Cuvantul Romanesc nr. 223, ianuarie 1995

CERTITUDINILE NOASTRE ÎN PRAGUL 
MILENIULUI AL TREILEA 


Acest lucru este foarte normal căci, 
psihologic, fiinţa omenească nu poate fi 
"fragmentată" atunci cân. dorim să cunoaş- 
tem structura şi substanța acţiunilor sale. 
Fiecare facultate a vieţii sufleteşti trebue 
luată în considerare, pentru a nu ştirbi 
integritatea ontologică a fiinţei omeneşti. 
Sau, pe un alt plan al existenţei, integri- 
tatea ontologică a ființei naţionale. 

Acum, în pragul unui an nou şi mai ales 
al unui "nou mileniu” se poate verifica pe 
deplin afectivitatea şi sensibilitatea su- 
fletului nostru. Fiecare individualitate, în 
parte, şi fiecare ființă naţională trăieşte 


emoţional, la despărţirea de anul trecut şi 
de ultimii ani ai mileniului al doilea, şi la 
deschiderea unui nou an şi al perspecti- 
velor unui nou mileniu. 

Confruntarea cu viitorul şi cu necu- 
noscutul este puternică şi prima facultate 
care înregistrează reacţiunea şi efectele 
acestei confruntări este sensibilitatea. Însă, 
cea mai puternică confruntare o reprezintă 
aceea care se întâmplă pe dimensiunea su- 
blimă a mileniului. 

Când ne gândim bine la mileniul care 
vine, cel de-al treilea, ne cutremurăm de 
tainele pe care le aduce, şi pe care nu le 
putem controla, nici în substanţa şi nici în 
ierarhia lor. Aici, istoria iese de sub im- 
periul, destul de limitat de altfel, al pute- 
rilor şi influențelor omeneşti. Aici, este 
punctul unde putem percepe că istoria o 
face, în ceea ce este esențial în cuprinsul ei, 
Dumnezeu, forţele transcendentale. Acesta 
este, ca şi moartea, un punct-limită al exis- 


lon HALMAGHI—- 


tenţei noastre. 
Şi direcţia de orientare a mersului is- 


„toric, a devenirii istorice, tot dela Dumne- 


zeu vine. Dacă la Dumnezeu putem ajunge 
prin rugăciune, asceză şi mistică, nici în 
bogatele și imensele taine ale mileniului 
nu putem pătrunde decât pe calea supe- 
rioară a sufletului şi sensibilităţii noastre, 
care este spiritualitatea. Spiritualitatea 
vieţii noastre ne îngăduie să desprindem 
semnificaţia şi sensurile existenţei, în uni- 
tatea ei intrinsecă. 

La despărţirea de 1994 şi de anii urmă- 
tori ai mileniului al doilea, nu ne putem 
apropia de mileniul viitor, decât prin spirit, 
prin capacitatea spiritului de a descifra 
tainele propriei noastre fiinţări, indivi- 
duale şi naţionale. 

In comunitatea naţională, noi, indivizii 
ne integrăm prin firele nevăzute ale sub- 
conştientului şi purtăm în noi valenţele de 
năzuinţă şi idealuri ale vocației naţionale, 


pe care a rânduit-o Dumnezeu odată cu 
geneza etnicităţii specifice, naţionale. 

În interiorul unui mileniu, neamul este 
acela care este chemat să-şi împlinească 
vocaţiunea şi misiunea sa istorică. Avem 
certitudinea că neamul românesc îşi va 
reveni la conştiinţa misiunii sale şi îşi va 
împlini destinul istoric care i-a fost 
încredințat de Dumnezeu dela începutul 
existenţei sale. Mai are încă timp, în ultimii 
ani ai mileniului ce dispare curând, să-şi 
limpezească cugetul de toate influenţele 
nefaste şi alterările pe care le-a suferit în 
iobăgia comunistă. Cu un cuget curat va 
putea să-şi definească propria sa spiri- 
tualitate creştină, şi să strălucească, ca un 
soare, prin creaţiile sale închinate divini- 
tăţii, prin formele lui de viaţă normală şi 
prin idealurile pe care le aduce în istoria 
lumii, ca specifice. 

Aşa dorim şi credem că va fi viitorul şi 
destinul neamului românesc. 


ISSN 
„0705-8365 


ANUL 21 Nr. 223 - IANUARIE 1995 


= 
LA POARTA ANULUI 


Eugen BĂRSAN 


Aş vrea să încep cu lucruri bune, numai că în 
România predomină, pe unde te uiţi, doar recorduri 
de dezastre. Astfel, la poarta anului 1995, țara nu are 
cu ce se lăuda. 

Este adevărat că ea nu mai are un partid unic, dar ; 
puterea face tot ce-i place pentrucă are în mână toate 
mecanismele de control ale regimului totalitar. Şi aşa 
îi dă înainte ca un partid unic, pentrucă ce altceva 
este cvadripartitul PDSR-PUNR-PRM şi PSM care a 
monopolizat toate sectoarele? 

La poarta anului, corupţia oficială acţionează ca cea 
mai puternică forță de dezintegrare social-politică. Şi 
nu se mai miră nimeni că ţara este în starea de obiş- 
nuire cu de toate câte se întâmplă. Între acestea, 
corupţia e baza morală şi juridică a democraţiei 
“originale” promisă de Dl. Iliescu. A democraţiei care 
nu este nimic altceva decât o ficţiune ca blestem. Ceea 
ce în fapt nu-i nimic nou, fiindcă poporul român 
trăieşte deja de decenii în ficţiunile comuniste, 
Gigantica minciună comunistă a împins pe Români 
în ficţiunea marxistă care încă persistă. Căci tot ce se 
vede în politica puterii guvernamentale, e o ficţiune. 
Numai că ficţiunea blestem duce la viaţa blestem. Şi 
aicea-i marele necaz. 

n privinţa acestui lucru, se caută cauze. Dar 
acestea se caută în zadar, când ele sunt căutate 
lăturalnic. Căci cauza nu poate fi găsită decât 
înăuntru, şi ea e dezbinarea. Dezbinarea din cugetul 
şi simţirea poporului. Dezbinarea care este singurul 
lucru reuşit şi perfect împlinit de comunişti și 
neocomunişti. Dezbinarea a fost dela început o 
metodă, iar fărâmițarea societăţii o aspirație care a 
reuşit şi de aceea ea e una dintre marile şi gravele 
probleme dela poarta anului 1995. Cel mai bun lucru 
pe care acest an l-ar putea aduce, ar fi săturarea de 
dezbinare. Aşa cum vara se coc grânele, poate că noul 
an va coace deșteptarea. 

- Noul An începe şi cu îngrijorarea că anticomu- 
nismul devine o stare de spirit tot mai scăzută. De ce? 
Pentrucă se subminează memoria oamenilor în ceea 
ce a fost. De aceea trebue luptat şi impotriva uitării; 
împotriva operei diversioniste de eliminare a anți- 
comunismului ca reper moral în politica din ţară. În 
fapt anticomunismul este mai mult decât un reper. El 
este lupta de restaurare a valorilor care au fost 
răsturnate de comunism. De scoaterea țării din 
mâinile nomenclaturii clocite în Paz uicela UTC-ului, 
care a instaurat ipocrizia ca model de guvernare. . 

Pentru eliminarea unei asemenea situaţii, noul an 


Continuare în pag.3 


| 


THE ROMANIAN VOICE 
THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


„PUBLICAŢIE LUNARĂ 


Speriaţi de dificultăţile 
"tranziţiei" spre democraţia 
de tip occidental şi econo- 
mia de piaţă, tot mai mulţi 
oameni din România sus- 
pină după vechiul regim 
comunist. Unii nu-şi as- 
cund regretul după Ceau- 
şescu personal, iar mormân- 

- tul dela Ghencea are în per- 
manenţă flori proaspete. 
Oamenii au nostalgia unei 
robii "comode", pe care.o 
preferă unei libertăţi “inco- 
mode". E un fenomen psi- 
hic şi social asupra căruia 
S'ar cuveni să mediteze mai 

„serios atât oamenii politici 

„din Opoziția anticomu- 
nistă, cât şi păstorii bise- 
riceşti. Căci orice primenire 
reală a societăţii pleacă dela 
om, iar nu dela teoriile ide- 
ologice sau catehetice, ori- 
cât de juste ar fi acestea în 
abstracţiunea lor savantă. 
Poate că tocmai dintr'o 
insuficientă analiză a reali- 
tăţii brute provine la noi 
divorţul generalizat dintre 
teoriile frumoase şi apli- 
carea lor practică, exaspe- 
rant de ineficientă. 

Opoziția anticomunistă 
din România ar trebui să 
găsească mijloacele politice 
de a se apropia mai mult de 
massa electorală, încercând 
să-i vorbească pe limba ei, 
să-i cunoască mai detaliat 
problemele curente şi să-i 
menajeze mai abil suscepti- 
bilităţile. Vulgul românesc 
are o teamă viscerală de 

Schimbare. E poate un 
defect naţional, accentuat 
însă de cei cincizeci de ani 
de comunism. În asemenea 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


CIRCULAȚIE IN AFARA CANADEI: AFRICA, ARGENTINA, ANGLIA, AUSTRALIA, BRAZILIA, BELGIA, CHILE, DANEMARCA, ELVETIA, GERMANIA, GRECIA, FRANTA, ISRAEL, ITALIA, IUGOSLAVIA, OLANDA, ROMANIA, SPANIA, S.U.A. SUEDIA, TURCIA, UNGARIA, NOUA ZEELANDA 


INVITAŢIE LA REALISM 


—— Răzvan CODRESCU— 


condiţii, oricâtă dreptate ai 
avea, nu vii cu un slogan 
electoral de tipul: "Votaţi 
schimbarea!", căci rişti să 
sperii şi să-ţi îndepărtezi un 
mare număr de alegători 
potenţiali. Sau, când oame- 
nii se tem atât de mult de 
şomaj, nu vii să le spui, în 
plină campanie electorală, 
că ai de gând să închizi 
"coloşii industriali" neren- 
tabili, de unde mănâncă 
pâine sute de mii de alegă- 
tori, aşa cum a procedat un 
candidat la preşedinţie în 
toamna lui 1992! 

Dacă preşedintele Iliescu 
şi partidele neocomuniste 
au avut câştig de cauză în 
alegeri de două ori la rând 
(în 1990 şi 1992), faptul s'a 
datorat, în mare măsură, 
vicleniei cu care s'au pri- 
ceput să-și apropie elec- 
toratul, la care s'a adăugat 
iluzia mulțimilor conserva- 
toare că aceşti politicieni 
de stânga, atât de asemănă- 
tori liderilor de dinainte de 
'89, ar reprezenta o garanţie 
împotriva schimbărilor! 
Oricâte reproşuri am avea 
să le facem acestor neoco- 
munişti obraznici, trebue să 
recunoaștem că au fost mai 
realişti, mai uniţi şi mai 
abili decât politicienii Opo- 
ziţiei; iar rezultatele s'au 
văzut, spre satisfacția lor şi 
spre nenorocirea țării! 

Nu susţinem că Opoziția 
anticomunistă ar trebui să 
împrumute populismul 
deşănţat şi proverbiala lip- 
să de scrupule a Puterii 
actuale. Dar o "mlădiere" a 
tacticii politice a Conven- 


ției Democratice ar fi de 
primă necesitate, pe măsură 
ce ne apropiem de o nouă 
înfruntare electorală. 

In ce priveşte cealaltă la- 
tură a problemei, cea spiri- 
tuală, lucrurile nu sunt mai 
puțin complicate. Pentru a 
ieşi definitiv din "noaptea 
roşie", păstorii sufleteşti ai 
Românilor, fie că sunt 
Ortodocşi sau Uniţi, ar tre- 
bui să se implice mai mult 
în procesul de des-tro- 
glodire morală şi intelectu- 
ală a poporului larg, cu 


Preţul unui abonament anual 
30$/50DM 


instrumentele mai subtile 
ale pedagogiei creştine. În 
principiu, Biserica ar trebui 
să constituie un refugiu din 
faţa tensiunilor şi dezbi- 
nărilor istorico-politice. 
Când însă Bisericile însele 
întreţin tensiunea şi dez- 
binarea, indiferent de jus- 
tețea raţiunilor pe care le 
invocă, acţiunea lor îşi 
pierde şi din demnitate şi 
din eficienţă! Este trist şi 
îngrijorător că, în ultimii 
ani, Bisericile tardiționale 


Continuare în pag.4 


ZA CITIŢI z 
IN ACEST NUMAR 
articole semnate de următorii 
colaboratori din România 


Dumitru CIOBANU pagina 17 


Răzvan CODRESCU pagina 1 
Prof. Banu SERDARU pagina 3 
Prof. T. B. ŞUŢEANU pagina 4 
Av. George VASU pagina 5 
Adrian GRIGOROPOL pagina 6 
Prof. Aurel Justin HOSSU pagina 7 
Sergiu RĂDULESCU pagina 7 
Prof. lonel RĂDULESCU pagina 8 
Florea OLTEANU pagina 8 
Dan Emilian ROȘCA pagina 8 
Prof. Radu BADIU pagina 9 
Florin Oprea SĂLCEANU pagina 9 
Dumitru GEORGESCU pagina 17 


| 
| 


PAGINA 2 


EDITORIAL 


GÂNDURI PENTRU 
ANUL 1995 


In scurgerea anilor, am pierdut şi anul 1994 şi ne 
punem întreaga noastră speranţă în cel care vine. 
Poate ne aduce ceva care să ne aline durerile noastre 
profunde şi să potolească îngrijorările cu care trăim, 
în răspândirile noastre de aici, din toată lumea şi din 
țară. Anul care a trecut nu ne-a liniştit deloc inimile 
şi gândurile, nu s'a induplecat să ne uşureze 
îndurerările şi s'a risipit ca şi când nu s'a întâmplat 
nimic în lume. 

Şi totuşi, nu am pierdut speranţa salvării 
româneşti. Credem cu tărie în viitorul însorit al 
neamului român. De multe ori în istorie, poporul 
român a fost îngenuncheat, umilit şi ameninţat cu 
dispariţia sa din lume, din cauza condiţiilor nefireşti 
la care a fost supus. Şi, s'a ridicat din cele mai adânci 
căderi ale sale, date de invadatori, de barbari, de 
fanarioți, de tot felul de păgâni. Nici după in- 
stauraţia puterii bolşevice şi a dictaturii comuniste, 
acum 50 de ani, nu mai existau speranţe de a scăpa 
din iadul comunist. Revoluţia din Decembrie 1989 a 
spulberat ideea unei permanente dominaţii co- 
muniste a ţării. Însăşi tirania Moscovei roşii s'a 
lichidat. 

Astăzi, în România şi poate peste tot în țările care 
au fost stăpânite de comunişti, au rămas forme dure 
de presiune politică şi profunde spălări de creier, 
care împreună împiedică refacerea ţării. Guvernul 
din România este încă un guvern de factură co- 
munistă, cu programe şi intenţii, care nu corespund 
cu interesele româneşti. Comuniştii din conducerea 
de azi nici nu pot să contribuie la restaurarea unei 
ordini cu adevărat româneşti, pentrucă ei nu cunosc 
tradiţiile româneşti, nu au fost formaţi într'un climat 
de cultură, idealuri şi forme istorice de viaţă ro- 
mânească. Aceşti conducători comunişti de astăzi 
sunt străini de sufletul şi de simţămintele româneşti. 
Ei nu fac parte din dospeala etnică, românească. Din 
această cauză, ei şi tocmelile lor politice nu vor putea 
dura. Se vor stinge. 

Apoi, revenind la starea de azi a poporului român, 
trebue să remarcăm că, pe lângă spălaţii la creier, 
există şi minţi luminate, care şi-au păstrat curăţenia 
şi tăria spirituală. Acestea sunt nădejdile de refacere 
naţională. Ei au percepția vieţii naţionale, a în- 
tregului românesc, a tradiţiilor şi marilor dorinţi de 
împlinire în viitor. Şi sunt gata să înfrunte toate 
forţele negative. Mai sunt apoi “disperaţii”, "flă- 
mânzii" şi toţi cei ce trăiesc în condiţiile cele mai 
teribile ale vieţii sociale. az 

Țara are nevoie de un răgaz în care oamenii de 
încredere şi pregătire sufletească să-şi regăsească 
linia de plutire, pentru a înţelege bine condiţiile 
vitrege în care traieşte România de azi. Aceştia vor 
întemeia o nouă Opoziţie politică şi naţională. Şi 
numai două condiţii primordiale se cer acestei 
Opoziţii naţionale: credinţa în Dumnezeul stră- 
moşilor şi solidarizarea cu neamul românesc care au 
salvat totdeauna în trecut, poporul român din toate 
tragediile şi dela dezastrul pieirii sale. 

Aceşti factori - dragostea de neam şi credinţa 
creştină sunt şi virtuțile de sprijin ale ziarului 
nostru. Pe ele ne fundăm toată încrederea noastră 
pentru viitor. Aceştia sunt pilonii existenţei româ- 
neşti, în care ziarul nostru crede fără rezerve. i 

Acum, la începutul anului 1995 venim cu toată 
puterea strădaniilor noastre să intensificăm lupta 
pentru promovarea adevărului, pentru eliberarea 
românească, mai cu seamă că ne apropiem de 
mileniul al treilea al istoriei lumii, care ne cere 
luciditate şi analiza profundă a condiţiilor de 
existenţă, şi individulă şi naţională. pete, 

Neamul întreg - cel românesc - este chemat să facă 
bine socotelile înainte de a păşi pragul viitorului 

mileniu pe care l-a rânduit Dumnezeu şi Românilor, 
la un nivel de mare demnitate, nu ca aceea de azi, 
înnecată în mocirla comunistă. 


La Mulţi Ani şi biruinţă, vă dorim din toată inima. | 


George BĂLAŞU 


CĂTRE CITITORI 


SPRE CUNOŞTINŢĂ: Ţinem să fa- 
cem cunoscut că Redacţia acestul 
zlar nu împărtăşeşte intotdeauna 
ideile şi punctele de vedere ale 
colaboratorilor din articolele sem- 
nate. 


IANUARIE 1995 ________———— 


CUVÂNTUL ROMANeye 


ARHIEPISCOPUL VALERIAN D. TRIEA, 
APĂRĂTOR AL ORTODOXIEI ŞI 
VALORILOR NAŢIONALE 


—— Alexandru NEMOIANU —— 


Arhiepiscopul Valerian 
D. Trifa a luat în mâini câr- 
ja episcopală, simbol al 
autorităţii, dar şi enormă 
povară pentru umerii unui 
muritor, în împrejurări îs- 
torice teribile. Acele cir- 
cumstanţe istorice afectau 
nu numai comunitatea Ro- 
mânilor americani, hotărâți 
să nu abandoneze libertatea 
lor sub nici o formă, ci şi 
Neamul Românesc în tota- 
litatea lui, precum şi bunul 
nume, credibilitatea istorică 
a Bisericii Ortodoxe. 

Este bine ştiut că pentru 
Ortodocşii din Estul Euro- 
pei comunismul a însemnat 
o dublă nenorocire. Nu 
numai că țările respective 
au fost cotropite şi nenoro- 
cite, dar Bisericile Ortodoxe 
au căzut sub controlul celor 
care erau duşmani declaraţi 
ai lui Christos. Cu tenaci- 
tate şi perversitate, insufla- 
tă de chiar duhul necurat 
care îi stăpânea, comuniştii 
au prigonit sistematic Bise- 
rica Ortodoxă, au umilit-o şi 
batjocorit-o şi au pus-o în 
situaţii care au făcut-o 
suspectă, măcar sub specia 
conduitei publice, în chiar 


* ochii credincioşilor ei. 


In fruntea Bisericilor 
Ortodoxe, în tronurile pa- 
triarhale, metropolitane şi 
episcopale au fost instalaţi, 
în contra voinţei turmei 
drept măritoare, prin silni- 
cie, şantaj şi nelegiuire de 
tot felul, oameni slabi, cu 
tare şi uşor de manipulat. 
Slujitorii destoinici ai Bi- 
sericii au fost marginalizaţi 
şi în foarte multe împre- 
jurări încarceraţi sau lichi- 
daţi fizic. Situaţia era grea 
şi în mai toate formele or- 
dinea firească a lumii se 
clătina din temelie. 

Este uluitor şi doveditor 
stării de graţie, de miracol, 
în care ne aflăm că dacă “în 
mare” se părea că forţele 
răului au supus lumea, prin 
truda în detaliu şi prin "cei 
mici” lucrarea răului a fost 
zădărnicită. In cazul Româ- 
nilor, Ortodoxia s'a păstrat 
prin călugări şi credincioşi 
care în toate privinţele pot 
fi asemănaţi cu acei cre- 
dincioşi aleşi din primele 
veacuri de viaţă creştină. O 
altă latură, în care Orto- 
doxia Română s'a păstrat în 
toată tăria şi s'a putut face 
model de urmat, a fost 
Episcopia Română Orto- 
doxă din America, dăruită 
de Dumnezeu în ceasul ne- 
voii cu Episcopul Valerian 
D. Trifa. 

Nou alesul Vlădică adu- 
cea cu el, pe lângă o excep- 


țională cultură teologică şi 
aleasă experienţă misiona- 
ră, o voinţă tare şi o dedica- 
ție către Ortodoxie care sau 
dovedit de neînfrânt. : 

Episcopul Valerian s'a 
dovedit un înfocat apărător 
al Ortodoxiei şi al valorilor 
naţionale româneşti mai 
autentice într'un moment 
de mare cumpănă. Este 
foarte greu şi riscant de 
spus cum s'ar fi dezvoltat 
Ortodoxia Românească din 
America fără Valerian, dar 
se poate spune cu toată 
certitudinea că înflorirea 
Ortodoxiei în America şi 
direcţia de dezvoltare pe 
care o are astăzi îi sunt 
datorate în foarte mare 
măsură, 

Cu intuiţia fără greş care 
caracterizează gândirea şi 
modul de acţiune al marilor 
personalităţi istorice, al 
celor care mută înainte 
istoria, Episcopul Valerian 
şi-a dat seama că pentru 
turma lui, pentru Românii! 
americani, căderea sub 
ascultarea Patriarhiei dela 
Bucureşti, ajunsă în foarte 
tristă situaţie de unealtă a 
regimului bolşevic, ar fi 
însemnat condamnarea la 
moarte. Este aproape sigur 
că cei mai mulţi dintre 
Ortodocşii români-ameri- 
cani, fie s'ar fi separat de o 
Episcopie fără relevanţă, 
fie, s'ar fi alăturat altor 
denominaţii sau altor ju- 
risdicţii ortodoxe. Este 
iarăşi posibil că astăzi nici 
nu am fi mai putut vorbi de 
un grup semnificativ român 
american, 

Episcopul Valerian a 
ştiut să adune la un loc 
turma risipită şi dezorien- 
tată, pe tineri şi pe bătrâni 
deopotrivă, şi a ştiut să le 
dea tuturor motive de mân- 
drie şi voinţă şi justificare 
de a persevera în lucrarea 
cea bună. 

Apărând Ortodoxia ro- 
mânească din America, Va- 
lerian a salvat comunitatea 
Românilor americani. Acest 
fapt este simbolic şi asupra 
lui trebue mereu reflectat şi 
învăţăminte trebuesc trase. 

Arhiepiscopul Valerian a 
ştiut să arate credincioşilor 
lui că ei sunt parte dintr'un 
popor şi dintr'un proces 
istoric cu vechi şi tari ră- 
dăcini. Că ei sunt scobo- 
râtori prin sânge dintr'un 
neam vrednic şi prin cre- 
dinţă ţinători de o comu- 
nitate care a ştiut să treacă 
prin toate furtunile vre- 
milor. Marele. Ierarh a ştiut 
să scoată în evidenţă şi să 
păstreze acele trăsături care 


ABONAŢI-VĂ LA ZIARUL 
CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Abonamentele şi reinnoirea lor, se pot face 
după cum urmează: 
Din Canada şi U.S.A. se pot face "Cec Poştal 
(Money Order) sau "Cec Personar". 
Din Europa şi alte continente, prin "Mandat Poştal" sau 
"Cec Internaţional" pe adresa ziarului: 
CUVANTUL ROMANESC 
P.O0.Box 78010 

Westcliffe Postal Outlet 

Hamilton, Ontario, Canada L9C 7N5 


Second Class Mail Registration Number 4133 


REÎNNOIŢI-VĂ ABONAMENTUL 


au dat grupului român 
american personalitate şi 
rost de a fi. 

Arhiepiscopul a ştiut să 
arate care sunt motivele de 
a privi trecutul cu mândrie 
dar a arătat că aceasta nu 
este suficient. El a arătat că 
fiecare generaţie şi fiecare 
individ trebue să lase ceva 
în urma lui, pentru a fi po- 
menit şi a afla justificare în 

erea timpului. 

ntr'un articol intitulat 
"Să ne facem datoria” şi 
publicat în “Solia” din 11 
Martie 1956, Arhiepiscopul 

Valerian spunea: 
„_"Uitându-ne înapoi, sute 
şi sute de ani, la vremea 
când s'a început orânduirea 
bisericească, nu putem să 
nu admirăm curajul, înțe- 
lepciunea şi puterea de 
sacrificiu a celor cari... au 
pus piatra cea din capul 
unghiului comunităților 
creştine în lume... De atunci 
şi până acuma generaţii 
după generaţii au adăugat 
la ceea ce au găsit... Între- 
batu-v'ați vreodată ce s'ar fi 
întâmplat dacă la un mo- 
ment dat nimeni nu ar mai 
fi făcut nimic?... Făcutu-ne- 
am deplin datoria?... Ne-am 
implinit toate datoriile de 
creştini ortodocşi şi Români 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


* Nu garantăm apariţia art 
colelor mai lungi de 4 pagini 


americani?" 
> Din cele citate se pot des- 
prinde câteva concluzii. 


În primul rând rezultă 
din nou înţelepciunea ma- 
relui Ierarh care putea cu- 
prinde generalul şi îl putea 
cobori la cauza clipei pen- 
tru a smulge o nouă cuge- 
tare cu valoare generală. 


În al doilea rând, rezultă 
din nou concepţia lui Vale- 
rian despre istorie şi despre 
rolul individului. Pe de o 
parte, în această concepție, 
individul avea a da respect 
credințelor şi “valorilor tra- 
diţionale, dar în plus, el 
trebuia să lucreze neincetat 
pentru a îmbogăți şi în 
prospăta aceste valori. 
Concepţia Arhiepiscopului 
Valerian nu era unâ 
ci evolutiv organică, 0 COR 
cepţie în care comunită E 
şi individul nu se afis 
subordonare unul faţă 
altul, ci în conlucrare d 
ganică şi mereu creatoart: 
La aceasta se mai adaut, 
faptul că, această concepte 
Arhiepiscopul Valcea 
întărit-o prin fapte şi 15, 
în urma lui lucruri € de 
fac un exemplu şi mode 
urmat. 


dactilogratiate la 2 rânduri: 
Redacţia nu doreşte să in 
tervină cenzurând prin foniă 
împrejurărilor, textele 
Supradimensionate. 


*-Manuscrisele nepublical€ 
nu se înapoiază. 


*Reproducerea articolelo! 
este interzisă fără men 
ționarea sursei. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC IANUARIE 1995 


REȘIȚA 


PAGINA 3 


CÂND CAUŢI CE NU-I 
POŢI GASI ŞI ADEVARUL 


PREVESTEȘTE FURTUNA! 


„Deşi a durat numai opt 
zile, revolta reşițenilor sia 
înscris în istoria neagră a 
României neocomuniste ca 
"Fenomenul Reşiţa”. 

Teoriile care încearcă să 
explice acest fenomen sunt 
numeroase şi în majoritatea 
lor există un sâmbure de 
adevăr. Că Reşiţenii de- 
pind strict de cele două 
imense combinate indus- 
triale în care muncesc 
bărbaţii, în timp ce femeile 
sunt casnice, este parţial 
adevărat. Cealaltă parte de 
adevăr este că, dacă toți 
bărbaţii muncesc la com- 
binat, atunci numai femeile 
pot fi angajate în restul de 
servicii absolut necesare în 
orice oraş, cât de indus- 
trializat ar fi el. 

Teoria că fenomenul Re- 
şița a apărut datorită fap- 
tului că cei doi coloşi in- 
dustriali nu au comenzi 
este adevărată, dar la fel de 
adevărată este şi pentru 
alte combinate ale indus- 


Mihaela MOISIN 


triei grele sau uşoare din 
alte oraşe ale țării. 

Faptul că nu s'au plătit 
salariile muncitorilor este 
iarăşi adevărat, dar şi în 
alte întreprinderi din ţară 
salariile nu s'au plătit la 
timp. 

Diferenţa între Reşiţa şi 
alte câteva oraşe sau re- 
giuni similare pe de o parte 
şi restul ţării pe de alta, 
este că în oraşele strict 
muncitoreşti nu există 
oameni care se "descurcă", 
mai cu una, mai cu alta. 
Aceşti aşa-zişi "descur- 
căreți”, interesaţi numai în 
profitul lor personal, nu-şi 
găsesc locul în oraşele 
pline de muncitori. 

Ceea ce este însă carac- 
teristic tuturor acestor 
teorii este concluzia lor: 
economia României este 
falimentară, şi mai de- 
vreme sau mai târziu, “fe- 
nomenul Reşiţa” se va 
transforma în "fenomenul 
România”. Pentrucă oricât 


LA POARTA ANULUI 


—— Urmare din pag.1 


cere adâncirea într'un examen de conştiinţă colectivă 
care să ducă la dreapta judecată de scoatere a ţării din 
întunecimea în care se află. Ce pare a constitui mai cu 
seamă o greutate în această privinţă, este îndărătnicia 
de tovărâşie cu întunecimea care are ca vârfuri con- 
ducătoare forţele nomenclaturiste. E vremea ca 
vătămarea istorică făcută de aceste forţe să fie 
cunoscută, şi să i se pună capăt. 

Numai că, din nefericire, unde Iliescu este un 
preşedinte “original” şi poporul ţine să fie original. 

„Prin faptul că nu vrea să se deștepte; Persistă să 'se 
menţină la o stare de amorţeală întriun haotic babi- 
lonism de amoralitate. Ar fi cazul ca atunci când în 
jurul Românului se întâmplă ce se întâmplă, el să nu 
mai stea pe loc. În realitatea tristă, cine stă pe loc nu 
înțelege nimic din ce se întâmplă. lar această neîn- 
țelegere trebue spartă de poarta lui 1995. Numai aşa 
se poate deschide drum nou spre înainte. Un drum 
care cere, la rându-i, o inimă deschisă pentru ţară în 
care să poată creşte victoria vrută de Revoluţie. 

Până la această victorie care trebue să fie, va conti- 
nua anomalia: aceiaşi oameni care au făcut comunis- 
mul, fac democraţia şi capitalismul. Sub această 
tragică realitate, vremea vine, vremea trece... Şi, până 
una alta, în România nu se poate cultiva nici o valoa- 
re. Viaţa din chingile amoralităţii, excede valorile. 
Toată politica puterii se reduce la a-i fi ei bine! Restul 
nu contează. 

Poarta anului 1995 preia o asemenea anomalie ca 
pe un rău adânc care sălbăticeşte lumea în cele rele. 
Un rău care trebue vindecat, ca o condiţie de revenire 
a poporului român la firul normalităţii legitime a lui, 
cu rădăcini în vechea morală şi cuviinţă legată de 
curţile satelor. Este singura alternativă salvatoare în 
faţa măiestriei ipocrite a guvernanţilor nomenclatu- 
rişti de a vopsi cioara, prezentând-o drept papagal. 

La poarta anului nu putem, de asemenea, trece cu 
vederea că Românul s'a născut cu talentul de a o lungi 
în toate cele ce sunt, Un talent luat în primire de prover- 
bul "Cine lungeşte groapa altuia, cade singur în ea". 
Dacă acesta pare a fi mersul lumii româneşti, el tre- 
bue rupt. Prin efortul acestei lumi de a se ridica clipă 
peste clipă, cu curajul de a gândi și purta viaţa naţio- 
nală în spiritul unei istorii de descătuşare, Numai aşa 
se poate scăpa din infernul început în 1944, care a pus 
în joc ființa omenească românească prin incredibile 
chinuri ale trupului, sufletului și minţii. 

Întrebându-ne ce se alege de biata țară unde mize- 
ria numită popor se târăşte dela an la an, la poarta 
Anului Nou vedem şi semne bune. Din mizeria de 
nedescris şi din starea de dezinteres faţă de politică, 
Românii au început să se uite cu disperare şi ame- 
ninţător la guvernanţi. Pe de altă parte, mai vedem şi 
o scindare în colosul sindicatului muncitoresc. În 
timp ce o parte din el rămâne cu mafia puterii, altă 
parte s'a decis să colaboreze cu formațiunile politice 
de opoziţie, Dacă această despărţire subzistă, ea va fi 
o mare lovitură pentru putere. 

La poarta anului 1995, zilele puterii nomencla- 
turiste ar trebui să fie numărate, Chiar dacă singura 
idee politică a D-lor Iliescu şi Văcăroiu este să nu se 
întâmple nimic. Cel mai bun lucru care s'ar putea 
întâmpla în 1995 ar fi şansa afirmării unei voințe 
politice naţionale. Fără de asta nu se vede cum s'ar 
putea înainta. Şi ea ar fi - eventuale alegeri anticipate, 
care trebue să dea rezultate diferite de cele din 1992. 
Numai cu aşa ceva se poate des-instala pendulul 


politic nomenclaturist. Eugen BÂRSAN 


ar încerca un guvern şi un 
preşedinte incompetenţi, 
dezinteresaţi în bună- 
starea poporului, trădători 
şi criminali să prelungească 
această stare de agonie, 
luând dintr'un buzunar şi 
punând în altul, umplând 
poporul de promisiuni, cu- 
rând li se vor goli complet 
buzunarele: şi de bani şi de 
promisiuni. 

Românii constituie un 
popor deosebit de dotat, de 
inteligent, de muncitor şi 
foarte uşor adaptabil şi la 

” rău şi la bine. Singurul lui 
necaz este că după jumătate 
de secol de sclavie, crezând 
că au scăpat drept în liber- 
tate, Românii suferă de o 
naivitate crasă şi de lipsă 
de precauţie. Se comportă 
ca o fată care a fost educată 
într'o şcoală de fete, iar 
când a împlinit 18 ani şi a 
ieşit în lume, crede că tot ce 
zboară se mănâncă. Numai 
astfel se poate explica 
alegerea şi re-alegerea unui 
guvern şi a unui preşedinte 
comunist în România după 
1989, numai astfel se pot 
înţelege ieşirile din greve 
şi revolte ale atâtor mun- 
citori, imediat ce li's'a dat 
salariul restant şi li s'a 
promis asigurarea locului 
de muncă. Aş înclina să 
cred, că de fapt, cei mai 
mulți, în necazul lor, do- 
resc să fie minţiţi: “Minte- 
mă frumos!" 

Şi conducerea actuală a 
României ştie să mintă 
foarte frumos şi zâmbăreţ 
şi uite aşa, din minciună în 
minciună, poporul român 

» îşi trage zilele în jos, şi tot 


" maijos. 


Pe deasupra, nici pro- 
misiunile făcute ţăranilor 
n'au fost respectate, pă- 
mântul nu li s'a dat încă, 
unelte nici atât, îngrădiri ca 
pe vremea lui Ceauşescu... 
minciuni şi iar minciuni... 

Toată nenorocirea în 
care se zbate astăzi Ro- 
mânia este rezultatul unei 
hibrid nenorocit al eco- 
nomiei de piaţă altoit pe 
structura unui sistem so- 
cialist păstrat din interese 
personale, diabolice ale 
conducerii neocomuniste a 
României. - 

Se pare că poporului 
român îi trebue mulţi ani 
de suferinţă, ca în vremea 
lui Ceauşescu, pentru a ieşi 
în stradă şi a da Jos. pe 
conducători. Cinci ani, din 
'89 încoace sunt încă prea 
puțini, pe principiul de a 
"nu-i da Doamne omului 
cât poate să suporte", Toate 
prețurile cresc, mizeria 
economică, socială, morală 
creşte, dar n'a ajuns încă la: 
limită. 

România este azi ca o 
mare inainte de furtună: 
apar valuri ici şi colo, mici 
la început, care apoi cresc şi 
se contopesc. Când acestea 
se transformă însă într'un 
singur val uriaș, el şterge 
tot ce-i stă în cale: preşe- 
dinte, guvern, lichele mai 
mari sau mai mici, trepă- 
duşi, cântăreţi "pe porun- 
ceală” etc., tot ce a lăsat țării 
prin blestem cel împușcat 
şi curăţă marea plajă a 
României de toate gunoa- 
iele ce o umplu şi o infes- 
tează, 

Când simt că se apropie 
furtuna şi ş6bolanii pără- 
sesc corabia; când va veni 
furtuna şi când işi vor pă- 
răsi culcuşurile călduţe, 
şobolanii României? 


Citim că noul Ambasador al Statelor 
Unite la Bucureşti ar avea şi misiunea de 
a stârni antisemitismul! 

O misiune imposibilă din 1001 de 
motive: 

Primul motiv: nu există antisemitism 
şi, deci, nu poţi stârni ceea ce nu există. 

Renunţăm la restul de 1000 de motive. 

În România nu am văzut şi sperăm să 
nu vedem tineri raşi în cap, aşa cum ve- 
dem în Germania şi în alte ţări. 

În România nu s'au vopsit uşile sina- 
gogilor cu zvastică, aşa cum s'a întâmplat 
în Statele Unite şi în alte ţări. 

In România nu au avut loc mani- 
festaţii, atentate şi nici un Evreu n'a fost 
zgâriat pe motivul că-i Evreu. 

În România e linişte. 

Micul grup de 15.000 de Evrei, ma- 
joritatea bucureşteni, sunt oameni în 
vârstă, liniştiţi, educați ce se bucură de 
stima concetățenilor. Reamintim un caz 
aievea, ce ar trebui să dea de gândit celor 

e "vânează" antisemiţi: 

La Brăila, două jigodii au jefuit o sina- 
gogă. Mare spaimă c'a reînviat antise- 
mitismul etc. Poliţia a prins jigodiile şi 
au aflat că jaful a fost plănuit şi plătit de 
o Evreică! (Fără comentarii). 

Teama de reînviere a antisemitismului 
se datoreşte propagandei kremliniste care 
egalează anticomunismul cu antisemi- 
tismul. La minciuna roşie cooperează şi 
unii pescuitori în apă tulbure. 

"Diplomaţii vestici, în particular 
Americanii, din Europa Centrală, au făcut 
toate eforturile (««went out of their way>>) 
să încurajeze pe politicienii pe care ei îi 
consideră antinaţionalişti şi să descu- 
rajeze programele de <descomunizare»>»>, 
care de cele mai multe ori sunt favorizate 
de politicienii pe care ei îi bănuiesc că ar 
fi naționalişti” (The fall and Rise of the 


Communists" de Anne Applebaum, 
"Foreign Affairs", November-December, 
1994, p.7). 

Această obsesie că renasc partidele de 
dreapta, gen 1930, a speriat pe Americani 
şi, pe bună dreptate, pe Evrei ce au un 
puternic “lobby” în Washington. 

"Este astăzi clar că Vestul, din cauza 
exagerării pericolului ce l-ar prezenta 
naționalismul din Centrul Europei, a 
identificat greşit problema, iar încercarea 
de a pune piedici (thwart) progresului 
partidelor naţionaliste a fost o greşeală", 

"In centrul Europei marele pericol al 
democraţiei şi al stabilității, nu vine din 
partea vechiului sau noului naționalism 
de dreapta, ci din partea vechilor idei de 
stânga, din partea fostelor partide co- 
muniste, care au rămas mai bine orga- 
nizate şi finanţate decât ar spera să fie 
cândva orice partid de dreapta". 

"Fostele partide comuniste menţin 
monopolul puterii politice şi economice 
şi vor trece ani până vor pierde puterea." 
Iugoslavia - creată de Churchill într'o 
după masă - este o excepţie, problemele 
teritoriale sunt dinaintea Războului 
Mondial Nr.2. 

Reproducem concluzia articolului 
citat: 

“In Central Europe the greatest threat 
to democracy comes not from the na- 
tionalists but from the better organized 
former communist parties. Encourage 
Western style conservative parties would 
provide economic and political com- 
petiton”, 

"Foreign Affairs" oferă celor dela De- 
partamentul de Stat câte o pereche de 
ochelari ca să le vindece miopia. 


Stroe MOLDOVANU 


DISPUTE 


PARLAMENTARE 


"Lucrările" au continuat, 
în ritm de melc şi sălile pe 
treisferturi goale, la art. 3 al 
Legii accelerării privatiză- 
rii, care stabileşte valoarea 
certificatelor de... sărăcie! 
Astfel, s'a convenit că un 
certificat înseamnă o acţiu- 
ne; cu alte cuvinte, un car- 
net cu cinci certificate e 
25.000 lei, echivalentul unui 
kg, salam de Sibiu, făcut la 
Bacău, sau un kg. cafea, mai 
acătării, sau o pereche de te- 
nişi indigeni. Acelaşi carnet 
însă, valorează 225.000 lei, 
în cazul în care ai şansa pri- 
vatizării prin metoda ME- 
BO. "Generozitatea” Văcă- 
roiului ţinteşte să ne facă 
oameni, prin cupoane no- 
minale, valoarea unui cu- 
pon depăşind milionul, pe 
hârtie, şi transformat apoi 
în alte hârtii, aşa zise ac- 
țiuni! 

În finalul dezbaterilor, 
adversarii neînduplecaţi ai 
art. 3 şi ai cupoanelor nomi- 
'nale, comuniştii PUNR-işti 
dela remorca puterii, au 
votat in corpore propunerea 
Văcăroiului, prin manevra 
politică penibilă a “capului 
plecat sabia nu-l taie”. Cu 
66 voturi pentru şi 47 împo- 
trivă, art. 3 al Legii accele- 
rării privatizării, pe princi- 
piul birocratic “ia cuponul, 
dă milionul, ia hârtia" (adi- 
că acţiunea) - a fost con- 
sfinţit de gălăgierii roşii 
din parlament. 

Sia ajuns rapid la art. 15, 
foarte controversat, deoa- 
rece Comisia a propus ca 
societăţile comerciale care 

şi-au depus documentele 
necesare la fondul pro- 
prietăţii de stat (FPS) să se 
poată privatiza legal, fie şi 
prin MEBO (cumpărarea 
acţiunilot de către salariaţii 


Banu SERDARU 


întreprinderii). Guvernul 
impune însă condiţia "acte- 
lor juridice de transmitere a 
unor acţiuni", lucru greu de 
realizat, dar explicabil prin 
tendinţa executivului de a 
amâna privatizarea, până 
nu va mai avea întreprin- 
deri de privatizat. 

Din lista celor 3.000 în- 
treprinderi, aşa zis renta- 
bile, 400 au depus deja 
dosarele la FPS şi multe 
altele le vor urma curând. 
Cert e că privatizarea în ma- 
să stă pe loc, odată cu Legea 
privatizării în parlament, 
Guvernul Văcăroiu consta- 
tând că unii cetățeni şi-au 
vândut carnetele cu cer- 
tificate de proprietate, în 
vreme ce alţii au cumpărat 
în neştire. A demarat însă, 
în paralel, programul de 
privatizare prin ofertă pu- 
blică, în perspectiva înfiin- 
ţării în trim. 1 '95 a Bursei 
de Valori. După 9 Decem- 
brie a.c. se va finaliza 
Programul de privatizare 
prin ofertă publică şi vor fi 
reevaluate certificatele de 
proprietate, conform Legii 
58, dela 225.000 lei, cât 
valorează cele 5 certificate 
date acum trei ani, valoarea 
lor va atinge milionul. 

Aşadar, până la votarea 
Legii privatizării în par- 
lament, care promite şi ea 
milionul pe hârtie, sub 
formă de cupon, tot mai 
ademenitoare par certi- 
ficatele vechi, deşi la noi 
totul înseamnă o minciună 
comunistă sfruntată. 

Apoi s'a convenit apari- 
ţia a zece noi "municipii" pe 
harta frământată şi... ciun- 
tită a nefericitei Românii, 
pentru crearea a noi pos- 
turi călduţe lingăilor pute- 
rii comunistoriliiste. 


S'a încercat, fără succes 
însă, debarcarea Guverna- 
torului Băncii Naţionale de 
către coaliția comunistă ma- 
joritară. Dar la un semn 
dinspre Cotroceni, aceiaşi 
duşmani înverşunaţi l-au 
apărat la ordin pe Guver- 
nator, lăudând Raportul 
Băncii şi confirmând omni- 
potenţa despotului luminat 
de farul călăuzitor dela 
Răsărit! 

Legea privind statutul 
deputaților şi senatorilor a 
zdruncinat şi ea din temelii 
legislativul, prin faimosul 
art.7, cu recomandarea să- 
nătoasă a lui Iliescu, care 


"stipulează incompatibili- 


tatea funcţiei de deputat 
sau senator cu funcţiile de 
directori, administratori, 
preşedinţi, membri cu 
posturi importante în FPS 
şi FPP, consiliile de admi- 
nistraţie etc. Majoritatea 
"aleşilor" poporului suve- 
ran în sărăcia lui, pe lângă 
cei 700.000 lei salariu net, 
mai au şi retribuţii grase 
pentru funcţiile respective, 
sărind cu mult peste mili- 
on, plus traficul de influ- 
enţă, corupţia şi afacerile 
dubioase ce şi le permit, 
prin puterea ce le-o conferă 
aceste funcţii înalte. 

Parlamentarii roșii ai 
tranziţiei originale iliiste 
sunt înverşunaţi împotriva 
propunerii preşedintelui 
ales şi reales de ei. În ul- 
tima şedinţă a Camerelor 
reunite, stimabilii au votat 
Ordonanţa de urgenţă a 
Executivului privind modi- 
ficarea bugetului pe '94, 
ținând seama de unele 
semne anemice de stopare a 
declinului economic şi 
creştere infimă a pensiilor 
şi salariilor bugetarilor. 


a a i 7 


di ADP TIT 


Ă 


Opinii imparţiale 
UNITATE 
PRIN RECONCILIERE 


———— T.B. ŞUŢEANU——— 


La începutul ultimei luni 
a anului acesta în România 
s'au consemnat 76 de ani. 
dela Marea Unire din 1918 
şi s'a serbat victoria "de- 
plină” a comuniştilor re- 
formatori asupra tuturor 
opozanților. Într'o armată 
supraechipată pompos, în 
uniformele din vremea lui 
Al. 1. Cuza, prin coroane -, 
în care dominau trandafirii 
(sau garoafele) roşii: sim- 
boluri ale mişcării neoco- 
muniste din Europa - 
sumane de piele întoarsă (la 
primarul Albei Iulia şi la 
Virgil Măgureanu, şeful 
Securităţii de azi), suman 
alb cu fireturi din lână 
țurcană la Ion Raţiu, până 
la pălării ultra, de Franţa, la 
Preşedintele Iliescu, că- 
ciuli barosane de pisică 
neagră (sau vulpe neagră, 
de tip rusesc) la Oliviu 
Gherman, la fulare albe, ca 
la ginerici şi naşi, la Nico- 
lae Văcăroiu şi însoțitorii 
săi la Alba Iulia, hăini de 
blănuri scumpe la femeile 
din delegaţii, tot felul de 
scurte moderne şi pardesie 
din materiale închise la cu- 
loare la cei din delegaţiile 
"luptătorilor din Decem- 
brie", fanfare îmbrăcate de 
paradă, care au ţinut isonul, 
monoton şi monocord cu 
acel celebru cântec al unuia 
dintre Brătieni "Eroi au 
fost, eroi sunt încă" şi-o 
bătaie din palme, derizorie, 
după discursurile absolven- 
ților de patru clase primare 
la Alba Iulia, a primarului 
(probabil PUNR-ist) şi a 
primului ministru (sigur 
PDSR-ist), o lehamite a 
operatorului TVR la Alba 
Iulia care, când se anunțau 
delegaţiile, arăta în imagine 
mulţimea care era cert 
neinteresată de eveniment, 
adică ternă, fără să vibreze. 
De altminteri “vibrația” s'a 
văzut numai în mişcările 
fâşneţe şi de operetă ale 
preşedintelui, om bolnav 
de apariţii publice, de fast 
şi mai ales de glorie, sfi- 
dând mereu, cu nonşalanţă 
şi băţos Opoziția că, şi de 
astă dată, a fost pusă cu 
botul pe labe şi că tot el - şi 
ai lui - sunt mai sus, mai 
pricepuţi în politică şi au 
încă, în mod sigur şi copios, 
mulțimea în mână. Şi străi- 
nătatea! 

Uite, el de-abia ieri a 
venit dela Paris - unde i-a 
strâns mâna pentru ultima 
dată unchiului întru socia- 
lism și naşului în ale 
democraţiei originale, ana- 
cronicul Frangois Mitter- 
rand. Seara, desigur, toţi ai 
lui - o parte "cuminte" a: 
Opoziţiei şi ambasadorii - 
vor veni iar la Cotroceni şi 
vor ciocni o altă cupă de 
şampanie. (A câta de când i- 
a făcut de petrecanie lui 
Ceauşescu şi i-a luat locul, 
în stat, în partid, şi în 
conștiința oamenilor sim- 
pli, muncitori şi ţărani, 
obişnuiţi în aceşti aproape 
50 de ani de guvernare 
socialistă să țină cu un tătuc 
"de-al lor” care le dă, le face 
şi le drege, cum n'ar face şi 
n'ar drege nici un burghez, 
un moșier sau regele?!?) 

Și-am ajuns astfel la e- 
sența problemei: a adevă- 
rului istoric, politic şi sa- 
cial. Unirea din 1918 a fă- 
cut-o burghezo-moşieri- 
mea în frunte cu Regele 
Ferdinand. Da, dar totul s'a 
coborât la persoane: Vasile 


Goldiş, Cicio Popp, Ion 
Raţiu, I.C. Brătianu, luliu 
Maniu, adică, domnilor, 
Români, nu altceva. E drept 
că s'a pomenit şi numele 
regelui Ferdinand, dar 
pălind sub cel al lui Mihai 
Viteazu, care, el a fost ce-a 
fost, c'a fost Român! 

In ambițiile personale 
ale marelui politician creat 
de comunism - om care n'a 
făcut în viaţa lui decât 
politică, chiar şi atunci când 
a fost director de editură 
(directorii erau socotiți 
activişti de bază ai par- 
tidului, oameni care, alături 
de secretarii de partid, 
conduceau țara la nivelul 
de bază al societății) - a- 
ceastă nouă sărbătoare na- 
țională apare ca un nou pas 
spre unitate, în care părerile 
politice se estompează, cu 
dorinţa lui să dispară. Dar 
realitatea nu se potriveşte 
nici de această dată cu do- 
rințele celor care, vremel- 
nic, pun mâna pe condu- 
cerea unei țări. 

Niciodată, ca acum, n'a 
fost o mai mare dezbinare 
între oamenii țării noastre. 
Intr'o ambiţie beţivă cei 
care au fost (şi cei ce-i 
susțin) țin cu ghearele şi cu 
dinţii de putere, adică de 
realitatea de acum, îm- 
potrivindu-se nebuneşte 
marii schimbări, adică 
schimbării cu adevărat. 
Căci numai ea poate aduce 
reconciliere. Numai schim- 
barea adevărată şi profundă 
poate duce la unitate. Atâta 
timp când foştii membri 
marcanţi ai partidului co- 
munist se menţin în toate 
funcţiile de răspundere, 
unitate nu va putea fi şi nici 
reconciliere. Dacă Ion 
Iliescu, Adrian Năstase şi 
Oliviu Gherman doresc 
reconciliere cu adevărat nu 
le rămâne decât să facă un 
gest de o simplitate uimi- 
toare: primul - având spre 
65 de ani - să ceară pen- 
sionarea, al doilea să treacă 
la profesia lui, iar al treilea 
la catedră. Şi, după ei, toţi 
care s'au repezit să-şi pună 
spatele în calea şuvoiului 
reîntoarcerii neamului 
românesc la munca pe 
proprietatea personală a 
fiecăruia. Toţi să se întoarcă 
la meseriile şi profesiile lor 
şi nimeni nu-i va întreba de 
dezastrul economic şi moral 
în care se află țara. După 
dispariţia lor din fruntea 
treburilor ţării revigorarea 
va fi posibilă şi va începe 
cu o forţă pe care o are na- 
tura primăvara. Vom reavea 
brutari particulari, măcelari 
particulari, lăptari parti- 
culari, zarzavagii particu- 
lari, croitori, cizmari, tâm- 
plari, lăcătuşi, tinichigii, 
medici, avocaţi, farmacişti, 
negustori particulari şi mai 
ales proprietari de ateliere, 
de fabrici şi, ce e de dorit, 
proprietari de pământ, 
adică acei mari şi buni 
gospodari ai satelor dela 
care va pleca renașterea 
marii producţii agricole de 
cereale şi animale, baza 
industriei alimentare. Şi, 
aceasta fiind o realitate, vor 
veni investitorii străini 
(unii chiar Români de-ai 
noştri, ajunşi în lume mari 
oameni de afaceri şi de 
cultură) cu care să se aducă 
modernitatea lumii libere, 
prin capital, așa cum s'a 
întâmplat între cele două 
războaie mondiale, 


Dacă Iliescu, Năstase, 
Gherman, Gavra, Păunescu, 
CV Tudor, Victor Surdu şi 
Petre Roman vor înţelege 
această cerinţă a momen- 
tului istoric, reconcilierea 
naţională va fi posibilă 
imediat şi ţara va reintra în 
firescul ei dintotdeauna. 
Altminteri, reconcilierea 
rămâne o prezumpţie care 
va degenera într'o bătălie 
politică tot mai acerbă care- 
i va duce pe bieţii oameni 
neinformaţi la ciocniri vio- 
lente de genul mineriade- 
lor sau şi mai periculoase. 

Mă tem însă că cei vizaţi 
au inteligenţa necesară şi 
puterea morală să se pri- 
vească drept în faţă şi să 


vadă adevărul crud la care: 


ne-a adus istoria. Ei au fost 
educați să pună înaintea 
oricăror interese interesul 
de partid, prin care s'au 
autofanatizat, nu vor ceda 
de bună voie. Aceasta cere 
inteligenței neamului nos- 
tru să se unească, să iasă 
din polemica sterilă şi di- 
luată pe teme colaterale şi 
să cheme neamul la scu- 
turare decisivă de căpuşele 
politicianiste create de 
comunism, ascunse sub 
cuvinte care nu le aparţin ca 
democraţie, proprietate, 
unire cu Europa, credinţa în 
Dumnezeu, binele celor 
mulţi şi săraci, oameni pe 
care i-a părăsit şi i-a deza- 
măgit în aceşti cinci ani de 
guvernare. = 

Primul mare pas l-ar face 
liberalii, călcând categoric 
şi nemilos peste orgolii, 
unindu-se în jurul unuia 
dintre tinerii liberali, cărora 
nu i se ştie acum numele, 
iar cei bătrâni să rămână, o 
perioadă, vicepreşedinţi, ca 
astfel marele front al 
inteligenţei românești să 
pornească la asaltul final 
asupra mafiei criptocomu- 
niste ascunsă nedibaci în 
grupări de persoane numite 
PDSR, PUNR, PSM, PRM 
şi PDAR. Să nu se uite că şi 
PD (ESN) este o grupare 
care a pornit de pe idei 
perimate, socialiste, şi că 
dubitativitatea lor a stricat 
enorm, oprind drumul spre 
ce am fost, făcând (con- 
ştient sau nu) jocul marilor 
comuniști ce s'au repezit şi- 
au preluat puterea, după 
înlăturarea grupării lui 
Ceauşescu. 

A spera acum cu jumătăţi 
de măsură înseamnă a 
permite oamenilor lui Sil- 
viu Brucan să tonducă - atât 
cât şi-au propus: 20 de ani - 
timp în care se va împinge 
țara înapoi cu încă 50 de ani 
iar cu 50 furaţi de comu- 
nism, să rămânem cu un se- 
col inapoi de lumea civili- 
zată. 


Acest adevăr crâncen, pe 
care-l vedem noi, oamenii 
neimplicaţi în grupări po- 
litice, să-l arate Opoziția 
Puterii. Şi întregului popor 
român. 

Poate de aici vom avea 
reconciliere. 

Prin reconciliere vom 
redobândi mult necesara 
unitate în jurul ideii de 
respect de proprietate, de 
valori și adevăratele ierar- 
hii date de cultură şi muncă 
plină de inventivitate. 

Fără renunţarea comu- 
niştilor la putere, recon- 
cilierea rămâne o rezolvare 
a viitorului. 


Dn 


CUVÂNTUL ROMAN 


E IANUARIE IPS EET AR 


CONALITATE ŞI CINISM 


_— Petre PREDESCU— 


Conalitatea, aşa cum o 
lămureşte marele gânditor 
român Nae Ionescu, în- 
seamnă - a te pune în pielea 
subiectului - pentru a îin- 
țelege cu mai deplină efi- 
cacitate un fenomen. 

Asocierea sa cu cinism în 
titlul de mai sus este punct 
de relaţie dintr'o căutare 
justificativă gândirii poli- 
tice - nesuspectată de rea 
credinţă - a semnatarului 
acestui articol. zi 

De ce dilomaţia puterii 
dirijează o espectativă ci- 
nică în evenimente ca: 
Ruanda, Iugoslavia şi altele 
asemănătoare? a 

Argumentele presei şi 
TV, nu găsesc temei de 
neintervenţie genocidului 
şi suferințelor de groază a 
milioane de oameni... credi- 
bile... gas 

O revoltă greu stăpânită 
în mass-media popoarelor 
lumii cu lehamite - cum 
spune o expresie româneas- 
că - realizează un para- 
lelism între măsura luată 
faţă de Irak şi evenimentele 
sus indicate, după cum se 
vrea. 

Frământat la rându-mi pe 
undeva cu similitudini la 
țara mea România, - deşi 
octogenar - am găsit o expli- 
caţie ce nu mă înfrunt ni- 
măntui susținerii a fi cea 
justă. Poate că nici nu mi se 
va publica, dar iată con- 
cluzia la care am ajuns; 

Pacea lumii după al 
Doilea Război Mondial, 
aşezată la Yalta, criticată ca 
o ruşine a istoriei, nici azi 
nu s'a stins reproşurilor 
pentru genocidul comunist, 
depăşitor celui hitlerist, 
care a apucat să se desfă- 
şoare într'o singură direcţie, 
față de pluritatea popoare- 
lor subjugate de stalinism. 

Poate că de bună intenţie 
făptaşii pasului greşit dela 
Yalta au crezut că vor 
stăpâni xenofobia; dar din 
rezultatele postum păcii, s'a 
dpvedit a fi egală în con- 
cepte şi fapte Hitler-Stalin. 

Odată cu destrămarea 
iadului bolşevic nu S'a rea- 
lizat decât rectificarea de 
"jure" nu şi de “facton a 
pactului Yalta. Pe de altă 
parte, chiar în prezent, în- 
vingătorul, adică marele 
capital - şi nu spun nimic 
nou -nuareo ideologie, 
Declinul orânduirii capita- 
liste încă din anii 1940, a 
înlesnit promovarea extre- 
melor; dar capitalismul n'a 
evoluat şi nici nu poate 
evolua potrivit vederilor lui 
Marx în macro-capitalism. 

Racila sa constă în alte 
două fenomene de neînlă- 
turat: 

- prin exces de libertate 
proliferează "abuzul": nu 
este nici locul, nici spaţiul 
nici intenţia mea de a des- 
luşi aici acest fenomen mult 
trâmbiţat de economişti, de 


presă şi simţit pe pielea 

lui uman; 

SUE ia doi telipne 

emografic” mult mai, 
au ES deci abuzul şi 
inamic nu numai capitnlis- 
mului, ci orânduirii ce se 
caută a se înfiripa viitoru- 
lui. 

Evenimentele recente 
aduse desuetudinei pentru 
cele două extreme au lăsat 
loc de mai bine capitalis- 
mului, dar lacunar fiind 
caută făra a putea - din 
cauza specificului său - să 
intre în ceea ce am numit 
"conalitate”. St 

Atunci, s'a refugiat în 
cinism şi stă alături de 
experimentul înfruntărilor 
de etnii, observator căilor 
ce s'ar putea desprinde ca 
soluţii de viitor. 

În cele trei volume de 
Economie Politică restrân- 
se'n pagini şi în editare 
numerică, am axat conţi- 
nutul lor pe evidenţa demo- 
grafică, desigur, aflată în 
obiectiv de studiu şi celor 
preocupaţi cu analiza de 
nivel superior evoluţiei s0- 
ciale pe Terra. Insă: una-i să 

reclami fenomene, alta-i să 
poți da soluţii salutare no- 
dului gordian. 

Recapitulând, pacea 
Yalta şi espectativa genoci- 
delor lăsate'n desfăşurare - 
deloc întâmplător - au fost şi 
sunt experimente cauzei de 
viitor a societăţii umane. 

Propuneri şi mani- 
festări dela civilizat la 
incriminări sunt lansate în 
pragul de trecere între 
Mileniul doi şi trei. La un 
potenţial major se mani- 
festă fostul colos rus mena- 
jat de învingător spre a nu 
degenera "Apocaliptic” prin 
stocurile de arme atomice şi 
chimice aflate în riscul de- 
venirii pe mâini irespon- 
sabile de genul Jirinovsky. 

Povestea - comunism cu 
față umană - este exact 

"Scufiţa Roşie” pentru 
copii, cu lupi în piele de 
oaie ca Gorbaciov, Elţin şi: 
marionetele de rangul doi 
din foştii sateliți, lupi cu 
roba bunicuţei.., 

„Dreapta nu este credibilă - 
fiind vie comportarea hi- 
tleristă; însă partea de rea 
credinţă provine în eronata 
asociere a mai măruntelor 
teze de dreapta ce nu au 
Sata nu sunt rasiale-xeno- 

Între acestea, se află şi 
glăsuie curăţenia Mişcării 

Legionare din România 

azată pe credinţa creştin- 
ortodoxă. Din morminte 
mai vechi se ridică: Ştefan 

Sel maici Brâncoveanu, 

inescu etc. şi mai noi. 

Moţa-Marin, cu aena 
Sei Aa Ionescu, Radu 

c. Criti iri 
ci Titica martirilor 


Au ucis miniştrii Duca şi 


economist M 
alţii. Ei sunt cpeanu și 
todocşi în doctrină pi 
aluneca într'un fun 

talism ortodox ră iona en. 

Şi pentrucă up aul, 
ce nu se rostește pe ada 
nu poate fi train: vă 
acuzaţia criticii tr i 
analizată tot cu măş Uezte 
vărului, spre a fi train de: 

ri Z, ică, 
„Scurt şi concis; din ţi 
şi literatură bazate Lt 
"conalitate”. excepţie € pe 
fapte de călăi a SL 
rezultă că Iorga sua i 
gearu, deşi autori morajie 
politica lui Caro] II la € i în 
minarea căpeteniilo, ie 
cării Legionare, N'au fot 
pierduţi din ordinul (05 
ducătorilor rămași în A 
ci de o acţiune simplu k sd 
pată de sub contre acţia. 
nând din proprie iniţjugi 
Dovadă că nu s'au reda 
antecedenţii. Scăpată deva. 
rece vâltoarea omuciderii 
conducătorilor de elit : 
slăbit Mişcarea. i 

Ideologia creştin-orto. 
doxă n'a dat probă efectivă 
de guvernare, deoarece 
aleasă prin vot în 1937, a 
fost abolită de dictatura lui 
Carol II, iar sub Antonescu 
a fost câteva luni de zile la 
periferia acestuia. 

Nu numai în România, ci 
în întreaga lume - asemăni. 
tor Germaniei - o orânduire 
cu bază creştină se cere țes- 
tată; idem, acolo unde cre- 
dințe asemănătoare pledea- 
ză fraternitatea oamenilor, 

Ideea degenerării în fun- 
damentalism islamic este 

minciună cu rea credință, 
sursă comunistă, deoarece 
ştiut este că Lisus Hristos 
"tocmai" fundamentalismul 
a eliminat din credințele 
vremii, prin: iubire, milă, 
fraternitate, motiv de a fi 
crucificat. 

In lumina zilelor pre- 
zente, controlul interna- 
țional puternic existent ca 
forţă armată în mâna mare- 
lui capital, poate experi- 
menta orânduiri cu bază 
creştină ortodoxă și:simi- 
lare, cu păstrarea liantului 
dătător de viaţă - capitalul - 
în linia folosirii lui viabil şi 
nestingherit, ordonat pt 
inteligenţă, cum demon- 
stram în scrieri economice. 

Este timpul ca cinismul 
pentru conalitate să în- 
ceteze ca asistenţă pogro 
murilor rasiale, iar mino: 
rităţile să trăiască asimilat 
cumva chiriaşului în casâ 
proprietarului, fără exces€ 
nefireşti, pe baza dreP 
turilor omului în cumpână 
de echilibru dată de xelişi 
creştină şi cele similare îi 
Menţinerea actualei Esi să 
experimentare a popoare + 
duce la țelul urmărit 
comunism, într'un "PersE” 

id re 
verare, diabolicum; eIrâ 


dar pe 


4 n ', testat întie 
Călinescu, istoricul Iorga, Edi pati cae si 


LA REALISM 


Urmare din pag, 1 

ale Românilor s'au lăsat 
influențate uneori de jocul 
politic, contribuind, în 
răspărul misiunii lor, la 
inveninarea vieți i 
românești. SA Raoul 
„_ Trebue să găsim tăria şi 
înţelepciunea de a face cu 
toţii - preoţi sau laici, poli- 


până la pro 


zelitis - 
tant sau ne ul isec 


W-age-ist), cău- 


2 ai 
tând să ne apropiel! 
mult şi de fraţii nosiistos 
ciţi. În numele lui - 
pe care cu toţii Bret pe câl 
L sluji... Şi pornin “idei, € 
cu putință, nu dela 
dela realități! 


Răzvan GODRESOL 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


IANUARIE 1995 


PAGINA 5 


LEGEA, BAZA VIEŢII SOCIALE A STATULUI DE DREPT 


——— Av. George VASU— 


Cuvântul lege are mai 
multe înțelesuri. În accep- 
țiunea filosofică, legea re- 
prezintă expresia legăturii 
esenţiale dintre fenomene, 
o corelaţie dintre cauză şi 
efect; poate să însemne şi 
un raport permanent, între 
fenomene fizice, chimice, 
mecanice, matematice, eco- 
nomice, etc. 

In ordine juridică, no- 
țiunea de lege exprimă o 
normă obligatorie pentru 
cetăţeni şi persoane juri- 
dice, edictată de organul 
legislativ anume instituit 
pentru a face legi, parla- 
mentul țării în România. În 
cele ce urmează, vom discuta 
despre lege în sensul ei 
juridic, arătând cine este 
îndreptăţit a legifera şi care 
sunt trăsăturile generale ale 
legii. 

Potrivit legii fundamen- 
tale din orice stat demo- 
cratic, parlamentul este 
organul suprem legiuitor. 

n România, nu se mai 
poate guverna pe baza 
decretelor şi H.C.M. (Ho- 
tărâri ale Guvernului) ca pe 
timpul comuniştilor. Este 
drept că în vacanţa parla- 
mentară, guvernul poate da 
"ordonanţe", care trebue 
ratificate de Parlament. 
Bineînţeles că sfera "ordo- 
nanţelor” este restrânsă la o 
arie de activităţi, care nu 
pot aştepta Parlamentul să 
se reîntoarcă din vacanţa 
parlamentară. 

În ceea ce priveşte drep- 
turile şi libertăţile cetățe- 
nilor, nu se pot face legi 
care sunt în e cuncoreaă 
cu pactele şi tratatele privi- 
toare la drepturile omului, 
la care România este parte. 
În caz că nu se respectă 
această îngrădire expresă, 
constituțională şi se fac legi 
interne contrare, care con- 
trazic reglementările inter- 
naţionale, prioritate au în- 
totdeauna reglementările 


internaţionale (art.20 al.2 
din CONSTITUȚIE). 

De asemenea Constituţia 
României din 1991 consacră 
principiul că orice persoană 
se poate adresa justiţiei 
pentru apărarea drepturilor 
libertăţii şi a intereselor 
sale legitime. Cu alte cu- 
vinte, nici o lege nu poate 
nări, exercitarea acestui 

Lă 


Cu alte cuvinte, există 
anumite interdicții de legi- 
ferare în sistemul nostru 
legislativ şi aceasta de 
ordin constituțional. Este 
bine, că este aşa. În felul 
acesta s'a abandonat siste- 
mul comunist al "dezba- 
terilor populare ale proiec- 
telor de lege" care urmau să 
fie adoptate de Marea Adu- 
nare Naţională, care nu era 
decât o nouă înşelăciune de 
"adormirea poporului”, 

Potrivit legii funda- 
mentale din orice stat 
democratic, parlamentul 
este organul legiuitor, astfel 
este şi în România. 

În ceea ce priveşte drep- 
turile şi libertăţile cetăţe- 
nilor, nu se pot face legi 
care sunt în neconcordanţă 
cu pactele şi tratatele in- 
ternaţionale, privitoare la 
drepturile omului, la care 
România este parte. În caz 
de nerespectarea acestei 
îngrădiri exprese consti- 
tuţionale şi se fac legi 
interne, care contrazic re- 
glementările internaţio- 
nale, prioritate au regle- 
mentările internaţionale. 
(art.20 al.2, Constituţia din 
1901); a i zu 

De asemenea Constituţia 
din 1991 consacră princi- 
piul că orice persoană se 
poate adresa justiției pen- 
tru apărarea turilor şi a 
intereselor sale legitime. 
(ar.21). Cu alte cuvinte, 
există anumite interdicții 
de legiferare în sistemul 
nostru legislativ. 


THE 


EUROPEAN 
CONNECTION 


LEGĂTURA DVS. PERMANENTĂ CU ROMÂNIA 


TORONTO - BUCUREŞTI 


MONTREAL - BUCUREŞTI 
VANCOUVER - BUCUREŞTI : 


CALGARY - BUCUREŞTI 


Bucureşti - Toronto 
Bucureşti - Montreal 55760 
TORONIO-FRANKFURT 
TORONTO-LONDRA 
TORONTO-AMSTERDAM 
TORONTO-LOS ANGELES 
TORONTIO-NEW YORK 
NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 
* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN RO 


1000) 


sus760 


În actualele condiţii de 
dezvoltare a societăţii ro- 
mâneşti, legea trebue să fie 
în pas cu dezvoltarea so- 
cietăţii. Este ştiut că le- 

islaţia este impusă de 
enomenele sociale, eco- 
nomice şi politice şi nu 
invers. Niciodată legiui- 
torul nu se va gândi să 
elaboreze legi, care nu au 
aplicare în viaţa de toate 
zilele şi nu au izvorât 
dintr'o necesitate de ordin 
politic, social sau economic. 
Astfel că întreaga viaţă 
trebue să se desfăşoare în 
cadrul legalităţii, ceea ce 
constituie baza statului de 
drept. 

Suntem de părere că 
orice lege trebue să fie mai 
bine întocmită decât aceea 
pe care o abrogă, sau dacă 
reglementează pentru pri- 
ma oară o situaţie, să fie cât 
mai completă. 

O lege trebue să fie clară 
şi cât mai autocuprinză- 
toare, astfel încât regle- 
mentează cât mai multe 
situaţii ce s'ar putea ivi în 
practică. Sistemul comunist 
de a fi completate legile cu 
HCM - regulamente, in- 
strucţiuni, avize etc. s'a 
dovedit ineficace, dăunător 
şi contrar principiilor fun- 
damentale ale Dreptului. 

Legea elaborată trebue să 
fie cât mai autocuprin- 
zătoare şi clară nu ca în 
regimul comunist, cât mai 
"partinică" unde trebuiau 
pentru aplicare interpre- 
tări, lămuriri, avize etc. De 
pildă, HCM 1055/1959, care 
stabilea drepturile celor ce 
munceau în "locuri izolate”, 
Astfel, pentru lămurirea 
acestui act normativ, s'au 
dat atâtea instrucţiuni şi 
avize încât Ministerul Mi- 
nelor şi Energiei Electrice a 
trebuit să le strângă într'o 
broşură de "uz intern”, 
având 200 pagini. lată o 


PACHETE 


alimente ti 
p 
TEC e livrare 
la domiciliu in 
Bucure, 


ureşti şi 
marile 


Orașe 


* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 


DIFERITE OCAZII 


* PACHETE TIP MERIT DIN DEPOZITUL 


BUCUREŞTI 
CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREȘTI (PUTEŢI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC... 


* TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ŞI 
ORAŞ DIN PROVINCIE 


ORICARE 


VACANȚE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., MAC 1H8 
Tel: (416) 453-6000 * Fax: (416) 463-7990 


KITCHENER - Tel: (519)-2638; MONTREAL - Tel: (514) 769-6921 
VANCOUVER - Tel: (604) 931-8600 


întreagă "monografie" de 
avize şi instrucţiuni date pe 
marginea unui singur act 
normativ, privind drep- 
turile celor ce muncesc în 
locuri izolate, care au spor 
de salariu. 

Practica avizelor, instruc- 
ţiunilor şi circulărilor tre- 
bue combătută într'un stat 
de drept, pentrucă ele pă- 
cătuiesc prin ceea ce nu 
reuşeşte să lămurească în- 
totdeauna voinţa legiui- 
torului, dar cei căroara li se 
aplică nu au la dispoziţie 
acest material. Astfel că 
cetăţenii neavând posibi- 


litatea de a cunoaşte inter- 
pretările care se dau unei 
legi, abuzul îşi croieşte 
drum uşor. Am văzut în 
perioada comunistă adesea 
jurist-consuli care invocau 
acte normative "nepubli- 
cate”, adică cu caracter se- 
cret în faţa instanţelor ju- 
decătoreşti, pretinzând să 
se dea hotărâri judecăto- 
reşti, care este ştiut că in- 
stanţele trebue să hotărască 
numai “ÎN NUMELE LE- 
GII. Îi 
Principiul este că "legile 
sunt pentru toţi şi trebue 
cunoscute de toţi cetățenii”, 


cele mai importante, mai 
ales cele prohibitive, care 
interzic săvârşirea unor 
fapte antisociale, sau 
obligaţia executării unor 
îndatoriri. Atât într'un caz 
cât şi în celălalt, neres- 
pectarea legii atrage după 
sine o sancţiune, căci o 
normă fără sancţiune, nu 
este decât o "recomandare", 
Sancţiunea legilor - în spe- 
cial cele penale - joacă un 
rol educativ, atât pentru cel 
ce o încalcă, cât şi pentru 
societate, asupra căreia se 
exercită o prevenţie gene- 
rală. 


ÎN GHEARELE 
DEZNĂDEJDII 


Din dealul Mitropoliei 
se aud slogane, se strigă 
ameninţări şi se ridică 
pumni încleştaţi; se arată cu 
degetul şi se apostrofează, 
se calomniază şi se con- 
tagiază politicienii vremii, 
comuniştii şi Opoziția. 
"Scandalul" se termină ca 
deobicei, prin trecerea la 
vot. Culmea! Şi de data 
aceasta comuniştii au mai 
multe voturi decât le-ar fi 
fost necesare!! În mod 
subtil, ca de obicei, o bună 
parte din Opoziţie a votat 
din nou cu Puterea. Feţe 
pline de "nedumerire", 
"consternate", se privesc 
unele pe altele, cu atâta 
naturaleţe, încât, este 
imposibil să deosebeşti 
omul onest de şarlatanul 
care joacă pe două fronturi. 

Valuri de miros pesti- 
lenţial coboară din dealul 
Mitropoliei, peste oboseala 
naţiunii care, a înţeles mai 
bine acum, că acolo, în 
locul acela presupus a fi 
sfânt, se petrec toate fără- 
delegile. Acolo se pregătesc 
dezmembrarea hotarelor 
țării şi dezorganizarea celor 
ce ar putea fi un adversar 
cât de cât redutabil, pentru 
tot mai deslănţuiţii bolnavi 
de mărire. Oameni ajunşi la 
vârsta senectuţii, "reprezen- 
tanții națiunii”, nu sunt 
decât ultima dezamăgire a 
unui popor blestemat să 
ardă pe rugul tuturor ne- 
dreptăţilor. 

Oricum, foamea, imora- 
litatea, corupţia şi jaful, 
dirijate cu neruşinare de o 
putere, prevestesc semnele 
unei disperări generale, cu 
efecte greu de imaginat. Cei 
care cred că timpul scurt îi 
va ajuta să iasă de sub 
incidența responsabilităţii 
faptelor lor, se înşeală mai 
mult ca oricând. De-abia 
acum, după ce şi-au dat 
arama pe faţă, când na- 
țiunea a înțeles mai bine 
cine îi sunt adevărații 
ciocli, de-abia acum, ei, 
ultimii trădători de ţară, 
prin actele lor şi-au semnat 
sentinţele. Nu va mai fi 
timp de iertare; crima-i prea 
mare să mai poată primi 
semnul iertării dela 
oameni. Cei care încă îi vor 
mai ierta, vor comite o 
crimă mai mare. Numai 
prin pedepsirea lor exem- 
plară, națiunea s'ar mai 

utea însănătoşi. lertându- 
i, ea va rămâne bolnavă de 
minciună, de ipocrizie, de 
lipsă de patriotism, toate la 


Ovidiu VASILESCU 


un loc fiind păcate de 
moarte. 

Cu conştiinţele cumpă- 
rate, mulţi dintre parla- 
mentarii ce ar trebui să 
reprezinte exponenţii opo- 
ziţiei româneşti, întorc 
capul dela cel mai dureros 
spectacol care se petrece în 
România. Şi anume, în timp 
ce ei, politicieni veroşi, ori 
nişte ambiţii deşarte, en- 
gleziţi, franţuziţi, turciţi, ori 
bolşevizaţi, se devorează 
unul pe altul, ori pactizează 
criminal, pentru a ajunge la 
ceea ce se cheamă putere 
politică - puterea materială 
deja o au - disperat, dezo- 
rientat şi lipsit de orice 
perspectivă, tineretul țării, 
singurul şi cel mai de temut 
adversar al puterii comu- 
niste, umilit şi disprețuit de 
guvernanţi, folosit interesat 
din când în când de "expo- 
nenții" Opoziţiei, se îm- 
barcă în autocare de turism, 
trenuri, ori transporturi 
organizate de o mână de 
afacerişti criminali, trimi- 
țându-i la muncă dezono- 
rantă, pe şantierele Israelu- 
lui, Greciei, sau Turciei, în 
condiţii devastatoare. Ti- 
neri ca floarea, proaspăt 
absolvenţi ai unor institute 
de învăţământ superior, 
absolvenţi de licee, mun- 
citori, toţi însă fără nici o 
perspectivă reală de a găsi 
un loc de muncă decent în 
ţara în care au crescut, sunt 
obligaţi să muncească la 
nişte cămătari ordinari, zi 
lumină, lipsiţi de cele mai 
elementare drepturi sociale. 
Salarizaţi ca ultimul cer- 
şetor, înfometați şi exte- 
nuaţi, ţinuţi în condiţii 
insalubre şi stingându-şi 
setea cu apă infestată de 
bacterii şi tot felul de oxizi, 
bătuţi şi furaţi, în final, 
istoviţi şi bolnavi, ei, 
veghea zilei de mâine, a 
ceea ce ar trebui să fie o 
naţiune sănătoasă, se întorc 
acasă. Dar unde acasă? 
Țara-i străbătută de ura şi 
demența ultimului val 
bolşevic, de frigul unei 
pustiiri fără precedent, de 
legiunile satanice care vând 
teritorii, având duhul țării 
şi viitorul ei, doar pentru a 
se păstra la putere, ori 
pentru a-şi asigura şansa de 
a ajunge la ea, aşa cum este 
cazul unei părţi din ticluita 
opoziţie. 

Cu uşoare diferenţe, se 
repetă  monstruozitatea 
metodei lui Carol II. Se în- 
cearcă distrugerea celei mai 


sănătoase părţi a naţiunii. 
Ce crimă abominabilă! 

Cine va răspunde de ni- 
micirea tineretului româ- 
nesc? Ce crimă poate fi mai 
mare decât să laşi națiunea 
fără continuitate? 

n tot acest timp, când 
tineretul ţării agonizează, 
politicieni de mâna a doua, 
urzesc pe dedesubt, chiar 
împotriva colegilor lor, 
încercând disperaţi să se 
caţere pe poziţii politice 
mai avantajoase. Cred 
aceşti oameni că vor fi în 
stare să asigure prin per- 
soanele lor, viaţa politică de 
mâine a societăţii româ- 
neşti? Cred aceşti sforari 
înrăiţi, că vor fi găsiţi mai 
puțin vinovaţi de asasina- 
rea morală şi fizică a tinere- 
tului român? 

De ce nu se găsesc locuri 
în cămine? Au fost vândute 
pe valută turcălăilor şi altor 
venetici de aiurea, Dacă 
totuşi, se mai găsesc locuri, 
câte 3-4 într'o cămăruţă, 
condiţiile de igienă şi de 
viaţă generală sunt mi- 
zerabile. De ce atâta lipsă 
de umanitate faţă de fiii 
legitimi ai naţiunii? De ce 
nu sunt tinerii ajutaţi să 
devină ziua noastră lumi- 
noasă de mâine? 

Lipsa unei generaţii din 
ciclul firesc al unei națiuni, 
aduce după sine dezechi- 
libre inestimabile. Cei care 
nu ştiu să ia în calcul vii- 
torul, nu merită să trăiască 
prezentul! 

Daţi-vă la o parte impos- 
torilor! Comunişti şi unel- 
tele lor, opoziţionişti mas- 
caţi, daţi-vă la o parte şi 
lăsaţi națiunea să se dez- 
volte firesc. Lăsaţi partea ei 
cea mai bună, tineretul, să 
crească în tradiţie şi duh 
românesc. Lăsaţi-l să devină 
avangarda firească de 
mâine, de care națiunea are 
atâta nevoie! 

Altfel, blestemul tuturor 
suferințelor acestui tineret 
va cădea peste voi şi mor- 
mintele voastre. 


Monştrilor! De ce aţi 
procreat, dacă nu sunteţi în 
stare să creşteţi aceste vlăs- 
tare? 


Vin valuri de duhoare de 
către dealul Mitropoliei; pe 
acoperişul palatului unui 
"preşedinte"  dezmăţat, 
Cotroceniul, această Sodo- 
mă, cântă ceva mai limpede 
cucuveaua. Vă vine rândul 
la osânda PEZEVENGHI- 
LOR! 


PAGINA 6 


a La finele anului 1994, s'ar 
fi cuvenit ca Românii să fi 
absolvit cele patru clase 
primare ale alfabetizării în 
ale democraţiei, aşa cum 
stabilise cu grijă tovără- 
şească, Silviu Brucan, el 
însuşi cu problematice 
clase gimnaziale, ideolog 
trecut acum cam pe linie 
moartă. În realitate, prin- 
cipala cauză a stat în menu- 
ul constituţional pe care 
puterea ni l-a oferit copios 
(preşedinte, guvern, majo- 
ritate parlamentară, justiţie, 
că tot nu suntem Stat de 
Drept), constând din min- 
ciuni gogonate fabricate de 
distinşii cu patalamale stră- 
lucite dela Ştefan Gheor- 
ghiu şi Moscova. Drept 
aceea ne-am ales cu o indi- 
gestie politico-economică 
de care nu ştim cum să 
scăpăm. 

Pe vremea împuşcaţilor 
se puteau decerna netrecute 
în cataloage originale, di- 
plome de inginerie, de 
savanţi, academicieni, nu 
mai vorbim de economişti, 
doctorate, docenţe, care de 
care mai false. Acum s'a 
schimbat jocul. Ca să nu 
fim "o republica banana”, 
deci o dictatură de colonei 
cu un dictator, de gen 
America de Sud, pe unde 
s'a plimbat preşedintele, şi 
cum a caracterizat cineva pe 
care-l voi cita mai jos, co- 
lonelii au fost înaintați în 


” grad de generali dela una la 


mai multe stele. Dacă îna- 
inte "micul Napoleon" nici 
soldat neinstruit, fără să fi 
purtat vreodată în raniţă 
bastonul de Mareşal, pa- 
triot de altfel, a ţinut să se 
imortalizeze cu un fel de 
baston de Mareşal-Prezi- 
denţial şi ledungă tricoloră, 
dar nu prea i-a folosit la 
nimic, singura bătălie pe 
care a dus-o, nefastă, a fost 
plutonul de execuţie. Sic 
tranzit gloria mundi! N'a 
avut parte de titulatura de 
"generalisim” ca prede- 


cesorul său în tiranie din 
Kremlin, care a păcălit şi 
moartea, sfârşind nesfâr- 
tecat de gloanţe, deşi atât de 
urât de o omenire marti- 
rizată. 


Mă tot frământ să găsesc 
un mod de exprimare ca să 
nu trangresez generozitatea 
cu care puterea guvernantă 
ne-a dăruit de Sfintele 
Sărbători ale Crăciunului 
prin sporirea infracţiunilor 
iar pe cele vechi miluidu-le 
cu pedepse mai aspre, iar 
“jurnaliştilor” purtători ai 
virusului libertăţii de 
exprimare, le-a prevăzut un 
spor la pedepse. 

Scopul rândurilor pe care 
le scriu, este ca în pragul 
Noului An 1995, să expun 
imaginea României. Am 
făcut-o şi la rotirea anilor 
1992/1993 când ca să spui 


” adevărul nu era defăimare, 


iar cel de "Iese Majestate- 
Prezidenţială” nici nu e- 
xista. Aşa că m'am hotărât 
să adopt linia impersonală, 
adică să reproduc unele 
vederi din lumea “externă”, 
respectiv din Statele Unite, 
unde preocuparea despre 
țara noastră în presă şi 
televizune a devenit rara 
avis faţă de primii doi ani 
după Revoluţie, când s'a 
aşteptat atât de mult dela 
noi şi acum unii socotesc a 
se fi tras o cacialma. 
Despre discriminările 
draconice faţă de libera 
exprimare, instituită şi 
garantată în cadrul Drep- 
turilor Omului de către 
ONU, Convenţie ratificată 
şi de România cu surle şi 
tobe, nu s'a auzit nimic dela 
Comitetul de resort ONU, 
nici dela Organizaţia Inter- 
naţională a Jurnaliștilor 
care a afirmat că aceştia 
trebue să beneficieze de 
privelegiile medicinii fără 
frontiere şi chiar de imuni- 
tate, nici dela Comitetul 
american pentru protecţia 
Jurnaliştilor, care întoc- 


CONSPIRAȚII... 


Raportul lui Virgil Măgureanu, şeful 
Serviciului Secret Român de Informaţii, 
asupra activităţii acestui serviciu, precum şi 
multiple comentarii de presă în legătură cu 
acest raport ne-au înlesnit să înțelegem că 
mulțimea de informaţii şi zvonuri care circulă 
cu intensitate, despre intenţiile acestui ser- 
viciu, nu pot fi trecute cu nepăsare. ş 

Virgil Măgureanu şi lon Iliescu sunt sin- 
gurii, din nomenclatura comunistă care a 
preluat conducerea politică a ţării în 1989, 


care mai sunt la putere. 


Aceşti doi reprezentanţi direcţi ai comu- 
nismului dictatorial din România îşi văd 
terenul politic fugindu-le de sub picioare şi 
pentru aceasta caută țapi ispăşitori. 

Regimul comunist de azi din România este 
responsabil de întreg dezastrul ţării din 
ultimii 5 ani de zile, dar el nu poate accepta 
această situaţie, şi, deci, în conspirație directă 


cu forţe străine pune la cale “comploturi 


imaginare şi chiar "vărsări de sânge”, prin 
care să incrimineze pe alţii. Partidul comunist 
este expert în astfel de crime, care n'au fost în 
ultimii 5 ani, niciodată investigate, ci 
dimpotrivă acoperite de Puterea politică 


comunistă. 


Despre anumite aranjamente pentru 
"vărsările de sânge” din România s'a auzit în 
urma ultimei vizite a lui Iliescu în America. 
Noi credem că organele de securitate ame- 
-icane pot intercepta ițele acestor conspirații 
inainte de a fi puse în aplicare. 


Corespondent 


IANUARIE 1995 


VOINȚA ESTE DECISIVĂ ÎN 1995 


meşte anual un raport des- 
pre situaţia acestora în alte 
țări. Totuşi recent, toată 
presa de frunte, a men- 
ționat că acest Comitet a 
redactat un raport special, 
precum că din 1981 în USA 
au fost uciși 11 jurnalişti 
refugiaţi din ţările lor, 
dintre care numai două 
cazuri au fost investigate 
serios şi se dă ca exemplu: 
Daniel de Dios Unanue, 48 
de ani, redactor şef al zia- 
rului de limbă spaniolă ucis 
în 1992, iar asasinul său 
condamnat în Martie 1992 
la închisoare pe viaţă. In 
mod special, Comitetul s'a 
adresat Procurorului Gene- 
ral, Janet Rego, cu stăruința 
ca toate cazurile să fie in- 
vestigate cu profesiona- 
litate temeinică de către 
FBI, deoarece după cum s'a 
pronunțat coordonatoarea 
raportului, "toate cazurile 
sunt marcate de terorismul 
practicat în ţările victi- 
melor”. Noi, jurnaliştii ro- 
mâni, trebue să ne bucurăm 
că pedeapsa capitală a fost 
abolită imediat după apli- 
carea ei cuplului Ceauşescu 
şi deci n'am fi ameninţaţi 
de ea nici intra, nici extra 
lege. 


Anticipând calendarul, la 
26 Noembrie, Barbara De- 
mick, din redacţia cunoscu- 
tului cotidian "Philadelphia 
Inquirer”, autoare a multor 
articole despre situaţia din 
ţările Est europene foste 
satelite ale URS: ui, ca şi 
despre Iugoslavia, semnea- 
ză în respectiva gazetă un 
amplu articol intitulat: 
"MICI SCHIMBARI PE 
DRUMUL ROMANIEI LA 
CINCI ANI DELA RE- 
VOLUȚIE”. lar sub titlu: 
"In instituţia puterii, numai 
numele sunt diferite. Pe 
străzi deziluzia persistă 
densă”. 

Articolul este ornat cu 
trei fotografii semnificati- 
ve. Elena Avram, 70 de ani, 
în doliu, în cimitirul me- 
morial din Timişoara, îşi 
şterge lacrimile pentru fiul 
său răpus la 17 Decembrie 
1989, precum şi pentru alte 
victime ale acelor zile. O a 
doua fotografie, 22/12 cm. 
în baxă şi zeghe, 21 de foşti 
membri ai poliţiei secrete a 
lui Ceauşescu care ar fi fost 
judecaţi pentru genocid la 
Timişoara (procesul a fost 
strămutat pentru motive 
netemeinice şi judecat la 
Bucureşti rezultând mai 
nimic n.n.). În a treia în 
profil 4/3 cm, cu ochelari de 
soare, fiul dictatorului, 
Nicu Ceauşescu, condam- 
nat 20 de ani închisoare din 
care a executat numai trei şi 
care este văzut în Bucureşti, 
plimbându-se cu un Volvo 
şi care a prosperat din 1989. 
Ca supliment o hartă, nu- 
mai conturul României, 
încadrată de statele vecine, 
iar în interior marcat numai 
Bucureştiul şi Timişoara, 
orientativă pentru cititori, 
din care mulţi nu prea ştiu 
pe unde se află țara noastră. 
Cu excepţia unui singur caz 
care n'a consimţit să-și dea 
numele, jurnalista repro- 
duce spusele unor inter- 
locutori. 

Elena Avram nu plânge 
numai pentru fiul său, ci şi 
pentru alții care au fost și ei 
uciși, de trupele dictato- 
rului Ceaușescu, ca şi de 
indignare că în timp ce ea 
face foame, un vecin, fost 
membru al temutei Securi- 
tăți, are trei autoturisme şi 
un camion, ocupându-se cu 


Adrian GRIGOROPOL 


contrabanda peste frontiera 
cu Serbia. Un alt vecin, fost 
mare cadru în PCR, şi-a 
construit în spatele casei un 
eleşteu din care vinde peşte 
şi şi-a făcut milioane. Un alt 
interlocutor din adminis- 
traţia judeţeană i-a spus: 
"România n'a fost niciodată 
o țară comunistă normală, o 
republică banana, cu un 
dictator”. 

Dată fiind vecinătatea cu 
Serbia şi Ungaria, mulţi 
afacerişti particulari, au 
înflorit mai repede în Ti- 
mişoara decât în restul ţării. 


În prezent guvernul caută | 


să ţină lucrurile centralizate 
şi nu poate exista reformă 


de piaţă liberă fără descen- | 


tralizare. 

Multe întreprinderi de 
stat incapabile să concureze 
cu competitorii vestici, se 


nimicesc. Se dă de exemplu | 


un magazin, împărţit în 
două. O aripă cu mana- 
gement particular, ilumi- 


nată orbitor, cu cele mai ! 


fine delicatese din Europa, 
case pentru plată electro- 
nice. Cealaltă aripă de Stat, 
lipsită de marfă, mohorâtă, 
vânzătorii plictisiţi vizio- 
nând o “soap opera" la 
singurul televizor. Unul 
dintre vânzători, 25 de ani, 
care a refuzat să-şi dea 
numele i-a spus: "Dacă aş fi 
ştiut cum se vor întoarce 
lucrurile, n'aş fi ieşit ni- 
ciodată în stradă". Conclu- 
zia jurnalistei este că 
amânarea privatizării a 
creat două economii para- 
lele în acelaşi spaţiu. Dea- 
supra oarşului nemulţu- 
mirea creşte ca un nor 
negru pe măsura eşecurilor 
de a fi pedepsiţi cei care au 
tras în Decembrie 1989. 
Unul din primii ofiţeri care 
au rezistat la ordinul să se 
tragă asupra demonstran- 
ților neinarmaţi, a fost Vio- 
rel Oancea. Numit într'o 
Comisie de investigaţie, s'a 
retras când şi-a dat seama 
că înalte ranguri ale Arma- 
tei nu vor fi pedepsite. 
Acum este primarul Timi- 
şoarei şi i-a spus Barbarei 
Demick: "Iliescu este Ceau- 
şescu în persoană... El este 
comunist de o viață întrea- 
gă şi nu se va schimba 
niciodată!” 

Oraşul abundă de teorii 
despre conspirații. O lovi- 
tură contra lui Ceauşescu 
era pregătită de sus şi 
complotiştii au profitat de 
răscoala din Timişoara ca să 
acţioneze... In focul Revo- 
luţiei, Televiziunea a lansat 
cifra de 70.000 de morţi. 
Acum, oficial, cifra este 
numai de 1.041 ! Şocanta 
casetă video transmisă des- 
pre copiii ucişi pe scările 
Catedralei s'a găsit a fi un 
fals. Experții forsenici fran- 
cezi, în 1990, au considerat 
că executarea lui Nicolae şi 
Elena Ceauşescu concre- 
tizată tot pe o casetă video 
cu corpurile aşezate pro 
causa, a fost o contra facere. 
S'au întărit speculaţiile că 
ei au fost victimele unei 
lovituri de Stat la nivel 
înalt. Traian Orban, un 
veteran împuşcat în picior, 
crede că Revoluţia a tost 
manipulată de complotiști. 
"Ei ne-au furat idealurile 
Revoluţiei. Nu pot admite 
că actualul guvern este 
legitim. N'au făcut altceva 
decât să ascundă adevărul 
despre Revoluţie”. 

Un inginer electrician, 
lon Bonciu, a cărui soţie a 
fost ucisă în demonstraţia 
din 17 Decembrie 1989, a 
trebuit să lupte ani grei cu 


CUVÂNTUL ROMÂNESe 


NIPESS II IRIZ 


vina ce i s'a imprimat a 
ultimelor cuvinte ale soţiei 
sângerânde pe marginea 
trotuarului “De ce m'ai a- 
dus aici?” şi cu creşterea a 
trei copii. Crede că "tota- 
litarismul nu va mai prinde 
rădăcini aici chiar dacă unii 
pot să încerce”. Profund 
întristat de pierderea soţiei 
speră că “viitorul va fi mai 
bun pentrucă există o 
poartă deschisă..." 

Barbara Demick are tă- 
ioase considerente proprii. 
"Preşedintele Iliescu este 
un fost comunist. În 1970 i- 
a servit dietatorului ca 
ministru. Administraţia sa 
este plină de foşti membri 
ai partidului comunist. 
Ministrul Sănătăţii este 
medicul personal al lui 
Ceauşescu, autor al dietei 
de înfometare, al controlu- 
lui naşterilor, avorturilor 
care au umplut orfelinatele. 
Un student de 25 de ani i-a 
spus: «Mă simt jenat de 
ceea ce este astăzi. Am fost 
atât de naivi! lar ceea ce s'a 
întâmplat după aceea, a fost 
esențialmente NIMIC!" 


Ca o coincidenţă, la trei 
zile, Duminică 29 Noem- 
brie, la ora 8 a.m. când se 
transmit programe speciale 
pentru copii, am dat de un 
canal al TV din Trenton, 
New Jersey şi timp de o 
jumătate de oră, un pro- 
gram: "ROMANIAN 
NIGHTS. HELP THE RO- 
MANIAN CHILDREN”. 
Promotori Harry şi Frances 
Jones. Scopul final - solici- 
tarea unei contribuţii de $20 
lunar pentru îngrijirea de 
către dânşii a unor copii 
români, vârste între 6-10 
ani. 

Condiţiile de îngrijire 
apăreau de standard mediu 
satisfăcător totuşi. Dar în 
prealabil s'a derulat o 
casetă video cu scene teri- 
fiante ale copiilor străzii 
din Gara de Nord, de prin 
subsolurile blocurilor, staţii 
de metro, un apocalips 
indescriptibil al existenţei 
unor copii pe lângă care 
narările lui Dickens apar 
puerile, scenarii cu totul 
veridice ca filmate direct şi 
presărate cu scurte conver- 
saţii cu copii subiecţi, sub 
titrate evident în engleză. 
La un moment dat, a fost 
prezentată, fără a fi limpe- 
de dacă era din ţară sau de 
aici, Olivia Alexandrescu, 
ca directoare a copiilor 
refugiaţi din România. Şi 


pe generic a apărut pro- 
babil ca sponsor al emisiu- 
nii, compania American Air 
Lines! Imaginile nu puteau 
decât să umple pe oricine 
le-ar fi vizionat cu o 
repulsivă indignare şi 
condamnare, cum a fost și 
cum ar putea fi posibilă 
atâta degradare morală şi 
socială, un oprobriu care 
desigur se reflectă asupra 
întregului nostru popor, 
pentrucă privitorii nu stau 
să gândească a cui este vina 
propriuzisă. . 

Mergând în ace . 
o biserică ortodoxă româ- 
nească din Philadelphia, 
preotul plecat din ţară acum 
30 de ani şi ne mai vizitând- 
o de atunci, m'a surprins cu 
întrebarea, dacă am văzut 
cumva emisiunea în discu- 
ţie. Nu este cazul să mai 
reproduc convorbirea noas- 
tră, doar să menţionez că 
mi-a spus că biserica a 
trimis în ţară 47 tone, de 
medicamente în special, ca 
ajutor.!? In eul propriu s'a 
derulat ca urmare la cele de 
mai sus despre copiii străzii, 
triumfalismul şi festivis- 
mul brodat pe neinsemnate 
comemorări de zile şi 
persoane, avalanşa de pri- 
miri şi recepții ale unor 
delegaţii de cel mai adesea 
voiajori politici, economici 
şi culturali anonimi, cu care 
să se gonfleze până la 
absurd o imagine falsă a 
României pentru consumul 
extern şi uneori şi intern, 
Românii socotiți că n'ar şti 
anumite lucruri şi ar trăi pe 
altă planetă, risipa de bani 
ce le implică pe când din- 
colo de falsa cortină mizeria 
înfloreşte, ca să între- 
buinţez unul din termenii 
Barbarei Demick. Nu sunt 
numai “jenat” ca studentul 
din Timişoara, ci profund 
indignat, ceea ce ar trebui 
să fim toţi, mai ales că nu 
ne putem face că nu ştim 
cine poartă vina aceste! 
situaţii scandaloase. 

Închei cu moneda pe care 
cu obstinaţie o bate de pa- 
tru ani DI. Octavian Paler: 
speranţa. Aşa că făcând şi 
eu o urare, sper ca ANU 
NOU 1995 să insemne ari 
tru puterea guvernantâr 
"FINIS CORONAT OPUS! 
Dar nu leg această urare de 
o speranţă deşartă, ci 
manifestarea unei voințe 
ferme unitare a celor COR 
ştienţi că acest an este 
decisiv în perspectiva im! 
nentelor alegeri viitoare: 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


„Două ceasuri ale des- 
tinului nostru istoric - două 
tragedii naţionale: întâia, 
alegerile parlamentare din 
19 Noembrie 1946; a doua, 
alegerile parlamentare şi 
prezidenţiale din 20 Mai 
1990, 27 Septembrie şi 11 
Octombrie 1992 şi alegerile 
municipale din Octombrie 
1994. 

La 19 Noembrie 1946, în 
România s'a petrecut cel 
mai mare şi mai cinic- 
criminal fals electoral din 
istoria Europei secolului 
douăzeci: comuniştii, sub 
protecţia armatei de ocu- 
paţie sovietică, au furat 


- voturile poporului român 


acordate aproape integral 
Partidului Naţional Ţără- 
nesc (81 la sută) şi condu- 
cătorului spiritual al naţiu- 
nii române - luliu Maniu. 
Având de ales între comu- 
nismul rusesc (bolşevism) 
şi libertate, Românii au 
spus DA! Libertăţii şi NU! 
Comunismului. Toată țara 
scanda sublim: "Vrem un 
Rege şi-un Popor / Şi Ma- 
niu Conducător!" De ce 
atunci Românii au ales 
bine? Ei erau beneficiarii a 
optzeci şi opt de ani de 
civilizaţie europeană (1855- 
1947), altoită la 1859 de 
Cuza şi Kogălniceanu, 
cristalizată şi consolidată 
între 1866-1914 sub glori- 
oasa domnie a Regelui 
Ferdinand 1 Loialul În- 
tregitorul. Ei aveau conşti- 
ință naţională - cu corolarul 
ei firesc, mândria națională 
- fiinţă naţională - fiinţa 
naţională - exprimată în 
spiritul de sacrificiu pentru 
apărarea suveranităţii şi 
identităţii naţionale şi 
statale -, instinct naţional - 
exprimat în geniala pers- 
picacitate politică a marilor 
oameni de stat români. 


La 20 Mai 1990, Românii 
au descumpănit Europa 
civilizată prin alegerea lor 
oarbă din Duminica Orbu- 
lui: putând alege liber - 
pentru întâia oară după 45 
de ani de dictatură comu- 
nistă - între comunism şi 
democraţie, ei au ales co- 
munismul?!! Comunismul 
pe care îl repudiaseră or- 
ganic în 1946, ei îl aleg în 
1990, când se prăbuşeşte 
lamentabil în toată lumea!!! 

La fel de orbi, Românii îi 
aleg pe comunişti la 27 
Septembrie şi 11 Octombrie 
1992 şi îi realeg la alegerile 
locale din Octombrie 1994. 
Cum e cu putinţă? Ce se 
întâmplă cu noi? De ce 
acum Românii aleg rău, 
împotriva intereselor lor 
majore naţionale şi împo- 
triva tradiţiilor lor strămo- 
şeşti? In concepţia noastră, 
cauzele tragediei naţioanle 
actuale a poporului român 
sunt următoarele: 


1. Cauza dintâi, şi cea 
mai adâncă, este lipsa de 
conştiinţă naţională, cu 
corolarul ei imperativ - 
mândria naţioanlă. Min- 
ciuna comunistă a falsificat 
conştiinţa noastră istorică 
în 45 de ani, în două chi- 
puri monstruoase şi per- 
verse: întâi, între 1948-1964, 
prin nihilismul stalino- 
jdanovian, proletcultist şi 
imbecilizant, adaptat la noi 
de-alde Roller şi compania; 
apoi, între 1965-1985, prin 
diversionismul comunist- 
securist, xenofob,.proto- 
cronist şi provincial-izo- 
laţionist, impus de Ceau- 
şescu şi compania. Nemaia- 
vând conştiinţă naţională, 
Românii nu mai au con- 
ştiinţa ființei naţionale. 
Nemaiavând conştiinţa 
fiinţei naţionale, Româ- 


IANUARIE 1995 __ 


CAUZELE TRAGEDIEI NAŢIONALE 
A POPORULUI ROMAN 


—— Andrei-lustin HOSSU— 


nilor le-a devenit inert in- 
stinctul naţional. Striviţi de 
cea mai bestială formă de 
comunism din Est, Românii 
au devenit dintr'un popor 
activ şi energic - un popor 
inactiv şi vlăguit. 

2. A doua cauză este 
balcanismul, cu corolarul ei 
firesc - corupția. Comunis- 
mul, şi în special lepădă- 
tura balcanică Ceauşescu, a 
potențat balcanismul, co- 
rupția - păcatul greu moşte- 
nit de Români dela fana- 
rioţi. Blestemat pontifical 
de Eminescu acum peste un 
veac, blestemat de Cioran 
acum peste o jumătate de 
veac, blestemat de mine 
acum. Într'un pătrar de 
veac, Ceauşescu a favorizat 
extinderea corupţiei în 
întreg spaţiul românesc, 
dela munte până la mare, 
din Sătmar până la Vama 
Veche. În acest chip, tiranul 
bolşevic a realizat scopul 
final al comunismului: 
distrugerea societăţii româ- 
neşti, descompunerea spiri- 
tuală şi morală a persoanei 
şi comunităţii. Corupţia 
este mizerie socială, - 
comunismul este culmi- 
naţia mizeriei religioase, 
metafizice şi etice a omului 
şi omenescului. Comunis- 
mul este mizerie; corupția 
"înfloreşte" din aerul pes- 
tilenţial al mizeriei; o 
societate coruptă este co- 
munizată, bolşevizată, ire- 
mediabil putredă şi de- 
functă. Regimul neocomu- 
nist Iliescu încununează 
"opera" regimului comunist 
Ceauşescu. 

3. A treia cauză este 
incultura şi lipsa de civi- 
lizaţie. Comunismul ne-a 
umilit, înjosit, ţinându-ne 
într'o crasă incultură şi 
lipsă de civilizaţie. Cultura 


ADINA ŞTEFAN 
ŞI ASOCIAŢII 


PLOMBE 
PROTEZE 


PUNȚI 
EXTRACŢII 


TRATAMENT DE GINGII 
TRATAMENT COSMETIC 
CHIRURGIE, IMPLANTURI 


“Acceptam toate planurile de asigurare 
“„Acceptăm VISA şi MASTER CARD 
“Termene de plată flexibile 


Tel. 


(416) 498-7522 


- 5, Fairview Mall Dr., Suite 240 
i Don Mills & Sheppard 


Toronto 


sufletului şi a minţii se 
dobândeşte în tihnă şi în 
libertate. Civilizaţia se 
dobândeşte prin recepti- 
vitate şi comunicare con- 
tinuă cu Europa Occiden- 
tală, cu Statele Unite ale 
Americii, cu China, cu 
Japonia. Ţinuţi tiranic în 
izolare şi beznă, comunis- 
mul ne-a redus la cei din 
urmă şi mai batjocoriţi 
sclavi. Victimă propriilor 
deprinderi, sclavul nu poa- 
te fi om liber. De aceea, la 
alegerile din 20 Mai 1990, 
27 Septembrie şi 11 Octom- 
brie 1992, şi Octombrie 
1994, Românii au fost orbi, 
nu au văzut lumina; sclavul 
din ei a ales sclavia, repri- 
mând inchizitorial liber- 
tatea din ei. 

4. A patra cauză este 
lipsa de conducători poli- 
tici. Un om politic este, 


„pentru destinul istoric al 


naţiunii mai important de- 
cât un savant, un gânditor, 
un artist. Un scriitor se 
poate realiza - chiar foarte 
dificil - și sub tirania comu- 
nistă: îşi elaborează opera 
în tăcere şi singurătate, o 
păstrează în pupitru, o lasă 
posterităţii, încredinţând-o 
unei înalte instituţii cultu- 
rale naţionale sau univer- 
sale (Vaticanului, precum 
Camil Petrescu), în caz că el 
moare. Însă, un om politic 
nu se poate realiza decât în 
timpul vieţii sale şi numai 
dacă se iveşte conjunctura 
istorică şi politică favo- 
rabilă pe care el, prin 
vocaţia sa, este chemat să o 
organizeze. Sfârşit tragic au 
avut deopotrivă luliu Ma- 


niu şi Mircea Vulcănescu - 
martiri ai neamului nostru, 
asasinați de călăii comu- 
nişti în pușcăriile din 
Sighet şi Aiud. Cred, însă, 
că este mai greu să se 
ivească şi să se dezvolte un 
om politic de măreţia lui 
Maniu decât un gânditor de 
spiritualitatea lui Vulcă- 
nescu. Comunismul a ex- 
terminat mai întâi elita 

olitică, şi mai apoi elita 
intelectuală a neamului 
nostru. După 1964, după 
graţierea deţinuţilor politici 
anticomuniști supravie- 
țuitori ai gulagului comu- 
nist din România, neîngă- 
duind elitismul politic 
(fiindcă nomenclatura co- 
munistă se erijase în chip 
impostor-uzurpator în elită 
politică a societăţii româ- 
neşti, fapt care continuă şi 
astăzi), comunismul a îngă- 
duit elitismul intelectual, 
scoțându-l de sub regimul 
conspirației tăcerii (regim 
aplicat diabolic înainte 
marelui Lucian Blaga până 
la asasinarea sa lentă) şi 
marginalizându-l. De aceea, 
nu s'au putut ivi şi dezvolta 
la noi autentici oameni 
politici. De aceea, pră- 
buşirea comunismului în 
1989 ne-a găsit complet 
nepregătiți pentru a face 
saltul imediat, radical, 
salutar dela comunismul 
despotic-asiatic spre de- 
mocraţia liberală, euro- 
peană, occidentală (cum 
bunăoară, din fericire pen- 
tru poporul cehoslovac, s'a 
petrecut şi se petrece firesc 
în Cehoslovacia). Astfel se 
explică Miracolul Revo- 


PAGINA 7 


luţiei Anticomuniste din 
Decembrie 1989; lipsită de 
conducători politici, ea a 
triumfat numai graţie lui 
Dumnezeu! 

Din neantul absolut, în 
care ne-a ţinut şi încearcă să 
ne mai ţină încă comu- 
nismul, trebue să ţâşnim 
spre libertate. Dela un zero 
confuz şi fals, spre un finit 
clar şi distinct. Ca popor 
latin ce suntem, noi Româ- 
nii suntem repede adapta- 
bili şi la rău dar şi la bine. 

Divinul Pascal defineşte 
condiţia umană ca nesta- 
tornicie, plictiseală, ne- 
linişte. Eu definesc condiţia 
umană ca nelinişte-dis- 
perare-speranţă. Neliniştea 
este izvorul disperării, dis- 
perarea este temelia spe- 
ranţei, iar speranţa conferă 
sens spiritual disperării. 
Disperarea a născut Revo- 
luţia din Decembrie 1989, 
disperarea a susținut path- 
osul sublim al “golanilor” 
din 1990 din Piaţa Univer- 
sităţii - aceşti cruciați ai 
Spiritului, cavaleri fără 
teamă şi fără prihană -, 
disperarea luminează spe- 
ranța de libertate în sufle- 
tele noastre. Conversiunea 
disperării în speranţă în- 
tunecă ruşinile naţionale 
din 20 Mai 1990, 27 Sep- 
tembrie şi 11 Octombrie 
1992, şi Octombrie 1994, 
transfigurându-le în tra- 
gedie înaltă, senină. 

Moara lui Dumnezeu 
macină încet, dar macină 
bine. Bătălia Libertăţii 
împotriva Comunismului 

continuă paşnic dar ferm. 
Per aspera, ad astra! 


MAFIA ŢIGĂNEASCĂ 


—— Sergiu RĂDULESCU—— 


Dicţionarul limbii ro- 
mâne moderne defineşte 
pencinginea, în sens real, ca 
pe-o boală de piele conta- 
gioasă, iar în sens figurativ, 
ca o porţiune de teren, din- 
tr'o semănătură, de pe care 
vegetaţia a dispărut din pri- 
cina unor plante parazite, 
sau pata de mucegai de pe 
zidul unei clădiri. In Româ- 
nia de azi, etnia romilor, ca 
să folosim o exprimare la 
modă, este pecinginea sau 
pericolul social ce atârnă ca 
o piatră de grumazul Româ- 
nului, înnecându-l într'o 
sărăcie lucie şi-o mizerie 
cruntă. Marea majoritate a 
țigănimii din România, fie 
că are abonament la “pen- 
sion", unde-o duce mai bine 
ca acasă, fie că nu prestează 
nici o muncă utilă socie- 
tăţii, şi-atunci o duce şi mai 
bine, din cerșit sau din biş- 
niţă, înşelăciune, tâlhărie, 
găinării, jafuri, crime orga- 
nizate, etc. etc. Dacă în ma- 
rea majoritate a familiilor 
de Români sunt unul, maxi- 
mum doi copii, în corturile 
şi aşezările ţigăneşti, apar- 
tamentele sau casele ridi- 
cate de țigani e furnicar, câ- 
te 7-8 tuciurii, care se cresc 
unii pe alţii intr'o promis- 
cuitate greu de imaginat, iar 
odată puşi pe picioare sunt 
trimişi la furat şi cerşit 
peste tot. În momentul de 
faţă, milioanle de ţigani din 
România crează un complex 
de probleme sociale, impo- 
sibil de rezolvat de actuala 
putere comunistă, pentru 


simplul fapt că ţigănimea 
s'a cocoţat la vârful pira- 
midei! E un adevăr tragic, 
suntem unica ţară pe glob 
în care ţiganii au împărat, 
rege şi preşedinte ales- 
reales, al cărui mandat nu i- 
1 va putea lua decât Cel de 
Sus! (sau Americanii, obli- 
gându-i pe Ruşi să ne redea 
libertatea!) 

Este, fără îndoială, în fi- 
rea lucrurilor să se deterio- 
reze standardul de viaţă al 
Românului de rând, care 
duce în spinare ţigănimea 
analfabetă şi parazitară. 
75% din țiganii maturi, apți 
de muncă, nu au nici o pro- 
fesie, dar nici nu se arată 
dispuşi să facă un ban 
cinstit, printr'o muncă utilă, 
fie şi necalificată. Furtul, 
tâlhăria, jaful şi crima sunt 
mult mai la îndemâna lor, 
aducându-le venituri sub- 
stanţiale, cu care plătesc pe 
oricine oriunde, astupând 
gura justiţiei sau a poliţiei, 
prin țiganii pătrunşi şi aici, 
în număr foarte mare. 

Răul imens generat de 
țigănimea românească are 
tendinţe evidente de agra- 
vare, ce vor duce nemijlocit 
la conflicte sociale, cu ur- 
mări imprevizibile. 

Preocupată non-stop de 
jafuri, crime, tâlhării, vio- 
luri, maşini furate, şmenuri, 
țepe, alba-neagra şi barbut, 
peste 30% din țigănimea 
românească colcăie de va- 
lută, aur şi... arme, fiind la 
mare concurenţă cu... secu- 
rimea sereistă măgureană, 


pe piaţa capitalului româ- 
nesc! 25% dintre ţiganii 
maturi, apți de muncă lu- 
crează ca necalificaţi sau au 
devenit, peste noapte, pa- 
troni cu slugi în subordine. 
Doar 1% din numărul infim 
al ţiganilor activi au cali- 
ficări medii şi superioare. 
Dar studiile recente arată 
un procentaj îngrijorător de 
analfabeți, aproximativ 40% 
la bărbaţi şi peste 60% la 
femei. Procentul ţiganilor 
aflaţi sub limita "cosului 
Văcăroiu", al nivelului mi- 
nim de subzistență, depă- 
şeşte 60%. Gradul sporit de 
sărăcie al majorităţii ţiga- 
nilor determină, în mare 
măsură, abandonul şcolar, 
ca un proces progresiv de 
automarginalizare. Fiindcă 
țiganii s'au convins de mult 
că'n România "cine are 
carte, n'are parte", şi atunci, 
"profesiile" tipic ţigăneşti 
de borfaş, bişniţar, şmenar, 
cuţitaş, tâlhar, negustor pe 
picior, găinar, violator sau 
criminal sunt cu mult mai 
benefice, aducătoare de ca- 
pital sigur şi rapid. 

Iliescu le-a returnat gră- 
bit aurul în primăvara lui 
'90 pentru a-l vota, aur furat 
de ţigani în decursul multor 
generaţii, dela oamenii 
înstăriți, care au plătit de- 
seori cu viaţa. Dacă în dic- 
tatura bicefală ţiganii mai 
erau, cât de cât, obligaţi să 
intre în “câmpul muncii” şi 
să respecte "normele eticii 
şi echităţii socialiste ceau- 


Continuare în pag.9 


DD Doo 0p-am eram" jur *p “apttr Doug fa fe tei Daf „So i 19 COR “i € 


= 


PAGINA 8 


* Centrul Poştal Tranzit 
Oltenia şi-a început activi- 
tatea într'o clădire modernă 
din staţia feroviară Craiova, 
deservind judeţele Dolj, 
Gorj, Vâlcea, Olt şi Mehe- 
dinţi. Se experimentează 
cartea semiautomată a me- 
sageriei, cu 1800 colete pro- 
ductivitate în 8 ore, cu 
prelucrare simultană, pe 20 
direcţii, în ideea ca trimi- 
terile poştale de orice fel să 
ajungă în maximum două 
zile, dela expeditor la 
destinatar. Corespondenţa 
externă are, din păcate, cu 
totul alt "tratament" la 
Craiova, continuând a fi 
cenzurată la sânge, scri- 
sorile simple sau recoman- 
date rupte sau pierdute, 
coletele poştale golite de 
conţinut sau rătăcite in- 
tenţionat, de vameşii se- 
curişti, diriginţii oficiilor 
PTTR sau factorii poştali. 


* Bechet-Oreahovo este 
noul punct de trecere a 
frontierei între România şi 
Bulgaria, o investiţie de 
peste 8 milioane dolari, 
după ultimele norme inter- 
naţionale. Asigură o capa- 
citate de peste 500 auto- 
trenuri în 24 ore şi reduce 
cu 80 km. distanţa între 
Craiova şi Sofia. Acest prim 


obiectiv de infrastructură: 


realizat de o firmă privată 
doljeană este benefic pen- 
tru localităţile dunărene 
din zonă. După 3 ani s'a 
reluat şi transportul peste 
Dunăre cu FERIBOT-ul, 
între Calafat şi Vidin, dar 
ce folos dacă partea română 
nu preia mijloacele auto, 
din lipsă de personal pen- 
tru vamă! În privinţa micu- 
lui trafic, regimul Iliescu i-a 
venit de hac, obligându-i pe 
Românii doritori să treacă 
Dunărea la Vidin, pentru 
câteva ore, la plata unei taxe 
de 15.000 lei/persoană!! 


* Toate merg (intenţio- 
nat) pe dos, iar agricultura 
ține aproape, fiind în mare 
suferinţă. Ţăranii au chel- 


tuit mult şi au muncit tot 
anul, ajutaţi de bunul 
Dumnezeu şi mama natură, 
obţinând recolte mulţumi- 
toare. Ploile şi lipsa me- 
canizării au făcut să întârzie 
strângerea culturii de grâu 
în Dolj şi incolţirea grâului 
în spice. Producţia a fost 
predată în bazele de re- 
cepţie, la 147 lei/kg., dar 
banii promişi de Văcăroiou 
n'au mai ajuns nici până 
acum în bancă, deşi recol- 
tarea s'a încheiat de mult. 
Lipsesc şi banii destinați 
achiziţionării grâului de 
panificaţie (nu cel încolţit) 
porumbului. 


* Bantustanele urbei 
sunt căminele de familişti 
ale S.C. "Construcţii-Mon- 
taj” S.A. Craiova, rămase 
din "iepoca de aur”. Sute de 
familii de muncitori, şo- 
meri, handicapaţi se chi- 
nuie în pragul disperării, 
într'o mizerie greu de 
imaginat şi exprimat în 
cuvinte. Mormane de gu- 
noaie, neridicate din lipsa 
motorinei, penuria «de apă 
la etajele superioare, gru- 
purile sanitare comune cu 
pereţii negri şi plini de 
igrasie, geamurile sparte, 
şobolani şi goange la tot 
pasul. Locatarii căminelor 
insalubre plătesc bani grei 
pentru frigul din locuinţe, 
ca şi pentru paznicii, in- 
stalatorii, electricienii, 
tâmplarii, magazionerii şi 
femeile de serviciu care fac 
lucru de mântuială. Cămi- 
nele au fost greşit proiecta- 
te, câte 20 de familii pe 
palier folosesc un grup 
sanitar, nu au gaze, gătesc 
la reşouri sau cu butelii şi 
plătesc de ani de zile repa- 
rațiile care nu s'au făcut 
niciodată. Sunt peste 300 de 
familii în cele patru pădu- 
chelniţe insalubre şi multe 
alte sute de cereri pentru o 
cameră în... bantustanele 
urbei! = 


* La căminul-spital pen- 
tru bolnavi cronici Craiova, 


IANUARIE 1995 


OLTENISME 


——— lonel RĂDULESCU— 


altfel spus Azilul celor 400 
de bătrâni, şi-au dat întâ- 
Inire, dela portar la direc- 
toare, numai escroci, care au 
pretins şi primit mită, în 
valută şi lei, foloase ma- 
teriale necuvenite, în di- 
verse bunuri şi bijuterii, 
aur, piese şi accesorii auto, 
etc. etc., pentru trafic de 
influenţă în angajarea unor 
persoane! Practicile mafi- 
ote, instituite de sus până 
jos, în scopuri personale 
sunt în nota epocii cripto- 
comuniste, făcând să treacă 
pe ultimul plan grija faţă 
de bătrânii bolnavi şi nea- 
jutoraţi, aflaţi la capătul 
drumului... 


* Biblioteca Consiliului 
Britanic, Biblioteca jude- 
ţeană "Alexandru şi Aristia 
Aman" şi Teatrul Naţional 
din Craiova au organizat, în 
paralel cu festivalul Sha- 
kespeare, vernisajul expozi- 
țiilor documentăre, de carte, 
de afişe, programe şi foto- 
grafii: "Opera şi Exegeza 
shakespeareană”, "Marele 
Will pe scena craioveană”, 
"Mai este Shakespeare con- 
temporanul nostru?", "De 
ce surâde Shakespeare?" 
S'au prezentat regaluri ale 
Naţionalului din Bănie, cu 
Titus Andronicus şi Ubu 
Tex cu scene din Macbeth. 
Teatrul Naţional I.L. Cara- 
giale din Capitală a pre- 
zentat premiera de gală 
Romeo şi Julieta, iat Teatrul 
Ion Creangă din București, 
capodopera culturii uni- 
versale Furtuna. : 


* Un incendiu fără pre- 
cedent pe meleagurile Olte- 
niei a transformat în scrum 
şi mormane de fier vechi 
impunătorul edificiu al 
Sălii Polivalente din Cra- 
iova. Cauzele reale ale 
sinistrului rămân încă 
neelucidate. Sala dispunea 
de peste 2.000 locuri pe 
scaune, fiind de-a lungul 
anilor gazda multor între- 
ceri sportive de avengură şi 
spectacole cultural-artistice. 


Un singur paznic angajat, 
cu simţul datoriei treaz, 
poate ar fi evitat dezastrul, 
dar la noi - "ce-i al statului, 
este al nimănui”. Anche- 
tatorii au şi descoperit țapii 
ispăşitori ai incendiului 
devastator: patru minori!!! 


* De neimaginat, S.C. 
CRASER S.A. în pragul 
falimentului! Aşadar, renu- 
mitele sere dela Işalniţa (10 
km. de Craiova) care au 
adus dictaturii ceauşiste 
milioane de dolari sunt 
acum pe butuci, aduse desi- 
gur cu bună ştiinţă: 

- credite pe termen me- 
diu şi lung - 2 miliarde lei; 

- credite pe termen scurt: 
4,5 miliarde lei; 

- plăţi restante la furni- 
zor: peste 3 miliarde lei; 

- pierderi: 3,5 miliarde 
lei; 

- clienţi neîncasaţi: 2 mi- 
liarde lei; 

- datorii la bugetul sta- 
tului: 160 milioane lei; 

Înfiinţată în anii '70 şi 
considerată drept cea mai 
mare suprafaţă amenajată 
pentru cultura protejată a 
legumelor din Europa (200 
ha.) S.C. CRASER S.A. Cra- 
iova-lşalniţa riscă să-şi 
închidă porţile, în regim de 
conservare. 


* Un timbru fiscal de 50 lei 
a ajuns să fie vândut la 


„Craiova cu... 2000 lei (!!), cel 


de 150 lei se vinde cu 500 
lei, iar chitanţele fiscale, 
eliberate de Administraţia 
Financiară, nu sunt luate în 
seamă de instanţele judecă- 
toreşti. Lipsa generează 
specula. Timbrele fiscale au 
început să dispară de un an 
şi ceva în Craiova, dar de 
trei luni încoace nu se mai 
ăsesc să tragi cu tunul! Nu 
e mai tipăreşte Ministerul 
Finanţelor, totul fiind în- 
văluit în mister. La Poliţia 
Municipiului, o chitanță 
fiscală corespunzătoare 
valorii timbrului respectiv 
este valabilă la eliberarea 
oricărui act de evidenţă a 
popâlaţiei. 


DUMNEZEU CU MILA, VĂCĂROIU CU...SILA 
—— Florea OLTEANU , 


Națiunea română trăieşte 
în continuare un supliciu 
pe care din anul 1989 şi l-a 
dorit stins. Numai că alt- 
cineva a ieşit, nu după 
vrerea naţiunii ci, după 
aceea a actualilor guver- 
nanţi care s'au perpetuat cu 
o vigoare ieşită din comun 
în “scaunul puterii”. 


Rostul acestei sărăcii 
galopante îşi are temeiul în 
“jocul” politic de culise, 
pentru a “proteja” o anu- 
mită “clasă” de exponenţi 
cu interese "cameleonice”: 
dorinţa de a pune mâna pe 
avuţia ţării, pentru a forma 
"mafia roşie” etc. Şi cum 
situaţia de acum a ţării 
tinde să se menţină, adân- 
cind tot mai mult contrastul 
dintre cetăţeni, ce dovadă 
mai trebue pentru adevărul 
că nu se va ivi "marasmul” 
promis de Guvernul Văcă- 
roiu: bunăstarea, relansarea 
economică, libertatea de 
mișcare a tuturor cetăţe- 
nilor prin lume etc. etc. 


Actualii politicieni şi-au 
atins “scopul”: să aibă 
salarii grase, să intre în 
"afaceri" veroase (n.n., a se 
citi: corupţie), să nu fie traşi 
la răspundere de Justiţia 


țării, să uite premeditat de 
Constituţie. Ei fac manevre 
din umbră, dar şi pe faţă, 
pentru consolidarea pozi- 
ției lor sociale şi tind să 
"dovedească" naţiunii că nu 
au nici o vină pentru faptul 
că situaţia economică nu se 
echilibrează, că Justiţia se 
află într'o totală indife- 
renţă, că vina o poatrtă 
altcineva şi anume: con- 
junctura contemporană. Ce 
uşor este să dai vina pe un 
duşman invizibil. Dar cum 
în centrul Puterii neocomu- 
niste se află interese per- 
sonale și nu cele naţionale, 
desigur că disculparea pen- 
tru ei înseamnă slăbiciune 
de caracter. Neocomuniştii 
nu dau înapoi când e vorba 
să fie "fruntea" în insti- 
tuţiile statului de drept. 

50 de ani au tot dovedit! Ei 
tot vorbesc dela Tribuna 
Parlamentului despre lu- 
cruri care nu au nici o legă- 
tură cu situaţia grea a națiu- 
nii, trag, de timp pentru a 
„masca adevăratele acte de 
corupție. 


Actualii politicieni, care 
vor mai fi şi peste alţi ani în 
miezul Puterii, au un puter- 
nic simţ al persuasiunii 


găunoase. Otrăvesc naţiu- 
nea cu promisiuni lipsite de 
garanţie şi temei, favori- 
zând actele deviante ale 
caracatiței roşii. Națiunea 
română este în continuare 
manevrată să accepte mas- 
carada politicului fariseist 
datorită faptului că este 
menţinută în ignoranță şi 
sărăcie. Criza economică 
prin care trece națiunea este 
o criză a “democrației” de 
tranziţie, ce dovedeşte că 
este incapabilă să fie un 
garant universal, Iată de ce 
politicienii neocomunişti 
nu au curajul să privească 
adevărul în faţă şi nu au 
bunul simţ să îşi dea de- 
misia, pentru a face loc 
unui alt val politic, capabil 
să aducă pe făgașul bun 
națiunea română. Trucul 
politic al neocomuniștilor 
ține pentrucă există un 
"menajament" de conştiintă 
naţională, zic ei de câte ori 
se ivesc tensiuni sociale, 


Acesta este protejat şi 
"legiferat" prin legi abe- 
rante, care nu au capacitatea 
de a trezi din "somnul 
rațiunii” degringolada so- 
cială şi economică a na- 
țiunii, Galopul inflaţiei îşi 


intensifică ritmul în fa- 
voarea unei caste care mai 
ieri făcea elogii "conducă- 
torului iubit” şi comunis- 
mului, iar acum ajunsă în 
loja Puterii, aduc prinosuri 
propagandistice unei demo- 
crații în dezagregare. 

Actualii politicieni nu au 
interesul să îşi pericliteze 
“scaunele”, nu vor să lim- 
pezească dezastrul social şi 
economic. Ei ştiu bine că o 
naţiune atinsă de morbul 
sărăciei poate fi uşor ma- 
nevrată. Sărăcia înseamnă 
pentru ei linişte politică. 
Prin subteranele Puterii 
neocomuniste circulă fan- 
tomele unei cruciade neoco- 
muniste: aceasta este în- 
veşmântată cu "un ocean de 
cuvinte într'un pustiu de 
idei”. 

Națiunea aşteaptă cu 
incredere momentul cheie 
când fariseismul politic va 
sucomba. Nu mai poate fi 

ăcălită cu marasmul unei 
umi în care bunăstarea nu 
există. Actualii politicieni 
cred că şansa este de partea 
lor şoptindu-şi la ureche în 
Parlament: DUMNEZEU 
CU MILA, VĂCĂROIU 
CU. SILA. Dar totul este in 
zadar. 


CUVÂNTUL ROMÂNzse 


ZADARNICA OFENSIVĂ 
A CULTURALILOR | 
HANDICAPAŢI | 


| 


De cinci ani, noii crapi îmblăniţi de Oculta Comunis. 


tă construiesc noi ruine în România. 
În cultură, în fruntea bucatelor, Cotroceniul, după 

scurtă ezitare, a pus borhotul literelor şi artelor id | 
mâneşti: cei care, în zilele Ceauşiştilor, au constituit 
idiotologia protocronistă. Cei mai mulţi au fost şi Sunţ 
nişte orfani ai Spiritului. Unii (puţini) au câte o brumă 
de har, dar şi pielea groasă. Speră, aşa cum mai ieri, ca | 
prin biciul "directivelor dela centru", al "indicaţiilor 
prețioase”, să doboare uriaşii, astfel ca nanismul lor să 
pară gigantism; evident, de vor fi priviţi dinspre | 

enunchiul broaştei, şi de-acolo doresc a fi priviţi de 
"bobbor", chiar de-n'ar mai fi cine să-i concureze, să-i 
conteste. > 

Vor rămâne, poate, în istorie. Nu vor urca, însă, pe | 

bolta netimpului. Cine-i mai citeşte azi pe A. Toma 
Mihai Beniuc, N. Labiş, Lucia Demetrius, Ion Călugăru, 
1. Ludo, Aurel Baranga sau Horia Lovinescu? Iar peste. 
câteva zeci de ani, nimeni nu-şi va toci coatele la 
Biblioteca Academiei pentru a-i studia pe Adrian. 
Păunescu, Ion Gheorghe, V.C. Tudor, lon Crânguleanu, 
Valeriu Drumeş, Paul Anghel, I. Lâncrănjan, Constanţa! 
Buzea, Paul Everac, Mihai Ungheanu, Antoaneta lor. . 
dache sau Nicolae Dan Fruntelată. ! 


FOTOLIU PENTRU UN 
CLAPON LITERAR 


Acum un an şi mai bine, în cadrul unei emisiuni TV | 
realizate de Dl. Vartan Arachelian, verdeţo-vadimistul 
Dinu Săraru se plângea că, începând din anul 1990, "nu 
i s'a mai permis a-şi iubi Patria”. Tovarăşul (cu cine-l 
piaptănă) Dinu Săraru nu-şi poate iubi Patria decât 
stând într'un fotoliu, hămăind dela înălţimea unui post 
de boss. A avut funcţii destule, plus "parcele" la "Scin- 
teia" şi “Flacăra” lui Adrian Râmătorescu. Bineînţeles, 
înainte de finele anului 1989. Apoi... mic pomanagiu pe 
la nişte foiţe obscure, falimentare. - 

Dar nu-i bai! Actuala Putere mirositoare din Româ- 
nia va avea curând grijă de impostoroşenia-sa Dinu 
Săraru. Cotroceniul şi Guvernoiul au un straşnic apetit | 
pentru lichele şi nulităţi. Nu să le mănânce, ci să le 
invite la ospăț. | 

Un exemplu: după un stagiu de “frăgezire” (în 
fotoliu de redactor-şef, bien str) la publicaţia nătâng- 
naționalistă "Românul", tovărășenia-sa Nicolae Dan 
Fruntelată a fost săltat la o sinecură gras remunerată: 
purtător de cuvânt al nu ştiu cărei tentacule (roşii) 

uvernamentale. Pe vremuri, acest clapon literar a 
uncţionat ca redactor-şef al (pe atunci) ceauşist- 
pelasgo-thraco-protoconistei publicaţii săptămânale 
"Luceafărul", U.T.C., U.A.S.C.R. şi beizadeaua Nicu. 
Hepatăticu l-au îmblănit, fără ca pretinsul poet să fi 
îndeplinit condiţia de membru al Uniunii Scriitorilor | 
din România, condiţie s.q.n. pentru a îndeplini această | 
funcţie la o revistă a Uniunii Scriitorilor. i 

Dar ce nu puteau ieri Partidu' şi Stejaru'? Să ne | 
convingă de apartenenţa la Spirit a unor Beniuc, Săra- | 
ru, Berwanger, Fruntelată şi Ungheanu. A unor Dragoş. 
Nicolae, Ion Gheorghe şi Antoaneta C. Iordache. lar 
azi, nu ne pot convinge nici Cotroceniul, nici Guver- 
noiul. Nici chiar Marin Sorescu şi Eugen Simion, din 
înălțimile lor ministeriale şi academice. | 


ALTE TRISTE 
ADEVĂRURI 


Să vorbim puţin şi de Opoziția din Spaţiul Mioritic. 

Să spunem adevărul aşa cum este el acum: depri- 
mant, dezarmat. 

La "istorici" = gerontocraţie cu semne clare de 
senilitate. Se vehiculează chestia cu "pepiniera" de 
viitoare cadre tinere. Cacealma ! Cei câţia tineri "isto- 
zici” freacă menta pela Strasbourg, gustând din deliciile 
unui turism aproape civilizat sau fac vizite pe la câte 0 
filială a unui partid occidental ”frățesc” în scop perso- 
nal-bişniţăresc. ă 

Partidul Alianţei Civice este dominat de universitari 
şi foste glorii literare, ambele categorii în avansată stare 
de impotenţă spirituală, fotoliul parlamentar consti- 
tuind, pentru respectivii indivizi, cântecul de lebădă. 

Trist mai e şi faptul că unii parlamentari din Opo: 
ziţie, deşi au fost cândva deţinuţi politici, când descin 
la filialele partidelor din care fac parte, dacă nu se com” 
portă ca nişte prim-secretari PCR, se folosesc precum 
vechilii căţăraţi în patul boieroaicei. Nimic din modes- 
tia, din solicitudinea din timpul campaniei electorale: 
Şi, zice-se, au fost... înnobilaţi de suferinţă în multe 
puncte pe harta gulagurilor, â 

„Evident, alegerile anticipate ar fi salutare. Dar cât 
tineret se va prezenta la urne? 

Puterea şi Opoziția umflă vorbe. Ca nişte baloane! 
vorbele se sparg şi aerul pestilențial înfăşoară sărăcia: 
O sărăcie ce proliferează iepureşte. 

Doamne lisuse, trimite Arhistrategul | 


Dan Emilian ROŞCA 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


PAGINA 9 


IANUARIE 1995 ee me eee ia mia ai PAGINA 9 


Vectarlaireer 
CARE REVOLUŢIE ? 


————— Radu BADIU 


Intru în Cimitirul Eroi- 
lor, lipit de cel mai mare 
cimitir al țării - renumitul 
Bellu - şi mă uit cu amă- 
răciune şi durere la ultima 
creaţie megalomană a so- 
cialismului: uniformitatea 
în marmoră albă a mor- 
mintelor şi crucilor celor 
căzuţi în Bucureşti în 
Decembrie 1989, să zică 
lumea cum c'ar fi fosto 
revoluţie. Citesc nume şi 
profesii - muncitor, elev, 
student - şi-mi dau seama 
că tot cei păcăliţi 45 de ani 
au înghiţit ultima păcăleală. 
S'ar putea să fiu oarecum 
subiectiv şi să zic - precum 
Opoziția - că a fost o lovi- 
tură de stat din interiorul 
aceluiaşi partid comunist 
pe fondul unor izbucniri 
colective în câteva oraşe 
ale ţării, (privite cu uimire 
şi frică de oraşele mici şi 
mai ales de satele moldo- 
vene şi ale Bărăganului). 

Stând aci, pe o bancă de 
marmoră din cimitirul alb 
şi proaspăt - de o unifor- 
mitate care te înfrigurează, 
semănând izbitor cu casa 
poporului şi bulevardul 
Victoria Socialismului - 
privesc lucid în istoria 
recentă. Revăd cum, ca şi în 
1848, acest nou curent 
“revoluţionar” a pornit din 
Europa de Est - începând 
cu Polonia “Solidarităţii”, 
Cehoslovacia "Cartei 77” şi 
a Revoluţiei de Catifea, 
Mişcarea din Ungaria, Răs- 
turnările din Bulgaria, Al- 
bania şi la noi, (aşa cum a 
fost), rămânând aproape 
ultima în căderea de do- 
mino a lagărului socialist 
european. Surprinzător: 
Iugoslavia, care părea cea 
mai deschisă la reformă, n'a 
admis căderea. Deşi fede- 
raţia s'a dezmembrat, comu- 


niştii au rămas la putere în 
Serbia şi Muntenegru, per- 
miţând marilor activişti să 
provoace război civil în 
Croaţia apoi în Bosnia, 
stârnind resentimente de 
tip comunist. Totul condus 
dibaci (şi diabolic) de al 
doilea mare comunist ră- 
mas în fruntea unuia din 
statele socialiste din Estul 
Europei. Primul este cel din 
România, fostul secretar 
general al UTC şi secretar 
cu propaganda în Comite- 
tul Central al PCR... 

Stau între mormintele de 
marmoră albă, de fabricaţie 
socialistă, adică uniforme şi 
în serie, şi mă întreb cum 
de-a fost posibil ca în ri- 
dicarea noastră dintre 16 şi 
21 Decembrie să intre pe 
uşa din dos, în 22 Decem- 
brie, Silviu Brucan şi lon 
Iliescu şi să se instaleze la 
putere în locul lui Ceau- 
şescu? Răspunsul nu e greu 
de aflat: conducerea Secu- 


„rităţii şi a armatei era - şi a 


rămas - în mâna generalilor, 
toți mari membri ai par- 
tidului comunist, făcuţi 
generali pe această primă şi 
supremă condiţie: să fii 
membru de partid! 

- Totuşi o revoluţie a 
fost, de vreme ce s'a dat 
(cum s'a dat) o parte a pă- 
mântului înapoi ţăranilor, 
comerţul s'a liberalizat iar 
în industrie... 

- Care- revoluţie? mă în- 
treabă indignată doamna 
care a stat cu fruntea pe 
crucea sub care zace pe veci 
fiul său. Citesc pe; cruce 
numele Vasile Viorel, timp 
în care Doamna Vasile în- 
toarce capul spre mine şi 
mă întreabă: cum şi cine 
mi-a înpuşcat copilul, Dom- 
nule? În care împrejurare 
şi'n ce loc? Mi l-au adus 


acasă pe braţe alţi tineri 
care l-au găsit în zona Pieţii 
Universităţii. 

- Dar când şi de ce a ple- 
cat de acasă? 

- În toată ziua de 21 De- 
cembrie 1989 s'a dus şi s'a 
întors la Hotelul Inter- 
continental. Seara, până 
noaptea târziu, se ducea şi 
venea, în schimb cu alţi 
tineri, să strige şi să îm- 
pingă cu trupurile lor până 
când s'a tras. Cine-a tras şi 
din ordinul cui?... 

- Jertfa lor n'a fost în za- 
dar, zic... Aşa s'a clătinat 
comunismul dela noi, şi 
oricum, a fost ca o re- 
voluţie. 


- Care revoluţie?! mă 
întreabă dânsa cu obidă şi o 
privire ascuţită, adâncă, 
ragace. Ce ne arată cinci ani 
de amăgire? E în fruntea 
țării vreun tânăr? S'a pri- 
menit aparatul de stat? Au 
fost traşi la răspundere 
criminalii care au omorât 
peste 300.000 de Români în 
închisori şi peste o mie de 
tineri în zilele sfârşitului de 
Decembrie din 1989? Hai, 
Domnule să fim serioşi. 
Care revoluţie?! 


Femeia, cernită pentru 
totdeauna îşi smuceşte 
poşeta neagră şi pleacă 
plângând cu nasul într'o 
batistă albă cu bentiță 
neagră pe margine, spu- 
nându-şi printre lacrimi: 
care revoluţie? De unde a- 
tâta revoluţie? Care revo- 
luţie? 

Ridic fruntea şi privesc 
spre oraş, peste masa de 
marmoră albă, sub care zac 
atâţia tineri plecaţi de lângă 
părinţii lor încremeniţi în 
nemişcarea comunistă şi 
întreb şi eu capitala, cerul, 
țara: care revoluţie?... 


MAFIA ŢIGĂNEASCĂ 


Urmare din pag. 7 

şiste”, mai ştiau oarecum de 
frică şi de ruşine, ca tole- 
raţi ai unei societăţi schi- 
lodite de foame, frică şi 
frig, după Dec. '89 ţiganii 
au invadat Occidentul şi 
Orientul, în goană besme- 
tică după pricopseală, prin 
bişniţă, înşelăciune şi 
furturi. Au adus de-afară 
tone de ţoale vechi şi pe- 
ricole publice pe patru roți, 
munţi de "baksuri” de ţi- 
gări, au golit tomberoanele 
Germaniei şi Turciei, de- 
venind mari boşi, patroni 
dughenari şi buticari, roc- 
keri obraznici, agresivi şi 
tupeişti, gata oricând să dea 
tunuri... În România iliistă 
țigănimea face legea! Hoar- 
de de nespălaţi zdrenţăroşi, 
drojdia societăţii, au inva- 
dat marile aglomerări ur- 
bane, prestând non-stop 
"activităţi financiare”, cu 
tentă buzunărească sau 
sărind direct la gâtul 
trecătorilor, tâlhărindu-i 
ziua, în amiaza mare, la în- 
țelegere cu gaborii, care se 
fac că nu văd, nu pricep și 
se întorc cu spatele, să nu-și 
rateze cota zilnică de măr- 
cuţe sau verzi! Colac peste 
pupăză, chiar în ziua de Sf. 
Dumitru, bancherul lon 
Cioabă din Băileştii Olte- 
niei - autointitulat rege in- 
ternaţional al romilor, a de- 
venit cavaler al Ordinului 
Templierilor, împreună cu 
alţi 37 scutieri ai ordinului 


din România (32 fraţi şi 5 
surori), primind înalta dis- 
tincţie din partea Marelui 
Comandor al Ordinului - 
contele M. Frantz Joseph 
von Batschinsky. Acesta a 
precizat că templierii nu 
sunt mafioţi subordonați 
unei alte autorităţi, că-i 
vorba de un ordin militar, 
creştin-ecumenic şi suve- 
ran, fără legături cu maso- 
neria, acordat pentru fapte 
orientate spre adevăr, drep- 
tate şi ajutorarea aproape- 
lui. "Țiganii sunt bancherii 
îmbogăţiţi prin cumpătare, 
deşi au fost deposedați de 
bunuri, prin jefuire şi asa- 
sinat în masă” susţin căpe- 
teniile ţigăneşti. Oare aşa să 
fie? Nemunca, analfabetis- 
mul, promiscuitatea, traiul 
din cerşit, specula, jaful, 
tâlhăria şi mai ales adesea 
crima - toate acestea să 
însemne cumpătare!?! De 
unde şi din ce fabuloase 
averi ţigăneşti 17! 
Comunismul, capitalizat 
în manieră iliesciană, ori- 
ginală, este un mediu pro- 
pice mafiei ţigâneşti. Nu- 
mai aşa se explică apariţia 
"caritabilului” escroc tu- 
ciuriu Ion Stoica, patronul 
impozitului pe prostia no- 
rodului credul şi ignorant, 
pungașul care, încurajat în 
ticăloşia lui de funaro- 
gavriştii puterii comuniste 
actuale, i-a transformat pe 
aceştia în bancheri și pre- 
dicatori, lupi moralişti pe 


tema corupţiei fără... co- 
rupţi!! Hotărât lucru: ţigă- 
nia caracterizează România, 
orientând-o spre cele mai 
înalte culmi de decădere 
morală în relaţiile inter- 
umane, declinul economic 
profund şi compromiterea 
dezideratului de a deveni, 
cu adevărat, o țară euro- 
peană civilizată şi prosperă. 
Sub Ilici Iliescu, România 
anului 2000 este grav ame- 
ninţată de țigănimea para- 
zitară, adevărată ruşine 
naţională şi cancer social de 
proporții. 

N.B. Există însă, din 
fericire şi o excepţie dela 
regulă, confirmând efectul 
benefic al credinţei şi pro- 
prietăţii funciare asupra 
ţiganilor. La 40 km. de Bu- 
cureşti, în satul Fântânele, 
cele 700 familii de ţigani, 
aproximativ 2000 de suflete, 
s'au pocăit în urmă cu 20 de 
ani, iar după Dec. '89 au pri- 
mit pământ. Credinţa le-a 
impus țiganilor să nu min- 
tă, să nu fure, să nu bea, să 
umble îngrijiţi, să aibă cu- 
răţenie în case, să meargă 
cu sfințenie la şcoală, să 
muncească cinstit, într'un 
cuvânt să se cheme și ei 
oameni în rândul lumii, 
respectaţi de colectivitate. 
Indiferent de ce religie sau 
cult sunt, numai credincioşi 
să fie. Se poale şi asta... 


Sergiu RĂDULESCU 


Dacă doriţi să vă reamintiţi gustul produselor tradiţionale 
româneşti, fiima Darianne International vă poate oferi 
această posibilitate chiar aici în America de Nord. Darianne 
International produce în România şi desface pe plan internaţional 
o gamă largă de produse alimentare specific româneşti: dulceţuri 
şi gemuri, murături asortate, piure de castane, ape minerale, etc. 
Cei interesaţi se pot adresa la sediul companiei din: 


Reprezentantul 
nostru la Montrâal 
este: 

Mihai Baron 
Gestion Eurotrade 
Tel: (514) 682-2945 
Fax: (514) 682-6464 


DARIANNE 


INTERNATIONAL INC. 


Reprezentantul 
nostru la Kitchener 
este: 

John Pruneanu 
Kitchener Bakery 
296 Higland Rd. East 
Kitchener, Ontario 


170 WEST BEAVER CREEK ROAD, UNIT 1, 

RICHMOND HILL, ONTARIO, CANADA L4B 1LB 
- Telephone: (905) 731-2204 
+ Facsimile: (905) 731-2268 


Reprezentantul 
nostru la Hamilton 


Power Of Nature Ltd. 
125 Lancing Drive, 
Unit 5,6, Hamilton, 
Ontario L8w 2Z9 
Tel: (905) 575-7995 
Fax:(905) 575-1143 


ANACRONISMUL NAȚIUNII ROMÂNIE: 
DEMOCRAŢIA DE TRANZIŢIE 


Puterea s'a identificat cu 
personajul "cel mai infai- 
libil: comunistul educat în 
stil bolşevic la Moscova”. Şi 
cum acest personaj s'a pri- 
vit în "oglinda politică” ac- 
tuală a transmis "germenul 
corupției” colegilor de "lup- 
tă pentru propăşirea bună- 
stării comuniste" în toată 


- România, să rămână "țuţ” 


întreaga lume în faţa unei 
astfel de "originalităţi ge- 
niale” (aiurea), mai ceva 
decât "ideile ciuce".. 

Şi această putere, în 
fiecare zi, are curajul dia- 
bolic să se prezinte în fața 
naţiunii cu şarmul nevi- 
novăţiei. Nu este interesată 
de starea naţiunii şi închide 
ochii când "germenul 
corupției” face ravagii. 
Justiţia doarme în "coşul de 
puf" şi toarce himerele 
"umanismului democrației 
de tranziţie”, pentrucă aşa i- 
a "dictat" Puterea. De aici 
curajul actualilor "aleşi" ai 
poporului de a trage pe 
sfoară Legile şi NAŢIU- 
NEA ROMANĂ. 

Puterea, în obrăznicia ei, 
se leapădă de promisiunile 
echilibrului social şi politic 
şi îşi face mendrele în 
Parlament, pentrucă se 


sprijină pe o autoritate ce îi 
aparţine: PDSR, partidul 
majoritar, care în neruşi- 
narea lui se infiltrează şi 
obligă pe aceia cu conşti- 
ința curată să se "perver- 
tească", pentrucă nu există 
scăpare. lată de ce Puterea 
joacă legile DOMINOULUI 
POLITIC! Prin acest joc 
există posibilitatea să abată 
atenţia naţiunii dela pră- 
buşirea ei social-economică. 

Au trecut câțiva ani buni 
şi actualii guvernanţi con- 
tinuă să facă jocul” în 
interesul lor (n.n. pentrucă 
sunt, aşa cum declară, ma- 
joritari), să pună mâna pe 
cea mai mare parte a averii 
naţionale. Deviza lor se- 
cretă este ca în scurtă vreme 
să împartă totul, iar na- 
țiunea să se mulţumească, 


asemenea câinilor de pri-: 


pas, doar cu rămăşiţele. 
Degringolada socială şi 
politică a atins cotele cele 
mai înalte ale mizeriei şi 
neîncrederii sociale. Şi 
perspectivele însănătoşirii 
nu se mai întrevăd. Puterea 
îşi face "siesta” la masa 
minciunii şi surâde precum 
o cocotă milioanelor de 
Români sărăciţi, care se 
hrănesc cu "bunătăţile pu- 
trede ale democraţiei de 
tranziţie", cumpărate la 


— Florin Oprea SĂLCEANU— 


prețuri exorbitante. 

Puterea pleacă în LUME 
să facă "relaţii de prietenie 
şi de prosperitate economi- 
că”, aşa cum a mai făcut în 
anii care s'au vremuit, dar 
fără realizări de mare clasă. 

Continuă să îi îmbro- 
bodească pe Români cu 
"mari acte politice" ce le 
înfăptuieşte continuatorul 
"comunismului cu față 
umană", Repartizează zâm- 
bete de "curtoazie" (în 
stânga) celor care s'au trezit 
şi ştiu bine că promite o 
posibilitate de "afaceri" în 
stil cameleonic, fără pers- 
pectiva (speranţa) că într'o 
bună zi viaţa social-eco- 
nomică se va îmbunătăți. 

Acest joc al puterii e 
putred. Şi actualii guver- 
nanţi "jonglează” cu ea în 
interesul lor. Națiunea ro- 
mână este doar “recuzita” 
pentru o viitoare “operetă” 
a Puterii "neoroză”, 

Ce va fi în faţa JUSTI- 
ȚIEI, în viitorul apropiat , 
se vede pe acum: existenţa 
unor clanuri de îmbuibaţi, 
prăbuşirea valorilor spiri- 
tuale ale naţiunii şi ge- 
nocidul social. Puterea 
"neoroză” îşi continuă 
"experimentul"; în 
ROMANIA cine e corupt se 
crede de “spiță nobilă”... 


Pentru a vă ţine la curent cu ultimele ştiri din 


România, echipa noastră redacțională lucrează 


ără încetare... Nu rămâneţi în urma timpului.. 


Citiţi lunar 


"Cuvântul Românesc" 
şi participaţi la viaţa exilului românesc pentru 
a forma un puternic front de luptă 
anticomunistă. 


mp îi o e e fb ri: în h- PP. pes 


PAGINA 10 


IANUARIE 1995 


Pavel Chihaia 


MĂRTURISIRI 
DIN EXIL 


ORA [EUROPE ati] 


Pavel Chihaia este unul din cărturarii 
neamului românesc, care în cercetările şi 
remarcabilele lui studii de istorie nu uită 
niciodată că sensul etimologic al istoriei 
este cunoaşterea şi cunoscând ne re- 
cunoaştem. 

Nu poţi cunoaşte fără a vedea. Aoristul 
Grecilor idein din care provine ideea, în 
greacă, latină şi limbile moderne tocmai 
aceasta însemna, adică a vedea. 

In tot scrisul lui Pavel Chihaia observăm 
această logodnă dintre histor şi idein între 
realizarea unei cunoașteri şi re-cunoaşteri, 
ca idee, ca vedere şi pre-vedere româ- 

„nească. 

Ideea, spre deosebire de ideologie, se 
fereşte de ispita cartesianului "cogito ergo 
sum”, Prin structura ei etimologică ea este 
vedere, în vreme ce cartesianismul este orb 
prin mândria exagerată dată raţiunii ca 
idol. Cunoscând, ajungi să ai o vedere 
istorică asupra lumii, o însuşire a tre- 
cutului ca moştenire de a vedea şi a pre- 
vedea, de a cunoaşte şi a se re-cunoaşie. De 
a fi parte vie din neamul tău. 

Ce curios este Descartes! Tot accentul îl 
pune pe "cogito” şi pe "dubito” şi după ce îi 
răpeşte omului perspectiva ontologicului 
pune în ecuaţie pe "cogito” cu “sum”, deci 
omul fiind redus numai la rațiune. “Sum” 
este atributul divinității, cartea de vizită a 
lui Dumnezeu: "Eu sunt cel ce sunt". Noroc 
de Jos€ Ortega y Gasset care îl desumflă cu 
săritul peste cal. Intr'un mod fin Ortega îl 
urzică pe Descartes exact unde pişcă mai 
mult. În mândria raţiunii ridicată la nivelul 
de idol. "Cogito” nu reprezintă toată fiin- 
țialitatea omului spre a ne grâbi cu un ergo 
spre ontologicul sum. Ortega îl ia peste 
picior: "cuget, deci sunt cugetător”. Ergo, 
lasă-l pe esse în pace! 

Iată de ce fiecare apariţie editorială a lui 
Chihaia este pentru noi Românii un prilej 
festiv de celebrare: pentru cunoaştere şi 
pentru re-cunoagtere, pentru vedere, pre- 
vedere şi re-vedere în fiinţialitatea nea- 
mului. 

În acest context nu cred că cineva ar fi 
găsit un titlu mai adecvat decât "Mărturisiri 
din exil”. Mărturisirea implică pe martor şi 
martir. În sens liturgic e spovedanie. Titlul 
sugerează aureola sacrului. A cuvântului 
rostit sub patrafir. Pavel Chihaia ştie că 

irea este traducerea lui metanoia, 
care înseamnă a trece dincolo de rațiune şi 
din înălțimile cerului să te cobori asupra 
spiritului tău într'un loc metanoic, 

Că aceste “mărturisiri” fac parte şi vin 
"din exil" este o precizare necesară şi 
binevenită în elucidarea unui adevâr is- 
toric. Apreciem atitudinea fermă și luarea 
de poziţie a lui Pavel Chihaia, care nu 
întâmplător şi-a intitulat cartea "Mărturisiri 
din exil”. i 

Despre ce este vorba? După evenimen- 
tele din 1989 se încearcă într'un mod dis- 
perat subminarea termenului de exil şi 
inlocuirea lui cu cel de diaspora. Când la 
Paris avea loc o Vintâlnire a exilului ro- 


C 


RONICI 


mânesc”, ca un contra atac, în țară se ţinea o 
i mtluice 3 diasporei româneşti”, i ce a 

Sraniaţ şi deranjează pe "odioși” si "zâm- 
băreţi acest cuvânt? Pentrucă exilul 
inseamnă rezistenţă românească, după 
1944, continuându-și tradiţia, se contu- 
rează ca rezistenţă românească anti- 
Somnnieti 

ntr'un articol al nostru “EXIL” SAU 
"DIASPORA" apărut în "Cuvântul Româ- 
nesc” în Septembrie 1994, publicat pe 
prima pagină, pentru a nu se găsi scuza că a 
fost pi erdut din vedere, arătam că termenul 
exil, chiar dacă a făcut alergie comuniştilor 
dinainte de 1989, care reacţionau isteric în 
limbaj “brunet” de Lipscani şi Colentina, 
nu poate fi înlocuit prin “diaspora”, nici 
măcar de minerii lui Iliescu ciomăgind pe 
studenţi şi scandând noua înțelepciune: 
"noi muncim /nu gândim", _* 

„Ce e aia "diaspora"? Dacă în toate dic- 
ționarele româneşti găsim cuvântul "exil", 
pe cel de diaspora nu-l aflăm nici măcar în 
“Dicţionarul de neologisme" al lui Florin 
Marcu, ediţia a III-a ce o posed, Bucureşti, 
1978. Cât de mult realitatea “diasporei” este 
şi realitate istorică românească? 

Pentru a răspunde la aceste întrebări 
trebue să ne adresăm unui teolog, pentrucă 
termenul are implicaţii pur religioase, de 
situare geografică a unei comunităţi care 
practică o anumită religie. În secolul VI 
inainte de Hristos, Evreii sunt duşi în 
captivitatea, sau exilul babilonic. Abia mai 
târziu se vorbeşte de diaspora, adică o 
comunitate de Evrei din afara țării care din 
punct de vedere religios nu s'au pierdut, ci 
suferind tragedia exprimată de verbul "dia 
+ speirein” au devenit "diaspora”, adică o 
comunitate religioasă în afara graniţelor. 

A doua menționare istorică a termenului 
diaspora o găsim la sfârşitul secolului I, 
evident după Hristos, şi tot în sensul de 
practicare a unui cult religios. Evreii creş- 
tini din Palestina, din cauza persecuțiilor, 
iau calea exilului. A doua menționare a 
diasporei e tot de ordin religios şi tot ca o 
situare geografică. Diaspora creştină a 
Evreilor din afara Palestinei, din punct de 
vedere al cultului, se identifică prin "dia + 
speirein”, ca "diaspora", cu religia creştină 
şi comunitățile creştine din ţară. 

După cum vedem din cele două modele 
de diaspora, întâi e vorba de exil ca rea- 
litate istorică, pasivă în primul caz - Evreii 
duşi în exil, în "captivitatea babilonică”, 
activă în al doilea - Evreii creştini iau calea 
exilului. Ca numitor comun la apariţia 
diasporei e un motiv de apartenenţă 
religioasă. Spre deosebire de ea, exilul ia 
ființă din motive de ordin politic. Tocmai 
de aceea, Publius Ovidius Naso a fost 
exilat la Tomis, deci trimis în exil, iar nu în 
diaspora. Vina lui e de natură politică, iar 
nu religioasă. Tocmai de aceea, folosind un 
exemplu românesc, Nicolae Bălcescu a fost 
forţat să plece în exil. Din motive politice, 
iar nu religioase. Oare nu ar fi ridicol să 
spunem că Bălcescu a murit la Palermo în 

pora? 

Tocmai de aceea am insistat atât de mult 
în explicarea titlului lui Pavel Chihaia 
"Mărturisiri din exil” în semn de respect 
pentru un istoric care a adus culturii 
româneşti o importantă contribuţie de 
vedere şi cunoaştere românească, având 
corolar ideea că istoria face parte din ființa 
şi înveşnicirea unui neam şi e un sacrilegiu 
să o răstălmăcim într'un mod sectar şi 
partinic. 

Folosind expresia lui Adolf Armbruster, 
care semnează o postfață a cărţii, Pavel 
Chihaia este un Vistoric cu vocație”. Un 
chemat. În spatele savantului nu stă “pro- 
fesorul de istorie", pe care-l visez şi acum 
în nopţile de coşmar, după 30 de ani, care 
te vânează la examen până te “prinde”, ci 
un scriitor care se apropie de tine ca să te 
înveţe cum să zbori întru “cunoaștere”. 

Prin 1945 Editura Fundațiilor Regale îi 
publica “La farmecul nopţii”, o piesă de 
teatru pentru care obținuse premiul "Scrii- 
torilor tineri ai Fundaţiei Regale”, 

În 1947 îi apărea romanul “Blocada” în 
editura "Cultura Naţională”, ediţia a doua 
în editura "Dacia", 1991. 

Ascensiunea începe cu: "Din cetățile de 
scaun ale Ţării Româneşti”, apărută la 


“spirit nemuritor are 


editura "Meridiane", 1974. = 
Urmată de: "Dela Negru Vodă la Neagoe 
Basarab. Interferenţe literar-artistice în 
cultura românească a evului de mijloc: 
Editura Academiei. 5 E - 
Prolific, pe lângă studiile publicate în 
revistele de specialitate, apariţiile edito- 
riale ale cărţilor se succed una după alta. 
"Sfârşit şi început de ev. Reprezentări de 
cavaleri la începuturile Renaşterii. Editura 
"Eminescu', 1977. 3 ; 

Adolf Armbruster ne descrie tragedia 
intelectualului român sub regimul comu- 
nist şi motivele pentru care Pavel Chihaia a 
ales calea EXILULUI. - 

Editura "Ion Dumitru” din Miinchen îi 
publică volumul despre "Tradiţii răsăritene 
şi influenţe occidentale în Țara Româ- 
nească." Peste un deceniu, editura "Sfintei 
Arhiepiscopii a Bucureştilor”, în semn de 

omagiu, repu. ..că a doua ediţie. 

Aurel Răută, generosul suflet românesc, 
îi publică la Madrid în editura ”Fondation 
Culturelle Roumaine” în 1988 cartea despre 
"Immortalite et decomposion dans l'art de 
Moyen Age”. 

“Faţa cernită a libertăţii. 20 convorbiri la 
Europa Liberă." Editura "Jurnalul literar” în 
1991. Interesul pentru această carte face ca 
editorul să scoată o a doua ediţie în anul 
următor. 

Editura "Institutul european” din Iaşi, în 
1994, îi publică "Treptele nedesăvârşirii" şi 
"Mărturisiri din exil, în colecţia "Texte de 
frontieră”. 

Ultima carte la care ne-am oprit, "Măr- 
turisiri din exil”, am putea-o rezuma prin 
sinteza unui autoportret semnat de autor 
pe coperta a patra: "Am descoperit lite- 
ratura cu un fel de bucurie luminoasă. 
Scriam pentru mine şi citirea rândurilor 
proprii mă înavuțea. Mă căutam într'o 
noapte nesfârşită, Sărind peste timp, 
întorcându-mă din drum ca unul ce a uitat 
ceva, privind în urmă pentru a recunoaşte 
calea de întoarcere." 

Scrisul este pragul rusalin în care cu- 
noaşterea, deci istorie omenească, devine 
un şipot de revărsare al Spiritului Sacru, 
Cel care scrie rostuieşte spusul care devine 
logos, cuvânt spre Cuvânt. Nu poți cuvânta 
fară in + spirare. Când ţi se dă darul 

-cuvântului ți se dă şi cel al inspiraţiei, taina 
când îţi hrăneşti suflarea şi sufletul din 
acea "bucurie luminoasă” a Spiritului- 
Pnevma. La această Cină de Taină a 
inspiraţiei cuvântul se în + scrie, şi 
devenind asemănare a Logosului (despre 
care exilatul din Patmos chema întreaga 
filosofie a Grecilor să le reveleze că: "Loses 
sarx egeneto') cuvântul devine parte din 
spiritualizarea unui neam. Îl "înavuţeşte" 
(verbul istoriei oemeneşti) cu spiritualitate. 
(9) contribuţie la spiritul unui neam. E 

Prin actul lui in + spirare cuvântul 

primeşte o putere Supraomenească şi prin 
aceasta putem vorbi de adevărata naştere a 
tragediei. Energia căpătată prin in + spirare 
poate perverti onticul în meontic deoarece 
omul ca chip şi asemănare divină are 
voinţa liberă şi poate folosi cuvântul în 
mod destructiv. Supraomul lui Nietzsche 
încetează de a mai fi om firesc, dar nu 
ajunge nici în Dumnezeu, prin repetarea 
experienţei luciferice. Lucifer, neavând 
trup material, ci numai spirit a stagnat 
într'un mod narcisian în nivelul de spirit. 
Dumnezeu fiind infinit, chemarea cre ivă 
în frumuseţe, într'o perpetua transparenţă 
de îndumnezeire ca Theosis nu are limită 
sau măsură. CULA rupându-se din.co- 
muniunea cu Dumnezeu a deveni 

de black hole. Pentru om, fate ae Uni 
i tru 

filosofică a lui Nietzsihe Ey clic Cai 
decât tragedia satanică, Lucifer, între 
Dumnezeu şi vârtejul damnării de a te 
închide veșnic în tine, ca spirit destructiv, 
alege ruperea din divin, dar fiind spirit 
naApzAțOE alegerea e a unei veşnice si- 

Nietzsche oferă omului, ca spiri 
diavolului de a se sinucide iară Peer 
putea să moară. Având şi trup, asemănător 
biologic cu al animalelor, omului i se 
propune de a fi "supra-om”, un animal fără 
de omenie. Nu e animal pentrucă e om, dar 
nu e nici om pentrucă e "supra-omului", 


Dar nu e nici Dumnezeu, pe 
Nietzsche declară că Dumnezeu e ptrucă 
omul umilit şi dezbrăcat de toate Ic E 
nităţile umane şi divine. Nu e no dem. 
din această caricatură a ideii de Data l ca 
nască ideologiile nazistă, comuniştă se 
demonicul lor care ne aşteaptă cu să 
age"? MERA 
Pavel Chihaia vede în cuvânt sâmburi, - 
ontologic. Pur şi nepervertit. Cuvin 
transfigurează şi ne transfigureall 
Bipolaritatea cuvântului, tragic folosit “a 
spre meontic, este prezentă în Scrisul E 
Chihaia ca aluzie. Fiind Român, Pavel j 
Chihaia vorbeşte şi interpretează istori | 
Românilor în care observă o bipolaritate i 
rostirii, referindu-mă la Noica, a că 
vântului. Cuvântul, ca pâine de toate zilele, 
ne hrăneşte numai atunci când ajunge 
pâine în Potir. Numai atunci putem gusta 
din "bucuria luminoasă” a ne împărtăşi din 
Cuvânt, istoria ridicată la demnitatea 
imperială de fiat voluntas tua. 
Lumina taborică s'a revărsat, ca revelație 
a Cuvântului nu numai asupra Chemaţilor 
care omeneşte gândeau să facă nişte 
"colibe", ci asupra întregului cosmos. Un 
fel de rouă a harului asupra tuturor 
încercărilor în timp a cuvintelor-ore. Spre 
urcarea plaiului taboric al transfigurării 
totul e miruit spre semn şi semnificație, iar 
Pavel Chihaia are dreptate afirmând şi 
subliniind miracolul lui mefamorphosis că: 
"Nu putem renega zilele incolore, zilele 
searbăde, zilele absurde. Zile şi crâmpeje i 
de gânduri notate febril, căzute ca frunzele. 
pe apa unui râu, uitate înainte de a fi clare 
lor înşile." 

Ca o referire la "Cearta sufletului 
trupul" şi un sumar al capitolelor pe care 
stă cartea "Mărturisirilor din exil scriitorul 
1ŞI continuă: "Amintirile dintr'o fantastică 
luptă cu îngerul, ruine dintr'un templu în 
care nimeni n'a intraț, niciodată. Un roman 
sau o carte fără subtitlu, o alcătuire fără fel. 
Despre tinerețe. Deci despre prietenie şi 
despre cărți. Apoi despre dragoste. Dar mai 
întâi despre moarte, maica vieților noastre." 

E rândul istoricilor să vorbească despre 
Pavel Chihaia. Lor mă adresez cu o carte si 
le-o pun pe masă. Repet, se numeşte 
Mărturisiri din exil", Şi o problemă de 
rezolvat pentru acasă: Exilul ca moarte şi 


maica vieților noastre. 
Dumitru ICHIM 


A 


Z 


SUI 
(IN 


SS 


2 
7 
7 


CRUCILE 


Noi ridicat-am cruci albe şi sure 
je cea romel via 
ÎNV dim senat 
Curg lacrimi armare, pentru a-i plânge: 
La poale de dealuri, sunt crucile albe, 


În cimitire şi la Canal 
Unde-i răpuse alrăului val. 


ese cps înlață crucile ante 
Dela soare răsare, spre asfinţit 
Ana Uzeanu BARZA 


Urmare din numărul trecut 


5 Şi dezrădăcinarea este un fel de eroziune 
în timp şi spaţiu, însă fenomenul se petrece 
psihologic, datorită fricii de necunoscut, de 
inadaptare, o eroziune psihică provocată de 
suferinţa înstrăinării, acest factor îi crează 
poetului şi dorinţa de reîntoarcere în locul 
părăsit, dar destinul, fatalitatea îşi impun 
itinerariul dinainte prestabilit, în aşa fel încât 
sufletul pribegeşte pe câi îndepărtate: "De ce 
m'ați dus de lângă voi, / De ce m'aţi dus de- 
acasă? / Să fi rămas fecior la plug, / Să fi ră- 
mas la coasă. / Atunci eu nu mă râtăceam / Pe- 
atâtea căi răzlețe, / Şi-aveaţi şi voi în curte- 
acum / Un stâlp la bătrâneţe.” (Bătrânii) 

La jale ca şi la bucurie, doar amândouă 
sunt ale omului, nu se poate fără lăutar şi 
lăută, căci în lăută stă nunta şi îngropăciunea 
în ea sunt adunate norocul şi nenorocul. Ca la 
Vasile Alecsandri, Goga cântă şi el nostalgic 
un Barbu Lăutarul, numai că lăutarul lui 
Goga nu e chemat la conace, la petreceri 
boiereşti, nu este un lăutar din alte vremi cu 
giubea, ci unul cu straiele rupte şi el este 
chemat să cânte de jale şi de dor, să cânte 
suferinţa neamului, să cânte de pribegie şi 
moarte până ce strunele lăutei se vor sfărâma 
de durere şi obidă: ” Desgroapă, moșnege, cu 
mâinile'n tremur / Comoara ta veche de jale... 
/ Tu porţi ferecate durerile noastre / În vaierul 
strunelor tale. / În ele'mpletit-au străbunii 
cucernici / Credinţa visării deşarte, / Şi'n 
graiul lor plânge şi n'are repaos / Amarul 
nădejdilor moarte." (Lăutarul) 

Având un suflet în care se răsfrâng dure- 
rile unui neam întreg, ca raza în adâncul unui 
râu, Goga nu se opreşte aici, pentru el lău- 
tarul este un simbol, lăuta sa este făptura din 
care izvorăşte harul divin al unui popor, încât 
moartea acestuia îi provoacă poetului o şi mai 
mare durere şi singurătate. De o plasticitate şi 
simplicitate folclorică specifică, poetul schi- 
ţează o imagine poetică prin care pauperitatea 
împletită cu durerea crează un aspect cu ade- 
vărat al unor sacrificați biblici, care se înalţă 
spre ceruri aşa cum au venit pe pământ, plini 
de duh, ducând cu ei sărăcia şi talentul: ” De- 
o zi'ntreagă plâng alături, biata Mura cu 
fecioru', / În bordei, pe masa'ntinsă, doarme 
astăzi Laie Chioru, / De'nviălire o vecină 
s'a'ndurat cu două straie / Şi drept pernă o 
desagă a umplut Mura cu paie... / .. / Între foi 
de nuc alături lângă fruntea lui de ceară, / 
Ostenit se'ntinde arcul pe grumazul de 
vioară." ( A murit) 

Cunoscând în profunzime ca şi Alec- 
sandri, Eminescu, ori Blaga, folclorul româ- 
nesc, Octavian Goga îl prelucrează, dându-i o 
tentă originală, cultă, în care cântecul popular 
de horă, de dans, ori strigăturile hazlii, cu 
substrat erotic tendenţios se îmbină într'un 


PROTEST 


CUVÂNTUL ROMÂNESC IANUARIE 1995 


e E RI a OEI ME ERE E 
OCTAVIAN GOGA 


"PĂTIMIRE ŞI MESIANISM" 


— Gheorghe RĂDULESCU 


ritm armonios, vesel, ce conţin un număr par 
de opt şi şase silabe, construcţii ce ne amin- 
tesc de strigăturile din Transilvania şi din 
Moldova de Nord. În acest ciclu unde acelaşi 
lăutar înveseleşte mesenii se strecoară sem- 
nificativ şi un spirit satanic, ca în "Hanul 
Ancuţei” al lui Mihail Sadoveanu. Cântecele 
lui Goga, prin forţa lor sugestivă şi ritmul 
imbietor, au o circulaţie deosebită, dovedind 


structura sufletului românesc sub diferite , 


ipostaze date, cântece ce au o gamă diver- 
sificată cu multiple semnificaţii: ” Sus la 
cârciumă'n Dealul-mare / De trei zile țin 
soborul'... / De trei zile beau şi-mi zice / Din 
lăută Laie Chioru: / De trei zile, măi copile, / 
Doru-i greu şi jalea-i multă / Şi tot zice să le- 
aline, / Laie Chioru din lăută, / Zi, măi Laie, 
încă'un cântec / De-o cămașă cu altiță/ Şi de- 
un drac cu ochii vineţi,/ De-o Aniţa- 
cârciumăriță. /... / Zi, mă Laie, - de-o bălaie / 
Cu trupşor subțire'nalt... / Tu c'un ochi nu 
vezi, țigane, / Să-l închizi şi celălalt! (Cântece) 


Îmbinarea realităţilor rurale cu subtextul 
scoate şi mai mult in evidenţă o lume a 
satului românesc, o lume cu dramele şi cu 
dorurile ei, o lume în care se continuă viața 
sub nenumăratele ei aspecte, o lume a vi- 
talităţii fără conformisme, şi chiar dacă 
întâlnim în versificaţia poetului unele 
inadvertenţe de ordin prozaic şi stilistic, 
cântecul său este izvorât din simţirea de 
veacuri a poporului român, demonstrând 
rezistenţa şi puritatea fizică şi spirituală a 
neamului, încât aceste dificultăţi sunt 
aproapoe cu totul estompate. Există în 
cântecele lui Goga o trăsătură uşor fantastă de 
basm, frizând pe alocuri un univers supra- 
natural, rabelesian sau în genul lui Creangă, 
însă tot pe atât de autentic, realist şi credibil, 
amintindu-ne de petrecerile, nunțile şi bote- 
zurile ţărăneşti care luau deseori proporţii 
fantaste. În toate acestea totuşi, se află un dor 
mistuitor, ascuns în fiinţa frământată a Ro- 
mânilor: "Când de jale cântă Laie / Sboară 
cupa pe fereastră. / Şi-aş aprinde-atuncea 
satul... / Să-l văd pară vâlvătaie... / - Ochii 
vineţi foc să-i arză... / Măi crâşmare Niculaie!" 
(Cântece) 


Alteori, liniar, atracţia erotică îi provoacă 
visul zbuciumat al dorinţei, apropiindu-se 
fragmentar de "Fata în grădina de aur”, după 
care Eminescu a construit "Luceafărul". Şi aici 
este o "frumoasă a lumii” cum îi spune 
Eminescu, o frumoasă pământeană la care 
râvneşte şi poetul: ” Fată mare, fată mare / 
Călătoare printre stele, / Vin Ia tine'n miez de 
noapte, / Toate visurile mele. / La fereastra ta, 
şirete, / Bat din aripi de mătasă, / Fată mare, 
fată mare, / Lasă-le să vie'n casă. / Tremurând 
să treacă geamul, / Să se'nșiruie mărunte / Pe 


mităţi, ca "zi şi noapte îşi 


șuviţa de pe tâmplă/ Pe şuvița de pe frunte." 
(Cântece) 

Şi în volumul din 1909, "Ne cheamă 
pământul” ca şi în celelalte care urmează "Din 
umbra zidurilor" 1913, "Cântece fără țară” 
1916, şi "Din larg” apărut postum în 1939, 
Goga îşi continuă poezia sub acelaşi arc al 
destinului poporului său, iar problematica sa 
îşi urmează cursul ca o obsesie, ca un impe- 
rativ sau ca o imprecaţie împotriva vitregiei 
soartei, idee persuasivă a unui suflet frămân- 
tat, în care se reflectă şi se interferează toată 
durerea unui neam întreg. Ca un ecou pre- 
lung şi plin de jale din poezia "Plugarii”, sau 
"Clăcaşii”, se repetă stăruitor în poezia 
"Cosaşul", ca într'o operă antică, vuietul 
înfricoşător al timpului, al suferinţei care 


străbate spaţiile, vuiet ce ia proporţii ame- 


nințătoare ale celor împătimiţi de soartă, dar 
nestăviliţi în vijelia lor. În ciclul "Din umbra 


enţă poezia simbolistă franceză. 

Acest curent inovator era în plină ascen- 
siune şi era reprezentat prin poeziile lui G. 
Bacovia, |. Minulescu, I. Pilat, O. Densuşeanu 
(care era şi unul din teoreticienii curentului), 
Octavian Goga ia şi el contact la Paris, în 
această perioadă cu şcoala simbolistă şi se 
apropie de poezia lui Baudelaire şi Verlaine, 
traduce o serie de poezii din lirica poetului 
simbolist maghiar Ady Endre (cum de altfel 
tradusese şi din Petâfi), pe care îl cunoştea 
destul de bine, însă poezia sa nu are nimic 
comun cu poezia simbolistă a lui Mallarme, 
sau a lui Verlaine. Cu toate că Parisul, pentru 
el, ca de altfel pentru oricine, are o forţă aca- 
paratoare, totuşi poetul român se simte 
desrădăcinat, străin şi dezarmat în "Haotica 
Parisului năvală”, acest oraş îi provoacă 
sentimente deprimante, negative şi halu- 
cinante "Şi'n jur de mine urla Babilonul” 
(Paris). Acelaşi lucru îl întâlnim şi în poezia 
"Notre-Dame", renumita catedrală îi lasă 
impresia că, turnurile ei sunt "Ca două braţe 
blestemând Gomora...", încât încercările 
simboliste ale poetului rămân doar în faza 
incipientă, mai bine spus de trecere printr'un 
curent cu care Goga nu avea nici o afinitate. 

Afinitatea lui era întru totul naţional-ro- 
mânească. El rămâne poetul clasic cu puter- 
nice trăsături romantice, situat pe celălalt 
versant al liricii româneşti, poet naţional atât 
prin formă cât mai ales prin semnificaţie, 
fiind în această privinţă un demn continuator 
al poeziei naţionale româneşti, al lui Emi- 
nescu, Coşbuc şi Iosif, un poet al suferinței 


PAGINA 11 


Transilvaniei, al spiritului de eliberare 
naţională, CRAINIC al ţării sale; Goga şi-a 
găsit chemarea şi locul numai în mijlocul 
durerilor şi'n lupta de înălţare a poporului 
său. Ca un ultim strigăt de deznădejde şi de 
acuzare, dar şi de alarmă, îndreptat spre cul- 
mile crepusculare care se apropiau prin intra- 
rea României în Primul Război Mondial din 
1916-1918, război de eliberare a Transilvaniei, 
poetul îşi intitulează un ciclu de poezii 
"Cântece fără țară "1916, tocmai în momentul 
izbăvirii, sau poate ca un presentiment de 
teamă, dar şi de încredere şi de îndemn, în 
fața vijeliei care se apropia. Fiind o conştiinţă 
a neamului românesc, Goga are intuiţia 
valorii, el îşi dă seama că este chemat să 
adune în sufletul său chinul de veacuri al 
poporului şi să-l expună ca un simbol, ca un 
standard de luptă a celor oropsiţi: ” Eu sunt 
oftatul care plânge / Acolo'n satul meu din 
deal, / Sunt ţipătul muiat în sânge /Al 
văduvelor din Ardeal. / Sunt solul dragostei 
şi-al urii, / Un visător de biruinţi, / Ce port 
blesteme'n cerul gurii, / Drept moştenire din 
părinţi." (Cântece fără ţară) 

Odată însă cu eliberarea pământului stră- 
bun, poetul simte o osteneală fericită, o 
dragoste nesfârşită şi îmbrăţişează toată 
suferinţa trecutului, aşa cum cerul acoperă în 
speranţă şi credinţă veşnicia poporului. lată 
unele versuri din ciclul "Din larg”, apărut în 
1939, după 'dispariţia poetului: ” Te-am 
dărâmat, hotar de-odinioară, / Brâu împletit 
din lacrimi şi din sânge, / Veriga ta de foc nu 
mă mai strânge / Şi lanţul tâu a încetat să 
doară. / Trecutul însă tot se mai răsfrânge, / 
Ca un păianjen tainic mă'mpresoară / Şi'n 
inima mea fulgere coboară / Din zilele ce 
mă'nvăţau a plânge..." (Vita nuova) 

Paseist şi nostalgic, Goga, în sonetul "Am 
fost... îşi face parcă un rechizitoriu al anilor 
ce-au trecut peste el, peste timpul când poetul 
a cunoscut din plin temniţa ungurească, ani 
consemnați în istoria însângerată a neamului 
românesc: "Am fost logodnicul durerii, / 
Cobzarul cu aceleaşi strune, / Ce-şi țese cân- 
tecu'nvierii / Din stihuri de îngropăciune... / 
În noaptea mea înviforată, / Drumeţ îndră- 
gostit de soare, / Am fost o harfă spânzurată / 
Pe-o streaşină de închisoare..." (Am fost) 

Analizând poezia lui Octavian Goga în 
perspectiva timpului, sesizăm că această 
creaţie a izvorât dintr'o mare suferinţă a 
poporului român, iar poetul nu este altceva 
decât expresia autentică a acestei suferinţe. O 
suferinţă şi o revoltă care acoperă aproape în 
întregime spaţiul liricii sale. Poet pur în toată 
simţirea sa de Român adevărat, el reprezintă 
sufletul naţional al Transilvaniei însângerate, 
de aceea poezia lui Octavian Goga este 
înfrățită cu poezia lui Eminescu şi cu celelalte 
valori ale culturii române. 


UNEORI, DUPĂ RUGĂCIUNE 


De curând a apărut, în 
editura Casa Şcoalelor, 
antologia "Poeziile creş- 
tinilor români”, alcătuită de 
Mircea Ciobanu, în care mă 
găsesc prezent cu 13 poezii 
religioase. Şi de aceea 
protestez, fiindcă alcătui- 
torul antologiei a procedat 
necinstit în legătură cu 
persoana mea: în afară de 
câteva poeme reproduse 
din volumul "Pietre de 
aducere aminte”, semnat cu 
pseudonimul Simion Cu- 
bolta şi pe care mi l-a edi- 
tat, în 1971, un îndrăgosit 
de slovă românească din 
REG (ceea ce nu este men- 
ţionat în antologia sus- 
amintită), Mircea Ciobanu 
şi-a permis să extragă cinci 
poeme din manuscrisul 
“Inscripţii pe un vas de lut”, 
trimis spre publicare în 
luna Aprilie 1993, pe când 
dirija editura Eminescu - 
volum care va vedea lumina 
tiparului în curând, la o altă 
editură bucureşteană. 

Însă ce este mai grav este 
faptul că în poeziile mele 
s'au strecurat nişte greşeli 
de tipar pur şi simplu 
oribile, ca şi cum Mircea 
Ciobanu a ţinut să-şi bată 
joc, cu tot dinadinsul, şi de 
mine şi de Dumnezeul pe 
care-L proslăvesc. Astfel, în 


Psalm găsesc: "ştii pică- 
turile înalte şi căile”, în loc 
de "piscurile înalte": după 
"în neputinţa omului fi- 
resc”, lipseşte versul ur- 
mător: "ştii.când Te vând şi 
când Te răstignesc”; iar în 
loc de "strecoară-mi în 
suflet luminile, / aprinde- 
mi dragostea, înfloreşte-mi 
rădinile", apare în anto- 
ogie "strecoară-mi dragos- 
tea...” Un adevărat masacru 
literar! 


Urmează alte greşeli 
grosolane: în Abecedarul 
vieţii, în loc de “ai ticluit 
citesc "şi ticluit”; în Ştiu ce 
e moarte, "carnea doritelor 
clipe” se transformă în 
"carnea dorințelor clipe", 
precum şi "Știu ce e moar- 
tea prea bine”, în "foarte 
bine": în "De n'ar fi înviat 
Hristos", citesc "suferințe" 
şi "căinfe”, şi nu "suferința" 
şi "căința”; Transfigurare 
prezintă următoarele scă- 
pări: "ce puțin îmi cere”, în 
loc de “pf cerer "ce să-ţi dea 
putere”, în loc de “ca să-ți 
dea...", precum și "celor care 
mor" în loc de "răilor ce 
mor, 

Culmea infracţiunii an- 
tologice a lui Mircea Cio- 
banu constă în strecurarea 
inadmisibilă a două enor- 


cere scrumbia”, în loc de 
"simbria”, din poemul Tu 
m'ai făcut, şi "ce ochi senili 
avea Iisus şi calzi”, în loc de 
"senini”, ca şi "sfinta ce- 
nuşă”, în loc de "stînsa 
cenuşă”. 

Aceste colosale greşeli de 
tipar descalifică atât editura 
Casa Şcoalelor, cât şi auto- 
rul antologiei "Poeziile 
creştinilor români”. Şi mă 
întreb: Cum se face, oare, că 
în cele patru pagini de 
"Citeva precizări în loc de 
prefaţă” nu se găseşte nici 
măcar o literă greşită, iar 
peste poeziile mele Mircea 
Ciobanu s'a aplecat cu in- 
diferența şi neglijența 
"ochiului rău”, de care se 
vorbeşte în Evanghelie, - un 
ochi care a reuşit să bat- 
jocorească, printr'o lectură 
superficială, o poezie de 
inspiraţie creştină? 

Ca atare, aduc la cunoş- 
tinţa eventualilor cititori ai 
antologiei protestul şi in- 
dignarea mea, cerând toto- 
dată editorului retragerea 
cărţii din circuitul comer- 
cial și oprirea difuzării ei 
printre comunităţile creşti- 
nilor din ţară. 


Sergiu GROSSU 


pari 

lupă rugăciune 

i suiletul leoarcă 

de parcă tumbe-ar fi făcut 
şi-ar fi înnotat 

prin veşnic înrourata 
iarbă a Raiului 


da 

uneori 

după rugăciune 
mă simt obosit 
dar putemic 


mi-e numele şters 

dar ochii mei strălucesc 
asemenea porţilor 
celestei Impărăţii 


atunci tot ce ating 
musteşte de iubire 


da 
uneori 
după rugăciune 


Dan Emilian ROŞCA 


ma 


PAGINA 12 IANUARIE 1995 CUVA, pOMANESC 


impresionant 
aspect al cor- 
tegiului,  ina- 
intând pe bu- 
levardul Elisa- 
beta 
Stânga: Cor- 
ducătorii _le- 
gionarilor cei 
reintorși din 
Spania şi d 
Prat y Soutzo. 
urmând carul 
Junebru 
Mijloc: Fa- 
milia şi prie- 
tenii legiona- 
rilor căzuți 


; Io Moţa cu soția şi unul! 


Carul funebru, tras de legionari; stânga, 195 o vături: v 


dreapta, jos: Ion Moța şi Vasile Mari? otarele fasie Marin. in. fa 


lfov) 


Aceste două pagini au fost reproduse din revista "lustraţi 


e PAGINA 1 


PN Moța cu soţia și i ii: alături: Moța, copil; 
z şi unul din copii, alătu și 

19: Vasile Marin, in fata cabanei din tabăra dela 

rep (Ilfov) 


ista "I]ustraţiunea Român 


ă”, Nr.4, Anul X, 1937. 


Preoți, în 
număr de vreo 
sută,  incolo- 
nați in corte- 
giul mortuar 

Dreapta. Pra- 
purue. şi legi- 
onarti purtand 
crucile de 
lemn, ce vor fi 
puse la câpă- 
tâiul lui lor 
Mota, coman- 
dant al Bune 
Vestiri şi Va- 
sile Marin, co- 
mandant  le- 
gtonar 


3 


CUVÂNT, pOMÂNESC IANUARIE 1955 E 
PAGINA 12 IANUARIE 1995 


ŞIEERIARIN 


/ 
A 


, E SA A. - P Preoții, in 
Imprestonant d 7 p J $ număr de vreo 
aspect al cor- | d sută,  încolo- 
tegiului, ina- VĂ » . “ BI nați în corte- 
intand pe bu- ş giul mortuar 
levardul Elisa- PRD - 4 2 Ș Dreapta Pra- 
beta . . purue, şi legi- 
Stânga. Cor- - , onarii purtând 
ducătorii le - Ş t crucile de 
gionaritor — cei > la “4 a lemn, ce vor fi 
Teintorşi din Ta g - puse la câpă- 
Spania și d i BN tâiul tui tor 
Prat y Soutzo d P, i Moța, coman- 
urmână carul - i dant al Bune 
funebru .4 Zi: = Vestiri și Va- 
Mijloc...“ Fa- > ă C 4 i Î sile Marin, co- 
mila și prie- = La ş ă î  mandant le- 
tenii legtona- - . > gionar. 
rilor căzuți z 


Carul funebru, tras de legionari: stânga, J05! 101 Moța cu soția și unul din copii; alături: Mota, copil; 


lături: Vasil, i i din tabăra dela 
dreapta, Jos: Ion Moţa și Vasile Marin, 0asati tnipuue Marin, în. faţa cabane 


. A. PAL V/, 
Aceste două pagini au fost reproduse din revista "Ilustrațiunea Română”, Nr.4, Anul X, 193 


PAGINA 14 


În duh şi adevăr 


O FĂPTURĂ NOUĂ 


Sergiu GROSSU 


IANUARIE 1995 


După 11 ani de rubrică lunară, intitulată “Evanghelia Exilului”, 
ne propunem să abordăm cu îngăduinţă cititorilor "Cuvântului 


Românesc” o parte din nenumăratele repere ale credinţei 


creştine, cu scopul de a apropia pe fraţii noştri băjenari de 


tainele Cuvântului lui Dumnezeu, care este "ca un foc şi ca un 
ciocan care sfărâmă stânca" (IEREMIA, 23.29). 


Fiecare început de An 
Nou ar trebui să constituie 
pentru toţi creştinii - şi'n 
special pentru noi, Românii 
din exil - un prilej de sin- 
ceră şi profundă meditaţie, 
legată de marea şi neinţe- 
leasa taină a înnoirii omu- 
lui în lisus Hristos. Despre 
acest cutremurător şi indis- 
pensabil proces mistic de 
re-naştere, despre această 
"naştere din nou", prin care 
devenim copii ai Împărăției 
şi martori ai Invierii, am 
scris de mai multe ori în 
paginile revistei noastre, 
între altele: "An Nou, Om 
nou, Exil nou" (lan. 1985), 
"O verificare indispen- 
sabilă ” (lan. 1988) şi "La 
început de An Nou" (lan. 
1994). 

De astă dată, ca să putem 
elucida pe deplin problema 
ce ne preocupă (problema 
fundamentală a trăirii "în 
duh şi în adevăr”, care 
depăşeşte limitele cunoaş- 
terii naturale şi procedeele, 
aşa zis ştiinţifice, ale peda- 
gogiei profane), vom face 
apel la rostul îmbrăcăminţii 
lăuntrice, la importanţa pe 
care o acordă Sf. Scriptură 
hainelor sufleteşti, precum 
şi la aspectul domestic al 
aluatului, al plămădelii 
înnoitoare. 

Proorocul Zaharia, de 
pildă, scoate în evidenţă 
două feluri de haine: "haine 
murdare” şi "haine de săr- 
bătoare”. Marele preot 
Iosua, ne relatează el, era 
îmbrăcat cu "haine mur- 
dare”, şi totuşi stătea în 
picioare înaintea Îngerului 
Domnului. Însă Îngerul, 
luând cuvântul, a zis celor 
ce erau înaintea Lui: "Dez- 
brăcaţi-l de hainele murda- 
re de pe el”. Apoi s'a adre- 
sat lui losua: "Iată că înde- 
părtez dela tine nelegiuirea, 
şi te imbrac în haine de 
sărbătoare!" (ZAHARIA, 3. 
3-4). Despre acelaşi lucru 
citim într'o altă carte vechi- 
testamentară: "Toţi am a- 
juns ca nişte necurați şi 
toate faptele noastre bune 
sunt ca o haină mânjită"” 
(SALA, 64.6). 

Deci, pe de o parte este 
vorba de haine murdare sau 
mânjite, iar pe de altă parte, 
de haine de sărbătoare, 
respectiv de o îmbrăcămin- 
te albă, curată. "Hainele să- 
ți fie albe în orice vreme”, 
ne îndeamnă Eccleziastul 
(cap.9, vers.8). Este acea 
"haina de nuntă” (MAIEI, 
22. 11-12) fără de care nu 
putem lua parte la "nunta 
fiului de Împărat”, la ma- 
rele ospăț al mântuirii. 

Toată îmbrăcămintea su- 
fletului nostru trebue în- 
noită. Nu ne asigură sfântul 
din Tars că “toate lucrurile 
s'au făcut noi”? (2 CORIN- 
TENI, 5.17). De altfel, În- 
suși Domnul și Mântuito- 
rul lisus Hristos ne pova- 
țuieşte: "Nimeni nu pune 
un petec de postav nou la o 
haină veche; pentrucă şi-ar 
lua umplutura din haină, şi 
ruptura ar fi mai rea” 
(MATEI, 9.16). 


Să luăm un alt aspect 
domestic, de gospodărie - 
aluatul. Evanghelia ne 
atrage atenţia să ne păzim 
de trei feluri de aluat: a) 
aluatul Fariseilor, "care este 
fățărnicia” (LUCA, 12.1), b) 
aluatul Saducheilor (MA- 
TEI, 16.6), ştiut fiind că ei 
erau nişte oportunişti pe 
plan politic şi că negau 
existența unei vieţi de 
dincolo de mormânt, pre- 
cum şi c) aluatul lui Irod 
(MARCU, 8.15), compus din 
viclenie şi dorinţa de răz- 
bunare de care a dat dovadă 
la naşterea lui Iisus, prin 
iscodirea Magilor şi.pmo- 
rârea pruncilor nevinovaţi. 

Aceste trăsături negative 
de caracter - făţărnicia, o- 
portunismul, atitudinea 
agnostică în credinţă, vi- 
clenia şi răutatea - alcă- 
tuiesc aluatul cel vechi, de 
care trebue să ne ferim sau, 
cum ne povăţuieşte Aposto- 
lul Pavel, pe care trebue să-l 
măturăm: "Măturaţi aluatul 
cel vechi, ca să fiţi o plă- 
mădeală nouă...” Fiindcă, ne 
spune tot el, trebue să în- 
tâmpinăm praznicul Dom- 
nului (iar noi ne permitem 
să adăugăm că se impune să 
întâmpinăm noul an 1995, 
în care am intrat deja) "nu 
cu un aluat vechi, nici cu un 
aluat de răutate şi viclenie, 
ci cu azimile curăţiei şi 
adevărului” (1 CORIN- 
TENI, 5. 7-8). 


Sf. Scriptură ne vorbeşte 
la tot pasul de înnoire. Şi 
nu numai de înnoirea noas- 
tră personală, ci de înnoirea 
întregului univers. Păcatul 
lui Adam, păcatul protopă- 
rinţilor noştri s'a răsfrânt şi 
asupra firii. De aceea ni se 
revelează că şi firea, supusă 
deşertăciunii, "va fi izbăvită 
din robia stricăciunii”, (RO- 
MANI, 8. 19-22). Despre 
această înnoire a lumii ne 
amintește şi Ap. Petru: 
"Noi, după făgăduinţa Lui, 
aşteptăm ceruri noi şi un 

ământ nou, în care va 
ocui neprihănirea” (2 PE- 
TRU, 3.13). 

În perspectiva acestei 
transfigurări universale, 
cosmice, este normal că şi 
noi, cei chemaţi la Nunta 
Mielului, trebue să avem 
haine de nuntă corespun- 
zătoare, o îmbrăcăminte 
nouă, deoarece şi porunca 
lui Hristos este o poruncă 
nouă: "Să vă iubiți unii pe 
alții; cum v'am iubit Eu, aşa 
să vă iubiți şi voi unii pe 
alții” IOAN, 13.34). Numai 
ascultând de porunca cea 
nouă, lansată de lisus u- 
manităţii, ne vom învred- 
nici să devenim o făptură 
nouă. Hristos este cauza 
care determină înnoirea 
integrală a fiinţei noastre 
coruptă de păcat, iar efec- 
tele se văd pe plan lăuntric, 
căci "iată că toate s'au făcut 
noi”. Ca efect al trăirii 
noastre în Hristos avem 
roadele Duhului Sfânt, acel 


"pot totul în Hristos", ca un 
triumf al innoirii, conform 
promisiunii biblice: "Cei ce 


se încred în Domnul îşi: 


înnoiesc puterea; ei zboară 
ca vulturii, aleargă şi nu 
obosesc, umblă și nu os- 
tenesc"” (ISAIA, 40.31). 

Să nu ne scape din ve- 
dere obligativitatea trecerii 
dela "omul cel vechi” la 
"omul cel nou”. A treia 
posibilitate nu există după 
Biblie. Intermediarii, adică 
peticiţii, căldiceii, sunt res- 
pinşi de Dumnezeu: "Știu 
fapte tale: că nu eşti nici 
rece, nici în clocot. Dar, 
fiindcă eşti căldicel, (...) am 
să te vărs din gura Mea" 
(APOCALIPSA, 3. 15-16). 
Ni se cere, prin urmare, să 
fim "în clocot”, creştini 
autentici, în care "toate s'au 
făcut noi”; care ne-am dez- 
brăcat de omul vechiturilor 
şi, înnoiţi "în duhul minţii”, 
ne-am îmbrăcat în omul cel 
nou, "făcut după chipul lui 
Dumnezeu" (EFESENI, 4. 
22-24). 

Vom fi noi capabili să 
împlinim "porunca cea 
nouă" a Evangheliei, dacă 
nu ne-am schimbat "prin 
înnoirea minţii”, spre a 
putea deosebi cu claritate 
"voia lui Dumnezeu: cea 
bună, plăcută şi desăvâr- 
şită"? (ROMANI, 12.2). 
Apostolul Neamurilor nu 
pregetă să scrie, sub inspi- 
raţia divină, că toţi cei ce 
trăiesc în preacurvie, în 
necurăţie, în vrăjitorii, în 
vrăjbi, în certuri, în mânii, 
în neînţelegeri, în pizmă, în 
ucideri, în beţii şi'n cele- 
lalte fapte de ruşine ale firii 
pământeşti, "nu vor moşte- 
ni Împărăția lui Dumne- 
zeu” (BALA TENI, 5. 19-21). 

Starea anterioară înnoirii 
spirituale este moartea în 
păcat. Ori lisus Domnul ne 
cheamă la viaţă, la o "viaţă 
din belşug”, trăită cu EI şi 
pentru EI, prin mijlocirea 
Sfântului Duh, Cel ce ne 
întăreşte paşii, în această 
"vale a plângerii”, care este 
Exilul; Cel ce ne mângâie 
mădularele obosite de atâta 
zbucium şi alergătură isto- 
vitoare; Cel ce ne sfinţeşte 
şi ne împrospătează elanu- 
rile; Cel ce ne poate da şi 
voinţa şi înfăptuirea după 
care suspinăm: o Românie 
liberă, descătuşată pentru 
totdeauna de rămăşiţele 
jumătăţii de veac comunist 
şi de stegarii mincinoşi ai 
corupţiei actuale. 

La acest început de An 
Nou, propun cititorilor 
revistei Cuvântul Româ- 
nesc lozinca paulinică: "Să 
trăim frumos, ca în timpul 
zilei, nu în chefuri și în 
beţii, nu în curvii şi fapte 
de rușine, nu în certuri şi în 
pizmă, Ci imbrăcaţi-vă în 
Domnul lisus Hristos..." 
Căci a sosit ceasul trezirii 
noastre spirituale. "Noaptea 
aproape a trecut, se apropie 

ziua..." (ROMANI, 13. 12- 
13). Ziua când, peste pla- 
iurile carpatice şi dună- 
rene, va răsuna cântecul 
izbăvirii definitive. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


INTERVIU 
Cu părintele Arhimandrit 
John Michael Botean 


Continuare din numărul trecut 


Întrebare: Care sunt speranţele de viitor, 
după experienţa vizitei Sfinţiei Voastre? A 
fost această vizită rodnică pentru Sfinţia 
Voastră şi pentru dioceza noastră din 
Statele Unite? 

Răspuns: Nu există îndoială că a fost 
folositoare pentru mine. Sper să pot găsi 
calea cea mai bună ca să transmit această 
profundă şi mişcătoare experienţă şi celor 
din dioceza noastră în Statele Unite. Aceas- 
ta va fi, în orice caz, o sarcină dificilă în- 
tr'atâta că sentimentele pe care le-am 
experimentat în această călătorie au fost 
mult mai mişcătoare pentru mine decât 
informaţiile pe care le-am cules. Am men- 
ționat în predica mea în Catedrala noastră, 
Duminica trecută că un avantaj pe care l-a 
avut Biserica noastră în România, dacă a- 
cesta se poate chema avantaj, este că atunci 
când Satan a atacat Biserica, ea a ştiut a- 
ceasta. Episcopia ei, preoţii şi credincioşii 
au fost în temniţă, proprietăţile ei au fost 
confiscate etc. Vorbesc despre aceasta ca un 
avantaj pentrucă, în timp ce noi în Statele 
Unite am suferit atacuri simultane din 
partea Satanei, noi nu l-am recunoscut. Noi 
am fost atacați de către demonii consume- 
rismului, de către forţele care atacă familia, 
de către orice care poate fi considerată o 
boală în Trupul lui Hristos. Şi noi, Creş- 
tinii, chiar dacă suntem creştini, am mers 
după aceste lucruri tot atât de mult ca ori- 
care altul în societatea noastră americană. 
Dacă Biserica Greco-Catolică în România 
intenţionează să ajute refacerea vieţii mo- 
rale a Românilor, ea poate cu certitudine să 
facă acelaşi lucru pentru noi în Statele 
Unite. Tot ce avem nevoie să facem, ca să 
beneficiem de pe urma acestei Biserici, este 
să vrem să luăm în serios mărturia creș- 
tinilor care au încercat să fie creştini în 
vremea când a fost foarte costisitor pentru 
ei să facă acest lucru. 

Cred că noi, în America de Nord, putem 
beneficia de mărturia aceasta din partea 
fraţilor şi surorilor din România, în măsura 
în care noi putem răspunde trecutului şi 
prezentului lor de suferinţă, cu o sinceră şi 
cu un sens spiritual de solidaritate cu ei. 
Noi putem face aceasta prin admiterea 
propriei noastre sărăcii şi propriei noastre 
suferinţe; mai întâi că precedenţii 40 de ani 
în Statele Unite au rezultat într'o anumită 
pierdere de vitalitate şi de tinereţe în Bise- 
rica noastră. Am văzut că mulți dintre ti- 
neri au dispărut din mijlocul nostru şi este 
ca şi când n'am şti măcar să mai vorbim cu 
ei, să-i invităm să vină acasă. 

Propriile noastre familii, ca şi familiile 
altor Americani, au devenit fragmentate şi 
vătămate şi vieţile noastre au devenit din 
ce în ce mai secularizate, dacă nu păgâne. 
In timpul vizitei mele am verificat că Ro- 
mânii sunt in mod remarcabil plini de căl- 
dură şi dragoste, dar noi, Românii ameri- 
cani am face bine să ne întrebăm noi înşine 
dacă această moştenire a noastră n'a fost 
înlocuită printr'un intenționat şi eficient 
"tehnologism" tot aşa de rece şi cinic cu al 
oricui. 

Mergând în România şi vorbind cu ti- 
neri greco-catolici, văzând lumina în ochii 
tinerilor seminarişti şi călugărițele de aco- 
lo, mi-au dat o mare speranţă. Biserica în 
România este în pragul unei vieţi noi, şi cu 
cât ei fac experienţa vieţii celei noi, cu atât 
mai mult vom fi în stare să participăm şi 
noi la ea, să ne împărtăşim din ea. Vorbind 
concret, cred că dioceza noastră americană 
va beneficia de conducerea Mitropolitului 
Lucian Mureşan. Cred că Mitropolitul Lu- 
cian va fi un bun mitropolit şi părinte pen- 
tru dioceza noastră, tot aşa de bine ca şi 
pentru România şi aştept ocazia, dacă este 
posibil, să-l invit în Statele Unite pentru o 
vizită pastorală. Aceasta ar fi un extraor- 
dinar stimulent pentru noi. 

ntrebare: Ce ne puteţi spune despre re- 
laţiile cu Biserica Ortodoxă? Există vreo 


„îmbunătăţire a relaţiilor? 


Răspuns: Nu cred că am avut destul ac- 
ces la un număr suficient de oameni indi- 
caţi ca să ştiu mai multe sau să spun că este 
vorba de o îmbunătăţire, Eu surt convins, 
totuşi, că Biserica noastră în România, îm- 
preună cu restul Bisericii Catolice, vrea să 
se înțeleagă bine cu Biserica soră Ortodoxă, 
chiar dacă ea, în acelaşi timp, continuă cu 
răbdare să insiste asupra recunoașterii 
drepturilor ei și a destinului ei. Ea va avea 
să continue să se străduiască cu considera- 
țiile politice şi economice, şi apoi să su- 
combe nu lor, dar Cuvântului lui Dumne- 
zeu, să cheme pe toţi creştinii la o necon- 


diţionată dragoste între prieteni şi duş- 
mani, dacă vrea să reuşească o îmbună- 
tăţire a relaţiilor cu Biserica Ortodoxă. 

În acelaşi timp, trebueşte recunoscut că. 
există unii în Biserica Ortodoxă, ca de 
exemplu Mitropolitul Corneanu, care au 
dovedit bunăvoința lor faţă de Biserica 
Greco-Catolică, chiar şi atunci când aceasta 
(bunăvoința) era impopulară şi costisitoare 
pentru ei. Odată ce Biserica Ortodoxă din 
România va ajunge la înţelegere cu propria 
ei istorie, istoria ţării, şi cu schimbările care 
au avut loc în România, atunci cred că va 
exista posibilitatea pentru o mai deschisă, 
onestă şi plină de iubire legătură. Ambele 
biserici pot face mult mai mult ca să pună 
deoparte temerile lor proprii şi să demon- 
streze că nici una nu are nimic de temut 
dela cealaltă. În final, eu cred că starea de 
spirit a ţării şi a poporului român în gene- 
ral va insista pentru un fel de reconciliere 
şi respect mutual între Biserici. Mizele care 
sunt incluse în acest conflict sunt prea mari 
ca şă fie ignorate. 

Întrebare: Credeţi în mod real că ele- 
mentele radicale din Biserici sunt înclinate 
în mod onest în spre o reconciliere? 

Răspuns: Există unii ale căror interese 

nu sunt servite de reconciliere. Aceasta nu 
este desigur ceva specific pentru România 
ori pentru relaţiile dintre Catolicii şi Orto- 
docşii de acolo, dar este un element al fie- 
cărui conflict între oameni. Ca un aspect al 
acestui conflict specific, desigur, el trebue 
considerat în mod serios, ca şi originile 
spirituale ale unei astfel de atitudini. 
Totuşi, eu cred că ceea ce trebue să fie luat 
în consideraţie mai serios este faptul că noi 
vorbim aici despre creştinism. Despre ceea 
ce vorbim noi sunt biserici, familii de creş- 
tini şi creştinii sunt foarte conştienţi despre 
felul de viaţă la care Hristos i-a chemat să o 
trăiască. Chiar dacă noi nu reuşim să trăim 
în conformitate cu Poruncile lui Hristos ca 
să iubim ce a iubit şi el, noi creştinii ştim 
că aceste porunci nu sunt numai temelia 
vieţii noastre, ele “sunt” viaţa, viaţa 
"noastră". 

Când reconcilierea va fi realizată în Ro- 
mânia între Biserici, şi cred că aceasta este 
voia lui Dumnezeu, aceasta se va întâmpla 
pentrucă Românii creştini, ortodocşi, ca- 
tolici şi protestanți, vor lua viaţa şi învă- 
țătura lui Hristos ca model pentru vieţile 
lor. Ei vor fi îngăduit, în ciuda slăbiciu- 
nilor şi neajunsurilor umane, ca partea 
divină a Bisericii să umbrească omenes- 
cul, aşa cum şi divinitatea proprie a lui 
Hristos a umbrit, deşi nu a înlocuit, uma- 
nitatea Lui. Faptul că eu am avut ocazia să 
celebrez sărbătoarea Înălţării Crucii în 
România, a fost o binecuvântare adevărată 
pentru mine. Sunt convins că odată ce 
adevărata cruce va fi ridicată, îndată ochii 
tuturor Românilor se vor întoarce spre El, 
care a fost crutificat pe ea, ei vor şti ce 
voieşte El ca să facă. Nici un creştin nu 
poate scăpa din vedere faptul că pe cruce, 
ultimele cuvinte ale lui Hristos au fost: 

Părinte, iartă-i pe ei" şi "În mâinile Tale 
dau sufletul meu”, 

Am spus la începutul acestui interviu că 
eu cred că cel mai semnificativ aspect al 
vizitei mele în România a fost în legătură 
cu “ecclesia”, deci spiritual. Aceasta nu 
inseamnă să minimalizez problemele 
foarte reale, foarte umane care există acolo, 
nici nu este o simplă naivitate pentru mine 
să dau aşa de mare importanţă acestui 
aspect. Dimpotrivă, este numai pentru a 
respinge problemele false pe care le-ar crea 
unii şi jumătăţile de soluţii pe care le-ar 
oferi alţii. Este pentru a identifica proble- 
mele reale cu problema spirituală, şi să 
insist că soluţiile reale sunt în mod egal 
spirituale, Este să amintim ceea ce Hristos 
i-a spus femeii la fântână, ceea ce a rezu- 
mat conflictul dintre Evrei şi Samariteni 
din vremea aceea, insistând că lui Dum- 
nezeu te închini pe Muntele Gerizim şi nu 
în Templul din Ierusalim. Ceea ce a spus El 
femeii a fost: "Va veni ceasul, când adevă- 
rații închinători se vor închina Tatălui în 
spirit şi adevăr, căci aşa vrea Tatăl să i se 
facă închinăciune" (IOAN, 4. 22-24). 

Eu cred că Sfântul Părinte, Papa loan 
Paul al II-lea a avut tocmai aceasta în minte 
când a vorbit cu Episcopul Puşcaş, cu oca- 
zia vizitei Prea Sfinţiei Sale "ad limina”. 
Biserica noastră nu ieşise încă din perioada 
de tăcere, în vremea sa, căci cuvintele sale, 
tot aşa de semnificative acum, după cum au 
fost profetice atunci, au fost simple: "Tre- 
bue să ne rugăm pentru România". 


lon HALMAGHI 


P 


VÂNTUL ROMÂNESC 


Înainte de a aborda pro- 
“plema evoluției contempo- 
ane a păstoritului la A- 
românii pindeni, consi- 
necesar ca - pentru o 
mai bună înţelegere a su- 
biectului - să încercăm pe 
de o parte a delimita din 
unct de vedere geografic 
aria ocupată din munţii 
Pindului, iar pe de altă 
arte să prezentăm un 
inventar”! complet al aşe- 
zărilor aromâne din această 
regiune. Am procedat, în 
consecinţă, la întocmirea 
unei hărţi, care însoţeşte 
prezentul articol, şi a cărei 
originalitate constă în 
faptul că'n afară de a fi ex- 
haustivă - identifică toate 
localităţile aromâne sub 
numele lor originar, adică 
cel aromânesc. 
Nu-i lipsit de interes să 
reamintim cu această ocazie 
că autorităţile greceşti, de 
mult timp, au întreprins o 
acțiune sistematică de gre- 
cizare a tuturor toponi- 
miilor care nu aveau o 
rezonanță greacă. 
Referindu-se la această 
acțiune, istoricul englez 
Arthur Foss scrie în lu- 
crarea sa Epirus (Londra, 
1978): "Multe sate din re- 
giunea Zagor, ca de exem- 
plu Cepelovo şi Capesovo, 
„au nume de origină slavă. 
Judeţul Ianina are de de- 
parte cele mai multe. Ina- 
intea precedentului război, 
generalul Metaxas, dictator 
şi prim ministru, a depus 
un efort deosebit ca să 
înlocuiască aceste nume 
slave cu nume greceşti. 
Această politică continuă şi 
„în zilele noastre, deşi mulți 
oameni folosesc încă ve- 
chile nume" (p.87). 
La cele spuse de Foss 
trebue adăugat că acţiunea 
e grecizare a început cu 
mult înaintea venirii lui 
Metaxas la putere şi că nu 
Viza numai toponimia sla- 
vă, ci, mai ales, pe cea de 
origină aromână, prezentă 
4 Epir, Tesalia şi Mace- 
nia, 

Efectele negative ale a- 
cestor schimbări de topo- 
Nimii sunt evidente şi nu- 
meroase, așa cum de altfel 
remarca și T. ]. Winnifrith 

prefața lucrării sale The 

achs: the History of a 

People: 

"Numele proprii în Bal- 
cani constituie totdeauna o 
Problemă, în mod special 
atunci când este vorba de 
sate aromâne. Denumirile 
acestor sate aromâne se 
schimbă frecvent şi ur- 
mând, pe cât mi-a fost po- 
sibil, hărţile pregătite în 
15943 de War Office, la scara 
1:250.000, sunt conştient că 
deseori, pentru considerații 
de coerență, am dat unor 
sate nume cu totul diferite 

e acelea cu care sunt cu- 
Noscute de locuitorii lor”, 

sperăm că modestul 

Nostru efort de identificare 
Și "rebotezare” a aşezărilor 
aromâne din Pind vor evita 
Pe viitor cercetătorilor ne- 
șpuntutrile semnalate de 

nifrith. 
Un excelent cunoscător al 


Al ia 


EVOLUŢIA CONTE 


IANUARIE 1995 


că 


PORANĂ 


tes: 


A VIEŢII PA 


cu 


LA AROMÂNII DIN MUNŢII PINDULUI 
-AŞEZĂRILE AROMÂNILOR PINDENI- 


Capitolul 1 


realităţilor din Pind este 
fără îndoială geograful şi 
arheologul englez N. Ham- 
mond, profesor la Univer- 
sitatea din Bristol, care 
înaintea publicării valo- 
roasei sale lucrări Epirus 
(Oxford, 1967), a traversat, 
pe jos, în nenumărate rân- 
duri, aproape toate satele 
din regiune. 

"Satele curat aromâneşti 

- scrie el - sunt mai ales 
acelea situate pe cele mai 
înalte părţi ale Pindului. În 
ceea ce priveşte Epirul şi 
regiunile învecinate, ele se 
întind dela Furca în Nord 
până la Gribiniţă şi Săracu 
în Sud-Vest şi merg dela 
Smixi în Nord-Est până la 
Klinovo în Sud-Est, pre- 
lungindu-se în Sud, de-a 
lungul Aspropotamului pâ- 
nă la Gardiki. Este vorba de 
sate care în trecut au fost 
mari şi bogate, Samarina 
având 800 de case până la 
distrugerea ei de un in- 
cendiu în 1930, iar altele 
continuă să fie tot aşa şi în 
zilele noastre" (p.26). 

După ce constată că 
populaţia Epirului, din 
punct de vedere lingvistic, 
se împarte în trei grupe: 
Greci, Albanezi și Aromâni, 
Hammond subliniază fap- 
tul că: "Populaţia care vor- 
beşte greceşte a fost şi 
continuă să fie de origini 
rasiale foarte amestecate, 
dar există mult mai multă 
evidenţă de sânge slav 
decât albanez în cei mai 
mulţi epiraţi din zilele 
noastre care vorbesc gre- 
ceşte. În ce priveşte Vlahii, 
nu există nici o îndoială: ei 
se cheamă <-Aromâni>», 
adică romani, ei vorbesc un 
dialict al limbii române şi 
sunt din punct de vedere 
rasial cu totul deosebiți de 
Greci şi de Albanezi" (p.24). 

Ca poziţie, satele aro- 
mâne din Pind se prezintă 
sub următoarele aspecte: a) 
sau apar oarecum căţărate 
pe versanturi de munţi, aşa 
cum ar fi Aminciu (1.160 
m), Samarina (1.450 m), 
Săracu (1.150 m), Perivoli 
(1.280 m), Avdela (1.300 m), 
Smixi (1.220 m), Furca 
(1.360 m), ori b) la poale de 
munţi şi cam între munţi, 
cum ar fi Breaza (1.000 m), 
Băeasa (1.000 m), Hălichi 
(1.100 m), Cirneşi-Şesu 
(1.040 m). 

După cum se poate ve- 
dea, altitudinea lor se 
situează între 1.000 şi 1.400 
de metri. Vederea lor îţi 
inspiră o austeritate puţin 
atrăgătoare, viaţa lor fiind 
dominată de măreţia sălba- 
tică a munţilor. 

Ca în toate satele de 
munte, există "mâhâlălu di 
ususu” şi "mâhâlălu di 
nghios”, iar în alte cazuri 
"mâhălălu di nkiare” (din 
cauza poziţiei nordice a 
acestuia, soarele nu apare 
decât prea târziu dimineaţa 
şi se pierde (kiare) foarte 
repede după amiaza) şi 
"mâhălălu di usurinu” (lat, 
serenus), adică partea înso- 
rită a satului. 

Din punct de vedere et- 
nografic şi economic, satele 


aromâne sunt în general 
sate de munte concentrate. 
În majoritatea cazurilor, 
ele se încadrează în tipul 
satelor balcano-meditera- 
neene, fără a fi întrecute de 
satele celorlalte popoare 
balcanice conlocuitoare, 
nici din punct de vedere 
arhitectural, nici din cel 
economic. La aceste alte 
popoare, rar ar putea găsi 
cineva sate, mari sau mici, 
care să poată egala sate 
aromâneşti ca Aminciu, Să- 
racu, Călarlu, Băeasa etc. 

Şi acum vom proceda la 
o rapidă trecere în revistă a 
aşezărilor aromâne din 
Pind. 

Datorită poziţiei sale în 
inima lanţului pindean şi 
cu o populatie de aproape 
cinci mii de suflete, Amin- 
ciu (Meţovo) este, pe drept 
cuvânt, considerată capitala 
Aromânilor. 


El intră în istorie în 1380, . 


dar dezvoltarea şi prospe- 
ritatea sa nu încep decât în 
1659, graţie unor privilegii 
care i-au fost acordate la 
acea dată de guvernul turc. 

Vom reaminti pe scurt 
evenimentele. În anul 1656, 
un complot militar a fost 
urzit la curtea sultanului 
Mehmet al IV-lea şi - în 
urma unor calomnii - ma- 
rele vizir Ahmet Chiopurlu 
cade în dizgrație, fiind con- 
damnat la moarte. Pentru a 
se salva, se ascunde şi după 
lungi peripeții ajunge lângă 
Tricala, unde cunoaşte pe 
celnicul amincean Chiriaclu 
alu Floca, care-i dă azil, 
îmbrăcându-l chiar în straie 
aromâneşti pentru a nu fi 
recunoscut. Timp de trei 
ani el a trăit lângă inimosul 
celnic, în care răstimp a în- 
văţat şi aromâneşte. 

Între timp, sultanul con- 
vingându-se de nevinovăția 
vizirului, îl graţiază. Întor- 
cându-se la Constantinopol, 
drept recunoștință pentru 
tot ce a făcut pentru el Flo- 
ca, acordă Aminciului o 
serie de privilegii de ordin 
politic, economic, religios şi 
chiar juridic, asigurând ast- 
fel micului cătun de atunci 
aproape o autonomie com- 
pletă. E 
__ Ocupaţia originară a 
amincenilor a fost creşterea 
vitelor, pe lângă care cără- 
vănăritul, industria textilă, 
prelucrarea metalelor pre- 
țioase şi negoţul.. Ca şi cei- 
lalţi Aromâni din Pind ei 
îşi iernau, şi într'o oarecare 
măsură şi în zilele noastre, 
turmele în câmpiile calde 
ale Tesaliei. Amincenele au 
excelat din totdeauna în 
arta cusăturilor naţionale şi 
în țesutul covoarelor. 

"Prosperitatea continuă 
şi prezervarea tradițiilor 
locale sunt în mare măsură 
datorate generozității baro- 
nului Tositza, descendent 
dintr'o familie de bancheri 
aminceni, stabiliți de mult 
timp în Elveția. EI şi-a lăsat 
colosala sa avere unei fun- 
daţii care a finanțat înfiin- 
țarea unor fabrici de che- 
restea, a unor ferme pentru 
prelucrarea laptelui, a unei 
mici industrii textile, crea- 


Vasile TEGA———— 


Legeacă 


aia 
Uâpedtat: oaze t= 


rea unui muzeu de artă 
populară, precum şi a unei 
staţiuni de ski" (M. Elling- 
ham, Greece, p.282). 

Să nu se creadă însă că 
gestul lui Tositza este un 
caz izolat. Tradiţia ever- 
ghici binefăcători pu- 

lici, donatori generoşi este 
foarte veche şi foarte răs- 
pândită nu numai la Amin- 
ciu, ci şi printre toţi Aromâ- 
nii. Pentru un Aromân 
bogat, a distribui o parte 
din bunurile sale colecti- 
vităţii, astfel încât conce- 
tăţenii săi să profite de 
averea sa, înseamnă într'un 
fel a o legitima şi a obţine 
printr'un asemenea gest o 
formă de nobleţe. Este 
poate şi un mijloc de a-şi 
cumpăra un loc în paradis. 

Vom ilustra cele de mai 
sus şi cu un alt exemplu. 
Sub semnătura cunoscutu- 
lui etnolog Kitos Makris, 
ziarul atenian To Vima a 
publicat un lung şi docu- 
mentat articol intitulat 
"Aminciu, mica Florenţă a 
Pindului" din care ne vom 
mulțumi să reproducem 
numai primul paragraf: 
"Atena este o bucată din 
Aminciu, spun cu mândrie 
amincenii. Stadionul (este 
vorba de monumentala 
construcție în marmoră 
unde s'au ținut primele 
jocuri olimpice din epoca 
modernă în 1896, n.n.), 
Şcoala Politehnică, Şcoala 
de Ofiţeri ton Evelpidon, 
închisoarea pentru minori 
Averof, Muzeul Arheologic, 
Liceul de fete Tositza, Spi- 
talul Evanghelismos își 
datorează existența lor fie 
în întregime, ori în mare 
parte, donațiilor făcute de 
fiii Aminciului”, 

Vom termina aceste câte- 
va consideraţii asupra A- 
minciului, cu următoarele 
observaţii ale unui cuplu 
francez (Jeanne şi Georges 
Roux, La Grâce, p.147); 


ASSZÂRELE aFONÂNDIa DD it 


loeuize numai -e aromâni 


care sunt «i 


ZEEZULII 


aposâzi 


"Comuna Aminciu este lo- 
cuită de ciudata populaţie a 
Valâhilor, care se pare că ar 
fi vechi Iliri romanizați. 
Limba lor aparţine într'a- 
devăr familiei limbilor 
romanice. În majoritate 
nomazi, ei trăiesc vara în 
Pind cu turmele lor; iarna 
coboară în Epir pe coasta 
ionică sau în Tesalia. Ei 
sunt înalți, cu ochi albaştri 
şi foarte inteligenţi. Mai 
mulți şefi ai războiului 
pentru independența Gre- 
ciei au fost Aromâni. Locui- 
torii Aminciului poartă încă 
vechiul lor costum național: 
manta neagră, cioareci albi 
şi căciulă iotundă pentru 
bărbaţi; un fel de tunică 
roşie şi neagră, cu mâneci 
lungi, lungi pentru femei". 
"Cei mai bine îmbrăcaţi 
oameni din lume" cum spu- 
ne lordul Byron despre epi- 
raţi, în general, şi despre 
aminceni în particular, 

Privilegiile acordate de 
sultan Aminciului, se ex- 
tindeau şi asupra urmă- 
toarelor comune aromâneşti 
din vecinătate: Nkiare, Ma- 
lacaşi, Vutonosi, Ameru şi 
Cuţufleani. 

La ivord de Ianina se 
găseşte districtul Zagori 
"care este fascinant, atât 
fiindcă vă dă posibilitatea 
de a lua contact cu un vechi 
fel de viaţă pe care cei mai 
mulți dintre noi nu l-am 
întâlnit niciodată, cât şi 
datorită faptului că peisajul 
său este splendid” (Greece, 
Berlitz travellers guide, 
p.220), 

Acum două sute de ani, 
cele 44 de sate care-l alcă- 
tuiesc erau toate aromâne, 
dar după trecerea agita- 
torului naţionalist grec, 
cunoscut sub numele de 
Sfântul Cosma, numărul lor 
s'a redus la următoarele, 
toate celelalte fiind gre- 
cizate: Gribiniţă, Dregte- 
nicu, Doliani, Drăgari, 


STORALE 


PAGINA 15 


au sisi 


Pataniatoa 
Băsaaa » Vorusa 
areaza  Dlatratae 
Durgaicu « mbeleneriea 
Câlaria » Lalarites 
Ciaraai « Orcaoraai 


» Megali 


Caraa + Er 
Cagtemnina = Lastazee 
Capa fleaai « Panagzie 
toarinave « Elieteri 


Laca, Leşniţa sau Liaşindza, 
Dobrinovo, Floru, Cirneşi- 
Şesu, Paliohori, Măcrini şi 
Băeasa. Din păcate, şi în 
aceste comune, situaţia ele- 
mentului aromânesc este 
foarte precară. 

În legătură cu ţinutul 
Zagor, savantul german G. 
Weigand subliniază că 
"altădată întregul Zagor era 
aromânesc, iar în comunele 
Ciupelia, Scâmnel şi Şu- 
poţel câţiva săteni bătrâni 
înțeleg încă graiul aromâ- 
nesc” (Die Aromunen, |, 
p.146). Deoarece am menţi- 
onat numele satului Ciupe- 
lia, cred că ocazia e bineve- 
nită să amintim că celebra 
fundaţie Dalles din Bucu- 
reşti este opera filantropu- 
lui Dalles, originar din 
această comună. De altfel, 
numărul zagoriţilor care, pe 
vremuri, emigrau în Prin- 
cipatele Române era foarte 
mare, unde: se ocupau cu 
predilecție de comerţul de 
cereale, de coloniale şi cu 
plăcintăria. Altădată, în 
Zagor, cea mai frumoasă 
urare adresată unui tânăr 
era: "Să trăieşti, să te pro- 
copseşti, şi mare plăcintar 
să ajungi în Vlahia." 

In Nord-Estul Zagorului 
şi în apropierea râului Aous 
găsim, la o mică distanţă 
una de alta, satele aromâne 
Palioseli, Pădz, Armata şi 
Breaza. 

Pe plaiurile versantului 
nordic al masivului Smo- 
lica, la bifurcarea drumu- 
rilor (de unde i-ar veni şi 
numele), unul spre Epirul 
de jos, iar al doilea spre 
Macedonia, se găseşte co- 
muna Furca. Ar fi locul 
numit de geografi Câmpul 
lui Pirus şi unde Romanii 
stabiliră una din staţiunile 
lor militare, în perioada 
când au redus Epirul şi 
Macedonia în provincii 
tributare Romei. 

Continuare în numărul viitor 


PAGINA 16 - 


Generaţia dela 1848 


Generaţia dela 1848 a fost 
purtătoarea programului 
României moderne; gene- 
raţia răsărită, cum aprecia 
Alecu Russo, "în larma 
ideilor nouă" şi pe întreaga 
moştenire istorică până la 
1848. Generaţia dela 1848 în 
Transilvania punea accentul 
pe recunoaşterea Românilor 
ca naţiune politică; în 
Moldova şi Țara Româ- 
nească, pe unirea celor două 
principate, ca un prim pas al 
unirii tuturor Românilor 
dintre Carpaţi, Dunăre şi 
Mare. 

In Moldova şi Ţara 
Românească nimeni nu 
contesta originea, limba, 
obiceiurile şi tradiţiile 
Românilor, chiar dacă, în 
timpul fanarioţilor, auto- 
nomia Principatelor Ro- 
mâne a fost ştirbită, deci nu 
a fost anulată; în timp ce în 
Transilvania acţiunile erau 
îndreptate pentru deplină 
recunoaştere a Românilor ca 
naţiune cu drepturi egale, ca 
toate celelalte naţiuni şi 
unirea într'un viitor cu 
Românii de dincolo de Car- 
paţi, ca un ecou al Unirii de 
scurtă durată realizată pen- 
tru prima dată la 1600, de 
către Mihai Vitezul. 

In Principatele Române, 
ideea de Unire ducea la 
crearea unei Daco-Românii, 
recunoscută chiar în cu- 
prinsul Regulamentului 
Organic şi la afirmarea 
criteriului pământului stră- 
moşesc ca şi la necesitatea 
unui stat naţional. Cu alte 
cuvinte, generaţia dela 1848, 
s'a născut cu un destin: 
făurirea Unirii, când ea de- 
venise oportună, necesară și 
obligatorie pentru impli- 
nirea națiunii române. 

Idealul luptei lui Nicolae 
Bălcescu, Mihail Kogăl- 
niceanu, Simion Bărnuţiu, 
George Barițiu etc., a fost 
Dacia, care nu prezenta 
trecutul, ci viitorul, "avea 
semnificaţia viitorului unui 
stat naţional, reprezenta 
realizarea unei unităţi 
organice între prezent și 
viitor”, 

N, Bălcescu declara: "Țin- 
ta noastră socotesc că nu 
poate fi alta decât unitatea 
națională a Românilor”. 

Aceste obiective erau 
cunoscute şi de diplomaţii 
străini din Principatele 
Române, astfel: diplomatul 
francez Bois de Comte, în 
1834, face un raport ca și F, 
Colson într'o lucrare privind 
Principatele, de asemenea 
Vaillant, într'o carte in- 
titulată "La Roumanie”, 
precum H. Desprez, care în 
1848 susținea că teritoriul 
locuit de Români "se nu- 
mește pe bună dreptate 
România... în limba patrio- 
tismului”. În aceste condiţii 
lupta politică a Generației 
dela 1848 se împletește cu 
curaj, prudenţă și inţelep- 
ciune, pe de o parte, legală și 
deopotrivă conspirativă, pe 
de altă parte, devenite feţe 
componente ale mișcării na- 


IANUARIE 1995 


DIN TRECUTUL NOSTRU 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


CĂILE DE LUMINĂ, DE 
JERTFĂ ȘI DE BIRUINŢĂ 
ALE NEAMULUI 


ționale, sprijinită de unele 
puteri occidentale şi ob- 
strucționată de altele orien- 
tale. 

lon- Câmpineanu este 

rimul diplomat român, care 
ace cunoscut la Paris, drep- 
tul Românilor de a se consti- 
tui într'un stat unitar. 

"Frăția" este prima or- 
ganizaţie secretă care am- 
plifică propagarea ideilor de 
unire în afara graniţelor 
ţării. Asociaţia Studenţilor 
dela Paris, face cunoscut 
dezideratul naţional al 
Românilor, idee care a fost 
propagată în opinia euro- 
peană. Putem să concludem 
că: lon Câmpineanu cu 
Partida naţională în Țara 
Românească şi Dimitrie 
Filipescu cu Mişcarea unio- 
nistă din Moldova, deşi 
înfrânte, au fost repre- 
zentanţii Generației dela 
1848, care a dat expresie ideii 
de unitate naţională cu un 
program al unei Românii 
moderne. 

In Frăția, spiritul lui Băl- 
cescu, |. Ghica, Christian 
Tell şi C.A. Rosetti, colabora 
cu membrii Asociaţiei Li- 
terare Române: G.Bariţiu, 
M.Kogălniceanu, V. Alec- 
sandri, V. Mălinescu, C. 


Negri şi alții. 
In luna Mai 1848 
revoluționarii  Transil- 


văneni s'au adunat la Blaj 
cerând proclamarea inde- 
pendenţei națiunii române 
şi unirea cu fraţii lor de 
peste Carpaţi, cu strigătul 

'Noi vrem să ne unim cu 
fara”. 

Programul Unirii a fost 
redactat la Braşov de re- 
voluţionarii moldoveni, 
fugiţi dela laşi, şi la 
Cernăuţi, unde se refugiase 
M. Kogălniceanu, afirmând 
cu toată convingerea că 
unirea este dictată, “atât de 
vederat, prin aceeaşi origine, 
limbă, obiceiuri şi interese şi 
este dorită de veacuri de toţi 
Românii”. 

Presa internă ca: Pruncul 
Român, Constituţionalul, 
Poporul Suveran, ca şi cea 
externă: România Viitoare, 
Junimea Română, au pre- 
gătit intelectualitatea româ- 
nească şi străină (Jules 
Michelet, Edgar Quinet, 
Saint Marc-Girardin, Leon 
Plee etc.) să susţină ideea 
Unirii ruturor Românilor, 

În timpul războiului Cri- 
meeii din 1853-1855, con- 
tradicţiile dintre Rusia și 
Imperiul Otoman se ascut și 
fac ca ideea Unirii Princi- 

atelor Române să capete o 
importanță deosebită pentru 
ți 
Discuţia Unirii prinde 
contur la tratativele de pace 
dela Viena din primăvara 
anului 1855, se amplifică la 
Congresul dela Paris, din 
același an. Franţa, Sardinia, 
Rusia erau pentru unire, 
urmărind propriile lor in- 
terese, dar Prusia și Anglia 
erau puţin interesate, pe 
când Turcia și Austria 
luptau direct impotriva 
înfăptuirii ei. 

La 7 Octombrie 1857, M. 


24 lanuarie 1859 
Unirea Principatelor MNomâne 


————— Teodor GHERASIM —— 


Kogălniceanu, în divanul 
AF apa din Moldova, sin- 
tetizează ideile Generației 
dela 1848, astfel: "Dorinţa 
cea mare, cea mai generală, 
aceea hrâănită de toate 
generaţiile trecute, aceea 
care este sufletul generaţiei 
actuale, aceea care, împli- 
nită, va face fericirea ge- 
nerațiilor viitoare este Uni- 
rea Principatelor într'un 


- singur stat, o unire care este 


firească, legiuită şi 
neapărată, pentrucă în 
Moldova şi in Valahia 
suntem acelaşi popor, 
omogen, identic ca nici un 
altul, pentrucă avem acelaşi 
început, acelaşi nume, ace- 
eaşi limbă, aceeaşi religie, 
aceeaşi istorie, aceeaşi 
civilizaţie, aceleaşi instituţii, 
aceleaşi legi şi obiceiuri, 
aceleaşi temeri şi speranțe, 
aceleaşi trebuințe de în- 
destulat, aceleaşi hotare de 
păzit, aceleaşi dureri în 
trecut, acelaşi viitor de 
asigurat şi în sfârşit, aceeaşi 
misie de îndeplinit." 


Înfăptuirea 
Unirii Principatelor 


Biserica era în fruntea 
gloatelor, activă şi lupta 
pentru unire: "Cei doi 
„mitropoliți de atunci Nifon 
Rusescu al Ungro-Vlahiei şi 
Sofronie Miclescu al 
Moldovei, au fost aleşi pre- 
şedinţi ai divanurilor ad-hoc 
din 1857", când s'a cerut 
înfăptuirea Unirii Princi- 
patelor, transformarea 
divanurilor ad-hoc în adu- 
nări elective şi alegerea 
domnului. 


Adunarea electivă la lași 
a activat din 28 Decembrie 
1858 până la 5 Ianuarie 1859, 
când a fost ales Alexandru 
loan Cuza ca domn al 
Moldovei într'un entuziasm 
de nedescris. 

Adunarea electivă dela 
Bucureşti a activat din 22 
Ianuarie 1859 şi până la 24 
Ianuarie 1859, când sub 
presiunea mulțimilor și a 
dorobanţilor fraternizaţi 
aleg domn la propunerea 
deputatului Vasile Boerescu, 
tot pe Alexandru loan Cuza. 
M. Kogălniceanu a subliniat: 
"Alegându-te pe tine domn 
în fara noastră, am voit să 
arătăm lumii ceea ce toată 
lumea doreşte - la legi nouă, 
om nou... Fii, dar, omul epo- 
cil... fă ca legea să fie tare, iar 
tu, Măria fa ca domn, fii 
bun, fii blând, fii bun mai 
ales pentru cei pentru care 
mai toți domnii trecuţi au 
fost nepăsători sau răi”, 

La Bucureşti,-cu ultimul 
buletin de vot, vestea a- 
legerii ca domn al Prin- 
cipatelor Unite, în unani- 
mitate, a lui Alexandru loan 
Cuza domnul Moldovei, s'a 
răspândit într'o mulțime de 

este 30,000 de oameni din 
Dealul Filaretului cântând și 
jucând Hora Unirii. 
Fanfarele și clopotele 
răsunau iar din piepturile 
oamenilor acelor timpuri se 
striga "Trăiască Unirea”, 


DOMNITORUL ALEXANDRU 1 CUZA 


"Trăiască Cuza Vodă alesul 
Moldovei şi al Munteniei”, 
"Trăiască România, una şi 
nedespărțită”, 

De atunci în fiecare an 
poporul român sărbătoreşte 
cu sfințenie actul Unirii la 24 
Ianuarie, iar soluția oa- 
menilor politici a 
numai salvatoare și plină de 
curaj, ci şi cea mai inte- 
ligentă din istoria României, 
Această Unire a Princi- 
patelor Române a deschis 
calea spre independenţa 
naţională dela 1877-1878, 


ost nu 


ridicarea României, între 
țările lumii, la rangul de 
Regat, unirea tuturor 
Românilor la 1 Decembrie 
1918 sub Regele Ferdinand 
Întregitorul. 

Răpirea Basarabiei, a 
Bucovinei de Nord şi a 
Ținutului Herţa din trupul 
României prin pactul Mo- 
lotov-Ribbentrop este o 
rușine a secolului. Tratatul 
Hitler-Stalin din 1939 cu 
zonele de influență a fost 
declarat anulat și căzut din 
termen, chiar de către Rusia 


şi Germania; nu s'au anulat 
însă şi efectele lui pentru 
România. Orice aşteptare are 
şi o limită, iar conducerile 
politice dela Bucureşti şi 
Chişinău au pierdut calea 
propriei noastre istorii. De 
147 de ani, Generaţia dela 
1848 ne îndeamnă la Unire, 
independenţă, identitate 
naţioanlă, curaj şi decizii 
pline de înţelepciune ca să 
putem rezista. Este timpul să 
medităm, tot mai mult, la 
cântecul nostru drag: 
"Deşteaptă-te Române"! 


IANUARIE 1995 


PAGINĂ REALIZATĂ DE NICOLAE LUPAN 


 EXCELENȚEI SALE DOMNULUI DANIEL TARSCHYS 
“SECRETAR GENERAL AL CONSILIULUI EUROPEI 


iația noastră mondială propune 

Ba, Europei ca Premiul European 
sl Drepturilor Omului pe anul 1995 să-i fie 
decernat deţinutului politic român ILIE 

din zisa Republică Moldova. 
ere pe care o facem la cererea 
14 picara de Pstituţii, partide politice, 
asociaţii ce totalizează peste 5.000.000 (cinci 
milioane) de bărbaţi şi femei din 25 de ţări 
ale lumii. : AR 

ILIE ILAŞCU, mare patriot al ţării sale, a 
fost încarcerat la penitenciarul din Tiras- 

la2 lunie 1992, pentru "vina" de a fi în- 
der să se ridice în apărarea Drepturilor 
Omului, "vină” pentru care i s'au incrimi- 
pat fapte pe care nu le-a săvârşit. 

De atunci, Ilie Ilaşcu, condamnat între 
timp la moarte, este supus la torturi dintre 
cele mai inumane şi anacronice secolului 
zborurilor cosmice: 

- simulări de execuţie în curtea închisorii 
din satul Hlinoaia, raionul Grigoriopol, 
Republica Moldova; 

- intimidări cu pistolul la tâmplă şi în 


. lovituri cu patul armei ce i-au dezbătut 
- este infometat sistematic şi supravie- 

te mai mult cu ceea ce-i aduce soţia 
Nina Ilașcu şi cele două fiice ale lor; 

- în urma interdicției decretate de Pre- 
ședintele Mircea Snegur, Crucea Roşie nu-i 
acordă nici un fel de ajutor; 

- celula Nr. 31, în care este ţinut singur, 
nu e încălzită oricât de frig ar fi afară; . 

- celula este făcută din beton armat, in- 
dasiv podeaua, şi nu are ventilaţie; 

- fereastra, cu trei rânduri de gratii, este 
ferecată cu o placă de metal, ca să nu intre 
nici o lumină, nici aer; 

- un bec de 25-40 W, care luminează zi şi 
noapte, a făcut să nu vadă aproape de loc 
cu ochiul drept; 

- între 27 Februarie şi 25 Septembrie 
1994 n'a fost scos niciodată la plimbare; 

- nu i se acordă asistenţă medicală, deşi 
are dureri acute la ficat; 

- tensiunea arterială este de 150/100; 

- îl supără plămânul drept; 

- îi tremură obrazul drept; 

- îl ustură zi şi noapte ochii; 

- are dureri de cap permanente; 

- deasupra genunchiului drept i-a apărut 


cum se ştie, la 24 Octomi 


sase nora da ridicat la inu 


Europei. 


o pozțiune insensibilă de mărimea palmei; 

- suferă de o sciatică acută, încât cu greu 
se mai poate ridica. 

Condiţiile barbare la care este supus de 
doi ani şi jumătate, reacţia lui plină de 
demnitate în momentul anunţării verdictu- 
lui de condamnare la moarte, verticalitatea 
cu care îşi sfidează torționarii moscoviți, au 
făcut din ILIE ILAŞCU - deputat al parla- 
mentului dela Chişinău şi militant neîn- 
fricat pentru Drepturile Omujlui - un ade- 
vărat martir al neamului românesc. 

Pentru toate acestea, în numele dreptății 
şi adevărului, Vă rugăm, Domnule Secretar 
General al Consiliului Europei, să i se acor- 
de anume lui ILIE ILAŞCU Premiul Euro- 
pean al Drepturilor Omului pentru anul 
1995. 

Vă rugăm de asemenea să faceţi tot ce vă 
stă în puteri pentru a pune capăt acestei 
teribile fărădelegi din Republica Moldova, 
prin eliberarea imediată şi necondiționată 
a lui ILIE ILAȘCU, 

Mulţumindu-Vă anticipat, Vă rog să 
primiţi, Excelenţă, asigurările aleselor mele 
sentimente. 


Paris, 
10 Decembrie 


1994 


NICOLAE LUPAN 
Preşedinte 


3 


Li 


Notă: Dosarul "Ilie Ilaşcu”, cu cele 536 de 
pagini ale lui, a fost depus la Strass- 
bourg în ziua de 12 Decembrie '94. 


Asocial 
BIA ȘI BUCOVINA" a lansat în cotidianul România Liberă piopinatea ca 


Premiul European al Drepturilor Omului pe anul 1995 să-i 


brie trioţilor din 
'94 numărul coanpatrioților ara 


pentru înţelegere 
i Bucovina” e | că dosarul "ILIE ILAȘCU" a şi fost 


5.000.000 ! 


iaţia Mondială "PRO BASARA- 


e acordat lui 


Şi iată că din momentul publicării Apelului şi până la începutul lui 


țară şi străinătate care au cerut 


000.000 | 
şi adevărată solidaritate naționa- 


NL. 


Reluare 


Lari, susținându-l vreme 


Articolul "Basarabia şi 
Vinul alb” al lui Gheorgie 
Tigurcu din "România 
eră” analizează cauzele 
i au contribuit la izbuc- 
Asa crizei ce poate da 
de remediat în 

masa fraternă a poporului 
Tomân. În primul rând, tră- 
ta acestuia, in totalitatea 
nd le către Mircea Snegur 
9i Ion Iliescu. În al doilea 
: nd, crearea voită a unei 
ale dezolante a Romă- 
şi, În al treilea rând - 


vulnerabilitatea Unionis- 
mului. : 

Potrivit unei mărturisiri 
a lui Nicolae Matcaș din 
Chişinău, oamenii de va- 
loare ca Mircea Druc, Gri- 
gore Vieru și Leonida Lari 
au fost nevoiţi să se mute la 
Bucureşti. 

Dar, cum susține autorul 
din România Liberă, în loc 
de a se asocia la cauza Ba- 
sarabiei și cea a democra- 
ţiei, autorii tribuni, precum 
Grigore Vieru și Leonida 


îndelungată pe Snegur 
chiar şi din interiorul ţării, 
s'au aşezat la remorca pu- 
terii iliesciene, Leonida Lari 
părăsind partidul de opo- 
ziţie care-i oferise depu- 
tăţia. 

Acum se pune problema 
în ce măsură Mircea Druc 
este în opoziţie cu neoco- 
munismul român?!... 


Pentru conformitate, 


FILE 
DIN TRECUT 


Suprafaţa Basarabiei e de 
44.000 km pătraţi. Adică 4 
milioane 400.000 hectare, 
din care mai mult de jumă- 
tate sunt în proprietatea 
țăranilor. 

„În cele peste 3 milioa- 
ne de locuitori ai Basarabiei 
sunt cuprinși: 2 milioane de 
Români, 73.00 Români rusi- 
ficaţi, 270.000 Evrei, 110.000 
Ucraineni, 85.000 Ruşi, 
70.000 Germani, 65.000 
Țigani, 60.000 Bulgari, și 
apoi Lipoveni, Găgăuţi, 
Cazaci etc. 

Regiunile exclusiv lo- 
cuite de Români sunt: valea 
Prutului şi centrul Basara- 
biei, în special judeţele: 
Cahul, Chişinău, Orhei, 
Bălți şi Soroca. 

Cea mai mare parte a 
populaţiei basarabene e 
formată din țărănime. Din 
cele 3 milioane de locuitori, 
2.500.000 sunt ţărani. Cele- 
lalte clase sociale se prezin- 
tă astfel: 500.000 de bur- 
ghezi şi meseriaşi, 100.000 
de răzeşi, 20.000 militari, 
20.000 de boieri, 10.000 


clerici, 5.000 comercianţi, ' 


70.000 de cetăţeni neclasaţi. 
În majoritate, primarii şi 
funcţionarii sunt Români. 


"Săptămâna Ilustrată” 


4 Mai 1918 


CALEIDOSCOP 


(fragment) 


Gene de foc can vremuri de bejenii 
Cu ochi de spaimă au fulgerat în zări, 


Se buluceau spre co 


Pojaruri îi goneau iar 


dri moldovenii 
spre cărări 


Ascunse, Cu muierile şi pruncii, . 

Şi clopote vesieau din depărtări 
Cumplita împlinire a poruncii 

Celui de Sus pentru străvechi păcate. 


În tainițe, băgându-şi 


rodul muncii, 


Răzeşi pletoşi încearcă a abate 
Din sa lor puhoaiele de pradă, 


Ca silnicele ape revărsate. 
Râvnind să moară, numai să nu cadă 


Robiei crunte, silei şi ruşinii. 
În trăgănate versuri de baladă 
l-a plâns norodul, cei 


Sorţi. Din şesuri, 


căzuţi hainei 
codri, până'n vârf de creste 


Jeleşte doina'n tremurul luminii. 


Pe apele'n amurg. Bo 


cesc neveste 


Durerea unui neam îngenuncheat 
o spun bătrânii jalnica poveste, 
” seri de toamnă, lângă foc, la sfat. 


O plâng ciobaniin ochiuri de poiene 
Şi o şopteşte vântu 'nmiresmat 
Pe dealuri şi în lunci basarabene... 


Dumitru GEORGESCU 
Suceava 


UN PREOT CENTENAR 


La cei 100 de ani ai săi, 
părintele Gheorghe CA- 
VALU priveşte înapoi "fără 
mânie" în pofida faptului 
că ceea ce are de revăzut 
este marcat la tot pasul de 
istorie. O istorie dramatică, 
care a răsucit nu doar viaţa 
dânsului, ci şi a întregului 
neam românesc. 

Locuieşte în satul Căiuţi, 
judeţul Bacău unde, cu nu- 
mai doi ani în urmă, slujea 
încă la biserică. Este sănă- 
tos şi ar fi tentat chiar să se 
laude, dacă nu l-ar chinui 
totuși nişte dureri reuma- 
tice pe care le poartă încă de 
prin 1914. 

Este îngrijit de Doamna 
Maria, în vârstă de 77 de 
an. 

Pe cei care îi trec pragul 
casei, preotul îi primeşte cu 
adevărată deschidere sufle- 
tească. "Provocat", părintele 
centenar începe a-şi depăna 


"Pro Basarabia şi Buco- 
vina” Mondială împlineşte 
20 de ani de activitate uni- 
onistă. Prilej cu care ne 
propunem să publicăm un 
studiu antologic de propor- 
ție şi de mare tiraj. O carte 
de circa 400 de pagini, care 
să armonizeze cu aforismul 
"Dela Nistru pân'la Tisa..." 
şi cu genericul: "Nu avem 
dreptul să plătim la infinit 
tribut prin țară ruptă în 
bucăţi." 

O intenţie ce nu poate 
avea sorții de izbândă decât 
cu ajutorul Exilului româ- 
nesc. Drept care apelăm la 

enerozitatea celor ce sunt 
e acord cu această iniţia- 
tivă, rugându-i să participe, 


cu emoție amintiri din în- 
delungata lui existenţă. 

S'a născut în 1894 în 
satul Trebujeni, judeţul 
Orhei. De locurile natale îşi 
aminteşte cu dragoste şi căl- 
dură, deşi dela război în- 
coace nu şi-a văzut satul de 
baştină decât o singură 
dată. 

Părintele Gheorghe a 
avut privilegiul de a fi fost 
martor activ al unuia dintre 
cele mai majore evenimente 
din istoria neamului nostru: 
Actul Unirii dela 27 Martie 
1918! 

Îi păşeau adesea pragul 
deputaţi ai "Sfatului Țării” 
putând, în felul acesta, să-i 
cunoască pe mulţi personal. 
Şi e mândru că s'a găsit şi 
pentru el de lucru în acel 
parlament al Basarabiei ro- 
mâneşti... 

Amintirile, de rară pros- 
peţime, şi le-a consemnat 


1975 -1995 


după posibilităţi, la fi- 
nanţțarea amintitei lucrări. 
Odată cartea apărută, dona- 
torii vor primi câteva exem- 
plare, dintre care unul cu o 
dedicație specială din 
partea Asociaţiei "Pro Basa- 
Bucovina". 

În felul acesta, având în 
vedere situaţia economică 
catastrofală a compatrioţilor 
din România, inclusiv Basa- 
rabia şi Nordul Bucovinei, 
această acţiune de mecenat 
ar permite difuzarea gratu- 
ită a Antologiei pe tot cu- 
prinsul țării. 

În paralelă, se poate con- 
tribui la apariţia lucrării pe 
care ne-o propunem coman- 


dând, cu achitarea antici- 


cu migală întrun manuscris 
destul de voluminos, pe 
care îl are încă din 1968 
redactat şi intitulat "Via/a”. 

Este descrisă sosirea la 
Chişinău a Primului mi- 
nistru român Alexandru 
Marghiloman, însoţit de 
Constantin Stere şi de Mi- 
nistrul de Război Harjan. 
Sunt consemnate şi alte 
amintiri scumpe su” lui 
sau. 

Ca preot, cucernicia sa 
Gheorghe Cavalu nu s'a 
considerat un om politic. 
Important este, zice dânsul, 
că Românii basarabeni, deşi 
prin vitregia soartei au fost 
împrăştiaţi în toată lumea, 
nu şi-au uitat niciodată 
obârşia şi au fost întot- 
deauna demni de suferin- 
țele prin care au trecut şi 


mai trec. 
Dumitru CIOBANU 
Oneşti-Bacău 


pată a costului, următoarele 
cărți ale Editurii Nistru din 
Bruxelles: "Pământul Basa- 
rabiei" - 15 dolari, "Imagini 
Nistrene" - 20 de dolari, 
"La Roumanie - victime de 
l'expansionisme russe" - 20 
de dolari, "Luceafărul Ro- 
mânismului” - 20 de dolari 
şi "Amintiri din copilărie" 
de Paraschiv Nămoloasa - 
10 dolari americani. 

Contribuțiile, cu men- 
țiunea "pentru Antologie”, 
se trimit prin cec poştal la 
adresa: NICOLAS LOU- 
PAN, 13 rue de 4 Vents, Bât. 
Champagne, 92380 Garches, 
France. Cu mulțumiri, 

"PRO BASARABIA 

ŞI BUCOVINA" 


PAGINA 18 


IANUARIE 1995 


LIU 


PROTEST 


ENORIAŞII BISERICII ORTODOXE DIN PARIS 
CONDAMNĂ COMPORTAREA PREOTULUI CONSTANDACHE 


Noi, subsemnaţii enoriaşi ai Bisericii 
Ortodoxe române din Paris, condamnăm cu 
indignare şi durere în suflet, tocmai acum, 
în preajma Crăciunului, acţiunile parohu- 
lui Bisericii, care a încălcat regulile cons- 
finţite de statutul "Asociaţiei pentru prac- 
tica cultului ortodox a Românilor din 


Franţa”. 


Duminică 27 Noembrie 1994, preotul i-a 
minţit cu premeditare, în faţa altarului, pe 
enoriaşii prezenţi, neinformându-i de vi- 
zita proiectată a Preşedintelui neocomunist 
I. Iliescu, deşi această vizită îi fusese anun- 
țată de Sâmbătă 26 Noembrie. 

Dat fiind că zilele de deschidere a Bi- 
sericii sunt Vineri, Sâmbătă şi Duminică, 
în mod excepţional el a deschis Biserica şi 
saloanele sale, Luni 28 Noembrie la orele 
20, în afara orelor de serviciu religios. 

Primirea lui L. Iliescu nu a avut un ca- 
racter religios. După aşa-zisa "închinare", 
convorbirile au luat un caracter oficial, 
pentru a intensifica legăturile de ordin 
religios şi politic cu puterea comunistă din 


România. 


Acţiunea în sine a provocat consternarea 
Comunităţii Române, mai als că Duminică 
4 Decembrie, după slujbă şi tot în faţa 
altarului, preotul a minţit a două oară, 
neinformând şi dezinformând pe enoriaşi. 

La cererea enoriaşilor de a avea un dia- 
log, preotul a părăsit precipitat incinta 
Bisericii, promițând că va stabili telefonic 
la orele 19, o adunare cu reprezentanţii 


credincioşilor. 


După plecarea lui, au sosit doi poliţişti 
francezi, care au declarat că au fost chemați 
de către "Pere Michel”, sub pretextul că 
există acte de violenţă în Biserică. 


dialog. 


ciunului. 


Dumitru 


Paul GOMA 


agresiuni din partea enoriaşilor, provo- 
cările fiind făcute de către bătăuşii şi 
colaboratorii preotului Constandache, 
agenţi ai Ambasadei Române din Paris. 

A doua zi dimineaţă, când a putut fi 
găsit la telefon, preotul Constandache a 
răspuns pe un ton violent că refuză orice 


Date fiind cele petrecute, încălcarea 
statutului, a voin 
şi nenumăratele nereguli financiare şi 
abuzuri administrative, noi, semnatarii 
acestui protest, cerem demiterea imediată a 
preotului Mihai Constandache. 

Cerem, de asemenea, consilierilor încă 
în funcţie, convocarea unei Adunări gene- 
rale extraordinare, 
din Regulament, până în sărbătorile Cră- 


ței credincioşilor, precum 


conform articolului 17 


Aşa să ne ajute Dumnezeu! 
Comitet de inițiativă: 
Alexandru BOGDAN 


George CULICĂ 
Ion Alexandru GHIKA 


Sandra De Hillerin-VULCĂNESCU 
Cicerone IONIŢȚOIU 

Cristian MARTIN 

Adrian MICHALOUX 

Radu NEGRESU-SUŢU 

Paula PREDELEANU 

Remus RADINA 


Paul SINESCU 


Aceasta reprezintă o inducere în eroare a 
Poliţiei franceze, deoarece nu s'au comis 


Gheorgehe STÂNCIULESCU 

Adrian VIŞAN 

Protestul a fost semnat de numeroşi 
credincioşi români. 


Paris, 6 Decembrie, 1994 


PELERINAJ LA MORMINTELE 
EROILOR ROMÂNI 


La iniţiativa Asociaţiei- 
Foştilor Deţinuţi Politici 
din România, Filiala Franţa 
şi cu sprijinul Bisericii Ro- 
mâne Unite, din Paris şi al 
Partidului Naţional Ţără- 
nesc Creştin Democrat, Fi- 
liala Franţa, un autocar a 
plecat din Paris la 21 Oc- 
tombrie 1994, pe urmele 
strămoşilor morţi în Lorena. 

Am ajuns la Dieuze, 
lângă Nancy, în dimineaţa 
zilei de 22 Octombrie. 

În cimitirul militar din 
această localitate dorm 947 
de tineri Români, căzuţi în 
Primul Război Mondial, ca 
aliaţi ai Franţei. Dintre şi- 
rurile lungi de cruci albe, 
aliniate ca pentru defilare, 
se ridică un monument ce 

ă semnătura lui Jalea. 
Pe el au fost încrustate ver- 
surile Elenei Văcărescu: 

Pe-al vostru vis eroic 
ştiindu-vă stăpâni, / Dormiţi 

eați de Franţa, dormiţi, 
soldați Români! = 
O altă inscripţie, extrasă 
din imnul regal român, a 
fost semnalată de istoricul 
militar Jean Nouzille= 
O, Doamne Sfinte, 
Ceresc părinte, * 
Susţine cu a Ta mână 
Coroana Română! 
Inscripţia, pe care a 
văzut-o şi autorul acestui 
articol, a dispărut, după ce 
Ambasada Română din 
Paris a fixat o altă placă! 
lată că neocomuniştii se 
râfuiesc şi cu istoria! 
În cimitirul din Labry, 


lângă Metz, ne-am rugat la 
groapa comună, unde dorm 
172 de Români. 

Apoi în cimitirul din 
Buzy, unde dorm 8 Români. 

Am ajuns la Verdun, 
unde a avut loc cea mai 
mare bătălie din istorie, 
care s'a soldat cu peste 
800.000 de morţi, în ajunul 
aniversării marei ofensive 
franceze din 24 Octombrie 
1916. Intrarea României în 
război, la 14 August 1916, a 
obligat pe Germani să re- 
tragă câteva divizii dela 


mică precum România nu a 
avut ocazia de a juca în 
istoria lumnii un rol de 
decizie atât de mare şi 
întrun moment atât de 
favorabil”. După cum spu- 
ne istoricul Jean Nouzille, 
Împăratul Wilhelm al II-lea 
a ordonat "să şteargă nu- 
mele de Ferdinand 1 din 
Marea Carte a familiei de 
Hohenzollern, «-omorân- 
du-l»> astfel in arborele 
genealogic al acestei case şi 
familia de Hohenzollern- 
Sigmaringen poartă doliul 
<defunctului»>". Regele Ro- 
mâniei era considerat un 
trădător. 

Dar acest mare rege, între 
România şi familia de 
Hohenzollern, a ales Ro- 
mânia, declarând război 
Germaniei, fapt ce a dus la 


intregirea țării. 

In lumina acestui adevăr, 
trebue condamnată neru- 
şinarea neocomuniştilor 
români, falsificatori ai 
istoriei, care, numesc pe 
Regele Mihai 1 "Mihai de 
Hohenzollern”! 

Ajunşi în cimitirul Fau- 
bourg Pave€, din Verdun, 
ne-am rugat la mormântul 
Românului Miron Jean, pe 
a cărui cruce scrie "Mort 
pentru Franţa”. 

Monseniorul Gheorghe 
Surdu, parohul Bisericii 
Române Unite, din Paris, 
preşedintele de onoare al 
AF.D.P.R., Filiala Franţa, a 
oficiat un serviciu religios 
pentru cei şapte soldaţi 
necunoscuţi francezi, care 
dorm în acest cimitir şi pen- 
tru Românul Miron Jean. 

Am mai vizitat osuarul, 
cu osemintele a 130.000 de 
eroi, cimitirul naţional, 
unde dorm 15.000 de eroi, 
memorialul şi satele Dou- 
aumont şi Fleury, distruse 
de război, dar nerecon- 
struite, pentru a rămâne o 
mărturie generaţiilor vii- 
toare. 

Orice om care a trecut 
prin acest nenorocit secol, 
trebue să viziteze neapărat 
orașul Verdun. 

Am ajuns la Paris obosiţi 
(printre noi se aflau şi 
pelerini de 80 de ani) dar 
mulţumiţi de a fi indeplinit 
o datorie sfântă. 


Remus RADINA 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


APEL 


CĂTRE CREDINCIOŞII BISERICII 
ORTODOXE ROMÂNE DIN PARIS 


Dragi enoriaşi, 

Rândurile pe care vi le 
scriu sunt din partea mea 
Părintele Mircea E. Domi- 
triu, iconom-stavrofor şi 
inginer constructor-auto- 
mobile, care suferind de 
mai mulți ani, vă transmit 
următoarele: 

lubiţi credincioşi, dragi 
prieteni şi scumpi enoriaşi 
fraţi întru Christos! Pentru 
încă odată Sfânta noastră 
Biserică din Paris este ținta 
atacurilor nelegiuite ale 
mafiei comuniste, care ţine 
cu tot dinadinsul să pună 
piciorul, cu ciubota mânjită 
de sângele nevinovat al u- 
nui Neam întreg, pe Altarul 
Sfânt al Bisericii din Paris! 

Fraţilor! Mă cunoaşteţi 
bine, încă din 1947/48, am 
pus umărul cu toţii la tre- 
burile, frământările şi isto- 
ria acestei Biserici. Cei mai 
mulţi vă aduceţi aminte de 
mine şi de anii 1970/71/ 
72/74, când atacurile nejus- 
tificate ale Patriarhiei dela 
Bucureşti, care prin inter- 
mediari, se făcea unelta 
oribilului regim al lui 
Ceauşescu. Atunci am stat 
zile şi nopţi de-a rândul cu 
piepturile la gratii, femei în 
vârstă şi copii, culcaţi pe jos 
în faţa porţilor şi uşilor, 
noi, împreună cu Părintele 
Vasile Boldeanu (Dumne- 
zeu să-l odihnească în pa- 
ce!) fierbeam împreună apă 
clocotită în clopotniţă pen- 
tru ca să ne apărăm. Ne-au 
judecat în fel şi chip pe la 
toate tribunalele pentru 
motive imaginare, dar îm- 
preună cu Dumneavoastră, 
iubiţi credincioşi, n'am ca- 
pitulat şi Justiţia Franceză, 
ONOARE EI, ne-a făcut 
dreptate. De atunci iată-vă 
mai bine de douăzeci de 
ani, aţi avut pace să vă 
faceţi rugăciunile liberi 
într'o Bisertică liberă a 
strămoşilor noştri sub stea- 
gul lui Cuza Vodă, Elena 
Doamna, Regele Ferdinand 
I, Regina Maria etc., dar 
mai ales sub drapelul tri- 
color şi aripile Sfinţilor Ar- 
hangheli pe care îi sărbăto- 
rim în fiecare an şi care vă 
ajută la necazuri. 

Nu pot să-mi explic şi nu 
ştiu ce l-a determinat pe 
preotul Constandache Mi- 
hai să comită o greşeală aşa 
de gravă, de care la ora ac- 
tuală toată lumea a luat 


cunoştinţă. 

Nu vreau ca prin vorbele 
mele să-i iau apărarea, 
fiindcă şi eu personal cred 
că a făcut o greşeală funda- 
mentală, nu personală, ci 
faţă de Biserică, faţă de co- 
munitatea creştină care l-a 
preoţit şi i-a dat încredere 
să administreze acest Sf. 
Lăcaş, dar mai ales greşeala 
impotriva Sfântului Duh 
căruia i-a jurat credinţă 
împotriva celor fără Dum- 
nezeu şi încă odată, vă spun 
sincer, că nu-mi dau seama 
ce s'a întâmplat cu el! 

Nu vreau să mă laud că 
eu am fost naşul lui la hiro- 
tonisirea întru diacon, pre- 
cum şi cea întru preot, mai 
mult încă am fost susțină- 
torul lui întru conducerea şi 
administraţia Bisericii, dar 
mai ales în rolul de Vicar al 
Episcopiei noastre. Acum 
constat, cu părere de rău, 
dar prea târziu, că n'am 
făcut bine! (Părintele V. 
Boldeanu s'a opus întot- 
deauna şi nu mi-am dat 
seama din ce cauză, ştia el 
ceva!!!) De când m'am îm- 
bolnăvit, am păstrat relaţii 
de bună vecinătate. AŢÂTII! 

Astazi sunt pus în situa- 
ţia de a vă scrie, nu puteţi 
să vă imaginaţi cât de rău 
îmi pare că forţele fizice 
nu-mi permit să prezidez la 
Sfânta Liturghie, lucru du- 
pă care tânjesc dela 1989; în 
24 Decembrie a fost ultima 
dată când am oficiat în pre- 
zenţa Cardinalului Lusti- 
ger, Mr. Chirac, Primarul 
Parisului, cu soţia precum 
şi vreo cinci miniştri din 
Guvern cărora le-am dat Sf. 
Cruce s'o sărute şi ne-am 
îmbrăţişat cu toţii în amin- 
tirea tineretului care a fost 
asasinat pe străzile Bucu- 
reştiului, în numele Liber- 
tăţii de care s'a folosit toată 
nomenclatura comunistă şi 
care în continuare stăpâ- 
neşte țara mai rău decât pe 
vremea lui Ceauşescu. Cum 
se explică şi cum se justi- 
fică faptul că astăzi un alt 
criminal, care i-a luat locul 
lui Ceauşescu "vine să reu- 
şească dezbinarea exilu- 
Lui”?121 

Urmarea faptelor din 28 
Noembrie '94, recepţia ofe- 
rită lui Iliescu de către pr. 
Constandache în saloanele 
Bisericii, îl pune pe acesta 
din urmă în situația de-a nu 


mai putea servi la Sfântul 
Altar, înainte de a fi judecat 
de Sfântul Sinod de care 
aparţinem şi care ne-a 
susținut în cele mai grele 
momente prin care a trecut 
Biserica noastră. 

Deci, în primul rând vom 
vedea ce va hotări Sf. Si- 
nod, după asta ce va hotări 
"Adunarea Generală” (ho- 
tarâre de care veți fi cu toţii 
răspunzători !) în alegerea 
celui ce va trebui să pasto- 
rească şi să conducă cu în- 
țelepciune şi dăruire Sf. 
Biserică din Paris. Aceasta 
va fi Biserica noastră, spe- 
ranţă de bază a poporului 
român, început făcut de 
Snagoveanu, Bălcescu, 
Alecsandri, Brătianu, Fraţii 
Golescu şi toţi ceilalţi. 

Cei ce vor încerca să rupă 
LANŢUL SFÂNT DE 
LEGATURĂ CU PATRIA 
MAMA-SUFERINDĂ vor fi 
pedepsiţi de Sfinţii Arhan- 
gheli Patroni şi Ocrotitori ai 
Bisericii noastre. 

Ca să închei, vă rog din 
suflet, pentru binele comu- 


orice invective, (profanați 
un lăcaş al lui Dumnezeu, 
şi-i păcat la Cer) deci păs- 
trați-vă calmul şi respectaţi 
un lăcaş de rugăciune! 

Cine nu respectă această 
rugăminte a unui părinte 
duhovnicesc, înseamnă că 
se aşează în afara ordinei 
fireşti, caută cu tot dina- 
dinsul scandalul, înveni- 
nează relaţiile cu vecinii 
Bisericii şi prin asta for- 
țează "Ministrul de Interne” 
să închidă Biserica, după 
mine, scop urmărit de duş- 
manii comunităţii noastre. 
Dovadă, că nu s'au des- 
minţit! 

Dumnezeu să vă dea 
răbdare şi înțelepciunea 
cuvenită în astfel de mo- 
mente cruciale, ca să nu vă 
lăsaţi îngenuncheaţi de 
duşmanii de veacuri ai 
NEAMULUI NOSTRU 
ROMANESC! 

Aşa să ne ajute Dumne- 
zeu! 


Preot iconom-stavrofor 
Mircea E. DOMITRIU 


A MAI MURIT UN VISATOR 


In ziua de 26 Noembrie 
1994, a avut loc inmor- 
mântarea celui ce a fost 
VICTOR CORBUŢ, la Mâ- 
năstirea de maici Ador- 
mirea Maicii Domnului din 
statul Michigan. Slujba de 
înmormântare a fost făcută 
de patru preoți, în frunte cu 
Arhimandritul Roman 
Braga. 

Victor Corbuţ a fost moţ 
din Bihor, şi dacă strămoşii 
lui poate au făcut parte din 
oastea lui Horia, el a făcut 


parte din armata de visători 
care l-au înconjurat pe ma- 
rele vizionar al Neamului 
românesc Corneliu Zelea 
Codreanu şi care la fel ca 
majoritatea celor ce au visat 
"O Românie ca soarele 
sfânt de pe cer”, să zacă în 
sac soare un număr mare 
e ani sub toate imurile 
dictatoriale. ia 
Biserica mânăstirii a fost 
aproape plină de cei peste 
70 de Români care L-au înto- 
vărăşit pe Victor Corbuţ pe 
ultimul drum. 


Protopopul mânăstirii R- 
Gate ei Arhimandri- 
tul R. Braga au evocat figu- 
ra luminoasă, tare ca o stân- 
că şi plină de bunătate a 
celui dispărut. Arhiman- 
dritul Roman Braga, care a 
făcut închisoare împreună 
cu Victor Corbu, a povestit 
felul în care acesta a ingrijit 
şi a salvat viața pastorului 
evreu Richard Wurmbrand! 
dându-i cu linguriţa pro- 
pria lui raţie de mâncare. 


Jean BUKIU 


P 


i 


«VÂNTUL ROMÂNESC 


[N VIATA NOASTRA: 


PĂŢ 


ITE 


| George DONEV 


| 
ţ EROISMUL 
SĂLBATICILOR 
"Excelentă şi, în unele 
ii, de o picagăreaecă 
Pa Olisenie, sora lui 
P dpi? n Aşa scria Titu 
ajorescu în 18 Februarie 
1483 despre artista Aglaia 
minescu, care juca rolul 
incipal în piesa "Florin şi 
! arica” iar, ca notă istorică, 
'A-rul era chiar fratele ei 
"10 ani mai mare, Mihai. 
e ia s'a stabilit mai 
țârziu la Cernăuţi unde, 
după o frumoasă carieră ne- 
a părăsit acum 94 de ani. 
Dar sora marelui poet nu 
sa bucurat de odihna în 
ii vecilor în locul ales, 
Cimitirul Central din Cer- 
năuţi; azi osemintele ei au 
dispărut şi în spaţiul res- 
iv este acum inhumată 
o oarecare familie de U- 


craineni. . 

- Ni'a fost deajuns pentru 
năvălitorii dela Răsărit să 
sfâşie trup din a noastră 
"Dulce Bucovină”, unde 
țaxele se plăteau din ve- 
nitul vânzării fructelor 
"Veselă Grădină / Cu pomi 
roditori”; dar acum se 
războiesc cu mormintele 
celor ce-au dat Neamului 
"Şi mândri feciori”. 


PROTESTE CU FOLOS 

| Comitetul Executiv al U 
& La primit din partea 
societății "Carpantina” din 
Cleveland, un protest con- 
tra realegerii ca preşedinte 

a D-lui Petre Lucaci. S'au 
numărat 40 de erori. În 
momentul când scriem, nu 
cunoaştem hotărirea Comi- 
tetului şi nu ştim dacă se va 
ajunge cu jalba până la De- 
partamentul de Asigurări al 
Statului Ohio. 

Protestul este o bine- 
facere: va clarifica legile 
după care se vor conduce 
viitoarele Convenții. Nă- 
ravul cu "Suspendarea 
Statutului” e bătrân de 50 
de ani şi-a cauzat multă 
gâlceavă. 

: Faptul că anul acesta DL. 
Lucaci a avut un concurent 
la tron, pe DI. ing. Alexan- 
dru Șuba, e semn bun că 

mai mare organizaţie” 
e încă vioaie şi dorim ca la 
viitoarele alegeri să avem 
mai mulţi candidaţi pe care 

„am dori tineri, educați şi 
Plini de dragoste pentru 
credinţa şi tradiţia Nea- 
mului. 


E o realitate: cu paşa- 
Portul ai pus piciorul în 
, dar primele lecţii 
| Pentru a te integra în viața 
țulericană le primeşti par- 
icipând în cadrul clubu- 
[o ses osletăților, parohii- 
i (Notă: în cazul că ale- 
| Berea preşedintelui este 
ț eclarată ilegală, atunci Dl. 
zici are 40 de motive ca 
| js dea în judecată pe DI. 
n Coman, avocatul or- 
i fanizaţiei, pe motivul că nu 
„Fa dat sfaturi de cum să fie 
reales în mod legal. 


S'A DUS FALA 
SCORNICEŞTILOR 
Vatra istorică”, ce ne-a 
pe eroul călăreț pe 
Pi ele Carpaţilor şi unde 
„ fOcenii erau mai lungi iar 
Vii obțineau premiul întâi, 
cum e o ruină. "N'auzi 


dat 
 Crest 


„a 


| 

i 
i 
i 


e - 


cântări, nu vezi lumini..." 
Străzile sunt pline de gropi 
pe stadionul "şampionilor" 
de altă dată se antrenează 
broaştele la sărituri peste 
băltoace, iar cei care o mai 
vizitează sunt Americanii 
curioşi să vadă castelul lui 
Dracula şi locul unde s'a 
născut Impuşcatul, 

Oaspeţii sunt primiţi în 
pragul uşii de una din su- 
rorile răposatului, în timp 
ce un nepot, din aceeaşi 
prăsilă, vinde bilete de 
intrare (50 de cenți); la 
chioşcul din curtea casei lui 
Andruţă, (tatăl Fiului” se 
vând cărţi poştale cu poza 
LUI, poza EI, ceapă, varză şi 
alte zarzavaturi. 


DESCRIERI INUTILE 

Deputatul Partidului 
Liberal '93, DI. Raymond 
Luca, vorbind la o adunare 
publică din Sibiu, şi-a spus 
părerea despre actualul 
regim: "O adunătură de 
escroci, de tâmpiţi, şi de 
borfaşi", plus alte compli- 
mente. 

Ministerul de Justiţie a 
trimis o scrisoare Parla- 
mentului prin care cere să i 
se ridice vorbitorului imu- 
nitatea parlamentară, ca să 
poată fi dat în judecată pen- 
trucă a insultat, calomniat, 
etc. actualul regim. 

Dl. Luca a vorbit mai 
mult decât trebuia. Era 
destul să spună că'n Ţară 
există "O adunătură de 
escroci, de tâmpiţi şi de 
borfaşi" şi fiecare ar fi 
înţeles de cine-i vorba. 

(Notă: Parlamentarii l-au 
susținut, cu mare majo- 
ritate, pe DL. R.Luca). 


ÎNCHEGAREA UNEI 

TRAINICE ALIANȚE 

Fiecare țară doreşte 'să'n- 
noade alianţe cu alte ţări 
având ca bază afinităţile şi 
interesul comun: Rusia şi 
Iugoslavia pentrucă's de 
origină slavă şi credinţă 
ortodoxă; Spania, Franţa, 
Portugalia, țări latine de 
religie catolică; Statele 
Unite şi Canada au în co- 
mun limba şi principii de o 
democraţie multiculturală, 
etc. 

Noi sugerăm o îmbră- 
țişare trainică ce va sări 
peste barierele de religie, 
rasă şi regim între Italia 
catolică şi latină, Rusia 
slavă şi ortodoxă, împreună 
cu România care-i puntea 
de legătură: Românul fiind 
latin ca Italianul şi ortodox 
ca Rusul). Scopul îmbră- 
țişării va fi "Cooperarea 
Regimurilor ce încurajează 
Mafia Europeană la Ex- 
trem” (CRIMELE). 


La rubrica "Căsătorii" 
dintr'o publicaţie în limba 
română din Statele Unite, 
patru doamne şi un domn 
sunt gata de nuntă cu 
cetăţeni americani sau 
canadieni. Nu punem la 
îndoială sinceritatea ofer- 
telor ci disperarea: totul 
pentru a pleca din ţară. 


O nouă strigătură la 


horă: "Țara noastră e bogată 
/Fură toţi şi nu se gatâ..." 


IANUARIE 1995 


125 DE ANI DELA ÎNFIINȚAREA 
AUZITE, VĂZUTE ŞI | LICEULUI "RADU NEGRU" - FĂGĂRAȘ 


_În anul 1869, prin efortul 
cărturarului făgărăşean Ion 
Codru DRAGUŞANU, se 
înființa în oraşul Făgăraş o 
şcoală capitală (centrală) cu 
scopul de a pregăti tinerele 
vlăstare făgăreşene pentru a 
putea intra la orice gimna- 
ziu din ţară. El i-a dat nu- 
mele voievodului Radu 
Negru, care devenise legen- 
dă şi speranţă pentru lo- 
cuitorii Ţării Făgăraşului. 
Din păcate, lipsa fondurilor 
a dus la desfiinţarea şcolii 
în anul 1873, dar, sămânța 
de învăţătură în limba ro- 
mână a rodit în toate satele 
dela poalele munţilor Fă- 
găraş. 

Scopul principal al şcolii 
superioare create în 1869 a 
fost realizat cu succes de 
către Liceul "Radu Negru” 
care şi-a deschis cursurile la 
6 Octombrie 1919, având 
menirea să îndeplinescă 
ppesasțela şi idealurile 
sfinte ale înaintaşilor dela 
1869 şi ale celor care înfăp- 
tuiseră Marea Unire. 

De-a lungul deceniilor, 
Liceul "Radu Negru” devi- 
ne un principal factor de 
cultură, centrul vieţii spiri- 


1869 - 


şului”, continuând tradiţiile 
de şcoală românească, în- 
temeiată de marele cărturar 
făgărăşan lon Codru Dră- 
guşanu. 

Chiar în anii, sub comu- 
nişti, în care liceul a fost 
silit să renunţe la titulatura 
cu rezonanţă istorică şi a 
purtat denumiri ca Liceul 
de Băieți sau Şcoala Medie 
Nr.1, el a păstrat filonul 
spiritual de românească 
simţire perpetuându-l prin 
azi spre viitorime. Numărul 
mare de absolvenţi ai Li- 
ceului "Radu Negru”, între 
care personalităţi de marcă 
ale vieţii sociale, culturale, 
politice româneşti, este 
argumentul suprem pentru 
prestigiul incontestabil al 
acestei şcoli, în ţară şi din- 
colo de graniţele ei. 

Au fost elevi ai Liceului 
"Radu Negru”: academi- 
cienii Dr. Vasile Suciu, fost 
mitropolit de Alba Iulia şi 
Făgăraş, Dr. Augustin Bu- 
nea, istoric, prof. univ. Dr. 
docent Remus Răduleţ... 
oameni de cultură precum 
Octavian Paler, Mihai Sin, 
Mihai Coma, Paul Goma şi 
mulți alţii... Prof. univ. Dr. 
docent Ion Grecu, profeso- 


1994 


rii: lon Halmaghi, Gheor- 
ghe Comanici, Horia Sima, 
Nicolaie Pătraşcu, Petre 
Lungociu, Gheorghe Şer- 
ban şi mulţi alţii... avocaţi: 
Vasile Vasu, Titi Haţegan, 
Relu Taflan, Virgil Mateiaş, 
Ion Zăgan, Tibi Taflan, 
Rică Moteţ, lon Popa-Ba- 
ronu, Alexandru Pârvu, lon 
Bică şi mulţi alţii... doctori: 
fraţii Octavian şi Dumitru 
Negrea cu fiul Bogdan Ne- 
grea, Iosif Crăciun, Vasile 
Coşeriu, Ion Tetu, lon 
Săbăduş, Eugen Paştea, 
Virgil Frâncu, Dionise 
Bucur şi mulţi alţii... far- 
macişti: Gheorghe Bălaşu, 
Nicolae Lungociu, Coriolan 
Brumboi şi alţii... ingineri: 
Octavian Opriş, lon Gavri- 
lă, Octavian Bârsan, Mircea 
Bucur, lrodion Boier, Victor 
Ungur şi alţii... 

Peste 300 de personalităţi 
ale vieţii sociale, ştiinţifice, 
culturale şi sportive româ- 
neşti. Peste 5.000 de ab- 
solvenţi ai învăţământului 
superior răspândiţi în toată 
țara şi peste hotare. În ul- 
timul, deceniu, în cadrul 
olimpiadelor şcolare s'au 
obţinut 38 de premii la faza 
naţională şi 214 premii la 


PAGINA 19 


faza judeţeană. 

Menţionăm premiile | 
obţinute la faza naţională a 
olimpiadelor de limbă şi 
literatură română (1985), 
filosofie (1986), istorie 
(1987), matematică (1987, 
1988), psihologie (1994). Un 
rezultat de excepţie l-a 
obţinut elevul Nicuşor Dan: 
premiul I la Balcaniada de 
matematică (Atena 1987) şi 
premiul I la Olimpiadele 
Internaţionale de matema- 
tică, 1987 (Havana, Cuba) şi 
1988 (Canberra, Australia). 

În timpul anilor sub te- 
roarea comunistă, foştii 
profesori şi absolvenţi ai 
liceului au suferit cu dem- 
nitate ororile în temniţele şi 
lagărele din ţară. Nucleul 
de bază al rezistenţei arma- 
te anti-comuniste din mun- 
ţii Făgăraşului a fost con- 
stituit dintr'un grup de 
absolvenţi şi elevi ai liceu- 
lui "Radu Negru” conduşi 
de Ing. Ion Gavrilă, singu- 
rul supravieţuitor. 

Aniversarea s'a serbat în 
zilele de Vineri 30 Sep- 
tembrie şi Sâmbătă 1 Oc- 
tombrie 1994. 


CORESPONDENT 


tuale din "Țara Făgăra- 


AGENDĂ SPORTIVĂ 


GIMNASTICĂ... La C.M. pe echipe dela 
Dortmund, Româncele Lavinia Milosovici, Gina Gogean. 
Nadia Hăţăgan, Daniela Mărănducă, Simona Amănar, 
Ionela Loies şi Claudia Presăcan au cucerit meritat titlul 
suprem, devastând pe podiumul de premiere puternicele 
echipe ale USA şi Rusiei. După Forth Worth '79 şi 
Roterdam '87, acest Dortmund '94 înseamnă al treilea 
triumf al gimnastelor noastre, pentru care le felicităm, cu 
dragoste şi preţuire. 

La Ambasada Japoniei din Bucureşti s'au semnat 


acordurile între partea niponă şi cea română, privind . 


donația de aparatură tehnică japoneză, în valoare de aprox. 
500,000 dolari, pentru sala de gimnastică din Complexul 
Naţional. 


ATLETISM...Aueta româncă lulia Negură a 
câştigat semi-maratonul Marseille-Cassis, al 5-lea succes al 
ei în actualul sezon competiţional, iar Anuţa Cătuna s'a 
situat pe un onorant loc patru în proba femenină a 
tradiţionalului maraton dela New York. 


KARATE. .România a cucerit primul ei titlu 
mondial, prin echipa de "ENBU mixt” - Eva Kerekes şi 
Pavel Vancea - la C.M. dela Treviso (Italia). Medalii de 
bronz au obţinut Daniela Stamate-kumite şi echipa 
feminină de kata, alcătuită din lonete, Cruher şi Kerekes. 


RUGBY..Echipa României a suferit un eşec ruşinos 
în turneul din Anglia, cedând cu 16-26 în faţa celui mai 
vechi club de rugby din lume, Oxford, şi cu 3-54 în partida 
cu echipa Angliei. Victoria cu 27-18 asupra echipei din 
Cambridge a fost o întâmplare! 


JUDO...pupă cucerirea titlului suprem la C.M. 
pentru tineret, judocanul român Alexandru Lungu (cat. 
grea) a devenit capionul bătrânului continent la C.E. dela 
Lisabona, iar la cat. semi-mijlocie medalia de bronz i-a 
revenit orădeanului Cristian Bratu. 


SCRIMA.. Floretista româncă Laura Badea a 


cucerit argintul la C.E. dela Cracovia, pierzând cu 9-15 în 
faţa noii campioane, germanca Sabine Bau. 


AH...La Campionatele Balcanice dela Varna, 
"speranţele" României au urcat de două ori pe podimul de 
premiere, la junioare locul doi, după Bulgaria, iar la 
juniori al treilea, după ex-lugoslavia şi Bulgaria. 


HANDBALL.. La "Netcom Cup" în Norvegia - 


contraperformanţă de răsunet a naţionalei feminine a 
României, care a atins punctul de criză, pierzând joc după 
joc. Schimbul de generaţii făcut din mers îşi spune 
cuvântul. 


Radu ŞERBAN 


FOOTBALL... în turneul de calificare la C.E. de 


Juniori - Grecia '95 echipa României a învins cu 2-0 
Austria, în deplasare, sperând îndreptăţit la calificare în 
faza finală a competiţiei. 

Prin înfrângerea jenantă (0-5) a Rapidului Giuleşti la 
Frakfurt pe Main, am părăsit pe uşa din dos şi Cupa UEFA. 
Cu efectivul decimat de arbitrajul penibil al englezului 
Elleray la Lisabona, Steaua a făcut două egaluri la 
Bucureşti, cu Benefica şi Anderlecht, ieşind însă din cărţi 
pentru primăvara Ligii Campionilor. Speranţe au rămas 
doar la nivelul echipei naţionale, după chinuita victorie 
asupra Slovaciei (3-2) la Bucureşti. Dificila confruntare din 
14 Dec. 1994, dela Tel-Aviv, cu Israelul (1-1) dă totuşi 
speraţe în preliminările C.E. - Anglia '96. 

În divizia naţională conduce Steaua ca lider al turului 
campionatului de toamnă. 


* Cetăţean român, rezident permanent în USA, fără vicii, 
ETETII . SIL 

calităţi sufleteşti deosebite, caut doamnă serioasă pentru 

căsătorie din Canada sau USA, peste vârsta de 60 de ani. 


Răspundeţi la A.G.B, P.O.Box 4706 
pu Rpandlet o0x 470658, Los Angeles, Ca. 


. Doamnă din România, de profesiune arhitectă, blondă, 
ochi albaştri, minionă, suplă, vârsta 50 ani, aspect plăcut, 
cunoscător a limbilor franceză şi engleză, doresc să cunosc 
în vederea căsătoriei o persoană serioasă, echilibrată, 
sinceră, de bună condiţie, fără vicii, fără obligaţii. Răspuns 
pt. Dna L. Georgescu, O.P. 24-C.P 74, Sector 2, Bucureşti, 
România. Tel: 40-1-673 4741. 


e Doresc cunoştinţă domn serios, peste 50 de ani, în 
vederea căsătoriei. Răspuns P.O.Box 904, Roxbury „Ma 


02120, USA, 
i Custom Steel Products Led. 


Angajează alezatori, frezori, operatori 
pentru atelier de reparaţii. Candidaţii 
trebue să lucreze după planuri, să 


lucreze cu toleranțe minime şi să işi 
regleze singuri maşinile, 


Telefonaţi la: (905) 664-4250 
fax (905) 664-6705 
sau trimiteţi rezumatul Dvs. la: 
428 Seaman St. Stoney Creek, 
Ont, LSE 3P3. 
Joe De Tina 


| 
% 
Î 
i 


PAGINA 20 


IANUARIE 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


L_d 


SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ DE TOAMNA 
A INSTITUTULUI ROMÂN DIN FREIBURG 


p tii A 


BIBLIOTECA ROMÂNĂ=INSTITUTUL ROMÂN 


FREIBURG 


Şi în toamna aceasta a 
avut loc la Institutul Ro- 
mân-Biblioteca română din 
Freiburg (Germania), Adu- 
narea Generală anuală, 
urmată, a doua zi, de 
Sesiunea de comunicări 
ştiinţifice. 

În Adunarea Generală, 
dela 7 Octombrie, Dl. lancu 
Ion Bidian, directorul In- 
stitutului, a trecut în revistă 
şi a analizat activitatea 
Institutului în anul 1993- 
1994, arătând că, cu toate 
dificultățile financiare, 
vatra românească din Frei- 
burg a oferit cercetătorilor 
şi intelectualilor din Exil, 
precum şi celor veniţi din 
ţară, bogata documentare 
de care dispune. 

Sesiunea ştiinţifică din 8 
Octombrie şi-a propus să 
pună în lumină activitatea 
a trei personalități de seamă 
ale Exilului, Constantin Na- 
gacevschi, Octavian Vuia şi 
Vlad Georgescu. Au fost 
prezentate, de asenienea, 
alte importante comunicări. 

La deschiderea Sesiunii 
ştiinţifice, Dl. Iancu Bidian 
a prezentat personalitatea 
lui Constantin Nagacevs- 
chi, unul din fondatorii 
Institutului dela Freiburg şi 
vice-preşedintele acestuia. 
Născut în satul Şerpeni, de 
pe malul Nistrului în 1916, 
fiu de preot, Constantin 
Nagacevschi urmează 
cursurile Facultăţii de filo- 
logie romanică a Univer- 
sităţilor din laşi şi 
Cernăuţi. În 1941 se re- 
fugiază în Iugoslavia, apoi 
în Germnia. În ultimele zile 
ale războiului participă la 
luptele impotriva Sovie- 
ticilor pe Oder, În 1946 îşi 
reia studiile la Univer- 
sitatea din Bonn, urmând 
cursurile de franceză şi 
provensală veche, apoi la 
Koln și Tibingen, la a- 
ceasta din urmă fiind numit 
lector de romanistică. Şi-a 
continuat cariera ca docent- 
conferenţiar la Universi- 
tățile din Saarbriicken și 
Minchen. 

Cea mai mare parte a 
activităţii sale, Constantin 
Nagacevschi a consacrat-o 
înfiinţării şi susţinerii 
importantului centru de 
cultură românească din 
lumea liberă, Institutul din 
Freiburg. Totodată a con- 
tribuit, alături de părintele 


D.Em. Popa, la eforturile de 
înfiinţare în lumea liberă a 
unor parohii independente 
de Patriarhia aflată sub con- 
trolul regimului comunist. 

Constantin Nagacevschi 
a avut, de asemenea, un rol 
hotărâtor în întemeierea 
Consiliului Naţional Ro- 
mânesc şi a Congresului 
Mondial Românesc, impor- 
tante unităţi de acţiune 
împotriva comunismului. 

In comunicarea despre 
"Activitatea lui Octavian 
Vuia la postul de radio 
Europa Liberă", Nicolae 
Stroescu Stânişoară, fost 
director la acest post de 
radio, a precizat că nu şi-a 
propus o descriere crono- 
logică, încercând numai să 
prezinte dinamica, pecetea 
stilistică şi activitatea lui 
Octavian Vuia. In sensul 
acesta, este de reţinut şi 
competenta receptivitate a 
lui Octavian Vuia la istoria 
românească, nu numai în 
sens teoretic ci şi partici- 
pativ. Totodată, activitatea 
lui Octavian Vuia trebue 
inserată în contextul gene- 
raţiei de Exil, cu carac- 
teristicile sale de "Exil 
luptător”. 

După schiţarea premi- 
selor existenţiale, politice şi 
filosofice ale activităţii lui 
Octavian Vuia la radio 
"Europa Liberă”, Nicoale 
Stroescu Stânişoară a men- 
ționat o serie de preocupări 
permanente şi teme 
dominante care au dat o 
tonalitate aparte acestei 
activităţi. Din această 

erspectivă au fost ana- 
izate emisiunea "Lumea 
creştină”, condusă şi rea- 
lizată de Octavian Vuia, 
precum și participarea sa la 
rubrica "Editorial săptă- 
mânal”, subliniindu-se 
înalta ținută intelectuală și 
angajamentul patriotic al 
mesajului lui Octavian 
Vuia, 

Despre "Octavian Vuia, 
reprezentant de seamă al 
culturii româneşti peste 
hotare” a conferenţiat Ni- 
colae Florescu, redactor șef 
al Jurnalului Literar, care a 
valorificat unele documente 
de arhivă (precum cores- 
pondenţa cu Martin Hei- 
degger, N. Berdiaev, Lucian 
Blaga şi Mircea Eliade) şi a 
sondat publicistica de 
inceput, din țară a tânărului 


gânditor (texte mai puţin 
sau aproape de loc men- 
ționate în bibliografia sa), 
urmărind evidenţierea 
continuității de idei şi 
atitudini spirituale în 
configurarea şi ilustrarea 
raporturilor dintre creaţie şi 
eliberare, aşa cum acestea 
s'au definit şi se proiectează 
pe întreagă durată istorică a 
culturii noastre. A fost 
totodată sugerată proveni- 
enţa autenticistă de sor- 
ginte interbelică româneas- 
că a unora dintre conceptele 
esenţiale vehiculate de 
Octavian Vuia în opera sa 
de maturitate, înscrisă în 
chip exclusiv între coor- 
donatele Exilului. În acest 
mod s'a putut constata încă 
odată mai exact locul im- 
portant pe care Octavian 
Vuia îl găseşte în gândirea 
contemporană românească 
dar şi dialogul rodnic pe 
care cultura noastră este 
capabilă să-l stabilească la 
nivel cu celelalte valori ale 


In continuare, profesorul 
Roberto Scagno, dela Uni- 
versitatea din Padova, a 
vorbit despre modul în care 
a abordat Octavian Vuia 
problema ecumenismului, 
arătând că într'o serie de 
scrieri filosofice publicate 
în Exil, Octavian Vuia a 
scrutat premisele unui 
ecumenism care ar putea fi 
regăsit din perspectiva unei 
filosofii a existenţei. 

Dacă filosofia idealistă l- 


a pus în centrul ei pe “ho-* 


mo sapiens” iar o filosofie 
materialistă sau limitativ- 
pragmatică pe "homo fa- 
ber", o nouă reflexie fi- 
losofică pornind dela anali- 
za categoriilor fundamen- 
tale ale existenţei, aşa cum 
a fost inaugurată de Blaise 
Pascal şi Soeren Kirke- 
gaard, îl duce în primul 
plan pe "homo existens”. 
Dincolo de funcţia cog- 
nitivă şi cea productivă, 
"homo existens" este an- 
gajat fiinţial şi se constituie 
într'o conştiinţă religioasă. 
In orizontul acestei gândiri 
Octavian Vuia întrevede 
nism de profunzime şi care 
urmează să crească istoric. 
Prezentând cartea "viaa 
Georgescu, România anilor 
80", pe care a editat-o el 
însuşi anul acesta, Ion 
Dumitru, cunoscutul editor 
de cărţi româneşti din 
Miinchen, a arătat că textele 
lui Vlad Georgescu, au fost 
antologate de Gelu Ionescu 
încă din 1989. Conferen- 
țiarul a subliniat crezul şi 
convingerile cu care Vlad 
Georgescu a venit la con- 
ducerea "Europei Libere” în 
1982. Acestea pot fi găsite 
în editorialele sale, pro- 
iectate pe un fundal mult 
mai cuprinzător decât cel 
reclamat de secvenţa efe- 


meră a unui demers ra- . 


diofonic, Atât tematica, cât 
şi tratarea problemelor se 
înscriu în contextul atot- 
cuprinzător al aspirațiilor 
românești, iar concluziile 
sale ne apar şi mai temei- 
nice trecute prin viziunea și 
discernământul său de re- 
putat istoric, Tocmai aceste 
trăsături conferă editoria- 
lelor sale o actualitate și 
durabilitate deosebite, 

În comunicarea "Con- 
stantin Noica" - persona- 
litatea ca personaj", Dr. 
Mihai Neagu a arătat că şi-a 
propus să studieze raportul 
dintre creator și operă la 
Constantin Noica. Deşi 


Pavel CHIHAIA 


filosoful a fost portretizat 
de valoroşi gânditori ro- 
mâni contemporani, o serie 
de particularităţi psiholo- 
gice, îndeosebi privind me- 
canismul creaţiei, nu au 
fost îndeajuns de eviden- 
țiate. Acest studiu i-a fost 
cu atât mai la îndemână, cu 
cât l-a cunoscut personal pe 
Constantin Noica, încă din 
1966, şi a fost foarte apro- 
piat de rudele acestuia, Dan 
Noica şi Nicolae Noica. 

Dr. Mihai Neagu a arătat 
că Constantin Noica citea 
foartea mult, apoi îşi de- 
săvârşea prin exprimare 
verbală gândurile, reluând 
ideea şi înnobilând-o la 
fiecare nouă expunere, cău- 
tând noi temeiuri şi noi 
consexinţe, în noi etape ale 
devenirii expresiei. Stu- 
diindu-se activitatea publi- 
cistică a filosofului, din 
prima tinerețe până la 
sfârşitul vieţii, se poate 
constata o concentrare trep- 
tată a preocupărilor lui 
asupra universului româ- 
nesc. Se poate remarca 
totodată perfecţionismul lui 
Constantin Noica, care a 
sporit valoarea creaţiilor 
sale, şi apetenţa sa pentru 
performanţe smperioare. 

Doamna Oana Mira- 
baud-Dobrovici din Gene- 
va a prezentat acţiunea 
"Operation Villages Rou- 
mains” din Geneva, acţiune 
cu un pronunţat caracter 
politic, având drept ţel final 
democratizarea mediului 
rural românesc şi comba- 
terea mentalităţii neocomu- 
niste printr'un demers 
practic, de progres tehnic. 
Doamna Mirabaud-Do- 


brovici a arătat că această 
democratizare se realizează 
prin crearea de asociaţii de 
țărani, de comitete locale 
O.V.R. româneşti, pluraliste 
din punct de vedere etnic şi 
politic, insistându-se asu- 
pra informării şi îndem- 
nului la participare a tu- 
turor cetățenilor, români şi 
elveţieni. Se are în vedere 
dezvoltarea economică în 
mediul rural din România, 
apoi posibilităţi de debu- 
şeuri turistice, crearea de 
mari exploatări agroalimen- 
tare cu stagii de pregătire 
pentru ţărani. 

Din 1989 până în prezent 
au fost invitaţi în Elveţia 
câteva mii de Români, în 
cadrul a circa 250 de stagii 
de pregătire ale O.V.R., 
finanţarea acestor acţiuni 
realizându-se în Elveţia la 
nivelul creditelor comunale 
din această țară, mai rar la 
acela al creditelor federale, 
adesea cu sprijinul unor 
persoane particulare. 

Expunând comunicarea 
sa "Exilul, parte compo- 
nentă a neamului româ- 
nesc" Matei Cazacu a făcut 
în introducere o distincţie 
între noţiunea de Exil şi 
aceea de emigrație, cu 
exemplificări din istoria 
universală şi cea naţională. 
La Români, exilul a existat 
din vechime, începând cu 
retragerea din Dacia, pă- 
răsită de Romani în 271, 
continuând cu întemeierea 
Munteniei şi a Moldovei, 
operă-a unor exilați politici 
(Negru Vodă şi Bogdan I). 
In lumea modernă orice 
regim autoritar (de dreapta) 

. sau totalitar (de stânga) are 


exilaţii săi, ele secretă exilul 
în mod natural deoarece 
interzic activitatea politică 
de opoziţie sau elimină din 
societate anumite grupuri. 
Trebue să se ţină seamă de 
conceptul de acţiune ex- 
ternă atunci când se apre- 
ciază dacă un Român care 
trăieşte în străinătate este 
exilat sau emigrant. Matei 
Cazacu consideră că trebue 
consideraţi exilați toţi acei 
Români care, indiferent de 
activitatea lor şi situaţia lor 
din ţară, s'au manifestat 
activ şi eficace în străinătate 
pentru combaterea comu- 
nismului, uneori în ciuda 
politicii oficiale a țărilor- 
gazdă, doritoare să "norma- 
lizeze” relaţiile cu regimul 
comunist din țară. 

După Revoluţia din 1989, 
mirajul unirii Românilor 
din Exil s'a destrămat par- 
țial, s'au înmulţit neînțele- 
gerile. De altfel, realităţile 
din țară nu au corespuns 
aşteptărilor lor. Se ştie 
totodată că mulţi Români 
din Vest s'au înstrăinat de 
țara lor asimilându-se 
poporului şi ţării-gazdă. 
Matei Cazacu a arătat că 
adevărații exilați au adus 
aportul lor la realizările 
româneşti, contribuind to- 
todată la o imagine lumi- 
noasă a României în lume. 
Conferenţiarul a citat în 
final opinia lui Vasile 
Pârvan: "Nu-romanizarea 
noastră feroce întru vege=—> 
tativul etnografic, ci con- 
tinua noastră umanizare 
întru sublimul uman va 
crea suprema splendoare a 
culturii creatoare româ=. 
neşti”. 


CARTI-ZIARE-MUZICA-VIDEO-ARTIZANAT 
din ROMANIA LA DVS. ACASA PRIN 


Marcai cu "X” in casuta comenzii dorite si completau pretul respectiv in ultima coloana din dreapta. Romania libera, 


[= 
mul. 


ziar 


1. Romania Libera sau Evenimentul ZI 
2. Rom.Libera sau Evenimentul Zilei 
3. Expres Magazin or Bursa orCaplial 
4. Gazeta Sporturilor sau Fotbal (Plus 
5. Gazeta Sporturilor n set 

4. Acedernia Catavencu 

7. Adevarul sau Cotidianul 


ape pentru comenzi ae aie sare 


venimentul zilei, Adevarul, Coudianul, Gazeta 
oduse nelis 


| Pentru alte ziare: dati teleforv/FAX/scriau la Artimmex 


Pretul dat in $ 


sporturilor, se livreaza In seturi de 6 pe o saptamana sau numai ulu- 
le a 


ARTIMMEX 


riet/telefonat/FAX. 


AUTOR 


1. lon Mihal Pacepa - 
4. Sanda Marin: 
4. Pavel Corut= 


7. Nostradamus - 


10. Autori renumiti - 


1. 


pute Muareat pante emana matiatata. în cerere, 
si Pantru alte carui: cerai catalogul nostru prin si 


urile de Îa ziara/sa 


ARTIZANAT DIN ROMANIA prin ARTIMMEX. CERETI LISTA SI PROSPECTE 


Mostenirea Kremlinului (cantitate limitata) 
2. Fantomele lul Pacepa Ghe. Ionescu Olbojan (best saller-USA/Canada)  CORIDA 
3. Am fost ciopiitor de hime re-Dumitru Popescu ("Dumnezeu") (marturisirii) ALBATROS 
Carte de bucate (da, renumita cartel) 
5. Euam salvat pe evreii din Romania - Radu Lacca (uluitoare dezvaluiri ROZA VAN 
Culisele splonajulul/ “adevarului”: 11 uturi (“seriale”),buc.: MIRACOL etc. 
Rusia ai Romania in profeua lul Nostradamus! 
4. Eliade sau Vulcanescu sau Noica sau Cioran sau Blaga 
9. Maresal |. Antonescu- — Epistolarul infernului (scrisori Bravanu-Antonesc ALBATROS 
Marele Dictionar al Viselor s-a.=interprotare 
11. Claslel - de la Eminescu. Caragiale. Toparceanu.„.Redu Tudoran (slmplu/lux) ALBATROS 
12. Dictionare: Englez-Roman SAU Rom.-Engi-fiecare $54p.(Dictdublu:$17.95)  GRAMAR buc. $13.99 
13. in traducere - Romane de dragoste sau detective 
14. Cazti pentru copii de Petre Ispirescu al mult alui (Revista “Mickey Mouse”) UNIVERS 
15. “Cronica Secolului XX”: stiri reproduse din anul 1939,1940 atc. De nr. de revista: 


TITLU. 


2. Muzica populara:M.Tanase,E.Gavris,].Clobanu,D.Siminica,loana Radu etc.Vol.| 
3. VIDEOURI: COMICI (M.Crisan, Biriic, Caragiu, DIVERTIS etc.e!c.), plese de tsatru 
pret, telefonau, scriau, fax la ARTIMMEX SUBTOTAL__MUSICA: 
a „TOTAL € 9 


[a "DIVERTIS*:cel mal buni (12) comici de ia Mircea Crisan incoace -vol.WII impreuna, numai 315.99 E 


EDITURA 
VENUS 


ORIZONT 


ROZA VAN. 


HUMANITAS 


diverse 


PRET 
319.7 
513.39 


$7.09..34.9! 


sn. 


în VANCOUVER si AITCHENER. pom oficiile TEC. in DETROIT/Seuthiata. "American Ambasador 78714900 Ten Mae Rd. & Baerica “St PaarăPaul' 
1 mal, formularul impreuna cu plata prin cheque sau M.O. la ARTIMMEX. 
mr [ra [aa (a. 
E mai 
000 —— DEEE rapa = 
Tele; Data ziua. luna anul 


PENTRU ORICE INFORMATII SUPLIMENTARE, LISTE DE PUBLICA Til, COMENZI SPECIALE ETC. ADRESATI-VA DIRECT LA: 


ARTIMMEX 


Importara & distributora of exoue art, publicatona and gittware 
3555 Don Mills Road, Unit 8-530 
Wilowdals, Ontarie M2H 3N3 CANADA 


ar — rr rasa — 


Tel, 410-493 4096 
FA 010-493 7208 


“pin 30 în 30 de zile 


u,varbeste 


[i] 
ra 
Ră 


SRI ARE CUVÂNTUL 


| Director Virgil SRI Măgureanu e simpatic, zâmbeş- 
şi-ţi mărturiseşte secrete "răsuflate. Are totuşi 

le vrea să facă lucrul bun şi nu se grăbeşte. În pri- 
ort ne-a spus că-i ştie pe terorişti şi le va da nume- 
continuat ancheta (am spus că nu se grăbeşte) ca 
ă să ne explice c'a fost o eroare: n'au existat 


până şi totul star datora confuziei din timpul revoluţiei, 


în 


imădeala din ajunul Crăciunului, când un grup 


a ii dela grădiniță, veseli şi gălăgioşi au fost confun- 


e cop 


teroriștii înarmaţi cu lanţuri şi topoare. Acum chiar 


dați 'ar reveni cu noi dovezi, nu mai interesează pe 


dacă $. 
“pimeni, â 
poi sunt 


priva 


Ș de io: 


aproape 


PLOAIE CU 

+» PENSIONARI 

„Pentru reducerea numă- 
- rului de şomeri s'a hotărât 
mărirea numărului pensio- 
narilor. În 1995 vom avea 
3.500.000 de “bursieri” ai 
Statului. Jumătate din ei 
porn din câmpul agricul- 


REFUGIAȚII ROMÂNI 
DIN... ROMÂNIA 
La laşi a avut loc prima 
: Conferinţă Naţională a 
refugiaților din teritoriile 
ocupate; Basarabia, Nordul 
Bucovinei şi regiunea Her- 
fa. Lucrările au fost bine- 
cuvântate de Mitropolitul 
Moldovei Manuel Ciubotea 
și de Mitropolitul Nestor 
Vornicescu al Olteniei, el 
şi refugiat de tânăr în 
omânia, S'a preciazat că 
nu e vorba de o adunare de 
| dreapta, de stânga ori inspi- 
| pă de vreun partid politic. 
pes pul e prezentarea la 
ongresul Mondial al Re- 
Biaţilor 1995, drepturile 
niei asupra ţi i 
rari pra ţinutu 


PACE CU CEI DIN 

DRRAFTA DUNĂRII 
ucureştiul a ac- 
dA boicotarea econo- 
vale Iugoslaviei, pe sub 
dela Sârbii au găsit ajutor 
: Vecinii din Nord care 
i vindeau benzină cu 
200 L Acum s'a iscălit un 
a i prietenie, pace etc. 
i, ulgaria prin care indi- 
Be recunoaște actuala 

ntieră: Adio Cadrilater! 


CĂLDURĂ 

| MiGARANTATĂ 
PR linisterul Industriei a 
ispoziţie ca, sub nici 
| că aaotiv, să nu se închidă 

fe ura neplatnicilor, Ast- 
$ do Copiii şi bătrânii vor 
| fără palton. 


trecut timp şi dosarele au mucegăit, iar dosarele 
lăsate să mucegâiască. 
DL. V.M. recunoaşte că ar fi corupţie şi pe curând îi va 
cu degetul pe cei care nu-ţi dau restul la o sută de lei, 
din ce priveşte pe foştii securişti deveniți milionari 
tizaţi, ei şi-au clădit vilele şi cumpărat Mercedesurile 
d trotuarele din faţa băncilor şi adunând monede- 
je căzute dela cei cu gaură în buzunar. 
Alături cu explicaţia teroriștilor şi a corupţiei, SRI-ul ne 
face atenţi la pericolul mişcărilor extremiste de stânga şi de 


ta. 
ce de stânga le cunoaştem: trup din trupul PCR-ului 
te au ca Scop să-l împingă pe Domnul "Original" către linia 


e de dreapta sunt "continuatoare ale Mişcării Legio- 
nare”, subliniindu-se că “activitățile legionare s'au extins 
la nivelul întregii țări”: vinovaţi de corupția tine- 
setului la ideile legionare ar fi propaganda însufleţită de 
igranți şi de unele publicaţii din ţară. 
SRI-ul dă cu plugul pentru a semăna viitoarea dictatură: 
suprimarea libertăţii presei începând, bineînţeles, cu cea 
“extremistă”, cum a procedat şi alungatul Carol al II-lea. 

Cum actualii "emigranți extremiști” în viaţă sunt capa- 
bili să se apere singuri de atacul neocomuniştilor, noi vom 
pomeni doar câţiva "extremiști" ce-au plecat dintre noi cu 
inimile frânte de dorul ţării pe care au iubit-o şi pe umerii 
cărora i-au purtat faima în lume: 

Un George Enescu, Dinu Lipatti, Mircea Eliade, Vintilă 
Horia, Aron Cotruş, Horia Stamatu, Stelian Popescu, 

Pamfil Şeicaru şi mulţi, mulţi alţii: 


PRIN ALTĂ GURĂ 
Dl. Preşedinte Iliescu-a 
numit pe Dl. Nicolae Dan 
Fruntelată ca Secretar de 
Stat la Departamentul de 


Informaţie al Guvernului. 
... 


FUNDERBURK 
PRINTRE NOI 
David Funderbruk, fos- 
tul ambasador al Statelor 
Unite la Bucureşti (1981- 
1985) şi noul Deputat în 
Parlamentul Statelor Unite, 
ne-a făcut o vizită cu care 
ocazie şi-a lansat cartea 
"Pinstripes and Reds", 
tradusă în limba română. 


A FOST VORBA DE 

_ 1 DECEMBRIE ? 

În plenul camerelor reu- 
nite ale Parlamentului s'a 
sărbătorit Ziua Naţională 1 
Decembrie. Nici o deose- 
bire de cum se preaslăveau 
în trecut înfăptuirile parti- 
dului comunist: "Marea 
Unire din 1918 este un act 
istoric colectiv şi anonim”, 
aşa grăia fedeseristul de- 


putat loan Solcanu care n'a - 


putut sublinia aportul co- 
muniştilor, deoarece ei şi- 
au făurit partidul în 1921. 


REVOLUȚIONARII 
AU PROBLEME 

Compromiterea revolu- 
ționarilor e unul din țelul 
neocomuniştilor. Mai întâi 
s'au dat certificate de “eroi” 
securiştilor, ca acum să a- 
vem un "Departament" care. 
se ocupă de roblemele 
revoluţionarilor ce s'au 
înmulţit ca iepurii. Dela 
titlul de golan oferit de Dl. 
Iliescu acum se pregăteşte 
terenul de a fi socotiți chiar 
vinovaţi de mizeria din țară 
pentru c'au stricat lanurile 
de fericire socialistă ale 
"Fiului", Revoluţionarii 
n'au cerut avantaje mate- 
riale, ei au cerut punctul B: 
Să se interzică foştilor co- 
munişti de a se înscrie pe 
listele electoarale, 


IANUARIE 1995 


ÎN ATENŢIA 
PORTOFELULUI 

Puteţi veni cu maximum 
$10.000 şi puteţi pleca cu 
echivalentul în lei, dacă fa- 
ceţi dovadă c'aţi schimbat 
dolarii în mod legal. Vi se 
permite, de asemenea, vino- 
dute cu 100.000 lei, dar să 
nu aveţi bancnote mai mari 
de 5.000 lei. 


ŞI-A SCHIMBAT 
DUŞMANII 

Pe timpul "Iubitului” 
manifestaţiile anticomu- 
niste erau opera "naziş- 
tilor”, etc. Acum Dl. Iliescu 
se văicăreşte că cei care i-au 
feştelit obrazul la Londra 
erau plătiţi de Dl. Nicolae 
Raţiu, fiul D-lui Ion Raţiu, 
vicepreşedintele Camerei 
Deputaţilor. 


UITE HARTIA, NU-I 
HÂRTIA | 

Presa-i liberă, dar hârtie 
nu-i; pentru câteva zile 
ziarele au apărut subţirele, 
iar altele n'au mai apărut. 
Guvernul a încercat o 
cenzură piezişă. Răspunsul 
ziarelor şi ecoul avut în 
străinătate a îinduioşat pe 
Dl. Văcăroiu ca până la 
"însănătoşirea” fabricei 
Letea-Bacău, să se scutească 


taxele vamale la hârtie. 
... 


PLOAIE CU "EROI" 

O nouă încercare de măs- 
luire a istoriei: Deputatul 
pedeserist, Bebe Ivanovici, 
în funcţie de secretar al 
Comisiei de aplicare a Legii 
42/1990 a tipărit 40.660 de 
certificate de "Erou al 
Revoluţiei” pe care le-a îm- 
părţit după plac, voie şi 
mituială fabricând “eroi' 
din comunişti sadea. Consi- 
liul Consultativ al Organi- 
zaţiei Revoluţionare din 
Oradea Mare cere demi- 
terea lui "Bebe”. 


SE SCURTEAZĂ 
ÎNVĂŢĂTURA 
Studenţii dela Litere 
trebue să înveţe jumătate 
din anul patru şi anul cinci 
în şase luni; scurtimea 
anilor de studii ar putea 
pune în pericol recunoaş- 
terea diplomelor în străină- 
tate. 


IMPORTĂM 

RADIOACTIVITATE 

Ucraina vinde mult şi 
ieftin, în special vinde 
materiale de construcţie 
care au fost depozittate în 
vecinătatea uzinei atomice 
Cernobil şi au devenit 
radioactive. S'a hotărât ca 
tot ce provine din Ucraina 
să fie supus unui control al 
radioactivităţii. 

... 
CRIMINALUL SE 
PLIMBĂ 

Maiorul Gabor, identi- 
ficat că în timpul mine- 
riadei a omorât pe studenţii 
Andrei Frumuşeanu şi 
Aurică Crăiniceanu, își aş- 
teaptă judecata fluerând 


liber pe străzile Bucu- 


reştiului. 
... 


IARNĂ CU NEVOI 

În primele luni ale 
anului 1995 vom avea peste 
2 milioane de şomeri, iar 
creşterea producţiei, pro- 
iectată la 3%, nu va atinge 
2%, 


10.000 ÎN LOC DE 2.253 
10.000 ar fi totalul celor 
infectați cu SIDA (AIDS), 
dar autorităţile sunt mai 
optimiste, şi-au redus nu- 
mărul la 2.253 de cazuri. 


ECONOMICE 

S'a deschis prima bancă 
Româno-Elveţiană "Colum- 
na" cu un capital de 8 mili- 
oane dolari și 480 milioane 
lei... Licenţele de import şi 
export n'au fost prelungite 
dar se depun cereri pentru 


reaprobare. 
... 


IAŞI - BUCUREŞTI - 
IAȘI 


Un nou tren, cu oprire la 
Bacău, plea ă din laşi la 
6.15 şi se întoarce la 21.50. 
Între timp, pasagerul şi-a 


petrecut cinci ore în 
Capitală. 
TV -BRAŞOV 


Braşovenii au postul lor 
de televiziune, RTT (Ca- 
nalul 27). Emisiunile dela 
"Televiziunea Transilva- 
niei" sunt obiective şi pot fi 
văzute şi în o parte a jude- 
ţelor Sibiu şi Covasna. 


LIBERTĂŢI CE 
"SINUCID" NEAMUL 

Sunt libertăţi şi libertăţi. 
Libertatea de a te afişa în! 
public că eşti homosexual şi | 
ai "gusturi sexuale alese” - 
ne referim la articolul 200| 
impus de Consiliul Europei 
- nu's pe gustul Românului 
care.a rămas. "necivilizat"; 
nu umblă în pielea goală şi 
nu face dragoste, la colț de 
stradă. Felicităm pe fraţii de 
peste Prut care nu s'au lăsat, 
ademeniţi de un pumn de 
argint şi au respins con- 
diţiile impuse de C.E. Sem- 
nalăm că şi'n ţară art. 200 a 
stârnit binecuvântate pro- 
teste. 

Redăm parte din dis- 
cursul I.P.S. Bartolomeul 
ținut în faţa a mii de; 
credincioşi adunaţi în Ca- 
tedrala Ortodoxă din Cluj: 
"Recenta modificare a! 
articolului 200 din Codul! 
Penal în favoarea homo- 
sexualității este o ruşine 
națională împotriva căreia, 
dela înălțimea acestui 
anvon, protestez cu tărie în 
numele meu, al păstoriţilor 
mei şi al întregii conştiinţe 
morale a unui neam care n'a 
îndrăznit nici măcar să se 
gândească la o astfel de 
blasfemie”. 


SE ÎNVAŢĂ ŞI 
ISTORIE 

Pentru prima oară ele- 
vilor din ultimul an de 
liceu li se subliniază con- 
tribuţia familiei regale de 
Hohenzollern la edificarea 
României Mari ca stat uni- 
tar şi independent, de ase- 
menea, se subliniază rolul 
Casei Regale în moderni- 
zarea ţării. 

... 


MOMENTE DE 

SINCERITATE 
Din raportul SRI: "În ul- 
timii ani, în general, în 
România s'au făcut numai 
afaceri proaste", spune DI. 
Virgil Măgureanu - iar 38% 
din produsul intern brut 
este format din bani mur- 
dari. Se reamintește aface- 
rea Petromin: am avut 340 
de nave în 1900, iar acum 
avem 80, din care doar 50 se 


mai pot aventura la drum. 
... 


di tat 


REA) DOP SPORT 7 


IPAGINA 21 


Dintre cel 1.540 de firme "miliardare” - având afaceri 
de peste un miliard lei - peste o mie aparţin unor , 
persoane care au făcut parte din fosta nomenclatură sau 

sunt rude apropiate cu foştii membri din CPEXx al CC al | 


PCR. 


Pentru alimentarea în viitor cu gaz, se plănuieşte 
construcţia unei conducte Ucraina-România. 

PDSR înseamnă "Partidul Democratic al Salvării 
României” dar PDSR se potriveşte şi cu programul | 
partidului "Poţi Delapida Singur în România". | 


Parlamentul a decernat municipiului Alba Iulia titlul 
de: "Cetate Simbol a Marii Uniri a României”. i 

Guvernul a primit dela Banca Mondială o însemnată | 
cantitate de anticoncepţionale destinate cabinetelor de 
planificare familială. 

Un poliţist din Giurgiu şi un vameş corupt, sunt 
implicaţi într'o contrabandă ce-a cauzat pagube de zeci 
de miliarde lei. E vorba numai de doi hoţi şi o singură 
vamă. 


Potrivit estimărilor specialiştilor, dela revoluţie şi 
până astăzi, pierderile economice cauzate de neglijenţă, 
corupție, abuzurile în serviciu, etc., sar peste 11 miliarde 
de dolari. 

În Salonul Mondial al Invenţiei "Eureka '94" dela 
Bruxelles, România a fost clasată a doua după Rusia. 
Dacă la invențiile româneşti s'ar aduna şi cele ale 
fraţilor de peste Prut, atunci am fi întrecut pe Ruşi. Din 
70 de invenţii româneşti, 43 au obținut medalia de aur. 

S'au aprobat 3 miliarde lei pentru sprijinirea în- 
treprinderilor mici şi mijlocii. 

În planul Camerei Deputaţilor, Dl. Teodor Meleş- 
canu (MAE) a declarat că atât Federaţia Rusă cât şi 
România consideră Tratatul Ruso-Român din 1970 în 

"categoria tratatelor care şi-au pierdut valabilitatea”. 

Americanii au donat $430 milioane pentru un studiu 
de a se mări aeroportul dela Oradea, ca să devină un 
aeroport internaţional. 


La 31 Octombrie 1994, anunţă Ministerul Muncii, 
erau 1.213.874 de şomeri. Rata şomajului - 10,8%. 


... , 


Dolarul balansează între 1.750-1.800 lei. 

Ziarul "Ziua" afirmă că încă mai există poliţia poli- 
tică, ce-şi ciuleşte urechile la convorbirile telefonice, 
„plus că s'a adăugat o reţea nouă de "urechi”, ce ar ac- 
ționa independent de SRI. 

Revista "Tinerama" (nr.203) acuză pe pastorul Laszlo 
'Tokes că ar fi fost în slujba Securităţii şi publică lista 
cu persoanele "turnate" de pastorul timişorean. 

La Cernavodă a sosit combustibilul nuclear pentru 
punerea în funcţiune a centralei nuclearo-electrice. Dar 
până în prezent, spune îngrijorat inginerul fizician Ga- 
briel Pascu, nu s'au efectuat măsurători de radio- 
activitate. 


În primele zece luni ale anului 1994 au fost depistate, 
69.771 de persoane care au călcat legea comerţului. Li 
s'au aplicat amenzi de 2 miliarde lei 


Pensia medie lunară e 92.000 lei. Un kilogram de 
muşchi file costă 24.000 lei, iar un cotlet haiducesc e 
numai 19.230 lei/kg. 


Standardul de viaţă în 1994 a fost sub nivelul celui 
din 1989. 


TAROM-ul şi-a reluat zborul către Belgrad. 


Ansamblul Brâncuşi dela Târgu-Jiu este lăsat în 


"Teatrul Odeon" oferă lunar pensionarilor un 
spectacol gratuit. ! 


Bucureştenii ce posedă automobile vor plăti o taxă 
extra de 20.000 lei pentru "protecția mediului”. 


4,2% din populaţie (circa 788.000) sunt analfabeți. 


Din cauza frigului, în judeţele Bistriţa-Năsăud s! 
închis şcolile. S A Soc aleauat ma 


Producţia industrială a crescut în 1994 cu 2,4%, iar 
cea agricolă cu 4,8%. 


Începând dela 1 Ianuarie s'a introdus taxa TVA de 
9% la lapte, produse lactate, conservele de carne, ulei, 
grăsimi şi doctorii pentru animale. 


__După doi ani de guvernare "Văcăroiască": i 
pâinile şi la staţiile de benzină. a Reotal 


PAGINA 22 


IANUARIE 1995 


DIN CELE 
TREI COLŢURI 


e 
(4. 


( 


Sezae 


AS 


ACORD ILUZORIU DE ÎNCETARE A 
FOCULUI IN BOSNIA 


Credulul Carter şi vulpoiul Karadjici 


Războiul din Bosnia care 
durează de 33 de luni, intră în a 
treia iarnă, care va fi iarăşi un 
coşmar pentru populaţia civilă. 

Situaţia a ajuns într'o nouă 
criză, după umilitoarea nepu- 
tință a tandemului ONU- 
NATO de a-şi impune punctul 
de vedere, fapt la care a con- 
tribuit și Rusia prin veto-ul său 


Adei era EA % 
| Current Areas of Control 


SSI Mustim-dominated Government 
and Croats 


Di 


| international Proposal 
Î CSS) Musiim/Croat  & Controtied by 
| -cortrolled European Union 


(| 2 Serb-controied 0 Dmnded between 
Îl un-contotea _ iusimicroate 
in Consiliul de Securitate. Și 
atunci şi-a făcut din nou 
apariția fostul preşedinte 
Jimmy Carter, care a devenit 
un fel de Joker al Președintelui 
Clinton, în problemele inter- 
naționale, domeniu pentru care 
Carter, se pare că a căpătat tar- 
div o adevărată pasiune în a se 
juca de-a politica externă. 

EI s'a hotărât să accepte 
invitația liderului Sârbilor 
bosniaci, Radovan Karadjici de 
a se deplasa in Bosnia și a 
media o incetare a focului intre 
părţile beligerante, pentru care 
liderul sârb avea un plan în 
șase puncte descrise de Carter 
drept “concesii”, Acestea de 
fapt nu erau decât promisiuni 
de a inceta o serie de acte 
ilegale, cum ar fi: eliberarea 
ostaticilor din forțele ONU, 
permisiunea de redeschidere a 
aerodromului din Sarajevo şi 
respectarea drepturilor omului. 
Dar după cum se ştie, Karadjici 
este pe lista criminalilor de 


război ca iniţiator al "purifi- 
cărilor etnice”, ce au făcut sute 
de mii de victime şi au dus la 
un exod de peste un milion de 
refugiați musulmani. 

Vizita fostului preşedinte, 

considerată particulară, a fost 
privită cu scepticism chiar de 
membri ai guvernului ame- 
rican şi ai Senatului. Secretarul 
General ONU Boutros-Ghali a 
criticat vizita, considerând că 
se pot transmite mesaje contra- 
dictorii, care nu vor face decât 
să prelungească negocierile, în 
care Karadjici este un maestru 
în a-i face pe mediatori să se 
contrazică între ei. 
Carter a luat contact la 
ii Croaţiei, la 
i, la Sarajevo 
cu Preşedintele Izetbegovici şi 
la Belgrad cu Miloșevici. La 
Pale un soldat sârb a declarat: 
"numai un American putea să 
vină până aici şi să creadă că 
poate înțelege în două zile, 
ceea ce alții n'au putut înțelege 
în doi ani”. 

Ca şi în Coreea de Nord şi 
Haiti, unde a avut cuvinte de 
laudă pentru dictatorii Kim Ir 
Sen şi Raoul Cedras, stânje- 
nind administraţia americană, 
la Pale fostul preşedinte a făcut 
gafa de a sugera că Americanii 
au luat cunoştinţă de numai o 
parte a aspectelor din Bosnia, 
dar prin vizita sa, Sârbii vor 
avea şansa ca lumea să cu- 
noască adevărul, Declaraţia sa 
a iritat guvernul din Sarajevo 
şi a fost dezminţită de Wa- 
shington, care a reafirmat po- 
ziţia că Sârbii sunt consideraţi 
agresori în acest război, iar 
poporul american a avut ocazia 
să vadă ce se întâmplă în 
Bosnia, sub toate aspectele, 

Jimmy Carter a reușit să 
obțină ca cele două părți să 
incheie un acord de principiu, 
pentru o incetare a focului 


temporară, până la 1 Ianuarie, 
urmată după negocieri de o 
prelungire a acestuia pe timp 
de patru luni. Intervenţia lui 
Carter nu a adus nimic nou. 
După cum remarca un soldat 
sârb, "vremea va obține o 
incetare a focului, cu sau fără 
politicieni". 

Mediatorii ONU au început 
să acţioneze, un rol important 
având şi Gen. Michael Rose, 
comandantul trupelor ONU 
din Bosnia, Astfel, pe data de 1 
lanuarie s'a incheiat un acord 
de încetare a focului până la 1 
Mai 1995, dar acest lucru nu 
înseamnă încetarea ostilităților 
şi un pas important pentru 
ajungerea la un acord de pace. 
Până acum au fost încheiate 30 
de astfel de acorduri, care nu 
au fost respectate. 

Sârbii bosniaci au declarat 
că sunt de acord să negocieze 
pe baza planului Grupului de 
Contact (SUA, M. Britanie, Ru- 
sia, Germania, Franţa) care 
acordă Confederaţiei Musul- 
mano-Croate 51% din teritoriul 
Bosniei, iar Sârbilor 49%, dar 
Karadjici a prezentat lui Carter 
condiţiile sale, care sunt de- 
parte de ceea ce prevede acest 
plan, ce a fost considerat de- 
finitiv. Astfel, Sârbii vor ca 
Sarajevo să fie împărţit în 
două, resursele naturale să fie 
distribuite egal, nu 30% cum 
prevede Grupul de Contact, 
Sârbii bosniaci să aibă ieșire la 
mare, iar enclavele musulmane 
din Estul Bosniei, Goradze, 
Zepa şi Srebenica, care sunt 
"zone protejate" de ONU să fie 
predate Sârbilor. 

În aceste condiţii, incetarea 
ostilităţilor din Bosnia pare 
iluzorie, mai ales că Bihaci este 
in continuare atacat de Sârbii 
din Croaţia, care nu au semnat 
acordul de incetare a focului. 
De reamintit că ei au ocupat 
aici 30% din teritoriul acestei 
republici, unde au intemeiat 
aşa-zisa republică Krajna. În 
Bosnia, ei deţin acum 70% din 
teritoriul acesteia. 


CUVÂNTUL ROMÂNESL 


CECENIA - O PIATRĂ DE ÎNCERCARE 


PENTRU ELŢIN 


Hotărârea lui Elţin de a fo- 
losi forţa în Cecenia, pentru a 
inăbuşi mişcarea de indepen- 
denţă, poate avea consecinţe 
serioase în ceaa ce priveşte 
stabilitatea în regiunea cauca- 
ziană a federaţiei ruse şi a 
viitorului politic al lui Elţin. 

Cecenia făcea parte din cele 
20 de republici autonome ale 
URSS sub numele de Ceceno- 
Ingușeţia, înfiinţată de Stalin 
in 1934. În 1991 ea se desparte 
prin bună înţelegere de Ingu- 
şeția şi se declară independen- 
tă faţă de confederaţia rusă, 
după ce a fost ales ca preşe- 
dinte Djohar Dudaev, fost 
general de aviaţie al URSS. 

Cecenia are o populaţie de 
1,3 milionae, iar capitala ei este 
Groznâi (400.000 locuitori), 
unul din cele mai industriali- 
zate oraşe ale Rusiei. Republi- 
ca este bogată în petrol şi gaze 
naturale şi are industrie de 
prelucrare a acestora, ca şi pro- 
ducție de cereale şi o intensă 
creştere de animale, 


Boris Elţin 
Istoria poporului cecen ne 
arată o luptă de cel puţin de 50 
de ani împotriva imperialis- 
mului rus. Perioada de vârf s'a 
desfăşurat între 1834 şi 1864, în 
aşa zisul război caucazian, 
când popoarele din această 


1 SOUTH |. 
1OSSETIA 


Cecenia independentă. In 1992 
şi 1993 trupele ruse au fost 
trimise să restaureze ordinea, 
dar până la urmă au fost retrase 
în faţa unei populaţii ostile. In 
1994 Rusia a inceput să sprijine 
forţele anti-Dudaev cu oameni 
şi avioane, dar acestea au fost 
respinse şi nevoite să se re- 
tragă. La 29 Noembrie Elţin a 
dat un ultimatum Cecenilor de 
depunere a armelor până la 1 
Decembrie. La 9 Decembrie 
Preşedintele a autorizat utili- 
zarea forţei, iar peste două zile 
câteva sute de tancuri au intrat 
în Cecenia din Vest, Nord-Vest 
şi Est, impreună cu 40.000 de 
soldaţi sprijiniți de avioane şi 
elicoptere. Deoarece negocie- 
rile nu au dat nici un rezultat, 
Cecenia nemai voind să fie o 
republică autonomă a federa- 
ției ruse ci una independentă, 
forţele ruseşti au început 
atacuri puternice, bombardând 
capitala precum şi sate din jur 
cu artileria şi aviația. Au fost 
distruse numeroase locuinţe şi 
clădiri, iar o rafinărie a fost 
incendiată. Sute de civili nevi 
novaţi au fost omorâţi, iar mii 
de Ceceni au fost nevoiţi să se 
refugieze. Tancurile au pătruns 
în Groznâi pentru lovitura 
decisivă, dar Cecenii s'au 
apărat cu îndârjire şi zeci 
dintre acestea au fost distruse 


[i d “ | 


zonă, conduse de liderul lor 
Șamil, au fost până la urmă 
nevoite să capituleze. In 1944 
Stalin a deportat din Ceceno- 
Inguşeţia 800.000 de oameni, 
tocmai în Estul Kazahstanului, 
sub suspiciunea de a fi cola- 
borat cu trupele germane. O 
treime au murit pe drum și de- 
abia în 1957 au avut dreptul să 
se întoarcă, dar ajunşi acasă au 
constatat ca Ruşii s'au mutat pe 
cele mai bune terenuri. Această 
deportare a adâncit si mai mult 
resentimentul impotriva cuce- 
ritorilor. 

În Septembrie 1991, fostul 
general Djohar Dudaev a răs- 
turnat guvernul cecen sovietic, 
care a sprijinit lovitura de stat 
impotriva lui Gorbaciov, având 
aprobarea tacită a autorităţilor 
ruse, Ales în Octombrie ca pre- 
şedinte, Dudaev a declarat 


Gen. Pavel Gracev 


în luptele de stradă, cu grenade 
FR 4 Rol 


anti-tanc. Ruşii nu au reuşit să 
ocupe palatul prezidenţial 
unde s'au fortificat rebelii şi au 
fost nevoiţi să se retragă. 
Cecenii nu dispun decât de 
12.000 de voluntari, dar 3.000 
dintre ei sunt antrenați pentru 
o luptă de gherilă de maximă 
eficacitate, 

Moralul soldaţilor ruşi este 
foarte scăzut. Majoritatea sunt 
neexpereimentaţi în luptele de 
stradă şi cei mai mulţi nu în- 
ţeleg sensul acestui război, în 
care pierderile lor sunt mari în 
raport cu numărul forţelor care 
au pătruns în Groznăi şi unde 
Cecenii au luat şi prizonieri. 

Războiul din Cecenia va 
avea repercursiuni importante 
în situația politică din Rusia şi 
asupra viitorului lui Elţin. El a 
declarat că forţele ruse vor 
continua luptele, până banda 
de criminali care conduce 
Cecenia va fi înlăturată şi a 
numit pe Salambek Hadjiev ca 
viitor lider al "Guvernului 
Cecen de Renaștere Naţională" 
Elţin consideră că Cecenia este 
o parte integrantă din Federaţia 
Rusă şi nici un teritoriu nu are 
dreptul să se retragă din ea, iar 
el luptă pentru condiţia indis- 
pensabilă a existenţei statului 
rus, Cecenii sunt acuzaţi de 
trafic de arme și droguri, 

Utilizarea forţei a fost cri- 
ticată de mulţi parlamentari, 
printre care şi fostul Prim- 


ministru al lui Elţin, E 
Gaidar. Comuniștii ia pai 
pe preşedinte din motive 
oportuniste iar ultranaţiona- 
listul Jirinovski a aprobat cu 
entuziasm invadarea Ceceniei. 
Presa rusă şi televiziunea, care 
au trimis reportaje dela faţa 
locului, au făcut să scadă popu- 
laritatea lui Elţin. 

Extrem de importantă pen- 
tru viitorul preşedintelui este 
atitudinea comandanților mi- 
litari şi aici situaţia pare 
ambiguă. Astfel, Generalul 
Vorobiov, comandantul arma- 
tei de intervenţie în Cecenia şi- 
a inaintat demisia, criticând 
acţiunea, iar Generalul Boris 
Gramov, Ministrul adjunct al 
Apărării a fost demis din 
funcţie, pentru aceeaşi atitu- 
dine. Astfel comanda opera- 
țiunilor a fost preluată de 
Generalul Pavel Gracev, Minis- 
trul Apărării, care în Noembrie 
a declarat că are nevoie numai 
de un batalion de parașutişti şi 
de două ore ca să învingă pe 
separatiștii ceceni. 

Foarte bizară a părut poziţia 
lui Elţin în Consiliul de Se- 


Preşedintele Dudaev, 
curitate Naţională a Rusiei, în 
care el a cerut să se raporteze 
de ce nu au încetat bombarda- 
mentele în Groznâi, conform 
decretului pe care l-a dat cu 
câteva zile înainte. Acest lucru 
a dus la speculaţia că Elţin a 
pierdut controlul situaţiei în 
Rusia. A părut ciudat faptul că, 
după ce a ordonat intervenţia 
armată în Cecenia pe 11 De- 
cembrie, el s'a internat în spital 
pentru o operaţie minoră şi a 
reapărut în public de-abia 
după două săptămâni. Influ- 
enţa naționalistă s'a făcut mai 
evidentă, în momentul când a 
numit un nou Ministru de Jus- 
tiţie în persoana lui Valentin 
Kovaliov, membru al parti- 
dului comunist. 

Invazia Ceceniei a fost 
făcută cu intenţia de a întări 
poziţia guvernului lui Elţin, 
dar rezistența neprevăzută a 
Cecenilor, nu numai că a slăbit 
poziţia Kremlinului, dar a 
transmis un semnal şi altor 
republici, care vor să se des- 
prindă de Rusia. 05 

Cecenia este importantă și 
din punct de vedere strategic: 
Pe aici trece conducta de petrol 
care merge din Asia Centrală la 
portul Novorosisk din Marea 
Neagră. e 

Statele Unite şi puterile 
occidentale au considerat la 
început că intervenţia „din 
Cecenia este o problemă de 
politică internă a Rusiei, dar în 
urma bombardamentelor ne- 
miloase, a incendiilor, a miilor 
de morţi şi a zecilor de mii de 
refugiați rămaşi fără adăpost, 
au început presiuni asupra lui 
Elţin. S!a reamintit că Rusia 
este membră a Conferinţei 
pentru Securitate şi Cooperare 
in Europa (CSCE compusă din 
53 de ţări membre) şi are obli- 
gaţia de a respecta drepturile 
omului pentru minoritățile 
naționale. 

În zilele care au urmat, â 
continuat un bombardament 
intens, care a dus la distrugerea 
aproape completă a capitalei. 
Ţinta majoră fiind pâlatu! 
prezidenţial, care a fost sea 
şi de tancuri dar acestea au fost 
respinse sau distruse. Au incs, 
put lupte de stradă Ssâocela ia 
probabil că până la urmă ec 1 
nii vor fi copleșiți de număru 
mare al invadatorilor, €€ au, 
superioritatea numerică e 
la 1, aviaţie şi armament greu: 


32 de luni, în Bosnia se 
duc lupte crâncene între 
! torii care până mai ieri 
la conviețuit, dacă nu în 
a ască dragoste, cel puţin 
linişte şi pace. Diver- 
ele, Paimocități le ine- 
ndiţiilor locale, erau 
pa E: Dada în secolul 
oate, şi de autoritatea 
pair imperiului Otoman 
ş și Habsburgic. X i 
- Azi, în Bosnia se varsa 
ine nevinovat, se risipesc 
vieţi omeneşti, pretutindeni 
ză distrugeri, teamă, nesigu- 
3 i. mizerie, intrun război 
"absurd, o pată pe obrazul 
- Europei, o ruşine pentru o 
epocă şi 0 lume ce se 
tinde civilizată. 

De unde vine toată a- 
% ceastă blestemată soartă? 

La încheierea păcii de 
după Primul Război Mon- 
- dial, conducătorii politici ai 
țărilor victorioase, între cele 
- bune, au făcut şi două rele: 

două state hibride, Ceho- 
slovacia şi Iugoslavia. Dacă 
în Cehoslovacia problema s'a 
rezolvat în mod civilizat, 
pașnic, prin formarea a două 
state separate pe baze etnice: 
Cehia și Slovacia, în zona 

Balcano-Adriatică problema 
este mai complicată. 
- Iugoslavia era un conglo- 
merat eterogen de populaţii 
aflate cândva sub stăpânirea 
“şi administraţia. turcă-şi 


Urmând politica de ex- 
ansiune spre Adriatică şi 
editerană, imperiul țarist 
> pregăteşte războiul contra 
"Turciei, erijându-se ca pro- 
lector al creștinilor din Im- 
periul Otoman. Pentru a 
asigura neutralitatea Aus- 
lro-Ungariei,. încheie o 
convenţie secretă cu acest 
imperiu, promiţându-i în 
“schimb Bosnia şi Herţe- 
govina. 


Agitaţiile din regiunea 
balcanică au culminat în 1877 
cu declanşarea războiului 
Tuso-turc, război în care a 
participat şi România. 

Turcii învinşi se predau la 
Plevna Românilor şi prin 
pacea dela San-Ştefano: 


1. Se recunoaşte inde- 
pendența României, Serbiei 
şi Muntenegrului; 

2. Se crează un principat 
autonom al Bulgaria; : 


„3. Se introduce o admi- 
„ Ristraţie autonomă în Bosnia 
„și Herţegovina. 
Pentru a limita influenţa 
CTescândă a Rusiei, Puterile 
uropene, prin Congresul 
ela Berlin din 1878, anu- 
Cfr tratatul încheiat la San 
efano și reglementează 
Satutul Sud-Est european cu 
Prevederi și bune şi mai 
Eesti bune, unele chiar 
drepte. Bosnia şi Herţe- 
poiaa sunt încorporate în 
h fe pariul Austro-Ungar, unde 
Tămas până în 1918. 
Rusia nu-și realizase visul 
za I ajunge în Mediterană și 
Putea indeplini decât 
trun alt război. 
sug Lăcomia habsburgică de a 
p pâni teritorii şi popoare a 
mat plătită cu viaţa prințului 
spottenitor asasinat de un 
igiena sârb la Sarajevo, 
cdi tala Bosniei, hi la 
fai a participat şi diplomaţia 
p stă, un pretext pentru 
ucnirea Primului Război 
ep dial, război care putea fi 
4 at dacă situaţia s'ar fi 
? ra la rece, fără scopuri 
Temaţi 
maia sd pei din partea 
€ obicei, conducătorii 
Roliici, prin diplomaţia lor, 
eclară războaie şi greul îl 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


CRONICA INTERNAŢIONALĂ | | EFEMERIDE 


duc popoarele, prin armata ce 
o formează. După Primul 
Război Mondial însă, «- 
plătit şi Ţarul Nicolae şi 
Împăratul Austro-Ungariei, 
care au jucat cărţile greşit. 

Revoluţia bolşevică l-a 
ucis pe țar cu întreaga lui 
familie la Ecaterinoslav, 
Imperiul Austro-Ungar s'a 
dezmembrat, Kaiserul Wil- 
helm al Germaniei s'a retras 
la pensie undeva în Olanda. 

Prin Pacea dela Versailles 
- calificată de Mâreşalul Foch 
ca "un armistițiu între două 
războaie" - Aliaţii au creat 
statul Iugoslavia, care la 
început s'a numit regatul 
Sârbilor, Croaților şi 
Slovenilor, în care se. 
înglobau popoare diferite şi 
etnic şi religios, fără cererea 
sau consimţământul lor. 

Liniştea, pacea, armonia în 
noua lugoslavie au fost doar 
aparente. Animozităţile, 
contradicţiile, tendinţele de 
independenţă naţională s'au 
manifestat tot timpul, cul- 
minând cu asasinarea 
Regelui Alexandru la 
Marsilia, în timpul unei 
vizite oficiale în Franţa. Cu 
toate conflictele interne, în 
special cu secesiunea Croa- 
ției în timpul celui de-al 
Doilea Război Mondial, 
Iugoslavia a fost permanent 
în tabăra Aliaților şi prin 
luptele de partizani a 
provocat multe pierderi 
armatei germane. 

După pacea încheiată la 
sfârşitul celui de-al Doilea 
Război Mondial, Iugoslavia 
s'a constituit într'o republică 
federativă, compusă din şase 
republici: Serbia, Croaţia, 
Slovenia,  Bosnia-Herţe- 
govina, Macedonia şi 
Muntenegru, condusă cu 
autoritate recunoscută, ne- 
contestată de mareșalul Tito. 
După moartea lui Tito, 
conducerea Iugoslaviei re- 
venea, prin rotaţie, fiecărui 
preşedinte din republicile 
componente ale federaţiei. 

Eliberată de sub auto- 
ritatea despotică dar înțe- 
leaptă a lui Tito şi mai ales 
după prăbuşirea comunis- 
mului în Europa, animo- 
zităţile etnice, revendicări 
naţionaliste, tendinţe şi 
acţiuni. de separare, de 
independenţă s'au eviden- 
țiat, cu urmarea firească: 
dezmembrarea federaţiei 
iugoslave. A contribuit şi 
tendința de dominare cres- 
cândă a Sârbilor, în cadrul 
federaţiei, dar şi conflictul 
vechi dintre regiunile do- 
minate de Austrieci şi cele 
foste sub Imperiul Otoman. 
Diferenţa religioasă dintre 
Croaţii catolici şi Sârbii or- 
todocşi, dintre scrierea cu 
caractere latine şi cele 
slavone a contribuit în mare 
măsură la adâncirea sepa- 
raţiei. 

Începutul l-a făcut Croa- 
ţia în 1991, declarându-se stat 
separat şi independent. 
Președintele lu oslaviei a 
trimis armata federală să 
aducă sub ascultare pe 
Croaţi. Oraşul croat Vukovar 
de pe Dunăre a fost redus în 
ruine, dar cum noul stat croat 
a fost recunoscut de ţările 
europene, lugoslavia s'a 
resemnat. 

A urmat secesiunea Slo- 
veniei, mai puţin dramatică 
decât a Croaţiei, pe care 
Sârbii au fost obligaţi să o 
accepte. ; 

În 1992 se declară inde- 
endente Macedonia şi 
osnia-Herţegovina. Dacă în 

privinţa Macedoniei eveni- 
mentele n'au evoluat în 


IANUARIE 1995 


conflicte armate, faptul se 
datoreşte şi unei politici de 
perspectivă pe care Ruşii - 
implicaţi destul de adânc în 
conflictul din Iugoslavia - o 
nutresc faţă de o extindere 
slavă în Balcani, unde Grecij 
nu vor fi lipsiţi de surprize. 

Secesiunea Bosniei-Her- 
țegovina, i-a afectat cel mai 
mult pe Sârbi, dar eveni- 
mentul este şi un test pentru 
reacţia ţărilor europene, după 
prăbuşirea comunismului 
sovietic. 


Bosnia este ea însăşi un 
conglomerat de populaţii: 
Bosnieci, Sârbi, Croaţi şi alții, 
fără o separație teritorială 
distinctă, deosebiți nu atât 
prin origine etnică, ci mai 
ales religios, unii sunt 
Musulmani, alţii creştini, 
deşi Musulmanii nu sunt 
chiar toţi Turci veniţi, aduşi 
din Anatolia, ci şi vechi 
locuitori băştinaşi, trecuţi la 
mahomedanism sub pre- 
siunea turcă, pentru a scăpa 
de persecuții şi a-şi salva 
viaţa şi avutul. 

O Bosnie independentă 
provoacă teamă, nesiguranță 
prin Sârbii din Bosnia. 

Iniţial, în discuţiile pur- 
tate la Geneva, preşedintele 
Bosniei, Izetbegovici, a căzut 
de acord ca Bosnia să fie 
împărţită între cele două 
părţi: Sârbii creştini şi bos- 
niecii musulmani, dar şi-a 
schimbat opinia, a renegat 
acordul dela Geneva şi a 
optat pentru o. Bosnie unită, 
multietnică. În această si- 
tuaţie, Sârbii, temându-se de 
o eventuală persecuție etnică, 
aveau de ales între a se 
refugia din Bosnia sau 
războiul. Au ales războiul. 

Statele Unite, Germania şi 
alte state europene au 
recunoscut independența 
Bosniei ca stat suveran şi 
independent. Pentru oprirea 
conflictului, ONU a impus 
un embargo militar, care de 
fapt a afectat doar pe 
Musulmani, pentrucă Sârbii 
dispun de armament atât din 
partea  guvenului dela 
Belgrad, cât şi din partea 
Ruşilor, care aduc armament 
pe Dunăre, încărcat în 
porturile Reni şi Ismail. 
Războiul care ameninţă 
Europa ca o ciocnire a marilor 
puteri s'a terminat cu așa zisa 
perioadă a războiului rece, 
prin prăbuşirea comunis- 
mului, dar când toate 
condiţiile unei păci durabile 
pe vechiul comninent erau 
asigurate, el a izbucnit totuşi. 
Curăţire etnică, bombar- 
damente, distrugeri, foamete, 
iarnă, atentate au dus până 
acum la peste 200.000 de 
victime. 

Pentru pacea în Europa, a 
luat ființă acum peste 40 de 
ani, NATO. S'au strâns ţările 
Europei şi au votat un Tratat 
al Securităţii Europene, dar 
focul războiului arde în 
Europa, nedeclarat oficial în 
Bosnia şi întrebarea care se 

une este: ce fac Europenii, 
ONU, NATO şi SUA? 
Recunosc independenţa 
Bosniei, dar declară embargo 
numai unei părţi beligerante. 
Franţa şi Anglia au obligaţii 
faţă de Sârbi şi nu vor să 
acţioneze pentru oprirea 
măcelului? Statele Unite, care 
au acţionat atât de prompt în 
Kuweit sunt dezinteresate de 
conflictul din Europa? 

Este adevărat că Bosnia nu 
are zăcăminte de petrol dar 
nu cumva zona este lăsată 
din nou sub influența Rusiei 
sub bănuitul acord denumit 
deocamdată Yalta 11? 

Conducătorul Bosniecilor 


NU-I PACE SUB MĂSLINI 


Vasile VRÂNCEANU— 


sârbi Karadjici, este atât de 
sigur de neintervenţia ONU- 
lui, încât îşi permite să ia 
prizonieri şi chiar să omoare 
ostaşi ai ONU-lui trimişi în 
misiuni umanitare. Prea 
seamănă povestea ca două 
picături de apă cu uitatul de 
mulţi, război din Vietnam. O 
singură acţiune locală cu tru- 
pele de comando americane, 
ar lichida pe loc întregul 
conflict din Bosnia, dar 
Balcanii nu sunt în Granada 
nici în Panama, iar 
Preşedintele Clinton nu este 
Reagan, nici Bush. Cât 
despre Europeni, se pare că 
încă n'au ajuns să-şi împartă 
zona respectivă, Austria 
direct interesată nefiind o 
mare putere. Direct intere- 
sate în conflict sunt ţările 
musulmane, dar Iranul şi 
Arabia Saudită sunt în con- 
flict, iar Turcia care aşteaptă 
primirea în Consiliul Euro- 
pean, nu are încă interese să 
se amestece. Intrebarea care îi 
frământă pe cei mai mulţi 
analişti este dacă în urma 
luptelor din Bosnia va apărea 
pe harta Europei un stat 
musulman? 

După teoria New World 
Order, nu este exclusă nici 
această posibilitate. 

Se vehiculează foarte mult 
amestecul Rusiei în cazul 
frământărilor din fosta 
Iugoslavie, ca sprijinitoare a 
Slavilor sârbi, dar nici în 
Rusia nu este linişte. 

Imperiul țarist făcut cu 
sabia şi cnutul a avut de 
luptat să cucerească regiunea 
Caucazului. Luptele de 

uerilă din Cecenia-lnguşă 
au durat 50 de ani şi numai 
după ce trupele ţarului au 
masacrat peste 400.000 de 
Ceceni, ţara lor a fost efectiv 
cucerită. 

Preluând imperiul țarist, 
comuniştii au menţinut re- 
giunea cu tancuri şi tunuri, 
cu deportări şi foamete. Pe 
timpul lui Stalin au fost de- 
portaţi în Siberia peste un 
milion de Ceceni. După 1957, 
supraviețuitorii lagărelor 
morţii s'au reîntors la vatră, 
dar pot ei uita acest genocid? 

După prăbuşirea comu- 
nismului din Rusia, Repu- 
blica Cecenă-Inguşă s'a de- 
clarat independentă de sta- 
tul rus, fapt care nu a fost 
recunoscut de guvernul dela 
Moscova, considerând că 
Cecena face parte integrantă 
din Republica Rusă. Reac- 
țiunea Moscovei nu a venit 
imediat, având de rezolvat 

„probleme interne grave chiar 
în Rusia, dar întărindu-şi 
poziţia în interior, Elţân vrea 
să aducă la ascultare şi pe 
naţionaliştii din Caucaz, 
pentru a nu fi un exemplu și 
pentru alte regiuni ne-ruse, 
de a se rupe de Moscova. 

Națiunea cecenă este ho- 
tărâtă să-si apere indepen- 
denţa, fără a provoca un 
conflict cu Rusia. Orgoliul 
rusesc şifonat după atâtea 
înfrângeri politice, încearcă 
să se reabiliteze formal cel 
puţin în interior, deplasând 
accentul dela mizeria zilnică 
la idealul Marei Rusii. Se vor 
lăsa antrenați Ruşii de rând 
în noi aventuri războinice la 
care face apel zilnic 
Jirinovski? Cât despre poziţia 
Statelor Unite, răspunsul 
Preşedintelui Clinton a fost 
clar; "Cecenia este teritoriu 
rusesc şi este treaba lor 
internă”, 

Să spunem oare şi noi 
versurile colindului de Anul 
Nou că "semne bune Anul 

re” sau să ne îngrijorăm că 
nu-i pace sub măslini? 


PAGINA 23 


CINE-I APĂRĂ PE 
ROMANI? 


Parlamentul României lucrează de zor la legi de 
apărare. Nu de apărare a țării, ci de apărarea infrac- 
torilor de ziarişti, care dezvăluie lucruri necurate, de 
apărarea preşedintelui - care nu trebue atins nici cu o 
floare, de apărarea homosexualilor, a corupţiei, a 
tranzacţiilor făcute cu escrocherii care secătuiesc avutul 
naţional. Se mai ocupă Parlamentul şi de chestiuni de 
manieră şi protocol. Să nu-i supărăm pe Ruşi, să nu-i 
supărăm pe Americani, pe Europeni, pe Asiatici, pe 
Africani, pe Evrei, pe Maghiari şi pe Ţigani. De un 
singur lucru nu se ocupă Parlamentul, de apărarea 
României şi a Românilor indiferent cât de mult se 
supără Românii şi câtă inimă rea îşi fac, când văd că 
țara se duce de râpă, condusă de oameni care nu au 
nimic în comun cu suferinţele şi necazurile lor. p, 

Nu este surprinzător ca în acest climat mocirlos să 
apară fără nici o jenă, din mijlocul imunilor parlamen- 
tari, adversari neloiali, beneficiari ai acestor vremuri de 
exchibiţionism politic. 

Este cazul preşedintelui UDMR, Marko Bela, senator 
în Parlamentul României, care a făcut o vizită în Statele 
Unite între 11-19 Octombrie 1993, la invitaţia Ilonei 
Gyorfi, preşedinta "Fundaţiei culturale (maghiare) 
pentru Transilvania”. TR 

Că respectiva Ilona a uitat, sau duce dorul opincii ro- 
mâneşti deasupra Budapestei, este o treabă care o priveş- 
te, dar ca un parlamentar român, fie el şi reprezentant 
al unei minorităţi naţionale - să vină într'o țară străină 
pentru a defuima şi a unelti împotriva ţării unde locu- 
ieşte şi se bucură de toate drepturile (inclusiv de mem- 
bru al parlamentului) pentru a cere ajutor străin pentru 
schimbarea ordinei legale a țării, numeasc-o ilieştii şi 
văcăroii cum vor, dar pentru România este un act de 
trădare, căutarea de alianţe străine împotriva țării. 

Marko Bela a fost plimbat de Ilona Gyorfi pe la 
comisia de politică externă a Senatului American, unde 
l-a văzut pe Dl. Jerry Christensen, preşedintele comi- 
siei, asistat de Anna Smith şi Michelle Maynarddal, 
specialistă în drepturile omului. La Camera Repre- 
zentanţilor s'a întâlnit cu Dr. Michaell Van Dusen, 
şeful democrat al comisiei de afaceri externe a Camerei 
şi omologul său republican Dl. Matk Page. 

În editorialele din 4 Noembrie, 18 Noembrie şi 2 De- 
cembrie 1994, publicaţia "Amerikai Magyar Nepszava” 
relatează pe larg şi cu emfază despre vizita lui Marko 
Bela, ca un reprezentant al poporului maghiar. Din 
relatările publicate reiese clar că la toate întâlnirile avu- 
te, senatorul ungur din România a dezinformat cu bună 
ştiinţă şi în modul cel mai grosolan despre drepturile 
Ungurilor din România, prezentând într'o situaţie falsă 
realitatea din ţară şi ce este mai grav, a solicitat inter- 
venţia americană împotriva României pentru obținerea 
de avantaje speciale pentru Unguri, de care nu se bu- 
cură nici Românii. Marko Bela a cerut printre altele ca 
oraşele, satele şi străzile unde locuiesc Unguri în Tran- 
silvania să poarte denumiri în limba română şi ma- 
ghiară, iar limba ungurească să fie recunoscută ca a 
doua limbă oficială în România. Mai alarmant însă este 
faptul că Marko Bela a avertizat pe politicienii ame- 
ricani că problema Ungurilor din România poate avea 
consecinţe grave dacă nu se rezolvă că doar "România 
este vecină cu Iugoslavia”. 

In articolul "Ungurimea din Ardeal între două 
focuri" publicat în ziarul "Amerikai Magyar Nepszava" 
din 18 Noembrie 1994, este reprodus un discurs al lui 
Marko Bela ţinut în faţa unei adunări ungureşti din 
America din care reproducem: “Este foarte important să 
primim sprijinul Ungariei, al partidelor maghiare, care 
trebue să ştie că noi dorim să trăim ca parte din acea 
națiune. Suntem membri în Consiliul European şi în 
Uniunea Democratică Europeană, care este cea mai 
puternică coaliţie de partide, precum şi în Uniunea 
Popoarelor Europene şi stăruim să ne ridicâm vocea în 
Parlamentul Român, în Ardeal, în Ungaria şi în Euro- 
pa” (Ovaţionat în picioare - de Unguri). 

Semănatului de vânt războinic al lui Marko Bela, i se 
promite o bogată culegere de furtună, cu precedentul în 

crisoarea a III-a a lui Eminescu, pe care trebue să-l 
cunoască. De două ori în acest veac Românii i-au pus la 
pământ pe Unguri şi i-au ajutat să se scoale. Nu se teme 
Marko Bela că a treia oară nu se vor mai scula? 

Delirul lui Marko Bela este molipsitor. El s'a trans- 
mis unor Unguri din America precum Dr. Zsasz Zoltan, 
Sziklay Andor şi Dr. A.C. Klay. Într'un articol din zia- 
rul unguresc citat, apărut la 2 Dec. 1994, sub titlul 
"Ecouri din Ardeal" este atacată originea Românilor. 
Ce-i doare pe Ungurii din America? Istoria şi vechimea 
Românilor în Dacia. Să le dăm cuvântul: "Ce este în 
fond Daco-Romanismul? Daco-Romanismul este o 
ideologie de rasă şi se aseamănă cu ideologia nazisto- 
fascistă, dar nu este aceeaşi fiindcă pare de nerecu- 
noscut" (Salve Traian-Mussolini, Heil Decebal-Hitler!) 
Şi articolul continuă: "Daco-Romanismul neagă dreptul 
altora la auto-determinare... (pentrucă) aici numai 
dreptul primului ocupant se aplică, nu şi dreptul la 
auto-determinare"! Cine înţelege, să ridice mâna în sus! 

Un fapt rămâne cert. Un senator român vine în Sta- 
tele Unite şi cere ajutor pentru dezmembrarea țării. Ce 
motiv îi împiedică pe senatorii români să-i ridice drep- 
tul de imunitate şi să-l judece puţin? Aşa, cum se pro- 
cedează şi în "Europa”'cu trădătorii. 

n ciuda celor ce se spun, se pare că Funar are pe 


undeva dreptate. 
Zahu PANĂ 


paie tite tii UDA = ee Ab văi i Pl 2 2555055 OPRIRE: La pu i ARIE Ii a 


de 


PAGINA 24 


NOTE DESPRE POLITICA EXTERNĂ 


Politica externă a unui stat este cel mai delicat 
al existenţei politice al acelui stat. Stabilitatea internă, 
securitatea granițelor şi tot complexul de acțiuni şi relații 
externe cu alte state şi cu alte unități politice nu pot fi ga- 
rantate decăt printr'o politică externă echilibrată şi struc- 
turată pe un termen lung, care să-i îngăduie o desfășurare 
normală de manifestări, in toate direcţiile şi pe toate pla- 
nurile. Un stat care nu își asigură liniştea, pacea și echili- 
brul politic, în relaţii cu lumea înconjurătoare, este supus 
la tot felul de ameninţări și de riscuri, care pot să ducă 
chiar la dispariţia statului, sau o ciuntire a integrității sale 
teritoriale. 

În linii generale, politica externă este expresia directă a 
factorilor geo-politici, care intră in componența ontologică 
a oricărui stat juridic, politic şi istoric. Premisele dela care 
se porneşte iniţial, fie teoretic, fie practic, sunt premisele 
date de localizarea geografică a statului respectiv. După 
aceea vin la o considerare deosebit de importantă, factorii 
care țin de gradul de civilizaţie, deci puterea de dominare 
asupra realităţii înconjurătoare. Numai in această pers- 
pectivă se poate face o analiză a politicii externe a unui 
stat, oricare ar fi el. 


Problema americană 

Aceasta este cea mai urgentă a lumii de azi, pentrucă 
America reprezintă azi cea mai mare putere din lume și are 
impulsiuni puternice de a da direcţii de viitor lumii de azi. 
Ea dispune de o sumedenie de valori, pe care doreşte să le 
exporte, pentru “beneficiul” altora, care se sc peo 
treaptă de dezvoltare mult mai înaintată și nu dispun de 
mijloacele necesare de a atinge trepte mai inalte de viață 
socială, politică, economică etc. Există adică o conştiinţă de 
superioritate a Americii şi se erijează, de multe ori, în 
monitorul de viaţă socială și politică al altor sate, prietene 
sau mai puţin prietene ale omului american. 

Este, oare, posibil acest lucru ? În orice caz, chestiunea 
este deschisă pentru dezbatere, pentru analiză, şi, în felul 
acesta ajungem și la calităţile şi defectele sau lipsurile 


po externe. 
În primul rând, noi nu credem că este posibilă o ă 
substanţială şi structurală influenţă "pozitivă" a valorilor 
americane asupra altor sate, sau societăți. Am spus mai sus 
că politica externă ţine şi de caracterul civilizaţiei. Toate 
problemele fundamentale ale existenţei umane sunt legate 
de perspectivele civilizaţiei în care se întâmplă un feno- 
men oarecare despre care vrem să discutăm, Trebue să 
precizăm că in conceptul de civilizaţie, pe care îl luăm ca 
un termen cu o sferă foarte largă, vedem incluse toate 
actele şi manifestările de cultura, deci energia creatoare a 
populaţiei care intră în componenta societăţii şi a 
civilizaţiei. 

Factorii geo-politici şi ai civilizaţiei sunt factori funda- 
mentali și permanenți. Ei dau coloratura intregii structuri 
şi tonalități a politicii externe a unui stat. Unitatea etnică a 
populaţiei constituie un factor variabil, precum şi factorii 
de râs re care dirijează politica externă, fie luaţi in- 
dividual: preşedinte sau parlament, monarh sau un ad- 
mirabil corp diplomatic. O societate multipluralistă, cu o 
diversitate de naționalități conlocuitoare are un anumit tip 
de politică externă şi lucrează intr'un anumit stil de diplo- 
maţie, în comparaţie cu un stat care are o componeţă unita- 
ră, sub raportul populaţiei care constituie acea societate 
sau stat. 

Oricâte alte elemente și factori contribuie la definirea și 
punerea în prostiei, operativă, a unei politici externe, în 
primul rând nu se poate trece peste factorii pe care i-am 
pomenit mai sus, Orice alte elemente se vor adăuga ulteri- 
or, în desfăşurarea politicii operative, vor putea fi integrate 
în măsura în care ele nu vor fi în contradicţie cu factorii 
fundamentali și permanenţi. Luăm ca exemplu factorul 
tradiţiei, care este foarte puternic și are valenţe mari în 
țesătura politicii externe. Dela marile isme statale, 
imperii, confederaţii de state sau altfel de asociaţii, tra- 
diţiile sunt multiple şi variate, şi după împrejurări, unele 
dintre ele pot juca un rol deosebit într'o anumită peri 


ponasaansamee 


[__] mou 


„FAX: (005) 988-4651 


sânt ac: aeriană dee mule 


CODUL POŞTAL... 


PESTE $50 ABONAMENT DE SUSȚINERE 
$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 
$30 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ȚĂRILE) 


lon BOIERU 


de timp, pentru ca după aceea să apară un alt grup de 
tradiţionalism sau intervenţionism in afacerile altor state 
vecine sau chiar îndepărtate. Azi, de exemplu, în lumea 
contemporană se desenează tendinţe noi de reglementare a 
politicii externe prin intermediul marilor confederaţii care 
nu îngăduie tradiţiilor statelor mai mici să-și spună cuvân- 
tul în problemele majore. În multe din confederaţiile care 
sunt pe cale să se alcătuiască azi în lume, o parte din valo- 
rile tradiţionale care au jucat un rol decisiv în viața statelor 
şi imperiilor, cum este suveranitatea, sunt amenințate să 
dispară sau să-și diminueze validitatea. 

Trebue să recunoaștem că civilizația americană este o 
civilizaţie originală şi deci se deosebeşte de multe alte 
civilizaţii din inventarul acestora în lumea contemporană. 
Pentru a ajuta pe planul ideologic, adică al unei orientări 
generale, de idei și valori, țări, societăţi sau state, din 
complexul altor civilizaţii, Americanii, în grup sau indi- 
vidual, au nevoie să cunoască bine două categorii de date: 
propriile caracteristici ale civilizaţiei lor, şi caracteristicile 
specifice ale civilizaţiei sau civilizaţiilor pe care ar dori să 
le influențeze, sau măcar să le indrumeze intr'un fel sau 
altul. Dar nu se poate vorbi, într'un asemenea proces de 
transferare de valori şi forme istorice de viaţă politică, 
socială, economică, spirituală etc., fiindcă este un non- 
sens. Societatea care urmează să fie ajutată, recte influ- 
enţată sau îndrumată, nu poate ieşi din calapoadele fireşti 
ale datelor fundamentale (geopolitice și civilizaţie) pe care 
este aşezată existenţa unui stat sau a unei societăţi. Numai 
dacă se ţine seama de coordonatele existenţei istorice, în 
totalitatea ei, ale statelor se poate vorbi de încercări de 
influențare și direcționare, intr'un alt sens decât cel ori- 
ginar. Dorinţa unor Americani de ajuta, mai ales statele 
care s'au eliberat de sub cortina de fier, să-și scrie o con- 
stituţie, să o i viaţa socială şi politică şi să se ofere 
metode de guvernare: democraţie, privatizare etc. sunt 
oarecum încercări romantice, juvenile mai ales. Căci aici 
ei 9 tiDicnciboti pa de a &uoe icomgitlață etaea 2 
sau despre procesul legislativ, ci de a pricepe valorile 
juridice şi politice cu izul şi tonalitatea lor de acomodare şi 
integrare în cuprinsul civilizaţiei, pe care doresc să o 
modeleze. În România se cunoaște bine teoria formelor 
fără fond, încă de pe vremea lui Titu Maiorescu. În lumina 
acestei teorii a formelor fără fond și cu ajutorul ei, Mihai 
Eminescu a desfășurat o bogată şi calitativă activitate 
ziaristică, şi a analizat fenomenul românesc din epoca sa, 
cu măiestrie. Nu de formele americane au nevoie ţările 
care au stat înghesuite după cortina de fier. Căci oamenii 
locului ştiu prea bine ce fel de forme de viaţă sunt ne- 
cesare pentru o bună desfăşurare a vieţii lor publice. Azi, 
condiţiile de existenţă ale unei alte forme de dictatură nu 
le îngăduie să intre pe fâgașul normal al vieţii lor istorice. 
Şi, acest punct nu este .ințeles și nici perceput de către cei 
dornici să ajute statul român, din partea Americanilor. 

În acest punct putem identifica un aspect foarte impor- 
tant, care ne arată că Americanii nu se găsesc pe drumul cel 
mai bun de a ajuta țara românească. ăturile lor cu for- 
țele reale politice și reprezentative din România sunt 

imi â şi ineficiente. Când sunt legate de actuala 
conducere politică, sunt chiar dezastruoase, căci susţin 
guvernul comunist, care continuă pe Ceaușescu. Toată 
structura politică şi administrativă a țării este în mâna 
foștilor membri ai nomenclaturii comuniste. Şi asta cu 
asentimentul factorilor de răspundere din conducerea 
americană. Legăturile politice dintre America și România 
nu se dezvoltă pe linia intereselor reciproce, ci pe linia 
unor relaţii oarecum oculte. Nu sunt la lumina zilei, ci 
decurg, din vechile conecţii care au existat in timpul celui 
de-al Doilea Război Mondial, sub umbrele unei prietenii 
sovieto-americane, care există într'o formă camuflată şi 
astăzi. Dintre refugiații care au venit din România, în ulti- 
mele decenii au fost mentorii politici ai Americanilor în 
privința problemelor românești. Mulţi dintre ei nu aveau 
nimic de-a face cu România şi cu cultura românească. Ar fi 
curios odată să se identifice ce soi de oameni au fost acei 
din conducerea politică americană, care au prezidat la 
astfel de acţiuni. în numărul viitor 


mama -._—„_—_.__—————.—.—.—......_._._._—.—.——.—.—.—.—.—. m 


CUPON DE ABONAMENT 
COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


NUMELE DE FAMILIE ine vetteac i fo oana po e eee teal SE 3 

PRENUNELE poze gealan atasati 

, ec A FIADAJ În o A Aa iai ia lite dati one arata 
pe Leeus i OI i 

TELEFON: (905)397-1832 | ORAȘUL. mini STATUL/PROVINGIA.... aseara punea tacea 


ax SN 2 i 

Din Germania, imi scria, nu de mult, un foșt coleg de 
liceu, o scrisoare pe care doresc s'o împărtăşesc şi 
Dumneavoastră, celor care citiţi această cronică. Cel 
care imi scrie, este profesor şi nu a făcut niciodată 
politică de partid. Cred, prin urmare, că cele scrise de 
dânsul pot fi crezute mai uşor decât ceea ce scria 
ziarele. 


port spre inima oraşului, cu vile şi clădiri fastuoase 
turnate din beton, fac o impresie proastă. Străzile 
orașului line de gropi, în care - ferească 
Dumnezeu - îţi poţi rupe gâtul dacă-ești neatent. E 
adevărat că există multe automobile de marcă străină 
Şi vechi şi noi. Mijloacele de i, anto- 


transport tramvai, 
buze, troleibuze, sunt intr'un hal fără de hal. Bătrâne, 
murdare. Îţi este groază să te aşezi pe vreo bancă, așa că, 
câlătoreşti tot parcursul inghesuit până la sufocare pe 
esplanada de stat in picioare. Oraşul Paris a făcut cadou 
României 200 de autobuze vezzi, dar vechi De aseme- 
nea din Olanda au venit câteva autobuze noi, dar ori- 
cum moderne, insă foarte puține. În metrou, cele mai 


bioase ca de exemplu "Tineretul comunist cere distru- 
gerea tuturor bisericilor” ca dovadă că in anul 1989 n'a 
murit comunismul, prin revoluția făcută la acea vreme. 

Pe străzi, intâlnești mulțime de cerşetori şi foarte 
mulți țigani care se țin după tine milogii Sunt de 
asemenea nenumărate gherete unde eşti imbiat cu de 
toate, dela mere până la cărți, dar n'am găsit nici unde 
un ziar străin. În prăvălii, găsești de toate, insă la pre- 
țuri exorbitante: neaccesibile omului de rând, ca să nu 
mai vorbesc de amărâţii de pensionari, care trăiesc ca 
vai de lume. Ceea ce n'am crezut, şi astăzi, ca pe vremea 
lui Ceauşescu, străinii trebuesc anunțați la poliție. Am 
vizitat şi monstruoasa clădire guvernamentală ridicată 
de Ceaușescu, pentru construirea căreia au fost distruse 
cartiere intregi și biserici ce trecuseră de mult în istorie. 

Dar am găsit și lucruri bune, nu pot spune că nu. 
Astfel, am vizitat Bisericile din Snagov, Căldărușani și 
Curtea de Argeș, adevărate monumente istorice de o 
frumuseţe de neegalat... Şi la fel Castelul din Cotroceni, 
reşedinţa lui Mihai, cân astăzi se lăfăieşte în el 
Ion Ilie a intrarea în iza ae Cotroceni, păzit de 
soldați inarmați până'n dinţi, trebue să depui pașapor- 
tul și aparatul de fotografiat. 

Marele Muzeu Naţional, este incă inchis în urma 
evenimentelor din '89; am văzut intr'o aripă insă ex 
poziția "Impresioniștii români” cu opere de Nicolae 
Gri Andreescu, Dărăscu, Luchian și alții. Cele 

înarmați, te înfricoșează. Am fost şi la teatru, în 
ultima mea zi petrecută în Bucureşti, care 
cu deschiderea noului sezon teatral. Am văzut la Tea- 
trul Naţional piesa "Steaua fără nume” de Mibail 
Sebastian. O excelentă, ce face cinste literaturii 
teatrale universale. 

În sfârșit, mi-a făcut plăcere, vizitând cimitirul Bellu, 
unde am depus flori și am aprins lumânări la mor 
mintele marilor noștri cărturari: Eminescu, Coșbuc, 

și alții. Îngri