Cuvantul Romanesc anul 19, nr. 207, iulie — august 1993

(ÎNCEPUTUL ANTIC 


Am putea afirma fără să greşim că 
Legiunea s'a născut în vâltoarea luptei an- 
ticomuniste, ca singurul stăvilar al bol- 
şevismului în România. 

Imbinând dragostea de ţară şi de 
Dumnezeu, Corneliu Zelea Codreanu a 
reuşit să oprească înaintarea comunis- 
mului în România. 

In toamna anului 1919, la laşi, în 
rândurile profesorilor, studenților şi ale 
muncitorilor pătrundeau din ce în ce mai 
mult ideile socialiste. Propagandişti, bine 
instruiți, urmăreau ca prin cuvinte abile să 
înşele buna credință a poporului şi să 
distrugă orânduirea de stat, pentru a înrobi 
țara comunismului. 

Foarte puţini, atunci, îşi dădeau seama 
de realitate. În rândul studențimii se 
organizau numeroase întruniri în care se 
propaga pe faţă bolşevismul, se ataca ar- 


| 


mata, justiţia, biserica, coroana. Tablourile 
istorice româneşti erau date jos şi sfă- 
râmate, iar în locul lor au fost aşezate 
fotografiile lui Karl Marx, Troțki şi Racow- 
ski. Singura societate studenţească din acel 
timp care mai păstra un caracter românesc 
era societatea "Avram Iancu" a bucovine- 
nilor şi a ardelenilor, de sub conducerea 
studentului Vasile laşinschi. 

Dar această situaţie de resemnare 
cuprindea nu numai studenţimea, ci şi 
celelalte categorii sociale: muncitori, țărani, 
intelectuali. Dela lupta pentru unitate na- 
țională, dusă de înaintașii Vasile Alecsan- 
dri, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, AI. 
Cuza, Nicolae Bălcescu, Ion Eliade Ră- 
dulescu, Ion Ghica, Iuliu Maniu şi mulţi 
alţii, se ajunsese la o stare de trădare 
naţională, de antiromânism. 


Situaţia cea mai gravă era însă în rândul 


ISSN 
0705-8365 


ANUL 19 Nr. 207 - 


Ea a 


IULIE-AUGU 


"MODELUL 


ROMANESC" 


Eugen BÂRSAN 


De acum este destul de cunoscut cum Elțîn , care se 
luptă pentru reforme şi democraţie, cu metode 
nedemocratice, este înfruntat de un parlament ce 
foloseşte sloganuri democratice pentru a întoarce 
Rusia la totalitarismul comunist. Careva dintre 
gazetarii străini, dorind să pătrundă mai adânc în ce 
vor adversarii lui Elţin, le-a pus o întrebare în legă- 
tură cu acest lucru şi a primit răspunsul că ei doresc 


"modelul românesc”. 


De ce "modelul românesc"? Pentrucă România este 
singurul stat din fostul lagăr comunisto-sovietic, care 
a realizat extraordinara performanţă de a menține no- 
menclatura la putere. În cea prezidenţială, în cea 
legislativă, în cea executivă, şi în cea judecătorească. 
Aceasta, în timp ce în ţara fostă vatră a imperia- 
lismului comunist rusesc, comunismul a fost des- 
fiinţat. O desființare de sub care el încearcă să se 


recupereze. 


Modelul românesc, după care se jinduieşte în 
Rusia, este democraţia "originală" a D-lui Iliescu. O 
democraţie pe care tovarăşii ruşi o văd nu numai cu 
jinduire, ci şi cu pizmă. Pentrucă ea a luat o imagine 
de stafie vie a lui Stalin purtând plete dacice. Şi ce-i 
rusesc nu poate vedea pe Stalin decât cu plete 


cremliniene. 


Dar "modelul românesc" mai este văzut şi invers. 
Căci dacă roşii din colosul rusesc se uită la el 
admirativ şi cu jind, ţărişoara Albania, catalogată în 
chip obişnuit urmă la toate, când aude că ea este 
comparată cu "modelul românesc” protestează prin 
afirmaţia că "Albania nu este România!", rostită prin 
gura scriitorului Ismail Kadare, un naţional albanez 
care face parte din cultura europeană. O asemenea 

indirect, "modelul 
e ruşine. lar dacă sub 
raportul demnităţii naţionale şi Albania a luat-o 
înaintea României, nu putem decât să vedem că ne 


firmaţie detestă, în chi 
omânesc"” ca pe un lucru 


găsim în faţa a ceva nemaipomenit. 


| o = ptr care trebue să mascheze interesele no- 


ST 1993 


, AUSTRALIA: BRAZI 


| 
| Din păcate rușinea cu democraţia originală "model 


turii. O amprentă întunecată din eposul romă- 
nesc care se fpone instalării unei democraţii neori- 

|| ginale. Legat de această opunere, DL. Iliescu este cel 

controversat preşedinte în ochii Occidentului. 

| 

| 


THE ROMANIAN VOICE 
THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 
_THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


muncitorimii. Influenţa revoluţiei din 
Rusia era imensă, Muncitorii erau con- 
vinşi, aproape toţi, de bolşevism. Ei voiau 
să organizeze o grevă generală, pentru ca 
apoi să o transforme în revoluţie. Centrul 
acestei mișcări era în oraşul Iaşi. Autori- 
tăţile erau neputincioase, deoarece miş- 
carea comunistă cuprinsese zeci de mii de 
oameni. 

Atunci, doi oameni s'au ridicat îm- 
potriva mişcării comuniste: Constantin 
Pancu şi Corneliu Zelea Codreanu. 

Constantin Pancu era muncitor. În frun- 
tea unui grup restrâns de luptători dârji, el 
a constituit "Garda Conștiinţei Naţionale". 
Corneliu Zelea Codreanu era conducătorul 
mişcării studenţeşti anticomuniste din laşi. 
Un spirit elevat, care având în sânge drep- 
tatea neamului, impletea dragostea de țară 
cu aceea faţă de Dumnezeu. 


OMUNISMULUI MIŞCĂRII LEGIONARE 


Hera STEIMBERG— 


Lupta lor a salvat România de comu- 
nism. Corneliu Zelea Codreanu a dat un 
nou curs şi un nou scop "Gărzii Conştiinţei 
Naţionale”. 

"Nu-i deajuns să învingem comunis- 
mul. Trebue să luptăm şi pentru dreptatea 
muncitorilor. Au dreptul la pâine şi 
dreptul la onoare. Trebue să luptăm îm- 
potriva partidelor oligarhice, să creem 
organizaţii muncitoreşti naţionale care să- 
şi poată câştiga dreptatea în cadrul statului 
şi nu în contra statului. 

Nu admitem nimănui ca să caute şi să 
ridice pe pământul românesc alt steag decât 
cel al istoriei noastre naționale. Oricâtă 
dreptate ar putea avea clasa muncitoare nu- 
i admitem ca să se ridice peste şi împotriva 
hotarelor ţării. Nu va admite nimeni ca 
pentru pâinea ta să pustieşti şi să dai pe 


Continuare în pag.4 


Preţul unui abonament anual 
25$/50DM 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


La câteva aruncături de 
băț de locul în care pun 
acuma tocul pe hârtie, într'o 
seară de Sânziene, se înfi- 
ripa, sub forma unei în- 
drăzneţe mişcări spirituale, 
visul du izbăvitoare înnoire 
a Naţiei noastre creștine. 
Era în Iaşi, pe strada Flori- 
lor, anno Domini 1927... 


== 


ranţă, un focar senin, care, 
verbalizat, în absenţa con- 
jugării pasive, se află în 
perpetuă căutare a timpului 
viitor. Alcătuit, inefabil, 
aurifer, tainic, din te miri 
ce. Din te miri ce? Nu! Din 
ce e mai durabil şi mereu 
actual, adică din credinţă în 
Dumnezeu, din încrederea 
în misiunea făuririi unei 
societăţi libere şi morale - 
prin formarea unui tip 
superior de Român - din 
dragoste jertfelnică, din 
comuniune în cântec. Şi din 
irecuzabilul drept al făp- 
„ turii de a visa. Drept fără de 
care însăși realitatea este 
ameninţată în dăinuirea, 
prefacerea şi mântuirea ei. 
Românismul creştin - 
î atunci - nu e şi el o 
splendidă exemplificare a 
legăturii acesteia iremedi- 
abile dintre vis şi real? Deşi 
poznaş întrupat apoi în-+ 


| fat j tr'un perpetuum mobile 
|| românesc” este amprenta României postdecembriste poemătic- cuțielesat: ie. 


'|concordanţe şi stridenţe, 
victorii şi nereușite, iubiri 
pierdute, sacrificii şi spe- 
ranțe, Altfel zis, un cuib de 


tindă a fi din lumea vite- 


A; ISRAEL, ITALIA, IUGOSLAVIA 


"VISUL UNEI NOPȚI 


DE SÂNZIENE 


————— Valeriu C. NEŞTIAN 


lul posibil: "Am fost cinci, 
suntem un milion, vom fi 
Ţara toată!" (formidabilă 


premoniţiune!) 
Şi pentru a nu umbla pe 
ocolişuri - mai s când 


uşor lucru e să arunci, cu 
acreală, calificative ca "ex- 
treriism' Ori-"savinisti” - 


acest vis a rămas până as- 


Fă Spa aa e pala; as- 
Cercul de penumbră înso-. jtăzi, şi va rămăne mereu și 
Cea, cu răsăriteană exube ereu, legionar, Naţiona- 


t 
list, hristic, tradiționalist, 
moralist - bineînţeles, să nu 
ne speriem de cuvinte; 
luminând, în diverse regi- 
uni ritmice, în ce are mai 
sincer şi mai autentic, nu 
mai puţin decât ceea ce 
iuvaergiii numesc reflexul 
leu-blanc al diamantului 
pur. Asta-i: aripa unui ideal 
care, lovindu-te, îndeamnă 
la dragoste aplicată. Şi la 
trăinicie. Şi la parcurgerea 
unui drum, în spatele căru- 
ia punţile toate îţi sunt tă- 
iate... 

Imaginea visului zămis- 
litor de roduri, cuprinzând 
virtual o întreagă eflores- 
cenţă viitoare în permanen- 
tă devenire, ne duce cu 
gândul la viziunea metafo- 
rică a lui Lucian Blaga, de o 
actualitate năvalnică; “Pal- 

ită în visul seminţelor / un 

oşnet de câmp și amiezi de 
grădină, / un veac pădureţ, / 
popoare de frunze / şi-un 
murmur de neam cântăreț", 
Splendidă viziune, nu? 

Şi actuală, stringent ac- 
tuală. Chiar dacă sunt încă 
destul de puţini cei care au 


năzuinţe, vrednic să pre- puterea să urce sus, spre 


soare, şi să-şi scalde sufle- 


ește ancorată în imposibi- |tul în torentele adevărului. 


Căci, de obicei, "oamenii 
comuni", de-aici din Ţară, 
pe semne şi din diasporă, 
fac tot ce pot ca să nu pri- 
vească în fântâna vieţii şi 
ca să ignore profunzimea 
ei. Unii - cei slabi cu duhul 
- se ameţesc cu treburile, cu 
interesele şi cu searbedele 
desfătări lumeşti şi politi- 
ceşti. Alţii - câteodată 
inteligenţi - vor să pogoare 
Cerul în regiunea simbo- 
lului şi a convențiilor oare- 
cari. Răi şi materialişti cum 
suntem, porniţi spre lăco- 


mie şi nedreptate, uităm că, 
în analiză ultimă, naţiona- 
lismul de obârşie hristolo- 
gică, caută să ne discipli- 
neze, să ne umanizeze. Şi 
zăvorâm visul în carapacea 
egoismului şi a orgoliilor 


de doi bani bucata. 
Intr'adevăr, parcă nici- 
odată Românii n Tă- 


mântat şi nu s'au bătut 
întratăta pentru bunuri şi 
averi materiale, Acest zbu- 
cium febril şi anormal, nu 
ascunde, în a âncime, setea 

ontinuare în pag,5 


E Li LEI 
ÎN ACEST NUMĂR 


articole semnate de următorii 
colaboratori din România 


Prof. Hera STEIMBERG 
Prof. Valeriu C. NEŞTIAN 


Octavian TUDOR 


Ghe. lonescu OLBOJAN 


Dan Emilian ROŞCA 


Prof. Traian BĂDULESCU 
Adrian GRIGOROPOL 


Petre PASCU 
Arhim. Cleopa NANU 


Prof. Ghe. BODNARIU 


Prof. Matei ILIE 
Prof. lon SACHE 
Vadim PIROGAN 


Prof. Mihai S. DERDENA 


Dr. Nicolae NICOLAU 
Ing. Sergiu MISCHIE 


pagina 
pagina |. 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 
pagina 11 
pagina 14 
pagina 14 
pagina 14 
pagina 15 
pagina 16 
pagina 17 
pagina 18 
pagina 18 


PAGINA 2 


SABIA 
LUI DAMOCLES 


Revenim la problema guvernării D-lui Iliescu, 
care deşi îndeplineşte funcţia de preşedinte, el, 
personal, conduce treburile țării şi nu guvernul. 
Guvernul este o simplă păpuşă în mâinile sale şi 
nu are nici un fel de autoritate, decât cea investită 
de Dl. Iliescu, în toate activităţile cotidiene. 
Guvernul din România nu a reuşit să creeze o 
platformă serioasă şi solidă pentru refacerea țării. 
Asta din lipsa unei structuri ideologice pe temeiul 
unei viziuni generale asupra fenomenului 
românesc, după căderea dictaturii lui Ceauşescu. 
Totul s'a făcut prin guvernările de până acum, 
după viziunea anapoda a Preşedintelui Iliescu, 
care s'a autoerijat în făuritorul unui regim plin de 
aberaţii şi contradicții. 

Relaţiile pe plan internaţional au fost şubrezite, 
din cauza suspiciunilor generale faţă de politica 
alambicată a D-lui Iliescu. În faţa acestei situaţii 
penibile şi nefireşti, bietul Iliescu, care a pierdut 
toate şansele, a luat decizia să încerce o cale nouă: 
prin "forţele oculte"! internaţionale, pentru a avea 
acces la masivele ajutoare americane. Aceste 
"forţe" sunt politice, economice, ideologice, şi mai 
ales, nu au interese româneşti, decât în măsura în 
care obţin beneficii pe linia preocupărilor lor 
"internaţionaliste", beneficii condiţionate de 
anularea valorilor specifice entităţilor naţionale. 

Nicăieri nu se vede mai bine acest lucru decât 
în noua tentativă a D-lui Iliescu de a obţine 
Clauza Națiunii celei mai Favorizate din partea 
guvernului american. Până acum, în cadrul 
structurilor de guvernare americane existau păreri 
opuse faţă acordarea acestei Clauze şi se cerea cu 
insistenţă respectarea punctelor unui program 
prin care să se pornească la dezvoltarea unor 
forme democratice în România, înainte de a i se 
oferi Clauza. Astăzi, a dispărut opoziţia faţă de 
acordarea Clauzei nu numai în Congresul 
American, dar şi la Casa Albă. Însuşi celebrul 
congresman din California, Dl. Lantoş, ar fi de 
acord, după unele zvonuri, cu acordarea Clauzei 
României. Dar Dl. Lantoş nu are putere proprie, ci 
una care i-a fost împrumutată de către aceleaşi 
"forţe oculte" internaţionale. 

Opoziția din ţară trăieşte sub teroarea 
demagogiei Preşedintelui Iliescu, care a mers 


până acolo încât l-a acuzat pe Dl. Coposu, şeful 


Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, 
că nu este un "bun Român", pentrucă se opune 
acordării Clauzei. Dar atât Dl. Coposu, cât şi alţii 
au fost intimidaţi şi împotriva voinţei lor au ajuns 
să susţină acordarea Clauzei. 

Atitudinea favorabilă acordării Clauzei 
guvernului român este susținută de toate forţele 
anti-româneşti, adică de toţi aceia care nu au 
nimic de-a face cu interesele adevărate ale 
poporului român. Pentrucă, dacă se va acorda 
Clauza, aceasta se va acorda lui Iliescu şi nu 
poporului român, care nu va beneficia aproape de 
loc de pe urma ei. 

Totuşi, în cazul că această Clauză se acordă, 
când se va ajunge la votarea ei în Congres, ea va 
juca rolul de sabie a lui Damocles şi îl va ţine pe 
DI. Iliescu prizonier permanent, trebuind să dea 
socoteală de toate acţiunile sale pentru a menţine 
Clauza în operaţiune continuă. 

Numai aşa va putea să iasă din încurcătură cu 
guvernul american, care-i va stabili condiţiile 
privind desfăşurarea operaţiunilor pe care le 
implică aplicarea Clauzei în sectorul român. D]. 
Iliescu va fi constrâns să dea seama de toate 
devierile dela prevederile înscrise în Clauză. 

Acest lucru arată caracterul de complexitate a 
problemelor legate de nevoile României şi 
fragilitatea activităţilor Preşedintelui Iliescu, el 
fiind omul nechemat să conducă destinele acestui 
popor. A 
| George BĂLAŞU 


CĂTRE CITITOR 


SPRE CUNOŞTINŢĂ: Ţinem să facem Cunoscut că 

Redacţia acestui ziar nu impărtăşeşte 

întotdeauna ideile şi punctele de vedere ale 
colaboratorilor din articolele semnate. 


PE Po raa 


Activitatea parlamentară 
rămâne, dela constituirea 
celor două Camere, subiec- 
tul numărul unu al presei, 
chiar şi în timpul vacan- 
țelor. Una din cauze e aceea 
că viaţa parlamentară e 
compusă mai ales din 
vacanțe, pauze şi activităţi 
conjuncturale. Atât de 
multe, încât muncile pentru 
care e conceput - în toate 
țările democratice - 
parlamentul, trec adeseori 
în al doilea plan. Cu alte 
cuvinte, deputaţii şi senato- 
rii sunt prinşi în prea multe 
treburi neimportante, ca să- 
i mai preocupe şi cele real- 
mente importante. 

Aici, la nivelul impor- 
tanţei lucrurilor, al modului 
în care aleşii îşi consideră 
prezența în parlament, 
trebue căutată explicaţia 
celor mai multe din biza- 
reriile vieţii lor publice, dar 
şi ale celei private. 

Ciudat e şi faptul că tot 
ce poate să-i pară ciudat 
unui Român din America, 
de exemplu, îi pare firesc 
unui alegător din România. 

: Iată un exemplu: foarte 
multe din şedinţele Came- 
relor sunt dedicate stabilirii 

alariilor parlamentarilor, 
al guvernului şi al preşe- 
dintelui. 


Aici,  majoritarii şi 
Opozi i na 
un limbaj comun, Niciodată 
n'a fosţ înregistrată o ceartă 
a ao ae Mi ocearta 
e pe pavel 
lirea Cuantamului prăpriu- 
zis. 

Salariile sunt votate cu 
entuziasm, în unanimitate, 


jiKLexact ca la congresele PCR. 


Dezbaterile privind diurna, 


serviciilor în parlament şi o 
mulţime de alte chestiuni, 
care contribuie la "imaginea 
|parlamentarului în lume”, 
se poartă, aşa cum îi place 
preşedintelui, civilizat, fără 
tensiune şi incidente sen- 
timentale, într'un deplin 
consens. 

Totul pe fondul paupe- 
rizării grăbite a masei de 
electori, duce la alterarea 
imaginii publice a parla- 
mentarului. Dacă mai era 

eva de stricat, în ce pri- 
veşte credibilitatea plat- 


formei morale a parla- 
mentarului român, s'a 
stricat în ultima vreme, 
odată cu accelerarea infla- 
ției. Alegătorii, indiferent 
de credinţele lor publice, au 

juns la convingerea că au 
ales prost, că oricând şi 
orice ar vota, tot pe cine nu 
trebue votează. 

Nu vreau să spun că în 
parlament nu există minţi 
luminate şi oameni cinstiți, 
care pun interesul general 
deasupra celui personal. 
Numărul demnitarilor de 
treabă e mai mare ca al li- 
chelelor. Numai că lichelele 
fac_figură publică, dau 
(e muia tea am- 


prenta nimicniciei lor pe tot 


ce ating. Ele au discreditat, 


Octavian TUDOR 


«cu consecința greu de.) 


preciat, portretul venera- 

ilului instrument al 
Fplemocratiei. care e pretu- 

indeni în lumea civilizată, 
* parlamentul. 

Eu însumi nu-i scriu 
niciodată numele cu ma- 
juscule. Dacă dorea cineva 
să semene neîncrederea în 
popor în ce priveşte uti- 
litatea şi eficienţa reală a 
parlamentului, nimeni n'o 
putea face mai bine decât 
însuşi parlamentarul. 


... 

Parlamentul, conform cu 
numele, e un loc unde se 
vorbeşte. Se mai vorbeşte, 
de dimineaţa până seara şi 
în alte instituţii publice, 
numai că vorbirea din 
parlament e cunoscută prin 
presă, radio şi televiziune 
în toată ţara şi, de multe ori, 
în alte țări. E foarte im- 
portant ca omul să gândeas- 
că mult şi bine înainte de a 
deschide gura. Pe numeroşi 
parlamentari îi ia gura pe 
dinainte - cum zice o vorbă 
din vechime. Ei nu sunt 
neapărat nişte neisprăviţi. 
Atâta doar că poţi fi pi- 
toresc într'o discuţie cu 
amicii şi profund neadecvat 
- exact cu aceleași cuvinte şi 
argumente cu care te-ai 
făcut simpatic - la tribuna 
Camerei sau a Senatului. 

Un astfel de parlamentar, 
care suferă de neadecvare, e 
senato Constanţa 
pe Buia oneteha 
cutnust personal aici nu-i 
nevoie să-l cunoşti îndea- 
proape ca să ai o părere 
proastă despre el. 

Ca parlamentar - vreau 


Vă mulțumim, REDACŢIA 


„Box 78010 


ÎN ATENŢIA CITITORILOR || CĂT 
DIN ROMÂNIA 


Vă rugăm să confirmaţi primirea ziarului "Cuvântul 
Românesc” prin expedierea pe adresa redacţiei, a unei 
cărți poştale ilustrate, specifice regiunii (oraşului) Dvs, 


ABONAŢI-VĂ LA ZIARUL 
CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Abonamentele şi reînnoirea lor, 


după cum urmează: 
Din Canada şi U.S.A., se pot face 


(Money Order) sau "Cec Personal. 
Din Europa şi alte continente, prin "Mandat Po 
"Cec Internaţional" pe adresa ziarului 


CUVÂNE UI 
pP. 

Westcliffe Postal Outlet 

Hamilton, Ontario, Canada Lac 7N5 


se pot face 
"Cec Poştal': 
ştal” sau 


ROMÂNESC 


Second Class Mail Registration Number 4133 
REINNOIŢI-VĂ ABONAMENTUL 


CUVÂNTUL ROMÂNEse 


PAGNAZ — _——mme-aucusriea9 CUVÂNTUL ROMANeg, 
Jezebel pari 
PARTIDUL EXCESIVILOR 


să zic - deoarece în viața de 
toate zilele e un personaj 
pitoresc, un partener de 
pahar agreabil, un om de 
partid plin de temperament 
şi, în mai inte previne e 
ns, adică 
ee ea ce totul din con- 
vingere. Se spune că oame- 
nii cu adevărat deştepţi 
cultivă mai ales îndoieli. 
Dacă senatorul Dumitraşcu 
ar avea şi câteva îndoieli, 
poate că ar fi un om politic 
stimabil. El însă nu are nici 
o îndoială, niciodată. Şi ce-i 
mai grav, exprimă tot ce-i 
trece prin cap. De pildă, a 
scris cuiva o misivă semi- 
oficiălă, înr-care îşi ntanifes- 


ta credinţa ca economia 


enațională S'âr redresa; dacă 


vămenii întorc să fie în- 
ormăntați în hainele lor 
cele mai bune şi în sicrie de 
(ari aetmeraț- Ce-i 
iH scrisori, 
ca să-l umple definitiv de 
ridicol pe Domnul Dumi- 
traşcu era un calcul eco- 
nomic nuanţat, pe tipuri de 
incinerare şi o socoteală a 
beneficiilor totale la buget. 


În gramatica creatorilor 
de gafe se arată că "o pros- 
tie spusă sau scrisă se 
numeşte propoziţiune." 
Dumitraşcu e autorul a 
nenumărate astfel de pro- 
poziţiuni, spuse sau scrise; 

ecent, el a înfierat, într'o 
frază comentată timp de 
două săptămâni, Opoziția 
zicând că “atâta vreme cât 
există Opoziţie, țara e în 
primejdie de a fi vândută." 
O frază a senatorului 
Dumitraşcu are mai multe 
propoziţiuni. Şi toate me- 
rită să fie ținute minte. 
Într'un repertoriu al celor 
mai remarcabile tâmpenii 
rostite de un politician, 
Bândirile spuse sau scrise 
ale senatorului Dumitraşcu 
constituie un capitol unic. 

Spuneam că nu-l cunosc 
personal. Am participat la 
câteva întruniri şi recepții 
unde era prezent şi dum- 
nealui. Prezenţa dumisale 
în locurile unde se servesc 

ăuturi e marcată de 
amănuntul că pe când toţi 
nvitaţii se află la primul 
pahar, el se găseşte deja la 
al' treilea. Omul pur şi 
simplu nu ştie să poarte 
cravată. Sau când o poartă, 
are de regulă o cravată maro 
la cămaşă albastră şi costum 


la această dată. 


RE CORESPONDENŢI. 


Rugăm pe toţi corespondenţii noştri să trimită 
articolele spre publicare până la data de 10 a lunii 
precedente editării ziarului. Redacţia ziarului nu 
asigură publicarea articolelor nesosite la redacţie până 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


* Nu garantăm apariţia arti: 
Colelor mai lungi de 4 pagini 
dactilografiate la 2 rânduri. 
Redacţia nu doreşte să in- 
tervină cenzurând prin forţa 
împrejurărilor, 

Supradimensionate. 


*Manuscrisele nepublicate 
nu se înapoiază. 


*Reproducerea articolelor 
este interzisă fără men- 
ționarea sursei, 


închis boţit. Senate 
Dumitraşcu e excesiv d 
pitoresc, excesiv de tem 
ramentabil, excesiv Ic 
transpirat, excesiv de parti. 
nic şi excesiv de Buraliy 
într'un parlament Plin d 
indivizi excesivi. Ca şi cu S 
tot ce e exces în Caracterul 
Românului s'a adunat sub 
cupola Camerelor. Rezulta. 
tul e că parlamentul 
mai puțin eficientă, dintre 
toate noile instituţii ale 
democraţiei. Pachete de legi 
aşteaptă de luni de zile să 
intre în dezbateri Şi... baba 
se chiaptănă. 


e cea 


Una din cele 
populare anecdote care 
a se referi indirect la munca 
parlametarilor, e aceea "cu 
tunelul". Un Neamţ poves- 
teşte că în Germania se 
începe construcţia unui tu- 
nel de două părţi și că 
datorită aparatelor cu laser, 
săpătorii se întâlnesc cu o 
eroare de câțiva zeci de cen- 
timetri. Un American po- 
vesteşte că în S.U.A. nu se 
utilizează laserul, ci un 
aparat de curând inventat 
datorită căruia, cele două 
echipaje de săpători se 
întâlnesc cu o eroare şi mai 
mică. Vine, bineînţeles şi 
Rusul care, spune că în 
Rusia totul e pe bază de 
entuziasm, de lozinci şi de 
şedinţe şi că nu se foloseşte 
nici un aparat. Dacă cele 
două echipe de săpători se 
întâlnesc; atunci se face un 
tunel. Dacă nu se întâlnesc, 
se fac două tuneluri... 

Cam aşa lucrează acum 
parlamentul României. 
Majoritarii şi Opoziția 
)pornesc, în acelaşi timp, cu 
dorința de a se întâlni 
undeva, unde să fie bine 
țării. De regulă, ies două 
tuneluri, sau chiar mai 
multe, deoarece parlamen- 
tul e plin de Dumitraşti. 
Singurul lucru care-i deose- 
lbeşte e numele. Şi nici nu- 
mele nu mai e un element 
îndeajuns de deosebitor 
întrucât, printr'una din 
acele stranii potriviri din 
natură, excesivii vieţii noas- 
tre, parlamentarii, sunt toți 
supraponderali, au ceva 
excesiv. în statură, în glas, 


E maniere. Ar fi logic să 


mai 
are 


xiste şi un partid al excesi- 
ilor. Dacă n'ar fi trist şi 
disperat, ar putea fi comic. 


textele 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


IULIE - AUGUST 1993 


ROMÂNIA ÎN ARENA CIRCULUI 


Se răsucesc morţii în 
morminte, se cutremură 
munţii şi ies apele din 
matca lor, de indignare. Om 
şi natură, vii şi morţi - tot şi 
toate - sunt numai o in- 
dignare: pe ale cui mâini a 
încăput țara noastră. Şi 


îevenima piereit La ersaril 
jlui Eminescu: "Unde eşi 


Ţepeş Doamne, ca punând 
mână pe ei să-i imparţi în 
ouă cete: î intiţi şi în 


e PPE Pat > . 
mişei; şi în două taberi 


large cu de-a sila să-i aduni, 


pe cine a jignit, cine a în- 
ceput primul, a cui e vina. 

Preocuparea noastră tre- 
bue să fie: cum să scăpăm 
de ei? De toţi: şi de smintiţi 
şi de mişei. 

Ce ar spune marii oa- 
meni de stat pe care i-a avut 
România, atunci când au 
făcut din ea "micul Paris", 
"grânarul Europei" etc., să 


vadă ce a ajuns Parlamentul 


omâniei, astăzi? Un loc în 
care se înjură nişte birjari, 
n câmp de luptă mafiot, în 


să dai foc la puşcărie şi la 
casa de nebuni..." 

Care sunt azi smintiţii şi 
care sunt mişeii, la condu- 
cerea țării noastre, în 
Parlament, în Guvern, care 
ar trebui să fie trimişi la 
casa de nebuni şi care la 
închisoare, este mai puţin 
important; după cum nu 
trebue dată importanţă prea 
mare scandalului din Par- 
lament, în sine; nu trebue 
să ne preocupăm prea mult 
de cine pe cine a bătut, cine 


are fiecare "naş" îşi aduce 
gorilele cu el, la întâlnire, şi 
pcapă care trage primul. 

lar presa, întotdeauna 
ahtiată după cancanuri, 
scandaluri, işi pierde şi ea 
vremea cu anchete, intervi- 
uri ca să afle cine este vino- 
vat: Vadim Tudor sau Aris- 
tide Dragomir? Amândoi - 
doi nimeni care - în timpuri 
normale nu ar fi deschis 
nici uşa Parlamentului sau 
Guvernului, unui Brătianu 
au Maniu. Nu ar fi avut 


"MODELUL 
ROMÂNESC" 


Urmare din pag.1 


Ultimele şi penultimele alegeri electorale au fost 
propice "modelului românesc" al democraţiei "ori- 
ginale". Acest lucru ne aminteate de proverbul: "Pă 
bine _diavo i şi el îţi va da drept recompensă îă- 

1, Este ceea ce se întâmplă în âni 
FDSNPRMPSM. Căci "modelul românesc" e un fel de 
stat în stat. Cu parlamentul lui, cu justiţia lui, cu toate 
ale lui. Totul decurge pe sprânceana activităţii din 
"epoca de aur!. Restul nu mai. contează. Dreptul-la 
viață al Neamului e suprapus de dreptul la viețuire al 

egimului nomenclaturist. lată, deci, de ce Ruşii 
doresc "modelul românesc". Ei vor să-şi reia sistemul, 
care este al lor. 

In fapt, toată in "modelul românesc" | 
este limitată doar la libertatea presei. i 
depârte € o ţinere cu dinţii de pragmatismul me- 
canismelor de viziune comunistă. lar pentru acest fel 
de democraţie, tot ce vine nou e ceva hibrid. Ceva ce 
vine, după cum ea zice, dela nişte specimene 
intoxicate ideologic anticomunistic. Şi atunci, una din 
„două: dacă nu cedează "modelul românesc" al de- 
mocraţiei nomenclaturiştilor trebue să cedeze 
democraţia anticomuniştilor. Aşa se pune pentru Dl. 
Iliescu problema situaţiei politice din ţară. 

"Modelul românesc" este cel mai convenabil 
substitut pentru stalinism şi ceauşism. Fond de pe 
care, el hrăneşte în chip speculativ afişul unei 
libertăţi, spectrul unei democraţii cu surogate şi cu 
control de "mineriade". În spectrul acestei speculații 
se fac chiar şi cruci teatrale. In ciuda faptului că 
oficialitatea nu crede în Dumnezeu. În cel mai bun 
caz ea vorbeşte de Dumnezeu doar ca de un mister 
acceptat de popoare. Prin eliminarea lui Dumnezeu 
se caută să se înlăture reperele de conştiinţă. Lucru 
important, pentrucă conştiinţa este cel mai mare 
duşman al democraţiei "originale" model românesc. 
Ea, conştiinţa, vrea să scoată ţara de sub păcăleala 
politicii cripto-comuniste de stat, de pe drumul de 
deturnare al istoriei care a fost înlocuit cu o demo- 
nizare. 

Este, deci, clar că "modelul românesc" nu este ni- 
mic altceva decât locul unde se strânge comunismul 
în cântecul poeţilor doctrinarzi Păunescu și Vadim. 
Locul în care Dl. Iliescu se exprimă potrivit tezei 
comuniste; un glas, un popor, un lider. Locul de unde 
Românii cei mai buni sunt defăimaţi ca fiind oaia 
neagră. 

Astfel, democraţia "originală" n'a schimbat decât 
caroseria, căci motorul tot cel comunist a rămas. De 
aceea în ea, fiecare om al puterii se comportă ca un 
responsabil al Republicii Socialiste. lată de ce Alba- 
niei îi repugnă să fie asemănată cu România. 

În democraţia "model românesc”, întocmai ca în! 
vremea lui Ceauşescu, una se gândeşte, alte se spune 
şi cu totul altceva se face. Dacă se face. Pentrucă totul 
se învârte într'o strategie de înaltă şcoală socialistă, 
care trebue să dea sentimentul că se face ceva fără a se 
face mare lucru. 

Modelul democraţiei "originale" exclude conducă- 
tori cu minte fertilă. El favorizează mintea de partid 
care n'a fost niciodată fertilă şi de aceea ea va fi 
mereu falimentară. 

În "modelul românesc", parlament este şi nu este, 
Guvern este și nu este. Pentrucă factor hotărâtor este 
un singur om. leri îl chema Ceauşescu, azi îl cheamă 


sa Eugen BÂRSAN 


—— Mihaela MOISN— 


"nici cinstea de a le lustrui 
ghetele înaintea unei sesi- 
uni de Parlament. 

Se pierde timp şi energie 
ca să aflăm cine este pe 
"lista neagră" a lui Vadim 
Tudor, sau să decidem dacă 
este mahala în Parlament 
sau Parlament în mahalaua 
jignită de asocierea cu Par- 
lamentul. 

Circul sau bătaia la pro- 
priu, sau la figurat pentru 
ciolan, nu este numai în 
Parlament, Guvern, ci în- 
cepe dela preşedintele ţării 
şi se întinde la toate ni- 
velele. Dl. Roman acuză ac- 
tualul guvern de fascism, 
Generalul Gheorghe Florea 
acuză parte din guvern, 
plus nevestele respective, 

e corupţie. 

Cine pe cine acuză şi 
înjură, cine pe cine bate, 
cine descoperă corupția în 
guvern, cine a furat mai 
mult şi a investit şi mai 
mult - devin preocupările 
de bază ale conducătorilor 
țării. 

De fapt tot circul acesta 
are un substrat: cu cât dau 
poporului tot mai multe 
cancanuri şi scandaluri, 
liste negre şi bătăi în 
Parlament, violuri, crime 
pentru a simţi dulceaţa 
democraţiei presei occiden- 
tale, cu atât i se lasă mai 
puţin timp pentru a-şi da 
seama că e prostit de toţi: 
foşti comunişti, fesenişti, 
fedesenişti, peremişti, pu- 
nerişti şi alţi "işti"”, toţi 
născuţi din aceeaşi sămânță 
comunistă. lar curând, 
cloşca mamă - Iliescu - va 
scoate o serie de noi pui 
"şti, 

Poporul român a avut 
posibilitatea de a-şi alege 
conducătorii - şi i-a ales. A 
greşit în alegerea sa. 

Dezinformat, indus în 
eroare de sloganuri şi pro- 
misiuni comuniste, speriat 
de "vânzarea ţării capi- 
taliştilor occidentali", de 
legionarii care vor să pună 
mâna pe conducerea ţării, 
poporul român s'a mai înro- 
bit pentru patru ani. Orbit 
de democraţia obţinută - 
citeşti în presă ce vrei şi 
mai ales ce nu vrei, vezi 
sesiunile Parlamentului la 
televizor, de nici nu mai 
trebue să mergi la cine- 
matograf - poporul asistă 
pasiv. la dia aferea tot mai 


mare a celo oua clase - 


sărăci şi bogaţi - şi aşteaptă 
în contin a ce va 
veni dela Americani. Şi o 


tot aşteaptă de ani. 

Cu tot circul actual, Ro- 
mânia va primi probabil, în 
final şi "salvarea ameri- 
cană" - Clauza mult dorită. 
Dar o va primi poporul 
român? Nu, nicidecum. Va 
profita omul muncitor de 
avantajele Clauzei? Nu, va 
profita aceeaşi şleahtă de 
derbedei ajunşi la condu- 
cerea țării, care va exploata 
poporul român, în conti- 
nuare, mai rău ca în feuda- 
lism. 

A greşi e omenesc. Dara 
persevera în greşeală este 
diabolic. Este acum mo- 
mentul critic, la care greşe- 
lile poporului român să se 
oprească; poate acum, în 
ceasul al doisprezecelea, şi- 
a dat seama de tot acest circ 
şi înşelăciune şi să întoarcă 
spatele la tot ceea ce este 
comunist, Căci de acelaşi 
spectacol de circ, indiferent 
cât de bun ar fi, te saturi şi 
vrei să participi - sau chiar 
să asişti, dacă eşti mai pasiv 
din născare - și la un lucru 
serios. 


României | s'a decernat: 


PAGINA 3 


STATUTUL DE NAȚIUNE JEFUITĂ 


Nici un sfert de sută n'a răspuns la 
apeliit-din ziarul D-tui-V. C. Tiidor, 
“Politica”, adresăt comuniştilor-ca să 
galopeze în ziua de 8 Mai cu batiste în 
buzunar, la cimitirul Ghencea pentru a 
săfbători-72-de ani dela înfiin area Par- 
ERAEIIL COfau ist şi ă uda cu lacrimi 
mormâăni ăbililor împuşcaţi. 

Că recunoştinţă, ateistului care a 
dărâmat satele, cimitirele, bisericile, i s'a 
pus cruce la cap cu aghiazmă și lumânări; 
S'au ţinut discursuri cu regrete; s'a intonat 
Internaționala şi n'a fost dată uitării glo- 
rioasa "Epocă de Aur” când pe Dâmboviţa 
curgea miere. 

De asemenea, n'au fost uitaţi nici "ca- 
pitaliştii rechini” care ademenesc lumea 
cu promisiunile unei economii de piaţă, 
tocmai când "Raiul Socialist” bătea la uşă. 

Cel orizontal din groapă a fost înlocuit 
"unanim" cu tovul Valentin Burciu, un 
vertical din solemna adunătură despre 
care cel mai bun lucru ce putem scrie e că 
nu-l cunoaştem. 

Falimentul calculat al "reînvierii” co- 
munismului în frunte cu un nimeni, 
însemna succes pentru planurile Iliescu- 
FDSN & Co. (inclusiv Dl. Vadim Tudor). 

Dl. Iliescu va putea repeta declaraţiile 
că în ţară nu mai există pericolul comu- 
nist, pentrucă pe comunişti îi poţi număra 
pe degetele dela patru picioare şi rămâi 
cu degete goale. 

DI. Iliescu mai poate repeta că odată 
pericolul comunist înlăturat, singurele 
ameninţări pentru Democraţia originală 
rămân mişcările de dreapta, în frunte cu 
legionarii care năvăliseră cu paraşuta ca 
să răstoarne guvernul revoluţionar; 

"Golanii" care au protestat că li s'a fu- 


rat Revoluţia şi au avut îndrăzneala să 
pretindă "Jos comuniştii!"; 

"Animalele" care includ pe toţi care au 
alte idei decât cele sui-generis ale d-lui 
preşedinte etc. 

În rezumat, Dl. Iliescu poate spune: nu 
mai avem comunişti, deci acordaţi-ne 
Statutul de Națiune Favorizată pentru a 
scăpa ţara de nazişti, golani şi animale. 

Dar, recent, a apărut la orizont un alt 
duşman, identificat în persoana fostului 
Comisar Şef al Gărzii Financiare, Genera- 
lul Gheorghe Florică, cel care a acuzat de 
"corupţie şi trafic de influenţă" 18 vârfuri 
ale vieţii politice româneşti. 

Persoanele acuzate nu's de calibrul lui 
Ghiţă Pristanda care număra de două ori 
steagurile dela primărie, ci sunt acuzaţi 
tocmai aceia care ţin de pe capră hăţurile 
ţării. (Vezi lista pe care am inserat-o în 
numărul trecut al ziarului, N.R.) 

Dl. Iliescu şi Dl. Văcăroiu nu sunt im- 
plicaţi, dar ei rămân totuși responsabili 
de oamenii pe care şi i-au ales şi de fap- 
tul că până când scriem aceste rânduri, 
nici unul din cei acuzaţi n'a demisionat 
pentru a face loc unei anchete imparţiale. 

În schimb, Generalul Gheorghe Florică 
a fost ameninţat cu moartea. Nu mai e 
nevoie să ghicim cine-i doreşte dispariţia. 

Pe timpul lui Ceauşescu jaful şi ben- 
chetuiala erau monopolul familiei şi al 
unui pumn de tovi prieteni. 

În regimul original de azi, nu se fură 
rar, dare fură mult şi am ajuns pe timpul 
piraţilor. 

n România, nu glumim, s'au furat va- 
poare! 


Stroe MOLDOVAN 


Centrul Cultural 
"NAE IONESCU" 


Aranjaţi să fiţi la 


Câmpul Românesc 


"CÂMPUL ROMÂNESC" 


-HAMILTON, ONTARIO CANADA- 
In săptămâna 


TABEREI DE VARĂ 


ASOCIAŢIA CULTURALĂ ROMÂNĂ 
HAMILTON, ONTARIO, CANADA 
Vă invită să petreceţi anul acesta vacanţa de vară la 


CÂMPUL ROMÂNESC 


1 AUGUST -8AUGUST 


TIMP DE O SĂPTĂMÂNĂ 
PETRECEŢI VACANŢA 


ÎNTR'O ATMOSFERĂ ROMÂNEASCĂ 


Aduceţi cu Dvs. corturi sau treilere pentru dormit 
şi cele necesare gătitului 
Pentru informaţii scrieţi pe adresa: 


Asociaţia Culturală Română 


P.O. BOX 78010 
Westcliife Postal Outlet 
Hamilton, Ontario, Canada 


ÎS ESI 


CUVÂNTUL RO 
PAGINA 4 MÂNEge 


IULIE - AUGUST 1993 


F.B.I. - DOSARUL LUI "VIOREL TRIFA'” 
SPOVEDANIA PAGINILOR GOALE 


George DONEV: 


Ne rr 
UN.:ED STATES DEPARTMENT Pa 


PEDERAL DUBEAV Or INYESTIGATION Pau OIPORI 2100 corzaza 
15 URCLA 33; 


This document contains neither 


> 


recommendationa nor conclusions 


of the 731, 


It in the property 


o£ the YRI anâ is lcaned to Yonar 
agency; it ană ita contente are 
mot to be distributed outaide 


esa 


Clasoified ană ext: 
Raason for Pxtensi 
Date o£ naviev fo 


&. 


EN 


ea by 7052 (+ 
2 FCIM, II, 1=2.8.2 (2,9. 
claseiication Cctober 3; 1995/X) 


ii 2 iaz 


e a 


ÎNCEPUTUL ANTICOMUNISMULUI? 


Urmare din pag.1 

mâna unei naţii străine de bancheri şi 
cămătari, tot ce a agonisit truda de două ori 
milenară a unui neam de muncitori şi de 
viteji. Dreptatea în cadrul dreptăţii nea- 
mului. Nu se admite ca pentru dreptatea ta 
să sfărâmi în bucăţi dreptatea istorică a 
naţiei căreia îi aparţii. 

Dar nici nu vom admite ca la adăpostul 
formulelor tricolore, să se instaleze o clasă 
oligarhică şi tiranică, pe spatele munci- 
torilor de toate categoriile şi să-i jupoaie 
literalmente de piele, fluturând prin văz- 
duh necontenit: PATRIE - pe care n'o 
iubesc, DUMNEZEU - în care nu cred -, 
BISERICĂ - în care nu intră niciodată - şi 
ARMATĂ - pe care o trimit la război cu 
braţele goale. 

Acestea sunt realităţi, care nu pot fi 
embleme pentru escrocherie politică în 
mâna unor scamatori imorali." 

Se pregătea revoluţia comunistă, iar 
prima etapă a ei era greva generală. 

Era în ziua de 11 Februarie 1920, când cei 
1000 de muncitori dela Regie au declarat 
grevă şi au arborat drapelul roşu. 
Muncitorii care erau impotriva grevei au 
fost maltrataţi. 

Circa 100 de membri ai Gărzii s'au adu- 
nat la sediu. Constantin Pancu prezida 
şedinţa. Oamenii erau nehotărâţi. În 
această situaţie, Corneliu Zelea Codreanu, 
cu glasul său tumultuos şi ferm, a propus 
ca toţi cei prezenţi să meargă la Regie şi cu 
orice risc să dea stegul roşu jos. Propu- 
nerea a fost aprobată în unanimitate. 

Acest grup restrâns în frunte cu Pancu și 
Codreanu a pornit pe străzile Lăpuşneanu 
şi Păcurari, cântând "Deşteaptă-te Ro- 
mâne!” Apoi, împrăştiind câteva grupe de 
grevişti au intrat în curtea fabricii. C. Z. 
Codreanu s'a urcat pe acoperiș şi a înfipt 
steagul tricolor. De acolo s'a adresat 
mulțimii, înfierând comunismul. Apare 
armata şi ocupă fabrica. Această incursiune 
rapidă a avut o mare influenţă în oraș, Cu 
toate acestea, a a continuat, 

Pentru a da o lovitură grevei, trebuia 
reluată producţia. La inițiativa lui C. Z, 
Codreanu s'au recrutat 400 de lucrători noi 


care au reluat producţia. Greva a eşuat. Pes-? 
te două săptămâni, jumătate din grevişti ! 


cer să fie reprimiţi la lucru. 

Dar cu ameninţarea comunismului nu 
s'a terminat. Cel mai puternic centru co- 
munist îl formau atelierele CER dela Nico- 
lina. Aici erau peste 4000 de muncitori, 
aproape toţi bolşevici. 

La circa o lună dela victoria obținută de 
Garda Conştiinţei Naţionale, muncitorii 
dela Atelierele CFR Nicolina, se pregăteau 
să dezlănţuie greva - preludiul revoluţiei. 
Greva este declanşată. Mii de muncitori 
părăsesc atelierele. Autorităţile sunt ne- 
putincioase. 

Garda Conştiinţei Naţionale, în frunte 
cu Pancu şi Codreanu, au convocat pe 
Români la o adunare în sala Principele 
Mircea. După discursurile ținute de 
organizatori, întreaga mulțime, încolonată 
cu steaguri tricolore, s'a îndreptat spre 
Atelierele Nicolina. Autorităţile îi averti- 
zează pe Pancu şi Codreanu că la Atelierele 
CFR sunt peste 5000 de comunişti înarmaţi 
şi vor fi mari vărsări de sânge. 

Dar, Garda Conștiinţei Naţionale, care 
şi-a asumat răspunderea luptei antico- 
muniste, mobilizează mulţimea şi merge 
înainte. Aceasta fiind singura cale de 
salvare a patriei. 

Luptătorii împotriva bolşevismului se 
îndreaptă spre gară, ocupă un tren şi 
pătrund cu acesta chiar în ateliere, Aici nu 
era nimeni, deoarece greviştii erau afară, Pe 
una din clădiri flutura steagul roşu. 

Corneliu Zelea Codreanu se caţără pe 
una din scări, smulge steagul tricolor, în 
ovaţiile mulțimii. 

Efectul moral al acestei acţiuni este 
foarte mare. Populaţia Iașului nu vorbește 
decât despre această acţiune, de Garda 
Conştiinţei Naţionale şi conducătorii ei. 

După aceste încleştări victorioase cu 
comunismul, se formează un curent de 
redeșteptare naţională care cuprinde toate 
categoriile sociale, O adevărată barieră 
impotriva comunismului. 


Hera STEIMBERG 


i 


Cartea D-lui Gh. Ionescu 


Olbojan "G60d bye, dom- 
Baia Pacenai. a eee Ia 
nă nouă în cazul Episco- 
pului Valerian. 

DI: Olbojan scrie că Pa- 
cepa a fost agentul CIA- 
ului din anii '60, pe timpul 
când era şeful agenţiei 
economice din R.F.G., iar 
defectarea subită, Iulie 
1978, a fost puţin pregătită. 
"Omul de încredere” al 
Ceauşeştilor a golit timp de 
3 zile computerele Securi- 
tăţii, un tezaur ce- fost 
disecat la Washington filă 
cu filă, timp de trei ani: 
nume de spioni înfiltraţi în 
organizaţiile noastre laice şi 
bisericeşti, de spioni ruşi, 
arabi etc. Dacă spionii ar fi 
fost arestaţi sau siliţi să pă- 
răsească ţara, atunci ar fi 
venit un alt val de spioni 
dar nu mai era un alt Pace- 
pa: "Trădătorul care a trădat 
pe trădători!”, 

Un spion identificat nu 
prezintă nici un pericol, din 
contră, el poate fi constrâns 
să devină dublu agent, ori i! 
se oferă informaţii false. 
Identificarea spionilor - 
scrie Dl. Olbojan - era cu- 
noscută numai de agentul 
care-l instruise şi de Pace 
pa. Un număr de telefon era 
legătura între spion şi ins- 
tructorul lui. CIA era inte- 
resat să afle ce urmăreau 
aceşti spioni şi nu puteau 
să afirme că ştie de exis- 
tenţa lor, căci atunci nu mai 
putea să le afle scopul pen- 
tru care au fost trimişi. Din 
aceleaşi motive, nici Pacepa 
n'a putut să depună că fhar- 
or la procesul Episcopului 

alerian. Totuşi, | rebue 
ubliniat că guvernul ame- 
ican nu i-ă retras cetățenia 


e motiv că-i "eriminal de 
ăzboi, ci pentru un motiv 
tehnic: n'a completat corect 
declarația Ia imigrare şi de 
asemenea, n'a fost nici ex- 
ulzat deoarece Episcopul a 
Necat pe Priza na il lui. Un 
arânjamen t şi 
necesar în 1982, când s'a 
judecat la Detroit procesul 
Episcopului Valerian. 
Ex-onorarea Episcopului 
a venit la un an după ce a 
plecat dintre noi. Ion Mihai 


acepa, cu aprobarea supe- 
pipa a tipărit volumul 
"Red Horizons" (Orizonturi 
Roşii) din care cităm, pag. 
E ea dei DIE Investi- 
ion resulted in unequi- 
a conclusion that Trifa 
had not been personally 
involved in crimes or 
assassination attempts. 
Refusing to accept this, 
Ceauşescu told the Internal 
Security to conduct a new 
investigation, but the result 
was the came". 
Cititorule, citeşte aceste 
rânduri de două ori! 
Episcopul Valerian n'a 
fost implicat în crimele şi 
asasinatele de care îl acuzau 
comuniştii; dar Ceauşescu 
citea în pat Biblia lui Marx 
care-l învăţa să mintă şi să 
moare, aşa c'a dat ordin să 
e fabrice fotografii: Trifa 
călare pe motocicletă şi cu 
mitraliera în mână, "secera 
evreii"! 
S'au găsit şi "martori 
oculari” (adevărați agenți 
omunişti ori supranaivi, 
„R.) ca să-Tidentitice. Acu- 
ile erau ÎNSOȚIE de la- 


ză u 1 
ring: lse din ochii unui 
dentist, pictor de icoane etc. 
iecare ascuzându-şi intere- 
acă îndsăzneai să com- 
baţi minciunile devencai 
automat antisemit; nazist, 
fascist, criminal, ba-îrcă şi 
mai rau, erai legionar! 
Muţenia "autorităţilor" 
în cazul Trifa ne reamin- 
teşte de o altă muţenie din 
Ultimul Război Mondial: 
Churchill aflase dela un 
spion plasat în Comanda- 
mentul German ziua şi ora 
când un val de avioane vor 
bombarda portul South- 
Lampton, dar Churchill n'a 
luat nici o măsură de apăra- 
re. Mai târziu şi-a explicat 
tăcerea: "Dacă aş fi luat 
măsuri extra mi-aş fi de- 
mascat spionul şi tot ce 
Ştiam despre spionii lui 
Hitler infiltraţi în Anglia”. 
Episcopul Valerian a a- 
vut soarta portului englez! 
Dosarul "Viorel Trifa" va 
fi declasificat în 1999, 


Cum 0 spovedanie fără 
cuvinte: agerul avocat al 


(zone TRIEA I] age 


piscopiei, DL. Jo 
an din Clevelai ți 
sat recent E.B.I.-ulyy:- dee 
du-i, în baza ii 
Information 


trimită decla sl 


rațiile lu; 1 


Mihai Pacepa referitoare n 
activitatea Episco AR 
Valerian. Pului 


Ca răspuns, F.B.I. a 


: tri 
mis op Paginii goaler 
Reproduceri 


3 = din ele și 
ne întrebăm: de ce ntzvn, 


F.BI. zur să | 


declarat Pacepa, maj alea 
declarațiile cu privi es tă 
ra Privire |a 
acuzaţiile false aduse Epi 
copului Valerian erau dee 
publicate şi nu mai cai 
tuiau "'secrete de stat"? 

Bănuim că Pacepa a dat 

.B.L.-ului o listă care inclu. 
de spionii trimişi de Secu. 

itate ca să se infiltreze şi să 

aboteze lupta anticomu. 

istă a grupului românesc, 
Pe listă nu-i exclus să fie şi 
numele unor politicieni 
americani ce-şi asigurau 
voturile cetăţenilor evrei 
spunându-le că-i apără de 
fiorosul "Episcop" ca să nu 
vină cu motocicleta şi să-i 
omoare. 

Subliniem că majoritatea 
celor trimişi au uitat de 
telefon de îndată ce-au sărit 
Atlanticul şi azi sunt cetă- 
țeni loiali; pentru acest mo- 
tiv şi pentru aflarea scopu- 
lui ce-l urmăresc spionii 

* rămaşi încă activi, credem 
că identificarea lor nu ar 
servi intereselor securității 
Statelor Unite. a 

De "Fourth of July" când 
vom îngenunchea ia mor- 
mântul Prea Sfinţitului la 
Vatră, să-i ascultăm smetiți 
predica. Parcă îi aud vocea: 

"Sunt mândru şi fericit 
sufleteşte că ţara mea adop- 
tivă m'a ales pe mine, ca 
prin suferinţa mea s'o apăr 
în umila măsură de dușma- 
nii lui Dumnezeu şi ai 
Libertăţii ce se infiltrase în 
grupul bunilor, vrednicilor 
şi credincioşilor Români- 
Americani”. 

Am suferit, dar am bi- 
ruit! Azi comunismul este 
învins, iar Vatra a rămas tot 
"Vatră românească", stâlp al 
credinţei şi identităţii noas- 
tre. 


E (a poa | 


x 


principal 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Cu totul altceva se pare 
că şi-au propus Statele 


Unite în convorbirile dela 


Malta, cu Sovietele, prin 
reprezentânții lor de atunci, 
privind noua sferă de influ- 


enţă din Răsări! pei - 
şi mai ales cu privire la 
România - și cu totul altce- 
va s'a realizat după mult 
coritroversăta_ Revoluţie 
românească. In fond, un 
scenariu destul de prost 
regizat, adică o imixtiune 
brutală, armată, din afară, 
ponderea serioasă deţi- 
nând-o Sovietele prin ele- 
mentele KGB-ului, şi nu 
într'o măsură de neglijat, 
intervenţia vecinilor noştri, 

ngurii. Că aşa stau lucru- 
rile, avea s'o dovedească 


atunci al Statelor Unite, Dl. 
James Backer care, pe data 

e 23 Decembrie 1989, a 
spus limpede şi răspicat la 
televiziunea americână că 
S.U.A. nu ar avea nimic 
împotrivă unei intervenții 
armate sovietice pentru a 
opri conflictul. fa iunea 
română a luat în serios pa- 
rodia celor două suprapu- 
teri din acel moment şi cu 
mâinile şi piepturile goale, 
puţin i-a mai trebuit să în- 
curce complet planurile 
celor doi "strategi". 

Căzând în picioare după 
acea busculadă fierbinte, 
comuniştii din eşaloanele 
inferioare ale vechii no- 
menclaturi vor veni la pu- 
tere printr'un simulacru de 


IULIE - AUGUST 1993 


CAD PUNCTELE DE REAZEM 


muniştii făcuţi disidenţi 
peste noapte, atât de către 
Americani cât şi de Soviete, 
aveau să-şi consolideze 
poziţia la 27 Septembrie 
1992, când au fost "'realeşi", 
în plus ajutându-se din 
nule, alegeri la care Statele 
Unite vor închide din nou 
ochii! De ce? Pentrucă inte- 
resele lor n'au fost nicio- 
dată prea mari cu privire la 
România, lucru pe care nu-l 
înțelegeau noii "aleşi" - fapt 
pentru care, ei, comuniştii 
români, vor face tot felul de 
echilibristici pentru a se 
infiltra în mediul de bună- 
voinţă al Americii. Aceasta, 
deşi nu pierduse nimic, este 
convinsă că România rămă- 
sese în continuare o forță 


însăşi Secretarul de Stat de alegeri libere, în 1990. Co- centripetă a Sovietelor. 
Popoare către apogeu: 


———————— Petre PREDESCU 


Calea spre apogeu este 
plecătoare în primul rând 
dela șansa de “Linişte”. 
Urmează desigur calitatea 
de specific în seriozitatea de 
a se organiza un popor şi de 
a munci, jalonate de un 
echilibru social din punct 


de vedere economic; 
creşterea resurselor 
materiale, culturale, cu 
păstrarea sănătății, 


înlesnirea mijloacelor de 
circulaţie și informare etc. 

Acestea, „ca, „obiective 
e, cărora le ur- 
mează ceea ce devine ca o 
cheie de boltă, “'orizontul 
politic”. 

In esență nimic nu este 
nou în evoluţia popoarelor 
și ele şi-au dus şi își duc o 
existență de genul: trăiește, 
creşte, atinge o culme și 
apoi cunoaște cedarea 
locului. 

Din interes profesional 


economico-social și de 
origine român, urmăresc 
zugrăvirea României în in- 
formații: vizuale, scrise sau 
declarate, ale acelora ce 
conduc vremelnic în calitate 
de Elite, popoarele lor către 
apogeu. 

In orientarea politicii lor 
guvernamentale constat 
lipsa de recunoaștere a 
calităților și aportului adus 
de poporul român 
patrimoniului universal și 
în primul rând al celui 
european: deși în decursul 
istoriei, România n'a avut 
parte de “Linişte”. 

Poporul român a fost bun 
numai de santinelă de 
sacrificiu a năvălirilor asia- 
tice pentru a asigura 
în Europa... “Liniştea” 
necesară creşterii altora.... 


Cu privire la o Europă 
visată mai mult partinic de 
unele popoare, nu mergem 


pe aluzii, nici pe reproșuri; 
exemphticâm elocvent: sunt 
programe TV în care nu 
numai că nu se arată 
“nimic” despre România, 
dar când s'aduce vorba, 
evidența scoate în relief 
ceea ce este negativ. 


Europa nu poate ființa 


7) 


Altul era experimentul ce se 
dorea, aşa încât guvernele 
D-lui Iliescu au strigat în 
pustiu atunci, când prin- 
tr'un mimetism democratic 
încercau să câştige bună- 
voinţa americană. 
Resemnându-se şi reori- 
entându-se, ei şi-au dat sea- 
ma că aveau un protector 
destul de reliefat în Europa, 
Franţa D-lui Mitterrand. 


nevoie de o cât de câtă cre- 
dibilitate în opinia publică 
românească. Domnul Mit- 
terrand - acest gaffeur abu- 
rit - s'a grăbit să le sară în 
ajutor, printr'o vizită pe 
care a făcut-o la Bucureşti. 
Vrem sau nu vrem, era to- 
tuşi un gir dat comuniş- 
tilor. 


Dl. Iliescu & Co. îşi fre- 
cau mânile. Franţa era câş- 


ftigată şi în mod subtil, pu- 


terea dela Bucureşti înce- 
puse să-şi trimită emisari la 
Madrid. Era şi acolo o re- 
dută de cucerit. Aveau ne- 
voie de credit moral ca de 
er. Spania era socialistă. 


Alegerile din Franţa 
veau să alinieze Franţa la 
reapta evantaiului politic, 
ui Nu se mai întâmplase 
. Evenimentul a 
enit ca un duş rece peste 


pe conservatorism gratuit $ guvernul dela Bucureşti. 


şi separatist, în care Ceea ce dorise să facă Le 
popoarele dornice de/YPen, făceată cur conserva O 
“Apogeu” nu-l pot nici fltorii Staign şi: 
atinge, nici păstra fărăO|Jacg rac 


Elite cu un orizont politic 
aplicat cinstit. 

România, în deriva unor 
moșteniri impuse acum 45- 
50 de ani de aceleași 
popoare, pe căi ruşinoase, 
este necorect şi necinstit 
ținută la distanță, când 
orizontul ei politic a fost 
totdeauna lupta contra 
marilor și micilor vecini 
puși pe cuceriri teritoriale 
dela noi. 


VISUL UNEI NOPȚI DE SÂNZIENE 


Urmare din pag.1 
după apa cea viu făcătoare? 
Când strigăm sus şi tare că 
nu ne mai ajung pâinea, 
straiele, podina casei ş.cl., 
oare nu dovedim în chip 
tainic că sărăcia noastră 
merge şi mai departe? lar în 
toate marile probleme la 
ordinea zilei, omenească - 
şi îndreptăţită - vijelie a 
glasului, a deznădejdilor şi 
a plânsetelor nu proclamă 
ea însăşi că Stăpânul păcii 
noastre e plecat din suflete, 
că visul înălțării ca Neam a 
murit demult? Drept aceea, 
în aceste zile triste, de ne 
tânguim că bunătățile pă- 
mânteşti sunt neîndestulă- 
toare sau scumpe, înainte 
de toate ne plângem că am 
pierdut un anume ideal: 
"Nu eşti înfrânt atunci când 
sângeri, / Nici când în lacri- 
mi ochii ți-s, / Adevăratele 
înfrângeri sunt renunţările 
la vis" - grăieşte poetic o 
strofă nemurită a veşnicu- 
lui viu între noi Radu Gyr. 
larmarocul enervării ge- 
nerale prezente face lumea 
bolnavă de friguri centrifu- 
gale şi de hipertrofia indi- 
vidualismului cancerogen. 
Aproape că nu există în 
jurul nostru ins mulțumit 
cu standardul de viaţă din 
societatea actuală. Vrând o 
urgentă - și prea necesară - 
primenire, mai toți căutăm 
pricinile decăderii şi solu- 


ţiile tămăduirii. Unii apre- 
ciază că la originile răului 
stă aplecarea omului spre 
cele strict materiale. Alţii 
pun totul pe socoteala ine- 
galităţilor şi conflictelor 
existente. Nu puţini învinu- 
iesc Statul şi instituţiile 
sale, inclusiv biserica, fami- 
lia şi şcoala, precum şi slu- 
jitorii lor. Uşor mai e să gă- 
seşti pricini - nicidecum 
raportul obiectiv dintre 
cauză şi efect - şi soluţii 
"salvatoare"! 

Numai că sursa neajun- 
surilor, după cum s'a afir- 
mat încă în urmă cu 66 de 
ani, nu porneşte dela cauze 
exterioare lesne identifica- 
bile, deşi în fiecare din ele 
zace măcar un sâmbure de 
adevăr. Fenomenul negativ 
major care ne primejdu- 
ieşte existenţa firească este 
înstrăinarea noastră-de 
devăratul izvor de viaţă 
care e Dumnezeu şi Nea- 
mul, ateizarea camuflată, o 
"mondializare" inconştient 
şi iresponsabil asumată. 
"Strigaţi în toate părţile - 
parcă auzim spunându-ni- 
se iarăşi şi iarăşi - că răul, 
mizeria, ruina ne vin dela 
suflet, Sufletul este punctul 
cardinal asupra căruia tre- 
bue să se lucreze în mo- 
mentul de faţă. Sufletul in- 
dividului şi sufletul mul- 
țimii”. 

De altminteri, pornind 


dela piatra unghiulară care 
este OMUL, NU PROGRA- 


MUL ELECTORAL, cum nu : 


ne trece prin minte să eradi- 
căm conspirația neocomu- 
nistă (dispusă actualmente - 
întrucât aşa cer "interesele 
revoluţiei" - să-şi conver- 
tească activiştii în capita- 
lişti sau chiar în cei mai 
frecvenți “practicanți” creş- 
tini) prin REFORMA 0O- 
MULUI? Asta e realitatea: 
partidul secerei şi cioca- 
nului poate fi supus revi- 
zuirilor şi schimbărilor, ba 
şi "desfiinţat"; doctrina 
marxistă e disponibilă în- 
tinderii ei ca o gumă; şi 
sistemul economic este apt 
transformărilor; chiar 
structura statală şi securi- 
tatea sunt susceptibile de 
"mutații"; comuniştii înşişi 
devin cameleonic, peste 
noapte, anticomuniști; so- 
cialism, progresism, diri- 
jism etc, ete. de formule 
amăgitoare sunt şi ele anți- 
camere ale dictaturii roşii, 
care au "sarcina" de a opera 
dezarmarea conştiinţelor 
noastre. 

Deci, renaşte, Doamne, 
visul care să ridice cu ade- 
vărat Crucea şi Ţara ce încă 
zac la pământ. Fiindcă la 
câteva aruncături de băț de 
locul în care mă pregătesc 
să pun punct, prima lui 
prefigurare nu fu zadarnică. 


Valeriu NEŞTIAN 


O liştii au 


s'a spulberat ca o cută de 
zăpadă. Visul devenise 
coşmar. 

Gândul că Spania i-ar 
mai putea salva cât de cât, 
nu este decât o himeră. 
Felippe Gonzales şi socia- 
liştii lui, s'ar putea - este 
încă posibil - să mai câştige 
o victorie la limită, ceea ce-i 
va pune în situaţia "ingra- 
tă" de a forma un guvern de 
coaliţie cu adversarul cel 
mai temut, dreapta spa- 
niolă, care la rândul ei ar 
putea să termine alegerile 
cu un avans minim şi a- 
tunci îşi va alege tovarăşi 
de drum. Avem credinţa 
fermă că Spania nu va trăi 
sub un guvern de coaliţie şi 
că dreapta câştigând ascen- 
dent, va remania guvernul, 
punându-i pe linie de şo- 
maj pe socialişti, ori alte 
forme de democraţie ascun- 
să. 

Al doilea punct de rea- 
zem al guvernului dela Bu- 
cureşti se va prăbuşi. 

Pe fundalul unor astfel 
de pierderi, cu capital mo- 
ral, susținător al intrării 
României în Comunitatea 
Europeană - deziderat ce 
încă se va îndepărta - şi 
busculat de eroziuni inte- 
rioare, FDSN-ul se va des- 
trăma în cel puţin două 
grupări. 

a) Gruparea monolit, an- 
chilozată în dogmă şi prag- 
matism, de sub conducerea 
D-lui Iliescu, loan Solcanu 


. Francezul D ş.a., care, va nădăjdui noi 


Pe APE Pepi pei - . . 
trebue să se dovedească g alianţe cu partide obscure, 


Francez prin paternitate. 

dică Dn Sage? Socia 
iştii au TOSTTrimişi într'o 
vacanţă din care cu greu se 
vor mai întoarce la condu- 
cerea Franţei, iar comuniștii 
au fost pulverizaţi. 

Aşadar, şul Mitter- 
rand şi mitul socialist care 
dădea o cât de câtă credibi- 
litate comuniştilor români, 


dar gata să guste din beţia 
puterii, alianţe din care ar 
putea rezulta chiar o schim- 
bare de nume al partidului 
lor. 

b) Gruparea aşa-zis libe- 
rală, de sorginte comunistă 
şi ea, dar cum spuneam, cu 
un orizont ceva mai larg, 
flexibilă, mai bine adaptată 
conjuncturii politice din 


PAGINA 5 


zilele noastre, dispusă să 
lase jos steagul pe care l-a 
purtat fără să-i fi aparţinut 
în întregime şi desigur, gata 
şi ea de noi înţelegeri şi 
alianţe politice, dintre care 
prima formaţiune întrevă- 
zută să fie F.S.N.-ul D-lui 
Roman. 

Este pentru prima dată - 
cel puţin aceasta este con- 
vingerea noastră - când 
F.D.S.N.-ul, slăbit de am- 
buscadele interne, dă sem- 
ne de oboseală, arată că se 
va rupe, dând astfel o liber- 
tate de manevră mai mare 
Opoziţiei care, dacă este 
condusă de oameni oneşti 
şi destoinici, ar avea prile- 
jul să adune mult capital 
moral din partea opiniei 
publice româneşti. Ar fi 
păcat, dacă nu de neiertat, 
dacă Opoziția nu ar profita 
de pe urma deselor grave 
disensiuni din rândul 
F.D.S.N.-ului care, odată 
spart, s'ar mai putea, deci o 
altă alternativă, să încerce 
formarea unui nou guvern 
format numai din membrii 
săi activi, disciplinaţi şi 
subordonați ideii partizane 
şi nu intereselor naţiunii, 
renunțând complet în felul 
acesta la toate elementele 
"independente" cu funcţii 
de conducere. 

Oricum, ei sunt pregătiţi 
să-şi îndeplinească "man- 
datul" de patru ani. Ori de 
încă doi ani, după care să 
vină din nou cu cacealmaua 
unui guvern de largă coa- 
liţie, în ideea insidioasă de 
a trece o bună parte din 
responsabilităţi pe seama 
unor oameni ai Opoziţiei, 
care vor avea neinspiratul 
gând de a se angaja lao 
asemenea treabă. 

Aşadar, căzând puncte- 
le de reazem din afară, 
F.D.S.N.-ul se surpă pe 
dinăuntru. A pornit pe 
viitură. 


EUROPEAN 


LEGĂTURA DVS. PERMANENTĂ CU ROMÂNIA. 


TORONTO - BUCUREŞTI $ 750 
MONTREAL - BUCUREŞTI $ 750 
VANCOUVER - BUCUREŞTI  $ 1300 

CALGARY - BUCUREŞTI  $1300 


_TEC SPECIAL - Toronto - Viena . $ 599 


TORONTO-FRANKFURT  $ 499 

TORONTO-LONDRA  $ 390 
TORONTO-AMSTERDAM  $ 490 
TORONTO-LOS ANGELES $ 350 
TORONTO-NEW YORK 


NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 
* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN RO 

* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 
DIFERITE OCAZII 

* PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


BUCUREŞTI 


* CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREȘTI (PUTEŢI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC... 
* TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ȘI 

ORAŞ DIN PROVINCIE 


VACANȚE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., M4C 1H8 
TEL: (416) 463-6000 e FAX: (416) 463-7990 
KITCHENER - TEL: (519) 743-2638; MONTREAL - (514) 769-6921 


$ 199 


PAC 
ALcăr LE 
DE Dvs, 
25Ib=$59, 33 
Peste 251b 

$2.99Kg. 

* Livrare Ja 
domiciliu în 
Bucureşti şi 

marile oraşe 


ORICARE 


PAGINA 6 


Pemea mmm uausrvmes O O «CUVÂNTUL ROM 
PESE E aa SEE E bre pe E ea 
TALCIOCUL - PĂMÂNT ROMÂNESC. |VAFI ÎNLOCUITĂ SCABIA 


Duminică de Duminică, 
Românii nediasporeni sau 
diasporeni, prin statele în- 
vecinate țării, se reunesc în 
ceea ce se cheamă TALCIO- 
CUL din Văcăreşti, mai 
precis în perimetrul cuprins 
între Şoseaua Mihai Bravu 
şi Calea Vitan-Bârzeşti, adi- 
că porţiunea de chei din 
stânga Dâmboviţei. Mii de 
suflete vin aici cu c&văa de 


vânzare sau pentru a cum- 
păra te-miri-ce din bazarul 
ce măsoară peste 7 km lun- 
ime şi aproape 100 hectare 
suprafaţă comercială. 


Participarea la marele 
târg bucureştean se pregă- 
teşte din cursul săptămânii. 

mpresia pe care o produce 
Talciocul celui care vine 
aici prima oară, este cea de 
brambureală, de dezordine, 
de ceva fără cap şi fără coa- 
dă, ameţitor chiar. Lucruri- 
le, însă, nu stau aşa. Talcio- 


cul Văcăreşti a apărut pe 
hărţile Capitalei în anul 
1987, odată cu terminarea 
lucrărilor de canalizare a 
Dâmboviţei şi asfaltarea 
Splaiului Unirii în acest 
perimetru. La început, aici 
era organizat Târgul de 
maşini şi piese auto-moto. 
Cifra de afaceri era mică, 
fapt pentru care târgul nu 
se bucura de atenţia Primă- 
riei şi a Poliţiei. 

Începând cu 1989, în va- 
ră, târgul se transformă în 
bazar, ponderea maşinilor 
în volumul mărfurilor adu- 
se spre vânzare fiind de 
acum, neglijabilă. Maşinile 
vin aice general, pentru a 
aduce mărfurile şi pe pro- 
prietarii lor, iar unele din- 
tre ele, servesc şi ca posta- 
ment pentru expunerea 
obiectelor destinate vân- 

ării. Metamorfozarea târ- 
gului de maşini în Talcioc, 
a fost imediat speculată de 
Primăria sectorului 4 şi cea 
generală, a Capitalei, după 
Decembrie 1989, când în 


taxe sunt motiv de dispută 
între Primaria Mare a Ca- 
pitalei e sector, am- 
bele considerând că sunt 
îndreptăţite să exploreze 
taxele asupra Talciocului 
aşa cum cred ele de cuvi- 
inţă. : 
Sâmbăta după-amiaza, 
începe forfota în zonă; apar 
autoturismele popoarelor 
sovietice, poloneze, ungare, 
cehe şi slovace, precum şi 
cele ale Românilor de din- 
colo de Prut, de dincolo de 
celelalte linii de frontieră. 
Vin ticsite cu mărfuri şi 
urişti cunoscători în ale 


Talciocului, Spre seară apar. 


şi autocarele din Chișinău, 
revan, Tbilisi şi alte me- 
tropole racordate sentimen- 
tal şi mercantil la marele 
târg după cheiul Dâmbovi- 
ței. Din ele, din autocare, 
coboară mărfuri de”tot fe- 
lul, a DaTate T-Daloţi sau 
geamantănt-şi te cu 
greu de perechile dornice 
de căpâtuială într'o zi de 
ATB. ăsarea nopţii, apar 
şi căruțele ţiganilor aurari, 
spoitori şi de alte profe- 
siuni înrudite cu cele două, 
line cu tuciuri dar şi cu 
biecte artizanale produse 
de șatră. 
Având de pe acum o 
oarecare vechime, Talciocul 


şi-a creat anumite reguli de 
asidui clienţi â fie ei 


vânzători sau cumpărători. 
În virtutea acestei legi ne- 
scrise, cei care sosesc de 


IULIE - AUGUST 1993 


——— Gh. Ionescu OLBOJAN—— 


Sâmbătă seara în târg, nu 
parchează maşinile oricum, 
ci după o anume strategie: 
în zona de Nord a Taci e: 
lui da masează Ture bună, 
iar spre Sud, ţigănimea. 
Din acest motiv, cele două 
compartimente ale Talcio- 
cului au şt primit numele 
de Zona Albă şi Zona de 
Culoare sau Zona Neagră. 
Aşa stând Tucrurile, turiştii 
sovietici şi de alte naţiona- 
lităţi, precum şi Românii, 

îşi aşează maşinile una 
lângă alta şi stabilesc ce 
anume să facă în cazul în 
care unul dintre ei este 
atacat în noapte de bandele 
de țigani care bântuie prin 
zonă. Această prevedere nu 
este întâmplătoare: primii 

turişti-vânzători, veniţi 

altădată în Talcioc, au fost 

prădaţi de ţiganii din car- 

irul Vitan-Bârzeşti, unii 
bătuţi bine, ca să nu mai 

pomenim de violurile su- 
ferite de multe dintre 

turiste. Pe timpul nopţii se 
aprind focurile în jurul că- 
rora se bea vodcă, ceai, ca- 
fea şi se pun la cale poli- 
ticile de preţuri pentru a 
doua zi. Discuţiile sunt 
întrerupte numai de inspec- 
țiile efectuate de poliţia 
călare a Bucureştilor. Sub 
pretextul verificării dotu- 
meRteTBF de identitate şi 
proprietate a maşinilor, 
politiştii vin în zonă pentru 
a-şi lua "darul": un pachet 
de VEaea dela altul e Daia 
de vodcă dela altul, o bujie, 
o jucărie din plastic etc. 
Disciplinaţi, caii poliţiei, 
după primirea darurilor de 
stăpâni, dispar în noapte, 
iar Rusnacii Şi vecinii lor se 
felicită Tă au Scăpăt uşor cu 
Poliţia, fiindcă la Vamă... 

La ivirea zorilor, Tal- 

iocul este invadat de alte 
autoturisme, încărcate la 
refuz, de camioanele cu 
mărfuri aduse de societăţile 
de stat şi unele particulare, 
de căruțele ţigăneşti, venite 
după aramă şi plumb. Tot 
acum, autobuzele Poliţiei 
descarcă în zonă agenţi de 
circulaţie şi inspectori dela 
serviciile de cercetare şi 
urmărire penală. Cei dela 
“circulaţie” verifică docu- 
mentele autoturismelor în 
speranţa că vor găsi vreuna 
dintre maşinile furate sau 
dispărute atât din România 
cât şi din alte state, Poliţia 
română fiind şi ea racordată 
la Interpol, calitate în care 

trebue să dea o mână de 
ajutor omologilor de peste 
hotare. Clientela celorlalţi 
poliţişti o reprezintă mar- 
deiaşii (cei care fură de pe 
tarabă), şuţii de buzunare 
(specialişti în subtilizarea 
portmoneelor din buzuna- 
rele sau poşetele victime- 
lor), şmecherii (ţiganii care 
se ocupă cu schimbarea va- 
lutei străine în lei şi care 
sunt depozitarii valutei 
falsificate, pe care o lan- 
sează pe piaţă prin naivii 
care apelează la serviciile 
lor), evadaţii din puşcărie şi 
alte categorii de certaţi cu 
legea - "jartele penale" - ca 
să folosim jargonul de 
specialitate al poliţiei. 
Dintre toţi aceştia, poliţiştii 
"saltă” în fiecare Duminică 
numai atâţia cât să încapă 
în arestul Secţiei 14, unitate 
a Poliţiei bucureştene care 
se ocupă de “sănătatea” 
Talciocului. 

Calitatea vânzătorilor 
din "zona albă” a Talcio- 
cului îşi pune amprenta 
asupra calităţii și cantităţii 
mărfurilor expuse aici, spre 

fi valorificate. Dela ace 


pentru maşinile de cusut, 


ceasuri electronice; fitin- 
guri pentru orice instalaţie 
domestică de pe lângă casa 
omului şi până la camioa- 
nele dezafectate de Armata 
a 14-a nu este decât un pas, 
adică atât cât să poţi să te 
strecori printre tarabele 
improvizate, mărunțişurile 
fiind expuse pe foi de ziar, 
iar mastodonţii ex-militari 
stând foarte bine pe roţile 
lor. Zonă a intelectualilor 
falimentari de dincolo şi 
dincoace de Prut, porţiunea 
aceasta de Talcioc îţi oferă 
în variate limbi şi vârste 
diverse, instrumentar me- 
dical scos din uz, decoraţii 
civile şi militare, colecții de 
nimicuri şi lucruri impor- 
tante, tablouri şi tapiserii 
de autori al căror nume nu 
spune ninti€ cumpărăto- 
rului, medicamente şi an- 
ticonceptive fabricate de 
industria sponsorizată de 
K.G.B., aspiratoare cu alură 
de tanc, tacâmuri şi in- 
strumente de bucătărie din 
plastic colorat în stil rusesc, 
iconiţe şi obiecte de cult. 
De vreo nouă Tuni; Tal- 
ciocul este şi locul în care se 
valorifică efectele militare 
ale armatelor sovietice tre- 
cute pe loc repaus, după 
fărâmițarea colosului din 
Răsărit. Aşa se face că "râd 
în soare, dimineaţa", pe 
cheiul dâmboviţean, cizme, 
bocanci, uniforme de sol- 
daţi şi ofițeri, caschete, 

ecoraţii, medalii, însemne 
de armă, măşti de gaze, 
lopeţi pentru infanterişti, 
autoturisme militare etc. 
Toate se vând la preţuri 
derizorii. 

Să trecem acum în "zona 
de culoare”, zona _Ţigă- 
nească. Dacă în "zona albă" 
negocierile se fac cu glas 
scăzut, civilizat, în schimb 
cum treci "dincolo" totul e 
întors pe dos. "Atmosfera 
de lucru" este încărcată. 
Prin fumul şi Tiirosul de 
mititei şi fleici, răzbate 
reclama în registru acut a 
vânzătorilor  ciocolatii. 
Conform principiului "tot 
țiganu' îşi taudă ciocanu'!", 


fiecare mare negustor de 
slim (cât frimmpIiează call 
tăţile mărfurilor, dar şi pe 
ale sale, personale, ca şi 
cum marfa s'ar vinde cu 
țigan cu tot. Reclama sono- 
ă a negustorilor intră în 
concurenţa neloială cu de- 
cibelii emanaţi de radio- 
casetofoanele date la ma- 
xim şi din care distingem 
vocile actorilor-ţigani Jean 
Constantin şi Nae Lăzăres- 
cu în monologuri satirice de 
alitate îndoielnică. Zona 
de culoare nu irită numai 
timpanele, ci şi ochii şi na- 
surile. Segmentul acesta 
de Talcioc este îmbâcsit de 
rătare cu cărbuni aprinşi, 
pe care se perpelesc în mare 
viteză fripturi de porc (vi- 
tele sunt prohibite pentru 
igani, probabil!) şi mici 
destul de mari şi al dra- 
cului de ademenitori prin 
mirosul degajat cu inso- 
enţă şi trezind pofte nu 
umai pentru gravide, ci şi 
pentru orice gurmand de 
rând, rătăcit de Dumnezeu 
prin această parte a târgu- 
lui. 

La adăpos elelor 
de fum şi al infernului 
sonor, guții Ze Puzuare, 
şmecherii şi prestidigita- 
torii cu "alba- i fac 
temeinic datoria, ba Tăsând 


pe unul cu buzunarele goa- 
le, ăcălindu-l pe altul 
cu dolari şi mărci germane 
false, ba facand pe alţii 


ă piardă pariul cu "alba- 
neagra", prin iuţeala de 
mână şi nebăgarea de 
eamă a victimei. 
Monopolizată de ţigani, 
zona de culoare este evitată 
de vânzătorii serioşi, atât de 
cei din țară căt şi de cei 
veniţi de afară. Aici se 
adună cine se aseamănă. 
arosâni peste Zonă sunt 
țiganii din Şoseaua Vitan- 
ârzeşti, cartierul Dudeşti 
i strada Laboratorului. Ei 
sunt prezenţi Duminică de 
Duminică şi se pregătesc 
peste săptămână pentru a 
demonstra că sunt negus- 
tori serioşi. Se "străduiesc" 
o săptămână pentru a face 
rost de vin, bere, carne pen- 
tru fripturi, mici, porumb 
pentru floricele, pepsi, 
coca-cola, mezeluri şi brân- 
aaa CT CCP TIE şi 
legume proaspete. Multe 
din toate acestea sunt sus- 
trase din depozitele statului 
prin căi numai de ţigani 
ştiute. Cum în jurul Tal- 
iocului sunt foarte multe 
blocuri de locuinţe lăsate 
de izbelişte, țiganii le-au 
devalizat de tot ceea 'ce se 
utea valorifica din ele: uşi, 
ferestre, feronerie, instalații 
sanitare şi electrice, mate- 
riale de construcţie etc. 
La ora când soarele calcă 


leneş linia imaginarului 
meridian, cozile din faţa 
grătarelor cu mici şi = 


vetelor cu bere sau vin se 
lungesc, se pierd printre 
negustori şi dica Eate ora 
la care ţiganii beau aldă- 


maşul cu cei care au realizat 
oarece afacere în zonă. To- 
tul este udat cu multă bere 
rece şi platouri cu cel puţin 
o sută de mici pe ele, plata 
fiind atributul ţiganului- 
cumpărător. 
A În jurul orelor 14, Talcio- 
l începe să-şi strângă ca- 
trafusele. Este momentul în 
care micii, fripturile, coca- 
ola şi berea se termină, 
copiii devin nervoşi şi vor 
acasă, femeile constată că 
nu au cumpărat mai nimic, 
iar bărbaţii se uită chiorâş 
prin portmonee să vadă 
dacă le-au mai rămas bani 
de "una-mică" la cârciumile 


dinspre casă. Lumea se re- 
varsă pe trăite ădiacenta 
cheiulbit dambuviean- Ui= 


timii pleacă cei dintâi: cei 
veniţi cu o seară înainte sau 
dis-de-dimineaţă. Autoca- 
rele popoarelor ex-sovietice 
îşi adună turiştii, iar şoferii 
lor îşi adună "darul" dela 
fiecare din pasagerii săi: 
una sută de persoană pen- 
tru rotunjirea profitului 
celor care organizează ex- 
cursiile săptămânale la Tal- 
ciocul bucureştean. 

La orele 16, Talciocul es- 
te pustiu. Carosabilul, 
trotuarele şi câmpul ce 
mărgineşte cheiul sunt 
marcate de febrila activitate 


comercială de peste zi: 
capafe de sticle împrăștiate 
peste_tot, mormane “de 
cărbuni dela rătarele 
pentru mici, cartoahe şi 
ziare purtăte —de—vânt, 
eee up a 
goale, bălți de apă şi 
blocuri de gheaţă nefolosite 
etc. 

Pentru cele trei milioane 
de lei încasate Duminica în 
Talcioc, cu titlu de taxe- 
intrare, în ziua de Luni se 
lucrează în zonă cu vreo 
sută de măturători şi trei 
camioane pentru colectat 
gunoiul, Abia în zorii zilei 
de Marţi şoseaua este re- 
dată circulaţiei. Până Sâm- 


bătă seara, când vin din nou 
Ruşii. 


CUVÂNTUL ROMÂNESe 


CU... RÂIA? 


Zvonuri "emanate" din S.R.I. afirmă că Generalul 
Corneliu Diamandescu, ataşat militar la Ambasada 
României din Coreea de Sud, va fi propus ca director a] 
Serviciului Român de Informaţii, în vederea înlocuirii 
"Domnului" Virgil Măgureanu. 

Să ne amintim: : 4 

7 Generalul Diamandescu a fost implicat în eveni- 
mentele din 13-15 lunie 1990, când era şeful 
Inspectoratului General al Poliţiei. Fiul său, Claudiu 
Diamandescu, în vârstă de 26 de ani, este, la rândul său, 
implicat în procesul filierei maşinilor furate din 
Germania şi de aproape un an şi jumătate se află în 
arest preventiv la Direcţia de Cercetări Penale din Calea 
Rahovei. 


După revoluţii sângeroase) ce au 
zdruncinat şi chiar năruit regimurile comuniste din 
Estul european, în mod firesc, odată ce reacordarea 
"strunelor"” în vederea intrării în "marea orchestră a 
Europei", în fiecare ţară a fost înteţită şi flacăra naţio- 
nalismului; reacţie firească i comunist, la 
acţiunile de nivelare” ale Cominternului asupra 
popoarelor subjugate. După Babel, Celestul Tată a dorit 
existența Neamurilor, întru smerire faţă de El şi 
pir, ie, unul faţă de altul, în cursă pentru mântuire. 

Da Fe auBI era. proFirănat de faptul că negura 

sângerie încă nu s'a împrăştiat de tot, că deceniile de 
îndobitocire spirituală au rănit milioane de suflete şi 
cicatricile sunt, deocamdată, proaspete, împrăştie acidul 
țoleranţei, al urii. Nu mai este văzută bârna din ochi- 
ul propriii, cauza propriilor neimpliniri ESTE căutată 
nu nat în persoana de aTâturi, dacă se privim în 
oglindă, o facem Precatii Narcis, Astfel, naționalismul 
este pervertit şi se numeşte ŞOVINISM: 
Când Spui comunist, Spui trădător de Neam, de Ţară, 
de Hristos. Comuniştii de ieri sunt "patrioţii" de azi. 
Foştii (?) lachei ai Moscovei, foştii(?) cominternişti sunt 
acum lătrători "naţionalişti”, Se "'crucesc” pe la toate 
parastasele, comemorările, festivitățile. 

"România", "românism”, "creştinism", vai, aceste 
cuvinte, pur şi simplu MIROS URÂT alături sau în 
gurile unor Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, 
Ilie Verdeț, Gheorghe Funar, loan Gavra, Dinu Săraru, 
Dan Zamfirescu, Paul Anghel şi alţii, din aceeaşi făină 
"însămânţată" cu fariseic aluat. 

... 


UN VIITOR PENTRU 
ROMANIA? 


Grupul fe(de)senist "Un viitor pentru România” 
(alternativă constând într'o mixtură de new-age şi neo- 
comunism, catalizată masonic) pregătise o variantă 
guvernamentală, pentru cazul în care greva generală 
pentru 5 Mai, ar fi luat amploare şi ar fi determinat 
căderea cabinetului Văcăroiu. Noul guvern, care ar fi 
fost susţinut de F.D.S.N., urma să fie condus de Dl... 
Radu Câmpeanu, fostul preşedinte al Partidului 
Liberal. Ar fi urmat să facă parte din cabinet şi alţi 
oameni politici care se află, într'un fel sau altul, pe o 
poziţie disidentă faţă de propriile partide şi unele per- 
sonalităţi (mai mult sau mai puţin) independente. A 
fost avută în vedere şi participarea la guvern a 
Partidului Alianţei Civice, condiţionată de "debarcarea" 
dela conducerea formaţiunii a D-lui Nicolae 
Manolescu. 

Personalităţi ale Convenţiei Democratice au 
atenţionat pe liderii sindicali, asupra posibilităţii ca 
preconizata grevă generală să aducă la putere un 
guvern care ar fi adus prejudicii grave Opoziţiei şi acest 
argument a avut, pare-se, o pondere majoră în decizia 
sindicatelor de a adopta soluţia negociată cu cabinetul 
Văcăroiu. 


NICI UN VINOVAT! 


Cu ocazia Zilei Eroilor Neamului, Fundaţia Naţio- 
nală a Revoluţiei din Decembrie 1989 a trimis spre pu- 
blicare ziarului "Timişoara" un comunicat prin care îşi 
invită toţi membrii să participe, pe 27 Mai a.c,, la solem- 
nităţile dela Catedrală, Parcul Central, Cimitirul 
Săracilor şi Parcul Crucii. 

În comunicat se menţionează: "Azi, sărăcia şi igno- 
ranța noastră sunt exploatate de aceiaşi închinători ai 
zeului de ieri: de cei care, confesând aceeaşi religie, 
oportunismul, ne fac să trăim înlănțuiţi în tot mai 
multe nevoi şi griji zilnice, în timp ce ei acaparează 
E obia, DAE noi trebue să vedem, din nou, Ain 

ecembrie 1989, lucrurile cele adevărate: TIMIŞO. 
ARE 119 MORŢI, 485 RĂNIȚI, 559 ARESTAŢI-MAL- 
TAŢI ŞI... NICI UN VINOVATI" 


O CHEMARE FĂRĂ 
RĂSPUNS 


Din balconul Operei din Timişoara, pe 20 Decembrie 
1989, zi de instabilă cumpănă, s'a lansat o chemare către 
nişte nume din învățământ, artă, cultură, nume ce prin 
ele însele ar fi chemat alte nume în miezul Revolutiei: 
Nu s'a primit un răspuns atunci. Abia după 23 Decem- 
brie au început să apară... viteji, puhoi de "disidenţi şi 
"rezidenţi", 


Azi ştim că mulţi au pactizat cu neo-comuniștii. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 
Pnotamtameer i 
VACANŢĂ FĂRĂ DE SFARŞIT 


———— Tralan BĂDULESCU ——— 


Şcoala elementară 199 e 
aci, jos, în spatele b „ în spatele blocului, 
sub ochii mei. Are curte 
mare, cam de-un hectar, dar 
gardurile se împuţinează de 
plasa de sârmă. În parcul 
din faţă au apărut mormane 
de gunoi iar partea în care 
ar fi trebuit să fie lotul de 
grădină pământul e bătucit 
de atâta "volei" şi "fotbal" 


cât joacă fetele şi băieţii. 
Partea din spate - complet 
asfaltată - e pentru "me- 
ciuri" interminabile ale 
băieţilor din cartier. Mă uit 
cu atenţie la copiii care se 
duc şi se întorc dela şcoală - 
gest reflex de când îmi ur- 
măream băiatul şi fata care 
au învăţăt aici - şi-mi dau 
seama din mişcările şi ex- 


IULIE - AUGUST 1993 


presiile lor de ce se întâm- 
plă înăuntru, la clasă. 

Văd permanent elevi, 
uneori părinţi sau bunici, 
(care-i duc şi-i aduc pe cei 
din clasa întâia), uneori 
portarul, seara, şi mai me- 
reu femeile de servici (ce se 
duc şi se întorc de mai 
multe ori dela complexul 
alimentar din faţa blo- 


GARANȚIA UNUI VIITOR 


MAI BUN 


Alexandru NEMOIANU—— 


În România, în momen- 
tul de faţă, se desfă: ă o 
luptă crâncenă între epa- 
vele comuniste şi ceea ce 
poate fi definit ca sufletul 
viu şi etern al Neamului 

omânesc. 

Dincolo de ceea ce este o 
administraţie rea, ineptă, 
făţarnică şi perversă, sau 
cine este conducătorul aces- 
tei administrații, un om 
lipsit de reflexe morale, 
trebue desluşite forţele 
negre ce fac cu putinţă încă 
dăinuirea acestei adminis- 
traţii ŞI ă acestui preşedinte. 
Este nevoie să înţelegem că 
actuala situaţie “rea -din 
România nu Se datorește în 
exclusivitate actualei admi- 
nistraţii neo-comuniste 
(deşi evident ea are prin- 
cipala vină), ci şi tuturor 
acelora care fac cu putință, 
mai pe faţă şi mai pe as- 
cunis, conştient şi incon- 
ştient, existența stărilor de 


lucruri prezente. 
Responsabilitatea pentru 


_ actuala-Situaţie cade asupra 


tuturor acelora care la 20 
Mai'T990 au votat pentru 
activişti comunişti, igno- 

dtoate avertismentele şi 
sfidând, în fond, bunul 
simţ. Această alegere s'a 
dovedit catastrofală, căci 
acei activişti de partid, 
conform obiceiului deprins 
prin tot felul de şcoli de 
partid, au promis marea cu 
sarea, iar de făcut nu au 
făcut nimic. Ori mai bine 
zis nu au făcut nimic pozi- 
tiv, căci în cealaltă direcţie a 
răului, au făcut peste măsu- 
ră de mult. 

De fapt, a sosit vremea ca 
noi, Românii, să avem o 
mai clară viziune a ceea ce 
înseamnă responsabilitate 
istorică şi, în contextul ei, 
ce înseamnă propria res- 
ponsabilitate, adică respon- 
sabilitatea individuală. 

Noi Românii suntem, 
poate, prea mult obsedaţi 
de nevoia de a afirma că 
soarta a fost nedreaptă cu 
noi. Această obsesie por- 
neşte din convingerea că nu 
noi am stat în calea unui 
destin mai bun, ci istoria 
ne-a nedreptăţit mereu și cu 
cruzime. 

Această convingere, care 
în multe și foarte semni- 
ficative aspecte este ade- 
vărată, ne creează însă un 
blocaj psihologic, ne face să 
ignorăm detaliile concrete 
ce fac posibilă repetarea, 
din nou și din nou, a ne: 


== 
== 


0 


dreptăţilor istorice şi încă, 
mai grav, această convin- 
gere ne face să privim cu 
uşurinţă şi ca nesemni- 
ficative propriile respon- 
sabilităţi ce revin fiecărui 
individ în faţa istoriei şi a 
propriei conştiinţe. 

Este cazul să ne rea- 
mintim că neamurile au un 
rol de împlinit, că istoria nu 
se desfăşoară la întâmplare 
şi la voia oricui şi că des- 
tinul neamurilor se îm- 
plineşte sau nu prin indi- 
vizi, prin oameni. Este, de 
asemenea, cazul să ne a- 
mintim că timpul istoric nu 
este, în ultimă instanţă, de- 
cât tărâmul pe care se con- 
fruntă binele şi răul. 

Dacă vom avea în minte 
clare aceste lucruri, atunci 
nu am mai avea nici o 
îndoială privind rolul şi 
responsabilitatea proprie. 

Ceea ce deosebeşte pe 
om de animal este puterea 
omului de a alege printr'un 
act de voinţă între bine şi 
rău. Încă mai mult, exer- 
citarea acestei opțiuni, a 
acestei puteri de alegere, 
este condiţia esenţială a 
devenirii umane. Refuzul 
de a exercita cu responsa- 
bilitate această trăsătură 
esenţială, sau mai exact 
definitorie, a condiţiei uma- 
ne este mai mult decât o 
greşeală, este un păcat. 

Din această perspectivă, 
în România este nevoie să 
fie create câteva condiții 
elementare de organizare a 
vieţii de obşte: o admini- 
straţie cinstită, alcătuită din 
oameni cu bune intenţii; 
refuzul de a mai accepta 
nelegiuiri şi complicitatea 
la nelegiuiri; punerea în 
afara vieţii publice a tu- 
turor acelora ce au fost 
parte activă a unui trecut 
bestial. 

Dar mai ales, este nevoie 
ca oamenii, fiecare individ, 
să-şi reconsidere comporta- 
mentul şi să revină sub 
starea morală în care binele 
şi răul sunt din nou clar 
delimitate și devin din nou 


puncte de referinţă obliga-, 


torii. 
Trebue înţeles că cei 
este patruzeci de ani de 
coşmar au distrus în mulţi 
ameni reflexele morale. 
Scopul principal al regi- 
mului comunist a fost exac! 
acela de a distruge în oa: 
meni trăirile morale și etice. 
Acest lucru a fost realizat 
prin decenii de îndoctri: 


nare; prin distrugerea cu 
brutalitate a societăţii civice 
“i a instituţiilor ei inde- 
pendente; prin lagăre, te- 
roare şi exterminări. În mod 
deliberat oamenii au fost 
reduşi la condiţia de auto- 
mate, programate dela "'cen- 
tru", de copii orfani fără 


cului). Nu văd deloc învăţă- 
torii, profesorii. (Probabil 
că intră repede prin faţă şi 
se întroc tot aşa de repede 
să se suie în autoturismele 
ce parchează în faţa şcolii, 
direct pe aleea de asfalt). 


Nu-i văd pe în visitor! şi 
profesori, pe diriginte, şi 
mai ales pe directori: Nu se 
văd deloc, adică nu se vede 


deloc munca lor. Copiii 
intră în fugă, ca vandalii. Se 


— strigă şi se apostrofează cu 
expresii de care roşeşti au- 


zindu-le, Îş Îşi bagă şi-şi fac 


toate minumile din voca- 
bularul de periferie. Sunt 
| gălăgioşi şi agresivi, gata 
de-a sări la bătaie. Îi întreb 
e câte unii pe cine au pro- 
fesor la română sau la ma- 
tematică. În general nu ştiu 


„numele profesorilor. E "ăla" 
de română, e “aia” de chi- 
mie, e "strâmba aia" de 
ştiinţele naturale. "Eir-ar 
mama ei a dracu', o iau cu 


pietre", aud o fetiţă de-a 


Ape /|şasea zică soara 
posibilitatea de a răspunde) Pa dat mumai 5 [a pa 


şi decide asupra propriuluio kanică- "Ta uite, nene, îmi 


destin. 

În ciuda tuturor acestor 
rele, există motive de op- 
timism prudent. 

In primul rând, nu tre- 
bue uitat că puterile răului 
nu pot distruge binele şi nu 
pot atinge sursa primară a 
binelui. 

În al doilea rând, cu toate 
eforturile făcute spre rău, 
comunismul nu a putut eli- 
mina din toţi oamenii trăi- 
rile etice şi morale. 

În al treilea rând, nu 
trebue uitată uluitoarea pu- 
tere de "contaminare" a bi- 
nelui. 

In cursul vizitei ce am 
făcută în Aust 1992 în 
România; cu mare tristeţe 


am văzut că mulţi Gâriteni 


sunt confuzi, că mulți oa- 
meni au pierdut dreapta 


m ă şi că- ni 
s'au îndepărtat de legile 
omeniei şi ale lui Dum- 
nezeu. 

Am văzut mame care îşi 
răsc şi îşi nedreptăţesc 
opiii; am văzut fraţi care se 
uptă între ei; am văzut 
ude care pe față şi fără 

ruşine caută să jefuiască şi 
să dezmoştenească pe cei cu 
care sunt de un sânge şi au 
copilărit împreună. 

Dar în acelaşi timp, cu 
emoție şi uluire, am văzut 
mulţi oameni, mai ales 
mulţi tineri care se reîntore 
cu smerenie şi hotărâre că- 
tre valorile eterne şi Salva- 
toare ale Neamului nostru; 
dragostea de Dumnezeu şi 
de ţară; respectul faţă de 
valorile familiei; respectul 
pentru proprietate. I-am 
văzut pe aceşti oameni care 
în linişte şi fără ostentaţie 
se întorc spre bine şi am 
înţeles că ei sunt cei care 
generează azi garanția unui 
viitor mai bun. 

Aceşti oameni, mulţi ti- 
neri şi câţiva bătrâni încer- 
caţi, sunt cei care dau încre- 
derea că România nu este o 
țară pierdută, ci o ţară şi un 
Neam care se redescoperă și 
sunt gata să dovedească 
din nou ceea ce pot. 


Zice mie "profa" de "mate" 
că nu cunosc regula sem- 
nelor de algebră. Ete nate! 


ata a avut numai 4 şi 5 la 
ate şi-i acum în par- 
ament. Că-i cu Domnu' 
liescu pă care io nu pot să-l 


sufăr” . "Ai văzut, tu, ce le 

zice nebunu' ăTă de Vadim 

Tudor şi cu Păunescu în 

parlament? Îi face terci pe 
er PETECE aa | 


PAGINA 7 


noastră la venire, la plecare 
şi în recreaţii. Cât am func- 
ționat/ ar suplinit noi 
profesorii rolul pedago- 


boieraşii ăia din Opoziţie 
care-şi aleg cuvintele"... 
râde colega ei, o târtoşică cu 
ustiţa cât un abajur de c..., 

u buzele şi sprâncenele 

ăcute la clasa a şasea. O 

opresc şi-o'ntreb ce zice în 
manualul de istorie despre 
perioada 1947-1989. "Ete, 
nate, îmi răspunde peste 
umăr, ce întrebare la tataie. 
Ce să zică - nimic!" "Ceva 
—— 


a adus pă comunişti in 
țară şi l-a omorât pă Ge- 
eralul Antonescu?" "De 
nde ştii tu asta?" "Dela 
ata". "Ce este tatăl tău?" 
i a RE = 
"Patron... Are magazin pă 
Calea Victoriei.” "Şi ce-a 
fost?” "Activist la comitetul 
central”. 
Cum te dau copiii de gol! 
( Opresc un profesor şi-l 


ntreb dacă se mai face de 
erviciu pe şcoală. Se uită 
la mine contrariat. "De ce 
întrebaţi?" "Am fost pro- 
fesor şi ştiu că se făcea 
zilnic de serviciu pe şcoală. 
Cât am fost elev de liceu, 
aveam pedagog de serviciu 
care urmăra comportarea 


gului în ziua când eram de 
serviciu.” Nu mi-a răspuns 
pe loc. După ce a aranjat cu 
un coleg unde să se vadă 
peste o jumătate de oră, "la 
cineva la video", mi-a trimis 
peste umăr câteva cuvinte, 
uindu-se în maşina ace- 
uia. "Nu mai e ce ştiţi Dvs., 
domnule profesor. Acum e 
democraţie şi copiii au toată 
libertatea de mişcare"... 

În urma lor copiii se în- 
dreaptă spre casă, în gru- 
puri dezlănţuite, strigându- 
se cu porecle, înjurând şi 
lovind fetele. 

Una din cele două femei 
de serviciu a scos gunoiul 
sub scară, fără să se teamă 
cu nimic de ochiul di- 
rectorului, "simțind" că ele 
reprezintă oamenii muncii 
încă la putere, în faţa cărora 
directorii nu suflă, care, ca 
şi noii poliţişti (din foştii 
milițieni) nu vor să se pună 
rău cu... răii ce domină încă 
societatea. Neintervenind 
spre educaţie totul se men- 
ţine într'o vacanţă fără de 
sfârşit, sub mentalitatea: 
"de 'ce mi-aş lua eu răspun- 
derea când delă preşedinte 
pân'lă ultimul minis şi 
director nimeni n'o făce?" 


CE S'A ÎNTÂMPLAT ÎN ŢARĂ 
DUPĂ FUGA LUI PACEPA? 


ele 


SIE aa a a ma pa 


roșii ) 
Gh. IONESCU 
OLBOJAN 


Fuga generalului Pacepa 
a însemnat pentru Securita- 
tea lui Ceauşescu un 
cutremur distrugător: liniile 
de spionaj extern au fost 
schimbate, spionii români 
rechemaţi în ţară, Direcţia 
de Informaţii Externe res- 
tructurată, conducătorii 
schimbaţi. 

Amănunte despre toate 
acestea, precum şi divul- 
garea celor mai importante 
activităţi externe ale Se- 
curităţii: acţiunile Dunărea, 
Brânduşa, celebrele cazuri 
Goma, Cană, Horodincă şi 
multe altele, le veţi afla 
citind, cu sufletul la gură, 
"raidurile necruțătoare" ale 
lui Gheorghe Ionescu Ol- 
bojan. 


PUTEŢI PROCURA CARTEA 


SCRIIND PE ADRESA ZIARULUI "CUVANTUL ROMÂNESC" 


P.O.BOX 78010, WESTCLIFFE POSTAL OUTLET, 


HAMILTON, ONTARIO, CANADA 


LBC 7N5 


Trimiteţi cecul pe nurnele ziarului "Cuvântul Românesc” 


CARTEA COSTA: $10.00, plus expediţia 


CANADA: $10.00 plus 1.35 
U.S.A: 


$10.00 plus 2.10 


EUROPA: $10.00 plus 2.40 


// 


x 
K 


ja 


a 


PAGINA 8 


DIN SUFERINŢELE DEŢINUŢILOR POLITICI 


Jocul capricios al ideilor 
ca expresie a cine ştie căror 
procese din subconştient 
face ca nu odată să simțim 
apărând "în faţă" date, 
chipuri, peisaje ori obiecte 
anodine sau evenimente 
care ne-au ocupat cândva 
câmpul conştiinţei şi pe 
care le uitasem sau le cre- 
deam uitate. 

Universul detenţiei, ori- 
cât ar părea de rudimentar, 
de monoton, ca orice uni- 
vers "inchis", era totuşi 
compus din o infinitate de 
piese mici care se angrenau, 
realizau raporturi reciproce 
şi care dădeau ansamblului 
o coloratură pe care o cu- 
nosc bine numai foştii deţi- 
nuţi. 

Orice problematizare 
făcută de către psihologi, 
moralişti sau sociologi care 
nu au experiat, fenomenul 
recluziunii rămâne - tocmai 
prin lipsa ei de "persoana I" 
- un efort prezumţios, oricât 
ar fi de ispititor. 

Acolo se suferea mult şi 
încă în chip destul de vari- 
at. ladul are şi el etajele lui 
şi cotloanele lui, aşa cum 
dincolo "multe lăcaşuri 
sunt". Se suferea mult şi în 
diverse forme şi intensități. 
Era o stare de fapt. 

Dar tot acolo se şi verifi- 
cau şi se formau caractere şi 
conştiinţe, se confruntau 
adeziuni confesionale şi 
politice, se construiau pers- 
pective de evoluţie pentru 
"după", se realizau conver- 
tiri şi apostazieri specta- 
culoase, se structurau sis- 
teme preţioase de gândire 
proprie, în sfârşit, se crea 
literatură. 

Şi toate acestea sub pre- 
siunea de fiecare clipă din 
afară şi dinăuntru ("dinăun- 
tru” adică dela ceilalți de- 
ţinuţi ori din tine însuţi) 
presiune dură şi prelungită 
pe ani şi zeci de ani. 

lată dar o lume, o viaţă 
nebănuit de complexă în 
aparenta ei uniformitate. 

Tern pe dinafară ori vă- 
zut mai de departe, micul 
mare univers de după gratii 
nu era mai puţin divers şi 
dinamic. 

In acest complex proces 
evolutiv, o întâlnire întâm- 
plătoare pe un acelaşi meri- 
dian biografic, intelectual 
ori spiritual era suficient 
pentru a ne crea un moment 
de respiro, un reviriment pe 
care torționarii noştri nu-l 
puteau reprima, iar eveni- 
mentul se amplifica expozi- 
țional, luând amploarea 
unei clipe rare, unice, cu 
semnificaţii deosebite în 
viața fiecăruia dintre pri- 
zonieri. 

Ne aducem aminte - po- 
vestind colegilor de celulă 
- că undeva pe un perete 
dela izolator descifrasem 
hieroglifele vreunui text 
evanghelic ori ale vreunei 
poezii, ori crâmpeie de 
dicţionar. Se întâmpla ca 
din cei doi-trei audienţi 
unul să fi realizat, la distan- 
ță de ani, uneori, aceeaşi 
întâlnire. Poate învăţasem 
greşit câte un cuvânt mai 
greu de descifrat şi acum 
amândoi îl aveam fixat așa, 
de ani şi ani. Îl dădusem şi 
altora. Acum cineva ne 
corecta, vai! Noi însă, care 
avuseserăm aceeaşi sursă, 
aveam o bucurie imensă că 
trecuserăm amândoi pe 
acolo, că ne îmbogăţisem 

amândoi dela același izvor, 
uneori foarte repede, ca o 
unică înghiţitură de viaţă, 


IULIE - AUGUST 1993 


>, 


CUVÂNTUL ROMÂNES6 


LAUDA BOZIEI 


apoi fuseserăm mutaţi în 
altă celulă. Dar revelaţia a- 
celei comune împărtăşiri 
din aceleaşi umil potir dă- 
dea celor două momente o 
dimensiune şi o semnifi- 
caţie aparte, colorând, um- 
plând de lumină pentru un 
timp viaţa noastră de a- 
tunci. 

Şi nu cred că "exerciţiul" 

acesta de a exploata fărâ- 
mele aurifere dintr'un mor- 
man de steril s'ar plasa un- 
deva la periferia valențelor 
spirituale. 
„Cu nimic nu era mai pre- 
jos momentul - ba poate 
dimpotrivă - decât scena în 
care azi în jurul unei mese 
festive doi convivi şi-ar 
aminti că au citit aceleaşi 
versuri ale lui... înscrise pe 
o placă de bronz de pe fa- 
leza canadiană a Niagarei. 

Nu există fost deţinut 
politic în amintirea căruia 
să nu se aprindă şi azi lu- 
minile ori luminiţele unor 
atari momente de întâlnire 
pe acelaşi meridian de aur. 

Pentru cei care n'au vă- 
zut încă, sfântul Mormânt, 
ori n'au călătorit singuri pe 
drumul Damascului, ca şi 
pentru cei ce n'au cunoscut 
zarca, zărcile diferitelor în- 
chisori comuniste, nici o 
prezentare oricât de măias- 
tră a vreunei fărâme de dia- 
mant chiar de un karat găsit 
acolo, nici o prezentare nu 
va izbuti să-i trezească ace- 
laşi fior pe care l-au trăit şi- 
1 cunosc încă martirii acelor 
experienţe... 


Şi iată-ne pe noi cei 100, 
dintre multele sute care 
făcuserăm greva foamei la 
sfârşitul iernii lui '57 şi fu- 
seserăm depuşi în zarca 
închisorii Gherla. Regim de 
zarcă. Intre corpul clădirii 
"noastre" şi cel învecinat se 
afla o curte îngustă de circa 
4x12 m, pavată cu pietre de 
râu şi în care se tocmise un 
gard înalt care să delimiteze 
un spaţiu de plimbare a- 
tunci când - în medie 2-3 
minute pe zi - eram scoşi la 
aer. Zidurile inalte de a- 
proape zece metri. Dacă 
miliţianul de pază era mai 
vigilent, ne interzicea să 
privim în sus, într'acolo de 
unde aşteptam să vină 
Americanii să ne elibereze 
şi să ne facă miniştri. Dacă 
nu, priveam spre cer, văzut 
ca o fereastră pătrată, albas- 
tră, de o nuanţă intensă, ne- 
firească pentru noi, poate 
cel mai frumos cer văzut 
vreodată. Cunoşteam feno- 
menul fizic, optic, prin care 
cerul zărit printr'un tub sau 
din fundul unei fântâni 
apare de un albastru puter- 
nic ultramarin încât, în 
anumite condiţii pot fi vă- 
zute chiar şi stelele, ca în 
Cronin. Gigi Tomagiu ne 
povestise despre superbul 
cer albastru de Botoşani, 
alţii desptre cerul Vorcuţei 
unde fuseseră prizonieri. 

Dar noi aveam aici pete- 
cul nostru de cer albastru 
pe unde evadam spre înăl- 
țimi, mai pur şi mai dorit 
decât cerul Canarelor ori al 
nu ştiu cărui oraş american. 

Şi, dintr'o parte a zidu- 
lui, acolo sus, unde dacă 
priveam mai mult, aproape 
că ne dureau ochii, acolo 
sus se apleca într'o legăna- 
re uşoară o ramură de un 
verde închis cu marginile 
zdrenţuite. Cum eram atât 
de rar scoși la aer, nu o zări- 
sem crescând, ci doar acum, 


în toată splendoarea ei, în- 
treținută de ploile de vară. 

I-am asociat toate ima- 
ginile din lume, unele gra- 
tuite, altele preţioase, ne 
întreceam în metafore şi 
evocări biblice; nu a lipsit 
nici semnificaţia de bun 
augur al unei apropiate eli- 
berări... Imaginaţia noastră 
stimulată de apariţia aceea 
începuse să lucreze febril. 
Reintorşi în celula nostră, a 
constituit în chip firesc su- 
biectul central. 

Dar ce plantă era? După 
ce au fost evocate câteva 
dintre cele mai cunoscute şi 
posibile, cu argumente şi 
trimiteri erudite la manua- 
le şi enciclopedii, am admis 
cu toţii originea modestă, 
chiar prea modestă, a minu- 
natei apariţii. Nu! Nu era 
busuioc sfinţitor, sau isop 
curăţitor, nici trandafir, nici 
rug de zmeură sau măcar o 
buruiană de toată ziua, ştiu- 
tă de oricine. 

Era o bozie! 

Revelația faptului, de 
acum indubitabil, ne-a şo- 
cat pentru o clipă. Am tăcut 
şi ne-am considerat din nou 
condiţia sub-liminară a 
existenței noastre de acolo, 
de atunci, în care un fir de 
bozie ne luminase, ne între- 
mase, ne încălzise atâta. Ne- 
am adus aminte de poves- 
tea din Paternic în care la 
fântâna spre care se îndrep- 
tau şiruri nesfârşite de înse- 
taţi, căuşul cu apa dătătoare 
de viaţă se afla în mâna u- 
nui lepros alături de care 
şedea îngerul. Şi, de unde 
fiecare pleca fericit. 

Bozia fusese pentru fie- 
care din noi, pentru câteva 
clipe, paza de reconfort spi- 
ritual; pe ea o alesese Gră- 
dinarul, pe ea o învrednici- 
se El, în economia mântui- 
rii noastre, să joace rolul 
aripii aceleia de nădejde ce 
se legăna acolo. Şi ea răs- 
punsese prezent... 


... 


Și iată, după aproape 35 
de ani - o viaţă de om, nu? - 
după 35 de ani în minuna- 
tele pagini din "Jurnalul 
fericirii” ale întru tot feri- 
citului monah Nicolae 
Steinhardt cel dela Rohia, 
în paginile acelea am desco- 
perit o reluare uluitoare: 
W...în țarcul în care eram 
dus, se vedea un capăt de 
ramură cu două-trei frunze. 
Dincolo de beton şi sârmă 
ghimpată rezumau tot neaş- 
teptatul lumii lui Dumne- 
zeu" (pag.253). Contextul 
indică zarca dela Gerla în 
primăvara - vara lui '64, iar 
ramura cu cele două-trei 
frunze, de dincolo de beton, 
este desigur urmaşa ramurii 
văzute de noi în vara lui '57 
tot acolo. 

Aceeaşi funcţie îşi înde- 
plinea modesta buruiană 
pentru noi şi pentru Evreul 
care-l căutase pe Hristos şi- 
L aflase în temniţă, cu toate 
binefacerile, cu toată ferici- 
rea pe care EL o conferă ce- 
lor care-l caută, 

Şi astfel arcul celor 7 ani 
ce separau trecerea noastră 
şi cea a lui N. Steinhardt 
era împlinit de neinsem- 
nata bozie ce atinsese ace- 
eaşi coardă a inimii şi care 
ne reunise pe aceleaşi me- 
ridiane. Fuseserăm, noi şi 
viitorul monah, benefi- 
ciarii aceluiaşi fior declan- 
şat de aceeași neașteptată 
apariţie. 

Nu! Ar fi împietate de 
neiertat ca după ce dela Sf. 


Dr. Nicolae NICOLAU 


Francisc, la Radu Gyr, ne- 
numărați mari poeţi au bi- 
necuvântat lucrurile simple 
- şi buruienile printre ele - 
găsind acolo purtarea de 
grijă şi măreţia lui Dumne- 
zeu, ar fi o împietate să mai 
încercăm noi, acum, o laudă 
a ierbii aceleia osândite. 
Dar dacă ea a constituit o 
odihnă a ochiului şi inimii 
noastre, (atunci la Gherla) 
şi mai târziu ca ales al lui 


Christos, ca N.Steinhardt, 
care tot acolo, tot acolo, pe 
ea ori pe urmaşa ei, a văzu- 
t-o şi L-a zărit prin ea pe 
Mântuitorul, atunci binecu- 
vântată fie ea, bozia aceea, 
care şi-a realizat finalitatea. 

Ni'au smuls-o gâzii noştri 
dela zarca Gherlei, căci nu 
era vreun trandafir ori mă- 
car un muşeţel; au lăsat-o 
aşa, acolo sus, proiectată pe 
cer, ignorându-i în igno- 


ranţa lor, valenţele extraor- 
dinare, care ne-au înseninat 
nouă câteva clipe acolo pe 
meridianul de aur pe care 
ei, gâzii noştri, nu l-au cu. 
noscut, pe care ni l-au putuţ 
distruge şi pe care ei n'au 
stat niciodată. 

Pentru aceasta îi plân- 
gem: ei n'au avut niciodată 
o bozie pe frunzele căreia 
să se întâlnească şi pe care 
acum să o binecuvânte. 


(TĂRĂNIMEA - HRANA ŢĂRII 


Sunt fiu de ţăran; m'am 
născut pe o dulce glie dela 
poalele Carpaţilor, pe 
meleagurile pandurului 
Tudor Vladimirescu. Cu 
inimă şi suflet de ţăran 
strig şi spun: Ţărănimea - 
hrana ţării. Ţărănimea dă 
ţării hrana, munca şi 
apărarea. România este o 
țară de agricultori şi de se- 
cole ţăranii îşi munceau 
pământul cum ştiau din 
moşi-strămoşi, cu plugul şi 
cu sapa şi aveau hambarul 
plin, iar ţara în anii 1938 era 
pxănaxuioiipăepe pI3) e 
spunea "Belgia Urientu- 
lui In ti urii 
comuniste, țărănimea îşi 
zilele. inea cu 
gramul, iar pâinea nu mai 
era pâine, nu mai avea şi nu 
mai are, nici vite şi nici 
plug. Avea în schimb legi, 
decrete, dări, clacă şi un 
nebun "Ştietot"” care îi 
dădea indicaţii şi o hrănea 
(el şi complicii lui de ieri şi 
de astăzi) cu tărâţea vorbe- 
lor goale şi cu noua formă, 
la infinitiv, a verbului "a 
da", multilateral dezvoltat: 
"A da dări", 

"Țăranilor li s'a răpit orice 
posibilitate de organizare 
liberă şi de apărare. Ţărăni- 

ea nu poate admite în 
sânul ei decât oamenii şi 
intelectualii care se identi- 
fică cu interesele ei şi care 
pot să-i dea statul major de 
care are nevoie orice masă 
în acţiune. Altfel spus: să ai 
inlată i puflei de țăran ăran. Ce 
a însemnat să fii ţăran în 
timpul dictaturii comu- 
niste?: Să fii ţăran în 
România, țara grâului şi 
porumbului şi să fii des 
țelenit, desțărănizat!! Să fii 
țăran şi să nu ai mălai pen- 
tru mămăligă şi făină pen- 
tru pâine! Să fii ţăran şi să 
cumperi produse alimenta- 
re dela oraş, dacă poţi şi 
dacă le găseşti, pentru a 
achita cotele (achiziţiile) 
impuse şi pentru hrana 
necesară supravieţuirii! Să 
fii ţăran şi să aştepţi la 
Cooperativa din sat, ca să 
primeşti pâinea neagră şi 
acră! Să fii ţăran şi să mergi 
la oraș să te rogi să-ţi dea 


— Sergiu MISCHIE 


cineva o pâine, că nu mai ai 
acasă nici mălai, nici făină 
şi nimeni să nu-ţi dea, pen- 
trucă pâinea se distribuie 
pe cartelă! Să fii ţăran şi să 
nu mai ai vite şi păsări în 
curte pentrucă nu mai ai cu 
ce le creşte! Să fii ţăran şi să 
nu ai voie să-ţi sacrifici ani- 
malele pentru hrana ta, în 
cazul că le ai! Să fii țăran şi 
dacă cineva îţi aduce dela 
oraş pâine, mălai, făină şi 
unt, îl pui în pomelnic pen- 
tru aceste "daruri"! 

Să fii ţăran şi să dai 
pâinea, mămăliga, carnea şi 
untul şi tot ce trebue ţării 
să-şi hrănească fiii, şi să 
achiţi şi datoriile făcute de 
dictator şi complicii lui, şi 
să nu ai parte aproape de 
nimic din acestea!... Toate 
acestea, adică înlănţuirea, 
subjugarea şi exploatarea 
categoriei sociale cea mai 
unitar profesională şi cea 
mai puternică din toate 
punctele de vedere - ţără- 
nimea - au constituit: crime 
împotriva țărănimii şi a 
naţiunii; o dictatură care a 
exploatat la maxim pe ţă- 
rani; o neosclavie şi neofeu- 
dalism de tip comunist, 
care s'au sprijinit pe factori 
economici şi politici de 
apartheid ai regimului 
comunist în problema ţără- 
nimii, căreia i-a luat tot, a 
depersonalizat-o şi deţără- 
nizat-o şi a vrut să-i dis- 
trugă... fiinţa, satul, casa, 
şcoala, biserica. 

Numai atunci este asigu- 
rat progresul unei țări, când 
cei mai mulţi şi cei mai har- 
nici au toate şansele valori- 
ficării muncii lor. 

În România, înaintea 
tuturor întereselor, trebue 
să Predomine interesele 
ag i. Regimul comnu- 
istă Tăcut imitații sterile 
upă modelul URSS şi 
rezultatul, după decenii, 
este că agricultura țării este 
primitiva şi nerentabilă. Sia 
ăcut o industrie parazitar - 
falimentară în timp ce agri- 
cultura a rămas mereu în 
faza primară, iar țăranul şi 
orăşeanul nu aveau pâinea 
cea de toate zilele, Con- 
sumatorul nu mai găsea 
aproape nimic şi era 


exploatat, iar țăranul era 
lipsit şi furat de produsele 
alimentare şi de valoarea 
reală a muncii sale. Aşa 
zisele produse care se mai 


găseau, foarte rar, pe piață 


erau nehigienice şi putre- 
gaiuri foarte scumpe. 


Este nevoie ca din agri- 
ultură să facem un instru- 
ment economic superior şi 
pentru aceasta trebue o 
politică agricolă certă, con- 
cretă, bine studiată şi bine 
definită. Nu putem merge 
înainte fără a limpezi dela 


început drumul. Toată rugi- 


na vechilor tipare trebue 
aruncată, tot ce este fals tre- 
bue înlăturat cu curaj. Este 
deci nevoie de o reformă 


radicală în sistemul nostru 


de producţie agricolă. Este 
prima condiţie ce se cere 
pentru organizarea agricul- 
turii româneşti şi pentru 
repunerea ei în stare de 
rentabilitate. Să apelăm la 
e i ăn n- 

le, care au o puternică şi 
rentabilă îe apri- 


Sa Doe 
în agricultură: pământu 
trebue redat pe veşnicie 
țăranilor cu tot ce este nece- 
sar muncii agricole (utilaje 
moderne, animale), liber: 
tatea de a munci cât mai 
bine. 

Țăranul fără pământ nici 
nu se socoteşte țăran. Fără 
pământ îi lipseşte partea lui 
de ţară, pământul fiind 
pentru el componenţa pal- 
pabilă a sufletului său: 
Părintele nostru, al tuturor, 
țăranul român, aşteaptă săi 
se dea pământ. Țăranul, 
dacă are pământ în posesie 
le va face pe toate cele nece- 
sare. Ştie asta şi tocmai din 
acest motiv îşi vrea pămân- 
tul înapoi. Fără condilii” 
fără clacă, fără corvezi: 


Pentrucă dela proprietatea 


asupra pământului începe 
alfabetul democraţiei n0as 
tre care s'a născut pe Pâ” 
mântul românesc acum un 
secol. 

Ţăranii dau ţării hrana 
munca şi apărarea. 


Ţărănimea este h 
țării! 


rană 


iza ca ice 00 aia a o cit 


SEE 


(PARALELE INEGALE 


PAGINA 9 


CUVÂNTUL ROMÂNESC IULIE - AUGUST 1993 


A patra împărţire a Poloniei şi Noaptea cea mai scurtă 


» „Partea a Il-a 


- 22 lunie 1941 


Operaţiuna Barbarossa 
sau noaptea cea mai scurtă: 
22 Iunie 1941. 

Despre deteriorarea rela- 
ţiilor nu s'a transpirat ni- 
mic, în vreme ce Stalin în 
bârlogul lui, estima că 
Germania nu se mai în- 
fățişa aşa de puternică. 
Războiul pe mare şi în aer 
înclina din ce în ce în 
favoarea Englezilor, despre 
invazia Angliei nu se prea 
mai vorbea, Italienii erau 
înfrânți în Albania, Grecia 
şi Nordul Africii. 

În celălalt bârlog dela 
Berghof, Hitler resimţea/+ 
cuiul înfipt de Englezi în 
Balcani, cu bazele din 
Grecia şi Insula Creta, de 
unde puteau bombarda 
câmpurile petrolifere din 
România, precum şi situația 
gravă din Nordul Africii, 
un eşec tot al Italienilor. 
Măsuri imediate: convo- 
carea Regelui Boris, filo- 
german, care l-a asigurat că 
nu va accepta garanţii 
sovietice şi va permite 
pasajul de trupe prin 
Bulgaria; întâlnirea la Vie- 
na cu premierul ungur, 
Contele Teleki, pentru 
reconfirmarea alianţei, la 22 
Noembrie la Berlin, cu 
Generalul Ion Antonescu, a 
cărui ireproşabilă ţinută 
militară i-a făcut o exce- 
lentă impresie, s'a declarat 
ataşat cauzei Germaniei şi a 
doua zi au semnat un tratat 
aliaţilor săi oficiali. După 
două zile a adăugat Slo- 
vacia şi lugoslavia, cu care 
treburile s'au încurcat mai 
grav decât se putea închi- 
pui, cum n'a întârziat mult 
să explodeze. 


La 20 Neculce EA 
vita ă ac- 
tului Tripartit. Propunerea 
era acceptată cu o listă de 
Co diții zare Ta priza vede- 
re au consternat, ca imediat 
coată din fire. Finlanda 
să fie predată URSS-ului, 
Bulgaria, cu pact de asis- 
tență mutuală, să permită 
baze aero-navale pentru 

rotecţia Bosforului, Dar- 
danelelor şi în general a 
ării Negre, Turcia con- 
strânsă să acorde baze 
militare pe teritoriul său, 
zona Golfului Persic de 


i se prezinte planul defi- 
nitiv_ al invaziei URSS-ului 
pentru care a dat directiva 
nr.21, ca pregătirile să fie 
gata la 15 Mai 1941. Rolul 
României şi al Finlandei 
erau clar definite. Cu forţe 
selecte, România va sprijini 
aripa de Sud, pentru a fixa 
inamicul acolo unde armata 
germană nu operează, va 
trece apoi Prutul, formând 
braţul unui cleşte prin 
Ucraina şi oricum va în- 
deplini servicii de spate. 
Pentru secret - măsuri de 
precauţie extraordinare. 
Hitler avea trei raţiuni să 


(2 scă atăcul-URSS- 
uluii(JAminarea în 1942, 
poăte aduce intervenţia în 


război a Statelor Unite 
pentru care erau inclicii 22) 
Anglia spera să fie salvată 
de z ovitură 
a ——— 
preemtivă putea convinge 
poporul german că nu este 


0, agresiune tu îuptă 
pentru propria lui existenţă. 
De ap în 1945, când 


Berlinul era bombardat de 
artileria sovietică, Hitler, în 
justificările sale dictate în 
buncăr lui Borman, a spus 

senţialul: "Uniunea So- 
vietică era un pericol mortal 
pentru Reich prin însăşi 
existenţa ei!" 

Hitler nu folosea denu- 
mirea de Uniunea Sovie- 
tică, aceasta era pentru 
actele oficiale, în rest spu- 
nea Rusia şi o considera un 
colos de lut cu-o armată 
slab echipată şi cu mari 
dificultăţi în dezvoltarea 
industriei de înarmare, În 
această apreciere, în mare 
parte corectă, în 1941 nu era 
bine informat în ce privea 
fabricarea tancurilor T-34, 
care ulterior s'au dovedit 
mai bune decât cele ger- 
mine, precisa se 
privea_prototipurile de 
avioane. Considera Wer- 
măcht-ul invincibil şi că la 
performanţele acesteia în 
campania din Rusia "în- 
treaga lume îşi va ţine 
respiraţia." În Sud, cea mai 
mare importanţă o avea 


omânia, din cauza petro- 
LEE Fără de-care praşina 
de război germană rămânea 
nemişcată şi cu toate că 
amputările grave suferite 
de aceasta, fuseseră patro- 
nate de el, o avea fără ieşire 


interes sovietic şi Japoni la discreția 5a7 devarece 
să îndeplinească o serie de | vecinii (3N2 a 
pretenţii. Şefului de Stat ocazie s'o sfartece comp et. 

jor, G-ral Hadler, Hitler Capul de pod al Angliei 


i-a calificat răspunsul "un 
şantaj cu sânge rece”, iar lui 
Ribbentrop i-a recomandat 
să nu aibă până în lunie 
nici o conversaţie politică 
importantă cu URSS conti- 
nuându-se normal schim- 
burile economice. 

Mai de mult, într'un loc 
secret din Franţa,se des- 
făşurau jocuri de război 
germano-sovietice. La 5 
Decembrie; s'a trăcut la 


oncluzii: â ascultarea 
celor două planuri propuse 


9 


” 


de 7 Fitler a respins 
de cririi frontale a 
oscovei, deşi aceasta era 
nima politico-organiza- 
torică a statului și a co- 
unicaţiilor, obiecti 1 
cuceririi italelor fiind 
A! perimat din secolur [e eue: 
copul era mult mai nalt şi 
important, distrugerea bol- 
şevismului pe două direcţii, 
anume: a orașelor care îl 
reprezentau, Leningradul şi 
Stalingradul. Moscova ve- 
nea ulterior. 


La 18 Decembrie urma să 


în Grecia nu putea fi tolerat 
din nenumărate motive, 
printre altele că afecta 
războiul cu Rusia şi acest 
abces balcanic trebuia de 
urgenţă lichidat. 

La 8 Februarie 1941, se 
semnase cu Bulgaria în 
secret, alăturarea acesteia la 
Pactul Tripartit şi la 1 
Martie, un Corp de armată 
sub comanda Generalului”) 
v. List a intrat în Bulgaria! / 
Stalin n'a reacţionat decât 
cu violenţă verbală. Sem- 
narea tot în secret la 15, 
Martie a unei înțelegeri c 
Iugoslavia de a se permite 
trecerea trupelor spre” 
Grecia n'a durat decât 24 de 
ore, căci a doua zi, la Bel- 
grad, a fost lovitura de stat 
de care probabil, Stalin nu 
era străin. Regele Petru fi- 
ind minor, regent era Prin- 
țul Paul. Acesta şi guvernul 
au fost răsturanţi și au avut 
loc demonstraţii uriaşe 
anti-germane și pro-Anglia, 
Franţa şi URSS. Hitler a 
izbucnit în accesul cel mai 


an G 


T Pa 


- Adri 


S 


violent de până atunci şi a 
hotărât pe loc ştergerea 
Iugoslaviei de pe hartă. 
Potrivit directivei "Marița", 
invazia s'a declanşat la 6 
Aprilie fără ultimatum şi cu 
500 de raiduri de bombar- 
dament asupra Belgradului, 
care au făcut 17.000 de vic- 
time, fără socoteala ră- 
niţilor. Această campanie 
pe care dictatorul o mai 
numea şi "Pedeapsa" a luat 
sfârşit la 17 Aprilie. La 27 
Aprilie, svastica flutura pe 
Acropole, după care, trupe 
parașutate au izgonit pe 
Englezi din Creta, iar în 
Africa de Nord, un Corp 
Expediţionar cu Rommel, 
trimis în ajutorul Italieni- 
lor, îi încercuise la Tobruk. 
La Moscova, la 1 Mai se 
desfăşura parada tradiţi- 
onală, condusă de Tomo- 
şenko, căruia i s'a acordat şi 
onoarea de a ţine cuvân- 
tarea comemorării zilei. 
După ce a elogiat politica 
pacifistă a URSS-ului, a 
încheiat că Partidul Bolşe- 
vic şi guvernul sovietic 
trebue să ţină seama că 
situaţia internaţională este 
foarte fierbinte şi ascunde 
fel de fel de surprize. De 
aceea, întregul popor sovie- 
tic, Armata Roşie şi Marina 
trebue să fie gata să lupte. 


Nu mai departe decât la 5 
;Mai, StâTin adresându-se 


diiVernulul și condace ui şi conducerii 
armatei, într'o cuvântare în 
care nu s'a permis luarea 
nici unei notițe, a spus că 
gl6rioasa Armată Roşie 
trebue să fie gata să lupte 
cu Germania fascistă în 

rice moment şi că puver- 
nut să. fază fală i amâ- 
ne atacul până când ploile 
vor desfunda drumurile şi 
va veni iarna, aşa ca răz- 
boiul, câre în rod inevita- 
bil va surveni în 1947, să se 
desfăşoare în circumstanţe 
mai favorabile. 

Grava pierdere de pres- 
tigiu în lugoslavia, cu care 
semnase cu o zi înainte de 
invazia germană un tratat 
de asistență mutuală şi deci 


RIGOROPOL=7— 
ATU i 


se înscria în politica de 
amânare a războiului, Sta- 
lin, pentru prima oară, a 
ieşit din falsa sa umbră 
politică de secretar genera 
al partidului, devenind. 
prim-ministru şi Moloto 
vice. 

La 10 Mai, altă surpriză 
mondială. Rudolf Hess, 
pilotând personal un avion, 
a aterizat în Anglia, pentru 
a o determina să încheie 
pace, lucru rămas până 
astăzi obscur, şi care act a 
fost considerat de Hitler 
trădare, iar de Stalin o 
mutare politică de elimina- 
re a unui front, pentru a 
rămâne numai cu cel contra 
URSS-ului. Tot atunci, 
Hitler a Pee paie 
țiunea Barbarossa”, la 22 
lunie 1941, dată aleasă 
special, pentrucă atunci era 
"noaptea cea mai scurtă a 
anului" şi operaţiunile mili- 
tare aveau să dispună de 
cea mai multă lumină a 
zilei. 


Iată, în încheiere, câteva 
extrase din directiva nr.21 
pentru "Barbarossa", al 
cărei start în zorii zilei de 
22 lunie 1941 s'a dat sub 
comanda codificată "Dort- 
mund": "Campania ce ur- 
mează este mai mult decât 
un conflict armat simplu; 
este o ciocnire între două 
ideologii diferite. Războiul 
nu se va sfârşi numai cu. 


naționalistă să apară în 
locul Rusiei bolşevice, 
deoarece istoria arată că va 
fi anti-germană. Cu mi- 
nimum de efort militar, să 


construim repede mini(2) 


:Vstate socialiste care să de 


pindă de noi. Această sar- 
cină este atât de dificilă, 
incât nu poate fi încredin- 
țată armatei. 


Li 
... 

] Comisari speciali şi SS- 
ul vor fi responsabili de 

rganizarea noilor state şi 
de structura lor politică. 
Einszatzgruppen, ale lui 

itler, se vor ocupa de lide- 
rii şi comisarii bolşevici 
care vor fi lichidaţi imediat, 
fără judecată, ori deferiţi 
Curţii Marţiale. (Acestea au 
fost spuse conducătorilor 
militari la 30 Mai, nu s'a 
auzit nici un murmur, nici 
un cuvânt.) Generalul 
Hadler, ulterior a pretins că 
generalii "s'au simţit" ul- 
tragiaţi să li se ceară ca 
războiul să fie dus fără milă 
şi să fie lichidaţi politrucii, 
dar Hitler ar fi spus că 
Rusia -n'a luat parte la 
Convenţia dela Haga . 


Lă 
Lă Lă 

"Autorităţile politice şi 
olitrucii-comisari consti- 
tuie o ameninţare specială 
pentru securitatea trupelor 
şi pacificarea teritoriilor 
cupate. Dacă o persoană 


înfrângerea forţelor armatei este capturată de trupe sau 


inamice. Întregul teritoriu 
va fi despărţit în diferite; 
state, fiecare cu îxopriuț 
guvernământ, şi pacea s 

va încheia cu fiecare dintre 


oricum, şi va fi adusă în 
faţa unui ofiţer cu puteri de 
'pedepsire, acesta va con- 
voca doi martori militari 


|(de rând NCO) cu care va 


ele, (Hitler n'a reuşit acest „| stabili dacă persoana res- 


lucru, ci popoarele sovietice * 
opingure, în 1990), 


Lă 
».. 


Mult timp, idealul comu- 
nist nu va putea fi măturat 
în Rusia de azi. Se va face 
tot ce este posibil ca Rusia 


pectivă este persoană poli- 
tică sau comisar. Dacă 
decurge dovada poziţiei 
politice, ofiţerul va ordona 
execuţia şi se va asigura că 
s'a îndeplinit. 

"Luând în considerare 
foametea care va surveni în 
teritorii, administraţia ger- 
mană nu trebue să se pre- 


ocupe de salvarea dela 
moarte a populaţiei, căci 
aceasta ar însemna să se 
submineze aprovizionarea 
Germaniei şi a Europei în 
rezistenţa la blocada impu- 
să de război”. 


/ Hitler a dat trupelor o 
proclamaţie tipărită în 
800.000 de exemplare, dis- 
tribuite la 20 Iulie, care se 
încheia cu: "Destinul Euro- 

ei, viitorul Reich-ului ger. 
man, existenţa naţiunii 
noastre, stau acum numai 
în mâinile voastre. Dumne- 
zeu să ne ajute în această 
bătălie." 

i oi el s'a 
adresat la amiază, justifi- 
când războiul preventiv şi 
exprifrăiă TOnvingerea că 
prăbuşirea Rusiei va atrage 
şi pe aceea a Angliei, amin- 
tind totodată comandan- 
ților că războiul trebue 
condus cu cea mai mare 
brutalitate şi cu o teroare 
fără precedent. 

La Moscova, ora locală 
12:15, Molotov, din însăr- 
cinarea lui Stalin, care nu 
s'a adresat Sovieticilor de- 
cât la 3 Iulie, a anunţat că la 
4 dimineaţa, fără vreo ce- 
rere, fără o declaraţie de 
război, trupele germane au 
atacat țara Sovietelor. A 
încheiat că inamicul va fi 
înfrânt, victoria va fi a 
Sovietelor. Prima zi a înre- 

istrat 14.000 de morţi, în 

inal 20 de milioane de 
Sovietici. Alianţa germano- 
sovietică a durat 669 de zile. 
Războiul - patru ani. 

Cele două armate şi 
populaţiile înglobate în 
confruntarea lor au suferit 
cele mai teribile pierderi de 
vieţi omeneşti şi distrugeri 
din toate timpurile. 


In numele a două ideo- 
logii extremiste inconcilia- 
bile, Se Tiniate pe două 
paralele inegale. Şi a mai 
demonstrat că nu există 


armată invincibilă. 


« 


PAGINA 10 


IULIE - AUGUST 1993 


Volumul al doilea din 

"Memoriile" lui Mircea 

Eliade începe cu noaptea 

din 9 Septembrie 1940, 

într'un adăpost antiaerian 

din capitala Angliei, la 

Londra, unde ELIADE era 

„numit la legăţia română, în 

calitate de ataşat cultural, 

ţ: funcţie pe care el o socotea 
A ca o "sinecură", deoarece 
făcea parte din cadrul ser- 

| viciilor auxiliare, unde pe 
| timp de război nu prea 
aveau ce face. În acele 
momente de bombarda- 
“d ment "ale morţii colective", 
x cum spunea Eliade, amin- 
Sai tirile îi reveneau fulgerător 
» în minte şi anume: Pierde- 
A rea Basarabiei la 26 Iunie 
să 1940; 30 August, în acelaşi 
Î an, arbitrajul dela Viena, 
prin pierderea Transilva- 
niei de Nord; reîntâlnirea 


dela Paris din 12-15 Aprilie 


Le cu Emil Cioran, Eugen lo- 
<a! nescu şi cu fostul lui stu- 


dent M. Şora şi tristul eve- 
(| niment al morţii lui Nae 
u |! Ionescu, despre care Eliade 
scrie: "De un lucru eram 
sigur: dela intrarea mea în 
"Universitate şi în redacţia 
/"Cuvântului" (c.f. capitol 
VI), Nae Ionescu fusese mai 
mult decât profesorul meu 
favorit; îl consideram maes- 
trul meu, "ghidul" care îmi 
fusese dăruit ca să-mi pot 
împlini destinul, adică, în 
primul rând, creaţia în or- 

i dinea culturii; singura cre- 
| aţie care, în credinţa mea, 
ne fusese îngăduită de 
"Istorie"; Nae Ionescu, dim- 
potrivă, era fascinat de 
"misterul istoriei”, de aceea 
mi din 1926 făcuse, cu pasiune, 
+ gazetărie; de aceea se lăsase 
antrenat în "politică". Di- 
'rect sau indirect noi toţi, 
discipolii şi colaboratorii 
lui, eram solidarizaţi cu 
concepţiile şi opţiunile 
: politice ale Profesorului. 
Moartea lui Nae Ionescu 

4| mă afectase profund; îmi 
pierdeam maestrul, călăuza; 
spiritualiceşte, rămăsesem 


[a 


ns, moartea lui mă "elibe- 
rase” de trecutul nostru 
imediat; adică, de ideile, 
speranţele şi deciziile Pro- 
fesorului din ultimii ani, cu 
care, din devotament, mă 
solidarizasem." 

Dar în acele momente de 
tensiune nervoasă într'un 
adăpost antiaerian din Lon- 
dra, în ziua de 9 Septembrie 
1940, Eliade se gândea la ce 
fel de moarte este sortit, "o 
moarte colectivă” stupidă, 
împreună cu alţii, bătrâni, 
femei şi copii, ori la "o 
moarte individuală”, cum a 
fost aceea a lui Nae lo- 
nescu. 

De fapt, moartea lui Nae 


lonescu poartă pecetea unui 
asasinat politic ordona de 


NA 


A 


ş? - nefastul rege Carol al II-lea, 
? din dorinţa metresei lui, 
[4 Elena Lupescu-Urdăreanu 


o similitudine cu moartea 
Sf. loan, omorât din ordinul 
ui Irod, din dorinţa Irodia- 

ei şi a fiicei ei. Mircea 
Eliade simplifică însă acest 


| | (fostă Wolf), asasinat ce are 


"orfan". Dar întrun anumit 


> 


episod al morţii Profeso- 
rului, printr'o moarte da- 
torată unui atac de cord, 
versiunea oficială. Apoi 
aducerile aminte au alu- 
necat spre anul 1937, când a 
plecat la Berlin, orpindu-se 
în drum la Veneţia, pentru 
expoziţia Tintoretto, apoi la 
Berna, unde era Lucian 
Blaga, ca ataşat cultural şi 
care lucra la "Geneza meta- 
forei şi sensul culturii", La 
Berlin, Eliade îşi reia pro- 
gramul dela Stadtbiblio- 
thek, unde reelaborează 
unele texte despre cosmo- 
logia babiloniană, de fapt 
deja apărute în "Vremea", 
având la reîntoarcerea în 
țară terminat manuscrisul 
"Cosmologie şi alchimie 
babiloniană". În acel timp 


începe să publice "Le culte | 


de la mandragore en Rou- 
manie”, în revista de studii 
religioase "Zamolxis", re- 
vistă editată de Eliade cu 
sprijinul lui Nae Ionescu, 
Al. Rosetti, a Generalului 
Condeescu, care îi oferise o 
subvenție, iar Paul Geuth- 
ner dorea s'o editeze, în aşa 
fel încât multe persona- 
lităţi culturale ca Ananda 
Coomaraswmy, R. Pettzzo- 
ni, C. Hentze, ]. Przyluski, 
B. Rowland îşi anunţaseră 
participarea. Între timp, 
Eliade lucra "La Mandra- 
gore"; "Essai sur les ori- 
gines des l€gendes", o 
monografie de folclor com- 
parat, din care va apare 
doar o parte dintre volu- 
mele concepute, elaborate 
şi redactate de autor. Eliade 
era destul de realist, dându- 
şi seama că într'o eventuală 
tragedie naţională (de altfel 
cum s'a şi întâmplat), nu- 
mai marea creaţie poate 
traversa timpurile. Momen- 
tan acceptă propunerea lui 


Al. Rosetti să traducă roma- | 


nul "The Fighting Angel" 
de Pearl Buck, pentru care 
primeşte o sumă impor- 
tantă. 

El dorea să publice cât 
mai repede şi cât mai mult, 
de exemplu: "La Mandra- 
gore" şi volumul 1 din "Za- 
molxis" şi altele, deoarece 
timpul de "Creaţie româ- 
nească" se apropie de sfâr- 
şit. Autorul se întreabă dacă 
nu suntem sortiţi să creem 
o "literatură provincială”, 
traversată de "genii soli- 
tare” ca Eminescu, Hașdeu 
ori Iorga, dar iată că în acel 
timp apare un Lucian 
Blaga, Vasile Pârvan, Nae 
Ionescu, lon Barbu, un 
Mircea Eliade, cu toate că 
era atât de tânăr în acel 
timp, demonstrând pe de- 
plin forţa creatoare a po- 
porului român. Si ia 
politică după 1938 în ţară, 

atorită dictaturii Regelui 
Carol al ÎI-lea se înrăutăţise 
simțitor, provocările; urmă- 
ririle, anchetele, arestările, 
asasinatele, lipsa unei ade- 
vărate justiţii responsabile 
| faţă” de ţară şi popor, toate 
! acestea îimpingeau un neam 
întreg spre un dezastru 
naţional. 

În această situaţie în- 


MIRCEA ELIADE 


eee 9 Martie 1907 Bucureşti - 22 Aprille 1986 Chicago 
"MEMORII" 


VOLUMUL II 


tunecată, de coşmar, când 
numai mafia acţiona calcu- 
lat pentru distrugerea unei 
culturi, a unei religii, a unei 
istorii naţionale, a marilor 
valori româneşti, nu puteau 
să scape neatinşi un Nae 
Ionescu şi un Mircea 
Eliade. Astfel Nae Ionescu 
este arestat ca oponent al 
dictaturii carliste şi trans- 
portat în lagăr la o şcoală de 
Agricultură, lângă Miercu- 
rea Ciuc, iar mai târziu in- 
ternat la Spitalul Militar 
din Braşov, din cauza unei 
afecţiuni cardiace. 

- Mircea Eliade este arestat 
şi el în ziua de ulie 1938, 
tocmai când avea în apara 
tament un student ifaltaa 


care îi traducea romanul 
"Maitrey”, este arestat sub ; 


Gheorghe RĂDULESCU 


Ionescu, chiar în condiţiile 
de lagăr, se îmbrăca şi se 
comporta ca la Palat ori la 
Universitate. Tot aici, au- 
torul "memoriilor" îşi amin- 
teşte de proiectele pe care le 
avea Profesorul în privința 
creaţiei, lucrări de altfel 
concepute şi în parte ela- 
borate ca: "Comentariu la 
Epistolele Sfântului Pavel” 
şi "Căderea în Cosmos”. 
Nae Ionescu, considerân- 
du-l pe Sf. Apostol Pavel 
cel mai însemnat gânditor 
şi interpret creştin, nu pen- 
trucă ar fi fost mai genial 
decât Sf. Augustin, Origen 
sau Sf. Tomas d'Aquinio, ci 
modul de interpretare şi 
gândire creştină după în- 
truparea lui Cristos, era 
superior celorlalţi. Lucrări 


motivul că este prieten şiA pe care Nae Ionescu le 


colaborator al lui Nae 
| Ionescu, fiind transportat 
| apoi în lagărul dela Miercu- 
Vrea Ciuc. Eliade avea drep- 
tate când spunea că: "Nu 
eram pesimist, dar nu-mi 
făceam prea multe iluzii. 
Mă convinsesem de mult că 


în "Istorie" neamul româ- 


nesc este fără noroc. "Isto- » 


ria” nu-i îngăduia decât 
vreo 20 de ani de unitate 
naţională şi autonomie 
politică: 1918-1938. În acest 
răstimp multe lucruri bune 
se făcuseră în România, dar 
singurele creaţii de care 
eram sigur că vor supra- 
vieţui într'un cataclism erau 
cele de ordin spiritual. Nu- 
mai ele ne puteau asigura 
identitatea etnică şi conti- 
nuitatea culturală cu tre- 
cutul”, 

Eliade, ca şi Nae Ionescu, 
fiind personalităţi de pro- 
fundă şi întinsă cultură îşi 
dădeau seama că un popor 
supravieţuieşte în orice 
situaţie dramatică numai 
prin spiritualitate, de aici şi 
atracţia lor spre legionari, la 
modul ideal, unde era cea 
mai bună parte a elitei inte- 
lectuale româneşti. "Şansa 
de a fi bolnav”, cum Spunea 
Eliade, suferind de pleurită, 
l-a ajutat să nu aibă un 
regim atât de aspru (fiind 
mutat în sanatoriul dela 
Moreni), mai cu seamă dacă 
ne gândim la condiţiile din 
timpul comunismului, în 
cele din urmă după nouă 
luni - era eliberat. În timpul 
detenţiei, Eliade o vă 
demnitatea cu adevărat 
marţială pe care o avea Nae 


scrisese între anii 1938-1939 
şi care existau încă în 
timpul războiului, cum 
declară Eliade, lucrări ale 
căror planuri de elaborare 
şi editare au fost discutate 
de Mircea Eliade, Mircea 
Vulcănescu şi Constantin 

oica. Între timp, Eliade 
termina romanul "Nuntă în 


CI = 
cer , scris în marea lui 
a 


majoritate în lagăr şi editat 
de Georgescu-Delafras, 
inăintea Crăciunului 1938; 
acest roman, cu toate că a 
fost retipărit de două ori, 
nu a atins popularitatea 
romanelor "Maytrei" şi 
"Huliganii”. În 1939, prin 
primăvară, preşedintele 
Societăţii Scriitorilor, Ge- 
neralul Condeescu, moare 
în urma unui atac de cord. 
Este ales preşedinte profe- 
sorul Herscu, iar postul de 
secretar i se încredinţează 
lui Eliade, după dorinţa 
Generalului Condeescu. 
“La începutul iernii 1940, 
ui Nae Ionescu, după ce 
este eliberat din Spitalul 
Militar din Braşov, i se ad- 
mite să primească săptă- 
mânal, în vila lui dela 
Băneasa, tineri filosofi, ca 
Mircea Eliade, Mircea Vul- 
cănescu, Mihail Sebastian, 
loan Ghera, Constantin 
Noica şi alţii, având ade- 
vărate discuţii creatoare 
|socratiene. Tot în acea iar- 
nă, Eliade scrie nuvela 
"Secretul Doctorului Ho- 
nigberger", care apare în 
Fundaţiile Regale. La 15 
Martie 1940, Nae Ionescu 
moare; moartea sa a lovit cu 
putere în colaboratorii şi 
prietenii săi apropiaţi; 
Mircea Eliade este t şi 
îndurerat profund prin 
dispariţia omului şi pă- 
rintelui său spiritual, pe 
care l-a iubit şi apreciat atât 
de mult. De fapt, între Nae 
Ionescu, Mircea Eliade şi 
alți colaboratori ai Profe- 
sorului exista o comuniune 
spirituală, o atracţie şi o 
contopire între gândirea şi 
spiritele lor înalte. Întor- 
cându-se din nou în actua- 
litate, la funcţia lui dela 
legația română din Londra, 
elaborează în toamna a- 
nului 1940 planul "unei 


ABONAŢI-VĂ 


LA URMĂTOARELE ZIARE DIN ŢARĂ 
PENTRU SUSŢINEREA CAUZEI ROMÂNEŞTI: 


CUVÂNTU 


vaste sinteze de morfolopi 
şi istoria religiilor cu 
spune autorul, "Sinteză 
care am întrezărit-o ful 
rător în timpul unei alara 
într'un adăpost aerian, Voi 
reveni asupra acestor Prole. 
gomene la o istorie com. 
parată a religiilor (Traitg 
d'Histoire des Religion. 
mai departe Eliade adau " 4 
"Notez deocamdată, ideea 
fundamentală: hierofaniile 
adică manifestarea sacrului N 
în realităţi cosmice (obiecte 
sau procese aparţinând lu. 
mii profane), au 0 structură 
paradoxală, pentrucă ele 
arată şi în acelaşi tim 
camuflează sacralitatea, 
Urmărind până în con- 
secinţele ei ultime această 
dialectică a hierofaniilor 
(sacrul revelat şi totodată 
ocultat în Cosmos, într'o 
fiinţă umană - exemplul 
suprem: întruparea -, într'o 
"Istorie sfântă”), s'ar puta 
identifica o nouă camuflare 
în practicile şi creaţiile "cul- 
turale” moderne”. Timpul 
rezervat la Londra se sfâr- 
şea, Eliade este transferat la 
Lisabona (unde va rămâne 
până în 1945), cu atât mai 
mult cu cât relaţiile diplo- 
matice între România şi 
Anglia erau pe cale să fie 
rupte. 

Cu destule dificultăți şi 
ofense din partea organelor 
de poliţie şi siguranță 
engleze, Eliade, împreună 
cu soţia sa, Nina Mareş, 
ajunge pe calea aerului la 
Lisabona. Portugalia l-a 
atras pe Eliade dela primele 
contacte cu această țară 
latină, cu vechi tradiţii de 
cultură, de artă, de frumu- 
seţe naturală şi de adânci 
semnificaţii creştine şi na- 
ționale. 

Continuare in 
numărul viitor 


MIȘCAREA 


ABONAMENT INDIVIDUAL: $30.00 
Completaţi Checque/Money Order pe numele 
VERONICA RONCEA, 

21-26 MENAHAN STR. îi 2C, RIDGEWOOD, N.Y. 11385, U.S.A. 


PUNCTE CARDINALE 


ABONAMENT INDIVIDUAL: $30.00 
Completaţi Checque/Money Order pe adresa: 
"CUVÂNTUL ROMÂNESC",P.O.BOX 78010, WESTCLIFEE 
POSTAL OUTLET, HAMILTON, ONTARIO, LOC 7N5, CANADA 


x 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


IULIE - AUGUST 1953 


PAGINA 11 


CRONICI 


/ Prin apariţia, în Aprilie, 
a revistei de cultură "DA- 
TINI", editată lunar de Mi- 
nisterul Culturii, Centrul 
Naţional al Creaţiei Popu- 
lare şi Fundaţia Culturală 
"ETHNOS", se umple un 
gol în actuala cultură româ- 
nească printr'o competentă 
publicaţie de etnologie şi 
etnografie. 

Vari iecte 
tratate într'un orizont pur 


ierilor şi prezentarea grafi- 
că de "high day" ne impre- 
sionează, în special pe cei 
din afara graniţelor geogra- 
fice ale României, duhul 
sau spiritul care dă viaţă 
revistei. Intenţia ei este ex- 

rimată de Fundaţia Cul- 
urală "ETHNOS", care a 
fost întemeiată anul acesta 
şi care sponsorează revista. 
Articolul 3 din Statutul de 
funcţionare şi organizare al 
Fundaţiei "Ethnos" arată că 
obiectul ei îl constituie des- 
făşurarea unor programe de 
cercetare, conservare şi va- 
lorificare a culturii popu- 
lare româneşti în context 
european, a unor schimburi 
culturale pentru a favoriza 


RE: 


cunoaşterea acesteia şi sta- 
bilirea unor legături perma- 
nente cu grupurile de Ro- 
mâni din afara graniţelor 
țării. 

Titlul revistei este foarte 
Sugestiv. Cuvântul "datini" 
js'a format în protoromână 
| având înţelesul de zestre, 
un "datum", ceva ce e dar ca 
moştenire. Dar ca moştenire 

e lăsău şi lucruri spirituale 
şi astfel s'a ajuns ca "da- 
tina" să se refere numai la 
partea spirituală, însem- 
nând obicei, tradiţie, conti- 
nuare a unei spiritualităţi. 

Ca să ne facem o imagine 
asupra revistei, în cele 50 de 
pagini asistăm la un mara- 
ton de 34 de colaboratori, 
tratând subiecte referitoare 
la Sfintele Sărbători ale 
Paştelui, starea aşezămin- 
telor culturale, dimensi- 
unile dansului, folclorului 
în mass-media, sociologie, 
Bucureştii de altădată şi 
alte itinerarii de cultură şi 
spiritualitate românească. 


Ne atrage atenţia un text 
inedit al lui Radu Gyr, 
Shalada unui picior de 

ai”. "Poemul, se spune în 
introducere, apte pri- 
sosinţă să intre în circuitul 
public mai larg, pentru a-l 
reaşeza pe cvasinecunos- 


cutul poet Radu Gyr la lo- 
cul ce i se cuvine într'o mai 


Publicaţie reli 


Arhiepiscopia 


Este un număr festiv 
dedicat, în întregime, eve- 
nimentului alegerii, hiro- 
tonirii şi instalării noului 
Arhiepiscop al Vadului, Fe- 
leacului şi Clujului, I.P.S.S. 
Bartolomeu Anania. 

În 1946, pe atunci călugă- 
rul de 25 de ani şi student 
la medicină, organizează 
marea grevă a studenţilor, 
"cea prin care, cum menţio- 
nează noul Arhiepiscop, s'a 
rostit ultima zvâcnire a 
demnităţii româneşti îna- 
inte de înstăpânirea jugului 
comunist asupra poporului 
nostru”. Prins, a fost expul- 
zat, predat de jandarmi din 
post în post şi cu interdicţia 
de a nu se mai întoarce în 
Cluj. 

Acum se întoarce în Clu- 
jul academic, din care a fost 
expulzat, spre a fi încoronat 
cu mitra sacră de Arhiepis- 
cop. Primirea acestei sfinte 
misiuni a primit-o "ca pe o 
chemare sub drapel, o che- 
mare căreia bătrânul oştean, 
chiar în rezervă, nu putea 
să-i răspundă decât: Pre- 
zent!... Şi iată-mă aici”. 

Pe lângă cele 17 volume 
de poezie, proză, teatru, 
memorialistică şi eseuri, 
Părintele Anania a diortosit 
Noul Testament aflat sub 
tipar şi Vechiul Testament 
la care lucrează. 

După evenimentele din 
1989, prin FRONTUL RE- 


Vadului Feleacului şi Clujului 


LOAN UNI 


REVISTĂ DE CULTURĂ 


dreaptă istorie literară”. 

Un admirabil editorial îl 
semnează Victor Parhon. 
Titlul "Înainte de toate, să 


folosească", referindu-se ca 
parafrază la ceea ce spunea 
Eminescu despre menirea 
teatrului, arată sănătosul 


MASTERBA 


ioasă editată de 


rtodoxă Română a 


Seria nouă 1-3, Cluj, 1993 


NAȘTERII SPIRITUALE, a 
luptat pentru demnitatea 
Bisericii Ortodoxe Române, 
precum şi pentru introdu- 
cerea religiei în programa 
analitică a şcolilor ele- 
mentare şi liceelor. 


Am urmărit acest număr 
al "Renaşterii" cu multă 
seriozitate şi fără nici o idee 
preconcepută. Ardealul este 
un punct cheie şi istoric şi 
religios. Care este atitudi- 
nea noului Arhiepiscop? 


Referindu-se la Cluj şi 
Transilvania arată că "sun- 
tem îndatoraţi să lucrăm şi 
să luptăm pentru Biserică şi 
pentru Neam. Ar fi prea pu- 
țin să spun că suntem doar 
oameni ai Bisericii; acolo, 
în inima Ardealului, în 
hotarele Transilvaniei, ni se 
cere să fim în întregime 
oamenii Bisericii şi oamenii 
neamului: altfel nu ne fa- 
cern datoria”. 

În privinţa relaţiilor între 
cele două Biserici, ortodoxă 
şi unită, nici nu se putea 
găsi un ierarh mai înțelept 
care să vină cu o ramură de 
măslin: "Vreau să le spun 
celor ce nu ştiu - dar și celor 
ce ştiu, din care mulţi sunt 
de faţă - că cele două aso- 
ciaţii (a studenţilor orto- 
docși şi a studenţilor uniţi, 
n.r.) trăiau în perfectă armo- 
nie, că ne consultam reci- 
proc, căutam să evităm 


punctele care ne separă şi 
să le aşezăm în faţă pe cele 
ce ne unesc, şi că noi, am- 
bele asociaţii, în ziua de 25 
Martie 1946, la Bunaves- 
tire, am ţinut în sala Cole- 
giului Academic o "Aduna- 
re Generală a Studenţilor 
Creştini"”, când nu ne-am 
mai spus nici ortodocşi, nici 
catolici, o adunare de suflet 
la care au participat, ca pa- 
troni, cei doi episcopi 
locali, Nicolae Colan şi 
Iuliu Hossu”. 


Era în primăvara lui 
1946, după Paşti, când s'a 
anunţat că marile puteri, 
într'o conferinţă prelimi- 
nară, au ajuns la concluzia 
că Ardealul de Nord a apar- 
ţinut şi va aparţine întot- 
deauna României. Preşe- 
dintele-delegat al Centrului 
Studenţesc "Pethiu Maior”, 
studentul Valeriu Anania, a 
ieşit în stradă cu întreaga 
studențime şi-în-Piaţa.lui 
Matei Corvin s'au înco- 
lonat, urmându-le mii de 
clujeni. O pagină de antolo- 
gie şi istorie este descrierea 
de înfrățire a studenţilor 
ortodocşi și uniţi: "Am în- 
genuncheat, am cântat 
"Hristos a Înviat", după care 
am venit aici, sub balconul 
Episcopului Nicolae Colan, 
ca să-i aducem omagiul 
tinerimii române pentru 
suferinţele la care fusese 


supus sub stăpânirea hor- 
tiştilor”. Şi continuăm cita- 
tul ca perspectivă ortodoxă: 
"Tot noi, în frunte cu mine, 
călugărul de 25 de ani, orto- 
dox, am plecat pe Calea 
Moților, la reşedinţa Epis- 
copului Iuliu Hossu şi l-am 
rugat să iasă în balcon; iar 
eu, cu o mică delegaţie, am 
urcat şi i-am spus: Prea 
Sfinţite, studenţimea noas- 
tră a venit să şteargă scuipa- 
tul unguresc de pe obrazul 
Episcopului Hossu! Şi i-am 
sărutat faţa şi i-am sărutat 
mâna". 

Pe această tradiţie de res- 
pect reciproc şi înfrățire a 
Bisericilor, noul Arhiepis- 
cop face apel la cele două 
"generaţii academice şi la 
inelul lor de logodnă. Dacă 
Dumnezeu a îngăduit şi 
dacă istoria ne-a obligat să 
stăm în două străni, cuvine- 
se cel puţin, să refacem văz- 
duhul duhovnicesc al uneia 
şi aceleiaşi Biserici Romă- 
neşti. Noi, Românii, am 
avut şi avem prea mulţi 
duşmani pentru ca noi, 
Românii, să nu stăm lao- 
laltă, începând cu Biserica”. 
„Dorind rodnică păstorire 
1.P.5.S.-ului Bartolomeu ne 
rugăm "pentru unirea sfin- 
telor lui Dumnezeu Bise- 
rici”, 


Dumitru ICHIM 


orizont al revistei. Satul, 
unde s'a născut veşnicia, 
folosind exprimarea aforis- 
mică a lui Blaga, încă mai 
este un subconştient abisal 
al neamului. "Şi mai există 


pla sate, har Domnului, încă 


mai există, preotul şi învă- 
țătorul, precizează Victor 
Parhon. Unul a fost consi- 
derat duşman de clasă şi 
prigonit cu asupră de 
| măsură. Celălalt a fost pus 
lsă facă de toate, dela politi- 
zarea lecţiilor de brigadă 
artistică de agitaţie, tocmai 
pentru a-şi compromite me- 
nirea şi rolul în viaţa satu- 
lui. Ei bine, cu toate umilin- 
țele îndurate vreme de 45 
de ani; preotul şi învăţă- 
toriit Continuă să „existe şi 
azi ca piloni de rezistenţă ai 
vieţii spirituale a satelor. 


Lor s'ar cuveni, poate, să ne 
adresăm în primul rând”. 

În numele revistei, auto- 
rul, ârătând că scopul aces- 
tei publicaţii este numai şi 
numai "cultivarea valorilor 
spirituale româneşti”, în- 
tinde o mână frăţească tu- 
turor grupurilor de Români 
din Albania, Bulgaria, Gre- 
cia, Ucraina, Banatul sâr- 
besc, precum şi celor din 
America, Australia, Canada 
şi Vestul Europei. 


- Revista "Datini” sfârşeşte 
editorialul ca un spor la 
drumul început cu rugăciu- 
nea: "Aşa să ne ajute Dum- 
nezeu!" ceea ce îmi dă cer- 
titudinea succesului de care 
se va bucura această revistă 
şi Fundaţia "Ethnos" ce o 
patronează. Nihil sine Deo! 


LA O CARTE 


Poşta din 11.05.93 mi-a adus (din zona francofonă a 
Canadei) un volum de poeme numit - chiar aşa! - 
"Poeme", volum apărut anul acesta, la Editura "Cartea 
Aromână" (Syracuse, N.Y., U.S.A.) în excelente condiţii 
(tipografice (aşa simţim - cu o uşoară invidie - noi, 


Românii din România, cei "dedulciţi" la 


„.. publicare). 


Autoarea cărţii (biprefaţate: "de suflet" - Zeno M. 
Câmpeanu - şi în "cuvinte potrivite” (de Dumitru Bacu) 
întru lămurirea "rădăcinilor" bio-bibliografice) este 
Poeta (cu majuscule!) Vetuţa Pop. 

Versurile ne "plutesc" în trecut, în două trecuturi, de 
fapt. Într'un trecut al fiecăruia din noi, copilăria, despre 
care, atunci când ne părăseşte sau o părăsim, simţim, 
Poeta şi noi, în acelaşi fel: am căzut a doua oară din rai. 
Apoi, într'un trecut în care nu toţi am fost, dar oricum... 
l-am învăţat sau l-am citit: mica Romă şi întreaga 


Transilvanie. 


Poeziile curg limpezi. Şi iară trebue (noi, "dedulciţii” 
la scris din "mioriticul spaţiu”) s'o spunem: avem de ce 
să o invidiem pe Poetă. Asemenea versuri, poeţii din 
țară, multă vreme nu vor putea scrie. Indelungata şi 
îndesata dictatură ne-a făcut a deveni (întru apărarea 
sufletului şi a Poeziei) "labirintici” şi "contorsionaţi”. 
Cine ştie când ne vom schimba; e la fel de greu ca şi 
cum ai vrea să scapi de un tatuaj. 

Dar e bine că există poezia Vetuţei Pop şi fericit cel 


care o citeşte. 


Dan Emilian ROŞCA 


SCRISOARE 


Către 
BARTOLOMEU 


Arhiepiscop ortodox român al 
Vadului, Feleacului şi Clujului 
Scriitorului de mare prestigiu 


Valeriu Anania 


Acolo, în oraş frumos, 

Mi-e dor de Tine, dor cumplit. 
Sunt singur, ca un răstignit 
Pe crucea lui lisus Hristos. 


E Biblia în faţa mea 

Precum în Betleem o stea. 
Mătănii bat, smerit spun rugi: 
Să fim tot tineri iar, în Cluj. 


Alături iar să ne vedem, 

Alături Tu, Papilian, 

Să murmurăm ca Paul Verlaine: 
"Mais ou sont les neiges d'antan?” 


Petre PASCU 


București, 1993, 
de Sfintele Paşti 


ra 


Po pi pp itp 7 
re 


PAGINA 12 


Din Cerul de Lumină 


Un Glas Dumnezeiesc 


. rosti Porunca Sfântă 


spre Neamul Românesc: 


POPOR al lui TRAIAN 
pe falnicii Carpaţi 


înalță-ți maiestuos 


RENUMELE ROMAN 


Şi Glasul Sfânt 


Ia jertfe de sânge ne-a'ndemnat, 
Cu Dragoş Voievodul 
în frunte ne-am luptat 


lată prin ce cuvinte mi- 
nunate, falnicii colindători 
de mai jos, membri ai 
vestitului cor țărănesc din 
comuna Finteuşul Mare, 
Maramureş, s'au şi ne-au 
mărturisit anul trecut în 
Deva, cu prilejul partici- 
pării lor la a patra” sărbă- 
torire din localitate a zilei 
de naştere a Săditorului şi 
Părintelui” Neamului Ro- 
mânesc, Împăratul TRA- 
IAN, 

Aceasta, cea de a şaptea 
din cele treisprezece” oma- 
gieri ale Împăratului Traian 
din ultimii trei ani, a avut 
loc în 30 Septembrie 192, la 
Liceul Traian“ şi a inclus 
următoarele momente deo- 
sebite: 

1. Deschiderea prin Im- 
nul Naţional "Deşteaptă-te 
Române!", cântat de către 
corul Catedralei Ortodoxe 
din Deva, împreună cu toţi 
cei prezenţi. 

2. Un impresionant Te 
Deum oficiat de şase preoţi 
spre cinstirea "Săditorului 
şi Părintelui" Neamului 


Românesc, Împăratul Tra- 
ian, cu ocazia acordării nu- 
melui său liceului (vezi 
nota *). 

3. O patetică evocare din 
perspectiva creştină a per- 
sonalităţii Împăratului Tra- 
ian prin: 

- citirea de către Proto- 
popul Alexandru Hotaran 
din Deva a unor splendide 
rânduri scrise de Mitropoli- 
tul Nicolae Corneanu (vezi 
IV, nota 2) despre Împă- 
ratul Traian şi Creştinism. 

- recitarea de către trei 
elevi a memorabilelor ver- 
suri din Divina Comedie 
(Purgatoriul X, 70 - 96 şi 
Paradisul XX, 43 - 48 şi 106 - 
117) în care Dante redă 
istoria mântuirii postume a 
sufletului lui Traian, ca 
urmare a rugăciunilor făcu- 
te pentru acesta de marele 
Sfânt şi Papa Grigore cel 
Mare. 

4. Dezvelirea unui impo- 
zant (2m x 1,35m) tablou” 
color, reproducând foto- 

ia de mai sus (a statuii 
din Louvre“) a Împăratului 
Traian. 


Cu această ocazie s'a dat 
citire următorului pasaj din 
cel mai frumos panegiric 
închinat de vreun Român” 
Împăratului Traian: 

"Fără îndoială, cea mai 
mare şi mai remarcabilă, 
cea mai nobilă şi mai sfântă 
personalitate din istoria 
Neamului nostru este 
Împăratul Traian, Creatorul 
şi Întemeietorul Poporului 
Român... Figura lui măreaţă 
se înalţă maiestoasă pri- 
vind nenumăratele gene- 
raţii de urmaşi şi protejând 
prin secule un neam în- 
treg..." 

5. Împărţirea unor tri- 
couri” având imprimate pe 
ele chipul Împăratului Tra- 
ian şi texte potrivite ocaziei. 

6. Prezentarea de către 
corul“ ţăranilor din Finteuş 
a unui superb recital de 
cântece!" populare şi pa- 
triotice româneşti, ce au 
răsunat în inimile celor 
prezenţi precum un neîn- 
trerupt îndemn la înviere 
românească. Indemn care a 
fost apoi continuat de un 


triplu i 

7, Panegiric închinat lui 
Traian, adică de un discurs 
laudativ la adresa Impăra- 
tului ca: 

- cel rămas veşnic viul'? 
în inimile noastre, a Po- 
porului Lui 

- cel imortalizat de Roma 
ca OPTIMUS PRINCEPS", 
iar de lumea întreagă ca cel 
mai desăvârşit!” dintre 
cârmuitorii ei de până acum 

- cel renăscut” în conşti- 
inţa noastră, şi pe cale de a 
renaşte şi în conştiinţa 
lumii, de când noi am în- 
ceput, cu trei ani în urmă, 
să-i sărbătorim ziua de 
naștere. 

De reţinut că timp de 
patru ore toţi cei prezenţi la 
această cea mai lungă şi mai 
“românească!” aniversare a 
Împăratului Traian de până 
acum, au avut prilejul să-şi 
reamintească cu adâncă pi- 
etate şi întemeiată mândrie, 
că noi Românii suntem 
singurii fii ai Romei născuţi 
din aceasta la zenitul!” 
civilizaţiei ei, şi prin voinţa 
celui mai EA if seat pe 


IULIE - AUGUST 1993 


ANRE 


POPOR ALL 


- O MĂRTURISIRE | 


— Comeliu șr AN 


"Fără îndolală, cea mal mare şi mal r 

" mal sfântă personalitate din Istoria neamu 

întemeletorul poporului românesc din Dacia. 
INDIGES al latinităţii dela Dunărea de Jos... 


care l-a dat lumii: Marcus 
Ulpius Traianus. 

Note: 

(1) precedentele trei a- 
vând loc la Deva, în 28 
Septembrie '90, 18 Septem- 
brie '91 şi 18 Septembrie 
'92. Pentru informaţii su- 
plimentare vezi nota” de 
mai jos. 

(2) cum l-a mărturisit, 
plin de filială iubire, Sa- 
muil Micu pe Împăratul 
Traian. 

(3) adică: una în Sep- 
tembrie 1990 (la Deva), trei 
în Septembrie 1991 (una la 
Deva şi două în Califor- 
nia), şi nouă în Septembrie 
şi Octombrie 1992 (patru la 
Deva şi cinci în alte loca- 
lităţi din Transilvania). 

Despre primele patru 
evenimente de mai sus a 
informat ediţia din Noem- 
brie 1991, a acestui ziar (la 
pagina 26, sub titlul "Istoria 
unui vis şi a împlinirii lui”), 
iar despre cele nouă de anul 
trecut, îşi propune să infor- 
meze acest articol. 

(4) nume conferit oficial 
liceului, exact în 30 Sep- 
tembrie '92, omagierea lui 
Traian acolo fiind astfel 
menită să includă, ca un act 
de specială cinstire a Impă- 
ratului, şi acest "botez" deo- 
sebit (prin care Liceui Tra- 
ian din Deva a devenit, 
după omologul din Turnu 
Severin, al doilea din ţară 
cu acest nume). 

(5) care se află azi expus 
la intrarea principală a Li- 
ceului Traian. 

(6) de fapt a copiei din 
Xanten, Germania, a statuii 
lui Traian, din Louvre, 
(Xanten se afla pe locul 
unde Traian a fondat prima 
colonie romană cu numele 
de Ulpia Traiana), 

(7) Gh. Popa-Lisseanu 
(1866-1945), cunoscut ling- 
vist şi istoric, membru al 
Academiei Române. 

(8) iată adevărurile pen- 
tru care noi, cei ce-l cinstim 
azi în fiecare an pe Fău- 
ritorul vieţii noastre ro- 
mâneşti, am început astfel 
să depunem o nouă şi sfân- 
tă marturie românească, 


(9) unul având imprimat 
sub chipul lui Traian, nu- 
mele de Optimus Princeps, 
este purtat azi de un frate 
roman chiar la Roma - spre 
uimirea şi admiraţia tuturor 
acelora care văzând tricoul, 
au recunoscut imediat în- 
rudirea dintre "Tatăl" de pe 
el şi "fiul" din lăuntru-i! 

(Câtă uimire şi admiraţie 
ar putea însă produce nu un 
singur tricou sosit incogni- 
to la Roma, ci o întreagă "le- 
giune" de tricouri mărşă- 
luind acolo de ziua lui 
Traian, spre Columna noas- 
tră - ori spre Colina Capito- 
lina, de ziua numelui nos- 
tru, adică a naşterii Romei! 
Iată că noi ar fi mai bine să 
nu ne mulțumim numai a 
ne “închipui”, ci să facem 
tot ce ne stă în putere spre a 
şi împlini chiar la faţa 
locului. Căci doar 18 Sep- 
tembrie (53 d.C,, ziua lui 
Traian) şi 21 Aprilie (753 
î.C,, ziua fondării Romei) 
vin în fiecare an - iar "tri- 


couri" romane şi traianice 
avem fiecare câte două, căci 
"în ele” ne-am născut! Cum 
de altfel ne şi mărturisim, 
ca "Români" şi "Urmaşi ai 
lui Traian", atunci când 
cântăm... "Noi suntem Ro- 
mâni, noi suntem urmaşii 
lui Traian") 

(10) deţinător, printre 
altele, şi al premiului | pe 
țară la un concurs de colin- 
de, ţinut în 5/6 Decembrie 
anul trecut la Catedrala din 
Orăştie. 

(11) majoritatea evoca- 
toare a latinităţii noastre şi 
în special a personalităţii 
Împăratului Traian, ca Fon- 
dator al Poporului Român, 
precum au fost, spre exem- 
plu, cântecele "Limba Noas- 
tră”, "Nu uita că eşti 
Român", "Noi suntem Ro- 
mâni" şi evident, cel mai 
impresionant dintre ele 
"Poporal lui Traian". 

(12) vezi (în afară de cele 
deja spuse aici) II nota *, III 
notele 2 şi %, şi IV nota”). 

(13) vezi VII şi VIII în în- 
tregime. 

(14) vezi în special cuvin- 
tele lui Montesquieu citate 
la VIII... € 

(15) vezi mai ales nota * 
dela finele acestui articol. 

(16) drept mărturie că aşa 
a fost, stau un videofilm 
făcut cu această ocazie, pre- 
cum şi urrnătoarele rânduri 
din presa locală, care a con- 
semnat evenimentul astfel: 

"Ultima zi a lunii Sep- 
tembrie a însemnat pentru 
Liceul Traian din Deva un 
moment de o deosebită 
semnificaţie: aniversarea 
Împăratului Traian, Sădi- 
torul şi Părintele Româ- 
nilor. Acest eveniment s'a 
desfăşurat într'un cadru cu 
totul aparte, făcându-i pe 
toți cei prezenţi să trăiască 
emoția unui început al 
istoriei de mâine. 

(17) într'adevăr, aşa a in- 
trat în istorie "Epoca lui 
Traian" (vezi spre exemplu 
lucrarea lui Eugen Cizek cu 
acelaşi nume, ori opera în 
două volume a lui Roberto 
Paribeni intitulată "Opti- 
mus Princeps"). 

(18) căci aşa a fost acla- 
mat Traian de către poporul 
şi Senatul roman, atât în 
timpul vieţii, prin titlul de 
Optimus Princeps care i s'a 
dat numai lui, cât şi la două 
secole şi jumătate mai 
târziu, când Senatul roman 
încă ura noilor împărați să 
fie mai fericiţi ca Augustus 
şi mai mari ca Traian (Feli- 
cior Augusto, melior Tra- 
iano) - iar nu... invers! 

... 

Dar aşa cum am precizat 
deja (nota ” de mai sus), 
mpăratul Traian a mai fost 
omagiat anul trecut în țară 
de încă opt ori, şi anume: 


L- 

La Universitatea din 
Cluj” - Napoca, în cadrul 
colocviului naţional "Dacia 
în timpul lui Traian", or- 
ganizat la 29-30 Mai de 
catedra de Istorie Veche şi 
Arheologie a Facultăţii de 
Istorie, ca un modest oma- 
giu adus Împăratului cu 
ocazia implinirii (în 1992) a 


1939 de ani dela naşterea 
lui. PE 
Au participat specialişti 
dela Universitățile din Cluj 
%, Bucureşti“, Iaşi”, Timi- 
şoara” şi Craiova”, cu re- 
ferate care deşi au tratat 
probleme legate numai de 
primii 10 ani, adică cei mai 
cunoscuţi din cei 165 ai is- 
toriei Daciei Traiane, aces- 
tea s'au remarcat prin nou- 
tatea şi importanţa infor- 
maţiilor prezentate. 

Astfel analiza colonizări- 
lor din timpul lui Traian a 
evidenţiat printre altele că 
oraşele Ulpia Traiana şi 
Apulum au fost populate cu 
familii de origine italică” 
(vareni) în proporţie de 
30%. Un rezultat evident 
nou prin cifra pe care o dă 
dar nu şi altfel, căci iată 
cum am putea zice că acesta 
a fost "anticipat" încă din 
secolul trecut, şi anume, 
chiar de marele Xenopol. 
Care, după ce se referă 
(“Istoria Romanilor în 
Dacia Traiană", 1888, vol.I, 
pag. 150) la afirmaţia lui 
Eutropius că "Traian a adus 
în Dacia (secătuită de băr- 
baţi) nesfârşite mulţimi de 
oameni“! spre a-i cultiva 
ogoarele şi (popula) oraşe- 
le", iată ce scrie mai departe 
despre originea primilor 
colonişti romani veniţi în 
Dacia: 

"Este învederat că ... bo- 
găția minelor de aur ale 
Transilvaniei va fi atras în 
pământul Daciei un număr 
foarte însemnat de Romani 
în înțelesul adevărat al cu- 
vântului, adică oameni de 
viță curat latină" (pag. 168) 

"Cercetarea inscripţiilor 
(mai toate în limba latină şi 
conţinând nume patroni- 
mice latine) ne dovedeşte... 
că imensa majoritate a locu- 
itorilor provinciei Dacia 
erau Romani... Intr'un cu- 
vânt întregul tablou ce 
reiese din inscripţii este 
acela al unei vieţi romane, 
reprezentată în Dacia prin- 
tr'o nenumărată mulţime de 
Romani alergaţi în ea spre 
îmbogăţire... cu deosebire 
din Roma“ şi Italia" (pag. 
169). 


Corul din co 


emarcabilă, cea mal nobilă şi am putea zice ca 
lui nostru este Împăratul TRAIAN, creatorul și 
EI este, cum l-ar fi numit Romanii, PAȚER 


E 


ÎMPĂRATUL TI 


Că aşa va fi fost atunci, 
ne-o mărturisesc azi nu nu 
mai pietrele rămase dela 
străbuni, ci şi genele lorita 
lice prezente“ încă în sân 
gele nostru indiferent” 
dacă ne numim munteni, 
moldoveni, sau basarabeni. 

Note: 

(1) unde e demn sânt 
amintim că se află o copie 
Lupei Capitoline susținută 
de un soclu având pe el un 
relief al Împăratului Traian, 
iar dedesubt cuvintele 


"ALLA CITTA DI CLV]- 
ROMA MADRE - 
MCMXXL." 


(2) o tratare sistematicăă 


-acestui subiect oferă sp? 


exemplu lucrarea "Italicii și 
ES scapi din Dacia" (1986) 
a arheologului şi profes0- 
rului Nicolae Branga din 
Sibiu. 


DEVA, "LICEUL TRAIA +30 
muna Finteuşul Me Săăli 


(3) 
form 
"Le 
pp-4: 
chia. 
Daci 

imit 
ne, î 
acea 
pern 
popu 
ei Tr. 
ordir 
timp 
ordir 
puţir 

(4) 
mira 
în It: 
pozi 
exple 

diari 
dată 
Şir, « 
sărb; 


N 


IULIE 


AUGUST 1993 


L LUI TRAIAN 


URISIRg ROMÂNEASCĂ - 


Corneliu ST AN — 
n putea zice cea 
AN, creatorul 


lomanii, PATER neam întreg... 


personalitatea acestul mare împărat." 


EL Asepielexistența le- Deva din Nordul“ Spaniei 
gendaruluie El Dorado" veniţi la noi spre a parafa, 
pa ci -a permis lui cu ocazia aniversării lui 
raian sa finanţeze tocmai Traian, înfrăţirea dintre 
atleaizile cea mai lungă urbea lor şi Deva noastră. 
pe cală de festivități din Prilej cu care oaspeţilor 
istoria Romei. ioli li 
LE La spanioli li s'au înmânat, ca 
„6) după cum informea- salut de bun venit, tricouri 
e spre exemplu, revista imprimate cu chipul Îm- 
sa small Eomdaiei „ediţia  păratului Traian însoţit de 
20 & gust - Septembrie inscripţia "EL Fundador de 
2 în articolul "Dezvăluiri Romania", - precum şi 
AI E 
“e șI mă gs, cu subti- câteva materiale cu citate 
ae Si a aşi, lovitura... din renumita Parentalie (în 
Bene iea eoriilor de peste traducere spaniolă a Virgi- 
Nieteu „ "Romanii s'au „niei Cotruş) dedicată de 
zetraa” dar... genele au Vasile Pârvan Împăratului 
rămas" şi Moldovenii ŞI Traian şi din splendida (dar 
muntenii egali în faţa din păcate printre noi, foar- 
istoriei”. te puţin cunoscută) lucrare 
S x devăr care denunță "La Obra de Trajano'"!” a 
teza) ridicolă (a expa Tă (a expansio- poetului, scriitorului, şi di- 
nismului ruso-ucrăinean de  plomatului spaniol, Ramon 


azi) că Românii basarabeni de Basterra“. 


Să moldovenii) n-ar fi. fi + cal Şi în fine, încă un fapt 
e ay! romanizați deosebit şi demn de notat 


i: -HI- în legătură cu simpozionul 

În 18 Septembrie, la Pa- | DIE TRAIANI, este că acest 
latul Culturii din Deva, în | eveniment a fost apreciat de 
cadrul ediţiei a treia a sim- | Michael Grant, unul dintre 
pozionului anual local, | cei mai mari istorici con- 
intitulat “XVIII SEPTEM.- | temporani ai lumii antice, 
BRIS DIE TRAIANI". ca fiind "the most interest- 

Simpozionul a fost or- NB SYInpOsIaIn + Apreciere 
ca a ganizat, ca-și în-anii 1990, şi. PE Saița distinaul, iritat 
i 1991, de consilierul şef al aie ri bel iCi act ecou tea 


ES Inspectoratului pentru Cul- prin trimiterea la Deva, cu 
ÎMPĂRATUL TRAIAN 


tură al Judeţului Hunedoa- ocazia simpozionului, a 
(3) printre care (ne in- sprijinul Muzeului de Is- 


: unui volum din prestigioa- 
an Sicoe, cu ja 
ra, profesorul Ioan SE sa sa lucrare "The Roman 


Emperors" însoţită de ur- 
mătoarea dedicație: "May | 


ă aşa va fi fost atunci, 
» mărturisesc azi nu nu- formează Victor Chapot în: torie din Deva, a oficiali- 
ea > m EA tre Ă ieri a 
i pietrele rămase dela "le Monde Roumain" tăţilor locale şi a Minis „| have the opportunity. of 


buni, ci şi genele lorita- pp431/2, Paris 1927) au fost terului Culturii. 
prezente” încă în sân- chiar şi 12.000 familii de 

> nostru indiferenti” Daci (originari din zonele abac re nra re er i: 
ă ne numim munteni, limitrofe ale Daciei Traia- -." Ic Crt, ii), Conf 
doveni, sau basarabeni.» ne; încă meromanizate la Nisterul Culturii), Con . 
E ta vene) Cira care ne. Club Pro Univ. De, Eugen 
emn să ne fa ds imă = , ă . Dr. E : 
iese d e a ar Palin a EA pa Cizek (Univ. Bucureşti), Dr. the day of Trajan." : 
ei Capitoline susţinută , ei Traiane a fost cel mult de Liviu Petculescu (Muzeul Iată câteva (nu numai 
in soclu având pe el un ordinul lui 10 locuitori, în Naţional Bucureşti), Lector minunate, ci şi foarte ca- 
f al Împăratului Traian, timp ce cea romană de UNIV: Alexandru Diacones- — lificate) cuvinte, menite să-i 
dedesubt cuvintele ordinul lui 10' locuitori cel Cu (Univ. Cluj), Prof. Maria asigure chiar şi pe cei mai 
LA CITTA DI CLV] - puţin, Basarab (Muzeul Deva), "necredincioşi” dintre noi, 
MA MADRE - (4) ceea ce nu-i deloc de Prof. Augusta Bodea Stan că drumul (lui Traian!) pe 
VDO.” mirare, căci doar la Roma şi (Baia Mare), D-nul Nicolae care ne-am pornit în Sep- 
) o tratare sistematică 2 în Italia (cea sărăcită de im - AdaM (Orăştie), Prof. Virgil tembrie 1990, la Deva, duce 
tui subiect oferă spre pozitele imperiale şi de Vug (Deva), subsemnatul într! adevăr înainte! Si mă 
nplu lucrarea "Italicii și expl a marilor latifun- (cu două referate”) și alţii. me în toate direcţii e şi 

ranii din Dacia" (1986), diari), sa aflat pentru prima Cu totul deosebită a fost peste toate frontierele! 
heologului şi profeso- dată- şi încă 123 de zile în anul acesta prezenţa la N.B.: Simpozionul din 
i Nicolae Branga din șir, căci atât a durat acolo simpozion a trei repre: Deva a fost urmat în 19 
UL. sărbătorirea "naşterii noas- zentanţi oficiali ai oraşului Septembrie de o vizită a 
a : 4 locului fostei colonii Ulpia 
Traiana” de unde a început 
"puierea" Neamului Româ- 
nesc prin acei veterani şi 
colonişti romani pe care în- 
suşi Traian i-a plantat acolo 
i cărora cu această ocazie 
da paiai le-a făcut înalta 
onoare de a-i fi înscris în 
tribul său de familie, 
Papiria. lată deci cât de 
"trainic" a început... "MI- 

RACOLUL ROMÂNESC"! 


Note: 

(1) primul a fost Pane- 
giricul închinat lui Traian 
(deja descris mai sus la 
punctul 7 al programului 
din 30 Septembrie dela 
Liceul Traian din Deva), în 
timp ce al doilea referat, 
intitulat "Elemente ibero- 
romane în identitatea noas- 
tră”, a avut ca temă pre- 
zentarea unor date ca cele 
dela nota” de mai jos. 

(2) Informăm că tot în 


Nordul Spaniei, unde se 
ştie că Traian a recrutat ma- 


conveying my warmest 
wishes for the success of 
the symposium... To the 
Hunedoara Inspectorate of 
Culture, with every good 
wish for the celebration on 


ză 


m - ră A ă 
VA, "LICEUL TRAIAN 30 SEPTEMBRIE 1992 
: comuna Finteuşiul M2'% dirijor Proț. Valentin Baăintan 


DEE op 


La temelia Istoriel noastre naţionale întâlnim d 
ec! figura măreaţă a Împăratului TRAIAN. 
Ea se înalţă seic ză privind nernâratole generaţii de urmaşi şi protejând prin secule un 
mal ales, ...se cade să scoatem în evidenţă şi să popularizăm 


siv pentru războiul din Da- 
cia, existau: 

- mai multe localităţi 
Posada; 

- un “pluguşor"” spaniol 
intitulat Marza(s), care 
vine, precum odinioară ve- 
nea şi "fratele lui Traianic” 
dela Dunăre, tot în ajunul 
Anului Nou Roman (la noi 
vestit încă din Mărţişor), 
adică 1 Martie şi conţine 
refrenul "transilvănean", 
"Ai, iu-iu, iu-iu, iu-iu”; 

- țărani care poartă o- 
pinci exact ca la noi (spre 
exemplu în satul Anso, dis- 
trictul Huesca, provincia 
Aragon); 


- dialecte (ca cel asturian) 
ori chiar limbi (catalană*) 
remarcabil de apropiate 
limbii noastre. 


“iată spre exemplu un 
text în română: 


Un vers curios 


Casa... un pas rapid 

un ou un port rar 

unfocmort un amor nou 

unboutrist totera amic 
era tot... „tote 


Şi "traducerea" lui în 
limba catalană: 
sat în i 


Un vers curios 


Casa... un pas răpid 

un ou un port rar 

un focmort un amor nou 

unboutrist tot era amic 
era tot... matot. 


(3) un referat asupra 
acestei lucrări va fi probabil 
prezentat în toamnă la sim- 
pozionul "Die Traiani" în 
Deva. 


(4) care iată ce "desco- 
periri” (minunate) a făcut 
despre noi în timpul şederii 
sale ca diplomat spaniol în 
România Mare a anilor 
1918-1921: 


"En un cabo de Europa, 
los descendientes de un 
pueblo abandonado comen- 
zaron a principios del pasa- 
do siglo a elevar su voz ro- 
mance, revelando con su 
presencia la duracion de la 
empresa trajana en Oriente, 
ahelo del que broto a la 
postre una nacion nueva 
que se dice HIJA DE TRA- 
JANO: RUMANIA," 


"La memoria del FUN- 
DADOR DE RUMANIA 
estaba omnipresente en su 
tierra. Rutas y valles, desde 
las mas afligidas centurias 
hasta nuestros dias, lu- 
cieron el nombre al que la 
tradicion aludia como al de 
un heroe nebuloso: Calea 
lui Traian, Valea lui Traian, 
el camino o el valle de 
Trajano". Exemple la care 
le-am putea adăuga şi pe 
următoarele: Pratul lui 
Traian, Masa lui Traian, 
Câmpul lui Traian, Valul 
lui Traian - expresii ce se 
transcriu aproape identic în 
spaniolă. 


"En la Rumania unifi- 
cada se reincorporaba la 
Dacia rediviva, embargada 
de un amor por su fun- 
dador tan vivo, de un entu- 
siasmo y un reconocimiento 
por el tan entranables, que, 
a pesar de casi los dos mil 


PAGINA 13 


POPOR al lui TRAIAN 
pe falnicii Carpaţi 
Măreț ţi-ai înălțat 
RENUMELE ROMAN 


Din Cerul de Lumină 
spre falnicii Carpaţi 


același Glas ne'ndeamnă 
uniți, la muncă frați 


anos que nos separan de su 
venerable figura, no habra 
probablemente en el mun- 
do iglesia que celebre el 
culto de su patrono con el 
ardor que Rumania adora a 
Ulpio Trajano”. 

".. un compatriota le oia 
de labios campesinos acla- 
marse a si mismo como el 
PUEBLO de TRAJANO." 

N.B. Am redat rândurile 
de mai sus în spaniolă pen- 
tru ca citindu-le în original 
şi în această limbă soră să 
ne descoperim în ele şi mai 
bine. 

(5) despre care se ştie 
(vezi nota“ VI) că a fost 
fundată din ordinul lui 
Traian de către Decimus 


Terentius Scaurianus, legat 
pe post de praetor. Cât 
priveşte data fundării, 
aceasta n'ar fi exclus să fi 
fost 18 Septembrie (110 
d.C). O ipoteză adusă la 
cunoştinţa autorului acestor 
rânduri de un respectat 
arheolog român printr'o 
scrisoare în care Domnia Sa 
spune printre altele: "Pen- 
tru noi Românii, calitatea 
de întemeietor a lui Traian 
mi se pare cea mai semni- 
ficativă, căci prin voinţa sa 
s'a născut acest popor... 


(deci) cred că îţi este clar cât . 


de important ar fi să... 
demonstrăm că (Ulpia 
Traiana) a fost fondată 
chiar la 18 Septembrie, ziua 
lui Traian. ...(atunci) vom 
avea dela anul (adică din 
1993) o dublă aniversare", 


lată un vis care-i prea 
frumos ca să nu se şi impli- 
nească ! 


III 
În 26 Septembrie, la 


POPOR al lui TRAIAN 
pe falnicii Carpaţi 

în veci să-ți porţi măreț 
RENUMELE ROMAN 


Palatul Culturii din Baia 
Mare - unde, în atmosfera 
celei mai autentice simţiri 
româneşti, a fost evocată 
mai ales imaginea Impăra- 
tului Traian, ca Săditor şi 
Părinte al Neamului Româ- 
nesc. 

Cu urmarea minunată că 
un foarte inimos şi distins 
participant la această nouă 
mărturisire a noastră ca 
popor al lui Traian, profe- 
sorul de muzică şi dirijorul 
Valentin Baintan din Baia 
Mare, s'a hotărât să facă 
ceea ce am văzut chiar la în- 
ceputul acestor rânduri, 
adică să vină tocmai din 
Maramureş cu renumitul 
său cor țărănesc din comu- 
na Finteuşul Mare la Deva 


spre a sărbători acolo ziua 
de naştere a Împăratului 
Traian. 

Un gest, care prin carac- 
terul lui spontan, sincer şi 
deosebit de generos - căci 
30 de ţărani şi-au întrerupt 
pentru o zi munca câmpu- 
lui (culesul porumbului) şi 
au cheltuit bani de drum 
pentru a cinsti, aşa cum am 
văzut, memoria "Împăratu- 
ui lor'*) - ne face să ne 
gândim imediat la acela al 
legendarului lor frate făgă- 
răşan, Badea Cârţan. 

*) formulare ce nu-i 
deloc o figură de stil, ci 
expresia unui profund ade- 
văr românesc pe care Iorga 
l-a exprimat cel mai frumos 
şi clar când, comentând în 
"O viaţă de om" urarea Plu- 
guşorului, se referă acolo la 
Bădica Traian “Împăratul 
ţăranilor”, 


Continuare în 
numărul viitor 


| 


PAGINA 12 


Din Cerul de Lumină 


Un Glas Dumnezeiesc 


. rosti Porunca Sfântă 


spre Neamul Românesc 


POPOR al lui TRAIAN 
pe falnicii Carpaţi 


înalță-ți maiestuos 


RENUMELE ROMAN 


Şi Glasul Sfânt 


Îa jertfe de sânge ne-a'ndemnat, 
Cu Dragoș Voievodul 


în frunte ne-am lupta 


Iată prin ce cuvinte mi- 


nunate, falnicii colindători 
de mai jos, membri ai 
vestitului cor țărănesc din 
comuna Finteușul Mare, 
Maramureș, s'au şi ne-au 
mărturisit anul trecut in 
Deva, cu prilejul partici 
pării lor la a patra” sărbă- 
torire din localitate a zilei 
de naștere a Săditorului și 
Părintelui” Neamului Ro- 
mânesc, Împăratul TRA- 
TAN. 

Aceasta, cea de a șaptea 
din cele treisprezece” oma- 
gieri ale Împăratului Traian 
din ultimii trei ani, a avut 
loc in 30 Septembrie '92, la 
Liceul Traian“ și a inclus 
următoarele momente deo- 
sebite: 

1. Deschiderea prin Im- 
nul Naţional "Deşteaptă-te 
Române!”, cântat de câtre 
corul Catedralei Ortodoxe 
din Deva, impreună cu toți 
cei prezenţi. 

2. Un impresionant Te 
Deum oficiat de șase preoți 
spre cinstirea "Săditorului 
şi Părintelui” Neamului 


Românesc, Împăratul Tra- 
ian, cu ocazia acordării nu- 
melui său liceului (vezi 
nota *). 

3. O patetică evocare din 
pece perii creştină a per- 
sonalităţii Împăratului Tra- 
ian prin: 

- citirea de câtre Proto- 
popul Alexandru Hotaran 
din Deva a unor splendide 
rânduri scrise de Mitropoli- 
tul Nicolae Corneanu (vezi 
IV, nota 2) despre Împă- 
ratul Traian și Creștinism, 

- recitarea de către trei 
elevi a memorabilelor ver- 
suri din Divina Comedie 
(Purgatoriul X, 70 - 96 și 
Paradisul XX, 43 - 48 şi 106 - 
117) în care Dante redă 
istoria mântuirii postume a 
sufletului lui Traian, ca 
urmare a rugăciunilor făcu- 
te peatai acesta de marele 
Sfânt și Papa Grigore cel 
Mare. 

4. Dezvelirea unui im 
zant (2m x 1,35m) tablou” 
color, reproducând foto- 
grafia de mai sus (a statuii 
din Louvre”) a Împăratului 
Traian. 


fost apoi continuat de un 


Li 


IULIE - AUGUST 1993 


INDIGES al latinităţii dela Dunărea de Jos... 


Cu această ocazie s'a dat 
citire următorului pasaj din 
cel mai frumos panegiric 
închinat de vreun Român” 
Împăratului Traian: 

“Fără îndoială, cea mai 
mare și mai remarcabilă, 
cea mai nobilă şi mai sfântă 
personalitate din istoria 
Neamului nostru este 
Împăratul Traian, Creatorul 
şi Întemeietorul Poporului 
Român... Figura lui măreață 
se inalţă maiestoasă pri- 
vind nenumăratele gene- 
raţii de urmaşi și protejând 
prin secule un neam în- 
reg. 

5. Împărţirea unor tri- 
couri” având imprimate pe 
ele chipul Împăratului Tra- 
ian şi texte potrivite ocaziei. 

6. Prezentarea de câtre 
corul" țăranilor din Finteuş 
a unui superb recital de 
cântece" populare şi pa- 
triotice românești, ce au 
răsunat în inimile celor 
prezenţi precum un nein- 
trerupt îndemn la înviere 
românească. Îndemn care a 


triplu 

7, Panegiric inchinat lui 
Traian, adică de un discurs 
laudativ la adresa Împăra- 
tului ca: 

- cel rămas veșnic viu? 
în inimile noastre, a Po- 
porului Lui 

- cel imortalizat de Roma 
ca OPTIMUS PRINCEPS", 
iar de lumea întreagă ca cel 
mai desăvârșit”“ dintre 
cârmulitorii ei de până acum 

- cel renăscut” în conști- 
ința noastră, şi pe cale de a 
renaşte și în conştiinţa 
lumii, de când noi am in- 
ceput, cu trei ani în urmă, 
să-l sărbătorim ziua de 
naştere. 

De reţinut că timp de 
patru ore toţi cei prezenţi la 
această cea mai lungă şi mai 
"românească" aniversare a 
Împăratului Traian de până 
acum, au avut prilejul să-și 
reamintească cu adâncă pi- 
etate şi întemeiată mândrie, 
că noi Românii suntem 
singurii fii ai Romei născuţi 
din aceasta la zenitul“” 
civilizaţiei ei, și prin voinţa 
celui mai mare» Împărat pe 


care l-a dat lumii: Marcus 
Ulpius Traianus. 

Note: 

(1) precedentele trei a- 
vând loc la Deva, în 28 
"90, 18 Septem- 
8 Septemb! 
'92. Pentru informaţii su- 
plimentare vezi nota” de 
mai jos 

(2) cum l-a mărturisit, 
plin de filială iubire, Sa- 
muil Micu pe Împăratul 
Traian. 

(3) adică: una în Sep- 
tembrie 1990 (la Deva), trei 
în Septembrie 1991 (una la 
Deva și două in Califor- 
nia), şi nouă în Septembrie 
şi Octombrie 1992 (patru la 
Deva şi cinci în alte loca- 
lităţi din Transilvania). 

Despre primele patru 
evenimente de mai sus a 
informat ediția din Noem- 
brie 1991, a acestui ziar (la 
pagina 26, sub titlul "Istoria 
unui vis şi a implinirii lui”), 
iar despre cele nouă de anul 
trecul, îşi propune să infor- 
meze acest articol. 

(4) nume conferit oficial 
liceului, exact în 30 Sep- 
tembrie '92, omagierea lui 
Traian acolo fiind astfel 

menită să includă, ca un act 
de specială cinstire a Împă- 
ratului, și acest "botez" deo- 
sebit (prin care Liceui Tra- 
ian din Deva a devenit, 
după omologul din Turnu 
Severin, al doilea din țară 
cu acest nume). 

(5) care se află azi expus 
la intrarea principală a Li- 
ceului Traian, 

(6) de fapt a copiei din 
Xanten, Germania, a statuii 
lui Traian, din Louvre, 
(Xanten se afla pe locul 
unde Traian a fondat prima 
colonie romană cu numele 
de Ulpia Traiana). 

(7) Gh. Popa-Lisseanu 
(1866-1945), cunoscut ling- 
vist şi istoric, membru al 
Academiei Române. 

(8) iată adevărurile pen- 
tru care noi, cei ce-l cinstim 
azi în fiecare an pe Fău- 
ritorul vieţii noastre ro- 
mâneşti, am început astfel 
să depunem o nouă și sfân- 
tă mărturie românească, 

(9) unul având imprimat 
sub chipul lui Traian, nu- 
mele de Optimus Princeps, 
este purtat azi de un frate 
roman chiar la Roma - spre 
uimirea și admirația tuturor 
acelora care văzând tricoul, 
au recunoscut imediat în- 
rudirea dintre "Tatăl" de pe 
el și "fiul" din lăuntru-i! 

(Câtă uimire şi admiraţie 
ar putea însă produce nu un 
singur tricou sosit incogni- 
to la Roma, ci o întreagă "le- 

iune“ de tricouri mârșă- 
uind acolo de ziua lui 
Traian, spre Columna noas- 
tră - ori spre Colina Capito- 
lina, de ziua numelui nos- 
tru, adică a nașterii Romei! 
lată că noi ar fi mai bine să 
nu ne mulțumim numai a 
ne “inchipui”, ci să facem 
tot ce ne stă în putere spre a 
şi împlini chiar la fața 
locului. Căci doar 18 Sep- 
tembrie (53 d.C., ziua lui 
Traian) şi 21 Aprilie (753 
L.C., ziua fondării Romei) 
vin în fiecare an - iar Ptri- 


couri” romane și traianice 
avem fiecare câte două, căci 
"in ele” ne-am născut! Cum 
de altfel ne şi mărturisim, 
ca "Români" și "Urmași ai 
lui Traian”, atunci când 
cântăm... "Noi suntem Ro- 
mâni, noi suntem urmașii 
lui Traian”) 

(10) deținător, printre 
altele, şi al premiului 1 pe 
țară la un concurs de colin- 
de, ținut în 5/6 Decembrie 
anul trecut la Catedrala din 
Orăştie. 

(11) majoritatea evoca- 
toare a latinităţii noastre și 
în special a personalităţii 
Împăratului Traian, ca Fon- 
dator al Poporului Român, 
precum au fost, spre exem- 
plu, cântecele "Limba Noas- 
tră”, "Nu uita că ești 
Român”, "Noi suntem Ro- 
mâni” şi evident, cel mai 
impresionant dintre ele 
"Poporal lui Traian”. 


şi IV nota”). 
(13) vezi VII şi VIII în în- 
tregime. 

14) vezi in special cuvin- 
tele lui Montesquieu citate 
la VIII. 

(15) vezi mai ales nota 
dela finele acestui articol. 

(16) drept mărturie că așa 
a fost, stau un videofilm 
făcut cu această ocazie, pre- 
cum și următoarele rânduri 
din presa locală, care a con- 
semnat evenimentul astfel: 

"U i 


semnat pentru 
Liceul Traian din Deva un 
moment de o deosebită 
semnificaţie: aniversarea 
Împăratului Traian, Sădi- 
torul şi Părintele Romă- 
nilor. Acest eveniment s'a 
desfășurat întrun cadru cu 
totul aparte, făcându-i pe 
toţi cei prezenţi să trăiască 
emoția unui început al 
istoriei de mâine, 

(17) întradevăr, așa a in- 
trat în istorie "Epoca lui 
Traian” (vezi spre exemplu 
lucrarea lui Eugen Cizek cu 
acelaşi nume, ori opera în 
două volume a lui Roberto 
Paribeni intitulată "Opti- 
mus Princeps"). 

(18) căci aşa a fost acla- 
mat Traian de către poporul 
și Senatul roman, atât în 
timpul vieţii, prin titlul de 
Optimus Princeps care i s'a 
dat numai lui, cât și la două 
secole şi jumătate mai 
târziu, când Senatul roman 
încă ura noilor impărați să 
fie mai fericiţi ca Augustus 
şi mai mari ca Traian (Feli- 
cior Augusto, melior Tra- 
iano) - iar nu... invers! 

Dar așa cum am precizat 
deja (nota ” de mai us), 
Împăratul Traian a mai fost 
omagiat anul trecut în țară 
de încă opt ori, şi anume: 

aia 

La Universitatea din 
Cluj” - Napoca, în cadrul 

colocviului naţional "Dacia 
în timpul lui Traian”, or- 
ganizat la 29-30 Mai de 
catedra de Istorie Veche şi 
Arheologie a Facultăţii de 
Istorie, ca un modest oma- 
giu adus Împăratului cu 
ocazia implinirii (in 1992) a 


1939 de ani dela naşterea 
lui. 

Au participat specialiști 
dela Universitățile din Cluj 
”, Bucureşti“, laşi”, Timi- 
şoara” și Craiova”, cu re- 
ferate care deşi au tratat 
probleme legate numai de 
primii 10 ani, adică cei mai 
cunoscuţi din cei 165 ai is- 
toriei Daciei Traiane, aces- 
tea s'au remarcat prin nou- 
tatea şi importanţa infor- 
maţiilor prezentate. 

Astfel analiza colonizări- 
lor din timpul lui Traian a 
evidenţiat printre altele că 
oraşele Ulpia Traiana și 
Apulum au fost populate cu 
familii de origine italică” 
(vareni) în proporţie de 
30%. Un rezultat evident 
nou prin cifra pe care o dă 
dar nu și altfel, căci iată 
cum am putea zice că acesta 
a fost "anticipat" încă din 
secolul trecut, și anume, 
chiar de marele Xenopol. 
Care, după ce se referă 
("Istoria Romanilor în 
Dacia Traiană”, 1888, vol], 
pag. 150) la afirmaţia lui 
Eutropius că "Traian a adus 
în Dacia (secătuită de băr- 
baţi) nesfârşite mulțimi de 
oameni” spre a-i cultiva 
ogoarele și (popula) orașe- 
le“, iată ce scrie mai departe 
despre originea primilor 
colonişti romani veniţi în 
Dacia: 

"Este invederat că ... bo- 
găția minelor de aur ale 
Transilvaniei va fi atras în 

ământul Daciei un număr 
loarte insemnat de Romani 
în înțelesul adevărat al cu- 
vântului, adică oameni de 
viţă curat latină” (pag, 168) 

"Cercetarea inscripţiilor 
(mai toate în limba latină și 
conţinând nume patroni- 
mice latine) ne dovedeşte... 
că imensa majoritate a locu- 
itorilor provinciei Dacia 
erau Romani... Intr'un cu- 
vânt întregul tablou ce 
reiese din inscripţii este 
acela al unei vieţi romane, 
reprezentată în Dacia prin- 
tro nenumărată mulţime de 
Romani alergaţi în ea spre 
îmbogăţire... cu deosebire 
din Roma“ și Italia“ (pag. 
169). 


CUVÂNTUL poMÂNESC 


Că aşa va fi fost atunci, 
ne-o mărturisesc azi nu nu- 
mai pietrele rămase dela 
străbuni, ci şi genele lor ita- 
lice prezente” încă în sân- 
gele nostru indiferent” 
dacă ne numim munteni, 
moldoveni, sau basarabeni. 

Note: 

(1) unde e demn să ne 
amintim că se află o copiea 
Lupei Capitoline susținută 
de un soclu având pe el un 
relief al Împăratului Traian, 
iar dedesubt cuvintele 
"ALLA CITTA DI CLVJ- 
ROMA MADRE d 
MCMXXI." + A 

(2) o tratare sistematică a 
acestui subiect oferă spre 
exemplu lucrarea "Italicii și 
veteranii din Dacia” (1986) 
a arheologului și profeso- 
rului Nicolae Branga din 
Sibiu. 


ÎMPĂRATUL TRAIAN 


Corneliu STAN ———— 

"Fără îndolală, cea mal mare şi mal remarcabilă, cea mal nobilă şi am putea zice cea 
mal sfântă personalitate din Istoria neamului nostru este Împăratul TRAIAN, creatorul EI] 
întemeletorul poporului românesc din Dacia. El este, cum l-ar îl numit Romanii, PATER 


La temelia Istoriei noastre naţionale întâlni 
Ea se înalță malestoasă privind nenumăratele genera 
Astăzi mal ales, ...se cade să 


neam întreg... 


personalitatea acestul mare impărat." 


(3) printre care (ne in- 
formează Victor Chapot în 
"Le Monde Roumain" 
pp.431/2, Paris 1927) au fost 
chiar şi 12.000 familii de 
Daci (originari din zonele 
limitrofe ale Daciei Traia- 
ne, încă neromanizate la 
acea vreme). Cifra care ne 
permite să estimăm că 
populaţia băștinașă a Daci- 
ei Traiane a fost cel mult de 
ordinul lui 10* locuitori, în 
limp ce cea romană de 
ordinul lui 10 locuitori cel 


Pain, 
4) ceea ce nu-i deloc de 
, căci doar la Roma şi 
în Italia (cea sărăcită de im- 
pozitele imperiale şi de 
exploatarea marilor latifun- 
diari), s'a aflat pentru prima 
dată - şi încă 123 de zile în 
Şir, căci atât a durat acolo 
torirea "naşterii noas- 
Ş ATI 4 


DEVA, "LICEUL TRAIAN", 30 SEPTEMBRIE 1992 


tre” - despre existenţa le- 
1 Dorado” 
dacic, care i-a permis lui 
Traian să finanţeze tocmai 
atâtea zile cea mai lungă 
perioadă de festivități din 


gendarului 


istoria Romei. 


(5) după cum informea- 
ză, spre exemplu, revista 
"Armata României”, ediţia 
26 August - 4 Septembrie 
'92 în articolul "Dezvăluiri 
de ultimă oră” cu subti- 
tlurile "La Iași, lovitura... 
genetica teoriilor de peste 


Nistru”, "Romanii s'au 
retras dar... penele. au 
"Moldovenii și 


devăr care denunță 
"teza” ridicoTă [a expansio- 
nismului ruso-ucrăintan de 
azi) că Românii basarabeni 
(şi moldoveni!) n'ar fi decăt 


nişte. Slavi roi 
: An 
În 18 Septembrie, la Pa- 
latul Culturii din Deva, în 


cadrul ediţiei a treia a sim- | 


pozionului anual local, 
intitulat “XVIII SEPTEM- 
BRIS DIE TRAIANI”. 

Simpozionul a fost or- 
ganizat, ca și in anii 1990 şi 
1991, de consilierul şef al 
Inspectoratului pentru Cul- 
tură al Judeţului Hunedoa- 
ra, profesorul Ioan Sicoe, cu 
sprijinul Muzeului de Is- 
torie din Deva, a oficiali- 
tăţilor locale şi a Minis- 
terului Culturii. 


Au prezentat referate, 
Dr. Liviu Marghitan (M 
nisterul Culturii), Conf. 
Univ. Dr. loan Piso (Univ. 
Cluj), Prof. Univ. Dr. Eugen 
Cizek (Univ. Bucureşti), Dr. 
Liviu Petculescu (Muzeul 
Naţional Bucureşti), Lector 
Univ. Alexandru Diacones- 
cu (Univ. Cluj), Prof. Maria 
Basarab (Muzeul Deva), 
Prof. Augusta Bodea Stan 
(Baia Mare), D-nul Nicolae 
Adam (Orăştie), Prof. Virgil 
Vug (Deva), subsemnatul 
(cu două referate“) şi alții. 

Cu totul deosebită a fost 
anul acăsta prezenţa la 
simpozion a trei repre- 
zentanţi oficiali ai orașului 


Corul din comuna Finteuşul Mare; dirijor Prof. Valentin Bălntan 


IULIE - AUGUST 1993 


POPOR ALLUI TRAIAN 


- O MĂRTURISIRE ROMÂNEASCĂ - 


Deva din Nordul” Spaniei 
veniţi la noi spre a parafa, 
cu ocazia aniversării lui 
Traian, înfrățirea dintre 
urbea lor și Deva noastră. 
Prilej cu care oaspeţilor 
spanioli li s'au înmânat, ca 
salut de bun venit, tricouri 
imprimate cu chipul Îm- 
păratului Traian însoţit de 
inscripţia “EI Fundador de 
Romania”, - precum și 
câteva materiale cu citate 
din renumita Parentalie (în 
traducere spaniolă a Virgi- 
niei Cotruș) dedicată de 
Vasile Pârvan Împăratului 
Traian şi din splendida (dar 
din păcate printre noi, foar- 
te puţin cunoscută) lucrare 
"La Obra de Trajano"* a 
poetului, scriitorului, și di- 
plomatului spaniol, Ramon 
de Basterra“, 

Şi în fine, încă un fapt 
deosebit şi demn de notat 
legătură cu simpozionul 

DIE TRAIANI, este că acest 
| eveniment a fost apreciat de 
Michael Grant, unul dintre 
| cei mai mari istorici con- 
| temporani ai lumii antice, 

ca fiind "the most interest- 


| ing symposium”. Apreciere 
e care distinsul cărturar 

| Denise şi-a manifestat-o şi 
prin trimiterea la Deva, cu 
ocazia simpozionului, a 
restigioa- 


unui volum din 


„| have the opportunity... of 


conveying my warmest 
wishes for the success of 
the symposium... To the 
[tuia Inspectorate of 


Culture, with every good 
wish for the celebration on 
the day of Trajan.” 

lată căteva (nu numai 
minunate, ci şi foarte ca- 
lificate) cuvinte, menite să-i 
asigure chiar și pe cei mai 
"necredincioşi" dintre noi, 
că drumul (lui Traian!) pe 
care ne-am pornit în Sep- 
tembrie 1990, la Deva, duce 
întradevăr înainte! Şi anu- 
me în toate direcțiile şi 
peste toate frontierele! 


N.B.: Simpozionul din 
Deva a fost urmat în 19 
Septembrie de o vizită a 
locului fostei colonii Ulpia 
Traiana” de unde a început 
"puierea" Neamului Romă 
nesc prin acei veterani şi 
colonişti romani pe care în- 
suşi Traian i-a plantat acolo 
şi cărora cu această ocazie 
Împăratul le-a făcut înalta 
onoare de a-i fi înscris în 
tribul său de familie, 
Papiria. lată deci cât de 
"trainic" a inceput... "MI- 
RACOLUL ROMÂNESC"! 


Note: 

(1) primul a fost Pane- 
şiricul închinat lui Traian 
(deja descris mai sus la 
punctul 7 al programului 
din 30 Septembrie dela 
Liceul Traian din Deva), în 
timp ce al doilea referat, 
intitulat "Elemente ibero- 
romane în identitatea noas- 
tră”, a avut ca temă pre- 
zentarea unor date ca cele 
dela nota” de mai jos. 

(2) Informăm că tot în 


Nordul Spaniei, unde se 
ştie că Traian a recrutat ma- 


m deci figura măreaţă a Împăratulul TRAIAN. 
ţii de urmaşi şi protejând prin secule un 
scoatem în evidenţă şi să popularizăm 


siv pentru războiul din Da- 
cia, existau: 

- mai multe localităţi 
Posada; 

- un "pluguşor" spaniol 
intitulat Marza(s), care 
vine, precum odinioară ve- 
nea şi "fratele lui Traianic” 
dela Dunăre, tot în ajunul 
Anului Nou Roman (la noi 
vestit încă din Mărţişor), 
adică 1 Martie şi conţine 
refrenul “transilvănean”, 
"Ai, iu-iu, iu-iu, iu: 

- țărani care poartă o- 
pinci exact ca la noi (spre 
exemplu în satul Anso, dis- 
trictul Huesca, provincia 
Aragon); 


- dialecte (ca cel asturian) 
ori chiar limbi (catalană) 
remarcabil de apropiate 
limbii noastre. 


“iată spre exemplu un 
text în română: 


Un vers curios 


Casa... un pas rapid 

un ou un port rar 

un focmort un amor nou 

un bou trist tot era amic 
era tot... tot. 


Şi "traducerea" lui în 
limba catalană: 


Un vers curids 


Casa... un pas răpid 
un ou un port rar 
un foc mort un amor nou 
un bou trist tot era amic 
eratot.. „tot. 


(3) un referat asupra 
acestei lucrări va fi probabil 
prezentat în toamna la si 
pozionul "Die Traian 
Deva. 


(4) care iată ce "desco- 
periri" (minunate) a făcut 
despre noi în timpul şederii 
sale ca diplomat spaniol în 
România Mare a anilor 
1918-1921: 


"En un cabo de Europa, 
los descendientes de un 
pueblo abandonado comen- 
zaron a principios del pasa- 
do siglo a elevar su voz ro- 
mance, revelando con su 
presencia la duracion de la 
empresa trajana en Oriente, 
ahelo del que broto a la 
postre una nacion nueva 
que se dice HIJA DE TRA- 
JANO: RUMANIA.” 


"La memoria del FUN- 
DADOR DE RUMANIA 
estaba omnipresente en su 
tierra. Rutas y valles, desde 
las mas afligidas centurias 
hasta nuestros dias, lu- 
cieron el nombre al que la 
tradicion aludia como al de 
un heroe nebuloso: Calea 
lui Traian, Valea lui Traian, 
el camino o el valle de 
Trajano”, Exemple la care 
le-am putea adăuga și pe 
următoarele: Pratul lui 
Traian, Masa lui Traian, 
Câmpul lui Traian, Valul 
lui Traian - expresii ce se 
transcriu aproape identic în 
spaniolă. 


"En la Rumania unifi- 
cada se reincorporaba la 
Dacia rediviva, embargada 
de un amor por su îun- 


dador tan vivo, de un entu- 
siasmo y un reconocimiento 
por el tan entranables, que, 
a pesar de casi los dos mil 


PAGINA 13 


POPOR al lui TRAIAN 
pe falnicii Carpaţi 
Măreţ ţi-ai înălțat 
RENUMELE ROMAN 


Din Cerul de Lumină 
spre falnicii Carpaţi 


același Glas ne'ndeamnă 
uniţi, la muncă frați 


anos que nos separan de su 
venerable figura, no habra 
probablemente en el mun- 
do iglesia que celebre el 
culto de su patrono con el 
ardor que Rumania adora a 
Ulpio Trajano”. 


un compatriota le oia 
de labios campesinos acla- 
marse a si mismo como el 
PUEBLO de TRAJANO” 


N.B. Am redat rândurile 
de mai sus în spaniolă pen- 
tru ca citindu-le în original 
şi în această limbă soră să 
ne descoperim în ele și mai 
bine. 


(5) despre care se știe 
(vezi nota" VI) că a fost 
fundată din ordinul lui 
Traian de câtre Decimus 


Terentius Scaurianus, legat 
pe post de praetor. Cât 
priveşte data fundirii, 
aceasta n'ar fi exclus să fi 
fost 18 Septembrie (110 
d.C). O ipoteză adusă la 
cunoştinţa autorului acestor 
rânduri de un respectat 
arheolog român printr'o 
scrisoare în care Domnia Sa 
spune printre altele: "Pen- 
tra noi Românii, calitatea 
de întemeietor a lui Traian 
mi se pare cea mai semni- 
ficativă, căci prin voinţa sa 
s'a născut acest popor... 


(deci) cred că îţi este clar cât 


de important ar fi să... 
demonstrăm că (Ulpia 
Traiana) a fost fondată 
chiar la 18 Septembrie, ziua 
lui Traian. „.(atunci) vom 
avea dela anul (adică din 
1993) o dublă aniversare”. 


lată un vis care-i prea 
frumos ca să nu se și impli- 
nească ! 


În 26 Septembrie, la 


POPOR al lai TRAIAN 
pe falnicii Carpaţi 

în veci să-ți porți măreț 
RENUMELE ROMAN 


Palatul Culturii din Baia 
Mare - unde, în atmosfera 
celei mai autentice simțiri 
românești, a fost evocată 
mai ales imaginea Împăra- 
tului Traian, ca Săditor şi 
Părinte al Neamului Romă- 
nesc. 

Cu urmarea minunată că 
un foarte inimos și distins 
participant la această nouă 
mărturisire a noastră ca 
popor al lui Traian, profe- 
sorul de muzică și dirijorul 
Valentin Baintan din Baia 
Mare, s'a hotărât să facă 
ceea ce am văzut chiar la în- 
ceputul acestor rânduri, 
adică să vină tocmai din 
Maramureş cu renumitul 
său cor țărănesc din comu- 
na Finteușul Mare la Deva 


spre a sărbători acolo ziua 
de naștere a Împăratului 
Traian. 

Un gest, care prin carac- 
terul lui spontan, sincer şi 
deosebit de generos - căci 
30 de țărani şi-au întrerupt 
pentru o zi munca câmpu- 
lui (culesul porumbului) şi 
au cheltuit bani de drum 
pentru a cinsti, așa cum am 
văzul, memoria “impăratu- 
ui lor”*) - ne face să ne 
gândim imediat la acela al 
legendarului lor frate făgă- 
rășan, Badea Cârțan. 

*) formulare ce nu-i 
deloc o figură de stil, ci 
expresia unui profund ade- 
văr românesc pe care lorga 
l-a exprimat cel mai frumos 
şi clar când, comentând în 
"O viaţă de om” urarea Plu- 
gușorului, se referă acolo la 
Bădica Traian "impăratul 
țăranilor”. 


Continuare în 
numărul viitor 


| PAGINA 14 


| După Revoluţia din De- 
i cembrid 1989 au văzut lumi- 
i na tiparului 6 seamă de 
i cărți ao tematică variată 
d ca un recul faţă de anii 
i lungi de cenzură ai regimu- 
lui comunist: Astfel ne-a 
4 fost dat să vedem pe tone- 
€ tele din gări şi metrou, în 
librării, cărţi şi bune şi mai 
puţin bune, multe câtalo- 
gate drept "literatură de 
Sprie ualăviri da clasici uni- 
versali, orientalistică, roma- 
P- ne de aventuri, spiritism, 
i necromanţie, cărţi de tălmă- 
4 cire a viselor şi multe, mul- 
3 te altele. 

Dar ceea ce ne-a sur- 
prins, a fost faptul că au 
ÎL. apărut şi unele cărți cu iz 
4 creştin, cum sunt cele edi- 
| tate de celebra editură 
Si "A "i care se doreau 
: pe linia doctrinei ortodoxe 
E autentice, dar care ofereau 


un conţinut eclectic de doc- 
trine religioase: budism, 
hinduism, amalgamate cu 

n creştinism străin de 

redania de totdeauna a 
Sfintei noastre Biserici. 
Bineînţeles, nimeni nu a 
ridicat cuvânt spre a atrage 
atenţia asupra netemeini- 
ciei sau a erorilor doctrinare 


Şi acest lucru e foarte trist. 
Oare, să nu ne întrebăm de 
ce cutare scriitor sau editură 
ține cu tot dinadinsul să 
toarne idei străine în spiri- 
tualitatea românească, orto- 
doxă de totdeauna? 

Mai Ras coteiinsă fapțul 
că unele cărţi cu vădite 
erofri doctrinare apar sub 
girul Uno teologi de marcă 
ai Bisericii Ortodoxe Româ- 
ne. Este cazul cărții "Mic 
dicționar biblia", alcătuit de 
Măgdalena Timar şi Cons- 
tantin Olarii, avănd drept 
consultant ştiinţific pe ni- 
meni altul Aecăt pe Părin- 
tele Profesor Dumitru Radu 
dela Facultatea de Teologie 
din Bucureşti, dicţionar ca- 
re la art. "Cădere în păcat", 
pag. 48-49, spune, nici mai 
mult nici mai puţin; "mit 
biblic ce se referă la păcatul 
originar, comis de Adam şi 
Eva”. Să nu fi aflat autorii 
unui asemenea dicţionar, că 
păcatul strămoşesc este 
pentru noi dogmă şi nu 
mit? Să nu le fi spus con- 
sultantul ştiinţific, Părin- 
tele Dumitru Radu, un emi- 
nent profesor de teologie, 
cu formaţie de dogmatist, 
aceasta? 

Am văzut acest dicționar 


IULIE - AUGUST 1993 


—— Arhim. Cleopa NANU— 


vânzându-se în bisericile 
noastre. Fogte uulţi du vor 
fi sesizat enormitatea sem- 
nalată. Dar o facem noi 
acum. Şi nu ni se pare im- 
posibilă la nişte autori care 
au consultat orice, numai 
izvoare esenţiale, nu. În 
bibliografia lor nu întâl- 
neşti citat un dicționar bi- 
blic de prestigiu, cum ar fi 
cel al lui D'Heilly, al lui 
Xavier Leon Dufour, fără să 
mai amintim de "Dicţiona- 
rul Noului Testament" al 
reputatului nostru biblicist, 
Pr. loan Mircea. - 


Un cuvânt autorizat în 
privinţa tuturor acestor 
tipărituri care sunt străine 
de sufletul acestui neam, de 
spiritualitatea lui autentică, 
inconfundabilă, îi revine 
Sfântului Sinod al Bisericii 
Ortodoxe Române, "Maica 
Neamului Românesc", co- 
misiei sinodale pentru doc- 
trină şi viaţă religioasă, 
cuvânt care însă se lasă 
mult aşteptat. Poate şi pen- 
tru faptul că încă nu am 
depăşit mentalitatea de 
până mai ieri, de a nu "de- 
ranja" pe cineva sau ceva. 


Este momentul ca "Sfân- 
tul şi îndreptăţitul nostru 


] 
j 
cuprinse în aceste lucrări. 
i 
| 


PRINTRE ALTE ORORI ALE 
COMUNISMULUI SE NUMARA 
ŞI BISERICILE DEMOLATE 


În oraşul Rădăuţi, jud. Suceava, fiii nea- 
mului doritori de bine pentru patria 
străbună, pentru cultivarea virtuţilor şi. 
credinţei strămoşeşti, şi-au pus în gând, ca 
o necesitate imperioasă la vremea ei, să 
ridice o biserică în noul cartier apărut în 
urma marii împroprietăriri înfăptuită de 
Regele Ferdinand, ca o răsplată a marii vic- 
torii din 1916-1918 - marele război de reîn- 
tregire a neamului. 

Astfel, un mănunchi de oameni inimoşi 
au reușit să pună temelie acestei biserici în 
1935 pe Str. Bogdan Vodă. 


Biserica a fost amplasată pe pământul 
donat de fraţii Grigorie și Cristofor Rusu, 
care l-au donat în urma împroprietăririi ca 
orfani de război din 1916-1918, cu ocazia 
marii împroprietării din 1922, 

Ceremonialul aşezării pietrei fundamen- 
tale a acestui locaș a fost oficiat de către 
cucernicii Preoţi Zaharia Fărţiş şi Orest 
Gherasim, în 1935, SE eri 

Lucrările nefiind pe placul politicienilor 
de atunci, au fost oprite în mod abuziv, nu 
mult după terminarea fundaţiei. j 

În 1936, s'au continuat lucrările ridicân- 
du-se în întregime corpul bisericii, mai 


Pr. Gh. BODNARIU 


bine zis, până la baza turnului, după care 
din nou au fost oprite. 

În 1937 s'a lucrat foişorul (pridvorul) 
dela intrarea principală a bisericii, în 1938 
s'a ridicat turla centrală şi s'a acoperit cu 
tablă galvanizată şi în 1939 s'a definitivat 
acoperişul. 

Intelectualii şi oamenii de suflet, ţăranii 
şi muncitorii care au lucrat efectiv şi au 
susținut material, prin donaţii, ridicarea 
bisericii sunt următorii: 

- Nahirneac Dumitru, învăţător 

- Bodnar Mihai, cantor 

- Pr. Cojocaru Gheorghe, protoereu 

- Colibaba Artemi, muncitor 

- Popescu Vladimir, învăţător 

- Cărăuş Gheorghe 

- Popescu Arcadie, electrician 

- Cazacu Gheorghe, librar 

- Sulcină Nicolae, judecător 

- Populaţia oraşului Rădăuţi, inclusiv 
țăranii români din satele din împrejurimi. 

Pergamentul care purta numele ctitorilor 
precum şi a celor din comitetul de iniţia- 
tivă, cu semnăturile respective a fost închis 
într'o cutie cilindrică, din tablă zincată, şi 
îngropat în temelia de beton a bisericii, 

Dar duşmanii cei mai înverşunaţi ai 
credinței noastre strămoşeşti, au decis 

ştergerea de pe faţa pământului a acestei 
biserici la data de 12 Iulie 1961, protoereu 
fiind Pr. Iftodie Miltiade. 

În urma faptului că populaţia oraşului 
Rădăuţi a crescut enorm şi că cele două bi- 
serici ortodoxe sunt neîncăpătoare, credin- 
cioşii acestei localităţi au decis reconstruc- 
ţia bisericii demolate. Aceasta se va clădi 
pe locul temeliei vechii biserici dispărute. 

Construirea acestui lăcaș sfânt ar con- 
tribui mult la însănătoşirea morală a socie- 
tății oraşului Rădăuţi. 

Aşa să ne ajute Dumnezeu. 


Sinod", vlădicii noştri, să ia 
atitudine în legătură cu o 
literatură care nu aduce nici 
un folos sufletesc fiilor 
Bisericii şi ai neamului nos- 
tru, să înfiereze această 


afacere comercială a cărţii. 
Căci altora nu le pasă de 
revigorarea morală a popo- 
rului român, pe care-l vor 
ținut pe mai departe în 
ignoranță, uşor de manipu- 


| GRAVITATEA ERORII SAU A IGNORANŢEI 


lat, credul şi mereu capabil 
să "înghită" fără discernă- 
mânt ceea ce i se serveşte cu 
atâta abilitate şi rea credin- 
ță şi nu spre folosul, ci spre 
rătăcirea şi pierzania lui. 


a MONUMENTE DÂMIBOVIȚENE 


ÎN PARAGINĂ 


BISERICA CIOFLEC 


ă sară 

Din salba de biserici pre- 
sărate în zona Găeştilor, 
privirile oricărui trecător 
care s'ar perinda prin oraşul 
nostru, ar fi atrase. fără 
îndoială, de ruinele unui 
monument - Biserica Cio- 
flec, (cuvânt de origine tur- 
cească, însemnând conac, 
mică fermă) cu hramul 
Ovideniei, aflătoare pe 
locurile unde odinioară se 
întindeau grădinile cu 
livezi şi vii "ciftlâcuri" ale 
târgoveţilor din reşedinţa 
fostului judeţ Vlaşca. În- 
fruntând vitregia vremu- 
rilor se mai văd şi astăzi 
grevate în firida de dea- 
supra uşii dela intrare, pe 
fond rădăciniu, cu majus- 
cule albe chirilice, textul cu 
anul zidirii, precum şi cti- 
torii acestui sfânt lăcaş, ca o 
mărturie peste veacuri pen- 
tru generaţiile care vor 
urma: 

"Această S(fântă) şi dum- 
nezeiască biserică ce să 
prăznuieşte hramul intrării 
în Biserică a Prea Sf(intei) 
şi Născătoarei de Dumne- 
zeu fosta zidită din temelie 
de dumnealui biv vist (ier- 
nic) Tănase Petrescu din- 
preună şi cu ajutorul pol- 
covnicului Manole la leat 
1776 şi rămâind albă nezu- 
grăvită şi din întâmplările 
vremilor şi cutremurile ce 
au urmat s'au dărăpănat 
ajungând în stare proastă. 
Acum cu ajutorul lui Dum- 
nezeu la leat 1836 s'au pre- 
făcut de dumnealui Grigore 
Manolescu, fiul dumnealui 
po(lcovinicu) Manole şi 
nepot vistiernicului Tănase 
Petrescu atât meremetul 


Prof. Matei ILIE 


zidăriei. Şi s'au înfrumu- 
seţat, cu zugrăveala şi cu 
toată odoarăle precum se 
vede în zilele prea lumina- 
tului domn Alexandru 
Dimitrie Ghica voievod şi a 
sfinţiilor sale Arhierei epis- 
copi Neofit Ramin, Ilarion 
Argeşiu, Chesarie Buzău 
ocârmuitori Sf. Mitropolii; 
şi s'au săvârşit la leat 1837 
Iunie 15". 

Atrage de asemenea a- 
tenţia, o lespede cenuşie 
mormântală - 1,40m x 0,60m 
x 0,08m - pe care desluşim: 
"Suptu această piatră să 
odihneascu oasele ro (abii) 
lui Dumnezeu Zmaranda 
care s'au săvârşit întru fe- 
ricire în anul cu leat 1815 
Aprilie 16." Pe cea de-a do- 
ua lespede, situată tot în 
pronaos descifrăm: "Subt 
acest mormânt se odihneşte 
provoslavnicul robul lui 
Dumnezeu Vasile Carabu- 
lea biv vel căpitan za lefegii 
din Bucureşci, Iulie 13, 
1832." 

Biserica are formă tre- 
flată, măsurând în exterior 
o lungime de 19 metri, o 
lărgime de 6 metri şi gro- 
sime 0,70 metri. Poartă turlă 
cu pat de zid, lipsindu-i pe- 
reţii ce vor fi fost din lemn, 
precum şi scaunul înveli- 
torii, având abside poligo- 
nale, pridvor deschis, înăl- 
țat pe stâlpi rotunzi cu ar- 
cade şi coarde de stejar 
bărduite. 

Din noianul de teme pre- 
zente pe suprafaţa zugră- 
velilor în frescă pe fond al- 
bastru şi cărămiziu amin- 
tim câteva: 

"Zidirea lumii", "Zidirea 


strămoşilor", "Înşelăciu- 
nea", "Izgonirea din Rai”, 
"Când s'a apucat Adam de 
muncă", "Când a botezat 
Sfântul loan noroadele”, 
"Ospăţul lui Irod”, "Aduce- 
rea pe tipsie a capului 
Sfântului loan de către Iro- 
diada", "Soborul Sf. Apos- 
toli", "Intrarea în Biserică a 
Maicii Domnului", având 
dedesubt imaginea arhitec- 
turii bisericii, precum şi 
urme din tabloul "Votiv”. 
În pelegrinările sale şi pe 
la această biserică, Nicolae 
Iorga, uimit de frumuseţea 
picturii, a lăsat notat ca sar- 
cină pentru parohie, să con- 
serve acest monument de- 
osebit. : 
Cum era şi firesc, s'au ză- 
mislit şi legende. Aflăm 
prin tradiţia locală, dela 
preoţii înaintaşi, Mihai lo- 
nescu (+1984) şi Lazăr Geor- 
gescu (+1931), că ar fi exis- 
tat o altă biserică mai veche 
din lemn şi că acest loc ar 
păstra în măruntaiele sale 
osemintele mamei lui Vlad 
Ţepeş. Şi tot prin tradiţie 
locală, s'au țesut multe po- 
veşti, unele din ele pornind 
dela fapte autentice: "Pe la 
1940, biserica devenind rui- 
nă, ar fi servit ascunzătoare 
pentru hoţi şi aici ar fost 
prins şeful unei bande, un 
anume Alecu, de către plu- 
tonierul Ciobanu”. și 
Anul 1990 - an de râs: 
cruce pentru soarta acestui 
monument: Doi preoţi te- 
merari, Sache Ion şi Dogaru 
Marin - Rinel, au pornit la 
drum pentru restaurarea 


Continuare în pag-15 


LE 


* NÂNTUL ROMÂNESC 
YANGHELIA EXILULUI 


e puţini sunt oame- 
ee pi şi pot, totodată, 
si controleze, să-şi trieze 
i să-și țină în frâu propriile 

“gânduri. Creştinii auten- 
tici angajați în lupta pentru 
desăvârşire, gândesc în ve- 
derea riceperii lucrurilor 
| evenimentelor, iar gân- 
durile nu le sunt "decât 
dreptate" (Proverbe, 12.5), 
respectiv gânduri de totală 
smerenie în fața lui Dum- 
nezeu şi care poartă am- 
renta credinţei, forţa ex- 
nlozivă a entuziasmului şi 

nalitatea alergării "pentru 
vremiul chemării cereşti" 
ilipeni, 3.14-15). În 
schimb, cei răi, cei necre- 
dincioşi, cei ce alcătuiesc 
răzvrătit, devin vic- 

țimele unei gândiri deşarte 
(Psalmul 94.11), umblând 
"in voia gândurilor” pe o 
cale rea (Isaia, 65.2) şi bălă- 
cindu-se "în voia minţii lor 
blestemate, ca să facă lu- 
cruri neîngăduite" (Romani, 


n voia gândurilor" sau 
"in voia minţii blestemate" 
inseamnă subordonare, de- 
terminism, sclavie. Fiindcă, 
invariabil, gândul rău - de- 
nunțat de Mântuitorul în 
Evanghelia Duminicii a 6-a 
după Rusalii, când dojeneş- 
„te pe cărturarii îndoielnici 
cu cuvintele: "Pentru ce 
aveţi gânduri rele în inimi- 
le voastre?" (Matei, 9.4) - îşi 
va afirma cu tenacitate 
supremaţia, deteminând 
conduita noastră morală şi 
profilul negativ al persona- 
lităţii, sau va compromite şi 
va submina orice efort de 
auto-depăşire şi orice aspi- 
Taţie spre un ideal măreț. 
„Gândul, prin urmare, 
este mobilul, cauza eficien- 
tăa faptei. El se poate trans- 
forma în faptă, deoarece 
tinde spre acesta, fiind, oa- 
um, fapta latentă, posi- 
în așteptare. Este înce- 
jol gestului, embrionul 
ptei, fermentul acțiunii. 
„ Priveşte belşugul de 
„Toade ale gândurilor, citi- 
rule! Dar nu în alții, ci în 
însuţi, coborând în pră- 
tii şi săpând în roca du- 
â văgăunilor tale ascun- 
N măj onsPirative, ducând în 
ni - cu credincioşie şi 
“cumpătate - Cuvântul lui 
Pumnezeu, ca pe o candelă 
pe ej, Picioarele tale şi ca 
e că 
 (Pralmul 119 p rarea ta 
“ud gândi rău, biblic vor- 
ora iale totuna cu a acţi- 
„„atău. Mai ales când gân- 
2 lina "impotriva aproa- 
ea tău" (Proverbe, 3.29), 
RI peclita imediată şi pre- 
pă â acestui gând va fi 
„Mpotmolirea, persecuția, 
Prirea văduvei şi a 
steginului, a săracului şi a 
fa ar cu al eueiale, a 
/ u, omul (Zaharia, 
110), Gândind răul, îl în- 
“adică : mai întâi în noi, 
ste pe plan mintal, prin 
“ee ul fapt că îl acceptăm 
a cu el, sporind 
p da a răutăţii care l-a de- 
Puel sau cocoloșind for- 
i tate; 3 unui climat de rău- 
Lă 


apoi, inevitabil, îl exte- 


riorizăm, îl răsfrângem î 
afară, dând naştere E ri 
rele, la răul social, după 
cum ni se atrage atenţia: 
"Iată, voi aduce peste popo- 
rul acesta o nenorocire, care 
va fi rodul gândurilor lui..." 
(leremia, 6.19). 

* 


* x» 


Fondul intim, structural, 
al fiinţei omeneşti este firea 
pământească, vechiul A- 
dam, în care, conform re- 
velaţiei Sfintei Scripturi, nu 
poate locui "nimic bun" 
(Romani, 7.18). Ea reprezin- 
tă terenul favorabil încol- 
țirii gândurilor rele, având 
în potenţă toate atributele 
răului nativ sau dobândit 
pe parcurs, pe care îl divul- 
gă, îl vehiculează şi-l am- 
plifică prin gânduri, întoc- 
mai fariseului orgolios din 
Evanghelie, ale cărui gân- 
duri, obiectivitate cu prile- 
jul rugăciunii din Templu, 
se adeveresc a fi mandata- 
rele mândriei sale lăuntrice. 

In lanţul cauzal al vieţii 
noastre psihice, gândul 


- alcătuieşte mişcarea primă, 


cheia de boltă, precedând 
ceea ce "spurcă pe om". Căci 
dinlăuntru, din inimă, "ies 
gândurile rele" şi în urma 
lor, celelalte fărădelegi, 
cauzate de ele, precum 
"preacurviile, curviile, uci- 
derile, furtişagurile, lăcomi- 
ile, vicleşugurile, înşelă- 
ciunile, faptele de ruşine, 
ochiul rău, hula, trufia, 
nebunia" (Matei, 7.21-22). 
Aceste gânduri ale inimii 
depăşesc cadrul unei sim- 
ple expresii biblice, cu ca- 
racter strict figurativ, sem- 
nificaţia lor constând în 
contopirea raţionalului cu 
afectivitatea, gândurile a- 
vând ca matcă zona iraţio- 
nală a afectelor, iar stările 
afective imprimând sigiliul 
vibraţiei lor, gândirii u- 
mane. p 
Ontogenetic vorbind, 
există o vârstă specifică a 
gândurilor, dependentă de 
stadiul dezvoltării spiri- 
tuale, de vârsta morală a 
omului. "Când eram copil... 
gândeam ca un copil", scrie 
Ap. Pavel (1 Corinteni, 
13.11). Infantilismul, prun- 
cia gândirii este efectul 
unei vieţi de sugaci, care nu 
cunoaşte bucatele tari, ci 
exclusiv laptele duhov- 
nicesc (1 Corinteni, 3.1-2); 
căci hrana tare este pentru 
oamenii mari, pentru aceia 
a căror judecată s'a deprins, 
prin întrebuințare, să deo- 
sebească binele şi răul 
(Evrei, 5.14). Pruncii in 
Hristos nu pot gândi decât 
lumește, "in felul celorlalţi 
oameni", Ei nu se gândesc 
numai "la lucrurile de sus", 
ci le amestecă, neputincioşi 
şi naivi, cu "cele de pe pâ- 
mânt" (Coloseni, 3.2). Ei 
gândesc binele, dar în chip 
copilăresc, fără discernă- 
mântul purității rătăcindu- 
se şi, ca atare, bunătatea şi 
credincioşia rămân irealiza- 
bile. Ei cugetă la Cuvântul 
lui Dumnezeu, dar nu gă- 
sesc fericirea, fiindcă zân- 
desc fără să se încreadă în 


IULIE - AUGUST 1993 


GÂNDURILE RELE DIN INIMĂ 


Sergiu GROSSU— 


Cel ce-a făurit acest Cuvânt 
(Proverbe, 16.20). În acest 
fel, se ajunge la constatarea 
tragică, însă adevărată, că 
„întocmirile gândurilor din 
inima omului sunt rele din 
tinereţea lui" (Geneza, 8.21) 
şi rămân rele, cât timp sun- 
tem şi rămânem copii în 
gândire sau tinerei fluş- 
turateci "plutind încoace şi 
încolo, purtaţi de orice vânt 
de învățătură, prin viclenia 
oamenilor şi prin şiretenia 
lor în mijloacele de amă- 
gire"! (Efeseni, 4.14). 
* 


e 


Ca să se creeze acordul 
necesar între Dumnezeu şi 
om, trebue ca gândurile 
noastre să fie - deci, să a- 
jungă - asemănătoare gân- 
durilor Celui Prea Înalt. Se 
impune, ultimativ, aşadar, o 
schimbare de conţinut, o 
descotorosire, o lepădare a 
întregului arsenal de gân- 
duri nelegiuite, în confor- 
mitate cu pedagogia proo- 
rocului: "Să se lase cel rău 
de calea lui şi omul nele- 
giuit-să se lase de gându- 
rile lui, să se întoarcă la 
Domnul care va avea milă 
de el, la Dumnezeul nostru, 
care nu oboseşte iertând" 
(Isaia, 55.7). 

Lepădarea de gândurile 
nelegiuite, potrivnice, dia- 
metral opuse gândurilor lui 
Dumnezeu, se face numai 
prin pocăință, în clipa deci- 
sivă a ruşinării de propriile 
noastre gânduri, când, în 
noi înşine, ne este scârbă 
de tot ceea ce am gândit şi 
gândim încă, şi ne tăvălim 
gândurile acestei stări de- 
gradante în ţărână şi ce- 
nuşă. Aşa cum a procedat 
Sfântul Petru în zbuciuma- 
ta noapte a tăgăduirii, când 
s'a ruşinat, când i-a fost 
scârbă, probabil, de îngâm- 
farea gândurilor sale din 
ajun, materializate în lău- 
dăroase făgăduinţe neres- 
pectate: "Chiar dacă toţi ar 
avea un prilej de poticnire, 
eu nu voi avea... Chiar dacă 
ar trebui să mor împreună 
cu Tine, tot nu mă voi lepă- 
da de Tine..." (Marcu, 
14.29,31); şi când, aducân- 
du-şi aminte de vorba pe 
care i-o spuse lisus - "îna- 
inte ca să cânte cocoşul, te 
vei lepăda de Mine de trei 
ori" - „ gândindu-se la acest 
lucru” a ieşit afară şi a 
plâns cu amar” (Matei, 
26.75). 

Scârbindu-ne de gându- 
rile noastre nelegiuite şi 
lepădându-ne de ele ca de 
nişte.haine murdare, vom 
putea păşi şi noi, Românii 
din Exil, pe o treaptă supe- 
rioară a credinţei - înnoirea 
minţii, ca să putem "deose- 
bi bine voia lui Dumnezeu" 
(Romani, 12.2). O prefacere 
absolut indispensabilă sub- 
tilului proces educativ de 
automodelare a gândirii 
convertite, întru deplina 
identificare cu lisus Mân- 
tuitorul, pentru ca să putem 
rosti împreună cu Apos- 
tolul Neamurilor, fără să 
roşim: "Noi însă avem gân- 
dul lui Hristos." 


/Din însemnările Maicii Anastasia 


Mânăstirea de fecioare "Maica Domnului", 
din Tudor Vladimirescu 


Scrisoarea Maicii Mihaela = 
(Maria Iordache Marieta), scrisă în înschisoarea de femei din 
N Miercurea Ciucului în 1958, adresată soborului întreg şi drag! 


“Acum vă scriu cu gân- 
dul la Măicuţa Veronica! 
Au mai rămas 5 ani de 
așteptat, poate mai puţin și 
totuși dacă Maica mică 
(Veronica, care era și ea 
închisă) va întârzia, să nu 
vă pierdeţi răbdarea! 


S'a recitit Biblia, căci 
vom avea o luptă mare! 
Invățați predicile de pe 
munte ale Domnului nostru 
şi împliniți-le cu faptele în 
fiecare zi! Fiţi înțelepte, 
harnice, blânde, smerite, a- 
cestea să vă fie ““uniforma” 
monahală (interzisă pe 
atunci de domnia anticristă 
să se poarte), prin care să 
vă deosebiți de duhul lumii 
acesteia! Postul și 
rugăciunea să nu vi le ştie 
nimeni, decât Stiitorul 
inimilor! Nu mai judecați 
pe nimeni, așteptați în 
tăcere judecata lui Dum- 
nezeu! Fiţi cuviincioase cu 
preoții și cu autorităţile 
după exemplul Mamei! 
Ingrijiţi cu dragoste 
bisericile din sat! Cereţi, de 
este cu putinţă, sfaturi 
Părintelui Mureşanu şi 
tuturor celor sinceri, mai 
ales arme serioase din 
Biblie pentru “Martorii lui 
Iehova”, care au afirmaţii 
puternice, cu priză în 
popor, mai ales în apele 
tulburi de acum! SA NU 
VA GALCEVITI CU EI IN 
ZADAR DUPA CUVANTUL 
GAMA LAL! Să vă pregătiți 
arme tari la toate 
afirmaţiile! 

Stiu că aceste sfaturi ale 
mele vă sunt de prisos, căci 
aveți o caldă şi puternică 
povătuițoare pe Mama 
Mare, dar îmi fac și eu 
motiv de vorbă cu frățiorii 
mei cei călători, iar Morse 
se descoase ușor, merită un 


parastas! 
Dacă din ispită sau 


biruință de instinct ar vroi 
vreuna să se rupă din 
mănunchi, Veţi încerca tot 
ce va fi posibil, dacă nu, 
atunci lăsați-o să se 
căsătorească, decât să 
ajungă la o greşeală mai 
mare sau la păcat împotriva 
firii, cari sunt o urâciune 
înaintea Lui Dumnezeu! Să 
n'0o disprețuiți, că 
diavolul stă la poarta celor 
căzuţi pe această cale, 
făcând și mai mari spărturi 
în zidul dragostei dintre voi 
şi al ascultării de poruncile 
lui Dumnezeu... dar să nu 
fie așal. : 
Spuneți cele cuvenite 
Mamei Maria și lui moș lor- 
dache, sărut pe Veronica! 
Fiţi mereu cu grijă de 
bolnave și de ctitori! 
Evitaţi coletele dela 
străini! Munciţi toate după 
putere, nu exagerați cu 
postul decât în ispite mari! 
'Sărut mâna tatei, care o 


să-l mai găsesc 
vreodată????? Nana, moş 
Nașu?!” 

-++ 


Această scrisoare a fost 
scrisă prin cusutul cu aţă 
pe pânzăalbă,cu alfabetul 
Morse! Scrisoarea a fost 
tradusă şi apoi distrusă. Ea 
cuprindea: toate învățămin- 
tele unei gândiri 
desăvârșite! Noi, soborul, 
am primit-o ca din mâna 
lui Dumnezeu, trimisă prin 
mesajul Său! 


Maică Mihaela, nu te 
vom uita niciodată! Si în 
veci te vom pomeni în 
mijlocul soborului tău 
scump! 

lată ce povestește Părin- 
tele Ghimnazie, Măicuţei 
Veronica, pe când erau 
amândoi, într'o zi de vară 
(1940?!), la grădina de zar- 
zavat: RE 

“Eu cu 15 călugări greci, 


PAGINA 15 


V/> 
Z 


am venit din Sf. Munte 
Athos în anul 1438, 
aşezându-ne, după dorința 
Maicii Domnului în Sudul 
Moldovei! Repede am făcut 
o grădină, un adevărat 
paradis, unde se adunaseră 
moldoveni, munteni și ar- 
deleni, până la 98 de per- 
soane. Când am terminat 
lucrul mânăstirii, în loc să 
ne bucurăm, cum o să 
spuneți voi, a trimis 
Stăpânul  holdei cruzi 
secerători, pe Turci, care 
ne-au ucis, jefuindu-ne 
agoniseala și odoarele 
bisericeşti, iar biserica în 
care puteau intra peste 300 
de credinciosi, au umplut-o 
cu paie şi i-au dat foc, 
rămânând doar cenușa Și 
ceva din ziduri! Pe mine 
m'au ţinut legat, silindu- 
mă să privesc la toate 
sacrilegiile, pentrucă eu, 
ziceau ei, nu vreau să le dau 
aurul! Când ardea biserica, 
la care lucrasem 7 ani, 
m'am răzvrătit împotriva 
lui Dumnezeu, făcându-L 
mai neputincios decât Tur- 
cii şi deodată am văzut 
cerurile deschise și la 
capătul drumului o prea 
frumoasă biserică scăldată 
în lumină! La această 
vedere am strigat să fiu şi 
eu luat și deodată sabia 
Turcului s'a -ridicat şi..: 
gata, m'am desprins de 
haina trupului! După ce am 
îmbrățișat-o şi am sărutat- 
o, mulțumindu-i, am fost 
atras să-mi văd Stăpânul și 
toate podoabele veşniciei, 
care nu au nume în limba 
noastră pământească! 

Noi am vieţuit aici 19 ani, 
voi o să staţi numai 16. 
Martirajul soborului meu a 
fost roșu, martirajul 
soborului tău va fi alb şi de 
lungă durată! Nu vărsarea 
de sânge te fixează în 
fericire, ci cum te-a găsit 
chemarea din urmă!” 


BISERICA CIOFLEC 


Urmare din pag.14 

acestei biserici care a dăi- 
nuit peste veacuri şi care cu 
ajutorul lui Dumnezeu, 
dacă va fi refăcută, va mai 
dăinui. Aşa cum reiese din 
scrisoarea adresată Româ- 
nilor din diasporă, pe care 
sperăm să aveţi amabi- 
litatea s'o citiți şi din a- 


Dacă vreţi, un strigăt în 
pustiu al neajutoratului, 
care din dorința săvârşirii 


acestui lăcaş sfânt se leagă 
de acest ajutor ca de un 
colac de salvare. Conţinutul 
scrisorii mi se pare edifi- 
cator. 

Aşa să ne ajute Dumnezeu! 


Prof. Matei ILIE 


Scrisoare deschisă către Românii din diasporă 


lubiţi fraţi, 


Necazurile şi greutăţile ne fac să trecem peste 
bruma de mândrie care a mai rămas în noi şi să 
apelăm la bunăvoința şi dragostea dumnea- 


voastră. 


Credincioşii ortodocşi din oraşul Găeşti, 
judeţul Dâmboviţa, au o mare durere. Biserica 
lor cea mai veche din oraș, singurul monument 
istoric, zace încă în ruină. Este vorba despre 
Biserica Cioflec (cuvânt de origine turcească 
însemnând conac, mică fermă) cu 


Maicii Domnului în Biserică. 


Actuala clădire, în ruină, datează din anul 
1776 şi este zidită de Tănase Petrescu şi Manole 
Polcovnicul, dar potrivit tradiţiei transmise de 
preoții inaintași Mihail Ionescu (mort în 1984) şi 
Lazăr Georgescu (mort in 1931) a existat o altă 


cumpărare a anului 1990 lucrarea ar fi costat 3 
milioane, astăzi aceeaşi lucrare s'ar putea executa 


ramul Intrării 


cu 10 milioane. Lucrările au inceput destul de 
greu în cursul anului 1992, Până în prezent s'au 
investit în această lucrare 1,2 milioane lei. În 


De asemenea, trebue să menţionăm că din 
partea autorităţilor locale nu putem aştepta nici 
un sprijin, ele nefiind în stare să-şi rezolve nici 
măcar problemele proprii. 


Din aceste motive şi altele pe care credem că 


ajutor. 


biserică mai veche şi aici ar fi fost îngropată 


mama lui Vlad Ţepeş. 


Din dragoste de Dumnezeu şi respect faţă de 


valorile istorice ale neamului nostru, începând 
din anul 1990 am intocmit acte legale pentru 
restaurarea monumentului istoric. La puterea de 


le cunoaşteţi, vă rugăm ca în măsura în care 
dragostea și dorul de ţară şi de neamul din care 
vă trageţi nu s'au stins, să ne daţi o mână de 


Cu tot respectul şi dragostea noastră, 


Pr. paroh lon SACHE 


Parohia Cioflec, oraşul Găeşti, 
judeţul Dâmboviţa, cod 0150, România. 
Contul parohiei: Filiala C.E.C. Găeşti, 45 110 817 


PAGINA 16 


A fost o iarnă grea în anul 1944. 

Păşeam pe drumul făcut din copacii 
ciopliţi, care ducea în adâncurile taigalei. 
Împrejur era o tăcere de mormânt - numai 
zăpada bătătorită pe drugii ciopliţi, scârţâia 
sub picioare. În stânga şi în dreapta 
drumului, cât cuprindeai cu vederea - 
numai taigaua fără sfârşit, tăcută, tristă, 
misterioasă, înfricoşându-l pe drumeţul, 
care se încumetă să apuce această cale. 
Aflându-se în acest ocean de pădure, simți 
cum taigaua te apasă, cum ţi se strecoară 
fiorul fricii în această linişte fără de 
margini. Rareori se aude trosnetul vreunei 
crengi căzute, ce tulbură tăcerea plină de 
taină, sau zgomotul surd al aripilor 
vreunui cocoş de munte, care îl face pe 
drumeț să tresară. Dar această tăcere este 
înşelătoare. Alături de drumul de bârne, în 
adâncul taigalei, se află lagărele şi 
coloniile, locul de muncă, de trai şi de 
suferinţe al celor osândiţi, al oamenilor 
izolaţi de lumea celor liberi. Ei sunt în- 
conjuraţi cu garduri înalte de sârmă ghim- 
pată. 

Ceva mai la o parte, la o anumită 
distanţă, se înalţă turlele de lemn, unde 
santinelele, îmbrăcate în cojoace să nu 
îngheţe cu totul, îşi fac serviciul cuvenit, 
păzindu-i pe cei nenorociţi. La kilometrul 
14, pe traseul Taişet - Bratsk, într'o fun- 
dătură a taigalei, ascuns de ochii lumii, este 
situat selihozul 14. Aici, zi şi noapte 
lucrează oamenii cu gândul la pâine şi 
libertate. Au nimerit încoace diferiţi 
oameni şi buni şi răi, şi tineri şi bătrâni, şi 
tot atât de diferite lucruri fac. Mulţi cred 
că's fericiţi, că au avut noroc, fiindcă au 
căzut să muncească în selihoz, unde îşi pot 
alina foamea fără de saţ cu sfeclă, cartofi, 
napul furajer, morcovi, când în stare crudă, 
când uneori fiert. În selihoz sunt multe 
femei. Ele lucrează la ferme, îngrijind 
porci, vaci, viței, găini. O bună parte din 
ele se trudesc pe pământurile selihozului. 
Le e felurită şi îmbrăcămintea: cine e 
proaspăt venit, umblă cu cele aduse de 
acasă. Cine a gustat deja fericirea zonei 
interzise, acela demult şi-a uzat hainele şi 
acum umblă în "uniforma" lagărului. 
Pentru iarnă li se dau din magazie haine 
vechi: pufoaice purtate, buşlaturi, panta- 
loni vătuiți... - 

Toată această îmbrăcăminte este de două 
culori: dacă o mânecă este verde, cealaltă e 
albă; dacă spatele e verde, atunci pieptul e 
alb la culoare. Aşa că sârmanii osândiţi pot 
fi recunoscuţi foarte uşor după haine. 
Chiar dacă ai fugi de aici în aceste veş- 
minte, departe n'ai să ajungi. După ele o să 
te găsească fără întârziere. Te vor găsi, te 
vor bate bine, şi te vor mâna din nou în 
lagăr. Pe deasupra, te vei alege şi cu un 
termen nou de osândă. Ca şi alţii, lucram şi 
eu aici în selihoz, numai că faţă de alţi 
osândiţi, eu eram "favorit" deoarece aveam 
permis de trecere liberă, fără pază. Lucram 
montor la comunicațiile telefonice de pe 
acest traseu, facând lucrările de reparaţii şi 
la selihozul 14. Aveam, aşadar o ocupaţie 
bună, eram sătul şi îmbrăcat cald. Căci, de 
ce alta ar mai avea nevoie un biet, un ne- 
norocit de osândit? Principalul e ca să-ţi fie 
burta plină, să nu-ţi îngheţe picioarele şi să 
nu lucrezi în viscol... 

Termenul îmi era pe sfârşite şi acum 
aşteptam cu nerăbdare ieşirea la libertate. 
Pe teritoriul selihozului era o lăptărie, 
unde din lapte făceau frişcă şi unt. Aici 
lucra Natalia Stepanovna, o femeie de vreo 
40 de ani, micuță, negricioasă, cu părul deja 
bine însurit, tăcută, blajină la suflet. Ea mă 
servea uneori cu zer. 

De vreo câteva ori am încercat să vorbesc 
cu dânsa, să aflu de ce şi cum, pentru ce 
nimerise ea în lagăr, însă întotdeauna s'a 
abătut dela vorbă. Aveam pe atunci 20 de 
ani, mă consideram şi eu om în vârstă - ce 
mai vorbă... 

Şi deci, bărbat fiind, o întrebam cu acea 
politeţe, rămasă în mine din educaţia 
căpătată încă în casa părintească şi din 
cauza căreia îşi băteau joc de mine 
osândiţii din lagăr, unde cuvântul, vorba 


-. aa oibaeaa „be sa 3) at e 


IULIE - AUGUST 1993 


ÎNTÂL 


Din cartea în pregătire "Te iubesc Basarabie" 


erau întotdeauna brutale, fără urme de 
politeţe. 

Natalia Stepanovna nu vorbea niciodată 
nimic despre sine. În jurul ei stăruia o 
taină şi nimeni din femeile cu care îşi 
ducea zilnic viaţa nu reuşise s'o descoase. 
Cu nimeni din bărbaţi nu avea legături, nu 
căuta să-şi uşureze viaţa de lagăr, ca să 
supravieţuiască... 

Într'o după amiază, într'o Duminică 
geroasă, cu ceaţă, am hotărât să mă duc la 
baraca femeilor s'o văd pe lulia, o fată 
cunoscută, care lucra la viței. Ea îmi făcea 
uneori rost de făină, pe care o lua din por- 
ţia viţeilor. Din făină făcea nişte turte gus- 
toase şi săţioase. 

Mi-aduc aminte: în baracă se aflau în 
acel moment multe femei; unele dormeau 
pe narele sale (paturi de lemn), altele bro- 
dau, coseau vorbind între ele. Se lăsa amur- 
gul. Se întunecase chiar, dar lumina nu o 
aprindeau. M'am aşezat lângă lulia, care 
stătea culcată pe patul de jos, de lângă 
geam. Vorbeam între noi. Era bucuroasă de 
venirea mea. Glumeam, râdeam. Trecuse 
cam o jumătate de ceas de când venisem la 
ea, când dinspre întunecosul ungher din 
dreapta, de lângă uşă, s'a auzit un țipăt de 
femeie: 

- Ajutor! Hoţul! 

Toată lumea s'a alarmat, sărind din pă- 
turi. Cineva a aprins o aşchie de lemn dela 
focul ce ardea în sobă, din mijlocul barăcii, 
şi în faţa noastră a apărut următoarea pri- 
velişte: 

Aproape de uşă stătea Natalia Stepa- 
novna, ţinând de gulerul cămăşii pe un 
băieţaş, înalt şi slăbuţ. Avea pe el o cămaşe 
murdară, mototolită, verde-albă, pantaloni 
vătuiţi, rupţi, pe cap căciulă-uşancă cu un 
clapăn rupt. Hoţul avea în mâna dreaptă o 
bluză, pe care dovedise s'o înşface. 

- Mi-a furat bluza mea! - striga Natalia 
Stepanovna. Dă-mi bluza! 

- Netrebnicule! = 

Băieţaşul, de vreo 12 ani, încerca să sca- 
pe, din mâinile ei, fără a lăsa din strânsoare 
bluza furată, dar Natalia Stepanovna îl ţi- 
nea bine de gulerul cămăşii. Toată baraca 
striga: 

- Bate-l! Daţi-i bine! Plesneşte-l! 

Băiețaşul s'a smuls din mâinile femeii. 
Gulerul cămăşii s'a rupt dezgolindu-i larg 
gâtul. Pe podeaua murdară au căzut doi 
nasturi. Gâtul gol, nespălat, se vede, de 
multe zile, se întorcea ba la dreapta, ba la 
stânga, căutând să se ferească de loviturile 
femeilor înfuriate. Ă 

- Opriţi-vă muierilor! Incetaţi! - strident, 
jalnic s'a auzit glasul Nataliei Stepanovna. 
Staţi! 

Femeile, speriate s'au oprit, tăcând din 
gură. Natalia Stepanovna desluşise pe 
gâtul acela, slab, murdar, o alunică cenuşie. 

Mâinile ei, cu care ținea încleştat gulerul 
cămăşii, au slăbit pe loc, dând drumul ce- 
lui prins. Cu ochii măriţi, cu o straşnică şi 
nesfârşită tristeţe în ei, nu-şi putea dezlipi 
privirea de pe obrazul băieţaşului. Se uita 
ca vrăjită, văzând nasul, buzele, bărbia dra- 
gului şi neuitatului Andrei, bărbatul său, 
împuşcat ca duşman al poporului în acel 
groaznic an 1937... 

- Nu! Nu! s'a auzit geamătul ei. Nu se 
poate! Doamne! Fă-ţi milă, Doamne! - tre- 
mura glasul ei, răgușit, frânt. 

- Aleoşa! Tu! Tu! Copilul meu! Atâta a 
putut ea să mai şoptească, căzând în 
genunchi pe podeaua roasă de vremuri. 
Corpul i se zbătea, parcă avea friguri. 

- Aleoşa! Tu eşti? 

Hoţomanul, înăltuţ, slab, stătea în mij- 
locul femeilor, ținând strâns bluza roșie în 
mâna dreaptă tremurândă și cu ochii mă- 
riţi de mirare se uita la ea. 

Da, îl chema Aleoşa. Aşa îl numeau toţi, 
acolo la casa de copii, pe malul râului Ciu- 
na, în satul Mironovca, și aici în lagăr... 

Acum el se uita la această femeie şi se 
chinuia să-și aducă aminte trăsăturile feţei 
unei alte femei, care semăna cu asta, una pe 
care o văzuse cândva, demult... demult, 
Memoria lui se străduia să-și amintească 
când se întâlnise demult, cu mulţi ani în 


Vadim PIROGAN 


NIREA 


urmă, în timpul unei depărtate, uitate copi- 
lării, de care abia îşi mai aducea aminte. 

- Aleoşa! Eu... Eu... sunt mama ta; 
Aleoşenca! Oare e adevărat că te-am găsit? 
Tu eşti, dragul meu? Alunica! Alunica asta! 
O ţin bine minte! 

- Aleoşa! Eu sunt mama ta! Copilul 
meu... E 

I-a îmbrăţişat genunchii şi lacrimile îi 
cădeau pe pantalonii lui murdari, rupți. 
Aleoşa nu o auzea. În memoria lui, se ivea 
chipul tânăr, al acelei femei, al mamei sale 
de cândva, pe care şi-o amintea cu greu, 
căci ea, acea femeie, era tânără, frumoasă, 
bronzată... 

Mama stătea în genunchi şi plângea 
amar. Aleoşa şi-a desfăcut în sfârşit mâna 
şi haina furată a căzut pe podeaua neagră. 
În jurul lor, femeile, înmărmurite, se uitau 
la ei. Unele plângeau, altele tăceau poso- 
morâte. 

- Mamă! A rostit încet Aleoşa, cu glasul 
tremurând, încercând s'o ridice de pe po- 
dea. Natalia Stepanovna, apucându-l con- 
vulsiv de mâini, s'a ridicat încet, cu greu de 
jos, podidită de lacrimi. 

Aleoşa, într'un avânt înflăcărat, a îm- 
brăţişat-o. 

- Mama! A strigat el cu glasul răguşit şi 
lacrimile, multe, fierbinţi, nestăvilite au 
prins să se prelingă pe obraji. 

Mama şi fiul stăteau aşa, îmbrăţişaţi, în 
mijlocul acelor femei, străine pentru ei, 
însă care, fiecare, avea soarta sa amară şi 
nenorocită. 

Cu ochii scăldaţi în lacrimi ele se uitau 
la femeia-mamă, care şi-a regăsit fiul în 
acest depărtat, pierdut într'un fund de 
taiga, lagăr. Mama şi fiul s'au aşezat pe 
patul de scânduri. Îmbrăţişaţi, înlăcrimaţi, 
mama povestea fiului trista poveste a 
arestării tatălui său, fost comandant de 
regiment de artilerie, a bunului părinte şi 
soţ, a devotatului cetăţean al patriei sale... 

Fiul afla acum toate chinurile, lipsurile, 
înjosirile suferite de mama sa, după cele ce 
se întâmplaseră cu tatăl lui. Ea, mama lui, 
nu s'a dezis de soţul ei. Nu putea să se 
dezică. Ştia că el n'a fost vinovat. NKVD-ul 
a muncit mult timp, pe urmă au aruncat-o 
în lagăr, fără judecată, răpindu-i tot ce îi 
mai rămăsese mai scump pe lume după soţ 
- pe Aleoşa! 

Copilul l-au dat la un orfelinat, departe 
de baştină, departe de neamuri, unde 
creştea fără mângâierea părintească. A 
început războiul şi casa de copii a fost 
transferată în regiunea Ircutsk, la marginea 
taigalei siberiene, lângă râul Ciuna... 

„Peste câţiva ani, Aleoşa a fugit de acolo 
şi undeva, într'o gară, a furat un geamantan 
ca să-şi potolească foamea. A fost prins, 
bătut fără milă şi judecat, deşi abia împli- 
nise doisprezece ani... 

Aşa a nimerit în lagărul unde îşi ispăşea 
osânda mama lui, Natalia Stepanovna Gla- 
dişeva. Aleoşa, ca şi toţi copiii căzuţi în 
lagăre, nimerise între hoţii recidivişti. 
Aceştia l-au "educat" în spiritul lor şi acum 
băiatul umbla prin barăci şi fura ce putea. 

„Din această clipă, pentru el începea o 
viaţă nouă. Cea mai mare parte din timp 
stătea cu mamă-sa, în baraca ei. Arăta curat 
şi îngrijit. Mâncau împreună şi de fiecare 
dată mama se străduia să-i dea o bucată de 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


pâine în plus, sau o parte din acea sor- 
bitură, zisă balandă. Femeile din baracă 
n'au scos nici o vorbă în lume despre cele 
întâmplate, aşa că nimeni nu ştia că mama 
şi-a găsit fiul în lagăr. Încetul cu încetul, 
Aleoşa slăbi legăturile cu hoţii recidivişti, 
"urcii”, cum erau botezați în lagăr. De 
câteva ori l-au ameninţat, chiar l-au bătut, 
însă el revenea la maică-sa. Dar puteau 
oare urcii să se împace cu trădarea unuia 
din ai lor? 

Au aflat otuşi că Aleoşa îşi găsise ma- 
ma, aici în lagăr. Despre asta, după o săp- 
tămână, două, au aflat şi mai marii pe 
lagăr. A aflat şi căpitanul Bulatov, coman- 
dantul lagărului. 

Puteau ei, oare, admite ca rudele să 
trăiască împreună în acelaşi lagăr, să aibă 
parte de o picătură de fericire? 

Ştiinţa ticăloşiei, ştiinţa răutăţii, a 
grosolăniei şi a urii şi-au făcut treaba lor. 

Şi într'o zi liniştită, geroasă, cu ceaţă, pe 
porţile lagărului a ieşit şi a pornit pe dru- 
mul cioplit de drugi, un grup de oameni, o 
etapă, înconjurată de santinele în cojoace 
albe. În rândul trei din partea dreaptă, pă- 
şea Aleoşa Gladişev, trist, cu lacrimi în 
ochi. La porţile lagărului o lăsase pe mama 
sa, pe buna sa mamă, care plângea jalnic. 
Soarta îi despărțea din nou. Natalia Stepa- 
novna plângea şi se uita printre crăpăturile 
scândurilor groase ale porţii, cum se înde- 
părta fiul ei. 

Tot mai mult şi mai mult se depărta 
Aleoşa spre necunoscut, sub ţevile puştilor 
lungi şi lătratul câinelui-lup, care încerca 
să se rupă din cureaua santinelei. 

Corpul ei firav se zguduia în hohote de 
plâns, lacrimile o împiedicau să vadă cum 
se tot îndepărta odorul ei scump. Buzele ei 
tremurânde şopteau: 

- Să fii cinstit! Să fii om, cum a fost tatăl 
tău! Dumnezeu să te aibă în pază, fiule... 

Militarul cu epoleţii roşii, de serviciu la 
poartă, s'a apropiat de ea şi sub ochii şefu- 
lui lagărului, căpitanul Bulatov, a îmbrân- 
cit-o pe femeia-mamă dela gardul de 
sârmă. . 

- Cară-te de aici, cățea bătrână! Acum te 
voi trimite la carceră! 

Incet, cu pas anevoios, cu ochii înlăcri- 
maţi, se desprinse Natalia Stepanovna 
Gladişeva dela poarta zăbrelită a lagărului. 


* 
.. 


Mie atâta mi-a rămas să adaug la cele de 
mai sus. y 

Mulţi acum declară: ajunge atâta vorbă 
depre lagăre, despre puşcării! Ajunge să 
vorbiţi despre morţi, despre cei care au 
avut de suferit într'o ţară duşmană omului, 
într'o ţară încrâncenată şi setoasă de sânge 
nevinovat. Mă rog, lor le e frică probabil, 
de aceste amintiri, pentrucă ei văd în acei 
călăi pe foştii lor părinţi şi prieteni. Dar aşa 
cum nu pot fi uitate crimele fascismului, la 
fel nu putem uita crimele "făuritorilor” de 
socialism sovietic, căci prea scump este 
preţul acelor milioane de vieţi omeneşti, 
îngropate în câmpurile şi pădurile sălba- 
tice ale Nordului rece. site Sl 

Dumnezeu e mare şi vede: pe toţi crimi- 
nalii îi aşteaptă răsplata cuvenită, pentru 
toate fărădelegile săvârşite! 


<< ŢARA >> 
CUPON DE ABONAMENT 


NUME 
ADRESA 
ORAŞ 


PROV. 


TELE 


a e COD R 


a a a ba e Ia i te 2 Pia 


Săptămânalul "ŢARA" este organul de presă al Mişcării Unioniste din Basarabia şi Nordul Bucovinei. 


Preţul unui abonament este de Can.$40 pe an. 


Cheque sau Money Order se vor emite pe contul: "DEMOCRACY FOR ROMANIA” 


Acc, ft 502 TD Bank Branch 10482 - 004 


rr 


E “primăvara anului 
02 cafitin acelaşi timp cu 
era, din tal- 
ji falangă macedoneană a 
ia ct un erou antico- 
1 isf Mihale Hagi din 
tul constănţean Sinoe. 


satul a născut la 8 Octombrie 


51 în satul Georgica din 
in sa 

DL i onia, nu departe de 
Că ruliiă onic). Între 1930 
71940 a trăit în Cadrilater, 
ar după aceea, până aproa- 
| e de moarte, în satul Sinoe 
din judeţul Constanţa. A: 
vea puțină carte, dar multă 
nind nespus de milostiv, 
ferit merinde unor oa- 
i bravi şi hăituiţi, 
pre care nu avea cum să 
ție că activau ca partizani 
n Pădurea Babadagului 
județul Tulcea. Dar şi 
fi aflat dinainte acest 
nic adevăr, Mihale 
„ca bun ostaş al lui 
Hristos, ce se învred- 
ea să fie, tot așa ar fi 
acționat, nedezminţind 
creştineasca ospitalitate a 
bilei stirpe grămostene 

? care se trăgea. 
f Însă pentru nişte speci- 
I securiste - certate cu 
IDumnezeu şi trecute defi- 
i în sold: lui Satan, care 
nspirat, între atâtea 
monstruozități, şi inu- 
teorie a luptei de 
adică a omului cu om 
nevinovat gest de 
nie constituia o adevă- 
ă crimă, un atentat pri- 
dios la diabolica lor 
ine socială, prin care 
onau să împingă 
nirea cu milenii în 
ă, în sălbăticia preis- 
ei, a comunei primitive. 
ept care, zeloşii jude- 
Câlori dela Tribunalul 
ilitar Constanţa, dirijaţi 
de Securitatea dejistă, îl 
 Condamnă pe țăranu i- 
E Bi, prins ţa 
6 ani muncă 
pentru uneltire con- 
e", deoare- 
a iN primăvara anului 
a avut legături cu per- 
ce au făcut parte din 
dele teroriste ce au 
nat în munţii Do- 
OBei”. Aşa, ca să se lecu- 
scă de altruism, de dra- 
ste faţă de aproapele 
tru şi să nu mai urmeze 
a samarineanului mi- 
din Evanghelie, care-i 
de atâtea ori citită şi 
de preotul din sat. 


ban 


la: 


uptători anti 
i, Mih das 


âire simpatizant 
0 motiv ca să 


omu- 


N localitatea bără- 
. Ru 3 dit cu 
de dislocaţii bănăţeni. 
rera fără judecată, asta 
paea nici o importanţă 
tru teribila Securitate 
ică a cărei unică le 

Sonstituia bunul plac. cz 


VÂNTUL ROMÂNESC 


IULIE - AUGUST 1993 


MIHALE HAGI 


Insă calvarul din Bără- 
gan i-a fost sensibil uşurat 


Di Prezenţa continuă a 
soției sale Zoiţa UŢA), c 

ca o veritabilă Penelopă şi 
ca o autentică Armănă n'a 
conceput în nici o clipă, în 
cei 11 ani de persecuții şi 
privaţiuni inimaginabile, să 
divor! i tipe 


l-a urma 
pot-8i La rău, nu doar la 
ne. 


Abia acolo, la Rubla, mi- 
a fost dat să-l cunosc pe 
Mihale Hagi. În prima-mi 
oapte de deoist am fost 
găzduit de studentul me- 
dicinist Mihai Serdaru, pe 
care-l cunoscusem la Gher- 
la. Acesta, ştiind din închi- 
soare că cu sunt Mace- 
donean latin, mi-a dez- 
văluit din primul ceas că, 
nu departe de dânsul, pe 
aceeaşi ulicioară, locuieşte 
Mihale Hagi, nume ce-mi 
devenise familiar dinaintea 
arestării mele (pe când mă 
aflam în satul Caugagia şi 
frecventam cursurile Li- 
ceului "Spiru Haret" din 
Tulcea). Auzind această 
veste prețioasă, mai că-mi: 
venea să plec numaidecât la 
dobrogenul meu, chit că 
nu-l ştiam decât din auzite. 
Însă, dându-mi pe loc 
seama că nu se cade să 
deranjezi pe cineva la un 
ceas de noapte adâncă, mai 
cu seamă în acea vreme 
tulbure şi terifiantă, a 
trebuit să mă abţin. Greu, 
teribil de greu s'a scurs 
noaptea cea dintâi. N'am 
închis o clipă ochii. După o 
noapte ce-mi păru fără 
sfârşit (insomnia s'a datorat 
atât bucuriei că mă vedeam, 
în sfârşit, nepăzit de nici un 
gardian, cât şi nerăbdării de 
a mă întâlni cu primul 
Armân deoist), mă duc la 
familia Mihale Hagi, care 
mă primeşte cu brațele 
deschise. Am stat la Hagi 
mai bine de o săptămână, 
până ce mi se dădu şi mie o 
casă liberă, de fapt un 
bordei, intrând astfel în 
rând cu toţi bordeienii 
deoişti. Şi după aceea, ba 
chiar destul de des m'am 
bucurat de toată căldura 
ospitalităţii în casa mereu 
primitoare a admirabililor 
soţi Hagi-Lui Mihale-îi 
spuneam, dela o vreme, nea 
hale, ținând cont că era 
cu 13 ani mai vărstnic decât 
mine. A 
E mult de atunci - au 
trecut, iată, peste trei 
decenii - însă anumite 
trăsături şi fapte ale celor 
din jur nu pot fi uitate nici 
într'un veac. Îmi amintesc 
cel mai bine că neas- 
tâmpărul (în sensul bun al 
acestui termen) era în- 
suşirea dominantă a lui 
Mihale Hagi. li venea acest 
neastâmpăr dela o energie 
de-a dreptul vulcanică. 
Dispunea de o vivacitate 
ieşită din comun. Te mi- 
nunai văzând cum un om, 
mărunt la trup, clocotea de 
energie, de vigoare, de 
vitalitate, putând să ridice 
singur o jumătate de câruță 
plină, asemenea lui Jean 
Valjan al lui Victor Hugo. 
Tot timpul simţea nevoia sa 
umble, să se mişte, să facă 
ceva. Era ca argintul viu, 


(1921-1992) 


—CMihai Stere DERDENA—— 


mereu activ, într'o perpetuă 
mişcare. Când pornea la 
drum "per pedes", rtimului 
alert pe care-l impunea ca 


într'o cursă cuntra cro- 
nometru numai unul, Reus, 
ii făcea faţă cu brio. Pe 
întinderile nesfârşite ale 


G.A.S. Rubla - metamorfo- 
zată mai apoi în L.A.S, 
Insurăţei - unde eram siliți 
să muncim ca să nu murim 
de inaniţie, mă întreceam 
adesea cu el la prăşit, la 
culesul florii-soarelui sau al 
porumbului, la tăiat coceni, 
însă niciodată n'a fost chip 
să ajung înaintea lui la 
capătul tarlalei. 

Când l-am văzut ultima 
dată - în vara anului 1991, la 
biserică Sfântul Dumitru 
din cartierul bucureştean 
Colentina, unde se oficiază 
cununiile mirilor macedo- 
români, fiind totodată şi un 
predilect loc de întâlnire 
pentru cei vârstnici - avea 
un facies cadaveric. O boală 
încurabilă îl rodea încet, pe 
nesimţite. Numai ochii mai 
aruncau ceva văpăi din 
vulcanul Hagi de odinioară. 
Chiar şi un ageamiu în 
medicină, privindu-l cu 


PAGINA 17 


3 
luare aminte, şi-ar fi dat pe 
loc seama că Mihale nu mai 
are într'însul decât puţină 
viaţă. 

Mi-a mărturisit atunci, 
cu vădită satisfacţie, că 
mutându-se în Bucureşti, 
şi-a văzut unicul fiu realizat 
profesional şi familial, că 
tot în Capitală a putut să-şi 
completeze toţi dinţii pe 
care i-i zdrobiseră securiştii 
în anchetă și prin puşcării. 

lată, drag confrate de 
suferinţă, că nu pot să uit 
cât ai fost de bun şi de 
primitor cu mine. Şi mă rog, 
lui Dumnezeu ca să-ți aşeze 
sufletul în lumea celor 
drepţi, în rândul îngerilor 
din legiunea condusă de 
Arhanghelul Mihail, al 
cărui nume te-ai învredni- 
cit să-l porţi în viața aceasta 
pământeană! Să-ţi fie som- 
nul lin şi țărâna uşoară] 
iubite nea Mihale! 


Luna trecută s'a stins din viaţă, în 
vârstă de 78 de ani, D-na ATHENA 
RADU (n. Funda), soţia şi sora a doi” 
vechi luptători naționaliști: D-nii 
Radu Leonte şi Dumitru (Tache) 
Funda. 

Aparţinând unei familii sud- 
dunărene venite în țara-mamă după 
Primul Război Mondial, ilustrând 
virtuțile legendare ale Românilor 
macedoneni, Athena Radu a ştiut să 
fie alături de toţi ai săi în grelele 
încercări ale istoriei, suferind şi rezis- 
tând alături de ei, fără crâcnire, cu 
credinţă nestrămutată în Dumnezeu 
şi în Neamul Românesc. 


Pătrunsă ea însăşi de spiritul legio- 
naz pioasă adoraţie fă de figura 
imensă a Capitanului, Athena Radu 

"a săvârşit fapte eroice ieşite din co- 


un, dar a avut tăria să înfrunte eroic 
vremurile, fiind ilustrativă pentru 
acel admirabil eroism popular romă- 
nesc, adesea anonim, care a fost însăşi 
formula noastră de supravieţuire 
naţională în ceasurile de răspântie ale 
istoriei. Dacă poporul român ar fi 
alcătuit numai din astfel de exem- 
plare umane, atunci i-am putea da 
dreptate lui Nichifor Crainic impo- 
triva bătrânului Miron Costin: nu este: 
bietul om sub vremi, ci vremile pot 
sta sub om, căci voinţa de fier a omu- 
lui adevărat "poate frânge grumazul 
monstrului”... 


Preşedintele Societăţii 
Prof. Dr. Doc. 1. GHERMAN 


Românii din Ţinutul Herţa, care în 1940 (sau 1944) au trebuit să 
care s'au născut şi pe care au trăit din totdeauna, s'au constitu 
Prima şedinţă cu caracter organizatoric, la care He: 
a avut loc la sediul AGIR din Str. M. Eminescu N 


CUVINE-SE... 


Pe Athena Radu n'a infrânt-o nici 
rigoana anilor '38 - '41, nici teroarea 
satanică a comunismului, în ale cărui 
temnițe s'a purtat exemplar, pierzân- 
du-şi în parte sănătatea fizică, dar 
triumfând moral, şi apucând să vadă, 
cu câțiva ani înaintea morţii, agonia şi 
destrămarea Golemului roşu. 

„Acum, într'o dreaptă retrospectivă, 
figura Athenei Radu se profilează în 
smerita ei exponenţialitate; ea a întru- 
chipat, până în ceasul din urmă, o 


SOCIETATEA CULTURALĂ 
"TINUTUL HERŢA" 
BUCUREŞTI ROMÂNIA 


Fraţi Români, 


Adresa poştală: Prof. Dr. doc. lon GHERMAN, 
Bucureşti II, Of. Poştal 48, C.P.I, cod 72.150; 


Tel: 6351987; Cont CEC: 45.110.934 


-şi părăsească pământul curat românesc pe 
au it în Societatea Culturală "Ținutul Herţa”. 
Tțenii au fost invitați împreună cu familiile şi prietenii lor, 
r. 8 (lângă Piaţa Romană) în ziua de 29 Mai a.c., orele 10.30. 


realitate esenţială a dăinuirii noastre: 
eroism feminin, ce a vegheat discret, 
dar energic lupta bărbătească a eroilor 
noştri ştiuţi şi neştiuţi. Păcat că des- 


pre Femeia Româncă - s'a scris atât de 


puţin, fiind până astăzi insuficient 
înțeleasă şi preţuită atât în drama, câ 
şi în măreţia ei. . 

Poate că se va găsi până la urmă 
cineva care să suprindă într'o carte 
substanţială tot acest preaplin de 
dăruire, suferinţă şi demnitate 
românească şi creştină, mai ales aşa 
cum s'a manifestat în vâltorile acestui 
veac, mergând până la experiența 
limită a închisorii de femei, cu atâtea 
cazuri de martiraj vrednice de 
pomenire. 

Athena Radu a plecat dintre noi cu 
sufletul curat şi cu nădejdea trează a 
aureolelor viitoare, Evocarea înfiorată 
a figurii ei exemplare şi a ultimei 
mărturisiri de credinţă către cei 
apropiaţi a fost făcută la Sibiu, în faţa 
trupului neînsufleţit, de către vechiul 
camarad Gheorghe Brahonschi. 
"Când rămâi atât de viu în conştiinţa 
a lor tăi, se cheamă oare că ai inurit 
cu adevărat?!" 

Athena Radu rămâne dreaptă şi vie 
în faţa lui Dumnezeu şi în tainiţele 
inimilor noastre. Ea a devenit un 
crâmpei de veşnicie românească. 


"PUNCTE CARDINALE” 


Secretar, 
Av. V. GRIGORIU 


PAGINA 18 


IULIE - AUGUST 1993 CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Istorie de ştiut 


DESPRE ACTUALITATEA ÎN POLITICA EXTERNĂ ROMÂNEASCĂ 


uns în 10 ore. România, 


(VII) 
| 
za 
E : A 
—Mihăil Fotin ENESCU—— iz. aci ata 
PR 3 = A aa ne Stat Major să-l deranjeze pe fiinţă încolţită. Rusia ştia 
: imţi 3 i âni ; Rusia atacă Basa- complicațiile europen : 2 ie 
| Rareori s'au resimţit mai într'un conflict cu Rea ia pic tacă fut e la o situa- creşteau şi politica româ- Rege, Comandantul Su- bine că în astfel de condiţii 
Ş adânc raporturile dintre din cauza consecinţelor n salia e > licată şi  nească nu-şi găseaunpunct prem al Armatei Române. nare de riscat o rezistenţă. 
oăibări aja sa-ltalia și etala eg a păr În Dai daiubiati i de sprijin în realităţi, si- Atunci, Generalul eh A agatul Miliţar Sovietic 
RontâniaA de, peturzda, ex t ej ea cu siguranță ar ur- risca să fie atras în conflict.  tuaţia României se tale a lăsat notă Su olapeaui : in , elsinki Somiinica co- 
(cezaloe Eserpon benta e. = în între! & Orient”. lar Mussolini declară în plus onstant. Nici după înche- inistrul Pa atului refuză dit sau a sa a ora 
DE aa Sie e oabi cea cu Ciano că a recomandat Ungurilor ierea Pactului Ruso-Ger- audiența la Rege. 11 jumă- | Iti amicale, termenul 
cesul verbal din 4 lulie în i 21940. la Mii E ZA liniştiţi şi să nu man din August 1939 nu | tate noaptea”. Credem că e | ultimatumului expira seara) 
1936, al convertirii eur mie d Eero Atat pună "sul tappetto” chesti- / erau pierdute, după de de prisos orice CODE aia Lică ca România a acceptat ulti- 
e Sea te A La de Minist Si de Externe unea Transilvaniei" care văzut, toate posibilităţile ie > Sovietele, EA CANR BA na Ep EEE ă CăCUnOgE 
Pa oa detineti Sah stincți alian asupră viitoarei este de altfel foarte compli-| menţinere a integrităţii de pierdut. Snrprineci az caii eci dinain e ăapuna 
E A ezări teritoriale a Europei, cată din cauza diferitelor proape Sai de rapida pier Meter pâte icir 
| sentimentele rămân nes- | exprimă intenţia Germaniei naţionalităţi care intră în "+ ctului și chiar în cădere a Franţei, a « del - fi P Toaca ei 
imbat Domnul Ti de a menține status-quo în consideraţie. Este interesant nterpretarea bilaterală a zistenţă o credeau în elun- şi cum ar fi avut intuiţia 
chimbate şi Domnul Titu- | de a men Sta țiI 9 03A a nocIța! Acestiitrtex ăzut gată şi profitabilă în timp  puţinului caz ce făcea Mi- 
lescu.” Dar chiar dacă Italia | spaţiul danubiano-balcanic, de notat că minoritatea UE J 8 : 7 isteul Palatului cocă 
“fi sprijinit revizionismul, | inclusiv în ceea-ce priveşte germană din Transilvania explicit consimţămari scopurilor lor de exploatare alatului, confiden- 
cz g aste azer A! Ungaria înclină (propende)_mai | german de &-timita ZOREle a conflictului între Puterile tul Regelui României, de 
lecizia nu-i apaxtineă ei SSE talia SA AL TE DTER spre Români decât | dei ă respective pe Occidentale, Sovietele dau avertismentele disperate ale 
Singura, ci:mal;muit, (zer- ăbi A i. Ministrul de |Prut şi de a ceda astfel Ba- o dublă lovitură, la Nord şi Armatei, când se juca exis- 
maniei. lar în ceea ce pri- tatea de a nu slăbi Româ- spre Unguri. Ministrul de $ uni ă  fenţa României. lar A 
eşte politica Germaniei, nia, susținând, pe cât îi era xterne al Reichului a con- lşarabia, Kusiei sovietice, la Sud: la 15 lunie ocupă on i. lar Ax: 
i EA î ce posibil poziţia ei de echi-  firmat aceasta şi a adăugat ci iâr dacă textul ar fi lăsat Țările Baltice; două săptă- /oc ş lirecţie, 
| !_| stat maghiar; Contele Beth- libru în Sud-Est, Guvernul — că minoritatea germană din deschisă posibilitatea ca mâni mai târziu, lansează nelegată- de-Rom nânia_de 
M Aiud a 5 italian recomandă modera- România a avut mult mai Rusia să pretindă în ultimă faimosul ultimatum cu răs- | nici o obligație, din voința 
Y 
| 


len, se plânge într'0 con- 
vorbire cu Mussolini, din 5 
lanuarie-1938/de- decla- 
rațiile antirevizioniste ale 
conducătorilor germani faţă 
de Ungaria şi de-atitudinea 
presei germane din Trânsil- 
vania "net anti-maghiară". 

Nici în criza din August- 
Septembrie 1939; nu se ma- 
nifestă o ameninţare din 


ție Ungariei şt în situația 
critică creată de prezența 
activă ă Sovietelor, întervi- 
ni€ în sensul unei înțelegeri 
româno-maghiare, de un 
interes deosebit pentru 
ambele naţiuni. În convor- 
birea din 26 Decembri 
1939 la Roma, cu Anto- 
nescu, (texul nu precizează 
care Antonescu n.n.) Ciano 


stanță Basarabia, acest 
pas nu putea fi realizat de- 
cât printri'o prealabilă co: 


însăşi a guvernului român, 
conştientă de incapac 
dovedită a sistemului ro- 
mân, prevedea şi trebuia să 
accepte criza teritorială 

€ escfiisă de Rusia. o 


puţine reclamaţiuni de 
prezentat decât minoritatea 
germană din Ungaria." 


După cedarea Basarabiei 
fără Tuptă; evident situația 
României s'a agrăvat ron- 
siderabil. Îngenuncherea 

omâniei în fața Sovietelor 
întărea revendicările ma- 
ghiare şi bulgare. Totuşi, 
Ecmanăa oi Îeslia caută să 


izolată total diplomatic, tot 
rexatât de total nepregătită 


(4 


ultare c ichut: 
in asigurările date 1 
ussolini şi din diferite 
lte afirmaţii ale lui Hitler, - 
ibbentrop şi alţi conducă- Mi 
ori germani, ca de DAL A E 
r. Ley, rezultă că pri (|| E 
actul Ruso-German sd 


philităreşte, descompusă în 


interior şi dezorientată în 
exterior, se clatină ca o biată 


i partea Germaniei, cu toată A n.) actul se SI A 
i = conduită nesigură a guver- promite să intervină la Bu- (teripereze pe cât posibil [asigură mai degrabă o neu 
nutat rostăn. Numa în ca-  dapesta, recomandând mo- V pretenţiile maghiare şi să tralizare a României între 
zut-unei-intervenţii potriv- deraţiune şi spirit de con- ențină o poziţie a Româ- | Rusia şi Germania, Sb 
i nice a României, Germania ciliere. In acelaşi timp, iei-câ > Hitler, condiţia firească de alt el, 
este hotărâtă s'o lovească. Ciano adaugă că "dacă |în convorbirea cu Ciano, România să aibă sufi- 
Hitler, în convorbirea cu Rusia ar ataca România nu |din 7Ilui lin, 
[| Ciano, di brie za Tr aa PI asiateniă cu îşi arată nemulțumirea faţă e ea pp Și 
1939, ta Bertim,este-explicit: toate mijloacele posibile”. e "nesocotitele” (i a L 1! see se ete 
Sal icezaină priveşte Româ- Şi în eta ae poste) manifes la prima circumstanţă po- Peste tot e numai cântec, 


nia, este exclus în stare de 
fapt ("allo stato delli atti”) 


derea dela Veneţia, din 6-7 
Ianuarie 1940, cu Ministrul 


trivită, Rusia va interpreta Numai murmur de izvoare... 


Pactul cum îi convine şi 


x PER IA FI 
răbdare maghiare. In con- 
vorbirile dela Miinchen, 


Şi Ileana se tot pleacă 

După fiecare mură, 
" Împărțindu-le'n dreptate: 

Una'n cofă, şapte!'n gură... 


fără nici o prealabilă zontĂ) 
sultare, va pune Germani 
în faţa unui fapt împlini 
dacă România n'are voinţa 
şi mijloacele să se opună. 
Angajarea forţelor ger- 
mane în Vest crea tocmai 


orice atac străin. Aceasta, 

] (excludere a unei posibi- 
i lităţi de atac n.n) dacă Ro- 
mânia va menţine o atitu- 

dine de strictă neutralitate. 

E | Dacă însă Bucureştiul îşi va 
i modifica o astfel de linie 


de Externe maghiar, Son Ain 10 Iulie 1940, cu mi- 
tele Csaki, Ciano expune fMniştrii maghiari, preşedin- 
punctul de vedere al Italiei tele Comiiilui rele liului, Teleki şi 
asupra situaţiei. Contele | Ministrul de Externe, Csa- 
Csaki, menţinând integral | ki, în prezenţa Contelui 
revendicările maghiare, | Ciano, Hitler recomandă 
răspunde Contelui Ciano E MEL aocicai cu România, aver- 


Dar, de-odată, la răscruce, acc 
Într'o rarişte de tei, 


politică, atunci Germania guvernul ungar îşi dă sea- tizâi e conflict, circumstanța nimerită. Im- . vile Ati pe negingulc! 

va încuraja atacul împotriva ma de necesitatea momen- (E DBANTE MATE Ac spice de aşteptat pasul foarte greu, aselaur, (SO IULIA catea. a 
României; va ajuta cu toate tului şi că, deci, nu va face jutorul Germaniei şi al impunea măcar în acea ul- a : 
mijloacele Rusii, Ungaria şi nimic care să poată slăbi Italiei. timă oră, un minimum de Un flăcău voinic e Dinu, 


Bulgaria, care ar fi ţările 
destinate să lichideze si- 
tuaţia română. Germania 


Ul = a ii 


i 


cu Italia, astfel şi cu 
Rusia au fost fixate zonel 
de influenţă şi Germany 
înţelege să le respecte 
stricteţe”. lar două luni mai 
ârziu, la 6 Decembrie 1939, 
la o _ întrebare precisă a 
Contelui oc- 
torului Ley în cursul vizitei 
even C sovietic pen- 
i a arAA Masacabia Setul 
Frontului Muricii răspunde 
că elmu crede că U-B-S.-ul 
vrea Să încerce-v-astfel de 
acţiune: “Eu-nu-ştiu-ce vrea 
Moscova, continuă Dr. Ley, 
dar noi vom face totul pen- 
tru a o întoarce spre Asia, 
căreia îi aparţine prin 
interese şi formaţie spiri- 
tuală.” O opinie asemă- 
nătoare o exprimă însuşi 
Ministrul de Externe al 
Reichului, Ribbentrop, în 
convorbirea din 10 Martie 
940, la Roma, cu Mussolini 
şi Ciano, 

Într'un tur de orizont 
asupra poziţiei ruseşti, Rib- 
bentrop afirma categoric: 
"Într'o astfel de situaţie, 
Rușii nu reprezintă nici un 
pericol, nici măcar pentru 
Balcani. Stalin ar fi dispus, 
desigur, să încheie oricând 
un acord cu România, care 
i-ar asigura în parte sau în- 
treaga Basarabie. Nu s'ar 
lăsa însă cu siguranţă atras 


rezistenţa românească faţă 
e Rusia. Prin urmare, Con- 
tele Csaki roagă pe Ciano 
să transmită guvernului 
României, cele ce urmează: 
"Dacă Rusia va ataca Româ- 
nia şi România va rezista cu 
ele, Ungaria va lua faţă 
de România o atitudine de 
neutralitate binevoitoare. 
In schimb, Ungaria va in- 
terveni imediat dacă s'ar 
împlini una din următoa 
rele trei ipoteze: 
(IoMăcelărirea minorită- 
ților. 

2. Revoluţie bolşevică în 
România. 

esiune de către Ro- 
mânia de teritorii naţio- 
nale Rusiei şi Bulgariei fără 
luptă. 

Csaki adaugă că şi în 
această eventualitate nimic 
nu va mai fi făcut fără con- 
sultare prealabilă şi înţe- 
legere cu Italia." La urmă, 
Contele Ciano conchide în; 
procesul-verbal al convor: 
birii: "Din declaraţiile lui 
Csaki am ajuns la convin- 
gerea că Ungurii continuă şi 
vor continua să amenințe 
pe Români, dar că nu vor 
face nimic concret şi nu vor 
lua nici o iniţiativă militară 
decât dacă vor fi siguri că 
nu vor întâlni în faţă nici o 
rezistenţă armată inamică”. 

De asemenea, Mussolini, 
în convorbirea cu Ribben- 
trop, din 11 Martie 1940 la 
Roma, subliniază interesul 
Axei ca Rusia să nu între- 
prindă nimic contra Romă- 


| 


luciditate şi de putere de 
decizie. Dar criza unui stat 
vegetativ părea că a pironit 
conducerea într'o abolică 
renunțare la supravieţuire. 

Episodul ce urmează este 
concludent. La 23 Mai 1940, 
Generalul-Ftorea Tenescu, 
Şeful Marelui Stat Major, 
se prezintă la Palat cu un 
memoriu redactat aproxi- 
mativ în aceşti termeni: 


Pactul Ruso-German lasă 
posibilitatea Rusiei să atace 
Basarabia. Este ultimul mo- 
ment ca guvernul să comu- 
nice Marelui Stat Major 
dacă Basarabia va fi apărată 
sau evacuată; de o hotărâre 
sau de alta depinde pregă- 
tirea dispozitivului de apă- 
rare, sau evacuarea din 
timp a materialului militar 
şi a bogățiilor mobiliare. 
Răspunsul pretinde o extre- 


“m convorbirea dela 20 
Iulie 1940, dela Berlin, cu 
Ciano, Hitler declara că 
atribuie maximum de im- 
portanță menţinerii păcii în 
sectorul danubiano-bal- 
canic. Este în sarcina Axei 
să împingă Ungaria şi Ro- 
mânia la negocieri directe şi 

le sfătui să arate mo- 
eraţie şi prudenţă. El 
Hitler) nu înţelege însă să 
e intervină, nici măcar 
indirect în mersul nego- 
ierilor, fiindcă "vrea să se 
labțină dela orice judecată 

aţă de această chestiune”, 
Hitler se mărgineşte să scrie 
ex-Regelui Carol pentru a-i 
arăta, datorită situaţiei, ne- 
cesitatea de a face concesii 
"în interesul României şi al 
Europei”. 
ar, când pentru mo- 
ivele arătate mai departe, 


" Blând la grai, cu vorba rară, 
Vânător fără pereche 


- Și frumos din cale-afa 


 Dornic mi-o cuprinde!n braţe 

„Şi mi-o strânge de mijloc, 

 Potopindu-i achii, 
cs : 


 Rumenă ca o răsură 


ă Şeful Marelui Stat Major 
doreşte să-l vadă pe Rege în 
timp de război european: A 
ecuit o lună. La 23 lunie, 
Generalul Tenescu se pre- 
zintă din nou la Palat, cu o 
notă lapidară: cu începere 
dela ora 24.00, din acea 
oapte, pregătirile ruseşti 
sunt terminate şi ofensiva 
sovietică poate fi dezlănțu- 
ită în orice clipă. Marele 
Stat Major aşteaptă dispo- 
ziţii. Nici de data aceasta 
Urdăreanu n'a găsit destul 
e importantă problema, 
pentru ca Şeful Marelui 


xa hotărăşte să pună capăt enţă. Urdăreanu 
ensiunii primejdioase din- insă; de această p ut 
re Ungaria şi România-Ntere.- Nici măcar nia anunţat 


rintr'un arbitraj, Hitler, în 
convorbirea cu Ciano, din 
29 August 1940, judecă 
"exagerate şi nelogice pre- 
tenţiile maghiare, faţă de 
care pronunţă cuvinte se- 
vere." 

Din cercetarea datelor re- 
ale ale politicii germane şi 
italiene în Orient, rezultă 
aşadar, sforțarea de a d 
mina irit ocată 

politică în contrapunct a 
guvernului romă 
co i 


tenţialul României. 
vident, pe măsură ce 


"Din volumul de poezii 
 "Stropi de rouă” 


'AU 


4 întâlnit din în- 
| Deea stând alături pe 
timpii. biserica din Wa- 
bar tone În altar, părin- 
sh Sreorghe Calciu. 
7M Munteanu sosise 
tat de "National Forum 
1 dation”, iar eu eram in 
ie, cald la căldură, 
opas "tradiţional" la 
ica "Sfânta Cruce" 


i- 
pea-i blândă, cu vorba li- 
isi a omului cu răbdare 
și fară ură ce-ţi transmitea 
"aaa că duce o viaţă de 
istoiție. 
e tbirea cu liderul 
scarii pentru România"- 
rafiizație căreia i s'a fă- 
cui nstea de a fi declarată 
iculoasă" de neocomu- 
am găsit o explicație 
tru "România P.T." 


Du na, - spune 
ii unte - eu nu 
consider o revoluţie în sen- 
sul consacrat din punct de 
“fost mai degrabă o restau- 
'raţie, după care s'a revenit 
iunie democratic 
Din acest punct de vedere, 
un lucru foarte bun, în 
venit dela 

) mul comunist şi s'a 
restaurat o democrație, cu 
tot ceea ce implică un sis- 


| lem democrat: cu libertăţile 
îț. responsabilitățile respec- 


- AProblema este că orga- 
nizarea de care dispune 
societatea, deşi există liber- 
şi depui, acestea nu 
“|sunt încă destul de puterni- 
pentru a realiza ceea ce 
Vrem, ca democraţia să de- 
vină în adevăr eficientă. 
| Sunt multe realizări obţi- 
le, dar nu că ni s'au dat 
turi, ni s'a dat ceea ce 
Sa luat. De fipt a fost 
i început de revenire la 


Mai sunt încă multe lu- 


a 
Pe de no isă putem 
fosta mai depaete 


eparte un 
românesc, sănătos, o 


sczte etate în adevăr româ- 


că Și CEŞTInăT, 


lui Niescu, DI. 


iitorul D- 
Munteanu 


Olul său politic e in- 
Ad , nu-i prea văd 
Viitor politic, e un om în 


| şi material, 
i DI. Munteanu 
erul unui partid şi 
Sta încă o lună în 


adington l-a întrebat cu 


pă 


“ura 


mai veniţi şi Du- 
e la biserică? 


d nu, în vizită 
Patra oară în Sta- 


mai mult în 


muiea Nouă, a ră E 
ilpuăr a răspuns: 


“ne cu ilorului stându-i bi- 
p mul, ne-am des- 


N VIATA NOASTRĂ: 


ZITE, VĂZUTE ŞI 
PĂŢITE 


George DONEV 


rii cu spe ; 
Vânger de mânia unei noi 


CE ÎNSEAM 
F.D.S.N.? 


FURTUL şi DEBANDA- 
DA care sfâşie NEAMUL! 


NU ERA NEVOIE 


inistrul Justiţiei, Bf 
etre Ninosu, a încercat să 
oprească răspândirea volu 


mului "Meir Kampf”au- 


iscipolii urii 
ic 1 lipsă pentru a 
se hrăni cu antisemitism şi 
alte duzini de "anti". Ei as- 
cultă pe Dl. Gheorghe Fu- 
nar, Primarul Clujului, şi 
pe Dl. Vadim Corneliu Tu- 
dor, senator, citesc publi- 
caţiile "România Mare", 
"Politica", "Românul" şi în 
plus, ascultă la TV emana- 
țiile "dramacucului" Eve- 
rac. 
... 


CLAUZĂ SAU 
PRESTIGIU? 


S'au acordat scripcile pe 
cheia sentimentelor naţio- 
nale: să iertăm, să ne pu- 
păm şi să ne opintim ca 
Ţara Mamă să obţină Sta- 
tutul de Națiune Favorizată 
care va asigura pui prăjiți 
şi izvoare de lapte acru. 

Să dăm cuvântul cifre- 
lor: pentru ieşirea din ca- 
mera de urgenţă a Spita- 
lului de Boli Economice, 
România are nevoie de o 
transfuzie de circa $3,5 
miliarde - cam atâta cât ar fi 
furat Ceauşescu - în timp 
ce întregul beneficiu pe un 
an ce l-ar aduce S.N.F. este 
de $150 milioane, o bagate- 
lă faţă de cele 3,5 miliarde, 
dar orice ajutor e bine ve- 
nit. Problema e că ocupan- 
tul din Palatul Cotroce- 
nilor vânează altceva: Dl. 
Iliescu visează prestigiul ca 
să poate spune: "Am 
obţinut S.N.E.!" Recunoaş- 
tem că atât Dl. Iliescu cât şi 
DL. Văcăroiu au nevoie de 
obraz internaţional care 
dacă l-am egala cu 0 (zero) 
ar însemna un plus. 

Când nu vor mai exista 
hoţia, mita, când cei care au 
ucis vor fi identificaţi şi 
traşi la răspundere etc. nu- 
mai atunci vom fi mândri 
de cei care ne conduc ţara şi 
vom cere Preşedintelui şi 
Parlamentului American să 
acorde României Statu-tul 
de Națiune Favorizată. 

Vrem ca din acest ajutor 
să se înfrupte Românul şi 
nu să îngrășăm clica celor 
ce ne jefuiesc ţara. 


INVITAŢI DE 
PENTAGON 


O delegaţie militară ro- 
mână, în frunte cu Şeful de 
Stat Major al Armatei, a vi- 
zitat Washingtonul ca invi- 
taţi ai Departamentului 
Apărării Statelor Unite. S'a 
vorbit despre problemele 
securităţii zonale, precum şi 
despre o viitoare colabo- 
rare în cadrul NATO. 

Dela Washington, dele- 
gaţia a plecat în Canada, ca 
invitaţi ai Amiralului An- 
derson, având ca scop ace- 
leași discuţii. 


IULIE - AUGUST 1993 


LAPTELE ŞI MIEREA GINIEI LATINE 


— Mircea ALEXANDRESCU ————— 


„Se zice că s'a născut la 
Timişoara, din părinţi ro- 
mâni. L-au înţărcat la două 
luni şi el revendica sân și la 
trei ani, fără să-i pese că 
maica era oarbă şi bolnavă 
de tuberculoză. A ajuns la 
Bucureşti într'o Casa Copi- 
lului. În timpul săptămâ- 
nii: varză, fasole şi cartofi. 


Sâmbăta îi trimiteau la 
duşuri şi Duminica dimi- 


—neaţa erau încolonaţi - bu- 


boşi, tunşi chilug, legănân- 
du-se de pe un picior pe 


„ altul - şi o bucătăreasă din 


Ilfov le dădea un polonic 
de lapte, un pumn de hidra- 
zidă, un ou fiert şi un pătrat 
de marmeladă pe o felie de 
pâine. Seara, adormea din 
amintiri: vremea când era 
sătul, când avea mamă şi 
tată şi-l plimbau îmbrăcat 
într'un costum de marinar, 
între Catedrală şi Operă, Îşi 
aminteşte de o fântână arte- 
ziană cu delfini şi Lupoaica 
Romană. Într'o zi l-au che- 
mat în biroul directorului. 
Cei care făceau pipi în pat 
sau cei care furau cartofi 
cruzi, aveau teamă de dom- 
nul director. " - N'ai teamă, 
a venit domnul părinte!" 
Pentru un copil, părinte în- 
seamnă mamă şi tată şi el a 
apucat o trăistuţă făcută 
dintr'o faţă de pernă refor- 
mată în care îşi ţinea como- 
rile. Directorul era aşezat la 
birou, străinul în picioare, 
între doi civili. " - Este bu- 
nicul tău, vine dela închi- 
soare!" Domnul părinte era 
slab, tuns scurt şi nebăr- 
bierit. Domnul director îşi 
ținea fruntea în palme. El 
era descumpănit: şi adulţii 
plâng şi tuşesc precum cei 
dela Casa Copilului. Şi a 
înțeles, cu trăistuţa strânsă 
în braţe, că nu are nici o 
scăpare şi că va rămâne veş- 
nic la Casa Copilului... ”- Ce 
ai tu aici?" Domnul părinte 
căuta în trăistuţă şi aşeza pe 
biroul directorului câteva 


creioane, dintre care unul 
avea gumă, câteva bile de 
rulment, câteva pietricele 
colorate, oul păstrat de 
Duminică, câteva cutii goa- 
le de chibrituri, o pereche 
de şosete nou-nouţe în care 
ascundea o hârtie de un leu 
şi câteva fascicule de cărţi 
dela băieţii mari, dintr'a 
cincea. Părintele răsfoia 
paginile, căutând să vor- 
bească despre un subiecl 
neutru. Se găseau şi pagini 
din manualul de istorie: 
"...strămoşii noştri au fost 
Dacii şi Romanii..." se gă- 
seau şi ilustraţii cu arme, 
stindardul cu un cap de lup, 
busturile celor doi şi trium- 
fătoareă Lupoaică... ” - Da, 
da, dela Roma ne tragem..." 

În vacanţă i-au trimis 
undeva în Transilvania, la 
Agnita. Era un peisaj cu un 
fir de apă şi coline împădu- 
rite la fel ca în Sudul Pari- 
sului, pe la Meudon, Issy 
les Moulineaux. Ţăranii se 
numeau Traian şi Vinicius, 
femeile, Lucreția sau Cpr- 


nelia. Când unul din copii 
murea din întâmplare, boa- 
lă sau disperare, îl îngropau 
pe cheltuiala parohiei. Si- 
criul era din scândură ne- 
geluită şi copilul în haine 
de toate zilele. Un preot îl 
slujea cu vocea tremurată şi 
o bătrână din sat îl bocea şi 
se lovea cu pumnii pe sân 
ca şi cum îl coborau în ţărâ- 
nă pe cel Mântuitor. Țăranii 
din jur dădeau de pomană 
o canistră de lapte proaspăt 
muls şi colaci de făină albă, 
unşi cu miere. Şi atunci, 
copiii se bucurau de moar- 
tea celui din sicriu. Lângă 
biserică era o lespede scrisă 
într'o limbă străină. Preotul 
îi mângâia pe creştet: "E'n 
limba Romanilor; şi noi 
dela Roma ne tragem..." 
Lângă Biserica Română 
din Jean de Beauvais se 
găseşte statuia lui Emi- 
nescu, privind spre Sor- 
bonne. Pe aceeaşi stradă, 
rue des Ecoles, într'un scuar 
din inima Cartierului Latin,. 
numit altădată square de la 


PAGINA 19 


Sorbonne, se găseşte un 
monument puţin cunoscut 
turiştilor sau parizienilor. 
Este Lupoaica - La Louve 
Romaine; aşezată pe un pie- 
destal relativ scund, uşor 
deteriorată şi acoperită cu 
grafitti. În chioşcuri nu se 
găseşte nici o ilustrată cu 
Lupoaica şi Primăria Capi- 
talei parcă a uitat de exis- 
tenţa ei. 

El o priveşte îndelung, 
aşa cum priveşte un orfan 
fotografia alb-negru a unei 
femei care l-a adus pe lume. 
"Pe aici au stăpânit Roma- 
nii şi noi suntem urmaşii 
lor..." Coborând înspre bu- 
levardul Saint-Germain îmi 
mărturiseşte că i se întâm- 
plă şi acum să cumpere un 
kilogram de biscuiţi, un 
metru de cârnaţi, un kilo- 
gram de ciocolată sau zahăr 
candel. Cele mai frumoase 
catedrale sunt în Franţa şi 
femei frumoase la Paris! Şi 
eu uit răsfoitul din Freud 
şi-l observ cum priveşte sâ- 
nul mic şi ferm al-unei tre- 

cătoare. 

Il invit "La Cartofi" un 
restaurant cu autoservire 
din Maubert-Mutualite, 
unde se întâlnesc de obicei 
Românii dela Paris. Aici, în 
jurul unei porţii de cartofi 
prăjiţi se hotărau manifes- 
taţii şi se redactau scrisori 
de protest. Se mănâncă ief- 
tin şi bine "La Cartofi!" Fa- 
solea cu cârnaţi se cheamă 
cassoulet; ciolanul pe var- 
ză, choucroute a l'Alsace; 
vinul este un Bordeaux ro- 
se. " - Da, se mănâncă bine 
şi ieftin "La Cartofi”... 

Vin o mulţime de Ro- 
mâni "La Cartofi”; vorbesc 
tare şi au un fel de a fi care 
atrage atenţia clienţilor şi 
turiştilor nordici. Patronul 
dela "La Cartofi" este un 
Francez. Uneori îl înlocu- 
ieşte pe casier; şi cu indul- 
genţă încearcă să facă 
puțină linişte: "Ah, vous 
autre latins, les Roumains!" 


PITEŞTI de Dumitru BACU 


POEZII DIN ÎNCHISORI, Culegere de Z.PANĂ 
CU ACUL PE SĂPUN, Poezii de Zahu PANĂ 


EDITORIALE 


DI. Tudor Murgoci 
P.O. ROCKTON ONT., CANADA LOR 1X0 
Puteţi procura dela adresa de mal sus, următoarele cărți: 


$20.00 
20.00 
18.00 


DIN LUPTELE TINERETULUI ROMÂN 1939-1939 


Culegere de texte 


00D BYE, DOMNUL 


20.00 


Gh.lonescu OLBOJAN 10; 


PENTRU LEGIONARI, Corneliu Z. CODREANU 
DEZGROPAREA CĂPITANULUI de V. POSTEUCĂ 


ÎNSE 
SARABIA SUB SĂPANIR INĂ 
aa e de Nicolae CIACHIR ____ 


e Alex, SILISTREANU 


POEZII PRINTRE GRATII-d 


12.00 


DIN ÎMPĂRĂȚIA MORŢII de Gabriel BĂLĂNESCU 28.00 
COTRUŞ, Opere complete 20.00 
SÂNGELE TEMN i tadu GYR 15.005 
CAN emir Amintiri din prigoane za za 

de Ion Roth JELESCU 25.00 

SĂRATA de Nicolae ROȘCA 8.00 
CREZ DE GENERAȚIE de Vasile MARIN 20.00 

î E PE FRONT (1936-1937) de N.TOTU 12.00 


_700 
8.00 


ISTORIA POLITICĂ ȘI MILITARĂ A RĂZBOIULUI 
- 22 IUNIE - de G-ral Platon CHIRNOAGĂ 25.00 
FRUMOASA MEA CU OCHII VERZI 
de Nelu MANZATI 15.00 
ANII DE GROAZĂ DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ 


de Virgil MATEIAȘ 
PE MELEAGURI STRĂINE de Filon VERCA 
POEZII de Nicu lancu PĂLTINIȘTEANU 
AMINTIRI DIN ÎNCHISOARE de Nicolae DIMA 


CETĂȚI SFĂRÂMATE, Schițe şi nuvele de N.NOVAC 7.00 


FORTUL NR.13 de Marcel PETRIŞOR 


10.00 


ÎNTRE CIOCAN, SECERĂ ŞI NICOVALĂ 
de Paraschiv NĂMOLOASA 28.00 


DIALOG DE ABJE 


E de Radu N. CISMĂŞEANU 
ij TE de PNĂMOLOASA 

O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ UNUI SAT 

de Nicolae GOLEA 


La flecare comandă se adaugă costul expedinţiei 


5.00 


7.00 


TEMELIE DE VEAC NOU de Vasile MILITARU 
STROPI DE ROUĂ de Vasile MILITARU 
EMELE NEMURIRII de Vasile MILITARU 


VORB 


$18.00 
20.00 
18.00 


 e Vasile MILITARU : 
PUNCTE DE VEDERE de Eugen POPE 


(PĂDUREA DELA TÂNCĂBEŞTI, 


POVESTE DE DINCOLO de Ana Maria MARIN 
DESŢĂRAȚII, Poezii de Ana Maria MARIN 


7.00 


DURERI CONDENSATE, Poezii de Vasile MUSTAŢĂ 5.00 


MEDITAȚII ŞI MĂRTURISIRE de Ilie OLTEANU 5.00 
PICURI DINTR'O LUME FĂRĂ SOARE, 
= ii de Alexandru BIDEAN 10.00 
RUȚA CU SCÂNDURI de Marce E 
orin SCĂRLĂTESCU 5:00” 


BISERICA ŞI RELIGIA LA ROMÂNI 
de Horia STAMATU şi Pr.Dr. Dumitru ICHIM. 5.00 


PARMITHI de Victoria BATU 

AGAPE, Poezii de N.NOVAC, D.ICHIM şi F.BATU 
VALEA NISIPULUI DE AUR, Poezii de D-tru ICHIM 
SEARA LUMINOASĂ, Poezii de Florica BATU 
URMELE, Poezii de Dumitru ICHIM 


5.00 
6.00 
2.00 
7.00 
2.00 


PENTRU COPII, Poezii de Florica BATU 8.00 
APARIȚIILE MAICII DOMNULUI LA MEDJUGORJE 


de Pr. Dr. Dumitru ICHIM 
MELCUL, Poezii de Dumitru ICHIM 


5.00 
2.00 


BOLNAV DE CANCER LA MEDJUGORJE 


de Florica Batu-ICHIM 


2.00 


FATIMA, Profeţii de tragedie sau speranţă pentru 


lume, de Eugenia MUREŞANU 
POEMS FROM COMMUNIST FRISONS i 


(limba engleză) translated by Mother ALEXANDRA 


THE ANTI-HUMANS 


(Piteşti, tradus în limba engleză) de Dumtru BA 
JOURNEY TO FREEDOM (limba engleză) CE 


de Nicole DIMA 


16.00 

7.00 
20,00 
23.00 


PAGINA 20 


IULIE - AUGUST 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


"Cine predă 'patriotismul' la Academia 


de Poliţie din România?” 


— Alexandru SĂNDULESCU 


V'aţi întrebat vreodată, 
stimaţi cititori, cine se 
ocupă de educaţia moral- 
cetăţenească a viitorilor 
poliţişti, studenţii Acade- 
miei de Poliție dela Bănea- 
sa? V'aţi întrebat vreodată 
cine se ocupă de formarea 
viitorului poliţist democrat 
al României de mâine? Sau 
cu alte cuvinte, cine mai 
populează fosta catedră de 
socialism ştiinţific a Şcolii 
dela Băneasa? Poate că v'aţi 
întrebat, poate nu. Eu m'am 
întrebat şi, nu numai atât, 
am reuşit prin intermediul 
unui fost vecin din Româ- 
nia să am şi răspunsul. 

Ţin să-i anunţ pe cei care 
şi-au închipuit că la Şcoala 
din Băneasa s'au făcut epu- 
rări masive în corpul profe- 
soral, că se înşeală. Oricum, 
cei mai mulţi dintre profe- 
sori, instructorii bestiilor cu 
ochi albaştri, securişti şi 
milițieni (nu-i putem numi 
încă poliţişti), au rămas ace- 
iaşi şi pe aceleaşi scaune. La 
început, după Revoluţie, au 
fost ei niţeluș speriaţi, apoi, 
văzând că nomenclatura 
P.C.R., aparatul administra- 
tiv şi cea mai mare parte 
din cel represiv au rezistat 
cu succes, profii “băieţilor”, 
scoşi de fratele odiosului în 


noaptea de 21 Decembrie 
1989 să facă prăpăd în stra- 
dă, şi-au recăpătat aplom- 
bul de odinioară. Şi totuşi, 
unele schimbări în atitu- 
dinea lor s'au mai produs, 
de bine, de rău. Par ceva 
mai îngăduitori cu părerile 
altora, deşi, în creierul lor, 
deformat iremediabil, clo- 
cesc răzbunări cumplite. 

Domnul profesor S. a 
predat înainte-vreme socia- 
lismul ştiinţific. DI. Maior 
S. a rămas, însă, în istoria 
şcolii prin cu totul altceva. 
Secvenţele pe care ni le-a 
relatat fostul său elev (fos- 
tul său vecin) D.G. depă- 
şesc chiar şi imaginaţia 
scânteietoare şi, vai!, atât de 
sumbră, a lui Orwell. 

"In timpul orelor sale, 
atunci când se cita din 
opera Piticului, domnul 
profesor se ridica în picioa- 
re şi ne punea să aplaudăm 
sacadat: "Ceauşescu-PCR!", 
"Ceauşescu şi poporul!" etc. 
Dacă nu procedam aşa, 
eram trădători de ţară şi 
bineînţeles lipsiţi de con- 
ştiinţă politică. In 25 De- 
cembrie 1989, după ce 
dictatorul a fost executat, 
Dl. profesor S. şi-a scos 
operele genialului strateg 
din bibliotecă, le-a dat foc 


în mijlocul curţii şi a 
început să se învârtă în mij- 
locul curţii răcnind: "M'a 
minţit! M'a minţit!” Chipu- 
rile, până atunci nu ştiuse 
nimic." Acum, Dl. S. recu- 
noaşte că toată ştiinţa 
Piticului a fost o gogoriţă. 
Şi totuşi, o umbră de me- 
lancolie îl cuprinde atunci 
când îşi aminteşte de fratele 
lui N.C., fostul său şef. Cre- 
de că dacă mezinul familiei 
Ceauşescu n'ar fi scos trupe 
în noaptea de 21/22 De- 
cembrie 1989 să tragă în 
demonstranți, n'ar fi păţit 
nimic. Nu-i exclus ca Dl. S. 
să aibă dreptate. Nici alţii, 
la fel de implicaţi în catas- 
trofa naţională care a fost 
comunismul românesc, n'au 
păţit nimic după Revoluţie, 
dimpotrivă, au ajuns de- 
putaţi, senatori, chiar şi 
preşedinţi. Puterea emanată 
are memorie slabă. 


Dl. profesor simpatizea- 
ză făţiş cu "România Mare", 
"Europa" şi bineinţeles cu 
F.D.S.N.-ul. Dacă-l storci, 
mare şi gras cum e, ţâşnesc 
din el citate din Ion Iliescu, 
C.V. Tudor şi Ilie Neacşu, 
ca dintr'un burete. În cere- 
belul lui intoxicat de ma- 
terialismul şi şovinismul 
Piticului, nu s'a produs în 


aproape patru ani de zile 
nici o schimbare. Trecerea 
dela o dictatură populară la 
una originală s'a făcut în 
mintea lui fără convulsii. 
Doar stăpânul este altul, 
nu-i aşa? Ideologia a rămas 
aceeaşi. Ce nevoie avem noi 
de Europa? Europa să-şi 
vadă de-ale ei, noi de-ale 
noastre. 


Toate acestea ne-ar fi lă- 
sat indiferenți, dacă Dl. S. 
ar fi un "simplu cetăţean”, 
vorba împuşcatului. Dar 
Dl. S. este profesor. Şi nu 
într'o şcoală de provincie, 
cu pereţi coşcoviţi şi 3 kg de 
lemne pe zi pentru încălzit, 
ci la Academia de Poliţie. 
Actualii studenţi ai D-lui S$. 
sunt poliţiştii României de 
mâine (sperăm) democrate. 
Şi mă gândesc că n'ar fi bi- 
ne ca în cerebelul viitorilor 
poliţişti să se afle (la fel ca 
în creierul profesorului lor) 
ghemotoace din limbarniţa 
securisto-comunistă a ac- 
tualului preşedinte, sau din 
cea a "muntelui de sou' de- 
la "România Mare". Pentru- 
că polițistul trebue să aplice 
legea. lar legea e una 
pentru toţi. Ca şi patriotis- 
mul, de altfel, ai cărui unici 
depozitari se cred toţi cei 
din tagma D-lui SĂLĂGEA! 


ANNOUNCES IMPROVED SUPPORT 


mall businesses are a vital part ol our economy, accounting; lor 80% of net 


a+ 


Jor s 


Ac SEP 


mall business. 


FEDERAL GOVERNMENT 


FOR SMALL 


Minister lor Scienice 
and Minister o! Stale 


(Small Businesses and Tourism) 


BUSINESS. 


job creation în Canada since 1984. To further stimulate growth în this 
increasingly important business sector, the Federal Government has made 
significant improvements to the Small Business Loans Act. 
e Eligible business size increased to $D million în annual revenues. 
e Maximuin term loan size increased to $250,000 lor the purchase or 
improvement ol land, premises or equipment. 


e Financing up 10 100% of cost ol eligible assets. 


e Relinancing ol assets purchased up to 180 dâys previously, 

e Limitauion on personal guarantees 10 25% ol loan amount, 

e All small businesses are eligible except lor farming, rental veal estate or 
purchasing real estate lor resale, charitable and religious organizations, 


Contact your local bank or other financial institution for full details, 


Ministre des Sciences 
e! Ministre d'Elat 
(Pelites entreprises et Taurisma) 


Canadă 


PROCESUL VA 
ÎNCEPE DUPA 
DISPARIȚIA 
MARTORILOR 


» 


A cunoaşte adevărul asu- 
ra evenimentelor din De- 
cembrie 1989 şi a şti unde 
sunt dolarii lui Ceaușescu, 
e lucru nesănătos. 
Marin-Ceaugescii, fratele 
lui Nicolae, care administra 
rezervele "Fiului Iubit" s'a 
"sinucis" la Viena... Gică 
Popa , care a prezidat proce- 
sul lui Ceauşescu s'a "sinu- 
cis" la Bucureşti. Acum i-a 
venit rândul Colonelului 
Gheorghe Ardeleanu, nu- 
mit de Ceauşescu, şef al 
USLA (Unitate Specială 
pentru Luptă Antiteroristă). 
Oficial G.A. (55 ani) ar fi 
murit de inimă grea, dar 
publicaţiile locale sunt de 
altă părere. Se bănuieşte că 
a fost puţin otrăvit, deoare- 
ce era gata să mărturisească 
tot ce ştia despre rolul ar- 
matei în timpul Revoluţiei. 
Au mai rămas câţiva 
martori de toate ştiutori, 


George DRAGU—— 


dar procuratura, tot de tea- 
mă că va afla adevărul, nu 
se grăbeşte să le ceară vreo 
declaraţie. Unul e Genera- 
lul lulian Vlad, fostul şef al 
Securităţii (care împreună 
cu G.A. cunoşteau basmul 
cu teroriştii, zişi şi "Cocoşii 
Roşii") şi celălalt este Ge- 
neralul Guşe care s'a opus 
intervenţiei trupelor sovie- 
tice. (Pe care le dorea Preşe- 
dintele Iliescu, N.R.). Am- 
bii sunt la adăpost de a da 
vreo mărturie pentrucă pro- 
curatura ştie ea ce ştie! 


Ambii sunt bolnavi de un 
cancer avansat, fapt care 
poate fi şi o coincidenţă ne- 
intenţionată. 


Când n'o mai fi un mar- 
tor în viaţă care să contra- 
zică cele spuse de cei care 
au furat Revoluţia, atunci 
se va începe procesul în 
care se afla adevărul... 


ANUNŢ 


Agenţia de intermedieri afaceri G.J.Co. Impex S.R.L. 
Bucureşti caută parteneri cu capital, din cadrul exilului 
românesc pentru investiţii deosebit de rentabile în 


Bucureşti, precum; deschiderea unui restaurant, cu spe- 
cific pur tradiţional românesc, în centrul Capitalei (kilo- 
metrul "0"); edificarea unui imobil cu 5 nivele în Piaţa 
Matache destinat deschiderii de magazine şi birouri 
comerciale; alte afaceri de anvergură în domeniul turis- 
mului şi alimentaţiei publice. Relaţii suplimentare se 
pot obţine la telefonul 40.1.675.5161. 


NUMELE COMPLET AL 
PREȘEDINTELUI 
ILIESCU 


Aflăm din cartea "Moşte- 
irea Kremlinului" a lui 
on Mihai Pacepa că nume- 
e întreg al Preşedintelui ro- 
mân actual este Ion-llici 
Iliescu. Părintele său, un 
fanatic cominternist, l-a 
botezat şi Ilici, nu numai 
Ion, cum au dorit naşii, ca 
în modul acesta deosebit de 
concret şi peren să-şi expri- 
me stima, prețuirea, admi- 
raţia şi dragostea fără mar- 
gini faţă de întemeietorul 
Internaționalei Comuniste 
(Comintern) şi cel mai mare 
tartor al acestui veac, Vladi- 
mir Ilici Lenin. 

In fond, Domnul Iliescu 


nu are nici o vină că se nu- 
meşte, prin botez, Ion-llici, 
dar se face cât se poate de 
vinovat faţă de numeroşii 
săi alegători, că-şi ascunde 
un prenume. Faptul că se 
prezintă cu o identitate fal- 
' să constituie, desigur, o gra- 
vă dezinformare. 

Tot Pacepa scrie că "Ion 
Ilici Iliescu , expertul în 
propagandă şi dezinfor- 
mare, fusese şcolit la Mos- 
cova". Aşadar, specialitatea 
Preşedintelui nostru este 
DEZINFORMAREA. Cât 
despre specializarea dela 
Moscova, Domnul Iliescu 
nici nu vrea să audă. 


> 


Începând din 14 Mai 
1993 ci înmiărmuriți în 
cotizianul-de mare tiraj 
"România Liberă“că cele- 
brul vidlator şi omorâtor de 
femei a fost condamnat şi 
executat pe nedrept. Ade- 
văratul ucigaş de femei din 
1972-se-crede c'ar fi fost 
"prințul moştenitor” al cla- 
nului ceauşist, Nicu Ceau- 
şescu. Acum se dau în vi- 
leag toate probele diabolic 
ticluite de iscusita Secu- 
ritate, care a ţinut morțiş să 
facă din bietul Ion Râmaru 
un țap ispăşitor pentru 
"vina" de a fi avut o fizio- 
nomie oarecum asemănă- 


toare cu cea a fiului favorit, 


al bâlbâitului cu gura 
strâmbă. Ca adevărul să fie 
cât mai adânc îngropat, s'au 
exercitat ameninţări dintre 
cele mai terifiante asupra 


tuturor martorilor, mergân- 
du-se până la "accidentarea 
mortală" a tatălui studentu- 
lui Ion Râmaru, care nu Vo- 
ia să accepte falsa versiune 
oficială. i | 

Acum, martorii timoraţi 
şi siliţi să tacă vreme înde- 
lungată au început să Vor 
bească, dezvelind adevărul 
cu privire la această însce- 
nare teribilă. Aceasta dato- 
rită, în primul rând, cercetă” 
rilor pe care le întreprinde 
curajosul frate al lui lon 
Râmaru. ZI 

Tot din "România liberă 
(numărul din 26 Mai) aflăm 
că asasinul Nicu Ceauşescu 
arată excelent din punct CE 
vedere fizic, de când a ieşit 
din închisoare. 


M. Stere DERDENA 


LA 


Din 30 în 30 de zile: 


„CO 


t 
cu “Democrația A 
şi-au pus. oche 


Dă 
1 


pa 


STIRI DIN ȚARĂ 


ile Procuraturii, care de aproape patru ani 
țează ca pernă pe scaun dosarele securiştilor, ale 
i ale teroriştilor care au ucis tineretul. 


-OMISIA PARLAMENTARĂ LA EXAMEN 


“+ o veste bună: Parlamentul Român a făcut 
", S'au uitat chiorâş, dar şi-au 
arii pe nas şi şi-au ciulit urechile 
audă ce scrie şi murmură poporul! 

va CA "animalele" D-lui Iliescu rămâneau în cuşcă 


Peuzatorul recunoaşte greutăţile ce le va întâmpina 


sia Parlamentară: "Unii (din cei acuzaţi, N.R.) care 


ese care 


a 


În dul 


SA devărul” i "Evenim 
în 


I zilei” sunt ziarele care se 
ea celor ce duc lupta rontra corupției, Dl. 


an Dascălu afirmă că nu poate vorbi acum de un 
tremur politic, dar dacă acuzele sunt adevărate multe 
capete vor cădea, iar Dl. A. Vilău adaugă: "Dacă acuzele 


ească”. 
- Ancheta fsozue 
un examen de "! 


1) 


iara a 
NA 7 
„CU TOŢII IN 
îm PAGUBA, - - 
- Din cauza embargoului 
i us Iugoslaviei, ţările 
ubiene au pierdut $13 
„miliarde, dintre care Româ- 
 nia, $7 miliarde, în timp ce 
Belgradul numai $4 mil- 
_ iarde. Portul Giurgiu, care 
servea în medie 8 vapoare 
zi, acum e plin cu vase 
corate, fabricile sunt 
„închise pentrucă nu pri- 
 mesc materii prime şi lucră- 
„ torii din port stau cu braţele 
încrucişate. La Rusciuc, ace- 
„ eaşi situaţie. 


Ea ... 


EXACT CE NE 

ma 

LIPSEA 

i Statele Unite au oferit 

României și Bulgariei câte 

ri vase, neînarmate, ca să 

nfonțeze embargoul impus 
ugoslaviei. Bulgaria între- 

uințează una din nave 

Eos amuzamentul schio- 

pe apă, iar România a 
itat o navă pe lacul Sna- 
„Bov casă plimbe turiştii. 


DUNĂREA SUB 
CONTROL 


După ce Sârbii au ocupat 
a tot ce-au vrut, s'au luat 
Suri serioase pentru 
Punerea sancţiunilor: 
E he de patrulă( două 
„echipaj italian şi 
aj şi una cu 
4 „ Spanioli), vor inspecta la 
ra vapoarele de măr- 


„Uniunea Europei de 
va «compusă din 11 ţări, 
pita: cu 300 de 
„ia Si şi poliţişti pentru 
Întărirea blocadei. zi 


„ 
HE AURUL NEGRU" 
oducţia de petrol a 
appacut și 5e speră că va 
: EEE cifra de 7 milioane 
4 e anual. Cum rezervele 
ine sunt pe terminate, 
epplensifică extracția de 
ol din Marea Neagră 
Contribuie cu 12-13% la 
aga producţie, 


... 


adevărate atunci vorbim de o responsabilitate politică 
extrem de serioasă cu implicaţii în scena politica româ- 


„ Vatrece comisia examenul? . 


= 3 


ipaj german, două cu | 


ților şi a abuzului de putere" nu-i decât 
: e "Democraţie" dat de Comisia Parlamentară 
în fața opiniei publice mondiale. 


TIMPURI CRITICE 
„Ţările foste comuniste, se 
plâng că Vestul nu le ajută. 
La conferinţa dela Luxem- 
burg, s'a hotărât suprimarea 
unor taxe vamale şi de ase- 
menea, li s'a reamintit că şi 
Europa de Vest trece prin- 
tr'o criză economică. Totuşi 
li s'a promis, cu condiţii, 
acceptarea lor în "Comu- 
nitatea Europeană”. 


... 


UN SPITAL 
ROMÂNESC IN 
SOMALIA 


230 de doctori civili şi 
militari, având în dotare 
echipament necesar pentru 
un spital de câmp de 100 de 
paturi, au plecat din portul 
Constanţa către Somalia, ca 
ajutor trimis de România în 
cadrul organizaţiei UNO- 
SOM (ONO în Somalia). În 
grupul trupelor internaţio- 
nale care menţin pacea in 
Somalia nu se găseşte nici 
un soldat român. 


IULIE - AUGUST 1993 


INCA 10 CADAVRE 

La cimitirul particular al 
fostei secţii de interogare a 
Securităţii dela Căciuleşti- 
Peleş s'au mai găsit alte 10 
cadavre. (În total 300). Până 
acum tărăgăneală. Nu s'a 
putut stabili exact data când 
duşmanii fericirii comunis- 
mului s'au sinucis din re- 
muşcare. Unii au fost îm- 
puşcaţi de aproape, cu 
gloanţe de calibru 7,63, iar 
alţii, după poziţia schelete- 
lor, arătau că au fost schin- 
giuiţi şi aruncaţi în groapă. 

Pentru stabilirea exactă a 
datei (ce se tot discută), s'a 
apelat la laboratoarele de 
specialitate din străinătate. 
O altă amânare ce ne dă 
totuşi speranţă. Un raport 
va trebui înaintat până la 
finele lunii August. 


VERDEŢ 
NU MINTE 


Cu ocazia constituirii 
Uniunii Tineretului Socia- 
list, a declarat: "Speranţele 
tuturor Românilor s'au nă- 
ruit odată cu înlăturarea 
dictaturii şi a totalitarismu- 
lui”. 

DI. Verdeț mărturiseşte 
că a fost şi-a rămas comu- 
nist, Dl. Iliescu care a fost 
comunist şi a rămas comu- 
nist, spune că-i democrat. 


ȚIGANII ÎŞI CER 
DREPTURILE 


Reprezentanţii celor opt 
milioane de Ţigani, împrăş- 
tiaţi prin Europa, s'au întâl- 
nit la Snagov pentru a pro- 
testa contra persecuțiilor. 
Ucişi, bătuţi, alungaţi din 
casele lor, zeci de mii de 
Țigani au fost siliţi să emi- 
greze, dar nimeni nu i-a 
primit cu braţele deschise. 
Țiganii cer acum un ajutor 
internațional, iar guvernul 
dela Bucureşti este primul 
din Europa care recunoaşte 
existenţa lor ca minoritate. 
Romii au emigrat acum 
1000 de ani din India, azi 
nu mai au o limbă comună 
şi la congres a fost nevoie 
de translatori. 


UN BĂTRÂN, 
O BINEFACERE 
Bătrânii şi-au reluat rolul 
important de altă dată. 


interminabile în faţa maga- 
zinelor, iar bunicul sau 
bunica sunt singurele per- 
soane care au timp să aştep- 
te, ore întregi, la coadă ca să 
aducă o felie de brânză. 


... 


NU NE-AM 
SCHIMBAT 


ECONOMIA-I Dintre fostele ţări sate- 

A lite, doar România şi-a păs- 
ENA DE NEVOI trat aproape intactă poliţia 
ŞI SPERANŢE politică, iar securiştii au 


Capitalul străin investit ajuns oameni mari. Unul e 
până în luna Iunie se ridică actualul ministru de Inter- 
la $656 milioane, dar pentru ne, fost colonel de-Securi- 

„a completa reconstruirea _ tate, alţi opt au fost infor- 
economică e nevoie de o  matori ai Securităţii, iar pri- 
investiţie de $1,4 miliarde vatizarea a fost dată pe 
până la 31 Decembrie 1993. mâna altor informatori şi 
: Sunt câteva semne bune agenţi ai Securităţii, declară 
în comparaţie cu primele Ion Mihai Pacepa într'un 
luni ale anului 1992, in- interviu acordat ziarului 
flaţia lunară a scăzut dela “Lumea Liberă”. 

11,6 la 9,7, iar numărul şo- ... 


merilor s'a redus cu 11.000 O BANCĂ 
în Aprilie. În primele patru 3 
luni din 1993, s'au creat INTERNAŢIONALA 


Cercurile financiare plă- 
nuiesc înfiinţarea unei 
bănci care să servească 
țările din Balcani şi cele din 
jurul Mării Negre (BSESO). 
Bulgaria ar fi ţara favorită: 
are o lege avantajoasă pen- 
tru investiţii şi o situaţie 
financiară stabilă. Salonic, 
Istanbul şi Bucureşti sunt 
pe lista de a fi considerate 
ca viitor centru financiar. 
Scopul băncii e de a înche- 
ga o cooperare economică 
între cele 11 ţări care for- 
mează BSESO. 


130.000 de noi locuri de 
muncă, iar producţia din 
Aprilie 1993 a fost egalată 
cu cea din Aprilie 1992. 30 
de mari întreprineri fali- 
mentare care nu şi-au plătit 
datoriile (circa $2,2 miliar- 
de) vor trece de sub con- 
trolul băncilor şi vor fi 
restructurate sub suprave- 
gherea statului. 

După restructurarea 
celor 30 de întreprinderi (în 
decursul unui an) vor fi re- 
organizate alte 100 de între- 
prinderi falimentare. 


Laptele a revenit în Bucureşti în căruțele ţăranilor 


Acum avem aceleaşi cozi 


PAGINA 21 


Martie 1.045.531. 


Numărul şomerilor pe luna 


Se va lua în discuţie legea care va permite străinilor 
să aibă proprietăţi în România. 

Dl. Napoleon Pop este şeful noului departament de 
Integrare a României în sânul ţărilor europene! 

Deputatul Vasile Văcaru (FDSN) l-a acuzat pe depu- 
tatul Nicolae Mischie (FDSN) că i-a furat din birou 
400.000 de lei. Poliţia l-a găsit vinovat, aşa că deputatul 
Mischie îşi va urma cariera... 

Pentru o mai bună rezonanță, DI. Petre Roman şi-a 
rebotezat FSN-ul în "Partidul Democrat Român” 
(P.D.R). Membrii se vor numi... pederişti. 

Autorul volumului "Orizonturi Roşii”, Colonelul Ion 
Mihai Pacepa, va scoate un nou volum "Moştenirea 


Kremlinului”. 


Profesorul universitar Ion |. Inculeţ din Canada şi 
fiul preşedintelui Sfatului Țării din Basarabia în 1918 a 
fost numit Membru al Academiei Române. . 

Dela Comisia Naţională de Statistică: o familie 
cheltuieşte 56% din salariu, pentru hrană. 


Furt premieră: trei muncitori din portul T.F. 
Mangalia au fost trimişi în judecată pentru sustragerea 
şinelor de cale ferata. Ei au socotit că 34 metri de şină le 
aduce un profit de 134.000 de lei. 


În Bucureşti s'a instalat a doua centrală telefonică 
digitală care permite altor 14.000 de abonaţi să intre în 
circuitul internaţional. 

Numărul Țiganilor se apropie de un milion. 35% din 
copiii lor nu merg la şcoală, iar 15% vizitează şcoala 
când au timp şi voie. 

Ministerul Finanţelor anunţă: la sfârşitul anului rata 
inflației va fi de 100%. 

La Policlinica de diabetologie din Bucureşti lipseşte 
doar insulina, iar autorităţile nu ştiu când vor primi 
medicamentele necesare. 

Dl. Gheorghe Antoniade a fost numit Şeful Casei 
Regale a României. 

Dolarii falşi continuă să invadeze piața. 

Din cauza apei ce conţine concentrații neadmise de 
pesticide organoclorurate se aşteaptă o epidemie de 
hepatită. O singură picătură de ulei de motor aruncată 
în Dâmboviţa deteriorează 100 de litri de apă. 

„Din motive financiare, Ministerul Sănătăţii va pen- 
siona 1857 de persoane. În majoritate, medici de dispen- 
sare, specialişti şi doctori primari. 

... 

Ungaria a introdus la vamă un control sever al auto- 
turismelor. Trebue să ai cauciucuri la fel, becurile şi 
culoarea farurilor la fel, centura de siguranţă, apărătoare 
de noroi la roţi etc. 

Ce-aduce ziua, n'aduc cinci luni. Bursa de mărfuri a 
tranzicţionat într'o singură zi o valoare de 1.540 miliarde 
lei mai mare decât toate cele efectuate de când a fost 
înfiinţată. Este vorba de 6 avioane de tip Antonov 24, 
construite de TAROM şi vândute unei societăţi româno- 
ruse. 


„__ Animalele, păsările vii şi laptele de vacă au rămas 
încă subvenţionate. Pentru un litru de lapte, statul 
acordă o subvenție de 30 de lei. : 

Muncitorii dela Întreprinderea de Autocamioane 
Roman S.A. Braşov au refuzat să lucreze Sâmbăta şi 
Duminica, deşi li se oferise o plată mai mare. 


Români are cel puţin şapte companii dedicate turis- 
mului. 


Pentru $200 poţi petrece un weekend în castelul lui 
Dracula. 


Numărul întreprinderilor particulare cu capital străin 
2 Erepcut în fiecare an. În prezent, numărul lor trece de 
.000. 


In comparaţie cu alte ţări, România are un procentaj 
scăzut de bolnavi de SIDA. 94% din bolnavi sunt copii 
din orfelinate. Acesta este un caz unic şi se datoreşte 
neglijenţei. 


FI Federaţia Română de Fotbal a dat afară pe antrenorul 
ornel Dinu pe motiv că a pierdut multe meciuri şi a 
scăzut şansele de a participa în meciul semifinal. 


PAGINA 22 


DI e ee rpm E e Tr 


IULIE - AUGUST 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


TREI COLȚUR 
ALE LUMII, 


Rubrică înto 


cmită de D.PĂSTOREL 


- 


ABANDONAREA TREPTATĂ A BOSNIEI 


Preşedintele Izetbergovici 
Felul cum se desfăşoară 
evenimentele din fosta Iu- 
iu goslavie, ca şi reacţia majo- 
a rităţii puterilor occidentale, 
) arată că Bosnia este treptat 
abandonată şi probabil va 
înceta să apară pe harta 
Europei ca un stat indepen- 
3 dent în viitorii ani. 
13 Pe teren, au continuat 
ţ bombardamentele şi atacuri- 
le carta oraşelor şi satelor 
complet încercuite ale Mu- 
sulmanilor bosniaci. Croaţii, 
care şi-au părăsit foştii aliaţi, 
caută şi ei să-şi extindă cât 
mai mult zonele ce consideră 
că trebue să le aparţină. Noua 
poziţie croată, pare să ade- 
verească zvonul lansat încă 
cu doi ani în urmă, că Pre- 
şedintele Serbiei Milosevici 
şi Preşedintele Croaţiei, 
Tudjman, ar fi semnat un 
acord secret de împărţire a 
Bosniei-H, vinei. 
După ce Lordul Owen a 
anunţat că planul Vance- 
Owen (pe care s'a mizat de 
luni de zile) este nerealizabil, 
a el şi noul sponsor, Suedezul 
Stolenberg care l-a înlocuit 
pe Vance, au îndemnat pe 
osniaci să accepte un plan 
de împărţire a Bosniei, plan 
propus de Milosevici şi 
| udjman(!), Planul propune 
ali crearea a trei state separate, 
sârb, croat şi musulman, 
într'o confederație. Sârbii ar 
urma să deţină 50% din 
teritoriu, Croaţii 30%, iar 
Musulmanii doar 20%, cea 
mai mare parte în centrul 
Bosniei și o mică enclavă în 
Nord-Vest, în zona oraşului 
Bihac, Croaţii au anunţat că 
vor accepta un coridor de 
trecere până la M. Adriatică. 

Planul a fost respins de 

Preşedintele Bosniei, Izetber- 
govici ca inacteptabil, deoa- 
rece recunoaşte dezmembra- 
rea prin forţă a republicii şi 
contravine rezoluţiilor Consi- 
liului de Securitate. 
33 Administraţia Clinton a 
avut din nou o penibilă 
schimbare de poziţie, anun- 
țând că ar putea să accepte o 
astfel de împărţire, dacă cele 
trei părţi ajung la o înţele- 
gere. 

De reamintit că preşedin- 
tele declarase până atunci că 
nu va recunoaşte niciodată 
modificarea frontierelor cu 


1) 


| forţa, iar în campania elec- 
torală l-a acuzat pe George 
Bush de pasivitate în proble- 
ma Bosniei şi a cerut ca SUA 
să impulsioneze Consiliul de, 
Securitate să autorizeze lovi- 
turi aeriene. 


Administraţia americană, 
după ce prin Secretarul de 
Stat, Christopher, nu a reușit 
să convingă țările Comuni- 


tății Europene să accepte nici 
atacuri aeriene limitate, nici 
ridicarea embargoului de 
arme pentru Bosnia ca să 
permită acesteia să se apere, 
s'a retras într'o condamnabilă 
expectativă. 

SUA nu a mai avut ca altă 
dată rolul de lider, iar Cris- 
topher, ca şi şeful său, a făcut 
declaraţii în care adopta de 
fiecare dată altă poziţie. De 
altfel Secretarul de Stat 
american a avut mai mult 
sarcina de curier între țările 
vestice şi administraţia ame- 
ricană. In problema Bosniei 
el a jucat rolul pasiv al unui 
cioclu diplomatic. 


ie 


“ft Area presentiy | 
|? controlled by: 


Planul Milosevici-Tudjm 


La întrunirea liderilor Co- 
munităţii Europene s'a văzut 
la majoritatea membrilor o 
poziţie precaută, ei fiind pur 
şi simplu iritaţi de poziţia 
cancelarului Kohl care a 
declarat că singura soluţie 
corectă este să se dea posibi- 
litatea Musulmanilor bosni- 
aci să se apere singuri. El a 
spus că prin fapta că Ger- 
mania are 350,000 de refugiaţi 
şi 800.000 de emigranţi din 
fosta Iugoslavie, ea se simte 
oarecum identificată cu 
conflictul. I s'a mai reproșat 
cancelarului că Germania a 
fost aceea care a recomandat 
comunităţii să recunoască 
noua republică, ceea ce a dus 
la actualul conflict. Franţa și 
M. Britanie au fost categoric 
impotriva unor măsuri ener- 
gice, ambele temându-se 
pentru trupele lor din forțele 
ONU. De reamintit că în 
contrast cu atitudinea lui 
Major, fostul Prim-ministru 
Margaret Thatcher a acuzat 
încă de anul trecut de laşitate 
pe liderii vest-europeni, pen- 
tru lipsa lor de decizie în 
curmarea masacrului din 
Bosnia. Aceleași divergențe 
de păreri s'au semnalat şi la 
nivel NATO. 


În disperare de cauză s'a 
rodus o separare de opinii 
n preşedinţia colectivă a 

Bosniei. După ce Președin- 


tele Izetbergovici a refuzat să 
se ducă la Geneva să discute 
cu partea croată şi sârbă 
planul Milosevici-Tudiman 
de împărţire a Bosniei, şapte 
din membrii au fost de acord 
să se prezinte pentru discuta- 
rea acestui plan. 

Statele Unite și puterile 
europene au arătat până în 
prezent că nu sunt în stare să 
asigure mult trâmbiţata ordi- 
ne mondială, acolo unde li se 
opune o forţă bine organizată 
şi ele nu au interese majore. 
Neutralizarea bandelor des- 
culţe din Somalia sau bom- 
bardarea Irakului sunt încer- 
cări de a abate atenţia publică 

a i 


How Bosnia Could 
Be Divided Ș 


an, de împărţire a Bosniei 


dela probleme importante 
care însă nu pot fi rezolvate 


uşor. 

i În Consiliul de Securitate, 
la propunerea de ridicare a 
ir pe dee de arme pentru 
Bosnia, numai SUA şi cinci 
state nealiniate au votat pen- 
tru. Neîntrunind cele opt 
voturi necesare (din 15), 
moţiunea a căzut, deoarece 
M. Britanie, Franţa, Rusia şi 
China s'au abținut. 


Preşedintele Milosevici 


UN NOU ATAC AERIAN ASUPRA 


Statele Unite au lansat un 
atac aerian prin surprindere, 
cu rachete, asupra Bagda- 
dului, având ca scop dis- 
trugerea Cartierului General 
al Se ielulul Secret de In- 
formaţii irakian. 

Atacul a avut loc pe data 
de 27 Iunie, Duminică noap- 
tea, când 23 de rachete To- 
mahawk lansate de pe dis- 
trugătorul Peterson (M. 
Roşie) şi crucişătorul Chan- 
cellorville au ajuns la ora 2 


noaptea deasupra Bagdadu- 
lui, după două ore de zbor. 
Racheta Tomahawk (care 
costă 1,1 milioane dolari) are 
şapte metri lungime, o viteză 
de 800km/h și pe o rază de 
acţiune de 1.100 km. 

St*a comunicat că 16 ra- 
chete şi-au atins ţinta, patru 
au lovit clădiri mărginaşe ale 
complexului, iar trei au ex- 
plodat într'un cartier rezi- 
denţial, omorând şase civili 
şi rănind alţi zece. 

La o şedinţă specială a 
Consiliului de Securitate, 
delegaţia americană a invo- 
cat articolul 51 al Cartei ONU 
care dă dreptul la auto- 
apărare în cazul unui atac 
APupra unui membru ONU. 

„După cum se ştie, servi- 
ciile de informaţii kuwei- 
tiene au anunţat cu două luni 
în urmă că au descoperit pe 
data de 14 Aprilie PEGBAtiEi 
pentru o încercare de asasi- 
nare a fostului preşedinte 
american George Bush, care 
se găsea atunci într'o vizită în 
Kuweit. Erau implicaţi 11 
Irakieni şi 3 Kuweitieni. 

Delegaţia americană a 
declarat că serviciile de in- 
formaţii ale SUA au verificat 
şi au găsit ca fiind autentice 


IRAKULUI 


descoperirile kuweitiene. Au 
fost prezentate o serie de 
fotografii de bombe şi dis- 
pozitive de declanşare elec- 
tronică. Preşedintele Clinton 
a considerat că o încercare de 
atentat asupra unui preşe- 
dinte american, este o încer- 
care de atac direct asupra 
SUA şi a dat ordin de contra- 
atac conform articolului 51 al 
Cartei. ş 
Ambasadorul Irakului a 
respins acuzaţiile declarând 


" dă 


Clădire a Serviciului de Informaţii irakian 


că totul a fost o înscenare 
făcută de către Kuweit. 

Trebue remarcat că la înce- 
put Americanii şi-au expri- 
mat scepticismul asupra 
aserţiunilor  kuweitiene, 
considerând că a fost o ac- 
țiune de evidențe planificate 
de către Kuweit, pentru a 
piine astfel SUA în situaţia 

e a ataca Irakul. Au fost 
dubii şi asupra felului cum 
s'au obținut declaraţiile de 
vinovăție a celor suspectaţi. 

Liderii Sr o occi- 
dentale au aprobat acţiunea 
americană cu excepţia unor 
personalități din opoziţie. 

Ţările arabe, în afară de 
Kuweit, au avut în general o 
atitudine critică faţa de noul 
atac aerian asupra Irakului, 
remarcându-se în acelaşi 
timp lipsa de fermitate pen- 
tru împiedicarea genocidu- 
lui din Bosnia. La Bagdad au 
avut loc mari demonstraţii 
antiamericane. 

Unii critici consideră că 
Preşedintele Clinton a vrut 
să-şi îmbunătățească imagi- 
nea şubrezită în urma atitu- 
dinii şovăitoare în politica 
externă şi cea oscilantă în 
problemele domestice. 

Un oficial american a 


declarat după atac, că CIA nu 
a putut dovedi concludent, 
ână în prezent, că Saddam 
ussein sau şeful Serviciilor 
de Informaţii ale Irakului ar 
fi ordonat o acţiune de aten- 
tat asupra lui Bush, 

La trei zile dela bombar- 
dament, în zona de zbor 
interzis din Sudul Irakului a 
fost atacată cu rachete o ba- 
terie antiaeriană irakiană care 
îşi îndreptase radarul spre un 
avion american de patrulare. 


Americanii au căutat să 
Pedepaeatcă Irakul pentru 


acte de terorism dar negli- 
jează Iranul care subvenţi- 


iraai intellizence 
service 
îi headquarters 


onează toate mişcările tero- 
riste ale fundamentaliştilor 
musulmani din o serie de 
state arabe, culminând cu 
acțiunile din Egipt şi cu un 
început chiar în SUA. 


COMUNITATEA EUROPEANĂ PRIMEŞTE 


CE a invitat şase ţări din 
fostul bloc comunist ca să 
devină membre ale acestui 
grup regional economic. 
Asttel Polonia, Ungaria, 
Cehia, Slovacia, România şi 
Bulgaria au posibilitatea să 
adere la CE înainte de anul 
2000, dacă condiţiile lor e- 
conomice și politice vor per- 
mite acest lucru, 

Intrarea este condiţionată 
de o democraţie stabilă cu 
respectarea drepturilor omu- 
lui şi a minorităţilor con- 
locuitoare. Totodată, se cere o 
economie de piaţă liberă cu 
produse competitive pe pie- 
țele vestice. 

Austria, Suedia, Finlanda 
şi Norvegia se vor alătura co- 
munităţii până la 1 Ianuarie 
1995. Dacă cele şase țări fost- 
comuniste vor îndeplini con- 
diţiile de primire, în Europa 
se va creea o adevărată uniu- 
ne, care se va întinde dela 
Cercul Arctic până la Marea 
Neagră, 

a fost de acord să facă 


NOI MEMBRI 


noi concesii comerciale în 
ceea ce priveşte reducerea 
cotelor şi taxelor pentru 
produsele de bază care vin 
îă 


! European Community 
| Populatlons (1990 estimates) 
(E | Countriea that hope to 


U be the first to remove a 
paasport controla 


PORTUGAL 
10,528,000 
SPAIN 
39.623.000 


| IRELAND 
3,557,000 
BRITAIN 
57,121,000 
sa AFA 
* -ANantie 9,895,000 
Ocean 


FRANCE 
56.184,| 


din cele şase ţări est-euro- 
pene. Se duc negocieri şi 
pentru condiţiile de parti- 
cipare ale Rusiei. 


GERMANY 
79,070,000 


000 


GREECE 
10.066.000 


4 


sal secolului 
a socialistă. Ap e 
menae itică a însuşi Pre- 
j poli Mitterrand la 
şedint socialist este încă o 
partie că opțiunea electora- 
i francez s'a îndreptat 
ponderent spre stânga, 
i contratimp cu evoluţia 
Silă a stângii pe conti- 
tul european. Prăbuşi- 
-artidului comunist din 
i aT de eveni- 
lanşate de răs- 
rea bolşevismului rus 
$ uconstituit o veritabilă 
€ priză pen fâtitezi, 
are au reacţionat tardiv, 
în primăvara lui 1993, 
“| ind alegerile legislative a 
| sana practic pe socialişti 
| dela conducerea Franţei. 
is igur numeroase 
Aplicaţii asupra cauzelor 
acestei lungi domnii socia- 
liste în Franţa. În primul 
rând, stânga a apărut, în 
accepțiunea sa modernă, 
E cu Revoluţia Fran- 
 ceză, al cărei bicentenar fu- 
- sese sărbătorit în vara lui 
„1989, în timpul guvernării 
socialiste, desemnânău-se 
- în felul acesta o lungă con- 
 tinuitate a prevalenței ace- 
 leiași mentalități politice pe 
celor două secole. 
Î Franţa acceptă dreapta nu 
ntapărat ca o alternativă 
care să reflecte o preferință 
ideologică, ci mai degrabă 
(a o pedepsire a exceselor 
să sorupției de care dă- 
1p vadă guvernanţii de 
pa oar timpul ne va 
„Spune dacă zdrobitoarea 
gere a socialiştilor 
francezi din acest an oglin- 
le o schimbare de fond 


[i 


cezilor, sau este vorba 
| de o îndepărtare dela pute- 
Ie a reprezentanţilor unui 
ae excelase în scan- 

de proporții şi corup- 

He generalizată, în sensul 


j Mae de e mare pa intelectualității fran- 
zei NNE cazul a două 
doctrină talizat astfel o 


ic pene, Dacă pe 
-economic, stân- 
Sa Profesat ideea egalităţii 
be avere şi a redistribuirii 

| Lei înspre cei defa- 
Pe ți, pe plan ideologic 


HE 


IULIE - AUGUST 1993 


———— Lucian G. COSTI 


ea a dus o luptă acerbă con- 
tra religiei creştine, intro- 
ducând noţiunea de stat 
neutru, practic ateu, care cel 
mult tolerează practicarea 
religiei. Stânga a reuşit ast- 
fel să modifice radical alcă- 
tuirea de principiu a statu- 
lui european tradițional de 
tip creştin, aşa cum fusese 
tabilit încă din secolul IV, 
e Constantin cel Mare. 
Din acestă perspectivă, 
opțiunea politică de dreap- 
ta însemna în primul rând o 
reechilibrare a valorilor 
tradiţionale aflate în per- 
manentă defensivă şi 
regres. 
deile profesate de stân- 


ga, franceză au ajuns să 
reprezinte calan aia 
al conceptului de stat, opus 
elui de tip tradițional. 
mbrăţişând noţiunea de 
ibertate umană într'un spi- 
rit ateist, ideologia stângii a 
impus conceptul libertăţii 


ndividuale până 1ă absurd: 
e proclama libertatea to- 
tală a persoanei umane, 
mer, înHu-se pănă [a e drep- 

i FE ReII de-B-ucide prue- 

“nenăscut. Avortul a 
devenit, mai întâi în Franţa, 
nu o crimă, ci un drept. 
Plata n'a întârziat să apară: 
din cea mai numeroasă na- 
țiune europeană, Franţa a 
devenit o naţiune de rangul 
doi, depăşită numeric şi de 
Anglia (care era de cinci ori 
mai puţin populată decât 
Franţa în ultimii ani ai 
monarhiei franceze, la fi 
nele secolului XVIII), şi de 
Germania, mai apoi de 
Rusia. Lupta pentru supre 
maţie politică în Europa 
avea să fie din ce în ce mai 
dură pentru Franţa. Conse 
cinţele dezastruoase pe 
plan istoric ale ideologiei 
antitradiţionale de stânga 
sunt greu de măsurat; cert 
este că cea mai importantă 
ţară latină, de care soarta 
noastră este strâns legată, a 
pierdut singură cursa pen- 
tru supremație în Europa, 
înainte de a fi învinsă pe 
câmpurile de luptă de câtri 
puterile rivale. : 

Dacă Franţa a pierdut 
rolul de putere politică de 
prim rang, influenţa majora 
exercitată de ideile politice 


nistru socialist Beregovoi 
este aşadar în concordanță 
cu starea de spirit generală 
a stângii franceze, Ceea-ce 
Ste mai greu de explicat 
este acceptarea de către 
Biserica Catolică să oficieze 
serviciile funerare în cate- 
drala din Nevers unei per- 
sonalități ce a ales să-se si- 
nucidă, Ştiută fiind-poziţia 
oficială a Bisericii. Este 
foarte probabil că şi cato- 
licii încearcă să se adapteze 
timpurilor spre a fi placul 
stăpânirii lumeşti, care 
pune Biserica Catolică pe 
plan de egalitate cu animis- 
mul african, spre exemplu. 
Privită din perspectiva isto- 
riei, formula modernă pe 
care au născocit-o Francezii 
te o negare a propriei 
istorii, i 
pagini glorioase pe 
apararea creştinității contra 
invaziei islamice a Mauri- 
lor, mai apoi pentru sal- 
varea catolicismului şi păs- 
trarea sa ca religie « ofiAă a 
sfaratut francez. Este pre- 
matur să afirmăm că victo- 
ria dreptei franceze, reunită 
în coaliția numită Uniunea 
pentru Franţa, înseamnă o 
vindecare a răului ce a 


Xplica căpățânareă 
u care s'a nesocotit votul 
egativ-at-Danezilor privi- 
or Tă Tratatul dela Maas- 
icht, aducându-se din nou 
t poporul Iă urne, spre a fi 


alvate aparențele democr 
după un aria bine 
cunoscut nouă şi de sumbră 
tradiţie) ca să se obţină acea 
aderare la un stat supra- 
naţional, care înseamnă dis- 
pariţia suveranităţii Dane- 


marcei. Sinistra farsă a de- 
„mocraţiei începe să-şi dea 
arama pe faţă; vai celor care 
iii ae Sr ete ei 
se îndreaptă cu bună ştiin- 
e, IN arcapia. CL eat 
ță spre un asemenea liman. 
Dacă naţiunile impor- 
tante ale Europei de Vest au 
căzut deja în cursă, mirajul 
AZA Se za 
noului internaţionalism 


"poleit cu gijă de presă şi 
televiziune poate să fie 
molipsitor şi pentru depo- 
sedaţii Europei de Răsărit. 
Nia fost oare comunismul 
cel mai reuşit laborator 
pentru crearea omului de 
tip nou, fără Dumnezeu şi 
indiferent faţă de neamul 
din care face parte? Chiar 
dacă reacţia de echilibrare a 
avut în fine loc, nu e mai 
puţin adevărat că experi- 
mentul malefic şi-a atins de 


cuprins-societatea france-— 
ză, dar e un început promi- 


ifternaționaliste de a con- 
i suprastatul european, 
are e un fel de lume a 


punct de referinţă cu nea- 
murite europene. Speran- 
Pee direcţia 

aastricht se bazează însă 


e prezenţa a mifieroşi 
adepţi ai internaţionălismu- 
lui în rândul politicienilor 
de ae eaeeaface ca 

pete? go tie pă eta Elegie 
diferențiat, tonurile de gri 
fiind suficiente a nu 
permite delimitarea tran- 
şantă a liniei politice. 

» Dacă ceea ce s'a petrecut 
în Danemarca nu este o 
lecţie pentru cei care mai au 
iluzii despre "democraţia" 

e se prepară Europei occi- 
dentale, atunci vraja exerci- 
tată de prosperitatea mate- 

ală a Vestului poate fi 


născute acolo nu poate fi'Zluată drept etalon moral- 


neglijată; evizimentitoopolitic. Este” eroarea Far i 
drtpiei ianceze pont ntală a oamenilor di 


€ o moditicare 
ice a intelec- 


nt al stângii în tot Ves! 
Europei, la unison cu cele 
ce se petrec în Est unde res- 
pingerea ideologiei de stân- 

a este umanimă. Gestul 
disperat al Primului mi- 


ăsărit, abia scăpaţi di 

oşmar, care pun semnul 
galităţii între abundența 
aterială din Vest şi ideile 


acest fine de mileniu. Reali. 
tea este cu totul alta: p 
resul material este dublat 
e un declin notabil aLi 

i jtice. (um se poate 


cele mai multe ori scopul, 
omul din lagărul comunist 
devenind un robot insensi- 
bil, preocupat de lipsa hra- 
nei, cazat în celule de bloc, 
deposedat de tradiţia nea- 
mului său şi menevrat fără 
greutate de statul anticreş- 
in. Calea deschisă Vestului 
a fost mai nuanţată şi lip- 
sită de brutalitate. Acolo 
omul a căzut pradă nume- 
roaselor tentaţii oferite cu 
generozitate de societatea 
de consum: i s'a creat iluzia 
că progresul tehnologiei va 
aduce un paradis material, 
restru şi uşor accesibil. Ce 
rost mai are să fie urmată 
dificila cale a mântuirii per- 
sonale propagată de Bise- 
rică, care şi aşa nu promite 
nimic de pământ, ci doar 
undeva în nişte ipotetice 
Ceruri pe care simţurile 
umane le ignoră? De aici 
până la marasmul ideilor 
politice şi confuzia în care 
se complace omul Vestului 
nu mai e decât un pas. Ceea 
ce e demn de subliniat e 
faptul esenţial că la baza 
ambelor căi, cea brutală, 
in Est, sau cea blândă, 
măgitoare din Vest, stă 
aceeaşi doctrină a stângii, 
ce-şi are originea în Franţa, 
odată cu seismul anticreştin 
eclanşat în 


irea trebue aşadar să 
facă ERAE i erau lenea 


tradiţiei şi 


păgân al Ra- 


PAGINA 23 


De peste cinci decenii, România trăieşte sub zodia 
blestemelor pentru păcatele omuciderilor de stat 
nepedepsite, a desfrânării conducătorilor ridicată la ran- 
gul de virtute, a corupției îmbrăcată în hainele cinstei, a 
trădărilor numite patriotism, a ierarhilor ipocriţi, a hao- 
sului organizat. SĂ e - 

Se răsucesc sub țărână ostaşii făuritori ai României 
Mari când peste moaştele lor calcă cizmele moscovite, 
iar vânzătorii de ţară au ajuns să hotărească destinele 
unei patrii pentru care nu au nici un pic de sentiment, 
alături de indivizi care nu au nici un strop de sânge 
românesc în vinele lor. > 

Ca şi Carol al II-lea, Iliescu ar vinde întreaga țară 
pentru a-şi păstra scaunul. Datorită lipsei de conducă- 
tori, Românii au fost vânduți ca vitele la abator mai în- 
tâi de către gansterii dela Moscova şi Berlin, mai târziu 
de către cei trei geambaşi ai secolului la talciocurile dela 
Teheran şi Yalta, au fost de curând târguiţi şi la Malta şi 
nu au fost uitaţi nici la Vancouver, în anul de graţie 
1993, când ciolovecul din Moscova a cerut mai marelui 
dela Casa Albă desfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor 
Captive, asociaţie scoasă cu forcepsul în idilica moşire a 
Preşedintelui Eisenhower. 

Faptul că marile puteri dau cu tifla tratatelor şi 
declaraţiilor internaţionale de drepturi ale ţărilor şi 
indivizilor după cum le dictează interesul lor, nu poate 
justifica acceptarea lor de către cei lezaţi, aşa cum nu se 
poate justifica înjugarea pe motivul că la vecini este mai 
rău. 

Lecţiile de dinaintea celui de-al Doilea Război Mon- 
dial nu trebuesc uitase. Să ne amintim doar de Liga 
Naţiunilor, Înțelegerea Balcanică şi Mica Înţelegere din 
care făceau parte România, Iugoslavia şi Cehoslavacia. 
Pact încheiat, parafat şi şnuruit de insistența lui Titu- 
lescu de a împiedica expansiunea Germaniei (nu şi a 
Uniunii Sovietice). Celebra Mică Înţelegere a plesnit ca 
un balon de săpun când Germanii au anexat regiunea 
Sudeţilor din Cehoslovacia, iar când din această ţară, 
mai târziu, nu mai rămasese decât un Protectorat al 
Boemiei şi Moraviei, din Mica Înţelegere nu rămăsese 
decât dureroasa amintire a multi-milioanelor cheltuite 
cu mână de nabab Titulescu, din sudoarea stoarsă a 
țăranilor care din cauza crimelor mondiale nu-şi puteau 
plăti nici datoriile pentru pământul care le-a fost dat. 
România a plătit prea scump ridicola-aventură a lui N. 
Titulescu de a face o politică "europeană". 

După drama Cehoslovaciei, n'a întârziat atacul nici 
împotriva României, a cărei politică era a unei bărci fără 
lopeţi şi cârmă prinsă de furtună în largul mării. 

În acele vremuri, în locul unei politici naţionale de 
salvare a țării ameninţată la toate hotarele ei, Carol al II- 
lea, după ce desfiinţează partidele politice, îşi face pro- 
priul său partid, secondat de nefasta figură a Chiorului 
în fruntea tuturor departamentelor cheie, fără a ţine 
seamă de furtuna ce se ridica la frontiere. 


Opunându-ne Ruşilor în 1940, la cererea lor de cedare 
a Basarabiei şi Bucovinei de Nord, chiar dacă am fi fost 
învinşi, nu am fi avut o soartă mai rea decât aceea de 
după dezastruoasa capitulare necondiționată dela 23 
August 1944, dar s'ar fi scris o pagină de bravură în isto- 
rie. Mult citatul exemplu al Finlandei este o întărire a 
acestei credinţe. 

După 53 de ani situaţia din România este mai rea 
decât atunci. 

Fără nici un ultimatum din partea Ruşilor, Iliescu s'a 
dus şi a semnat la Moscova, alături de Gorbaciov, 
cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Ţinutului 
Herţa şi a Insulei Şerpilor şi numai norocul Românilor 
ca să intervină puciul din Rusia, a făcut ca acest act de 
trădare națională să nu fie adus spre ratificare în fața 
unui parlament lipsit de orice spirit național. Ce se 
întâmplă însă în România dela Răsărit de Prut, care îşi 
zice Republica Moldova, este încă tot mai îngrijorător. 

Politica antinaţională dusă de comuniştii din 
România (vechi sau noi) este aceea de a se lepăda de toţi 
Românii care nu sunt cuprinşi în teritoriul administrat 
cândva de PCR, iar acum FDSN. Românii din afara 
actualelor hotare ale ţării sunt consideraţi ca etnii 
aparte: Moldveni, Aromâni, Timoceni, Bănăţeni etc.. cu 
intenția vădită de a ajunge ceea ce vor duşmanii 
Românilor, a fi consideraţi etnii de limbă latină dar nu 
Români, rupţi din trupul şi sufletul României de invazi- 
ile barbare. 


Nerozia aceasta a prins şi la unii semidocţi, încât un 
imbecil, ajuns prin politică şi cadru universitar la 
Belgrad, pretins filolog român, afirma într'o conferință 
la universitatea de acolo că a "considera vorbirea aromâ- 
nă a fi un dialect al limbii române, ar echivala cu a spu- 
ne că limba sârbă este un dialect al limbii ruse”... 


Dacă din laşitate sau interes Iliescu nu intervine în 
conflictele din Basarabia, nu are nici un cuvânt de spus 
când Grecii invadează comunităţile aromâne din 
Albania, după ce i-au adus la tăcere pe cei din țara lor, 
iar Sârbii sunt gata să mute focul din Bosnia în 


Macedonia şi Timoc, nici Opoziția nu are chiar nimic de 
spus 


Zahu PANĂ 


DP —.. SEz SA 


4 


[7] 


PAGINA 24 


IULIE - AUGUST 1993 


OFENSIVA ADEVĂRULUI 


Premizele problemei. 

Adevărul este o categorie 
a realului, este impercepti- 
bil dacă nu apare în cuprin- 
sul realităţii sau al reali- 
tăților. Adevărul nu poate fi 
acoperit sau falsificat, decât 
în anumite împrejurări şi 
numai de o categorie de 
oameni. Pentru acei care au 
accesc la "realitate", ade- 
vărul se descoperă fără ma- 
re greutate. Deci, pentru a 
cunoaşte adevărul este une- 
ori nevoie de un contact 
substanţial cu realităţile, 
sub orice formă s'ar prezen- 
ta ele. Mai există câteva 
corelative, care ajută la per- 
ceperea adevărului, cum ar 
fi obiectivitatea şi buna 
credinţă, adică elemente 
caracteristice demnităţii u- 
mane. Aceste elemente ţin 
de categoria eticii, în lumi- 
na căreia se desfăşoară exis- 
tenţa umană, care pe lângă 
adevăr, implică şi binele, 
impus de condiţia existen- 
ței umane. De demnitatea 
omului este legată şi va- 
loarea libertăţii, al cărei 
izvor este dragostea. Con- 
diția omului în viața socială 
se poate concepe numai ca 
"rodul comuniunii sufle- 
teşti între cetăţeni, a sim- 
patiei şi dragostei din care 
naşte familia şi apoi CE- 
TATEA" (Traian Brăileanu). 
Aceste câteva note prelimi- 
narii ne ajută să înţelegem 
mai bine problema pe care 
o evidenţiază acest scurt 
articol introductiv, la o 
serie de analize pe care le 
vom face unor cărți apărute 
recent, care cer imperios o 
severă obiectivitate şi bună 
credinţă, care ar trebui să 
fie la îndemâna oricui om 
(era să spun a oricărui inte- 
lectual, dar nu este cazul). 

Perspectiva istorică. 

Ţara românească a fost 
stăpânită de invazia comu- 
nistă timp de 40 de ani. A- 
ceastă invazie a tost o amal- 
gare de mediocrităţi, de 
laşităţi umane, de înstrăi- 
naţi de neamul românesc, 
de duşmani de moarte ai 
neamului, de incompetenţi 
şi de ucigaşi în sensul 
deplin al cuvântului, care 
au întronat genocidul cul- 
turii, civilizaţiei şi al na- 
ționalităţii române. În mod 
deliberat, cei mai mulţi din- 
tre ei, au falsificat adevărul 
asupra trecutului românesc 
şi asupra realităţilor na- 
ționale şi au pângărit sufle- 


=== 


CUVÂNTUL FOMANESO 


7 cae atat Ei 


tul naţional, prin ideologia 
marxistă, care nu avea nici 
un fel de legătură cu sufle- 
tul românesc. Dar, pe lângă 
acestea, au fost ucişi zeci de 
mii, dacă nu sute de mii de 
Români, din toate straturile 
sociale, şi mulţi dintre ei 
aruncaţi în gropi comune, 
fără nici o liturghie şi fără 
de cruce, la capătul mor- 
mântului. Toţi marii con- 
ducători de astăzi, care au 
fost membri ai Comitetului 
Central al Partidului Comu- 
nist, din România, au fost 
asociaţi cu crimele care s'au 
săvârşit pe întreg cuprinsul 
țării, pentrucă nimic nu se 
făcea fără ştiinţa Comite- 
tului Central. 

Toate crimele şi asasi- 
natele din cei 40 de ani de 
guvernare dictatorială co- 
munistă s'au făcut sub 
tutela partidului comunist, 
prin diferitele agenţii care 
au lucrat după indicaţiile 
centrale ale partidului. Din 
perspectiva naţională, po- 
litică şi, mai ales, morală, 
acest partid comunist nu 
mai are dreptul de gu- 
vernare sau de încriminare 
a celorlalte formaţiuni po- 
litice. Prezenţa foştilor 
comunişti în conducerea 
politică a ţării este o 
sfruntare morală a naţiunii 
române. Este o adevărată 
ruşine naţională, o capitu- 
lare neînțeleasă a persona- 
lităţilor care n'au ieşit în 
arenă să vorbească pe limba 
adevărului, să arate națiunii 
"starea reală”. Să fie scoase 
la iveală contradicţiile, 
nepotrivirile între condu- 
cerea politică şi nevoile şi 
aspiraţiile poporului. Căci 
nomenclatura operează cu 
sloganuri, etichete şi so- 
luţii, ca şi pe vremea dicta- 
turii lui Ceauşescu. Victi- 
mele din perioada celor 40 
de ani de înjugare comu- 
nistă, de teroare, de abuz, 
de imoralitate, de crime şi 
de satanism intelectual, 
sunt şi astăzi în postura de 
victime. Glasurile lor sunt 
simple strigări în pustiu. În 
timp ce nomenclatura ju- 
bilează în fiecare clipă sub 
umbrela binefăcătoare a lui 
Iliescu. 

Ce este de făcut? Este 
greu de răspuns la o astfel 
de întrebare. Căci dacă este 
posibilă o răsturnare a 
actualelor stări de lucruri, 
aceasta se poate realiza 
numai prin voinţa poporu- 


[__] nou 


NUMELE DE FAMILIE... 


lon BOIERU—— 


lui de a-şi hotărî propria sa 
soartă. Şi, desigur că şi 


- acest moment va veni la 


vremea lui. 

Ofensiva adevărului. 

Până la "plinirea vremii”, 
se întâmplă ceva deosebit 
de semnificativ în viaţa de 
azi a poporului român. Se 
scot la suprafaţă, în forme 
directe, mărturii despre cele 
ce s'au săvârşit în cadrul 
genocidului naţional, adus 
în România şi aplicat de 
partidul comunist român. 
Adică, se publică frag- 
mente, mai mult sau mai 
puţin legate între ele, din 
"'cronicile trăite, şi nescrise 
până astăzi". Poate, în spe- 
cial responsabilii din no- 
menclatură, credeau că 
toate faptele trecutului, 
pline de sânge şi moarte, 
vor fi îngropate sub lin- 
țoliul tăcerii. Şi nimeni nu 
va putea reconstitui acest 
trecut. S'au ars dosare în- 
tregi din arhivele partidu- 
lui comunist, s'au ars docu- 
mente uluitoare din arhi- 
vele Securităţii, s'au schim- 
bat nume de persoane, pen- 
tru a-şi ascunde identitatea, 
acei care au făcut parte din 
crime. Genocidul a avut 
atâtea ramificații, şi a fost 
înscris cu toate detaliile pe 
răboaje multiple, încât nu a 
fost posibil să se piardă, 
sub nămolul aşa-zisei "civi- 
lizaţii marxiste”. - 

Documentele care dau 
socoteală despre dezmăţul 
criminal al partidului co- 
munist din România sunt 
aşa de grăitoare şi aşa de 
multe, încât nimeni nu va 
mai putea să-l acopere cu 
minciuni şi falsificări, pro- 
duse de propaganda comu- 
nistă sau de propaganda 
celor ce s'au ataşat partidu- 
lui comunist, dintr'un mo- 
tiv sau din altul. 

Vom aduce mărturii 
zdrobitoare, care vor lumi- 
na cele mai întunecate zone 
din activităţile partidului 
comunist, şi vom aduce 
mărturii care vor lumina 
întunericul din minţile 
altora, care au fost de rea 
credinţă şi au contribuit la 
răspândirea neadevărurilor, 
şi la confuzia generală din 
minţile oamenilor. Nimeni 
nu va putea rămâne indife- 
rent faţă de probele care se 
vor prezenta cititorilor. Căci 
vom lua o sumedenie de 
cărţi şi publicaţii, în cuprin- 
sul cărora s'au adunat ele- 


mentele prin care se poate 
reconstitui "adevărul". 

Dela bun început se va 
vedea raza mare, orizontul 
larg, în interiorul căruia se 
vorbeşte despre rezistența 
omenească faţă de "invazia 
comunistă”, pe întinsul 
pământ românesc, se va 
vedea calvarul poporului în 
perioada de dictatură comu- 
nistă. Literatura închiso- 
rilor este extrem de bogată 
şi nu se limitează la poezii, 
ci cuprinde fapte extraor- 
dinare şi revelații uluitoare. 

Este greu de înţeles de ce 
nu s'a scris până acum, mai 
mult despre genocidul co- 
munist, dar există o expli- 
caţie care rezidă în psiholo- 
gia autorilor despre care 
vom vorbi. Aceşti autori vin 
dintr'o lume care a fost con- 
damnată la moarte şi fiecare 
îşi aştepta ziua de execuţie. 
Toţi aceştia îşi încheiaseră 
bilanţul vieţii lor, şi nici 
prin cap nu le trecuse ideea 
de a scrie despre cele trăite 
şi văzute în temniţele 
comuniste. Mulţi dintre ei 
nu erau scriitori şi nu nu- 
treau ambiția de a deveni 
scriitori. Erau resemnaţi în 
viaţa lor, pe temeiul unei 
credinţe creştine. Eliberarea 
de sub dictatura lui Ceau- 
şescu i-a dezmeticit numai 
parţial, căci s'au îngrozit 
când au văzut aceleaşi fiare 
sălbatice ajunse în fruntea 
țării, ca şi când nu ar fi fost 
tot ei torționarii de până 
atunci. După o leacă de 
răgaz, şi-au dat seama că 
evoluţia evenimentelor va 
duce la un final de lichi- 
dare a regimului comunist 
şi au trecut la "ofensiva 
adevărului", adică la ceea ce 
ştie fiecare dintre ei, mai 
bine, să facă: "să depună 
mărturie" despre cele vă- 
zute şi trăite. Cu convin- 
gerea că nimeni nu va putea 
tăgădui sau revizui "istoria" 
cea adevărată a lor şi a celor 
ce au fost cu ei în fundul 
temnițelor. 

ntr'un şir de articole 
viitoare vom da seama de 
aceste mărturii, pentru şti- 
rea tuturor şi vom căuta să 
scoatem lumea din confuzi- 
ile în care au domnit până 
acum. Toate acestea vor fi 
numai pentru oamenii de 
bună credinţă, nu şi pentru 
falsificatorii mercenari, ai 
adevărului, care se întâl- 
nesc în toate mahalalele și 
încrucişările de drumuri. 


E REÎNNOIRE 


PRENUMELE... iza aaa A iure căii aaa st orar Dirt 
STRADA/Nr. ..., pecete AR (zuza dtp CARE PRte retea CEL 
ORAŞUL „STATUL/PROVINCIA 


E CODIPOŞTAL: i ieste ia e TARA ae i îs iba ata 


ză 


PESTE $35 ABONAMENT DE SUSŢINERE 
$30 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 


“; = 


PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL: 


$25 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


—_ _—_————————————————] 


CUPON DE ABONAMENT 


COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


| 
l 
| 
l 
| 
| 
| 
l 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
l 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
L 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ROMÂNIA - 
O HIROŞIMĂ MORALĂ 


Ceea ce se petrece astăzi în România lui Ion Iliescu, 
este de neconceput. E mai degrabă de domeniul 
coşmarului. Un vis urât. Niciodată în istoria poporului 
nostru nu s'a pomenit ca oamenii care deţin puterea să 
fie implicaţi în acte compromiţătoare şi murdare ca 
acum, sub domnia neo-comuniştilor. Şi nu numai unul 
sau doi, ci întreaga plevuşcă de miniştri, secretari de 
stat, directori de birouri etc., toţi, dar absolut toţi 
neisprăviţii şi incompetenţii, ridicaţi peste noapte şi 
puşi în posturi de conducere, se dedau la acte 
incompatibile cu poziţiile pe care le ocupă. Toţi fac 
averi şi devin milionari pe spinarea sârmanului popor. 
fi Dezvăluirile Generalului Gheorghe Florică, fost 
Comisar Şef al Gărzii Financiare, sunt - şi rămân 
deocamdată - doar vârful ghețarului. 

Elocvent pe această temă este articolul semnat de DI. 
Bogdan Burileanu şi publicat pe prima pagină a 
ziarului "România Liberă” în numărul 945 din care 
reproducem mai jos câteva fragmente: 

"O listă întreagă - adevărat pomelnic politic - pare a 
fi scăpat de sub controlul vigilent al celor ce se 
regăsesc în ea. Lovitura Generalului Gheorghe Florică, 
ex-comisarul şef al Gărzii Financiare, este mult mai 
devastatoare decât îşi închipuie cei arătaţi cu degetul 
pentru hoţiile săvârşite. Documentaţia vastă şi 
profundă scoate la iveală ptitreziciunea întregii 
guvernări postdecembriste, închegată întriun sistem 
pe care-l alcătuiesc şi-l reprezintă oameni de genul 
Triţă Făniţă, Cornel Dinu şi restul. Ministrul 
Finanţelor, Florin Georgescu (acelaşi care dăscălise 
naţia la TV în privinţa noilor prețuri şi a revendicărilor 
sindicale) sare acum ca ars, străduindu-se să arunce 
pisica moartă înapoi în ograda expeditorului. Domnia 
sa încearcă să-l înfrunte pe "dezvăluitor”, reproşându-i 
"lipsa cunoştinţelor de specialitate şi de eficienţă.” 

ficient a fost DI. Văcăroiu, când l-a dat afară din 

ncție pe năbădoiosul comisar. Şi la fel de eficienţi se 

or a fi cei care-l ameninţă că-l omoară dacă nu-şi fine 
n 

Şi DL. Burileanu îşi încheie astfel articolul: ”..ce-o fi 
zicând Dl. Iliescu de "bomba" Florică? Şi, mai ales, 
cum o va dezamorsa dumnealui? Că doar n'o să-l lase 
pe ex-şeful său de campanie electorală, Dl. Viorel 
Hrebenciuc - actualul Secretar general al guvernului - 
să fie acuzat şi (Doamne fereşte!) cercetat, cot la cot cu 
Doamnele Andronic şi Stolojan!..." 

Cu toate că Dl. Ovidiu Gherman, Preşedintele Fron- 
tului Dentocrat al Salvării Naţionale, deci partidul dela 
guvernământ, a cerut anchetarea imediată a cazurilor 
de corupţie, n'ar fi exclus ca totul să fie muşamalizat. 

Cu era şi de aşteptat, partidul dela putere; FDSN, s'a 
grăbit să dea un "Comunicat" publicat de ziarul "Eve- 
nimentul zilei'', în numărul 267, în care se spune, 
Grintre altele: “.. Conducerea FDSN este hotărâtă să nu 
intervină în desfăşurarea cercetărilor şi să pună la 
dispoziția organelor abilitate probele şi declarațiile 
solicitate." Şi asta, după ce mai înainte se spusese că 
FDSN-ul "..urmăreşte depistarea faptelor de corupție 
indiferent de nivel şi persoană..." 

Până aici, "toate-s bune şi frumoase". Numai că, 
după ce ni se spune că partidul n'o'să intervină şi că ur- 
măreşte "depistarea şi sancţionarea faptelor”, se adaugă 
în zisul "Comunicat" că: ”.. FDSN se pronunță pentru 
a eeaiea e achel  pcane cupe E ein mii 
îripotziva acuzelor nefundate şi neverificate 

“i zorminicatul se termină, după cum urmează: 

"Subiectul se pretează foarte bine la speculații şi 
dezinformări. (Dezinformările bată-le norocul să le 
bată, de care puterea a făcut şi face caz, ori de câte ori. 
se află în corn de capră), dar Biroul Executiv Central al 
partidului este hotărât să nu menajeze în nici un fel pe 
cei a căror moralitate se va dovedi îndoielnică şi este 
hotărât să acționeze pentru instaurarea unui climat de 
legalitate şi transparenţă în viața politică şi socială a 

ării." 

Asta chiar că am vrea sio vedem şi noi. Şi, odată cu 
noi, întreaga țară. Şi chiar, întreaga lume democrată. ! 
Cu adevărat DEMOCRATĂ şi nu spoită numai cu 0 
"democraţie originală" care s'a dovedit în aceşti trei ani 
şi jumătate inefectivă, bună doar de adormit prostimea 
şi sugacii. 

Dar, îndopaţi, ani şi ani la rând cu comunismul imo- 
ral şi deşănţat, ca nişte gânsaci pregătiţi pentru zile 
mari, nu te poți aştepta la altceva dela cei ce au trans- 
format România într'o Hiroşimă morală. 

Zadarnic se miră şi se mai întreabă "lovarăşii” de ce 
România nu-i primită în rândurile popoarelor civi- 
lizate, când ştiut este că, aşa cum e Turcul, e şi pistolul. 


Nicolae NOVAC