Cuvantul Romanesc anul 14, nr. 161, septembrie 1989

Scoşi din istorie, în pierdere de orice 
perspective, plecând din actualitate, 
Românii sunt ţinuţi la un fel de 
“Sapşapte”” mai recent, şi anume ''anti- 
revizionismul”, din vremea lui Titulescu- 
Guriţă-de-Aur şi Stelian Popescu, ''om 
trăi ş'om vedea”. Românii n'au azi nici o 
“guriță de aur”, ba au una împleticită, 
dar sunt ţinuţi cu frica de-a nu ne lua Ar- 
dealul Ungurii. Niciodată Ungurii nu vor 
lua vreun Ardeal, dar Ardealul e pus în 
primejdie de actuala “gură 'mpleticită”. 
Primejdia e alta şi anume aceea de a se 
împlini vorba rău inspirată a lui luliu 
Maniu, după Intregire: ““Transilvania a 
'Transilvănenilor”. 

Nimeni nu se gândește să dea Ungariei 
Transilvania, dar la posibilitatea că ar 
putea fi dată sie însăși nu se gândește 
nimeni în biata noastră ţară în care-a fost 
amorțită orice gândire normală. 

Ce se întâmplă azi în Ungaria nu e deloc 
o glumă. Pentrucă: toate “îndrăznelile” 
comuniștilor unguri sunt nu numai 
aplaudate de Occident dar și susținute de 
Soviete. Ultima dintre aceste îndrăzneli a 
fost afirmația ministrului de externe 
maghiar (Gyula Horn), că Ungaria poate 


Ir DS 
ISSN 
0705-8365 


PERSPECTIVE 


ieşi când vrea din Pactul dela Varșovia. 
lar dacă nu, în orice caz acest pact trebue 
modernizat, în sensul adoptării unui 
sistem de rotaţie la comanda armatelor 
aliate, pentrucă ''orice apartenenţă la vreo 
alianță nu are nimic de-a face cu politica 
internă”. Ergo: Ungaria poate deveni 
neutră și socialist-progresistă în același 
timp. Cum ar avea Ungaria aceste 
“curajuri” dacă Sovietele nu ar fi de 
conivenţă? Ceea ce este de altfel evident. 
Ideea unei modernizări prin rotația 
comenzii a fost violent combătută de 
R.S.R., Cehoslovacia și Germania de Est. 
Deci s'a dat sfoară Ungariei, dar în același 
timp cele trei țări staliniste să tragă de 
partea cealaltă. 

Am fi neserioși dacă am crede că 
Ungurii umblă cu jonglerii de clovni in- 
ternaționali sau de copii teribili. Li s'a dat 
acest rol al “'curajului” din anumite 
motive, asupra cărora trebue să ne 
întrebăm. Pe de-o parte Ungaria vrea 
marea cu sarea, iar pe de altă parte 
Ceauşescu este pus să acuze Ungaria 
public de “fracțiune” revizionistă şi anti- 
socialistă, dar Ungaria o ţine morţiş cu ale 
ei. Deci i se dă lui Ceausescu rolul de 


ÎNTUNECATE 


—— Adrian B. COSMA— 


papagal '“'partinic”. Ungaria este lăsată 
să-l reabiliteze pe Imre Nagy, refugiat în 
România și predat Ungariei de 
Gheorghiu Dej. De asemenea este lăsată să 
denunțe în pace anacronicul “'centralism 
democratic” și să ceară schimbarea de 
nume a partidului care va deveni “Par- 
tidul Social-Democrat al Ungariei”. 

După ce constatăm aceste lucruri, dacă 
trecem la o socoteală lucidă, pe noi 
Românii ar trebui să ne treacă sudorile 
reci. Pentrucă asemenea ieșire a Ungariei 
din contextul sateliților cu entuziasmul 
unora şi aprobarea altora, adică ale 
foştilor aliaţi U.S.A şi U.R.S.S., trebue să 
însemne ceva. 

Credem, si chiar se vede clar, că 
foștii fraţi de arme sunt sătui de atâta 
armată care înghite enorm și î în special 
U.R-S.S. mu mai poate continua cursa 
înarmărilor. 

Așa că se coace la ei viermele păcii 
putrede pe socoteala altora. Coconul 
culturii politice în care este viermele ce 
urmează să devină fluture s'a format în 
epoca rooseveltiană, şi a durat până la 
Reagan, care a dat semnele unei voințe de 


Așa că se arată: Occidentul revendică ce 
a fost al lui, dela Romani începând și apoi 
din Evul Mediu până la al doilea război 
mondial. Ungaria, ţară catolică, este con- 
siderată “Occident”, și Transilvania de 
asemenea este o regiune plurinațională 
oarecum autonomă în trecut, până în 


secolul XIX când a fost un moment 
ungurească. Dar vrem, nu vrem, 
civilizația transilvăneană, inclusiv de 


partea românească, este de tip occidental, 
sau dacă vrem Europă Centrală, pe când 
noi, Moldo-Valahii, suntem socotiți 
Bizanţ, iar dela Toynbe î încoace pentru Oc- 
cidentali, Rusia și Bizanțul ar fi una. La 
Bizanţ-Rusia am fost trimiși cu Yalta, și 
temerea noastră este să nu fim definitivați 
într'un Bizanţ căzăcese prin pacea care se 
coace. Regimul mafiei de azi din România 
nu a făcut decât să fim văzuți de Occident, 
zi cu zi mai convingător, ca nedemni de 
civilizația occidentală. 

Ce sprijin, al cui, de unde avem pentru 
momentul stabilirii '“păcii'”', ca să 
rămânem o Românie liberă cu toți 
Românii la un loc? Ce poliţă avem de 


Continuare în pag 3 


pace definitivă. 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


-THE LARGEST "ROMANIAN ! NEWSPAPER. IN THE FREE WORLD 


ANUL 14 Nr. 161 -SEPTEMBRIE 1989- 


Pretul unui abonamet anual 
255/500M 


EDITOR: GEORGE BĂLAȘU 


CIRCULATIE IN AFARA CANADEI» AFRICA. ARGENTINA. ANGLIA. AUSTRALIA. BRAZILIA, BELGIA. CHILE. DANEMARCA. ELVETIA. GERMANIA, GRECIA, FRANTA. ISRAEL. ITALIA. OLANDA. ROMANIA, SPANIA. S-UA.. SUEDIA. TURCIA. YUGOSLAVIA. NOUA ZELANDA 


EI LU ITU TITU UTILI III LL UITI III TI UTILI eS 


Eugen BÂRSAN 


că pe mai departe “'dă, Domnul”. 
aștepta. 
deputați americani, 


secolului, care nu 


O INTERVENȚIE DE VÂRF 
PENTRU ROMÂNIA 


Intre alte misiuni ale lui, exilul românesc o are şi 
pe aceea de a trimite cancelariilor statelor din lumea 
liberă memorii și proteste privind drama poporului 
român și a politicii pe care ele ar trebui s'o aibă față 
de această dramă. Cele mai căutate cancelarii într'o 
asemenea privință sunt America și Franţa. Din sim- 
plul motiv că prima e văzută ca supraputerea 
lumii libere iar a doua ca un simbol istoric de mai 
apropiată înțelegere a problemelor românești. 

In timp ce este greu de spus cam câte memorii sau 
proteste o fi făcut exilul în legătură cu cauzele vitale ale 
țării care au lipsă închip imperios de ajutor, este usor 
să-ţi dai seama de o disatisfacţie generală că nu s'ar fi 
făcut suficient de mult într'o asemenea privință. Nu 
zicem că mar fi așa, dar în loc de a aborda în pli- 
nătatea ei o asemenea problemă, preferăm să vizăm 
doar ceva din complexul ei, și anume fatalismul con- 
solator al Românului care, de obicei, cam înclinat să 
facă lucrurile numai pe jumătate, rămâne încrezător 
Si după cum se 
vede, fatalismul nu-i chiar un lucru de ignorat, căci, în 
problema de care vorbim, '“Domnul” într'adevăr ''a 
dat”, Mult mai mult chiar decât cineva s'ar fi putu 


Cincizeci şi doi de senatori si o sută nouăsprezece 
luând în considerare ce se 
întâmplă în România comunistă - guvernată, după cum 
văd ei, de unul dintre cele mai tirane regimuri ale 
recunoaște drepturi umane, 
distruge tot, înfometează populația şi excelează i 
brutalități ș si abuzuri-, s'au apucat să facă, să sub. 
scrie şi să! depună la Casa Albă două scrisori, cu 
conținut identic, prin care i se cere Preşedintelui 
Statelor Unite ca în ceea ce priveşte România să 
adopte o politică de condamnare a asupririi şi de 


Continuare in pag.3 
nn nota E 


LUI ULUI LILI LILLILLILLI) 


“Anti-clericalismul”” nu 
poate fi o normală pornire 
românească pentrucă noi 
nu am avut niciodată 
clericalism. De asemenea 
noi nu am participat 
niciodată în trecut la 
războiul religios in- 
terconfesional. Cu toate 
acestea din cauza ocupaţiei 
străine s'au încuibat la 
Românii din ţară sau din 
afară conflicte de asemenea 
natură. Dar aceasta e o con: 
tagiere gravă care atinge la 
nerv libertatea românească 
de gândire. 

Inţelegem prin libertate 
românească de gândire 
capacitatea de a cugeta 
critic în categoriile istorice 
și culturale proprii măsurii 
românești în cadrul lui “'a 
fi în lume”, pe care ni le in- 
dică istoria și cultura 
românească, orală sau 
scrisă. In cultura scrisă am 
avut o seamă de mari gân: 
ditori ai istoriei, ai firii, ai 
nevoilor naţionale, sociale, 


morale, politice și 
spirituale, Folclorul ne-a 
dat opere intrate în 


“Weltliteratur””, ca 
“Mioriţa” sau “Mânăstirea 
Argeșului”, iar gândirea 
românească liberă ne-a dat 


— Horia STAMATU— 


o pleiadă de mari. gânditori 
în ultimele două secole: 
Nicolae Bălcescu, Titu 
Maiorescu, Mihail 
Eminescu, A.D. Xenopol, 
Nicolae lorga, Simion 
Mehedinţi, Vasile Pârvan, 
Rădulescu Motru, Nae 
Ionescu, Nichifor Crainic, 
Lucian Blaga ca să nu mai 
vorbim de strălucita 
generație nouă dintre cele 
două războaie mondiale, din 
nefericire secerată în 
diverse etape în timp de 
pace şi război. 

Central este Eminescu 
dela care pleacă Iorga cu 
mișcarea “Semănătorul”, 
şi prin el Nae Ionescu în 
marea campanie de presă cu 
ziarul “Cuvântul'”'. Prin 
toți cei amintiți am 
asimilat indirect gândirea 
liberă românească a lui 
Eminescu. Si această liber- 
tate a gândirii româneşti o 
găsim cu mare forță 
profilată în articolul 
“Religia” publicat în 1880, 
deci în epoca de culme a lui 
Eminescu. Libertatea de 
gândire românească nu are 
nevoie de nici un sistem 
filosofic ajutător pentru a fi 
lămurită. Dela Eminescu 
învăţăm ceva fundamental: 


suntem liberi în gândirea și 
în acțiunea politică numai 
cu condiția să nu con- 
fundăm cultura şi istoria 
noastră cu ale altora. Ceea 
ce implică necesitatea de a 
filtra prin datele propriei 
noastre culturi, istorie şi 
mentalitate, orice vrem să 
luăm din afară pentru 
evoluţia şi sporul nostru 
istoric. In consecinţă 
amestecul nostru cu luare 
de parte în conflictele 
altora este primejdios până 
la a se dovedi chiar fatal. 

Cel mai bun exemplu de 
filtrare a unor idei din 
afară prin “libertatea gân- 
dirii românești" 'ni l-a 
dat mai întâi Bălcescu. El 


a tradus în ''româneşte” 
trinitarismul Revoluţiei 
Franceze “libertate, 


egalitate, fraternitate'” cu 
“dreptate, frăție, liber- 
tate”. “Dreptatea” este 
singurul izvor al 
“egalităţii” posibile care nu 
e decât aceea în faţa legii. 
Degenerarea dreptăţii în 
deposedarea oamenilor pen- 
tru stabilirea mizeriei 
generale o arată din plin 
comunismul. 

Tot ce s'a făcut greşit în 
secolul XIX, secolul struc- 


— - =] 


EMINESCU EUROPEANUL 


turării României, aşa cum 
ani de zile Eminescu a 
arătat urmând o idee fun- 
damentală a lui Maiorescu, 
sa datorat înghițirii pe 
nerăsuflate a unei ideologii 
opuse “'libertăţii de gândire 
românească”. In secolul XX 
lucrurile s'au agravat. Ast- 
fel România a fost aruncată 
într'un conflict care nu o 
privea, începând cu 
“sancţiunile” contra Italiei 
în 1934, nesăbuinţă greu 
plătită în 1940 când ţara a 
suferit agresiunea dela 
Viena împotriva integrității 
teritoriului României Mari. 
D După aceea, cu “lupta de 
clasă'!, şi dictatura 
bolşevică România a fost 
dusă unde este azi, adică 
ruptă de Europa şi pe punc: 
tul de a fi înghițită de 
Eurasia. Intelectualii 
români care au mijlocit 
cultural această trecere a 
României spre neant, 
începând din 1944, n'au 
meritat să se pretindă din 
același neam și lege cu 
Eminescu. lar cât ne 
priveşte Europa ştim dela 
Eminescu: pe cât este mai 
autentic un Român ca 
Român, pe atâta este și mai 
european. 


Ali 


a“. 


ih 


(AŞ OR n OM. 


Pa 


PAGINA 2 


editorial 


EMINESCU 
LA 
CÂMPUL ROMÂNESC 


Anul acesta ne-am întâlnit la “Câmpul Românesc” 
să ne împărtășim din bogaţia creaţiei lui Mihail 
Eminescu, să ne amintim de el și să-i oferim, cu 
inimile larg deschise, dragostea și omagiile noastre. 


L-am chemat pe Eminescu la noi şi a venit printre 
noi, trei zile de iluminare şi de simţire revărsată 
peste tot, în cadrul unui simpozion, cu program 
rânduit pe categorii de teme şi viziuni ale scrisului 
său. 

A fost omagiul acelora care ne-au arătat prin 
analize şi interpretări, înălțimile şi substanța 
operelor celui mai mare scriitor român. 


A fost omagiul auditorilor care sau adunat de 
pretutindeni, cu sufletele curate. 


A fost omagiul melodiilor muzicale care s'au 
dezlănțuit, prin vocea maeștrilor și a acelora ce au 


fost copleșiți în sentimentele lor de înfrățire şi 
bucurie. 


A fost omagiul operelor de artă care au îmbogățit 
patrimoniul creaţiei prezente la câmp, dar, mai ales, 
a fost omagiat prin cioplirea în marmoră a unui bust 
așezat pe un piedestal de piatră grea și grăitoare, în 
cadrul naturii, aşa cum îi plăcea poetului să-şi 
petreacă eternitatea din lumea de dincolo. 


Prin acestea toate, Mihail Eminescu s'a aşezat în 
mijlocul nostru la “*Câmpul Românesc” şi ne-a adus 
binefacerile gândirii şi simțămintelor sale, ca o per- 
manență a prezenţei româneşti în istorie. 


Programul de trei zile închinat lui Eminescu, la o 
sută de ani dela moartea lui, a fost cea mai reusită 
manifestare culturală a ““Centrului Cultural” dela 
“Câmpul Românesc”, dela începutul existenței sale. 
Aceasta a stabilit, încă odată, validitatea operei 
eminesciene, care a devenit un izvor de viaţă şi 


creație, de îndemnuri şi împrospătări, atât de : 


necesare în lumea exilului național. Aceasta, a 
stabilit validitatea pozițiilor de orientare şi a 
aspirațiilor care însuflețesc pe Românii depărtaţi de 
țară. Si, aceasta scoate în evidenţă validitatea 
românească a acestui ''Câmp", care a luat naştere din 
dorinţa de a zidi un centru de manifestare a energiilor 
creatoare şi de iluminare a minţilor tinerești, care se 
simt apropiate şi integrate în cultura românească. 


In mijlocul acestui centru de cultură națională, în 
zilele dintre 3-5 August 1989, ne-am întâlnit cu 
Eminescu şi marea noastră bucurie este că, de-acum 
îl avem între noi, mereu, şi ne veghează cu privirile 
lui, venite de peste vremuri, ne îndeamnă prin istoria 
buclucaşă a contemporaneităţii şi ne protejează în 
faţa ispitelor, confuziei şi ignoranței. Alături de 
Eminescu nu vom greşi niciodată şi nu vom dispera 
niciodată. Opera lui ne deschide poarta marilor înfăp- 
tuiri viitoare. 

Celebrarea Centenarului lui Eminescu la “Centrul 
Cultural” dela '*Câmpul Românesc”, înseamnă o con- 
tribuție reală la reîntoarcerea noastră la izvoarele 
culturii noastre, a celei adevărate, în înteriorul căreia 
Mihail Eminescu a creat opera cea mai genială, prin 
cuprinderea ei largă a universului românesc și prin 
substanța ei de specific naţional. 


Realizarea și succesul acestui centenar, la ““Câmpul 
Românesc”, alături de alte celebrări, în alte părţi, ne 
impune obligaţii morale, pentru viitor. Toţi şi 
pretutindeni, va trebui să continuăm cercetarea 
tainelor şi permanenţelor din opera eminesciană şi să 
ne menţinem mereu în spiritul și climatul pe care l-a 
conturat această operă, care s'a născut din fundurile 
sufletului românesc, cu care s'a identificat Mihail 
Eminescu, până la limitele ultime. 


George BĂLAȘU 


- Din Canada şi U.S.A, se pot trimite *“Cec Poştal”” 
Personal.” 


-Din Europa și alte Continente, prin “*Mandat Poștal” sau “Cec Inter- 


național”” pe adresa ziarului: 


VÂNTUL ROMÂNESC, Box 4217, Station D, 
sr Hamilton, Ontario, Canada L8YV 4L6 


SEPTEMBRIE 1989 


HORIA STAMATU NE-A PĂRĂSIT 


— Aurel RAUTĂ— 


Sfârşitul uneia dintre 
frumoasele lui poezii se ter- 
mină cu strofa mişcătoare: 
“Nu știu cum vine clipa 
morții! / Dar poate este 
chiar sărutul, / Pe care-l 
jinduim cu toții, / Când m 
mai îndurăm urâtul!”? 


Pe mine m'a urmărit şi 
mă urmărește încă această 
necunoscută. Pentru el, nu 
a fost să fie aşa. Nu a 
cunoscut sărutul morţii, 
pentrucă la fel ca în altă 
baladă a sa, a adormit: 


““Când într'o noapte lumi- 
noasă, / Fără să stiu am 
adormit”. i 

In Vinerea aceea de 8 
Iulie vorbisem cu el mult la 
telefon şi-mi împărtășise 
bucuria de a avea, pe masa 
de lucru, o serie întreagă de 
proiecte. Nu știa, cum nu 
ştim nici unul dintre noi, 
că totul se sfârşeşte într'o 
clipă. Dar sufletul lui mare 
trebue să fie undeva, unde 
ne vom revedea toți. 

In Freiburg, unde l-am 
dus împreună toţi prietenii, 
există un cimitir unic. Este 
o grădină botanică. Nu se 
văd decât arbori, arbuști şi 
flori. Mormintele dispar în 
această feerie de verde, şi 
nebunie de culori. 


Acolo va dormi bunul 
nostru Horia mereu, dar 
viu între cei ce am rămas. 
Intr'o zi luminoasă - Joi 13 
Iulie 1989 - mulţi prieteni 
şi camarazi au fost alături 
de el şi de familia lui la 
slujba ortodoxă ce a 
celebrat-o Părintele 
Dimitrie Popa, ajutat de 
Părintele Miron şi corul din 
Freiburg. Numai ca o 
dreaptă amintire voi indica 
pe toți Românii care au stat 
alături de Marianne 
Stamatu soția lui Horia și 
de Marion, fiica lui: 
Michael Giurea, Părintele 
Gabriel Cernăuţeanu, D-na 
şi D-l Petre Vălimăreanu, 
D-na Tatiana Miron, D-l 
Const.  Nagacevschi, D-l 
Iancu Bidian, D-na Nasta, 
D-na Rodica Mocinschi, D-l 
Florea Nicoliuc, D-na Anca 
Nistor, D-l Leonid 
Mămăligă, D-na  Bidian, 
D-l Mihail Prodan, D-na 
Preoteasă Aurica Popa, D-l 
Sorin Petcu, D-l Aurel 
Stana, D-1 lon Boţoc, D-na 
Ruxandra Popa, D-l Vasile 
Gurău, D-na Marica 
Popescu-Geneva, D-na 
Florica lonescu, D-na 
Palmer și un numeros grup 
de prieteni germani. Din 
Spania i-am adus câte cinci 
trandafiri roşii din partea 


marelui prieten Luca 
Popovici, din partea D-rei 
Anca Chendi, din partea lui 
Horia Vintilă şi Radu 


Enescu. 

Am vărsat o lacrimă cât 
marea pe proaspătul lui 
mormânt! 


| 
ț E 


ABONAŢI-VĂ 


LA ZIARUL "CUVÂNTUL ROMÂNESC" 
Abonamentele şi reînnoirea lor, se pot face după cum, urmează: 
(Money Order) sau “*Cec 


*VIENA, AUSTRIA - Un prim ajutor, pentru prima 
dată de când există lagărul (!), venit ca un dar ceresc, 
în timpul cel mai potrivit! 

Părintele Calciu a organizat strângerea de fonduri 
pentru fraţii români, în perioada cea mai dificilă pen: 
tru ei. Anume, la primul pas în lumea nouă atunci 
când, ieşiţi din carantină, nu au nici măcar un ban 
pentru a trimite o veste acasă! 

Banii - în sume modeste - se împart la cei din așa 
zisul “lagăr liber”, la tranzit, atunci când așteaptă să 
fie repartizaţi la diferite pensiuni, și la cei care nu au 
prins încă de lucru, sau la bolnavi. 

Impresionantă surpriză și bucurie produsă! 

Banii vor fi împărţiţi în continuare şi mulțumesc 
părintelui Calciu pentru acțiunea-i minunată, atât în 
numele meu cât și al celora care, în clipe negre, s'au 
putut bucura de ei! 


Dorina GABOR 
*MONTREAL, CANADA - ... Tinem să felicităm 
membrii Asociaţiei Culturale Române din Hamilton, 
ai Institutului Român de Cercetări Istorice din San 
Diego, Cenaclul Literar Aron Cotrus din New York, 


* Comitetul de coordonare, conferenţiarii și artistiipen- 


tru buna reuşită a programului “Centenarul Eminescu” 
la Câmpul Românesc din Hamilton, precum și redac- 
ția Cuvântului Românesc, care încă dela începutul anului 
a redeșteptat şi a întreținut vie atenția și dragostea 
cititorilor pentru opera celui mai mare poet național 
al Românilor, Mihail Eminescu. 

Georgeta CRAINIC 


PENTRU CITITORII DIN AUSTRALIA 


In urma scrisorilor primite dela mare parte a abona- 
ților noștri din Australia, în ce privește primirea ziaru- 
lui cu o întârziere de câteva luni, anunțăm că cei ce 
doresc să primească ziarul cu poșta aeriană sunt rugaţi 
să trimită diferența de $20,00pentru expediție, cu menţi- 
unea ““pentru poșta aeriană”, Costulabonamentului pe un 
an pentru Australia, expediat prin poșta aeriană, 
devine $45,00. 


MANUSCRISELE NEPU- 
BLICATE NU SE INAPO- 
IAZA 


REPRODUCEREA ARŢI- 
COLELOR DIN ACEST 
ZIAR ESTE INTERZISA. 


REDACȚIA ZIARULUI 
NU ÎMPĂRTĂSEȘTE. ÎN- 
TOTDEAUNA IDEILE ȘI 


Second Class Mail Registration Number 4133 


REINNOIȚI-VĂ ABONAMENTUL 


PUNCTELE DE VEDERE 
ALE COLABORATORI- 
LOR DIN ARTICOLELE 
SEMNATE. 


CATRE REDACȚIE___ 


, 


*BLACKSBURG“ STATELE UNITE - “In zadar se zbate 
șiasudă, Fruntea lor galbenă ca ceara...” comunismul 


nu mai poate fi salvat. Chiar dacă prin absurd mâine 4 


Rușii ar fi stăpânii lumii. Pentrucă problema este can- 
cerul intern. Asta nu înseamnă că fata comunismului 
e frumoasă. E foarte hidoasă, dar poate trăi cu ea, iar 
nu cu boala care-i mistuie mașinăria internă. E normal 
să fie asa. O societate clădită pe crimă, minciună, co- 
rupție si nedreptate nu poate dura prea mult, acum când 
omenirea are alte aspirații. Lumea liberă n'a fost a- 
gresivă cu comunismul. Din contră, i-a ajutat în general 
pe comunisti. Cine i-a pus în mână luiStalin Europa de 
Răsărit? Nu conducătorii celor mai puternice țări li- 
bere? Ce putea face epuizata Rusie dacă Americanii si 
Englezii erau fermi privind respectarea drepturilor po- 
poarelor? Mai ales că armata americană era deja în 
Europa, avea bomba atomică şi avea o superioritate 
covarsitoare. Cine le-a dat 120 miliarde împrumut? 
Tot capitaliștii. In ciuda acestor bani, comunistii n'au 
fost în stare să fabrice sau să cumpere frânghia visată 
de Lenin, nici casmaua de gropar imaginată de Marx. 
Dar au groapa pregătitiă de ei pentru ei. Ei stiu asta, 
simt asta, pentrucă sunt deja în ea fără ca cineva să-i 
împingă în ea. Cum a fost posibil? Pământul nu le-a 
fugit de sub picioare. Pământul s'a lăsat sub picioarele 
lor. Comunismul nu poate ieși din această groapă pen- 
trucă e prea bolnav. Nu poate fi scos întreg pentrucă 
e prea greu.Nu poate fi vindecat pentrucă nici radierea 
datoriilor, nici monedoterapia apuseană nu poate vindeca 
cancerul comunist. Moartea comunismului este inevita- 
bilă. Ceea ce i se poate face este să aibă o înmormân- 
tare cât mai ieftină pentru popoarele care au plătit 
scump în timpul atâtor decenii de comunism. 

In ceea ce privește sărmanul și nefericitul nostru 
poporsunt foarte trist privind situatia actuală. Nu îm- 
părtășesc pesimismul unora privind viitorul. Odată 
eliberată, România se va redresa economic ușor: POPU- 
laţia este relativ bine educată, oamenii sunt în general 
muncitori, țara este bogată în resurse materiale. Cu 
un cadru social adecvat si stimulente corespunzătoare 
România s'ar pune repede pe picioare, să asigure un 
trai decent locuitorilor ei chiar fără ajutor extern: 

Din punct de vedere moral, situația e dificilă. Cum 
să faci desticălosirea a 3,5 milioane de oameni? Pen- 
trucă trebue să admitem cu durere că toți acești 0â- 
meni s'au ticălosit mai mult sau mai puțin, depinde dej 
activitatea lor ulterioară, intrând în partid și rămă” 
nând în el până acum. Cred că aproape toți avem rules 
prieteni sau chiar frați și surori în rândul acestor 3 
milioane. Nu e nici o scuză. Toţi stiau ce înseamnă C0- 
munismul înainte de a intra în partid. Pentru așa No 
miții ilegaliști, aderenţa lor la un partid care urmar! ] 
dezmembrarea țării a fost un act profund cr imira a 
antinațional. Pentru cei intrați după "44 a fost un 40 

fripturistic, de căpătare a unui ciolan mai bun de 105: 
Unii au făcut crime odioase chiar pentru un în 

Vă doresc multă sănătate şi succes în contina? o i 

admirabila muncă de editare a acestei foarte Pi 


publicații. asi. SPINU 


CUVANTUL ROMANESC 


SEPTEMBRIE 1989 


PAGINA 3 


BLOCUL DE EST 


——— George BĂLTEAN—— 


Intre 6 și 7 Iulie a avut 


loc la Bucureşti conferința 
Pactului dela Varșovia. La 


conferință s'a consfințit 
abandonarea "doctrinei 
Brejnev”, declarându-se 


dreptul fiecărei țări din 
pact la autodeterminare și 
la alegere liberă a dez: 
voltării sale sociale și 
politice. Bineînţeles că nu 
S'a vorbit de abandonarea 
socialismului, ci, de căi 
proprii de căutare şi de con: 
tinuare pe drumul 
socialismului. Atât cât pe 
acest drum se mai poate 
merge. Deja înainte de con: 
ferință s'a făcut cunoscut 
de conducerea dela Moscova 
că o intervenţie de genul 
celei din 1956 în Ungaria şi 
1968 în Cehoslovacia nu 
mai este posibilă. S'a con- 
firmat dezideologizarea 
relaţiilor dintre statele 
““frăţesti”!, CASE 
dezideologizarea relaţiilor 
externe, în general. Vremea 
când Hrusciov declara că 
URSS face comerț cu 
Vestul mult mai mult din 


motive ideologice 
economice, a apus, 


decât 


Aceasta însă nu pentrucă 
Moscova a ajuns la con- 
cluzia că ideologia 
comunistă este o catastrofă 
pentru omenire, ci, pentrcă 
datorită ideologiei 
comuniste în URSS și 
blocul său, situaţia 
economică a devenit 
catastrofală, iar pentru a se 
salva este nevoie de 
ajutorul ţărilor in: 
dustrializate, pe care nu le 
mai denumește ţări 
capitaliste. Cât despre 
lupta contra capitalismului, 
nici o vorbă. La conferință 
s'a întărit acceptarea 
evoluției din Polonia și 
Ungaria şi s'a dat prioritate 
contactelor politice, trecând 
pe planul doi contactele 
militare. Deci, dela militar- 
politic, la politic-militar. 

O săptămână mai târziu, 
la 14-16 Iulie, a avut loc 
conferinţa celor “șapte” 
cele mai dezvoltate țări din 
lume (USA , Canada, Marea 


EUL LIU UTILI UT ULUI LIT TTTII LITIU szi 


O INTERVENŢIE DE VÂRF 
PENTRU ROMÂNIA 


Urmare din pag. | 


promovare a drepturilor umane. In ultim efect, de 
deschidere spre libertatea care începe să prindă chiag 
în Polonia şi Ungaria. 

E imposibil de admis că chiar o masă de memorii 
provenită dela exilul românesc - memorii care atunci 
â i ân de regulă î arhiva oficiului de 


autoritatea şi prestigiul a 52 de senatori și 119 
deputați americani care au un mime în națiune. . 

Ne pare rău că din cauza marelui lor număr nu le 
putem trece aici numele acestor reprezentanți ai 
naţiunii americane, așa după cum s'ar cuveni. Dar, 
sunt totuşi 3 nume pe care nu putem să nu le 

menim: e vorba de Frank R. Wolf, Congresman-ul 
sau deputatul) district-10 din Statul Virginia, care 
împreună cu deputații Tony P. Hall (Ohio) şi 

Christopher H. Smith New Jersey), pare a fi alcătuit 
forța promotoare a acţiunii pentru România 
întreprinsă în Congresul Statelor Unite. Dacă este 
adevărat că pe realii prieteni îi cunoşti doar în zilele 
de timpuri grele, atunci este cazul să luăm'act şi să 
consemnăm atitudinea din aceste zile față de România 
robită, a Onorabililor congresmeni Wolf, Hall şi 
Smith. Atât lor cât şi celorlalți care şi-au pus pe 
scrisorile-intervenție autoritatea numelui lor în 
sprijinul unei eliberări a României din despotismul 
tiranic în care se află, le datorăm şi adresăm un sin- 
cer și adânc: MULTUMIM. 

„ Acest mulțaim ne duce la o sumară reflecţie, dela 
retrospectiv la actual: 

Dela punerea în aplicare a Inţelegerii dela Yalta și 
până acum, exilul românesc se zbate să facă 
cunoscute nedreptățile care au creat României 
tragedia în care se află, şi să ceară repararea lor. 
Adică libertate, dreptate şi demnitate pentru 
România. 

Dela punerea în aplicare a Yaltei și până acuma, ca 
o cumplită ironie a sorții, înțelegere şi ajutor, - 
moral, politic şi material-, n'a existat din partea Oc- 
cidentului decât pentru regimul de îngrozitoare dic- 
tatură comunistă și despoţii lui, dintre care ultimul 
este Ceaușescu. 

Astfel dela punerea în aplicare a Yaltei şi până mai 
cum, Românii au fost pur si simplu, ei, singuri în 
aspirația activă de dezrobire a României. 

In sfârşit, mai nou, a sosit timpul când ei încep să 
vadă și să simtă că nu mai sunt singuri. Acest fapt, 
de importanţă capitală, e confirmat de schimbarea la 
faţă a ţărilor occidentale europene față de regimul 
comunist din România și de recenta intervenţie de 
vârf dela Washington, care este tema principală a 
acestor rânduri. 

Importanța pe care o acordăm acestor lucruri 
îmbucurătoare este că de-acum avem, cel puţin, de ce 
să ne legăm speranţele. Nu ne mai simţim singuri în 
lupta de dezrobire a României, Ceva cu valoare de 
lucru mare, 


Eugen BÂRSAN 


Britanie, Franţa, RFG, 
Italia şi Japonia), la Paris, 
unde s'au sărbătorit şi 200 
de ani dela revoluţia fran- 
ceză. Parcă ar fi fost o 
înţelegere între Est și Vest. 
Conferinţa celor “șapte” a 
fost un fel de răspuns 
prompt, ca și o continuare, 
în felul ei, la conferința 
dela București. Cele trei 
puncte principale care au 
fost pe ordinea de zi la 
Paris, au fost: ajutorul pen: 
tru blocul de Est, ajutorul 
pentru lumea a 3-a și 
mediul înconjurător. S'a 
discutat clar și s'a decis ca 
blocul comunist să fie 
ajutat să-și realizeze refor: 
mele, iar aceasta în special 
pentru Polonia şi Ungaria, 
care au fost vizitate, 
înainte de conferință, de 
către George Bush, 
preşedintele Americii. Pen- 
tru Polonia s'a decis 
trecerea imediată la 
aprovizionarea cu alimente 
din rezervele comunității 
europene şi  reeşalonarea 
datoriilor. Apoi, comisia 
comunităţii europene are 
sarcina organizării unei 
conferinţe de coordonare a 
ajutorului pentru reformele 
din blocul de Est. In 
privința mediului încon- 
jurător s'au pus bazele unei 
cooperări cu Estul, ca între 
parteneri. 

Vedem astfel că între 
cele două blocuri se merge 
tot mai mult pe cooperare 
și tot mai puţin pe con- 
fruntare. Blocul sovietic 
este şubred și plin de 


ra cu influența legată de E datorii. Blocul de Vest 


ajută blocul de Est să 
realizeze reformele, care aşa 
precum se dovedesc converg 
spre liberalizare şi o mai 
mare posibilitate de 
mișcare în interiorul 
blocului. Aceasta înseamnă 
însă automat și crearea 
unei căi care duce în mod 
treptat spre înafara 
socialismului. In Vest se 
vorbește chiar de 
posiblitatea acceptării 
Poloniei şi Ungariei într'o 
bună zi în comunitatea 
europeană, ceea ce ar 
însemna ieșirea lor pașnică 
și fără teamă de invazie din 
pactul dela Varşovia și 
CAER. 

Polonia a reluat relaţiile 
diplomatice cu Vaticanul, 
relaţii care au fost 
întrerupte 40 de ani. Se 
așteaptă acum ca şi alte 
țări comuniste să reia 
aceste relații. Intre Ungaria 
și Austria a fost desfiinţată 
viza de intrare, iar gardul 
de sârmă ghimpată a 
dispărut. Pe de altă parte, 
în URSS se desfășoară largi 
mișcări naționale şi sociale 
în întreaga țară. In acest 
caz Uniunea Sovietică nu 
are de ales decât calea 
colaborării cu Vestul și ac- 
ceptării ajutorului dela 
acesta. 

In același timp Vestul în 
mod crescând nu mai 
înseamnă un bloc, ci două 
blocuri unite, America și 
Europa, care, împreună for- 
mează o forță căreia 
Uniunea Sovietică nu îi mai 
poate concura din nici un 
punct de vedere. Ce să 
prefere blocul de Est, mer- 
sul în prăpastie sau 
liberalizarea în interior, 
confruntarea sau 
cooperarea cu Vestul în ex: 
terior? 


Bătăi, teroare, omoruri și alte multe 


MULTILATERALE «BANALITĂŢI” 


Constatăm reapariția unui ziar 
comunisto-ceauşist din New York! 

Complimentul de “'comunist” nu ne 
aparține, i-a fost decernat de Ion Pacepa 
în cartea “'Orizonturi Roșii” şi de ser- 
viciul de contra-spionaj din Franţa. 
(“K.G.B. on France”) 

“Există--afirmă tovul cu apariţie 
șchiopătată--sute de publicaţii în limba 
română şi toate au ca temă principală 
insultarea și calomnierea României şi a 
conducătorului ei, Ceausescu, etc.” 
(Scribul roșu, devenit geambaș, Încearcă 
să vândă Românilor din America o cizmă 
ruptă drept pantof de lux când, în realita- 
te, neamul românesc și Ceaușescu n'au 
nimic în comun). E 

Tovul propune în locul insultelor și 
calomniilor ““realizarea unei solidarități 
naționale, a tuturor fiilor României, in- 
diferent de orientarea politică, starea 
socială sau profesională, religie, origină 
etnică, etc.” (In cadrul “solidarităţii”, 
din mărinimia regimului, vor fi admiși 
credincioșii și partidele politice ai căror 
lideri au fost închiși ori asasinați de 
comuniști, N.R.) 

Iar dacă ne opunem “solidarității”! și 
crâcnim ni se reamintește de mâna 
lungă a securității: 

“..„agitaţii extremiste...  îndârjesc 
politica sau activitatea administrativă a 
autorităților guvernamentale, de pe 
urma căreia, singura care suferă este 
populaţia ţării.” facă nu-ți ţii gura vai 
de neamurile tale !) 

Dar din sfaturile întinse pe tejghea: 
unele necoapte altele mucegăite, trebue 
să mulțumim ceaușofilului care ne oferă 
ocazia de a înțelege ce'nseamnă morala, 
adevărul, și dreptatea în RSR. 

“Orice întâmplare sau incident banal 
despre România și guvernul ei capătă 
proporţii şi dimensiuni exagerate, pen- 
tru a constitui pretexte de insulte și 


calomnii.” 

Reamintim cititorilor câteva 
“pretexte de insulte și calomnii” 
menționate de noi, de presa in- 
ternațională și guvernele din Apus: 

Doamna profesoară Doina Cornea,pen- 
sionară, trecută de 60 de ani, a fost 
trântită la pământ și bătută de securiști, 
A fost dusă la spital unde i s'au pus 12 
copei.,. 

Soţia unui diplomat german și câțiva 
ziariști străini au fost și ei bătuţi pen- 
truc'au încercat s'o viziteze pe d-na Cor- 
nea. 

Dacă protestezi prin scris că o femeie 
bătrână e bătută până la sânge, lovită cu 
picioarele și lăsată în stradă, asta 
înseamnă “Insultarea și calomnierea 
României și a conducătorului ei”. 

Grănicerii au primit ordin ca să 
împuște, fără somaţie, pe cei care 
încearcă să treacă granița. Pentru “An- 
trenamentul de tir pe viu” ei capătă 
decoraţii, bani...A fi împușcat pe la 
spate, în numele moralei celei noi, 
înseamnă: “întâmplare”. 

Nu-i mâncare, lumină, căldură, nu's 
medicamente, bătrânii nu's primiți în 
spitale, n'ai voie să vorbeşti cu un 
străin, trebue să-ţi înregistrezi mașina 
de scris la securitate, etc. 

Pentrucă menţionăm aceste realități 
suntem acuzați că dăm faptelor 
“proporţii și dimensiuni exagerate”. 

Ni se distrug satele, bisericile, 
cimitirele, monumentele... 

Ni se distruge cultura, credința... 

Ni se distruge neamul! 

Dacă amenințările, distrugerile, 
bătăile pân! la sânge, împuscările pe la 
spate, etc. sunt *...pretexte de insulte şi 
calomnii”, atunci ce se numește crimă 
în “Epoca lui Ceauşescu!!? | 


Stroe MOLDOVANU 


sei ra ST CE Par Erei Ei | iei A „AP ĂRU T. 70097 dna cei 4% 


ÎN EDITURA “CUVÂNTUL ROMÂNESC” 


Volumul de poezii “CU 
ACUL PE SAPUN” al poe- 
tului Zahu Pană, se poate 
procura scriind la adresele 
de mai jos: 


- Europa: 


Librairie du Savoir 
5 Rue Malebranche 
75005 Paris 
France 


- Statele Unite: 


Zahu Pană 

133 Bennett Avenue 
Yonkers, N.Y. 10701 
U.S.A. 


-Canada: 


'Tudor Murgoci 
P.O.Rockton 
Ontario, LOR IX0 
Canada 


Prețul unui volum este de 
US $18,00, plus expediția. 


PERSPECTIVE 


Urmare din pag | 

plătit? Ar fi bine să ne gândim. “Să nu 
uităm”, e vorba de ce înconjură pământul. 
Deci amnezia e o calitate umană univer- 
sală. In 1938, prin presa naţională şi in- 
ternațională s'a scornit că tineretul 
naționalist român ar fi urzit un ''com- 
plot” cu Ungurii pentru...retrocedarea 
Ardealului. A doua personalitate a acestui 
tineret era un jurist, fiul unui preot tran- 
silvănean, fost mare luptător al partidei 
naţionale din Transilvania sub Unguri, iar 
el însuși a căzut în Spania în lupta pentru 
apărarea crucii, lăudat chiar de lorga. 
Cum ar fi “'complotat”! acesta siun mare nu- 
măr de Români ardeleni ucişi în lagărele 


de concetrare din 1939, ca să urzească o 


trădare? După lichidarea naționaliștilor ca 
organism politic, s'a pierdut în 1940 Nor- 
dul Transilvaniei. Să fi complotat lorga și 
semnatarii dictatului dela Viena? Nici 
vorbă. A fost un răstimp de neputinţă: 
națională a guvernelor. 

In timpul Fanarioţilor, în secolul XVIII 
a ieşit la noi o vorbă: “ca la noi la 
nimenea”. Cu camarila lui Carol II și cu 
banda comunistă la putere de peste 
patruzeci de ani, această vorbă a căpătat o 
nouă actualitate în secolul XX. Cir- 
cumstanțele? Grele. Dar ce-a fost şi este 
cu Românii? Tragica sete a neantului? 


Adrian B. COSMA 


| 
| 


PAGINA 4 


E SEPI e 


Impotriva ocupantului, 
mai devreme sau mai târ- 
ziu, se poate lupta. O 
națiune poate fi mobilizată 
să se ridice contra 
dusmanului din afară pe 
bază de principii patriotice. 

Cel mai greu și mai fără 
succes este să lupți 
împotriva slugilor şi 
trădătorilor propriei tale 
națiuni. Nu stii contra cui 
să lupţi pentrucă trădarea 
și turnătoria stau la fiecare 
colț de stradă. 

Evenimentele din China, 
masacrul din piața Tien- 
namen (Poarta păcii cereşti) 
din noaptea de patru lunie 
1989 mi-au deschis amin- 
tiri amare și răni ce mu 
se vor vindeca niciodată. 
Recentele evenimente din 
China sunt o lecţie pe care 
noi Românii am fi trebuit 
s'o ştim, unii dintre noi am 
învăţat-o cu preţul unor ani 
grei de închisoare și lagăre 
de exterminare. 

Lecţia este că la ora ac- 
tuală nu mai putem să 
pretindem că suntem în 
stare deplorabilă datorită 


Când duci şi conți, hat- 
mani și cneji luau drumul 
Apusului părăsind o Rusie 
convulsionată de revoluția 
bolşevică, purtau în puţinul 
bagaj ce-l duceau cu ei, con- 
vingerea unei rapide și 
definitive reîntoarceri. Au 
trecut de atunci mai bine 
de șapte decenii. 

In urmă cu jumătate de 
veac, începea exilul polonez 
ce părăsea o ţară 
desființată prin împărţirea 
ei între Hitler. și Stalin. 
Dacă apărea ceva ca im- 
posibil, nu era întoarcerea, 
ci neîntoarcerea: doar pen- 
tru Polonia declanșaseră 
războiul Anglia și Franţa, 
oricum invincibile. In- 
vincibilitatea Franţei era pe 


deplin demonstrată în lunie. 


1940, cât despre Churchill 
şi Anglia, uitând pentru ce 
intraseră în al doilea con- 
flict mondial, se 
mulțumeau ca încă înainte 
de terminarea acestuia, să 
abandoneze Răsăritul 
Europei, Polonia inclusiv. 
Exilul românesc este 
ceva mai tânăr, dar 
începutul său a debutat sub 
semnul acelorași iluzii, 
împărtășite de altfel și de 


aproape întreaga țară. Pe 


Ruși nu-i putea abandona 
Apusul, Polonezii nu puteau 
fi abandonaţi de Anglo- 
francezi, pe noi nu ne 
puteau părăsi Anglo- 
americanii. Ce a urmat se 
ştie. 

M'am gândit că dacă toți 
Vietnamezii care și-au 
riscat viața lor și a 
familiilor, - și mulți şi-au 
pierdut-o, spre a'ajunge pe 
un ocean ostil, în cel mai 
bun caz, într'o lume ce nu-i 
dorește, ar fi luat arma în 
mână când Nordul a in- 
vadat Sudul, poate astăzi, 
întreg Vietnamul ar fi fost 
liber. Noi Românii am făcut 
tot ce s'a putut și mor: 
mintele presărate dela Prut 
la Stalingrad au dovedit-o 
cu  prisosință. lar când 
inamicul a ocupat ţara, a 
început exilul , al cărui 


4 


ELIBERAREA DEPINDE DE NOI 


—— Radu DUNĂREANU— 


ocupației rusești. Nu zic 
asta ca o scuză pentru 
trădarea regală şi istorică 
dela 23 August 1944. 
Starea de azi este rezultatul 
unei politici de 
desnaţionalizare, de 
descreștinizare, de 
distrugere morală a unei 
majorități făcută de către o 
minoritate de aceeași 
limbă, cu complicitatea 
vădită sau tacită a celor 
care ar fi trebuit să fie în 
fruntea poporului român: 
intelectualii şi biserica. 

Evenimentele recente din 
China au o mulțime de 
similarități cu cele din 
România la diferite epoci 
istorice, dar paternul este 
similar. 

Nu voi spune că studenții 
de după primul război mon- 
dial au fost făclia unei 
renașteri naţionale și pen- 
tru eliberarea naţiunii de 
către o ocupaţie a unei 
minorităţi dinăuntrul 
naţiunii, dacă am să spun 
că masacrele împotriva 
celei mai brave generații 
tinere, făcute de către un 


sfârșit nu se întrevede nici 
astăzi, după 45 de ani. 
Desigur, primul val de 
exilați era cel al op- 
timiștilor, al celor care 
plecaţi vara se gândeau la 
culesul strugurilor în 
toamna înapoierii, al celor 
care plecaţi toamna, se 
vedeau pe post de rândunici 
istorico - politice. Apoi, 
speranțele au fost 
amânate, o amânare amară 
pentru cei mai mulți, 
îndulcită la câţiva de 
niscaiva fonduri ce nu le 
fuseseră destinate, dar ca 
buni Români cum se con- 
siderau, și-au expropriat în 
folos propriu zicala că nu-i 
pentru cine se pregătește ci 
pentru cine se nimerește. 
Au apărut si dispărut 
comitete, consilii, congrese, 
asociaţii, societăți, fundaţii 
cu fondatori dar fără fon- 
duri, grupuri de gândire şi 
acțiune în care când se gân- 
dea nu se acţiona și când se 
acţiona nu se gândea, a 
bântuit în ultimii ani fan- 
toma unui grupuscul 
socialisto-marxist iar un 
partid cândva prestigios în 
țară este revendicat în 
afară de trei sau patru 
fracțiuni care se întrec în 
legitimitate, una din ele 
ilustrându-se printr'o jalbă 
trimisă lui Gorbaciov ca să 
intervină cu reformele sale 
binefăcătoare, spre a ferici 
poporul român cu in- 
dependenţa și libertatea ce 
numai dela Moscova mai 
poate veni, așa cum istoria 
a dovedit-o în trecut, și 
Lech Walesa în prezent. 
Când apărea o 
formaţiune sau o persoană 
care puteau juca un rol 
pozitiv, interveneau 
securitatea, agenţii din 
afară, invidia și răutatea. 
Erau redactate anonime și 
răspândite, după im- 
portanța persoanei, în 
câteva țări sau câteva con- 
tinente, în sute sau mii de 
exemplare. Erau falsificate 
acte și prezentate ca dovezi 
concludente. Erau invocate 


rege dement și sub privirea 
îngăduitoare a partidelor 
“istorice” care considerau 
pe studenți doar '“'capete 
înfierbântate” care voiau să 


strice ““temeliile 
tradiționale”, 
Nu voi vorbi așa dar 


despre epoca naționalistă, 
dar voi menţiona masacrele 
și torturile de după invazia 
comunistă, invazie 
facilitată de principiul 
salvării a ceea ce se mai 
putea salva. 

Studenţii români înainte 
de a fi ca azi cu creierul 
spălat de 40 de ani de 
trădare comunistă, au 
încercat să se revolte, știind 
că dacă ei, tinerii, nu vor 
avea curaj și avânt cine se 
poate opune crimei la scară 
naţională? 

Cel mai recent exemplu 
este cel din 1956 când cei 
care au vrut să demonstreze 
pașnic în solidaritate cu 
tinerii din Budapesta au 
fost aruncaţi cu miile, în 
lagăre și închisori. In lagăre 
aveau un tratament special, 
aranjaţi în brigăzi de in- 


CAPUL LUI CALCIU VREM! 


Constantin MAREȘ— 


mărturii ale unor persoane 
ori inexistente, ori 
decedate, iar în cazuri mai 
acute erau citați Români 
din ţară care nu puteau 
dezminţi. 

Dezbinarea de care si 
exilul românesc a dat dovadă 
a jucat de multe ori un rol 
gratuit și voluntar dar nu în 
defavoarea securității. In- 
tr'una din cele mai lizibile 
cărți ale lui Paul Goma, au- 
torul îl evocă pe generalul 
de securitate Plesiţă, care 
ca profesionist, îl anunţă în 
țară că îl va da pe mâna 
exilului care îl va termina. 
Pare destul ca agentura de 
dezinformare să pornească 
o acţiune, întotdeauna în 
exil se vor găsi câţiva care 
să o reia, convinşi fiind că 
fac o operă de asanare 
patriotică. Cam în același 
fel gândeau în urmă cu 
două veacuri Robespierre, 
Fouche, Collot, Marat, 
Saint-Just. Lipsiţi de 
ghilotină, puriștii exilului 
au monopolul moralei și 
sunt unici deținători ai 
reţetelor patent. 

Una din cele mai jenante 
personalități pentru 
Securitate s'a dovedit 
Părintele Calciu. Dacă ar fi 
rămas necunoscut sau 
cunoscut unui grup 
restrâns din ţară, foarte 
posibil că astăzi nu ar mai 
fi fost în viață. Dacă 
regimul Ceaușescu este cel 
mai despotic din Europa, 
totuși în anii 80 nu se mai 
procedează chiar ca în anii 
50, în ce privește soarta 
anumitor  individualităţi. 

In cazul Părintelui 
Gheorghe Calciu, devenit 
figură cunoscută pe plan in- 
ternațional, s'a procedat 
după o reţetă aproape 
clasică: chinuirea în țară, 
trimiterea în afară, 
acțiunea de compromitere 
în vederea anihilării. 
Procedeul a fost bine 
studiat, activitatea de 
defăimare nu a început 
imediat. Cum era de aștep- 
tat, au intervenit 


nud VI 
i e d 


telectuali ca să fie cât mai 
departe de masa generală de 


deţinuţi. 

Unde a fost restul 
populației? Unde au fost 
chiar şi părinţii, rudele 


noastre cele mai apropiate? 
Au băgat capul în nisip și 
nici nu au deschis gura. 
In China câteva zeci de 
mii de studenţi au demon- 
strat pașnic, nici măcar 
direct contra 
comunismului, ci împotriva 
corupției anumitor lideri. 
Cine i-a masacrat? Soldaţii 
de vârsta lor, Cine le-a sărit 
în apărare? Nimeni. Mun- 
citorii, ţăranii, care erau 
părinţii lor au tăcut. 
Intotdeauna m'amîntrebat 
si m am putut găsi răs- 
puns plauzibil: - De ce 
propaganda mârşavă 
comunistă se prinde de 
educaţia noilor generaţii 
iar morala tradiţională 
creștină nu are succes? 
Când eram în lagăr îmi 
amintesc cu tristeţe dar și 
cu oroare cum soldații, fiii 
de ţărani și muncitori se 
ofereau voluntar să ne bată 
în poartă pe cei “in- 
telectuali”” care nu ne 
puteam face “norma”. 


Cine torturează şi 
violează pe graniță? Tot 
tinerii soldaţi, cei pe care îi 
numeam odată talpa ţării. 

Am mai scris în paginile 
acestui ziar despre căderea 
morală a intelectualilor 
români care acceptă fără 
crâcnire ordinele 
analfabeţilor dela partid. 
Un arhitect dela Paris mi-a 
atras atenţia că sunt greşit 
judecând arhitecții care 
girează bordelul arhitec- 
tural din resere. 

Aceeași justificare o 
prezintă şi condeierii care 
prin scrisul lor lustruiesc 
cismele logofeţilor partinici 
cu limba lor, cum că dragă 
doamne au chemarea 
scrisului. 

Aflu cu stupoare că a 
început să fie o ““disidență” 
în rândurile potentaților 
dela pecere, care scriu 
scrisori contra celui mai 
iubit retardat din istoria 
tragică a României. Unde 
erau ei pe vremea Aiudului, 
Gherlei, Canalului, 
Bălţilor, Deltei, Minelor? 
Se pare că protestul lor 
începe numai când 
magazinele lor “speciale” 


E ———————— 3 


neînțelegerile vechi și 
cunoscute dintre diferite 
feţe bisericeşti, dintre 
diferite grupuri, dintre 
diferite persoane. Era fatal 
ca luând contact cu una din 
părţi, să fie puse în gardă 
celelalte. In momentul în 
care racilele exilului nostru 
şi nu numai al nostru) au 
început să-și arate roadele, 
campania de defăimare şi 
dezinformare s'a întețit, în 
condiţii socotite, nu fără 
temei, mai propice. Apoi s'a 
contat și pe factorul timp şi 
pe aceea că inerent, în exil 
apar noi figuri, noi 


fenomene care atrag 
atenţia, cum este cel a] 
refugiaților români din 


Ungaria, de neconceput în 
urmă cu câțiva ani. In 
aceste coordonate campania 
împotriva Părintelui Calciu 
a căpătat noi accente. A 
plouat cu anonime, scrisori, 
atacuri, defăimări, Slăbirea 
prestigiului preotului mar. 
i AI 


„protestat 


nu mai au marfă de import. 
Este. ca și protestul 
tovului Karol Kiraly, despre 


care am scris, pentru 
apărarea minorității 
maghiare, protest care 


începe numai când tovul și- 
a pierdut vilișoara per- 
sonală din Regiunea 
Autonomă. In 1956 
studenţii maghiari care au 
împotriva 
comunismului, punct, 
alături de noi Românii nu 
au fost apăraţi de nici un 
principiu de minoritate 
naţională și au împărţit cu 
noi roaba, lopata, lanţurile 
și gropile comune. 

Mi s'a mai spus: e ușor 
să faci pe viteazul când ai 
dat bir cu fugiţii. In primul 
rând, majoritatea care 
scriem aici, cam nu am dat 
bir cu fugiţii, ci am plătit 
cu ani grei din tinerețea 
noastră faptul că am avut 
curaj să gândim altfel. Ne- 
am pierdut tinereţea pen- 
trucă cei care ar fi trebuit 
să ne sară în ajutor nu au 
făcut-o. Si nu mă refer la 
faptul ca populaţia să sară 
cu armele. Nu. Ar fi 
sinucidere în masă. Dar 


poporul român s'ar fi putut . 


elibera măcar prin nepar- 
ticipare, ne-colaborare cu 
vătafii dela București. 

Ungaria e pe cale să 
reușească și să devină un 
stat mai mult sau mai 
puțin democratic, în sensul 
vestic al cuvântului. Dar ei 
au plătit cu sânge și 
mișcarea lor, pornită tot de 
studenți a fost sprijinită de 
majoritatea populaţiei. 
Mişcarea lor a fost 
sprijinită de Biserică. Dar 
în resere Biserica a fost 
prima care s'a prostituat, 
ca instituţie și simbol 
național. 

Walesa, bunul creștin 
Walesa, electricianul din 
Gdansk, face istorie pen: 
trucă mișcarea lor a fost 
sprijinită de intelectuali și 
muncitori deopotrivă și mai 
ales sprijinită de Biserica ce 
a devenit un simbol 
național. 

In România, din păcate, 
dacă numai unul dintr'un 
bloc va declara că nu vrea 
să iasă la o “demonstraţie 
spontană”! în favoarea 
pecereului, se vor găsi zece 
vecini care vor telefona la 
securitate cum că un 
element  dusmănos are 


tir a devenit una din 
preocupările principale şi 
ca și în alte cazuri, serviciul 
de dezinformare al 
securităţii şi-a găsit 
colaboratori voluntari, unii 
de bună credință, având 
convingerea că îndeplinesc o 
misiune naţională de 
ecarisaj politico-moral. 

Nu doresc să.] apăr pe 
Părintele Gheorghe Calciu 
deoarece socotesc că nu este 
necesar să fie apărat de 
nimeni. Acei care îl 
cunoaștem și-i cunoastem 
resursele nu ne permitem 
aşa ceva. Dacă vreodată va 
Considera necesar să ia 
atitudine și să acționeze în 
acest domeniu, o va face cel 
mai calificat dintre toţi: 
Părintele însuşi, dar cred că 
nu va fi nevoie de așa ceva, 
faptele și cuvintele sale 
fiind mai mult şi deasupra. 

Aş dori însă să pun o 
întrebare celorcare îl atacă 


pe Preotul Gheorghe Calciu. 


ştim prea bine de ce o fac 


cine îl vrea. 


de gând să Saboteze, 
; Exemplul Chinei 
carte. edificator, Mag, 3tE 
din 4 Iunie nu ar fi avuț IL. 
dacă toată Populația Chi Oc 
ar fi avut 0. parţici 
pasivă. Din nefericire "pare 
întâmplă și în România se 
şi Gheorghe se Bândese «A 
toarne și să colaboreze ȘI 
dind că poate vor avea ac N 
mai rapid la un a seg 
ja Rente sau la telefonat: 
a un kil de ca 
mână. ne De sub 

Delaţiune cu colaj 
nism la scară națională 

Protestul, eventua] 
începe timid numai atunci 
când interesele MELE Sunț | 
atinse. Noţiuni ca N 
Patrie au devenit rizibile, 
nu mai sunt “moderne”. 
Pentru aceste “'demodațe” 
Cuvinte, . zeci de mii de 
tineri, cei mai buni ce i-a 
avut vreodată națiunea 
română, au fost masacrați. 

Ce e de făcut? 

Avem în faţă trei exem. 
ple:China,Polonia, Ungaria, 

Românii stau și ascultă 
Vocea Americii și Europa 
Liberă. Românii ascultă şi 
de patru decenii se uită pe 
cer ca să vadă când vor veni . 
Americanii ca să-i elibereze. 

Ar trebui să ne trezim, 
Suntem într'o letargie 
naţională de peste patru | 
decenii. Eliberarea, ca şi 
ocuparea, vin dinăuntrul 
națiunii. - 

Am decăzut atât de mult 
încât, în afară de bancuri 
cu Bulă nu mai suntem în 
stare să producem nimic, 

Eliberarea națiunii 
române va veni atunci 
când tot la scară naţională 
va înceta colaborarea cu 
minoritatea imbecilă şi 
analfabetă, când va înceta 
vânzarea fratelui pentru un 
argint, când va înceta 
turnătoria pentru un 
polonic de linte mucegăită, 
când biserica va deveni sim- 
bol național iar intelectualii 
organizatori ai poporului 
român, care va trebui să 
sprijine ideile normale de 
democraţie şi libertate de 
conştiinţă. 

Fără aceste simple prin- 
cipii neviolente, putem să 
mai așteptăm venirea 
Americanilor pentru încă 
zece decenii că noi tot vom 
fi ocupați de cea mai cum: 
plită ocupaţie: a noastră 
înşine 


Dumitreasa. Desigur, nu 
agenţilor de securitate 


în numele cui şi dacă nu 
Ştim ceva exact, este cu 
sunt plătiţi pentru această, 
în raport cu un medic, Uh 
inginer sau un minier 
român. Intrebarea 0 pun 
celor care, - de bună 
credință, exilați ca mine îi 
ca Dumneavoastră - con 
sideră că trebue atacă! 
Părintele Calciu: acest at†
dăunează sau foloseşte 
securităţii, dăunează. Să” 
foloseşte ambasadei şi aa | 
basadiştilor, dăunează SA 
foloseste clanocrații 
Ceauşescu? In funcţie > 
răspunsul ce vi-l veți da) 8 
Români şi atunci când € 
cazul, și în aliati, ufă 
creştini, veţi contin: 
aceste atacuri, sau le vele 
opri, ori mai mult: Jai 
sprijini acţiunile Pariu: a - 
Calciu. Al cărui cap în 


CUVANTUL ROMANESC 


SEPTEMBRIE 1989 


PAGINA 5 


Rânduri dela sculptorul proaspătului Monument EMINESCU. dela Paris 


MĂRTURII DE SOLSTIŢIU 


—— on VLAD— 


Azi, 18 Iunie 1989, Cen- 
tenarul “la Tour Eiffel”, 
Centenarul apariţiei 
volumului “Le Fleurs du 
Mal'' de Baudelaire, 
Aniversarea Apelului dela 
Londra al Generalului De 
Gaulle, La Fâte des Peres, 
la Fâte de la Musique, 
Coborirea Sfântului Duh, 
Centenarul morţii lui 
Mihail Eminescu și dez- 
velirea monumentului 
Eminescu realizat de sub- 
semnatul, Români de 
pretutindeni din lumea 
liberă, uniţi în cuget şi 
simţiri, s'au adunat în 
pragul Bisericii Române din 
Strada St. Jean de Beauvais 
din Paris. Cel mai de preț 
fiu al neamului românesc 
de totdeauna, sculptat în 
bronz, a ales exilul la Paris. 

Noi Românii, ne-am 
născut cu el în vine, şi-am 
crescut cu El în gând. 
Mamele ne  legănau 
îngânând uşor versuri de 
Eminescu, la ospeţe se 
cânta şi se plângea în 
acelaşi timp ''Oh! mamă, 
dulce mamă”, ““Mai am un 
singur dor”, “Pe lângă 
plopii fără soț... 

Pe coperta abecedarului, 
pe calendar, pe peretele 
clasei, era mereu prezent. 

Făceam curte fetelor cu 
versuri din Eminescu, 
recitam versuri de 


Eminescu la serbările 
 seolare... imaginea lui era 


lângă icoană. 

Adolescenți, în vacanța 
mare lăsam să ne crească 
pletele şi vecinii ne 
întrebau dacă ne-am făcut 
poeţi. Era imaginea unică 
despre “'un poet”. 

La vârsta de 15 ani am 


fost recrutat de cohorta de 
cercetași să realizez, pentru 
serbările cercetăşeşti din 
orașul  Călăraşi-lalomiţa, 
afişe, programe, şi astfel 
am luat primul contact cu 
un grup de băieţi deosebiți, 
mai în vârstă decât mine şi 
cu preocupări superioare. Ii 
trec în ordinea intrării în 


viața mea: Dumitru 
Dădârlat, Aurel Cerban, 
Vasile Culică, George 


Danubia, Jean Marinescu, 
Liuben Dumitru. Toţi poeţi 
remarcabili, având peste 20 
de ani, mă fermecau cu lim- 
bajul ales, poetic mai in- 
teresant decât al 
profesorilor şi cu o cultură 
necunoscută încă de mine. 
Sedus pentru totdeauna, 
am început să-mi pun la 
punct anumite cunoștințe, 
atât ca să am dreptul la 
cuvânt, CU-VANT, 
necunoscut în cartierul şi 
pe maidanul copilăriei. Ei 
mi-au lăsat în inimă bucăţi 
de aur pentru care le rămân 
dator, etern. Prin ei, l-am 
întâlnit, l-am cunoscut pe 
idolul lor Panait Istrati, cu 
ocazia asta având impresia 
că mi-au dat un certificiat 


de maturitate. Rara 
AVISI!!? 
lunie 1939 sfârşitul 


liceului, luarea examenului 
de bacalaureat, instalarea 
la Bucureşti, admiterea în 
Scoala de Belle Arte în 


atelierul de “desen al 


Profesorului Dărăscu. Un 
prim premiu de desen mi-a 
dat nas, şi după un chef am 
scris mare versurile lui 
Crevedia pe zidul școlii: 
“Să bem, prieteni, căci cine 
stie, mâine /Când vor veni 
talente mari şi noi / Din 


truda noastră, 
rămâne”... 

Asta a făcut scandal, dar 
a dat şi o altă dimensiune 
studentului dela Belle Arte. 

Cu banda de prieteni 
Mitu Dădârlat, Culică, 
Nikita Stănescu, ne-am 
făcut intrarea la '*Cafe de la 
Paix”, unde prin lon Velicu 
am cunoscut toţi îngerii 
căzuți: Dimitrie Stelaru, 
Gabriel Pamfil, Ben 
Corlaciu, Constant 
Tonegaru, Alexandru 
Lungu, Mihai Grama și 
alții, și alții, majoritatea 
cu false hârtii militare, în 
jurul unor halbe de bere, 
coșuri cu chifle gratuite la 
epoca aceea de război, câte 
o jumătate de ou și borcane 
de muştar aduse pe şest de 
Nea Zaharia, bătrânul 
nostru chelner din fundul 
sălii, sub un ceasornic vechi 
şi mare, oprit din mers. Se 
încinge un chef zgomotos 
din nimica toată, începem 
să vorbim în versuri ca 
Agatârșii, în admiraţia 
civililor. Numeam “'civili” 
pe toţi ceilalţi care nu 
aveau acest grăunte de 
nebunie, dar care totuşi ne 
suportau şi din când în 
când, la o aluzie, ne 
trimeteau un rând. 

Si astfel la Cafe de la 
Paix, în plin război, într'o 
euforie inconștientă viața 
noastră devenise un “ban- 
chet continuu”, dar asta nu 
înseamnă că lucrul de 
atelier de peste zi sar fi 
oprit! Spun banchet în sen- 
sul lui Platon. Cuvântul 
era stropit nu de aghiasmă 
sau de ceai de sunătoare... 
totuși în limitele respec- 
tului faţă de această 


ce va mai 


cafenea literară, care A 
dispărut odată cu instalarea 
Rușilor. Deci se termină 
războiul, încetează cultul 
morților şi se instalează 
moartea culților. 

Caf& de la Paix devine o 
cantină populară. Pe de altă 
parte, eu terminam cu o 
diplomă Scoala de Belle 
Arte şi intram în viaţă cu o 
diplomă bună la nimic. 
Mulţi dispăruseră pe front, 
alții au reușit să treacă 
frontiere, lagăre și să se in- 
staleze în Occident, în 
lumea liberă. 

Foști oameni bine, foști 
şi fără viitor, se ascundeau 
în anonimat, în orașe de 
provincie. 

Tăvălugul nivelării, sau 
mai bine zis al anulării 
valorilor, l-am cunoscut. 
Ne-am apropiat de oameni 
fenomenali şi incomparabili 
din generația precedentă de 
un alt nivel de cultură, 
trecuți prin marile univer- 
sități ale lumii, care ne in- 
teresau şi ne captivau și pe 
care începusem să-i in- 
teresăm şi noi: avocatul 
curajos, ziaristul sociolog, 
eseistul poliglot Petre Pan- 
drea, autenticii, profunzii 
filosofi Sorin Pavel şi Petre 
Tuţea, ultimul, poate, cel 


mai extraordinar  vor- 
bitor pe care l-a avut 
neamul nostru. In con- 


versaţia acestor  pegaşi 


„vergaţi, la un pahar de vin, 


găseam mai multă filosofie 
decât pe băncile Sorbonnei. 
La discuţiile lor scân- 
teietoare şi interminabile, 
eram numai ochi și urechi. 
Si nu aveam nici întrebare, 
nici replică. Eram tineri, 
eram respectuoși. 


Tin să insist să spun că 
viața de atelier a 
profesorului meu, sculp- 
torul Cornel Medrea, un 
venerabil tribun roman, 
care oficia cu vocea joasă de 
senator, solemn și grav, 
aducea ceva aparte în 
studiul lucrărilor de com- 
poziţie liberă ca Luceafărul, 
Făt Frumos, Orfeu şi altele. 

Istoria Artelor predată 
de Tzigara-Samurcaș, 
Profesorul Naum sau 
criticile din jurnal ale lui G. 


Oprescu, nu erau 
satisfăcătoare, Petru 
Comarnescu şi blândul 


Ionel Jianu, prin presă și 
Căminul Artei, ne-au 
deschis noi orizonturi, un 
alt fel de a privi şi iubi 
arta, aducând în lumină 
alţi artişti, moderni şi 
ignoraţi sau, mai bine zis, 
neînţeleși de ceilalţi. 

Petru Comarnescu şi 
Ionel Jianu au apreciat de- 
la început și au sprijinit 
permanent cariera mea de 
sculptor. Poeţii, filosofii şi 
oamenii de duh, au făcut să 
vibreze în mine şi alte 
coarde decât pasiunea pen- 
tru forme și culoare. 

Am avut şansa să frec- 
ventez pe fraţii şi confrații 
Teodoreanu, Ionel și 
Păstorel. Lui Păstorel îi 
plăcea să se prezinte Al. O. 
Teodoreanu, explicându-se: 
Alo, ca la telefon. 
Intâmplarea a făcut să 
fiu apropiat, să fac parte un 
scurt timp din curtea 
marelui Sadoveanu și'n 
acelaşi timp să merg destul 


de des la Mărţişor, 
reşedinţa meşterului, 
șlefuitorului de cuvinte, 


Turdor Arghezi. Mergeam 


des la el, cu un grup de 
poeţi și actori. li duceam 
bonuri de cartelă, zahăr şi 
ulei, la care nu avea dreptul 
în timpul prigoanei. Ambii, 
colosali și diferiți, aveau 
aceeași mare dragoste pen- 
tru Eminescu. Toate con- 
versaţiile cu ei, au avut o 
mare importanță pentru 
restul vieţii. 

Toţi aceşti oameni de 
cultură şi de duh, mi-au 
îmbogățit inima şi 
cunoaşterea, dragostea şi 
respectul pentru frumos în 
sensul înalt și sacru, 
curiozitatea de a cerceta în 
profunzime şi în largul 
lumii. 

Mi-au insuflat dragoste 
pentru acest Paris în care 
trăiesc liber de un sfert de 
veac, acest Paris de două 
mii de ani capitala lumii, 
despre care Barbu 
Delavrancea, care îşi făcuse 
aici studiile, spunea: 

“Nous, les Roumains, 
nous aimons l'Histoire de 
la France, et les contes de 
fees. Et la Fee c'est la 
France”. 

Cu acest bagaj am sosit 
la Paris în 14 Septembrie 
1965, aducând şi un mic 
steguleț românesc, roșu, 
galben si albastru, culorile 


naţionale. 
Cu anii, sub lumina 
verrierei din atelier, în 


acest oraş lumină, culoarea 


galben s'a albit, sa 


decolorat. Steagul a devenit 
francez. 


Port întotdeauna în 
sufletul meu galbenul 
auriu al holdelor din 


Bărăganul în care m'am 
născut şi pe care nu-l pot 
uita. 


MEDALIA COMEMORATIVĂ A LUI MIHAIL EMINESCU 


LA O SUTĂ DE ANI DELA MOARTE 
REALIZATĂ DE SCULPTORUL ION VLAD 


177, 
E ca 


pri 


PA 
CUVANTUL ROMANESC CU 


In Septembrie 1939, 
ultimele speranţe în 
menţinerea păcii în Europa 


şi în lume, se spulberaseră. 


Nu trecuseră nici 10 zile 
dela semnarea tratatului de 
neutralitate și a clauzelor 
secrete, anexe ale tratatului 
dintre Germania și Uniunea 
Sovietică, de împărţire a 
Europei -preludiu sovietic 
pentru Teheran și Yalta, cu 
alţi aliaţi - şi Polonia 
prinsă în cleștele germano- 
rus, a dispărut de pe harta 
Europei în 28 de zile. 

Sfidând apelurile Regelui 
Belgiei Leopold al III-lea, al 
Preşedintelui Statelor 
Unite Franklin D. 
Roosevelt și al Papei Pius al 
XII-lea, trupele germane au 
intrat în Polonia în 
dimineaţa zilei de 1 Sep: 
tembrie la ora 4,45, fără 
declaraţie de război. In 
aceeaşi zi, Benito Mussolini 
declară non-beligeranța 
Italiei, iar la 3 Septembrie, 
Anglia şi Franța declară 
război Germaniei. Statele 
Unite proclamă la 5 Sep- 
tembrie, neutralitatea iar 
la 17 Septembrie armata 
roșie invadează Polonia. 
Anglia și Franţa nu declară 
război și Uniunii Sovietice, 
agresoare. Guvernul 
polonez se refugiază în 
România. 

Bine pusă la punct, 
maşina de război germană 
m s'a sinchisit de hârtiile 
primite dela Aliați. Blitz- 
krieg-ul a funcționat ca la 
carte și “Era Germană” 
flutura prin faţa ostașilor 
instruiți în superioritatea 
rasei lor, care terminaseră 
o campanie ca o plimbare de 
agrement. 

Desfășurarea  evenimen- 
telor din Europa a dat de 
gândit tuturor con- 
ducătorilor de state, 
alarmaţi de felul în care 
două state dictatoriale îşi 
etalau puterea şi sfidau 
orice regulă internațională. 
Lungile coloane de refugiați 
polonezi care se scurgeau 
din Nordul ţării - sumbru 
avertisment- trebuiau să 
dea de gândit dictaturii 
carliste din România, dar 
un văl gros se așternuse 
peste vederea falșilor câr- 
muitori din acea vreme şi 
România a fost găsită com- 
plet nepregătită politic şi 
militar 


Tara trăia încă sub șocul 
abominabilei crime politice 
din noaptea Sfântului An- 
drei, întâmplată cu 10 luni 
în urmă, când în Pădurea 
Tâncăbeşti, au fost 
sugrumați de jandarmi, 
Corneliu Z. Codreanu şi alți 
13 tineri. 

Marea crimă de stat de 
atunci, apărea amplificată 
acum în lumina ultimelor 
evenimente, când singurul 
om care ar fi putut salva 
țara dela dezastrul ce se 
contura - tratând pe picior 
de egalitate cu o Germanie 
ajunsă în culmea puterii - 
zăcea cu trupul ars de var şi 
vitriol sub lespedea de un 
vagon de ciment, în groapa 
comună din închisoarea 
Jilava. 

Camarila regală intrase 
în panică şi Armand 
Călinescu, omul care 
cumulase la un moment dat 
cinci ministere, inclusiv 
Ministerul de Război, se 
zbătea neputincios, eclipsat 
de marile evenimente. 


SEPTEMBRIE 1989 


ECHINOCŢIUL NEGRU 


50 de ani dela masacrul din 22 Septembrie 1939 
— Zahu PANĂ— 


Acest individ reformat de 
armată, complexat de in- 
firmitatea lui, patologic 
orgolios, crud până la in: 
conștiență, şi-ar fi găsit 
locul nimerit întrun azil 
psihiatric. Stimulat de 
Carol al II-lea în toate 
slăbiciunile lui, devenise un 
pericol social și orice 
rămânere a lui în posturile 
pe care le deţinea, era o 
pierdere ireparabilă pentru 
țară. 

El a fost omul pe care s'a 
bazat Carol al II-lea, când a 
lichidat într'o singură 
noapte în Februarie 1938, 
anemica democrație din 
România, pentru a impinge 
țara în prăpastia dic- 
taturilor, din care - sub o 
formă sau alta - n'a scăpat 
până acum, degenerând în 
monstruoasa dictatură a 
proletariatului, formulă 
sub care își justifică 
atrocitățile, comuniştii. 

Exceptând perioada 
comunistă, rar sa întâm- 
plat ca peste neamul 
românesc să stăpânească 
atât incompetența, secun- 


dată de o echipă de 
criminali. Sinistrele lor 
nume, auzite numai, 


aduceau groază și moarte: 
Gavrilă Marinescu la 
Prefectura Poliţiei şi 
Ministerul Ordinei 
Publice, Bengliu la Jan- 
darmerie, Niki Stefăneseu 
şi Moruzov, la Siguranță şi 
Serviciul Secret, toţi 
stăpâni peste o armată de 
comisari, agenţi și jan- 
darmi, câini dresați ai celei 
mai nefaste cârmuiri. 

Din Aprilie 1938, ţara 
gemea, plină de lagăre, 
unde lâncezea elita unui 


"neam, pregătită timp de 20 


de ani în cele mai înalte 
universități din România și 
din străinătate, călită în 
focul luptelor de idei și a 
muncii oneste. La Tismana, 
Dragomirna, Miercurea 
Ciuc şi Vaslui au fost 
închişi intelectualii cărora 
nu li s'a putut dovedi nici o 
culpă de încălcare a legii. 
Marele dascăl, Profesorul 
Nae Ionescu, Mircea Eliade 
şi mulți alții erau siliți să 
tacă în dosul sârmelor 
ghimpate, ca până la urmă 
Nae Ionescu să fie otrăvit şi 
îngropat, elegant, la 
Cimitirul Bellu. 

Generaţia actuală, tânără 
românească, puternic anti- 
comunistă, ar trebui să 
cunoască și ororile pro- 
comuniste ale dictaturii 
carliste, ca mâine, când în 
țara eliberată se vor instala 
bazele democraţiei, să-și ia 
suficiente măsuri de 
prevedere, ca un nou 1938 
să nu' se mai repete, 

Apăsarea teroarei carlist- 
călinesciene devenise de 
nesuportat. Răbdarea ajun: 
sese la limita rezistenței și 
inevitabilul s'a produs. 

O echipă de nouă 
prahoveni, condusă de Miti 
Dumitrescu, l-a aşteptat pe 
Armand Călinescu la Podul 
Elefterie din Bucureşti și în 
mmele țării asuprite, a 
lucrat haiducește cu “'tur- 
citul” din mașină. 

Echipa lui Miti 
Dumitrescu avea la 
dispoziție o camionetă cu 
care ar fi putut să dispară 
dela locul faptei. Dem. 
nitatea lor era însă de altă 
natură decât a atentatorilor 
de rând. S'au dus la postul 


de  radio-emisie și din 
studio au anunţat ţării că 
tiranul a fost pedepsit, apoi 
s'au predat de bună voie să- 
și ispășească fapta deși toți 
știau că vor plăti cu viața. 
N'au fost judecaţi 
niciodată! 

A doua zi, trupurile lor 
chimite, cu oasele sfărâma- 
te și fețele tumefiate de ba- 
tăi, au fost aruncate pe stra- 
dă, lângă Podul Elefterie, 
păzite de poliție, ca să le 
vadă lumea. 

Atentatorii moderni, 
după ce pun bombe în 
locuri unde își pierd viaţa 
oameni nevinovați trimit o 
scrisoare sau dau un telefon 
la redacţia unui ziar de 
mare tiraj în care îşi 
anunţă fapta și apoi dispar. 
Reclamă gratuită şi fără 
consecințe. Unii au ajuns și 
șefi de stat şi culmea, au 
primit și Premiul Nobel. 

Echipa Miti Dumitrescu 
întrece în tragismul ei 
înseși tragediile antice. 

In aceeaşi seară, acele 
ceasornicului măsurau 
noaptea care începea să 
crească și spre toate 


județele ţării se transmitea - 


telegrafic sinistrul mesaj: 
împuşcaţi câte trei 
legionari, în fiecare judeţ. 
Corpurile lor să fie 
azvârlite în piețe centrale 
sau răscruci de drumuri 
pentru a fi văzute de cât 
mai mulţi, iar la locul ex- 


punerii să fie scris mare pe . 


o tăblie: “Așa vor sfârși 
toţi trădătorii de ţară”. Alt 
ordin de același fel s'a 
trimis spre toate lagărele 
cu numele celor care 
trebuiau uciși. 

Masacrul acesta era pus 
la punct de mult de Carol și 
camarilă. lată ce scrie în 
acest sens chiar Armand 
Călinescu în “Memorii”; 
“Lungă întrevedere cu 
Gavrilă Marinescu, la mine 
acasă. Tătărescu a avut 
inițiativa numirii lui în 
&uvern....Gabriel i-a spus 
lui Tătărescu că primește 
numai cu condiția de a-i 
aproba planul de lucru. El 
nu merge la Parlament, nu 
merge la Consilii, 
spre a i se da aprobarea. 
Apoi, să fie lăsat să lucreze 


liber. S'a primit 
propunerea. (5.m.) Are de 
gând să suprime pe 


Codreanu şi vreo 30 de 
gardiști principali. Si-a for- 
mat echipe din 200 de 
pușcăriași, cu care va da 
lovitura într'o noapte.” 

In seara de 21-22 Sep- 
tembrie, Gavrilă n'a mai 
recurs la pușcăriaşi. De 
peste un an, întreaga 
poliție și jandarmerie îi 
stătea la dispoziţie. In acea 
seară se afla la Ministerul 
Ordinei Publice (M.A.1.) 
unde obosise de bătut per- 
sonal pe cei din echipa lui 
Miti, Intrebat de unul din 
ziariștii români, din cei 
veniți la minister după 
știri: "'Ce faceţi cu 
legionarii, Domnule 
Prefect?! răspunsul 
acestuia a fost prompt în 
limbajul lui: -“Belim la ei, 
mă! Belim la ei în noaptea 
asta!” 


- lată ce spune Gh. 
Racoveanu în legătură cu 
cele spuse de Gavrilă 
Mrinescu: 


“Răspunsul acesta, demn 
de înfăţişarea și caracterul 
celui din fruntea Poliţiei 


decât - 


Capitalei, Qavale! 
Marinescu, ne arată c 
monstruozităţile comise in 
noaptea de pomină poartă 
pecetea ““prinosului 
inimii”, Călăii nu sau 
limitat la executarea unui 
ordin scelerat. Ci au „pus 
“inimă”? în făptuirea 
crimei. Prefectul Poliţiei 
n'a spus “Vor fi executați” E 
ci a spus: “'belim la ei, în 
noaptea asta”. E bine să nu 
se uite aceste lucruri. In 
România lui Carol al II-lea, 
mau fost vinovaţi numai 
câțiva scelerați, Cia fost 9 
mare complicitate. Fără 
această complicitate crima 
n'ar fi fost cu putinţă. 

Această recomandare 
credem că trebue extinsă şi 
asupra complicității la cri- 
ma, comunistă. 

Ordinul primit în toată 
țara a fost executat și s'a 
tras în plin! 

Legaţi unul de altul, cei 
internați în lagărele dela 
Vaslui și Miercurea Ciuc, 
au fost porniţi din poarta 
lagărului, “în transfer”. La 
prima cotitură a drumului . 
așteptau 
mitraliera în bătaie. 
Când grupul de legionari a 
ajuns în dreptul lor, a 
început răpăiala. Fără 
somaţie, fără judecată, fără 
nici o justificare. 

S'a tras cu mitralierele 
sortite apărării graniţelor, 
care nu au fost apărate în 
1940, nici la Nistru, nici la 
Tisa, nici la Dunăre. 

La Miercurea Ciuc, lor- 
dache Nicoară a îngenun- 
chiat înainte de plecare 
spunând rugăciunea 
TATAL NOSTRU. L-au ur- 
mat toţi ceilalți, dar 
mairoul  Dobjanschi, care 
conducea operația, era ner- 
vos: 

-Hai, domnilor, încetaţi 
cu comedia asta! 

-Respectă, domnule, 
rugăciunea unor con- 
damnaţi la moarte și ţine-ţi 
gura, i-a replicat tăios, 
Virgil Rădulescu. 

Peste numai câteva 
minute, după răpăiala 
mitralierelor, din horcăitul 
celor împuşcaţi mai 
răzbătea câte un vaet: 

-Trage, domnule, că m 
Sunt mort. 'Trage-mi încă 
un glonț... 

La Spitalul dela Brașov, 
Grigore Pihu, bolnav. în 
ultimul grad, nu mai avea 
mult de trăit. A fost smuls 
din pat și împuşcat. Inainte 


de a părăsi patul, i-a spus 
celui care a condus 
execuţia: “Mulţumesc 


domnule căpitan, că mi-ai 


adus o moarte atât de 
frumoasă/”? 
Studenţi, țărani, in. 


telectuali, preoţi şi 
învățători, au fost smulși 
din căminul lor și 
împușcați la margine de 
drum. 

"Belim la ei, mă! Belim 
la ei în noaptea asta!" 
„Cu acest masacru unic în 
istoria României, Carol si 
acoliţii săi, au crezut că şi- 
au asiguraț stăpâni 


are o 
teritorială problemă 


lunie, tre 
e 


minusc 


când peste actele 
sUpugenie ale 


ulului rege, a trecut 


jandarmi cu - 


Nistrul. Atunci și după 
aceea s'a văzut cu adevărat 
marele dezastru naţional 
după oribilul masacru din 
22 Septembrie 1939. 

După actele criminale ale 
lui Carol și dictaturii lui, 
România rămăsese fără nici 
o alianţă în lume. 
Garanţiile date de Anglia 
și Franța nau funcționat 
deloc, iar Mica înțelegere, 
Inţelegerea Balcanică și alte 
castele de carton ridicate cu 
preţuri fabuloase pentru 
țară, de Titulescu, s'au 
prăbuşit la prima adiere de 
vânt. 

Este binecunoscută 
oroarea față de crime a 
neamului românesc și 
credem că nici unul din 
marile. şi micile partide 
politice care s'au prezentat 
la alegerile din 1937, nu 
putea fi de acord cu 
masacrul din 22 Sep- 
tembrie. Care a fost reacţia 
oamenilor politici, 
democrați față de acest 
masacru, n'am aflat până 
acum. Cunoşteam în 
schimb reacția împotriva 
legionarilor atunci și acum. 


In “Cronica unui Român în - 


veacul XX” a lui G.I. Duca, 
apărută în 1984, la pagina 
258, vol. II, citim: “'Seara, 
după o masă luată cu Ioana 
şi Constantin Soutzu, 
atraşi parcă de un 
simțământ nesănătos,- ne- 
am îndreptat spre podul 
Sfântului Elefterie, şi care 
nu ne-a fost groaza să 
găsim acolo opt-nouă 


TINDA BISERICII 
DIN JUPÂNESTI 


Munte al Muscelului, cetini 
e spartele pietre crăieşti 
omnescul râu să-l încetini 

La locul numit Jupânești. 


Anii mei tineri, ostateci 
Acelor nisipuri și pruni, 
Feciori se întorc, şi sălbateci 
Cu scurte nume de Huni. SE 


Calul din nou peste cremeni 
Spre vad copitele trage-şi 

1 nnec târgoveţul asemeni 
Ei, Clarei, cetinei din Argeş. 


Să 


Cu el dezlegat de cântare 
rin plumbul sutașului beat, 
idic spre avară cântare 

Un suflet golaş de băiat. 


Picioare de 
Apasă” 

Tea î 
Va t 


Aşa cum apele Doamnei 

Prin Ponturi S'adună cu Padul 
1 Mân'acești ani, anii toamnei 
Stancu Ion, camaradul. 


capră Satana 

n platou spre-a mă pierde: 
nsă ca zaua şi stana 

rage cămaşa mea verde. 


cadavre 
culcate in 


ucigaşilor au ră 
aproape 24 de r 
toată țara se apa i 3 
ucis vreo 3-400 sala 3 
care se aflau în câm "9 
de concentrare, arm 4 
trem de periculoasă și ex. 
două tăișuri”, 


Așa vedea un “di i 
democrat”. Come mă 
sunt de prisos. 

Cei asasinați în 
de 22 Septembrie 1939, au 
fost deshumați din gropile 4 
comune și înmormântați ja 
Predeal, ceremonie Ja carea 
participat şi Generalul An. 
tonescu, dar după. 
evenimentele . din 21-23 
lamarie 194], qi Sau 
smuls crucile şi terenul a 
fost nivelat pentru a nu se 
cunoaște mormântul 
nimănui. Neuitaţi de egi, 
care i-au iubit şi de țara 
pentru care s'au jertfit la - 
50 de ani dela smulgerea lor 
de lângă noi, nevinovaților 
uciși să le aprindem e 
lumânare şi să ne aducem 
aminte de scrisul poetului, 
“De vi s'au smuls flori si 
cruce. și dacă locul mu vi-l 
ştim, . tot gândul nostrum 
el v'aduce /îngenuncheri de 
heruvim!!p:? ( 


lon BARBU 


a 


2 


pia Se ca eee dea Au 


CUVANTUL ROMANESC SEPTEMBRIE 1989 PAGINA 7 
Us RE UL RUOANE Sp Se Eu ta i i SEPTEMBRIE:I 969 e eee ee ee Pe 
>>> 


as 


MASACRUL 
DIN NOAPTEA A 
DE 21/22 SEPTEMBRIE 1939 4 


pede 


ASASINAȚI LA ÎNCHISOAREA ASASINAȚI LA BUCUREŞTI ASASINAȚI 
| y : LA SPITALUL MILITAR DIN BRAȘOV 


A 
DIN RÂMNICUL SĂRAT r ZI A 
3 cu Miti (avocat 4 7 = 
1. Clime Gheorghe (inginer) i Duzi (caca ea ) 1. Cotigă Traian. (avocat) j 
2. Cantacuzino Alecu (avocat) 3. Isaia Ovidiu (fotograf) 2. lonică Eugen (inginer) | 
3. Totu Nicolae (avocat) 4. Moldoveanu Ion (student) 3 9iaucuiE mil, (Ofiţer)! 
4. Tell Alexandru (avocat) 5. Paraschivescu Gheorghe (student) Ap ADI sieore (cenți) 4 
5. Furdui Gheorhe (doctor în teologie) 6. Popescu Cezar (student) 5. Sepriae luliu (funcţionar) î 
6. Dobre Bănică (licenţiat) 7. Stănciulescu Marin (mecanic) 63Herghielegiu ioni (avocat) i 
7. polibroaiade Mihail (avocat) 8. Popescu Traian (student) 7. Proca Gheorghe (funcţionar). 2 
8. Craja Paul (medic) he i, 
9. Simulescu Sima (profesor) 9: Vasiliuil9n (iessuator) E; 
u, bee tazae ore (comerciant) ASASINAȚI ÎN LAGĂRUL DE CONCENTRARE p 
HU) CULUI 4 
12. Banea Ion (avocat, medic) DE LA MIERCUREA CIU / 
13. Serafim Aurel (inginer). “i 
1. Benec, Constantin (funcţionar CFR) 23. Miter, Ion (student) CA 
i ASASINAȚI : Bis isi fair i 24. Doisagae st (a A 
N LAGĂR „Borzea, Titus (stude 25. Nuţiu, Aurel (student 
UL DE CONCENTRARE VASLUI 4. Bibi Vasile orei) 26, Pa Alexandru (avocat) ( 
]. Antoniu, lon Pâsu (avocat) a : 5, Cioflec, Marius (studen! 27. Popa, Tiberiu (student) =; 
2. Belgea, lon (avocat) Ji Moni Ac Dubi (statea) 6. Comjic, Ştefan (student) 28. Popescu, Marin (student). 
3. Boboc, Constantin (student) Meat SATE (siuden ) , 7. Coman Ctin, Cozmin (student) 29. Popescu, B. Anton (funcţionar) 
4 iarezz Virgil (ofiţer) 9 Nicolicescu, Gheorahe (inginer) 8. Gheorghe, Constantin (student) 30. Prodea, Nicolae (muncitor) 
5, Bujgoli Spiru (licenţiat) 20. Popescu, Spiru (student) 9. Constantinescu, Dumitru (medic) 31. Rădulescu, Virgil (ziarist) 
: eră 21. Popescu, Vasile (student) 10. Corbeanu, Vasile (student) 32. Raicu, Constantin (licenţiat) 
6. Busuioc, Ion (student) 22. Răcman, Gogu (student) 11. Dobrin, Liviu (medic) 33. Stamate Eugen (student) 
7. Calapăr, Mihai (teolog) 23. Rioşanu, Petre (inginer) 12. Dorca, Afilon (teolog) 34. Stegărescu, Ctin (licenţiat) 
8. Cârdu, Valeriu (poet) 24. Spânu, Iordache (student) 13. Ducaru, Dumitru (subinginer) 35. Strugaru, Nicolae (avocat) 
9. Clime, Traian (funcţionar) 25, Stahu, Teodor (avocat) 14. Enescu, lon (funcţionar) 36. Susai, Vasile (licenţiat) 
10. Comănescu, Nicolae (student) 26. Şola, Stavre (student) 15. Felecan, Vasile (muncitor) 37. Teodorescu, Gheorghe (sculptor) 
11. Danielescu, Josim (student) 27. Şupila, Polisperhon (student) 16. Filipov, Vasile (student) ZE Hipotui Gh pr ue Cei) 
12. Dobre, lon Radu (muncitor STB) 28. Teohari, Mircea (student) 17. Gârcineanu, Florin (ofițer) ez a AR De oa fură TD 
cert 3 5 d = . Ungureanu, Corneliu (licenţiat) 
14. Gârcineanu, Victor Puiu (avocat) 29. Tucan, Boris (student) 18. Grama, Iosif (student) 41 UrsătIoni(etudent) 
15. Goga, Mircea (student) 30. Tudose, Teodor (avocat) 7 19. Iordache, Nicoară (asist. univ.) a. Seci 1. Gh. Galus (ofiţer) 
16. Maricari, Nicolae (ofiţer) 31. Volocaru, Gheorghe (funcţionar) 20. Macoveschi, Ion (student) 13 Viiatas A dara e ucalBe) 


32. Zus, Radu (student) 21. Micu, Augustin (inginer) 


22. Mincă, Ilie (ofiţer) 44. Zanche, Petre (funcţionar) 


ASASINATELE 
DE PE TOT CUPRINSUL ŢĂRII 4 
JUDEŢUL Dâmboviţa : ; | 
la aia I ie ape io El ai zi 20 aa * 4 i aNijesa Loire i Olt: Găman Florea (elev) | 
3 3 Maduță loan (avocat) pari MERE za ce -upu lg fiopătă Cui aa Po Mânzu Dumitru (student) - ă Zi 
Bulboacă loan : ieanuiloni(Ștu i Preda Gheorghe ze 
Julan Ilie (agricultor) Dolj : Horculescu Nicolae 3 
Argeş: * Pielmuşi loan (ofiţer) Losuiaru Rus Orhei : Zalupcescu Grigore E 
î Olteanu Vasile Ștefănache loan : Mocanu Andrei E 
Amzăr Traian Dorohoi : Surugiu Gheorghe ; Răileanu Naum D 
Bacău : Condopol Mircea Barbu Gheorghe : 
Mandache Alexandru Honceru lon Prahova : alo A les enieă 
i Antonovici Constantin (student) Dalai Nastu Nicolae (țăran) : : 
Bălţi : Condratiuc Alexe Manganiţa Constantin (țăran) Putna : State Vasile 
Ursache Victor Memu Dionisie (țăran) Voinea Nicolae 4 
Gherman loan Băi sn (ngitei) Marin Petre A 
Bihor : Cozma Lazăr Fălciu : odreanu lon (inginer 
jude Dupa Sole Roman: Creanga vase 
Botoșani : Iftimuţă Vasile : „Romanați: Niculescu Gheorghe 
Grigoriu Mihail Gorj : Șerban Constantin a Oprovici Horia 4 
Matcey Georle dj imesti gl e Sum po Buta Avi 
Brăila : Bobota Teodor = Bore.(p Satu Mare : â ; ] 
/ : : Bozântan Victor (avocat) | 
Udrea lon Hotin : Dobuleac Vasile Jitaru Spiridon 
Braşov : Faur loan (profesor) Dubovinschi Teodor Severin-Lugoj:  G 
Ă : Soroceanu Dumitru lacob : alescu Pavel (curelar) 
Dope pe Ghindă Gheorghe (muncitor) 
ai e ae; : Hunedoara : Popa Petre (muncitor) Sârbu Damaschin (ţăran) 
A pacioceR ao Cornea Gheorghe "Matici Marin 4 
ea d Mae. ca a ij Sârbu Nicolae Soroca : Levizchi Ștefan (elev) j 
acra : aranica Petre (studeni! Ialomiţa : E Ă tiucă Boris | 
Popescu Hristu (ţăran) ra iC eo daaar dnei au znis . 
Cavachi DOI (student) Badea Traian Suceava : Răuj lon ş 
Câmpulung : lrimiciuc Valerian (cojocar) ș PE S s Gemeniuc lon ' 
Țăranu Traian aşi ; Dănilă Nicolae (licenţiat) Jitaru Spiridon (student) 
Cozan Luchian t eenia Miron (preot) Târnava mică:  Bârză Gheorghe 
Caraş : Borzac Lazăr (muncitor) agdad Elena Priş loan 
Băleanu lon (funcţionar) Lăpuşna : Diaconescu Vasile (colonel) Codrea Nicolae 
Cerbu lancu Florescu Sergiu (ziarist) Tecuci : Căsăneanu Gheorghe 
Cernăuţi : Pisarciuc Silvestru Palamarciuc lon Teodorescu Spirache 
i Regwald Francisc Maramureş : Baciu Vasile (student) 
; $: Butnaru lon i 
Molotiuc loan | Chirculiţă Dumitru Teleorman : Abagiu Dumitru (comerciant) 
Cetatea Albă :  Vlădău loan Belidean Mircea (student) Cristea Aristotel 3 
Păucă V. Dumitru (revizor şcolar) , Mebedinţi:  Gy preia Toader Dumitru (comerciant) 
Curoglu Damian eorghiu Victor Tighina : Heidenrich Vladimir 


Geacu Hristu Petre 
Ciuc : Duma losif (profesor) Gheorghevici N, 
Caranica loan 


Căldare Constantin 
Caragancev lon E 


Mirea Ilie Mureș : Rusu lacob Timiş-Torontal : Udrea Teodor (croitor) ; 
E - Paletaş Francisc ] Dragomir Gheorghe (şofer) | 
Cluj : Svibu sefi Pădureanu Nicolae Cocora Alexandru | 
a Nicolae 
remi Muscel : Nerasan Lon (avocat) Trei Scaune : Lascăr Gheorghe (inginer) 
Constanţa : + Chivu lon (preot) . Stancu lon a Nrănceanu Gheorghe 
Chiriazi Constantin (funcţionar) Năsăud : 4 Caranica Enache (licenţiat) 


Tonea Simion Turda : 


] ( Li i 
+ Mocanu Staicu (preot) Girigan Cornel 


+ Cucerzan Constantin (student) 


+ Secăreanu Jon (preot) Tauri iA Idril Nichita Augustin (măcelar) 
apă Coe Renul Tonceanu Gheorghe (student) 
Covurlui : £ BAmiii Malinici Nicolae Vâlcea : Nicolaescu Aurel (preot 
Croitoru Tudor A. Vădanei Vasile tai a 


> i Diaconescu Dumitru (preot) 
Puiu Vasile Vasilescu Nicolae (tâmplar) 


Potolea Gheorghe (ofiţer invalid de război) 


„viitor, sub semnul 


ÎNSEMNĂRI PE MARGINEA CĂRŢII LUI D 


Apariţia a doua a cărții 
despre * Pitești”, scrisă de 
Dumitru Bacu, cu peste 
douăzeci de aniînurmă, este 
un eveniment major al cul- 
turii românești în exil. Este 
înscrierea pe “'răbojul is- 
toriei” a învolburărilor de 
trăire ale unei generații, ale 
unor cutremurătoare trage- 
dii, care depăsesc tonalita- 
tea şi perspectiva celor cu- 
noscute din antichitatea 
greacă; a amărăciunilor și 
suferințelor care au sfârte- 
cat sufletul tineretului dela 
Pitesti, pentrucă au avut cu- 
rajul să mărturisească cre- 
dința lor în destinul neamu- 
lui lor. 

Cartea despre “Pitești” 
este o “icronică” a vremii 
noastre, o însușire, o însăi- 
lare de întâmplări cu care 
am fost contemporani şi care 
au zguduit inimile noastre, 
au violentat minţile și exis- 
tența noastră. Ea faceparte 
din seria marilor “'cronici”? 
naționale, pentrucă dă soco- 
teală, spre știre și cuge- 
tare, despre zbuciumul tul- 
burător care s'a abătut peste 
pământul țării. 

In cuprinsul cărții lui 
Bacu, cu iz şi mărturie de 
cronicar nepărtinitor, toate 
cele asternute pe hârtie au 
putut si pot să fie verificate 
şi confirmate de “martori” 
și contemporani. Adevăru- 
rile acestei cronici nu pot 
fi puse, nici acum si nici în 
îndoieli- 
lor şi suspiciunilor. 

Generaţia tineretului 
universitar care a fost la 
Piteşti, a fost răstienită 
pentrucă se găsea pe bari- 
cadele frontale ale unor a- 
firmări de ființare națională, 
de apărare ale unei culturi 
şi civilizații strămoșești, 
ale unei concepții despre 
lume și viață, plină de ome- 
nie și credință în Dumnezeu. 

Când “HanibaP” a ajuns 
la porțile cetății românesti, 
generația Iui 1944-48 a fost 
gata de luptă, spre surpriza 
și înciudarea vrăjmașilor, 
Un tineret luminat, pregătit 
sufletește și ideologic, curat 
în inimă si disponibil pentru 
sacrificii și jertie, cu o 
disponibilitate necunoscută 
până atunci, 

Pentru a putea pătrunde 
în hățișul și complexitatea 
problematicei pe careoadu- 
ce fenomenul “Pitesti”, pe 
care-l descrie Dumitru 
Bacu, în tot ceea ce este 
esențial, voi încerca în a- 
ceastă dare de seamă să 
prezint câteva puncte de 
sprijin, care să înlesnească 
înțelegerea tragedieitinere- 
tului naționalist român între 
zidurile temniței dela Pi- 
tești. 


INCEPUTURI DE 
REEDUCARE 
Ceea ce s'a petrecut la 
Pitești mu se poate explica 
ca un fenomen izolat, de 
circumstanță care a apărut 
în istoria temnițelor comu- 


SEPTEMBRIE 1989 


CUVANTUL ROMANESe - 


niste fără o pregătire prea- 
labilă. Caracterul special 
al fenomenului Piteşti se 
desprinde din brutalitatea şi 
inumanitatea cu care guver- 
nanții comuniști și-auurmă- 
rit obiectivul: lichidarea 
formei istorice de viață ro- 
mânească și deci a tuturor 
tradițiilor, valorilor spiri- 
tuale și a instituțiilor prin 
care s'a format personali- 
tatea poporului român. 
Acesta era obiectivul ultim 
al marxistilor români. La 
Pitești s'a urmărit uciderea 
morală ( și, dacă era ne- 
cesar, fizică) a unei gene- 
raţii de tineri care alcătuiau 
speranțele naționale ale 
viitorului românesc. Aceas- 
tă generație trebuia scoasă 
violent din istorie, tocmai 
pentrucă reprezenta o forță 
ideologică cu resurse imen- 
se pentru instinctul național 
de apărare și creație. 
Procesul de reeducare 
la care a fost supusă aceas- 
tă generație în temnița nea- 


"gră dela Pitesti, a fost ela- 


borat şi perfecționat, în con- 
formitate cu legile marxis- 
te, în cursul anilor dintre 
1944-48, cuodirectă influen- 
ță a metodelor sovietice, 
aduse de armatele rosii. 

Forme incipiente de ree- 
ducare au început încă în 
lagărele de prizonieri de 
război, din Rusia Sovietică, 
prin acțiunea directă a lui 
Ana Pauker. Așa s'au for- 
mat cele două divizii ““Tudor 
Vladimirescu” şi “Horia, 
Cloşca și Crișan”. Si, ar 
fi fost posibil să fie orga- 
nizate mai multe divizii, 
dacă nu ar fi apărut legen- 
dara personalitate a lui Puiu 
Atanasiu, care a înfruntat 
pe Ana Pauker si a ridicat 
moralul ofițerilor români. 
In fond, și cele două divizii, 
formate 'de Ana Pauker au 
avut un volum mult redus, 
în comparaţie cu o divizie 
normală, căci ofițerii și sol- 
dații români, dinprizonierat 
nu s'au grăbit să participe 
la “'reeducarea” lui Ana 
Pauker. 

Imediat după 23 August, 
1944, au apărut la răscrucile 
de străzi principale din Bu- 
curești ““vânzătorii de în- 
țelpciune” pro-comuniști, 
care Îndrumau, prin simu- 
late discuții și dezbateri po- 
litice, pe ascultătorii oca- 
zionali, să se apropie de 
partidul comunist, Acesti 
“vânzători de înțelepciune”! 
nu erau comunisti sadea, 
căci acest soi de oameni 
nu prea existau în România, 
Ei fuseseră ''reeducaţi”! de 
către cadrele speciale ale 
partidului, dar au falimen- 
tat în acțiunea lor, desfă- 
şurată în rândul masselor 
populare. 

In propaganda comunistă, 
pentru a câștiga suportul 
țărănimii, au fost utilizate 
tot felul de metode de reedu- 
care pentru a promova re- 
forma agrară, care era o 
capcană politică. In reedu- 


CRONICI 


carea pentru reforma agra- 
ră și colectivizare, au fost 
atrași învățătorii și Seat 
din sate, o bună parte din 
ei. 

Metode de reeducare s'au 
întrebuințat în lupta partidu- 
lui comunist pentru destra- 
marea partidelor istorice: 
Naţional” Tărănesc, Liberal 
si chiar Social Democrat. 

Acea faimoasă asociație 
ARLUS, ale căror rânduri 
au fost îngrosate la nivel 
de 95 7, de intelectuali ro- 
mâni, a fost rezultatul unui 
proces de reeducare, care 
a reusit peste așteptările 
comuniste,  tocmâi acolo 

„„„unde se astepta o opoziție 
dură și trainică. 

O parte din preoțimea 
ortodoxă a acceptat reedu- 
carea, prinpreotul Burducea 
si popa Vască, care au creat 
frontul democratic al preo- 
ților, pe care I-a susținut 
si Mitropolitul Nicolae Bă- 

n; acesta se plimbase la 
Sibiu pe strada principală cu 
un general sovietic, ca semn 
al unei reeducări speciale. 

După 6 Martie 1945, toate 
instituțiile românești au su- 


ferit un proces de reedu- 
care, inclusiv PalatulRegal. 

Forma cea mai specifică 
a reeducării comuniste, care 
prefigura “Piteștii”, “Jila= 
vele”? și ““Aiudurile”! a fost 
însă a Frontului Patriotic, 
care săvârsea ucideri în cu= 
prinsul țării, fără judecată, 
lege sau omenie. Aceasta 
era arma cea mai puternică 
a partidului comunist, prin 
care erau reeducați adver- 
sarii: uciderea era avertis- 
mentul care se dădea tutu- 
rora, că vor dispărea fără 
urmă.  Avertismentul, ca 
metodă de reeducare. 

Spre sfârșitul anului 
1948, reeducarea a făcut ra- 
vagiile ei și în rândurile 
preoților români catolici, 
din Biserica Blajului, prin 
capitularea a 98 dintre ei, 
dar până la urmă procesul 
reeducării nu a putut fi ex= 
tins peste această limită. 
Episcopii Uniţi au acceptat 
jerifa martirică, în locul 
oricărui compromis. 

Metodele comuniste de 
reeducare, aplicate în in- 
teriorul țării, imediat după 
23 August, 1944, nu au dat 


Librairie du Savoir 
5 Rue Malebranche 
75005 Paris 
France 


In Statele Unite, la: 


Zahu Pană 
133 Bennett Avenue 
Yonkers, N.Y.10701 
U.S.A. 


Cartea costă $ 20.00 plus expediția si se poate comanda 
In Europa, la: 


Dipl. Ing. Paul Morcov 
Georg Buchner Weg 12 
6050 Offenbach /M 
West Germany 


In Canada, Ja: 


'Tudor Murgoci 
P.O.Rockton 
Ontario, LOR 1X0 
Canada 


comunisti, 


3 


rezultatele pozitive, scon- 
tate de conducerea partidu- 
lui comunist. Pentru in- 
teresele lor imediate, co- 
muniștii au obținut prinpro- 
cesul de reeducare, o mul- 
țime de avantaje. Insă, în 
ultimă instanță au fost obli- 
gați să speculeze înfavoarea 
lor prezența armatelor roșii 
pe pământul țării și violen- 

în toate împrejurările. 
Pe o cale de manifestări 
normale politice, în cadrul 
unei democrații, chiar mini- 
me, partidul comunist nu 


„avea nici o sansă de prelua- 


rea puterii politice. 

Toţi aceia care nu erau 
Ș la data de 23 
August, 1944 dar au con- 
tribuit în cele mai variate 
forme de colaborare la pro- 
movarea comunismului și la 
consolidarea partidului co- 
munist, au fost în realitate 
niște reeducaţi, niste per- 
soane care nu mai operau 
cu logica normală a facul- 
tății lor de judecată. Mintea 
colaboratorilor a fostgolită, 
sau estompată, pentru vre- 
mea aceea de orice fel de 
idei, principii, legi morale 
sau concepții pe care le 
însușiseră până atunci. 
Reeducarea comunistă le-a 
atrofiat orice fel de acti- 
vitate mintală normală. 

In felul acesta, a fost 
dislocată viața partidelor din 
țară, a fost lichidată indus- 
tria, finanțele, neantizată 
viața culturală și spirituală 
şi s'a creat unhaos interior, 
pe toate planurile de existen- 
ță. Instituțiile fundamentale 
s'au prăbușit, toate laun loc, 
împreună cu monarhia. 

Indată după lichidarea 
monarhiei românesti, parti- 
dul comunist a pregătit o 
nouă strategie prin care 
vroia să înceapă clădirea 
unei societăți noi, după mo- 
delul sovietic. 


ARESTARILE DIN 
14-15 MAI 1948 


Prima măsură, în cadrul 
strategiei politice, a celei 
noi, a fost luată de comi- 
tetul central al partidului. 
Acesta a dispus arestarea 
unui număr impresionant de 
mare a tuturor “'vârfurilor”! 
politice (acesta era termenul 
comunist pentru aceia care 
dispuneau de virtualități pu- 
panica de opoziție si ostili- 
ate față de planuri! - 
idea! “ de 

Asa s'au operat arestări 
masive în rândurile țărăni- 
mii, ale muncitorimii si ale 
armatei, cu acuzații inventa- 
te, dar aplicate fiecăruia în 
cadrul categoriilor Tes- 
pective. 

După aceea, au trecut la 
forțele politice care repre- 
zentau un pericol pentru 
partidul comunist: întâi gru- 
parea inginerului Ion Bujoi 
SA Să cunoscută, pe 

șe”, ea reprezenta 
mult mai mult decât o orga- 
nizație politică a unui om 
politic care de fapt nu prea 


.BACU: DESPRE “PITEŞTI” 


avea calități sau pretenţii de 
om politic. Ion Bujoi a fost 
o mare energie românească, 
dar nu viza poziții politice. 
După 1944 a intrat în grupa- 
rea care a primit numele 
după propriul său nume. 

Gruparea aceasta era mai 

mult decât o simplă organi- 
zaţie politică de rezistență, 
Era o coaliție națională de 
formațiuni și inginerul Bujoi 
a participat la alcătuirea ei 
ca o necesitate politică de a 
se strânge la un locelemen- 
tele reprezentative ale unei 
opoziții trainice, pentru 
orice eventualitate. 

Nu Bujoi era personalita- 
tea dominantă și diriguitoa- 
re. El reprezenta o deose- 
bită prestanţă și poziţie ro- 
mânească, însă diriguitorii 
acestei grupări erau profe- 
sorul George Manu şi ingine- 
rul Alexandru Pop, care au 
întreprins toate acțiunile po- 
litice de amploare, legătu- 
rile cu străinătatea și înche- 
garea internă a 
naționale. 

Comuniștii nu au acceptat 
ideea ca această coaliție na- 
țională să fie cunoscută ca 
atare, nici în țară, nici în 
străinătate (inclusiv Rusia 
Sovietică), de aceea au deru- 
mit-o *'grupul Bujoi”?, redu= 
cându-o, în felul acesta, la 
o simplă conspirație subver- 
sivă. In orice caz, gruparea 
Bujoi a fost arestată în 
preajma lui 14-15 Mai 1948. 

Existența acestei grupări 
a creat o stare de tensiune 
la comunisti, din cauza am= 
ploarei, structurii şi poten= 
țialului de care dispunea, 
tocmai în vremea în care 
partidul comunist era con- 
vins că a scos din acțiune 
forța politică a partidelor 
politice si a instituțiilor ma- 
jore ale statului român. 

„Prin deschiderea unor le- 
gaturi cu Occidentul, ““gru- 
parea  Bujoi”” aducea 0 
coloratură nouă în complexul 
politicii românesti. Prin 
naivitate, ignoranță (saualt= 
ceva), puterile occidentale 
au pierdut instrumentele de 
influență în treburile romă- 
nești. Influența lor înprima- 
vara lui 1948, în România, 
era nulă, căci se reducea la 
simple protestări formale, 
fără eficacitate, oricât de 
categorice ar fi fost acestea. 

“Gruparea Bujoi” ame- 
nința cu reluarea unor legâ- 
turi oficiale cu Occidentul, 
pe care profesorul Manu le 
inițiase deja și, în același 
timp, gruparea avea și un 
punct de sprijin tehnic, În 
domeniul militar, pringene- 
ralul Socrate Mardare, unul 
dintre otițerii superiori 
armatei române, care dispu- 
nea de integritate morală și 
conștiință națională, pe lânţ? 
priceperea lui în arta Mi“ 
litară, 


(va urma) 


lon HALMAGHI : 


“A 


Di. 


CUVANTUL ROMANESC 


SEPTEMBRIE 1989 


PAGINA 9 


ASPECTE ANTINOMICE ALE MORȚII ȘI DRAGOSTEI 
ÎN LIRICA LUI EMINESCU 


—— Gheorghe RĂDULESCU— 


Teoretic privite lucrurile, Eminescu 
este un poet al viziunii cosmice, trans- 
cendental, un poet de conceptie me- 
tafizică. ; 

Poetul are imaginea halucinantă a 
universului, pământul fiind doar un infim 
model, un exemplar tipic din lumea 
planetară, iar mișcarea şi rotirea astrală 
se efectuează după legile exacte ale 
cosmicităţii, în care este inclusă şi tera 
noastră. 

“Scrisoarea I-a” ne oferă o asemenea 
viziune cosmică înfricoşătoare, o viziune a 
eternității a Dumnezeirii universale: 

“Dar deodat-un punct se mișcă...cel 
întâi și singur. lată-L/Cum din chaos face 
mumă, iară El devine Tatăl... / Punctu- 
acela de mișcare, mult mai slab ca boaba 
spumii, / E stăpânul fără margini peste 
marginile lumii...” (Scrisoarea I-a, 1 
Februarie 1881) 

Cosmogonia din ''Scrisoarea I-a" 
porneşte ca şi “Rugăciunea unui dac” (1 
Septembrie 1879) din același loc al golului 
primar, al golului de unde începe con- 
turarea genezei, a spaimei pe care ţi-o dă 
infinitul gol al întunericului, fapt pe care 
cu mii de ani în urmă filosofia brachman - 
hindusă cerceta și analiza crearea univer- 
sului. 

Interpretarea universului și a lumii, 
Eminescu le compune poetic prin imagini 
în care sunt cuprinse și cele două aspecte 
umane: moartea şi viaţa. Moartea fiind 
generatoare de vieți, cum vede poetul, ea 
este factorul unic şi etern, viaţa ar fi în 
fond o incidenţă, o clipă de eroare necorec- 
tată a morţii eterne, de aici și 
efemeritatea vieții, însă reînturnarea ei în 
moarte generează succesiv, temporar viața. 
Eminescu preîntâmpină teoria inutilității 
prin această viziune a sa, teorie care va 
inaugura mult mai târziu în secolul 
nostru literatura expresionismului și a ab- 


Din acest punct se va desprinde și 
aspectul pesimismului său, căci inerția 
pune stăpânire pe orice acţiune în mişcare 
în lumea cosmică, încât poetul simte o 
destrămare a conştiinţei, o distorsionare a 
tot ce este vital în acea lume, spiritul 
suferă de spleen, de oboseală, con: 
templația și meditaţia sunt singurele 
pârghii ale rezistenței, uniformitatea 
ostenește, ea este solitară şi frigidă, doar 
lumea terestră este sortită variaţiei, încât 
pentru eternitate imaginea lumii noastre 
devine scena unui joc al materialităţii, 
datorită metamorfozării ei înveşnică trans- 
formare. Pentru noi acest joc trece: 
aproape neobservat, el fiind vizibil şi 
manevrat numai în sferele înalte ale eter- 
nității. 

Odată cu poezia **Mortua est” (1 Martie 
1871), Eminescu deschide seria teoriilor 
sale conceptuale exprimate prin imagini 
poetice, unde moartea este forța 
propulsatoare a rotației umane, aspect pe 
care îl exprimă cât se poate de explicit mai 
târziu în “Luceafărul”. “Părând pe veci a 
răsări / Din urmă moartea-l paşte, / Căci 
toți se nasc spre a muri/Si mor spre a se 
naşte.” (Luceafărul, Aprilie 184). 

Rotaţia este o veşnică încercare pentru 
o devenire înșelătoare a vieţii, a suc: 
cesiunii umane parmenidiene, încât 
reflecţia poetului întărește concepţia sa 
asupra inutilităţii, a rostului hotărit şi 
prestabilit al lumii noastre iluzorii în 
trecerea ei prin timp și spațiu. 
Inutilitatea a toate câte există este sensul 
concluzional al unei literaturi ce ia 
naştere cu expresionismul și se adânceşte 
în creaţia absurdă a lui Eugen Ionescu și 
Samuel Beckett. ea 

Eminescu preîntâmpină însă principiul 
inutilităţii prin. teorii cosmice, astrale, 
concepție a unei filosofii universal- 
romantice de pătrundere în lumea 
cosmogonică, absolută, dar apatică, care 
îşi găseşte fericirea epicuriană în starea 
statică şi inertă. i 

In “Odă - în metru antic”, Eminescu 
spune acest lucru prin dorul de tristețe și 
de moarte, însă o moarte a voluptății 
doreste poetul: “Piară-mi ochii tur- 
burători din cale, / Vino iar în sân, 
nepăsare tristă/Ca să pot muri liniștit, pe 
mine /Mie redă-mă.” |Odă - în metru an: 
tic, Decembrie 1889), Un aspect și mai 


concludent al îmtilității Îl întâlnim în, 


ie ET inţa, fiinţei 
s Nea: acri RBAtiiRla fii 


poezia ““Eu nu cred nici în Iehova”: ““Toa- 
te-aceste taine sfinte / -Pentru omfrânturi 
de limbă- / In zadar gândește, căcigândul / 
Zău, nimic în lume schimbă”. (Eu nu cred 
nici în Iehova, 1878). 

Aceeași concepție o vom întâlni și în 
poezia “'Rugăciunea unui dac” (1 Sep- 
tembrie 1879), în care liniştea nu o poate 
afla decât în “Nirvana”, o liniște 
paradisiacă, spre sfera uranică simte 
poetul atracţia: “Si tot pe lâng'aceasta 
cerşesc înc'un adaos:/Să' ngăduie intrarea- 
ini în vecinicul repaos!” (Rugăciunea unui 
ac 

Aspecte pesimiste ale concepţiei 
eminesciene încep însă să se manifeste de 
timpuriu, odată cu poezia “Mortua est”, 
poezie de tinerețe pe care Titu Maiorescu 
o evidenţiază printre alte poezii ca fiind 
cea mai valoroasă (Veneră și Madonă, I5 
Aprilie 1870, Epigonii, 15 August 1870 
şi Mortua est, 1 Martie 1870). ““Mor- 
tua est” este o poezie a morţii, dar şi o 
poezie a dragostei prin care Eminescu 
pătrunde într'o lume de dincolo de 
granițele vieţii noastre,  într'o lume în 
care imaginaţia a intuit-o în mod fictiv, 
datorită penetraţiei filosofice, dându-i 
contur și existenţă. In lumea noastră, 
materia amorfă nu se poate susține și 
menţine fără spiritualitate, iar trecerea pe 
alt plan existenţial, dacă înspăimântă nu e 
altceva decât spaima pe care o avem în 
fața unei forţe şi a unei măreții care face 
ca numai spiritul să pătrundă liber în 
transcendența eternității. De aceea în 
momentul morţii, durerea fizică de cele 
mai multe ori își exercită neputincios 
vitalitatea, adică durerea materiei care 
rămâne lipsită de conținutul etern, de 
elementul sacru care-i susține existența. 
Sacralitatea nu poate fi deci decât tem- 
porară în corpul uman, manifestându-se 
prin forța incandescentă a spiritului în 

i iane, după gradul. 
re calitativ: ră 
dirii noastre. 

Durerea celor rămași în viaţă, durere 
provocată de dispariția unei fiinţe iubite, 
nu e altceva decât suferința care se trans- 
mite spiritual dela elementul eliberat din 
materia moartă, la elementul încarcerat 
în cavitatea material-umană a celor vii, 
element care rămâne fără puterea de 
salvare, de pătrundere și înţelegere 
deplină a fenomenului morţii. Ruptura se 
face prin spiritul care nu poate exista 
într'o materie degradată fizic, acolo unde 
gândirea nu mai are capacitatea de a putea 
funcționa corect sau deloc. Să vedem însă 
ce spune Eminescu și cum percepe el 
fenomenul morţii, al morţii femeii iubite, 
cum realizează să creeze prin imagini 
poetice moartea și cum interpretează 
filosofic abstracţiunea elementului 
spiritual. In '““Mortua est”, Eminescu ne 
prezintă pe două planuri paralele acest 
fenomen, moartea fizică atunci când omul 
dispare ca entitate materială, neîn- 
suflețită și spiritualitatea eternă, o 
moarte fără moarte, o stare pe care omul 
nu o poate cunoaște decât imaginativ, fic- 
tiv, o viață a morţii lumii siderale, veșnică 
în repausul ei platonic meditativ, o stare 
statică care depăşeşte simțurile şi 
înţelegerea omenească, 

Imaginile poetice care 'se succed, 
elementele care compun întreg ansamblul 
mortuar ca: ''Făclie de veghe pe umezi 
morminte, / Un sunet de clopot în orele 
sfinte,/Un vis ce își moaie aripa'n amar ”! 
sugestionează și sugerează trecerea 
sufletului fluid prin vămile morţii. 
Imaginile exprimă plastic sufletul care 
suie parcă printr'o întreagă zidire de 
trepte ale cerului, încât totul se petrece ca 
la o mare sărbătoare cerească, o nuntă 
înfrățită cu veşnicia, o vrajă a eternității, 
trecând printr'o “'ploaie de raze”, printr'o 
“ninsoare de stele”, în așa fel incât 
“Argint e pe ape şi aur în aer” și totul se 
efectuează într'o armonie stelară de raze 
şi cântec divin. 

Viziunea lui Eminescu construită din 
imagini ale abstracțiunilor ne conduc spre 
infinitul cosmic al nemuririi sufletului: 
““Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,/ Cu 
râuri de lapte şi floride lumină,/ Când norii 
cei negri par sombre palate, / De luna 
regină pe rând vizitate." (Mortua est) In: 
torcându-se spre imaginea corpului nein: 


şi cantitativă a gân- 


de. Vuniversal. + i 


sufleţit din sicriu al femeii iubite, poetul 
își exprimă durerea și deşertăciunea vieții 
printr'un şir de interogaţii, contemplă 
aspectul  deprimant prin  descripții 
delirante, în aşa fel încât îţi lasă impresia 
unei prăbuşiri a conștiinței, a eului 
singularizat, care se contopește cu moar- 
tea întrun tot abisal şi purificator, 
datorită desprinderii de realitatea din jur. 
De fapt această desprindere de realitate 
nu este decât miraculosul cânt paradisiac 
din sferele în care pătrunde și pe care îl 
aude poetul, ca și viziunile de vis 
halucinant dantesc: “'Văd sufletu-ţi candid 
prin spațiu cum trece;/ Privesc apoi lutul 
rămas....alb şi rece, / Cu haina lui largă 
culcat în sicriu, / Privesc la surâsu-ți 
rămas încă viu.” (Mortua est). 

Si dacă iubirea celor doi îndrăgostiți se 
petrecea în Edenul terestru, fiind o 
dragoste completă dyonisiacă, care pornea 
dela dorința instinctuală, primară, la 
dorința totală de chemare perpetuă de 
înălțare, prin moarte însă femeia iubită va 
pleca în Edenul selenar, locul de visare și 

etrecere a spiritului. “Sărmanul Dionis” 
Decembrie 1872 - Ianuarie 1873) din 
nuvelele lui Eminescu acolo îşi va afla 
fericirea, o fericire fără sfârşit, idee care 
se stabileşte prin apriorismul kantian și 
esența schopenhaureiană din cuprins, fapt 
atât de evident în ““Mortua est”; “Dar 
poate acolo să fie castele /Cu arcuri de aur 
zidite din stele, /Cu râuri de foc şi cu 
păduri de-argint, / Cu țărmuri de smirnă; 
cu flori care cânt; 

Durerea este atât de violentă în momen: 
tul despărțirii de ființa iubită, încât 
poetul simte o adevărată prăbuşire 
sufletească, o spaimă eschatologică pune 
stăpânire pe el, totul parcă se sfărâmă, 
pământul şi cerul iau aspectul unui 
cataclism, încât tot și toate se pierd și se 
rostogolesc în golurile imense ale haosului 


„Increderea în via 
zdruncină, un pesimism acut i se 
strecoară în suflet, în orice există poetul 
nu vede decât inutilul, nimicul ia 
înfățișare universală făcându-l să nege 
însăși existența și tot ce-l înconjoară: 
“Când sorii se sting și când stelele pică/ 
Imi vine a crede că toate-s nimică. /Se 
poate ca bolta de sus să se spargă,/Să cadă 
nimicul cu noaptea lui largă, /Să văd cerul 
negru că lumile-și cerne / Ca prăzi 
trecătoare a morţii eterne...” (Mortua 
est). Prin urmare cealaltă față a acestui 
aspect estes realitatea concretă pe care 
Eminescu o vede, realitate pe care 
simțurile umane o înregistrează, sen- 
timentul de dragoste fiind profund afectat 
şi traumatizat. Romantismul este în 
acest? sens caracteristic, sen- 
timentalismul este revelator, iradierea 
forței sufletești ca și revolta devin 
irezistibile. Lipsa de rezistență în fața 
dezastrului se pliază cu indignarea şi 
revolta. Reflectarea și gândirea îşi 
modifică ţinuta, o' izbucnire de revoltă 
rupe consistenţa conștiinței, depășind 
limitele meditaţiei și ale credinței. 
Sutferința devine propulsorul 
irascibilității, logica, rațiunea devin 
iraționale, îmbrăcând o logică a durerii, o 
alogică dirijată de sentimente, de decepție, 
de deprimare; în așa fel încât intervine 
starea de nimicnicie, de negare a tot ce 
există, de pesimism, toate cuplate cu sen: 
sibilitatea structurii psihico-nervoasă a 
poetului. Indoiala își face loc, 
shakesperian își mărturisește disperarea 
pe care obligat o suportă ca o povară im: 
pusă fără drept de apel, până la epuizarea 
totală: “Si-apoi...cine ştie de este mai bine/ 
A fi sau a nu fi...dar știe oricine/ Că ceea 
ce nu e, nu simte dureri/Si multe dureri: 


za R = 


| 

| 
a, 
ZI 
rul! 


351) 


E teaca cd 
și echilibru i se 


s, puţine plăceri/... Au e sens în lume? Tu 
chip zâmbitor, /Trăit-ai anume ca astfel să 
mori?/ De e sens într'asta, e'ntors și ateu/ 
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.” 
(Mortua est) ““Mortua est” este con- 
siderată printre poeziile lui Eminescu 
drept pesimistă şi într'adevăr sunt locuri 
unde poetul îşi denunță pesimismul său 
prin formule poetice uşor de sesizat, de 
exemplu: nimicul ca subiect al negaţiei 
ocupă un spaţiu important în creaţia sa, . 
pentrucă pe cât este de original şi im- 
presionant, pe atât este de deprimant şi 
turburător în viziunea pe care o are. De 
fapt creația eminesciană este construită în 
mare parte pe antinomie, de exemplu: 
“Luceafărul”, ““Veneră şi Madonă,” 
“Inger și demon”, “Scrisorile”. Cu toate 
acestea atât poezia *“Mortua est” cât şi 
altele nu sunt întru totul pesimiste, lucru 
pe care îl declară însuși Eminescu privind 
moartea, în poezia “'Cu mâine zilele-ți 
adaugi...” “Chiar moartea însăși e-o 
părere / Si un vistiernic de vieţi.” (Cu 
mâine zilele-ţi adaugi....Decembrie 1883) 

Ideea acestei poezii este schopenhaurea- 
nă şi influența pesimismului filosofului ger- 
man atinge pe alocuri “Nirvana”! şi Ed- 
gar Poe în “'Eldorado”” caută o Nir- 
vană”, însă Eminescu vede că moartea 
este generatoare de vieți, așa precum 
credem că este, iar în “'Mortua est”, 
sufletul după moarte porneste spre “Nir- 
vana” adică spre Edenul selenar. Deci, am 
putea afirma că întreaga construcție 
poetică din '*Mortua est” cu tot ansamblul 
romantic funerar impresionează profund, 
construcţie în care găsim adevăruri in- 
discutabile, adevăruri spuse de un poet cu 
o gândire genială, exprimându-se prin 
imagini poetice, imagini ce sunt 
halucinante viziuni cosmogonice şi biblice, 
reliefând totodată un panteism în care 
poetul se mișcă în voie. In același timp 

pe-a netăgăduit că Eminescu a fost in- 
ulențat de filosofia și concepțiile lui 
Schopenhauer, chiar dacă filosoful german 
i-a fost doar un îndreptar, un educator din 
a cărui filosofie poetul a extras ce i-a 
trebuit şi a rămas conform cu principiile 
și cu modul său de a vedea viaţa şi 
lucrurile. Opera lui Schopenhauer ex- 
primă o gândire profundă, teoretică şi 
radială, o operă în care toate direcţiile duc 
spre centru. In aforismele sale traduse de 
Titu Maiorescu, la prefața ediţiei a doua, 
filosoful pesimismului german face de alt- 
fel următoarea reflecţie că: “Orice plăcere 
e negativă, pe când durerea e pozitivă,” 
afirmaţie pe care Maiorescu încearcă să o 
corecteze, deoarece semnificația nu duce 
în mod categoric la pesimism, nu se poate 
generaliza, ea este subiectivă şi se poate 
aplica doar anumitor individualități ieşite 
din comun, de exemplu lui Leopardi, lui 
Edgar Poe, lui Byron şi în parte lui 
Eminescu. 

lar mai departe Schopenhauer adaugă: 
“Scopul propriu zis al existenţei este 
moartea.” Si Eminescu vede acest lucru, 
numai că pentru el moartea este 
generatoare de vieți: ““Căci toți se nasc 
spre a muri / Si mor spre a se naște”. 
(Luceatărul, Aprilie 1883) 

Problema morții a preocupat 
îndeaproape pe mulţi gânditori ai lumii, 
printre aceştia pe Goethe, Calderon dela 
Barca, Leopardi, Byron, Poe, Eminescu, 
creatori care au încercat să pătrundă 
esența vieţii și a lucrurilor, să descopere 
ce nu se poate descoperi, adică scopulvie- 
ţii şi finalitatea ei prin moarte, care pentru 
unii ar fi regenerarea naturii sub noi 
forme proaspete, generative din punct de 
vedere material, dar perpetuu etern pe 


Ii iritual. 
plan spiritual VA'URMA 


stă IEI di 


| 


, 


PAGINA 10 


SEPTEMBRIE 1989 


ANUL EMINESCU 


POEZIA CU CARE A DEBUTAT EMINESCU LA VÂRSTA DE 16 ANI 


De-asiu ave si eu vo fure 
Mandra, dulce, vapitore, 

Ca si Aorile din Maiu, 

Puice dulci a unui plaiu, 

Pliiu ridiendu cu carbu verde, 
Ce se lăpgunn, se perde, 
Undoindu incetisioru, 
Sioptindu siopte de amoru; 


De-asiu ave o floricica 
Giugasia si tinericu, 

Ca si Adrea erinului, 

Albu ca new'a sinului, 
A malgamu do ros albi: Câtu ti tine diuliti'a A 
Și de una purpuria 
Cuntandu veselu si usiuru, 


Cu ocazia împlinirii în acest an a 100 de ani dela moartea poetului MIHAIL EMINESCU, 
“Cuvântul Românesc”! declară pentru întreaga apariție pe anul 1989, “Anul Eminescu”, în acest 
scop vor apare în fiecare număr poezii și proză scrise de Eminescu, precum şi studii, recenzii, ar- 
ticole şi alte materiale închinate poetului. Toţi care posedă lucrări sau „studii mecla sau 
materiale documentare despre marele poet naţional, sunt rugaţi să trimită materialele cu 


specificaţie “'Anul Eminescu”. Sa : 
o at a Colegiului de Redacţie va tria materialul trimis spre publicare. 


DE-ASIU AM... 

De-asiu uve o floricica 
Giugasia si tinerica, 

Ca si fAovea erinului, 

Albu ca newa sinului, 
Amalgamu d'o ros” albia 

Si de una purpunia, 
Cantandu veselu si usioru, 
Sioptindu siopte de amoru ; 


De-usiu ave o porumbitia 
Cu chipu alu de copilitia, 
Copilitia blandisiora 

Ca o dî de primavera, 


l-asiu canti doim'a, doiniti'a, 


L-asiu canti: 0 'meetisioru, 


Sioptindu siopte de sumoru ; 


Pagini de jurnal 


Sioptindu siopte de amoru. : 


“CENTENAR MIHAIL EMINESCU 


Mare Voievod și Domn al 


1850-1889 


Fiinţei Româneşti 


La 15 Iunie 1889, pogora în bezna neființei, Mihail Eminescu 
““Străin si fără lege de voi muri, atunce 


Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce > 

. Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s'o rumpă 4 
£ Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă - 
: Indură-te, Stăpâne, și dă-i pe veci viaţă!” Î 


Viziunea tragică şi lim- 
pede a propriei morţi, din 
tulburătorul vers 
preinonitoriu, premerge_cu 
zece ani clipa definitivă a 
preschimbării vieții în des- 
tin. O citim, cutremurați în 
“Rugăciunea  umi Dac”, 
scrisă la 1 Septembrie 1879. 

Soarta pământească i se 
frânge prematur, în 
blestemata dimineață de 
Joi, la sanatoriul doctorului 
Suţu din capitala României: 

“Astfel se stinse în al op- 
tulea lustru de viaţă cel 
mai mare poet pe care l-a 
ivit şi-l va ivi poate, 
pământul românesc. Ape se 
vor seca în albie, și peste 
locul îngropării lui va 
răsări pădure sau cetate, şi 
câte o stea va veșteji în 
depărtări, până când acest 
pământ să-și strângă toate 
sevele şi să le ridice în 
țeava subţire a altui crin de 
tăria parfumurilor sale”. 
(G. Călinescu). 

Intru zămislirea crinului 
unic și irepetabil, jocul 
hazardului nu s'a întrerupt 
nicicând. La porunca 
divină, sub ochiul 
atotvăzâtor al Creatorului, 
Ursitoare mute, călăuzite 
de Intâmplarea oarbă și 
surdă, cern soarta fiecăruia 
și-a tuturor, dela începutul 


Neiînceputului... 
Din nesfârșirea in: 
finitului, pulsând în 


dilatare si contractare - 
macrocosm, microcosm - ele 
opresc în ciur pulbere de 
stele, de viaţă și de 
nemurire, impalpabilii 
atomi însufleţiţi, miriade 
neprețuite de grăunţe rod- 
nice, cromozoni şi gene. 
Parcele au aruncat, cândva, 
pumnul de licurici fer- 
mecați înspre globul cel de 
tină, în Omenire; iar diti 
cei aleşi, pepite de ereditate 
în mâzgă fertilă au ajuns și 
în plămada Românilor până 
la Păduroasa, Bucovina 
străbunelor seminţii 
Iminovici și lurașcu. Duble 
spirale infinite, grele de 
ciorchinii grăunţelor 
scumpe, cromozomii și 
genele geniului s'au risipit 
adunându-se în carnea lui 
Gheorghe şi în sânul 
Ralucăi-Rareșa. 

Din contopirea lor - 
Neinceput, Infinit, Intâm- 
plare, Gene, Mâzgă, 
Gheorghe, Raluca -, s'au 
născut zece copii muritori 
și un Luceafăr. Care sa 
nemurit, cu moartea pre 
moarte călcând, zboară cu 
aripi mari, acum și în vecii 
vecilor, în spirala nesfârșită 
a eternității. Si îl simţi 
strălucind în minţile și 
inimile noastre, Mare 
Voievod și Domn al Fiinţei 
Românești și Impăratul 
între împărații lumii gân- 
ditoare. 


... 


Sâmbătă 17 lunie 1889, 
Mihail Eminescu părăsea 
cel din urmă loc de odihnă 
pământească, Biserica 
Sfântul Gheorghe Nou. Cor: 
tegiul însoțitor pe ultimul 
său drum, a fost surprins 
în fața Universităţii din 
București, de unicul desen 
rămas posterității, datorat 

pia ietorutat Constantin Jiqu- 
di, care a fost publicat în 
“Universul Literar” din 
lunie 1889. Deslușim în 
mulțime, în urma sicriului, 
pe primul ministru Lascăr 
Catargiu, pe Titu 
Maiorescu, Th. Rosetti, D. 
Aug. Laurian, St. C. 
Mihăilescu, studenţi și 
elevi. Coroane: de flori au 
fost depuse de Academia 
Română, Societatea Unirea, 
revista “Fântâna  Blan- 
duziei'” şi de presa 
bucureșteană. Inăbușindu- 
şi durerea, comentatorul 
desenului, autor al repor: 
tajului, scrie: ““Tristă a fost 
ceremonia ducerii la 
mormânt a marelui geniu 
poetic. N'a fost o 
înmormântare de fast și de 
pompă - noi toţi cei care am 
urmat cadavrul ce ne lipsea 
de o lume de gânduri, eram 
izbiți crunt în inima 
noastră. Multă lume a 
urmat rămășițele celui mai 
genial poet din vremea asta, 
care a dat avânt nou dez- 


Mihail EMINESCU 


de Andrei PANDREA voltării noastre literare." 


_ Racla simplă a celui mai 
"de seamă dintre Români a 
fost coborită în mormânt pe 


ploaie  măruntă, la 
Cimitirul Bellu, între un 
tei şi un brad. 


"Când voi muri, iubito, la 
creștet să nu-mi plângi; / 
Din teiul sfânt și dulce o 
ramură să frângi, / La capul 
meu cu grijă tu ramura 
s'o'ngropi; / Asupra ei să 
“cadă a ochilor tăi stropi; / 
Simți-o-voi odată umbrind 
mormântul meu... / Mereu 
va crește umbra-i, eu voi 
dormi mereu”, 


... 


La 100 de ani dela logo- 
direa cu nentul, Mihail 
Eminescu este mai viu ca 
oricând. Prin comoara 
prometeică și proteică 
dăruită, el este mândria 
noastră. Se cuvine, cu 
adâncă smerenie, să-i 
aducem împreună - toată 
suflarea românească - pri- 
nosul nostru, cu gândul, cu 
inima, cu simţirea, și dacă 
se poate cu fapta. 

Că Românul trăieşte cu 
Eminescu în suflet, nu 
încape îndoială. M'au con- 
vins odată, nişte 
ciobani...Mă aflam, la 25 
lulie 1962, aproape de 
Suru, în Munţii Făgărași, 
lângă Stâna din Faţa 
lu'Sântu Ilie și notam în 
jurnalul meu: “Soarele a 
asfințit. Ne-am strâns 
buluc la Savia. Mai mare 
peste noi toți e baciul Ion 
Pavăl Popa (...) Un cioban 
doinește din fluier. Ii 
ascultăm cu ochi pironiți în 
jar, cu feţele arămite de foc. 


un cântec vechi, 
tărăgănat, picurându-şi 
boabele sunetelor 
cristaline, tânguioase, în 


tipsia grea, răsunătoare, a 
sufletelor 


| noastre 
nostalgice. Baciul lon a 
aprins lampa cu gaz. Si-a 
agăţat gospodărește 


ochelarii vechi pe nas și 


dintr'o straiță și mai veche 
a scos nişte cărți. Trebue 
să fie Varlaam și Ioasaf, 
Esopia sau Alixăndria, imi 
zic, şi mă răsucesc alene, 
somnoros, în sarică. Intind 
totuşi mâna să mă conving. 
Cuprins de uimire, citescpe 
scoarțele cu colțuri roase 
ale cărţilor, pătate de 
usucul oilor și de grăsimea 
brânzei, numele sfinte ale 
celor mai iubiţi poeți ai 
neamului “Eminescu, 
Coşbuc, Alec: 
sandri...Somnul mi-a pierit 
cu totul. Ascult cuprins de 
dulce emoție, cu inima 
bătândă, glasul gros al 
baciului citind tărăgănat 
şi'n opintiri, versurile 
sacre. Clipa de faţă, atât de 
bogată în semnificații neas- 
teptate, are pentru mine'o 
valoare unică, sfântă”. 
ai 


Primesc Programul: 
Invitaţie al comemorării. 
Peste chipul studentului 
pletos, cu frunte mare, 
privind din depărtare către 
nesfârşire, s'a imprimat 
textul românesc, cu 
traducerea franceză pe 
verso. La iniţiativa 
Fundaţiei Culturale 
Române din Madrid, 
laolaltă cu Academia 
Româno - Americană 
America), Apozii (Miin- 
chen), Asociaţia Culturală 
Română Hamilton (Canada), 
Biblioteca și Institutul de 
Cercetări Român (Freiburg), 
Comunitatea Românilor din 
Franţa, Centre Roumain de 
Recherches, Hyperion și La 
Maison Roumaine, toate în 


capitala Franţei, se: 


organizează la Paris (în sala 
Domus Medica), între 16 și 
18 lunie 1989, Centenarul 
morții poetului național 
român. Observ că, Asociaţia 
Sociologilor și Etnologilor 
A, -E. „ pe care o reprezint 
Și prin semnarea prezen- 
tului reportaj, a fost omisă 
de contabilitatea 


CUVANTUL ROMANEŞe 


toată smerenia, celor c 
comemorează pe Luceafăr 
în Orașul Lumină. j 
Din Comitetul de onoare - 
fac parte: Principesa 
Margareta a României; 
Eugene Ionesco şi Jean 
d'Ormesson, dela Academia 
Franceză; Emil Cioran, 
scriitor, profesorii univer: 
sitari Frederic Tristan 
Paris), Rosa del Conte. 
Roma) Emil 'Turdeanu | 
EaNIA), Cesare Segre. 
Pavia), Luis Rosales, . 
scriitor. și membru al 
Academiei Spaniole, Ionel 
Jianu scriitor şi critic de 
artă. Comitetul de coor- 
donare îi reunește pe Paul | 
Barbăneagră, loana 
Brătianu, George 
Ciorănescu și Aurelio 
Răuţă. “A 
-x. Ş 
Vineri 16 Iunie: după 
Cuvântul de deschidere al 
Prof. Vintilă Horia Și 
mesajele unor. participanți, “ 
vor avea loc, în $ 
plenară,  comunicările 
privitoare la opera poetică | 
şi opera filosofică. Seară, 
concert Gheorghe Zamfir Și 
Ion Piso. ' 
Sâmbată 17 lunie: două 
mese rotunde - Eminescu 
vizionar al lumii moderne$! 
Eminescu în traduceri - Și 
comunicările despre Operă . 
istorică, In şedinţă plenar: 
Vintilă Horia va ros 
cuvântul de închidere: 
Seara toţi participanți j 
sunt invitați în 
Taverne Tourville”!. pentru 
cina comună. Aa 
Duminică: după Sfânt, 
Liturghie dela Biserică i 
todoxă Română, se VA 
veli monumeni 
Eminescu, sculptura 
Vlad și se vor 
cuvântări. Celertre si 
încheia seara tot. IA * 
Medica, prin recital) 
artiștilor lirici ro! , 
- Contimare În Pa8 


% 


„cărților de Eminescu şi 


i 
E 
| 


CUVANTUL ROMANESC 


SEPTEMBRIE 1989 


PAGINA 11 


In prefața pe care scrii- 
torul George Piscoci-Dă- 
nescu mi-a făcut Cinstea să 
mi-o ceară pentru monu- 
mentala operă completă 
etico-socială a lui Emi- 
nescu, pe care a editat-o 
și o avem printre noi la 
acest praznic, am ţinut să 
subliniez distanța luată de 
poet față de politică. Am 
citat cu acest prilej poezia 
postumă “'Odin și poetul”, 
în care satira poetului împo- 
triva franțuzismului și apo- 
liticianismului e necruțătoa- 
re şi asta încă din 1872, 
data amintitei poezii, când 
poetul avea adică 22 de ani. 

Observam mai departe că 
orice fenomen îsi găsea ori- 
zontul cel adevărat în optica 
lui Eminescu, pe care îl 
caracterizam în toate îm- 
prejurările acestor scrieri 
ca o fire totdeauna robită 
esențialului. Aş vrea, cupri- 


Urmare din pag.10 

talie internațională, Ileana 
Cotrubaş, Viorica Cortez, 
Ion Piso şi lonel Pantea. 


pă 
VINERI 16 IUNIE. les 
din casă în dimineața 


radioasă și ajung puţin 
înainte de ora 9. In hol - 
foială mare. Aurelio Răuţă 
îi primeşte cu voie bună 
pe oaspeţi. Tot el 
inaugurează “Expoziţia 


despre Poet”. 

Fundaţia madrilenă 
prezintă cărţile editate pen- 
tru  centenar:  broșura 
“Eminescu presente” par 
M. Eliade, V. Ierunca, |- 
Negoițescu, Basil Munteanu, 
““Poezii alese” de Al. 
Ciorănescu, monumentala 
“*Mihai Eminescu o 
dell'Assoluto"” versiune 
bilinguă de Rosa del Conte 
și ““Gedichte-Auswahl” de 
W. von Eichelburg. In vir- 
trine, operele “'omului 
deplin al culturii 
româneşti” (C.Noica); ediția 
Maiorescu (de antume) din 
1884, cea din “Biblioteca 
pentru toţi”; “Poezii” ed. 
C. Botez; “Poezii si 
variante” (ed. omagială) 
Col. Academia Română 
XLIV 1940; ediţiile Per- 
pessicius 1939 şi D. 
Murărasu. Trebue subliniată 
excelenta realizare a Dlui 
Gh. Piscoci (a cărui 
prezenţă, împreună cu 
Mariana Dănescu, la 
““Librairie du Savoir” - 
librăria Românilor din 
Paris, a devenit in: 
dispensabilă) editorul 
“Operei etico-sociale” a lui 
M. Eminescu în 2 vol. 
reeditarea ediţiei lui |. 
Creţu, cu o prefaţă de Nicu 
Caranica. Mă opresc la D. 
Caracostea:  “'creativitatea 
eminesciană *'1943 fără să 
uit traducerile ''Poems of 
Eminescu, London 1930 
(trad. Sylvia Pankhurst), 
“poemes  chosis”” trad. L. 
Barrol 1934 etc. și studii 
precum “La genbse în- 
terieure des poesies 
d'Eminescu'', 1963, de 
Alain Guillermon. 

In alte vitrine sunt ex- 
puse desenele lui George 
Tomaziu și Radu Meier, 
ilustrând opera 
eminesciană. lon Vlad ex- 
pune masca mortuară luată 


EMINESCU DEPARTE VĂZĂTORUL 


—— Nicu CARANICA— 


lejul de faţă, să insist din 
nou asupra acestei trăsă- 
turi fundamentale, pentrucă 
numai ținând seama de ea 
putem să ne smulgem din 
optica asa ziselor “scrieri 
politice”?, etichetă pe care 
generații întregi au accep- 
tat-o cu docilitate. In fond, 
pentru cine vedea că o mare 
parte a articolelor din 
“Timpul”? erau îndreptate 
impotriva liberalilor, sau 
Toșilor”, cum Li se spunea, 
ȘI m mergea mai departe 
pentru a desprinde mobilul 
adânc al actului, această 


- optică era explicabilă. 


In realitate Eminescu 
pornea totdeauna dela cir- 
cumstanțialul trecător și, 
prin esențialitatea firii sale, 
îi desprindea sensul univer- 
sal împreună cu învățătura 
care răsărea din această 
largire a orizonturilor. Pen- 
tru meditaţia acestei “'mese 


. 


rotunde”” care se străduiește 
să vădească tocmai această 
esențialitate șiuniversalita- 
te, am ales un text publicat 
În ““Timpu” din 10 Feb, 1978 
şi apărut în actuala ediţie 
eorge Pișcoci-Dănescu sub 
titlul “Credințe în trăinicia 
poporului român”?, în Vol. 1, 
p 167. Era vorba de presi- 
unile Rusiei de a i se ceda 
cele trei județe din Sudul 
Başarabiei, După străduin- 
țele din articolele preceden- 
te de a evita dezastrul, Emi- 
nescu simte apropierea lui 
și are această meditație din 
care extrag cea mai mare 
parte: 
-...“Dar dacă ne dăm bine 
seama, nici m e vorba să 
pierdem ori să păstrăm Ba- 
sarabia: vorba e cum o vom 
pierde ori cumo vompăstra. 
Nenorocirea cea mare ce 
ni se poate întâmpla nu este 
că vom pierde şi rămăşița 


unei prețioase provincii 
pierdute: putem să pierdem 
chiar mai mult decât atâta, 
încrederea întrăinicia popo- 
rului român. 

In viaţa sa îndelungată, 
niciodată poporul român nu 
a fost la înălțimea la care 
se află astăzi, când cinci 
milioane de Români sunt 
uniţi întrun singur stat. 

Mihai Viteazul a isbutit 
să împreune sub stăpânirea 
sa trei ţări şi să pregă- 
tească întemeierea unui stat 
român mai puternic; a fost 
însă destul ca Mihai Vitea- 
zul să moară, pentruca pla- 
nul urzit de dânsul să se 
prăbusească. Statul român 
de astăzi a trecut însă prin, 
mai multe sguduiri și ră- 
mâne statornic, fiindcă are 
două temelii: conștiința Ro- 
mânilor si încrederea ma- 
rilor naţiuni europene. 

Dacă vom câştiga de trei 


ori atât pământ pe cât avem 
si vom pierde aceste te- 
melii, statul român, fie el 
oricât de întins, va deveni 
o creațiune trecătoare; iar 
dacă ne vom păstra teme- 
liile de existență socială, 
Rusia ne poate lua ce-iplace 
si pierderile ne vor fi tre- 
cătoare,. 

Astăzi e doar timpul să 
întărim atât în Români cât 
si în popoarele mari ale a- 
pusului, credința întrăinicia 
poporului român. 

Rusia voiește să ia Ba- 
sarabia cu orice preț; noi 
nu primim niciun preţ. 

Primind un preț amvinde; 
si noi nu vindem nimic! E 

Guvernul rusesc a pus in- 
suși chestiunea astfel, în cât 
Românii sunt datori a ra- 
mânea până în sfârșit con- 
secvenți moțiunilor votate 
de către corpurile legiui- 
toare: m dăm nimic și nu 


CENTENAR MIHAIL EMINESCU 


de Oskar Han lui Eminescu 
şi o medalie comemorativă 
pe care a făcut-oînacestan. 


Lumea, îndemnată intră în 
sală după 9:30. Imi aleg loc 
lateral, în stânga și în faţă. 
Mi-am pregătit pixul şi 
carneţelul gata să 
notez...Sub chipul de tânăr 
zeu al poetului se află masa 
lungă a  prezidiului, o 
tribună şi microfoane. Cei 
care iau loc sunt purtătorii 


mesajelor. 

la cuvântul AURELIO 
RAUTA. Deschizând 
“*“Sfânta carte a 


comemorării” îşi aminteşte 
de-o altă zi ca aceasta, în 
1964, la Veneţia. Atunci se 
împlineau 75 ani. Si 
singurii supraviețuitori 
sunt doar Rosa dela Conte 
şi el. ““Noi, Românii din Oc- 
cident, avem o legitimitate 
totală. Noi reprezentăm 
România liberă, faţă de cea 
încătuşată. Mesajul nostru 
de dragoste și încurajare îl 
adresăm. poporului român, 
suferind împilarea. In- 
chinarea lui Eminescu este 
un simbol de libertate, de 
luptă, de tradiţie, 
naţionalist.” 

Pentru VINTILA HORIA 
"Eminescu est un pays. 
“Jamais dans histoire oc- 
cidentale un âtre humain n- 
a coincide en plus honnete 
allegeance avec lessence 
mâme de son peuple”. El 
poate fi comparat cu con- 
temporanii săi Nietzsche și 
Dostoievski. Toţi trei au 
scris opere caracteristice. 
“Fraţii Karamazov”, 
“Posedaţii”!,!, Așa vorbit-a 
Zarathustra”, '“Sonetele"! 
și cele cinci “*Scrisori” și 
“Luceafărul” - între 1878 
și 1883. Intr'o 
simultaneitate revelatoare, 
omul sfârşitului de veac 
deslușește prin opera 
acestor “aleși”, conturul 
viitorului, atât în bine cât 
și în râu. Nietzsche 
profetiza : ivirea 
Supraomului dar „şi 
revelarea nenorocirii 
repetate la nesfârșit, 
definită ca eternă reiîn- 
toarcere. La Dostoievski, 
Rusia se desparte de Dum- 
nezeu şi dă naștere rasei 
blestemate a teroriștilor. 
Ajunşi la putere în 1917 au 
convertit în. nenorocire 


mulțime de popoare, prin- 
tre care şi al nostru, vic- 
timele unei filosofii false, 
imaginea unei religii pe 
dos, care va secreta o nouă 
tehnică de autodistrugere. 
Eminescu, situat pe același 
tărâm  gnoseologic cu 
Dostoievski tradiția 
creştină -, face din el un 
cult literar şi încearcă,în 
poeme și articole, să ne 
unească cu valurile unui 
trecut, care coincide cu 
finele Evului Mediu şi 
începutul Renașterii. 

In perfectă continuitate 
și armonie cu poeţii 


secolului său:  Leopardi, 
Lord Byron, Novalis, 
Mickiewicz,  Holderlin, - 


Eminescu işi trimite 
rădăcinile în ameţitoarea 
plămadă iniţială, acolo 
unde Dacii anunțau deja 
itinerariul nostru sacrifi- 
cial. Puterea de expresie, 
născută dintr'un pământ 
ferm și proiectată spre 
universalul cel mai intens 
umanizat şi divin, nu face 
decât să spună, ceea ce 
poporul nostru spunea şi el 
de milenii, în același loc 
unde ni s'a născut sufletul, 
dincolo de limita timpurilor 
cunoscute. 

loana BRATIANU dă 
citire mesajului regelui 
Mihai. 
Doamna Rosa DEL 
CONTE prezenţă 
uimitoare: vioaie, ochi 
jucăuși, inimă fierbinte, 
verb furtunos, vehemenţă și 
ironie- neasemuită 
cunoscătoare și 
tălmăcitoare a operei 
eminesciene, declanşează 
aplauze când se dovedeşte 
mai patrioată şi mai 
Româncă decât noi toţi. 
“Ales de moarte şi de 
nemoarte”” Eminescu este 
“victoria definitivă asupra 
timpului”, “Când patria 
noastră nu se mai află decât 
în sufletele celor plecaţi 
departe, este necesar, ca o 
datorie sfântă, să arătăm 
lumii puterea harului 
românesc. Cunoscut pe 
toate meridianele 
spiritualităţii universul 
poetului iese din limitele 
epocii şi ale ţării...” 

Prof. Alvaro ROC: 
CHETTO, dela Paris, ex- 
plică proasta receptare a 
unor, mari creatori, ca 


Eminescu, Blaga, Arghezi, 
Caragiale, sau ai marilor 
clasici italieni, prin 
carenţele școlare și 
culturale întâlnite la 
cetățenii republicii bicen- 
tenare. Ei nu sunt nici 
măcar citați în manualele 
şcolare; dar sunt semne de 
trezire a interesului pentru 
cultura românească, dacă 


extrapolăm asupra «ei, 
fenomenul constatat în 
profuziunea traducerilor 
din italiană. 

Prof. Dr. Dennis J. 


DELETANT, dela Londra, 
ne spune într'o românească 
fluentă: “Viziunea lui 
despre lume este carac: 
terizată de dialectica an- 
titezei și a destinelor con- 
trastante şi îşi derivă 
geneza din experiența adânc 
trăită a vieţii lui. Con- 
vertită în artă, ea conferă o 


actualitate permanentă 
vremurilor lui. Capacitatea 
de a trăi la tensiune 


maximă viața personală și 
problemele epocii, se 
oglindește în poezii şi 
ziaristică, formând o 
unitate a personalității lui. 
D. Caracostea spunea: 
“Caracteristica geniului stă 
în izbâvirea de cerinţele 
practice ale vieţii şi ale in- 
teligenței: poetul se înalță 
la contemplarea 
prototipurilor ideale. 


Pledoaria lui Eminescu 
pentru eliberarea in- 
dividului și a colectivităţii 
de orice servituţi îşi găseşte 
latura  omoloagă în 
-ziaristica lui, în afirmarea 
drepturilor României 
asupra Basarabiei acel 
pământ nu l-am cucerit, 
nam alungat pe nimenea 
de pe el, că e bucată din 
patria noastră străveche, 
este zestrea împărțitului şi 
nenorocitului popor 
românesc.” 

Preţuind ţăranul demn şi 
întreg, Eminescu 
recunoaște forța generativă 
a culturii populare, cu 
naivitatea, puritatea, lipsa 
de artificiu şi valoarea de 
oglindă fidelă a universului 
țărănesc,  Adăpându-se la 
culturile apuseană și orien- 
tală, a apreciat contactele 
cu străinătatea şi alte 
culturi pentru îmbogățirea 
experienței trăite. Când 
mărturisește ''eu sunt bud: 
dhist”, Eminescu spunea că 
viața e suferință și că ex- 
periența proprie îl apropie 
de experiența poporului, cu 
împărtăsirea suferinței 
întru izbăvire. Cu mitologia 
lui, inspirată de aspectele 
elementare ale mitologiei 
străvechi, Eminescu este 
“păstorul şi păzitorul 
Fiinţei” iar limba lui este 
““casa Fiinţei”. Dela Emi- 


primim nimic. 

Românul care ar cuteza 
să atingă acest principiu, ar 
fi un vânzător,”.,.. cre, 

Iată până unde mergea 
pătrunderea în' esențial a 
oricărei circumstanțe isto- 
rice. Viziunea lui Eminescu 
e asa de universal valabilă 
încât cuprinde și eveni- 
mentele timpurilor noastre. 
Repet fraza profetică: ““Ru- 
sia ne poate lua ce-i place 
şi pierderile vor fi trecă- 
toare”, 

Noi le-am trăit aceste 
pierderi trecătoare si cu 
aceeași credință eminescia- 
nă privim și trecutul de 
astăzi. Pasajul citat cred 
că ilustrează m mmai pe 
Eminescu robit esențialului, 
dar, prin acest esenţial care 
e una cu universalul, şi pe 
Eminescu vizionar şi profet 
mângâitor al tragediilor 
noastre actuale. 


nescu încoace noi existăm în 
sensul adevărat al cuvân- 
tului” (St. Teodorescu). 

Dr. Wolf von EICHEL- 
BURG (Freiburg) ne 
comunică, franţuzeşte, 
câteva gânduri de 
traducător german al 
poetului. Educaţia germană 
a lui Eminescu (Berlin dar 
şi Cernăuţi) nici nu-i 
crește, nici nu-i scade 
valoarea. Dar prezența în 
mersul cultural german, cu 
acces larg la un Schiller, 
Gottfried von Herder, Win- 
ckelmann, Schopenhauer îl 
influențează, firesc. Leit- 
motive  schopenhauoriene 
sunt transpuse în lirică. 
Expresia apropiată de cea 
folclorică şi marile idei 
filosofice cuprinse în vers, 
pot apărea discordante. De 
unde și grija alegerii şi 
traducerii, cât mai fidele. 
De tradus, prin 
muzicalitatea şi tonalitatea 
ei, pare mai ușoară poezia 
populară. 

Prof. Nicolae ILIESCU 
Harvard): “Faţă de 
Eminescu, identificat cu 
ceva scump tuturor, nu este 
posibilă o atitudine neutră. 
De aceea năzuim spre 
însușirea dimensiunilor de 


de adevăr ale poetului”. 


CONTINUARE 


ÎN NUMĂRUL VIITOR 


A Bd A 5 


pa. 


Pe o NE 


Ste dă 


sg Pda ua e ASR a e pt o a 


Îi a es, AR 


PAGINA 12 


SEPTEMBRIE 1989 


CUVANTUL ROMANESe 
ESI) 


CARTEA ROMANEASCA IN EXIL 


- trei decenii, zeci de edituri, sute de titluri - 


Ochii ni se umezeau, dar n'au curs multe 
lacrimi la înmormântarea lui Horia STAMATU. 
Sobrietatea ţării? Lumina ireală a capelei care 
diversifica magic, mai bogat decât obișnuita per- 
cepție, culorile coroanelor de flori? Splendoarea 
cimitirului din Freiburg cel ce orientează 
imaginarul ca nici un altul spre edenicul loc de 
odihnă și verdeață? Dincolo de toate, frumusețea 
şi simplitatea ultimului drum al poetului semăna 
prea mult cu inima omului și cântata operei ca să 
nu ne pară predestinat, ca să nu ne interiorizăm 
emoția ca în fața unei taine. 

Nu vom vorbi aici despre prodigioasa deschidere 
către universal a poeticii lui STAMATU (printre 
foarte puţinele după EMINESCU), deschidere 
realizată într'o mult mai mică măsură (decât s'a 
spus) prin asimilări occidentale, şi în mod mult 
mai amplu (așa cum se va pete prin revelarea 
latenţelor graiului românesc. 

Vom aminti totuşi, cu tristeţe, că poetul a fost 
şi a rămas aproape necunoscut până astăzi. Da, 
Eugen IONESCU îl aprecia la adevărata lui 
valoare încă prin anii 38 (în NU) și anul trecut îl 
numea cel mai mare poet român. Da, scepticul 
Cioran nu şi-a precupeţit laudele adresate bar- 
dului unei mari certitudini: INVIEREA. Chiar 
Nicolae MANOLESCU, critic român din ţară, l-a 
publicat într'o antologie a poeziei româneşti, an- 
tologie prompt confiscată de cenzură. Dar prea 
puțini Români cunosc opera poetului în Occident, 
unde marea parte a poemelor scrise timp de o 
jumătate de veac a fost editată. Sapte volume și 
plachete care merită studii n'au prilejuit decât o- 
cazionale note şi recenzii al căror total se numără 
mai degrabă cu rândul decât cu pagina, ceea ce nu 
l-a împiedicat pe .STAMATU să publice lungi și 
elogioase aprecieri referitoare la numeroși poeți ai 
exilului. Amărăciunea nu şi-a exprimat-o decât 
prin câteva scrisori. Nemăsurata lui generozitate 
triumfa repede, bucuroasă întotdeauna de suc- 
cesul altora. Mai presus de mâhniri trecătoare 
avea harul seninătăţii şi acela al unei curate, aș 
spune al unei serafice veselii. 

Critica veacului nostru, aceea din câteva poeme 
lungi şi câteva articole nu era acidă? O 'socotesc 
stenică fiind  salubră. Dar să nu uităm versurile 
mult mai semnificative: /Fericiţi cei ce se bucură 


TODO Y NADA 


Dinspre nebunele orcane 
bate un năpraznic vânt 
gonind din urmă caravane 
bucăţi de nouri cu pământ. 


Peste colina fără case 
albastra lună despletită 
în trei cunune sângeroase 
îşi varsă inima coclită. 


Plutesc corăbii mii și sute... 
Sau pânze negre sfâşiate ? 

Armadele în somn pierdute 
ce-uu fost în mine ancorate, 


„reanimare; 


RĂMAS BUN 


—— L.M. ARCADE—— 


fiindcă trăiesc o singură dată/ Cioran scria că 
după întâlnirile cu Mircea ELIADE se simţea 
reconfortat.  Intâlnirile cu Horia STAMATU 
puteau duce la aprinse discuţii contradictorii. 
Totuși nu-l părăseai fără sentimentul de a fi 
primit un dar. Acela al bucuriei de a trăi a 
poetului, o bucurie permanentă, suprapusă cuvin- 
telor și întotdeauna contaminantă. In toamna 
anului 83 mi-a fost îngăduit să-i vorbesc în 
camera cu un singur pat, a unei supraclinici de 
numai câteva minute, ca să nu-l 
obosesc. El mi-a vorbit (și fără urmă de oboseală) 
o bună jumătate de oră. Mi-a spus cu seriozitate, 
însă cu neschimbata-i lumină din privire - 
neverosimilă în cadrul impresionantei aparaturi 
medicale- că medicii îi acordă numai câteva luni 
de supravieţuire precară, că ar fi mai bine altfel, 
că e rău așa “dar ce să'i facă”. Apoi după 
stângacele mele încurajări, a vorbit ca de obicei 
despre alţii și altele: ce fac prietenii dela Paris 
fiecare în parte, îi pot aduce mâine câteva ziare 
fiindcă iată ce se întâmplă în Cuba, Asia și 


„Polonia, fiindcă se gândeşte la o serie de articole 
„pentru Cuvântul Românesc și la un nou studiu. 


asupra poeziei lui Barbu, despre care mi-a 
povestit o anecdotă. Am râs amândoi cu voie 
bună. A mea nu era decât ecoul puternicului suflu 
de viață a marelui bolnav, cu inima grav dilatată, 


“despre care mi se spusese că-și trăiește probabil 


ultimele zile. 

Si bolnavul a trăit şase ani cu toată aparența 
unei solide sănătăţi. Câţi au scris din 83 până 
astăzi mai multe versuri - unele cu spor de 
calitate- mai multe articole și mai multe scrisori 
decât Horia STAMATU? Pe deasupra prinsese 
obiceiul să târguiască și să gătească, ca să-și ajute 
soția a cărei sănătate era adesea încercată și ca să 
lase lui Marion (17 ani astăzi) destul răgaz pentru 
școală. Numai cei intimi știau că respecta severele 
restricții medicale făcând printre altele plimbări 
cu pasul încet și urcând cu grijă cele patru etaje 
ale modestului apartament pe care-l locuia, că 
uneori spunea sau scria (în josul unei scrisori 
arareori mai scurtă decât zece pagini de literă 
măruntă) ““cu inima cam greu, bine că vine vara.” 

Vara, vara climaterică, a venit de vreme anul 
acesta chiar la Freiburg. Incă din iarnă consacrase 


IN HAOS 


Vântul în valuri 
şiroae de ploaie 
învălue dealuri 

codrii despoaie. 


In haos se plimbă 
un dor fără saţiu 

ce sourbe şi schimbă 
spaţiu cu spaţiu. 


In tot mai rotund 
se'nvălue totul 

și nopţi fără fund 
ascund Subaotul. 


lui EMINESCU trei conferințe. De ce n'a venit la 
comemorarea dela Paris? Fiindcă ştia că ambianța 
unui congres nu-i va permite să-și vadă în tihnă 
toţi prietenii parizieni. Mi-a scris: “nu pot lipsi 
de acasă prea multe zile, vin în Iulie sau ja 
toamnă”. Vineri 7 Iulie se simțea bine. Vorbise 
telefonic în dimineaţa zilei cu Eugen IONESCU şi 
Aurelio RAUTA. Incepuse o scrisoare care-mi era 
destinată (patru pagini), A găsit-o Doamna 
STAMATU printre multe alte hârtii două 
săptămâni după înmormântare și firește mi-a 
trimis-o. Citind-o am resimțit mult mai puternic 
decât în cimitirul din Freiburg durerea 
despărțirii. Dar sunt alte detalii mai demne de 
reținut. 

In după amiaza aceleeași zile a făcut o lungă 
plimbare cu Marianne, care se simţea și ea bine, 
sub un soare sărbătoresc. Soţ și soție (fetiţa era în 
Anglia) s'au oprit în faţa unei bijuterii. Horia voia j 
să cumpere Mariannei un inel. Marianne l-a oprit - 
spunând că e prea scump. După cină și rugăciunea 
de seară, Horia a ascultat muzică, dacă nu mă 
înșel Bach. Marianne, care luase un somnifer, 
adormise către ora 11 seara. Horia a trezit-o (ceea | 
ce nu făcea niciodată) ca s'o bucure cu anume 
fraze muzicale care-l încântaseră. Marianne avea 
pleoapele grele de somn către miezul nopții când 
l-a zărit pe Horia prin “uşa întredeschisă către. 
sufragerie, mâncând pâine și bând un pahar 
vin, ceea ce nu făcuse de ani de zile |vinul fiindu-i 
interzis). Ce s'a întâmplat după asta Doamna 
STAMATU nu știe, decât că și-a văzut soțul în 
decursul nopţii culcat alături, cu capul aplecat, 
într'o poziție puţin obișnuită. La 7 dimineața i-a 
simţit mâna rece. Ă 

Medicul a putut stabili că inima lui Horia a 
încetat să bată Sâmbătă 8 lulie la ora 2 
dimineața. j 

O inimă încă plină de toate bucuriile vieții i 
îndeosebi de cea mai mare: aceea a : 


EUHARISTIEI., 


Printre poemele alăturate sunt câteva care au 
semnificaţia unei mărturii și a unui mesaj. 

Cum a scris așa a trăit Horia STAMATU și 
așa a murit. 

Fie-i somnul împăcat și deșteptarea fericită. 


ACELAŞI RÂU 


Acelaşi râu! Il duc mereu 
Cu maluri albie curgând 
în el apune Domnul Zeu 
ca să răsară gând cu gând 


Dar fără fund şi fără mal 

e fără guri şi nici izvor 

adese ori e doar un val 

mereu din el începător e 


Vai ce adâncă-i noaptea lui 
şi fără margini e de clară 
temeiul ne-temei oricui 

cu mine-apune să răsară, 


ACESTE DOUĂ PAGINI, OFERITE GENEROS DE “CUVÂNTUL ROMÂNESC”, APAR SUB ÎNGRIJIREA ŞI RESPONSABILIT ATEA 


"ASOCIAȚIEI “HYPERION” 


CUVANTUL ROMANESC 


HYPERION 


SEPTEMBRIE 1989 


PAGINA 13 


„Centrul de promovare a cărții românești 


POEME DE HORIA STAMATU EXTRASE DIN VOLUMUL KAIROS 


-ED. CAIETELE INOROGULUI 1974- 


ENS 


Aici sânt oaspe nu stăpân 
din tot nimic nu e al meu 
nici locu'n care nu rămân 
nici bobul sec nici rodul greu. 


Eu sânt din tot ce e un gând 
de care singur voi răspunde 
la raza celui ce arzând 

e nicăerea şi oriunde. 


CANTECUL INECATULUI 


Noapte s'a lăsat 
ziuă s'a făcut 

nu cumva sânt beat 
de cât am băut? 
Noapte s'a lăsat 

şi am mânecat 

la un început. 


Greu mi-era la voi! 
Mă trăgea un dor 
tot către'napoi 
dariatăcăsbor 
mă topesc şi pier 

apă fum eter 

mor ca să nu mor. 


că 


Noapte ziuă e? 
Sau din tot nimic? 
O genună ţiuie 

ori mă tot ridic? 
Linişte s'aude 

sau cascade cad 
dorm în pae unde 
ori în flăcări ard? 


Dela mal lu mal 
urc acelaşi val 
malurite sunt 
apă şi pământ. 
La fundul ascuns 
la cerul înalt. 
iată am ajuns 
din acelaşi salt. 


Lu izvorul focului 
din cupătul locului 
slava raiul ţic-i 
floarea veşniciei 

la vărsarea focului 
Jin obârşia locului 
noaptea veşniciei 
rădăcină fie-i 


lată am legat 
ce fusese rupt 
şi am mânecat 
la alt început 
noapte s'a lăsat 
ziuă s'a făcut 
fără'ntunecat 
fără mânecat. 


LA EMINESCU 


surghiun 1950 
| 


Ars de gândul scriu cenuşe 
pe capacul urnii lume 
spor de grije bat în uşe 

la o casă fără nume. 


N'ar fi nimenea acolo 
decât focul care arde 
cât aici şi mai încolo 
cât aproape şi departe. 


Ţelul este înapoi 

şi tot sboară înainte 
care sânt dintre noi doi 
care fiu care părinte? 


Vremea toată e cu mine 
dusă-acolo unde-o duc 
în desimea de suspine 
ca în codru singur cuc 


eu sânt vremea care trece 
cum în ălbii ape trec 
dar în care undă rece 
focul grijii să-l înec? 


Ti î zar aaa 


Vântul ce bătea aseară 
parc'avea ceva de spus 
dintr'o ţară?n altă țară 
nu ştiu unde s'o fi dus. 


Era vânt de primăvară 
nimerit în miezul iernii 
ce trecând ca într'o doară! 
alina cu vis troienii 


când voiam s'ascult plecase 
ori murise îngheţat 

stele ţintuiau geroase 

cerul meu neînstelat. 


ARGONAUT 


La cârma unei repezi nave 
cobor pe undele de foc 

din raiul verzilor ostroave 
spre cel mai din lăuntru loc. 


Pe maluri iarba ce mângâe 
şi argintii copaci mă chiamă 
grădini de smirnă şi tămâe 
cu arborii plecaţi de poamă. 


Pe cer imbietoare semne 
din sboruri leneşe desprind 
tot cerul e un lac de lene 
seninul spaţii mă cuprind. 


Atunci mă scutur și ridic 
vântrela pe cartargul mare 
şi nu mai văd în jur nimic 
decât o undă arzătoare. , 


MAREA DELFINILOR 


Se lasă o seară 

cu atâta lumină 
că tot ce-i afară 
e noapte străină 


e noapte străină 
din astrele oarbe 
mările-lumină 

cu ape le soarbe 


cu ape le soarbe 
şi maluri şi gură 
de şi mai departe 
viață-moarte cură 


viață-moarte cură 
din fără de maluri 
răcoare-arsură 

pe vale pe dealuri 


pe vale pe dealuri 
nimburile roate 

pe solzii de valuri 
delfinii ară noapte 


delfinii ară noapte 
de soare-răsară 
coasele toate 


"“scapără pară zi 


scapără pară 
cu aşa lumină 
că tot ce-i afară 
e rază străină. 


POST FESTUM 


Un potop de fier topit 
arse inimile crude 

ce la alb au istovit 
duşmănii de crunte rude. 


Niciun strop de har nu pică 
din vreo inimă de sus 
cerurile se despică 

într'o rană la apus. 


Negura cutropitoare 

cască falca de balaur 
înghițind şi cer și mare 
stinge'n sânge limbi de aur. 


Peste burgul retezat 
„cade un verzui amurg 
munții cap în cap se bat 
râurile plâng nu curg. 


La izvorul unde curge 
apă moartă apă vie 
cine poate să mai urce 
drumul cine îl mai ştie? 


Apă moartă să lipească 
trupul descăpăţânat 
apă vie să urnească 
inima care i-a stat. 


PAGINA14 


Pe harta spirituală a con: 
tinentului american pe 
lângă Vatra Românească 
din Jackson, Michigan 
avem Câmpul Românesc din 
Hamilton, o miniatură sim- 
bolică a României Mari. 
Aici, în fiecare vară, în 
ultima săptămână din Iulie, 
Românii din toate părțile 
Americii şi vizitatori din 
alte continente se întâlnesc 
la diferite festivități 
culturale reunite în cadrul 
taberei de vară. 

Pentru noul venit Câm- 
pul Românesc oferă o 
uluitoare surpriză. Prima 
impresie este că te afli un- 
deva într'o staţiune de 
odihnă din ţară: aleea cu 
copaci, parcuri bine 
întreținute, parcul 
3 recreativ pentru copii, 
- terenuri de fotbal şi voley, 
Ș şirul de cabane, corturi şi 
: rulote dela un capăt la altul 
al câmpului, fiecare locatar 
întrecându-se ca stratul de 
flori din faţă să apară cât 
mai variat şi mai 
multicolor. 

A doua impresie este cea 
de românism. Tricolorul te 
întâmpină dela poartă, fie 
pictat pe o stâncă, fie 
fluturând în frățietatea 
celui american şi canadian. 
Copii pretutindeni. Copii 
"împrejurul crucilor 
închinate martirilor 
neamului românesc, căzuţi 
pentru credinţă şi țară, sau 
ascunzându-se după troițele 
E sculptate de Valeriu Cercel, 
sau prin poienițele cu flori. 
Copiii de mâine, viitorul și 
speranța noastră. După ce 
ai trecut de gălăgia piscinei 
te întâmpină maiestuos 
clădirea Centrului Cultural 
Românesc, terminată acum 
vreo câţiva ani. Apoi o 
cărăruie te duce pe lângă 
râu, pe sub bolți de sălcii 
pletoase, peste podeţul alb, 
într'un cadru feeric de 
basm, până sus la 
bisericuța de pe deal, cu 
hramul *'Adormirii Maicii 
Domnului”. 


ti DESCHIDEREA TABEREI 


Duminică 30 Iulie au fost 


să înălțate steagurile 
Ă românesc, canadian şi 
american în semn de 
deschidere a taberei. 


Parohia “Sf. Gheorghe" din 
Toronto a ținut 
tradiționalul picnic. Un 
parastas pentru membrii 
familiei, pentru ctitorii 
culturii românești și pentru 
Mihail Eminescu a fost 
făcut de familia Vasile 
Mocanu din Cleveland. 

Recepţia pentru oaspeţi a 
avut loc luni, cu o 
rugăciune rostită de 
Preotul Ichim. 

In prima parte a 
săptămânii a fost un 
program la libera alegere și 
o excursie la cascada 
Niagara. In fiecare 
dimineaţă clopotele chemau 
pe credincioşi la slujba 
Sfintei Liturghii săvârşită 
de preoții participanţi la 
săptămâna Câmpului. 
Spovedaniile pentru cei care 
doreau să se împărtășească 
a doua zi aveau loc seara. 
Cadrul natural în mijlocul 
căruia e situată bisericuța 


era o invitație adresată 
omului de împăcare cu sine 
însuşi, cu aproapele şi cu 


Dumnezeu. Răspunsurile 
dela Sf. Liturghie se 
împleteau într'un  kairos 
cosmic cu freamătul 
copacilor din jur, mur: 
murul apelor şi trilurile 
păsărelelor. Intru aceasta 


constă sublimul ortodoxiei 
româneşti și a fraților fran- 
ciscani de a vedea ființa 
umană în strânsă legătură 


de rugăciune cu lumea 
înconjurătoare şi creația 
in general întrun imn 


radical adresat Creatorului. 

Am regăsit o serie de 
prieteni vechi: Gheorghe şi 
Margareta Bulumete, 
George Donev, Eugen Bâr- 
san, Eugen Popescu, Grigore 
Scorochirjă, Nicu Naum, 
Ion şi Areta Halmaghi, 
Zahu şi Marica Pană, Nicu 
Popescu, (Montreal), Dna 
Preoteasa Uşeriu, Aristide 
Nicolae, Părintele Calciu, 
Familia Cucu, familia 
Mocanu, Betty şi Cornel 
Corsatea, familia Licuţa, 
fam. Butura, Mihai, Ghe. 
Rădulescu, Prof. . Iliescu 
Nicolae, Ggheorge Bocioagă. 

Dar am întâlnit şi legat 
noi prieteni şi prietenii: 

Florica  Spanachi (RFG). 
Sorin Popa și  lulian 
Teodorescu, Iosif Buibaş 
San Diego), Codrin Tocca 
Suedia), ete. 


CENACLUL LITERAR 
“ARON COTRUS" 
DIN NEW YORK 


Miercuri seara a avut loc 
sesiunea Cenaclului literar 
“Aron Cotruș” din New 
York. Inceperea lucrărilor a 
fost precedată de o slujbă 
solemnă şi impresionantă 
săvârşită de şase preoți: Pr. 
Gh. Calciu (Washington), 
Pr. Petre Popescu FA 
treal), Pr. Sterie Mihădaş 
'Toronto), Pr. Nicolae Zelea 
Hamilton), Pr. D. Ichim 
(Kitchener) şi Pr. Greco- 
Catolic Victor Crișan (Ha- 
milton). Apoi un moment de 


reculegere a fost închinat 


memoriei scriitorului și 
poetului Horia Stamatu, ple- 
cat dintre noi în ziua de 
8 Iulie 1989. 


Poetul Zahu Pană din 
New York, căruia tocmai îi 
apăruse volumul de poezii 
“Cu acul pe săpun”, a 
susținut o documentată 
prezentare a poetului Aron 
Cotruș arătând nedreptatea 
ce i se face acestui titan al 
scrisului românesc de către 
comuniști. Aron Cotruș nu 


poate fi “reabilitat” atât 
timp cât întreaga lui viaţă a 
luptat împotriva 
comuniștilor, murind în 
exil. 

In continuare, DI. Sorin 
Popa, membru al 
cenaclului, a citit câteva 
poezii ale poetului Aron 
Cotruş. 


In încheierea serii, s'au 
citit fragmente din lucrarea 
lui Horia Stamatu, lucrare 
ce trebuia prezentată la 
Centenarul Eminescu dela 
Paris, dacă acesta sar fi 
simţit sănătos. 


i 


ÎN a ENI 


: ———————— 


- CENTENARUL EMINESCU LA CENTRUL 


ci 


-TABĂRA DE VARĂ A ASOCIATIEI CULTURALE pc 


LUCRARILE 
CENTENARULUI 


EMINESCU 

Lucrările propriu zise ale 
Centenarului Eminescu la 
Centrul Cultural dela Câm: 
pul Românesc din 
Hamilton, au început Joi, 3 
August 1989. Conform 
tipicului românesc: 
creştinesc, în deschiderea 
lucrărilor, a avut loc un Te: 
Deum la care au participat 
preoții prezenţi. După ter: 
minarea slujbei, Dl. George 
Bălașu, Maestru de 
Ceremonie, a invitat la 
cuvânt pe Dl. Florian Săn- 
Aulescu, Preşedintele 
Asociaţiei Culturale 
Române din Hamilton. In 
cuvântul său Dl. Sân- 
dulescu a spus: “Prezenţa 
lui Eminescu printre noi, 
acum ca şi întotdeauna, va 
fi o dovadă a prezenţei 
noastre aici, în exil, pe 
acest colțişor de pământ 
românesc, printre străini şi 
in acelaşi timp printre 
prieteni, o mărturie pentru 
generaţiile viitoare, că noi, 
cei exilați, ne-am păstrat 
tradiţiile şi dragostea față 
de neam, că am luptat, 
după puterile noastre pen: 
tru o Românie Mare şi 
liberă, așa cum a dorit-o 


chiar “Eminescu: ''Dela 
Nistru pân'la Tisa...” 
In încheiere, DI. Sân: 


dulescu a urat bun venit 
oaspeților și succes lucră- 
rilor centenarului. 

DI. Bălaşu a invitat apoi 
pe Dl. Sorin Popa să 
prezinte cele patru opere de 


artă, cadou oferit de 
cenaclul “Aron Cotruş”, 
Centrului Cultural 


Românesc din Hamilton. 
Este vorba de două fresce 
de mărimi monumentale, 
prima reprezentând 
începutul scrisului la 
Români, iar a doua pe 
Stefan cel Mare şi Con: 
stantin Brâncoveanu, 
amândouă fiind opera 
cunoscutului creator de 
fresce, lon Dumitru 
Demetrescu. De asemenea, 
un basorelief reprezentând 
pe Mihail Eminescu, 
realizat de sculptorul Iu- 
lian Teodorescu şi grupul 
statuar intitulat ''Calvarul 
morții noastre” realizat de 
Sorin Popa. 

Apoi, a fost invitat DI. 
Eugen Popescu să prezinte 
în câteva cuvinte Institutul 
Român de Cercetări Istorice 
din San Diego. Acesta a 
precizat scopul acestui in- 
stitut ca: “organism nou de 
cercetari româneşti pe mai 
multe planuri: istorie, 
filosofie, literatură, religie, 
artă, etc. și de publicare a 
rezultatelor noastre, a fost 
gândit n fi de folos 
tineretului român din exil, 
ca şi celor maturi, plecați 
de mult din ţară, pentru a 
cunoaște istoria vie și reală 
a evenimentelor și 
fenomenelor românești din 
țară, atât de măsluite, sau 
ascunse de oficialităţile 
românesti... Noi simtim 
chemarea tainică a naţiunii 
de a scoate la lumină şi de 
sub cenzura timpului o 
sumă de personalităţi 


româneşti care au fost date 
uitării şi ale căror opere au 
fost închise sub lacăte 
e. 

pre Dupa ce această parte 
de prezentări a fost 
încheiată, Dl. Bălaşu a 
predat ștafeta Dlui lon 
Halmaghi, care a funcționat 
ca moderator pentru 
lucrările prezentate. 

Prima conferință a fost 
“Ortodoxia lui Mihail 
Eminescu în rugăciune și 
alte poezii”, ținută de Pr. 
Gh. Calciu, care a relevat o 
latură esențială a poeziei 


lui Eminescu. Poezia nu 
poate fi înțeleasă decât 
numai în cadrul 


creștinismului ortodox, iar 
poetul fiind interesat şi bun 
cunoascător al ritualului 
răsăritean. “In 
RUGACIUNE : decelăm o 
serie de elemente care sunt 
pur ortodoxe, dar şi unii 
termeni catolici. Ortodoxia 
românească, în începuturile 
ei, nu a cunoscut termenul 
de regină şi nu l-a folosit 
pentru a o cinsti pe Maica 
Domnului...Eminescu a in- 


trodus sensul cuvântului 
regină, dar autohtonizându: 
l prin folosirea 


românescului “'crăiasă”. In 
rest, strofa urmează foarte 
exact terminologia şi 
atitudinea ortodoxă, în care 
exaltarea Maicii Domnului 
nu se face festiv şi 
majestuos ca la catolici, ci 
cu umilinţă și adoraţie 
răsăriteană. ... Din punct 
de vedere formal, cele două 
strofe au un echilibru şi o 
simetrie surprinzătoare, ex: 
plicată prin genialitatea 
eminesciană, care a mânuit 
fondul şi forma cu o 
măiestrie fără 
defect...Fiecare strofă are 
zece versuri și se sfârşeşte 
cu apelațiunea: MARIE, 
care, prin însuşirea 
vocalelor şi a con- 
sonantelor, ridică la limita 
de maximă expresivitate 
poetică impresia de ascen- 
siune. 

M este o consonantă im- 
plozivă, ceea ce vrea să 
arate ecoul pe care numele 
Maicii Sfinte îl are in in- 
teriorul nostru, an- 
trenându-ne ființa noastră 
internă în  exteriorizarea 
sentimentului: de adoraţie. 
A, lângă implozivul M, işi 
pierde ascuţimea şi devine 
grav, legătura dramatică 
între adâncimile psihologiei 


- mii de ani - 


umane și puritatea divină; 
R este o consonantă lichidă 
care atenuează tăiușul lui | 
şi-l cunună cu sonoritatea 
medie şi ascensivă a lui E 
final: MARIE. 

Despre o ''Concepţie 
practică, istorică și rân: 
duială divină în “Doina 
lui Eminescu” s'a ocupat 


Dna  Preoteasă Eugenia 
Uşeriu, făcând o istorie 
etimologică a cuvântului 


“Doina” pe teritoriul dela 
Nistru pân'la Tisa și 
căutându-i corespondentul 
în alte limbi europene. 
“Poezie şi cântec, această 
doină este un conglomerat 


de dragoste, jale, dor, 
revoltă şi speranţă, 
împletind armonios istoria 
cu sufletul românesc. 

In limbile sanscrită, zen- 
dică, persană, letonă, irlan- 
deză, lituaniană, etc., se 
găsesc poezii populare in: 
titulate ''daina”, care cântă 
specificul fiecărui po por 
elaborator. 

Bogdan Petriceicu 
HASDEU a lăsat în scris că 
şi la noi, înaintea formei 


"doina", acest gen de 
poezie a fost numit 
"daina'”; cărturarul 
HASDEU demonstrează 


logic sensibilitatea literară 
a poporului dac, ca element 
de argumentare în favoarea 
continuității lui istorice - 
pe teritoriul 
nord dunărean. 

Vasile ALEXANDRI i-a 


dat numele de « 


Dimitrie CANTEMIR 2”, Iminesc 
că acest cuvânt Tepreziny te ani: 
Vej unui zeu război pâgie î 
dac, fi Cd 
A ar i 
O curiozitate fire, de urgiă 
fost subiectul Tezervaţ” „i upră 
Prof. Universitar dela H, românes 
vard, Nicolae Iliescu, a ruse 
ferenţiarul a analizaț ja „. teosebite 
nivel cu totul elevat Mihail 
primatul spiritualui ] 1849, 14 
fiinţa neamului române, IO Dece! 
prin exemplificarea cy w paaarie 
murit eminesciene, ă Îvace, 
Chintesență a ş ritului și m pesci 
simţirii românegei, ul A gi 
“Prezența lui E mines. a 
cu în mijlocul nostru, la un fe apă (f 


secol dela întoarcerea lui 
în repausul din care să 
născut, reprezintă, deci, 0 
dimensiune de adevăr, oper- 
manență de adevăr, dincolo 
de circumstanțe și de tinp- 
Comemorarea Îui mai în 

seamnă, de asemenea, tot 
ca urmare a acestei permă- 

nențe de adevăr care-i & 

parține, că noi ne-am În 

tâlnit aici = cum spune un 
poet italian - *'siamo 

a prendere possesso dela 

verita”” - să ne însușimși 

noi dimensiunea de adevăf 

pe care Eminescu ne-a lă- 

sat-o ca ereditate...” 


“Data de naştere a li 
Eminescu interpretată din 
punct de vedere astrologie 
a fost titlul conterințe!, si 
Florian Onitza: j 
mulțumim lui Dumnezeu - 
a făcut să se nască M 


test tr 


uto, 
tum înter 
enfiguraţi 
tspre Em 
gea depli 
tei lui « 
3 Decem 
emnificaţi 
ml “Ra 
wilitate, 
inaginaţ 
memorie, 
ş clar: 
linii în te 
mi asig 
pidă a ci 
înţe mis 
gre reveri 
d ceea ce 


N 


15 
ESC PAGIAN 
NTUL pg 

_ 3 


IL CULTURAL DELA CÂMPUL ROMÂNESC 


ALE OMÂNE DIN HAMILTON, 1989- 


oină», 


1 în urma cu 139 
inec! pentrucă de se 
de 41: vremea noastră, 
miştea + secerat fără milă 


ar fi fos sa abătut 


ia careu ă 
de ur? camului nostru 


Tone arată PoE data 
Se de naştere ale ui 
mel e minescu: 21 Mai 
îilo 14 Decembrie 1849, 
- ie 1849 şi 15 
„.Tran- 
gândirii 


mpa (Racul şi Peştii). La 
“acest trigon se adaugă 


w. Să comparăm 
"acum interpretările acestor 
- configurații cu ceea ce știm 

spre Eminescu, pentru a 
avea deplina confirmare a 
“datei lui de naştere, adică 
28 Decembrie 1849. lată 
semnificaţia Lunii în sem- 
nul “Racului”: Sen- 
sibilitate,  sugestibilitate, 
n i fecundă, 
„ memorie, inspiraţii înalte 
şi clară-vedere... Poziţia 
Lunii în tema lui de naştere 
mai asigură asimilarea 
rapidă a cunoștințelor, ten- 
dințe mistice și înclinare 
spre reverie. EI a fost atras 


i de ceea ce este nou şi de 


dorința de a trăi și a muri 


Florica Baţu, intitulată 
"Complexitatea pulsaţiei 
feminine în lirica 


eminesciană.” Florica Baţu 
a vorbit despre diferite 
ipostaze în care apare 
femeia în poezia lui 
Eminescu: femeia-copilă, 
femeia-iubită, femeia- 
mamă, femeia săracă și 
femeia bogată, femeia 
salvatoare a omului 

Fecioara Maria. De 
asemenea, Florica Baţtu a 
arătat firea schimbătoare a 
poetului în ce privește 
femeia, în funcţie de stările 
sufletești, urcarea unei 
femei la cel mai înalt pol, 


: Ei > i 

precum căderea femeii în 

ochii lui Eminescu, în urma 
unei greșeli săvârșite. 

In continuare, Prof. Gh. 
Rădulescu din Chicago a 
scos în evidență '“Aspecte 
antinomice ale morţii și 
dragostei în lirica lui 
Eminescu'': “Poet de mari 
dimensiuni, Eminescu este 
un reflexiv impersonal, 
realizându-şi obiectivul 
cosmicităţii pornind din 
substanţa sa spirituală, din 
interior spre exterior, în 
așa fel încât reprezentarea 
se săvârşeşte întâi în 
imaginaţie şi conștiință, 
imaginea prinzând contur 
in gâdirea sa creatoare, 
până în momentul 
elaborării sale, de exemplu: 
"reprezentarea  cosmogoniei 
sau semnificaţia pe care o 
emite asupra morţii cât și a 


sentimentului 
dragoste.” 
„Prof Vasile Baboe, fiind 
şi pictor, a completat 
unghiurile de analiză a 
poeziei eminesciene printr'o 
originală și plină de interes 
interpretare a culorilor în 
poezia poetului nostru. In 
““Cromatica eminesciană” a 
arătat cum “Eminescu a 
exaltat mereu desfășurarea 
fantastică de colori, încât 
opera lui poetică e cea mai 
bogată, cromatic, din 
întreaga lirică. Poet al 
marilor momente ale 
existenței, al nașterii și 
morții, Eminescu trans- 
figurează colorile, dându-le 
semnificaţii primare, 
mergând direct la origini, 
căutând şi pe această cale 
să reveleze marele geneze şi 
extincţii.” 
Eugen Popescu a prezen- 
tat “Scrierile politice și 
economice ale lui Mihail 
Eminescu” vorbind şi 
despre generaţia domniei 
sale care ''l-am cunoscut pe 
Eminescu, în mod egal, 
prin ambele sale creaţiuni 
lirice şi în proză, ne-am dat 
seama de genialitatea 
sa...Cei care am cunoscut 
cât de cât opera sa, ne dăm 
seama că Eminescu nu este 
numai o mare per- 
sonalitate, un. mare poet 
Iu ge național, ci el 
este însuşi națiunea a 
română, e ţara, el este 
însuşi poporul român, cum 


profund de 


spunea scriitorul Vintilă 
Horia, într'una din 
cuvântările sale la Cen- 
tenarul Eminescu de la 
Paris.” 

Conferințele de Vineri 


seară, s”au încheiat cu lu- 
crarea poetului Zahu Pană, 
care a vorbit despre 
"Naționalismul în poezia 
lui M. Eminescu”. 

Făcând o succintă şi 
documentată prezentare a 
epocii în care a scris 
Eminescu, vorbitorul a 
precizat că naționalismul 
lui Eminescu și al 
Românilor, este un 
tradiționalism care nu are 
nimic de-a face cu tipul de 
naționalism al pan- 
slavismului, citând în acest 
sens atât pe Horia Stamatu 
cât şi pe «. Nehru, care au 
definit ideea de naționalism. 

Exemplificând cu citate 
din poeziile lui Eminescu, 
în care poetul îşi arată 
dragostea de țară și de 


figurile măreţe din istoria 
Românilor,  într'un cadru 
emoționant, vorbitorul a 
încheiat cu recitarea poeziei 
Doina de M. Eminescu, care 
a impresionat în mod 
deosebit întreaga asistenţă. 

In ultima zi a ciclului de 
conferințe ale centenarului 


Eminescu, Sâmbătă 5 
August, Dr. Traian 
Andreescu a ținut con- 


ferinta  ''Constante ale 
destinului patriei oglindite 
în opera lui Eminescu.” 
Domnia sa a clasificat 
aceste constante în: can- 
titative, adică acelea care se 
pot măsura în timp şi 
spaţiu, și calitative sau im- 
ponderabile. Primele se pot 
referi la poziția pe glob a 
unui popor, celelalte fiind 
constante dinamice 
referindu-se la curgerea 
vremurilor, la Istorie. 
“Cum Eminescu, a spus Dr. 
Traian Andreescu, n'a fost 


numai marele poet al 
nostru, ci şi un geniu 
universal al tuturor 


popoarelor,am putea privi 
subiectul sub o perspectivă 
cosmică, spunând că 
Eminescu cântă veşnicia 
naturii, întinsă în trei 
dimensiuni, în special 
geografia patriei, cu codrii 
și izvoarele ei, apoi el cântă 
timpul, 'tea de a patra 


“dimensiune a universului, 


în special istoria patriei, cu 
măreţiile şi prăbuşirile ei, 
și între acestre constante 
veşnice ale destinului, el 
cântă veșnicia poporului 
român, a cărui cea mai 
frumoasă floare literară a 
fost el însuşi, Mihail 
Eminescu.” 

Pornind dela filosofia lui 
Unamuno, Berdyaev şi Or- 
tega prin “Timp şi durere 
în tăcerea eminesciană” 
Dumitru Ichim a analizat 
poeziile așa zise “'ateiste” 
ale lui Eminescu aducând 
contra-argumente din 
poeziile și articolele lui 
Eminescu. 

“Suferinţa lui Eminescu 
apare din conştiinţa de a 
trăi într'un secol al 
nihilismului și pustiului, al 
necredinţei în nici un ideal. 
De aici nostalgia după 
“zilele de-aur a scripturilor 
române”! şi durerea prezen- 
tului: “ară noi? noi, epigo- 
iii?... Simţiri reci, harfe 
zdrobite, / Mici de zile, mari 
de patimi, inimi bătrâne, u- 
râte, / Măşti râzânde, puse 


bine pe-un 'caracter inimic;/ 


Dumnezeul nostru: umbră, 
patria noastră: o frază; 
In noi totul e spoială, totu-i 
lustru fără bază; / Voi cre- 
deați în scrisul vostru, noi 
nu credem în nimic!” 
Peste toată această 
uscăciune domneşte adânca 
tăcere eminesciană, nu ca o 
lipsă de cuvinte sau de 


critică, ci tăcerea in- 
singuratului profet ale 
căror priviri sfredelese 


viitorul, tăcerea celui care 
vede dincolo orizontul cel 
de sus, Sfera religioasă nu o 
formează numai poezii ca: 


"Rugăciune", “'Dumnezeu 
și om”, “Invierea”, Ta 
bwam asi”, ''Rugăciunea 


unui dac”, etc, ci tot cee 
înălțător în Eminescu e 


românesc şi fiind românesc 
este creștin. Astfel timpul 
și durerea devin în lirica 
eminesciană o 
de drumuri, ca o sete 
nemângâiată de infint și 
etern.” 

In încheierea lucrărilor 
Centenarului Eminescu, Dl. 
Eugen Popescu directorul 
Institutului Român de Cer: 
cetări Istorice din San 
Diego a făcut o scurtă 
prezentare a Centenarului 
Eminescu ce a avut loc la 
Paris între 16-18 lunie ac, 
după care a oferit în 
numele institutului, o serie 
de diplome tuturor 
organizaţiilor și asociaţiilor 
ce au inițiat, organizat şi 
coordonat cele două cen- 
tenarii Eminescu: 
Fundaţia Culturală  Ro- 


"mână dela Madrid, Asociația 


Culturală Română din 
Hamilton, Centrul 
Românesc de Cercetări din 
Paris, Biblioteca şi In- 
stitutul de Cercetări Român 
Freiburg), Hyperion 
Paris), Casa Română 
Paris), Cuvântul 
Românesc. 

La ora 1 pm, în aceeași 
zi, conform programului, a 
avut loc ceremonia dez- 
velirii bustului lui Mihail 
Eminescu. O audiență 
deosebit de numeroasă s'a 
aşezat în semicerc în fața 
monumentului învelit în 


alb. S'au apropiat de 


monument 
Nicăpetre, 
Moisin şi 
Manolescu. 

DI. George Bălașu a 
anunţat că D-na Moisin va 
prezenta. pe sculptorul 
Nicăpetre. In prezentarea 
sa, aceasta a arătat: “'Vom 
dărui acum pe Eminescu 
câmpului nostru drag, pen- 
tru a-l face pe acesta mai 
românesc, iar lui Emines- 
cu îi vom dărui câmpul 
românesc, cu “'codri 
aproape, pe'ntinsele ape, să 
aibă un cer senin”. A vorbit 
apoi despre Nicăpetre, 
arătând că acesta s'a născut 
la Brăila, unde si-a urmat 
piele Studii, după care, 
a Bucureşti a terminat In. 
stitutul de Artă Nicolae 
Grigorescu. A participat la 
nenumărate expoziții de artă 
în România şi peste hotare. 
In Canada, din 1981, a avut 
două expoziţii de pictură şi 
sculptură la Columbus Cen- 
tre şi Goethe Institut în 
Toronto. Lucrarea deosebit 
de interesantă, “'Rugăciune 
pentru fiul căzut” a fost 


sculptorul 
Dna. Mihaela 
Dra. Sandra 


donată Cuvântului 
Românesc. ă 
Apoi la Atena, a lucrat în. 
marmură seria “'Sanc- 
tuare”. 
Işi pregăteşte în con- 
tinuare o expoziție de 


sculpturi în lemn de mari 
proporţii, pe care o 
aşteptăm cu interes. In ce 
ne priveşte, Nicăpetre nu 
este numai un sculptor 
pentru noi, ci el este un 
bun prieten al Asociaţiei 
Culturale Române, nelipsit 
dela nici un eveniment 
cultural, 

In curând vom inaugura 
Aleea Poeţilor, la Câmpul 
Românesc din Hamilton, 


întretăiere- 


pentru care Nicăpetre 
lucrează de câţiva ani. 
După prezentarea făcută, 
într'o liniște de așteptare şi 
pe fundalul melodiei 
Solitudine interpretată de 
Gh. Zamfir, Dra Sandra 
Manolescu a dezvelit bustul 
alb de marmură, al lui 
Mihail Eminescu. Sculptura 
alba, rece, și totodată cu 
linii rotunde şi calde, ne-a 
dus pe toți în fața unei 
sculpturi _ clasice. 
Rotunjimile și perfecțiunea 
liniilor au indicat imensele 
resurse clasice ale lui Nică- 
petre. Bustul lui Eminescu - 
realizarea unui vis vechi - 
poate sta alături de cele mai 
frumoase opere de artă din 
marile muzee ale lumii. 
Melodia își picura în con- 
tinuare lacrimi de durere, 
iar Nicăpetre nu-şi putea 
începe prezentarea lucrării 
de emoție. Era o atmosferă 
de vrajă. Intr'un târziu a 
început: “'Sculptorii nu 
scriu şi nici nu vorbesc...” 
Emoţia îi sugruma vorbele. 
Totusi puterea de stăpânire 
a artistului, ce domină 
piatra, marmura, a învins 
şi cuvintele lui Nicăpetre se 
legau acum ușor și simplu. 
Ne vom limita doar la un 
citat din cuvântul artistului: 
“Nu ştiu dacă am cioplit în 
această marmoră limpede 


“pe Eminescu aşa cum 


așteaptă fiecare dintre noi 
să-l vadă, aşa cum sunt 


sigur că-l vede fiecare din- 
tre noi, sunt împăcat cu 
gândul că am sculptat 


dragostea noastră pentru 
Eminescu şi mai ales 
NEVOIA NOASTRA de 
Eminescu...” 

Melodia sa terminat, 
cuvintele au tăcut, 
lacrimile s'au oprit. Vraja 
“sa rupt şi cu toți ne-am 
trezit la realitate. Mirosul 
de tămâie şi smirnă şi vocea 
puternică de bariton a 
Părintelui Handrabur, au 
anunțat începerea slujbei 
de pomenire a sufletului lui 
Mihail. De câte ori a fost 
pomenit sufletul lui anul 
acesta? Işi va găsi oare mai 
multă liniște acum, după 
rugile noastre fierbinţi? 

La ora 3 a avut loc un 
recital Eminescu susținut 
de losif Buibaş, prim solist- 
bas al Operei din Con- 
stanţa, care a ales calea 
exilului. Recitările din 
poeziile lui Eminescu 
precum şi melodiile in- 
terpretate (la pian Dana 
Verba) au trezit vii şi bine 
meritate aplauze pentru 


talentul cu care a fost 
înzestrat compatriotul 


nostru. 


La ora 6 a avut loe 
tradiționala masă de rămas 
bun, iar apoi solemnitatea 
închiderii Taberei de Vară 
dela Câmpul Românesc din 
Hamilton. Trei tinere au 
adus drapelele (românesc, 
american și canadian) și 
le-au înmânat Dlui Bălașu, 
directorul taberei de vară. 

Participanţii au început să 
cânte **Cu noi este Dumne- 
zeu...””, iar apoi “'Zi te-ai 
dus, spre Apus...”!, cu care 
s'a încheiat tabăra de vară 
dela Câmpul Românesc din 
anul 1989. 


IA 
y 


ratei În: 


DETane race: 


PAGINA14 


EEE PS ES EEI RE  ——PEEE EIR 


Cuv 
IAN ese PAGIAN 15 
ÎN OO e e E ED 


CENTENARUL EMINESCU LA CENTRUL CULTURAL DELA CÂMPUL ROMÂNESC 


“TABĂRA DE VARĂ A ASOCIAȚIEI CULTURALE ROMÂNE DIN HAMILTON, 1989- 


Pe harta spirituală a con: 
tinentului american pe 
lângă Vatra Românească 
din Jackson, Michigan 
avem Câmpul Românesc din 
Hamilton, o miniatură sim- 
bolică a României Mari 
Aici, în fiecare vară, în 
ultima săptămână din lulie, 
Românii din toate părțile 
Americii şi vizitatori din 
alte continente se Întâlnesc 
la diferite festivități 
culturale reunite în cadrul 
taberei de vară. 

Pentru noul venit Câm 
pul Românesc oferă o 
uluitoare surpriză. Prima 
impresie este că te afli un 
deva într'o stațiune de 
odihnă din țară: aleea cu 
copaci, parcuri bine 
Intreținute parcul 
recreativ pentru copii, 
terenuri de fotbal și voley, 
şirul de cabane, corturi şi 
rulote dela un capăt la altul 
al câmpului, fiecare locatar 
întrecându-se ca stratul de 
flori din faţă să apară cât 
mai variat şi mai 
multicolor. 

A doua impresie este cea 
de românism. Tricolorul te 
întâmpină dela poartă, fie 
pictat pe o stâncă, fie 
Muturând în frăţietatea 
celui american și canadian 


Copii pretutindeni. Copii 
imprejurul crucilor 
închinate martirilor 
neamului românesc, căzuţi 


pentru credinţă şi ţară, sau 
ascunzându-se după troițele 
sculptate de Valeriu Cercel, 
sau prin poieniţele cu flori. 
Copiii de mâine, viitorul şi 
speranța noastră. După ce 
ai trecut de gălăgia piscinei 
te întâmpină maiestuos 
clădirea Centrului Cultural 
Românesc, terminată acum 
vreo câţiva ani. Apoi o 
cărâruie te duce pe lângă 
râu, pe sub bolți de sălcii 
pletoase, peste podeţul alb, 
întrun cadru feeric de 
până sus la 
bisericuţa de pe deal, cu 


hramul ''Adormirii cii 
Domnului”. 
DESCHIDEREA TABEREI 


Duminică 30 lulie au fost 
înălțate — steagurile 
românesc, canadian și 
american în semn de 
deschidere a taberei 
Parohia “Sf. Gheorghe" din 
Toronto a ținut 
tradiționalul picnic. Un 
parastas pentru membrii 
familiei, pentru ctitorii 
culturii româneşti şi pentru 
Mihail Eminescu a fost 
făcut de familia Vasile 
Mocanu din Cleveland 

Recepţia pentru oaspeți a 


avut loc luni, cu o 
rugăciune rostită de 
Preotul Ichim. 

In prima parte a 


săptămânii a fost un 
program la libera alegere și 
o excursie la cascada 
Niagara. În fiecare 
dimineaţă clopotele chemau 
pe credincioşi la slujba 
Sfintei Liturghii săvârşită 
de preoții participanţi la 
săptămâna Câmpului. 
Spovedaniile pentru cei care 
doreau să se împărtășească 
a doua zi aveau loc seara 
Cadrul natural în mijlocul 
căruia e situată bisericuța 


era o invitație adresată 
omului de împăcare cu sine 


însuşi, cu aproapele şi cu 
Dumnezeu. Răspunsurile 
dela Sf. Liturghie se 
impleteau Într'un  kairos 


cosmic cu freamătul 
copacilor din jur, mur 
murul apelor şi trilurile 
păsărelelor. Întru aceasta 
constă sublimul ortodoxiei 
româneşti și a fraţilor fran. 
ciscani de a vedea fiinţa 
umană în strânsă legătură 
de rugăciune cu lumea 
înconjurătoare și creaţia 
în general întrun imn 
radical adresat Creatorului 

Am regăsit o serie de 
prieteni vechi: Gheorghe și 
Margareta Bulumete, 
George Donev, Eugen Bâr 
san, Fugen Popescu, Grigore 
Scorochirjă, Nicu Naum, 
lon şi Areta Halmaghi, 
Zahu şi Marica Pană, Nicu 
Popescu, (Montreal), Dna 
Preoteasa Uşeriu, Aristide 
Nicolae, Părintele Calciu, 
Familia Cucu, familia 
Mocanu, Betty şi Cornel 
Corsatea, familia Licuţa, 
fam. Butura, Mihai, Ghe 
Rădulescu, Prof. . Iliescu 
Nicolae, Ggheorpge Bocioagă. 

Dar am întâlnit şi legat 
noi prieteni şi prietenii: 

Florica  Spanachi (RFG). 
Sorin Popa și  lulian 
Teodorescu, Iosif  Buitaș 
[San Diego). Codrin Tocca 
(Suedia), ete 


CENACLUL LITERAR 
"ARON COTRUS'" 
DIN NEW YORK 


Miercuri seara a avut loc 
sesiunea Cenaclului literar 
“Aron Cotruş” din New 
York. Inceperea lucrărilor a 
fost precedată de o slujbă 
solemnă şi impresionantă 
săvârșită de șase preoți: Pr. 
Gh. Calciu (Washington), 
Pr. Petre Popescu on. 
treal), Pr. Sterie Mihădaș 
Toronto), Pr. Nicolae Zelea 
Hamilton), Pr. D. Ichim 
(Kitchener) şi Pr. Greco- 
Catolic Victor Crișan (Ha- 
milton). Apoi un moment de 
reculegere a fost închinat 
memoriei scriitorului și 
poetului Horia Stamatu, ple- 
cat dintre noi în ziua de 
8 Iulie 1989. 


Poetul Zahu Pană din 
New York, căruia tocmai îi 
apăruse volumul de poezii 
“Cu acul pe săpun”, a 
susținut o documentată 
prezentare a poetului Aron 
Cotruș arătând nedreptatea 
ce i se face acestui titan al 
scrisului românesc de câtre 
comuniști. Aron Cotruş nu 
poate fi “reabilitat” atât 
timp cât întreaga lui viață n 


luptat impotriva 
comuniștilor, murind în 
exil 

In continuare, DI. Sorin 
Popa, membru al 
cenaclului, a citit câteva 
poezii ale poetului Aron 
Cotruş 


In încheierea serii, s'au 
citit fragmente din lucrarea 
lui Horia Stamatu, lucrare 
ce trebuia prezentată la 
Centenarul Eminescu dela 
Paris, dacă acesta sar fi 
simţit sănătos. 


LUCRARILE 

CENTENARULUI 

EMINESCU 

Lucrările propriu zise ale 
Centenarului Eminescu la 
Centrul Cultural dela Câm- 
pul Românesc din 
Hamilton, au început Joi, 3 
August 1989. Conform 
tipicului românesc 
creștinesc, În deschiderea 
lucrărilor, a avut loc un Te: 
Deum la care au participat 
preoții prezenţi. După ter- 
minarea slujbei, DI. George 
Bălașu, Maestru de 
Ceremonie, a invitat la 
cuvânt pe DI. Florian Sân: 
Aulescu, — Preşedintele 
Asociaţiei Culturale 
Române din Hamilton. În 
cuvântul său Dl. Sân 
dulescu a spus: “Prezenţa 
lui Eminescu printre noi, 
acum ca și intotdeauna, va 
fi o dovadă a prezenței 
noastre aici, În exil, pe 
acest colțişor de pământ 
românesc, printre străini şi 
în acelaşi timp printre 
prieteni, o mârturie pentru 
generaţiile viitoare, că noi, 
cei exilați, ne-am păstrat 
tradițiile și dragostea faţă 
de neam, că am luptat, 
după puterile noastre pen 
tru o Românie Mare și 
liberă, aşa cum a dorit-o 
chiar Eminescu: ''Dela 
Nistru pân'la Tisa..." 

In încheiere, DI. Sân 
dulescu a urat bun venit 
oaspeților și succes lucră- 
rilor centenarului, 

DI. Bălașu a invitat apoi 
pe DI. Sorin Popa să 
prezinte cele patru opere de 
artă, cadou oferit de 
cenaclul “Aron Cotruș”, 
Centrului Cultural 
Românesc din Hamilton. 
Este vorba de două fresce 
de mărimi monumentale, 
prima reprezentând 
începutul scrisului la 
Români, iar a doua pe 
Stefan cel Mare și Con: 
stantin Brâncoveanu, 
amândouă fiind opera 
cunoscutului creator de 
fresce, Ion Dumitru 
Demetrescu. De asemenea, 
un basorelief reprezentând 
pe Mihail Eminescu, 
realizat de sculptorul lu- 
lan Teodorescu și grupul 
statuar intitulat “Calvarul 
morţii noastre” realizat de 
Sorin Popa. 

Apoi, a fost invitat DI. 
Eugen Popescu să prezinte 
în câteva cuvinte Institutul 
Român de Cercetâri Istorice 
din San Diego. Acesta a 
precizat scopul acestui in 
stitut ca: “organism nou de 
cercetari românești pe mai 
multe planuri: istorie, 
filosofie, literatură, religie, 
artă, ete. şi de publicare a 
rezultatelor noastre, a fost 
gândit a fi de folos 
tineretului român din exil, 
ca şi celor maturi, plecați 
de mult din ţară, pentru n 
cunoaște istoria vie și reală 
a evenimentelor și 
fenomenelor românești din 
țară, atât de măsluite, sau 
ascunse de oficialităţile 
românești... Noi simtim 
chemarea tainică a națiunii 
de a scoate la lumină și de 
sub cenzura timpului o 


sumă de personalități 


româneşti care au fost date 
uitării şi ale căror opere au 
fost închise sub lacâte 
grele” 

Dupa ce această parte 
de prezentări a fost 
încheiată, DI. Bâlaşu a 
predat ștafeta Dlui lon 
Halmaghi, care a funcţionat 
ca moderator pentru 
lucrările prezentate. 

Prima conferință a fost 
“Ortodoxia lui Mihail 
Eminescu în rugăciune și 
alte poezii”, ţinută de Pr 
Gh. Calciu, care a relevat o 
latură esențială a poeziei 


lui Eminescu. Poezia nu 
poate fi înțeleasă decât 
numai în cadrul 


creştinismului ortodox, iar 
poetul fiind interesat și bun 
cunoascâtor al ritualului 
răsăritean. “In 
RUGACIUNE - decelâm o 
serie de elemente care sunt 
pur ortodoxe, dar şi unii 
termeni catolici. Ortodoxia 
românească, în inceputurile 
ei, nu a cunoscut termenul 
de regină și nu l-a folosit 
pentru a o cinsti pe Maica 
Domnului...Eminescu a in- 


trodus sensul cuvântului 
regină, dar autohtonizându 
ll prin folosirea 


românescului “'crâiasă”. In 
rest, strofa urmează foarte 
exact terminologia şi 
atitudinea ortodoxă, în care 
exaltarea Maicii Domnului 
nu se face festiv și 
majestuos ca la catolici, ci 
cu umilință şi adoraţie 
răsăriteană. Din punct 
de vedere formal, cele două 
strofe au un echilibru şi o 
simetrie surprinzătoare, ex: 
plicată prin genialitatea 
eminesciană, care a mânuit 
fondul şi forma cu o 
măiestrie fără 
defect...Fiecare strofă are 
zece versuri și se sfârşeşte 
cu apelaţiunea: MARIE, 
care, prin însuşirea 
vocalelor şi a con 
sonantelor, ridică la limita 
de maximă expresivitate 
poetică impresia de ascen- 
siune. 

M este o consonantă im- 
plozivă, ceea ce vrea să 
arate ecoul pe care numele 
Maicii Sfinte îl are în in- 
teriorul nostru, an- 
trenându-ne ființa noastră 
internă în  exteriorizarea 
sentimentului: de adoraţie. 
A, lângă implozivul M, iși 
pierde ascuțimea şi devine 
grav, legătura dramatică 
între adâncimile psihologiei 


* mii de ani 


dat numele de UI) 

oinăn E, în urma cu 139 
Ari Dimitrie CANTEMIR crede, Eminescu mtrucă de se 
care atenuează tăiușul lui | câ acest cuvânt repregii (e de Ani: PE noastră 
şi-l cunună cu sonoritatea numele unui zeu răzbeplă mâgtea În Tit fă A milă 
medie şi ascensivă a lui E dac nic 4, fi fost secerat fâri mi 


umane și puritatea divină; 
R este o consonantă lichidă 


i "a abâtut 
final: MARIE. O. curiozitate fi de urgia care sa a 
Despre o ''Concepţie fost “subiectul rau stiti asupra neamului nostru 
„istorică și rân: Prof. U; . 
practică, istorică și of. Universitar dela Hap. zaoe arată patru date 


duială divină în "Doina" 


i vard, Nicolae Iliescu. 
lui Eminescu” sa ocupat 


ferenţinrul a analizat ja sal te de naştere ale lui 


deosi 
Mihail 


Dna Preoteasă Eugenia nivel cu totul Eminescu: 21 Mai 
Uşeriu, ficând o istorie primatul spizinua 1549, 14 Decembrie 1849, 
etimologică n cuvântului ființa neamului romă, n 30 Decembrie 1849 și 5 
“Doina” pe teritoriul dela. prin exemplificarea cu Mee. lanuarie 1850. Dran 
Nistru pân'la Tisa şi surile emineselene, mit icendențn O gândirii 


chinte lei iene este perfect 
su esenta A Spiritului si india în trigonul Luna: 
5 ip rezii zi ţ Neptun din cele două semne 

cu ti aezerță ul Emnesa APARA (Racul și Peștii). La 
Postru, lin ucest trigon se adaugă 


căutându-i corespondentul 

în alte limbi europene 
“Poezie şi cântec, această 

doină este un conglomerat 


de dragoste, jale, dor, secol dela întoarcerea hui Buto, ... Să comparâm 
revoltă și speranţă, în repausul din care s'a um interpretările acestor 
împletind armonios istorin născut, reprezintă, deci, o enfiguraţii cu ceea ce știm 
cu sufletul românesc. dimensiune de adevăr,oper- &spre Eminescu, pentru a 

In limbile sanscrită, zen: manență de adevăr, dincolo: mea deplina confirmare a 
dică, persană, letonă, irlan- de circumstanțe și de timp. tei lui de naştere, adică 
deză, litunniană, etc., se Comemorarea lui main Decembrie 1849. lată 
găsesc poezii populare in- seamnă, de asemenea, tot | ificaţia Lunii în sem- 
titulate ''dainn””, care cântă ca urmare a acestei perma= îl ''Racului'!: Sen 
specificul fiecărui popor nențe de adevăr sare: tate: sugestibilitate, 
elaborator. parține, că noi ne-am În- inaginație fecundă, 

Bogdan Petriceicu tâlnit aici = cum spune un memorie, inspirații înalte 
HASDEU a lăsat în scris că poet italian - “'slamo vemuli și — clară-vedere.. Poziția 
şi la noi, înaintea formei a prendere possesso della lnii în tema lui de naștere 


“doina”, acest gen de verita” - să ne însușimși asigură asimilarea 
poezie a fost numit Noi dimensiunea de Adevăr mpidă a cunoștințelor, ten 
““daina cărturarul Pe care Eminescu ne-ală- dnțe mistice şi înclinare 
HASDEU demonstrează Sat-0 ca ereditate...” spre reverie. EI a fost atras 


| de naştere a lui & ceea ce este nou şi de 
za ep ata RE din &rinţa de a trăi şi a muri 
punct de vedere astrologie” apă... p 
a fost titlul conferinței lui „Vineri, 4 August, seria 
pe teritoriul Florian Onitza: '“SA E Conferințe a inceput cu o 
nord dunărean. mulțumim lui Dumnezeu că &osebit de interesantă, și 

Vasile ALEXANDRI i-a a făcut să se nască Mihali SIRinală lucrare a poetei 


logic sensibilitatea literară 
a poporului dac, ca element 
de argumentare în favoarea 
continuității lui istorice 


Florica Baţu, intitulata 
"Complexitatea — pulsaţiei 
feminine în lirica 


eminesciană." Florica Baţu 
a vorbit despre diferite 
ipostaze În care apare 
femeia în poezia lui 
Eminescu:  femeia-copilă, 
femein-jubită, femeia: 
mamă, femeia săracă și 
femeia bogată, femeia 
salvatoare a omului 

Fecioara Maria. De 
asemenea, Florica Baţu a 
arătat firea schimbătoare a 
poetului în ce priveşte 
femeia, în funcţie de stările 
sufleteşti, urcarea unei 
femei la cel mai înalt pol, 


precum căderea femeii în 
ochii lui Eminescu, în urma 
unei greşeli săvârşite 

In continuare, Prof. Gh. 
Rădulescu din Chicago a 
scos în evidenţă “Aspecte 
antinomice ale morții şi 
dragostei lirica lui 
Eminescu': “Poet de mari 
dimensiuni, Eminescu este 


un reflexiv impersonal, 
realizându-și obiectivul 
cosmicităţii pornind din 


substanţa sa spirituală, din 
interior spre exterior, În 
așa fel încât reprezentarea 
se săvârşeşte întâi în 
imaginație şi conștiință, 
imaginea prinzând contur 
în gâdirea sa creatoare, 
până n momentul 
elaborării sale, de exemplu: 
reprezentarea cosmogoniei 
sau semnificaţia pe care o 
emite asupra morţii cât şi a 


sentimentului profund de 
dragoste," 

„Prof Vasile Baboe, fiind 
și pictor, n completat 
unghiurile de annliză a 
poeziei eminesciene printr'o 
originală şi plină de interes 
interpretare a culorilor în 
poezia poetului nostru. In 
“"Cromatica eminesciană” a 
arătat cum “Eminescu a 
exaltat mereu desfășurarea 
fantastică de colori, Încât 
opera lui poetică e cea mai 
bogată, cromatice, din 
Întreaga lirică. Poet al 
marilor momente ale 
existenței, al nașterii și 
morții, _ Eminescu trans- 
figurează colorile, dându-le 
semnificaţii primare, 
mergând direct la origini, 
căutând și pe această cale 
să reveleze marele geneze și 
extincţii.” 

Eugen Popescu a prezen- 
tat "Scrierile politice şi 
economice ale lui Mihail 
Eminescu” vorbind și 
despre generația domniei 
sale care “l-am cunoscut pe 
Eminescu, În mod egal, 
prin ambele sale creațiuni 
lirice și în proză, ne-am dat 
seama de genialitatea 
sa...Cei care am cunoscut 
cât de cât opera sa, ne dâm 
seama că Eminescu nu este 


numai o mare per: 
sonalitate, un. mare poet 
iu național, ci el 


însuși poporul român, cum 
spunea seriitorul Vintilă 
Horia, într'una din 
cuvântările sale la Cen 
tenarul Eminescu de In 
Paris.” 

Conferințele de Vineri 
seară, s'au încheiat cu lu- 
crarea poetului Zahu Pană, 
care a vorbit despre 
“Naționalismul în poezia 
lui M. Eminescu” 

Făcând o succintă şi 
documentată prezentare a 


epocii în care a scris 
Eminescu, vorbitorul a 
precizat că naționalismul 


lui Eminescu şi al 
Românilor, este un 
tradiţionalism care nu are 
nimic de-a face cu tipul de 
naționalism al pan- 
slavismului, citând în acest 
sens atât pe Horia Stamatu 
cât şi pe J. Nehru, care au 
definit ideea de naționalism. 

Exemplificând cu citate 
din poeziile lui Eminescu, 
în care poetul îşi arată 
dragostea de țară și de 


figurile măreţe din istoria 
Românilor,  Într'un cadru 
emoţionant, vorbitorul a 
Incheiat cu recitarea poeziei 
Doina de M. Eminescu, care 
a impresionat În mod 
deosebit Intreaga asistență. 
In ultima zi a ciclului de 
conferințe ale centenarului 


Eminescu, Sâmbâtă 5 
August, Dr. Traian 
Andreescu a ținut con- 


ferința ''Constante ale 
destinului patriei oglindite 
în opera lui Eminescu.” 
Domnia sa a clasificat 
aceste constante în: can- 
titative, adică acelea care se 
pot măsura În timp și 
spațiu, şi calitative sau im- 
ponderabile. Primele se pot 
referi la poziţia pe glob a 
unui popor, celelalte fiind 


constante dinamice 
referindu-se la curgerea 
vremurilor, la Istorie 


“Cum Eminescu, a spus Dr. 
Traian Andreescu, n'a fost 
numai marele poet al 
nostru, ci şi un geniu 
universal al tuturor 
popoarelor.am putea privi 
subiectul sub o perspectivă 
cosmică, spunând că 
Eminescu cântă veşnicia 
maturi, întinsă în trei 
dimensiuni, în special 
geografia patriei, cu codrii 
şi izvoarele ei, apoi el cântă 
timpul, 'tea de a patra 
"dimensiune a universului, 
în special istoria patriei, cu 
mâreţiile și prăbuşirile ei, 
şi între acestre constante 
veșnice ale destinului, el 
cântă veșnicia poporului 


român, a cărui cea mai 
frumoasă floare literară a 
fost el însuși, Mihail 
Eminescu.” 


Pornind dela filosofia lui 
Unamuno, Berdyaev şi Or- 
tega prin “Timp şi durere 
în tăcerea eminesciană” 
Dumitru Ichim a analizat 
poeziile aşa zise “ateiste”' 
ale lui Eminescu aducând 
contra-argumente din 
poeziile și articolele lui 
Eminescu. 

“Suferinţa lui Eminescu 
apare din conştiinţa de a 
tră tr'un secol al 
nihilismului și pustiului, al 
necredinţei în nici un ideal. 
De aici nostalgia după 
“zilele de-aur a scripturilor 
române” și durerea prezen- 
tului: “Tară noi? noi, epigo- 
fll?... Simţiri reci, harfe 
zdrobite, Mici de zile, mari 
de patimi, inimi bătrâne, u- 
râte, / Măști râzânde, puse 
bine pe-un 'caracter înimic;/ 
Dumnezeul nostru: umbră, 
patria noastră: o frază; / 
In noi totul e spoială, totu-i 
lustru fără bază; / Vol ere- 
deați în scrisul vostru, noi 
nu credem în nimic!” 

Peste tontă această 
uscăciune domnește adânca 
tăcere eminesciană, nu ca o 
lipsă de cuvinte sau de 


critică, ci tăcerea în 
singuratului profet ale 
câror priviri sfredelese 


viitorul, tăcerea celui care 
vede dincolo orizontul. cel 
de sus. Sfera religioasă nu o 
formează numai poezii ca: 
“Rugăciune”, “Dumnezeu 
şi om”, Invierea”, Ta 
imam asi, “Rugăciunea 
unui dac”, ete, ci tot ce e 
inălțător în Eminescu e 


românesc și flind românesc 
este creştin. Astfel timpul 
şi durerea devin În lirica 


eminesciană o intretăiere 
de drumuri, ca o sete 
nemângăiată de infint și 
etern.” 

In încheierea lucrărilor 


Centenarului Eminescu, Dl. 
Eugen Popescu directorul 
Institutului Român de Cer- 
cetâri Istorice din San 
Diego a făcut o scurtă 
prezentare a Centenarului 
Eminescu ce a avut loc la 
Paris între 16-18 Iunie ac, 
după care a oferit în 
numele institutului, o serie 
de diplome tuturor 
organizaţiilor și asociaţiilor 
ce au inițiat, organizat și 
coordonat cele două cen- 
tenarii Eminescu: 
F Culturală  Ro- 
mână dela Madrid, Asociaţia 
Culturală Români din 
Hamilton, Centrul 
Românesc de Cercetări din 
Paris, Biblioteca și In- 
stitutul de Cercetări Român 


Freiburg). Hyperion 
Paris), Casa Română 
Par Cuvântul 


Românesc 

La ora | pm, în acecași 
zi, conform programului, a 
avut loc ceremonia dez: 
velirii bustului lui Mihail 
Eminescu. O audienţă 
deosebit de numeroasă s'a 
așezat în semicerc în fața 
monumentului învelit în 
alb. S'au apropiat de 


monument sculptorul 
Nicăpetre, Dna. Mihaela 
Moisin Dra. Sandra 
Manolescu. 


DI. George Bâlașu a 
anunţat că D-na Moisin va 
prezenta. pe sculptorul 
Nicăpetre. În prezentarea 
sa, aceasta a arâtat: “Vom 
dărui acum pe Eminescu 
câmpului nostru drag, pen- 
tru a-l face pe acesta mai 
românesc, lar lui Emines- 
cu îi vom dărui câmpul 
românesc, cu ''codri 
aproape, pe'ntinsele ape. să 
aibă un cer senin”. A vorbit 
apoi despre Nicăpetre, 
arătând că acesta s'a născut 
la Brăila, unde si-a urmat 


primele studii, după care, 
București a terminat In- 


stitutul de Artă Nicolae 
Grigorescu. A participat la 
nenumărate expoziții de artă 
în România și peste hotare. 
In Canada, din 1981, a avut 
două expoziţii de pictură și 
sculptură ln Columbus Cen- 
tre și Goethe Institut în 
Toronto. Lucrarea deosebit 
de interesantă, “Rugăciune 
pentru fiul căzut” a fost 
donată Cuvântului 
Românesc. 

Apoi la Atena, a lucrat În 
marmură seria ''Sanc 
ture”. 

Işi pregăteşte În con: 
tinuare o expozitie de 
sculptun În lemn de mari 
proporţii, pe care o 
așteptăm cu interes, In ce 
ne priveşte, Nicăpetre nu 
este numai un sculptor 
pentru noi, ci el este un 
bun prieten al Asociaţiei 
Culturale Române, nelipsit 
dela nici un eveniment 
cultural. 

In curând vom inaugura 
Aleea Poeţilor, la Câmpul 
Românesc din Hamilton, 


pentru care Nicăpetre 
lucrează de câţiva ani. 
După prezentarea făcută, 
Intr'o liniște de așteptare și 
pe fundalul melodiei 
Solitudine interpretată de 
Gh. Zamfir, Dra Sandra 
Manolescu a dezvelit bustul 
alb de marmură, al lui 
Mihail Eminescu. Sculptura 
alba, rece, și totodată cu 
linii rotunde și calde, ne-a 
dus pe toți În faţa unei 
sculpturi clasice. 
Rotunjimile și perfecțiunea 
liniilor au indicat imensele 
resurse clasice ale lul Nică- 
petre. Bustul lui Eminescu - 
realizarea unul vis vechi - 
poate sta alături de cele mal 
frumoase opere de artă din 
marile muzee ale lumii. 
Melodia iși picura in con- 
tinuare lacrimi de durere, 
iar Nicăpetre nu-și putea 
în tă 
de emoție. Era o atmosferă 
de vrajă. Intr'un târziu a 
Inceput: ''Sculptorii nu 
scriu şi nici mi vorbesc..." 
Emoţia îi sugruma vorbele. 
Totuşi puterea de stăpânire 
a artistului, ce domină 
piatra. marmura, a Învins 
şi cuvintele lui Nicăpetre se 
legau acum ușor și simplu. 
Ne vom limita doar la un 
citat din cuvântul artistului: 
"Nu ştiu dacă am cioplit în 
această marmoră limpede 
“pe Eminescu așa cum 
aşteaptă fiecare dintre noi 
să-l vadă. așa cum sunt 
sigur că-l vede fiecare din: 
tre noi. sunt impăcat cu 
gândul că am sculptat 
dragostea noastră pentru 
Eminescu și mai ales 
NEVOIA NOASTRA de 


Eminescu...” 

Melodia sa terminat, 
cuvintele au tăcut, 
lacrimile s'au oprit. Vraja 


sa rupt și cu toți neam 
trezit la realitate. Mirosul 
de tămâie şi smirnă şi vocea 
puternică de bariton a 
Părintelui Handrabur, au 
anunțat începerea slujbei 
de pomenire a sufletului lui 
Mihail. De căte ori a fost 
pomenit sufletul lui anul 
acesta? Îşi va găsi oare mai 
multă liniste acum, după 
rugile noastre fierbinţi? 
La ora 3 a avut loc un 
recital Eminescu susținut 
de losif Buibaş, prim solist: 
bas al Operei din Con: 
stanța, care a ales calea 


exilului. Recitările din 
poeziile lui Eminescu 
precum şi melodiile in- 


terpretate (ln pian Dana 
Vera) au trezit vii şi bine 
meritate aplauze pentru 
talentul cu care a fost 
înzestrat compatriotul 
nostru. 


La ora 6 a avut loc 
tradiționala masă de rămas 
bun, iar apoi solemnitatea 
închiderii Taberei de Vară 
dela Câmpul Românesc din 
Hamilton. Trei tinere au 
adus drapelele (românesc, 
american și camâlan) și 
le-au înmânat Dlui Bălașu, 
directorul taberei de vară. 

Participanții au început să 
cânte “Cu nol este Dumne- 
”, lar apol “ZI te-al 
spre Apus. 
a încheiat tabăra de vară 
dela Câmpul Românesc din 
anul 1959, 


A 


PAGINA 16 


SEPTEM 


RIE 1989 


CUVANTUL ROMANESC 


ERIE 1909 


EEE OO O 


ÎNTÂMPLĂRI DIN ISTORIA NESCRISĂ A BISERICII ROMANE 
-|- 


—— Pr. Gh. CALCIU— 


Incepând de astăzi, vom 
prezenta pe parcursul a mai 
multor numere ale ziarului, 
un fragment din această 
istorie nescrisă a bisericii 
române, care nu se referă la 
biserica oficială, nici la 
evenimente care au intrat 
în arhiva oficială a bisericii, 
ci la suferința necunoscută 
a slujitorilor lui Dumnezeu, 
preoți, monahi şi monahii 
Şi laici, care, pentru râvna 
lor întru Hristos au plătit 
cu suferință şi chiar cu 
moartea dreapta credinţă și 
atașamentul lor la 
spiritualitatea românească. 

Ne-am hotărît să 
începem cu istoria nescrisă 
a unei mânăstiri de femei 
din Vladimireşti, dedicată 
Sfintei Fecioare şi care are 
o stranie poveste, stranie, 
nu în sensul senzaționalului, 
ci în sensul persecuției la 
care a fost supusă chiar de 
ierarhia bisericească. 

Printr'o întâmplare 
fericită, am întâlnit în Vest 
o călugărită româncă și care 
a fost soră la mânăstirea 
Sfintei Fecioare din 
Vladimirești şi deci mar- 
toră oculară și chiar subiect 
al persecuției. 

Mânăstirea din 
Vladimireşti a fost fondată 
în 1938 de o ţărancă 
tânără, având numai două 
clase elementare, care se 
numea Vasilica GURAU, 
după numele de călugăriță, 
Maica VERONICA. 

Rămasă orfană de mamă 
la vârsta de doi ani, ea a 
fost crescută de tatăl său, 
un țăran simplu şi sărac, 
având o credinţă tot atât de 
simplă ca şi sufletul său, 
dar profundă. Când Vasilica 
avea vârsta de șapte sau opt 
ani, tatăl ei moare și ea 
rămâne singură pe lume. A 
fost adoptată de o mătușă 
a ei, o femeie de profundă 
credinţă, care a înţeles ten- 
dințele mistice născânde în 
sufletul copilei. 

Vasilica şi-a întrerupt 
studiile imediat după anul 
al doilea de şcoală, pentrucă 
unchiul ei era sărac și nu 
putea s'o dea mai departe și 
pentrucă, aşa era atunci 
mentalitatea ţăranului 
român că “prea multă carte 
strică'', mai ales pentru 


” fete. 


La drept vorbind, cred că 
țăranii noștri aveau multă 
dreptate atunci și zicala de 
mai sus se dovedeşte foarte 
adevărată în zilele noastre. 
O cultură rău înțeleasă, sau 
asimilată numai pe 
jumătate, semidoct, ori 
chiar sfertodoct, cum zicea 
Iorga, dă naștere unor 
atitudini nocive, unui liber: 
tinism . greșit și unei 
suficiente care duce per: 
soana umană la dezastru, 
Firește, nu sunt un ob- 
scurantist, nu neg valoarea 
culturii din care însuși 
m'am adăpat şi mă adăp 
atât cât îmi stă în putință, 
dar vreau ca omul să 
înțeleagă cultura în limitele 
ei reale, nu s'o absolutizeze, 
ci s'o supună valorilor 
divine. - Numai atunci 
cultura își atinge scopul. 

Vasilica a avut unele 
viziuni încă dela vârsta 
fragedă de doi ani. Atunci 
era greu de înțeles, nu 
numai pentru ea, care era 
un copil necopt, dar chiar şi 


pentru tutorii ei, că Dum- 
nezeu o pregătea pentru un 
plan al său care urma să se 
împlinească peste câţiva 
ani. Cu vârsta, viziunile 
Vasilicăi s'au clarificat, 
mesajul lor a devenit mai 
limpede, Sfânta Fecioară a 
început să-i apară într'o lu- 
mină tot mai clară, cerân- 
du-i să reînvie credința în 
popor si respectul pentru 
Maica Sfântă. Când toate a- 
ceste lucruri se întâmplau, 
ea atinsese vârsta de zece 
ani. 

Poporul nostru a avut 
totdeauna un cult deosebit 
pentru Sfânta Fecioară, ea 
a fost socotită ca o protec- 
toare specială a pământului 
românesc. Călugării români 
au numit România 
““Grădina Maicii Dom: 
nului” şi aproape toate 
mânăstirile de maici, cu 
una sau două excepții, o au 
pe ea drept patroana. 

In perioada viziunilor 
Vasilicăi, în România 
începuseră să  prolifereze 
sectele, adică acele culte 
neoprotestante, care negau 
cultul sfinţilor și dezonorau 
prin expresii urite pe cea 
care a născut pe Dumnezeu 
cu trup. De aceea Regina 
îngerilor se arată și cere 
restabilirea cinstirii ei în 
țara noastră. 

Primele mesaje receptate 
de Vasilica priveau această 
stare de lucruri, dar, cu 
vremea, Fecioara îi cere 
fapte tot mai precise. Când 
fetița a atins vârsta de 16 
ani, Maica Domnului i-a 
cerut să înfiinţeze pe acele 
locuri în care i se arătase, o 
mânăstire închinată ei. 

Cele mai multe viziuni 
le-a avut pe un teren arabil 
al unchiului ei şi acesta, 
convins că pământul acela 
era binecuvântat prin 
apariţiile care avuseseră loc 
acolo, a donat terenul în 
vederea zidirii viitoarei 
mânăstiri. 

Acum, când vă povestesc 

aceste lucruri, ele par sim- 
ple, dar dacă ne gândim mai 
bine la fpatul că Vasilica 
avea doar 16 ani, că era 
săracă şi că, în afară de acel 
pământ nu mai avea ab- 
solut nimic s'o ajute la 
zidirea mânăstirii, 
înțelegem că tânăra fată se 
afla într'o situație im- 
posibilă. 
- Faima ei însă, relatarea 
viziunilor ei cucereau tot 
mai mult lumea. Fireşte, 
biserica, în funcţia ei de 
autoritate, a vrut să con- 
troleze veracitatea 
viziunilor, cât şi modul în 
care acestea operau în 
sufletul Vsilicăi, 

La început, ea a fost dată 
în grija preotului din sat 
care a supus-o unor 
examene spirituale și care a 
rămas uimit de 
cunoștințele acestei copile 
fără carte. Biserica noastră, 
foarte prudentă - și pe 
drept cuvânt cu 
miracolele, a trimis alţi 
preoți; teologii cei mai mari 
aveau dificultăţi să le 
înțeleagă și explicându-le 
cu o simplitate sur: 
prinzătoare. 

S'au făcut cercetări dacă 
poseda cărți de studii 
teologice și s'a văzut că 
nu Tânăra fată vorbea sub 
inspirația Duhului Sfânt. 


aa » guide se alui 


Preoţii au fost uimiţi, iar 
teologii, câștigați de fată, 
au făcut raport favorabil. 

Biserica i-a dat 
acreditarea, dar nu și banii. 
Această rezervă nu sa 
făcut din motive meschine, 
ci era încă o cale de 
verificare a  veracității 
viziunilor: dacă ele veneau 
dela Dumnezeu și dela 
Sfânta Fecioară, mijloacele 
de construcție ale 
mânăstirii trebuiau să vină 
în mod miraculos, nu în 
sensul căderii banilor din 
cer, ci în sensul chemării 
oamenilor la dărnicie. 

Biserica a avut dreptate. 
Acești bani au venit atunci 
când Maica Domnului a 
găsit de cuviință să miște 
inimile oamenilor spre mi- 
lostenie si după ce Vasilica 
şi cele câteva fete care au 
mers după ea s'au câălit în 
aşteptare și nădejdea că nu 
au fost părăsite de cea 
căreia voiau să-i închine 
mânăstirea. 

In jurul Vasilicăi sa 
adunat un mic grup de 
tinere, de aceeași vârstă cu 
ea şi care s'au dedicat con- 
struirii mânăstirii. 

La început, ele și-au 
făcut o colibă de stuf pe 
terenul dăruit de unchiul și 
erau atât de sărace încât a- 
veau un singur cazan încare 
își făceau mâncarea și numai 
două linguri de lemn cu 
care mâncau pe rând. 
Trăiau însă în, armonie, 
nădejde și dragoste și 
înălțau rugăciuni lui Dum- 
nezeu şi Maicii Sale şi 
așteptau pline de încredere 
împlinirea năzuinţei lor. 

Dela început; condiția pe 
care Vasilica a pus-o 
postulantelor la viitoarea 
viață  mânăstirească, era 
fecioria. Ea a fost condusă 
tot acest timp cu o grijă 
specială de Sfânta Fecioară, 
care îi arăta pe cine să ac- 
cepte dintre postulante şi 


pe cine nu. M 
Viaţa curată și de 
rugăciune fierbinte a 


tinerelor fete a impresionat 
țăranii din jur care au 
început să le aducă de mân- 
care. La început timid, apoi 
tot mai evident, copiii 
satelor vecine veneau cu 
câte o bucată de pâine, sau 
o oală de lapte, sau altceva, 
pe care mamele lor le 
trimiteau pustnicelor, cum 
erau numite. Fiecare dar 
primit era o bucurie pentru 
ele, nu pentrucă traiau pen- 
tru asta, dar vedeau în 
aceste acte dovada că Maica 
Domnului începuse să-şi 
manifeste protecţia ei 

e specială pentru începutul cel 
bun. 

In scurt timp, au mai 
venit câteva fete, unele mai 
de aproape, altele mai de 
departe,  pentrucă vestea 
celor ce se petreceau în acel 
sat făcea ocolul regiunii, 
apoi al provinciei, apoi al 
țării. O serie de tinere in- 
telectuale, în căutarea unui 
echilibru sufletesc, sau 
poate dintr'o curiozitate 
specifică au venit să vadă 


“ vacă şi 


grupul '“pustnicelor”; l-au + 


văzut și au rămas acolo 
definitiv. 

Au început să apară 
micile construcţii, căsuțe 
de chirpici în care surorile 
sau mutat, pentru a fi 
ferite de frigul iernii care se 


= 


apropia, câteva păsări şi 
animale, un țăran le-a dat o 
aşa, încet-încet, 
gospodăria a început a se 
înjgheba. Sub presiunea 
foamei, a muncii dure, a 
frigului și a sărăciei, unele 
ținere au dezertat, dar tot 
au mai rămas destule. De 
altfel, multe dintre cele 
care fugiseră s'au întors 
după câteva luni cerând să 
fie reprimite. Era un duh 
de sfințenie care plutea 
peste locul acela și cine 
venise odată acolo simţea 
mereu chemarea să se reîn- 


“ toarcă. 


Vasilica sporea mereu in 
spiritualitate; nici o nou 
venită nu i sa simţit 


superioară, chiar dacă 
multe din ele erau 
profesoare, inginere, 


arhitecte. Maica Domnului 
continua să manifeste 
aceeaşi grijă pentru 
mânăstirea care încă nu se 
formase cu adevărat, dar 
care îşi urma inexorabil 
drumul. Rând pe rând, mai 
mulţi tineri teologi au venit 
în vizită la mânăstire si 
au fost îndată cuceriți de 
evlavia adâncă a tinerei 
țărănei. Unii din ei ar fi 
vrut să rămână acolo, în 
calitate de călugări duhov- 
nici, dar sfânta Fecioară nu 
i-a recomandat ca fiind 
vrednici de această misiune. 

In capela de pământ a 
mânăstirii slujeau preoții 
din împrejurimi, pe rând, 
sau unii călugări care 
poposeau pe la mânăstire și 
lumea din jur și de mai 
departe începuse pelerinajul 
din ce în ce mai masiv. 
Maicile lucrau cu 
sârguință, făceau flori arti- 
ficiale pe care le vindeau, 
țeseau covoare, creșteau 
păsări şi porci și vindeau 
produsele, încercând să 
adune banii necesari pentru 
zidirea bisericii mânăstirii. 

Imi aduc aminte, eram 
copil atunci, câtă vâlvă era 
în satul meu şi în cele 
vecine, legată de 
mânăstirea care se formase 
de curând. Numai Dunărea 
ne despărțea de judeţul 
Galaţi și veştile, probabil, 
puțin umflate, treceau din 
gură în gură, stârnind 
curiozitatea și trezind în 
inimile oamenilor dorința 
de a merge și a vedea. 

La un moment dat, mă 
aflam la mânăstirea CILIC 
din Dobrogea, o frumoasă și 
mare mânăstire de maici; o 
credincioasă ne povestea 
într'un cerc despre o 
minune petrecută la 
Vladimirești când uleiul 
dintrun butoi sporea pe 
măsură ce surorile îl 
împărțeau pelerinilor. 

O ucenică din mânăstirea 
CILIC era și ea printre 
ascultătoare și i-a strigat 
maicuţei ei: 


"Auzi, Măicuţă, că la 
Vladimirești se înmulțește 
untdelemnul în butoaie şi 
noi aici nu avem nici măcar 
pentru candele.” 


„Călugăriţa nu i-a răspuns 
nimic; atunci nu am înțeles 
de ce, dar mai târziu, mama 
mi-a spus că aceasta a cer- 
tat-o pe sora de ce a vorbit 
așa, fără să-i ceară voie. A 


certat-o pentru slobozenia * 


gurii ei și pentrucă putea 


2 aa] d TUI ta 


face sminteală în oameni. 
Eu nu prea înțelegeam ce 
înseamnă sminteală, nici 
cum ar fi putut ea să ne 
smintească pe noi cu ceea 
ce spusese, dar așa este 
viața călugărească, are 
tainele ei pe care noi nu le 
înţelegem. Cel puțin, așa 
spunea mama. j 
Mânăstirea a sporit ver- 
tiginos. In numai 15 ani şi 
câteva luni, dela cele trei 
sau patru fete care au în- 
ceput asezământul în 1939, 
în 1955, când au început 
persecuțiile şi când a şi fost 
desființată, mânăstirea nu- 
măra peste trei sute cinci- 
zeci de maici şi surori. 
Toate aceste tinere, 
majoritatea așa erau, 
trebuiau să îndeplinească 
fără greş condiţiile 
generale puse de viața 
călugărească: „0 credinţă 
adâncă și o dăruire totală 
lui Dumnezeu, apoi cele trei 
voturi călugărești: 
ascultare, sărăcie de bună 
voie şi puritate şi, în 
sfârșit, ca o condiţie 
specială cerută de Maica 
Veronica, era ca orice 
postulantă la viața 
călugărească, indiferent de 
vârstă, să fi fost fecioară, 
să nu fi cunoscut bărbatul. 
Am anticipat în cuvinte 
istoria mânăstirii, pen- 
trucă, până la dezvoltarea 
pe care am pomenit-o, s'au 


scurs ani grei de muncă şi 
rugăciune, de privegheri și 
chemări înlăcrimate ale 
milei divine, ca mânăstirea 
să devină o realitate. 


Maica Veronica, aşa era 
numele de călugăriță al 
Vasilicăi Gurău, continuă 
să  suscite mirarea 
oamenilor prin puterea ei 
de convingere, prin lim: 
bajul ei sfânt, prin 
cunoștințele teologice care 
îi veneau printr'o știință 
infuză dela Sfânta Fecioară. 

A început să predice în 
orașe și sate,in licee și 
universități în vederea 
colectării de fonduri şi 
peste tot stârnea uimire. 


In cea de a doua perioadă 
de închisoare, am stat, la 
un moment dat cu cineva, 
un deviaționist dela linia 
ceauşistă, care m'a întrebat 
dacă ştiu ceva despre o 
călugăriţă care a vorbit prin 
1930-40 la liceul din 
Brașov, unde el era elev. 
Era impresionat de acea 
călugăriță, pe care nu mai 
știa cum o cheamă, și care 
le-a spus despre viziunile ei 
şi le-a solicitat ajutorul 
pentru a zidi o mânăstire 
închinată Sfintei Fecioare. 
Este tot ce îşi mai amintea 
acest om. Am ştiut că era 
vorba de Maica Veronica și 
i-am povestit tot ceea ce 
știam despre ea. 


Sare în cartea Apocalip- 
Ferice de acum încolo 
morții care mor în Dom- 
JI Da, zice Duhul, ei se 
nu odihni de ostenelile lor, 
i, | faptele lor îi urmează! 
du njipsă, 14-18) Ver- 
tul acesta i se potriveşte, 
deosebit, aceluia 
ostenitorii Oastei 
Domnului căruia părintele 
sf Trifa îi spunea în tot- 
cu o ruptură de 
: “dragă Dorz.” La 
recon: 


SC irai o că toni a « Dv elastan 


i, când un frate de 
nță din Banatul sâr- 
ese mi-a adus. la 
“cunoştinţă, pe la mijlocul 
nii lunie, că Traian Dorz, 
“cântăreţul lui Hristos şi 
slujitorul neobosit al 
angheliei, se află de 
zile internat la un 
din Beiuș, căzut 
iintrio stare de comă 
nrofundă şi că, din păcate, 
pa “plecării” lui este 
roape. Am telefonat 
îndată la familia cea mai 
opiată de inima sa, ca să 
mi se răspundă că ucenicul 
şi prietenul său, Vasile, 
împreună cu care bătătorea 
murile spitalelor și-ale 
lor Covasna, îi veghea zi 
noapte lenta, tăcuta lui 
stingere, Pentru ca la 20 
e, să mi se comunice la 
“telefon, cu o voce 
înlăcrimată, că fratele 
Traian a adormit în Dom- 
“nul în zorii zilei, la ora 4 şi 
“10 minute, el, care s'a com= 
portat toată viața, care a 
suferit toată viața, care a 
uptat, a cântat şi-a scris 
“toată viața, conform îndem.- 
nului Sf. Pavel, “'ca un bun 
ostaş al lui Hristos” (2 
“Timotei, 2.3) 
„Nu avea decât 15 ani şi 
jumătate când s'a predat 
“Do mnului. Era Duminică, 8 
lunie 1930. “Misionarul” 
tare l-a adus la picioarele 
Mântuitorului a fost cartea 
“Corabia lui Noe” a părin- 
telui Iosif . Trifa, 
intemeietorul Oastei Dom- 
„carte primită ca 
premiu dela profesorul de 
Isugie, un preot din Beiuş. 
| vartea aceasta - se 
destăiune Traian Dorz, 
ntrunul din multiplele 
ale manuscrise, care ar 
„Merita să vadă lumina 
Hparului în lumea liberă 
srtea aceasta mi-a vorbit 
mie pentru prima dată 
„Cespre păcat, despre 
„Naşterea din nou, despre 
Sângele lui Hristos şi 
"Spre mântuirea sufletului 
"In prima lună după 
Sa înscris în Oaste, s'a 
) nat la foaia **Oastea 
e mnulai sa ce apărea la 
u, şi datorită căreia s'a 
“Ormat  duhovnicește, 
„picerit de articolele păr. 
E u- adunări nu prea 
Mea unde să se ducă, 
oarece satele erau 
„uuepărtate, iar la Beiuș se 
îeau prea rar. “Astfel, 
Mârtuirsește Traian Dorz, 


Aveam Noul 
“stament nedespărţit de 
Ea şi în orice clipă liberă 
„„€âm din el. Indată ce 
A mânea m singur, mă 
î3cundeam pe unde puteam 
atâta mă rog. Simţeam 
4 nevoie de rugăciune, 
“ât nu-mi sta gândul la 
altceva mai mult 


decât să mă rog. Indată ce 
apucam undeva un loc mai 
ferit, unde să nu mă vadă 
nimeni, mă aruncam în 
genunchi, îmi înălțam 
mâinile şi tot sufletul în 
sus și aşa mă rugam, lacom 
după rugăciune ca un copil 
după miere. Aşa mă înfrup- 
tam din rugăciunea cea mai 
fericită şi mai gustoasă. 
Aşa mă adânceam în 
părtășia cea mai dulce cu 
Domnul meu de Care nu mă 
mai puteam sătura... 
Destăinuirea aceasta ex- 
plică, în mare măsură, nu 
numai profilul spiritual al 
luptătorului creştin, pentru 
care rugăciunea este o armă 
de apărare şi de atac, dar şi 
miezul trăirii sale creştine, 
bogăţia roadelor sale duhov- 
nicești, mireasma unică a 
versurilor sale religioase, 
permanenta pledoarie pen: 
tru necesitatea supremației 
lui lisus în creația poetică, 
cheltuirea totală în slujba 
de înfrumusețare interioară 
a poporului român, pe care 
l-a iubit şi pentru mân- 
tuirea căruia a mers pe ur- 
mele marelui său 
predecesor din Sibiu, prac- 
ticându-i învățătura şi 
apărându-i memoria de-a 
lungul anilor. El a fost 
ucenicul şi colaboratorul in- 
tim al păr. losif Trifa, care 
i-a apreciat talentul şi i-a 
dat posibilitatea să publice, 
în foile Oastei Dom- 
nului, minunatele -sale 


20 de ani, îi apare cea 
dintâi roadă a strădaniei 
sale poetice - placheta “La 


Golgota”, iar în 1937, în 
perioada stagiului militar, 
îşi vede tipărită a doua 
culegere de poezii, in- 


titulată “Pe drumul 
crucii”. Ceva mai târziu, 
credincioşii din România 


vor trăi clipe de extaz, 
citind “Cântările Apocalip- 
sei”, din care foarte multe 
poezii vor deveni cântări de 
dragoste și de proslăvire a 
Numelui lui lisus. Cine 
poate uita: “'Ce nume 
scump ai Tu, lisuse, lubitul 
sufletului meu..."7? Si cine 
n'a fredonat, cu ochii 
scăldați de lacrimile 
fericirii depline: “O, lisuse 
dulce, dulcele meu Domn/ 
Ziua treaz și noaptea 
suspinând în somn / 
Sufletul meu cheamă 
Chipul tău cel blând /Ziua 
treaz, lisuse, noaptea 
suspinând...""? 

Nimeni n'a cântat în țara 
noastră, cu mai multă 
dragoste şi pietate 
evanghelică pe lisus, Mân- 
tuitorul, pe **Mirele iubit”, 
atât de prezent în versurile 
sale simple, din punct de 
vedere estetic, dar mustind 
de seva Duhului. Toată 
poezia lui Traian Dorz e ca 
o rugăciune cu iz liturgic, 
rostită cu timiditatea 
penitentului umil, în 
căutarea obârșiilor sale 
divine; e ca o revărsare de 
cer, ca o litanie biblică, ca o 
prescură de lumină, oferită 
sufletelor dornice de slavă 
şi de comuniune mistică. 


... 

De Traian Dorz mă leagă 
amintiri frumoase in 
legătură cu lucrarea Oastei 
Domnului. Incepând cu 
anul 1948, când voia lui 
Dumnezeu ne-a încrucișat 
drumurile (în acea 


SEPTEMBRIE 1989 


“CA UN BUN OSTAŞ AL LUI HRISTOS” 


În amintirea lui Traian Dorz, cântărețul Oastei Domnului 


——— Sergiu GROSSU— 


"TRAIAN DORZ (25 DECEMBRIE 1914 - 20 IUNIE 1989), 
FOTOGRAFIAT IN PERIOADA DOMICILIULUIFORTAT 
DIN BARAGAN (1955). 


perioadă, predicam la 
adunările ostăşeşti din 
Biserica Sf. Ecaterina, 
alături de” scriitorii Al. 


poezii religioase. In 1935, la  Lascarov-Moldovanu și |. 


Gr. Oprişan), mereu ne-am 
văzut şi rugat împreună, fie 
când venea la Bucureşti, să 
viziteze pe fraţii din Ghen- 
cea, fie cu prilejul 
adunărilor ostășești din 
țară, fie la sfaturile frătești 
hotărite de el, în vederea 
discutării mersului lucrării 
şi a măsurilor de rigoare ce 
trebuiau luate, pentru 
păstrarea spiritualităţii 
Oastei Domnului, conform 
viziunii păr. Iosif Trifa. Ce 
clipe sfinte, de o 
cutremurătoare  ambianţă 
spirituală, am trăit 
împreună, de pildă, în casa 
fratelui Valer, din Cărpiniş, 
unde am fost invitat să-mi 
petrec vacanţa anului 1952, 
şi cât de mult s'a bucurat 
când i-am citit ciclul de 
poeme “In școala Domn- 
nului lisus” şi poemul 
dramatic “Fiul cel pier- 
dut”, ticluite în vara aceea 
de vis, sub bolta de lumină 
a dragostei lui Dumnezeu şi 
a unei indestructibile 
părtăşii  frățeşti. Traian 
abia ieşise din puşcărie şi 
locuia în casa unui frate din 
Simeria. Insă nu pentru 
vreme îndelungată, fiindcă 
în dimineața de Crăciun a 
fost din nou arestat și 
închis la Deva, pentru ca pe 
ziua de 2 Martie 1953 să fie 
trimis “'la muncă în 
colonii”, cum îi promisese 
ofițerul anchetator, via - 
lagărul Ghencea, un centru 
de triere a deţinuţilor apți 
să muncească. De acolo a 
fost expediat în Bărăgan, cu 
domiciliu obligatoriu mai 
întâi în satul Dropia, la 6 
km. de gara Ciulniţa, apoi 
la o fermă a unei Staţiuni 
experimentale. Acolo l-am 
vizitat cu regularitate în 
1954, 1955 şi 1956. In 
primăvara ultimului an de 
domiciliu forțat nu mai 
lucra decât ca paznic de 


câmp la Gostatul Ciulniţa, 
deoarece policlinica 
A.S.C.A.R. din Bucureşti 
1 confirmat boala gravă de 
În imaă pe care i-au produs-o 
anchetele și pușcăriile, in- 
terzicându-i-se astfel să mai 
lucreze munci grele. 

“In tot timpul acesta - 
mărtuiseşte Traian Dorz în 
confesiunea sa 
autobiografică - am con: 
tinuat cu stăruință munca 
scrisului meu. Condiţiile 
grele de suferință, de 
muncă, de singurătate în 
care trăiam, au dat stărilor 
mele sufleteşti o tot mai 
înaltă, mai largă şi mai 
profundă dimen- 
siune.Părtășia mea cu Dom- 
nul cunoştea stări şi trăiri 


unice, din care sufletul meu . 


strângea cu lacrimi aurul, 
argintul și pietrele scumpe 
cu care își clădea cetatea 
Cântărilor sale Nemuritoare 
pentru Hristos. Pe lângă 
școala de trei ani și 
jumătate pe care o făcusem 
muncind, învățând, 
suferind şi luptând alături 
de părintele Iosif la plugul 
și altarul dela Sibiu, școa- 
Îa si altarul anilor de sin- 
gurătăți și lacrimi de prin 
peșterile și tunelurile lungi 
prin care am zăcut şi am 
trecut de atunci și până 
astăzi, fără întrerupere, au 
fost pregătirile mele spre 
ceea ce voi avea de spus 
pentru astăzi, pentru mâine 
și pentru vecii vecilor...” 
Da, acolo l-am vizitat și 
l-am găsit păzind recoltele 


de grâu, de porumb, de 


trifoi și de bumbac, iden- 
tificându-se cu miresmele şi 
frumuseţile naturii creiate 
de Dumnezeu, pe care nu 
înceta să-L slăvească, în 
versuri cu ochii “mereu 
înlăcrimaţi de dragoste şi 
de lumină”. “'Acolo, unde 
se simțea mai aproape de 
cer ca de pământ”, si unde 
a scris ceasuri și zile întregi 
cântările lui de proslavire, 
i-am vorbit de imperioasa 
necesitate a unei reuniuni 


de reorganizare a Oastei 
Domnului, pregătită cu 
meticulozitate, împreună 
cu alți doi fraţi de seamă, 
pentru ziua când va fi el 
însuşi liber, pentru ca 
strânși laolaltă, 13 mireni 
și un preot, veniţi din toate 
colţurile țării, să discutăm, 
la adăpostul învățăturii păr. 
Iosif, despre vânturile şi 
furtunile ispitei de dez- 
binare, ţinta discuţiilor 
rămânând păstrarea 
unității de credinţă, prin 
accentuarea  specificităţii 
lucrării misionare a Oastei 
Domnului, în cadrul or: 
todoxiei românești. 

Cu aceeaşi ocazie, 
întrebându-mă cum văd eu 
această reorganizare in- 
dispensabilă (întrucât el 
considera frăţietatea Oastei 
Domnului drept o mişcare 
““rurală'!, deci cu 
posibilităţi reduse de afir- 
mare pe plan naţional), i- 
am vorbit atunci - și Traian 
Dorz ma ascultat cu o 
vădită atenţie şi curiozitate 

despre urgenta con- 
stituire, pe plan local şi pe 
ţară, a unor comandamente 
unice, respectiv a unor 
“Sfaturi frăţeşti de con- 
ducere'”, din care să facă 
parte reprezentanţii de elită 
ai mişcării noastre, în 
deplină concordanţă cu 
idealul unitar al luptei 
creştine şi cu intrasigenţa 
spiritualității evanghelice. 
Acăst.. “, PPE) 
cara 
corespunzătoare 
ticularităţilor negative ale 
sectorului sau sectoarelor 
vizate, în care dospesc 
“mevoile grabnice” ale 
semenilor noștri rătăciţi 
sau roşi de vicii şi 
fărădelegi; şi se va 
cristaliza, dela bun început, 
ca un instrument de coor- 
donare şi de control, de aşa 
manieră, încât “lupta cea 
bună” să nu devieze într'un 
fel de încăierare arbitrară. 
Traian a fost de acord ca 
"Sfatul frățesc de con- 
ducere” să fie organizat 
trihotomic, într'o unifor- 


. mitate obligatorie, dela cen- 


trul coordonator la ultima 
grupare frățească în subor- 
dine. Va exista, astfel, un 
soi de triunghiu al con- 
ducerii, cu trei secţii de 
supraveghere a activităţii 
misionare, cuprinzând toate 
zonele susceptibile in- 
vestigaţiei, și anume: 1) 
secţia duhovnicească, în 
care preponderența o are 
păzirea purității luptei 
creștine, a regulilor ostășiei 
şi a  inviolabilității 
atașamentului față de 
Biserica ortodoxă, in- 
diferent de atitudinea ostilă 
a ierarhiei; 2) urmează 
secția misionară propriu: 
zisă, în care predomină fac- 
torii pedagogic, cultural și 
artistic, cu scopul răspân- 
dirii Evangheliei prin viu 
grai sau prin tipar; şi 3) 
secţia practică, ad- 
ministrativă în care 
inițiativa aparţine fac- 
torului social-economic și 
care verifică scopul 
material sau aportul practic 
al acţiunii creștine. 

Din păcate, planurile mai 
sus schițate n'au putut fi 
realizate încă până astăzi 
din cauza condiţiilor 
politice necorespunzătoare 
şi a indiferenței conducerii 


A atu00a 05 tată ; 
par- 


5 Bă 


PAGINA 17 


bisericeşti. Ani grei s'au 
abătut peste lucrarea 
Oastei Domnului, şi fratele 


Traian Dorz, ca şi noi, 
ceilalți, care am visat 
împreună cu el tran: 


sfigurarea României prin 
vestirea neştirbită a Cuvân- 


tului lui Dumnezeu, a 
cunoscut persecuțiile, 
hărțuielile polițienești, 


arestările şi condamnările 
nedrepte, începând cu cea 
din anul 1959 şi terminând 
cu procesul din Martie 
1982, când a fost din nou 
arestat şi închis la Satu- 
Mare, pentru vina de a fi 
tipărit şi răspândit, în mod 
ilegal, cărţi religioase. 
Dispariţia luptătorului şi 
poetului creștin Traian 
Dorz reprezintă o mare 
pierdere pentru acest “vânt 
de primăvară religioasă” 
care este Oastea Domnului. 
In “Cuvântul testamen- 
tar” către frați, adresat de 
Ziua Crucii anului 1986, 
pentru a remedia 
deficiențele vizibile din 
Oastea Domnului (ca de 
pildă, lipsa de îndrumători 
în adunările frățeşti, pen- 
tru a pune capăt neorân- 
duielilor, neascultării şi 
dezbinărilor din ce în ce 
mai frecvente; abaterea 
unei părți din tineret dela 
puritatea unei trăiri 
ireproșabile; adunările dez- 
binate, care nesocotesc 
învățătura Bisericii, ca și 


„felul. de.a fi al Oastei Dom- = 


i Tata 


nului, şi” 


şi'n care dez- 


binătorii, atraşi de viziunea — 


neoprotestantă a 
Evangheliei, ''caută să 
răstălmăcească greșit rân- 
duielile şi cuvintele lăsate 
de către” părintele nostru 
sufletesc, Iosif Trifa, ca 
morme de credinţă și um- 
blare frățească'”) repet în 
acest “Cuvânt testamen- 
tar” citim rugăciunea lui 
Traian Dorz, cu care vrem 
dealtfel sa ne sfârşim ar- 
ticolul închinat trecerii lui 
în veșnicie: ““Doamne Isuse, 
Tu care știi cugetul cu care 
am umblat cu Tine în 
slujba Ta şi în lucrarea Ta 
printre fraţii mei, în țimpul 
atât de scurt şi de 
zbuciumat în care mi-ai 
încredințat şi mie o solie 
atât de grea și un steag atât 
de frumos, - - Te rog, ajută- 
mi să pot veni acum la 
Tine liniştit, pe drumul 
rânduit mie în fața Ta și în 
Împărăţia Ta... Doamne, 
Dumnezeul nostru, vino 
puternic și rămâi biruitor 
în fruntea luptei şi a 
luptătorilor Oastei. 
Intărește picioarele celor ce 
aleargă, mintea celor care 
conduc, inima celor care 
suferă. Luminează-le calea 
și despică-le valurile 
înainte, ca să poată merge 
biruitor spre împlinirea 
străluclă a voiei Tale și a 
scopului pentru care i-ai 
rânduit. Inalţă în cele mai 
vrednice mâini steagul Tău 
biruitor, sabia Ta vitează şi 
harfa Ta inspirată. lar mie, 
Te rog, ajută-mi, Doamne, 
să intru şi eu, la rândul 
meu, pe porţile milostive 
ale Ierusalimului Tău Ce- 
resc, în locasul pregătit Fa- 
miliei Oastei Tale din Cer; 
să ajung între înaintașii mei: 
care mă așteaptă acolo, ca 
un slujitor umil, dar găsit 
credincios în puținul lucru 

încredințat lui. Amin.” Să 


DP 


PAGIAN 18 


SEPTEMBRIE 1989 ea 


CUVANTUL ROMANESC 


Lumea reprezintă un an 
samblu de credințe, în 
existenţa unor zămisliri 
surprinzător de eclectice, 
ființe imaginare malefice, 
ambigue, sau benefice, an- 
tropomorfe, zoomorfe, 
răspândite pretutindeni, 
adică în văzduh, pe pământ, 
sub pământ și în ape. Unele 
au ca origină moartea 
omului, după cum altele - 
ilustrare populară a 
Spiritului Rău - reunesc o 
mulțime de draci, diavoli - 
care au suflet - și satane - 
care n'au... 

Nu voi atinge în 
următoarele rânduri decât 
ceea ce ştiu din informaţiile 
culese personal, din medii 
geografice și socio-culturale 
româneşti diferite, într'un 
soi de mărturie de etnolog, 
lăsând  inventarele im- 
personale şi compilarea din 
cărți şi autori - altora. 


I. La București, în timpul 
primei copilării, auzeam 
amenințarea: *“'Dacă nu ești 
cuminte vine și te ia Bau- 
Bau”. N'am aflat cum 
arată. Era fără somă 
precizată, dar de spaimă... 
Pe când aveam 6-7 ani îmi 
speriam sora, care avea doi 
ani, cu o plăsmuire proprie: 
Feșcu. Prolific, Feşcu și-a 
dobândit o familie; Feșcuţu, 
Feşculică, Feșculicuțu, și 
un sex în plus: Feșca, 
Feşculica și Fășcoaia. 
Zgâlţâitul patului surorii 
mele, noaptea, rămânea 
același, dar dânșii se 
deosebeau, între ei, prin 
voce... bineînţeles, a mea! 


II. La Poaina Tapului îmi 
petreceam verile, în casa 
bunicilor materni, din care 
supravieţuise doar Nonina, 
bunica. Intre 1948 și 1954, 
am și locuit acolo [tata fiind 
arestat, ne-au aruncat din 
casă în casă cu câteva 
lucruri, din cele necon- 
fiscate, în drum). Pe 
Splaiul Zamorei am pătruns 
într'o lume de duhuri, iz- 
vodiri, arătări și vedenii, 
care au devenit și ale mele 
și pe care le-am și con- 
semnat în cartea “'Hoinar 
prin Bucegi” apărută în 
1957. Vecinii noştri 
zamoreni, Nică Gligor 
mort la 104 ani-, mama 
Lina lu "Nică, mama Veta, 
cumnata Linei, mama Lina 
lu'Petre (Cosneanu), Taţa 
Chiva și alţii, îmi povesteau 
vrute și nevrute despre 
duhuri. Lumea de ţărani- 
muncitori (măcar un mem- 
bru al familiei lucra la 
fabricile din Bușteni (de 
hârtie), din Azuga (de bere), 
din Sinaia (de cuie sau de 
salam) de pe Valea 
Superioară a Prahovei și 
din  Poiana-Tapului, era 
credincioasă, nevoie mare și 
foarte bisericoasă. Pentru 
vecinul meu duhurile erau 
palpabile. Cocoţat în căruța 
lui, îl vedeam pe 
domnu'Nică lăsând biciul și 
crucindu-se, pe când zicea: 
Satana, Satana, ptiu, ptiu, 
Satana! de câte ori roata 
căruței izbea vreun bolovan! 

Amestecate în mintea 
lor, după cu totul alte 
criterii decât cele livreşti, 


pe care le voi utiliza, 
duhurile se dovedeau 
malefice, ambigue și 


benefice, lată-le: 


A 


CREDINȚE LA ROMÂNI 
-LUMEA DUHURILOR- 


— Andrei PANDREA— 


a) Duhuri malefice: 
Muma Pădurii, Duhul 
Peșterii, Stima Apelor, 
Vântoasele, Piaza Rea, 


Strigoii, Moroii, Vidmele, 
Stafiile, lelele, Vârcolacii, 
Talpa ladului, Belzebut, 
Aghiuţă cel  Incornorat, 
Nichipercea cel Spurcat, 
Dracul. 

b) Duhuri ambivalente 
sau neutre: Murgilă, De cu 


Seară, Miez de noapte, 
Zorilă, Piticii spâni 
înaripați. 

c) Duhuri benefice: 
Căţelul pământului, 
Floarea de colţ, Ileana 


Cosânzeana din Floarea de 
Sânziană. 

Să le vedem, aşa cum le- 
am surprins, înainte de 
anul 1957, descriindu-le în 
“Hoinar prin Bucegi”. In 
ediția a lIl-a a cărţii, 
tipărită în 1973, le aflăm în 


“capitolele “Vara: cântecul 
pajiştei” (la pg. 183 și 
““larna: dezlănţuirea 


stihiilor” (la pg. 200-208). 


III. Următorul duh l-am 
aflat în 1972, în Tara 
Moților, nu departe de 
Valea Arieșului, la Bucium: 
Sasa, satul bunicilor 
paterni ai Gloriei, soţia 
mea. Compuă din satele 
Bucium-Sasa, Bucium: 
Poieni, Bucium-Cerbu, 
Bucium-lzbita și Bucium: 
Muntari, comuna se găsește 
în triunghiul aurifer 
Abrud-Brad-Roșia Mon: 
tană; ea adăpostește în 
hotarul ei ghețarul și priz: 
mele de bazalt dela 
Detunata Goală de lângă 
Detunata Flocoasă. Acolo, 
între tronașele - terenuri 
îngrădite- care înconjoară 
mina Coranda, vechea 
proprietate a ţăranilor: 
băiași, exploatată cu șteam- 
puri rudimentare ca pe 
vremea Romanilor - le-am 
văzut urmele în vâna 
neagră a filonului de aur, la 
15 m. înălțime: cam în 
dreptul “'trouașului cu 
țârău”, oamenii nu mai 


îndrăzneau să iasă în drum, , 


după apusul soarelui, de 
frica  Patronului Nopţii, 
rătăcitorul, tropăind şi 
zângănindu-și fiarele. De 
nevăzut, dacă-l întâlneai - 
identificându-l doar după 
pași - rămâneai mut. Este 
vorba după cum se vede, de 
un duh malefic, masculin. 

Dacă în primele două 
împrejurări amintite mă 
simţeam implicat - aproape 
până a crede în veracitatea 
duhurilor, cât timp am 
rămas copil - cea de-a treia, 
întâmplătoare, și în special 
următoarea, m'au im: 
presionat altfel: le per: 
cepeam curios, detașat și 
amuzat. 


IV. La Boişoara am ajuns 
în Noembrie 1961. Ca 
medic - și ca oficialitate: 
conducător de instituţie - 
aveam acces nu numai la 
orice obiectiv dorit de pe 
teritoriul celor trei sate ale 
comunei și, ulterior, după 
dobândirea unui renume 
oarecare, oriunde în 34 sate 
loviştene - ci și, mai ales, 
împreună cu preoţii, la 
sufletul și la tainele 
oamenilor. Din prima zi am 
ținut un jurnal specie 
practicată de fetele de pen- 
sion si de cei care nu pot 


fără autogâdilarea 
orgoliului în acest caz 
însă, un util instrument de 
lucru deveni și un 
document de teren (după 
cum a remarcat și Eugen 
lonescu, dacă mai era 


nevoie) între alte 52 Kg. de 
fişe întocmite în 1000 de 
zile petrecute în Tara 
Loviştei. Aici, în calitate de 
observator participant, 
făceam anchete totale, în 
cele mai diverse domenii ale 
realităţii, cu permanenta 
confruntare a fișelor și a in- 
formatorilor. Era firesc, 
cred, ca în funcţie de tipul 
proteic al informaţiei, op- 
tica să se schimbe. Pentru 
păstrarea echilibrului faţă 
de cele expuse anterior, nu 
vom dezvolta, în con: 
tinuare, subiectul în 
măsura posibilităţilor 
oferite de adâncimea cer: 
cetării, specificând totuşi 
că, am interogat sute de 
locuitori dintre cei vreo 
17000, dar că n'am lucrat 
asiduu și efectiv decât cu 
informatorii excepționali. - 
non multa sed multum - 
sub 50. 

Deşi este vorba de-un 
izolat geografic şi social, 
conservator, care a reușit 
să păstreze, în decalog 
negativ de timp, o 
sumedenie de fenomene in- 
solite și învelite, lumea 
duhurilor din Loviștea, pe 
care am reușit s'o rețin, pe 
fişe și carnete de teren, 
nu este cu mult mai bogată 
decât cea evocată mai sus, 
deşi are compartimente de 
mare originalitate, poate 
unice în România. O parte 
din duhuri sunt creaţii 
locale, originale. Duhurile 
benefice au un rol protector 
asupra economiei arhaice a 
satului. 

Duhurile 
loviștene. 

A. Benefice: Mălăiește- 
Mei păzeşte; “ Colăcește- 
Grâu Păzește; Vii Sporeşte- 
Vii păzeşte; Păstorește-Oi 
păzește;  Grangoreşte-Cai 
Păzește; Păstrăviește- Râu 
Păzește; Pești Sporeşte-laz 
Păzește; Linuș Dumbra; 
Soarele; Sora Soarelui; 
Luna;  Ursitoarele;  Moșii 
Vântului; Vântoasele; Leul 
Buhur  Buhlurel; Cer. 
bentinul Cerb Tretin; 
Blajinii. 

b. Malefice: 
(balaur) și 
aproximativ drac); 
Gădineţii; Pilipii; Sân: 
toaderii; Muma Pădurii; 
Păduroiul; Spiridușii; 
Brehnele;  Crâsnicii; 
Pricolicii. Toate aceste 
duhuri locuiesc la suprafaţa 
pământului (cu excepţia 
zmeului teromorf, balaur 
care poate și zbura și 
înnota, ca și zmeul an: 
tropomori, cam drac 
zburător și el). Următoarele 
duhuri sunt pâmântene și 
aeriene: Marţolea; 
Joimăriţa;  Drăgaica, Sub 
pământ și în aer (poate și 


locale, 


Zmeul 
Zmeul 


pe pâmânt?) găsim: 
Strigoii; Moroii; Stahiile. 
Pe pământ si în apă 


trăiește Dulul (sau Dulful). 
Mediul acvatic este populat 
de: Stima Apelor; Al din 
Baltă și de Vidră. In aer şi 
apă gâsim lelele, și în aer 
Frumoasele și Rusaliile (tot 
un fel de iele); Dracii- “care 
au 100 de nume și trebuesc 


măguliţi””. Oara Chirilă, din 
Boişoara, zicea mai mult 
“firea-i al drăcuțului”... Se 
împart, cel puțin, în două: 
în diavoli (care au suflet) și 
satane (care n'au). E cu 
mult mai grav să zici “lua: 
te-ar Satana”, decât “lua: 
te-ar diavolul sau dracul”... 
Dăm spre exemplu, numai 
câteva nume, spre a nu 


copleși textul de ... draci: 
Ucigă-l Toaca, Bată-l 
Crucea, Talpa Iadului, 


Aghiuţă, Avizuha, Avestiţa 
Samca, Nichipercea și In- 
cornoratul etc. 

Comparând cu duhurile 
de pe Valea Prahovei și din 
Bucegi, cu un scop pur 
orientativ, fără valoare con: 
cluzivă, observăm că: la 
Boişoara duhurile 
masculine par de 1 1 2 ori 
mai numeroae. Cele 
feminine sunt cu 50% mai 
puțin numeroase. 

Duhurile unice sunt mai 
numeroase decât cele 
alcătuind clase. Duhurile 
malefice ating cam aceeaşi 
proporție (687 față de 607), 
cele ambigue sau neutre 
sunt de două ori mai 
puține, pe când cele 


benefice sunt de trei ori 
mai multe. 17 duhuri nu le- 
am întâlnit nicăieri, cu ex: 
cepția Loviștei. Ele sunt 
creaţii locale şi demon: 
strează o mare capacitate 
de creație și o însemnată 
valoare profilactică, fiind 
toate binevoitoare. Valoarea 
lor apotropaică se demon: 
strează prin cuplurile de 
duhuri animate de 
bunăvoință, imaginate după 
un același calapod, cu două 
verigi protectoare, sau cu 
un lacăt cu două încuietori 
și două chei diferite, de 
esență patrilineară, 
întruchipate prin cuplul 
tată-fiu. 


Numeroasele corelări 
posibile, evitate aici, pot 
isca întrebări. Am dori, 


pentru un răspuns parțial, 
să ne oprim doar la 
examinarea posibilelor 
osmoze și sincretisme ob- 
servabile. 

Altfel spus: în ce măsură 
se dovedesc etanșe, sau per- 
meabile între ele, cele trei 
spaţii în care se cuprind 
credinţele acestea? Există 
punți, sau doar coexistențe, 
între cultul moşilor și 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


creștinism, între cultul 
moşilor și lumea duhurilor 
și între creștinism și lumea 
duhurilor? 

Din observaţiile de teren 
se constată sincretism in- 
discutabil între cultul 
moșilor și creștinism, în 
ambele sensuri. In schimb 
cultul moşilor și lumea 
duhurilor, şi creștinismul 
cu lumea duhurilor - cu ex- 
cepția lumii drăceşti, in- 
spirată de Evanghelie - sunt 


impermeabile între ele, 
evoluează în mod paralele, 
neantagonic, deci nu 


comunică între ele şi nu se 
amestecă niciodată. 

In pofida afirmațiilor 
care se pot face despre 
existența unui sincretism 
între creștinism şi celelalte 
reprezentări, întrupate 
probabil în duhuri (dacă nu, 
“în ce?) acestea nu se fac 
în funcție de realitate. Si 
dacă astfel de opinii se 
proclamă totuși, este sigur 
că, pe de o parte autorii 
n'au cunoscut terenul şi că, . 
pe de alta, cei care le 
popularizează nu l-au 
cunoscut nici ei. Realitatea 
vie îi contrazice. 


12 LUNI 


$ 25 


TOATE ŢĂRILE 


JANTUL ROMANESC 


SEPTEMBRIE 1989 


PAGINA 19 


FARA ARMÂNEASCĂ 


“Unul din defectele cele 
mari ale noastre e că, 
rte de a ne ocupa cu 
* fondul Jucrurilor, credem că 
e deajuns să avem numai 
forma lor, asemenea 

viilor care voind a-şi face 
o florărie, smulg plante din 
câmp și le aşează fără 
zădăcini în straturi, im- 
vizându-şi pentru câteva 
ceasuri o grădină, în 
aparenţă frumoasă, însă 
fără de  trăinicie. 
Nerâbdători cum suntem, 
“nu ne-am deprins a 
“cunoaște, cum că lucrurile 
“luate din temeiu ar fi și mai 
trainice și mai folositoare şi 
“totodată cu mult mai ef- 
ține, decât mulțimea de 
- forme goale, care neavând 
“ ințeles şi vitalitate, cer 
“mereu muncă die Sisif de a 
fi reimoite. 
 Nestatornicia noastră, 
iubirea de schimbări, deasa 
răsturnare a tuturor 
“temeliilor statului şi 
rivalitatea copilărească de a 
întrece pe toată lumea, a 
„făcut atât în trecut, cât şi 
în prezent, ca să irosim o 
mulțime de puteri care 
se puteau utiliza pe un 
teren folositor, pe „lucruri 


_ stricăcioase. 
„Aceste defecte mari ale 
caracterului nostru 
mațional sunt, pe lângă 
„ Împrejurările de dinafară, 
Cauza pentru care un 
„element etnic, atât de 
 răsphdit ca al nostru, să 
„nu ajungă la nici o 
“însemnătate în lume, ci 
bucăţit între zeci de 
stăpâni, să reziste ici și 
„colo, să fie absorbit însă în 
„multe locuri. 
Nu există un stat în 
“Europa orientală, nu există 
țară dela Adriatică până 
la Marea Neagră, care să nu 
cuprinză bucăţi din 
naționalitatea noastră. In- 
cepând dela ciobanii din 
Istria, dela Morlacii din 
nia și Erzegovina, găsim 
„Pas cu pas fragmentele 
asealei mari unităţi etnice 
n munţii Albaniei, in 
? onia şi Tesalia, în 
„ Pind și în Balcani, în Ser- 
„ în Bulgaria, în Grecia 
Până sub zidurile Atenei, 
“i de dincolo de Tisa 
Ncepând în toată regiunea 
aciei-Traiane până dincolo 

Nistru, până aproape de 

sa și de Kiev. 

Pe când Rușii au cea mai 
mare îngrijire pentru 
triburile cele mai  neîn- 
paie Sulri care se țin 

rea familie slavă, 
când Germanii ca ie 
Prin autoritățile lor con- 
Sulare, pentru cele mai 
qpinsemnate colonii ale lor 
in Orient, și pe când 
pasare popor apusean 

ia o deosebită 
ijire pentru naţionali 
săi din aceste locuri, 
Singuri noi ne zbuciumăm 
n lupte interne pentru cea 
mai bună formă posibilă a 
Organizarii omeneşti, 
reevând un ideal de cultură, 

cel mult idealuri politice, 
Care nu stau în proporții cu 


de nimic, sau deadreptul 


i vena e mame e 


EMINESCU ŞI AROMÂNII 
-ROMÂNII PENINSULEI BALCANICE- 


puterile noastre, și care, în 
loc de a da naştere la fapte, 
vor fi cel mult cauza unor 
aventuri periculoase. 

Cu ocazia congresului 
dela Berlin, aproape toate 
popoarele peninsulei 
balcanice au dat semne de 
vieaţă, numai Românii 
transdanubieni nu. Cauza e 
lesne de înţeles. Toate 
celelalte fragmente de 
populaţiuni stau în legături 
de cultură cu acele centre 
politice, create de naţio- 
nalitățile lor. Grecii din 
Turcia europeană, citesc şi 
scriu limba care se vorbeşte 
la Atena; Sârbii din Turcia 
înțeleg foarte bine in- 
stituţiile şi cultura con- 
fraţilor lor liberi; numai 
noi, cu maniera noastră de 
a vedea, suntem străini în 
orient, şi rămânem 
neînţeleși, chiar pentru cei 
de un neam cu noi. Cum ne- 
am putea explica în alt mod 
fenomenul întru adevăr 
ciudat, ca fragmente atât de 
insemnate de străveche 
populație precum sunt 
Românii din Tesalia şi 
Macedonia, să nu dea ab- 
solut nici un semn de viață 
cu, „tot, trecutul. lor. „cel 
strălucit, cu toate că până 
astăzi şi-au păstrat și 
apărat limba şi datinele mai 
bine decât Slavii dintre cari 
multi s'au grecit, decât 
Albanezii dintre cari 
asemenea mulți s'au făcut 
Turci. 

Valahii Tesaliei, zice 
Fallmerayer în fragmentele 
sale asupra Orientului, se 
numesc Români, ca şi 
conaționalii lor din Prin- 
cipatele dunărene, vorbesc 
o italienească stricată şi 
locuesc în creerii munților 
Pindului şi pe cele două 
laturi ale lui, în ponoarele 
din care izvorăște Peneios 
şi riurile afluente, pe unde 
îi pomenește pentru întâia 
dată istoria bizantină a 
sutei a unsprezecea. 

Fie rămăşiţe a coloniilor 
militare romane, fie barbari 
autohtoni latinizaţi, ei se 
întind și se ramifică de: 
alungul şirului de munți 
prin Macedonia-superioară 
până sus în Balcani, și au 
stat odată în legătură cu 
conaţionalii lor de pe malul 
stâng al Dunării. Ei păzesc 
şi domină porţile dintre 
Tesalia şi Albania, iar Mez- 
zovo, oraş zidit din piatră 
tocmai în creerul munţilor, 
acolo unde dintr'o parte și 
dintr'alta trecătoarea se 
coboară în direcții opuse, 
este locul de căpetenie al 
românilor tessalieni. 

Molacoși, Lesiniţa, dar în 
deosebi Kalarites, Kalaki și 
Klinovo şi douăzeci şi 
câteva sate în ponoarele 
Pindului și pe lângă ele, 
sunt asemenea ale acestui 

popor, care din cauza tem- 
peraturii aspre a patriei 
sale se ocupă puţin cu 
agricultura, dar cu atât: 
mai mult cu cultura vitelor 
şi cu câșlile, aceasta într'un 
stil mare și cu succes 
insemnat, încât prin 
bogăţia turmelor lor de oi, 
ma pare mere 


sunt vestiți în Rumelia 
toată. In vremea iernii, 
când omătul acopere 
înălțimile munţilor, ei îşi 
mână turmele în văile cu o 
climă mai blândă, și le pasc 
nomadizând pe sesurile 
pline de iarbă, până chiar 
înlăuntrul Greciei libere, 
iar când se întoarce 
primăvara, negrele sate de 
corturi ale pribegilor 
ciobani romani dispar din 
câmpie, căci ei se întorc la 
munte. 

Sobri, având instinct de 
căsnicie şi industrie, 
românii sunt in privirea 
acestor calități cu mult 
superiori acelora, ce vor: 
besc grecește; sunt însă 
inferiori greco-slavilor în 
spirit şi în şiretlic. Totuși 
aceşti ciobani, simpli și de 
rând, au o eminentă ap- 
titudine pentru lucrări în 
metal. Armele și armăturile 
lucrate în aur și argint, 
pe care le admirăm la 
arnăuți şi palicari, au ieșit 
din atelierele vlahilor. 
Asemenea mantalele cu 
glugă nepătrunse de ploaie 
şi foarte bine cunoscute în 
toate oraşele de port ale 
Mării „Mediterane. sub. 

- denumirea de cappa, gre 
şi marinero, sunt în cea 
mai mare parte un product 
al industriei postăvarilor 
vlahi. 

Băcani și breslași vlahi se 
află în toate orașele Turciei 
europene, ba chiar şi în 
Ungaria și Austria îi duce 
iubirea de câștig. Că se 
pricep şi la negustoria în 
mare, o dovedește bogatul 


Sina din Viena, vlah 


născut, de nu ne înșelăm, 
în Klinovo, sau totuşi în 
una din localităţile Pin- 
dului numite mai sus 

Din această vieaţă 
călătoare se explică 
familiarizarea generală a 
vlahilor cu dialectul neo- 
grecesc, dialect pe care-l 
întrebuințează şi în 
biserică, care formează 
mijlocul. comun de 
înţelegere şi de legătură a 
diverselor naţionalităţi din 
laturile amândouă ale Mării 
Egeice. Femeile în multe 
sate nu pricep decât 
românește. Ca toţi 
locuitorii de munte, Vlahul 
nu-şi poate uita patria nici 
în țările cele mai depărtate 
chiar, şi se întoarce adesea 
la bătrâneţe în Pind cu ceea 
ce a agonisit, prin osteneala 
unei vieţi întregi, pentru a 
fi înmormântat în același 
pământ în care odihnesc 
strămoșii săi. 

Dar poporul vlahilor, 
atât de pacinic astăzi și 
dedat numai la muncă și 
câştig n'a fost însufleţit 
întodeauna de un spirit atât 
de liniştit, nici a fost strim- 
torat și mărginit la 
aşezările sale prezente prin 
munţii apuseni ai Tesaliei. 
Vlahii tesalieni, ca și mai 
târziu vecinii lor Albanejii, 
au avut periodul lor de 
strălucire și de mărime 
politică, scurt și trecător ca 
mărimea Tebanilor; dar în 
epoca bizantinilor nu fără 


mms arama sare mea n e 


însemnatate. Lângă 
Vlaho-Libadi şi 
Vlaho-lani, care există încă 


astăzi în promontoriile de 


bunici, nu departe de Tir: 
nova, Ana-Comnena (1083) 
pomeneşte un târg de vlahi, 
Exebas, în văile muntelui 
marginea 
răsăriteană a Tesaliei; iar 
Beniamin de Tudela, care în 
suta a douăsprezecea a 
călătorit prin Grecia, spune și Asan contra domniei 
cum că la sud, Zitun era 
oraşul de margine și intrare 
în şara vlahilor. Ca şi 
pierduse şi 
Tesalia în veacul de mijloc 
numele ei vechiu, și s'a 
numit mai multe sute de ani 
după olaltă numai Megaly- 
Vlahia, adecă Vlahia-mare sub un căpitan neatârnat 
spre a se deosebi de Acar- 
nania și Etolia, cari după 
bizantinul George Phrant- 
zes se numea Valahia-mică. în cronicile contimporane 
George Pachymeres, istori- ale francilor sibizantinilor. 
curte al întâiului Astfel j 
Paleolog Mihail, 
că  tesalienii, Noi mai ştim, că tot 
comandați odată de Achil și acești Români luase Tracia, 
numiţi în vechime Elini, se Macedonia şi Tesalia, că au 


Vlachiți-mari 
achymeres..„în Mich. 


greco Paleolog, 1, 30). 

„Nicetas din  Chonae, 
mărginește Megaly Vlahia floarea cavalerilor apuseni, 
la inelul de munţi și la țara că  Asanizii au fost 
de coline care se rădică recunoscuți de Papa ca 
deasupra șesului, iar șesul dinastie regală a Europei, 
central. locuit de fricoșii şi ca domni legitimi Blacorum 
nerăzboinicii greco-slavi, îi et Bulgarorum, cu un 
numească cuvânt că acest fragment de 
Tesalia. Dar oare rabinul popor, atât de nebăgat în 
Beniamin nu spune lămurit seamă astăzi, când nici în 
cum vă Vlahii locuesc la ziaristică, nici la congres 
se coboară în nu s'a pomenit de el, are 
regiunea grecilor pentru a-i indărătul lui un trecut 
prăda? Insprintenie,călăto- strălucit câștigat prin 
rul acela îi compară cu proprie vitejie faţă cu nişte 


căprioarele; curajul lor răz- 
boinic e neinfrânat și nici 
- un rege n'a fost în stare de 
a-i domoli. 

Cam- Omul din  Tudela 
pricepuse bine impresiile 
veacului său, căci curând 
după călătoria rabinului 
Beniamin (1186) toţi 
Românii din lanțul de munți 
ai Pindului, până sus în 
văile Balcanilor, se ridicară 
sub conducătorii lor Petru 


apăsătoare, neoneste și 
tâlhărești a curţii 
bizantine, fondară un regat 
cu capitala Tirnova pe clina 
nordică a Emului (Balcan). 

Marginea cea mai în spre 
sud a regatului româno- 
bulgar erau munții Tesaliei, 


care se numea Mega Vlahos 
(adică  Marele-Român) și 
strălucește subt acest nume 


! vorbeşte 
zice  Fallmerayer. 


lui biruit de nenumărate ori 
(G.  oștirile grecești și pe acelea 
„ale împărăției latine din 
"orient, că au prins pe 
Baldovin |, că au răpus 


The tselniku Kiriaklu alu Floka from Metsovo 


dușmani cu mult superiori 
în cultură şi în arta răz- 
boiului. 


Si cu toate astea acești 
oameni, la noi în ţară chiar, 
adecă între conaţionalii lor, 
mau fost cunoscuţi decât 
sub porecla ridicolă de 
Cuţo-Vlahi. lar pe când 
averile boierilor noștri şi 
ale monastirilor se închinau 
fără scrupul la biserici 
greceşti și se exploatau pen- 
tru scopuri grecești, nu se 
găsea în tot largul acelei 
regiuni o singură biserică 
măcar, în care să se fi auzit 
graiul românesc. 


Astăzi, când acele averi , 
închinate totuși unei misiuni 
de cultură, s'au luat de 
către statul român, pentru 
ca să stârnească aviditatea 
acelei clase de hoţi 
semidocţi, cari stăpânesc 
România, astăzi speranța 
unei întrebuinţări raţionale 
a acelor bunuri pentru 
deşteptarea risipitelor părți 
ale poporului românesc, e 
mai mică decât oricând. Pe 
când sute de mii de oameni, 
ce fac parte din neamul 
nostru, sunt cuprinse de un 
adânc . întuneric, pe când 


mintea lor naturală, curajul 


lor născut şi iubirea lor de 
muncă, îi face vrednici pen- 
tru un viitor mai mare, tot 
pe atunci noi nu mișcăm 
nici degetul cel mic măcar 
în favorul lor, ci ne 
frământăm în turburări 
interne, amețiți de orgia 
palavrelor bizantine şi 
putrezind de vii prin 
corupțiunea unor parveniți 
din fanar, cari sub pretex- 
tul a chiar ideilor naţionale, 
irosesc în vânt puterile 
noastre. 


; 


„PAGINA 20 


SEPTEMBRIE 1989 


CUVANTUL ROMANESC 


ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU 


E E ED so NE Se aa goe ru N aie n-a ON IN aa Da ee a Ca 
A rostinumele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiunii ruseşti - Mihail EMINESCU 


ŞTIRI DIN BASARABIA 


La invitația unei in: 
stituții franceze s'a aflat la 
Paris până în ziua de 9 
August anul curent lon 
CATAVEIVA, colaborator 
titular al săptămânalului 
chişinăuian “Literatura și 
arta.” Din discuţiile pur: 
tate cu dumnealui s'a aflat 
că acum două luni și ceva în 
capitala aşa zisei Republici 
Moldoveneşti a fost con- 
stituit Frontul Popular al 
Moldovei la Care au aderat 
Mişcarea Democratică 
Moldovenească, Cenaclul 
literar “'Alexe Mateevici”, 
Liga Democratică a 
Studenţilor, Societatea 
Istoricilor din Moldova, 
Liga Somerilor, Mișcarea 
Verzilor, precum și 
Asociația Culturală 
“Moldova” din Moscova. 

La ședința de constituire 
din 20 Mai '89, ce s'a ţinut 


în incinta Uniunii 
Scriitorilor sovietici 
moldoveni, au participat 


circa 250 de persoane, in: 
clusiv 30 de membri de par: 
tid. Pe parcursul lucrărilor 
au fost desemnaţi, în mod 
democratic, 9 membri ai 
Comitetului de Conducere 
al Frontului în frunte cu 
scriitorul lon Hadârcă, 
secretar al organizaţiei de 


partid a Uniunii 
Scriitorilor. Din acest 
comitet mai fac parte 
Nicolae Costin, sociolog, 


Gheorghe Ghimpu, inginer 
și fost deţinut politic pen- 
tru naționalism românesc, 
Mihai Ghimpu, jurist, Pavel 
Gusac, Anatol Selaru, 
fizician şi conducător al 


cenaclului "Alexe 
Mateevici, lurie Plugaru, 
economist, lurie Roşca și 
Andrei Turcanu, critici 
literari. 

A fost adoptat în 


unanimitate Programul 
Frontului ale cărui puncte 
magistrale sunt: 
remanierea conducerii 
republicii și suprimarea 
nomenclaturii; legalizarea 
juridică a Frontului; 
reforma învățământului 
prin introducerea limbii 
române atât în RSS 
Moldovenească cât și în 
regiunile în care au fost 
deportaţi basarabeni; 
crearea unui adevărat stat 
federal sovietic; oprirea 
imigrării, încurajate de 
stat, din RSFS Rusă și din 
alte republici către Moldova 
și a emigrării basarabenilor 
către alte regiuni ale URSS 
și constituirea unei comisii 
de repatriere a 
basarabenilor strămutați; 
oprirea lucrărilor 
dăunătoare din punct de 
vedere ecologic; 
autorizarea de a publica o 
revistă a Frontului 
(“DESTEPTAREA”) cer- 
cetarea din punct de vedere 
al dreptului internațional a 
validității pactului 
Molotov-Ribbentrop, 

precum și negocieri în 
vederea restituirii județelor 
Basarabiei din Sud și Nord 
date de Stalin Ucrainei; re- 
cunoașterea suveranității 
naționale și de stat a RSS 
Moldovenești; drapelul re- 
publicii să fie tricolorul 
(roşu, galben şi albastru) cu 


cap de zimbru; 2 lulie, ziua 
aniversării lui Stefan cel 
Mare să fle proclamată săr- 
bătoare națională; recruţii 
basarabeni să-și facă ser: 
viciul militar în unitățile 
teritoriale şi să nu poată fi 
trimişi în restul Uniunii 
Sovietice decât, cu asen: 
timentul Sovietului Suprem 
al RSS Moldovenești; să 
fie deschise la Chișinău con: 
sulate străine, inclusiv al 
României iar un consulat al 
Basarabiei să fie deschis la 
lași; restabilirea 
învățământului religios în 
școli, formarea preoţilor în 
limba română, constituirea 
unei biserici autocefale care 
să aibă contact liber cu 
biserica de dincolo de Prut 
etc, 


Frontul Popular al 
Moldvei are deja și un 
atașat de presă în persoana 
ziaristului lon Caţaveică. 


La . Chișinău şi-a ţinut 
lucrările congresul con: 
stituant al Asociaţiei 
istoricilor din republică în 
prezența a 467 de delgaţi cu 
vot deliberativ din multe 
orașe și sate ale Basarabiei. 


Congres, la care a fot aleasă 


conducerea asociaţiei: 
președinte - Alexandru C. 
Moșanu, prim 


st £ 
președinte - Ion T. Niculiţă, 


redactor al revistei 
“Deșteptarea” Ion A. 
Turcanu. In acest sens 
““Pro Basarabia și 
Bucovina!” a trimis 
asociației felicitările de 
rigoare. 


EMINESCU, UN POET DE MÂINE... 


(din cuvântarea ținută la serata omagială Eminescu în ziua de 23 Iunie 1989). 


Au trecut o sută de ani 
de când Eminescu nu mai 
adună cuvintele pe foaie. 
Omul Eminescu a murit, 
dar pana lui parcă mai scrie 
periodice, poeme eminesci- 
ene cu specificarea; “Ine- 
dite””, Parcă manuscrisele 
lui mai sunt și vor mai fi 
completate preț de secole 
în continuare, 

Despre Eminescu am 
putea spune că e cel mai 
mare şi cel mai necunoscut 
poet al nostru. 

Autorul “'Scrisorii a 
treia” și al poemului 
“Epigonii”! mai e și azi un 
mare pes ogiăți, După o 
sută de ani de la moarte, e, 
probabil, unicul scriitor de 
pe glob - cel mai mare al 
unui neam, care nu-și are 
încă opera complet 
publicată. Timp de o sută 
de ani, de multe-ori numele 
lui între Prut și Nistru a 
fost rostit mai mult în 
gând, Timp de o sută de ani 
biografia lui a fost mereu 
cârpită de diverși ideologi cu 
diploma de candidaţi sau 
doctori în filologie. 

Generaţia de azi are sar- 
cina de a-l reabilita pe 
deplin pe Eminescu. Vom 
putea face acest lucru 
editându-l, popularizându-) 
aşa cum el merită, dar, mai 
ales, citindu-l fiecare, dela 
mic la mare  până?n 
străfunduri. 


> AIDABETYJ BA3AT 
TIE TPADHA 
JNATHH3 


Jinrepe ne runap: 


„B b (5e), Ce (ur), 
Ee.FI (pc). Ge (re). 
Di i m), 
Pooh ] | (m, Li tao), 
M m (me), Nn ne), Oc, Pp (ne), 

R r (pe), Ss (cc), $ ş (me). 
Tare) Ţ(uc), Uu 09). v (ae), 
X 3 mm, Z 2 (30), 


JInrepe pe MHnH3: 

fa, Je ata), BEtăei, 
Cc(ue), Dad (40), Fa 
Şi(oe), oale), HK h(xo), 
Zi 2 pre), te), 
Mm(me), Vu (ue), Cre, Pr(ne, 
Au(pe), 5s(ce), 33(we), 
Ţi(re), Ttlue), Hu), 
Uw(ae), Xar(uxc), Z z (3e). 

Yuene MOMeHTEe NprHunnane: 


|. JInrepa C mihannTa Boxaneaop 
e DM j Ce WWTELUTE si»: ceniru — 
MeHTPy, cifră — MHpp2. c ce npo- 
HyHUD «x», GTyHW KbiHA € ypmara ne 
O KOHCOAH? Opb BATE BOKanE: caj — 
Ka, corp — KOPII acru — 8Kpy: 
[axa mhrpe Anrepa Cc un po- 
MaMEAe e WIN j ce BA mrrepa ph 
BuacTa A€ Aa ypM2 Hy ce pocrerure: 
chef — ke. chică — KMk>. Ch 
biHAMHTA ANTEDENOP e Cay | ce npo- 

+ AYMB *Xb*: chele — Ket. 


DUMINICA, 27 AUGUST 1989, LA CHISINAU, PESTE 
300.000 DE ROMANI AU MANIFESTAT PENTRU A SPRI- 
JINI PROPUNEREA DE ADOPTARE A LIMBII ROMANE 
CA LIMBA OFICIALA. 


p 


RENA ŞTERE 


INVITATIE PRIMITA LA REDACTIE DIN BASARABIA 


Societatea 
(SF) „PRIETENII CĂRȚII" 


— Întruneşte în rîndurile ei peste 
300 mii de membri, 

—  Desfăşoară o activitate multilatera- 
lă în scopurile deșteptării naţional-pat- 
riotice şi - educaţiei internaţionaliste a 
populaţiei; 

— Este inițiatoarea şi organizatoarea 


festivalului naţional „Eminesciana“, Săr-. 


bătorii cărţii pentru copii, Puşchinianei, 


concursului „Șezătoare la vatra fami- 
liei“ etc; 
— A instituit premiul republican 


„Mihai Eminescu“ pentru cea mai popu- 
lară carte a anului; 

— Înfăplueşte o prodigioasă activitate 
editorială şi de binefacere. 


Încadraţi-vă în rîndurile 
societăţii noastre! 


Alcăluitor lon Moşnoi 
Prezentare grafică Miiru Constandachi 


[: Societatea „Prietenii cărții” din RSSM. 
105 „Valeolagia” 

o. Chişindu COOP „Viria:i” combinalul poligralic c, 1 
tiragul 300 000 cs. 40 cap. 


io tă 


2, JIMTepa £ biHâHHTA BOKanen0p 
e IM i Ce WATELUTE «o: pes — 
RECT, pintă — ĂHHT2. Aveau A- 
Tepa ce NpoHyHUa er», Kbia € Yp- 
MaT3 pe O KOHCOaH3 0p anre B0- 
Kane: Magdalena  —  Marnanena, 
OgOr — 07op, goguașă — roroamua. 
aka biHTpe AmTepa £ Lin BOkxanene 
e wm j ce apn> mnrepa h, auacra ne 
Aa YpM3 Hy ce pocreure. Gh bina- 
MHTA AATEpenop e uim | ce npoHyHua 
«rb»: ghem — rem, ghindă — ruHa3. 


3, Jimrepa i pen 'cymerene (î- 
EKYPT, MW, b): lin — AMh, voi — 
Bohoc, lupi — Aynb, 


4. Jlnrepa > ce nponynua exesi 
lux = AyRe- 


5, JInrepeaop 10 un n nun anca- 
Gerya ukryan ne kopecnyna, bi vea 
Gasar ne rpabua nara, bimMOHnapuae 
ne AMrepe su (iute = OTE), cu (dial 
AA) LN sa (vina — Bmua). 


6, bin anbpaGerya narnn ce Mai 


donoceci um ate mnrepe: kN > 
(ka), Mlogram — KMAorpam, Oy tn) 
Quinlihan — KmT Aha, Yo 


(mipen) Syllu, W w (asi ne) war = 
nat. 


RARA 


LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI 


ACESTEI PROPUNERI. 


LA 29 AUGUST, IN SOVIETUL REPUBLICII MOLDO- 
VENESTI S'A VOTAT CU 300 VOTURI PENTRU SI 43 
CONTRA, CONTINUAREA DEZBATERILOR IN PRIVINTA 


Di e 


Am făcut în aceste zile, 
împreună cu poetul Grigore 
Vieru și cu scriitori din 
peste 20 de țări ale lumii, 
la invitația Uniunii 
scritorilor din R.S. 
România, un pelerinaj la 
mormântul lui Eminescu și 


la Casa dela Ipotești, deunde 
a pornit odinioară 
Luceafărul. Am depus o 
floare pe cripta de mormânt 
și am sărutat ușorul casei 
părintești. 

Apoi am recitat poeme în 
cerdacul casei lui 
Eminescu, cu sentimentul 
că el ne auzea. 

Bucuria mea din aceste 
zile, pe care as vrea să v'o 
împărtășesc, a fost să 
descopăr că marele poet 
Grigore Vieru e la fel de 
cunoscut la Ipotești ca şi la 
Pererita. Si asta după ce 
știam că Eminescu este la 
fel de iubit la Pererâta ca şi 
la Ipotești. 

Astăzi, susţin 
specialiștii, creaţia 
eminesciană e tradusă în 64 
de limbi. 

Dar bucuria noastră nu 


“constă atât în faptul că 


Eminescu a început să-l 
înțelează şi să-l admire 
străinii, cât în faptul că pe 
Eminescu au început să-l 
înțeleagă și să-l admire şi 
moldovenii. 

Despre Eminescu 
scris sute de cărți. 

Despre Eminescu s'a spus 
totul. 

Despre Eminescu m s'a 
spus nimic, 

Cei care l-au citit cu per- 
delele lăsate peste ochi, ca 
şi cei care nu l-au citit deloc, 
au susținut că Eminescu e 
mare. Pe când el este uriaş. 

Unii mai sunt tentaţi să 
vadă?'n fenomenul 
Eminescu un incident al 
literaturii noastre. Adică o 
întâmplare. Dar o literatură 
care a dat lumii “Mioriţa” 
nu putea să nu dea, până 
la urmă și pe Eminescu. O 
literatură care are pe 
Hasdeu, pe un Creangă sau 
Kogălniceanu nu putea să 
nu aibă și pe un Eminescu. 

EI este pentru noi ceea ce 
este Pușkin pentru Rusi, 
Sevcenko pentru 
Ucrainieni, Goethe - pentru 
Germani, Shakespeare - 
pentru Englezi, Cervantes - 
pentru Spanioli. Este omul 
de geniu, care a vorbit cel 
mai bine despre sufletul 
poporului nostru. 

Câteodată îmi vine să 
cred că însuşi sviritul lui 
Stefan cel Mare s'a reîn- 
carnat în Eminescu. Si ceea 
ce n'a mai reuşit să facă 
Stefan cu sabia, a făcut 
Eminescu cu cuvântul. 

Un popor care nu are 
munţi, un popor care nu 
are ieşire la mare; un popor 
care nu are ce mânca; un 
popor care își are toate 


s'au 


fântânile otrăvite, de parcă 
dela o zi la alta urmează să 
vină Turcii sau Tătarii si 
înainte de venirea acestora 
și-au otrăvit de bunăvoie iz- 
voarele; un popor care îşi 


» Mu ga LR d boss 


pierde pe rând cuvintele 
graiului, cimiliturile, 
doinele. blestemele, 
păstrându-și dela o vreme 
numai toasturile; un popor 
căruia i se mai fură zilnic 
istoria, filele ei rupte fiind 
scrise în pripă de istorici ce 
nu cunosc limba țării pe 
care o laudă - poate fi con- 
siderat, și pe bună drep- 
tate, un popor sărac. 

Dar un popor care îl are 
pe Eminescu nu poate fi 
sărac. 

Eminescu ne-a făcut 
bogaţi prin naștere. Bogaţi 
prin faptul că-i aparţinem. 
Bogaţi prin faptul că ne 


aparține!. 

Dacă n'ar fi fost 
Eminescu am fi fost azi mai 
neapărați. 

Dacă n'ar fi fost 
Eminescu, i-am fi crezut 


mai lesne pe cei care căutau 
și mai continuă să ne con- 
vingă că suntem un popor 
care nu are mai nimic, un 
popor, istoria, literatura, 
cultura căruia abia urmează 
să înceapă şi că doar tot ce 


e nemoldovenesc e durabil -- 


și vrednic de a fi luat în 
seamă. d = 
Ce noroc de noi că suntem 
atât de bogaţi: că-l avem pe 
Eminescu! 3 E 
O învățătoare dela Or- 
hei, Serafima Seva, mi-a 
spus nu demult că atunci 
când îi era nespus de greu - 
în timpul războiului, în 
exilul dumneaei prin 
Siberia, în anii de foamete - 
recita sau citea din 
Eminescu. Si asta a ajutat- 
o să supraviețuiască. “Azi, 
mi-a vorbit, cerc să-i de- 
prind pe elevii mei să poată 
trăi și ei cu poezia. Căci 
mâine cine ştie ce îi asteap- 
tă, dar dacă vor ști să tră- 
iască numai cu poezia - vor 
fi salvaţi.” 

Ne-ai salvat deatâteaori, 
bade Mihai. E 

Si noi pe tine niciodata. 
Sau aproape niciodata. 

Decenii la rând numele tău 
aici, între aceste două râuri 
tulburi, mai era trecut în 
lista scriitorilor burghezi. 
Apoi alte decenii s'a cercat 
să se reducă creația dumita- 
le la 2-3 poezii: la poemul 
““Impărat și proletar” sau 
“Viaţa”. Azi suntem tot mai 
însetați să-ți cunoaștem în- 
treaga creație, inclusiv cea 
care incomodează amimiţi 
politicieni de ambele maluri 
ale Prutului. 

Biografi prin cabinete mai 
citesc cu lupa ceea ce se vede 
cu ochiul liber. 

Mihail Eminescu a avutun 
destin care i-a aparținut cel 
mai puțin. 


Destinul lui afost destinul 


nostru. 


Am avut multe de îndurat 
de-a lungul istoriei. Se pa- 
rea, iată-iată, nu vom mai 
rezista. Dar prin Eminescu 
am fost răzbunați. Ne-am 
salvat prin el. 


Nicolae DABUA 


p timp ce Mitropoliţii, 
În triarhul în frunte, 
„ANTI distrugerea satelor, 


Bcilor şi a tot cei 
A ur românesc, unii 
eră puţini 
ore0 


ți deocamdată = 
PI umâr--n au mai putut 

3 cârdășenia patriarho- 
da 


uşistă şi-au început să- 
a cuvântul: 


i spuni : 
* Cuvântul lui Dumnezeu! 
procedurile de reeducare 
> jco- democratice, a- 

î ieste în trecut profesoru- 

“Jul Botez, inginerului Fili- 

„seu, ziariştilor străini, 

soției unui diplomat german, 

d-nei Doina Cornea, etc., au 
fost reactivate. 

“Ni se comunică: un 
preoţi au fost 
Bucureşti de 

ecurităţii, ori de 

țigani. 


LE i 


Preoţii dela oraşe şi în 
ial cei din capitală sunt 
mai mare pericol decât 


dela sate. In oraş 
sămânța “'contra- 
revoluționară”! se 


rispândește mai repede; iar 
a sate e mai greu ca miliția 
să-i “piardă” pe 


Ceaușescu înschis în 
„ găoacea laudelor plătite, 
“evitat de restul lumii, nu 


ori în ce lume trăiește. 

În timp ce Polonia și 
“Ungaria, cu învoirea Rusiei, 
se întorc tiptil la sistemul 
capitalist, '*Marele...” și 


gaşca lui, îi dau cu 
flencăneală fără să 
privească ce se întâmplă 


peste graniţă. 
„In acord cu dorinţele 
exprese” ale Securităţii, 
i a Comitetului Cen- 
tra] a văzut în. “'In- 
drumătorul” ceea ce nimeni 
A putut să vadă, “un 
„mă făuritor al noului 
Gestin al țării și al celei mai 
noase epoci din istoria 
Patriei... a înaintării 
[tm „xy cele mai 
te culmi de pro i 
Evlzaţie” POE ȘI 
Ac doi din comedia 
egeri în RSR” s'a jucat 
Pe scena “Marii Adunării 
ionale” care ',., si-a 
“Mda 7 adeziunea 
p„vihte şi deplină față de 
Hotăririle Plenare ce al 
Con că la cel de-al XIV-lea 
mohBres, tov. Nicolae 
E Ușescu să fie reales în 
“incția supremă de 
pp ctâr general a î 
tidului”, (RL 19.6) za 


NTUL ROMANESC 


mai știe dacă-i zi, noapte... 


SUB SCEPTRUL BÂTEI! 


„— Elena STANCU— 


criminali...căutându-i. 

Ultimele știri necon- 
firmate, spun că un preot 
bucureștean, Gheorghe 
Ionescu, a fost bătut cu 
atâta cruzime, încât a doua 
zi a murit. 

Alţi vizitatori, veniţi mai 
recent, ridică la patru, 
numărul preoților omoriți 
în bătaie. 

„Este o încercare 
disperată de intimidare a 
celor care îndrăznesc să 
protesteze contra 
regimului”, ne-a declarat 
un nou venit, 

In trecut liderii dela 
Sovrom - Patriarhie au 
aplaudat pe ''Domnul 
Ceaușescu” pentru “'con- 
struirea centrelor agro- 
industriale”. 

Acum ne întrebăm: vor 
continua  Mitropoliţii, — în 


* frunte cu prea Fericitul, să 


aplaude uciderea în bătăi a 
preoţilor care se opun 


distrugerii satelor, 
cimitirelor și a tot ce-i 
românesc? 

A tăcea e lașitate, a 


aplauda e trădare față de 
Dumnezeu și neam. 


GĂOACEA PE GHEȚAR 


——— George DRAGU—— 


Iar viitorul secretar, deja 
reales cu 100 din voturile 
băgate în urnă și numărate, 
le-a . reamintit . celor cu 
memoria pe geantă: 

“am obținut victorii 
minunate! Dela înălțimile 
la care am ajuns se văd 
acum clare piscurile înalte 
si zările minunate, luminoa- 
se ale primăverii omenirii, 
zările comunismului. Să fa- 
cem totul pentru a străbate 
drumul pe care îl mai avem 
într'un timp cât mai scurt, 
în deplină unitate a întregii 
noastre națiuni!”? 

Vom înțelege mai bine 
situația din România dacă 
ne imaginăm: 

Regimul din Bucureşti 
stă imobilizat pe un ghețar 
împins de suflul umanității 
către ape încălzite cu 
“Drepturilor umane”.! Zi 
de zi i se “topeşte” 
prestigiul și se scufundă 
economia țării încât l-au 
părăsit și foştii lui tovarăși 


care i-au spus: Si crimele 


au o limită! 

Rusia, Ungaria și Polonia 
au înțeles că * zările 
comunismului”! au apus 
până nici mau răsărit, dar 
Ceaușescu închis în găoace 
și asurzit de laude 
cumpărate, se duce cu 
ghețarul... 


DOAR O SINGURĂ GRIJĂ! 


i În RSR statul are grijă de 
eg ce să înveţi, unde să 
| ol unde să lucrezi, 
eului, Pentru completarea 
î: sI: iți ordonă ce să 
ui, e să citeşti şi ce să 

- deemânului îi mai rămâne 
mâna cai bUrĂ grijă: ce să 
aariviti la copii--l-a 
sah un diplomat din 
BA eşti pe un ziarist dela 
ţia ; France Press": 

unii dintre ei 
rahitici. Nu 
pentru prunci, 


unt chia 
„Mină lapte 


iar laptele praf se obține cu 
greutate. De asemenea, lip- 
sesc vitaminele. 

Numai vezi zâmbete pe 
feţele bucureştenilor. 
Oamenii n'au nici o tragere 
de inimă ca să contribuie la 
ameliorarea situației, 
deoarece statul le îa totul. 

Este greu de presupus-- 
scrie ziaristul francez:- 
posibilitatea unei revolte. 
Tara-i plină de turnători. 
“Populaţia aşteaptă o 
schimbare a actualei 
situaţii doar prin dispariția 
fizică a lui Ceauşescu + 


e mai e = 


SEPTEMBRIE 1989 


PUNCT DE 


—— 


PAGINA 21 


VEDERE 


——N:STOIA—— 


J Incep cu situația din 
Europa Răsăriteană pe care 
o văd ca pe un grup de 
gospodării, la ora 12 când 
oalele de pe plită fierb din 
plin și un musafir im- 
portant şi de departe a dat 


mâni și atunci decepția, in- 
ducerea În eroare, e clară. 


Multe s'au 
cepând cu 1919 când Ar- 
mata Română a salvat 
Ungaria de Bela Kuhn și de 


maghiară”! Mai puteaufiho- V. 


pe la fraţii poloni. Nu cred 
uitat! lIn- să 
organizație actuală o mai 
mare admirație și respect 
decât pentru Solidaritatea, 


alternativ. „adus țara la sapă de lemn. 
Ajunși aici, m'aș abate și, O tărăboanţă trasă de 
animale flAmânde şi la o 
condiție umană de viermi 
mânați de nevoi digestive. 
(Compararea oamenilor cu 
viermii aparţine lui Madam 
Ceaușescu.) Funia s'a cam 


am pentru vreo 


r Tila hi C 
tăcere suspectă și nici vre-o urmașii lor și-au „făcut condiționat de cârnaţi Și strâns desigur în juru 
Cn A deus aFi ulterior mendrele chiar în papă, pe gratis ori pe parului, totuși Ceaușescu, 
Ca faci 4 pentru România de după cel de al datorie... să avem iertare... furibund, ține în mână 
întorcând lător trece qojlea război, și astfel s;a Nu văd bine. : niște cărți de jucat. Una pe 

orcând capul în cealaltă  cjaqit dezastrul actual. Urez succes mai ales care a servit-o a fost plata 


parte și 
răsuflarea. 

Dar dacă bieţii Români 
tac și astfel se șterg singuri 
din prezent, ceea ce nu-i 
semn bun pentru viitor, 
apoi Ungurii nu scapă 
prilejul şi se dau în petec. 
Atrăgând pe First Lady,» 
Mrs. George Bush, pe 
gheţușul revendicării Tran- 
silvaniei şi, arătându-i 
refugiaţi din România, i-au 
forţat cuvinte de speranţă 
şi încurajare, Acei refugiați 
puteau fi Maghiari, caz în ca- 
re: rușine că n'au fost absor- 
biți de către ““marea națiune 


ținându-și 

Bine este că se întinde o 
mână  frățească poporului 
maghiar însă când e vorba 
de distribuirea dolarilor ex- 
perienţa demonstrează că 
aceștia ajung invariabil toc- 
mai unde n'ar trebui deloc 
și sfârșesc cu mai multă 
bătaie de cap atât pentru 
donatori cât și pentru 
receptorii nominali. Să nu 
uităm că se confruntă două 
sisteme economice irecon- 
ciliabile, venind cum ar 


veni ca să cuplezi un motor 
electric pentru 12 V. curent 
continuu la o reţea de 220 


"DEVINE 


tovarăşului Gorbaciov, însă 
tare mă tem că pe nedrep- 
tatea făcută atâtor popoare, 
şi mai ales Bucovinenilor, 
Herţenilor și Basarabenilor, 
nu se poate clădi nimic 
durabil. De 
suspectez că, 
moment de acum 
forțele ascunse sovietice |- 
ar înlătura pe Gorbaciov, 
așa cum s'a întâmplat cu 
Hrusciov. Si așa istoria s'ar 
repeta 
reincepând și mai straşnic 
şi cu șanse de încălzire și 
explozie. 


„datoriilor externe, în 
dușmănie și cu satisfacția 
de a-și infometa supușii. 
Alta, pe cale s'o lanseze e: 
nu boanghenile, ci Eu am 
revendicări teritoriale, 
anume ca să includ 
populaţia românească din 
pusta ungară. Număr de 
circ? Joe periculos? Cine 
știe. Alte cărţi, ascunse, nu 
prevestesc nimic bun. Cum 
se va sfârși toată această 
nebunie? 

Statul cu mâinile în sân. 
Aşteptarea ca alții să scoată 
castanele din jăratec pentru 
noi. Pară mâlăiață... 


asemenea 
în orice 
încolo, 


războiul rece 


In sfârşit: Ceaușescu. A 


ATRACTIV 


Există şi mai multe motive acum să 
deschideţi un Plan de Economii 
pentru Case Proprietate Personală în 
Ontario (OHOSP). 

Dacă faceţi economii să cumpăraţi 
pentru prima dată casă, gindiţi-vă la 
aceste avantaje pe care le conferă 
OHOSP: 

+ OHOSP vă oferă acum opţiunea 
de a investi în Certificate de 
investiţie Garantate (GICs) cu un 
beneficiu superior. 


* Vă puteti, de asemenea, califica 
pentru rambursarea integrală sau 
parţială a taxei de transfer de 
pămînt, ce aţi plătit-o la 
cumpărarea casei. 


| 
ul 


Ministry of Revenue 


EOntario 


Bernard Grandmaitre, Minister 
David Peterson, Premier. 


+ Deţinătorii de plan OHOSPcare 
se califică, sunt eligibili pentru un 
impozit deductibil ... pînă la 500 
dolari de persoană şi 1.000 dolari 
de cuplu. 
Sunt mai multe de ştiut! De ce să 
aşteptaţi? ă 

Pentru informaţii, contactaţi 
instituţia financiară cea mai apropiată 
sau telefonaţi la Ministry of Revenue, 
fără plată: 

+ 1-800-263-7965 
(informaţii în limba engleză) 

* 1-800-668-5821 
(informaţii în limba franceză) 

* 1-800-263-7776 
(sistem telefonic pentru 
cei care nu aud) 


ati mm = 


PAGINA 22 


SEPTEMBRIE 1989 


CUVANTUL ROMANESC 


ŞTIRI DIN LUMEA 
ROMÂNEASCĂ 


$ 135,000. 


IMPORTANT! 


'The Romanian Cultural Association (Hamilton) 
Inc. is proud to announce their friends that the 
construction of the Romanian Cultural Centre 
located at the Romanian Camp, 395 Concession 
10 East Flamborough, Ontario was completed. 

This modern construction (7.000 sq.ft.) was 
realized with the help of the Ministry of Citizen- 
ship and Culture, materialized on a grant of 


We would like to thank to the Ministry of 
Citizenship and Culture of the Province of On- 
tario, for the helpful grant accorded through the 
efforts of all the staff and Honorable Christine 
Hart, as well as to all our Canadian and Romanian 


friends, who helped us through these years. 


DECLARAŢIE PRIVIND 
SĂPTĂMÂNA NAŢIUNILOR CAPTIVE 


Uniunea Foştilor 
Deţinuţi Politici anti- 
comuniști din România, cu 
sediul la Geneva în Europa, 
considerăm că în condițiile 
unei susținute propagande 
sovietice reluată de multe 
mijloace de informare din 


Occident, Săptămâna 
Naţiunilor Captive își 
păstrează aceeași  sem- 


nificaţie ca și la in- 
stituționalizarea sa în 
Statele Unite. 

De peste patru decenii, 
datorită impunerii de către 


„ baionetele sovietice a unui 


regim străin de tradițiile, 
aspiraţiile și voinţa 
poporului nostru, cap- 
tivitatea în care a căzut 
România se menţine astăzi 
prin forţa securităţii, 
miliției şi aparatului de 
partid, fiind finanțate după 
modelul stalinist şi cari 
menţin la putere clanul 
Ceauşescu, clan ce nu a 
putut apare decât în urma 
ocupării ţării de către Ar- 
mata Roșie. 

Alături de Români, 
Maghiari, Polonezi, Cehi și 
Slovaci, Sârbi, Croaţi și 
Albanezi, Germani din par- 
tea răsăriteană a țării lor, 


au fost siliți să trăiască în 
state totalitare ce nu 
reprezintă expresia voinţei 
popoarelor respective, iar 
letonilor, estonienilor şi 
lituanienilor li s'au 
desfiinţat însăși statele lor 
independente. Nu poate fi 
vorba de glasnost și 
perestroika în timp ce 
multe naţiuni au fost 
înrobite după modelul 
colonial şi nu ne facem 
iluzii constatând ce se 
întâmplă în China, țară pe 
care mulți naivi din Oc- 
cident o vedeau pornită pe 
panta unor reforme irever- 
sibile. 

Iluzii au fost pe vremea 
lui Lenin, a lui Stalin, a lui 
Hrusciov, a lui Brejnev si 
chiar în timpul scurtei 
perioade când șeful KGB, 
Andropov, devenise con- 
ducătorul Uniunii 
Sovietice. Iluzii sunt şi 
astăzi dar atât timp cât 
Bucovina de Nord, 
Basarabia și Regiunea 
Herta încorporate de Stalin 
Uniunii Sovietice vor 
rămâne ca atare, nu putem 
da crezare celor care cer din 
nou, sub forme mai abile, 
ajutorul Occidentului pen- 


tru salvarea unui sistem 
condamnat de la naştere şi 
menţinut doar prin teroare. 
Ne exprimăm totodată con- 
vingerea că dacă dispariția 
clanocrației Ceaușescu ar 
putea aduce o ușurare soar- 
tei poporului nostru, nu 
poate fi vorba cu adevărat 
de independență, libertate 
și democrație, decât in 
condiţiile dispariţiei 
sistemului comunist, impus 
țării noastre de Moscova. 

In atari condițiuni, 
România continuă a fi o 
țară ce cunoaște cap- 
tivitatea, garantată de 
sistemul comunist. 

Cei cari am înțeles să 
luptăm cu preţul libertăţii 
individuale pentru  liber- 
tatea naţională adresăm 
salutul nostru tuturor celor 
cari astăzi luptă pretutin- 


deni pentru adevăr şi 
democraţie, Săptămâna 
Naţiunilor Captive 


rămânând un simbol al 
acestei lupte. 


PRESIDENTE, 


Dumitru Ionescu 


PURTATOR DE CUVANT, 
Constantin Mareș 


ZIUA NAȚIUNILOR CAPTIVE BONN, 


In colaborare cu 


Congresul Mondial 
Românesc, Comitetul 
Naţiunilor Captive a 


organizat la 15 lulie la 
Bonn, a patra sesiune a 
zilei *'Naţiunilor Captive”, 
națiuni ce trăiesc în con- 
tinuare sub dominaţia unor 
regimuri totalitare marxist- 
comuniste. 

Această zi de doliu a 
întrunit peste 300 de par- 
ticipanți, membri a 29 de 
grupări şi asociaţii 
reprezentând 24 de naţiuni, 
țări și provincii: Basarabia 
și Bucovina, Letonia, 
Lituania, Estonia, 
Bulgaria, China-Taiwan, 
China Roșie, Germania 
Democrată, Georgia, Grecii 
din U.R.8.8., Prizonierii de 
război din U.R.S.8., 
Bielorușii, Vietnam, Laos, 
Cambogia, Polonia (cu 
reprezentantul Guvernului 


15 IULIE, 1989 


polonez în exil), Serbia, 
Croaţia, România, Cehia, 
Slovacia, Ungaria și 


Ucraina. Au mai participat 


gurpările: Patrioten fur 
Deutschland “E.I.R", 
Deţinuţii politici în 


U.R.S.$., Prizonierii de răz- 
boi în U.R.S.S. Prizonierii 


politici francezi în 
U.R.S,8., Prizonierii 
politici belgieni în 
U.R.8.8., Prizonierii 
politici şi de război în 
U.R.S8.S. : 

După adunarea și 


organizarea cortegiului, cei 
prezenţi au participat la un 
marş al tăcerii, de-a lungul 
unui traseu prin centrul 
orașului. S'au distribuit 
manifeste şi sau dat ex- 
plicaţii trecătorilor in- 
teresați. Cortegiul a fost 
condus de preoții 
Crăciunescu, Caitar și 


Hodoş. 


După terminarea marșu- 
lui la Boltlerplatz, sub con- 
ducerea d-lui Johann Ur- 
wich, președintele 
Naţiunilor Captive din 
Europa, între orele 12,30 şi 
14 s'a desfășurat o adunare 
de protest la care au luat 
cuvântul următorii domni. 
V. Malcoci  (Basarabia- 
Bucovina), Pater Paulis 
Klavius (Tarile Baltice), 
Yin-iu (China -Taivan), A. 
Schroder (Germania), A. 
Pandekiolis (Grecii din 
U.R.8.8.), Pnam Cong 


Huang (Vietnam) Orlinski . 


(Guvernul polonez în exil), 
7. Puretic (Serbia), A. 
Bidian(România),  L.Nagy 
Ungaria), N. Schafawal 
Ucraina) şi J. Urwich 
Prizonierii politici şi de 
război din U.R.S.$.) 


CORESPONDENT 


si ASI Ww 


In cadrul sesiunii din 
luna lunie, Congresul 
American a hotărît să im- 
pună sancțiuni asupra im- 
porturilor de produse 
alimentare din România. 

Cel care a propus aceste 
măsuri drastice este un 
prieten al CMR, 
Congresmanul Christopher 
Smith (New Jersey). 
Discutându-se în congres 
“Actul Internaţional de 
Cooperare pe anul 1989”, 
congresmanul Smith 
propune o modificare, 
cunoscută ca “'Amen- 
damentul Smith privind 
România”. Citând faptul că 
guvernul Ceaușescu  con- 
tinuă flagrantele abuzuri 
privind drepturile omului, 
discriminările religioase, că 
refuză să renunţe la 
planurile privind relocarea 
populaţiei sătești în ''com- 
plexe agro-industriale”, şi 
mai ales faptul că şi-a plătit 
datoriile externe prin ex- 
portul excesiv al produselor 
alimentare,  congresmanul 
Smith propune: 

1. Statele Unite trebue 
să impună sancțiuni asupra 
importurilor agricole din 
România, şi 

2. Preşedintele Bush să 
colaboreze cu conducătorii 
țărilor aliate pentru ca 
împreună să impună un 
embargou asupra im- 
porturilor româneşti de 
alimente. 

La propunerea 
congresmanului Smith, 
Congresul American a 
aprobat în unanimitate 
“Amendamentul Smith”! 

In continuarea lucrărilor 
au luat cuvântul mai mulți 
congresmani, printre care: 
Frank Wolf (Virginia), -un 
alt bun prieten al CMR., 
Rep. Broomfield (Michigan), 
Rep. Gilman (New York), 
Rep. Dynaly (California), şi 
Rep. Hover (Maryland). 

Toţi vorbitorii au felicitat 


„pe iniţiatorului “'Amen- 
damentului privind 
România”, deplorând 
abuzurile guvernului 
Ceaușescu asupra 
cetățenilor țării noastre. 
Embargoul asupra im- 


CONGRESUL MONDIAL ROMÂNESC 


COMUNICAT 


porturilor din România va 
trimite un clar și categoric 
mesaj Dl. Ceaușescu, 
arătând că țările 
democratice nu vor mai 
tolera abuzurile politice, 
religioase, și ale încălcării 
dreptului omului comise 
asupra populaţiei din 
România. Sancţiunile im- 
puse unor produse cum ar 
fi: carne, mezeluri, brân- 
zeturi, şi produse din 
cereale, sunt făcute cu 
scopul precis ca tocmai 
acestea lipsesc poporului 
român, creind o malnutriție 
care nu a existat niciodată 
în istoria României. 

Vorbitorii au mai arătat 
că în timp ce în alte ţări 
din Estul Europei se. con- 
stată tendinţe de 
democratizare şi de acor- 
dare de libertăţi in- 
dividuale, în România se 
continuă violările dreptului 
omului, se distrug vestigiile 
religioase şi istorice, și se 
demolează casele familiare. 

Congresul American 
decide de asemenea că Ad- 
ministrația Bush să nu reia 
relațiile economice cu 
România până ce nu se 
opresc abuzurile asupra 
poporului român. 

Desigur că  hotăririle 
Congresului American, care 
devin lege pentru Președin- 
tele Bush, reflectă în mod 
direct atmosfera de 
dezaprobare și condamnare 
făcută de lumea civilizată 
față de abuzurile unui 
guvern român dominat de o 
gândire obtuză și o 
diplomație infantilă. In 
același timp însă, reprezen- 
tanţii Congresului Mondial 
Românesc, Părintele Gh. 
Calciu şi Prof. Tudor 
Bompa, au militat încon- 
tinuu pentru aplicarea unor 
asemenea sancţiuni asupra 
guvernului Ceaușescu. De 
peste trei ani Părintele 
Calciu demonstrează 
Congresului American că 
numai un embargou aplicat 
asupra importului de produ- 
se alimentare românesti va 
rezulta în îmbunătățirea 


aprovizionării cu alimente a 


populației din ţară. In 
cadrul ultimei întrevederi 
avute cu congresmanii 
Smith şi Wolf (23 Februarie 


crt.), Părintele Calciu și 
Prof. Bompa au arătat că 
situaţia din țară a depășit 
limitele toleranței umane și 
că acuma este momentul cel 
mai oportun pentru ca 


reprezentanții poporului 
american să ia o hotărire 
categorică contra 


discriminărilor și a 
distrugerii biologice a 
populaţiei României. 

In scrisoarea din 7 lulie 
adresată de congresmanul 
Frank Wolf D-lui Bompa, 
se specifică: “Mă adresez 
Dv., pentru a vă comunica 
hotărîrea Congresului 
American prin care cere 
Preşedintelui Bush să 
aplice sancţiuni economice 
asupra guvernului român 
ca urmare a perpetuării 
violării dreptului omului și 
refuzului de a asigura ali- 
mentele de bază populației 


României''...'*Prin em- 
bargoul produselor agricole 
românești, Statele Unite 


protestează în modul cel 
mai 
autorităților României şi 
lasă deschisă posibilitatea 
ca în cazul în care guvernul 
Ceauşescu va continua, sau 
escalada aceste abuzuri, să 
impună alte sancţiuni şi 
mai drastice”. 

Prof. Bompa a trimis 
scrisori de mulțumire 
tuturor  congresmanilor 
care prin atitudinea lor 
fermă, au suportat “A- 
mendamentul Smith”?. In 
scrisoarea trimisă 
congresmanului Smith, 
Președintele CMR s'a 
referit la elementele 
esenţiale ce preocupă pe 
toți Românii şi populaţia 
ţărilor limitrofe, 
specificând că: “Obiectivul 
primordial al CMR este 
realizarea unei Românii 
libere şi democratice. Ca 
atare, vă sugerez să 
propuneţi în Congres, şi 
acesta la rândul lui să ceară 
Preşedintelui Bush şi 
aliaţilor Americii, in: 
stituirea de alegeri libere în 
Estul Europei, inclusiv 
România”. Numai în felul 
acesta se va putea realiza 
propunerea Preşedintelui 
Bush de a se elimina 
“barierele artificiale ce 
divizează Europa”. 


COMEMORAREA 


“SĂPTĂMÂNII ȚĂRILOR CAPTIVE” LA SYDNEY, AUSTRALIA 


Ca în toţi anii, de când 
fostul Preşedinte al 
Americii, Eisenhower, a 
proclamat “Săptămâna 
Țărilor Captive” - și anul 
acesta în a 3-a Duminică a 
lunii lulie, s'a comemorat 
la Sydney această 
“săptămână” printr'un Te- 
Deum la Catedrala St. An- 
drew, din centrul oraşului. 
Serviciul religios a fost 
oficiat de Episcopul 
Anglican Short, în prezenţa 
unei numeroase asistenţe, 
Cempue din Australieni şi 

in. 


“Tarilor Captive”, printe 
care şi România. 

Drapelul tării noastre a 
fost purtat de Bucovineaul 
octagenar, Dumitru 
Nimigeanu, în costum 


naţional, care a fost depor- - 


tat împreună cu familia, de 
Stalin, în Siberia, în Aprilie 
1941, ca urmare a Pactului 
Molotov-Ribbentorp. După 
7 ani de grozave suferințe, 
Nimigeanu a reușit să fugă 
din Siberia în Februarie, 
1947, și să ajungă prin 
mari peripeții la Trieste, în 


reprezentanţi . ai. . Italia, şi apoi să emigreze în 


Australia. El a publicat o 


carte: Insemnările unui 
țăran deportat din 
Bucovina”, care a fost 


tradusă și în limba engleză, 
sub titlul de “Hell Moved 
Its Border”, precum Și in 
limba turcă - ediţii epuizate 
de mai mulți ani. A 

La solemnitatea de mai 
sus din Sydney, Dumitru 
Nimigeanu a fost însoțit de 
Avocatul Theoi Silvaş, 
Preşedintele Consiliului 
Naţional Român, Sectia 
Australia, precum şi de 
subsemnatul. 


categoric asupra 


NTUL ROMANESC 


AUZITE, 


ÎŞI PĂTITE 


George DONEV——— 


RACOLUL FĂRĂ 


CLIENȚI 
zita preşedintelui Bush 
A si Ungaria, e 


să fie explicată 
r de massmedia 
ță. Se discută 
d jemele Meridianelor si 
| nimeni nu-l întreabă pe 
“oracolul din Scorniceşti”” 
pici măcar cât e ceasul. 
Bush, a fost invitat la 
“| masă de Walesa, Ungaria a 
căpătat Statutul de 
iune  Favorizată, la 
| paris sa discutat situația 
“| economică a lumii, în timp 
i ce Palatele Majestății lui 
| Nicolae aşteaptă musafiri 
cu valută forte. 
| Ca să mângâie orgoliul 
|“Piului” înțărcat dela 
Ş plimbările cu  caleașca 
| regală, presa bucureșteană 
reproduce articole apărute 
prin Africa și Asia care 
subliniază datul din oală a 
“| vieţii get: begetului din 
măreața “epocă” a tovului 
conducător. 

Ziarele, ce scriu despre 
fericirea din RSR, nu au 
nici un corespondent 
acreditat în ţară. Izvorul 
cunoștințelor fiind visteria 
dedicată Cultului Persona- 
lităţii”; un fapt repetat 
în Londra, Roma, Germania 
de Vest, ete. d e: 

“Rom. Lib,” din 10 lulie, 
ne arată cât de 
multilaterale sunt efor- 
turile diplomatice ca să 


lustruiască prestigiul 
"Sefului”: “*Nodon Sin- 
mun”! din Coreea, 


“Salongo” din Zair, “Al 
Horia” din Tunisia, “Al 
Iraq” din Bagdad, etc. 


subliniază că evenimentul 
internațional cel mai im- 
portant este propunerea ca 
tovarășul Nicolae Ceaușescu 
să fie reales, la Congresul al 
XIV-lea, ca Secretarul 
General al P.C.R.-ului. 
„Acestor laude aterizate 
din orizonturi roșii în 
coloanele presei 
cureștene, noi le oferim 
un singur răspuns: o 
făricatură apărută în ziarul 
TH dă din Paris (luni, 
al), care spune mai 
mult decât 1000 de cuvinte: 


CEA UŞESCU 
VAMPIRUL! 


iteaugaed ua 


VĂZUTE, 


BUCURIE GOALĂ 


Ea, plină cu mândria lui 
de conducător; El, plin cu 
mândria ei de savantă, şi 
amândoi, umpluţi de ei: 
într'o solemnă ședință a 
partidului, el a anunţat 
dela microfon (Ea şedea pe 
scaun N.R.) că RSR-ul şi-a 
plătit datoriile externe! 

Cei care l-au auzit la 
radio ori l-au văzut, pe viu, 
la TV, se aşteptau ca după 
terminarea aplauzelor, 
“Marele Conducător” să 
continue: 

Acum, când nu mai sun- 
tem siliți să ne vindem 
pâinea ca să hrănim pe 
muncitorii flămânzi din 
lumea capitalistă, ca 
răsplată că vaţi strâns 
cureaua, dau ordin ca 
mălaiul să se vândă fără 
cartelă! 

Cum ar fi aplaudat și 
sacadat ““plenariştii”: 

M-ă-m-ă-l-i-g-a  R-e- 
s-e-r-i-s-t-ă! F-e-r-i- 


c-i-r-e-a s-0-c-i-l-i-s- 
t-a!, etc. 

Dar în loc de extra- 
mămăligă “Institutul 
PLANECON'! din 


Washington a constatat, pe 
baze de statistici oficiale, că 
deşi populaţia României a 


sumate a rămas aceeași. 

(Notă: în timpul răz- 
boiului, în Statele Unite, 
s'a raționat benzina dar, a, 
doua zi după înfrângerea: 
Japoniei, Preşedintele 
Truman a anulat 
raţionarea.) 


S'A ÎMBĂTAT 
METROUL 


“Scînteia Tineretului” 
dă unele sfaturi:* “'Con- 
sumul băuturilor alcoolice 
este cu desăvârşire interzis, 
așa cum este interzisă și 
folosirea metroului în stare 
de ebrietate."(?) 

Nu ştiam că metroul 
poate fi “în stare de 
ebrietate, dar înțelegem 
sfatul: dacă ești beat să 
eviți metroul! 

Am subliniat știrea din 
alt motiv: In RSR ca și-n 
Statele Unite există 
problema alcoolului. 

In America tinerii se 
îmbăta de bine: au auto- 
mobil, libertate, nu le die: 
tează nimeni ce să înveţe și 
unde să învete; în plus nu-s 
forţaţi să facă patriotism cu 
lopata. 

In RSR nici vis de 
automobil, de libertate, el 
trebue să-şi înăbușe talen- 
tul, să studieze cursurile 
alese de alții și să mun- 
cească unde-i trimis de 
guvern. E viața lui dar el 
mare nimic de spus, E un 


robot “al revoluţiei 
ştiinţifice, 

Ambii se îmbată! 

Unul din plictiseală, 


celalalt ca să-și înăbuse 


dezamăgirea. 


VINE...DUP'0 LUNĂ 


Pentru orice reparaţii: 
' maşină de spălat, frigider, 
trebue să aștepți între | și 
2 luni până vine s'o repare. 


[a IUR iNuuli tg „alai 


“CUVA SEPTEMBRIE 1989 


pIN VIAȚA NOASTRĂ: 


PAGINA 23 


AUDIERI LA CONGRESUL AMERICAN 


Miercuri, 19 Iulie, a.c., în cadrul Congresului U.S.A., au avut loc audieri în privinţa violărilor 


drepturilor umane în România. Impreună cu alţi Români, 
Articolul de mai jos conține 


La această depoziție, Păr. Calciu a adăugat și lista satelor elvețiene ca 


depună în această privință. 


românesti. 
Onoraţi Congresmeni și dragi prieteni, 


Sunt preotul Ortodox Gheorghe Calciu-Dumitreasa, şi am 
stat în închisorile comuniste din România timp de aproape 
22 ani, pentru credința mea religioasă, odată sub regimul 
lui Gheorghiu-Dej, a doua oară, sub regimul lui Nicolae 
Ceaușescu. Cea de a doua arestare, în 1979, a fost reacția 
regimului comunist actual la faptul că am început să fac 
educaţia religioasă a tineretului. 

Este un fapt îmbucurător că problema drepturilor 
omului, atât de controversată astăzi, mai mult decât 
oricând îşi are apărătorii ei care nu se lasă seduși nici de 
filosofiile negativiste, nici de ideologiile politice 
mistificatoare. 

Comunismul este o concepție politică totalitară, al cărei 
unic scop este distrugerea democraţiei și instalarea 
comunismului mondial. Toate meandrele pe care politica 
statelor comuniste le-a prezentat în istoria contemporană, 
nu au alt scop decât de a câștiga timp şi de a obţine ajutorul 
statelor din Vest, în vedera supravieţuirii, pentrucă 
sistemul comunist a cunoscut eşecul total atât pe plan 
economic cât şi în planul ideologic. 

Sărăcirea şi înfometarea populaţiei, teroarea, arestările 
ilegale, asasinatele în masă, desfiinţarea culturii, demolarea 
bisericilor și arestarea credincioşilor, a preoţilor și a 
pastorilor, toate aceste abuzuri făcute de regimurile 
comuniste din toată lumea, fără nici o excepţie, constituie 
grave încălcări ale drepturilor umane, împotriva cărora nu 
vom obosi niciodată să protestăm. 

Din necesitatea absolută de a supraviețui, Rusia 
Sovietică a lansat ideea de ““Glasnosti” şi ““perestroica”!. In- 
diferent de motivație, “glasnosti”” există şi cetăţenii 
sovietici profită de această deschidere. 

România însă, datorită regimului personal și de familie 
impus de Nicolae Ceaușescu, rămâne ultima citadelă a 
stalinismului în forma. lui cea mai agresivă, şi. pe plan in: 
ern, ș A lesbi e eta oo a fe 
închisorile din România, drepturile umane sunt desființate, 
persoana negată, libertatea anulată, foamea, frigul, 
teroarea şi corupția distrug întregul popor. : 

Proprietatea particulară este complet desființata și, de 
aceea orice securitate a persoanei dispare. Casa poate fi 
proprietatea cetăţeanului, dar pământul pe care este zidită 
aparține statului. Din această cauză, dacă autoritatea de 
stat decide să facă un drum, sau un bloc, sau un palat pen- 
tru Comitetului Central, cetăţeanul este alungat din casa 
lui fără drept la despăgubire.. 

Modificarea oraşului Bucureşti în vedera construirii unui 
palat faraonic pentru familia Ceaușescu a declanșat 
numeroase tragedii. Au fost persoane care au refuzat să 
părăsească locuința şi, când buldozerele au început 
demolarea casei, persoanele respective s'au aruncat pe 
fereastră, sau au pierit sub dărâmături. Cazul pictorului 
VERONA din cartierul Dealul Spirei-București, este 
edificator în această privinţă . 

Mortalitatea infantilă este mai ridicată decâtîn orice altă 
țară europeană. Din această cauză, s'a dat un ordin secret 
prin care se interzice autorităţii comunale înscrierea noilor 
născuţi în registrele oficiale înainte de a împlini vârsta de 
trei săptămâni dela naştere, când șansele de supravieţuire 
sunt mai mari. 

Personal, am fost chemat de trei ori, pe când eram preot 
în ţară, de familii care mi-au cerut să botez copii nou 
născuţi, pentrucă tradiţia ortodoxă cere ca un copil să fie 
botezat imediat, în caz că moartea pare iminentă. , Astfel, 
aceşti trei copii sunt înscriși în registrele bisericii ca fiind 
botezați, după care am eliberat și certificatele de moarte, 
dar pentru registrele civile ei nici nu s'au născut, nici nu au 
murit. Bineînţeles, botezul a fost făcut clandestin: odată cu 
ştirea medicului spitalului, de două ori numai cu ştirea 
surorilor medicale. 

Persoanele arestate pe motive religioase si politice sunt 
scoase în afara legii, orice gardian, sau orice alt deţinut 
criminal îi poate ucide, fără ca legea să intervină. Atunci 
când Securitatea -poliția secretă- vrea, ea obligă unii 
deținuți criminali să-i omoare pe deţinuţii politici vizaţi. 

In anul 1980, din ordinul special al lui Ceaușescu, 
securitatea a decis să mă extermine. In vederea acestui 
lucru, au introdus în celula mea doi criminali sadici, cărora 
li s'a cerut să mă omoare în schimbul eliberării lor. Numele 
acestor doi criminali sunt: lon GROZESCU şi Mihai 
IONASCU, 

După trei săptămâni de teroare pe care am suferit-o din 
partea celor doi criminali, prin harul divin, ei au fost con- 
vertiţi la credinţă și au refuzat să mă ucidă. Nu ştiu ce s'a 
întâmplat cu ei, pentrucă, în clipa în care au refuzat să 
execute ordinul ilegal de a mă ucide, au fost scoși din celula 
mea. 

După acest esec, am fost pus într'o celulă de izolare, 
singur, vreme de doi ani și șapte luni. Tot acest timp, 
nu am văzut nici o față umană, cu excepția feței gardieni- 
lor mei, nu am auzii nici o voce omeneasca, exceptând 


“ € > . UA Iti Âny 
is  taninoroiqat nib PU e 4400) 


recut prin 


Părintele Gh. Calciu a fost invitat să 
depoziția  Păr. Calciu. 


re adoptă o serie de sate 


vocea gardienilor; mu a fost rostit nici un singur cuvânt 
bun pentru mine, nu a existat iubire sau consolare în dure- 
rea mea, ci numai tortură şi privațiune absolută. Incepusem 
să-mi pierd facultatea de a vorbi, uitam cuvintele; când le 
auzeam rostite de gardieni, își pierdeau sensul, sunau ca o 
muzică străină și neînțeleasă de multe ori. M'am salvat prin 
faptul că Dumnezeu a îngăduit ca în celula mea să trăiască 
alături de mine câteva insecte cu care am vorbit, spre bucu- 
ria gardienilor care credeau că am înebunit. 

Peste patru mii preoţi și monahi ai bisericii ortodoxe au 
trecut prin închisorile comuniste și alte două-trei mii de 
preoți greco-catolici, catolici, protestanți si neoprotestanți. 
Poate mai mult de o mie dintre ei au pierit prin torturi, 
muncă forțată, foame şi frig- A 

Biserica Unită a fost interzisă în 1948. In acel timp ea 
număra șase episcopi, câteva sute de preoți și cam un 
milion și jumătate de credincioși. Toţi şase episcopii au fost 
arestați și au murit în închisori sau lagăre,90% din preoți au. 
fost și ei arestaţi, mii şi mii de credincioși. Mulţi au pierit 
în închisori. In prezent, Biserica Unită trăiește tot în sub- 
teran. Cei şase episcopi clandestini cu preoţii lor și 
aproximativ 800.000 credincioşi lucrează în catacombe, 
predică evanghelia, botează şi aşteaptă zile mai bune- 

Oastea Domnului, o grupare ortodoxă de evanghelizare, a 
fost şi ea interzisă tot în 1948 şi mai este şi astăzi. Toţi 
conducătorii spirituali ai grupării au fost arestaţi, zeci de 
mii de membri, la fel; unii au fost ucişi, alţii îmbolnăviţi, 
cine le mai poate şti, numărul. Si ei lucrează tot în sub- 
teran; şi ei predică fără teamă cuvântul lui Dumnezeu, 
suferă persecuții și nadăjduiesc cu tărie în triumful 
dreptăţii divine. 

In Iunie, anul acesta, conducătorul spiritual al acestei 
grupări sfinte, Traian Dorz, a încetat din viaţă. A fost un 
om. de o adâncă, duhovnicie şi a. petrecut aproape 17. ani în 
închisori. Ultimii ani i-a trăit sub teroare, în domiciliu 
obligatoriu. In ciuda tuturor interdicţiilor, mii de credin- 
cioși - şi nu numai ortodocși - au participat la înmormân- 
tarea lui. 

Astăzi, regimul lui Ceauşescu caută să evite acuzaţia de 
persecutor al bisericii. Credincioșii sunt condamnați pe 
false încadrări de drept comun: contrabandă, parazitism, 
ete. Unii sunt internaţi în clinici psihiatrice, cum este cazul 
baptistului Nestor Popescu, alţii arestaţi, alţii uciși în 
taină, alții exilați în diferite locuri. Este greu pentru noi să 
cunoaștem toate aceste cazuri din cauza teroarei securităţii, 
dar unele știri ajung până la noi. Preotul ortodox Gavrilă 
Stefan și familia lui stau de mai mult de zece ani sub 
supravegherea securităţii. Are opt copii. Nici nu ştim cum 
reușesc să supraviețuiască. Noi le trimitem din când în 
când pachete cu mâncare și haine, dar niciodată nu am 
primit dela el o confirmare că aceste pachete au ajuns la 
destinaţie. 

„Acţiunea de distrugere a libertății, a culturii, a credinței 
și a oricărui spaţiu de securitate a persoanei a fost începută 
pe. plan naţional din ordinul lui Nicolae Ceaușescu în 1988 
prin planul de “Sistematizare a satelor” cum a fost 
denumită în mod oficial. In felul acesta, aproximativ 8.000 
sate, din cele 13.000 existente în România, vor fi distruse. 
Aceasta înseamnă cam 15.000 biserici demolate şi circa 
15.000 cimitire profanate, pentrucă, în multe sate există 
biserici ortodoxe, catolice și protestante. Mai mult de zece 
mii din aceste biserici sunt ortodoxe şi româneşti, restul 
aparțin greco-catolicilor, catolicilor şi protestanților. 

E cea mai masivă acţiune de genocid biologic și cultural 
pe care vreun regim comunist a conceput-o vreodată. 
Acţiunile de protest pornite de o serie de sate europene care 
iau sub protecţie satele româneşti amenințate de distrugere 
- ACTION VILLAGE . devenită internaţională, cere 
stoparea distrugerilor; ea se lovește însă de refuzul in- 
capatanat al regimului Ceaușescu. 

Sute de sate au fost deja distruse, populaţia 
desrădăcinată prin violenţă, bătrânii au murit de durere, 
copiii nu se pot acomoda. În fața dumneavoastră aveţi două 
hărți: pe una este România, pe cea de a doua numai Judeţul 
"Târgul Mures. Satele care urmează să fie distruse în acest 
tjudeț sunt subliniate cu negru. Multe dintre ele au si dispă- 
rut. In toate județele se va întâmpla același lucru. ” 

Populația Homâniei, formată din Români, Germani, 
Unguri, Turci, etc. este supusă distrugerii, fără nici un fel 
de speranţă, dacă țările occidentale, grupurile umanitare și 
religioase nu vor interveni cu hotărîre. Acest discurs este 
un apel disperat pe care îl adresez Congresului American: 
salvaţi poporul român dela pierire, salvaţi dela distrugere 
pe Români, ca şi pe Maghiari şi Germani. 


Pr. Gh. CALCIU 

Washington DC 

19 Iulie, 1989 
sei PL di A anda bosa vd 
tuia 


lulu) Îutea se sager 


A 


d 


“prezentat 


PAGINA 24 


SEPTEMBRIE 1989 


CĂSĂTORII 


*Româncă necăsătorită niciodată, 30 de ani, domicilia- 
tă în România, inginer cercetător în chimie, doresc 
cunoștință cu un domn în vederea unei căsătorii seri- 
oase. similar ca studii, până la vârsta de 36 de ani. 
Oferte serioase cu fotografie pe adresa: Ion Martin, 
1640 Ocean Ave., 4 2F Brooklyn, New York 11230, 


USA, tel. (718) 434-853. 


*Doamnă 49 ani, gospodină, fără vicii și fără obligaţii 
familiare, doresc căsătorie cu domn serios având si- 
tuație stabilă, de preferință din țările Europei de Vest. 


Răspunsul la: P.Morcov (pentru Lili), Postfach 101326 D 
6050 Offenbach M, West Germany. 


*Licenţiată, cetățenie germană, 43 de ani, doresc co- 
respondență în vederea căsătoriei cu cetățean din 
România stabilit în Vest. Răspunsul la: M.T. Postfach 
103 Brombach - D.7850 Lorrach, West Germany, 


*Român, 45 ani, 1,72 m, 74kg, nefumător, anti-alcoolic, 
brunet, plăcut, inteligent, situație materială și finan- 
ciară bună, doreşte a cunoaște o Româncă până la 40 
ani, gospodină, fizic plăcut, inteligentă, care dorește 


să înceapă o viață nouă printr'o căsătorie fericită în 
Canberra, Australia. Răspunsuri serioase cu fotogra- 
fie pentru Avram, la P.0.Box 374 Dickson, Canberra, 
A. C. T. Australia. Orice scrisoare va primi răs- 
puns și fotografiile vor fi returnate. 


CAUT RUDELE 
ŞI PRIETENII . 


*George Purice din RFG, Linzgaustr. 5, 7772Uhldingen, 
'Tel.07556-5187, caută pe Dl. Suciu Virgil, fost coleg de 
serviciu la Hotel Metropol, Mamaia. Cine cunoaște adre-' 


sa lui, este rugat să-l anunțe la adresa de mai sus. 


*Mihălceanu Gheorghe caută pe FEER NICOLAIE, fost 
coleg în portul Constanța, ajuns în Detroit prin Austria- 
Rog pe acesta sau cunoscuții lui sa scrie la adresa: 
Multeci Misafirhanesi, Yozgat, Turkey. 


“MIC 


Anunturile dela rubrica "MICA PUBLICITATE” sunt redactate de 


FLORIDA 


MARYDeROSA 
REAL ESTATE INC. 


Vă oferă: CASE, MOTELE, HOTELURI, 
MAGAZINE, RESTAURANTE, 


în scopul unei eficiente investiții într'o zonă deosebit 
de frumoasă și liniștită, situată între două centre 


importante: 


ANUNŢ 


Alex. LIXANDRU 


Scharfreiterplatz 51 
D-8000 Munchen 90 
Telefon: (089) 690 0358 


pune la dispoziție autotu- 
rism tip Mercedes -Die- 
sel, la preț redus, pentru 
efectuarea de călătorii în 
România. 

Preluarea și predarea 
mașinii se face la Munc- 
hen. Preluarea maşinii 
se poate face și la aero- 
port, unde se dau și in- 
formații suplimentare. 


(ummnannnanannannnamannannannumnanunnnnnnanannnasaa 


ŞTIRI DIN PARLAMENTUL AMERICAM 


Comitetul Deputaţilor 
Americani pentru Drep- 
turile Omului prezidat de 
deputatul Frank Wolf 
având ca vicepreşedinţi 
deputaţii Tom Lantos şi 
John Porter și parte din 
comitetul lor executiv, au 
ținut o şedinţă publică în 
19 Iulie 1989 în clădirea 
Rayburn, a parlamentului. 

Sala a fost plină de 
Români şi Unguri. 

Pentru problema 
Condiţiile drepturilor 
umane în România au par- 
ticipat cu comunicări: 
Părintele Gh. Calciu, Dorin 
Tudoran, şi Nina Shea. 

Părintele Calciu a 
succint 
prizonieratul religios din 
România, condițiile grele 
ale închisorilor din ţară din 
care ma scăpat nici 0 
familie omenoasă de 
Români, o prigoană 
înverșunată şi deseori per- 
fid aplicată de comunism 
aproape o jumătate de secol 
chinuind poporul drept- 
credincios; copiii nu mai 
stiu să zâmbească, 

Dorin Tudoran a 
subliniat devierea culturii 
noastre menţionând nume 
de scriitori persecutați, 


continuând cu distrugerea 
monumentelor de artă, ale 
bisericilor multiseculare şi 
desfiinţarea satelor. 

Nina Shea menționează 
persecuțiile religioase, în 
primul rând biserica or- 
todoxă, urmată de cea 
catolică, penticostală, etc. 

Pentru a doua problemă, 
Minorităţi și refugiați din 
România, au prezentat 
comunicări: Laszlo Hamos, 
Robert Brown, Laszlo Nagy 
și Eva-Maria Barki. 

Rând pe rând, au 
dezbătut problema per: 
secuțiilor suferite de 
Unguri în România; încer- 
carea de distrugere a 
“ulturii ungare, în care, 
pateticul a înlocuit 
documentaţia și 
preciziunea. Robert Brown, 
cere congresului american 
să fie introdusă limba 
maghiară în Transilvania ca 
limbă oficială, iar apoi să 
fie anexată Ungariei ca o 
provincie a lor luată de 
Români. 

Deputatul Gary Acker- 
man, a conturat didactic 
topicul, privitor la drep- 
turile omului, dar nu la 
neînțelegerile accidentale 
dintre oameni. In viitorul 


apropiat, cu documentație 
clară se va studia neutru, 
pentrucă ajutorul pe care 
America ar dori să-l dea 
României, să fie eficace. 

Deputatul Frank Wolf 
demonstrează că acţiunile 
de conducere ale lui Nicolae 
Ceaușescu nu arată nici un 
fel de schimbare în politica 
internă a țării, ba este mai 
rea decât înainte, în 
ultimul timp. Acestea sunt 
împotriva vieții românești, 
dar legal, împotriva drep- 
turilor umane stabilite la 
Helsinki, 

Deputatul Christopher 
Smith cunoscut ca 
apărător al  necazurilor 
românești, va prezenta 
Camerei Deputaţilor o lege 
prin care să fie interzis în 
America, importul de carne 
și brânză, oferit de guver- 
nul comunist; acest fel de 
comerţ este o acțiune brutală 
împotriva Românilor înfo- 
metați. 

Pare un semn dela Dum- 
nezeu, ca răspuns al 
rugăciunilor, în fața sute- 
rințelor de nedescris ale 
neamului românesc. 


Preoteasa 
Eugenia UŞERIU 


MIAMI - FORT LAUDERDALE 
-MARIANA HUS- 


TELEFON: (305) 925-7784, orele: 10.30 AM - 8.30 PM 
(305)456-7277, orele: 8.30 AM - 10.30AM 


A PUBLICITATE 


solicitanți 


AIRPORT CONNECTION 


Oferim asistență pe aeroportul Kennedy 
pentru conecții cu alte zboruri 


CUVANTUL ROMANESC 


Tel: (212) 633-0296 


E e C 


ÎN HOLLYWOOD CALIFORNIA 


PENTRU O MASĂ BOGATĂ ÎNTR'UN LOCAL FRUMOS 
MERGEŢI LA: 


ORZA'S Romanian Restaurant 


708 N. VALENTINO Pact (NEAR PARAMOUNT STUDIOS 
AT MaLmosa) - HOLLYWOOD, CALIF. 90037 


PENTRU PRÂNZ:LUNI-VINERI 11 am.-3pm. 
SEARA: MIERCURI- SÂMBĂTĂ 5-9 pm. 
Proprietari Jean şi Maria Orza 


UMPĂRAŢI CELE MAI BUNE ŞI 


PROASPETE 
PRODUSE DE CULTURĂ LACTATE 


„IAURTURI . CREMĂ DE BRÂNZĂ 
„BRÂNZĂ DE VACI PRESATA 

„SMÂNTÂNĂ . BRÂNZĂ DE VACI 

„IAURT DE BĂUT 


Ş IAURT PENTRU SOSURI DE SALATĂ 4] 


=> “1AURTUL AMATORILOR DE SOSURI” 


A apărut un excelent manual practic 
pentru îmbunătățirea prorunției și orto- 
grafiei în limba engleză: ee 


AMERICAN ENGLISH PRONUNCIATION 
Autor: LUCIA FOURSON 


Cartea ilustrează toate sunetele limbii 
engleze și este însoţită de 4 casete a 90 
de minute fiecare. Casetele au fost înre- 
gistrate de un vorbitor nativ al limbii 
engleze. 

Autoarea acestei cărţi are '*Master de- 
gree” în Lingvistică dela University of 
Illinois. 

Costul cărții este de $35.00 USA și de 
340.00 în Canada. Trimiteţi check! sau 
money order pe adresa: 


Lucia Fourson 
P.0.Box 829, Park Ridge, 
TI. 60068, UsA 


CALITATE și GUST în care puteți avea INCREDERE 
Incercaţi iaurtul “BIOBEST” și faimosul iaurt 
“ASTRO DOME GRANOLA” Acum! Ambele asortate cu fructe 
Produsele ASTRO se găsesc de vânzare în galantarele 
produselor lactate fine. 
ASTRO DAIRY PRODUCTS LTD.,ETOBICOKE. ONTARIO 


DE NACHTEGAAL 


VAN LISSE 
EUROPA 


ON SALE 
PRETURI AVANTAJOASE 
CAR RENTAL 


CALL ADRIAN 
(416) 591-5466 


E alte, 


ANUNTURI EDITORIALE 


A apărut cartea “Vreţi să râdeți ?” scrisă de actorul Florin Scărlătescu, 


cuprinzând amintiri din 


u ir in minunatul teatru românesc ce am i 

țărisoară România. O frescă în miniatură cu cei mai at i artisti 
si cu întâmplările lor, hazlii din culise i : 
Costul: + 8.00 plus + 1.00 e 


Scărlătescu, 1012 Prospect Av! 


xpediția. Trimiteţi M.O. pe adresa: Florin 
e. Apt, 727, Cleveland, Ohio 441-15 


fi EXODUL EST-GERMAN 


acelora care trec ilegal fron- tarul regim socialist pe care 

jumătate se cifrează tiera dintre cele două state îl suportă de 40 de ani, și 

numărul cetăţenilor ger- sau cer adăpost la una din care nici acum, sub con- 
"7 mani care vor să capete viza ambasadele Bonnului din ducerea lui Erich Honecker 
pentrtu a emigra din alt stat socialist, Acest nu vrea să facă nici un pas 
R.D.G. în Germania de exod masiv arată în direcţia unor reforme, 
Vest. La acesta se mai nemulțumirea est- asa cum Încearcă U.R-S:S., 
poate adăuga numărul Germanilor faţă de falimen: Polonia şi Ungaria. 


fs La peste un milion și 


Au apărut două volume ile poezii de 1 ier 
la creştine, și “Din subsol”, Poe rea 
lume se pot obține scriind la adres: 
Hollywood, FI., 33022, USA. 


Cana ei ““Vezhe”, Poezii şi medi- 
n exlitative crestine. Cele două vo- 
a autorului: Ioan Mirea, P.O.Box 3576, 


„NANTUL ROMANESC 
o 


TENSIUNE CRESCUTĂ 


SEPTEMBRIE 1989 


PRIMUL PRIM-MINISTRU NECOMUNIST, 
ÎNTR'O ŢARĂ COMUNISTĂ 


ÎNTRE EVREI ŞI VATICAN 


Una din organizaţiile in- 
vernaționale evreieşti im- 
nte, Liga împotriva 
defăimării (Anti- 
pefamation League) a 
protestat împotriva 
declarațiilor făcute de Papa 
loan-Paul al II-lea, din care 
reiese că acesta nu mai con- 
sderă că Evreii sunt 
“poporul ales”. Directorul 
din U.S.A. al acestei ligi a 
delcarat că este consternat 
iar doi rabini afiliați acestei 


ligi au cerut printr'o 
scrisoare adresată 
Vaticanului “urgentă 


clarificare”, astfel ca să nu 
se înrăutățească 


în mod 


progresiv relaţiile Evreilor 
cu Biserica catolică. 
Remareile făcute de Papă 
în limba engleză la una din 
audiențele recente, sunt 
următoarele: "Istoria 
Vechiului Testament arată 
în multe părți infidelitatea 
lui Israel față de Dum: 
nezeu. De aceea Dumnezeu 
a trimis pe Profeţi ca 
mesageri ai Lui pentru a-i 
converti, pentru a-i preveni 
de lipsa lor de milostenie şi 
pentru a le prezice că se va 
face cu El o nouă 
înţelegere. Noua întelegere 
„a fost stabilită prin 
sacrificiul de răscumpărare 


a lui 


Hristos, și 
puterea Sfântului Duh”. De 
unde se poate trage con- 


prin 


cluzia că înţelegerea biblică 
făcută de Dumnezeu cu 
Evreii a fost ruptă și 


înlocuită cu aceea facută cu 
Creștinii. 

In ultimi ani a existat o 
stare de tensiune între 
Evrei și Vatican pe de o 
parte din cauza primirii de 
către Papă a preşedintelui 
Austriei Kurt Walheim, pe 
de altă parte din cauza unor 
atitudini ale acestuia care 
au fost interpretate ca in- 
diferente faţă de suferințele 


din timpul holocaustului nazist. 


SUTE DE DEMONSTRANŢI 
ARESTAȚI LA PRAGA 


Poliţişti înarmați cu 
Sastoane de cauciuc au șar- 
Jat asupra demonstranţilor 
Care refuzau să părăsească 
piaţa Wenceslas. S'au făcut 
sute de arestări. Corespon- 
dentii televiziunii austriece 
și vest-germane, au fost 
brutalizaţi, săprgându.-li-se 
aparatele și confiscându.li- 
se filmele. Au fost con- 
lscate filme și dela unii 
seal străini, polonezi, 
aiag a oc care au fost 
A Demonstraţii mai mici 
U avut loc și în alte oraşe 


cehoslovace :G 
valdoy. ca Brno şi Gott- 


| Demonstraţii de simpatie 
mpotriva invaziei 
lovaciei din 1968, au 

„ Avut loc şi în Polonia, unde 


RE i ME a! 
3 spre n ete e ++ 


gi n te 


sute de demonstranți, prin: 
tre care și deputați în 
parlament ai Solidarităţii, 
s'au adunat ca să înfiereze 
evenimentul. In Cracovia, 
protestatarii au manifestat 
în faţa consulatului 
sovietic, cerând retragerea 
trupelor sovietice din țările 
est-europene. 

După cum se ştie, 
parlamentul polonze ca și 
partidul comunist ungar, 
au condamnat de curând 
învazia din 21 August 1968 


-. Numai liderul partidului 


comunist cehoslovac, Milos 
Jakes, continuă să susţină 
ca aceasta a fost necesară 
ca să salveze Cehoslovacia 
de contra-revoluţie. El se 
menţine rigid și în in: 
troducerea reformelor 
preconizate de Gorbaciov. 


A 2l-a aniversare a în: 
vazieii Cehoslovaciei de 
către trupele Tratatului 
dela Varşovia (cu excepția 
României, a fost marcată 
de o mare demonstraţie de 
protest care a avut loc la 
Praga. Peste 2.000 de Cehi 
sprijiniți de mici grupuri de 
turişti unguri şi polonezi 


au demonstrat în piața 
Wenceslas strigând 
"Trăiască libertatea”, 
“Trăiască Ungaria”, 


“Trăiască Polonia” şi cân- 
tand cântece religioase și 
patriotice. Aproximativ 
1.000 de manifestanți care 
au trecut râul Vltava pen: 
tru a demonstra şi în faţa 
Consiliului de Miniştri, au 
fost respinşi cu brutalitate 


de poliție. 


| De 


Data de 24 August 1989 
va rămâne în anale nu 
numai ca un eveniment im- 
portant în istoria Poloniei, 
ci şi ca un moment crucial 
în istoria partidelor 


comuniste din Estul 
Europei. Tadeusz 
Mazowiecki , candidatul 
Solidarităţii, a fost ales 
Prim-Ministru al Poloniei 
de câtre Sejim, cu 378 


voturi pentru, 4 contra și 
41 de abţineri. 

După cum se ştie, în 
urma demisiei fostului 
Prim-ministru generalul 
Czeslaw Kiszczek care în 
cele 16 zile de funcţionare 
nu a reuşit să formeze un 
guvern, la propunerea lui 
Lech Walesa, Președintele 
Jaruzelski i-a oferit lui 
Mazowiecki acest post, 
urmând ca Sejimul să 
aprobe sau să respingă 
această alegere. 

Actualul prim-ministru, 
în vârstă de 62 de ani este 
din 1981 editorul ziarului 
Solidarităţii, Tygodnic 
Solidarnosc și a activat de 
multă vreme în diferite 
cercuri catolice. Astfel în 
1957 a înființat la 
Varșovia, Clubul In- 
telectualilor Catolici, iar în 
1958, revista catolică Wiez. 
Ca şi alți militanți ai 
Solidarităţii, a fost arestat 
în perioada când aceasta era 
considerată ilegală. 

Zilele dinaintea alegerii 
din Sejim, au fost destul de 
tensionate. Hotăriîtoare 
pentru ca Solidaritatea să 
poată obțină o majoritate în 
“Parlament, a fost decizia 


adeusz Mazowiecki 

partidelor minoritare, Par- 
tidul Tărănesc Unit şi Par- 
tidul Democrat, care 
dețineau 22% din voturi în 
parlament, să abandoneze 
coaliția cu comuniștii și să 
se ralieze Solidarităţii care 
avea 35% faţă de cele 38% 
ale partidului comunist. 


Deşi Lech Walesa 
anunţase că în cazul 
alegerii ca prim-ministru a 
candidatului  Soldiarităţii, 
ministerul de interne și cel 
al apărării vor fi cedate par- 
tidului comunist, unii din 
conducătorii acestuia nu se 
declaraseră mulţumiţi. Se 
pare că la scăderea ten- 
siunii politice a contribuit 
atitudinea mai conciliantă a 
liderului partidului 
comunist Mieczyslaw 
Rakowski, în special după 
convorbirea telefonică 
avută cu Mihail Gorbaciov. 


Noul guvern va avea de 


PAGINA 25 - 


rezolvat multiplele şi 
grelele probleme ale 
economiei poloneze, datoria 
externă de peste 39 
miliarde de dolari (1.000 de 
dolari pe cap de locuitor), 
inflaţia pe cale de a atinge 
300%, penuria alimentară 
şi a unor produse de primă 
necesitate. Una din 
situaţiile cele mai greu de 
rezolvat este nemulțumirea 


muncitorilor împotriva 
creşterii cu 500% a 
prețurilor la alimente, 


nemulțumire soldată cu o 
serie de greve recente. 

Starea psihică a 
populației poate fi 
rezumată prin cuvintele 
unei femei care aștepta cu 
mașina la o lungă coadă la 
benzină: ''Vestea ne dă 
puțină speranţă, dar sun- 
tem atât de osteniţi, încât 
nu mai putem să ne en- 
tuziasmăm”. 

După alegerea sa, noul 
premier a primit o serie de 
telegrame de felicitări din 
partea mai multor guverne 
străine. Importante din 
punct de vedere politic sunt 
desigur cele trimise de 
guvernul Uniunii Sovietice 
şi cel al Statelor Unite. 
Mazoviecki a adus elogii lui 
Mihail Gorbaciov, declarând 
că “'perestroica este bună 
nu numai pentru Uniunea 
Sovietică, dar şi pentru 
Polonia”. El a cerut însă 
ajutor ţărilor vestice pentru 
rezolvarea crizei economice: 
“un om care se înneacă nu 
poate învăța să înnoate. 
Prietenii Poloniei nu trebue 
să aştepte până când 
începem să ne înnecăm”. 


A 28-A ANIVERSARE A ZIDULUI DIN BERLIN 


A 28-a aniversare a con- 
struirii de către R.D.G. a 
zidului despărțitor din 
Berlin, a fost marcată de 
câteva incidente. Astfel o 
bombă artizanală a fost 
aruncată în zid în partea lui 
occidentală de către un in- 
divid neidentificat, fără a 
cauza stricăciuni majore. 
asemenea, indivizi 


PROMISIUNI 


Alarmaţi de turburările 
etnice care au loc în diver: 
sele părți ale imperiului 
liderii sovietici ''au anun- 
pat ““transformări radicale 
în federația sovietică!Agen- 
ţia Tass a transmis, fără a 
da detalii, că drepțurile 
republicilor şi regiunilor 
autonome vor fi substanţial 
lărgite. Declarația a făcut 
cunoscut că în această 
toamnă va avea loc o 
sesiune specială a 


mascaţi, venind din aceeași 
parte au produs stricăciuni 
ale acestei bariere ar- 
tificiale din mijlocul 
Berlinului. Ministrul vest 
german al afacerilor inter: 
germane a protestat 
împotriva ridicării acestei 
bariere inumane între Est 
şi Vest. 

La Budapesta 200 de per- 


DE MAI MULTĂ 
ÎN U.R.S.S. 


Comitetului Central care va 
discuta problema naţionali 
tăților din Uniunea 
Sovietică. 

Tass a trecut în revistă 
turburările naționaliste din 
unele republici ca Georgia, 
Estonia, Lituania, Letonia 
și Moldova. In Tările Balti- 
ce şi Moldova, agenția a 
anunţat o serie de greve, de 
data aceasta ale minoritaţii 
ruse, impotriva unor legi pe 
care aceasta le consideră 


AVENTURA UNUI DECRET 


Pe data de 4 Aprilie a 
apărut un decret semnat de 
Mihail Gorbaciov în care se 
făcea cunoscut că se va con: 
damna cu minimum trei 
ani așa zisă crima de a cere 
schimbări în sistemul 
sovietic prin mijloace care 
contravin constituției. 
Decretul mai adăuga și 
crima nouă de insultă sau 
discreditare a agenţiilor sau 
a persoanelor oficiale 
Ruvernamentale, 

La sfârşitul lui Aprilie şi 
în Mai, au avul loc mari 


demonstraţii de protest 
împotriva decretului care 
era etichetat ca stalinist şi 
contrar perestroicii. 

La începutul lui Iunie, 
Congresul Deputaţilor 
Poporului (primul 
parlament sovietic ales 
competitiv din 1918) a 
abrogat textul privind in- 
sulta sau discreditarea 
agențiilor sau persoanelor 
oficiale. 

La începutul lui August, 
noul tip de Soviet Suprem, 
a liberalizat și mai mult 


soane printre care şi turişti 
est-Germani, au cerut 
demolarea zidului. După 
cum se știe, guvernul dela 
Bonn a anunțat închiderea 
ambasadei sale din capitala 
Ungariei, deoarece aceasta 
nu mai poate face faţă 
avalanşei de turiști est- 
Germani care vor să se 
refugieze în Vest. 


AUTONOMIE 


discriminatorii pentru ea. 
Una din cele mai comentate 
legi este aceea dată de 
guvernul estonian, în care 
se decretează dreptul de vot 
numai după o perioadă de 
doi ani de rezidenţă (cinci 
ani pentru. cei ce lucrează 
in oficii publice). ceeace 
afectează pe cetățenii ruşi 
care vin să lucreze sau să-şi 
satisfacă serviciul militar 


in Estonia. 


DE LEGE 


decretul. A adăugat con- 
ceptul de violență şi a 
eliminat pedeapsa minimă. 

"*Ceea ce s'a întâmplat cu 
legea asta este fără 
precedent”, a declarat un 
membru al Sovietului 
Suprem. ''Ea crează 
precedentul, că o lege poate 
să fie întocmită numai de 
comisiile şi de comitetele 
Sovietului Suprem, fară 
amestecul persoanelor 
oficiale din conducerea par: 
tidului”, 


'u 


cel a e a Aalto sac A oaia a ION a 


PAGINA 26 


SEPTEMBRIE 1989 


CUVANTUL ROMANESC 


STIRI DIN TARĂ 


Din 30 în 30 de zile 


RECUPERAREA REFOLOSIBILELOR 


Printre măsurile de reabilitare economică, ce se vor 


discuta la viitorul congres, al XIV-lea, 


“.. 


este şi “in- 


tensificarea activităţii de recuperare şi valorificare a 


materialelor refolosibile”. 


Materialele constituie o sursă importantă de materii 
prime, în unele sectoare cu ''peste 50 la sută, la acoperirea 
necesarului economiei naţionale”, (“R.L.” 7 lulie z.c.) 

lar prin repararea pieselor aruncate se va asigura 
„circa 75 din consumul intern de piese de schimb şi 


subansamble”. 


Bucureștiul se va înfrumuseţa cu sute de “recipiente” cu 


containere speciale pentru hârtie-cartoane, 


cioburi de 


sticlă, metale, mase plastice, materiale textile, etc.” 
Alături de industria petrochimică și cea siderurgică, RSR 


a dezvoltat 


“Industria refolosibilă” 
materiile prime ce stau la baza 


care furnizează 
economiei... ceauşiste. 


Cu cât se colectează mai multă materie primă din lăzile 
de gunoi, cu atâta se dovedește lipsa de materii prime și 
risipă ce se face în fabrici, etc., iar risipa este consecința 
nepăsării și sabotajului tacit al muncitorilor. 


Despre îmbunătățirea 


standardului de viață, aceeași 


poveste ca și'n trecut: “trebue dezvoltat cel mai înalt simţ 
gospodăresc la utilizarea materiilor prime, combustibililor 


şi  energiei...combătându-se 


manifestare de risipă.” 


cu toată hotărîrea orice 


Tot din lipsa de materie primă s'a hotărit ca la Congresul 
al XIV-lea, un ciob de strachină să fie refolosit în postul de 


Secretar General al P.C.R. 


În 


CEAUŞESCU E PUR 
ŞI SIMPLU DEMENT 


TV-Budapesta, în cadrul 
programului “Panorama”, 
discutând problemele din 
RSR, a transmis un in- 
terviu--luat în Statele 
Unite-- d-lui David Fun- 
derburk, fostul ambasador 
American la București. 

“Ceauşescu, spune dl. 
D.F., ştie să manipuleze 
oamenii astfel ca să-i con- 
ducă, să-i domine, 
studiindu-i din punct de 
vedere  psihologic..și are 
perspicacitatea de a atinge: 
o anumită coardă sensibilă, 
a cuiva, pentru a-l 
cuceri...E foarte periculos”. 

“De fapt, Ceauşescu este 
în fond un stalinist de cea 
mai cumplită speță, unul 
care-și închipuie că e 
menit să reorganizeze 
societatea...el e un caz de 
paranoie ajunsă la extrem, 
e un egomaniac care îşi 
închipuie cu convingere că 
el este Dumnezeu...” (A 
fost deja comparat de unul 
cu profetul Moise, N.R.) 

“Soţia sa este, de 
asemenea o egoistă, o 
egomaniacă. Si ea visează să 
acapareze întreaga putere și 
totalul control asupra 
poporului." In ce priveşte o 
alianță cu Cehoslovacia, 
Germania de Est, îndrep- 
tată contra reformelor din 
Polonia și Ungaria, dl. D.F. 
precizează: “Nu are nici un 
sens o alianță cu acest 
nebun.” 


GULAGUL 
BUCUREŞTI-DUNĂRE 


Se lucrează zi și noapte 
la realizarea Canalului 
Bucureşti- Dunăre. Praf, 
fum, camioane, macarale, 
buldozere, etc. e Turnul 
Babel. Muncitori alături de 
soldați, deţinuţi politici 
(trimiși ca criminali de 
drept comun), intelectuali 
și agenţii securităţii care au 
grijă să facă dispăruţi pe cei 
de pe lista oficială. 
(Povestea Canalului 
Dunărea-Marea Neagră). 


Satele din jur, parte 
distruse, completează 
tabloul tragic al noului 
Gulag. 


ABUNDENȚĂ 
DE CERŞETORI 


Pe străzile oraşelor, şi în 
special în Bucureşti, 
numărul cerșetorilor s'a 
înmulțit. Fapt constatat în 
jurnalele documentare tran- 
smise de stațiunile de 
televiziune din Anglia, 
Franţa, Germania de Vest 
şi Austria. 

Afară de schilozii pe 
care-i ajuţi din milă, acum 
au răsărit noi contingente 
de  cerşetori: copiii şi 
bătrânii care-ţi întind mâna 
prin holurile de teatru, 
cinema, ete. 


JAFUL, 
O BANALITATE 


O problemă veșnică ac: 
tuală și “'un indicator de 
funcționalitate socială și de 
civilizație urbană” scrie 
“1,B.” 2.6.89, îl constituie 
funcţionarea celor 5000 de 
telefoane publice din 
capitală. Câteodată o 
întreagă serie de telefoane 
plasate în staţiile de 
metrou, cartierele noi, etc. 
sunt ““Deranjate.” 

Motivele--spune șeful 
secției  întreţineri--Costel 
Balice, sunt: 

A) Umplerea casetelor cu 
monede, B) Folosirea 
necorespunzătoare â 
aparatului de persoane 
nerăbdătoare, blocarea 
aparatelor cu monede defor- 
mate şi, 

“Al treilea motiv, cel 
care, ne dă cea mai mare 
bătaie de cap, este acela al 
furturilor de componente 
sau de aparate cu totul!” 

In cinci luni s'au 
înregistrat ““pagube de 
peste 1.2 milioane lei.” 
Toate aceste acte se comit 
datorită indiferenței “celor 
din jur... care preferă să 
treacă mai departe.” 


SĂ CÂNTE NUMAI 
“CÎNTAREA” 


Până acum se puteau 
comanda  casete-audio cu 
tot genul de melodii: 
șlagăre internaționale, 
muzică de dans, muzică 
populară, etx. Dar se pare 
că la intervenția '“*Cîntării 
României,” care doreşte să 
dicteze peste tot ce se 
numește artă, Consiliul 
Culturii a scos din catolog 
casetele cu muzică 
nesănătoasă a com- 
pozitorilor capitaliști. 


„este 


INUNDAT 
DE TELEGRAME 


Pentru îndeplinirea cotei 
de telegrame pe care 
massmedia trebue s'o ofere 
la “breakfast”” ''Marelui 
Orientator”! ziarele 
înserează telegramele 
trimise de Comitetele 
judeţene care-țin să-l 
asigure că: “Urmând cu 
însuflețire şi răspundere 
orientările și sarcinile 
trasate de dumneavoastră, 
mult stimate şi iubite, 
tovarăşe Nicolae 
Ceaușescu... pământul a 
dat mai mult ovăz, iar vaca 
nu mai dă cu piciorul în 
găleată. 

Din 6 pagini “R.L.” (8 
Iulie) dedică o pagină şi 
jumătate ca să informeze 
cititorii cât orz, ovăz şi! 
barabule s'au produs în 
fiecare colț al ţării. 

Redăm preambulul 
“STATISTIC” Repetat de 
zeci și zeci de ori. 


GRANIŢELE 
BRASOVULUI 


O ziaristă străină care a 
vizitat țara, mergând cu 
mașina, a spus că la în- 
trarea și ieşirea din Brașov 
a fost oprită de milițieni 
care erau curioși să ştie ce 
caută și ce-a căutat în oraș. 
Braşovenii mi-au părut 
foarte  deprimaţi şi 
depresivi în timp ce oraşul 
foarte frumos. 
Autorităţile au luat toate 
măsurile ca acest centru-- 
unde a izbucnit revolta 
muncitorilor-- să aibă o 
faţă sărbătorească In 
magazine se găsesc mai 
multe articole decât în alte 
orașe. (Din declaraţiile d- 
nei Elisabeth Marain tran- 
mise de Europa Liberă, 
N.R.) 


SEE PE II Ia 
a ——————————_——— 
Viitorul centrelor “Agro-industriale”... 


PALATELE “VERSAILLES” ALE REGELUI NICOLAE 


In fotografie vedeţi 
câteva blocuri din orașul 
Dobreta TurnuSeverin 
(“Rom. Lib” 24.12.88). 
Blocurile așteaptă, de trei 
ani, pe lista de a fi 
reparate... 

“In locul ușilor şi 
ferestrelor se cască găuri 
înegrite de vreme” scrie dl. 
Emil Munteanu, după ce 
mai întăi şi-a asigurat 
pielea înşirând realizările 
regimului la piciaarele 
Podului construit de 
Apolodor din Damasc. 

Privind blocurile”... în 
stare de degradare” ne gân- 
dim cum vor arăta, peste 
câțiva ani, orașele agro- 


industriale construite în 
condiţii și mai socialiste... 


Majoritatea mau in- 
stalaţii sanitare, n'au 
canalizare, dar au în 


schimb bucătărie comună, 
cu toaletele în mijlocul 
curţii, iar blocurile “de 
lux” au toaletele raţionate: 
una pe etaj. (Nu ştim dacă 
cei care vor să facă uz de 
toaletă trebue să se înscrie 
pe listă, capătă tichete ori 
trebue să ia un număr?) 
Blocurile, prefabricate, 


au ferestre minuscule, 
ziduri subțiri, ete. Vara te 
înăbuși, iarna îngheți. 

Egrasia, crăpăturile, ete. şi- 
au făcut deja apariția. Se 


oferă ţăranului (pe hârtie) 
un lot de 80 m. pătrați) dar 
despre calitatea terenului 
nu se pomeneşte. Cei ce-au 
plănuit  “'sistematizarea 
agriculturii” au avut grijă 
să aleagă pământul cel mai 
neroditor pentru construi- 
rea “'oraselor”?, 

Nu s'au ridicat biserici, 
nu s'a lăsat loc pentru 
cimitire, dar “Cântarea 
României”, în cadrul 
programului cultural a 
creat o nouă idilă con- 
temporană: “Tinerete la 
etaj”: 

“Vino Leano pe furiş, să 
te pup pe-acoperiş”. 

Nu râdeți. E o tragedie! 


In anul 1989 se vor construi 28 de centre agro- 
industriale, înclusiv Scorniceşti-Olt. Numărul 
oraşelor în 1990 va fi de 265. 


52/ din populaţia ţării locuiește în orașe. In 1965 
procentajul era de 32%. 


Li) 
Printr'o scrisoare trimisă la “Vocea Americii!” 
poeta Mariana Marin se solidarizează cu poeţii Dan 
Alexe și Liviu Cargeopol. 


ma 

La Conferinţa dela Paris unde se discutau “'Drep- 
turile Omului” reprezentantul RSR-ului, Constantin 
Ene, a făcut o declaraţie senzaţională: “Politica 
României se face la Bucureşti.” 

.- 

Cam 107% din cei care încearcă să fugă sunt omoriţi 
de grăniceri (care au ordin să tragă fără somaţie) şi 
alţii îşi pierd viaţa încercând să treacă Dunărea. Se 
crede că anul trecut 20.000 de înşi au vrut să evadeze 
din Raiul Socialist. 


LA) 

In 1988 peste 4000 de Români sau refugiat în 
Iugoslavia cerând azil politic. Anul acesta în primele 
5 luni au cerut azil politic peste 4100 de Români. 

.. 


Distrugerea satelor ce formează centura în jurul 
capitalei este în plină desfășurare. Chitila, Chiajna, 
Mihăilești, Cornetu, 30 Decembrie, Bragadiru, Jilava, 
Măgurele, Pantelimon, Voluntari în scurt timp vor fi 
doar amintiri ale “'ţării de altă dată.” 


Unele cuvinte sunt” din ce în ce mai rar 
întrebuințate de massmedia: mânăstire, împărat, 
grevă, biserică, absurd, imposibil, etc. ele ar trezi 
amintiri sau comparații. Tot în cadrul noului 
vocabular cuvântul “'modernizare” a înlocuit cuvin- 
tele sistematizare și raționalizare. Ultimele victime 
ale '*modernizării” sunt casele ““burgheze”” construite 
în secolul al 18-lea ce împodobesc bulevardul Ana 
Ipătescu. 


LE] 

“Nebunia destructivă la Bucureşti” este titlul din 
ziarul **24 Heures” care apare la Lausanne. Ziaristul 
care a vizitat Capitala spune că acum pe șantiere sunt 
mai mulți soldați de itori 


a... $ 
Muncitorii au primit ordin ca să termine 


sunt noile locuinţe ne explică ziarul “Journal de 
Geneve” [15 Mai): '“Aceste clădiri noi-nouțe arată 
deja ca nişte ruine aruncate în noroi. Constructorii 
nau timp de pierdut.” 
na 
Educaţia tineretului a devenit o problemă de viitor” 
Profesorii sunt siliți să-i treacă pe toţi sub 
amenintarea că dacă nu-i trec; înseamnă că ei nu 
fac destule eforturi și, în consecință, li sevor micșora 
salariile. Concluzia: Profesorul dă notă de trecere, 
elevul trage chiului şi educaţia ''Omului Nou” con-. 
tinuă. 
e. a. 
Ultima carte de telefon sa tipărit în Bucureşti 


acum ll ani. 
a. 


Lipsa apei potabile în Bucureşti a devenit o 
problemă. In multe blocuri din cartierul Militari, 
când deschizi robinetul primeşti un lichid galben și 
noroios care trebue mai întâi filtrat şi apoi fiert ca să 
poată fi băut sau întrebuințat la gătit. 

LE] 


La sfârşitul anului şcolar numărul absolvenţilor 
învăţământului superior a fost de 27.365, al treptei a 
Il-a de liceu 199.578 şi al învățământului profesional 
de 177.620. Confrom deciziei luate de C.P.E. al C.C. 
al P.C.R-ului, toți au fost repartizați în producție cu 
un stagiu obligatoriu de 3 şi 5 ani; iar ca semn de 
“superioritate umanistă” și libertate: “In perioada 
stagiului nu vor fi admise, sub nici o formă, schim- 
barea locului de muncă, transferarea şi detașarea în 
alte unităţi.” tă 


Un medic tânăr, trimis la țară, are în grija lui 
câteva sate, la distanţă de 5-10 km.; dar n'are, în caz 
de urgenţă, cum să-şi viziteze bolnavii. Caii putere ai 
automobilului sunt reduși la o căruță şi un cal- Doc- 
torul e în acelaşi timp și vizitiu şi grăjdar. 


.. 

In Bucureşti un kilogram de carne are patru 
prețuri: la vărsat 19 lei (oase, slănină) şi 31 lei cu mai 
puține oase și slănină; la pachet 47 pentru porc şi 51 
sii carnea de vită, (Capeţi carne macră și un os de 
supă). 


a. 

“Pretutindeni macarale, absolut în toată ţara 
blocuri noi, în general urâte peste tot, și, în sate; 
ulițele vechi--înconjurate de aceste noi imobile agro- 
industriale, ele însele în stare avansată” de 
degradare.” (Din declarațiile scriitoarei belgiene 
Elisabeth Marain care a vizitat recent România): 


LN] 

Numărul celor fără lucru se ridică la 400.000. Ei 
nu se pot numi şomeri, deoarece statul nu oferă 
ajutor pentru şomeri. In Ungaria, Bulgaria, Uniunea 
Sovietică s'au întrodus legi care oferă ajutor temporar 
celor fără lucru. 

LE 

Un turist a oferit, în patru cuvinte, o oglindă a 
vieţii în Epoca de Aur: ““Distrugere, supraveghere, 
penurie, frică.” 


= 


i 


+ 


Ş 


ă 
(VA 


într'o vreme a 
anotimpurilor 


vptngl 
puii p ce în Rusia şi 
e țări din Răsărit, crapă 
alte * olară comunistă, de 
F pub parte a Atlan- 
ai: se întind „norii 
Ei ai iernii roșii: 
oate că pici aici n ar fi 
i îngheţul, dacă din 
ă venit ng : U fi 
esul American n ar îi 
at crivățul stângist, 
, vestejeşte flora şi 
vegetația celor două 
rici: 
Me lesne de înțeles pen- 
“tru orice om cu judecată, că 
fără puternicul. sprijin al 
stângii gunianii din 
Statele Unite, steagul roșu 
secera și ciocanul n'ar fi 
fost înălțat în nici o țară 
din America. Prospera 
5 Cubă, ar fi fost şi astăzi o 
pară catolică de frumoasă 
cultură spaniolă, dacă 
- maționaliştii care au debar- 
cat pe Plaja Porcilor, n'ar fi 
fost trădaţi şi abandonaţi. 
Chiar în îndepărtata 
Asie, Vietnamul ar fi fost 
“tot atât de prosper ca Hong 
Kong sau Taiwan, dacă ar- 
mata americană n'ar fi fost 
sabotată în misiunea ei de 
apărare a libertăţii şi a 
civilizaţiei. Raportul de 
“E. forțe dintre comunism şi 
libertate a fost demonstr 
în Coreea, unde comuniștii 
au cap 
porniseră agresiunea 
impotriva Sudului. 
Cu ani în urmă, aceeași 
înfrângere au suferit-o 
comuniștii şi în războiul 
civil, pornit de ei, în Grecia. 
Ori de câte ori lumea 
liberă şi în speţă 
Americanii, au avut un con- 
fict armat direct cu 
„comuniștii, de fiecare dată 
victoria a fost de partea 
 Americanilor, dar aceasta 
„nu mai convine infiltraţiei 
„ comuniste din lumea liberă. 
După cel de al doilea răz- 
boi mondial, internaţionala 
comunistă - desființată for- 
mal de Stalin, dar păstrată 
> intactă în Apus - şi-a fixat 
„În obiectivele ei, 
Comunizarea Americilor. În 
Să ul lor se afla însă 
Pinaia pai : Statelor 
e, victorioasă în toate 
Curta, cu (ednugbe mul 
uia ocolită, 
evitându-; 
dn Ramat Mar 
FT preiei cal Pete 
mericii Centrale şi 
pir ae terenul era 
revoluţie nic: ppentra 
a paiete Ctrl 
ȘI de Suda făcut ca ata 
tre ele să aa ză 
bntor pă fie guvernate dic- 
vaii către o juntă, 
lovea puțeră prin 
je iza e stat. O 
ipintata socială, regimuri 
stare ri analfabetismul și 
au ta ieie a populației 
E iai ataă n aceste țări de 
i Fevolujii a să izbucnească 
| Oplei , tot felul, mediu 
E, ideilor co A dezvoltare a 
i muniste. Cu toate 


I 


NTUL ROMANESC 


itulat &wpă= ce Făr 


SEPTEMBRIE 1989 


—— George AUGUSTIN— 


acestea, stabilitatea dic- 
taturilor este relativ 
scurtă, răsturnată de o altă 
lovitură de stat, până când 
a apărut dictatura de tip 
sovietic, care a înlăturat 
prin teroare, orice 
posibilitate de închegare a 
unei forţe de opoziție, an- 
ticomuniste. Cu toate 
acestea, comunismul n'ar fi 
pătruns în America fără 
concursul conştient al in- 
filtraţiei, care a speculat 
slăbiciunile morale şi 
materiale şi slaba pregătire 
spirituală și națională a 
unor conducători de stat 
americani. 

Nu poate exista nici o 
scuză de nici un fel, pentru 
Administrația Kennedy, 
care a acceptat cu atâta 
ușurință teza sovietică, de 
retragere a rachetelor din 


Cuba, în schimbul 
neamestecului în forma de 
guvernare comunistă a 
Cubei. 

Nu există nici o 
justificare pentru  aban- 
donarea, în focul 


mitralierelor comuniste a 
Cubanezilor care au debar- 
cat pe insulă pentru 
înlăturarea lui Castro, 
cărora li s'a promis 
acoperirea debarcării cu 


aviația americană, sto 
nsă în ulti lipă: îna 


curajul lui 
Pinochet, Chile ar fi fost 
astăzi o puternică bază 
comunistă şi fără in- 
tervenţia decisivă a 
Preşedintelui Reagan, 
Grenada ar fi fost o nouă 
Cubă. 

Limitele impuse de 
Congres, Administraţiei 
Americane, au făcut ca 
Preşedinţii Reagan şi Bush, 
să rămână neputincioşi în 
faţa traficantului de 
droguri,  Noriega, ajuns 
stăpân în Panama, 
falsificând alegeri şi 
guvernând cu bâta și 
pistolul. 

Recenta hotărire a celor 
cinci preşedinţi de state din 
America Centrală, de a 
desființa bazele forţelor 
naționaliste  nicaraguaene 
din Honduras, demon- 


strează o nouă capitulare în 


fața avansului comunist. 
Faţă de această politică 
de duplicitate a stângii 
liberale, apare uşor „de 
înțeles manifestaţia de sim- 
patie de care se bucură Gor- 
baciov, în Apusul Europei. 


Dezamăgiţi de politica 
Congresului American, 
Europenii caută găsirea 


unei soluţii de viață, pe 
bătrânul continent. Lozinca 
“mai bine roșu decât 
mort”, nu mai este de ac- 
tualitate, acum când nici 
Gorbaciov nu se simte în 
largul lui, în culoarea 
sângelui. 

S'au împlinit însă 50 de 
ani dela semnarea Pactului 
de neagresiune  germano- 
sovietic şi oamenii politici 
din cele două țări . lăsnâd 


pată 


la o parte milioanele de 
vieți pierdute în ultimul 
război - au ajuns la con- 
cluzia că dacă respectivul 
pact s'ar fi respectat, cele 
două mari țări, Germania şi 
Rusia, ar fi fost astăzi în 
culmea puterii. 

„Rusia, nu numai că nua 
pierdut din cel de al doilea 
război mondial, dar 
utilizând aceeași politică de 
expansiune, a ieșit mai 
mare decât la începutul răz- 
boiului, câștigând în sfera 
ei de dominație - dela dar- 
nici aliaţi, Anglia şi 
America - mult mai mult, 
decât din” împărțirea 
Europei, făcută cu Ger- 
mania, Ce n'a putut însă 
realiza Rusia, este ținerea 


pasului cu tehnica 
modernă. 

Datorită politicii gor- 
bacioviene, asigurat în 
securitatea lui, lagărul 
comunist tatonează 


deocamdată mai multe căi 
de adaptare a sistemului 
politic şi economic rigid şi 
anchilozat în tiparele 
marxiste, față de noua con- 
junctură mondială. 

Larga autonomie acor- 
dată ţărilor baltice şi 
represiunea din Georgia și 
Azerbaidjan, sunt două feţe 
ale aceluiaşi sistem și nu 


tradiţie de cultură și 
civilizaţie occidentală, un 
sistem economic adaptat la 
condiţiile ţărilor lor şi când 
au cerut descentralizarea 
din planul central sovietic, 
aveau certitudinea că se vor 
administra mai bine. 
Ocuparea lor forțată, în 
1940 şi 1944 de către Ruși, 
a avut şi ea o pondere în 
acordarea autonomiei în 
cadrul Uniunii Sovietice. 
Georgia, Armenia, Azer- 
baidjanul și celelalte țări 
musulmane din URSS, sunt 
încă dominate de spiritul 
religios şi naționalist, iar 
secesiunea lor este de ordin 
național, fapt pe care 
Uniunea Sovietică îl va 
respinge cu toată tăria, 
mergând până la acte de 
violență armată, așa cum 
s'a întâmplat în Georgia. 
Ruşii urmăresc o adap- 
tare a economiei libere la 
sitemul lor, dar acest fapt 
este imposibil de realizat 
atâta timp, cât sistemul 
economic de bază, rămâne 
planul centralizat pe cin- 
cinale sau alte termene. 
Acelaşi fapt se întâmplă 
și cu libertăţile acceptate în 
Polonia şi Ungaria. Ruşii 
preferă experienţele de 
acest fel, în afara graniţelor 
lor. 
Revenirea din încor: 
setarea sistemului 
economic și politic 
comunist, la o activitate 
normală, este extrem de 
delicată și anevoiasă. Exem- 
plul cel mai evident îl avem 
în Polonia, unde activează 
un parlament liber ales - în 
cadrul compromisului din- 


creta N ratie Cati ETP EI 7 RIP FE 


Pentru orice schimbare de adresă, anunţaţi redacţia 
„ziarului cu cel puţin 4 săptămâni înainte. 


i Cronica internatională 
+ „ 


O NOUĂ CAPITULARE 


tre Solidaritatea și partidul 
comunist. 
Stând 
tratativelor 
comunist, 


liberi la masa 
cu guvernul 
reprezentanţii 
Solidarităţii şi-au dat 
seama de dezastrul 
economic și politic în care 
se află țara, și înţelepţi, au 
refuzat intrarea în guvern 
cu comuniștii, care până la 
urmă sar fi soldat cu 
același eşec şi ar fi ieşit 
compromiși din această 
colaborare. 

Poporul polonez a acor- 
dat încrederea sa reprezen- 
tanţilor solidarităţii, dar 
între cererea de consum și 
producţie, decalajul este 
atât de mare, încât nici un 
guvern actual nu poate face 
faţă. Aceasta este situația 
în Polonia, unde de bine de 
rău, există o proprietate 
particulară a micilor ţărani 
și meseriași, a existat un 
simulacru de libertate dar 
mai ales, a existat o puter- 
nică Biserică Catolică, 
prezentă permanent în 
mijlocul credincioşilor. Care 
va fi însă stituaţia din 
România după dezastrul ce 


va rămâne în urma lui 
Ceauşescu, este de 
neimaginat. 


In Ungaria lucrurile se 
desfășoară mai calm şi or- 


porni la acțiune. 

In ceea ce ne privește pe 
noi ca Români, evoluţia 
situației din Ungaria, a 
trezit multe simpatii pen- 
tru această țară, care ştiind 
să speculeze foarte bine 
opinia publică în favoarea 
ei, nu uită de fiecare dată 
când își anunţă paşii spre 
liberalizare, să arate prin 
contrast cele ce se întâmplă 
în România, subliniind 
discret suferința 
Maghiarilor din România. 
Azilul politic pe care 

- Ungaria îl acordă astăzi 
refugiaților români - pe 
care nu-i ştim cât sunt de 
refugiați- a fost salutat cu 
căldură şi simpatie în exilul 
românesc. Toate aceste acte 
ar fi foarte bine venite pen- 
tru viitoarea colaborare 
dintre România și Ungaria, 
pentru viitor dar, se-cere o 
foarte mare atenţie din: 
partea celor care vorbesc în 
numele Românilor, să nu 
tragă o polită în alb pentru 
viitor. 

Lagărul comunist este 
zguduit din temelii, de 
aceea când după 70 de ani 
de comunism în Rusia și 
circa 45 de ani în Răsăritul 
Europei, orânduirea 
comunistă a ajuns la cel 
mai dezastruos faliment, 
declarația celor cinci 
preşedinţi ai statelor din 
America Centrală de a 
împinge Nicaragua în 
prăpastia comunistă, nu o 
vedem decât ca o nouă, 
gravă, gratuită şi inutilă 
capitulare. 


"măsuri de oprire a penetraţiei comuniste în emisferă 


= 


PAGINA 27 


Efemeride 


a avut loc întâlnirea 
America Centrală, 


La Tela, în Honduras, a 
preşedinţilor din cinci state din 
care s'a sfârșit la 7 August crt: 


Los Presidentes din Costa Rica, El Salvador, 
Guatemala, Honduras şi Nicaragua, cu sombrero și 
fără, au luat în unanimitate o hotârire care a 
nemulțumit Administraţia Bush. Este vorba. de 
declarația unanimă, semnată de cei cinci preşedinţi, 
prin care sa hotărît lichidarea totală a „bazelor 
luptătorilor naționaliști nicaraguaeni, aflate în Hon- 
duras şi împrăștierea acestor luptători, de preferinţă 
la casele lor din Nicaragua, pentru a dispărea peste 


noapte. 

Cântecul de lebădă al luptei pentru libertate în 
Nicaragua - înăbușită la masa conferinței - a fost 
dirijat de Oscar Arias Sanchez, Preşedintele statului 
Costa Rica, laureat al Premiului Nobel pentru Pace 
(bietul Nobel) care la sfârşitul întâlnirii a declarat că 
Statele Americii Centrale şi-au luat soarta în 
propriile lor mâini. 

Această declaraţie stereotipă, de factură pur 
marxistă, am auzit-o de peste 40 de ani, când statele 
afro-asiatice, decolonizate, îşi luau soarta în propriile 
lor mâini, uriașa labă a ursului sovietic. 


Presa de stânga din Statele Unite - o mai fi 
existând şi alta? a salutat cu frenezie hotărîrea de 
lichidare a bazelor naţionaliste, motivând că acţiunea 
militară s'a soldat cu un eşec total. 


Felul în care această presă, antiamericană şi an- 
tiumană, îşi minte cititorii, este scandalos. Să 
reamintim faptele Administraţiei Reagan, care ar fi 
lichidat în câteva luni comunismul din Nicaragua şi 
opoziția de stânga din Congres, care a sabotat toate 
acţiunile anticomuniste ale Președintelui Reagan, iar 
acum, ale Preşedintelui Bush. 


In 1979, mişcarea sandinistă, de orientare 
comunistă, a dat o lovitură de stat şi a înlăturat dela 
conducere guvernul lui Anastasio Somoza Debayle, 
sabotat de Administraţia Carter, care nu i-a livrat ar- 
mamentul plătit anticipat. Carter a trimis imediat un 
ajutor de 400 milioane de dolari, sandiniştilor. La 
numai câţiva ani, Administraţia Reagan, constată că 
sandiniştii, aliaţi cu Cuba, înarmează pe comuniștii 

„din El Salvador, făcând export de revoluţie. Reagan ia 


şi ajută pe luptătorii naționaliști din Nicaragua. 
Minarea porturilor din Nicaragua în 1984, unde se 
descărca armament şi muniții din URSS şi alte țări 
comuniste, slăbeşte într'atât regimul comunist din 
Nicaragua, încât zilele îi sunt numărate dar, vigilența 
stângii din Congresul American, pornește o acţiune 
contra CIA, care dirija acțiunea din Nicaragua şi 
minarea porturilor este interzisă. 


Incurajat de susținerea din Congresul American, 
Daniel Ortega de Saavedra, face nişte alegeri de tip 
comunist prin care se proclamă preşedinte al 
Republicii Nicaragua, dar luptătorii naționaliști 
câştigă teren în luptele pe care le dau contra 
comunismului. 


Atunci a intervenit din nou mâna ocrotitoare a 
stângii din Congres, din Statele Unite, care a interzis 
orice ajutor militar luptătorilor pentru libertate și 
înscenează în plus sinistra audiere în afacerea Iran, , 
murdărind eroismul colonelului North şi paralizând 
aproape în întregime, acțiunea Președintelui Reagan, 
în cursul celei de a doua legislații. 


In aceste condiţii, mai poate fi vorba de un eșec 
militar? 

După aceste acțiuni ale stângii, au urmat nişte con- 
ferințe cu bătutul pasului pe loc, în legătură cu 
rezolvarea '“paşnică” a conflictului din Nicaragua, în 
care Ortega, stăpân pe situaţie, a acceptat formal, să 
țină alegeri în Nicaragua, având de acum destulă ex- 
periență de felul cum trebuesc măsluite alegerile, 
când opoziţia este la pământ. (Vezi alegerile din 
Panama). 


Normal ar fi fost, cum a susținut și delegaţia 
Statelor Unite, ca problema bazelor militare din Hon- 
duras, să fie hotărită după alegerile din Nicaragua, 
programate în Februarie 1990, dar, prezenţa 

„luptătorilor naționaliști în bazele lor, era o 
amenințare pentru falsificarea alegerilor din 
Nicaragua. 


Preşedinţii statelor Americii Centrale, n'au 
rezolvat până acum nici o problemă serioasă, dovadă 
că Noriega dictează încă, brutal, în Panama. Graba cu 
care au votat în unanimitate, apare foarte suspectă, 
dacă ținem seama că senatorul Cristophor Dodd, l-a 
amenințat pe Presedintele Hondurasului, Jose Azcona 
Hoyo, că dacă nu votează pentru lichidarea bazelor 
naționaliste, Congresul American - controlat de stânga 


tă: - nu va aproba ajutorul financiar pentru Hon- 
uras, 


Când Preşedintele din El Salvador, a cerut ca odată 
„cu lichidarea bazelor naţionaliste din Honduras să fie 
lichidate şi bazele comuniste care atacă EI Salvador, i 
s'a răspuns că chestiunea nu figurează pe ordinea de zi. 
Cuba, Vietnam, Nicaragua! Quo Vadis, America? 


pie 
E 
E 
| 


CUVANTUL ROMANESC. 


SEPTEMBRIE 1989 


CRONICA VREMII 


PAGINA 28 


NOTE Si COMENTARII 


PREZENŢA LUI EMINESCU 


—— lon BOIERU— 


INTRODUCERE 

Centenarul morții lui 
Mihail Eminescu a generat 
în exilul românesc un număr 
destul de mare de manifes- 
tări omagiale față de acest 
geniu național. 

S'au făcut servicii reli- 
gioase, s'au organizat con- 
ferințe, s'au prezentat con- 
certe de muzică instrumen- 
tală și vocală și s'au tipărit 
ediții noi ale scrisului său 
sau fragmente din operele 
sale, precum și lucrări de 
analiză şi interpretare a 
creației eminesciene. In 
felul acesta, opera lui Emi- 
nescu a devenit din nou ac- 
tuală și supusă atenției ge- 
nerale. Era necesar să se 
facă acest lucru, atât pentru 
cultura românească, cât și 
pentru nevoile spirituale şi 
ideologice ale exilului. 

Cultura românească nu 
poate fi înțeleasă în funda- 
mentele ei fără scrisul lui 
Eminescu și, deci, a valo- 
rilor şi permanențelor pe 
care le-a evidențiat și de- 


"finit creația sa. Din acest 


punct de vedere, în interiorul 
țării, scrisul lui Eminescu 
a fost viciat, sub regimul 
comunist, care a promovat 
concepția marxistă. Valo- 
rile creaţiei eminesciene au 
fost prezentate prin prizma 
interpretărilor marxiste, 
care nu aveau acces la sub- 
stanța viziunii specific ro- 
mânești a lui Eminescu. An- 
tagonismul violent dintre lu- 
mea eminesciană şi concep- 
ţia marxistă n'a putut fiate- 
nuat prin încercările unora 
de a face opere de biblio- 
filie, de bibliografie sau de 
restituiri în istoria literară. 
Nu a fost posibilă o punte 
de înțelegere între cosmosul 
creației lui Eminescu, între 
valorile lui cu arome curat 
românesti și între hibridi- 
tățile străine ale marxismu- 
lui, care nu aveau aderențe 
nici la gândirea, nici la sen- 
sibilitatea românească, A- 
ceastă asezare antagonistă 
în cadrul culturii naționale 
a făcut posibilă, în cursul 
anilor, intensificarea rezis- 
tenței  anti-marxiste, deci 
amularea valorilor străine 
ale marxismului, respinge- 
rea lor, în totalitate, deoa- 
rece nu se încadrau viziunii 
lui Eminescu care era '“su- 
flet din sufletul românesc”, 
cum afirmase Nicolae Iorga. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 
te CE AA RORLAN ES 


THE ROMANIAN VOICE 
ISSN 0706-8345 


Redacţia și administrația 


P.0. BOX 4217 
STATION D. 
HAMILTON, ONTARIO 
L3V 415 
CANADA 


TELEPHONE: 
(416) 387-1832 


Românismul autentic nu 
poate fi definit, apreciat, 
perceput, valorificat și trăit, 
în afară de românismul vi- 
ziunilor marelui poet si 
scriitor, Toate înălțimile 
idealurilor morale și aspi- 
rațiilor naționale, după Emi- 
nescu, au fost inspirate, sti- 
mulate si încropeite din 
opera lui. Așa a fost Se- 
mănătorismul 'şi literatura 
izvorită din învolburarea lui 
națională, Generaţia Unirii 
care a realizat România 
Mare la 1918 şi Generaţia 
dela 1922, din frământările 
căreia s'a profilat cultura 
românească dintre anii 1930- 
1944. 

După 1944, opera lui 
Mihail Eminescu a fost os- 
tracizată, a suferit un exil 
interior, găsindu-se într'un 
permanent conflict cu încer- 
carea imperialistă a mar- 
xismului. De fapt, opera lui 
Eminescu a vegheat prote- 
guitoare asupra culturii ro- 
mânești si a expus, prin 
aceasta; impotența marxis- 
mului de a influența, dirigui 
şi cuceri această cultură. In 
sfera culturii românești, 
prezența tăcută a marelui 
scriitor, a făcut imposibilă 
articularea unei culturi de 
tip marxist. Mitologia emi- 
nesciană mu a oferit nici o 
sansă marxismului să-şi 
inchege o mitologie a sa, 
în zonele de existență ro- 
mânească. In sfera culturii 
naționale, opera și na- 
ționalismul lui Eminescu, cu 
toate formele ulterioare ale 
acestui naționalism, a ani- 
hilat orice penetrație mar- 
xistă şi a definit caracteris- 
ticile rezistenței împotriva 
unei astfel de penetraţii. 

Un vorbitor dela Cente- 
narul dela Paris a menționat 
că și întemniţele comuniste, 
poezia lui Eminescu, a pro- 
tejat moralul deținuților po- 


“ litici si încurajat ostilitatea 


față de regimul comunist 
opresiv și inuman. 

Eminescu a apărat auten- 
ticitatea culturii românesti 
şi a validat trăinicia tradi- 
iilor strămoșești, 


EMINESCU SI EXILUL 


Cu ocazia Centenarului 
Eminescu, comunitățile ro- 
mânești au participat în di- 
ferite forme la omagierea 
sa. Prin aceste forme, gru- 
purile din exil, pe lângă 


simpla omagiere, au avut 
ocazia unor confruntări cu 
Eminescu, a unor verificări 
de poziții și orientare. 
Adică, întâlnirea aceasta ce- 
remonială și emotivă a avut 
exigenţele ei, de lămurire, 
de explicații și de decizii, 
Toate acestea la un loc al- 
cătuind măsura existenței 
individuale sau comunitare 
pe linia destinului românesc. 
Cât de aproape suntem de 
viziunea lui Eminescu și 
care ar fi rațiunile unei 
eventuale  îndepărtări de 
această viziune ? 

In căutarea absolutului, a 
eternității și aunei existențe 
transcendente, nu ca simple 
expresii metaforice, ci ca 
realități ale sufletului său 
frământat de întrebări me- 
tatizice, Mihail Eminescu a 
găsit puncte de sprijin în 
ontologia neamului româ=- 
nesc. Toate acestea le-a 
închegat, într'o manieră co- 
erentă în viziunea sa, care 
este o măsură a noastră de 
valorificare a lumii. Un 
criteriu de validare a per- 
manențelor naționale. Viziu- 
nea eminesciană ne ajută să 
avem conștiința identității 
noastre personale şi națio- 
nale. Ori de câte ori ne 
apropiem de dimensiunea 
acestei viziuni, şi cu cât ne 
putem integra mai mult, în 
cuprinsul de valori spi- 
rituale și naționale, ale 
acesteia, cu atât ne stabi- 
lim propria noastră identi- 
tate mai complet si mai 
lămurit. Si, în felul acesta, 
dăm un sens adecvat exis- 
tenței noastre în cuprinsul 
vieții de comunitate etnică 
şi morală, Ne întegrăm în 
cultura și spiritualitatea ro- 
mânească și participăm la 
bucuriile ei și la procesul 
de creaţie alacesteia, pentru 
închegarea unitară a neamu- 
lui, caformă istorică de fiin- 


Exilul este parte din în-: 


tregul național, și dispune de 
libertate, ca o condiție pri- 
mara a creației autentice 
de cultură, Nimeni, deci, 
nu ne poate depărta de Emi- 
nescu, afară de propria 
noastră nevrednicie. 
Comunitățile românesti 
din exil care au luat parte 
la omagierea poetului cu 
ocazia centenarului morții, 
au făcut un act de cultură 
majoră, căci s'au integrat 


-CUPON DE ABONAMENT 


valorilor morale ale forme- 
lor lor de existență comu- 
nitară. Comunitățile româ- 
neşti din exil, nu sunt simple 
forme sociale de trăire, ci 
forme de trăire, întemeiate 
pe valori morale, spirituale 
și naţionale. Ele reprezintă 
0 cultură națională, adică 
o conștiință a originii, a 
tradițiilor și a idealurilor; 
ele reprezintă o desfășurare 
de viață istorică, de deve- 
nire a acestei conștiințe de 
identitate etnică și culturală. 

Pretutindeni, unde a fost 
omagiat Eminescu, s'a 
actualizat cultura româ- 
nească și s'auevărsat iz- 
voarele ei bogate de viață, 
de idei: si perspective. In 
felul acesta s'au putut ob- 
serva și înțelege tensiunile 
creatoare ale comunităților 
românești și tăriile ființării 
naționale. 

Eminescu a reamintit tu- 
turor permanențele româ= 
nesti și a ajutat tuturor 
să-și legitimeze, propria lor 
identitate în această înstră- 
inare de țară, pe care o 
trăiesc exilații, 

Sub cupola imensă a gân- 
dului si a sufletului emines- 
cian, exilații români se pot 
aduna fără constrângere, ci 
prin firescul însuşi al isto- 


riei, la împărtășirea dintai- - 


nele culturii naționale. 


Prin omagierea lui Emi- 


nescu, în cadrul centena- 
rului morții sale, exilații ro- 
mâni, s'au cuminecat cu 
sfințenia existenței naționale 
și au deschis noi orizonturi 
pentru aspirațiile neamului 
românesc. In felul acesta, 
opera lui Eminescu a devenit 
0 comoară națională ,unpunet 
de sprijin pentru gândurile 
noastre, pentru faptele si 
idealurile noastre. E 


Eminescu este al tuturor, 
al tuturor Românilor care 
si-au păstrat, în exil, cură- 
tenia sufletească şi se vor 
parte din întegrul românesc. 
Nimeni nutrebue să-lreven- 
dice pe Eminescu, numai el 
are dreptul să revendice pe 
acei pe care-i prețuieste, 
prin criteriile de autentici- 
tate românească, pe care 
le-a încrustat în opera lui. 

Omagierea lui Mihail 
Eminescu, în exila însemnat 
o nouă legitimare a acestui 
exil, și un nou legământ de 
credință şi luptă pentru 
““ideea românească”?. 


(COMPLECTAȚI CU LITERE DE TIPAR) 


[| NOU 


:| NUMELE DE FAMILIE 


PRENUMELE... 
STRADA/Ne 


one nonaeneennovanoeea se asneooesasesaae 


po eoanennonnnen nn oannnneonnsenteneeseseasea 


nmceaensese 


$ 30 PENTRU INSTITUȚII 
$ 25 TOATE ȚĂRILE 


s:+ STATUL/PROVINCIA 


PREȚUL UNUI ABONAMENT PE AN ESTa: 


$ 35 ÎN SUS -ABONAMENT DE 


[] REÎNNOIRE 


pm mnennnenene ana eee era aeasasoneoaaeaa 


n... ....... ms onassasae 


SPRIJIN. 


“LOCUINTE NOI, 
MODERNE” 


Aşa se întitulează articolul din “Scînteia” din 7 
Aprilie 1989, publica pe prima pagină și semnat de o 
oarecare Rodica Serban, având drept supratitlu: “0 
măreață, istorică înfăptuire a poporului, pentru 
popor”. 

Aflăm astfel că: “'...un sfert din populaţia globului, 
deci mai mult de un miliard de fiinţe umane, 
beneficiază de acest drept esenţial”. 

O fi aşa cum gălsuieste dânsa, dar iată, noi, care 
am trait în România diutre cele două războaie mon. 
diale, n'am văzut oameni dormind pe străzi sub cerul 
liber, în afară de câţiva bețivi cersetori, cărora nu le 
era drag lucrul, trăind de azi pe mâine, din mila 
unuia sau altuia. 

Spune mai departe dânsa că:'...aceesul la o 
locuință convenabilă este un drept fundamental al 
omului”, şi noi îi dăm perfectă dreptate. Ne întrebăm 
însă, cât de “'convenabile” sunt locuinţele noi și zise 
cu emfază “moderne” construite cum ni se spune: 
“După Congresul al XI-lea al partidului”? Ce fel de 
conveniență poate fi aceea, când trebue să faci uz de o 
bucătărie comună, ca să nu mai vorbim de o baie sau 
W.C., utilizate și de alți locuitori din etajul respectiv, 
dacă trăiesc în blocurile prefabricate ale regimului 
Ceaușescu! Realitate constatată de ziriaştii străini şi 
descrisă în presa mondială, de multe ori cu puțin 

umor. Se întreba nu de mult unul dintre vizitatorii 
României: ''ce te faci dacă te taie la stomac şi găsești 
ușa W.C. ului încuiată pe dinlăuntru!” 

Despre această situaţie biologică, Rodica Serban nu 


nu 


„suflă nici un cuvânt, dânsa trăind se vede într'o 


lucuință cu adevărat '*modernă”, destinată scribilor 
dela ““Scinteia!?. Fiindcă în România, să fim înțeleşi, 
există doar două clase de em cuvupeaciatura”, 
adică clasa de elită a comuniștilor care se lătăiesc şi 
huzuresc în bine, și ““prostimea” - cum o crede nea 
Nicu-care taie frunze la câini, ducând greul şi amarul. 
Dar să-l ferească Dumnezeu de răzbunarea 
“prostimii”, când îi va ajunge cuțitul la os şi va cere 
capul responsabilului, căci îndură omul cât poate, dar 
şi îndurarea își are limitele ei. 0 

Ni se spune în acest articol că *'România se 
situează pe unul din primele locuri din lume în ce 
privește ritmul şi “volumul construcțiilor de 
locuinţe”, că...““In prezent, 82 la sută din cetățenii 
țării locuiesc în case noi”... 

Să vedem însă, cum este privit “ritmul și volumul” 
acestor construcții de către un ziarist imparţial, și 
anume Dl. G.Y. Gruansky, în revista de turism 
“Traveler”, din luna Aprilie a acestui an, deci exact 
luna in care apărea la București articolul lăudăros cu 
privire la aceste “locuinţe noi, moderne”. Cităm: 
„mai mult de șapte mii de sate au fost sau vor fi 
dărâmate pentru a da loc la locuințe prefabricate de 
beton, cu pereții subțiri, unele din ele cu bucătării 
comune și W.C. uri în afară de corpul clădirii în loc 
de a fi individuale”... 

Dar nici despre asta, Rodica Serban nu găseşte nici 
un cuvânt de spus, în schimb în articolul kilometric 
ce-l semnează, ne spune de “politica ştiinţifică” a 
“mult prea iubitului” - de “teza ştiintifică a con- 
struirii socialismului”?, de :'dezvoltarea multilaterală 
şi modernizarea țării”... Lucruri pe care orice om cu - 
scaun la cap știe că un fost ucenic de cizmar, nu este 
în stare să le realizeze, oricât de talentat ar fi. 
Ceausescu fiind ““supra-om”, la el totul e posibil.. 
Chiar să scoată apă din pietre seci. 

„Cu fiecare an, cu fiecare cincinal au fost 
înlăturate urmele distrugerilor provocate de război” 
spune Rodica Serban, când capitala țării, arată mai 
rău decât Hiroşima distrusă de bomba atomică. Asta 
se datorește desigur “politici ştiinţifice” a partidului 
condus de Ceauşescu, care în ura-i dementă faţă de 
tot trecutul neamului, incearcă pe orice cale să-i taie 
rădăcinile ce-l leagă de mostenirea lui istorică, cu un 
trecut “Geniul Carpaţilor” -cum îl numeşte în bat- 
jocură ziaristul francez Bernard Lecomte în revista 
L Express”! din 14 Aprilie 1989, vrea cu orice chip, 
ca totul „să înceapă cu el si dela el si să arate că în 
trecut n a existat nimic de luat în seamă. 
-, Acest VIS, această “'utopie comunistă” de a crea un 
om nou pe calapodul marxist, este însă departe de 
realităţile de azi ale istoriei noastre, lucru pe care 
"o poate pricepe și n'o poate în- 
țină, Dar nu asta ne miră. Ceea 
| fapt că scribii dela “Scînteia”! 
marxismul a fost depășit de 


D n oloniei şi Ungariei, care merg . 
Cu paşi energici spre adevărat 
în Rusia, trăim o trezire la 
Dar, 
albă! 


realitate. 


ce nu face omul, pentru o bucată de pâine mai 


N 


Nicolae NOVAC 


e muzeu astăzi şi că Româniaa | 


a democraţie. Ba chiar | 


Ă 
“3 
. 


Getei 


PŢ 
STI 


A, e ei ud îti 


= V 


SAD 


ui a-i 


si 


Și