în voi" (Rom.8/11). 

Însuşi lisus a zis: "Eu 
sunt Invierea şi Viaţa. Cine 
crede în Mine, chiar dacă a 
murit, va trăi. Şi oricine 


trăieşte şi crede în Mine, nu 
va muri niciodată." (lon 
11/25-260) şi de asemenea: 
"Nu vă mirați de lucrul a- 
cesta; pentrucă vine ceasul 
când toţi cei din morminte 
vor auzi glasul Lui (al 
Fiului Omului) şi vor ieşi 
afară din ele. Cei ce au fă- 
cut binele vor învia pentru 
viaţă, iar cei ce au făcut răul 
vor învia pentru judecată." 
(loan 5/28-29). 

Pe aceste temeiuri, acum 
şi totdeauna concluzia este 
să ne supunem voii lui 
Dumnezeu şi să cerem, 
precum în ectenia din Sf. 
Liturghie: "Sfârşit creşti- 
nesc vieții noastre, fără du- 
reri, neînfruntat, în pace, şi 
răspuns bun la înfricoşata 
judecată a lui Christos." 

Dr. Cosma s'a supus voii 
lui Dumnezeu, în tot cursul 
vieţii sale. A avut parte de 
sfârşit creştinesc şi fără du- 
reri. Va putea da răspuns 
bun la judecata lui lisus. 


II. S'a născut la 31 De- 
cembrie 1920, din părinţi 
țărani, în satul Sângătin, de 
lângă Sibiu, şi viaţa lui nu a 
fost uşoară. 

1. A rămas orfan de mic, 
împreună cu doi fraţi şi o 
soră, şi a fost susţinut în 
şcoli de unchiul lor bine- 
făcător, Dr. Dumitru Cosma 
din Arad; 

2. S'a înrolat ca locote- 
nent-medic în Armata Ro- 
mână, în războiul pentru 
recucerirea Basarabiei, ră- 
pite de Sovietici pe baza 
Pactului din 1939 între 
Hitler şi Stalin, şi apoi în 
războiul pentru recucerirea 
Ardealului de Nord, răpit 
de Unguri pe baza aceluiaşi 
pact criminal; 

3. A fost luat prizonier 
de Armata Germană na- 
zistă; 

4. A imigrat în America 
şi apoi s'a înrolat ca maice- 
medic în Armata Ameri- 
cană, mergând cu unitatea 
sa pe frontul din Japonia şi 
Coreea. 


III. A. Rezistenţa lui 
fizică şi morală, ca exem- 
plar ridicat din țărănimea 
sănătoasă transilvană, l-a 
ajutat pe Dr. Cosma să în- 
vingă greutăţile şi amă- 
răciunile pe care le-a în- 
tâmpinat şi să realizeze 
fapte deosebite, ca acestea: 

1. A servit cu dragoste, 
devotament şi credință, în 
război şi în pace, ambele lui 
şi ale noastre patrii: Româ- 


nia şi America; 

2. A servit cu dăruire şi 
competenţă pe oamenii în 
suferinţă, oriunde s'a aflat. 
După concepţia şi învăţă- 
tura marelui savant român, 
Dr. Nicolae Paulescu, şi 
crescut la această şcoală, Dr. 
Cosma a văzut în omul bol- 
nav pe însuşi lisus şi l-a 
tratat ca atare. La mulţi bol- 
navi, mai ales la Românii 
imigranţi săraci, a alergat 
acasă la ei, cu geanta plină 
de medicamente, şi i-a tra- 
tat fără nici o plată. Un nou 
Dr. Cosma fără de arginţi; 

3. A fost promotorul şi 
însufleţitorul grupului de 
buni creştini şi Români care 
au întemeiat Parohia Sfânta 
Cruce din Capitala Statelor 
Unite, pe care a servit-o a- 
poi cu devotament timp de 
30 de ani, cu numai o mică 
întrerupere; 

B. Având în vedere viaţa 
lui corectă şi bogată în fap- 
te bune, l-am caracterizat pe 
Doctorul Cosma ca "Mare 
om de omenie", conside- 
rând "omenia" ca cel mai 
potrivit calificativ pentru o 
viaţă desăvârşită din punct 
de vedere moral individual 
şi în relaţii cu semenii. _,.,. 

Poetul Octavian Goga, 
contemplând şi dorind pen- 
tru sine o astfel de viaţă, îşi” 
imaginează propria sa în- 
mormântare, la care cineva 
întreabă: "Pe cine îngropi 
Părinte acum?" la care preo- 
tul răspunde: "Pe un om de 
omenie." 

C. La Judecata lui lisus, 
Dr. Cosma se va prezenta 
cu aceste documente, din 
care va străluci cel mai mult 
participarea la ctitoria Bi- 
sericii noastre. Va putea 
ţine în mâini icoana acestei 
frumoase Biserici, aşa pre- 
cum sunt înfăţişaţi Voe- 
vozii români pe zidurile 
bisericilor pe care le-au 
ctitorit. 

D. Pentru toate cele de 
mai sus, aducem laude 
celui ce pleacă, îl sărutăm 
de despăţire, iar cei ce s'au 
învrednicit de ajutorul lui 
medical sau de altă natură, 
îi sărută mâinile lui binefă- 
cătoare. 

Iubite Dr. Cosma, frate al 
nostru întru Christos, Dum- 
nezeu să te primească în 
Împărăţia Lui, aşa cum te-ai 
rugat o viaţă întreagă, şi 
cum ne rugăm şi noi acum. 
Pace ție, Mare om de ome- 
nie! 


amo loan losif 


A 76-A ANIVERSARE 
A UNIRII BASARABIEI 


La 26 Martie a avut loc în 
Germania, la Kăln, într'un 
cadru festiv aniversarea 
unirii Basarabiei cu Patria 
Mamă, dela 27 Martie 1918, 
- organizată de Asociaţia 
Ortodoxă Română din Nord 
Vestul Germaniei, Cercul 
Cultural "Independenţa", 
Liga "Anti-Yalta" şi Asocia- 
ţia Românilor din Ger- 
mania. 

Păstrând tradiţia unui şir 
lung de ani, Românii din 


Germania şi invitaţii veniţi 
din alte țări, au ținut să 
demonstreze, poate mai 
mult ca oricând, că este 
necesar să fie alături de 
Românii din Basarabia, în 
aceste momente grele prin 
care trec din nou. Din acest 
punct de vedere festivitatea 
a avut o dublă semnificaţie: 
aniversarea propriu zisă şi 
o mână întinsă fraţilor de 
peste Prut. 
Au luat cuvântul: 


Eugen Holban cu tema: 
"Aniversarea unirii Basara- 
biei la ora luptei cu impe- 
rialismul rusesc": 

Dr. Ovidiu Vuia a pre- 
zentat: "Băiatul Drumului" 
- manuscris de Vasile Pos- 
teucă. 

n pauza dintre aceste 
două luări de cuvânt au 
adus salutul lor, partici- 
panţii din Franţa, Spania şi 

anada. 
Corespondent 


Po 


isem la penitenciarul 
uloriu Târgu Ocna întro 
“ură de Mai elegiiacă, cu 
: salcâmi înfloriţi şi cu 
ivelişti smălțuite între 
şi verde crud. 
format din "şuţi” 
inuți de drept comun, 
tri E re) şi câțiva 
“olitici”, care abia se ţi- 
icioare de slabi ce 
peau pe pici E 
u. Încă din carantină, am 
fost avertizați că la "poli- 
tici" se petrec lucruri necu- 
ate şi câ e bine să ne ţinem 
dacă vrem să mai fim 
liberi vreodată. În jurul 
secţiei "politici" domnea o 
atmosferă de mister şi sus- 
iciune, o tensiune care 
— plutea parcă în aer, ca un 
blestem şi pe care, inevi- 
tabil, nu-l puteam ocoli. 
Trebue să recunosc că, deşi 
aveam ceva experienţă do- 
bândită în timpul deten- 
ției, nu mă lăsa indiferent 
ce se petrecea dincolo de 
ă lul de 3 metri înălţime, 
care despărțea cele două 
secţii, a şuţilor de cea a 
deţinuţilor politici. 
“După stagiul regulamen- 
tar de o săptămână, petrecut 
în carantină, am fost repar- 
tizat la etajul 1 camera 41, 
conform diagnosticului sta- 
bilit de doctorița peniten- 
ciarului Margareta Danie- 
lescu: tuberculoză fibrono- 
dulară subelavicular drept. 
Nu-mi păsa însă, scăpasem 
de iadul roşu, lagărul de 
“exterminare Peninsula, 
/. cimitirul zecilor de mii de 
Si deţinuţi politici. Atmosfera 
ÎN camerei însă îmi dădea de 
"gândit. Bolnavii aveau ceva 
“din înfricoşarea animalelor 
scăpate de cataclism. Când 
am vrut să întreb ceva, tâ- 
nărul inginer Goe Niţescu, 
„pe care-l cunoscusem la 
Jilava, ducându-şi speriat 
degetul ca un sigiliu la bu- 
ze, mi-a făcut semn să tac. 
De cine să mă feresc? De 
vecinul din dreapta, de cel 
din stânga? Ce mână nemi- 
loasă şi criminală murdă- 
Tise cu ura ei şi ultima oază 
de linişte din ţară? În ca- 
meră mai stăteam cu dr. 
Ghiţulescu, dr. Floricel 
licolae zis "Papaşa”, in- 
Binerul Tinu Samargescu, 
îvocatul Dimitriu Eugen, 
în secretar al lui Octavian 
Mea Cojocaru Petre, un 
atu de prin părţile Mol- 
lo, i însângerate, Bulzan 
A aie de prin părţile 
ului, Niţu-lon, student 
Academia Comercială şi 
„timul, un țigănuş cu pri- 
te şaşie, Niţă, care spe- 
ri spitalul cu spoveda- 
iile lui la "ofițerul politic” 
am Augustin. Chiar a 
Dua zi aveam să aflu că un 
pup de studenţi reeducaţi 
ea ul Moscovei, încer- 
n şa aplice şi la Târgu 
Pr metodele didactice” 
ea stă amintire a pseudo- 
arga ucârii, aplicând tot 
cisenalul de “convingeri 
a] mfondente” demne de un 
cale Piteşti. Cei care 
i capabili să ne mișcăm, 
(aa în umbra noastră 
ps turnător care trebu- 
fe apaPorteze cu regulari- 
creta terului politic ce mai 
Plotau "bandiții" şi care 
Den((.2 Starea de spirit din 
napjtenciar. Nici chiar bol- 
Fa Bravi nu erau scutiţi 
fila e menea suplicii şi erau 
pă cu multă discreţie şi 
gri chiar pedepsiţi pen- 
elicte imaginare. 
E e fapt, penitenciarul 
Bu Ocna nu era nici pe 


p 


| 


ț 


Pg "re 


[ 
i 
ţ 
: 
ț 
r 
| 
3 
- 
$ 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Din suferinţele deţinuţilor politici 


CANDIDAŢI PENTRU ETERNITATE 


Ghe. GORONESCU 


departe un spital pentru 
recuperarea "capitalului 
uman”, ci un fel de staţie 
terminus pentru toţi aceia 
care mai nutreau speranța 
naivă pentru o viaţă linişti- 
tă de familie. Aici au murit, 
printre mulţi alţii şi Soare 
Gheorghe, colegul şi priete- 
nul meu de detenţie, care 
abia împlinise 19 ani în 
luna cu zodie nefastă ares- 
tării lui. Era un elev blând 
şi bun, cu o tentă de sufe- 
rinţă cum numai în icoanele 
de rit bizantin mai găseşti. 
Se trăgea dintro familie de 
muncitori drepți şi cinstiţi 
care nu înțelegeau să facă 
compromisuri cu politici- 
enii vremii, aşezaţi în ne- 
meritate fotolii ministeri- 
ale cu ajutorul tunurilor şi 
al invadatorilor dela Răsă- 
rit. Dar Soare Gheorghe n'a 
înţeles să fluture minciuna 
de decenii a drapelelor roşii 
şi a ales calea suferinţei, 
alături de sutele de mii de 
martiri care au sfinţit cu 
osemintele lor gulagul 
românesc dela Sighetul 
Marmaţiei, până la temute- 
le lagăre ale morţii din 
uriaşul cimitir al Canalului 
Dunăre-Marea Neagră. Cei 
ce veţi trece la ceas de odih- 
nă pe aceste meleaguri, 
păstraţi-le măcar în ceasul 
al doisprezecelea un mo- 
ment de reculegere pentru- 
că ei au aprins, prin moar- 
tea lor, candela sfinţită a 
Marii Invieri a Neamului. 
Cinstiţi-i aşa cum se cuvine! 

Făcând parte din acelaşi. 
lot de arestaţi ai liceului 
industrial Polizu, fost "Re- 
gele Mihai I”, era firesc să 
fiu mai apropiat sufleteşte 
şi, intuindu-ne, să ne cău- 
tăm reciproc. Era un fel de 
afinitate sufletească ne- 
scrisă, un fel de chemare a 
uneau în clipele cu cumpe- 
ne aplecate. Foamea, frigul, 
umiditatea din Fortul 13 
Jilava, avea să facă din el şi 
din alți confraţi de suferin- 
ță, "candidaţi pentru eterni- 
tate”. 

Prin luna Martie a anului 
1949, după un simulacru de 
proces făcut cu uşile în- 
chise, cu apărători din 
oficiu, care aveau dreptul 
numai să te acuze, cu un 
preşedinte de tribunal de 
teapa generalului Petrescu, 
am fost condamnaţi cu pe- 
depse private de libertate 
între 6 luni şi 15 ani temniţă 
şi expediaţi la Jilava, locu- 
rile noastre fiind ocupate 
de alţi candidaţi întru ne- 
murire. Ghilotina tribu- 
nalelor militare trebuia să- 
şi facă din plin datoria 
funcţionând 26 de ore din 


— 


IULIE-AUGUST 1994 


periculos pentru "noua 
societate”. Venise dela Ji- 
lava, după 9 luni de frig, 
înfometare şi umiditate şi 
nu dorea altceva decât un 
pat cald şi un dram de mân- 
gâere care să nu poarte pe- 
cetea asprimii cazone. Nu 
cerea nimic mai mult decât 
linişte. Şi Dumnezeu i-a 
hărăzit această linişte de- 
parte de ai lui, trecându-l în 
împărăţia umbrelor, ne- 
plâns şi nebocit după da- 
tină, decât de fraţii de 
suferinţă supuşi aceluiaşi 
vremelnic destin. Eu nu |- 
am mai prins la Târgu Oc- 
na, dar Ciobotea Traian, un 
alt "candidat pentru eter- 
nitate”, mi-a povestit drama 
lui, părticică ruptă din 
drama poporului român. 
Cu toate suspiciunile 
care domneau în peniten- 
ciar, la secţia “politici”, am 
reuşit în scurt timp să-mi 
fac prieteni. Una din legile 
de bază care ne călăuzea 
însă, era deconspirarea tur- 
nătorilor. Camera 4 parter, 
era camera celor cu zile nu- 
mărate. Aici se făcea de 
gardă zi şi noapte şi trebue 
să mărturisesc că serviciul 
nu era tocmai uşor. Trebuia 
să speli sputierile la fiecare, 
să le pui plosca sub şezut 
pentru necesităţi, să le dai 
mâncarea cu lingura, să le 
schimbi aşternuturile, să-i 
ridici în capul oaselor când 
le schimbai lenjeria de corp 
şi, printre picături, te mai 
puteai odihni şi tu, dacă nu 
intervenea, Doamne fereşte, 
vreo hemoptizie care cerea 
prezenţa urgentă a unui 
medic de specialitate. Acolo 
a murit generalul Tobescu, 


Valeriu Gafencu, Goe 


Niţescu, Edy Maschievici, 
Bud Ion, Caramitru şi atâţia 
alţi semeni de-ai noştri, 
care intraseră surâzători pe 
porţile întunecate ale închi- 
sorilor. Acolo mi-a fost dat 
să-l cunosc şi pe Georgescu 
Vasile, pe numele lui ade- 
vărat Wurbrand Richard, 
Evreu trecut la creştinism, 
care era aşa de bolnav, încât 
cu greu puteai să-i depistezi 
un loc care să nu poarte 
pecetea roşie a unei fistule. 
Avea T.B.C. pulmonar, 
T.B.C. osos, T.B.C. gangli- 
onar şi era aşa de slab că ve- 
deai prin el cale de-o poştă. 
Fusese arestat şi el în 1947 
sau '48 şi trecuse prin ace- 
leaşi suplicii ca şi noi, la 
Ministerul de Interne, apoi 
prin Jilava şi fiind la un pas 
de a "da în primire”, fu a- 
runcat într'o zi în duba de 
Târgu Ocna, poposind în 
gara de destinaţie ca un 
colet în care mai pâlpâia 
firav un _firicel de viaţă. In 
ciuda lipsei de medica- 
mente specifice tuberculo- 
zei generalizate, avea un 
optimism foarte ridicat şi o 
mare încredere în tinerii 
care-şi riscau viaţa ajutân- 
du-l să treacă din poziţia 
orizontală la verticală. 
Acolo am cunoscut cu su- 
fletul suflete uriaşe, de oa- 
meni în faţa cărora orice 
pământean ar trebui să-şi 
ridice respectuos pălăria. 
Acolo, muritori fiind, în- 
veşmântaţi în hainele umi- 
linţei, am descoperit că prin 
sacrificiul nostru eram mai 
puternici decât cei ce ținu- 
seră să ne îngenuncheze 
conştiințele. Acolo, în mar- 
tiriul părintelui loja Sines- 
ie, am semnat fiecare actul 


de adeziune faţă de Dum- 
nezeu şi faţă de Ţară. 
Acolo, bolnavi fiind, ne-am 
purificat eliminând pentru 
totdeauna cuvântul ură din 
dicţionarul nostru. Nu pot 
uita şi nu se poate uita pu- 
terea de dăruire a medi- 
cilor deţinuţi lon Ghiţules- 
cu, Nicolae Floricel, Aris- 
tide Lefa, Lungeanu Mihai, 
Grapan Victor, cât şi a ace- 
lor confraţi ce-şi împărțeau 
timpul disponibil dintre 
două mese, ca să oblojească 
rănile adâncite de suferinţă 
ale semenilor lor condam- 
naţi, prin natura bolii, la 
pat îndelungat. Nu pot uita 
aceşti oameni minunaţi ca: 
Samargescu Constantin, 
Sahan Eugen, Dragodan 
Aurel, Stoica Victor, Plo- 
peanu Ion, Alexandrescu 
Alex., Drăgoi Cornel, Voi- 
cescu Constantin, Contra 
Grigore, Cazacu lon, Perţa 
Ion, Grozavu Nicolae, Sabo 
Ştefan, Petrescu Vasile, 
Samoilă Gheorghe, Răzeşu 
Mircea, precum şi colegi de 
detenţie care prin dăruirea 
lor exemplară, făcând de 
gardă zi şi noapte la cape- 
tele muribunzilor, au făcut 
să înflorească candela spe- 
ranţei în toate aceste tru- 
puri martirizate înainte de 
soroc. Nu pot să uit ochii 
aprinşi de arşiţa febrei al 
lui Ciobotea Traian, elev de 
liceu din Balomiru de Jos, 
judeţul Alba, care în ciuda 
spasmelor tusei hemopto- 
rice pe care 0 avea, mal 
găsea un dram de lumină _ 
pe zâmbetul său pe care să 
mi-l împărtăşească și mie. 
Avea să se elibereze la ceas 
de cumpănă, pe la sfârşitul 
anului 1952, şi să moară în 


PAGINA 21 


libertate, sărutând lumina 
binecuvântată a soarelui în 
anotimp de toamnă, cu 
burniţe şi zile ceţoase. În 
amintirea acelor zile în care 
arcul voltaic al suferinţei 
oscila între viaţă şi moarte, 
am însăilat câteva versuri 
care ţin loc de spovedanie 
faţă de cei care vor urma 
după noi: "S'a ivit pe dea- 
luri bruma / A intrat în 
frunze ciuma / Gânduri 
negre'n închisoare: / Cine 
scapă? Cine moare? / Trag a 
vreme rea cocoşii / Mor 
sperând tuberculoşii / Vân- 
tul îşi ascute ura / Temni- 
cerii'ntrec măsura. / S'a ivit 
pe dealuri moartea / Des- 
chizându-şi straniu cartea / 
Toţi suntem acum o apă: / 
Cine moare? Cine scapă?" 

Poate versurile nu au 
trăsătura meşteşugită a 
unui cărturar maestru al 
stilului, dar ele prind în 
mărturia lor acea subterană 
trăire pe care o au deţinuţii 
în întortocheatul drum că- 
tre libertate. Aş fi nedrept 
însă dacă nu aş pomeni în 
lungul nostru calvar, de 
cumsecădenia, aproape 
sfinţită, a doctoriţei Marga- 
reta Danielescu, medicul 
oficial al penitenciarului, 
care prin spiritul său de 
dăruire a aprins în noi can- 
dela speranţei ce tindea să 
se stingă. 

Târgu Ocna, Bastilia sa- 
nitară a României, va ră- 
mâne însă una din închi- 
sorile care a dat cei mai 
mulţi "candidaţi pentru 
eternitate”, înscriind prin 
cei ce au cedat sub greuta- 
tea crucii, pagini de neuitat 
în inegala, dar dârza luptă 
împotriva comunismului. 


PITEŞTI de Dumitru BACU 


POEZII DIN ÎNCHISORI, Culegere A 
CU ACUL PE SĂPUN, Poezii de Zahu PANĂ 
JURNALUL FERICIRII de N.STEINHARDT 


DI. Tudor Murgoci 
P.O. ROCKTON ONT., CANADA LOR 1X0 
Puteţi procura dela adresa de mal sus, următoarele cărţi: 


$28.00 
25.00 
20.00 
25.00 


de ZPANĂ 


DIN LUPTELE TINERETULUI ROMÂN 1939-1939 


Culegere de texte 


23.00 


NĂZUINŢI ŞI DEZNĂDEJD! de Petru GHEORGHENI 10.00 
ŞOIMI PESTE PRAPASTIE şi POEZII ALESE 1914-1944 


24 posibile. Nu v'aţi între-___ Cay-vIni ŞI CU MORŢII LAOLALTĂ 


bat niciodată domnilor ma- 
gistraţi militari, ce ar mai 
rămâne din procesele jude- 
cate de dumneavoastră dacă 


s'ar relua din nou dosarele__— DIN ISTORIA BUCOVINEI (1775-1944) 


şi s'ar admite probele cu 


martori? Ce ar mai rămâne. =—— 


din această ruşinoasă mas- 


caradă? Dar Dumneavoas- —l 


tră dormiţi liniștiți. Nu 


aveţi probleme! Morţii cu_—1STORIA UNIVERSA 


morţii şi viii cu viii. Soare 
Gheorghe a căpătat 4 ani în- 
chisoare, cât un colonel de 
Securitate care a tras în 
populaţie în timpul Revo- 
luţiei din Decembrie 1989, 
până i sa înroşit ţeava pis- 
tolului de K.G.B.-ist. vi-l 
mai amintiţi Domnule 
procuror Eftimie? Tuşea 
când vă chinuiaţi să-i citiţi 
rechizitoriul, care-l făcea 


de Nichifor CRAINIC ambele volume 15.00 
PENTRU LEGIONARI, Comneliu Z. CODREANU 30.00 
DEZGROPAREA CĂPITANULUI de V. POSTEUCĂ 14.00 
DIN ÎMPĂRĂȚIA MORŢII da Gabriel BĂLĂNESCU and 
N COTRUŞ, Opere complete . 
AANCELE A * BALADE de Radu GYR 15.00 
ŞI CERUL PLÂNGEA, Amintiri din prigoane 
de Ion Roth JELESCU 25.00 
321 DE VORBE MEMORABILE ALE LUI 
PETRE ŢUŢEA 10.00 
SĂRATA de Nicolae ROŞCA 8.00 
CREZ DE GENERAŢIE de Vasile MARIN 20.00 
de N. STĂNESCU. 10.00 
ÎNSEMNĂRI DE PE FRONT (1936-1937) de N.TOTU 15.00 
BASARABIA SUB STĂPÂNIRE STRĂINĂ 
de Nicolae CIACHIR 10.00 
ȘI Ă de Nicolae CIACHIR 10.00 
RĂZBUNĂRI CELEBRE (Dela Cain la Stalin) 
de Nicolae CIACHIR 10.00 
STORIA UNIVERSALĂ MODERNĂ 
(Partea l-a 1642-1789) de Prof. dr. Nicolae CIACHIR 20.00 
LĂ MODERNĂ 
(Partea Il-a 1789-1919) de Prof. dr: Nicolae CIACHIR 20.00 
POEZII PRINTRE GRATII de Alex. SILISTREANU 8.00 
ISTORIA POLITICĂ ŞI MILITARĂ A RĂZBOIULUI 
-22 IUNIE - de G-ral Platon CHIRNOAGĂ 35.00 
FRUMOASA MEA CU OCHII VERZI 
de Nelu MANZATI 15.00 
ÎNVIEREA, Revistă trimestrială de analize, docu- 
mente, crestomaţie şi cronici, 272 pagini 15.00 
ANII DE GROAZĂ DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ 
de Virgil MATEIAŞ 18.00 


EDITORIALE— 


POEZII de Nicu lancu PĂLTINIŞTEANU $ 10.00 
FORTUL NR.13 de Marcel PETRIŞOR '10.00 
O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ UNUI SAT 
de Nicolae GOLEA 7.00 

PASĂREA CU ŞAPTE ARIPI 

poeme Tanka de Dumitru ICHIM 10.00 
TEMELIE DE VEAC NOU de Vasile MILITARU 20.00 
STROPI DE ROUĂ de Vasile MILITARU 22.00 
POEMELE NEMURIRII de Vasile MILITARU 20.00 
VORBE CU TÂLC de Vasile MILITARU 6.00 
PĂDUREA DELA TÂNCĂBEȘTI, 

Poezii de lon ȚOLESCU 5.00 

AMINTIRI DIN COPILĂRIE de P.NĂMOLOASA 5.00 
POVESTE DE DINCOLO de Ana Maria MARIN 7.00 


DESŢĂRAȚII, Poezii de Ana 


Maria MARIN 7.00 


DURERI CONDENSATE, Poezii de Vasile MUSTAŢĂ 5.00 


MEDITAȚII ŞI MĂRTURISIRE de Ilie OLTEANU 


5.00 
PICURI DINTR'O LUME FĂRĂ SOARE, 

- „ Poezii de Alexandru BIDEAN 10.0 
CĂRUȚA CU SCÂNDURI de Marcel PETRIŞOR 700 
VREI, SĂ RADEI de Florin SCĂRLĂTESCU 5.00 

RAMATE, Schițe şi nuvele de N. 
MANSARDA DE CATIFEA. * ES a agent 
poezii de Dan Emilian ROŞCA 7.00 


ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC de M. LEHRER 20.00 


PARMITHI de Victoria BAŢU 5.00 
DIALOG DE ABJECŢIE de Radu N. CISMĂŞEANU 5.00 
ÎNTRE CIOCAN, SECERĂ ŞI NICOVALĂ 
de Paraschiv NĂMOLOASA 28.00 
CAIDUL - Nuvelele adolescenţei în temniţele 
comuniste de Mihai RĂDULESCU 7.00 
SEARA LUMINOASĂ, Poezii de Florica BAȚU 7.00 
RECONSTITUIRI de Constantin MUSTAŢĂ 10.00 
POEZII PENTRU COPII de Florica BAŢU 8.00 
PUNCTE DE VEDERE de Eugen POPESCU 15.00 
POEMS FROM COMMUNIST PRISONS 
(limba engleză) translated by Mother ALEXANDRA 7.00 
THE ANTI-HUMANS 
(Piteşti, tradus în limba engleză) de Dumtru BACU 20.00 
JOURNEY TO FREEDOM (limba engleză) 
de Nicole DIMA 23.00 


La fiecare comandă se adaugă costul expediției 


ş 
L 
j 


PAGINA 22 


IULIE-AUGUST 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DIN GELE 
TREI GOLȚURI 
ALE LUMII, 


A 


Z 
[SS 


Rubrică întocmită de D.PĂSTOREL 


- 


REÎNTOARCEREA LUI ARAFAT 


După 27 de ani de exil, 
Yasser Arafat a pus din nou 
piciorul pe pământul Gazei, 
pe data de 1 lulie, fiind 
ovaționat de aproape 100.000 
de entuziaşti. In cuvântările 
sale, a făcut apel la unitatea 
Palestinienilor, iar adre- 
sându-se poporului israelian, 
Arafat a spus că ambele po- 
poare trebue să aibă mai mult 
curaj pentru păstrarea păcii, 
conform acordului semnat. 

Sosirea lui Arafat la Gaza 
a fost urmată de violente 
demonstraţii împotriva gu- 
vernului Rabin, făcute de 
extremiştii de dreapta. Peste 
10.000 de manifestanți au 
strigat sloganuri anti-Rabin. 
Au fost sparte magazinele 
arabe din Ierusalimul de Est 
şi geamurile autoturismelor. 


Fatah border 

crassing 
zore 
S'a aruncat cu pietre în con- 
sulatul american. Poliţia a 
impiedicat cu greu mulţimea, 
care voia să ia cu asalt clă- 
direa guvernamentală, de 
unde membrii guvernului au 
trebuit să se retragă printr'o 
poartă laterală. 

Şeful partidului de opo- 


ziţie, Likud, Natanayahu, a 
declarat că sosirea lui Arafat 
reprezintă "o umilință na- 
țională”. 

Pe data de 5 Iulie Arafat a 
sosit la Jericho cu un eli- 
copter egiptean, pentru a 
depune jurământul ca şef al 
Autorităţii Naţionale Pales- 
tiniene, care va administra 
orașul Jericho şi regiunea 
Gaza: După ce a numit 12 
oficiali pentru "Cabinetul 
Palestinian”, care va guverna 
aceste teritorii până în Oc- 
tombrie, când se vor ţine 
alegeri libere, Arafat a depus 
jurământul de "a fi credincios 
patriei”, punând mâna dreap- 
ta pe Coran şi mâna stângă 
pe Biblia Bisericii Ortodoxe 
Grecești din Jericho. 

Unii coloniști evrei din 
Malul de Vest au blocat dru- 
murile care duc la Jericho, 
pentru a impiedica trecerea 
Palestinienilor, care voiau săâ- 
l întâmpine pe Arafat. 

In cuvântarea sa, Arafat a 


UN NOU PLAN 


Arafat depunând jurământul 


subliniat din nou nevoia de 
ajutor financiar pentru noua 
administraţie şi a făcut iar 
apel la unitate, adresându-se 
mai ales militanţilor islamici 
care se opun acordului de 
pace israelo-palestinian şi 
care continuă actele de te- 
rorism. E 
Numeroşi oficiali israe- 


lieni au declarat că sunt-- 


mulţumiţi de felul cum OLP 
a tratat intoarcerea lui Arafat, 
iar Ministrul de Externe Shi- 
mon Peres a spus, că în cu- 
rând autoritatea palestiniană 
va primi milioane de dolari, 
reprezentând taxele colectate 
de statul israelian dela popu- 
laţia palestiniană din Malul 
de Vest. 

Arafat şi Rabin au trebuit 
să plece la Paris pentru a 
primi un premiu acordat de 
UNESCO celor doi lideri, ca 
o apreciere pentru efortul lor 
de a pune capăt luptei, dintre 
Palestinieni şi Israelieni, care 
durează de 45 de ani. 


DE ÎMPĂRȚIRE A BOSNIEI 


Statele Unite, Rusia și 
Uniunea Europeană au făcut 
cunoscut un nou plan de 
impăţire a Bosniei, pentru a 
pune capăt războiului, care 
durează in această regiune de 
27 de luni. Sârbii au ocupat 
70% din teritoriul republicii, 
care a fost recunoscută în A- 
prilie 1992 ca stat indepen- 
dent și primită apoi ca mem- 
bră ONU. 

Planul este considerat ca 
ultima șansă de a opri es- 
caladarea conflictului și a 
fost numit de Kozirev ca un 
"ultimatum paşnic”. El acordă 
federaţiei croato-musulmane 
recent creată, 517% din te- 
ritoriul Bosniei, iar Sârbilor 
bosniaci 49%, Localitățile 
izolate ale Musulmanilor 
bosniaci cum ar fi Srebrenica, 
Zepa şi Gorazde vor putea 
comunica acum cu Sarajevo, 
Sârbilor li s'a acordat un 
coridor de comunicare la 
Nordul orașului Brcko. 

S'a făcut cunoscut că dacă 
ambele părţi vor aproba 
planul, atunci Bosnia va 
primi un ajutor substanţial 


BOSNIA AND 
HERZEGOVINA! 


(2) Musim-dominated 
Government and Croats 
Ș| ZA sermb-hola Croatia 


OU Sebs 


CROATIA pa 
jedor_ E mea se 
Hi Ba] 
(min 24) hr = 
a Doboj 70 $ rel 


» 
in Na Sarnlevo. E ae 
PRR | i 2] Gornzda 
Yi ] LU Ş, AYTUBOSLAVIA 
a (AR 
PEtiua MONTENEGAU 
dili A TRag pete păi 


International! Proposal 
î2) MustimCroat: MD U N -contolled | 


controliea 
7 UN -controlled 
cities or towns 


aa 


= Serb-cantrollad 
Source Borba 
TIET PIT REED 


pentru reconstrucţia ţării, iar 
Sârbilor li se vor ridica trep- 
tat embargoul economic, 


Rusia depune presiuni asu- 
pra guvernului din Belgrad, 
ca Sârbii bosniaci să accepte 
condiţiile. Aceştia nu sunt 
mulţumiţi de lărgimea cori- 
dorului de lângă Brcko şi vor 
ca republica pe care au în- 
fiinţat-o pe teritoriul Bosniei, 
să aibă dreptul de a se uni cu 
Serbia, Preşedintele Izet- 
begovici a declarat că sunt 
multe şanse ca guvernul său 
să accepte planul după ce 
acesta va fi aprobat de par- 
lament, 


Trebue remarcat că par- 
ticiparea Statelor Unite la 
noul plan de impărțire a Bos- 
niei reprezintă o schimbare 
de poziţie a Preşedintelui 
Clinton, care până acum a 
respins proiectele care atri- 
buiau Sârbilor teritorii cu- 
cerite cu forţa și prin curățire 
etnică, Compromisul făcut de 
USA oglindește poziţia din 
ce in ce mai dominantă a 
diplomaţiei ruse, 


ŞARADA COREEANĂ 


În momentul morţii lui 
Kim Ir Sen (82 de ani) pe data 
de 8 Iulie a,c., relaţiile ame- 
ricano-nordcooreene intra- 
seră într'o nouă fază, admi- 
nistraţia dela Washington 
făcând şi în această problemă 
o schimbare de poziţie. 

După cum se ştie, ten- 
siunea dintre cele două state 
ajunsese încordată, în urma 
refuzului regimului comu- 
nist de a permite inspecții 
internaţionale, pentru a sta- 
bili dacă Coreea de Nord 
poate produce combustibil 
pentru fabricarea de bombe 
atomice. Punctul culminant 
s'a produs în momentul când 
Nordcoreenii au distrus evi- 
denţele de transformare a 
plutoniului, care erau hotă- 
râtoare pentru stabilirea 
adevărului. 

In faţa acestei situaţii, 
Washingtonul a continuat să 
facă presiuni, pentru înde- 
plinirea planului iniţial de a 
se impune sancţiuni eco- 
nomice Coreei de Nord, prin 
intermediul Consiliului de 
Securitate. Embargoul a fost 
considerat dela început de 
regimul comunist ca un act 
de război. Atât Beijingul cât 
şi Moscova, care au drept de 
veto în Consiliul de Secu- 
ritate, s'au opus unei astfel 
de rezoluţii. China are cu 
Nordcoreenii un tratat mi- 
litar, iar Rusia pledează 
pentru o conferinţă interna- 
ţională în vederea denuclea- 
rizării peninsulei coreene. 


342 Nuclear research 


Fellow 
Sea 


f4les, 
UL 
L'] Li) 


Statele Unite au început să 
fie alarmate de o posibilă 
invazie a Coreei de Sud de 
către regimul comunist. Se- 
natul american a votat, cu 93 
voturi contra 3, măsuri ur- 
gente de întărire a forţelor 
americane din Coreea de Sud 
(în prezent 37.000 de oa- 
meni). Gen. Gary Luck, co- 
mandantul acestor forțe, a 
declarat Congresului, că în 
caz de conflict va fi nevoie de 


Tatăl Kim Ir Sen şi fiul Kim Joung Ir 


o forță militară de 400.000 de 
oameni, care vor avea nevoie 
însă de două luni ca să fie 
aduşi pe poziţie. 

In acele momente de de- 
busolare a adminstraţiei, şi-a 
făcut apariţia fostul pre- 
şedinte democrat Jimmy 
Carter, care a solicitat şi i s'a 
aprobat să facă o vizită în 
Coreea de Nord, ca cetăţean 
particular. 

În timpul întâlnirii cu 
Kim Ir Sen, Carter a fâcut o 
serie de declaraţii televizate, 
care depăşeau poziţia sa de 
vizitator particular, luând 
prin surprindere, chiar con- 
sternând, administraţia Clin- 
ton. Fostul preşedinte a de- 
clarat că Washingtonul şi-a 
retras strategia de a impune 
sancţiuni economice, iar la 
întoarcere a afirmat încântat 
că a fost un adevărat miracol. 
El a spus că liderul nord- 
coreean este un om de stat 
inteligent şi onest, hotărât să 
meargă pe calea păcii şi re- 
concilierii. Carter a declarat 
că în ceea ce priveşte Coreea 
de Nord, criza a luat sfârşit, 
iar Kim Ir Sen este gata să 
permită inspecții şi să în- 
gheţe producerea de plu- 
toniu, propunând ca puterile 
Vestice să-i procure reactori 
nucleari cu apă uşoară, care 
produc mai puţin plutoniu 
utilizabil pentru arme ato- 
mice. 

Mulţi congresmeni au pri- 
vit cu scepticism rezultatul 
convorbirilor lui Carter, 
deoarece fostul preşedinte s'a 
dovedit în trecut un naiv în 
politica externă. Poziţia lui 
şovăitoare și total străină de 
realităţile locale, a dus la 
abdicarea şahului Iranului şi 
venirea la putere în această 
țară, a fundamentalistului 
fanatic ayatollahul Kho- 


meini, care nu a ezitat să 
ocupe ambasada americană 
din Teheran mai bine de un 
an, Statele Unite au pierdut 
astfel un preţios aliat în 
Orientul Mijlociu şi şi-au 
diminuat prestigiul de mare 
putere. In problema coreană 
prima lui măsură a fost să 
înceapă retragerea trupelor 
americane din Coreea de 
Sud, măsură la care s'a re- 
venit ulterior. Prin nehotă- 
rârea şi naivitatea sa în poli- 
tica externă, Jimmy Carter 
poate fi socotit cel mai slab 
preşedinte al Statelor Unite 
din 1945 încoace, iar Bill 
Clinton se străduie să-i bată 
recordul. 

De unde la început admi- 
nistraţia dela Washington 
părea să fie precaută în pri- 
vința asigurărilor date de 
Carter, Preşedintele Clinton a 
declarat apoi că este mul- 
țumit de poziţia coreană şi 
vor începe la 8 lulie la Ge- 
neva convorbiri americano- 
nordcoreene. Acestea au fost 
însă întrerupte în perioada 
de doliu, până la 17 Iulie. 
Totodată delegaţii celor două 
Corei au fixat pe data de 25 
Iulie, o întâlnire la Pyong- 
yang, între Kim Ir Sen şi 
preşedintele Coreei de Sud 
Kim Young Sam. 


Odată cu moartea lui Kim 
Ir Sen, puterea va fi preluată 
de fiul acestuia Kin Jong Ir 
(52 ani) care este din 1991 
comandantul şef al armatei 
nordcoreene. Este primul caz 
de dinastie comunistă. În 
săptămânile care vor urma se 
Va vedea dacă noul lider va 
continua sau nu politica 
tatălui său şi se va întâlni cu 
preşedintele sudcoreean. Se 
poate aminti că cele două 
State sunt încă în stare de 
război. 


VIZITA PREŞEDINTELUI CLINTON 
ÎN LETONIA ŞI POLONIA 


Vizita Preşedintelui Clin- 
ton în Letonia şi Polonia a 
reprezentat o decepţie atât 
pentru Ţările Baltice, care au 
fost anexate de URSS în ur- 
ma pactului Stalin-Hitler, cât 
şi pentru Polonezi. 


In Letonia preşedintele 
american s'a comportat ca și 
cum ar fi fost trimisul special 
al lui Elţin pentru Țările Bal- 
lice. Inainte de a pleca spre 
Riga, Clinton i-a telefonat 


preşedintelui rus, punându-l 


la curent cu ce va face în a- 
ceastă vizită, promițând să 
pledeze pentru drepturile 
minorităţilor ruse. EL s'a an- 
gajat să-i raporteze şi ce a 
ăcut, la viitoarea întâlnire 


dela Napoli a grupului celor 


șapte, unde a fost invitat şi 
Elţin, 

Astfel, la Riga, 35.000 de 
Letonieni au păstrat o tăcere 
mormântală, în momentul 
când preşedintele american a 
făcut apel ca ei să aibă o mai 


mare toleranţă pentru mi- 
noritatea rusă. 

Trebue reamintit că a- 
ceastă minoritate este for- 
mată din 800.000 de colonişti 
aduşi de Stalin să trăiască cu 
cei 1.200.000 de Letonieni, 
Guvernul letonian a pus 
restricţii severe în privinţa 
primirii cetăţeniei letoniene 
de către această minoritate, 
existând temeri că aceşti 
rezidenți vor încerca să 
readucă țara sub dominația 
Moscovei. În întâlnirea cu 
preşedinţii celor trei Ţări 
Baltice dela Riga, Clinton a 
promis că va acorda ofițerilor 
ruşi din Estonia şi Letonia 
25.000 de dolari de persoană, 
numai dacă aceştia vor pleca 
în Rusia ca să-şi cumpere a- 
colo locuinţe. 


Polonezii au fost deza- 
măgiţi de promisiunile vagi, 
în ceea ce priveşte viitorul 
Poloniei ca membru plin 
NATO. După cum se ştie, 


Rusia este categoric împo- 
riva acestei idei. i 

Faţă de zecile de mii de 
Polonezi care l-au primit pe 
Bush, numai 2.000, mulţi 
fiind trecători ocazionali, au 
asistat la depunerea de co- 
roane şi vizitarea de către 
Clinton a vechiului gheto 
evreiesc din Varşovia. Wa- 
lesa a spus că în privinta 
stabilităţii din Estul Europei 
şi Rusia, el este optimist 
numai 40%, 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DUPĂ O JUMĂTATE DE SECOL 
Războiul rece 


Între 1939 şi 1989, Europa 
a trăit o dramă cumplită. 
primul act l-a constituit 
războiul pe care l-a declan- 
at Hitler şi care a durat 5 
„ini. Sa spus adesea că acest 
război a fost un mare dezas- 
tru, necunoscut până atunci 
in istoria omenirii. Şi a fost 
întradevăr. Milioanele şi 
milioanele de victime, 
morţi, răniţi, invalizi şi 
marile distrugeri de bunuri 
materiale, de cultură şi civi- 
lizaţie stau mărturie. 


În acest război, a apărut 

o alianţă bizară, cu totul 
neașteptată: democraţia cea 
mai veche şi cea mai auten- 
țică s'a găsit alături de dic- 
țatura cea mai odioasă a 
comunismului totalitar. 
Churchil afirmă că "Stalin 
era un om anormal". Nu 
ştim când îşi va fi dat sea- 
ma de acest lucru. Cert este 
că a ajuns să lupte alături 
deel. 

În mod normal, aşa ceva 
părea de neconceput. In 
contextul istoriei însă, ex- 
plicația există. Germania 
invadase Uniunea Sovie- 
tică. Aceasta împreună cu 

Anglia şi Franţa aveau a- 

cum un duşman comun. Se 

uitase foarte repede că pri- 

ma împărţire a Europei o 

făcuseră cei doi dictatori. Şi 

dacă Hitler nu ataca Franţa 
„şi Uniunea Sovietică, este 
foarte probabil că lucrurile 
„at fi rămas aşa, multă vre- 
me. Argumentele? 

1) Ceea ce au hotărât dic- 
“tatorii a-răms după război, 
în bună parte valabil şi 

> pentru Occidentali. 

2) În timp ce Franţa era 
cotropită de Hitler, care 
acum ameninţa cu debar- 
carea în Anglia, Stalin îşi 
freca mâinile, bucurându-se 
de avantajele oferite de 
înțelegerea cu Hitler. 

3) Chiar după cotropirea 
Franței, dacă Germania nu 
ataca Uniunea Sovietică 
este greu de presupus că 
Stalin sar fi aflat alături de 
Anglia şi Franţa, împotriva 
lui Hitler, 

4) Chamberlain decla- 
rase deja, în legătură cu 

oslovacia că nu este dis- 

pus să intre în război "pen- 
tru o țară îndepărtată des- 
Pre care nu ştim nimic", 

Istoria va înţelege desi- 
Bur această cuplare de forțe, 
in vederea războiului îm- 
Potriva dușmanului co- 
mun, Îi va fi însă foarte 
(că să înțeleagă, sau poate 
ră Ya înțelge deloc, cele ce 

âu întâmplat după ter- 
clinarea acestuia. Căci pa- 
ide aşa-zisa pace, instau- 
ată după 1945, a însemnat 

e fapt, pentru multe țări şi 
Popoare europene, suferin- 

e neînchipuit care, chiar 

âcă nu vor fi socotite ne- 
epic: se va vedea că au 
aaa uit un tratament 
ceace de sever pentru 
pes ŞI că pacea, pentru 
un Ocraţiile apusene, a fost 
[i €şec. În scurtă vreme, 
s'a pg icetarea ostilităţilor, 
d dit ceea ce era de pre- 
cobusi imposibilitatea de 
Vieţuire în pace a lumii 


) a 


libere cu dictatura comu- 
nistă, şi nu din cauza Oc- 
cidentului, ci exclusiv din 
vina Uniunii Sovietice. 


După cum se ştie sigur 
acum, prin înțelegerile in- 
tervenite între aliaţii în- 
vingători, s'a convenit că 
jumătatea de Est a Europei 
să rămână însă sfera de 
interese ale Moscovei. 


„Aceasta a interpretat 
situaţia creată - şi era de 
aşteptat aşa cum i-a conve- 
nit. A început să-şi con- 
solideze poziţiile, instalând 
în toate ţările din zona ei de 
influenţă guverne comu- 
niste, care au trecut îndată 
la persecutarea partidelor 
democratice, până la des- 
ființarea lor instaurând dic- 
tatura proletariatului. Pa- 
ralel cu aceste acţiuni, Mos- 
cova se declara pe faţă 
împotriva democraţiilor 
occidentale şi capitalismu- 
lui. În plus, a provocat şi 
blocada Berlinului. De fapt, 
se urmărea scoaterea alia- 
ţilor occidentali nu numai 
din Berlin, ci chiar din 
Germania. Toate acestea au 
arătat faţa adevărată a lui 
Stalin şi au trezit pe Occi- 
dentali. Uniunea Sovietică 
devenea, din aliat, un ad- 
versar de temut, declarat. 

A urmat astfel al doilea 
act al dramei europene, 
războiul rece declanşat de 
Moscova, care a durat 45 de 
ani. Cortina de fier a căzut 
peste încă 7 ţări şi Germa- 
nia de Est. Toate au deve- 
nit, în scurt timp, state 
comuniste. Sovietizarea 
înainta cu paşi repezi. 
Departe de noi de a presu- 
pune că aliaţii apuseni au 
dorit aşa ceva. Dar putem 
spune acum că pacea lor a 
însemnat o mare lipsă de 
viziune politică. După ju- 
mătate de secol, ne putem 
da seama că şi războiul 
rece a fost tot un dezastru. 
În perioada aceasta, Uniu- 
nea Sovietică a dictat în 
mod absolut în toate ţările 
din spatele cortinei de fier, 
le-a tratat ca pe nişte colonii 
şi le-a exploatat în con- 
secinţă, cu urmările dezas- 
truoase cunoscute. Se poate 
spune, ca şi după 1930, că 
dacă războiul a fost câşti- 
gat, s'a pierdut totuşi pacea. 
Singurul profitor a fost 
Moscova. 

Nu intenţionăm să fa- 
cem aici un rechizitoriu 
Occidentului. Îl va face, cu 
siguranţă, istoria. Dar a- 
ceasta va veni târziu şi nu 
va mai interesa decât pe 
istorici. Concluziile lor vor 
rămâne fără efort. Căci isto- 
ria - s'a spus - din păcate, ne 
învaţă că oamenii nu învaţă 
nimic din istorie. Credem 
deci necesar să ne oprim 
puţin asupra "strategiei 
politice" a ţărilor occiden- 
tale, după sfârşitul războiu- 
lui, 

S'a pretins că atunci nu 
se putea întrevedea ce seva 
întâmpla cu ţările rămase 
sub cisma Moscovei. Să nu- 
şi fi dat seama Occidentul 
că, de fapt, aceasta urmarea 
distrugerea identităţii po- 


Gheorghe NĂSTASE 


PAGINA 23 


litice, economice, spirituale 
şi chiar biologice a acestor 
popoare? Este foarte puţin 
probabil. Intenţiile lui 
Stalin erau prea străvezii ca 
să nu poată fi observate: 
pactul între Moscova şi 
Berlin, care îşi împărțeau 
Europa şi apoi atitudinea 
clară a Moscovei, îndată 
după încetarea ostilităţilor. 
Churchill, care dăduse un 
ajutor substanţial la îm- 
pingera cortinei de fier cât 
mai spre Vest, spre cinstea 
lui - ceea ce nu-l disculpă 
de această mare greşeală - a 
fost primul care a dat alar- 
ma. Era prea târziu. Tot tim- 
pul războiului vorbise de 
eliberarea de teamă, refe- 
rindu-se desigur la nazism, 
iar acum asista neputincios 
la instalarea în ţările lăsate 
pe mâna Ruşilor, a unor 
regimuri bazate exclusiv pe 
teamă şi teroare. 


Istoria îşi va pune cu si- 
guranţă întrebarea: era ne- 
voie să se extindă cortina de 
fier peste încă 7 ţări şi o 
bună parte a Germaniei? 
Nu era suficientă tragica 
experienţă trăită de popoa- 
rele din Uniunea Sovietică 
sub călcâiul despotului 
roşu dela Moscova, care era 
- şi s'a dovedit a fi - unul 
dintre cei mai odioşi crimi- 
nali ai istoriei? Să nu fi fost 
cunoscute realităţile din 
acest "imperiu al răului", 
cum a fost numit mai târ- 
ziu? Să nu fi ştiut Churchill 
şi Roosevelt de afirmaţiile 


din Decembrie 1948, se 
adoptase faimoasa Decla- 
raţie Universală a Dreptu- 
rilor Omului, pentru ţările 
peste care se prăvălise dic- 
tatura comunistă, această 
Declaraţie a fost dată uitării 
zeci de ani. Oare când în- 
chisorile din aceste ţări ge- 
meau de deţinuţi apărători 
ai democraţiei şi mureau cu 
zecile de mii din cauza re- 
gimului ce li se aplica, lup- 
ta lor nu era pentru drep- 
turile omului? 

Coritina de fier despăr- 
țea două lumi, două con- 
cepţii politice şi statale 
diametral opuse. Războiul 
rece, se ştie, a fost de fapto 
confruntare între cele două 
lagăre: de-o parte liberalis- 
mul şi capitalismul; de altă 
parte, comunismul totalitar 
dictatorial, care nu pierdea 
nici o ocazie să afirme că 
este regimul politic-social 
cel mai drept, cel mai de- 
mocrat, cel mai uman, cel 
mai avansat, cuprinzând 
toate superlativele posibile, 
şi care declara deschis că 
urmărea să răstoarne şi să 
înlocuiască sistemul capi- 
talist occidental “putred şi 
decadent". 

„După 45 de ani, acest răz- 
boi s'a încheiat, din fericire 
cu înfrângerea şi prăbuşirea 
"lagărului comunist". Zidul 
Brlinului s'a prăbuşit. Cor- 
tina de fier s'a destrămat ca 
prin minune. Uniunea So- 
vietică a dispărut. Această 
explozie a făcut ca în spa-. 
țiul ei să apară state noi, 


lui Stalin, ieluate apoi de .. unele republici compo- 


Molotov, potrivit cărora 
"puterea care ocupă o ţară 
trebue să-şi impună acolo 
sistemul său politic şi so- 
cial"? Nu s'a găsit altă so- 
luţie decât a se dărui lui 
Stalin jumătate din Europa? 
Mai ales că între unele ţări 
din această zonă şi Uniunea 
Sovietică nu au existat acte 
de ostilitate, iar România a 
participat la război pen- 
trucă Uniunea Sovietică a 
provocat-o în 1940, răpindu- 
i Basarabia, Bucovina de 
Nord şi Ţinutul Herţa (pac- 
tul Ribbentrop-Molotov). 
Să fi fost înşelaţi? Să fi fost 
nişte naivi? In orice caz, se 
poate spune că Occidentalii 
nu au înţeles comunismul 
sovietic la dimensiunile lui 
reale. Altfel, cum s'ar putea 
califica poziţia lui Roose- 
velt, care se arăta foarte 
generos cu Stalin, fiind gata 
să-i ofere acestuia (ceea ce 
nu-i aparţinea) pe tavă, în- 
treagă Europa (cu excepţia 
Angliei) nutrind speranţa 
ca "peste 10-20 de ani, po- 
poarele europene vor trăi 
bine sub Ruşi" ? 


Războiul rece i-a costat 
desigur foarte mult pe Occi- 
dentali, dar preţul plătit a 
fost numai de ordin eco- 
nomic. Ţările acoperite de 
cortina de fier au avut însă 
de suferit nemăsurat de 
mult, pe toate planurile: 
politic, social, cultural, 
moral, psihic şi biologic, 
Aici au pierit sute de mii de 
oameni şi câteva milioane 
au trecut prin infernul tem- 
niţelor comuniste. Deşi încă 


Abonamentul Dumneavoastră 
susține un ziar care luptă pentru 
o cauză dreaptă 


“nente ale acesteia declarân- 


du-se independente. Ţările 
din spatele fostei cortine de 
fier, în urma unor convulsii 
care au mers până la vărsări 
de sânge, ca în România, 
s'au trezit şi încearcă să-şi 
revină din coşmarul comu- 
nist şi să se alinieze ţărilor 
libere şi democrate. 

Alături de aceste eveni- 
mente, a apărut însă şi o 
recrudescenţă a naționalis- 
mului excesiv. Pe acest 
fond, s'a produs sciziunea, 
din fericire, pe cale paşnică 
a Cehoslovaciei şi din nefe- 
ricire, dezmembrarea lu- 
goslaviei, însoţită de un 
război nimicitor, căruia nici 
Uniunea Europeană, nici 
O.N.U. nu au reuşit să-i 
pună capăt. Este greu de 
crezut că în spatele acestor 
acţiuni, şi mai ales al aces- 
tui război, nu se află nişte 
interese străine de prezen- 
tul şi viitorul acestor țări. 

Aşadar, colosul cu pi- 
cioarele de lut, care ame- 
ninţa Europa şi America - şi 
lumea întreagă - s'a năruit. 
Lumea liberă, care a luptat 
timp de 45 de ani, împotri- 
va acestui pericol, a respirat 
uşurată. D-na Hâlâne 
Carrăre d'Encausse, dela A- 
cademia Franceză, califică 
în termeni neechivoci co- 
munismul ca fiind “cel mai 
ucigător sistem cunoscut 
vreodată”, fără a fi trăit o zi 
măcar sub un asemenea 
regim. Vor ti învățat şi vor 
învăţa ceva oamenii respon- 
sabili de viitorul omenirii, 
din această lecţie teribilă a 
istoriei? Rămâne de văzut. 


„EFEMERIDE, 


/ TALCIOCUL 
(SUFLETELOR MOARTE 


"Aduceţi cerneala: 
Să facem socoteala” 
Tudor Arghezi 


Agenţia Română "Arpress" a transmis la începutul 
lunii linie crt., ştirea că partidul Mişcarea pentru 
România, prin şeful său Marian Munteanu, a lansat un 
apel către toţi conducătorii politici şi către toţi 
indiferent de culoarea politică, să 


ISPITE 
evreieşti o 


dolari”, despăgubiri la care ar urma să se adauge şi 
Tetrocedarea către asociaţiile Evreilor originari din 
România a tuturor bunurilor confiscate de regimurile 
fascist şi comunist. Cere să se repingă şi cifra de 400.000 
de victime puse în seamă statului român de mediile de 
informare evreiesti si consideră ultimul demers al 
asociaţiilor evreie ti originare din România drept o 
încercare dea ate a etienne publice "dela 
marile operaţiuni de transferare a avuţiei naţionale sub/ 
controlul capitalului internaţional”. 

Apelul Domnului Marian Munteanu trebue să 
larmeze pe orice Român şi pe toţi cetăţenii români. 
Din acest apel se observă două tipuri de despăgubiri. O 
cifră de 10 miliarde de dolari pentru "masacrele anti- 
evreieşti"! şi retrocedarea bunurilor confiscate. 

La o simplă împărţire a sumei de 10 miliarde la 
numărul de victime pretins, reiese suma de 25.000 de 
dolari pe suflet, care l-ar întoarce în mormânt pe bietul 
Gogol, văzând la ce preţ au ajuns ideile lui. ARDER-ii 
amestecă însă, în scopul creerii confuziei, pierderile pe 
timpul regimurilor "fascist" şi comunist, fără a face o 
delimitare a pierderilor pe fiecare regim. Dacă avem în 
vedere şi comparăm cererea Ruşilor pentru pierderile 
provocate de România pe timpul războiului purtat 
împotriva Uniunii Sovietice în perioada 22 Iunie 1941 - 
23 August 1944, crunta exploatare sovietică a capitulării 
fără condiţii a României, este o bagatelă pe lângă 
cererea ARDER. Articolul 11 al Convenţiei de Ar- 
mistiţiu prevedea ca România să plătească Uniunii 
Sovietice suma de 300 de milioane de dolari americani, 
eşalonată în 6 ani şi nu dolari peşin cum cer Evreii, ci în 
livrări de produse. Promptitudinea cu care Ceauşescu a 
plătit datoria externă de peste 11 miliarde de dolari a 
trezit apetitul negustorilor de suflete moarte, pentru a 
stoarce din România şi ultima sursă de vlagă a unui 
popor chinuit şi înrobit de peste 50 de ani, unde Evreii 
au avut buna lor parte de contribuţie la suferinţa 
Românilor. 

Oare oamenii aceştia - din ARDER - care vin cu 
asemenea cereri, nu un nici jenă nici ruşine? Nu mai 
departe decât anul trecut guvernul israelian a-decorat 
post-mortem pe Regina Mamă Elena, pentru salvarea 
Evreilor din România şi regina nu a fost singură în 
această acţiune, fiind ajutată de Patriarhul Nicodim, 
Iuliu Maniu şi în felul lui de Mareşalul Antonescu, 
Şeful Statului fără de care nu se putea întreprinde nici 
o acţiune, 

Sunt 50 de ani de când România a capitulat la 23 
August şi pentru pierderea războiului a plătit tot ce i sta 
imputat (tragedia țărilor învinse) şi a pierdut pe lângă 
avutul naţional şi avutul fizic şi spiritual prin sutele de 
mii de închişi şi ucişi de comunismul căruia a fost 
abandonată țara bătută în cuie pe golgota Yaltei. Unde 
erau membrii ARDER până în 1989, de n'au cerut nici 
un cent regimului care a distrus România, regim pe care 
l-au primit cu urale şi flori când era adus de tancurile 
sovietice în 19447 

Au uitat Evreii din ARDER că în timp ce core- 
ligionarii lor din alte țări europene, mureau în lagăre de 
exterminare, în România, dela 1 August 1943 s'a 
autorizat vânzarea pâinii albe fără cartelă, fapt de care 
au beneficiat: toţi Evreii din oraşe şi nu ţăranul român, 
care îşi hrănea copiii cu mămăliga din ceaun? Şi când 
România lua aceste măsuri umanitare, tot la 1 August 
1943, a fost declanşată marea operaţiune de bombardare 
a României începută la Ploieşti, reluată la 4 Aprilie 1944 
şi continuată până la capitulare. 

Dacă membrii din ARDER ar fi pretins numai pensia 
pe anii munciţi în România, cererea ar fi fost logică şi 
legală şi nimeni nu ar fi avut nimic de obiectat. Mai 
mult decât atât, dacă ei ar fi cerut şi drepturi de des- 
păgubiri, pentru invalizii, orfanii şi văduvele de război 
ale Evreilor morţi în lupta antihitleristă dusă de Ro- 
mânia după 23 August 1944, toată lumea ar fi fost de 
acord. Dar o asemenea cerere n'a fost făcută niciodată, 
deşi cel mai mare duşman al Evreilor a fost nazismul. 
Măcar un monument pentru ostaşii evrei din România 
morţi pe frontul antihitlerist. Şi după aceea se poate 
vorbi şi de "masacrele antievreieşti" care n'au existat 
niciodată în România. CZ 


= 


(Zahu PAN, 


PAGINA 24 


IULIE-AUGUST 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


CRONICA VREMII 


Părintele Julius Aron 


După o viaţă plină de 
luptă, credinţe mărtu- 
risite şi loialitate deplină 
faţă de idealurile sale 
naţionale şi religioase, 
părintele Aron ne-a pă- 
răsit. A plecat în lumea 
cealaltă, spre odihnă şi 
bucurie eternă, pentrucă 
şi-a împlinit vocaţia de 
Român şi preot al Bi- 
sericii Roniâne Unite, din 
Blajul istoriei naţionale. 
A avut conştiinţa că ser- 
veşte două cauze măreţe 
şi s'a dedicat lor, fără re- 
zerve. 

S'a născut în anul 1905, 
ca fiu de preot, deci cu o 
frumoasă descendență 
spirituală şi, apoi, s'a 
incadrat pe o altă linie, 
personală, trainic în 
structura de viaţă a Bla- 
jului istoric. A făcut 
studii de teologie între 
1927-1931, la Seminarul 
Teologic din Blaj şi a fost 
consacrat preot în 1931, în 
satul său natal, Pelişor. 


În 1933 a fost transferat 
în satul Boroşneul Mare, 
unde a lucrat în pace, în 
ogorul vieţii religioase şi 
naţionale până în 1940. 
Atunci, forțe politice 
internaţionale au impus 
divizarea Transilvaniei şi 
părintele Aron s'a re- 
fugiat la Braşov, care se 
găsea in zona liberă a 
Ardealului şi unde nu şi- 
a întrerupt nici activi- 
tatea sa religioasă şi nici 
pe cea de luptător na- 
ționalist. Căci a devenit 
un membru dinamic al 
Partidului Naţional Ţără- 
nesc, condus de Iuliu Ma- 
niu şi lon Mihalache, care 
în epoca aceea se ocupa 
cu intensitate de partea 
de Nord a Ardealului, 
care fusese dat Ungariei. 


După terminarea răz- 
boiului, în 1945, au în- 
ceput să apară alte di- 
ficultăţi în politica şi 
viaţa socială a României. 
Țara a fost invadată de 
trupele bolşevice ale 
Moscovei, libertăţile au 
fost îngrădite, prin 
partidul comunist, care 
era sprijinit de Armata 
Roşie. Toate instituţiile 
naţionale au fost atacate, 
dislocate şi înlocuite cu 
altele noi, aduse de i- 
deologia marxistă. Mo- 
narhia, partidele politice 


poe co m n dn n e e ui a n n sa 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 
The Roman an Voice / La Voix Roumaine 


ISSN 0705-8365 


P.0.BOX 78010 


Redacţia şi Administraţia: 


1905 - 
lon BOIERU 


şi Biserica (în special 
Biserica Blajului, unită cu 
Roma) au devenit ţinta 
atacurilor comuniste. Se 
urmărea dezagregarea 
completă a vieţii sociale 
şi politice din ţară, ca să 
se facă loc unei societăţi 
construită pe principiile 
marxiste ca în Rusia 
Sovietică. 

In Februarie 1948, 
părintele Aron, după o 
îndelungă hăituire de 
către Securitatea comu- 
nistă, se refugiază în 
lumea liberă şi ajunge în 
Franţa, unde va continua 
activitatea sa, religioasă şi 
naţională, participând la 
mobilizarea energiilor 
româneşti, pentru învi- 
gorarea conştiinţei na- 
ționale şi a luptei de 
afirmare a valorilor spi- 
ritualităţii naţionale şi 
creştine, care erau supuse, 
în ţară, de regimul comu- 
nist tuturor mutilărilor, 
falsificărilor şi unui pro- 
ces de lichidare. 

Părintele Aron a făcut 
parte din țesătura celei 
mai puternice rezistenţei 
anti-comuniste, unde s'a 
impus prin radicalismul 
sau anti-comunist, ire- 
ductibil la orice com- 
promis, şi refuzul său de 
a face reconcilieri cu 
adversarii de moarte ai 
Bisericii Române Unite 
cu Roma. Această poziţie 
s'a articulat mai bine în 
capitala Franţei, unde a 
avut contacte multiple cu 
cercurile româneşti şi 
străine, în care se dez- 
băteau problemele legate 
de România. 

Un act măreț şi subs- 
tanţial în această direcţie 
l-a constituit comemo- 
rarea Bisericii Române 
Catolice Unită cu Roma 
din Martie 1951. A fost 
organizată o Sfântă Li- 
turghie în marea Ca- 
tedrală Sainte Madeleine 
din Paris, la care au par- 
ticipat înalţi prelați şi 
demnitari, printre care şi 
Cardinalul Pacelli, vii- 
torul Papă Ioan al XXIII- 
lea. 

In 1952, preotul Aron a 
imigrat în Statele Unite şi 
a fost numit preot la 
Biserica Română Unită, 
Sf. Maria, din Dearborn, 
Michigan. În felul acesta, 


1994 


a avut prilejul să lucreze 
cu comunităţile româ- 
neşti din America. In 
special, prin A.R.C.A. 
(Asociaţia Românilor 
Catolici din America), 
care a fost vocea auto- 
rizată să vorbească în 
numele Bisericii Române 
Unite, şi să se îngrijească 
într'un mod deosebit de 
credincioşii şi interesele 
superioare ale acestei 
Biserici. Prin aceasta, 
ARCA a avut totdeauna 
un glas care se ridica în 
favoarea tuturor propu- 
nerilor sănătoase care 
priveau starea de lucruri 
din Biserica Română 
Unită, din ţară, împotriva 
tuturor propunerilor care 
i se păreau nepotrivite cu 
viitorul acestei Biserici. 
Părintele Aron vorbea 
totdeauna cu autoritate, 
în spiritul Blajului şi nu 
se încovoia în faţa ad- 
versităţilor. Avea o pa- 
rohie mică, şi n'a râvnit la 
o alta mai mare. Dar, avea 
sufletul mare şi cu- 
prindea toate grijile care 
frământau Biserica 
Română a Blajului. Era 
atent la toate întâmplările 
şi urmărea cu atenţie 
toate procesele care aveau 
loc în cuprinsul marii 
tragedii pe care o trăia a- 
ceastă Biserică. Şi, nu ră- 
mânea indiferent. Tot- 
deauna lua o atitudine şi 
o apăra cu înverşunare, 
fiindcă avea certitudinea 
că nu greşeşte atunci când 
lucra pentru Biserica sa, 
Biserica Blajului. 


Se poate spune, că pă- 
rintele Aron era într'o 
neîntreruptă stare de ve- 
ghere, pentru Biserica sa, 
mai ales ţinând seamă de 
permanentele persecuții 
care se intensificau asu- 
pra prelaţilor şi credin- 
cioşilor. 


Au fost trei momente 
majore în istoria ARCA, 
când intervenţia părin- 
telui Aron a fost esenţială 
şi va rămâne încrustată în 
analele istoriei. La Con- 
venţia din Aurora, prin 
1976-77, când a reuşit să 
convingă pe toată lumea 
din cadrele condăcerii, 
asupra adevăratei direcţii 
ideologice, pe care trebue 
să şi-o stabilească ARCA, 
evitându-se în acelaşi 


timp o nefastă influenţă 
care ar fi angajat ARCA 
pe o linie curat co- 
existenţialistă. Şi, de fapt, 
această influenţă nefastă, 
constituie un capitol spe- 
cial, şi este al doilea mo- 
ment major în Biserica 
Unită din Statele Unite, 
unde părintele Aron a 
avut un rol binefăcător. 

Al treilea moment, l-a 
constituit obţinerea de 
către Bisericile Române 
Unite din America a unui 
episcop. Această obţinere 
a fost o încununare a 
unor eforturi prelungite, 
a unor încercări tot mai 
intense, pe lângă Vatican, 
pentru a i se acorda 
Bisericii Române Catolice 
a credincioşilor din 
Statele Unite, sceptrul 
episcopal, care să asigure 
continuitatea acestei Bise- 
rici, unitatea ei interioară, 
şi puterea necesară de a 
se menţine pe o linie 
superioară de prestigiu şi 
eficienţă. Contribuţia pă- 
rintelui Aron în această 
situaţie majoră a fost 
foarte însemnată. Şi era 
conştient că era vorba de 
o problemă care se dez- 
bătea "pe viață şi pe 
moarte”. A fost, după 
aceea, cu ochii plini de 
bucuria unei frumoase şi 
rodnice  biruinţe a 
Bisericii Blajului, din 
America. 

Părintele Aron a fost 
un lucrător harnic, pe 
ogorul spiritual al vo- 
caţiei sale. Nu cunoştea 
odihna şi spiritul său 
misionar nu şi-a dimi- 
nuat tensiunea, cu nici o 
împrejurare, căci aşa şi-a 
inţeles rostul vieţii sale, 
plină de dinamism, de 
credinţă neinfricată şi de 
loialitate faţă de memoria 
strămoşilor latini, care au 
luminat prin Unirea cu 
Roma, cerul românesc şi 
au pregătit temeiurile 
cele mai bune pentru 
ordinea română, în cul- 
tură, civilizaţie şi spiri- 
tualitatea creştină, şi 
pentru Marea ÎIntregire a 
României din 1918. 

Părintele Aron a de- 
monstrat cum se poate 
trăi prin jeztte şi sacri- 
ficii, pe altarul credinţei 
sale şi al ţării sale, 

Să-i fie memoria bine- 
cuvântată. 


_ n mi m m mmm mmm mu mmmmmm=mm mmm mmmmmmm mm mmm mem 


[_] NOU 


CUPON DE ABONAMENT 
COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


| NOTE ŞI 
“COMENTARII 


IMAGINEA ROMÂNIEI 
ÎN LUME 


pi AS ta f. 
Mirela Van Dyke (șezând) cu micuța Lindsay şi părinții 
adoptivi, familia Johnson 


Tare se face că-l doare pe Ion Iliescu cum este privită 
şi judecată peste hotare, România. Dacă ar fi sincer, dacă 
şi-ar iubi atât de mult neamul, ştiind cât de urât este de 
populaţia care-l întâmpină peste tot unde se duce în aşa 
zisele "vizite de lucru", şi-ar fi pus de mult cenuşă pe 
cap şi şi-ar fi dat demisia. Că n'a făcut-o, cu toate 
huiduielile mulțimilor adunate, este adevărata dovadă 
cât de mult ţine la ceea ce crede lumea liberă despre ţara 
şi poporul român. La felul cum este cântărită țara, 
dincolo şi dincoace de Cotroceni. Dar ce-i pasă acestei 
creaturi care s'a înconjurat cu oameni de talia lui, de 
huligani şi infractori de drept comun, cum este Dan 
Iosif, pe care şi l-a făcut "consilier". Nu crede oare 
tovarășul Iliescu-Ciomag că străinii îl judecă, pe el şi 
ţara,-şi după oamenii din juru-i? "Spune-mi cu cine fe 
însoțeşti, ca să-ţi spun cine eşti” sună o vorbă din 
bătrâni, pe care se vede, huiduma cu cap de om, nu o 
cunoaşte, sau, dacă o cunoaşte, o neglijează. Şi se mai 
întreabă: de ce România este prost văzută peste hotare. 
Iar, pentru această imagine a ei în lume, vinovați, după 
dânsul, sunt bieţii exilați care pun bețe în roatele 
strâmbe ale conducerii nevrednice a acestui cramponat 
pe Putere, care, profeţim, o va sfârşi mai tragic decât 
papucarul împuşcat în ziua de Crăciun, dacă nu va 
şterge putina din timp sau dacă nu-şi va schimba 
atitudinea şi nu va înţelege că s'a terminat cu râia 
comunistă, că o întoarcere la trecut, este o impo- 
sibilitate. 

Cum anume să fie privită o ţară în care marii 
criminali din Revoluţia din 1989 au fost puşi în 
libertate, unul după altul, pe motive că sufereau de 

|| anumite "beteşuguri" şi că nu mai au mult de trăit?! Că 
totul nu-i nimic altceva decât o neruşinată minciună, că 
cei eliberaţi s'au făcut cu toţii bine, aşa dintr'odată, că 
nu-i doare şi nu-i durea nimic nici atunci când stăteau la 
umbră în închisoare, iată că lumea o ştie deja şi judecă 
această ţară aşa precum este: o ţară care nu vrea să scape 
de comunism nici în ruptul capului. La drept vorbind, 
țara, poporul, ar vrea, dar nu vor cei ce o conduc. Şi, cum 
ştiut este, că peştele dela cap se'mpute, lumea conştientă 
îşi pune mâna la nas şi trece mai departe, nemai putând 
suporta mirosul de cadavru al neocomunismului 
iliescian, care miroase trei leghe împotriva vântului. 

Murit-au oare miile de tineri în Revoluţie strigând 
"jos comunismul" şi muşcând pământul doar pentru a 
înlocui o huidumă cu alta? Punând în locul lui 
Ceauşescu pe Iliescu? Nu! Nu pentru asta s'au jertfit ei. 
Şi Iliescu o ştie foarte bine dar umblă cu cioara vopsită 
încercând să prostească poporul cu democraţia lui 
originală. Îmi scrie cineva din ţară că Iliescu îşi va fi 
având el greşelile lui "dar asta nu-l împiedică să fie un 
bun conducător şi caută să ajute neamul său cu tot ce 
poate pentrucă nu-i om prost şi nici rău”. lar noi 
spunem: să nu dea Dumnezeu acest ajutor nici celui mai 
mare duşman al obiditului popor român. (Când pentru 
un litru de lapte trebue să plătească 300 lei, pentru o 
pâine de 1 kg. - 1.000 lei iar pentru un kg. de carne 6.000 
lei, ce alt "ajutor" mai aşteaptă?) 

Că mai există şi oameni cu inima de aur, ne-o 
deovedeşte D-na Heater M. Little în nr.24 din 14 lunie al 
revistei '"Woman's World" în care prezintă pe două 
pagini, bogat ilustrate, aventurile şi lupta D-nei Mirela 
Van Dyke (de origine română) de a salva, pe cât poate, 
orfanii din România. lată supratitlul de prezentare (pe 
limba noastră, fireşte): "Erau subnutriți şi neiubiți, 
vârâți într'un oribil orfelinat din România fără cele mai 
elementare necesități copilăriei. Mirela Van Dyke n a 
mai putut răbda să vadă copiii suferind aşa că... i-a adus 
în America, unde vor fi iubiți.“ 

Hotărâtă să întreprindă ceva, D-na Van Dyke caută şi 
găseşte la repezeală şapte familii dornice să adopte 
copii. Pleacă la Bucureşti şi se intoarce la Chicago cu 
şapte pui de Român, ca la scurt timp după asta să-i fie 


i să 


HAMILTON, ONTARIO PRENUMELE. pei iai tata a To aaa Oltu d AT adus la cunoştinţă că România a stopat orice adopțiune 
CANADA A STRADA/N a copiilor români de către străini! Într'un an şi jumătate 

Cf tpii Lac 7N5 | CELOR TIT EP PT LOU E PEPE La TE cai ECOLE EE ttita după această decizie guvernamentală, face pe spate 
i , 3193985] ORAŞUL. ceeace GIA: zica tao iei arad x proprii, nouă călătorii în România, î când să 
JELELON: (905) 387-1832 | ORAŞUL........ STATUL/PROVINCIA a pie a atita mânia, lost An se 
FAX: (905) 388-4651 . COPULPOȘTAL, eee carate nt aie coate TARA: Re aa i ae te zare unde imaginea României peste hotare este făcută în 


bucățele, lucru de care Ion Iliescu nu este străin). 

"Mirela decide că, dacă nu poate aduce orfanii în 
America, va crea un bun orfelinat în România. Închi- 
riază o fostă grădiniţă şi pune bazele unui orfelinat 
particular pe care-l numește "Haven of Hope", scrie D- 
na Heater M. Little. (Presa, tovarășe Iliescu, presa). 


Nicolae NOVAC 


LI 
PREŢUL ABONAMENTULUI ANUA 


PESTE $50 ABONAMENT DE SUSŢINERE | 
$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL | 

$30 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) ] 
| 


pa