Cuvantul Romanesc anul 14, nr. 153, ianuarie 1989

SĂ NU ISPITIM PE DUMNEZEU 


——— Adrian B. COSMA—— 


Revoluţia culturală sovietică împotriva 
firii şi tradiţiei româneşti ia un nou curs, 
în sensul unei ''sincronii”” între con- 
ducerile din R.S.R. și din Europa liberă, 
unde există de asemenea o conducere 
foarte riguroasă. Destul de vizibilă această 
sincronie, începută prin 1980, sau chiar 
puţin mai devreme, acum s'a dat total pe 
față ca şi intenţiile de “independență” ale 
regimului din R.S.R. 

Pe zi ce trece trebue să învăţăm tot mai 
bine că pentru România și Români nu 
există nici o iubire la cei care dau tonul 
propagandei mondiale dincoace de cortina 
de fier. Stim de asemenea tot mai clar că 
de 45 de ani încoace România este pedep:- 
sită din ce în ce mai rău, fără să explice 
nimeni de ce. 

De ce nu iubește nimeni pe Români și 
nu se bagă de seamă că Românii sunt azi 
supuși la un genocid în majoritatea 
lor din țară si la etnocidul ireversi- 
bil ca minorități de patru milioane 
de oameni în afara graniţelor României de 
azi? Românii nu au pe acest pământ nici o 
““udă la Dumnezeu” de partea lor, lar 
până la Dumnezeu îi mănâncă Sfinţii. 
Pentrucă lumea se împarte în două: în 
Sfinţi cu toate drepturile şi Români cu 
nici unul, fiind considerați diabolici, cu 
toată istoria si cultura lor. Aceasta cutoate 
că prima liberare de sclavi din secolul 


E eee PA 
0705-8365 


trecut s'a făcut în Tările româneşti, unde 
aceştia trăiau ca în sânul lui Avram, 
binişor înaintea războiului de secesiune 
din ţara fericirii, a libertății și a venirii 
unui *“Mesia” care va fi votat iminent de 
Congres. 

"Toată lumea plânge pe Negrii din Africa 
de Sud. Dar dacă Românii din R.S.R. ar 
trăi ca populația neagră din Africa de Sud 
ar mai găsi un sens vieţii lor pe pământ. 
Toată lumea plânge de mizeria oamenilor 
din Chile, dar orice refugiat din R.S.R. 
spune că dacă în R.S.R. ar fi ca în Chile 
nu ar fugi nimeni. 

Orice iniţiativă românească din lumea 
liberă este supusă unei anume inchiziții ca 
să se supună ca la poliţie, dacă inițiatorii 
sunt de 'origine sănătoasă”!. In categroia 
“sănătos” intră cel mai sigur orice foşti 
complici ai regimului din R.S.R., adică nu 
simpli oameni care siguri de profesiile lor 
şi le-au exercitat până când şi-au dat 
seama că regimul este dușmanul oricărei 
capacități în orice domeniu, cultura însăși 
fiind în funcţie de capriciile partidului. 
Așa se explică, de pildă, de ce fiul unuia 
din cei mai selecți generali ai noştri, ucis 
de comuniști, îndrăznind să aibă o idee de 
ecumenie patriotică a exilului a fost 
trimis la balamuc, iar intelectualii 
““comme il faut” îl disprețuiesc ca din 
podul cerului. 


_—— THE ROMANIAN VOICE - 


Toată propaganda împotriva a tot ce 
spune un cuvânt românesc în lume necen- 
zurat de riici un complet de judecată al 
unui tribunal din cer, momentan instalat 
pe pământ, în perfectă sincronie Est-Vest, 
este fără îndoială bine susținută cu bani 
peşin. Cine dă acești bani? Românii care 
cu adevărat vor liberarea României și pen- 
tru Românii ei, într'un regim ales și 
împuternicit de majoritate, în nici un caz. 
Si ne gândim astfel la Românii din 
România, majoritarii care speră să vină 
ceasul libertății. Dar în afară de 
România nu mai e același lucru. In lumea 
liberă Românii au dreptul să-și spună ca 
un poet din acest secol:  '“Eu nu sunt eu 
și casa mea nu e casa mea”. Pentrucă 
orice atitudine românească reală, nu 
simulată, e drastic cenzurată, cum 
spuneam mai sus. De ce? Pentrucă 
Românii intrați într'un regim de totală 
nesiguranţă, și acasă și în exil, se află azi 
sub o dublă ameninţare: aceea de a plăti 
despăgubiri pentru victime pe care nu le- 
au făcut, și de a tot ispăși crime făcute de 
alţii, pentrucă Românii nu au făcut crime 
împotriva drepturilor omului nici întrecutul 


mai îndepărtat, cum se susține azi, nici în, 


istoria contemporană, până În 1944. 
Probabil în această acuzare ticluită de 

zeci de ani se află secretul persecuției 

Românilor, dela așa cum se zice pocit 


Po 


cum învață marxismul? 


“eliberarea” din 1944, până azi. Unii sunt 
ispitiţi să creadă că Dumnezeu Însuși s'a 
supărat pe Români. Cum răspunde 
Mavrogheni pandaliul unui boier care-i 
zicea că “'s'0 îndura Dumnezeu și de acest 
neam”: ““Dacă Dumnezeu se îndura de voi 
nu mă trimetea pe mine”. Noi nu credem 
că Dumnezeu va trimite mâine pe cineva 
mai bun sau mai rău ca azi, pentrucă 
nimic din ce e rău azi nu vine dela Dum- 
nezeu, ca el să aibă obligaţia de-a îndrepta 
atâtea răuri făcute de oameni. De aceea să 
spunem ca în Evanghelie: Să nu ispitim pe 
Dumnezeu. Dumnezeu nu este protectorul 
nostru național, ci creatorul întregii 
creaturi. Rămâne ca Românii să se arate 
demni de această Creaţie, şi numai așa se 
poate cânta “Dumnezeu e cu noi”. 
Niciodată Dumnezeu nu a spus chiar dacă 
s'a pretins așa ceva, ca în cazul foștilor 
rasiști, care nu rămân singuri pe lume, 
dar în nici un caz n'au nimic de-a face cu 
Românii: să piară toţi afară de unii, pen- 
trucă numai ei îl au pe Dumnezeu, care 
poate fi “'clasă”” sau “rasă”. 

Noi credem că mânturiea Neamului 
Românesc e tocmai în faptul că nu L-am 
ispitit niciodată declarându-L monopol ex- 
clusiv, nici în trecut nici în prezent. Cum 
să răpim noi lui Dumnezeu dreptul 
judecății de apoi, instalând-o pe pământ, 


Pretul unui abonamet anual 
25$/500M 


THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER _IN THE FREE WORLD 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


CIRCULATIE IN AFARA CANADEI AFRICA ARGENTINA. ANGLIA. AUSTRALIA. BRAZILIA 


Le 


ŢARA 


ET LU IŢI LIU ULUI 


_ EDITOR: GEORGE BĂLAȘU 


BELGIA. CHILE, DANEMARCA. ELVETIA. GERMANIA, GRECIA, FRANTA, ISRAEL. ITALIA. OLANDA. ROMANIA, SPANIA. S.U.A. SUEDIA. TURCIA. YUGOSLAVIA, NOUA ZELANDA 


MITUL CONDUCĂTOR -CONDUCERE 


ÎN MIZERIILE DE IARNĂ 
Eugen BÂRSAN 


Din păcate și din nefericire, când te gândești la 
România de sub despotismul comunist, unul dintre 
lucrurile care-ţi ating în chip înfiorător inima și 
cugetul sunt mizeriile în care ea se zbate şi care-i fac 
faimă în lume. Faima mizeriilor. Astfel când auzim un 
străin că ar fi citit ceva în presă despre România, 
simțim o spontană întrerupere de respiraţie, fiindcă 
fâră alte vorbe explicative intuim că tema nu poate fi 
decât una: România, ţara mizeriilor.A unor mizerii de 
nedescris, extinse în grozăvia lor până la punctul în 
care au ajuns să atragă atenţia lumii, ca una dintre 
marile drame omeneşti europene, aparținând acestui 
secol. 

Intradevăr, în România de sub despotismul 
comunist n'a existat nici o clipă care să nu fi înfrun- 
tat întrun fel sau altul apăsarea mizeriilor și 
înfiorarea creată de ele. Mizeriile de-o clipă au devenit 
mizerii de zile, de săptămâni, de luni, de ani și până 
la urmă de-o viață cuprinsă în epoca a peste patru 
decenii. Din punct de vedere al gradului lor de afec- 
tare a ființei umane româneşti, toate au fost şi încă 
continuă a fi extrem de grele. Când vine însă iarna, 
ele din grele devin teribile. Dacă în alte părți 
europene de lume liberă, oamenii intră în iarnă cu 
bucuria imensă a Crăciunului și a tradiţiilor 
înviorâtoare de viață legate de el, Românii au intrat 
în această iarnă înfiorați de groaza a ceea ce-i 
aşteaptă. Groază mult justificată de pătimirile lor din 
iernile precedente. Ce-au îndurat ei în ele, este egal 
cu un fel de trecere anuală printr'un alt sector al 
iadului. 

Deci, cu solistițiul de iarnă, a apărut, iarăși, acest 
iad al mizeriilor. Mizeria atotstăpânitoare cauzată de 

Continuare in pag. 3 
TILL LU ULUI: 


UTILI 


La național-socialiști 
erzaţul de idee forţă se 
rezuma în două, nici măcar 
trei vorbe: “o națiune, un 
conducător'”. Ceea ce, după 
înmormântarea definitivă a 
naţional-socialismului a 
rimat într'o țară pentru 
moment uitată de Dum: 
nezeu, cu ““Președintele- 
România”. “Preşedintele” 
se chiamă “conducător” și 
implicit România ar fi 
““condusă””, ceea ce nu este 
adevărat pentrucă azi 
România este doar împinsă 
la prăpastie cu sila. Zisul 
Pr. din R.S.R. nu conduce 
pe nimeni și nimic ca să nu 
mai vorbim de jumătate şi 
progenitură. **Conducerea”" 
este altă căciulă decât ce se 
petrece în nefericita 
noastră ţară unde sub 
căciula vizibilă se ascunde 
altă minte decât a unuia 
care nu are nici una. Sub 
căciula căzăcească se 
ascunde nu se știe ce, Vizibil 
România are un ''con- 
ducător”, ceea ce e foarte 
rău, are un “partid”, ceea 
ce este şi mai rău, și are un 
“guvern” de fudulie, ceea 
ce este o sinteză a celorlalte 
rele, 


—— Al. BERCEANU— 


Românii liberi nu au 
nici o fantasmă “'conducere- 
conducător”, ceea ce e 
foarte bine, nu au nici un 
“partid”, ceea ce este și 
mai bine, nu au nici un 
““guvern'” ceea ce dă sinteza 
celorlalți doi “bine”, Dacă 
zbirii criminali din R.S.R. 
nu au nici o urmă de vreo 
“conştiinţă”, nici Românii 
liberi în covârşitoarea lor 
majoritate, adică . aproape 
toți cu unele mici excepții 
scoase dela naftalină, nu au 
falsa “'rea conștiință” a 
vreunui război socotit 
“nedrept” şi în care nu au 
făcut crime împotriva 
umanității, cum ar vrea să 
convingă unii această 
majoritate, confundându-ne 
cu rea credință și metodic 
cu alţii. 

Care ''unii''? Sunt 
aceștia un guvern “in- 
vizibil"? Nu ştim, pentrucă 
nu suntem spiritişti ca să 
vedem invizibilul de sub ce 
se petrece în ţară după cum 
nu avem nici un Sherlok 
Holmes capabil să 
“deducă”” vreun invizibil 
care persecută Românii 

_liberi. Ajunge însă o 
“deducție”! din ceea ce se 


vede. In definitiv nici 
Sherlok Holmes nu 
““deducea'” vorbind cu 
spiritele ci cu ajutorul lupei 
şi al raţionamentului. 

Este mai mult cert că 
între Românii liberi nu 
acționează deloc mitul 
vreunei conduceri: 
conducător, dar din 
nefericire mai există 
rămăşiţe răsuflate ale 
ideologiei oficiale dintre 
cele două războaie: ideologia 
imobilității în amoralitate a 
unei clase politice vetuste și 
incapabile, 

Nu putem acuza doar 
Sovietele de tot ce se 
întâmplă rău Românilor. 
Sovietele sunt un rău, 
mare, dar între altele, aşa 
că nu se pot reduce la ele 
toate relele lumii, inclusiv 
cele naționale care-au adus 
în țară Sovietele. In acest 
caz am cădea într'un fel de 
bigotism anacronic în felul 
religiei Ormuz și Ahriman. 
Si astfel să apărăm 
“lumina” care-a adus 
întunericul în țară. De 70 
de ani se știe că Sovietele 
sunt o putere imperialistă 
care vrea să cucerească lu- 
mea sub masca ''revoluțio- 


narismului”!, acesta nefiind 
însă decât o voință deputere 
““țătaro-căzăcească”. Este 
foarte adevărat că azi Sovie- 
tele au cea mai lungă mână 
din istoria lumii pentru 
teroare, complot şi corupție 
pe scară mondială. Dar şi 
ceea ce se petrece în R.S.R. 
cu pacostea ''conducere- 
conducător”, *“Partid- 
Preşedinte" şi ceea ce se 
petrece în exil fără acea 
pacoste nu e doar rău 
Sovietic, ci altceva. Avem 
în exil un rău pe care nu-l 
putem atribui nici unor 
duhuri invizibile, dar îl tot 
“deducem” din ceea ce se 
petrece. Fără să ne ducem 
la Ormuz şi Ahriman, cum 
am spus mai înainte con- 
statăm că se bat cap în cap 
două spirite: unul negativ 
și altul pozitiv. 

Se împlinesc indiscutabil 
în exil serii întregi de fapte 
pozitive ce dovedesc 
existența unui spirit pozitiv 
care animă pe făptuitori. 
Dar sunt și manifestări 
negative provocate cu toată 
evidența de un spirit 
negativ care inspiră pe unii 
oameni la un com: 

Continuare m pag. i 


m 


PAGINA 2 


E e il e Al E AI AA 


editorial 


NOUA TRĂDARE 


A COMUNISTILOR 
ROMÂNI 


In cutia caleidoscopică a politicii internaționale de 
azi, încercăm să ghicim sau chiar să stabilim și locul 
țării noastre de origine, România. In vârtejul' eveni- 
mentelor de azi este aproape imposibil să distingi şi 
prezența guvernului comunist din București. Ceausescu, 
căruia i s'a făcut atâta publicitate de către presa inter- 
națională, pare pierdut în vasta îngrămădire de fapte, 
întâmplări și situații. 

Comunismul mondial este în declin, după ultimele 
evaluări ale Occidentalilor. Toate țările cu regimuri 

„ comuniste sau socialiste, de tip marxist au falimentat. 

Nu s'au ridicat la nivelul aspirațiilor popoarelor. Inde- 
climl lor, partidele comuniste, în frunte cu bolsevicii 
dela Moscova apelează la formule revizioniste, la 
schimbări care să repare spărturile create de incom= 
petență şi artificialitate. S'a mers atât de departe, în- 
cât s'au adoptat formule “capitaliste”? pentru salvarea 
regimurilor de tip comunist. 

Chiar si Albanezii comuniști au ieșit la vedere, din 
izolarea lor, și își croiesc forme de acomodare cu lu- 
mea de azi, pentru a putea păstra puterea politică: 
„ Peste tot suflă vânturile înnoitoare, mai cu seamă, 
în Uniunea Sovietică, care a inventat “'glasnost”-ul si 
“perestroika”, adică niște etichete şi formule pe care 
moscoviţii le consideră “magice”, cu puteri nebăruite 
pentru ieşirea lor din impas. Chiar dacă aceste eti- 
chete sunt false, ele reprezintă simptomele descompu- 
nerii sistemului comunist de guvernare. Moscova a avut 
nevoie de astfel de etichete, pentrucă guvernarea lor a 
început să devină impotentă. Nicio guvernare comunistă 
nu mai poate rezista pe baza principiilor marxiste, pe 
concepția lui Karl Marx. 

Dacă formulele de '“glasnost” si “iperestroika” vor 

„fi simple etichete pentru amăgirea Occidentalilor, în 
| intenția comuniștilor, asta înseanină o eroare imensă, 
și nouă, în ideologia marxistă. Cu âşttel de erori m se 
pot rezolva favorabil problemele fundamentale ale eșe- 
curilor comuniste. 

Comuniștii români se mențin într'o izolare rigidă, 
faţă de înnoirile de formule din alte țări cu regim co- 
munist, inclusiv Sovietele. Nu vor săaccepte nici măcar 
etichete, etichetele sovietice, cel puținpână acum. 

Aici este punctul de sminteală al comunistilor români. 
Ei s'aupietriticat, prinidentificare cu ideologia marxis= 
tă, încât m au lăsat porțile de scăpare, prin revizuiri 
şi eventuale acomodări. Sa % și 

Comuniștii români se arată indiferenți la schimbă- 
rile din țările comuniste vecine, în loc să încerce acum, 

„ când se oferă cel mai potrivit moment, pentru a îngădui 
forțelor naționale să-și arate puterea de creație în eco- 
nomie, tehnologie, producție industrială, organizare 
agricolă, etc., cu amprente de originalitate și caracter 
românesc. : a 

Partidul comunist român, dovedește încăodată sub 
valul înnoirilor din țările vecine, că este străin de înte- 
resele și aspirațiile naționale, că este anti-românesc. 
El refuză orice fel de acomodare cu lumea de azi, aco- 
modare pe care Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și Uniu- 
nea Sovietică o acceptă şi proclamă ca imperativ na- 
țional. 4 

In climatul politic și ideologic pe care l-a creat -în 
mod fals sau adeyărat- Uniunea Sovietică, România are 
o șansă deosebită de a ieși la suprafață cu energiile ei 
creatoare și de a scoate țara, societatea românească 
si poporul român din sclavia sovietică, printr”o îndru- 
mare spre progres și viață umană onorabilă și cu un 
standard superior, pe care-l merită, datorită calități- 
lor umane și al bogățiilor naturale ale pământului 
românesc. 

Prin menţinerea rigidității dictatoriale, chiar si în 
zilele de azi - partidul comunist comite o nouă trădare 
a țării și poporului român. Si reacţiunea va fi zgudui- 
toare față de ultima trădare. 

George BĂLAŞU 


Personal.” 
-Din Europa 


i 
_naționa!!” pe adresa ziarului: 


IANUARIE 1989 


larna 1988-89 a pre- 
început cumplit. Incă din 
Noembrie România a intrat 
în regim siberian. Regim ce 
nu există în Siberia propriu 
zisă, care dacă ar fi avut de 
suportat comunismul din 
R.S.R. ar fi fost azi locuită 
numai de lupi şi alte 
sălbăticiuni, fără urmă de 
om. 
In R.S.R. lupii au fost 
ucişi până la unul, urșii 
sunt asasinați pentru 
distracţie de fiul dement al 
unui tată criminal, așa că a 
venit rândul oamenilor să 
fie cel puţin înjumătățiți 
pentrucă țara nu poate 
hrăni decât zece la sută din 
populaţie, adică executanții 
şi prepușii direcți ai 
regimului. Dar nu mai 
puțin regimul e tare și 
trage țările libere din Oc- 
cident la socoteală. 

In România noii lupi fac 
ce vor și au intrat în 
asemenea orbire încât 
văzând că pot face orice cu 
bieții Români, iau lumea 
toată la rost. Nu le ajunge 
să dărâme România văzând 
cu ochii, s'o sărăcească de 
ultimele rezerve de bunuri 
naturale şi energie vânzând 
produsul lucrului oamenilor 
pe nimic; distrug ţara 
ecologic prin masacrarea 


CD 


NAȚIONALIȘTI? 


—— George BRANA— 


faunei şi a florei, împuțesc 
aerul de respirat cu in- 
dustrii inutile, distrug 
peisagiul şi echilibrul 
cetățenesc prin dărâmarea 
satelor, minţind lumea că 
ar fi renunțat la dărâmări. 
Au construit cu muncă 
gratuită “'Canalul morţii”! 
care nu foloseşte la nimic și 
se deteriorează caşi canalul 
dela Arhanghelsk care-a 
folosit de model și plă- 
nuiesc desființarea unuia 
dintre cele mai importante 
monumente naturale care 
este “*Delta Dunării”. 


Am început cu iarna, 
pentrucă în acest început 
precoce al lui ““Moș Gerilă”, 
mii și mii de ţărani vor 
trebui să suporte frigul ce 
va veni şi foamea ce va fi 
din ce în ce mai mare, 
trăind în corturi, oferite de 
o “miliţie”, numită “ar: 
mată'', care-a pus 
populaţiei la dispoziţie 
noile instrumente de tor- 
tură ale unui asasinat în 


masă. 


La cea de-a 43-a sesiune 
a Naţiunilor Unite, din 
toamna lui 1988, ministrul 
de externe din ferma 
animalelor conducătoare, a 
cerut statelor libere din Oc- 
cident să interzică manifes- 


tațiile “naţionaliste” ale 
Românilor din exil. Care 
“naționaliști”? Toţi 
Românii liberi luptă pentru 
scoaterea României din 
regimul de genocid. Dacă 
aceasta  s'ar chema 
“maţionalism!” toți Românii 
din exil ar fi “naționaliști”. 
Doar că în exil acesta e un 
termen injurios care se 
aplică unor Români de către 
alții. az 
Ca şi în limbajul leninist 
“naționalismul” este egal 
cu “'fascism””, iar “fascist”! 
este tot anti-comunismul, 
Unii Români din exil au 
adoptat limbajul leninist și 
pun în aceeași oală pe foștii 
naționaliști Români cu 
autorii de crime contra 
umanităţii din trecutul 
război, şi-i consideră în 
același timp “'totalitari”, 
ca si pe Sovietici. E un fel 
de oaie turbată care suge 
otravă dela doi draci 
oarecum în litigiu unul față 
de altul, dar în același timp 
înțeleşi tacit asupra unor 


obiective propagandistice. 
De aceea este de așteptat ca 
această intervenție  an- 


tinaționalistă să provoace 
din nou o drastiscă ''alegere 
a apelor”, adică lepădarea 


CUVANTUL ROMANES€ 


ar dăuna 


revendicări 
= ilo 
democratice. i 


Ca să se prevină acest 
nou “'dialog” nu există nici 
un mijloc afară poate de cea 
mai simplă socoteală 
posibilă. Manifestările 
“naționaliste” din lumea 
liberă sunt susținute de mii 
de Români, toți din altă 
generație decât a foștilor 
“naționaliști” de-acum 
vreo 50-60 de ani, și Chiar 
peste. Acum revendică toți 
Românii liberarea de 
urmările primului 
holocaust din România 
anilor '30, care în 1988 este 
extins peste toată țara, 


Această cârdășie pe ur. 
mele unei dictaturi 
începută în 1938, când a 
fost desființată democrația 
din țara noastră, poate fi 
doar întâmplătoare, şi nu e 
nici un motiv să credem că 
e chiar pusă la cale, Dar în 
cazul unui “întâmplărism” 
nu e mai puţin gravă, 
deoarece arată că există pe 
dedesubt ceva comun între 
gândirea totalitară a unor 
autori de genocid şi unor 
totalitari  camuflaţi, care 
tot duc de patruzeci de ani 
de când este exilul un neîn- 


ABONAŢI-VĂ 


LA ZIARUL "CUVANTUL ROMÂNESC" 
Abonamentele şi reînnoirea lor, se pot face după cum urmează: 


- Din Canada şi U.S.A., se pot trimite “*Cec Poştal”” (Money Order) sau '“Cec 


alte Continente, prin “Mandat Poștal”” sau “*Cec Inter- » 


CUVÂNTUL ROMÂNESC, Box 4217, Station D, 
Hamilton, Ontario, Canada L8V 4L6 
Second Class Mail Registration Number 4133 


REÎNNOIȚI-VĂ ABONAMENTUL 


: [ 


*YOZGAT, TURCIA - In numele unui grup de refugiați 
români din “campul Yozgat (Turcia) vă scriem aceste 
Tânduri spre a face cunoscut public suferințele noastre 
cu care ne confruntăm de mai bine de un an. Citim lu- 
nar publicația Dvs. din care aflăm deeforturilepe care 
le faceţi pentru ajutorarea fraților noștri din Ungaria. 
Vrem să vă anunțăm că și noi, aici, deși ne aflăm într?o 
țară necomunistă, împărtășim aceeași soartă cu a Ro- 
mânilor din Ungaria sau poate chiar mai grea. Toţi a- 
vem peste un an, iar perspectivele noastre de-a emigra 
sunt tot mai îndepărtate. In Turcia refugiații est-euro- 
peni sunt înregistrați de către I.C.M.C. (International 
Catholic Migration Commission) cărora le sunt făcute 
forme de emigrare doar pe o singură țară - USA, iar 
pentru Canada și Australia trebue să ai sponsor par- 
ticular. Până aici, totul pare normal şifiresc, dar după 
o așteptare de cel puțin un an în niște condiții care 
concurează cu pușcăriile comuniste, ne aflăm înpragul 
disperarii. 
Din relatările Dvs. reiese faptul că în Ungaria m 
este reprezentanță ONU cu probleme de refugiați si nu 
puteţi face mare lucru pentru ei. Nu stim în ce constă 
ajutorul acestei reprezentanțe în problema noastră, dar 
reprezentanța ONU din Ankara de câte ori a venit aici, 
ne-a raspuns că noi, est-europenii, nu aparținem de ei. 
De asemenea, un reprezentant ONU dela Ankara ne-a 
răspuns că de problemele noastre se ocupă ICMC Istan- 
bul. In timp ce noi care ne-am riscat viața scăpând din 
lagărul comunist tu am fost intervievaţi până la ora 
actuală, alți refugiați (Irakieni, Iranieni), de-a căror 
emigrare se ocupă ONU, sunt intervievaţi de 2-4 ori 
pe an. In această situație, nemaiștiind ce să credem, 
vă rugăm insistent să apelaţi la toate bisericile cres- 
tine pentru a ne sponsora. d 
De asemenea, vă informăm că în luna Februarie 1988 
am fugit în Malta în speranța că situația noastră va fi 
rezolvată. Dar după două luni de stat în Malta, s'a luat 
hotărîrea să fim deportați în Turcia, dar mu în campul 
din Istambul, ci în campul din Yozgat. Aici, orice con- 
tact cu lumea este imposibil. In speranța că situația 
noastră va fi rezolvată, vă mulțumim anticipat. 
Aşteptăm răspuns la ur- 
mătoarea adresă: 
Multegi Misafirhanesi 
Yozgat, Turcia 
- Opaina Gheorghe 
= Liviu Andy Nicolae 
- Ables Erdinci 

[a Oprişan Aurel 
„ Iordache Constantin 
- Memaet Selatin 


REDACȚIA ZIARULUI 
NU ÎMPĂRTĂSEȘTE ÎN- 
TOTDEAUNA IDEILE ȘI 
PUNCTELE DE VEDERE 


ALE  COLABORATORI- 
LOR DIN ARTICOLELE 
SEMNATE, 


E REDACŢIE 


unora, prin “dialog” in-  trerupt “dialog” de unul 
tens, de naționaliștii care singur. E 
„PARIS, FRANTA - Vă trimit copia articolului apăi 


în ziarul francez “Le Quotidien de Paris” din 29 Oc- 
tombrie 1988, referitor la conferința de presă ținută la 
Paris pe 28 Octombrie de către Maestrul Patrick Bau- 
doin, Secretarul General al Federației Internaționale a 
Drepturilor Omului. Tema: soarta refugiaților români 
din Ungaria. Vă rog să publicați integral acest articol 
în coloanele ziarului, cât mai repede posibil. De aseme- 
nea, este foarte util să indicaţi adresa Federaţiei din 
Paris: Maitre Patrick Baudoin Secretaire General 
Federation Internationale des Droits de homme 
27, rue Jean Dolent 75014, Paris, France 

Astfel, Românii, cititori ai ziarului, vor putea adresa 
plângerile lor direct federației, a cărei adresă esteas- 
cunsă publicului românesc de către cei interesați (agen- 
ţii comunisti din Vest). Federaţia este desinformată si 

„NU cunoaște situația din țara noastră. De aceea, vă rog 
să faceți publică adresa federației , cât şi numele Se- 
cretarului ei General. 

O veste absolut reală și halucinantă primită din țară 
recent, citez: *“Tăranii își duc vitele în pădure si le 
părăsesc pentrucă mu au cu ce să le mai hrănească- 
Mi-a venit să plâng, gândindu-mă la rugăciunea țăra- 
nului român de odinioară, în care se ruga lui Dumnezeu 
să-i păzească vitele înaintea copiilor”. E zguduitor, nu? 
Iata ce-a ajuns biata noastră țară. Foametea e printre 
altele motivul real al exodului românesc spre Ungaria. 

Va rog redați în coloanele ziarului cele de mai sus, 
spre cunoştinţa tuturor Românilor de pe întregul glob; 
cei care ascund adevărul asupra României, aici în Vest, 
indiferent de motivele invocate, sunt de aceeași teapă cu 
Călăii comuniști din țară, fără nici odeosebire de fond. 

altă veste: Tov. Nina Cassian, poetă stalinistă din 
R.S.R. a ajuns în U.S.A. Radio Free Europe i-a consa- 
crat emisiuni elogioase prezentându-o ca “erou” și 
informând pe cei din SI 
predă la “College” în U.S.A. Nina Cassian care înălța 
ode lui Stalin în anii '50 și ale cărei “opere” eram 0- 
bligați să le învăţăm la școală, fiind întoate manualele. 
Imi amintesc poemul ““Tie-ţi vorbesc Americă”, în care 
tov. Nina Cassian îndeamnă în versuri poporul american 
să-și smulgă dela sân sarpele veninos al capitalistilor 
şi să aleagă calea ” socialismului - comunismului. 
a, este real. Si iată căacum Tov. Nina Cassian debar- 
că în U.S.A. și predă la “College”, cu surle și cu 
trâmbiţe. 

Cui îi “vorbeşti” azi, tov. Cassian și despre ce? tot 
despre “sarpele veninos - capitalismul?” 

““Graţie” indivizilor de teapa tov. Nina Cassian au 
ajuns azi țăranii să-si părăsească vitele în păduri din 
cauza foametei. i 


Dan ALEXANDRU 


REDACȚIA ZIARULUI “CUVÂNTUL ROMÂNESC” 
MULȚUMEȘTE SUTELOR DE CITITORI CARE NE-AU 
FELICITAT CU OCAZIA SFINTELOR SĂRBĂTORI ȘI 
LE DOREȘTE MULTĂ SĂNĂTATE, FERICIRE ȘI 
REALIZAREA TUTUROR DORINȚELOR. 


ă că poeta-erou Nina Cassian - 


Pa 


CUVANTUL ROMANESC 


IANUARIE 1989 


ÎNVĂTĂMINTE DELA UN CONCRES 


—— George BĂLTEAN— 


In fiecare an are loc în 
Noembrie la Munchen, 
congresul anual al 
Asociaţiei Presei Libere din 
Germania și al Uniunii 
Europene a Ziariştilor 
din Exil. Cândva acest 
congres era congres, 
precum și cele două 
organizaţii erau organizaţii 
cu adevărat. Cândva 
congresul era un loc im- 
portant de dezbatere a 
problemelor exilului politic 
şi presei sale, era un loc de 
întâlnire al ziariştilor 
exilați din țările comuniste. 
Atunci participau mulți 
Români din Germania, 
Franţa, Spania, Italia, 
Elveţia. 

Treptat lucrurile sau 
schimbat. Uniunea 
Europeană a Ziariştilor din 
Exil practic nu mai există, 
deoarece au dispărut 
„Asociaţia Presei Libere din 


ma 


iarba verde 


ică 


zgribulitul de frig este 


lumina vine dela 


redus la 
“lumină” 


Românului 
monument 


IULIU ULUI LILI 


Mizeriile de iarnă 


din România, 


ajuns până la zona măduvii osului Românului, nimic 
m'a putut atrage atenţia, nimic n'a putut impresiona. 
Căci în loc ca lumea liberă să-i vadă pe osândiți, în 
drama mizeriilor vieţii lor de sub călcâiul roșu, ea a 
fost total concentrată la cum să-l onoreze pe osân- 
ditorul-călău în vizite de Stat, şi la cum să-l susțină 
cu vorbe măgulitoare, cu presă și cu bani. În acel 
timp, destul de lung, poporul român și soarta în care 
el se zbătea, n'a însemnat pentru lumea liberă ab- 


solut nimic. 


și mai târziu. 


UD LANA LAU A 


& 


înseamnă că, în zilele de iarnă trebue să 
te străduiești şi să înduri și mai mult până poţi să 
ajungi la ceva alimente. Mai mult decât orice altceva, 
de astă dată dușmanul cozilor dela alimentare e 
frigul, pe care trebue să-l suporţi cu orice preţ pentru 
a putea ajunge la ceva, ce nici nu știi ce va fi și cât va 
fi, dar fără de care nu se poate vieţui. 

Frigul, cu gerul bobotezii și plesniturile de crivăț, 
nu este numai dușmanul cozilor dela alimentare ci și 
al locuinţelor, în care ţara este supusă la mizeria de 
a-şi duce viața la gradaţia unei temperaturi destul de 


e o altă mizerie dată poporului 
român de regimul comunist. — 
Si pentruca întreaga mizerie să fie în armonie, apa 
caldă și spălatul, lumina electrică la limita de -or- 
becăire şi gătitul la bucătărie, sunt chestiuni de 
raționalizări comuniste care au reversul factic al 
unei sfruntări criminale a ţării. 
Nici afară nu-i mai bine. Autobuzele şi trenurile 
care excelează în a circula neregulat și supraincăr- 
cate, crează oamenilor mizeria grijii exasperante cum 
să ajungă la locurile de muncă. 

Iar ca aspectul sumbru al ţării în mizeriile de iarnă 
să fie total, de abia s'a înserat şi, începând cu 
capitala, se ordonă stinsul luminilor depe străzi în 
întreaga țară. Si... totuși... undeva... întunericul e 
săgetat de lumini. Cu aceasta partidul căutând să 
arate că după moartea “'genialului” Stalin, de-acum 
“genialul” 
Ceaușescu, care are şi el grija lui. Să dărâme 
Bucureştiul vechi şi istoric şi să construiască, în țara 
mizerii şi 
de-a 
luminează întunericul, sunt luminile produse de 
sudorii care lucrează zi şi noapte la construcția 
“Palatului Partidului de pe Dealul Cotrocenilor. O con- 
strucție, de 'ani, care are dimensiuni de piramidă 
modernă și care ar fi destinată să fie un auto- 
monument al ceaușului. Ceva ce, de bună seamă, n'ar 
mai fi fost de lipsă, căci, în chip sigur, ceauşul 
rămâne de pomină şi fără această construcţie. 
și de oricare alt sezon 
m sunt deloc ceva nou, ele înce- 
E pând cu comunismul. Noutatea legată de ele, stă 
Z doar în faptul că lumii libere i-au trebuit 40 de ani ca 
2 să ajungă să le poată vedea și ea. După cum se vede, 
E așa a fost să fie: până când mizeria comunistă n'a 


In sfârşit, nu putem decât să vedem ca un alt semn 
bun și promiţător faptul că, această lume a ajuns la 
ziua de descoperire a realităţilor, și în privința 
călăului şi în privința poporului român. Decât 
niciodată, e bine că s'a întâmplat acest lucru salutar 


Franţa şi Italia. Uniunea 
este egală astăzi cu 
Asociaţia Presei Libere din 
Germania. Asociaţia Presei 
Libere din Germania, la 
rândul ei nu mai are nici pe 
departe conţinutul şi rolul 
pe care-l avea, iar ac- 
tivitatea sa nu mai 
corespunde statutului legal 
înregistrat. Nici Românii 
nu mai vin la acest congres, 
așa cum veneau în urmă cu 
ani. Ca exemplu: 1986: 17 
Români, 1987:8, 1988:4. 
Cei patru au fost: Nicola, 
Păunescu, Urwich şi 
Băltean. 

In prima zi a 
congresului, nu a fost 
congres, ci seminar. Căci au 
avut loc doar conferinţe, iar 
acestea nici măcar nu au 
fost urmate de discuţii ca la 
un seminar în ordine. Con- 
ferințele sau rezumat la 
cartea lui Gorbaciov. 


EUL UITI IL I LUI LII LUI LITIUL LITIUL LIU ULUI 


ŢARA 


Urmare din pag. | 


penuria de alimente, care în zilele de iarnă devine și 
mai severă. In biata şi muribunda Românie de sub 
emblema '“Secerii și ciocanului”, '“paşte murgule, 


AAA ODA ALAMA AAA AA 


despot comunist, 


suferinţe, un 
lui. „Săgetările care 


Eugen BÂRSAN £ 
i 


LLC aaa 


Perestroika, de care auzim 
dela apariție, ziua și noap- 
tea. A doua zi, de con- 
gres, a fost “'adunarea 
delegaților”, cu o ordine de 
zi. Din păcate, nici în 
această zi nu a fost congres 
și nici ““adunarea 
delegaților”, nici ordinea de 
zi anunţată nu s'a respec- 
tat. Trebue remarcat însă 
că n'a lipsit show-ul. Show 
trebue să fie, mai ales în 
cazul în speţă. 

Ca de obicei, nu a lipsit 
nici atacul Ungurilor con- 
tra Românilor care se 
repetă în fiecare an, 
profitând probabil de faptul 
că Ungurii sunt prezenti 
întotdeauna în număr mai 
mare, secretarul general 
este ungur și că Românii 
sunt mai timizi. Norocul 
Ungurilor e că îl au și pe 
Ceaușescu de care știu să 
profite, atacând poporul 
român și nu comunismul. 
De data aceasta, răspunsul 
Românilor, prezenţi 
precum și criticile şi 
propunerile cu care ei au 
venit au făcut ca situația 
să se schimbe în favoarea 
Românilor, lucru pentru 
care am fost puternic 
aplaudaţi, iar un Ungur ne- 
a și felicitat. 


Am criticat situaţia 
existentă în această 
asociație si am cerut noi 
alegeri. Aprobarea a fost 
generală, cu excepţia, 
bineînțeles, a celor care se 
simt cu musca pe căciulă. 


La 


acest congres am 
trei.lucruri de ma= 
anță, care ebu 


ca) 


învăţăm ce este democraţia, 
să ne preocupăm de 
trasmiterea  ştafetei în 
onoare de către cei care nu 
mai pot duce o muncă, şi să 
ieşim afară din ghetto. 

Am constatat din nou că 
un preşedinte ales de către 
membrii asociaţiei poate, 
aici în lumea liberă, să se 
comporte ca un dictator şi 
să impună voința sa dic- 
tatorială întregii asociaţii. 
El poate încălca statutul, 
ordinea de zi și voința 
adunării. Astfel un 
preşedinte ales nu respectă 
democraţia lumii în care 
trăim, “iar pe de altă parte, 
membrii adunării nu ştiu 
să beneficieze de drepturile 
pe care le acordă 
democraţia. Se poate con: 
stata că multora din exil le 
lipsesc cunoştinţele despre 
democraţie. Aceasta 
ştirbeşte munca și 
rezultatele exilului politic, 
care trebue să fie categoric 
în favoarea popoarelor cap- 
tive comunismului. 

Dintre toate exilurile se 
pare că, cel românesc 
trăieşte cel mai mult în 
izolare. Noi avem nevoie de 
relaţii mai mult decât 
oricare popor, noi trebue să 
fim peste tot, în toate 
organizaţiile, noi trebue să 
avem contacte. Să ţinem 
cont că noi nu avem pe 
nimeni care să fie alături de 
noi, nici Papă, nici un 
Kissinger, nici un 
Breszezinki, nici un Rokef- 
feler, nici șase-șapte 
milioane de exilați care să 
fie bine organizaţi și să se 
bazeze pe un fundament 
economico-financiar, Noi 


trebue să ieşim afară din 

ghetto. ' 
Să sperăm că înţelep- 

ciunea ne va călăuzi. 


PAGINA 3 


APLAUZE ÎN DISPERARE 


Dumitru le scrie, Nicolae le 
bolboroseşte și poporul le aplaudă cu 
speranțe. Vorbim de discursurile cu 
înălțimea de subsol ale Secretarului 
General. 

Dumitru Popescu (autorul) zis şi 
Popescu-Dumnezeu, conform celor 
scrise de Pacepa, posedă o “intelizență 
superioară ” şi este singurul scriitor 
care a găsit cheia de a stoarce aplauzele 
dela norodul condamnat ca să audă 
peltelele “Fiului Iubit”. 

Cum despre tovarășul Ceaușescu nu 
poți spune nimic de bine, Popescu umple 
logoreea şefului cu promisiuni de 
poimâine pentru cei nemâncaţi de 
alaltăieri. 

Cuvântările “Marelui Indrumător” 
sunt frânte cu aplauze, iar aplauzele, la 
rândul lor, sunt și ele multi-laterale: 
avem aplauze, îndelungate, iesfârșite, 
prelungite, entuziasmate, culminante, 
înălțătoare, adâncite, plus orice com- 
binaţie: “puternice și îndelungate”, sau 
“adâncite şi nesfârşite.”” De asemenea 
aplauzele pot fi exprimate din picioare, 
din scaun sau cu picioarele pe scaun. 

Aplauzele dau impresia nein- 
formatului că's expresia sinceră de 
recunoștință a cetățeanului pentru grija 
guvernului care-l ocrotește de diabet şi 
obezitate impunându-i cartelă la zahăr, 


ultimele două decenii, vor fi cândva 
realizate. 

Redăm câteva rânduri dela coada 
paragrafelor care cerșesc aplauze: (Din 
prelegerea tovarăşului academician 
referitoare la “'reformele agricole”, 
publicată în R.L. 2.9.88). 

„înfăptuirea noii revoluții agrare”. 
(Aplauze prelungite). 

“*...de înaintare fermă spre 
comunism.'” (Aplauze puternice, 
prelungite. Se scandează: “Ceaușescu - 
PCR!” “Ceaușescu şi poporul!) 

“... la dezvoltarea generală a patriei” 
(Aplauze puternice) 

“la dezvoltarea generală a țării” 
(Aplauze puternice şi st pe ai Se 
pare că Românul preferă cuvântul 
“țară” în loc de “patrie”! 

Alte promisiuni aduc aplauze garan- 
tate când șeful vorbește de *'bunăstarea 
întregii naţiuni” de pace, prosperitate, 
înțelegere între popoare și alte vorbe 
goale. 

Aplauzele ““tumultoase” cu care este 
întâmpinat Ceaușescu, trebuesc citite 
așa cum sunt scrise de un neam căruia 
nu i-a mai rămas decât o singură cale ca 
să-i spună dictatorului feroce: 

Aşteptăm cu nerăbdare realizarea 
promisiunilor pe care ni le face zi de zi 
de ani de zile. 


făină și ulei. 


In realitate, Românul 


aplaudă sperând că promisiunile ce se 


repetă de 45 de ani, şi mai vârtos în 


MUNTELE CRAIU -BRASOV- 


Urmare din pag. | 


portament ce arată sinteza 
mai multor rele fun- 
damentale: mojicie în locul 
respectului de om, min- 
ciună sfruntată răspândită 
propagandistic şi calomnie, 
toate servite din plin de un 
fel de nesimţire structu- 
rală, moștenită Dumnezeu 
știe dela cine. Dacă am da 
vina doar pe soviete am 
greşi, cum spuneam mai sus. 
Spiritul negativ care deter- 
mină comportamentul unei 
minorități revizioniste în 
sensul revenirii la o “'dic- 
tatură”” camuflată liberal: 
democratic este un fel de 
Janus cu o față 
“naţională”, prin ce era 
mai rău în națiunea noastră 
şi cu una “internaţională”, 
cu ce e mai rău în ideologia 
marxistă, în care de altfel 
nu e nimic bine. Dar 
această ideologie are defec- 
tul că răul din ea poate fi 
ridicat la puteri nebănuite. 
Mai mult decât atâta: răul 
materialismului comunist 
contaminează și pe cei ce i- 
se opun (în principiu). 


Această contaminare se 
vede în opoziția unei 
minorități la orice încercare 
de-a se încerca ajungerea la 
o ecumenicitate națională, 
nu “ideologică”? ci concretă 
expresie a solidarităţii 
Românilor ajunși azi la 
greul greului. Mijloacele 
folosite propagandistic sunt 
defăimarea, denunțul, 
calomnierea moralistă, 
toate acestea fiind mijloace 
tipice ale opoziţiilor de 
stânga de când este 
democrația pe care azi o 
găunoșază aceste procedee. 

Da, mijloace de stânga, 
pentrucă această opoziție a 
unei foarte reduse 
minorități a exilului 
împotriva unei majorități 
doritoare de înțelegere şi de 
înfrângerea discordiei între 
Românii liberi, amintesc de 


toate ““Watergatele” și 
“lrangatele” ca şi de 
moralismele meschine, 


veștede, răsuflate, puse în 
bătaie cu abilitatea ex- 
crocilor profesionişti de 
asociabilii extremismului 
așa zis “liberal” din Statele 
Unite. La aceștia este 


Stroe MOLDOVANU 


FOTO: DR. A.TH. PETIT 


MITUL CONDUCĂTOR -CONDUCERE 


modelul universal al trans- 
formării minorității într'o 
încarnare mesianică pentru 
a conduce majoritatea, cum 
se petrece la comuniști. 
Azi, în exil, singurii care 
mai au gărgăunii mitului 
“conducere = conducător” 
sunt aceia care își bat joc de 
toate activitățile creatoare 
ale majorității acestui exil. 
Ca şi în R.S.R. azi, 
majoritatea covârșitoare a 
Românilor liberi nu are 
nevoie de nici un “con- 
ducător”, de nici o ''con- 
ducere” ci vrea să fie pur şi 
simplu de capul ei, cu spon- 
taneitatea şi speranţele şi 
jertfele luptei împotriva 
genocidului, “'conducându- 
se” după ce-i dorește inima. 
In consecință: a se ter- 
mina odată cu toate calom: 
niile şi insultele alimentate 
de nişte arătări ambulante 
ale celui mai  anacronic 
mesianism din familia celui 
care-a lichidat România, 
prin opera integral negativă 
a unor Români, nu a cine 
ştie ce “'totalitari”. d 


AI. BERCEANU 


aaa 


yu: 


Î i 
DI o TE 


sil a oma AV 


e. 


a dă 


sa e e Atat 


La 


Au BAI 
i 


_PAGINA 4 


SPEED pe 00 aia 
——————————————————— 


IANUARIE 1989 


CUVANTUL ROMANE 


MITUL GORBACIOV FAŢĂ CU REALITATEA ISTORICĂ 


|. REALITATEA PRAGA 1968 


— Constantin MAREŞ— 


Se împlinesc patru ani de 
când Mihail Gorbaciov a 
preluat puterea în statul 
sovietic. Nu i se pot con- 
testa anumite calități, doar 
faptul în sine că s'a urcat 
pe tronul ocupat când de 
Petru cel Mare, când de 
Lenin, când de Ivan cel 
Groaznic, când de Stalin, îi 
atestă abilitatea. Apoi, așa 
cum Stalin a reușit să se 
dezbare de Lev Davidovici 
Bronstein zis Troski și 
Brejnev de Hrusciov, și 
Gorbaciov şi-a zvârlit con- 
curenții peste bordul 
politic. Aceasta nu a însem- 
nat că Stalin a fost un 
“liberal sau Brejnev un 
glasnosist de tip 
perestroikian. 

Există în Occident marea 
şi eterna tentație de a con- 
funda lupta pentru putere 
din dictaturile comuniste, 
cu liberalizări, disidențe şi 
alte mituri ce dispar pe 
rând, spre a apare sub alte 
forme. Ori oamenii politici 
din lumea liberă sunt naivi, 
deci incompetenţi, ori 
încearcă ” să-și inducă în 
eroare alegătorii, ştiind 
perfect adevărul, deci sunt 
cinici, ori unii dintre ei 


sunt obligaţi să se lase 
manipulaţi din motive pe 
care le ştiu doar ei şi con- 
ducerea K.G.B. 

In primăvara 1988, la 
două decenii după ceea ce 
Sa numit “primăvara dela 
Praga'', Mihail Sergheevici 
Gorbaciov a vizitat capitala 
Cehoslovaciei stârnind 
oarecari speranţe și praful 
unor iluzii. Dar după cum 
se ştie, urma ce o lasă 
iluzia se numește deziluzie. 

Uneori memoria este 
scurtă și oamenii, iar în 
zilele noastre mai ales 
oamenii politici, preferă să 
treacă dorinţele deşarte 
drept realități depline. 
Când în Decembrie 1954 
era condamnat și executat 
Abakumov, adjunctul lui 
Beria şi cel care montase la 
Praga procesul lui Slansky 
și echipei sale de con- 
ducători comunişti 
cehoslovaci, soldat cu spân- 
zurarea principalilor 
acuzaţi, incinerarea 
cadavrelor și împrăștierea 
cenușii, a existat iluzia unei 
“liberalizări”. Dar numai 
după un an, în 1955, este 
arestat şi condamnat un alt 
comunist, un anume 


Alexander Dubcek. Mai târ- 
ziu, președintelui 
tribunalului şi procurorului 
general li se vor comunica 
vagi sancţiuni de ordin ad: 
ministrativ, parodie ce a 
folosit-o și Nicolae 
Ceauşescu atunci când a or- 
donat ca magistratului care 
l-a condamnat la moarte pe 
Lucrețiu Pătrășcanu să i-se 
dea un vot de blam pe linie 
de partid. 

Să nu uităm însă că 
iluzia pragheză are o veche 
tradiţie. Naivul mare om de 
stat Eduard Beneş a crezut 
în cuvântul lui Stalin. Cehii 
dădeau prin vot secret şi 
liber, 407% din sufragii par- 


tidului comunist, dar cu 
două decenii înaintea 
primăverii dela Praga, 


preşedintele Beneș accepta 
un guvern controlat ex- 
clusiv de comunişti, 
ministrul său de externe 
Jan Masaryk era azvârlit pe 
fereastră și el însuși murea 


în curând, după 
comunicatul oficial de 
moarte bună, adică de 
inimă rea. 


După 20 de ani, Dubcek a 
avut iluzia unui comunism 
cu față umană, ignorând că 


“CEAUŞESCU UCIGĂTOR DE URȘI” 


Pacepa, în binevenitele 


memorii “Orizonturi Roșii” 
pune în lumină com- 
portamentul când tigănesc, 
când criminal, nici măcar 
odată uman sau proletar, ci 
în continuu cinic, stupid, 
amoral și psihopat al 
cuplului Ceauşescu în 
diferite momente ale zilei 
(sau chiar ale nopţii, ca la 
orice, găinari). Aproape de 
necrezut, căci atâta 
"'murdărie!' este în afară de 
orice imaginaţie sănătoasă. 
Totuşi e adevărat. lată că 
unele din faptele cuplului, 
care se vede continuă în 
fărădelegile lor, sunt con- 
firmate şi de alţii (v. 
cotidianul german “'Die 
Welt” din 19/20 Nov. 1988; 
p.3). 

Este vorba de vânătoarea 
lui Ceaușescu. Pacepa scrie 
următoarele “Mici armate 
de pădurari din înțreaga 
țară nu fac altceva decât să 
pregătească vânătorile de 
urși ale lui Ceaușescu. Ei 
leagă o jumătate de cal 
omorit în locurile unde se 
ştie că urșii caută apă de 
băut în zori, sau la apusul 
soarelui și atunci 
supraveghează momeala. 
Când un urs mare își face 
obiceiul de a mânca acolo, 
Ceaușescu este înștiințat. 
El sosește cu helicopterul 
înainte de ora 3 dimineața 
și pleacă cu pielea de urs 
înainte de ora 5, Din cauza 
întunericului dela acea pr, 
au scăpat câțiva urși s 
cele Set abai pentru 
care a comandat o armă 
specială, cu care să împuște 
în toiul pizție: (Intre timp 
venise arma); 

- Cum pot s'o încerc: a 
întrebat Ceauşescu. 

- Totul este pregătit, am 
răspuns cu promptitudine. 
Sediul Trupelor de 
Securitate are un poligon 
de tir pentru practicarea 
tragerilor pe timp de 


ZE: ESENKOVA za 
noapte. - 

Să mergem, a strigat el, 
(pășind) cu pasul său iute, 
urmat îndeaproape de 
Elena, cu mers legănat. 

După ce şi-a folosit noua 
armă, a ordonat ca un urs 
să fie pregătit pentru 
Duminică “dimineață” 
(p.283). ; 

Mai departe, Pacepa reia 
astfel tema: “Ce crezi că 
suntem noi, Coman, troglo- 
diți (Coman e Generalul 
Comandant al Marelui Stat 
Major). Poporul român a 
fost capabil să-i dea To- 
“varășului în douăzeci de 
ani, ceea ce Imperiul 
Britanic i-a dat dinastiei 
sale regale într'un mileniu. 
Câte birouri are regina? 
Unul, Coman! Tovarășul 
nostru are trei, şi unul este 
fostul palat regal. Câte 
reşedinte oficiale are 
regina? Trei, asta-i tot ce 
are. Tovarășul are cinci, 
Coman. Cinci. Si asta fără a 
socoti cele 39 case speciale 
de oaspeţi, construite pen- 
tru el în fiecare din județele 
noastre şi ţinute numai 
pentru când merge acolo în | 
vizită, sau la o partidă de 
vânătoare” (p. 317). 

Articolul din “Die Welt” 
întitulat “Conducătorul 
ucigător de urși” aduce 
confirmare și detalii noi: 
“Vânătoarea de urși este 
strict interzisă în România. 
Numai unul, Ceaușescu, 
poate să împuște aceste 
vietăți rare, într'o 
rezervație din Nord:Estul 
Transilvaniei. Ceea ce 
Prinţilor şi Papilor din 
Evul-Mediu era restrâns 
permis,  Conducătorului, 
Sefului Partidului îi este 
fără limită posibil. Cine 
crede însă că ursul va veni 
furios și că vânătorul îl 
aşteaptă cu inima bătând, 
se înşeală... Totul este o 
pregătire minuțioasă, zice 
un funcționar dela 


- bineînţeles, 


PRE e 
Ministerul Agriculturii. 
Urşii sunt hrăniţi în fiecare 
zi exact la ora 4 p.m. si 
exact în fața cerdacului de 
pândă al lui Ceaușescu. Si 
conţinuă funcţionarul: De 
două-trei ori pe an, ia 
Bătrânul helicopterul ca să 
vină dela Bucureşti aici. 
Exact la ora 4 este el în cer. 
dac. Interiorul cerdacului e 
mobilat cu covoare, încălzit 
alături e o 
bucătărie cu cele mai alese 
băuturi, serviciu. In timp 
ce o muzică usoară umple 
interiorul Seful ia o primă 
înghițitură, iar jos apar 
urșii. Jos mănâcă urşii car- 
nea, sus Ceauşescu alege, în 
liniște pe care din ei îi va 
ucide. Apoi ochește lung și 
trage. Distanţa nu e mai 
mult de 18 m. Urşii sunt 
așa de domesticiți că după 
prima spaimă -abia și 
cadavrul celui împușcat a 
fost  îndepărtat- revin 
înapoi la hrană. Si (jocul) 
începe din nou. Ceaușescu 
nu vânează, ci ucide”. 

Acest articol din “Die 
welt” a stârnit o foarte 
mare aversiune și scârbă în 
Germania. Se spune că 
Ceaușescu va fi citat în faţa 
Tribunalului (Mondial) pen- 
tru Apărarea Naturii și 
Animalelor, pentru a fi 
înfierat drept ucigaş 
nedemn de a fi primit în 
țările civilizate din lume. 

In concluzie, Ceaușescu, 
prin felul acesta laș de a 
ucide animale nevinovate, 
psihologic judecat, își 
satisface, într'un fel, in- 
stinctele agresive refulate, 
care fac din el, psiho- 
analitic zis, un criminal- 
tip de categoria întâia. 

In ce priveşte morala 
vânătorească, este de aștep- 
tat ca Asociaţiile de 
Vânătoare din lumea liberă 
(poate chiar din URSS) să 
condamne, sever, această 
sălbăticie animalică. 


termenii sunt in- 
compatibili: dacă este 
comunism nu poate avea 
faţă umană, iar dacă o are, 
nu este comunism. Nu toți 
preşedinţii de republică își 
permit luxul lui Augusto 
Ugarte Pinochet de a ține 
alegeri libere si de a le 
pierde. Mihail Sergheevici 
cunoaște lecţia și admini- 
strează Basarabenilor, Bu- 
covinenilor, Letonilor, Es- 
tonilor,  Lituanienilor si 
Armenilor metoda de 
alegeri lăsată moștenire de 
Iosif Visarionovici. 

In vizita făcută la Praga 
Gorbaciov nu-l putea vizita 
pe omologul său Slansky, 
deoarece avusese grijă 
Abakumov să-l spânzure cu 
36 de ani în urmă. L-ar fi 
putut vedea însă pe fiul 
său, sau pe septuagenarul 
Dubcek, așa cum Reagan l-a 
văzut pe Sakharov și 
Doamna Thatcher pe 
Valesa. Pragmatic însă, 
Gorbaciov şi-a amintit de 
una din ironiile care cir- 
culau la Praga în 1968: 
““Impreună cu Uniunea 
Sovietică pentru eternitate, 
dar nici o secundă mai 
mult”. Om politic realist și 
nu negustor de vise şi alune 
precum nefericitul Jimmy 
Carter, cel care între timp a 
cumulat și funcția de şef al 
statului sovietic, nu a 


socotit necesar nici măcar 
să verse o lacrimă de 
crocodil, la 20 de ani de 
când 6.000 de tancuri și 
600.000 de soldați invadau 
Cehoslovacia, de unde Ar- 
mata Roșie nu dă nici un 
semn de retragere, 
traducând astfel în cehă 
“glasnost” prin “baionetă” 
şi în slovacă, “'perestroica” 
prin “car blindat”. 

Este drept că între timp 
lui Dubcek i sa permis 
(Vingt Ans apres...) o 
călătorie în Italia pentru a- 
și lua direct în primire 
titlul de doctor honoris 
causa, dar exact în acele 
zile, securitatea şi miliția 
reprimau la Praga în mod 
sălbatic o demonstraţie, așa 
cum în urmă cu un an o 
făcuse și securitatea cu 
miliția la Brașov. Ienicerii 
sunt o veche invenție și ar 
fi cazul să ne reamintim că 
la origine  ““geni Ceri” 
însemna ““noua miliție”. Sau 
cum ar spune un alt 
secretar-general de partid, 
mă gândesc la Georges Mar- 
chais: La mâme Jeannette, 
autrement coiff&e. 

Pentru unii Cehi, discur- 
surile lui Gorbaciov, made 
în USSR dar destinate ex- 
portului amintesc de ce se 
auzea la Praga în 1968. Dar 
primăvara de “atunci n'a 
durat decât o vară, pe când 


-z2 


cumulardul dela Kremal; 

tinde să facă un cincimallit 
când vorbeşte ce-i Place Q 

cidentului și fac S, 
ce lui, 


Intre timp cizme], 

ale Armatei Rosii Sal 
să bată pasul pe loe pe v i 
chiul pod cu statui depe viţa. 
va, în jurul statuii regelui 
Venceslav, eroul rațional a 
tât de scump Cehilor, ia 
noul conducător alpartidului 
ales în zilele lui Gor 
nu este altul decât 
marele inchizi 
colaboraţionist ce a E 
în acțiune odată cu tancu- 
rile sovietice, 


baciov, 
Jakes, 


Iluzia pragheză din 1948 
s'a numit Beneș, cea din 
1968 s'a numit Dubcek, cea 
din 1988 nu a avut nume 
deoarece a fost colectivă, ca 
şi anterioara ei altfel. Să o 
denumim iluzia “'glasnost & 
perestroika” născută _ în 
timpul mitului Gorbaciov, 
acest activist de profesie și 
aparacik de talent, care a 
învăţat dela Reagan rolul 
televiziunii, care umple 
coloanele presei zise 
liberale din Occident, dar 
nu şi rafturile libere de an- 
tricoate din patria sa ce nu- 
și recheamă fiii ce veghează 

în rubaşcă și cu kalașnikov 
la întârziata dar reala iarnă 
pragheză. 


PROBITATE POLITICĂ 


Există între numeroasele 
instituţii internaționale, ca 
ONU, FAO, UNESCO, 
EURATOM, etc. o 
organizație europeană fun-. 
dată în anul 1925, care con- 
voacă în fiecare an în luna 
Septembrie un congres, in- 
titulată: Confederaţia 
Europeană a Agriculturii, 
cu sediul permanent în 
Elveţia. Membrii acestei 
confederaţii sunt toate 
asociaţiile libere agricole, 
cooperativele, organizaţiile 
forestiere, institutele de 
credit agricol, etc, toate 
însă, cu o activitate liberă. 
Până în prezent, această 
confederație a refuzat total 
să primească în sânul ei 
țări comuniste, arătând 
prin aceasta lumii că nu se 
poate vorbi liber cu 
delegaţii oficiali ai unor 
guverne comuniste. 
Nenumărate au fost 
presiunile din partea 
organizațiilor majore citate 
mai sus. Toate încercările 
de a o îndupleca au fost 
inutile. A refuzat rând pe 
rând toate ingerențele de a 
pleca capul. A dat dovadă 
de o probitate politică fără 
seamăn în lumea de azi 
plină de capitulări, în faţa 
țărilor comuniste. 

Cel ce semnează această 
cronică este membru al 
acestei confederații, în 
numele şi ca preşedinte al 
Asociaţiei Inginerilor 
Agronomi români liberi, 
din străinătate, 


—— Aurel RĂUȚĂ— 


La Congresul dela Graz, 
Austria, din luna Sep- 
tembrie 1988, Adunarea 
Generală în concluziile ei, 
după declaraţii, soluţii, a 
publicat un APEL, votat şi 
aplaudat în unanimitate, cu 
următorul conținut: 

NU! Deportării țăranilor 
şi distrugerii satelor din 
România. 

Adunarea Generală a 
Confederației Europene a 
Agriculturii -CEA, reunită 
la Graz (Austria) în 
perioada 10 - 23 Septembrie 
1988 pentru a studia 
viitorul agriculturii şi a 
lumii rurale în Europa, a 
luat cunoștință cu 
stupefacţie de  hotărirea 
guvernului R.S.R. de a 
distruge între 7000 şi 8000 
de sate în anumite regiuni 
ale țării şi de a-i transfera 
pe locuitori în centre agro- 
industriale nou construite. 

Aceste distrugeri precum 
şi deplasarea masivă a 
populaţiei ar constitui o 
tentativă  inadmisibilă la 
libertăţile individuale şi la 
drepturile omului. Ele ar 
antrena pierderea iden- 
tităţii culturale a populaţiei 
precum şi vitalitatea 
regiunilor respective, plus 
dispariția monumentelor 
patrimoniului cultural 
național şi european. Ar 
însemna o violare inac- 
ceptabilă a convențiilor in- 
ternaționale care garan- 
tează dreptul populațiilor la 
o identitate culturală, drep- 


RĂSPÂNDIȚI ACEST ZIAR 


turi semnate şi ratificate de 
guvernul RSR şi mai ales de 
acordul dela Helsinki. 


Confederaţia Europeană 
de Agricultură care a pledat 
întotdeauna în favoarea ex- 
ploatărilor agricole 
familiale și independente şi 
a promovării cultural: 
economice şi sociale a 
mediului rural, nu poate 
decât să-și exprime 
reprobarea şi să aclame in- 
dignarea sa în fața unui 
proiect atât de crud. 


C.E.A. pune în vedere 
guvernului RSR să renunțe 
la deportarea populației şi 
la distrugerea iremediabilă 
a patrimoniului cultural 
care a îmbogăţit civilizația 
europeană. 


Ea cere cu insistență 
guvernelor tuturor. țărilor, 
Naţiunilor Unite şi 
celorlalte instanțe in- 
ternaționale cu caracter 
politic, economic, social, 
cultural sau umanitar, să-şi 
unească forțele, vocile 
într'o condamnare comună 
a intențiilor intolerabile ale 
“guvernului român şi a face 
tot ce este posibil pentru â 
le face imposibil de realizat. 

Noi ca Români, Ne 
bucurăm din suflet , că oin- 
stituţie de prestigiul aceste! 
confederații a luat 0 
atitudine decisă şi deschisă, 
împotriva actului sălbatic 
comis de  satrapul 
Ceauşescu în biata noastră 
Românie. 


e ce-i pla- 


PA 


- 


CUVANTUL ROMANESC 


IANUAR 


IE 1989 


PAGINA 5 


REGE, REGALITATE ŞI REGAT 


—— Preoteasa Eugenia UȘERIU— 


Impământenirea acestor 
cuvinte în viața neamului 
nostru a fost echilibrată și 
benefică în timpul primilor 
domnitori: regele Carol 1 
numit întemeitorul și 
regele Ferdinand | numit 
întregitorul. Al treilea rege, 
Carol al II-lea n'a respectat 
jurământul de credință 
făcut neamului; o singură 
mențiune este potrivită în 
această succintă prezen: 
tare: Cine face lui își face, 
cine dă lui își dă. Cel de al 
patrulea rege, Mihai | a fost 
obligat de regimul comunist 
să abdice; își trăește viața 
de exilat cu demnitate şi 
modestie; admirat şi 
respectat de străini; este - 
în general: învăluit cu 
dragoste și respect de exilul 
care doreşte restaurarea 
ierarhiei tipică Românilor 
în viitorul echilibru statal 
al țarii noastre. 

Regatul este teritoriul 
geografic al unui popor în 
care domneşte un rege, iar 
regalitatea reprezintă dem: 
nitatea regelui care 
colaborează la conducerea 
statului cu guvernul. 
Regele este ales de popor, 
or moşteneşte tronul părin- 
tesc sau familial. 

Forma ideală a regalității 
- pe înțelesul poporului 
român este aceea practicată 
de primii doi domnitori 
care au domnit, dar nu au 
guvernat. Istoria i-a așezat 
printre înfăptuitori 


catalizatori ai problemelor 
sociale-economice, culturale 
și spirituale în timp de 
“pace, iar în vreme de 
război, soldați devotați 
cu alte cuvinte, o adevărată 
osmoză între drepturi și 
datorii coordonată prin 
fapte care au făcut legături 
trainice între rege și popor 
bazate pe dragoste şi 
respect reciproc; înfăp- 
tuirile lor i-a integrat în 
„ lumea sufletului românesc 
atât pe cei doi regi amintiţi 
cât și pe reginele lor. 

O prezentare succintă a 
lor este necesară exilului, 
pentrucă informaţiile 
istorice după 1945 au 
stâlcit adevărul. 

Carol 1 de Hohenzolern, a- 


“ les prin plebiscit în 8 Aprilie 


1866 Domn ereditar al 
Principatelor Române a so- 
sit în Bucureşti, în 10 Mai 
1866 și a depus jurămân- 
tul în Camera Deputaţilor; 
credință legilor Tării și 
respect pentru întregul 
popor; ''Punând piciorul pe 
acest pământ, am și devenit 
român, Eu vă aduc: o inimă 
cinstită, gânduri drepte, o 
voință nestrămutată de a 
face binele, un devotament 
fără margini către noua 
mea patrie și acel nebiruit 
respect către lege, respect 
pe care I-au cules din pilda 
alor mei!.,. Cetăţean astăzi; 
mâine de va fi nevoie, 
soldat eu voiu împărtăși cu 
dumneavoastră atât soarta 
- cea bună, cât şi pe cea rea. 
Din această clipă, toți una 
suntem. Incredeţi:vă în 


mine, precum și eu mă 
încred în dumneavoastră.” 

Primii ani de domnie au 
iost deosebit de grei; pro- 
bleme interne, dar mai ales 
externe. Cu înţelepciune, 
“răbdare și perseverență a 


“ambii fost 


colaborat cu guvernele alese 
de popor, a orientat și 
stabilit progres economic, a 
promovat cultura şi sa 
alăturat spiritualității 
poporului, în același timp, 
cu răspundere şi pricepere 
de soldat a organizat ar- 
mata care a fost vitează, 
victorioasă și respectată. 

In 1877 a izbucnit răz- 
boiul ruso-turc bazat pe 
răscoalele din Bosnia, 
Herţegovina și Bulgaria 
împotriva imperiului 
otoman care era suzeran; 
mare parte din aceste 
nemulțumiri au fost in: 
stigate de Rusia ţaristă, 
permanent flămândă să 
înlocuiască dominația 
puterii islamice, care de 
fapt era în declin evident. 
Sub pretext că vor să ajute 
pe fraţii lor creștini de sub 
sclavia otomană, Rușii au 
cerut permisiunea guver: 
nului român să treacă prin 
Moldova şi Muntenia ca să 
ajute pe răsculații din 
Sudul Dunării. Guvernul 
român le-a dat permisiunea 
cu condiţia să nu jefuiască 
țara în trecerea lor. Ruşii 
n'au respectat promisiunea 
și au început practica 
vechiului lor obicei; tânărul 
Principe Carol | a mobilizat 
armata română și a însoțit 
armata rusească pentruca 
să fie respectată înțelegerea 
stabilită. Sultanul a dat 
“ ordin guvernului român să 


represalii Turcii au 
bardat orașul Calafat și au 
ars sate din Nordul 
Dunării. Domnitorul Carol 
a răspuns acestor atacuri şi 
au distrus vapoarele Tur- 
cilor ancorate în Vidin. In 
urma acestor conflicte, în 
fața entuziasmului 
poporului, având ca bază 
decizia unanimă a guver- 
nului, în 10 Mai 1877, con- 


ducerea legislativă a 
anunțat independenţa 
României. Domnitorul 


Carol şi fruntașii ţării au 
oferit colaborare armatei 
rusești; marele duce, 
Nicolae care comanda 
oastea, a refuzat motivând 
că are suficiente resurse. 
Armata română a trecut în 
Oltenia cu atenția mărită 
să apere granițele de o 
eventuală năvălire a Tur: 
cilor ori de busculade 
neașteptate ale Rușilor. 
Războiul ruso-turc a con: 
tinuat; în 23 lulie 1877 
Marele duce Nicolae al 
Rusiei a trimis urma- 
toarea telegramă urgen- 
ță Domnitorului Carol I: 
“Vino În ajutorul nostru, 
treci Dunărea pe unde 
voiești, cum voiești, sub ce 
condiții voiești; numai vino 
grabnic în ajutorul nostru. 
Turcii ne prăpădesc. Cauza 
creștină este în primejdie!” 
Cu toate greutăţile iernii 
și ale rezistenței îndâriite 
turceşti, tactica de luptă a 
domnitorului român a dat 
rezultate pozitive; vitejii 
soldați români au cucerit 
Griviţa, Rahova, Opanez și 
Plevna. Osman Pașa rănit 
s'a predat domnitorului 
Carol pe care-l respecta în 
mod deosebit. In luna Iunie 
1878 la semnarea 
tratatului de pace din 
Berlin, Ruşii cu metodele 


nu permită trecerea armatei 
ruseşti. pe. terito : : 


lor cunoscute au creat o 
rețea de intrigi bazate pe 
minciuni răspândite printre 
oamenii de stat europeni, 
care au dat României 
Dobrogea, iar Rusia țaristă 
şi-a anexat Sudul 
Basarabiei; această trecere 
a armatelor rusești pe pă- 
mântul nostru este conside- 
rată a noua lor invazie din 
cele 12, prima fiind a lui 
Petru cel Mare care a sărit 
să dea ajutor (zis) creştin 
principelui moldovean 
Dimitrie Cantemir în răz- 
boiul ruso-turc din 1711, la 
Stănilești. 

După patru ani de orân- 
duire a problemelor de con: 
ducere internă, după răz- 
boiul de independenţă, 
România s'a ridicat la ran- 
gul de regat, cu primul rege 
Carol |, în 10 Mai 1881. 

Prima regină a României 
a fost Elisabeta de Wied, 
soția regelui Carol I; este 
cunoscută internațional şi 
sub pseudonimul de poetă 
Carmen Silva; ca și regele 
Carol 1 sa contopit cu 
poporul român chiar din 
momentul sosirii la noi, 
când a văzut “'cei mai fru- 
moşi ochi de copii din lume”; 
expresiile și acțiunile ei de 
rară sensibilitate poetică 
sunt ecouri puternice ale 
unui suflet deosebit; este de 
amintit că tânărul 
muzicant George Enescu 
avea ca locuință în 
București o cameră în 
-p | reg 


transofrmat palatul regal în 

spital pentru răniții care 
nu mai încăpeau în spitale. 
Abnegația, puterea ei de 

„muncă impresionantă și 
organizarea medicală pen: 
tru răniții care veneau din 
Sudul Dunării i-au adus 
numele de “Mama 
răniților”; talentul de 
poetă a așezat:o în lumea 
literară a Vestului 
european; curios pentru 
multă lume, credea că cel 
mai bun sistem de con: 
ducere al unui stat este 
republica. 

Opera de domnie: 
înțeleaptă a regelui Carol I, 
întemeietorul și a reginei 
poetă Carmen Silva: 
Elisabeta a legat teoretic și 
practic dinastia de națiunea 
noastră. 

După decesul lui, în 
1914, s'a urcat pe tron 
nepotul lui, Ferdinand 1 de 
Hohenzolern, căsătorit cu 
Maria de Edinburg, nepoata 
reginei Victoria a Angliei. 

La înmânarea sceptrului 
de rege al României a depus 
următorul jurământ de 
credință: ''Jur să păstrez 
constituțiunea și legile 
poporului român, să menţin 
drepturile lui naţionale și 


integritatea  naţională',,.. 
'Sunt sigur că, însuflețiţi 
de același patriotism, 


Românii vor ști și în viitor, 
să dea tronului și țării 
unirea în cugetare şi în 
acțiune, care este singura 
chezășie a unei sănătoase 
propășiri. naționale.” Prin 
faptele sale a fost numit în 
țară și în străinătate 
“Regele loial”; erudit 
botanist, împreună cu 
augusta sa regină s'au 
amalgamat cu grădina 
sufletului românesc; faptele 
; lor sunt cunoscute în parte 


In-ti "Pa dis 
aa dt = i 


mai 


MESAJ REGAL 


Români, Românce, 

Niciodată în preajma Sfintelor 
Sărbători şi a sfârșitului de an n'am avut 
inima atât de adânc îndurerată ca azi; 
cunoscând tragica situație actuală din 
țară, mă adresez vouă, 

Distrugerea sistematică, impusă de o 
dictatură nebunească în toate sectoarele 
vieţii, tradiţiei și culturii românești, a 
zguduit puternic conştiinţa universală: 
voci autorizate venind de pretutindeni 
s'au ridicat ca să înfiereze procedeele an- 
tiumane ale regimului din România. A 
sosit deci momentul ca țările democratice 
care au denunțat această tiranie 
distrugătoare să afirme realitatea și 
unitatea Europei în jurul drepturilor in- 
dividului și ale naţiilor, tocmai în anul 
care comemorează cea de a patruzecea 
aniversare a proclamării ““Dreptuilor 
Omului”. Este urgent să se treacă la 
fapte. 

Cu două luni în urmă am făcut o 
declaraţie mulțumind celor care au arătat 
adevăratul aspect al dictatorului român și 
al “'diktatelor” sale. Acum fac un apel 
tuturor țărilor democrate ca, unite, să 
oprească diabolica și criminala acțiune 
desfăşurată de un guvern iresponsabil. 

Acest apel se adresează mai cu seamă 
Statelor care la Yalta şi anterior se 
angajaseră față de ţările eliberate de 
nazism a lua măsurile politice şi 


economice care li se cuvin. 

In lumea actuală s'a manifestat recent o 
dorință imperioasă de limpezime și refor- 
mare: vechile partide unice apar astăzi ca 


ocaziile istorice, au plecat 


în arhiva acelui timp, dar 
ales în absoluta 


In prezent, conducătorii români se 
agaţă de putere, încercând să ascundă și 
asttel să stăvilească înaintarea reformelor 
pornite în Uniunea Sovietică din pură 
necesitate economică. Ei se căznesc a-și 
justifica politica de așa zis progres și 
îmbunătăţiri, ce se dovedesc însă minciuni 
sfruntate în experiența zilnică a 
cetățeanului de rând. 

Acești conducători falimentari se tem 
să fie izgoniți dela putere îndată ce aţi 
avea ceva de spus. 

Sforțările neîntrerupte ale celor două 
Supraputeri mondiale spre a-și ameliora 
relaţiile nu vor putea dăinui decât dacă 
U.R.S.S. slobozește încătușarea națiunilor 
colonizate și cotropite ale Europei 
răsăritene. 

O asemenea eliberare ar duce la o mai 
bună înțelegere între aceste naţii și 
Uniunea Sovietică, și ar fi totodată o con- 
tribuție majoră la pacea și prosperitatea 
lumii întregi. 

Deci se cuvine să rezistăm prezentului 
şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi 
şi cu vecinii noștri să ducem lupta pașnică 
dar dârză împotriva silniciei. 

Mereu cu gândul la voi prizonieri ai 
mizeriei şi la voi luptătorii mereu 
prigoniţi, vă urez în acest ajun de An Nou, 
împreună cu Regina Ana, Prinicipesa 
Margareta și întreaga Familie Regală “La 
Mulţi Ani mai buni, cu sănătate, fericire 
și noroc”! 

Așa să ne ajute Dumnezeu! 


reprezintă unul din cen- 


evidență divină. 

Regele Ferdinand a intrat 
în vârtejul celui dintâi răz- 
boi mondial alături de 
aliaţi, al căror plan a fost 
permanent și necinstit 
răsturnat de Ruși, care s'au 
aliat și cu Germanii cu care 
împărțiseră -în secret: 
întregul teritoriu 
românesc; astfel, Ungurii 
trebuiau să fie stăpânii 
Olteniei și Munteniei, 
Bulgarilor le-a dăruit 
Dobrogea, iar Rușilor le era 
rezervată Moldova şi 
Basarabia. Printre isprăvile 
lor de atunci este de amin: 
tit că ajutoarele trimise Ro- 
mânilor de aliați veneau cu 
mare întârziere ori m ve- 
neau deloc, iar la înaintarea 


trupelor germane însoțite 
de cele bulgare, care au 
ocupat Bucureştiul, în loc 
de colaborare ca aliați, au 
trecut în Bulgaria. Armata 
română s'a retras în 
Moldova. Planul anticipat 
de Ruși s'a împlinit parţial 
şi temporar. Oltenia și 
Muntenia au fost ocupate 
de Germani, Dobrogea de 
Bulgari, dar Moldova, sub 
conducerea generalilor 
iscusiți și a regelui Fer: 


dinand au creat așa 
numitul “'Triunghi al 
Morţii”'. Luptele dela 


Mărășești, Mărăști, Cașin 
și Oituz sunt mărturii 
respectate ale vitejiei 
soldaților români. 


Detronarea țarului 
Nicolae în 1917 a adus 
retragerea trupelor ruseşti, 
care la fel ca în toate 


în dezordine și jefuind. 
După doi ani de grele 
suferințe Basarabia, 
Bucovina şi Transilvania 
sau alipit patriei mume. 
Proclamaţia regelui Fer. 
dinand I în ziua încoronării 
la Alba. Iulia este vie în 
sufletul românesc din țară 
și exil; începe cu omagiul 
adresat predecesorului rege, 
armatei, ţăranilor, mun: 
citorilor și întregului popor 
românesc; ... ““In neclintită 
unire cu poporul, voiu 
închina toate puterile mele 
de om și de rege și cer 
binecuvânterea Celui Atot.- 


puternic în această zi 
solemnă de înălţare 
sufletească.” 


Regina Maria a fost o 
apariţie benefică pe pămân- 
tul românesc; dăruită cu 
calități excepționale,a fost 
mama orfanilor și a 
săracilor, asistentă 
medicală, soție și mamă 
devotată; la pacea dela Ver- 
sailles a reprezentat cu suc: 
ces drepturile românești în 
locul diplomaților care nu 
erau ascultați; istoria o va 
consacra ca luminătoarea 
tratativelor referitoare la 
hotarele României Mari. 
Regină demnă care a privit 
apoi cu durere invazia ver- 
minei în viața românească. 

Regele Mihai | poate fi 
numit regele democrat. 
Chiar tânăr a ştiut că 
trebue să domnească şi nu 
să guverneze; anarhia 
comunistă nu poate 
colabora cu rânduiala 
romănească; iadul crucifică 
neamul nostru în țară, dar 
regele Mihai | şi regina Ana 


trele sănătoase ale ierarhiei 
românești în exil. Regina 
Ana nu poartă bijuterii 
plăcute la vedere, dar este 
împodobită cu daruri pe 
care mulți exilați le cunosc 
și le respectă; aceste daruri 
sunt așezate în rugăciuni, 
să le dea Dumnezeu ''ceea 
ce este bun și folositor”; 
presa străină le-a dedicat 


din când în când cuvinte . 


care fac cinste numelui de 
Român. 

Regele Mihai 1 și regina 
Ana înmănunchiază 
modestie elegantă. cu 
înălțime spirituală. 

Aceste mențiuni succinte 
fac parte din istoria țării 
noastre care a fost cântată 
în secolul trecut de poetul 
Ioan Neniţescu:, 


“Nu vrem să închinăm po= 
poare sub mândrul sceptru 
românesc ci să trăim din 
viața noastră și dreptul 
nostru strămoșesc... 


Rege, regalitate și regat 
fac parte din ierarhia 
neamului nostru; echilibrul 
poate fi clătinat autarhic 
ori diabolic dar această o- 
rientare stă în cutele as- 
cunse ale sufletului nostru; 
badea Ion și lelea Floarea 
se roagă chiar și pentru 
regii nepotriviți istorieiplă- 
mădită de Dromichete, De- 
cebalus per Scorilo si con- 
timuată de domnitorii bine- 
făcători începând cu secolul 
14 până în zilele noastre; în 
această istorie oferită orân- 
duirii divine este inclus și 
acesț simbol al ierarhiei 
în viața noastră pămân- 
tească. 


N | 


sii a 
Era ** 


PAGINA 6 


IANUARIE 1989 
E Se A glANUARIEA989e e e 


CUVANTUL ROMANEşe 


E II ES PE IE a 
SS ERE ET PE E 7 E ED IRRa 
INSPRE ŞI DIN CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI 


—— Gheorghe RĂDULESCU— 


In Cetatea de Scaun a 
Sucevei, Stefan Vodă își 
ascute paloşul şi priveşte 
peste timpuri, numărând 
puternicile cetăţi de 
apărare împotriva hoardelor 
din Răsărit, din jos pe 
Nistru, dela Marea cea 
Mare, Cetatea Albă (In sec. 
al 13-lea a fost ridicată o 
cetate genoveză pe același 
loc al coloniei antice eline 


Tyras: denumită 
Maurokastron sau Mon: 
castro). 


După sec. al 14-lea, odată 
cu statul întemeiat şi in- 
dependent al Moldovei este 


„întărită şi amplificată. 


Cetatea Albă ajunge chiar 
reşedinţă domnească în 
timpul lui Alexandru cel 
Bun (1421) şi după el. 
Stefan cel Mare îi acordă o 
mare atenţie, o întăreşte şi 
o amplifică (1454-1476), tot 
în vremea sa i se con- 
struieşte Marea Poartă), 
Cetatea Chilia (Cetatea 
Chilia, inițial a fost o cetate 
bizantină însă pe parcursul 
timpului a căzut și sub 
stăpânire genoveză. Unii 
dintre domnii Tării Româ- 
nești si lancu de Hune- 
doara au amenajat-o şi au 
întărit-o, Stefan cel Mare o 
stăpâneşte în 1465 şi tot el 
o reconstruieşte integral în 
1419) şi până mai sus de 
Cetatea Soroca (Pe locul 
unde a fost o fortăreață 
genoveză - Alcionia, în sec. 
al 15-lea a fost ridicată - 
cetatea de pavăză pe Nistru, 
Soroca, care făcea parte din 
ansamblul defensiv al 
Moldovei medievale. Stefan 
cel Mare și apoi Petru 
Rareş au consolidat-o și 
modernizat-o de 
nenumărate ori) şi Cetatea 
Hotin (A fost considerată ca 
una dintre cele mai im- 
portante cetăți din cadrul 
defensiv al Moldovei 
medievale. Cetatea Hotin 
era în acelaşi timp con- 
siderată o cetate de hotar 
pe Nistru. Ea a fost con- 
struită la începutul sec. al 
15-lea de Alexandru cel 
Bun cu sprijinul lui Vitold, 
mare cneaz de Lituania. 

A fost amplificată şi 
întărită în special de Stefan 
cel Mare și de Petru Rareș) 
și lacrimi îi picură marelui 
Voevod pe zidurile cetăților 
şi ale bisericilor pe care cu 
osteneală și prin victorie le- 


“a înălțat. Cetăți, biserici și 


mânăstiri ce străjuiesc de 
veacuri la porţile 
creștinătății, căci mare și 
credincios a fost Domnul, 
care le-a zidit și le-a sfințit 
în sângele lui Christos și al 
arcașilor care au căzut pen- 
tru apărarea credinţei și a 
pământului neamului 
românesc. 

Cine cunoaște voevodalul 
pământ românesc al 
Basarabiei, al Moldovei și al 
Bucovinei nu poate decât 
să-i fie sufletul încărcat de 
frumusețe şi dumnezeire, 
nu poate decât să ducă cu el 
nemurirea neamului, a 
neamului care își poartă 
crucea, crucea care oricât 
de hulită ar fi astăzi de 
ucigași se înalță însânge- 
rată, dar A a Mei spre 
reînviere. 

Urcând spre Cetatea de 
Scaun a Sucevei pe apa 
înspumată a Bistriţei din 
spre orașul Bacău al 


“ Mânăstirea 


poetului Bacovia, lăsând în 
dreapta orașul lui Roman 
Vodă la întretăierea apei 
Moldovei cu Siretul și 
urcând mereu în stânga 
spre munți -pe Bistriţa și 
dacă ne vom opri o clipă în 
drumul nostru în orașul 
Piatra Neamţ, vom întâlni 
Biserica Sfântul loan 
Botezătorul 1497-1498, 
ctitoria lui Stefan Vodă, 
apoi mai sus între Bistriţa 
în apropierea apei Moldovei 
spre dreapta în Târgul 
Neamţ ne va întâmpina 
Biserica Inălțării 1497, din 
ansamblul Mânăstirii 
Neamţ, ctitoria aceluiași 
vrednic Domnitor. Tot aici 
vom întâlni Cetatea 
Neamţului construită în 
timpul lui Petru [ Mușat 
(1374-1391 / 92), apoi 
intărită, consolidată şi 
modernizată între anii 
1475-1476, de Stefan cel 
Mare, cetate ce a stat ca 
pavăză în calea 
năvălitorilor. Trecând mai 
departe spre partea estică a 
apei Moldovei, vom ajunge 
în orașul ascuns între 
dealuri și turle de biserici, 
Fălticeni, oraşul 
Lovineştilor, al lui Nicu 
Gane şi al “Dumbravei 
minunate”. In sfârşit 
ținând drumul Sucevei spre 
Nord, printre livezi și 
pâraie, în stânga Siretului, 
la o distanță de 25-26 km. 
ajungem în orasul Sucea- 
"va, în fosta C 
un a Moldovei.. Cetatea Su- 
cevei este ridicată inițial de 
Petru 1 Mușat (1374-1391/ 
92), este apoi amplificată și 
lărgită de Alexandru cel 
Bun, în cele din urmă este 
adăugită, întărită, con- 
solidată și modernizată de 
Stefan cel Mare. 

Din Cetatea de Scaun a 
lui Stefan Voevod răzbat în 
sufletul nostru clopotele 
Mânăstirii dela Biserica 
Sfântul Gheorghe. 1514- 
1522, ctitoria lui Bogdan al 
III-lea cel Orb și Stefăniţa 
Vodă, unde se află racla 
Sfântului Ion cel Nou, apoi 
clopotele dela Biserica, 
Sfântul Dumitru 1534- 
1535, ctitoria lui Petru 
Rareș, clopotele dela 
Mânăstirea armenească 
Zamea 1551-1612, dela 
Biserica Mirăuţi (sec. 17), 
dela Biserica Sfântul 
Nicolae 1611, dela Biserica 
Sfântul loan Botezătorul 
1643, dela zvelta și eleganta 
Biserica Dragomirna 1606- 


1609, din apropierea 
Sucevei, ctitoria 
Mitropolitului Anastasie 


Crimea și de pe întreaga 
Suceavă, un sunet 
răscolitor, un sunet 
sfâşietor de răstignire a 
neamului 


care se cere 
eliberat, un sunet ce 
străbate eternitatea, un 


sunet ce trebue să fie auzit 
de orice suflare româneas- 
că, de orice crestin adevă- 
rat. Ajungând la Gura 
Humorului ne întâmpină 
așezarea Voroneţului cu 
renumita Biserică Sfântul 
Gheorghe, zidită de Stefan 
cel Mare în 1488, pe fostul 
schit al lui Daniil Sihastru, 
Biserică cunoscută astăzi de 
Voroneţ. 
Trecând mai departe prin 
dulcea și Sfânta Bucovină, 
printre codri, dumbrăvi și 
obcine ne întâmpină 


de Sca- 


ctitoria lui Petru Rareș, 
Biserica Buna Vestire 1532, 
a Mânăstirii Moldoviţa, mai 
încolo peste păduri și iz: 
voare ne iese în cale ctitoria 


movileştilor, Mânăstirea 
Suceviţa 1581-1601, 
mânăstire ce este con: 


siderată drept Testamentul 
artei vechi moldoveneşti. 
Colindând pe drumurile 
Bucovinei, ajungem la locul 
de veșnicie al Marelui 
Stefan, la Mânăstirea 
Putna 1466-1469, unul din- 
tre cele mai importante 
centre artistice şi căr- 
turăreşti din țară. In oraşul 
Rădăuţi ne întâmpină 
Biserica Sfântul Nicolae 
(ridicată după 1359), 
Biserică construită în locul 
unei biserici de lemn, 
Biserica Sfântul Nicolae 
este ctitoria lui Bogdan 1, 
întemeietorul Moldovei, 
locaș ce a fost cândva 
vechea Episcopie a 
Rădăuţiului. Mergând mai 
departe spre Nord prin 
Storojineţ, ajungem în fosta 
capitală a Bucovinei din 
timpul nostru, Cernăuţi, 
menţionat de Alexandru cel 
Bun pe la 1408, acest oraș a 
fost punctul de vamă a 
Moldovei spre graniţa de 
Nord. Cernăuţiul se dez- 
voltă într'un timp destul de 
mult economic fiind 
protejat de puternica cetate 
Teţina și tot aici au avut 
reședințe temporare Stefan 


cel Mare şi Petru Rareş. 


Datorită ocupaţiei austriece 
începând din anul 1774, nu 
Sau putut păstra prea 
multe documente din 
perioada medievală, 
întâlnind mai . frecvent 
biserici din lemn de factură 
și tradiție populară. Cu 
toate acestea ni s'au 
păstrat Biserica Sfântul 
Nicolae a familiei Stroescu, 
1607, Biserica Domnească, 
Adormirea, ctitoria lui 
Nicolae Mavrocordat, 1709- 
1716, fiind apoi recon- 
struită, Biserica Sfânta 
Treime, care datează din 
sec. al 18-lea, apoi Biserica 
Cuvioasa Paraschiva fiind şi 
ea reconstruită, datând tot 
din sec. al 18-lea. 
Cernăuţiul oraș vechi 
românesc, orașul lui Iancu 


= Flondor și al lui Aron Pum- 


nul, dascălul admirat și 
iubit al lui Eminescu, oraș 
cu unul dintre cele mai 
somptuoase și cunoscute 
monumente de artă și de 
credinţa  ortodoxă,i, din 
Sud-Estul Europei, 
Mitropolia Bucovinei, a 
cărei imensă cruce te 
urmărește de jur. 
împrejurul  impunătorului 
palat, luând diferite forme. 

Traversând apa Prutului 
și urcând mereu spre Nord 
spre fruntarele lui Ghika 
Vodă ajungem în 
vecinătatea din nou a 
Nistrului, recunoscând 
adevăratele granițe 
româneşti dinspre Nord-Est 
“Dela Nistru pân'la Tisa'”, 


"adică până în Apuşul Tran. 


silvaniei. 

Din acest colț de pământ 
românesc cu vechi așezări şi 
tradiții strămoșești, sfințit 
pe tot întinsul lui cu 
Biserici Voevodale, mâini 
tâlhărești și criminale au 
sfâșiat din trupul României 
pământul binecuvântat al 
Basarabiei, 41 Bucovinei de 


Nord şi al ținutului Herţa, 
acești barbari din pustiurile 
răsăritului privesc cu ochi 
lacomi peste întreaga țară 
românească, creștină de 
veacuri, peste ţara care 
astăzi este batjocorită și 
distrusă de un regim politie 
venetic, antiuman şi an- 
tiromânesc, regim adus pe 
ţevile de tun prin sânge şi 
ură de aceiași barbari ai 
Răsăritului. 

Voi tineri români din 
țara însângerată de chinuri 
și dezastre și voi tineri 


români de peste hotarele 
acestei țări românești, voi 
care Vaţi născut în timpul 
celui mai cumplit infern al 
neamului nostru, în timpul 
comunismului, voi care aţi 
fost şi sunteți opriți sa va 
cunoaşteţi și să înțelegeţi 
adevărata istorie şi cultură 
a ţării voastre, adevărata și 
neîntrecuta frumusețe de 
înălţare și luptă a neamului 
românesc, adevărata 
credinţă care vă înnobilează 
sufletele, voi care ați fost 
alungați dela dreptul sacru 


al poporului român q 
cunoaște suferinţele ş 
toriile înscrise în 
veşniciei neamului, priviți 
Şi cercetaţi cu luare aminte 
cine sunteţi, de unde veniţi 
şi nu fugiți de adevăr, căci 
voi sunteţi prin sângele şi 
legea voastră creștinească 
păstrătorii acestui tezaur al 
țarii și al neamului pe care 
şi noi l-am primit spre 
păstrare și îmbogățire dela 
părinții noștri pentru 
copiii-copiiilor noștri în 
vecii vecilor, Amin. 


e a-i 
1 Vic. 
Cartea 


Pa 


CENTRUL CULTURAL 


DELA CÂMPUL ROMÂNESC 
HAMILTON, CANADA 


TABĂRA DE VARĂ 
30 IULIE -6 AUGUST 


X ÎN PRIMA PARTE A TABEREI DE VARĂ 
VOR AVEA LOC CONFERINŢE ŞI EXCURSII 


30 IULIE-2 AUGUST 


X ÎN PARTEA A DOUA A TABEREI 
3 AUGUST-5 AUGUST 


ASOCIAȚIA CULTURALĂ ROMÂNĂ 
HAMILTON, ONTARIO, CANADA 


ÎMPREUNĂ CU 


INSTITUTUL ROMÂN 
PENTRU CERCETĂRI ISTORICE 
SAN DIEGO, CALIFORNIA, USA 


ORGANIZEAZĂ 


“CENTENARUL EMINESCU” 


AMĂNUNTE DE ORGANIZARE 
SE VOR PUBLICA ÎN NUMERELE URMĂTOARE 


——— 000 în teze Vio 


CUVANTUL ROMANESC 


IANUARIE 1989 


PAGINA 7 


RĂZBOI ŞI PACE 
(ŞTIINŢĂ ŞI FILOSOFIE) 


De curând a avut loc la Madrid o con- 
ferinţă de Presă a savantului Stephan 
Hawking cu prilejul prezentării cărții sale 
"History of Time”, a 

Celebrul om de știință (cunoscut și din Spunea Bertrand Russel: ''Materia e o 


cauza necruțătoarei boli care l-a lovit), : Ă 
ghemuit, aparent prostrat în sofisticatul formală o evaeii oală pentu a AM ageri 
ce se întâmplă “acolo” unde ea nu se 


scaun pe roate, şi-a expus ii 
privire la îi ali pda ieegsirafa află”. Cuvinte care sentenţiază lichidarea 
Bang până la “găurile negre”, “Legile filosofiei materialiste. (Dar nici aici să nu 
ştiinţei, afirmă el, determină cu suficientă cădem în exces de idealism atribuind 
precizie cum s'a născut universul, ca atare acestor fenomene caracter spiritual, prin 
nu e nevoie să recurgem la Dumnezeu”. fagul, că ele nu ar mai aparține acelor en- 
Dar, admite el, “'legile ştiinţei nu răspund tități “res extensa” cum spunea Descar: 
întrebării dece există Universul”, tes, deosebite de “'res cogitans”, atributul 
E prea bine cunoscută nesinchisirea minţii. Dar poate că e necesar să revizuim 
aroganța uneori, a multor oameni de și aceste concepte în funcţie de noile con- 
ştiinţă faţă de celelalte domenii ale gân. — CePții de “'spaţiu”.) 
dirii. Cel filosofic, de pildă. După Po 
Hawking, “filosofia a abandonat tentativa 


complet oricărei descrieri prin cuvinte 
sau imagini intuitive, 


“Philosophy, în one of its functions, 


Prudenţa una din virtuțile cardinale 
(Phronesis) pe care Grecii o venerau cu 
precădere, a fost totdeauna principiu de 
bază a Ințeleptului, fie el om de știință 
sau filozof. 

Newton, investigator al naturii, constient 
de capacitățile lui mintale și instrumentale, 
si-a dovedit înțelepciunea mărturisind; “Nu 
stiu ce impresie fac eu lumii, dar eu mă văd 
Ca pe un copil care se joacăpeo plajă și se 
bucură să culeagă pe ici pe colo o piatră 
lustruită sau o frumoasă scoică, în timp ce 
în faţa lui se întinde imensul ocean al 
adevărului, de nepătruns.” 


Grăit-a geniul: *“'La'nceput, pe cândființă 
nu era, nici neființă /Pe când totul era lipsă 
de vieață și voință, / Când mu s'ascundea 


is the critic of cosmologles” (Whitehead) 


de sine Însuși odihnea cel nepătruns / Fu 
prăpastie”? gemine? Pu rolan Întins de 
apă? / N'a fost lume pricepută și nici minte 
s'0 priceapă.” 

Atât omul de știință cât și poetul și-au 
dat seama de abisul. în fața căruia se 
află; de culmile și profunzimile pe care nu 
le pot atinge. Voi încheia cu frumoasa și 
ingenioasa imagine a lui James Jeans: 

“Pizica modernă tinde să rezolve în 
unde tot universul “material”, Aceste 
unde sunt de două feluri: unele “înfun- 
date” pe care le numim materie, altele 
libere pe care le numim radiație sau 
lumină. Aceste concepte reduc totalitatea 
universului la o lume de lumină, 
potențială sau existentă; ca atare toată 
istoria ceraţiei se poate exprima în scurte 
cuvinte: Dumnezeu a spus: “Să fie 
lumină”, 


de a explica universul, pentru a se dedica 
chestiunilor lingvistice sau pur an- 
tropologice”. Observaţia e justă; în parte. 

Câmpul de cercetare al Filosofiei, dela 
Thales, Pythagora, Aristotel, până mai în 
zilele noastre, a fost atât de vast încât a 
cuprins mai toate domeniile cunoașterii: 
dela Fizică, Matematică, Logică, până la 
Pshihologie, Antropologie, Astronomie 
(Pythagoricienii au combătut teoriile 
geocentrice), luând zborul spre înaltele 
culmi ale Metafizicii sub toate aspectele ei 
(Gnoseologie, Ontologie, etc.) 

Faptul că Filosofia s'a distanțat 
oarecum de Natură, acea Physis cum o 
numeau Grecii, într'un cuvânt de Stiinţa 
naturală (spun oarecum căci exemplele 
contemporane, un Bachelard, Teilhard, 
Whitehead, Russell, printre mulţi alţii, 
sunt bine cunoscute), lăsând acest 
domeniu pe seama științei propriu zisă nu 
inseamnă De altfel, cei 


Pascal, pentru a m menționa 
culmi ale inteligenței. Mai târziu, distan- 


fizicii moderne, 
„.. 2 
*Matematica, Știința cea 
mai abstractă, cea maisim- 
plă, cea mai veche, cea mai 
perfectă între toate, azi se 
adresează Metafiziciipentru 
= a-și revizui fundamentul 
propriilor sale raționa- 
mente” (Leonardi) 

Revenind la vechii gânditori, oare câți 
știm că instrumentalul informaticii 
moderne, bazat pe sistem binar, s'a în- 

. spirat în mare parte din metoda 
dicotomică concepută de Platon acum 
apropae 2500 de ani? 

Si-apoi Filosofia n'a dezertat în fața 
marilor probleme a chestiunilor “ultime”, 
“esenţiale”, a unei cauzalităţi dincolo de 
cercul închis al determinismului ştinţific. 

Aş îndrăzni să afirm că noua Fizică se 
apropie mai mult de un oarecare spirit 
filosofie decât de schemele ştiințifico- 
naturale de tip mecanicist- materialist din 
veacul al 19-lea, în plin faliment. Azi știm 
că determinismul, și principiul 
cauzalităţii, valabil într'o oarecare măsură 
în ce priveşte studiul sistemelor 
planetare, deci macrofizica, - în universul 
atomilor și quanta, imprevizibilul, 
neaşteptatul, ne surprinde la fiecare 
moment. (Nu trebue totuşi să exagerăm 
atribuind o totală “libertate de acţiune” - 
acestor fenomene, cum ar dori unii gân- 


adevăi al 


Socrate, istătăba comelerat 


Ce i se poate învimi Filosofiei? Că azi 
ea s'ar ocupa mai cu precădere de om? De 
soarta lui, în căutarea unei identități? 
Spre o mai lucidă descifrare a 
fenomenului uman și a misterului ce-l 
înconjoară. (Teilhard). 

Cred că a fost misiunea de totdeauna a 
Filozofiei. Dar fără să piardă din vedere 
problema Inceputului, - a unei cauzalităţi 
ontoiogice, și a unui eventual, sfârșit; o 
primă cauză și o cauză finală, principii 
care stăteau la temelia filozofiei lui 
Aristotel, şi a întregii gândiri din an- 
tichitate, preocupată de problema genetică 
și teleo-logică. 

Conflictul între Stiinţă și Filosofie sau 
Religie a existat de când lumea. Totuși 
unele influențe reciproce nu trebuesc 
tăgăduite. Dar nimeni nu poate bănui gân- 
direa aristotelică de faptul că ar fi putut fi 
influențată de motive religioase, de 
cosmologiile acelor. vremi, „ minunate 


necesa! 

şi fundamenteze Metafizica pe principiul 
acelui prim motor, Dumnezeu. Cum bine 
obsearvă Whitehead: "“In his consideration 
of this metaphysical question he was en- 
tirely dispassionate”. 

Cred că problema acelui prim 
Eveniment frământă şi intrigă mai mult 
minţile oamenilor de știință decât a 
altora. Deși în mod aparent, a ști cum s'a 
petrecut pare a fi principala lor 
preocupare; dece, pentru a nu spune de 
cine, trecând pe plan secundar. 


La dă 


“Ce este timpul? Dacă ni- 
meni mu mă întreabă, o ştiu. 
Dacă sunt întrebat și caut 
s'o explic, mu știu”. (Feri- 
citul Augustin) 


O observaţie interesantă a unor fizicieni 
cu privire la o problemă (cam ciudată), 
nedeslușită de știință: ''dece există trei 
dimensiuni spațiale și numai o singură 
dimensiune temporală''? 

Am putea spune că dacă timpul nu e 
decât o altă “coordonată” a spațiului, - 
cum se “'bânuiește,-- o realitate solidară 
cu spaţiul (așa cun pare a fi gândit și 
Eminescu prin Sărmanul Dionis) sar 
putea specula cu posibilitatea unei 
“simultaneități” în ce privește trecutul 
prezentul și viitorul; deci şi cu o “*rever- 
sibilitate”' "a acestor “stări” temporale. 
Lucru care, știm, a inspirat o seamă de 
romane (Wells) şi nu mai puţine fantezii 
de “'ştiință ficțiune” povestind călătorii 
dincolo de timp. 

-.. 


“Science has helped to free man from 
unnecessary fears”, spune G.N:Ridley. 


şi ne poate 

mult decât Filozofia. Nu mă refer la Doc- 
trine, ci la autentica înțelepciune, Acea 
“Sophia” socratică, cu a sa “ironie”, care 
nu însemna zeflemea ci (eironeia) 
iscusitoare și pătrunzătoare întrebări; sau 
prudența stoică a unui Marcu Aureliu; 
sau acea pioasă “'angoisse philosophique” 
a lui Pascal. 


nimica, desi tot era ascuns..„/Cândpăâtruns 


DUMNEZEU 


Noțiunea de DUM- 
NEZEU, este atât de diferit 
conturată în mintea 
oamenilor, încât nu este de 
mirare că sunt atâtea 
religii, secte nenumărate, 
liberi cugetători și atei, cu 
concepţia lor diferită despre 
Dumnezeu. 

Ateii chiar neagă 
existența lui Dumnezeu. In 
realitate, Dumnezeul pe 


culți, fapt nu 
există decât în mintea lor 
obscură și confuză. 

' Bigoţii, habotnicii, ateii 
și mulţi liber-cugetători, nu 
dau un conținut real 
noțiunii de Dumnezeu, iar 
când neagă sau atribuie 
totul, deci și binele și răul, 
lui Dumnezeu, nu fac decât 
să-și exprime ignoranța. 

Nu trebue să faci un 

- efort de gândire prea mare 
ca să înţelegi că așa cum 
oamenii au creat, crează și 
se conduc după anumite 
legi, elaborate de in- 
teligenţa lor, există și o In- 
teligență Suverană și In- 
finită, care a statornicit 
legile eterne, potrivit 
cărora tot ce se face în 
natură, este urmarea 
firească și inevitabilă a 
îndeplinirii condiţiilor 

“acestor legi. 

Ca și legile scrise de 
oameni, legile nescrise ale 
naturii, protestează 
împotriva celor ce le calcă 
și sancţionează pe cei ce nu 
le respectă, pentrucă așa 
cum spune Apostolul Pavel 
“Dumnezeu, nu se lasă să 
fie batjocorit” (Galateni, 

6-7. 

„Următorul exemplu ne 
va ajuta să înțelegem cum 
stau lucrurile. 


Când un om trage primul 
fum dintr'o țigară, tușește. 
Tusea este un protest al 
legii care îţi apără 
sănătatea. Cel ce nu ţine 
cont de acest protest ci con- 
tinuă să fumeze, își face o 
deprindere urâtă, care 
devenind viciu, poate aduce 
un cancer pulmonar sau 
alte tulburări în starea 
sănătăţii. Bolile respective 
apar deci ca o sancțiune 
pentru nerespectarea legii 


—Florian ONITZA— 


care ne apără sănătatea. 
Este deci cât se poate de 
clar și de adevărat, că ceea 
ce ajută sau mântuie pe 
om, este mmai și numai 
respectul legilor naturii. 
Marii inițiați nu fac altceva 
decât să răspândească în 
lume paragrafele acestor 
legi, să avertizeze și să 
abată pe om dela drumul 
care duce la. pieire. 


un lucru sau o stare de 


Legile fundamentale ale 
Creaţiunii, statornicite de 
Inteligența Supremă și În- 
finită, ne arată câ ori de 
câte ori sunt create cu voie 
sau fără voie, cu știință sau 
fără știință, condiţiile 
producerii unui fenomen, 
fenomenul se produce; și că 
oricât de mult am dori și 
ne-am ruga să se producă 


am, 


turisit de fapt că numai 
prin trăirea învăţăturii Lui 
putem găsi Calea care ne 
duce la cunoașterea 
Adevărului și la 
înfrumsețarea Vieţii, așa 
cum rezultă și din cuvintele 
“Căutaţi Adevărul şi 
Adevărul vă va face 
slobozi!” (loan 8-32). 

Revenind la legile 
naturii, putem spune că așa 
cum nici o lege omenească, 
nici un cod sau regulament 
de comportare m a apărut 
fără un autor, fără o in- 
teligență care l-a concept şi 
pe care nu o putem vedea, 
nici legile naturii nu 
puteau apare fără o In- 
telizență Supremă și In- 
“finită, care a statornicit 
principiile de funcţionare şi 
legile de dezvoltare a tot ce 
a fost, este și va fi. Oare nu 
acesta este cel mai adevărat 
conținut al noţiunii de 
Dumnezeu? lar dacă in- 
teligența şi spiritul creator 
al omului nu poate fi văzut, 
cum ar putea fi văzută In- 
teligența Surpemă și In- 
finită? 

Cum ar putea fi văzută 
inteligența care zămislește 
o creatură vie, o floare sau 
un pom roditor, în tainicul 
laborator al naturii? 
Dovada o face lucrul creat, 
fluturele , stejarul și omul, 
despre care Ecleziastul 
spune: “Cum nu știi care 
este calea vântului, nici 
cum se fac oasele în plân- 
tecele femeii însărcinate, 
tot așa nu cunoşti lucrarea 
lui Dumnezeu, care le face 
pe toate” (Ecl. 11-5). 


- morale. 


Rezultă așadar că ceea ce 
este esenţial în toate 


religiile și filosofiile, este 


când informaţiile pe care se 
întemeiază sunt nereale. La 
credința cea adevărată se 
ajunge numai prin 
adevărului, iar 
cunoașterea aceasta nu 
poate fi dobândită decât 
printr'o asiduă muncă de 
cercetare. 
Ce înţelept îndemn ne-a 


„lăsat Apostolul Pavel când 


a scris: ““Cercetați toate 
lucrurile şi păstraţi ce este 
bun!” (Tes. 1, cpa. 5-ăâl. 

Pe primul plan, este 
legea! ''Prin credinţă, 
desființăm noi legea? 
Nicidecum!” a răspuns 
A peetalat Pavel (Romani 3- 

1). 

Acest '“Nicidecum” are o 
bază reală, pentrucă se con- 
firmă la fiecare pas de omul 
care râvnește tot timpul 
vieții lui să facă ceva, dar 
nu poate face absolut nimic 
dacă efectiv nu îndeplineşte 
condițiile prevăzute de lege. 
Așa cum nu poate secera 
fără a semăna mai întâi sau 
așa cum nu poate avea 
căldură în casă pe timp de 
iarnă fără foc, m poate 
obține nici fericire în 
această lume, fără să in- 
deplinească mai întâi 
condițiile cuprinse în legile 
Necunoscându-le 
sau ignorându-le, ajunge la 
situația jalnică din zilele 
noastre când toți aleargă 
după fericire fără s'o 
găsească. 


PAGINA 8__ 


Urmare din numărul trecut 


Ce este izbitor dela începutul in- 
terpretării lui Noica despre '“'Luceafăr”! 
este că filosoful român înlătură orice in- 
terpretare de până acum, fie că ea este 
savantă ori mai puţin învățată, romantică 
sau nu, ca să nu mai amintim de o ex: 
plicare psihologică, omenească, el îi dă 
“Luceafărului” un anumit sens, arătând 
că în fond nu e vorba în mod implicit de 
geniul despre care se discută atât, ci ''de 
soarta Luceafărului”, care “'seamănă 
mult!” cum spune Eminescu în 
manuscrisul 2775 B, la fila 56 ''cu soarta 
geniului, unde Noica subliniază că 
“seamănă mult” “'care înseamnă mai 
“puțin decât seamănă”. 

Atunci, cine este “Luceafărul”? Si 
autorul arată că interpretarea trebuie să 
pornească dela Hyperion. ''Ce este 
Hyperion? Este '“hyper-ion”, pe deaspura 
mergătorul, în greacă este cel ce nu este 
fixat într'o condiție individuală, ca noi 
toți, ci care trece peste destinele noastre - 
sensurile mari ale istoriei și omului - cu 
natura sa generală.” 

Deci Hyperion ar fi “'un suflet”, “'un 
duh” așa cum îl vedeau grecii și este 
veşnic rătăcitor, un element general ce ar 
dori să prindă fiinţă undeva dar nu poate, 
Deducţia ar fi că, între calitatea 
generalului, adică a lui Hyperion, (a 
Luceafărului) şi aceea a individualului a 
fetei îndrăgostită, (a Cătălinei de mai târ- 
ziu) există o mare deosebire, pentrucă atât 
“Luceafărul” cât și Cătălina, adică atât 
generalul cât şi individualul nu pot să 
prindă ființă undeva. Ei doresc acest 
lucru, cum spune Noica, “în termenii 
modulaţiilor româneşti ale ființei: un Va 
fi fiind, în legănarea sa din lumea în- 
dividualului, își întind mâna - dar mâinile 


„lor nu se prind”. Si mai departe filosoful 


arată că fata indragostită nu poate ieși din 
condiţia ei individuală, ea cere doar să i se 


+ lumineze viața așa cum de altfel fac 


oamenii cerând generalului să le 'trans- 
figureze viețile”. Este adevărat că 
zbuciumul este al elementului luminos, al 
“Luceafărului”, dar și el dorește o trans- 
figurare o clipă doar să ia şi el carac- 
terele individuale, însă condițiile lor nu 
se pot modifica. 

Individualul “deci, arată autorul nu 


"poate prelua nimic dela general cele două 


lumi se despart în mod peremtoric 
“uşurătatea umană și gravitatea 
cosmică”. Apariția lui Cătălin dezleagă 
situația și o definește în același timp ca și 
“Prometeu-ul lui Goethe”, exemplifică 


Noica. 
Si în continuare “'Ce-i poate cere 
““Luceafărul'' marelui Părinte", 


Demiurgului, precizează autorul prin com- 
parația sa cu Faust, care “'cerea Mumelor 
imaginea Elenei, adică o esență, eroul lui 
Eminescu vrea existență, cu haosul ei, cu 
repaosul ei''. **Mi-e sete de repaos”. 
Filosoful nostru argumentează că 
“ființa nu înseamnă îngroaparea și moar- 
tea generalului în lumea celor trecătoare, 
ci împlinirea acestora întru și prin 
general, chiar dacă vor fi trecătoare și 
generalul va rămâne, în felul lui etern”. 
Prin urmare “'Luceafărul” spune Noica, 
ca și Faust dorește să fie altceva decât 
este, ca "făptură de ordin general” însă el 
nu poate fi pe măsura ''elementarului in- 
dividual”” care e simpla ''devenire întru 
devenire”. ''Dar piară oamenii cu toți/ 
S'ar naşte iară oameni” însă ''Un soare de 
s'ar stinge'n cer/S'aprinde iarăși soare”, 
Problema prin urmare e elucidată și 
poziţia celor doi rămâne prestabilită fără 
putință de modificare. '“'Luceafărul” lui 
Eminescu este deci mergătorul întru 
zbucium şi eternitate care deschide porţi 
de gândire, de lumină și speranțe omului, 
încercând să-l ridice măcar o clipă în sfere 
de nemurire și frumusețe, chiar dacă cele 
două făpturi își întind mâinile, dar nu se 
pot cuprinde, el este cum spune Noica 
““trecerea geniului prin lume, “ca și 
trecerea lui Hyperion pe deasupra 
mergătorului - lasă în urma-i o dâră de 
lumină și un zvon al ordinei. 
__ Trecerea lui Eminescu prin lumea 
noastră, ce extraordinară ordine nu a adus 


CONSTANTIN 


LE 
NOICA 


[24 IULIE 1909-5 DECEMBRIE 1987) 


ea, câtă ființă n'a instituit, cu toată 
nefericirea și dezordinea din el! Dacă 
- astăzi ființa românească ține, este într'o 
măsură, poate încă nedeplin lămurită, 
dar sigură, pentrucă a trecut un 
Eminescu prin lumea ei”. 
Am insistat mai mult asupra 
" capitolului rezervat ““Luceafărului” lui 
„Eminescu, pentrucă poetul nostru este 
"calificat de Noica ca “omul” deplin! 
creatorul cu adevărat atotcuprinzător prin 
a cărui operă ființa noastră românească va 
supravețui în universalitatea culturilor și 
a măreției spirituale. Prin ““Luceafărul” 
lui Eminescu, Noica a ajuns la ideea 
“arheilor”, în această lume cosmica 
împletită cu cea pământească, în lumea 
basmului românesc de unde își trage 
originea şi ontologia. 

De fapt românul a fost întotdeauna 
umblător prin stele, soarta lui căutând-o 
în astrologie, astrologia lui însă este 
primară, legată de suflet, de pământ și 
univers, de miscarea și ii pe ca- 
re îl parcurge În viața aceasta până când 
sufletul i se urcă la cer. Intre cer și 
pământ țăranul nu vede nici o deosebire, 
pământul fiind doar o palmă de țărână 
rezervată omului, sufletul însă călătorește 
prin toate văgăunile universului, în 
împărăția lui Dumnezeu și a lui Hyperion, 

La toate popoarele vechi țăranul este în 
felul lui un astrolog. 

Pentru Blaga ''Veșnicia s'a născut la 
sat”, pentrucă satul este lipsit de 
încărcătura artificială creată de om, satul 
este lipsit de vicisitudinile orașului, 
liniștea și curăţenia naturii dela sat îi dă 
posibilitatea ţăranului să comunice mai 
direct cu eternitatea. 

Ogorul, pădurea, muntele, râul, marea 
sunt permanenţe naturale dăruite omului 
de veșnicie să se servească de ele cât timp 
sufletul și trupul își poartă existența pe 
ele și printre ele, dar mereu țăranul va 

„ridica privirea spre cerul senin ori 
întunecat de unde izvorăsc lumina, 
speranța și credința. 

Fatalismul ţăranului așadar nu este alt- 
ceva decât dreapta orânduială lăsată de 
Dumnezeu, înscrisă în cartea veșniciei 
stelare. 

Pentru țăran există o scară a vieții pe 
care omul urcă la cer până moare, invers 
proporțional cu îmbătrânirea sa, Copilul 
când moare inseamnă că el nu s'a putut 
desprinde cu totul de steaua lui ca să-și 
contime existența pe tărâmul nostru, ci 
rămâne în sfere uranice unde se 
întruchipează sufletul, Filozofia şi știința 
încearcă să deslușească toate aceste taine, 
fiind neâncrezătoare ca Toma, și-și con: 
struiesc concepții și teorii, au nevoie de 
probe concludente, cercetează tot ce s'a 
scris în aceasta direcție, intervin toate 
cunoștințele și descoperirile până'n 
prezent pentru a fi în posesia adevărurilor 


care să le mărturisească concretețea 
lucrurilor, dar întotdeauna va rămâne 
ceva necunoscut, ceva care poate fi tocmai 
cheia unei porţi greu sau imposibil de 
desfăcut. Tăranul crede și se mântuiește, 
el ajunge mai repede la Dumnezeu și prin 
cer, după priceperea și simţul lui pe care 
le are de veacuri, simț care nu l-a dez: 
minţit niciodată. Din acest punct 


"realitatea se împletește cu basmul, 


basmul nefiind altceva decât viaţa în 
devenire și devenirea întru ființă cum ar 
spune Noica. 

Si gânditorul nostru ajunge la basm, 
la filozofia naturală, dându-și seama că la 
baza tuturor creaţiilor există un început 
de basm, sau chiar un basm. Așa a început 
“Luceafărul”, așa se desfășoară basmul 
“întru ființă” “Tinerețe fără bătrânețe şi 
viață fără de moarte”, căruia Noica caută 
să-i descopere devenirea “întru ființă”, 
deoarece acest basm ca și “Luceafărul” 
lucrează în favoarea noastră românească a 
ființei noastre, fiind dovada între vesnicie 
a neamului. A 

Cu toate acestea spre deosebire de alte 
basme, acesta nu se termină în mod fericit 
şi totuși “Tinerețe fără bătrâneţe” 
descoperit de tipograful autodidact Petre 
Ispirescu demonstrează direct ''plinătatea, 
măsura şi adevărul a ceea ce poate 
numi: ființă”, relatează autorul. 

Si așa cum Faust și Helena lui Goethe 
nu au parte de fiul lor Euphorion, arată 
Noica despre ''sentimentul românesc al 
ființei”, nici perechea împărătească din 
basmul nostru nu va avea parte de Făt. 
Frumos, numai că Euphorion  “'se 
prăbușește” (din zborul lui) pe când Făt: 
Frumos ''se împlineşte” întru ființă. 

Pruncul așteptat să se nască în familia 
împărătească refuză să prindă viață la 
toate rugămințile părinților și vracilor, la 
toate ce i se oferă de împărat, deoarece el 
vrea să se nască “întru ceva”, adică 
“întru ființă”, El nu vrea să se nască 
într'o “orânduială obișnuită”, ci va pur- 
cede să se nască numai atunci când tatăl îi 
promite “Taci, fătul meu că ţi-oi da 


tinerețe tără bătrânețe și viață fără de 


" devenirii “întru fiinţă”, 


moarte", Prin urmare el se naște “întru 


ceva”!. Prepoziţia 'fîntru”” ne conduce spre . 


interiorul situației, spre un scop bine 
definit al problemei, spre atingerea 


Dificultatea începe însă odată cu 
cererea fiului când se făcu mare ca tatăl 
să-i dea ce i-a făgăduit la naștere, adică 
“Tinerețe fără bătrânețe şi viață fără de 
moarte", care de altfel nu erau altceva 
decât „devenirea “întru ființă”, 
dar tatăl om obișnuit cum era nu 
atingea decât “'devenirea întru devenire”, 
fiind fără putere să-i dăruiască fiului așa 
ceva cum îi făgăduise la naștere. 

Si fiul porni la drum, așa cum spune 
basmul: “până voi găsi făgăduinţa” 


CUVANTUL ROMANE 


IANUARIE 1989 Q 
e PI ESTE ZI li ae E DIE a EI SE e ca, 


Ei 
UN AN DELA MOARTEA FILOSOFULUI ROMÂN C. NOICA 


“ÎNTRU FIINŢA” ROMÂNEASCĂ DE CONSTANTIN NOICA 
|] 


împreună cu calul său, căci toate basme| 
au câte un cal năzdrăvan, ca] Care £ 
semnificația lui în orânduiala fiului ate 
pleacă să-și caute cele făgăduite de părin 
tele său. ă 

Si greu i-a fost fiului la dru 
orice acțiune mare care tinde să. 
scopul, Si basmul 


m. ca în 
ŞI ati 
basn ne conduce sc 
teritoriul “fiinţei” pe care îl pătrund 
fiul de împărat. Aici totul este altceva 
decât în lumea omenescului de unde Venea 
Făt-Frumos. 

Aici lumea era statică în tinereţea și 
frumusețea ei pentrucă era eternă, In 
treaga fire era schimbată și plină de 
“Tinerețe fără bătrânețe și de viață fără 
de moarte”, scopul fiind prin urmare 
atins, Gândirea pătrunde oriunde, iar dacă 
mintea creatorului poate să dezlege 
neînțelesul omenescului de rând, el devine 
stăpân pe tainele necunoscute ale 
necuprinsului, deoarece în acea lume 
trebuie căutată devenirea întru ființă”, a 
ființei eterne. Trebuie căutată în lumea 
generalului din care face parte 
“Luceafărul” acolo unde a ajuns fiul 
nostru de împărat. 

Dar iată că, dacă “Luceafărul” nu 
reușește să încalce teritoriul in. 


„dividualului, iar Cătălina pe acela al 


generalului, fiul de împărat atinge acest 
teritoriu al generalului spre ''devenirea 
întru ființă”. 

Si “'devenirea întru ființa” pe care o 
căuta Făt-Frumos, pe teritoriul 
generalului era însăși stăpâna palatului la 
care ajunsese fiul de împărat. Paragraful 
pe care Noica îl citează scoate în evidență 
înțelesul deplin al semnificației: “Ce 
cauţi?” “Căutam Tinerețe fără bătrâneţe” 
“Tar stăpâna e blândă şi nu-i face pricină 
întrebându-l: ““Cine voi?” “E| şi calul?” 
“EL şi restul omenirii? Ii răspunde 
grațios: ““De căutaţi ce ziseşi, aici este”, 
adică fiinţa, iar ontologic vorbind stările 
celor doi - ale individualului și generalului 
se pot contopi într'una singură. Intâm- 


plarea face însă ca într'un moment dat - 


fiul de împărat să încalce teritoriul de 
unde își avea originea și să se întoarcă în 
lumea de unde venise spre îmbătrânire și 
moarte, adică din “'devenire. spre 
devenire”. 

Prin acest basm ajungem la un echilibru 
între lumea generalului și cea a in: 
dividualului, ne demonstrează autorul. 
Basmul românesc deschide așadar un 
spațiu de cercetare, privind posibilitățile 
noastre omenești şi tendința spiritului 
popular de pătrundere în eternitate, într'o 
lume atât de râvnită şi întrebătoare de 
noi. 

“Luceafărul” și “Tinerețe fără 
bătrânețe"! pot fi deci pârghii de susținere 
“întru ființă”, dovedind rezistenţa și 
înălțimea spirituală la care un popor 
poate să ajungă, dela gândirea și înțelep- 
ciunea populară a neamului la geniul unui 
scriitor de talia lui Eminescu. 


Trecând mai departe peste 'finstanţele | 


supreme” - natura și rațiunea care sunt 
susceptibile în realizarea “ființei”! cum 
declară Noica, el ajunge să constate că 
“fiinţa” de fapt o putem vedea însă 
nu cu ochii obișnuiți, ci cu ochii minţii 
noastre. Si după multe pelegrinări printre 
“entităţile abstracte", Noica se întoarce 
la “spiritul” lui Hegel, la “suflarea 
românească"! după denumirea lui 
Spengler, în loc de suflet. Etimologic 
relatează filosoful român, că ''vorbirea 
noastră veche mai avea un termen...: pen: 
tru spirit decât cel de suflare” şi anume 
de “'dihanie”" care vine dela “duh” (secolul 
al XVI -lea) ajungând după multe e 
plicaţii și exemplificări la “Arheu”, la 
“arheii”' lui Eminescu, adică la esență, 

Eminescu cum ne erijează Noica ar îl 
încercat să scrie o lucrare filosofică și să 
prezinte o “introducere filosofică” la pO- 
vestirea “Avatarii faraonului Tla” (titlul 
pus de G. Călinescu), 

““Arheii””, ne amintește Nolca despre 
Călinescu, consemnează '- că “'Arheu ut 
pare la Paracelsus, ca şi la Van Helmo 
și că această lucrare a lui Eminescu I€ 


Contimare În pas? 


n, aa ia e raman > RT 


77 pipa 


CUVANTUL ROMANESC 


Sub titlul “*Călătorie la 
centrele pământului” am 
publicat o serie de in- 
terviuri în limba spaniolă, 
întâi într'o revistă, apoi 
sub formă de carte (prima 
ediție a apărut în 1970, 
ultima anul trecut), 
încercând să redau 
imaginea vie a culturii oc- 
cidentale din secolul XX. 
Timp de aproape doi ani am 
călătorit prin Europa oc- 
cidentală și prin America, 
întâlnind pe reprezentanții 
cei mai calificați ai 
filosofiei, ai literaturii, ai 
Stiinței și chiar ai eco- 
nomiei si ai informaticii. 
Acele întrevederi cu Wer- 
ner Heisenberg, Arnold 
Toynbee, Gabriel Marcel, 
Marshall MeLuhan, 
Federico Fellini, Stefan 
Lupaşcu, George Palade, 
Ernst Junger, George 
Mathieu şi alții m'au ajutat 
să înaintez către mine 
însumi și să  înglobez 
cunoaşterea într'o viziune 
unică, aşa cum încercaseră 
să se apropie de un adevăr, 
total misticii medievali şi 
așa cum încearcă să afle o 

- cale către unitate fizicienii 
actuali. 

Succesul acelei cărți, 
tradusă în mai multe limbi, 
a provocat apariția unor 
lucrări asemănătoare în Oc- 
cident. Ultima din ele, 
“Cronica ideilor”, prefațată 
de mine, şi una din cele mai 

reușite, este aceea a lui 


_seiu „se A a și 
Litere a cotidianului chilian 
El Mercurio, publicat la 
Santiago şi socotit astăzi 
drept ziarul de cel mai 
mare prestigiu în America 
de limbă spaniolă. In cartea 
lui Antunez întâlnim 
întrevederi cu istoricul 


Urmare din pag.8 


vorbeste de principiul identității, prototip 


al fiecărui individ, de care vorbea 'și 


Edgar Poe. 


““Arheul” ne apare deci atât de viu și 
ă ca în “'Avatarii faraonu- 


vital la trebuință 


lui Tla” ca. și în “Luceafărul”! și ca în 
orice operă mare ori în existența sau 
creația oricărui mare creator sau geniu. 
““Arheu!” are viața lui şi el apare ori de 
câte ori structura operei este cercetată și 
analizată în profunzime. '“Arheul” își face 
apariţia și se răsfrânge în construcţia 
spirituală în conștiința noastră. 
“Arheul” se manifestă ca o vietate 
adevărată, se bucură și sufere, o vietate 
fără moarte, el susține, străbate și eter- 
nizează construcția vieţii interioare a 
creaţiei, el ființează “întru ființă” care 
astăzi este jicnită şi hulită de distrugătorii 
neamului, el ““Arheul” suferă în toată 
ființa lui, suferinţă ce se răsfrânge, se in- 
terferează în noi, în adâncurile noastre 
sensibile, în existența noastră în trăirea 
ontologică a fiinţei românești. e 
Constantin Noica împlinește deci 
“ființă” 
“*Seninătatea ființei din perspectivă 


cugetarea sa despre 


românească. 


O faţă reprezentativă a “ființei” mai 
întunecată datorită dramatismului ei e 
ilsutrată prin limba poporului român și 
prin Eminescu, a doua față este cea 
luminoasă caracteristică sculpturilor lui 


Brâncuși 


Limba cu subtilităţile și semnificaţiile 
ei ne pune la dispoziție un material viu, 
în căutarea şi 

rirea “'ființei”, prin care Eminescu 
cu “Luceafărul” și basmul popular 


viabil și colorat 


IANUARIE 1989 


O NOUĂ CĂLĂTORIE LA CENTRE 


francez Pierre Chaunu, cu 
romancierul _ peruvian 
Mario Vargas Llosa, cu 
sociologul dela Strasbourg 
Julien Freund, cu disiden- 
tul rus Alexandru Zinoviev, 
cu gânditorul italian Cor- 
nelio Fabbro, cu filosoful 
catolic german Joseph Piep- 
per cu criticul de artă fran: 
cez Ren Huyghes, cu car- 
dinalul Joseph Ratzinger şi 
cu mulți alții. Imaginea care 
se degajă, în mod unitar, 
din aceste pagini este, aș 
spune, tot atât de con- 
vingătoare ca și aceea care 
se desprindea, acum opt- 
sprezece ani, din paginile 
cărții mele. Trăim cu in- 
tensitate crescândă, dela 
1945 încoace, o schimbare 
profundă de care ţin seama 
toate straturile creatoare 
ale lumii occidentale, afară 
de cele politice. 

Astfel formula marxistă 
este criticată de Vargas 
Llosa, considerată drept 
catastrofică pentru ţările 
sud-americane, aproape în 
același fel în care Zinoviev o 
considera dezastruoasă pen- 
tru Rusia. ''Socialismul, 
declară acesta, nu e decât 
drumul occidental către 
comunism'!. lar 
comunismul a dus la 
situația degradantă pentru 
Rusia marxistă de a nu 
putea produce grâu nici 


măcar pentru a putea 
alimenta propria «ei 
populaţie. “''Una din 


comunistă m poate rivaliza 
cu civilizaţia occidentală în 
viitor stă în faptul că 
această societate nu per- 
mite dezvoltarea adevărată 
și autentică a religiei.” 
lată-ne dintr'odată în 
centrul problemei. Atât în 


C. NOICA 


“Tinerețe fără bătrâneţe” au deschis larg 
perspectiva ''devenirii întru ființă”, toate 


acestea fiind 


“Psaltirii”” 


“Sărutul”, 


prin 


a extras și a 


spune 


filozoful român în ''arheii eminescieni”!. 
Eminescu deci ar pendula între suflul 


încercărilor umane ale neamului său. 
Cu Brâncuși parcă descoperim ceea ce 
până acum nu știam și Noica accentuează 
acest lucru. Sculpturile lui Brâncuși nu 
sunt reprezentative pentru realitatea 
imediată, ele sunt create pentru a fi 
prezente în universul direct al “fiinţei”. 
Aceste sculpturi fie “Pasărea măiastră””, 


“Coloana fără sfârşit”, ele sunt entități 
strălucitoare ce înserează însăși “ființa”, 
Prezența noastră materială este refuzată 
de această creaţie, ele sunt plutitoare 
într'un alt univers, ca stăpână teritoriului 
din “Tinerețe fără bătrâneţe”. Atingerea 
noastră de aceste făpturi sculptate le-ar 
stânjeni, făptura lor ființială de “ființă” 
adevărată se vor libere și liberate de tot ce 
este întoacere în 
devenire'', deoarece ele și-au aflat locul 
dela începutul lor in universul “ființei” 
sau cum am spune noi născute ca “ființe” 
în universul ființial ce luminează creația 
fără de sfârșit a poporului român. 

Prin urmare Noica prin cartea sa “'Sen- 
timentul românesc al ființei” a descifrat, 


sălășluește ca forță și echilibru, ca 
înălțare și existența veşnică a “ființei” în 
creația neamului nostru, căci așa cum 
autorul, 
“Cumințenia pământului” a lui Brâncuși 
“Pământul a început să gândească,” 


Gheorghe RĂDULESCU 


— Vintilă HORIA— 


interviurile mele de acum  mane nu poate întemeia un 
aproape douăzeci de ani, cât sistem de apărare a nici 
şi în acestea, realizate de unui fel de libertate. Ne 
Jaime Antunez, factorul întoarcem, deci, după cum 
motor al civilizației pare a vedem, la funcţia 
fi religia, elementul  întregitoare a persoanei 
spiritual care face din om umane aşa cum o con- 
altceva decât un animal.  templau Sfântul Toma din 
Când populaţiile care încon- - Aquino și Dante în timpul 
jurau și alimentau cetăţile Evului Mediu, când omul a 
civilizației Maya, din atins maximul de dez- 
Mexic, îmi spunea etnolo- voltare interioară si 
gul Jacques Soustelle în maximul de realizare ex- 
1969 au încetat de a crede,  terioară, artistică de pildă, 
acele cetăți s'au prăbușit și în cadrul catedralelor, a 
au dispărut în foarte scurt  poesiei, a picturii, a gân- 
timp. Același lucru sa dirii şi a ''Divinei 
întâmplat la Roma, la. Comedii”. Umanismul gol 
Bizanţ şi la Moscova în al Renaşterii apare din ce în 


1917. Decadenţa religiei a ce mai mult, în cadrul 
însemnat pretutindeni o evoluţiei gândirii oc- 
întoarcere în urmă, o cidentale, ca o pierdere, 
revolutio. Foametea comparată acea gândire cu 


materială a cetățenilor so- 
vietici este, în fond, rezul- 
tatul unei pierderi calitative 
de caracter religios. 


sistemul religios bazat pe o 
ideologie și pe o filosofie, 
așa cum aceasta ajunsese a 
se închega în secolul al 


Această indiferență în XIII-lea. 

fața spiritualului o Această decadenţă, 
numeşte Claude Imbert, susține criticul Ren€ 
directorul săptămânalului  Huyghes într'unul din 


capitolele cele mai in- 
teresante ale cărţii lui 
Jaime Aldunate, a fost 
posibilă în momentul în 
care intelectualismul 
raționalist, care-şi începe 
cariera în plină Renaștere, 
curge către acea sursă 
majoră a materialismului 


Le Point din Paris, o soft 
ideologie, adică, așa cum o 
definește el, ''o ideologie 
care se acomodează la orice, 
fără să se lege de nimic 
spiritual, nici măcar în 
câmpul politic.” Nimeni nu 
mai crede nimic, nici măcar 
în marxism şi nici măcar în 


Occident. “Soft ideologia, modern care a fost secolul 
continuă Imbert, este al XVIII-lea, când e vorba 
mizeria ideologică; un sub- pentru prima oară de o 
stitut al marelui sistem. clasă unică. A  contopi 


marxist, o permiti a lor € uter „renarztgaaai 


pentru care societatea 


printr'un fel de sistem care lui, așa cum a voit-o Marx, 
consistă în a limita terenul : 
credințelor la o realitate 
elementară, a cărei axă cen- 
trală este cultul libertăţii.” 

Cine nu sprijină dorinţa 
de libertate pe credința în 
demnitatea persoanei u- 


““condensate” cum spune 


și suflul îndrăzneț al 


2 să 


ir. 


““Domnişoara Pogany”, 


întru 


“devenirea 


scos la iveală eternul care 


referindu-se la 


PREMIERE NEIGE» 


afirmă Ren Huyghes, con- 
situie o adevărată aberaţie. 
Pentrucă orice egalizare, în 
acest sens, este 
dezechilibrantă. E de ajuns 
să  comparăm în artă 
realizările medievale, nu 
numai in arhitectură, dar și 
în pictură și în sculptură, 
cu ceea ce sa creat în 
spațiul egalităţii, al cărui 
nume așa zis artistic a fost 
realismul socialist. “'Arta, 
susține  Huyghes, a fost 
întotdeauna expresia 
societăţii și a religiei. Incă 
din timpul lui Pericles și 
chiar mai înainte. Ruptura 
a produs-o o societate ca a 
noastră, care a suprimat 
funcțiunile profunde ale 
omului, respirația sa, viața 
sa spirituală. Arta a tradus 
această nenorocire și de aici 
înclinația ei către tragic, 
imaginile sale obsesive.” 
O lipsă de “felan religios” 
este carateristică 
societăților contemporane, 
urmată de un gol spiritual 
care merge până la 
disperare şi sinucidere. 
Creșterea cantitativă nu a 
dus și la o creștere 
calitativă. 

Unul din conceptele cele 
mai discutate astăzi în 
Europa, şi mai ales în 
Spania, este acela de post- 
modernism. Inţelegându-se 
prin modernism, în linii 
mari, tot ce s'a întâmplat 
în Occident din Renaștere 
și până azi. Un ciclu care 
"a închis singur -pe 'nişte:-- 
limite de întuneric totalitar 
în contradicţie cu realitatea 


————————— PAGINA 9 
II e e ei e a Si e e E e pi a ERE SI O i SR tea ie a 


însăși. Filosoful Rafael 
Alvira, dela Universitatea 
din Navarra, în Nordul 
Spaniei, crede că a 
moderniza astăzi o 
societate, asa cum se 
întâmplă în multe locuri pe 
pământ și mai ales acolo 
unde oamenii politici 
înnoată încă în ape fără 


ieșire, înseamnă a o 
întoarce în spre trecut, 
deoarece “'modern'” este 


ceva foarte învechit. Deci şi 
termenul de post-modern ar 
avea implicații nu tocmai in- 
teresante dacă sar limita 
numai la o reînnoire a unor 
concepte şi a unor ideologii 
bazate în fond tot pe 
modernism. 


Ceea ce se desprinde din 
cartea lui Jaime Antunez 
Aldunate, deci din cele 
peste treizeci de interviuri 
publicate în paginile ei, ca 
și din cartea mea din 1970, 
este ideea unei crize bazată 


pe o deteriorare a 
religiosului și a 
spiritualului, căreia 


savanții ca și artiștii din 
întreaga lume occidentală, 
i-au găsit leac, însă care se 
zbate încă în friguri agonice 
pentrucă nimeni nu e în 
stare să aplice la politică 
ceea ce oamenii spiritului 
au știut să extragă din 
spirit. O criză e, de fapt, 
expresia vizibilă a unei 
neputințe şi aceasta, în 
momentul de faţă şi în faza 


ei. cea- mai acută, e de 
nuanţă aproape. exclusiv 


politică. 


G. Dumitresco = VALLORBE 


“a | 


D=. 


DIN LUCRAREA: OCTAVIAN GOGA TRĂIND 


-CRÂMPEIE DIN ZBUCIUMUL LUPTĂTORULUI- 
DOI PRIETENI DIN DOUĂ GENERAŢII: V. STROIESCU ȘI O. GOGA 


Elie BUFNEA—— 


| piei 
SS igeeri a Daia a 


fr 
ri 


Continuare din numărul trecut 


Partenie Cosma cere fiicei sale să se 
ducă de îndată la o anumită bancă din Gene- 
va, să se intereseze și să-i comunice, cine a 
trimis băncii “Albina”, pentru Mitropolia 
Ortodoxă a Ardealului, 150.000 de coroa- 
ne. Era o sumă cu care Mitropolia putea 
întreţine Seminarul Teologic şi Pedagogic, 
înființat de Mitropolitul Saguna, cam 
cinci ani. Banca elveţiană preciza ca suma 
se pune la dispoziţia Mitropoliei pentru 
nevoile bisericilor şi școlilor confesionale 
ortodoxe din Transilvania. 

Minerva și-a adus aminte că tatăl său, 
discutând cu Octavian Goga problema 
şcoalelor și bisericilor româneşti, în 
legătură cu legile școlare ale contelui Ap- 
pony, spusese, că băncile la capitalul lor 
de 16.000.000 coroane, contribuie pentru 
susținerea instituţiilor sufleteşti şi de 
cultură naţională, -ortodoxe și unite-, cu 
o sumă de 100.000 - 110.000 coroane 
anual. Suma trimisă dela Geneva la Sibiu, 
era deci, pentru vremea ceea de lipsuri, 
de-a dreptul fabuloasă. 

Cine să fie oare nababul elveţian, se 
întreba Minerva, dornică să comunice mai 
repede la Sibiu marea noutate. Fata îşi 
dădea seama că întreaga Transilvanie 
freamătă să afle cine-i marele donator. 
Niciodată nu s'a gândit la Vasile 
Stroiescu. Modestia și cumpătarea 
calculată a acestui om, l-a scos din 
preocupările ei. Cu siguranţă, şi-a zis fata 
- este un ardelean emigrat în America, 
unde, se spune, că Românii fac bani grei 
cu ţuica de prune, pe care o filtrează, pe 
ascuns, în pivnițele caselor din Detroit și 
Cleveland. l-a comunicat și lui Vasile 


 Stroiescu vestea primită dela Sibiu şi i-a 


cerut îndrumări pentru banca dela 
Geneva. Stroiescu nu i-a dat nici-o in- 
dicaţie. Si-a exprimat părerea că încer- 
carea ei va fi zadarnică. Proprietarul 
banilor este banca, de vreme ce nu 
figurează alt nume ca expeditor. 
Asemenea operațiuni cu străinătatea sunt 
de obicei secrete. 

Ajunsă la Geneva, n'a fost uşor să afle 
din al cui cont s'a luat suma trimisă băn- 
cii “Albina”. Conducerea băncii nu era 
autorizată să divulge: operaţiunile 
deponenţilor. Numai demnitatea: și 
prezența deosebită cu care domnisoara 
Minerva ştia să se prezinte şi să discute, a 
făcut ca un director să-i arate fișa de cont 
a titularului: cinci numere şi după ele: 
Bazil Stroiescu. 

„Minerva a rămas năucă. Nu-i venea să 
creadă. 

A strâns cu amândouă mâinile, mâna 
directorului, fără să poată articula măcar 
un cuvânt și ochii is'au umezit de 
bucurie. Dela bancă. a alergat la postă. 
Pe stradă m vedea pe nimeni, deși 
se ferea de o mu de lume. Ve- 
dea în fața ei mmai pe tatăl său, cu 
barba mai cănită decât a lui Vasile 
Stroiescu. Vedea pe mamă-sa, frământată 
de aceeași energie de general în plină 
bătălie, catedrala, pe Mitropolitul 
Meţianu, cu chipul de patriarh, cu barba 
îngălbenită de bătrânețe și o grămadă 
mare de aur, cum nu și-a închipuit ea că 
cineva ar putea avea atâta bănet. In 
telegramă a scris doar atât: Partenie 
Cosma, Hermannstadt, Schewis Gasse 15, 
Ungarn, Vasile de Stroiescu, vorbesc zilnic 
cu el, urmează scrisoare, Minerva. 

Revenită la Davos, s'a dus pentru întâia 
dată la locuința lui Vasile Stroiescu. O 
locuinţă modestă, ca și locatarul. Când a 
văszut-o, şi-a adus aminte de lon Micu 
Moldovanu. 

- Domnule Stroiescu cum să vă 
mulţumesc? 

Fata a încercat să-i sărute mâna. 
Stroiescu nu i-a dat voie și a sărutat-o pe 
Minerva pe frunte. 

- Domnișoară Minerva, să facem o 
înțelegere: despre aiasta nu mai vorbim 
niciodată. Nu D-ta trebue să-mi 
mulțumești. Eu îţi mulțumesc că mi-ai 


arătat Ardealul așa cum este. La Sibiu 
scrie ce vrei D-ta. 


Au ieșit împreună în parc. La 
străduinţa lui Vasile Stroiescu Minerva i- 
a vorbit mai bine de o oră, în legătură cu 
ideile exprimate de Goethe, în convorbirile 
cu Eckermann, ultimele cărți citite. 

La Sibiu a scris în mod amănunțit cum 
l-a cunoscut pe Vasile Stroiescu, ce a 
discutat cu el şi refuzul de a-i da vreo ex- 
plicație cu privire la suma trimisă 
Mitropoliei ca şi cu noile ordonanțări de 
bani pentru instituţiile din Transilvania 
despre care Minerva îi vorbise de câteva 
ori. A trimis tatălui său şi o fotografie a 
bunului donator, cu recomandarea să nu 
se publice. 


E 


Pe măsură ce a trecut vremea, Minerva 
şi-a dat seama că Vasile Stroiescu 
cunoștea istoria Românilor din Tran- 
silvania și poseda, îndurerat , în 
conştiinţa lui icoana, sfârtecată în bucăţi, 
a întregului neam românesc. Ceea ce nu 
cunoștea preamodestul moldovean, erau 
particularitățile provinciale şi acțiunile 
statului ungar de maghiarizare a 
Românilor prin lichidarea instituţiilor lor 
culturale și sufletești. 

Cunostința ei cu Vasile Stroiescu i-a 
prelungit, cu mai bine de două luni, 
șederea în Elveţia, fără s'o vindece de 
“beteșugul” dragostei. Inapoiată acasă, 
sibienii vedeau în ea cea mai interesantă 
figură a orașului. Toţi cunoscuții îi cereau 
să ştie despre marele donator mai mult 
decât știa. In privința datelor sale 
biografice, Vasile Stroiescu era foarte 
zgârcit. Nu-şi aduncea aminte, niciodată, 
de nimic. 'Â 

Bunătatea marelui moldovean a făcut ca 
fata să câștige partida matrimonială: s'a 
căsătorit, împotriva voinţei mamei sale, 
cu căpitanul Schafer. 


»xx 


Mai târziu soții Schafer au plecat în 
garnizoana Cernăuţi și se spunea că s'au 
dus pentru totdeauna. Maria Cosma a 
înțeles că-fiica sa îndeplinise o mare datorie 
de Româncă: împămâăntenise în Tran- 
silvania, în locul ei, pe Vasile Stroiescu si 
i-a iertat neascultarea. A 

Dar Minerva când s'a văzut departe de 
Transilvania, sa simţit înstrăinată. 
Frământată de dorul de cei dragi de-acasă, 
de orașul copilăriei şi al tuturor visurilor 
şi preocupărilor intelectuale, în care o 
crescuse mamă-sa, a revenit, după Unire, 
la Sibiu. A îmbrățișat năzuințele 
româneşti de altădată, a continuat cu zel 
tineresc și entuziast cercetările şi studiile 
sale de etnografie, întregind, după 
douăzeci de ani, frumoasa sa operă ar- 
tistică din 1905, “Albumul de broderii și 
tesături românești”, cu un al doilea 
volum de aceeași apreciată valoare. A dat 
în această lucrare, culturii naţionale, o 
frumoasă sinteză a unor genuri de artă 
populară și mamei sale mulţumirea, că 
n'a ieşit din marea familie românească. 

Au mai fost oameni de inimă, ardeleni 
localnici, care au adus sacrificii materiale 
pentru învățământul românesc din Tran: 
silvania, pentru cultura şi sufletul 
național, ca: Emanoil Gozsdu, familia 
Mocioni, loan Micu Moldovanu, loan 
Mihu, Trandafil, Victor Trodăşan 
numeroși alţii. Dar Vasile Stroiescu venea 
tocmai de dincolo de Prut, încărcat cu saci 
de aur, într'o vreme când românismul din 
Transilvania avea mare nevoie de sprijin 
material pentru apărarea sufletului și 
conștiinței naționale. Noul Mecena a 
acoperit toate nevoile întrun fel de-a 
dreptul împărătesc. In conștiința lui 
asistența frățească a Românilor din Ar- 
deal și Ungaria nu era numai o problemă 
de inimă, EI declarase război legilor şcola- 
re ale contelui Appony, de care luase 
cunoștință la Davos, în măsura în care 

Minerva le-a știut tălmăci. Si-a adus 
aminte şi de suma de 25.000 coroane, pe 


care fratele său Mihai, cu 30 de ani în 
urmă o dăruise ''Asociaţiei” din Sibiu, 
dovadă a unității de simţire a întregului 
neam românesc. 

Dacă cineva s'ar osteni să vadă ziarele 
din Transilvania, îndeosebi ““Telegraful 
Român” din anii 1910 1917, ar 
găsi publicate, aproape în fiecare număr, 
cuvinte de mulțumire, adresate” marelui 
mecenate și binefăcător Vasile „de 
Stroiescu”, pentru ajutoarele materiale 


substanţiale, acordate în vederea ter: 
minării unor construcții școlare și 
bisericeşti. 


Când în 1912 dăruia 100.000 coroane 
pentru construirea școalei "Reuniunea 
femeilor române din Arad” și zeci de mii 
de coroane unor așezăminte şi instituții 
studenţeşti, trimitea tot atunci “Astrei” 
dela Sibiu o primă sumă de 15.000 
coroane pentru înființarea de biblioteci 
populare la sate și fonduri speciale pentru 
burse, indicând cum să fie folosite. 

Pe lângă sumele mari cu care a sub- 
venționat numeroase instituţii, nici un 
apel făcut de comitetele școlare şi de con- 
silii bisericești, n'a rămas nesatisfăcut. 


xx 

Interesat să ştie cine e Vasile Stroiescu, 
să-l cunoască și să-l invite la Sibiu, a 
plecat la Davos, Octavian Goga. Minerva îl 
informase cu privire la marea simpatie a 
moldoveanului pentru poetul Tran- 
silvaniei. 

- Sunt Octavian Goga. 

- Vasile Stroiescu. 

S'au uitat lung unul la altul și fără să- 
și spună vreun cuvânt s'au îmbrățișat ca 
două cunoştinţe vechi, ca doi fraţi care nu 
s'au văzut vreme îndelungată. Si prieteni. 
au rămas pentru totdeauna, 

S'au plimbat amândoi şi au dezbătut 
împreună problemele şi nevoile Tran- 
silvaniei. Vasile Stroiescu a mărturisit 
tânărului său prieten credința sa, că fără 
o . Transilvanie românească, viitorul 
neamului este problematic. Acesta este 
motivul pentru care întinde mâna 
frățească de ajutor. 

Au fost împreună la Geneva, s'au plim- 
bat pe malurile lacului Leman și au trecut 
în Italia. Vizitând Torino, Milano, Veneţia 
şi Florenţa, Octavian Goga a descoperit în 
Vasile Stroiescu cel mai documentat ghid 
în arta italiană şi om de vastă cultură, 
Românul care cutreierase lumea mai mult 
decât oricare altul. După trei săptămâni 
s'a înapoiat singur la Sibiu. N'a reușit să-l 
convingă pe Stroiescu să'] însoțească şi în 
Ardeal. 


xx 


După câteva luni a plecat la Davos Par- 
tenie Cosma, mai apropiat ca vârstă de 
Stroiescu. Era cu 8 ani mai mare. Par- 
tenie Cosma se născuse la Beius în 1837, 
iar Vasile Stroiescu în satul Brânzeni 
lângă Soroca, în 1845. El ducea şi 
scrisoarea autografă a Mitropolitului loan 
Meţianu, care îl invita la Sibiu. Stroiescu 
nu l-a refuzat pe Mitropolit, dar în urma 
unei indispoziţii, rezultată din modestia 
sa de supraom, a amânat şi de data 
aceasta plecarea în Ardeal. Informat de 
Partenie Cosma cu privire la revirimentul 
național, ca urmare a darurilor sale, şi cu 
privire la simpatia şi dragostea ar- 
delenilor, Vasile Stroiescu și-a exprimat 
nemulțumirea pentru popularizarea prin 
ziare a donaţiunilor sale, pe care le voia 
mai discrete, Apoi îl supărase faptul că un 
sculptor îi răspândise bustul, sculptat după 
fotografia dăruită Minervei, cu recomanda- 
rea să nu se publice niciodată si se publi- 
case în mimeroase ziare. i 

In adevăr, majoritatea instituţiilor 
românești așezară bustul în sălile de 
şedinţe sau în birouri. 

Faptul acesta l-a determinat să-și radă 
barba, să nu semene cu chipurile lui din 
Transilvania. A renurițat pentru tot- 
deauna la această podoabă naturală. 

Ziarul “Minerva” din Bucureşti, amin: 
tind cititorilor săi într'un număr din 


lunie 1911, de “'un binefăcător care ajută 
instituţiile culturale din Transilvania”, 
scria: “Numele lui a ajuns scump tuturor 
Românilor. E un om cu stare din 
Basărabia. Stă o parte din timp în 
străinătate, unde își îngrijește sănătatea, 
Ziarele au voit să arate publicului cum e 
la faţă acest mare Român și au publicat 
fotografie, în care se vede că Vasile 
Stroiescu poartă o frumoasă barbă neagră, 
are fruntea mare şi ochii verzi. Sem- 
nalmentele acestea erau de natură să-| 
facă şi mai simpatic. 

““Dar s'a găsit un ofițer român, care en- 
tuziasmat de binefacerile lui Stroiescu, s'a 
dus în Elveţia să-l cunoască. A găsit 
într'un birou de lucru pe un om modest, 
destul de bine împlinit la trup, foarte sim- 
patic, dar fără barbă. L-a primit și i-a vor- 
bit cu multă însufleţire. I-a spus că are 
moșii in Basarabia, pe care le cultivă 
împreună cu țăranii pentru care are multă 
dragoste. Trimite ajutoare Românilor din 
Transilvania, că-i vede și-i știe în 
suterințe, și a tăgăduit că are să le mai 
trimită. E un an de atunci şi Stroiescu s'a 
ținut de cuvânt. Chiar acum de curând 
Românii din Transilvania şi-au exprimat 
adânca lor recunoştinţă pentru noile 
ajutoare ce au primit dela Vasile 
Stroiescu. 

Când într'o Duminică din primăvara 
anului 1913, Mitropolitul Meţianu îl in- 
vită pe Vasile Stroiescu să ocupe în 
catedrala din Sibiu fotoliul primului ctitor 
al așezământului, nu se raai putea intra şi 
nu se mai putea ieși din biserică. Sub 
bolta sfântului lăcaș, era o masă de 
oameni. Erau acolo personalități 
romanocatolice, greco-catolice şi 
evangelic-luterane, care veniseră să 
omagieze prin prezenţa lor, alături de 
credincioşii ortodocşi, pe omul care 
reprezenta pentru Românii din Ardeal şi 
Ungaria, mai mult decât visteria unei 
împărăţii. Poate numai când catedrala a 
fost târnosită, sfinţii de pe catapeteasmă 
au văzut în faţa lor atâtea suflete. 

La 24 Mai 1910 fusese ales membru de 
onoare al Academiei Române, act de con: 
sacrare națională, publică, a 
recunostinței. întregului neam românesc, 
pentru sprijinul material nelimitat, dat 
culturii naţionale din Transilvania. 

Asistenţa marelui moldovean a con- 
tinuat în Ardeal, prin banca “Albina” 
până la intrarea României în război în 
1916. Pe refugiații ardeleni din România 
veche i-a ajutat în acțiunile lor de agitare 
pentru cucerirea Transilvaniei, prin banca 
“Carpaţilor”, filiala băncii “Albina” la 
București, depunând în numele lui 
prietenul său Cosma. 

a 


Povestea aceasta adevărată, din Elveţia, 
am auzit-o la Sibiu şi la Călimănesti- 
Căciulata, povestită de Minerva şi 
repetată cu admiraţie de Octavian Goga. 
Mi-a  confirmat-o în parte şi Vasile 
Stroiescu, însoţindu-l în plimbările pe 
care le-a făcut zilnic, două veri în şir, 
1913-1914, dela Căciulata la Călimăneşti 
şi înapoi, pe cărarea ce traversează 
pădurea din dreapta Oltului, paralelă 
Cu soseaua națională. 

Cei doi prieteni din două generații s'au 
revăzut în 1918 la Paris, în “Consiliul 
Unităţii Naţionale”, prezidat de Tache 
Ionescu. Acolo contribuția morală şi 
materială a lui Vasile Stroiescu sprijinea 
acțiunea pentru unitatea politică a 
tuturor Românilor. 

Li] 

Nene Vasile Stroiescu,ți-am revăzut 
mormântul de om sărac în cimitriul Sf. 

ineri din Bucureşti,unde dormi dela 13 
Aprilie 1926. lartă-mă că am plivit 
uruienile, florile recunoştinţei naționale. 
Ardelenii care au aşezat crucea de 
pomenire veşnică au uitat să scrie că ai 
fost senatorul lor, senatorul Transilvaniei, 
ales cu unanimitate de voturi, preşedin: 
tele primului Senat al României întregite: . 


CUVANT | 
UL ROMANESC IANUARIE 1989 PAGINA 11 | 


CRONICI 


file ane abili - (uMlnal 


-- Se pe E e e 


SFÂNTA POEZIE A LUI SANDU TUDOR 


Pentru a înțelege arta bizantină se cere 
o familiarizare cu filosofia platonică şi a 
gândirii neoplatonice. Ortodoxia 
preluându-le le-a adaptat ca un mod de ex- 
primare. Astfel ideile, sau Dumnezeu în 
ortodoxie, sunt adevărata şi suprema 
realitate. Lumea ar fi o “realitate” de 
“închipuire” a lui Dumnezeu, omul fiind 
un “chip şi asemănare” a Creatorului. 
Frumuseţea divină nu poate fi percepută 
ca realitate supremă decât de spiritele 
pure ale cetelor îngereşti. Omul nu poate 
vedea pe Dumnezeu şi să rămână viu, 
după concepţia  ioannină, de aceea 
“chipurilor” li se transmite numai un 
ecou al frumuseţii divine. 
Creatorul de artă bizantin este oprit de 
a folosi propria lui fantezie şi i se cere să 
reproducă în modul cel mai fidel ecoul 
divinității. Pictura, de exemplu, are ca 
origine și sens ultim - sacrul. Icoana în 
etimologia latină este un “timago”. Dar 
această “fimaginație”! are un sens detrans- 
figurare a lumii și “semn” care trans- 
cende lumea spre o realitate superioară. 
Icoana nu neagă lumea aceasta. O sin- 
tetizează ca realitate printr'o discretă 
stilizare. Muntele, de exemplu, e 
reprezentat prin câteva linii. Pe primul 
* plan este Transfigurarea care a avut loc pe 
munte. Accentul se pune nu pe lumea în 


de animal. ” 

7 Poezia creştină, la fel. Ea nu “descrie”, 
ci “înscrie”. Liricul transcende orice 
dialog cu natura şi devine rugăciune. 
'Toată natura: pământul, sămânţa de grâu, 
apa ce o putrezește, soarele care o cheamă 
şi o hrăneşte cu lumină, vântul ce-i poartă 
polenul, ploaia care o sărută cu zâmbetul 
curcubeului, omul care a arat, semănat, 
îngrijit, devine cultură. Astfel sămânța 
culturii este pâinea care devine în liricul 
creștin ''pâinea noastră cea de toate 
zilele”. Acest ecou divin, stilizat în câteva 
cuvinte, e ridicat prin “'cultum” la Pâinea 
de Potir prin care ne hrănim din Dum- 
nezeu. 

Forma fixă a artei bizantine este forma 
fixă a seminţei din pomul divin. Orice 
alterare a ei înseamră distrugere a 'for- 
mei” (în filosofia lui Aristotel), tocmai a 
esenţialului. 

In cadrul liricii creștine de cult una din 
aceste forme fixe este acatistul. Ca 
etimologie, din greaca veche, cuvântul 
înseamnă “a sta în picioare”? în semn de 
respect. Geamănul lexical latin “hymnos” 

era un cântec de laudă sau de mulțumire 
adresat lui Dumnezeu. Deși cu timpul 
“imnul” a fost secularizat dela 0 
rugăciune a unui neam adresată lui Dum- 
nezeu în numele neamului la “fimnul de 
stat”, totuși a mai rămas amprenta 
sacrului chiar pe aceste “'imne” de 
. dragoste pentru un anumit “loc” şi un 
cult al virtuţilor. 
Cartea lui Sandu Tudor “Imn-acatist la 
rugul aprins al Maicii Domnului”, 
apărută în editura ““Fundacion Cultural 
Rumana”? 1987, Madrid, prin osteneala lui 
” Aurel Răuţă, este un eveniment în 
literatura română. ; 

Originea acatistului ne duce în secolul 
VIII. Constantinopolul care era considerat 
oraşul Maicii Domnului este împresurat 
de barbari. Creștinii câștigă lupta. In 
semn de recunoștință ““Apărătoarei 
Doamne” merg în biserică şi-i mulțumesc. 
Textul primului acatist aparţine poetului 
creștin Romanus , Melodul. După aceea 
Sau scris alte acatiste adresate Mân- 
tuitorului sau sfinţilor. 


= 


““Acatis 


monahul Petronius dela Sfântul Munte 


Din prefața semnată de Prea Sfinţitul 
Episcop Valerian, din exilul lui din Por: 
tugalia, aflăm că Alexandru Theodorescu 
sa născut în 1899 în București (Sandu 
Tudor fiind pseudonimul de poet). A fost 
ofiţer de marină şi profesor de liceu. 
Prima carte de poezii o publică în 1925, 
iar “Floarea de foc” este numele revistei 
ce o înființează în 1932. 

După ocuparea României de comuniști 
Sandu Tudor se călugărește la Mănăstirea 
Antim cu numele Agaton. Aici întemeiază 
mișcarea de interiorizare mistică şi 
renaștere spirituală *“Rugul Aprins”. Deși 
nu era mmic cu implicaţii politice 
mișcarea a fost considerată periculoasă 
regimului cu educație ateistă. Cei mai 
mulţi dintre participanţi sunt arestați și 
trimiși la Canal. Cuviosul Agaton le scapă 
printre degete barbarilor ce ne-au furat 
țara. Fuge în Moldova lui Stefan cel Mare 
şi se stabilește la Schitul Rarău sub 
numele de Daniil. Este descoperit şi își va 
petrece restul vieții la Gherla şi Aiud unde 
a şi murit după cum spun unii. Un poet 
martir de talia clasicilor căruia nu i s'a 
îngăduit să aibă măcar o cruce deasupra 
mormântului! 

Cele trei manuscrise: ““Imn-acatist la 
rugul aprins al Maicii Domnului”, 
tul St. Ioan Evanghelistul”? si “*A- 
Sf i [) C4 A 


par: domnu 


Primul manuscris a mai fost publicat 
într'o ediție bine îngrijită de colecţia 
“Cetățuia” din Madrid, dar care între 
timp s'a epuizat. 

Acatistul este un gen literar creștin for- 
mat din alternanţa unor poeme de laude şi 
mulțumiri. In viaţa poporului român 
acatistele au fost punctul întâlnirii 
omului cu orizontul ceresc: ele fiind, cum 
scrie Prea Sfinţitul Valerian, expresia 
dialogului direct între creştin şi Dum: 
nezeu, pot fi de mult folos şi tuturor 
acelora care datorită geografiei exilului, 
nu se pot totdeauna bucura de participare 
la celebrarea Sfintei Liturghii.” 

Ceea ce avem în limba română sunt 
traduceri în formă de proză. E meritul lui 
Sandu Tudor de a trage prima brazdă de 
acatist, ca gen poetic, în literatura 
română, urmat de Horia Stamatu cu unele 
acatiste aflate în manuscris, iar publicat e 
doar “Acatistul sfântului necunoscut” (un 
fragment) în volumul “'Kairos”. Prin 
profunzime, meșteșug metaforic, trăire și 
transfigurare, acatistele lui Sandu Tudor 
se ridică la înălțimea liricului eminescian, 
păstrându-şi originalitatea creaţiei, 
aducând în limba română livezi 
paradisiatice prin care auzi pașii lui 
Dumnezeu, ca în primul acatist adresat 
Maicii Domnului: “'Spre Tine noi alergăm, 
arşi, mistuiţi de dor! / Ia-ne și pe noi 
părtași ai Sfântului munte Tabor. 
“Inainte de a trece mai departe să ne 
aducem aminte, ca paralelă, de imnul 
scris de Eminescu pentru Maica Dom- 
nului: ““Rugămu-te'ndurărilor /Luceafărul 
mărilor...” O perlă a literaturii creștine 
românești scrisă de “'ateistul”, cum eram 
învăţaţi la școală, din Ipotești. 

La Sandu Tudor găsim ceva în plus. Din 
modernismul secolului XX poetul aplică 
versului regulile simfoniei. Incep in: 


strumentele de mare gravitate: '“Cine este 
Aceasta, ca zorile de albă și curată? /E 
Impărăteasa rugăciunii, e Rugăciunea 
întrupată.” E ritmul larg și plin de 
gravitate pe care numai orga lui Bach 
putea să o exprime prin ''Patimile după 
Matei''. Apoi după ce autorul în preludiul 


care se încheie într'un paroxism de in- 
tensitate dramatică: 'da-ne și pe noi 


părtași ai Sfântulul rhunte Tabor”, se in-- 


teresectează cu Antonio Vivaldi și rit- 
mului din “Cele patru anotimpuri” 
găseşte, corespondent ritmul de acasă al 
“Mioriței”, cu ruperea de vers ca 
subliniere a ideii pe care pune accentul: 
“Si fă-te şi nouă /umbră și rouă, / Tu, 
adumbrirea / de dar, / să-și afle și firea 
noastră înnoirea /din zămislirea de har./ 
Ca să-ţi strizăm cu toată făptura/ într'o 
deplină închinăciune, / Bucură-te tu, 
Mireasă / urzitoare de nesfârșită 
rugăciune!” 

Este interesant de observat cât de 
elastică și transparentă cugetării 
filosofice poate deveni limba română, în 
cazul nostru prin condeiul vrăjit al lui 
Sandu Tudor: “'Aprinsă floare a 
necovârșitei Văpăi, /de Dumnezeu 
Născătoare./Tu chip al păcii văzut în foc/ 
întrun ocol nemăsurat de răcoare.” 
Folosirea antinomiilor pentru exprimarea 
tainei este departe de a ne șoca tocmai 
prin arta de a transpune pe cititor într'o 
lume transfigurată unde timpul e veșnicie 
și spaţiul e infinit. “'Aprinsa floare” din 
spațial este “a necovârşitei Văpăi”, 
dimensiunile fiind figurate la scara 
cosmică: ““Tu chip al păcii văzut în foc/ 


ASE 
poet ca un ceasornicar al 


Văd pe 
slovelor căutând în limbă cel mai adecvat 
cuvânt, pentru o ''măiestrită aflare a 
tâlcului de închinăciune”, Nici un cuvânt 
nu poate fi înlocuit cu altul în poezia lui 


Sandu Tudor de unde frumuseţea 
unghiurilor de lumină proiectând adân- 
cime și mister. 

Pentru a exemplifica să încercăm 
împreună un exercițiu. Să luăm versul 
citat mai. sus: ““Aprinsă floare a 
necovârşitei Văpăi” şi să înlocuim fiecare 
cuvânt cu un altul care are același 
înțeles şi căutând cât de cât să tălmăcim 


ii ritmul am ajunge la un vers ca: “Tu: 


crin ce arzi necoplesitei flăcări”. Sună 
oribil! Dece? Stau pierdut adâncimile și 
diafanul. Au rămas cuvintele de ierbar 
lexical scuturate de roua harului poetic şi 
de polenul aproape transparent. 

In limba latină există două verbe ale 
căror corespondent etimologic îl avem şi 
în limba română prin “a prinde” și “a 
aprinde” (prehendere și apprehendere). 
“Prinsu/”? unei mingi, ca joc, de exemplu, 
implicâ o dibăcie, o exersare care până la 
urmă devine instinct. Dar verbul își 
lărgește orizontul.  Meseriașul sau 
învățătorul întreabă pe ucenic sau elev: 
“Ai prins aceasta?” Instinctul e depăşit. 
Se arată un alt drum ca răscruce: “a 
învăţa”. E doar un început de drum și nu 
este “'cunoaștere"” pură, ci doar “'deprin- 
dere”” în a cunoaște ceva, a învăţa cum să 
cunoşti şi cum să “prinzi”. 

Povestea lui “'apprehendere” e și mai 
lungă. In sensul primar însemna “a pune 
stăpânire pe ceva”, Cel care fusese învăţat 
“să prindă”! de data asta se afla în luptă. 
Cunoscând tehnica de "'prehendere” ca 
luptător se apropia de cetatea ce voia să o 
cucerească şi-i dădea foc. Era cucerită. 


Era ocupată sub semnul lui ''ap- 


st cu zbor de binecuvântare”. 


ERATĂ | 


prehendere”” Dar termenul de “'aprindere”” | 
sugerat de “'apprelhe)ndere” a fost subțiat 
de al sens când omul apelează la spirit 
aducând un argument pe care îl pledează 
într'o discuţie “aprinsă”, Este o “'aprin- 


dere”” spirituală, cucerirea Adevărului i 
care îți aparține, o “învăţare” de a vorbi x 
după gramatica Logosului. - 
Oare în loc de “aprinsă floare a 
necovârşitei Văpăi” nu ar fi putut Sandu 


Tudor să zică, de exemplu, “'tu floare 
arzătoare necopleşitei flăcări''? Ca 
traducere-da, ca făurire a unei subtilităţi 
de cântec de lebădă modelat din ceramica 
lexicului românesc - desigur că nu. Cuvin- | 
tele au și forme auditive așa cum în pic- 
tură se folosesc culorile. Să analizăm 18 
structura picturală a onomatopeicului. 23 
“V” din “'văpaie” are o duritate de 
stâncă, de “vârf” şi cere un efort mai 
mare decât pronunţarea lui ““f” pe care îl 
poţi rosti suflând sau oftând. ă 
Orice poet după ce şi-a pus pe hârtie | 


““inspirația”” începe '“'transpirația” 
cioplitului i în marmoră a cuvântului. Pe 
aici a fulgerat spiritul Unde este? Si 
atunci poetul se urcă în pridvorul fiecărui A 


cuvânt şi nu se găsește și urcă... și urcă.. 
şi urcă până găsește cuvântul găzduitor 
cel mai potrivit. 

Sandu Tudor preferă pentru “flacără”! 

(flaculla)- pe. ::văpaie'+-care: are. rezonanţă: - 
“un singur cuvânt pe care-l 
găsim în limbile derivate din iliro-tracic 
prin cuvântul albanez “'vape”' având 
acelaşi sens al lui ““văpaie”.Un vestigiu 
lexical cu adânci reverberaţii în sub- 
conştientul neamului nostru. In același 
vers găsim pe ““necovârșit” în locul căruia 
sugeram pe ““copleșitor”, sau un alt 
cuvânt, dar nu găsim altul în limba 
română de aceiași intensitate alegorică. In 
filosofia poetului Sandu Tudor e vorba nu 
de un munte, ci de “'Muntele” trans- 
figurării, asa cum spuneam mai sus- 
Singurul cuvânt, în acest context, pe care- 
1 are limba română este “a covârşi” for- 
mat din “'cu-vârf”'. Vârful. muntelui, la 
propriu şi la figurat, fiind deasupra de 
toate te ''cu-vârf-şește””, de unde expresia: 
românească ''cu vârf şi îndesat”. 

Atât din punct de vedere temporal, cât 
și spaţial, în Dumnezeu nu putem avea un 
“când” sau un “vârf”; “tcând”-ul este o - 
orientare în timp, care nu poate fi aplica za 
eternului care are alte legi, iar ““vârful” 
este o epuizare spaţială, o limită, precum 
am subliniat înainte prin a avea ceva “cu 
vârf și îndesat”, adică o stare limită, ori 
infinitul nu are nici “'vârf” şi nici limite. 
Sandu Tudor ar fi putut spune: '““Aprinsă Și 
floare -a infinitei Văpăi”. Ar fi fost aceeaşi $ 
idee, dar o nuanţă care ar fi sărăcit imens i 
potenţialul poetic pe care numai un singur 
cuvânt din limba română ar fi putut să-l 
exprime și anume ''necovârşită”. 

Am analizat un singur vers din Sandu 
Tudor, luat la întâmplare, pentru a ne 
închipui ce muncă a depus poetul în 
șlefuirea diamantină a slovei românești. 
Ne-a scăpat tocmai esenţialul - o descriere 
a livezilor isihaste de lumină neapropiată 
a stihurilor lui Sandu Tudor. Lăsăm 
cititorului această unică delectare şi 
descoperire a unui autentic poet clasic 


român. Dumitru ICHIM 


Titlul recenziei lui Dumitru Ichim, din numărul 152, Decembrie 1988, Cuvântul | 
Românesc, despre cartea lui Octavian Vuia,în loc de ''Remontee aux de la pensce i 
occidentale” se va citi '“Remont6e aux sources de la pens6e occidentale”. A 


E: 


TD RR, E 


Da. 


CUVANTU 
PAGINA 12 IANUARIE 1989 L ROMANESc 


CARTEA ROMÂNEASCĂ ÎN EXIL 


- trei decenii, zeci de edituri, sute de titluri i 


Stephane LUPASCO 
La mort du philosophe 


| St&phane Lupasco 


Nous apprenons la mort du philo- 
sophe des sciences Stephane 
Lupasco, survenue vendredi 7 octo- 
bre, ă lâge de quatre-vingt-huit ans. 


[Francais d'origine roumaine, Si& 
phane Lupasco, n€ ă Bucarest en 1900, 
est l'auteur d'une cuvre abondante dans 
le domaine de la philosophie des 
sciences. || utilisait les principes de la 
logique țernaire de Lukasicwic2. ÎI niait 
le principe du tiers exclu (une chose est 
soit vraie soit fausse) et s'opposait-ă la 
dialectique classique issue de lăristotă- 
lisme et de Hegel, qui fonctionne sur 
Vantagonisme de deux termes contradic- 
toires. Aprăs des ctudes universitaires 
scientifiques et philosophiques mentes ă 
la Sorbonne (Paris), il fut longtemps 
charg€ de recherche au Centre national 
de la recherche scientifique (CNRS), 
avant de reprendre, ci 1952, son indt- 
pendance. Actuellement râtditte aux 
€ditions du Rocher, son ceuvre comporte 
une vingiaine de titres, parmi lesquels /e 
Principe d'ariagonisme ei la logique de 
('Energie, Science et art abstrait, 
I'Homme et ses trois €thiques et les 


STEFAN LUPASCU NE-A PĂRĂSIT 


Articolele apărute în marea presă franceză (Le Monde, Figaro sau 
France Soir) îi atestă actuala notorietate. Sperăm că în anii și de- 
ceniile următoare opera prodigioasă a marelui gânditor se va bu- 
cura de celebritatea pe care o merită. 


survenve le 7 octobre 1988, ă Paris, 
La levee du corps, 

suivie de l'Inhumation, 

aura lleu jeudi 13 octobre, 

ă 10h 15, 

rue Mechain, ă Paris (140), 

Un service religlevx ă sa mâmolre 
sera câl&bre vendredi 14 octobre, 
ă 17 heures, 

av temple râformă de Port-Royal, 
18, bd Arago, Parls-13*. 


Aceea justificată de Claude Mauriac prin cunoscutul elogiu: “Un 
nou discurs al metodei pentru vremurile noastre”. Aceea anunțată 
de Constantin Noica în articolul pe care îl reproducem mai jos: 
Filosoful român consideră gândirea lui Stefan Lupașcu drept cea 
mai originală şi chiar cea mai importantă a epocii noastre. 


Si&phane LUPASCO, 

philosophe d'orlgine roumaine, 

est nâ le 1] acut 1900, ă Bucarest, 
Aprăs un doctorat d'ftat ăs lettres 
obienu en 1935 ă la Sorbonne, 

Il a ete charge de recherches 

au C.N.R.S. 

II est 'auteur de quinze ouvrages 
e! de nombreux articles, 

Son cewvre, 

qui prend comme point de depart 
les resulta!s de la science moderne, 
a exercă une influence considârable 


Vom reveni cu prilejul proximei noastre întruniri, consacrată lui 
Stefan Lupaşcu despre care ne va vorbi fizicianul și scriitorul Ba- 
sarab Nicolescu-cel ce a făcut în ultimii ani mai mult decât oricine 
pentru buna înțelegere a operei marelui dispărut.Astăzi ne spunem 
îndeosebi durerea de a fi pierdut un mare prieten: Stefan Lupaşcu 
a asistat adesea, din 1965, la reuniunile noastre literare, a fost 


Trois Matitres, que Claude Mauriac 
saluait, lors de sa parution en 1960, 
comme un «nouveau Discours de la 
mâthode de noire temps ».] : 


membru fondator și a devenit Președinte de Onoare al Asociaţiei 


noastre. 


HYPERION 


sur la vle Intellectuelle frangalse. 
Traduits en plusleurs langves, 

ses livres sont r&edites actuellement, 
dans leur Intâgralit€, 

par les âditlons du Rocher. 


CONSTANTIN NOICA: CUVÂNT ÎNAINTE ” 


““Niciodată m s'a văzut o separație atât 
de “mare între științe și filosofie ca 
astăzi”, scrie undeva Stephane Lupasco. 
Dacă așa este, cel puţin în Occident, 
atunci încercarea de a reuni filosofia cu 
știința pe care gânditorul de origine 
română Stefan Lupaşcu o întreprinde 
acolo de cincizeci de ani, sub ochii unei 
lumi surprinse să vadă că are tot mai 
multe cunoștințe și tot mai puține 
înțelesuri, reprezintă o impresionantă 
provocare adusă gândirii contemporane. 

Ea a fost înregistrată ca atare. In 
Franţa, unde Lupasco şi-a publicat toată 
opera de până acum, după ce, în 1935, îşi 
luase doctoratul de stat la Sorbona cu 
lucrarea, fundamentală pentru gândirea 
sa, Du devenir logique et de l'affectivite, 
viziunea sa atât de singulară a trezit la 
început o admirație m lipsită de nedu- 
merire: dacă volumul cunoștințelor si 
adâncimea analizei  impresionau, 
schimb noutatea întreprinderii (de fapt 
revenirea la tradiţia unei filosofii solidare 
cu ştiinţele) era pusă sub semnul 
întrebării. Dar în aceeași Franţă în care 
prudenţa critică și uneori spiritul alexan- 
drin, peste tot prezent în cultura 
europeană, domină uneori excesiv s'au 
emis aprecieri ca acestea: “'Este lumină 
într'o asemenea filosofie” (J.P. Weber). 
Sau, mai ales: “Este poate un Discurs 
asupra metodei al zilelor noastre” (Claude 
Mauriac). Dar și mai probant pentru ecoul 
gândirii lui Lupasco este faptul că la Sor- 
bona, unde în principiu nu se acceptă teze 
de doctorat despre autori în viață, cer- 
cetătorul francez Marc Beigbeder și-a dat 
doctoratul în 1970 cu o lucrare despre 
Lupasco și înspirată de el. Teza lui 
Beigbeder, intitulată Contradiction et 
nouvel entendement (Bordas, 1972), se 
deschide așa: 

“Pentru a  reîntineri,. Faust și-a 
făgăduit sufletul diavolului... S'ar putea 
ca eu să fiu mai norocos decâtel: dorința 
de a ști mai bine - de a şti mai bine ceea ce 
stiam - m'a făcut să pactizez astăzi cu o 
logică, aceea a lui St&phane Lupasco”. O 
lucrare de 560 de pagini care începe așa, 
care continuă cu pagini închinate exclusiv 
vederilor lui Lupasco în logică și arată 
apoi, de-a lungul ei, că această logică este 
implicată în fizica, biologia, psihologia, 
lingvistica, sociologia și epistemologia din 
zilele noastre a trebuit să fie acceptată la 


ACESTE DOUĂ PAGINI, OFERITE GENEROS DE “CUVÂNTUL ROMÂNESC", 
“ASOCIAȚIEI. “HYPERION” 


Sorbona, unde a căpătat menţiunea cea 


mai înaltă. Nu încape îndoială că în alte... 


culturi naționale, în limba cărora a fost 
tradusă, opera lui Lupasco a trezit un in- 
teres similar. 

In fapt, opera lui este ea însăși un 
răspuns la provocarea științei, care, după 
ultimul filosof om de știință, Leibniz, s'a 
dezvoltat pe căi proprii. Cum să mai poată 
fi cuprinsă astăzi? Si cum să nu dea 
înţelesuri filosofice culturii științifice a 
veacului al XX-lea? Au încercat-o în Apus 
câțiva gânditori cu pregătire științifică (un 
Brunschevieg sau, mai recent, un Popper), 
alți gânditori chiar de formaţie ştiinţifică 
(Meyerson ori Bachelard), oameni de 
ştiinţă autentici ca Whitehead, dar, din 
perspectiva lor, spărtura rămânea ca și in- 
tactă, iar unii dintre ei, ca ultimul, s'au 
reîntors pur şi simplu la filosofie. 

Ceea ce întreprinde St&phane Lupasco 
este altceva. Intr'o lume în care filosofia 
se face sau cu istoria filosofie, adică prin 
autofecundație mergând până la 
autodevorare |Heidegeer), sau cu 
supunerea gândului filosofic în fața acestui 
miracol european, perfect comparabil 
miracolului grec, care sunt sțiinţele, el 
aduce prospețimea și- ingenuitatea unui 
principiu pe care nu l-a scos nici din 
istoria filosofiei, nici din științe, dar pe 
care îl rabate asupra amândurora. Cu prin: 
cipiul său, el părea la început să dea 
socoteală, ca orice alt gânditor, de cultura 
științifică la nivelul atins în timpul său. 
Dar în acești cincizeci de ani care s'au 
scurs de atunci, știința s'a reînnoit total; 
ceea ce numim astăzi știință este 
produsul ultimelor decenii, așa cum s'a 
spus că 9 din oamenii de știință ai 
istoriei cunoscute sunt contemporani 
nouă. Așa fiind, Lupasco afirmă totuși că 
noutăţile științei, de neprevăzut în 1935, 
când el își propunea viziunea sa, îi 
adeveresc şi îi reliefează tot mai bine prin: 
cipiul, Când o spune un gânditor de o 
asemenea talie, este greu să se aducă 
întâmpinarea că ar fi vorba de o iluzie de 


autor, De altfel Lupasco însusi își prezintă. 


gândul ultim sub forma unui pariu: “Dacă 
universul este contradictoriu?” - întreabă 
el în Logique et contradiction. 

Totul pleacă dela tema contradicției, 
care nu este o temă între altele a culturii 
europene, ci miezul gândirii noastre, fie că 
o recunoaștem sau nu. S'ar putea spune 


"tradictorii 


co); 


„că întreaga cultură nouă combate în fapt 


noncontradicţia, chiar dacă, în logica for- 
mală, spectrul ei supraviețuiește încă. Mai 
mult, se poate fixa cu exactitate momen- 
tul când atitudinea nouă - și cu aceasta, 
stilul nou de gândire - apare în cultura 
filosofică: este momentul nașterii dialec- 


“ticii, acela anume în care Hegel arată că 


nu există doar patru antinomii, cum 
susţinea Kant, ci o infinitate și ele nu 
aduc o blocare a gândirii, ci tocmai o 
deblocare, adică o ieșire din identitate și 
tautologie. Din ceasul acela gândim şi con- 
simţim să cunoaștem valabil sub semnul 
contradicţiei, chiar dacă omul de ştiinţă 
trebue să consimtă cu surprindere, cum 
s'a văzut în fizica modernă. 

Logicienii de şcoală nu admit încă 
înţelesul nou al contradicţiei, și au tot 
dreptul s'o facă din perspectiva lor strict 
formalistă care, după unii dintre ei, nu 
privește nici măcar gândirea. Pentru ei, 
contradicţia are loc numai între propoziţii 
atomare afirmate şi negate, iar formularea 
lor este categorică: p şi-p dau zero. Dar, 
din perspectiva filosofiei, principiul lor nu 
este decât un caz limită. El nu are 
sens de gândire sau de realitate, ba apare 
- dacă este trecut asupra situațiilor con- 
din real : drept aberant. 
Seamănă cu ceea ce spunea un filosof 
despre disputele dintre filosofi: dacă pui 
doi lei în aceeași cușcă, ei se vor devora 
reciproc, iar a doua zi le vei găsi doar 
cozile. Sau seamănă cu avertismentul 
unui fizician cum că noțiunile fizicii nu 
trebue luate întocmai: “'travaliul fizic” 
pe care îl face un muncitor urcând la etaj 
un sac cu ciment și coborindu-l la loc este, 
științific, un travaliu nul; dar muncitorul 
nu spune la fel. Pentru filosofie, situațiile 
contradictorii sunt cele de opoziţie fără in- 
termediere, iar ele nu se anulează și nici 
măcar nu rămân blocate. 


Cunoașterea științifică a căzut tot mai 
mult peste asemenea situații contradictorii, 
pe care a trebuit să le accepte ca atare: 
În lumea atomului (cum va sublinia Lupas- 
în analiza luminii; în biologie... 
Stiința propriu-zisă încearcă să vor- 
bească despre o logică a complemen- 
tarității și declară deschis că princi- 
piul terțiului exclus trebue să cadă, 
dar nu atacă încă vechiul principiu al con: 
tradicţiei sau noncontradicției, deşi totul îi 
reclamă înnoirea. Astăzi, cine nu are alt 


înțeles al contradicții, măcar implicit, nu 
filosofează; se vede silit să accepte, cu 
Kierkegaard, Nietzsche” sau Bergson, un 
irațional; așadar, nu poate ajunge la 
singura modalitate care să fie cu adevărat 
filosofică - raționalismul. 

Aici, în miezul lucrurilor, se înscrie 
Stephane Lupasco cu principiul său. 
Gânditorul pare a nu se regăsi în dialec- 
tică... dar el ţine de spiritul ei și astfel se 
așează hotărit în spiritul gândirii vii con- 
temporane. Oricum ar fi, trebue 
recunoscut un deosebit merit lui Lupasco: 
acela că nu pleacă dela înregistrarea în 
fapt a contradicţiei, ci dela natura ei; de 
aceea nu va vorbi despre contradicții gata 
date, ci se va întreba care este conținutul 
contradicţiei, văzând în natura acestui 
conținut modalitatea constitutivă a gân- 
dirii şi a realului. 

In mod normal gândirea caută iden- 
titatea; Lupasco spune că trebue să caute 
contradicţia. Gândirea urmărește de-a 
dreptul ființa; trebue să surprindă peste 
tot devenirea. Gândirea caută legea ca 
pace, fie şi una a contradictoriilor; 
Lupasco spune că trebue să caute legea ca 
antagonsim al contradictoriilor. Totul, 
dela electron până la gândirea însăși, 
reprezintă, după el, energie, iar energia 
înseamnă două energii antagoniste, în 
încleştare; înseamnă, așadar, conflict 
fără ieşire, dar a toate creator. Dualismul 
său antagonist este, concret vorbind, o 
dublă energie împachetată. 

Un dinamism care tinde să reducă la 
omogen totul, în mare și în mic, se 
înpleteşte și se opune, după el, unui 
dinamism care tinde să diversifice totul. 
Fiecare se actualizează în dauna celuilalt, 
devine potenţial într'o măsură mai mare 
sau mai mică sub acțiunea celuilalt, iar 
încleştarea lor, cu predominanţa unuia ori 
altuia, ca si cu relativul lor, reprezinta ma- 
teria lumii (sau cele trei materii, va spune 
autorul, cea în care primează identitatea, 
> a doua în care primează eterogenitatea Și 
a treia în care tensiunea este de echilibru), 
naşte sistemele cibernetice, adică iarăși 
cele trei sisteme cibernetice, şi îngăduie 


Ea 


*) extrase din prefața unei antologii 


„SEL E ANEI LUP ASCO”, București, E:P-+ 
82. Poeti 


APAR SUB ÎNGRIJIREA ȘI RESPONSABILITATEA 


AIVANTUL- ROMANESC IANUARIE 1989 PAGINA 13 
Centrul de promovare a cărții româneşti 
DE — —— eta — = 


moasterea și logica, respectiv trei mo- 
dalități ale lor, pe care le poartă în 
cugetul său, fără să ştie, omul. Lucrurile 
sună în primul moment neobișnuit, dar 
totul este simplu ca o idee de presocratic: 
din două impulsuri solidar contradictorii 
se face întreaga lume a naturii, a omului 
şi a gândirii. 

Dacă la baza a tot ce e realitate și gân- 
dire stă conflictul, nu suntem oare în plin 
heracliteism? - sepoate întreba cineva. N'a 
spus și Heraclit că războiul este părintele 
tuturor și că totul ține de contradicţie? 
Da, dar la Heraclit contradicţia ducea sau 
la eterogenitate totală, sau la armonie 
(a corzii, a lirei, a logos-ului), pe când 
acum e vorba de o dezarmonie fără de 
capăt, doar cu precumpăniri succesive ale 
unui dinamism sau altuia. Si apoi contra- 
dicția lui Heraclit avea identitatea în afara 
ei, o “contrazicea””, pe cândacum identita- 
tea e chiar înăuntrul contradicției, repre- 
zentând ea Însăși un termen al acesteia, 
care se desfaşoară tocmai între omogenita- 
tea identității și deversitatea proprie. 

Nu numai unii termeni ai realului se luptă 
între ei, în timp ce identitatea ar apărea 
ca stare de liniște din afara lor, dar acum 
pacea însăşi, liniştea însăși intră în vrajbă 
şi neliniște. Opoziția lui Lupasco nu este 
între dinamic şi static, ci între două 
dinamisme, dinamismul dinamicului, dacă 
se poate spune așa, pe de o parte, şi 
dinamismul staticizator, pe de altă parte. 
Heraclit era, în definitv, prea îngăduitor 
faţă de Parmenide, căci îl contrazicea doar 


e. mai categori 
aceea vom spune: conflictul, care îi 
materia tuturor lucrurilor, este altceva 
decât războiul lui Heraclit, care era doar 
părintele lucrurilor. Cele două dinamisme 
invocate “'sunt în agonie până ia sfârsitul 
lumii”, spune gânditorul de astăzi (în 
[energie et la maticre vivante, p.90); și 
de altfel, tocmai pentrucă încape an- 


8/Către Cititor 


din afară. În felul său, gânditorul de astăzi 


CUVÂNT ÎNAINTE 


tagonism, nu va exista un sfârșital lumii, ni 
se sugerează acum, în timp ce Heraclit 
vedea o conflagrație cosmică, apoi o 
refacere, din nou o conflagrație și o 
refacere, în cicluri. 

Dacă se admite că nu e vorba de ideea 
de conflict a lui Heraclit, ba chiar că se 
poate vorbi despre o adevărată încleștare 
între contradicţia lui Heraclit şi iden- 
titatea lui Parmenide, în schimb cineva ar 
putea spune că principiul fundamental al 
lui Stephane Lupasco este cel al lui Hegel: 
contradicția. Dar și de astă dată gânditorul 
contemporan înțelege să se delimiteze. 
Dualismul antagonist - împletirea aceasta 
de tendinţe contradictorii pe care o pune 
în joc el - este contradicția însăși, dar fără 
conciliație sintetică. Dinamismele con- 
tradictorii se actualizează și se vir- 
tualizează unul pe altul într'un mai mult 
sau puţin, care crează doar iluzia 
rezolvării contradicţiei, şi nici nu trebue 
s'o rezolve efectiv spre a putea da 
modurile, structurile și întruchipările 
lumii în care identitatea şi diversitatea nu 
sunt decât stări ideale. Dialectica aceasta 
este “fără umbra unui al treilea termen 
hegelian'”', spune Lupasco, acuzând pe 
marele dialectician că, în fond, ar fi şi el 
un aristotelic, adică un gânditor pus în 
slujba unei logici a noncontradicției. 

Așa, sub obsesia și impactul identităţii, 
îi vor apărea toate disciplinele culturii 
noastre și toţi gânditorii: matematicile 
sunt prea mult ale noncontradicției; 
biologia însăși, care ia în considerare tot 


în discuție terțiul exclus tot în spiritul 
logicii clasice, consideră Lupasco; până și 
un Heisenberg, al cărui principiu i-a servit 
gânditorului nostru spre a ilustra, pornind 
dela  microfizică, marele triumf al 
dualismului antagonist (aici dualismul 
viteză- poziţie), până și el i se pare că '“vrea 
să salveze de contradicţie spiritul şi 


nucli şi antinuci 


realitatea” (în La tragedie de l'Energie, p. 


19). 
Există, din antichitate și până astăzi, o 
aspirație către monism, care “a 


întunecat”? gândirea oamenilor. Stephane 
Lupasco găsește că astăzi trebue 
combătută o tendinţă ce părea firească 
rațiunii înseși; ca atare, el vine să spună 
altceva decât era dela sine înțeles pentru 
raționalismul filosofie. Hegel declara 
întrun fel: toată lumea a avut dreptate, 
eu am dreptate cu adevărul tuturor cu tot; 
iar reușita cea mare a gândirii sale a fost 
de a putea integra gândirea altora. Inzilele 
noastre, un gânditor ca Stâphane Lupasco 
încearcă să-și prezinte principiul ca o 
noutate radicală. 

Intr'adevăr, viziunea sa despre lume 
este alta şi, în chip straniu, ea are con- 
sistență interioară, ba chiar face ca lumea 
cunoștințelor să ţină mai bine. In univer- 
sul acesta al nostru, unde a fost nevoie să 
se invoce antimateria, antiprotonii și 
poate “'antioamenii'', Lupasco nu 
încetează să găsească de fiecare dată con- 
firmări ale gândului său cu microfizica, cu 
cibernetica, cu genetica, cu psihiatria, cu 
logica şi cu istoria omului. El invocă 
ipoteza unui -antiunivers (despre care își 
îngăduie să afirme că manifestă o 
precumpănire în el a eterogenităţii 
biologice, în timp ce într'al nostru 
precumpănește omogenitatea 
anorganicului) și citează în acest sens pe 
astronomii sovietici Ambarţumian și 
Blohințev, care închipuie formarea lumilor 
ca două jerbe divergente, alcătuite din 

i, şi i. In universul 


e, e două 


materii”, biologică și macroscopică, în 


timp ce un al treilea univers, conceput de 
fizicienii şi astronomii suedezi, ar 
corespunde celei de-a treia materii a lui 
Lupasco - cea în care forțele antagoniste 
sunt în echilibru şi într'o extraordinară 
concentraţie, ca în materia nucleară, pe de 


o parte, în cea psihică, pe de alta - și ar 
veni să despartă primele două universuri 
și să le împiedice a intra într'un conflict 
catastrofal. 

Insă nu în universul nostru cel vast, 
unde tendința precumpănirii omogenului 
este prea categorică, a găsit gânditorul 
contemporan întâia ilustrare a viziunii 
sale, pur teoretice la început, ci în 
microfizică, unde antagonismul pus în 
lumină de fizica cuantică - fiindcă an- 
tagonism este, spune el, și nu simplă com- 
plementaritate laxă - obligă în chip izbitor 
gândirea să-și revizuiască tendința câtre 
monism și identitate. Dela particule și 
câmpuri electromagnetice, autorul trece 
cu adâncite analize, la lumea atomului, in 
care vede aceleași forțe de atracție solidare 
cu cele de repulsie și unde i separe hotări- 
tor principiul excluziunii al lui Pauli, potri- 
vit căruia doi electroni nu pot avea aceleași 
nu ti 


n orizontul, conștient limitat, al 
dualismului antagonist încăpea de fapt 
foarte mult: întreaga lume de cunoscut, 
căreia i se propune o explicaţie unitară. 
Cel căruia o asemenea explicaţie i se pare 
mult prea cutezătoare, ca și cel care, sub o 
reținere sau alta, n'ar accepta-o ca atare, 
ar trebui totuși să recunoască filosofiei lui 
Lupasco un merit cu adevărat remarcabil, 
acela de a fi repus în discuţie trei 
distincţii obsesive pentru istoria gândirii: 

- deosebirea dintre materie și spirit, 
care se relativizează în concepția lui; 

- deosebirea subiect-obiect, care iese din 
îngustimea ei, subiectivitatea revenind nu 

a. “conștiinței”, ci oricărui dinamism 
rari ag E a re RR e ia 

- deosebirea dintre formal și material, 
care îşi schimbă fundamental înțelesul. 

Nu stim care filosofie occidentală din 
veacul al XX-lea și-a propus atât de mult, 
încât putem spune că filosofia lui 
Stephane Lupasco este un adevărat 
eveniment. 


ION CEPOI: ARON COTRUŞ,ANTOLOGIE SELECTIVĂ? 
ED. HUMBOLDT STATE UNIVERSITY, ARCATA, CA. 1988 


Tatal Nostru, carele eşti în cer, 
da-ne puteri din nepaătrunsul Tău mister! 


de lon Dodu Bălan, tipărit sub titlul “Resurecţia unui poet - Aron 


Cotruş'”. Este o analiza profunda, cu o bogată bibliografie, dar în 


limitele pe care cenzura le admite acolo. 


peste bine şi rau! 


Din păcate, nu putem estima câte din poeziile lui Cotrus s'au 


pierdut, nefiind publicate. De aceea am decis să tipurim fara 
întârziere manuscrisele pe care le posedăm, asigurându-le astfel 
conservarea pentru posteritate. In afară de aceste poezii inedite, 
includem în volum poeziile și poemele care au fost omise in 


Sfințească-se, prin timp şi peste timp, numele Tău, 


Faca-se deapururi voia Ta de neinfrânt * 
precum în cer, așa și pe pământ! 


Vie a Ta așteptata împarâţie 


PSALM ROMÂNESC NR.1 


Dușmani 


inima fa- 


Si'n țara 


Poezii inedite/17 


Tărie da-ne şi rabdare neclintită, 
dela noi sa alungam orice ispită! 


Şi orice [ugarnic cutremur de groază: 


i sa nu poală în genunchi să ne vază! 


Din ghiarele capcânilor şi din furtună, 


ne-o sa iasa mai buna! 


preschimbata'n oarbă închisoare, 


4 
| 


volumul “Opere complete“, precum şi O selecţie de poezii care au 
fost incluse. 

Speram să ne facem asifel o modestă datorie față de acest bard 
al patriotismului românesc, transmi( ând viitorimii şi poeziile care 
pâna acuma n'au fost publicate 

Unele inconsistențe gramaticale din acest volum se datoresc 
dorinței de a pastra intacte licenţele poetice și! manuscrisele 
onginale ale autorului. 


neamul să creasca mai dârz şi mai tare! . . . 
Şi ziduri să dureze, de neclintit, 
între noi și între Rasarit! 


şi pesle această robita Românie! 

Pânca noastra, lol mai rară şi amară, 

ca pe mana cereasca da-ne Tu iară! 

Dărji sa-ţi putem eştepta judecata, 

prinire aduși de vânturi cu pistoalele gata! Din Carpaţi de'ntunețic, uşor ca un fulg, 
spre Tine, o, Doamne, as vre să ma smulg, 
dupa ce mi-oui duce, străin printre străini, 
pentru-ai mei, pân'la capat, coroana de spini. 


Păcatele toate ni le iarta deavalma! 
larta-ne scrâşnelul şi iarta-ne sudalma! 


Jon Cepoi, lan., 1988. La Canada, California 


Nov, 27. 1958 


Și duşmaniile aspre, ce'n suflet ni s'ascund, 
Ca haiduci fulgeratici prin păduri fără fund! 


1) Extras 2) Difuzarea: Soc. Viitorul Român, 4961 Calvin Ave, Tarzana, Ca. 91356 


HYPERION 


„4 R, DU GEN.H.BERTIER 
92.200 .NEUILLY S/ SEINE 


FRANCE 


iației D-voastră în achiziției: 


periodice| | 


(D Doresc să primesc buletinul asc 


Esca] ocazionale 


a cărților românești care mar interesa. 


In așteptarea viitorului buletin cititorii 
(2) Prefer lucrările: 

[7] Literare istorice pline (ei 
(3) Texte românești inedite putând interesa pe editori 


IEZI îmi sunt cunoscute nu-mi sunt cunoscute FE] 


NUMELE eee eeeceee este dotosoeetee oosaeananoeeeoneanonneeeeoanee pseaoseaeae SEMNATURA: 


sunt rugați să ne precizeze prin comenzi 


titlurile operelor pe care le doresc 


=] 
3] 
i 


PAGINA 14 


IANUARIE 1989 


ANUL EMINESCU 


Cu ocazia împlinirii în acest an a 100 de ani dela moartea poetului MIHAIL EMINESCU, 


“Cuvântul Românesc” declară pentru întreaga apariție pe anul 1989, 
scop vor apare în fiecare număr poezii şi proză scrise de Eminescu, precu 
ticole şi alte materiale închinate poetului. Toţi care posedă lucră 
materiale documentare despre marele poet național, sunt ruga 


specificaţie “Anul Eminescu”. 


O echipă a Colegiului de Redacţie va t 


Eminovicenii erau țărani români cu 
vechime în satul Călineşti, Jud. Suceava. 
Ii întâlnim acolo din întâiele decenii ale 
veacului XVIII. Căpătând slobozenie, in- 
trară în tagma răzășească, ceea ce e un fel 
de noblețe. Insinuările că Eminescu n'ar fi 
Român sunt de domeniul himericului şi se 
explică prin aceea că poetul se indignase 
împotriva scursurilor străine: '“'bulgăroi 
cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire”. 
Rând pe rând Eminescu a fost turc, 
albanez, persan, suedez, rus, bulgar, sârb, 
rutean, polon, armean. Unui calomniator 
el îi răspundea cu aceste cuvinte perfect 
întărite de documente: “...eu nu mă supăr 
deloc de modul cum se reflectă persoana 
mea în ochii dumitale, căci dela așa 
oglindă nici nu mă pot aștepta la alt 
reflex. Dar acest reflex nu schimbă deloc 
realitatea; el nu mă opreşte de a fi dintr'o 
familie nu numai română, ci şi nobilă, 
neam de neamul ei - să nu vă fie cu 
suj încât vă asigur că între 
strămoşii din ţara de sus a Moldovei, de 
care nu mi-e ruşine să vorbesc, so fi 
aflând poate ţărani liberi, dar jidani, greci 
ori păzitori de temniţă măcar nici unul”. 
Tatăl, Gheorghe Eminovici, băiat de 
cântăreț de strană, învăță ceva carte la 
Suceava. Vorbea şi scria nemţeşte. Boierul 


+ „velit Balş îl aduse scriitor la moşia sa din 
Dumbrăveni, unde-l găsim şi în 1839,în | 


vârstă de 27 de ani. În 1840 se însură cu 
Ralu, fata stolnicului Juraşcu din 
Joldeşti, primind zestre în pământ şi 
bani. In 1871 Balş îi căpăta dela Mihai- 
Vodă Sturza decretul de căminar. Era 
acum boier. Prin 1849-1850, după 
nașterea celui de al şaptelea copil, 
cumpără jumătate din moşia Ipotești, 
unde îşi făcu casă şi acareturi. Aci sau la 
Botoşanii apropiaţi se născu la 15 
lanuarie 1850, Mihai Eminescu. In totul 
Eminovici avu 11 copii: Serban (n.1841),, 
Niculae (n.1843), Iorgu (n.c.1844), Ruxan- 
dra 1845), Ilie (1846), Maria (n.c.1848), 
Mihai (n.1850), Aglae (n.7Mai 1852-m.30 
Iulie 1900); trecută la catolicism în 1890- 
spre a se căsători cu ofițerul austriac 

eiss v. Dollitzsturm), Harieta (n.c. 
1854), Matei n.c.1856), Vasile. Trei dintre 
ei, Ruxandra, Maria, Vasile, muriră de 
timpuriu, ceilalți jucară oarecare rol în 
viața poetului, îndeosebi Harieta. Serban, 
care ar fi fost şi el ““katolischer Religion”, 
muri la Berlin de tuberculoză cu fenomene 
de alienaţie (la 30 Noembrie 1874), în 
spitalul Charit€. Studiase medicina. 
Niculae, “Neculai cel prost”, se sinucise 
din cauza unei boale, lorgu, militar, posac 
la fire (““Când râdea se schimba 
vremea”), muri tânăr, Ilie, elev al şcoalei 
de medicină a lui Davila, de asemeni, 
Harieta era paralitică şi sfârşi cu semne 
de tuberculoză. Gh. Eminovici nu făcu 
fericiți pe copiii săi, deşi avea bune in- 
tenții şi-i trimitea la carte în străinătate. 
Nutrea idei pozitive și era autoritar după 
moda veche. Mihai va iubi mai mult pe- 
mamă, femeie blândă și miloasă. 

Poetul crescu aproape țărănește la 
Ipotești, sat sărăcăcios, așezat într'o vale 
închisă de dealuri împădurite. Casa lui 
Eminovici era gospodărească, pridvor larg 
cu trepte, odăi cu privire liberă de jur 
împrejur, soproane, hambare, livadă, tei 
imenși. Fraţii mai mari ai poetului um- 
blau călare pe moşie, el se cufunda în 
vreun bordei la vreo babă, ori la stână, 
cutreiera pădurile cu o carte în mână și 
doi trei covrigi, dormea pe malul apelor: 


Fiind băiet, păduri cutreieram 

Si mă culcam ades lângă isvor, 

Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam, 
Saud cum apa suna ncetişor: . 

Un freamăt lin trecea din ram În ram 

Si un miros venea adormitor. 

Astfel ades eu nopți întregi am mas, 

Blând îngânat de-al valurilor glas. 


ria materialul trimis spre publicare. 


MIHAIL EMINESCU 


1850-1889 
POETUL NAȚIONAL 


—G 


Dela Nistru pân' la Tisa 
Tot Românul plânsu=mi=s'a 
Că nu mai poate străbate 
Dezatâta străinătate. 

Din Hotin și pân' la Mare 
Vin Muscalii de=a călare, 
Dela Mare la Hotin 

Mereu calea ne=o ațin; 

Din Boian la Vatra=Dornii 
Au umplut omida cornii 

Şi străinul te tot paște 

De nu te mai poți cunoaște; 
Sus la munte, jos pe vale, 
Şi-au făcut dușmanii cale, 
Din Sătmar pân” în Săcele 
Numai vaduri ca acele. 

Vai de biet Român săracul, 
Indărăt tot dă ca racul, 
Nici fi merge, nici se 'ndeamnă, 
Nici îi este toamna toamnă, 
Nici e vară vara lui 

Şi=i străin în tara lui. 

Dela Turnu 'n Dorohoi 
Curg dușmanii în puhoiu 
Şi s'asează pe la noi; 

Şi cum vin cu drum de fier, 
Toate cântecele pier, 
Sboară pasările toate 

De neagra străinătate; 
Numai umbra spinului 

La usa crestinului. 

Işi desbracă țara sânul, 
Codrul — frate cu Românul — 


CĂLINESCU— 


DOINA 


De săcure se tot pleacă 
“Şi izvoarele îi seacă — 
Sărac în țară săracă! 


Cinezau îndrăgit străinii 
Mâncazi=ar inima cânii, 
Mâncazi=ar casa pustia 
Şi neamul nemernicia! 


Ştefane, Măria Ta, 

Tu la Putna nu mai sta, 
Las” Arhimandritului 
Toată grija schitului, 

Lasă grija Sfinților 

In sama părinţilor, 
Clopotele să le tragă 

Ziua 'ntreagă, noaptea 'ntreaşă, 
Doar s'a 'ndura Dumnezeu 
Ca să-ți mântui neamul tău! 
Tu te 'naltă din mormânt 
Să te=aud din corn sunând 
Și Moldova adunând. 

De=i suna din corn odată 
Ai s'aduni Moldova toată, 
De=i suna de două ori 

Iti vin codri 'n ajutor, 
Des=i suna a treia oară 

Toţi dusmanii or să piară, 
Din hotară în hotară — 
Indrăgi=i=ar ciorile 

Şi spânzurătorile! 


MIHAIL EMINESCU 


ri sau studii i 
ți să trimită materialele cu 


CUVANTUL ROMANESC 


“Anul Eminescu”, în acest 
m şi studii, recenzii, ar- 


inedite sau 


Cu fraţii se scălda în baltă, și în insula 
din mijlocul ei citeau pe Robinson. Se răz- 
boiau cu broaştele, făceau marșuri pe şura 
de paie. Avu şi o dragoste juvenilă, când 
fu mai mare, o iubită cu ochii ““mari” şi 
““părul negru'n coade”, care muri tânără 
ca Silvia lui Leopardi. Incepând cu clasa a 
Ill-a primară, Eminescu îşi făcu 
învăţătura la Cernăuţi, întâi la Naţional- 
Hauptschule, de unde ieși la sfârşitul 
anului şcolar 1859 / 60 absolvent, 
clasificat al 5-lea între 82 şcolari. In 
toamna 1860 e inscris la K.K.Ober- 
Gymnasium, cutie lungă, un fel de ospiciu 
mohorit, pe unde trecură şi fraţii săi mai 
mari Serban, Niculae, lorgu (Gheorghe) și 
Ilie. Eminovici îl puse '“în cost” în timpul 
claselor primare la Aron Pumnul, apoi la 
un birjar rutean Tirţec, unde era un 
adevărat infern de copii în gazdă. 
Tovarăşii speriau pe Eminescu făcând pe 
stafiile, Tirţec le dădea de mâncare mai 
mult porumb fiert în lapte, încât micii 
pensionari, înfometați, furau mere. 
Eminescu râmase cu obișnuința de a 
mânca mere cu lăcomie. Între profesorii 
români, în afară de ''popa” Veniamin 
liuţ, care “'pârlea”, se remarca Aron 
Pumnul. Era un mare patriot care 
înlesnea copiilor citirea de cărți româneşti 
şi se purta prietenos cu. “'studenţii”, cu 
toate ciudățeniile lui. In genere, şcoala 
cernăuţeană nu-i plăcea lui Eminescu şi se 
presupune că ar fi incercat să fugă chiar 
din clasele primare. Clasa întâia gim- 
nazială merse binişor, a [l-a rău şi 
“tâlharul” fugi iaraşi. Eminovici puse 
de-l legă cobză și-l întoarse la școală. 
Rămânând repetent, Eminescu frec- 
ventează în 1862/63 tot clasa II-a, stând 
în gazdă la un franţuz beţiv Victor Blan- 
chin. Dar după vacanța Paştilor 1863 nu 
mai apare în cataloage. Poetul devine 
“privatist”. Legenda spune că, mergând la 
Cernăuţi pentru pregătirea în particular 
în primăvara 1864, Eminescu se luă după 
trupa  Tardini-Vlădicescu, care dădea 
reprezentații acolo pentru întâia oară. Că 
a făcut parte din această trupă rezultă 
din afecţia colegială pe care i-o păstraseră 
directorii companiei. Sunt ştiri că poetul 
ar fi obţinut certificatul de clasa IIl-a de 
la gimnaziul catolic din Sibiu, oraş în care 
se afla atunci ca student jurist fratele său 
NICULAE. Trupa pleca la Braşov. In Oc- 
tombire 1864 Eminescu intră ca prac- 
ticant la Tribunalul din Botoşani, stând 
acolo până în Martie 1865, când se repezi 
la Cernăuţi spre “a urma studiile 
collegiale”. Acolo venise iarăşi trupa Tar- 
dini şi din nou legenda spune că Eminescu 
sa luat după ea. In 1865, oricum, poetul 
se afla printre străini, “în străinătate”. 
Dacă era cu actorii, Fani Tardini juca în 
lunie la Brașov (specializată în V. Hugo: 
Maria Tudor, Angelo Malipieri). In toamna 
1865 Eminescu reapărea pe ulițele Cernău- 
țului. Acum şedea în casa lui AronPumnul, 
care era rău bolnav şi c'o “muiere” rea ce-i 


- scurtase zilele şi-l ţinuse ca pe “Pegas în 


jug”. Era bibliotecar. In epoca aceasta 
trimise versuri la Familia lui losif Vulcan, 
care îl prezentă cu laude în nr. din 25 
Februarie 9 Martie 1866, schimbându-i 
numele Eminescu din acela de Eminovici. 
Pumnul murise în Ianuarie, spre jalea 
poetului care îi dedică o poezie. In vară 
Eminescu părăsi Cernăuţii. O luă pe jos cu 
un băț în mână şi un ştraiţ de-a umăr, 
spre Ardeal, coborând probabil pe valea - 
Dornei, se lăsă pe apa Mureșului până la 
Tg. Mureşului. Acolo doi seminariști, lon 
Cotta şi Teodor Cojocariu, îmbrăcaţi în 
straie naţionale, îl luară în trăsură spre 
Blaj, pentrucă poetul vroia să vadă locul 
“*de unde a răsărit soarele românismului”. 
Continvare in pog |5 


ai iai aloe „nai aaa 


„VANTUL ROMANESC 


Mi IANUARIE 1989 PAGINA 15 


NA APARE A DOUA EDIȚIE A CĂRȚII 


7, PITEŞTI 7, 


| 
) 


cwând va apare În 
„In “Cuvântul  Roma- 

” ediția a doua a cărții 
| sc" ed nota “Pitești”, 
i are frescă a orori- 
Gu za petrecut în 
1 ile comuniste între 


PR 


-prefaj 
gi Gheorghe Calciu, 


i Dumitru Bacu semnea- 
ua a doua ediție”? 


EI ] că Părintele Ghe. 
Pur dure pagini 
i itori ai fe > 
Ş spatii pe atunci stu- 
5 ja Facultatea de Medi- 
per i tă prefață 
Bcisă a scris această prefață 
n semnificația învierii, 
â “ufiurând reinvierea nea- 
Î malui românesc. = 
= Ș ărirea acestei cărți 
ÎI muizată înprima ediție, este 
4 


5 necesitate absoluta, acum, 
3 când se implinesc 40 de ani 
Și crimele comise de gu- 
mul comunist între zidu- 
5 rile Piteștiului. 

Î Această retipărire are 
Seoul de a educa într'un 


de D. BACU 


mod deosebit pe cei sosiți 
din marea închisoare comu- 
nistă, România, care nu au 
știut ce monstruozități se 
petrec în închisorile spe- 
ciale de ““re-educare”: aeli- 
tei tineretului naționalist în 
anii 1948-1951, în scopul dis- 
trugerii lui. 

Si mai are ca scop din 
nou, ca să înveţe pe cei 
foarte mulți, tineri sau mai 
vârstnici, că Pitesti nu este 
numai o localitate pe harta 
României, ci Pitesti înseam- 
nă un întreg fenomen, feno- 
menul Pitești, o crimă în 
masa ce a avut loc în țara 
noastră, în timp ce majori- 
tatea lor ori nu se născu- 
seră încă, ori copii fiind erau 
ținuți departe de ororile “'re- 
educării” de tip stalinist. 

Este de asemenea o pro- 
blemă de conștiință atât pen- 
tru cei ce au supraviețuit 
fenomenului Pitesti, cât si 
pentru cei ce fiind în alte 
inchisori, au știut şi cu- 


noscut ce se Întâmpla între 
zidurile Piteștiului, să dea 
la iveala această crimă de 
genocid a comunismului 
internațional. 

Pitesti mai reprezintă un 
pumn de cuvinte și expresii 
ce-ţi furnică șira spinării: 
omoară sau vei fi omorit, 
torționar, Turcanu, demas- 
care; un singur apelativ ce 
ține locul tuturor mumelor 
proprii, Banditule!; precum 
și suferință si numai sute- 
rință. 

Această carte este un do- 
cument istoric, cetrebue ci- 
tit și înțeles. 


„Să lăsăm pe cei în drept 
sa cerceteze fenomenul Pi- 
tești, iar noi cei ce am su- 
ferit doar indirect urmările 
lui, să încercăm cu toată 
judecata matură si cu con= 
Știința noastră națională, să 
ajutăm la reînvierea nea- 
mului nostru, în prag de 
pierire. 


Mihaela RAICU-TRANDAFIR 


IAA DOUA EDIŢIE 


Se implinesc douăzeci şi cinci de ani dela apariţia primei ediţii 
a acestor mărturisiri. Volumele publicate atunci s'au epuizat de 
mult. Câţiva prieteni au cerut să scoatem o a doua ediție. Am 
acceptat. Nu am avut de acordat nicio învoire. Nimic din ceea 
ce a fost scris nu a fost modificat. În lumina realităţilor de 


astăzi şi a abundenței informaţiilor de tot felul poate că alta ar 
= fi fost haina care ar fi îmbrăcat-o, alta forma de prezentare. Nu 


am vrut să mă ating nici de una şi nici de alta. Valoarea lor stă 


nu în frumusețea redactării sau a noilor informații complemen- 


tare— care îşi au fără îndoială valoarea lor-—ci în sinceritate. 


„Mărturia aceasta rămâne aşa, pentru 


epuizează nici pe departe ceea ce “Sa înscris în spiritul umani 
tăţii pentru totdeauna şi nu se va sfârşi nici cu dispariţia ulti- 


Fe mului supravieţuitor.” (Păr. Calciu, Prefază) 


„Ea nu 


ul 


gi PITEȘTI-ul nu va putea fi scris niciodată. Pentrucă TOTUL 
despre Piteşti nu ţine de domeniul posibilului. EI face parte din 


- metaistorie, din sfera metafizicului, din ordinea duhovnicească a 


înțelegerii lumii. .......-muoenoneeeee 


7 n EFAȚĂ 


Această carte este una a faptelor. Acumularea lor şocantă 
creează o istorie, una tragică, neînţeleasă şi absurdă. Dar 
această carte se vrea şi o fenomenologie a spiritului. Lovit ful- 
gerător de concreteţea evenimentelor, duhul cititorului se 
cabrează într'o încercare de a depăși contingentul, căci tot ce s'a 
petrecut în materie, în carne, nu este decât reflexul târziu a ceea 
ce s'a consumat de mult în spirit. 


Înţelegere, pentrucă a fost 


acolo a fost spațiul în care, privit dinafară, războiul a fost 
câştigat de paie, pentrucă psihologii și esteţii confundă 
aparențele cu realitatea duhului şi ignoră faptul că aceas poe 
este un răstimp al mântuirii, singurul răstimp uman pen 

Biintuire, ceace oooozeze pasa pe Eat zei PTDETELII PI PD Ei, 


MIHAIL EMINESCU 


A paraitre aux 
Publications Orientalistes de France 


Neagu DJUVARA 


Le pays roumain 
entre orient et occident 


La « Moldo-Valachie » 
dans la premiere moiti€ du XIXe siecle 


Au debut du x1xe si&cle, bien qu'il recule en Europe depuis plus d'un 
sitcle sous les coups des Autrichiens et des Russes, l'empire ottoman est 
encore un des plus vastes ensembles du monde, s'ctendant des confins 
iraniens jusqu'ă Atlas et des Carpates ă la mer d'Oman. Depuis quatre 
sitcles, les principautes roumaines de Valachie et de Moldavie font par- 
tie de cet ensemble en tant que tributaires de la Porte jouissant d'une 
large autonomie. Mais ă mesure que l'empire ottoman s'epuise militai- 
rement et que la corruption le ronge de Linterieur, son emprise se fait 
plus lourde sur le pays roumain. L'independance n'est plus qu'un râve 
ancien — les Principautes ont perdu jusqu'au droit d'€lire leurs princes, 
devenus, en fait, de simples gouverneurs choisis par la Porte au sein de 
Poligarchie du quartier grec de Constantinople, le Phanar. 


Avec les voyageurs occidentaux, nous dâcouvrons, 6tonnes ou horri- 
fies, les moeurs de ces princes et des boiars afflubles de leurs âtranges 
costumes orientaux, la mistre des paysans — mais aussi les tresors de 
leurs antiques traditions —, le drame des tsiganes esclaves... Des « his- 
toires vraies » jalonnent les chapitres. 

Vers 1800, tout va soudain basculer. De la France lointaine ont peu 
ă peu filtre les « lumi€res » et les « bonnes manitres », et les dernieres 
vagues de la Revolution viennent se briser aussi sur les rivages de la mer 
Noire. Les modes et les mentalites changent, la noblesse, comme la bour- 


E Saba 


auteur a cherche€ ă sai- 


END Rata? aa urări o e BSE anni e coate 


BON DE SOUSCRIPTION 
valable jusqu'au 28 Fevrier 1989 


Format 16 X 24, environ 300 pages 
Prix de vente ă la souscription : 

en France 

ă VEtranger 


180 F 

59 DM 
ou 34 dollars US 
(franco de port) 
O RS E aaa 210 F 


Prix de vente ulterieur, en librairie 


JE” SOUSCrIS ae exemplaire(s) 
Nom, adresse et code postal: ..................... 


Reglement par ch&que bancaire ou ch&que postal ă lordre de: 
« Publications Orientalistes de France », avenue du Gencral Schmitz, 
95011 CERGY-PONTOISE Cedex, France. 

Date approximative de parution : Fevrier 1989. 


are din pagina 14 
„un carneţel în mână, Eminescu își făcea 
De nnări, “Domnilor - zicea el- eu sunt 
BI vreau să-mi adun material”. 
, e de a sosi la Blaj, așa cum făcuse 
„ch la Roma, poetul se ridică în 
„sură în vârful Hulei și mișcând pălăria 
aj, Le salut din inimă, Roma-Mică. Iţi 
1ljumese Dumnezeule, că m'ai ajutat s'o 
t vedea”. La Blaj o duse greu neavând 
hiciunele, suportând totul cu 
» Se culca îmbrăcat prin fân , se 
„rană cu degetele, se spăla cu un strop, 
se sătura cu mere. leşea la câmp să 
„ "Că şi se scălda ceasuri întregi în Târ- 
ngă moară din jos de roate. 
„E%cu venise să mai câștige o clasă, 
;* Spune că domnul profesor Olimpiu 
în îl respinse la examenul de lb. 
cuj qormind prin grajduri, pe lângă 
Chereteu, pe sub streașina 


PI 


mânăstirii, mâncarea pe căpătat de pe la 
seminar îl destrămară și-l slăbiră, In 
August 1866 merse la Alba Iulia, la 
adunarea “'Asociațiunii”, dormind pe o 
rogojină într'o crâşmă. Se abătu și pe la 
Bucerdea-Grânoasă, satul de obârşie al lui 
Maiorescu. Răzbit de mizerie, veni la 
Sibiu, unde N. Densușianu constată că 
“curgeau zdrențele de pe el'': “abia se mai 
vedea pe la gât un mic rest de cămaşe 
neagră, iar pieptul de sus până jos era gol, 
și cu mare necaz cerca bietul om să-și 
acopere pielea cu o jachetă ruptă în toate 
ărțile zdrențuită dela mâneci până la 
coate, cu nişte simpli pantaloni zdrenţuiți 
din sus și zdrențuiți din „jos 
„Densuşianu îl îmbrăcă și-l trimise cu 
scrisoare la popa Bratu din Răşinari, 
bunicul dinspre mamă al lui Octavian 
Goga, Acela îi dădu un țăran care-l] 
petrecu peste munți. In țară, poetul intră 


în trupa lui lorgu Caragiale ca sufleur, 
trecând apoi la Pascaly. I.L. Caragiale îşi 
aducea aminte că un director de teatru 
ambulant (desigur Pascaly) îi spuse că 
găsise la Giurgiu, slujind în curtea și 
grajdul unui hotel, pe Eminescu. Acesta, 
culcat în iesle, citea în gura mare pe 
Schiller, căci avea un geamantan plin de 
cărţi. Să-l fi abandonat aci lorgu 
Caragiale? Un actor din trupa acestuia 
povestea că directorul lui, neavând 
sufleur, îl trimisese în port și acolo găsise 
pe Eminescu desculț și fără cămașă, 
numai în gheroc şi pantaloni, răzând 
baniţele de cereale. Cu Iorgu Caragiale 
poetul a colindat în 1867 oraşele mun- 
tene, rămânând la el încă o iarnă în 
București, 1867/68, Apoi intră în trupa 
mai serioasă a lui Pascaly, pornind cu ea 
turneul din Ardeal în Mai 1868. Trupa 
jucă la Brașov, Sibiu, Lugoj, Timişoara, 


Arad, Oraviţa, primită pretutindeni cu 
mare însufleţire. In toamnă (29 Sep- 
tembrie 1868), recomandat de Pascaly, 
Eminescu fu angajat cu 450 lei lunar, 
2100 lei de stagiune, sufleur al II-lea și 
copist la Teatrul Naţional din Bu- 
cureşti, unde jucă o dată şi roiui 
ciobanului din Răzvan și Vidra de Hașdeu. 
In vară, plecând cu trupa în turneu în 
Moldova, până la Cernăuţi, Eminovici ar fi 
pus mâna pe ''tâlhar” şi l-ar fi ferecat la 
Ipotești. In toamna anului 1869 îl 
trimitea la Viena să se înscrie la Univer- 
sitate. Inscriind-se acolo ca audient, 
înseamnă că poetul nu terminase liceul, 
dar că totuși spera să-l termine în curând. 


G. CĂLINESCU 


G Călinescu “Istoria Literaturii Române 
de la origini până azi”. 


„u] 


d OA 


LA 


Da 


„cu încetul, 


PAGINA 16 


IANUARIE 1989 


CUVANTUL ROMANESC 


EVANGHELIA EXILULUI (Ianuarie 1989) 


WI 2 


LUMINA LUI DUMNEZEU 
— Sergiu GROSSU— 


soarta 
Bisericii şi de problemele 


““Norodul acesta, care ză- 
cea în întuneric, a văzut o 
mare lumină; si peste cei ce 
zăceau în ţinutul şi în um- 
bra morţii a răsărit 
lumina”, glăsuieste una din 
primele “Evanghelii” ale 
lunii Ianuarie (MATEI, 
4.16). Despre lumină și im- 
portanța ei în viaţa in- 
dividuală și colectivă a 
oamenilor am mai avut 
ocazia să vă amintesc în 


cadrul acestei rubrici. 
Biblia, de altfel, ne 
revelează, cu  prisiosință, 


prezența tutelară a acestui 
factor decisiv, de sursă 
divină, care este LUMINA 
LUI DUMNEZEU .. 

In călătoria Evreilor prin 


pustie, după miraculoasa 
izbăvire din mâinile 
Faraonului, ““Domnul 


mergea înaintea lor, ziua 
într'un stâlp de nor, ca să-i 
călăuzească pe drum, iar 
noaptea într'un stâlp de 
foc, ca să-i lumineze.” 
(EXOD, 13.21) După cum 
vedem, la baza luminii stă 
focul, așa cum citim: “A 
întins un nor, ca să-i 


„acopere, şi focul, ca să 


lumineze noaptea” (psalm 
105.39). 

Lumina lui Dumnezeu 
trebuie primită, integrată 


în viața noastră cotidiană 
pentru a-și impune incetul 
supremația 
asupra întregii noastre 
fiinţe. Fiindcă, ne atrage 
atenţia Mântuitorul, numai 
“dacă tot trupul tău este 
plin de lumină, fără să aibă 
vreo parte întunecată, va fi 
în totul plin de lumină, 
întocmai ca atunci când te- 
ar lumina o lam cu 
lumina ei mare” (LUCA, 
11.36). Aceasta LUMINA 
INDISPENSABILA ne 
poate transforma din făp- 
turi inerte, din suflete 
moarte, în oameni vii, 
purtători de lumină. “Căci 
mi-ai izbăvit sufletul dela 
moarte - strigă Psalmistul - 
rmi-ai ferit picioarele de 
cădere, ca să umblu înain- 
tea lui Dumnezeu, în 
lumina celor vii”. 

Sfânta Scriptură ne 
prezintă și aspectele 
negative ale luminii, adică 
ne vorbeşte despre o 
FALSA LUMINA, mai 
precis despre lumina celor 
morţi în păcat. Nu scrie, 
oare, în Evanghelie: “'la 
seama, dar, ca lumina care 
este în tine să nu fie 
întuneric"? Să ne ferim de 
situația în care se află 
foarte mulţi din frații 
noștri de pribegie: ei zac în 

întuneric  închipuindu-și 
că întunericul acesta este 
lumină. Unii zac în 
întunericul a tot felul de 
păcate (alcoolism, desfrâu, 
homosexualitate, adulter), 
și cred că luminează, că 
strălucesc prin smecherii, 
prin minciuni, printr'o ex: 
celentă poziție socială, sau 
rin activitatea lor prolifică 
universitară, ştiinţifică, 
culturală, politică). Alţii se 
complac în întunericul 
agnosticismului, străini de 
Dumnezeu și de Hristos, 


indiferenți de 


spiritualității creștine, 
închipuindu-şi că pot radia 
propria lor lumină - lumina 
ipotetică a unei rațiuni in- 
fatuate. 
xxx 

Lucrarea luminii în viața 
noastră de credință este 
iondiționată în primul 
rând, de calitatea unt- 
delemnului turnat în can- 
dela sufletului şi de con- 
tinuitatea arderii, conform 
îndemnului vechi testamen- 
tar: “Să porunceşti copiilor 
lui Israel să-ți aducă pentru 
sfeşnic untdelemn curat de 
măsline fără drojdie, ca să 
ardă în candele necurmat” 
(EXOD, 27.20). TOTUL 
trebue să se petreacă sub 
semnul fricii de Dumnezeu. 
Căci omul care 
“împărățește în frică de 
Dumnezeu, este ca lumina 
dimineţii, când răsare 
soarele în dimineață fără 
nori, ca razele soarelui 
după ploaie..'” (2 SAMUEL 
23.3-4) Adresându-se 
Filipenilor, Ap. Pavel scrie: 
“Fiţi fără prihană şi curaţi, 


copii ai lui Dumnezeu, fără 


vină, în mijlocul unui neam 
ticălos și stricat, în care 
străluciți ca nişte lumini în 
lume, ţinând sus Cuvântul 
vieţii...” (FILIPENI, 2.15- 
16) 

Dacă uităm de acest 
sfânt Cuvânt al Domnului, 
devenim răi, lumina se 
stinge şi nu mai putem 
străluci. ““Da, lumina celui 
rău se va stinge și flacăra 
din focul lui nu va mai 
străluci”, suntem avertizați 
(IOV, 18.5). 

Ceea ce ni se cere şi 
nouă, creștinilor din 
diaspora românească, este 
ca să umblăm în lumina 
Domnului, pentru a ne 
învrednici să ajungem, 
acolo unde vântul cel 
năprasnic al Istoriei ne-a 
împins, o lumină în Dom- 
nul. Să nu neglijăm această 
axiomă evanghelică *'Dacă 
zicem că avem părtășie cu 
EI și umblăm în întuneric, 
mințim și nu trăim 
adevărul. Dar dacă umblăm 
în lumină, după cum El 
însuși este în lumină avem 
părtășie unii cu alţii, şi 
sângele lui Hristos, Fiul 
Lui, ne curățește de orice 
păcat” (1 IOAN, 1.5-7) Mai 
mult chiar: “Cine 
zice că este în lumină, şi 
urăște pe fratele său, este 
încă în întuneric până acum. 
Cine iubeşte pe fratele său, 
rămâne în lumină...” (1 
IOAN, 2.9-10). 

Cel ce trăiește în lumină 
şi este cu adevărat un fiu al 
luminii, va răspândi în 
jurul său această lumină, 
respectiv va acționa în con- 
formitate cu principiile 
luminii lui Hristos. 
Deoarece lumina lui Dum: 
nezeu s'a făcut cunoscută 
în persoana lui lisus, Mân- 
tuitorul, care a coborit din 
cer ca să fie o lumină în 
lume; ca să ne smulgă de 
sub  “'puterea In: 
tunericului”. 


Nu este admisibil, 
cititorule, ca un creştin, 
născut din lumină, să mai 
trăiască în întuneric; să 
mai prezinte în viața sa 
pete, umbre, eclipse. Noi 
avem datoria să devenim, în 
exilul care se prelungește 
dureros de mult, “fii ai 
luminii şi fii ai zilei” (1 
TESALONICENI, 5.5). O 
altă posibilitate nu există, 
După cum ne este interzis 
să slujim la doi stăpâni, tot 
asa nu putem fi, în acelasi 
timp, SI întuneric SI 
lumină. “Odinioară eraţi în- 
tuneric” ne lămureşte Sf. 
Pavel, cu alte cuvinte “în 
vremea aceea”, când sub 
puterea întunericului 
aflându-ne, eram ''fără 
Hristos, străini de legămin: 
tele făgăduinţei, fără 
nădejde și fără Dumnezeu 
în lume” (EFESENI, 2.12). 
Dar acum, în Hristos lisus, 
noi suntem IN LUMINA, ca 
unii care primim lumina de- 
la Dumnezeu, de vreme ce 
am intrat în sfera de 
atracție a Aceluia care este 
izvorul luminii. Nu 
devenim lumină în noi 
înșine, ci “suntem lumină 


în Domnul”, subliniază 
Apostolul Neamurilor, 
ludeul însuflețit “'de o 


râvnă nespus de mare pen- 
tru datinile strămoșești” 
(GALATENI, 1.14), care s'a 
întâlnit, pe drumul 
Damascului, cu Lumina, l-a 
văzut strălucirea și-a 
capitulat în faţa acestei 
Lumini. 

Să ne dăm silința să 
trăim, zi de zi, în lumina 
care vine de Sus, în lumina 
lui Dumnezeu. Să vorbim 
mai ales Românilor tineri, 
sosiți în lumea liberă, după 
ani de propagandă marxist - 
leninistă şi de presiune 
ideologică, dernonstrându-le 
că adevărata lumină nu 
vine “'dela Răsărit”? (cum 
susținea Mihail Sadoveanu, 
în perioada de instaurare a 
regimului comunist în 
România), ci se pogoara 
“dela Tatăl luminilor”? 
(IACOV, 1.17). Să le vorbim 
de lisus, lumina lumii, 
despre care citim: “Eu, 
Domnul, Te-am chemat ca 
să dai mântuire, și Te voi 
lua de mână, Te voi păzi, şi 
Te voi pune ca legământ al 
poporului, ca să fii Lumina 
neamurilor, să deschizi 
ochii orbilor, să scoţi din 
temniță pe cei legați, și din 
prinsoare pe cei ce locuisec 
în întuneric” (ISAIA, 42.6- 


Obligaţia noastră a 
desțăraţilor dela gurile 
Dunării, este ca viața, pe 
care o avem de trăit încă pe 
pământul cotropit de 
forțele Răului şi ale Nopţii, 
să fie o viaţă de lumină, o 
viață curată și pilduitoare. 
“Noi nu suntem ai nopții, 
nici ai întunericului”, con: 
chide sfântul din Tars. 
Acceptându-i concluzia, să 
murmurăm cu lacrimi în 
ochi: - Binecuvântată fie 
clipa întâlnirii cu Tine, 
Iisuse, unica, incomparabila 
noastră Lumină... 


APARIȚIA MAICII DOMNULUI LA MEDJUGORE 


RAPORTUL TRIMIS LA ROMA DE PREOTUL PAROH 


Asupra fenomenelor 
supranaturale care au avut 
și au loc în Medjugorje 
Biserica nu sa pronunțat 
încă. Aceasta nu înseamnă 
nicidecum că autenticitatea 
lor ar fi îndoielnică. 
Biserica pentru a da o 
declaraţie oficială trebue să 
studieze foarte amănunţit 
universalitatea unui 
adevăr. Așa este cazul, 
bunăoară, cu canonizarea 
sfinţilor în care Biserica s'a 
pronunţat după sute de ani. 
Poate că niciodată religia 
nu a fost mai mult ajutată 
de știință, ca în cazul Med- 


jugorje. Adevărului 
niciodată nu-i este frică de 
a fi pus la probă şi 
examinări. In numărul 


viitor vom relata concluziile 
oamenilor de știință. In 
acest număr vom reda 
raportul părintelui 
Tomislav  Vlasic, parohul 
parohiei din Medjugorje, 
trimis la Roma: 

“După apariția Prea 
Sfintei Fecioare pe 30 
Noembrie 1983, Marija 
Pavlovic a venit să mă vadă 
și mi-a spus: '“Maica Dom- 
nului spune că Supremul 
Pontif și Episcop trebue 
sfătuit imediat de urgenţa 
și importanța majoră a 
mesajului din Medjugorje.” 

Această scrisoare caută 
să îndeplinească această 
datorie. 

1.) Cinci tineri (Vicka 
Ivankovic, Marija Pavlovic, 
Tvanka  Ivankovic, Ivan 
Dragicevic şi Jakov Colo) 
văd o apariție a Prea Sfintei 
Fecioare în fiecare zi. Mo- 
dul în care ei o văd este 
un fapt care poate fi 
verificat prin observaţie 
directă. A fost filmat. In 
timpul aparițiilor, tinerii nu 
reacționează la lumină, nu 
aud sunete, ei nu 
reacţionează dacă cineva îi 
atinge, simt că sunt dincolo 
de timp și spaţiu. Toţi 
tinerii afirmă categoric, că: 


„ “Noi vedem pe Prea 
Sfânta Fecioară așa cum 
vedem pe oricine altcineva. 
Ne rugăm cu ea, vorbim cu 
ea şi putem să o atingem.” 


. “Prea Sfânta Fecioară 
spune că pacea lumii este 
întrun stadiu critic. In 
mod repetat ea cheamă 
(îndeamnă) la împăcare și 
întoarcere la Dumnezeu.” 


. “Ea a promis să lase un 
semn vizibil pentru toată 
omenirea la locul aparițiilor 
din Medjugorje.” 

„ “Perioada care precede 
acest semn vizibil este un 
timp de graţie pentru 
întoarcere la Dumnezeu și 
întărirea credinței.” 

„ “Prea Sfânta Fecioară a 
promis să ne dezvăluie zece 
secrete. Până acum, Vicka 
Ivankovic a primit opt. 
Marija Pavlovic a primit pe 
al nouălea pe 8 Decembrie 
1983, Jakov Colo, Ivan 
Dragicevic și lIvanka 
Ivankovic au primit fiecare 
nouă. Numai Mirjana 
Dragicevic a primit pe toate 
zece.” 

„ "Aceste apariţii sunt 
ultimile apariţii pe pământ 
ale Prea Sfintei 
Fecioare.Acesta este 
motivul că, ţin atât de mult 


timp și se întâmplă atât de 


frecvent.” 

2.) Prea Sfânta Fecioară 
nu mai apare Mirjanei 
Dragicevic. Ultima dată 


când a văzut o apariție “ 


zilnică a fost de Crăciun 
1982. De atunci apariţiile 
au încetat pentru ea cu ex- 
cepţia zilei de naștere (18 
Martie, 1983). Mirjana a 
ştiut că ultima (apariţie) se 
va întâmpla. 

Conform. celor spuse de 
Mirjana, Maica Domnului i- 
ar fi destăinuit cel de al 
zecelea și ultimul secret pe 
25 Decembrie 1982. Ea 
(Maica Domnului) de 
asemenea i-a făcut cunoscut 
datele când diferitele 
secrete se vor împlini. Prea 
Sfânta Fecioară a revelat 
Mirjanei multe lucruri 
despre viitor, mai mult 
decât oricărui dintre tineri 
până acum. Din acest motiv 
raportez mai jos ceea ce 
Mirjana mi-a spus în tim- 
pul conversaţiei noastre din 
5 Noembrie 1983. Voi 
rezuma esența naraţiunii ei 
fără a cita cuvânt cu 
cuvânt. Mirjana a spus: 

Inainte ca semnul vizibil 
să fie dat omenirii vor fi 
trei avertismente date 
lumii. Avertismentele vor fi 
în formă de evenimente pe 
pământ. Mirjana va fi mar- 
tor al lor. Trei zile înaintea 
fiecărei admonestări, Mir- 
jana va anunța pe preotul 
ales de ea. Mărturia Mir- 
janei va fi o confirmare a 
apariţiilor și un stimul de 
întoarcere a lumii la Dum- 
nezeu. 

După avertismente, sem- 
nul vizibil va apărea în 


locul apariţiilor din Med- 


jugorje ca toată lumea să 
vadă. Semnul va fi dat ca o 
dovadă a aparițiilor şi pen- 
tru a chema lumea să se 
întoarcă la credință. 

Cel de al nouălea şi al 
zecelea secret sunt grave. 
Ele se referă la pedepsirea 
pentru păcatele lumii. 
Pedeapsa este inevitabilă, 
pentrucă noi nu putem 
aștepta întreaga lume să se 
întoarcă la Dumnezeu. 
Pedeapsa poate fi 
diminuată prin rugăciune şi 
penitenţă, dar nu poate fi 
eliminată. Mirjana spune că 
un rău care ameninţa 
lumea (unul din cele câteva) 
cel inclus în secretul al șap- 
telea, a fost îndepărtat 
datorită rugăciunii şi 
postului. Tocmai de aceea 
Prea Sfânta Fecioară 
încurajează rugăciunea și 
postul: “VOI ATI UITAT 
CA PRIN RUGACIUNE SI 
POST PUTETI ABATE 
RAZBOIUL SI SUSPENDA 
LEGILE NATURII.” 

După primul aver- 
tisment, următoarele vor 
urma cam în puţin timp. 
Astfel, lumea va ma: avea 
ceva timp ca să se întoarcă 
la Dumnezeu. 

Acel interval va fi o 
perioadă de grație şi con- 
vertire. După ce semnul 
vizibil va apărea cei care 
sunt încă vii vor avea puţin 
timp pentru întoarcere la 
Dumnezeu. Din această 
cauză Prea Sfânta Fecioară 
ne invită la o urgentă 
întoarcere la Dumnezeu şi 
împăcare, 

Invitaţia la rugăciune şi 
penitență are de gând să 
îndepărteze răul și războiul, 
dar înainte de toate de a 
salva sufletele. 


Conform Mirijanei, 
evenimentele prezise de 
Prea Sfânta Fecioară sunt 
In virtutea 
Mirjana 


apropiate. 
acestui fapt, 


proclamă lumii: ““Grăbiţi- 
vă, convertiți-vă, deschideţi. 
inimile voastre lui Dum- 
nezeu.”” 

Pe lângă acest mesaj fun- 
damental, Mirjana relatează 
o apariție pe care a avut-o 
în 1982 care, credem, aduce 
lumină asupra unor aspecte 
din istoria Bisericii. Ea vor- 
bea de o apariție în care 
Satan i-a apărut deghizat în 
Prea Sfânta Fecioară. Satan 
i-a cerut să renunţe la 
Maica Domnului şi să-l ur- 
meze. In felul acesta ea ar 
putea să fie fericită în 
iubire și în viață. El i-a 
spus că urmând pe 
Fecioara, dimpotrivă, o va 
duce numai la suferință. 
Mirjana l-a respins şi 
imediat a sosit Fecioara și 
Satan a dispărut. Atunci 
Prea Sfânta Fecioară i-a dat 
următorul mesaj, în esenţă: 

“Imi pare rau, însă 
trebue să-ți dai seama 
că Satan există. Intr'o zi a 
apărut în fața tronului lui 
Dumnezeu și a cerut per- 
misiunea să supună Biseri- 
ca la o perioadă de încerca- 
re. Dumnezeu i-a dat 
aprobarea să pună la încer- 
care Biserica pentru un 
secol. Acest secol este sub 
puterea diavolului, dar când 
secretele încredințate ție se 
vor împlini, puterea lui va 
fi distrusă. Chiar și acum el 
a început să-şi piardă 
puterea și a devenit agresiv. 
El distruge căsătoriile, 


crează . învrăjbire între 


preoți şi este responsabil de 
obsesii şi crimă. Tu trebue 
să te aperi împotriva 
acestor lucruri prin post şi 
rugăciune, în special 
rugăciune în grup. Poartă 
obiecte sfințite cu tine. 
Pune-le în casa ta și rein- 
troduce folosirea aghiaz- 
mei.” 

Sfinte Părinte, eu nu 
vreau să fiu responsabil de 
căderea nimănui. Fac ce pot 
mai bine. Lumea este 
chemată să se întoarcă la 
Dumnezeu și la împăcare. 
Scriindu-vă, Sfinte Părinte, 
eu îmi fac numai datoria 
mea. După ce am schițat 
această 
arâtat-o tinerilor pentru ca 
ei s'o poată întreba pe Prea 
Sfânta Fecioară dacă 
conținutul este corect. Ivan 
Dragicevic a dat următorul 
răspuns: Da, conţinutul 
scrisorii este adevărat. Tu 
trebue să anunți întâi pe 
Spremul pontif și Episcop.” 

Această scrisoare este 
însoțită de post şi rugăciuni 
ca Duhul Sfânt să vă 
călăuzească gândirea şi 
inima dumneavoastră în 
timpul acestui important 
moment din istorie. 


Al Dumneavoastră în 
Inimile Sacre ale lui lisus și 
Mariei, ) 

Pr. Tomislav Vlasic 
Medjugorje, 2 Dec. 1983 


Acest raport face parte 
din neumăratele lucrări 
despre apariţiile Maicii 
Domnului la Medjugorje. Pe 
de altă parte avem cer: 
cetările oamenilor de ști- 
ință care au studiat aceste 
tenomene. Oricât de sceptic 
ai fi mărturiile te covârșesc 
și e imposibil să nu 
realizezi că la Medjugorije 
se întâmplă ceva unic în 
lume. 


Pr.Dr. Dumitru ICHIM 


scrisoare, amo 


A 


VANTUL ROMANESC 


init la 1 Decembrie, anul 
ani dela Marea Adunare 
m > întrunită la Alba Iulia, când 
| român din Ardeal, Banat, Crișana 
ureș a proclamat unirea cu 
ŞI! României. 
PY ind după hotărîrea din 27 Martie 
918 a Sfatului Tării din Chişinău, şi 
ţia de unire din 271 Noembrie 1918 
„de porului din Bucovina, se înfăptuia la 1 
1% brie 1918 actul firesc de întregire a 
lor unui neam care, în inimă, în 
edință și tradiţie nu a fost niciodată 
i 


“au împl 
Sa 10 


t, 

Vă aşteptăm de o mie de ani și ați 
“+ să nu ne mai despărțim niciodată”, 
îi fost cuvintele cu care Primul Mi- 
"istru, Lon I.C.Brătianu, întâmpina la 
i 7 Decembrie delegaţia transilvană, 

uătuită din Vasile Goldiș, Alexandru 
7 n Voevod, Caius  Brădiceanu si 
N episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu, 

“venită să prezinte Regelui Ferdinand 

hotărirea dela Alba Iulia. 
“La 1 Decembrie 1918 s'au materialzat 
fapt şi act istoric conștiința, credința 
națională şi eroismul colectiv perpetuate.- 
două mii de ani în sufletul şi vinele 
ntenilor născuți odată cu codrii din 
“9 lutul și stâncile Daciei Traiane. 

- Când au sărbătorit Sașii din regiunea 

Sibiului 700 ani dela așezarea lor în Tran- 
 silvania, un țăran român, întrebat dacă 
și Românii ar putea să ţină un asemena 
 vraznic, a răspuns scurt şi mândru: -'“noi 
suntem de aici”. 
„UA biruit poporul român, spune istori- 
cul lon Lupaș, prin virtuțile lui milenare, 
prin nezăruncinata lui legătură cupământul 
și cerul strămoșilor, prin_ tenacitate şi 
țăbdare, prin credința luptătoare şi prin 
“ mimnatul avânt mucenicesc'”, virtuți pe ca- 
re un țăran le punea în vorbe simple glă- 
“ sulnd în fața împăratului, în Viena, în anul 
Aj 


„că omul nu-i slobod cu trupul, dar este cu 
sufletul. 

 Infăptuiri mari nu se pot împlini fără 
ete mari, Cuvintele rostite de Regele 
dinand, când a primit delegația 
Adunării dela Alba lulia, sunt pline de in- 
“semnătate: 

= %,. evoluția istorică, a spus Regele 
Ferdinand, are nevoie de instrumente, Dum- 
 nezeu, care a ocrotit necontenit în cursul 
* veacurilor poporul român, i-a dat bărbați 
„care au ținut sus stindardul ideii naționale... 
ca să ducă corabia românească la limanul 
dorit”, 

De ambele părți ale culmilor Carpaţilor 
m au lipsit oameni care, îndurând 
 Prigoane, și-au păstrat nestrămutată legea 
 tomânească și au știut să tălmăcească 
semnele vremurilor și să cântărească clipa 
PX fatul trebuia să se împlinească în 


„ Aruncând privirea în urmă peste 
m ne oprim la viteazul voevod al 
Tirii Românești, Mihai, care, după 
ruința dela Selimbar, în Octombrie 
, întră triumfal în Alba Iulia 
Sai nd și domn al Moldvei în anul 1600. 
„A Yara anului 1600 el se putea întitula în 
ionela sale: “lo, Mihai Voevod, din 
a N Doriti, Domn al Tării 
ra „al A i și ara 
 Moldovet” rdealului și a toată ț 
i ia domnia lui Mihai, satele româneşti 
ii esniri necunoscute până atunci, 
see români sunt scutiţi de biruri și 
“el lobăgeşti și sunt ridicați la rang 
up Cu preoții celorlalte neamuri. 
“mnârspectiva unui stat național 
A pana însemna o piedică în planurile 
“dia minație ale imperiului austriac și, 
“ uportinul generalului împărătesc, Basta, 
Aug. e8te asasinat în zorii zilei de 19 
rul 1601, după 21 luni de unire și 
Ă jar românească în cele trei prin- 


"Da 

iată dispariția lui Mihai, situația se; 

„Be old în făgașul de prigoană fără 

d introduc a Românilor, aplicându-se legi 

“my use de Maghiari în anul 1540 care 

“femglermiteau Românilor să aibă nici 
e la uliţă sau coș la vatra lor, Fără 


dag + Be iscodeau mijloace care să ducă la 
iza fionalizarea i 
o înomilocul veacului al 17-lea s'a produs 
nia acțiune de convertire la 
În limba Traducând catechismul calvin 
Tomână, se impunea, preoților să- 


sii 


ga 


să 


- Muma că. stiți, Măria Voastră, bine, pe Câm ertă 


IANUARIE 1989 


PAGINA 17 


Ă ROSTITĂ 
ONFERINȚĂ ROSTITĂ PE DATA DE 4 DECEMBRIE 1988, LA FUNDAȚIA IULIU MANIU DIN NEW YORK 


ÎNTÂI DECEMBRIE 


— Ștefan ISSĂRESCU— 


| citească în biserici. Românii au rezistat 
şi Încercarea n'a reușit. 
RIA Începutul secolului al 18-lea, mai 
Arp „la 1701 se produce stabilirea 

isericei Unite, Biserica Catolică de Rit 
Bizantin, la care aderă un număr de pre- 
oți români. Prin intensă propagandă și 
promisiuni se întrevedea prin acest act 
un mijloc sigur de desnaționalizare. 

_ Rezultatul a fost exact opus aștep- 
tărilor. Prin contactul studenţilor teologi 
cu Roma şi cu istoria săpată în piatra 
columnei lui Traian, conștiința națională 
românească și avântul politic află un mers 
ascendent. 

La mijlocul secolului . 
episcopul bisericii unite, Ep 
Klein, duce o campanie de nemărginită 
tenacitate și de înalt nivel moral în 
discursurile sale și în  memorandele 
prezentate la Viena și la guvernul local 
din Sibiu, cerând drepturi egale pentru 
Români, căci, spunea Inocențiu Micu 
Klein, 

- "+=. națiunea română nu este inferi- 
oară nici uneia din Transilvania, nici prin 
virtuți, nici prin aplicare la învățătură, 
nici prin aptitudini pentru treburile publice. 
Poporul român este nu numai cel maivechi 
din munții și văile Transilvaniei, dar șicel 
mai mmeros”?, s 

Ideile dezvoltate de Inocențiu Micu 
Klein au constituit însăşi baza 
programului politic care era să fie urmat 
de Românii transilvani până în 1918. 

Scoalei ardelene dela începutul veacului 
al 19-lea reprezentată prin Gheorghe Sin: 
cai, Petru Maior, Samuel Micu, Gheorghe 
Lazăr, loan Maiorescu, îi revine meritul 
de a fi răspândit peste hotare, în 
lumea largă, mu numai ideea de libertate 
pentru Românii transilvani, dar şi dorința 
lor arzătoare de unire cu celelalte 
provincii românești într'un stat naţional 
liber. 


1848, treizeci de mii de , în frunte cu 
Gheorghe Barițiu, Simion Bărnuţiu, 
Timotei Cipariu, Treboniu Laurian, 
mitropolitul ortodox Andrei Saguna, 
episcopul unit loan Lemeni şi craiul 
munților, Avram Iancu, înălțau într'un 
glas solia către lume: ...''vrem slobozenie 
și unirea cu țara”. 

Unirea principatelor dunărene și 
domnia lui Alexandru lon Cuza, care 
fusese de față la adunarea de pe Câmpia 
Libertăţii, și, mai târziu înfrângerea 
Austriei de către Prusia la 1866, păreau 
să deschidă perspective pentru alipirea 
Transilvaniei la Principatele Unite. 
Momentul! nu s'a ivit. Lupta, în Ardeal, 
împotriva opresiunii și politicii de 
maghiarizare a devenit tot mai acerbă 
culminând în mișcarea și procesul 
Memorandului din anii 1892-1894, 

Principele Carol, devenit Regele Carol 1 
după înfăptuirea Independenţei față de 
Imperiul Otoman, a fost, fără întrerupere, 
vizitat şi consultat de fruntașii politici. 
români din Transilvania. Conștient de 
spiritul națiunii și dreptatea 
revendicărilor, el a aprobat și încurajat ca 
Memorandul să fie înaintat impăratului 
Franz Joseph. 

În memorand, ca mai'nainte la Blaj și 
în protestele lui Inocențiu Micu Klein, din 
veacul al 18-lea, se cerea înlăturarea 
măsurilor de persecuție și acordarea de 
drepturi egale cu ale națiunilor 
conlocuitoare: Saşii şi Secuii. i 

Impăratul a refuzat să primească delega- 
ţia condusă de președintele Partidului Na- 
țional Român, Doctor loan Raţiu, iar 
guvernul maghiar din Budapesta, negând 
însăși dreptul elementar de petiţiune, a 
trimis în judecată pe semnatarii 
memorandului. Au fost condamnaţi la 
pedepse până la 5 ani de temniță, Dr. loan 
Raţiu, Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de 
Băsești, Iuliu Moroianu care fusese 
redactorul memorandului, și alții. Ei au 
fost graţiați, după ce ispășiseră o bună 
parte din pedeapsă, la stăruința Regelui 
“Carol | pe lângă Impăratul Franz Joseph. 

Procesul Memorandului a răscolit un 
val de indignare în presa europeană, 
Georges Clemenceau, căruia destinul îi 
rezerva privilegiul ca în calitate de Prim 
Ministru al Franţei să patroneze la 
consacrarea juridică-internațională de 
întregire a României, înflera în articole 


„viplente procesul monatruos Înacenat, dș,, 


iu 


guvernul dela Budapesta și reclama dreptul 
de libertate pentru Românii transilvani. 
Problema Transilvaniei intra acum în 
conștiința și în rândul marilor preocupări 
europene. 

Ultimul act al epopeei naționale române 
s'a desfașurat aproape sub ochii noștri. 
Aşa cum războiul Crimeiei în 1854-1856 
crease momentul prielnic pentru unirea 
principatelor române, tot astfel primul 
război mondial deslănţuit în lulie 1914, 
căderea imperiului țarist în 
primăvara anului 1918 și imensele 
sacrificii ale tuturor Românilor au dus la 
desăvârşirea procesului de întregire a 
Statului Român. 

In 1914, în Regatul Român, constelația 
politică era aproape providenţială. Sub 
cele mai promițătoare auspicii, Regele 
Ferdinand, cu luminoasa Regină Maria 
lângă el, își inaugura domnia după 
sfârşitul unei lungi și binecuvântate 
domnii a Regelui Carol I, In atmosferă 
plutea un avânt de eroică înflăcărare 


+ pentru realizarea idealului suprem de 


întregire a neamului. 

- “'Sire, spunea Nicolae Filipescu în 
cuvântarea sa din Februarie 1915, ești 
trimisul lui Dumnezeu să împlinești visul 
unui neam. Vei fi cel mai mare voevod 
al țării, Împdobindu-te cu titlurile lui 
Mihai Viteazul, Domn al Transilvaniei, al 
Tării Românesti și al Moldovei, aducând 
pe deasupra și strălucirea purpurei rega- 
le, sau răpus în cel mai suprem avânt de 
vitejie a neamului, vei fi sfințit erou na- 
țional. De aceea, mărirea ce ţi-o urăm, 
Sire, este să te încoronezi la Alba Iulia 
sau să mori pe câmpia dela Turda”. 

Ton I.CBrătianu, Prim Ministru al 


țării, omul potrivit la timpul potrivit, 


spunea în Consiliul de Coroană din 
August 1916, când s'a hotărît intrarea 
României în război: 


“iai an apa Diem chiar, de,ar. fi. să rămânem bătuți, „sau 
Bai, în Mal” - as că petre din cele mal rai iipateni ar pitt a au e no poata mălai 


ale lumii au recunoscut temeinicia 
revendicărilor noastre naţionale și au 
sfințit printr'un actsolemnhotarele etnice 


- din Transilvania, cauza românismului va 


face un pas înainte, mai mare si mai 
însemnat ca oricând”, 

Războiul românesc a fost purtat cu 
imense sacrificii de vieţi și cu eforturi 
greu de închipuit, mai cu seamă când, în 
exodul din Moldova, aliatul vecin, dela 
care așteptam sprijinul cel mai însemnat, 
ne-a părăsit pentru a se scufunda în 
negura comunismului. 

Am dus războiul nostru singuri, 
călăuziți de oameni politici abili, de un 
monarh înțelept și leal, și îmbărbătați de 
o regină cu inima de leu în avânt spre 
idealul național suprem. 

In Transilvania, conducătorii politici 
români înfruntau adversităţile cu bărbăţie 
și privegheau clipa în care aveau să-și 
scuture jugul. 

La 18 Octombrie 1918, -cu 12 zile 
înainte de înfrângerea armatei 
austroungare la Piave, pe frontul din 
Italia, Alexandru Vaida Voevod în 
parlamentul din Budapesta, în fața unei 
adunări ostile, dădea citire declaraţiei că 
poporul român din Ardeal se desprinde de” 
Ungaria și că nu admite ca la Congresul 
General de Pace să fie reprezentat decât de 
persoane desemnate de Adunarea 
Naţională proprie. Triumfa în această zi, 
fără întoarcere, lozinca lui Simion 
Bărnuţiu: -'““nimic despre noi fără noi”, 

La 27 Octombrie 1918, încă înainte de 
încheierea armistiţiului, care a avut loc la 
11  Noembrie, Românii transilvani 


constituesc la Arad Consiliul Naţional 
care să decidă în viitor de soarta proprie, 
ca națiune suverană și independentă. 


Ion Halmaghi, 


ANUNŢURI EDITORIALE 


1, Din lipsă de spațiu, paginile “INTRE PRUT SI NISTRU”? și “FARA ARMÂNEASCĂ”? 
nu au putut fi publicate și vor apare în numărul viitor al ziarului nostru. 


2, In curând va apare în ziarul nostru “CRONICA IDEILOR”! care va fi semnată de 


Puterea administrativă trece la începutul 
lunii Noembrie, în toate regiunile 
populate de Români, în mâna 
autorităților alese de popor și confirmate 
de Consiliul Naţional, constituit în 
autoritate supremă. 

La 1 Decembrie, 100.000 delegaţi 
reuniți în Adunare Naţională la Alba 
Iulia, proclamă în unanimitate prin glasul 
lui luliu Maniu, unirea Transilvaniei, 
Banatului, Crișanei și Maramureșului cu 


Regatul Român. 
IN 1918, potrivit recensămintelor 
făcute sub imperiul austro-ungar 


distribuția populației în Ardeal se 
prezenta în felul următor: 3.5 milioane 
Români, 1.5 milioane Maghiari, 600 mii 
Saşi și 350 mii diverse naționalități; 
procentual erau 58.8 Români, 25.2 
Maghiari, 10 Sași și alte naţionalităţi. 

'Trebue notat că la 1 Decembrie, trupele 
române nu intraseră încă în Transilvania, 
care era dominată de armata germană în 
retragere din Rusia și de resturile armatei 
ungare, care continuau să atace populația 
românească. 

Nici un act de presiune -sub nici o 
formă. nu a fost exercitat asupra Adunării 
dela Alba lulia din partea Regatului 
Român. MHotărirea pentru unire a fost 
spontană și confirma un act de 
autodeterminare națională. 

Actul de Unire, redactat de Vasile 
Goldiș, era conceput în spirit de 
mărinimie și enunța principii de valoare 
universală: 

-““ Noi privim întăptuirea unității noas- 
tre naționale - declara luliu Maniu - ca 
un triumf al libertății omeneşti. Noi nu 
voim să devenim din asupriți, asupritori. 
Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri 
libertatea tuturor neamurilor și a tutu- 
ror cetățenilor”, 


Mai departe, rostea Maniu: 


> 


Să jurăm credință, de aci înainte, națiunii 
noastre române, dar s'o jurăm și civili- 
zațiunii umane. Naţiunile trebuesc libe- 
rate... dreptul națiunii române de a fi 
liberată îl recunoaște lumea întreagă, îl 
recunosc acum și. dusmanii noștri de 
veacuri. Dar, odată scăpată din robie, 
ea aleargă în brațele dulcei sale mame. 
Nimic mai firesc în lumea aceasta: liber- 
tatea acestei națiuni înseamnă Unirea ei 
cu Tara Românească”, 


In lumina epopeei politice și militare a 
României, care lupta pentru unitatea sa 
națională, Tratatul de Pace dela Trianon, 
din 4 Iunie, 1920, nu a fost decât un act 
de justiție care, recunoscând principiul 
universal de autodeterminare, sancţiona 


“proclamația din 1 Decembrie, 1918, de 


unire a tuturor Românilor cu patria: 
mamă. 

In zilele noastre, când zările neamului 
sunt întunecate de o nouă urgie, când 
sufletele ne sunt cuprinse de îndoială, 
experiența istorică și faptele înaintaşilor 
să ne stea pildă de încredere în destinul 
neamului şi să ne fie izvor de curaj ca să 
privim viitorul cu mândrie națională 

„= “Noi muritorii, - a scris Vasile 
Pârvan - suntem mari nu pentru găsi- 
rea unui gând, într'o zi de noroc, ci pen- 
tru urmărirea într'o mie de zile, si cu 
și fără noroc, a gândului unic, nutrindu-l 
cu perseverență până când împrejurările 
îngăduie trecerea la fapte”. 


Este rândul nostru, azi, să nutrim 
gândul pentru libertatea neamului, și 
uniți, cu sprijinul lui Dumnezeu, să 
trudim pe calea ce duce la mântuirea și 
împlinirea destinului patriei noastre. 


Doc e e a E OC cc LE g & 


=24Numai. credința. în- noi. înșine, în -- 


CUVANTUL ROMANESC 


CI CI = 


O ACŢIUNE IMPORTANTĂ 


15 NOEMBRIE 
ZIUA DEMNITĂȚII NAŢIONALE 


In cadrul ''Campaniei 
a Adevărului”, iniţiată prin 
Apelul semnat şi lansat de 
peste 150 de mari per: 
sonalități ale vieții politi- 
ce și culturale din lu- 
mea liberă, a avut loc la 
Munchen, la 15 Noembrie, 
un eveniment de majoră 
semnificaţie, o mare 
manifestaţie de protest și 
solidaritate cu cele 23 de 
milioane de Europeni, aflaţi 
în detenţiune în interiorul 
graniţelor României. 
Manifestaţia, ce a întrunit 
„aproximativ 2000 de per- 
soane, prezente fiind per: 
sonalități de frunte ale 
exilului maghiar şi român, 
a fost organizată de două 
importante organisme pen- 
tru apărarea Drepturilor 
Omului: “Liga Română pen- 
tru Apărarea Drepturilor 
omului” (Munchen) și “Fun- 
dația Maghiară pentru Drep- 
turile Omului”? (New York). 
Evenimentul a debutat 
cu un serviciu religios 
celebrat în trei limbi 
(română, maghiară și ger- 
mană), în biserica Damen- 
stiftskirche, din centrul 
orașului, a continuat cu un 
marş cu torţe, care a 
întrunit pe acei 
_ Români, Maghiari si Ger- 
„ mani, ce, cu gândul la fraţii 
în suferință “de-ACASA, 
voiau, prin gestul lor, să 
protesteze împotriva 
NEOMENIEI  umi regim 
scelerat. 
In negrul nopţii 
bavareze, sutele de făclii 
purtate de participanți au 


simbolizat, ca în vremea 
primilor creştini, 
rugăciune, avertizare, 


hotarire dârză, dorinţa 

arzătoare de libertate pen- 

tru cei ce, în seara de 15 

Noembrie, trebuiau să 

simtă că n'au fost uitaţi. 

Adunați apoi în piaţa 

cântrală a oraşului, Marien- 

platz, participanţii au for- 

= mat un cerc simbolic în 

jurul statuiei închinată 

celei ce, a dat naştere Dom- 

nului nostru lisus Christos, 
Fecioarei Maria. 

Dela podiumul instalat în 
mijlocul pieţei, au fost 
rostite scurte alocuțiuni, 
partea centrală a 
programului fiind citirea, 
în cele trei limbi, română, 
maghiară și germană, a 
Declaraiei Universale a 
Drepturilor Omului. 

Alocuţiunile au fost 


rostite în limba germană: 
redăm mai jos traducerea în 
limba română a celor spuse 
de cei ce au luat cuvântul. O 
stație puternică de am: 
plificare a făcut ca, timp de 
o oră, “strigătul” celor ce 
cereau ajutor pentru fraţii 
lor de-ACASA, să fie auzit 
în tot centrul orașului. 

Din partea “'Ligii 
Române pentru Drepturile 
Omului'', a deschis 
reuniunea dl. Doru Braia, 
care a spus: 

“Astăzi comemorămpen- 
tru prima dată înăbusirea 
sângeroasă a REVOLTEI 
FOAMEI dela Brașov, de 
către zbirii regimului ceau- 
gist. __. 
Tot astăzi, pentru prima 
oară, în mmăr mare, Ma- 
ghiari și Români demon- 
istrează, în lumea liberă, 
împreună, pentru același lu- 
cru și impotriva va aceluiași 
ducru. 

Noi, toți, care în primul 
rând ne simțim europeni, 
suntem pentru LIBERTATE, 
RESPECT RECIPROC, PAS- 
TRAREA SI APARAREA 
IDENTITATII ETNICE, în- 
tr'un cuvânt, pentru DREP- 
'TURILE OMULUI! 

Noi suntem împotriva 
EXPLOATARII, ABUZULUI, 
DESCONSIDERARII DEMNI- 
TAT: ANE; noi suntem 
împotriva unei DICTATURI, 
împotriva unui sistem poli- 
tic, care oricând poate da 
nastere unui nou Ceausescu. 

Noi demonstrăm astăzi, 
împreună, pentru o viață 
demnă a tuturor oamenilor 
din România, o țară care 
din totdeauna a fost euro- 
peară!”_ 

A urmat la cuvânt dl. 
Thomas Steinbach, din par- 
tea - “Fundaţiei Maghiare 
pentru Drepturile Omului”, 
icare a spus: 

“Tubiţi prieteni din Ger- 
mania, România și Ungaria, 
Exact acum un an, au ieșit 
pe stradă, în Brașov, peste 
10.000 de muncitori, pentru 

a protesta împotriva condi- 
țiilor neomenești de viață de 
sub regimul” Ceaușescu. 
Mulţi dintre ei, arestaţi, au 
dispărut în închisorile ceau- 
şiste. 

Acum, ne mișcăm NOI, în 
numele acelora, cărora le 
este interzis dreptul funda- 
mental al libertății de opinie. 
Acţiuni de protest au loc în 
acest moment, în toată lu- 
mea: în Roma. Berlin si în 
New York. In Strassburg, 


| CUVÂNTUL 
ROMÂNESC 


a. 12 LUNI 


]1$ 25 


TOATE ȚĂRILE 


Haga si Caracas. In Bonn, 
Bruxelles si Goteborg. Vie- 
na, Stockholm și Milano, Los 
Angeles, Toronto şi Sydney. 
In Montreal, în Zurich, Ko- 
penhaga și chiar În Răsări- 
tul Europei, la Moscova 
Varșovia și Budapesta. 

Toţi ș si peste tot, nu cerem 
decât un lucru: RESPECTA- 
REA IN ROMANIA A 
DREPTURILOR OMULUI! 

Declarația Universală, a 
Drepturilor Omului, operă a 
revoluției franceze preluată 
în urmă cu 40 de ani, la 10 
Decembrie 1948, de către 
Adunarea Generală a Naţiu- 
nilor Unite, recunoaște în- 
tr?un document de valabili- 
tate universală, normele 
pentru respectarea demnită- 


ţii umane, libertăţii indi- 
viduale și Egalităţii în fața 
legilor. 


Intreaga populație a Ro- 
mâniei suferă astăzi din greu 
sub povara regimului ceau- 
sist: Români, Maghiari, 

ermani, Evrei, Sârbi, 
Tigani și alte minorități. 

Programul de distrugere 
a satelor este numai o mică 
parte a unui proces de dece- 
nii, care contrazice Dreptu- 
rile Universale ale Omului 
și care are un singur scop: 
sistematizarea omului și li- 
chidarea oricărui carâcter 
națioral. Distrugerea sate- 
lor este doar vârful unui 
Eisberg! 

Noi va trebui să dublăm 
să triplăm eforturile noas- 
tre, protestând, pentru a 
ajuta OAMENII din România 
să dobândească o existență 
demnă, omenească!”? 


Au fost citite apoi 
frazmente din cuvântarea 


Vasile ILIESCU—— 


președintelui Germaniei 
Federale, dr. Richard von 
Weizsăcker, ţinută la 14. 
Oct. 1988, în faţa 
Parlamentului European, 
cu ocazia campaniei pentru 


salvarea spațiului rural: 


«.,, Spiritualitatea sate- 
lor europene este un izvor 
nesecat al existenței noas- 
tre. Spaţiul rural a fost din- 
totdeauna acel loc undeomul 
și-a asigurat nu numai 
supraviețuirea materială, ci 
mai ales pe cea spirituală,.? 


“e... Si din această cauză, 
doresc să accentuez înacest 
moment, urmărim cu mare 
îngrijorare și consternare 
planurile guvernului român 
de a duce, în următorii ani, 
mii de sate pe drumul dispa- 
riţiei. 

Urmările acestor, așa nu- 
mite “'programe de siste- 
matizare”! ar fi groaznice, 
nu mumai pentru întreaga 
moştenire culturală euro- 
peană, care prin aceasta ar 
fi distrusă, ci mai ales pen- 
tru oamenii care, împotriva 
voinței lor, ar fi smulși din 
cadrul lor mioritic sau ar 
trebui să accepte otransfor- 
mare ce i-ar face sărenunțe 
la viața lor spirituală. 

Apropierea condițiilor de 
viață între oraș și sat, așa 
cum este scopul declarat al 
unui asemenea program, nu 
se realizează pur și simplu 
prin distrugerea fundamen= 
tului vital al oamenilor. 

Apelez la guvernul român 
să regândească aceste pla- 
nuri deja stabilite...” 

Un poet tânăr alvremuri- 
lor noastre, Vilmos Cser- 


nohorsszky jun., a aşternut 
pe hârtie câteva gânduri, 
foarte potrivite situaţiei 
României de azi. 


Citite de actrița Janett 
Kohler, rândurile ce ur- 
mează, purtând amprenta 
stângaciului traducător, i- 
au făcut pe oamenii adunaţi 
în jurul monumentului 
Fecioarei să-și dea mâna și, 
cu ochii umeziţi, să-și 
îndrepte gândul către cei 
de- ACASA. 


Tânărul poet pune accen- 
tul gândurilor celor ce, în 
câteva decenii, vor avea de 
purtat povara grea a istoriei 
europene: 

“DE FOAME! FRIG şi 
FRICA, ies Oamenii pe stra- 
dă, pentru a pune capăt odată 
umilirii si maltratării. / 
Plini de deznădejde şi deură, 
se strâng unul lângă altul: / 
Neamuri cu limbi diferite, 
care au fost dintotdeauna as- 
muțite unul împotriva altuia / 
Cu timpul trebue să înțeleagă 
intenția de-a li se lua absolut 
totul: limba lor, pâinea lor, 
satul lor, / Si pe Dumnezeu 
vor să-l ia. / Adică:Pe El 
au vrut să-l ia mai întâi. / 
Apoi a urmat limba, apoi 
pâinea și acum și satul. Z 
Si în această ultimă nenoro- 
cire a tuturor nenorocirilor 
se ridică și se unesc, așa 
cum i-a vrut Dumnezeu în 
iubire si unitate... / Dumne- 
zeu, pe care au vrut să-l ia 
mai întâi. Si apoi limba, apoi 
pâinea, apoi satul. /Așa sună 
lecţia istoriei: nu lăsați ni- 
ciodată să vi se ia Dumnezeu, 
iar de-o veţi face, asa ur- 
mează după EL limba, 
Si-apoi pâinea, apoi satul...”? 


i : PAGINA 18 IANUARIE 1989 
Ul 


După acest moment im- 
presionant, a urmat citirea, 
în cele trei limbi (germană: 
Leslie Mandoki!, română: 
Stefan Pisoschi, maghiară: 
dr. Lucia Gergely-Feimer) a 
DECLARATIEI  UNIVER- 
SALE A DREPTURILOR 
OMULUI a  NATIUNILOR 
UNITE, declaraţie ce în 
România nu-și află 
aplicarea, cu toată apar- 
tenența României la acest 
for internațional. 


In încheierea manifesta- 
ției, cei doi reprezentanți ai 
organizaţiilor pentru drep- 
turile omului, română si 
maghiară, si-au dat mâna 
si au adresat împreună ce- 
lor prezenți, următoarele: 

“Dragi prieteni, vă mul- 
pumim că ați venit ațât de 
mulți si, pe această cale, ați 
contribuit la rezonanța acți- 
unilor de protest, ce au avut 
loc astăzi în toată lumea. 
Luaţi cu voi acasă ceea ce aţi 
auzit aici şi gândiţi-vă că 
ziua de astăzi m trebue să 
fie decât începutul PROTES- 
TELORP? 

“ROMANI! MAGHIARI! 
GERMANI! DATI-VA MANA! 
Numai așa putem lupta îm- 
potriva unei dictaturi!” 

Noi credem că ceea ce s'a 
realizat în seara zilei de 15 
Noembrie, de către Doru 
Braia, Thomas Steinbach şi 
restu! "participanților “este 
spargerea “zidului” de 
neîncredere și ură, ce au 
despărțit până astăzi aceste 
două nobile națiuni, cea 
română și cea maghiară. 
Acesta este drumul pe care 
vom merge neabătuţi în 
continuare! 


Corespondenţă din California 


La un interval de două 
săptămâni, comunitatea 
românească din zona Los- 
Angeles sa întrunit de 
două ori pentru a 
comemora prima aniversare 
a eroicei mişcări an- 
ticomuniste a muncitorimii 
braşovene și, apoi, cea de a 
10-a Aniversare a Unirii 
Transilvaniei cu Patria 
Mamă. 

Cu această ocazie, ca şi 
cu altele similare, opinia 
publică americană a putut 
vedea în rândul 
manifestanților și câteva 
siluete pitice. Copii, a căror 
vârstă se scrie doar cu o 
cifră. Prezența lor a 
potențat caracterul tragic 
al protestului părinţilor şi 


fraților lor împotriva 
genocidului comunist din 
România. 


Deşi născuți și crescuţi 
într'o altă țară, decât cea 
care pe drept li se cuvine, și 
de unde urgia comunistă le- 
a alungat părinţii, prichin- 
deii vorbesc o impecabilă 
limbă românească și sunt 
educati într'un autentic 
spirit naţional: patriotic de 
către familiile lor, care nu 
și-au utiat nici un moment 
datoriile supreme față de 
țara și neamul cărora le 
aparțin. lar în fruntea 
acestor obligaţii morale, 
Românii adevărați au pus 
transmiterea ștafetei 


Y 


SPERANŢA! 


ROMÂNII DIN CALIFORNIA MANIFESTEAZĂ CONTRA GENOCIDULUI 


patriotismului luminat, 
generației viitoare căreia i 


se va lăsa drept 
inestimabilă moștenire 
făclia luptei pentru 


respectul demnităţii fiinţei 
umane, demnitate călcată 
în picioare de România 
comunistă, 

Puritatea protestului 
micilor cetăţeni, puritate 
caracteristică acestor vâr- 
ste, ne dă dreptul la 
Speranţă. La speranța că, 
poate, ceea ce nu a facut 


COMUNIST DIN ROMÂNIA 


prima generație de Români 
anticomuniști din exil, nici 
mai noul val, va fi fapt 
împlinit în viitorul nu prea 
îndepărtat, de către copiii 
de astăzi. Si atunci unirea 
tuturor forțelor din exil, 
atât de dispersate în 
prezent, va crea acea 
putere de a face cunoscute 
necazurile Românilor, de a 
determina pe mai marii 
lumii să facă, în sfârşit, 
ceva pentru poporul român 
atât de obijduit. 


Acum nu ne rămâne 
decât să ne înclinăm 
capetele cu adânc respect în 
fața familiilor de Români 
care au înţeles să-şi crească 
fiii şi fiicele în spiritul 
adevăratului patriotism. 
Cinste familiei Popa, cinste 
familiei Păun, ca să amin: 
tim doar două nume dintre 
destulele posibil de 
menţionat, de aici, din 
Sudul Californiei. 


Valentin VERZEANU 


CUVANTUL ROMANESC 


Duminică 4 Decembrie 
1988, la Biserica Sfânta 
5  reime din Los Angeles, a 
fost sărbătorită Unirea Ar- 
5 dealului cu Patria-Mamă. 
A luatcuvântul, pentru a 
arăta importanţa zilei de 1 

Dec., Dl. Miron Butariu, 
3 după care a urmat la 

i cuvânt Părintele Con- 
Î stantin Alexe, care a făcut 
un rezumat în limba 
(5 engleză a expunerii, 

După aceste cuvântări, a 
urmat o impresionantă şi 
foarte reușită manifestare 
culturală, organizată de 
“Doamnele Stella Cepoi și 
Doina Lupaşcu. 
După cântecele patriotice 
 dincare n'a lipsit chemarea 
a Unire: “Eu ţi's frate, tu 

| mi-ești frate, / In noi doi 


Comemorarea a 70 de ani 
dela Unirea Transilvaniei 
cu România, a avut loc în 


“din localitate, pe data de 
" Sâmbătă 3 Decembrie 1988. 
| Cu această ocazie, Dl. 
- Theodor Silvaş, Preşedin- 
„tele C.N.R. Secţia Australia 
“a ţinut o emoţionantă cuvân- 
tare, arătând că ActulUnirii 
„dela Alba Iulia citit de Epis- 
- “copul Iuliu Hossu la 1Decem- 
„brie 1918 în fața uneiadunări 
„de zeci de mii de ardelenia 
fost punctul culminant alunei 
lungi perioade istorice de 


In sala Bisericii Sf. 

Gheorghe din Toronto a 
„avut loc, Duminică 4 
Decembrie, o măreață 
„ sârbătorire a Marelui Act al 
Unirii, înfăptuită în anul 

18, când toate 


barasat de toate jugurile 
străine și s'au alipit la ţara 
Mamă și cu aceasta sa 
urit România Mare. 
pypimineața,. în Sfânta 
Iserică, s'a oficiat, ca de 
obicei, Sfânta Liturghie de 
tre preotul Mihai Han- 
bur, parohul bisericii și 
Preotul pensionar Nicolae 
lea din Hamilton, cu care 
Oazie, cu îngenunchieri 
umile, au fost rostite 
Tugăciuni către Tatăl 
esc, să se îndure, ca 
Aparul românesc să fie 
eiberat, cât mai curând, 
je tirania comunistă 
îeuerică şi să fie iarăși 
por pe Blia lui şi toţi 
„Omânii să fie iarăși uniţi 
AL Cugete și în simţiri” ca 
inioară. 
vă serviciul religios a 
: t masa apoi programul 
rio, prezentat de: 
ş îupyarele organizații: 
“Sr a ortodoxă română 
ntul Gheorghe” din 


IANUARIE 1989 


ŞTIRI DIN LUMEA 
ROMÂNEASCĂ 


LOS ANGELES 


un suflet bate!”, s'a jucat o 
foarte reușită scenetă, pen- 
tru a evoca marele eveni- 
ment și adunarea dela Alba 
Iulia din 1918. A urmat apoi 
un dans ardelenesc, executat 
de dansatorul Ion Petrinca 
și apoi de Ion Petrinca 
junior, în vârstă numai de 3 
ani şi jumătate. Acest copil, 
născut la 19 Aprilie 1985, a 
fost o încântare pentru toți 
participanţii la această 
mare sărbătoare. Vioiciunea 
și precizia mișcărilor cu ca- 
re a executat “'călusarul” a 
uimit lumea. : 

Nu pot fi exprimate în 
cuvinte emoţiile şi sen- 
timentele trezite și mult 
amplificate în inimile celor 
aproape 400 de participanţi 
la această sărbătoare. 


SYDNEY 


suferințe si sacrificii, îndu- 
rate de Gheorghe Doja, Ho- 
ria, Closca si Crisan, Avram 


determinare. 

Apoi arată rolul lui Iuliu 
Maniu la acest act,prinpro- 
clamarea drepturilor umane 
pentru toate naționalitățile 
conlocuitoare din Transilva- 
nia, principii confirmate și 
la Trianon. 

DI. Silvaș trece apoi la si- 
tuația actuală din România. 

După dezastruoase 
proiecte pe întreaga țară, ca 
de ex. Canalul Dunărea - 


TORONTO 


Toronto, Consiliul Naţional 
Român, Secția Canada, 
şi Asociaţia Culturală 
Română *“Dacia'”', care ac- 
tivează în cadrul parohiei. 
Deschiderea a fost făcută de 
către Dl. George Hojbotă, 


 proviniciile româneşti s'au președintele asociației “Da- 


cia'7, care în câteva cuvinte 
în românește și în engleză, 
a salutat "lumea prezentă, 
subliniind apoi însemnăta- 
tea actului istoric sărbăto- 
rit. A urmat apoi un pro- 
gram artistic, la care au 
participat: George Saftencu, 
Pr. Mihai si Preoteasa Eu- 
genia Handrabur, Katy Du- 
mitrascu, Zaharia Anghel, 
fraţii! Coroban, Grigore 
Busuioc şi Petrică Dalea. 

In contimuare, Dl. Prof. 
Halmaghi a vorbit despre 
“Semnificația Actului dela 
1918. Vorbind despre 
Unire, care trebue să fie 
între noi toţi Românii, a 
dat exemplul lui Brătianu, 
care era în fruntea guver: 
nului în acel timp și a lui 
C. Stere, care, în numele 
fraților basarebeni, a venit 
la București, aducând 
cererea de Unire a 
Basarabiei cu Patria Mamă 
și, cu toate că între 
Brătianu și Stere exista o 


Si-au dat concursul la a- 
ceastă sărbătorire artistii 


profesioniști Constantin 
Drăghici cu soția sa Olim- 
pia Drăghici, precum și 
taragotistul Dumitru 
Farcaș. 


Cu roluri bine jucate și 
răsplătite cu multe aplauze, 
s'au remarcat Doamnele 
Teodosia Muciu, Ana 
Sighişoreanu, Smaranda 
Ciuhandru, Maria Colţan, 
loana Anghel, Coca 
Bădescu, Iscusita Sar- 
chizian, iar dintre bărbați, 
DI. Miron Bonca. 

Pe lângă aplauzele bine 
meritate, Bunul Dumnezeu 
să-i răsplătească pe toți 
pentru eforturile depuse cu 
ocazia pregătirii rolurilor 
cu care au onorat asistența. 


Marea Neagră, unde mii de 
deţinuţi politici şi-au pier- 
dut viața - au urmat apoi 


cadrul unei demonstraţii în__ Iancu gală în li la ROOT lia erea..de „Biserici. 
fața Consulatului Roserist RER i ue - i Eee tata tării şi 


mai recent, distrugerea d 
mii de sate, împreună cu 
locaşurile lor de rugăciune, 
cimitire şi gospodării - şi 
masarea ţăranilor în bun- 
căre de beton, 

In încheierea manifestării 
toți cei prezenți au intonat 
““Deşteaptă-Te Române” de 
Andrei Mureşanu. = 

Această manifestare a în- 
semnat îndeplinirea datoriei 
față de fraţii noștri de acasă. 


mare dușmănie veche, când 
însă a fost vorba de 
destinele neamului, ei s'au 
înțeles foarte bine, lăsând 
la o parte marea dușmănie 
ce exista între ei. 


Spre surpriza plăcută, a 
luat cuvântul domnul 
Gheorghe Vasilca, originar 
din satul Cut, judeţul Alba, 
dând citire unui memoriu 
interesant, ce a fost trimis 
de consătenii domniei sale 
si a fost citit cu ocazia 
inarilor serbări ce au avut 
loc la Alba Iulia, îndată 
după înfăpturiea Unirii 
Mari, în care, țăranii 
români din Cut, amintesc 
autorităţilor româneşti de 
jertfele pe care satul le-a 
dat în lupta de desrobire a 
pământului ardelean, dând 
exemple pe teologul Vasile 
Albini, pe Septimiu Albini, 
fiul lui Vasile, fost redactor 
al Tribunei din Sibiu, pe 
Tit Liviu Albini și pe alții, 
care au dispărut, însă 
amintirea lor a rămas 
întotdeauna vie în inimile 
consătenilor lor din Cut. 


In încheierea programului 
DI. George Hojbotă mulțu- 
meste tuturor pentru par- 
ticipare. 


Rezoluţia votată de 
Românii din Geneva la 19 
Noembrie 1988: 

“Sărbătorim astăzi 
împlinirea a 70 de ani dela 
unirea Transilvaniei cu 
Regatul României. 

Transilvania e pământul 
sfânt în care s'a plămădit 
poporul daco-roman sub 
protecţia acvilei imperiale. 
La retragerea legiunilor 
romane, după 170 de ani 
poporul daco-roman era for- 
mat și continuitatea lui în 
fosta “Dacie felix” nu o 
mai contestă astăzi decât 
ignoranții și cei ce cu rea 
credință s'au pus în ser- 
viciul unei cauze nedrepte. 
Continuitatea românească 
în Transilvania e dovedită 
științific şi nici un istoric 
serios nu o mai poate con- 
testa. Mai mult decât orice 


alt popor european, 
Românii au fost victima 
tulburărilor, distrugerilor 


și nesiguranței aduse de 
năvălirile barbare. Multe 
popoare au dispărut în 


această. tragică vijelie. 


“Poporul român a rămas și a 
reapărut în istorie ca un 
miracol al acesteia, după 
cuvintele unui istoric fran- 
cez. Dar, până la unirea 
Românilor. într'un stat 
politic unitar, a fost nevoie 
de timp, de jertfe, de 
suferințe. 

Să ne gândim la răz- 
boaiele şi eforturile dom- 
nilor munteni și moldoveni 
pentru păstrarea in: 
dependenţei ori, cel puţin a 
autonomiei celor două prin- 


cipate. lar, când la 
începutul secolului XVIII 
acestea au fost trans- 


formate în provincii 
turceşti cu domni numiţi de 
Poartă şi cu adminsitraţie 


GENEVA 


grecizată peste munţi, în 
Transilvania a început 
redeșteptarea conştiinţei 


naționale prin demon- 
strarea științifică a 
latinitâţii şi a conştiinţei 
noastre în fosta Dacia 
Traiană. 

Să ne gândim la mar- 


tiriul lui Inocenţiu Micu, 
Grigorie Maior, Horia, 
Cloșca și Crișan, Avram 
Iancu, etc. 


Să ne gândim la uriașa 
muncă a corifeilor școlilor 
dela Blaj şi a urmaşilor lor 
în demonstrarea latinităţii, 
continuității și drepturilor 
poporului român asupra 
Transilvaniei. 

Să ne gândim la școala 
lui Gh. Lazăr dela Sf. Sava 
și la adeziunea entuziastă a 
intelectualilor munteni și 
moldoveni, la idealul 
național și la crearea unei 
culturi naționale. 

Să ne gândim la 
revoluțiile ardelene pentru 
dreptul la viață a 
Românilor majoritari în 
țara lor dar ajunşi în stare 
de iobăgie și să condamnăm 
sângeroasele represiuni ce 
le-au urmat. 

Să ne amintim de 
istorica hotărîre a regelui 
Ferdinand, care a denunțat 
tratatele de alianță cu 
puterile centrale și a decis 
intrarea în război alături de 
Antanta. Să ne gândim cu 
evlavie la sutele de mii de 
Români căzuți pe câmpurile 
de luptă pentru făurirea 
României Mari. 

Toate acestea au fost 
etape ale unui lung şi 
dramatic proces istoric, ce 
trebuia să ducă în mod 
necesar la “UNIREA CEA 
MARE! la unirea 
Românilor întrun singur 


PAGINA 19 


Da EET IR I———— e a aa | ANUARIE.19895 PEAS bee ea e a a e ee ne aie It 


COMEMORAREA MARII UNIRI DIN 1918 


Stat. 

La 1 Decembrie 
1918, întreaga suflare 
românească din Tran- 
silvania, Banat, Crisana a 
hotărît unirea cu Kegatul 
României. Deci, unirea a 
fost hotărită de poporul 
român “în baza dreptului 
său de autodeterminare, iar 
nu ca rezultat al victoriei 
Antantei asupra Puterilor 
Centrale. Conferința de 
Pace dela Trianon m avea 
ce face decât să constate 
faptul împlinit și să 
respecte voința Românilor 
de a-și decide singuri 
soarta. Actul dela 1 Decem- 
brie 1918 a fost un act 
politic perfect legal, 
definitv şi irevocabil. 

Conferința de Pace dela 
Paris din 1946/47 a con- 
firmat încăodată unirea 
Transilvaniei cu Regatul 
României. 

Aşadar, Transilvania a 
fost, este şi rămâne 
românească cu respectarea 
drepturilor minorităților 
conlocuitoare, așa cum a 
hotărît-o poporul român în 
deplină libertate. 

Ne închinăm și ! slăvim 
memoria celor ce au luptat 
și s'au jertfit pentru Unirea 
cea Mare. Ne închinăm si 
proslăvim memoria făurito- 
rilor ei. 

lar noi, urmașii lor de 
pretutindeni, din exil sau 
din țară, suntem obligați să 
apărăm această sfântă 
moștenire. Jurăm să fim 
vrednici de înaintașii noştri 
şi să lăsăm moştenirea 
întreagă urmașilor noştri. 

Aşa să ne ajute Dum- 
nezeu!”? 


DUMITRU IONESCU 


Oficierea Sfintei Liturg! 


hii în Biserica Ortodoxă Română din Freiburg din ziua de 


30 Octombrie 1988 de către soborul de preoți care au participat la sedința Eparhiei 
Ortodoxe Române din Freiburg, R.F.Germania, având în mijloc pe Prea Cucernicul 


Părinte Protopop Popa Emilian Dumitru, conducătorul Bisericilor Ortodoxe Române 


din R.F,Germania, 


VF. A 


TME 


PAGINA 20 


DORESC 
SĂ EMIGREZ 


Caută garantori (sponsori) pentru emigrare: 

= Mihai Achim, Alsenstr, 25-27, Hotel Messehot, 
5000 Koln 21, West Germany, tel. 0221-812721, 
cam. 46, de profesie strungar, experiență în lăcă- 
tușerie mecanică și tinichigerie, apoi în tehnician 
depanator computere; soția Elena, un băiat de 15 
ani și fetița de 4 ani și jumătate, pentru Canada. 


-  Liviu-Andi Nicolae, Multeci Misafirhanesi, Yozgat, 
Turkey, tel.478-12017, inginer naval electrotehnist, 
27 ani, necăsătorit, pentru Canada; 

- Neculai Orzoi, născut în 1952 în Spiru Haret, jud. 
Brăila, adresa: Park Hotel, Friedberg, 8240, Aus- 
tria, de meserie ospătar, având familia în România 
(soție - ospătăriță, şi doi băieți de 15 şi 7 ani), 
pentru Canada; 

Orice grup de persoane particulare, biserici sau 

organizații pot fi garantori. 


CĂSĂTORII 


*Român, 42 ani, locuind În USA de 10 ani, divorțat, cu un 
băiat de 5 ani şi jumătate, pescar, doresc să cunosc o 
doamnă serioasă, bună gospodină și curată, între 95-40 
ani, frumoasă, nu mai înaltă de 1,70m, greutate 45-55 kg, 
prefer olteancă sau ardeleancă. Scrieţi la Nicolae Niţică, 
131 Bouzon Lane, Buras, La 70041, USA, sautelefonați la 
(504) 657-5809, între 6-8 p.m. 


*Doamnă fără obligații, fizic plăcut, gospodină, iubi- 
toare de frumos, inteligentă, serioasă, 1,58m, 70 kg, 
doresc a întreține relații de prietenie statornice cu 
domn corespunzător, 50-55 ani. Scrieți la: L.G.,:£1103- 
836- 5 Av. SW., Calgary, ALTA, T2P ON5, Canada, 


*Domn, 54 ani, 1,89m, 91 kg, doresc cunostință, doamnă 
până în 50 ani. P.O.Box 1114 Suce. Snowdon, Montreal, 
Canada, H3X 3Y2. 


*Divorțată, fără obligații, 37 ani, locuiesc în Canada 

de 10 ani, doresc corespondență în vederea căsăţoriei, 

cu domn până la 45 de ani, numai din Canada. Răspuns 
"la redacție “Pentru Mery din Montreal!" = 


*53 ani, 1,90 m, 90 kg, doresc căsătorie arhitectă, 
ingineră, zona Kitchener, Toronto. Scrieți la; 5535. 
Queer Mary Rd., Montreal, Canada, H3X IV8. 


ALEGEREA UNEI ORGANIZAȚII ROMÂNE ȘTI 
DIN EXIL, PENTRU APĂRAREA REFUGIAȚILOR 


Comitetul In- 1. Inscrierea în listele 
electorale. Toate asociaţiile 
româneşti din diasporă, 
creat în anul 1952 pentrua care au ca scop 
desfășurarea unor activități 
caritabile, 
privind apărarea drep- 
turilor omului, etc., 
înregistrate 


terguvernamental - pentru 
Migraţii (CIM), organism 


ajuta pe retugiaţi și 
emigranți să se reașeze în 
diferite ţări ale lumii 
libere, a asistat până astăzi 
3.800.000 de solicitanți, 


umanitare, 


legalmente 


IANUARIE 1989 


MICA PUBLICITATE 


Anunturile dela rubrica “MICA PUBLICITATE“ sunt redactate de solicitanți 


CAUT RUDELE 
ŞI PRIETENII 


*D1. GRIGORE LOGOFATU, cu ultimul domiciliu în'To- 
vonto, Canada, sau cei ce pot da informații în legătură 
cu dânsul, sunt rugaţi să scrie la adresa ziarului, pen- 
tru Maria, New York. 


. Zisu Carabaş, din România, Medgidia, actual- 
Agia în campul din Istambul, caută pe veri- 
soara sa CHIRANA CARABAS-ABAGIU, care se află în 

oronto, Canada din anul 1984. Cei ce o cunosc sau pot 
da relații în legătură cu aceasta, sunt rugați să scrie 
la adresa: Nicolae Carabas, Tekin-Sokak No.18, Aciba- 


dem Kadikoy, Istambul, "Turkiye, tel 3939-2750, 


*Closcă Costel, actualmente în campul din Istambul, 
caută pe prietenul din Constanţa, SILVIU DUMITRESCU 
de profesie depanator de radio-TV, plecat din Româ- 
nia în 1979-80. Ceicepotda relaţii în lehătură cu acesta 
sunt rugați să scrie la adresa: Tekin Sokak No.I8, 
Acibadem Kadikoy, Turkey, Istanbul, sau la telefon: 
9339-4640, 339-4641, 339-2750, 


ANUNŢ 


Lixandru Alexandru 
pune la pepe ap Dvs. 
automobile de închiriat 
pentru efectuarea con- 
cediului în Europa, res- 
pectiv în România. 

Pentru amatorii din 
U.S.A., Canada sau Aus- 
tralia, cererea făcută din 
timp, reduce la minimum 
timpul necesar pentru 
formalități, în favoarea 
zilelor de concediu. 

Adresa: 

Scharfreiterplatz 51, 

8000 Munchen 90 

West Germany. 

Tel. 69.00.358. 


anunnnnunanunnnunnonuunnnnunnanannaannasnausunnaaa 
[nunnusnsnnnonanannunnuunnunnunnnnnnnnnnnunnnnasaa 


rie 1989. 

Lista electorilor va fi 
comunicată la începutul 
lunii Februarie 1989 prin: 
cipalelor organe de presă 
din exil, precum și fiecărui 
elector în parte. 

2. Alegerea organizației 
reprezentative.  Alegătorii 


CUVANTUL ROMANESC 


AIRPORT CONNECTION 


Oferim asisțentă pe aeroportul Kennedy 
pentru conecții cu alte zboruri 


Tel: (212) 633-0296 


ÎN HOLLYWOOD CALIFORNIA 
PENTRU 0 MASĂ BOGATĂ ÎNTR'UM LOCAL FRUMOS 
MERGEŢI LA: 

ORZA'S Romanian Restaurant 


708 N. VALaNTINO PLacE (NEAA PARAMOUNT STUDIOS 
AT MELNOSI) - HOLLYWOOD, CALIF. 90037 


PENTRU PRÂNZ:LUNI- VINERI 11om.-3pm. 
SEARA: MIERCURI-SÂMBĂTĂ 5-9 pm. 
Proprietari Jean și Maria Orza 


CUMPĂRAȚI CELE MAI BUNE ŞI 


PRODUSE DE CULTURĂ LACTATE 


„IAURTURI . CREMĂ DE BRÂNZĂ 
„BRANZĂ DE VACI PRESATĂ 

. SMÂNTÂNĂ . BRÂNZĂ DE VACI 
„IAURT DE BĂUT | 


NOU! pentru uns TARATOR sos de iaurt 


PROASPETE 


CALITATE și GUST în care puteți avea incredere. 
Incercaţi noul iaurt natural “BIOBEST” cu culturi 
Acidophilus și Bifidum numai 63 de calorii la 100 de grame 


Produsele ASTRA se găsesc de vânzare în galantarele 


acordându-le sprijinul său 
moral și material. 

CIM-ul se compune din 
reprezentanții a 33 state 
din lumea liberă-cum ar fi 
Statele Unite, Germania 
Federală, Elveţia, Italia, 
Belgia, etc..:având statutul 
de membri plini, și 18 
reprezentanți ai altor state 
din lumea liberă-cum ar fi 
Franța, Spania, Japonia, 
Suedia, etc., având statutul 
de observatori. 

O conjunctură favorabilă 
face cu putință ca o 
organizație reprezentativă a 
exilului românesc să obțină 
statut de observator la 
CIM, de unde să poată in- 
terveni cu eficacitate în 
ajutorul  concetățenilor 
noștri refugiați, ce caută să 
se reinstaleze în viață. Pen. 
tru a recunoaște caracterul 
reprezentativ al 
organizației românești, 
CIM-ul cere ca desemnarea 
acesteia să se facă conform 
cu principiile democratice 
unanim acceptate în Oc: 
cident, adică prin alegeri 
libere. Spre a aduce la 
îndeplinire această condiție 
Sa recurs la o procedură 
electorală compusă din doi 
timpi: 


până la data de 1.10.88 în 
țara unde își au sediul, 
sunt călduros și insistent 
rugate să se înscrie în 
listele electorale pentru 
alegera unei organizaţii 
reprezentative a exilului 
nostru, ce va avea statutul 
de observator pe lângă CIM. 
Inscrierea constă într'o 
simplă sesizare trimisă pe 
adresa: Dr, C. Meţiam, La 
Maison Roumaine, 25, rue 
Mouraud, Paris, 20. 

Spre a înzestra exilul 
românesc cu un serios 
mijloc de intervenție in: 
ternațională în favoarea 


„refugiaților noștri, toate 


asociaţiile caritabile 
românești din exil sunt 
solicitate să colaboreze la 
desemnarea democratică a 
reprezentantului lor, 
înscrierea în listele elec- 
torale fiind o  îndatorire 
patriotică și umanitară. 
Acest apel la înscrierea în 
listele electorale va fi 
publicat în cât mai multe 
organe de presă ale 
diasporei noastre, spre a 
ajunge la cunoștința 
tuturor celor în drept. 
Termenul de înscriere 
este de două luni, listele 
încheindu-se la 3] lanua- 


înscriși în listele electorale 
vor primi un buletin de vot 
spre completare. Votul va fi 
secret, în scris, și transmis 
prin scrisoare recomandată 
la adresa mai sus arătată, 


până cel mai târziu la data . 


de 31.01.1989, cu indicarea 
unei singure asociații din: 
tre cele cuprinse în lista 
electorală. 

Deschiderea scrutinului 
va avea loc în public, la 
sediul așezământului 
cultural “'La Maison 
Roumaine” din Paris. 

Organizaţia astfel desem: 
nată, care va coordona ac: 
tivitatea umanitară a 
exilului românesc, va 
semna acordul operațional 
cu CIM-ul' la Geneva, 
într'un cadru festiv, Avem 
speranţa că în acest fel vom 
izbuti să alegem un 
Organism reprezentativ al 


” întregului exil românesc, 


care să apere cu demnitate 
şi eficacitate pe toți 
refugiații români, 
ajutându:i să-şi croiască o 
soartă mai bună și mai 
umană. 
Comitetul de inițiativă: 
Dr, Cornel Meţianu 
Dr. Athanasiu Pascu 
George Ciorănescu 


vi 


produselor lactate fine. 


ASTRO DAIRY PRODUCTS LTD,, ETOBICOCKE, ONTARIO 


ALL CAR PARTS -AUTO BODY- 


EXECUTA; Reparaţii auto de caroserie la următoarele tipuri de auto vehicule = autotu- 
risme, microbuze și pick-up truck. 

- Tamponări (Collisions) 

- Reparaţii ale părților afectate de rugină (Rust work) 

- Vopsitorie Gone 

- Modificări şi accesorii (Customizing work & accessories) 

= Schimbat sau reparat sisteme de esapament (exhaust system) 

- Protecţie contra ruginii și antitonări (Rust proot & protection) 

"Nu se execută reparații mecanice , frâne, instalaţii electrice. 


In procesul de lucru sunt folosite materiale de cea mai bună calitate, înlăturarea 
ruginii se face prin sablaj, iar sudurile vor fi executate cu MIG (protecţie cu gaz 


argon), 


Datorită calității lucrărilor ce vor fi executate, clienții vor primi un certificat de 
garanție de cel puțin 2 ani. 


Estimările se fac la atelier si pentru lucrările suportate de client si pentru lucrările, 
suportate de companiile de asigurare. pu 


Costul lucrărilor va avea o reducere substanțială oferită în exclusivitate Românilor. 
Adresați-vă la: COSTICA UNGUREANU 
19 Fermanagh Ave, 
Toronto, 
Tel. 533-2168 


Program: 9.00 a.m. = 6,00 p.m. 


SERVICII 
GARANTATE 


Pentru a asigura de lucru 
elevilor care termină clasa a 
12-a guvernul le oferă ser- 
vicii garantate timp de un 
an: băieţii, fără excepţii, 
vor fi trimişi în zonele 
miniere, iar fetele, din 
Capitală, pentru a-şi com- 
pleta educația de bune 

ine, sunt  repar- 
tizate la serviciul ''In- 
treprinderii de salubritate- 
Bucureşti”, ca șefe peste 
gunoierii „care încarcă 
refuzurile în camioane. 
Fiind fete cu liceul ter- 


minat ele pot să 
deosebească materialele 
refolosibile și să separe 


| cioburile de maculatură şi 
| cârpele de fierul vechi. 
Toate aceste măsuri 
economice-salvatoare oferă 
5  |oportunitatea tovarăşului 
- presedinte să spuna ca în 
| România nu există șomaj și 
|gă gunoierii sunt tobă de 
carte. Măsura a fost 
pecetluită într'un “Decret 
Ministerial”. 


MINUNI ÎN 


VREMEA NOASTRĂ 
[pret Mirese aleDom- 


nului, venite în lumea 
nouă, s'au rugat, s'au gân- 
dit, şi-au hotărît: Hai să 
ridicăm o mânăstire. 

De îndata ce-au luat 
hotărîrea ele au început să 
-- Ipună la punct amănuntele: 

Mânăstirea se va numi 
“Adormirea Maicii Dom- 
nului”; Hramul noii 
mânăstiri va coincide cu 
ziua Hramului Mânăstirii 
de călugărițe ce-a fost fon- 
dată în 1780 de stareţa 
Olimpiada dela Topliţa-- 


vorbim de podoaba 
- Liudeţului Neamţ, 
mânăstirea Văratec--iar 


lăcașul sfânt trebue să fie 
în apropiere de Vatra, cen- 
trul ortodoxiei românesti 
din America. 
Din minunatul plan lipsea 
Car un simplu amănunt; 
Lipseau dolarii! 
Cei care le ascultau en- 
„ Jtuziasmul my ezitau să-s 
„ Jarate îndoielile: deunde Ma- 
„ |iestăţile Lor ses, când pa- 
"08 4 sute de membri au 
5 ca să-si repare Bi- 
sericile. d 
Dar „Tugăminţile celor 
trei maici au fost auzite și 
„ [de Cel din Cer și de cei de 
[Pe pământ. 
La ora actuală, la o poştă 


„ [teren de 40 de acri, sa 

nfipt prima sapă la temelia 

„mânăstirii. 

„|, Am ascultat la 
Minunile” povestite de 


Maicii Domnului” 
„| =-Ni s'a promis prin 
„ |ielefon, dela un Român din 


[iew York, un cec de 
A 91.000; dar am primit un 
îi ks de $10.000! L-am 
i eaemat la telefon pe 
SA i rtcătorui nostru 

i u-i ca făcut o 
- |BTegeală. 


Dar n'a fost greşeală! 


CUVANTUL ROMANESC 


ti depărtare de Vatra, pe un - 


|monahele dela “Adormirea 


Când am achitat - își 


DIN VIAŢA NOASTRĂ: 


AUZITE, 
ŞI PĂȚITE 


George DONEV 


VĂZUTE, 


datoria pentru cumpărarea 
pământului, proprietarul 
ne-a făcut o mărturisire: 

Am avut două oferte, 
una de $67,000 şi a voastră 
de $60.000, dar când am 
aflat că plănuiţi să ridicaţi 
o casă de rugăciune am ales 
oferta voastră...”? 

“Eu sunt catolic, le-a 
spus fostul proprietar, dar 
ne rugăm la acelaşi Dum- 
nezeu.."! 

Sunt multe de povestit 
despre măicuţele cu o inimă 
de aur mare cât roata 
morii. 

SCHIMBURI 

SCHIMBĂTOARE 


Pentru schimbul de zece 
dolari unii primesc 88.90 
lei deși la cursul oficial de 
turist guvernul din 
București îţi promite mai 
mult. Explicaţia 
“tarifarului””: trebue să 
plătiți taxe pentru schimb, 
dar taxele variază în acord 
cu individul care-ţi schimbă 
banii. Ca să fiţi siguri, 
înainte de a-i da banii, cereţi 
să vi se taie o chitanță de 
banii schimbaţi. 

INTRE STALINISM 

A AUȘIS : 


Ca mângâiere, celor din 
Raiul lui Ceauşescu li se 
vorbește de mizeria din 
Albania; dar după eforturi 
accelerate de a trece dela 
socialism la comunism, 
acum şi comparaţia cu 
Albania trebue revizuită. 
RSR a ajuns să fie țara 
europeană unde domneşte 
cea mai mare teroare şi 
mizerie! 


Comentatorii dela 
programul de TV da 
““MeLaughlin” din 


Washington au căzut de 
acord că cel mai feroce dic- 
tator din țările satelite este 
Nicolae Ceauşescu 
(Emisiunea din 2.12.88). 
Ziaristul Peter Hum- 
phrey, dela “Reuters News 
Service” raportează din 
Tirana: 4 
Albania are un regim 


stalinist unde nu se 
pomenește de 
dar 


“perestroika” 
“prăvăliile sunt pline cu 
zarzavaturi, peşte, 
pâine...ete.”! (“Miami 
Herald”, 17.12.88) 

In Albania avem 
stalinism cu  prăvaliile 


pline, în RSR avem 
ceauşism cu prăvăliile 
goale. 


Albania a intrat în hora 
sateliților și a hotărît să ia 
legăturile diplomatice cu 
Ungaria. Ramiz Alia, şeful 
suprem din Tirana, ar fi 
vrut să strângă în braţele 
colaboraționiste pe 
prietenul întru teroare, 
Nicolae: dar Ramiz sa 
răzgândit. Albania e o țară 
mică. Tirana are doar vreo 
200.000 de locuitori și n'ar 


avea unde să adăpostească 


pe viitorii refugiaţi din 
România. 
ULTIMA 


LOZINCĂ 


Cine nu fură dela partid 
fură _famili 


IANUARIE 1989 


PAGINA 21 


Din ziarul “New York Times”, Duminică, 11 Decembrie 1988 


CEAUŞESCU, VANDALUL CULTURAL 


—— Janet HELLER— 


Președintele României, 
Nicolae Ceausescu vrea să 
joace rolul lui Dumnezeu 
in ceea ce priveste moste- 
nirea arhitecturală a țării 
sale. Recenta sa politică de 
a demola 6.000 până la 7.000 
de sate de pe întreg întinsul 
țarii, de a distruge centrele 
istorice a 45 de orase si de 
a rade vechi construcții isto- 
rice din Bucuresti, este cu 
totul în afara oricărei închi- 
puiri. Motivul oficial al 
acestei așa zise sistemati- 
zari este de a da României 
socialiste un profil modern. 

Apartamente prefabricate 
si blocuri oficiale vor înlocui 
in orașe construcții care re- 
prezintă secole de tradiții. 
Prin decret, Domnul Ceau- 
sescu le-a considerat lipsite 

e valoare arhitecturală si 
le-a demolat. Până în pre- 
zent 29 de centre de orase 
au fost nivelate de buldozere, 
iar alte 16 sunt programate 
să aibă aceeași soartă, 

In București, o capitală 
care odinioară se mmea 
“Parisul Balcanilor”, zone 
întregi din centrul orașului 
au fost nivelate. Au dispărut 
19 biserici datând din secole- 
le 16-18 și o sinagogă sefar- 
dică. Au dispărut de aseme- 
nea construcţii reprezentând 
o bogată diversitate de sti- 
luri arhitecturale reprezen- 
tând o versiune românească 
a stilurilor italian, maur sau 
art Deco. 

Guvernul a proiectat ca 


“până în 1991, 904 dinpopu= * 


laţia orașului va locui în noi 
cartiere. 


CONGRESUL MONDIAL ROMÂNESC (CMR) 


Vineri, 25 Nov. cr. Prof. 
Tudor Olimpiu Bompa, 
președintele CMR, a avut o 
întrevedere oficială cu Dl. 
Peter Tejler, Primul 
Secretar al Ministerului de 
Externe Suedez, Depar- 
tamentul Europa si cu 
Hon. Alf Svensson, Deputat 
Creștin-Democrat n 
Parlamentul Suedez. 

'Timp de peste două ore și 
într'o atmosferă de 
înțelegere deplină, cei trei 
interlocutori au discutat o 
gamă variată de subiecte de 
mare interes pentru noi 
Românii. După ce Dl. 
Bompa a prezentat scopul 
primordial al organizației 
federative a Românilor din 
exil, CMR, D-Sa s'a referit 


la seria de tratate in- 
ternaționale, dela Carta 
Atlanticului, la Yalta și 


Helsinki, şi până la faptul 
că nerespectarea acestora 
de către Ruși a dus la 
divizarea Europei, la sfâr- 


tecarea integrităţii 
teritoriale a României, la 
impunerea sistemului 


comunist asupra întregii 
Europe de Est. Dl. Bompa 
Sa referit succint și la 
situația deplorabilă 
economică și morală a 
României, unde cel mai 
penibil dictator al epocii 
moderne distruge o țară, 


Proprietarii locuințelor 
particulare demolate de stat 
sunt compensați cu numai 
257%, din valoarea lor reală. 
'Transformând pe proprie- 
tari în chiriași, Domnul Cea- 
ușescu speră să creeze un 
nou tip de cetațean care să 
gândească în termeni colec- 
tivi, potrivit cu principiile 
socialiste. 

Apelurile și petiţiile ar- 
hitecților și cetățenilor di- 
rect interesați din România 
- trimise guvernului au fost 
complet ignorate. 

Departamentul de Stat 
susține că cea mai mare 
parte a demolărilor au avut 
loc în satele din jurul Bucu- 


reştiului, dar că nu au mai 
fost extinse în alte părți, în 
special În Transilvania. A- 
ceastă regiune care a apar- 
ținut Ungariei înaintea pri- 
mului război mondial este 
ținutul unde locuiește majo- 
ritatea minorității maghia- 
re. Cea mai mare parte a 
asezămintelor sunt monu- 
mente unice ale Maghiarilor 
şi ale altor minorități națio- 
nale care locuiesc aici. Bi- 
serici, clopotnițe și chiar 
cimitire sunt programate 
pentru demolare. 

Atenţia întregii lumi tre- 
bue îndreptată cu mai multă 
intensitate spre profanarea 
arhitecturală a Preşedinte- 


lui Ceausescu. Institutul A- 
merican al Arhitecţilor şi-a 
exprimat poziţia într'o scri- 
soare adresată Secretarului 
de Stat George P. Shultz. 
Uniunea Internațională a 
Arhitecților și-a spus si ea 
cuvântul. UNESCO, consti- 
entă de ceea ce se întâmplă 
nu poate intra în România 
ca să investigheze, decât 
invitată de guvernul a- 
cesteia. 

Singura sansă de a opri 
politica de “*'modernizare” 
a domnului Ceaușescu, dacă 
există vreuna, este un pu- 
ternic strigăt internațional 
de protest, pe care acesta 
m va putea să-l ignoreze. 


Din ziarul “Quotidien de Paris”, Sâmbătă, 29 Octombrie 1988 


ROMÂNIA: 


Nici o ţară occidentală 
nu acceptă să primeascăre- 
fugiații români, care fugind 
de dictatura copleșitoare ca- 
re domneste în ţara lor, au 
fost primiţi până în prezent 
în Ungaria. 

Aceasta reiese din confe- 
rința de presă organizată 
ieri de Maestrul Patrick 
Baudoin - Secretar General 
al Federaţiei Internaționale 
a Drepturilor Omului, ca- 
re în numele organizației 
sale, s'a deplasat în Unga- 
ria pentru a se întâlni cu 
acești refugiați. In ce pri- 
veste România, aceasta i-a 
refuzat accesul în teritoriul 


ei, ca fiind o țară “findepen- 
dentă și suverană”. 

Actualmente, sunt cam 
20.000 de refugiați și în fie- 
care zi mai sosesc treizeci 
până la patruzeci noi veniți 
lipsiți de orice mijloace și 
fără acte. Cea mai mare 
parte (90%) sunt de origine 
maghiară și vorbesc ungu- 
rește, ceea ce le dă posibi- 
litatea de adaptare. 

Toţi povestesc despre 
condiţiile de coșmar din Ro- 
mânia, de represiune, de 
negarea drepturilor. minori- 


„ de distrugerea sis- 


tematică a satelor. 
Marea majoritate dintre 


COMUNICAT 


abuzează drepturile elemen- 
tare ale unui popor demn, 
precum și faptul că atacă 
rădăcinile etnice și 
culturale ale Daco-Romei. 

Hon. Alf Svensson a 
salutat cu satisfacție 
organizarea CMR, 
specificând că “numai în 
acest fel Dv. Românii veți 
putea fi eficienţi politic, și 
veți fi trataţi cu seriozitate 
de către guvernele din Vest 
și organizaţiile in- 
ternaționale."”! 

La rândul său Dl. Tejler 
a arătat felul în care Suedia 
înțelege să-şi respecte 
prerogativele de țară liberă, 
democratică și nealiniată. 
D-Sa a arătat că în cadrul 
Parlamentului Suedez 
problema abuzurilor guver- 
nului român este amplu 
discutată. Chiar cu o zi 
înainte (24 Nov.) de 
întâlnirea relatată în acest 
comunicat, Ministerul de 
Externe Suedez a compilat 
un document privind 
nerespectarea drepturilor 
omului în România, undepo- 
litica D-lui Ceauşescu este 
aspru criticată. ? 

In ceea ce priveşte 
politica de distrugere a 
satelor, a valorilor noastre 
etno-culturale milenare, 
Suedia a luat, alături de 
alte state din Vest, o 
poziție categorică. Dar 
presiunea respectivă nu a 
fost adresată numai 
Bucureștiului ci şi 
Moscovei, și ca rezultat 
final Dl. Tejler a arătat că 
Ceauşescu a hotărit 
stoparea acestei nebunii. 


s'a 
cu 


Suedia însă nu 
mulțumit numai 


- promisiunile făcute, ci 


împreună cu alte state a 
solicitat dreptul ca ziariştii 
din Vest să inspecteze 
România și să verifice la 
fața locului acest 
angajament făcut față de 
comunitatea internațională. 

In dorința de a elucida 
un subiect care deseori este 
abordat în presa din exil, 
DI. Bompa a întrebat dacă 
la Yalta s'au semnat 
documente secrete între 
USA şi URSS privind 
“cedarea” Estului Europei 
imperiului rus? Dl. Tejler a 
calificat aceasta drept 
“speculaţii neîntemeiate”. 
D-Sa a spus că oameni de 
știință, în special istorici, 
au făcut cercetări în diver- 
sele biblioteci și depozite 
guvernamentale, având ac- 
ces chiar și la documente 
“secrete” care se pun la 
dispoziția cercetătorilor 
numai după 30,40 şi chiar 
50 ani, fără a descoperi 
nimica diferit decât 
cunoscutele documente 
aflate în cele 6 mari volume 
conținând actele dela 
tratativele din Teheran, 
Yalta, și Potsdam. Privitor 
la petecul de hârtie al lui 
Churchill (privind procen- 
tajul de dominare a Estului 
Europei de către Ruși şi 
aliaţi) D-Sa a spus că 
nimeni din cercurile 
diplomatice şi politice nu va 
putea lua în serios 
asemenea copilării. Ca un 
argument în favoarea celor 
de mai sus Dl. Tejler a dat 


REFUGIAȚII INDEZIRABILI 


ei doreste să plece cât mai 
departe” de “'țările socialis- 
te”. Dar țările democratice 
se fac că nuaud. Suedia, care 
a acceptat să primească pe 
câțiva dintre ei, consideră ca 
a făcut destul. 


Celelalte țări europene, 
care oferă azil atât de uşor 
Zulusilor si Tamurilor, ig- 
moră” pe acești compatrioți 
ai lui Ionescu și ai lui 
Cioran. 

Federația Drepturilor O- 
mului lansează un apel 
solemn țărilor occidentale 
ca acestea să facă dovadă 
de puțină solidaritate, 


ca exemplu faptul că pe 


” baza relaţiilor istorice din- 


tre Suedia și Tările Baltice, 
guvernul suedez încurajează 
direct liberalizarea şi in- 
"dependenta Estoniei, 
Letoniei și Lituaniei. 

In finalul discuţiei, Dl. 
Bompa sa referit și la 
propaganda maghiară 
privind Ardealul și la faptul 
că Ungurii reclamă că ei 
sunt discriminați cultural 
și etnic în România. In 


răspunsul D-Sale, Dl. Tejler 


a arătat că deși Ungurii au 
manifestat în acest sens în 
câteva orașe suedeze, 
poziţia Ministerului de Ex- 
terne Suedez precum și a 
Guvernului este că 
abuzurile din România “nu 
sunt doar o problemă et- 
nică, în special maghiară, ci 
au proporţii naţionale, 
unde toți cetăţenii sunt 
abuzați politic, și 
discriminați cultural, 
religios şi social”. 
Mulţumind pentru tim- 
pul pus la dispoziţia D-Sale 
pentru a discuta probleme 
ce domină exilul românesc, 
DI. Bompa a încurajat 
Ministerul de Externe 
Suedez să continue rolul 
pozitiv ce-l are pe arena in- 


ternațională, să contime 
lupta_ pentru o Europă 
liberă si democratică. 


Reafirmând optimismul D- 
Sale, Dl. Tejler a promis că 
va informa atât pe Minis- 
trul de Externe cât si alte 
oficialități privind informa- 
tiva discuție avută cu preşe- 
dintele CMR. 


c 


+ DA 


i] 


PAGINA 22 


IANUARIE 1989 


CUVANTUL ROMANESC 


STIRI DIN ȚARĂ 


Din 30 în 30 de zile 


CEAUȘESCU IARĂŞI BATE LA UȘĂ 


Ceauşescu umblă cu limba scoasă ca să redobândească 
Statutul de Națiune Favorizată. 

Lucrul cel mai simplu ar fi ca marele câlăreţ pe 
meridiane să respecte Drepturile Omului, dar cum ac- 
ceptarea condiţiei i-ar feşteli prestigiul de “Liberator” al 
neamului, lui Ceaușescu i-a trecut altă idee prin tărtăcuţă: 

“Oonsider--declară **Cel mai...” la a XV-a sesiune a Con- 
siliului economic româno-american--ca acum să se 
acționeze, şi de o parte și de alta, pentru revenirea la acor- 
darea reciprocă a Clauzei Naţiunei celei mai 
favorizate...asigurându-se desfășurarea a unui comerț 
reciproc avantajos, elibera de orice restricţii (citeşte 
“Drepturile Umane”, N.R.)...și discriminări, fără 
condiționări...” 

“Ar fi în folosul ambelor părți ca revalidarea clauzei să 
nu mai aibă loc anual, etc. etc.” 

lar ca încheiere îi dă cu placa răsuflată ''...în interesul 
celor două țări şi popoare, al cauzei păcii şi colaborării in- 
ternaționale.” 

După cum vedeţi Ceaușescu ar dori să 
slănina în pod și cu buzele unse. 

El să nu respecte Drepturile Omului, dar, în același 
timp, să se bucure de Statutul de Națiune Favorizată. 

Dar obrăznicia lui Ceauşescu dă afară din oală, când 
acuză pe cei care l-au ajutat: 

“*. „recentul tratament tarifar american discriminatoriu 
față de produsele româneşti.” 

Cu alte cuvinte lumea liberă este obligată să ajute 
economicește pe un tiran ce ar trebui îmbrăcat într'o 


rămână și cu 


cămașă cu mâneci lungi. 


(Notă: citatele sunt luate din ““Mesajul”' publicat de 


“R.L.” din 11.11.88.) 


BANII ÎNAINTE... 


Nu se mai vând în rate 
televizoare, automobile, 
mobile, etc. Singura ex- 
cepție se face celor care 
mau împlinit cinci ani de 
căsătorie. 

PENTRU 


OCHII MOSCOVEI 


Vecinătatea cu Rusia ne- 
a fost un blestem, dar acum 
se pare că ne aduce o 
fărâmă de noroc. 

Stațiile de cale ferată 
dintre Ungheni și lași sunt 
luminate ca'n timpurile 
normale. Explicația este că 
pe această linie sosesc 
trenurile cu tovarășii din 
Rusia. 

De asemenea în regiunea 
lașului se găsește lapte, 
pâine, brânză (ne spune un 
vizitator, N.R.) şi aci ar fi o 
explicație: Ceaușescu vrea 
să facă împresie bună peste 
Prut şi faptul că Moldvoa a 
fost cea mai rău rănită de 
razele ucigătoare ale Cer- 
nobilului. 


NE VORBESC 


STRĂMOȘII 


De pe dealul Turcani, din 
comuna Parincea (Bacău) au 
fost scoase la iveală mai 
multe fragmente de 
ceramică arsă. De notat că 
în acea zonă s'au mai găsit 
câteva figurine din lut, 
dăltuite din piatră, pietre 
de râșniță, etc. Obiectele 
respective provin dintr'o 
așezare de tip cucutenian 
peste care a fost întemeiată 
o așezare carpică din secolul 
al II-III e.n, 


“INFORMAȚIA” 


NE INFORMEAZĂ 


"până la data de 
30.11.88 magazinele 
noastre (I.D.M.E., N.r.) 
livrează autoturisme 
cumpărătorilor care au 
depus banii la C.E.C. în 
cont până la data de 31 
Martie 1984”. 

Aștepţi, cu banii în 
bancă, patru ani ca să-ți 
cumperi un automobil! 


CEAUȘESCU 
“MOTANUL” 


Ana Blandiana, din când 
în când, își strecoară câte o 
poezie pe sub nasul cen- 
zorilor. Acum a lansat pe 
piață, pentru un scurt timp, 
un volum de versuri in- 
titulat “Intâmplări de pe 
strada mea”, iar unul 
din eroii străzii este un 
motan cu numele de Ar- 
pagic “'Căruia i s'au scris 
poezii şi i s'au făcut por: 
trete. Așa cum se obisnu- 
ieste printre vedete”. 

Motanul este aplaudat, 
adulat, în scris, la 
televizor... i se dau flori, 
pâine cu sare, etc. 

Poate că poezia ar fi 
trecut neobservată, dacă 


'm'ar fi intervenit păzitorii |, 


onoarei reseriste. Ei au 
suspendat: rubrica per: 
manentă a poetei din 
“România Literară”! 
spunându-i să m umble 
cu “pisica vopsită” că Ar- 
pagic e un motan, când 
toată lumea recunoaște că 
la descris foarte bine pe 
“Marele Conducător.” 


ÎN CĂUTAREA 
UNUI GEAM 


Compilăm din “Inf. Buc.” 
(21.11.88) aventura unui 
cetățean: 

“Am vrea să înlocuim un 
geam spart, așa că apelăm 
la unitatea cooperativei 
Tehnica Sticlei” unde un 
lucrător îi spune '...că nu 
are decât geamuri de... 5 
mm, cât despre chituirea 
unei ferestre, nici vorbă: 
Nu vedeţi că sunt singur...” 

“In timpul dialogului un 
cetățean venea cu ușa în 


spate pentru montarea 
unui geam de câteva 
palme...” 


Dar s'a dus cu ușa în 
spate ca să-si găsească gea- 
mul pe la alte ““Cooperative 
meșteșugărești.” (Nu uitaţi 
că în RSR totul se mișcă 
sub oblăduirea guvernului). 
Până la urmă “1.B.” a găsit 
şi vinovatul: *'...In- 
treprinderile de geamuri 
din Scăeni, Mediaș şi 
Târnăveni..nu şi-au onorat 
comenzile.” (Observaţi că 
despre regimul care a 
desființat micul comerț nu 
se pomenește o iotă. N.R.). 

In ţară e iarnă, iarnă 
grea! Românul n'are lemne, 
n'are gaz, n'are electricitate 
și îi lipsesc și geamurile 
care să pună stavilă 
crivăţului... 

Pe scurt: o altă “Iarnă 
ceaușistă!” 


LE DISTRUGE ORI 
NU LE DISTRUGE? 


Ceaușescu e un om dela 
care te poţi aștepta la orice. 

La o întâlnire a 
“*Comitetului Central al 
Partidului Comunist” con- 
vocată după o lungă 
amânare, Seful Suprem, 
strâns cu ușa de protestele 
întregii lumi civilizate plus 
cel al vecinilor Președintele 
Ceausescu a lăsat să se în- 
țeleagă că ar modifica planul 
de distrugere a satelor. 

El a subliniat că vor fi 
salvate unele comune și 
sate pentru a nu se 
depopula câmpiile, precum 
vor fi salvate şi comunele 
cu un trecut istoric și 
cultural. 

Ar fi un pas înapoi, dar 
dela un om ca Ceaușescu te 
poți aștepta să-și schimbe 
gândul. 


EȘTI VINOVAT 
CĂ NE-AI DAT! 


Ceaușescu şi-a trimis 
““finanţierul”, pe Gheorghe 
Paraschiv, la întâlnirea 
anuală a Băncii Mondiale şi 
Fondului Monetar Inter- 
național, Acolo, reprezen- 
tantul RSR-ului, a început 
să atace pe cei care au 
împrumutat bani României 
spunându-le că practică o 
politică de jaf faţă de ţările 


sărace, etc. etc. 
“Paraschivul” cere 
ştergerea cu buretele a 


datoriilor externe, dar n'ar 
refuza împrumuturi noi 
plus avantaje economice. 
Ceaușescu are principiile 
economice proprii: când 
cere împrumuturi spune că 
i-a fătat vaca, şi când îi ceri 
să-și plătească datoriile 
spune că i-a murit vițelul. 


SOLUȚIA 
SALVATOARE 


aa Tini interesul 
economisirii energiei elec- 
trice”, scrie “Inf. Buc”. 
(3.11.88), “A devenit o 
regulă bine statornicită în 
majoritatea blocurilor, 
folosirea cu precădere a 
luminii naturale.” 

Când Românul va reuși 
“*cu  precădere'! să 
întrebuinţeze doar lumina 
soarelui și a lunii, atunci 
nu va mai exista nici o 
problemă cu economisirea 
“energiei electrice.” 


ȚARĂ FĂRĂ 
CIMITIRE 


Planul noilor centre agro- 
industriale nu include 
bisericile şi cimitirile. In 
locul lor vom avea 
crematoriul, acolo unde 
țăranul își va arde părinţii 
și pe cei dragi lui. 


MARINA 


COMERCIALA 
La sfârșitul anului 1987 
flota RSR număra circa 290 
de nave. Dintre acestea 30% 
sunt în reparaţii și multe 
'așteaptă în docuri peste un 
an până când sunt repuse 
în circulație. 307 stau an- 
corate prin diterite porturi 
pentrucă n'au contracte, iar 
din restul de 407, jumătate 
lucrează pentru stat şi 
jumătate sunt 
întrebuințate pentru 

comerțul internațional. 


UN DECRET NU VINE SINGUR 


— kWh lunar = 
niveluri de consum 
- în perioada în perioada 
Tipul apartamentului 
(componenţa familiei) Polambrisă aere ăi 
Urban: Rural Urban Rural 
Apartament cu 1 comeră 
(familie cu 1-2 persoane) 27 1 185 19 12 
Apartament cu 2 camere 
(familie cu 2-3 persoane) 35 24 25 18 
Apartament cu 3 camere : 
(familie cu 3-4 persoane) 47 26 29 22 
Apartament cu 4 camere 
și peste (familie cu 4-5 persoane și peste) 48 25,5 36 23,5 
: Din șiragul fericirilor Decretul ține să tracuun leu; Iar dela 10- 
“majorate” reproducem, sublinieze (Art. 1) că 207 îl costă 1.50 kWh. 
din aceeași sursă, rația cetăţeanul se bucură de lar dacă trece peste 207 îl 
lunară de kilowaţi acordată  ''Consumurile normative costă 2.50 kWh, cu 'aver- 
bunicilor de “'Strănepotul lunare MAJORATE  tizare”. Adică i se va tăia 


lor lubit”: 

Observaţi că la ţară, pen- 
trucă omul respiră aer 
curat, are nevoie de mai 
puțină lumină. 


(Sublinierele noastre)”. 
Art. 2 precizează prețul: 
0.65 lei kWh. Dacă 
depășește consumul cu 10% 
trebue să plătească kWh ex- 


curentul electric. 

Cititorule, uită-te şi vezi 
câţi kWh consumi pe lună 
şi gândește-te la fratele ră- 
mas în țară, 


La recenta vizită în Germania de Răsărit, 
Ceaușescu a mai primit o altă tinichea ca să și-o agaţe 
de gât: înaltul ordin “Karl Marx”. 


.. 

După o vizită oficială în Coreea de Nord, tovarășul 
și tovarășa s'au întors cu o mare bucurie agățată de 
gât. Kim Ir Sen și Li Gionk Ok au conferit 
străluciților savanţi români “Inaltul titlu științific de 
Doctor Honoris Causa." 


.. 

Mizeria a silit pe mulţi Români (majoritatea de 
origină maghiară) ca să treacă graniţa în Ungaria. 
Reprezentantul Budapestei însărcinat cu problemele 
refugiaților, Dl. Ferenc Nemeth, a declarat că aproape 


zilnic peste 100 de inși vin și cer ajutor. 
n. 


Preţul curentului electric, în ultimii 7 ani, s'a 
împătrit. Cetăţeanul care consuma peste cota alocată 
şi atingea consumul a 100 kWh, plătea în 1982, 80 de 
lei. Azi pentru același consum plătește 300 de lei. In 
socoteală intră KWh consumaţi pentru o cameră, 
principiul rămânând același: dacă consumi mai mult 
decât ţi-e permis, plătești dublu și triplu KWh, 
riscând să ţi se taie curentul electric. 


In timp ce în celelalte țări consumul de energie 
pentru particulari atinge în medie 20-25, în RSR 
raţia de electricitate acordată cetățenilor pentru 
lumină, clădură, etc. este doar de 6.5. 


Cu prilejul celei de-a 7l-a aniversări a Marii 
Revoluții Socialiste din Octombrie, ambasadorul 
Uniunii Sovietice la Bucuresti E.M. Tiajelnikov a dat o 


recepție, Ceauşescu n'a luat parte! 
a. 


Când se înfurie, Ceaușescu strigă: ''“Nenorociţilor, 
vă bag în pușcărie pe toţi.”! lar când e înfuriat sută'n 
sută zbieretele lui se aud prin toate odăile palatelor 


presedințiale. 
LE] 


Dacă esti norocosul posesor al unei biciclete, dar ai 
nevoie să-ţi repari şeaua, ori s'o înlocuiești, atunci ți 
se recomandă o bicicletă nouă deoarece nu există 
piese de schimb. 


.. 

La bursa neagră au valoare următoarele articole: 
țigarete (de toate calităţile), jachete groase, “blue 
jeans” plus pachetele cu supă vegetală numită 
“Vegeta”, produsă in Iugoslavia. 

.. 

““Am văzut în trenuri, în tramvaie şi pe oriunde am 
mers părinți trişti, copii trişti, toată lumea este 
tristă. A dispărut surâsul de pe fața Românului,” ne 
spune un vizitator. 


.. 

Consiliul Europei care supraveghează situația drep- 
turilor religioase în Europa a declarat că România 
este singura țară unde situaţia s'a înrăutățit. 

. 


. 
In RSR nu sa tipărit, până în prezent, cartea lui 
Gorbaciov “Perestroika”. 


L] 
Bateriile care până acuma se găseau rar, apropae 
nu se mai găsesc. 


.. 
In vagoanele restaurante se găseşte doar bere și 
sucuri. Sandviciul este o raritate. 


a. 

Decorurile--ne explică afișul studiourilor 
“Anafilm”-au fost executate de soții Radu si Dana 
Dămăceanu. ? 

D-na Dana Dămăceanu se numea ca d-ră -Dana |. 
Pacepa. Mai exact este fiica fostului Lt. G-ral lon 
Mihai Pacepa. 


a. 

Pungile de plastic pe care cei din Vest le 
întrebuințează ca să arunce în ele gunoiul, au devenit 
articiole de lux pe străzile capitalei. Oamenii le 
poartă cu mândrie! 


Nu s'a făcut nici un fel de plan, ca atunci când cen- 
trala atomo-electrică dela Cernavodă va fi terminată, 
unde să se depoziteze deşeurile radioactive. Probabil 
că ele vor fi stocate în jurul centralei. 


In diferite puncte de'pe traseul noului metrou din 
Bucureşti se pot vedea echipe de muncitori care tot 
repară...pe ici pe colo.... 


La Reşiţa s'a inaugurat. prima fază a liniei de tram- 
vai în lungime de 3 km. In total linia va fi în lungime 
de 9.6 km. ză, 

Dacă n'ați căpătat cetățenia americană, deci 
sunteţi încă. cetăţean român, atunci conform legii 
care nu se prea respectă) puteţi merge în România 
fără a schimba $10 pe zi. 


Pentru a cincea oară Ceuaşescu şi-a vizitat 
prietenul Kim Ir Sen, satrapul din Coreea de Nord; 
iar ca semn de adâncă legătură culturală dintre cele 
două țări cu tradițională prietenie, Ceauşescu a dat 
ordin să se publice în RSR noul volum al lui Kim 
Gian Ii, fiul moștenitor. Ca răsplată, ziarele din 
Coreea au atacat Ungaria... Aşa se ajută între ele 
Majestăţile lor Kim și Nicolae. 


In etapa a treia de construcţie a socialismului este 
prevăzut în programul partidului --trecerea 
României dela stadiul de țară în curs de dezvoltare la 
țară mediu...devastată.” 


CUVANTUL ROMANESC 


IANUARIE 1989 


[3) e A 
Cronica internaţională 
Dn aa) 


CUTREMURELE SOVIETICE 


—— George AUGUSTIN— 


New Yorkul este un oraș 
plăcut, dar Gorbaciov şi 
mevasta sa Raisa, n'au 
apucat să se bucure de 
toate bunătăţile ce le-au 
fost rezervate. Ei şi-au 
întrerupt plăcuta vizită din 
Statele Unite și s'au întors, 
inainte de vreme, la 
Moscova, chemaţi de 
grozăvia calamităţii 
naturale din Armenia. 

La Havana, Castro a 
rămas cu uniforma agățată 
în cui, iar -placardele 
pregătite pentru întâm- 
pinarea şefului cel mare, au 
rămas bune de foc sau de 
aruncat la gunoi. Doamna 
Thatcher a trebuit să-și 
umple agenda de lucru cu 
alte nimicuri, în locul 
rezervat întâlnirii cu “'zâm: 
betul perestroicii”... 

Deplângem întreaga 
nenorocire abătută asupra 
Armeniei și ne îngrozim 
când aflăm numărul 
nebănuit de mare al vic: 
timelor. Il comparăm cu 
dezastrul din 1977 din 
România și proporția se 
amplifică, apocaliptic. 

Ce blestem s'a abătut 
asupra acestei țări şi asupra 


“acestui neam care a 
supraviețuit atâtor 
suferinţe? 


pentru a doua oară viaţa pe 
_ pământ! 

* Recent, Armenii au fost 
primii care au crezut în 
promisiunile de libertate şi 
dreptate făcute de Gor- 
baciov și rezultatul este că 
sângerează de mai bine de 
un an în luptele interne din 
imperiul comunist, pentru 
aceasță încredere. Nu este 
de mirare dacă fanaticul 
Khomeini, mu va specula 
cutremurul din Armenia ca 
o pedeapsă dată de Alah, 
pentru conflictul Armenilor 
cu musulmanii din Azer- 
baidjan. Cât despre 
comuniști, ei vor fi primii 
care vor căuta să 
beneficieze politic, de 
nenorocirea abătută asupra 
Armeniei. Folosind la 
maximum propaganda de 
ajutorare - la care participă 
întreaga lume- ei o vor am- 
plifica în sensul grijei pe 
care statul sovietic o poartă 
popoarelor din uniune. Ei 
„Vor încerca să îndepărteze 
„cât mai mult, din centrul 


„atenţiei, conflictul ivit de 


Cererea legitimă a Ar- 
menilor din regiunea 
„Nagorno-Karbak, de a fi 


„ încadraţi în hotarele patriei 


lor, In preziua cutremuru- 
lui, conflictul era în plină 
„creştere, soldat cu morți și 


zi răniți din ambele tabere, 


iar exodul Armenilor din 


„Azerbaidjan. spre Armenia, 


„era în plină desfășurare, 
„urmăriţi de fanaticii 
- musulmani. | 

Hiena comunistă rânjeşte 


„privind la victimele care au 


„căzut și se bucură de ele. 
Cutremurul de pământ din 


Armenia s'a anrit. dar ur- 


Pe muntele lor a acostat 


mările sale sunt dezastru- 
oase. Oameni de bine din 
toate _ colțurile lumii, lu- 
creaza la vindecarea răni- 
lor. Pagubele materiale sunt 
mari, dar oricum, reparabi- 
le, în timp ce câmpurile de 
morminte noi, sunt pline de 
inimi de oameni ce nu se 
vor mai întoarce niciodată, 
mii de familii din Armenia 
şi de pe întregul glob 
pământesc, unde au fost 
aruncaţi de soartă, acești 
oameni, departe de ţara lor 
de origine, 


Idealul Armenilor 


“ însă,n'a fost înmormântat 


nici la Leninakan nici la 
Kirovakan, ci va 


ieși 

învingător în luptele de 

eliberare din închisoarea 
sovietică... 

Dacă dezastrul 


cutremurului din partea de 
Sud-Est a imperiului rusesc 
a stârnit compasiune în 
lumea întreagă şi din toate 
părţile au sosit ajutoare 
pentru a anihila pe cât 
posibil urmările lui, la 
celălalt pol al axei, în par- 
tea de Nord-Vest a aceluiaşi 
imperiu, un alt cutremur 
cu extensie la multe epicen- 
tre viitoare, zgâlţâie 
șubreda temelie a Uniunii 
Sovietice. . 


acest an, se numește 
Estonia, al cărui foc nestins 
de libertate, a ars în con- 
tinuu. 

In imensa întindere 
sovietică, Estonia pare in- 
vizibilă. Ca suprafață este 
cea mai mică din toate 
republicile sovietice, având 
doar 45.000 Km. pătrați iar 
ca număr de. populaţie 
deţine același record, 
numărând circa 1.460.000 
de locuitori, număr atins cu 
invadarea Ruşilor după ce 
țara a fost ocupată, corectat 
după expulzarea Suedezilor 
şi Germanilor și mai ales de 
deportarea Estonienilor, 
după ocupaţie. 

Popor de origine fino- 
ugriană, Estonienii sunt 
citați prima dată în istorie, 
de Tacit. Exitenţa lor ca 
popor a' fost o continuă 
luptă contra invadatorilor, 
fie vikingii în secolele IX şi 
X fie Ruși în secolele XI şi 
XII, înainte de a lupta con- 
tra Germanilor. Cu toată 
rezistența lor, ei sunt 
înfrânți la 1217 de cavalerii 
Ordinului Porte-Glaive, la 
care se alătură. Danezii și 
sunt convertiți la 
creștinism. Impărţiţi de ar- 
bitrajul pontifical între 
Danezi și Germani, ei sunt 
supuși total de aceștia din 
urmă, după ce Danezii îi 
cedează Cavalerilor Teutoni 
la 1346. Negustorii han- 
seatici şi-au rezervat rolul 
de a controla porturile, în 
timp ce baronii germani și- 
au însușit marile domenii, 
reducându-i pe țăranii 
estonieni la rolul de sclavi. 

Slăbirea ordinului 
Cavalerilor Teutoni și 


Vulcanul de dată recentă 


agresiunea țarului Ivan cel 
Groaznic la 1558, a 
favorizat la 1561, spargerea 
Confederaţiei Livoniene, 
membră a Sfântului Im- 
periu, din care făcea parte 
și Estonia. Partea de Nord a 
țării cade sub puterea 
Suediei iar cea de Sud 
revine Poloniei dar, după 
primul război suedo- 
polonez, Suedezii își întind 
autoritatea lor asupra 
întregei Estonii, prin 
tratatul dela Altmark din 
1629. 

Era suedeză se termină 
cu primul război din Nord 
(1700-1712) şi prin tratatul 
dela Nystad, 1721, Rusia își 
întinde stăpânirea asupra 
Estoniei, ocupată de Petru 
cel Mare la 1710. 


Primul război mondial 
care a adus atâtea 
schimbări în geografia 


Europei, a afectat în mod 
favorabil . Estonia. După 
revoluţia lui Kerenski din 
Februarie 1917, Estonia se 
declară la 12 Aprilie 1917, 
stat autonom cu un guvern 
provizoriu condus de Kon: 
stantin Patz (1874-1956). 
Regimul lui Kerenski n'a 
ținut însă decât câteva luni 
şi bolşevicii aprind focul 


revoluției din Octombrie 
1917.  Debandada care 
“cuprinsese armata şi 


obligaţiile pe care Lenin și 


le luase față de Germania, 
când a fost ajutat să treacă 
pentru a ajunge la 
Petrograd, a dus la pacea 
dela Brest-Litovsk. Prin 
tratatul dela Brest-Litovsk, 
din Martie 1918, Lenin 
cedează Estonia, Ger- 
manilor care o ocupaseră 
deja din Februarie 1918. 

Prăbușirea Germaniei 
din  Noembrie 1918, a 
ajutat ca independența 
Estoniei să devină o 
realitate, pe care sovietele 
refuză la început să o 
recunoască și la 28 Noem- 
brie 1918, armata roșie in- 
vadează Estonia. 

Sprijinite de Finlanda, 
corpurile de luptători 
estonieni pentru libertate, 
trec la acţiunea de 
respingere a ocupanților 
ruși, izgonindu-i din ţară, 
obligându-i pe Sovietici să 
încheie Tratatul dela Tartu 
din 2 Februarie 1920, prin 
care Sovieticii renunță la 
orice act de suveranitate şi 
recunosc independența 
totală a  Estonei. Acest 
tratat este recunoscut și de 
Marile Puteri la 26 
Ianuarie 1921, consfințind 
idealul de veacuri al unui 
popor mic dar plin de dem: 
nitate. 

Orientarea democratică a 
țării nu a folosit însă în 
faţa brutalităţii comuniste 
sovietice. Deși recunoscuse 
oficial independența 
Estonei, care era de acum 
membră a Societăţii 
Naţiunilor şi cu care sem- 
nase încă din Martie 1932 
un pact de neagresiune 
sovieto-estonian. Rusii. 


Pentru orice schimbare de adresă, anunţaţi redacţia 
ziarului cu cel puţin 4 săptâmâni înainte. 


na capitala 
ri . Estonienii nu 


profitând de slăbiciunea 
democraţiilor apusene, im: 
pun Estoniei la 23 Sep- 
tembrie 1939, un tratat de 
asistență mutuală prin care 
obțin concesiunea bazelor 
navale dela Hijuma, 
Saaremad și Padiski. Era 
prima agresiune sovietică, 
la o lună doar după sem- 
narea pactului Ribbentrop- 
Molotov. 

Agresiunea rusească nu 
se opreşte însă aici. 
Urmărindu-și planul de ex- 
pansiune, garantat de 
neamestecul Germaniei, 
Ruşii ocupă la 17 lunie 
1940 Estonia și la 6 August 
1940, o încorporează oficial 
în Uniunea Sovietică, sub 
numele de Republica 
Sovietică Estoniană. Au 
început imediat arestările 
celor care erau bănuiţi că 
sunt împotriva Rușilor, iar 
în lunile Mai 
-lunie 1941, au avut loc 
masive deportări din țară, 
lichidând întreaga opoziţie. 

Odată cu declanșarea 
celui de al doilea război 
mondial, în planul german 
Barbarosa, figura și 
ostilitățile care urmau să se 
desfășoare în Estonia. Rușii 
sunt izgoniți din Estonia şi 
la 28 August 1941, trupele 
er: e. Ti i 


se pot bucura însă de liber- 
tate, pentrucă sfârşitul răz- 
boiului îi aduce din nou pe 
Ruși în Estonia. La 22 
Aprilie 1944, Rușii declară 
din nou Estonia a 15-a 
republica sovietică. De data 
aceasta curățirea este mai 
radicală. Prigoana începe 
din nou, mai bine 
organizată. Minoritățile 
suedeză și germană sunt 
trimise în ţările lor, 
Estonienii, deportați în 
masă, iar în locul lor 
colonizați ruși, puţini 
Ucraineni și alte minorităţi 
nepericuloase. 

Au trecut de atunci 44 
ani. Cu o putere de credință 
rar întâlnită la alte 
popoare, cu o educaţie 
naționalistă demnă de ur- 
mat de orice popor care ține 
la demnitatea sa, estonienii 
S'au ridicat în mod legal- și 
au cerut ieşirea de sub con- 
trolul Moscovei. Ă 

S'a întrunit întregul 
Soviet Suprem, au dezbâtut 
-în stilul lor cazul- şi au 
hotârit că așa ceva este cu 
neputinţă în “cadrul 
marilor libertăţi sovietice”, 

Estonienii întruniţi şi ei 
în Sovietul Suprem 
Estonian, și au hotărit din 
nou, cu o majoritate de 150 
voturi pentru și 91 contra, 
dreptul la suveranitatea 
Statului și respingerea 
legilor sovietice care nu 
convin autonomiei locale. Si 
votul Sovietului Suprem 
Estonian, a avut loc la 7 
Decembrie 1988, la ora 
când Gorbaciov vorbea 
despre libertăţile acordate 
în Uniunea Sovietică, în fața 
Adunării Generale a ONU. 


PAGINA 23 * 


Efemeride 


S'a închis calendarul anului trecut și am deschis 
filele noului calendar. Ce întâmplări se vor înscrie în 
paginile imaculate» ce se vor întoarce în fiecare zi? 

Anul care a trecut n'a adus nici o clarificare în 
lume. Ar fi fost şi imposibil, așa cum nu poate aduce 
nici acest an care abia a început. Firele care conduc 
destinele omenirii s'au încâlcit atât de mult, că în 
ciclul a patru anotimpuri, numai Dumnezeu le poate 
descurca. Oamenilor. politici care deţin frânele ţărilor 
lor, le rămâne prea puțină capacitate de decizie în 
rezolvarea fenomenelor complexe, mondiale. Aceasta 
în cazul că sunt de bună credinţă. Dacă am adăuga la 
aceste complexe și incompetenţa, reaua credinţă, 
demagogia la unii, dictatura la alții, lingușirea la 
unii, impertinența la alţii, nu numai că nu se clarifică 
nimic, dar complicațiile cresc şi înfundătura se 
adânceşte. i : 

La sfârşitul anului 1988, au avut loc alegeri în mai 
multe state, aducând noi lideri pe scena politică a 
lumii. 

In Statele Unite, deși se pare că alegerile au 
prelungit “'statu-quo-ul”! politic existent” unele 
schimbări sunt de prevăzut în noua administraţie 
care se înaugurează formal la 20 Ianuarie. Preşedin- 
tele ales, Bush, a făcut deja unele numiri în posturi 
cheie, altele decât a predecesorului său. Inlocuirea 
Secretarului Departamentului de Stat, Shultz, este 
una destul de importantă. O fi eșecul lui Shultz, în 
tratativele lipsite de succes pentru stabilirea păcii în 
Orientul Mijlociu, cauza acestei schimbări, rigiditatea 
cu care trata problemele delicate sau deosebirea de 
păreri, de multe ori contradictorie dintre Vice- 
Preşedinte și Secretarul de Stat în timpul Ad- 
ministraţiei Reagan? Poate toate la un loc, cert este 
că Statele Unite vor avea un nou Secretar de Stat 

Balanța celor două partide americane nu s'a mișcat 
simţitor,  Republicanii păstrând Casa Albă iar 
Democraţii rămânând cu majoritatea în Congres. Din 
acest “'quasi-echilibru” nu poate ieşi nimic bun pen- 
tru ţară, interesele partidelor având. prioritate asupra 
intereselor naţionale, fiecare încercând să frâneze ac- 
tivitatea celuilalt, cu gândul la popularitatea pentru 
viitoarele alegeri. Va schimba Președintele ales, Bush, 
linia predecesorului său? Aparent nu, dar fiecare 
preşedinte vrea să rămână în istorie şi sub acest 


Lai 


| ales. Tatonările făcute în vederea sprijinului celor 


două partide pentru problema esenţială a echilibrării 
bugetului, ca și în neutralizarea unor ipotetici ad- 
versari, sunt semne că viitorul președinte priveşte cu 
mare seriozitate importanta funcțiune. 

In Asia, alegerile din Pakistan, pot da o nouă tur- 
nură situației politice din regiune. Inlăturat în cel 
mai critic moment -printrun reuşit atentat- 
președintele Pakistanului Zia, nu mai este, pentru a 
ține în mâna de fier frânele ţării. Partidul Poporului 
din Pakistan, a obținut cele mai multe voturi în 
alegerile din Noembrie trecut și preşedintele Ghulam 
Ishaq Khan, a chemat pe fiica fostului Prim Ministru 
Bhutto, la formarea guvernului. 

In momenrul când Rușii sunt obligați să părăsească 
Afganistanul, prezența fiicei lui Bhutto în fruntea 
celui mai hotărît şi lucid stat, care cunoștea tactica 
rusească, este cel mai mare cadou de anul nou, primit 
de Gorbaciov. 

Situaţia cea mai explozibilă însă rămâne în Orien- 
tul Mijlociu. Alegerile din Noembrie trecut din Israel 
au complicat și mai mult posibilitatea încheierii unei 
păci în regiune. Subrezenia unui guvern -indiferent 
dacă este condus de partidul Likud sau partidul Mun- 
cii apare “ evidentă.; Nici un partid n'a obținut. 
majoritatea necesară pentru a guverna și orice coaliție 
este-lipsită de consistență. De altfel este şi pueril a se 
crede în posibilitatea unei păci în conflictul 
palestinian. Cel mai puțin interesat în această pace 
este Statul Israel, care trăiește tocmai din adâncirea 
conflictului. O pace în regiune ar însemna încetarea 
substanţialului ajutor extern, primit de Israel, pen: 
trucă supraviețuirea statului din propriile mijloace - 
la standardul actual -ar fi de numărul lunilor. 

Declararea Statului Palestinian -cu recunoașterea 
rezoluțiilor ONU- este cel mai important act politic 
făcut de palestinieni. Păcat că s'au trezit așa de târ- 
ziu. Acest act a făcut șah-mat, politica externă a 
Statelor Unite, care prin Secretarul Departamentului. 
de Stat, Shultz, a reacţionat în cel mai copilărese 
mod, reducând! o ţară -super-putere mondială. la 
rolul unui elefant condus cu be ul de un copil 
care îl călăreşte.Ridicola scuză a refuzului vizei lui 
Arafat, pe motive teroriste -nu poate înșela nici pe cei 
dela grădiniţă. Replica i-a venit Secretarului de Stat 
american, chiar din partea conducerii organizaţiilor 
evreieşti din Statele Unite, care s'a întâlnit la 
Stokholm cu Arafat, tocmai când domnul Shultz, 
înfrânt categoric de votul Adunării Generale a ONU, 
refuza să revină asupra pripitei hotărîri. 

Când ai dat viză de intrare celor mai mari teroriști 
de stat ca Ortega, Castro, URSS și China comunistă 
ca și tuturor reprezentanţilor guvernelor comuniste 
din lume, ale căror mâini sunt pline până la cot de 
sânge nevinovat, explicația dată în cazul Arafat este 


ridicolă. Nu de altceva, dar îl jignește pe Menahim 


Begin! 


evoluţia presedintelui —american— | sama 


| 


di 


P- 
> 


ja 
Ș 


PAGINA 24 


IANUARIE 1989 


CRONICA VREMII 


DESCOMPUNEREA COMUNISMULUI 


—— lon BOIERU— 


In „aprecierea politicii, 
ca si în formularea de prin- 
cipii şi orientări politice 
există un adevăr crud șiper- 

” manent valabil: în practica 
politică nu se pot face gre- 
seli, care să fie lipsite de 
consecințe ș și care să nu fie 
sancţionate 'de lege, istorie, 
oameni sau conștii „ Gre- 
selile politice sint uneori în- 
tale. In practica politică nu 
există imunitate atunci când 

” viața popoarelor este în joc, 
prin acțiuni nesăbuite, care 
sfidează realitățile şi ies din 
cursul desfășurării normale 
a istoriei. 

Dela Revoluția Bolsevică 
din 1917 şi până astăzi, lumea 
întreagă a trăit sub fatalita- 
tea erorilor marxiste, prin 
care s'a impus unor popoare 
să iasă din cursul normal al 
evoluției lor istorice și să 
ofenseze propriile Or. va- 
lori, aspirații și idealuri 
specifice. Mitul” revoluției 
bolşevice a fost o greşeală 
inițială, care s'a perpetuat 
nu prin valoarea și semni- 
ficația ei intrinsecă, ci 
printr'un sistem organizat 
de propagandă și promisiuni 
„iluzorii, care "mu puteau fi 
niciodată împlinite, căci 
“erau ieșite dintr'o imagina- 
ție fabuloasă si deficientă. 

Acum vreo 10 ani, înurmă, 

un scriitor francez a scris 
o carte în care a anunțat 
moartea lui Karl Marx. To- 
tul părea, la vremea aceea, 
o simplă trăsătură de stil, 
fără temei în concret. To- 
tuși, s'a văzut mai târziu 
că, doctrina marxistă își 
pierde din potențialul ei re- 
toric și că regimurile co- 
muniste nu reprezintă decât 
eșecuri neîntrerupte și sunt 
deficitare pe planul concret 
al înfăptuirilor. 

Nu s'a realizată până as- 
tăzi nici o societate comu- 
nistă, în nici o partea lumii. 
Aceasta a demonstrat ogre- 
șeală de început: construcția 
unei societăţi comuniste pe 
baza ideologiei marxiste, 
care era o ficțiune politică, 
întreținută în mintea unora 
cu o ) aparatură complicată de 


înșelăciuni și aparențe amă- 
gitoare. 


REVOLUTIA LUI REAGAN 


In fața colosului militar 
sovietic și a propagandei 
comuniste, guvernarea lui 
Reagan a realizat o revolu- 
ție istorică sănătoasă și 
spirituală. In locul amăgiri- 
lor, Reagan a ridicatputerea 
spirituală a velorilor tradi- 
ționale americane, națio- 
nale, morale și creştine. 


Acestea au generat o nouă 
stare de spirit, o nouă înțe- 
legere a lumii și vieţii, o 
nouă conțiință a principiilor 
morale și naționale, care s'a 
opus cu tenacitate mitologiei 
bolşevice şi marxiste. 


Revoluția ideologică și 
spirituală a lui Reagan a 
pus la grea încercare pebol- 
șevicii din Moscova și pe 
comuniștii din întreaga lu- 
me. si comuniștii au fost 
nevoiți să treacă la o revi- 
zuire a poziției lor ideologi- 
ce și la o reconsiderare a 
obiectivelor de cucerire și 
dominare mondială. Asa sia 
ajuns în Rusia Sovietică la 
glasnost și perestroika. A- 
cestea au fost și sunt încă 
primite cu scepticism de 
lumea liberă. Totuși, indi- 
ferent dacă sunt reale sau 
simple formule de tactică, 
ele vor avea efecte profunde 
asupra tuturor regimurilor 
comuniste. Efecte de dislo- 
care, de destrămarea struc- 
turilor ideologice marxiste, 
care trebuesc înlocuite și 
nu mai există un alt Karl 
Marx, care să le ofereprin- 
cipii și legi 1 noi de interpre- 
tare istorică și politică. Sta- 
lin însusi a fost dărâmat de 
pe soclul lui ideologic. Pozi- 
ţia lui Lenin este foarte su- 
bredă și va dispărea și 


chipul lui, în curând. Toţi 
ceilalți “lideri”! sovietici au 
fost înnecaţi în apele isto- 
riei, iar p ii comuniști 
ca Ceaușescu, Kadar, Jaru- 
zelski, etc., fac degeaba um- 
bră pământului, căci ei nu 
vor putea salva marxismul 


de descompunere și pieire. 
MISCAREA POPOARELOR 


Un semn al neputinței 
comuniste de a consolida o 
societate nouă, pe deasupra 
națiunilor și naționalităților 
este acela al mișcărilor po- 
poarelor din Rusia Sovietică. 
Armenii si Estonienii sunt 
purtătorii de cuvântai liber- 
tăților naționale, din inte- 
riorul Rusiei Sovietice. A- 
ceste mișcări, conjugate cu 
puternica! reacțiune naționa- 
lă a  afganistanilor, sunt 
evidențe clare ale falimen- 
tului care grefează asupra 
regimurilor comuniste. Po- 
poarele şi idealurile lor na- 
ționale nu pot fi anulate în 
numele ideologiei marxiste. 
Naţiunile își cer drepturile 
lor de existență liberă şi 
de organizare statală. 
(Eroarea Palestinienilor ca- 
re își cer Areptul de exis- 
tență liberă si de Stat Su- 
veran stă în faptul că Ara- 
fat este promotorul unei 
ideologii marxiste si se 
sprijină pe ajutorul Sovie- 
tic, Această poziție a lui 
Arafat este contradictorie 
şi, azi, anacronică. Rusia 
Sovietică m este apărătoa- 
rea legitimă a drepturilor 
naționale). 


Rusia Sovietică este o 
federaţie forţată, dictatoria- 
lă de popoare și națiuni și 
ea m va putea supraviețui 
în cazul unui cataclism pe 
care-l vor provoca națiuni- 
le care nu sunt slave sau 
nu fac parte din componen- 
ţa etnică rusească. 


O mișcare generalizată 
a popoarelor din Rusia So- 
vietică va fi capabilă să 
destrame imperiul sovietic. 
Astăzi, imperiul sovietic 
este în pericol din cauza 
artificiului de federație a 
naționalităților diverse, şi 
din cauza  artificialității 
ideologiei marxiste. Pe te- 
meiul ideologiei marxiste 
nu mai poate supraviețui n nici 
o societate, nici o art si 


nici un popor din lume. 


CUTREMURUL 
DIN ARMENIA 


A fost teribil și destruc- 
tiv. O năpastă a naturii, care 
a lovit puternic regimul so- 
vietic, căci a scos la lumină 
insuliciențele regimului bol- 
șevic, Acest cutremur a de- 
pășit toate puterile statale 
ale imensului imperiu s0- 
vietic, care s'a pregătit de 
cucerirea lumii și, acum, 
n'a fost în stare să aduca 
echipamentul tehnologic ne- 
cesar de ajutorare a sinis- 
traților ş si a celor îngropați 
sub dărâmături. A trebuit 
să vină echipe străine, pen- 
tru a rezolva situația tragică 
pe care a creiat-o cutremu- 
rul, Poate, că le-a dat de 
gândit și conducătorilor so- 
vietici faptul că au fost im- 
potenți în fața situației de 
după cutremur. Cum ar 
putea biata societate comu- 
nistă din Rusia Sovietică să 
facă faţă unor dezastre gi- 
gantice, în cazul umi răz- 
poi atomic, pentru care s'a 
pregătit Moscova ?. Ea ma 
fost capabilă să facă față, 
cu mijloacele propii, cutre- 
murului din Armenia. Si 
când te gândești că o bună 
parte din_ lumea liberă (mai 
cu seamă intelectualii, ca 
să ru zic pretinşii intelec- 
tuali) asteptau de Îa Rusia So- 
vietică "construcția unei so- 
cietăți paradisiace. 

Nu suntem departe când, 
după esecurile și, apoi, după 
destrămarea comunismului, 
acești intelectuali, pomeniți 
mai sus, vor ajunge să le 
fie rușine de poziția lor fa- 
vorabilă comunismului, pe 
care au avut-o și au afi- 
sat-o cu aroganță, cu agre- 
siune și_cu denunjare poli- 
țienească a altor crezuri 
politice, a altor vederi ideo- 
logice_şi a altor valori și 
orientări spirituale. 

Intrăm în anul 1989 sub 
augurul unor semne preves- 
titoare de bine. Comunismul 
se clatină pretutindeni pe 
temeliile lui șubrede şi se 
deschid orizonturi luminoa- 


se pentru _viitorul omenirii. 


RĂSPÂNDIȚI ACEST ZIAR 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


THE ROMANIAN VOICE 


P.0. BOX 4217 
STATION D. 


HAMILTON, ONTARIO 


LSV 4L6 
CANADA 


TELEPHONE: 
(416) 387-1832 


-CUPON DE 


ABONAMENT 


(COMPLECTAȚI CU LITERE DE TIPAR) 


DI 


NOU 


[] REÎNNOIRE 


NUMELE DE FAMILIE ......<„ nn eenaneenaneneeneoneeeeanenennnnaneenonenennoneninnnenenoananeenaeee 


STRADA/Nr ...., o pmeceeoenena nea seeneneaeaeonatnaenaeesannaonaeonennanaaeaaanenananaenaaneeeaeee 


COD POT, 


„PRaTUL UNUI ABONAMENT PE AN ESTE: 
$ 35 ÎN SUS -ABONAMENT DE SPRIJIN- 
$ 30 PENTRU INSTITUȚII 
$ 25 TOATE ȚĂRILE 


CUVANTUL ROMANESC 


NOTE Si COMENTARII 


O CRUDĂ 
REALITATE 


“Munţii noştri aur poartă, 
Noi cerșim din poartă'n poartă” 


Când citeşti ziarele din ţară, îţi vine să crezi că 
niciodată Românii n'au trăit mai bine ca în “'epoca de 
aur” a lui Ceaușescu. Cincinale depășite. Producția de 
grâu, porumb, Zârzavaturi,fructe, mai bună decât în 
anul trecut. Vitele, mai grase și mai frumoase ca 
oricând altădată, dele dă grăsimea pe m știu unde. 
Mă rog, raiul pe pământ și nu alta. 

O fi, zicem noi, dar văzând cozile din tața 
prăvăliilor alimentare ce cresc tot mai mari, ne 
întrebăm: cum se face oare că în timp ce totul este pe 
roze, în România, Românii strâng tot mai mult 
cureaua? ... Unde-s bumurile de consum necesare 
traiului vieţii cea de toate zilele?.. 

Unde?... 

Sunt pe câmp, putrezind sub ploaie și soare! Sunt 
încă la bazele de colectare, din lipsă de mijloace de 
transport. Pot fi găsite pe marginea şoselelor 
împrăștiate, auto-camioanele având deschizături atât 
de mari încât pierd în timpul transportului o bună 
parte din ele. lar restul ia drumul strâinătății. Vorba 
aia: “'ca la noi, la nimeni ... lar bietul Homân, con- 
tinuă să facă “'ramazan””, să se culce și să se scoale 
flămând, din cauza unei proaste conduceri. 

La cel de al 19-lea Congres al partidului comunist 
din Rusia Sovietică, i s'a strigat în față lui Gromiko, 
preşedintele Republicii, ultimul supraviețuitor din 
tagma erei staliniste, că nu este vrednic de a mai con- 
tinua să conducă poporul în această poziție, cerându-i 
să-și dea demisia, ceea ce, umilit, a făcut-o în cele din 
urmă. Lui Nicolae Ceauşescu, nu numai că nu sa 
găsit încă nimeni să aibă acest curaj să-i ceară, ba 
dimpotrivă, este adulaț de presă, poeţii îi închină ode 
de preamărire, scriitori. dela jurnalele oficiale ale 
regimului îl pupă când pe o parte, când pe alta, ca pe 
cel. mai luminat fiu al ţării, omul destinului veacului 


nostru. Până și fețele religioase, cele consacrate trăirii 


dumnezeieşti, il adulează -pe-acest.neisprăvit şi bolnav 
mintal. Citim astfel în ziarul “Telegraful Român”, 
foaie religioasă editată de Arhiepiscopia Ortodoxă 
Română a Sibiului, publică în numărul său din 1 și 
15 August 1988, sub titlul: EPOCA NICOLAE 
CEAUSESCU EPOCA DE GRANDIOASE IN- 
FAPTUIRI, una dintre cele mai mari minciuni, odată 
cu fotografia marelui nebun, spunând textual că: “A 
cuprinde toate realizările acestei epoci este cu 
neputinţă. O constatare se impune însă tuturor: fața 
țării s'a schimbat radical în această perioadă”. Si noi 
suntem de acord că, într'adevăr, faţa ţării s'a schim- 
bat în anii de domnie ai lui Nicolae Ceaușescu, dar nu 
înspre bine, ci spre rău. 

Cine anume fură căciula, depe capul cui? 

Realitatea, cruda realitate este că, niciodată 
România n'a avut un conducător de stat atât de hârşit 
în rele ca în persoana ingrată a lui Nicolae Ceușescu, 
omul care va rămâne în istoria poporului nostru ca 
distrugător de biserici, monumente de artă, sate și 
cimitire, Si toate astea, dintr'o ură dementă faţă de 
trecutul istoric al țării, căreia i-a depus jurământul 
său de credință, după cum o spune “Telegraful 
Român”, foaia religioasă a a Arhiepiscopiei Sibiului, 
în fruntea căreia stă, neplămăditul Mitropolit al Ar- 
dealului, Antonie Plămădeală, frate de cruce cu 
înverșunaţii ateiști din guvern. Căci, singuri nu știm, 
pe cine anume servește Mitropolitul Ardealului, zisul 
Plămădeală. Ne îndoim însă că el serveşte Biserica 
Ortodoxă Română și pe Dumnezeul căruia și-a 
închinat viața-i pământească, Ba dimpotrivă, credem 
sus şi tare că el servește Partidul Comunist din 
România, al cărui prim pion se află pe tabla de şah a 
regimului - comunist din România lui Nicolae 
Ceauşescu. 

Si atunci, cum stăm cu zisa BISERICA MAMA „pe 
care o îmbrățișează anumite biserici ortodoxe române 
din Statele Unite, ce, iconform: cu cele expuse mai- 
sus, sunt, pur şi simplu, agenţii de informaţie ale 
guvernului lui Ceauşescu. 

O întrebare grea, desigur, căreia noi nu-i putem da 
răspunsul, neînțelegând situaţia respectivă... Când 
însă neamul nostru trece prin cele mai cumplite 
dureri din întreaga sa istorie, când bisericile şi 
mânăstirile grăitoare de neam și țară, când statele 
românești depe întreg cuprinsul țării se află pe punc-_ 
tul exterminării. buldozerelor ceaușiste, credem că 
şi din partea ziarului CREDINTA, organul oficial al 
zisei Episcopii Misionare din America si Canada, 
aşteptam un răzvrătit răspuns, pe care cu durere, nu 
l-am înregistrat până acum. 

In fața durerilor amărâtului nostru Neam, in- 
diferent de convingerile noastre politice, BISERICA 
MAMA, credem sus şi tare că trebuia să ne dea 
primul exemplu. 


Nicolae NOVAC