Cuvantul Romanesc nr. 230, septembrie 1995

Vorbirea din Congres a Congressman- 
ului David Funderburk reprezintă pentru 
poporul român un moment politic esenţial 
şi are o semnificaţie de mutație politică, 
radicală şi esenţială. 

Discursul despre România a fost ţinut în 
ziua de 30 Iunie şi este întemeiat pe cu- 
noaşterea directă a istoriei poporului 


- român, prin studii de documente şi arhive, 


căci David Funderburk s'a preocupat de 
istoria aceasta şi a fost la faţa locului, A 


„trăit în România, ca student şi ambasador 


al Americii şi a putut desprinde esenţialul 
şi caracteristicile cele mai importante ale 


„ devenirii istorice din România. Dar, în 


plus, pe lângă cunoaştere, Comgressman-ul 
David Funderburk are şi intuiţia tră- 


„“săturilor principale ale fenomenului 


românesc, Şi aşa se face că a prezentat ceea 
ce este deosebit în istoria românească: 


- originea latină, vechimea milenară a 


NOI PERSPECTIVE ROMÂNEȘTI 


————— ION HALMAGH—— 


poporului, cu tradiţiile româneşti, pe 
acelaşi teritoriu, dela începutul înce- 
puturilor şi valoarea şi misiunea acestui 
popor, în aşezarea lui geo-politică, de 
apărător al civilizaţiei şi culturii europene. 
"Noi toţi în lumeh occidentală datorăm 
gratitudine poporului român pentrucă 
Românii au asigurat o zonă de protecție 
care a ajutat să izoleze Europa civilizată de 
barbari. Când hoardele sălbatice din Ră- 
sărit au amenințat Europa, tot Românii au 
fost aceia care aproape singuri în Sud-Estul 
Europei au apărat Vestul în timpul Evului 
Mediu. Astfel, ei au ajutat la protejarea 
civilizaţiei Europei Occidentale de dis- 
trugere", 

Acesta este esenţialul şi numai cine 
înţelege acest punct esenţial din istoria 
României, poate alcătui o politică reală şi 
efectivă de colaborare cu România în 
relaţiile internaţionale. Aceasta, nu au 


priceput-o mulţi dintre politicienii şi 
diplomaţii de cabinet ai Americii, şi au 
făcut o politică şubredă, confuză şi fără nici 
o rânduială şi logică. 

Astăzi, în contextul nou al situaţiei, 
după prăbuşirea monolitului sovietic, este 
nevoie să se amintească diplomaților 
americani, că România are acelaşi rol 
politic, în acea zonă a geografiei. Uniunea 
Sovietică a dispărut, dar potenţialul Rusiei, 
pe toate planurile este extraordinar, şi o 
revenire a unui stat puternic, cu tendințe 
imperialiste este posibilă şi azi şi nu se 
poate trece peste esenţial; numai România, 
ţară latină, cu structuri total deosebite de 
masa slavă din Răsărit, are conştiinţa 
identităţii sale europene şi poate reface 
zăgazul de apărare a porţilor dinspre o 
nouă invazie a formelor asiatice de 
existenţă statală şi naţională. 

Politica americană şi occidentală 


trebueşte clădită pe structurile betonate 
politic pentru apărarea Europei, din nou, 
pentru un viitor necunoscut care poate 
deveni tot aşa de periculos, sau chiar mai 
periculos într'un viitor mai apropiat, sau 
mai îndepărtat. 

Şi astăzi, politica americană are multe 
şubrezenii, între care lipsa de interes 
pentru întăturarea aberaţiilor incluse în 
tratatele lui Molotov-Ribbentrop, nu a dus 
la anularea integrală a lor, şi se menţin 
graniţe, care vor fi fatale, cândva nu prea 
departe, căci vor genera tulburări de care 
Europa nu are nevoie. Numai printr'o crasă 
miopie politică se mai pot menţine aceste 
tratate, care oferă Ruşilor, într'un mod 
abuziv, provincii ca Basarabia, care este 


$ Fi românesc, şi Nordul Bucovinei şi 


inutul Herţa, care la fel sunt curat pământ 


românesc şi nu au aparţinut niciodată 


Continuare în pag-3 


Preţul unul abonament anual - 


|. ANUL 21 Nr. 230 - SEPTEMBRIE 1995 - 


ROMÂNO 


Tabloul politic român este în corzile unei lupte. 
“Lupta de eliberare a celuilalt. Nomenclatura ori an- 
tinomenclatura, care e Opoziția. 

Violenţa care caracterizează perioada dela Revolu- 
ție până în prezent nu e nimic altceva decât un război 
româno-român de învrăjbire a unor categorii sociale 
împotriva altora, de temporizare a schimbărilor şi de 
păstrare a vechilor structuri. În alte cuvinte, un război 
al resentimentelor şi intoleranţei neocomuniste în 
contra elanului de dezrobire al naţiunii. Elan care nu 
vrea nimic altceva decât să rupă frâna comunistă către 
o viaţă naţională mai bună, după decenii de suferinţă, 
de durere şi de oprimare. : alee 

Ce izbeşte în chip deosebit, e războiul pe care 
nomenclaturiştii îl aplică Opoziţiei cu proiectilul- 
argument că liderii ei ar fi urmaşii ciocoilor bur- 
ghezo-moşiereşti din cărţile comuniste de istorie. In 
fapt, conceptul lui este că, în împlinirea coman- 
damentului trecutului care a ucis din '44 încoace sute 
de mii de opoziţionişti, războiul contra Opoziţiei 
trebue continuat. În realitate, nu pentru ce spune 
minciuna sau diversiunea din cărţile comuniste de 
istorie, ci pentru a răspunde războiului Opoziţiei care 
„e un război de igienă morală, un război de eliminare 
" dela conducerea treburilor ţării a incompatibilităţii 
ideologiilor neocomuniste şi de lecuire a crizelor 
societăţii românești. În esenţă, toate lucruri care ar 
permite afirmarea voinţei politice naţionale, 3 

Deşi zis contra Opoziţiei, el este în fapt și fond 
războiul contra identităţii româneşti. Căci, ca şi ieri și 
“azi, elita românismului este văzută ca cel mai po- 
tenţial duşman al puterii neocomuniste, dela care ni- 
mic nu vine pe interes naţional, pe caracter con- 
structiv. Totul este axat pe menţinerea puterii, prin 
orice mijloace, A puterii care detestă tot ce ţine de 
corectitudine și de morală. În războiul de menţinere a 
puterii mai intervine şi factorul sau socoteala-pre- 
misă că 80 de procente din poporul ţării este uşor de 
manevrat fiindcă ar reprezenta prostime, simplu de 
dus cu minciuni sau diversiuni. 4 3 

Cel care înainte era activist de partid şi acum a 
ajuns tot activist, se poate lăuda. Căci, de cinci ani 
încoace, Românii încearcă să calce într'o viață mai 

ună şi încă n'au ajuns nicăieri. Astfel, e mai mult 
eră dureros să vezi că atâta jertfă şi atâta zbucium 
cheltuite pentru țară n'au dus la nici o reformă, în ade- 


Continuare în pag.3 


Porc sin At 


ISSN FĂ 
0705-8365 


_._ 


ONDEIE 


THE ROMANIAN VOICE 
THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


„„„E nimeni altul decât 
Ion Ilici Iliescu - zis Ka- 
ghebescu - orator şi narator 
format cu 45 de ani în urmă 
la marea şcoală stalinistă a 
cadrelor roşii de partid co- 
munist monolitic. 

După lovitura din De- 
cembrie '89 s'a aşternut pe 
scris, continuând "operilii” 
Abuziv Ciuruitului, pe ur- 
mele căruia calcă dârz şi 
apăsat, dovedind aceeaşi 
"genialitate" care ne-a adus 
şi adâncit în prăpastia dis- 
perării şi-a desnădejdii. 
Timp să-şi dea cu părerea 
în cărţi nu are, fiind în faza 
înaltelor solii de pace şi 
"pretinie”, a vizitelor de 
lucru judeţene “realimente” 
sereiste (omul şi pomul), a 
primirilor cotroceniste zil- 
nice şi-a unei intermina- 
bile şi dezgustătoare agi- 
taţii electorale, Mâi Dragă e 
frământat de nostalgia du- 
pă credibilitatea interna- 
'țională a înaintaşului său, 
care înșelase Occidentul cu 
"idependenţa” faţă de Mos- 
cova în anii '68, iar în ţară e 
avid de putere pe viaţă şi 
obsedat de acel cult al 
personalităţii, nelipsit des- 
poţilor, fie ei şi contami- 
naţi de kaghebită din stu- 
denţie! 

Cărticelele cotroceanului 
s'au pornit să apară ca 
ciupercile după ploaie, 
emanate precum ale “acade- 
micienilor" semianalfabeţi, 
din puţul nesecat al gân- 
dirii prezidenţiale patolo- 
gice. Că nu fac doi bani, nu 
valorează nici cât o ceapă 
degerată, nu spun adevărul 
şi nu le citeşte nimeni, ce 
mai .ontează. Că mâine 


=) > 


R 


Academia română, rămasă 
şi ea la remorca puterii 
neocomuniste, va mai în- 
registra un confrate de-al 
Bârlădeanului, Fănuşului, 
Vierului, Sorescului sau 
Simionului, pe tov. Acad. 
Ing. ape Ion Ilici Iliescu- 
KGB, doctor în arta gălă- 
gierilor propagandei de 
partid şi cioplitor al limbii 
de lemn. 

Ca mâine-l vom vedea pe 
supermanul consensului şi 
ambasadorul KGB-ului în 
Carpaţi posterul cotidie- 
nelor trandafirii, coperta 
maculaturii de comandă, 
citatul care hrăneşte naţia, 
genericul radio-TV, primul 
academician mioritic de 
"onoare", în locul Răpo- 
satului. 

Fiecare vizită judeţeană 
de lucru, cu "prețioasele 
indicaţii” după tipic cea- 
uşist, cu nava prezidenţială, 
intonarea imnului, darea 
onorului, întâmpinarea 
tovului cu pâine şi sare etc, 
etc., presupune automat 
adunătura electorală “spon- 
tană" de gură-cască, formată 
din puhoiul de slugi se- 
reiste cu. simbrie grasă, 
mărimile urbei şi aplau- 
dacii osanaţi de meserie, 
După spiciul cucuvelei, 
găunos și mincinos, în care 
Opoziția destabilazataore e 
acuzată de starea deplo- 
rabilă a naţiunii, urmează 
darul prezidenţial cu de- 
dicaţie pe ultima apariţie 
editorială, în care doar 
dedicaţia e reală. 

Armata Chebeleilor dela 
Cotroceni s'a chitit pe scris, 
aşternând Loviluţii şi Re- 
forme puse la cale şi trăite 


30$/50DM 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


iz iată da ae 


Banu SERDARU - 


sau Toamne diplomatice 
din gândirea politică ma- 
chiavelică a emanatului 
Moscovei. Pentru scrierile 
inutile şi fără valoare, cu 
semnătura despotului de 
Olteniţa, ca şi pentru presa 
aservită puterii neocomu- 
niste, hârtia nu e o pro- 
blemă, chiar de-ar fi să 
apară cu frecvenţa cu care 
se întreceau servitorii Pla- 
netarului şi-ai Savantei să 
'le dea posterităţii "operilii 
de inestimabilă valoare 
teoretică şi practică". Şi cum 
aberaţiile Berbecului din 
Carpaţi sunt respectate cu 
sfinţenie de Blestemul dela 


Fi CITIŢI i 

IN ACEST NUMAR 

articole semnate de următorii 
colaboratori din România: 


Banu SERDARU , pagina 1 
Prot. Radu ŞTEFĂNESCU pagina 4 
Maria SAVA pagina 4 
Av. George VASU pagina. 4 
Gh. lonescu OLBOJAN pagina 5 
Prof. Teodor BRĂILEANU pagina 5 
Prof. Denami HAIDER pagina 6 
Av. Nicolae RODEAN pagina 6 
Prof. Radu BADIU pagina 7 
Prof. lonel RĂDULESCU pagina 7 
Andrei lustin HOSSU pagina 8 
Dr. lonel ZEANA pagina 10 
G.N. VIFOREANU pagina 12 
Aurel PASTRAMAGIU pagina 12 
Pr. Nic. CĂNĂNĂU pagina 13 
Prof. Gh. IONESCU pagina 15 
Prof. Nicolae CIACHIR pagina 16 
Prof. Mihai Stere DERDENA pagina 16 
Ing. Dumitru HRISTENCO pagina 19 


CIRCULATIE IN AFARA CANADEI: AFRICA, ARGENTINA, ANGLIA, AUSTRALIA, BRAZILIA, BELGIA, CHILE, DANEMARCA, ELVETIA, GERMANIA, GRECIA, FRANTA, ISRAEL, ITALIA, IUGOSLAVIA, OLANDA, ROMANIA, SPANIA, S/U.A., SUEDIA, TURCIA, UNGARIA, NOUA ZEELANDA 
„£ A 


Cotroceni, va trebui reluat 
curând "învățământul po- 
litic”, prin conspectarea şi 
aprofundarea maculaturii 
iliesciste, extragerea şi me- 
morarea citatelor cu care ne 
vom hrăni sărăcia în urmă- 
torul cincinal. 


Şi-apoi Drăganii tran- 


ziţiei (dela comunismul 
ceaușist primitiv la neoco- 
munismul iliescist luminat) 
se vor întrece în publicarea 
"scriitorului neamului" pe 
tot mapamodul, în sponso- 
rizarea aceluiaşi năpăstuit 
popor român, dator să su- 
porte toate inepţiile kaghe- 

Continuare în pag. 4 


4 | 


x 


comunitate socială 
principii morale. De fa 
naţională, care în trecu 


găsesc o admirabilă 
idealuri române, 


Câmpul Românesc, de de 
aici momente de istorie, 
iniţiative şi de apropiere 
specifică Românului. 
Aceste tabere se fac în poienele dela Câmp, care 
sunt străjuite de "CAPELA" unde se fac "Serviciile 


PAGINA 2 


Divine", în fiecare dimineaţă, în sprijinul altor tradiţii 
naționale, dela schiturile şi lăcaşurile sfinte din ţară. 
Sfânta Capelă ocroteşte toate adunările de tabără sub 
semnul credinţei creştine. 
Taberele au diferite categorii de sociabilitate: 
grupurile de tineret, adunările la sfat ale femeilor, 
întâlnirile de bărbați, care fac schimburi de idei, 
cunoştinţe, şi leaga prietenii cu cei veniţi din mul- 
titudinea de locuri, aşa cum a fost şi anul acesta, cu cei 
sosiți din România, ca oaspeţi la tabere, din Montreal, 
din Statele Unite etc. 
Toate categoriile se adună la ridicarea drapelului şi 
la coborirea lui, care se fac cu un ritual stabilit, în 
cadrul unei solemne adunări. Însăşi pregătirea 
meselor, de trei pe zi, la bucătărie se face în spirit de 
tabără, unde iscusinţa femeilor se ia la întrecere 
pentru a satura pe cei din strângerea Câmpului. 
Taberele încep să lucreze dis de dimineaţă, prin 
grupuri: de sfat, de snoave şi de proiecte, durează ziua 
întreagă şi se termină seara, târziu de tot, în noapte, cu 
cântece, jocuri, petreceri şi voie bună, căci principiul 
„general al acestor comunităţi de tabără este destinderea 
și înfiriparea prieteniilor, între acei care vin din 
diferite părţi geografice şi se bucură că stau împreună 
cu alte suflete româneşti, cu alte simțiri şi gânduri de 
tot ce este românesc şi îi leagă împreună. 
Taberele sunt şi şezătorile culturale, cu diferite 


EDITORIAL 


TABERELE DE VARĂ 
DELA CÂMPUL 
ROMÂNESC 


Taberele dela Câmpul Românesc din Hamilton, 
Canada, care au loc în fiecare vară, sunt o formă de 
„ alcătuită prin voluntarism şi 
pt, ele sunt o frumoasă tradiţie 
I tul istoric se făceau în special în 
vremuri de bejenie. Cei ce vin la Câmpul Românesc, 
şi dinamică comunitate de visuri şi 
a şti. O împerechere ciudată de luptă pe 
baricade, cu odihna şi dinamica sufletească de care au 
nevoie acei ce se luptă şi se străduiesc pentru cauza 
naţională. Toţi cei ce vin la Taberele de vară dela 
parte sau de aproape, trăiesc 
de tresărire, de nostalgii, de 
a unora de alţii, prin omenia 


SEPTEMBRIE 1995 


Una dintre problemele 
grave care ameninţă pre- 
zentul dar şi viitorul Ro- 
mâniei este cea care pri- 
veşte dependenţa psiho- 
“logică pe care prea mulţi 
Români o mai au în relaţiile 
cu vremelnica administraţie 
a ţării, căreia îi place să fie 
numită şi căreia locuitorii 
țării s'au obişnuit să îi 
spună "puterea". Simplul 
fapt că o structură socială 
care ar trebui să fie su- 
bordonată societăţii şi 
poporului este numită "pu- 
tere" şi tratată ca un dat, ca 
o condiţie în perpetuitate 
şi care doar cu greu ar putea 
fi schimbată, este nespus de 
ameninţător şi simbolic. 
Românii încă mai cred că 
adminstraţia poate face tot 
ce Vrea şi cetățenii se află la 
placul ei. Desigur acest re- 
flex condiţionat şi tară de 
psihologie socială au cauze 
foarte uşor de numit. 

Vreme de cincizeci de 
ani Românii au fost supuşi 
în mod sistematic asupri- 
rilor de tot felul de către 
administraţiile bolşevice 
instaurate în vârful baio- 
netelor sovietice. Cele su- 
ferite de Românii sub o- 
dioasele administrații dej- 
ceauşiste nu au fost la în- 
tâmplare ci au fost rodul 
unui plan bine pus la punct 
în laboratoarele răului din 
Rusia Sovietică şi de fapt 
nu numai de acolo. 

In mod deliberat Româ- 
nii au fost hăituiţi, tero- 
rizaţi şi obligaţi să gân- 
dească "dublu”, una să 
creadă şi alta să spună. Din 
această perspectivă este 
criminal şi neruşinat că pe 
ecranele televizoarelor din 
România apar foşti ofiţeri 
de Securitate, torţionari 
notorii, care în mod deschis 
fac apologia crimelor bol- 


decât exponenţii cei mai 
rudimentari ai unor forțe 
văzute şi oculte care doresc 
să menţină pe Români în- 
tr'o stare de infantilism 
politic la cheremul "pu- 
terii”. Căci anii dej-ceau- 
şismului au însemnat re- 
ducerea, sau oricum au 
urmărit reducerea, Româ- 
nilor la starea de turmă 
infantilă orfană care, în 
mod jalnic, trebuia să pri- 
vească spre alinare chiar 
către monştrii ce i-au redus 
la o asemenea stare sub- 
umană. Planul a fost bine 
pus la punct, este încă ur- 
mărit şi lui i se datorează 
mai întâi “comunismul du- 
pă comunism” care există în 
România. 

În prea multe cazuri 
calităţile umane care asi- 
gurau mersul înainte şi 
după care indivizii erau 
ierarhizaţi social: curajul, 
hărnicia, sinceritatea au fost 
înlocuite cu opusul lor: 
laşitatea, lenea hoţească, 
minciuna, şi nu întâmplă- 
tor. Într'o societate de- 
a'ndoaselea valorile erau 
de-a'ndoaselea şi anapoda. 
Cu aceste lucruri în faţă nu 
ar trebui să ne mai sur- 
prindă cele ce le pune la 
cale şi iscodeşte adminis- 
traţia sprijinită de extre- 
mişti a lui Ion Iliescu. 

“În momentul de faţă nici 
nu ar mai trebui comentate 
incompetenţa sau reaua 
voinţă a reprezentanţilor 
acestei administrații ci ar 
trebui tot mai limpede ară- 
tat că se urmăreşte un plan 
cu o criminală finalitate. 

Actuala administraţie în 
mod deliberat caută să 
păstreze în loc toate struc- 
turile comuniste căci prin 
aceasta se face imposibilă 
alcătuirea de organisme 


CUVÂNTUL ROMÂNesp j 


PERICOLUL EXAGERĂRILOR 


Alex.NEMOIANU——— 


deci administraţiei Iliescu 
aflată în cârdăşie deschisă 
cu partidele extremiste 
inspirate de către oculta 
securistă, nu vor să înțe- 
leagă că au de-a face cu in- 
divizi îndărătnici şi fără 
nici un fel de vocaţie de- 
mocratică. Aceşti indivizi 
care deliberat refuză să 
vorbească despre crimele 
dej-ceauşismului şi care au 
fost şcoliţi la şcolile nega- 
tivității dela Moscova ori de 
aiurea, ştiu prea bine că 
pentru a realiza un soi de 
coeziune au nevoie de 
prezenţa unui "inamic", a 
unui "duşman", , 

Acest “duşman” a fost 
rând pe rând, Fondul Mo- 
netar Internaţional, “Exi- 
lul", foştii proprietari etc. 
Dar de neiertat rămâne 


“faptul ca actuala “putere” a 


fost şi a rămas capabilă să 
manevreze şi să joace cum 
vrea problema naţională. 
Trebue recunoscut că în 
această privinţă o vină. 
revine şi Opoziţiei demo- 
crate. 

În primul rând în Ro- 
mânia problema naţională 
este reală căci în interiorul 
minorității maghiare există 
extremişti care visează 
imposibilul şi care, din pro- 
prie iniţiativă sau stârniţi 
dela Budapesta, au dovedit 
că pot face rău şi pot pro- 
voca tulburări. Ar fi fost 
firesc ca justificata îngri- 
jorare a populaţiei covâr- 
şitor majoritară din Tran- 
silvania, deci a Românilor, 
să îşi afle siguranţa alături 
de partidele Opoziţiei de- 


mocrate,. Ar fi fost firesc să 
“fie aşa căci în anii comu- puţin: = 


nismului, probabil după 
grupul etnic german, 
Românii au avut cel mai 
mult de suferit. Biserica 
Greco-Catolică a fost ni- 


mânii din Trans 
ar trebui să fie : 
voteze cu figuri capiti să Îi 
dubioase gen Funar ubi 
singur exemplu este ea 5] 
ficator în demonstii, 3 i 
apelor tulburi în care a.€ă ZI 
demagog se scaldă pesăl - 
torul de "arheologien Map 
jeană nu face nimic ş clei 
restaura una dintre cel. 4 
autentice instituţii tonă : 
neşti din Ardeal supa e 
mele ei adevărat. Mă reţe. 
la Universitatea Romă SI 
din Cluj care s'a fondat a a 
funcţionat cu mândrie Ha ; 
numele de "Ferdinandn 
fi mult mai folosito: ca Î 
instituţiile românești isţo. 
rice să fie întărite la Clu 
decât să atârni tăblițe cu 
conţinut îndoielnic e 
monumente ce aparţin mi. 
noritarilor unguri. Dar 
desigur cei care din umbră 
îl sprijină pe demagog nu 
au respect pentru adevăr şi — 
nici pentru instituţiile ro- 
mâneşti fundamentale), 
Dar la aceasta se adaugă 
o greşeală de neirtat pe care 
au făcut-o măcar o parte î. 
dintre “elitiştii” care s'au 
alăturat Opoziţiei demo- 
crate. Dintr'un zel de a-şi 
dovedi "internaționali. 5 
mul", zel pe care personal 
nu îl înțeleg, “elitiștii” au 
manifestat un dezinteres - 
dispreţuitor față de sen- 
timentele naţionale ro-. 
mâneşti şi o agresivitate 
seculară la limita fana- 
tismului. În dorința de a 
exorciza păcate mai vechi 
aceşti "elitişti” au surpat Ș 
grav credibilitatea Opozi- 
ției democrate în Ardeal cel 


ilvania i 


tatea faţă de principii 
nenegociabil al integrităţii 
hotarelor româneşti. j 


Este imperios necesar ca 
această greşeală să fie 


comunicări, care fac obiectul unor frumoase şi dina- 
mice schimburi de observaţii, completări şi inter- 
pretări, ce se fac în mod liber, de către acei ce participă 
şi doresc să-şi aducă contribuţia lor. Totul se desfă- 
şoară într'o atmosferă amicală şi decentă, într'o ordine 
plăcută şi rodnică. Climatul specific al Taberelor de 
Vară este de orientare naţională, dincolo de orice 
implicaţie de formaţie politică. Totul se discută “in 
FORUM, fără să se impună cuiva un punct de vedere 
politic, al vreunei grupări politice. Ideea fundamentală 
este de uniune şi solidaritate naţională, cu prezenţa 
tuturor punctelor de vedere şi cu orientări variate, dar 
legate de soarta poporului român şi de viitorul Româ- 
niei. Sentimentul care îi leagă pe toţi participanţii este 
prietenia cea bună şi dezinteresată. Toţi vin îndemnați 
de credinţa lor în omenia românească,. care cu adevărat 
este esenţa taberelor. Mai ales dragostea de ceea ce au 
lăsat în România, în cultura şi civilizaţia românească, 
de tradiţie străveche, care nu pot fi uitate de către cei ce 
“lau ajuns pe meleaguri străine, dar nu au pierdut 
legăturile sentimentale cu ţara lor. 

În serile în care se aprind focuri ca în vremurile 
strămoşeşti şi se cântă până târziu în noapte sub clarul 
cerurilor cu lună, sunt puternice legături cu întregul 
trecut zbuciumat al neamului românesc şi. cu 
glorioasele înfăptuiri de altă dată, ale celor ce nu şi-au 
pierdut credinţa în virtuțile naţionale şi au avut 
puterea să-şi dea viaţa pentru existenţa istorică a 
neamului şi țării. Acesta este secretul taberelor de vară 
dela Câmpul Românesc: s'a păstrat integrală viziunea 
românităţii şi nu a acceptat pângărirea dezmăţului care 
a cuprins o bună parte din lumea de azi. 

Serile în care ard focurile în mijlocul pădurii se 
trimit, peste mari şi țări semnale de prietenie celor din 
vremurile de altă dată şi celor ce vor veni după noi, că 
neamul românesc nu şi-a pierdut voinţa de a exista așa 
cum l-a vrut Dumnezeu la naşterea sa şi că încă are 
virtuţi şi energii de creaţie şi de supravieţuire, în 
istoria lumii, dincolo de toate pârjolurile care i-au 
înnegrit istoria, din când în când. y £ 

Taberele de vară, cu variatele lor forme de existenţă 
sunt manifestări ale unei puternice conştiinţe naţio- 
nale şi sunt un imperativ al acestei conştiinţe ca să nu 

iară ideea de neam românesc în lume. Semnificaţia 

lor este o semnificaţie naţională şi de aceea adună pe 
Românii răsfiraţi în mai multe puncte ale globului, 
într'o strânsă comuniune sufletească, şi de credinţă 
nestrămutată. ; 

Taberele dela Câmpul Românesc sunt una din 
tainele împreunării naţionale şi stau cu inima des- 
chisă pentru toţi acei te simt românește. 


-George BĂLAŞU 


şevice şi ororilor săvârşite sociale alternative şi libere  micită iar conducătorii îndreptată şi "elitiştii” ar 
de călăii lui Dej şi Ceau- de amestecul “puterii”. Cei legendari ai Românilor, trebui siliţi să îşi tempereze 
şescu. În fond aceşti apo- care continuă să îşi dea între care Dr. luliu Maniu, exagerările “internaționa- 
logeţi ai crimei nu sunt votul “răului cunoscut”, au fost exterminați. Ro- liste" tără rost. 

i să ma ma îna ma 


Da Da DE A A AA A e A CA O Ca (N E CC CA Ca A a a a 


COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 
E) NOU. 


NUMELE DE FAMILIE.. 
PRENUMELE.. 
STRADA/ Nr. 
ORAŞUL. 

CODUL POŞTAL. 


BONAMENTULUI ANUA 


PESTE $50 ABONAMENT DE SUSŢINERE 
$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 
$30 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


Lo I333333333333333 3333333033333 022 


ABONAŢI-VĂ LA ZIARUL 
CUVANTUL ROMÂNESC : 


Abonamentele şi reînnoirea lor, se pot face 
după cum urmează: 
Din Canada şi U.S.A., se pot face "Cec Poşta!” 
(Money Order) sau "Cec Personal", 


Din Europa şi alte continente, prin "Mandat Poştal" sau 
"Cec Internaţional" pe adresa ziarului: 


CUVANTUL ROMÂNESC 
P.O.Box 78010 I 
Westcliffe Postal Outlet - 
Hamilton, Ontario, Canada L9C 7N5 


| ep E PR a op pe e er IER 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


+ Nu garantăm apariţia arti: 
colelor mai lungi de 4 pagini 
dactilograțiate la 2 rânduri: 
Redacţia nu doreşte să in- 
tervină cenzurând prin forță 
împrejurărilor, textele 
Supradimensionate. 


*Manuscrisele nepublicate 
nu se înapoiază. 


Reproducerea articolelor 
este interzisă fără men" 
ționarea sursei. 


Second Class Mail Registration Number 4133 
REINNOIŢI-VA ABONAMENTUL 


PPE PT ——.—7” ——. PN Aj 


CUVÂNTUL ROMÂNESC . 


SEPTEMBRIE 1995 


„ 


—” 


PAGINA 3 


"MAFIA ÎNTUNERICULUI" 


Citeam nu de mult în 
ziarele canadiene, despre 
pericolul recent al mafiei 
ruseşti (kgb-iste) care pur şi 
simplu a invadat Canada. 
Specialiştii kgb-işti, care 
"spală banii" (expresie tipic 
americană pentru invadarea 
pieţii cu dolari falşi), care 
ucid în stil comunist, îşi 
crează teritorii şi ramifi- 
caţii, şi-au extins spaţiul de 
desfăşurare tocmai pe con- 
tinentul american, deve- 
nind foarte rapid mai 
periculoşi decât mafioţii 
italieni de tradiţie. 

Ca imediat după aceea să 
aflăm că Dl. Valeriu Ta- 
bără, Ministrul Agriculturii 


Mihaela MOISIN 


vorbeşte despre "Mafia în- 
tunericului” chiar în Ro- 
„mânia. Să fi existând a- 
ceastă mafie românească 
într'adevăr, să fie tentacu- 
lele aceleiaşi mafii sovietice 
întinse până în România, 
ori să fie pur şi simplu o 
făcătură a guvernului pen- 
tru a găsi un acar Păun în 
justificarea scandalului 
grâului din vara aceasta din 
România? În oricare dintre 
cazuri este la fel de rău. 
Totul a pornit dela 
simplul fapt că Dumnezeu, 
făcându-i-se milă de bietul 
țăran român, i-a trimis una 
dintre cele mai bune recolte 
de grâu din ultimul dece- 


RĂZBOIUL _ 
ROMÂNO-ROMÂN 


Urmare din pagina 1 


văratul înțeles al cuvântului. 

Opoziția antinomenclaturistă este supusă în chip 
permanent unei sistematice hărţuieli de epuizare a ei. 
In special se hărţuieşte cu logica, că numai ce serveşte 
interesele puterii este patriotic. Puterea zice că cine 
nu este cu ea, este implicit împotriva ţării. În o 
asemenea politică există o cantitate de ură care tinde 
să ucidă tot ceea ce este antinomenclaturist. Tinde să 
ucidă pe Românul care vrea să se desprindă din 
mecanismele unei inflaţii de programe ruinătoare. 
Programe care măresc tot mai mult prăpastia dintre 
guvernanţi şi populaţie, fiindcă democraţia socialistă 
care are loc în țară e pur şi simplu doar o mascaradă. 
Rolul ideologiei totalitare este să dea pregnanţă de 
realitate ficţiunilor. Să impună falsul drept adevăr. 

Unde s'a făcut tabula rasa cu societatea civilă, au 
fost impuse valori de import, străine românismului. 
Un sistem de caste rigid şi riguros prescris după 
modelul de producţie asiatic. Conform acestuia, casta 
dominantă - nomenclatura -, constituită la toate 
nivelurile administrative ale societăţii, exclude masa 
dela deciziile politice, Prin.o asemenea excludere, pas. 

as, s'a format o mentalitate care se reduce doar la 
judecata de conformism. Un lucru care este de fapt 
premisa pervertirii morale urmărită de putere. [e) 
pervertire în care cetăţenii îşi orientează toate 
energiile doar spre asigurarea materială a existenței. 

Trăsătura comună a puterii, din războiul român-ro- 
mân, este unitatea de grup mafiot şi coruptibilitatea. 
Tehnicienii ei provin dela “academia de partid” iar 
intelectualii ei sunt vechii lăudători ai Verei ceauşiste” 
precum şi cei care n'au avut niciodată un ax. moral. 
Lipsa de moralitate a intelectualităţii afiliate ei, 
promovează în continuare corupția instituţionalizată, 
dezinformarea şi autototalitarismul. 

Câtă vreme Revoluţia nu a reuşit să îndrepte 
România pe drumul cel bun, ea a lăsat în urmă doar 
amintirea morţilor şi a sacrificiului irosit. Restauraţia 
a luat puterea şi cu acest lucru a început războiul 
româno-român care a tăiat apele: cu Iliescu ori 
împotriva lui! Cu el sunt: clasa politică vinovată de 
crimele comunismului, armata securiştilor si 
informatorilor şi cei care au binemeritat dela partid 
recompense. i iti ta 

Preşedintele nu se poate stăpâni să nu incite la 


războaiele civile şi să se bată cu toţi cei care nu-i. 


cântă în strună. Mineriadele au fost zilele de culme 
ale războiului româno-român. Sursa Preşedintelui, e 
ura. El face parte din comuniştii care au aruncat 
sămânţa urii. În fapt tot sistemul comunist e născut 
din ură şi clădit pe ură. Dacă Românul s'ar fi răzvrătit 
mai întâi contra lui însuși, n'ar mai fi existat situaţia 
purtării crucii în războiul româno-român de acuma, 
care opune clanului democraţiei "originale" de partid 
comunist, forţele societăţii care şi-au legat destinul de 
Decembrie '89, să : 
ara are ca principal duşman însăşi puterea poli- 
tică actuală. Legat de acest lucru, în războiul româno- 
român care are loc, Opoziția are mai mult decât un 
mandat politic. Ea are un mandat legat de morala şi 
de justiţia pe care patria le imploră ca pe o necesitate 
supremă de salvare a ei. : 

Dacă opoziţia ar fi DUMITRU IUGA - Românul 
devenit un simbol de nestrămutată hotărîre în forța 
moralo-spirituală care-l conduce- , apreciem că star fi 
trecut, deja, peste războiul româno-român. Dar 
pentrucă ce ar fi fost bine să fie nu este, el e încă în 
mare desfăşurare. 

Închei acest articol cu felul în care Dumitru luga 
vede însuşi problema: "Sufăr de un optimism nativ, 
deşi am avut parte numai de zile grele. Sunt convins 
că la capătul drumului va fi bine pentru poporul ro- 
mânesc. Prin lipsa noastră de "inspiraţie" din 1990 şi 
1992, în loc să ne urcăm într'un accelerat, ne-am trezit 
urcați într'un marfar. Însă tot acolo ajungem, Din 
păcate, irosim timp şi energie, şi mulți, foarte mulţi 


dintre noi nu mnai au răbdare”. 
Eugen BÂRSAN 


niu. E rău fără grâu, dar şi 
cu prea mult grâu ce faci? 
Se făceau multe când Ro- 
mânia antebelică era "grâ- 
narul Europei”; când 
România stabilea preţul 


grâului pe piaţa europeană; ! 


dar azi? când România este 
considerată o ţară a lumii a 
treia, cine să afle despre 
fantastica recoltă, atunci 
când Dl. Tabără se face că 
nu ştie de existenţa ei? 

Azi, când în majoritatea 
țărilor europene, ca să nu 
mai vorbim de ţările lumii 
a treia, este atâta nevoie de 
grâu, ori din cauza secetei 
în primele, ori din cauza 
sărăciei pământului în 
ultimele, România are un 
exces de milioane de tone 
de grâu pe care nu are cum 
să le vândă pentrucă "nu 
corespund standardului 
813-68". Cum vine asta? Mai 
bine să nu vândă România 
acest grâu, să-l lase să 
putrezească, pentrucă Rom- 
cereal nici nu încearcă să-l 
pună pe piața interna- 
țională! Chiar dacă l-ar 
vinde sub prețul grâului de 
calitatea întâia de pe piaţa 


„mondială, atât ţărnul ro- 
- mân, cât şi (mai ales) Româ- 


nia ar duce-o mai bine. 

Zic unii că problema 
scandalului grâului este 
creată de guvern, pentru a-l 
lămuri pe ţăran cât de rău 
este să fii proprietar şi să 
produci o grămadă de grâu 
pe care n'ai cui să-l vinzi, 
deci, înapoi la ceape, care 
are el grijă de grâul ţă- 
ranului şi al statului, pe 
principiul: "ce-i al meu e al 
meu, ce-i al tău e tot al 
meu"! Şi ca s'o spunem pe-a 


“dreaptă, chiar'âşa; ce să facă 


țăranul cu grâul care l-a 
invadat în casă, pe care nu-l 
poate valorifica, şi ca ur- 
mare, nu-şi poate permite 
luxul de a începe muncile de 
toamnă. Are dreptate dum- 
nealui, Dl. guvern să suge- 
reze: "înapoi cu pământul la 


„CAP", Când ai avere, ai pro- 


bleme, când n'ai nimic, eşti 
sărac şi liniştit. 

Alţii însă spun, că aceas- 
tă problemă! este creată de o 
mafie, nu se ştie a cui, dar 
sigur a întunericului, care 
de pe undeva de prin Mol- 
dova îşi trimite agenţii să 
cumpere grâul bietului ţă- 
ran cu 70 -80 de lei/kg, pen- 
tru a-l vinde apoi cu 250 
lei/kg, (prețul de achiziţie 
al Romcereal-ului), unor 
societăţi particulare, sau 
care vor şti să-l vândă chiar 
pe piața mondială, cu câţiva 
dolari mai mult. 

D]. Petre Roman, crea- 
torul legii funciare, jubi- 
lează azi, şi scrie şi tot scrie 
scrisori în stânga şi în 
dreapta, pentru a se implica 
şi el în problema grâului. 
Concluzia dumnealui - 


„ actualul guvern nu este în 


stare să rezolve cea mai 
fierbinte problemă a unei 
veri la fel de fierbinte. Ce 
bine ar mai rezolva-o însă 
DI. Roman, care poate 
vihde şi un cal mort! 
Din tot acest scandal al 
ge ului va cădea capul D- 
ui Tabără, sau va cădea 
întregul guvern? Se vor ține 
alegeri anticipate? pentrucă 
aceiaşi neocomuniști îşi 
duc liniștiți campania elec- 
torală şi tot ce își doresc 
este doar rotirea portofoli- 
ilor ministeriale, pe aceeaşi 
structură neocomunistă? 
Va fi existând într'adevăr 
o mafie a întunericului, a 
luminei dela Răsărit sau 
este o nouă făcătură a ac- 


întoarcere spre ceapeuri? 


PENTRU ALEGERILE PREZIDENŢIALE 


DIN 1996 


"PARTIDUL 
ORIGINALITĂŢII ” 


TOVARĂŞUL - DEMOCRAT 


K lon 
Guici 


B lliescu 


VĂ ÎNDEAMNĂ SĂ VOTAŢI PE 


pt. conformitate, 
Stroe MOLDOVANU 


CĂTRE TINERII ROMÂNI. 


„+ Boştiisdeţinuţi politici: „tion. de rezistenţă antico- 


anticomunişti aflaţi peste 
hotarele ţării organizaţi în 
"Uniunea Foştilor Deținuți 
Politici din România” cu 


“sediul la Geneva - UDPR- - 


se adresează prin aceasta 
tinerilor români şi celor din 
Capitală şi din apropiere.în 
mod special. 

_În ziua de Miercuri 8 
Noemebrie din acest an se 
va împlini jumătate de veac 
dela marea demonstraţie a 
tineretului bucureştean ce a 
avut loc în Piaţa Palatului 
Regal la 8 Noembrie 1945. 
A fost ultima manifestare 
de acest gen ce s'a desfăşu- 
rat public, deschis, în 
timpul comunismului. 

În urmă cu 8 luni, spri- 
jinit de baionetele Armatei 
Roşii de ocupaţie şi de tră- 
dătorii de interese naţio- 
nale din partidul comunist 
şi organizaţiile camuflate 
ale acestuia, Vâşinski in- 
stalase împotriva voinței 

"populare şi regale, guver- 
nul condus de un obscur 
avocat dar posesor al unei 
frumoase averi, Petru Gro- 
za, care se pusese în slujba 
partidului comunist, de 
totală obedienţă faţă de cel 
bolşevic cu sediul la Mos- 
cova. 

La 8 Noembrie, ziua 
onomastică a tânărului 
Rege Mihai], care va ră- 
mâne curând ultimul bas- 


„munistă din ţară, tineretul 
bucureştean din marile . 


partide istorice, naţional- 
țărănist şi național-liberal a 
organizat o demonstraţie 
proiectată ca omagiu Suve- 
ranului şi pentru afirmarea 
tezelor naţionale şi demo- 
cratice. 

Un rol deosebit l-au jucat 
tinerii din facultăţi cărora li 
s'au adăugat şi cei din licee, 
dar nici tinerii muncitori nu 
au fost absenţi, astfel 
coloana naţională liberală 
avea în frunte pe cei dela 
Uzinele Ford (devenită 
cândva Automatica), iar 
coloanele naţional-ţărăniste 
veneau cu tinerii muncitori 
dela fabricile din Sectoarele 
Albastru şi Negru. În cins- 
tea şi amintirea acelui act, 
după 50 de ani, facem un 
apel la organizarea unei 
manifestații care să urmeze 
aceleaşi trasee de atunci. Ca 
portrete să fie duse cel al 
Regelui Mihai, aşa cum 
arăta atunci şi aşa cum se 
prezintă astăzi, cele ale 
marilor conducători, amân- 
doi pierzându-si viaţa în 
temniţa dela Sighet, Iuliu 
Maniu, Preşedintele PNȚ şi 
Dinu Brătianu, Preşedintele 
PNL. Să se facă din vreme 
apel la tineri din provincie, 
la cetățene şi cetăţeni ai 
Capitalei şi de unde pot 
veni, să participe la de- 


4 


monstraţie, Fiecare după 

lorinţe şi preferinţe să se 
adune în faţa unuia din 
fostele sedii: cel al PNȚ din 
str. Clemenceau, astăzi 
Gabriel Pery, iar cel al PNL 
din str. C.A. Rosetii, astăzi 
centrul hematologic. Pleca- 
rea să se facă astfel ca 
jomcțiunea să aibă loc, 
precum în 1945, în Piaţa 
Palatului. Locul fostei 
statui a regelui Carol 1, 
operă a marelui sculptor 
Mestrovici, distrusă de 
comuniști, să fie marcat şi 
în nșijloc să figureze un 
portret al primului şi 
marelui nostru Rege. Să fie 
scrise şi scandate, precum 
în urmă cu cinci decenii: 
"Regele şi Patria”, "Toată 
lumea la Palat, "Toată 
lumea e cu noi". Incadraţi 


„ de tineri, să participe cei 


care au manifestat la 8 
Noembrie 1945. In Piaţa 
Palatului să se rostească 
câteva scurte cuvântări. 
Până la 8 Noembrie din 
acest an nu mai este mult şi 
o astfel de acţiune trebue 
din vreme şi temeinic pre- 
gătită. Vom difuza apeluri 
ca din străinătate să vină 
participanţi, sub semnul 
unităţii. 
Preşedinte, 
Dumitru lonescu 


Secretar, ! 
Constantin Mareş 


NOI PERSPECTIVE ROMÂNEŞTI 


țară din Europa nu va fi asigurată, fără 


Urmare din pag.1 


Rusiei, Este o. imoralitate care nu poate 
dura în politica internaţională, căci va 
aduce după sine consecinţe nefaste. 

Trebue menţionat meritul Congressman- 
ului Funderburk de a fi subliniat adevăruri 
trainice şi permanente ale istoriei ro- 
mâneşti, care vor ajuta de acum încolo să se 
clarifice liniile esenţiale ale unei politici 
tualului guvern, pentru o reale și sănătoase în releţiile cu România, 


poarta de apărare a Occidentului. Nici o 


garanţia integrităţii teritoriale a României, 
între graniţele ei fixate la Pacea de după 
Primul Război Mondial. | 

Salutările noastre, ale Românilor, 
acestui Congressman luminat şi care se 
deosebeşte de alţii prin seriozitatea 
concepţiei sale politice nealterată şi de 
largă viziune. Prin cuvântarea sa, se des- 
chid noi perspective pentru România. 


- lon HALMAGHI 


În Parlamentul ruşinii 
naţionale, majoritar cotro- 
cenist, se poartă o politică 
meschină, cu iz de gaşcă 
comunistă, politica inte- 
reselor avantajoase şi a 
şantajelor pentru posturi 
grase. Se încalcă Legea 
Legilor, se revine la 
articole votate sau se 
hotărăsc legi strâmbe, se 
nesocotesc regulamente 
după cum se ordonă de 
sus, se uită promisiunile 
demagogice şi înfierările 
tovărăşeşti făcute pe postul 
naţional de televiziune. 

Au fost acceptate Or- 
donanţa de urgenţă nr.1 ca- 
re îngheaţă salariile mun- 


citorilor şi Raportul de 


mediere la Legea acce- 
lerării privatizării. Urmea- 
ză ca Ordonanţa, acuzată la 
Cameră de neconstituţio- 
nalitate, să ia drumul 
Curţii Constituţionale şi 
apoi cel al promulgării la 
Cotroceni. 

Teama de a rămâne fără 
țigănime i-a determinat pe 
tovarăşii parlamentari să 
modifice legea privind 
încuviințarea adopţiei, în 
sensul că nu pot fi adoptați 
decât copiii aflaţi în in- 
stituţiile de ocrotire ale sta- 
tului şi numai prin Comi- 
tetul naţional de adopţie. 

In timp ce deputaţii roşii 
au decis Legea strâmbă a 
caselor naţionalizate (în 
fond renaţionalizarea lor), 
urmând să clarifice unele 
articole din regulament, 
declarate de Curte ca ne- 
constituționale, senatorii 
trandafirii au adopotat cu 
voioşie cinci ordonanţe 
văcăroidiene şi Legea pri- 
vind producerea, controlul 
calităţii, comercializarea şi 
folosirea seminţelor şi ma- 
terialului săditor. 

La cererea Curţii Consti- 
tuționale au fost modi- 
ficate unele articole 
privind relaţia cu presa, de 
care se va “îngriji” Codul 
Penal! şi protecţia fami- 
liilor parlamentarilor. Dar 
chiulul din actuala sesiune 
parlamentară a devenit 
patologic, bătând toate 
recordurile de până acum. 
Lipsa unui singur vot a 

- făcut să cadă Raportul de 
mediere asupra Legii 
accelerării privatizării, iar 
lipsa cvorumului a amânat 
votarea Legii caselor 
naţionalizate. Această lege 
nedreaptă şi intolerantă 
faţă de “restitutio in 
integrum” transformă 
foştii şi actualii bârlădeni, 


marţieni, văcari, ghermani, 
păuneşti şi... târla e mare - 
în viitori proprietari. De 
fapt, legea a fost concepută 
pentru puii de năpârcă a- 
vortaţi de ceauşism, fiindcă 
nesocoteşte dreptul de 
proprietate şi legalizează 
furtul. Se restituie doar 
apartamentul locuit de 
proprietarul său, iar chi- 
riaşii vor plăti prețuri mult 
prea mari pentru posibi- 
lităţile lor, ca să devină 
proprietari. Oligarhia ceau- 
şisto-iliescistă, lipitorile 
comuniste şi fosilele stă- 
Pânirii actuale vor cum- 
păra somptuoasele vile la 
preţuri sub cele de piaţă. 
Legea priveşte doar casele 
naţionalizate, nu şi pe cele 
demolate de buldozerele 
"iepocii lumină" sau ale 
persoanelor emigrate, fu- 
pite etc. 2 

Legea învăţământului - 
un fel de regulament de 
funcţionare cu 223 articole 
a înaintat greu, fiindcă aici, 
precum la agricultură sau 
la football toată lumea se 
pricepe şi-şi dă cu părerea. 
Art.22 a stabilit ca probele 
pe care le susţin absol- 
venţii gimnaziilor să 
cuprindă obligatoriu exa- 
menul la limba şi literatura 
maternă. Cap.XII referitor 
la “Invățământul pentru 
persoanele aparţinând 
minorităţilor naționale” 
(art.116-124) s'a dovedit de- 


a dreptul incendiar şi s'a 


finalizat cu greu din 
pricina comodităţii, absen-_ 
teismului şi manevrelor 
politice de culise ale 
tovarăşilor trandafirii. 
Câteva dintre măsurile 
preconizate în noua Lege a 
învățământului stabilesc că 
elevii şi studenţii eminenţi 
pot absolvi doi ani 
într'unul, bacalaureatul se 
va susţine la şase probe- 
diferențiat pentru secţiile 
reale şi umaniste şi numai 
de trei ori, iar învăţă- 
mântul superior va fi 
gratuit... cu numele, 
fiindcă nu vor lipsi taxele 
suculente legate de 
admiteri şi reexaminări. 
Dezabateri furtunoase 
au fost şi la Statutul 
medicului şi Regulamentul 
de funcţionare al Consi- 
liului Naţional al 
Colegiului medicilor, un 
fel de tribunal suprem care 
va stabili codul deonto- 
logic al slujitorilor lui 
Hypocrate. În luările de 
poziţie ale uneltelor stă- 
pânirii n'au lipsit acuzele 


SEPTEMBRIE 1995 


PAGINA 4 : CUVÂNTUL ROMÂNESe 
E SEPTEMBRIE 1995 OMANEe 
"OPERA LEGISLATIVĂ" 


— Radu ŞTEFĂNESCU — 


de ordin politic la adresa 
Federaţiei medicilor şi a 
Sindicatelor sanitare, pri- 
vind orientarea lor antico- 
trocenistă. 

Vacanţa rămâne unica 
realizare parlamentară no- 
tabilă. După cinci luni de 
chiuleală sau excursii 
turistice pe mapamond, 
suportate de-un popor 
îngrozit de grija zilei de 
mâine, dolofanii burjui 
comunişti din Parlamentul 
prăbuşirii naționale au 
intrat în şederea consti- 
tuţională nemeritată din 
„lunile de vară, timp în care 


„ Guvernoiul de cârpă al 


Iliescului va continua în 
lvoie desăvârşirea dezas- 
“trului, prin Ordonanţe an- 
tinaţionale. 

Aşadar, încă de Joi 23 
Iunie a.c. aleşii naţiunii au 
intrat în vacanța mare 
oameni făcuţi, putându-şi 
cumpăra vilele princiare la 
preţuri ridicole şi apro- 
bându-şi spaga suplimen- 
tară de milioane din 
"munca" de acţionari în 
AGA şi'n Consiliile de 
Administraţie. Au supărat- 
o rău pe "Bunicuţa” dela 
Cotroceni care, de ochii 
lumii, tuna şi fulgera la 
începutul sesiunii parla- 


"mentare împotriva căpătu- 


ielii prin cumul de funcţii 
la AGA şi... SPAGA! La 
final, ca tacâmul să fie 
complet, foştii mahări din 
CC al PCR, granguri 
activişti, şefi de secu, 
miliţie, procuratură etc,., 
etc,, - că numai senatori şi 
deputaţi nu pot fi numiţi - 
au amânat dezbaterea 
Raportului Comisiei 
"Apartamentul", ce va fi 
dat uitării, ca atâtea altele. 
Că doar n'o să-şi taie 
singuri craca de sub 
picioare, abdicând dela 
principiul elementar al 
eticii şi echităţii originale, 
rezumat în sintagma: 
"Năstase - patru case!" 
Actuala sesiune parla- 
mentară a fost un fiasco, ca 
şi precedentele, cauza 
principală fiind chiulul, 
gras plătit din buzunarul 
electoratului păcălit. Au 
rămas amânate la... calen- 
dele greceşti 52 propuneri 
şi 43 proiecte de legi!! 
"Opera legislativă" a fost 
pe măsura ticăloşiei şi a 
incompetenţei celor de 
compun majoritatea parla- 
mentară roşie, slugarnică 


faţă de kaghebistul patron - 


republican şi liber cuge- 
tător de Olteniţa. 


CONDEIERUL DELA 
COTROCENI 


Urmare din pagina 1 
„bitei iliesciste. După cum 
n'ar fi de mirare, ci de mirul 
lumii, să-l vedem pe "nenea 
“ scriitorul” publicând direct 
în frangleza lui de baltă, cu 
damf de kazacioc, pe care-o 
găvăreşte în desele-i pere- 

inări continentale. E 

Hotărât lucru: n'am scă- 
pat de impostura comu- 
nistă. În cărţile apărute sub 
semnătura lui, scribăreţii 
lui Iliescu trunchiază ade- 
vărul. Nu prezintă răbuf- 
nirea românească declan- 
şată spontan în 16 Decem- 
brie '89 la Timişoara și 
„continuată, din nefericire, 
cu lovitura de stat din 22 
Decembrie '89 la Bucureşti, 


odată cu fuga cuplului de- 
menţial şi acapararea pute- 
rii de către aripa influentă a 
secu, prin kaghebistul ei 
numărul unu, omul Mos- 
covei Ion Ilici Iliescu. 

Prin metehnele lui ceau- 
şiste, prin acapararea mas- 
cată a tuturtor prerogati- 
velor de decizie politico- 
executivă, modul de a 
gândi, ostil intereselor 
nâţionale (lipsa de interes 
în problema Basarabiei, 
graba semnării tratatului de 
supunere oarbă faţă de 
imperiul răului etc.) şi am- 
biţia de a-şi însuşi necon- 
stituţional al treilea mandat 
prezidenţial, Iliescu rămâne 
comunistul bolșevizat din 


studenţie, care mimează 
ruperea de trecut şi ritmul 
exasperant de lent al re- 
formelor. 

Istoria va consemna 
prelungirea sfertului de 
veac al infernului ceaușist 
prin acest blestem care ţin- 
tește preşedinţia pe viaţă. E 
de aşteptat, aşadar, ca 
"operilii” condeierului dela 
Cotroceni să concureze 
curând maculatura Împuș- 
caţilor, cu grabă'şi teamă de 
a masca, prin jumătăţi de 
adevăr, vinovăţii sigure. 


Banu SERDARU 


4 


| 
| 
| 
i 


LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PENTRU 


MINORITĂŢILE NAŢIONALE 
—— Av. George VASU— 


Legea Învăţământului 
privind minoritățile na- 
ționale a produs multă 
agitaţie de către UDMR 
(Partidul Maghiarilor din 
România), încercându-se o 
destabilizare în ţară, prin- 
tr'o agitaţie permanentă, 
părăsirea Parlamentului în 
timpul dezbaterilor etc. 

Se pare că această ac- 
țiune a fost concepută şi 
suţinută din străinătate de 
Uniunea Naţională a Un- 
gurilor, care din 1994 au 
căutat un prilej. Abia atunci 
când Legea Învăţământului 
a fost promulgată de Pre- 
şedintele ţării, la Debrețin, 
în Ungaria în loc să strângă 
un milion de participanţi, 
abia s'au strâns 3.000 de 
persoane vârstnice, iar din 
România au fost mai puţin 
de 300 de participanţi. 

La 27 Iulie 1995, în ca- 
tedrala reformată din De- 
breţin a avut loc o adunare 
de protest împotriva "răz- 
boiului pornit împotriva 
limbii maghiare" pentru 
apărarea şcolilor maghiare 
din România, Slovacia şi 
Serbia. 

Printre vorbitori au fost 
prezenți şi Laszlo Tokes, 
preot reformat din Ro- 
mânia, Marko Bela, pre- 
şedintele UDMR din 
România, scriitorul Sute 
Andras, preşedintele de- 
onoare al Uniunii Mondiale 
a Ungurilor, etc., care au. 
menţionat ca datorită Legii 

nvăţământului din Româ- 
nia, limba maghiară din 
România este supusă “piei- 
rii din rândul limbilor 
lumii” etc., etc, . 

Acum vreau să examinez 
câteva articole din Cap.XII 
al acestei legi contestate de 
politicienii maghiari din 
România, pentruca cititorul 
obiectiv să tragă concluzia 
care se impune. 

Art.118 din Lege spune: 
"Persoanele aparținând 


TINERI, SĂRIŢI 
CĂ NE MĂNÂNCĂ CÂINII 


——— Maria SAVA=— 


Tineri, voi, flori de nă- 
dejde pe marginile pră- 
pastiei; prăpastie unde mai 
toate sufletele se topesc şi 
se zbat în disperare; pră- 
pastie unde maeştrii ipoz 
criziei, ai minciunii zdro- 
bitoare de inimi, creatoare 
de rele şi născătoare de 
hoţii, ne-au azvârlit şi acum 
se lăfăie din truda noastră 
şi râd de sufletele îndu- 
rerate. 


Tineri, voi, erupție a 
sufletului fundamental 
sensibil, oare ştiţi ce bea 
"Cowboyul" nostru, acest 
parazit al virtuţii în paharul 
ce i se clatină în mâna tre- 
murândă? El bea lacrimile 
şi sângele viitorului vostru 
sfânt; bea boală, sluţenie, 
lipsă, încununându-se de 
mândrie în acordurile şi 
simfoniile celor ce îi cântă 
în strună, 


Tineri, voi, îndurătorii 
situaţiei bizare, a tuturor 
insultelor, a tuturor lovi-. 
turilor, nu lăsăți dovada 
slăbiciunii şi a fricii în faţa 
celor ce ne pervertesc rațiu- 
nea făcându-ne să credem 
că toţi suntem nişte in- 
fractori; proprietate pe care 
stăpânii o conced de bună 
voie sclavilor într'o detes- 
tabilă mânie şi în arta de a 
trage concluzii suficiente 


minorităților naţionale au 
dreptul să studieze şi să se 
instruiască în limba ma- 
ternă la toate nivelurile şi 
formele de învățământ, în 
condiţiile prezentei legi", 

Deci nu este vorba de un 
atentat la limba maghiară ci 
de instituirea principiului 
general de instruire în 
limba maternă conform 
prezentei legi, iar în art.119 
al.1 se prevede în mod clar 
şi explicit că "în funcție de 
necesităţile locale, se pol 
organiza la cerere şi în 
condiţiile legii, grupe, 
clase, secţii sau şcoli cu 
predare în limba minori- 
tăților naţionale”. 

Cu alte cuvinte, este 
suficient ca minoritatea 
maghiară să facă o cerere 
pentru a se face secţii, 
grupe sau şcoli cu predare 
în limba maghiară. Mă 
întreb eu în ce ţară din 
lume există atâtea oportu- 
nităţi pentru o minoritate 
naţională? Desigur că în art. 
119 al.2 se precizează că 
aceste oportunităţi ale mi- 
norităţilor naţionale nu 
trebue să aducă atingere 
învăţării limbii oficiale şi 
predării limbii române. 

Legiuitorul a avut grija 
pentru copiii care vin din 
familii maghiare, unde 
învaţă limba maternă, să nu 
fie supuşi la un efort prea 
mare. Astfel a prevăzut în 
art.120 al.1 că: "Limba şi 
literatura română se predau 
în învățământul primar 


după programe de învă- - 


țământ şi manuale şcol: 
elaborate în mod specia 
pentru minoritatea 'res- 
pectivă". În art.120 al.3 se 
precizează că: "În manua- 
lele de Istorie Universală şi 
Istoria Românilor se vor 
reflecta istoria şi tradiţiile 
minorităţilor naţionale din 
România”. Ne întrebăm un- 
de este desnaţionalizarea 
de care vorbesc Ungurii de 


din premise insuficiente. 

Tineri, vedeţi binele la 
care suntem mărginiţi? 
Vedeţi hăul lipsurilor în, 
care cei mulţi se zbat? Ve- 
deţi oscilaţia sindicatelor 
între revoltă şi supunere? 
Vedeţi că țopăim pe mar- 
ginea promisiunilor şi a 
prăbuşirii? Vedeţi că plu- 
tim pe un ocean de furtună, 
pe valurile căreia se per- 
petuează creşterea prețuri- 
lor; ocean pe care stăpânul 
navighează râzând, socie- 
tatea de mijloc înnoată cum 
poate iar tinerii şi bătrânii 
se înneacă în efortul de a 
traversa (tranziţia de paie). 

Tineri, ţara aceasta a 
devenit un fel de teatru 
unde, actorii deţin roluri în 
raport invers cu talentul şi 
dorințele spectatorilor; ro- 
luri de baliverne îngânate 
de idioţii cu gura plină de 
laude şi zgomot care, fac 
totul şi în fapt nimic doar 
în efortul de a urca prețu- 
rile pe panta pe care traiul 
coboară. Actori care vând 
totul pe tămâie cu semnalul 
cel mai evident al vânzării 
'de ţară, ruşine ce îi coboară 
pe coarda cea mai josnică a 
neamului românesc, 

Tineri, la pupitrul despo- 
tismului din sala teatrului 
S'a instalat fraudulos su- 
fleorul, cel ce dictează ac- 


pretutindeni? Mai : 
art.120 al.4 se preyezulg ln 
că: "In învățământul Gina 
zial se introduce, Ia pe 
o disciplină de studiu! 
istoria şi tradițiile tninozi. 
tăților naţionale, cu Predan 
în limba maternă. Pro ae 
mele analitice şi manualele 
la aceste discipline Sunt 
aprobate de Ministeruj 
Învățământului", 
Mă întreb unde există în 
lume o ocrotire a limbii 
materne mai mare decât în 
România? Mai mult, chiar 
elevilor maghiari care ur. 
mează şcoli cu predare în 
limba română li se asigură 
la cerere şi în condiţiile 
legii, "ca disciplină de 
studiu, limba şi literatura 
maternă, precum şi istoria 
şi tradiţiile minorităţii 
naţionale respective" (arţ. 
121 din Legea Învățămân- 
tului). Unde este "desna- 
ționalizarea" care o "cu- 
vântă” UDMR în lumea și 
la toate cancelariile Euro- 
pei? 

Este suficient să mai 
citez un text din Legea În- 
vățământului din România. 
Este vorba de art.122, care 
spune aşa: "In învățământul 
medical universitar de staţ, . 
în cadrul secţiilor existente, 
pregătirea de specialitate se 
poate face în continuare în 
limba maternă, cu obligaţia 
însuşirii terminologiei de 
specialitate în limba ro- 
mână”! În fine, în art. 123 se 
prevede: "În învățământul 


un itar de stat se pot 
organiza, la cerere şi în 
condițiile” d 


sar în activitatea didactică", 
Consider că nu poate 
exista o lege mai democra- 
tă care să sprijine mino- 
ritățile naţionale ale unei 
țări europene, ca cea pro- 
mulgată recent în România! - 


torilor acte de manipulare a 
spectatorilor; acte nelămu- 
rite, nedrepte, ruşinoase, pe 
care audiența este nevoită 
să le înghită cu durere; acte 
foarte uşoare pentru unii şi 
foarte grele pentru alții, 
uşoare în a impresiona şi 
deruta pe spectatorii tăcerii 
în splendoarea actorilor 
puternici şi sătui dar, goi 
sub mantia scumpă brodată 
cu suspinele noastre ce le 
ascundem sub monument 
uimirii şi spaimei din 
tăcere. Tineri, a tăcea asu- 
pra adevărului înseamnă â 
ascunde răul, nu a-l su- 
prima. S 
Tineri, săriţi la câinii ce 
ne mănâncă truda, săriți cu 
forţa eroică ce ne-aţi do- 
vedit-o la Revoluţie. Săriţi, 
rupeți lanţurile tăcerii Şi 
răbdării. Săriţi, acum nu 
mai este timpul confuzie! - 
din Decembrie '89 Și 
idealurile voastre nu vor 
mai fi dărâmate. Căci Vă 
veni o vreme când binele vă 
cârmui şi sunetul dreptăți, 
va sluji drept autoritate iz 
pentru cei care vor Arii 
faţărnicia mai mult dec i 
dreptatea în zadar vor a 
trăi pe pământul românei 
Ne va da Dumnezeu un dă 
bun şi drept care va ae 
afară, actorii ruşini 
sala teatrului. 


| CUVÂNTUL ROMÂNESC 


„ dintre 


şi-a: 


SEPTEMBRIE 1995 


BOCITOARELE DELA DEBREŢIN 


— Gh.lonescu OLBOJAN— 


La 27 lulie, anul acesta, la 
Debrețin a avut loc o mică 
festivitate prilejuită de în- 
mormântarea amiciţiei 
dintre guvernul ungar şi 
unii reprezentanţi şi delegaţi 
ai Maghiarimii răspândite 
prin lume. Funerariile au 
pus la grea caznă bojocii 
corului de  bocitoare 
iredentisto-maghiare, 
profesioniste în astfel de 
servicii, fără de care naţia lui 
Istvan cel Sfânt sar duce de 
râpă, cu cai cu tot, Vă în- 
trebaţi şi mă întrebaţi - poate 
- de ce a fost ales Debreţinul 
pentru o aşa solemnitate de 
adio? Pentrucă nu este prima 
mortăciune ungurească 
aruncată în groapa istoriei 
săpată aici. În 1849 Koszuth 
Lajos, intrat fără cal în 
Biserica mare din Debrețin, 
anunţă asistenţa că prietenia 
Habsburgi şi 
Maghiari a sucombat, cu 

toate intervenţiile medicilor 
cei mari dela Viena. 

Ce ne-a făcut să ajungem 
la considerentele de mai 

„sus? Nimic altceva decât: 

a) momentul ales de re- 
prezentanţii maghiarimii 
diasporene pentru simula- 
crul de "mare adunare” a fost 
dezavantajos pentru guver- 
nul dela Budapesta, guvern 
care în această perioadă con- 
tinuă tratativele cu partea 
română pentru semnarea 
tratatului bilateral de pace şi 
colaborare, iar, pe de altă 
parte, aşteaptă ca tratatul 
similar semnat cu Slovacia 
să fie ratificat de forul 
suprem al acestei din urmă 
țări. Contrar aşteptărilor 
organizatorilor întâlnirii 


dela Debrețin, Bucureştiul, 
prin, » echipa 


„negociatori, nu s'a sinchisit 


- de presiunea pe care forţele 


iredentiste-magh are sperau 
să o insufle părţii române 
pentru ca aceasta să facă 
unele compromisuri privind 
mult discutata "reco- 
mandare 1201"a Comunităţii 
Europene relativ la statutul 
minorităţilor. In loc să 
uşureze misiunea părţii 
maghiare în tratativele cu 
România, mica adunătură 
dela Debrețin a creat noi 
tensiuni în modul de abor- 
dare a prevederilor viito- 
rului tratat. 

b) fiindcă guvernul ma- 
ghiar a stat deoparte de acest 
protest al maghiarimii din 
România, Slovacia şi Voivo- 
dina, tam-tam-ul de altădată 
care se făcea în jurul unor 
asemenea "evenimente inter- 
naţionale ungurești” a fost 
estompat cât s'a putut de 
mult. Nu tu articole sforăi- 
toare, pline de venin şi de 
pretenţii absurde, nu tu 
interviuri date pe postul 
naţional şi în care să se facă 
tapajul necesar în jurul 
apropiatului eveniment, nu 
tu afişe pe toţi pereţii clădi- 
rilor din Debrețin, nu ii 
drapele maghiare arborate, 
nu tu sprijin logistic şi par- 
ticipare activă din partea 
autorităţilor maghiare, nu tu 
multe altele, printre care 
micile răzbunări şi atentate 
la viaţa Românilor, Din rela- 
tările corespondenţilor de 
presă, am aflat că Debreţinul 
văzut liniştit de 
treburile sale, nepăsător că 
în el se zvârcolesc de mama 
focului “aleşii” ungurimii de 
aiurea. Toate acestea 
pentrucă statul maghiar nu - 
este tolerant ca altele, el 
punând în vedere orga- 


„nizatorilor adunării că show- 


ul, masa şi dansul vor avea 
loc numai în incinta bi- 
sericii reformate şi nu în 
alte locuri, Scurt și cuprin- 
zător, Puși astfel cu botul pe 
labe, copiii năzdrăvani ai lui 


“sa de 


Attila au împărţit cărticelele 
şi hărţile lor vizionare 
numai celor care au 
participat la manifestare, iar 
năduful şi l-au vărsat între 
pereţii lăcaşului ales pentru 
asemenea recitări; 

c) un alt motiv pentru care 
autorităţile maghiare şi-au 
cenzurat sentimentele faţă 
de adunarea dela Debrețin 
este şi acela că întrunirea 
avea drept scop boicotarea 
legilor învăţământului din 
Slovacia şi România, dar - ca 
totdeauna, când maghia- 
rimea de pretutindeni se 
adună - discuţiile sunt 
canalizate spre tema 
iredentistă, refacerea rega- 
tului ungar din timpul lui 
Ştefan cel Sfânt. Or, a vorbi 
acum despre o asemenea 
problemă, când în Balcani 
tunurile croate şi sârbeşti nu 
au amuţit; e o lipsă de tact, 
de apreciere eronată a unor 
situaţii conjuncturale ne- 
favorabile emiterii de 
pretenţii teritoriale, demers 
care poate face din Ungaria 


şi vecinele sale teatrul unui ' 


nou conflict armat. Că e la 
modă. Deznodământul este 
tragic, Şi guvernul maghiar 
ştie că nu poate duce un 
asemenea război. De aceea 
se fereşte să fie implicat în 
provocările belicoase ale 
exilului maghiar. Asta nu 
înseamnă că se dezice de 
ideile revizioniste maghiare. 
Nu. Guvernul aşteaptă 
mereu alte şi alte prilejuri, 
precum procesele de 
integrare a ţărilor est- 
europene în structurile euro- 
atlantice, momente în care - 
prin tot felul de mijloace, 
oficiale sau neoficiale - caută 
să'pună bețe în roate în 
privinţa admiterii celor două 
vecine, România și Slovacia. 
Dar, până atunci vrea linişte 
la hotare... 

Acesta a fost decorul în 
care bocitoarele udemeriste 
şi-au vărsat lacrimile. Tokes 
Lazslo, Sută Andrâs şi 
Mark6 Bela s'au intrecut pe 
ei în a prezenta apocaliptic 
peisajul politic românesc, cu 
privire specială asupra 
drepturilor minorităţilor 
maghiare, minoritate care - 
în viziunea acestor trei ex- 
tremişti - ar fi oprimată, 
lipsită de drepturile fun- 
damentale ale omului, su- 
pusă dezrădăcinării etnice 
etc., etc. În cuvântul lor, 
oratorii slovaci de limbă 
maghiară au fost mai ponde- 
rați în minciuni şi înjurături 
la adresa guvernului ţării lor 
de reşedinţă. Lucrul acesta 
arată că - pe de o parte - sta- 
tul slovac este mai autoritar 
în relaţia cu minoritatea ma- 
ghiară şi - pe de altă parte - 
etnicii maghiari sunt conș- 
tienţi că revizionismul 
unguresc este o opţiune 
desuetă, o idee a unor minţi 
nesănătoase şi care trăiesc 
din vise expansioniste. 

Simţind că strigă în vânt, 
onor reprezentanţii exilului 
maghiar au adoptat, în fina- 
lul întâlnirii lor dela Debre- 
ţin, ideea că "marea" lor 
adunare de acolo este fără 
efect asupra celor două state 
vecine, cu alte cuvinte, adu- 
nătura este un eşec, ca ne- 
fiind luată în seamă atât de 
către autorităţile locale cât şi 
de cele româneşti şi slovace. 
Pentru a drege busuiocul, 
cum spune Românul, capii 
răutăţilor au decis ca - 
întorşi acasă - reprezentanții 
etniei maghiare să orga- 
nizeze acţiuni de protest în 
toate localităţile în care 
populaţia este majoritară 
maghiară, motivul protes- 
telor reprezentându-l Legea 
învăţământului şi mai 
vechea, de acum, autonomie 


-ului 


locală pentru etnicii ma- 
ghiari. S'a ordonat ca protes- 
tele să evite situaţiile violen- 
te, provocările la adresa 
organelor de ordine, ata- 
curile la persoană, insultele 
şi alte metode folosite până 
mai ieri şi care nu au fost 
benefice celor care au recurs 
la ele. 

Sfârşitul lunii lulie şi 
prima parte a lunii August 
au fost marcate Duminică de 
Duminică, de marşuri ale 
tăcerii organizate de căpete- 
niile locale ale U.D.M.R.- 
în localităţile din 
judeţele cu concentrări de 
etnici maghiari. În acest fel, 
participanţii la asemenea 
manifestări cred că pre- 
tenţiile lor de modificare a 
Legii învățământului vor fi 
luate în seamă de autorităţile 
române la presiunea orga- 
nizaţiilor internaţionale de 
protecţia drepturilor omului. 
Apelează acum la inter- 
naţionali întrucât “internii” 
le-au arătat că sunt absuzrzi, 
că cer mai mult decât le este 
lungul nasului, că sunt 
nerecunoscători şi neîn- 
țelegători. Aşa se face că pe 
pancardele purtate de par- 
ticipanţii la asemenea mar- 
şuri ale tăcerii putem citi - în 
limba română şi maghiară - 
sloganuri de genul acestuia: 
"Cerem învățământ de toate 
gradele şi formele, inclusiv 
cel profesional, în limba 
maternă! Nu uitaţi de pro- 
misiunile dela Alba Iulia - 
1918 şi Bucureşti - 1990". Pe 
lângă aceste pretenţii, în 
unele interviuri acordate de 
fruntaşii U.D.M.R. se afirmă 
că Românii obstrucţionează 
libertatea religioasă, că 
elevii maghiari din România 
sunt persecutați religios, ei 
neavând posibilitatea să pri- 
mească educaţie catolică în 
şcoli. Din nou, minciuna ma- 
ghiară îşi spune cuvântul. În 
urmă cu patru ani, aceiaşi 
lideri udemerişti au cerut, şi 
autorităţile române le-au dat 
câştig, de cauză, ca educaţia 
religioasă a copiilor magiari 
să fie lăsată în seama lăca- 
şurilor de cult la care merg 
părinţii, şcoala fiind popu- 
lată cu elevi de mai multe 
religii. Întrebaţi, elevii ma- 
ghiari susţin că predarea 
religiei catolice în şcoală este 
o povară în plus, inutilă lor 
care, de mici, au fost pre- 
zenţi, alături de părinţi, la 
oficierea slujbelor religioase 
în spirit catolic organizate de 
lăcaşurile de rit catolic. 

Obişnuiţi cu stepa şi mer- 
sul călare, unii lideri locali 
ai UDMR mai sar peste cal, 
în speranţa nemărturisită că 
poate iese ceva din acrobaţia 
aceasta. Unul dintre săritorii 
peste cal este şeful organiza- 
ţiei locale UDMR a ju- 
dețului Alba, autorul unei 
năstruşnice idei: dacă au- 
torităţile române ţin atât de 
mult ca Maghiarii să co- 
munice cu Românii într'o 
limbă, atunci să se decreteze 
că acea limbă comună - în 
judeţele cu pondere ma- 
ghiară - să fie limba lui 


Attila, că e sfântă şi 
frumoasă. Românii l-au 
privit cu  compătimire, 


„ Maghiarii însă, nu. Cum să 


întine opincarii valahi limba 
sfântului Ştefan? 

Deschiderea anului de 
învăţământ va fi un nou 
prilej pentru şovinii unguri 
de a-și da arama pe faţă, 
organizând cine ştie ce alte 
soiuri Je.proteite publice, 
antrenând în ele şi partea 
nevinovată a etniei: copiii. 
În loc să-i lase să zburde în 
voia Domnului, capetele 
înfierbântate ii yaccinează 
„cu venin antiromânesc, 


PAGINA 5 


Scrisori esenţiale 
ANORMAL ŞI NEFIRESC 


Domnule Eugen Preda, 


Nu vom uita, noi - o 
generaţie -, vocea aceea 
baritonală care, seară de 
seară, ne spunea ce-a mai 
făcut genial genialul “țăran 
deosebit" dela Scorniceşti. 
Ne bubuie şi acum în u- 
rechi emisiunea coardelor 
Dvs. vocale, groase, care în 
acel limbaj sterotip (care 
cică ar fi de lemn, în sensul 
de uscăciune şi lipsă de 
afinitate) ne spunea că mai 
avem un pas şi vom înfăp- 
tui societatea socialistă 
multilateral dezvoltată, cea 
mai superioară formă de 
organizare a vieţii sociale 
(nu a omului pe pământ, 
căci exprimarea nu intra 
astfel canoanele broşurii 
"vieţii de partid"). 

Acum Dys. conduceţi 
radiodifuziunea română şi 
Dumitru Popa (autorul 
"faptului divers” din Sciîn- 
teia, unde aducea lumii cele 
mai grozave fapte diverse 
extraordinare întâmplate în 
socialism, când fapt divers 
era numai chinul muncii în 
fabrică şi la ceape sub pri- 
virea sagace a secretarului 
de partid şi-a oamenilor lui) 
conduce televiziunea ro- 
mână. 

Dacă până exact în De- 
cembrie 1989 pentru ambii 
socialismul era real, şi 
avansa spectaculos, după 
aceea v'aţi pus o mică vre- 
me lacăt la gură, ca apoi să 
reveniţi pe alte “frecvenţe”, 
cu altă faţă, dar, complet, 


"aceiaşi care la chemarea... 


(nu, că partid nu mai era, 
zata, nu mai este nimeni la 
noi comunist, ce-i aia, noi 
am fost toţi nişte democrați 
dar n'am putut s'o zicem, 
c'aşa erau vremurile) aţi 
revenit în locurile de mare 


Oreular madness 


(Nebunia circulară) 


“Desen de Florin TIRU 


Teodor BRAILEANU 


decizie. Misiunea? Prezen- 
tarea ca normală şi firească 
viaţa de după 1989, într'un 
spaţiu istoric cel mai anor- 
mal şi nefiresc din câte au 
trăit Românii. Să se zică 
unei schimbări de oameni 
la vârf revoluţie şi conti- 
nuării vieţii dirijate în 
industrie şi agricultură 
reformă. 2 

Dacă ar fi fost o revolu- 
ție, puterea trebuia s'a ia cei 
care nu au fost niciodată 
membri ai partidului co- 
munist. (Şi nu neapărat 
foştii ţărănişti, liberali sau 
legionari). Dacă ar fi fost 
reformă trebuiau date îna- 
poi întreprinderile foştilor 
patroni, pământul foştilor 
proprietari iar forma de stat 
să fi revenit la regat, aşa 
cum l-au găsit comuniştii 
veniţi dela Moscova să ne 
dea neamul şi tradiţia peste 
cap. 

„De altfel - neavând în- 
cotro, în faţa evidenţei - 
însăşi cel mai viclean om 
politic pe care l-a admis 
nolens-volens bietul Ro- 
mân minţit - a recunoscut că 
este o perioadă de trecere, 
dela dezastrul comunist, 
adăugăm noi, căci el n'a zis- 
o aşa niciodată, la libertatea 
de afirmare ca proprietari, 
căruia Marx i-a zis capita- 
lism. 

Urmăresc - nu fără silă şi 
sfânta circumspecţie - emi- 
siunile pe care le aruncaţi 
în eter zilnic şi mă cutre- 
mur cu câtă obedienţă 
"informaţi" poporul numai 


"culce fac "benefic" şi "pro- 


fesional" cei care “conduc” 
astăzi ţara, ţinând-o pe loc. 
(Sunt ca o echipă de mari 
lcompetitori care, suiţi pe 
bicicletele ergonomice ale 
timpului, pedalează "de din 
;Zori şi până!'n noapte şi din 


noapte până'n zori” asu- 
dând, dar când li se arată 
picioarele şi postamentul 
pe care sunt înşurubate 
bicicletele, vezi că totul stă 
pe loc. 

E şi firesc. 

Pe loc a rămas întregul 
aparat "de bază" din radio 
şi televiziune. Cei dela 
"controlul emisiunilor” 
(trimişi acolo de CC al 
PCR) sunt acum şefi de 
secţii sau realizatori de e- 
misiuni (Dau două nume: 
Cicerone Grigorescu şi To- 
ma George Serafim). 

Prezentaţi viaţa din ţară 
ca pe ceva care era de râvnit 
şi de duşmani, ceva care 
depăşeşte normalul şi buna 
aşezare. -Ba mai mult 
"specialiste” ca Ruxandra 
Săraru sau Anca Florea nu 
uită să spună omului sim- 
plu că pentru el e muzica, 
pentru el culoarea, pentru 
el zbaterea guvernului şi a 
preşedinţiei. "Să fiţi ascul- 
tători şi cuminţi”, le cere 


Anca Florea, pentrucă "aco- . 


lo sus cineva vă iubeşte”, 
adaugă Ruxandra Săraru, 
din mentalitatea familială a 
colonelului de Securitate 
Ion Săraru, tatăl "marelui 
scriitor" al ţărănimii colec- 
tivizate Dinu Săraru. 
Pentru Dvs. şi miile de 
foşti slujitori de bază ai 
dictaturii, ce-i acum în ţară 
e normal şi firesc, pentru 
țară, nevoile şi pentru ce- 
rința istorică a momentului 
este cel mai nefiresc şi 
anormal. Niciodată comu- 
niştii nu vor readuce ca- 


“ pitalismul de bunăvoie şi 


nesșiliţi de neam. 

În rest - e o clară propa- 
gandă a poleirii statului - 
pe loc zicându-i "mers fi- 
resc" şi uneori "alergare". 

Sunteţi în stare ca pentru 
bani să reslujiţi dictatura. 


A 43 


*] 


e ui 
i PN OR Pg aa ie 


PAGINA6_ 


"SI CE SE MAI POATE...CÂND TOTUL SE POATE... 


Av.Dr.Nicolae RODEAN—— 


"Mărturisirea” aceasta, 
prin conţinutul său, se pare 
a fiinţa şi a-şi avea locul, cu 
preferinţă, în orânduirile 
politice "totalitare" unde 
puternicii zilei guvernează 
“autoritar”, după bunul lor 
plac, preocuparea lor (a- 
proape singulară) fiind 
canalizarea spre "propria 
îmbogăţire" şi "elogierea" 
conducătorului statului, 
voind să demonstreze ast- 
fel, pe lângă adeziunea 
nelimitată şi acceptul, voit 
anticipat, al tuturor acțiu- 
nilor acestuia, considerând 
că numai aşa îşi vor asigura 
realizarea intereselor lor 
nelimitate. 

Pentrucă în dictatură, 
totul este cu putință, în 
măsura în care, potrivit 
ideologiei acesteia, acţiu- 
nile au ca scop şi sunt în- 
dreptate (demagogic) nu- 
mai “spre binele poporu- 
lui”. Şi, în îngustimea 

_ gândirii sale, în una din 
cuvântările sale "cârma- 
ciul”, ştiind bine că în 
comunism totul se poate, a 
spus că "trebue să eliminăm 
din vocabularul limbii 
române cuvântul "nu se 
poate". 

Şi dacă înainte de De- 
cembrie 1989 acest “adevăr” 
era cunoscut şi la îndemâna 
organelor de represiune, ale 
potentaților puterii comu- 
niste, constituind, în acelaşi 
timp, un privilegiu pentru 
tagma nomenclaturistă, du- 
pă revoluţie, foți Românii 
de bună credinţă, aflându- 
se într'o stare de legitimă 
euforie, au crezut că lu- 
„crurile se vor schimba prin 
promovarea şi adoptarea de 
măsuri democratice care să 
le asigure şi să le fie ga- 
rantate atât libertatea cât şi 
formarea şi propagarea 
opiniilor lor politice. 

Numai ca, din păcate, 
lucrurile au luat cu totul 
altă întorsătură pe care 
nimeni nu o putea bănui ca 
posibilă şi acest “adevăr”, 
oarecum limitat, după re- 
voluţie a fost amplificat, 
devenind un “modus vi- 
vendi”, cu amplificare în 
toate compartimentele so- 

_cietăţii şi ale vieţii sociale, 
în special. 

1. De aceea şi în dove- 


direa acestor susțineri, vom 
sublinia câteva situaţii din- 
tre cele mai semnificative, 
înscrise cu competenţă şi 
deplină putere de con- 
Vingere, de către ziarista 
Roxana Iordache în arti- 
colul său intitulat "Ne 
pierdem reperele”, apărut 
în ziarul "România liberă! 
din 24 lunie 1995. 

Astfel: “La noi, eşti con- 
siderat patriot doar dacă nu 
conteneşti să lauzi şi să 
cânţi toate deficiențele 
naţionale; că e moral să 
joace hora unirii călăii cu 
victimele; că e moral ca, 
după o revoltă anticomu- 
nistă însângerată, foştii 
profitori ai regimului 
asasin să se mențină la 
putere, iar cei care au su- 
ferit de pe urma lor să li se 
supună; să acopere corupția 
cu nelegiurile; să consimtă 
la consens. Aşa cum pre- 
tinde Preşedintele Iliescu", 

De altfel, lozinca ce se 
cuprinde în titlul acestui 
articol, aparţine unui fost 
poet al cuplului dictatorial 
(un înfierbântat susţinător 
al acestuia) şi care, a folosit 
această expresie, am zice, cu 
iz profetic, în măsura în 
care, scăpând ca prin mi- 
nune de urmărirea revolu- 
ționarilor, de câtăva vreme 
reprezintă ţara în diferite 
conferinţe internaţionale, 
felicitându-se, desigur, 
pentru profeția de atunci, 


„realizată după Decembrie 


1989. 
Cu alte cuvinte: "Şi ce se 


mai poate, când totul se , 


poate..." 


2. În anul 1987, pentru 
prima oară, mă aflam în 
America, la Chicago, unde, 
entuziasmat de cunoaşterea 
directă a marilor realizări ca 
şi de viaţa îmbelşugată a 
cetăţenilor ţării, mă obseda 
permanent ipocrizia şi lipsa 
de responsabilitate în care 
îşi desfăşura activitatea 
"geniul carpatin”. 


Într'adevăr, ne sunt încă 
vii în minte minciunile pe 
care ni le spunea, în orice 
ocazie, în sensul că "dispu- 
nem de toate condiţiile nu 
numai să-i ajungem pe 
capitalişti, ba chiar să şi-i 
întrecem”, 


SEPTEMBRIE 1995 


Ori, prin aceste afirmaţii, 
era de două ori mincinos: 

a. ştia bine că spune un 
mare neadevăr; 

b. minciuna o folosea 
drept îndemn pentru "ma- 
sele largi”, obligându-le să 
accepte minciuna drept 
adevăr. 


3. lar acum, Preşedintele 
Iliescu, îndoctrinat comu- 
nist, foloseşte aceeaşi me- 
todă, identică înaintaşului 
său. 

Intr'adevăr, în "călătorii- 
le sale de lucru”, prin ţară, 
nesocotind "adevărul pe 
care-l cunoaşte”, în repetate 
rânduri a spus că unele 
partide din opoziţie vor să 
aducă pe regele Mihai "ca 
să vă ia pământurile” şi că, 
acest scop este înscris în 
chiar programul partidului 
PNŢCD, condus de Corne- 
liu Coposu care este "plin 
de ură”, 

Ori, procedând astfel, 
Preşedintele Iliescu, neso- 
cotindu-şi prestigiul pe care 
trebue să-l aibă, în această 
calitate, MINTE, deoarece, 
pe de o parte, nicicând şi 
niciodată nu au avut loc 
asemenea susţineri de către 
unul dintre membrii par- 
tidelor de opoziţie, iar pe 
de altă parte, acest MARE 
NEADEVĂR, pe care el 
însuşi îl cunoaşte, îl pre- 
zintă celor chemaţi să-l 
asculte şi să-l proslăvească, 
drept temei al aversiunii 
acestora faţă de cei care, 
ajunşi la putere, au de gând 
"să vă ia pământurile”. 

Şi, de ce să nu recunoaş- 
tem, că în buna lor credinţă, 


poate că o mare parte din 


cei “chemaţi” i-au dat drep- 
tate, aplaudându-l, deoa- 
rece, cu deplina lor sin- 
ceritate, nu aveau nici un 
motiv să pună la îndoială 
tot ce li s'a spus, conside- 
rând că prin însăşi poziţia 
lui în Stat, preşedintele este 
obligat şi trebue să-şi 
desfăşoare toate activitățile 
într'o totală şi deosebită 
moralitate, cu respectarea 
legii şi promovarea ADE- 
VĂRULUI. Cum era să nu 
creadă, doar acestea au fost 
spuse de "preşedintele 
țării"??? 

4, În fine, o altă situaţie o 


EVENIMENT 


DE MARE ÎNSEMNĂTATE 


În zilele de 30 Iunie, 1 şi 2 
Iulie 1995, s'a desfășurat, la 
Iaşi, primul Congres Mon- 
dial al Refugiaţilor şi Des- 
“egdenţilos Acestora din 
teritoriile româneşti ocupate 
de fosta Uniune Sovietică. 
Convocarea Con resului, 
având ca deviză "Ne cheamă 

ământul strămoșesc”, s'a 
Potărăt unanim la Conferinţa 
Naţională a Refugiaţilor din 
29-30 Octombrie 1994. 

"Manifestarea - citez din 
program - are ca obiectiv 
reafirmarea drepturilor na- 
ționale româneşti, în baza 
dreptului istoric şi a 
dreptului internaţional, 
asupra teritoriilor ocupate de 
fosta Uniune Sovietică, iar ca 
scop, fundamentarea strate- 

'giilor privind reîntregirea 
teritorială și unitatea spiri- 
“tuală a tuturor Românilor! fi 
fost, totodată, și un 
d eee Ştiinţific Inter- 
naţional, desfăşurat, sub 
aceeaşi deviză, în următoa- 
rele cinci secţiuni: Drept 
internaţional, Drept istoric, 
Legislaţie şi protecţie so- 
citi, Integrare economică, 
Integrare spirituală (religie, 
cultură, învăţământ, ştiinţă). 

Extrem de bine venit, chiar 
salutar, Primul „Congres 
Mondial al Refugiaţilor s'a 


distins prin anvergură ca și ; 


prin ţinută aleasă, academică, 
prin acurateţea ştiinţifică şi 
documentară a lucrărilor sale. 
El se va înscrie în istoria 
României ca un moment de 
vârf şi de referinţă. Se cuvine 
să mai relevăm ca impactul 
său la Românul de pe stradă, 
nu numai la laşi, a fost de 
asemenea la cel mai înalt 
nivel de simţire patriotică. 

Pe prima copertă a pro- 
gramului sunt înfăţişate 
stemele judeţelor Storojineţ, 
Cernăuţi, Hotin, Soroca, 
Bălţi, Orhei, A PERI) 
Tighina, Cahul, Ismail, 
Cetatea Albă prceai şi 
stema Ţinutulu Herţa. Pe 
ultima copertă, este re- 
produsă harta României 
Mari, cu toate cele 71 de 
judeţe, împărţite în 10 ţi- 
nuturi (Timiş, Crișuri, Alba- 
Iulia, Olt, Argeș, Mării, 
Dunărea, Nistru, Prut şi 
Suceava). SA 

Nu ne îndurăm să în- 
cheiem această succintă 
relatare înainte de a adresa o 
întrebare tulburătoare pentru 
alţi refugiaţi, care sunt 
marginalizaţi: când se va 
întruni un congres mondial 
al tuturor refugiaților 
români, care să-i cuprindă şi 


Denami HAIDER—— 


această ţară, că nu se poate 
concepe o Românie reîn- 
tregită fără Cadrilater 
pentrucă un întreg dezmem- 
brat nu redevine întreg dacă, 
recuperându-şi anumite părţi 
pierdute, îi lipseşte o bucată 
cât de mică din corpul său 
iniţial. Apelăm, prin urmare, 
la toţi oamenii politici cu 
sentimente patriotice, la 
Consiliul Naţional al 
Reîntregirii şi la toţi Românii 
refugiaţi din Cadrilater, 
îndeosebi la cei din Exil 
(fiindcă aceştia dispun de 
mai mari posibilităţi mate- 
riale și de mobilizare) ca să 
ne reunim și noi, cei din 
judeţele Caliacra şi Durostor 
(de asemenea pământ stră- 
moşesc), la următorul Con- 

res Mondial al Refugiaţilor 
Sin toate teritoriile româneşti 
pierdute în cursul celui de-al 
Doilea Război Mondial, din 
cauza politicii expansioniste 
şi agresive a unor state 
vecine, dar şi datorită lașităţii 
guvernanţilor noștri trădători 
care n'au ordonat, în 1940, 
nici o rezistenţă armată. 

Ne falsificăm singuri şi în 
chipul cel mai monstruos 
istoria dacă vorbim de 
reintregire fără să avem în 


e nefericiţii din Cadrilater? vedere și recuperarea Ca- 
Fate bine să ştie toți Românii, drilaterului, de asemenea 


dar în primul rând orice 


guvernant și om politic din 


provincie istorică româ- 
nească.i; pi rr pi i 


găsim în “grija” deliberată a 
Puterii privitor la prezen- 
tarea, în mod voit, falsă, a 
unor evenimente politice. 

Într'adevăr, este prea 
bine cunoscut că, în ultima 
vreme, tot fariseic, o mare 
parte a discuţiilor politice 
au fost indreptate NU asu- 
pra metodelor barbare în- 
trebuniţate de puterea co- 
munistă, timp de decenii. 
Nu asupra victimelor, 
torturate în închisori sau 
sutelor de mii care au sfâr- 
şit dramatic în lagăr sau 
Canal. (Şi, se ştie, că Iliescu 
n'a omagiat niciodată moar- 
tea deţinuţilor politici care 
s'au opus comunismului şi 
sovietizării ţării). Dimpo- 
trivă, atenţia este îndrep- 
tată, cu perversitate, numai 
asupra a ceea ce au făcut 
"legionarii" acum peste 50 
de ani şi într'o guvernare de 
3-4 luni de zile. 

De aceea, am ruga pe 
cititorii acestui articol, ca 
reflecţiile lor să fie numai 
la OBIECT, încercând des- 
cifrarea adevărului la adă- 
postul oricărei simpatii sau 
inclinare politică şi care, 
poate, ar influenţa, cât de 
cât, obiectivitatea în ceea ce 
priveşte evenimentele de 
atunci, pe care, poate, unii 
le-au cunoscut, trăindu-le. 

Concluzionând asupra 
celor menţionate până a- 
cum, vom spune că, după 
revoluţia din Decembrie 
1989 "mărturisirea"... "Şi ce 
se mai poate când totul se 
poate" are alt conţinut, am 
spune o nouă formă de 


represiune ce acţionează, ţ 


mai ales, asupra stării 
psihologice a omului, fă- 
cându-l să accepte orice 
situație, sădindu-i în suflet 
şi în minte că totul se 
poate”. Prins în această 
chingă chinuitoare el este 
cu' uşurinţă dezorientat, 
dezamăgit şi dezarmat, 
deoarece, pe de o parte 
(spre deosebire de trecut) 
poate spune orice, iar pe de 
alta, deprimarea lui se 
accentuează  stăruitor, 
constatând că totul este în 


destinatie și 


CUVÂNTUL ROMÂNEsp 


zadar. Şi bine zice Octavian 
Paler: "Sigur, azi putem 
spune orice. Numai că 
zădărnicia nu e mai puțin 
deprimată decât cenzura, 
iar surzenia oficială se 
dovedeşte, din ce în ce mai 
mult, o formă camuflată de 
represiune psihologică 
("România liberă”, 17 Feb. 
1993.) 

Şi, pentrucă veni vorba, 
în ţările nordice, fenomenul 
infracţional este foarte rar 
întâlnit, motiv pentru care, 
pe sediile primăriilor flu- 
tură, aproape zilnic, un 
drapel alb, semnificând că, 
în acel moment, nu este 
arestat nici un infractor. lar, 
pe de altă parte, în ipoteza 
în care infractorul este re- 
cidivist, sancţiunea ce i se 
aplică se compune din 
obligarea acestuia de a 
învârti o râşniţă, în gol. 

Ori, mă gândesc că tre- 
bue să fie îngrozitor să nu- 
ți vezi rodul muncii tale, 
deoarece, “sentimentul 
inutilităţii are, practic, 
acelaşi efect ca frica, dacă 
nu şi mai mare, ducând, 
încet dar sigur, la lehamite” 
(0.P.). 

Desigur, că acest lucru 
este posibil, deoarece me- 
todele ce se folosesc în con- 
ducerea societăţii sunt de 

„esenţă comunistă, primite 
dela centru şi aplicate tot de 
foştii nomenclaturişti. 

De altfel, din acest punct 
de vedere, în ziarul britanic 
"The Times” se putea citi 
că: "În cazul României nu 
se poate vorbi de revenirea 
comuniștilor, din simplul 
motiv că ei nici n'au părăsit 
puterea politică deoarece e- 
condusă, în continuare, de 
echipa a doua a activului de 
partid, care a detronat, prin 
forţă, fosta echipă", 

Şi aceasta, pentrucă, edu- 
cați într'un anumit fel, nu- 
şi pot schimba mentalitatea, 
deoarece, zice poetul sârb 
Milorad Ivanovici Pop: "Un 
comunist, după zeci de ani 
de sistem, nu poate deveni 
un democrat adevărat. Un 
comunist rămâne un co- 


EUROPEAN 
CONNECTION 


Bucureşti - Toronto sus 760 
Bucureşti - Montreal sus 760 


TORONTO-FRANKEFURT 


„de puterea executivă nu pot 


munist"” ("Rom 
15 Ian. 1993), 
lar mai recen 
nando Arabel, i! Fer. 
poet, la conferința de SSipi 
care a avut loc ca ca Dă 
Cultură a Sindicatelor d 
Ploieşti (30 Iunie 1995) 
spus: "Dictatorii comunișţi 
au rue dur guveret 
Ori, în aceste con. 
locatarul dela Cotroceni 
apelând la consens, nu a 
putut dobândi acceptul tu- 
turor formațiunilor Politice, 
ceea ce a condus, alături di 
alte împrejurări şi situaţii 
la o nu prea de invidiată 
apreciere a României din 
partea guvernelor europene 
şi ale Statelor Unite ale 
Americii. 
Este neîndoios, că faţă de 
situaţia economică, gravă în 
care se află ţara, s'ar im- 
pune, cu necesitate, unirea 
tuturor forţelor politice, 
aceasta putând fi singura 
cale de prosperitate eco- 
nomică şi stabilitate poli-. 
tică. 
Ar trebui să fie date la o 
„parte toate veleităţile per- 
sonale, sau de partid şi CU 
TOŢII, umăr la umăr, 
UNIŢI, stăruitor, să con-. 
tribuim la refacerea țării, 
cuprinşi, cu sfinţenie, de 
îndemnurile celor care s'au 
jertfit în Decembrie 1989, 
pentru țară, pentru Ro-. 
mânia. 3 

Consensul naţional, de 
atâtea ori trâmbiţat dela 
Cotroceni, nu s'a putut rea- 
liza, în măsura în care, 
metodele de lucru folosite 


ânia liberă 
, 


dițiun;, 


a întruni acceptul celo 
aflaţi în opoziţie. Atâta 
vreme cât membrii parti- 
dului ce se află la putere se 
opun oricăror demersuri ale 
parlamentarilor celorlalte 
formaţiuni, propunerile . 
acestora fiind respinse, . 
schematic şi cu metodă. 

Şi aceasta, pentrucă, cei 
dintâi, sunt partizanii a tot . 
ce se poate cuprinde în: "Şi 
ce se poate... când TOTUL 
SE POATE". 


TORONȚO - BUCUREȘTI 

MO L - BUCUREŞTI 

VANCOUVER - BUCUREŞTI „PACHETE 
CALGARY - BUCUREŞII NTUIIE 


DE Dvs. 
251b=$59.33 
peste 251b 
$2.99Kg. 

* Livrare la 


Servici sunt, TORONTO-LONDRA pozici în 
TORONTO-AMSTERDAM na aaa 
TORONTO-LOS ANGELES 7 

TORONTIO-NEW YORK 


* CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO 


TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC...) 
* TRANSFERURI DE BANI ÎN BU 


ORAŞ DIN PROVINCIE 


VACANŢE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 
1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., MAC 1H8 


NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 
* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN RO 
. ABANIAMINTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 


OCAZII 
” PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


BUCUREŞTI 


TEL: (416) 463-6000 * FAX: (416) 


KITCHENER - TEL: 


VANCOUVER - Tel: (604) 931-8600 


(519) 743- 


- BUCUREŞTI (PUTEŢI 
CUREŞTI ȘI ÎN ORICARE 


463-7990 


638; MONTREAL - (514) 769-6921 


"= 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Pestant area 
ACCELERARE PE O BICICLETĂ 
DE ANTRENAMENT 


Prietenul meu dela bloc - 
mărunţel, roşcovan vioi şi 
agitat, anticomunist până!n 
unghie - mă întâmpină la 
revenirea mea dela ţară cu 
întrebarea: 

- Ce zici de Zâmbilici? E 
“supărat că merge prea încet 
privatizarea şi că sunt dis- 
funcţii în aplicarea legii de 
accelerare a privatizării... 
Mari vicleni... Să nu zică 
nimeni că nu vor să rupă cu 
trecutul au elaborat o lege 
care nu s'a mai pomenit în 
lume: o lege de accelerare, 
când era necesar doar o lege 
adevărată de privatizare. 
Când îl văd pe suprahră- 
nitul Coşea, pe suficientul 
Văcăroiu, pe supravicleanul 
Adrian Năstase şi pe a- 
gentul mascat al marxis- 
mului mondial făcându-se 
că asudă accelerând priva- 
tizarea am în faţă imaginea 
fiecăruia dintre ei călare pe 
o bicicletă de antrenament, 
fixată la sol în şuruburi, 
într'o sală de sport, unde 
dai din picioare din ce în ce 
mai repede fără să te clin- 
teşti din loc. 

- Domnule, zic, ceva ceva 
au făcut: motiv pentru care 
mă tem ca nu şi-au pierdut 
simpatizanţii. E posibil ca 
dela sloganul "nu ne vin- 
dem țara", (când ţara era a 
lor - a comuniștilor), să 
treacă acum la cel al rea- 
lizărilor "prin noi înşine”. 
Când mândrul şi emfaticul 
ef al statului a aruncat cele 

ouă noi găselniţe politice 
că 38 la sută din produsul 
național provine acum din 


sectorul particular creat fără 
ajutor afară, diferit de 


fosta RAC unde s'au pom- 
pat miliarde, (şi aci a 
pronunțat de două ori cifra 


Decenii în rând propa- 
ganda comunistă a mânjit 
imaginea Mişcării Legionare 
cu falsa acuzaţie cum câ 
legionarii erau cu predilecție 
şovini şi că au persecutat 
minoritățile din România 
căutând să transforme Ţara 
într'un pământ exclusiv al 
Românilor. 

Niciodată această stupi- 
ditate nu a fost sprijinită de 
nici o dovadă istorică irefu- 
tabilă. 

Întrucât problema mino- 
rităţii maghiare nu-putea fi 
pusă în spatele legionarilor 
deoarece evidenţele recente 
arătau că de fapt Românii fu- 
seseră aceia care suferiseră 
cumplit nu numai în timpul 
ocupaţiei medievale Austro- 
Ungare, dar şi mai recent 
după oferirea de către Hitler 
a Nordului Transilvaniei lui 
Horty, când pentru prima 
dată în istoria noastră și aşa 
însângerată am avut specta- 
colul tragic a ceea ce azi se 
cheamă în Bosnia “curățenie 
naţională” -ethnic cleansing-, 

Memoria este destul de 
recentă și dovezile uşor de 
găsit ca să nu se poată nega 
sepreparea contra Românilor 
în teritoriul temporar ocupat 
şi aruncarea lor forțată peste 
graniţă în Sudul Transilva- 
niei rămasă sub controlul 
firesc naţional. 

Niciodată nu s'au discutat 
aspectele acestea de câtre 
istoriografia comunistă şi 
mai ales fostul guvern de 
ocupaţie comunistă nu a 


Radu BADIU 


miliardelor ca să intre bine 
în cap aparatului politic de 
foşti activişti care preiau 
sloganul în ţară), tocmai 
acest slogan l-a avut în 
vedere. 


- Da, dar ce facem cu 62 
la sută care - recunoaşte 
astfel - a rămas tot la stat şi 
în domeniul colhoznic? reia 
prietenul meu pocnind 
semnificativ din degete. 

- Păi cum? că zice acum 
şi de 80 Ia suta privatizare 
în agricultură iar în comerţ 
ponderea o are sectorul 
particular. 


- Taler cu două feţe. Pe 
le o parte le spune alor lui, 
- la întâlnirile de lucru din 
judeţe - s'o ție cu asociaţia 
mare, care este baza agri- 
culturii moderne, (unde, se 
ştie, omul numai zice că 
pământul e al lui, că are 
adeverinţa aceea, dar diri- 
jarea o fac foştii, iar ță- 
ranului îi dă 30 la sută 
punându-l să plătească 
sămânţa, muncile şi pe 
deasupra şi impozit. lar 
despre sectorul particular 
aruncă mereu remarca mâ- 
riită că "particularii ăştia 
sunt la baza relelor din 
economie”, întărâtându-i pe 
comunişti împotriva pro- 
prietarilor şi a sfântului 
spirit românesc de pro- 


prietate. Să fim serioşi! 


Totul e cosmetizare venind 
dela practica lui "se fac că 
fac! de ochii lumii. Ştie.o 
lume că totul se reduce la 
ceea ce a recunoscut odată - 
ca o acuză către Opoziţie - 
că totul e un joc de interese. 
Interesul lor este să păs- 
treze cât mai mult pro- 
prietatea colectivă fiindcă 
numai aşa mai pot avea 


SEPTEMBRIE 1995 


controlul asupra oamenilor 
de jos. Uitaţi-vă la Basara- 
bia unde, nedesființându- 
se colhozurile, preşedinţii 
de colhozuri, - în general 
Ruşi sau Ucraineni - îi țin 
pe ai noştri, pe amăriţii 


noştri de țărani români | 


basarabeni şi bucovineni 
sub obrocul minciunii "Ro- 
mânilor legionari care i-au 
"chinuit" pe basarabeni când 
au ocupat teritoriul sub 
fascistul Antonescu. Aşa şi 
ăştia. Mor de ciudă că 
partidele politice din Opo- 
ziție nu fac nici un efort 
pentru a desmetici mintea 
ţăranului român. Nici mă- 
car PNŢCD-ul, care are 
această uriaşă misiune 
istorică. Ei stau la Bucureşti 
şi se bat să menţină şefia în 
Convenţia Democratică 
când acum se cere ca fiecare 
partid să se ducă jos, între 
oameni, la alegătorii săi şi 
să le spună adevărul despre 
cei care s'au reinstalat la 
putere şi mint de îngheaţă 
apele făcându-se că asudă 
în efortul de privatizare. Ce 
înseamnă privatizare fără 
măsurarea suprafeţelor pe 
teren care vin fiecărui pro- 
prietar, în amplasamentele 
pe care le-au avut ei şi pă- 
rinții lor şi fără certificatul 
de proprietate şi dreptul de 
a face ce vrei tu cu averea 
ta, cu propriul tău pământ? 

Mă uit la prietenul meu - 
om în pragul pensionării - 
mărunţel, roşcovan,.Vioi.şi, 
agitat, anticomunist până!'n 
unghie, el ca, muncitor şi 
mă cutremur neplăcut că 
nu-l aude nimeni cum nu! 
miaude nici pe mine, căci 
acest uriaş ziar românesc nu 
ajunge suficient în ţară şi 
lumea nu-l cunoaşte. 


PAGINA 7 


== 


OLTENISPLE 


* BUSINESS CONSULTING... La 
Centrul de Consultanţă româno-americană 
în afaceri dela Universitatea din Craiova, 
Seminarul de servire a clienţilor a dez- 
bătut, între altele: dorinţele şi aşteptările 
clienţilor, conceptul de păstrare a lor. Au 
conferenţiat specialişti în business con- 
sulting dela Universitatea Statului 
Washington. 


* AS INTERNATIONAL SRL... La 
Combinatul chimic Işalniţa-Craiova a 
început producţia primei fabrici din in- 
dustria chimică a României cu capital in- 
tegral privat, cu dotări ultramoderne din 
Germania şi ajutor din cadrul PHARE 
(35000 ECU) prin Fundaţia Centrul de 
Dezvoltare a Întreprinderilor Mici şi 
Mijlocii Dolj. Fabrica este specializată în 
realizarea de produse poliuretanice fle- 
xibile-bloc pentru industria producătoare 
de mobilă, având încheiate contracte cu 
societăţi particulare de profil din ţară. 


* AJUTOR DANEZ... Doamna Hanne 
Jensbo - Preşedinta Uniunii Daneze a 
Clubului Soroptimist - cunoscând dotarea 
materială precară a reţelei şcolilor cu profil 
special şi normal din Craiova a acordat un 
important sprijin, donând două moderne 
cabinete stomatologice şi numeroase gru- 
puri sanitare, cu anexele respective. 


* DELICVENTA JUVENILĂ... Sim- 
pozionul organizat de Centrul de reeducare 
Craiova şi Tribunalul Dolj a scos în evi- 
denţă cauzele care conduc la explozia 
numărului de infractori minori: 1. scăderea 
drastică a nivelului de trai, sub pragul 
sărăciei; 2. nesiguranța zilei de mâine, cu 
spectrul pierderii locului de muncă şi 
creşterea demenţială a preţurilor la hrană, 
lumină, căldură, transport; 3. filmele cu 
acte de violenţă, crime, perversiuni sexuale 
etc.; 4. lipsa de interes a Statului în edu- 
carea, instruirea şi ocrotirea acestor minori 
abandonaţi de familie, şcoală şi societate. 


a. în toţi,anii,„cea.mai, 
Oltenia, cea dela Cobia, 
livrează prin Romsilva unei firme italiene 
circa 20.000: de exemplare. Fazaneria 
recoltează zilnic în jur de 800 de ouă şi are 
o matcă de 300 fazani la 1.800 făzăniţe. 
Dispune de cinci incubatoare moderne care 
cuprind 5.000 de+ouă pentru 24 de zile, 
până la eclozare. 


lonel RĂDULESCU=—= 


* C.A.R.P.... Casa de Ajutor a Pensio- 
narilor din Craiova are aproape 26.000 de 
membri şi un fond social de 350 milioane 
lei. Consiliul de Administraţie a stabilit, în 
urma multor solicitări, că salariaţii pot 
deveni şi înainte de pensionare, membri cu 
drepturi depline, la împlinirea vârstei de 
30 ani (femei şi bărbaţi). Membri CARP 
Craiova au împrumutat în ultimele trei 
luni 124 milioane lei, ca să poată supravie- 
țui în scumpetea actuală. Cota împru- 
muturilor este de 150.000 lei, rambursabile 
în 18 rate lunare şi cu o dobândă minimă 
de 10% pe an. Pensionarilor CARP li se 
asigură consultaţii gratuite prin cabinetele 
proprii de cardiologie, reumatologie, 
oftalmologie şi stomatologie. 


* PROBLEME EDILITARE... Grupul 
american de specialişti, condus de Domnul 
Paul Hendricks, care s'a documentat la 
Craiova în privinţa aspectelor cheie ale 
infrastructurii a evidenţiat, între altele, 
faptul că structura tehnico-edilitară 
existentă nu face faţă necesităţilor cuvenite 
populaţiei. Dacă nu se vor îmbunătăţi 
infrastructura şi serviciile tehnico-edilitare, 
vor fi afectate creşterea şi dezvoltarea 
economică a oraşului. Problema alimentării 
cu apă, instalaţiile de canalizare şi evacuare 
a deşeurilor solide, ca şi sistemele de 
instalaţii de termoficare sunt prioritare. Cu 
ajutorul unor credite externe nerambur- 
sabile şi cu un efort suplimentar de 


asistenţă tehnică, reducându-se ineficienţa,- 


LECŢIA BOSNIEI ŞI ROMÂNIA 


cerut despăgubiri pentru cei 
care fuseseră evacuaţi cu 
forţa din casele lor şi uneori 
chiar ucişi. S'a încercat, dar 
fără succes, să se impute 
Legionarilor o încercare de 
răzbunare contra Ungurilor 
căre făcuseră ceva atrocități 
contra noastră, dar atât a fost, 
doar o încercare, deoarece 
Legionarii, în majoritatea lor, 
după război, erau deja în 
închisori din timpul lui 
Antonescu sau refugiaţi peste 
hotare unde, unii erau în 
lagăre, ţinuţi de Hitler. 


Întrucât noul guvern in- 
stalat de Ruşi era format în 
marea majoritate de ele- 
mente de import de tipul Ana 
Pauker, Teohary, perechea 
Iosif şi Liuba Chişinevschi, 
Roller, Nikolski şi multe alte 
nume cu o ciudată rezonanţă 
"germanică" s'a procedat pe 
linia minimei rezistenţe, 
aceea că Legionarii au fost 
autorii unor crime naţionale 
contra Evreilor. 

De aici până la gogoriţa cu 
cei patru sute de mii de Evrei 
"dispăruți" de pe teritoriul 
ării nu a fost decât un pas, 
iar acest pas a fost făcut tot 
contra Legionarilor, deşi ei 
nu erau la putere la presu- 
pusa dată când această 

"eliminare națională” avusese 
Doi fuga lui lon Pace- 
pa şi publicarea cărţii lui 
"Orizonturi Roşii”, pro- 
paganda antilegionară a 
Pit considerabil, dove- 
dindu-se in mod peremp- 


toriu că această propagandă a 
fost condusă pe baza unor 
documente falsificate din 
ordinul pecereului vândut 
unor interese străine anti- 
naţionale. 

(Cu cinci ani înainte de 
apariţia cărţii lui Pacepa, am 
publicat în revista "Carpaţi" 
din Madrid un amplu eseu 
despre falsificarea documen- 
telor contra Legionarilor şi 
acum sunt fericit că istoria 
mi-a dat dreptate). 

Tot "istorici RRRRomâni" 
ca Roller au falsificat şi 
adevărul legat de încercarea 
de lovitură comunistă dela 
Tatar Bunar din Basarabia 
unde, sub instigaţia aceleiaşi 
minorităţi tolerate şi pro- 
tejate, s'a încercat ruperea 
unei părţi din trupul Ţării. Şi 
atunci băştinaşii români, 
locuitori de milenii ai acelor 
meleaguri, au fost forţaţi să- 
şi părăsească vetrele lor 
pentru a-şi salva viaţa. 

Toate filialele Comintern 
din diferite ţări au încercat să 
pună o spoială de faţă naţio- 
nală partidului respectiv. 
După căderea totală a acestui 
colos cu picioare de lut, chiar 
şi debilitatele democraţii 
apusene pot să vadă clar că 
cea mai șovină şi discrimi- 
natorie politică din istorie a 
fost creată şi dusă de către 
comunism, 

Dacă în decursul dece- 
niilor au refuzat să vadă 
crimele naționale făcute de 
Stalin şi de politica creată de 
el sau de alţi "conducători 
iubiţi”, rezultatele șovinis- 


Radu DUNĂREANU 


mului comunist se arată 


acum în toată hidoşenia. 
Aparenţele de "fraternitate” 
au căzut ca o mască ieftină iar 
ura creată între naţionalităţi 
ca urmare a politicii perfide 
comuniste de divide et 
impera a ieşit la iveală cu o 
violenţă nemaiîntâlnită. 

Exemplul edificator îl 
constituie fosta Iugoslavie cu 
tragedia cea mai mare în 
Bosnia-Herţegovina unde 
autrocităţile sunt de ne- 
descris. 

Nu e intenţia noastră să 
discutăm cauzele istorice ale 
acestui război ciudat şi 
murdar. Care război e "cu- 
rat'la urma urmelor? 

Ceea ce vreau să arăt aici 
este faptul că din exemplul 
Bosniei şi România are de 
învăţat o lecţie folositoare, 
aceea că Legionarii nu au fost 
şi nu sunt şovini şi că pecere, 
a sădit seminţele urite ale 
urei naţionale. 

Nici unde în literatura 
legionară nu se menționează 
eliminarea fizică a minori- 
tăţilor de pe teritoriul 
românesc, ba mai mult chiar, 
în timpul guvernării militare 
a mult hulitului și recent 
"reabilitatului” Antonescu, 
guvernarea asimilată în mod 
greşit cu una fascistă şi fals 
numită legionară" o anumită 
minoritate tolerată de secole 
a fost protejată și a ieșit 
intactă după război, iar drept 
recompensă au lucrat pentru 
desnaţionalizarea Ţării şi mai 
întâi pentru uciderea lui 
Antonescu, acuzat ilegal de 


"crime de război şi împo- 
triva umanității”. 

Am rememorat aceste 
fapte bine ştiute din recenta 
istorie văzând că pe piaţa 
ideologică din România se 
vântură un fel de naţio- 
nalism ieftin care frizează 
mai mult şovinismul şi care e 
mascat sub nume naţionale 
sforăitoare vehiculate de cei 
care până mai ieri erau 
adepţii şi slujbaşii fideli ai 
internaţionalismului prole- 
tar. 

Aceşti foşti vătăşei ai 
ocupantului nu sunt fericiţi 


dacă națiunea română pro-!' 


gresează- în armonie cu 
ceilalţi locuitori ai acestui 
pământ. Şi atunci încearcă să 
creeze discordie în special cu 
minoritatea maghiară, sin- 
gura significantă la ora 
actuală, deoarece Germanii 
au cam plecat în majoritate, 
iar ceilalți sunt foarte puţini 
şi - cu excepţia unui grup - în 
trecut nu au creat tulburări 
politico/ naţionale. 

Incitarea la şovinism atât 
din partea Românilor cât şi 
din partea Maghiarilor, care 
au avut şi ei contribuţia lor la 
făurirea socialismului mino- 
rităților, nu ar duce decât la 
un conflict care ar putea fi la 
fel de dureros ca şi cel din 
Bosnia. 

Şi Ungurii dar şi Românii 
au avut de îndurat acelaşi 
comunism; şi ei au dat cota 
lor de victime ale închiso- 
rilor. Mă întreb ce rost ar 
avea acum să aducem în 
discuţie vinovăția strămo- 


risipa şi gospodărind mai bine resursele = 
existente, Primăria Craiovei poate şi trebue i 
să asigure locuitorilor ei servicii urbane pe ; 
măsura uriaşelor taxe şi impozite pe care le 23 
percepe. în 
* ANFURI... Corpul gardienilor Publici A 
din Dolj a încheiat un contract de cola- "a 
borare cu firma italiană ANFURT din 
Mantova, specializată în sistemul de ca 
siguranţă. Dispeceratul ANFURT ultra- = 
modern al gardienilor publici centralizează E, 
evenimentele de antiefracţie, antiincendiu sa 
şi antijefuire, pa bază de telecomandă, cu > 
staţie bidirecţională. Simulările efectuate ă 
au fost concludente şi de maximă ope- i 
rativitate. Din păcate însă, printre gardienii N 
publici ai Craiovei au pătruns şi mulţi pă 
tineri cu comportări huliganice, mani- = 
festări iresponsabile sau pe mână cu “ 
borfaşii. A 
i 
şilor lor unguri care au tras 3 
pe roată pe Horia sau pe cei 
care au făcut ethnic cleansing . 
în perioada ocupaţiei hor- 
thiste? Pe de altă parte ce : 
profit ar avea Ungurii de azi > 
să înceapă o nouă propgandă 
deşănţată legată de "Ungaria în 
Milenară" din care, în cape- pi 
tele înfierbântate ale unora i 
din ei, Transilvania ar făcea A 
parte? 
Atât noi cât şi ei avem de = 
eradicat urmele murdare 
lăsate de comunsim, de re- 
construit o viaţă demnă de ; 
secolul 20, ca să trăim în 
armonie politică şi socială p 
într'un stat unitar, demo- 3 
cratic şi prosper. Iar limbile A 


materne ale diferitelor na- 

ţionalităţi pot fi vorbite şi E 
învăţate particular în pace în 

sânul comunităţilor res- 

pective, împreună cu prac- şi 
ticarea religiilor specifice ale 

acestor minorităţi. 

România să înveţe din ȘI 
exemplul pozitiv al unor ţări n 
civilizate şi cu experienţă în _ — 
domeniul minorităţilor ca 
Elveţia, Canada, Belgia etc. şi 
să nu cadă în capcana unui 
şovinism ranchiunos, violent — 
cu rezultate imprevizibile 
cum se întâmplă acum în 
Bosnia. 

Este timpul ca istoricii 
tineri să arate adevărul curat 
şi anume acela că şovinismul i 
şi ura de rasă nu sunt spe- 
cifice Mişcării Legionare, ) 
creştină prin excelenţă ci in 2 
comunismului, ale căruri 
roade se văd acum, însânge- 
Bosnia. E: 


Trebue precizat că "de 
nevoie", siliţi de eveni- 
mentele istoriei - unii spun, 
gândind leneş... de "forţa 
destinului orb şi surd" 
(pentru ce, alteori, "desti- 
nul" vede, cântă, ca în Ver- 
di, face dreptate?...) - au 
primit Românii pe "oaspe- 
ţii" (!) veniţi călare şi cu 
tunuri: la atac, ura! peste 
românime şi românitatea ei 
culturală. Cu gând s'o pri- 
mească... De-acum o jumă- 
tate de secol (1940 - 1945) şi 
până mai deunăzi, în anii 
1989 - 1990, a ocupat Uniu- 
nea Sovietică, de "religie" 
pan-comunistă, România 


tual, prădat-o. I-a ucis cape- 
tele gânditoare şi creatoare 
de valori umaniste şi idei 
inspirate din ființa spiri- 
tuală, tolerantă şi îndelung 
răbdătoare a "Ideii laţine” 
(de substanţă romanică, 
trecută şi petrecută prin 
patima slavo-bizantină), 
împământenită din moşi- 
strămoşi sub numele de 
"Virtus Romana" în Firea 
armonioasă şi Limba (= 
darul firii) a omului român 
de “aristocrație rurală”: 
țărani “moşneni, răzeşi, 
nobilaşi", - cu carte sau fără, 
"Şcoliți”! la strung, la strun- 
ga de oi, la moară, la sece- 


SEPTEMBRIE 1995 


-]]- 
— Titus BĂRBULESCU — 


cavaleri-soldaţi în războaie, 
martiri anonimi, zvârliţi în 
groapa comună a prigoni- 
ților, în veme de teroare a 
istoriei. A durat jumătate 
de secol masacrul elitei 
gânditoare şi creatoare de 
cultură şi faptă memorială 
românească printre - nu 
peste - națiunile şi culturile 
vecine, sau îndepărtate din 
Europa. Ideea latină a fost 
şi va fi, poate! mâine, din 
nou în convergenţă - nu în 
conflict - cu Ideea euro- 
peană, căci nu există în dic- 
țioanar român, sau străin, 
cuvântul Ypan-românism”, 
nici “ortodoxia pan-româ- 


_ teritorial, alienat-o spiri- 


întregită cu toate țările ro- 
mâneşti. A desmembrat-o 


rat, la "tăiat lemnul, piatra”, 
la "bătut hora, cântându-şi 
dorul"...-, "boeri de fară”, 


nească' N'au năvălit Ro- 
mânii - fie ortodocşi, fie 


uniți cu Roma (acestea sunt 
a ee iti ai iai da 
LA MOARTEA LUI EMIL CIORAN 


—— Andrei-lustin HOSSU .— 


In primăvara 1974, citeam integral cărţile 
scrise în româneşte de Cioran, până în 
1940. M'a răscolit îndeosebi Schimbarea la 
față a României. Am intuit instantaneu că 
este o capodoperă de gândire politică, 
comparabilă în cultura română doar cu 
Opera Politică a lui Eminescu (citită de 
mine în toamna 1972) şi cu Pentru Le- 
gionari de Corneliu Codreanu (citită de 
mine în toamna 1972). Încă atunci, în 1974, 
am avut credința că, dacă Emil Cioran 
murea subit sau se sinucidea imediat după 
apariţia cărţii sale care îl exprimă total, în 
1936 la 25 de ani, el ar fi fost mult mai mare 
om decât că a ajuns celebritate în Franţa şi 
în Lumea Liberă Occidentală. Aceeaşi 
credinţă o am şi acum, în 1995, după 
moartea în fapt a lui Cioran la 84 de ani, 
departe de țara natală, pe pământul larg- 
primitor al Franţei. 

Impărtăşindu-i tulburarea iscată de 
Schimbarea la Faţă a României a lui 
Cioran, marele său prieten şi marele meu 
magistru Petre Ţuţea mi-a mărturisit: "E o 
carte genială, domnule! Să fii gânditor 
politic Ia o vârstă aşa de tânără, după 20 de 
ani câţi avea Cioran, aşa ceva numai 
Eminescu, care e geniu, a fost! După 


» apariţia cărţii, Dragoş Protopopescu a afir- 


mat "Cioran este un nou Eminescu literar- 
filosofic”, 

Dar mândria lui Cioran era scrisoarea 
primită dela Codreanu, Căpitanul Legiunii. 
Ştiţi ce i-a scris? I-a scris atât: "Domnule 
Cioran, cum puteţi Dumneavoastră să 
criticaţi poporul român în strălucita Dvs, 
carte, când poporul român a născut o 
personalitate ca Dvs.?" Grozavă scrisoarea 
lui Codreanu, nu? Era atât de fericit Emil, 
încât mergea zilnic prin toate cafenelele 
literare bucureştene şi arăta scrisoarea lui 
Codreanu, lăudându-se că îl aprecia ab- 
solut Căpitanul. 

Codreanu I-a înţeles perfect pe Cioran: 
adică, nu numai Eminescu, Iorga şi Pârvan 
sunt mari Români fiindcă omagiază po- 
porul român ci şi Caragiale şi Cioran sunt 
mari Români fiindcă critică defectele 
Românilor. Eu, ca prieten al lui Emil, am 
fost pus, în închisoare la Aiud în 1958, să 
mă lepăd de el, pentru ce scrisese Cioran la 
Paris în Tentation d'exister. Și Blaga a fost 
închis de comuniști, şi l-a criticat. Eu, în 
închisoare, am refuzat. Le-am spus co- 
muniştilor la anchetă: "Domnilor, Aristotel 
are o vorbă: Amicus Socrate, amicus Plato, 
sed magis amica Veritas (Mi-e prieten 
Socrate, mi-e prieten Platon, dar mai mare 
prieten mi-e Adevărul). Aici nu sunt de 
acord cu Aristotel. Pentru mine Prietenia e 
mai presus decât Adevărul. Emil Cioran 
mi-e prieten. Dvs. îmi cereţi să îl critic, să îl 
înjur, să mă leapâd de el. Dacă nu mor aici 
în închisoare, eu vreau să ies de aici ca un 
om, în două picioare, şi nu ca un dobitoc, 
în patru labe. Şi dvs., domnilor, nu vă daţi 
seama în ce situaţie de râs mă puneţi: eu, 
puşcăriaş la Aiud în România, să îl înjur 
aici in închisoare pe Cioran, în vreme ce el, 
mare scriilor și gânditor la Paris în Franţa, 
mă laudă pe mine, un prăpădit de puş- 
căriaş la Aiud, în toate saloanele literare şi 


intelectuale pariziene?! Le-am spus câ 
Cioran este filosof, că eu nu mă pricep la 
filosofie şi nu înțeleg ce vrea să zică în 
cartea lui, că eu sunt doctor în Drept şi 
economist. Şi mi'au lăsat în pace”. 

Marii profeţi ai românescului, Emi- 
nescu, Codreanu şi Cioran se înrudesc 
spiritual. Români curaţi şi cinstiţi su- 
fleteşte, tustrei şi-au iubit Neamul, de 
aceea au blestemat fanariotismul, balca- 
nismul, politicianismul, murdăria morală a 
vieţii itice românerşti şi a societăţii 
româneşti. Geniu creator, Eminescu a 
definit sensul spiritual al Neamului 
Românesc şi al Statului Român prin 
imperativul: "Trebue să fim un stat de 
cultură la gurile Dunării”. Vizionar 
naţionalist şi mistic-creştin, Codreanu a 
pus Legiunea în slujba Neamului şi Nea- 
mul în slujba lui Dumnezeu, profeţind 
Invierea Neamului Românesc întru Mân- 
tuitorul Iisus Christos. Revoltat mistic, 
metafizic, istoric şi politic, Cioran refuză 
întreaga istorie a României de până la el 
(“Iubesc trecutul României cu o ură mare") 
şi visează sublim-shakespearian: "Visez o 
Românie cu destinul Franţei şi populația 
Chinei". Tipuri superioare de umanitate, 
Eminescu, Codreanu şi Cioran au refuzat 
relativul istoric şi politic al României şi au 
gândit România în absolutul ei intemporal, 
divin. De aceea, spiritul lor a fost chinuit 
pe problema mântuirii, transfigurării, 
epifaniei, schimbării la faţă a României. 

Martir al Spiritului, Eminescu a murit la 
39 de ani. 

Asasinat mişeleşte, Codreanu a murit la 
39 de ani. : 

Mort subit sau sinucis după apariţia 
capodoperei sale, la 25 de ani, Cioran ar fi 
încununat sublimul triumvirat vizionar 
românesc: Eminescu Luceafărul - Codreanu 
Arhanghelul - Cioran Apocalipticul. N'a 
fost să fie... vorba prietenului său Cons- 
tantin Noica, 

Odată cu Cioran moare ultimul filosof 
nietzscheean al nietzscheeanului-bles- 
tematului, satanicului, Anti-Christicului şi 
Anti-Spiritului - secol douăzeci, 

Dumnezeu să-l ierte, din prea-plinul 
misericordiei Lui, pe nefericitul om, creştin 
şi Român Emil Cioran! 


Post Scriptum: Vineri, 16 lunie 1995, 
întâlnindu-l pe stradă pe DI. Mihai 
Georgia, nepotul prin alianţă al filosofului 
născut în Răşinari-Sibiu, îi spuneam: "Dacă 
Cioran murea tânăr, după ce a scris Schim- 
barea la Faţă a României, era mult mai 
mare om decât aşa, că e glorios în Franţa. 
Aceasta o voi scrie după moartea lui”, 
"Teribilisme" - a zis DI. Georgia. "Asta-i 
credinţa, viziunea mea despre Cioran" - i- 
am răspuns eu, 

Luni seara, 19 lunie 1995, fiind în vizită 


la rude, le-am spus gândul meu (sus- * 


pomenit) despre Cioran. 

Marţi, 20 lunie 1995, la TVR, la 
actualităţile dela ora 14,00, se anunţa 
moartea lui Emil Cioran (petrecută Luni), 

Teribilă coincidenţă între gândul meu și 
destinul lui! ' 


cele două biserici "națio- 
nale" şi pământene de lim- 
bă română şi rit bizantin), 
fie de "creştinătate”, adică 
Român de "omenie", de 
orice religie monoteistă o fi 
el! - peste imperiile vecine. 
Din contra: când pan-ger- 
manismul imperialist cu 
spirit pre-creştin, cu voinţă 
de putere păgână, când 
pan-slavismul “ortodoxist' 
cu spada, când, ieri, pan- 
comunismul leninist - 
marxist (adică Rusia asia- 
tică, vizând întâi Moscova... 
apoi Berlin, Paris, Roma 
"latină", Mediterana!...) - 
toate aceste "panisme”, 
adică "roiri” umane/inu- 
mane, au trecut peste româ- 
nitate şi "romanitatea ei 
culturală”, în cursul acestui 
secol XX. Ultima, din păca- 
te, a fost roi de viespi, o 
viespărie otrăvitoare a 
"Ideii latine" deschisă spre 
Ideea europeană; dizol- 
vantă a spiritului de “ecu-- 
menicitate naţională”, sin- 

„ teza etico-religioasă a Ro- 
mânului de munte - vale - 
şes (implicit "Românul de 
baltă", acesta e fiul risipitor 
al culturii şi civilizaţiei 
româneşti...) din exilul 
interior ori exterior al etho- 
'sului românesc. Începu 
destrămarea acestei "sinteze 

„-etico-religioase a români- 
tăţii” în anii 1938-1940; de 
ruptură a Istoriei Români- 

„ lor; De atunci şi până mai 
deunăzi, vreme de o jumă- 
tate de secol, a fost asasina- 
tă "inteligenţia" română, 

* dintre cele două războaie 
mondiale, formată bipolar 
în voinţa ei de implinire a 
idealului cultural, pe un 
dublu postulat: 


(1) național, conform 
structurii unitare şi conser- 
vatoare în discursul vorbit 
al limbii române pe tot 
întinsul pământului româ- 
nesc, animat de “suflarea” 
ei caldă, etico-religioasă; 


(2) european, vizând 
libertatea de creaţie şi de 
difuziune a valorilor cul- 
turale în lumea liberă 
europeană "dela Nistru la 
Atlantic - din Bosfor la 
Baltică" 1... Ziceau Românii 
atunci, apărând oarecum 
liric, subiectiv , "limesul" 
latinităţii orientale pe care, 
altădată, nu l-au cruțat - nici 
sterilizat cultural, din con- 
tra uneori arat şi fertilizat! - 
"năvălirile barbare" venite 
din Estul şi Nordul Euro- 

„pei. (Ideea latină dela Roma 
ne vine, originar; apoi prin 

„Bizanţ; însă, în cursul epo: 
cii moderne şi contempora- 
ne, Ideea latină a intrat în 
"catharsis", frământându-se 
spiritual cu Parisul cosmo- 
polit şi asimilator de culturi . 
şi idei migratoare din toată 


Vreme trece, vreme vine |... 


"Toate-s vechi şi nouă toate / Ce e rău şiceebine/ Tu te'ntreabă şi socoaten 
aa (Mihai Eminescu, Glossa, 1883). 


lumea cuvântătoare - pe 
latineşte şi pe ne-latineşte! 
a Europei: Nord - Sud şi 
Vest - Est, aceasta până la 
Urali!...) p 

Totuşi, din cauza Ideii 
latine (împămăntenită în 
România întregită, graţie 
practicii religioase şi Sfin- 
tei predanii în limba româ- 
nă, la ortodocşi cât şi la 
uniţi) a fost ucisă sălbatic 
elita românească timp de o 
jumătate de secol de ocupa- 
ție sovietică. Astăzi, proble- 
matica românească stă pe 
Basarabia, Bucovina de 
Nord şi Ţinutul Herţa, 
înstrăinate lingvistic şi 
religios în Ucraina; pe 
Cadrilaterul, cedat ling- 
vistic şi religios Bulgariei. 
În sfârşit, pe plan intern, 
spiritual românesc se conti- 
nuă “crima de stat comu- 
nist” contra Ideii latine, în 
speţă contra Bisericii unite, 


de limbă română şi rit bi- . 


zantin, sau greco-catolic, 
cum se spune. 1 se refuză 
restituirea patrimonului 
cultural şi spiritual, “Bise- 
rica unită cu Roma" stă la 
uşă, nu poate intra decât 
"condițional" (condiţiile 
sunt puse de: "frații creştini 
- ortodocşi din Biserica - 
soră", care n'a fost supri- 
mată, sălbatic, acum 50 de 


„ani, de statul ateu, comu- 


nist...) în Sfintele lăcaşuri 
de rugăciune şi memorie 


“ale sacralităţii neamului” 


românesc! E născută, cres- 
cută din jertfa martirilor 
pentru limba română - care, 
evident, dela Roma ne vine! 
şi credinţa în Dumnezeu. 
Amândouă, împreună uni- 
te, cu dragoste pentru a- 
proapele om, ca tine, ca 
mine, au închegat națiunea 
română. (Cardinalul Iuliu 
Hossu, atunci episcop- 
mitropolitan al Românilor 
din Ardealul de Nord, 
ocupat de Unguri (1940- 
1944) a fost scuipat de 
autoritatea eclesiastică în 
inspecţie la Mitropolia 
unită din Gherla - Cluj, 
pentrucă vorbea româneşte 
- nu maghiara -, în Biserica 
lui unită cu Roma! 

Sub domnia comunistă, 
cu “religie de stat" leninist - 
marxistă, toate Înaltele feţe 
bisericeşti ale Bisericii uni- 
te, împreună cu poporul de 
credincioşi, au fost "scui- 
pate din biserică”, adică 
Bonite, martirizate, ucise - 
pentrucă vorbeau româ- 
neşte şi se rugau Sfinţilor 
Petru şi Pavel la Roma, nu 
la Moscova! cerându-le în- 
durare şi mântuire pentru 
neamul românesc, ocupat 
de barbari, căzut în bar- 
barie. 

Zicea Petre ȚUȚEA, în 
momentul 1991, în ajunul 
morţii - după ce a petrecut 


"Cuvântul Românesc" 
Şi participaţi la viaţa exilului românesc pentru 
a forma un puternic front de luptă 


anticomunistă. 


la puşcărie şi prin diferit 
'gulaguri" ani nenumă 


i 1 Teligiei 
neamului românesc a 


tori, luptători a 


"nesupuși" destinului veniț 
călare şi prosteşte peste 
firea Românului - din ste a 
"Țărilor tătăreştin 
Valul ”, 


nu anti-catolic! Pot Rusna: 
cii, pot Germanii luther: 

să spună că nu acceptă pri- 
matul papal, primus inte, 
pares! Dar eu nu sunt nici 
unul, nici altul - eu sunt 
Român, de ce să nu-l accepi 
eu, când certificatul meu de 
naştere e pe Columna lu 
Traian?!... Nu cred în des- 
tin. Nu i-am întâlnit suflul 
ne-divin, ci numai fapt 
tulburându-mi existența şi 
a neamului românesc. Nu 
apare necesar destinul în. 
viața mea - ci un fel de zig- 
zag supărător pentru oric 


pP 
lăsat o cerere la Uniunea 
Scriitorilor să fiu înmo, 


(România Liberă), din 7,8 
12.1991. (Fragmente di 
interviuri nepublicate), 


"ortodoxiştii slavomani", 
cuceritori în numele Sfintei 
Cruci! când, în vremea 
noastră, de Utopia Repu- 
blicilor Socialiste Sovietice, 
inumană “religie” icono- 
clastă şi prădătoare de bu: 
nul şi avutul cultural al 
„Vecinului! (S'a grăbit J.P. 
Sartre când, supărat „pe 
burghezii lui, civili şi civi: 
lizaţi, a scris: Comunismul 
este un nou umanism!?)... 
Că, Transilvania, nucleu 
ethnogenetic al neamului 
românesc, a păstrat și 
fructificat cultural, Ideea 
latină, sfinţind-o - nu un- 
gureşte, sau nemţeşte, cum 
zice prostimea! căci şi Ve- 
cinii noştri se pot reclama, 
în religie, de Ideea latină! - 
ci românește, omeneşte. Ca 
o "Rugăciune a pământu- 
lui”, de Brâncuşi, expll” 
mând plastic, suflarea mur” 
murată a pământului româ- 
nesc. Ca o "Mamă a îndu- 
rărilor", de Eminescu. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


So e See o alNGEr TEMBAIEAOCE 
a SE DEPRESIEI IER = 


PAGINA 9 


DEZLOGCOSIZAREA FIINȚEI UMANE CA IZGONIRE 
A OMULUI DIN FIINŢIALUL TEANDRIC 


Camili ză 
(Camilian Demetrescu, "Marea absenţă. Criza culturii spirituale", revista "Litterae", Mai-lunie 1995, Toronto, editor Eugen Giurgiu) 


Există un paralelism î ini 
xis n le perfect între linia 
grafică a lui Camilian Demetrescu, ca artist 


» şi pictor şi cea a eseistului ca scriitor, Ca şi 


Chesterton, pentru Camilian Demetrescu, o 
cardiogramă a omului viu trebue să aibă 
ascuţişurile ghimpelui din coroana de 
spini care să revină ca un leit-motiv. 

: Fiind vorba de o problemă vitală, între 
viaţă şi moarte, linia artistului, ca şi cu- 
vântul eseistului, devin cardiogramice. 
Mereu ghimpele. Cel al coroanei de spini. 
Dacă acesta ar începe să se tocească, să se 
rotunjească şi linia vitală îşi începe lentele 
ocolişuri ale unghiului ascuţit al omului 
viu, începe un S.O.S. Voluminoasa “The 
New Columbia Encyclopedia” (p.2566) 
afirmă că aceste litere nu se referă la nici 
un cuvânt prescurtat, ci au fost alese din 
comoditatea alfabetului morse. Şi totuşi în 
subconştientul meu e că am citit undeva că 
S.O.S. ar putea fi prescurtarea lui "Save our 
souls". Greşesc? 

Inima este simbolic centrul vieţii. 
Funcţia creieru! i e de a ne conduce spre 
tainele inimii. Medical, e o interferenţă 
între creier şi inimă. Creierul culege toate 
darurile ce pot fi aduse inimii, vieţii uma- 
ne iar aceasta, repetând pașii Creatorului, îi 
înalță potirul :nimii rostind ca trans- 
figurare a vieţii spre Viaţă: "Ale Tale dintru 
ale Tale, Ţie aducem de toate şi pentru 
toate." 

z Şi nu putem să ne oprim numai la creier 
şi inimă ca reprezentând omul. Toate 
măruntaiele omului poartă semnătura unui 
"meaning". Chiar banalitatea rinichilor, 
care sunt şi participă în taina ontologică 
baptismală. Ne purifică. 

Pe lângă creier şi inimă omul are şi 
plămânii prin care să sufle şi să răsufle, din 
punct de vedere medical, cum le dictează 
creierul şi inima. Pentru ca omul să fie viu 
trebue să sufle. Să aibă suflet. În acest 
context am depăşit biologicul ce stă sub 
semnul lui Thanathos şi am ajuns la 
anastasis, adică a sta într'o perpetuă 
învi alui Thanatos:ca 'ana+statis!! 


Spre deosebire de suflarea biologică a 


animalului, omul suflă şi răsuflă prin 
cuvânt. În acest sens se vorbeşte în Geneză 
despre Creator, că după ce l-a făcut pe om 
"a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s'a 
făcut omul fiinţă vie." Aceasta afirmă în 
mod convingător că biologicul uman este 
implicat într'un binom teandric, iar această 
legătură se face prin cuvânt. Ceea ce pare 
tautologie - fiinţă vie - e doar o accentuare 
a darului făcut omului printr'o creare 
specială, prin dăruirea cuvântului de a fi 
nu numai fiinţă, ci fiinţă vie în sensul 
ontologic, de "chip şi asemănare" cu Dum- 
nezeu-Cuvântul. 

De fapt, dacă suntem atenţi la textul 
biblic, cu toată rigoarea monoteismului 
ebraic, găsim prima menţiune treimică 
făcută atunci când este vorba de crearea 
omului. Cu cine vorbeşte Dumnezeu-Tatăl 
folosind pluralul: "să facem om după 
chipul şi asemănarea Noastră”? Omul este 
zidit întrun mod treimic. Dumnezeu-Tatăl 
crează prin om arhetipul lui Dumnezeu- 
Cuvântul, Dumnezeu-Cuvântul îi dă 
omului suflarea de viaţă ca fiinţă, dar 
pentru a fi fiinţă vie, ca perihoreză a celor 
trei persoane, dar nu trei Dumnezei, invită 
pe Dumnezeu-Spiritul Sacru care este 
"dătătorul de viaţă”, "spiritul Adevărului” 
şi Paraclet. 

Crearea omului este o Yhirotonie” a lui 
prin punerea mâinilor de a-l modela din 
țărână, este o botezare a lui întru numele 
Cuvântului şi este o consacrare a lui ca 
"templu al Duhului Sfânt”, adică omul 
creat în "chipul şi asemănarea” Cuvântului, 
fiind cuvânt rostit de Dumnezeu devine 
Logosului un "templu al Spiritului Sfânt”. 

Intrarea Spiritului în istorie ca "Împărat 


„ ceresc” are loc prin actul rusalin, comparat 


de istoricul şi pictorul Luca-Evanghelistul 
ca "o suflare de vânt. 

Deci să revenim la Camilian Demetrescu 
şi cardiogramele lui despre marea absenţă 
şi criza culturii spirituale. : 

Limba română fiind o limbă a unui 
neam creștin, originea neamului ca plă- 
mădire a lui de etnogeneză coincizând cu 
creştinarea lui, e un document al fiinţia- 
lităţii noastre românești, singura care are 
dreptul de tribunal să se pronunţe ce 
inseamnă “spiritualitate” românească. 

Spiritualitatea este "suflarea" rusalină a 
unui neam. Apelativul de către toată 
suflarea românească se referă la amprenta 
spiritualităţii pecetluită în fiecare Român 
ca suflare. Că anabasic purcede spre taina 


rusalină a Spiritului-Paraclet și că nu este 
loc de nici o nuanţă materialistă e între- 
barea: Prin ce e deosebită suflarea româ- 
nească de suflarea biologică pe care o 
găsim nu numai la oameni ci şi la animale? 
Ultima se referă la trup pământesc, dar 
prima, fără nici un echivoc, se referă la om. 
Omul-cuvânt. Omul-persoană. Omul- 
cuvânt-persoană în relaţie directă cu 
Cuvântul. 

Şi iarăşi apelăm la subtilităţile de ar- 
gument ale limbii române, pe care Blaga, la 
întrebarea unui prieten apropiat de ce nu-şi 
traduce sau scrie opera filosofică într'o 
limbă de circulaţie mondială, îi răspundea 
că limba română va deveni limba de studiu 
a filosofilor. O spiritualitate care nu are 
suflare poate pretinde că e trup. Dar un 
trup mort. Cadavrul. Impresionabil în 
luxul de panegirice filosofice descriind 
până unde poate ajunge omul. Dar lux de 
sicriu. De modă. Cerşetorul, ce aşteaptă 
pomana, nu şi-ar vinde traista pe toate 
filosofiile despre respectivul lăudat în 
schimbul suflării. Filosofia lui e simplă, 
dar exprimată într'o logică de diamant. 
Dacă nu suflă e mort. 

In limba română suflarea este legată de 
Cuvânt şi de Spiritul Sfânt din care derivă 
“spiritualitatea”. Fineţea limbii noastre ne 
oferă două cuvinte extreme şi contradictorii 
sublinierii spiritualităţii ca suflare: "ră + 
suflat"şi "in + suflat” 

_In dicţionarul limbii române adjectivul 
răsuflat este explicat numai ca referinţă la 
băuturile alcoolice şi acidulate care şi-au 
pierdut tăria, gustul, prin faptul că vasul 
nu a fost bine închis. A doua explicaţie 
figurată e cea de ceva învechit, banal. Dar 
în Moldova copilăriei mele era şi al treilea 
sens - om răsuflat. E vorba de o translație 
alegorică. E omul care nu are "dop”la gură. 
Neavând "dop", pe de o parte nu poate 
păstra nici un secret care i s'a încredinţat de 
cineva prin cuvânt, pe de altă parte 
cuvântul lui nu are nici o tărie nici ca 


„omenie, prin degradarea cuvântului, şi. nici. 


măcar ca "al + kohl", : 

Dacă omul răsuflat subliniază, prin 
absenţă, ce nu este spiritualitatea, cel de-al 
doilea termen de "in + suflat” accentuează, 
prin prezenţa spiritului, spiritualitatea. 
Continuând parabola metaforică a “ră + 
suflatului" (în sensul regionalismului 
moldav) putem ajunge la o “spiritualitate” 
românească, la “subtilul lucru” (al + kohl) 
căruia nu-i putem găsi greutatea cu- 
vântului. - 

Pe de altă parte cel “in + suflat” exprimă 
abisul interior al lui "in” din “suflare”. 
Cuvântul lui este în Spirit ca purcedere a 
rostire către noi. Fiind cuvânt insuflat 
înseamnă că este cuvânt inspirat (in + spi- 
rare), o răsuflare din Spirit. A deveni prunc 
care te hrăneşti din sânul lui Dumnezeu 
sugând (in + spirare) cu buzele spiritului 
tau din Spiritul-Penvma. 

Om - suflare - suflet - in + suflare - 
Spirit - spiritualitate - om - ecce Homo! 

Tot în contextul de arheologie al 
"suflării” ca' "suflet" omul pune suflet la 
ceva, e sufletist, cum spuneam, pe vremea 
studenţiei, vorbeşte din suflet, din tot 
sufletul, din adâncul sufletului. 

Materialiştii, o sectă a religiei şi filo- 
sofiei, vor să le răpună pe amândouă. Ei 
vorbesc şi de spirit şi de spiritualitate. Dar 
nu despre suflare. Nu în relaţie cu ea. Ergo, 
e tot materie. Despersonalizată. În acest 


context materia care ar vrea să-şi acapere şi 


cele două substantive caracteristice per- 
soanei umane trebue să accepte şi pe al 
treilea al suflării. Dacă acesta este redus la 
"subtilul lucru” prin care Arabii tălmăceau 
pe "al + kohl"ca un ceva material ce scapă, 
dar totuşi poate fi urmărit şi prins tot pe 
tărâmul materiei, înseamnă că Marx nu s'a 
gândit la bumerang. El spune că religia este 
un opium pentru popor. Dar la rândul lui a 
intemeiat o religie a materiei. Nimic nou. 
Păgânii o practicau cu mii de ani înaintea 
lui. Dar noul păgânism venea cu un 
materialism filosofie şi ştiinţific. Şi 
bumerangul cu opium (al + kohl) s'a 
reîntors asupra Zistelului utopic format din 
cărţi de joc. "Subtilul lucru” furat dela 
Hegel.a ajuns la acelaşi rezultat pentru 
amândoi: un avorton căruia negându-i-se 
"suflarea" i s'a creat un adevărat altar de 
cimitire internaţionale la propriu și la 
figurat, păgâna religie a materiei care a 
încercat să oprească și să nege "suflarea" 
divină a omului ca “suflet!” 

În contextul de arheologie al “suflării”, 
"suflet", toate filoanele, limbii de aur ce o 


Dumitru ICHIM 


vorbim vin cu argumentele de veacuri. 
Omul pune suflet la ceva, vorbeşte cuiva 
din suflet, încearcă să-l convingă din tot 
sufletul, sau din adâncul sufletului, el 
poate fi om cu suflet, sau fără, poate fi un 
suflet mare, poate să prindă suflet, poate să 
aibă ceva pe suflet, poate să-şi încarce 
sufletul, poate să-i scoată cuiva sufletul, 
poate să fie om de suflet, poate să nu aibă 
pe cineva la suflet, poate fi cu sufletul la 
buze, poate a-şi căuta de sufletul lui sau de 
sufletul altuia, poate lua sufletul cuiva, să 
fie de sufletul cuiva, a i se rupe sufletul, a 
merge la suflet, a-şi trage etul, a-şi lua 
sufletul, a lua de suflet, a da de suflet și aşa 
mai departe. a 

Când cineva se “în + sufleţeşte” înseam- 
nă că este “in + spirat" să-şi apere cuvântul. 
Că are un cuvânt de spus. Ceva care îl 
reprezintă ca identitate. Ca punct de 
vedere. Un orizont. Un răsărit. Ceva ce îi 
stă pe suflet ca suflare. 

Cum vedem, limba neamului nostru e ca 
un fagure de miere a cărui structură e o 
spiritualitate reală, nu conceptuală, nu 
"ştiinţifică", nu gnostică; o spiritualitate 
vie, care are suflare ce i s'a dat omului ca 
suflet. ? 

Repet, o spiritualitate fără suflare ne 
alienează de Marea Prezenţă a Cuvântului 
şi ne duce la o "Mare Absenţă” la "Criza 
culturii spirituale”, care e şi titlul eseului 
lui Camilian Demetrescu, din care, prin 
anticipație, am analizat o parte prin pre- 
cizarea termenilor. 

Camilian Demetrescu, membru al 
Uniunii Artiştilor Plastici, după 21 de ani 
de exil, se întoarce în România în vara lui 
1990, pentru a participa la congresul de 
refondare a Uniunii. Dezamăgirea artis- 
tului a fost zguduitoare. Se aştepta la... 
credea că... sperase... visase... şi când colo 
aceeaşi inerție a cuvântului tocit ca pre- 
zentare de rapoarte, bilanţuri etc. Ton 
cenuşiu de şedinţă pentru alegerea "noii 
conduceri" de parcă nimic nu s'ar fi în- 


_tâmplat în 1989,.1şi dă seamască-asistă la 
- Congresul Marei Absenţe. : 


Întors acasă la Gallese, în Italia, încearcă 
să răspundă la solicitarea făcută de un 
scriitor, pe care îl ştia aplecat spre taină şi 
religios, de a-i trimite o colaborare pe tema 
crizei prin care trece ţara la ora actuală. 
Sincer în ceea ce crede, Camilian Deme- 


trescu îi trimite actualul eseu în care subli- 
niază urgenţa unei dezbateri privind rolul 
culturii în trezirea morală a ţării din inerția 
şi agonia în care se află, clarificarea terme- 
nului de “spiritual” care e atât de abuzat în 
toate felurile prin ignoranță sau rea cre- 
dinţă, până când şi întârziaţii materialişti 
au ajuns să-l folosească. 

De asememea, vorbeşte de pericolul 
nihilismului care îşi extinde “cultura” 
bacteriologică avansând pe ruinele aşa 
ziselor ideologii (de fapt derivând ab 
origine din primul nihilism), de nevoia de 
a situa drama ţării în drama omului con- 
temporan, de a ieşi din provincialismul 
balcanic şi a redescoperi rădăcinile spi- 
rituale ale Occidentului ("polisul” îşi ia ca 
ideal "Cetatea lui Dumnezeu” a Fericitului 
Augustin) toate acestea mărtuirisite pe 
fondul unui apel la descifrarea e dia 
existente în lume de redeşteptare a acelui 
irațional duhovnicesc din care izvorâşte 
nevoia de credinţă ca dimensiune teandrică 
a omului. 

Cei care i-au solicitat colaborarea cu un 
eseu pe tema crizei prin care trece ţara, au 
tresărit negativ la îndrăzneala unui aseme- 
nea mesaj adus de Camilian Demetrescu. 

Şi eu am fost în România în 1990, după 
15 ani de exil în Canada. M'am dus la bi- 
serica din sat să aprind o lumânare la mor- 
mântul părinţilor. Biserica din copilăria 
mea devenise atât de mică şi atât de mare. 
Mică - pentrucă lumea trebuia să stea şi pe 
afară. Şi mare - prin părtăşia la modelul 
scris cu majusculă ca "Biserica făranilor” 
cum o numea Nae Ionescu. În interiorul ei 
era tot neamul românesc, iar preotul ridica 
potitul ca destin şi destinaţie pentru toată 
suflarea românească. 

M'am întors în Canada cu sufletul ca un 
cireş înflorit. Celebra carte a dascălului 
meu Stăniloae se numea "lisus Hristos sau 
restaurarea omului”, iar nu “rezidirea 
omului”. Pretutindeni m'am întâlnit cu 
schele de “restaurare” a bisericii. La rădă- 
„cini există o binecuvântată întoarcere a.nea- 
mului în Biserică. La vârfuri - “inteli- 
ghenţia” cărturarilor şi fariseilor care îşi 
fandosesc "dişteptăciunea” de agnostici, 
-atei, nihilişti şi tot ce era la modă prin 1789 
şi a anacronicului "idipindent”. 


PAGINA 10 - 


La 7 Aprilie a.c. s'au îm- 
plinit 10 ani dela moartea 
lui Constantin Papanace, 
personalitate marcantă nu 
numai în cadrul Mişcării 
Legionare, dar şi în cadrul 
ramurei macedo-române, 
ale cărei aspirații şi interese 
le-a apărat consecvent cu 
fermitate şi curaj până când 
a închis definitiv ochii. Cu 
acest prilej, socotim că ar fi 
o condamnabilă neglijenţă 
şi ingratitudine din partea 
celor care l-au cunoscut, să 
nu evoce cu pietate şi re- 
cunoştinţă această luminoa- 
să figură a Românilor ma- 
cedoneni din munţii 
= Pindului, care, în ciuda 
= vitregelor condiţii istorice, 
s'a afirmat nu numai ca o 

personalitate politică le- 
gionară, dar şi ca gânditor, 
publicist, scriitor şi cărturar 
„de înaltă ținută morală şi 


Născut la 15 Septembrie 
1904 la Veria, străvechiul 


începută încă din pragul 


oraş macedonean aflat a. * celei de-a doua jumătăți a 


tunci sub ocupaţia turceas- 


că, Constantin Papanace a ; 


respirat încă de copil at- 
mosfera familială de mare 
puritate şi austeritate mo- 
rală, precum şi de fervent 
patriotism românesc. Bu- 
nicul său, preotul stavrofor 
Atanasie Papanace, pără- 
sind biserica grecească în 
care slujise până atunci şi 
promovând cu curaj ofi- 
cierea slujbei în limba 
strămoşească, a căzut vic- 
timă, printre primele jertfe, 
pe altarul românismului, 
fiind împuşcat în plină 
stradă la Veria, în 1906, în 


timp ce mergea la biserica . 


românească, de către o 
bandă de antarţi greci, care 
prin violenţă şi teroare, 
căuta să înnăbușe mişcarea 


secolului trecut, 

După absolvirea Şcolii 
Comerciale Române din 
Salonic, în 1925, Constantin 
Papanace soseşte singur în 
România (familia se va 
repatria mai târziu colo- 
nizându-se în Cadrilater), 
înscriindu-se la Academia 


„ Comercială din Bucureşti, 


pe care o absolvă cu succes, 
fiind unul din fruntaşii 
generaţiei sale. Ca funcţio- 
nar public la diferite bănci 
şi ca administrator finan- 
ciar în Capitală şi la Călă- 
rași, a fost în mod deosebit 
apreciat de superiorii săi, 
printre care şi marele eco- 
nomist Virgil Madgearu, 
pentru competenţa, cinstea 
şi corectitudinea lui exem- 
plare. 


intelectuală. 


y 


Urmare din pag. 9 
Inţeleg dezamăgirea lui Camilian De- 
metrescu. A întâlnit "Marea absenţă”, a 
sesizat o "criză a culturii spirituale." Dar 
unde? La intelectualii care s'au rupt de 
"Biserica țărânilor” pentrucă la modă era 
"modernismul" de a fi ateu, agnostic, 
gnostic, transcendentalist, bahaist, pe scurt 
orice pentru a dovedi că eşti "străin, 
Intelectualitatea, la care se referă Camilian 
Demetrescu, nu constituie un pericol 
- pentru destinul şi destinaţia neamului. 


să o şteargă de pe fața pamântului cu Putnă 
cu tot. 

Pământul românesc este patria, însem- 
nând ară a lui "patres”, cei care au "plecat 
la cer” şi ne-au lăsat-o ca moştenire a 
cerului de a descoperi Împărăţia Cerurilor. 

Idealul conducătorului de neam nu era 
regele ce îşi trăgea coroana pe cap, ci sfân- 
tul care în numele neamului o dăruieşte lui 
Hristos. 

Nu vreau să fiu înţeles greşit. Eu nu neg 
absolut nimic din admirabila apologie a lui 
Camilian Demetrescu şi chirurgicalele 
argumente de disecţie a unor idei-cadavre, 
ci doar să-i inspir încredere şi optimism pe 
care numai Biserica poate să ni le ofere. 
Zice psalmistul: "Nu vă nădăjduiţi în 
boieri, în fiii oamenilor, întru care nu este 
mântuirea." În alte cuvinte, apa trece, 
pietrele rămân. 

Am fi complet greşiţi şi orbi dacă nu am 
- vedea pericolul de spiritualitate “laică”, 
. spiritualitate fără suflare, care ne ameninţă 
pr „şi ale căror simptome de ebola pe care le 
= sesizează Camilian Demetrescu printr'un 
7 diagnostic precis. 

Să luăm un exemplu dintre cărturarii pe 
care să-i urmeze neamul. Constantin Noica 
a format o întreagă şcoală de ucenici dintre 
cele mai subțiri condeie. Ca o mărturisire, 
1 şi ei am fost vrăjit de maestru, dar era ceva 
Ala 'care mă reţinea să mă declar noician. Cât de 

„frumos vorbeşte despre “rost”, "rostuire', 

2 rostire românească”, dar aşteptam curajul, 

după docta analiză a lui “în + spre” (în spre 

; ice?) ca filosof să mă ducă la Logosul - 

[4 "Hristos, după cum un poet ca Paul Claudel 
lm'a luat de mână și m'a dus până la "Un 


poet în faţa Crucii". La fel Peguy ori Tho- 


| 


“mas Merton. 
ri Acum încep să-mi dau seama de acel 
Y ceva ce mă inhiba de a deveni noician. 
d: Undeva Noica mă lăsa suspendat în aer, 
ie Cei care au avut acces la tot ce a scris co- 


mentează precum Demetrescu: "Jurnalul" 
dela Păltiniş exercită fără îndoială o vrajă. 
"Dar vraja e lucidă, pentru mine. Mă fas- 
cinează şi mă pune în alarmă. Neavând de 
'ce să mă autocenzurez, mărturisesc că 
citindu-l, mi-a sărit în minte ca o lăcustă, 
trimiterea lui Powels din "Le matin des 
“magiciens”, la grupul "Thule" dela înce- 
puturile nazismului, care cultiva în cenaclu 
ermetic lecturi sistematice din Platon. 
Mereu acelaşi Platon (drag lui Noica) cu a 
ga Politeia, arhetipul ZepuvI ci! Viopla 
reluată de Thomas Moore în renaştere, 
Recitind-o, nu poli să nu ai fiorul de gheaţă 
11 asocierii cu acel nazism avant la lettre 


de redeşteptare naţională a * 


Neamul e candela dela Putna care nu s'a 
stins ori cât au încercat tot felul de “străini” 


În 1930, împreună cu un 


DESLOGOSIZAREA FIINȚEI UMANE 


care triumfase în Sparta şi la care trăgea cu 
ochiul tânărul Platon. Chiar de el aveam 
nevoie sub dictatură? Să nu fi înțeles 
filosoful nostru că Politeia era modelul de 
bază al utopiilor totalitare?" 

In prefața “Jurnalului dela Păltiniş" 
Noica precizează că; "Paginile ce urmează 
pot fi înțelese drept un model laic al 
tipului de căutare care se petrece pe baza 
unei prealabile găsiri." În acest context 
Camilian Demetrescu observă, cu bună 


„ dreptate, că în "sistemul de aşteptări” nu 
esti ăoc ponei Dura eogt a Rain 


"găsirea" lui Dumnezeu înlăuntrul nostru 
contează ca rost al căutării, ci “inițierea 
culturală", adică o emancipare spre Absolut 
prin conceptele culturii. 
 „ Pentru Noica, dintre cele nouă muze ale 
Grecilor, cea mai importantă e Mnemosyne 
(care “îți aminteşte ceea nu ai ştiut ni- 
ciodată", concept platonic car se referă la 
experiența preuranică a spiritului înainte 
de întrupare.) Ea te vindecă, eu aş zice te 
tămăduieşte, fiind cultura însăşi dându-ţi - 
uitarea cea bună a eului individual. De- 
metrescu ar fi de acord cu această terapie 
prin care cultura te poate tămădui prin 
uitare, dar cu o condiţie esenţială, ca 
aceasta să nu fie o evadare din realitatea 
ousianică a vieţii dar pentru Noica 
"vindecarea înseamnă ieşirea din viața 
simplă, evadarea din etic, din "bunătatea 
prostească" a moralei creştine, care te 
pierde, înseamnă dorința de. salvare 
absolut separat de ceilalți, O formă de 
Nirvana a conceptelor pure, de misticism al 
rațiunii, diametral opus ideii de Paradis 
creştin, care eșste o împlinire etică." 
Creştinismul ca spiritualitate atacă 
imensele cetăţi ale întrebărilor fără de răs- 
puns; ce este omul, de unde vine şi unde 
merge, ce este viaţa, ce este moartea, există 
un "dincolo", ce este răul, ce este binele, ce 
e suferinţa? 
După ce Noica ne pune la colţ pe toţi cei 
care asociem spiritualitatea cu sufletul sau 
Suflarea Spiritului rusalin ne ameţeşte cu 


"modelul laic" al "tipului de căutare", Şi de 


aici începe ridicolul omului care cu rea 
credinţă ocoleşte filosofic Adevărul. Parcă 
nu-mi vine să cred că un Noica, marele 
Noica, să se exprime aşa de cinic. 
"Suferința nu interesează filosofia... 
Bunătatea există în ordinea sufletului... 
Filosofia nu se ocupă de tot ce există ci 
numai de ceea ce este cu adevărat... Dacă 
vin cu binefăcătorism termin prin a nu mai , 
salva individualul... Indiferenţa mântuirii 
generale e de fapt un imens dispreţ; ea 
ofensează umanitatea, lăsând-o în colcăitul 
ei nediferenţiat. Religia care se ocupă de 
oricine... nu va arăta niciodată cine este şi 
cine nu este om..." (apud Camilian Deme- 
trescu, p.56). 

Şi exemplele se pot continua. Tocmai de 
aceea eseul lui Camilian Demetrescu tre- 
bue nu numai citit, ci studiat cu creionul în 
mână, Pentrucă exemplele aduse vorbesc 
de o deslogosizare a ființei umane ca izgo- 
nire a omului din fiinţialul teandric, 


Dumitru ICHIM 


OS e e O SEPTEMBRIE1905 
E III OEI E RI N 
O DATĂ COMEMORATIVĂ NECESARĂ ŞI UTILĂ: 


ZECE ANI DELA MOARTEA LUI CONSTANTIN PAPANACE 


lonel ZEANA 


„Românilor macedoneni 


rup de studenţi aromâni 
runtaşi: Iancu Caranica- 
Nicadorul, Sterie Ficata, 
Grigore Pihu, Gheorghe 
Ghiţea, Sterie Duliu, Ma- 
mali, ş.a. fiind arestat în 
urma unei manifestații 
studenţeşti, a făcut cu- 
noştinţă în duba poliţiei cu 
Corneliu Zelea Codreanu, 
şeful Mișcării Legionare. 
Din acel moment întregul 
grup a devenit legionar 
până la moarte, cu con- 
vingerea nestrămutată că în 
perioada postbelică de 
iremediabilă corupţie poli- 
ticianistă numai Căpitanul 
şi Mişcarea Legioanră re- 
prezintă singura cale de 
renaştere naţională și sin- 
gura şansă de salvare a 
tuturor Românilor din afara 
granițelor României Mari 
şi, în special, a celei mai 
îndepărtate şi mai oropsite 
ramuri a neamului româ- 
nesc: Aromânii din Pe- 
ninsula Balcanică. 
Impreună cu prietenul 
său cel mai bun, sclipitorul 
şi dinamicul Iancu Cara- 
nica-Nicadorul, a scos în 
1931 ziarul "Buciumul”, 
apoi "Armatolii" (1932-33) 
în care apăra interesele 
vitale ale coloniștilor ma- 
cedo-români din Cadrilater 
şi ale Românilor macedo- 
neni din statele balcanice 


'supuşi unor măsuri de 
„persecuție şi de desnaţio-- 


malizare forţată. 


Ales deputat de Caliacra - 


în 1937, pe listele partidului 
"Totul pentru Ţară" a de- 

nut, în vara fierbini 
1938, funcţia de şef al Co- 
mandamentului legionar 
din prigoană, până la 
evadarea prof. Vasile Cris- 
tescu, căruia i-a predat-o în 
toamna aceluiaşi an. După 
asasinarea lui Vasile Cris- 
tescu, pentru a scăpa de 
furia sângeroasei prigoane 
dezlănţuite de dictatura 
sceleratului rege Carol II şi 
a estropiatului Armand 
Călinescu, s'a refugiat în 
Martie 19 în Germania până 
în Septembrie 1940, când, 
în scurta guvernare anto- 
nesciano-legionară, a deţi- 
nut postul de subsecretar 
de stat la ministerul de 
inanţe, pe care l-a condus 
efectiv, ministru fiind un 
liberal georgist (Alexeanu) 
impus de Ică Antonescu. 
După tristele evenimente 
din 21-23 Ianuarie 1941, s'a 
refugiat din nou în Ger- 
mania unde i-a fost dat să 
guste şi din amărăciunea 
lagărelor naziste dela 
Dachau şi Buchenwald, 
unde a resimţit şi durerea 
pierderii fratelui său mai 
mic, Gheorghe Papanace, 
omorît în timpul unui 
bombardament al aviaţiei 
anglo-americane, la 24 Au- 
gust 1944. După căderea 
Vienei, s'a refugiat în Italia, 
stabilindu-se în localitatea 
Salo de pe malul lacului Di 
Garda, 

Atât în primul, cât, mai 
ales în cel de-al doilea exil 
politic, Constantin Papa- 
nace a desfășurat o vastă 
activitate practică şi pu- 
blicistică, dedicată atât 
Mişcării Legionare cât şi 
problemei macedo-române, 
Aflându-se în lagărul na- 
zist, a înaintat autorităţilor 
germane un amplu memo- 
riu asupra situaţiei Aro- 
mânilor din Peninsula 
Balcanică, Ca refugiat poli- 
tic în Italia, a desfăşurat o 
amplă şi neobosită activi- 
tate publicistică, colabo- 


rând la prestigiosul ziar. 


"Corriere della Sera", 


tea lui Ţ 


precum şi la altele din 
Roma, Milano, Brescia etc., 
informând prin articole, 
memorii, broşuri, confe- 
rinţe şi rapoarte susţinute la 
diferite congrese şi reuni- 
uni internaţionale, forurile 
politice occidentale şi chiar 
Secretariatul general al 
O.N.U. (U Tant), asupra 
situaţiei dramatice a ele- 
mentului românesc din 
Macedonia, în special a 
celui din Macedonia gre- 
cească, din Tesalia şi Epir, 
unde locuieşte grosul a- 
cestei populaţii româneşti 
autohtorie. Intervenţia lui 
fermă şi curajoasă, în 
Aprilie şi Mai 1951, s'a 
soldat cu trimiterea unei 


“ Comisii din partea O.N.U. 


în Grecia, pentru verifica- 
rea situaţiei semnalate. 
Acest gest a iritat atât de 
mult cercurile politice 
şoviniste din Atena, încât 
guvernul grec a cerut gu- 
vernului italian, pur şi 
simplu, extrădarea lui 
Constatin Papanace, acu- 
zându-l fantasmagoric de 
instigaţii şi de crime de 
război împotriva statului 
elen. Din fericire şi spre 
cinstea sa, guvernul italian 
nu a satisfăcut cererea ab- 
surdă a guvernului elen. 
Cu riscurile expulzării 
sale din Italia, Constantin 
Papanace a iniţiat publica- 
rea, în două volume suc- 


“cesive a "Noului Album 


Macedo-Român”, sub aus- 
piciile Institutului Român 
din Freiburg, Germania, 
lucrare impozantă la care a 
obținut colaborarea unor 
nume prestigioase de sa- 


. Vanţi şi de oameni politici 


români şi străini. Pentru 
menţinerea conştiinţei treze 
a Românilor din statele 
balcanice, a întreţinut con- 
tacte strânse, prin curieri şi 
prin corespondenţă asiduă, 
cu numeroşi Aromâni de 
acolo şi din lumea întreagă, 
pentru care în 1952 a 
publicat "Mica Antologie 
Aromânească”, pe fondul 
celei a lui Tache Papahagi, 
cu un amplu studiu intro- 
ductiv, istoric şi lingvistic, 
şi cu o prefaţă în dialectul 
aromân. 

In "Noul Album Mace- 
do-Român", „Constantin 
Papanace a publicat două 
studii importante: "Fer- 
mentul Aromân", în vol.I şi 
"Geneza şi evoluţia conşti- 


inței naționale la Macedo- . 


Români", în vol.I, în anul 
1965, cu ocazia centenariu- 
lui primei şcoli româneşti 
înfiinţate în Macedonia sub 
Turcii păgâni şi imperialişti 
care s'au dovedit a fi mult 
mai toleranți decât toate 
statele balcanice aşa-zise 
creştine şi democrate, care 
calcă în picioare, cu neru- 
şinat cinism, cele mai ele- 
mentare drepturi ale omu- 
lui şi ale minorităților 
etnice, 

Arhiva lăsată de Con- 
Stantin Papanace conţine 
numeroase alte studii şi 


CUVÂNTUL ROMANESo, 
e ai 


+ 


NĂSTASE PÂRLEA 
1911 - 1995 


Soţia Georgeta, copiii 


destinului istoric 
al Aromânilor! 
et la conscien 
des Aroumain 


portanță 

pentru elementul nostru. 
ameninţat cu pierderea în 
scurt timp, dacă nu se iau 
măsuri urgente de protecţie, 
atestă cât de mult îl pre= 
ocupa soarta disperată a 
fraţilor săi din Peninsul 
Balcanică, supuşi unui a- 
devărat etnocid nu numai 
„în statele cu regim co: 
munist, dar şi în Grecia 
pretins democrată, care se. 
făleşle cu moştenirea an- 
ticei Ellade, patria de 
mocraţiei. De altfel, toate 
manuscrisele lui Consta 
tin Papanace referitoare |; 
problema aromână sunt atât 
de interesante, bine doc! 
mentate, scrise judici 
obiectiv şi, pe deasupra 
solid argumentate, încât 
merită să fie publicat 
integral. 
Debutul în România s'a. 
făcut anul trecut când a 
apărut la Editura Brumar 
din Timi a 
caracter o 
"Spre o democraţie social 
creştină", consacrată proble 
maticei legionare. Cartea sia 
bucurat de un mare succes, 
îmbogăţind doctrina le= 
gionară. Acum se află în 
curs de apariţie la aceeaşi, 
editură, "Geneza şi evoluția 
conştiinţei la Macedo: 
Români", o lucrare cu ca= 
racter istoric şi critic, de 
vastă erudiție, consacrată 
problematicii macedo-ro-. 
mâne. Această carte are 0. 
valoare imensă şi ea va 
deveni o carte de referinţă, 
egală dacă nu chiar supe: 
rioară studiilor consacrate 
acestei probleme de nu: 
meroşi cercetători străini şi 
români, savanţi prestigioși 
ca G. Weigand, Tomaschek, 
şi academicienii români 
George Murnu (Vlahia 
Mare) şi Theodor Capidan 
(Macedo-Românii). Din tol 
ce am cercetat până acum în 
imensa lui arhivă, această 
lucrare pare a fi opera fun: 
damentală asupra proble: 
mei aromâne. j 

lată de ce evocarea aces” 
tei figuri ilustre a Romă: 
nilor macedoneni, la zece 
ani dela trecerea lui în 
veşnicie, am socotit-o nu 
numai ca o simplă datorie 
de pioasă aducere aminte Şi 
de recunoştinţă, dar, în 
împrejurările actuale, și 
necesară şi extrem de uti că 
pentru toţi cei care gândes 
şi simt româneşte. 


Lidia şi Silviu împreună cu 
întreaga familie, anunţă 
îndureraţi stingerea din 
viaţă a celui care a fost un 
soţ şi tată exemplar și un 
adevărat patriot anticomu- 
nist român. 


[ 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1995 


i ERE A 

După o viaţă de con- 
troverse, de pesimism, de 
scepticism, de căutare şi 
izolare, după o viaţă de 
filosofare, de izbutire şi 
înălţare, Emil Cioran se 
întoarce istovit-de cale, 
străbătut şi frământat de 
nelinişti, dar şi de uşurare 
spre liniştea ancestrală a 
neamului său întru credinţă 
spre Dumnezeu, spre pacea 
eternă. 

Născut în Răşinarii lui 
Octavian Goga, la 8 Aprilie 
1911, fiind al doilea fiu al 
Preotului ortodox Emilian 
Cioran, mai târziu Protopop 
de Sibiu şi al Elvirei Coma- 
niciu Cioran (coboritoare 
dintr'o familie aristocrată 
transilvăneană), Emil Cio- 
ran urmează din anul 1921 
Liceul "Gheorghe Lazăr” 
din Sibiu, unde va locui din 
anul 1924, împreună cu 
familia sa. "” 

Frecventează apoi între 
anii 1928 - 1932 cursurile 
Facultăţii de Litere şi Fi- 
losofie din Bucureşti, în- 
cepând să se afirme prin 
publicaţii încă din ultimul 
an de studii, în periodicele 
"Gândirea", "Floarea de 
foc", "Calendarul", "Azi" şi 
"Vremea". În anul 1932 îşi 
susţine licenţa, cu o teză 
despre speranţa că va primi 
o bursă în Germania ori 
Franţa, spre deosebire însă 
de unii din generaţia sa 
care s'au îndreptat spre 
catedre unversitare, pe Emil 
Cioran l-a interesat mai 
mult scrisul, gândirea lui 
zbuciumată de înălțări şi 
prăbuşiri, de reveniri şi 
eşuări, de căutări continuu 
a unui echilibru stabil în 
Dumnezeu, pe care vrea să- 
L afle, filosoful se îndreap- 
tă deznădăjduit şi scrie 
cartea "Pe culmile dispe- 
ării" (1934), apărută în Edi- 
tura "Fundațiilor Regale”, 
pentru care primeşte pre- 
miul "Tinerilor Scriitori 
Români”. Între anii 1933 şi 
1935, îl întâlnim la Berlin, 
având o bursă din partea 
"Fundaţiei Humboldt”. 
După acest timp petrecut în 
străinătate se întoarce în 
țară şi în anul 1936 este 
'profesor de filosofie la 


Liceul “Andrei Şaguna" din 
Braşov. 

Intre timp studiază în 
profunzime filosofia lui 
Kant, Fichte, Schopen- 
hauer, dar mni cu seamă pe 
Kierkergaard, Şestov, 
Nietzsche, din “Vechiul 
Testament", "Eclesiastul" cu 
comentariul său pesimist al 
maximei "deşertăciunea 
deşertăciunilor, toate sunt 
deşertăciuni" şi cunoscuta 
carte a lui Iov. 

La Faculatatea de Litere 
şi Filosofie din Bucureşti, 
Emil Cioran are şansa ca şi 
Mircea Eliade de a-i avea 
profesori pe Nae Ionescu, 
idolul generaţiei de stu- 
denţi din perioada anilor 
1922-1937-1938, pe Tudor 
Vianu şi pe alţii, iar printre 
colegi pe Constantin Noica, 
prieteni pe Petre Ţuţea, 
Mircea Eliade, Eugen Io- 
nescu, Mircea Vulcănescu, 
N. Herescu, iar dintre scri- 
itorii străini pe Samuel 
Beckett, pe Michaux etc. 

Autor prolific, Emil 
Cioran se bucură de pu- 
blicitate şi apreciere şi 
cărţile îi apar consecutiv: În 
1934 "Pe culmile dispe- 
ării", în.1936, "Cartea amă- 
girilor”, în 1940, "Amurgul 
gândurilor”, tot în 1940 va 
începe "Indreptar pătimaş" 
ultima sa carte în limba 
română, terminată în 1945, 
anul în care se va hotări să 
se stabilească definitiv la 
Paris, în urma unei burse 
acordată de Institutul Fran- 
cez din Bucureşti. Din 1945 
scrie în franceză şi prima sa 
carte apare în prestigioasa 
editură "Gallimard” (Edi- 
tură în care îi vor apare şi 
celelalte cărţi), astfel: în 
1949, "Precis de decompo- 
sition" (Tratat de descom- 
punere), în 1952, "Syllogis- 
mes de l'amertume” (Silo- 
gismele amărăciunii), în 
1956, "La tentation d'exis- 
ter" (Ispita de a exista), în 
1960, "Histoire et utopie" 
(Istorie şi utopie), în 1964, 
"La chute dans le temps" 
(Căderea în timp), în 1969, 
"Le mauvais Demiurge” 
(Demiurgul cel râu), în 
1973, "De l'inconvenient 
de'ătre n€" (Neajunsul de a 


EMIL CIORAN 


(8 Aprilie 1911, Răşinari, Sibiu - 21 lunie 1995, Paris) 
"EXISTENŢĂ ŞI MORALĂ" 


te fi născut), în 1979, 
"Ecartelement” (Sfârte- 
carea), în 1986, "Exercices 
d'admiration" (Exerciţii de 
admirație), în 1987, "Aveux 
et anathemes (Mărturii şi 
anateme). 

În 1950, primeşte Pre- 
miul "Rivarol” pentru 
cartea "Prâcis de decompo- 
sition”, fiind singurul şi 
ultimul premiu pe care îl 
acceptă, celelalte distincţii 
şi premii sunt refuzate, 
dintre acestea enumerăm 
premiile: "Combat", "Saint- 
Beuve”, "Nimier" etc, 

Gânditor de proporţii 
universale, Emil Cioran se 
cufundă în: neantul tra- 
gediei umane, încearcă să 
descifreze condiţia umană, 
existenţialitatea ca un drum 
întunecat spre un cataclism 
care ne aşteaptă, în mod 
inevitabil. Golul din el se 
proiectează în viaţă ca un 
gol universal al lumii în 
perspectiva prăbuşirii. lar 
dacă moartea l-a persecutat 
perpetuu pe filosoful ro- 
mân, nu ar fi putut scăpa de 
ea decât printr'un paradox, 
prin sinucidere, pesimis- 
mul său nu este altceva 
decât durerea pământului 
în descompunerea sa vitală 
spre un alt orizont. Ironia 
lui Emil Cioran este su- 
ferinţa din “lacrima care 
este mai profundă decât 
zâmbetul", este durerea 
sfâşietoare din adâncurile 
acunse ale sufletului. 

Scriitor francez, de ori- 
gină română, Emil Cioran 
îşi scrie opera, încorsetat, în 
limba lui Racine, "Cum o 
cămaşă de forță strânge un 
nebun", afirmă filosoful, 
însă esenţa gândirii şi 
tragismul sunt româneşti. 
De aici şi revolta lui Emil 
Cioran cu cât aruncă ana- 
tema asupra originii sale, 
cu atât se cufundă mai 
adânc în spaţiul şi timpul 
românesc, cu atât sufletul 
lui îmbrăţişează în ascuns 
neamul şi pământul țării de 
unde a plecat. Disperat în 
fața disperării vieţii, dis- 
perare care se contopeşte cu 
moartea, Emil Cioran îşi 
croieşte calea printr'o fi- 
losofie pe care şi-o expune 
încă din 1932 în România, 
înaintea lui Albert Camus 
sau a unui existenţialism de 
paradă cu tendinţă comu- 
nistă, în genul lui Jean-Paul 
Sartre. 

„ Francezii au văzut în 
Cioran un moralist al 
timpului modern, la fel de 
clar văzător, de intuitiv şi 
genial ca: Rochefoucauld, 
Rivarol, Chamfort ori Vau- 
venargues, deoarece spiri- 
tul românesc îşi înscrie 
istoria şi destinul în de- 
venire, proaspăt, vital, dar 
şi dramatic în raport cu 
aşezământul culturii occi- 
dentale, obosit de timp şi 
vicii. Filosofia lui Emil 
Cioran citită cu atenţie dez- 
văluie o mare poezie a 
secolului XX, ea este gân- 
direa atotcuprinzătoare a 
geniului, care răstoarnă 
mediocritatea, ridicolul, 
care despică neştiutul în 
ştiut, care pune omului 
problema responsabilităţii 
lui morale, căci suferinţa 
umană provine din faptul 
neînţelegerii şi ignoranței 
care predomină în lume, 
lăsând loc acelora a căror 
minte diabolică loveşte în 
marea operă de creaţie a 
umanităţii. Revolta lui Emil 


Gheorghe RĂDULESCU —— 


Cioran, aparentă, împotriva 
divinității (Lacrimi şi sfinţi) 
nu este în fond decât cre- 
dinţa în Dumnezeu, care se 
zbate în conştiinţa lui. 


A fost Cioran un ateu, 
un Voltaire al timpului 
nostru sau a fost un dis- 
perat în faţa divinității, un 
disperat care îşi căuta 
liniştirea spiritului, as- 
cunzându-L pe Dumnezeu 
în el, punându-l întrebări 
despre rosturile noastre in 
viaţă şi devenirea fiinţei în 
neființă după moarte?... Nu 
era oare Cioran, care spu- 
nea în "De l'inconvenient 
d'âtre ne" (Neajunsul de a 
te fi născut) că: "Ori de câte 
ori mă gândesc la moarte, 
am impresia că trişez, că 
înşel pe cineva din mine”. 
Cioran este filosoful des- 
compunerii şi âl compu- 
nerii vieţii şi morţii, este 
filosoful în care Dumnezeu 
este esenţă în întrebările 
din sub-text. Pentru Emil 
Cioran, Istoria ca şi pentru 
Nae Ionescu, este repre- 
zentarea omului în timp şi 
spaţiu, Istoria delimitează 
timpul, epocile, stările de 
fapt şi de drept, Istoria este 
martoră la întregul mers al 
rotației fiinţei umane în 
univers. lisus Christos s'a 
născut, a trăit, a fost răs- 
tignit, a înviat şi s'a înălțat 
la cer în Istorie, religiile şi 
credinţele sunt aspecte ale 
timpului înregistrat de 
Istorie. Încetarea Istoriei 
însemhează- - încetarea 
timpului, este moartea, în 
acest sens, Emil Cioran 
prevede un sfârşit al Is- 
toriei, deci al timpului, 
adică începutul unei morţi 
eterne, moartea care pro- 
vine în urma unui cata- 
clism, cu urmări apoca- 
liptice. 

Nae lonescu îşi dădea 
seama că odată cu instau- 
rarea Renaşterii începe şi 
evoluţia tendinţelor de 
îndepărtare a omului de 
divinitate, Evul Mediu a 
legat ființa umană de în- 
ceputurile apariţiei ei, omul 
însă a căutat treptat, treptat 
desprinderea de Dumne- 
zeu, saltul în haos, filosofia 
şi în special politica ne-a 
demonstrat acest lucru, 
materialismul secolului al 
XIX-lea şi al XX-lea au îm- 
pins lumea spre "CULMILE 
DISPERARII". Şi dacă în 
locul disperării, al angoa- 
sei, scriitorul optează pen- 
tru îndoială, pentru scepti- 
cism, deoarece pesimismul 
lui Cioran din "Pe culmile 
disperării", se metamor- 
fozează în descompunere ca 
în "Precis de decomposi- 
tion" (Tratat de descom- 
punere), conţinutul rămâne 
însă tragic şi dur, căci o 
angoasă apasă asupra lumii, 
pe o lume care se dezagregă 
spiritual, disperat de trist, 
lucru pe care nimeni nu-l 
sesizează, nu-l simte. lar în 
ceea ce priveşte îndreptarea 
spirituală a secolului, Emil 
Cioran devine sceptic, în 
faţa acestui veac obosit şi 
bolnav de materialismul 
care a acoperit verticalitatea 
spiritului. Adevărul este că 
Emil Cioran n'a reuşit 
niciodată să-şi desmintă 
structura psihică, spirituală, 
elementul ereditar - trans- 
cendent era adânc brăzdat 
în fiinţa lui lăuntrică, limba 
şi cultura franceză au mo- 
delat doar exterioritatea 
formelor şi a sensurilor, cu 


toate că el spunea că 
"nimic n'are nici un sens', 
însă toate acestea sunt 
dependente de psihologia, 
de temperamentul creato- 
rului, fiind mai viu, mai 
pregnant în ființa lui acest 
aspect al sensitivităţii 
interioare, atât de explicit 
ca în "Le mauvais demiurge 
(Demiurgul cel rău). Emil 
Cioran prevede deci un 
sfârşit tragic al omenirii, 
omul fiind pândit de ca- 
tastrofa finală, catastrofă 
care se apropie destul de 
repede, urmând apoi după 
epoca post-creştină, în care 
trăim, post-istoria, când în 
locul omului rațional şi 
spiritual, va apare un 
"troglodit", istoria fiind "o 
sfidare adusă contempla- 
ției”, adică spiritualităţii 
umane. Că, fiinţa umană va 
fi înlocuită de un “tro- 
glodit" nu este o surpriză, 
deoarece în epoca comu- 
nistă acest fel de om a fost 
prezent şi se menţine încă. 
Emil Cioran are dreptate câ 
marile epoci au fost acelea 
"în care omul a cunoscut 
neliniștea metafizică”, adică 
zborul spre transcendent, 
spre eternitate, a spiritului 
liber şi victorios în căutarea 
fără prihană a veşniciei. 
Sufocarea lumii de către 
materialism a provocat co- 
munisrul, cu el bineînţeles 
totalitarismul, încât Emil 
Cioran afirmă destul de 
clar, că: "Răul cel mai rău 
este.totalitarismul", omul 
ajungând un obiect de tor- 
tură, un ucigaş specializat 
împotriva fiinţei umane. În 
privința divinității, pe 
Cioran, Dumnezeu nu l-a 
părăsit niciodată. In cartea 
"Lacrimi şi sfinţi” lasă im- 
presia unui duel cu Dum- 
nezeu, în unele locuri chiar 
inexistența Divinităţii, 
Dumenzeu îl obsedează, El 
este viu şi adevărat în 
subconştientul său, “Dum- 
nezeu apare după parava- 
nul nimicului ca o ultimă 
ispitire". 

In cărţile scrise în fran- 
țuzeşte, la maturitate și 
senectute, Dumnezeu, cel 
inexistent sau ascuns devi- 
ne omniprezent, proemi- 
nent, căci negându-L Emil 
Cioran li confirmă exis- 
tenţa, fie că este vorba de 
"De l'inconvenient d'Etre 
n€" (Neajunsul de a te fi 
născut), ori de “Le mauvais 
Demiurge", (Dumnezeul cel 
rău), fie de "La tentation 


pi — .— 


PAGINA 11 


d'exister” (Tentaţia de-a 
exista), ori în "Syllogismes 
de l'amertume” (Silogis- 
mele amărăciunii), fie în 
"Ecartelement" (Sfârtecarea) 
şi în altele, Dumnezeu 
umple golul, împlineşte 
deşertul, înlătură amără- 
ciunea, deschide spiritul 
spre lumină încât citindu-l 
pe Cioran alunecăm spre 
misticism, un misticism 
nemărturisit, un misticism 
în care speranţa, credinţa şi 
durerea se întâlnesc prin 
mântuirea CRUCII. 
Subtextul în cărţile lui 
Emil Cioran este revelator, 
interiorul gândirii lui ne 
dezvăluie în toată pleni- 
tudinea adevărata medi- 
tație, adevăratele reflexii, 


adevăratele opinii şi pers- - 


pective ale omului care 
aşteaptă zbuciumat şi în- 
frânt sufleteşte o salvare, o 
reînviere, însă cortina cade 
pe tragismul creatorului, 
pesimismul lui are totuşi o 
izbăvire şi aceasta nu poate 
veni decât dela încercarea 
de a învinge răul din noi, 
care şi-a facut rost satanic 
în lumea secolului nostru. 

Emil Cioran, gânditor şi 
creator original, de morală 
şi filosofie, este unic în 
felul lui de a vedea lu- 
crurile şi viaţa, este unic în 
secolul care se termină atât 
de trist, precum prevăzuse 
autorul “Schimbării la faţă 
a României". Emil Cioran, 
model de modestie, a trăit 

„izolat de lumea măruntă şi 
meschină, într'o mansardă 
din Cartierul Latin, o man- 
sardă simplă şi austeră, 
sfinţită şi luminată de 
prezenţa unui om deosebit, 
a unui mare Român, a unui 
om adevărat care şi-a închi- 
nat viaţa scrisului, creind o 
operă unică prin gândirea şi 
profunditatea ei. 

Emil Cioran se stinge din 
viaţa în ziua de 21 lunie 
1995, în ziua de 23 lunie se 
săvârşeşte serviciul religios 
la Biserica Ortodoxă Româ- 
nă din Paris şi este înmor- 
mântat alături de Cons- 
tantin Brâncuşi şi Eugen 
Ionescu în cimitirul Mont- 
parnasse; lipseşte Mircea 
Eliade, care a trecut în 
veşnicie în oraşul Chicago, 
sperăm că şi el să fie adus 
în Pantheonul marilor crea- 
tori români din capiatala 
Franţei, pentru a fi 
împreună cu Constantin 
Brâncuşi, Eugen Ionescu şi 
Emil Cioran. 


5 JOC 


o Lui'Emil Cioran 


at 


Eu m'am jucat cu moartea efermeră 


„ Saueasia incurcat in jocul meu 
” Şieu şi ea suntem, doaro himeră 
„ Cenenfruntăm şi ne zâmbim mereu 
„ Căcieu sunt cel mai mort dintre toți morii 
Murind de fiecare dată cu cei dragi 
Şi reînviind scărbit în fața sorții = 
„ Totcăutându-mi ortul în nădragi 
Mi-e somn în somnul ne'nceput i 
Şi voi visa şi treaz trecând prin Empireu 
Că'n viața asta cu miros de frupt aaa 
„De narfi moartea... aş plăsmui-o eu 


Mircea Axent BOLDEANU. 


i SEPTEMBRIE 1995 


DD 


CUVÂNTUL ROMÂNEge 


C 


RONICI 


MARTURII 
Se, 


Cred că era cu-mult: 


înainte de evenimentele 
din 1989 când poştaşul mi-a 

“ adus pe lângă gunoaiele 
comerciale, notele de plată 
şi epistole cu necazuri, un 
căuş de lumină amirosind 
încă a pâine proaspătă 
scoasă de sub "circhelul" 
condeiului. Era manuscri- 
sul actualului roman. 

Nu e curios să ai un pri- 
eten despre care nu ştii 
absolut nimic? Mă întâl- 
nesc cu el la a doua carte ce 
i-o cunosc. Şi pe care o 
aşteptam. Mai ales să apară 
chiar în România. 

Era littera manuscrisului, 
pentru care nu trebue să fii 
specialist în grafologie, care 
nu îţi mai permiteau să dai 
cu zarurile în căutarea 
identităţii unui om. La 
propriu şi la figurat majus- 
cula începătoare a spusului 
avea frumuseţea îngrozitoa- 
re a norilor ce se contorsio- 
nează la dimensiunea tro- 
picală de stropi de ploaie, 
fulger, trăznet, taifun sau 
curcubeu. 

Ce ştiu despre Emil Ra- 
țiu e că are talentul de a 
subția litera până la foiţa de 
țigară vorbind de cani- 
cularele patimi omeneşti, 
iar alteori făcând-o trans- 
parentă ca o aripă de libelu- 
lă nastalgiei paradisiatice. 

Romanul lui Emil Raţiu 
este o lacrimă din rozariul 
istoriei noastre. Decada a 
doua ce culminează prin: 
"ELI, Eli, lama sabahtani”, 

” Prezentăm elogioasa pre- 
“zentare a editurii: "Cartea 
"Bariera", scrisă și trăită 
aievea de câtre domnul 
Emil Raţiu, are ca autor un 
medic (pe semne chirurg 
prin acuitatea disecţiilor) 
asistat de un scriitor în 
toată puterea cuvântului, 
Aşa cum precizează sub- 
titlul, avem inaintea ochilor 
şi-a sufletului o privelişte 
tristă, aceea a unei părți 
numai din exilul românesc, 
aflat la bariera dintre Eu- 
ropa de Est şi de cea de 


cident - la Istambul". 

Frumos spus: "Oameni 
de toate categoriile stau aici 
într'o incertitudine, dar 
învăluiţi în pitoreşti veş- 
minte nostalgice, ca'ntr'o 
ceremonie de vecernie." 

Şi adevărul e subliniat 
că: "Fiinţele acestea - ale 
nimănui - şi-au părăsil 
vatra aborigenă din două 
motive, unul mai decisiv 
decât celălalt: să nu fie 
obligaţi de a deveni opor- 
tuniști odioşi, aserviţi căp- 
căunilor lui Avizuha, şi să 
nu fie supuşi mancurti- 
zării, cu instrumente mate- 
rialist-ştiinţifice şi dialec- 
tice." 

Rezumatul cărţii conti- 
nuă: "Români din toate 
zonele românității, din 
extrema de Nord până la 
cea de Sud, adică la Ma- 
cecedo-Românii evocați cu 
înaltă dragoste frățească, şi 
de la Răsărit la Apus, oferă 
vederii un "pitoresc" album 
de portrete ramate în amă- 
răciune." 

Şi ultima argumentare a 
distinsului scriitor Teohar 
Mihadaş: "O carte-docu- 
ment, rostită într'un eleval 
şi marcat de intelectualitate 
talent. O parte de viaţă ne 
este dată să o trăim, alta să 
o mărturisim... Amarnică 
mărturie." 

Cecul dat în alb de vene- 
rabilul scriitor Teohar 
Mihadaş l-ași semna şi eu 
dacă nu l-aşi fi cunoscut pe 
Emil Raţiu care prin subti- 
litatea de scriitor foloseşte 
persoana întâia în sensul de 
narațiune a uni personaj 
literar. 

Aceasta nu înseamnă că e 
un roman biografic, sau un 
jurnal personal al scriito- 
rului Emil Raţiu. În cazul 
acesta ar fi avut subtitlul de 
"autobiografie", sau "roman 
autografic”, sau "jurnal", iar 
nu cel ales de scriitor ca 

iind "romanul exilului”. 
Spete "Bariera" nu este 
"scrisă şi trăită aievea de 


Oceident şi Extremul Oc- 


către Domnul Raţiu". Fiind 
vorba de o ficțiune, trăite 
sunt sentimentele, gându- 
rile şi aşa zisul “back- 
ground" pe care se țese 
narațiunea, dar nu situa- 
țiile, întâmplările şi aşa mai 
departe, trăite, ca o expe- 
rienţă personală pe care să 
şi-o spovedească, în formă 
de jurnal, cititorului. Este 
exact ceea ce Emil Raţiu îmi 
sublinia într'o scrisoare 
personală. 

Omul trăieşte tot timpul 
în exil. Libertatea fiind on- 
tologic structura teandrică a 
omului, fără libertate nu 
poţi iubi, fiinţa umană trece 
prin diferite avataruri de 
exil. Părăseşte unul pentru 
celălalt, ca apoi compa- 
rându-le să-şi dea seama că 
amândouă au ca numitor 
comun “alungarea din rai”. 
Bariera este fructul oprit. 

In faţa libertăţii trebue 
să iei o decizie. Cuvântul 
decidere al Latinilor a ca- 
racterizat spiritul roman 
spre deosebire de cel al 
Elinilor tocmai prin duri- 
tatea practică de exprimare. 
Directă. Ca a doctorului a- 
merican care îţi spune fără 
menajamente că ai cancer şi 
asumându-și şi rolul de 
Dumnezeu îți oferă limita 
cât mai ai de trăit. 

"Decis + caedere” în- 
seamnă a "tăia jos din ce- 
va”. A lua o decizie ar fi să 
tai din tine ceva, să arunci 
jos, considerând că nu este 
important, şi să mergi mai 
departe. Ceva trebue să tai 
din tine, dar ce? Nu ştii? 
Înseamnă că eşti indecis şi 
nu pregătit să baţi în uşile 
de aramă ale îngrozitorului 
verb "decis + caedere". ş 

Kierkegaard are un ad- 
mirabil poem în proză în 
care Avraam trebue să 
aducă jertfă pe Isaac. În 
zare e Muntele Moria. La 
mijloc bariera lui "decis + 
caedere". Cei familiarizați 
cu acest tragic poem filoso- 
fic pot înţelege accentuările 
stilistice pe care Raţiu le 
pune pe “barieră”. E punc- 
tul de jertfă. Preţul liber- 
tăţii. Misterul lui pistevo. 
Ca şi la Kierkegaard găsim 
îndelunga zăbavă. Spiritul 
a ajuns la o barieră să ia o 
decizie. Dar e şi trupul. Și 
cu acesta e ţara, e lumea, e 
universul lumii de acasă. 

Tocmai de aceea "Barie- 
ra se va ridica încet, încet şi 
va scârțâi prelung din în- 
cheieturi." Decizia doare 
până la paroxism: “așa cum 
scârțâie osiile vechi şi pră- 
fuite ale carelor de boi, 
noaptea, pe drumurile 
nesfârşite ale Bărăganului.” 

Sau a două ipostază a 
barierei: "Sau, mai degra- 
bă, va ofta, cu un oftat surd, 
înnăbuşitca o durere veche, 
nespovedită a pământului, 
asemeni cumpenelor lungi 
ale fântânilor, statornice şi 
rebele, ciocârlii ale cerului 
şi, deopotrivă, cârtițe ale 
pământului..." 

Şi iarăşi revine înfrun- 
tarea cu sfinxul verbului 
"decis + caedere": "De o 
parte vor fi trupurile, îm- 
părăția morților, de alta, 
libere păsări ale cerului, 
sufletele. Iar el va trebui să 
treacă pe sub acea vamă şi 
să aleagă." 


“copertă nu are nici un rost. 


Decizia luată de perso- 
najul principal e cea a 'li- 
berelor păsări ale cerului, 
sufletele." 

Cum spune subtitlul 
cărţii "romanul exilului” 
descoperim ca simbol al 


Lecturi tardive 


exilului pe Pasărea Pnevma 
care ne ridică adevărata 
barieră. E ceea ce Emil Ra- 
țiu a vrut, a încercat şi a 
reuşit să ne convingă filo- 
sofic, argumentându-ne 
posibilitatea zborului on- 


. > . - A < 
tologic prin iniţierea de exil 
prin trecerea vărmilor la care 
ne opreşte o barieră, 


Dumitru ICHIM 


- AMINTIRI DIN GULAG - 


O CARTE DOCUMENT 


Intâmplător, materialul, 
care face obiectivul vo- 
lumului de faţă, l-am cu- 
noscut bătut la maşină, 
înainte de a ajunge la tipar. 
Avea, desigur, şi un titlu 
care îi conferea o unitate. 
Acest titlu generic era 
"Autobiografie”. Aşa cum a 
apărut la editura "Abeona”, 
unitatea s'a destrămat. 
Dacă introducerea cam 
lungă este într'o măsură 
justificată, ceea ce urmează 
după întoarcerea din iadul 
comunist a celui care sem- 
mează această carte do- 
cument, preotul Vasile 
Țepordei, este o umplutură 
care raportață la titlul de pe. 
Normal, cartea trebuia să 
înceapă dela pagina 51 cu. 
capitolul “Pahod na Sibir' 
şi să se termine la pagina 
133. Între aceste pagini stă 
toată valoarea de necon- 
testat a cărţii cu caracter de 
document mai mult decât 
lucrarea bucovineanului D. 
Nimigeanu deportat şi el în 
Siberia la o fabrică de 
cărămizi. Adevărata tra- 
pedie a Românilor din Ba- 
sarabia a avut loc la aceste 
exploatări de cărbuni dela 
Vorcuţa pe care autorul 
volumului menţionat la 
începutul acestei scurte 
prezentări o zugrăveşte cu 
talentul unui veritabil 
ziarist. y 

O impresie proastă o 
constituie puzderia de erori 
de tipar şi de fond, de care 
ochiul cititorului, curios să 
urmărească desfăşurarea 
evenimentelor, se loveşte 
de foarte multe ori. 

Pentrucă sunt mai pu- 
ține, menţionez mai întâi 
căteva erori de fond. 

Zice autorul, la pagina 
33, Mihai Sadoveanu în loc 
de Mihail Sadoveanu. 

"păcatul original şi ur- 
mările lui" la:pagina 37, 

"te brânceau” în loc de 
"te îmbrânceau”, la pagina 
58. ă 

"brânceli” în loc de "im- 
brânceli", la pagina 59, 

"Sferdlovsk" în loc de 
"Sverdlovsk", începând cu 
pagina 72, până la pagina 
84, de circa nouă ori. 


"Ticheni” alternează cu. 


"Tigheni” pe paginile 76, 
79, şi 82, Cum este corect nu 
se ştie. 

"trebuiau" în loc de 
"trebuia", la pagina 120. 

"Sint îmbrăcaţi pestriţi” 
în loc de “sunt îmbrăcați 
pestriț"la pagina 144, 

"Serra Nevada” în loc de 
"Siera Nevada", la pagina 
149, 


"Emil Coteanu” în loc de 


25 


"Emil Lotreanu” la pagina 
167. 

"Gavril Bănulescu-Bo- 
donim” în loc de "Gavril 
Bănulescu-Bodoni”, la pa- 
gina 168. 

Iată şi câteva erori de ti- 
par, flagrante pentru obra- 
zul editurii care avea obli- 
gaţia să corecteze textul 
apărut sub titlul indicat la 
începutul acestor rânduri: 


"noi totuşi lăsam nu să 


treacă nici un eveniment" în 
loc de "noi totuşi nu lăsam 
să treacă nici un eveniment” 
la pagina 91; 

"ne întoarceam" pentru 
"ne întorceam", la apgina 

"Amintiriile” în loc de 
"Amintirile" la pagina 125; 

"pe treritoriul” în loc de 
"pe teritoriul'$ 

"înhumnarea” pentru 
"înhumarea", la pagina 128; 

"Odesea', pentru "Odes- 
sa, la pagina 120; 

"se trăiau între ei" în loc 
de "se tăiau între ei", la 
pagina 122; 

"avea o țintă deosebită” 
în loc de “avea o ținută 
deosebită"; 

"Străşani" în loc de 
"Străşeni" la pagina 124; 

"să ca mă reîntorc" în loc 
de "ca să mă întorc”, la pa- 


gina 135; 
"Naturară” în loc de 
"naturală", la pagina 142; 


"că calc" în loc de "să 
calc” 


„FIUL OMULUI GÂNDIT-A 
„PE GOLGOTA 


Cu cercuri largi un vultur mă'ncunună 
Când cer şi apă una's în furtună; 

i Cutremure pământu-adâne îl scurmă 
Şi fulger e Cuvântul de pe urmă. 


Mi-e gândul nucă'nțepenită'n coajă 
Şi dragostea tot lacrimi pe răboaje; 
În coastă simt o lance'n fapt de seară 
Şi ruga plină de-o licoare-amară. 


Tăceri adânci mă'mpresură cu ape 
Şi Îngerii de straie-mi stau aproape; 
Mă cheamă dorul, cerul şi Făpiura 
Dar trebue să implinesc Scriptura. 


Mi-e somnul apă grea, lumină moartă, 
În setea de-a zidi o altă soartă: 

Să ard Păcatul strămoșesc, Lumină 
Din jertta Mea şi Graţia divină. 


„Aurel PASTRAMAGIU 


"foştii moşieri rustificaţi" 
în loc de "foștii moșieri 
rusificați”, la pagina 144; 

"poiitic” "în loc de 
"politic", la pagina 161; 

"De n-ai pe nimenic", în 
loc de "De n-ai pe nimeni", 
la pagina 169; 

"Johan Urbrich" în loc de 
"Johan Urwich”, la pagina 
173; 

Faţă de prefața semnată 
de Victor Crăciun şi rându- 
rile autobiografice semnate 
de autorul cărţii, articolul 
cu care se încheie volumul, 
conţine date pe care le-am 
aflat de fapt din paginile 
introductive ale cărţii. Acest 


„ artico. 


Gheorg, e Cunescu, me 

în ale scrisului, este re- 
dactat înir'un stil alert aşa 
încât la un moment dat ne 
face impresia că autorului i- 
a fost frică, ca nu cumva să i 
se ia condeiul din mână. Fă- 
ră să vrea şi domnia sa a 
păcătuit lăsându-se pradă 
condeiului exersat şi cu alte 
ocazii. Această postfață are 
de fapt două părţi: prima în 
care autorul face o prezen- 
tare a scrisului românesc 
din Basarabia şi a doua în 
care se referă la viaţa şi 
activitatea de publicist 
român militant a semnata- 
rului volumului "Amintiri 
din Gulag“. Prima parte 
putea lipsi. Nu-şi avea locul 
aici. 


G.N. VIFOREANU 


GUVÂNTUL ROMÂNESC 


Urmare din numărul trecut 
De acum Sf. Fecioa- 
ră, în trupul căreia, prin 
zămislirea dela Sf. Duh, 
Dumnezeu Fiul a luat trup 
omenesc, unind în aceeaşi 
ersoană cele două firi, 
dumnezeiască şi omeneas- 
că, este numită şi cinstită ca 
Maica Domnului, Născă- 
toarea de Dumnezeu. 

O femeie, Eva, ascultase 
la originea neamului ome- 
nesc un glas din afară, - şi 
se îndepărtase de Dumne- 
zeu; o femeie, Sf. Fecioară, 
ascultă glasul arhanghe- 
lului şi ne apropie de Dum- 
nezeu. De aceea, în pregă- 
tirea istorică, Sf. Fecioară a 
fost văzută profetic în rugul 
cel nears din pustiul 
Madianului (Ieşire, III, 2). 
A fost văzută de profetul 
lezechil în uşa cea neum- 
Plată din partea de Răsărit a 
templului care, după cre- 


(XL 

de profetul Isaia, VII. 1 
"Pentru aceea Dumnezeu vă 
va da un semn: lată Fecioara 
va lua în pântece şi va naşte 
fiu şi vor pune numele lui 
Imanuel, care se tâlcuieşte 
cu noi este Dumnezeu (I, 
23)". 

La Buna Vestire începe 
istoria maternității Sf. Fe- 
cioare care culminează cu 
naşterea Domnului în 
ieslea din Betleem. De 
acum bucuriile Mântui- 
torului vor fi bucuriile 
Maicii Domnului şi dure- 
rile şi întristările Lui vor fi 
durerile şi întristările ei. S'a 
bucurat atunci când Fiul ei 
învăța mulțimile orien- 
tându-i pe oameni spre 
cunoaşterea şi împlinirea 
voii lui Dumnezeu, vinde- 
când toată boala şi nepu- 
tinţa în popor; s'a întristat 
atunci când cărturarii şi 
fariseii ÎL pismuiau şi L-au 
trimis la patimi şi moarte. 
Dar Maica Domnului, într'o 
smerenie şi ascultare desă- 
Vârșită, L-a urmat pe Fiul 
său în drumul de supremă 
jertfă pentru răscumpărarea 
lumii, pentru aducerea ei 
sub ocrotirea nesfârșitei 
Sale iubiri. Bucurie nespu- 
să a trăit Maica Domnului 
ătunci când Fiul ei S'a 
arătat biruitor al morţii prin 
mărita Sa înviere, "când 
toale s'au umplut de lumină 
Și cerul şi pământul şi cele 
dedesubt”. "Bucuria învie- 
rii care Propovăduieşte că 

umnezeul cel care a murit 
= trup, schimbă durerile” 
Pune Sf. loan Damaschin. 
Mpupă înălţarea la ceruri a 
i pnbuitorului, Maica Dom- 
ului rămâne între apostoli 

9 garanţie morală în lu- 
și a lor de evanghelizare 

Sfinţire a lumii, de trans- 
at la a ei în condiţiile 
i, ise de actul supremei 
fate, de imputernicire cu 
fie Sf. Duh. “Toţi aceştia 

un cuget stăruiau în 


PAGINA 13 


SEPTEMBRIE 1995 


- Maiea Domnului 


— Pr.Nic. CĂNĂNĂU—— 


rugăciune împreună cu 
femeile şi cu Maria, mama 
lui lisus" (Fapte, I, 14). 

După o tradiţie creştină, 
Maica Domnului îşi încheie 
viaţa pământească în jurul 
vârstei de 59 de ani, când la 
adormirea ei, sf. apostoli 
sunt aduşi în mod mira- 
culos pe norii cerului, din 
diferite regiuni geografice 
şi cetăţi în care predicau 
cuvântul evangheliei. După 
trei zile dela adormirea ei, 
sf. apostoli au găsit mor- 
mântul gol, mărturisind 
adevărul că Fiul ei a înviat- 
o din morţi şi a înălţat-o cu 
trupul la cer de-a dreapta 
Lui, trecând-o dincolo de 
judecata de apoi. 

Făptura din sângiurile 
căreia Fiul lui Dumnezeu 
Şi-a alcătuit Sieşi trup este 
ridicată dincolo de con- 
dițiile imediate ale descom- 
punerii prin moarte şi con- 

tribuţia ei prin vrednicie 


Hristos. = 

"Murind de moarte na- 
turală în ziua adormirii 
sale, ea n'a fost captivă 
corupțiunei, ci, înviată de 
Fiul său, ea şade în trupul 
ei glorificat, de-a dreapta 
lui Hristos în ceruri”. 

Profilul moral desăvârşit 
al Maicii Domnului, reali- 
zat în modul cel mai înalt 
în condiţia făpturii des- 
chisă deplin Duhului Sfânt, 
apare împodobit cu toate 
virtuțile. Sf. Fecioară Maria, 
spune Sf. Vasile cel Mare, 
"este chipul desăvârşit la 
care Dumnezeu privind a 
creat lumea", "Prin frumu- 
sețea ei, spune Cabasila, a 
arătat lui Dumnezeu fru- 
museţea comună a firii şi L- 
a mişcat spre iubirea oame- 
nilor”, i 

Smerenia şi ascultarea o 
ridică şi o menţin mereu în 
planul de viaţă care este 
adusă să împlinească voia 
lui Dumnezeu în lucrarea 
de răscumpărare a lumii 
prin naşterea Fiului lui 
Dumnezeu. Deschisă cu 
devotament total chemării 
şi pregătirii sale, se pune la 
dispoziţia hotăririi dum- 
nezeieşti: "Iată roaba Dom- 
nului, fie mie după cuvân- 
tul tău”, 

De aceea, Sf. Ambrosie 
al Mediolanului spune: 
"Maica Domnului repre- 
zintă culmea cea mai înaltă 
a smereniei”. 

Sf. evangheliști redau o 
singură împrejurare, şi 
aceasta la nunta din Cana 
Galileii, din întreaga acti- 
vitate publică a Mântuito- 
rului, când Maica Domnu- 
lui intervine spunând celor 
de faţă atunci când constată 
că nu mai au vin: "Faceţi 
orice vă va spune" (loan, Il, 
5). Am putea spune.că a- 
ceste cuvinte cuprind în- 
treaga predică a Maicii 
Domnului şi recapitulează 


valoric îndemnul dat tutu- 
ror de-a lungul istoriei pen- 
tru ascultarea şi împlinirea 
cuvântului dumnezeiesc. 
Pentrucă învăţătura Mân- 
tuitorului este duh şi viaţă 
şi împlinirea ei garanţie 
spre împărăţia cerurilor, 
idealul înalt al conştiinţei 
creştine. Prin ea "luăm sea- 
ma unul altuia ca să ne 
îmbărbătăm la dragoste şi 
la fapte" (Evr. X, 24) "şi 
ascultând de adevăr am 
curățit sufletele noastre, ca 
să avem nefățarnică iubire 
frățească" (1 Petru, I, 22). 
Pentru viaţa ei, pentru 
misiunea şi vrednicia ei, 
credincioşii noştri acordă 
deosebită cinstire Maicii 
Domnului, mai mult decât 
sfinţilor şi îngerilor, prin 
formulări de credinţă în 
care este angajată autori- 
tatea şi sfinţenia Bisericii şi 
care pun în lumină şi ţin 
seama de calitatea ei de 


o mijlocităare pe lârigă mân- 


"tuitorul Hristos. Mijlocirea 
Maicii Domnului îste o 
mijlocire prin rugăciune 
pentru obținerea harului 
mântuitor dela lisus Hris- 
tos, atât din apropierea de 
Fiul ei, cât şi din solida- 
ritate cu neamul omenesc 
căruia îi aparţine. 

Dreapta învăţătură a 
Bisericii noastre despre 
Maica Domnului cuprinde 
trei adevăruri fundamen- 
tale pe izvoarele de cre- 
dinţă, mărturisite cu evlavie 
şi păstrate cu sfinţenie şi 
dragoste: 1) Învățătura că 
Maica Domnului este Năs- 
cătoare de Dumnezeu; 2) 
Învățătura despre pururea 
fecioria Maicii Domnului şi 
3) Preacinstirea Maicii 
Domnului. 

Prin Simbolul de cre- 
dinţă mărturisim că "Fiul 
lui Dumnezeu s'a întrupal 
dela Duhul Sfânt şi din 


Maria Fecioara şi S'a făcut” 


om". Prin aceasta se înţe- 
lege că Fiul lui Dumnezeu 
şi-a alcătuit trup adevărat 
nu numai unul aparent din 
Sf. Fecioară Maria. Sf. loan 
Damaschin spune despre. 
întruparea Fiului lui Dum- 
nezeu din Sf. Fecioară: 
"Duhul Sfânt s'a pogorât 
peste ea,... dându-i puterea 
de a primi Dumnezeirea 
Cuvântului şi puterea de a 
naşte. Atunci a umbrit-o 
Înţelepciunea ipostatică şi 
Puterea Prea Înaltului 
Dumnezeu, adică Fiul lui 
Dumnezeu, cel de o fiinţă 
cu Tatăl, ca o sămânță dum- 
nezeiască şi Şi-a alcătuil 
Lui-şi din sângiurile ei trup 
însufleţit”, Biserica a măr- 
turisit şi a apărat adevărul 
acesta cu tărie, condamnând 
prin sinoadele ecumenice 3 
şi 5 devierile apărute în 
timp. Ea a formulat credinţa 
că Fiul lui Dumnezeu a luat 
asupra Sa firea omenească 
din clipa zămislirii, în 
trupul Sf. Fecioare, trup de 
care nu s'a despărţit nicio- 


dată, trup cu care a murit, a 
înviat şi s'a înălţat la ceruri 
stând de-a dreapta Tatălui. 
Sf. Fecioară a născut cu ade- 
vărat pe Fiul lui Dumne- 
zeu, după natura sa ome- 
nească, unită ipostatic cu 
natura divină. "Pentrucă 
persoana care se naşte din 
Fecioara Maria este identică 
cu Persoana Cuvântului 
dumnezeiesc, Care prin 
Întrupare Se face şi per- 
soana firii omeneşti." 


Raportându-se la valoa- 
rea naşterii Mântuitorului 
din Sf. Fecioară, pentru 
veridicitatea credinţei noas- 
tre, Sf. Grigore de Nazianz 
spune: "Dacă cineva nu 
crede că Sf. Maria este 
Născătoare de Dumnezeu e 
despărțit de Dumnezeu”. 
Prin naşterea din Sf. Fe- 
cioară, Hristos rămâne în 
continuitate de natură cu 
toți oamenii, şi dă lucrărilor 


„Sale mântuitoare caracter 


general şi direct, din linia 
naturii omeneşti. 


Dar Sf. Fecioară naşte pe 
Fiul lui Dumnezeu ca om în 
chip feciorelnic, rămânând 
fecioară şi aceasta pune în 
lumină adevărul despre 
purureafecioria ei: că ea a 
fost înainte, în timpul şi 
după naşterea Fiului ei, 
fecioară. Sf. Maxim Mărtu- 
risitorul spune: "Cu ade- 
vărat, zămislirea şi nașterea 
au fost cu totul curate şi 
neatinse de sămânță şi de 
nestricăciune şi de aceea 
Maica Celui născut din ea e 
Fecioară şi după naştere, 
rămânând prin naştere şi 
mai nepătimitoare, ceea ce e 
cu totul străin firii şi mai 
presus de rațiune”. Starea 
de purureafeciorie, înainte, 
în timpul şi după naşterea 
Domnului, cuprinde în 
întregine viaţa Maicii 
Domnului. Profetul Isaia 
proorocise că Mesia se va 
naşte dintr'o Fecioară prea- 
curată. Profetul lezechiel 
vestise că Sf. Fecioară va 
rămâne şi după naştere 
fecioară: "Poarta aceasta va 
fi închisă, nu se va deschide 
şi nici un om nu va intra 
prin ea" (XLIV, 1-2). Ştim că 
Sf. Fecioară îşi petrece viaţa 
până în preajma Bunei 
Vestiri în templul din leru- 
salim, în grija slujitorilor şi 
sub supravegherea lor. Pusă 
după aceea sub ocrotirea 
dreptului Iosif, Sf, Fecioară 
este scutită de presupuneri 
incompatibile cu sfinţenia 
şi puritatea ei. De aceea şi 
întreabă în faţa arhanghe- 
lului cu nedumerire pri- 
vind taina întrupării Fiului: 
"Cum va fi aceasta de vre- 
me ce nu ştiu de bărbat?" 
(Luc. 1. 34). Sf. loan Damas- 
chin va surprinde ceva din 
taina acestui adevăr: "După 
naştere, Cea Pururea Fe- 
cioară rămâne fecioară, 
necunoscând deloc bărbat 
pâna la moarte". "Maica 

Celui ce Şi-a format firea 


omenească din ea şi cea 
asupra căreia El a putut 
lucra pentru ipostazierea 
firii omeneşti, ce se forma 
în ea, în Sine, ca în Dum- 
nezeu Cuvântul, trebuia să 
fie fecioară înainte de 
zămislire, la zămislire şi la 
naştere”. 

lată motive şi conside- 
rațiuni pentru care Maica 
Domnului este cinstită în 
mod deosebit de credin- 
cioşi şi aceasta are o bază 
doctrinară în cultul şi măr- 
turisirea Bisericii noastre. 
Denumirile de "Preacins- 
tită" şi "Preamărită”, adre- 
sate Sf. Fecioare, confirmă 
supracinstirea cu care este 
înconjurată pentru vredni- 
cia şi. misiunea ei. Supra- 
cinstirea aceasta are o bază 
directă în Sf. Scriptură. La 
Buna Vestire arhanghelul o 
numeşte “Plină de aur”, 
"Binecuvântată între fe- 
mei": Elisabeta,.mama.pro- 


fetului loan Botezătorul, se . 


întreabă: "De unde cinstea 
aceasta mie, ca să vină Mai- 
ca Domnului.meu?" (Luc. 
1,28-43). Din mulţime, o 
femeie ridicându-şi glasul a 
zis despre Hristos: “Fericit 
este pântecele care Te-a 
purtat şi sânii pe care i-ai 
supt" (Luc. XI, 27). Dar chiar 
Maica Domnului a spus 
despre sine: "lată de acum 
mă vor ferici toate nea- 
murile"” că mi-a făcut mie 
mărire Cel Puternic şi sfânt 
fie numele Lui" (Luc. XI, 48- 
49), 
In cinstea Sfintei Fecioa- 
re au fost întocmite şi se 
rostesc multe imne şi rugă- 
ciuni în care sunt preamă- 


rite meritele şi virtuțile ei, 
din calitatea de Maică şi 
Fecioară. Multe sărbători au 
fost închinate în amintirea 
şi spre lauda momentelor 
semnificative din viaţa şi 
misiunea Sf. Fecioare. Mul- 
te locaşuri de închinare au 
fost zidite şi puse sub 
patronajul şi ocrotirea Mai- 
cii Domnului. Multe per- 
soane poartă numele Maicii 


* Domnului sau au luat-o ca 


ocrotitoare şi simbol în 
semnificaţia unor împreju- 
rări importante din viaţă. 
Icoanele cu chipul Maicii 
Domnului sau cu momen- 
tele principale din misiu- 
nea ei aduc binecuvântare 
în casele credincioşilor şi 
împlinesc nădejdi care dau 
lumină printre problemele 
şi contradicţiile aduse de 
viaţă. Ele au loc consacrat în 
iconografia din biserici, ţin 
sub acoperământul sacru 
casele. noastre şi sunt pur- 
tate aproape de inimi pe 
medalioane şi cruci. Evlavia 
credincioşilor este susținută 
de rolul pe care Maica 
Domnului l-a avut în istoria 
mântuirii şi de rugăciunea 
ei continuă pe lângă Fiul ei, 
Mântuitorul lumii. 

Intimitatea rugăciunii ei, 
porneşte din solidaritatea 
de natură cu noi; efectul 
rugăciunii ei este sporit de 
apropierea cu Fiul ei, Mân- 
tuitorul lumii, de-a dreapta 
căruia este în ceruri. Spre 
puterea iubitoare de Maică 
a întregului neam omenesc 
se îndreaptă rugăciunile 
noastre, cu nădejdea mari- 
lor împliniri de astăzi şi de 
mâine. 


MUTAREA 
MAMEI SICA 


Mama Sica nu s'a stins înainte să biruie: s'a 
mutat dincolo numai în clipa când România şi-a 
venit în fire şi a devenit prima ţară teafără, cu 
învăţământ religios obligatoriu. 

Mama Sica a fost singura femeie din România 
căreia i s'a îngăduit să-i înveţe pe Români în 
biserică Dreapta credinţă. Împuternicind-o să 
catehiseze alături de sacerdoţiu, Biserica i-a 
recunoscut filiaţia harică, nestânjenită, cu Maica 


Domnului. 


Suferinţa ei finală a durat câteva luni. A suferit 
intens şi concertat, ca mucenicele. Urmărindu-i 
chinurile penibile, ne-am întrebat cu toţii, cei 
aflaţi în preajmă, de ce nu se îndură Dumnezeu 
de ea şi nu o ia la Dânsul. Abia în 14 August, 
când s'a săvârşit, am înţeles cu uimire semnul 
majuscul al Maicii Domnului. A ţinut să fie 
prohodită laolaltă cu Mama Sica în ziua când în 
toate bisericile ortodoxe răsună "cântarea de 


mutare”. 


Anul acesta Maica Domnului a vrut să împartă 
cu Mama Sica "podul vesel" care duce dela 


moarte la viaţă. 


“ România Liberă 


ISP 


PAGINA 14 


SEPTEMBRIE 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


aa a 


În duh şi adevăr 
CHEMARE LA UNITATE 


Cu zece ani în urmă, în 
cadrul rubricii Evanghelia 
Exilului, am scris despre 
"chemările lui Dumnezeu", 
respectiv despre chemarea 
ca să fim “ai lui lisus Hris- 
tos", despre chemarea la 
suferință şi, în încheiere, 
despre chemarea la o sluj- 
bă, la datoria noastră de a-L 
sluji pe Dumnezeu “cu 
scumpătate şi credincioşie”, 
conform recomandării lui 
Iosua. Însă Sfânta Scriptură 
vorbeşte şi de alte chemări 
importante, cum ar fi che- 
marea la pace (CORIN- 
TENI, 7.15), fiindcă Dum- 
nezeu "ne-a chemat să trăim 
în pace” cu noi înşine, în 
cadrul familiei, pe plan 
social şi religios; chemarea 
la sfințenie, ţinând seama 
de îndemnul acesta: "Cel ce 
v'a chemat este sfânt, fiţi şi 
voi sfinți în toată purtarea 
voastră” (1 PETRU, 1.15); 
chemarea la părtăşia cu 
Mântuitorul, amintită de 
Apostolul  Neamurilor: 


"Credincios este Dumne- 
zeu, care v'a chemat la 
părtăşia cu Fiul Său lisus 
Hristos, Domnul nostru” (1 
CORINTENI, 1.9); chema- 
rea la viața veşnică, precum 
citim: "Luptă-te lupta cea 
bună a crdinței, apucă viaţa 
veşnică la care ai fost che- 
mat..." (1 TIMOTEI, 6.12). 


Idealul vieţii creştine 
este perfecta unitate a 
credincioşilor care alcătu- 
iese Biserica lui Hristos. Nu 
starea de vrăjmăşie, nici de 
indiferenţă, ci starea de 
participare a unuia la viaţa 
celuilalt, de cooperare, pen- 
tru ca toți creştinii “să fie 
una”, adică să alcătuiască 
"un singur trup”, să devină 
"o inimă şi un “suflet” 
(FAPTE, 4.32). De aceea Sf. 
Pavel insistă asupra che- 
mării la unitate, când le 
spune Corintenilor: “Să 
aveţi toti acelaşi fel de vor- 
bire, să n'aveţi dezbinări 
între voi, ci să fiţi uniţi în 
chip desăvârşit într'un gând 
şi o simţire” (1 CORIN- 
TENI, 1.10). Din păcate, 
istoria creştinismului ne 
arată cât de dificilă este 
realizarea unităţii la care 


este chemată Ecclesia şi cât 


de vinovaţi sunt înaintea 
lui Dumnezeu conducătorii 
nenumăratelor confesiuni, 
incapabile să lupte laolaltă, 
într'o unică, uriașă, clocoti- 
toare răbufnire de energii 
umane impreunate, împo- 
triva Răului care macină 
acest sfârşit de veac şi de 
mileniu. 

Să ne înţelegem. Mişca- 
rea ecumenică a eșuat în 
opera de unificare a Bi- 
sericilor creştine, care con- 
tinuă să se menţină osțile, 
intolerante, concurente, 
chiar şi'n ţările abia ieşite 
de sub apăsarea totalita- 
rismului comunist, cum 
este România. Nu s'a putut 
realiza mult aşteptata îm- 
brăţişare ecleziastică nici 
măcar în domeniul acţiu- 
nilor practice, în lupta cu 
"nevoile grabnice", lăsate ca 
moştenire de orânduirea 
înlăturată, la noi, de Revo- 
luţia din Decembrie 1989. 


Deoarece, în privința misio- 
narismului; s'a luptat şi se 


Sergiu GROSSU 
luptă, încă, în spirit con- 
fesional, cu metode confe- 
sionale, cu păstrarea unor 
bariere doar teoretic esca- 
ladate, însă menținute, de 
fapt, vii şi insurmontabile 
în adâncurile peticite ale 
unor ierarhi şi pastori, care 
şi-au zidit lucrarea reli- 
gioasă nu pe Piatra din 
capul unghiului, ci pe 
temelia de paie a menta- 
lităţii lor confesionale. 
Care, deşi porniţi spre 
Canaan, în inimile lor s'au 
întors şi se întorc, mereu, 
"spre Egipt" (FAPTE, 7.39), 
aducând jertfa ”vițelului de 
aur" al Bisericii lor şi 
omiţând viaţa de jertfă şi 
combustie, închinată unei 
societăţi în declin moral şi 
religios. 


. 
. 

"Oricine pune mâna pe 
plug şi se uită înapoi nu 
este destoinic pentru Îm- 
părăția lui Dumnezeu", ne 
avertizează Domnul (LU- 
CA, 9.62). Un front al 
unităţii creştine, indis- 
pensabil în lupta pentru 
transformarea pământului 
românesc, nu va putea lua 
ființă, câtă vreme mişcările 
şi asociaţiile confesionale 
mai privesc înapoi; câtă 
vreme Bisericile trăiesc în 
obsesia unui trecut de 
sciziune şi de controverse 
duşmănoase, reactualizând 
vechile răni şi scormonind 
în spuza orgoliului şi a 
autopreţuirii exagerate. Un 
singur lucru ni se cere, în . 
vederea triumfului: "Uitând 
ce este în urma mea şi 
aruncându-mă spre ce este 
înainte..." (FILIPENI, 3. 13- 
15). Uitând ruşinoasele 
vremi ale neînţelegerii din- 
tre copiii lui Dumnezeu și 
orientându-ne spre viitorul 
unei posibile unităţi creş- 
tine, în alergarea noastră 
"spre țintă”, care a fost şi 
rămâne înnoirea societăţii 
în care trăim, mântuirea 
Neamului descreştinat în 
perioada celor patru decenii 
de ateism marxist-leninist. 


"Gândul acesta, dar, să 
ne însufleţească pe toţi”, cu 
următoarea alternativă 
paulinică: 

a) "Dacă în vreo privinţă 
sunteţi de altă părere” (ca, 
de pildă, în problemele cu 
caracter speculativ-dogma- 
tic), "Dumnezeu vă va lumi- 
na şi în această privniţă" 
(FILIPENI, 3.15). Ceea ce nu 
înseamnă ceartă şi dezbi- 
nare, ci aşteptarea, în comu- 
niune frăţească, a revelaţiei 
divine, când vom fi lumi- 
nați ca să- credem la fel, şi 
crezând la fel, să fim “una”, 


b) "Dar în lucrurile în 
care am ajuns de aceeași 
părere” (şi anume, că o 
credință, oricât de ortodoxă, 
de catolică sau de protes- 
tantă ar fi, este moartă fără 
fapte; că trebue să ne iubim 
cu mai multă înţelepciune 
decât "fiii veacului”, trans- 
punându-ne în situaţia 
"nevoilor grabnice” ale! 
comunităţii decăzute şi 
dezorientate), deci în lu- 
crurile creştinismului prac- 
tic, "să umblăm la fel” 
(IDEM, versetul 16). Cu alte 
cuvinte, să simțim “la fel”, 


să năzuim “la fel", să acţio- 
năm "la fel"'şi să luptăm "la 
fel" împotriva diavolului, 
care abil strecurat în filoso- 
fie, în cultura, în arta şi în 
politica lumii, din care fa- 
cem parte, "dă târcoale ca 
un leu care răcneşte şi caută 
pe cine să înghită” (1 PE- 
TRU, 5.8). 

Să alergăm înainte, “spre 
țintă”. lar ţinta să fie aceeaşi 
pentru toţi: aproapele, so- 
cietatea românească, Nea- 
mul nostru “căzut între 
tâlhari”, întocmai nenoroci- 
tului din parabola Samari- 
teanului milostiv. Să uităm 
"staulele” care ne-au făcut 
de râs, "zidurile de despăr- 
țire"! care ne-au înstrăinat şi 
"munții" unor interese şi 
privilegii confesionale, care 
încă ne mai despart. Şi să 
dăm ascultare admonestării 
biblice: "Domnul se uită 
dela înălţimea cerurilor 
peste fiii oamenilor, să 
vadă dacă este vreunul care 
să aibă pricepere şi care să 
caute pe Dumnezeu. Dar 
toți s'au rătăcit, toți s'au 
dovedit nişte netrebnici..." 
(PSALMUL 14.1-3). 

Da, nu este nici o Bise- 
rică - nici una măcar - care 
să nu pălească în faţa ade- 
vărului acestui verdict im- 
placabil. Deoarece condu- 
cătorii de culte "s'au rătă- 
cit”, îmbucătăţind “trupul 
lui Hristos”. Gândul le era 
să-şi organizeze noua con- 
fesiune, creată de ei, şi să se 
împăuneze cu noua, ob- 
scura, aproximativa inter- 
pretare a unor principii 
clare şi veşnice, axate pe 
unitatea desăvârşită a 
creştinătăţii. Nu s'au fră- 
mântat, nu s'au zbătut să 
înlăture ceea ce desparte, ca 
să umble la fel. “Lucrurile”, 
care din punct de vedere 
confesional "erau câştiguri", 
n'au fost socotite “ca o 
pierdere”, după formula, 
Apostolului (FILIPENI, 3.7- 
8), în anemica desfăşurare a 
activităţii misionare. Orto- 
docşi şi catolici, luterani şi 
calvinişti, baptişti şi pen- 
ticostali, adventişti şi 
tudorişti, s'au încăpățânat 
să păstreze diferenţierile 
confesionale şi n'au pierdut 
"din pricina lui Hristos" 
toate mărunţişurile cultului 
care i-au impins la o acti- 
vitate religioasă fără efecte 
palpabile substanţiale pe 
plan social. N'au socotit 
aceste diferențieri neîn- 
dreptăţite "ca un gunoi", în 
comparaţia cu "prețul nes- 
pus de mare al cunoaşterii 
lui Hzistos lisus" şi-al bi- 
ruinţei cauzei creştine în 
țara noastră. 

Numai unitatea desăvâr- 
şită a comunităţilor creştine 
din România va găsi so- 
luţiile cele mai potrivite în 
tot ce este putred şi stri- 
gător la cer, întărind lupta 
cea bună a credinţei şi 
infiltrându-i seriozitatea, 
rezistenţa, continuitatea şi 
măreţia lucrării lui Dum- 
nezeu. Numai înfrăţirea 
reală a tuturor Bisericilor va 
sili lumea agnosticilor şi-a 
ateilor inveterați să creadă 
în lisus Hristos şi să aștep- 

te, din partea Evangheliei 
Lui, schimbările şi înălţă- 
rile de care este atâta ne- 
voie. 


Citiţi lunar "Cuvântul Românesc"! 


MOARTEA UNUI DISTINS CĂRTURAR ARO 


APOSTOL CACI 


La 17 lulie a.c. s'a stins 
din viaţă, la Freiburg, 
Germania, după o lungă şi 
grea suferinţă, Apostol 
Caciuperi, o figură lumi- 
noasă şi distinsă de intelec- 
tual şi cărturar de rasă, care 
şi-a închinat toată viaţa în 
slujba neamului românesc 
şi, în deosebi, a Românilor 
macedoneni, din stirpea 
cărora se trage. 


Apostol Caciuperi s'a 
născut la 15 Ianuarie 1920, 
din părinţi aromâni, origi- 
nari din străvechea aşezare 
aromânească din munţii 
Pindului, Abella, cum i se 
spunea pe timpuri vechi 
amintind de originea ei 
latină, mai târziu Avdela, 
frumoasa citadelă a româ- 
nismului din Macedonia, 
care a dat cei dintâi apostoli 
ai redeşteptării naţionale: 
preotul călugăr Averchie, 
Ion Carageani şi Apostol 
Mărgărit, în secolul trecut, 
apoi Pericle Papahagi, Nuşi 
Tulliu, Tache Papahagi şi 
Tache Caciona, iar mai nou 
o întreagă falangă de inte- 
lectuali printre care Apostol 
Caciuperi strălucea în mod 
deosebit. 


A urmat școala primară 
şi liceul român dela Grebe- 
na, remarcându-se prin 
calităţile lui intelectuale şi 
talentul literar, pentru care 
a participat, în două rân- 
duri la concursul anual al 
Societăţii "Tinerimea Ro- 


mână”, unde a şi obținut un - 


premiu ca reprezentant al 
unui liceu românesc de 
peste hotare. După absolvi- 
rea liceului, a venit în 
România, înscriindu-se la 
Facultatea de Litere şi Fi- 
losofie din Bucureşti, pe 
care a absolvit-o ca licen- 
țiat, în ciuda unor vremuri 
vitrege. Ca fost frate de 
cruce la Grebena, Apostol 
Caciuperi a făcut parte din 
Centrul studenţesc legionar 
din Bucureşti. Arestat sub 
dictatura mareşalului Anto- 
nescu, a trecut prin închi- 
soarea Aiudului, de unde a 
fost trimis, pentru reabi- 
litare, deşi nu era cetăţean 
român, pe frontul anti- 
bolşevic, în acele greu 
încercate batalioane de 
sacrificiu constituite în 
lagărul dela Sărata. A luptat 
pe linia întâia atât pe 
frontul de-Est cât şi pe 
frontul din Vest, fiind rănit 
la piept, după care a con- 
tractat. şi o tuberculoză 
pulmonară pentru care a 


fost internat în 1945 la 
Sanatoriul Geoagiu, unde 
mi-a fost pacient. La exter- 
narea din Sanatoriu, s'a 
retras la Timişoara, funcţio- 
nând ca profesor de limbă 
română la Jimbolia, unde a 
cunoscut-o pe viitoarea lui 
soţie, bună şi devotată, D-ra 
Katharina Titz. Repatriin- 
du-se în Macedonia gre- 
cească, după o întreagă 
odisee de peregrinări prin 
Italia şi Franţa, s'a reîntâlnit 
cu soţia, repatriată şi ea în 
Germania la Freiburg, unde 
s'a stabilit definitiv până 
când a închis ochii pentru 
totdeauna, în braţele soţiei 
sale iubite şi devotate. 

In acest oraş frumos din 
Sudul Germaniei, Apostol 
Caciuperi, iubit, menajat şi 
îngrijit cu o înţelegere şi un 
devotament exemplar, de 
soţia lui, a desfăşurat o 
intensă şi rodnică activitate 
cărturărească, timp de peste 
trei decenii, ocupându-se cu 
traduceri în dialectul aro- 
mân din literatura univer- 
sală (germană, engleză, 
franceză, italiană) şi din 
literatura română (proză şi 
poezie), destinate fraţilor 
săi oropsiţi din Peninsula 
Balcanică, ameninţaţi cu 
deznaţionalizarea. În acest 
scop, a alcătuit un abecedar 
modern, după modelul u- 
nuia francez, un manual de 
gramatică - cel mai complet 
până acum - şi transpu- 
nearea succesivă în aro- 
mână a celor patru Evan- 
ghelii pe care le tipărea în 
broşuri separate şi le difuza 
gratis în Macedonia şi Ro- 
mânia. 

Poliglot şi un bun cunos- 
cător al limbii greceşti, 


UPERI 


Apostol Caciuperi şi-a 
încununat merituoasa lui 
activitate cărturărească, 
traducând şi publicând 
Noul Testament (Noulu 
Testamentu), încă din 1967, 
într'o curată şi frumoasă 
limbă aromânească. În 
cursul acestui an, Noulu 
Testamentu a fost reeditat, 
sub îngrijirea subsemna- 
tului, în condiţii tehnice 
superioare, deși nu optime, 
cum ar fi meritat o ase- 
menea operă extrem de 
importantă, necesară în 
primul rând bisericilor 
ortodoxe aromâne din Al- 
bania şi fosta Macedonie 
iugoslavă, unde mijesc zorii 
celei de a doua redeşteptare 
năţională a acestei mult 
chinuite şi abandonate ra- 
muri a neamului românesc, 


Chinurile lui fizice 
provocate de o incurabilă 
boală (cancer abdominal cu 
metastaze pulmonare) au 
fost în parte alinate la ve- 
derea noii ediţii a Noulu 
Testamentu, apărut la Bu- 
cureşti, în 600 de exempla- 
re, ediţie îmbogăţită cu 
epistolele Sf. Apostoli, cu 
Apocalipsa Sf. loan şi cu un 
adaus apreciabil de rugă- 
ciuni în dialectul aromân. 
Dincolo de valoarea ei pur 
religioasă, cartea este şi un 
model de limbă pentru toţi 
scriitorii aromâni, mai ales 
pentru cei tineri. 

Inteligent, curajos, har- 
nic, modest, bun şi generos, 
el a întruchipat calităţile şi 
virtuțile esenţiale ale 
nobilei ndastre rase traco- 
latine. Vlăstar de elită al 
Aromânilor din munţii 


Pindului, Apostol Caciu- 


meri s'a stins departe atât 
de plaiurile frumoase şi 
neuitate ale Macedoniei, cât 
şi de România, patria mamă 
a tuturor Vlahilor de pre- 
tutindeni. 

Prin tot ce a scris, a pă- 
timit şi a visat pentru ele, el 
va trăi veşnic în amintirea 
lor, ca un nou şi adevărat 
apostol al Invierii naţionale 
a Românilor macedoneni. 
Dumnezeu să-l ierte pentru 
micile păcate inerent 
omeneşti şi să-i aşeze 
nobilul său suflet de lup- 
tător neprihănit pentru 
măreţia destinului remâ- 
nesc şi creştin și de cărturar 
distins plin de alese virtuţi, 
în lumea celor drepţi şi 
fericiţi. 


lonel ZEANA 


APEL - SF. MUNTE 


Schitul Sf. Dimitrie- 
Lacu din Sfântul Munte 
Athos este o străveche aşe- 
zare călugărească romă- 
nească, Inceputurile lui se 
ascund în negura vremii. 
Insă atestarea lui docu- 
mentară se plasează în 
prima jumătate a secolului 
XVIIL Pe la anul 1754 se 
nevoiau aici vreo 30 de 
monahi. În 1760 ierom. 
Daniil, călugăr de Neamţ, 
zideşte o mică biserică cu 
hramul Sf. Mare Mucenic 
Dimitrie. Biserica Schitului 
este rezidită între anii 1900- 
1904 din piatră, cu o fru- 
moasă catapeteasmă din 
marmoră cioplită. Tot acum, 


Adresa noastră: 
Ierom, Stefan Nuţescu!- 


schitul 3f. Dimitrie —VLacu 


numărul monahilor ajunge 
la apogeu, peste 100, lo- 
cuind în circa 30 de chilii şi 
colibe. . 

„Datorită condiţiilor isto- 
rice, Schitul Lacu a ajuns în 
paragină, mai ales datorită 
lipsei de personal. 

Astăzi numărul mona- 
hilor de aici se ridică la 10, 
dorind cu toţii să redăm 
viața Schitului. 

Precum din totdeauna 


„aşezămintele monahale şi 


bisericile noastre au fost 
ridicate prin osteneala bi- 


AP i 


necredincioşilor creştini, 
aşa şi noi, Obştea Schitului 
Lacu, facem un călduros 
apel adresat creştinilor cu 
inimă milostivă să ne ajute 
câtuşi de puţin, spre a putea 
trece de faza grea a începu- 
tului. 

Donatorii sunt rugaţi să 
ne trimită şi pomelnicul 
familiei. Le mulţumim tu- 
turor binefăcătorilor şi ru- 
găm pe Bunul Dumnezeu 
să le dăruiască sănătate şi 
putere de muncă. 


Stefan şi obştea 


spre Originea Aromâ- 
pe ela Dimitrie Cante- 
"a ină astăzi, s'au emis 
ș 9 Pite opinii, dar dez- 
aterea problemei rămâne 


unt Aromânii? Ca- 
Ge originea lor? Pentru 
ispunde la asemenea 
1 ebări, ştiinţa istorică 
bue să elucideze îm- 
Ie urările în care Aro- 
“anii s'au stabilit în Penin- 
1 Balcanică, precum şi 
e este sorgintea lor, cum 
e explicăm faptul că în ul- 
ele două secole ei s'au 
oncentrat în special în 
messalia, Macedonia, Epir, 
ilbania şi chiar în zona 
indului. ; z 
“Pornind dela axioma că 
începe dela izvor, am 
t cu atenție cele mai 
hi cronici bizantine, cele 
relevante scrieri me- 
ievale şi moderne, care au 
bordat problematica is- 
oriei populaţiei din Im- 
eriul Roman de Răsărit, 
nit apoi Imperiul Bi- 
ntin, din Imperiul Oto- 
pr șă 
* Dela Dunăre până la 
Marea Mediterană, dela 
lărea Adriatică şi până la 
i Marea Neagră, se găseşte o 
opulație care după limbă, 
e; tradiţii, credinţă se 
numește după propriul ei 
idiom - Aromâni, numiţi de 
te neamuri vecine - Vlahi, 
uțovlahi, Bruzovlahi, O- 
ahi, Volohi ş.a. 
“Elementul romanic dela 
lul Dunării a fost foarte 
numeros în primele două 
cole d. Hr. Dar, luând în 
calcul izolarea lor geogra- 
fică şi, mai ales, nenumă- 
tatele migrații de populaţii 
trăine, numărul Aromâ- 
hilor scade treptat, dar 
ămâne totuşi puternic. 
Avansez ideea că chiar 
Brupurile de Vlahos care 
răiesc în zonele muntoase 
ale Greciei, reprezintă pe 
Aromâni, altfel nu s'ar 
txplica denumirea lor de 
hos. 
Aromânii au rezistat cu 
dicism politicii de des- 
naţionalizare dusă secole 


VÂNTUL ROMÂNESC 


de-a rândul de către Bi- 
zantini, Greci, şi mai ales 
de către Turci. Este demnă 
de remarcat opinia Engle: 


' zului James Backer, care 


evidenţiază rolul important 
al femeilor aromâne, ele 
fiind mai conservatoare 
decât bărbaţii, ţinând cu 
străşnicie la păstrarea şi 
folosirea limbii lor materne 
şi considerându-se jignite 
când unii le confundau cu 
Grecoaicele sau Bulgă- 
roaicele. 

Trebue menţionat că 
Aromânii se numără printre 
puţinele populaţii (Mace- 
doneni, Albanezi) care au 
rezistat torentului de mi- 
graţie desfăşurate în zona 
Sud-dunăreană. 

Rezistenţa Aromânilor în 
faţa năvălirilor barbare este 
poate încă o dovadă a pu- 
ternicelor rădăcini latine 
ale acestora, urmaşii lup- 
tătorilor din legiunile ro- 
mane, care cu cât se angre- 
nau mai mult în luptă, se 
oţeleau, se căleau. 

Privind originea Aro- 
mânilor, să lăsăm izvoarele 
istorice să vorbească. 

Aravandinos în 
HRONOGRAFIA sa, cât şi 
Duruy în a sa HISTOIRE 
ROMAINE, spun clar că 
primii Aromâni îşi fac 
apariţia în Balcani în 
timpul celui de-al II-lea 
război punic, după care Ro- 
manii din zona balcanică au 
luptat cu îndârjire, timp de 
două secole, cu autohtonii 
de aici - Macedoneni, Greci, 
Traci, Ilirici ş.a., până când 
iau total în stăpânire ţara 
Ilirilor, a Tracilor şi Mace- 
donenilor. În Macedonia au 
fost aduşi mii de colonişti 
romani, aici s'a format Le- 
giunea a IX-a Macedonica. 

Coloniştii romani din 
Balcani au dăinuit secol 
după secol, ei vor fi numiţi 
Vlahi de către Bizantini, 
mai târziu, fapt relatat de 
cronicarul bizantin |. 
Cinami. El scrie că Vatates a 
adus o armată numeroasă 
formată din Vlahi, care se 
zice că sunt vechi colonişti 
din Italia. Aceeaşi afirmaţie 


PDA 


Băiasa: hora mare de Stânta Vineri 


SEPTEMBRIE 1995 


o face şi Kiepert în lucrarea 
sa MANUAL DE GEO- 
GRAFIE, cât şi savantul 
B.P. Haşdeu în interesanta 
sa teorie privind straturile 
şi substraturile în formarea 
popoarelor. "Peste cea mai 
mare parte a stratului tracic, 
devenind la rândul său 
substrat, se aşează Latinii, 
dând naştere... Aromâ- 
nilor”, 

Dacă, prin absurd, am 
admite că elementul ro- 
manic din Balcani ar fi 
dispărut cu totul, nu s'ar 
mai păstra toponimicele 
Calea lui Caesar, Cina, Fagu 
Scriptu, Imperitoare ş. a. şi 
nu ar mai fi dăinuit tradiţia 
că Vlahii sunt coloniști 
veniţi din Italia cum ne 
spun Cinami, Kiepert ş.a. 
Istoria acestei zone bal- 
canice intră într'o nouă 
etapă atunci când în plin 
proces de romanizare se 
deplasează migraţia Go- 
ților, care l-a silit pe 
Aurelian, 271 d.Hr. să pă- 
răsească provincia Dacia 
Traiană şi să ducă la Sudul 
Dunării mii de militari ro- 
mani. Prin venirea acestora 
în.noua provincie. Dacia. 
Aureliană, dela Sudul Du- 
nării, procesul de romani- 
zare cunoaşte cote mai 
înalte, de aici ridicându-se 
la marea demnitate de 
împărat Constantin cel 
Mare, lustinian ş.a. 

Trecerea masivă a Du- 
nării de către Slavi, după 
602, a produs o ruptură în 
legăturile dintre Daco- 
Romanii din Dacia şi Ro- 
manii sud-dunăreni. Dar în 
faţa migraţiei Slavilor, Aro- 
mânii din zona Dunării s'au 
retras în zonele muntoase 
sau spre Thessalia, Mace- 
donia, Epir, Albania, în- 
tărind elementul aromânesc 
din zonele respective, cât 
mai ales, individualitatea 
lor ca populaţie distinctă cu 
limbă, port, tradiţii, cre- 
dință proprii. Începând din 
secolele al VIII-lea - al IX- 
lea, ei vor fi numiţi în 
izvoarele istorice cât şie 
vecinii lor - Vlahi. 

Despre deplasarea Vla- 


IONESCU—— 


hilor spre Sudul Peninsulei 
Balcanice, ne stă mărturie 
manuscrisul referitor la 
viaţa Sf. Dumitru, des- 
coperit de bizantologul rus 
Uspenski, la mânăstirea 
Costamonitu dela Muntele 
Athos, în care se atestă 
întinderea lor în număr 
mare în Macedonia, încât 
nu cuteza nimeni să li se 
opună, prin luptă; aceasta 
se întâmpla înainte de 
secolul al IX-lea, cum 
recunoaşte şi cronicarul 
Cedrenu. Tot acesta, con- 


„semnează în cronica sa, 


faptul că la 1018, printr'o 
Bulă specială, Vasile al II- 
lea Bulgaroctonul, a or- 
donat ca toţi Vlahii din 
Bulgaria şi zonele din jur, 
să asculte de arhiepiscopul 
din Oprida. 

În jurul anului 1870, a 
întreprins o călătorie prin 
Peninsula Balcanică, marele 
rabin Benjamin de Tudela, 
care întâlneşte în periplul 
său foarte mulţi Vlahi, 
despre care scria că ei lo- 
cuiesc în munţi şi nici un 
rege străin nu poate dom- 
ni asupra lor. Manuscrisul 
lui Benjamin de Tudela se 
găseşte şi azi la British Mu- 
seum din Londra. 

Şi marele filolog român 
O. DENSUŞANU sublinia 
că migraţia Slavilor şi Bul- 
garilor a fost principala 
cauză a deplasării Aro- 
mânilor spre Sudul Bal- 
canilor, părăsindu-şi ve- 
chile lor aşezări prin 
secolele al VI-lea - al VII- 
lea şi stabilindu-se în mase 
compacte în zonele Epi- 
rului şi Thessaliei, proces 
ce continuă până în secolul 
al XI-lea. 

Datorită numărului lor 
considerabil, Aromânii 
ajunseseră să dea numele 


mai multor provincii din * 


Balcani. Astfel, Thessalia se 
numea între secolele al XI- 
lea - al XV-lea, Marea 
Vlahie. O parte din Epir, 
Agrafa, Aspropotanul, Aco- 
mania, se numeau, în 
aceeaşi perioadă, Mica 
Vlahie; iar cei din Mace- 
donia, Albania se numeau 


OPINII PRIVIND ORIGINEA AROMÂNILOR 
ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ ŞI STRAINA 


— Prof. dr. Gh. 


CELNICII 


Lui Constantin Papanace 
pentru sufletul lui mare 
românesc. 


Vă văd, străbuni, prin negură de ani, 
Călări pe cai bălani şi iuți ca vântul, 

Cu chipul crunt, când sângeră pământul. 
Mereu nepotoliţii noşti duşmani. 


În zarişte ni's satele aprinse 
În vâlvătăi de flacără şi fum 


Şi rând pe rând se-aştern cu totu'n scrum, 
De jale mare satele's cuprinse. : - 


Dă zvon prelung şi tulnicul din munti, 
Că oala grea se'mprăştie de-acum... 
Femei cu prunci, copii, bătrâni în drum 
Zac bieții ferecaţi. Plecate frunți 


Nu ştiu străbunii noştri ce înseamnă, 
Ei ştiu, can vremi, securea so apuce 
Şi buzduganul aprig să-l arunce, 
Vărtoşi în lupta dârză ce îndeamnă. 


Vă văd, străbunii mei, CU pala'n mână, 
Vă văd cum plumbii voştri nu-i greşiţi, 
Când liftele spurcate nimeriţi, 


Vlahia de Sus. Despre aces- 
te denumiri, dovezi sunt 
foarte numeroase, începând 
cu Bulele împăraţilor bi- 
zantini, Andronic, Canta- 
cuzino, continuând cu 
cronicarii bizantini sau 
turci - Nicetachoniatu, 
Chalcocondyl, Ana Com- 
nena ş.a. La fel, în Viaţa 
Sfântului Atanase, care se 
retrăsese şi ridicase o chilie 
pe o stâncă numită Meteo- 
ra, se vorbeşte de Aromânii 
din Marea Vlahie. 

“Mult mai târziu, în 
timpul ocupaţiei turceşti, 
Aromânii, Grecii, Sârbii, 
Bulgarii, Albanezii au fost 
numiţi de noii stăpâni "rum 
meleţi", care din ttaducerea 
turcească înseamnă naţiu- 
nea Românilor, ceea ce 
atestă încă-o dată, rolul şi 
importanţa Aromânilor din 
Balcani. 

Este interesant, în acest 
context, că dintre toţi creş- 
tinii din Imperiul Otoman, 
numai Atomânii au avut o 
autonomie locală "Self 
Guvernământ" şi cele mai 
însemnate privilegii. Por- 
nind dela asemenea privi- 
legii, Aromânii s'au ocupat 
nestingheriţi de practicarea 
unui comerţ care acoperea 
zone uriaşe pornind dela 
Marea Adriatică până la 
Marea Roşie şi din Balcani 
până în. Asia Mică sau 
Marea Nordului. Pentru 
dezvoltarea comerţului ei 
au practicat pe scară largă şi 
au ajuns la un înalt nivel 
calitativ în domeniul meş- 
teşugurilor (unelte, arme, 
bijuterii ş.a.). Aşa se explică 
înflorirea oraşelor aromâ- 
nești chiar în plină domi- 
nație turcească - Moseo- 
pole, Meţova, Caloriţi, 
Seracu, Ochrida, Molovişte 


: su Pentru mândria noastră cea armână;- > =. 
I. G. DUMITRIU 


a. 
In concluzie, Aromânii 


nu reprezintă decât ames- 
tecul coloniştilor romani, al 
militarilor romani, al 
coloniştilor cu autohtonii 
din Balcani, care datorită 
contactului cu o civilizaţie, 
limbă, tradiţii superioare, 
Sau romanizat şi ei treptat, 
treptat. Acesta este adevărul 
istoric, deşi opiniile isto- 
ricilor antici şi moderni 
sunt diferite. Astfel, unii 
susțin că Aromânii sunt 
resturile coloniştilor ro- 
mani din vremea Senatului 
şi Imperiului, alţii că ei 
sunt coloniştii coboriţi din 
Dacia, unii zic că Aromânii 
reprezintă un amestec de 
Mezieni, Traci, Iliri, Bessi 
romanizați, iar alţii afirmă 
ca Aromânii sunt un ames- 
tec al coloniştilor din Dacia 
Traiană cu autohtonii din 
Mezia, care fuseseră ro- 
manizaţi, pentru ca o opinie 
singulară să formuleze 
(Germanul Biderman), care 


susţinea că Aromânii ar fi- 


chipurile Liguri şi Celţi 
romanizați, desigur aceasta 
fiind o aberaţie greu de sus- 


“ținut cu dovezi şi argu- 


mente logice. 

Pe baza izvoarelor cerce- 
tate şi a etapelor cronolo- 
gice ale formării populaţiei 
aromâne, rezultă că, numele 
de Vlah, de mai târziu, e 


utilizat şi răspândit odată 


cu migraţia Slavilor, pro- 
babil şi ei îl preluaseră dela 
Germani, prin care aceştia 
desemnau populaţiile de 
origine romană, din jurul 
lor. Problema nu e pe 
deplin elucidată, viitoarele 
cercetări vor aduce lumina 
necesară şi în acest do- 
meniu, atât de important 
pentru noi Românii. 


|. A 


Izbucnind Primul Răz- 
boi Mondial (1914) diplo- 
maţia, prin diferite canale, 
încerca să-i ajute pe mili- 
tari, ca aceştia să obțină 
victoria. Cei trei parteneri 
ai Antantei (Anglia, Franţa, 
Rusia), s'au angajat efectiv 
în luptă în vara anului 1914, 
secundaţi de două sate mi- 
cuţe: Serbia şi Belgia care 
au fost invadate. In Extre- 
mul Orient, Japonia, care 
era legată de Anglia prin- 
tr'un tratat (1902), cu ajuto- 
rul căruia învinsese Rusia 
în anii 1904-1905, intrase de 
asemenea de partea Antan- 
tei, în vederea cuceririi co- 
loniilor germane din Pa- 
cific. 

Tripla Alianţă (Germa- 
nia, Austro-Ungaria, Italia) 
creată ca bloc militar în 
1882, practic în 1914, n'a 
mai funcţionat în integri- 
tatea ei, prin neintrarea în 
război, a unuia din par- 
teneri, Italia. Aceasta, nu 
numai că s'a declarat neu- 
tră, dar în anul următor 
(Mai 1915), intră de partea 
Antantei. O mişcare simi- 
lară face şi România, care 
intră de asemenea în război 
de partea Antantei (August 
1916), ca şi Portugalia 
(1916), Grecia (1917), dar 
lovitura de şoc o vor da 
Americanii, când USA (A- 
prilie 1917), se ca alătura 
Antantei. 

Totuşi şi Puterile Cen- 
trale (Germania, Austro- 
Ungaria), au avut în prima 
perioadă unele succese, 
atrăgând în război de partea 
lor, Imperiul Otoman (No- 
embrie 1914), unde Fran- 
cezii şi Englezii aveau mari 
tradiţii, şi Bulgaria (Octom- 
brie 1915), care dela crearea 
sa ca stat, datora atât de 
mult Petersburgului. 

Inainte de-a intra în 
miezul problemei, să fa- 
cem unele referiri la USA. 
In 1914, când a izbucnit răz- 
boiul, Americanii erau con- 
vinşi că se află în deplină 
siguranţă, iar comunicațiile 
maritime controlate de către 
flota engleză, le asigura se- 
curitatea comerţului avan- 
tajos ce-l făceau cu bătrânul 
continent. Pe parcurs stân- 
jeniţi de submarinele ger- 
mane, s'au alăturat An- 
tantei. 

Incă în 1914, diplomaţia 

germană, nu era profund 
convinsă, de sentimentele 
anglofile ale cetăţenilor 
USA. Americanii născuţi în 
străinătate, din care amân- 
doi, sau unul, din părinţi, 
erau Germani, erau 
6.400.000. La care putem 
adăuga 3.400.000 de Irlan- 
dezi, care în ura lor 
impotriva Angliei, aveau 
sentimente favorabile Pu- 
terilor Centrale. Mai erau 
2.500.000 emigranţi din 
monarhia habsburgică 
(Cehi, Slovaci, Unguri, Po- 
lonezi, Germani, Croaţi, Ro- 
mâni etc.) care doreau victo- 
ria taberei din care făceau 
ei parte ca naţiune. Deci, 
politica externă a USA tre- 
buia să țină cont de toţi 
aceşti factori complecşi, 
care au evoluat până la 
urmă în favoarea Antantei. 
(Yves Henri Nousihat, Les 
Etate-Unis: L'Avenement 
d'une puissance mondiale. 
1898-1933) Paris, 1973, p. 
233-234). 


AGINA 16 SEPTEMBRIE 1995 CUVÂNTUL ROMÂNESC 


MARILE PUTERI ȘI ROMÂNIA 


- 1856 - 1947 - 
EX 


Din perioada lui Napo- 
leon, deci practic, un secol, 
războaie de mare anver- 
gură, nu s'au dus în Europa. 
Cele mai multe războaie le- 
a dus Rusia, având 3 vic- 
torii şi 2 înfrângeri. Marea 
Britanie a fost angajată în 
Europa, într'un singur 
război, cel al Crimeii, cu 
trupe terestre foarte puţine 
şi fără nici o bătălie navală, 
cu excepţia celei dela Na- 
varino (1827), când flota 
anglo-franco-rusă a distrus 
într'o luptă inegală flota 
turco-egipteană. 

Franța a purtat două 
războaie, dacă exceptăm 
aventura din Mexic, în 1859, 
când a înfrânt Austria şi în 
1870-1871, când puterea ei 
militară a fost pur şi simplu 
pulverizată de către Prusia. 

Prusia a purtat trei răz- 
boaie (1864 cu Danemarca, 
1866 cu Austria, 1870-1871 
cu Franţa) care i-au adus trei 
victorii şi aureola potenţei 
lor militare. 

Totuşi, toate aceste cam- 
panii au fost războaie lo- 
cale, după canoane clasice, 
cu luptă corp la corp, bine- 
înţeles folosirea masivă a 
artileriei, a căilor ferate 
pentru deplasarea rapidă a 
trupelor, a telegrafului şi 
celorlalte invenţii ale 
timpului. 

Categoric, mai ales Ger- 
mania şi Franţa s'au înar- 
mat, dar odată războiul 
declanşat în 1914, prin 
amploarea lui, a intimidat 
atât pe miltari, cât şi pe 
oamenii politici. In aceste 
calcule de cabinet, în aceste 
partide de şah, prin declan- 
şarea războiului, incon- 
venientul principal era 
următorul: cum vor reac- 
ţiona masele? Vor fi ele 
dispuse să moară, să stea 
luni ori ani în tranşee, în 
caz că războiul nu va fi 
scurt? 

De altfel, bătrânul feld- 
mareşal Hellmuth von 
Moltke (1800-1891), avertiza 
în 1890, că într'o viitoare 
confruntare de mari propor- 
ţii între marile puteri, nici 
'una nu va reuşi să-și eli- 
mine adversarul rapid după 
una sau două bătălii, lucru 
subliniat şi de generalul 
Erich Liidendorff (1865- 
1937), că în privinţa ducerii 
unui război modern, mai 
domneşte o obscuritate 
totală (Erich Liidendorff, 
Conduite de la guerre et po- 
litique, Paris, 1922, p.75). 

In orice caz, cele patru 
fronturi deschise în cursul 
anului 1914: Vest (cu Fran- 
ţa, Belgia, Anglia), în Est 
(cu Rusia), în Balcani (cu 
Serbia şi Muntenegru, în 
Transcaucazia (cu Imperiul 
Otoman), din care primele 
două de mare anvergură, iar 
primul vital pentru desti- 
nele Franţei, n'au dus la 
rezultatele scontate de Pu- 
terile Centrale. Anul 1915 
este anul războiului de 
poziţie, al strategiei cu 
scopuri limitate, diplomaţia 
a reușit ca Antanta, după 
“cum arătam mai sus, să 
atragă de partea sa Italia 
(Mai 1915), iar Puterile 
Centrale, Bulgaria (Octom- 
brie 1915) (vezi şi Mario 
Toscano, Ilpatto di Londra. 
Storia (diplomatica) dell'in- 
tervento italiano. 1914-1915, 
Bologna, 1934, p.37 şi urm.), 


——— Prof. Nicolae CIACHIR 


Pentru anul 1916, Ger- 
manii au plănuit schim- 
barea direcţiei loviturii 
principale din Est, din nou 
pe frontul de Vest, cu 
scopul de-a obţine decizia 
de război. Nimicirea dintr'o 
lovitură decisivă a Franţei 
şi scoaterea acesteia din 
luptă ar fi dus la lichidarea 
frontului de Vest, la scoa- 
terea din luptă a Belgiei şi 
la aruncarea peste Canalul 
Mânecii a forţelor engleze 
şi la retragerea din luptă a 
corpului expediționar fran- 
cez aflat la Salonic. Intr'o 
asemenea conjunctură, nici 
un stat din Europa, nu s'ar 
fi hazardat să intre în 
război de partea Antantei 
(N. Ciachir, Marile Puteri şi 
România 1856-1947, Bucu- 
reşti, 1995, p.226, lucrare 


„aflată sub tipar la editura 


Albatros). 

Dar, în Aprilie 1916, ca- 
pabilul general rus Alexei 
Brusilov, declanşează o 
puternică ofensivă, rupând 
frontul austro-ungar, ajun- 
gând până în Carpaţi şi 
punând chiar sub semnul 
întrebării existenţa Impe- 
riului Habsburgic. 

Succesele militare ale 
Antantei din 1916, au fost 
conjugate cu succese di- 
plomatice, căci Portugalia 
(Martie 1916) şi România 
(August 1916), au părăsit 
poziţia de expectativă şi au 
declarat război Puterilor 
Centrale. In plus, trupele 
Antantei, afară de ocuparea 
Salonicului, peste voinţa 
regelui Constantin al Gre- 
ciei, au ocupat o serie de 
localităţi din Macedonia, 
insula Corfu, portul Pireu 
şi chiar Atena (Leon B. 
George, Greece and the: 
Great Powers. 1914-1917, 
Salonic, 1974). 

Diplomaţia românească a 
reuşit să încheie încă în 
Septembrie 1914, un acord 
cu Italia, asupra stabilirii 
unei atitudini comune în 
viitor, unul cu Rusia, în 
Septembrie 1914, care îi 
garanta existenţa statală, cât 
şi dezideratele sale naţio- 
nale: Transilvania şi Buco- 
vina (Documents diploma- 
tiques secrets russe. 1914- 
1917, Paris, 1928, p.180). 

Se cuvine de făcut preci- 
zarea, că acordul româno- 
rus, a fost făcut cu con- 
simţământul regelui Carol 
I, care după afirmaţiile lui 
1.G. Duca (1.G. Duca, Ra- 
porturile unui ministru 
tânăr cu regele Carol I, 
Bucureşti, p.29-30), i-ar fi 
mulțumit lui Ion I.C. Bră- 
tianu şi guvernului român 
după victoria dela Marna, 
ce l-au împiedicat să facă o 
greşeală ce putea fi fatală, 
în Consiliul de Coroană 
dela Sinaia, dacă s'ar fi 
alăturat Puterilor Centrale 
(Arh. St. Buc. fond Casa 
regală, dos. 20 (1916), f.1-6). 

În vara anului 1916, 
Antanta (Anglia, Franţa, 
Italia, Rusia), iscăleşte o 
Convenţie cu România, re- 
cunoscându-i provinciile 
româneşti aflate sub do- 
minaţia austro-ungară, în 
schimbul participării la 
război. Din păcate, docu- 


mentele de arhivă atestă că 


Aliaţii, nu aveau de gând 

să-și țină angajamentele. 
Asifel ministrul Franţei, 

acreditat în România, ra- 


porta că baronul Fasciotti, 
ambasadorul Italiei acre- 
ditat la noi, i-a spus: "nu ne 
vom ține de angajamentele 
noastre fără nici o re- 
muşcare pentrucă nu avem 
nici un mijloc de a le exe- 
cuta”, iar ministrul Rusiei a 
adăugat că aprobă o obser- 
vaţie atât de judicioasă. 

La 14/27 August 1916, 


România declară război 
Austro-Ungariei, ca în ur- 
mătoarele 5 zile, Germania, 
Bulgaria şi Turcia, să facă 
cauză comună cu monarhia 
habsburgică şi să declare 
război ţării noastre. Cei 
peste 800.000 militari ro- 
mâni urmau să lupte astfel 
pe două fornturi. Cel prin- 
cipal care urma să elibereze 


ECOUL 


Transilvania, Banatul şi 
Bucovina, iar cel secundar 
în colaborare cu unităţi 
militare ruseşti, să atingă 
aliniamentul Rusciuk-Şum- 
la-Varna, pentru a da o lo- 
vitură puternică Bulgariei 
şi a impulsiona frontul dela 
Salonic. 


Continuare în numărul viitor 


TABEREI DELA PADINA 


—— Mihai STERE DERDENA—— 


Din iniţiativa tânărului 
fizician bucureştean Şerban 
Suru, între 15 lulie şi 15 
August, a fiinţat în Bucegi, 
la Padina, întâia tabără le- 
gionară din epoca post- 
belică. Astfel, se reia, după 
o pauză de aproape şase 
decenii, o foarte frumoasă 
tradiţie legionară. 


Evenimentul acesta in- * 


solit, care sparge monotonia 
vieţii politice româneşti, 
caracterizată prin marasm 
generalizat, prin copierea 
cât mai multor năravuri şi 
legi imorale din Occidentul 
tot mai satanizat, nu putea 
să nu trezească interseul 
profesional al unor publi- 
caţii dintre cei ce-şi ono- 
rează cât pot menirea de a-i 
informa corect pe cititori. 

Astfel, pe paginile 1 şi 2 
ale cotidianului bucureş- 
tean "Adevărul" din 20 Iulie 
1995, a apărut amplul arti- 
col "Maimuţăreala legio- 
nară dela Padina”, scris de 
Lelia Munteanu. Ca un 
veritabil reportaj, ilustrat 
de un instantaneu fotogra- 
fic, relatarea Doamnei Lelia 
Munteanu se remarcă în 
ansamblu, prin obiectivi- 
tate, corectitudine şi acu- 
rateţe. E 

Insă n'am înţeles de ce 
autoarea a optat pentru un 
titlu ce nu se potriveşte 
câtuşi de puţin cu con- 
ținutul articolului. Dacă 
domnia sa nu ştie, cumva 
care-i accepţia termenului 
"maimuţăreală", îi aducem 
la cunoştinţă ce ne spune 
"Dicţionarul explicativ al 
limbii române” (ediţia 1984) 
la pagina 518: "1, Faptul de 
a (se) maimuţări (a imita pe 
cineva pentru a-l lua în râs); 
imitație. 2. Gest sau atitu- 
dine afectată, grimasă, schi- 
monoseală”. 

Aşa stând lucrurile din 
punct de vedere semantic, 
înseamnă că titlul arti- 
colului Doamnei Lelia 
Munteanu nu are nici o 
acoperire căci reluarea de 
către tinerii legionari de azi 
a unei apreciate tradiţii 
legionare din perioada 
interbelică nu semnifică 
nicidecum “maimuţăreală” 
(adică, “imitație”, “afectare” 


ori "schimonoseală”). lar . 


spusa domniei sale că “fa- 
băra lor seamănă - uneori 
până la confuzie - cu tabe- 
rele pioniereşti şi uteciste 
din vremea comunismului, 
cu exaltările Bumbeşti- 
Livezenilor, părând a fi o 
nouă şi severă formă de 
înregimentare" nu dove- 
deşte altceva decât necu- 
noaştere ca să nu ne gân- 
dim la ceva mai grav. A 
insinua că legionarii i-ar 
imita pe pionierii şi bri- 
gadierii comunişti este 
totuna cu a afirma că al 
Doilea Război Mondial s'a 
petrecut înaintea primului. 
Dacă n'a ştiut cum stau 
lucrurile în legătură cu 
acest tip de tabere, fiind, 
cumva, prea tânără, trebuia 
să-i fi întrebat pe părinţii 
săi sau pe alţi Români 
vârstnici şi, astfel, ar fi 
aflat, negreşit, că taberele 
legionare au fiinţat în epoca 
interbelică, iar cele comu- 
niste după 1945. Cronologia 
corectă dovedeşte, prin 
urmare, că nu legionarii 
s'au maimuţărit, ci comu- 
niştii. Cu alte cuvinte, cei 
din urmă s'au străduit să-i 
imite pe cei dintâi, îndeo- 
sebi în atragerea tineretului 
studios prin tabere şi prin 
cântece mobilizatoare. Nu- 
mai că deosebirile (şi în 
formă, nu numai în conţi- 
nut) sunt multe şi insur- 
montabile. lar cea mai 
relevantă deosebire este 
una ce ține de esenţa fiinţei 
umane: tinerii legionari - 
aşa cum ne informează 
chiar Doamna Lelia Mun- 
teanu - participă la toate 
liturghiile oficiate la Mâ- 
năstirea Peştera, pe când 
brigadierii comunişti, ute- 
cişti şi pionierii au fost 
continuu îndemnați să fugă 
de biserică precum dracul 
de tămâie. 

Asemănarea profundă în 
ceea ce priveşte atitudinea 
faţă de biserică (recte nega- 
rea credinţei în Dumnezeu) 
există doar între comunişti 
şi democrații care nu's duşi 
la biserică sau care mai 
calcă din când în când pe- 
acolo, dar nu ca să se roage 
din convingere, ci ca să-i 
inducă în eroare pe cei de 
bună-credinţă, recoltând, 


astfel, voturile trebuitoare 
la timpul cuvenit, adică la 
alegerile parlamentare şi 
prezidenţiale. 

Când eram încarcerat 
(pentru adevăr) mi-a fost 
dat să aud adesea această 
comparaţie care, doar apa- 
rent, e paradoxală: 

- Minţi ca "Pravda" (recte 
ca "Adevărul”)! 

Tot astfel se prezintă şi 
titlul "Maimuţăreala legio- 
nară dela Padina” din 
publicaţia bucureşteană 
"Adevărul". 

In schimb, săptămânalul 
"Tinerama" din 26 lulie - 1 
August 1995, prin Domnul 
Dan Mihăilă, spre perpe- 
tua-i laudă, şi-a informat în 
chip ireproşabil de corect 
cititorii cu privire la acelaşi 
eveniment deosebit: prima 
tabără legionară de vacanţă 
din anii de după al Doilea 
Război Mondial. Spre 
edificarea cititorilor, voi 
cita câteva fraze din ar- 
ticolul “"Organizaţi în 3 
cuiburi, tinerii legionari 
s'au adunat în Munţii 
Bucegi" 

"Peste 50 de tineri le- 
gionari, organizaţi în trei 
cuiburi, (din București, din 
Sibiu, şi din Chişinău) s'au 
adunat în Munţii Bucegi, 
pentru <educaţie şi muncă 
voluntară». Ei au locuit în 
corturi, în apropiere de 
cabana Padina". 

"In ciuda frigului şi a 
ploilor, care au căzut frec- 
vent săptămâna trecută, 
membrii cuiburilor... nu şi- 
au părăsit corturile şi nici 
nu au renunțat la activitatea 
zilnică: gimnastica de 
dimineaţă, rugăciunea în 
careu, masa în comun (tot 
afară) şi lecţii de educație 
moral-religioasă, în aer 
liber”. 

"Cei mai mulţi dintre 
legionarii dela Padina sunt 
elevi de liceu şi studenți. 

Cei mai în vârstă sunt avo- 
cați, profesori şi ingineri. 
Printre ei au venit şi 3 
muncitori (2 dela «Faur» şi 
un miner dela Cavnic)". 

Ce-am mai putea spune 
este că merită toată stima 
astfel de publicişti ca Dom- 
nul Dan Mihăilă, care îşi 
onorează cu brio profesia. 


CITIŢI ŞI RĂSPÂNDIȚI 


ACEST ZIAR 


PITIPRPET IE PNR POȚI ITP PUNTI PP PI IO 


SEPTEMBRIE 1995 


PAGINĂ REALIZATĂ DE NICOLAE 


72 


LUPAN 


PAGINA 17 


COLOCVIUL "DE CE NU SE FACE REÎNTREGIREA? 
ȚINUT ÎN ZILELE DE 10 ŞI 11 IUNIE 1995, BUCUREŞTI, ROMÂNIA 


" GHESTIONAR PENTRU MASA ROTUNDĂ 


or şi Domnilor, 
Doamnelor? în 5 lanuarie 
4 90 la Bucureşti cu cele 
mai înălțatoare gânduri de 
ăsire cetăţenească, în- 
ui să mă simt chiar din 
rimele clipe de după ate- 
 jizare străin, suspectat, 
“incolțit. Şi asta după tot ce 
făcusem ani in şir pentru 
revenirea Basarabiei şi 
“Nordului Bucovinei la 
 Tara-mamă! 
Be, această nesăbuită 
respingere a ideii de regă- 
sire națională? 
* „La nici o lună dela pre- 
- tinsa revoluţie din Decem- 
“brie mi-a fost dat să fiu 
- martor al unui vandalism 
“cum nu mi l-aşi fi putut 
- închipui vreodată: devas- 
 tarea sediului Partidului 
“Naţional Ţărănesc! 
imi stăruie în ochi râsul 
“ sarcastic al primului mi- 
istru de atunci care, în 
umele Frontului Salvării 
“Naţionale, "il salva,... cu 
. Aa (1) de "mânia po- 
 “porului" - pe Corneliu 
„. Coposu! 


reg; 


mr em 


ra unor astfel de surprize? 
= În clipa avortării zisei 
“Republici Moldova, în Ţară 
- şi peste hotare, stau găsit 
imediat naivi care au 
- salutat “independența” Ba- 
 sarabiei! Deşi, cu puţin ochi 
"de văzut şi ureche de auzit 
- Hebuiau să înteleagă că, în 
fond, era vorba de ruperea 
acestei provincii româneşti 
„ de România! 
Cum ne putem explica 
acest cameleonism româ- 
nesc? 
„ -La 25 Noembrie 1991 
e panica în Cotidianul D- 
„lui Ion Raţiu articolul "Mir- 
„ cea Snegur şi Ion Iliescu îşi 
„au scriitorii lor de curte". li 
„ lrăgeam de mânecă pe cei 
„ peste 90 de scriitori din 
işinău, ce semnau o 
„ "adresare către toţi oamenii 
„de bună credință din 
republică”, îndemnându-i 
să susțină alegerea lui Mir- 
cea Snegur în funcţia de 
d dinte şi, implicit, po- 
tica vădit antiunionistă şi 


De 3 e pinpiobă promovată de 
el 


Credeţi că dintre sutele 
de cotidiene şi săptămânale 
„de pe cuprinsul Ţării, in- 

dlusiv Basarabia, a reluat 
Bar asul acel strigăt de 
ie 

„- Dece - mă întreb şi în- 

trepni aude 
„ui La Conferinţa Anuală a 
Pro Basarabiei şi Buco- 
vinei” dela Alba lulia din 
„“/ Noembrie 1991 ziceam că 
„ Proclamarea independenţei 
î. şatărabiei faţă de Rusia 
 POvietică ar fi fost ceva 
„ Pozitiv numai dacă era 


și Wrmată de reunirea cu 
„Nomânia, 
d 


fini Lucru ce nu s'a produs 
„nici până în ziua de azi. De 
î când, "la mintea pin- 
enatului”, Chişinăul şi 
Ucureştiul ar fi putut ape- 
E a aşa documente de 
Act internaţional ca: 
ctul Unirii dela Chişinău 
în 27 Martie 1918; Tratatul 


Suntem noi astăzi în afa- 


dela Paris din 28 Octombrie 
1920; Convenţia româno- 
sovietică din 3 Iulie 1933 
prin care se recunoaşte 
explicit apartenenţa Basa- 
rabiei la România; Garan- 
țiile din Aprilie 1939 date 
de Anglia şi Franța privind 
frontierele României; 
Documentul R2836 din 28 
Februarie 1944 prin care 
Departamentul de Stat al 
SUA se opunea anexării de 
către Uniunea Sovietică a 
Basarabiei, Bucovinei de 
Nord şi ținutului Herţei; 
Rezoluţia senatorilor ame- 
ricani Larry Presler şi Jesse 
Helms din Iulie 1991 prin 
care se sprijinea reunirea 
Basarabiei şi Bucovinei de 
Nord cu România etc. 

Nu sunt oare aceste re- 
ferinţe - colaci de salvare 
pentru pseudodiplomaţia 
română? 

- La 2 Aprilie 1992 pu- 
neam, în ziare şi la tele- 
viziune, problema respon- 
sabilităţii lui Snegur pentru 
aşa zisa "stare excepțională” 


„dela Chişinău, 


Era o situaţie care îmi 
stârnise îngrijorare în le- 
gătură cu evenimentele din 
lungul Nistrului şi cerusem 
o întrevedere cu Preşe- 
dintele Iliescu, care minute 
în şir căuta să-mi dove- 
dească că Snegur este “un 
bun Român"! 

Or, anume el, Snegur, 
prin dedesubturile promos- 
covite, stătea şi stă la baza 
apariţiei Republicii Trans- 
nistriene, Găgăuz Yeriei, 
purtând vină personală 
pentru sângele românesc 
vărsat în zisele lupte de pe 
Nistru şi pentru pierderea 
Tighinei, pe care el, şi ni- 
meni altul, a făcut-o... 
"transnistriană'! 

Şi-l mai întreb atunci pe 
Ion Iliescu: de ce, adică- 
telea, declaraţiile lui Smir- 
nov, privind ruperea Trans- 
nistriei de Basarabia sunt 
aberante, pe când insistența 
lui Snegur, cum că ţinutul 
dintre Prut şi Nistru este al 
doilea stat românesc, nu 
este aberantă? 

- La o întrebare privind 
națiunea, filorusul şi an- 
tiromânul lon Druţă a 
preferat să constate cu 
diplomaţie că e greu a şti 
"ce se petrece în această 
misterioasă împărțire a 
sufletelor înrudite, ce se 
numeşte națiune”. 

Ei bine, doi scriitori dela 
Chişinău, al căror nume mi- 
e silă să le citez, se raz- 
boiesc cu cei care îşi bagă 
nasul “în treburile interne 
ale unui stat care este Re- 
publica Moldova! A 

Poate fi oare ceva mai 
aberant decât faptul că 
semenilor din Răsăritul 
României să li se altoiască 
noţiunea de "patrie şi na- 
țiune basarabeână'? 

- La cel de al îglaai E 
res al FPCD a fost adopta 
LAN simbol al mişcării FPDC 
imaginea, proiectată într'un 
cerc, a Sfântului şi Marelui 
'Ştefan, care înalță în semn 


de binecuvântare Sfânta 
cei 

"Binecuvântare" a ce?... A 
unui al doilea stat româ- 
nesc?!... A fostei Moldove 
dintre Carpaţi şi Nistru?... 

Să nu-şi fi dat delegaţii 
seama că o astfel de siglă, 
cu toată veneraţia ce i-o 
poartă Românii de pretu- 
tindeni Marelui Domnitor, 
nu poate simboliza Româ- 
nia în hotarele ei străbune? 

Era chiar aşa de greu 
oare, să se înţeleagă că o 
astfel de siglă îl aranjează 
perfect pe Snegur şi pe 
agrarienii lui, care adul- 
mecă o Moldovă dela Nis- 
tru până la Carpaţi? 

- De vreo doi ani şi ceva, 
putem auzi adesea că mulţi 
basarabeni cer cetăţenia 
română. Şi că unora li se 
acordă! 

Poate fi oare o ruşine mai 
mare decât aceea ca un 
Român dintre Prut şi Nistru 
sau unul exilat ca mine să 
fie silit să ceară, negru pe 
alb,.... "cetățenie, română”?! 
Când el, basarabeanul este 
Român de două mii de ani? 
Nu susțin că sunt mai 


român decât Adrian Năs-=: 


tase, să zicem, dar nici mai 
puţin! + 

- Cam în aceeaşi logică se 
plasează şi zisul recen- 
sământ al basarabenilor şi 
bucovinenilor din interio- 
rul Ţării. Să fim serioşi!... 
Aceşti basarabeni şi bu- 
covineni sunt Români, ca 
toți Românii, se află la ei 
acasă şi n'au nevoie să fie 
depistaţi de te miri cine ca... 
refugiaţi în propria lor 
ţară! E ceva ce trage odată în 
plus spuza la turta lui 
Snegur: "basarabenii nu 
sunt Români” (sic). 

Cine pune la cale acest 
pescuit în ape tulburi? 

- La Chişinău este vân: 
turată, adesea în sens anti- 
unionist desigur, problema 
Transnistriei, susținându-se 
că acest ţinut “va fi ro- 
mânesc şi după ce ultimul 
Român va fi izgonit de 
acolo”. Nu zic ba, dar a 
pretinde, cum o face Ni- 
colae Dabija, că Basarabia 
nu se poate reîntregi cu 
Țara fără Transnistria, nu 
este un sacrlilegiu? 

- - Orice popor dăinuie 
prin trecutul său. Şi numai 
el, poporul, este acela care 
îşi alege forma de stat. 

Asistând la comemorarea 
a 49 de ani dela prima 
manifestare studenţească 
anticomunistă din Piaţa 
Palatului Regal dela Bucu- 
reşti mi-am dat seama încă 
odată că noi Românii sun- 
tem regalişti din născare şi 
că monarhia noastră stră: 
bună a. fost un factor în: 
cercat de bunăstare, bună 
înțelegere, stabilitate şi 
credibilitate a Ţării. 

lată de ce, mă întreb, 
dacă e cazul s'o. denigrăm, 
cum o fac unii dintre noi? 


Nicolae LUPAN 


CUVÂNT DE ÎNCHEIERE 


Citeam acum câtva timp, 
într'un vechi calendar ba- 
sarabean, o scrisoare trimi- 
să pe frunze de dor "La 
surori şi frăţiori / Că tare 
ni's străiori, / Străiori şi 
depărciori. / Prutu' ista ni 
disparti, / Apa iasta n'are 
moarte!..." 

O strofă plină de amă- 
răciune urmată de dorința 
autorului anonim de a-l 
seca cu gura, cu căldarea, cu 
ajutorul vântului şi cu el să 
umple Nistrul ca să-l facă 
mai adânc, mai lat, mai 
greu de trecut pentru 
"muscali, holeri şi alte 
lăcuste”. 

Să-l secăm dar, oameni 
buni, prin acea grăbită 
"sorbire alecsandrină" din 
Hora Unirii! Să-l secăm cu 
ajutorul a două-nume sacre, 
cel de Basarabia şi cel de 
Bucovina, care trebue să ne 
țină mereu treaz senti- 
mentul naţional şi speranța 
regăsirii noastre într'un 
singur stat românesc! 

Din păcate şi dela 1989 
încoace nu avem guver- 


nanţi care să pună deschis 
în faţa lumii problema reîn- 
tregirii teritoriale româ- 
actit 
n acest sens, n'ar fi rău, 
cred, în semn de protest, 
- dacă am trimite scrisori 
personale la parlamentarii 
români, preşedintelui ţării 
în care să le cerem categoric 
interpelări transparente în 
faţa Organizaţiei Naţiunilor 
Unite şi a principalelor gu- 
verne occidentale pentru 
recuperare pe cale paşnică a 
teritoriilor româneşti ocu- 
pate de Ruşi prin pactul 
Ribbentrop-Molotov. 

Nu avem dreptul să plă- 
tim la infinit tribut prin 
țară ruptă în bucăţi! 

Nu putem recunoaşte 
sub nici un motiv, aşa cum 
ne obligă s'o facem Actul 
Final dela Helsinki, camu- 
flarea postbelică a Basara- 
biei sub aberaţia de Repu- 
blica Moldova. 

Suntem datori să con- 
vingem, la nivel de guver- 
ne, statele occidentale, că 

-mnu-va-fi-linişte-în-Europa 


fără o Românie reîntregită. 

Să prezentăm Bucureş- 
tiului puncte de vedere din 
care să se vadă că acţiunile 
lui, zis diplomatice, nu co- 
respund dreptului nostru 
istoric la frontierele Româ- 
niei dela 1918 şi 1939. 

Una din două: ori rein- 
trăm în Istorie pe uşa cea 
mare, ori hibernăm în con- 
tinuare pe laurii comunis- 
mului cu limbă de lemn! 

Suntem datori să rede- 
venim ceea ce am fost. O na- 
țiune demnă de numele ce-l 
purtăm. 

Prin urmare, scopul su- 
prem al fiecăruia dintre noi, 
prezenţi în această sală, 
precum şi al tuturor Ro- 
mânilor este Reîntregirea 
Ţării pe baza adevărului 
istoric: acela al existenţei 
unui singur popor român, a 
unei singure naţiuni ro- 
mâne, a unei singure limbi 
naţionale şi, deci, a unui 
singur Stat Român cu capi- 
tala la Bucureşti. 

Aşa să ne ajute Dum- 
nezeu! 


FRAGMENTE DINTR'O SCRISOARE DE PROTEST 
ADRESATĂ LUI BILL CLINTON ŞI LUI BOUTROS GHALI 


;«-Hotarul românesc de 
pe Nistru era apărat în 1940 
de Divizia a 2-a de cavalerie 
- dela Hotin până la Soroca, 
şi de regimente special pre- 
gătite - dela Soroca până la 
Tighina şi Cetatea Albă. 

Sovieticii, nerespectând 
condiţiile ultimatumului 
lor mişelesc, au trecut ime- 
diat Nistrul, lansând acţi- 
uni ostile şi de propagandă 
împotriva trupelor noastre 
paşnice, omorind ofiţeri, 
subofițeri şi soldaţi. 

In cadrul Regimentului 3 
Călăraşi, care avea sectorul 
Soroca, Sovieticii îl execută 
pe căpitanul Epure deoa- 
rece acesta nu-i lăsa să 


treacă Nistrul decât după ce ” 


între "beligeranţi” se va fi 
creat un spaţiu de 40 kilo- 
metri, cum prevedea con- 


venţia! 

Agitatori cu cravate şi 
cârpe roşii, alţii decât 
Români, îndemnau popu- 
laţia dezorientată la acţiuni 
înjositoare, printre ei a- 
flându-se deja soldaţi so- 
vietici. Iar printre aceste 
şiruri de minoritari ostili se 
retrăgea umilit falnicul 
Regiment 5 Roşiori! 

Ajunşi la Ungheni, punct 
de trecere a Prutului, ne-am 
dat seama că orăşelul era 
deja ocupat de trupe so- 
vietice, a căror misiune era 
să depisteze ostaşii basara- 
beni pe care îi dezbrăcau 
umilitor de uniformele mi- 
litare româneşti şi-i trimi- 
teau cu forţa pe la casele lor 
doar în indispensabili! 

In Sudul Basarabiei, în 
drum spre Sărata, paraşu- 


tişti sovietici şi manifes- 
tanţi pro-comunişti au barat 
calea unităţii de călăraşi în 
frunte cu bravul căpitan Ion 
Emilian. 

Neavând voie, cum pre- 
vedea convenţia, să folo- 
sească arma, căpitanul dădu 
ordin să fie scoase din teacă 
săbiile, acestea nefiind 
arme de foc! Ideea a fost 
salvatoare! 


Acestea fiind zise, veţi 
înţelege, Excelenţele Voas- 
tre, de ce am trecut noi în 
1941 Prutul şi chiar Nistrul 
care e hotarul veşniciei 
noastre pe aceet pământ 
care se numeşte România! 


M. Velicu, T. Joldos şi |. Sima, 
Colonei în Rezervă. 
Oradea, România 


INSTANTANEU DELA COLCVIU 


Recent am primit dela 
DI. Teodor Ţicu din Florida 
0 scrisoare în care, după ce 
aduce unele elogii "Pro 


Basarabiei şi Bucovinei! . 


Mondiale, respectiv paginei 
"Intre Prut şi Nistru" din 
prestigiosul ziar canadian: 
Cuvântul Românesc al 
neobositului George Bă- 
laşu, menţionează cu mâna 
tremurândă: 


1. Nostalgia, la cei 84 de 
ani, să mai văd odată satul 
de naştere Zăbriceni, apoi 
Bălţi, Chişinău etc. se a- 
propie de capătul drumu- 
lui! Imi plânge inima să 
aud şi să citesc că duşma- 
nilor noștri seculari li se 
adaugă cei dela putere!!! 


Domnule Lupan, vă do- 


resc succese mari. Urări 
venite dela un frate cu 
Dumneata din aceeaşi 
scumpă Basarabie". 


Octogenarul Teodor Ţicu 
îmi trimite şi cartea sa "Ro- 
mânii din Banatul Iugos- 
lav", o lucrare extraordinară 
care începe cu o dedicație 
cunoscutului nostru ono- 
mastic de Florica: "Florica 
dela Coştei / Toată vara 
'mers la băi / La băile 
Herculane / Unde merg 
domni şi cucoane. / La băile 
dela Balcic / Unde iarna nu 
e frig", 


Melodie şi versuri fol- 
clorice pornite din satul de 
graniță Coştei, dar care se 
cântă cu amploare de 
ambele părţi ale frontierei 


româno-iugoslave. 

lar "un nume mai 
românesc de fată decât 
"Florica" nici că se poate 
mai potrivit a ține legătura 
strânsă cu neamul româ- 
nesc din care a făcut şi face 


“parte acum şi dintotdeauna. 


Şi că se duce la băi, nu la 
Melenţ sau la Carlsbad- 
Cehoslovacia, ci pe terito- 
riul românesc, e un strâns 
ataşament de veacuri cu 
România. z 

lar această legătură 
neîntreruptă cu țara de 
origine, îi caracterizează şi 
astăzi pe bunii noştri frați 
români din Banatul iu- 
goslav", conclude Teodor 
Țicu din Zăbriceni, sat ce se 
află la vreo 20 de kilometri 
de Cepeleuţii mei natali. 


pe St 


U 
[ 


PAGINA 18 


SEPTEMBRIE 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


STIRI DIN LUMBA 


Mai mult ca oricând, 
societatea americană este 
azi binevoitoare cunoaşterii 
de civilizaţii, culturi şi 
tradiţii de pe meleagurile 
îndepărtate. Răspunzând 
diferitelor solicitări şi 
dorind să împărtăşească 
prietenilor americani din 
bogăţia civilizaţiei romă- 
neşti, comunitatea româ- 
nească din New Jersey a 
fost prezentă în primăvara 
aceasta la câteva eveni- 
mențe culturale. 

- În 26 Martie 1995, un 
8rup din New Jersey, 
sprijinit de prieteni din 
New. York, a participat la: 
"Heritage Expo", un festival 
organizat de Battleground 
Art Center, în Freehold, 
New Jersey. 

Intre dansurile irlandeze, 
cimpoaie scoțiene, muzică 
din îndepărtata Indie, spec- 
tatorii au putut urmări şi o 
şezătoare românească. Au 
fost cântece populare, şi 
mai vesele şi mai triste, a 
fost cântec din fluier, au 
fost dansuri... cum îi şade 
bine unei şezători. 

Au participat la program, 
dăraindu-şi cu generozi- 
tate şi drag timpul: Doam- 
nele Carmen Mateiescu şi 
Nidia Belcea (organiza- 
toarele "şezătorii”), Liliana 
Cecan, Florica Alexander, 
Maria Marici, Lisa Răchitan 
şi Domnii Christian Ră- 
chitan, Traian Tudoran şi 
Traian Vacar. 


ROMÂNBASCĂ 


CERCUL ROMÂNESC DIN 
PRINCETON 


Costumele autentice, din 
colecţia D-nei Nidia Belcea, 
s'au bucurat în special de 
interesul publicului. Cân- 
tecele, dansurile, voioşia, şi 
căldura Românilor au creat 
o impresie deosebit de plă- 
cută asupra publicului din 
Freehold. Ca urmare, an- 
samblul (improvizat!) a fost 
invitat să participe şi la 
ediţia 1996 a lui "Heritage 
Expo”. 

- Sâmbătă 8 Aprilie, în 
sala Williamson Hall a 
conservatorului "Westmins- 
ter Choir College”, a avut 
loc un recital de pian: "An 
Afternoon with Romanian 
Pianists", organizat de D-na 
Carmen Mateiescu. 

Repertoriul a cuprins 
lucrări de George Enescu, 
Sigismund Todutza, Car- 
men Mateiescu, Bella Bar- 
tok, Beethoven etc. Şi-au 
dat concursul, dela tinere ca 
Adriana Marinescu şi 
Katherine Davidson, la pia- 
nistele consacrate interna- 

țional ca Gabriela Imreh. 

Compozitorii români şi 
bucăţile cântate, au fost 
prezentate cu căldură, com- 
petenţă şi pitoresc, de către 
Carmen Marinescu şi Ga- 
briela Imreh. 

Mica recepţie ce a urmat 
a fost o bucurie atât pentru 
Români, unii veniţi de de- 
parte, cât şi pentru prietenii 
americani. 


Întreaga manifestare s'a 


caracterizat printr'o notă de 
eleganţă şi rafinament, cei 
prezenţi, Români şi Ame- 
ricani, exprimându-şi do- 
rinţa ca întâlniri similare să 
aibă loc mai frecvent, ofe- 
rindu-se chiar să participe 
la organizarea lor. 

- Universitatea Princeton 
a organizat "Festivalul 
Internaţional" anual, Du- 
minică 9 Aprilie. Onorând 
o tradiţie pe care el însuşi a 
stabilit-o, DI. George Raţiu 
a fost şi anul acesta prezent 
cu un stand "România", A 
fost un stand foarte frumos 
şi instructiv, cu bogăţiile de 
artă populară, dar şi cu o 
bună prezentare a culturii 
româneşti, Frumuseţea 
naturii şi unicitatea unor 
monumente ca mânăstirile 
din Bucovina, au atras 
lumea în faţa unui mic 
ecran, şi muzica populară a 
completat atmosfera. Nu- 
meroşi vizitatori s'au oprit 
să pună întrebări. 

- O originală manifestare 
a avut loc în cadrul unui 
"Talent Show" la "Environ 
Company" din Princeton 
N.]., organizată de D-na 
Liliana Cecan, care lucrea- 
ză la această instituiţie. De 
când aflaseră ca este Ro- 


mâncă, colegii, după ce s'au . 


lămurit că Românii nu sunt 
Slavi şi că Budapesta nu 
este capitala României, cu 


amabilitate, îi aduceau tot. 


ce găseau în presă despre 
țara ei de baştină. Şi totul 
era atât de... negativ. 

Succesul acestor mici 
acţiuni a întrecut cu mult 
aşteptările organizatorilor. 
Un semn încurajator pentru 
noi, Românii-americani a 
fost constatarea că, în po- 
fida numeroaselor infor- 
maţii duşmănoase sau 
dezinformatoare la adresa 
României, publicul ameri- 
can este dornic să cunoască 
valorile spirituale româ- 
neşti, dornic să vadă, din- 
colo de tragediile istoriei şi 
consecinţele lor, oamenii 
obişnuiţi, dorurile, durerile 
şi bucuriile lor, în cântec şi 
joc. 


Corespondent 


CHICAGO 


ACTIVITATE CULTURALĂ 


Cercul Cultural "Mihai 
Eminescu” din Chicago a 
comemorat în ziua de Du- 
minică 30 Aprilie 1995, ora 
6 p.m., în sala Bisericii 
"Naşterea Domnului”, 20 de 
ani dela moartea poetului 
Radu Gyr (Radu Deme- 
trescu), 5 Martie 1905-29 
Aprilie 1975, 

Programul a cuprins ur- 
mătoarele puncte: Cuvânt 
de deschidere despre poe- 
tul Radu Gyr, de Ing. John 
Pop, Directorul cultural şi 
artistic al Cercului Cultural 
"Mihai Eminescu”. Prolo 
de Paşte - "ÎNVIERE" de 
Gheorghe Rădulescu. S'au 
recitat din opera poetului 

oezii ca: "NE VOM 
NTOARCE ÎNTR'O ZI”, 
"SUNT DOAMNE, COPT 
PENTRU CULES", "RU- 


GĂCIUNE DIN CELULĂ", 
"SÂNGELE TEMNIȚEI", 
"INALTULE, NEIMPĂ CA- 
TULE”, "RIDICĂ-TE GHEOR- 
GHE, RIDICĂ-TE IOANE", 
"FOAMEA", "MARELE 
MUTILAT", "CÂNTEC DE 
LEAGÂN”, "CALFĂ LA 
DIA VOL", "IISUS ÎN CE- 
LULĂ”. 

Poeziile au fost recitate 
de Cornelia Tipescu, Elena 
Lazăr, Lucia Pop, Lidia 
Nicolau, Georgeta Bectaş, 
Cecilia Oancea, Jean Bukiu 
şi Paul Constantinescu. 
S'au cântat cântece reli- 
gioase de Pr. Protopop 
Simion Pavel şi Pr. Vasile 
Susan. S'a citit povestirea 
"Radu Gyr şi Aiudul"” de 
Jean Bukiu (Secretarul 
Cercului Cultural "Mihai 
Eminescu'), S'a prezentat 


conferinţa "Adevărul poe- 
ziei şi silnicia vieţii în 
creaţia lui Radu Gyr" de 
către Prof. Dr. Gheorghe 
Rădulescu, Preşedintele 
Cercului Cultural. Confe- 
rinţa a fost axată pe viaţa, 
activitatea profesională de 
Conferenţiar Universitar a 
lui Radu Demetrescu (Radu 
Gyr) şi s'a făcut o amplă 
analiză a creaţiei lui poetice 
dela primele-volume de 
poezii şi până la ultimele 
apărute după dispariţia 
poetului. 

Seara culturală s'a bu- 
curat de un strălucit succes 
şi a impresionat publicul 
datorită suferințelor prin 
care a trecut poetul în 
timpul surghiunului său de 
condamnat politic. 


* Corespondent 


// 


/, 


CUI 


s 


ŞI 
ZA IS 


ALEXANDRU OANA 


Alexandru Oana s'a năs- 
cut în spaţiul Mioritic, la 
laşi, în anul generaţiei din 
1922, 13 Decembrie. 

România trăia zile mari: 
România era în. fruntariile 
ei fireşti, aşa cum o visaseră 
profeţii neamului: dela 
Nistru până la Tisa, din 
Hotin şi până la Mare. 


“Tânăra generaţie de atunci, 


cu idealismul, cu iubirea de 
Neam şi Ţară, cu spiritul de 
jertfă, cu abnegaţie şi în- 
călzită de flacăra națională 
pregătea neamul cu gândul, 
cu scrisul şi mai ales cu 
fapta pentru prăpădul ce 
urma să vină asupra Ţării, 
în 23 August 1944. 

In această euforie de îm- 
plinire pur-românească s'a 
născut la laşi Alexandru 
Oană, în inima culturii ro- 
mâneşti, 

A urmat liceul internat 
din laşi şi Şcoala Militară 
de Aviaţie. 

Armistițiul din 1944 l-a 
găsit în Germania unde 
fusese trimis de guvernul 
român pentru a-şi perfec- 
ționa pilotajul la noile avi- 
oane. 

Imediat după terminarea 
războiului în 1945, 7 Mai, 


destinul tânărului Alexan- 


dru Oană lua alt curs. Nu 
s'a întors în Ţară, ci a luat 
drumul exilului. S'a re- 
fugiat în Franţa la Paris. 
Acolo l-am întâlnit la 
Şcoala Română dela Fon- 
tenai aux Roses. Acolo dor- 
meam, iar masa o luam la 
un centru pentru refugiaţi. 
Dorul de Ţară şi de casă, de 
părinţi şi fraţi începuse să 
roadă țesutul nostru su- 
fletesc. Intuiam, că drumul 
exilului nu este uşor. Ale- 
gerea fusese fără drept de 
recurs. Intre libertate şi 
sclavie optam pentru a fi 
oameni şi respinsesem 
brutal utopia. 

După un an de stat în 
Franţa, Alexandru Oană 
prin rudele sale, a izbutit să 
primească viza de emigrant 
în Canada. A stat mai mult 
la Windsor, Ontario. 


L-am revăzut pe Alexan- 
dru Oană în 1950 la Con- 
venţia Uniunii şi Ligii la 
Windsor. Întâlnirea a fost 
majestuoasă. Ne regăseam 
pe aceeaşi punte de plutire. 
Veştile ce ne veneau de 
acasă ne confirmau alegerez 
noastră dreaptă. 

S'a căsătorit apoi la Mon: 
trâal cu Valeria Jacoban. Au 
avut trei mândri feciori, 
Michael, Richard şi Danny, 
şi două nepoate, Melanie şi 
Michelle pe care le-a iubi! 
nespus de mult. O familie 
unită, frumoasă şi exem- 
plară din toate punctele de 
vedere. 

Alexandru şi Valeria 
Oana, pe plan bisericesc şi 
românesc, au pus ampren- 
tele lor în toate activităţile 
creştineşti, naționale şi so- 
ciale româneşti. 3, 

Alexandru Oana a fost în 
Comitetul Parohial la Bi- 
serica Ortodoxă Română 
"Buna Vestire" de aproape 
40 de ani. D-na Valeria 
Oana, de câteva zeci de ani, 
a fost în Comitetul Doam- 
nelor. 

lar la Societatea Cons- 
tantin Brâncoveanu au fost 
fondatori şi activi. 

Vorbind de viaţa creş- 
tinească şi românească din 
Montreal, este imposibil să 
nu vorbeşti şi de Alexandru 
şi Valeria Oana. În toate ac- 
tivităţile ei au pus marea 
lor: probitate, cinste, devo- 
taţie, spirit de jertfă, muncă 
voluntară şi mai presus de 


IN MEMORIA! 


, Biserica era arhiplină, 


toate iubire de Dumnezeu 
şi de tot ce este românesc şi 
creştinesc. 

Amândoi au fost activi la 
tot ce s'a înfăptuit aici la 
Montreal, Biserica, Casa 
Română, Casa pentru preot 
şi la toate înfăptuirile cul- 
turale şi naţionale româ- 
neşti. 

In vremurile grele prin 
care a trecut comunitatea de 
aici, Alexandru Oana a 
apărat-o cu vitejie şi curaj. 
A înscris în fals pe cei ce 
încercau s'o denigreze. 

Pe plan familial, Alexan- 
dru şi Valeria Oana şi-au 
adus din Țară cumnaţi, 
cumnate, nepoți şi nepoate, 
constituind un adevărat 
clan al familiei Oană. 

A fost lovit crunt de o 

oală ce nu iartă. Şi-a dus 
boala cu bărbăţie, nu s'a 
lăsat doborit. 

A încetat din viață în 27 
Iunie 1995 şi a fost în- 
mormântat în 30 lunie în 
Biserica Ortodoxă Română 
"Buna Vestire”: plâns şi 
regretat nu. numai de soţie, 


copii şi familie, dar şi de 
întreaga comunitate. La 
serviciul înmormân ie 


“Corul Bisericii al cărui 
membru era, i-a adus fru- 
mos omagiu de mulțumire — 
şi recunoştinţă. ae 

Slujba înmormântării a 
fost oficiată de Părintele 
Dr. Petre Popescu şi Preotul 
Mircea Panciuk. 

Cu Alexandru Oana se 
stinge încet, încet, o ge- 
neraţie jertfelnică şi iubi- 
toare de Dumnezeu, de 
Biserică şi Neamul Româ- 
nesc. 

Cu Alexandru Oana dis- 
pare unul cu care Biserica 
Ortodoxă Română "Buna 
Vestire” din Montrtal nu va 
roşi mâine în faţa conştiin- 
ței creştineşti şi româneşti. 

Plecarea lui este regretată 
mult. 

Dumnezeu să-l ierte şi 
să-l odihnească în pace. 


Corespondent 


CONSTANTIN TEODOSIU 


Constantin Teodosiu 
(Ticu) s'a născut în oraşul 
Olteniţa în 3 Februarie 
1924, fiind fiul cel mai mic 
din cei 14 fraţi şi surori al 
tatălui lor Gheorghe. 

A urmat liceul în oraşul 
natal, ca pe urmă să-şi con- 
tinue studiile în Bucureşti. 
In 1952 a cunoscut-o pe 
Sandra, cu care s'a căsătorit 
şi a avut doi copii: pe 
Andrei şi Călin. Pentru 
aceşti doi copii, la care a 
ținut atât de mult şi pe care 
voia să-i vadă terminând o 
facultate, în 1971, după 6 
ani de aşteptare şi insis- 
tenţe, a, reuşit să obţină 
plecarea definitivă din Ro- 
mânia, trecând mai întâi 
prin Grecia, şi venind apoi 
în Canada. 

Stabilindu-se la Toronto, 
el a devenit membru al Bi- 
sericii Ortodoxe Române 
Sf. Gheorghe din localitate 


şi membru activ al Aso- 
ciației Culturale Române 
din Hamilton, fiind de 
multe ori ales membru în 
comitetul de conducere. A 
fost membru al Societăților 
Româneşti ale Uniunii şi 
Ligii din USA şi Canada. 
Ticu a fost un bun Român, 
care a ajutat la lupta dusă în 
cadrul exilului românesc, 
impotriva imposturii din 


țară. 

La Toronto nu a avut 
rude apropiate, în afară de 
soţie şi copiii lui, dar a fost 
tot timpul înconjurat de 
dragostea de frate a prie- 
tenului lui din copilărie 
George Bălaşu, cu soţia lui 
Lina. Ticu a fost un om, care 
a iubit viaţa şi a trăit-o din 
plin. 

În ultima vreme şi-a re- 
vărsat ultimele picături de 
dragoste posibilă pentru 
cele trei nepoţele Natalie, 
Nicole, şi Alexia. Şi-a 
petrecut ultimele două 
săptămâni în grija soţiei 
sale şi a murit aşa cum a 
dorit. 

Familia şi grupul de 
prieteni ai celor 8 Olte- 
nițeni se roagă ca bunul 
Dumnezeu să-l odihnească 
în pace. Ne vei lipsi întot- 
deauna, Ticule ! 

Familia şi prietenii 


SE 


:m la plaiul Câmpu- 
i „ireala dela Hamil- 
lui să ne regăsim, de 


pa dată, Țara din inima 


Dei aici, "la Câmp" te 
tâmpinăr la fiecare colţ, 
întă he cunoştinţă, câte 
y eten. Dela marele bo- 
un PI icolor dela intrare, 
y țul care şopoteşte, 
n de eştişori şi mor- 
plin i zplobii, dela troițele 
e uratice şi până la bi- 
2 "ta din poiana cu suna- 
i sani coada şoricelului, 
"a crucile memoriale, 
urâjuite de drapele la 
î istul melancolic al lui 
inescu şi până la impu- 
stoarea sală de festivități 
d j conferinţe, pe. pereţii 
ăreia citeşti toată istoria 
nostru, - la 


Jar în liniştea serii, cân- 
ierilor şi scânteilor 
ş A ale licuricilor te 
“transpun, parcă, în tăcerea 
i rață a nopţilor din 
irăgan. Acesta e timpul 
când, din câte o căsuţă, 
sună lin, ca întrun basm 


cu feţi frumoşi şi Ilene 


Văzând în filme şi citind 

în cărţi despre beduinii cu 

_ cămilele lor înnotând prin 

- dunele de nisip arzător al 

“ pustiului Saharei, am în- 

Aeemeimnţi marele-rol 

cestor petice de verdeață 

“enapă şi cu umbra pal- 

- mierilor în salvarea vieţii 

- “acestor călători ai deşer- 
„ tului, pe care oamenii le-au 

numit oaze. < 

Dar dacă în deşert ele 
„potolesc setea oamenilor şi 
„animalelor, în alte locuri 
„sunt oaze care liniştesc su- 
„ Fetul şi odihnesc mintea. 

„ Lanoi, în ţărişoara noas- 
„ră România, singurele lo- 
| curi de salvare a sufletului 

=Ș „ şi a gândurilor obosite de 

valul de minciuni şi tică- 

„ loşii ale junglei oraşelor, 
erau numai pădurile şi 
munţii. 

America are locuri re- 
numite în lumea întreagă şi 
„ bbtuşi admirându-le, te 
» Simţi străin, nu-ţi dau 
A liniştea dorită, pentrucă 

fi: Omul Carpaţilor Dună- 

reni" din "Nistru până la 

„ Tisa” nu-și găseşte alinarea 
„ sufletului său chinuit decât 
* acolo, departe, în frumoasa 

buna "Țară românească”, 

„Aşa am gândit până 
acum o săptămână, când 
a tele meu şi cu mine ne- 

uĂ patutul şi inima în 

_ miRH şi am plecat spre 

E pana! Ros azi da 

4 oraşul i 

Consta, şul Hamilton, 

„ră intrarea în câmp, ne-a 
. za Piatra de hotar sf cele 

di Bart Roșu, Galben şi 
iau Şi ne-a spus: lăsaţi 

e a aânismele afară dacă 
i j8I aici nici nu se dan- 

p- ici nu se ă 
ş pekul, ci se joacă Cita 
- caii” şi se cântă "Trei 

Culorin use, "Trei 
"he căra pă ce am intrat 

itel re, ne-au oprit Tro- 
asttel?i, ele ne-au vorbit 
rugaţi ngenunchiaţi şi vă 

i LE pipi Neamu- 
7 , morți pe 
dr Pentru apărarea LA 
o ți Patriei şi pentru cei 
psi tru „inchisori şi lagăre 

- Sizip i „Sfânta Lege din 

n ând în câmp, 
L Mi nu ne-au dat 
liberă lrecerea până nu ne- 


Spus: : 
i 13: Noi suntem frați 


ei ien pa 


Ai 


Nici Bra 


“uVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1995 
9 a 
CAMPUL ROMÂNESC DIN HAMILTON-CANADA 


Ţara din inima noastră 


Consânzene, câte o doină. 
Şi te sfieşti, parcă, să intri şi 
să tulburi lacrima care cade 
din ochii celui care o tră- 
ieşte, cu gândul dus depar- 
te, la Ţara lăsată pradă 
răilor... 

Uneori, depărtările ne 
fură în vâltoarea altui fel de 
viaţă şi poate că, la un 
moment dat, bunăstarea 
naşte iluzia că "ne-am 
integrat" în această lume 
străină, unde am ajuns. 
Dar, în adâncul inimii, ne 
rămâne Ţara, aşa cum am 
apucat-o de copii, căci fire 
nevăzute, alungate de noi 
în subconştient, ne leagă de 
glia din care am supt seva 
care ne-a dat viaţă. 

„Spunea o doamnă de pe- 
aici, al cărei părinte, pro- 
prietar de pământuri, 
murise la Canal, ale cărei 
case fuseseră naţionalizate, 
fiindu-i lăsată doar o că- 
măruţă şi care fusese dată 
afară din şcoli. pentru 

origine socială nesănă- 
foasă", - am auzit-o pe 
această doamnă spunând că 
urăşte România, că Româ- 
nia reprezintă pentru ea o 
epocă neagră, de persecuție, 


OAZA 


cu brazii din Bucegi, 
Făgăraş, şi Ceahlău aşa că 
mângâiaţi-ne trunchiul şi 
sărutaţi-l aşa cum ați făcut 
când aţi ieşit din temniţă. 

Dar miracolul l-au făcut 
Oamenii pe care i-am întâl- 
nit şi cunoscut aici, în acest 
Câmp Românesc şi care ne- 
au primit cu braţele deschi- 
se şi ne-au îmbrăţişat. O 
lacrimă mi-a căzut din ochi, 
pentrucă mi-am reamintit 
că aşa erau toţi Românii în 
Ţară până în anul de groază 
1938, când s'a deslănţuit 
urgia crimelor nelegiuite, 
ucigând floarea tineretului 
românesc, întunecând soa- 
rele şi creind o prăpastie în 
neam, care nici până azi nu 
a fost astupată. 

Intrând în câmp, de o 
parte şi de alta, căsuțe care 
te aşteaptă să intri în ele. 
Mergând printre ele, ajungi 
la un bazin de înnot cu apă 
limpede, înconjurat de un 
gard de sârmă. In dreapta 
lui, printre copacii umbroşi, 
multe mese cu bănci pentru 
cei ce vor să ia masa în aer 
liber. În faţă te aşteaptă 
clădirea impunătoare a 
Centrului Cultural "Nae 
Ionescu” cu o sală de 
festivități foarte mare, 
biblioteca şi camerele de 
şcoală pentru copii, o 
bucătărie bine utilată şi 
instalaţiile de duşuri cu 
lavoare cu apă caldă şi rece. 
Pe peretele din stânga sunt 
portretele domnitorilor 
români mai importanţi, 
având deasupra portretele 
Reginei Maria şi Regelui 
Ferdinand. Un tricolor 
imens în formă de fundă se 
desfăşoară pe întreg pe- 
retele. În fund, de o parte şi 
de cealaltă a cortinei de 
teatru, sunt două tablouri 
imense, reprezentând sce- 
ne din istoria şi cultura 
românească. 

Afară, în poiana din 
stânga sălii, este bustul lui 
Mihai Eminescu sculptat în 
marmoră de Nicăpetre. De 
aici, pe o punte peste un 
râuleţ înconjurat de sălcii 
pletoase, se ajunge la 
Bisericuța deschisă în aer 
liber, care are în faţă o 
poiană în care tronează o 
înaltă clopotniţă, în turla 


pe care nu o va uita ni- 
ciodată. Şi că țara ei este 
AICI, iar pe copiii ei nu i-a 
învăţat românește, căci ar fi 
un handicap pentru ei, să 
vorbească limba română, 
aici. lar revoluţia din Ro- 
mânia a mişcat-o pe Doam- 
nă, aşa cum ar mişca-o o 
pană de electricitate în 
insula Hawaii, unde îşi 
petrecuse ultima vacanţă, 
cu "boyfriend'-ul ei... 

Am mai cunoscut şi Ro- 
mâni la care, această faţadă 
de ataşament occidental 
este reacţia la o durere care 
le strânge inima, ori de câte 
ori aud o vorbă românească 
sau naiul lui Zamfir, Unii 
dintre ei sunt oportuniştii 
care acolo "s'au dat cu co- 
muniştii”, iar aici, vor să 
arate că sunt atât de 
integrați încât ACASĂ, 
inseamnă pentru ei, AICI. 

My country is the USA" 
sau "Chez nous, au Cana- 
da", zic ei pentru a dobândi 
avantajele dorite. Dar, săr- 
manii de ei, nu-și dau 
seama ce îşi rup din suflet, 
când spun aşa. 

Căci ȚARA, nu este nici 
regimul politic, nici gu- 


căreia se găsesc două 
clopote turnate în Reşiţa, 
România. In această bise- 
ricuţă se săvârşesc zilnic 
rugăciuni de dimineaţă şi 
seara, de preoţii-aflaţi-la 
câmp. Poiana din jurul 
bisericuţei a fost găsită ca 
un centru energetic de 
vindecare a bolilor de 
piept, a căilor respiratorii şi 
pentru inimă, stomac şi 
ficat. 

În spatele troiței dela 
intrare, închinată erolior 
neamului, se înalţă drape- 
lul românesc ridicat alături 
de cel canadian şi american. 
Al doilea rând de drapele 
sunt ridicate în mijlocul 
câmpului, lângă căsuţele . 
din partea dreaptă. 

În partea stângă se întind 
terenurile de volley şi 
football, pentru distracţia 
tinerilor, cât şi leagănele 
pentru cei micuţi. 

Serile culturale aduc 
gândurile Românilor de 
pretutindeni, având un 
singur far conducător: Dra- 
gostea de Ţară şi Neamul 
Românesc. A 

Câmpul Românesc din 
Hamilton, Canada, este o 
realizare unică, nu am 
cunoştinţă că ar mai exista 
undeva pe globul pămân- 
tesc, în afara României un 
alt "Colț de Țară Româneas- 
că" cu tot sufletul naţional 
şi toate caracteristicile nea- 
mului. 

Cred că trebue să avem 
admiraţie pentru cei ce au 
realizat frumosul câmp cu 
multă muncă şi sacrificii în 
trecut şi pentru acei ce 
reuşesc cu aceleaşi eforturi 
să-l menţină şi să-l predea 
generaţiilor viitoare; pe 
lângă admiraţie şi o mare 
recunoştinţă. 

Această mică Românie 
este pentru noi OAZA cu 
apă cristalină care ne dă 
tăria să rezistăm loviturilor 
şi mai ales încrederea că 
nici o luptă cu vorba sau cu 
condeiul pentru România 
nu este inutilă, nu se pier- 
de, ajută mai mult sau mai 
puţin stăvilirii valului de 
răutăţi de pretutindeni 


* asupra Ţării şi Neamului 


Românesc. 


Jean BUKIU 


vernul, nici Opoziția, nici 
regele, nici minciuna şi 
mizeria. Ţara nu este nimic 
din ce ne-a alungat de a- 
colo. 


Țara este glia, presărată prosperitate din lume nu va 


de oasele părinţilor şi stră- 
moşilor noştri. 

Țara este glia din care am 
răsărit şi în care ne sunt 
înfipte rădăcinile şi nici o 


putea să smulgă Țara, din 
inima noastră. 


Erast CĂLINESCU 


VALENŢELE ENERGETICE ALE 
CÂMPULUI ROMÂNESC DIN HAMILTON 


Ing. Dumitru Hristenco a terminat în anul 1974 Fa- 


cultatea de Electrotehnică din Bucureşti 


i actual- 


mente, pe lângă profesia Dumnealui, practică şi teh- 
nica radiantă de vindecare a bolilor prin bloenergie. 
Este cunoscut prin vindecarea diferitelor. boli, autor al 
mai multor publicaţii, articole şi emisiuni TV. 


Există în lume unele 
locuri binecuvântate unde 
oamenii se simt bine, chiar 
fără să ştie precis de ce şi 
unde se pot petrece ade- 
vărate miracole. Pentru a 
putea exista, planeta Pă- 
mânt primeşte ca şi oame- 
nii, energie universală din 
Cosinos, fiind învăluită şi 
inundată de aceasta, dar 
având şi legături speciale 
deosebit de puternice, cu 
proprietăţi deosebite, în 
câteva locuri pe glob. In 
aceste câteva locuri privi- 
legiate există fluxuri ener- 
getice deosebit de intense, 
adevărate izvoare de ener- 
gie, care pot avea un impact 
deosebit de util asupra 
oamenilor. Până de curând 
în lume erau cunoscute 
numai trei astfel de locuri: 
unul în România în Munţii 
Bucegi, pe vârful-Kogayon; 
numit astfel pe vremea 
Dacilor, fiind muntele sa- 
cru, (astăzi numindu-se vf. 
Bucura sau vf. Ocolit). Al 
doilea punct energetic se 
află undeva în Sudul Fran- 
ței, după cum a comunicat 
Dl. Brian J. Wark din Lon- 
don, Ontario, iar al treilea 
se află chiar în oraşul Sa- 
lonic din Grecia. Se presu- 
pune existenţa altor ase- 
menea puncte în Tibet, dar 
zona fiind greu accesibilă 
nu s'au putut face cercetări 
pentru localizarea precisă a 
lor. 

Foarte de curând am 
localizat un al patrulea 
astfel de punct, chiar în 
Canada, în zona Câmpului 
Românesc din Hamilton, 
Ontario, unde am făcut 
investigaţii amănunțite 
pentru a stabili câteva 
caracteriștici uțile şi bnefice 
ale acestui punct. Acest al 
patrulea punct energetic al 
planetei Pământ are un 


1 - Capela 


2 - Clopotnița 


LEGENDA 


mare avantaj: este foarte 
accesibil. Din acest motiv el 
îşi poate exercita influența 
binefăcătoare asupra mul- 
tor oameni. Pe schiţa ală- 
turată am indicat precis 
localizarea “izvorului de 
energie" pentru ca toată 
lumea să îl cunoască. După 
cum se vede, acesta se află 
la 3,5m Sud de piciorul 
dinspre SV al clopotniţei 
capelei aflate la Câmpul 
Românesc din Hamilton, 
având o rază de influenţă 
de 18m, cuprinzând capela 
în întregime şi toată poiana 
înconjurătoare. Fără îndo- 
ială că atunci când s'a sta- 
bilit amplasarea capelei în 
acel loc, cineva a simţit ceva 
deosebit, chiar dacă nu a 
putut explica raţional a- 
ceasta. 

Am continuat investi- 


“gaţiile şi-am-stabilit-spec- 


trul energetic al energiei 
prezente acolo în funcţie de 
sursă. Astfel cea mai im- 
portantă pondere o au ener- 
gia universală şi energia 
cosmică = 80 unităţi, ener- 
gia solară = 50 unităţi, e- 
nergia lunară = 20 unităţi 
etc. Dar mai importantă 
decât aceste date tehnice 
(necesare totuşi pentru 
specialişti) este influenţa 
acestui “izvor de energie” 
asupra oamenilor şi fiin- 
țelor vii în general. Energia 
radiată aici are un caracter 
vindecător pe o rază de 10 
m, investigaţii precise ară- 
tând că este deosebit de 
utilă pentru boli de inimă 
şi ale sistemului endocrin, 
pentru combaterea stresului 
şi a obezității, cât şi pentru 
refacerea după supra soli- 
citări emoţionale. Pentru 
tratament ar terbui ca cei 
interesaţi să stea în apro- 
pierea sursei la o distanţă 
cuprinsă între 4 şi 10 m, cel 


N, 


3 - Centru energetic 


4 - Câmp energetic 
ROMANIAN CAMP - FLAMBOROUGH CON. 10 E, ONTARIO, CANADA 


puţin 5 minute odată, cel 
puţin săptămânal. Încercaţi 
şi vă veţi convinge! 

Nu respingeţi şi nu 
comentaţi afirmaţiile de 
mai sus dacă nu le-aţi 
verificat personal. Nu vă 
aşteptaţi la minuni, va 
trebui să faceţi câteva şe- 
dinţe de tratament pentru a 
vedea rezultatele. Câte? 
Numărul depinde de fie- 
câre caz în parte. Dacă nu 
reuşiţi ca alte persoane, va 
trebui să perseveraţi. Veţi 
merge în locul descris mai 
sus unde veţi sta confor- 
tabil şi liniştit, meditând 
sau încercând să simţiţi 
diferenţa dintre acel loc şi 
oricare altul. 

Trebue să alungaţi toate 
gândurile rele. Sunteţi pri- 
vilegiat că vă aflaţi aici, şi 
aţi ajuns aici pentrucă aţi 
suferit destul şi aveţi drep- 
tul la o îmbunătățire a vieţii 
Dumneavoastră. Încercaţi şi 
veţi vedea! Nu terbue să 
credeţi apriori nimic ci nu- 
mai să doriţi să experi- 
mentaţi Dumneavoastră 
înşivă ceva nou şi inte- 


resant: Este suficient pentru - 


a obţine rezultatele aştep- 
tate. 

* Acestea sunt aspectele 
cele mai importante ale 
acestei zone energetice, 
utile publicului larg. Există 
şi alte calităţi ale acestei 
zone utile specialiştilor în 
parapsihologie, dar aceştia 
le pot descoperi şi singuri. 

Nimic nu este înâmplă- 


- tor, totul vine la timpul 


potrivit, şi acum a fost ne- 
cesar să fie dezvăluite 
aceste lucruri, pentrucă 
acum este momentul ca 
oamenii să se bucure de ele. 
Depinde numai de Dum- 
neavoastră dacă sunteţi 
suficient de deschis să 
acceptaţi unele lucruri pe 
care încă nu le înţelegeţi, 
dar gândiţi-vă câte lucruri 
există pe lumea asta fără ca 
Dumneavoastră sau altci- 
neva să le înţeleagă. 


Dumitru 
HRISTENCO 


a 


SFR ai 3, i 


Leii Dau AL 0 Pa A Ş: A V) 


Ă 


PAGINA 20 


Pasiunile politice din 
țară, oboseala exilului rărit, 
prin trecerea în eternitate a 
atâtor valori româneşti, pre- 
cum şi intensa activitate a 
agenţilor destrămării Ro- 
mânilor, au făcut ca pro- 
bleme naţionale, de impor- 
tanţă capitală să fie uitate 
sau puse sub pecetea tăce- 
ITU. 

Trăim într'un an al ani- 
versărilor. Cele mai multe 
nefaste pentru Români. Să 
lăsăm deoparte ipocrizia 
sărbătoririi Victoriei din 
1945. Ea a aparţinut Aliaţi- 
lor, din rândul cărora Ro- 

ză mânia nu a făcut parte. Jert- 
fa de ostaşi români căzuţi 
pe frontul din Apus a fost 
tribut plătit Ruşilor, în 
conformitate cu prevederile 
Convenţiei de Armistiţiu. 
leniceri în slujba armatei 
roşii. Rezultatul s'a văzut la 
Conferinţa de Pace când 
România nu a fost recunos- 
cută ca ţară co-beligerantă 
şi nu în ditirambele presei 
de propagandă. Să cădem 
în genunchi în faţa celor 
morţi pe frontul din Apus 


A. şi să le cerem iertare pentru 
A moartea lor inutilă pentru 
E& ţară. 


Aniversările noastre sunt 
triste. Anul 1940 a fost scris 
cu sânge în istoria Româ- 
niei. Ni s'a răpit Basarabia, 


tul Herţa, am fost pedepsiţi 
5 de nedreptul arbitraj dela 
Ă Viena, când s'a înfipt Ro- 
A mâniei săgeata maghiară în 
inima ţării şi am cedat ne- 


terul Dobrogean. 

S'a sărbătorit jubilelul 
Victoriei, dar după 50 de 
ani stăm iar ca pe jeratec. 
Basarabia nu s'a realipit la 
România iar în Transilva- 
nia Ungurii sunt mai răi ca 
în 1945 când au atacat la 
Cluj, căminele studenţeşti. 

» Ardealul este însă româ- 
nesc şi cu tot gulaşul şi 
ceardaşul de pe mapamond, 
Ungurii să fie mulţumiţi că 
România n'a întins graniţa 
până la Tisa. 

- Despre masacrarea Ro- 
mâniei din 1940 s'a scris şi 
s'a vorbit mai mult doar de 
Basarabia şi Transilvania. 
Despre cele două judeţe din 
Sudul ţării: Durostor şi 


mele de Dobrogea Nouă 
sau Cadrilater ca şi despre 
Insula Şerpilor din Marea 
Neagră, nu se mai pome- 
neşte nimic. 


Ignorat în bună parte de 
politicieni, Cadrilaterul era 
văzut ca o anexiune teri- 
torială la care n'am fi avut 
dreptul. Pentru această ca- 

_tegorie de oameni, istoria 
" Cadrilaterului începe în 
Ă 1913. Câţi mai ştiu de le- 
Ei giunea romană cu sediul la 
z Durostorum - Silistra de azi 
- şi de faptul că poporul ro- 
mân s'a format întâi în Do- 
brogea, când Dacia nu era 
i romanizată? lată ce spune 
în această privinţă Vasile 
Pârvan: "Cu mult înainte ca 
Dacii din Dacia să se facă, 
Romani, Dacii din Dobrogea 
au început să vorbească 
latineşte”.. iar despre uni- 
tatea geografică a României 
ne fica Prof. Simion Me- 
hedinţi: "Tocmai cum e azi 
România Mare aşa era Da- 
„cia Traiană, Unitatea geo- 
grafică şi etnică de atunci, 
ca cu cei doi poli antropo- 
geografici: unul în podişul 
înconjurat de munţi, polul 
continental; altul e în cotul 
dintre Dunăre şi Mare, po- 

ul maritim. 


Bucovina de Nord şi Ţinu- : 


justificat de uşor Cadrila- 


Caliacra, cunoscute sub nu-: 


Fără hinterlandul mun- 
tos şi fără fațada maritimă, 
orice formaţie politică la 
Dunărea de Jos e ciungă". 

Datorită formaţiei sale 
geografice, Dobrogea a fost 
coridorul prin care s'au 
scurs invaziile barbare spre 
Bosfor şi țărmurile Medi- 
teranei. Abia prin secolul al 
XII-lea sunt pomeniţi unii 
voevozi ca Sacea, pe unde 
vine Isaccea de astăzi şi 
Tatul care stăpânea pe la 
Silistra. Acest Tatul refuză 
să plătească dijmă Bizan- 
țului şi împotriva lui a 
pornit însuşi împăratul 
Alexie în fruntea armatelor, 
pentru a-i pedepsi nesupu- 
nerea, dar Tatul cere ajutor 
de peste Dunăre şi Împă- 
ratul scapă cu fuga, după 
înfrângerea suferită la ceta- 
tea Dristorului - Silistra de 
astăzi. 

Mai cunoscută este însă 
titulatura Domnitorului 
Mircea cel Bătrân care se in- 
titula: "Singur stăpânitorul 
Io Mircea, mare voivod şi 
domn, cu mila lui Dum- 
nezeu stăpânind toată țara 
Ungro-Vlahiei şi părțile de 
peste munţi, încă şi spre 
părțile tătăreşti şi herțeg 
(duce) al Almaşului şi 
Făgăraşului şi domn al 
Banatului Severinului şi de 
amândouă părțile peste 
toată Podunavia (Dunărea) 
încă până la Marea cea Ma- 
re şi singur stăpânitor al 
cetății Dârstor (Silistra)." 

Când Mircea stăpânea 
Dobrogea şi Silistra, Bul- 
garia învinsă a fost prefă- 
cută în țară turcească. ză 

După anul 1400 nu mai 
avem dovezi de altă stă- 
pânire românească, pen- 
trucă Turcii au ajuns până 
la Dunăre. Găsim ridicate 
cetăţi de pază turceşti ca cea 
dela lenisala la Isaccea, iar 
cu timpul Medgidia şi Si- 
listra devin mari centre 
politice, administrative şi 
comerciale sub conducerea 
a câte unui paşe. 

Deşi căzută sub stăpâ- 
nirea turcească, Dobrogea a 
fost locuită în continuare de 
Români. O atestă călătorii 


“ străini cum este Italianul 


lenichioi, vorbesc “limba 
valahă" care seamână cu ita- 
liana şi latina”, şi Francezul 
La Montraye care în 1727 
scrie că a găsit la Mangalia 
"cei mai mulţi Români” 
decât alţi creştini. 

Cu toată prezenţa perma- 
nentă a Românilor, Dobro- 
gea a fost stăpânită de Turci 
până în secolul al 19-lea şi 
pe aici trecea jalnicul drum 
al ienicerilor, pe care erau 
duşi spre Constantinopol, 
băieţi luaţi de Turci din 
Ţările Româneşti. 

Ros de lupte interne, de 
corupţie, asaltat de revo- 
luţiile naţionale din ţările 
ocupate, imperiul sultanilor 
a decăzut în continuu şi de 
acest fapt a căutat să profite 
un alt imperiu în continuă 
cucerire şi sete de stăpâ- 
nire, după testamentul ţa- 
rului Petru cel Mare. 


În 1877, Ruşii pornesc în 
marșul lor pentru cucerirea 
Constantinopolului, dar re- 
zistenţa Turcilor a înfrânt 

ână la umilinţă îngâm- 
area rusească. A trebuit să 
intre în luptă tânăra armată 
română, pentru a le servi o 
lecţie de luptă Rușilor şi a-i 
învinge pe Turci. În urma 
acestui război, s'a întrunit 


Congresul dela Berlin care 


s'a deschis la 1 Iulie 1878 
pentru a încheia pacea după 
războiul ruso-turc. Acest 


”- SEPTEMBRIE 1995 


CADRILATER 


55 de ani dela cedarea Dobrogei Noi 


Congres a durat o lună, dar 
reprezentanţii României, 
Brătianu şi Kogălniceanu 
nu au fost admişi la dis- 
cuţii, ci li s'a îngăduit doar 
să prezinte un Memoriu. În 
urma acestui Congres, 
România căpăta Dobrogea 
de Nord cu judeţele Tulcea 
şi Constanţa, având acum 
acces la Mare în plus de cel 
dela Gurile Dunării, dar 
Ruşii ne răpesc judeţele din 
Sudul Basdarabiei, pe care 
România le recuperase în 
urma războiului Crimeii. 
Această împărţire durează 
până în anul 1913, când în 
urma războiului balcanic, 
România ajunge arbitrul 
părţilor în conflict, prin 
Pacea dela Bucureşti. 

In cartea "Un deceniu de 
colonizare în Dobrogea 
nouă" de Vasile Th. Muşi, 
apărută în 1935 autorul 
scrie în legătură cu alipirea 
Cadrilaterului la România, 
următoarele: 

"Prin tratatul de pace 
dela Bucureşti din 28 Iulie 
1913, Dobrogea românească 
şi-a întregit teritoriul, ali- 
pind ținutul celor două ju- 
dețe dela Miazăzi, denu- 
mite apoi Durostor şi Calia- 
cra sau Dobrogea Nouă. 

Acest teritoriu, cuprin- 
zând chiar Varna şi Rusciu- 
cul, a mai fost oferit Româ- 
niei în 1878 înainte de con- 
stituirea statului bulgar 
independent, dar atunci 
România nu l-a primit, 
pentru â nu-şi pierde, prin- 
tr'o transacţiune, dreptul ei 
asupra Basarabiei de Mia- 
zăzi", (Comunicare în Ca- 
mera Deputaţilor făcută de 
Gh. Brătianu la 4 Aprilie 
1934). 

Dacă România nu ar fi 
aşteptat hotărîrea Congre- 
sului dela Berlin, care a 
consimţit să dea Ruşilor 
Basarabia de Miazăzi, cu 
acelaşi preţ cu care am pri- 
mit atunci judeţele Tulcea 
şi Constanţa, frontiera de 
Sud a României ar fi fost pe 
linia Rusciucului, iar Bul- 
garia nu ar fi protestat pen- 
trucă nu exista ca stat... 

În articolul "Se apropie 
ceasul" Simion Mehedinţi 
scria: “În 1878, când s'au 
tras hotarele Dobrogei Noi, 
- afară de Turci în cetăţi şi 
în ținutul Deliormanului - 
pe amândouă malurile du- 
nărene, se auzea numai 
limba românească. Bulgari 
abia în Balcani dacă întâl- 
neai. Bălcesu - ca unul care 
călcase mai tot pământul 
românesc şi cunoştea nu 
din cărţi, ci din vedere po- 
porul românesc - trecând 
spre Constantinopole, în- 
treba cu mirare: unde's 
Bulgarii? lar Carol I măr- 
turiseşte că până la Plevna 
n'a vorbit cu localnicii altfel 
decât româneşte. Cât despre 
fâşia dintre Dunăre şi 
Mare, acolo pe lângă sate 
vechi - unele cunoscute din 
vremea lui Mihai Viteazul - 
se adăugaseră ardelenii cu 
turmele. Care era aşadar 
datoria noastră faţă de 
împărăția Turcilor care ne 
dau înapoi pământul stă- 
pânit de Mircea şi-şi luau 
rămas bun pentru totdea- 
una dela Dunăre? Era una 
singură: să luăm pământul 
tot de unde se auzea graiul 
românesc: ținutul Vidinu- 
lui, Rahova, Șiştovul, Tur- 
tucaia, Silistra, Ostrovul şi 
tot malul dobrogean până 
la Mare. 

Unde elementul turco- 
tătar se desrădăcina, trebuia 
să se întărească elementul 
românesc, 


Zahu PAN 


SILISTRA — Palatul Administrativ 


Am lăsat totuşi această 
ocazie, iar azi Bulgarii în 
cărţile şi in hărțile lor, 
pretind străvechiul nostru 
pământ românesc "leagănul 
națiunii noastre”, 

Prinsă în jocul intere- 
selor marilor puteri din 
Europa, România n'a putut 
să-şi capete drepturile asu- 
pra marii populaţii româ- 
neşti din Balcani. Nu nu- 
mai că.n'am avut dreptul să 
anexăm teritoriile locuite 
de Români în imperiul 
turcesc, dar chiar după 
Primul Război Mondial, 
masa Românilor a fost 
împărțită la conferința 
păcii. Este suficient a 
aminti doar de Românii 
bănăţeni, masă compactă 


românească, divizată în! 


două, din care o parte a fost 
artificial atribuită lugos- 
laviei, pe motivul ridicol că 
frontiera cu România ar fi 
ajuns la porţile Belgra- 
dului. 

Profitând de vacuumul 
creat de plecarea Turcilor 
din Dobrogea, imediat du- 
pă războiul ruso-turc, noul 
înfiinţat stat bulgar, cu 
sprijinul Rusiei, a căutat să 
populeze teritoriul dobro- 
gean cu colonişti bulgari. 
Profesorul Miletici din 
Sofia scria: "Populațiunea 
bulgară din Nord-Estul 
Bulgariei şi mai ales cea din 
Dobrogea şi din ținuturile 
Varna, Silistra, şi Şumia, 
provine în marea ei majo- 
ritate, din Sudul Bulgariei 
şi din regiunile muntoase 
ale Balcanilor”. Fapt ade- 
vărat, verificat de coloniştii 
macedoneni din Cadrilater, 
când au întâlnit în multe 
sate bulgăreşti, locuitori 
veniţi din părţile Mace- 
doniei. 

In aceste condiţii şi pe 
baza drepturilor seculare 
ale Românilor asupra Do- 
brogei, a fost re-alipit Ca- 
drilaterul la România în 
1913. 

Conferinţa Păcii dela 
Bucureşti a căutat să re- 
zolve - în afara litigiilor de 
frontieră - şi alte probleme 
legate de securitatea state- 
lor şi populăţiei din Balcani. 

După înfrângerea Impe- 
riului Otoman, mozaicul de 
populaţii din Balcani era 
departe de ceea ce incercau 
să stabilească dreptul lor 
naţional, noile state din 
Balcani. Întinderea vechiu- 
lui imperiu a facilitat mi- 
graţiuni de indivizi şi 
comunităţi în interiorul 
său, mai ales în centrele 
urbane. Noile frontiere ale 
statelor din Balcani se su- 
prapuneau peste populaţii 
mixte, neomogene. Mino- 
rităţi din imperiul turcesc 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


deveneau în unele regiuni 

„state majoritare de drept 
dar nu şi de fapt, iar în alte 
regiuni, aceeaşi populaţie 
rămânea minoritară, îm- 
părţită după denumirea 
noilor state. Dintre toate 
naţiunile din Balcani, cea 
mai nedreptăţită naţiune 
era cea românească din noi- 
le state, în marea lor mjo- 
ritate populaţia aromână 
sau macedo-română. Româ- 
nia, nefiind limitrofă cu 
imperiul turcesc învins, nu 
a putut revendica pentru ea, 
nici un teritoriu dintre cele 
ocupate în majoritate de 
Aromâni. 

La 17 Ianuarie 1913, 1.I.C. 
Brătianu a trimis o circulară 
către reprezentanţii Româ- 
niei în străinătate prin care 
informa: "In deosebi, afa- 
cerile Macedoniei fac obi- 
ectul preocupărilor noastre 
necurmate, căci ele intere- 
sează viitorul unei nume- 
roase populaţiuni de rasă 
română"... 

Consecventă cu această 
poziţie, România o afirmă 
şi în cadrul tratativelor de 
pace dela Bucureşti, şi la 25 
Iulie 1913, cu toată cerbicia 
politicii greceşti, ministrul 
Venizelos îi trimte mult 
aşteptata scrisoare lui Titu 
Maiorescu, Preşedintele 
Conferinţei de Pace, prin 
care se obliga: "Grecia con- 
simte să dea autonomia 
şcolară şi bisericească Aro- 
mânilor care se vor găsi în 
viitoarele posesiuni greceşti 
şi îngăduie crearea unui 
episcopat pentru aceiaşi 
Români, cu facultatea pen- 
tru guvernul României de a 
subvenționa, cu suprave- 
gherea guvernului elen, 
zisele instituiţii. prezente şi 
viitoare”. 

Aceleaşi drepturi le-a 
recunoscut şi Serbia prin 
reprezentantul ei N. Paşici, 
şi Bulgaria prin protocolul 
semnat la Londra de către 
N. Mişu din partea Româ- 
niei şi S. Danev din partea 
Bulgariei. 

Ce s'a ales din aceste ac- 
te, este suficient să consta- 
tăm că de circa 50 de ani, 
nici o şcoală românească şi 
nici o biserică, nu func- 


ționează în nici una din 


țările semnatare. 

Odată re-alipit la Romă- 
nia, Cadrilaterul a apărut 
pe agenda de lucru a gos- 
podarului rege Carol 1. În 
Aprilie 1914, a apărut "Le- 
gea de organizare a Dobro- 
gei Noi" pentru clarificarea 
proprietăţii imobiliare 


rurale, guvernul intenţio- 
nând să cumpere toate te- 
renurile rurale care ar fi 
„fost de vânzare, pentru a le 
coloniza cu Români, Iz- 


“vechi capitol din frămân- 


bucnirea Primului Război 
Mondial, intrarea României 
în război, înfrângerea dela 
Turtucaia, Pacea dela Bu- 
cureşti din 1918 şi în sfârşit 
victoria Aliaților împotriva 
Puterilor Centrale şi glo- 
rioasa reînviere a Armatei 
Române care a ajuns până 
la Budapesta şi în final 
Re-intregirea României, 
care a stabilit frontiera Ro- 
mâniei cu Bulgaria la cea 
din 1913, a încheiat un 


tata istorie a țării româneşti. 
Legea de.organizare a 


Dobrogei Noi â'trecut prin 
mai multe etape, fătă-a se 
ajunge la ste cea | 
pozitiv. Ideea colonizării "—_ 
Cadrilaterului cu veterani - =. 


de război, n'a dat rezultate. Di 
Cei în drept preferau o îm- i 
proprietărire la Dep 
baştină, din terenul ex- 
propriat moşierilor şi foarte 
puțini erau dispuşi să se 
aventureze peste Dunăre, 
unde populaţia bulgară 
duşmănoasă îi teroriza cu 
atacurile comitagiilor. Ţă- 
ranul român era prea con- 
servator din fire pentru a se 
despărţi de satul său. 
Experienţa a fost făcută 
după 1878, când terenuri 
imense din judeţele Tulcea 
şi Constanţa aşteptau să fie 
colonizate, dar ţăranii au 
preferat să-şi căsăpească 
moşierii în 1907 decât să 
treacă Dunărea. Cu excepţia 
mocanilor ardeleni, care 
veniţi aici cu turmele pen- 
tru iernat, au rămas în 
Dobrogea şi au luat pă- 
mânt, regele Carol 1 a fost 
nevoit să aducă țărani din 
Germania pentru a-i îm- 
proprietări în inima Do- 
brogei, unde au înființat 
centrele: Cogealac, Tari- 
Verde, Carol 1 (actual N. 
Bălcescu) şi Ferdinand - M. 
Kogălniceanu de astăzi. 

După războiul din 1913, 
se părea că zona balcanică a | 
Europei a fost pacificată, 
dar n'a fost aşa. Un nou 
conflict izbucneşte între 
Greci şi Turci, dar de data 
aceasta în fruntea noului 
stat turcesc nu se mai afla 
un sultan depăşit de vre- 
muri, ci un tânăr general 
ambițios şi capabil, care îi 
bate crunt pe Greci. Con- 
flictul ia sfârşit prin Con- 
venţia dela Lausanne şi 
Kemal Atatiirk rezolvă 
„odată pentru totdeauna 
conflictul cu Grecii. După 
milenii de convieţuire în 
Asia Mică, Grecii sunt ex- 
pulzaţi într'o formidabilă 
dislocare de mase, prin 
schimbul de populaţie a 
creştinilor din Asia Mică şi 
a musulmanilor din Ma- 

Continuare în pag. 21 


E inu 
pr 


'AUZ 


TÂNĂRĂ LA 

BA! E 
de Societatea 
vorbi omânilor” din 
n țield, Michigan care 
ți aibe oi 85 de ani dela 
/ ipărind într'un 
m elegant "Istoria 
setății” (Autori: D-nii 
 tugen Raicar preşedinte; 
ji dru T. Nemoianu, 
ă Rezident Histo- 
Sec i eritage Center şi 
[ rge Pâslaru, fostul şef 
în artamentului data 
i. la Compania de 
| grakie E Chrysler, toţi 


ii 


„lant 7. 


| i de a-şi păstra cre- 
-Î dința, cultura şi tradiţia: 
 senetul ce ne ține uniţi 
3 bim mai des cu 


$ “Dansul, costumele, mo- 
ala ce domneşte în sânul 
familiei, respectul faţă de 
— sirinţi, chiar şi sarmalele 
de Crăciun şi cozonacul cu 
e roşii nu ne lasă să 
iim că suntem Americani 
de origină română: o moş- 


ui mai 6 


 lenire cu care ne mândrim. 

destul să vezi "Heritage 
| Center" dela Vatră-ca să te 
- canvingi de aportul adus de 


ț 


mila plămădirea Statelor 

Unite. Dacă n'am fi fost 
A oştenitorii acestei tradiții 
azi, în loc să ne rugăm în 
Bisericile Ortodoxe Româ- 
ae, de-am ruga prin bise- 
ritile vecine: greceşti, ru- 
şti, atmeneşti, bulgăreşti 
„ele. unde se-poate asculta 
„aceeaşi liturghie în limba 


Ş 


„ "Istoria României - spu- 
congresmanul american 
D. Fundeburk - constă în 
E bogate tradiţii şi o fru- 
„„moasă cultură. Românii şi- 
= format o minunată artă 
; preriei, a fascinantă 
„> Muzică populară...” o păr- 
„licică din aportul ac ală la 
nulticultura Statelor Unite. 
„ Închipuiţi-vă ce ar fi fost 
: Dietele Unite dacă 
; au pus pentru pri- 
„ma dată picior pe Nbul 
$ Continent ar fi uitat tra- 
fiția? Ne învârteam cu 
fai în jurul focului, 
aându-ne cu 
„Bară... Paw! ca pi PE 
dh amintim eMiforilor că 
ph'-ul ziarului 
„He-a fost dăruit, cu Epir 
î fraţii dela Unirea 


 CERELE "vORB 
1 E! TE" 
icre decta se 
„neşte o statistică ce 
lmniiă rădăcinile State- 
oare e: Ultima numără- 
i (1990) ne arată o 
ţie de 248.709,873 ce 
ezintă 101 de etnităţi. 
Mani (aa mulţi sunt Ger- 
and :947.374), urmaţi de 
 Ameri Zi Englezi şi Afro- 
toadă Ani (23.777.098) iar la 
din "ca nt cei care provin 
- oePul Verde” (50.772). 
54| anii ocupă locul al 
Cu o contribuţie de 
lcul 7, Ace uflete, Ruşii, în 
/ aproape i- 
Bine: Crednzitei vie. 
ar fi peste 6 milioane. 


h MEMORIAM 

ai Botez, Ambasa- 

ldm,, omâniei la Washing- 
murit cam pe neaş- 


ROMÂNESC 


MZITE, VĂZUTE ŞI 
PĂŢITE 


George DONEV 


teptate, pe când se afla în 
Bucureşti, unde fusese 
chemat pentru consultaţii. 
Se răspândise zvonul că ar 
fi vrut să candideze contra 
D-lui Iliescu. M.B. a fost un 
matematician ce se putea 
lua la trântă dreaptă cu 50 
de abacuri şi 7 computere. 

Incheiem aci cu panegi- 
ricul. De morţi se vorbeşte 
numai de bine! Dumnezeu 
să-l ierte ! 


TABLOUL JURIDIC AL 
"TABLOURILOR" 

Curtea de Apel a Statului 
New York a respins recur- 
sul guvernului din Bucu- 
reşti intentat Regelui Mi- 
hai. Este vorba de unele 
tablouri ce aparţineau Re- 
gelui Carol 1 al României şi 
care ar fi fost scoase ilegal 
din țară de M.S. Regele 
Mihai. 

Motivul respingerii e 
simplu: ce rost au Tribu- 
nalele din Statele Unite să 
se amestece în gâlceava' 
dintre doi necetăţeni: un 
Rege şi un Preşedinte, unul 
în Elveţia şi altul în Ro- 
mânia. (Despre noua "cetă- 
țenie” a tablourilor nu ştim 
nimic, N.R.) 


ACTUALIZĂRI 

Asigurările de fericire 
lungită şi pace în Bosnia 
promise dela catedra Con- 
siliilor Supreme, mai puțin 
Supreme, Alianțe, Comite- 
te, Tratate, Pacte şi multe 
alte, în frunte cu UN, ne 
amintesc de cântecul: "Să 


“- nu crezi în Femei..." 


Să nu crezi în U-eNI 
Şi nici în vorba lor, 
Că ei îs politicieni 
Ce mint uşori 


BRÂNCUŞI 
PRINTRE NOI 
Din 8 Octombrie până la 
31 Decembrie, Muzeul de 
artă din Philadelphia va 
găzdui 103 sculpturi de 
Brâncuşi, numeroase de- 


sene şi fotografii. 
... 


GRABĂ SUSPICIOASĂ 

România a fost prima 
ţară satelită care şi-a arătat 
interesul de a se alătura 
forțelor NATO, a căror mi- 
siune de decenii a fost să 
stăvilească extinderea co- 
munismului. 

Nu pricepem dragostea 
grăbită a D-lui Iliescu faţă 
de vechii duşmani ai Pac- 
tului dela Varşovia, dar 
gurile rele care spun câ Dl. 
Iliescu ar fi fost agent KGB- 
ist, ne explică dragostea 
subită a domnului preşe- 
dinte de a-și freca coatele 
cu conducătorii militari din 
Vest. 


SIMPLE FAPTE 

România cu cei mai pu- 
țini comuniști naţionali 
decât orice altă ţară, a su- 
ferit mai mult decât toate 
țările sub jugul comunist, 
Românii au luptat ani de 
zile ascunși prin munţi şi 
au avut cea mai sângeroasă 
revoluţie. În viitor sperăm 
„să fim mai norocoşi. 


CASATORII 


+ Doamnă, cu prezenţă onorabilă, 33 


. ; A 
„ EIețian penponar, origină din Romana, 70 de în 
nefumătozi d g. divorţat, fără obligaţii, prezentabil, 
cefatgae Es bun caracter, doresc căsătorie, cu doamnă 
pensionazatd Se canadian sau a altei ţări occidentale, 
pensie socială pa Manea pentru anii munciţi şi nu cu 
sănătoasă, pă aia obligaţii, fără vicii, prezentabilă, 
liniştită dec roi ină, cu inimă bună, căreia să-i placă viaţa 
înălțime ceia ie, între 65-70 ani, cu situaţie relativ bună, 
Genseairaate ui 1.67, exclus persoane născute în zodia 
Colea corpion. Răspunsuri numai dela persoane 

SE, ? oare, cu fotografie color recentă, tip paşaport, 
P resa: I.G. -Postfach 3030 - 6003 Luzern-Switzerland. 


zi Român 62/1,63, pictor şi apicultor, am cetăţenia 

oa d a. Doresc să mă căsătoresc în Canada cu o doamnă 

oma „ care cunoaşte limba engleză şi are carnet de 

pa ere auto. Poate avea copii mici, doresc să-i înfiez. 

FI puns la adresa: Constantin Diacon, 474 Eagle St., Apt. 
3, Newmarket, Ont. L3Y 4Y7 Canada. 


* Româncă, 24 ani, asistentă medicală, serioasă, fără 
obligaţii, înaltă 1.76, prezentabilă, corp atletic, doresc 
cunoştinţă în vederea căsătoriei cu un Român serios până 
la vârsta de 30 de ani, înalt, sănătos. Rog răspuns pe 
adresa: Renata T., 156 Cajeput Drive, Naples, FI, 33963 
USA. Telefon familia Scor: 813 597 94 11. 


educată, studii în domeniul informaticii, 


socială bună, iubitoare de muzică 5 
cu un spirit gospodăresc deosebit, doresc 
derea căsătoriei. Răspunsuri la adresa: 


obligaţii, 
cunoştinţă în ve 


ani, 1,62/50 kg, 
de condiţie 
universală, fără 


lonescu Maria, Oficiul Poştal 74-113, Str. Valea Argeşului 
nr.2 A, Drumul Taberei, Sector 6, Bucureşti, România. 


+ D-nă română, 34 ani, 


bacalaureată, prezentabilă, bine 


situată în Elveţia doreşte cunoştinţă pentru căsătorie cu 
domn intelectual 33-38 ani, max. 1,75 înălţime, cetăţean 


american, canadian sau al unei alte ţări 
sincer, prezentabil, manierat, sănătos, 


occidentale, serios, 
prolific, fără copii 


sau alte obligaţii, gospodar, cu situaţie materială şi 


financiară bună. R 
corespunzătoare 
color recentă pe a 
Switzerland. 


ăspunsuri serioase dela persoane 
cu autobiografie, detalii şi fotografie 
dresa: P.O. Box 12241, 6000 Lucerne 12, 


VANZARI 


* Vând în Bucureştui, apartament e d n 
parchet, W.C. serviciu, logie 


bucătărie, cămară, grădină. Cei 


date, bloc de căramidă, 
închisă, baie cu aerisire, 


interesaţi scrieţi la adresa: Margareta Pârlo 
408-30 Bese Line Rd. West, London, 


cu 4 camere decoman- 


g Bosorovic, ft 
Ont. N6] 1V3, Canada. 


CADRILATER 


Urmare din pag. 20 

cedonia grecească, în con- 
formitate cu stipulaţiile nu- 
mitei convenţii. 

"un milion cinci sute de 
mii de emigranţi năvălesc 
în Grecia învinsă, demora- 
lizată, sărăcită“ scrie Nuşi 
Tulliu în Calvarul Neamu- 
lui. Cei mai mulţi cad ca 
nişte lăcuste peste aşezările 
Aromânilor, cu îngăduința 
autorităţilor greceşti. 

În disperata situaţie crea- 
tă de această năvălire a 
refugiaților greci, urmată de 
refrenul "cui nu-i place să 
plece" folosit peste tot de 
autorităţile greceşti, la 23 
Februarie 1923, reprezen- 
tanţii comunităţilor aro- 
mâne întruniți la Veria, au 
lansat un apel către toţi 
intelectualii aromâni stabi- 
liţi în România, în care se 
cerea să intervină pe lângă 
guvernul român pentru: 

1. A se admite intrarea 
Macedo-Românilor în Ţară; 

2. A se interveni pe lângă 
guvernul grec pentru libera 
ieşire din Grecia; 

3. A se admite coloni- 
zarea şi a se înlesni, pe cât 
va fi cu putinţă, transportul 
şi instalarea lor în ţară. 

Acest apel întărea acţiu- 
nea întreprinsă la 3 lanua- 
rie 1925, de un grup de in- 
telectuali aromâni, care s'a 
constituit într'un Comitet 
de iniţiativă pentru colo- 

- nizarea Macedo-Românilor. 
Pe lista solicitărilor de co- 
lonizare trimisă de acest 
comitet Primului-Ministru 
I.L.C. Brătianu, figurau 1317 
familii din 13 centre aro- 
mâne şi meglenite. 

Ministrul Agriculturii şi 
Domeniilor era pe atunci 
controversatul Al. Constan- 
tinescu, omul care a fost cel 
mai receptiv la această ac- 
țiune românească, El a 
intocmit un document-re- 
ferat asupra Dobrogei Noi, 
în care cerea ca Aromânii- 
Macedoneni să beneficieze 
de aceleaşi drepturi de colo- 
nizare pe care le aveau lo- 
cuitorii din Vechiul Regat. 

Este deosebitul merit al 
Primului Ministru I.I.C. 
Brătianu, receptiv la marile 
cauze românești, care la 13 
lunie 1925 a semnat Jur- 
nalul Consiliului de Mi- 
niştri, urmat de toţi mem- 


brii guvernului, care dădea 
putere de lege, raportului 
ministrului Al. Constan- 
tinescu. 

S'au împlinit anul acesta 
70 de ani dela acest act mă- 
reţ. Cu Cadrilaterul înstrăi- 
nat şi cu coloniştii împrăş- 
tiaţi peste tot, această ani- 
versare n'a fost sărbătorită. 
Consemnăm aici piosul 
nostru omagiu-pe care-il 
aducem memoriei Marilor 
Români din istoria ţării, 
care au ştiut să acţioneze 
prompt şi eficient atunci 
când cauzele naţionale o 
cereau. 

Cu actul din 13 lunie 
1925 s'a incheiat ultima 
formalitate de colonizări în 
Cadrilater. Drumul lung şi 
anevoios până a prins viaţă 
acest act a fost străbătut. La 
20 lulie 1925, prima familie 
de Macedo-Români, fârşe- 
rotă din Pleasa-Albania 
soseşte în Gara de Nord. Ca 
o veritabilă descendentă 
din Români, bătrâna Chi- 
rața Baţu înconjurată de 
douăzeci şi unu de fii şi 
nepoți inaugura o nouă eră 
în viaţa Aromânilor. 

Au trecut 15 ani dela 
această memorabilă zi. Pe 
coclaurile pustii ale Ca- 
drilaterului au înflorit sate 
noi, cu aşezări moderne şi 
spaţioase. Izlazurile erau 
pline de turme de oi, iar pă- 
mântul desțelenit era ogor 
roditor. Intr'un interval de 


timp nebănuit de scurt, 
păstorii aromâni au devenit 
şi agricultori, iar cei care 
practicau negustoria în Bal- 
cani, au avut larg deschis 
drumul comerţului. 

Au trecut doar 15 ani şi 
în August 1940, vestea ului- 
toare care a venit, părea de 
necrezut. La Craiova, sub 
presiunea Germaniei, la 19 
August.1940, a început.con- 

'ferinţa Română-Bulgară 
pentru cedarea Cadrila- 
terului. După numai 5 zile 
de discuţii, delegaţii au 
ajuns la o înţelegere de 
principiu pentru stabilirea 
frontierei în limitele din 
1912. Concomitent la Turnu 
Severin au fost reluate lu- 
crările româno-ungare în 
privința Ardealului. 

România lui Carol al II- 
lea era prinsă în cleştele 
revizioniştilor. Ţara plătea 
gravele samavolnicii ale 


unui regim dictatorial, co-. 


rupt, criminal, abuziv şi 
terorist condus de regele 
țării, care a îngenuncheat-o 
în Februarie 1938. De ni- 
căieri nici un ajutor, lipsită 
de orice alianţă, cum n'a 
fost niciodată în istoria ei. 
Diplomaţii noştri îşi 
pierduseră capul. S'a cedat 
Cadrilaterul uimitor de 
uşor - când tot se mai putea 
salva cel puţin Silistra şi 
Balcicul - în speranţa că se 
asigură un front în Sud 
pentru a lupta în Ardeal, 


bin Vii 


dar când puterile Axei au 
impus umilitorul arbitraj, 
regele a fost pus în faţa 
adevăratei tragedii în care a 
dus ţara cu politica lui 
aventuristă. 

Abdicarea regelui n'a 
adus ţării nici un bene- 
ficiu, singurii profitori 
fiind doar Carol, Lupeasca 
şi camarila intimă care au 
reuşit să-şi salveze _nu 
numai viața dar şi imensele 
bogății furate din avutul 
ţării. 

Cedarea Cadri!aterului a 
fost semnată la 7 Septem- 
brie 1940 şi a fost ratificată 
de generalul Ion Antonescu 
la 10 Septembrie 1940, în 
perioada de hiatus guverna- 
mental dintre 6 şi 14 Sep- 
tembrie 1940. 

De neînțeles rămâne gra- 
ba cu care generalul Anto- 
nescu a ratificat această 
cedare, el, generalul patriot 
care văzând că Ardealul 
fusese pierdut, putea anula 
sau re-negocia de pe alte 
poziţii decât Carol al II-lea, 
soarta Cadrilaterului. 

Urmaşii noştri şi istoricii 
de mâine - sperând că vor 
privi obiectiv această dra- 
matică perioadă din istoria 
României - poate vor găsi 
un răspuns întrebării la 
care noi nu am găsit răs- 
punsul: Trebuia cedat 
Cadrilaterul ? 


Zahu PANĂ 


Un grup de coloniști Macedo-Români 


SEPTEMBRIE 1995 PAGINA 21 


| 

| 
Î 
2 


a 


zf 


se 081 Emite 


2 a PRR 


LA) 


„d 


PAGINA 22 


— 


SEPTEMBRIE 1995 


INTERVENŢIA CROATĂ ŞI ATACUL 


DIN GELE 
TREI COLŢUR 
ALE LUMII, 


Rubrică întocmită de Dan PĂSTOREL 


NATO AU CREAT O NOUA SITUAŢIE 


Intervenţia militară croată, 
care a dus la recucerirea numai 
în trei zile a teritoriului de 
către rebelii sârbi în 1991, a fost 
primul eveniment care va avea 
un rezultat important în ceea ce 
priveşte viitorul politic şi mil- 
tar pe teritoriul fostei lugos- 
lavii. Intenţia Croaţiei de a 


unor convorbiri de pace, Preşe- 
dintele Tudjman a respins 
propunerile socotindu-le o 
nouă incercare a Sârbilor de a 
trage de timp. 

Se poate reaminti că Franjo 
Tudjman a fost general al ar- 
matei iugoslave şi a luptat ală- 
turi de Tito, impotriva ocupa- 


TRUPELE CROATE PĂTRUND ÎN BOSNIA 


rezolva problema Krainei, prin 
mijloace militare, a fost evi- 
dentă încă dela inceputul 
anului, când Preşedintele Tudj- 
man a cerut trupelor ONU să se 
retragă din Croaţia, deoarece 
ele nu au putut să dezarmeze 


- forţele paramilitare sârbe, iar 


prezenţa lor nu face decât să 
menţină un status quo. Sub 
presiunea diplomatică a pute- 
rilor occidentale, preşedintele 
croat a acceptat până la urmă 
menţinerea unor forțe ONU de 
8.000 oameni (dela 13.000), dar 
în Mai trupele croate au ocupat 
printr'o acţiune fulger Slavonia 
de Vest, o enclavă făcând parte 
din Kraina. Pe data de 28 lulie 
forțele croate au pătruns pe 
teritoriul vestic al Bosniei și au 
cucerit oraşele Grahovo si Gla- 
moci ocupate de Sârbi, pentru 
a tăia drumul de aprovizionare 
al capitalei Krainei, Knin. 


| KRAJINA 
REGION 


Deşi ambasadorul american 
din Croaţia, Peter Galbraith, a 
rezentat o înţelegere zmulsă 
Întranalgentului Ifler al Krai- 
nei, Martici, pentru reluarea 


ției germane. De două ori în 
decada '70 şi apoi după 1980 a 
fost arestat pentru naționalism 
croat. În 1990 a fost ales preşe- 
dinte al Croaţiei, după primele 
alegeri libere din 1930. În Apri- 
lie 1994 a semnat la Washing- 
ton, împreună cu Preşedintele 
Bosniei, Izetbegovici, un acord 
de formare a unei confederaţii 
croato-musulmane. 

Pe data de 4 August armata 
regulată croată, peste 100.000 
de oameni, a atacat pe un front 
larg intrând în Kraina. Aceasta 
a fost cucerită numai în trei zi- 
le, eliberându-se astfel terito- 
riul ocupat în 1991 de rebelii 
sârbi, care reprezenta 30% din 
suprafaţa Croaţiei. * 

Armata croată a apărut sur- 
prinzător de bine înarmată şi 
echipată. Datorită poziţiei sale 
geografice, Croaţia a putut să 
achiziționeze armament (prin 


contrabandă), care a ajuns fie 
in porturile Split şi Ploce sau o 
serie de insule din Adriatica, 
fie, pe cale a aerului chiar la 
Zagreb. În ultimii trei ani, du- 


pă acordul de încetare al focu- 

“ lui mediat de ONU, Croaţii au 
cheltuit peste un miliard de 
dolari pentru a achiziţiona pe 
căi intortochiate și contrabandă 
armament din Rusia, Ucraina, 
Slovacia, fosta Germanie de 
Est, Chile, Israel şi Singapore. 
Armamentul greu a fost trimis 
in piese demontale și a putut 
astfel trece prin frontierele 
nemonitorizate cu Slovenia şi 
Ungaria. De asemenea, în ul- 
timii trei ani Croaţia şi-a creat o 
puternică industrie de arma- 
ment şi a beneficiat de anul 
trecut şi de o serie de consilieri 
militari americani. 

După cum se presupunea, 
Croaţia aştepta doar o moti- 

_vaţie ca să invadeze Kraina. 
Aceasta a venit când Sârbii au 
început să atace din nou vio- 
lent enclava musulmană dela 
Bihaci, aflată la graniţa cu 
Croaţia. E 

Rezultatul imediat al ocu- 
pării Krainei a fost un imens 
exod de refugiaţi, de peste 
150.000 de oameni, dintre care 
50.000 de soldaţi sârbi. A fost 
acum rândul Sârbilor ca să 
plătească tributul acestui răz- 
boi crâncen şi absurd. O parte 
din refugiaţi au intrat în 
Bosnia, în zonele ocupate de 
Sârbi, mai ales în regiunea 
Banja Luka, iar ceilalţi s'au 
indreptat spre Serbia. Acest 
exod de refugiaţi va crea pro- 
bleme nu numai pentru aju- 
toarele ONU, dar va duce la o 
nouă tensiune între colecti- 
vităţile etnice. Astfel chiar 
Sârbii din Serbia nu i-au pri- 
mit cu entuziasm pe conaţio- 
nalii lor din Croaţia, deoarece 
zecile de mii de noi veniţi 
constituie o nouă povară, pen- 
tru o ţară aflată sub embargou 
economic, Se apreciază că 
60.000 au fost trimiși în regiu- 
nea Kosovo, unde majoritatea 
albaneză este ostilă colonizării 
cu noi Sârbi. Aici trăiesc un 
milion de Albanezi şi numai 
200.000 de Sârbi. În ultimii ani 
au fost mereu tulburări de 
când s'a ridicat statutul de re- 
giune autonomă iar Sârbii au 
dus o politică de discriminări. 

Numărul mare de refugiaţi 
intraţi în Bosnia a dus la repre- 
salii din partea Sârbilor care au 
expulzat la rândul lor pe Cro- 
aţii şi Musulmanii din Banja 
Luka, cucerită de forţele sâr- 
beşti cu trei ani în urmă. 

Războiul fulger croat a dus 
la tensiuni între liderii sârbi. 
Karadjici a anunţat că îl înlo- 
cuieşte pe generalul Mladici 
din funcţia de comandant 
suprem al forțelor din Bosnia, 
preluând el această funcţie. 
Deşi decizia a fost aprobată de 
parlamentul din Pale, 18 ge- 
nerali ai armatei Sârbilor bos- 
niaci au anunţat că rămân loiali 
lui Mladici şi nu vor primi or- 
dine decât dela el. Atitudinea 
Belgradului a indicat că sim- 
patizează cu generalul Mladici, 
ceea ce a dus oarecum la izo- 
larea lui Karadjici, mai ales 
după ce acesta l-a acuzat pe Mi- 
loşevici de trădare, ceea ce a 
dus la alimentarea criticilor 
ultranaţionaliştilor din opozi- 
ţia dela Belgrad împotriva 
preşedintelui. 

Puterile occidentale au reac- 
ționat diferit. Statele Unite şi 
Germania au dat un acord tacit 
acţiunii croate, considerând că 
aceasta a fost motivată de recu- 
cerirea teritoriului pierdut, dar 


PAR 
$ 543 


FRANJO TUDJMAN 
Marea Britanie a criticat-o. Ru- 
sia a condamnat atacul croat 
cunoscându-se atitudinea ei 
prosârbă şi faptul că Moscova 
caută să-şi menţină Balcanii în 
zona ei de influenţă. In acest 
sens, diplomaţii ruşi au băgat 
mereu bețe în roate planurilor 
de acţiune mai energică, pentru 
a forţa pe Sârbi să vină la masa 
tratativelor şi să accepte un 
plan de pace rezonabil. In ur- 
ma vizitei făcute de Miloşevici 
la Kremlin, Elţin a declarat că 
va ridica embargoul asupra 
Serbiei. 

Deoarece Croaţia apare în 
prezent ca o forţă politică şi mi- 
litară care ar putea să contraba- 
lanseze poziţia forte de până 
acum a Serbiei, diplomaţia 
americană a preconizat un plan 
de pace pentru Bosnia, care nu 
cu mult inainte ar fi fost privit 
ca inacceptabil de adminis- 
traţia Clinton. El este o variantă 
a planului grupului de contact, 
dar se propune acceptarea de 
către guvernul din Saraievo a 
renunţării la enclava protejată 
de ONU dela Goradze în 
schimbul obţinerii de teren în 
jurul capitalei Bosniei. Se pro- 
mit Musulmanilor bosniaci 
sute de milioane de dolari 
pentru un fond de reconstruc- 
ție, un fel de "plan mini- 
Marshall”. Dacă Sarbii acceptă 
acest plan, în care Sârbii bos- 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


succes. sări 
Victoria rapidă a Croaţiei şi 
faptul că unii soldai, care s'au 
retras, au declarat că li s'a 
ordonat să se retragă fără a 
contraataca, a dat naştere la o 
serie de speculaţii. Astfel, unii 
analişti cred că Miloşevici ar fi 
acceptat ocuparea Krainei cu 
condiţia păstrării enclavei din 
Slavonia de Est, regiune fertilă 
și bogată în petrol. Se crede 
chiar că între Belgrad şi Zagreb 
ar exista o înţelegere secretă de 
împărțire a Bosniei. Astfel 
ziarul englez "The Times” a 
dezvăluit că la un banchet, care 
a avut loc la 6 Mai la Londra, 
cu ocazia celebrării zilei victo- 
riei, Preşedintele Tudjman a 
schiţat pe un şervet un plan de 
cum va arăta Bosnia-Herţe- 
govina în următorii ani. Ea va 
fi împărţita între Serbia și 
Croaţia. Tudjman şi-a exprimat 
faţă de liderul Partidului Libe- 
ral Democrat, Paddy Ashdown, 
preferința de a trata cu Milo- 
şevici decât cu Izetbegovici. 
După ocuparea Krainei, Sâr- 
bii au continuat să bombardeze 


d [: 


Sârbii au bombardat din nou 
Saraievo, omorind 37 de civili 
şi rănind peste 80 în piaţa 
oraşului. Preşedintele Bosniei a 
declarat că va suspenda orice 
convorbiri de pace, dacă nu 
este anihilată artileria sârbă, 
care continuă să bombardeze 
populaţia civilă a capitalei, care 
este asediată de peste trei ani 
de zile. In acest răstimp au fost 
ucişi 10.000 de civili de obuze 
şi de trădătorii lunetişti sârbi. 

In faţa acestei situaţii, pen- 
tru a nu-și pierde complet cre- 
dibilitatea, NATO şi ONU s'au 
hotărit să acţioneze conform 
promisiunilor făcute în Iulie de 
a riposta masiv impotriva unui 
atac major impotriva Saraie- 
vului, mai ales că bombar- 
damentul a continuat şi pe 29 
August. 

Astfel, pe 30 August, avioa- 
nele NATO au atacat 23 de 
obiective militare ale Sârbilor 
bosniaci, din jurul enclavelor 
protejate Saraievo, Tuzla şi 
Goradze, ca şi cele de lângă 
Mostar şi Pale. Au participat 
avioane dela bazele italiene 


CIVILI UCIŞI ÎN PIAŢA DIN SARAIEVO 


Dubrovnikul, cetate din sec.12, 
care reprezintă un tezaur mu- 
zeistic internaţional şi este 
bijuteria turismului croat de pe 
coasta Dalmației. Croaţii au 
masat în această zonă o forță 
militară de câteva mii de 
oameni pentru a respinge 
trupele sârbe, care şi-au postat 


BOSNIA AND 
HERZEGOVINA 


French pilot fi 
pa ra OUOWNed/ 


niaci vor putea face o confe- 
deraţie cu Serbia, li se va ridica 
embargoul economic. Dacă 
Musulmanii refuză propunerea 
ei vor pierde protecţia Naţiu- 
nilor Unite, iar dacă Sârbii nu o 
acceptă ei vor putea suferi 
atacuri aeriene NATO, iar 
Musulmanii vor putea primi 
arme şi chiar ajutoare în 
oameni dela alte naţiuni mu- 
sulmane. De reamintit că Mu- 
sulmanii din Bosnia sunt de 
fapt Sârbi şi Croaţi care au 
trecut la religia mahomedană. 

In ceea ce priveşte protecția 
Naţiunilor Unite, forţele aces- 
tui for nu au putut asigura apă- 
rarea enclavelor Srebenica şi 
Zepa care au fost ocupate de 
Sârbi în luna Iulie. Astfel că 
din şase "zone protejate” au 
rămas doar patru: Saraievo, 
Tuzla, Bihaci şi Goradze, După 
invadarea enclavelor Srebenica 
şi Zepa, zeci de mii de refugiaţi 
musulmani au fost alungaţi iar 
câteva sute au fost executăţi, 
după cum au declarat martori 
oculari şi au dovedit fotografii- 
le luate de sateliți, care au pus 
în evidenţă mari suprafeţe de 
gropi comune, 

Fortele ONU au fost retrase 
din Goradze, ultima enclavă 
protejată din Estul Bosniei. Vor 
rămâne aici numai câţiva ob- 
servatori internaționali neinar- 
maţi. S'a anunţat că enclava 
rămâne să fie protejată numai 
de avioane NATO. în caz de 
nevoie, dar până acum acest 
gen de protecţie nu a avut 


artileria în spre regiunea 
oraşului Trebinje din Bosnia, 
ocupat de Sârbi. 
Activitatea diplomatică a 
„continuat cu  febrilitate. 
Secretarul de Stat adjunct, 
Richard Holbrook a plecat la 
Paris ca să se întâlnească cu 
diplomatii occidentali, grupul 
de contact şi cu Preşedintele 
Bosniei, Izetbegovici, pentru 
discutarea planului american. 
„Tocmai atunci, 28 August, 


Aviano şi Cervano ca şi cele de 
pe port-avionul Roosevelt care 
au făcut peste 300 de ieşiri. Un 
avion francez Mirage a fost 
doborit, dar piloţii s'au para- 
şutat. Artileria grea a "forței de 
reacție rapidă” dim jurul Sara- 
ievului au tras sute 
poziţiile sârbe. Atacuri 
continuat şi a doua zi. Se con: 
sideră că o atitudine fermă va 
readuce pe Sârbi la masa 
tratativelor. Richard Holbrook 
a plecat la Belgrad pentru a s; 
întâlni cu Preşedintele Mia 
vici şi delegaţi ai Sârbilor bos- 
niaci, pentru plafiul american 
pe care Miloşevici îl acceptă ca 
o bază de discuţie. Holbrook a 
declarat că se duc tratative 
foarte serioase pentru accep- 
tarea împărțirii Bosniei între 
federaţia Musulmano-croată 
(51%) şi Sârbi (49%). S'a anun- 
țat că se vor duce tratative la 
Geneva între miniştrii de 
externe ai Serbiei, Croaţiei şi 
Bosniei pentru un acord de 
pace. Belgradul a preluat con- 
ducerea intereselor sârbeşti din 
Bosnia, iar pentru următoarele 
zile atacurile NATO vor fi 
stopate. Există divergențe între 
aliaţi. Preşedintele Chirac vrea 
ca atacurile să continue până la 
despresurarea Saraievului cu 
acces la comunicaţii, Englezii 
cer numai retragerea la 20 km a 


pieselor de artilerie cum era şi 


înainte, ceea ce nu reprezintă o 
garanţie că Sârbii nu vor reveni 
din nou, cum au mai făcut-o de 
mai multe ori. Aeroportul din 
Saraievo a trebuit să fie închis 
din cauza bombardamentelor 
sârbe. care au impiedicat mereu 
convoaiele de ajutoare. 


EXPLOZIA DEPOZITULUI DE MUNIȚII DE LÂNGĂ PALE 


= firea oamenilor să 
Este iai ce le place, 
i di cear dori să fie. 
sia ce ne place, nu ce 
; stabilim raporturi, dei 
pi i di 
a oartele dintre 
a lan tii în cele dintre 
e Spre exemplu re- 
popi e americano-ruse. 
După declanşarea războ- 
„ui american de indepen- 
Î dență, regele George a 
i, a cazute cu pa = 
| rinei a II-a, țarina 
4 ea 20.000 de soldaţi 
Dentrua zdrobi "rebelii 
E ? mericani”. Ecaterina a 
- ispuns că în urma unui 
$ăzboi istovitor cu Turcia, 
mu poate trimite 20.000 de 
7 oameni aşa de departe. 
Americanii au considerat 
Ecaterinei ca un act 
de prietenie faţă de poporul 
american, pentru cauza 
revoluţiei şi au numit-o 
"Mama Indepen denţei”. 
Realitatea era alta. Ţa- 
fina interesată în slăbirea 
“Angliei, n'a dat cei 20.000 
de cazaci nu din simpatie față 
de America, de care nu prea 
13 avea habar, ci pur şi simplu 
din interesul Rusiei. Din 
această falsă înţelegere s'a 
Î  măscut iluzia unei prietenii 
existente, numai în închi- 
pui Americanilor. 
“În tăzboiul civil ame- 
_sican 1861-65 între Nordul 
-“ Unionist şi Sudul Confe- 
derat; Franţa susţinea pe 
i pe confederați, Anglia 
stătea aparent neutră spe- 
„rând totuşi că Unioniştii 
vor fi învinşi. În plin răz- 
boi, în 1863, flota militară 
- masă ancorează în porturile 
New York şi San Francisco. 
Ambasadorul rus declară la 
„Washington că flota a venit 
|î "nu în scop neprietenesc”. 
„Americanii interpretează 
_ sosirea flotei ruseşti ca un 
„act de prietenie şi îi întâm- 
pină cu entuziasm, ban- 
 chete, toasturi şi baluri în 
cinstea oaspeţilor. John 
Stoessinger, citind ziarul 
"London Times”, ne infor- 
mează că la un asemenea 
party”, în New York, în 
Octombrie 1863, generalul 
Hiram-Wallbridge a de- 
clarat că vor fi două mari 
„emisfere: una în Est repre- 
zentată de Rusia, cealaltă în 
Vest reprezentată de Statele 
Unite, Ruşii cu mult tact, au 
vorbit numai de prietenie 
dar nu şi de ce au venit în 
TICa... 
îs Bietul general Wallbridge! 
upă 81 de ani, în 1944, 
: “hestiunea emisferelor a 
„fost reluată de Churchill şi 
„ Slalin. Botezate "Sfere de 
„nfluenţă” blagoslovite şi 
e Roosevelt, au fost su- 
Portate și blestemate de 1,2 
“miliarde de oameni din 
Spatele Cortinei de Fier. 
calitatea cu sosirea 
peiei ruseşti în America, 
paalta şi nu avea nici o 
gpaută cu războiul civil 
Tican. La vremea res- 
ictiră 1863-64, tensiunea 
i Europa era în creştere 
Pag antă: În cazul unui 
ş '01 anglo-francez contra 
usiei, flota rusă ar fi fost 
jap aa în Marea Baltică 
fi riscul de a fi distrusă 
fig peorată de puternica 
pir Îl car Nu erau în 
Sa alte porturi în care 
sele ruseşti să fie ferite 
a acul englez, decât cele 
ţ ericane, unde le-a trimis 
arul Alexandru. Deci nu 


SEPTEMBRIE 1995 


— Vasile VRÂNCEANU— 


pentru a-i ajuta pe Nordişti 
ci pentru a fi salvată flota 
au venit Ruşii la New York 
şi San Francisco. Altă ilu- 
zie, altă legendă. 

Tot ca un act de prietenie 
faţă de America a fost con- 
siderată şi oferta de vânzare 
a teritoriului Alaska. 

: Cu o perspicacitate bine 
inspirată şi împotriva unei 
opoziții putermice, Secre- 
tarul de Stat Seward, a reu- 
şit să convingă Congresul 
american să aprobe achizi- 
ționarea teritoriului Alaska 
la prețul de 7.200.000 dolari. 
Şi în cazul Alaska, adevărul 
este altul decât cel aparent. 
Descoperită pentru Rusia 
de Titus Bering în 1740-41, 
Alaska era o povară costi- 
sitoare pentru Rusia, cu o 
administraţie falimentară, 
greu de apărat împotriva 
unei eventuale agresiuni 
engleze, mai ales după ce 
s'a aflat că are şi aur, nu 
doar zăpadă, gheaţă, peşte 
şi urşi albi. În vremea aceea 
nu se ştia că are şi petrol. 
Nu numai Anglia ci chiar 
şi expansiunea americană 
sub doctrina "MANIFEST 
DESTINY" ar fi putut de- 
veni un virtual agresor, 
candidat la mireasa Alasiea” 
Ţarul Alexandru a rezolvat 
magistral problema Alaska. 
Vânzând-o Americii a rea- 
:lizat: 1. evitarea pierderii 
sigure a unui teritoriu de 
1.300.000 km:(de şase ori 
mai mare ca România); 2. a 
păstrat prietenia americană; 
3. a încasat 7.200:000 dolari 
(dacă siar fi negociat preţul, 
Rusia ar fi vândut Alaska, 


chiar cu numai 5 milioane . 


dolari, pentrucă era grăbită 
să scape de ea). Deci şi în 
cazul Alaska, Rusia şi-a 
făcut interesul ei şi nu al 
Americii. Că pe parcursul 
anilor "absurditatea, nebu- 
nia Seward" cum a fost ca- 
lificată tranzacţia Alaska, 
sta dovedit o excelentă 
afacere, este altă căciulă. 

Ce legătură au Ecaternia 
a Il-a, ţarul Alexandru şi 
Alaska astăzi, cu "Cronica 
internaţională”? Păi au, 
pentrucă acum la sfârşit de 
mileniu, se fac aceleaşi con- 
fuzii, se iau dorinţele drept 
realităţi, visurile drept îm- 
pliniri posibile, diavolul 
drept înger păzitor. 

Se vorbeşte de o pace 
universală, eternă, durabilă 
dar se uită istoria. 

După ce hoardele barba- 
re s'au epuizat risipindu-se 
în populaţiile locale; după 
ce invazia otomană a fost 
oprită la Viena - culmea - 
de un rege polonez; din 
Nord-Estul Europei a apă- 
rut o nouă forţă agresivă: 
Rusia! A cotropit Sudul 
Ucrainei şi Ţările Baltice şi 
în drumul ei a întâlnit pe 
Polonezi şi Români, sin- 
gurii rămaşi la frontiera de 
Răsărit a Europei să apere 
civilizaţia şi cultura euro- 
peană, pe linia Marea Bal- 
tică, Vistula, Nistru până la 
Marea Neagră. Statele eruo- 
pene se ciorovăiau pe alte 
probleme, ocupate "să cu- 
cerească, să creștineze şi să 

civilizeze Africa, Asia, 
America de Sud", colonii 
bogate în materii prime şi 
mână de lucru ieftină. (9) 
singură dată au intervenit 
împotriva expansiunii ru- 
seşti în 1856, în războiul 
Crimeii, când Anglia, Fran- 
'ța şi Sardinia s'au aliat cu 


Turcia pentru a-i stăvili pe 
Ruşi. In rest, când la 1795 
Prusia, Austria şi Rusia s'au 
asociat să împartă Polonia, 


- Franţa şi Anglia au pus: 


Amin | 

Pendulând într'o politică 
abjectă oportunistă, Rusia a 
speculat toate neînţele- 
gerile dintre statele euro- 
pene, trecând cu aceeaşi 
uşurinţă dintr'o tabără în- 
tr'alta cu singurul scop al 
unei expansiuni fără limită, 
în dauna tuturor. A trebuit 
să treacă ani grei de su- 
ferinţi şi silnicii până când 
a început să fie cunoscută 
politica internă rusească: 
cnutul, tirania despotică, 
închisori, deportări în Sibe- 
ria, pogromuri antisemite 
şi desnaţionalizări. Abia 
atunci opinia publică ame- 
ricană a aflat câte ceva. Pre-"” 
şedintele Theodor Roose- 
velt nu Franklin D. Roose- 
velt, avea cuvinte grele pen- 
tru Ruşi: "stupizi, nesinceri, 
vicleni, perfizi, corupți", 
ţarul Nicolae “o mică crea- 
tură ridicolă”. 

Când guvernul Kerenski 
a răsturnat regimul țarist, 
Americanii au salutat re- 
voluţia din Martie 1917, ca 
un triumf al democraţiei în 
Rusia. Când însă după 
revoluţia din Octombrie, 
puterea a fost luată de 
bolşevici şi mai ales după 
retragerea Rusiei din răz- 
boi, prin semnarea-tratatu-- 
lui dela Brest-Litovsk, în 
Martie 1918, America a con- 
siderat că Rusia a comis o: 
trădare, că marele pericol al 
omenirii este "bolşevismul 
roşu"şi nu “hunul german". 

Istoria îşi are şi ironiile 
ei. În 1916, regimul țarist a 
înţeles că nu mai poate con- 
tinua războiul. O înțelegere 
era în pregătire, bineînţeles 
pe socoteala României care 
ar fi avut soarta Poloniei 
din 1795, împărţită între 
Rusia şi Austro-Ungaria. 

Răsturnarea regimului 
țarist datorită revoluţiei din 
Martie 1917 ne-a salvat, iar 
o altă ironie a istoriei este 
faptul că datorită revoluţiei 
din Octombrie 1917, s'a 
facilitat Unirea Basarabiei 
cu România. Franţa, aliata 
.şi "protectoarea" noastră, 
era interesată ca Rusia să 
continue războiul în tabăra 
aliaţilor şi a încheiat un 
tratat secret cu Ruşii, prin 
care se asigura Rusiei îm- 
plinirea testamentului lui 
Petru cel Mare: dominarea 
în Balcani şi. Constanti- 
nopolul. Înlăturarea lui 
Kerenski de revoluţia bol- 
şevică din Octombrie 1917, 
a dus la războiul civil din 
Rusia şi noi măsuri de or- 
ganizare a statului bolşevic. 
S'au creat astfel condiţiile 
pentru ca Sfatul Ţării în- 
trunit la Chişinău să ho- 

_tărască reunirea Basarabiei 
cu România, dela care fu- 
sese răpită în 1812. 

Ni'au trecut însă decât 20 
de ani şi un nou'război - cel 
mai distrugător din istoria 
omenirii a aprins lumea: 

ământul, apele şi aerul. 
Statele vestice s'au unit cu 
"bolşevicul roşu" calificat 
în 1918 ca marele pericol al 
omenirii şi au învins. Când 
după triumful victoriei s'a 
văzut şi tragedia ei, furiosul 
Churchill a declarat destul 
de târziu: "am tăiat un porc 
greşit”. Se ştie care era! 
porcul ce trebuia tăiat. Era, 


[CRONICA INTERNAȚIONALĂ | | EFEMERIDE. 


LEGENDE, ADEVĂR, ISTORIE... 


porcul cu care fostul pre- 
mier britanic - şi numai el - 
s'a pupat în bot, porcul pe 
care l-a adus în centrul Eu- 
ropei la Berlin şi Potsdam, 
după târgul tâlhăresc dela 
Teheran şi Yalta. 


Acum se vorbeşte din 
nou de pace şi din nou 
oamenii sunt măcelăriți. O 
pace dorită de toţi, durabi- 
lă, universală, eternă. Avem 
ONU care s'o vegheze şi s'o 
asigure, dar sunt mereu răz- 
boaie. Se constituie o Uniu- 
ne Europeană. Prolog la o 
Uniune Mondială? Din cine 
e compusă? De cine e con- 
dusă? Vine şi Rusia la 
Comunitatea Europeană? 
Cu ce dosar? Nu poate intra 
în Europa cu dosarul Katyn, 
cu dosarul Afganistan, cu 
dosarul Cecenia şi suspec- 
tez şi dosarul Bosnia, pen- 
tru a pomeni doar pe cele 
recente. Cu paşaport NKVD 
sau KGB nu se poate intra 
în clubul ţărilor civilizate. 
Star întoarce în mormânt 
toţi cei ştiuți şi neştiuţi dela 
Berlin la Vladivostok, şi 
dela Cercul Polar în Cau- 
caz, pieriţi cu gândul că va 
veni o zi în care Sfânta 
Dreptate va triumfa. 


Discutând situaţia inter- 
naţională cu o doamnă ame- 
ricană inteligentă şi bine 
informată, mi-a spus: "Exis- 
tă hrană pentru întreaga 
omenire, dar flămânzii n'au 


"UNDE SUNT 
CEI CARE 


TOTUŞI SUNT?'... 


S'a terminat de mult "cincinalul tranziției” şi 
lucrurile au ajuns mai rău ca la început; cine şi-ar fi 
închipuit în promiţătoarele zile ale Revoluţiei 
Tineretului din 1989, că după mai bine de cinci ani, 
“comuniştii vor fi tot la putere şi mai tari pe poziţie. 
Este drept că pentru aceasta a fost nevoie să-şi dea cu 
un fard capitalist şi să ia o ţinută occidentală, pe care 
foştii cursanţi ai academiei Ștefan Gheorghiu şi ai 
altor cursuri oculte, le experimentaseră din vreme. 

Lumea preocupată de nevoile zilei, uită adesea 
problemele esenţiale şi primii care cunosc acest fapt 
sunt comuniştii de toate nuanțele: cadrele de condu- 
„cere şi foştii membri de partid, turnătorii acoperiţi, 
profitorii dezmățului din perioada ultimilor 50 de 
ani, gestionarii din întreaga reţea de furt organizat, 
anchetatorii politici şi economici, reprezentanţii 
firmelor de comerţ exterior, membrii corpului 
diplomatic, responsabilii culturali şi-artistici trimişi 
oficial peste hotare şi încă multe categorii de bene- 
ficiari, cărora Revoluţia Tineretului din Decembrie 
1989, le-a venit ca o lovitură de trăznet. 

Cei care care s'au dus cu pieptul deschis în faţa - 
tancurilor strigând "Vom muri dar vom fi liberi” au 
izbucnit în manifestări de mare entuziasm când au 
văzut decolarea elicopterului cu cei doi ceauşeşti, de 
pe terasa palatului comitetului central, dar moartea 
multora dintre ei a venit după aceea. 

Arestarea şi condamnarea cuplului ceauşist, a fost 
cea mai mare inducere în eroare a Românilor, că! 
tirania comunistă a luat sfârşit. Întregul aparat de 
represiune ceauşist - atunci şi mai târziu - cunoscut! 
|lsub numele de "terorişti" a rămas intact. Noua 
conducere comunistă în frunte cu Iliescu, Brucan, 
generalul Militaru şi întreaga lor echipă, aveau 
nevoie de acest aparat. 

Nu trecuse o lună şi acest aparat a dat primul_ 


"Bani să şi-o cumpere. În ce- 
lelalte probleme nu putem 
înțelege, nu putem judeca, 
pentrucă ne lipsesc infor- 
mațiile, date reale despre 
elementele cu care se con- 
fruntă omenirea. Sunt cau- 
ze, foarte necunoscute care 
influențează, determină şi 
hotărăsc" 

N'am cerut explicaţii, 
amănunte. A precizat nu- 
mai că în necunoştinţă de 
cauză nu putem avea o 
apreciere justă, nu putem 
pronunţa sentinţe. Avea 
dreptate, dar care sunt acele 
forţe? Sunt aceleaşi forțe 
oculte pe care le acuza şi 
regina Maria a României că 
l-au îndepărtat de mama sa 
pe primul ei născut, Carol, 
devenit rege al Românei, 
care a respins o mamă înțe- 
leaptă de care avea nevoie, 
regele care a respins o 
generaţie pe care o dorea 
dar pe ai cărei conducători 
i-a ucis? 


Să fie aceleaşi diferite 
camarile din palatele re- 
gale? Să fie oare - păstrând 
proporția - aceleaşi forţe de 
care spunea Disraeli că stau 
în spatele celor care tratează 
afacerile politice şi econo- 
mice ale lumii? Poate da, 
dar atunci către ce orizont 
ne îndreptăm? Spre liman 
sau spre Fata Morgană? 


Anul 1995 este plin de 
aniversări, vreo 30. La Mos- 


cova s'au adunat "Craii" . 


lumii pentru a sărbători 
sfârșitul războiului, "Vic- 
toria”, Printre şefii de state 
a fost invitat şi Lech Wa- 
lessa, Preşedintele Poloniei, 
care a refuzat să meargă la 
praznic. "Polonia nu are ce 
sărbători” a spus el, dar în 
schimb i-a chemat pe Ruși 
la Katyn, că doar pentru 
independenţa Poloniei a 
fost pornit ce-l de-al Doilea 
Război Mondial şi Ruşii au 
contribuit direct la acest 
război, în felul lor. 


semn de viaţă când Gelu Voican-Voiculescu a dat o, 
raită prin Valea Jiului, aducând primii mineri în. 
Bucureşti. 

Nu se terminase încă înhumarea eroilor căzuţi la 
Revoluţie şi urmele sângelui tânăr nu se ştersese de 
pe caldarâmul străzilor bucureştene, când Iliescu a 
desfiinţat pedeapsa cu moartea, care i-ar fi aşteptat 
pe călăii comunişti - şi a stopat legea de interzicere a 
partidului comunist. Foştii membri de partid care şi- 
au aruncat în foc carnetele de comunişti în zilele 
fierbinţi ale lui Decembrie, s'au grăbit să se înscrie 
în partidul lui Verdeț, care nu făcea altceva decât să 
schimbe carnetele vechi cu altele noi. 

Presa şi Opoziția au strigat în zadar, la început ta- 
re, după aceea mai încet iar pe urmă au obosit, între- 
bând unde sunt teroriştii, că urma "teroriştilor” a fost 
ştearsă, iar astăzi ei activează la lumina zilei, aştep- 
tând alte momente pentru a intra din nou în acţiune. 
Mineriadele din Iunie 1990 le-au întărit puterea şi 
speranţa. 

Dacă în ţară "teroriştii” au simţit totuşi sabia 
deasupra capului în 1989, agenţii comunişti aflaţi! 
atunci în afara țării, au scăpat neatinşi. Întreaga reţea: 
de diversiune, crime şi destrămare a Exilului a rămas 
intactă. In cărţile sale, Ion Pacepa scrie de multe ori 
de o reţea a Securităţii în afara ţării, formată din. | 
agenți: pipa a ca preoți. Aceşti "preoți" erau 

raţi în î iile di i îşi 
Pine N Acizai Tae în parohiile din Exil, unde îşi 

Rog pe prea cucerniciile lor, adevărații i să 
mă ierte pentru punerea în lumină a iai 
pă actiunile destructive ale celor din categoria de 
i us, aduc atâta rău co: ități încâ 
ele trebuesc lămurite EEE Pta 2 = pa ze 

La începutul anului 1990 un i 
ortodocşi din Statele Unite, au ei 5 Par PARA 
deschisă adresată Episcopiei dela Vatra Românească 
să dea o listă a preoţilor agenţi ai Securităţii. Fapt 
imposibil de realizat pentru Episcopie, care nu avea 
de unde să ştie cine este agent, pentrucă nici unul 
din preoții din această categorie n!'a spus Episcopu- 
lui de misiunea primită. Nu s'a putut da nici un 
| nume, dar cei patru au simţit pe pielea lor puterea pe 

are o Slefi 3 Exil, preoţii securişti. | 
„ Terorişti mai există în ţară şi preoții işti îşi 
întăresc puterea în parohii. Niaeni tri ră 
pentrucă în țară regimul nu i-a identificat pe te- 
rorişti, iar în Exil preoții - după statutul Episcopiei - 
pin, Părinți spirituali", despre care nici nu ai voie 
să £: leaţi atică Nedumerit de acestea, te obse- 
"Unde sunt cei care totuşi sunt?",.. 


Zahu PANĂ. 


Pa ea - 


Y 


-. | 


[i 


| 


“4 


SEPTEMBRIE 1995 


ŞI MIŞCAREA ECUMENICĂ 


Este proiectul cel mai de seamă, pe linia unificării 
denominaţiilor creştine. Enciclica papală, "UT UNUM 
SINT" ("Ca şi ei să fie una") vizează unitatea lumii 
creştine, făcând să dispară toate fricţiunile şi destrămarea 
de până acum. 

Teza fundamentală este exprimată in forma cea mai 
simplă: "A crede în lisus Cristos înseamnă a dori unitate; a 
dori unitatea înseamnă a dori biserica; a dori biserica 
înseamnă comuniunea de grație care corespunde planului 
Tatălui din eternitate..." Fiecare creştin trebue să participe 
şi să se trudească pentru unitate, pe toate căile posibile de 
înlăturare a dificultăților şi printr'o strânsă colaborare şi 
dragoste. 

Unitatea nu înseamnă dispariţia identităţii denomi- 
naţiilor, ci, promovarea învăţăturii creştine, şi practicarea 
virtuţii creştine a dragostei, căci toţi sunt fii lui Dum- 
nezeu. Aceasta este misiunea adevărată şi caracteristica 
esenţială a învăţăturii creştine. Diviziunea confesională nu 
înseamnă deloc că biserica are tainele şi esenţa uni- 
ficatoare a dragostei creştine. 

Perspectiva apropierii mileniului al treilea are un 
caracter dramatic, căci este intimă şi fierbintea dorinţă a 
Sfântului Părinte să se realizeze unitatea bisericilor care 
cred în lisus Cristos. Numai aşa se poate întări credința şi 
poate deveni credibilă mărturia creştină, la intrarea în noul 
mileniu. 

Sfântul Părinte menţionează însăşi ideea de schimbare a 
titlului său şi deci a primatului papal. El se numeşte 
urmaşul lui Petru, episcopul Romei şi mai ales: "servus 
servorum Dei" - "slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu", 

Deschiderea spre dialogare şi spre realizarea unificării, 
din această enciclă papală oferă o nouă ocazie de a revizui 
tezele esenţiale al ecumenismului creştin, la care ține atât 
de mult Papa loan Paul II-lea. 

În faţa decadenţei vertiginoase care a cuprins lumea 
contemporană, şi în faţa haosului spiritual şi intelectual, 
care viciază însăşi demnitatea omului, ca fiinţă creată de 
Dumnezeu, după chipul şi asemănarea sa, nici un-suflet 
curat şi nici o minte lucidă nu poate rămâne indiferentă la 
şansele care se oferă lumii creştine de a trece peste toate 
ostilitățile din diferenţele de interpretare ale adevărului 
biblic al Noului Testament. Confesiunile variate care 
există, îşi pot păstra identitatea de expresie şi specific, dar 
nu se poate trece cu vederea faptul fundamental că 
adevărul învăţăturii creştine este unul şi numai unitatea 
faţă de acest adevăr poate duce la o credibilitate atât a 
propovăduirii cât şi a sfintelor taine. Şi instrumentul cel 
mai puternic şi imbatabil pentru menţinerea acestui 
adevăr creştin este dragostea, care este o garanţie a Tatălui 
Ceresc. Fără de dragoste nu este posibilă viaţa creştină. Nu 
este posibilă nici răspândirea CUVÂNTULUI lui Dum- 

-nezeu. 

Dezmăţul lumii de astăzi, se explică în bună parte, şi 
prin faptul că Biserica creştină a fost divizată, prin 
certurile, ostilitățile şi ambițiile care au existat în decursul 
secolelor, şi toţi au astăzi răspunderea şi dreptul să 
contribuie la restaurarea unităţii creştine. Nimeni nu poate 
continua păcatul separării. Păcaful împotriva învăţăturii 
creştine, fără să se aştepte la consecinţe incalculabile 
pentru omenire. Este o grea răspundere pe care şi-o iau toţi 
acei, care falsifică adevărul LOGOSULUI ceresc şi porunca 
de dragoste a Noului Testament. Numai unirea tururor sub 
acoperemântul învăţăturii creştine şi prin dragoste se 
poate restabili unirea. 

Unirea nu se poate aştepta dela elementele străine de 
biserică, din afara bisericii, ci numai din interior şi din 
partea tuturor celor curaţi la inimă şi plini de dragoste 
pentru viaţa creştină. Nu există viaţă creştină, fără dra- 
goste, deci fâră de unitate în Biserica Lui lisus Cristos. 2: 

Acest lucru, adică lipsa de unitate, a fost speculată de 
toţi adversarii creştinătăţii şi ei au lucrat în sensul 
dărâmării templului celui adevărat de credinţă şi 
demnitate omenească. Ă 

Enciclica Papei loan Paul al II-lea, cheamă astăzi la 
ordiriea cea bună pe toţi acei ce cred în învăţătura creştină 


lon BOIERU 


a Noului Testament, şi le cere să-şi cerceteze adâncul su- 
fletului şi al cugetului lor de credincioşi, şi cu o nouă 
strădanie să se unească toţi în voia lui Dumnezeu, şi să 
înlăture vrăjmăşiile şi adversităţile inutile şi absurde de 
până acum. 

Nu se poate trece cu uşurinţă peste chemarea Sfântului 
Părinte, căci lumea creştină de azi nu se poate sustrage 
obligaţiilor şi drepturilor ei de formare a unei unităţi de 
credinţă şi de apărare a valorilor creştine, care sunt supuse 
atacurilor înverşunate ale veacului decăzut, imoral şi 
nefast pentru viitorul lumii acesteia. Care nu mai seamănă 
cu ceea ce a adus ca mântuire, Noul Testament şi întreaga 
credinţă creştină. Azi se sapă de zor la dărâmarea Bise- 
ricilor creştine, oricare ar fi ele şi se urmăreşte o ateizare 
totală a omenirii, fără Dumnezeu şi fără spiritualitate, care 
să ridice existenţa umană pe treptele înalte ale purității 
inimii şi ale mântuirii în lumea viitoare, oferindu-i tainele 
necesare ale acestei mântuiri spirituale, deci ale ieşirii din 
zona zoologică a trăirii în istorie. 

Oamenii trăiesc, după concepţia creştină în perspectiva 
escatologică a unei mântuiri, adică în perspectiva finală a 
istoriei, când toţi ne vom întoarce la Tatăl cel Ceresc, la 
Dumnezeu. ă . 

UN ASPECT ROMÂNESC, în această chestiune gravă și 
deosebit de impotantă îl prezintă Biserica Ortodoxă 
Română. Această Biserică are foarte multe elemente de 
valoare, atât în domeniul eclesiastic, cât şi în domeniul 
laic, care ar putea să ia serios în considerare proiectul 
ecumenismului, dar în acelaşi timp, la ora actuală această 
Biserică este condusă de o ierarhie vulnerabilă şi care este 
complet lipsită de o perspectivă creştină autentică, din 
cauza influențelor din colaborarea cu regimul comunist 
dictatorial şi din cauza deformării viziunii pe care o 
menţine şi astăzi din cârdăşia cu regimul nomenclaturii 
comuniste a lui Iliescu, inclusiv speranţa refacerii domi- 
naţiei ortodoxe a Bisericii ruse, care este departe de tot de 
perceperea valorilor occidentale pe care le apără Roma 
Catolică; deci Biserica ortodoxă rusească are o adversitate 
fundamentală faţă de orice formă de creştinism occidental 
(şi faţă de orice cultură şi ideologie occidentală). 

Nu există voci care să vorbească liber în cuprinsul 
ortodoxiei româneşti, în legătură cu ecumenismul şi deci 
cu găsirea unor formule de apropiere între biserici, căci 
ierarhia ortodoxă de azi este îndepărtată de creştinism şi 
face jocuri străine de interesele creştine ale poporului 
român. Acest lucru se poate vedea şi din activităţile anti- 
naţionale pe care le are în afara graniţelor româneşti (Paris, 
Germania şi chiar Statele Unite şi Canada), unde menţin în 
posturi de răspundere feţe bisericeşti, care au colaborat cu 
dictatura comunistă până în Decembrie 1989, şi au 
continuat şi după aceea, din cauza riscurilor de a se rupe, 
de angajamentele luate, ca să nu fie expuse activităţile lor 
în trecutul nefast al regimului lui Ceauşescu. (Unul dintre 
cei ponosiţi a ajuns mai recent chiar înalt prelat al ortodox- 
iei, deşi a fost implicat în procesul reeducării dela Aiud). 
Cu astfel de reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe române de 
azi nu se poate vorbi despre o unitate creştină a Bisericilor 
şi nici despre valori creştine, în forma lor cea curată. Ca să 
se eschiveze de orice obligaţie morală față de mişcarea 
ecumenică, chiar şi preoţii de bună credinţă ortodocşi, care 
au prejudecăţi anti-ecumenice se văd misionarii cuceririi la 
Ortodoxie a poporului american şi se trudesc să convigă 
lumea că este posibilă o asemenea convertire, deşi la 
Balaband, unde a fost un dialog cu Greco-Catolicii din 
România, le-a interzis acestora să facă convertiri religioase 
la greco-catolicism, căci este o chestiune vătămătoare 
pentru poporul român. 

In asemenea situaţii, se poate spune că Biserica 
Ortodoxă română este, acum cel puţin, o cauză pierdută 
pentru mişcarea ecumenică, afară de faptul că se va întâm- 
pla o minune, pe care numai Dumnezeu o poate face. 

In fond Ortodoxia românească prin ecumenicitatea Bise- 
ricilor creştine, dacă ar participa şi ea, ar avea o frumoasă 
şansă să se refacă moral şi să iasă din starea în care se 
găseşte cu ierarhia de astăzi, compromisă. 


P====== = === === —m—m mm mmm =m=m=mm==mmmmmmmm==m=mm==mmmmmmmmm mmm mmm e 


[] CUVANT IRON N A 
Romanian Voics La Vobt Roumaine, 
a ISSN 0705-8385 + - 

P.0.BOX 78010 


oo 


e ILTONȘORTRIO PRENUMELE............ 
L9C7N5 STRADA/ Nr. „sia. 
TELEFON: (905) 387-i892 | ORAŞUL.............. 
"FAX: (905)388-4651 | CODUL POŞTAL... 


CUPON DE ABONAMENT 


COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


n imeeh egean cea pogeneă det nada das saveeecovaataate asi Ag ELE deea ae toa acas 


PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL: 


PESTE $50 ABONAMENT DE SUSŢINERE 
$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 
$30 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


NOTE ŞI 
COMENIARII 


BASARABIA 
- PĂMÂNT KGB - 


Astfel se intitulează - greşit - o serie de articole 
publicate în săptămânalul “Tinerama” (Nr.228) cu titlul 
general pe două coloane şi cu litere de o şchioapă. Am 
spus “greşit”, fiindcă pământul Basarabiei, n'a aparţinut 
niciodată unei puteri străine, cu toate ocupațiile 
vremelnice ruseşti. Apartenența conducătorilor la o 
grupare sau alta, n'au alterat, câtuşi de puţin caracterul 
românesc al Basarabiei. Dacă stăm să judecăm cele 7 
articole ce alcătuiesc cele două pagini de revistă, din 
punct de vedere sentimental şi totodată, dacă judecăm 
situaţia prezentă a acestei provincii româneşti, rășluită 
(ca sa nu zicem furată) României prin odiosul pact 
Ribbentrop-Molotov, pact pe care Rusia însăşi l-a 
declarat nul, vom fi de acord, indirect, cu cei doi 
ziarişti, Florian Bichir şi Ilie Stoian, care văd şi descriu 
Basarabia de astăzi, aşa cum este în realitate. Adică, o 
parte din România, în care, din păcate, parte din tineret 
s'a înstrăinat complet de obârşia lui, vorbind exclusiv 
ruseşte. 

Dar să ne întoarcem acum la oile noastre. 

După ce a fost trecut prin ciur KGB-istul Ion Iliescu, 
ale cărui păcate faţă de ţară şi neam, se ridică până la 
cer, a venit vremea "moldoveanului” Mircea Snegur, 
pentru a fi judecat precum o merită. (Am spus 
"moldoveanului" şi nu "Românului” deoarece Mircea 
Snegur s'a lepădat de neamul său, prin toate nele- 
giuirile pe care le-a comis, simțindu-se "mai acasă” la 
Moscova decât la Bucureşti). 

Spre a vedea şi a ne da seama cine anume este acest 
"prezident" al Basarabiei, Mircea Snegur, cel care a 
înlocuit imnul "Deşteaptă-te Române” cu "Limba 
noastră” pentrucă, Zice el, basarabenii nu sunt Români 
ci... "moldoveni", ceea ce;-după dânsul ar fi o... "altă 
mâncare de peşte", ne vom servi-de câteva aliniate din 
cele două pagini ale revistei respective: — 

"Fără să exagerăm câtuşi de puțin, Basazabia este 
condusă dela Kremlin. Actualul preşedinte, care-este 
prezentat la noi drept bun Român, este căsătorit cu fii 
generalului KGB, Zotov, fostul şef al Direcţiei 
informative pentru România. De altfel, Mircea 
Ivanovici Snegur (născut în 1940, în satul Trifăneşti, 


raionul Floreşti) a fost propulsat de KGB la data de 2 
Iulie 1989, tocmai pentru a crea o Imagini del: 


mocraţie a URSS, în perioada în care era condusă de 
Gorbaciov..." 

Despre cel de-al doilea, ca rang, în conducerea 
Basarabiei, Petru Lucinschi, tot în acelaşi număr din 
"Tinerama" citim următoarele: "Petru Lucinschi, 
preşedintele Parlamentului... este un mult mai bine 
văzut de Moscova şi care caută cu orice preț să devină 
preşedintele Moldovei... Marele activist şi om al KGB 
(să nu uităm că a fost al patrulea în ierarhia URSS) 
vorbeşte astăzi despre Unire: Dar tot domnia sa afirmă: 
"Cu cât vorbim astăzi mai mult despre Unire, cu atât 
mai mult o vom îndepărta..." 

Limpede ca lacrima. 

Nu le luăm basarabenilor în nume de rău faptul că 
nu vor, faptul că "îndepărtează" pe cât pot Unirea cu 
Patria Mamă, România lui lon Iliescu. Dar ca să spui că 
basarabenii nu sunt Români, ci un neam aparte, adică 
"moldoveni"'să te întorci la scrierea cu litere cirilice etc., 
asta-i prea de tot. Şi să nu uităm că sărăcia, ia din ce în 
ce, mai mari proporţii, şi că România lui Ion Iliescu, nu 
poate sătura burţile chiorhăind ale basarabenilor, când 
chiorhăiala maţelor de acasă este, poate, mult mai 
puternică. 

lată ce anume citim în legătură cu asta: 

„Sărăcia generalizată face ca fețele oamenilor să 
exprime doar teamă, nu numai pentru ziua de mâine, ci 
Pentru cea prezentă. Fiecare monedă de 5 bani contează 
şi, chiar dacă nu vezi prea mulți cerşetori pe străzile 
Chişinăului, nu miră pe nimeni dacă în fața res- 
taurantelor pot fi observați copii care cântă în mici 
fanfare, sperând că în acest fel pot duce acasă un leu, 
doi... în Moldova de peste Prut, foamea este un lucru 
obişnuit..." 

lată realitatea. lată unde au ajuns bieţii oameni după 
atâta amar de ani de dominație comunistă. Unde-i deci 
îndelung propovăduitul RAI AL PROLETARILOR? Ce 
s'a ales din “profeţiile” porcarului Nichita Hruşciov: 
"NOI VA VOM ÎNGROPA”, Adică, ei comuniştii îi vor 
îngropa pe capitaliştii din lumea liberă. Cum, de altfel, 
cred şi tovarăşii Ion Iliescu şi Mircea Snegur, în mintea 
lor puţină, 

n... În Basarabia, atât economia, cât şi cele mai 
importante fabrici privatizate se află în mâna ruso- 
fililor... acum sneguriştii doresc să fie independenți, iar 
unioniştii se zbat ca peştele pe uscat..." 

Despre capetele pătrate ce conduc Basarabia româ- 
nească, de ieri, de azi şi de totdeauna iată ce, de înche- 
iere, citim în "Tinerama't "... Nimeni nu a controlat 
modul în care o cantitate de 13.000 de tone carne de vită 
a luat drumul Turciei, în urma semnăturii ministrului 
agriculturii Virgil Goriciocovici... În acest timp, 
populația Basarabiei este înfometată..." 


Nicolae NOVAC