Cuvantul Romanesc anul 19, nr. 208, septembrie 1993

EVENIMENTUL ZILEI, din 14 lunie 
într 
o 


1993, scrie că [CD EEE CERNII ei 

conferinţă de presă, a declarat: "Speranţele 
de bine ale tuturor Românilor s'au năruit 
odată cu înlăturarea dictaturii Şi a 
totalitarismului”, Cu alte cuvinte, opoziţie 
netă contra Revoluţiei şi a cauzelor care au 
determinat-o. Lasă să se înțeleagă că 
poporul român avea speranțe de mai bine 
în timpul dictaturii comuniste. Curioasă 
optică! Recunoaşte totuşi că regimul co- 
munist, înlăturat de Revoluţie, era 


pe cei răsculați că dacă îşi vor relua lucrul 
şi vor renunţa la grevă, nu vor avea nimic 
de suferit. Minerii nu l-au prea crezut şi |- 
au reţinut în mină până la venirea lui 
Ceauşescu, care la rândul său, ca un brav 9 
comunist ce se afla, i-a minţit şi el la fel ca 
primul său ministru. Naivi, minerii l-au 
crezut şi au renunţat la grevă. Ce a urmat se 
ştie. Represaliile au fost mai mult decât 
crunte: arestări, anchete, schingiuiri, con- 
damnări şi deportări. Suferințele "ortacilor”" 
tov. Verdeț au fost multe şi grele, Şi ortacii 
dictatorial şi totalitarist. Aşa este tov. au uitat toate acestea?! Curioasă amnezie! 
Verdeț, dar regimul înlăturat la 22 De- Prin comportamentul şi poziţia sa de 
cembrie 1989, l-ai slujit cu zel deosebit şi ,| atunci, tov. Verdeț este justiţiabil. În plus, 
cu mândrie patriotică zeci de ani. CurioasăW a contribuit în bună măsură, la dezastrul 
metamorfoză a suferit tov. Verdeț! Acum | ţării pe care toţi Românii îl simt acum pe 
s'a transformat în mare democrat şi ne în- | propria lor piele. 
vaţă ce este cinstea şi patriotismul. A uitat, După Revoluţie, dacă ea n'ar fi fost fu- 
probabil, trecutul nu prea îndepărtat. Să i-l rată şi sensul ei denaturat de eşalonul doi 
amintim noi. al comunismului, primul act de justiţie 
La 1977, când minerii din Valea Jiului absolut necesar ar fi fost introducerea în 
S'au răsculat contra regimului comunist codul penal a unui articol care să pedep- 
care îi exploata fără milă, tov. Ilie Verdeț sească pe cei vinovaţi de dezastrul țării, de 


.— 


NOSTALGII VERDEŢIENE 


———— Aristide LEFA—— 


mai avem conducătorii de astăzi. Pentru 
diversiune, s'a recurs la crima de genocid, 
articol care cu greu putea fi aplicat în fapt. 


] Dovada incontestabilă: au fost condamnaţi 


doar câţiva şi aceia puşi în libertate aproa- 
pe în totalitate astăzi. Până şi Emil Bobu, 
cel mai apropiat colaborator al lui Ceau- 
şescu, a fost pus în libertate. Oare pentru 
cei 45 de ani de regim ntre perioadă 
n care s'au comis cele mai abominabile 
crime şi abuzuri întregului popor român, 
să iu fie nimeni pedee sit? Ueilce 20 avul 
Faneții de condue-e i au contribuit, în 
mod efectiv la distrugerea ţării au scăpat, 
în felul acesta, nepedepsiţi. Mai mult, se 
bucură de pensii substanţiale care le asi- 
gură un trai de huzur. Printre ei se află, 
bineînțeles, şi tov. Verdeț. 

Că tânjeşte după putere nu se îndoieşte 
nimeni. Dovadă că până şi la Revoluţie, cu 
tupeul ce-l caracterizează, a încercat să ia 
conducerea ţării în mâinile sale. Nu i-a 
mers; prea erau prezente, în mintea tuturor, 
crimele şi fărădelegile comunismului. Dar 


care făcea parte şi sus-numitul. Frigul, foa- 
mea, nesfârșitele cozi pentru un pui vânăt, 
sau un kilogram de zahăr, intunericul din 
case şi de pe străzi - s'au uitat. Cei ce gân- 
desc cu stomacul au ajuns să regrete 
comunismul. Dar ei sunt, din fericire, o 
infimă minoritate. Cei mai mulţi şi în 
special tânăra generaţie, nu mai cred în 
făgăduielile celor care ne-au minţit atâta 
amar de vreme. Cine mai putea avea spe- 
ranţe, dacă 45 de ani am trăit cum am trăit, 
sub teroarea Securităţii şi cu cele mai mize- 
re salarii din toată Europa? 


Chiar dacă tov. Verdeț a reînfiinţat 
U.T.C.-ul cu nume schimbat, nu are şanse 
să obţină o audienţă, mai ales la tineret. 
Epoca comunismului proletar a trecut şi nu 
va-mai reveni niciodată, chiar dacă, ici şi 
colo, mai tresare din agonia sa şi chiar dacă 
tov. Verdeț încearcă să-l readucă în actuali- 
tate. 


Tot ce are neamul nostru mai cinstit şi 
mai ales tânăra generaţie nu trebue să cadă 


era, nici mai mult, nici mai puţin, decât 
| prim ministru. În această calitate şi ca fost 
miner, a mers în Valea Jiului şi i-a minţit 


LEE, 


MANIA 


care până şi cei ce l-au provocat se plâng 
astăzi. Dar cine avea interesul ca el să fie 
aplicat? Am fi fost puşi în situaţia să nu 


SC Au 


timpul a trecut şi mulţi au uitat viaţa mize- 
ră pe care o duceau pe atunci, bineînţeles 
în afară de nomenclatura comunistă din 


iarăşi în cursa întinsă de cei ce tânjesc du- 
pă privilegiile şi puterile discreţionare ce 
le-au avut cândva. 


OMANIAN VOICE. 


Prețul unui abonament anual 
25$/50D0M 


"LARGEST RO NEWSPAPER ÎN THE FREE WORLD 
ANUL 19 Nr. 208 - SEPTEMBRIE 1993 PUBLICAŢIE LUNARĂ EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


CIRCULATIE N AFARA CANADEI: AFRICA, ARGENTINA, ANGLIA, AUSTRALIA, BRAZILIA, BELGIA, CHILE; DANEMARCA, ELVETIA, GERMANIA, GRECIA, FRANTA, ISRAEL, ITALIA, IUGOSLAVIA, OLANDA, ROMANIA, SPANIA, SULA. SUEDIA, TURCIA. UNGARIA. NOUA ZEELANDA, 


INTRAREA ROMÂNIEI 
ÎN EUROPA 


Eugen BÂRSAN 


lată o problemă care nu poate să sune decât ciudat 
când ne gândim că Românii sunt unul dintre cele mai 
vechi popoare ale continentului. Numai că legat de 
sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, poporul 
român sufocat de hidra comunistă a fost strămutat 
politic, spiritual, cultural, economic şi social - prin 
sabie şi foc -, în împărăţia marxistă euroasiatică. Ceea 
ce a însemnat: modelul n'a mai fost Europa cu Pa- 
risul, ci Rusia sovietică cu Moscova. lar cerberii 
acestui impus model au fost: paukeriștii, lukaciştii, 
kişinevschii, dejiştii, nikolskiştii şi ilieștii utemişti. 

Ca o împlinire de destin venind prăbuşirea 
Euroasiei bolșevice şi Revoluţia din 1989, România, 
cea rămasă suspendată între două lumi, a cerut 
Consiliului Europei să i se accepte (re)intrarea în 
lumea din care din punct de vedere geopolitic și 
istoric face parte. Însă (re)intrarea în vechea Europă 
nu-i este deloc un lucru simplu. Căci ea devine o 
chestiune pendinte de oarecari prealabile rezolvări de 
natură esenţială. Nu poţi (re)intra în Europa, până 
când nu ai ieşit din substanța uirgesteii A însuşită 
ădică până când nu te-ai scuturat sau lepădat de 
antieuropenismul comunistic băgat în tine, 

În chip aparent România ar fi ieşit şi din Euroasia 
şi din comunism. Iar totul se reduce doar la aparenţă 
atâta timp cât ţara este tot în mâna structurilor 
cerberilor ei de 45 de ani. Structuri care au în frunte 
exclusiv oameni cu o formaţie total marxisto-leninistă 

ntieuropeană, total antidemocratică. Şi atunci se 
vede ceea ce se vede. Întocmai aşa cum conducătorii 
nomenclaturiști ai României au o problemă cu 
democraţia europeană, tot așa şi Consiliul Europei are 
o problemă cu concepţiile şi metodele comuniste 
nedemocratice care se practică în România. 
| E vorba de o situaţie care cere ca sfera politică de 
| (re)inirare a României în Europa să implice o di- 
|| mensiune morală. Văzând lucrurile pe o asemenea 
| linie, Consiliul Europei cere României să facă paşi spre 
| 


Continuare în pag. 3 


"ĂSTA, DA, MINISTRU AL 
JUSTIŢIEI!” 


Este de notorietate că pe 
timpul lui Ceauşescu, nu- 
mirea, promovarea şi rămâ- 
nerea într'o funcţie publică 
mai importantă, erau condi- 
ționate de gradul de fideli- 
tate faţă de politica partidu- 
lui şi a conducătorului. Şi 
aceste "calităţi" ale celor în 
cauză erau de natură să 
înlocuiască (prin nesocoti- 
re), lipsa lor de competenţă, 
necunoscuta lor valoare 
individuală ori neînsemna- 
tele realizări profesionale. 

Numai că, spre dezamă- 
girea noastră, cu amărăciu- 
ne constatăm că după Re- 
voluţia din 1989, în prea 
multe domenii de activitate 
"sistemul" a rămas același, 
neschimbat, în măsura în 
care cei "căutaţi" şi "aleşi" 
trebue să fie total aserviţi 
puterii, obedienţi peste 
măsură, dispuşi necontenit 
spre ascultare și neclintită 
supunere. 

Pe de altă parte, aceasta 
mai înseamnă că, omul in- 
tegru, cu personalitate, 
aplecat tot timpul spre 
respectarea legii, neaccep- 
tând ca arbitrariul să înlo- 
cuiască dreptul, devine 
incomod pentru putere, 
chiar indezirabil, piedică 
serioasă în realizarea unor 
interese politice (şi de par- 
tid), toate acestea ducând - 
DELIBERAT - la înlătu- 
rarea acestuia, chiar dacă, în 


acest sens şi scop, s'ar 
invoca motive "absurde". 
Vorbind astfel, ne 
ândim la decizia D-lui 
Petre Ninosu, Ministrul 
Justiţiei care, în calitatea sa, 
l-a destituit pe Dl. Corneliu 
Tureanu, Preşedintele Tri- 
bunalului Municipiului 
Bucureşti (un magistrat de 
certă probitate şi valoare 
profesională şi unul dintre 
prea puţinii judecători în 
drept şi autor al unor lu- 
iii de specialitate). 

Desigur, nu este în inten- 
ţia noastră de a discuta, 
dacă şi în ce măsură, auto- 
rul deciziei de destituire, 
avea sau nu calitatea să ia o 
asemenea măsură. Ori, ceea 
ce interesează, intrigă şi 
provoacă nedumerire, este 
"motivarea?" absurdă, invo- 
cată şi acceptată drept temei 
a acesteia şi anume: ",., ob- 
strucţionarea reformei în 
Justiţie" şi că: "... nu a asi- 
gurat spaţiu pentru Curtea 
de Apel Bucureşti”. p 

Şi aceasta, fără dovezi şi 
fără argumente, Exact ca pe 
vremea tiraniei comuniste. 

In presa din ultima săp- 
tămână, aproape în fiecare 
zi, se puteau citi diferite ar- 
ticole prin care, în unanimi- 
tate, autorii acestora, ori 
Comunicatul Convenţiei 
Democratice, criticau nesă- 
buita măsură a Ministrului 
Dreptăţii (772) 


-Av.Dr.Nicolae RODEAN— 


Dar pentru ca cititorii 
acestui articol să cunoască 
realitatea lucrurilor socotim 
ca fiind de o utilitate d 
bită, să redăm testele 
tarea D-lui C. Tureanu, 
astfel cum este consemnată 
în interviul apărut în ziarul 
"România liberă", din 24 
Iulie a.c. * 


Referindu-se la acuzaţia 
că nu s'a ocupat de obţine- 
rea unui sediu: pentru 
Curtea de Apel Bucureşti, 
acesta răspunde: 

"Regret, dar DI. Ministru 
dovedeşte prin aceasta că 
ignoră cu bună ştiinţă 
prevederile exprese ale 

Continuare în pag.4 


CITIŢI _ 
ÎN ACEST NUMĂR 


articole semnate de următorii 
colaboratori din România 


Aristide LEFA 


Av. Dr. Nicolae RODEAN 


Octavian TUDOR 


Prof. Valeriu NEŞTIAN 
Prof. M. Stere DERDENA 
Gh. lonescu OLBOJAN 


lon TECŞA 


Prof. Traian BĂDULESCU 


D. N. ZAHARIA 

G. N. VIFOREANU 
Dan Emilian ROŞCA 
Petre PASCU 

Prof. Ştefan ARDEN 


Prof. Nicolae CIACHIR 


Nicoleta BUZNER 
Prof. Radu ŞERBAN 


pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 11 
pagina 16 
pagina 17 
pagina 22 
pagina 22 


OOONNDODWD-—== 


PAGINA 2 


"NU NE-AM RĂSCULAT 
DIN 1907" 


Aceasta este declaraţia colectivă a țărănimii române, 
revoltate, care s'a adunat la Bucureşti, în Piaţa Avia- 
torilor, Duminică, 11 Iulie 1993. Au venit țărani din 


circa 25 de judeţe din ţară se protesteze împotriva | 


nedreptăţilor continue, care se fac celor 8 milioane de 
țărani, de către guvernul patronat de foştii comunişti. 

Adunarea a fost organizată de către Consiliul Naţio- 
nal PROPACT, care este Asociaţia proprietarilor de 
pământ şi acţionarilor din agricultură. Ieşirea în stradă 
a țăranilor este semnul unor racile grave de care suferă 
țara azi. Legile pentru refacerea agriculturii naţionale şi 
restituirea pământurilor furate ţăranilor şi în special 
legea 18, au grave deficienţe şi nu sunt corect aplicate, 

Reîmproprietăririle ţărăneşti nu au respectat indica- 
ţia cadastrului şi au fost făcute de către aceeaşi con- 
ducere administrativă, moştenită dela regimul lui 
Nicolae Ceauşescu, pentrucă Iliescu nu a fost interesat 
să refacă agricultura românească, cel puțin la nivelul de 
altădată. O agricultură naţională, bine consolidată, ar 
ajuta la reconstrucţia societății româneşti şi la dezvolta- 
rea viitoare a întregii economii naționale. 

România rămâne fundamental o țară agricolă, datori- 
tă pământului din zonele rurale şi a numărului pre- 
ponderent al categoriei sociale a țăranilor. Civilizaţia 
românească va rămâne pentru multă vreme o civilizaţie 
agricolă. Numai Dumnezeu ştie ce confuzii politice a 
avut Iliescu şi şleahta lui de vagabonzi ideologi, atunci 
când a oprit procesul de refacere a agriculturii din Ro- 
mânia. Acest act al regimului lui Iliescu constituie o 
mare crimă naţională. Este dovada cea mai grăitoare că 
Iliescu nu a fost deloc interesat în refacerea României, 
refuzând să reclădească agricultura naţională. A făcut 
totul pentru a opri procesul ei de dezvoltare. Tot ce a 
făcut Iliescu, cu gangsterii lui politici, a avut rezultate 
negative asupra agriculturii. 

Acum, țărănimea a început să se ridice şi să-şi ceară 
drepturile sale. Este doar un început, dar foarte semni- 
ficativ, căci scoate din apatie o categorie socială care a 
fost amăgită, înşelată de Iliescu. Această ridicare, chiar 
dacă limitată la început, constituie un ferment în plus 
de care are nevoie societatea românească de azi pentru a 
produce o nouă stare de conştiinţă naţională. Această 
conştiinţă va regenera poporul român şi-l va ajuta să-şi 
găsească propria lui cale spre viitor. 

Partidele de opoziţie trebue să ia foarte serios în sea- 
mă această nouă stare şi tendinţă a țărănimii române şi 
să vină cu îndrumări clare, bine închegate în perspec- 
tivele pe care le vor stabili. Țărănimea trebue ajutată, 
trebue sfătuită, iar presiunile asupra guvernului vor 
trebui mărite, până la punctul în care guvenul se va 
vedea pus în situaţia de a nu mai mai rezista la putere, 
decât dacă va şti să ia măsuri pozitive în favoarea agri- 
culturii. lar dacă nu va şti sau nu va accepta să ia aceste 
măsuri, acest guvern va trebui răsturnat, fără menaja- 
mente. 

Prezenţa țărănimii pe o dimensiune naţională de 
revoltă, nu este întâmplătoare, ci este rezultatul 
acţiunilor negative ale guvernelor sucite şi arbitrare ale 
lui Iliescu. Acest moment nu trebue pierdut ci valori- 
ficat la maximum prin acţiuni revoluţionare, radicale. 
Căci România are nevoie de schimbări radicale, nu de 
schimbările formale şi decorative pe care le poate oferi 
demagogia lui Iliescu. 

În fond, adunarea din 11 lulie a indicat în mod clar şi 
ferm nevoia de a se reintra în ordine și legalitate juridi- 
că, nevoia de ieşire din starea de anarhie şi instabilitate, 
deliberat creată de Iliescu şi ai lui. 

Este neapărat necesar să se voteze o lege a cadas- 
jtrului, pentru a se stabili drepturile de proprietate şi a 
se ajunge la o lege a creditului agricol de care este o ur- 
gentă nevoie. Să se lase deoparte promisiunile demago- 
gice, căci țara are acum nevoie de temeiuri serioase, de 
'o reconstrucţie pe toate planurile vieţii sociale. Nişte 
adevăraţi oameni politici nu pot trece indiferenți, pe 
lângă dezideratele țărănimii, fără riscul de a lăsa ţara să 
continue să alunece spre degradare. Să nu se uite lozin- 
ca acestei adunări ţărăneşti: "Nu ne-am răsculat din 
1907”. Este un avertisment naţional cu mari semnificaţii. 


George BĂLĂŞU 


CĂTRE CITITOR 


SPRE CUNOŞTINŢĂ: Ţinem să facem cunoscul că 

SE Cosi ziar nu impărtăşeşie 

întotdeauna ideile şi punctele de vedere ale 
colaboratorilor din articolele semnate. 


Două sunt cauzele pesi- 
mismului acut ce marchea- 
ză societatea românească. 
Aşa numita reformă nu are 
o direcţie. Eu însumi, deşi 
»scriu în sprijinul reformei, 
având repere ferme în 
democraţiile occidentale, 
nu izbutesc să pricep înco- 

ro se îndreaptă economia. 
Poate şi din pricina faptului 
că nici democraţiile occi- 
dentale nu mai au limpezi- 
mea şi fermitatea pe care le 
aveau sau păreau să le aibă 
până prin anii '85. 

A doua cauză este exce- 
sul de temperament în pre- 
sa scrisă, la radio şi la tele- 
viziune şi, în general, în 
orice comentariu al momen- 
tului. S'a ajuns la un cere 
vicios: ziaristul ştie că 
articolul său apare numai 
dacă e suficient de vehe- 
ment ca să fie credibil; de 
aceea, scrie vehement chiar 
şi despre fleacuri. Întâm- 
plări care se anunţă catas- 
trofice sunt uitate dela o zi 
la alta. Cine citeşte ziarele 
zilnic poate să creadă că 
sfârşitul lumii nu e prea 
departe. 


Ce bine poate fi în faptul 
că societatea e condusă de 
politicieni corupți sau lesne 
coruptibili? 

Nici unul afară de acela 
că electoratul, în sfârşit, se 
trezeşte din somn, indivi- 
dul descoperă că are un rol 
în stat. E uşor să minţi şi să 
îndrepţi masa de alegători 
spre cea mai proastă din 
soluţiile posibile. O vorbă 
înţeleaptă spune că poţi 
minţi un om tot timpul, 
poți minţi un timp nişte 
oameni, dar nu poţi minţi 
toți oamenii, tot timpul. 

Cred că cel mai bun 
rezultat al acestor trei ani 
răi din viaţa României e 
prudenţa cu care cetățeanul 
de rând primeşte azi orice 
promisiune, indiferent cine 
o face. O mare neîncredere 
domneşte în țară, dar ea e 
preferabilă entuziasmului 
convulsiv al mulțimilor din 
1990. 

România s'a trezit. Mai 
devreme, e drept, decât lă- 
sau să se vadă evenimen- 
tele bezmetice din primii 
doi ani de exerciţiu demo- 


9 | cratic - mai târziu însă decât 


Presiunea psihică venind] ar fi fost necesar, ca să con- 


din economic şi din amora- 


litatea vieţii politice te face) 


vingă Europa de fondul real 
1 demersului ei antico- 


să nu mai pricepi ce e cu o înunist. 


adevărat bine şi cât de pro- 
fund e răul. 

E bine, spre exemplu, că 
numărul magazinelor parti- 
culare concurează cu acela 
al magazinelor de stat. E 
rău că toată lumea vinde şi 
cumpără, când nimeni nu 
produce. E bine că poţi să 
spui ce gândeşti fără să te 
temi de consecințe. E rău că 
nimeni nu realizează efec- 
tele profunde ale acestui 
fapt. 

Cel mai mare rău e ab- 
senţa oricărei autorităţi. 
Valul de banditism din 


„| România e şi rezultatul 


lipsei de autoritate a 
justiţiei, a poliţiei, a admi- 
nistraţiei de stat. Auto- 
ritatea pe care o deţinea 
miliția era bazată pe încăl- 
carea brutală a legii, pe 
forţă şi arbitrariu. Deve- 
nită poliţie, miliția işi 
vădeşte slăbiciunile: trebu- 
ind să respecte legea, o face 
fără convingere. Şi, în 


definitiv, ce lege să aplice: 


când funcţionarii publici, 
dela toate nivelurile, sunt 
corupți? 


ÎN ATENŢIA CITITORILOR 
DIN ROMANIA 


Vă rugăm să confirmaţi primirea ziarului "Cuvântul 
Românesc” prin expedierea pe adresa redacţiei, a unei 
cărţi poştale ilustrate, specifice regiunii (oraşului) Dvs. 


E totuşi bine, în sensul 
că putea fi mult mai rău. 
Cât timp nu se trage - ca în 
Iugoslavia - e bine. 

Excesul de temperament 
în viaţa publică a avut - 
cum îi place Preşedintelui 
Iliescu să zică - şi un rol 
pozitiv. Trebuia omul să se 
descarce undeva şi cumva. 
De un timp, având a alege 
între o pâine şi un ziar, 
cetăţeanul alege pâinea. 
Tonul adeseori isteric al 
presei de stânga nu-l mai 


„satisface. Interesul pentru 


presă nu s'ă diminuat, ci s'a 
diversificat. "Evenimentul 
zilei” rămâne cotidianul cel 
mai popular, "România 
liberă", ziarul cel mai coe- 
rent în timp şi atitudine, iar 
"Adevărul" cel mai comod, 
ai influent la vârstnici şi 
la cei care se mulțumesc să 
gândească alţii în locul lor. 
Se tipăresc în Capitală sute 
de ziare şi reviste, dar inte- 
resul pentru presă cunoaşte 
nuanţe regionale foarte in- 
teresante. Există cotidiene 
în provincie care dovedesc 
că ţara s'a despărţit: Bucu- 


Vă mulțumim, 


REDACŢIA 


ABONAŢI-VĂ LA ZIARUL. 
CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Abonamentele şi reînnoirea lor, se pot face 

după cum urmează: 

Din Canada şi U.S.A. se pot face 

(Money Order) sau “Cec Personal". 

Din Europa şi alte continente, prin 

"Cec Internaţional" pe adresa ziarului: 

CUVANTUL ROMÂNESC 
P.O.Box 78010 

Westcliffe Postal Outlet 

Hamilton, Ontario, Canada L9C 7N5 


Second Class Mai! Registration Number 4133 
REINNOIŢI-VA ABONAMENTUL 


"Cec Poştal"” 


"Mandat Poştal" sau 


CUVÂNTUL ROMANse 


E > SEPTEMBRIE a ROMAN 
Jorebori alee pari j 
CE E BINE ÎN CE E RAU 


Octavian TUDOR—— 


reştiul are viaţa lui; în rest, 
fiecare oraş cu problemele 
şi soluţiile sale. ş 

E bine că la țară se tră- 
ieşte mai bine, e rău că 
creşterea producţiei alimen- 
tare nu duce, cum ar fi de 
aşteptat, la scăderea preţu- 
rilor pe piaţa liberă. Haosul 
economic a permis naşte- 
rea unor structuri de tip 
mafiot. Preţurile pieţei 
libere sunt mai controlate 
decât cele "de stat”. « 

Țara s'a împărțit în două 
şi astfel: nu mai există o 
clasă de mijloc ci numai o 
pătură cu putere economică 
medie. Categoriile princi- 
pale sunt: o masă imensă, 
sărăcită sau în curs de pau- 
perizare grăbită şi o mână 
de îmbogăţiţi. 

E bine că s'a acumulat 
capital la particulari? Pro- 
babil că da. Chestiunea e că 
acest capital e, în cea mai 
mare parte, fraudat din 
tezaurul public. Nu e un 
capital construit prin mun- 
că. E dobândit prin jaf şi 
speculaţii financiare contro- 
late de "foşti". Iată doar un 
fapt şi nu din cele mai 
teribile: Niculescu Mizil, 
abia ieşit din închisoare, 
apare, într'o anchetă a unui 
săptămânal, împreună cu 
toată familia, ori mai bine 
zis cu tot clanul, în fruntea 
unei reţele de export - 
import de grâu. Oriunde e 
ceva dubios cu banii ţării, 
întâlneşti un nume din no- 
menclatură. 

Cum toate acestea sunt 
de-acum cunoscute chiar şi 
de cel mai înfocat susţină- 
tor al FDSN-ului, era nor- 
mal ca partidul cu majo- 
ritatea în Parlament să-şi 
schimbe numele: PDSR 
seamănă la sunet cu FDSN. 
În multe privințe, în econo- 
mie aşa sunt toate: se 
schimbă denumirea, fondul 
e acelaşi. 


mulțimii." 


In ziarul nostru Nr. 207 din Lulie- 
August a.c., în articolul Începutul anti- 
comunismului Mişcării Legionare, s'a 
strecurat o gravă eroare tipografică prin 
omiterea unui rând. Cerem scuze în 
primul rând autorului, Prof. Hera Steim- 
berg, precum şi cititorilor. 

In pagina a 4-a, al treilea paragraf dela 
finele articolului, textul corect este: 

"Corneliu Zelea Codreanu se caţără pe 
una din scări, smulge steagul roşu şi 
arborează steagul tricolor, în ovațiile 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


* Nu garantăm apariţia arii: 
colelor mai lungi de 4 pagini 
dactilogratiate la 2 rânduri. 
Redacţia nu doreşte să in: 
tervină cenzurând prin forța 
împrejurărilor, 

Supradimensionate. 


*Manuscrisele nepublicate 
nu se înapoiază. 


“Reproducerea articolelor 
este interzisă fără men” 
ționarea sursei. 


Cine se reîntoare 
România odată în an Fi 
că mari schimbări şi Mar. 
mai multe în bine. să 
trăieşte în România Ine 
reuşeşte să înțeleagă 
acest bine general faci 
existența fiecăruia să fe : 
mai grea. Poate că e util si 
ne amintim anecdota cu 24 
simistul, care spuneat€ 
"mai rău de atât nu se „d 
te!" şi cu optimistul căi 
răspunde: "Ba se poate 1 

In discuţiile pe care | 
port cu Românii stabiliți i 
S.U.A şi Canada - în asia 
unei călătorii de documen- 
tare pe care o întreprind . 
sunt întrebat: Cum e în 
țară? Tot ce răspund înca e 
într'o singură frază: Dacă în 
urmă cu un an credeam că 
înţeleg unele lucruri, măr. 
turisesc, că azi nu mai înţe- 
leg nimic. 

Iar cauza cauzelor pare 
inflaţia galopantă care face 
ca tot ce e bine azi să nu 
mai aibă nici o valoare 
mâine. Spun "pare" deoare- 
ce inflaţia nu e niciodată 
cauză, ci consecință. Cauza 
cauzelor e minciuna cu care 
a început reforma. Reforma 
are pentru PDSR (fost 
FDSN, fost FSN, fost PCR, 
fost PMR) un singur prin- 
cipiu: să se schimbe totul 
dar noi să fim în continuare 
la putere. 

E greu de construit o 
societate nouă numai cu 
oameni vechi. De fapt, nue 
; e imposibil. 


ei un timp pe picior mare, e 
bine. 
Pentru omul muncii al 
cărui salariu e de $40-$50 
lunar - la o piaţă liberă cu 
prețuri sfidător de mari - 
cuvântul bine şi-a pierdut 
orice înţeles. 


textele 


Pentru RO TIT atei 
can care schimbă $100 la | 
bursa neagră şi trăieşte cu | 


ob — 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1993 


PAGINA 3 


SINE COMPROMITE NUMELE 
DE "CARITAS"? 


—— Mihaela MOISIN—— 


Între jocul, sau mai bine 
zis "afacerea Caritas" care 
face azi ravagii in România 
şi cunoscuta organizaţie 
catolică de caritate "Caritas 
Catolica” nu este nici o 
legătură. Incepută de un 
oarecare "domn" Stoica, din 
Cluj, care s'a folosit de nu- 
mele acestei organizaţii de 
caritate (compromiţându-l 
astfel) pentru a avea acces 
cât mai mare la populaţie şi 
sprijinită total de primarul 
oraşului, Dl. Funar, a cu- 
prins cu frenezie masele 
atât din sus-numitul oraş, 
cât şi din împrejurimi. În 
Oradea, afacerea a fali- 
mentat repede, dar în Cluj 
înfloreşte zilnic, se umflă 
ca un balon, care este gata 
să plesnească. lar mai nou, 
febra îmbogăţirii prin ne- 
muncă i-a cuprins şi pe 


blemă a României de azi. 


ței româneşti. 


lipsă. 


INTRAREA ROMÂNIEI 
ÎN EUROPA 


Urmare din pag.1 
d 


o democrație autentică. Paşi care nu pot fi făcuţi decât 
prin ieşirea din intoxicația ideologică a mentalităților 
din lunga noapte comunistă şi prin purificarea apelor 
tulburi în care se înnoată. Un capitol care, din 
nefericire, arată foarte şubred pentrucă tot ce se vede, 
la toate nivelurile, reflectă faptul că acele mentalități 
sunt greu de zdruncinat. Tot ce se vede relevă faptul 
că jalnicul epocii comuniste şi practicile ei care sunt 
încă în vigoare în ţară, sunt lucruri incompatibile cu 
democraţia europeană. Şi atunci, cum să (re)intri în 
Europa cu mentalități comuniste şi fărădelegi 
practicate zi de zi?! Aceasta e marea şi dificila pro- 


Noroc că vine ceva în ajutor. Consiliul Europei, în 
“dorinţa lui de a ajuta România, e dispus să mai 
închidă un ochi. Şi cu asta, să aplice concilierea: în loc 
de efectuarea prealabilă a unor precondiţii puse 
guvernului român, el se declară satisfăcut cu a avea 
doar un angajament oficial scris că ele vor fi 
îndeplinite. E vorba esenţial de: 1) schimbarea 
structurii juridice; 2) asigurarea libertăţii presei cu o 
televiziune şi o radiodifuziune necontrolate de 
guvern; 3) asigurarea drepturilor minorităţilor şi 4) 
controlul parlamentar al Serviciului Român de Infor- 
maţii, pe punctul de vedere că de democratizarea 
acestuia depinde democratizarea României. 

Şi aşa, după zeci de rapoarte, referate, vizite de 
raporturi şi după ce şi Opoziția din ţară a pledat cât a 
putut pentru integrarea țării în structurile Europei, a 
sosit timpul să se întâmple ceva. În sesiunea Adună- 
rii Parlamentare a Consiliului Europei, 29 Iunie - 2 
Iulie, raportorii Konig şi lanson, care vizitaseră ţara, 
au pledat pentru admiterea României în Consiliul 
Europei cu drepturi egale, dacă ea se angajează să 
rezolve favorabil cele câteva condiţii esenţiale. 
Răspunsul la acel dacă, a fost citirea unui angajament 
scris, deja la dispoziţie, prin care România îşi asumă 
rezolvarea cererilor ce i se fac. Drept urmare, în final 
votul Adunării a fost pentru admiterea în principiu a 
României în Consiliul Europei cu drepturi egale. 

De ce o admitere numai în principiu? Pentrucă ea 
țrebue să mai treacă şi prin avize favorabile date de 
Comisia politică, Comisia juridică, Comisia pentru 
țările nemembre şi Comitetul de miniştri. Avizul care 
s'a dovedit cel mai greu a fost cel al Comisiei politice, 
dar până la urmă el a fost dat. Prin avizul favorabil şi 
al celorlalte comisii, se poate considera că România 
este deja cu un picior în Consiliul Europei. lar de aici 
înainte, se dă ca cert că la viitoarea Sesiune a Con- 
siliului Europei din 27 Septembrie 1993, România va 
fi admisă în Consiliul Europei cu drepturi depline. 
Bineînţeles dacă între timp nu se va întâmpla în țară 
iarăşi vreo sminteală care să pună interesele celor 
dela putere mai presus de interesele țării. 

ndemnurile privind aplicarea reformelor înspre 
democraţie şi economia de piaţă deţin cheia viitorului 
european al României. Legat de ele, rămâne de văzut 
cum România va trece corabia din apele comuniste în 
apele democratice. Un lucru care implicit ar trebui să 
echivaleze cu o lepădare de identitatea comunistă şi o 
revenire la România părinţilor care au gândit româ- 
neşte, creştineşte şi europeneşte, În chip tragic, o 
esenţă de gând şi de viaţă suspendată de tăvălugul 
| roşu care a făcut din Yalta kilometrul zero al existen- 


Kilometrul cu regim de import, cu un stat fundat 
pe crimă şi cu fotolii de orchestră fixate în mentalități 
care macină în continuare conştiinţa naţională și ţin 
în haotic reformele politice, economice, sociale şi 
juridice de care ţara are mai mult decât imperios 


locuitorii de pe malul 
Begăi. 

Şi chiar aşa; cum să nu 
vrei să te îmbogăţțeşti re- 
pede: depui o sumă de bani 
la organizaţia românească 
cu nume furat, ca numai 
după trei luni, să primeşti 
înapoi de opt ori suma 
depusă, fără măcar a te 
întreba ce provenieneţă au 
banii ce-i primeşti. Şi e 
normal apoi, ca atunci când 
ai transformat repede 5.000 
lei în 40.000 lei, să-ţi re- 
investeşti cei 40.000 lei, ca 
în următoarele trei luni să 
primeşti 320.000 de lei şi tot 
aşa, în numai un an de zile 
să devii multimilionar. 
Cum poate să reziste cineva 
la asemenea tentaţie şi cine 
nu-şi permite o "mică" in- 
vestiţie de 5.000 lei, echi- 
valentul a două kilograme 


Eugen BÂRSAN 


de carne sau al unei mâneci 
de palton? 

Pe aceasta se bazează şi 
iniţiatorii "afacerii Caritas" 
- pe psihologia cetăţeanului 
de rând, care nu are posi- 
bilitatea de a intra în vreo 
afacere, de a avea un venit 
suplimentar prin muncă 
cinstită. 


presa sunt legate de pro- 
venienţa banilor şi de lon- 
gevitatea acestei afaceri: 
Vin cumva aceşti bani din 
tezaurul acumulat de anu- 
miţi "granguri" în timpul 
regimului comunisto-ceau- 
şist şi trebue repuşi în cir- 
culaţie? Sunt bani necin- 
stiţi? Cât va rezista această 
organizaţie? 

La aceste întrebări nu 
poate nimeni să răspundă 
precis, dar cum în România 
există democraţie, libertatea 
totală a gândirii, inclusiv a 
presupunerilor, au apărut o 
grămadă de teorii şi spe- 
culaţii. Dacă însă în spatele 
acestei afaceri nu ar fi fost 
persoane suspuse, care să-i 
facă reclamă şi oarecum s'o 
garanteze, probabil că s'ar 
fi ajuns, într'adevăr, repede 
la faliment. La Cluj, însă, 
Dl. Funar, care este un 
"exemplu" în toate, între- 
ţine vie flacăra "afacerii Ca- 
ritas" prin exemplul perso- 
nal: îşi vinde maşina pro- 
prietate personală, decla- 
rând că va merge "per pedes 
apostolorum", pentru a-şi 
investi banii în "afacerea 
Caritas". Cum poţi să nu-l 
urmezi orbeşte, când vezi 
de ce viaţă înfloritoare se 
bucură primarul tău? 

Ceea ce supără cel mai 
tare însă pe cei care nu cred 
în câştigul "iliscit” (care pe 
vremea ceauşescului ar fi 
fost numit "ilicit"), este 
asocierea de nume al acestei 
afaceri cu "Caritas Cato- 
Lica”, numele celei mai mari 
organizaţii caritabile din 
lume. Deşi afacerea din 
România se numeşte, în 
funcţie de oraşul în care are 
filiale, "Caritas-Cluj", "Ca- 
ritas-laşi” etc., probabil că 
foarte curând se va ajunge 
la un proces pornit de unica 
şi adevărata organizaţie 
"Caritas". 

Cât va dura această joacă 
de-a bursa? Depinde de 
mulţi factori cunoscuţi şi 
necunoscuţi. Dl. Funar i-a 
asigurat, din sursele sale 
sigure, 27 de ani. Alţii îi 
prevăd sfârşitul ca mâine. 

Dacă avem dreptul fie- 
care la opinie, căci toţi 
trăim în libertatea presei şi 
mai ales a vorbirii, eu aş 
crede că în Cluj va su- 
praviețui atâta timp cât Dl. 
Funar este primar, preşe- 
dinte al PUNR, care încă 
există, şef de comiţii şi 
comitete etc, etc. şi în 
acelaşi timp prim investor 
al acestei afaceri. 

Prin căderea D-lui Funar, 
care îşi va retrage brusc 
banii, "afacerea Caritas" se 
va prăbuși ca un castel din 
cărţi de joc, căruia îi tragi o 
singură carte şi... s'a dus, 
Când Dl. Funar va simţi că i 
se clatină pământul sub 
picioare, îşi va lua de opt 
ori cât a depus şi atunci, 
într'adevăr nu se vor mai 
putea face plăţile unui mare 
număr de participanţi, care 
ap va atrage un nume rău 
afacerii, care va face pe 
mulţi să nu mai investească 
şi care va face pe toţi 
investorii să-şi ceară banii 
înapoi, care va duce la 
faliment total... la plânsete 
şi la regrete... 


Întrebările care au excitat.) | 
e 


DOMNUL PREŞEDINTE ÎŞI CÂRPEŞTE 
ORIGINALITATEA 


tigă"... totul se transformă dela "Epoca de 
aur" la "Democraţia originală”. 

Libertatea presei (punctul doi) există şi 
demască zi de zi tot felul de escrocherii şi 
afaceri monstruoase; nenorocirea e că acei 
care trebue să se sesizeze de jaful din 
ţară, de cele mai multe ori sunt chiar cei 
care jefuiesc țara. Te plângi vulpii că 
dispar găinile. Presa nu-i a patra putere, 
ci a cincea roată. Totuşi un semn bun. Da- 
torită ziarelor care au divulgat escrocheria 
cu vapoarele (Afacerea PETROMIN), 
acum s'a hotărât să se renegocieze unele 
clauze ale contractului. 

Punctul trei (minoritățile) este o mă- 

ură preventivă să nu ne trezim ca'n 
Iugoslavia. Dar cu toate eforturile D-lui 
Funar şi ale rabinului Moses Rosen, n'am 
avut al doilea Târgul Mureş şi nu s'a 
produs nici un act de antisemitism. 

La Neptun, unde-şi petreceau Ceauşeş- 
tii vara, şi-au petrecut trei zile, patru 
reprezentanţi ai minorităţilor (trei Unguri 
şi un German), împreună cu Dl. Traian 
Chebeleu, purtătorul de cuvânt al D-lui 
Iliescu. S'a ajuns la o înțelegere care des- 
chide porţile unor viitoare discuţii: 
Ungurii vor putea să aibă 300 de 
profesori, teatre, publicaţii etc; iar în 
orâşele unde minoritățile trec de 30%, 
numele străzilor vor fi denumite în 
ambele limbi. 

Ta întrunirea iniţiată de "Carnegie 
Foundation", discuţiile au avut loc în 
limba engleză, urmând ca amănuntele să 
fie scrise în limba română. 

Succesul, mai mult decât cel aşteptat, 
ne bucură. Nu dorim ca la iniţiativa ) 
"supra-patrioţilor”, România să devină, 
Bosnia nr.2. 


Mai întâi subliniem un fapt îmbucu- 
rător în ultimele luni: nimeni n'a suferit 
de frig; asta nu garantează însă căldură şi 
pentru viitoarele luni de iarnă. 

Istoria se repetă: Ceauşescu a ajuns în 
faţa plutonului de execuţie, ţinându-se cu 
dinţii de viitorul socialist, iar Dl. Iliescu, 
despre care nu știm unde va ajunge, se 
ţine cu dinţii de "Democraţia originală" şi 
nu ia nici o măsură contra lăcustelor to- 
ărăşeşti care pustiesc ţara. Vestea bună e 
că Apusul, după patru decenii, a făcut 
ochi (pisica face după 9 zile, N.R.) şi nu 
s'a mai lăsat dus cu balalaica, aşa că Dl. 
Preşedinte a trebuit să-şi pună cenușă în 
lap şi silit să aprobe o scrisoare adresată 
Consiliului Europei, prin care guvernul 
îşi ia angajamentul că va respecta con-g 
diţiile impuse: 

1. Reforma sistemului juridic; 

2. Libertatea presei, libertatea opiniei, 
acces egal la mass-media pentru toate par- 
tidele politice, şi 

3. Protecţia drepturilor minorităţilor în 
conformitate cu normele C.E. 

Dl. Fiedrig Konig, raportorul pentru 
România la C.E., a menţionat scrisoarea 
într'un interviu acordat postului de radio 
Actualități. 

Observaţi primul punct, "Sistemul 
juridic", unde vechii tovi îşi deţin 
posturile şi n'au reuşit până acum să 
descopere un terorist, un miner criminal, 
nici un cuvânt despre gropile cu cadavre 
din vecinătatea sediilor Securităţii, în 
schimb foştii tovi condamnaţi sunt liberi, 
Nicu Jr. îşi tratează ciroza plimbându-se 
într'un Mitsubishi care ţine loc şi de 
saltea, iar ca dietă, face cură de Scotch, 
care combate chelia. Se deschid scrisorile, 
se ascultă convorbirile telefonice, etc. 
"Nimic nu se pierde, nimic nu se câş- 


Stroe MOLDOVANU 


ut eEREa Pe  08 al[ 98 AR POT OR, 


are do 


PAGINA 4 


Din ce în ce mai multe 
voci "ingrijorate", în ultima 
Vreme, se transformă în 
acuzatori acerbi ai antico- 
munismului intransigent. 
Printr'o retorică demago- 
gică, mai totdeauna, națio- 
nalismul teist e asociat cu 
extremismul. Cu şovinis- 
mul arogant şi agresiv. Ba 
chiar (nu-i nimic nou sub 
soare) cu... fascismul! Con- 
form ridicolului slogan al 
fanatismului roşu: "Cine 
nu-s ca noi, e fascişti!" 

Pentru ca manifestările 
de acest tip să capete gir 
autoritar, foarte recent, 


"ĂSTA, DA, MINISTRU AL JUSTIȚIEI!" 


Urmare din pag.1 
legii. Obligaţia asigurării 
sediilor revenea guvernu- 
lui, consiliilor judeţene şi 
celor locale pentru judecă- 
toriile nou înfiinţate - care, 
cu sprijinul prefecturilor, 
trebuiau să rezolve această 
problemă, inclusiv dotările 
necesare, cel mai târziu 
Până la 1 Iulie. Fireşte că 
obligaţia de a insista pe 
lângă organele menţionate 
revenea Ministrului Justi- 
ției, nicidecum mie. Ca ata- 
re, acuzaţia este absurdă", 
Aşadar, o explicaţie com- 
pletă şi judicioasă care nu 
mai reclamă şi nici nu poate 
suporta vreun comentariu. 
De asemenea, în acelaşi 
interviu, DI. Corneliu Tu- 
reanu subliniază şi alte 
situaţii, provocate ori ali- 
mentate de Dl. Ninosu şi 
care, toate sau fiecare în 
parte, alcătuiesc "atitudini" 
ori "manifestări" ce ar fi 
trebuit să fie străine acestu- 
ia, ele afectând nepermis 
demnitatea şi poziţia sa 
funcţională, ca ministru. 
Astfel, DI. Corneliu Tu- 
reanu precizează că în co- 
municatul dat în noaptea 
aceleiaşi zile, "... apar cu to- 
tul alte învinuiri, care mai 
de care mai fanteziste, o ve- 
ritabilă vărsare de venin”. 


tensiune în rândul judecă- 
torilor, fostul preşedinte 
precizează că, dimpotrivă, 
NU LIPSA, ci exigenţa con-. 
trolului a fost deranjantă, 
acuzându-l pe Dl. Ninosu 
că acesta "... a anulat cu 
nonşalanţă până şi sancţiu- 
nile aplicate unor grefieri, a 
ignorat abaterile grave sem- 
nalate cu privire la anumiţi 
judecători, a făcut abstracţie 
de calificativele obţinute de 
aceştia și i-a recomandat cu 
căldură Consiliului Supe- 


rior al Magistraturii spre 


promovare. 

Iată, prin urmare, o serie 
de abuzuri, de care se fa- 
ce vinovat nu oricine, ci 
CHIAR Ministrul Justiţiei, 
putând fi acuzat că a neso- 
cotit şi a încălcat în mod 
grav principii de drept pe 
care le-a învăţat în anii 
studenţiei sale ori pe care, 
probabil că le-a invocat în 
puţinii săi ani în avocatură 
pentru susţinerea unor 
acţiuni pe care - eventual - 
le promovase. SI 

Și, am spune, o inadmisi- 
bilă "uşurinţă" şi "superfi- 
cialitate” în "motivarea" 
deciziei sale şi care nu o 
poate concura decât pe ace- 
ea a acelor care, în cadrul 
FDSN-ului, l-au propus și |- 
au acceptat ca Ministru al 
Justiţiei. 4 

De altfel, este cunoscută 
împrejurarea că Dl. Petre 


[Semnal verde 


însuşi Preşedintele lon 
Iliescu, "mai catolic decât 
papa", ameninţător şi în 
termeni inchizitoriali, plin 
de infatuare, a somat pe 
procurorul general - în chip 
diversionist, nu'ncape în- 
doială Să întreprindă 
măsuri severe împotriva 
formațiunilor politice şi 
publicaţiilor na 
şoviniste şi ant 
U pentru o 
nouă repriză "fierbinte" a 
istoriei antilegionare şi a 
elirului Bauchist! Signal 
polițienesc), cu perversă 
atisfacţie preluat şi ampli- 


Ninosu se afla pe lista celor 
mai contestate persoane 


desemnate pentru a deveni 
miniştri, 


| —— ETER Me 
EXTREMISM? S'AVEM IERTARE! SPECIFIC NAȚIONA, 


———— Valeriu C. NEŞTIAN—— 


ficat de majoritatea mass- 
mediei, indiferent de colo- 
ratură (ori incoloratură) 
politică; de-aici din Româ- 
nia sau din afara ţării! 
(Halal consens!). 

Faptul impune o sumară 
analiză asupra fenomenului 


jincriminat, spre a se cu- 


noaşte dela faţa locului du- 


ționalist-|Jhul autentic al cruciadei 
isemite". s|pentru Neam şi Credinţă, 


desfăşurată neîntrerupt, pe 
întinderea a 75 de ani, în 
patrie şi în diasporă. 

Prea bine ştiut, naţiona- 
lismul se identifică într'o 
anumită măsură cu tradiţio- 


Ministru, amintindu-şi de 
Gheorghiu Dej, a răspuns 


prin două cuvinte : "ex- 
clus", 


MENTUL 


Dar, "... ajuns ginerică de 
ministru ceauşist (este căsă- 
torit, după divorţ, cu D-na 
Alexandra Mănescu, fiica 
D-lui Corneliu Mănescu, 
fostul Ministru de Externe 
în guvernarea P.C.R.), în 
capul pârâtului Ninosu 
Petre a inceput să trosneas- 
că, evident, ideea de a par- 
veni în vârful piramidei 
Justiţiei româneşti. Şi a par- 
venit de aşa manieră, încât 
astăzi Curtea Supremă de 
Justiţie şi Curtea Constitu- 
țională au fost înjugate la 
căruţa lui Iliescu, ca orga- 
nisme politice total aservite 
puterii”. (Academia Caţa- 
vencu, Nr. 28, 20-26 Iulie 
1993), 

Este semnificativă îm- 
prejurarea de care s'a folosit 
Dl. Ninosu şi atunci când, 
prin şiretlic, a obținut vo- 
tul a doi reprezentanţi ai 
PNŢCD-ului (Avocaţii Răz- 
van Dobrescu şi Emil Po- 
pescu), angajându-se față 
de aceştia că nu va exercita 
presiuni asupra magistra- 
ților care au invalidat 
candidatura D-lui Iliescu. 
Şi chiar mai mult, în sensul 
că se va supune controlului 
parlamentar al PNŢCD-ului 
în cazul în care cei doi îi 
vor da votul. lar DI. Adrian 
Severin, într'un interviu 
acordat postului de radio 
"Europa liberă” a arătat că, 
în finalul stenogramei din 
ziua audierilor la comisie, 
este consemnată reacţia 
verbală aproape violentă a 
D-lui Petre Ninosu în 
momentul în care i s'au 
cerut asigurări. Personal, îi 
învinuiesc pe Răzvan Do- 
brescu și Emil Popescu, 
deoarece, aceştia, cunoscân- 
du-l mai îndeaproape pe 
candidatul la postul de 
ministru (şi încă de "Jus- 
tiție”), erau pe deplin în- 
dreptăţiţi să nu-i acorde 
votul lor. Dar, prea în- 
sxezătorii până la urmă, 
aceștia au fost înșelaţi, iar 
când, ulterior, Dobrescu 
Răzvan i-a cerut acestuia să 
revină asupra măsurii, DL. 


Acceptând poziția de 
"unealtă politică a Puterii", 
DI. Ninosu a pregătit, cu 
minuţiozitate, debarcarea 
D-lui Corneliu Tureanu, 
convocând o şedinţă, ca pe 
vremuri. 

Astfel, la acea şedinţă, pe 
lista vorbitorilor erau tre- 
cuţi tot acei care au fost no- 
taţi "negativ" cu ocazia con- 
trolului ce li s'a făcut, sau 
cum spune Dl. Tureanu, ”... 
circul unei şedinţe de par- 
tid, cu tovarăşi indignaţi şi 
mediocrităţi țâfnoase, dis- 
puse să facă orice pentru 
un oscior. Înţeleg strădania 
de a pregăti temeinic o a- 
tare şedinţă prin cele nouă 
vizite efectuate la instanțele 
bucureştene, cu care ocazie, 
incredibil, mi-a interzis 
categoric să-l însoțesc", 

Câtă meschinărie, câtă 
lipsă de demnitate, umană 
şi mai ales funcţională. Şi 
când te gândeşti că un om 
de bună credință aprecia 
mai mult decât meritoriu 
cele "nouă vizite" efectuate 
la instanţele bucureştene", 
ministrul Justiţiei dovedind 
astfel un deosebit interes 
pentru împărțirea drep- 
tăţii(?) 

lată, prin urmare, un 
plan diabolic de natură să 
ducă la realizarea "scopu- 
lui” şi în acelaşi timp, 
aparent, să nesocotească 
"dedesubtul politic al 
măsurii destituirii. 

Este într'adevăr îndea- 
juns de întrebător, cum a 
putut, chiar Ministrul Jus- 
tiției, să abzică cu atâta 
dezinvoltură la demnitatea 
SA pei onală; trecând cu 
vederea peste ştirbirea atât 
de gravă a autorităţii sale 
morale şi funcţionale? 

Într'o şedinţă cu judecă- 
torii, oare nu se va ruşina 
atunci când, din ochii celor 
prezenţi (sau numai ai uno- 
ra dintre aceştia), îndreptaţi 
spre cel care le vorbeşte, ar 
putea descifra întrebarea: 
"dumneata, care ai putea fi 
învinuit de atâtea încălcări 
ale legii, ai autoritatea mMo- 


işti”, din Israel. mâni făcuţi, 
Erer fet până la un  (de-alde şt a nă 

unct se poate vorbi de Ornea, Eq. Mecâ2imi 
Fonservatorism. Acesta însă _ Ileana - ie 
nu se confundă cu "extre- 7 Firesc este Ca ase Faneeă 
i inescu mismul'-fuhdamentalis= nifestări de e Tene, 
Alecsandri, M. Emi ag mal autohtonismul 1 PIopagandă ;Ompr 
M Kopălaie ca N orga, C2 Cestiusivismult, vintegris- D să genereze 
dea a Motru, S. Mehe-'_mul”, gitodoxis Ea urgarii Oi 
reni pico "Mircea “BEfiţialismul”, "radicalis- pildă, în Virtutea PU, de 
insa Acu amne, mul" şi alte uzate sinonime.  mentar instincţ a Uhui ele | 
Eliade, C- Noica (Doar! Ai PĂSTRA SPECIEI- vane Și apărare, văt0Meu. 
Alan caificatițe/ca cele de CUL NAȚIONAL ȘI CRES- asaltat dee 

ii mas, întâlnit și TIN, adică R NESC, 
sia poăitaaloi ei o Aga nu înseamnă suni! decat 
Donici sau "perciunaţii”  extremism. De aici p ni la 
eat o pia de  şovinism sau antisemi 

enu 


căii 1 
alismul, primind sensu 
dnei fidelități faţă je 
concepţii şi comportare i 
ja împământenite, faţă de 
gândirea şi atitudinea lui V. 


lcaj 

eacps: Cabo: 
Omul Cont 
mul si ha 


E [i informa „DU s oa 
i "rigorişti iţio- eolungăcale! rma pro și e 
Eyschierioria tata Io E aia să ai un crez, o sursă! Ontra 
viziune despre Dumnezeu, Ro 


lume şi viaţă, un mod 
propriu de a fi şi de a te ma- 
nifesta în plan naţional. 
Asta nu presupune că nu raci 
acorzi altor neamuri şi 
naţionalităţi de lângă tine 
şansa afirmării (şi a mân- 
tuirii). Există, natural, o 


rală să ne dai lecţii?" 
Sau, cum se va reflecta 
printre cetăţenii țării, nesă- 


id bn ic anticraa 
nismiuul Creşti. 
buita lui măsură, aceştia, de 


lor dintot Catina umani. 


Ea al al Naţiu. 
.. . cp, atata) | 
bună credinţă fiind, nepu- ordine a e lor, to- ) nii noastre şi ai Credinței 
tând crede, sub nici un mo- torie: să-l — strămoşeşti. În Subtei li 


E ri dă 7 
tiv, că "legea a fost încălcată $ înărăgeşti, altfel zis, pe L. = 
chiar de către Ministrul Rebreanu e: nule decât 
Dreptăţii?" e Şalom Alehem şi să 
epaifie poate Dl. Ni- Eiteşti mai osârdios opera 
nosu nu-şi va pune nici-  Jui Petre Ţuţea sau Ernest 
când o astfel de întrebare, Bernea decât pe a lui M. 
deoarece, personal, pepe, Novicov, |. Vitinez ori Nor- 
că nici pregătirea sa jurii man Manea! E o chestiune 
şi nici ex seriența e până de afinitate spirituală! De 
acum nu-l pot certa cu pun simţ. De criterii valo- 
privire la “absurda” sa . „ice, în ultimă instanță. 
decizie. F Nimănui nu i se poate 
Obiectiv vorbind şi ana- îngădui a te acuza că eşti 
lizând cu responsabilitate Român (după cum, în alte 
măsura destituirii D-lui cazuri, German, Francez, 
Corneliu Tureanu, a Ea Canadian etc.) şi că ţii 
la concluzia că "efecte e.  morţiş la valorile creştine 
acesteia sunt mult mai europene, implicând legile 
relee la aj acea nescrise din sufletul naţi- 
Ea zau Minea nai poată 
Măsura la care ne re- condi : ă îti mă 
ferim este un atentat la in.  LiZAtă, N:B,, dacă ape tmăctuie 
3 AI riseşti, sincer şi decent, 
dependența magistraţilor, ărerile și iunile. Nimă 
deoarece când aceştia nu „ Părerile şi opțiunile. ră 
sunt dispuşi să asculte 2 Re mul Se poate permite 
"şoaptele” puterii (din di- “CP CZ gândurilor (să- 
ferite motive), implicit, natoăge ŞI curate), dreptul 
frica de a-şi pierde postul îi ȘI nfbiihare; libertatea 
va putea sfătui la "compro-  PerSoanei şi de conetiin ţa, 
misuri!!, ceea ce, în fapt, nu dorinţa află, a cu S PAraciA 
este altceva decât "renunța- adevărului-adevărat, Şi, 
rea" la independenţa lor implicit, datoria susţinerii 
judecătorească. naturii criminale a regi- 
Este indiscutabil că a- anului comunist şi a ideolo- 
vem judecători care, după Be! secerei, ciocanului şi a 
Decembrie 1989, au socotit nieletiin nu mai ştiu câte 
că a sosit timpul ca să fie ei colțuri... = 
înşişi, scutiţi de a fi instru- „gDacă cineva, însă, ar voi 
mentele guvernării, mân.  S'0 facă pe "naţionalistul“ 
dri de onoarea de a fi îm- SAU, cu un eufemism mas- 
părțitori de dreptate. cat, pe "patriotul", fiind 
Numai că, aceştia nu se Străin de cele româneşti şi 
vot putea realiza funcţio- - Cteştineşti - cum procedea- 
nal, decât dacă... ză neocomuniştii şi anumiţi 
Şi aceasta este ŞI dorinţa "demo-liberali" aserviţi 
puterii: - o Justiţie subor.  Unor interese (şi cercuri) 
donată. oculte, pentru binecunos- 
In final, ne oprim asupra Cute „Scopuri... obscure, 
confiscând "anticomunis- 


acestui învățământ s'a | 
crat (şi se lucrează) fo i 
subtil pe plan Psihologie și 
sociologic. Dacă ne aduna 
bine aminte, toată istoria 
noastră contemporană era | 
redusă la 0 singură "țemi 
de casă": ura de Clasă și 
"lupta împotriva şovinis- 
mului, a tendințelor obscu- 
rantiste şi a misticismului, 
S'a acordat (şi continuă a se 
acorda) astfel un spaţiu şi 
un rol imens problemelor 
capabile să învrăjbeasci și 
să sărăcească, spiritual și 
material, pe connaţionali, 
în loc de a ne pregăti pentu 
adevăr, dragoste, morală, 
societate liberă, viață auten- 
tic creştină. 

De altminteri, în zbur- 
dalnicele "teze" anti-extre- 
miste, în afara faptului că 
nici măcar în treacăt nu se 
menţionează despre peri: 
colul mortal al extremei 
stângi (marxiste ori cosmo- 
polite) şi se restrânge doar 
la semnificaţia lui peiora- 
tivă termenul de apologe: 
tică - politrucii de scâmab- 
nică obârşie bolşevică n2u 
auzit, pesemne, de în 
țelesul nobil al "apologt: 
ticii creştine” (Mare e si 
dina Ta, Doamne, mart, de 
închiriaz-o spitalului 
psihiatrie!) - se ignoră pf 
meditat şi sensul pozi 

E € e on0 
sintagmei. Anume câ itor și 
rabil, ba chiar pilduitor$ 
salutar, să fii - î32 05 
profesează roman ae 
glie extrem de 
extrem de sincer, ic, 
bun, extrem de Pakă 
extrem de curajos; € 


a ă (j „utea 
unui "fenomen" deloc ne- de credincios. Cine ar P 


glijabil: tot mai mulţi ju- 


men 
mul”, "democraţia", "patrio- fi impotriva unor as să 
=> . E TŢI i i : 
decători solicită trecerea lor  tismul" ş, cl., spre” profitul "extremisme' decit cu 
în avocatură, Şi explicaţia lor personal şi de grup  nii înrăiţi, care 4 Ey 
nu poate fi găsită doar î 


bale şi noroi asuprâ sp 


în  (coterie), atunci normal că e ? i 
tualității noastre: «anii 


de respins. 


Asistăm astăzi, e-ade- Ofensivei antiro” 
gi iri BA Să Vărat, la o veritabilă cam- şi anticreştine să-l caii A 
adevăr, judecători de | panie de declaraţii sforăi- 


indiferent dacă VOL rani, 
diverşi iorguleşti, în prin 
ştefoi, ori zamfit iși niă 
tr'un "arc" mondiali ist € 
unul neo-kominie „nt“ 
cu încrederea Că aj 


ă 0 
zeu s'a născut în 


lți ani de ser- | toare de dev 
dispuşi să-şi 
ofesia, anga- 
0 muncă nouă 
ŞI necunoscută, Acţiune sa 
care n'au încercat-o pe tim- 
muniste, 
afară de 
D sunt şi 
pita 
spre "necunoscut"? a. 
sa incercarea 
t Tminată 
"imposibilitatea sade 
tărârile 
Orsetaţi 
ependenţă, 
ic. 


i „d otament şi 
sensibilitate" faţă de de- 
mocraţie şi europenism. 
Suntem martorii unor ri- 
(dicola confesiuni "anti- 

Xtremiste" ale atâtor "Ro- 


CITIŢI şi RASPANDITI 
"CUVÂNTUL 


lor juridice, 3 
într'o falsă ind ne 


AV. Dr. N.RODEAN 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1993 


PAGINA 5 


Să ținem minte! 


P 


CALIN NIBMIISŞ 


a a AS 

Cluj, 21 Decembrie '89, dimineaţa. Călin Nemeş îşi dezgoleşte pieptul in 
faţa pistoalelor-mitralieră şi strigă "Trageţi!” Peste câteva clipe căpitanul Carp 
Dando va trage şi îl va răni pe Călin. Căpitanul va ajunge maior, iar Călin, la 
8 lulie 1993 se va sinucide din disperare, dezamăgire şi scârbă 


Cu durere şi tot mai mult 
ne-am obişnuit să spunem 
şi să auzim că în România 

- lucrurile merg rău şi din 
rău în mai rău. Formularea 
aceasta, într'o formă sau în 
alta, a devenit atât de comu- 
nă încât aproape că nici nu 
mai reflectăm la adâncurile 
tragice ce le cuprinde şi, 
mai ales, tot mai rar ne gân- 
dim că de fapt lucrurile nu 
ar trebui să fie numai spre 
rău în România. 

Nu ar trebui să fie nu- 
mai rele, deoarece România 
este o ţară destul de mare, 
cu un climat bun şi cu 
resurse suficiente. La rân- 
dul său, poporul românesc 
este numeros, echilibrat 
răspândit pe un teritoriu 
foarte armonios, un popor 
obişnuit să muncească greu 
atunci când truda este cu 
rost şi folos, cu mulți oa- 
meni bine educați şi cu 
foarte mulţi oameni talen- 
taţi. Deci răul în România 
azi nu este datorat unor 
dezastre sau "năvălirilor 
din afară”, ci proastelor în- 
tocmiri obşteşti şi unei con- 
duceri neputincioase şi 
nevrednice. 

Situaţia rea din România 

de azi este mai ales conse- 
cinţa urgiei lungi de peste 
patruzeci de ani, a urgiei 
comuniste, 
In mod diabolic, ca un 
cancer duşmănos, comunis- 
mul a ros şi a căutat să roa- 
dă tot ce era sănătos şi bun 
pe pământul românesc. A 
pustiit holdele, a golit sub- 
solul, a pângărit locuri fru-: 
moase, a secerat sute de mii 
de vieţi omenești şi a căutat 
să surpe şi să otrăvească în- 
săşi raţiunea de a fi a nea- 
mului românesc. Totuși 
planul final al comunismu- 
lui, anihilarea neamului, nu 
a reuşit. Printr'o lucrare mai 
sus de priceperea noastră, 
comunismul în România şi 
în lume a fost surpat şi 
aruncat pe vecie în groapa 
cu gunoi a istoriei. 

Dar înlăturarea răului 
comunist nu a insemnat au- 


55 ii Bia 


O A TREIA CALE 


———Alexandru NEMOIANU—— 


tomata instaurare a bine- 
lui. Dacă vom chibzui cu 
puţină grijă vom vedea că 
acest lucru nici nu ar fi fost 
cu putinţă. 

Pe tot parcursul existen- 
ței noastre, ca popor sau ca 
indivizi, noi suntem con- 
fruntaţi cu obligaţia de a 
alege între bine şi rău. 
Aceasta este deopotrivă 
bucuria dar şi povara con- 
diţiei omeneşti. Chiar în 
cele mai extreme împre- 
jurări şi chiar şi atunci când 
putem crede că nu avem 
nici o cale de a controla ac- 
țiunile noastre, obligaţia şi 
opţiunea de a alege între 
bine şi rău va fi în faţa 
noastră clară şi fără putinţă 
de tăgăduire şi, mai mult, 
pentru acţiunea ce o facem 
vom avea de dat socoteală, 
într'o formă sau în alta, da- 
că nu mai devreme, atunci 
mai târziu. 

Aşa cum spuneam, "răul" 
de azi din România se dato- 
rează unei nevrednice con- 
duceri. O conducere care es- 
te direct şi de netăgăduit 
coborâtoare din cea comu- 
nistă, prin oamenii ce o al- 
cătuiesc şi prin modul în 
care ei gândesc şi acţionea- 
ză. 

Acei oameni, alcătuind 
administraţia lui lon Ilies- 
cu-Bâtă, sunt obişnuiţi şi 
năimiţi ai luatului fără în- 
cuviinţare şi ai statului cu 
nerușinare în fruntea buca- 
telor. Aceşti oameni nu au 
principii şi nu urmăresc 
decât folosul propriu. În 
grup ei alcătuiesc o ceată 
puternică, bine organizată 
şi cu multă experienţă po- 
litică a răului. Acești indi- 
vizi nu își fac iluzii. Ei ştiu 
bine că un comunism "ela- 
sic”, ca în vremea lui Stalin 
ori Ceauşescu, nu va mai 
putea reapare. Dar ei intind 
cât pot timpul ce îl au, ge- 
nerează confuzie şi se 
imbogăţesc. În doar câțiva 
ani, dacă vor fi lăsaţi, ei vor 
apărea ca noua clasă a pro- 
prietarilor şi tot în câţiva 
ani, prin atriţie şi "subtile" 


———Zahu PANĂ 


tul actor al Teatrului Na- 
țional din Cluj, să-şi joace 
ultimul şi cel mai mare rol 
din viaţa sa, în inedita dra- 
mă a tragediei româneşti. 

"Am numai inimă!" Cu- 
vintele au răsunat ca venite 
din lumea de dincolo, a 
celor aleşi. Magnetice pen- 
tru cei de sensibilitatea lui. 
L-au urmat pictorul Ladiu 
şi tânărul său elev Lucian 
Matiş. În faţa lor stăteau 
ostaşii echipați cu arma- 
ment de război, conduși de 
căpitanul Carp Dando, ti- 
pul ne-omului nou cultivat 
şi răsărit în sera ceauşistă. 
A scos pistolul. Soldaţii au 
pus armele la ochi cu dege- 
tele tremurând pe trăgaci. 
Comanda a fost scurtă: 
"Foc!" Şi s'a tras în plin, fără 
avertisment. În Călin, în cei 
care l-au urmat şi în mulţi- 
mea de pe trotuar. În câteva 
clipe piaţa s'a golit de lume, 
rămânând doar cei căzuţi... 
Lucian Matiş zăcea mort, cu 
pieptul dezgolit după ce şi- 
a ridicat cămaşa în faţa 
armelor îndreptate spre el... 
Două gloanţe l-au culcat pe 
asfaltul rece şi pe Călin 
Nemeș, dar n'a murit. Spe- 
riată de curajul său, moar- 
tea a trecut peste el. 

Cluj, 21 Decembrie 1989! 
Totul a durat doar câteva 
minute. La ora 15.40 în pia- 
ţa pustiită şi înroşită de 
sânge, rămăseseră doar tru- 
purile însângerate şi călăii 
înarmați. 

Mâini samarinene l-au 
luat pe Călin de acolo, l-au 
dus la spital şi a fost salvat. 
Când te duci însă la moarte 
pentru un ideal, viaţa nu 
mai are nici un rost dacă 
rămâi în viaţă fără a-ţi fi 
realizat idealul. Faptul că 
Revoluţia a fost furată şi 
deturnată şi el continuând 
să trăiască, a fost considerat 
de Călin Nemeş o "condam- 
nare la viaţă”. 


A ieşit din mulţimea 
strânsă în Piaţa Libertăţii 
din Cluj, a înaintat spre cor- 
donul de armată, s'a oprit la 
mică distanţă de ostaşi, şi-a 
umflat pieptul tânăr, a ridi- 
cat capul şi drept ca un 
stâlp de pară şi-a descheiat 
calm cămaşa în faţa armelor 
îndreptate spre el şi cu cea 
mai bărbătească hotărâre cu 
care se pregătea să primeas- 
că moartea a strigat: "Tra- 
geţi! Eu nu am armă. Am 
numai inimă", 

Parcă îşi oprise mersul şi 
timpul. Ceasurile arătau ora 
15.30, în acea cutremură- 
toare zi de 21 Decembrie 
1989, 

Se înfruntau acolo nu un 
grup de manifestanți şi 
armata comunistă, ci două 
lumi: lumea teroarei, rosto- 
golită ca un apocaliptic tă- 
vălug peste Europa de Ră- 
sărit şi lumea libertăţii, 
ieşită ca florile nesemănate 
pe câmp, din inimile Româ- 
nilor, pârjolite de seceta 
fără sfârşit a invaziei bolşe- 
vice. Intre ele, spaţiul gol 
unde urma să aibă loc dra- 
ma sau apoteoza. În acest 
spaţiu - no man's land - a 

ăşit Călin Nemeş, renumi- 


dezertări, se vor debarasa 
de compania compromi- 
țătoare a unor "idioţi utili” 
ce vor rămâne în P.D.S.R., 
sau ce nume va fi mai a: 
vând la o asemenea vreme 
formaţia politică ce îl 
poartă pe Iliescu-Bâtă. 

Această administraţie 
este deci o pacoste şi ea 
reprezintă principala cauză 
a răului din România de 
azi. Dar nenorocirea este că 
în România Opoziția, sau 
alternativa politică, este nu- 
meroasă, dar foare inefi- 
cientă ca alternativă credi- 
bilă. 

Cele mai multe dintre 
partidele de opoziţie nu au 


experienţă politii i sunt 
încă mult preadicăaie) (e 
Trebue să înţelegem că 
primul pas ce trebue făcut 
este unirea celor ce sunt 
decişi să rupă cu trecutul 
comunist şi cu toate căile 
lui. Comunismul nu poate 
fi nici transformat şi încă 
mai puţin "umanizat". Cei 
care s'au căpătuit ca acti- 
vişti de partid, cu mentali- 
tate şi apucături de activişti 
de partid vor sfârși. 
n România este nevoie 
de un plan de acţiune de 
durată și de o opţiune ce 
trebue să rupă şi cu meto- 
dele comuniste, dar şi cu un 
"politicianism! vetust. 
Aceasta ar trebui să fie o 
a treia cale care va trebui să 
rezulte din revitalizarea și 
reconsiderarea valorilor tra- 
diţionale româneşti şi a spi- 
ritualităţii româneşti. A 
treia cale trebue să se înalțe 
"din adâncuri"... Această 
cale va trebui să reafirme că 
entru a fi mai bine, Româ- 
ia are nevoie de oameni 
ai buni, cu frică de i) 


servciile 
stre sunt 
ibile Și 


noa 


ezeu şi care vor şti că între 
alorile românești funda= 
entale și valorile demo- 
ratice nu este separație, 
căci ele se completează 
deal. 

Calea a treia vine din tre- 
cutul Românilor şi ea este a 
dragostei, a credinţei și a 
îndrăznelii. 


Au trecut de atunci trei 
ani, şapte luni şi şapte zile 
şi "condamnarea la viaţă" a 
lui Călin Nemeș a ajuns la 
scadenţă. Pe 8 Iulie 1993, s'a 
sinucis un revoluţionar aşa 
cum s'a sinucis și Dumitru 
Vlaic, eroul Revoluţiei din 
Timişoara, în Decembrie 
1991, în semn de protest că 
Revoluţia a fost în zadar. 

Cine să le înţelagă însă 
măreţia gestului? Bădărănia 
lui Iliescu, miniştrii co- 
rupţi, Opoziția derutată şi 
ahtiată după putere, sau 
alegătorii care s'au învăţat 
cu jugul de gât şi acum şi-l 
ajustează singuri? Numai 
Domnul Emil Cioran poate 
să-şi bea de-acum liniştit 
cafeaua, că în sfârşit, Româ- 
nii au început să se sinu- 
cidă... 

Moartea lui Călin Nemeş 
a răscolit pe toți cei care au 
pus sufletul şi inima la 
Revoluţia Tineretului din 
Decembrie. În "Tribuna 
Ardealului" din Cluj, fizici- 
ana Dana Jalobeanu scria: 
"Acuz poporul român de 
moartea lui Călin Nemeş”, 
iar Asociaţia "21 Decembrie 
1989", sub titlul "O sinu- 
cidere ca un blestem", acuză 
deopotrivă de moartea lui 
Călin Nemeş: societatea în 
care trăim, pe Preşedintele 
Iliescu, pe cei care au men- 
ținut în funcţie criminalii 
dovediţi din Decembrie 
1989, guvernul ţării pentru 
incompetenţă şi obedienţă 
faţă de Cotroceni şi cheamă 
pe toţi Românii să se tre- 
zească acum, în ceasul al 12- 
lea. "Câţi trebue'să mai 
murim?" se întreabă Asoci- 
aţia. "După ce vom muri 
toţi, ne veţi crede?" 

Călin Nemeş nu mai este 
printre noi, dar cuvintele 
lui ard ca un foc incandes- 
cent: "Circulaţi cetăţeni ai 
României, continuaţți-vă 
goana disperată pentru su- 


THE 
EUROPEAN 
CONNECTION 


LEGĂTURA DVS. PERMANENTĂ CU ROMÂNIA 


TORONTO - BUCUREŞTI $ 750 
MONTREAL - BUCUREŞTI $ 750 
VANCOUVER - BUCUREŞTI 
CALGARY - BUCUREŞTI  $ 1300 


TEC SPECIAL - Toronto - Viena $ 599 


TORONTO-FRANKEFURT  $ 499 

TORONTO-LONDRA  $ 390 
TORONTO-AMSTERDAM  $ 490 
TORONTO-LOS ANGELES $ 350 
TORONTO-NEW YORK 


NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 
* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN ROMÂNIA 
* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 
DIFERITE OCAZII 

* PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


$ 1300 


BUCUREŞTI 


* CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI (PUTEŢI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC... 
* TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREȘTI ȘI 
ORAŞ DIN PROVINCIE 


VACANŢE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., M4C 1H8 
TEL: (416) 463-600 « FAX: (416) 463-7990 
KITCHENER - TEL: (519) 743-2638; MONTREAL - (514) 769-692 


$ 199 


pravieţuire, nu vă opriţi, 
circulaţi... nepăsători aşa 
cum aţi făcut-o şi în 21 De- 
cembrie 1989, când un grup 
de pletoşi vă implora să 
veniţi alături de ei pe al- 
tarul istoriei... Cumpără- 
tori sau vânzători de valută, 
aveţi grijă să nu vă cadă 
vreun e olar din mână. S'ar 
putea imbiba cu sângele 
care nu va dispare niciodată 
de pe trotuar... Circulaţi. 
Totuşi, gândiţi-vă că într'o 
bună zi se va încheia şi via- 
ţa voastră supusă stomacu- 
lui... că într'o zi, în care 
soarele va răsări la fel ca 
astăzi, veţi muri. Şi dum- 
neavoastră şi eu. Mai devre- 
me sau mai târziu. Şi ceva 
îmi spune că imediat după 
acest eveniment al vieţii 
noastre care este moartea, îi 
vom reîntâlni pe ei, pe mag- 
nificii copii şi adolescenţi 
ai lui Decembrie '89. Şi, 
poate, ne vor întreba ce am 
făcut după moartea lor? 
Ştiu că eu am ce să le răs- 
pund. Dar dumneata tre- 
cătorule?" 

Călin Nemeş a trăit cum 
a scris. În haina lui s'a găsit 
un săculeţ de pământ de pe 
mormântul lui Lucian Ma- 
tiş, căzut alături de el la 
Revoluţie. 

"Eu am ce să le răspund. 
Dar dumneata trecătorule?" 
Călin Nemeş, artistul şi ero- 
ul ne reaminteşte de mesa- 
jul predecesorului său întru 
nemurire: 

"Trăind în cercul vostru strâmt 

Norocul vă petrece, 

Ci eu în lumea mea mă simt 

Nemuritor şi rece." 

Primeşte-l pământ al țării 
în trupul tău, alături de cei 
care te-au apărat cu sângele 
lor, iar Neamul, ridică-i 
troițe la răspântii de dru- 
muri pentrucă din sânul lui 
continuă să crească eroi, 
peste toate vitregiile tim- 
purilor. 


PACH, 
ALCĂ ETE 
DE Dvs. 
251b=$59, 33 
peste 2513 
$2.99Kg. 
* Livrare la 
domiciliu în 
Bucureşti şi 


ORICARE 


Ni i eaariile po 


Nu ştiu cât sunt alte nații 
preocupate de apropierea 
sfârşitului lumii, dar mă 
cutremur de prea marea 
grijă a presei româneşti din 
țară pe această temă. 

, De un an şi mai bine 
"Evenimentul Zilei" titrează 
pe prima pagină - din când 
în când şi acum mai des - 
Ştiri de genul: lui X din 
comuna Y i s'a arătat în 
somn Sfântul Ilie, care i-a 
spus că omenirea va mai 


dura până în anul 1996, 
Septembrie 12; vaca lui 
badea Vasile din comuna N 
a scos sunete ca glas ome- 
nesc, spunându-i stăpâ- 
nului ei că lumea aceasta va 
dispărea în curând, după 
care vaca a început să nu 
mai dea lapte ca înainte; 
prezicătoarea N din Oltenia 
- vorbind cu spiritele unor 
iluştri dispăruţi - anunţă 
Sfârşitul lumii pentru anul 
1999; extratereştrii vor 


EPTEMBRIE 1993 


E 
APOCALIPSA DUPĂ ION CRISTOIU 


— Gh. Ionescu OLBOJAN—— 


invada planeta noastră în 
1996 - după cum afirmă un 
cititor în stele din satul F; 
Strugurii dela Mânăstirea V 
au formă de cruce - semn că 
în curând se va săvârşi 
această lume; o tulpină de 
floarea soarelui din comun 

M are pe ea 53 de inflores- 
cenţe, care stau deschise şi 
noaptea - semn rău pentru 
omenire şi satul respectiv; 
iureşul de greve care a 
cuprins România este semn 


Cum se va reface România Mare? 


——M.Stere DERDENA—— 


Revoluţia tinerească din 
Decembrie 1989 a avut 
menirea nu numai de a 
înlătura definitiv comu- 
nismul din viaţa poporului 
român, dar şi de a descătușa 
tumultuoasele energii naţi- 
onale întru afirmarea lor 
plenară. Aşa se face că de 
atunci încoace tot mai mulți 
Români rostesc şi scriu cu 
convingere fascinantă ire- 
zistibila sintagmă "Româ- 
nia Mare”. 

Este de-a dreptul fantas- 
tic de îmbucurător şi de 
tonifiant să constaţi că până 
şi copiii neştiutori tresar 
înfioraţi când aud sau când 
rostesc cele două vocabule 
pline de vrajă pentru tot 
Românul ce simte româneş- 
te. Politicienii, cel puţin, nu 
scapă nici un prilej în care 
pot să ne reamintească 
faptul arhicunoscut că Ro- 
mânia interbelică era mai 
întinsă decât cea de astăzi şi 
că avem datoria sacrosanctă ! 
de a o reclădi cât mai repe- 
de. Unul dintre partidel 
parlamentare se şi intitu- 
lează, de altfel, "România 
Mare" ascunzându-şi deru- 
tant sorgintea comunistă şi 
internaţionalistă. 

Chiar oameni politici 
mai serioşi şi demni de 
crezare ca domnii Mircea 
Druc şi Emil Constantines- 
cu se lasă ispitiți de sedu- 
cătorul concept statal româ- 
nesc, având în vedere grani- 
ţele noastre istorice, ireşti 
şi recunoscute pe plan in- 
ternațional între anii 1918 şi 
1940. Însuşi Regele Mihai a 
declarat în câteva rânduri că 
nu concepe un alt fel de 
Românie decât cea care a 
fiinţat între cele două 
războaie mondiale. : 

Nu încape îndoială că 
România Mare constituie 
un deziderat pe care l-ar re- 
vendica orice Român inte- 


4 


gru. Şi aceasta în toată vre- 
mea, nu doar în campanii 
electorale, întrucât este vor- 
ba de un drept naţional 
fundamental şi indiscutabil 
din punctul nostru de vede- 
re. 

Însă întrebarea care ine- 
vitabil se pune este aceasta: 
oare toţi cei ce au pe buze 
denumirea mirifică a pa- 
triei reîntregite în 1918 - mă 
refer în primul rând la 
oameni politici - ştiu cu 
adevărat că noţiunea "Ro- 
mânia Mare" include şi 
istorica provincie Cadrila- 
ter, alcătuită din judeţele 
Durostor şi Caliacra? lar 


de defavorabilă nouă, nici 
n'ar fi fost cu putinţă în 
Iunie 1940, datorită scurtu- 
lui răgaz ultimativ acordat 
de tartorul din Kremlin. 
Din nenorocire însă pier- 
derea Cadrilaterului s'a 
produs pe baza liberului 
consimţământ al guvernan- 
ților carlişti. Şi ceea ce agra- 
vează şi mai mult această 
mutilare a integrităţii Do- 
brogei noastre ancestrale a 
fost schimbul aberant de 
populații, efectuat de sta- 
tele român şi bulgar, în vara 
lui 1940. 

Acum trebue să chib- 
uim cât mai temeinic cum 


dacă au în minte acest “ar putea fi recuperate aceste 


adevăr esenţial, se gândesc 
cumva la recuperarea şi a 
acestui teritoriu românesc, 


ouă judeţe (de care nici 
Antonescu nu cutezase să 
se atingă când începu admi- 


ce se află de 53 de ani in rabilul nostru război sfânt 


„stăpânirea Bulgariei? Căci 
nu putem vorbi, nu-i corect 
să se vorbească despre 
România Mare fără redo- 
bândirea celor două judeţe 
ale Dobrogei de Sud- 
Caliacra şi Durostor - care 
au fost cedate Bulgariei tot 
în 1940, la scurt timp după 
cotropirea de către hoardele 
bolşevice a Basarabiei, a 
Nordului Bucovinei și a 
Herţei. 

Cât privește dreptul nos- 
tru la redobândirea terito- 
riilor basarabene și muşa- 
tine din Răsărit, stăpânite 
încă de Ruși şi de Ucrai- 
neni, acesta nu poate fi con- 
testat de nimeni, cel puţin 
din două motive. În primul 
rând, pentrucă toate aceste 
părţi din trupul României 
sfârtecate (la care s'a adău- 
gat şi Insula Şerpilor) ne-au 
fost luate exclusiv cu japca. 
Iar în al doilea rând, deoa- 
rece nu s'a procedat la 
schimbul atât de dăunător 
de populaţii. De altfel, o 
asemenea operaţie extrem 


e eliberare a Basarabiei, a 
Herţei şi a Bucovinei de 
Nord şi de pedepsire a 
diavolului bolşevic, prin 
urmărirea lui în adâncul 
tenebrelor bârlogului său 
spurcat). 

Îmi permit să opinez că 
singura soluţie realistă ce 
trebue abordată cu răbdare 
şi cu tact în lungul, anevo- 
iosul dar şi sublimul efort 
de reîntregire a țării noastre 
sfinte este rostirea continuă 
şi peste tot în lume a adevă- 
rului istoric, conform căruia 
România a fost constrânsă 
de U.R.5.5., Germania și 
Italia să facă, în Vara anului 
1940, toate concesiile teri- 
toriale pe care le-a făcut 
faţă de U.R.S.S,, Ungaria şi 
Bulgaria. 

Un lucru să fie limpede 
pentru toţi Românii cinstiţi 
şi patrioţi: anume că sintag- 

a atât de scumpă şi de 
ascinantă "România Mare" 
îşi va pierde sensul dacă nu 
va cuprinde şi provincia 
Cadrilater. 


al apropierii Apocalipsei; 
Guvernul Văcăroiu este 
semn al sfârşitul lumii etc. 
După părerea noastră, 
campania dusă de "Eveni- 
mentul Zilei” pe seama 
apropiatei Apocalipse, îşi 
are următoarele motivații: 
[0 Cristoiu - redac- 
torul şef al publicaţiei - se 
trage dintr'un sat de Ro- 
mâni moldoveni (Vinti- 
leasca, Judeţul Vrancea), 
oameni cu frica lui Dum- 
nezeu în sân, cum se spune 
în popor. Pe fondul edu- 
caţiei religioase primite 
dela părinți, Ion Cristoiu a 
rămas tributar acelor temeri 
ale megieşilor săi, anume 
frica de neprevăzut, frica de 
stihiile naturii (să nu uităm 
că zona Vrancei este centrul 
cutremurelor celor mari din 
România), frica de dogmele 
ortodoxiei româneşti, frica 
de oprobriul comunităţii 


etc; 

o) mercantilismul patro- 
nilor dela societatea "EX- 
PRES" - editoarea ziarului: 
dorinţa de a scoate bani din 
lansarea unor ştiri cât mai 
senzaţionale. Nu intere- 
sează efectul social al unor 
asemenea zvonuri, ci numai 
creşterea numărului de citi- 
tori al ziarului. Atât; 

starea de derută a 
ROmânului de astăzi: nu 
ştie pe cine să mai dea vina 
pentru nereuşitele sale în 
viaţa de zi cu zi, marcată de 
creşterea exorbitantă a pre- 
țurilor, creşterea crimina- 
lităţii - în special în rândul 
tineretului, penuria locu- 
rilor de muncă cu salarii 
asigurate lună de lună, 
propaganda insistentă e- 
xercitată de cultele şi sec- 
tele religioase recunoscute 
de legea română, politica 
guvernanţilor de menajare 
a unor categorii de mun- 
citori în detrimentul altor 
categorii, corupţia la toate 
nivelurile administraţiei de 
stat, calamităţile naturale 
din ultimii 3 ani etc; 

Ce efecte imediate a avut 
această campanie nesăbuită 
a Apocalipsei? 

In primul rând, a produs 
panică în majoritatea cate- 
goriilor sociale. Cea mai 
nefastă, a fost cea produsă 
în rândul tineretului. Mulţi 
şcolari din segmentul de 
instrucţie gimnazială au 
refuzat să mai meargă la 
şcoală, motivându-şi de- 
mersul prin aceea că "dacă 
tot vine sfârşitul lumii, ce 
rost mai are să învăţăm!" 
Foarte mulţi părinţi s'au 
plâns în acest sens de o- 
draslele lor, atât în "Eveni- 
mentul Zilei" cât şi în alte 
cotidiene sau periodice, 

O altă consecinţă: mulţi 
oameni de rând, credincioşi 
sau nu în lisus Cristos, au 
inceput să vadă în orice 
anomalie a naturii, în orice 
eşec al lor într'un demers 
sau altul, un semn al apro- 
pierii actului final al ome- 
nirii. Nu vor să ştie că meri 
care au înflorit de două ori 
într'un an S'au mai văzut şi 
inainte, dar fără să se fi în- 
tâmplat ceva distrugător 
pentru omenire, după ace- 
ea. Şi, exemplele, pot con- 
tinua. 

Alt efect. Cum "Eveni- 
mentul Zilei" este port- 
drapelul presei române, 
celelalte publicaţii sunt 
apucate de mimetism, vor 
cu tot dinadinsul să țină pa- 
sul cu mai-marele publi- 
cisticii din țară, tentaţia 
tuturor fiind aceea de a 
surclasa, cândva, "Eveni- 
mentul Zilei". Printre cei 
intraţi în competiție se 


CUVÂNTUL Roy 


ră "Ti iber", "România |: 
numără "Tineretul Liber", România Libergn 


"Cuvântul", "Infractorul”, Iulie 1993 dres) din 
"România Liberă” şi o scoate dracii hi, Car 
multitudine de ziare din  meni. Domnia-sa ati oa. 
zovincie, cz posesia unui ka Mtrat în 
Un alt efect: apariţia argint, pe care pacii Ă 


escrocilor care să profite de 
situaţie. Vom prezenta câ- 
teva mostre de asemenea 


lare: 
Gregorian Bivolaru. 
Pretins yoghin cu veleităţi 
în "vindecarea unor boli 
incurabile", G.B. se crede şi 
profet, sens în care el pre- 
dică Apocalipsa unor dis- 
cipoli şi discipole care stau 
goi-goluţi în faţa sa, pre- 
gătiţi pentru împerecherile 
tantrice de după emanarea 
profeţiilor Bivolarului. 
Susţine că a ferit România, 


piept şi cu care . POârtă | 
. - execuă la 
"trei pase mag dculind 
scoate dracii din 9 cer, 
posedat de aseme TiCare 
curate spirite, pe cane. 
acestei indele| 
câştigă existența, ci L, îşi 
scoată toţi fa. Cân 0 să 
mâni, se va stabi In Ro, 
babil, într'o altă pi Pra 
Est, pentru a-şi cozii) 
opera de binefacere Inua 
ceşti ani în care "omeniu i 
fost lăsată pradă qiltăă 
lului”; avo- 
c) Vorbitoarele G 


prin puterile sale para- ritele morţilor. Pe fală 
normale, de mai multe cu- campaniei de Prevesti aj 
tremure şi că încearcă, în sfârşitului lumi: „Uea 


mii, m 
escroace pretind! caute 


dialoga cu Spiritele 9) 
dispăruţi, spirite care [el 
avertizat că sfârşitul est 
aproape, după unele ţi 
Septembrie 1996, după alte. 
le în '99, tot spre toamnă, 
Marea majoritate a acestor 
"prezicătoare“ sunț masate 
în regiunile cele mai să 
ale României: Oltenia şi 
Moldova. Prin mica lor es- 
crocherie nu vor altceva 
decât să-şi câştige mai ":sor 
existenţa în sânul ur.ei co- 
lectivităţi din ce în ce maj 
saraca. 

Asupra flagelului acestui 
fenomen, destul de grav, 
vom reveni într'un demers 
viitor, printr'un interviu cu 
o înaltă faţă bisericească 
din ţară. 


prezent, să salveze Terra de 
impactul acesteia cu un 
meteorit, în anul 2000, după 
profeția G.B.-ului. Pentru a 
părea un ins serios în faţa 
discipolilor, flutură în aer o 
adeverinţă falsă de yoghin 
şi un atestat dela o comisie 
inexistentă din Ministerul 
Sănătăţii. Din investigaţiile 
făcute de unii confraţi zia- 
rişti rezultă că Bivolaru este 
un fost deţinut de drept 
comun, amic cu Gelu Voi- 
can-Voiculescu, şi atins de 
o maladie psihică care îl 
ace să se creadă super-om 
şi mare profet. Graţie le- 
găturilor oculte cu Gelu 
Voican-Voiculescu, nu a 
fost cazat încă la balamuc. 
b) Nicolae Ionescu din 
Bucureşti. Prezentat de 


m] 


LA RĂSCRUCEA 
ISTORIEI 


Am crescut năpraznic cât un munte, 
Din pământ, din cremene, din piatră. 
Urlă haita viscolelor crunte 

Şi din toate părţile mă latră. 


La răscrucea crâncenei istorii, 
Mâinile mi-am încleştat pe armă; 
Dor de libertate nu de glorii, 
Sună'n mine clopot de alarmă. 


Că s'a năpustit din fundul zării, 
Ca o molimă, ca o osândă, 
Peste trupul schilodit al țării, 
Fiara, fiara roşie flămândă. 


A venit cu crivățul sălbatic, 
Din Siberii vaste şi geroase, 
În priviri cu sânge şi jăratic 
Din arşiţa stepelor râioase. 


Şi cum pustieşte totu'n cale, 
Nu e slovă, nu e grai, nu-i carte 
Să cuprindă, vai, atâta jale 

Şi atât prăpăd, atâta moarte! 


Peste țara stoarsă de speranţe, 
Dau năvalnic chiote haiduce; 
Geme veacul ciuruit de gloanțe, 
Scheaună şi beznele năuce. 


Arde!n mine sângele ca rugul 

Şi m'avânt bolid în vijelie. 

Ori sfărâm în mii de țăndări jugul, 
Ori îmi las ciolanele în glie! 


lonel ZEANĂ 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1993 


i 


PAGINA 7 


ROM.-ânia 


se vrea 


Vest anime 
VESELIE LOCALĂ 


Traian BĂDULESCU 


țara ROM.-ilor? 


"Cuvântul Românesc" a 
publicat câteva articole prin 
care s'au tras semnale de 
alarmă privind țiganizarea 
în ritm Pa 
Ulririul, "Cancerul neamu- 
ui românesc" de Dl. Anton 

âmpeanu, tratează despre 
primejdia proliferării Ți- 
ganilor până la su Ocarea 
etnici romăne. Articolul, 
deşi de-mică întindere, este 
cuprinzător, ne pune în 
gardă asupra a ceea ce toţi 
realizăm, dar nu dăm im- 
portanţa cuvenită fenome- 
nului prin care Ţiganii 
țintesc clar transformarea 
teri i României într'o 
patrie proprie. Şi deoarece, 
deocamdată, Ţiganii nu se 
înhamă la munci produc- 
tive decât în rare cazuri, vor 
continua să convieţuiască 
cu Românii, tot mai puţini 
numericeşte, atâta vreme 
cât aceştia pot fi jecmăniţi 
de produsul muncii lor. 


= spaDare nu-nei 


au câte 7-8 copi imp.c 
ce ari locuitori, Români 
sau de alte etnii, în die, 
numai 2-3 şi imii 
4 ani, prin natalitatea Ţiga- 
nilor sia atins procentul de 
80% spor de populaţie? 
Intr'adevăr, titlul de 
"Cancer al neamului româ- 
nesc" nu este o figură de 
stil, ci o tragică realitate. 
Întocmai acestei cumplite 


boli care se infiltrează în 
organismul sănătos insi- 


dios, nu realizăm primejdia 
decât la aparţtă rictastaze- 
îi au esta 


gi arile şi 
micile oraşe, preponderent 
în Sudul țării Şi oriunde se 
pSate-trăt Fără muncă, din 
hoţie, bişniţă, trafic, cerşe- 
torie, înşelăciune, speculă 
(au monopolul comerţului 
stradal sau în pieţe). 
Țiganii de astăzi nu mai 
sunt romanticii hoinari de 
altădată. Ei au organizaţii 
bine structurate, partid 
politic, sedii, presă şi în- 
vârtesc afaceri de mare an- 
vergură, cu ramificații ten- 
taculare, în ţară şi peste 
hotare, și mai ales se bucură 
|: sprijinul puterii. De fapt 


s'a format o burghezie care 
trăiește în vile sau aparta- 
A mente luxoase, au maşini 
de ultimul tip din Occident, 
unde de altfel călătoresc 
frecvent. Dacă un Țigan 


comite o infrăcțiune său 

Spre printe voldari 
tate acerbă, face că orice 
reprimată de Liota celor! alți, 


care se strâng câ din pă- 


mânt. Culmea este că cei 
prăpădiţi, schilozi, simulaţi 
sau nu, sunt lăsaţi la mila 
Românilor. N'am văzut ca 
vreunul din grăsanii pri- 
copsiţi să întindă un ban 
sau o bucată de pâine celor 
de aceeaşi obârşie. Cât 
despre aşezăminte, institu- 
ţii de într'ajutorare finanţa- 


lon TECŞA 


tă de parveniţii lor, nici 

orbă. Cioabă, "regele" lor 
sau lulian "împăratul" Ţi- 
ganilor, culmea neruşinării, 
încoronați într'o ţară care 
prin constituţie este re- 
publică, cu slujbă biseri- 
cească şi fastul de rigoare 
de un popă ortodox, desi- 
gur gras plătit, in_mo- 


nopalul_importului 'de 
cereale. Vă închipuiți că, 
dacă ţinem seamă de 


"dijma" primită cu ocazia 
"repatrierii" Țiganilor din 


Germania, care a dat oricât 
numai să scape de ei, avem 


imaginea unor miliardari, 
"nu “în lei, ci în valută forte. 


e: vorbit de 40.000, cifră 


mult sub cea adevărată, mai 
ales că odată cu aceştia s'au 
"importat" şi Ţigani de 
aiurea. N'am auzit să fi 
construit din aceşti bani, nu 
pentru Români, ci pentru 
propria lor etnie, un bloc de 
locuinţe, un azil de bătrâni 
sau măcar o maternitate! Şi 
pentrucă veni vorba de 
etnie, constituie oare Ţi- 


ganii Teaimente-o-etnie?-E 


cel fnijlociu, adică tot ceea 


e; prin caracter şi compor- 
tament devenise u- 
ortat acelor ţinuturi. Aşa- 
isa Tor cultură şi limbă nu 
sunt altceva decât un amal- 
gam de tropisme împrumu- 
tate din peregrinări, altoite 
pe cea indiană şi pakista- 
neză. 

Ei, Ţiganii, nu pot nici 
măcar revendica statutul de 
minoritate, în înţelesul 
unanim acceptat. Care țară 
din lume le recunoaşte 


cpăreiăz Maghiarii Boer 
sunt acreditaţi de Ungaria, 
Bulgarii de Bulgaria, țări 
vecine, până şi Tătarii sau 
Armenii îşi au o țară de 
baştină. Dar Ţiganii? 

- Desigur, de creşterea 
îngrijorătoare a Țiganilor, 

ntem noi înşine vinovaţi, 


tu spiritul nostru de tole- 


ranţă şi "mioritism", nociv. 
Problema "Țiganilor", 
dacă se vrea rezolvată fără 
conflicte grave, sângeroase, 
genocide, în nici un caz nu 
poate fi aceea preconizată 
de cei lipsiţi de simţul 
realităţii. Expulzarea lor, 
cum a reieşit in articolul 
citaț-în India sau Pakistan, 
deja hiperpopulate, este o 
utopie. Dă tot am ajuns 
aici, vrem, hu vrem,-va 
trebui să acceptăm rezol- 
varea ei într'un singur sens: 
as rea.. Dar nu oricum, 
sine die, ci în mod foarte 
bine chibzuit şi în cola- 


borare cu ruiți 
conştienţi că asimi 


şi 
Țiganilor în etnia română 4 


i 
sunt produsul deject al 
rientului îndepărtat sau 


da loc de mâncare, 


În primul rând, deci, 
iganii, dacă doresc cu 
adevărat să convieţuiască 
paşnic cu Românii şi cu 
celelalte naţionalităţi din 
țara noastră, să-şi folosească 
organizaţiile democratice 
(nu şi partidul "Romi"-lor, 
cu tendinţă clară de auto- 
nomie politică şi etnică), 
îndrumându-şi confrații 
spre munca productivă la 
nivelul tehnicii moderne, în 
deosebi spre agricultură, 
unde avem mare deficit de 
rațe de muncă, spre mese- 
ii, unde uşile le-au fost 
dintotdeauna larg deschise, 
fără excluderea din univer- 
sităţi a elementelor dotate. 
De asemenea, pentru a se 
reprima din faşe năravurile 
ancestrale, specifice, hoţia, 
viclenia, bişniţăria, agresi- 
vitatea şi multe altele, sub 
îndrumarea organelor de 
justiţie şi controlul acesto- 
ra, să-şi formeze o "miliţie" 

“Dpropăie pentru pr venirea 
şi sancționărea faptelor 
a e. Po ân 
nu mai poate hrăni 4 mili- 
oane de paraziți. 


N'am auzit în parlamen- 
tul sau în academia ţării, 
unde avem atâţia istorici, 
un singur protest împotriva 
furtului rădăcinei-etimon 
ROM dela ROMA, leagănul 
neamului românesc. Cu ce 

. .. i ara pa și 
drept dar, Ţiganii, venetici 


e pământul nostru mile- 
nar, udat de sângele popo- 
ratat romăn și care în cele 
două războaie au dezertat 
în masă, au devenit, tam- 
nesăm ROMI? Nu ne este 


ligipede unde bat imp de unde bat impos- 
torii de sorj inte? 
Cana. peste o generaţie, 
două, şi Ţiganii vor deveni 
din naţiune conlocuitoare, 
înlocuitoare, va veni vreun 
mpărţitor de dreptate, din 
Est sau Vest, cum a făcut-o 
D-na Catherine Lalumiere, 
secretară generală a Consi- 
liului Europei în Basarabia 
şi, parafrazând-o, va susţi- 
ne, puţin păsător de trecu- 
tul nostru istoric; ROM- 
ânia este o țară multina- 
țională, în care sălăşluiesc 
pe lângă ROMI, majoritari, 
şi un neam care-şi zic Ro- 
mâni, la un loc cu alte etnii. 
Ce-ar fi pentru a preîn- 
tâmpina un asemenea etno- 
cid, să luăm foarte în serios 
îndemnul lui Mureşanu, 
care ne-a poruncit: "DEŞ- 
TEAPTĂ-TE ROMÂNE"? 


Până se mai poate. Altfel 
vom trăi și vorbi țigăneşte 
(Deja he rar real n loc 
de „ASIoE” spunem “aminte 
în loc de bun, “haleală" în 

ă Voievodul 
ner Bă- 


Țiganilor 


cele, On dIȚIOnaTa obiectiv, ron) al lui Straus, "Voievo- 
în primul rând în interesul „ dul Romilor”, iar Orăzete 


lor. De altfel numai Vera 


20% din Ţigani şi-au decla- 
rat la recensământ obârșia, 
ceea ce înseamnă că se de- 
solidarizează de conducerea 
lor şovină. 


ROM-an ŞI ROM-anaţi, și 
chiar ROM-ănia se va pre- 
tinde că dintotdeauna le-au 
aparţinut, deoarece au fost 
hrăniţi, puradei fiind, de 
lupoaica dela ROM-a! 


În spital astăzi viaţa e ca 
într'o fabrică sau în oricare 
loc de muncă unde este de 
lucru: veselă. O veselie lo- 
cală a Românului care încă 
nu este la ananghie. Cine 
are de lucru înseamnă că 
primeşte salariu şi - mai 
fiind materie primă şi 
materiale - te mai poţi cârpi 
făcându-i unuia un făraş, 
altuia un cuţit, ori scoțând 
fire, dacă-i filatură sau 
țesătorie, ori biscuiţi, cio- 
colată, carne, hârtie, medi- 
camente, pe care le poţi face 
bani să-ți mai rotunjeşti 
câştigul. Şi asta cu ştirea 
maistrului, a şefului de 
atelier până la director, 
care, tăcând, au şi ei partea 
lor. Şi de aici şi din altele 
mai grase, cum este activi- 
tatea în paralel cu a firmei 
proprii, ce - "întâmplător" - 
are acelaşi profil, sau o 
parte a profilului (cea mai 
benefică) a întreprinderii 
pe care o conduce. 

Într'un spital, "maşină- 
ria" aceasta a veseliei locale 
este mai sigură şi fără nici 
un fel de risc (însuşi actua- 
lul ministru al sănătăţii a 
"legalizat" şperțul, scuzând 
personalul medical că "are 
salarii mici”). Pentru o ope- 
raţie, plicul cuprinde dela 
10.000 lei în sus. Pentru o 
internare nu se poate fără 
5.000 de lei. Anestezista are 
mia de fiecare caz, infir- 
mierile primesc sutele în 
buzunărelul halatului alb 


pentru o cămaşă sau pija- 
ma, pentru un alt cearceaf. 
Dela 500 de lei în plus pri- 
mesc la buzunarul hălă- 
țelului asistentele care fac 
injecții şi pansează, către 
mie urcă "dreptul" asis- 
tentei şefă, iar sutele sunt 
pentru îngrijitoare, fie 
pentru o clismă, pentru o 
ploscă, pentru un ajutor la 
deplasare. Personalul unui 
spital este într'o mişcare 
veselă, cu strigăte şi mici 
chemări pe holurile lungi 
ale secţiilor. Doctorii strigă 
sora-şefă la câte un caz ce 
trebue avut în vedere pen- 
trucă a fost "mai atent" 
decât altul care a avut plicul 
mai subțire sau dela care, 
culmea!, a lipsit plicul. 
"Dana! sună ca la un stentor 
vocea sorei-şefă. Vezi la 
salonul 17 - Doamna lones- 
cu!" Dana, măruntă, grasă, 
bucălaie, fată dela ţară, dă 
fuga fiindcă doamna asta 
"are dare de mână", i-a 
strecurat şi ei în buzunarul 
halatului câteva sutişoare. 
"Acuşica, şefa"... "Stela, 
strigă doctorul de serviciu 
sora-şefă. Vino cu "trăsu- 
rica" în salonul 5. E de 
schimbat pansamentul D- 
lui Slătinaru"“. "Imediat, 
dom' doctor, de cum ter- 
min la Doamna Ionescu 
dela 17". Ştie că Domnul 
Slătinaru a fost mare di- 
rector într'un minister, şi, 
deşi are neoplasm, el trebue 
"încurajat" până'n ultima 


clipă, deoarece pensia mare 
îi permite, iar rezervele de 
pe când era în funcţiune 
dinainte de 1989 sunt încă 
substanţiale. Dacă n'ar fi 
bolnav, era unul din marii 
particulari, căci l-a prins cu 
capital. "Lasă-i dracu, că au, 
zice sora-şefă către celelalte 
asistente mai în vârstă ce o 
secondează în schimburile 
de după-amiază şi de noap- 
te. Nu fiţi fraiere, primiţi!”. 

Dacă e o durere în vese- 
lia aceasta locală este aceea 
că unii socotesc pe fiecare 
bolnav o sursă de venit 
indiscutabil şi nediferen- 
ţiat. "Durerea" nu vine dela 
pacient ci dela cadrul me- 
dical care dela unii nu 
primesc nimic pentrucă 
aceştia n'au de unde să dea. 
E ca şi când ai face la 
fabrică piese pe gratis care 
nu se plătesc separat, în 
acord, ci la grămadă, în 
salariul fix, lângă care nu se 
mai adaugă nimic, cum 
păţesc cei care lucrează la 
întreţinere, adică la mecani- 
cul-şef ce se duce la repa- 
rarea unei maşini şi dela 
care nu primeşte nimic dela 
strungarul sau frezorul care 
o "exploatează". 

Şi asta în timp ce unii se 
întreabă cum arată "corup- 
ţia generalizată”, pe care 
alţii o socotesc o maladie 
socială greu de eradicat, 
precum e cancerul sau 
SIDA. 


IE INCI 27 ae Ip PETE IE AN E SE PUG E d a PE ai 
CE S'A ÎNTÂMPLAT ÎN ŢARĂ 
DUPĂ FUGA LUI PACEPA? 


Gh. IONESCU 
OLBOJAN 


Fuga generalului Pacepa 
a insemnat pentru Securita- 
tea lui Ceauşescu un 
cutremur distrugător: liniile 
de spionaj extern au fost 
schimbate, spionii români 
rechemaţi în ţară, Direcţia 
de Informaţii Externe res- 
tructurată, conducătorii 
schimbaţi. 

Amănunte despre toate 
acestea, precum şi divul- 
garea celor mai importante 
activităţi externe ale Se- 
curităţii: acţiunile Dunărea, 
Brânduşa, celebrele cazuri 
Goma, Cană, Horodincă şi 
multe altele, le veţi afla 
citind, cu sufletul la gură, 
"raidurile necruțătoare” ale 
lui Gheorghe lonescu Ol- 
bojan. 


PUTEŢI PROCURA CARTEA 


Îi 


SCRIIND PE ADRESA ZIARULUI "CUVÂNTUL ROMÂNESC" 
P.O.BOX 78010, WESTCLIFFE POSTAL OUTLET, 
HAMILTON, ONTARIO, CANADA 
LBC 7N5 
] Trimiteţi cecul pe numele ziarului "Cuvântul Românesc" 
CANADA: $10.00 plus 1. 

CARTEA COSTĂ: $10.00, plus expediţia U.S.A:  $10.00 ia Ca 

EUROPA: $10.00 plus 2.40 


4 


media cerc sa apa 


| 
| 
| 
A 
| 
i 
i 
| 


i 


mere la 


iama ci 


pearirre 


PAGINA 8 


Din suferinţele deţinuţilor politici 


_ 


(IN SURGHIUN CU VASILE VOICULESCU 


Ghe. GORONESCU ——— 


Să fi fost pe la începutul 
lunii Decembrie 1959, când 
uşa grea şi masivă a celulei 
fu dată în lături şi înăuntru 
îşi făcură apariția doi de- 
ţinuţi de drept comun, 
purtând pe targă o firavă 
făptură de om, care aducea, 
prin liniile ascuţite ale 
pomeţilor, mai degrabă a 
sfânt decupat din icoanele 
neasemuite ale pictorilor 
bizantini. Era aşa de slab, 
că puteai să vezi prin el şi-l 
urmăream cum încerca să-şi 
strângă zeghea pe el, cu ră- 
măşița unui efort parcă 
nepământean. Era frig, tare 
frig în celulă şi răceala se 
simţea şi prin țurţurii de 
gheaţă care atârnau ca nişte 
ciorchini pe sub obloanele 
țintuite ale fiecărei celule. 
Părintele Apostu se făcuse 
şi mai mic lângă mine şi 
abia reuşi să silabisească: 
"Este poetul Vasile Voicu- 
lescu, să-i facem repede rost 
de un pat, dacă se poate, 
mai ferit de fluxul curen- 
ților, că e prăpădit de bol- 
nav." I-am oferit patul meu 
şi eu m'am cocoţat pe al 
treilea pat suprapus, unde- 


- Doamrnu 


47 


Acum, spre sfârşit. 


va pe lângă fereastră, de 
unde puteam supraveghea 
atât celularul Aiudului cât 
şi spitalul orientat undeva 
către dreapta. Îmi făcusem 
prin obloanele cu care erau 
căptuşite ferestrele, un mic 
orificiu, prin care urmă- 
ream cu răbdarea unui 
ascet, toate mişcările care se 
făceau în cadrul peniten- 
ciarului. Imi părea rău, că 
"zarca! îmi scăpa din obiec- 
tiv datorită poziţiei ei. Era 
cea mai veche secţie a Aiu- 
dului, zidită pe timpul 
Impărătesei Maria Tereza. 
Acolo, în condiţii deosebit 
de severe ştiam că supravie- 
țuiesc o parte din marii căr- 
turari ai acestui neam mar- 
tirizat. Acolo îşi prelungeau 
agonia cu îndărătnicie, 
Nichifor Crainic, Radu De- 
metrescu Gyr, Petre Pan- 
drea, Petre Ţuţea, Nicolae 
Porsena, Constantin Gane, 
precum şi atâţia alţi mânui- 
tori ai condeiului, pe care îi 
cunoşteam sau aveam să-i 
cunosc mai mult sau mai 
puțin. 

In urma masivelor ares- 
tări din 1958, aflasem încă 


stelei! 


ama 


s'a. 


.. 


Coboară, Doaninel.» 
ecuvântarea 


nânia "DOINEI.. 


SEPTEMBRIE 1993 


dela Jilava că şi Vasile 
Voiculescu avea să plăteas- 
că amarnic tribut cumsecă- 
deniei lui, precum şi refu- 
zului de a face sluji în faţa 
potentaţilor zilei. Fusese 
condamnat la 5 ani închi- 
soare corecțională pentru 
"delict împotriva ordinii 
sociale". Zadarnic avocatul 
său prezentase la proces, ca 
probă materială, o carte 
apărută în U.R.S.S. cu cei 
mai reprezentativi poeţi 
români din secolul XX, un- 
de Vasile Voiculescu ocu- 
pa un loc binemeritat în ie- 
rarhia culturii româneşti, că 
înalta instituţie judecăto- 
rească nu a ţinut cont de ea. 

După un stagiu de câteva 
luni la Jilava, a fost trimis 
la Aiud, unde avea să con- 
tracteze o tuberculoză pul- 


monară şi să fie internat în: 


spitalul penitenciarului. 
Dar internarea în spital nu 
a durat decât 3-4 săptămâni, 
fiind evacuat apoi la secţia 
infirmerie unde am avut 
marele noroc să-l cunosc 
personal. 


Adaptarea lui la nevoile 


Din Canada 

pânâin EUROPA, 
“României noastre 

“unde's profanate... 
sfintele. 

osemintele, 
"Dela Nistru, pân! la Tisa! 
“Tot Românul plânsu-ni- 


PPE D007 IP 00 0 0 a DI 0-9 OLD PĂ 


- Doamne!» j 

- Rogu-mă, Țieu. 
Pentru prea nefericita. 
iconară, Românie!!! 


o. ne aesr 


AL Petre SILISTREANU 


camerei, n'aş putea susține 
că s'a făcut uşor. Încă dela 
uşă se simţea nevoia de aer 
şi cei care stăteau în jurul 
tinetei, pur şi simplu se 
sufocau. Paturile suprapuse 
şi înțesate de bolnavi, de 
toate culorile politice, dă- 
deau un aspect babilonian 
şi pe deasupra ne mai chi- 
nuia şi frigul. Este ciudat că 
Vasile Voiculescu nu sa 
plâns niciodată de acest 
flagel, deşi, ultimele rămă- 
şițe de muşchi se încordau 
distrofici sub zeghe. Un sa- 
maritean, înfruntând pe- 
ricolul de a fi prins, îi îm- 
pletise un pulover din te 
miri ce, şi i-l oferise să-şi 
mai dezmorțească oasele 
înţepenite de frig. Era cel 
mai frumos dar pe care îl 
putea face cineva şi o clipă 
am avut impresia că ochii 
lui Voiculescu se umezi- 
seră. Cu timpul, poetul şi-a 
mai revenit, căpătând chiar 
o tentă de roşeaţă în obraji, 
în ciuda celor 50 de grame 
de pâine pe zi, și a 250 de 
grame de turtoi rânced. 
Seara, ne roteam în jurul 
său, improvizând adevărate 
şezători, unde marele maes- 
tru al condeiului îşi depăna 
amintirile cu iscusinţa unui 
şlefuitor de diamante. 


Aşa mi-a fost dat să cu- 
nosc în lectura autorului, pe 
Zahei Orbul, Capul de Zim- 
bru, Ultimul Berevoi, Chef 
la mânăstire, Luparul, Re- 
volta dobitoacelor, Sakun- 
tala, Lostriţa, precum şi alte 
povestiri, care ar fi pus la 
grea încercare pe cel mai 
exigent critic literar şi nu 
sunt sigur, dacă nu ne-ar fi 
invidiat. Am avut marea 
bucurie, prin Decembrie 
1991, fiind invitat la Confe- 
rința Naţională a Scriito- 
rilor Medici, să aflu că şi 
Perna de pus a beneficiat 
de mult râvnita lumină a 
tiparului în recentul volum 
"Toiagul Minunilor“, apă- 
rut sub atenta îngrijire a D- 
lui Radu Voiculescu, fiul 
marelui şi inegalabilului 
scriitor. Plăcerea mi-a fost 
dublată şi de prezenţa plă- 
cută a altui vlăstar al 
familiei: D-na Gabriela 
Defur Voiculescu, o adevă- 
rată sursă de informaţii 
voiculesciene. 


În câte o seară parcă, a- 
dunaţi ca la gura unei sobe 
improvizate, marele poet îşi 
aducea aminte cu duioşenie 
de Pârscov, de familia lui, 
ordonându-şi cu evlavie a- 
mintirile în sipetele lor. Îşi 
iubea foarte mult copiii! 
Cred că şi astăzi mai rețin 
câteva versuri din poezia 
"Ionică", deşi dela despăr- 
țirea noastră au trecut peste 
trei decenii. 


Într'o seară, am avut o 
uşoară lipotimie. Cum după 
închidere nu se mai putea 
apela la medicul oficial al 
penitenciarului, asistența 
mi-a acordat-o poetul medic 
Vasile Voiculescu, cu mij- 
loacele pe care le avea la 
îndemână, Avea o ureche 
formidabilă, El mi-a des- 
coperit devierea uşoară a 
cordului către dreapta, 
precum şi procesele evo- 
lutive de natură T.B.C. 
însămânţate sub formă de 
noduli la nivelul celor două 
vârfuri pulmonare. "Trebue 
să te păzeşti, tinere", îmi 
spuse el după o îndelungă 
tăcere, "şi evită eforturile, 
cu nodulii nu e de glumit. 
Mai lasă plimbările prin 
cameră şi stai la pat. E 
singura posibilitate de a 
supravieţui. Nici eu nu stau 


CUVÂNTUL ROMÂNEge 


O i a ae I SSERTEMBEIE AVS E a RE Q 
>= 


mai bine pulmonar, dar 
stau cuminte la patul meu' 
Avea un fel de a te dojeni, 
încât nu te puteai supăra 
niciodată pe el. 

Într'o zi deosebit de fri- 
guroasă, cineva îi furase 
obielele. Gestul ne-a indig- 
nat pe toţi, pentrucă nu 
exista unul să nu sufere de 
frig. La o percheziţie făcută 
asupra fiecărui deținut, au 
fost descoperite la un fost 
plutonier major de jan- 
darmi, Andrei, care se pare 
că mai practicase aceste 
ruşinoase obiceiuri. Poetul 
însă i le-a lăsat: "Poate că el 
are mai multă nevoie de 
ele", a căutat el să îndul- 
cească situaţia. "Nu-l lipsiţi 
de acest primar instinct de 
conservare" şi niciodată nu 
s'a mai atins de ele cu toate 
că şi picioarele lui erau în- 
vineţite de frig. Acesta era 
omul de suflet şi marele 
cărturar Vasile Voiculescu. 


Într'o bună zi, am fost 
anunţaţi de către caraliul de 
serviciu că vom face baie. 
Era mare eveniment acest 
lucru şi mulţi se întrebau: 
nu cumva a fost înlocuit 
comandantul închisorii, 
colonelul Creciun? Dar nu! 
Acest miracol nu ne-a fost 
dat să-l trăim. Era un ordin 
şi-atât! Dezbrăcarea s'a 
făcut în mai puţin de un 
minut. Ca la armată. De 
altfel, ce-aveam pe noi? Câ- 
teva zdrențe vărgate ce se 
puteau numi cu multă în- 
găduință manta, veston şi 
pantalon. Am intrat câte 
trei la un duş aranjaţi oare- 
cum după prietenii. Vasile 
Voiculescu, învățătorul 
Victor Stoica şi eu. Dumne- 
zeule! Ce bine era sub apa 
caldă! De câte veacuri nu 
mai făcusem baie! De câte 
veacuri nu mai simţisem o 
coajă de săpun alunecând 
peste oasele ieşite în relief? 
Poetul zburda ca un copil. 
Ai fi zis că s'a născut a doua 
oară. Îl chinuia de mult o 
eczemă apărută în barbă şi 
nu ştia cum să mai scape de 
ea. L-am ajutat să se să- 
punească bine, obsedaţi de 
ideea că cine ştie dacă vom 
mai putea apuca să mai 
facem alta. Dar ce, a fost 
alta? Din duşuri a început 
să curgă apă rece ca gheaţa. 
Rămăsesem cu săpunul în 
parte pe noi, căci jeturile 
tăiau ca un brici. Am în- 
ceput să ne îmbrăcăm în- 
tr'un ritm îndrăcit. Din 
camera alăturată se auzeau 
râsetele deşănţate ale celor 
care ne antrenau inconşti- 
ent în jocul de-a viaţa şi 
moartea, Poetul rămăsese 
cu săpunul pe ochi şi con- 
tactul cu apa prea rece, 
aproape îi tăiase respiraţia. 
De-atunci, n'am mai reuşit 
să-l convingem să mai facă 
o altă baie. În urma acestui 
incident se alesese cu o 


agravare a căilor res î- 
ratorii. Făcea temperatură 
mare, devenise extrem de 
tăcut şi îi dispăruse complet 
pofta de mâncare, Nici 
chiar cele 50 de grame de 
pâine, raţia zilnică pentru a 
ne prelungi agonia, nu-l 
mai interesau. Neras de 
două-trei săptămâni, cu 
pomeţii obrajilor ascuţiţi, 
înţepând lumina, părea un 
sfânt de rit bizantin, În 
starea aceasta l-a găsit doc- 
torița Maria Balea, medicul 
oficial al închisorii, într'una 
din rarele ei vizite medicale 
prin secţie. Era totuşi o 
femeie cu suflet bun care 
de multe ori făcea şi lucruri 
minunate ceea ce îi depășea 
calitatea de securist. Cu o 
sfiiciune parcă vinovată, 
constatând şi temperatura 
mare a poetului, a întrebat: 
"Domnule doctor, ce doriţi 
să vă prescriu?” "Un ou, 
doamnă, un ou", răsună 
glasul stins al şlefuitorului 
de metafore, care nu pusese 
în gură nimic de trei zile. 
"Nu pot, domnule doctor, 
nu pot. Dacă aş face acest 
lucru ar însemna ca a doua 
zi să fiu alături de Dum- 
neavoastră". În spatele doc- 
toriţei se găsea locotenen- 
tul colonel Ivan, ofițerul 
politic al închisorii. Insis- 
tenţele deveneau de prisos 
Într'una din zile, parcă sim- 
țind marea despărţire ce Se 
apropia, m'a rugat să-l In- 
tăresc nasturii dela zeghea 
care abia se mai ţinea pe € 
şi să-i spălo pereche de 
ciorapi de bumbac, cu Are 
cine ştie ce samaritean !. 
înzestrase. I-am spălat CO 
rapii şi i-am cusut nasu 
ascuns în dosul unui Ra 
pentrucă deținerea unui Ș. 
se pedepsea cu şapte zile 
carceră. 


să popu' 
ularului 


am aflat că Vasile 160 
lescu nimerise în CE. cu. 
un huţul de prin părțile se, 
cevei, meschin şi ) a 
care în schimbul (nea e d 
tins serviciu de curătei ina 
celulă, îi mânca ȘI Sa 
fărâmitură de păiie Dei 
câteva luni, nu se a cula 
nimic despre poet. Caupă 
zvonul că plecase cu gi 
într'o direcţie necunoi 
dar doctorul Baza i din 
ținut şi el, mi-a s0p i 
sursă sigură, câ a erisii 
izolat în vederea el! ei, 
În anul 1964, anul incă 
zeniei mele de <€: fi cu 
tuşate, c'o traistă N a 
o sănătate precară, "relui 
nit să dau de un! a be 
meu prieten, dar ai celor” 
cuse in “lumea ! ID ugesc 
lăsându-mă să dai Ei 
singur tainele în 
prinse de cuvânt: 


F 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1993 


PAGINA 9 


ZÂMBETE GLOBALE 
ŞI SAVANTOMANIE 


Fără să fii numaidecât 
expert în patologia ciumei 
roşii, este lesne să remarci 
că mulţi dintre activiştii 
glisaţi îndeajuns de sus au 
fost atinşi de un virus mai 
rebel decât cel al gripei ca- 
labreze, virus care - până i 
se va afla un nume - îl pu- 
tem numi savantomanie. 


Devotându-se cu trup şi su- 
flet (mintea nu era nicio- 
dată invocată!) partidului, 
nomenclaturistul se pome- 
nea într'o bună zi că nici 
iarba nu-i mai place şi nici 
somnul nu-i mai vine. 
Consultând nu se ştie ce 
taumaturg dela Elias, nă- 
păstuitul afla că nu mai are 
scăpare decât dacă-şi lipeşte 
de frunte o etichetă de scri- 
itor, profesor universitar, 
doctor, om de ştiinţă sau 
(când era sus de tot) acade- 
mician de renume planetar. 


Probând şi pe această 
cale că ce-ai fumat în tine- 
reţe visezi pân! la bătrâneţe, 
un secretar de vază al ce- 
ceului (care a fost încercat 
de necruţătorul virus încă 
pe când juca arşice cu cel ce 
nu se credea răspunzător 
decât în faţa M.A.N.), ajuns 
acum cabinetul unu al insti- 
tuției prezidenţiale, desco- 
peră că nu-i mai prieşte în 
palatul dela Cotroceni dacă 
nu oferă lumii o imagine de 
savant. Drept pentru care, 
între două mineriade, a 
burduşit între două coperţi 
de lux câteva sute de pagini 
cu ceea ce, îşi închipuie 
domnia-sa, ar reprezenta 
"studii şi eseuri”, adică, de 
bună seamă, rodul unei 
gândiri ştiinţifice cu infle- 
xiuni filosofice. Pentru cine 
se rezumă să admire luciul 
coperţii şi dimensiunile 
volumului, impresia va fi 
fiind că străjerul liniştii 
noastre este, vorba poetu- 
lui, dat în paşte. În realitate 
însă, prin această apariţie 
editorială autorul împrăştie 
orice iluzie ce ne-am mai 
păstrat-o în legătură cu 


resursele intelectuale ale 
celui în mâna căruia am în- 
credinţat soarta ţării. Este 
genul de scriere pe care nu- 
1 poţi parcurge până la ca- 
păt decât dacă ţii să o pro- 
pui pentru un premiu al 
ierarhiei răsturnate. 


Intrigă, mai întâi, faptul 
că autorului îi este cu totul 
străină raţiunea scrisului şi 
a publicării. Scrii şi publici 
o carte când ai de spus ceva 
ce nu a mai spus nimeni 
(sau, cel puţin, îţi faci iluzia 
aceasta). Ce face însă auto- 
rul sulemenitei "Probleme 
globale, creativitate"? Ia, cu 
stânga, interminabile pasa- 
je din cărţile unor autori 
străini (cărţi pe care "Era 
socialistă" le socotea actuale 
acum vreo douăzeci de ani), 
iar cu dreapta înlătură col- 
bul de pe "cuvântările de 
excepţională valoare teore- 
tică şi practică", alege para- 
grafele care reprezintă "po- 
ziţia vigilentă" şi le opune 
atitudinii "ideologilor bur- 
ghezi”. Nimic, dar absolut 
nimic nu găseşti în acest 
volum care să nu fie ori în 
cărţile onest citate, ori în 
fiecare din cele vreo treizeci 
de cărămizi roşii ale lui 
Ceauşescu (tăinuite însă, 
acestea din urmă). 

Ingreţoşează, pur şi sim- 
plu, frecvenţa ticurilor lui 
Ceauşescu, cu atât mai mult 
cu cât multe din ele ţin” 
acum de o istorie moartă. 
Astfel, despre "cursa nestă- 
vilită a înarmărilor" se 
repetă aceleaşi slogane la 
paginile 244, 232, 103, 48, 44, 
43, 14 etc. Despre "nedreap- 
ta împărţire a lumii în bo- 
gaţi şi săraci” (cu recuzita 
de rigoare: rata dobânzilor 
ca instrument de exploata- 
re, colonialism economic, 
încăpăţânarea marilor pu- 
teri de a nu ajuta ţările 
sărace etc.) citim la pagina 
231, dar şi la 251, 233, 223, 
172, 156, 128, 113, 63, 48, 33, 
17, 16 şi 14. Acestea, ca şi 
toate celelalte "probleme 


D. N. ZAHARIA 


globale" ale lumii contem- 
porane, autorul le vede re- 
zolvate prin "trecere la soci- 
alism!", idee nici măcar sub- 
til încifrată, căci ori se vor- 
beşte de-a dreptul despre 
necesitatea unei "ordini 
umanist-socialiste" la scara 
întregii lumi (pag. 27 - idee 
subliniată în text de autor!), 
ori se recurge la eufemis- 
mul "instaurarea noilor 
relaţii de producţie" (care, 
ni se atrage atenţia, nu tre- 
bue "reduse simplist la 
noile forme de proprietate” 
şi "răsturnarea burgheziei 
dela putere" - pag. 172), 
lozincă pe care o întâlnim 
la tot pasul (pag. 173, 113, 
63, 54 etc.) 


Dacă obsesiva reluare a 
inepţiei privind "cerința 
obiectivă a necesităţii res- 
tructurării relaţiilor social- 
politice" în ţările în care 
organizarea social-politică 
ar fi rămas mult în urma 
"nivelului dezvoltării forţe- 
lor de producţie” (pag.113) 
se poate înţelege prin în- 
țţepenirea iremediabilă a 
autorului în dogmatica 
marxistă, un alt gen de 
repetiţii pune în evidenţă 
absenţa unei aptitudini ele- 
mentare a "scriitorului de 
cărţi", anume capacitatea de 
a avea o imagine globală 
asupra cărţii comise. Este 
vorba de reluarea nu doar 
obositoare a procentelor 

A a A 
privind consumul de ener- 
gie şi bunuri în lume (pag. 
26, 54, 62, 63, 247 etc.), dar şi 
„.. comică; într'adevăr, la 
pag. 26 problemele globale 
nu pot fi soluționate "decât 
la nivel global-planetar”, 
pentru ca la pag. 250 să se 
impună necesitatea unor căi 
şi forme diferite... 


Deşi globalist nevoie 
mare, autorul se trezeşte 
câteodată scriind întocmai 
ca pe vremea când era prim- 
secretar la utc: "adoptarea 
unor tehnologii de import 
şi a unor soiuri de plante 
impuse de firme străine duc 


la sărăcirea fondului gene- 
tic indigen, la suprasoli- 
citarea şi sărăcirea fondului 
genetic indigen, la supraso- 
licitarea şi sărăcirea solu- 
rilor..." (pag. 240). 

Asemenea aberaţii, care 
l-ar scandaliza şi pe înain- 
taşul său, sunt rare, trebue 
să recunoaştem; frecventă, 
cvasicompactă, este doar 
opacitatea abordării leni- 
niste, operând pe aglome- 
rarea locului comun. În lim- 
bajul informaticii, căreia i 
se consacră un întreg capi- 
tol, putem spune că volu- 
mul nu comunică nici un 
bit peste informaţia exis- 
tentă în cărțile citate şi în 
documentele "partidului 
nostru". Faptul este atât de 
izbitor încât, cum spuneam, 
nu pot crede că autorul şi-a 
făcut iluzii că spune ceva. 
Cred mai curând că, pu- 
blicând cărţi, ţine să ia încă 
o dată ochii acelui tronson 
al populaţiei care, din igno- 
ranţă, îl crede luminat (o 
ignoranță pe care s'a înte- 
meiat, de altfel, întreaga 
strategie de cucerire şi men- 
ținere a puterii). Ipoteza 
este întărită şi de sistemul 
"original" de difuzare a 
exemplarelor, sistem tras 
parcă la indigo după cele 
folosite de aripa româ- 
nească a caghebeului (Ili- 
escu a rupt tirajul între 
principalii colaboratori, în- 
sărcinându-i să procedeze 
la fel cu elementele lor de 
sprijin şi tot aşa până la 
ultimul om de încredere; de 
menţionat că în raza laşu- 
lui prima mână a fost lon 
Solcanu, care, transmițând 
exemplarele, a găsit nimerit 
să adauge şi propria-i carte 
de vizită, înşirând titluri ca 
savanta de pomină, inclusiv 
pe acela de conferenţiar, pe 
care l-a obţinut precum 
Bârlădeanu pe cel de acade- 
mician, adică fără să fi pu- 
blicat nici măcar o macu- 
latură de genul celei asupra 
căreia, cu repulsie, a trebuit 
să ne oprim acum). 


A VORBIT UN DIPLOMAT 


De cum s'a prezentat, mi- 
am dat seama că are rădă- 
cinile în Basarabia. 

O chema Claudia Trifan. 
Făcea serviciu la I.C.R.A.L., 
ca inginer. În această cali- 
tate a şi venit să-mi propu- 
nă să cumpăr apartamentul 
în care locuiam. Demersul 
ei nu s'a soldat cu nici un 
succes pentrucă preţul mi 
se părea exagerat de mare. 

A mai venit după aceea 
de două ori. Rezultatul a 
fost același. 

Apartamentul nu l-am 
cumpărat în urma insisten- 
țelor inginerei Claudia Tri- 
fan, ci mai târziu la un preț 
mult mai ridicat. 

Şi totuşi, întrebarea le- 
gitimă ar fi aceasta: Ce le- 
gătură poate fi între Clau- 
dia Trifan şi un diplomat? 
Şi ce diplomat!?! 5 

Într'una din cele trei 
vizite pe care mi le-a făcut - 
cred că era ultima - între 
mine şi Claudia Trifan a 
avut loc următorul dialog: 


——————G.N. VIFOREANU 


- N'aţi mai trecut de mult 
pe la mine! - i-am zis. 

- Da! Aşa e. Între timp 
am fost în Basarabia!... mi-a 
spus ea. 

- La părinţi? 

- Nu. Părinţii sunt în Bu- 
cureşti. Chiar şi bunica 
după mamă. 

- Atunci, la rude. 

- Da, la rude. 

- De gradul întâi, desi- 
gur. 

- Altfel nu se putea. 

- În ce judeţ? 

- Hotin. 

- Cum se trăieşte pe a- 
colo? 

- Cu alimentaţia, n'au 
probleme. 

- Aţi călătorit bine? 

- Cu vagonul de dormit. 

- Vagon rusesc? 

- Da. Până la Ungheni, 
căci de acolo a trebuit să 
schimb trenul spre Nordul 
Basarabiei. Tovarăşul meu 
de drum a luat-o spre Chi- 
şinău. 

- Care tovarăș? 


- Diplomatul sovietic. 

- Mi-aţi spus că aţi călă- 
torit întrun vagon de 
dormit. 

- Da. Am mers în aceeaşi 
cuşetă cu un Rus, membru 
al Ambasadei sovietice din 
Londra. 

- Frumoasă combinaţie! 

- Să nu vă gândiţi la rele. 
Aşa e la Ruşi. În aceeaşi cu- 
şetă pot călători un bărbal 


şi o femeie care nici nu se 
cunosc. 

- Se cunosc pe parcurs. 

- Da. Pe parcurs. Știind 
limba rusă, am vorbit de 
toate. 

- De ce n'a luat avionul 
dela Londra? 

- Avea oroare de călă- 
toriile cu avionul. Toate 
deplasările le făcea cu 
trenul. 

- Era un companion pe 
măsura dumneavoastră? 

- Un bun tovarăş de 
drum. Chiar nostim, 

- De ce? 

- Să vedeţi! Când am tre- 


cut Prutul pe la Ungheni, i- 
am spus pe limba lui, desi- 
gur: "In sfârşit, am ajuns în 
ţara Dumneavoastră!" 

- Pardon! - a zis Rusul. 
Am ajuns în ţara Dumnea- 
voastră, nu a noastră! 


£ - Foarte curios, i-am zis 
inginerei. 

- Da! Intr'adevăr. Diplo- 
matul nu era prost. Ştia ce 
vorbeşte. Era bine docu- 
mentat în ce priveşte istoria 
relaţiilor româno-ruse. Era 
conştient că Ruşii stăpâ- 
neau Basarabia în mod sa- 
mavolnic, dar n'avea ce să 
facă. Era un simplu diplo- 
mat sovietic supus ordine- 
lor venite dela Moscova. 


lată de ce, de câte ori mă 
gândesc la ţinutul de baş- 
tină, îmi aduc aminte auto- 
mat de ceea ce mi-a vorbit 
Claudia Trifan, cu vreo 
cincisprezece ani în urmă, 
pe vremea când la Kremlin 
mai stăruia umbra lui 
Leonid Brejnev. 


(CU)TREMURUL 
IERARHIILOR 


Da, tovarăşi, şi proaspăt "domniţi"! 
Gloriile "iepocii" se desumflă. Lingăii de ieri (şi de 
azi!), precum şi "disidenţii” care "compătimeau" şi 
"combăteau" prin cârciumi şi case de "creaţie", în 
compania activiştilor, securiştilor, şi securoizilor vor 
neantiza sau vor aluneca spre rafturile 3 şi 4 ale 
bibliotecilor. În ciuda hei-rup-urilor senile ale unora ca 
Eugen Simion, Valeriu Cristea, Dumitru Micu, Mihai 
Ungheanu, Adrian Dinu Rachieru. În ciuda faptului că 
Bufnița dela Cotroceni i-a reactivat pe zăvozii culturii 
prin diverse "direcţii". Lanţurile mai zornăie, dar sunt 
rupte. 

Se întoarce gândirea din exil. Se deschid sertarele cu 
visuri ferite. 

Da, tovarăşi, "domniţi”! 

Orice aţi face, în raftul întâi nu vor mai sta Zaharia 
Stancu, Marin Preda, Constantin Ţoiu, Adrian 
Păunescu, Eugen Barbu, Nicolae Breban, Al. Ivasiuc, 
Marin Sorescu... lar beniucii, vadimii, crângulenii, 
breslaşii, tomuşii şi sărarii şi almăjanii vor pleca la 
"reciclare". 


Rt 


CINE (MAI) VREA (DIN 
NOU) SĂ NE VÂNDĂ? 


După mintea tovarăşului Liviu Mureşan, "interesul 
naţional" nu va fi "călcat" dacă România se va apropia 
de ţările din... Comunitatea Statelor Independente (id 
est: Noul Imperiu Muscălesc). Grupul "Un viitor pentru 
România" (din care individul de mai sus face parte) 
intenţionează să provoace, în toamnă, un colocviu pe 
tema "interesul naţional", invitând reprezentanţii 
principalelor partide din România. Deoarece "Vestul 
este în derută" (parcă mai auzeam cândva asta; e drept, 
atunci sub forma "decadenţa şi putrefacţia Occidentului”), 
tovul Mureşan conchide că România trebue să-şi 
refortifice relaţiile cu... Estul. 

Amintim că grupul "Un viitor pentru România” este 
format din persoane apropiate Preşedintelui Iliescu. 


RESTAURAŢIE 


Comuniştii continuă să-şi (re)infiltreze microbii în 
compartimentele vieţii româneşti. 

Astfel, pe 28 Iunie a.c., la "Editura de Vest" din Ti- 
mişoara, s'a primit un fax dela Ministerul Culturii, prin 
care se comunica înlocuirea prozatorului Viorel Mari- 
neasa din funcţia de director al editurii, cu tov. Iosif 
lovănescu, redactor de carte la aceeaşi editură. 

"Musiu" lovănescu a fost "moştenit" dela editura 
anterevoluționară "Facla" (unii îi ziceau "Falca") şi în 
"epoca de aur” era renumit prin partidele de alcool şi 
sex pe care le executa acompaniat de Anghel Dumbră- 
veanu, cooptat recent în conducerea Ministerului 
Culturii şi Col. Indrei, cel care a răspuns (până în 1989) 
de cultură în cadrul Securităţii judeţului Timiş. Mai era 
cunoscut şi pentru crasa-i incompetenţă şi absenteism. 

Previzibilă schimbarea, deoarece Anghel Dumbră- 
veanu, care a ajuns să taie şi să spânzure la Ministerul 
Culturii, nu-şi uită prietenii, dar nici duşmanii, iar D- 
lui Marineasa, ministeriabilul avea demult, pare-se, a-i 
păti nişte poliţe. 


LEACĂ PĂDUGH 
VIN PLOȘNIŢE 


In urma unei conferinţe quasi-secrete (n'a avut acces 
decât Maşa Bucă, dela publicaţia "Renaşterea bănă- 
țeană”), filiala Timiş a F.D.S.N. l-a înlocuit din funcţia 
de preşedinte pe senatorul Ion Marcu; beţiile repetate 
şi grandomania l-au transformat pe revoluționarul din 
1989 într'un individ dezechilibrat şi incontrolabil. 

Noul preşedinte ales este fostul senator F.S.N., Dio- 
dor Nicoară, dirijor al corului Filarmonicii "Banatul", 
om mic la suflet, la trup şi oportunist, care după o 
scurtă "alimentare" la lăturile lui Vadim Tudor, a 
revenit la sânul preşedintelui dela Kremliceni. 

Dar cea mai "boacănă": unul din vicepreşedinţii aleşi 
e nimeni altul decât abjectul ceauşist Teodor Bulza, 
fostul redactor-şef al cotidianului comitetului judeţean 
P.C.R. "Drapelul roşu”, devenit "Renaşterea bănățeană” 
după 1989. Chiar revin pe scena politică toate lepă- 
dăturile "epocii de aur"? 


A "ÎNFLORIT" O ALTĂ... 
COADA DE TOPOR 


"D-nul Coposu este iresponsabil, este un mincinos şi 
un calomniator." 

Vorbele de mai sus au ieşit din gura D-nului Caius 
Traian Dragomir, fost "candidat" la scaunul preziden- 
țial pe lista F.S.N., proaspăt "întovărăşit” cu liberalii lui 
Câmpeanu şi lonescu-Quintus, cu ocazia unei conferin- 
țe de presă, vis-ă-vis de un interviu al D-lui Corneliu 
Coposu, apărut în presă. D-nul Coposu l-a acuzat pe 
C.T.D. că este exponentul grupului comunist "Un viitor 
pentru România”, deşi este membru P.N.L. 

Proaspătul liberal "câmpenist” a mai spus că 
P.N.Ţ.C.D. are o influenţă negativă asupra societăţii 
româneşti, iar D-nul Coposu contribuie la "accentuarea 
crizei morale a României”. 


Dan Emilian ROŞCA 


e N N N N i 


e A d i 


PAGINA 10 


SEPTEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNEsc 
TITO 


Urmare din numărul 
trecut 


Descoperirea operei lui 
Camocns, descifrarea legă- 
turilor poeziei acestui mare 
poet al Portugaliei cu India, 
cu regiuni pe care Eliade nu 
le cunoscuse, ca - Goa şi 
coasta Malabarului îl în- 
demnau să scrie o carte 
despre acest poet şi despre 
Indiile portugheze, dar 
această carte, ca şi altele au 
rămas doar în proiect. După 
puternica manifestaţie în 
Placa do Comercio, în cin- 
stea lui Salazar, Eliade no- 
tează: "E îmbrăcat în haine 
simple, gris, de după - 
amiază - şi zâmbeşte, sa- 
lutând cu mâna, ponderat, 
fără gesturi. Când a apărut, 
de sus au început să se 
răstoarne coşuri cu petale 
de trandafiri, roz şi galbe- 
ne" (n.b. culorile stindardu- 
lui portughez). "L-am pri- 
vit, apoi vorbind. Citea, cu 
destulă căldură, dar fără 
emfază, ridicând la răstim- 
puri ochii din manuscris şi 
privind mulţimea. lar după 
ce şi-a încheiat discursul şi 
mulțimea îl ovaţiona furtu- 
nos, înclina capul zâm- 
bind”. 

Cu trei zile în urmă, dela 
acest eveniment, Eliade 
asista cu întreaga legaţie la 
prezentarea scrisorilor de 
acreditare în frunte cu Mi- 
nistrul României, luraşcu, 
bătrânul Preşedinte al Re- 
publicii Portugalia, Genera- 
lul Carmona, îl avea lângă 
el pe Salazar. Iată ce spune 
Eliade tot despre Salazar: 
"Salazar, lângă el, în frac, 
părea de o excepţională 
modestie, ca şi cum ar fi 
fost unul din secretarii 
preşedintelui. Asculta fără 
să-şi marcheze prezenţa. 
Acum i-am văzut bine o- 
chii. Nu sunt scânteietori, 
nu te pătrund intimidându- 
te - ci trec prin tine fără os- 
tilitate. 

La 22 lunie 1941, când 
era pe plaja dela Guineho, 
Nina îi aduce vestea intrării 
României în război alături 
de Germania. După puţine 
zile avea vizita lui Panfil 
Şeicaru, trimis de Gene- 
ralul lon Antonescu, în 
misiune oficială la Mare- 
șalul Pâtain, la Franco şi la 
Salazar. După o lungă 
audienţă a lui Eliade la 
Salazar, care îi dă o scri- 
soare pentru lon Antones- 
cu, ştiind că se întoarce în 
țară pentru câteva zile, îi 
spune că este încântat că un 
om de cultură român a scris 
lucrarea, - "Salazar și revo- 
luţia în Portugalia”. În ţară 
atmosfera era încărcată şi 
destul de posomorâtă. Du- 

ă intrarea în război a 
Statelor Unite, lucrurile au 
luat o nouă direcţie, în 
acelaşi timp Nina, soţia lui 
Eliade, se îmbolnăvește de 
cancer şi cu tot tratamentul 
prescris de doctorii dela 
Paris, se stinge din viaţă la 
20 Noembrie, după prăbuşi- 
rea României. După acest 
eveniment tragic, cum mâăr- 
turiseşte autorul "Memori- 
ilor”, "n'am mai putut citi 
decât Biblia şi câţiva autori: 
Kierkegaard, Leon Sestov, 
Dilthey, Heidegger şi nam 

utut scrie decât jurnalul”. 

ntre timp, la 29 Mai 1945, 
află de moartea lui Mihail 
Sebastian, călcat de un 
camion, când se ducea să-și 
deschidă cursul de litera- 
tură franceză la Univer- 
sitale. 


După atâtea supărări, se 
apucă să scrie la "Prole- 
gomene"; însă cu tot zorul 
şi pasiunea lui n'a reuşit să 
sfârşească lucrarea. 

În cele din urmă, Eliade 
părăseşte Portugalia, du- 
când cu el o melancolie şi o 
tristețe ca şi țărmurile şi 
poporul portughez. Parisul 
era ca după război, viaţa 
era destul de dificilă, dar 
prietenii - Emil Cioran, N.I. 
Herescu, Lică Cracanera, 
proviziile cu care venise 
din Portugalia şi viza fran- 
ceză nelimitată îl ajută pe el 
şi pe fiica Ninei Mareş, Gi- 
za, cât şi pe ceilalți cu care 
venise, să suporte mai uşor 
privaţiunile vieţii. Tot în 
acea perioadă, Eliade l-a 
reîntâlnit pe Stephane Lu- 
pasco, pe Georges Dumăzil, 
pe Rene Grousset, cunos- 
când şi pe unii indianişti, 
ca: Louis Renou, Jean Filli- 
ozat, Paul Masson-Oursel. 

Devine membru al "So- 
cietăţii Asiatice", asistând la 
şedinţele cunoscutei "So- 
ci6t€ Asiatique”. Tot pe 
atunci o întâlneşte pe Elena 
Văcărescu şi după cinci ani 
pe Eugen Ionescu, care avea 
de un an o fetiţă cu numele 
de Marie-France. Asistă la 
29 Octombrie, într'o sală 
aglomerată din Paris, la 
conferinţa lui Jean-Paul 
Sartre - "L'existentialisme 
est un humanisme”!. 

Credem că era prea de- 
vreme ca Eliade să-şi fi dat 
seama de reala "valoare" şi 
"faţă" a acestui Jean-Paul 
Sartre. La Paris şi-a întâlnit 
editorul, pe Paul Geuthner, 
care i-a mărturisit că ar 
republica "Yoga", dacă ar 
avea o cotă mai mare de 
hârtie, deoarece această 
carte este continuu solici- 
tată, cerându-i lui Eliade o 
carte mai mică şi mai puţin 
tehnică. Intre timp, Georges 
Dum&zil l-a prezentat pe 
Eliade lui Brice Paraine, 
care coordona la Editura 
Gallimard, colecţia "La 
Montagne Sainte-Gene- 
vieve” şi care s'a arătat 
dispus să publice o "In- 
troduction ă l'6tude du 
Yoga". Apreciat în mod 
deosebit de profesorul de 
Istoria religiilor, Georges 
Dum&zi]l, dela "Ecole des 
Hautes Etudes", Eliade este 
invitat de acesta să ţină o 
serie de conferinţe în cadrul 
catedrei lui Dumezil, de 
"mitologie comparată", 
inaugurând ciclul la 8 
Februarie 1946 printr'o 
"analiză a divinităţilor de 
structură uranică în religiile 
arhaice”. La Paris, prin 
intermediul prietenilor 
francezi şi români, Eliade i- 
a cunoscut pe Philippe La- 
vastine şi pe alchimistul 
hermetist Dr. Henry Hun- 
wald şi pe unii scriitori şi 
hermetiști ca Paul Vuillaud, 
critici ca Aime Patri şi 
Michel Carrouges, pe al- 
chimistul Eugene Canseliet, 
pe suprarealistul Andre 
Breton și pe chamaniștii E. 
Benveniste şi pe Paul Mus. 

În Iulie 1946, Eliade is- 
prăveşte "Le probleme du 
Chamanisme", lucrare soli- 
citată de H. Ch. Puech pen- 
tru "Revue de I'histoire des 
religions”, concentrându-se 
în acelaşi timp asupra pro- 
blemelor din Traite, pe care 
nu le scrisese. 

În Februarie 1947, "Le 
probleme du  Chama- 
nisme" era publicat și 

rimit cu entuziasm de 
orientaliști şi istorici ai 


MIRCEA ELIADE 


ea 9) Martie 1907 Bucureşti -22 Aprilie 1986 Chicago e eee 
"MEMORII" 


VOLUMUL II 


religiilor. Odată cu confe- 
rinţa de pace dela Paris, 
venise şi Al. Rosetti, care îi 
divulgă zvonul că Minis- 
terul Educaţiei credea că 
poate să-i ofere lui Eliade o 
catedră la "Ecole des Hautes 
Etudes", cerând avizul Le- 
gaţiei Române, deoarece 
Eliade era cetăţean român; 
Ministrul României la Paris 
era savantul matematician 
Stoilov, care întrebând 
Bucureştiul a primit aviz 
negativ, de fapt savantul 
matematician, spune Elia- 
de, uimit, era agent infor- 
mator. Prin toamna lui 1947, 
Ananda Coomaraswamy, 
profesorul de indianistică 
şi istorie a religiilor, îi serie 
lui Eliade că doreşte să-l 
vadă la Boston'şi că va mai 
încerca pe la universităţi să 
afle vreun post de profesor 
pentru el, dar momentan 
toate sunt ocupate; probabil 
să fie un post de profesor 
de limba franceză la un 
colegiu, post cu care Eliade 
în ultimă instanţă ar fi fost 
de acord, însă spre neno- 
rocul lui, Louis Renou îi 
anunță moartea lui Cooma- 
raswamy. După ce scrie un 
studiu despre opera lui 
Dum&zil, pentru "Annales", 
pe care îl solicită Lucien 
Febvre şi după ce termină 
"Traite", îi rămâne să 
definitiveze "Le Mythe de 
I'6ternel retour”, tradus de 
M. Şora. După unele suc- 
cese în privinţa bursei dela 
"Centre de la Recherche 
Scientifique" are şi insuc- 
cese cum era de prevăzut 
din partea Legaţiei Româ- 
ne, care i-o respinge; însă în 
1951, Louis Massignon "va 
redeschide dosarul", cu 
succes; însă Eliade primise 
între timp bursa Bollingen, 
renunțând astfel la bursa 
C.N.R.S. 

Cu toate că situaţia poli- 
tică, socială şi economică 
peste tot în lume în acel 
timp-era destul de grea, 
Eliade persistă cu lucrările 
sale, care spre lauda şi 
satisfacția lui aveau succes. 
Astfel, Gustave Payot îi 
publică "Traitâ" sau "Trait 
d'histoire des religions", 
titlul dat de Payot, apariţia 
cărţii veni însă mai târziu, 
fără ca Eliade să afle 
momentan, 

După sinuciderea lui 
Lică Cracanera, în urma 
unui eşec bancar, situaţia 
emigranților români devine 
destul de grea şi mulţi iau 
drumul Argentinei; printre 
aceştia se află şi fiica Ninei 
Mareş, Giza, care aşteaptă 
îmbarcarea pentru America 
de Sud. Eliade însă îşi 
menţine calmul și publică 
în linişte cărţile, primind 
corecturile lucrării "Tech- 
niques du Yoga”, cât şi a 


Gheorghe RĂDULESCU 


unui studiu destul de 
voluminos "Le Dieu lieur et 
le symbolisme des noeuds", 
care apare în "Revue de 
I'histoire des religions", iar 
Georges Bateille, care citise 
"Yoga", încă din 1936, inte- 
resându-l în special capito- 
lele despre tantrism, îl 
invită pe Eliade să publice 
în "Critique", 

La Paris, Mircea Eliade, 
împreună cu unii colegi şi 
prieteni înfiinţează "Aso- 
ciaţia culturală Mihai 
Eminescu", care se deschide 
în ziua de 10 Mai 1949, în 
sala arhiplină la "Societes 
Savantes"; tot aici s'a vorbit 
despre "cele două tradiţii 
spirituale româneşti” şi 
despre "Mihai Eminescu”. 
Tot în acelaşi timp, se pre- 
găteşte primul număr al 
"Luceafărului" de 180 de 
pagini, deschizându-se cu 
poezia "Adio libertate" de 
Valeriu Anghel (care nu era 
altul decât Vasile Voicu- 
lescu). Din nou, Gustave 
Payot îi solicită lui Eliade 
să-i trimită spre publicare 
"Le Chamanisme"; atunci 
află Eliade că "Traitâ 
d'histoire des religions" 
este sub tipar şi că va apare 
în curând la Paris, prin 
intermediul lui Mihai 
Niculescu, fostul cores- 
pondent al ziarului "Uni- 
versul", care îşi pregăteşte o 
teză de doctorat despre Jean 
Giraudoux. _ 

Eliade o cunoaşte pe Si- 
bylle Cottescu, profesoară 
de latină, locuind dela 
vârsta de 6 ani la Paris. În 
locuinţa acesteia dela Bois- 
Colombes, Eliade o întâl- 
neşte pe Christinel, care îi 
va deveni soţie. Christinel 
venise din Italia cu sora ei 
Lisette şi cu soţul acesteia, 


dirijorul lonel Perlea. La * 


început timidă în ceea ce 
priveşte înțelegerea scri- 
erilor lui Eliade, ca "Tech- 
niques du Yoga" şi altele, 
mai târziu însă Christinel, 
când îi devine soţie, dac- 
tilografiază cu uşurinţă din 
manuscrisele monografiilor 
"Le Chamanisme" şi "Le 
Yoga", obişnuindu-se cu 
terminologia unor limbi 
orientale, 

După ce-şi termina cele 
trei ore de serviciu la 
U.N.E.S.C.O., unde avea o 
sinecură, bine plătită şi 
după ce-și făcea unele co- 
recturi, ca de exemplu, la 
"Traite”, sau studia manus- 
crisele pentru "Luceafărul", 
Eliade o invita pe Sibylle 
sau pe Herescu pe la unele 
cafenele, ori vizionau unele 
spectacole din Montpar- 
nasse, bineînţeles cu Chris- 
tinel, cu care "hoinărea", 
cum spune autorul, pe 
străzile Parisului aproape 
toată noaptea, până spre 


dimineaţă. Îndemnul lui 
Christinel pentru ca Eliade 
să scrie în intermezzo şi 
literatură în limba în care, 
cum spunea autorul că 
"visează", adică în româ- 
neşte, era benefic. 

La un an dela logodnă, la 
9 Ianuarie 1950, Eliade se 
căsătoreşte cu Christinel, în 
acelaşi timp, însă, el își 
continuă activitatea: la 15 
Ianuarie prezintă o confe- 
rinţă despre tantrism, fiind 
prezenţi Puech, Masson- 
Oursel, tibetanistul Jacque 
Bacot, iar înainte cu câteva 
zile, după mărturisirile 
autorului, a făcut "serviciul 
de presă" la "Trait€ d'his- 
toire des religions"”. "Le 
Mythe de l'6ternel retour” 
apare spre sfârşitul lunii 
Mai, antrenând în discuţii 
mulţi filosofi şi teologi nu 
numai în Europa, dar şi în 
Statele Unite: Benedetto 
Croce i-a făcut un amplu 
articol publicat în "Qua- 
derni dela Critica”; apoi 
întâlnirea, pentru prima 
dată, cu Rafaelle Pettaz- 
zoni, la Paris, cu toate că îşi 
scriau de multă vreme, cât 
şi intervenţia lui Eliade pe 
lângă Gustave Payot ca să-i 
traducă în franceză cartea 
savantului italian, din 1924, 
"La religione greca", l-a 
apropiat şi mai mult pe 
Eliade de el, revăzându-l la 
Roma de mai multe ori, la 
Amsterdam şi la Tokio, în 
1958, cu puţin timp înainte 
de moartea savantului. 
Intre timp, Brice Parain îl 
anunţă că oprise romanul 
"Maitrey" pentru a-l pu- 
blica în Gallimard. Preo- 
cupat de literatură încearcă 
să dea o formă finită roma- 
nului "Nopți de Sânziene", 
căutând să introducă în 
roman un personaj din 
romanul "Apocalips", Vă- 
dastra, roman început la 
Lisabona, însă fără succes. 
Ajunge din nou la Roma 
dela Capri, împreună cu 
toată familia soţiei, cu 
ajutorul lui Ernesto de 
Martino (membru al par- 
tidului comunist italian), 
care după traducerea lu- 
crării "Techniques du 
Yoga", se obligă să traducă 
spre publicare "Tratatul de 
istoria religiilor”. Amintin- 
du-şi de Nae Ionescu, Elia- 
de se gândea cu regret la 
profesorul lui atât de iubit, 
dar în acelaşi timp îşi dădea 
seama că, dacă ar fi rămas 


în ţară după moartea Profe- 
sorului, chiar dacă pentru 
un moment ar fi fost Pro- 
fesor la Universitate, ar fi 
avut soarta celorlalți colegi 
de-ai lui, fiindu-i rezervată 
"o moarte colectivă”, 

La 9 Ianuarie 1950, ce- 


lebră cununia religioasă, 


dar deoarece biserica ro- 
mână ortodoxă era mo- 


mentan închisă, slujba au 


efectuat-o doi preoți - unul 
ortodox şi celălalt unit, 


slujbă efectuată în aparta- . 


mentul unei prietene a 
familiei, în rue Mignard, 
Martor la căsătorie a fost 
N.I. Herescu, iar naşi Si- 


| 
d 


bylle şi Emil Cioran, invi- . 


taţi au fost Georges Du- 


mezil şi H. Ch. Puech cu 


soțiile şi Stig Wikander. 
Ce se poate uşor remarca, 
referitor la dragostea pen- 
tru cele două soţii ale lui 
Eliade - Nina Mareş şi 
Christinel Şendrea - că 
pasiunea şi dragostea lui 
cea mai mare a fost şi a ră- 
mas creaţia, în primul rând 
în domeniul ştiinţific şi 
apoi al literaturii; singură 
Maitrey a însemnat o ardere 
puternică în viaţa autorului, 
o pâlpâire a tinereţii, dar 
nici aceasta n'a trecni în 
locul pasiunii lui creatoare. 
Femeia, cu toate calităţile 
ei, rămânea pentru el o 
admiratoare, care într'o 
măsură l-a înţeles şi l-a 
ajutat, însă fără ca Eliade 
să-şi aleagă o parteneră la 
nivelul lui intelectu: 
poate că acest lucru l-a 
deranjat. 

Prin 1950, Eliade prezin- 
tă mai multe conferinţe la 
Paris, printre care "La strue- 
ture des mythes" (13 Ia- 
nuarie) şi "Le Mythe dans 
le monde moderne” (20 
Ianuarie), iar imediat a 
doua zi, a vorbit la "Centre 
Roumain de Recherches", 
fiind prezent şi susținătorul 
centrului, Prinţul Nicolae, 
vorbind apoi despre "Ro- 
mânia şi Orientul". Tot în 
acea perioadă l-a cunoscut 
pe Teilhard de Chardin, 
prin intermediul lui R.P. 
Jean Dani€lou. Situaţia fi- 
nanciară a soților Eliade, în 
acel timp, era destul de 
critică, dar datorită modes- 
tiei şi a lipsei de pretenţii, 
treceau greutăţile cu uşu- 
rinţă. 

Continuare în 
numărul viitor 


E PLÂNSĂ FAȚA LUMII, DOAMNE! 


e plânsă faţa lumii 


Doamne 


copilul meu e plâns şi el 


maicele orfane de Țară 


nu mai au lacrimi 


apele Nistrului sângerează mereu 
antihriştii L'au răstignit iar pe Fiul Tău 


Hristos pluteşte pe valuri 

cu o cruce de beton armat la gât 
mâinile-l sunt legate la spate 
cu sârmă ghimpată 


opreşte-i Doamne 


întoarce-i din rătăcire 


pe barbari rânduieşte-i prin peşteri 
păstorii să-şi vadă de turmele lor 


au poate 


Judecata de Apoi e aproape 
dacă se bate frate cu frate 
ŞI creştin cu creştin 


Mihai Vasile PREPELITĂ 


RI II OI PEIPPPU IV Rp 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


SEPTEMBRIE 1993 


PAGINA 11 


CRONICI 


Adela Popescu 


BEIWEEN US - TIME 
ÎNTRE NOL = TIMPUL 


ZWISCHEN UNS - DIE ZEIT 
ENTRE NOSOTROS - EL TIEMPO 


MEXJIY HAMU - BPEMA 
TRA NOI - IL TEMPO 


ENTRE NOUS - LE TEMPS 
KOZOTTUNK AZ IDO 


MOONFALL PRESS 


Condiţiile grafice excelente în care a 
apărut cartea Adelei Popescu "Între noi - 

i ”, într'o ediţie... octoglotă, prin grija 
Editurii Moonfall Press din Washington, 
elogioasa introducere a profesorului Tho- 
mas C. Carlson, care pune lângă semnătură 
şi impresionanta parafă cu "Department of 
English, Memphis State University, 
Memphis, Tennessee", precum şi succesele 
poetei de pe ultima copertă, asociind publi- 
cistic poezia Adelei Popescu cu nume de 
țări, de-a lungul şi de-a latul lumii, toate la 
un loc, pentru un prezentator de cărţi, au 
un efect de derută, un fel de hipnoză nirva- 
nizantă. 

De unde să începi, că totul e spus, e pri- 
ma ispitire a umbrei de gând ce ar putea să 
o presimtă cronicarul. Şi totuşi, cititorul va 
găsi destule cuvinte să preguste sensuri şi 
frumuseți de crud diamantin, virgine tă- 
râmuri cu ceruri şi izvoare, oglindindu-le şi 
să poată mulţumi prin cuvinte pentru co- 
muniunea de răcoare, a verdelui solar, ofe- 
rită de poetă. 

O poezie pură în care verbul vibrează ca 
o coardă de arc, modernă dar fără şocări 
"moderniste", poezia Adelei Popescu este o 
grăire şi rostire a unei lumi inefabile, din 
care poeta a rămas numai cu nuanţe de 
culori şi ecouri din care să-şi meşterească 
slova marilor arderi interioare, sperla de pe 
stih amintind praful lunar de pe aripi de 
fluturi. 

Să ne oprim, bunăoară, la poezia "Între 
noi - timpul" care dă şi titlul volumului. 
Din mulțimea de limbi în care e tradusă 
poezia, numai traducătorul englez a reușit 
să transplanteze exact scările ascunse din 
mirajul clorofilic al substantivului ro- 
mânesc. În şapte limbi substantivul e 
articulat, incluzând originalul românesc, cu 
excepţia ediţiei englezeşti care traduce 
"timpul" nearticulat. Articulat sau near- 

ticulat, timpul la Români e un accident cu 
care avem de-a face, nefiind veşnicie. 
Articulat, ne duce la majuscula sub umbra 
căreia Bergson îşi publica în 1922 "Durte et 
simultandite”, ori la timpul care este golit 
de vreme şi umplut cu "kairos'" ca "plinire a 
vremilor”. 

Timpul care este "intre noi”, în contextul 
poeziei Adelei Popescu, nu e nici timpul 
bergsonian și nici “kairos", amândouă cate- 
goriile de timp fiind articulate. : 

Adela Popescu vorbeşte de un anumit 


"timp". Îl foloseşte ca metaforă, ca trecere 
din "vreme" spre timp, care devine o posi- 
bilitate paradoxală, legile lui sfidând orice 
e euclidian. 

Pe de o parte e timpul "ideal", veşnicia 
ideilor lui Platon din care am căzut, pe de 
altă parte e timpul ce-l folosim ca să 
scăpăm de timp: "Şi te iubesc acum când 
nu mai am/ cuvinte norocoase să te cheme" 
şi ceea ce părea paradox e explicat prin tra- 
gicul "când între noi stă timpul ca un geam/ 
şi ne privim tăcuţi ca în portrete..." 

Timpul acesta tragic, numai gramatical 
este articulat, dar nu şi logic. El a încetat să 
fie "the time" prin cristalizarea lui tanatică 
în "time". El nu mai are nici o valență de 
"dus al minţii", ci e numai timp de "adus 
aminte”. Dar acest timp, chiar în forma 
nearticulată, cândva a fost timp viu, în 
lumina căruia s'a desăvârşit persoana, a 
fost o "durată" în rostuirea ei şi "simul- 
taneitatea” lui numai T.S. Elliot a putut să 
o surprindă, ca realitate filosofică, prin 
poeticul : "In the beginning is my end". 

Întregul poem prin aluzii şi sugerări 
este un "puzzle" care trebue rezolvat şi 
piesele care trebue impreunate pentru 
obţinerea unei imagini complete ca orizont 
spiritual, le găsin în ultima parte: "Aș vrea 
să râd cum râde-un diamant/ şi-aş vrea să 
te prefaci nepăsător,/ dar peste umăr cupe 
să ciocnim,/ s'aprindem întunericul, să 
fim/ ca'ntr'un tablou celebru de Rem- 
brandt..." 

Experiențele prin care trece omul sunt 
avataruri în devenirea persoanei. "Timpul" 
şi "locul" devin mai mult decât un cadru 
sau ramă pentru elementul sacru acolo 
unde nici măcar nu bănuieşti, ca o 
secularizare a lui, la care rezistă cu în- 
dârjire. Ca şi persoana care este unică, la fel 
sacrul este sublinierea unicităţii ei în 
întregul univers. Un cireş, bunăoară, e 
considerat sfânt de niște îndrăgostiţi 
pentrucă crudele galaxii de flori ale lui s'au 
sărutat prima oară, Există mulţi cireşi, dar 
numai unul este sfânt pentrucă a fost 
martor al unui eveniment unic din viața 
persoanei. 

"Aş vrea să râd cum râde-un diamant" e 
un vers pe cât de limpede, tot pe atât de 
înalt în adâncimi. Nu-l asociem cu filosofia 
lui Bergson din "Le rire”, nici cu "râde pân! 
la lacrimi clopoţelul" al lui Esenin. Cum 
râde diamantul? Numai dintr'un anumit 


unghi al luminii ţi se poate comunica. (9) 
fracțiune de secundă, la dreapta sau la stân- 
ga, ca acea strălucire de "sacru" să o pierzi. 
"Râsul diamantului" e o minune din care se 
hrănesc îndrăgostiţii, pentrucă au inima 
curată şi văd pe Dumnezeu. 

Această sublimare a iubirii în actul 
creativ a fost exprimată într'un mod 
extraordinar de subtil de Valeriu Anania, 
în piesa de teatru "Meşterul Manole", care 
prin arta dramatică şi talentul despre care 
să nu mai vorbim, ni l-a făcut pe Berdiaev 
accesibil în filosofia lui despre primatul 
creativului, singura condiţie a fiinţei 
umane prin care să-şi dobândească liber- 
tatea. 

Simbol al creativului, după ce am făcut 
referinţa la cugetarea lui Berdiaev, este 
strămoşul nostru Orfeu care prin sublimul 
iubirii ca "sublimare" prin arta câtecului de 
fluier, dărâmă timpul, cucereşte iadul, şi 
Hades cu Persefona îi îngăduie lui Euridice 
să scape din iad, cu condiţia ca Orfeu să 
nu privească înapoi. Un personaj din ro- 
manul "Cei 19 trandafiri” al lui Mircea 
Eliade e surprins de asemănările dintre 
Orfeu şi Noul Orfeu care coboară în iad în 
Vinerea Mare. 

În acest context să repetăm poemul: "Și 
te iubesc acum când nu mai am/ cuvinte 
norocoase să te cheme." Nu-i aşa că sună 
diferit? "Când între noi stă timpul ca un 
geam/ şi ne privim tăcuţi ca în portrete..." 
Aceste "portrete" le-a scris Rainer Maria 
Rilke în "Sonete pentru Orfeu”. 

Timpul de calendar care nu mai poate fi 
dat înapoi e pentru Orfeu duelul la care 
provoacă, prin arta lui, să se prezinte 
Veşnicia în faţa cântecului de fluier al lui 
şi să pledeze ireversibilul morţii. Prin 
poezie, oamenii se vor mântui când vor în- 
țelege Poetul ce ne-a creat întregul univers 
ca abecedar. 

Adela Popescu, în calitate de Orfeu, de 
poet, foloseşte aceleaşi cuvinte adresate lui 
Euridice: "şi-aş vrea să te prefaci nepăsă- 
tor,/ dar peste umăr cupe să ciocnim,/ 
s'aprindem întunericul, să fim/ ca'ntr'un ta- 
blou celebru de Rembrandt...” 

Rezolvarea detaliilor ieşirii din iad a lui 


Orfeu este respectată prin "dar peste umăr 
cupe să ciocnim" şi apoi biruirea iadului: 
"s'aprindem întunericul, să fim/ ca'ntr'un 
tablou celebru din Rembrandt." 

Din nou subliniez o subtilitate a limbii 
engleze a traducătorului. În limba lui 
Shakespeare, ce a scris pe "Hamlet", verbul 
"to be" este asociat cu un anumit vers 
celebru. "Să fim" care continuă versul final, 
în engleză subliniază cu puncte de sus- 
pensie pe "to be..." 

Şi de ce Adela Popescu se referă la 
Rembrandt? De ce în special acest pictor şi 
nu altul? E o căutare naivă de rimă pentru 
"diamant"? Nici pe departe. Cele mai 
celebre picturi ale lui Rembrandt sunt: 
"Dana" din 1636, care se află în muzeul 
"Ermitaj" din Leningrad şi reprezintă un 
nud de femeie, "A woman bathing in a 
stream", din muzeul "National Gallery” din 
Londra, cu o femeie la intrarea în apa 
râului, "Woman with a pink” care se află 
în "Metropolitan Museum of Art” din New 
York, "The flayed ox" dela "Luvru", un 
autoportret care se găseşte la "National 
Gallery" din Londra şi cel mai drag tablou 
al lui Rembrandt ca tată, portretul lui 
Titus, născut în 1641, singurul dintre copiii 
lui care a supravieţuit şi care şi-a pierdut 
mama în 1642. 

De ce această lungă paranteză? Rem- 
brandt continuă pe Rubens. Ceea ce ca- 
racterizează originalitatea lui este lumina 
ce se aruncă persoanei furată din întu- 
neric, întunericul fiind un slujitor forţat să 
vorbească despre profilul luminii. Este 
ceea ce Adela Popescu afirmă prin "S'a- 
prindem întunericul" şi prin "să fim". 

Cele două imperative ale poeziei Ade- 
lei Popescu le găsim în noaptea de taină a 
Paştelui când totul devine întuneric, înfri- 
coşătorul întuneric cosmic, când preotul 
iese din altar şi rosteşte: "Veniţi de luaţi 
lumină din Lumina lui Hristos!" Abia 
atunci prin "aprinderea întunericului” 
reuşim "să fim" verbul de taină spre care 
tinde poesisul Adelei Popescu. 


Dumitru ICHIM 


NIPOŢI 
De 
DACI 


Cu pana, între ceilalţi camarazi, 
Te cânt cum te cântam şi ieri şi azi, 
Pământ natal de aur de brazi. 


Rodesc în tine biruinţele 
Ca'n holde şi'n livezi seminţele, 
Ca'n piepturile tari, credinţele! 


Ţi's râurile înspumate'n văi, 
Amiezi de foc ţi se aprind în clăi, 
Şi, foc e'n inimile de flăcăi. 


Pădurile tresar din brume reci, 
Pe-aici e slobod drumul pe poteci, 
Stăpâni le suntem de atâţia veci. 


_—."C 
Petre PASCU 


Se'ntrec la stâne fluiere de baci, 
Şi regi îți par aceşti nepoți de Daci, 
Sau zei atotputernici şi buiaci. 


Cu munţii, ţară şi cu vânt pribeag, 


Îţi fâlfâi numele ca pe un steag, 
Şi steagului, smerit mă'nchin cu drag. 


Petre PASCU 


ÎS —_—_—_—_—_—_—__—_—_—l 
—————————————————————— 


Da 


PAGINA 12 


SEPTEMBRIE 1993 


——— 


DE 


CU 
Am, 


înapoi, 


Urmare din numărul 


trecut 
-IV- 

Duminică, 4 Octombrie, 
la Biserica Sfântul Nicolae” 
din Hunedoara, unde, la 
invitaţia Preotului paroh, 
loan Rudeanu, autorul aces- 
tor rânduri a evocat "sfin- 
țenia"” personalităţii Împă- 
ratului Traian pentru toţi 
Românii, îndemnându-i pe 
cei prezenţi să cinstească 
ziua de naştere a Sădito- 
rului şi Părintelui Neamu- 
lui Românesc, ca pe "Ziua 
Bunei Vestiri”” a istoriei 
noastre. 

Această chemare de a ne 
"sacraliza” istoria - după 
"canoane", altele decât cele 
creştine, dar nu opuse aces- 
tora - a fost întâmpinată de 
cei prezenţi cu deosebită 
însufleţire . Ceea ce dove- 
deşte cât de însetaţi am 
devenit noi după adevărata 
noastră istorie. Noi, cei care 
purtăm acelaşi nume ro- 
man, vorbim aceeaşi limbă 
latină şi ne mândrim cu 
acelaşi Traian, întemeietor 
de neam, "Care'n sângele 
nostru trăieşte mereu din 
zorile-albe poporului său” - 
şi tată ne e fără seamăn cum 
Roma ne e mamă!" lată o 
minunată "Spovedanie"” 
românească, care chiar aşa 
se şi cheamă şi aparţine lui 
Cotruş, cel născut într'un 
sat străjuit, deloc întâmplă- 
tor, de două coline identice 
ce poartă numele de "Mă- 
gurele lui Traian”. 

Note: 

(1) sfinţită la 5 Iulie şi 
ridicată datorită unui decret 
al lui Matei Corvin, emis la 
30 Noembrie 1456. 

(2) aşa cum aceasta re- 
zultă din imaginea Impăra- 
tului Traian în conştiinţa 
poporului nostru, imagine 
pe care iată cum ne-o pre- 
zintă Mitropolitul Nicolae 
Corneanu în articolu-i deja 
citat şi intitulat "Impăratul 
Traian şi Creştinismul": 


4; 


de s'ar întoarce într'o zi, 


pe pământ între noi, 


cu-aceeaşi cămaşe 
ce trupul ni-l infaşe 


mal sfântă personalitate di 
întemeletorul poporului românesc 


POPOR AL; 


- O MĂRTURISI, 


"Fără îndoială, cea mai mare şi mal remarcabilă, 
n istoria neamului nostru e 


INDIGES al latinităţii dela Dunărea de Jos... 


"In conştiinţa oricărui 
Român Împăratul Traian 
deţine un loc aparte... Sun- 
tem singurii... în tradiţiile 
şi obiceiurile cărora Traian 
e amintit cu aceeaşi vene- 
raţie ca şi personalităţile 
biblice ori sfinţii. Colindele 
şi mai ales urarea de Anul 
Nou numită "Pluguşorul" 
oferă o pildă în această 
privinţă. 

Dincolo de adevărul isto- 
ric însă, cinstirea Împăratu- 
lui Traian ca sfânt, demon- 
strează cât de mult suntem 
legaţi de el, noi Românii, şi 
cât de vie a rămas prezența 
lui în conştiinţa tuturor 
celor care n'au uitat nici o 
clipă că "dela Ram" se trag." 

(3) ceea ce a fost spus 
(probabil că pentru prima 
dată de cineva) în seara 
zilei de 17 Septembrie '90, 
la Televiziunea Română, de 
Ambasadorul de atunci al 
Spaniei în România, D-nul 
Antonio Nufez, când în de- 
cursul unui interviu, Dom- 
nia Sa ar fi afirmat că isto- 
ria Românilor începe cu 
naşterea lui Marcus Ulpius 
Traianus la 18 Septembrie 
53 d. C. în Italica, Spania. 

sg 5 

În 5 Octombrie, la Cercul 
Militar din Deva. 

Această "sărbătorire a zi- 
lei de naştere a marelui Im- 
părat roman Traian, Părin- 
tele Românilor" (după cum 
indică chiar titlul progra- 
mului întocmit cu această 
ocazie) a marcat o dublă 
premieră națională. 

Întâi, evident pentru fap- 
tul că aniversarea din 5 
Octombrie '92 a fost prima 
de felu-i în toată istoria 
Armatei Române de până 
acum. lar apoi, pentrucă ea 
s'a vrut dela bun început şi 
creştină, căci a inclus în 
programul ei, imediat după 
Imnul Naţional, un foarte 
impresionant Te Deum 
"spre preamărirea marelui 
Împărat Traian" (citare din 


program). 


ŢĂRANI SPANIOLI DIN SATUL ANSO DELA 
POALELE PIRINEILOR (1915) 


In continuare, a urmat o 
evocare a personalităţii 
Impăratului Traian, ca "cel 
dintâi şi cel mai mare sol- 
dat roman" şi "mare coman- 
dant'” de oşti" (tot citare din 
program) - în cadrul căreia 
Traian a fost asemuit cu 
cele două proeminente 
"modele" ale lui încă din 
tinereţe, anume luliu Cezar 
şi Alexandru cel Mare. Pe 
care, el, Traian, nu numai că 
a reuşit să-i "imite" dar 
chiar i-a şi depăşit: 

- pe Cezar, pentrucă Tra- 
ian a realizat ceea ce "paci- 
ficatorul Galiei" a vrut să 
facă (adică să mai "pacifice” 
atât Dacia cât şi Persia), dar 
n'a apucat nici măcar să 
înceapă, căci a fost asasinat 
chiar pe când era gata să 
mărşăluiască împotriva 
Regelui dac, Burebista”. 

- iar pe Alexandru, Tra- 
ian l-a depăşit” prin aceea 
că el n'a fost "mare" numai 
în timpul vieţii “ (ca faimo- 
sul rege macedonean), ci a 
continuat să rămână aşa şi 
după moarte. Întâi, ca înte- 
meietor al "Epocii de aur” 
(E. Gibbon) şi de maximă 
glorie a Imperiului Roman. 
Apoi, ca model al împăratu- 
lui ideal pentru toţi urmaşii 
lui la tronul Romei, despre 
care ştim că la încoronare 
erau salutaţi cu urarea "să 
fii (mai fericit ca Augustus 
şi) mai mare ca Traian". Şi 
în fine, Traian a rămas 
"mare" şi continuă să fie şi 
azi aşa, pentrucă el a deve- 


- nit nemuritor prin noi, 


poporul român, minunata 
lui operă vie. lar ca nimeni 
să nu se indoiască de asta, 
programul acestei a şasea 
omagieri a Împăratului 
Traian, de anul trecut, s'a 
încheiat în modul cel mai 
"viu" posibil, adică prin- 
tr'un minunat recital de 
cântece populare şi patrio- 
tice româneşti, realizat de 
renumitul solist vocal Dră- 
gan Munteanu. 

Note: 

(1) calitate în care Traian 
s'a afirmat şi ca autor al 
multor regulamente mi- 
litare pe care nici unul din- 
tre împărații de până atunci 
n'a fost în stare să le alcătu- 
iască cu atâta pricepere 
(D.Tudor, "Traian Împărat 
al Romei", pag. 34). 

(2) deci, Cezar a fost "ar- 
hitectul" programului de 
cucerire a Daciei, în timp ce 
Traian a fost "inginerul" 
care l-a înfăptuit. Cu alte 
cuvinte, actul zămislirii 
noastre ca popor are doi 
"părinţi": unul “ideal” ori 
"spiritual", care a fost Cezar 
şi unul "fizic" ori "trupesc”, 
care a fost Traian. 

lată o viziune a Genezei 
noastre care-i deopotrivă 
realistă, dreaptă şi deschi- 
zătoare de multe orizonturi 


spre un viitor românesc, 
demn de obârşia noastră 
nobilă. 3 

(3) nu însă şi în ce pri- 
veşte dimensiunea cuceri- 
rilor în Orient, căci Traian, 
după ce a sporit (prin adu- 
cerea Armeniei, Asiriei şi 
Mesopotamiei sub stăpâ- 
nire romană) întinderea 
imperiului cu 1/6 din su- 
prafaţa lui de până atunci, 
s'a oprit în portul Charax, la 
gurile Eufratului, de unde 
privind câteva corăbii ce 
se'ndreptau spre India, a 
exclamat plin de nostalgie 
şi evident, cu gândul la 
Alexandru: "Dacă aş fi încă 
tânăr m'aş încumeta să por- 
nesc şi spre Indieni”. Ceea 
ce desigur că Traian ar fi şi 
făcut. Chiar poate cu mai 
mult succes decât însuşi 
Alexandru. O presupunere 
deloc lipsită de temei, dacă 
ne gândim că în trei ani, 
Traian a ajuns la Eufrat, 
adică la fel de repede ca şi 
Alexandru! Dar asta nu la 
23 de ani, ci la 63! 

(4) când domnia lui, care 
a intrat în istorie sub nume- 


-le de "Saeculum Traiani", a 


marcat vârful absolut al po- 
liticii, civilizaţiei şi culturii 
latine (E. Cizek "Epoca lui 
Traian", pag. 15-19). 

Pi VE 

In 7 Octombrie, cu prile- 
jul unei manifestări cultu- 
rale organizată pentru copii 
şi tineret de filiala UNICEF 
din judeţul Hunedoara, la 
Şcoala generală nr. 2 din 
Haţeg. Adică într'o locali- 
tate plină de vestigii roma- 
ne (diferite construcţii, un 
apeduct, statui, pietre fune- 
rare etc.) situată în zona 
celei dintâi şi mai intens ro- 
manizate regiuni din fosta 
Dacie, vecină imediată cu 
locul primei vetre a Neamu- 
lui Românesc, Colonia” 
Ulpia Traiana Augusta 
Dacica. 

Deci nu-i deloc de mirare 
de ce la Haţeg, adică tocmai 
în inima fostei Dacii Traia- 
ne, evocarea “ personalității 
Săditorului şi Părintelui 
Neamului Românesc a fost 
primită "ca acasă" de cei 
mai tineri "omagiatori” ai 
Împăratului Traian, de anul 
trecut. 


Note: 


(1) din al cărei "act de bo- 
tez”, scris probabil în anul 
110 d.C., ni s'au transmis 
(din păcate numai) urmă- 
toarele cuvinte: "din porun- 
ca Împăratului, Cezarul 
Nerva Traian Augustul, fiul 
divinului Nerva şi prin 
grija lui Decimus Terentius 
Scaureanus, guvernator cu 
rang, de propretor, s'a înte- 
meiat Colonia Dacica”. 


4 (2) în cadrul temei "dem- 
nitate, patriotism şi latini- 
tate”. 


| 


7. -VII- 
În 20 Octombrie, la Uni- 
versitatea din Sibiu. 
„Această primă omagiere 
a Împăratului Traian, din 
apropierea fostei Cedonii 
romane, la care au partici- 
pat (ca invitaţi ai profesoru- 
lui lor, arheologul Nicolae 
Branga”) aproximativ 40 de 
studenţi ai Facultăţii de Is- 
torie, a constat din prezen- 
tarea Panegiricului lui Tra- 
ian, amintit la începutul 
acestor rânduri (pct. 7 al 
programului din 30 Sep- 
tembrie dela Liceul Traian), 
accentul punându-se de as- 
tă dată pe portretul Împăra- 
tului, ca OPTIMUS PRIN- 
CEPS şi implicit pe evi- 
denţierea unora din măre- 
țele lui realizări care au ca- 
racterizat civilizația romană 
la apogeul ei. 
_ Drept punct de plecare al 
întregii expuneri, s'a folosit 
următorul portret făcut de 
Montesquieu”, Împăratului 
Traian şi epocii domniei 
lui: 

"Nerva adopta Trajan, 
prince le plus accompli 
dont l'histoire ait jamais 
parle. Ce fut un bonheur 
d'etre n€ sous son răgne: il 
n'y en eut point de si heu- 
reux ni de si glorieux pour 
le peuple romain. Grand 
homme d'âtat, grand capi- 
taine; ayant un coeur bon, 
qui le portoit au bien; un 
esprit €clair€, qui lui mon- 
troit le meilleur; une âme 
noble, grande, belle; avec 
toutes les vertus, n'âtant 
extreme sur aucune; enfin 
l'homme le plus propre ă 
honorer la nature humaine, 
et representer la divine", 

Pe ce se va fi bazat Mon- 
tesquieu, unul din cei mai 
caustici critici ai lui Augus- 
tus, când i-a făcut lui Traian 
un asemenea splendid por- 
tret, admirat fără nici o re- 


— 


cea mal nobilă şi am putea zice 
ste Împăratul TRAIAN, creatoruj 


din Dacia. El este, cum l-ar fi numit Romanii, PATER 


ŞI 


6776077070660 03 05007007 


TE ct EDIT? ara 
MAPA 28, Los symmachiarios astureg tată 
a a 


2076727 RER să 
zervă de personalități atăt 
de diferite precum au fost 
Regele Prusiei, Frederic cel 
Mare “, Renan, Napoleon și 
Edward Gibbon (cel mai 
cunoscut şi apreciat istorie 
al antichităţii pe care l-a dai 
lumea anglo-saxonă), . . . 

Desigur că, în primul 
rând Montesquieu, trebue 
că s'a bazat pe mărturii dz 
tând chiar din vremea lui 
Traian. Ca, spre exemplu, 
acelea din Panegiricul 
închinat de Plinius Impărz 
tului, cu ocazia ascensiuni 
lui pe tronul Romei. Pane 
giric în care apelativul de 
OPTIMUS PRINCEPS 
apare pentru prima dati 
asociat cu persoana lui 
Traian şi anume în urm 
torul context: 

"Pentru rațiuni drepte. 
Senatul şi poporul roma 


771 


TŢĂRANCĂ DIN MARA 


poMANESC 


OMÂNEASCĂ - 


SEPTEMBRIE 1993 


LUI TRAIAN 


uSTAN 


eam întreg... 
personalitat 


) U 


au adăugat supranumelor 
tale pe acela de Optimus. 

_Nu poate fi socotit ca 
Optimus decât acela care-l 
poartă mai presus de toţi 
oamenii perfecţi. : 
„Este mai puţin a fi Im- 

tor, Augustus, decât a fi 
bun ca toți împărații, 
„toţi Cezarii, toţi Augustii.""* 
„ * vedem deci că Plinius l- 
a socoțit pe Traian clar su- 
ior lui Augustus. 
Şi într'adevăr aşa, căci 
Traian, prin caracterul şi 
faptele sale, a intrat în isto- 
rie ca cel mai nobil” şi mai 
iubit” impărat al Romei sub 
-a cărui domnie civilizaţia 
romană a atins cele mai 
inalte culmi“, iar "condiţia 
„umană a fost cea mai feri- 
cită și prosperă" din istorie. 

Cei interesaţi să afle cât 
adevăr vor fi exprimând 


pe 


Aaa x 


MUREȘ TORCÂND, IN 
i, TIP DE OPINCI 


iobiiuiu loto totota loto taloiutotoi tote lcd 
Pi ŞI 


La temelia istoriei noastre naţionale întâlnim deci fi Î 
gura măreaţă a Împăratului TRAIAN. 
se înalță malestoasă privind nenumăratele generaţii de urmaşi şi protejând prin secule un 


Astăzi mai ales, ...se cade să scoatem în evidenţă şi să popularizăm 


ea acestul mare împărat." 


din N 


Narciso Santas Yanauas î 
$ 
i] 


N 
DD) 


aceste ultime cuvinte (apar- 
ținând lui Gibbon) sunt 
invitaţi să (re)citească su- 
perbul şi deosebit de va- 
lorosul discurs omagial 
închinat Romei de către 
sofistul grec Aristide Ae- 
lius, pe vremea Împăratului 
Pius, iar apoi să-şi imagi- 
neze cum ar fi arătat un ast- 
fel de discurs, de ar fi fost 
ținut de acelaşi autor în 
timpul "Epocii lui Traian"! 

După ilustrarea prin 
exemple a celor afirmate 
mai sus (vezi notele 5-6), au 
urmat discuţiile de rigoare 
al căror ecou speram că va fi 
anul acesta sărbătorirea şi 
la Sibiu a zilei de naştere a 
Împăratului Traian. 

Note: 

(1) vezi I, nota (2) 

(2) în memorabila lui lu- 
crare, "Consid&rations sur 
dâcadence", pe care d'Alem- 
bert a caracterizat-o ca fiind 
"Istorie romană pentru uzul 
oamenilor de stat şi a filo- 
sofilor”. 

(3) iată prin ce cuvinte a 
găsit să comenteze rân- 
durile lui Montesquieu 
despre Traian: 

"Que de tels princes sont 
rares! Il serait ă souhaiter, 
pour le bonheur des hu- 
mains, que la nature en fat 
un peu plus prodigue'”. 

(4) Ca un autentic pre- 
cursor al prevederilor socia- 
le din timpurile moderne, 
Traian a hotărât printr'un 
decret acordarea de împru- 
muturi micilor proprietari 
agricoli şi ajutorarea, din 
dobânzile primite, a copi- 
ilor săraci (până la 18 ani a 
băieţilor şi până la 14 ani a 
fetelor). 

De asemenea, Traian a 
distribuit gratuit alimente 
la 15.000 de copii nevoiaşi 
şi a asigurat, din banii sta- 
tului, educaţia a 5.000 de 
băieţi în Roma. 


(care mai există şi poartă azi acelaşi nume) şi 
eci, care e "linia" pe care ar trebui s'o parcurgem 


întrebarea pusă mai sus. 


- pe creştini, "Traian i-a 
tratat cu o toleranţă bazată 
pe respectarea celei mai 
luminate legalităţi” (N. 
Corneanu); şi la fel pe E- 
vrei, cărora se spune că 
Traian le-ar fi dat permisi- 
unea de a-şi reconstrui tem- 
plul, motiv pentru care 
aceştia i-au rezervat Împă- 
ratului, în calendarul lor 
religios, o "Zi a lui Traian” 
4M. Grant, "The Jews in the 
Roman World", pag. 237). 

(5) cât de iubit a fost 
Traian de Romani putem 
desprinde din următoarele 
cuvinte ale Panegiricului 
lui Plinius care descrie in- 
trarea lui Traian (ca împă- 
rat) în Roma astfel: "Ce zi 
aceea în care ţi-ai făcut in-* 
trarea (în Roma) pe jos, 
aşteptat şi dorit de toţi! 
Tinerii te arătau cu mân- 
drie, bătrânii te admirau 
(iar cei bolnavi) spuneau că 
au trăit destul dacă au ajuns 
să te vadă, (ori) că de acum 
merită mai mult să trăiască. 
Toţi au resimţit aceeaşi bu- 
curie la sosirea ta, pentrucă 
ai venit în egală măsură 
pentru toţi”. 

Şi în adevăr ce zi deo- 
sebită trebue să fi fost pen- 
tru poporul roman aceea în 
care singurul lui OPTIMUS 
PRINCEPS a intrat, ca nici 
un alt împărat înainte, pe 
jos în Roma, şi s'a ameste- 
cat ca un egal cu mulțimea 
de care el nu se mai dis- 
tingea decât prin statura-i 
impozantă şi coroana argin- 
tie a părului lui înălbit 
înainte de vreme. Ajuns pe 
treptele de marmoră ale 
palatului imperial, Traian 
este întâmpinat de prefec- 
tul pretoriului care-i în- 
tinde sabia sa, după obicei, 
semn că este pusă în servi- 
ciul noului împărat. Traian 
i-o restitui şi, în auzul 
întregii mulţimi care-l ur- 
ma, el îi spune: "Foloseşte-ţi 
sabia pentru apărarea mea, 
dar tot cu ea să fiu pedepsit 
dacă nu voi domni cu drep- 
tate." 

(6) reprezentate, spre 
exemplu, în domeniile con- 
strucţiilor, arhitecturii şi 
artelor plastice de opere ca: 

- apeductele lui Traian 
din Roma (48 km lungime, 
ultima dată folosite în sec. 
XVII) şi din Segovia (până 
nu de mult încă în funcţiu- 
ne); 

- Termele lui Traian din 
Roma (cele mai mari până 
atunci); 

- Via Traiana (concepută 
ca alternativă la Via Appia 
între Beneventum şi Brun- 
dissium); 

- prima legătură rutieră 
continuă, realizată la indi- 
cațiile lui Traian, între 
Tomis (Marea Neagră) şi 
Ludodinum (Olanda, Ma- 
rea Nordului) pe o lungime 
de aproape 2.900 km şi ur- 


mând în principal cursurile 
Dunării şi Rinului; 

- monumentalul pod pes- 
te Dunăre dela Drobeta, 
"cea mai impozantă reali- 
zare tehnică de acest fel din 
toată antichitatea”; 

- podul de peste râul Ta- 
gus, din Alcantara, Spania, 
care e şi azi în uz; 

- fundarea a opt colonii, 
trei municipii şi nouă la- 
găre militare (între Viena 
şi Marea Neagră), între care 
unele au fost supranumite 
"Ulpia", în timp ce altele au 
primit nume ca Traiano- 
polis, Plotinopolis sau Mar- 
cianopolis; 

- un splendid teatru pe 
câmpul lui Marte din Roma 
(... demolat ulterior de 
Hadrian); 

- şi în fine, Forul lui 
Traian (încă intact pe vre- 
mea Papei Grigore cel 
Mare), despre care iată ce 
cuvinte de admiraţie au fost 
spuse: "O minune arhitec- 
tonică chiar şi'n ochii zeilor 
„„„ ce nu se lasă descrisă în 
cuvinte şi care nu va putea 
fi imitată nici când de 
vreun muritor în viitor” 
(Ammianus Marcellinus cu 
prilejul vizitării Forului lui 
Traian de către Impăratul 
Constantius al II-lea). 

"Cât de des l-ar vedea ci- 
neva, îi apare mereu ca un 
miracol." 

"Forul lui Traian a făcut 
din Roma cel mai frumos 
oraş al antichităţii.” 

"Una din cele şapte mi- 
nuni ale lumii" etc. ... în 
mijlocul căreia se află "cel 
mai măreț monument al 
sculpturii istorice antice”. 
"perla dintotdeauna a Ro- 
mei Eterne"! Adică Colum- 
na lui Traian "cel mai vechi 
şi glorios monument din 
Istoria Romanilor” (James 
Caterley, Les Roumains, 
Paris 1908, v.I. pag. 24-25). 

i -VIII- 

În 28 Octombrie, la Li- 
ceul Traian din Deva. Dar 
spre deosebire de “pre- 
miera" din 30 Septembrie 
din acelaşi loc, de data a- 
ceasta audiența invitată de 
directorul liceului a constat 
exclusiv din elevi. Tocmai 
pentru ca aceştia să se poată 
familiariza cât mai direct cu 
marea personalitate a "Pa- 
tronului" liceului lor - şi al 
Neamului Românesc! - Îm- 
păratul Traian. Ceeea ce, 
aproximativ optzeci de 
tineri ascultători au şi avut 
posibilitatea să facă urmă- 
rind timp de peste o oră un 
Panegiric inchinat Impăra- 
tului Traian şi alcătuit spe- 
cial pentru ei. 

lată spre ilustrare câteva 
fragmente (în majoritate 
citări după diferiţi autori) 
din cele spuse cu această 
ocazie: 

Portretul fizic. 
Traian era bine propor- 


aceasta evident că a "migrat" în Dacia în timpul lui Traian şi pe alte 

ce”!, De exemplu, dinspre Latium, unde unii ţărani italieni şi azi 

romană (arheologia atestă acest lucru). Un fapt de care nouă, urmaşilor! 
Aron Cotrug în vestita-i Rapsodie Valahă.. 


ționat, înalt, zvelt şi de sta- 
tură atletică impunătoare, 
amintind-o pe aceea a lui 
Hercule (idealul lui din 
tinerețe), cu care adeseori a 
şi fost asemănat. Dar nu 
numai fizic ci şi din punct 
de vedere al caracterului 
nobil, al vitejiei, şi al cura- 
jului lui deosebit. 

Caracterul. 

Traian a fost un om cu 
totul deosebit. 

A avut un spirit latin de 
veche tradiţie: măsurat, so- 
bru, pătruns de simţul dato- 
riei şi condus de un prag- 
matism simplu şi robust, 
neînclinat spre meditații 
metafizice şi contemplaţii 
sterile. 

Nu a invidiat, nu a urât 
şi nu a nedreptăţit pe ni- 
meni, ci dimpotrivă i-a ono- 
rat pe toţi cei buni şi i-a 
înălțat în demnități pe 
merit. 

Popular şi modest, el lua 
parte la vânătorile, lucrările 
şi ospeţele cetăţenilor, unde 
ocupa adesea locul al patru- 
lea la masă. 

Din toate aceste motive, 
el a fost iubit de toţi şi s'a 
numărat printre puţinii 
împărați feriți de asasinate, 
apărat nu de garda sa, ci de 
dragostea publică. 


».. 


lată care au fost, descrise 
pe scurt, cele nouă "staţi- 
uni” parcurse de noi pe 
"Calea lui Traian" anul tre- 
cut. 

Nouă staţiuni şi tot 
atâtea îndemnuri!” de a mer- 
ge înainte cu credința în 
Dumnezeu, în străbuni şi 
în noi, pe această cale ce ne 
descrie orizonturi cu ade- 
vărat celeste *. 

Deci să păşim pe ea cu 
toţii, ca astfel să ne refacem 
patria fericită de altădată şi 
să ne asigurăm în Europa 
de azi locul ce ni se cuvine 
ca popor al lui Traian - adi- 
că al aceluia în vremea că- 
ruia "condiţia umană" pe 
continentul nostru "a fost" 
ra 


ŢĂRANI MARAMUREŞENI 
PURTÂND OPNICI ASA 


„„Opinca de-atunci, 
tot aşa e... 

şi, ca ferecată în 
eternitate, 

aceleaşi îndărădnice 
drumuri bate. 

pe drumul schilod... 
pe acel 

roman pod. 


PAGINA 13 


Aron Cotruş 


aşa cum a spus Gibbon, 
"cea mai fericită şi mai 
prosperă" din istorie. Pen- 
tru prima, şi până acum, şi 
ultima oară. 

Note: 

(1) care am putea spune 
că anul acesta au fost deja 
ascultate de două ori. 

Şi anume, întâi de toţi 
aceia dintre noi care între 
25 şi 27 Martie a.c. au parti- 
cipat chiar la (Academia 
Romană din) Roma la un 
colocviu internaţional cu 
titlul "Roma Trajanea - La 
Romanita! Orientale”. 

Iar apoi, de 14 minunaţi 
tineri români din Băileşti, 
Oltenia, care de Ziua Invie- 
rii s'au pornit pe urmele lui 
Badea Cârţan (şi tot pe jos 
ca acesta) spre Columna lui 
Traian. Cu "pământ şi grâu', 
cum informează la pag. 8 
ziarul "România liberă" din 
21 Aprilie a.c. 

(2) cât de "celeste", aceas- 
ta putem să desprindem, 
spre exemplu, şi din modul 
cum au salutat mulţi Ro- 
mâni şi chiar nu puţini 
străini, "reîntoarcerea" Im- 
păratului Traian printre 
noi. 

lată, în acest sens, câteva 
mărturii elocvente. 

(N.B. citările de mai jos 
au format obiectul părţii a 
treia a Panegiricului lui 
Traian, descris la punctul 7 
al programului omagierii 
Împăratului în 30 Septem- 
brie, la Liceul Traian.) 

- Traian este făuritorul 
viţii noastre româneşti. A-i 
sărbători naşterea la Deva 
în leagănul romanismului 
este necesitate istorică şi 
datorie de cuget, onorate 
acum în premieră (la 28 
Septembrie 1990). 

Privesc bustul celui co- 
memorat... şi-mi spun: da, 
Traian "Săditorul şi Părin- 
tele Românilor” a fost repa- 
triat. Şi poate că, odată cu 
întoarcerea făuritorului 
Daciei Felix, se vor întoarce 
printre noi şi vremurile 
fericite ale neamului. 


E | 
p 


EZÂND 
tel il 


SPANIOLILOR 


ag az 


Damen nai 


a “At Dap at 


Ă 


(i 
i 
| 
| 
| 
j 


PAGINA 14 


Anul trecut, 7 preoți ne- 
canonici din Germania, 
aparținând bisericii exilu- 
lui, au luat iniţiativa, îm- 
preună cu alţi preoţi din 
Vestul Europei, aflaţi sub 
jurisdicţia Bisericii Orto- 
doxe Române (B.O.R), de a 
se uni cu Biserica-Mamă, 
ascunzându-şi însă planul 
sub înşelătoarea promi- 
siune a înființării unei 
viitoare Arhiepiscopii ro- 
mâneşti "libere şi autono- 
me”. Modul agresiv în care 
aceşti preoţi au pornit la 
realizarea planului lor a 
surprins pe mulţi Români 
din exil, unii neînţelegând 
dimensiunile reale ale acţi- 
unii respective, Acesta este 
motivul pentru care am 
încercat să dezvălui în trei 
lucrări (datate 19.09.92; 
22.12.92 şi 10.01.93) adevăra- 
tele scopuri urmărite de 
preoţii "unionişti”, precum 
şi calea în zig-zag aleasă de 
ei pentru realizarea aces- 
tora. În continuare voi pre- 
zenta pe scurt conținutul 
acelor lucrări. 

Mai întâi trebue însă ară- 
tat că de-a lungul timpului, 
Românii din străinătate au 
luat diferite atitudini po- 
litice faţă de regimul din 
țară, mergând dela un anti- 
comunism declarat până la 
colaboraţionism. Datorită 
însă presiunilor exercitate 
de Securitate, secundată de 
B.O.R., bisericile din străi- 
nătate au fost nevoite să ia 
o poziţie politică clară, îm- 
părţindu-se cu timpul în 
două grupe distincte: a) 
bisericile libere ale exilului, 
care au trebuit să adere 
numai din necesităţi cano- 
nice la sinoduri străine şi b) 
bisericile diasporei, ţinând 
de Arhiepiscopia Ortodoxă 
Română pentru Europa 
Centrală şi Occidentală din 
Paris, dependentă de B.O.R. 
Dar, cum se ştie, B.O.R. a 
devenit de mult o unealtă a 
sistemului comunist, îm- 
prâştiind otrava dezbinării 
și fiind cuprinsă de para- 
noia cuceririi şi păstrării cu 
orice preţ a puterii nu 
numai în ţară, ci şi în afara 
ei, Astfel, ea încearcă de 
decenii să discrediteze 
bisericile exilului, trimi- 
țând atât bisericilor catolice 
și protestante, cât şi auto- 
rităţilor germane denunţuri 
anonime conţinând acuzaţii 
nefondate şi absurde de 
felul "trădători de ţară", 
"fascişti”, "unelte ale capita- 
lismului” ş.a., şi asta pen- 
trucă noi am refuzat ca- 
tegoric să i ne supunem 
canonic atâta timp cât ea 
însăși este captivă. În afară 
de asta, B.O.R. s'a străduit 
permanent să "misioneze" 
exilul, trimițând "securiști 
cu patrafir” și folosindu-se 
cu șiretenie de avantajul ce 
i-l furniza poziţia ei de bi- 
serică oficială pentru a 
organiza noi lăcașuri de 


SEPTEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


BISBRICA-MAMĂ 
ŞI BISERICILE EXILULUI ROMÂNESC 


cult, ceea ce nu puteau face 
grupurile răzlețe de refu- 
giaţi politici doritoare de a 
se aduna în biserici libere. 
Zâzania semănată de ierar- 
hia Patriarhiei nu a întâr- 
ziat să dea roade, în sânul 
Românilor din exil formân- 
du-se o atmosferă de suspi- 
ciune, care submina încer- 
cările de unire. Astfel, bise- 
ricile exilului au fost 
nevoite să ducă o perma- 
nentă luptă de apărare, 
reuşind să supravieţuiască 
numai datorită devotamen- 
tului preoţilor şi mirenilor. 
In ciuda acestei stări de 
lucruri, bisericile exilului 
au devenit focare de trăire 
creştină, care au păstrat 
legea veche, nepătată de 
comunism. 

Noua strategie a B.O.R. 
Până'n Martie anul trecut, 
B.O.R. a ţinut sub control 
pe toţi preoţii fugiţi, refu- 
zându-le "Cartea de elibera- 
re", fără de care nici un 
preot nu poate fi admis de 
un sinod canonic. Cei 7 
preoţi "unionişti" fuseseră 
admişi în prealabil de 
Sinodul Patriarhiei Ecu- 
menice din Constantinopol 
numai ca "toleraţi" (sau 
vaganţi, nestatornici, neca- 
nonici). La începutul lui 
1992, Sinodul B.O.R. a 
schimbat însă cursul res- 
trictiv vechi cu 180, fiind 
dintr'o dată dispus să 
acorde "Cartea de eliberare" 
la cerere, punând pe dea- 
supra şi Arhiepiscopia din 
Paris la dispoziţia diasporei 
pentru a o reorganiza, Si- 
multan cu regizarea acestui 
scenariu, au intrat în ac- 
țiune şi preoţii "unionişti”, 
care au declarat iniţial că 
vor înființa o Episcopie ro- 
mânească liberă şi autono- 
mă faţă de B.O.R. Apoi, 
cam de prin Februarie 
până'n Decembrie, au adop- 
tat un curs în zig-zag, din 
care distingem următoarele 
etape: 

- Mai întâi, nici unul din- 
tre ei nu a cerut "Cartea de 
eliberare", ca să se poată 
încadra cumva definitiv 
într'un sinod al exilului; 

- A urmat încercarea de a 
se substitui Eparhiei din 
Freiburg, de care au aparţi- 
nut mai înainte ca "toleraţi”, 
Eparhia din Freiburg, face 
parte din Biserica Ortodoxă 
din Germania, intrată sub 
jurisdicţia ecumenică a 
Patriarhiei din Constanti- 
nopol de aproape jumătate 
de secol. 

- La 1 - 2 Mai 1992, după 
lansarea unei chemări la 
unire cu B.O.R., cei 7 au 
organizat la Aachen o întru- 
nire, hotărând înfiinţarea în 
pripă a unei noi "Ar-hie- 
piscopii Ortodoxe Române 
Autonome pentru Europa 
Centrală”, idee părăsită 
ulterior fără nici o ex- 
plicaţie. 

- La 2 - 4 Octombrie 1992 


au organizat un "Congres" 
numai al preoţilor, la care a 
fost "scoasă mâţa din sac": 
s'a luat hotărârea de reor- 
ganizare a Arhiepiscopiei 
din Paris aparţinând de 
B.O.R. şi a Eparhiei dela 
Freiburg, unite într'o "Mi- 
tropolie pentru Europa 
Centrală şi Occidentală" 
dependentă de B.O.R. 


- In sfârşit, după ce au 
luat notă şi de protestele 
masive venite din toate 
părțile şi generate mai ales 
de faptul că deciziile res- 
pective au fost luate prin 
excluderea totală a credin- 
cioşilor, aşa-numitul "Co- 
mitet metropolitan" a con- 
vocat în pripă toate parohi- 
ile doritoare de a se uni cu 
B.O.R. la o adunare la Miin- 
chen, fixată la 16 Ianuarie, 
1993. Rezultatele acestei 
întruniri, păstrate ca pe un 
secret de stat, nu ne sunt 
cunoscute decât în mică 
măsură. 

Statutul celor 7 preoţi 
vagantes. Dintre aceşti 
preoţi, 3 fuseseră deja re- 
cunoscuţi de autorităţi ca 
azilanţi politici, în timp ce 
restul erau numai "toleraţi”. 
Situaţia lor juridică în 
Germania ridică o proble- 
mă: aderând la B.O.R., cei 3 
preoți "azilanţi" trebue să 
renunţe automat la această 
calitate, nemaiputând fi 
socotiți refugiaţi politici, 
Intregul grup va trece deci 
la disporă, statul român şi 
B.O.R. câştigând dintr'o da- 
tă 7 funcţionari în străină- 
tate pentru care nu vor plăti 
salarii, deoarece ei vor fi 
întreţinuţi de statul ger. 
man, cel puţin cu banii de 
ajutor social. Dar datorită 
numărului enorm al stră- 
inilor din Germania, se duc 
acum discuţii pentru re- 
patrierea refugiaților care 
nu au motive de primire a 
azilului politic. Viitorul 
celor 7 preoţi este deci 
foarte nesigur, 


Canoane la bunul plac. 
Hotărârea de unire cu 
B.O.R. adoptată la Con- 
gres de către aceşti preoţi 
prin excluderea totală a 
credincioşilor este cu totul 
abuzivă şi ilegală, Flutu- 
rând drapelul libertăţii şi 
autonomiei până la congres, 
ei au ascuns tocmai ţinta lor 
finală (unirea cu B.O.R.), 
procedeu tipic de diversiu- 
ne. În afară de asta, atât 
procesul-verbal al Congre- 
sului, cât şi scrisoarea 
adresată Patriarhiei conţin 
date false şi informaţii in- 
corecte, Conform canoane- 
lor în vigoare, dreptul de a 
lua hotărâri în mod suveran 
îl are numai o adunare 
generală sau extraordinară 
a parohiilor (preoți şi 
mireni), respectându-se 
însă condiția ca procedura 
de reprezentare a parohiilor 
respective să fi fost legală. 


Valerian DOBRESCU 


Dar nici măcar întrunirea 
dela 16.01.93 nu a îndeplinit 
normele obligatorii. De 
exemplu: ea a fost convoca- 
tă pentru a ratifica hotărâ- 
rile luate de congresul 
ilegal al preoţilor, dar la 
faţa locului i s'a cerut să 
aprobe statutul unui for 
bisericesc nou (Mitropolia 
Ortodoxă Română pentru 
Germania şi Europa Cen- 
trală), şi nu acela al Mitro- 
poliei pentru Europa Cen- 
trală şi Occidentală, aşa 
cum se hotărâse de fapt. 
Deci adunarea a fost pusă 
să aprobe ceva ce nu fusese 
hotărât la Congres. 

Din cele 6 parohii ale 
exilului (unul din cei 7 pre- 
oţi nu are parohie) sur- 
prinse de hotărârea preoţi- 
lor lor, cea din Niirenberg a 
refuzat serviciile preotului 
unionist, cerând ca slujbele 
să fie ţinute de către un 
preot din exil, iar la Miin- 
chen credincioşii au format 
o opoziţie puternică împo- 
triva acestor decizii abuzi- 
ve. Rămâne de văzut ce 
reacţie vor avea restul de 4 
parohii. 

Exilul şi Biserica-Mamă. 
Subliniez cu toată tăria că, 


în principiu, exilul nu res- 
pinge unirea cu B.O.R.; el 
cere însă schimbarea ierar- 
hiei compromise, precum şi 
asigurarea libertăţii biseri- 
cii faţă de regimul neoco- 
munist din România. Din 
păcate avem dovezi clare că 
regimul neocomunist a în- 
ceput o ofensivă masivă 
pentru aducerea sub control 
a celor 6-7 milioane de Ro- 
mâni din lumea liberă (doar 
nu din întâmplare s'a înfi- 
ințat acum Direcţia pentru 
Românii din diasporă!). 
Activităţile febrile duse de 
cei 7 preoţi "unionişti”, ca 
să nu mai vorbim de aju- 
torul dat lor de ierarhia 
superioară din ţară, dove- 
desc că acţiunea aceasta 
face parte din ofensiva con- 
centrată la care m'am refe- 
rit. Pentru mulți dintre noi 
este clar că nici regimul din 
țară şi nici ierarhia B.O.R. 
n'au de gând să renunțe la 
dictatura comunistă, ci în- 
cearcă şi acum să domine 
exilul. Exercitarea puterii 
discreţionare în țară şi 
expansiunea în afară rămân 
mai departe caracteristici 
ale unui regim dictatorial. 
Incapabile de a satisface 


nici cele mai elementare ne- 
cesităţi ale cetăţenilor din 
țară, aceste două puteri duc 
împreună lupta pentru su- 
premaţie şi în străinătate, 
tratând în continuare pe toţi 
desţăraţii (care nu vor ad- 
mite niciodată jumătăţile 
de măsură ale "democraţiei 
originale") ca inamici ce-ar 
trebui prin orice metode 
anihilaţi. Ierarhia bisericii 
n'a tras nici o învăţătură 
din prăbuşirea comunismu- 
lui, ci continuă să asculte 
docil de neocomuniştii co- 
coţaţi la putere. 

A sosit timpul ca Bicerica- 
Mamă să se'ntoarcă la 
adevărata ei menire: slujba 
pentru aproapele părăsit în 
deznădejde mai mult ca 
oricând în istorie. Continu- 
ând pe drumul vechi, ea 
riscă să piardă pentru 
totdeauna încrederea cre- 
dincioşilor. Iar singurul 
model ce i-ar putea servi la 
o asemenea schimbare ar fi 
tradiţia veche a bisericii ro- 
mâne celei umile, care timp 
de veacuri a stat alături de 
popor în faţa urgiilor vre- 
murilor, călăuzindu-l şi u- 
nindu-l în jurul unui neîn- 
tinat altar de rugăciune. 


mărul trecut al 
[5 ro astre am abordat 
[ia "zândurilor rele 
pro m insistând asu- 
elor negative ale 
fire 


ora efect ți, neconver- 
tă dată, vom în- 
Be, rofundăm în 
imina Sf. Scripturi, di- 
Wica gândirii creştine şi 
n todele pe care ar trebui 
e e folosim în vederea 
luției noastre spirituale, 
“ornind dela cuvintele 
P”stolului din Duminica 
APO tea Înălţării Sfintei 
Cruci: 1... departe de mine 
dul să mă laud cu altce- 
decât cu crucea Domnu- 
ui ÎGISI Lise Hristos" 


te. 


pân 


Cum să ne păzim de înti- 
năciunea cărnii şi-a duhu- 
ui, năvala gândurilor care 
ne macină, puritatea ideilor 
care le vehiculăm în 
relaţiile noastre sociale, dis- 
cernământul judecății şi 
ioată zestrea minţii cu care 
ne lăudăm? 

1. Mai întâi, este păs- 
trarea lui Dumnezeu în 
cunoştinţa noastră, ca pe o 
rezență activă a gândirii, 
pentru a nu ne sluţi inte- 
ioritatea, prăbuşindu-ne în 
voia unei minți diametral 
opuse adevărurilor divine. 
După cum citim: "Fiindcă 
lau căutat să păstreze pe 
Dumnezeu în cunoştinţa 
or, Dumnezeu i-a lăsat în 
voia minţii lor bleste- 
mate..." (Romani, 1.28). 
Această păstrare în cunoş- 
tință se realizează astfel: 
a) Gândindu-ne adânc la 
Cuvântul lui Dumnezeu, 
meditând, după experiența 
psalmistului: "...deschid 
ochii, ca să mă gândesc 
adânc la Cuvântul Tău" 
(Psalmul 119.148). 

- b) Înscriind în minte Le- 
gile lui Dumnezeu, coman- 
damentele biblice: "...le voi 
pune legile Mele în mintea 
or... le voi scrie în mintea 
lor (Evrei, 8.10). Aceste legi 
intipărite, devenind pose- 
siunea gândirii, fie că vor 
influența, lucrând asupra 
naturii gândurilor, fie că, 
stăpânind mintea, o vor 
Dita să genereze 
gânduri după voia lui 
Dumnezeu. P 


„_€) Acceptând judecata 
Cuvântului lui Dai 
re este "viu şi lucrător, 
mai tăietor decât orice sabie 
cu două tăişuri” şi care 
„Pâtrunde până acolo că... 
judecă simțirile şi gându- 
inimii” (Evrei, 4.12). 
d) Gândindu-ne la bu- 
nătăţile şi indurările Dom- 
nului, precum scrie în car- 
tea proorocului leremia: 
„lată ce mai gândesc în 
eo mea și iată ce mă face 
n mai trag nădejde: bună- 
țile Domnului nu s'au 
Sfârşit, îndurările Lui nu 
Sunt la capăt" (Plângeri, 


II. Pe de altă parte, se im- 
une să ne aplecăm asupra 
pe scarui gând, printr'o lu- 
e Curativă, de îngrijire 
etală, de teamă ca, "după 
a Șarpele a amăgit pe 
= edi aşa și gândurile 
sa re să nu se strice dela 
î ţia şi credincioşia care 
e faţă de Hristos" (2 


porinteni, 11.3). Aceasta 


amnă; 
3) Stăpânirea gândurilor, 
"voiei lor, ținerea în frâu a 
nu f gândurilor”, pentru a 
mă Plini "voile firii pă- 
Prien A (Efeseni, 2.3), 
tru a nu se transforma 


| VÂNTUL ROMÂNESC 


în gânduri pământeşti, bol- 
nave, epidemice. 

b) Verificarea gânduri- 
lor, controlul cotidian, ob- 
servaţia: "Să aveţi în voi 
gândul acesta, care era şi în 
Hristos lisus" (Filipeni, 
2.5). Adică să ne verificăm, 
mereu, "gândul acesta“, 
gândul director al "acestui 
moment", al "acestei" îm- 
prejurări, al "acestei ati- 
tudini", al "acestui" act sau 
al "acestei" decizii, între- 
bându-ne de fiecare dată: 
oare gândul meu de acum, 
gândul acesta "era şi în 
Hristos lisus"? Oare Iisus ar 
gândi la fel ca mine, în 
acest caz de dilemă a gân- 
dirii, de alternativă logică, 
de discernământ hotărâtor? 

c) Liniştirea gândurilor, 
astâmpărul, împăcarea: "Să 
nu căutaţi ce veţi mânca şi 
ce veţi bea şi să nu vă 
frământaţi mintea" (Luca, 
12.29). Remediul? "Şi pacea 
lui Dumnezeu, care întrece 
orice pricepere, vă va păzi i- 
nimile şi gândurile în Hris- 
tos lisus” (Filipeni, 4.7). 

III. Să nu uităm, în al 
treilea rând, de importanța 
smereniei gândirii, recu- 
noscând că prin noi înşine 
"nu suntem în stare să 
gândim ceva ca venind dela 
noi" (2 Corinteni, 3.5). Gân- 
dul smerit lucrează în două 
feluri: 

a) Ignorând înţelepciu- 
nea veacului şi viclenia 
gândurilor deşarte ale 
filosofilor detractori şi 
corupători de "prunci în 
Hristos", ale înțelepţilor 
înfumuraţi ai lumii în care 
trăim, a căror înțelepciune 
este "'o nebunie înaintea lui 
Dumnezeu" (1 Corinteni, 
3.19-20). 

b) Răsturnând "izvodiri- 
le minţii şi orice înălţime, 
care se ridică împotriva 
cunoştinţei lui Dumnezeu! 
(2 Corinteni, 10.5), ca unii 
care "am pierdut toate" şi le 
socotim "ca un gunoi”, ca să 
putem câştiga pe Hristos în 
sufletul nostru, în gân- 
durile noastre, în viața 
noastră. 

IV. De mare folos, în 
procesul auto-desăvârşirii, 
se arată a fi rugăciunea de 
iertare şi dragostea. 

a) De ce rugăciunea de 
iertare a gândurilor? De- 
oarece, adeseori, gândurile 
noastre - din lipsă de veghe, 
din neatenţie sau chiar 
dintr'o revizuire superfi- 
cială - ne împing la păcat. 
Ap. Petru îl îndeamnă 
astfel pe Simon vrăjitorul: 
"Roagă-te Domnului să ţi se 
ierte gândul acesta al inimii 
tale, dacă este cu putinţă; 
căci văd că eşti plin de fiere 
amară și în lanţurile fără- 
delegii" (Fapte, 8.22-23). 

b) Dragostea înnobilea- 
ză, şi ea, gândurile omului. 
Ea "nu se gândeşte la rău", 
pentrucă venind "dintr'o 
inimă curată, dintr'un cu- 
get bun şi dintr'o credinţă 
neprefăcută" (1 Corinteni, 
13,5 şi 2 Timotei, 1-5), dra- 
gostea nu poate gândi râul. 


SEPTEMBRIE 1993 


7 ANGHELIA EXILULUI (Septembrie 1993) 


DINAMICA GÂNDIRII CREŞTINE 


Sergiu GROSSU— 


lar noi, "având rădăcina şi 
temelia pusă în dragoste”, 
ne învrednicim a gândi şi a 
pricepe "împreună cu toţi 
sfinţii, care este lărgimea, 
lungimea, adâncimea şi 
înălțimea" trăirii cu Dum- 
nezeu (Efeseni, 3.18), res- 
pectiv, atingem perfecţiu- 
nea gândirii creştine. 
. 


. 

Pentru ca să facilităm 
formarea deprinderii de a 
gândi duhovniceşte, evan- 
ghelic, este necesară înde- 
plinirea ritmică, asiduă, de 
zi şi noapte, a exerciţiilor de 
gândire, conform tehnicii 
revelată în Cuvântul lui 
Dumnezeu. 


- Să ne gândim la Dum- 
nezeu, în vederea înfiripării 
Ierusalimului ceresc în via- 
ţa noastră lăuntrică (lere- 
mia, 51.50) 


„= Să ne gândim la lucru- 
rile superioare, la proble- 
mele inalte ale mântuirii: 
"Gândiţi-vă la lucrurile de 
sus, nu la cele de pe pă- 
mânt" (Coloseni, 3.2). Pri- 
oritate în gândurile noastre 
să aibă căutarea Împărăției 
lui Dumnezeu şi a nepri- 
hănirii Lui, nu efemerul, 
stricăciunea şi nimicurile 
"de pe pământ”. 


- Să rămânem statornici, 
neclintiţi în gândire, invin- 
cibili, aidoma imperativu- 
lui "să nu vă lăsaţi clătinaţi 
aşa de repede în mintea 
voastră" (2 Tesaloniceni, 


- Să ne gândim la căile 
noastre, la viaţa şi activi- 
tatea fiecărei clipe, a fie- 
cărui ceas, a fiecărei zile, 
apreciind, cântărind sau 
osândind calitatea eforturi- 
lor noastre prin prisma 
învăţăturii divine: "Mă 
gândesc la căile mele şi îmi 
îndrept picioarele spre în- 
văţăturile Tale" (Psalmul 
119.59). 


- Să ne înarmăm gân- 
direa, în evoluţia ei pozi- 
tivă, cu gândirea lui Hris- 
tos: "Astfel dar, fiindcă 
Hristos a pătimit în trup, 
înarmaţi-vă cu acelaşi fel de 
gândire. Căci Cel ce a păti- 
mit în trup a sfârşit-o cu 
păcatul" (1 Petru, 4.1). Gân- 
dul devine o armă de luptă, 
cu care ne împotrivim "pâ- 
nă la sânge", în lupta împo- 
triva păcatului (Evrei, 12.4). 

- Să ne subordonăm gân- 
durile lui Dumnezeu, mai 
bine zis "orice gând", legat 
de activitatea noastră profe- 
sională, social-politică, re- 
ligioasă, culturală sau strict 
familială, să "îl facem rob 
ascultării de Hristos" (2 
Corinteni, 10.5). 

Educându-ne gândirea 
după preceptele pedagogiei 
din Evanghelia iubirii, vom 
reuşi să ne sfinţim gându- 
rile, transfigurându-le, pe 
măsura strădaniei şi a 
capacităţii noastre de inte- 
riorizare. Şi vom putea 
ajunge cu toţii, indiferent 
de confesiunea căreia apar- 
ținem, “uniţi în chip desă- 
vârşit într'un gând şi o 
simţire” (1 Corinteni, 1.10), 
stăpâniţi de "aceleași gân- 
duri” (1 Petru, 3.8) şi de- 
venind "un gând în Dom- 
nul" (Filipeni, 4.2), fără 
pendulări, fără dualităţi, ca 

urtători ai gândului lui 
isus Hristos și împreună 
lucrători cu Dumnezeu pe 
pământ. 


PAGINA 15 


CONGRESUL BISERICII 
ROMANO-CATOLICE 
DE RIT BIZANTIN 


In zilele de 25, 26, 27 
lunie 1993 a avut loc al X- 
lea Congres al Bisericii 
Române Catolice de Rit 
Bizantin din America. 

Au participat preoții şi 
delegaţii bisericilor de pe 
tot cuprinsul S.U.A., sub 
înalta îndrumare a Prea- 
sfinţitului Episcop Louis 
Puşcaş. 

Pe lângă îndeplinirea 
scopului de raportare, coor- 
donare şi îndrumare a acti- 
vităţii bisericilor aflate la 
mari distanţe una de alta, a 
fost un moment prielnic 
pentru întâlniri prieteneşti 
şi de îmbogăţire spirituală, 
ce a culminat cu Slujba 
Arhierească de Duminică, 


„oficiată de Preasfinţitul 


Episcop Louis Puşcaş îm- 
preună cu nouă preoți. 

Congresul a avut loc în 
Trenton, New Jersey, unde 
Biserica Sf. Vasile din lo- 
calitate*, Preot George Da- 
vid, şi-a îndeplinit cu pri- 
sosinţă oficiul de gazdă, 
prin dedicaţia şi truda mul- 
tora dintre enoriaşi şi mai 
ales a comitetului de doam- 
ne condus de D-na Maria 
Silaghi. 

Spicuind din programul 
Congresului: 

Vineri 25 lunie, s'a desfă- 
şurat conferința preoţilor, 
urmată de Paraclisul Maicii 
Domnului şi de o seară "de 
ospitalitate" în care partici- 
panţilor la Congres li s'a 
oferit ocazia să se întâl- 
nească pentru cină în sala 
socială a bisericii. 

Sâmbătă, după Sfânta 
Liturghie, au urmat, atât 
dimineaţa cât şi după ami- 


DIN SUA 
Ing. Nidia BELCEA 


aza, sesiuni de lucru ale 
Congresului; în sesiunea de 
după amiază, Părintele 
George David a prezentat o 
meditaţie asupra Sfintelor 
Taine. 

Biserica din ţară, cu du- 
rerile nevindecate şi ne- 
dreptăţile nereparate, a fost 
în gândurile delegaților 
care, la propunerea Prea- 
sfințitului Louis Puşcaş au 
adoptat o "Moţiune" de su- 
port, cerând autorităţilor 
române repunerea Bisericii 
în toate drepturile, prin re- 
turnarea tuturor proprie- 
tăţilor, şi autorităţilor ame- 
ricane intervenţia pentru 
sprijinirea acestei cereri. 

Seara, banchetul tradiţio- 
nal a vut loc la un restau- 
rant din zonă. 

În timpul banchetului 
Preasfinţitul Louis Puşcaş 
s'a adresat participanţilor 
cu căldura şi înţelepciunea 
unui adevărat păstor de su- 
flete. : 

Un program muzical ne-a 
desfătat cu cântece vechi, 
dar etern noi prin negrăita 
lor frumuseţe, ca: Frumoasa 
mea cu ochii verzi (Cincinat 
Pavelescu), Vânt de seară 
(Radu Gyr), Mai am un sin- 
gur dor (Mihail Eminescu) 
etc. A cântat Maria Tegzes, 
care, plecând spre o fru- 


* moasă carieră de interpretă 


de muzică clasică din mica 
biserică din Trenton, nu a 
uitat-o niciodată, şi cu mo- 
destie vine să ne desfete la 
sărbători sau evenimente 
importante. 

Duminică, la Slujba Ar- 
hierească, predica a fost 
ținută de Preasfinţitul 


Puşcaş. După slujbă ne-am 
unit în rugăciunile Paras- 
tasului pentru preoţii care 
au slujit la Biserica Sfântul 
Vasile din 1909, pentru 
credincioşii răposaţi şi pen- 
tru Episcopii martiri ai 
Bisericii din România. 

Cum slujba se desfăşura 
cu măreţia cerească a litur- 
ghiei bizantine, în cântările 
înălțătoare (corul condus de 
D-na Maria Stoka) din care 
se puteau distinge urme din 
dulcele dialect al zonei Satu 
Mare, de unde au venit la 


începutul secolului fonda- - 


torii parohiei Sf. Vasile, nu 
puteai să nu te gândeşti la 
înalta semnificaţie a acestei 
Biserici Unite. 

În Trupul lui Christos, 
Biserica, azi sfâşiată de 
adânca rană a rupturii din- 
tre Apus şi Răsărit, ce mi- 
nunată este această Unire a 
tradiţiei bizantine cu Roma, 
cu Petru, piatra pe care 
lisus a întemeiat Biserica! 
Şi ce rol unic, dacă ar vrea 
să-l înţeleagă, ar putea avea 
Românii în vindecarea 
acestei răni, în întregirea 
Bisericii, singurul popor de 
tradiţie bizantină şi de 
limbă latină, aşezat în locul 
unde, până acum, istoria a 
tăiat în două Europa, loc ce 
ar putea deveni simbolul 
unităţii! 

* Biserica Sf. Vasile a 
fost întemeiată în 1909, din 
truda enoriaşilor păstoriţi 
de Preotul Epaminonda 
Lucaci, fiul marelui luptă- 
tor memorandist Vasile 
Lucaci, el însăşi preot 
greco-catolic în comuna 


„Siseşti. 


Romanian Catholic Diocese of Canton 


1121 - 44ch Street, N.E. - 
Canton, Ohio 44714 


Dj af atu Man 2: ouă ) 
LC Pa E RENE 


Office of the 
Bishop 


MOȚIUNE 


Românii Americani, membri ai Bisericii 
Române Unite (Greco-Catolice), adunaţi în 
al X-lea Congres Anual, prezentăm ur- 
mătoarea moţiune: 

Protestăm împotriva tratamentului 
abuziv aplicat, în România, Bisericii noas- 
tre martire, desfiinţată de regimul comu- 
nist în 1948, căreia, la trei ani dela ieşirea 
din ilegalitate, nu i s'au restituit locaşurile 
de cult, seminarele, şcolile etc. Credin- 
cioşii acestei biserici, ce a dat nouă epis- 
copi martiri pentru credinţă, asistă şi astăzi 
la slujbe sub cerul liber sau în case 
improvizate. Mai mult, clerul şi credin- 
cioşii sunt expuşi la abuzuri, ameninţări şi 
chiar maltratări, sub ochii indiferenți ai 
autorităţilor. 

Cerem conducerii statului român în- 


dreptarea acestei grave nedreptăţi, prin 
imediate măsuri concrete de repunere în 
toate drepturile a Bisericii Române Unite 
(Greco-Catolice). 

Cerem autorităților americane ca la dis- 
cutarea condiţiilor de acordare a Clauzei 
Națiunii celei mai Favorizate României, să 
se condiţioneze rezolvarea pozitivă şi 
soluţionarea acestui caz flagrant de încăl- 
care a "drepturilor omului”. 


P.S. Louis PUŞCAŞ 
Episcop pentru Românii 
Greco-Catolici în 
Statele Unite 


E PAGINA 16 


Lipsea acum Axei şi baza 
de a frâna revendicările 
revizioniste ale Ungariei: 
Guv Maghi e pre- 
vala acum de cea de a treia 
ipoteză anunţată lui Ctano 
la Veneţia, în Ianuarie 1940: 

/ Ungaria va interveni dacă 
România cedează fără luptă 

* | teritorii naţionale Rusiei şi 
Bulgariei. Renunţarea la 

> luptă a României din inca- 
pacitatea de a-şi apăra teri- 

toriul naţional tocmai îm- 

X potriva celei mai mari pri- 
mejdii, cea dela Est, slăbea 

D [sm morală la Vest. Axa 


nu mai putea decât să li-mi- 
| | teze revizuirea teritorială la 
Q Apus. 

Dar slăbiciunea Româ- 
niei de'a se apăra şi a-şi îm- 
plifii astfel misiunea la Est, 
punea o problemă funda- 
mentală Germaniei: securi- 
tatea spaţiului strategic şi 
cesnoirie balcan- ela 
bian. Armata germană tre- 
buia să preia ăpărârea aces- 
tui Ea Ital peritea Be. fiu vital pentru secu- 
ritatea europeană. Văzând 

arența Romăniei, Statul 

Major German, pentru con- 

sideraţiuni de ordin strict 

tehnic, a recomandat să se 
ceară Ungariei tranzitul 
rin teritoriul maghiar. Ca 

o compensație pentru a- 

ceastă favoare şi pentru ca 

trupele germane să sta- 
ționeze cât mai aproape de 
câmpurile petrolifere ro- 
mâneşti, urma să se dea sa- 
tisfacţie Ungariei în Tran- 
silvania. Totuşi, după cum 

s'a văzut, cu toată greutatea 

argumentelor de ordin mi- 

litar, nici după cedarea Ba- 

sarabiei, Hiţler nu dorea să 


intervină în litigiul â- 
nosmaghiar. 

SA ebuit un alt pas 
greşit al diplomaţiei oculte 
româneşti, inspirată de ex-* 
Regele Carol, ca să împingă 
Germania la o hotărâre. 
Socotind terenul netezit 

upă cedarea Basarabiei, se 
sondează la Moscova posi- 
bilitatea unui acord cu 
Sovietele, ca bază de rezis- 
tenţă împotriva reven- 
dicărilor dela Vest. 

Calculul era şi de data 
aceasta fals fundamental. 

Sovietele nu încheie un 


X 


i acră decât dacă au ceva de 
i] câştigat. Cu România, So- 
pŢ vietele aveau un interes să 
ajungă la un acord cu preţul 
3 Basarabiei, cum arătase şi 


I Ribbentrop în convorbirea 
cu Ciano. Acest preţ acum 
C nu mai exista; Basarabia 
Y fusese câştigată gratuit. 

a) Sovietele aveau acum 
interesul contrar: să ma- 


atragă vecinii României sau 
însăşi Germania în conflict 
cu România şi astfel să 
creeze o situaţie în care să 
poată interveni direct şi să 
împartă România cum au 
împărțit Polonia. De aceea 
Molotov s'a grăbit să comu- 
nice Tul RIbL=ntrop derer. 
surile Oculte romaneşti şt să 
aţâțe astfel porniri_ Osfile 
României. 

“În faţa Axei, slăbiciunea 
României se dubla astfel de 
o nouă duplicitate, tocmai 
când Primul Ministru - 
Gigurtu şi Ministrul de 
Externe - Manoilescu se 
căzneau să atenueze cât mai 
mult grelele condiţii în care 
se găsea România în acea 
tragică vară a anului 1940. 

Criza statului român, 
suspiciunile de duplicitate, 
aţâţările sovietice, necesi- 
tatea de a garanta securi- 
tatea spaţiului balcano- 
danubian, determină Axa să 
grăbească soluţionarea li- 
tigiului româno-maghiar 
după un criteriu militar: 
harta adoptată în arbitrajul 
dela Viena din 30 August 
1940, cu o pană despicând 
Transilvania până la Car- 
paţi, la câţiva zeci de kilo- 
metri de puţurile petroli- 
fere, este aceea întocmită de 
Statul Major German. 

Din acest cleşte care se 
strângea tot mai tare, Româ- 
nia âbi i-a 
garantat apoi existenţa şi 
Rusia a trebuit să dea îna- 
poi nemulțumită, că a scă- 
pat din gheare sati Ro- 
şie. Dar prima întrebare pe 
Tare i-a pus'o Molotov lui 
Hitler la Berlin, în Noem- 

rie 1940, a fost dacă garan- 
ţia dată României este într' 
adevăr operantă. La răspun- 
sul categoric afirmativ al lui 
Hitler, se închidea definitiv 
calea înţelegerii ruso-ger- 

ane. 


... 


România s'a salvat a- 
tunci, e adevărat, dar pier- 
zând în două luni 100 mii 
km pătraţi şi 6 milioane de 

ocuitori, dintre care 4 mili 
oane, Români. Şi mai grav 
încă, România descoperea 
pierde în 


văloare din virtuțile reale 
al oporului român. Se 
c6leze ea astfel TeZAltatele 


unei politici sofistice, cu 
spatele la realităţi. 

Abia atunci s'a văzut ce a 
reprezentat propunerea ger- 


SEPTEMBRIE 1993 
E i i III III IER 


Istorie de ştiut 


(VIII) 


——— Mihail Fotin ENESCU—— 


nevreze în aşa fel încât să Ămană din 1934. Acceptarea 


eiâ ar fi schimbat 
cursul evenimentelor; de- 
mocraţiile occidentale ar fi 
fost silite să îă act de reali- 
tăţile Estului european.” 

Blocul micilor puteri din 
acest spațiu avea un rost 
dacă se situa pe linia justă a 
echilibrului între cele două 
fracțiuni occidentale şi în 

iguroasă solidaritate faţă 
de Orientul bolşevic. Altfel, 
tentativa de constituire a 
unui astfel de bloc în fa- 
voarea colaborării dintre o 
fracțiune a Occidentului cu 
Sovietele împotriva celei- 
lalte fracțiuni a Occiden- 
tului, falsifica realitatea, 
inducea în eroare derio- 
crățiile occidentale şi des- 
chidea drumul Sovietelor 
spre Occident. 

Nu era vorba de "un fals 
realism" sau de "politica 
egoismului sacru”, cum 
spune Dl. Coste; ci de un 
realism major şi de instinc- 
tul de conservare al acestor 
popoare. : 

De altfel, dacă nu s'a 
constituit un astfel de bloc, 
cum S'ar fi putut constitui 
măcar în parte, se datorează 
tocmai falsului criteriu ce 
căuta să se aşeze la bază. 

Micile puteri, într'ade- 

ăr, nu pot fără cea mai ma- 

“primejdie să-şi depăşeas- 
că sfera şi să se amestece în 
antagonismul dintre marile 

uteri, care nu le priveşte 
direct. Dar tocmai această 
depăşire a propriilor pro- 
porţii o practica Titulescu, 
amestecându-se în disensi- 
unile dintre marile puteri 
occidentale, torpilând acor- 
dul dintre ele, lucrând pen- 
tru înțelegerea cu Sovietele 
şi militând pentru primatul 
primejdiei germane faţă de 
cel al primejdiei comuniste. 

Dar dacă un bloc de mici 
puteri luptă din răsputeri 
să-şi servească propriile 
realităţi articulate cu marile 
realităţi istorice, are mulţi 
sorţi să determine Marile 
Puteri să-l asculte cu a- 
tenţie. 

Dacă România, în loc să 
rmeze Cehoslovacia, capul 
de pod al Sovietelor spre 
Occident, ar fi făcut o po- 
litică de echilibru real între 
cele două fracțiuni occiden- 
tale, s'ar fi putut evita 
multe catastrofe. O politică 
de amiciţie cu Germania și 
Italia nu implica deloc o 
mutaţiune de alianţe: nici 
un Român cu simţul răs- 
punderii n'ar fi înţeles să 
abandoneze vechile alianţe 
și mai puţin încă să se în- 


Pentru a vă ţine la curent cu ultimele ştiri din 
România, echipa noastră redacțională 

| lucrează fără încetare... Nu rămâneţi în urma 

timpului... Citiţi lunar 


"Cuvântul Românesc" 
şi participaţi la viaţa exilului românesc pentru 
a forma un puternic front de luptă 
anticomunistă. 


toarcă împotriva Franţei şi 
Angliei, pentru a face pe 
placul Germaniei şi Italiei, 
după cum la fel, nu se poate 
lupta contra Germaniei şi 
Italiei numai spre a face pe 
placul cuiva. O politică de 


amiciţie cu Germaniă şi 
tz) ia ar fi insemnat, tocmai 
dimpotrivă, întărirea soli- 
dariății cu Occidentul Şitin 


omăniă ar fi sudat din 
nou şi pe baze reale, alianţe 
cu Iugoslavia şi cu Polonia 


şi în jurul acestui nou sis- 
tem ar fi gravitat poate şi 
alte mici puteri. Această 
constelație reînviată ar fi 
devenit într'adevăr un fac- 
tor de echilibru şi micile 
puteri n'ar mai fi fost atât 
de lesne manevrate pe rând 
de o parte sau de alta. == 

Acceptarea propunerii 


germane din 1934 ar fi dat 
punct de sudură a sistemu- Romaniei o forță deosebită. 
lui occidental faţă de Est. Inarmată, garantată pe toate 


laturile şi în raporturi sor- 
diale cu toate Puterile Occi- 


dentale; România ar fi fost 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DESPRE ACTUALITATEA ÎN POLITICA EXTERNĂ ROMÂNEASCĂ 


un element de echilibru 


manevră în Răsărit. Un 
obstacol puternic se ridica 
astfel i - 
tual pact ruso-german. 

Întorcând spatele Ger- 
maniei şi Italiei, fără nici 
un folos pentru nimeni şi 
nici pentru democraţiile 
occidentale, România se 
condamna la o politică 
impersonală, fără obiect 
real şi fără conţinut. 


Un mare merit contestat 


Se întâmplă e puţine ori, mai cu 
seamă înraceastă vreme de regăsire a dem- 
nităţii noastre naţionale după îndelungatul 
coşmar comunist, ca un "deştept" să comen- 
teze defavorabil '6 fapta admira din 
istoria noastră. Îndată, cei ce-l ascultă sau îl 
citesc 1 aprobă frenetic, convenindu-le po- 
negrirea trecutului eroic al poporului 
român. Ba, încă şi mai grav, nici nu concep 
că interpretarea cinstită s'ar putea face în 
alt fel. Individul respectiv pretinde nu 
numai că este prea isteţ şi extrem de in- 
struit, dar şi că posedă titlul de istoric, 
fiind chiar autor de studii şi de tomuri 
întregi, inspirate din atât de zbuciumata 
noastră istorie, batjocorită de comunişti tot 
timpul, din 1917 până în prezent. Şi 
pentrucă este adulat cu epitetul sintagmatic 
"ştie tot", întocmai ca pe vremuri, Italianul 
renascentist Pico della Mirandola, insul la 
care ne referim se infatuează într'atât încât 
se crede infailibil, asemenea suveranului 
pontif. A-l contrazice, abordându-l frontal 
înseamnă un act de imensă cutezanţă. 

Cele zise până aici vor fi înţelese în în- 
tregime de orice om de bună-credinţă prin 
exemplul pe care-l vom da numaidecât. 

S'a spus încă din anii 1941-1944 de către 
liderii E IAETOF I5tOriee = tare 1R5ă, teribil 
de fricoşi/ NU Votau-să-şi asume uriaşa 
răspuidere â guvernării Româniti, deşi 
îi lueălau ee ora due de cate ton ia 
acum se repetă până la exasperare; atât de 
către istorici, cât şi de către liderii tuturor 
partidelor parlamentare că principala eroa- 
re a Mareşalului Antonesc a Senstiteiit 
continuarea războiului antisovietic şi după 
dezrobirea Basarabieişi a Bucovinei de 
Noră, provinrii basarabo-muşatine sfinţite 
şi acum cu râuri de sânge românesc. 

Dacă însă judecăm sine ira et studio, 
fără nici o influenţă din afară, ci ca nişte 
Români curaţi şi sinceri, în acest caz ade- 
vărul se află de-a dreptul de partea 'cealaltă, 
în tabăra Mareşalului. Muscalul, văzând de 
| fiecare dată, când a călcat şi a jefuit pămân- 
tul românesc, că Românul rabdă ca nimeni 


. Ei = : 
= a reprezentat o opţiune ă, ba 
chiar soluţia cea indicată şi care se im- 


punea în acel an de grație, 1941, deosebit 
de fâvorabi nşe dorite cu maximă 
ardoare. Trebuia ca măcar odată, să fugă şi 
Ruşii înproziţi din faţa vitezei armate ro- 
mâne, precum a fugit de atâtea ori popu-: 
laţia noastră civilă și pașnică din calea: 
hoardelor năvălitoare de dincoace şi de 
dincolo de Urali. 

Antonescu a înţeles perfect că numai 
mergând cât mai adânc, înăuntrul Rusiei 
hrăpăreţe, până la Volga şi până în Caucaz - 
s'ar fi dus el şi mai departe, chiar dincolo 
de Marea Caspică şi de Ural, în adâncul 
Siberiei și al Asiei Centrale, locul de 
origine a atâtor neamuri războinice şi mi- 
gratoare (cândva le numeam barbare), care 
nu ne dau deloc pace nici astăzi, de n'ar fi 
trecut atâta omenire rătăcită de partea 
bolşevismului antihrist - putea să dea o 
lecţie usturătoare și de neuitat celor ce 
mereu s'au înfruptat din trupul țărişoarei 
noastre sfinte, măcar că ei stăpâneau şi aşa 


Ştefan ARDEN 


teritoriu de aproape o sută de ori mai întins 
decât România. 
D Nu mai vorbim de faptul - de asemenea 
e maximă importanţă - că aliatului cu care 
ai pornit un război, deosebit de drept şi cât 
e poate de sfânt, îi datorezi credinţă ne- 
ştirbită până la capăt. Căci prietenii, recte 
| aliaţii, rămân împreună şi la rău, nu doar la 
Nbine. 

De altminteri, aşa cer legile nescrise nu 
numai ale prieteniei, ci şi ale onoarei, ale 
moralei. 

Cât despre argumetul că, traversând 
Nistrul, i-am supărat şi mai mult pe Ruşi, 
pe bolşevicii sovietici, care de aceea ne-au 
ocupat, prădat şi pângărit ţara toată, aceas- 
ta-i o prostie, o motivaţie de imbecilizare. 
Se ştie prea bine că Estonia, Letonia, Li- 
tuania, Cehoslovacia şi Polonia n'au tras 

nici un glonț contra Armatei Roşii după 
izbucnirea celui de-al Doilea Război 
Mondial. Ba mai mult, ultimele două state 
se şi aliaseră cu Uniunea Sovietică, Anglia, 
Franţa şi cu Statele Unite ale Americii. Cu 
toate acestea şi ele au fost ocupate şi cio- 
pârţite de Armata Roşie "eliberatoare". Cul- 
mea este că Churchill, în Octombrie 1944, 
chiar la Moscova, îi oferă lui Stalin influ- 
enţă în proporţie de 100% în Polonia şi în 
Ţările Baltice şi de "doar" 90% în România 
(care, în fapt, însă se va realiza tot 100%). 
Ce pot spune despre aceasta istoricii şi 
politicienii noştri dezinformatori şi deş- 
tepţi nevoie mare? 

i pentrucă soarta poporului român era 
oricum pecetluită - în vederea transformă- 
rii lui şi a altor popoare nevinovate în co- 
bai, întru experimentarea îndelungată a 
comunismului, adică a celei mai demente, 
mai demonice şi mai antiumane învățături - 
lecţia.dată de Mareșalul Ion Antonescu 
prin urmărirea şi pedepsirea agresorului şi 
inamicului nostru dintotdeauna (Ruşii), 
precum şi, în acelaşi timp, a vrăjmaşului 
omenirii creştine (comunismul), cât mai 
adânc în bârlogul satanic, până la Stalin- 
grad, a fost cu atât mai bine venită şi mai 
ilduitoare. 


——————— 


Prin urmare, nu de eroare poate fi vorba, 
i de merit. Este, aşadar, cel mai mare merit 


ci 
Fapta extraordinar că, în vara anului 1941, 


bravarărmată română nu s'a oprit pe malul 
drept al Nis ui, ci a mers căt a putut de 
departe; pricinuind agresorului bolşevic şi 
anliritpierderi căt mai mai. Poate fi oare 
un război mai înălțător decât cel purtat, pe 
viată şi pe moarte, cu cei ce nu se satură de 
pământ oricât de mult ar poseda şi care de 
data aceasta cotropeau nu numai pentru a 
prăda şi a tâlhări, dar şi spre a profana cât 
mai multe icoane, biserici şi fiinţe sfinte, 
batjocorind credinţa creştină şi chipul 
Fiului lui Dumnezeu?! A 
fi Sunt naţii care-şi fac fală din războaiele 
lor preventive, prin care au cucerit teritorii 
|ce nu li se cuvin, iar nouă ne este teamă sa 
Japreciem cum se cade un război de elibe- 
[rata a unor bucăţi din pământul strămo- 
şesc şi de pedepsire a agresorilor păgâni 


„prin gonirea lor până hăt departe, dincolo 


| de Volga. Este cât se poate de rușinos ca 
dezavuăm niște fapte de arme glorioase, de 
|toată lauda şi admiraţia, că ne condamnăm 
merite istorice dintre cele mai înălţătoare. 
Ce să mai zicem de străinii care şi-au 
făcut obicei din contestarea şi falsificarea 
istoriei noastre, dacă noi înşine acţionăm în 
acelaşi mod detestabil? Vai nouă! 


su) 


PAGINA 17 


SEPTEMBRIE 1993 


VLAHII SUD-DUNĂRENI ÎN 
EPOCA MODERNĂ IN CONTEXT 
SUD-EST EUROPEAN 
SI [E 


—— Prof. Dr. Nicolae CIACHIR — 


Aj ititor şi colaborator 
pe, iii periodicului 
j "Cuvântul Românesc", am 

A nit în contact cu multe 

„iteriale interesante, docu- 
„mentate şi de înaltă ţinută 
„ natriotică despre Macedo- 
- Români și în general despre 

Vlahii balcanici. In fiecare 

număr al "Cuvântului Kg: 
Ei mânesc", agina 'privin 

m ÎN jnsuacii , ne rea- 
Ey Lisi în memorie, în special 

ne "Românii macedoneni 
 tezultaţi din romanizarea 

populației traco-ilire abori- 
gene din antica Macedonie, 

Bu, element realmente 

ăştinaş al acestei ţări” 
onel Zeana, Omisiune re- 
bilă, Cuvântul Româ- 

mesc, Mai 1993). Dacă 
ilustrul Mitropolit al Ar- 
dealului, Andrei Şaguna, 
“era Aromân, ca şi marele 
poet Octavian Goga, mini- 
 malizat şi marginalizat ca 
om politic, pat puțini ştiu 
că Nicolae scu îi scria 
“lui lon Ghica din Paris, în 

Octombrie 1849, că voia 
din Ardeal să treacă la Con- 
tantinopol, şi apoi "de-a 

mă aşeza între Cuţo-Vlahi, 

„căci socot de neapărat a 
 developa naționalitatea 
- întriacest avantpost al ro- 
- mânismului" (N.Bălcescu, 
„Opere, vol. IV, doc. 94, pag. 
„ 229), Până atunci cere să fie 
„trimis acolo un om care să 
„facă un raport asupra stării 
„morale şi politice a Vlahilor 
„ şi să se facă rost de fonduri 
„pentru deschiderea unei 
şcoli în limba română 

(ibidem, pag. 229). 

„ Încurajat de faptul că 
serialul meu "Din istoria 
Basarabiei" şi "Din istoria 
ucovinei”, s'a bucurat de 

„audiență la public şi a 
format sinteza celor două 

d pie ale mele: "Basarabia 
„Sub stăpânire ţaristă (1812 - 
1917) îi Dia Bu- 

covinei (1775 - 1944)", apă- 
„ Xule în anii 1992 şi 1993, în 

„Editura Didactică şi Peda- 
_ BOgică, cu sprijinul inimo- 

sului director Dr. Constan- 
„ fin Floricel, încep să public 

„Cu sprijinul D-lui George 

„ Bălaşu, serialul "Vlahii 
„ Sud-dunăreni în epoca mo- 

genă în context Sud-Est 
ean”. 

„ Posed în acest sens nu- 
„ Meroase informaţii din 
Rl românegti şi străi- 
„ *amținut pe această temă 

4 za fie special la Faculta- 

e Istorie din București, 

n anul universitar 1986 - 

ŞI am publicat în 1987, 

) Editura Ştiinţifică şi En- 

fi opedică, o lucrare destul 

| „e Mare (405 pagini) "Isto- 


i pă Popoarelor din Sud- 


uropei în 

dernă (1785 1923 
> Uucerirea Constanti- 
i se Polului (1453) şi lichida- 

consti. Periului bizantin a 
RE ituit pentru Otomani 
îi eveniment de mare 
i ae entanţă, oraşul fiind o 
: A e de Prim rang şi un 
i Portant centru comercial 
I, aşezat la încruci- 
ouă continente și 
ntretăierea drumurilor 


„ Șărea a d 


de comunicație maritimă. 
"Mahomed al II-lea, cuce- 
rind capitala Cesarilor - 
arată istoricul turc H. 
Inalcik - s'a considerat 
urmaşul legitim al împă- 
raţilor romani. El a sinteti- 
zat astfel în persoana sa 
tradiţiile monarhice islami- 
ce, turcice şi bizantine, 
creând un imperiu ce va 
dura peste patru secole", În 
1459, lichidează Serbia ca 
stat, după ce lichidaseră 
Ţaratele Bulgare încă la 
sfârşitul sec. al XIV-lea, în 
1463 cuceresc Bosnia, prin- 
cipatul grec Moreea şi duca- 
tul Atenei. În 1479 reocupă 
cea mai mare parte a Alba- 
niei, în 1482 Herţegovina, 
iar în 1499, ultimele teritorii 
din Muntenegru. Astfel, în 
jurul anului 1500, aproape 
întreaga Peninsulă Balcani- 
că este încorporată la Impe- 
riul Otoman, cu excepţia 
Ţării Româneşti, a Moldo- 
vei şi a republicii Dubrov- 
nik, care devin tributare 
(Istoria na Bălgaria, tom. 
IV, Sofia, 1983, pag. 31). 

In timpul Sultanului 
Soliman Magnificul (1520- 
1566), acest edificiu măreț 
se întinde pe trei continen- 
te, dela Buda până la flu- 
viul Eufrat, din Munţii 
Atlas până în Caucaz şi 
Iran, incluzând douăzeci de 
popoare şi cincisprezece 
religii în componenţa lui. 
Imperiului îi erau subordo- 
nate : Cartagina, Memphis, 
Tyr, Ninive, Alexandria, 
Ierusalimul, Smyrna, Da- 
masc, Atena, Sparta, Phili- 
popoli, Adrianopol, Troya, 
Medina, Mecca etc., adică 
toate marile oraşe ale anti- 
chităţii: numai Roma şi 
Syracuza au rămas în afara 
orbitei sale (Nicolae Cia- 
chir, Soliman Magnificul. 
Sultanul şi Epoca Sa, Bucu- 
reşti, 1972, pag. 12). 

Printre Balcanicii, nevo- 
iţi să se refugieze la Nord 
de Dunăre, s'au aflat și 
Aromâni. Fie că se stabileau 
în Ţara Românească, în 
Moldova ori în Transilva- 
nia, boieri sau călugări, 
târgoveţi sau țărani, oşteni, 
ori meşteşugari, au găsit 
azil şi condiţii de a munci, 
unii ajungând la poziţii 
economice înfloritoare. 
Unii domnitori români, ca 
Vasile Lupu şi Şerban Can- 
tacuzino - după afirmaţiile 
regretatului savant de 
origine română din Voievo- 
dina, doreau chiar să resta- 
ureze Bizanțul, întinzându- 


şi influența asupra întregu-: 


lui Sud-Est european. Chiar 
terminologia păstoreasca 
romană din zona Valasko 
din Moravia, din ținuturile 
transcarpatice polono-ucrai- 
nene până la Peloponez, a 
dus la trăsături comune 
("Lumina" - revista Români- 
lor din Voievodina, nr. 9 
(1982), pag. 54). Lingvistul 
Alexandru Rosetti se între- 
ba dacă limba română, la 
un moment dat, datorită 
mișcărilor de migraţie ale 
Vlahilor balcanici, nu poate 
fi considerată şi un fel de 


limbă de comunicare, aceas- 
tă "lingua franca”, N. Iorga 
scria în acest sens, că noi 
suntem un popor de cir- 
culaţie neîntreruptă, de 
unde şi unitatea noastră na- 
țională. 

Otomanii, în general au 
recunoscut privilegiile co- 
munităţilor vlahe; Ipek, 
Priştina, Prizren, Nikşici, 
Smederovo, Vidin, Kruşe- 
vac, Sjenska, Epir, Tesalia, 
Bosnia, Herţegovina, Mun- 
tenegru, Pind etc. Ei apar ca 
agricultori, crescători de 
animale, soldaţi (voinuci), 
negustori, ieniceri etc. 
Conduşi de şefi proprii, 
întreprinzători, au prezen- 
tat un factor de stabilitate, 
siguranţă şi iniţiativă 
economică. La Belgrad în 
1971, istorica Duşanka 
Bojanici, pe documente 
turceşti, a studiat problema 
Vlahilor în sec. XV-XVIII, 
privind zonele Smederovo, 
Kruşevaţ şi Vidin. Cu 
câţiva ani înainte, în 1967, 
la Paris, probleme similare 
publica cunoscutul specia- 
list, Nicoară Beldiceanu. 

Cronica lui George Bran- 
kovici (fratele său Sava a 
fost Mitropolit al Ardea- 
lului), publicată fragmen- 
tar, manuscrisul are peste 
2.500 de pagini şi se află la 
Patriarhia sârbă din Bel- 
grad, are multe ştiri şi des- 
pre Cuţo-Vlahi, ştiri care 
apar unele şi în lucrarea 
Stolnicului Cantacuzino. 

Dimitrie Cantemir (1673- 
1723), de largă formaţie 
enciclopedică, primul Ro- 
mân care a descris pe baze 
ştiinţifice istoria Imperiului 
Otoman are numeroase ştiri 
despre Vlahii balcanici. 
Insistă şi în "Descrierea 
Moldovei", unde notează, 
ca martor ocular al eveni- 
mentelor: "Cu mult mai 
stâlcită este limba de care 
se folosesc Cuţovlahii, care 
trăiesc în Rumelia, la hota- 
rele Macedoniei. Aceştia 
amestecă într'un chip ciu- 
dat limba lor strămoşească 
cu greaca şi albaneza, astfel 
încât introduc uneori în 
limba valahică câte un 
period curat grecesc şi alte- 
ori unul curat albanez, 
păstrând însă pretutindeni 
flexiunile moldoveneşti ale 
numelor şi verbelor. Ei 
între ei, înţeleg, ce-i drept, 
un asemenea ghiveci, dar 
nici Grecul, nici Albanezul, 
nici Moldoveanul nu poate 
pricepe în întregime vorbi- 
rea lor" (pag. 367; vezi şi Th. 
Capidan, Aromânii, dialec- 
tul aromân, studiu lingvis- 
tic, Bucureşti, 1932; vezi şi 
G. Weigand, Die Sprache 
der  Olimpo-Walachen, 
Leipzig, 1888). 

Gheorghe Şincai, în isto- 
ria sa, a cuprins şi pe Cuţo- 
vlahi (prima ediţie comple- 
tă a apărut la lași în 1853), 
Mihail Kogălniceanu în 
"Histoire de la Valachie, de 
la Moldavie et des Va- 
laques transdanubiens”, 
apărută în prima ediţie la 
Berlin în 1837, de aseme- 
nea, de altfel reiese şi din 


titlu, materialele mustesc în 
acest sens despre Vlahii 
balcanici, noi oprindu-ne 
numai la câteva izvoare 
străine. Teritoriul Munte- 
negrului poseda în mase 
compacte pe Vlahi, care 
aveau situaţii economice de 
invidiat. Astfel biserica 
principală din capitala Ce- 
tinje (a statului feudal 
Zeta), se cheamă şi astăzi 
"Vlaşka crkva (biserica 
vlahă), monument din sec. 
al XV-lea, vizitată în 1965, 
de subsemnatul. 

Izvoarele muntenegrene 
atestă că biserica era cti- 
torită din 1450, fiind cel mai 
vechi edificiu din oraşul 
Cetinje, care a fost o flacără 
a creştinilor în oprirea 
invaziei otomane. O atenţie 
deosebită atrage gardul 
acestei biserici, care este 
confecţionat din peste 2.000 
de ţevi de puşti şi iatagane 
turceşti, capturate. Biserica 
a fost renovată în 1864, dar 
prin gardul său, este un 
monument poate unic în 
lume. Teritoriul fostei lugo- 
slavii este plin de referințe 
la adresa Vlahilor. Este bi- 
ne să amintim, că primul 
document sârbesc care 
menţionează pe Vlahi, da- 
tează dela marele jupan 


Stevan Nemanja din anii 
1198 - 1199 şi se referă "la 
cei 170 de Vlahi din judeţia 
lui Radul şi George”. De 
asemenea, letopiseţul lui 
popa Dukljanin tot din sec. 
al XII-lea ne dă ştiri despre 
Vlahi şi sunt date 3 sinoni- 
me pentru ei: Romani- 
Morovlachi-Nigri Latini. 
Legea marelui Țar sârb Du- 
şan, aşa numitul "Duşanov 
Zakonik”, face referire la 
Vlahi în articolele 32, 77 şi 
82 şi face distincţie netă 
între Sârbi, Vlahi, Alba- 
nezi şi Saşii aduşi ca mi- 
neri. Dacă ţăranii se pedep- 
seau cu amenda de 50 de 
perperi, Vlahii pentru aba- 
teri similare, plăteau 100 de 
perperi, denotă aici pros- 
peritatea lor (Duşanov Za- 
konik (1349 - 1354), ediţie 
îngrijită de Nikola Rado- 
jcic, Novi Sad, 1950). 

Vlahii din Dalmația şi 
Croaţia sunt cunoscuţi în 
izvoare sub denumirea de 
"morlaci"; sunt menţionaţi 
în 1322 când Banul Croaţiei 
este în luptă cu oraşele re- 
bele Șibenik şi Troghir, în 
1357 legaţi de Banul Ivan 
Nelipic, aveau tribunalele 
lor speciale (vlaşki sudovi) 
şi se bucurau de dreptul 
vlahic (jus valachicus). Ma- 


rea insulă Krk din Marea 
Adriatică, denumită şi Ve- 
glia, era locuită cu "Vlahi 
veglioţi”, insulă aflată ca 
domeniu al familiei nobi- 
liare a Frankopanilor. In- 
torcându-se la Muntenegru, 
Petar Njegoş, Mitropolit al 
Muntenegrului şi mare 
poet, comparabil cu Emi- 
nescu, în vestitul să poem 
"Cununa munţilor”, tradusă 
în numeroase limbi, printre 
care şi româna, face nu- 
meroase referiri la Vlahii 
care populau multe zone 
ale Muntenegrului, despre 
ocupațiile lor, despre vitejia 
şi caracterul lor nobil. 

Cele 9 volume de poezii 
populare sârbeşti, adunate 
de Vuk Karadzic, fac re- 
feriri la Vlahi dar şi la legă- 
turile lor cu Românii din 
Nordul Dunării. In poezia 
"Nunta boierului Radul", 
fata este din Muntenegru, 
iar mirele, de undeva de- 
parte din Est, din frumoasa 
țară Karavlaşka (Ţara Ro- 
mânească). Vlahii sunt bu- 
curoşi că duc o fată aşa de 
frumoasă. 


Continuare în 
numărul viitor 


Ana Maria Boariu-Caranica 


ÎN UNA DINTRE po- 


vestirile sale, autoarea îl| 


aduce din vis pe tatăl ei 
şi-l aude spunându-i: "la 
naşterea ta au tras tunu- 
rile, era război, era ora 


şase dimineaţa şi doctorul] . 


aceala străin a făcut o glu- 
mă incurajatoare - vostra 
figlia avra un destino di 
principessa". Să fi fost o 
sinistră premoniţie? Pen- 
trucă frumoasa glumă a 
medicului italian avea să 
aibă un sfârşit tragic. 
Originară dintr'o fami- 
lie de mari intelectuali 
macedoromâni care a dat 
literaturii noastre pe Nicu 
Caranica, poetul şi pe sora 
acestuia, Eta Boeriu, Ana 


Maria va lua din zestrea lor, pe lângă un 
talent încă puţin pus în valoare, o teribilă 
stăruinţă în a rezista tuturor opresiunilor 


unui destin necruţător. 


Se născuse la Roma în 1940. Era război. 
Este adusă în ţară şi va fi crescută de ma- 
mă, căci soțul rămas în emigrație se va 
recăsători. Stabilită la Cluj, va duce, de 
copilă, o existenţă chinuită, silită să-şi 
ascundă identitatea sub alt nume, sub ace- 
la al mamei, căci cel de Caranica, stigmati- 
zat politic, o va expune, adolescentă, tu- 
turor vexaţiunilor opresatoare. Mereu 
spionată, niciodată slăbită din ochii vi- 
gilenței oficiale, Ana Maria îşi va asigura, 
cu jertfe grele, un loc în societate şi mai 
apoi şi în literatură, în prima prin ţinuta 
ei demnă, incapabilă de compromisuri, în 
a doua prin talent, pe cale să se defi- 
nească în plină originalitate. Volumele ei, 
alcătuite din articole şi povestiri publicate 
în revistele clujene Steaua şi Tribuna, 
sunt rodul scrisului care, după ea, este o 


tenţiale. 


mul de povestiri Orele 
condeierului şi în 1991 
un nou volum de poves- 
N |tiri, unele cu substrat 
| |autobiografic, Cealaltă 
“|planetă. 
i Scrisul său e direct, 
'|deschis, pe alocuri şi, 
unde sunt cerute de 
context, cu exprimări 
'|licenţioase, care dau o 
notă de autenticitate 
naraţiunii. Tema des 
atacată, cea a morţii ca 
ultimă soluţie a unei 
vieţi lipsite de orizont, 
face din lectura volume- 
lor Anei Maria Boariu 
prilej de meditații şi de 
reflecţii pe marginea 
rosturilor noastre exis- 


Să fi fost toate acestea simple exerciţii 
de autosugestionare a propriului ei sfâr- 


şit? Cum altfel, când fără vreo justificare, 


lungă oră de singurătate. Din orele 
acestea de singurătate va rezulta în 1986 
eseul despre C. Negruzzi, în 1990 volu- 


evadată dintr'un spital de analize se duce 
în miez de noapte şi se aruncă de pe unul 
din podurile oraşului în apele reci ale 
Someşului. Să fi fost o clipă de laşitate în 
dârzenia cu care învinsese până aici toate 
ostilitățile destinului ei necruţător? O 
renunțare la rezistenţa împotriva aces- 
tora? Să alegi însă sinuciderea, acest act 
de curaj nu se justifică decât prin laşitatea 
de a renunţa pentru totdeauna la incre- 
derea în propriile tale forţe de a învinge 
greutățile vieţii. 

Iată replica sumbră a Anei Maria 
Boariu la gluma medicului italian care 
văzuse în ea, la naştere, o... principesă. 
Principesă da, frumoasă da, talentată de 
asemenea, dar fără noroc într'o viață de 
prea slabe satisfacţii pentru cât de mari 
puteau fi aşteptate. 


Horia STANCA 
România literară 


PAGINA 18 


SEPTEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


“STIRI DIN LUMEA 


ROMÂNEASCĂ 


ZIUA EROILOR LA PARIS 
ŞI LA SOULTZMATT 


Din iniţiativa Asociaţiei 
Foştilor Deținuți Politici 
din România, Filiala Franţa, 
Joi - 27 Mai 1993, ora 15.00, 
a avut loc o ceremonie emo- 
ționantă la mormântul sim- 
bolic al Eroilor Români din 
cimitirul parizian Mont- 
martre. 

Acest mormânt perpetuu 
a fost construit la iniţiativa 
lui Cicerone loniţoiu, cu 
contribuţia unor Români 
exilați în Europa occiden- 
tală şi America. 

Pe placa de granit a fost 
săpat următorul text: "1944- 
1989. ROMÂNILOR CĂ- 
ZUŢI PENTRU DUMNE- 
ZEU ŞI DEMOCRAŢIE. 

La ora 15, a fost depusă o 
coroană de flori tricoloră, în 
timp ce instrumentiştii din 
muzica militară franceză, 
trimişi de guvernatorul 
militar al Parisului, intonau 
apelul pentru morţi. 

Apoi, Monseniorul Ghe- 
orghe Surdu, fost deţinut 
politic român, dela Biserica 


a 


SOULTZMATT 


tolică), din Paris, împreună 
cu Preotul ortodox, Urda, au 
oficiat serviciul religios 
pentru Eroii Români. Răs- 
punsurile au fost date de 
corala Gheorghe Danga, 
din Franţa. 

Un important număr de 
Români şi Francezi s'au re- 
cules la mormântul Eroilor 
Români, în această sfântă zi 
a Înălţării Domnului. Ei 
s'au rugat şi pentru elibe- 
rarea României de ciuma 
neocomunistă. ie 

La două zile dela Inăl- 
țare, Sâmbătă, 29 Mai 1993, 


eligios în cimitirul militar 
din Soultzmatt (Alsacia), 
unde dorm 687 de Eroi 
Români, căzuţi în Primul 
Război Mondial, ca aliaţi ai 
Franţei. 

Au oficiat: Monseniorul 
Gheorghe Surdu, din Paris, 
Părintele Dumitru Popa, 
dela Freiburg (Germania) şi 
Părintele Molnar, dela Saar- 
brucken Germania). Peste 
200 de pelerini români, 


PS ora 13, a început serviciul 


nia, Elveţia, Italia, Anglia şi 
România s'au recules la 
mormintele tinerilor soldaţi 
români care au împlinit 
jertfa supremă. 

Dela Paris şi din Ger- 
mania au sosit autocare cu 
pelerini. A fost prezentă 
presa franceză şi corespon- 
denţii Europei Libere. S'au 
depus coroane de flori şi 
lumânări şi s'au adus ofran- 
de. 

Luând cuvântul, organi- 
zatorul pelerina'ului a ru- 
gat pe pelerini sc privească 
acest maiestuos cimitir, care 
este foarte bine îngrijit, în 
timp ce după război fusese 
lăsat în părăsire. El a făcut 
apel la Români să contri- 
buie la întreținerea lui, 
statul francez alocând o 
sumă modestă. 

Apoi a rugat pe com- 
patrioţi să păstreze nealte- 
rată această oază a rezis- 
tenței Românilor din exil, 
contra presantelor infiltrări 
neocomuniste. 

Într'adevăr, cu câteva zile 
înainte de pelerinaj, cimi- 
tirul a fost profanat de 
"poetul de curte" Adrian 
Păunescu, invitat de con- 
sulatul neocomunist din 
Strasbourg, cu colaborarea 
unor cozi de topor ale exi- 
lului. Adrian Păunescu a 
deplâns moartea soldaţilor 
români, dar a uitat sutele de 
mii de Români exterminați 
de asasinii Gheorghiu-Dej 
şi Ceauşescu, cu compli- 
citatea condeiului său otră- 
vit. El a uitat că în 1989 a 
scăpat de furia dreaptă a 
manifestanţilor, refugiin- 
du-se la Ambasada Ameri- 
cană din Bucureşti. Amba- 
sada unui popor pe care l-a 
insultat, în corul trădăto- 
rilor comunişti. 

Pelerinii m'au rugat să 
anunţ din timp data viito- 
rului pelerinaj. 

Cu ajutorul unei minu- 
nate formule matematice cu 
care calculam data Sfintelor 
Paşti ortodoxe, în teribila 
închisoare Gherla, am aflat 
că în anul 1994 Sfintele 
Paşti vor cădea Duminică 1 
Mai, Inălţarea Domnului, 
Joi 9 lunie. Pelerinajul dela 
Soultzmatt (cel de-al 14-lea) 
va avea loc Sâmbătă, 11 lu- 
nie 1994. La ora 14 va înce- 
pe serviciul religios. 

Bunul Dumnezeu să 
binecuvânteze România! 


Remus RADINA 


Română Unită (Greco-Ca- veniţi din Franţa, Germa- 


CHICAGO 


ACTIVITATE CULTURALĂ 


În ziua de 16 Mai 1993, ora 6 p.m. în sala 


4. Cântecele religioase "Îngerul a strigat" 


Bisericii "Naşterea Domnului” cu sediul în 
Str. N. Paulina Nr. 6350 din orașul Chicago, 
în cadrul Cercului cultural "Mihai Emi- 
nescu", s'au comemorat șapte ani dela 
moartea lui Mircea Eliade. 

Programul a curprins următoarele 
puncte: 

1. Cuvânt de deschidere despre Mircea 
Eliade, rostit de Ing. John Pop, Preşedintele 
Comitetului Bisericii "Naşterea Dom- 
nului”, 

2. Gânduri despre Mircea Eliade - de 
Jean Bukiu - Secretarul cercului cultural 
"Mihai Eminescu”, 

3. Poemul "Fără tihnă” (închinat lui 
Mircea Eliade) de Gheorghe Rădulescu - a 
recitat Lucia Pop. 


de Dimitrie Cunţan și "Cântarea Sfântului 
Ambrozie" de Nicolae Lungu - au interpre- 
tat Preotul Protopop Simion Pavel şi 
Preotul Vasile Susan. 

5, "Unele aspecte din viaţa şi opera lui 
Mircea Eliade" - conferinţă prezentată de 
Prof. Dr. Ghe. Rădulescu - Președintele 
Cercului cultural "Mihai Eminescu”. 

6. Fragment din romanul "Maitrey" de 
Mircea Eliade - a citit Jean Bukiu, 

7. "Timp istoric şi timp liturgic” şi 
"Creştinismul cosmic”, fragmente din 
"Aspecte ale mitului” de Mircea Eliade - au 
citit Lucia Pop şi Corina Ardelean. 


Corespondent 


ANSAMBLUL FOLCLORIC 
"SOMEŞUL-NAPOCA"DIN CLUJ, ROMÂNIA 


LA DRUMMONDVILLE ŞI MONTREAL 


În seara zilei de 19 Iulie 1993, Grupul 
Folcloric "Someşul - Napoca" din Cluj, 
România, a prezentat un spectacol magis- 
tral la Casa Română, 8060 Christophe- 
Colomb, Montrâal. 

Acest ansamblu folcloric a participat la 
Festivalul Mondial de Folclor dela 
Drummondville, Quebec, între 9 - 18 lulie 
1993, împreună cu alte 25 de grupuri venite 
din toate părţile globului. A fost un specta- 
col unic, realizat de geniul popular al 
fiecărei țări. d 

Fiecare naţiune a venit cu geniul, cu par- 
ticularitatea respectivă care s'a înscris în 
armonia divină a omenirii. 

Grupul "Someşul-Napoca" s'a integrat 
perfect în această manifestaţie de ansam- 
blu şi s'a prezentat impecabil. : 

Grupul "Someşul" a făcut o impresie 
profundă. A smuls admiraţie, aplauze şi 
recunoştinţă. 

În ziua de 19 Iulie 1993, Ansamblul Fol- 
cloric "Someşul-Napoca", în număr de 35 
de persoane, s'a deplasat la Montreal, la 
invitaţia Bisericii Ortodoxe Române "Buna 
Vestire". 

Grupul folcloric a fost oaspetele Co- 
mitetului Parohial (Preşedinte George 
Stanciu), al Comitetului Doamnelor (Pre- 
şedinte Viorica Spariosu) şi al Comitetului 
Societăţii Constantin Brâncoveanu (Pre- 
şedinte, John Diaconiak). La primire s'a 
servit o gustare, iar masa copioasă, cu pre- 
lungire până la 1.30 dimineaţa, s'a servit 
după spectacol. 

Comitetul Parohial a făcut şi o colectă, 
exclusiv pentru artiştii din ansamblul fol- 
cloric. S'a adunat suma de $ 2.000, care li s'a 
înmânat pe loc. 

Programul a început la ora 7.30 seara şi a 
continuat până la 11 noaptea. Casa Română 
era arhiplină. 


Orchestra la deschidere a executat "Rap- 
sodia Română" a lui George Enescu. Di- 
rijor: Zamfir Dejeu - profesor, folclorist. 

Programul a fost prezentat profesional 
de DI. Vanea Atudorei. N'a fost impro- 
vizaţie. Acesta a vorbit documentat despre 
fiecare instrument, despre fiecare dans şi 
despre costumele autentice din fiecare 
regiune. Competența prefesională a D-lui 
Vanea a fost remarcată de cei peste 400 de 
participanţi. 
= Părintele Petre Popescu, care s'a ocupat 
indeaproape de ansamblu, a spus: "Vă 
peizint Ansamblul Folcloric "Someşul- 

apoca” din Cluj, România. A împlinit 20 
de ani de activitate în care a cultivat frumo- 
sul, a înnobilat suflete, a făcut vie prezenţa 
românească şi a înviorat speranţe în suflete 
chinuite, 

Cu această echipă, România a venit la 
noi cu sufletul ei curat, cu geniul, cu por- 
tul, cu sumanele, cu iile şi fotele, cu dra- 
gostea de a trăi, de a cânta şi a juca. 

„În această seară avem în faţă România 
pitorească, România visului, a cântecului şi 
a dorului. 

România n'a venit la noi să plângă, ci a 
venit să-şi exprime prin cântec, prin joc şi 
strigări, optimismul şi nădejdea în vremuri 


mai bune şi mai drepte." 

Cântecul şi jocul au continuat apoi neîn- 
trerupt timp de 4 ceasuri. A fost delir, 
dezlănţuire a entuziasmului, atât din par- 
tea ansamblului, cât şi din partea publicu- 
lui. 

La programul de dans şi cântec instru- 
mental, ca surpriză a serii a fost prezenta- 
rea vedetei, mezzo-soprana dela Opera din 
Montrâal, Maria-Caliopi Popescu, care a 
interpretat două romanțe: "La umbra nucu- 
lui bătrân" şi "Pocnind din bici pe lângă 
boi". În curând, Maria Popescu va face un 
turneu la St. Petersburg, Moscova şi la Riga 
în Letonia, iar la Opera din Montreal va 
reveni în Februarie 1994, în rolul lui Meg 
Page din Falstaff. 

Duminică, 25 lulie 1993, Radio-Canada, 
prin postul de televiziune 44, a transmis 
între orele 10 şi 11 dimineaţa ceremonia 
ecumenică de închidere a festivalului fol- 
cloric din Catedrala Catolică Sf. Frederic, 
celebrată de Mgr. Jean-Yves Frâchette, de 
Rev. Dr. E. Leicester Bigby şi Rev. Păre Dr. 
Pierre Popescu. 

În Catedrală, pe lângă cei 800 de fol- 
clorişti, în costume pitoreşti, au participat 
şi 700 de invitaţi, oficialități, sprijinitori şi 
organizatorii festivalului. 

Părintele Petre Popescu a rostit cuvânt 
de bun venit în limba franceză şi a spus 
între altele: "Noi toţi formăm o mare uni- 
tate spirituală. Noi, fiii credincioşi ai lui 
Dumnezeu, suntem adânc preocupaţi să 
răspândim în lume, binele, dragostea şi 
respectul între oameni și să redăm drept de 
cetate valorilor evanghelice. 

Împreună noi ne întâlnim în cucerirea 
absolutului şi a adevărului. Noi, împreună, 
suntem uneltele lui Dumnezeu, să cul- 
tivăm în ţările noastre, frumosul şi binele, 
bucuria şi dorinţa de a trăi în pace." 


Slujba ecumenică a luat dimensiuni spi- 
rituale de înaltă sensibilitate. Cele două 
coruri au fost superbe. Evanghelia zilei a 
fost rostită de Părintele Popescu. : 

La stârşitul ceremoniei, cei trei cele- 
branţi au schimbat daruri, Mgr. Frechette 
cu un Neamţ, Rev. Bigby cu un Italian, iar 
Preotul Popescu cu o Argentiniană care i-ă 
dat o chitară în miniatură, spunându-i: "Vă 
dau această chitară, simbol al ritmului, din 
țara mea şi căldura poporului meu." lar Pr: 
Popescu i-a dat o icoană, spunându-i: Iţi 
dau această icoană, fereastră deschisă Sie 
cer şi simbol de credinţă şi viaţă creştină. 

Ceremonia s'a terminat cu strângeri de 
mâini şi acolade. “ 

Seara, a avut loc spectacolul de închidere 
a festivalului, fiecare grup participând cu 
un dans de trei minute. A fost extraordinar 
de reuşit atât ca organizare, cât şi ca sub- 
stanţă şi perfecţiune a ritmului, a cântecu- 
lui, a dansului şi a mişcărilor de o suplele 
şi o eleganţă remarcabilă. 

n ansamblu sia putut întrevede 
omenirea de mâine, omenirea celui de-a 
treilea mileniu, în care Dumnezeu va fi în 
oameni şi popoare şi va dirija întreagă lu- 
me spre țelul ei final, al mântuirii. 


Corespondent 


DN VIAŢA NOASTRĂ: 


ţ 


m din Comu-. 
„Reprod isiei de recu-. 
Ie, nui număr de 42 
i, proprietatea, 
i român” iscălit de 
ihai Popa, Secretar 
oct la Ministerul Finan- 
ME 50741998: 

[Era ce se enumeră tablo- 
i Pare lipsesc din colec- 
iai ui Carol I, comuni- 
| 1 precizează: £ 
trucât există dovezi 
nente că o parte din 


lourile menționate au 
scoase 


au 


din ţară de către 
] rege Mihai, prin 
carea dispoziţiilor tes- 
atare şi a normelor de 
statul român a intro- 
acţiune juridică în 
acestora, în 24 
1993, la Tribunalul de 
rima instanţă al cantonu- 
Geneva” 
Acţiunea juridică stipu- 
imperios restituirea 
lourilor scoase ilegal din 
țară de ex-rege” etc. 
Ca răspuns s'a dat urmă- 
torul comunicat: 
"Majestatea Sa Regele 
“Mihai a luat cunoştinţă de 
comunicatul de astăzi al 
vernului român, difuzat 
agențiile de presă, cu 
ire la o procedură civilă 
pe care acesta a crezut ni- 
merit să o iniţieze la 


50 


retențiile guvernului 
mân sunt contestate în 
Orice afirmaţie calom- 
_ nioasă referitoare la Majes- 
tatea Sa Regele Mihai va 
face obiectul procedurilor 
diciare potrivite." 
Versoix, Elveţia, 6 Iulie 


„„ Pentrua nu pune paie pe 
discuţiilor, ținem să 


a) Până la judecarea pro- 
ului, Regele Mihai este 
novat. 
Comuniştii sunt anti- 
şti, dar nu toţi anti- 
narhiştii sunt comunişti. 
ntre timp, avocaţii îşi 
floretele şi interpre- 
ză testamentul Regelui 
pacare laşa cum le convine: 
z "Galeria mea de tablouri, 
în iai cum e descrisă în 
talogul ilustrat al bi- 
2 carului meu Bachelin, 
OTDEAUNA reale 
A i de-a în- 
dez ÎN ȚARĂ ca PRO- 
îi ATE A COROANEI 
„ROM IEI" (Sublinierile 
peecre îşi trage spuza pe 
pa "Tablourile să rămână 
| aa totdeauna în ţară"... 
k: aril sunt propri- 
b: o n i 
at tabiou ani . Ale cui 
deea săm pe judecători să 
n ce-a fost mai întâi: 
A au găina și ne oprim 
tată celor două comuni- 


“Unul ditirambic şi celă- 
, "A mplet. 

, t neabătut ideii de 
peitue, Conservare și recu- 

a bunurilor şi valo- 

Parţinând României... 
Pompos Bucu- 
- de uită să "recu- 
[ Olarii furaţi d 
j ieicn, de "apărate = 

de eroi Statului acaparate 
n. Vechii iși Pi 
con; tovarăși şi de 
eIvare" a flotei ma- 


ROMÂNESC 
VÂNTUL 


AUZITE, VĂZUTE ŞI 
| PĂŢITE 
George DONEV 


MAJESTOASELE PROBLEME 
ALE MAJESTĂȚII SALE 


ritime vândute "pe gratis", 
E destul să citegi d asete] 
dezvăluirile Generalului 
Gheorghe Florică etc. pen- 
tru a te convinge că!'n țară 
dau din găleată fanfarona- 
da, sărăcia şi hoţia. 

Corespondentul agenţiei 
U.P.I. publică: Buciietui) 
6/07/1992 - "Local political 
analysts claim the govern- 
ment launched the case 
(Against King Mihai, N.R.) 
in effort to divert attention 
from a corrupted and con- 
troversal sale of the natio- 
nal merchant fleet to an 
unknown Greek Compa- 
ny". 

In ce priveşte comunica- 
tul "Biroului de Presă al 
Majestății e ocolitor când 

ontestează pretenţii - 
vernului". : pia 

Care "pretenţii"? Cea "că 
o parte din tablourile men- 
ționate au fost scoase din 
țară de către fostul Rege 
Mihai” ori, cum afirmă 
apărătorii Majestății Sale: 
tablourile aparţin Coroanei, 
Coroana a fost alungată şi 
Regele şi-a luat, în baza tes- 
tamentului, ce-a fost “pro- 
prietatea Coroanei"? 

In cazul că fostul Rege 
Mihai şi-a însuşit parte din 
tablouri pe bază că-i apar- 
țin, atunci era dator s'o 
spună imediat: "Am luat cu 


mine, ca moştenitor ca Co- 


roanei, ceea ce aparţine 
Coroanei. Până acum n'am 
auzit o declaraţie care să în- 
lăture ceața: 

a) Eu am luat tablourile, 
ori 

b) Eu am luat tablourile 
pentrucă's moştenire dela 
unchiul meu, Regele Carol I. 

Această explicaţie e im- 
perativă deoarece prestigiul 
Regelui trebue să fie la fel 
de imaculat ca şi cel al ne- 
vestei Cezarului; ori ce 
compromis între Coroană şi 
actualul regim nu poate 
decât să compromită Co- 
roana care s'ar pune în si- 
tuaţia miresei: sunt doar 
puţin însărcinată ori... am 
luat numai un tablou. 

Suntem siguri că M.S. nu 
va face compromisuri şi pâ- 
nă la apariţia acestor rân- 
duri va uza de "procedurile 
judiciare potrivite”, dând în 
judecată guvernul din Bu- 
cureşti pentru calomnia 
învelită în limbajul eufe- 
mistic al diplomaților că 
tablourile au fost scoase din 
țară "prin... încălcarea nor- 
melor de drept" sau cum ar 
spune avocatul Bulă, tablo- 
urile au fost furate. 

Cităm din acelaşi articol 
al corespondentului U.P..: 

"Although public opi- 
nion pools claim less than 
one of five Romanian sup- 
port to monarchy, authori- 
ties fear Michael of Hohen- 
zollern has plans to regain 
his throne after his tumul- 
tous welcome in Easter 


1992". 5 
La un act de Les Majes- 

tate nu se poate răspunde 

cu tăcere sau cu ameninţări 

goale. : 
Pentru a nu fi înţeleşi 
eşit, repetăm: 

Z 2 până la judecarea pro- 

cesului, Regele Mihai este 


nevinovat. 


SEPTEMBRIE 1993 


MICA 
PUBLICITATE 


CĂSĂTORII 


* Român născut în Canada, înalt 1,82 m, inimos, vorbesc 
germana, franceza. Caut parteneră asemănătoare până în 
vârstă de 26 de ani, sinceră, simplă, simpatică. Aştept 
răspuns din orice ţară, însoţit de fotografie recentă. 
Răspundeţi pe adresa: Petre Rădulescu, 634 Cambridge St., 
Winnipeg, Manitoba, R3M 3G9, Canada, pentru Marian. 


* Domn în vârstă de 40 de ani, cetățean S.U.A., educat, 
1,86m, divorţat, doreşte cunoştinţă cu o domnişoară 
serioasă, cu profesiune bună. Răspundeţi cu fotografie pe 
adresa: C. Lupu, 71-27 Chester, Frontrtali Quebec, H4V 
115, Canada, pentru Florin. 
a Doamnă în vârstă de 37 de ani, informatician, blondă, ochi 
albaştri, amatoare de muzică universală, doresc cunoştinţă 
cu un domn în vederea întemeierii unei căsătorii. 
Răspundeţi pe adresa: Str. Segarcea Nr. 5, Bl. A 13, Sc. II, Et. 
II, ip. 27, Sector 6, Of. Poştal 74, Bucureşti, România, pentru 
David Doina, 
* Tânăr simpatic, 22 de ani, 1,80 m, 80 kg, manierat, elegant, 
atletic, fără vicii, doresc cunoştinţă cu o tânără drăguță, 
manierată, fără vicii, brunetă sau şatenă, în vederea unei 
prietenii serioase, sau căsătorii, bazate pe afecţiune şi 
respect restpioe Răspundeţi pe adresa: Str. Alexandru cel 
Bun Nr. 5, Bl. X 10, Et. 1, Ap. 9, laşi, Cod 6600, România, 
pentru Oarză Liviu. 
* Tânăr român, 27 ani, 1,77 m, 70 kg, de profesie artist in- 
strumentist (claviatură, chitară), diplomă de tehnician 
sonorizare, doresc cunoştinţă în vederea unei căsătorii cu o 
târără de origine română sau canadiană. Vorbesc engleza şi 
ermana. Suport taxa de sponsorizare. Relaţii la telefoanele: 
algary (403) 541-1766; Braşov - România (921) 62070. 
Răspundeţi pe adresa Str. T. Vladimirescu Nr. 36, Bl. 3, Ap. 
35, Braşov, 2200, România, pentru Ciprian Ghiban. 
* Licenţiată, 35 de ani, fără obligaţii, doresc cunoştinţă cu 
domn corespunzător, în vederea căsătoriei. Răspundeţi pe 
adresa P.O. Box 2478, Church Street Station, New York, 
N.Y. 10008-2478, U.S.A. 
* Doamnă prezentabilă, 42 de ani, de condiţie socială bună, 
divorțată, blondă, atrăgătoare, ochi albaştri, 1,65 m, 
laborantă chimistă, doreşte corespondenţă serioasă cu un 
cetăţean canadian sau american în vederea refacerii vieții. 
Răspundeţi pe adresa Str. Luncii, Bl. 4, Sc. B, Et. 1, Ap. 6, 
Făgaraş, 2300, Jud. Braşov, România, pentru Rodica lancu. 
* Doamnă serioasă, 58 de ani, 1,64 m, drăguță, prezentabilă, 
gospodină, fire sensibilă şi romantincă, doresc cunoştinţă 
cu un domn din Canada, S.U.A, sau Europa care ar putea să- 
mi ofere o viaţă fericită şi liniştită de familie. Răspundeţi pe 
adresa Hechtstr. 56 (Monchfeld), 7000 Stuttgart, Ap. 50 
Germany, Tel. 0711/8401566 pentru Lucia Cirica. 


... 


* Doresc prietenia, eventual căsătoria unui domn de origină 
română stabilit în America, sincer, afectuos, până la vârsta 
de 65 de ani. Am 51 de ani, 1,65 m, blondă, serioasă, sinceră, 
cu calități sufleteşti deosebite, studii medii. Răspundeţi pe 
adresa: Str. Cameliei, Bl. 55, Ap. 8, Ploieşti, cod 2200 Jud. 
Prahova, România, pentru Lucia Antonescu. Tel. 133102. 


PAGINA 19 


NEW YORK 


FESTIVALUL DE STRADĂ 
ROMÂNESC 


să sune la telefoanele: 
(718) 225 7853 
sau 

„_(718)956 0076 

În programul festivalu- 
lui, printre altele, va fi 
inclus un spectacol folcloric 
de muzică şi dansuri popu- 
lare româneşti de pe întreg 
cuprinsul ţării, urmat de un 
discurs adresat comunităţii 
româneşti de către D-nul 
Rudolph Giuliani, candida- 
tul Partidului Republican 
pentru postul de primar al 
orașului New York. Infor- 
maţii despre programul 
complet vor fi publicate în 
numerele viitoare. 


În ziua de Sâmbătă, 25 
Septembrie a.c., între orele 
10 a.m. - 7 p.m. va avea loc 
în Astoria, New York, festi- 
valul de stradă românesc 
(este primul festival de 
acest fel din New York). 
Dorim ca acest festival să 
devină o tradiţie şi să se 
repete în fiecare an. Toţi cei 
care doresc să participe la 
acest eveniment (să ocupe 
locuri pentru mese şi 
tonete de vânzare a unor 
obiecte tradiţionale ro- 
mâneşti şi altele, precum 
şi artişti români inte- 
resaţi să participe la pro- 
gramul artistic) sunt rugaţi 


ASOCIAŢIA 
PENTRU 
ORFELINATELE 
DIN ROMÂNIA 


Această asociaţie de caritate a fost fondată în Martie 1990 
şi este condusă de Dl. Jeremy Condor din Anglia. 
Asociaţia este întreţinută de companii engleze, prin munca 
lor voluntară şi donaţii. În momentul de faţă, această 
companie este în perioada de tranziţie spre a deveni o 
companie complet românească şi este momentul ca să 
ajutăm cu toţii la această realizare. 


PENTRU COPIII NOŞTRI 
ESTE TIMPUL SĂ FACEM MAI MULT 


Copiii din orfelinatele din România au nevoie să fie 
ajutaţi de familiile de Români de pretutindeni! 

Doriţi să acordaţi o şansă unui copil din orfelinat? 
Trimiteţi contribuţia Dvs. la: 

THE ROYAL BANK OF SCOTLAND 

9 PALL MALL, LONDON AW1Y, U.K. 

BANK CODE: 160123 
ACCOUNT NUMBER: 14021000 
THE ROMANIAN ORPHANAGE TRUST 


EDITORIALE 


DI. Tudor Murgoci 
P.O. ROCKTON ONT., CANADA LOR 1X0 
Puteţi procura dela adresa de mal sus, următoarele cărți: 


PITEŞTI de Dumitru BACU $20.00 
POEZII DIN ÎNCHISORI, Culegere de Z.PANĂ 20.00 
CU ACUL PE SĂPUN, Poezii de Zahu PANĂ 18.00 
DIN LUPTELE TINERETULUI ROMAN 1939-1939 

egere de texte 20.00 

OOD BYE, DOMNULE PACEP, 
LBOJAN 10. 

PENTRU LEGIONARI, Corneliu Z. CODREANU 28.00 
DEZGROPAREA CĂPITANULUI de V. POSTEUCĂ 12.00 


DIN ÎMPĂRĂȚIA MORŢII de Gabriel BĂLĂNESCU 28.00 
A O lete 20.00 


şi PO 
Amin 


de Ion Roth JELESCU 25.00 
SĂRATA de Nicolae ROȘCA 8.00 
CREZ DE GENERAŢIE de Vasile MARIN 20.00 
ÎNSEMNĂRI D 12.00 


E PE FRONT (1936-1937) de N.TOTU 
OB SIR ĂTINĂ 


IS 


POEZII PRINTRE GRATII de Alex. SILISTREANU 8.00 
ISTORIA POLITICĂ ŞI MILITARĂ A RĂZBOIULUI 
- 22 IUNIE - de G-ral Platon CHIRNOAGĂ. 25.00 

FRUMOASA MEA CU OCHII VERZI 

de Nelu MANZATI îi 15.00 
ANII DE GROAZĂ DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ 

de Virgil MATEIAŞ 18.00 
PE MELEAGURI STRĂINE de Filon VERCA 15.00 
POEZII de Nicu lancu PĂLTINIŞTEANU 10.00 

20.00 


AMINTIRI DIN ÎNCHISOARE de Nicolae DIMA 
Ă ATE, Schițe şi nuvele de N.NOVAC 7.00 


CE 
"FORTUL NR.13 de Mar 


7 


de Paraschiv NĂMOLOASA 28.00 


D ECȚIE de Radu N, CISMĂŞEANU 5.00 
IN C e P: A 
VIAŢĂ ÎNCHI 
de Nicolae GOLEA 7.0 


TEMELIE DE VEAC NOU de Vasile MILITARU  $18.00 
STROPI DE ROUĂ de Vasile MILITARU 20.00 
POEMELE NEMURIRII de Vasile MILITARU 18.00 
VORBE CU TALC de Vasile 6.00 
P DE VEDERE de Eugen POPESCU 15.00 
A DESI: E a ia 

oezii de Ion Ti - 
POVEŞTE DE DINC 2 pa Mai MARIN 70 
DESŢĂRAȚII, Poezii de Ana Maria MARIN 7.00 


DURERI CONDENSATE, Poezii de Vasile MUSTAŢĂ 5.00 


MEDITAŢII ŞI MĂRTURISIRE de Ilie OLTEANU 5.00 
PICURI DINTR'O LUME FĂRĂ SOARE, 
= Poezii de Alexandru BIDEAN 10.00 
CĂRUȚA CU SCAND e Marce R 
e Florin U 00 


BISERICA ŞI RELIGIA LA ROMÂNI 
de Horia STAMATU şi Pr.Dr. Dumitru ICHIM. 5.00 


PARMITHI de Victoria BATU 5.00 
AGAPE, Poezii de N.NOVAC, D.ICHIM şi F.BATU 6.00 
VALEA NISIPULUI DE AUR, Poezii de D-tru ICHIM 2.00 
SEARA LUMINOASĂ, Poezii de Florica BATU 7.00 
URMELE, Poezii de Dumitru ICHIM 2.00 


PENTRU COPII, Poezii de Florica BATU 
APARIŢIILE MAICII DOMNULUI LA MEDJUGORJE 


de Pr. Dr. Dumitru ICHIM 5.00 
MELCUL, Poezii de Dumitru ICHIM 2.00 
BOLNAV DE CANCER LA MEDJUGORJE 

de Florica Batu-ICHIM 2.00 
FATIMA, Profeţii de tragedie sau speranţă pentru 

lume, de Eugenia MUREŞANU 16. 
Ma FROM COMMUNIST. FRISONS R Se 

imba engleză) translated by Mother AL! 
ii A MA ec ranau y Mother ALEXANDRA 7.00 
Piteşti, tradus în limba engleză) de Dumtru BACU 2 
JOURNEY TO FREEDOM (limba engleză) 00 
de Nicole DIMA 23.00 


La flecare comandă se adaugă costul expedinţiei 


SFR, SIR, SITURI 


pentru legionarii căzuţi 


A 66-a aniversare a Legi- 
unii Arhanghelului Mihail 


a fost sărbătorită în munici- 
piul Piatra-Neamţ printr'o 
slujbă de pomenire a sute- 
lor de mii de legionari mar- 
târă OFiciats-in ceara ZITei de 


Joi, 24 lunie 1993, de Părin- 


tele Constantin Ţuţuianu, 
pre aroh al Bisericii 


Sfinții Arhangheli Mihail 


i Gavril. 
Dif cartea savantului 


Duiliu Sfinţescu "Din lup- 
tele tineretului român 1919- 
1939" au fost citite întru 
veşnică pomenire, numele 
sutelor de legionari ştiuţi, 
care au fost asasinați doar 
în perioada cuprinsă între 
30 Noembrie 1938 şi 22 
Septembrie 1939 din ordi- 
nele călăilor şi trădătorilor 
Carol al II-lea, Armand Că- 
linescu şi Gheorghe Arge- 
şeanu. lar totalul celor 
căzuţi "pentru Sfânta Cruce, 
pentru Ţară", în cei 66 de 
ani, se ridică la sute de mii. 
Rostind un vibrant pane- 
giric, Părintele Ţuţuianu 
ne-a prezentat, totodată, o 
succintă istorie a Mişcării 
Legionare, dovedind în 
ciuda tinereţii sale, o bună 
cunoaştere a fenomenului 
legionar. Preasfinţia sa a 
subliniat adevărul evident 
că Legiunea Arhanghelul 
Mihail a fost şi este prigo- 
nită în permanenţă de toţi 
guvernanţii României din 
1927 până astăzi, deoarece 
ea s'a afirmat ca singura 
formaţiune politică cu ade- 
vărat creştină şi română, 
care luptându-se pe viaţă şi 
pe moarte cu forţele întun 


ricului satanic, reprezentate 
de comunişti, de politicieni 
atei, corupți şi vânduți, a 
plătit cel mai greu tribut de 
sânge, concretizat în sutele 
de mii de martiri în cei 66 
de ani de existenţă teme- 
rară. S'a arătat că, încă din 
vremea studenţiei, Corneliu 
Zelea Codreanu, viitorul 
Căpitan - întemeietor al Le- 
giunii şi cel mai mare lider 
al tineretului român, a stă- 
vilit ofensiva bolşevismu- 
lui la laşi - Nicolina în 1919. 
lar pentru izbânda crucii, a 
Europei creştine, în încleş- 
tarea crâncenă cu comunis- 
mul, 8 intelectuali legionari 
dintre cei mai neînfricaţi au 
luptat voluntar în Spania, 
înscriind fapte de vitejie 
legendară. Jertfa supremă a 
doctorilor în Drept, Moţa şi 
Marin, la Majadahonda, 
lângă Madrid, în 13 lanua- 
rie 1937, cinstită de Spani- 
oli printr'un monument 
impunător ridicat pe acelaşi 
loc, va rămâne de-a pururi 
ca mărturie anticomunistă a 
Mişcării Legionare. 

Cei prezenţi au păstrat 
un moment de reculegere. 
In încheierea comemorării 
s'a intonat "Imnul eroilor”. 

Printre participanţi s'au 
aflat şi foştii deţinuţi anti- 
comunişti Timotei Mândru 
şi Mihai Stere Derdena din 
iniţiativa cărora s'a come- 
morat evenimentul istoric 
dela 24 Iunie 1927, un 
moment de mare însemnă- 
tate întru izbăvirea Româ- 
niei de toate relele, prin 
cultivarea eternelor valori 
creştine 


autorizaţie din partea foru- 
jrilor competente. DI. Petre 
- Roman, șeful Comisiei 
parlamentare de apărare, 
ordine publică și siguranţă 


În acest moment, potrivit naţională, a declarat că nu 


unor informaţii neoficiale, 
Procuratura Generală an- 
chetează cazul șefului fili- 
alei Hunedoara a Servi- 
ciului Român de Informaţii 
(SRI), colonelul Agârbi- 
ceanu, care a fost acuzat de 
ascultarea telefoanelor unor 
cetăţeni, la începutul aces- 
tui an, fără a avea nici o 


are nici o informaţie în 
acest sens. "Noi ne sesizăm 
din oficiu de orice sem- 
nalare a presei, vom vorbi 
la Procuratură şi, dacă va fi 
cazul, vom convoca la Co- 
misie pe cei acuzaţi”, a de- 
clarat Dl. Petre Roman. 


Bogdan COSTEA 


Salutăm apariţia ziarului "TIMIŞOARA 


INTERNAŢIONAL" şi îi urăm mult succes. 
E 


SIUPIUD IT A TIB 


M'am prezentat, în acest 
an, la redacţia ziarului 
"Ceahlăul", din Piatra- 
Neamţ cu intenţia de a pu- 
blica evocarea "Cornel Cor- 
coţoi”. M'a primit un redac- 
tor aferat, care după ce a 
citit o treime din articol a 
descoperit că-i vorba de un 
om care n'a trăit pe melea- 
guri nemţene. Drept care, 
îmi restituie frumuşel arti- 
colul, zicând că nu-l poate 
publica deoarece se referă 
la o persoană din afara ju- 
deţului Neamţ. Aceasta ca 
şi cum Corcoţoi ar fi trăit în 
altă ţară. Câtă stupiditate! 
Şi nemernicie! 

Incerc să-i explic obtuzu- 
lui gazetar că profesorul 
Corcoţoi s'a jertfit pentru o 
cauză a întregului popor 
român şi, ca atare, a devenit 
erou naţional, aparţinând 
României întregi, nu doar 
judeţului său natal, Vaslui. 
Dar degeaba. Ziaristul dog- 
matic-comunist a ţinut-o 
morţiş pe-a lui: că-i indicat 
ca scurta-mi evocare să 
apară doar într'o publicaţie 
vasluiană. 

La o zi după această în- 
cercare nereuşită, m'am 


adresat în acelaşi sens, dar 
prin poştă, ziarului "Adevă- 
rul” din Vaslui. A trecut de 
atunci mai bine de o lună 
de zile, timp în care redac- 
ţia ziarului vasluian - de 
asemenea comunistă - nu 
numai că n'a publicat arti- 
colul despre profesorul 
Corcoţoi Cornel, originar 
din comuna vasluiană Co- 
dăeşti şi mort în lagărul de 
deportaţi dela Rubla, dar, şi 
mai grav, nici n'a catadicsit 
să-mi răspundă. 


Adevărul e că 999 la mie 
dintre jurnaliştii români de 
astăzi nici nu vor să audă 
despre deţinuţii antico- 
munişti. 

În fine, cr ed că se cuvine 
ca aceste rânduri să apară 
totuşi undeva, ca în felul 
acesta să se vadă că în 
România din anul 1993 
după Hristos încă nu există 
o autentică libertate a pre- 
sei. De alminteri, nici nu 
este de conceput o atare 
libertate, câtă vreme presa 


va fi servită de aceiaşi 
ziarişti, cei care s'au afirmat 
şi până la 22 Decembrie 
1989. 


MIŞCĂRI 
REVENDICATIVE LA 
"ELECTROPUTERE" 


Reprezentarea electrotehnicii româneşti de pe plat- 
forma industrială de Est a Craiovei, alcătuită din şapte 
societăţi cu capital integral de stat, se confruntă cu gra- 
ve probleme economice şi sociale. Mitingurile de 
protest au reunit, de fiecare dată, o mare de oameni pe 
platforma uzinei şi în Piaţa Teatrului Naţional, Sindi- 
catul Liber din Electroputere înaintând jalbe şi petiţii 
la "toţi sfinţii", cerând între altele: 


- deblocarea financiară; 


- linii de credit pentru retehnologizare; 

- protecţia produselor electrotehnice româneşti; 

- urgentizarea legii cercetării; 

- sistem informaţional în licitaţii; 

- garantarea locului de muncă; 

- finalizarea locuinţelor din Craiova; 

"Azi supravieţuim, dar mâine? Dacă cei ce ne con- 
duc nu pot, de ce nu lasă locul altora?" - a fost conclu- 
zia electrotehniştilor craioveni. 


Prof. Radu ŞERBAN 


EM 


Emisiunea de actualități 
din seara de 21 lunie 1993 
ne-a prezentat imagini dela 
un _şocant eveniment edito- 
Fiii coeur IN Bucureşti 
la aceeaşi dată: lansarea 
cărţii în_două volume 
"Arman ălinescu, dis- 


cursuri parlamentare”. Au 
fost de față — Zicea Tepurte- 
rul televiziunii - istorici şi 
ziarişti, iar în Tacheteraa 
festivității, "Domnul Barbu 
Călinescu, fiul 7arelui om 
poTitic; a dat autografe”. 
Același reporter = inconști- 
ent sau vândut - a citit din- 
tr'un discurs al Chiorului 
câteva fraze care ar fi, chi- 
purile, de mare actualitate, 
Să afirmi enormitatea că 
Armand e TITEI - care b'a 


reiărcăt exclusiv Tă UT ve- 


abi ade muncitorilor 
rilor intelectuali în frunte 


cu Corneliu Codreanu, în 
1938 - a fost "un mare o 
politic”, înseamnă ori să nu 


cunoşti sensul proprii; [i sensul propriu.al 
acestei sinla on- 


ISIUNE 


secință, să 
v i isă ig- 


norezi, voit, adevă- 
rul, fiind _pTătit 


pentru o asemenea 
treabă căt se poate 
de murdară. 

În schimb, Ar- 
mand Chiorul, lip- 
sit de convingeri 
politice de partid, 
fără scrupule şi fără 
caracter, renumit în 
cameleonism şi în 
lichelism - însuşiri concreti- 

ate prin trecerea dela 
P.N.Ţ la camarila carlistă - 
devine, astfel, model pen- 
utru actualele lichele ce se 
inmulţesc fără încetare, la 
concurenţă cu ciupercile 
după ploaie. Urmând ex- 
emplul liberalilor friptu- 
rişti, compromiși în 1991 şi 
1992, toţi parlamentarii 
partidelor de Opoziţie din 
România anului 1993 de du- 
pă Hristos aşteaptă cu cea 
mai vie nerăbdare zilele în 
care politrucul Ilici Iliescu - 
de fapt un nou Carol al II- 


GREVA MINERILOR ŞI 
A MECANICILOR DE 
LOCOMOTIVE 


PAGUBE DE MILIARDE DE LEI 
273, 70 17 
27 III 


mo 


o Minerii de pe Valea Jiului au aflat că salariile 
negociate anul trecut de Liga Sindicatelor Minerilor cu 
administraţia Regiei Huilei nu vor fi respectate. 
* Liderul sindicatelor, Miron Cosma, a fost obligat să 
declare grevă generală, începând cu data de 4 August. 
* Decizia este fermă, "Guvernul va trebui să vină in 
Valea Jiului, el nu trebue să se joace cu furia ş: răb- 


darea minerilor." 


* Revenind în țară, după "excursia" făcută în Ame- 
rica Latină, Preşedintele Iliescu a intervenit în ajutorul 
guvernului Văcăroiu. * Ministrul Industriei, Dl. 
Dumitru Popescu, a prezentat o nouă grilă de salarizare 
a minerilor. * Miercuri, 11 August, minerii au reluat 


lucrul. 


+. 


= Se Mecanicilor de Locomotive din 
SNCER au declarat grevă generală, pe data de 11 Au- 
gust. * Circulaţia trenurilor a fost întreruptă în 
totalitate, excepţie făcând doar trenurile care trans- 
portau copii şi cele solicitate de ministrul Apărării 
Naţionale. * Guvernul a adresat un apel greviştilor. 
* Curtea Supremă de Justiţie a decis suspendarea 
grevei, datorită ilegalităţii ei. * La Cotroceni au început 
discuţiile între grevişti şi Preşedintele României. 
* Guvernul a adresat mecanicilor un ultimatum pe data 
de 17 August. Celor care refuză reluarea lucrului li se 
va desface contractul se muncă. * Se va face apel la 
forţele de ordine pentru evacuarea greviştilor. * Da- 
torită diversiunii, greva generală a ceferiştilor a luat 


sfârşit. 


Potrivit unor surse guvernamentale, Dl. Paul 
Teodoru, Ministrul Transporturilor, urmează a fi 
destituit, datorită pagubelor de miliarde de lei la 
diferite întreprinderi, şi milioane de dolari pierduţi cu 


contractele de export. 


Nicoleta BUZNER 


ȘOCÂNTĂ 


lea în ceea ce pri- 
veşte compromite- 
“rea adversarilor po- 
litici - le va azvârli 
şi lor câte un ciolan 
de ros, 

Revenind la călăul 
Călinescu cred că-i 
indicat să ne amin- 
tim că poporul nos- 
tru are o zicală stră- 
veche care spune că 
omul însemnat cu o 
infirmitate nu poate 
fi decât rău la suflet. lar 
marele romancier francez 
Balzac opina şi el, pe bună 
dreptate, că omul care-i urât 
pe dinafară e tot aşa şi pe 
dinăuntru. A încercat Victor 
Hugo să contrazică acest 
adevăr evident prin cele- 
brul său personaj Quasimo- 
do care, deşi cocoşat şi 
hidos, era totuşi animat de 
sentimente nobile. Însă 
acest tip al contrastului din- 
tre trup monstruos şi suflet 
ales reprezintă pură fic- 
țiune, romanticii manifes- 
tând predilecție pentru 


oamenii ieşiţi din comun, 
pentru eroii excepţionali. 
Dar chiar şi în ipoteza că a 
existat aievea acel cocoşat 
dela Notre-Dame, excepția 
nu infirmă regula postulată 
de genialul Honore, ci o în- 
tăreşte. 

Şi pentrucă dela mon- 
strul român cu un ochi, 
asasin cum rar s'a mai vă- 
zut, ne-au rămas doar coş: 
maruri dintre cele mai 
terifiante, socotim de aceea 
că nu-i deloc drept, nici 
moral, ca acestui specimen să 
i se aplice creştineasca cugetare 
iertătoare "De mortuis, nil nisi 
bene". Cum să vorbeşti de 


bine pe un găde? Dihpo- 

trivă, numele acestui mihis- 

tru ucigaș, ajuns prin nei) 

mărae crinie prin minist 

al Regelui călău Să 

1€ă, nu_rrebue să apar pa 

nicicum scris, ci să fie bles- 

temat prin viu grai, din 
NET. neraţie, aşa 


Cum FISaIASI ăpitanul în 
1 a aniversare a 


aa 
Legiunii Arhanghetut Vihail. 


“ 


E ZO în 30 de zile: 


asta € 
„dmisă i 


“m poveş i 
n este sub con 


rde un nou 
“ Banca 


VÂNTUL ROMÂNESC 
[ 


ŞI CU SLĂNINA ÎN POD ŞI cu 
TOVARĂŞII ÎN GUVERN 


doresc D-nii Iliescu şi Văcăroiu: România să 

n sânul Consiliului Europei şi să capete 

ituri grase, dar fără să schimbe structura neoco- 
pruni "Democraţiei originale”. 

admiterea României în rândul ţărilor demo- 

a s'a cerut guvernului din Bucureşti să-și 

În ez" sistemul juridic care a rămas cu aceleaşi 

iși execută ordinele primite dela un alt stăpân cu 


țării a rămas în mâna vechilor cadre care 
ătuială rapidă: tu-mi eşti tov şi eu ţi-s tov, 
țara dintr'o sorbire... Dar Apusul a înţeles 
alitatea" Iliescu se egalează cu "idipindenţa" şi a 

i ca să nu umple cu valută podul din Palatul 


onetar Internaţional (FMI) a refuzat să 

credit de $500 milioane. 

Mondială a anunţat că nu va plăti în întregime 
mutul de $400 milioane şi a oprit ultima tranşă de 


Este posibil ca România să obţină un ajutor umanitar 


pul iernii. 


statutul de Națiune Favorizată e în discuţie, dar chiar 


nun 


! 


a situaţiei. 


"RĂZBOIUL 
"TABLOURILOR" 


Guvernul român a cerut 
bunalului de prima in- 
- stanță al cantonului Geneva 
să reducă taxa de timbru 
„(1.540.000 de franci elve- 
eni) necesară pentru a da 
curs procesului intentat 
„ contra M.S. Regele Mihai. 
„Cele 42 de tablouri, re- 
„Vendicate de guvernul 
tomân, au o valoare de câte- 
te de milioane de 


d 


A DEVENIT 
CE-A FOST 


Alexandru Drăghici, că- 
Tăul lui Gheorghiu-Dej, a 
descoperit la Buda- 
| ia de ziaristul Mircea 
YStban, (Europa Liberă), 
| aa de vorbă cu soţia 
ir Marta, ce a declarat că 
“ăehici s'a lovit la cap în 
„58 și l-a apucat amnezia. 
EA Onvenientă "lovitură"! 
re doar face pe nebu- 
ca fra când era la putere 
aj n adevărat, că nu- 
com:ul Nebun ar fi putut 
a atâtea crime. 


... 


„ PURICELE DIN 
URECHE 


ia Înce Fi 

pe cePând din luna Se- 

i Menbrie, la Teatrul Ne 

din i pacă piesa "Puricele 

toluri gehe”, iar în unul din 

 drăgă tâlnim pe tânăra şi 
aşa artistă Mihaela 


la Tea Care a jucat în trecut 


lător, 

Tamil talent al scenei 
ui pesti este fiica Părin- 
uț din Warren, 


tajutor nu se poate reface economia ţării. 
otivele pentru care Bucureştiul a fost înțărcat dela 
cu dolari sunt precizate. 
[iaremul irebre pă-și reducă bugetul cu ȘI miliarde; 
] , pen încurajarea exportului, trebue devalorizat 
0) - 1500 pentru un dolar). Privatizarea se face mai 
| decât în orice altă ţară fostă comunistă, datorită "to 
izid stalinist central planning instituted by former 
tor Nicolae Ceauşescu" (scria Allison Mutter, co- 
ndentul lui AP din Bucureşti). Din politeţe nu se 
ă direct furturile de care sunt acuzaţi cei din 
iramidei guvernamentale. 
Dl. Văcăroiu are altă părere: "Ei (presa) sunt respon- 
i de imaginea dezastruoasă a ţării" şi uită că presa 
i decât istoria scrisă zi de zi şi reprezintă o oglindă/“ 


| 


Naţional. Promi-/ 


ENERALUL 
MILEA UCIS DE 
ELENA 
CEAUŞESCU 


"Această afirmaţie - scrie 
"România liberă" pag.1, Nr. 
985 - a fost făcută de către 
una dintre cele câteva per- 
soane care, aflându-se în în- 
căperea respectivă, în mo- 
mentul asasinatului, a asis- 
tat la acest "mister" al Revo- 
luţiei române. Varianta con- 

ordă cu rezultatul exper- 
izei balistice şi anatomo- 
patologice, care susţine că 
glonțul ucigaş a fost tras 
dela câţiva centimetri dis- 
tanță de către o persoană 
aşezată pe scaun. Şi încă 
ceva: în încărcătura pistolu- 
lui Generalului Milea s'au 
găsit cinci cartuşe: iar unul 
era pe ţeavă. S'a găsit şi 
unul tras. Un încărcător are 
şase cartuşe. De unde a ve- 
nit al şaptelea?" 


PARLAMENTARII 
VOR FI CIVILIZAŢI 


Birourile Permanente ale 
Parlamentului au decis ca 
distinşii reprezentanţi să 
nu mai participe la şedinţe 
înarmaţi până'n dinţi. Ca o 
consecinţă, în timpul vacan- 
ței, distinşii aleşi iau lecţii 
de box. 


Senatorul Vadim C. Tu- 
or are prin "telefonul 
scurt" legătură directă cu 
Preşedintele Iliescu, Tele- 
fonul scurt e folosit numai 
în caz de forţă majoră şi nu- 
mai de măreţele figuri. 


SEPTEMBRIE 1993 


DE CE TACE 
PREAFERICITUL 


Comentatorul Octavian 
Paler redă un fapt: (Româ- 
nia liberă, 3 Iulie): 

"Încercarea urmaşilor ță- 
ranilor împuşcaţi fără jude- 
cată în 1949 într'o comună 
de lângă Arad, pentrucă 
s'au opus colectivizării, de a 
ridica o troiță în incinta 
cimitirului bisericii s'a izbit 
de un refuz oficial. Moti- 
vul? De-a dreptul incredi- 
bil! Asasinarea ţăranilor 
martiri - sună refuzul - s'a 
produs din motive poli- 
tice." 


IITORII EROI. 


Emil Bobu şi Manea Mă- 
nesci, cel care săruta mâna 
lui Ceauşescu, au fost puşi 
în libertate. Acum ei aş- 
teaptă ca Dl. Iliescu să le 
dea un certificat de "Eroi ai 


Revoluţiei", 


INVESTIŢII TIMIDE 


Comparând cu celelalte 
țări foste satelite, investi- 
torii străini ocolesc Româ- 
nia. Motivul: inflaţia care, 
spune un economist, "a de- 
venit o nouă mineriadă" 
(Dolarul, la negru, între 950 
- 1000 şi la cursul oficial 813 
lei). 


ÎNAPOI CU 
FRONTIERIŞTII 


Intre Polonia şi România 
s'a semnat un pact. Cei care 
trec ilegal frontiera vor fi 
repatriați. In 1992 au trecut 
ilegal 30.000 de Români, cu 
scopul de a ajunge în Ger- 
mania. Un alt pact ase- 
mănător s'a încheiat între 
Polonia şi Germania. 


ROMÂNIA 
AŞTEAPTĂ 


Cehia şi Slovacia au fost 
acceptate ca membre în C.E. 
România tot bate la uşă, dar 
încă nu i S'a dat voie să in- 
tre. 


Adrian Păunescu, 
onul revistei “Totuși 

ubirea”, făcându-și loc în 

politică cu vechile unelte. 


Desen de Marius BRUJAN 


„CU PUŢINĂ 
ÎNTÂRZIERE 


După aproape 4 ani dela 
Revoluţie, Tribunalul Mili- 
tar a condamnat nouă per- 
soane care în 1981 au omo- 
rât în închisoare trei tineri 
ce au încercat să treacă fron- 
tiera cu un automobil în 
care luaseră şi câţiva zălogi. 
"Am luat mitraliera şi i-am 
lăsat morţi” a declarat fos- 
tul şef al Securităţii de pe 
timpul lui Ceauşescu. Pe- 
depsele variază între 17-20 
de ani închisoare. 


ȘTIRI DIN ȚARĂ __ 


ECONOMIA 
ORIGINALĂ 


Inflaţia de 282% pe anul 
1992 a plasat România pe 
locul al VII-lea; înaintea ei 
pe listă e Iugoslavia, Azir 
(3.806), fosta URRS, Brazilia 
şi Albania. 


REDUCEREA 
INVESTIŢIILOR 


În luna Mai 1993, s'au 
înregistrat 960 de investiţii 
particulare. În Aprilie, 820, 
iar în luna Mai, numărul 
celor "privatizaţi" s'a redus 
la 762. 


IAŞI: ȘOMAJ ŞI 
SINUCIDERI 


Recordul cu cel mai mare 
număr de şomeri (59.000) îl 
deţine judeţul Iaşi. Şomerii 
au fost sfătuiţi de preşedin- 
tele consiliului judeţean să 
se ducă să lucreze în agri- 
cultură. Un alt record e că 
în timp de 10 zile, 28 de 
persoane, 14 din ei sub 25 
de ani au încercat să-şi 
curme viaţa. 

o... 


NUMAI TREI? 


Comitetul Parlamentului 
de Investigarea Cazurilor 
de Corupţie (CICC) a găsit 
vinovaţi, până acum, pe 
Viorel Hrebenciuk, sfătu- 
itor, secretar şi amic la cata- 
ramă al Preşedintelui Ilies- 
cu, pe Ministrul de Interne, 
George Dănescu şi pe Mi- 
nistrul de Finanţe, Florin 
Georgescu. Lista celoz acu- 
zaţi e lungă, dar Parlamen- 
tul şi-a luat vacanţă... 

Acuzele aduse sunt: afa- 
ceri ilegale, neplata taxelor, 
sustrageri de fonduri, pro- 
tecția funcţionarilor corupți 
etc. 

Fostul Premier Roman a 
acuzat guvernul "de practici 
comuniste”. 


CIFRELE 
VORBESC 


Comerţul dintre Ungaria 
şi România reprezintă 50% 
din cifrele de pe vremea 
CAER. Recent s'a hotărât, 
pentru încurajarea comer- 
țului, înfiinţarea unei bănci 
româno-ungară. 


ÎN CĂUTARE DE 
AVOCAŢI 


Avocatura, într'un sistem 
de dictatură, nu reprezintă 
o carieră atrăgătoare. Acum 
o ştire bună: se vor organiza 
15 noi Curți de Apel şi 81 
de judecătorii. Trei promo- 
ţii de avocaţi îşi au pos- 
turile asigurate în Minis- 
terul Justiţiei. 


Cinpuâ00 PE A 


i Nu-i vorba de dolari, ci 
e av ile din anii 1990 
1991951992. primele luni 
din 1993 au fost numai 
300.000 de avorturi, datorită 
întrebuinţării anticoncep- 
ționalelor. 


A ŞI CEAUŞESCU 


Vila dela Neptun a lui 
eauşescu, în loc să devină 
n loc de atragere a tu- 
riştilor, unde să li se arate 
luxul în care se scălda "Fiul 
Iubit", este acum întrebu- 
inţată de mai marii guver- 
nului, 


... 


PAGINA 21 


a înființat din membrii 


DI. Verdeț, fidelul comunist, iin| 
Socialist. 


UTC , noua Uniune a Tineretului 
... 
S'a redeschis traficul aerian între Londra şi Bucureşti. 
Trei zboruri săptămânale. 


... 


â i i tremure şi 

Ateneul Român, serios avariat de cu 
bătrâneţe, e acum închis pentru mult aşteptatele 
reparaţii. 


nucis peste 2.500 de per- 


Din Decembrie 1989 s'au si 
soane. 


270.000 de abuzuri au fost semnalate comisiilor de 
resort ale Forului Legislativ. Dar răspunsurile vin rar, 
neclare şi pe sărite; din 400 de cazuri semnalate s'a 
primit răspuns şi acela evaziv, doar la 120. 


Centrala Sindicală din România are 3,7 milioane de 
membri. 


Se pregăteşte o lege care va elimina neatrăgătoarele 
dughene de tablă care ţin loc de prăvălii. 


"Radio Tinerama" şi-a început emisiunile. (Bucureşti, 
68.7 MHz). Postul transmite 24 de ore pe zi. 


Standardul de trai reprezintă 53% din cel din 1990. 


n România, spune rabinu 
4,000 de ei; jumătate din ei sunt 
Un sondaj public condus de IRSOP arată că în ulti- 
mele 10 luni popularitatea preşedintelui a scăzut dela 
63% la 51%, iar popularitatea D-lui Văcăroiu e de 30%. 


Se vor pune în circulaţie bancnote de 1U. de 


... 


Şomajul în ultimele luni e sub 10%. Menţinerea ratei 
se explică prin absorbţia în cadrul sectorului particular 
care-i mai dezvoltat în marile oraşe. 


Srau acordat 33,2 milioane de lei pentru rezidirea bi 
sericii "Sfântul Spiridon Vechi", din Bucureşti, care a 


fost demolată din ordinul lui Ceauşescu. 


În 1990, costul unei tone de îngrăşământ chimic 
(Azotatul de amoniu) era de 16.442 de lei. Azi costă 
74.313. . 


ti. 


în Bucure 


Din 5550 de medici care au absolvit secundariatul, 
numai 1.200 vor avea posturi asigurate de stat. 


|/701. Petre Calagiu a împlinit 112 ani. S'a însurat la 1 
ani. A mâncat şi a băut tot ce-a vrut. Acum se plânge că 
are ani mulţi şi pensie puţină. 


Un salariat contribuie cu 25-35% din salariu pentru 
fondul de Asigurări Sociale. 

O aspirină costă 100 de lei, un Dipiridamol, 200 de 
lei, Antinevralgic, 150 de lei, Vitamina E forte (Flacon), 
500 de lei. 

La Penitenciarul de minori din Găieşti sunt internaţi 
pentru reeducare 1.300 de băieţi între 16-20 de ani. 

... 

La frontiera franco-spaniolă, printre imigranții clan- 
destini interceptaţi, se află mai mulţi Români decât 
Marocani. 

"Cortina de Fier” se numeşte acum "Cortina 
Economică". 


Ca şi tatăl lui Petre Roman, tatăl i i 

Il E preşedintelui, 
Alexandru Iliescu, a fost membru în ilegalitate al par- 
tidului comunist. 


... 


a Cluj s'a interzis ce 


La Tribunalul Militar din Bucureşti a început "in 
absentia” procesul lui Alexandru Drăghici, unul dintre 
cei mai mari criminali. A. Drăghici e fugit în Ungaria. 


Oricine bate la uşa D-lui Iliescu e ee la TV cu 
scopul de a arăta cât de preocupat e domnul preşedinte. 
... 

„Maşina "Dacia", cea mai scumpă, costă 2.507.429 de 
| lei; cea mai ieftină - 2.070.754 de lei. 

Judeţele Satu Mare, Asad, Bihor şi Timi inva- 
date de lăcuste. 4 Aa far pa 


"Oragnizaţia de luptă nea Țiganilor” a luat ființă 
Ploieşti. In România sunt 410.000 de Ţigani. get 


e n unele comune țăranii au cerut ajutorul armatei ca 
ă ească recoltă 7 în majori i 
le-o fură Ţiganii. 3 == soi 

Preşedintele Iliescu a fost m î i 

] embru în organ i 
"Tineretul comunist"! dela vârsta de 14 ani. ee aa 
Viitorul leului (cel din buzun i 

i ar, nu cel din Sah 

| cam trist. Se aşteaptă o nouă devalorizare. ra 


PAGINA 22 


SEPTEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


( 


Rubrică intocmită de D.PĂSTOREL 


DIN NOU PROBLEME GRELE 


PENTRU ELŢIN 


2. CHECHENYA 
3. DAGESTAN 
TURBENEST AN — 
iaz Dă 
/ meoounestan = 
Boris Elţin a fost nevoit 
să-şi întrerupă concediul în 
momentul când Banca 
Centrală a anunţat pe neaş- 
teptate punerea în practică 
a unei măsuri de tip sta- 
linist pentru stăvilirea 
inflaţiei. Au fost lansate noi 
bancnote, permiţându-se 
cetăţenilor să schimbe nu- 
mai 35.000 de ruble vechi în 
decurs de două săptămâni. 


Ideea acestui tip de sta- 
bilizare a fost a directorului 
bâncii, Viktor Gherascenco, 
considerat de multă vreme, 
că alimentează inflaţia prin 
aruncarea pe piaţă a unei 
imense cantităţi de ruble, 
contravenind măsurilor 
economice preconizate de 
reformele lui Elţin şi spri- 
jinite de Banca Mondială şi 
Fondul Monetar Internaţio- 
nal. De reamintit că direc- 
torul Băncii Centrale nu 
poate fi numit şi demis de 
preşedinte ci numai de 
parlament. 


Măsura a provocat vii ne- 
mulțumiri în rândurile 
populaţiei. Unii din cei a- 
flaţi în concediu nu au avut 
suficienţi bani ca să-şi plă- 
tească biletele de întoarce- 
re. Cei mai loviți au fost 
pensionarii și săracii care 
şi-au pierdut micile lor 
economii. 


Elţin a căutat să mai în- 
dulcească dezastrul, mărind 
suma de schimb la 100.000 


LD Aa 


DRAMA UNEI PENSIONARE DIN RUSIA 


— SVERDLOVSK 


— Venatermaura 


de ruble şi prelungind ter- 
menul până la sfârşitul lui 
August, dar dispoziţia 
draconică nu a făcut decât 
să scadă popularitatea pre- 
şedintelui şi încrederea în 
guvern, mai ales că Pre- 
mierul Cernomîrdin, a cărui 
loialitate faţă de preşedinte 
nu a fost niciodată clară, a 
fost de acord cu această 
măsură de stil vechi pe care 
o propusese şi Prim-minis- 
trul comunist, Valentin 
Popov, înainte de puciul 
din August 1991 când a fost 
arestat Gorbaciov. 

Nemulțumirea populaţi- 
ei s'a putut vedea şi din 
sondajele de opinie. Din 
1.600 de persoane chestio- 
nate, 48% au răspuns că 
sunt de părere că cei care au 
participat la complotul din 
1991 nu trebue să fie pedep- 
siţi (faţă de 30% în toamna 
lui 1991), iar numărul celor 
care cred că ar fi dus-o mai 
bine dacă lovitura de stat ar 
fi reuşit a crescut dela 4% la 
14%. Cei care cred că o vor 
duce mai bine în regim 
capitalist totalizează acum 
numai 18% faţă de 24% în 
1991. 

Lupta cu parlamentul 
continuă. Profitând de lipsa 
preşedintelui, adversarii săi 
au luat măsuri, care au du- 
blat deficitul bugetar, au 
subminat planul de privati- 
zare a proprietăţilor de stat 
şi au pus restricţii pentru 


A 


A dermeomei 
băncile străine. 

Încercarea lui Elţin de a 
convinge parlamentul de 
necesitatea ținerii de ale- 
geri legislative în această 
toamnă s'a izbit de opoziţia 
categorică a lui Hasbulatov 
care a propus în schimb 
ținerea de noi alegeri pen- 
tru funcţia de preşedinte. 


După cum se ştie forul 
legislativ are mandat până 
în 1995, iar preşedintele 
până în 1996. Elţin este 
obstrucționat şi în încerca- 
rea de a schimba Constitu- 
ţia care datează din 1976, de 
pe vremea lui Brejnev şi 
care permite parlamentului 
să îngrădească reformele 
preşedintelui. 


Foarte greu de rezolvat 
este poziţia relaţiilor cu 
unele din cele 22 de repu- 
blici ale federaţiei şi cu 
unele din cele 67 de regiuni 
şi provincii care luptă 
pentru autonomie. Astfel 
Tatarskanul, bogat în petrol 
şi lakuţia bogată în aur şi 
diamante vor să-şi contro- 
leze singure resursele na- 
turale, Elţin, în lupta sa cu 
Parlamentul, caută să-i 
atragă pe legislatorii acestor 
republici şi provincii care 
au fost aleşi în Martie 1990 
ca şi parlamentul rus şi au 
orientări conservatoare, El 
caută să-i convingă să 
rămână într'o confederație 
rusă pe baza unui proces 
democratic constituţional, 
reamintindu-le că dacă 
democraţia va cădea, acest 
proces va fi făcut cu forţa şi 
cu măsuri dictatoriale. 


Tot atât de tulbure este 
poziţia pe care trebue să o 
ia Rusia în situaţiile spi- 
noase survenite în cele trei 
foste republici sovietice, 
acum state independente în 
graniţe cu Rusia. Războiul 
civil din Azerbaidjan, 
Georgia şi Tadjikistan a 
însemnat și o serie de inci- 
dente şi ciocniri la fron- 
tierele cu Rusia, la care se 
mai adaugă şi situaţia 
nesigură a minorităţii ruse 
din aceste republici. 


NOU PLAN DE COMPROMIS 
PENTRU BOSNIA 


Pe data de 20 August, 
mediatorul  C.E., Lord 
Owen şi trimisul special 
ONU, Thorvald Stoltenberg 
(care l-a înlocuit pe Vance), 
au prezentat părţilor belige- 
rante din Bosnia un plan de 
pace care prevede împărţi- 
rea Bosniei-Herţegovina în 
trei republici etnice auto- 
nome. 

În această împărţire, 
Sârbii ar urma să pri- 
mească 53% din teritoriu, 
Croaţii 17%, iar Musulma- 
nii 30%. De reamintit că 
actualmente Sârbii au ocu- 
pat 70% din suprafața 
Bosniei, iar Croaţii 20%, 
Musulmanii rămânând cu 
numai 10%, cuprinzând ca- 
pitala Sarajevo şi câteva 
enclave izolate. 

Conform propunerii, 
Sarajevo ar urma să fie de- 
militarizat şi guvernat timp 
de doi ani de ONU, până 
când se va putea găsi o so- 
luţie definitivă. Enclava 
Bihac din Nord-Vest va 
rămâne izolată, iar în Est 
enclavele Srebrenica şi 
Zepa vor comunica cu por- 
țiunea principală numai 
printr'o autostradă. De ase- 
menea, Musulmanii nu vor 
avea nici o ieşire la Marea 
Adriatică. 

Actualul plan este o tra- 
tare cosmetică a planului 
propus de Sârbi şi Croaţi cu 
o lună în urmă. 

La şedinţa din Geneva 
au asistat şi preşedinţii 
Serbiei (Milosevici), Croa- 
ției (Tudjman) şi Munte- 
negrului (Bulatovici). 


Liderul Sârbilor bosniaci 
(Karadzici) şi cel al Croa- 
ților bosniaci (Mate Boban) 
au declarat că au unele re- 
zerve. Preşedintele Bosniei, 
Izetbergovici a spus că este 
dezamăgit de faptul că se 
recunoaşte alipirea cu forţa 
şi prin curățirea etnică a 
unor teritorii. 


Zi 


mează să supună propu- 
nerea parlamentelor lor 
până pe data de 30 August, 
când se va ţine o nouă 
şedinţă la Geneva. 

De remarcat că planul 
Owen-Vance de împărţire a 
Bosniei-Herţegovina în 10 
provincii după criterii et- 
nice, deşi aprobat în princi- 


Toate cele trei părţi ur-. 


piu de Karadzici, a fost 
respins de parlamentul 
Sârbilor bosniaci dela Pale. 

Dacă actualul plan de 
pace va fi semnat pe data de 
30 August, Consiliul de Se- 
curitate îl va lua în consi- 


| [7] croa 


ONU. S'a văzut încă odată 
tendinţa de destrămare a 
acestui pact Nord Atlantic 
care nu mai acţionează la 
unison de când potenţialul 
inamic comun, URSS, a 
incetat să mai existe. Pute- 


The Mediators” Proposal for Bosnia 


E Serbian 


[_] Protected 


11X BOSNIA AND e 
YĂMERZEGOVINA Dolar 
a SERBIA 


spre 


deraţie şi în caz că îl va 
aproba, el va intra în vigoa- 
re după şapte zile. Se con- 
sideră însă că pentru im- 
punerea lui va fi nevoie de 
o forţă ONU de minimum 
40.000 de oameni. 


Puterile vestice s'au 
hotărât după multe tergi- 
versări să ia măsuri ceva 
mai hotărâte, pentru a face 
posibilă ținerea şedinţei 
dela Geneva. Forţele sârbe 
care au încercuit complet 
Sarajevo au primit un 
avertisment, că bateriile de 
artilerie care bombardează 
capitala vor fi atacate de 
forţe aeriene dacă nu înce- 
tează focul care continuă să 
facă victime în populaţia 
civilă şi pun în pericol con- 
voaiele de ajutoare pro- 
tejate de forţele ONU. 


Za Dea 


i 


4 ——— £y£=>- 
 MUSUN ZME ai 


x) ră A DS) 


„Hotărârea de atacuri ae- 
riene limitate a fost luată 
după discuţii aprinse între 
membrii NATO, Marea 
Britanie, Franţa şi Canada, 
fiind şi de data asta contra 
atacurilor aeriene propuse 
de Washington, de frica 
unor represalii sârbe împo- 
triva forţelor lor terestre 
care fac parte din trupele 


! Sarajevo surrounded 


Despa tha throat ăi Nano ai strkes, Serta incă Mt. Bielaanica 
and ME Wgman this wesă, cuning the last su5p)y routes into 
Sarapvo rom the meat and souhmest. The Soros have said 
they să hand over the mountans to ine Unaed Nations. but 


UN ofic:ala are doubtlul hat wil haopan. 


A servian anitery 


Sara po 


BOSNIA AND 
HERZEGOVINA 


CROATIA ( 


„Road glving 
“ Muslima access 
between enclaves 
YUGOSLAVIA] 


rile occidentale s'au arătat 
incapabile să protejeze un 
poaspăt membru al ONU, 
căruia i-au recunoscut in- 
dependenţa. Ele s'au mulțu- 
mit cu impunerea unor 
sancţiuni economice pezitru 
guvernul dela Belgr=d şi cu 
trimiterea de convoaie de 
ajutoare, care au fost mereu 
oprite, hărţuite şi uneori 
atacate, iar forțele ONU nu 
au avut mandat de apărare 
a populaţiei civile. Amenin- 
țarea birocratică cu înființa- 
rea de tribunale care să 
judece crimele de război : 
făcute de Sârbi şi Croaţi, n'a 
avut nici o valoare practică. 
Administraţia americană 
condusă de un preşedinte 
indecis, şovăitor, uşor in- 
fluenţabil şi gata să-şi 
schimbe poziţia precedent 
adoptată, nu a mai avut 


prestigiul de lideră a poli- 
ticii occidentale. 

În faţa indeciziei şi a 
dezacordurilor puterilor 
vestice, Sârbii şi-au mărit 
treptat avantajele militare 
şi au ştiut totdeauna până 
unde să întindă coarda. În 
urma amenințării cu atacuri 
aeriene s'au hotărât să ac- 
cepte retragerea forţelor lor 
de pe Muntele Bjelsnica 
(2.100 m) şi Muntele Igman 
(2.000 m) care domină Sara- 
jevo, pentru ca forțele ONU 
să le ia locul. Părăsirea 
acestor înălţimi este de 
mică importanţă pentru 
viitorul capitalei care este 
complet înconjurată, iar 
Sârbii şi-au atins obiectivul 
de a ocupa 70% din supra- 
faţa Bosniei şi au reuşit să 
îndepărteze o eventuală 
ripostă aeriană occidentală. 

Croaţii au început să se 
comporte ca şi Sârbii, conti- 
nuând bombardarea oraşu- 
lui Mostar, din centrul 
Bosniei, unde sunt peste 
50.000 de refugiaţi musul- 
mani. Convoaiele de aju- 
toare însoţite de trupele 
ONU au ajuns la Mostar, 
unde sunt ținute ostatice de 
către trupele musulmane. 


Fag ai 


x 


SRR MÂNE 
cu ANTUL RO SC 


rea din 22 lunie la 
It dela Copenhaga 
rezentanţilor țărilor 
A munitatea Europea- 
în evidenţă diver- 

SĂ orofunde dintre 
eri europene în 

an riveşte războiul 
cecă Ce ala. Cancelarul 
Kohl a susținut 
0 i allee 
" “mbargoului asupra 
oa către Bos- 
ni, dar ape- 
orovocat o aprinsă 
majoritatea con- 
europeni opu- 
goricoricărei 

i er- 


pentru prima oară după 
căderea Imperiului Sovie- 
tic, Berlinul fiind acuzat că 
urmează o linie de menaja- 
re a intereselor proprii. 
Reprezentanţii Franţei şi ai 
Marii Britanii nu şi-au as- 
cuns iritarea provocată de 
propunerea Cancelarului 
Kohl, amintind că în fond 
conflictul bosniac a erupt 
tocmai din cauza erorii 
făcute de C.E. de a recu- 
noaşte independenţa Bos- 
niei-Herţegovinei în 1992 ca 
urmare a insistențelor Ger- 
maniei. Este clar că princi- 
palele ţări din C.E. nu mai 
acţionează la unison, Ger- 
AI 


e put 


E încercăt să demon- mania încercând să-şi cre- 
că Musulmanii din  eze un fel de "“hinterland" 
pot face față agresi- economic (dar şi o sferă de 

be mult mai eficient influenţă politică) înti'o 


ispun de armament 
poziţia restului 
enilor din C.E. este 
opusă, conside- 
-se că ridicarea em- 
ui nu ar duce decât 
darea şi prelungi- 
ctului. Pentru cei 
i, jocurile sunt 
'în Bosnia. Sâr* 
tuali învingă 
da atrocităților la 
dat. Croaţii în- 
i şi ei să-şi lărgească 
iile pe seama invin- 
ulmanii Bosniei, 
i Tuat drumul pribe- 
âția câți au scăpat cu 


zonă ce cuprinde Austria, 
îa şi Croaţia (des- 
prinse din fosta lugos- 
lavia), Cehia (desprinsă de 
Slovacia Şi deja invadată de 
Cap el geroțaa), Ungaria și 
eventual Polonia. Având în 
orbită Slovenia şi Croaţia, 
Germania are acces facil la 
Mediterana putând oricând 
să revină la statutul de 
mare putere fără să fi tras 
direct nici un foc de armă. 
Construcţia politică a su- 
prastatului multinațional 
european, la care visează 
globaliştii (ceva asemănător 
cu modelul american), se 
ciocneşte de tendinţele 
centrifuge nu numai ale 
unei ţări mici cum e Dane- 
marca (nu e întâmplător că 
s'a ales Copenhaga, capitala 
ării rebele, drept loc de 
ntâlnire la vârf), dar şi de 
interesele Germaniei, loco- 
motiva economică a C.E. 
Diplomaţia germană acţio- 
nează ca şi cum hegemonia 
în cadrul C.E. nu mai e pre- 
cuparea Berlinului, ci rea- 
lizarea unui plan, de domi- 
nație spre Est, ceva pe linia 
asică "Drang nach Osten'. 
Preşedintele Mitterrand, 
mare adept al integrării 
europene, are motive să fie 
îngrijorat de tendinţele 
germane, dar şi-a ascuns 
abil teama, încercând să 
calmeze spiritele, arătând 
că atâta timp cât trupele 
O.N.U. de menţinere a păcii 
se află în Bosnia, orice esca- 
ladare a războiului pune şi 
mai mult în pericol pe 
soldaţii francezi şi britanici 
aflaţi acolo. Nu s'a întrebat 
nimeni însă cât de eficientă 
este misiunea O.N.U. în 
Bosnia. Susţinând poziţia 
franceză, Primul ministru 
britanic, John Major, s'a 
referit direct la riscul 
izbucnirii unui al treilea 
război balcanic, cu conse- 
cinţe dintre cele mai neaș- 
teptate. | 


ul dus de Sârbi a 
1 exod fără egal du- 
-al Doilea Război 
„metoda de cură- 
a teritoriului amintind 

roape de practicile 

e şi apoi staliniste 

nilioane de Germani 
slocaţi din Sudeți, 
, Prusia Orientală). 
ouă milioane de 
ți din Bosnia sunt o 
faptului că aceeaşi 
oate fi rezervată | 


să trăiască pe 
administrate de 
Ungurii, Românii şi 


ezii au motive seri- 


tul aplicat conaționa- 
n "Marea Serbie”. 
vatorii politici nu 
să amintească ostili- 
(ce are rădăcini isto- 
ice) Germaniei faţă de 
a, câteva poliţe restan- 
n cele două conflicte 
rămânând neplă- 
Nu este mai puţin 
irat că Germania nu 
dispusă să acorde azil 
r refugiaților care se 
„cu sutele de mii spre 
” Prosperiţăţii; Germania 
le astfel un fel de con- 
erat multinațional. La 
“Nhaga s'au auzit voci 
a politicii germane, 


pes 


„ politice. Este un succes a 
diplomaţiei britanice care ; 


SEPTEMBRIE 1993 


Spre a complica lucru- 
rile, Cancelarul Kohl a 
menţionat că are şi consen- 
sul Preşedintelui Clinton 
pentru ridicarea unilaterală 
a embargoului de arme în 
Bosnia. La scurt timp însă, 
Casa Albă a dat publicităţii 
un comunicat ambiguu, în 
care se arată că textul scri- 
sorii către Cancelarul Kohl 
n'a fost bine înțeles. Faţă de 
indecizia americană, Ger- 
mania a expus un punct de 
vedere conform cu intere- 
sele sale, de a nu permite 
Serbiei, pionul Rusiei în 
Balcani, să fie învingătoare 
absolută a războiului ce-l 
poartă. Se pare că nici Wa- 
shingtonul nu doreşte ca 
Moscova să treacă peste 
limitele acordului dela 
Malta, o Serbie promosco- 
vită nefiind parte a înţele- 
gerii. Totodată, America 
doreşte să satisfacă şi ce- 
rinţele din lumea musul- 
mană, în primul rând ale 
Turciei, santinela dela 
Bosfor. 

Franţa şi Marea Britanie . 
încearcă să prevină ridi- 
carea Germaniei la rangul 
de supraputere cu o vastă 
sferă de influenţă în Est, 
făcând jocul Serbiei şi 
implicit al Rusiei. Pe de al- 
tă parte însă, C.E. a lansat 
Poloniei, Ungariei, Cehiei, 
Slovaciei, României şi Bul- 
gariei invitaţia formală de a 
adera la Europa de Vest de 
îndată ce o vor permite 
condiţiile economice şi 


pune capăt stării de expec 
tativă în care se complăcea 
C.E. faţă de problema în 
globării foştilor sateliți 
sovietici, ca şi tratamentul 
preferenţial acordat Poloni- 
ei, Ungariei şi fostei Cehos- 
lovacii, care nu era decât o 
respectare strictă a indica- 
ţiilor date la Malta. Este 
prima oară când Europa de 
Vest (în special Marea 
Britanie) ia o decizie poli- 
tică cu importante con- 
secinţe, delimitându-se clar 
sfera de influenţă a Rusiei. 
Ruperea României şi a 
Bulgariei din cadrul zonei 
intereselor Moscovei şi 
intrarea lor în orbita 
Bruxelles-ului anihileazăl 


DISENSIUNI LA COPENHAGA 


————— Lucian G. COSTI 


conceptul unei Europe a 
patriilor şi a neamurilor. 

Lărgirea Comunităţii Eu- 
ropene, susţinută insistent 
de Marea Britanie în urma 
ultimelor evenimente din 
Balcani, îndepărtează şi 
pericolul centralizării poli- 
tice, nedorită de Londra, 
care şi-a exprimat în re- 
petate rânduri opoziţia faţă 
de orice ştirbire a suve- 
ranității naţionale. Mai 
puţin entuziast, Preşedin- 
tele Mitterrand s'a văzut 
nevoit să se alinieze pozi- 
ției britanice, mai mult de 
teama creşterii preponde- 
renţei politice germane. 
Lipsa de sprijin intern, 
datorat prăbuşirii socialiş- 
tilor francezi, a cântărit 
desigur în balanţă. 

Pentru România, care nu 
are de ales decât să rămână 
în strânsoarea Moscovei, cu 
tragicele consecinţe pe care 
le cunoaştem, sau să îmbră- 
ţişeze cartea C.E., oferta 
dela Copenhaga este de 
natură să creioneze în bine 
viitorul său politic. Este 
mai greu de imaginat cum 
se poate face întoarcerea 
spre Vest cu o clasă condu- 
cătoare formată în special 
din promoscoviţi. România 


are în faţă multiple proble- 
me „agate de mostenire, 
—celiit de-al Doilea Război 
Mondial şi de dominaţia 


comunistă, legate în primul 
rând de refacerea unităţii 


normal a vieţii economice, 
de lichidarea marasmului 


moral şi repunerea Bisericii 
Ortodoxe în 


ca prima şi cea mai veche 
instituție a Neamului. 
Pactul Ribbentrop-Molo- 


tov şi Tratatul de cedare 
dela Craiova nu au fost 


anulate şi provinciile smul- 
e țării în anul de tristă 
memorie 1940 nu au fost 


[recuperate Şi Ni 56 observă 


o acţiune susţinută în ăcest 
sens nici măcar din partea 


Opoziţiei, a cărei voce € din 


ce în ce mai slabă. Eveni- 


mentele ce se succed acum 
în Europa nu pot să nu aibă 
urmări asupra soartei noas- 
tre. Vom avea oare oamenii 
politici care să ştie să nu 
piardă ocaziile favorabile 
pentru îndeplinirea dezide- 


practic acordul secret dela“! ratului naţional? Tulbu- 


Malta. Integrarea acestor 
țări estice în C.E. are şi 
darul să dilueze structura 
internă a Comunităţii, ce 
fusese modelată cu pre- 
cădere în direcţia centra- 
lizării politice în vederea 
creerii suprastatului euro- 
pean. Modificările inerente 
în structura internă vor 
afecta şi scopurile externe 


! ale C.E., apropiindu-se de 


rarea provocată în Balcani 
este şi o posibilitate pentru 
întărirea rolului balcanic al 
României şi impunerea 
recunoaşterii naţiunii ro- 
mâne sud-dunărene. 

Dar nu ne putem aştepta 
să lupte alţii pentru cauza 
noastră; cine e mai îndrep- 
tăţit decât statul român să 
afirme drepturile întregii 
latinităţi balcanice? 


PAGINA 23 


ETEMERIDE. 


ui Român, din Decembrie 1989, 
(fiindcă a fost şi o Revoluţie) a unit în modul cel mai 
fericit şi neaşteptat, pe Românii care au sperat şi au 
crezut în prăbuşirea comunismului. 

Treziţi dintr'un coşmar prelungit, au ridicat capul şi 
cei care se resemnaseră, că nu mai există nici o ieşire de 
sub ţestul apăsat cu toată tăria de infernala maşină a 
puterii, iar alături de ei au făcut paşii înapol şi 
oportuniştii posesori ai carnetelor de partid. 


Se crease un gol în vârf şi toate speranţele s'au 
îndreptat spre Opoziţie. 

Valul de entuziasm nu a mai ținut seamă de partide, 
grupări sau persoane, ci s'a îndreptat în egală măsură 
către toţi cei care s'au declarat împotriva comunismului. 
Nu s'a ţinut seamă nici de felul partidelor, nici cum au 
apărut, nici de originea lor. S'a vorbit de reînfiinţarea 
partidelor dinainte de dictatura regală, dar nu s'a 
întrebat nimeni de ce după Decembrie 1989 n'a apărut şi 
Partidul Totul Pentru Țară care s'a situat pe locul trei la 
ultimele alegeri libere din România Mare, ținute în 
Decembrie 1937, care a dat cel mai mare număr de 
membri în Consiliul Naţional Român înfiinţat la Paris 
în 1978 şi ai cărui membri au fost şi sunt cei mai activi 
luptători anticomunişti în țară şi peste hotarele țarii. 
CNR-ul a fost înființat din iniţiativa fostului secretar 
general al PNȚ, Nicolae Penescu şi la formarea sa au 
participat reprezentanţii PNȚ, PNL, TpȚ şi Social 
Democrat. Cum toate celelalte partide au apărut în 
Decembrie 1989, elementara etică politică (dacă aşa ceva 
mai există în România) nu le-a sesizat - ca foşti parteneri 
ai CNR - de golul de lângă ei? 

Nici vorbă de aşa ceva. Eticheta dată de comuniştii 
din fsn, i-a scutit de problemele de conştiinţă: legionari. 
Gogoriţa aceasta putea speria cu "bau-baul” ei pe 
analfabeţii politici care au apărut ca ciupercile după 
Revoluţie, dar pe oamenii cu vechi state de politicieni 
nu putea să-i înşele, mai cu seamă că în lungii ani de 
închisoare s'au întâlnit şi i-au cunoscut pe legionari, le- 
au admirat tăria de caracter şi ținuta impecabilă din 
închisori şi s'au realizat şi prietenii durabile pentru 
acţiunile comune de salvare a ţării. 


Revoluţia Tineretul 


deținuți politici pentru anii 1 A 
poziţiei nu s'au opus la criminala dis- 
căre prevede ca cei con- 


a emnizaţia 
pentru anii pierduţi în închisoare. A tât comuniştii cât şi 
cei din Opoziţie ştiau bine câ în foate procesele montate 
de comunişti, pentru ca pedeapsa să fie cât mai mare, 
anchetatului i se impunea să: declare că este legionar şi 
dacă nu puteau să-l declare agent, sau spion, cel puțin 
un ataşament în slujba Americanilor. Toate dosarele 
celor care erau exceptaţi dela îndemnizaţie au cât de cât 
o legătură cu "imperialiştii americani". Cu tendința 
vădită de a lupta pentru o Românie democrată. Unde 
este atunci ataşamentul faţă de democraţie a Opoziţiei, 
dacă nici atâta lucru n'a putut face pentru cei care au 
suferit de pe urma comunismului? 


Opoziția a tăcut atunci, tace şi acum, mulțumită că "ai 
lor" care au trecut prin închisori pot primi şi o îndemni- 
zaţie peste pensie. 


Nu este insă nimic nou în compartarea pastidelor 
"istorice" rămase Ia aceleaşi moravuri care au dus din 
1938 în OR cir lea deal Ei ea 
Deşi le erau cunoscute metodele de lucru şi în 1946 şi 
în 1990 şi în 1992, legionarii nu au intrat în competiţie ci 
i-au sprijinit pe candidaţii Opoziţiei la toate alegerile. 
Este adevărat însă că după 1944, la conducerea PNȚ s'a 
aflat luliu Maniu care cunoscând capacitatea de luptă şi 
sacrificiu a legionarilor a avut curajul, chiar după 23 


August să le întindă public mâna prietenească, iar un alt 


luliu Maniu nu mai există în PNȚ. 

3 Acum, când era necesar ca toate forțele din România 
sa găseasca o singură cale de luptă pentru adevărata 
libertate a Țării, ţărănişti şi liberali, socialişti şi co- 
munişti, s'au Unit din nou că în 19447 pentru a lovi în 
adevaraţii luptători contra comunismului ției, 
comupatiii ital ai a tuturor plăgilor politicianiste, cu 
„aceeaşi solidaritate cu care din 1938 şi în continuare 
după aceea nu s'au opus nici vânzărilor de țară, nici 
trădării naţionale, nici dictaturilor, nici dezmăţului din 


Romănia, care a dus în final la dezastrul din August 
1944, entrucă atunci opoziţia română ştia precis dela 
aliații fireşti" că aceştia ne-au abandonat Ruşilor şi 
totuşi a colaborat cu comuniştii pentru capitularea 
necondiționată dela 23 August. Nu generalizăm asupra 
tuturor membrilor Opoziţiei. În închisori am întâlnit 
foarte mulţi membri ai vechilor partide, oameni corecţi, 
cu bune intenţii şi camarazi de suferinţă. Colaborarea 
cu dânşii a fost exemplară pe tot timpul detenţiei 
noastre, dar nu-i văd în nici un post de conducere în 
partidele respective, unii au murit, iar alții nu pot să 
scoată capul, fiind striviţi de oportuniştii care apar peste 
noapte. 


Quasi-absenţa Opoziţiei în Parlamentul actual al, 


României, dovedeşte ori o mare tendinţă oportunistă a 


celor aleşi, ori o ignoranță a rolului pentru care au ajuns 


acolo. Dacă mai este şi ceva în plus, este tragic. 


Zahu PANĂ 


= 


PAGINA 24 


Se cuvine să desprindem 
câteva semnificaţii, acum, 
la plecarea pe tărâmul celă- 
lalt, din viaţa zbuciumată a 
personalităţii lui Horia 
Sima, care o dominat epoca 
de după asasinarea lui 
Corneliu Codreanu, în 
cuprinsul vieţii româneşti 
şi al Mişcării Legionare, 
până la plecarea lui dintre 
noi. 

Cei care au fost aproape 
de el în ultimele zile, spun 
că, la vârsata înaintată pe 
care o avea, era de o luci- 
ditate excepţională, că 
explica toate problemele cu 
coerență şi avea o seni- 
nătate primăvăratică. Se 
împăcase cu Dumnezeu şi 
cu lumea, după o viaţă 


————— 


? întreagă pe care a dăruit-o 


Legiunii, şi a fost încărcată 
cu nenumărate confruntări, 


7 prigoane(fealizări majox, 


şi cu împlinirea unei mi- 
siuni, în faţa cărora nu a 
bătut în retragere, nici în 
momentele de cea mai mare 
deznădejde. 
Viaţa lui Horia Sima a 
fost un adevărat şir de 
evenimente, prin care s'a 
încrustat prezenţa legionară 
_pe răbojul istoriei, nu ca o 
simplă legendă, ci ca o 
realitate autentic româ- 
nească. 

După moartea tragică a 
lui Corneliu Codreanu, 


Horia Sima a menținut pe o 


linie de plutire salvatoare 
Mişcarea Legionară, a în- 
fruntat toate primejdiile 
prigoanelor dictaturii lui 
Carol al II-lea şi cele ale lui 
Armand Călinescu, care 
s'au soldat cu sute de 
asasinate de stat, prin în- 
sângerarea elitei legionare. 
Horia Sima supravie şi 
” în condiţiile cele mai ab- 
surde şi nefireşti ale vieţii 
statale româneşti, a realizat 
biruința legionară_din 


2 toamna anului 1940, când 
partidele româneşti au 


refuzat să-şi asume răs- 


punderea conducerii poli- 
tice, căci le depăşeau pră- 
vălirea toboganică a struc- 
turii de stat înfăptuită pe 
structuri greşite şi cu ele- 


= e pe m m m = === 


CUPON DE ABONAMENT 


COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


TELEFON: (41£ 
FAX: (416) 
[piu 


Tg Fă rai i 
6) 387 


d 


mente politice care nu erau 
capabile să întrezărească 
interesele şi obiectivele 
adevărate ale fiinţei naţio- 
nale. Pe de altă parte, Miş- 
carea Legionară a trecut din 
legenda descălecării pe 
pământul ţării, într'o istorie 
vie, dinamică şi perma- 
nentă. Forţele antinaţio- 
nale din jurul Generalului 
Antonescu au speculat 
buna lui credinţă şi pa- 
triotismul său, şi l-au indus 
în eroare, în aşa fel că s'a 
declanşat un conflict între 
cele două personalităţi, care 
a fost exploatat de Ger- 
mani, şi a dus la celebra 
inexistentă, ficțională, re- 
beliune din Ianuarie 1941. 
Dar, prin aceasta, Mişcarea 
Legionară nu a dispărut şi a 
supravieţuit în ciuda tutu- 
ror răsturnărilor negative 
din istoria vremurilor de 


atunci. 
Actul de înfiinţare a 


guvernului român, dela 
Viena, în 1944, a fost act de 
prevedere politică, de curaj 
şi de majoră manifestare 
legionară. Era continuarea 
luptei anticomuniste, care 
era o piatră din capul un- 
ghiului şi credința că după 
victoria bolşevismului în 
Europa, comunismul nu va 
putea rezista, şi, că poziţiile 
iniţiale ale Mişcării nu pot 
fi părăsite şi nu se poate 
renunţa la ele, decât cu 
riscul de a slăbi ideologia 
legionară. 

Horia Sima avea credinţa 
nestrămutată că în viitor, 
după o confruntare de 
ideologii, după o confuzie 
generală, specifică epocilor 
postbelice şi după o lim- 
pezire a apelor, principiile 
ideologiei legionare vor 
apărea într'o nouă lumină, 
biruitoare, fiindcă primatu 
spiritualului va fi restabilit 
în noua Orânduire a lumii, 
că primatul naţional îşi va + 
recâştiga drepturile lui 
reale, deoarece se va reveni « 
la ideea de neam, de naţiu- 
ne care este fundament al, 
existenţei unui popor şi că 
axiologic şi ontologic, viaţa 
popoarelor nu poate fi: 


[__] nou 


-1832| ORAŞUL... 
88-4651 
| COD POȘTAL... 


NUMELE DE FAMILIE 
PRENUMELE: n-are aa a RI ap aaa ala ea 
STRADA 4356-00 tiu 0 uzata aaa noa AR 
STATUL/PROVINCIA.. unu 
„. TARA... 


(LA MOARTEA LUI HORIA SIMA 


lon BOIERU—— 


concepută fără ideea unei 
divinităţi, în cazul specific 
românesc, fără Dumnezeul 
revelaţiei creştine. Această 
mutație ideologică s'a în- 
tâmplat la sfârşitul anilor 
'80 şi astăzi se poate spune 
că prevederile legionare 
s'au împlinit, că poziţia 
Mişcării, stabilită anterior, 
a fost legitimă şi confirmată 
de istorie. 

Lagărele din Germania 
nazistă au fost o nouă 
prigoană şi urgisire a 
istoriei, mai ales că în ţară 
legionarii au înfundat 
temnițele şi au îndurat 
umilința trimiterii pe front, 
pentru aşa-zisa reabilitare. 
lar în acea epocă s'a stabilit 
o solidaritate de fier între 
cei din ţară şi cei din lagă- 
rele germane. 

După terminarea răz- 
boiului, în 1945, o altă pri- 
goană s'a dezlănţuit, cu 
caracter mondial, ea a dis- 
locat grupurile legionare 
existente pe întreg globul 
pământesc. S'a început apoi 
bătălia de tipărire a lite- 
raturii legionare, în ideea 
de a salva pentru viitor, 
moştenirea spiritual-morală 
a Căpitanului. 


Pe lângă aceasta, au 
apărut, din iniţiativa lui 
Horia Sima, cărţile de lă- 
murire şi istorie politică ale 
lumii contemporane şi de 
doctrină, care au arătat 
orizonturile largi ale ideo- 
logiei legionare. Construi- 
rea mausoleului dela Maja- 
dahonda a fost o realizare 
măreaţă, cu contribuţiile 
unci Targi mase de donatori, 


intre care foarte mulţi, în 


od cu totul neaşteptat, 
erau din afara Mişcării. 


Toată strădania lui Horia 
Sima a fost întemeiată pe 
credinţa în virtuțile edu- 
cative legionare, pe tena- 
itatea sufletească şi min- 
ală, pe loialitatea lui faţă 
e crezurile Legiunii Co- 
dreniste şi pe dreptatea 
cauzei pe care o servea. Nu 
i-a făcut niciodată iluzii, 
căci privea realităţile în faţă 
şi avea o cumpână a vre- 


pai REÎNNOIRE 


REŢUL ABONAMENTULUI ANUAL: 


PESTE $35 ABONAMENT DE SUSŢINERE 
$30 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 


$25 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


n E E ml 


ționale. 
PX Pasta făcut greşeli, le 
= ştie Dumnezeu acum, pe 


murilor. Aceste virtuţi 
codreniste au făcut ca 
masele legionare din ţară, 
din temnițe, în cele mai 
grele împrejurări să-şi 
menţină credinţa şi cer- 
titudinea că drumul ales de 
ei este cel bun şi drept. 

În faţa variatelor con- 
troverse iscate în diferite 
ne amestecăm cu lămuriri, ; 
ci îi menţionăm poziţia lui, 
din imediata apropiere de = 
ceasul morţii. Astăzi, spu- 
nea el, trebue să urmărim 
nişte obiective principale în 
viaţa românească, acelea 
care vizează refacerea ţării. 
Aici, este un câmp deschis 
de competiţii frumoase, de 
întrecere a echipelor şi for- 
maţiunilor dornice de îm- 
pliniri frumoase. Eu nu 
împiedic pe nimeni să par- 
ticipe la astfel de compe- 
tiții, şi, deci, nu sunt o 
piedică pentru nimeni. 
Dimpotrivă, urez tuturor 
succes, căci aş dori să 
reuşească cei mai buni şi 
cele mai bune planuri şi 
soluţii. În felul acesta, ne 
putem înţelege cu toţii, în 
spiritul cavaleresc al în- 
trecerilor sportive. Este aici 
o admirabilă mărturie de 
generozitate a unui om care 
înţelege drepturile altora de 
a se antrena pe calea gre- 
oaie a reconstrucției na- 


N 


- 


tărâmul celălalt. Pe cele 
bune, pe care le cunoaştem, 


le-a înregistrat istoria lungă 
timp de mai mult de o 
jumătate de secol, în care 
patrimoniul ideologic şi 
spiritual al Legiunii s'a 
păstrat şi nimeni nu le 
poate elimina, căci nu 
putem schimba judecata 
istoriei, pe care o face 
Dumnezeu, peste voia 
oamenilor. 

La plecarea lui Horia 
Sima, se cuvine a se medita 
asupra personalităţii lui,- 
căci istoria Mişcării Le- 
gionare a fost legată de el în 
perioadele cele mai tulburi 
ale devenirii istorice. 


== === 


Η 


O SCRISOARE 


BUCLUCAŞĂ 


Că tovarășul senator de București, Corneliu Vadim 
Tudor, cel care închina ode de preamărire "Împușcaţi- 
lor”, împreună cu plagiatorul dovedit, Eugen Barbu, 
astăzi deputat de Bucureşti și Mircea Muşat, deputat 
de Braşov, şi-au permis să trimită "o scrisoare deschisă 
(era cât pe-aci să spunem "o scrisoare pierdută”) Preşe- 
dintelui Ion Iliescu, e desigur un lucru care iese din 
comun. Ba chiar, neaşteptat. Neaşteptat pentrucă, ştiut 
este până şi de sugaci că Partidul România Mare, din 
care fac parte cei trei muşchetari ai dezmăţului politic, 
i-a cântat în strună ăluia din Cotroceni până acum. 
Cum o recunosc "singuri şi nesiliţi de nimeni”. Cităm: 

"...v'am lăudat când aţi făcut lucruri bune, v'am 
apărat când aţi fost ultragiat şi atacat pe nedrept, dar de 
data aceasta vă spunem cu sinceritatea deplină care ne 
caracterizează că sânteți pe un drum greşit”... Ca şi 
când ar fi pentru întâiaşi dată când Ion Iliescu calcă în 
străchini. Căci, stând strâmb şi judecând drept, n'am 
găsit în cei mai bine de trei ani, când anume a făcut 
tovărăşia sa lucruri bune ca să fie lăudat sau când a fost 
ultragiat şi atacat pe nedrept ca să fie apărat?! 

Deşi, la drept vorbind, nu se spune nimic nou în 
scrisoarea cu pricina, de remarcat rămâne faptul că 
"tovarăşii” de până mai ieri, îşi aruncă în faţă, unul 
altuia, murdăriile. Ale lor şi chiar ale părinţilor lor. 

"regretatul dvs. părinte, ca şi alţi deţinuţi, făcea 
parte dintr'o agentură a Kominternului care milita 
pentru dezmembrarea teritorială a României"... Păi, 
tovarăşul Ion pe care taică-su l-a botezat şi Ilici, (ca să-i 
amintească mereu de părintele comunismului, Lenin) a 
militat sau militează pentru altceva? Când la Moscova, 
semna "înţelegerea" cu muscalii privind Basarabia, oa- 
re făcea altceva? Şi Basarabia a fost, este şi va rămâne 
pământ românesc! Dar asta, se vede, vadimii, barbii şi 
muşaţii, au uitat-o. 3 

"domnule Ion Iliescu - scriu cei trei - vă iluzionaţi 
că ştiţi istoria acestei țări, dar vă asigurăm că nu ştiţi 
nimic, fiind tributar unei educații declarat anti- 
româneşti, pe care aţi primit-o printre kominternişti”... 
Deci, exact ceea ce i s'a imputat măscăriciului din 
Cotroceni de către toată lumea: trădarea intereselor 
patriei, fapt pe care-l cunoşteau şi tovarăşii Vadim, 
Barbu şi Muşat, dar nu numai că au făcut-o pe "mutu 
dela manutanţă”, ci au sărit ca arşi de "ofensele" (sic) 
adresate "alesului" luându-i apărarea, ca acum să-i dea 
în vileag prostiile făcute şi spuse de când e preşedinte. 
Cităm: ”...nu-i de mirare că aveţi o obsesie evreiască şi 
că în vârtejul ei ați putut rosti la Sinagogă, în ziua de 
Paşti, o enormitate de care au râs toţi istoricii - şi 
anume că în oastea lui Mihai Viteazul au luptat (şi) 
evrei”... 

În ce manual de istorie o fi găsit zâmbăreţul această 
trăznaie, nu ştim. Poate o fi găsit dumnealui prin 
hrubele dela Moscova unde şi-a făcut educaţia 
(marxist-leninistă) asemenea bazaconii. Mai ştii? Totul 
e posibil. (Ceauşescu, pe cât era el de prost şi fără vreo 
educaţie superioară, s'a ferit ca dracu de tămâie să 
afirme o asemenea prostie gogonată). Dar, se mai scrie 
încă un adevăr ce nu credem c'a fost pe placul zâmbă- 
reţului. 

"Nu ne propunem, desigur, să vă schimbăm noi 
acum, la vârsta de 63 de ani. Nu numai că nu cunoaşteţi 
evenimentele istorice, dar sânteţi prizonierul unor 
prejudecăţi şi obstinaţii care vă determină să VĂ 
PIERDEŢI CONTROLUL ATUNCI CAND CINEVA 
ARE O ALTĂ OPINIE DECÂT DVS." (majusculele 
noastre). (E cazul să amintim aici întâmplarea de pomi- 
nă dela Constanţa, când Ion Ilici Iliescu a oprit maşina, 
s'a dat jos şi a luat de "laibăr" pe ziaristul ce avea alte 
"opinii" decât dânsul şi le exprima cu glas tare). 

Ce s'a întâmplat ca rechinii să se sfâşie între ei? 

Faptul că "dorinţa" ca o ziaristă dela publicaţiile 
"România Mare" şi "Politica" să facă parte din suita 
prezidenţială în vizita făcută la Washington cu ocazia 
deschiderii muzeului holocaustului a fost neluată în 
seamă? Şi această "nebăgare de seamă” i-a determinat 
pe cei trei corifei ai celui mai dezavuat partid din 
România să-i pună lui Iliescu Ilici întrebarea: "Cine a 
condus delegația; dvs. sau DI. Moses Rosen?" 

Şi aici se pare a fi întreg buclucul. Umilinţa aceasta 
nu o puteau înghiţi alde Vadim, Barbu şi Muşat. 

„Că Vadim nu-l vede cu ochi buni pe "rabinul roşu” 
oses Rosen, care-l tămâia pe Ceauşescu mai abitir 

decât el şi se bucura de mare trecere la porţile ciz- 

marului, toţi cititorii ziarului "România Mare” o ştiu de 

multă vreme. Se vede că rabinului, Ceauşescu i-a 

oferit o porţie de iahnie de fasole mai gustoasă decât 
adimului... 

Dar, - probabil că pentru a trage foc pe turta 
dânşilor şi a câştiga simpatia cititorilor dintru început - 
aflăm din această scrisoare buclucaşă, că undeva pe un 
panou_di zeu era scris: " 


tombrie 1941, ca represalii pentru acte de sabotaj, 
armata română a ars de vii Ă ee 1. 
î, această obrăznicie/ e prea... de oaie belită! 


Nicolae NOVAC