Cuvantul Romanesc nr. 227, mai 1995

RI 


uiti ii > O CR m e a e 


Fiecare generaţie are datoria să-şi 
mărturisească experienţa trăită, ge- 
nerației următoare, care, de cele mai 
multe ori, nu şi-o asimilează, din dorința 
de a inova, învățând doar din propria-i 
exeperienţă. De aici, aşa zisa "luptă din- 
tre generații", care este, de fapt, lupta 
între vechi şi nou. 

Dar, ce experinţă putem mărturisi 
copiilor noştri, noi, cei care am vieţuit şi 
ne-am făcut cariera sub regim comunist, 
noi cei care ne-am pretat la compro- 
misurile necesare pentru a le putea 
asigura familiilor noastre o viaţă între 
limitele normalului? 

Se vede, însă, că Dumnezeu, în bu- 
nătatea Lui nemărginită şi în dragostea 
Lui pentru acest Neam al nostru, născut 
şi rămas creştin după toate furtunile, nu 
a vrut să lase de izbelişte generaţia co- 
piilor noştri şi le-a dat alţi mărturisitori, 
"Dela părinţii noştri nu avem de 


ANUL 


21 Nr. 227- 
EEE RA CAI IADEI: AFI 


ÎNTRE DOUĂ LUMI 


Eugen BÂRSAN 


Erast CĂLINESCU— 


învățat decât compromisuri, dar ce avem 
de invățat, este dela bunicii noştri”, 
spunea, după revoluţie, cu bună 
dreptate, un elev de liceu. Căci bunicii 
tineretului de azi reprezintă generaţia 
eroică a anilor '30, generaţia călită prin 
luptă şi suferință, pentru un viitor mai 
bun şi mai drept al neamului nostru. 
Este generaţia mărturisitoare a ade- 
vărului ascuns de comunişti, a credinţei 
lor, a suferinţei lor, a genocidului. 
"Memoria", "Memorialul durerii”, 
"Canalul morţii”, "Drumul Crucii”, 
"Sărata", "Piteşti", "Mlaştina deznădejdii”, 
"Morminte fără cruce", "Lacrima pri- 
goanei”... 

Supravieţuitorilor acestui martiriu le-a 
fost hărăzit să mărturisească, la 
bătrâneţe, IDEALUL vieţii lor, DREP- 
TATEA crezului lor, ADEVĂRUL luptei 
şi suferinţei lor, pe care nu au dreptul să 
le ia cu ei, în mormânt, ci datoria de a le 


see eee e ei ee fe ee Pole Ca Al E abate (eta deraiat pralea ee te 
ISSN RA 
0705-8365 


THE ROMANIAN VOICE 
THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


PUBLICAŢIE LUNARĂ „. 
CALE, DANEMARCA, ELVEȚIA GERMANIA, GRECIA Fi 


OMAGIU GENERAŢIEI MĂRTURISITOARE 


lăsa celor care le vor înfăptui. lar mi- 
nunea care se petrece sub ochii noştri 
este că, de astă dată, sămânţa cea bună 
nu cade nici pe stâncă şi nici în cărare, ci 
pe pământ roditor, iar tineretul nostru 
preia cu aviditate, dar şi cu o deosebită 
maturitate, experiența generaţiei măr- 
turisitorilor, - care se duc, apoi, unul câte 
unul, cu pacea datoriei împlinite, în 
suflet: Vasile Posteucă, Nicolae Stein- 
hardt, Petre Ţuţea, Nicolae Călinescu, 
Virgil Mateiaş, Johan Urwich şi atâția 
alţii care au mărturisit şi mărturisesc 
prin scris, prin viu grai şi prin faptă. 

Prin implinirea acestei meniri, ge- 
neraţia mărturisitoare îşi află un bi- 
nemeritat loc în istorie, iar mărturia ei 
devine seva pământului nostru, frămân- 
tat de toate furtunile, care se ridică, 
viguros, în vinele generaţiei tinere, spre 
făurirea destinului de dreptate şi cre- 
dinţă a neamului românesc. 


AN A ISBAEL, ITALIA. IUGOSLAVIA. OLAND 


DELA TOTALITARISM COMUNIST 
LA DICTATURA NEOCOMUNISTĂ 


_GITIŢI 
ÎN ACEST 
NUMĂR 


articole semnate de următorii 
colaboratori din România: 


Andrei lustin HOSSU pagina 1 
Banu RĂDULESCU pagina 2. 
Prof. T. BRĂILEANU pagina 4 
Av. G. VASU pagina 4 
Prof. S. RĂDULESCU pagina 5 
Prof. B. SERDARU pagina 5 
A. GRIGOROPOL pagina 6 
Gh. Boldur-LĂŢESCU pagina 7 
Dr.ing. N. BRĂDEANU pagina 8 
Dumitru GROZA pagina 8 
Prof. R. BADIU pagina 9 
Prof. |. RĂDULESCU pagina 9 
G. N. VIFOREANU pagina 9 
Victor STEROM pagina 11 
Pr. N. CĂNĂNĂU pagina 13 
Prof. N. CIACHIR pagina 16 
Gellu CARAZA pagina 17 
Preţul unui abonament anual 
i 30$/50DM 


EDITOR; GEORGE BĂLAŞU 


ne ao PI i is 


E greu să te ridici din calea de tocătură a desti- 
nului, operată de regimul comunist. Sunt încă prea 
multe tocături necicatrizate. De aceea, cel puțin 
deocamdată, România rămâne priponită în hotarul 
dintre două lumi. Lumea veche a cercului no- 
menclaturist care şi-a făcut un monopol din putere şi 
nu vrea să facă accesibile dosarele trecutului; iar pe 
de altă parte lumea nouă adusă de Revoluţie. O lume 
care stagnează în împlinirea misiunii ei idealistice 
româneşti pentrucă este ţinută la distanță de lumea 
veche comunistă care nu vrea să moară, care vrea să 
mai trăiască prin progeniturile ei, făcând tot ce poate 
spre a se menţine cu mâinile şi dinţii de putere. Dar, 
în pofida acestei stări, lumea cea nouă a Revoluţiei 
purificatoare există şi ea se va împlini. 

Lumea veche se sprijină mai departe pe omul şcolit 
pe puncte, din sarcină de partid şi cu sprijinul 
necontenit al sindicatului; pe omul care l-a votat şi 
revotat pe tovarășul Iliescu "că-i de-al nostru din 
popor”şi continuă a zice că "data viitoare tot pe ăştia 
îi votez pentrucă dacă şi-au făcut plinul cu vârf şi 
îndesat, acum poate o să-mi lase şi mie ceva”. 
Aceasta-i baza regimului criptocomunist român. 

O asemenea mărturisire, din păcate cu frecvenţă de 
masă, nu poate decât să tempereze idealismul lumii 
noi în credinţa că binele şi adevărul ar fi o problemă 
de evoluţie mai rapidă asupra minciunii şi răului. 
Oarecum se subestimează lipsa de scrupule a guver- 
nanţilor amorali, care își reazemă puterea pe particu- 
laritatea bolnăvicioasă a alegătorului vizat. Astfel 
între lumea veche şi nouă stă în chip clar şi primor- 
dial criza morală, cu accentul: în loc ca ea să scadă, 
murdăria ia proporţii. Şi în timp ce lumea veche se 
fortifică în ea, lumea nouă are problema vindecării şi 
depăşirii acestei crize. O sarcină de uriaşă proporţie. 

ntre criptocomunism şi dezideratele Revoluţiei, 
lumea se decide foarte greu să se urnească din loc. 
Pentrucă teama de schimbare a intrat cumva în Ro- 
mân, fără a se mai băga de seamă că ea este emanată 

| şi cultivată de strategia criptocomunistă care se men- 
| ţine prin exploatarea a orice. În acest orice intră şi 
faptul că în o conjunctură de morală prăbușită 
mulțimea nu mai gândește decât prin stomac. lar 
când stomacul vrea schimbări, tactica nomenclaturistă 

| e una şi aceeaşi: vorbeşte de schimbări care, în fapt, 
| să nu schimbe nimic. De pildă, deşi promite, guver- 


Continuare în pag,3 


Fiindcă, din lipsă de 
cultură politică şi de dis- 
cernământ critic, mulți 
comentatori şi analişti 
politici confundă noţiu- 
nile de totalitarism şi 
dictatură, punând sem- 
nul egalităţii între ele, 
noi impunem riguros 
diferenţa de nuanţă în- 
tre aceste concepte poli- 
tologice: totalitarismul 
înseamnă monopolul i- 
deologic, având implicat 
necesar monopolul po- 
litic; dictatura înseamnă 
monopolul politic, fără 
însă a avea drept im- 
plicat necesar monopo- 
lul ideologic. 

Aceaştă distincție teo- 
retică este ilustrată prac- 
tic de deosebirea dintre 
totalitarismul comunist 
al regimului Ceauşescu 
şi dictatura neocomu- 
nistă a regimului Ilies- 


cu, 

Intre 16-21 Decembrie 
1989 a avut loc Revoluţia 
Română Anticomunistă, 
furată şi. deturnată în 
după amiaza de 22 De- 
cembrie 1989 printr'o 
lovitură de stat neoco- 
munistă, S'a prăbuşit 
atunci comunismul ca 
sistem? Da şi Nu: da - 
s'a prăbuşit ca ideologie 
totalitară; nu - s'a men- 


ținut ca putere politică 
dictatorială. Din nefe- 
ricire pentru România şi 
poporul român, la 22 
Decembrie 1989 nu s'a 
trecut dela totalitarism 
la democraţie (precum 
în toate țările foste 
comuniste din Centrul 
şi Sud-Estul Europei), ci 
S'a trecut dela totalita- 
rismul comunist al re- 
gimului Ceauşescu la 
dictatura neo-comunistă 
a regimului Iliescu. 


Vinovaţii conştienţi , 


de impasul istoric şi 


politic de peste 5 ani 
încoace al României 
sunt Iliescu şi aparatul 
de partid şi de securitate 
pe care se sprijină; vi- 
novaţii  inconştienți 
(imbecilizaţi de bolşe- 
vism, întunecaţi mintal, 
manipulaţi, dezinfor- 
maţi) sunt Românii 


„între tiranul bolşevic Ceauşescu 
"şi dictatorul neobolşevic "original" 
Iliescu, esenţială este asemănarea: 
setea de putere; amândoi bolşevici 
„pur sânge, leninişti-stalinişti, nici 
"unul nu concepe pierderea puterii 
decât odată cu capul." d 


Andrei-lustin HOSSU—— 


majoritari care l-au votat 
pe Iliescu în ruşinoasele 
zile de 20 Mai 1990 şi 27 
Septembrie şi 11 Oc- 
tombrie 1992. 
Prin schimbarea regi- 
mului Ceauşescu cu re- 
gimul Iliescu nu s'a 
schimbat esența comu- 
nismului: menţinerea 
Puterii cu prețul oricăror 
minciuni, violenţe şi 
crime în masă. Astfel 
încât, între tiranul bol- 
şevic tipic Ceauşescu şi 
dictatorul neobolşevic 
"original" Iliescu, esen- 


țială este asemânarea: 
setea de putere; a- 
mândoi bolşevici pur- 
sânge, leninişti-stali- 
nişti, nici unul nu 
concepe pierderea pu- 
terii decât odată cu 
capul! Demenţa agre- 
sivă a bolşevismului 
sovietic l-a determinat 


| 


ra poet 


pe Ceauşescu să fie pa- 
ranoic şi criminal sata- 
nic, asemenea mento- 
rului său, Stalin. 
Înfrângerea bolşevis- - 
mului sovietic, jalnica 7 
lui agonie îl determină 
pe Iliescu să fie mo- 
derat, speriat, jalnic şi 
dezarmat, asemenea 
fostului său mentor, 
perestroikistul Gorba- 
ciov. & 
Aşadar, comunismul - 
este totalitarism, iar neo- 
comunismul este dicta- 
tură. Fiindcă esenţa lor 
comună este criminală, RS 
fără scrupule - păstrarea : 


Puterii cu orice preţ, pl 
prin orice mijloace -, Aa 
amândouă sunt la fel de ; E 
rele, sunt Râul însuşi. ia 
Până când comuniştii îi 


nu vor fi înlăturați prin 
vot democratic dela pu- ia. 
tere şi reduşi la voturile 3 
actuale ale PSM (3%), 
până când la guvernarea 
Statului Român nu vor 
alterna democratic li- 
beralii şi țărăniştii (ca în 
România monarhic-con- | 
stituțională interbelică), - 
până atunci nu va exista 
democrație în România! - 
Bătălia Libertăţii impo- | 
triva Comunismului A 
continuă paşnic, dar 3 
ferm! 


PAGINA 2 


OPOZIŢIA POLITICĂ 
DIN ROMÂNIA 


Caracteristic vieţii de azi din România este faptul că 
societatea românească se găseşte într'o frământare per- 
manentă, este neliniştită şi tulburată de confuzii şi con- 
tradicţii. Nu există stabilitate, ordine şi un climat moral, în 
care să se poată lua decizii şi să se facă planuri pentru 
viitorul țării. 

Ţara întreagă trăieşte într'o destrămare generală. No- 
menclatura lui Iliescu nu are nici un interes să se ajungă 
la o stabilitate şi ordine, pentrucă are planuri ascunse de 
viitor. El nu lucrează cu “cărțile pe faţă”, pentru ajutora- 
rea țării. Nu lucrează cu ţara, ci cu partidul comunist care 
deţine puterea administrativă şi politică, tot aşa ca pe 
vremea lui Ceauşescu. 

După 5 ani de guvernare, dela răsturnarea din Decem- 
brie 1989, Iliescu a devenit paranoic şi trăieşte cu ideea 
fixă că el este singurul conducător politic în țară, care 
poate rezolva problemele naţionale. Şi, pentru aceasta, 
este în stare să comită toate ilegalităţile posibile: fraude 
în alegeri, împiedicarea dezvoltării naturale a partidelor 
politice şi menţinerea economiei într'o stare deplorabilă. 

Ce face Opoziția? Din cauza stărilor de lucruri, lăsate 
moştenire de dictatura lui Ceauşescu, Opoziția politică 
este oarecum difuză. Răspândită în masele populare şi nu 
închegată în grupuri sau partide politice care să opereze 
efectiv. De ce? Pentrucă nomenclatura lui Iliescu împie- 
dică, în tot felul, organizarea Opoziţiei partidelor, Pe de 
altă parte, partidele politice nu au o bază reală de exis- 
tenţă. Țăranul român este dezorientat de politica şi pro- 
paganda lui Iliescu şi fundamentul politic al unui partid 
țărănesc care este agricultura şi categoria socială a țăranu- 
lui, nu se pot dezvolta pe coordonatele lor normale. 

Economia şi comerțul, pe temeiul cărora s'ar forma o 
burghezie nouă, sunt acaparate total de comuniştii "biş- 
nițari” care singuri, ei, dispun de fonduri provenite din 
tezaurul ţării. Apoi, Opoziția partidelor are defecţiuni 
interioare de organizare, din cauza tendinţelor centri- 
fuge ale grupurilor politice care o compun. Deci, nu are o 
linie unitară şi unificatoare de acţiuni. În plus, grupurile 
componente stau sub influenţe - din străinătate uneori - 
care nu cunosc problemele naţionale şi structura lor 
specifică. 

In ultimii ani s'a constituit "Convenţia Democratică 
Română", care apărea ca o mare speranţă de înviorare a 
procesului politic din România. Semnele iniţiale au fost 
bune şi prevederile erau încurajatoare. Între timp, au 
apărut divergențe şi tendinţe contrarii, care au creat o 
stare de dihonie şi au ameninţat cu distrugerea Conven- 
ției. Până la urmă s'a făcut o ruptură mai serioasă şi ca- 
drele Convenţiei s'au redus oarecum. Totuşi, cunoscăto- 
rii problemelor afirmă că, în felul acesta, Convenţia 
Democratică s'a consolidat şi perspectivele ei de viitor 
sunt mai bune. = 

Din îndepărtarea noastră, subliniem un lucru, care ni 
se pare esenţial pentru succesul Convenţiei: despărţirea 
de Social-Democraţi şi de ambițiile personale ale celor 
care nu puteau contribui la o victorie electorală. Asocie- 
rea cu social-democraţii a fost o greşeală. După căderea 
formulelor comuniste, social-democraţia a rămas un 
camuflaj pentru viitorul comunismului şi deci nu aducea 
nici un beneficiu refacerii lumii, sau a României. Să nu se 
uite că social-democraţia a fost sursa şi leagănul teoretic 
al ideologiei marxiste. Aceasta nu reprezintă nici o ga- 
ranție pentru politica românească, Este străină de reali- 
tățile naţionale şi aduce toate "tarele” marxismului 
camuflat şi neactual. = : 

Social democraţia nu are nimic românesc în doctrina 
ei. Asocierea cu ea s'a datorat unor sugestii străine, căci în 
străinătate (Europa, mai ales) fâlfâie încă drapelele ana- 
cronice ale social-democraţiei. Dacă Convenţia Democra- 
tică voia să-şi asigure o componenţă solidă, trebuia să 
includă, pe temeiul concepţiei democratice, acele grupuri 
care şi-au dat măsura de putere politică în timpul rezis- 
tenţei anti-comuniste, sub dictatura lui Ceauşescu. 
"Asociaţia Foştilor Deținuți Politici", care azi colaborează 
cu Convenţia Democratică, este numai un "fragment" din 
totalitatea foștilor deţinuţi şi nu cea mai reprezentativă. 
În lupta naţională, pentru lichidarea rămăşițelor comu- 
niste, nu este permis să se facă astfel de greșeli grave, să 
se lase la o parte cele mai dinamice sectoare ale anti-co- 
munismului. Aceasta nu înseamnă unire şi nu înseamnă 
democraţie. | ra E 

Imperativul de azi este lupta anti-comunistă, scă- 

area ţării de această plagă. Şi se va putea realiza acest 
ucru numai prin şi democrație, nu prin discrimi- 
nări şi alegere de colaboratori pe care-i dictează străină- 
tatea (social-democraţia, uneori) şi de personalităţi 
ambiţioase, fără nici un statut de luptă împotriva comu- 
nismului. Mai sunt rămase unele boabe necurate în Con- 
venţie, dar vor dispare pe drum. i y 

Convenţia nu va putea birui decât dacă are o structură 
naţională, deci dincolo de ambițiile personale, dacă este 
inclusivă, adică încadrează toate forțele reale, existente 
ale țării, fără părtiniri, căci acesta este spiritul adevăratei 
democraţii, prin care voieşte să refacă țara pentru viitor, 
Şi, Convenţia Democratică trebue să fie clară în obiec- 
tivele ei, nici un compromis cu comuniștii nici o cola- 
borare cu ei, ci înlăturarea lor completă, din viața țării. 

Aceasta este misiunea de azi, acesta este imperativul 
moral și naţional al momentului istoric. Cu jumătăţi de 
măsură şi cu concesii nu se poate obține o hale 
politică. Convenţia Democratică Română in rule 
toare în viitoarele alegeri pe temeiul clarităţilor şi a 
dreptăţii pe care o face tuturor. 


MAI 1995 


SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ > 
CONDUCĂTORILOR AMERICANI 


Domnule preşedinte Bill Clinton, 
Domnule Warren Cristopher, 
Domnilor comgresmani, 


La inţiativa Fundaţiei 
Culturale Memoria, de aici, 
din România, a avut loc la 
Bucureşti în zilele de 6 și 7 
Martie a.c., a IV-a ediţie a 
simpozionului "6 Martie 
1945: ziua gândirii arestate 
la Români". 

Simpozionul se încheie 
Chiar în această clipă, odată 
cu această scrisoare pe care 
v'o adresez. Eu v'o trimit 
(sper s'o şi citiţi) tocmai 
pentrucă, în ultima jumă- 
tate de secol, politica SUA a 
fost profund implicată în 
istoria ţării noastre. 

Ştiind că vă place fair- 
Play-ul şi că uriţi minciuna 
(viciul care stă la baza tu- 
turor celorlalte), îmi voi 
permite acum să vă spun 
unele adevăruri, chiar dacă 
incomode. 

Mai întâi însă, convins că 
data de 6 Martie 1945 nu 
figurează pe nici o agendă a 
Dvs., vreau să vă Spun că ea 
reprezintă pentru noi o 
mare zi de doliu național, 
căci atunci s'a instituit cel 
dintâi guvern comunist din 
istoria țării, atunci a fost 
legiferat comunismul în 
România. Un regim politic 
pe care o ţară întreagă îl 
respingea a fost impus cu 
forţa de Stalin. O crimă. 
Făptaşii au fost Sovieticii, 
dar nici Dvs. nu vă puteţi 
deroba de ea, fiindcă, deşi 
aţi fi putut interveni, aţi 
asistat-o, martori pasivi, 
nemişcând nici un deget. 
Tocmai Dvys., "campioni ai 
libertăţii”, aţi încuviinţat 
atunci, prin pasivitatea 
Dvs., ca un foarte apropiat 
prieten, România demo- 
cratică, să intre pe mâna 
unui câlău ca Stalin. Pentru 
poporul meu a fost un mo- 
ment crucial, căci atunci i 
s'au deschis porțile sclaviei 
în care a fost aruncat timp 
de 50 de ani şi nici azi n'a 
mai ieşit din ea. 

Ştiu, mi-aţi putea răs- 
punde că nu Dvs,, cei de 
azi, sunteţi răspunzători de 
câte au făcut predecesorii 
Dvs. Sunt convins încă că 
nu-mi veți da un asemenea 
răspuns, tocmai pentru 
faptul că la baza politicii de 
totdeauna a Statelor Unite a 
stat libertatea. Ea străbate 
ca un fir roşu toată istoria 
Dvs. şi noţiunea de li- 
bertate nu cunoaşte grade 
de comparaţie. Cel mult 
abdicări, momente de uitare 
a libertăţii, de ignorare a ei. 
Aşa că, eu, socotindu-vă 
solidari cu toți înaintaşii 
Dvs. cum cred că nici Dvs. 
nu vă deziceţi de ei, voi 
insista asupra responsa- 
bilităţii Dvs. pe care, în 

numele libertăţii, v'aţi asu- 


mat-o mereu, oriunde şi 
oricând în lume, aşadar şi 
faţă de poporul nostru. 
V'aţi asumat-o. Dar oare 
v'aţi achitat de ea? 

Vă răspund cu franchețe: 
NU. Momentul 6 Martie 
1945 e un clar exemplu al 
dezicerii Dvs. dela o datorie 
sacră, impusă chiar de 
statutul Dvs., de cea mai 
puternică democraţie a lu- 
mii. Pasivitatea Dvs. a dat 
frâu liber comunismului 
care n'a ezitat să ne umple 
țara cu morminte, cu puş- 
cării, lagăre etc., etc., adu- 
cându-ne, după 50 de ani de 
robie, la o ruină totală. 

Astfel v'aş aminti că: 

- în vreme ce la Yalta se 
târguia destinul nostru, 
preludiul lui 6 Martie 1945, 
cei mai buni dintre Români 


mureau pe câmpurile de. 


bătălie din Ungaria şi Ce- 
hoslovacia, convinşi că 
luptă pentru victoria de- 
mocraţiei în lume, adică şi 
la ei în ţară. În vremea asta, 
la Bucureşti, o mână de 
comunişti (dintre ei, nici 
jumătate cetăţeni ai țării), 
constituiți în "guvernanți”, 
aleşii lui Stalin şi nu ai po- 
porului român, îşi plani- 
ficau crimele. Când soldaţii 
noştri victorioşi s'au întors 
acasă la sfârşitul războiului 
au aflat cu stupefacţie că 
prin jertfele lor - peste 
150.000 de morţi - obţi- 
nuseră ce?: eliberarea de 
fascism, dar nu şi redo- 
bândirea democraţiei, ci... 
lanţurile comunismului. La 


Nu vreau să intru acum 
în detaliile simpozionului 
nostru (m'aş bucura dacă aţi 
avea curiozitatea să le cer- 
cetaţi), dar, cu riscul de a 
repeta unele lucruri spuse 
aici, voi trece în revistă 
câteva din suita de abdicări 
ale Dvs., care au precedat 
funestul moment 6 Martie 
1945 şi care apoi, în ava- 
lanşă, i-au urmat, 

- ați uitat (sau v'aţi făcut 
că uitaţi) că România era o 
țară în care democraţia era 
instituită de aproape un 
secol. 

- aţi uitat că Sovieticii ne- 
au răpit pământul nostru 
milenar, Basarabia şi Buco- 
vina de Nord, printr'un 
tratat-cârdăşie între comu- 
nişti şi hitlerişti, răpire care 
ne-a şi forţat să intrăm în 
războiul din Est, pur şi 
simplu pentru a ne elibera 
frații. 

- aţi mai uitat şi că în 
timpul armistiţiului, când 
crimele sovietice înroşeau 
cu sânge pământul nostru 
zi şi noapte, într'un dezmăţ 


ABONAŢI-VĂ LA ZIARUL 
CUVANTUL ROMANESC 


Abonamentele şi reinnoirea lor, se pot face 
după cum urmează: 

Din Canada şi U.S.A., se pot face 
(Money Order) sau “Cec Personal", 

Din Europa şi alte continente, prin 
"'Cec Internaţional" pe adresa ziarului: 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 
P.0.Box 78010 


"Cec Poştal" 


"Mandat Poştal' sau 


Westcliffe Postal Outlet 


CUVÂNTUL Ro | 
MÂNEgA - 
€ 


feroce, Americanii, parte 
responsabilă în comisia de 
armistițiu, ridicau din u- 
meri când Românii dispe- 
raţi băteau la uşă. i 

Uitând atât de multe, veţi 
înţelege de ce a putut să se 
petreacă evenimentul din 6 
Martie 1945. Ce-a mai ur- 
mat după aceea? Au urmat 
consecinţele acestor uitări. 
Una din ele a fost că nu ne- 
aţi recunoscut cobelige- 
ranța, calitate pe care o 
tnt din plin. Am fost a 
patra putere armată din 
Europa care l-a înfruntat pe 
Hitler. V'aş ruga să faceţi 
comparaţia cu Italia care a 
primit acest statut, şi pentru 
a cărei eliberare au murit 
zeci fe mii de Americani. 
Nu mai vorbesc de Tratatul 
de pace unde aţi ignorat 
complet drepturile noastre 
asupra Basarabiei şi Bu- 
covinei de Nord. Aş putea 
să vă dau multe alte exem- 

le. Dar mă voi opri asupra 
alegerilor din 1946. Aţi ştiut 
prea bine că ele au fost 
falsificate şi n'aţi făcut 
absolut nimic ca să le con- 
testati şi anulați. Inţelegem 
rațiunile neintervenţiei 
Dvs.: aţi vrut să vă menajaţi 
aliatul de-atunci, pe Stalin. 
Dar asta a însemnat o 
abdicare dela adevăr, o 
acceptare a minciunii co- 
muniste, focmai Dvs. care 
puneţi la baza democraţiei 
alegerile libere. Ba, mai 
mult, la puţin timp după 
asta, ați recunoscut guver- 
nul comunist din România, 
samavolnic cocoţat în 
fruntea țării. A fost su- 
ficient, căci de atunci pârtia 
dezastrului nostru sia tot 
lărgit. Când regele nostru a 
fost alungat, ultima licărire 
de democraţie aici, la noi, 
s'a stins. Şi stinsă a rămas 
50 de ani. 

Totul s'a petrecut sub 
privirile îngăduitoare ale 
Dvs. O vreme, noi, naivi, 
n'am crezut că ne-ati aban- 
donat. În sinea sa, fiecare 
Român îşi zicea: "Nu se 
poate. Vor veni Ameri- 
canii!" Pentru a vă pregăti 
sosirea, mulţi Români au 
pus mâna pe armă. În acest 
sens, lumea întreagă ar 
trebui să afle că România a 
fost unica țară căzută în 
orbita comunistă unde a 
avut loc asemenea mişcare 
de rezistenţă armată. Dvs. 


nu veți şti niciodată câţi, 


Români au sfârşit în faţa 
plutonului de execuție sau 
au înfundat puşcăriile co- 
muniste nutrind speranţa 
că... "vin Americanii”, 
Adevăraţii Americani, 
eliberatori, cum ne închi- 
puiam noi, n'au mai venit 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


* Nu garantăm SPT arti 
colelor mai lungi 

dactilogratiate la 2 rânduri: 
Redacţia nu doreşte s 
tervină cenzurând pri 
împrejurărilor, 

supradimensionate. 


E ntu . 
noastră. Număr at sclavi 


a şi sporit când 1 sclavilor 
America, țara tipalla dă. 
acordă Clauza N Ttăţii, > 
celei mai Favoriz lunii 
nului Ceau 
siderentul 
independent de Mcăele 


ee „ca 
ce foametea, şi pia ) 
bolile, făceau a ii i 
casa Românului de aut 
distrugându-l, Când i 
când, vă încerca inima zi ; 
o tresărire duioasă, poate că E 
a remuşcare, şi, vă aduceaţi 
aminte că şi pe-aici lrăiese 
oameni care suferă, Atunci 
îi invocaţi lui Ceauşescu 
drepturile omului, O for. 
malitate. Fiindcă de îndată 
ce el vă scotea în faţă ar. 
gumentul “amestecului în 
treburile interne", Bata, -. 
demersul Dvs. murea, De- „3 
sigur, ca să nu stricaţi trai- 
nica "prietenie democrato- 
comunistă"! E. 
Cu astea, nu vă spun 
vreo noutate. Greşita poli- 
tică a Dvs. faţă de poporul 
român v'a'fost semnalată - 
mult înaintea mea de chiar — 
unul dintre oamenii Dys,, 
DL. David Funderburk, am- 
basador SUA la Bucureşi 
timp de 4 ani, în perioada 
1981-1985. EI a scris cartea 
"Pinstripes and Reds"ti- 
părită în SUA în 1987 (câţi. 
dintre Dvs. or fi citit-0?), şi. 
din această carte citez acum: 
"Într'o bună zi, întreaj 
istorie a mizeriei, 
lagurilor şi a mor abi 3 
comunisti va ieşi la iveală. 
Americanii vor trage la 
răspundere Departamentul. . 
de Stat pentru perpetuartă 
politicii greşite care e 0“ 
amenințare pentru Statele, i 
Unite, şi care nu e de nici. ș 
un folos pentru popoarele. 
captive. Iar pericolul scli-.. 
viei comuniste şi al ex: 
pansionismului sovietic YA. 
fi scos la lumină pentruâ Îi. 
văzut de toată lumea: Fa 
Şi iată că această bun 
zi” a venit: eroica Zi ae 
Decembrie 1989. Aur za 3 
singuri, prin voința În 
rilor noștri, călăul pie, e 
şescu a fost înlătura |, 
închipuiam toţi câ i Na 
prăbuşi şi comunism i 
fost însă așa, observă 


i eveniment. s 
la 5 ani dela ere în pagiă 


4 pagin 


in forţa 
textele 


George BĂLAŞU | 


Hamilton, Ontario, Canada L3c 7N5 


Second Class Mail Registration Number 4133 
REINNOIŢI-VA ABONAMENTUL 


e 
-Manuscrisele nepublicâ! 


nu se înapoiază. i 


*Reproducerea articolelor 
este interzisă fără m 
ționarea sursei, 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


n Oa 


MAI 1995 


CINE E DE VINĂ? 


k Necazurile se țin lanț de 
biata noastră țară: furtuni 
cu pierderi de vapoare, 
ameninţări cu bombe. 
urmate de prăbuşirea unui 
avion, inundaţii şi cine mai 
ştie ce? za 

Şi... culmea ironiei: Ro- 
mânia, ţară făcând din tot- 
deauna parte din Europa, 
după cinci ani de guvernare 
inconştientă şi antiromâ- 
nească, este pusă în situaţia 
de a accepta compromisuri, 
ori de a nu fi primită în 
Europa. 

Prin adoptarea la 26 A- 
prilie a Amendamentului 
nr.9 la Raportul Colum- 
berg, țările membre (înce- 
pând din 1990), precum și 
cele ce vor deveni membre 
ale Consiliului Europei în 
viitor, vor trebui să se con- 
formeze  Recomandării 
1201. 

Art.11 al acestei reco- 
mandări sună astfel: "În 
regiunile în care sunt ma- 
joritare, persoanele aparți- 
nând unei minorități na- 
ionale au dreptul de a 
dispune de autorităţi locale 
sau de a avea un statut spe- 
cial, corespunzător cu si- 
tuaţia istorică şi teritorială 
specifică şi conform cu le- 
gislația internă a statului”. 
In ce ne priveşte, acest ar- 


Mihaela MOISIN 


ticol contravine Constituţiei 
României, constituţie recu- 
noscută ca fiind democrată 
măcar dintr'un punct de 
vedere: al minorităţilor. 

In aceeaşi lună Aprilie, 
Preşedintele Adunării Par- 
lamentare a Consiliului 
Europei, Miguel Angel 
Martinez, a vizitat Româ- 
nia. În concluzia vizitei 
sale la Bucureşti şi Cluj, 
acesta a considerat că Re- 
comandarea 1201 este ca- 
ducă, unicul reper în mate- 
rie de protecţie a minori- 
tăților rămânând Conven- 
ția-cadru. Întors la Stras- 
bourg, Dl. Martinez însă a 
fost pus în faţa unei situaţii 
dificile, când fiind în mi- 
noritate totală, a trebuit să 
supună un amendament 
Adunării Parlamentare, 
care a fost adoptat în grabă. 
Ce s'a întâmplat în această 
săptămână? Cu timpul pro- 
babil că se va afla, tot aşa 
cum s'a aflat şi despre 
pactul secret Ribbentrop- 
Molotov, şi despre Yalta şi 
câte ceva despre... Malta. 

Ce interese majore sunt 
tratate azi la Strasbourg, 
când se adoptă acest amen- 
dament, parcă făcut special 
pentru România, relativ la 
minoritatea maghiară, sau 
la Washington, unde Preşe- 


ÎNTRE DOUĂ LUMI 


Urmare din pag,1 
nul Văcăroiu nu se abate cu nimic dela traseu. Pentrucă 
atunci când o spune, nu are de gând s'o şi facă. Şi aşa, 
la-adăpostul trucurilor intitulate "programe de - 
| nare” înfloresc tot mai mult şi mai mult minciuna, 


demagogia şi corupţia. 


Ne întrebăm, de ce acum când Neamul s'ar putea 
afirma slobod în cele bune, el se afirmă pe planul 
răvăşirilor şi răutăţilor patronate de Preşedintele 
Iliescu. Parcă nevrând să scape de tagma comunistă, 
el se bălăceşte în apele acesteia, destrămătoare de 
putere şi de unitate în cele bune, ca să nu mai fie loc 


pentru "buni Români”. 


Parafrazându-l pe Nicolae Iorga, tot ce-i nefericit 
se întâmplă pentrucă undeva "Neamul Românesc nu 
mai este el". În fapt comunismul a băgat Neamul 
într'o fundătură din care el nu mai ştie cum să iasă. 
Căci elita i-a fost ucisă iar fără de ea, meandrele răvă- 
şirii lui spirituale stau de-a curmezișul. După cum, în 
chip clar, tot de-a curmezişul mai stă şi inducerea în 
mentalitatea că Românul n'ar mai avea altă posibili- 
tate decât a sistemului care l-a înjugat. Adică să tră- 


iască în continuare isterismul vechii lumi comuniste. 

S'a ajuns în fundătura din care e greu de ieşit 
pentrucă Neamul a pierdut busola valorilor spirituale 
care trebuesc recuperate. Numai așa se poate explica 
de ce pentru el este extrem de dificil să se elibereze 
de tirania răului pe care îl simte şi trăieşte, pe care îl 
detestă dar pe care nu ştie cum să-l înlăture. Ne 
întrebăm mereu asupra acestei soarte maştere, soarte 
de import din cea mai mare blestemăţie a lumii. 
Blestemăţia iadului în luptă cu ale lui Dumnezeu şi 
purtată de simbolul ciocanul şi secera morţii. dz 

Nimic nu poate fi mai oribil decât actele criminale 
cărora le cade victimă ţara, dar pe care lumea no- 
menclaturistă, care este spărgătorul şi corupătorul în 
acţiune, le ignorează cu principiul pervers că scopul 
scuză mijloacele. lar în grija de a nu fi prinsă, ea 
nimiceşte orice mărturie compromiţătoare şi pe 
oricine ştie prea multe și spune adevăruri incomode. 
Ea vrea un zid al tăcerii ca nimeni să nu mai vor- 
bească despre lucruri neoportune pentru ea. 

Criza de moralitate şi mârlănismul care sunt în 
continuă ofensivă încă n'au găsit nici un cadru care să 
le stopeze. De aceea jocul puterii ţine cursul lui de 
deghizare şi de opunere cu înverșunare la cursul 
firesc al istoriei. Lumea comunistă i-a smuls Ro- 
mânului sufletul cu care l-a înzestrat Dumnezeu 
pentru a îl înlocui cu unul supus direcţiei şi ascultării 
ei. Aşa se explică că ceauşismul este văzut cu tot mai 
multă indiferenţă, un lucru care intră în anormal. În 
fapt anormalul începe şi cu lipsa simțului de reacţie 
în contra a 45 de ani de regim comunist. ; 

Va suporta România să fie minţită şi batjocorită la 
infinit? În încleştarea de acuma dintre lumea 
comunistă şi anticomunistă, ea este la punctul de 
echivoc: dictatura democraţiei sau democratizarea 


dictaturii!! 


Eugen BÂRSAN 


dintele Snegur al aşa-zisei 
Republici Moldova este 
tratat regeşte în câteva rân- 
duri de către Preşedintele 
Bill Clinton, şi ajutat eco- 
nomic? Istoria ne va da 
răspunsul. Se pare că şi 
dintr'o parte şi din cealaltă, 
ne pasc noi necazuri. 

Şi toate acestea se dato- 
rează numai lui Ion Iliescu 
şi guvernelor dela condu- 
cerea României din ultimii 
cinci ani. 

Faptul că Ion Iliescu nu a 
fost interesat în încheierea 
unui tratat cu Ungaria, la 
timp, după Revoluţia din 
Decembrie '89, după cum şi 
lipsa de interes în reîntre- 
girea României cu teritorii- 
le smulse de URSS, ne-a 
dus în cea mai mare măsură 
la această situație. 

Prin simplul fapt că lon 
Iliescu a ținut cu dinţii de 
scaunul prezidenţial, în loc 
de a-l lăsa unui alt condu- 
cător cu credibilitate morală 
în fața guvernelor occiden- 
tale, arată anti-românismul 
lui. Cine ar putea colabora 
pe plan internaţional cu 
Nliescu, cel care a adus 
minerii în Piaţa Univer- 
sităţii? Cum putea lon 
Iliescu să creeze un lobby, 
pentru a contracara pe cel 
maghiar, atât la Washing- 
ton, cât şi la Strasbourg? 


Ton Iliescu, ar fi putut cel 
puţin să se intereseze de 
reîntregirea ţării şi de 
garanţia graniţelor Româ- 
niei, aşa cum conducătorii, 
aproape la fel de comunişti 
ca şi el, ai celorlalte ţări ie- 


„ şite de sub comunism o fac. 


Dar în timp ce Germanul 
este German şi Ungurul 
este Ungur, Ion Iliescu nu 
este Român. El nu are ni- 
mic pentru această ţară, şi o 
lasă de izbelişte; el este 
supus Moscovei, dela care 
primeşte instrucțiuni de 
comportare. 


Acum, după adoptarea 
recomandării 1201, nego- 
cierile care se duc, în faza 
finală pentru semnarea 
tratatului româno-ungar pot 
fi afectate negativ. Ungurii 
vor insista în includerea 
unei referiri la recomanda- 
rea 1201 în cadrul tratatului 
cu Românii, deşi aceasta are 
un caracter de opţiune. 
Dacă se va ajunge la această 
includere, abia atunci reco- 
mandarea 1201 ar putea 
avea caracter obligatoriu, 
putere de lege. 


Singura posibilitate de a 
preveni caracterul juridic al 
recomandării 1201, în cazul 
includerii ei în tratatul 
româno-ungar ar fi prin 
adăugarea menţiunii: "Cu 
excepția art.11", 


Astăzi, în ceasul al doi- 
sprezecelea, Ion Iliescu ar 
trebui să demisioneze, să 
lase pe adevărații Români 
cu dragoste de ţară şi de 
popor să încerce să repare 
toate distrugerile pe care el 
le-a făcut în anii lui de con- 
ducere. 


România, fiind pe lista 
neagră a Consiliului Euro- 
pei va fi desigur monitori- 
zată mai mult decât oricine, 
este mare nevoie de ade- 
văraţi Români, de adevăraţi 
diplomaţi, care să apere 
interesele ţării şi să ga- 
ranteze graniţele ei, fără 
autonomii teritoriale. 


Căci cine are mai multe 
drepturi în România decât 
minoritatea maghiară? In 
nici un caz poporul român. 


CE SĂ FIE, CE SĂ FIE 
CU ATATA CURTOAZIE? 


Preşedintele Statelor Unite, Dl. Bill 
Clinton, l-a invitat de două ori la Casa 
Albă pe omologul său, Preşedintele 
Republicii Moldoveneşti, Dl. Mircea 
Snegur. Cum există o diferență de vreo 25 
de cm. între cei doi omologi, dubla în- 
tâlnire naşte întrebări: 

Revista "Puncte Cardinale”, Martie 
1995, susţine că ar exista un plan ca 
Moldova să admită câteva sute de mii de 
Evrei care, după ce-și vor căpăta cetățenia 
moldovenească, la viitoarea Unire cu Ţara 
Mamă, aceştia vor deveni automat ce- 
tăţeni români. De notat că pacea dintre 
Evrei şi Arabi stăvileşte viitoarele aşezări 
ale Evreilor în teritoriile cucerite. 

Un alt motiv de curtoazie: 

După aterizarea zdruncinată a noului 
Ambasador la Bucureşti, Dl. Alfred H. 
Moses (reamintim de cele şapte scrisori 
de protest ale legiuitorilor care-l acuzau 
c'a fost prieten cu Ceauşescu (acuză pe 
care DI. A.M. o respinge) acum, într'un 
articol, "Alternativa României: Reformă 
rapidă sau stagnare şi instabilitate”, 
publicat în "The International Herald 
Tribune" (17 Martie) Dl. ambasador ne 
arată harta şi ne spune pe ce drum s'o 
luăm cu traista: 

După juste critici aduse regimului, 
domnia sa cere Parlamentului să adopte 
Legile privatizării şi a falimentului 
precum şi crearea bursei de valori, măsuri 
necesare ca România să devină "partener 
deplin al Occidentului”, cu surprin- 


"In mod sigur, o atare situaţie va stârni 
vechile temeri ale Românilor de a fi lăsaţi 
într'un vacuum politic şi de securitate 
între Est şi Vest. Poporul român îşi mai | 
reamintește cum Franţa a abandonat Mica 
Antantă la Miinchen, în 1938, lăsând 
România să se descurce singură între 
Germania nazistă şi Rusia stalinistă, cu 
consecințe dezolante." 

Mulţumim pentru această justă re- 
cunoaştere postumă, dar nu ne putem 
înăbuşi “vechile temeri”, 

Vor democraţiile, în meci cu Rusia, să 
aşeze România ca un pion pe eşichierul 
politicii internaţionale? 

Poporul român nu-i nevoie să fie 
cumpărat, temporar, ca mercenar (cum 
sunt cumpăraţi unii conducători, şahi, 
regi ori şefi de triburi ca să lupte contra 
comunismului. Românul a văzut pe- 
ricolul roşu în timp ce democraţiile îl 
scărpinau în coarne pe Stalin. Apusul 
trebue să înţeleagă că naționalismul 
generaţiilor de ieri şi de azi, de care se 
tem politicienii ieftini, nu înseamnă a fi 
nazist ori antisemit, ci înseamnă cinste, 
dreptate, o viaţă morală şi scut de apărare 
al Credinței şi Tradiţiei noastre milenare. 

Nu vrem un nou Miinchen 1938. 

Dar vrem ca stegarii bătăliei pentru 
Dreptate să fie ei înşişi oameni drepți şi 
să nu se mai repete târguri de cinci 
minute pe petece de hârtie, aşa cum 
Churchill, în numele “Aliaților”, ne-a 
vândut 90% Moscovei. 


zătorul adaus: 


Stroe MOLDOVAN 


SCRISOARE DESCHISĂ 


Urmare din pag. 2 

După o primă clipă de 
recul, comuniştii şi-au re- 
venit şi forţa lor a crescut 
brusc, şi tot creşte. Ma- 
chiaţi, desigur, camuflaţi în 
straie “democratice”, ei ne 
conduc şi acum; 

Şi ce-aţi făcut Dvs. în tot 
acest timp? Ne aşteptam că, 
dacă n'aţi venit atunci, în 
1945, vă veţi grăbi să sosiți 
acum, imediat după De- 
cembrie 1989. Ar fi fost 
măcar pentru a vă achita, fie 
şi în parte, datoria morală 
deschisă în 1945 și rămasă 
încă neacoperită. 

Dar n'aţi venit. Aţi stat în 
casele Dvs. la căldură, la 
adăpost, şi aţi privit la 
televizor "procesul" Ceau- 
şeştilor, teroriștii din 
România, ciomăgelile dela 
Târgu. Mureş, bestialităţile 
mineriadei care a devastat 
Bucureștiul, circul aşa- 
zisului parlament etc.; etc. 
Aţi privit şi v'aţi indignat. 
O oră, două, poate nici atât. 
După care v'aţi reluat în 
linişte afacerile, hotărind că 
România e o ţară instabilă 
şi nu merită atenţie. Fără să 
vă puneţi întrebarea: oare 
toate câte le-aţi văzut la 
televizor nu sunt tot roa- 
dele sclaviei comuniste? 

În sfârşit, au venit ale- 
gerile din 1992, primele 
“alegeri libere" după dic- 
tatura comunistă. Dvs. v'aţi 
mulțumit să trimiteţi câţiva 
observatori. Cu unele nea- 
junsuri neimportante, ați 
avizat că ele au fost corecte. 
Cu asta viaţi liniştit con- 
ştiinţa. Fără să vă puneţi 
problema că, fie şi dacă ele 
ar fi fost pe deplin corecte 
formal (cum de fapt nici 
n'au fost), ele au fost total 
incorecte în fond. Pentrucă, 
cine a votat în 1992? Un 
întreg popor care, vreme de 
50 de ani, n'a știut nici o 
clipă ce e libertatea. Și ce 
opțiune poate avea un 
sclav? El a văzut pe liste 
aceiași stăpâni de ieri, cum 
aceiaşi stăpâni (foşti ac- 
tivişti, foşti secretari p.c.r, 
etc.) îi supravegheau urna. 
Cu frica în sân, veche de o 
jumătate de secol, pe cine 


să voteze el? Aşa se face că 
țara e condusă azi, în de- 
mocraţie, de aceiaşi oameni 
care au condus-o şi în co- 
munism. 

Realizările lor, în cei 5 
ani de când conduc, vă stau 
la vedere. N'aveţi decât să 
veniţi să le vedeţi, dar nu în 
discuţii oficiale cu ei, ori la 
recepții şi simpozioane etc., 
etc., ci stând de vorbă cu 
omul de rând, ţăran, mun- 
citor, elev, student, şi veţi 
înţelege atunci că comu- 
nismul, pe care îl credeam 
toți muribund, dă semne de 
viguroasă vitalitate. Dar tot 
la ei veţi regăsi şi sufletul 
adevărat al acestui popor. 
Sunt oamenii simpli, care 
vor să scape de lanţuri, dar 
încă dezorientaţi, neştiind 
cum s'o facă. Ei văd în 
fruntea ţării pe aceiaşi 
stăpâni de ieri. Şi că sunt 
aceiaşi, vă pot da un recent 
exemplu: un om de marcă al 
conducerii ţării mele, care 
declară mereu tuturor Oc- 
cidentalilor cu care se în- 
tâlneşte că "singura cale a 
iegirii din criză a României 
e economia de piaţă", a 
afirmat aici, de curând, la o 
întâlnire cu muncitorii că 
"economia de piaţă se 
bazează pe_corupție şi 
imoralitate”. În fața acestei 
duplicităţi nu poţi să nu te 
întrebi cum arată cu ade- 
vărat acel individ. Poate că 
e făcut din două jumătăţi: 
una comunistă şi una de- 
mocratică? lată oamenii cu 
care staţi Dvs. de vorbă azi, 
aici, la noi. 

Parafrazându-l pe acest 
domn, eu spun că IEŞIREA 
ROMÂNIEI DIN CRIZĂ E 
LICHIDAREA SCLAVIEI 
COMUNISTE. Aparent, 
comunismul a căzut. În 
realitate însă, relele lui nu 
contenesc să ne macine. 
Sub toate aspectele, ruina e 
de nedescris. Dar răul cel 
mai grav pe care I-a făcut 
comunismul țării mele e de 
natură educațional-morală. 
Aici, sub acest aspect, se 
cere urgentă intervenţie. 
Sunt lezate aici înseşi min- 
ţile oamenilor, dezvăţate să 
mai judece logic. Îmbol- 


năvite grav de propaganda 
comunistă, ele au neapărată 
nevoie de limpezire, aş 
numi-o RECONVERSIE 
MENTALĂ. 
În această operă de re- 
lantare a democraţiei în 
România ajutorul Dvs. ar fi 
capital. Sunteţi liderii celei 
mai puternice ţări demo- 
cratice din lume. Şi credem 
că nu vă sunt indiferente 
nici celelalte locuri pe unde 
există democraţia, mai ales 
când e vorba de una firavă, 
cum e acum cea din Ro- 
mânia. Altfel, pericolul de a 
reveni tirania - comunistă, 
neo-comunistă, sau cum se 
va mai numi ea - pluteşte în 
aer. Vom pătimi iarăşi noi, 
dar nici Dvs. nu veţi fi 
scutiţi de necazuri. 

Problema e să veniţi. 

In 1945, când conducă- 
torii partidelor noastre is- 
torice au protestat împo- 
triva actului samavolnic 
dela 6 Martie 1945 pe lângă 


Averell Hariman, om cu - 


cuvânt greu în politica 
SUA, răspunsul acestuia a 
fost: "Dacă nu vă convine 
situaţia, aveţi alături Marea 
Neagră, refugiați-vă acolo." 
Acest răspuns cinic a fost 
cunoscut de foarte puțini 
Români, care şi-au făcut 


bagajele şi au emigrat. La 


urechile poporului român 
n'a ajuns. Fiindcă dacă ar fi 
ajuns... cine ştie? La ora 
aceea, întreg poporul român 
continua să spere că... "vin 
Americanii”. Numai banda 
comunistă a guvernanților 
dela Bucureşti ştia dela 
Stalin că n!'o să mai veniţi. 
Drept care au şi început să 
sape groapa ţării, aruncân- 
d-o, cum se vede, în haos. 

Aşa că, dacă v'aţi hotărit 
să nu mai veniţi, e bine să 
ne-o spuneţi cu glasul tare, 
răspicat. Ca să nu ne mai 
legănăm în iluzii, cum ni 
s'a mai întâmplat. Marea 
Neagră nu s'a mutat, e încă 
lângă noi. 

u respect, 


Banu RĂDULESC 


2 a mu dl si 


LA 


a aa ac 1 ODO DI O LA tea o în a cama at AR pia a a 


PAGINA 4 


MAI 1995 Ese 
RI = 


Scrisori esenţiale 


ȚĂRANII ŞI ŢARA 


Domnule Radu Vasile, 


Se produc astăzi în ţară 
lucruri atât de grave încât 
numai optimismul funciar 
ne opreşte să nu socotim că 
trăim - economic şi moral - 
o catastrofă. Modul pesi- 
mist nu ne caracterizează 
dar "scăparea din mână” a 
țărănimii - atât de către 
Putere dar mai ales de către 
Opoziţie - arată că ţara mai 
are încă foarte mult ca să se 
întoarcă la sine. Ne sur- 
prinde că un partid care-şi 
zice "naţional țărănist" nu 
aduce în discuţie nimic 
despre țărani, lăsând actua- 
lul front al plugarilor numit 
PDAR, să zăngăne strident 
- de pe poziţii marxiste - 
problema țărănească. În 
politica de azi cuiul lui Pe- 
pelea, nodul gordian toc- 
mai aici se află - în pro- 
blema țărănească. Minţile 
luminate ale neamului şi 
firile dăruite nevoilor 
generale trebue să "scoată 
cuiul” şi să "desfacă nodul" 
pentru a scoate țărănimea 
din ameţirea comunistă. 
Acum, mai mult ca oricând, 
bătălia pentru adevărul so- 
cial se dă între persoane, 
între personalități (sau mai 
puțin personalităţi) care vor 
schimbare cu cele ce ţin cu 
străşnicie de ce a fost, pro- 
movând şi menținând, 
“continuitatea”. Ele repre- 
zintă - în fond - ideologii 
diametral opuse şi irecon- 
ciliabile ce se învârt în 
jurul proprietăţii. Aceşti 
oameni apar în societate ca 


indivizi plăcuţi, credibili şi - 


mai ales cu autoritate sau 

invers - neplăcuţi, incredi- 

bili, fără autoritate. 
Aceasta este percepția 


oamenilor simpli de la oraş 
şi a majorităţii copleşitoare 
ce-o reprezintă țăranii, ţără- 
nimea. 

Pentru țăran adevăratul 
om politic plăcut, credibil 
şi autoritar este cel care face 
ceva pentru țară. 

Pentru țăran promisiu- 
nile făcute cu grijă faţă de 
el şi pentru omul sărac în 
limbajul uneori violent (a 
la C.V. Tudor) sunt edifica- 
toare. 

Țăranul are slab aparatul 
propriu de percepţie (şi de 
măsurare) a ceea ce s'a făcut 
din cât s'a promis. El îl iartă 
pe cel care ştie să-i zâm- 
bească şi "să-i explice" de ce 
n'a făcut ce-a promis. Lui 
trebue să "i se deschidă 
capul" asupra acestui as- 
pect. 

Țăranul trebue ajutat să 
treacă dela minciuna că nu 
Ion Iliescu i-a dat pământ, 
la adevărul că nici după 
cinci ani n'a primit înapoi 
Pământul lui sau al părin- 
ților lui, luat cu japca la 
colectivă, şi că nici acum nu 
i s'a dat certificatul de pro- 
prietar. 

El trebue avertizat că 
acest lucru se va întâmpla 
în primăvara anului viitor, 
dar că va fi tot un gest de- 
magogic, electoral, deoarece 
va rămâne tot la cheremul 
statului care-i va mări 
impozitele, îl va obliga în 
continuare să semene ceea 
ce hotăreşte “asociaţia”, va 
trebui să lucreze cu aceleaşi 
atelaje ale SMA-ului, care-i 
va goli de tot buzunarele şi 
că nu va primi credite pen- 
tru nevoile sale. 

Țăranul trebue ajutat să 
înţeleagă că ţara nu este 
prefectul, senatorul, depu- 


Teodor BRĂILEANU— 


tatul şi preşedintele actual 
ci el, ei, noi, chemaţi să de- 
cidem cine trebue să ne re- 
prezinte și să facă parte din 
administrarea țării ca cei 
mai buni gospodari. 

El trebue ajutat să facă 
distincţie între conducerea 
centrală, diriguitoare prin 
legi şi hotăriri ale guver- 
nului, şi conducerea locală - 
uneori cu primari de-ai 
Opoziţiei - care nu pot face 
decât ceeea ce le permite 
legea şi banii - alarmant de 
puţin - pe care îi dă guver- 
nul pentru nevoile locale. 

El va trebui să vadă lim- 
pede că politicienii prove- 
niți din foştii activişti vor 
arunca vina pe “hoțul de 
Pâgubaş" pentru dezastrul 
naţional al oraşelor în gu- 
noi şi al satelor în noroi. 


Țăranul trebue să înţe- 
leagă clar că actuala putere 
nu scoate un cuvânt despre 
tradiţie şi modul de viață al 
ţăranului român crescut în 
respectul sfânt faţă de stră- 
moşi, credinţă şi conducă- 
tor, care a fost domnitorul, 
voievodul, adică regele. Că 
România n'a fost republică 
decât în comunism şi acum 
când a avut în istoria sa doi 
preşedinţi de republică, 
amândoi aleşi dintre cei 
mai mari comunişti care au 
fost pe acest pământ. 


Astfel ţăranii se vor reîn- 
tâlni cu ţara prin căpătarea 
integrală a adevărului, mo- 
ment în care va începe 
schimbarea necesară pentru 
întoarcerea ţării la sine, 


In acest efort național un 
mare rol va trebui să-l aibă 
Opoziția, cu precădere par- 
tidul naţional țărănesc creş- 
tin și democrat, 


COMUNISMUL,BOALA SOCIETĂŢII 
SECOLULUI AL XX-LEA 


(partea a doua) 


————— Av. George VASU———— 


Necazul este că "omul 
nou", născut în comunism, 
nu-şi păstrează însuşirile 
moștenite dela părinţi, 
bunici şi străbunici, ci 
devine un fel de “şme- 
cheraş” care, în scopul de a 
parveni, luptă să se stre- 
coare printre toate "Furcile 
caudiene” ale partidului 


„comunist. 


În primul rând, se inscrie 
în P.C.R. (Partidul Comu- 
nist Român) dacă nu are 
bineînţeles o "origine deo- 
chiată”, apoi începe lupta 
“ascensiunii” pe scara ierar- 
hică a societăţii, folosind 
orice mijloace pe care le-a 
învăţat ca "şoim al patriei, 
pionier, utecist" şi în fine 
devine “omul nou” creat de 
comunism după "chipul şi 
asemănarea lui", A 

În prima Constituţie din 
1952 s'a perevăzut în art.86 
că P.M.R. (Partidul Munci- 
toresc Român) este forța 
conducătoare a tuturor 
organelor şi a adminis- 
traţiei de stat. Cu alte 
cuvinte, pe baza unei 
politici elaborate de par- 
tidul unic şi a îndrumărilor 
sale, “oamenii muncii 
construiau socialismul în 
țara noastră. Comuniştii au 
știut, având experienţa 
bolșevicilor ruşi, că în 
primul rând trebue să-l faci 
pe cetățean să nu ştie de 
Dumnezeu, de care îi era 
frică şi îl făcea să ducă o 


viaţă normală. O societate 
fără Dumnezeu este ceea ce 
îi trebue comunismului. S'a 
scos studiul religiei din 
şcoli, copiii au fost învățați 
să nu se mai ducă la bise- 
rică, iar bunicii şi părinţii 
nu mai aveau nici o influ- 
enţă asupra lor, deoarece se 
organizau spectacole, în- 
truniri, jocuri şi distracţii în 
timpul slujbelor dumini- 
cale. Menţionez că nici du- 
pă Revoluţia din 1989 nu se 
predă religia în şcoli. 

Comunismul nu este un 
partid politic care să aibă 
efeete temporare asupra 
societăţii. El este o "orân- 
duire socială" menită să 
creeze "omul de tip nou” cu 
mentalități specifice, duş- 
man a tot ceea ce nu este 
comunist. 

De aceea consider comu- 
nismul O BOALĂ SOCIA- 
LĂ care ucide încetul cu 
incetul cele mai bune și mai 
frumoase sentimente ale 
omului obişnuit. În primul 
rând, "omul nou” a fost 
îndepărtat de Dumnezeu, 
de a cărui frică nu își mai 
infrână pornirile primare. 
În al doilea rând, a creat o 
mentalitate politică, să res- 
pecte clasa socială din care 
făcea parte, să muncească 
precum o "vită” care trage 
la jug în folosul clasei mun- 
citoare, din care face parte. 
În al treilea rând, incetul cu 
încetul, sistemul l-a obligat 


pe "omul muncii" să devină 
mincinos, hoţ şi să nu mai 
aibă noţiunea de onoare. 
Cuvântul onoare în comu- 
nism a devenit o noţiune 
abstarctă şi nimeni nu o 
practică nicăieri nu este mai 
adecvat dictonul lui Jean 
Jacques Rousseau: "Omul 
este bun dela natură, dar 
societatea este aceea care îl 
corupe", 

lată câteva considerente 
ce mă îndreptăţesc să susțin 
că este o boală a societăţii 
secolului XX, de care nu va 
scăpa decât după câteva 
generaţii, cu eforturi mari 
de reeducare. Susţin că este 
o boală, căci așa cum se 
întâmplă în multe boli 
grave, consecințele lor se 
menţin un timp îndelungat, 
tot aşa pe unde a trecut 
comunismul el dăinuie şi 
acum, Este cazul Poloniei 
catolice, Ungariei, Bulga- 
riei, Ucrainei, României şi 
Rusiei, care au avut alegeri 
după desfiinţarea statului 
comunist, dar prin noile 
alegeri au fost aduşi la 
putere tot comuniştii... 
Aceasta pentrucă boala co- 
munistă persistă, 

Oamenii muncii crescuţi 
în comunism sunt învăţaţi 
să muncească puţin, să 
tragă chiulul, să înşele, să 
fure, Nu le convine statul 
de drept unde domneşte 
corectitudinea, onestitatea, 


Continuare în pag.5 


j 3 
În rândurile ce urmează 
voi folosi o expresie pusă în 
circulaţie de către scrisul 
acidulat al lui N.S. Govora 
şi anume cuvântul "Neamţ" 
atunci când se referea la cei 
pseudointelectuali care se 
pretindeau că sunt din 
România şi care nu erau 
legaţi cu nimic prin sânge 
şi suflet de țara care i-a 
adăpostit şi hrănit, ba mai 
mult chiar au contribuit la 
ruina ei socială, economică 
şi culturală. 

In ultima vreme circulă 
prin Nord America, pe la 
cinematografe de mâna a 
şaptea un filmuleţ făcut de 
un asemenea Neamţ din 
România, film intitulat "the 
Road Scholar", 

Neamţul în discuţie, cu 
nume răsunător Carpatin 
derivat dela Griinberg sau 
similar, se autoproclamă 
poet şi a scris scenariul 
filmului unde el este sin- 
gurul erou şi narator într'o 
engleză cu un foarte pro- 
nunţat accent maghiaro- 
român. 

Textul este scris cu un fel 
de umor special, atât de 
special încât m'am decis să 
scriu câteva rânduri ca un 
semnal de alarmă şi nu 
pentru calităţile “artistice” 
ale peliculei. 

Neamţul se recomandă 
dela început ca fiind născut 
în Transilvania (şi nu în 
România) în oraşul Sibiu şi 
este unul din ultimii 

Nemţi” cumpărt de Israel 
cu zece mii de dolari de 
căciulă, în 1966, el fiind 
unul din cei norocoşi, 
ceilalți Nemţi dispărând în 
aşa zisul holocaust, Când 
este vorba însă de holo- 
caust, tonul se schimbă, şi 
poetul cineast modifică lo- 
cul naşterii care devine în 
România unde - afirmă el 
fără să clipească în faţa 
neadevărului - cei din re- 
Ligia lui au pierit, insinuân- 


MONTREAL - BUCUREŞTI 
VANCOUVER - BUCUREŞTI 
CALGARY - BUCUREŞTI 
Bucureşti - Toronto 
Bucureşti - Montreal sus5760 
TORONTO-FRANKEURT 
TORONTO-LONDRA 
TORONTITO-AMSTERDAM 
TORONTO-LOS ANGELES 
TORONTO-NEW YORK 


NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: = 
* O FLOARE PERSOANELOR IUEITE DIN RO : 


BUCUREŞTI 


sUs760 


MANTA 


& AMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTA 
A RANI] DIFERITE OCAZII U 
* PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


+ CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI (PUTEŢI 
= TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC...) 


+ TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ŞI ÎN ORICARE 


ORAŞ DIN PROVINCIE 


du-se din nou falsul cu 
participarea noastră ca 
naţiune la acel genocid. 

Al doilea lucru care m'a 
întristat este atitudinea 
tipică a Nemţilor faţă de 
națiunea care le-a dat adă- 
post şi hrană. 

După ce au demolat cul- 
tura română cu contribuţia 
lor infectă la "realismul 
socialist” pentru care erai 
aruncat în închisoare dacă 
nu aderai la el, când corabia 
socialismului a început să 
ia apă, ca şi şobolanii s'au 
evacuat primii, cumpăraţi 
cu dolari donați din Ame- 
rica şi s'au refugiat tempo- 
rar în Canaan, unde nu a 
fost prea bine că trebue să 
munceşti şi eventual să-ţi 
rişti viaţa, aşa că au emigrat 
către Nord America, 

Acelaşi traseu l-a avut şi 
Neamul nostru din Tran- 
silvania, cu numele răsu- 
nător carpatin. 

Drept recompensă pen- 
tru ospitalitatea celei mai 
ingăduitoare democraţii, 
poetul nostru, Neamţ din 
Trasnsilvania, comite acest 
film în care ne arată că de 
fapt tot ce a văzut în că- 
lătoria lui dela Atlantic 
până la Pacific este demn 
de batjocură, subiect de iro- 
nie ieftină şi glume demne 
de groapa lui Ouatu, 
„Singurul lucru pozitiv, 
in concepţia lui, este comu- 
nitatea nemţească dim New 
York unde se mănâncă 
sănătos şi se petrece din 
plin şi unde este prezentat 
acel, dezgustător caracter, 
tot "poet" şi el, unul din 
intemeietorii mişcării hi- 
piste, al mişcării contra 
intervenţiei eliberatoare 
americane în Vietnam, po- 
sibil membru al partidului 
comunist şi homosexual 
impotent - ca să folosesc 
expresia lui Jean Genet, cel 


mai expert în homosexua- 
litate, 


VACANȚE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., M4C 1H8 
ş TEL: (416) 463-6000 e FAX: (416) 463-7990 
KITCHENER - TEL: (519) 743-2638; MONTREAL - (514) 769-6921 |N 
. VANCOUVER - Tel: (604) 931-8600 


UN MĂSCĂRICI i 
ŞI DEFĂIMAREA AMERICII 


— Radu DUNĂREANU— 


din Transilvania", pentru se 
cineva din afară ar reieşică 
Statele Unite sunt un amal-- 
gan de foşti hipişti, eşuări 
economice, ceva artişti 
plastici deranjați mintal, 7 
colonii religioase cel puţin 
ciudate, secte creştine de 
care îşi bate joc, Las Vegas 
plin de înşelătorii, o țară în 
care Indienii nativi sun! 
oprimaţi iar imaginea n0as 
tră despre America pentru 
care am venit aici şi ea nea 
primit, nu este decât o 
iluzie. go 
Când erau în Româniă 
după ce au contribuit din 
plin la instaurarea Com 
nismului şi a terorii să 
riste pe care o contro ţi 
complet, Nemţii - poală 
i, critici, istoric € 
prozatori, critici, aa 
- au poluat cultura 10! cal 
au distrus tradiţiile şi Vic 
limba. fas 09 
Când n'a mai foal Dă 
de supt de pe la ei stă 
literare şi plastice SEA ici 
tălpăşița şi s'au piei să 
pe colo, iar în Can ţină 
dau de ceasul morții Sr 
vie "cultura IrrITONE res: 
reviste de scandal S, NE 
taurante cu mititei $ 
male. 5 
Impertinenţa a mers fi 
nă acolo încât, it E 
în urmă, au Şi on: 
carțe “istorică” despă Co 
tribuţia neprețuită i spor. 
ților la... dezvoltare: a 
tului românesc Săi 
lica Rozeanu şialte trist 
Dar încep $ şă se 
când văd ca su incep rile 
insinueze i 
noastre de adoptie de 
dezvolte atei e zefle“ 
distrugere baz i 
mea și lipsă de repii nor 
Dacă un A ni vi fl 
mal, mediu, ar P'pj cu 
mulețul Nea 
nume carpatin Hindi d 
dreptate ar putea pi 
Continuare 


În prezentarea "poetului. - 


me 


D555. 15.15 I-L... .—..—.—.—._ __—....— x rs... II II 


i 


bac A ml e | 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


MAI 1995 


PAGINA 5 


LIBERCUGETĂTORUL "MĂI DRAGĂ" 


Tovarăşul Ion Iliescu - 
Preşedintele republican a 
jumătate dintre Românii 
din țară, cu drept de vot, a 
împlinit în 3 Martie a.c. o 
vârstă înaintată, a treia şi 
ultima. Este necesar să ne 
reamintim cu acest prilej 
că, din 1944 şi până astăzi, 
tovarăşul a slujit o cauză 
pierdută şi un regim co- 
munist impus de Ruşi cu 
forţa armelor, în coloniile 
hotărite la Yalta. Din fra- 
gedă pruncie revoluționară 
tovarăşul Iliescu a avut 
sarcini politice importante. 
La 14 ani a intrat în UTM, la 
19 ani făcea parte din CC al 
UTM, iar la 23 de ani de- 
venea membru al PMR. A 
urcat hotărît treaptă cu 
treaptă, sub cozorocul şep- 
cii lui Ghiţă Dej şi-apoi a 
Preşedintelui cel Mare. La 
26 de ani era secretar al CC 
al UTM, iar la 27 deputat în 
MAN şi preşedintele uniu- 
nii asociaţiilor studenţeşti 
din România. Acum 30 de 
ani devenea şef adjunct al 
secției de propagandă şi 
agitaţie a CC al PCR, iar la 
37 de ani era prim-secretar 
al C Cal UTC şi membru al 
biroului consiliului FUS. 
Au urmat 10 ani în comi- 

_tetul politic executiv al CC 
al PCR, ca membru su- 
pleant, 2 ani secretar PCR 
în Timiş şi 5 ani prim-se- 
cretar PCR în judeţul Iaşi. 
A fost rotit apoi la "munca 
de jos", 5 ani preşedintele 
Consiliului Naţional al 
Apelor şi apoi încă 5 ani 
directorul Editurii Tehnice, 
neclintit din nomenclatorul 
de cadre de bază al pecereu- 
lui ceauşist. 

- pecere şi 46 de activitate 
revoluţionară cu într'o 
viaţă în care nu i-a lipsit 
nimic şi'n care n'a profesat 
o zi în meseria pentru care 
s'a pregătit la Politehnica 
din Bucureşti, ca un ele- 
ment cu origine sănătoasă, 
fără bube'n cap! 

Zodia Peştilor s'a dovedit 
benefică pentru tovarăşul 
Iliescu, iar anii 1953-1955, 
când s'a luminat politiceşte 
la Moscova, l-au ajutat să 
mănânce toată viaţa o pită 
albă, fără griji, nevoi, neca- 
zuri, precum muritorii de 
rând. A fost în vederile 
Kremlinului încă de acum 
10 ani, ca succesor al Ceau- 
şeştilor şi visul de mărire i 
s'a împlinit în Decembrie 
'89, pe fondul vărsării de 
sânge nevinovat a peste o 
mie de oameni, în majori- 
tatea lor tineri. Cei ce-au 
luptat şi-au murit atunci au 
făcut-o pentru căderea dic- 
taturii ceauşiste, cu întregul 
ei cortegiu de slugi ghiftui- 
te şi pentru înlăturarea 
definitivă a comuniştilor 
dela putere, nicidecum 
pentru înlocuirea unui... 

„ escu cu altul mai perfid. 


Tovarăsul Iliescu, susţi- 
nut de Gorbaciov, s'a auto- 
emanat şi'n loc să se pen- 
sioneze ca un bătrân comu- 
nist devotat cauzei pentru 
care a dat din gură şi-a 
profitat o viaţă, a minţit 
națiunea cu provizoratul... 
definitiv, prelungind ago- 
nia comunistă, spre dispe- 
rare şi dezastrul naţional 
de-acum. Orice om gândit 
la minte şi cu'n elementar 
bun simţ ar fi stat de-o 
parte, evitând minciuna, 
diversiunea şi travestirea în 
hainele democraţiei, mai 
mult decât originale. 

In cinci ani de când s'a 
instalat la Palatul Regal 
dela Cotroceni, tov. Iliescu 
a făcut mult mai mult rău 
țării româneşti decât au 
izbutit bicefalii în 25 de ani 
de dictatură aberantă şi 
abjectă. Incet, dar sigur, 
revenim la totalitarism, pe 
drumul bătătorit de ei. 
Radioul şi Televiziunea ne 
intoxică zilnic, începând 
ştirile şi reportajele cu 
preţioasele indicaţii ale 
supermanului, priceput la 
toate şi la nimic! 

Exceptând slujbaşii apă- 
rători ai puterii, structurile 
comuniste şi îmbogăţiţii 
peste noapte, toată suflarea 
românească e un cazan în 
clocot, care se zbate sub 
pragul sărăciei. Orgolios şi 
prost dirijat de armata de 
consilieri, sfetnici şi slugi 
libidinoase pe care le-a a- 
dus în preajma sa, tov. 
Iliescu menţine cu încăpă- 
țânare la Palatul Victoria un 
Executiv pus pe căpătuială, 
insensibil la dezastrul eco- 
nomic şi intompetent 
_ Precum Parlamentul ma- 
joritar roşu şi Guvernul de 
marionete al Vodcăroiului, 
tov. Iliescu stă pe patru 
picioare solide, întovărăşite 
prin recentul protocol al 
cvartetului de coarde co- 
muniste. Setea de putere a 
lui Iliescu nu cunoaște 
limite, fiind tipică condu- 
cătorilor comunişti rupţi de 
realitate şi izolaţi de cei 
mulţi şi năpăstuiţi. Unica 
lui preocupare s'a dovedit a 
fi consolidarea acestei pu- 
teri discreţionare, mimând 
aşa-zisa privatizare şi re- 
structurare economică. 

Cum să realizezi un ma- 
riaj izbutit, între o demo- 
craţie gingaşă, suavă şi-un 
bătrânel îmbâcsit, îndoctri- 
nat şi ros de moliile bolșe- 
vismului care i-au intrat în 
sânge? Cum să faci o so- 
cietate democratică pros- 
peră, în care valorile reale 
să primeze, menţinând 
aceleaşi reclive comuniste 
în scaunele puterii? Cum să 
redresezi o ţară în derivă, 
cu nişte oameni a căror sin- 
gură preocupare este profi- 
tul şi căpătuiala personală, 
corupţia, demagogia, min- 
ciuna şi diversiunea? Zâm- 


betul patologic şi oratoria 
găunoasă nu-i pot face uitat 
trecutul comunist şi contri- 
buţia liber cugetătorului 
lon Iliescu la desăvârşirea 
operei de bolşevizare a ţă- 
rii, înainte de Decembrie 
'89, după cum nu-l pot ab- 
solvi de crimele comise în 
cei 5 ani de când s'a autoe- 
mant şi cramponat de jilțul 
republican. 


In societatea românească 
este o nedreptate cumplită, 
care stârneşte indignare şi 
revoltă, iar consensul şi 
concordia, des trâmbiţate 
de Iliescu, sună demult a 
cinism şi batjocură la adre- 
sa celor mulţi. Fiindcă nu se 
poate vorbi de armonie so- 
cială, câtă vreme "conduce- 
rea superioară criptocomu- 
nistă de partid şi de stat" 
nesocoteşte starea jalnică a 
naţiunii, la care s'a ajuns 
prin incompetenţa, infanti- 
litatea, dar mai ales încăpă- 
țânarea supermanului de a 
nu ceda puterea. 


În urmă cu 5 ani Timi- 
şoara lansa Proclamaţia 
firească şi de bun simţ ca, 
pentru primele trei legis- 
laturi consecutive legea 
electorală să nu dea "drep- 
tul la candidatură, pe orice 
listă, al foştilor activişti 
comunişti şi al foştilor 
ofițeri de Securitate”, Ilies- 
cu fiind primul vizat, ca 
pion otrăvit al ceauşismu- 
lui. Dacă regimul comunist 
ar avea un dram de logică, 
apoi logic ar fi ca tov. Ilies- 
cu să se recunoască învins 
şi să se retragă, ca unul din- 
tre cei direct răspunzători 
de aducerea ţării în sapă de 
lemn. Inflaţia, şomajul, 
blocajul financiar, preţurile 
demenţiale, corupţia dela 
vârf până la poale, min- 
ciuna, violenţa şi crima vor 
fi consemnate în analele 
istoriei noastre, drept ca- 
racteristicile nefastei peri- 
oade a activistului comu- 
nist Ion Iliescu - purtător 
declarat al virusului sără- 
ciei, supermanul revoluţiei 
şi reformei neîmplinite, 
Nenorocirea e că (Ghin)lon 
are de gând să ne “feri- 
cească" până la finele vieţii 
sale, iar în "consens" cu el, 
partidul personal ne-a dat 
asigurări că 8-12 ani de 
acum încolo se va afla tot la 
putere, ca tovarăşii să-şi 
rostuiască şi neamurile, la 
nivelul celei de-a şaptea 
spiţel! 

Vai şi amar de biata ţară, 
pe ce mâini murdare se zba- 
te să supravieţuiască, la 
cheremul unor minţi îndoc- 
trinate şi scăpate de sub 
control medical. La baza 
"succeselor" sale în viaţă stă 
activismul, concurenţa cu 
sine însuşi - susţine super- 
manul dela Cotroceni. Cu 
alte cuvinte, activismul... 
activistului comunist este 


COMUNISMUL,BOALA SOCIETĂŢII 


Urmare din 4 
munca peri tei respectul 
de sine şi al aproapelui. 
După părerea mea, res- 
pentru sine şi pentru 
societate este leacul de 
vindecare a bolii comu- 
nismului. 

Comunismul pi ze 
ectat nici propriile sale 
egi, cum este de pildă 

Decretul 92/1950 de na- 
ționalizare a caselor dela 
orașe, Acesta prevedea 
unele excepţii dela naţio- 
nalizare (casele funcţio- 
narilor publici, medicilor, 
avocaţilor etc.) excepții de 
care nu s'a ținut seama. 


După 1990 s'a făcut un mare 
număr de procese de re- 
dobândire a caselor naţio- 
nalizate. Instanţele au 
constatat că nu s'a respectat 
legea comunistă din 1950 și 
a dispus restituirea caselor 
naționalizate în mod abu- 
ziv şi contra legilor comu- 
niste, deoarece nu s'a res- 
pectat nici litera. şi nici 
spiritul legii 92/1950. In- 
stanţele judecătorești erau 
obligate conform art.3 din 
Codul Civil să judece, de- 
oarece "judecătorul care 
refuză de a judeca sub 
cuvânt că legea nu prevede 
sau este întunecată sau 


neîndestulătoare va putea fi 
urmărit ca fiind culpabil 
pentru denigrare de drep- 
tate”, 

Procurorul General a 
introdus însă recurs în anu- 
lare la Curtea de Casaţie, pe 
motiv că justiţia nu trebuia 
să judece procesele ci tre- 
buia să aștepte legea care se 
va vota de către Parlament, 
recursul fiind admis cu 24 
voturi contra 20. 

Acesta este un exemplu 
de boală comunistă ale 
cărei urmări vor persista 
peste tot în România, mulţi, 
mulţi ani de aici înainte ! 


Av. George VASU 


Sergiu RĂDULESCU—— 


nota definitorie a realesu- 
lui, care după ce şi-a supri- 
mat mentorul (înaintaşul 
rapid ciuruit al loviturii de 
stat din Decembrie '89) ne 
conduce pe acelaşi drum 
bătătorit al deznădejdii şi 
subnutriţiei, spre lumea a 
treia. 

Politologul, scriitorul şi 
oratorul Ion Iliescu nu 
poate ieşi din tiparele stas- 


ului comunist al vorbăriei 
fără acoperire faptică. De el 
şi de parveniţii din antu- 
rajul lui ţara n'are nevoie 
acum şi nicicând, fiind 
blestemul care va mai costa 
alte generaţii, până ce întu- 
nericul comunist va fi risi- 
pit definitiv. La alegerile 
din '96 se va repeta pro- 
babil trucul comunist din 
'92, când cei patru "adver- 


sari" l-au ajutat pe tov. 
Iliescu în turul doi al scru- 
tinului prezidenţial, pri- 
mind în schimb peşcheşuri 
grase, în ţară sau afară. 

Se vor găsi desigur, la 
timpul cuvenit, alţi Druci, 
Funari, Dragomiri sau Mân- 
zaţi "catindați”" trandafirii 
care să prelungească man- 
datul blestemului cotroce- 
nist până în anul 2000! 


VIAŢA PARLAMENTARĂ 


De Joia către prânz şi 
până Lunea după amiază 
palavaragiii aleşi taie frun- 


'ze la câini, fluierând a pa- 


gubă, pe banii electorilor 
păcăliţi. Bugetul asigură- 
rilor sociale şi cel al sărăciei 
naţionale au trecut însă 
rapid, în doar opt zile 
parlamentare lucrătoare. 
Intr'o singură zi s'a dez- 
bătut şi respins de către 
maşina infernală de vot a 
"cvartetului de coarde” 
Moţiunea primarilor Opo- 
ziţiei, demişi abuziv de 
gâdele ceauşist Cozmâncă, 
cadristul şef din Depar- 
tamentul guvernamental al 
Administraţiei Publice 
Locale. Impotriva moţiunii 
au votat 146 de tovarăşi, în 
timp ce 105 domni au fost 
de acord că războiul politic 
dus de putere contra pri- 
marilor cheii, aleşii demo- 
cratic la 9 Februarie '92, 
încalcă articolele 23 şi 24 ale 
Constituţiei lui Iorgovan! 
Ordonanţa 50 a Vodcăro- 
iului, care instituia ruşi- 
moasa taxă de 15.000 lei la 
trecerea frontierei a căzut, 
ca neconstituțională. 

La preţioasele indicaţii 
ale supermanului "Măi 
Dragă", mânjiţii neamului 
din patrulaterul trandafiriu 
vor fi obligaţi să-şi ho- 
tărască Statutul, prin care să 
renunţe la funcţiile ce le 
deţin prin AGA & SPAGA, 
unde învârt alte milioane, 
peste purcoiul de bază, 
îndemnizaţiile de şedinţă, 
diurnele grase etc. etc. În 
Adunările Generale ale 
Acţionarilor (AGA) şi Con- 
siliile de Administraţie 
(CA) parlamentarii comu- 
nişti din PDSR, PUNR, 
PRM, PSM şi PDAR şi-au 
tăiat partea leului, dând 
"tunuri" de multe milioane 
şi căpătuindu-se cu tot nea- 
mul lor. După declaraţia 
fermă a Preşedintelui CDR, 
prof. univ. dr. Emil Con- 
stantinescu, care cerea in- 
terzicerea totală a partici- 
pării demnitarilor la AGA 
CA, s'a deşteptat şi tov. 
Iliescu, dând ordine pro- 
priului partid şi parlamen- 
tului, de interzicere a ori- 
căror căi de înavuţire a 
făcătorilor de legi. Dezlăn- 
țuirea virilului dela Cotro- 
ceni l-a trezit şi pe som- 
nolentul moş Gherman, 
care în numele CC al PDSR 
a propus un proiect de lege 
care să interzică participa- 
rea TUTUROR CETĂȚENI- 
LOR la mai mult de-o 
AGA-CA şi-o... SPAGA! iar 
"cine nu respectă această 
hotărire a delegației per- 
manente se va afla automat 
în afara partidului comu- 
nist părinte"! Aşadar, după 
4 ani dela promulgarea 
Legii 58, privind privati- 
zarea prin EPS şi EPP, 
semnatarul ei - tov. Iliescu - 
constată revoltat (şi nu ru- 
şinat)!) lipsa de decenţă şi 
imoralitate a unor parla- 
mentari roşii, vâriţi până 
peste cap în afaceri de mul- 
te milioane, somându-i să 


Banu SERDARU 


se retragă rapid din AGA şi 
CA. Supărarea bruscă a 
lliescului e considerată de 
mulți parlamentari ca a- 
vând o tentă demagogică şi 
electorală, ameninţarea su- 
nând ca o lozincă propa- 
gandistică la ordinea zilei. 

Actualul for legislativ al 
țării e un amalgan din ve- 
chile structuri comuniste şi 
cei intraţi în politică după 
Decembrie '89, la care se 
adaugă politicienii veri- 
tabili, puţin la număr, cu 
experinţă şi activitate din 
anii interbelici. 

Se imbină astfel infanti- 
lismul politic cu demagogia 
populistă, naționalistă, de 
nuanţă dură, xenofobă, 
motiv pentru care ritmul de 
lucru este cel al melcului. 

Rivalitatea dintre comu- 
nişti (53%) şi anticomunişti 
(47%) este accentuată şi 
condiţionată de supunerea 
oarbă faţă de partidul care 
asigură locul călduţ în par- 
lament, cu salariu gras, 
diurnă, îndemnizaţie, ma- 
şină la scară, birou, gra- 
tuităţi, agape festive etc., 
etc. Interesele de partid 
primează faţă de interesele 
țării, după sloganul: "Mie 
să-mi fie bine, după mine 
potopul!" De aici şi ciudă- 
țeniile generate de inefi- 
ciența actualului for legis- 
lativ: 

- De ce este necesară 
Legea protecţiei concu- 
renţei, protejarea ei de către 
stat, când ea există de când 
lumea şi pământul?! 

- De ce propune Vodcă- 
roiu Legea Patronatului, 
când Constituţia garantează 
clar dreptul la liberă aso- 
ciere?! 

- De ce Legea regimului 
străinilor în România pri- 
veşte şi Românii noştri, 
stabiliţi în lumea liberă, 
dacă dorim cu adevărat să 
ne apropiem exilului?! 

- De ce lipseşte voinţa 
politică de privatizare reală, 
iar valoarea certificatului 
de proprietate s'a fixat la 
numai 25.000 lei şi s'a con- 
diţionat folosirea lui de 
cuponul nominal emis de 
Vodcăroiu, într'o economie 
de piaţă liberă?! 

- De ce hotărîrile Comi- 
siilor Permanente ale celor 
2 Camere sunt de regulă 
infirmate în şedinţele par- 
lamentare?! 

- De ce impozitarea diur- 
nei de şedinţă parlamen- 
tară, respinsă iniţial de 
comunişti a fost hotărită 
rapid, la ordinul lui Iliescu, 
cu majoritate zdrobitoare?! 

- De ce de ani de zile, 
nimeni nu catadicseşte să 
răspundă la interpelările 
formulate în parlament?! 

Tratatul româno-ungar 
nu s'a semnat din cauza 
extremiştilor naţionalişti 
din parlament, primul me- 
diator al țării trăgând sfo- 
rile în culise şi premiindu-l 
pe Vodcăroiu, pentru pasi- 
vitate, cu o excursie turis- 
tică la Paris, ca figurant la 
Conferinţa asupra Pactului 


de Stabilitate în Europa. În 
forul legislativ al ţării s'a 
amânat, pentru a treia oară, 


„dezbaterea art.7 din Legea 


privind statutul deputa- 
tului şi senatorului, care 
interzice aleşilor să ia spagă 
din AGA-CA. "Accelerarea" 
privatizării s'a amânat şi ea, 
data limită a privatizării 30 
Iunie 1995 fiind acum 1 
Aprilie 1996. 

Maşina infernală de vot 
a primului bărbat al țării a 


- finalizat în Senat cele 21 de 


articole ale Legii accelerării 
privatizării, valoarea de 
25.000 lei a unui carnet de 
certificat rămânând bătută 
în cuie. 

A fost adoptată în regim 
de urgenţă Legea privind 
regimul armelor de foc şi al 
munițiilor. S'a decis ca 
aleşii să-şi lase pistolul la 
garderobă, controlaţi straş- 
nic de SPP!! Legea impune 
permis pentru spray-urile 
lacrimogene şi paralizante. 
Pistolarii fără permis riscă 
între 3 şi 10 ani de pension! 

Legea insolvabilităţii 
comerciale, adică a fali- 
mentului (97 de articol :) a 
bătut toate recordurile par- 
lamentare, prin votarea a 
trei articole pe minut!!, 
pentru ca FMI-ul să dea 
dolarii promişi... Puterii ! A 
fost definitivată Legea pri- 
vind protecţia concurenţei, 
precum şi regimul străini- 
lor, care au o groază de 
obligaţii, iar drepturi mai 
deloc, înafara celui de a nu 
prea vizita România!! Râsul 
iliescian din publicaţiile 
mincinoase ale Puterii, 
plătite de țară cu bani grei 
şi difuzate în Occident le va 
suplini Românilor liberi 


dorul de cei dragi, de acasă. . 


Perversitatea şi interesele 
egoiste ale puterii criptoco- 
muniste din România ating 
cote halucinante, mimarea 
privatizării fiind de acum 
strategie politică. Afacerile 
de milioane ale căpuşelor 
din AGA-CA au fost dezvă- 
luite viitorului electorat de 
acea parte (sănătoasă) a 
presei româneşti, deloc 
dragă lui... "Măi Dragă"! 

n anul electoral '96 mi- 
liardele comunisto-iliiste 
vor avea un rol (cel puţin) 
la fel de important ca furtul 
sau anularea voturilor din 
urnele Opoziţiei. Drumul 
dela democraţia originală a 
despotului libercugetător la 
democraţia adevărată poate 
fi străbătut numai depăşind 
lehamitea și sila care au cu- 
prins societatea româneas- 
că. In articolul intitulat: 
"Alegerea României: refor- 
mă promptă sau stagnare şi 
instabilitate" diplomatul 
american Alfred Moses 
pune degetul pe rană, sus- 
ținând că puterea actuală 
trebue să creeze bursa de 
valori, să ducă o politică 
fiscală ponderată, să adopte 
Legea falimentului și să 
privatizeze, nu doar pe 
hârtie, cele aproximativ 
3.000 de mari întreprinderi. 


| 


vo Poor 4-a Pr. rr e 


pe CO TRNIVR eiioe a n Phgt 


Incitat de anunţul din 
numărul precedent al aces- 
tei publicaţii, în ce priveşte 
"Colocviul Ştiinţific" ce va 
avea loc între 10 şi 11 Iunie 
a.c., în Aula Facultăţii de 
Drept din Bucureşti cu te- 
ma "De ce nu se face Reîn- 
tregirea”, consider că este 
necesar să-mi exprim pă- 
rerea la tema nerestituirii 
teritoriilor răpite de URSS 
ca urmare a Pactului secret 
criminal Ribbentrop-Molo- 
tov din 1939. 

Nu este simplu a privi de 
ce nu se face, dacă se va 
face şi când Reîntregirea. 
Cel mai ucigător secol din 
istoria "civilizată" a omului 
se apropie de sfârşit. În cele 
mai multe naţiuni creşte 
teama de violenţă și omor. 
In această situaţie se pune 
problema dacă fiecare ce- 
tăţean trebue să poarte o 
armă de apărare sau dacă e 
nevoie de atâta poliţie încât 
societatea să fie în secu- 
ritate. Rațiunea şi expe- 
riența ne arată că nici una 
nici alta nu constituie o 
soluţie. Armele de distru- 
gere, în ziua de astăzi, nu 
sunt numai gloanţele şi 
bombele, ci şi asalturile 
verbale şi psihologice, 
atacurile generate de di- 
ferenţele rasiale, etnice, 
minoritare, religioase, de 
comportamentele imorale. 
Cu cât naţiunile comportă 
mai multe diferențieri in- 
terne, cu atât drumul spre 
un infern este mai deschis 
şi întoarcerea mai dificilă 
sau chiar imposibilă. 

Două lucrări recente, din 
1995, mi-au oferit unele 
jaloane de reflexie: de ce 


unele lucruri fireşti, cum ar 
fi Reintregirea țării noastre, 
sunt atât de greu de realizat 
actualmente şi dacă şi în ce 
fel şi când acest lucru ar fi 
posibil. 

Una din cărţi, "Paradoxul 
global", a lui John Naisbitt, 
are 400 de pagini, a doua 
"Rusia 2010, şi ce înseamnă 
aceasta pentru lume", autori 
Daniel Yergin şi Thane 
Gustafson, are 300 de pa- 
gini, iar spaţiul de care dis- 
pun, ca întotdeauna, este 
restrâns. 


Din prima carte mă voi 
referi numai la primele 60 
de pagini, care oarecum su- 
marizează viziunea autoru- 
lui în ce priveşte configu- 
rația prezentă şi viitoare a 
lumii, viziune care s'ar 
sprijini pe două fenomene 
notabile. 

Primul că ne aflăm într'o 
profundă retrasare geopo- 
litică, deoarece au fost date 
lovituri fatale artificialității 
trecutului mai ales în acest 
secol, ca decolonizarea, uto- 
pia willsoniană a universa- 
lităţii prin Liga Naţiunilor, 
torpilată de chiar Statele 
Unite, slăbirea conceptului 
de stat naţional de către 
eşecul extrem-naţionalis- 
telor Germania, Italia şi 
Japonia, instituirea altei 
utopii în 1945 cu iniţial 51 
de membre - Organizaţia 
Naţiunilor Unite cu inten- 
ţia propăşirii spre universa- 
litate, după 50 de ani a 
ecuaţiei nule - războiul rece 
şi destrămarea Uniunii So- 
vietice, toate acestea au 
determinat o nestăvilită 
tendinţă a grupărilor mici 


Desen de Florin Tiru 


——— Adrian GRIGOROPOL———— 


pentru auto conducere şi 
suveranitate. Ori acestea 
sunt stâlpi ai democraţiei şi 
extinderea acesteia a creat 
oportunitatea fărâmițării 
statelor mari deopotrivă cu 
cele mijlocii şi mici. Para- 
doxul îl demonstrează că la 
Olimpiada din Barcelona în 
1992 au participat 172 de 
țări, la Atlanta în 1996 sunt 
de aşteptat 200. Angora, cu 
47.000 de locuitori, s'a de- 
clarat independentă în 1993 
şi a devenit al 183-lea stat 
membru, Eritreea, după 
secesiunea de Etiopia, al 
184-lea stat, iar Macedonia 
n'a fost admisă decât ca din 
fosta Iugoslavia, pentrucă 
s'a opus Grecia, care deţine 
o Macedonie proprie. 

Dar toate aceste fărâmi- 
țări necontenite au făcut să 
izbucnească devastator 
"tribalismul"”. Cu deosebire 
în Africa, dar şi în Orientul 
Mijlociu, în Sudul Asiei. 
Deci etnicitatea omogenă 
reprezintă 10% în lume, în 
urma “curățirii etnice" din 
fosta Iugoslavie; în 1993, 
ziarul englez "The Econo- 
mist” l-a definit, dând alar- 
ma, drept "un virus care 
riscă să devină SIDA 
politicii internaţionale, 
stând adormit ani de zile şi 
apoi trezindu-se să distrugă 
țări întregi." 

Dacă autorul defineşte 
Paradoxul după Soren 
Kierkgaarden "ca izvorul 
pasiunii gânditorului şi ca 
gânditorul fără Paradox 
este ca îndrăgostilul fără 
sentiment, o mediocritate 
neinsemnată”, recurge în 
privința tribalismului ca in- 
trat în vocabularul mondial 
de data aceasta personal, 
"că ar fi credinţa şi fide- 
litatea faţă de apartenenţa 
proprie definită de etni- 
citate, limbaj, cultură şi 
religie”. Toate aceste tră- 
sături fac acum în lume cele 
mai infricoşătoare ravagii. 
Intr'o lume în care se vor- 
besc dela cinci la zece mii 
de limbi, fostul URSS a re- 
cunoscut oficial 104 etnii, în 
cele 3.000 de insule dis- 
persate ale Indoneziei se 
află 300 de etnii, câte 40 în 
Kenia, Uganda, Gabon, 
numai două etnii se mă- 
celăresc în cel mai oribil 
mod în Ruanda şi Burundi, 
de nenumărat minorităţi în 
lume, dela sute la zeci de 
mii de crize inter comu- 
nitare, conceptul de terito- 
riu şi cel de ţară vor deveni 
fără relevanţă. 

După 50 de ani de apatie 
iar oamenii politici înce- 
pând a nu mai fi impor- 
tanţi, politica - instrumen- 
tul puterii - nu mai poate 
face faţă situaţiilor. ONU 
a căpătat un sens filan- 
tropic, a devenit o armată 
strict umanitară, cu baga- 
jele strânse, gata oricând să 
părăsească terenul. ; 

n acest context, temei- 
nicia drepturilor între ţări, 
provincii, excede domeniul 
diplomaţiei, al tratativelor 
bilaterale şi multilaterale şi 
formularea unui drept echi- 
valează cu o răfuială. 

ncheind expunerea a- 
cestui prim fenomen, am să 
preiau ca citat folosit ca 
motto, în mod paradoxal 
tocmai în "Russia 2010" şi 
aparţinând lui Benjamin 
Disraeli: "Adesea survine 
ceea ce anticipăm; ceea ce 
ne aşteptăm mai puţin se 
întâmplă în general." 

La cel de-al doilea feno- 
men mă voi referi cât mai 
puţin, deoarece privește 
majoritar universalitatea 


economiei. Ideea guvernarii 
centrate fiind din ce în ce 
depăşită, se va trece dela 
democraţia reprezentativă 
la democraţia de piaţă li- 
beră. Desfăşurarea puterii 
nu va mai avea loc de sus în 
jos pe verticală, ci pe ori- 
zontală de jos în sus, im- 
previzibilă, dezordonată, 
oârecum haotică, dela local 
la global. Într'un avânt fără 
precedent, un val de revo- 
luţii tehnice şi de antrepri- 
ză individuală vor obliga 
marile companii să se divi- 
zeze, spre a supraviețui in 
favoarea celor mai mici, 
mai rapide, mai inovative, 
mai puţin birocratice, iar în 
competiţie va apărea un 
aşa-zis "tribalism virtual 

calitatea găsindu-se oriun- 
de şi vânzându-se oriunde 
se va gândi local şi acţiona 
tribal. Milioane de oameni 
obişnuiţi să le vină totul 
dela un guvernământ con- 
ducător vor fi liberi să-şi 
valorifice idei, să contribuie 
cu multă energie. Acest al 
doilea fenomen este în curs 
să schimbe faţa lumii şi 
prin universalitatea econo- 
mică, va domina politica. 
Discret, pe undeva autorul 
îşi strecoară rezerva că uni- 
versalitatea economică şi 
aceea politică trebue să 

balanseze ”tribalismul" real 
şi virtual. Discret, însă sine 
qua non. 

"Russia 2010" vrea să 
însemne că la acea dată se 
vor împlini 25 de ani de 
când la Crăciunul din 25 
Decembrie 1991, Gorbaciov 
a anunţat la TV că Uniunea 
Sovietică a încetat să mai 
existe. Au rezultat,15 re- 
publici independente din- 
tre care 11 au format "Co- 
munitatea Statelor Inde- 
pendente", dominată tot 
din Moscova de Federaţia 
Rusă. Georgia şi cele trei 
state baltice au rămas se- 
parate. 

Nu mă voi referi la lupta 
pentru putere care s'a dus şi 
se duce şi în prezent în 
Federaţia Rusă, la săbii şi 
scuturi (Armata şi Poliţia 
secretă), partide (de stânga 
sau de dreapta), democraţie 
fără democrați, mafie, mâna 
invizibilă şi piciorul ascuns 
(criminalitatea organizată), 
o societate cu susul în jos 
etc., alte şi alte capitole ale 
cărţii. Nici la relaţiile pline 
de pericole ale Federaţiei 
Ruse cu celelalte republici 
ale comunităţii şi vecinii 
acestora. 

Ci la ROMÂNIA și la 
toate teritoriile răpite în 
1940 de fosta Uniune So- 
vietică, atribuite în parte 
feudei sale Ucraina şi su- 
grumând între ele ceea ce se 
cheamă hibrida Republică 


UN MĂSCĂRICI 
ŞI DEFĂIMAREA AMERICII 


Urmare din pag, 4 

asta poate ti opinia şi a 
altor realmente Români şi 
S'ar întreba ce căutăm aici? 
lar eu mă întreb, ce caută 
Neamţul aici şi nu a rămas 
în Canaan? 

Poetul din Transilvania 
are o plângere majoră îm. 
potriva Americii şi anume 
că din motive, le zice el 
politice, cetățenia ameri- 
cană i-a fost tergiversată şi 
acordată mult mai târziu 
decât altora, insinuând că a 
fost nedreptăţit, Poate chiar 
ŞI persecutat. Până |a urmă 
însă buna şi ingăduitoarea 


PAGINA 6 MAI 1995 tu 
= 
NODURI GORDIENE ACTUALE ŞI VIITOARE 


Independentă Moldova. 
Ceea ce este aberant şi ul- 
tragiant, că după dezmem- 
brarea Uniunii Sovietice, 
Pactul secret criminal, nul 
absolut ab initio continuă 
să fie operant cu sfidarea 
ordinei internaţionale, a 
dreptului internațional pu- 
plic şi ideii de dreptate al 
cărui fundament rezidă din 
dreptul roman. 

Un prilej neaşteptat nu 
putea fi la 22 Decembrie 
1989 de a se recupera teri- 
toriile respective, deoarece 
la acea dată, Uniunea So- 
vietică era intangibilă în 
forma ei de supraputere, iar 
acaparatorii puterii politice 
din țara noastră erau mane- 
vraţi chiar de către aceasta 
şi la un moment când si- 
tuaţia era confuză, erau gata 
să ceară intervenţia armată 
a acesteia. O oportunitate ar 
fi existat în momentul dez- 
membrării Uniunii, la 25 
Decembrie 1991, conduce- 
rile de dincoace şi de dinco- 
lo de Prut fiind însă pro 
ruse, ca şi în prezent. Evi- 
dent nu putea fi vorba de o 
politigă a faptului împlinit, 
ci de realul interlocutor, 
Ucraina, evident de tra- 
tative serioase cu deţină- 
torul teritoriilor respective, 
care la rândul său în curs de 
închegare, de consolidare, 
era mai înclinat la tratative 
şi concesii de bună veci- 
nătate. Preşedintele nostru 
nu s'au dus la Kiev, ci pe 
drumul pe care fusese dăs- 
călit, deci la Moscova. Pen- 
tru reafirmarea obedienţei 
şi primirea firmanului du- 
pă ritualul roşu. 

Pe măsura scurgerii 
timpului, problema a de- 
venit din ce în ce mai com- 
plexă. Sunt 25 de milioane 
de Ruşi rămaşi în afara 
granițelor Federaţiei Ruse. 
Plantaţi deliberat de dicta- 
tura comunistă ca o reţea 
unională de informaţie, 
control şi opresiune. Sub 
pretextul protejării acestei 
diaspore, Federaţia Rusă 
duce o politică de continuă 
şi intransigentă ameninţare 
şi chiar recent Preşedintele 
Elțin a declarat, în iminența 
sărbătoririi a 50 de ani dela 
Victoria asupra Germaniei 
naziste, că va folosi forța 
pentru protecţia diasporei 
ruse din fosta uniune. Ruşii 
federali au rămas cu men- 
talitatea că sunt la ei acasă 
oriunde, între fostele gra- 
niţe, Iar extremiști de tipul 
lui Jirinovski poftesc până 
Şi Alaska iar riscul de răz- 
boi între Federație şi Ucrai- 
na pe problema Crimeii nu 
este o halucinație, ținând 
Seama şi de ura ancestrală a 
Ucrainenilor impotriva im- 


Americă, de care el râde cu 
impertinenţă l-a invitat, ca 
oaspete de onoare, la o 
ceremonie de acordarea ce- 
tăţeniei. 

„Şi aici, poetul din Tran- 
Silvania, nu scapă ocazia să 
mai arunce o mică înţe- 
pătură de ironie: cum de am 
fost invitat la o aşa ocazie, 
Oare nu mi-au verificat încă 
dosarul? 

Într'adevăr, ca unul care 
am văzut pseudofilmuleţul, 
mă întreb şi eu: oare aici 
nimeni nu verifică pe ce se 
dau banii din bugetele 
culturale şi ce contribuție 


se ştie, Crime 
buită Vecini â fost ati, 
cu baza militară MPreună 
Vastopol de Către de a Se. 
ŞI mai este şi prob 0y, 
Spinoasă a Flotej Mi Plema 
Mării Negre, iar altare a 
tatea rusă din Uganinori- 
cifrează la 229, paina se 
semi autonom a] cEuVem 
cere alipirea la pegimeii 
Rusă. €raţia 
Cazul Ceceniei 
în rezerve de arsi bogată 
tativa sa de a se al n ten. 
de Federație a dusi lie 
macel al acesteia pei un 
cedent iar "Mazijn fa LR 
politici internaționaiai 
privit cu impasibilitate Ja 
un asemenea abator după 
adagiul "quod licet [gyl 
not licet bovis” Ec filaj i 
tata deci dea pai 
În asemenea cont: 
de luat în considere 
Ucraina este aceea care dz î 
ține pe nedrept teritoriile 
care în afara aşa-zisei Repu- 
blici Moldova (Indepen. 
dentă?!) au fost Tăpite în 
1940 României. Acestei 
frânturi de stat i s'a mai 
adăugat cu diabolismul 
stalinist un petec de pă- 
mânt dincolo de Nistru, în» 
jurul Tiraspolului. În cartea 
"Russia 2010" pe harta dela 
pag.254 a fostei Uniuni So- 
vietice, ca cea mai minus- 
culă republică, apare aceas- 
tă Moldovă cu 13% minori 
tate rusă şi este singura 
citată în carte (se vede 
înainte de declanşarea 
operaţiei Cecenia), unde ar 
fi existat acte de violențe 
antiruse. RER, d 
Admiţând prin absură că 
Ucraina ar putea intra în 
tratative de vreun com- 
promis cu România, tot nu 
ar fi posibil, pentrucă ar 
trebui să retrocedeze Fe- 
deraţiei Ruse teritorii pen- 
tru care mai de grabă ar face 
război. Pe de altă parte, 
cum s'a văzut în cazul 
Ceceniei, Rusia, de teama 
reacției domino, nu poale 
tolera aşa ceva: fiinte 
cele 88 de republici şi p 
vincii, o forță centrifugă ar 
nimici-o. Fa 
Ia factorii politici 
internaţionali considerați 
responsabili de ce se E 
tâmplă în lume, nu nui; 
că ignoră nulitatea Sa 
Ribbentrop-Melotov i | 
şi confirmă precum reşc. 
dintele Clinton rece duzi 
Snegur, dân 


"4 


consolidând 
poziţia de lider, oferi 
garanţii, ajut 
spre a-l susține pe *. 
teama unor crize Mal 
în Federație. 

Unde nu este ră 
injustitie, nasc graY 


țiune, € 
e con: 


* 


au noii veniţi din făima- 
țări comuniste la de 
rea Statelor urata pin din 
Asemenea ascul 
partea celor care sau 
în aceeaşi țară cu 1 un 
care nu au nimic col minăi 
Țara, pot arunca 9 + 
defavorabilă asupra mâne 
noastre comunităţi 
şi dovedeşte încă = 
dința Nemfilor ițion 
nua prestigiul nâ 
celor care Vin, Ay 


i câte ori au 
intore d CNĂRE 


o N 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Despre tragedia fenome- 
nului concentraţionar din 
România anilor regimului 
comunist s'ar putea scrie la 
fel de mult cât a scris Ale- 
xander Soljeniţin în monu- 
mentala lucrare "Aripelagul 

, Ş 
Gulag", consacrată ororilor 
din închisorile şi lagărele 
de exterminare din Uniu- 
nea Sovietică. 

In cele ce urmează, ne 
vom limita, deocamdată, la 
examinarea unor probleme 
care ni se par esenţiale pen- 
tru cunoaşterea adevărului 
despre tragedia genocidului 
comunist din România, şi 
anume: 

1. Câţi deţinuţi politici 
au fost în țara noastră, după 
23 August 1944? 

2. Câţi dintre deţinuţii 
politici au murit, în condiţii 
de detenţie sau din cauza 
detenţiei? 

În ceea ce priveşte numă- 
rul deţinuţilor politici, se 
poate considera că în pe- 
rioada 1944-1989 aproape 
toți cetăţenii ţării au suferit 
diferite privaţiuni de liber- 
tate datorită terorii politice. 
Șocul contactului cu orga- 
nele comuniste de repre- 
siune era de obicei extrem 
de dur, lăsând urme adânci, 
uneori ireparabile în su- 
fletul şi trupul victimelor, 
fie că privaţiunea de li- 
bertate reprezenta o an- 
chetă de numai câteva zile, 
fie că însemna ani grei de 
temniţă. In această pers- 
pectivă, se poate aprecia că 
numărul deţinuţilor politici 
din România guvernată de 
comunişti a fost de ordinul 
multor milioane de oameni. 
face estimări asupra unor 
eşantioane reprezentative la 
nivelul întregii populaţii pe 
o perioadă de 45 de ani, în 
cele ce urmează vom cir- 
cumscrie calculele noastre 
numai la cei care au fost 
privaţi de libertate, din 
motive politice, pentru o 
perioadă de minimum două 
luni, fiind închişi în peni- 
tenciare, aresturi ale Secu- 
rităţii, locuinţe conspi- 
rative, lagăre de muncă, 
zone de deportare sau spi- 
tale psihiatrice. Calitatea de 
deţinut politic nu trebue 
atribuită numai celor care 
au fost judecaţi şi con- 
damnaţi conform unui ar- 
ticol din codul penal care 
desemnează un delict po- 
litic. Au existat, după cum 
se ştie, mulţi cetăţeni care 
au fost închişi din motive 
politice, timp de mai multe 
luni sau chiar ani de zile, 
fără a fi fost judecaţi nicio- 
dată, iar în anii dictaturii 
lui Ceauşescu era un lucru 
obişnuit să se ascundă mo- 
tivul real al detenţiei prin 
învinuiri având caracter de 
drept comun sau să se de- 
clare arestaţii drept bonavi 
psihici. Trebue să avem în 
vedere şi pe deportații, tot 
din motive politice, în zone 
"speciale" din interiorul 
țării sau în URSS, precum 
şi pe ostaşii şi civilii, ce- 


tăţeni români, ridicaţi de 
trupele sovietice după în- 
cheierea armistițiului la 23 
August 1944. 

Nu există evidențe ale 
categoriilor enumerate mai 
sus, dacă există, ele sunt 
bine ascunse, pentru ca opi- 
nia publică să nu cunoască 


amploarea gulagului româ- . 


nesc şi să nu se poată stabili 
responsabilităţi. Va trebui 
deci să reconstituim numă- 
rul deţinuţilor politici prin 
estimări şi deducţii ştiin- 
ţifice, pornind dela puţi- 
nele date corecte pe care le 
cunoaştem. Făcând aceste 
estimări şi deducţii, avem 
sentimentul comiterii unei 
impietăţi; vom opera cu 
numere, sub răceala căroara 
se ascund suferinţă ome- 
nească şi moarte, curaj, 
demnitate, credinţă în 
Dumnezeu, patriotism şi 
sete de libertate. Să fim ier- 
taţi pentru această ingrată 
formă de restabilire a ade- 
vărului despre ce a însem- 
nat gulagul românesc, ea 
este însă imperios necesară, 
mai ales acum, când foştii 
asasini şi complicii lor con- 
testă pur şi simplu existenţa 
deţinuţilor politici în peri- 
oada guvernării comuniste. 

O sursă, pentru estima- 
rea ordinului de mărime a 
numărului de deţinuţi po- 
litici şi al celor decedați, 
poate fi cifra publicată în 
ziarele din vara anului 
1964, privind graţierea a 
peste 35 de mii de deţinuţi 
politici, în urma unor tra- 
tative purtate între guver- 
nul comunist și U, Thant - 
Secretarul General al Na- 
țiunilor Unite din acea 
vreme (se pare că autorită- 
țile române au fost repre: 
zentate de Alexandru Bâr- 
lădeanu). 

Cifrele oficiale publicate 
de guvernanţii comunişti 
erau grosolan falsificate, de 
aceea, luând în considerare 
şi estimările a numeroşi 
deţinuţi care au beneficia 
de decretul din 1964, vom 
considera că numărul real 
al celor eliberaţi atunci a 
fost de cel puţin 50 de mii. 

O cifră de plecare în es- 
timarea numărului total al 
deţinuţilor politici, precum 


MAI 1995 


j11,...NU-I TEMNIȚĂ SĂ NE'NSPĂIMÂNTE....' 


15 Mai 


ZIUA DEŢINUTULUI POLITIC 


ROMÂN ! 
GULAGUL ROMÂNESC ÎN CIFRE 


LC ENI 


şi al celor decedați în închi- 
sori, va fi numărul supra- 
vieţuitorilor la 1 Ianuarie 
1990. Cu o eroare posibilă 
de + 3%, acest număr este 
de 20 mii, cuprinzând peste 
13 mii de membri actuali ai 
Asociaţiei Foştilor Deținuți 
Politici (AFDPR) şi încă 7 
mii de foşti deţinuţi politici 
în viaţă care sunt membri ai 
AFDPR, unii în ţară, alţii în 
emigrație. 

La elementele de mai sus 
trebue adăugate următoa- 
rele estimări: 

- Perioada în care nu- 
mărul deţinuţilor politici a 
fost foarte mare se întinde 
pe 16 ani, din primăvara 
anului 1948 până în vara 
anului 1964; şi înainte de 
1948, precum şi după 1964, 
au existat deţinuţi politici, 
dar numărul lor a fost mult 
mai mic şi îl vom estima 
separat; 

- Numărul închisorilor şi 
al altor locuri de detenţie 
pentru deţinuţii politici a 
fost de peste 120, după cum 
rezultă din "harta gulagului 
românesc", publicată în 
revista Rezistenţa” nr. 2, 
întrucât au existat închisori 
sau lagăre de muncă cu mai 
mult de 5 mii de deţinuţi, 
în anumite perioade (Gher- 
la, Aiud, Poarta Albă etc.), 
numărul celor cu 2-3 mii de 
deţinuţi a fost destul de 
mare (Jilava, Piteşti, Galaţi, 
Peninsula - Valea Neagră, 
Suceava, Capul Midia și 
multe altele), dar au existat 
şi penitenciare sau lagăre 
cu 400-500 de deţinuţi sau 
chiar mai puţin, putem es- 
tima capaciatatea totală a 
gulagului din țara noastră 
la 120 x 800 = 96.000 locuri; 
dacă admitem că ele n'au 


——GH. BOLDUR-LĂŢESCU—— 


e = 


fost în permanenţă “pline”, 
vom considera că numărul 
mediu de deţinuţi politici 
din perioada "de vârf” 
(1948-1964) a fost de aproxi- 
mativ 75 mii; 

Durata medie de detenţie 
politică trebue estimată ţi- 
nând seama că, pe de o par- 
te, mulţi din'cei condam- 
naţi primeau pedepse mari 
(3-8 ani) sau foarte mari (9- 
25 ani), dar că, pe de altă 
parte, foarte mulţi erau cei 
reţinuţi pentru anchetă sau 
închişi administrativ, câ- 
teva luni sau 1-2 ani; din 
cunoaşterea a sute de cazuri 
concrete, am putut estima 
durata medie de detenţie 
politică, în perioada 1948- 
1964, la 2 ani. 

Din cele de mai sus, 
printr'un calcul simplu, se 
poate face o primă estimare, 
deocamdată parţial, a nu- 
mărului deţinuţilor politici 
din perioada amintită: 16/2 
x 7.500 = 600.000 

La numărul de mai sus, 
vor trebui adăugaţi: 

- "prizonierii" militari şi 
civili ridicaţi şi deportaţi de 
Sovietici imediat după în- 
cetarea ostilităţilor, la 23 
August 1944, al căror nu- 
măr, din informaţiile pro- 
venind dela Comisia Ro- 
mână de Armistiţiu, a fost 
de aproximativ 100 de mii 
(Tatăl meu, colonelul loan 
Boldur Lăţescu, veteran al 
celor două războaie mon- 
diale, a lucrat la Comisia 
Română de Armistiţiu în 
anii 1944-1945, Mult după 
aceea, mi-a dezvăluit tra- 
gica cifră a “prizonierilor” 
făcuţi de Ruși după 23 
August 1944, deci după 
încetarea ostilităţilor, pe 
frontul dela laşi, precum şi 


7 % 


în alte locuri din ţară, în 
primele luni de ocupaţie) - 
etnici germani, deportaţi tot 
de Sovietici în anii 1944- 
1946: aproximativ 150 de 
mii (aceeaşi sursă ca mai 
sus); 

- deportaţi din Bărăgan şi 
Dobrogea, din perioada 
1949-1960, în timpul colec- 
tivizării şi a războiului 
ideologic cu Iugoslavia lui 
Tito: alţi 200 de mii. 

In ceea ce priveşte deţi- 
nuţii politici din intervalele 
1945-1948 şi 1965-1989, deci 
într'un interval de 27 de 
ani, considerăm că trebue 
estimat un număr mediu de 
3 mii de deţinuţi cu o du- 
rată de detenţie de un an. 
Vom avea, deci, pentru cei 
27 de ani: 27/1 x 3.000 = 
81.000 de deţinuţi politici. 

Aşadar, pe baza unor 
estimări prudente, rezultă 
totalul deţinuţilor politici 
din perioada 1945-1989: 
600+ 100+ 150+ 200+ 81 = 
1.131.000 oameni! 

Estimarea numărului ce- 
lor care au decedat în con- 
diții de detenţie politică 
este foarte dificilă. Dacă 
luăm în considerare numă- 
rul celor în viață în anul 
1964, precum şi cel al supra- 
viețuitorilor în 1990, ob- 
servăm că în intervalul 
1964-1990 au decedat 520-20 
= 500 de mii de foşti de- 
ţinuţi politici, ceea ce în- 
seamnă că rata medie anua- 
lă de deces, după eliberare, 
a fost: 1/26 x 500/50 x 1.000 = 
39,5%. 

Această rată, în condiţii 
normale pentru populaţia 
din țara noastră, cores- 
punde grupei de vârstă de 
peste 95 de ani. 

Pe de altă parte, se poate 
estima că vârsta medie, a 
celor eliberaţi în 1964, nu 
depăşea 50 de ani, în timp 
ce vârsta medie a supravie- 
țuitorilor la 1 lanuarie de- 
păşea 70 de ani. Rata medie 
a mortalităţii, calculată mai 
sus (39,5%) se apropie deci 
de normal numai în ultimii 
câţiva ani înainte de 1990, 

in timp ce, pentru mai bine 
de 20 de ani după 1964, ea 
este mult mai mare decât 
cea normală (de 15 ori mai 
mare în primii ani imediat 


PAGINA 7 


după 1964). Rezultă că sta- 
rea sănătăţii celor eliberaţi 
din detenţie în 1964 era atât 
de deteriorată încât, în pri- 
mii ani, mortalitatea în rân- 
durile lor era de 15 ori mai 
mare decât normalul! De 
aici putem deduce că, în 
timpul detenţiei, rata mor- 
talităţii era desigur cu mult 
mai mare, probabil de 20-30 
ori mai mare decât cea nor- 
mală. 

Ce înseamnă o rată me- 
die a mortalităţii, să zicem 
de 20 de ori mai mare decât 
cea normală, pentru o 
populaţie de deţinuţi între 
20 şi 70 de ani? 

Foarte greu de estimat 
dar, dacă din tabelele de 
mortalitate considerăm ca 
medie reprezentativă pen- 
tru perioada 1948-1964 
grupa de vârstă 40-44 de 
ani, pentru care rata nor- 
mală a mortalităţii în țara 
noastră este de aproximativ 
3 la mie, deducem că, în 
condiţiile de detenţie poli- 
tică, rata mortalitaţii a fost 
de 3x20 = 60 la mie. Ope- 
rând cu acest procent asu- 
pra numărului de 520.000 
de supraviețuitori din pe- 
rioada 1948-1964, găsim: 
520.000 x 0,060 x 16 ani = 
500 mii de oameni morți în 
închisoare. 

Dacă adăugăm pe cei 
care au decedat în închisori 
în anii 1944-1947 şi 1965- 
1989, precum şi pe cei care 
au murit după eliberarea 
din închisoare, ca urmare a 
bolilor contractate în 
timpul detenţiei, cu sigu- 
ranţă că numărul cetățe- 
nilor români asasinați în 
închisorile comuniste depă- 
şeşte această cifră. 

In calculele noastre nu 
am ţinut seama de deţinuţii 
politici executaţi cu sau fără 
judecată. Că au existat ast- 

fel de asasinate politice, o 
atestă sinistrele gropi co- 
mune găsite în diferite 
locuri din țară: numai la 
fostul sediu al Securităţii 
dela Căciulaţi au fost nu- 
mărate până în prezent 
peste 300 de schelete: un 
adevărat Katyn românesc. 

Ne închinăm cu smere- 
nie în fața acestor martiri ai 
neamului şi ne exprimăm 

+ convingerea că jertfa lor nu 
a fost zadarnică. 

Bilanţul tragic al sufe- 
rințelor din gulagul româ- 
nesc ar trebui completat cu 
numărul, fără îndoială foar- 
te mare, al celor rămaşi in- 
valizi sau bolnavi icurabil, 
ca urmare a regimului de 
exterminare din închisori şi 
jlagăre. De asemenea, cu 
viețile distruse, carierele 
ratete, familiile dezmem- 
brate. 

Imensă a fost suferința 
provocată celor mai buni fii 
ai ţării de către un regim 
criminal, care acum încear- 
că să scape de răspundere 
în faţa istoriei! 


(Comunicare prezentată la se- 
minarul dela Sighetul Marma- 
ției, 10-12 Iunie 1994) 


PAGINA 8 


Pe MANtonă si i + (CUVANTUL ROMANE 
SC Ț 
CONSIDERAŢII ASUPRA TRADIŢIEI ŞI EDUCAȚIEI 


Când se vorbeşte despre țărani şi tradiţie, 
în mod obişnuit se înţelege numai trans- 
miterea folclorului şi a obiceiurilor în masele 
populare, procese cunoscute sub denumirea 
de tradiţii populare. Tradiţia este însă o no- 
țiune mult mai largă, deoarece ea cuprinde to! 
ce se transmite într'o societate dela o genera- 
ție la alta, indiferent de modul cum se face 
această transmitere: orală, prin ucenicie, prin 
convieţuire, iar în cazul agriculturii în mod cu 
totul excepţional prin lucrări scrise, dar în 
orice caz aşa ceva se întâmplă numai în şcoa- 
la. Este ştiut că tradiţia țărănească se face prin 
convieţuire, este deci o tradiţie directă luată 
prin exemplu de către copii dela părinţi, care 
poate avea însă dimensiuni mai mari, copiii 
putând lua deprinderi şi dela alți cunoscuți 
sau rudenii. An de an aceşti copii se inte- 
grează treptat în societate, continuând modul 
de viaţă a celor mai vechi. La fel oamenii în 
vârstă nu mor deodată, încât până moare a 
parte, imbătrâneşte altă parte, astfel că so- 
cietatea dăinuieşte adeseori în aceeaşi formă 
cu toată schimbarea indivizilor, iar în cazul 
țărănimii tradiţia este factorul care contribuie 
în cel mai înalt grad la menţinerea coeziunii 
sufleteşti între oameni. 

Un bun exemplu în acest scop îl poate 
constitui întemeierea familiei. Ţăranii nu 
merg să-şi caute soţii dincolo de imediata 
vecinătate a satului lor, pentru ca soțiile să 
aibă aceleaşi obiceiuri cu soţii, să cunoască 
portul, bucătăria, specificul muncii, uneltele 
folosite etc. Foarte rare sunt cazurile când un 
țăran îşi aduce soţie din locuri mai înde- 
părtate de comuna sa; în această situaţie fiind 
vorba de o femeie cu calităţi speciale într'un 
anumit domeniu, ca de exemplu în creşterea 
oilor, țesutul covoarelor pentru comerț etc., 
iar viitorul soț este pregătit să se dedice unei 
activităţi mai specializate. După căsătorie, 
saţia şi după aceea copiii au în asemenea mă- 
sură simțul unităţii familiale, încât întocmai 
ca la Romani, soțul devine un pater familias, 
iar dacă tinerii căsătoriţi locuiesc la unii din 
părinţii lor, ai soțului sau ai soţiei, bărbatul 
mai bătrân din casa unde vor locui, rămâne 
un pater familias onorific, care este consultat 
în toate problemele cu care se confruntă 
familia, iar tânărul soț un pater familias activ. 
Pater familias nu este totuşi în plenitudinea 
sa civică şi juridică decât un conducător al 
familiei, iar în valoarea sa afectivă este 
parens, adică părinte care-şi iubeşte familia, 
fie că îi crează bucurie sau mâhnire. Din aces- 
le motive, în condiţiile de aci, se poate vorbi 
mai degrabă de o autoritate părintească decât 
de un pater familias, care conduce destinele 
familiei din toate punctele de vedere, ţinând 
seama de condiţiile ei economice şi de aptitu- 
dinile membrilor ei. 

Între membrii familiei există o disciplină 
liber consimţită în sensul că ea nu produce 
nici cele mai mici semnalmente de stresare 
decât în foarte rare cazuri, are doar scopul de 
armonizare a relaţiillor dintre ei prin inter- 
mediul respectului reciproc. În trecut copiii 
nu se adresau părinților cu “tu” sau “mă”, în- 
lrebuințând cuvântul “dumneata”, care con- 
|ine doza de politeţe necesară şi suficientă în 
familie. Această concepţie despre disciplina 
în familie are o veche tradiţie şi a dat rezul- 
tate bune în toate țările civilizate. In ultimele 
decenii, tot în aceste ţări au apărut păreri 
contrare, care susțin că în general copiii nu 
datorează respect părinţilor. In unele reviste 
din Apus și mai ales din Germania, se puteau 
citi prin anii '70 păreri ale unor profesori, 
pedagogişti psihologi, împărţite în două 
categorii pe paginile revistelor: pro şi contra. 
Din amintire spus, se pare că în revista 
"Bunte” din Germania, pe partea stângă a 
paginei, erau fotografiile şi părerile pro ale 
celor ce susțineau necesitatea respectului 
datorat de copii părinţilor, iar pe partea 
dreaptă apăreau la fel fotografiile și părerile 
celor care erau contra atitudinii de respect a 
copiilor faţă de părinţi. Aceştia din urmă sus- 
țineau că modul de adresare a copiilor câtre 
părinţi trebue să fie, "mă Ioane”, Petre sau 

Vasile etc., după cum este numele de botez al 
tatălui copilului, sau al mamei. După ei copiii 
s'au născut egali cu părinţii, deci n'ar fi nici 
un motiv să aibă obligaţii faţă de ei, nici mă- 
car de respect. O părere cu totul greșită, deoa- 
rece pentru creşterea uni copil părinţii depun 
muncă, au griji, veghează să-l ferească de 
primejdii, se ingrijesc de sănătatea și educaţia 
lui etc., îl ajută în toate împrejurările chiar şi 
după câsălorie, cu ceea ce pot. Toate acestea 
nu ar avea nici o valoare după părerea unor 
intelectuali. Desigur, astfel de concepții sunt 
distorsionate față de sensul indicat de logica 
naturală omenească, de către diferite interese 
ca de exemplu publicitate, voturi electorale 
etc. S'ar putea aduce multe argumente contra 
acestor păreri, dar ele nu prezintă interes pen- 
tru tradiţia din familiile ţărăneşti, 

Incă dela naştere, copiii din familiile ţără- 
nești erau supravegheați şi sunt și astăzi în 
multe locuri din ţară, nu numai de părinţii lor 
trupești, ci şi de cei sufletești, adică de nași. 
S'ar putea obiecta că acest lucru nu este carac- 


ÎN FAMILIILE ŢĂRĂNEŞTI 


——— Nicolae BRĂDEANU— 


teristic numai familiilor ţărăneşti, deoarece și 
copiii din alte grupuri sociale au naşi. Este 
adevărat, dar la aceştia din urmă naşii se aleg 
de obicei dintre oamenii influenţi, care ar 
putea să-şi ajute finii în vederea realizării 
unei cariere frumoase fără mare efort. Dacă pe 
parcursul perioadei dela botez la căsătorie se 
observă că naşii n'au fost destul de grijulii cu 
finii, pentru căsătoria acestoara sunt căutaţi 
alţi naşi, ceea ce nu se întâmpla în cazurile 
familiilor țarăneşti. Aceştia îşi aleg naşii 
dintre oamenii cei mai respectaţi, cu un profil 
moral integru, aceştia botează şi tot ei cunună 
pe finul lor. La sate, naşii sunt un etalon mo- 
ral de referinţă. Când un copil, finul lor, a 
săvârşit acte de indisciplină mai grave, naşii 
impreună cu părinţii finului discută aceste 
fapte, fac observaţii copilului şi urmăresc în 
continuare comportamentul său pentru a-l 
menţine între limitele bunei cuviințe, De 
asemenea după căsătorie, naşii sunt cei care 
intervin dacă apar dispute între tinerii că- 
sătoriţi, dându-le sfaturi şi încercând să 
liniştească atmosfera sufletească tulburată 
între ei. Este mare ruşine la ţară să fie schim- 
baţi naşii la cununie fără un motiv serios, 
întreaga comunitate sătească condamnând din 
punct de vedere moral acest gest. Această 
condamnare izvorăşte din credinţa că naşii 
răspund şi ei în faţa lui Dumnezeu pentru 
faptele finilor lor. În multe sate când naşa se 
întoarce dela biserică după botezul copilului, 
spune la intrare în casa părinţilor finului: 
"v'am dus de acasă băiatul (fată) păgân şi îl 
aduc creştin", 

La ţăranul român, simţul realist al unei 
comunităţi vii moştenite dela Romani, îi cere 
să accepte "povara căsătoriei şi a copiilor” cum 
spunea Caecilius Metallus Macedonicus, cen- 
zor în anul 131, deoarece acest lucru se face 
pentru stat, căci el este cel pentru care se 
trăieşte şi se moare şi acestei comunităţi vii 
trebue să i se închine toate sentimentele, iar 
fiii trebuesc crescuţi în vederea posibilităţii de 
a-şi îndeplini obligaţiile publice. 

Tradiţia țărănească impune respect şi între 
copiii aceleiaşi familii, în funcţie de vârstă. 
Dacă diferenţa de vârstă între copii este mai 
mare de 6-10 ani (depinde de regiune), fratele 
mai mic se adresează celui mai mare cu 
cuvântul “bace” în Ardeal, sau cu "bădiță” în 
Vechiul Regat, respectându-se o ierarhie na- 
turală a valorilor: cel care poate aduce servicii 
unui număr mai mare de oameni trebue să se 


bucure de o atenţie mai mare decât cel ce poate: 


fi folositor unui număr mai mic de oameni. Un 
frate de vârstă mai mare poate avea grijă, adică 
supraveghea pe fratele sau fraţii mai mici, 
deoarece aceştia din urmă îi datorează respect. 
Acestea sunt concepţii sociologice elaborate de 
Panaetius încă pe vremea Romanilor, care au 
fost păstrate şi introduse în familie de către 
țăranul român. De asemenea el a introdus la 
copiii săi o disciplină a muncii cu termene care 
trebuiau respectate: în fiecare Sâmbătă după 
masă trebuia să fie curaţită şi măturată strada 
din faţa casei cât şi curtea, Dacă la casă exista 
numai un singur copil, la această operaţie ajuta 
şi unul din părinţi sau bunici. Tot cu această 
ocazie se curățau vasele şi ieslele de alimentare 
ale vitelor, duceau lemne tăiate în casă etc. 
In anul în care copiii implineau vârsta de 10 
ani, erau puşi la grele încercări în timpul 
secerişului când căldura este cea mai mare, 
pentru a se obişnui cu munca grea. Dimineaţa 
devreme, la cântatul cocoşilor, ei erau treziţi şi 
mergeau împreună cu părinţii la lanul de grâu 
care trebuia secerat. Copiii erau apoi lăsaţi să 
doarmă până la ora prânzului (ora 7) în timp ce 
părinţii făceau legători din grâu pentru snopi, 
când grâul era încă ud de rouă, adică era elastic 
şi adecvat pentru a-l face legători. Un cosaș 
începea să taie prima brazdă de grâu, după el o 
femeie cu secera îl aduna şi-l făcea snopi, iar 
un copil îi desfăcea şi-i întindea o legătoare de 
grâu. Peste câteva momente un legător lega 
snopul. La o oarecare distanţă de această echi- 
pă, un alt cosaș cu o echipă asemănătoare exe- 
cuta aceleaşi operaţii. Seara, snopii se clădeau 
în cruci de grâu, iar satisfacția era cu atât mai 
mare, cu cât numărul crucilor de grâu era și el 
mai mare. Cu această satisfacţie se întorceau 
oamenii dela lucru, iar în ziua în care secerişul 
era terminat, se făcea o cunună din spice de 
grâu, care se agăța de coada coasei și în felul 
acesta se intra în sat. Era semn că cei cu cununa 
au terminat secerişul şi erau priviţi seara dela 
ferestre, porţi iar unii le ieșeau în cale şi le 
urau secerătorilor: “să mâncaţi sănătoși și cu 
voioşie pâinea nouă." Cununa din spice de 
grâu era un puternic simbol de izbândă, care 
dădea sentimente de satisfacţie şi bucurie la 
toţi care o vedeau, fie că erau tineri, bătrâni sau 
copii, Secerişul este numai un element din 
atâtea altele, care pentru copii şi tineret avea o 
deosebită semnificaţie în vederea educării lor 
pentru munca cinstită care dă satisfacţie şi este 
apreciată de întreaga comunitate de oameni. 
Desigur acest procedeu de recoltare a grâului 
este astăzi depășit, combinele executând atât 
tăierea cât şi treieratul grâului, dar era proba 
cea mai elocventă de rezistență şi voinţă la 
desfăşurarea muncilor agricole, Grâul astfel 


recoltat, datorită calităţilor sale, a dus faima 
țării noastre în toată Europa. 4 

O contribuţie valoroasă la păstrarea tradi- 
țiilor şi a unei atmosfere curate între tineretul 
dela ţară au adus-o şezătorile organizate în 
lunile de toamnă şi de iarnă. Aici fetele învă- 
țau să toarcă, să coasă şi să danseze dansurile 
populare specifice satului lor, La cântece de 
fluier, fetele mai mici cu partenerii lor mai 
tineri imitau fetele şi flăcăii mai în vârstă care 
cunoşteau deja dansurile şi invăţau de aseme- 
nea cântecele populare specifice ținutului lor. 
Tot aici se discutau şi se comentau întâm- 
plările din sat scoțând în evidenţă esenţa lor 
morală, adică ceea ce era bine de urmat şi ceea 
ce era de condamnat. În cadrul şezătorilor se 
pregătea atmosfera solemnă de aşteptare a 
sărbătorilor, ceva similar cu adventul dela Ger- 
mani, se colinda și se cântau cântece religioase 
care erau mai cunoscute, ca de exemplu tropa- 
rul Naşterii Domnului, troparul Bobotezei, 
troparul de Rusalii etc, Schimbul de păreri 
dintre tineri la şezătoare şi apoi dintre ei, 
părinţi şi bunici în familie, au fost mici centre 
de purificare a atmosferei morale din țară, care 
au contribuit la menţinerea cinstei şi omeniei 
creştineşti în satele româneşti. Tot aici au fost 
păstrate datinile străbune de sărbători cu toate 
greutăţile şi riscurile care erau de înfruntat în 
timpul regimului totalitar. Ele sunt cunoscute, 
există însă unul mai puţin cunoscut şi se întâl- 
neşte mai mult în satele din Ardeal. In noaptea 
de Anul Nou, flăcăii dădeau serenăzi fetelor 
având angajată în acest scop o minifanfară sau 
o muzică de ţigani, după care se intra în casă şi 
se dansa cca. o jumătate de oră, între timp con- 
sumându-se mâncăruri proaspete din carnea de 
porc şi vin. Dacă fata din casă era în “vorbă cu 
unul din flăcăi”, adică urma să se căsătorească 
cu el, atunci cu grupul de flăcăi niai apăreau 
unul sau doi oameni mai în vârstă care cu- 
noşteau cântecele bătrâneşti, iar la casa res- 
pectivă avea loc o mică petrecere, care de altfel 
era ascultată de toţi vecinii. Acompaniaţi de 
muzică instrumentală, toţi cântau cântece în 


spre NOI 


= După o jumătate de veac de zbucium şi 
= cumplite încercări, aflându-ne în faţa unei noi 
răspântii a istoriei, pentru salvarea FIINȚEI 
NEAMULUI ROMANESC, indiferent de opinii 
politice, credinţe religioase, naţionalitate şi 
clasă socială, ca un imperativ al vremii, mă 
îndrept spre VOI cu îndemnul, 


UNIŢI-VĂ 


Eliberaţi de patimi şi prejudecăţi să ne 
ridicăm la înălţimea chemării MÂNTUI- 
TORULUI, de a ierta spre a fi iertaţi, pentru ca 
jertfele şi ororile de până acum să nu se mai 
repete niciodată, spre binele şi prosperitatea 


A 


generaţiilor viitoare. 


TRI) 
AA Pa 


IL 
pe 
U 


i 


IN j 1] 


NĂZUINŢE SPRE NOUL 
MILENIU 


Cu gândul la jertfele celor căzuţi pentru 
demnitatea acestui NEAM, pe fronturi de 
ra bătălie în temnițe şi lagăre, ingenunchiaţi in 
faţa altarelor şi mormintelor acestora, im- 
plorăm pe DUMNEZEU să-şi intoarcă faţa 
şi să ne călăuzească paşii spre 
= MÂNTUIRE ŞI ÎNVIERE. 


Bazaţi pe marile virtuţi ale tineretului, ce a 
dovedit generozitate şi spirit de sacrificiu în 
toate momentele critice, putem spera în 
"SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI" şi 
plămădirea unei vieți bazată j Ş 
DREPTATE, DRAGOSTE CREŞTINĂ, MUNCĂ 
ŞI ARMONIE SOCIALĂ. 


FIE, ca suferinţele celor care au înţeles 
jertfa supremă, să rodească în NOUL MILE- 
NIU şi DUMNEZEU să-şi reverse harul sfin- 
ţilor asupra NEAMULUI NOSTRU. 


Bl 


care de cele mai multe ori sunt ame 
timente de dragoste și sentimente iale pată 
Foarte răspândit şi azi în Ardeal este cânt. ice, 
"Aşa-i Românul în veselie." O singură sc 
din el este suficientă pentru a arată x, 
educativ al acestor cântece pentru tiriezdei A 
rugăciune către ceruri zboară / O rugăciune tă 
tre Dumnezeu / Mă rog atuncea pentru a să 
țară / Şi pentru tine îngerașul meu." A0ă 

Pe lângă aceste tradiţii care se tran A 
convieţuirea dintre generaţii, exilată a e 
toate formele o tradiţie intenționată, o tastă 
mitere voită a bunurilor tradiţionale ale dd 
cietăţii, care este educaţia. Aceasta este diferită 
de educaţia care se dă în şcoli, dar o poate com-| 
pleta sau ajuta foarte mult pe aceasta, deoarece 
copiii recepționează mai uşor sfaturile dela 
părinţi decât dela străini. Ea cuprinde orice 
înrâurire intenţionată a înaintaşilor asu ra 
urmașilor cu gândul să-i adapteze vieţii so ale 
şi să-i integreze mai bine in societate, Educaţia. 
în familie are o mare influenţă asupra compor- 
tamentului persoanei, vorbindu-se adesea între 
oameni de existenţa sau lipsa "celor șapte ani 
de acasă”. 

Mamele sunt cele care se ocupă mai mult de 
educaţia fetelor, iar taţii de a băieţilor, Dela. 
mame fetele învaţă să toarcă, să urzească şi să 
țeasă. La războiul de ţesut pe lângă pânză se 
mai fac cuverturi, pături, sau ştergare cu mo- 
dele "alese", care sunt mai trainice și mai fru- 
moase decât modelele cusute. Tot mamele suni 
cele care învață fetele să coasă şi în general să 
"țină casa”, adică să gospodărească. Dacă ma- 
ma nu este suficient de talentată la alesul dela 
război sau la cusut, se apelează la rudenii sau 
alte femei din sat care se bucură de prestigiu 
în executarea de atari lucrări. Acestea intro- 
duc bucuroase și cu o oarecare mândrie fetele 
tinere în tainele alesului la război sau a cusu- 
tului. Trebue menţionat că țesăturile şi cusă- 
turile româneşti sunt apreciate ca dintre cele 
mai frumoase din lume, predominând figu- 
rile geometrice. ; 


pe ADEVĂR, 


Dumitru GROZA 
Hunedoara, România 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


MAI 1995 


PAGINA 9 


Prostata: 
UN NĂPĂSTUIT AL CULORII 


A spune ceva despre un 
creator profesionist în 
domeniul artei a devenit un 
lucru comun. Este mult mai 
dificil să vorbeşti azi des- 
pre un om obişnuit, fără 
nici un fel de pregătire 
şcolară de specialitate, 
atunci când el are preo- 
cupări în acest domeniu. 
Greutatea vine de acolo 
unde interesul a scăzut 
aproape de nepăsare față de 
aceşti oameni, numiţi atâta 
amar de vreme "artişti 
amatori”, cărora regimul 
comunist le-ar fi "acordat o 
atenţie exagerată”. Cât de 
reală a fost atenţia, nu mai 
are rost să amintim, oricum 
ei au fost folosiţi pentru a 
apăsa şi mai mult pe ideea 
egalitarismului în toate şi 
mai ales în acest domeniu 
unde conceptul este inope- 
rant şi niciodată practicabil, 
ştiindu-se - de când lumea 
civilizată - că dacă n'ai o 
însuşire naturală personală, 

_niciodată-nu vei reuşi ceva. 
Este adevărat că numai 
însuşirea naturală în sine 
nu înseamnă mare lucru 
dacă nu vei exersa, nu vei 
căuta să înţelegi cum trebue 
să faci pentru a reuşi, care, 
până la urmă, tot o şcolire 
este. Dar şcolirea este sui 
generis, fapt pentru care 
poţi rămâne permanent la 
acelaşi stadiu de început, ce 
a căpătat denumirea de 
"diletantism”. După părerea 
mea “artist amator” nu 
există; există artist propriu 
zis sau diletant. Asta indi- 
ferent de gradul de şcolire. 


„Pregătirea teoretică a fie- 
cărui creator se vede în 


să amin tii n Mi 


operă. 

Pornind de aici, am cu- 
rajul să risc, a vă prezenta 
ca pe un artist adevărat, un 
omuleţ de-un metru şi 
jumătate, adus mult de 
spate la cei peste 70 de ani 
ai săi. Toată viaţa a fost 
vopsitor industrial într'o 
fabrică. (Cu o "lipsă dela 


—— Radu BADIU 


locul de muncă" de 3 ani, 7 
luni şi 19 zile pentrucă - pe 
când a fost luat din clasa 
muncitoare ca unul ce avea 
"cunoştinţe în domeniu" şi 
numit custode la pinacoteca 
Bucureşti -, cineva a bătut 
un manifest anticomunist 
la maşina de scris a pina- 
cotecii, de-ajuns a fi luat de 
pe stradă, de lângă soţie şi 
So pâlu de un an în ziua 
când luase şi el pri 
salariu de sefi: cani 
După "concediul" făcut la 
lilava, la Gherla şi la Poarta 
Albă, omul nu mai are 
grai dela un cancer larin- 
gian. 

Reprimit vopsitor în 
aceeaşi fabrică el a con- 
tinuat să "exerseze" la 
bucuria vieţii lui care este 
pictura. Pe cartoane mici, 
apoi pe unele mai mari, ca 
să ajungă “a da viaţă” pe 
pânză la două tablouri 
celebre „de-un metru pe 
optzeci, pe unul "imor- 
talizată" o pădure româ- 
nească, privită din interior, 
pe celălalt o casă ardele- 
nească, subinscrisă unui 
peisaj de o excepţională 
raritate în specific. Din 
sutele de "incercări”, cum le 
spune el tablourilor sale, 
unele sunt adevărate do- 
cumente istorice dar şi 
picturale. Câmpuri pe 
dealuri policrome, arde- 
leneşti, intrări sau ieşiri din 
sate, în forma lor pură, 
unde nu se văd nici măcar 
stâlpi pentru curentul elec- 
tric, pomi, garduri, dru- 
muri, case, apoi biserici 
celebre şi mânăstiri cunos- 
cute, dar nu ele ca subiect, 
ci subînscrise naturii. "Na- 
tura dela fața locului, zice, 
este ceea ce mă atrage. Ea, 
casele cu adevărat româ- 
neşti, florile şi lăcaşurile 
sfinte." Pe când era închis la 
Gherla, în Sâmbăta Paştilor 
anului 1951, a văzut pe 
ferestruica celulei un castan 
înverzit despre care spune 


că "n'a văzut în viaţa lui un 
verde mai frumos ca acela." 
Poate de aceea toate tablou- 
rile realizate de el sunt 
dominate de verde. Albul şi 
roşul vin să arunce o scân- 
teie de lumină în varietatea 
nuanţelor de verde. Pe 
alocuri apare râul, apa, 
curgerea, Şi ele verzi. Cum 
verde rămâne omul care, 
deşi nu mai poate să 
vorbească, strigă, prin 
tablourile sale, că viaţa e 
veşnică, verde permanent, 
că natura rămâne baza 
lumii, aşa cum este ea, că 
adăugirile tehnologice sunt 
pentru a o întregi, dar şi ao 
strica. 


Trăind la pensie izolat, - 
doar cu fiica lui, între car- 
toanele şi vopselele lui, - 
acest năpăstuit al culorii se 
apropie de final fără a fi 
cunoscut de nimeni. Apar- 
tamentul lui dela ultimul 
etaj al blocului aflat vizavi 
de Stadionul Naţional, pe 
bulevardul fost al muncii la 
numărul 100 este o expo- 
ziţie permanentă. Cele mai 
dragi tablouri îi împodo- 
besc pereţii. Celelalte 
"încercări" zac grămadă în 
mai multe unghere. Când 
începe să ţi le aducă la 
vedere parcă nu se mai 
termină. Fiecare ridicare de 
imagine în faţa ta este o 
tresărire: “Ia te uită, dom- 
nule, ce-a putut pace picul 
ăsta de om. A adus în 
bucăți mici marile frumu- 
seţi ale naturii româneşti." 
Oameni nu pictează. Şi-a 
pierdut încrederea în ei de 
când l-au închis şi-l-au 
batjocorit. Trăieşte o mare 
durere - ca şi ţara, - văzând 
că aceiaşi, care i-au luat 
libertatea, sunt la putere. 
Moare de necaz că nu poate 
vorbi. De aceea tace și... 
face. Adică pictează. Alte şi 
alte “încercări” care recom- 
pun (şi-i refac) viaţa. 


PÂNĂ SĂ VINĂ TRENUL 


Până să vină trenul dela 
Olteniţa, mai sunt douăzeci 
de minute. E cazul să des- 
chid casa şi să dau bilete. In 
prealabil îmi rotesc privirea 
în sala de aşteptare ca să 
ştiu ce fel de clienţi am. 
Printre pasageri, zăresc doi 
tuciurii, soţ şi soţie, stând 
cuminţi pe banca de stejar 
care se întinde de-a lungul 
sălii dela un cap la altul, pe 
lângă geamuri. "Hm!" îmi 
zic. Aştia în mod sigur n'o 
să se prezinte la ghișeu. De 
aceea, mă adresez întregii 
săli: 

- Toţi Românii la bilete! 

Încep să-mi fac meseria. 
Unul câte unul, fără să se 
înghesuie, călătorii vin la 
ghişeu să-și procure legiti- 
maţiile de călătorie până la 
București. 

"Amicii" n'au apărut. De 
aceea, după ce termin cu 
vânzarea biletelor, ies în 
sală și mă adresez celor doi 
"porumbei": 

- Am invitat pe toţi Ro- 
mânii să poftească Ia bilete. 
Dumneavoastră . — sunteți 
Români? 

- Păi, domnu' şef - începe 
insul - dumneavoastră nu 
vedeți că noi suntem țigani? 

- Foarte bine ai zis! îi 
răspund. Să fii mândru că 


G.N. VIFOREANU 


eşti țigan. Dumneata şi tot 
neamul dumitale te bucuri 
de toate drepturile de care 
se bucură orice Român. 
Când ai plecat din Cernica 
să vii la haltă, de pildă, te-a 
oprit cineva să-ți spună că 
nu ai voie să mergi pe 
şosea? 

- Nu! 

- Păi, vezi?! Acum când 
pleci la București şi vrei să 
te duci la operă sau la 
teatru, crezi că te va opri 
cineva să-ți spună că nu ai 
voie? 

Lumea începe să facă 
haz. 

- Sau, reiau discuţia, vrei 
să iei masa la restaurantul 
hotelului "Ambasador", să 
zic. Crezi dumneata că ar 
indrăzni să te oprească la 
intrare cineva? Ce părere 
ai? 

- Ce părere să am? Aşa 
ceva nu-i de nasul nostru. 

- Asta-i altă poveste. 
Vreau să-ți spun doar atât: 
ca ţigan, ținând de etnia 
dumitale te bucuri de toate 
drepturile de care se bucură 
orice Român şi nu numai 
Român, ci în acelaşi timp, şi 
inşi aparținând naționali- 
tăților minoritare. Singurul 
lucru pe care vi-l pretinde 
statul român este acela să 


vă plătiţi impozitul pe casă. 
Dacă staţi în cort problema 
se schimbă. 

Alte râsete mai mult sau 
mai puţin zgomotoase. 

- Afară de impozitul pe 
casa în care staţi, reiau dis- 
cuția, mai aveţi obligaţia, ca 
orice călător, indiferent de 
naționalitate, să plătiți 
costul transportului pe 
calea ferată sau în oraş, pe 
liniile L.T.B. De aceea, eu vă 
invit la ghişeu să vă dau 
bilete de călătorie. 

- Domnu' şef, se lamen- 
tează țiganul, dar nt avem 
bani. 

- Când e vorba de mân- 
care, găsiți bani sau pentru 
imbrăcăminte şi încălță- 
mite, Se mai găsesc niscava 
gologani. Nu-i aşa? 

- Aşa-i cum ziceţi dum- 
neavoastră, dar dacă nu ne 
ajung, ce să facem? Mai 
mergem şi noi pe blat. 

Cu toată pledoaria mea, a 
fost imposibil să-l determin 
pe țigan să sudipata bilete 
până la București. De aceea, 
când a sosit trenul, am avut 
grijă să-i semnalez condu- 
cătorului care a coborit pe 
peron în faţa biroului de 
mişcare, că are doi “chiori”, 
În limbaj ceferist, va să 
zică, călători fără bilete de 
tren. 


ODLTEN15PLE 


— Ionel RĂDULESCU— 


*... TRANZIŢIE ROŞIE... După 25 de ani 
de activitate neîntreruptă și benefică, 
Serele dela Işalniţa (Craiova) s'au închis, 
din cauza scumpirii aberante a agentului 
termic şi blocajului financiar, Astfel, cele 
mai mari sere din Europa, cu peste 200 ha. 
amenajate pentru culturi protejate, au lăsat 
fără lucru aproape 1.500 de salariaţi, trimişi 
în "şomaj tehnic" până la primăvară. Dato- 
jriile la Termocentrala Işalniţa însumează 
2,3 miliarde lei, iar pentru înfiinţarea cul- 
turii de răsaduri sunt necesare credite de 
aproape 3 miliarde lei. Dacă în '90 prețul 
unei gigacalorii era de 100 lei, în '93 a urcat 
la 9.000 lei, iar anul trecut la 30.000 lei!! 
Pagubele aduse economiei sunt enorme. În 
sere utilajele sunt stocate, iar şefii de ferme 
şi sectoare asigură pază permanentă. 


*...ECONOMIA DE PIAŢĂ... In timp ce 
salariile, pensiile, ajutoarele de şomaj, 
alocaţiile de sprijin, etc. nu fac nici cât o 
ceapă degerată şi bat pasul pe loc de- 
aproape un an de zile, preţurile cresc 
bezmetice dela o zi la alta. În Pieţele Cra- 
iovei curcanul a sărit-la 40.000 lei, cocoşul 
la 25.000 lei, salamul de Sibiu la 20.000 
lei/kg, pulpa de porc la 10.000 lei/kg, 
cârnaţii la 8.000 lei/kg, carnea de mânzat la 
7.000 lei/kg, carnea tocată la 6.500 lei/kg, 
parizerul “popular” la 5.800 lei/kg, ba- 
nanele la 3.500 lei/kg, portocalele la 1.500 
lei/kg, merele, cartofii şi laptele la 1.000 lei, 
ceapa la 2.000, brânza 4.000, untul 6.000, 
oul la 200, fasolea uscată la 1.500, o pâine 
dela 280 la 550 lei! Să tot “cumperi”, de-ai 
avea un venit... parlamentar!! sau iliist! 
"Pulsul" preţurilor urcă vetiginos şi până 
dă colţul ierbii, să apară urzicile şi dra- 
gaveiul, va mai trece multă apă pe Jii... 


e ..OLTENI PĂCĂLIŢI... De când cu 
acceleratul direct de Moldova, mulţi 
craioveni dau năvală spre Ţara de Sus a 
Sucevei, unde târgurile ar avea, chipurile, 
marfă chilipir, diversă şi de calitate, Dar nu 
puțini au fost cei ce-au descoperit mălai cu 
sare în pachetele minuscule de vegeta "'sâr: 
bească”, cu marca fabricii din Koprivnica, 
"lucrate" la meserie şi foarte piperate ca... 
preţ! 


»...COLOS PARALIZAT... Până în De- 
cembrie '89 Combinatul Chimic Craiova 
avea 7.000 de muncitori şi peste 50 de 
instalaţii în funcţiune. După trei runde de 
restructurări masive, numărul salariaţilor 
s'a redus la jumătate. Nu mai funcţionează 
decât două linii tehnologice: îngrăşăminte şi 
sinteza organică. Sindicaliştii dela S.C. 
DOLJCHIM S.A. Craiova se confruntă cu 
disponibilizările masive, indecizie şi 
incompetenţă managerială a conducerii şi 
neajunsurile cotidiene, 


*...EPIDEMIE ECOLOGICĂ... În aval 
de Combinatul Chimic Craiova şi Termo- 
centrala Işalniţa, limitele admise prin nor- 
me ecologice sunt depăşite, iar efectele 
poluărtii Jiului resimţite până la vărsarea 
in Dunăre. Filtrele s'au deteriorat, staţiile 
de epurare au devenit "gropi de trcere”, iar 
Dunărea "canal colector”, primii care se îm- 
bolnăvesc fiind copiii. 


*...ISPITĂ TRUPEASCĂ... Amorul între 
masculi a generat prima victimă "euro- 
peană" în Capitala Banilor Olteniei. Un 
crai bătrân şi solitar, dornic de un tru 
bărbătesc incendiar a agăţat un tânăr într'o 
bodegă de cartier, l-a atras în garsoniera 
unde locuia singur şi ospăţul a degenerat 
în orgie, urmată de uciderea bătrânului, 
prin plagă înjunghiată în zona inimii. 


*...LEGĂTURA VIEŢII... În 1992 s'a 
realizat un acord de într'ajutorare între 
biserica nr.2 creştină baptistă "Jertfa" din 
Craiova şi biserica metodistă-"Heaton 
Park” din Prestwich, Menchester-Marea 
Britanie. Ajutorul "ambasadorilor englezi”, 
membri ai Organizaţiei LIFE LINK este 
umanitar, destinat Leagănului de copii, 
Centrofarmului şi Căminului Spital de 
bolnavi cronici (Azilul de bătrâni). 


*...PREOT DIN CREDINŢĂ... La bise- 
rica din Gherceştii Vechi (comună la 8 km. 
de Craiova) preotul Ilie Amza este foarte 
iubit şi apreciat, serios, cinstit şi bun cu 
oamenii, veniţi la el din toată ţara, căroara 
nu le pretinde nimic, rugându-se lui Dum- 
nezeu pentru sănătatea lor, să le meargă 
bine, să nu aibă certuri şi neînţelegeri în 
familie, să se vindece de suferință, să aibă 
încredere în puterea divină a Mântui- 
torului. 


*...A.E.R.... Sănătatea Craiovei are ne- 
voie de Acţiunea Ecologică Română (AER), 
prima organizaţie ecologistă din ţară, 
înființată după Decembrie '89 la Craiova. 
Grija faţă de mediul înconjurător, preo- 
cuparea pentru o mai atentă gospodărire a 
oraşului, întreţinerea spaţiilor verzi, a 
parcurilor şi grădinii botanice sunt doar o 
parte din obiectivele ecologiştilor craio- 
veni, într'o urbe cu probleme, unde influ- 
enţa Fanar-ului se simte la tot pasul. 


*...THE CATCHER... Este primul număr 
al revistei CITIUS, ALTIUS, FORTIUS, 
editată în engleză de elevii prestigiosului 
liceu Nicolae Bălcescu din Craiova (fostul 
Colegiu CAROL 1). Redacţia cuprinde elevi 
talentaţi care au stofă de jurnalişti, pro- 
movaţi de frumoasa Americancă Michelle 
Caldera - lector la catedra de engleză a 
liceului. "The Catcher” este o izbândă a 
tinereţii, prin fantezie, sensibilitate şi 
talent gazetăresc. 


MICROOLTENISME 


* Electroutil '94 Craiova - a 


treia ediţie a Târgului Na- 
țional a reunit 88 societăţi 
comerciale din 14 judeţe și 
18 localităţi, 27 reputate 
firme occidentale şi 40 de 
oameni de afaceri din Bul- 
garia vecină. Pe 1.500 mp., 
Târgul are 8 secţiuni: teh- 
nică de calcul şi birotică, 
produse electrice şi elec- 
trotehnice industriale, in- 
stalaţii energetice şi de 
climatizare, obiecte electro- 
casnice, unelte şi scule, 
autovehicule, accesorii auto 
şi piese de schimb, materi- 
ale de construcţii şi con- 
fecţii metalice, dotări pen- 
tru industria alimentară, 


* Sărăcia "iepocii de aur' 
ceauşiste a ajuns să treacă 
drept “bogăție” în actuala 
epocă de piatră iliistă! Ca să 
cumperi o carte, cât o broşu- 
rică de partid, trebue să te 
lipseşti de pâinea pe-o săp- 
tămână. lar mai nou, preţul 
nu-i trecut pe carte, moti- 
vându-se scumpirile trimes- 
triale în economia comu- 
nistă "de piaţă”. 


* După ce şi-a făcut plinul, 
pentru el şi tot neamul lui, 
transferându-şi terenul ara- 
bil şi pădurea din Mehe- 
dinţi în Dolj şi atotimpro- 
prietărindu-se cu 4 case (ca 
Năstase, şeful partidului 
Iliescu) - prefectul Doljului, 
tov. Tobă, a fost înlocuit şi 
din funcţie şi din partidul 
comunisto-iliist. Nici el, 
nici tov. Gherman care l-a 
propulsat prefect n'au pro- 
bleme, nici mustrări de 
"conştiinţă", nu dau soco- 
teală nimănui. 


* La Craiova vor fi selec- 
ționaţi, pregătiţi şi angajaţi 
400 militari de profesie 
pentru "căștile albastre! 
FORPRONU - primul con- 
tingent românesc din ca- 
drul forţelor de pace. Sunt 
preferaţi absolvenţii de fa- 
cultăţi, cunoscători de limbi 
străine şi posesori de per- 
mise auto, supuşi controlu- 
lui medical şi testului psi- 
hologic riguros. 


... 


* Clubul Soroptimist din 
Craiova, sponsorizat inte- 
gral de cei din Esbjerg, 
Danemarca, a trimis 10 zile 
în vacanţă, pe litoralul ro- 
mânesc al Mării Negre, 21 
de copii, dintre care 10 cu 
handicap locomotor. Uniu- 
nea Soroptimistă din Dane- 
marca a dotat cu lenjerie 
fină de corp toate clinicile 
de pediatrie din Craiova. 


... 


* 25 craiovence cu pregă- 
tire superioară în varii do- 
menii au alcătuit "Asociația 
voluntarilor pentru cură- 
țenie morală şi fizică”, 
inițiind acţiuni civice opor- 
tune, fără bani, pentru pro- 
movarea civilizaţiei şi ar- 
moniei oraşului, eliminarea 
unor situaţii anormale, 
implicarea Primăriei în 
rezolvarea operativă a pro- 
blemelor cetăţeneşti, na 
zone şi cartiere. Se imp 
insă, adoptarea urgentă 
Parlament a Legii auto 
miei locale şi în princip. 
celei financiare. 


Mă Aa 


PAGINA 10 


"Nu pot trăi decât numai acolo unde 
sunt Români” mi-a repetat de multe ori 
aceste cuvinte Eugen Bârsan. Ce înțelege 
redactorul şef şi autorul cronicii politice al 
ziarului "Cuvântul Românesc”, că, "Nu pol 
trăi decât acolo unde sunt Români"? Eugen 
Bârsan a fost şi a rămas profund legat de 
spiritualitatea românească, el s'a contopit, a 
pătimit, a sângerat, s'a bucurat, a trăit şi 
trăieşte intens orice mişcare, orice înălțare 
ori prăbuşire a neamului său. Pentru el, 
fiinţa lui face parte din fiinţa chinuită, din 
fiinţa de martir, dar şi de glorie a spiritului 
mereu în luptă şi rugăciune a poporului 
român. Originar de pe culmile Transil- 
vaniei, din satul Retiş Sibiu, Eugen Bârsan 
s'a născut la 28 Februarie 1913. Primele 
două clase primare le face in comuna Retiş 
între anii 1920-1921 şi 1921-1922, iar ur- 
mătoarele două clase primare în oraşul 
Făgăraş între anii 1922-1923 şi 1923-1924. 
Din 1924 până în 1926, două clase le ur- 
mează la liceul "Radu Negru” din Făgărş, 
iar din anul 1926 până la 1931 urmează 
cursurile liceului "Principele Nicolae” din 
Sighişoara. Din acest timp petrecut pe 
băncile liceului "Principele Nicolae”, 
Eugen Bârsan îşi aminteşte cu multă 
plăcere de profesorul de limba română şi 
filosofie - Horia Teculescu - profesor care a 
avut o deosebită înrâurire naţională şi 
culturală asupra tinerei generaţii de elevi. 
În toamna anului 1931, la insistența lui Ion 
Banea, Eugen Bârsan pleacă la laşi, unde 
devine student al Facultăţii de Drept, însă 
n'a întârziat mult pe plaiurile moldovene, 
deoarece în toamna anului 1932 se transferă 
la Facultatea de Drept din Bucureşti. 
Datorită activităţii sale în cadrul vieţii 
studenţeşti din capitală, Eugen Bârsan este 
ales în Comitetul de conducere al Cen- 
trului studenţesc Bucureşti, centru care 
avea ca preşedinte în acel timp pe cu- 
noscutul şi valorosul Gheorghe Furdui, 
asasinat mai târziu în timpul dictaturii 
carliste. Tot în acel timp, Eugen Bârsan a 
deținut şi calitatea de Preşedinte al stu- 
denţilor transilvăneni de pe Târnave. In 
Iulie 1934, Eugen Bârsan reuşeşte să salveze 
viaţa lui Corneliu Codreanu, deconspirând 
complotul lui Mişu Stelescu. După termi- 
narea studiilor universitare şi susținerea 
licenţei în Drept, din anul 1936 incepe să 
practice avocatura la Sighişoara, însă din 
cauza evenimentelor politice în anul 1941, 
părăseşte țara şi se refugiază în Occident. 
Având soarta Românului urmărit de fatali-. 
tate, în loc să devină liber, în Germania unde 
ajunge, nimereşte în lagărul de muncă dela 
Rostock, apoi în cunoscutul lagăr de con- 
centrare dela Buchenwald. 

După eliberarea din lagăr, începe pentru 
Eugen Bârsan exilul, un exil nu prea 
prielnic, întâi la Miinchen, în Germania, în 
lupta pentru existenţă, cu gândul însă 
mereu în ţară, aşteptând eliberarea Româ- 
niei de hoardele sălbatice ale bolşevismu- 
lui şi izgonirea comunismului, dar acest 
lucru era de durată, un timp care a ros şi a 
îngenuncheat pe mulţi Români care sufe- 
reau năpraznic în pribegie de dorul ţării 
lor. 

Cu suferinţa strânsă în suflet, încărcat de 
doruri şi de obidă, în anul 1952 emigrează 
în Statele Unite ale Americii, căutându-şi 
mediul adecvat de adaptare în comunităţile 
românești stabilite în această ţară, văzând 
în aceste comunități un univers naţional 
care îi tempera spiritul zbuciumat şi-i dă- 
dea răgaz să poată munci. Pentru început, 
se stabileşte la Cleveland în Ohio, oraş care 
juca pe vremea aceea un fel de metropolă a 
elementului românesc. Conştiincios şi 
demn _în concepţia sa, Eugen Bârsan nu 
admite să trăiască din ajutoarele parti- 
culare ori publice, nici din expediente, ci 
cu toată convingerea doreşte să trăiască din 
propria sa muncă și nu se sfieşte ca din 
jurist şi intelectual elevat să fie la inceput 
un simplu muncitor în uzina Ford, la secţia 
turnătorie a întreprinderii. În anul 1957, 
Eugen Bârsan își schimbă domiciliul dela 
Cleveland la Chicago, unde în afară de 
serviciile pe care le îndeplineşte pentru 
susținerea existenţei, este preocupat de 
activitatea sa pe care se simte obligat 
să o îndeplinească în cadrul comunităţii 
româneşti din Statele Unite şi din exilul 
românesc din afara graniţelor americane. 

Astfel: în cadrul Episcopiei Ortodoxe 
Române dela Vatra Românească i se în- 
credințează funcţia de director cu pro- 
gramele cultural-artistice, care se desfă- 
șoară în fiecare an în timpul Congresului 


MAI 1995 


aa ae ag cum pas a 7 2 CUVANTUL ROMEI 
ORE EEE EREI —E 
EUGEN BÂRSAN 


ADEVĂRUL NAŢIONAL ÎN CONTEXTUL ISTORIEI 


—— Gheorghe RĂDULESCU—— 


Episcopiei Ortodoxe Române, în perioada 
de vară (lunie-lulie), programe ce au un 
conținut variat şi bine gândit, cu un 
substrat național atrăgător şi captivant. 
Activitatea intensă a lui Eugen Bârsan se 
manifestă pregnant şi în cadrul Bisericii 
"Naşterea Domnului" din Chicago, unde a 
fost de nenumărate ori Preşedinte şi 
Vicepreşedinte al Comitetului Bisericii, 
participant şi orator distins al tuturor 
activităţilor culturale, nelipsit la sărbătorile 
naţionale ale Românilor, Eugen Bârsan a 
devenit un simbol al elementului etnic şi 
naţional din oraşul unde trăieşte, numele 
său fiind cunoscut peste tot unde se află 
Români. Incă din anul 1964, pune bazele 
unui post de radio românesc, fiind fonda- 
torul, directorul şi susținătorul acestui 
organism de informaţii cultural-politice, 
post de radio care are şi astăzi acelaşi ecou 
şi aceeaşi vigoare şi intensitate în pre- 
zentarea ştirilor şi a tuturor activităților 
româneşti, fie pe linie bisericească, cul- 
turală, ori social-politică din oraşul Chica- 
go şi din România. 
= _Cea mai mare realizare însă a lui Eugen 
Bârsan împreună cu George Bălaşu din 
Hamilton, Ontario (Canada) este înființarea 
ziarului "Cuvântul Românesc". În anul 
1976, un ziar al elitei intelectualităţii ro- 
mâneşti, un ziar distins, de un înalt nivel 
cultural, un ziar de ţinută şi atitudine 
naţional-moral-politică, un ziar care astăzi 
a devenit obiectivul Românilor din ţară şi 
străinătate. Acest ziar cuprinde ştiri şi co- 
mentarii politice prezentate cu inteligenţă, 
cu competenţă şi răspundere de Eugen 
Bârsan (redactor şef) şi de George Bălaşu 
(directorul ziarului), apoi probleme cu 
conţinut religios, critică literară şi artistică, 
istorie, creaţii originale, comentarii pe 
diferite teme politice şi sociale interne şi 
„internaţionale, pagină pentru Românii 
macedoneni, informaţii româneşti din țară 
şi din străinătate, în acest ziar şi-au pus. 
semnătura şi-au avut locul în mod constant 
Mircea Eliade, Vintilă Horia, Horia Sta- 
matu, Mihail Fotin Enescu, Nicolae Petra, 
apoi Titus Bărbulescu, Pavel Chihaia, 
Camilian Demetrescu, Nicolae Novac, 
Dumitru Ichim, lon Halmaghi, Sergiu. 
Grossu, Zahu Pană şi mulți alţi creatori şi 
cărturari de mare valoare, ale căror nume 
sunt prezentate şi astăzi în paginile acestui 
ziar. 
Astăzi "Cuvântul Românesc” are circu- 
laţie internaţională, din îndepărtata Aus- 
tralie, pe întreg continentul american, în 
toate ţările Europei şi Asia, pe toate teri- 
toriile unde se află răspândiţi Români. 
Specializat în interpretarea problemelor 
de politică-românească şi internaţională, 
articolele lui Eugen Bârsan din ziarul 
"Cuvântul Românesc” sunt scrise din pers- 
pectiva jurnalistului de profesie, care cu 
experienţă şi perspicacitate interpretează 
fenomenul social-politic, pătrunzând în 
esența lucrurilor, analizează şi dezvoltă 
elementul politic în discuţie, îi descifrează. 
sensurile şi-l prezintă realist şi corect 


(marele merit al autorului) opiniei publice. 


Modest, spiritual şi clar văzător al situa- 
țiilor politice, Eugen Bârsan îşi exprimă 
părerea în mod subtil şi discret printr'un 
subtext unde descoperim linia dreaptă de 
conduită şi adevăr pe care inteligent şi 
delicat o mărturiseşte. E 

Dar iată ce realizează Eugen Bârsan în 
articolul "Crăciun 1985 şi lipsurile din țară” 
(din "Cuvântul Românesc", Dec. 1985) 
referitor la deosebirile atât de evidente şi 
dramatice dintre sărbătorile de Crăciun, 
dinaintea invaziei pustiitoare comuniste şi 
acelea trăite în timpul prăpădului devas- 
tator - al - partidului unic, criminal: "La 
baza acestei deosebiri e anti-dumnezeies- 
cul din marxism, care lucrează la uzurparea 
lui Dumnezeu şi la punerea partidului în 
locul Lui. După ce acest anti-dumnezeiesc 
şi anti-om, prin măsuri sângeroase, a expro- 
priat poporul de bunurile lui materiale cu 
scopul de a-l sărăci şi proletariza a urmat 
faza politică de expropriere a bunului 
sufletesc al aceluiaşi popor - credința în 
Dumnezeu -, de astă dată cu țelul, ca 
sufletele stârpite de credinţă să poată fi 
ateizate. Lucrarea satanică, care a ruinat tot 
ce a fost bun în ţară, a dus implicit la 
văduvirea sufletului Românului de linişte 
şi de pace. Auto-spionarea și "turnătoria" 
au devenit lucrurile cele mai promovate în 
România de sub regimul comunist. 

Dar pe de altă parte, ruina, privită sub 
aspect strict economic, a dus (ara încet- 


2 


CUVÂNTUL ROMÂNESe 


încet la o stare de sărăcie lipită pământului. 
În special de câtva timp, problema ali- 
mentaţiei sau a mâncării dela rău a ajuns la 
o fază de paroxism." 

Pe drept cuvânt autorul sesizează sata- 
nismul promovat şi impus poporului 
român de către mafia diriguitoare, satanism 
impus poporului pentru a distruge elemen- 
tul creştin şi naţional al neamului. Expli- 
caţiile politice şi viziunea autorului îşi 
ating scopul scontat, ele ne lasă posibi- 


litatea să ne însuşim faptul social, politic şi 
istoric, urmărindu-i traiectoria pe care o 
parcurge. Semnalăm apoi limbajul plastic, 
colorat şi semnificativ, limbaj care ne 
deschide un orizont pe cât de spiritual, pe 
atât de dramatic, deoarece interesul lui 
Eugen Bârsan este de a-l ajuta pe cititor să 
gândească şi astfel având la îndemână 
cugetarea se poate pătrunde pe calea în- 
țelegerii până la calea depistării sensurilor 
enigmatice pe care le descoperim până la 
sfârşit cu răbdare şi raționament. Astfel: 
articolul "Semnificaţii negative de cauze 
sufleteşti” (din "Cuvântul Românesc", Feb. 
1991) ne mărturiseşte un adevăr pe care 
suntem datori să-l luăm în considerare, 
deoarece este vorba de neamul şi țara 
noastră care se află în dureroasă şi grea 
cumpănă: "Cineva, din țară, ne scrie: "Nici 
dacă ne-ar fi blestemat generaţii multe de 
strămoşi să trăim târindu-ne, să vedem 
doar pământul, să nu putem vedea nici în 
stânga, nici în dreapta, nu ne-ar putea fi 
mai greu de înţeles ce s'a petrecut în 
ultimii 45 de ani şi ce se petrece acum cu 
neamul românesc". "Putem înlocui spusul 
de mai sus şi cu altceva. Istoria, cronicarii 
şi tradiția vorbesc de Român ca de o ființă 
care ar fi fost născută în tinda bisericii, sub 
icoană. ; 

Românul din aceste zile nu arată deloc a 
fi plecat de acolo. Oare, de ce şi una şi de ce 
şi alta? În chip clar, pentrucă deceniile de 


stăpânire comunistă au adus neamului. 
secolele 


românesc mai mult rău decât toate 

de ieri şi de alaltăieri. In ce constă, în 
principal, acest rău? Nu s'a golit doar că- 
mara, ci s'a golit sufletul de esența lui. 
Umplându-se acest gol cu o decădere de 
nedescris. lată, deci, cum se face că Ro- 
mânul n'a fost niciodată mai sărac ori mai 
decăzut sufleteşte ca acum. Onoare ex- 
cepțiilor. Dar în pofida acestei crize prin 
care trece, neamul nu este lipsit de mira- 
colul de a avea genii. Numai că, în fond şi 
fapt, ii lipseşte geniul care să-l scoată şi să-l 
ridice din starea în care se află. La fel, mai 
are din plin şi individualități. Dar e lipsit 
de perosonalități majore de ghid spiritual 
şi național. Câteodată neamul putea pune 
rânduială în suflete pustiite. De aşa ceva 
nici nu se vorbeşte şi nici nu se ocupă 
nimeni. Totul e concentrat la materie. Este 
în afară de orice discuţie că emoțiile de 
bucurie şi momentele de înălțare aduse de 
Revoluţie au fost, pentru suflete, speranţă. 
Din nefericire, o speranţă-iluzie care ca mai 
toate iluziile, se prăbuşeşte." 

Român adevărat şi patriot desăvârşit, 
Eugen Bârsan se face ecoul suferințelor, al 
strigătului de durere, de încătuşare a 
Românilor din teritoriile ocupate şi chi- 
nuite de netrebnicia opresorului din 
Răsărit, ecou ce se aude ca un zbucium de 
jale căre răsună din tulnicul celor oropsiţi 
de peste apele învolburate ale Prutului 
zăbrălit, despărțitor îngenuncheat al 
Basarabiei şi al codrilor însângeraţi ai Bu- 
covinei şi ai Ţinutului Herţa. Să-l urmărim 
pe autorul articolului în "Strigăt după 
drepiatea istorică” (din "Cuvântul Româ- 
nesc", Noembrie 1993). 

"Este strigătul fraţilor noştri din Bu- 
covina de Nord, din Ținutul Herţa, din 
județul Hotin şi din Sudul Basarabiei, 
rupți de țară prin Pactul Ribbentrop- 
Molotov şi prin Ultimatumul dat României 
la 20 Iunie 1940. Acest strigăt este cu 
deosebire şi mai puternic şi mai disperat 
acum când se împlinesc 75 de ani dela 
Marea Unire Românească din 1918, în care 
Bucovina este înscrisă cu ziua istorică de 28 
Noembrie. 

Când în țară şi în exil, în această lună se 
va sărbători Unirea Bucovinei cu Patria 
Mamă, bucovinenii rupţi din trupul țării 
vor contempla amarul soartei lor legat de 
tragicul complex: satrapii moscoviți au 
sfârtecat pământul României, ca după 
aceea să sfârtece şi pământul românesc 
răpit. O mare parte din el făcându-l cadou 
Ucrainei, pentru a sfărâma monolitul ro- 
mânesc din teritoriile răpite şi anexate. 


Dar, cu siguranţă, că ce au în suflet şi 
gândire fraţii din anexiune, de ziua ani- 
versării 28 Noembrie, e ceva mult mai mult 
decât o contemplare asupra soartei lor 
istorice. E strigătul: "Singura noastră 
salvare e la România!" Un strigăt de salvare 
în restabilirea dreptății istorice. 

Un apel la intervenții care să ducă la 
eliberarea teritoriilor româneşti de sub 
stăpânirea Ucrainei. Apelul la ajutorul de 
eliberare e adresat în general Românilor de 
pretutindeni şi în special Preşedintelui, 
Parlamentului şi Guvernului României să 


o pd Tinatul Herţa, 

ul Basarabiei? Din 
nici un răspuns pozitiv. Ei răspund pur şi 
simplu cu o înțelegere de lemn. Ba chiar 
mai rău, după cum vom arăta mai jos, 
pentrucă ei nu sunt făcuţi din aluatul 
istoric naţional-românesc, ci din aluatul 
marxisto-comunist ca şi Lenin-ul și Stalin- 
ul de ieri.” Şi mai departe în rticolul 
"Vântul nebuniei” (din "Cuvântul 
Românesc”, lulie-August 1994), Eugen 
Bârsan înfierează şi stigmatizează nu 
numai pe conducătorii acaparatori şi per- 
fizi ai Moscovei, ci şi pe actualii condu- 
cători ai Basarabiei, vânduți intereselor 
ruseşti. "Vântul nebuniei e un vânt satanic 
asupra lumii româneşti, încălțat în cizma 
rusească specializată în strivirea popoa- 
relor şi încins în brâul rusesc care vrea să 
înfăşoare şi să strângă la pieptul Rusiei 
fostele republici sovietice între care şi 
Basarabia. Basarabia cea vândută de liderii 
dornici de putere folosind propaganda că 
Basarabenii ar fi altceva decât Români. 

Din 15 Ianuarie 1993, de când a luat 
ființă "Cercul Cultural "Mihai Eminescu" 
în cadrul Centrului Cultural la "Bisericii 
Ortodoxe "Naşterea Domnului" Eugen 
Bârsan activează cu aceeaşi râvnă şi pa- 
siune ca întotdeauna, prin prezentarea de 
comunicări şi conferinţe, astfel: în 27 
Martie 1993, de ziua Basarabiei, a susținut 
o amplă comunicare despre istoricul acestei 
provincii româneşti, în 15 Mai 1994 a 
prezentat o lucrare despre "Viaţa şi opera 
lui Titu Maiorescu", iar în 15 Ianuarie 1995 
a conferenţiat despre opera politică a lui 
Mihai Eminescu. Toate aceste prezentări 
s'au bucurat de un meritat succes. Astăzi, 
Eugen Bârsan a fost ales Preşedinte de 
onoare al Cercului Cultural "Mihai 
Eminescu”, 

Intreaga viaţă şi activitate a lui Eugen 
Bârsan a fost şi este axată pe spiritualitate, 
pentru el spiritualitatea înseamnă Dumne- 
zeu şi Dumnezeire, pentrucă ființa noastră 
românească este strâns legată de Dumne” 
zeu, dăci marile creaţii ale culturii romă” 
neşti sunt izvorite din voinţa şi forța digi 
nităţii, fiind îndreptate spre divinitate, ra 
nu pot fi decât eterne: "Opera" lui Ea 
nescu, "Istoria religiilor şi miturilor” U Si 
Mircea Eliade, Sculptura Măiastră ai 
Brâncuşi, Gândirea şi Creaţia "Logică i 
"Metafizică" a lui Nae Ionescu şi altele. ivul 

Urmărindu-şi cu perseverenţă bir ură 
creator, Eugen Bârsan a realizat o OP! 
pentru Neamul şi Ţara Româneastii 
operă îndreptată şi închinată spirilu 

etern românesc. 


CR gi Dea 0 al DĂ ee n ba e ct sura: 


Piu 


tata 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


MAI _1995 


PAGINA 11 


COMEMORAREA A 240 DE ANI DELA DESCHIDEREA 
OFICIALĂ A ŞCOLILOR DIN BLAJ 


Nidia BELCEA 


pară d minâni] trecut 
„_ Condiţiile material iață 
învăţăceii din Blaj eugii piea ga Ba EA 
locuiau ES la gazde şi-şi aduceau de Sesă 
, ceva ca Pediraeiin 
seu de înlocuit Biserica Unit n si 
srait numai de hrănirea lor sufletească ci şi 
pească: Petru Pavel Aron, din inul 
venit al Episcopiei ținea cu ? âin Fo dinu 
şcolari şi în Duminici şi săbito îi dă A 
şi fiertură. Pilda lui au urmat-o iEpi Asa 
de mai târziu iar sub. Grigore M iesi 
ajutor numit "țipău" Zr PDepiSeai 
Pâinii”, era o formă de recom pipe cui 
Atu şcolare meritorii. - zip 
piscopii Blaj i i - 
loan Bote Sulla sa orizoxeiMâloge 
fundaţii, adică ajutoare în bani Sage 
tinerii săraci şi studioşi. Exemplul 1 a f it 
urmat de preoţime şi de laici. Pă i 
Întâiul Război Mondial, cu ajutorul ia 
ei 287 de studenţi şi-au făcut studiile 

In năzuința de a ridica ni igi i 
cultural al poporului a adapa eg 
s'a străduit a deschide şcoli şi în alte lo- 
calităţi. Astfel, în 1784, preotul-călugăr 
Gheorghe Şincai, devenind Tie ac 
tuturor şcolilor româneşti naţionale din 
Marele Principat al Transilvaniei, deschide 
300 de şcoli primare la sate, dascălii fiind 
absolvenţi ai şcolilor din Blaj. 

„In multe rânduri Episcopii ceruseră 
încuviințarea Curţii dela Viena pentru a 
ridica şcoli superioare şi în alte centre ca 
Alba Iulia, Haţeg, Făgăraş. Abia în 1763-65, 
după Sc area celor două "Regimente de 
Grăniceri Români", s'a aprobat întemei 

a două şcoli unite “tziviaten (trivium), adică 
la nivel mediu, la Năsăud şi Orlat. 

Cu emoție mă gândesc la Liceul Gră- 
niceresc din Năsăud unde a învăţat tatăl 
meu. Clădirea impunătoare, de proporţii şi 
arhitectură ce impresionează şi astăzi, s'a 
construit din truda şi jertfa locuitorilor 
ținutului grăniceresc Rodna. Documente 
din muzeul Năsăud păstrează informaţii 
ca: 1!.. două care de prund aduse de Badea 
Ion... un car de corni (grinzi de acoperiş) 
adus de Badea Vasile etc." Imnul liceului 
din Năsăud, pe care tata îl cântă şi acum, la 
88 de ani: "Virtus Romana Rediviva” vă- 
deşte paternitatea şcolii latiniste din Blaj. 
Importanţa Şcolilor dela Blaj ar fi fost 
uriaşă, chiar dacă ele ar fi fost numai 
locaşuri de instrucţie... Ele au reprezentat 
însă mult mai mult. Din ele a crescut o 
mişcare ce a contribuit fundamental la 
formarea conştiinţei naționale româneşti, 
prin conceptul descendenţei romane a 
poporului român, al latinităţii sale şi al 
continuității sale în spațiul în care trăieşte. 

Studiind la Viena şi Roma într'o epocă 
când învăţământul catolic se făcea în limba 
latină, tinerii uniţi au avut posibilitatea să 
descifreze trecutul neamului românesc in 
legătura dintre limba latină şi să afle des- 
pre originea noastră de urmaşi în Dacia a 
Romanilor lui Traian. La Blaj, în şcolile în 
care au devenit dascăli, tinerii întorşi din 
Apus, au aprins flacăra conştiinţei de e 
prin cultură şi credință religioasă, şi primu 
între ei este Episcopul Inocenţiu Micu. 

Despre originea noastră romană şi 
latinitatea limbii vorbiseră cronicarii, 
scriitorii religioşi din Evul Mediu, uma- 
ristul Nicolae Olahus. Dar Inocențiu Micu 
şi după el toți reprezentanții Scolii Arde, 
lene folosesc latinitatea ca argument a 


d or roman în 
Iegitimității Pia at Plela Inocenţiu 


iul carpato-dunărean; 
ia se aude pentru pima dată despre 
națiunea română, "natio ca”, 


Astfel, munca intensă şi perseverentă a 
Şcolii Ardelene, mişcare ce au esa 
Românii Uniţi cu Roma, a reuşit să CA 
unei naţiuni impilate și dispreţuite „ri 
mentul demnităţii şi conștiința drepturilor 
naţionale. 

Episcopu 
săi nu s'au m 


| lonocenţiu Micu şi urmaşii 
ulțumit doar cu afirmarea 
i ân, ci cre- 
turilor poporului român, ci au concre 
la în Iti Fitate ideologică și polii 
dezvoltând o tactică de luptă națională - 
Memorandismul - ce respin ea eri 
tbritare b ână 
ându-se pe acţiuni juridice. j 
1910, incipiile Episcopului martir ci 
regăsit în toate marile lupte ale Români 


i ilvania, ca: 
e: Tiislex Libellus Valachorum (1790-93) 


i i Secuilor 

ntra planului Ungurilor, ! 1 
Pro eioe de Ape reformele lui Iosif al 
lea, reforme ce aduseseră ceva ușurare 


i e eri pe Câmpia Libertăţii din 


Blaj, din 3/15 Mai 1848, când 50 de mii de 
Români resping ideea unificării Transil- 
vaniei cu Ungaria proclamând că: "Naţiu- 
nea română este de sine stătătoare şi de 
parte întregitoare a Transilvaniei, pe teme- 
iul libertăţii egale..." Aici se aude pentru 
prima dată strigătul profetic: "Vrem să ne 
unim cu Ţara”: 

= Mişcarea Memorandumului (1892), 
mişcare de protest contra Dualismului 
Austro-Ungar, al cărui conducător, preotul 
unit Vasile Lucaci din Siseşti, a intrat în 
doine şi legende. 

Aproape toţi marii Români ardeleni, dela 
Inocenţiu la Bărnuţiu şi Maniu, sunt fii ai 
Blajului, ai spiritului şi demnităţii sale. 
Nespus de important este că ei nu au rămas 
izolaţi: şcolile dela Blaj au făcut un uriaş 
pas în răspândirea ştiinţei de carte şi prin 
caracterul lor social-țărănesc au apropiat, 
cu timpul până la identificare, idealurile 
cele mai înalte ale politicii româneşti, de 
marea masă a poporului român rural. Mare 
a fost mirarea Paşoptiştilor din Principate 
când au văzut pe Câmpia Libertăţii dela 
Blaj “înfrățirea surtucelor cu sumanele” 
(Al. Russo). Ideea unirii nu s'a născut în 
Octombrie-Decembrie 1918 ci, a fost aproa- 
pe-două secole pregătită de şcolile dăla 
Blaj. Marea Unire din 1918 a trecut şi ea 
prin fața catedralelor şi a altarelor. 

Din necesitatea de legitimizare a reven- 
dicărilor politice, grupul de preoți-profe- 
sori dela Blaj, fondatori ai mişcării pe care 
istoria culturii noastre a numit-o Școala 
Ardeleană, s'au străduit a dezvolta argu- 
mente istorice şi filologice. Truda lor a dat 
rezultate strălucite, materializate în lucrări 
valoroase dincolo de scopul lor militant, 
creind o splendidă şi profundă mişcare 
culturală, parte semnificativă a culturii 
române nu numai din Transilvania ci de 
pretutindeni. = 

În câmpul Istoriei, Samuil Micu, 
Gheorghe Şincai şi Petru Maior, au aceeaşi 
viziune largă, cuprinzând Românii de 
pretutindeni şi din toate timpurile. Ei 

mentează cu bogată documentaţie teza 
originii noastre latine şi a continuității po- 
porului român pe teritoriul vechii Dacii. 
Cât de îndrăzneţe erau afirmaţiile lor o 
vădeşte înscrisul cenzorului maghiar, pe 
"Cronica Romanilor şi a mai multor 
neamuri” a lui: Gheorghe Şincai: "Cartea pe 
foc şi autorul la pinza cale 

Studiul Limbii a fost şi el folosit pentru 
a dovedi originea latină a Românilor. Şcoa- 
la Ardeleană, prin aceiaşi Samuil Micu, 
Gheorghe Şincai şi Petru Maior devine 
fondatoarea Filologiei româneşti. Ei i se 
datoreşte introducerea în 1779 a alfabetului 
latin (Samuil Micu: "Carte de Rogaciuni" şi 
"Acatist). Nu de mică importanţă a fost în 
dezvoltarea limbii române activitatea de zi 
cu zi a dascălilor ce au predat pentru prima 
dată în româneşte la nivel de universitate, 
Filosofie, Ştiinţe, Geografie etc. 

Celui mai strălucit filolog al Şcolii Arde- 
lene, profesorul dela Blaj Timotei Cipariu, 
a cărui faimă trece Carpaţii, i se încredin- 
ţează sarcina redactării Gramaticii şi Dicţi- 
onarului Academiei Române (înfiinţată la 
Bucureşti în 1867, chiar cu acest scop). 

Influența Blajului nu s'a limitat la Ro- 
mânii ardeleni uniţi, ci s'a revărsat peste 
Românii ardeleni ortodocşi şi apoi peste 
cei din Muntenia şi Moldova, stând şi aici 
la baza deşteptării naționale. 

Şcolile dela Blaj au fost frecventate şi de 
Ortodocși, mai ales după 1793, când Româ- 
nii ortodocşi și uniţi s'au înfrățit in redac- 
tarea lui "Supplx.." Dela un timp erau aşă 
de mulţi că s'a propus (fără a se realiza) 
înfiinţarea unui curs de Teologie Ortodoxă. 
Absolvenţii uniţi dela Blaj au ajutat fraţilor 
ortodocși la ctitoria de şcoli româneşti, e- 
xemple fiind Gheorghe Şincai în calitatea sa 


de Director al Şcoalelor Româneşti şi 
Gheorghe Barițiu, student teolog la Blaj, 
fondatorul şcolii româneşti din Braşov (1884). 

Ca şi în timpul formării poporului ro- 
mân, nici în timpul de formare a conştiinţei 
lui, Carpaţii n'au fost o piedică; au circulat 
peste ei ideile, prin cărţi şi oameni. 

Să menționăm că educaţia lui Alecsandri 
şi Kogălniceanu a fost încredinţată călugă- 
rului maramureşan Gherman Vida, care, 
aducea cu el în desagi o comoară: Cronica 
lui Şincai (în manuscris), iar Nicolae Băl- 
cescu îi are ca dascăli pe Florian Aaron şi 
Treboniu Laurian. 

Înființarea şcolilor superioare din Prin- 
cipate se face tot cu personalitaţi ardelene. 
Gheorghe Lazăr, întemeietor de şcoală în 
Muntenia, nu fusese elev la Blaj. Totuşi, 
spune despre el Iorga: "...Prin Lazăr, prin 
toată lecţia lui, ca şi prin orice cuvânt ce-i 
ieşea din gură, vorbea crezul îndrăzneț al 
lui Clain, Şincai şi Maior...”. In Moldova, 
vrând Mitropolitul Veniamin Costachi să 
deschidă seminar la Socola, l-a trimis în 
Transilvania pe Gh. Asachi (1820), care se 
reîntoarce cu profesorii Vasile Fabian Bob, 
Iosif Manfi şi dr. Vasile Popp. Numărul 
ardelenilor deveniți profesori în Principate 
este prea mare să fie detaliat acum. * 

Cum spunea lorga:... "Acest curent... 
creşte încet, dar continuă până înghite pe 
toate celelalte și străbate larg, adânc, şi 
roditor întreaga noastră istorie culturală 
contemporană..." 

Unirea provinciilor româneşti într'un 
singur stat a îndeplinit visul de veacuri "de 
jalea cui au răposat şi moşii şi părinţii..." 


(O. Goga). Ea a fost fructul sentimentului 
naţional cultivat aproape două veacuri; 
elementele din care s'a plămădit această 
conştiinţă au fost numeroase dar, factorul 
sufletesc catalizator l-a constituit şcoala 
naționalistă transilvăneană, al cărui centru 
a fost Blajul. "Armatele române care au 
intrat în 1916 în Ardeal, inflăcărate de un 
ideal național, au întors darul pe care 
Școala din Blaj îl făcuse mai înainte, prin 
generaţiile sale de preoți şi de dascăli.” 
(Monseniorul Bârlea, 1954, Paris). 

Națiunea Română este mult tributară 
Şcolilor din Blaj şi deci Bisericii Unite cu 
Roma. 

Devenită după 1918 a doua Biserică 
Naţională, Biserica Unită a fost prima 
dintre instituțiile româneşti care în anii 
comunismului, a luat calea martiriului. A 
fost scoasă în afara legii în 1948 şi cei opt 
episcopi ai săi au murit în temnițe sau 
domicilii forţate. A vieţuit în catacombe 
aproape 50 de ani şi a ieşit la lumină, 
numeric slăbită, în 1989. 

Se pare însă că martiriul ei nu s'a ter- 
minat, persecuția continuând într'o formă 
modificată; durerea este că această perse- 
cuţie nu mai este impusă de trupe sovieti- 
ce, străine şi atee... Nu numai că nu li se 
dau înapoi locaşurile de cult, seminarele şi 
şcolile, credincioşii Ei participând la slujbe 
în pieţe, cimitire sau case particulare, dar îi 
este hulită credința şi negat patriotismul, 
credincioşii Ei sunt agresaţi fizic, se pun 
lacăte pe cimitire când vor să-şi îngroape 
morții... 

Prin această comportare absurdă prezen- 
tăm o imagine jalnică lumii civilizate şi se 
crează inutile tensiuni într'un popor român 
sfâşiat de multe dureri şi din nou la o gravă 
răscruce istorică. 

Biserica lui Christos este Una, păstră- 
toare a tuturor tainelor instituite de Mân- 
tuitorul şi cu continuitate apostolică, sfâ- 
şiată în două culturi, una răsăriteană şi alta 
apuseană, ale căror diferenţe, cele mai mul- 
te de tradiţie şi organizare, sunt nejustificat 
accentuate. 

Românii sunt şi ei un singur popor. 

Este o necesitate istorică pentru Româ- 
nia ca Ierarhia Ortodoxă să adopte faţă de 
Biserica Română Unită cu Roma o atitu- 
dine creştinească, conform cu tradiția de 
armonie ce a caracterizat relaţiile dintre 
cele două Biserici Naţionale, între 1918 şi 
1948. 


SCRIITORUL ȘI PROVINCIA 


Victor STEROM 


Aşa cum a demonstrat 
critica modernă, mai impor- 
tant decât locul - topus-ul, 
în care îşi desfăşoară un 
scriitor sau altul activitatea, 
este topus-ul operei sale. În 
această privinţă se ştie, de 
pildă, că William Faulkner 
a trăit şi a creat în Sudul 
Statelor Unite ale Americii, 
departe de capitala federală 
sau de cel mai mare oraş al 
țării sale, New-York. Astfel, 
Faulkner a reuşit să con- 
struiască, între ruinele unei 
memorii bombardate de 
suferinţe şi de dolii, ţinutul 
său imaginar, Yoknapat- 
wha, anexă fabuloasă a sta- 
tului Mississipi. Un ţinut 
care, pe harta literaturii 
universale, se învecinează 
cu Sant-Petersburg-ul lui 
Dostoievski, cu Saint-Ger- 
main-ul lui Balzac şi cu 
Normandia lui Flaubert. 
Opera sa nu se distinge 
prin nici un fel de provin- 
cialism. Şi la noi marea lite- 


ratură nu s'a născut şi nu s'a 
afirmat numai în Capitală. 
Să ne gândim la mai a- 
propiatul de noi, marele 
liric, George Vasiliu, care 
şi-a luat numele orăşelului 
în care a trăit (Bacovia dela 
Bacău), pe atunci jalnic târg 
provincial, dar pe care prin 
numele adoptat, poetul l-a 
transformat într'un ade- 
vărat loc de pelerinaj după 
Ipoteştii lui Eminescu, 
Mirceştii lui Alecsandri, 
Hordoul (azi George Coş- 
buc) lui Coşbuc, ori, tot pe 
un plan superior, Lancrăm- 
ul lui Lucian Blaga. Blaga 
însuşi şi-a elaborat o bună 
parte din opera sa poetică şi 
filosofică departe de ade-* 
menitoarele oraşe mari. 
Agârbiceanu şi Pavel Dan 
au trăit şi au scris exclusiv 
în provincie. 

Deşi se stabileşte la Bu- 
cureşti, Liviu Rebreanu, 
preferă să îşi scrie capodo- 
perele la Valea Mare, lângă 


Piteşti. 

Vrăjitorul limbii româ- 
ne, Mihail Sadoveanu, şi-a 
scris principalele capo- 
dopere în diversele orăşele, 
târguri sau simple case de 
vânătoare din Moldova şi 
Transilvania. 

Esenţial mi se pare, deci, 
nu unde trăim şi activăm, ci 
cum şi ce anume creăm, din 
ce perspectivă şi ce lumină 
proiectăm asupra operei şi a 
vieţii din jur, ce talent sau 
geniu investim în creaţiile 
noastre. Acestea sunt, după 
umila mea părere, proble- 
mele esenţiale ale scrisului 
şi nu locul unde ne ducem 
viaţa. Bineînţeles, dacă nu 
ne lăsăm coleşiţi de grijile 
şi lucrurile mărunte, adesea 
extrem de supărătoare, care 
pot şi ele să ucidă sau să 
mutileze un talent. 

Deci, să începem prin a 
şti că un scriitor de provin- 
cie nu scrie o literatură 
provincială. 


ŞI RĂSPÂNDIȚI 


Ţ 
ACEST ZIAR 


E Mai. 


cm m a a i e ie mi a CO a O bai 5 35 a a m PI A _.————..* 


Apare lunar 


MAI 1995 


CRONICI 


E + 


Romanian Literary Magazine 


Sima, 
Sa 


Zi 


ASE 
INS > 
SE ae N 


vărat critic literar. 

Ca distincţii, este mem- 
bru corespondent al "Aca- 
-demiei Europene de Ştiinţă 
şi Literatură" dela Paris şi 
note biografice despre el 


de ].M. Evans şi J.M. Thom- 
son sub egida "American 
Biographical Institute”, 
fondat în 1967. 

Despre revistă. Numărul 
trimis la redacţie mi-a făcul 
impresia că nu e vorba de o 
publicaţie oarecare. Am 
telefonat la editor rugân- 
du-l să-mi trimită câteva 
numere ca să mă orientez, 
Cu generozitate, mi-a tri- 
mis aproximativ întreaga 
colecţie pe trei ani. 

Deşi, după cum mi-am 
dat seama după convor- 
birea telefonică, Eugen 
Giurgiu ca şi mine impăr- 
tăşeşte golul ce s'a crea! 
după încetarea apariţiei 
"Revistei Scriitorilor Ro: 


antologic, calitatea selecţiei 
făcută de Giurgiu fiind la 
înlăţimea sugerată de eti- 
mologia "“buchetului de 


cuvinte”, 


După trei ani de zile re- 
găsim în unele cărţi editate vista literară "Litterae” 
editată de Eugen Giurgiu a 
ajuns să fie apreciată, 
căutată şi aşteptată ca un 
banchet spiritual în străi- 
nătate precum şi în ţară. 
Biblioteci mari o solicită. 
Universităţi, facultăţi de 


filologie romanică o fo- 
losesc ca pe "ceaslov” de 
învăţare a limbii române 
sau pentru discuţiile ca 
temă pentru seminarii. 

E un succes care ne 
bucură şi felicităm pe 
editor. O floare cât de mică 
în univers schimbă dimen- 
siunea universului. Este un 
plus de viaţă şi încă un pas 
în ceea ce filosofia bătrâ- 
nilor elini înțelegeau prin 
"Cosmos", 


ANDREI PANDREA 


Revista apare de 10 ori 
pe an, cu două numere 
duble în lunile de vară. 
Costul abonamentului este 
de 55 dolari americani, 60 
dolari canadieni, 90 DM 
sau echivalentul în altă 
monedă. Se poate procura 
dela adresa: 

370 Ridelle 
Ave., Suite 101, Toronto, 
Ontario, Canada M6B 4B4. 
Telefon şi fax: (416) 781- 
4858. i 


UNDE S'A DAT BĂTĂLIA DELA POSADA 


Editura revistei "Dorul", Aalborg-Danemarca, 1994 


Lui Andrei Pandrea i-am 
apreciat întotdeauna stărui- 
toarea muncă de cercetător, 
chiar dacă uneori nu am 
agreat întru totul cu ipo- 
tezele domniei sale în 


documente din care cele 
mai importante sunt: "Di- 
ploma din 9 Decembrie 
1330" publicată în "Monu- 
menta Hungariae Histori- 
ca”, "Documentul din 


(Onciu, Lupaş) şi posada 
lovişteană (defileul Peri- 
şani-Sălătruc), sunt singu- 
„rele care cer.o examinare 


mâni', nu este un epigonal domeniul teologiei şi al 
lui Sporea, ci un conti. istoriei bisericeşti, (Pr.dr. 
nuator creativ şi original al Dumitru Ichim şi Horia 
unei cerințe imperioase, ca Stamatu, "Biserică şi Reli- 
armă de luptă a exilului, aşa gie la Români”, editura 


Noembrie 1332", "Diploma 
din 13 Decembrie 335. 
emisă de însuşi Carol Ro- 
bert şi "Documentul din 16 
Noembrie 1336". Din ele 


370 hidelle Ave. , Suite 101, Toronto, Onr, Canada, MOB 4B4 


Telefon & Fax: 


(416) 781 4858 


Încetarea "Revistei Scrii- 
torilor Români" din Miinc- 
hen, prin plecarea la cele 
veşnice a regretatului Con- 
stantin Sporea, a fost sim- 
ţită în tot exilul românesc. 

După aproape 30 de ani 
de apariţie an de an, îm- 
buchetând cele mai strălu- 
cite condeie româneşti de 
peste hotare, unele de re- 
nume mondial, "Revista 
Scriitorilor Români” de- 
venise o tradiţie şi una din 
semnificaţiile exilului. 

Şi iată că din Toronto 
primim la redacţie o plăcută 
surpriză. E vorba de un 
magazin literar românesc, 
intitulat sugestiv şi aca- 
demic "Litterae”, editat de 
scriitorul și profesorul 
Eugen Giurgiu. 


A edita o revistă numai . 


de literatură este un lux. Pe 
lângă riscul asumat, depusa 
jertfă de energie, de timp și 
de bani, pe lângă curajul 
aventurii, tinereţea de 
spirit, selectarea a tot ce 
poate fi pentru cititor nu 
numai un ceva suficient ci 
"the best”, revista lui Eugen 
Giurgiu apare ca un model 
de artă editorială în care 
luxul e căutat nu numai la 
calitatea hârtiei, punere în 
pagină, aerisire, ci in 
primul rând puritatea, 
înălţimea şi calitatea de 
înaltă ţinută spirituală care 
caracterizează această pu- 
blicaţie. 

Pentru curiozitatea citi- 
torului din exil care nu a 
cunoscut încă această re- 
vistă, mai întâi o scurtă 
prezentare a editorului și 
apoi a revistei. 

Eugen Giurgiu se naște 
pe 9 Mai 1924 în Iara, ju- 
dețul Turda, Liceul la Tur- 
da şi Bucureşti (Colegiul 
Naţional Sf. Sava). Urmea- 
ză apoi la Bucureşti Faculta- 


tea de Farmacie. La Cluj, 
Facultatea de Litere şi Fi- 
losofie şi Conservatorul de 
Muzică. La Toronto (din 
1968), studiază pentru 
Master of Arts, la York 
University, 1974. La Pitts- 
burg şi Columbia Pacific, 
Ph.D. în "music education” 
1981. Cursuri de specia- 
lizare la universitatea "To- 
ronto University”. 

In România a avut di- 
ferite funcţii didactice în 
domeniul muzicii, iar în 
Canada: profesor de chitară 
la "Ontario Conservatory of 
Music", profesor şi director 
muzical la "Harbord Col- 
legiate Institute” (Toronto), 
consultant în problemele 
de muzică pe lângă "Metro- 
politan Separate School 
Board”, fondator şi director 
al "York School of Classical 
Ballet and Music”, iar din 
1992 editează revista 
"Litterae”, 

Ca scriitor a publicat în 
România povestiri, nuvele, 
schiţe, articole de critică 
muzicală, în “Muzica”, 
"Neuer Weg”, "Urzica", 
"Contemporanul" şi aşa mai 
departe. Din romanul "Ce- 
teraşul” a apărut un frag- 
ment de 60 de pagini în 
"Antologia Tinerilor Scrii- 
tori”, (1956), inainte de a fi 
interzis. Soarta romanului 
""Flăcări în stepă” se loveşte 
de cenzură, E tipărit, dar 
difuzarea interzisă. 

În 1968 îi apare "Logical 
Steps for Musical instru- 
ments Playing" (metodă în 
uz la şcolile catolice din 
Toronto), Publică articole, 
povestiri şi schiţe în re- 
vistele din ţară și exil. În 
1993 îi apar două volume în 
țară. E vorba de "Biserica 
arsă” şi "Ca frunzele'n 
vânt", volume care ar trebui 
să fie analizate de un ade- 


ac. De 


cum exact inspiratul titlu 
sugerează - lupta verticală 
ca orizontalitate a neamului 
prin “litterae", E 
Ca o amprentă personală, 
editorul aduce o deschidere 
” univ 
Nu doar ca “litere” care 
formează un cuvânt, ci 
"litterae", căutarea paşilor şi 
urmelor sacre ale Logosu- 
lui-Cuvânt ca "in+spirare”. 
Ivărul misterios se des- 
chide spre tainele lumii ca 
lumen. “Litera” românească 
se subțiază până la transpa- 
renţa Spiritului. Datorită 
lui Giurgiu, pentru cei ce 
nu au acces la limbile 
universale, ni se oferă de 
trei ani de zile o româ- 
nească fereastră spre mo- 
derna literatură a lumii în 
ireproşabile traduceri. Mă 
refer la fluenţa și natura- 
leţea de transplantare a 
unei opere străine în plaiul 
cuvântului românesc. Poţi 
observa distincţia vizibilă 
că aceste traduceri au fost 
făcute cu competenţă de 
scriitori înzestrați posedând 
la fel de bine cele două 
limbi şi nuanțele specifice 
fiecăruia. A traduce o operă 
literară nu înseamnă a 
zvârli peste gard cuvintele 
dintr'o limbă în alta, ci a te 
apropia de cuvânt ca de o 
- floare ce vrei să o plantezi 
în alt cuvânt, eu grija să nu- 
i scuturi nici polenul, nici 
lacrima de rouă. 


Prin "Litterae” pătrun- 
dem în literatura modernă 
universală ca într'un crâng 
imprimăvărat românește. 
Traduceri din L.M. Mont- 

omery (traducerea integra- 
ă a romanului "Anne of the 
Green Gables'), Yukio Mi- 
shima, Stephen Leacock cu 
specifica-i tratare umo- 
ristică a şarlatanilor cu 
"meditații transcendentale”, 
Julio Cortazar, Felix Leclers 
(trubadurul nostru cana- 
dian de limbă franceză) şi 


ală spre literatură. Aalborg, 1994. Eug 


"Cuvântul Românesc”, Ha- 
milton, Canada, 1985). 
Studiul istoric "Unde s'a 


dat bătălia dela Posada” i-a 


apărut în editura revistei 
"Dorul" din Dan 

van care semnează evlo- 
ghenicul prolog rezumă 
studiul lui Andrei Pandrea 
arătând, pe bună dreptate, 
că: "Nu este numai o sin- 
teză de etapă - ceea ce ar fi 
deajunş - ci o propunere 
căreia nu-i putem imagina o 
contestare rivală. Fâră în- 
doială, împlinirea se da- 
torează în primul rând 
metodei folosite - o com- 
binaţie subtilă de istorie, 
arheologie, toponimie şi, 
mai ales, cercetare pe teren. 
De acum înainte POSADA 
se înscrie într'un cadru 
geografic sigur, asemeni 
altor locuri de geneză a 
altor naţiuni: Bouvines 
pentru Francezi şi Hastings 
pentru Britanici." 

Ca o digresiune asupra 
importanţei Posadei pentru 
istoria întemeierii neamu- 
lui, nostru menţionez pe un 
tânăr scriitor de romane is- 
torice - Dan Stârcu. Intr'u- 
nul din romanele sale inti- 
tulat "Intemeiere" şi publi- 
cat acum câţiva ani în 
editura "Porto-Franco” afir- 
mă că "dacă Basarab ar fi 
pierdut războiul cu Ungaria, 
azi țara noastră n'ar fi 
existat, căci evul mediu a 
cunoscut atâtea popoare ce 
au pierit, neputând supra- 
viețui în afara unui stat 
provizoriu..." (p.343). 

Digresiunea am folosit-o 
ca o subliniere la incomen- 
surabilul travaliu ştiinţific 
al lui Pandrea, care de de- 
cenii studiază descoperirea 
adevăratei Posade. O mun- 
că imensă în aflarea ariad- 
nicului fir, dar “condusă cu 
mână de maestru, stăpân 
nediscutat pe izvoare" - ci- 
tând din nou pe Lozovan. 
S'a format un reflex pentru 


aflăm că această Posadă era 
un loc “strâns mărginit de 
ambele părți de râpi înalte", 


0 vale “închisă de ambele 
părţi cu 


râpi ameţitoare”, 
m 


După analiza documen- 
telor, ca într'un joc de şah, 
Andrei Pandrea face "mu- 
tarea" spre cele 11 zone 
ipotetice ale Posadei, pre- 
zentând afirmaţiile celor 27 
de istorici. 

Să mi se ierte banalitatea 
de exprimare. Studiul lui 
Andrei Pandrea e mai de- 
grabă un roman poliţist, 
decât greoiul stil istoric al 
documentării. Cititorul e 
antrenat în căutarea Posa- 
dei ca în filmele americane. 
La fiecare colţ o surpriză, la 
fiecare pagină înţeleapta 
îmbinare a acestui “puzzle”, 
ca exprimare a tainei şi ros- 
tirea ei într'un singur ade- 
văr istoric, 

Capitolul următor: '2 zile 
depărtare de Sibiu' "Locul 
presupus de Ilie Minea, la 
Stoeneşti (destul de aproa- 
pe de Posada lui N. Iorga), 
cel însuşit din izvoare, si- 
tuat la Castrum Argias 


Noapte 


curgând spre zi, dar până atunci...? | 
drumul acesta de ziua spre zi durând printr'o 


mers. Apoi continuă. Vrea 
să fie sigur că e drumul cel 
bun. 

Dacă Andrei Pandrea s'ar 
fi oprit aici, ar fi fost la ni- 
velul istoricilor ce emit 
ipoteze din bibliotecă. Dar 
Andrei Pandrea o “ia pe 
jos", aşa cum merge făranul. 
Şi de aici, originalitatea 
argumentelor irefutabile: 
istorice, strategice şi topo- 
nimice. In special, argu- 
mentele toponimice ale 
"roşului”, ca vărsare de 
sânge, sunt cele mai puter- 
nice şi concludente. 

Rezumând acest admi- 
rabil studiu istoric, putem 
zice că lovişteanul Andrei 
Pandrea a localizat în isto- 
rie odată şi pentru totdea- 
una adevărata Posadă. 

E un eveniment în lumea 
cercetătorilor istorici, pe 
care îl salutăm cu bucuria 
că stăruitoarea muncă a 
doctorului şi academicia- 
nului Andrei Pandrea nu a 
fost în zadar. Ori de câte ori 
se va pomeni de Posada, se 
va menţiona şi numele 

distinsului cercetător. 


Dumitru ICHIM 


| 


| 
ta 


] 


noapte - va trece şi noaptea aceasta - ştim bine, va trece, 
dar noaptea e atât de Dania - de nu am uita lumină 


de nu am nega lumină final - dar până atunci e 
noapte şi frig - râd, râd râsul de frig, de noapte, 
e nu - şi noaptea-i adâncă în fără de tu, mi-e 


Margaret Atwood, Silvina cititorul român că amintirea 
Ocampo, Catherine Bush,  Loviştei ne duce automat cu 
Antonio Lobo Antunes, gândul la Pandrea şi invers. 
Franz Kafka, Giuseppe di Asocierea cercetătorului de 
Lampedusa și aşa mai rostirea Posadei îi dă lui 
departe oferă cititorului de Andrei Pandrea titlul de 
limbă românească, prin cavaleral lui Basarab Vodă. 
fiecare număr, un volum Autorul prezintă 23 de 


aproape pierdut - brădetul - nu, nu trebue să-mi fie 
| 
da, bineinţeles şi pe aici trebue să fie melci, melci de 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


_ ÎNVĂŢĂTURA CREŞTINĂ În dubh şi adevăr 
„NUADMITE CONCEPŢIA CU PLEOAPELE DESCHISE 
„DESPRE REÎNCARNARE 


Urmare din numărul trecut 
7. Desigur, neexistând o viaţă viitoare şi 
o răsplată a faptelor bune sau rele, ci nu- 
mai o ispăşire şi o corectare a lor, adepţii 
acestei teorii nu cred în rai şi iad ca realităţi 
_ viitoare, prezente cu claritate în predica şi 
limbajul Mântuitorului Hristos. Consideră 
raiul şi iadul noţiuni puerile pentru cei 
neevoluaţi în cercuri teosofice. Aceşti in- 
 terpreti anulează realitatea întrupării lui 
Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu care preia 
= prin venirea lui întreaga natură umană, 
mai puţin păcatul printr'o apariţie a lui 
Hristos, un Hristos spiritual, stil erezie 
_ dochetistă din primele veacuri creştine 
» când greşit s'a susţinut de unii eretici 
> întruparea lui Hristos cu trup omenesc 

aparent, nu real. 

8. Desăvârşirea care este idealul conşti- 
inței creştine, nu poate fi admisă şi înţe- 
leasă în concepţia reîncarnării, pentrucă 
ființa omenească în evoluția ei se stinge, se 
5 absoarbe în marele Tot de unde a ieşit. Nu 

„poale fi o judecată de apoi a oamenilor şi 
„ popoarelor dacă ele s'au suprapus în exis- 

tențe repetate cu înfățişări diferite. Aşa se 

„.. explică decăderea şi măreţia popoarelor, în 

„> afara oricăror forme de condiţionare so- 
„ dială, psihologică, istorică, geografică etc. 

4 9. In creștinism, fapta omenească mani- 

„ festată sub privilegiul libertăţii morale, 

= 031 chiar dacă aceasta nu este absolută şi chiai 

„ dacă atotştiința dumnezeiască este prezentă 

„ “ea şi numai ea - această libertate validează 
„ meritul moral şi aduce vrednicie personală 

55 h mio conştiinţă intimă, specifică nouă 
| oamenilor şi proprie nouă. 

Concepţia reîncarnării cu acceptarea 

mei, insemnează subordonarea celui 
mai categoric determinism, potrivnic 
nvățăturii despre libertatea morală. Prin 
intransigenţa lui - acest determinism 
„exclude orice posibilitate de mântuire şi 
X e de sii moral; exclude judecata şi 

erea de apoi. 

nvierea - forma ultimă de existenţă 
a Bată de a doua venire a lui Hristos, la 
| Sfârșitul acestei lumi, nu-şi găseşte loc în 

a reincarnării, După aceasta, învierea 
ecă ar putea fi cel mult o dematerializare 
E, treptată, Teologia creştină vorbeşte cu 

respect şi cu nădejde despre o înviere a 
Purilor care-şi vor păstra identitatea lor, 
ca ari ate unei prefaceri prin ieşirea din 

E voit materiei actuale, Sf. Ap. Pavel 

îi pe: e9te: "despre trupuri duhovniceşti 
„emănătoare trupului lui Hristos după 
E i a în stare să se facă văzut nu prin 
a lui, ci Printrun act de voinţă.” 
E Fir Ar fi normal dacă reîncarnarea este o 
d] Zeu să ne amintim, să cunoaştem, să 
ai faptele mod conştient responsabili de 
NE cere e anterioare pentru a le corecta. O 
i reprezes lor, în uitarea totală a ceea ce am 
Poate fa candva) este o absurditate şi nu 
p lă ce loc la merit și contribuţie perso- 
E: pati pe ntrucă inconștienţa este incom- 
ea: MĂ cu demnitatea și prestanța morală 
| “Persoanei omenești, 

Fe denaturează valoarea și sensul 
7 caăr, care trebue să rămână pentru noi 
SSE, copaci propriu de afirmare şi angajare a 
î întorle fii geniului uman creator. Procesul 
teinc are valoare dacă este unic. Teoria 
i originali este respinsă de unicitatea şi 
n? lata 6 itatea faptelor și persoanelor 
A ear esa univers, intoarcerea la aceeaşi 
o tepeţiţi o imposibilitate. Nu există nici o 
În înţ, €, ci numai transformare continuă 

ză noi cu alt conţinut valoric. 


Preot Nicolae CĂNĂNĂU————__ 


„DB. Inclinăril 
viciu, 
dexteri 


sub puterea experienţei, a raţiunii şi a 
conştiinţei însemnează a te afunda în 
subteranul abisal al alunecării omeneşti. 
Simpatia şi antipatia faţă de unele 
persoane sunt jocul mecanic al unor stări 
sufleteşti imediate pentru unii sau alţii, 
sesizări fracţionate de intuiţii şi impresii, 
mişcări greu de identificat dar care în mod 
real determină fragmentar o stare sau alta 
cu putere de impresionare tainică în 
substratul impresionant de bogat al psi- 


hicului omenesc. Legile telepatiei şi ale . 


sugestiei ca şi puterea conştientului şi 
subconştientului au parte de contribuţie. 
Aparenţa locurilor cunoscute sau a per- 
soanelor cunoscute dar până atunci nevă- 
zute pot avea explicaţie în fondul de 
intuiţii înregistrate fără prea mult sub 
controlul atenţiei sau al conştientului dat şi 
trecut său insinuat în laboratorul ingenios 


valorică de proporţii inegalabile în planul 
realităţii date. Pvățătura creştină vorbeşte 
de realitatea demonilor ca îngeri răi, ca 
fiinţe spirituale, ca entităţi în sine indrep- 
tate spre rău care pot simula şi pot supra- 

une intenţii şi gânduri în războiul ne- 
văzut al circulaţiei de idei şi ispite. 

Dacă la toate adăugăm factorul divin 
prezent în istorie şi în afirmarea propriei 
noastre vieţi prin asistenţa provindenţială, 
prin participarea în istorie a vieţii omeneşti 
din planul Lui cel nevăzut, se deschid ată- 
tea posibile înfățișări de existenţă şi relaţii 
de existenţă?! a 

Suntem pentru o viaţă trăită conştient și 
angajată eroic în acţiuni demne de geniul 
uman, chemat de Dumnezeu să coopteze 
pe plan istoric la perfecţionarea formelor 
de viaţă și prin aceasta la afirmarea voinţei 
Lui care este participarea prin energie 
creatoare la tot ce este bine, adevărat şi 
frumos. Viaţa conștientă își are gloria și 
rezonanţa ei fără egal şi ea condiţionează 
fericirea de aici și răsplata definitivă la 
ultimă dimensiune, în cer. 


Deşi Evanghelia acordă o 
importanță deosebită ve- 
derii, se înțelege dela sine 
că nu intră în discuţie 
privirea fizică, după cum 
nu despre ochiul trupului 
vorbeşte lisus în predica de 
pe munte: “Dacă ochiul tâu 
este sănătos, tot trupul tău 
va fi plin de lumină; dar 
dacă ochiul tău este rău, tot 
trupul tău va fi plin de 
întuneric" (MATEI, 6.22-23). 

Să luăm câteva cazuri 
biblice. Isaia, de pildă, îşi 
permite să scrie: “In anul 
morții împăratului Ozia, 
am văzut pe Domnul şe- 
zând pe un scaun de dom- 
nie foarte înalt... Am văzut, 
cu ochii mei pe Împăratul, 
Domnul oştirilor..." (ISAIA, 
6.1, 5). In schimb, privirea 
lui Sihem, tributară in- 


„ stinctului sexual și, ca atare, 


infractoare, neevoluată, pă- 
timașă, îl va face să vadă nu 
pe Dumnezeu, ci pe Dina, 
fata lui Iacov; şi ce-a urmat 
se ştie: "Ea a fost zărită de 
Sihem, fiul Hevitului Ha- 
mor, domnitorul țării. El a 
pus mâna pe ea, s'a culcat 
cu ea şi a necinstit'o"” (GE- 
NEZA, 34.2). 

De aceea, creştinii îndu- 
hovniciţi, din Exilul ro- 
mânesc, privesc la lisus, în 
clocotul credinţei, şi văd în 
El pe Mântuitorul lor şi-al 
întregii omeniri, întocmai 
ca loan Botezătorul, care a 
văzut pe lisus venind la el 
şi a zis: "lată Mielul lui 
Dumnezeu, care ridică pă- 
catul lumii!" (IOAN, 1.29). 
lar alţii, din tagma căl- 
diceilor, vor trebui să-şi 
recunoască, oarecum jenaţi, 
lipsa de transparenţă op- 
tică, îngustimea sau, chiar, 
atrofierea privirii din lăun- 
tru, împrumutând cuvintele 
mult încercatului lov: "Iată, 
El trece pe lângă mine, şi 
nu-L văd, se duce şi nu-L 
zăresc" (10V, 9.11). 


. . 

Felul trăirii noastre creş- 
tine atârnă de felul în care 
noi ne angajăm privirea sau 
facem uz de ea, fără între- 
rupere, urmând învățătura 
Sfintei Scripturi, cu stric- 
teţe. O asemenea privire 
spirituală reprezintă cer- 
titudinea ochilor ”topiţi 
spre cer" (ISAIA, 38.14). Ea 
este privirea stăruitoare, 
analitică, a adâncirii "în 
legea desăvârşită care este 
legea slobozeniei', pentru a 
deveni fiecare "un împli- 
nitor” al ei, "fericit în lucra- 
rea" ce ne-a fost încredin- 
țată (ACOV, 1.25). 

"Vedeţi țara, vedeţi cum 
este ea, cum este poporul 
care o locuieşte..." (NU- 
MERI, 13, 18-21), Aşa povă- 
țuieşte Moise pe oamenii 
trimişi să iscodească țara 


Sergiu GROSSU 


Canaanului. Privirea omu- 
lui care ascultă de voia lui 
Dumnezeu este o privire 
atentă, grijulie, pedagogică. 
O privire care cercetează 
ţara, poporul, oraşele, pă- 
mântul. Este, deci, o privire 
care se interesează: 

- Cum este țara? "Vedeţi 
țara, vedeţi cum este ea: 
dacă este bună sau rea..." 
Dacă nu cumva "grozave 
lucruri, uricioase lucruri se 
fac în țară" (IEREMIA, 
5.30), din cauză că "nu este 
adevăr, nu este îndurare, nu 
este cunoştinţă de Dumne- 
zeu în țară” (OSEA, 4.1). 

- Cum este poporul care 
o locuieşte? "Vedeţi... dacă 
este tare sau slab, dacă este 
mic sau mare la număr..." 
Dacă nu cumva poporul 
creştin a ajuns ca “un popor 
pe care niciodată nu l-ai 
cârmuit Tu şi peste care 
niciodată nu s'a chemat 
Numele Tău” (ISAIA, 63. 
19), adică un popor măcinat 
de racile sociale dezgus- 
tătoare şi care "piere din 
uzi de cunoştinţă” (OSEA, 
4.6). 

- Cum este pământul? 
"Vedeţi... dacă este gras sau 
sterp..." Dacă nu cumva 


semenilor noştri sunt insu- 
ficiente; dacă nu cumva au 
nevoie de ajutorul nostru, 
de preocupările noastre în 
legătură cu ameliorarea 
nivelului lor de trai. 

Ce reiese din tot ce-am 
arătat mai sus? În Cântarea 
Cântărilor citim: "Priveşte 
din vârful muntelui Ama- 
na..." Ceea ce înseamnă în 
jos, spre pământ, spre viaţa 
socială, cu nenumăratele ei 
necesităţi şi mizerii. A privi 
în jos are înțelesul compa- 
siunii, al aderării la arză- 
toarele şi, din nefericire, 
nerezolvatele probleme ale 
umanităţii suferinde; al 
coboririi în complexitatea 
angrenajului social. 

. 


"Ochii tăi să privească 
drept" (PROVERBE, 4.25), 
iată regula obligatorie a 
privirii convertite, care 
fixează direcţia sa de ac- 
ționare. Nu cu ocolişuri, nu 
cu răstălmăciri, nu cu şo- 
văieli. Ci drept, eroic, cin- 
stit. În toate împrejurările. 
Faţă de toţi oamenii. 

a) Să privim la necazu- 
rile aproapelui, la truda lui 
cotiălană, conform înțelep- 
ciunii vechi-testamentare: 
"Mi-am pus inima... să mă 
uit cu băgare de seamă la 
truda pe care şi-o dă omul 

e pământ" (ECLESIAS- 
tur 8.16), 

b) Să privim la oamenii 
su, ca să luăm pilda 
conduitei lor deosebite: "EI 
(Ghedeon) le-a zis: Să vă 


uitaţi la mine şi să faceţi ca 
mine” (JUDECĂTORI, 
7.17). 

c) Să privim cu altruism, 
dezinteresaţi, "şi la foloa- 
sele altora”, nu numai la 


binele nostru (FILIPENI, - 


24). 

Ca oprelişti ale privirii, 
menţionăm pe cele mai 
concludente: 

2) Să nu privim înapoi, 
regresiv, sub fascinația tre- 
cutului; să nu ne refugiem 
în ceea ce este perimat, 
învechit, degenerescent, 
deoarece “oricine pune 
mâna pe plug și se uită 
înapoi, nu este destoinic 
pentru Impărâţia lui Dum- 
nezeu" (LUCA, 9.62). Ba, 
mai rău chiar, se poate 
preface, ca nevasta lui Lot, 
"într'un stâlp de sare”. 
Devine inert. 

b) Să nu ne uităm la 
înfăţişare, să nu stăruim cu 
privirea asupra aspectelor 
nesigure, dubioase. “La 
înfăţişare vă uitaţi?”, se 
miră Ap. Pavel. Privirea 
noastră trebue să treacă 
dincolo de înfăţişare, din- 
colo de suprafaţa lucru- 
rilor, depăşind aparenţa, 
spre a se opri la "omul 
ascuns al inimii”, la ele- 
mentul statornic, de durată, 
la ceea ce este profund şi 
specific. Să evităm extrava- 
ganţele, ceea ce izbeşte 
ochii, pseudo-miraculosul, 
cunoscut fiind că Împărăția 
lui Dumnezeu "nu vine în 
aşa fel ca să izbească pri- 
virile” (LUCA, 17-20). 

c) Să nu privim la lu- 
crurile deşarte, să ne aba- 
tem ochii sufletului dela 
vederea lor. Numai cel ce 
"îşi leagă ochii ca să nu 
vadă râul, acela va locui în 
locurile înalte" şi "stânci 
întărite vor fi locul lui de 
scăpare" (ISAIA, 33. 15-16). 

. 


Cu pleoapele permanent 
deschise - acesta este rostul 
trăirii noastre creştine în 
Hristos lisus. Precum ni se 
revelează: "Fiul omului, 
vezi ce fac ei? Vezi tu 
marile uriciuni pe care le 
săvârşeşte aici casa lui 
Israel, ca să Mă depărteze 
de sfântul Meu locaş?... 
Intră şi vezi uriciunile cele 
rele , pe care le săvârşesc ei 
aici!" (EZECHIEL, 8.6,9). 

Având privirea înnoită şi 
sfinţită de Duhul Sfânt, să 
intrăm în sufletele fraţilor 
noştri băjenari, care au mai 
rămas încă indoielnici sau 
agnostici, pentru a da în 
vileag "marile uriciuni” 
răzgâiate sau tolerate de-a 
lungul anilor de tristă 
desţărare, în dorinţa refa- 
cerii tuturor năzuinţelor 


amputate şi-a tămăduirii 


rănilor sufleteşti fără leac. 


4 


- 


MAI 1995 


Pentru Românii din tot 
locul, ziua de 10 Mai se 
cuvine să fie sărbătorită cu 
deosebită pioşenie, căci de 
această zi sunt legate eve- 
nimente esenţiale ale miş- 
cării naționale româneşti şi 
ale istoriei româneşti. 

In 10 Mai 1866 Românii 
şi-au ales un Domnitor 
dintr'o Casă Suverană eu- 
ropeană pecetluind în acest 
fel pentru totdeauna unirea 
dintre Moldova şi Ţara 
Românească; în 10 Mai 1877 
Românii şi-au proclamat 
independența naţională; în 
10 Mai 1881 a fost procla- 
mat Regatul Românilor, 
marcând intrarea României, 
ca membru cu drepturi şi 
obligaţii egale, în Europa. 
Toate cele arătate mai sus ar 
justifica din plin păstrarea 
zilei de 10 Mai ca Zi 
Naţională a Românilor, dar 
la ele se mai adaugă cel 
puțin câteva motive la fel 
de importante. 


DIN TRECUTUL NOSTRU 


CĂILE DE LUMINĂ, DE 
JERTFĂ ȘI DE BIRUINŢĂ 
ALE NEAMULUI 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ECE MAIL 


————Alexandru NEMOIANU—— 


10 Mai este una din 
rarele împrejurări în care 
mişcarea românească eternă 
s'a întâlnit şi a împlinit 
mişcarea, văzută prin eve- 
nimente, a timpului istoric 
şi de aici decurge impor- 
tanţa excepţională, unică, a 
acestei zile. 10 Mai nu în- 
seamnă doar să priveşti cu 
mândrie spre trecut şi spre 
evenimente pecetluite pen- 
tru totdeauna, ci înseamnă 
mai ales obligaţia morală, 
la cele făcute de înaintaşi. 
Ziua de 10 Mai şi semnifi- 
caţia ei eternă stau deasu- 
pra celor ce sunt văzute 
imediat şi ele pun în lumi- 
nă unele aspecte funda- 
mentale ale românismului 
şi rostului său existenţial. 

Dacă vom căuta cu a- 
tenţie în trecutul românesc 
şi vom privi cu grijă şi 
înțelegere cultura româ- 
nească vom fi izbiţi de fap- 
tul că ele par a se desfăşura 
pe două planuri distincte. 


PROCLAMAREA 
REGATULUI 
ROMÂNIEI 


Bucuresci, 14 Marte 1881 


PREŞEDINŢIA CONSILIULUI MINIŞTRILOR 


Carol 1, 


Prin graţia lui Dumnedeu şi voinţa naţională, Domn 


al Românilor, 


La toţi de faciă şi viitori, sănetate. mg. 
Corpurile Legiuit6re au adoptat, şi Noi sancționăm 


ce urmâză: 


LEGE 


Art.]. România ia titlu de Regat. ae 

Domnul ei, Carol I, ia, pentru Sine şi moştenitorii 
Sei, titlul de Rege al României. 

Art.II. Moştenitorul Tronului va purta titlul de 


Principe Regal. 


Acestă lege s'a votat de Adunarea deputaţilor în 
şedinţa sa din 14 Marte 1881 şi s'a adoptat.cu 


unanimitate de 99 voturi. 
Preşedinte, C.A. Rosetti 
(L.S.A.D.) 


Secretar, C. Poroineanu 


Acestă lege s'a votat de Senat, în şedinţa din 14 
Marte 1881, și s'a adoptat cu unanimitate de 40 voturi. 
Preşedinte, Dimitrie Ghika 


(L.5,S5.) 


Secretar, D. Pişca 


Promulgăm acâstă lege și ordonăm ca ea să fie 
învestită cu sigiliul Statului și publicată prin Monitorul 


Oficial. 


Dat în Bucuresci, la 14 Marte 1881. 


(Ls.st.) i 


CAROL. 


Preşedintele consiliului miniștrilor și ministru de 


finance, I.C. Brătianu. 


Ministru afacerilor străine, B. Boerescu. 
Ministru de interne, Al. Teriakiu. 

Ministru de resbel, General G. Slâniceanu. 
Ministru agriculturei, comerciului și al lucrărilor 


Domnitorul Carol în 
uniformă de ofițer român 


Unul este cel al mişcării 
ce vine din adâncurile cele 
mai îndepărtate şi care se 
mişcă pe o direcţie ce nu a 
vutut fi nici clintită şi nici 
smintită. O mişcare pe care 
o simțim mai ales cu inima, 
tare şi indestructibilă, în 
momentele de criză colec- 
tivă sau de slăbiciune in: 
dividuală. O mişcare care 
uneşte timpul văzut cu cel 
nevăzut, dimensiunea spiri- 
tuală cu cea istorică şi care 
cuprinde credinţă, identi- 
tate și rost de a fi. 

Celălalt plan este cel 
văzut, al detaliilor istorice; 
al grijilor zilei, al reuşitelor 
şi nereuşitelor. Din nefe- 
ricire mişcarea naţională şi 
cultura românească s'au 
dezvoltat în circumstanţe 
teribile care ne înfăţişează 
acest plan, al celor ce se 
văd, presărat cu dureri şi 
catastrofe de tot felul. Din 


această pricină Istoria Ro- 
mânilor se şi înfăţişează cu 
numeroase şi tragice rup- 
turi, fracturări şi reînce- 
puturi datorate invaziilor 
de tot felul, ocupaţiilor sau 
unor aberaţii de compor- 
ament şi opțiune inspirate 


Ai 


Du 2 Suci 
Mihail Kogălniceanu 
de ceea ce a fost definit ca 
"negativitatea pură”. 

In aceste împrejurări, pu- 
ținele momente, puţinele 
"zile", în care planul de 
dezvoltare eternă a româ- 
nismului s'a întâlnit şi 
împlinit în istoria văzută, 
trebuesc mereu amintite şi 
sărbătorite. Acele “zile” 
arată că între gând şi faptă 
nu a fost întotdeauna pră- 
pastie şi că măcar uneori, 
"biruit-au gândul"! 

Aceste zile, puţine la 
număr, din istoria româ- 
nească au valoare de simbol 
şi ele inspiră tărie şi cre- 
dinţă. Nu încape îndoială 
că o asemenea zi cu totul 


unică este ziua de 10 Mai. 
Nu este de mirare şi deci nu 
ar trebui să surprindă 
vehemenţa cu care toţi 
ocupanţii şi uzurpatorii din 
ultimul veac au căutat să 
elimine din memoria in- 
dividuală şi colectivă nece- 
sitatea de a sărbători pe 10 
Mai. 

In vremea în care Ro- 
mânia a fost ocupată de 
către trupele Puterilor 
Centrale iar Armata Regală 
Română apăra cu disperare 


ae : 


Ion C. Brătianu 


Moldova rămasă liberă 


(1916-1918), sărbătorirea 


zilei de 10 Mai a fost inter- 
zisă de trupele de ocupaţie. 
Jar în lunga şi sângeroasa 
noapte a comunismului în 
mod sistematic s'a căutat a 
se elimina până şi simpla 
pomenire a zilei de 10 Mai. 
In aceste împrejurări 
pomenite nu era vorba de 
un efort anti-monarhic ci de 
unul anti-românesc! Căci 10 


Mai nu înseamnă în primul 
rând ataşamentul către o 
Dinastie, ci înseamnă sta- 
tornicia în românism şi 
credinţa în rostul lui. 

A cere ca 10 Mai să fie 
reinstituit ca Zi Naţională a 
Românilor nu înseamnă a 
micşora importanţa zilei de 
1 Decembrie. A cere ca 10 
Mai să fie Ziua Naţională a 
Românilor înseamnă: a re- 
cnnoaşte că 10 Mai repre- 
zintă o simbolică contopire 
a celor văzute şi a celor ne- 
văzute din Istoria Româ- 
nilor; înseamnă înțelegerea 
faptului că 1 Decembrie a 
fost cu putință prin 10 Mai; 
înseamnă nădejdea că ne- 
gura neo-comunistă se va 
duce la fel cum s'a dus şi 
cumplita noapte comunistă. 

La 10 Mai trebue să ne 
gândim la viitor cu credinţa 


C. A. Rosetti 
tare că pentru Români vre- 
mea marilor dezvăluiri nu 
S'a încheiat. 


iVăzurăm într'o zi soarele strălucitor al libertăţii a se 
înălța şi cu razele sale fierbintătoare a înviea pământul; şi 
îndată iarăş a se întuneca şi în mijlocul acelei intunerecimi 
viscolul a ne asvârli departe de patria noastră “supt cortul 
pribegiei”, ca odinioară pe părinții noytri. Văzurăm duşma- 
nul căleând în voie această țeară sfințită de nenorocire gi de glo- 
mie, fără să avem fericirea a ne izbindi, cruntând paloşul 
mostru într'ânsul şi a muri încai bărbăteyte, astfel cum irăiră 
părinții noytri. Si de atunoi, rătăcim prin 
Jrământată de dorul țării depărtate, raiul nostru mult iubit, 
Cu toate accate dureri am păstrat vie în inima noastră credința 
pi dragostea libertăţii şi n'am deaperat de mântuirea nea- 
mului noatru. Stim ce greu şi anevoie este a redobândi liber- 
tatea pierdută; a intrupa o patrie atât de zdruncinată, a 
realța o nație slăbită pi culcată la pământ de veacuri de 
tiranie; dar ytim încă, că din covârţirea răului are să jasă 
binele; ştim că nimic în lume nu se naşte fără durere; 


credem . , 


pentru toţi”, 


„ că mântuirea stă în noi şi că vom fi mântuiți dacă 
vom fi cu priveghere, stăruință şi Jert/ire, dacă ne vom 
întări brațele şi inima şi. vom ala “toți. pentru unul şi unul 


lume cu inima 


FR Li 


publice, Colonel N. Dabija. Ș 
Ministru cultelor şi al instrucţiunei publice, B. Conta. 
Ministru justiţiei, D. Giani. 


(Reprodusă din "Monitorul Oficial al României Nr.60, 
Duminică, 15 (27) Marte 1881", cu ortografia originală.) 


Din prefața scrisă de Nicolae Bălcescu la “Cân- 


tarea României” de Alexandru Russo (1850). 


Dorobanţul, de N. Grigorescu 


Em, 


e 


Frământata viaţă a A- 
mânilor, cu perioade de 
mari înălțări și dureroase 
silnicii, nu şi-a găsit până 
acum Homerul care să-i 
imortalizeze faptele. e 
Ştim despre generalii 
aromâni care au luptat pen- 
ca Grecii să-şi câştige 
independenţa în luptele cu 
i. 

E ate contribuţia 
“acestei ramuri latine - prin 
împărații ei - la făurirea 
unui imperiu contra Bizan- 
“ tinilor, cu care se laudă 


piata sârb modern este 
"creat cu ajutorul Aromâ- 
nilor şi numele de "țințar” 
este recunoscut de Sârbi, 
care au avut şi un impor- 
țatnt ministru de externe, 

” Ținţar-Marcovici. 
Sunt pline de nume a- 
- româneşti arhivele vene- 
țiene, din relaţiile comer- 
ciale pe care Cetatea Do- 
" gilor le avea cu celnicii 
aromâni, iar Imperiul Aus- 
" tro-Ungar s'a văzut de mul- 
te ori nevoit să apeleze la 
ajutorul financiar al lui 
> Sina sau Gojdu, veniţi cu 
„ desagii plini de aur, scăpaţi 
“din focul mistuitor al Mos- 
_ copolei, cetatea distrusă de 

„ Ali Paşa Tebelinul. 

A Nu există ţară în Balcani 
- -și multe ţări din Europa - 
unde să nu dai peste o 
operă filantropică a unui 

everghet aromân. 

În comunităţi închise sau 
împrăşitiaţi în lume, Aro- 
mânii n'au renunţat ni- 
” ciodată la originea lor şi 
totuşi, o istorie proprie cu 
date şi fapte pentru neamul 
lor, nu s'a scris încă. Ani de 
zile, în nou creata republică 
macedoneană slavă în fe- 
deraţia titoistă, Iugoslavia, 
faimoasa declarare a 
Republicii Cruşovei din 
1903 care a trăit doar câteva 
zile şi care se datora eroicei 
fapte a Aromânului Pitu 
i Guli, era trecută drept o 


setei i ei, 


ar be 00 2 ah iz 


PPR 


i acţiune macedonă-slavă. 
nceputul secolului al 
4 XX-lea a găsit popoarele din 
Peninsula Balcanică în 
4 plină fierbere. După 
Ă înfrângerea Turciei în 
$ tăzboioul din 1877-1878 şi 
Crearea de noi state in- 
dependente în Balcani, 
ES tendințele naţioinalist- 
sine s'au declanşat din 


Pi Într'un manuscris "Jur- 
„Bal de armatol" cules de 
| mepre 


tul 


, acedonia a făcut din fara 


„Macedon o mare în clocote. 


luptători bulgari, „Aire şi 
iau cu 


spre a 
opinia 
fa mondială că 
spunzători faţă de 
acedonia sunt creştinii 


|NÂNTUL ROMÂNESC 


MAI _1995 


90 DE ANI DELA IRADEAUA 
SULTANULUI ABDUL HAMID AL II-LEA 


care se războiesc între ei pe 
considerente de aparte- 
nență etnică, a convenit cu 
guvernul grec spre a trimite 
din Grecia liberă, bande de 
antarţi care aveau drept 
obiectiv autonomia Mace- 
doniei... Astfel în anul 1903, 
bande de antarţi greci 
organizate pe teritoriul 
Greciei, comandate de ofi- 
țeri din armata regulată, au 
trecut frontiera cu con- 
simțământul autorităților 


„turceşti şi au început să 


atace satele bulgăreşti şi 
aromâneşti care nu nutreau 
sentimente greceşti..." 

n aceste condiţii 
debutează anul 1905. 
Fruntaşii aromâni din 
satele unde funcționau 
şcoli şi biserici în limba 
română era ameninţaţi de 
antarţii greci, că dacă nu 
închid şcoala şi biserica, 
satul va fi distrus. 

În primăvara anului 
1905, a venit în Macedonia 
inspectorul şcolar Tacit, 
pentru a vedea la faţa 
locului modul cum func- 
ționează şolile în limba ro- 
mână. 

Sărbătoarea Paştelui l-a 
prins pe inspector în co- 
muna aromână Băiasa şi s'a 
dus la slujba Învierii la 
Biserica Sf. Atanase. Bise- 
rica era plină de Aromâni. 
Când a sosit momentul 
sfânt al Învierii Domnului 
şi preotul trebuia să anunţe 
că Hristos a Înviat, Aro- 
mânul Demostene Zotu, 
rudă cu preotul - tot Aro- 
mân - era căsătorit cu o 
nepoată de soră a lui 
Demostene, îi strigă 


preotului să anunţe În- 


vierea în limba română, dar 
preotul care ţinea slujba în 
greceşte a spus "Hristos 
Anesti”. Intrigat, bătrânul 
Zotu îi mai strigă odată 
"Spune bre pe româneşte" 
dar preotul n'a ascultat nici 
de data aceasta. Asta n'a 
mai putut să suporte 
bătrânul, porneşte dela 
locul lui până la altar şi îl 
"miruieşte” cu cârlibana în 
cap pe filogrecul ginerică, 
să nu uite că este Aromân... 

Idealiştii ortodoxiei ar 
putea fi pe drept revoltați 
de“această faptă "necreş- 
tinească”. Dacă ar căuta 
puţin în scriptele Patr- 
arhiei Ortodoxe din Con- 
stantinopol, ar da de o 
recentă canonizare ca "Sfânt 
universal al Ortodoxiei” a 
predicatorului  Kosmas 
Etolianul (10 Aprilie 1961) 
pentru simplul fapt că între 
anii 1750-1780 a fost faimos 
prigonitor al limbii mace- 
doromâne. 

La 1813 G. Boiagi publică 
la Viena o gramatică in- 
titulată "Romanische oder 
Macedo-wlachische Spach- 
lehre” la care Patriarhul 
ecumenic din Constan- 
tinopol, Neofit Duca a 
trimis o circulară la toate 
bisericile de sub ascultarea 
sa, din care cităm:"Aflu că 
se răspândește cartea unui 
rătăcit al bisericii a unui 
oarecare Boiagi. Ținta a- 
cestuia este de a combate 
limba greacă din auzul 
credincioşilor. Comunicaţi 
afurisenia noastră Ia toți." 
(V, Diamandi "Românii din 


—————————— Zahu PANĂ 


Peninsula Balcanică” pag. 
103) 

„Din calendarul Patriar- 
hiei ecumenice extragem o 
singură citare dintre foarte 
multe altele identice: "Prea 
sfântul asasinat al proprie- 
tarului de şcoală româ- 
nească din Gumaia-Baracli, 
datorită dulcelui senior, 
Mitropolitul din Demir- 
Hissar”. (12 Ianuarie 1907) 
Nuşi Tulliu, Calvarul Nea- 
mului pag.VI. 1931. 

Nu este intenţia noastră 
de a căuta gâlceavă, nici de 
a acuza un popor întreg sau 
Biserica Ortodoxă, dar a- 
ceste fapte regretabile s'au 
întâmplat. Şovinismul a 
folosit biserica în interesul 
politicii şi rezultatul a fost 
slăbirea totală a autorităţii 
bisericii, care trebuia să se 
situeze totdeauna deasupra 
egoismelor naţionale, de 
partid, sau individuale. 

Scandalul dela biserica 
Sf. Atanase din Băiasa, le-a 
dat Grecilor prilejul să 
reclame autorităţilor oto- 
mane cazul, care au arestat 
pe făptuitor împreună cu 
inspectorul Tacit. Vestea 
ajunge la Bucureşti şi gu- 
vernul român protestează 
energic împotriva arestării 
inspectorului şi a celorlalți, 
Turcii nu ţin seamă de 
protest şi continuă să-i ţină 
arestaţi. Atunci - după re- 
latarea unui ziar londonez - 
intervine chiar regele Carol 
1 care a ameninţat Poarta cu 
declanşarea războiului, 
dacă nu-i liberează pe 
arestaţi şi nu recunoaşte pe 
Aromâni ca minoritate 
distinctă în imperiu. 

Trebue menţionat că spre 
deosebire de celelalte nea- 
muri din Balcani, susținute 
de Marile Puteri pentru 
revendicări teritoriale şi 
independenţă faţă de Turci, 
Aromânii nu cereau decât 
drepturi culturale: şcoală şi 
biserică în limba română. 

Dela întemeierea "Socie- 
tății de Cultură Macedo- 
Română” în 1879, primul 
secretar al Societăţii V.A. 
Urechiă, a declarat că spri- 
jinul României pentru fraţii 
din Balcani se mărgineşte la 
planul cultural. 

Diplomatul român Raoul 
V. Bossy, un cunoscător al 
problemei, în studiul său 
"Un succes Diplomatic 
Românesc": "Iradeaua" din 
1905, publicat în "Noul 
Album Macedo-Român" 
vol I. pag.168, analizând 
evoluţia evenimentelor care 
au dus la obţinerea acestui 
act istoric scrie: "O ac- 
tivitate de ordin pur po- 
litică era exclusă atât din 
cauza distanţei în spațiu 
care despărțea cele două 
crengi ale aceleiaşi tulpine, 
cât şi din cauza riscului de a 
se trezi resentimentele 
guvernului otoman, cu re- 
percusiuni din cele mai 
primejdioase pentru însăşi 
buna stare a năzuințelor 
Aromânilor. Guvernul dela 
Bucureşti cu o neatârnare 
atât de recent dobândită, nu 
dispunea încă, pe de altă 
parte, de autoritatea ne- 
cesară pentru a interveni 
direct în problemele bal- 
canice, mărul de discordie 
intre Poartă şi Marile 


Puteri”. 

Tot din studiul amintit 
aflăm și de poziţia par- 
tidelor politice din Ro- 
mânia în problema aro- 
mână. Astfel, ministrul 
liberal D.A. Sturdza declară 
în Cameră, în Decembrie 
1901: "În privința chestiunii 
Românilor din Imperiul 
Otoman,... acţiunea noastră 
este absolut şi pur culturală 
şi anume: întâi a întreține 
şcoalele şi bisericile româ- 
neşti, cu ştirea şi invoirea 
guvernului otoman, şi al 
doilea, a nu întreține aceste 
şcoli şi aceste biserici 
pentru ca ele să devină un 
focar anarhic în imperiul 
vecin, amic cu noi, ci un 
focar de ordine priincios şi 
garanţie acestui imperiu". 

lar Take lonescu, în 
numele partidului conser- 
vator, scria în ziarul 
"Conservatorul" din 21 
Martie 1903: "Fără îndoială, 
nici un om politic român nu 
aspiră să anexeze Mace- 
donia nici să întemeieze 
acolo un stat românesc. Se 
ține totuşi ca naționalitatea 
Românilor din Macedonia 
să fie prezervată, ca noul 
regim, oricare ar fi el, să dea 
Românilor din Macedonia 
cel puțin ceea ce au astăzi, 
chezăşia că vor putea să-şi 
cultive limba maternă în 
toată libertatea”. 

În iarna anului 1904, vine 
la cârma României guver- 


Fi! sea 
„să pă 


DOI FRUNTAŞI AROMÂNI DE ALTĂ DATĂ: 


nul conservator prezidat de 
G.Gr. Cantacuzino. Pro- 
blema Românilor din Ma- 
cedonia capătă prioritate în 
concepţia noului guvern şi 
Cantacuzino, instruieşte pe 
ministrul României la 
Constantinopol, Alexandru 
E. Lahovary, să obţină dela 
Poartă, recunoaşterea Aro- 
mânilor ca minoritate dis- 
tinctă în imperiu. Tactul 
deosebit al ministrului 
român, relaţiile personale 
pe lângă sultanul Abdul 
Hamid al II-lea şi inci- 
dentul care a avut loc în 
ziua Paştilor, au făcut ca 
până la urmă sultanul să 
semneze mult aşteptata 
IRADEA (decret) al cărei 
text a fot publicat în "Le 
courrier des Balkans" A. II, 
1905, Nr.39, din Mai 1905, 
pe pagina 1. (reprodus după 
Revista "Deşteptarea" Nr.8, 
1993, An.4, Bucureşti): 
"Majestatea Sa imperială 
Sultanul, care în sentimen- 
tele Sale de înaltă dreptate 
şi solicitudine paternă 
pentru popoarle Sale, îşi 
întinde binefacerile şi 
favorurile Sale către toţi 
supuşii săi fideli, fără 
distincţie de rasă şi nici de 
religie, luând în consi- 
derare cererile depuse în 
urmă la picioarele tronului 
m, de către supuşii 


I pază 

săi Români, a binevoit să 
ordone ca în virtutea 
drepturilor civile să se bu- 


PAGINA 15 


cure de aceleaşi drepturi şi 
titlu, ca şi ceilalți supuşi 
nemusulmani, iar comu- 
nitatea lor să-şi desemneze 
primari, conform regle- 
mentării în vigoare, şi 
membrii români să fie 
admişi egali în consiliile 
administrative iar facili- 
tățile să fie acordate de 
către instanţele imperiale 
profesorilor numiţi de nu- 
mitele comunităţi pentru 
inspectarea şi îndeplinirea 
formalităţilor dictate de 
legile Imperiului pentru 
deschiderea de noi stabili- 
mente şcolare”. 

De remarcat că Turcii îi 
numeau pe Aromânii din 
imperiu "Români" aşa cum 
apare din textul Iradelei. 

In revista Deşteptarea, 
menţionată mai sus, 
Doamna Adina Berciu- 
Drăghicescu, aduce unele 
informaţii interesante din 
evenimentele şi presa 
epocii. Astfel, ne informeză 
că la aflarea veştii, "în ziua 
de Miercuri 11 Mai, dec: 
aproape instantaneu, la 
Bucureşti au avut loc im- 
pozante şi însufleţitoare 
manifestații spontane în 
Piaţa "Sfântul Gheorghe", 
mărețul cortegiu, precedat 
de orchestră, s'a înapoial 
spre Calea Victoriei, la 
Palatul regal, unde mani- 
festanții l-au aclamat pe 
suveranul României. 
Continuare în numărul viitor 


NICOLAE TACIT, (LA STÂNGA), FOST INSPECTOR GENERAL AL 
ŞCOLILOR ROMÂNE DIN MACEDONIA ŞI CELNICUL FÂRŞEROT 


A. BALAMACI 


PAGINA 16 


La începutul secolului 
XX, România întreținea 
relaţii diplomatice şi con- 
sulare cu 14 ţări, un loc 
important revenind statelor 
din Peninsula Balcanică. 
Prin aşezarea geografică, 
prin comunitatea de inte- 
rese economice şi politice, 
prin trecutul comun de 
luptă îndreptat cu precă- 
dere împotriva Imperiul 
Otoman, România gravita 
în această zonă, chiar dacă 
dezideratul principal pe ca- 
re-l urmărea era unirea Ro- 
mânilor aflaţi cu precădre 
în cadrul monarhiei austro- 
ungare (Transilvania, Ba- 
nat, Bucovina). În acest 
sens, îmi permit să fac o 
paranteză, chiar dacă sursa 
se referea la anul 1851, dar 
era valabilă şi pentru 
începutul secolului al XX- 
lea . Astfel la 24 Martie 
1851, feldmareşalul Kalli- 
any, locţiitorul guverna- 
torului Transilvaniei, 
raporta ministrului de in-: 
terne, contelui Alexander 
Bach: "Românii sunt 
ghidaţi de o beznă şi 
ambiție excesivă şi în 
capetele lor se năzăreşte 
când şi când ideea unei 


Românii Mari, care are să 


“unească toate populaţiile 


“etnice româneşti din in- 


teriorul şi din exteriorul 
Austriei, într'un imperiu 
independent. Există şi u- 
nele indicii că se întreţin 
secret legături între oame- 
nii aceştia şi cei ce gândesc 
Ia fel din Principatele în- 
vecinate” (Arh. St. Buc., 
microfilme, Austria, rola 
100, K. 12. Haus hof und 
Staatsarchiv. Information- 
bureau, Wien). 

Revenid la idee, era de 
altfel şi firesc ca în condi- 
țiile tehnicii de atunci şi a 
posibilităţilor, comerţul 
românesc să fie îndreptat cu 
precădere pe Dunăre, Ma- 
rea Neagră și zona Strâm- 
torilor, a Mării Egee, pe 
căile rutiere spre Balcani, 
decât spre Atlantic, Pe- 
ninsula Iberică, Scandina- 
vică sau în alte părţi ale 
lumii. 

Pe plan politic, în primul 
deceniu al secolului al XX- 
lea, statele şi popoarele 
balcanice, erau într'o con- 
tinuă frământare, deter- 
minată de necesitatea de- 
săvârşirii unificării lor prin 
eliberarea de teritorii ce se 
mai aflau sub stăpânire 
otomană. Lovitura de stat 
din Serbia (1903), care-i 
schimba cursul politicii 
externe, indreptându-l a- 
cuma spre blocul franco- 
rus, puternica răscoală din 
Macedonia (1903), revoluţia 
turcă din 1908, proclamarea 
independenţei Bulgariei 
(1908), lovitura dată Bal- 
canicilor de către curtea 
vieneză prin anexarea 
Bosniei și Herțegovinei 
(1908), răscoala cretată 
(1908), revoluţia greacă 
(1909), mişcarea de re- 
generare naţională al- 
baneză lot mai puternică, 
implicaţiile pe plan 
balcanic ale războiului 
italo-otoman (1911-1912), 
iată numai o parte din 
problemele care frământau 
Sud-Estul Europei, până la 
izbucnirea războielor bal- 
canice (1912). 

Apariţia în portul 
Smirna în 1904, a 3 bas- 
tionae de război ameri- 
cane, cât şi numirea 
generalului italian de 


n 


e 


MAI 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


MARILE PUTERI ŞI ROMÂNIA 


Georgios în fruntea jan- 
darmeriei macedonene, 
arată interesul crescând al 
USA şi Italiei, pentru 
Imperiul Otoman şi Pe- 
ninsula Balcanică (Arh., 
MAE, fond 21, Rapoarte 
politice dela Crpol, vol. 55, 
f.22; vol.62, f.34). 
Bucureştiul urmărea cu 
multă atenţie orice 
schimbare survenită în 
Balcani, în vederea 
menţinerii echilibrului. 
Semnarea convenției mili- 
tare ruso-bulgare din 1902, 
a neliniştit profund di- 


plomaţia românească, 
avându-se în vedere 
aşezarea geografică a 


României între cei doi 
parteneri, încât compor- 
tarea firească ar fi fost 
sprijinul Austro-Ungariei, 
mai ales că exista un tratat 
în acest sens. Totuşi Viena 
nu a sărit imediat în, aju- 
torul României, analizând 
cele două situaţii ce se pu- 
teau crea: 

1. Să sprijine în Balcani o 
politică activă românească 
şi în acest fel se găsea o 
soluţie de a abate atenţia 
opiniei publice româneşti 
dela Transilvania şi Buco= 
vină, ori 

2. Să susţină un puternic 
stat bulgar, care urma să 
constituie, după expresia 
marchizului Pallavicini “cel 
mai sigur remediu împo- 
triva iredentismului româ- 
nesc”. 

Ministrul Austro-Unga- 
riei reliefa avantajele şi 
dezavantajele ambelor 
variante, înclinând spre 
soluţia a doua. Principalul 
său argument era că după 
moartea regelui Carol ar fi 
survenit mai mult ca pro- 
babil, mari schimbări în 
politica externă a României. 

Revoluţia turcă din 1908 
a suscitat imediat interesele 
vecinilor balcanici ca și a 
marilor puteri. În prima 
instanţă, Bulgaria s'a gândit 
să-şi proclame indepen- 
denţa de stat, Grecia să 
anexeze Creta, în plus să 
obţină o parte cât mai mare 
din Macedonia, lucru la 
care aspirau Serbia şi Mun- 
tenegru. Curtea dela Viena, 
după cum aminteam, s'a 
gândit să anexeze Bosnia şi 
Herţegovina, mai ales că 
prin convocarea unui 
parlament otoman, cele 
două provincii, luate spre 
administrare de Habsburgi 
în 1978, urmau. să-şi trimită 
reprezentanţi în acest for 
legislativ. Diplomaţia 
habsburgică a cautat să-i 
incinte pe Bulgari ca aceştia 
să-şi proclame indepen- 
denţa de stat și astfel să 
rupă orice legătură cu 
Imperiul Otoman. Prin 
aceasta îşi atrăgeau simpa- 
tia Bulgariei, compromiteau 
Rusia în fața opiniei 
publice bulgăreşti şi com- 
plicau situaţia Imperiului 
Otoman, care, nevoit să ia 
măsuri impotriva vasalului 
său, numai avea timp să se 
ocupe de Bosnia și Herţe- 
govina. 

La 5 Octombrie 1908, 
impăratul Franz Iosif emite 
rescriptul privind anexarea 
Bosniei și Herțegovinei, iar 
a doua zi, Bulgarii, impul- 
sionaţi de acest act, pro- 
clamă la Târnovo, in- 
dependența regatului bul- 
gar, iar Ferdinand işi ia 
titlul în mod oficial de "țar 
al Bulgarilor” (M. Nint- 
chitch, La crise bosniaque 


= 1856 - 


1947 - 


- VII=- 
——— Prof. Nicolae CIACHIR —— 


et les puissance europe- 
ennes, I, Paris, 1937, p.267). 
De altfel, cu o lună înainte, 
Rusia îi avertiza pe Bulgari 
să nu se grăbească cu 
proclamarea independen- 
ței, căci Viena va specula 
acest lucru. 

Rusia, în această nouă 
conjunctură de penetraţie 
austriacă tot mai făţişă spre 
Macedonia şi Mare Egee, 
încearcă să-şi apropie 
Bulgaria şi să facă chiar o 
apropiere între Bulgaria, 
Imperiul Otoman şi Serbia. 
Otomanii pretindeau dela 
Bulgari suma de 125 
milioane franci, ca plată 
pentru recunoaşterea 
independenţei, oferindu-li- 
se numai 62 milioane 
franci. Până la urmă, Rusia 
pentru a nu-şi pierde 
poziţiile în Bulgaria, a dat o 
mare parte din sumă, 
scăzând din datoria pe care 
Otomanii o datorau Im- 
periului țarist, ca urmare a 
războiului din 1877-1978 şi 
pe care n'o returnaseră. 
Odată independenţa obţi- 
nută, are loc o activizare şi 
mai accentuată a politicii 
externe bulgăreşti, care-viza 
în primul rând încorporarea 
Macedoniei şi Traciei. 
Ţarul Ferdinand vizitează 
Petersburgul, unde prezintă 
un proiect, ca în cazul unui 
război cu Imperiul Otoman, 
Ruşii să fie de acord ca 
Bulgaria să anexeze în- 
treaga Macedonie cu Salo- 
nicul şi toată zona inclusiv 
Adrianopolul. 

Intr'o asemenea conjunc- 
tură complexă, trebue să 
acţioneze diplomaţia româ- 
nească la începutul 
secolului al XX-lea. În 
acelaşi timp, renaşterea 
politică şi militară a 
Franţei, precum alianţa şi 
cu Anglia (1904), crearea 
Triplei Inţelegeri în 1907 
(Franţa, Rusia, Anglia), a 
fost o adevărată explozie de 
sentimente filofranceze în 
rândul intelectualilor ro- 
mâni. Discuţii în Parla- 
ment, cât şi articolele a- 
părute în presă, deveneau 
tot mai anti - austro- 
maghiare, mai ales că şi 
Italia manifesta tendinţa 
de-a ieși din alianța 
blocului austro-german. În 
1908-1909, se ceruse deschis 
în Parlament, renunţarea la 
alianţa cu Puterile Centrale 
şi la tradiționala politică de 
apropiere cu Franţa. Vlad 
Georgescu, Istoria Româ- 
nilor dela origini până în 
zilele noastre, Los Angeles, 
1898, p.198-199). 

Atât guvernele conser- 
vatoare, cât şi cele liberale, 
mai ales după trecerea lui 
Ionel Brătianu, în 1909, la 
şefia partidului, ceea ce 
marca preponderența defi- 
nitivă a burgheziei în viaţa 
economică a statului, urmă- 
reau menţinerea statu quo- 
ului în Balcani, iar în caz de 
schimbări, compensaţii 
pentru România. 

Încă în 1907, cu prilejul 
vizitei ministrului de 
război român, generalul 
Averescu, la Istanbul, se 
oferea o alianţă contra 
Bulgariei (N.Iorga, Româ- 
nia vecinii săi şi chestiunea 
Orientului, Vălenii de 
munte, 1912, p.42). Foarte 
fin, guvernul român a 
respins această propunere, 
nedorind să se angajeze în 
nici un fel de alianţă bal- 
canică, îndreptată împo- 
triva Otomanilor (Arh. 


MAE, fond 21, vol.117, f. 
174). 

Istoricul bulgar Tuşe 
Vlahov, arată că noul regim 
turc, fiindu-i frică să nu fie 
atacat, în special de Bul- 
garia, a făcut mai multe 
propuneri de alianță 
României, dar a fost re- 
fuzat, atât în 1908, cât şi în 
cursul anului 1909. De 
altfel, la 20 August 1909, 
ambasadorul Germaniei 
acreditat la Istanbul, 
raporta la Berlin, că Turcia 
s'a adresat din nou 
României, în vederea 
încheierii unei alianţe, 
diplomaţia turcă cerând 
sprijinul Berlinului în acest 
sens (Osterreich-Ungarns 
Aussenpolitik, Bd.Il, Nr. 
1869). 

lar demnitarul turc 
Hilmi paşa declara: “Pentru 
noi ar fi de cea mai mare 
importanţă să ştim cum se 
va comporta România în 
cazul unui atac bulgar în- 
dreptat împotriva noastră. 
Socotesc că în ultima 
instanță acest lucru de- 
pinde în primul rând de 
poziția Vienei şi a Berli- 
nului. Este cunoscut faptul 
că Bucureştiul este în 
strânse legături cu cele 
două puteri Centrale”, 

Se cuvine de precizat, că 
pe baza recensământului 
din 1912, România avea o 
populaţie de 7.234.920 lo- 
cuitori, din care 18,4% din 
populaţie era stabilită la 
oraşe. Circa 43% din su- 
prafaţa ţării era deţinută de 
pământ arabil, cerealele 


deţinând un procent de 79% 
din valoarea producţiei 
agrare. În 1913, România 
era al patrulea exportator 
mondial de grâu, după Ru- 
sia, Canada şi USA. 

Dacă în 1857, producţia 
de petrol a ţării era de 275 
tone anual şi de-abia în 
1858, Marin Mehedinţeanu, 
înfiinţa la Ploieşti, prima 
rafinărie românească, în 
1913, producţia de petrol 
era de 1.847.875 tone. 
57,15% din această 
producţie petroliferă a 
României lua calea 
exportului, țara noastră 
fiind în atenţia marilor pu- 
teri industriale din lume. 
Încă din 1895, Legea 
minelor a deschis cale 
liberă capitalului străin, 
majoritatea rafinăriilor se 
aflau după 1900 sub 
controlul societăţilor ger- 
mane, olandeze, engleze, 
americane. În 1914, ca- 
pitalul german controla 
30% din capacitatea de 
producţie şi 8% din ca- 
pacitatea de prelucrare. În 
1914; structura valorică a 
producţiei industriale 
româneşti se prezenta ast- 
fel: industria alimentară 
49%, industria petrolului şi 
a produselor petrolifere, 
29%; industria forestieră şi 
materialelor de construcţie, 
14%; industria metalurgică 
şi cea producătoare de e- 
nergie, 8%. 

În 1913, structura pe ţări 
a volumului comerțului 
exterior românesc (import 
şi export) era următoarea: 


Germania 23,02%, Austro- 
Ungaria 18,56%, Belgia 
15,75%, Anglia 7,98%, 
Franţa 7,75%, Rusia 1,31%. 
Deci chiar dacă politic 
pulsul opiniei publice era 
îndreptat spre Franţa, co- 
merţul atât valoric, cât și în 
privinţa volumului, era pre- 
cumpânitor orientat spre 
Puterile Centrale. 

In Decembrie 1913, 
regele Carol declara mi- 
nistrului Germaniei acre- 
ditat la Bucureşti că din 
cauza politicii naţionale a 
Austro-Ungariei, nu este 
suficient să avem tratate, 
acestea trebue să fie şi 
populare. De altfel Berlinul 
va face presiuni asupra 
aliatului său dela Viena, să 
acorde drepturi mai multe 
Românilor din Transilvania 
şi din Banat, aflaţi sub 
directă jurisdicție maghiară 
în urma dualismului dela 
1867. 

Revenind la Blacani, 
evenimentele se precipită, 
încă cu câţiva-ani mai 
devreme: tulburări în Creta 
şi în Albania de Nord, 
războiul izbucnit între 
Italia şi Imperiul Otoman, 
tratativele între Bulgaria, 
Serbia, Muntenegru şi 
Grecia, ascut vigilenţa 
guvernului român şi îl 
numeşte ca şef al Marelui 
Stat Major, pe unul din cei 
mai capabili generali, pe 
Alexandru Averescu (Arh. 
MAE, fond 21, vol.62, f.34- 
37), 


Continuare în numărul viitor 


REABILITAREA 
MAREŞALULUI ANTONESCU 


De curând, tezaurul ar- 
tistic al urbei împrejmuite 
de culmile împădurite Coz- 
la, Cârloman, Cernegura şi 
Pietricica s'a îmbogăţit cu 
încă o statuie, cea a mare- 
şalului Ion Antonescu 
(1882-1946). 

Operă a cunoscutului 
sculptor român D. Pasima, 
statuia îl reprezintă pe 
mareşal în obişnuita-i ți- 
nuţă sobră, purtând veston 
deschis pe piept şi cravată 
peste care apar două dintre 
distincţiile cu care i-au fost 
răsplătite meritele militare 
(dovedite incă din timpul 
marelui nostru război de 
întregire): crucea de fier şi 
coroana; 

Bustul, turnat în bronz, a 
fost dezvelit în dimineaţa 
zilei de 12 Noembrie 1994, 
într'un părculeţ situat la 
intersecţia de străzi sema- 
forizată de lângă gara mu- 
nicipului Piatra-Neamţ. 

Se cuvenea ca nu numai 
piaţeta din faţa statuii, ci şi 
o stradă din apropiere să 
capete numele celui ce s'a 
încumetat să ordone, în 
vara anului 1941, trecerea şi 
a Nistrului, nu doar a Pru- 
tului, pentru a-l pedepsi cât 
mai mult pe agresorul bol- 
şevic din lunie 1940. Dar 
comuniştii, cum se ştie, nu 
pot depăşi jumătăţile de 
măsură. 

Cei ce l-au condamnat la 
moarte şi l-au executat, ca 
pe un infractor de drept 
comun, pe mareşalul Ion 
Antonescu (laolaltă cu 


Mihai S. DERDENA 


celălalt Antonescu şi cu alți 
mari demnitari) tot ei vin 
după 48 de ani să-l rea- 
biliteze. De o atât de mare 
neruşinare nu's capabili 
decât comuniştii. 

„La scurtă vreme după 
inaugurare, am mers cu 
clasa a VIII-a G (Şcoala: 
Nr.2), pe care o păstoresc ca 
profesor-diriginte, spre a 
“vedea statuia. S'a nimerit să 
fie prezenţi şi câțiva dintre 
foştii mei discipoli de gim- 
naziu, care acum sunt lice- 
eni. Unul dintre aceştia m'a 
întrebat ce părere am des- 
pre comportarea generalu- 
lui (mareşalului) Antones- 
cu. Redau aici, cuvânt cu 
cuvânt, răspunsul meu 
fiindcă socotesc că-i vorba 
de un mare istoric (înadins 
ignorat de istorici), pe care 
trebue să-l cunoască în- 


deosebi tinerii, deoarece 
aceştia sunt minţiţi fără 
încetare, şi astăzi, cu privire 
la Mişcarea Legioanară. 

Nu pot, deocamdată, să 
mă pronunţ într'un chip 
categoric asupra locului ce i 
S'ar cuveni lui Ion Anto- 
nescu în istoria noastră atât 
de dirijată de forţele oculte. 
Insă ceea ce nu poate fi tă- 
găduit de nimeni este râul 
de sânge tineresc, legionar, 
pe care l-a vărsat dintr'un 
orgoliu nemăsurat. lar le- 
gionarii s'au dovedit, şi la 
23 August 1944, de o mă- 
reţie în caracter, sublimă şi 
incomparabilă: ar fi fost 
singurii îndreptăţiţi să-l 
lovească sub centură şi, cu 
toate acestea numai ei n'au 
luat parte la acel complot 
antiantonescian şi, totodată, 
act de trădare naţională 
fiindcă înțeleseseră pres 
bine că războiul sfânt, 
antibolşevic, era nu doar al 
lui Hitler şi al lui Anto- 
nescu, ci şi al tuturor creş- 
tinilor din lume, ce nu s'au 
lăsat manipulaţi şi induşi 
în eroare de oculte mondia- 
liaste. Ş 


Nu înţeleg de ce anumite” 


partide dela noi îşi zic is- 
torice şi creştine când, de 
fapt, de partea Crucii au 
luptat exclusiv legionarii, 
absolut intotdeauna, dar 
mai cu seamă în 1919, la 
laşi (Căpitanul), în 1936- 
1937, în Spania, şi între 
1941 şi 1945, în războiul 
sfânt, antibolşevic. * 


Ps: 


„VÂNTUL ROMÂNESC 


ÎNCEPUT DE CALE 


La mai puțin de un an dela începutul 
vegiei mele dădeam deja primele semne 
|. inăripare a Asociaţiei "Pro Basarabia şi 
ovina”. lar platforma ei program îşi 
nea ca prim scop "menţinerea la supra- 
îi în lumea întreagă, a problemei proble- 
"lor româneşti: Reîntregirea Neamului”. 
După vreo doi ani de rodnică activitate, 
nirăm cu sute de aderenţi pe toate 
tinentele. De unde şi necesitatea unui 
Comitet de Coordonare al Asociaţiei: Tu- 
or Bompa (Canada), Radu Câmpeanu 
N Frania, George Gregor (Australia), Nicolae 
1 n (Belgia), Petre Vălimăreanu (Ger- 
mania), lon Raţiu (Anglia) şi Dinu Zamfi- 
escu (Franţa). Era primul Comitet de Con- 
acere al "Pro Basarabiei şi Bucovinei”, 


POŞTA ASOCIAŢIEI 

În calitatea mea de fondator, mi-a fost 
t să stabilesc relaţii cu oamenii de in- 
atabilă valoare civică, intelectuală şi 
: Nicolae Penescu, unul dintre 

imii confidenți ai lui Iuliu Maniu, lon 
Raţiu, titularul comunităţii din Anglia, 

atins Coste, fruntaş al Exilului din New 
York, Nicolae Dima, colaborator la Vocea 
mericii, Miron Butariu, lider politic din 
Angeles, Mihai Cismărescu, director 
t la Europa Liberă, Grigore Scor, 
itant neobosit pentru o Basarabie ro- 
scă, dus de soartă de partea cealaltă a 
i etc. 
Scrisorile imi soseau cu zecile din toate 
ărțile lumii, constituind princi: 
arsă de inspirație şi satisfacție morală de-a 
lungul tuturor anilor de instrăinare forţată. 
A le trece pe toate în revistă ar însemna vo- 
lume intregi de carte. De aceea, cu multă 
părere de rău, mă opresc aci. 


ACTIVITATE EDITORIALĂ 


Om excepțional prin compasiune şi 
Pi bunăvoință, Traian Popescu, directorul 
„5 Editurii Carpaţi din Madrid, îmi publică în 
1979 prima cărticică în Occident "Basarabia: 
colanizări şi asimilare”, urmată de "Plânsul 
Basarabiei” cu cele 99 de mici poeme în 
proză. 

După asta, cu anumite sacrificii materiale, 
„am instituit Editura Nistru din Bruxelles la 
„care am reuşit să public zeci de titluri de 
farți şi broşuri cu un volum de cam 4.000 
ș Pagini şi cu un tiraj de circa 10.000 de 
| |. SXemplare. Ceea ce, în condiţii de exil, nu e 
rău. Le voi menţiona doar pe cele mai 
semnificative: "Bessarabia - terre rou- 
i fratelui meu”, "Pămân- 
eşti”, "Imagini nistrene", în două 
„+ "La Roumaine - victime de 
d Honnisme russe", "Luceafărul romă- 
Pismalui”, "Instantanee fără retuş" etc. 


: IN ZIARE ŞI LA RADIO 

dez mul meu contact de proporţie în Occi- 
!, intitulat "Aici Cernăuţi”, apărea, în 

cembrie 1979, în prestigiosul ziar 
ian "Cuvântul Românesc”. Au urmat 

radic alte materiale până când am 


, 


Hari român 
Yolume, 


“po 


Dspse redacției pagina "Între Prut şi 


i 
i 
i 
$ 
| 
| Care apare lunar şi la ora actuală. În 
- arenă e ea de găsit vreun ziar românesc 
căggental căre să nu fi inserat, măcar din 
in când, articole privind teritoriile 
SCupate. 
tacă să nu mai vorbesc de cei 12 ani de 
în cadea SăPtămânale dela "Europa Liberă” 
Dica Programului "Actualitatea româ- 
lui Mar, Na fost uşor, întrucât, cu excepţia 
înţelegi Cismărescu, n'am prea întâlnit 
îveauc i  Fomânească din partea celor care 
in put! Pâinea şi cuțitul la postul de radio 
tânch, 
iSiunile 
ma za românesc dintre Prut şi Nistru, 
P ordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei. 
197 adoxul era şi rămâne acela că, până la 
vină, anul plecării mele forţate dela Chi- 
acpja, Ruşii şi acoliţii lor autohtoni de 
min imi cereau să scriu "impotriva Ro- 
ilor”, iar Românii dela Europa Liberă 
I Posibilitate nici până în clipa de 


en. Totuşi, cenzurate cum erau, 
mele ţineau treaz sentimentul 


pala mea-— 


MAI 1995 


T SINISTRU 


Basarabia e una cua protesta contra dominaţiunii ruseşti - Mihai Eminescu 


PAGINĂ REALIZATĂ DE NICOLAE LUPAN 


TRANSNISTRIA 
ŞI ARMATA A 14-A 


"PRO BASARABIA ŞI BUCOVINA" 


-La 20 de ani de activitate - 


faţă să vorbesc ceea ce ar trebui să se vor- 
bească dela microfonul ei despre zisa 
Republică Moldova şi nu un fel de "foaie 
verde list zelionâi”, ceea ce şi pre limba 
Rusului - tot "foaie verde” înseamnă. 


COMEMORĂRI ŞI 
CONFERINAES 
„Arfi exagerat, desigur, ca "Pro Basarabia 
şi Bucovina” să pretindă la o paternitate 
absolută în lupta națională de reîntregire a 
Neamului. Totuşi, până la apariţia ei, de 
exemplu, comemorările Actului Unirii dela 
Chişinău se ţineau doar sporadic, iar de 
cele dela Cernăuţi lumea nici nu-şi prea 
aducea aminte. O nedreptate asupra căreia, 
odată cu apariția "Pro Basrabiei şi Buco- 
vinei” s'a revenit, şi de atunci Bucovina 
este sărbătorită şi ea an de an. Mult mai 
frecvente, îndeosebi până la lovitura de stat 
dela Bucureşti, au devenit şi conferințele 
publice. 
lertată să-mi fie lipsa de modestie dar au 
fost, cred, pe parcursul acestor 20 de ani de 
activitate unionistă ai "Pro Basarabiei şi 
Bucovinei” cu sutele. Cu sutele şi pe toate 
continentele. Cine a avut ocazia să vadă 
curriculum-ul meu vitae şi-a dat seama că 
oraşele prin care am conferenţiat în lume 
se numără cu zecile: Bruxelles, Paris, Koln, 
Londra, Los Angeles, Frankfurt, Washing- 
ton, Nurenberg, Montrâal, New York, 
Toronto, San Francisco, Miami, Praga, Ro- 
ma etc. lar la acestea, după Decembrie 1989, 
“s'a adăugat şi o serie întreagă de urbe 
româneşti: Bucureşti, laşi, Făgăraş, Alba 
ulia, Rădăuţi, Tg. Neamţ, Galaţi, Timişoa- 
ra, Chișinău, Piteşti etc. 


PRO UCOVINAI ȘI 
IN ŢARA 

Prima ei întrunire se ținu la Bucureşti în 
ziua de 11 lanuarie 1990. De atunci şi până 
în toamna lui '93, această Asociaţie deveni 
o adevărată mişcare naţională pe tot cu- 
prinsul ţării, numărând circa 200 de filiale 
cu peste 100.000 de membri. Dar, sincer 
vorbind, ar fi păcat să ne legănăm pe laurii 
reuşitei, atâta timp cât peste 4 milioane de 
compatrioți rămân în continuare la che- 
remul antiunioniştilor dela Chișinău şi ai 
ocupanților ucraineni. Ac 

Acestei triste realităţi a fost şi îi este 
subordonată întreaga activitate unionistă a 
"Pro Basarabiei şi Bucovinei": comemorări 
ale reîntregirii dela 1918; colocvii; mani- 
festări naţionale la laşi şi Alba Iulia; înăl- 
țarea unui monument-cruce Mareşalului 
Antonescu pe locul asasinăruii sale din 
Valea Piersicilor dela Jilava; Drumul Crucii 
Bucureşti-Chişinău; editarea revistei 
"Basarabia şi Bucovina”; editarea a uns- 
prezece numere ale săptămânalului "In- 
tregirea”; editarea broşurilor "Mareșalul 
Ion Antonescu” şi "Herţa - pământ româ- 
nesc*; interpelări în faţa parlamentului anti- 
naţional dela Chişinău şi a celui dela Bu- 
curești, în faţa lui Ion Iliescu şi a lui Bou- 
tros Ghali; în faţa guvernelor semnatare ale 
Tratului de Pace dela Versailles etc. 

Ar fi bine ca Filialele de pe tot cuprinsul 
României să înțeleagă mai mult decât până 
acuma că, prin numele ce-l poartă şi scopul 
ce-l urmăreşte - Reîntregirea Neamului z 
"Pro Basarabia şi Bucovina” este mai întâi 
de toate o asociaţie politică şi abia apoi - 
una caritativă. ; 

Nu ne putem lăsa legănaţi de pretinsa 
fatalitate românească şi de cântecul de 
neamestec în zisele treburi interne al 
aberantei Republici Moldova. Basarabia nu 
este numai a basarabenilor, după cum nici 
Muntenia, să zicem, nu este numai a 
muntenilor etc. 

România incepe la Nistru - nu la Prut! 
Şi nimeni de pe tot cuprinsul ei nu poate 
să-şi aleagă copiii sau părinţii aşa cum îl 
taie capul... 


Nicolae LUPAN 


Unii ziarişti avizaţi ame- 
ricani susţin că în pers- 
pectivă Transnistria repre- 
zintă un potenţial butoi cu 
pulbere, care ar putea ex- 
ploda şi afecta grav atât "R. 
Moldova”, cât şi Rusia. 
Recentul război din Ce- 
cenia a dus la adâncirea 
îngrijorării. De fapt, simpla 
prezenţă a trupelor ruseşti 
în zonele fierbinţi dela pe- 
riferia imperiului constituie 
an factor destabilizator. 
Intr'adevăr, în timp ce e- 
fectivele forțelor militare 
ruse au fost reduse pe teri- 
toriul federaţiei, ele conti- 
nuă să rămână puternice şi 
active în ţările şi regiunile 
vecine. 

Un asemenea exemplu 
este Transnistria, o fâşie de 
pământ care s'a desprins de 
republica Moldova şi care 
s'a auto-proclamat republi- 
că independentă. În mijlo- 
cul acestui mic teritoriu se 
află oraşul Tiraspol, unde 
îşi are sediul Armata Rusă a 
14-a. In ciuda acordului în- 
cheiat recent de Rusia şi R. 
Moldova, vizând retragerea 
acestei armate în decurs de 
trei ani, se pare că trupele 
ruseşti vor refuza să plece. 

Daniel Goure, director 
adjunct al Centrului pentru 
Studii Strategice şi Interna- 
ționale, a declarat în cadrul 
unei sesiuni de lucrări şti- 
ințifice organizată recent la 
Washingtion, că Transnis- 
tria a devenit un fel de 
magnet pentru elementele 
naţionaliste şi şovine ru- 
seşti care nu vor să accepte 
ideea prăbuşirii fostului 
imperiu. 


Nicolae DIMA 


În această enclavă nis- 
treană, a declarat vorbito- 
rul, poţi întâlni elemente 
militare şi civile din toată 
Rusia. Este vorba în special 
de unităţi de voluntari Ruşi 
şi Cazaci formate în diferite 
regiuni ale Rusiei pentru a 
lupta chipurile pentru eli- 
berarea Transnistriei. Şi 
este greu de spus dacă e 
vorba de un plan bine 
organizat ori de o simplă 
justificare a vechii expan- 
siuni. Rezultatul este ori- 
cum o societate în care s'a 
pierdut controlul asupra 
forţelor militare, ceea ce ar 
trebui să ne pună pe gân- 
duri - a susținut specialistul 
american. 

Se ştie că la comanda ar- 
matei a 14-a se află gene- 
ralul Alexandr Lebed, un 
fost boxer mic, dârz, şi în- 
desat, care este considerat 
un potenţial succesor al 
Președintelui Boris Elţin. 
Generalul Lebed a declarat 
de altfel, că Rusia are ne- 
voie de un... Augosto Pino- 
chet. Unii observatori cred 
de asemenea că generalul 
Lebed ar putea organiza 
chiar o lovitură de stat, dar 
Daniel Goure se indoieşte 
de acest lucru. 

Este greu de crezut că 
cineva ar putea utiliza Mol- 
dova ca bază pentru a pre- 
lua conducerea la Moscova, 
a susţinut acesta. Generalul 
reprezintă însă o tendință 
bine conturată în actuala 
societate rusă. Este dorința 
de ordine în mijlocul hao- 
sului care pare să prevaleze 
la ora actuală. Având în 
vedere scăderea încrederii 


PAGINA 17 


in Preşedintele Elţin, a în- 
cheiat DI. Goure, nu este o 
surpriză pentru nimeni că 
poporul rus, oamenii poli- 
tici, şi mijloacele de infor- 
mare, duc lipsa unei figuri 
autoritare care să-i scoată 
din criză. Pe de altă parte, 
Moscova se teme însă că a 
creat un monstru pe care nu 
îl mai poate stăpâni. Şi în- 
tr'adevăr încercările de 
până acum de domolire a 
generalului Lebed au euşat. 


Un alt vorbitor la recenta 
conferinţă a fost profesorul 
Charles Fairbanks dela 
Universitatea John Hop- 
kins. Acesta a spus că efor- 
turile Moscovei de desta- 
bilizare a fostelor republici 
sovietice dela periferia Ru- 
siei ar putea destabiliza în 
cele din urmă însăşi Rusia. 


Poţi crea mini-state ca 
Abhazia ori Trans-Nistria 
care nefiind recunoscute pe 
plan internaţional şi ne- 
fiind controlate de nimeni, 
nu sunt răspunzătoare in 
faţa nimănui, a susţinut 
profesorul. Ori poţi crea 
unităţi militare ca armata a 
14-a, care sunt bine echi- 
pate şi pregătite să lupte, 
dar care nu aparţin nici 
unui stat. La un moment 
dat, asemenea armate ar 
putea să se îndrepte spre 
Moscova. Intr'un asemenea 
scenariu, a incheiat profe- 
sorul Fairbanks, în viitor 
nimeni nu va mai putea 
garanta stabilitatea Rusiei 
mai mult decât garanta în 
prezent stabilitatea tostelor 
republici sovietice care o 
înconjoară. 


Să fim atenţi 


Dreptul istoric şi de 
neam pe care îl respectă 
popoarele civilizate nu 
poate fi pus în semn "ca- 
duc” pentru POPORUL 
ROMAN, aşa cum ar dori 
acoliţii Moscovei. 

In spaţiile româneşti 
ocupate se lucrează şi acum 
sub semnul forţei şi inti- 
midării pentru distrugerea 
românismului până'ntr'atât 
că Românul nici nu mai în- 
drăzneşte să afirme că este 
Român. 

După cinci ani dela re- 
voluție, constatăm că au 


fi avut un Român în sim- 
țăminte, azi România ar fi 
fost reintregită. 


Reintregirea a fost lan- 
sată în zilele revoluțiuei la 
Universitate şi ar fi trebuit 
cerută oficial atunci, nu 
lăsată la dospit şi apoi 
diluată cu mărunţişuri ca: 
manifestații libere, cetățe- 
nie, vizite de bună voinţă, 
conferințe, graniţe deschise, 
"poduri de flori”, toate cal- 


mante de dureri reumatice. 


Din punctul de vedere al 
Reîntregirii, "podurile de 
flori” au fost o eroare, in- 
fuzându-ni-se sentimente şi 
entuziasm - destul pentru a 
ne face fericiţi - şi a ne opri 
la UVERTURĂ fără conti- 
nuarea OPEREI. Atunci era 
momentul să alipim Ba- 
sarabia pur și simplu, clar 
şi precis, fără să fim cu- 
minţi, să cerem DREPTUL 
ISTORIC ŞI DE NEAM. 


Dar am pierdut atunci ca şi 
mai târziu din cauză că 
PUTEREA nu ne-a sprijinit 
pe noi, cei dela "Pro Ba- 
sarabia şi Bucovina”, ci pe 
acei care manipulau. Aşa că 
am învins: noi cu senti- 
mentele frățeşti, ei cu sigu- 
ranța situaţiei. 


Lupta dusă de oamenii 
de frunte ai Basarabiei şi 
Nordului Bucovinei încă 
inaintea revoluţiei, ascen- 
dând cu MAREA ADU- 
NARE DELA CHIŞINĂU 
din 1987, nu a fost sprijinită 
după revoluție. Am suferit 
înfrângeri care i-au pus în 
lanţuri pe Ilaşcu şi ai lui. 


Gellu CARAZA— 


Ne lamentăm uneori 
spunând că "peste toate cele 
ce se duc rămâne poporul”, 


Dar, zic eu, dacă poporul 
nu este ajutat de figuri cu 
putere de analiză a mo- 
mentului şi voinţă, e ca şi 
nimic - în cazul Românilor 
din teritoriile ocupate, cu 
dracomania rusească . 

Am înghiţit multe în a- 
ceşti cinci ani dela revoluţie 
şi este timpul să fim foarte 
atenţi la politica subterană 
a Moscovei. Statutul politic 
al Basarabiei este blocat de 
Pactul Ribbentrop-Melotov 
pe care Ruşii il declară ca- 
duc, dar în acelaşi timp se 
sprijină pe el, împingând 
spre o aşa zisă Moldovă 
Mare! Cam aşa cum au pro- 
cedat în trecut cu Planul 
Valev. 


Nu mai vrem să trăim 
dezmembraţi, dezumani- 
zaţi, comunizaţi!... 


Gellu CARAZA 


1» 


i ŞTIRI DIN LUMEA 


Le. 


ROMÂNBASCĂ 


Anul acesta la 27 Martie 
s'au implinit 77 de ani dela 
Unirea Basarabiei cu patria 
mamă - România. 

Asociaţia Culturală Ro- 
mână din Hamilton a săr- 


"BASARABIE FRUMOASĂ" 


Asociaţia Culturală Română din Hamilton-Canada, comemorează Unirea Basarabiei cu România 


s'a făcut cu un Te-Deum 
solemn oficiat de preoţii 
Nicolae Zelea şi Dumitru 
Ichim, urmat de un parastas 
pentru toţi eroii căzuţi în 
lupta de apărare a acestui 


bătorit acest eveniment de o 
importanţă covârşitoare 
pentru istoria ţării noastre, 
în data de 26 Martie 1995, în 
decorul pitoresc al Câmpu- 
lui Românesc, la Centrul 
Cultural "Nae Ionescu”. 
Deschiderea festivităţii 


pământ veşnic românesc. În 
momentele emoţionante ale 
pomenirii ostaşilor morţi 
pentru acest pământ, toţi 
invitaţii nu au putut să nu 
îşi amintească de eroii încă 
vii care zac şi acum în puş- 
căriile guvernului rusofil 


dela Chişinău - şi anume 
grupul Ilaşcu. 

După serviciul religios, 
Preşedintele Asociaţiei, Dl. 
George Donison s'a adresat 
în română şi în engleză par- 
ticipanţilor. În cuvântul său 
Dl. Donison a prezentat 
publicului atât pe membrii 
comitetului de organizare 
a acestei comemorări, cât şi 
pe invitaţii de onoare. 

In scurta prezentare a 
semnificației momentului 
27 Martie 1918, Dl. Donison 
a pus accentul pe situaţia 
actuală a Basarabiei în con- 
texul european şi mondial, 
în condiţiile în care toate 
celelalte teritorii obţinute 
de URSS prin odiosul pact 
Ribbentrop-Molotov au 
fost înapoiate ţărilor de care 
aparţineau. Dânsul a mai 
subliniat şi pericolul ca 
României să i se impună re- 
nunțarea la Basarabia ca o 
condiţie a primirii ţării 
noastre în Comunitatea 
Europeană. 

In continuare, Preşedin- 
tele Asociaţiei l-a invitat pe 
Dl. ing. Dorian Popescu - 
vorbitorul principal al aces- 
tei comemorări. 

Dl. Popescu a început 
prin a descrie continuitatea 
populaţiei daco-romane pe 


Fraţi Români 


La sfârşitul anului 1980, 
am lansat un apel prin 
"Cuvântul Românesc”, 
pentru sărbătorirea ZILEI 
EROILOR în cimitirul mi- 
litar din Soultzmatt (Al- 
sacia), unde dorm 687 de 
tineri români. S'au orga- 
nizat 14 pelerinaje anuale, 
compatrioţii din Europa 
occidentală au participat cu 
suflete curate de buni Ro- 
mâni. 


Incepând cu acest an 
(1995), o schimbare va avea 
loc. Deoarece pelerinajul în 
autocar a devenit tot mai 
dificil pentru Românii din 
Paris, cu călătorie în timpul 
nopții, apoi ceremonia şi 
întoarcerea la Paris în ace- 
eaşi zi, parcurgându-se pes- 
te 1100 de Km., s'au hotărit 
următoarele: 

Pelerinajul la Soultzmatt 
va continua Sâmbătă 3 lu- 


INVITAŢIE 


LA COLOCVIUL 


"DE CE NU SE FACE REÎNTREGIREA?" 
10 - 11 lunie 1995 


Organizat de 


"PRO BASARABIA ŞI BUCOVINA" 


Aula Universităţii 
-Facultatea de Drept- 
Bd. M.Kogălniceanu 64 
Bucureşti 


Colocviul este patronat de Majestatea Sa Regina Ana şi 


nie 1995, la ora 13, organizat 
de Românii din Freiburg 
(Germania), situat la apro- 
ximativ 40 de km., îm- 
preună cu Românii din 
Strasbourg (Franţa). Ser- 
viciul religios va fi oficiat 
de părintele Dumitru Popa, 
din Freiburg. 

Asociaţia Foştilor De- 
ținuți Politici din România, 
Filiala Franţa, va organiza 
un pelerinaj în Nordul 
Franţei, la cimitirele unde 
se află Români căzuţi tot în 
Primul Război Mondial, ca 
aliați ai Franţei. 

Sâmbătă 3 lunie 1995, la 
ora 12, va avea loc un ser- 
viciu religios oficiat de 
preoții români din Paris, în 
cimitirul oraşului Mau- 
beauge, unde se află un 
minunat careu în care dorm 
80 de tineri români. Invităm 
la Maubeauge, lângă fron- 
tiera franco-belgiană, pe 
Românii din Belgia şi 
Olanda. 

In drum spre Paris, vom 
continua pelerinajul la mor- 
mintele din cimitirele: 

Assevent (cu 12 Români), 
Effry (cu 22 de Români), 
Hirson (cu 275 de Români), 
Rethel (cu 12 Români), 
Signy-l'Abbaye (numărul 
incă necunoscut). 


| 


acest pământ, trecând prin 
Evul Mediu şi până la cel 
de-al Doilea Război Mon- 
dial. 

În extrem de interesanta 
sa expunere, vorbitorul nu 
a uitat să menţioneze izvoa- 
rele istorice, arheologice, 
etnografice şi de toponimie 
care ne îndreptățesc să 
afirmăm fără şovăire apar- 
tenenţa acestui pământ şi 
oamenilor ei la ţara mumă. 

Aşa precum o dovedeşte 
întreaga istorie zbuciumată 
a acestui pământ, încă din 
Evul Mediu, principalul 
duşman al ţării noastre a 
fost Imperiul Țarist Rus, 
iar mai târziu continuatoa- 
rea lăcomiei sale structu- 
rale, Uniunea Sovietică. 

D-nul Popescu şi-a în- 
cheiat conferinţa cu un 
mesaj plin de speranţă, re- 
flectând aspiraţiile întregu- 
lui popor român, că într'o zi 
Basarabia iubită va fi din 
nou trup din trupul ţării. 

Sentimentele de adâncă 
emoție şi autentic patrio- 
tism ale participanţilor la 
acest solemn eveniment au 


"CÂM 


fost ridicate pe culmi de 
mare trăire sufletească de 
către invitatul de onoare al 
zilei, Dl. Ştefan Hruşcă. 

Acest valoros reprezen- 
tant al muzicii folk româ- 
neşti, un artist de o mare 
sensibilitate şi trăire, a 
revenit de curând din ţară, 
unde a întreprins un turneu 
plin de succes cu colinde de 
Crăciun. Cu ocazia pre- 
zenţei sale în ţară, artistului 
i s'a decernat al doilea disc 
de aur din cariera sa, pentru 
seria de discuri conținând 
colinde tradiţionale româ- 
neşti. 

Publicul prezent la 
festivitatea dela Câmpul 
Românesc, a aplaudat cu 
frenezie binecunoscutele 
cântece dedicate Basarabiei: 
"Basarabie frumoasă", 
"Treceţi batalioane române 
Carpaţii”, "Când a fost să 
moară Ştefan", "Marşul 
Basarabiei”. 

Au fost momente înăl- 
ţătoare când toată asistenţa, 
în picioare, alături de Şte- 
fan Hruşcă, a cântat cu pa- 
tos şi cu lacrimi în ochi a- 


Aranjaţi să fiţi la 


ceste cântece nemuritoare. 

In partea a doua a reci- 
talului susținut de mult 
îndrăgitul artist, au putut fi 
ascultate melodii "clasice" 
din repertoriul muzicii folk 
româneşti precum: "Ochii 
tăi”, "Un copac cu flori”, 
"Balada mielului” etc. 

În bună tradiţie româ- 
nească, această comemorare 
a fost însoţită şi de un ban- 
chet unde, ca de obicei, s'au 
servit bucate pregătite cu 
mare pricepere de către 
doamnele care fac parte din 
asociaţie. 

Intreaga atmosferă a a- 
cestui eveniment a fost 
dominată de solemnitatea 
comemorării eroilor neamu- 
lui, de adânca trăire a mar- 
tiriului Basarabiei, dar şi de 
certitudinea lăuntrică a 
fiecăruia dintre cei pre- 
zenţi că viitorul va ajuta 
neamul nostru greu încercat 
să-şi realizeze idealul na- 
țional: Unirea Basarabiei cu 
România. 


Roxana EFANOV 


PUL ROMÂNESC" 


- HAMILTON, ONTARIO CANADA - 


In săptămâna 


TABEREI DE VARĂ 


ASOCIAŢ 
HAMILT 


IA CULTURALĂ ROMÂNĂ 
ON, ONTARIO, CANADA 


Vă invită să petreceţi anul acesta vacanţa de vară la 


CÂMPUL ROMÂNESC 
23 - 30 IULIE, 1995 
ÎNTR'O ATMOSFERĂ ROMÂN EASCĂ 


Aduceţi cu Dvs. corturi sau treilere pentru dormit 
şi cele necesare gătitului | 
Pentru informaţii scrieţi po adresa: 


va avea ca invitaţi de onoare pe Emil Constantinescu, 
! Corneliu Coposu, Doina Cornea, David Funderburk, Octa- 
vian Paler şi Petre Mihai Băcanu. 
e La acest colocviu vor participa următoarele personalităţi 
din ţară şi din exil: A. Albu, Gh. Anca, V. Bârsan, H. 
Cândroveanu, G. Caraza, M. Cojocaru, T. Dumitrescu, $. 
Fădor, |. Filiciuc, V. Frunză, |. Gherman, O. Ghibu, N. 
i Giuvara, N. Lupan, V. Moisiuc, N, Bănică-Ologu, Al. 
i Paleologu, A. Popa, C. Poghirc, |. Puiu, B. Rădulescu, ]. 
Rotaru, |. Roșca, $. Roşca-Stănescu, B. Samochiș, Gh. 
Tatomir, T. Tătaru, V. Tărâţeanu, |. Varlam, şi D. 
Zamfirescu etc. x 
Compatrioţii care nu au posibilitatea să participe la 


In anii viitori vom merge 
şi la alte cimitire din Nor- 
dul Franţei. 

Plecarea din Paris va 
avea loc Sâmbătă 3 lunie 
1995, la orele 7, dela Bise- 
rica Ortodoxă Română, 
Mâtro Masunert-Mutuanite. 
Revenirea la Paris in același 
loc şi aceeași zi, la ora 22. 

Dumnezeu să binecu- 
vânteze România! 


= Poiia r 


Asociaţia Culturală omână 
ă 
P.O. Box 78010, Westcliffe Postal Outlet 


Colocviu, pot trimite scurte mesaje şi sugestii la adresa: . A V 
; Gellu Caci Drumul Taberei 27, Bloc Z33, etaj 10, apt. 62, Remus RADINA Hamilton, Ontario, Canada, L9C N5 
i sector 5, cod 72622, Bucureşti. Paris 


3 


Li 


| 
4 
| 
| 
i 
| 
i 
| 
| 
i 
| 
i 
; 


CUV 


ÂNTUL ROMÂNESC 


MAI 1995 


PAGINA 19 


Este ştiut de când lumea, 
că devărul iese din gura 
copiilor şi a nebunilor. 
Oamenii care sunt adulți şi 
sănătoşi la minte știu că 
devărul trebue câte odată 

+ sub tăcere, căci poate 
displace, jigni sau râni une- 
ane. 

Diplomatic vorbind, nu 
foloseşte nimănui şi la ni- 
mic să-i spul uni cocoşat că 
este cocoşat, ori unei femei 
urâte că este urâtă, deşi 
acesta este un adevăr, insă 
un adevăr gratuit. Ă 

De altfel, acesta poate fi 
un adevăr doar pentru ob- 
servator, căci cocoşatul nu 
se va socoti chiar atât de 
cocoșat, iar femeia urâtă nu 
se va vedea urâtă, ci doar 
mai puțin frumoasă decât 
altele. 

Adevărul mai poate fi 
aruncat în faţă şi în alte 
două cazuri, ştiute tot de 
când lumea, la mânie şi la 
păutură. Şi în aceste două 
cazuri, exprimarea lui nu 
foloseşte la mare lucru, în 
nici un caz celui care-l ros- 


Dacă vorba este de ar- 
gint, atunci tăcerea este de 
aur și se pare că dacă avem 
doar o gură şi in schimb 
două urechi şi doi ochi, este 
spre a putea asculta şi ob- 
serva mai bine şi mai mult, 
inainte de a vorbi. 

Marc Aureliu, împăratul 
filosof în timpul liber, spu- 
nea: "Observă neîncetat 
totul!” 

“Fiind exilat din anul 
1977, am observat printre 
altele și acest interesant 
fenomen numit "exilul 
românesc”, fenomen care 
nu poate fi analizat decât 
dacă este trăit, aşa cum un 
celibatar nu poate vorbi 
despre căsnicie, ori un ateu 
despre credinţa în Dum- 
nezeu. 

Trăind în Franţa, ţară 
latină și model de cultură şi 

ție pentru noi (fără 
a pretinde a analiza aici şi 


DESPRE A FI SAU A NU FI ROMÂN 


—— Radu NEGRESCU-ŞUŢU— 


şi nu doresc să fiu altceva şi 
pentrucă denumirea sau 
calificarea "de origine ro- 
mână" atribuită unui Ro- 
mân stabilit în străinătate 
mă doare, chiar şi atunci 
când nu este vorba despre o 
celebritate internaţională. 

Mă întristez atunci când 
Românii din Franţa, la mo- 
dul cel mai serios, se expri- 
mă astfel: 

- "Noi, Francezii” sau "La 
noi, în Franţa”. 

În primul rând, deși pa- 
sesori ai unui paşaport 
francez, aceşti oameni nu 
vor fi consideraţi niciodată 
de către Francezii "de nais- 
sance" decât nişte Francezi 
"de papier", asemeni Ma- 
grebinilor, Africanilor, 
Martinichezilor, Vietname- 
zilor sau Cambodgienilor, 
adică tot un fel de meteci, 
de imigranți, chiar dacă 
uneori emigranţi sau "ras- 
taquoueres”, 

Se pare că vechii Greci 
au descoperit şi definit xe- 
nofobia pentru încă mult 
timp, dacă nu cumva pentru 
totdeauna. 

In al doilea rând, deşi 
posesori ai unui paşaport 
francez, aceşti oameni nu 
vor fi considerați niciodată 
Francezi, nici măcar de 
către foştii lor compatrioți 
exilați. 

După primele câteva cu- 
vinte rostite, Francezul va 
sesiza apartenenţa lor la o 
altă limbă maternă decât 
franceza şi îi va trata ca 
atare, adică, ca pe nişte 
străini de limba, cultura şi 
civilizaţia lor. 

O barieră invizibilă dar 
perceptibilă se va'înistala de 
îndată între cei doi inter- 
locutori. 

În funcţie de gradul de 
cultură, educație, civilizaţie 
sau curiozitate, Francezul îi 
va pune sau nu în urmă- 
toarele minute, inevitabila 
întrebare-cheie: 

- "De quel pays 6tes- 
vous?" sau într'un mod mai 


za accentului (mai mult sau 
mai puţin pronunţat) în fața 
Francezilor adevăraţi (care 
vorbesc fără accent, ei), nu 
constituie un complex ori 
un obstacol de netrecut, 
decât pentru cei care doresc 
să pară Francezi în ochii 
Francezilor sau ai foştilor 
compatrioți români (exilați 
sau nu), adică să pară ceea 
ce nu sunt şi nu vor fi nicio- 
dată. 

Căci niciodată Francezul 
nu îi va considera egalii lui, 
celui născut şi crescut pe 
pământul acestui mare po- 
por, atâta timp cât (deşi un 
nume se poate schimba sau 
franciza) accentul în vor- 
bire persistă şi deranjează 
auzul său. 

Mai gravă însă decât 
atitudinea Francezilor (care 
poate fi pardonabilă totuşi 
din punctul lor de vedere) 
este cea a Românilor rămaşi 
în țară. La aproape toţi Ro- 
mânii de acasă care m'au 
vizitat la Paris după ani de 
zile de despărţire, am con- 
statat un fel de tic verbal. 

Mi se adresează cu: - 
"Voi, Francezii" sau "la voi, 
în Franţa”, lucru care dove- 
deşte că deocamdată, pen- 
tru cei din ţară, noi cei 
plecaţi în pribegie, înce- 
tam de a mai fi Români. 

Acest lucru nu se poate 
explica decât din cauza 
intoxicării comuniste şi 
post-comuniste la care au 
fost şi sunt în continuare 
supuşi, intoxicare care a 
reuşit să altereze până şi 
gândirea rudelor apropiate 
ale celor plecaţi, ca să nu 
mai vorbim de ceilalți 
ROmâni care nu sunt dec 
prieteni sau cunoştinţe. 

Degeaba le explic că deşi 
trăiesc în Franța, patria mea 
nu poate fi decât una sin- 
gură, adică România (nu 
poţi avea două patrii în 
acelaşi timp), țara pe care o 
iubesc şi unde m'am născut, 
ţara părinților şi a strămo- 
şilor mei, țara în a cărei 


neşte şi vor continua să 
trăiască în comunitatea lor, 
cu limba, religia şi obi- 
ceiurile lor și se vor simţi 
Turci în continuare, lucru 
firesc de altfel. 

Românizarea lor nu a 
fost afectivă, ci din raţiuni 
de ordin economic, ei fiind 
nişte mărunți oameni de 
afaceri, puşi pe căpătuială. 

Este știut că în afaceri nu 
există nici patrie nici sen- 
timente. 

Fiului meu care copil 
fiind, nu înţelegea de ce noi 
nu suntem Francezi, dacă 
trăim în Franţa, i-am ex- 
plicat că soarta ar fi putut să 
ne azvârle nu în Franţa, ci 
în Japonia, spre exemplu. 

Sunt mii de Români care 
trăiesc şi prin locuri mai 
exotice (Japonia, Noua Zee- 
landă, Africa, Hawaii, ba 
chiar şi în Alaska), după 
cum le-a fost norocul sau 
alegerea personală, care în 
momentul părăsirii țării, de 
fapt nu a contat prea mult. 

Oamenii nu se refugiază 
întotdeauna unde vor ei, ci 
unde pot şi unde mai sunt 
încă primiţi. 

Deci îi explicam fiului 
meu, încă copil pe vremea 
aceea, că s'ar fi putut la fel 
de bine să ajungem în Ja- 
ponia, care, să presupunem 
că ar fi fost singura ţară care 
mai acorda azil politic, sau 
că mi s'ar fi oferit doar 
acolo, un contract de muncă 
avantajos. 

Deci el (fiul meu), ar fi 
venit pe lume în Japonia şi 
s'ar fi născut cetăţean ja- 
ponez, poate. lar părinţii 
lui, după câţiva ani de şe- 
dere, ar fi dobândit cetăţe- 
nia japoneză, noi devenind 
astfel o familie japoneză, 
lucru ridicol şi de necon- 


ceput vreodată, nici pentru 
Români şi nici pentru 
Japonezi. Atunci ce am fi 
fost? 

La care fiul meu mi-a dat 
singur răspunsul: "Nişte 
Români care trâiesc in Ja- 
ponia!" 

Acum băiatul meu este 
adolescent, a depăşit sta- 
diul complexelor etnice şi 
religioase, îşi trăiește ro- 
mânitatea în Franţa şi or- 
todoxia într'o țară catolică şi 
nu îi este ruşine să vor- 
bească româneşte sau că 
este Român, născut în exil, 
din părinţi români. 

Întorcându-ne însă la 
aceşti bieţi Români care îşi 
caută un refugiu într'o lume 
care nu este şi nu poate fi 
decât parţial a lor (va fi cu 
siguranţă a copiilor lor, cu 
riscul însă de a o pierde pe 
cealaltă), ei nu înţeleg că 
reprezintă ţara lor, precum 
şi această țară îi reprezintă 
peei. 

Un Român care trăieşte 
în Franţa este privit cu cu- 
riozitate, compătimire, mi- 
lă, uneori chiar cu o oare- 
care jenă, căci el jenează 
fără să vrea. Cine este sau 
ce poate fi el în ochii Fran- 
cezilor? 

Este oare un om care a 
suferit în ţara sa sub regi- 
mul dictatorial comunist? 
Oricum, aceşti oameni sunt 
prea mulţi şi Franţa are şi 
aşa problemele ei, aşa că ar 
putea să se întoarcă la el 
acasă acum. 

Este oare un spion, "un 
taupe”, cum se descoperă 
mereu in Occidentul cre- 
Ul? mccaa —_ 
Este oare un “țigan” din- 
tre cei care umblă cu car- 
tonaşul prin metrou sau cu 
acordeonul şi scripca, în- 


E) 


jurându-i pe Francezii care 
nu îi dau sau chiar pe cei 
care îi dau câte un bânuţ? 

Este oare un terorist dela 
Revoluţie, membru al te- 
mutei Securităţi, care caută 
să îşi piardă urma în Occi- 
dent? 

Oricine ar fi, el nu este 
binevenit şi este privit cu 
aceeaşi privire cu care este 
privită ţara sa, țara unde 
comuniştii au urmat comu- 
niştilor prin alegeri "li- 
bere”, ţara aurolacilor mi- 
nori şi a copiilor bolnavi de 
sida (în numele câroara se 
cerşesc bani în Occident), 
țara unde Ceauşescu a fost 
asasinat fără a fi judecat, 
țara unde minerii au fost 
aduşi de către preşedinte 
spe a-i căsăpi pe întelec- 
tuali şi pe opozanți, ţara 
unde M.S.Regele este “in- 
terdit de sejour”, țara unde 
proprietăţile confiscate de 
către comuniști rămân în 
continuare confiscate, ţara 
unde cei 60.000 de morţi 
dela Revoluţie au dispărut 
fără urmă precum s'au 
evaporat şi teroriştii lui 
Ceauşescu, ţara unde toti 
condamnaţii fostului regim 
au fost graţiaţi, țara unde 
domneşte absurdul, frica şi 
nepăsarea colectivă, abil 
manipulate şi întreţinute de 
preşedintele ales prin frau- 
dă morală şi electorala. 

Cu totul altfel este privit 
un Englez ori un American 
care traiesc în Franţa şi că- 
roara li se acordă respectul 
cuvenit ţării pe care o re- 
prezintă şi care ii repre- 
zintă. 

Niciodată un Elveţian 
sau un German nu va fi 
privit drept cel care a venit 
să mănânce franzela ("ba- 

Continuare în pag. 20 


EP E SSE ZEI za 
CARTI-ZIARE-MUZICA-VIDEO-ARTIZANAT 
din ROMANIA LA DVS. ACASA PRIN 


Ținrebad de reviste pt copil __ 


ARTIMMEX 


i pă 


| 


deficienţele societăţii fran- elevat: limbă mă exprim, gândesc, Da APT AMANTE re ), înset,  Tlunaă sape 3iunt $ luni ş 
ceze), făra a judeca sau con- - "De quelle origine €tes- simt şi socotesc (număr). 1. Romania Libera sau Evenimentul ZI Sasa 534.95 2 399.95 Pi 5199.00 Ei Ei 
=) = E ii Ea : 35 i 4 incercaui | 
amna, căci nu am acest vous” - ceea ce inseamna - "Degeaba, mi se Spu- |, nomLibera cau Evenimenai zel Iri > 52755 [| 57700 D_] 3150.00 i | ari — E 
drept, nu am putut totuşi să exact acelaşi lucru. ne, - odată plecat nu mai |. RomLbera sau Evenimenau Zei Unu. Si [| sam [| ssazu E trei E 
nu observ că mulți Români Întrebare care, în codul poți fi Român şi România | 4. Expres Magazinor BursaorCapiai Unu 51539 |] sa9a9 |] 57343 | Bucuresa | 
au luat decizia de a se rupe bunelor maniere din Occi- încetează să mai fie țara ta | s. Gazeta Sporturilor sau Fotbal (Plus Unu 31335 |]  sa3.s8 f sa6.78 | 
loial de trecut şi de a începe  dent, ediţia sfârşit de secol și fiindcă trăieşti în Franţa, !| 8. Gazeta Sporturilor in set Sase 32938 |] 676 | 5135.35 | 
9 nouă viață în ţările care î- XX, nu se pune, precumalte acum ești Francez, iar Fran- | 7. Academia Catavencu, saptamanal Unu 512.395 DI sanas |] s7zss (- 
au primit. trei înterbări: - "Cât câştigi ţa este noua ta țară!" a. Bucuresu Match. lunar-senzavenai Unu s635 |] sa355 |] swso [| «x 
Le respect această deci- pe lunâ?”, "De ce religie Logică de neclintit, în | „sase camena ce ste aaa muie 0497:15 felar- Rebus Flacara: 513.36 |] s27.49 | -s 
ie, fără P - P; p E Z Iza ec a 
zie, fără a putea fi totuşi de  eşti?"şi "Cu cine ai votat?” optica lor! 2 ___ Pentru alte ziare: dau teleforvF AX/scriea ta Artimme SUBTOTAL ZIARE: 
i cu ei, căci nu te poţi Românul care nu doreşte Mi s'a pus întrebarea, CARTE AUTOR TITLU = EDITURA PRET 
despărți de trecut, trecutul să fie Român, inevitabil foarte pertinentă de altfel, | 1 ion Mihai Pacepa- Mostenirea Kremlinului (cantate limitata) VENUS s14.s0 
neavând nici o vină. chiar dacă imperceptibil, se de ce rostesc de exemplu 2. Fantomele lul Pacepa Ghe. Ionescu Olbojan (best seiler-USA/Canada)  CORIDA $12.39 
Exilatul român este ase- va trăda printr'un cuvânt "La noi în ţară a venit câl- | : A fost cioplitor da hime re-Dumitru Popescu (“Dumnezeu”) (marturisini) ALBATROS 511.39 
deni copacului care creşte — rostit sau folosit altfel decât dura” ori "La noi încep ale- =, iezi aș a Carte de bucate (aa. renumita carta!) ORIZONT aie 
Catre cer, întinzâ 2 3 2 il rezidenţiale” sau am 'at pe evreii din Romania - Ragu Lecca-uluitoare dezvaluiri ROZA VANT $12.39 
cer, întinzându-şi ra- trebue, printr'un diftong, gerile prezi , m 6. PavelCorut- Culisele spronajuluv “adevarului”. 11 dtiuri ("serale Buc. — MIRACOI 
urile către libertatea vâz- ori un triftong, printriun “Este mare inflaţie acasă”, |. Nosiracamus- DA 3 Aneta Pe ap a ROLA Nae a 3 
lui, neingrădit de nici accent grav, ascuţit sau când în Ecana sate frig şi | a.. Ezace zau Vuleanesca sau Neves sau da ZA va, Dat 
ec, circumflex greşit, printr'o plouă, când a aa E E 3. Maresal! Antonescu- — Epistolarui infernului (sensor! Bratianu- Antonesc AL3ATROS 51239 | 
i otuşi, copacul nu poate “Jjaison" folosită când nu zidenţiale au avu as 10. Marele Dictionar al viselor (taimacire pe subiecte).s a -Autori renumiti DALSI 511.59 
sta, biologic vorbind, țrebuia sau nefolosită când mult şi când nici vorbă nu  |11, Clasie/- de la Eminescu. Caragiale_Toparceanu.Radu Tudoran (simplulux) ALBATROS ST 39.34 95 | 


hu are niște rădăcini 


ine înfipte dă, - ' p- 113. Romane de dragoste sau detecuve (în ere sau romanesu) DĂ 
Pai eva, intr'un t şi atunci va urma Franţa. za traduce varsa 57.99..12.99 
Pământ de unde să își poate iar constatare: Pentru simplul motiv că | S il saca copil de Potre Ispirescu si muld alti (Revista “Mickey Mouse”, “Umvers”)  52.49.10.98] |) 
£e seva şi forța vitală ne- _ "Monsieur, vous avez "acasă" nu poate fi pentru | Cronica Secolului XX” stirt reproduse din presa anilor 1919.1940 etc. Den diverse “sas Li | 
re existenței sale. un charmant petit accent! noi decât in România, ţara poet azur pentru cama metiataa, în carare ete 200 edr eee pm aa EA 


înc 9pacul dezrădăcinat 
etează de a mai exista, 
“za tea nemai folosindu-i 
ap mare lucru, decât în mod 
Pitent şi iluzoriu. 
„At copacul care caută a 
Pade rădăcini într'un alt 
mânt decât al său riscă să 
1 semene nici cu co- 


trebuia, prntr'un "h” aspirat 


(de regulă "charmant” şi 
“petit” sunt folosite în mod 
peiorativ), "de quelle na- 
tionalite (origine) €tes- 
vous, donc?” 

Cu moartea în suflet, 
postulatul la naționalitatea 
franceză, aspirantul la lim- 
ba lui Voltaire, va explica 


poate fi de vreo inflaţie în 


părăsită doar temporar sau 
doar geografic, însă pre- 
zentă și purtată mereu în 
sufletul nostru, cei care ne 
simţim Români și care 
dorim să rămânem Români. 

Referitor la Franța, m'aș 
exprima poate “În Franța a 
venit câldura” sau "Aici, în 


| 12. Dlevanare: Englez-Roman SAU Rom -Engi-flecare 558p. 


GRAMAR buc. 


$13.99 


nad subtotalurile de Îa ziare sap: 
ARTIZANAT DIN ROMANIA prin ARTIMMEX- CEREȚI LISTA SI PROSPECTE 
Pretul NU nchade ivrarea |51 Scante pi Amencal Promusa AATIMME 
in TORONTO la: Magazinul Principal ARTIMMEX, asociat 
"mmuffins” vis-a-vis “Sporung Life”)nord de Egiintan Av. 


, Card si muzica - 


- VIZITATI MAGAZINUL NOSTRU DIN TORONTO 
N se sat nene ui arm posta abonament XX verare pauni îi amar Se »i 
<u croitoria “As You Like 11"-8 Craighurst, colt cu Yong SC 730za. pd 
-101.416-480 1918. Baxtera Fine Fooas-798 Sheppari îvm E "Gemys Sona”. 


Păcii 1 Se. 1 u co- - p z i|en, 747 Dan Mita Ra. “Forea Comvenienea" 108 Parmway Forest Or. “Ape Traver'. 1500 Samurat TEC-1308 Danton Ave. Duma 112 2 Doi, 
4-3: acasă, de lângă că este născut într'o altă Franţa, incep z1egerile 7 nea "SrGhearghe:241 Rasethom Ava MONTREAL. Bucarest Dot. 5808 Cate St Luc. umar ine: 777 Vazana Ava Da ae 
nici ost silit să plece, dar țară, din nefericire, dar că însă în nici un caz La noi, case orsocaga Sete Ceai PROMTIAOTIEI: 171 non de FEGIaa Veraun WMNOSOR. Cuibul Una” DI 3 Maru. 2081 Scaraaaia St 
4 2 D i puncte MADEUS". 7300 Bathurat -. 7 
i cu cei cu care ar dori în prezent este la fel de în Franţa” sau "Acasă", pen- at Clara. Restaurantul "Dida s".170 West Bamvar Cresa jRichmond hd “tey "Laarei 


tir si se asemene, con- 


ndu-se într'un mime- 

"re ca iale cauzat de un 
e autoapărare. 

Va deveni un nou soi de 

i semeni celor obţinuţi 

în PP 

re era artificial prin altoi- 

buj an 50i de hibrid, de co- 
îl regnului vegetal. 

nt Român, căci nu pot 


Francez ca şi interlocutorul 
său. 

Fără comentarii din par- 
tea acestuia, căruia însă i se 
va putea citi doar un zâm- 
bet ironic instantaneu in 
privire sau în colţul bu- 
zelor. . 

Acum, faptul că nu poţi 
trece drept Francez din cau- 


trucă Franţa nu este a 
noastră, ci a Francezilor (pre- 
cum este și normal să fie), 
aşa cum România nu este 
decât a noastră, a Româă- 
nilor. 

Turcii dela noi, îimpă- 
mânteniţi după revoluţie, 
deşi deveniți cetăţeni ro- 
mâni, nu pot simţi romă- 


Vencowwverrh chenar. pn afieuie TEC in DETROIT Souahtied 'Amenean Ambessadar”. 14900 Ten Mie Ra Catear 31 Gheorge £ Pogoraraa 
Completati mai jăa si trimiteti formularul impreuna cu plata prin cheque sau Money Order la ARTIMMER o 


Name: Mr. 


Te 


[mr | miss [ma 


7 


Data ze luna anul 


ARTIMMEX 


NOU: ZIARE DIN ROMÂNIA ÎN HAMILTON LA "GREEK CORNER" 


1558 Den Mila Road, Unu 6-s3a 633 KING ST.E. (MUTAT DELA 


Willowdale, Ontario M2H 1N3 CANADA 


alephone 
PENTRU ORICE INFORMATII SUPLIMENTARE, LISTE DE PUBLICATII. COMENZI SPECIALE ETC. ADRESATI-VA DIRECT LA 


"SUPER JAY”), ssacaaa case 


FAX-416-493 7708 


PA mai bai Vai pie plic qi pre mi Să ji eo, tace n aug NPC aere, Mota ie: MR Pee 2 ac îi NB rap nica E ag e Mae Va ese ue te 


L 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


PAGINA 20 


i i 


DIN VIAŢA NOASTRĂ: 


AUZITE, VĂZUTE ŞI 
PĂŢITE 


George DONEV 


NEAMUL ROMÂNESC ÎN FAŢA 
JUDECĂTORULUI SUPREM 


Auzit-ai Doamne, până 
acum doar mărturii false 
despre Neamul Românesc, 
spune Arhanghelul Mihail, 
trimis din Cer ca să ne pă- 
zească de cel viclean. 

Auzit-ai Doamne, măr- 
turia că Românii au trimis 
400.000 de Evrei din Tran- 
silvania în lagărele dela 
Auschwitz din Polonia, 
când stăpân în acele vre- 
muri, pe acel pământ româ- 
nesc, erau Ungurii. 

Auzit-ai Doamne că'n 
Armata lui Antonescu le- 
gionarii, sub comanda lui 
Horia Sima, violau femei şi, 
ucideau Evrei... când Sima 
era în Germania şi legio- 
narii erau la Sărata pregătiţi 
pentru prima linie de foc. 

Şi iarăşi, auzit-ai Doam- 
ne, multe rele despre noi, 
Neam creştin, cu certificat 
de naştere înregistrat pe 
Columna lui Traian din 
Roma, de aceea Doamne te 
rugăm: 

Dă-ne voie să ne dove- 
dim iubirea de aproapele şi 
omenia ce-ai zidit-o în su- 
flet chemând în faţa ta un 
singur martor. 

Cererea apărării este a- 
probată şi martorul vine şi 
se aşează pe scaun lângă 
masa Judecătorului Su- 
prem. 

Dăm dialogul dintre 
Arhanghelul Mihail şi 
martor: 

Arhanghelul: Cum te 
cheamă? 

Martorul: Alexandru 
Șafran şi sunt Şef Rabin al 
Genevei. 

Arhanghelul: Ce legături 
ai avut cu România? 

Martorul: M'am născut la 
Bacău, în Moldova, şi în 
anii 1940-1947 am fost 
Rabinul Şef al Evreilor ro- 
mâni, de asemenea sunt 
singurul supraviețuitor al 
Senatorilor de dinainte de 
cel de-al Doilea Război 
Mondial. 

Arhanghelul: Ai fost în 
timpul războiului în Ro- 
mânia? 

Martorul: Am fost. 

Arhanghelul: Mărturi- 
seşte-ne despre viaţa Evrei- 
lor din zilele când România 
era aliată cu Germania na- 
zistă, 

Martorul: Sinagogile, 
şcolile, teatrele evreieşti 
erau deschise şi nimeni n'a 
purtat banderolă galbenă la 
mână ca să-l identifice că-i 
Evreu, aşa cum se purta în 
Germania şi în alte țări. 

Arhanghelul: Ce-ai aflat 
despre Evreii din Trans- 
nistria? 

Martorul: Am aflat că 
Antonescu a propus că, 
dacă Aliaţii plătesc chel- 
tuielile drumului, atunci 
vapoarele românești sunt 
gata să-i transporte pe Evrei 
într'o zonă neutră. 

elul: Care a fost 
rezultatul? 

Martorul: Anglia a aflat 
de planul de salvare şi a 
divulgat "complotul" la 
BBC. In consecinţă, un va- 
por românesc cu 800 de 
suflete în drum spre |i- 
bertate a fost, la cererea 
Angliei, torpilat de Ruşi în 
Marea Mapa 

Arhanghelul: A trimis 
Antonescu vreun Evreu în 


lagărele de exterminare din 
Polonia? 

Ca răspuns al Eminenţei 
sale, Rabinul Şafran, citeşte 
un articol publicat în 
"România Liberă", 29 Mar- 
tie, 1995: 

"România, din punct de 
vedere al deportărilor 
Evreilor în Polonia, se si- 
tuează în rândul puţinelor 
țări europene cotropite de 
nazişti care nu şi-au trimis 
copiii să moară la Ausch- 
wilz". 

Arhanghelul: Deci Ro- 
mânia i-a socotit pe Evrei ca 
fiii ei? 

Martorul: Da, România a 
căutat, pe cât a fost posibil, 
să-i scape pe Evrei de furia 
lui Hitler. 

Arhanghelul: Unde ai 
făcut aceste declarații? 

Martorul: În Plenul Se- 
natului Român în ziua de 
28 Martie, 1995. 

Arhanghelul: Cine te-a 
ajutat ca să ocroteşti pe 
Evrei? 

Martorul: Mai întâi ome- 
nia şi bunul suflet al Ro- 
mânului. Ne-a sprijinit 
I.P.S. Bălan, Mitropolitul 
Ardealului; Regina Mamă 
şi mulți, foarte mulți inte- 
lectuali ai țării. 

Arhanghelul: Ştia Anto- 
nscu despre acest ajutor 
discret? 

Martorul: Antonescu ştia 
totul dar de teamă ca să nu-l 
aresteze Hitler se făcea câ 
nu vede, n'aude... 

Apoi martorul, cu ochii 
înlăcrimaţi şi-a descărcat 
sufletul: 

- Eu am trâit şi suferit 
alături de Români şi sunt 
mândru să spun: "Româ- 
nia... nu mi-a trimis copiii 
să moară al Auschwitz”. 

Judecătorul pune şi el 
câteva întrebări martorului. 

- Există antisemitism în 
România? 

Martorul: Nu 

Judecătorul: E vreo 
amenințare că se va abate 
asupra României un val de 
antisemitism? 

Martorul: Da 

Judecătorul: Spune-ne 
cine doreşte să provoace 
antisemitismul? 

Martorul: Îl doresc deo- 
potrivă extremiştii, aşa-zişi 
creștini şi așa-zişi evrei. 

Judecătorul: Curios, exis- 
tă Evrei care doresc antise- 
mitismul? 

Martorul: Da, şi spre ma- 
rele regret al majorităţii 
Evreilor, se găsesc printre 
noi astfel de elemente; citez 
un caz autentic: 

La Brăila, o Evreică a 
angajat doi tâlhari creştini 
ca să-i jefuiască Sinagoga, 
dar înainte ca poliția să 
descopere târgul dintre cei 
trei, la instigaţia "Diavo- 
lului" unii au răgușit 
strigând: săriți că'n Româ- 
nia naziștii ne distrug 
sinagogile! 

După un moment de 
tăcere Judecătorul l-a în- 
trebat pe Arhanghel dacă 
mai are vreo întrebare de 
pus martorului: 

Arhanghelul: Prin decla- 
rația fostului Şef Rabin al 
Evreilor români, Alexandru 
Șafran, apărarea a spus lot 
ce-a avut de spus. 


o o sg 
Casatorii isi 
* D-nă Româncă, 34 ani, bacalaureată, prezentabilă, bine 
situată în Elveţia doreşte cunoştinţă pentru căsătorie cu 
domn intelectual 33-38 ani, max. 1,75 m înălţime, cetățean 
american, canadian sau al unei alte țări occidentale, serios, 
sincer, prezentabil, manierat, sănătos, prolific, fără copii 
sau alte obligaţii, gospodar, cu situaţie materială şi finan- 
ciară bună. Răspunsuri serioase dela persoane corespunză- 
toare cu autobiografie, detalii şi fotografie color recentă, pe 
adresa: P.O. Box 12241, 6000 Lucerne 12, Switzerland. 


* Doamnă titrată, văduvă, cu domiciliul în REG, caută 
domn corespunzător, bine situat, peste 60 de ani din 
Europa sau Israel. Răspunsuri la: Paul Morcov (pentru 
Jeni), Postfach 10 13 16, 63069 Offenbach/Main, Germany. 


* Farmacistă, 33 ani, stabilită în REG, caută domn 
corespunzător din Europa sau Israel. Răspunsuri la: Paul 
Morcov (pentru Carmen), Postfach 10 13 26, 63069 


Ofertă 


* Doresc să realizez sculptura unei catapetesme, pentru o 
biserică ortodoxă română din Canada sau U.S.A., urmând 
ca beneficiarul să asigure: materialele, casă şi masă, 
asigurare pentru sănătate, viza de intrare în Canada sau 
U.S.A, două bilete de avion dus-întors (soţ şi soţie). Pesisii 
detalii telefonaţi în România la: 011 40 364 36387, sau la 
Toronto: 416 481 6821. 


Vânzare sau schimb 
de apartament 


* Vând apartament în România cu trei camere, bucătărie 
mare, două holuri, trei debarale şi balcon, sau schimb cu: 
Toronto, Hamilton, Niagara on the Lake, sau o fermă 
modestă în Sud Ontario. Telefon România: 011 40 364 


Offenbach/Main, Germany. 


3687, sau telefon Toronto: 416 481 6821. 


DESPRE A FI SAU A NU FI ROMÂN 


Urmare din pag. 19 - 
guette") franceză naţională 


sau să ocupe locul de mun- 
că al unui şomer francez. 


Atunci, Domnilor, ră- 
mâneţi măcar Români, deşi 
este greu, în speranţa că 
într'un viitor apropiat, 
România şi deci implicit şi 
Românii vor fi priviţi şi 
apreciaţi după adevărata lor 
valoare. 


Să luăm acum cazul unui 
Francez care trăieşte în 
America, în Australia sau în 
oricare altă ţară decât a sa. 

Dacă este femeie, se 
poate stabili în altă ţară 
prin căsătorie, de exemplu. 
Bărbat fiind, se poate sta- 
bili pentru afaceri, legea 


fiscului francez fiind mai 


drastică pentru el decât cea 
a altei ţări. 

Niciodată, sau aproape 
niciodată, aceşti oameni nu 
îşi vor renega ţara, căutând 
să devină Americani sau 
Australieni, în detrimentul 
originii şi cetăţeniei lor de 
care sunt mândri şi pe bună 


dreptate. 


Francezul din America 
nu îşi va pierde limba după 
câteva luni doar, asemeni 
Românilor de proastă cali- 
tate pe care i-am întâlnit în 
America şi care se exprimă 
într'un jargon ridicol 
("Well, vezi, eu nu mai 
speak bine româneşte, be- 
cause au uitat, you see...") 


Francezul va citi "Le 
Figaro” şi va merge la Am- 
basada sau Consulatul ţării 
sale să îşi facă datoria vo- 
tând în cadrul alegerilor 
prezidenţiale, fiind la cu- 
rent şi interesat cu tot ce se 
întâmplă în țara sa, Franţa. 


În fine, Francezul din 


America nu va fi socotit . 


niciodată de către Francezii 
rămaşi în Franţa, drept 
altceva decât ei. Pentru ei, 
el va fi în continuare la fel 
de Francez ca şi el, cu di- 
ferenţa că locuieşte într'o 
altă ţară, lucru nesemni- 
ficativ, aceasta fiind doar o 
alegere personală a unui 
om liber. 


Poţi fi la fel de bun Fran- 
cez trăind şi într'o altă ţară, 
precum poți fi la fel de bun 
Român trăind la Paris ori 
aiurea. Acest articol, cu si- 
guranţă, va supăra şi va de- 
ranja pe cei care s'ar putea 
simţi avizaţi, făcându-i să 
îşi pună întrebarea: 

- "Cine este acest domn 
Negrescu, care îşi permite 
să ne dea lecţii de patrio- 
tism?"” 

Acestora, le răspund an- 
ticipat, că scopul meu nu a 
fost să dau nici un fel de . 
lecţii nimănui, nefiind în 
măsură să îmi dau nici 
măcar mie. 

Că trăind exilul româ- 
nesc din plin, am observat 
şi remarcat cele scrise mai 
sus, într'o proporţie mini- 
mă, din fericire. 

Că fac eforturi perma- 
nente spre a nu îmi pierde 
identitatea de Român, lucru 
pe care doar îl recomand, 
celor care ca şi mine trăiesc 
printre străini, nu întot- 
deauna binevoitori faţă de 
noi. 


Că există şi Francezi re- 
marcabili, pentru care fap- 
tul de a fi Român în Franţa 
nu implică neapărat şi 
condiţia de “paria” în so- 
cietatea franceză, care de- 
parte de a fi xenofilă, este 
totuşi tolerantă. 


Că România şi Românii 
nu sunt chiar aşa cum sunt 
văzuţi de către gazdele 
noastre (din cauza ampren- 
tei comunismului), ci din 
contra şi că ei pot fi apre- 
ciați la fel de bine ca popor 
cât şi individual. 

Că îmi iubesc şi stimez 
compatrioţii, chiar dacă nu 
sunt uneori de acord cu 
opiniile lor, nereuşind să 


fiu de acord nici măcar cu-. 


mine însumi întotdeauna. 


ST! 


Că scopul acestui articol d 


nu a fost decât de ordin 
personal şi sufletesc, în 
dorinţa de a mă elibera de 
nişte gânduri care mă fră- 
mântau de mulți ani, în 
speranța că odată aşternute 
pe hârtie, ele ar putea ajuta 
sau folosi şi altora. 


PITEŞTI de Dumitru BACU 


POEZII DIN ÎNCHISORI, Culegere de Z.PANĂ 
CU ACUL PE SĂPUN, Poezii de Zahu PANĂ 


DI. Tudor Murgoci 
P.O. ROCKTON ONT., CANADA LOR 1X0 
Puteţi procura dela adresa de mal sus, următoarele cărţi: 


$20.00 
20.00 
18.00 


DIN LUPTELE TINERETULUI ROMÂN 1939-1939 


Culegere de texte 


20.00 


ÎNVIEREA, Revistă trimestrială de analize, docu- 
mente, crestomaţie şi cronici, 272 de pagini 


JURNALUL FERICIRII de N. STEINHARDT îi 
DEZGROPAREA CĂPITANULUI de V. POSTEUCĂ 
CREZ DE GENERAŢIE de Vasile MARIN 


25.00 


BASARABIA SUB SĂPÂNIRE STRĂINĂ 


DIN ISTORIA BUCOVINEI (1775-1944) 


12.00 

20.00 

de Nicolae CIACHIR 10.00 
de Nicolae CHIACHIR 10.00 


ISTORIA UNIVERSALĂ MODERNĂ 

(Partea I-a 1642-1789) de Prof, dr. Nicolae CIACHIR 20.00 
ISTORIA UNIVERSALĂ MODERNĂ 

(Partea II-a 1789-1919)de Prof. dr. Nicolae CIACHIR 20.00 


RAZBUNĂRI CELEBRE 


(Dela Cain la Stalin) de Nicolae CIACHIR 


10.00 


ANII DE GROAZĂ DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ 


de Virgil MATEIAŞ 18.00 


ŞOIMI PESTE PRAPASTIE și POEZII ALESE 1914-1944 


SÂNGELE TEMNITEI * BALADE de Radu GYR 
PUNCTE DE VEDERE de Eugen POPESCU 


CÂNTURI PENTRU SOMNUL TĂU, 


ÎNTRE CIOCAN, SECERĂ ŞI NICOVALĂ 


de Nichifor CRAINIC ambele volume 15.00 
15.00 

15.00 

poezii de Ovidiu VASILESCU 20.00 

de Paraschiv NĂMOLOASA 28.00 

5.00 


DIALOG DE ABJECȚIE de Radu N. CISMĂŞEANU 


FORTUL NR.13 de Marcel PETRIŞOR 
CĂRUTA CU SCÂNDURI de Marcel PETRIŞOR 


EDITORIALE —— 


$.0.00 
7.00 


321 DE VORBE MEMORABILE 


ALE LUI PETRE ŢUŢEA 


10.00 


NĂZUINȚI ŞI DEZNĂDEIDI de Petru GHEORGHENI 10.00 


TEMELIE DE VEAC NOU de Vasile MILITARU 
STROPI DE ROUĂ de Vasile MILITARU 

N RII de Vasile MILITARU 
VORBE CU TÂLC de Vasile MILITARU 
RECONSTITUIRI de Constantin MUSTAȚĂ 
POEZII PENTRU COPII de Florica BAŢU 
SEARA LUMINOASĂ, Poezii de Florica BAŢU 


POEMELE 


20.00 
22.00 
20.00 
6.00 
10.00 
8.00 
7.00 


LA PORŢILE DISPERĂRII, ÎNCEPUTUL 
SPERANȚEI de Florica BAŢU 10.00 


POVESTE DE DINCOLO de Ana Maria MARIN 
DESŢĂRAȚII, Poezii de Ana Maria MARIN 


7.00 
7.00 


PASĂREA CU ŞAPTE ARIPI poeme Tanka 


de 


AMINTIRI DIN ÎNCHISOARE de Nicolae DIMA 


umitru ICHIM 10.00 


20.00 


CETĂȚI SFĂRÂMATE, Schițe şi nuvele de N.NOVAC. 7.00 


MANSARDA DE CAȚIFEA 


poezii de Dan Emilian ROSCA 


7.00 


DURERI CONDENSATE, Poezii de Vasile MUSTAȚĂ. 5.00 
MEDITAȚII ŞI MĂRTURISIRE de Ilie OLTEANU 5.00 
O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ UNUI SAT 


POEMS FROM COMMUNIST PRISONS 


(limba engleză) translated by Mother ALEXANDRA 


THE ANTI-HUMANS 


(Piteşti, tradus în limba engleză) de Dumtru BACU 
JOURNEY TO FREEDOM (limba engleză) 


La flecare comandă se adaugă costul expediției 


de Nicolae GOLEA 7.00 

7.00 

20.00 

de Nicole DIMA 23.00 
Pai de i e 


„VANTUL ROMÂNESC 


_ 


i gin 30 în 30 de zile 
IUN OASPETE INCOMOD 


ne din Boloşoi, covoare roşii şi discursuri 


Cu baleriti celebrează 50 de ani dela înfrângerea lui 


DĂ rjogenicer * 
pier. foştii preşedinţi, regi, conducători, duci etc,, ce 
pi Lei în lupte, singurul supraviețuitor este Regele 
au Sa României, acelaşi rege care a dat lovitura de stat 
August, l-a arestat pe Generalul Ion Antonescu, 
E deh Dol Armatei şi Primul său ministru şi l-a predat 
ară Un caz unic realizat cu asentimentul partidelor 

| 
nța 


regelui ar fi reamintit ce-au însemnat "armatele 
n femei violate în plină zi şi în plină stradă... 
3 lie reamintit de "davai ceas"... de hazaicele curioase 
idicau fustele ca să priceapă de ce nu le cad la femei 

2 ii şi vedeau pentru prima oară un "port jartiere”... de 

i dorapi care luau cu mâna sarmalele şi le înfigeau în 
sn etc. După multă tăcere regele le-ar mai fi 
furca, de vagoanele de marfă pline de Români şi 
SI reaminti trimişi prin fundurile Siberiei ori de vagoanele 
ine cu tot ce se putea jefui: dela mobilă până la chiuvete 
fi robinete, toate în numele binefacerii "Luminii dela 


Invitarea Regelui nu ar fi însemnat un vot pentru 
Î vonarhie, dar lipsa lui înseamnă un afront ce se aduce 
ului de gintă latină care a stat de veacuri sentinelă la 
vaniera civilizaţiei creştine. 

| România a dorit să trăiască în pace, n'a pornit războiul 
a să-şi mărească imperiul, să capete spaţiul vital ori să 

3 ccerească pieţe ca să-şi vândă guma de mestecat. 
România a pornit războiul ca să-şi recâştige ceea ce i se 
tz Români, 23 August a însemnat teroare, canale, 
temnițe, beciurile Securităţii, Piteşti, Aiud, Jilava, Sighet, 
uciderea unei generaţii şi a elitelor culturale şi spirituale 
ile neamului: în schimb, pentru Forţele Aliate, 23 August a 
insemnat scurtarea războiului cu şase luni, salvarea a zeci 


și sute de mii de vieţi şi miliarde de dolări. 

Ca recunoştinţă a suferințelor de patru decenii, Ro- 
mânia n'a primit nici măcar o carte poştală cu "Merţi”! 
- Notă-Dl. Iliescu nu reprezintă ţara, ci "Armatele elibe- 


ratoare”, 


UN AJUTOR SINISTRU 
- Întrun documentar ară- 
45 tatla TV din Londra şi 
comentat de "PA-News" se 
dezvăluie cum homose- 
xualii îşi oferă serviciile 
voluntare de a ajuta copiii. 
Doi homosexuali urmăriți 
de poliţia din Anglia au 
“azut în cursă citind un 
anunţ că se caută voluntari 
pentru un orfelinat din 
“Sighişoara, România. Ei au 
fost prinşi oferind copiilor 
bani, dulciuri şi a le arăta 
filme ca să-i îndemne la 
ide imorale. Au fost prinşi, 
judecaţi și extrădaţi. Bucu-“ 
feștiul a luat măsuri ca 
inainte de a accepta un 
voluntar, să i se cerceteze 
cutul. 


PRIVA a 
Poliţia din Galaţi a ares- 
E a dure şi o Româncă ce 
dn Pau cu exportul de 
esf total, ei ar fi ade- 
a. Yreo 300 de tinere, 
arid care 150 lucrează la 
ne i Cipru. Peş- 
uat paşapoartele şi 
fetele cer 5150 pita o ie 
imă pe care o 
e șapte ori pe 


țițare int 
;Pelă cam d 


Î LĂ 
Ave, p 2 
hi mpi amentza” înseam- 


in Pi 
9 cu noi” şi este 


liganilor care print 
ia 'informeazălt a 
bip ealogistul Eileen 
oa at că unul din 
Stari fostului Guvernor 
fos duului Arkansas ar fi 


a ilor aies Blith, regele 


anu 
die 


i 
Climyuălul președinte Bill 
Mrăgp af fi un stră-stră- 


stră 
me jipâepot al fostului 


IN AJUTORUL 
PASAGERILOR 
Agenţia americană de 
Dezvoltare a Comerţului a 
acordat României: $76.149 
pentru repararea ventilaţiei 
metroului şi $257.913 unei 
companii din California de 
a studia şi recomanda un 
sistem automat de vânzare 
a biletelor de tren. 


DELA 61.7% LA 29% 

Banca Mondială şi 
Fondul Monetar Interna- 
țional cer guvernului ca, 
pentru a primi viitoarea 
rată în baza împrumutului 
acordat, inflaţia în 1995 să 
fie redusă la 29% (în 1994 
inflaţia a fost de 61.7% iar 
în 1993 de 300%) şi să se 
accelereze privatizarea, aşa 
cum s'a promis când s'au 
acordat împrumuturile. 


NUMĂRUL 
UNGURILOR ; 
Când se vorbeşte de mi- 
noritatea ungară, se dau 
diferite cifre. Pentru Fran- 
cezi ei sunt "milioane', 
pentru "Washington Post” 
cu mult peste 1.200.000, alţii 
1.600.000 etc, 


MAI 


ARIPILE TEROAREI 
DEASUPRA ȚĂRII 


Unul din cele trei avi- 
cane Airbus A-310-324 al 
companiei TAROM s'a pră- 
buşit, Vineri, 31 Martie, în 
vecinătatea Aeroportului 
Otopeni, comuna Baloteşti. 
Nimeni n'a scăpat cu viaţă, 
au fost 60 de victime. Avi- 
onul era în drum spre Bru- 
Xelles şi printre pasageri se 
găseau trei Americani: 
Terry Chung dela Treasury 
Department ce se'ntorcea 
dintr'o vizită oficială şi doi 
misionari: pastorul Norman 
Hoyt cu soția Virginia. 

Martorii spun că avionul 
a explodat în aer iar doc- 
torii au constatat că pasa- 
gerii erau morţi înainte de 
prăbuşire. Ultimile cuvinte 
ale co-pilotului au fost "E 
ceva în neregulă”, dar n'a 
mai avut timp să explice. 
Câteva ameninţări, cu două 
săptămâni înainte, s'au 
dovedit false; de data asta 
în loc de ameninţări a fosto 
bombă. 


A doua zi, (1 Aprilie), 
Ambasada franceză a pri- 
mit un telefon prin care un 
individ (vorbea perfect 
limba franceză) şi-a asumat 
răspunderea, dar n'a dat 
nici un motiv ce urmărea: 
şantaj, răzbunare ori a fost 
un profet nebun. 


Avionul avea 31.000 ore 
de zbor. Un alt avion Air- 
bus a fost gata de a se pră- 
buşi deasupra Parisului, dar 
a reuşit să aterizeze datorită 
manevrei abile a pilotului. 


Avioănele uzate au fost” 
cumpărate de Guvernul 
Român, cu $147 milioane, 
iar C.V.Tudor îl acuză pe 
premier c'ar fi luat un co- 
mision de $9 milioane. 

Printre cei morţi, elevul 
Ionuţ Stoica din Bacău, ce 
se ducea în Belgia, unde 
fusese invitat, să-şi petreacă 
vacanţa. 


Compania TAROM a- 
nunţă că avionul a fost 
asigurat şi, în plus, posedă 
o poliţă de $500 milioane 
pentru despăgubirea fami- 
liilor. : 

“ Ancheta a început să se 
încâlcească. Unii dau vina 
pe compania Airbus, şi 
citează o serie de alte ac- 
cidente (aici pun paie pe 
foc şi celelalte companii de 
avioane care vor să-şi vândă 
marfa). Cei dela Airbus 
afirmă c'a fost o bombă. 


SRI-ului îi convine bomba 
ca să poată spiona pe ori- 
cine, TAROM-ului nu-i 
covine bomba că ar însem- 
na că aeroporturile nu's 
bine păzite etc. 

Ancheta continuă şi pare 
din ce în ce mai încâlcită. 


1995 


LA UMBRA 

"EPOCII DE AUR" 

Florea Ceauşescu, fratele 
împuşcatului, a fost îm- 
proprietărit cu un teren de 
2500 mp în comuna Sna- 
gov. Florea n'a locuit 
niciodată la Snagov. Ade- 
văraţii proprietari l-au dat 
în judecată, dar procesul se 
tot amână, aşa că Florea şi-a 
construit o vilă cu 14 ca- 


mere, 
... 


SCHIMB DE TITLURI 

La Cotroceni a avut loc o 
întâlnire între Dl. preşedin- 
te Ion Iliescu şi regele 
Cioabă al ţiganilor. Regele 
a promis că la viitoarele 
alegeri toţi țiganii vor vota 
cu Iliescu. Se zvoneşte şi 
încheierea unui pact post- 
electorlal: 

Dacă Iliescu este reales, 
atunci Cioabă îl ridică pe 
Iliescu la rangul de Prinţ al 
Țiganilor, iar Iliescu, în 
schimb, va numi pe Cioabă 
ca Ministru de Interne în- 


sărcinat cu crime, jafuri... 
... / 


150.000 PE AN ! 

Tot ce ţine de industria 
automobilului crează peste 
un milion de servicii, iar 
piaţa absoarbe anual cca. 
150.000 de maşini. În loc de 
o Dacie nouă care costă 7 
milionae ($3.800), unii pre- 
feră un Mercedes de 20 de 
ani. 

... 
“EPOCA DE AUR 
A HOŢILOR" 

S'au naționalizat casele. 
s'au aruncat proprietarii în 
stradă-şi s'a instalat elita 
proletară; dar a venit re- 
voluţia ce ne-a blagoslovit 
cu "Democraţia origială" şi 
acum se fabrică în Parla- 
ment legea restituirii ca- 
selor "naționalizate". 

Şi cine credeţi că sunt 
recunoscuţi ca viitori pro- 
prietari? Actualii chiriaşi! 
Adică, cei care au dat afară 
pe veritabilul proprietar, iar 
veritabilul proprietar îşi 
recapătă apartamentul dacă 
locuia în el înainte de re- 
voluţie. Cum o să locuiască 
într'o casă de unde a fost 
dat afară cu forţa? Pentru 
cel care a lăsat averea în 
ţară şi-a reuşit să scape cu 
viaţa, stabilindu-se în străi- 
nătate, acum a rămas cu 
viaţa... că averea n'o mai 
vede. 

Câteva cazuri ajunse în 
fața "Inaltelor Tribunale” 
au fost respinse din motive 
bine întemeiate: unii din 
judecători locuiesc în apar- 
tamentele luate cu forţa, 
fapt ce i-a pus pe cei "legați 
la ochi" în mare dilemă: 
Daca restituie averile, ei ar 
trebui să se multe. 

Aşa că s'a dat sentința: 
Judecătorul nu se mută! 


SUT07 PE LD, FE LOC „FE LDDOD Y 


Pac 


$ 


| 


PAGINA 21 


DI NESTZAIREA 


Curtea Constituţională a declarat neconstituţional 
ordinul Guvernului de a impune taxa de 15.000 lei celor 
care trec granița. 


"Poliţia politică există şi operează la fel ca în peri- 
oada comunistă" (M. Pacepa). 
... 
Delta Dunării are 15.000 de locuitori aşezaţi în 25 de 
localităţi, dintre care numai cinci sunt alimentate cu 
apă potabilă. 


Alocaţia lunară pentru copil s'a majorat la 600 lei. 


... 

Mâncarea servită în avioane este adusă în camioane 
păzite de poliţie. 

... 

Yukiko Ekita, cetăţeană "peruviană", a fost arestată şi 
predată Japonezilor. Y.E. era membră a organizaţiei 
teroriste de extremă stângă din Japonia, ce-şi stabilise 
domiciliul la Bucureşti. 


Datoria externă în Decembrie 31, 1994: $4.870 mi- 
liarde. 


... 
"European Dialogue” e noul magazin scos de 
Comisia Europeană unde se dezbat problemele 
Europei. Printre ţările asociate cu acest magazin este şi 
România. <ă 
... 
Miniştrii de externe din ţările care formează Uniunea 
Europeană au propus un pact de securitate între Rusia. 
şi NATO. 


Din cauza scumpirii benzinei 490-600 lei litrul, 
energia electrică va costa mai mult cu 10%, trans- 
porturile cu 5-10%, preţul produselor din petrol cu 15- 
25% etc. 

Prima biruinţă electorală: la alegerile locale dela 
Târgovişte, CDR a obținut 4.100 voturi, PSM 2.400 şi 
candidatul guvernului (PDSR) - 19.000 voturi. 

Senatul a adoptat o lege prin care, în baza unei 
simple scrisori anonime, Securitatea are dreptul să-ţi 
asculte convorbirile telefonice. 

A fost legalizată asociaţia "Vulturul Brâncovenesc”, 
formată din tineri anticomunişti ce-au activat înainte de 
revoluţia din 1989. 


grâu sunt în pericol. 

"Punctul 0" este titlul noului film, sub regia lui 
Sergiu Nicolaescu, dedicat procesului soţilor Ceauşescu 
etc., în rolul Lui şi al Ei: Marin Chioşeaua şi Ileana 
Macovei. 

S'au format echipe de 3-43 Romi, cu banderolă 
neagră la mână, care supraveghează gările, pieţele etc. 

S'au împlinit 145 de ani dela înfiinţarea armatei 
jandarmilor. 

O delegaţie militară în frunte cu şeful Statului 
Major, a vizitat la Stuttgart Comandamentul European 
al Forţelor Americane. 

Peste 6.000 de foşti membri ai Cooperativelor 
Agricole Particulare (CAP), primesc şi acum o pensie de 
10-20 lei pe lună. 


O nouă lege prevede ca spitalele să întrebuințeze 
seringi de unică folosinţă. 

Reamintindu-le de Decembrie 1989, tinerii basa- 
rabeni au început să defileze cu un steag găurit. 

Schimbul comercial dintre Albania şi România a 
scăzut dela $100 milioane în 1980 la $10 milioane în 
1994. 

Cadou micuţilor: un trenuleţ electric 880.000 lei. 

Data punerii în plină funcţiune a Centralei Nucleare 
dela Cernavodă va fi prin anul 1997. 

La unele staţiuni ale Metrolului se experimentează 
cartela magnetică de călătorie. 

Incidenţa cazurilor de îmbolnăvire de tiroidă, in- 
clusiv cancer, a crescut de trei ori faţă de anii prece- 


Zilnic trec Dunărea peste 100.000 de tone de benzină 
şi motorină. Contrabandiştii au devenit capitalişti, au 
bărci cu motor, 


În medie, avem un poliţist la 500 de inşi. 

Vineri, 31 Martie, a fost în zona Vrancea un cutremur 
de 4,1 grade Richter. N'au fost pagube. 

Automobilele "DAEWOOD” (Coreea de Sud) au ma- 
re succes, S'au vândut peste 2.000 şi altele sunt pe drum. 


Ambulanţele Salvării au acum truse de unică folo- 


sință pentru naşterile la domiciliu. 
————————————————————————————————— 


| 
Din zaniza abundenței de zăpadă, culturile de orz şi 


denţi. Faptul s'ar datora exploziei dela Cernobil. 


v 


N] 


| 


Ce ————_—_—_—— — a 


PAGINA 22 


MAI 


1995 


E 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Rubrică întocmită de Dan PĂSTOREL 


CONFRUNTARE FINALĂ 
CHIRAC-JOSPIN PENTRU PREȘEDINȚIE 


Primul tur de scrutin pen- 
tru alegerile prezidenţiale 
din Franţa s'a încheiat cu 
surprinzatoarea victorie a 
candidatului Partidului So- 
cialist, Lionel ospin, care a 
obținut 23.3% din voturi, 
întrecând pe cei doi oponenți 
ai săi Jacque Chirac, Foss şi 
Edouard Balladur, ambii 
preprezentanţi ai partidului 
conservator gaullist, Adu- 
narea Pentru Franța (RPR). Pe 
locul al treilea s'a clasat Jean- 
Marie Le Pen, reprezentantul 

artidului de extremă drea 
ă, Frontul Naţional, cu 158 
voturi. Liderul Partidului 
Comunist, Robert Hue, a ob- 
ținut numai 8,6%. Au urmat o 
serie de reprezentanți ai unor 
partide minore de stânga şi 

e dreapta, care au obţinut 
procentaje dela 5% în jos. 

Turul final, care va avea 
loc la 7 Mai, va reţine în 
cursă numai pe primii doi 
clasaţi, Jospin şi Chirac, 
învin Storia să fie 
noul dinte al Franţei, ce 
va urma lui Frangois Mit- 
terrand (78 ani), rezentant 
al Partidului Socialist, care a 
fost preferat de alegătorii 
francezi în 1981 şi reales în 
1988, conducând astfel des- 
tinele Franţei timp de 14 ani, 
cel mai lung termen al unui 

ef de stat francez dela 

apoleon al III-lea încoace. 
Termenul lui Mitterrand 
expiră la 20 Mai. 


LIONEL JOSPIN 


Clasamentul după primul 
tur de scrutin a reprezentat o 


mare surpriză, deoarece 
sele pentru primele două 
ocuri erau scontate pentru 
cei doi reprezentanţi ai RPR, 
Jacque Chirac, Primarul Pa- 
risului și Edouard Balladur, 
Primul-ministru în tuncție. 
Foşti buni prieteni până nu 
de mult, ei s'au angrenat insă 
intr'o luptă fratricidă ata- 
cându-se reciproc intr'o 
campanie electorală în care 
au prezentat platforme oare- 
cum diferite, ceea ce a dus la 
destrămarea unităţii parti- 
dului lor. Din această luptă a 
rofitat candidatul socotit 
upă ultimele sondaje de 
opinie ca al treilea favorit, 
nel Jospin. De reţinut însă 
că o treime din cei sondaţi nu 
erau hotăriţi incă cu cine vor 
vota. 
Jacque Chirac (62 ani) a 
candi 2£ peniaa eg etinţie 
i în 1981 şi în 1988 când a 
fost învins de Francois Mit- 
terrand. În 1986 el a ocupat 
funcţia de Prim-ministru. 
După victoria partidului său 
în alegerile parlamentare din 
1993, a renunțat să mai de- 
vină şef de guvern, incredin- 
ând această funcţie lui 
alladur, pentru a se putea 
pregăti pentru campania 
prezidenţială din 1995. In 


JACQUE CHIRAC 
propaganda sa, Chirac a 
promis măsuri împotriva 
şomajului, care a atins 12,3%, 
cerând ajustări în contribuția 
socială a patronilor şi măsuri 
specifice pentru cei cu şomaj 
inuisinneale El a făgăduit sa 
reducă deficitul Franţei în 
sectorul public, să sprijine un 
franc puternic și să meargă 
pe drumul integrării euro- 
pene şi spre deosebire de 

alladur, a promis scăderea 
impozitelor şi creşterea 
salariilor. 

Edouard Balladur (65 ani) 
a candidat pentru prima oară 
intr'o alegere prezidenţială. 
In 1986 a ocupat funcţia de 
Ministru de Finanţe în 

uvernul Chirac. Până în 

'uarie s'a bucurat de multă 
popplatitatea Aceasta a înce- 
put însă să scadă în Februa- 
rie, după ce trei din miniştrii 
săi au fost investigaţi pentru 
corupție, iar apoi a retras un 
program de reforme univer- 
sitare, speriat de unele de- 
monstraţii studențești. 

Lionel jospiz (57 ani), 
candidatul Partidului So- 
cialist şi Profesor de Eco- 
nomie la Universitatea din 
Paris, şi-a bazat şi el pro- 
apa ds acordând atenție 
problemei şomajului. El a 
promis reducerea săptămânii 
de lucru dela 39 la 37 ore, 
ceea ce va crea noi locuri de 
muncă. Îşi propune să for- 
meze un serviciu civil pentru 
tineri, pentru a ajuta la recon- 
struirea zonelor periferice 
degradate ale Parisului, 
Lyonului și Marsiliei. Şi 
Jospin a promis legături 
strânse economice și mone- 
tare cu restul Europei, dar cu 
influenţă mai mare asupra 
uniunii acesteia. Candidatura 
sa pentru preşedinţie a fost 
anunţată de partidul său de- 
abia in Februarie în urma 
ze irace e lui Jacque Delors, 
astfel că și-a prezentat plat- 
forma electorală tocmai în 
Martie. Deşi între 1988 și 


Lionel Jospin 
Soabst Party 


Jean-Marie | 
Le Pen 
Hatora! Pro 


Edouard Balladur 
Ran, la ta Reputie 


Jacques Chirac 
Rat, lor the Republic 


1992 a fost Ministrul Edu- 
caţiei, relaţiile cu Mitterrand 
nu au fost strânse iar în 1992- 
1993 el s'a ținut la distanţă de 
o serie de scandaluri de co- 
ruptie, care au discreditat 
Partidului Socialist și este 
considerat chiar de unii din 
adversarii săi, ca fiind mo- 
dest şi corect. 

Atât Chirac cât şi Jospin 
au promis să creeze locuri de 
muncă, să reducă crimina- 
litatea şi numărul celor fără 
adăpost. Chirac vrea să facă 
acest lucru prin ajutoare 
financiare guvernamentale, 
care să incurajeze iniţiativa şi 
întreprinderile individuale. 
|ospiri Vrea să creeze pe scară 

argă locuri de muncă gu- 
vernamentale și programe de 
reconstrucţie pentru a ajuta 
pe cei care nu se pot ajuta 
singuri. 

Cei doi candidați vor avea 
la dispoziţie timpul până la 7 
Mai pentru a-şi finaliza 
campania. Hotăritoare pare 
să fie şi dezbaterea dintre cei 
doi, care are loc la 2 Mai şi va 
fi televizată. 

Desigur şansele de a câş- 
tiga intrecerea pe 7 Mai sunt 
mai mari pentru Chirac, care 


FRANCOIS 
va beneticia de un procentaj 
ridicat de voturi din partea 
celor ce l-au preferat pe 
Balladur. Va avea importanță 

entru ambii candidaţi apor- 
ul partidelor mai mici de 
stânga şi de dreapta. Pon- 
derea cea mai mare va fi 
reprezentată de partidul lui 
Le Pen, care este atras mai 
mult de promisiunea lui 
Jospin de a crea un sistem 
electoral francez cu repre- 
zentare Pepperiională, ce va 

ermite partidului de ex- 
remă dreaptă să aibă mai 
mulţi deputați in parlament, 
decât să-l susţină pe Chirac, 
cu care este în relaţii proaste 
de mai mulți ani. 

Nu trebue uitată din nou 
reacţia uneori imprevizibilă a 
alegătorilor francezi. De 
reamintit că la alegerile din 
1981, după primul tur de 
scrutin, Ifpeciplela Valery 
Giscard d'Estaign a avut 
28,3% din voturi iar Mit- 
terrand numai 26%, pentru ca 
în turul final acesta din urmă 
să obțină preşedinţia Franţei 
cu 52% de papi: 

Faptul că 40% din Francezi 
au votat pentru candidaţi 
care nu aveau nici o șansă în 
turul final, este considerat un 
vot contestatar fără prece- 
dent. Pentru ambele extreme 
este un Lor eat impotriva 
aderării la Uniunea Euro- 
peasi, Pentru extrema dreap- 

â este o atingere a suvera- 
nităţii naţiona e, pentru cea 
stângă ea reprezintă "Europa 
patronilor”, 


ÎNCEPUT ESCALADAREA 
"RĂZBOIULUI DIN BOSNIA 


Existau toate premizele, ca, 
odată cu trecerea iernii, osti- 
lităţile din Bosnia să reinceapă 
şi chiar să se extindă. Chiar 
inainte de expirarea acordului 
de incetare a focului, rein- 
cepuseră ciocniri violente în 
Nord-Vestul, Estul şi centrul 
Bosniei, dar odată cu expirarea 
acestuia, şi-a făcut reintrarea şi 
Croaţia. Evenimentul era de 
aşteptat, întrucât Preşedintele 
Croaţiei, Franjo Tudjman, ce- 
ruse retragerea trupelor ONU 
din ţara sa, considerând că ele 
nu fac decât să menţină un 
statu quo. El a ajuns la un 
compromis cu puţin inainte, 
acceptând o rezoluţie a Con- 
siliului de Securitate, ca din cei 
12.000 de soldaţi ONU să ră- 
mână totuși 8.750. Aceştia ar fi 
urmat să se desfăşoare între 
Croaţia şi Serbia, lucru con- 
testat de Sârbi. A 

Astfel, în ziua de 1 Mai, 
trupele croate au pătruns în 
enclava din Slavonia de Vest, 
regiune cucerită de Sârbi în 
1991. Scopul declarat al ata- 
cului a fost controlul asupra 


AX = , 

GEN. RAKO MLADICI 
autostrăzii E70, care leagă cen- 
trul industrial Slovanski Brod 
cu Zagrebul. Croaţii au atacat 
cu 3.000 oameni sprijiniți de cel 
puţin 20 tancuri şi de două 
avioane. Ei au cucerit locali- 
tatea Okucani, luând 600 de 
prizonieri, care şi-au predat 
armele forţelor ONU. Desigur 
reintrarea în război a Croaţiei 
va complica mult lucrurile. 
Dacă Sârbii din Croaţia nu vor 
putea face faţă unor atacuri pe 
scară largă a forţelor croate, e 
de presupus că Belgradul nu va 
şovăi să-i ajute, ceea ce va duce 
la escaladarea conflictului. 

În ceea ce privește războiul 
din Bosnia, atât Sârbii cât şi 
Musulmanii au respins toate 
încercările reprezentantului 
ONU, Akashi, de a prelungi 
acordul de incetare a focului, 
care şi aşa a fost încălcat de 
nenumărate ori. Preşedintele 
Bosniei, Izetbegovici, condi- 
ționează încetarea focului de 
recunoașterea Bosniei de către 
Preşedintele Miloşevici al 
Serbiei. Dar după cum se ştie, 
până în prezent toate în- 
cercările făcute de diplomaţii 
grupului de contact de a-l 


SLOBODAN MILOŞEVICI 
determina să recunoască Bos- 
nia şi Croaţia, contra ridicării 
embargoului economic, au 
eşuat. Izetbegovici consideră că 
orice acord de încetare a focu- 
lui nu face decât să legifereze 
situaţia actuală, în care Sârbii 
ocupă 70% din teritoriul Bos- 
niei și nu vor să accepte planul 
de departajare al grupului de 
contact. 

În acest sens se poate vedea 
atitudinea Rusiei, din ce în ce 
mai prosârbă, care slăbeşte 
coeziunea acestui grup di- 
plomatic, ce caută să propună 
un plan practic de soluționare a 
războiului. Astfel Rusia a 
refuzat să suporte rezoluția 
Consiliului de Securitate, care 


propunea monitorizarea tra- 
ficului aerian, ca şi suprave- 
gherea pe teren a granițelor 
dintre Serbia şi vecinele ei 
Bosnia şi Croaţia, pentru îm- 
piedicarea aprovizionării cu 
arme a Sârbilor din Croaţia şi 
Bosnia. De altfel, aceste graniţe 
au o lungime de 500 km și nu- 
mai 135 de monitori interna- 
ționali, ceea ce face ca așa-zisul 
embargou, promis de Miloşe- 
vici împotriva Sârbilor bos- 
niaci şi croaţi, să fie foarte 
penetrabil. Ruşii au mers pe 
tema că Miloşevici ar trebui 
încurajat prin ridicarea em- 
bargoului economic impus 
Serbiei, pentru ca apoi aceasta 
să recunoască Bosnia şi Cro- 
ația. = 

Imparţialitatea şi corecti- 
tudinea Ruşilor a fost dovedită 
practic şi "pe teren”. Astfel, 
Generalul Alexandr Pereliakin, 
comandantul forţelor ruse din 
cadrul ONU, care acţionează în 
zona Vukovar, ocupată de 
Sârbi, a fost demis fiind în- 
vinuit de corupţie şi de ac- 
țiunea nevinovată de-a ajuta 
forţele sârbe să treacă prin 
contrabandă petrol şi arme. 

Pentru ca să se toamne şi mai 

mult gaz pe foc, a apărut 
anunţul Tribunalului ONU 
dela Haga care a trecut pe lista 
celor suspectaţi de crime de 
război în Bosnia, pe liderul 
Sârbilor Radovan Karadjici şi 
pe Generalul Rako Mladici, 
comandantul militar al aces- 
tora. Ei sunt acuzaţi că au per- 
mis sau au orchestrat o serie de 
crime pe scară largă, ca "ge- 
nocid, asasinate, violuri, 
maltratarea civililor, torturi şi 
alte delicte, mergând dela 
operațiuni de detenţie în 
câmpuri de concentrare, până 
la atacuri asupra civililor 
neinarmaţi.” Tribunalul a şi 
inceput să-l judece pe Duşan 
Tadici, arestat în Germania şi 
extrădat apoi pentru Haga. 

După cum se ştie, încă dela 
începutul războiului, Sârbii au 
procedat la tot felul de metode 
pentru a executa o "purificare 
etnică”, care a alungat peste 
700.000 de Musulmani din 
zonele ocupate de ei şi a făcut 
zeci de mii de morţi. Numai la 
Sarajevo, în decurs de trei ani 
de război, au fost omoriţi 
10.000 de civili şi au fost răniţi 
alţi 50.000. 

De remarcat că din docu- 
mentele aduse de un membru 
superior al poliției secrete 
sârbe dela Belgrad, care a 
defectat în Occident în 1994, 
reiese că e imposibil ca Pre- 
şedintele Miloşevici să nu fi 
avut cunoştinţă de ordinele 
trimise de şeful acestui ser- 
viciu, Stansici, către Karadjici, 
în vederea unor acte criminale 
eieonenza a Ca 


SLOVENIA 
e 


pierre 


' Karlovac 


i NREGION: N 
LIN. 


aia, Zagreb 
Da 


CROATIA 


anunțate de Tribunalul del 
Haga. Miloșevici avea contacte 
aproape zilnice cu Stansici. 
Anunţul tribunalului 

Haga, la care bineințeles pie. 
au protestat, încurcă şi mai 
mult situația diplomatică. Se 
presupune că în aceste condiții 
Sârbii bosniaci nu mai au nici 
un interes să trateze pentru 
pâce, ne mai punând la so- 
coteală că atâţ Karadjici cât și 
Mladici riscă să fie arestaţi 
dacă părăsesc teritoriul sârbesc, 
cum au făcut-o în trecut când 
au plecat la Geneva, iar Ka- 
radjici chiar la sediul ONU 
dela New York. Este pentru 
prima dată din 1945, după 
Nărenberg şi Tokio, când un 
tribunal internaţional Va ju- 
deca crime de război, numai că 
atunci era vorba de țări învinse 
ca Germania şi Japonia, ceea ce 
nu e cazul cu Serbia. 

_Pe teren, Sârbii au devenii 
din ce în ce mai agresivi. 
Sarajevo a fost bombardat cu 
tunuri, care au fost scoase din 
locurile de depozitare aflate în 
paza forţelor ONU. Trăgătorii 
lunetiști au inceput să mp5 te 
din nou civili pe străzile ca- 
pitalei. Sârbii care înconjoară 
Sarajevo au şicanat pe diplo- 
maţii străini şi pe reprezen- 
tanţii ONU. Chiar Akashi și 
diplomaţi ai grupului de con- 
tact au fost la un moment dai 
opriţi să vină dela aeroport în 
Sarajevo, iar ambasadorul 
american din Bosnia a trebuit 
să părăsească cu un vehicul ca- 
pitala, deoarece i s'a interzis 
plecarea cu avionul. In decurs 
de o săptămână au fost ucişi 
doi soldaţi francezi; de altfe] 
Franţa şi Marea Britanie au 
ameninţat să-şi retragă forțele 
dacă războiul se va extinde. 


Conflictul din Bosnia va 
trece probabil într'o fază şi mai 
acută în momentul când Statele 
Unite, care nu mai participă la 
embargou, intenționează chia: 
să trimită arme Musulmanilo: 
bosniaci, pentru ca aceştia să se 
poată apăra singuri. Senatorul 
republican Dole a declarat că 
aceasta este o datorie morală. 
Misiunea ONU, care costă 
un miliard de dolari pe an, nu 
a reuşit practic să protejeze 
populaţia civilă, ci doar s'e 
ajute să moară cu burta plină. 
Mandatul ei şi felul cum 2 
acţionat dela inceput repre- 
zintă un lamentabil eşec al 
puterilor occidentale. Acum 
este prea târziu ca să se ma! 
poată îndrepta ceva. Chiar c 
retragere a forțelor ONU vz 
trebui să fie acoperită de ce! 
puţin 50.000 de soldaţi, la care 
se întrevede şi o participare 
americană, dar cu pericolul 
luării de ostatici din forţele de 
pace. 


HUNGARY. 


Zagreb € Western i 
Airport S  Pakrac Slavonia | 
e  Sisaka | enclave : 


? 


VÂNTUL ROMÂNESC 


MAI 1995 


ANIVERSĂRI TRISTE ȘI AMARE 


— Vasile VRÂNCEANU— 


să nu uităm! Zilele, anii 
autorii şi pastorii unge 
“ni politice şi militare 
ațiui, fesc şi rând pe rând 
n duc în parcul veşnic de 
odihnă, implinind legea 
i ca tot ce este omenesc. 
Cu ei se duc şi amintirile. 
- mân în urmă documente, 
arhive, unele deschise, al- 
țele secrete pe lungi perioa- 
de, fie ca să apere faptele de 
contramăsurile pe care ad- 
versarii în cunoştinţă de 
cauză le-ar putea lua, fie 
entru a nu fi respinse de 
opinia publică sau par- 
lamente, în țările cu regim 
democratic autentic, real. 

Grav este însă când ho- 
tăriri consemnate în acor- 
duri, convenții şi protocoale 
secrete afectează viața po- 

oarelor, fără altă justi- 
ficare decât lăcomia şi aro- 
uterii. 
ata anii 1939 şi 1945 
stau incheiat târguieli de 
către geambaşii de popoare. 
“Le-au comis Hitler cu Sta- 
lin, Churchill şi Roosevelt 
cu Stalin. Popoarele, învin- 
şii şi învingătorii le-au 
suportat, le-au plătit cu 
sânge, vieţi pierdute, mi- 
zerii şi distrugeri. Unele şi- 
au pierdut şi libertatea. 

Anii 1994-1995 cuprind 
triste aniversări care umi- 
lesc sărbătoarea sfârşitului 
războiului prin capitularea 
invinşilor. Astfel: 

„La 23 August 1939 - sunt- 
55 de ani de atunci - cei doi 
briganzi ai Europei (ter- 
menul de "brigand” este 
luat ăici cu înţelesul de 
tâlhar la drumul mare) 
Hitler și Stalin încheie 
pactul de neagresiune cu 
protocolul secret care le-a 
dat mână liberă să atace şi 
să impartă Polonia, iar Ru- 
d să răpească Basarabia, 
pp acivinci şi Ţinu- 

„Atât Hitler cât şi Stalin 
dă de nesincer, cât de 

era acest act, 
a Hitler, Dias de 
â asigure hrana 
REP a ieliteare de Ger- 
„ AR4, țintea să ocupe şi să 
şăpânească Ucraina, iar 
Cai e că planuri să 
pa.vâscă Europa până la 
“antic și să comunizeze 
făra sjuropene, Confrun- 
e eee dia era doar 
săvări.« Pentru a se de- 
Le pPregătirile necesare. 
deciâul Septembrie 1939, 
za 8 zile după semnarea 
paie Ribbentrop-Mo- 
lonia gi Spania atacă Po- 
Puțin de 76: Și Peste mai 
atacă eh zile Rusia o 
Anglia ela Răsărit, iar 
rizbai și Franţa declară 
astfe Fise Germaniei, 
Doilea ij eclanşează al 
acterizaţ boi Mondial, 
a "The e Churchill ca 
nnecessary War”, 
Uniu a, Septembrie 1939, 
olonia aa ietică atacă 
te pi ela Răsărit şi ar- 
unii 2 oneză e lichidată, 
zonieri la Germani, 


puii ln Ruși. Unii s'au re- 
le in România. Din 


ai Inul lui Stalin, la Katyn 
A (mag aPrscaţi în ceafă 
zic e ofițeri polonezi 
zid NKVD și îngropaţi 

a Broapă comună. Cri- 
Ciu miză fu pe vremea lui 

Bis Han, ci în secolul 


: prianul real al crimelor 
ră Yn va deveni cu- 
"And aliatul lui Churchill şi 


Roosevelt, va deveni agrea- 
tul "Uncle Joe” şi vor închi- 
na toasturi, împreună. 

La Niirenberg, crima 
dela Katyn n'a figurat în 
dosare, autorii ei nu erau în 
boxa acuzaților, ci erau 
reprezentanţi la masa acu- 
zatorilor şi judecătorilor. 

La 30 Noembrie 1939, 
Uniunea Sovietică atacă 
Finlanda, fără declarația de 
război prevăzută în legile 
internaţionale, deci un act 
de crasă agresiune. Într'o 
luptă inegală ca forţe şi 
dotare, Finlandezii s'au 
apărat vitejeşte, au provocat 
pierderi uriaşe invadato- 
rilor, au câştigat admiraţia 
şi simpatia lumii întregi, 
dar cu excepţia Suediei, nici 
un alt ajutor. În anul ur- 
mător Ruşii au aruncat pe 
front forţe copleşitoare şi 
Finlanda a fost constrânsă 
să satisfacă cererile lui 
Stalin. 

În lunie 1940, Ruşii ocu- 
pă Ţările Baltice, Basarabia, 
Bucovina de Nord şi Ţi- 
nutul Herţa împingând 
linia de atac spre Vest, 
prima etapă a pregătirii 
campaniei impotriva Euro- 
pei fiind încheiată: în Nord 
Finlanda şi Ţările Baltice, la 
centru Polonia şi la Sud, 
Basarabia. 

Pentru faza următoare 
Stalin pregătea evacuarea 
industriei de armament 
dincolo de Urali şi concen- 
trarea de armament, trupe 
şi muniții la frontiera de 
Vest. 

Declanşarea atacului 
sovietic pentru cucerirea 
Europei era prevăzut pe 
data de 8 August 1941, dar 
în urma clarificării situaţiei 
din Balcani, deşi întârziat 
față de planul iniţial, Ger- 
mania declaşează atacul 
împotriva Uniunii Sovie- 
tice la 22 lunie.1941. Ro- 
mânia se aliază cu Germa- 
nia în această campanie, 
pentrucă războiul contra 
Rusiei, n'a fost pentru Ro- 
mâni un război de cucerire 
ci de recuperare a terito- 
riilor răpite în 1940. Nicio- 
dată în istoria ei, România 
n'a cotropit teritoriile nici 
unui vecin. 

Surprinşi de atacul ger- 
man, Ruşii au suferit pier- 
deri enorme în oameni, 
tancuri şi avioane, dar 
"Războiul fulger” s'a îm- 
potmolit în faţa Moscovei, 
în Cotul Donului şi la 
Stalingrad. Pe lângă marea 
nenorocire a iernii ruseşti, a 
intrat în acţiune şi o întinsă 
rețea de spionaj bine or- 
ganizată dela Tokio la 
Londra şi Washington, cu 
ramificații şi în centrul 
Germaniei, a intrat în ac- 
țiune şi uriaşul arsenal 
militar al Statelor Unite la 
care stau adăugat greșelile 
militare şi politice ale lui 

Hitler, care au dus infrân- 

erea Germaniei. 

S După Stalingrad, Mare: 
şalul Antonescu a înțeles că 
războiul este pierdut și a 
propus lui Mussolini ieşi- 
rea comună din război. Pe 
Hitler l-a informat că Ro- 
mânia este constrânsă de 
realităţi să aibă alte opțiuni 
decât continuarea războiu- 
lui și a intrat în convorbiri 
cu Anglo-Americanii în 
italia 1943, În Octom- 
brie au loc convorbiri cu 
Englezii la Lisabona iar în 
Decembrie cu Ruşii la 


Stockholm prin ambasa- 
dorul nostru FE. Nanu. 

Cu aprobarea lui Anto- 
nescu, opoziţia începe şi ea 
tratative la Cairo, dar Ali- 
aţii cer capitularea necon- 
diţionată şi mai precis, îi 
trimit pe Români “să se 
înțeleagă cu Ruşii”. Preşe- 
dintele Roosevelt declarase 
din Ianuarie 1943 la Ca- 
sablanca "capitularea ne- 
condiționată". Aceasta a 
prelungit războiul cu doi 
ani, pentrucă generalii ger- 
mani, înțelegând că războ- 
iul este pierdut, l-ar fi 
înlăturat pe Hitler şi ar fi 
încetat luptele, iar războiul 
S'ar fi terminat în vara anu- 
lui 1943, 

Cine ar putea socoti câţi 
tineri, din ambele tabere, 
şi-au pierdut viaţa, câte 
mame, soții văduve, logod- 
nice şi orfani i-au plâns pe 
cei ce n'au revenit acasă şi 
câţi invalizi au fost scoşi 
din circuitul normal al 
vieţii de acest necugetat, 
absurd  "Unconditional 
Surrender"? 

Fără  "Unconditional 
Surrender" n'ar fi fost atâ- 
tea distrugeri, n'ar fi fost 
lagărele de exterminare şi 
Ruşii nu s'ar fi instalat în 
centrul Europei. La con- 
ferinţele dela Teheran şi 
Yalta, Stalin a obţinut dela 
Churchill şi Roosevelt 
concesiile ce i-au fost re- 
fuzate de Hitler: teritorii 
europene, baze militare în 
Finlanda, ieşirea în Marea 
Nordului şi Atlantic, teri- 
torii în Asia şi comuni- 
zarea Chinei. 

La 14 August 1941 Chur- 
chill şi Roosevelt semnase- 
ră Carta Atlanticului, sem- 
nată ulterior şi de Stalin, în 
care se stipula printre al- 
tele: 

1. Anglia, Stalele Unite şi 
deci şi URSS, nu urmăresc 
extensiuni teritoriale; 

2. Nici o schimbare teri- 
torială fără cererea expresă 
a populaţiei respective; 

3. Respectarea dreptului 
tuturor popoarelor de a-şi 
alege forma proprie de gu- 
vernământ; 

4. La sfârşitul războiului 
să se restabilească dreptul 
de: suveranitate şi guverne 
proprii în ţările cotropite 
prin forţă; 

5. Renunţarea la folosi- 
rea forţei în rezolvarea con- 
flictelor din ţări. 

Acestea erau principiile 
pe care se baza politica 
americană în 1941. Fru- 
moase, nobile principii. La 
Teheran şi Yalta, praful s'a 
ales din aceste nobile prin- 
cipii. 

Churchill şi Roosevelt au 
trădat Occidentul si au 
predat lui Stalin, Estul 
Europei şi China. Războiul 
din Coreea şi cel din Viet- 
nam îşi au originea tot în 
aceste greşeli comise de cei 
"doi mari”, în folosul lui 
Stalin. i 

Revenind la România, în 
cursul tratativelor duse la 
Stockholm de ambasadorul 
nostru FE. Nanu cu amba- 
sadoarea URSS - Doamna 
Kolontay s'au obţinut con- 
diții mai bune decât la 
Cairo, pentrucă Stalin a 
intrezărit avantajele unui 
armistițiu cu România și a 
aprobat cererile formulate 
de Mareșalul Antonescu, 
dar aici a intervenit tră- 
darea. Telegrama privind 


condiţiile de armistițiu 
acceptate de Stalin, trimisă 
de ambasadorul Nanu la 
Bucureşti, a fost reţinută de 
Niculescu-Buzeşti, dela 
Biroul de cifru al Minis- 
terului de Externe şi nu a 
fost predată lui Antonescu, 
cu scopul de a împiedica 
încheierea armistiţiului de 
către Mareşalul Antonescu. 
Niculescu Buzeşti făcea 
parte din camarilă - noua 
camarilă - dela Palatul Re- 
gal. 

La 23 Augut 1944, Ma- 
reşalul Antonescu a fost 
arestat în Palatul Regal, la 
ordinul Regelui Mihai, care 
a ordonat încetarea lup- 
telor pe front, fără sem- 
narea unui armistițiu care 
trebuia să preceadă în- 
cetarea ostilităților. Ţara a 
fost predată Ruşilor şi se 
ştie ce a urmat. La 23 
August 1944 începe cal- 
varul lung de 45 ani al 
poporului român, calvar 
numai parţial terminat în 
Decembrie 1989. 

La 12 Septembrie 1944 se 
semnează la Moscova ar- 
mistițiul, după 20 de zile 
dela încetarea focului de 
către Români, în condiţii 
mult mai grele decât cele 
comunicate de ambasadorul 
Nanu şi România este an- 
trenată în campania din 
Vest unde are pierderi 
importante (a patra în nu- 
măr.de oameni) „dar i-se.re- 
fuză statutul de cobeli- 
gerantă la Tratatul de Pace, 
pentrucă la 9 Octombrie 
1944, Churchill predă Ro- 
mânia Ruşilor, în cadrul 
împărțirii zonelor de in- 
fluenţă. * 

Apărând numai intere- 
sele Angliei, Churchill a 
cedat, alături de muribun- 
dul Roosevelt, tuturor ce- 
rerilor lui Stalin. Istoria îşi 
are însă capriciile ei. După. 
capitularea necondiţonată a 
Germaniei, în timpul con- 
ferinţei dela Potsdam, au 
loc alegerile din Anglia şi 
poporul englez mulțumit 
de câştigarea războiului, l-a 
trimis la pensie pe orgo- 
liosul lider. Era târziu, la 5 
Martie 1946, când Churchill 
ţine fulminantul discurs la 
Fulton, Missouri, denun- 
țând pericolul bolşevic.- 
Jocurile erau făcute şi Euro- 
pa de Răsărit vândută. 

Preşedintele Roosevelt a 
fost norocos. A murit la 12 
Aprilie 1954. Dacă n'a gus- 
tat bucuria victoriei, n'a 
gustat fructele amare ale 
abuzurilor şi greşelilor sale, 
făcut probabil cu bună 
intenţie, dar în acest caz cu 
o naivitate de neiertat. 

Acum vin aniversările. 
La 8 Mai se împlinesc 50 de 
ani dela terminarea războ- 
iului. Preşedintele Clinton 
va merge probabil la Mos- 
cova pentru sărbătorirea 
victoriei. Vor fi parăzi, 
banchete, toasturi. Vor fi 
preamăriţi Churchill, 
Roosevelt şi nu poate fi 
uitat Stalin. 

Va fi uitat Katynul, vor fi 
uitate cele 30 milioane de 
victime ale războiului, vor 
fi uitate Gulagurile, Pitegş- 
tiul, înrobirea ţărilor din 
Răsăritul Europei, comu- 
nizarea Chinei, Coreea, 
Vietnam, Afganistan şi 
Cecenia. Vor fi uitate mul- 
te, pentrucă memoria este 
periculoasă, 

Noi Românii să nu uităm | 


PAGINA 23 


DUPĂ 50 DE ANI 


A trecut jumătate de secol dela sfârşitul celui de- 
al Doilea Război Mondial, dar pacea este încă 
departe. În Germania mai staționează trupe 
americane, iar cortina de fier învechită a fost 
schimbată cu o cortină de cristal tot atât de dură, dar 
străvezie. 

Berlinul este încă despărţit administrativ de 
Brandenburg, Polonia, pentru care s'a declanşat 
războiul, este încă departe de fosta ei graniţă de 
Răsărit, România stă ciuntită cu o graniţă nenaturală 
pe Prut, iar statele federative Cehoslovacia şi 
Iugoslavia, create artificial, s'au dezmembrat, una pe 
cale paşnică, cealaltă în conflict, purtând în ea mor- 
bul unui nou război european. i 

Acum 50 de ani, Armata Română, supraviețuitoare 
a două războaie antagoniste, obosită şi flămândă, a 
fost lăsată de izbelişte prin văgăunile Tatrei, pentru 
a se întoarce pe jos în ţară, cu echipamentul de 
război în spate şi cu bocancii rupți în picioare. După 
luni de zile de mers pe jos, când soldaţii s'au întors 
acasă nu-şi mai recunoşteau satele. Golanii şi 
dezertorii au ajuns primari şi preşedinţi de reformă 
agrară luându-și partea leului din pământurile 
lucrate cu sânge şi sudoare, iar pentru cei intorşi de 
pe front nu mai era pământ de împarțit. Decorații cu 
"Virtutea Militară” şi cu "Bărbăţie şi Credinţă” 
trebuiau să stea la coadă, pentrucă prioritate avea 
acum, carnetul de comunist. 

Soldaţii români au murit în zadar după 23 August 
1944. La Conferinţa de Pace nu le-a fost recunoscută 
co-beligeranţa. Participarea României pe frontul de 
Vest a fost un acet de pedeapsă, nu de aliat. Ea era 
prevăzută ca o obligaţie în condiţiile de armistițiu ce 
au urmat după capitularea necondiționată. Alt- 
minteri ce căuta Armata Română dincolo de Tisa, 
după eliberarea Ardealului de Nord? Dacă toţi 
corifeii politici din România imputau Mareşalului 
Antonescu de ce a luptat dincolo de Nistru, nu era 
normal ca acum, când ei conduceau ţara, să se 
oprească pe Tisa? 

Cei care i-au imputat Mareşalului trecerea Nis- 
trului; au fost în primul rând Maniu şi Brătianu şi 
erau urmaţi în această problemă de membrii 
partidelor care reprezentau la un loc majoritatea 
zdrobitoare a electoratului român, exprimat liber 
pentru ultima dată în Decembrie 1937. Au crezut în 
democraţie şi în aliaţii occidentali, dar au fost 
minţiţi, umiliţi şi ucişi de Aliatul în braţele căruia 
ne-au aruncat “aliații noştri firești” din Apus. 

In Martie 1945, când Armata Română ataca ul- 
timele puncte de rezistenţă ale fostului ei aliat de pe 
frontul din Răsărit, la centrala ARLUS din Bucureşti, 
Vâşinski, după ce bătuse cu pumnul în masa rege- 
lui, ținea memorabilul discurs în faţa alogenilor 
ajunşi conducători ai țării şi în fața generalilor aduşi 
pe tancurile ruseşti, nu pentru a lupta împotriva 
duşmanului, ci împotriva ţăranilor şi a întregului 
popor român. Cunoaşte cineva vreo acţiune pe 
frontul de Vest a generalului Valter Roman, spre 
exemplu? 

Atunci, la ARLUS, Vâşinski a citit necrologul 
burgheziei româneşti. Atacând direct partidele 
liberal şi țărănesc, el a spus: “aceste partide istorice, 
sau mai bine zis arhaice sau şi mai bine zis trecute la 
arhivă” după care au urmat ropotele de aplauze ale 
peieiatalde Aunaisii pentrucă lor le "trasase sarcina” 
sa ducă la indeplinire măsurile întrepri - 
vernul Petru ea Prunsejde:Ea 

A trecut de atunci jumătate de veac şi Românul 
este mult mai sărac. Vor urma acum sărbători, 
comemorări, toasturi şi şampanie. Este bine ca 
România să fie mai ponderată. Să nu se laude cu 
"victoria" din Apus, pentrucă este de preferat o 
înfrângere demnă în locul unei victorii ruşinoase. 
România n'a fost şi nu este considerată părtaşe în 
luptă. În zadar ne mustră din lumea lor ostaşii noştri 
care au murit atunci. 

La Moscova se va sărbători Ziua Victoriei. Vor 
merge şefi de state iar capetele de afiş vor fi Pre- 
şedintele Clinton şi Elţin. Poate va fi invitat şi 
Iliescu, ajuns din nenorocire Preşedintele României, 
"dar oricare altul ar fi fost în locul lui, o prezență 
alături de combatanții calificaţi ar fi fost grotescă. 

Au trecut 50 de ani! Au trecut fiind în natura 
lucrurilor să treacă, dar ce a urmat după incetarea 

focului? 

„Muncă sobră, disciplinată, o organizare admi- 
nistrativă exemplară şi o austeritate de tip spartan, la 
învinşi, dezmăţul, bunul plac, corupţia şi alte tare la 
învingători, 

Rezultatul este că după 50 de ani, marca germană 
atârnă din ce în ce mai greu în balanţă faţă de do- 
larul american. 


Aşteptăm reportajele TV cu pupăturile dela 


Kremlin. 
Zahu PANĂ 


- 


ASASINAREA 
LUI MARIUS NEAGOE 


În cronica noastră de azi înregistărm incă o tragedie, din 
şirul aproape nesfârşit al tragediilor pe care le-au creat şi le 
crează comuniştii, incă astăzi, în România. O facem târziu, 
dar este imposibil să trecem sub tăcere asasinarea lui 
Marius Neagoe, din 30 Aprilie 1985. Aceasta a fost con- 
semnată intr'o carte de Victor Isac, în anul 1993. 
Consemnarea aceasta o facem din două motive legitime: 
(1) nu putem lăsa uitării crimele comuniste şi (2) această 
crimă are o legătură aproape directă cu cazul Episcopului 
Valerian Trifa, care, sperăm că va fi odată clarificat de 
justiția americană. Am mai putea adăuga un motiv: acela 
de a forţa redeschiderea dosarului, care a fost pregătit sub 
supravegherea directă a Securităţii, cu intenţia de a aco- 
peri această ucidere, cu eticheta cunoscută a comuniştilor 
de “sinucidere”. 

Cartea lui Victor Isac aduce toate documentele necesare, 
pentru a legitima un nou proces de revizuire (Victor Isac: 
Marius, o jertfă a conştiinţei. Editura: Casa Editorială, 
Cuget, simţire şi credinţă, Bucureşti, 1993). 

Marius Neagoe descindea dintr'o familie care a avut 
strămoși străluciți în istoria Ardealului, cu cinci familii de 
preoți după tată şi patru familii de preoţi după mamă, 
Elena Steluţa Stoica. El era student în anul V la Facultatea 
de Medicină din Cluj. La 30 Aprilie 1985 plecase la părinţii 
săi din Simeria, unde părinţii săi, Dr. Valer Neagoe şi soția 
Elena, pregăteau nunta lor de argint. 

Dar nu a mai ajuns la casa părinţilor, ci la Morga Spi- 
talului din Câmpia Turzii, fiind călcat de tren în apro- 
pierea Haltei Ploşcoş, la 12 Km. de Câmpia Turzii. 

Mecanicul trenului, Gheorghe Sângerean din Ocna 
Mureş, a declarat dela început că "omul nu a sărit în faţa 
trenului, era culcat pe linia ferată”. Aceasta, inainte de 
autopsie. Dosarul a fost falsificat şi iată împrejurările: 
Ajutorul miliției feroviare din gara Cluj a fost acela care a 
ridicat cadavrul, a asistat la autopsie şi a dirijat ancheta, 
alcătuind dosarul. Aici a apărut versiunea falsă, a unei 
sinucideri. Asupra cadavrului nu s'a găsit nici un act şi nici 
un bagaj. După ce s'a aflat la Cluj identitatea victimei, 
cineva i-a ordonat acestui milițian anchetator felul în care 
să facă ancheta, ca să se ajungă la explicaţia de sinucidere. 

"Primul colaborator, în acest scop” a fost medicul legist 
dela Centrul medico-legal din Cluj, care a pus diagnosticul 
de “sinucidere”, înainte de a face examinarea cadavrului şi 
leziunile. Dr. Valer Neagoe, medic feroviar, cu experiență 
în astfel de accidente, a fost admis, cu greu, la autopsia din 
3 Mai 1985, iar medicul legist din Cluj care a făcut autopsia 
superficial a refuzat să ia în considerare unele leziuni, 
"altele au fost denaturate, şi altele redate incomplet” şi a 
refuzat categoric să discute cu Dr. Neagoe "unele semne şi 
natura leziunilor”. 

Medicul legist a notat în dosar o afirmaţie incompletă: 
"Fractura antebraţului stâng”; dar nu a fost o fractură a 
ambelor braţe, cauzată de câlcarea trenului. Acest lucru a 
fost infirmat la o redeschidere a sicriului; după un an s'a 
găsit de către doctorul chirurg Neagoe doar fractura osului! 
cubitus, "acela care se lezează in caz de agresiune, când se 
ridică instinctiv braţul, rezultând aşa numita "fractură de 
apărare”. Fractura de apărare a confirmat existenţa unei 
maltratări înaintea accidentului de cale ferată. 

În 1985 coapsa dreaptă care a fost amputată de tren, avea 
la gleznă o curea de 30-40 cm., cu o lăţime de 2 cm. Aceasta 
atârna în afara mesei de autopsie. Dar această curea nu a 
fost menţionată în procesul de autopsie iar apoi a dispărut. 
Mai târziu, în lulie 1985, a apărut la dosar o fotografie care 
reprezenta copasa amputată şi cureaua susținută la 
verticalitate, de către o mână căreia i se vedea şi antebraţul. 
Acesta era corpul delict prin care a fost fixată victima pe. 
linia ferată. Insă la consultarea dosarului din 1991, 
fotografia care fusese inclusă in dosar, prin neatenţie, a 
dispărut. Insă, în dosar se găsea fotografia unei coapse mai 
mici (eventual de femeie). Deci, fotografia cu corpul delict 
a fost înlocuită cu alta pe care o aveau la îndemână. O 
comparaţie între fotografii arată caracterul falsificării. 


lon BOIERU—— 


Medicul legist a trecut și o "fractură cu infundarea 
calotei craniene" ceea ce este o falsificare a realităţii. Ea nu 
a existat la autopsie şi nici pe fotografia dela deshumarea 
din 1992. | 

O altă controversă o prezintă menţiunea legistului: 
"deformarea umărului drept”. El nu precizează natura 
acestei deformări. El nu a precizat că această deformare 
era, în realitate, un “hematom”, o leziune vitală, care nu se 
poate forma în 10-15 secunde, cât are loc accidentul de tren. 
Acest hematon s'a format înaintea accidentului de tren, 
pentrucă avea o formă rotundă, o consistenţă moale, deci 
cu conţinut lichid, care a provenit din sângele acumulat de 
fractura humerusului. 

Toate eforturile celor ce au participat la alcătuirea 
dosarului au fost făcute ca să se ascundă adevărul şi să se 
declare că a fost vorba de o sinucidere. Aceasta, pentru a 
ascunde actul de asasinare politică, aşa cum reiese din 
toate indicaţiile ce pot fi verificate în toate probele ce 
există în legătură cu acest caz. 

A existat şi un martor direct care a văzut scena în care 
Marius Neagoe “a fost răpit de pe stradă de către o maşină 
Aro a Securității”. Această declaraţie a fost consemnată în 
jurnalul familiei în 1988. Acest martor al arestării era un 
fost coleg al lui Marius la Deva. În 1991 a murit şi el călcat 
de o maşină. 

Uciderea lui Marius Neagoe a fost de ordin politic şi 
este opera Securităţii. A fost o ucidere, nu o sinucidere. 

Aici, este vorba de unul din cazurile ilustrative ale 
manierelor comuniste de a trata pe acei ce le fac opoziţie şi 
răzbunarea lor se întinde până la familie şi cei apropiaţi 
lor. 

Tatăl lui Marius Neagoe a fost legionar şi era un fiu 
strălucit al Ardealului. Pentru trecutul lui nu a fost 
condamnat, dar fiul său, Marius, a refuzat să se înscrie în 
partidul comunist. La 11 Mai 1985, era programat 
"Congresul pe țară al studenţimii române“ şi Marius 
Neagoe să pregătea să ia parte la acest A fost răpit 
de pe stradă şi aruncat pe linia ferată să fie ucis, să fie 
eliminată prezența lui şi studenţimea să ia aminte de 
puterea Securităţii. 

Aici, adăugăm faptul istoric pe care Dr. Valer Neagoe l-a 
trăit în 1979, când a făcut declaraţii în faţa unei comisii 
mixte, de 3 procurori americani şi 3 securiști români în 
legătură cu trecutul episcopului Valerian Trifa, din 
America. Declaraţiie lui erau corecte şi corespondeau cu 
adevărul. El nu a acceptat ca acestea să fie false, în con- 
formitate cu dorinţa Securităţii. Securitatea era incomodă 
prin declaraţiile lui Valer Neagoe, pentrucă toate 
informaţiile oferite de Securitatea română erau inexacte şi 
căutau să încrimineze pe episcopul Trifa. 

Poziţia de fermitate, caracterul moral al Dr. Valer 
Neagoe, spunând numai adevărul, ca şi poziţia lui Marius 
Neagoe faţă de ideologia marxistă din România au 
constituit factorii cei mai importanţi ai asasinării lui 
Marius Nragoe. Toate piesele din dosar şi probele din 
afară demonstrează că n'a putut fi vorba de o sinucidere, ci 
de un omor al Securităţii din România. 

Trebue făcute presiunile necesare ca să se redeschidă 
dosarul lui Marius Nagoe, cu verificări de oameni 
competenţi şi cu o participare mai largă, internaţională 
pentru a se clarifica situaţia. 

Aceste crime le-a făcut dictatura comunistă, şi multe nu 
vor putea fi cunoscute, şi nici ucigaşii identificaţi, dar este 
un imperativ moral să se clarifice cazurile care mai pot fi 
supuse unor probe, fiind posibile să fie administrate, în 
zilele noastre. 

Retorica lui Măgureanu nu are nici o valoare dacă nu 
vrea să participe la identificarea adevărurilor care pot fi 
identificate, azi. Nu pe supoziţiile, imaginaţiile şi falsu- 
rile lui, afişate fără ruşine, să acuze victimele de crime pe 
care nu le-au făcut, sau de presupuse crime pe care le vor 
face după halucinaţiile sale patologice. 


[pna a imi 


1 |. CUVÂNTUL ROMÂNESC. 


Tha Romanian Voice La Vox Roumaine | 


+ NSSN 0705-8365 | 
Redacţia şi Administraţia: [-] NOU 
„P.O.BOX 78010 


PRENUMELE. 
STRADA/ Nr. . 
ORAŞUL 
CODUL POŞTAL. 


„HAMILTON, ONTARIO 
„CANADA 


LSC7N5 
„TELEFON: (305) 387-1832 
„FAX: (905) 388-4651 


p==———— 


CUPON DE ABONAMENT 
COMPLETATI CU LITERE DE TIPAR 


WESTCLIFFE POSTAL OUTLET| NUMELE DE FAMILIE 


PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL: 


PESTE $50 ABONAMENT DE SUSŢINERE 
$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 
$30 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


NOTE SEI 
COMENTARII. 


CU ZÂMBET PE BUZE 


Am spus'o şi o repetăm, că nu suntem singurii care 
aducem critici Puterii de astăzi din România. Ceea ce 
atât noi, cât şi alţii, reproșăm guvernanţilor din țara 
noastră, este că, bătându-şi joc de victimele Revoluţiei 
din 1989, de jertfele aduse pe altarul luptei an- 
ticomuniste, este eliberarea din inchisori a celor ce 
s'au făcut vinovaţi de crime împotriva patrioților 
români şi instalarea lor în poziţii de mare conducere 
de unde işi pot continua crimele săvârşite mai inainte. 
Eliberarea lor, cu acte în regulă, se face - vezi Doamne 
- pe motive de “sânătate”. Şi asta, fireşte, cu în- 
țelegerea tovarăşului conducător Ilici Iliescu, fără de 
aprobarea căruia nu se clinteşte nici o pietricică in 
România. . 

lată de exemplu ce citim în săptămânalul "Lugojul" 
(Nr.3): 

”.. sub blânda oblăduire a tovarăşului lon Iliescu, a 
zâmbetului atât de «candid», în România, începe să 
miroasă a comunism, asta nu mai este o noutate, 
problema însă începe să devină... periculoasă (..) Cert 
este că după eliberarea «pe caz de boală.» a tuturor 
celor vinovaţi pentru morţii din Decembrie '89, a 
readucerii în posturi cheie a foştilor comunişti, 
garnitura a Il-a şi a III-a, acum urmează o altă lovitură 
de teatru: numirea în postul de director general în 
Ministerul de Interne a D-lui Dan loan Mirescu. Cine 
este acesta? (...) Mirescu este aceeaşi persoană cu 
procurorul care a instrumentat dosarul unui tânăr 
condamnat în Zaghieăiere pe viață, pentru o crimă 
care nu o comisese. (...) În semn de protest, ii 
părinţi ai băiatului condamnat nevinovat s'au sinucis 
după pronunțarea sentinţei. După câţiva ani s'a 

adevăratul vinovat (...) 

Că «stimabilul» Dan loan Mirescu este vicepre- 

Partidului România Mare asta nu ar trebui 
să mire (...) Şi totuşi, cum este ca astfel de 


Articolul se intitulează: "Vinovat pentru sinuci- 
derea a două persoane, Dan loan Mirescu devine... 
Director General în Ministerul de Interne”, şi este 
semnat Paul Doru Chinezu. 

lată, prin urmare, cine a ajuns la cârma țării, astăzi: 
o şleahtă de compromişi, oameni ce, la d vorbind, 
ar trebui ei înşişi să fie după gratii. Şi "deşteptul” dela 
Cotroceni, se mai plânge că imaginea României, arată 
peste hotare, ca într'o oglindă spartă. 

Dar nu numai cei ce nu pot înghiţi apucăturile co- 
muniste ale conducătorilor, ci iată că şi tovarășii de 
drumeţie, ne mai putând suporta flagranta încălcare a 
Constituţiei a bezbojnicului Iliescu, îşi ridică glasul în 
semn de protest. Primarul oraşului Cluj-Napoca şi 
preşedintele Partidului Uniunii Naţionale din 
România (PUNR), Gheorghe Funar, i-a adresat 
ciolovecului o scrisoare deschisă apărută în ziarul 
"Jurnalul Naţional” (Nr.514), din care extragem cele de 
mai jos: 

"Nu pun acum în discuţie declanșarea procedurii 
prevăzută de art. 95 din Constituţia României privind 
suspendarea Dumneavoastră din funcţia de preşe- 
dinte al ţării, dar îmi îngădui să vă adresez urmă- 
toarele întrebări: 

Ce urmăriţi, prin unele acţiuni şi ale cui interese le 
apăraţi, începând din 22 Decembrie 19897" 

Atât, şi ar fi fost de ajuns pentru oricine. Funarul îşi 
continuă întrebările, la care n'o să primească niciodată 
răspuns: 

". Wacă nu aţi luat nici o atitudine în legătură cu 
umilirea secretarului general al Guvernului României, 
în timpul vizitei desfăşurate la Budapesta, unde s'a 
refuzat primirea lui de către conducătorii [ 

”... Care au fost demersurile întreprinse de Dum- 
neavoastră la organismele europene pentru a 
contracara acțiunile antiromâneşti desfăşurate în 
străinătate de către reprezentanții UDMR (Uniunea 
Democrată a Maghiarilor din România) şi ai Un- 
gariei?" = 

1. Ce aţi întreprins Dumneavoastră, ca preşedinte 
al României, pentru cei 3.000 de Români care au 
fost alungați din judeţele Covasna şi Harghita de câtre 
UDMR, după 22 Decembrie 19897 

Întrebări la care sfinxul din Cotroceni a răspuns, cu 
zâmbetu-i mefistofelic, culcându-se pe urechea cea- 
laltă. 

Ceea ce a determinat caracterul ultimativ al 
scrisorii, este următorul pasaj: 

"Vă solicit Domnule Preşedinte Ion Iliescu, să 
acționaţi pentru respectarea Constituţiei şi d pei 
statului român, să apăraţi democraţia, drepi e şi 
libertăţile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, 
independența, unitatea şi integritatea teritorială a 
României". 


Să-i ceri celui ce încalcă Constituţia țării prin acte 
necugetate, în tot ceea ce face, să-i ceri unui com 
sadea să apere democraţia, e prea mult. , 

„Şi aşa că, cei doi, Iliescu a intins mâna tovarăşului 
Funar, s'au îmbrățișat, iar scrisoarea a rămas uitată. 


Nicolae NOVAC