Cuvantul Romanesc nr. 226, aprilie 1995

Ne 


CALEA BUNULUI SIMŢ 


A repeta că situa 
proastă a devenit un 
aproape la limita b 
poate contes 
că azi în R 
sunt sumb 
de bună 
sunt vi 
mânia. 
a Deteriorarea situaţiei din România poate 
fi urmărită pe două planuri ce se inter- 
pătrund şi se condiţionează, 

In economie situaţia a devenit critică. 
Producţia continuă să scadă în toate 
domeniile de activitate, agricultura a re- 
venit (la propriu) la sapă de lemn, inflația 
este scăpată de sub control la pragul de a se 
schimba in super-inflație, şomajul total a 
sărit pragul de 10%. Acestei situaţii eco- 


ţia din România este 
adevăr trist, dureros și 
ta banalităţii. Nimeni nu 
ta şi chiar nimeni nu contestă 
omânia e rău şi perspectivele 
re. O spun şi oamenii de bine şi 
credinţă şi o spun chiar şi cei care 
novaţi de răul ce bântuie în Ro- 


————— Alexandru NEMOIANU—— 


învrăjbită şi pradă unei apatii la marginea 
disperării. 

Este foarte simptomatic şi grav că peste 
70% din tinerii României doresc să îşi ia 
lumea în cap, să pornească în necunoscut, 
peste mări şi ţări, pentru a putea afla o 
nădejde pe care nu o pot găsi în ţara lor. 

Căci cel mai grav lucru ce se petrece în 
România îl reprezintă faptul că din punct 
de vedere al moralului social lucrurile stau 
chiar mai rău decât în zilele negre ale pe- 
rioadei Dej-Ceauşescu. 

In acele zile teroarea era mai vizibilă, 
mai brutală şi mai personală dar oamenii 
aveau nădejdea că într'o bună zi vor fi li- 
beri, că într'o bună zi coşmarul comunist se 
va termina şi această speranţă îi făcea să 
înfrunte şi să ducă mai departe greul 
fiecărei zile. Una dintre cele mai mari 


pervertirea conceptului de libertate. 
Identificând noţiunea de libertate cu 
urâţenia restauraţiei comuniste, grupul 
Iliescu a reuşit să pervertească însuşi 
conţinutul conceptului de libertate. Ion 
Iliescu şi “ortacii” lui au făcut ca pentru 
majoritatea zdrobitoare a Românilor să nu 
rămână de contemplat decât vidul negru al 
sărăciei, umilinţei și uşilor închise. 

Dar nici nu trebue să ne mirăm că lu- 
crurile stau astfel. Restauraţia comunistă 
(adică administraţia Iliescu) a instaurat fără 
ruşine o formă de guvernământ bazată pe 
amoralitate, care ignoră cu cinism tot ce 
aşează ordinea obştească între bine şi rău. 

Sistemul retauraţiei comuniste acceptă 
inflaţia ieşită din comun, corupţia şi vio- 
lenţa. Nu numai că aceste fenomene nu 
sunt împiedicate, ele sunt, mai pe faţă şi 


| ema 


ÎN ACEST 
NUMĂR 


articole semnate de următorii 
colaboratori din România: 


nomice foarte proaste îi corespunde o 
situație socială pe măsură. Societatea 
românească este fragmentată, dezorientată, 


crime înfăptuită de restauraţia comunistă 
de azi, adică administraţia Iliescu, a fost 
uciderea speranţei în România şi cu ea 


ISSN 
0705-8365 


) 


mai pe ascuns, încurajate căci promovează 
scopurile de bază ale restauraţiei co- 
Continuare în pag.3 


muniste. 


Prof. T. BRĂILEANU pagina 4 
Prof. B. SERDARU pagina 4 
Adrian GRIGOROPOL pagina 5 
Prof. R.ŞTEFĂNESCU pagina 6 
Florin O. SĂLCEANU pagina 8 
Prof. R. BADIU pagina 9 
Av. G. VASU pagina 9 
Prof. |. RĂDULESCU pagina 9 
Prof. M.S. DERDENA pagina 11 
Pr. N. CĂNĂNĂU pagina 13 
Prof. |. CIONCHIN pagina 15 
Prof. N. CIACHIR pagina 16 
Mihai FREAMĂT pagina 19 
Nestor BERDEANU pagina 20 


THE ROMANIAN VOICE 


Preţul unul abonament anual 
30$/50DM 


THE LARGEST ROMANIAN _ NEWSPAPER _IN THE FREE WORLD 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


| SĂRBĂTOAREA | 


SPERANȚŢEI 


Eugen BÂRSAN e 
Speranţa este virtutea care dă tărie şi curaj în fața 
| problemelor vieţii. În ceea ce ne priveşte pe noi, 
Românii, a problemelor din toate timpurile şi cu 
deosebire faţă de cele din aceste vremuri tulburi şi 
apăsătoare pe care le trăieşte ţara. Vremuri conduse 
de ambiguităţi neocomuniste care trag în jos poporul 
român, scufundându-l pe lângă o criză de dezastru 
economic şi în una de istovire morală. Căci tot ce s'a 
|| acumulat dela 1989 încoace apasă spatele şi răsuflarea 
| poporului român ca o grea piatră de moară. : 
Unde sunt hoţi politici, violatori de istorie, tâlhari 
de conştiinţe și scufundare naţională, trebue să fie 
| prezentă şi speranţa. Pentrucă ea este singura bază de 
optimism în faţa negrului şi a disperării care au loc. 
În fapt, speranţa este mai mult decât optimism. Ea 
| este piatra cea vie a vieţii. Ea este simbolul Învierii. 
| Iar în taina sa, Învierea înseamnă eliberare. leşirea 
| din cele ale timpului. Izbândă cristică. Triumful 
verticalei asupra orizontalei. Prin speranţa care are 
|| temelie cerească de înviere, totul este posibil. 


Astfel, Sărbătoarea Învierii este sărbătoarea spe-. || 


| ranţei. A speranţei că vremurile întunecate, tulburi și 

apăsătoare prin care trece ţara, vor trece şi va apare 

|| lumina. Iar întristarea se va schimba în bucurie. În 

momentele de îndoială, când'noaptea n'a trecut de tot 

||| iar ziua încă nu s'a arătat, lisus cel înviat ne întâm- 

| pină şi ne spune "Bucuraţi-vă!" şi ne trimite să trans- 

mitem şi altora speranţa în Cel căruia i-a fost dată 
"toată puterea în cer şi pe pământ. 

În chip clar, speranţa este ultima putere cu care 
Dumnezeu a înzestrat sufletul omenesc. Şi pe cât mai 
grele sunt timpurile vieţii, pe atât avem lipsă de mai 
multă tărie ca să le înfruntăm şi să le învingem. 

|| Vorbind factic, speranţa e în luptă cu ce se întâmplă 
în România, organizat, după principiile comunistice 
care caută a o ţine într'un proces de reprostire a po- 
porului. 3 i zi 

| Speranţa naţională românească e cre inţa ne- 

|| clintită că zilele de chin ale ţării vor trece şi că va veni 
mult aşteptatul timp al binelui. Al binelui năzuit de 
morţii din Decembrie '89, 

Popoarele lumii care dăinuiesc peste veacuri sunt 
doar acelea care au reușit să-şi păstreze ființa naţio- 
nală prin tradiţie, cultură, conştiinţă şi împlinirea 
speranţelor. Așa a fost şi la poporul român până la 


Continuare în pag.3 


Hristos a înviat! 

Cel mai tulburător şi cel 
mai nefiresc adevăr este 
cuprins în acest salut creş- 
tin. Proclamarea lui de se- 
cole aduce în inimi aceeaşi 
proaspătă bucurie ca la 
început. Un adevăr care nu 
se veştejeşte niciodată şi 
care vorbeşte inimii noastre 
ca şi cum l-am afla abia as- 
tăzi. Proaspăt şi evident. 

Dacă după două milenii, 
proclamarea salutului în- 
vierii dela altar de către su- 
tele de mii de preoţi ridică 
valul nădejdii lumii la ce- 
ruri, cât de profund a sunat 
el primilor creştini şi, mai 


„ ales, ce cutremur a provocat 


în inimile apostolilor spe- 
riaţi şi îndoielnici apariţia 
lui Hristos Înviat în casa în 
care ei erau adunaţi? 
Unsprezece ucenici, care 
îl iubiseră pe Învățător, Îl 
urmaseră, declaraseră des- 
chis că ei credeau în divină- 
tatea Lui, dar care fugiseră 
speriaţi de dezlănţuirea 
prigoanei împotriva lui 
lisus, stăteau ascunși într'o 
casă, probabil, în casa 
Mariei, mama Evanghelis- 
tului Marcu, bântuiţi de 
spaime, de îndoieli şi de 
speranţe. Oare va învia 
nvăţătorul, precum le 
spusese? Oare va veni El 
din nou să instaureze în 
lumea tulburată şi ostilă 
Împărăţia Sa, în care ei să 
fie cei care vor sta de-a 
dreapta şi de-a stânga Lui? 
Cu slăbiciuni omeneşti, 
cu îndoieli și credinţă, aș- 
teptau ceva, minunea des- 
pre care cei doi ucenici, 
uca şi Cleopa, pe drumul 


_- PUBLICAŢIE: LUNARĂ .- . 


ISRAEL, ITALIA. IUGOSLAVIA, OLANDA, ROMANIA, SPANIA, S.U.A. SUEDIA, TURCIA, UNGARIA, NOUA ZEELANDA 


MINUNATA ÎNVIERE 


—— Pr. Gh. CALCU— 


E 


Emausului, i-o exprimaseră 
lui Hristos cel înviat, care 
mergea alături de ei, dar 
ochii lor erau ţinuţi să nu-L 
cunoască, 

"Iisus Nazarineanul era 
prooroc puternic în faptă şi 
în cuvânt... noi nădăjduim 
că El este Cel ce avea să iz- 
băvească pe Israel. Şi, cu 
toate acestea, astăzi este a 
treia zi de când s'au petre- 
cut aceste fapte..." (Lc.24, 
19... 21) 

Aceasta era starea sufle- 
tească a celor care Îl iubi- 
seră pe lisus. Nădejdea lor 
aproape se epuizase. Poate 
că ideea împrăştierii uceni- 
cilor începuse să încol- 
ţească in inima lor. Poate că 


de aceea cei doi ucenici 
plecaseră spre Emaus. 
Trecuseră trei zile şi isus 
nu înviase, El care spusese: 
"Dărâmaţi acest templu şi, 
în trei zile, îl voi rezidi”, re- 
ferindu-Se la trupul Său. 

În această atmosferă de 
spaimă şi de dezorientare, 
lisus se arată ucenicilor Săi. 
Erau singuri şi speriaţi. 
Stăteau ascunşi în casă, 
prizonieri ai propriei lor 
spaime și căutând o ieşire 
fără pericol pentru ei. 
Atunci a intrat lisus şi le-a 
spus "Pace Vouă." 

n general, suntem obiş- 
nuiţi să considerăm că a- 
ceasta este prima arătare a 
lui lisus către cineva după 


învierea Lui. Adevărul is- 
toric este altul: înainte de a 
se arăta ucenicilor, El S'a 
arătat Mariei Magdalena. În 
zorii zilei de Duminică, 
după sabat, femeile miro- 
nosiţe au venit la mormânt 
să ungă trupul Domnului 
cu miresme, conform tra- 
diției iudaice. Ele au văzut 
un înger ca un fulger stră- 
bătând văzduhul şi oprin- 
du-se la mormântul lui 
lisus. Era un fenomen stra- 
niu şi supranatural şi fe- 
meile au alergat în grabă la 
mormânt, unde îngerul lu- 
minos care păzea mormân- 
tul le-a anunţat învierea 
Domnului. Conform po- 
runcii îngerului, ele au 
alergat la ucenici şi le-au 
spus vestea primită dela 
înger. Ucenicii nu le-au 
crezut. 


Maria Magdalena însă 
nu a plecat, ci a rămas să 
plângă la mormânt. Fără 
îndoială că şi ea auzise pe 
înger vorbind şi, cu toate 
acestea, a rămas să plângă, 
de parcă nu ar fi putut cre- 
de spusele îngerului. Insist 
asupra acestui fapt, pentru- 
că el este încă o deschidere 
spre psihologia ucenicilor: 

nvierea era o absurditate, 

un nonsens. Şi măcar că 
Învățătorul le spusese de 
mai multe ori ce se va 
întâmpla cu El şi că, după 
trei zile va învia, ei nu 
credeau, ei se îndoiau, ei 
negau chiar şi evidenţele 
divine, | 

Deci, Maria Magdalena 
sta la mormânt și plângea, 


Continuare în pag-i 


—_ 


Al 280 papa 


N 


PAGINA 2 


ROMÂNEASCĂ 

Asociaţia mondială "Pro Basarabia şi Bucovina" a 
împlinit 20 de ani de activitate. Întemeietorul ei este Dl. 
Nicolae Lupan, care a stat pe baricadele de luptă ale na- 
țiunii române cu curaj, tenacitate, cu adevărată dârzenie 
românească. 

Activitatea acestei asociaţii are un caracter unionist, 
concepţia fundamentală fiind aceea de unire cu Româ- 
nia, din trupul căreia au fost deslipite cele două pro- 
vincii, Bucovina şi Basarabia, integral. "Pro Basarabia şi 
Bucovina” este motorul luptei pentru reunirea pro- 
vinciilor furate de Rusia, cu patria mamă România. În 
Cursul celor 20 de ani, asociaţia a înregistrat un număr 
imens de proteste la toate cancelariile şi guvernele 
țărilor occidentale, la toate forurile internaţionale, la 
Consiliul Europei, Naţiunile Unite, şi chiar la guvernul 
din România. Deşi această reunire nu s'a înfăptuit încă, 
sau tocmai pentru aceasta, "Pro Basarabia şi Bucovina” 
luptă în continuare până la atingerea ţelului ei, precum 
şi al tuturor Românilor din cele două aşa-zise Românii. 

Protestele sunt acum intensificate din două motive: 
mai întâi faptul că Ilie Ilaşcu şi grupul lui sunt încă 
incarceraţi, în cele mai crunte condiţii, azi, la sfârşit de 
secol 20, iar apoi că întreaga lume se pregăteşte să 
comemoreze 50 de ani dela sfârşitul celui de-al Doilea 
Război Mondial. Probabil că, noi, Românii suntem 
singura naţiune care nu poate într'adevăr participa cu 
tot sufletul la această comemorare, având în vedere că 
parte din România este încă stăpânită de Rusia, sovie- 
tică sau nesovietică. 
|. Asociaţia are peste 150 de filiale în 24 de ţări, unde 
sunt comunităţi româneşti. 

Legitimitatea lupiei pentru reunirea Basarabiei şi 
Bucovinei este de natură istorică, etnică, lingvistică, 
juridică şi biologică. Bucovinenii şi basarabenii au 
acelaşi sânge daco-roman, al strămoşilor şi întemeie- 
” torilor poporul român. Tradițiile istorice şi mani- 

festările spirituale au fost păstrate în limba română şi 
sunt înrudite cu toate tradiţiile româneşti. Idealurile au 
fost şi sunt aceleaşi și conştiinţa română (latină) a fost 
un puternic zid de apărare al etnicităţii în contactul cu 
slavismul debordant şi cu structurile organice, biolo- 
gice ale popoarelor care au invadat teritoriile acestor 
provincii. Calea năvălirilor a fost tăiată peste trupul 
Basarabiei şi Bucovinei şi basarabenii şi bucovinenii şi- 
au pastrat identitatea etnică, lingvistică, biologică şi de 
comunitate morală cu aceleaşi forme de viaţă şi cu 
aceleaşi idealuri. Nu şi-au pierdut niciodată identitatea 
şi conştiinţa naţională. 

Basarabia şi Bucovina au fost cetăţi etnice de apărare 
ale României şi Europei. Dominaţiile temporare ale 
invaziilor nu au putut schimba caracterul etnic al 
Românilor din aceste cetăţi şi dominaţiile ruseşti şi 
sovietice, exercitate cu presiuni extraordinare au rămas, 
şi ele, impotente în faţa rezistenţei româneşti. După 
dezmembrarea colosului sovietic, Basarabia a fost pri- 
ma provincie care a reintrodus limba română ca limbă 
oficială, cu caracterele ei latine şi a ieşit din presiunea 
culturală slavonă. = 

Europa astăzi este încă tulburată de fosta penetraţie 
sovietică în interiorul ei, de ravagiile intelectuale, 
politice şi morale pe care le-a făcut după cel de-al 
Doilea Război Mondial. Europa nu şi-a regăsit încă 
stabilitatea interioară şi nici nu şi-o va putea regăsi 
până când nu-şi va reface zidurile de apărare din 
Răsărit. Până când România nu-şi va asigura inte- 

itatea teritorială, cu recâștigarea părţilor răpite prin 

orță, nu va fi linişte și stabilitate în Europa. 

De aceea, Europa are datoria imperioasă de a repara 
greşelile trecute săvârşite de acei ce nu au avut conşti- 
inţa că participă la destrămarea unităţii europene (pac- 
tul Ribbentrop-Molotov). Confederaţia de azi a Europei 
nu va putea apăra Europa dacă nu-si asigură graniţele 
rasăritene, prin Polonia şi România. Concentrarea aces- 
tei confederaţii europene este azi limitată la probleme- 
le economice care sunt numai parte din programul de 
salvare al Europei. ză 

Ziarul nostru înregistrează cu mare respect această 
aniversare de 20 de ani de activitate a Asociaţiei "Pro 
Basarabia şi Bucovina” şi subliniază dedicaţia, tena- 
citatea şi credinţa românească a lui Nicolae Lupan, care 
a făcut toate sacrificiile necesare ca să întreţină conşti- 
ința românească vie, dinamică și creatoare în domeniul 
istoriei naţionale pe linia celor mai frumoase tradiţii 
româneşti şi idealuri ale poporului român. 5 

Un frumos şi preţios îndemn pentru generaţiile 


viitoare. George BăLAŞU 


CĂTRE CITITORI 


SPRE CUNOȘTINȚĂ: Ţinem să fa- 
cem cunoscut că Redacţia acestul 
ziar nu impărtăşeşte intotdeauna 
ideile şi punctele de vedere ale 
colaboratorilor din articolele sem- 


E mm A Al 


dp | 


ROMÂNIA,DURERE ŞI TRIUM 


—— Mihai GHEORGHIU— 


Clicul sugestiv din casca 
telefonului, marcă precis, 
punctul final al convorbirii 
şi rămas oarecum contrariat, 
continui firul gândurilor, 
pe fondul impresiilor con- 
fuze, rămase extrem de pu- 
ternic întipărite dat fiind 
gravitatea acestora iar 
glasul lui Radu, continuă 
să-mi răsune încă în me- 
moria auditivă, mult timp 
după acel final de con- 
vorbire: 

- Nu dragule, nimic sau 
aproape nimic din ceea ce 
se aude pe acolo pe la voi, 
nu prea corespunde cu 
imaginea reală a situaţiei 
noastre de aici de acasă şi 
aşa după cum tu singur ai 
marcat în una din scrisorile 
tale către mine; lupul şi-a 
schimbat părul dar năravul 
ba aşa încât, în urma con- 
troversatei noastre Revo- 
luții, lucrurile par să fi luat 
o întorsătură complet con- 
trară aşteptărilor şi mai ales 
sinistră aşa încât grotescul 
şi mai ales absurdul au 
devenit în acest moment, 
două elemente quasipre- 
zente în viața noastră co- 
tidiană. 

Mă întrebi dacă găsim 
mâncare? 

Ce răspuns aş putea să-ți 
dau, în aşa fel încât să te 
lămuresc cât mai bine de 
realitatea crudă înglobată 
într'un mecanism diabolic 
zis economic care face ca 
mai mult ca niciodată poa- 
te, tejghelele şi tarabele 
magazinelor să fie pline cu 
de toate dar tu, cetățeanul 
de rând, să nu-ţispoţi per- 
mite să cumperi nimic 
datorită preţurilor incom- 
patibile cu puterea ta de 
cumpărare! 

La vremea când tu ai pă- 
răsit România, suta avea 
valoare, acum aceasta s'a 
devalorizat drastic şi spre o 
înțelegere cât mai apro- 
piată am să-ți dau un 
simplu exemplu elocvent: 
Un fost profesor gradul 1, 
cel mai mare grad din în- 
vățământ iese la pensie 
după 38 de ani de activitate, 
cu o pensie de 50-60.000 lei, 
în timp ce prețurile actuale 
se prezintă aproximativ în 
felul următor: 1 Kg de 


ABONAȚI 


âine: 275 lei, 1 Kg zahăr 
F50-900 lei, 1 Kg ulei: 900- 
1.300 lei, 1 Kg telemea: 
1.500-1.800 lei, o pereche de 
pantofi: 18.000-40.000 lei şi 
cred că nu mai este nevoie 
să continui lista cu exem- 
ple, căci oricum este inter- 
minabilă şi mai ales Xi= 
dicolă iar în altă ordine de 
idei nici măcar aceste 
prețuri nu sunt stabile, ele 
crescând vertiginos şi mai 
ales într'un raport complet 
impropriu cu cota de majo- 
rare a salariilor care sunt 
mai mult simbolice, în aşa 
măsură încât nu sunt sigur 
de valabilitatea lor, de azi şi 
până mâine! A 
Şomajul, inexistent cel 
puțin teoretic până la 
schimbarea mult trâmbi- 
țată, a devenit un factor 
coditian iar pe lângă acesta, 
pornografia, prostituţia, 
proxenetismul şi crima, au 
devenit elemente proemi- 
nente ale unei democraţii 
prost înţelese şi degradante, 
distrugând umilitor imagi- 
nea şi moralul unui popor 
veşnic frământat de torsiu- 
nile istorice convulsive la 
care a fost supus pe tot 
parcursul existenţei sale. 
Bucureştiul, oraşul tău 
natal de care îţi este atâta 
dor şi de care iți aminteşti 
folosind întreaga gamă de 
superlative, a devenit un 
oraş extrem de murdar, cu 
străzi uneori mirositoare şi 
trotuare pline de barăci şi 
comercianţi ambulanți, cu 
aspect respingător şi mai 
ales neciopliţi care îţi oferă 
spre cumpărare tot felul de 
mărfuri dubioase de o 
imensă varietate şi care de 
cele mai multe ori te trag de 
mână şi dacă nu eşti atent 
îți subtilizează cu dibăcie 
buzunarul, lăsându-te lefter 
cu o abilitate incredibilă. 
Arabii, controlează in- 
contestabil oraşul, în con- 
textul legal actual extrem de 
slab, dând adevărate lecţii 
de profesionalism mafiei 
noastre abia în formare şi 
spre exemplu am să-ţi fac 
cunoscut că acel chei al 
Dâmboviţei, pe care-l lău- 
dai în urma vizitei tale de 
acum trei ani, a devenit un 
loc excelent de accesibil 


de către Dl. Ing. Paul Morcov. 


-VĂ LA ZIARUL 
CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Abonamentele şi reînnoirea lor, 


se pot face 


acestor "comercianți" aşa 
încât la sfârşitul fiecărei 
săptămâni devine de-a 
dreptul inaccesibil datorită 
tarabelor instalate ad-hoc 
unde poţi cumpăra dela 
imbrăcăminte până la 
maşina de orice tip şi de ce 
să nu recunosc că, la prima 
vedere acest nou obicei, are 
un as, chiar pitoresc dar 
care sp în final să strice 
şi chiar să anuleze imaginea 
unui Bucureşti renumit, în 
aşa fel încât la un moment 
dat tinzi să crezi că te afli 
undeva într'o zonă a Orien- 
tului. 

Atanci când l-au schim- 
bat pe Ceauşescu cu Iliescu, 
am sperat că totul o să se 
schimbe corectând într'un 
fel sau altul tot răul şi 
suferinţa unui popor mult 
prea cuminte şi extrem de 
răbdător dar nu a fost să fie 
aşa ba, mai mult spre ironia 
soartei, situația noastră în 
general, s'a deteriorat co- 
pleşitor fiind puşi în faţa 
unor situații complet dife- 
rite şi mai ales incredibile 
fără precedent. 

Imediat după "eveni- 
ment" se vorbea despre o 
iminentă stabilizare, stabi- 
lizare care nu s'a mai făcut 
nici până în momentul da 
faţă dar populaţia avea să 
înțeleagă tâlcul acestei 
indecizii puţin mai târziu 
ținând seama că această 
stabilizare ar fi afectat 
distructiv tocmai pe cei care 
deţineau capital serios, 
aceştia fiind insăşi cei apa- 
rent detronaţi respectiv 
comuniştii, nomenclatu- 
riştii etc..., cărora prin 
fergiversare şi respectivele 
manevre de "stabilizare a 
leului” (monedei națio- 
nale), I-i s'a dat şansa de a 
transfera capitalul agonisit 
anterior, în valută forte 
astfel încât s'a ajuns în 
acest moment la situaţia 
paradoxală ca dolarul ame- 
Tican să devină prin con- 
figurația împrejurărilor, un 
fel de monedă naţională iar 
"foştii", proprietari legali 
de vile, terenuri etc... 

Aş putea continua poate 
la nesfârşit această conver. 
sație telefonică dar nu o fac 
din motive pur financiare, 


lunile Februarie şi Martie; 


ştei canadien 


ru Europa va 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


DI -] 
Ei 
RE 
a 
a Lă 
& 
Fa 
;! 
pia ra 


regimul lui gi canale sp 
tocmai din acesţ.. 
cacialmaua" căi Motiy 


trasă, „devine aţă fos 
şi mai Prea 
acceptat. ales era de 


La un moment ; 
sân durilog cupri dat fra 
pectiva convorbi 
nică, avută sui destelelo- 
bunul meu priete 


când loc pro rii i 
gânduri, convulat „ate 
teşti, întrebări fără pă 
precis şi puţin câte 

am început să uit că mă 
găsesc aici, în America, = 
departe de patrie, de Bucu 
reştiul meu iubit şi zburând 
pe aripile gândurilor nein- 
lăţuite, m'am întors, este 
drept pentru un Scurţ; 
moment înapoi, înapoi al 
turi de cei ai mei, decei — 
oropsiţi, de muncitorul cu 
braţele vânjoase, de țăranul 
cu palmele crăpate in 

şi sfătos, de oamenii mân- 
dri de care am fost cu 
brutalitate obligat să mi 
despart, de cei din rându- 
rile cărora au răsărit viteji 
curaţi şi am reîntâlniț 
privirea dârză a lui Mihai 
Viteazu, voinţa de fiera. 
Mareşalului Antonescu şi 
dragostea de glie a lui. 
Eminescu şi atunci am. 
înţeles că istoria şi viitorul 
patriei mele, nu se va opri 
aici şi că această Românie - 
tristă, dar tot atât de demnă, 
va străluci în final iar fl 
murile sfântului ei tricolor 
vor triumfa din nou pt 
frontispiciul independenlei 
şi libertăţii neamului nos 
tru românesc, dovedind. 
încă odată întregului mapă- 
mond însuşirile excepție. 
nale ale poporului nostri 
latin, al cărui blazon îl put 
tăm cu mândrie şi den 
nitate! : 


expediat din 


îii.€ aalipa Cui urmează: 
n Canada şi U.S.A. se pot face "Cec P i 
(Money Order) sau "Cec Personaj Sal 
Din Europa şi alte continente, prin "Mandat Poşial” sau 
Cec internaţional” pe adresa ziarului: 


CUVÂNTUL ROMA 
P.O.Box 78010 NEC 
A Westcliffe Postal Outlet 
Hamilton, Ontario, Canada Loc 7N5 


Second Class Mail Re 


e Registration Number 4 
REINNOIŢI-VĂ ABONAMENTUL 


A |- 
- Nu garantâm apariţia ari 
cole; mai lungi de 4 pegii 
dactilografiate la 2 rân 4 în 
Redacţia nu doreşte Sora 
tervină cenzurând prin “je 
împrejurărilor, teX 
Ssupradimensionale. 


te 
-Manuscrisele nepublică 


nu se inapoiază. 


„“olelor 
Reproducerea articole, 
este interzisă fâr 
ționarea sursei. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


PAGINA 3 


RI ez APRILIE 1995 
d x“ 
CĂLĂI ŞI MARTIRI 


___Mai este Dumitru rasa paz Mihaela MOISIN 
în viață? Va fielon Pâra 


PP Aa- : o nouă Va fi Dumitru lu, 1 
Victimă a regimului dicta- dintre aceştia? Lidezal sin- 


torial i Ili 
Să AL: Putiiiescuz Va de- dicatului Liber din Radio şi 
său, Ion Iliescu? al călăului Televiziune (numită şi li- 
î : tr beră pentru a lua ochii Oc- 
„În ultimele câteva dece-  cidentului), a intrat în greva 
nii, România a fost tero- foamei de aproape o lună 
rizată de o serie de călăi, de zile, grevă care are ca 
incepând cu Carol al Il-lea, obiect păstrarea indepen- 
ŞI apoi Gheorghiu Dej,  denţei postului de televi- 
Ceauşescu şi sfârşind - spe- ziune română, apărarea 
răm - cu Ion Iliescu. dreptului fiecărui cetățean 
ă Iliescu a intrat în compe- român la o informare inde- 
tiție cu Nicolae Ceauşescu  pendentă şi corectă, con- 
in aproape toate domeniile:  diţie obligatorie într'o ţară 
înfometarea neamului, mi- democrată. Toate interven- 
zerie socială şi morală, ţiile guvernelor occidentale, 
dictatură politică, dar mai ale Comunităţii Europene, 
ales numărul de crime co- toate protestele Românilor 
mise sub conducerea sa. El atât din România cât şi din 
nu vrea să se lase mai afara ei, s'au lovit însă de 
prejos, negândind că la Ion Iliescu ca de un zid. 
recorduri egale, star putea Nici chiar Papa dela Roma, 
să aibă sfârşit egal. Sau, care l-a primit pe Iliescu, în 
poate tocmai de aceea, pen- Probleme la fel de serioase 
tru a intra în istoria neagră câ cele ale Televiziunii (ina- 
a României; altfel, cine şi-ar  poierea Bisericilor greco- 
mai aminti de Iliescu peste catolice) nu a avut vreun 
20-30 de ani? succes. 


_Acolo unde dictează că- Luni 27 Martie, în cadrul 
lăii insă, apar şi martirii unui miting ce a avut loc la 
neamului. Acei ce îşi sacri- Televiziunea Română, s'a 
fică viaţa pentru o cauză, hotărît încetarea totală a 
pentru un ideal, acei pe care activității Televiziunii (pro- 
lumea îi îndrăgeşte, despre  ducţia şi emisia) într'o ulti- 
care se crează legende şi la mă încercare de a salva 
sute de ani după ce au dis- viaţa lui Dumitru luga. 


SĂRBĂTOAREA 
SPERANȚEI 


Urmare din pag.1 
căderea lui în mrejele robiei comuniste. Zile în care 
comunismul care a venit a mers direct la țintă atacând 
coloana vertebrală a neamului, cu cultura şi tradiţiile 
lui axate pe Dumnezeu şi păstrate cu sfinţenie în tot 
timpul istoric românesc. Numai aşa se poate explica 
cum virtuțile în care a vieţuit neamul un timp atât de 
îndelungat, au putut fi pierdute brusc într'o jumătate 
de veac. 

De-acum profilul politic al Românului înfunda- 
mentat în speranţa şi lupta pentru un viitor mai bun 
românesc se conturează pe această ruină. O ruină 
creată de cultura generală făcută de cel puţin trei ge- 
neraţii, după cărţi, în care ele n'au putut afla nimic 
despre conştiinţa de neam. Din acele cărţi nu s'a 
putut învăţa decât că: cotropitorii ne sunt prieteni şi 
că ei ne ajută să făurim societatea cea mai bună şi cea 
mai dreaptă. lar acum problema e: profesioniştii ace- 
lui învățământ de ieri sunt conducătorii României de 
azi. Conducători care, deşi ei au promis îndreptarea 
celor stricate într'o jumătate de veac, acţionează în 
mod criminal tocmai invers. 

Speranţa este partea opusă deznădejdii. Ea este 
credinţa că răul va fi învins. Credinţa în viitorul pe 
care acesta îl merită. Credinţa într'un viitor mai bun 
pentru ţară. Credinţa în binele care va despovăra 
neamul românesc de răul care s'a abătut peste el. 

Speranţa este firul spiritual din om. Firul care-l 
ține pe om cu capul sus atunci când el trece prin 
Valea Plângerii. Intreaga, buna şi frumoasa istorie 
românească, este o istorie a împlinirii speranțelor.. 

Speranţa care în ţară a intrat în ceaţă, trebue scoasă 
la lumină şi reclădită dintr'o situaţie în care prea 
mulţi s'au întovărăşit ori obişnuit cu stările putrede. 
Măcar în ceasul al 12-lea de pe aceste ruine trebue să 
se profileze perspectiva cea luminoasă în care 
Românul de acum, ca şi Românul din urmă cu un 
veac sau cu un mileniu, trebue să-şi cunoască esența 
din prima lui natură şi în acelaşi timp şi misiunea lui 
de a reveni dela putreziciunea vieţii la viaţa vieţii. 
Prin unirea omenescului în cele bune, totul este 
posibil. : 

Mai mult decât în existenţa sa pur biologică, un 
neam trebue privit prin sensul pe care el îl dă acestei 
existențe. Cât de mult trăieşte el în spirit? i 

Din nefericire prinse în mrejele complexului 
comunist, zilele nu par a fi prielnice speranţelor. 
Somnul istoric care are loc, vine să le întunece prin 
sărăcia spirituală a generaţiilor de azi care nu ştiu 
cum arată binele legat de speranţe. 
„Dar în ciuda a toate cele negative, sunt semne că 
timpul lucrează pentru speranţe, în alte cuvinte în 
favoarea forțelor sănătoase ale naţiunii. La orizont se 
ridică o forţă spirituală şi morală capabilă să depă- 
şească trecutul legat de comunism. A 

Ne solidificăm în speranţa că începutul procesului 
de dreaptă judecată va evolua spre finalul dorit. O 
Românie eliberată de criptocomuniştii care ţin în 
mâinile lor sforile şi aţele guvernării. 


Eugen BÂRSAN 


Aceasta nu s'a întâmplat 
însă, datorită “grijii” ace- 
luiaşi Ion Iliescu, care şi-a 
trimis “poliţia politică” să 
"rezolve" cazul. Şi mulţi 
sunt cei care ştiu ce în- 
seamnă “poliţie politică“ în 
comunism. 50 de salariaţi 
din Televiziunea Română 
au încercat să ocupe stu- 
dioul 4 şi să oprească emi- 
sia. Dar "poliția politică" 
prezentă a permis accesul 
în studio numai a persoa- 
nelor nominalizate pe lista 
întocmită de directorul 
Televiziunii. Dumitru Po- 
pa, directorul Televiziunii a 
precizat că "nu există con- 
flict de muncă notificat, 
conciliat şi declanşat cu 
respectarea prevederilor 
Legii 15/91", iar "orice 
acțiune care vizează între- 
ruperea emisiei este ilegală 
şi comportă consecinţe in- 
dividuale", 

În semn de solidaritate 
cu Dumitru Iuga, au intrat 
în greva foamei alţi şapte 
salariați ai Televiziunii Ro- 
mâne, precum şi liderul 
Federaţiei Sindicatelor din 
Poştă şi Telecomunicaţii, 
Matei Brătianu, care chea- 


_mă toţi cetățenii "să iasă în 


stradă şi să revină în fiecare 
dimineaţă la TVR, pentru a 
opri uciderea lui Dumitru 
Iuga şi pentru a câştiga 
dreptul de a fi informaţi 
corect", considerând pe cei 
care nu vor răspunde ape- 
lului “complici la asasina- 
rea lui Iuga"! 

De asemenea, un număr 
de 33 de senatori din Opo- 
ziţie au prezentat Luni 27 
Martie o declaraţie-apel în 
care anunţă că vor intra în 
grevă parlamentară pe timp 
de o săptămână, în semn de 
solidaritate cu Dumitru 
Iuga. Textul declaraţiei par- 
lamentare arată că: "Este 
vorba de un asasinat po- 
litic... Nu mai este de tolerat 
ca într'un stat care se vrea 
democratic, la 5 ani dela 
Revoluţia anticomunistă 
din Decembrie, Televiziu- 
nea națională să rămână în 
continuare o citadelă roşie, 
aservită puterii şi persoanei 
preşedintelui..." 

Dar nici aceasta nu-l 
impresionează pe Iliescu. 
Ba, dimpotrivă, s'ar putea 
chiar să-l avantajeze lipsa 
"gălăgioşilor” din Parla- 
ment, şi în linişte şi fugă să 
se ia hotăriri, fără... opo- 
ziţie. 

La această dată se preco- 
nizează declanşarea unei 
greve generale, depinzând 
de rezultatul întâlnirii Bi- 
rourilor Permanente ale 
celor două camere cu repre- 
zentanţi ai comisiilor parla- 
mentare de cultură, în 
căutarea unei soluţii de 
rezolvare a conflictului 
declanşat. 

La apelul adresat de D- 
na Lucia Hossu-Longin 
(autoarea serialului "Me- 
morialul Durerii'), tuturor 
celor ce înţeleg importanța 
unei televiziuni indepen- 
dente pentru viitorului 
țării, o serie de Români din 
Europa au protestat în fața 
ambasadelor române din 
ţările respective. Funcţio- 
narii amabasadelor române, 
însă aceiași ce l-au servit și 
pe Ceauşescu, s'au ascuns 
ca şobolanii în ambasadă, 
fără a avea curajul de a con- 
frunta pe protestanți. 

ntre timp, viaţa lui Du- 
mitzu luga este în pericol, 
iar Iliescu aşteaptă să-și 
completeze cu migală lista 
de crime pe care le are la 
activ, în încercarea sa de a 
intra în istorie. Acelaşi 
călău - un nou martir... 


Preocupaţi de evenimente, am uitat pe 
cel care a tăiat nimbul comunismului, pe 
Alexandr 1. Soljeniţin, profetul incomod 
în ţara lui şi în ţara care l-a adăpostit 20 
de ani, Statele Unite. 

In timp ce Hruşciov ne ameninţa cu 
papucul că ne bagă în groapă, iar în 
Washington se şoptea cu admiraţie de 
realizările "Unchiului Joe”, Soljeniţin - 
bazat pe o simplă adunare - a prezis 
falimentul sistemului ce avea la bază 
mâna de lucru gratuită a adversarilor 
politici. 

Stalin, şi mai târziu cohorta de lideri 
sateliți, se felicitau c'au găsit formula 
realizării "fericirii proletare” fără să 
cheltuiască un bănuţ... dar s'a uitat că: 

A) muncitorului trebuia să-i oferi un 
minimum de existenţă: casă, masă, îmbră- 
căminte, plus: 

B) Condamnatul lasă în urmă o familie 
care vrând, nevrând, rămâne tot în grija 
statului s'o hrănească; 

C) Se crează o birocraţie în ale cărei 
griji intră construcţia de clădiri, drumuri, 
centre de comunicaţie etc.; 

D) Condamnaţii trebuesc păziţi, deci 
alte cheltuieli de întreținere, plus salarii 
pentru trântorii ce stau cu mitraliera în 
mână, uitându-se la cei care muncesc; 

E) Un nedreptăţit, nu prea asudă când 
dă cu târnăcopul. 

Toate socotelile au dus la prăbuşirea 
economică iar haosul nu-i decât conse- 
cinţa unui regim, făr'de Dumnezeu, ce-a 
destrămat omenia. 

Dăm credit lui Elţin care l-a invitat pe 
laureatul scriitor să vorbească în Parla- 
mentul din Moscova, unde a reamintit 
legiuitorilor că înainte de a se îngriji de 
privilegiile lor să aibă grijă de suferinţele 
omului de rând, confuz de atâtea schim- 


LIBERTATE SAU ABUZ DE 
"ANTI" ŞI "ISM"? 


bări. Azi, în şcolile ruseşti, se predă ca 
materie de studiu: "Soljenițin şi proble- 
ma drepturilor omului”, 

În schimb, acelaşi scriitor care a stat 20 
de ani în Statele Unite n'a fost niciodată 
invitat să vorbească la Casa Albă şi n'a 
vorbit la Tribuna Parlamentului, ca să nu 
şifonăm obrazul comuniştilor, la care 
adăugăm şi un alt motiv ce-a amărit pe 
unii “democrați” autohtoni: la o con- 
ferinţă ținută la Universitatea Harvard 
din Boston, Soljeniţin a îndrăznit să ne 
pună oglinda'n faţă: comunismul e un 
regim fără legi, în timpe ce, în Statele 
Unite sunt prea multe legi, printre care se 
strecoară cei cu bani și influență. Un 
adevăr usturător. Oferim un caz recent: 

Idolul sportiv şi milionarul O. ]. 
Simpson este acuzat că şi-a omorit fosta 
nevastă şi pe amantul ei, dar la proces 
avocaţii - plătiţi cu $600/ora - cer jude- 
cătorului ca dovezile de vinovăţie, in- 
clusiv o mănuşă plină de sânge, să nu fie 
admise pentrucă un detectiv le-ar fi 
obținut, fără permis, sărind peste gard în 
curtea acuzatului, plus că acelaşi detectiv, 
acum 10 ani, în loc să spună despre un 
"Afro-American" că-i "black" ar fi spus 
că-i "Nigger” (detectivul desminte, N.R.) ; 
din aceste motive, O. ]. Simpson, care-i 
Afro-American, e nevinovat deoarece 
polițistul e un “rasist” care-a sărit gardul. 

Dacă vom exagera suprasensibilitatea, 
atunci vom judeca numai pe un alb care 
omoară un alb, ori un "Afro-American” 
care omoară pe un "Afro-American”; 
restul de gâlcevi între indivizi de diferite 
rase sau religii vor fi rezolvate în baza 
noilor principii care încep cu “anti” ori cu 
"ism"la coadă. 


Stroe MOLDOVANU 


CALEA BUNULUI SIMŢ 


Urmare din pag.1 

Membrii fostei "nomenclaturi”, care 
controlează restauraţia comunistă şi care 
sunt de fapt grupul de decizie în România, 
folosesc toate pârghiile puterii, inclusiv 


accesul pe care îl au la informaţii “con- 
fidenţiale”, pentru a deveni proprietarii 
principalelor bunuri ale ţării. Îmbogăţiţi 
peste noapte, apăraţi de un aparat represiv 
enorm, brutal şi care nu dă socoteala ni- 
“mănui de excesele pe care le savârşeşte, 
aceşti indivizi râd şi sfidează o populaţie 
speriată, hăituită, înfometată. 

Răul de azi în România are nume şi este 
vizibil, dar ca orice rău el poate avea un 
sfârşit. Să nu uităm că răul nu are stare în 
sine şi că el se dezvoltă doar ca o con- 
secinţă a lipsei sau absenței stării şi voinţei 
de bine. 

În momentul de faţă în România răul 
înfloreşte și datorită unei leneviri morale a 
populaţiei, a refuzului de a face opţiuni 
clare şi a lipsei de voinţă de a acţiona. 

O bună parte a populaţiei României încă 
mai crede că starea de belşug şi pros- 
peritate poate fi instaurată prin voinţa unui 

conducător” luminat şi bun. O bună parte 
a populaţiei României refuză să înțeleagă 
că răul în România este consecința comu- 
nismului şi consecinţa faptului că şi azi 
foşti, sau aşa-zişi foşti, comunişti conduc 
țara. Mai exact sunt foarte mulţi Români 
care refuză să înțeleagă şi să accepte faptul 
că fără a confrunta total şi fără com- 


promisuri perioada comunistă şi mai ales 
fără a scoate din viaţa publică pe cei care 
au comis fără-de-legi în vremea comu- 
nismului - dela torţionari la simboluri de 
decădere morală ca Vadim Tudor şi alţi 
eiusdem farinae - nu va fi cu putință să 
înceapă o adevărată reconstrucție. 

Concomitent Românii, individual şi în 
grup, vor trebui să îşi facă un serios proces 
de conştiinţă şi să reafirme clar ce sunt şi în 
ce cred, 

Timpul istoric pe care îl trăim este aspru 
şi nerăbdător. Dacă individual şi în grup 
Românii nu vor avea din nou curajul să 
afirme credinţa în tăria rădăcinilor ce le au 
şi a rostului lor istoric atunci viitorul poate 
fi negru. Dar este în putinţa Românilor să 
facă azi opţiuni clare care să le asigure un 
trai cuviincios, siguranţa zilei de mâine şi 
respect în lume. 

In momentul de faţă Românii au posi- 
bilitatea să aleagă între haosul şi amo- 
ralitatea situaţiei actuale şi între valorile 
tradiţionale care i-au definit de veacuri 
încoace. 

Este greu de prevăzut când şi în ce formă 
va fi făcută această opţiune, dar sunt 
convins că ea va fi făcută şi că alegerea ce 
se va face va fi cea dreaptă. Căci dacă în 
cursul istoriei lor Românii au dovedit ceva, 
aceasta este că au ştiut că nu trebue să se 
abată dela calea bunului simţ. 


Alexandru NEMOIANU 


Dia î.C n Su a Sa i tu n fe Ol Oe e. 7 e No. e ra Pap... U E O SL Aba n i: o ap pi 


PAGINA 4 


Scrisori esenţiale 


PORTRETUL ROBOT AL CONDUCĂTORULUI NECESAR 
Către toţi liderii partidelor democratice şi către popor 


——— Teodor BRĂILEANU 


_Categoric: pentru ca țara 
să fie condusă efectiv pe un 
nou făgaş, către ea însăși, 
este nevoie ca în fruntea sa 
să se afle un om pe măsură! 
Total diferit de cel ce şi-a 
trăit viaţa 65 de ani într'un 
sistem la temelia căruia a 
lucrat asidiuu de tânăr şi 
până la revoluţie. Ne trebue 
un alt fiu al țării, care să 
aparțină generaţiilor care 
vin, un fel de Bill Clinton 
al spaţiului românesc. 

„ Întrucât concepţia poli- 
tică necesară momentului 
istoric este democraţia, care 
pare a fi în stare să redea 
individului personalitatea 
şi curajul Românului har- 
nic şi întreprinzător, să 
treacă la treabă, cel mai 
potrivit om pentru noul 
conducător trebue să fie un 
ales din generaţia de mij- 
loc, ins care să cuprindă în 
el trăsăturile esenţiale ale 
Românului dela acest ceas 
istoric al sfârşitului de veac 
şi de mileniu. Înalt, bine 
făcut, cu o fire hotărită dar 
blândă din structură, cult şi 
bun specialist într'un do- 
meniu, bun gospodar care 
să aibă cunoştinţele nece- 
sare în domeniul tehnic, în 
agricultură, în cultură, di- 
plomaţie şi administraţie, 
om cu putere de decizie 


spontană, de mare iniţiativă 
şi cu bună aplecare spre 
sfătuitorii savanţi în do- 
meniile de bază ale vieţii 
sociale şi economice. De 
preferinţă ar fi un om cu 
originea într'un sat ro- 
mânesc şi cu existenţa în- 
tr'un oraş unde a căpătat 
ştiinţa conducerii activită- 
ților productive. Neapărat 
cu un trecut curat, care să 
rămână în picioare la a- 
tacurile perfide în care s'au 
specializat cei de sorginte 
comunistă, un om care a 
ajuns prin efortul propriu, 
prin studii superioare şi un 
trai din exercitarea pro- 
'fesiei. 


Un om tânăr care nu a 
fost nici măcar preşedinte 
de sindicat, dar mite se- 
cretar de UTC sau de partid, 
om în afara politicii până la 
revoluţie dar care, - intim - 
s'a dovedit a fi un anti- 
comunist. Să nu aibă nici o 
trăsătură pe care o au 
şmecherii, delatorii, minci- 
noşii, colaboraționiştii cu 
Securitatea sau să fi dat 
dovadă de momente de 
slăbiciune în faţa agenţilor 
reţelelor de spionaj ale altor 
țări. 

Bărbat care să fi avut 
ână acum o viaţă intimă 


APRILIE 1995 


TEC 


normală, românească, om 
căsătorit care a muncit 
pentru soţia şi copiii lui, 
căruia să-i fi fost străină 
practica "zborului din 
floare'n floare”, (cum a fă- 
cut-o actualul preşedinte cu 
atâtea utemiste). Un om 
moral cu o conştiinţă na- 
țională gata oricând să-şi 
consacre viața pentru o 
perioadă de patru ani, in- 
tereselor înalte de stat, care 
sunt interesele poporului 
român, ajuns la momentul 
crucial al ruperii totale de 
modul de viată comunist. 
Un bun cunoscător a măcar 
una din limbile de circu- 
laţie mondială, - engleza 
sau franceza, - gata de a fi 
receptat pozitiv, atât în ţară, 
- de ştiutori dar şi de ne- 
cunoscători ai jocurilor 
politice, - dar mai ales bine 
primit peste hotare, ca 
personalitate de marcă, ce 
reprezintă modernitatea şi 
cu adevărat democrat demn 
de a ne reprezenta țara cu 
toată cinstea, în faţa căruia 
toate mediile politice mon- 
diale să zică: "ăsta da!” 

Cred că un astfel de om, 
care întruneşte cel mai bine 
caracteristicile portretului 
robot al conducătorului ne- 
cesar momentului istoric, 
există şi poate fi găsit. 


SUB CUPOLA 


PARLAMENTULUI 


——————— Banu SERDARU 


A început noua sesiune 
parlamentară, având ca 
obiectiv de bază pentru 
luna Februarie discutarea 
pe articole, definitivarea şi 
aprobarea Bugetului de 
austeritate pe '95, emanaţia 
unui colectiv de tovarăşi 
finanţişti ai fostului CSP... 
Din fragedă pruncie, eco- 
nomiştii guvernării actuale 
au planificat economia de 
comandă, ca acum s'o pro- 
grameze pe cea de... piață 
liberă! 

Absenteismul parlamen- 
tar e'n floare, se chiuleşte 
metodic, pe capete. La re- 
luarea ostilităţilor în cele 
două camere s'a purces la 
aplicarea metodei infai- 
libile a “realegerii” mem- 
brilor Birourilor Perma- 
nente, c'aşa-i la noi... 


S'a infierat apoi, cu mâ- 
nie tovărăşească, maghea- 
rismul udemerist, în locul 
țigănismului ceoabist - real 
flagel generator de fapte 
antisociale şi semn dezo- 
norant pentru națiunea ro- 
mână, c'aşa-i la noi... 

Primul articol al Buge- 
tului Sărăciei pe anul în 
curs s'a votat într'o voioşie 
generală, deși el stipulează 
venituri însumând 14.683,3 
miliarde lei, cheltuieli 
16.616,7 miliarde lei şi defi- 
cit de 1.932,4 miliarde lei ! 
Odată declanșată maşina de 
vot trandafirie, s'a trecut 
rapid peste celelalte arti- 
cole, printre care şi cel pri- 
vind finanțarea învâţă- 
mântului cu infima sumă 
de 2.053,2 miliarde lei! 
Deci în continuare tot cun 
învăţământ de mântuială şi 
dascăli prost îmbrăcaţi, 
imprumutaţi dela avans la 
lichidare! Dar nici sănătatea 
nu-i departe, cu doar 2,5 % 
din PIB, la o populaţie 
sărăcită și suferindă c'o 
aparatură medicală demnă 
de muzeu, c'aşa-i la noi... 

În 10 Februarue a.c., le- 
leviziunea și radioul au 
transmis din Dealul Mi- 
tropoliei, in direct popo- 


rului suveran (în sărăcia 
lui) glorioasa aniversare 
istorică a cinci ani dela 
+ înființarea penibilei adu- 
nări denumită CPUN, în 
prezenţa onor conducerii 
superioare de partid şi de 
stat, în frunte cu prim- 
organul cotrocenist Ion Ilici 
Iliescu. Printre alte inepţii 
ale vocabularului de lemn, 
despotul străluminat a 
definit propagandistic de 
limpede consensul: "Prin 
Consens inţeleg o finalitate 
a compromisului, care cre- 
ază o platformă minimală a 
consensului” (sic!) 
S'a proiectat şi-un fil- 
muleţ, comentat de slu- 
arnicul Sincan Dionisie 
dela TVR (fostă Liberă) care 
a ilustrat rolul de-o ines- 
timabilă valoare teoretică şi 
practică a luminăţiei des- 
otiste in diversiunea 
CPUN, astfel: "Statuie a 
calmului, înţelepciunii, 
echidistanței şi a rațiunii, 
care a ştiut distinge lumina 
țărmurilor" c'aşa-i la noi, de 
osaniştii lingători de pre- 
şedinţi nu ducem lipsă! Din 
223 cepeunişti, în sală au 
fost numai trandafirii: 120, 
dezastru prevăzut de re- 
gizorul "Cântării Cepe- 
uniste”, care a implementat 
Corpul Diplomatic pe post 
de figurant, în aripa stângă 
a sălii. Dar după două ore 
plicticoase, cât a durat 
spiciul realesului, la prima 
pauză, diplomaţii şi-au dat 
seama că sunt la număr şi- 
au părtăsit secerile şi cio- 
canele "onoratei” adună- 
turi comunisto-sereiste. 
lon Ilici Iliescu a con- 
cluzionat ce fain era pe 
vremea CPUN, cât de har- 
nic a fost el şi ce prost... lu- 
crează acum parlamentul 
ales. Apoi şi-a lansat ema- 
naţia proprie "Revoluţia 
trăită”, urmarea "Revoluţiei 
şi Reformei” din ciclul pre- 
zidenţial: "Despoţia câlă- 
reşte România agravând şi 
sărăcia”, caşa-i la noi... 
Spre seară, la Casa Ceau- 
şeştilor de pe Bulevardul 


& 


Victoria Socialismului (asu- 
pra poporului) s'a pus de- 
un chef princiar, cu şam- 
panie gârlă şi consens cât 
cuprinde, sub lozinca: de 
toate belelele, vinovată e 
Opoziția Parlamentară, că 
încearcă destabilizarea con- 
sensului!!! 
. 


Spuneam la început că 
Februarie a fost luna bu- 
getului austerităţii, care 
trebuia votat şi returnat 
Executivului. Analiza celor 
46 de articole, plus 19 anexe 
înaintează anevoie. Sănă- 
tatea a rămas la pământ, cu 
doar 1.502,3 miliarde lei, ca 
şi cultura cu cele 165,9 mi- 
liarde lei, la care s'a adăugat 
un supliment de 8,6 mili- 
arde lei, destinat în special 
televiziunii Iliescu, pentru 
transmiterea prin satelit a 
minciunilor poleite. 

Au urmat la rând piesele 


„de artilerie ale bugetului: 


armata cu 1.775,7 miliarde 
lei, miliția ("ordinea pu- 
blică”) cu 1.021,2 miliarde 
lei şi securitatea (SRI) cu 
108,5 miliarde lei. La urmă 
s'au împărţit fondurile 
aleşilor şi numiţilor care 
ard gazul de pomană prin 
Parlament, Guvern, Cotro- 
ceni, Curtea de conturi, 
Curtea Constituţională, 
Consiliul Legislativ etc., 
etc. Colac peste pupăză, o 
recentă găselniţă a Biroului 
Permanent al Senatului a 
băgat dihonia între mem- 
brii acestuia şi senatorii de 
rând, nu doar când e vorba 
de maşină, şofer și fond de 
protocol, dar şi pentru... 
cărţile de vizită! Astfel, 
dacă unui senator de rând i 
se alocă 20.100 lei pentru 
cărţi de vizită, unui senator 
membru al Biroului Per- 
manent îi revin 51.800 lei, 
iar tovarăşului Gherman "i 
se vor confecţiona cărți de 
vizită în funcție de nece- 
sități”, c'aşa-i la noi, în 
tranziţia dela Pingelică la 
Măi Dragă! Mare e grădina 
ta, Doamne! 


iai 


TORONTO - BU 
MONTREAL - BUCUREŞTI 
VANCOUVER - BUCUREŞTI 


TH 
EUROPEAN 


DVS. PERMANENTĂ: CU 


CONNECTION 


Si 


CALGARY - BUCUREŞTI 


Bucureşti - Toronto 
Bucureşti - Montreal 55760 
TORONTO-FRANKFURT 
TORONTO-LONDRA 
TORONTO-AMSTERDAM 
TORONTO-LOS ANGELES 
TORONTO-NEW YORK 


sus76Q 


+ CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BU! 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC...) 


+ TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ŞI ÎN ORICAI 
ORAŞ DIN PROVINCIE 


VACANȚE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., MAC 1H8 
TEL: (416) 463-6000 e FAX: (416) 463-7990 
KITCHENER - TEL: (519) 743-2638; MONTREAL - (514) 769-6921 
VANCOUVER - Tel: (604) 931-8600 | 


Urmare din pag. 
pentrucă ÎI luaseră pe Dom- 
nul şi nu ştia unde L-au 
pus. Pentru ea, era o singu- 
ră evidenţă: mormântul gol. 

n mormânt erau doi îngeri 
care au întrebat-o de ce 
plânge; pentru ea, prezenţa 
îngerilor nu însemna 
dovada învierii lui lisus. 
Această parte o reproducem 
după Evanghelia Sfântului 
Ioan, capitolul 20. 

Maria se întoarce şi-L ve- 
de pe lisus, care o întreabă 
şi El de ce plânge. Nu-l 
recunoaşte şi, crezând că 
este grădinarul, Îl întreabă 
dacă nu cumva El a luat 
trupul Domnului. Atunci 
lisus o strigă pe nume, 
"Marie" şi, fulgerător, ea îl 
recunoaşte. 

Două lucruri sunt sur- 
prinzătoare aici: de ce Ma- 
ria Magdalena nu-l recu- 
noaşte pe lisus, de vreme ce 
se despărţise de El numai 
cu o zi mai înainte, deoa- 
rece Vineri seara fusese şi 
ea la pogorirea de pe cruce 
şi la punerea Lui în mor- 
mânt şi de ce lisus îi in- 
terzice să se atingă de EI, 
atunci când, într'un elan de 
bucurie, recunoscându-L, ea 
se aruncă să-l sărute pi- 
cioarele? Dacă pentru a 
doua întrebare, unii teologi 
români au găsit un răspuns 
mulțumitor, pentru prima, 
nu există răspuns. Aspectul 
acesta nu a suscitat atenţia 
cercetătorilor. În seara ace- 
leiaşi zile, lisus intra prin 
ușile încuiate la ucenici şi, 
pentrucă aceştia nu credeau 
că este El, Însuşi Învăţă- 
torul le cere să vină şi să-l 
pipăie: 

„"De ce sunteţi tulburați 
şi de ce se ridică astfel de 
gânduri în inimile voastre? 
Vedeţi mâinile Mele şi pi- 
cioarele Mele, că Eu Însumi 
sunt, Pipăiţi-Mă şi vedeţi că 
duhul nu are carne şi oase 
cum Mă vedeţi pe Mine 
având" (Le.24: 38-39), 

Să ne intoarcem la loan. 
lisus îi spune Mariei Mag- 
dalena: "Nu te atinge de 
Mine, căci încă nu M'am 
suit la Tatăl Meu. Mergi la 
frații Mei (Ucenicii) şi le 


spune că Mă sui la Tatăl 
Meu şi la Tatăl vostru, la 
Dumnezeul Meu şi la Dum- 
nezeul vostru!" 

Se pare, din aceste cu- 
vinte, că oamenii nu aveau 
voie să se atingă de Iisus, 
decât numai după înălțarea 
Lui la cer, ceea ce este un 
non sens, pentrucă, fiind în 
ceruri, care muritor Îl putea 
atinge? Afirmația aceasta 
intră în contradicţie atât de 
flagrantă cu cele petrecute 
în camera ucenicilor, încât 
una o exclude pe cealaltă. 
Regula ermeneutică (inter- 
pretarea simbolurilor texte- 
lor sacre) spune că acolo 
unde înțelegerea literală a 
unui text naşte conflict, se 
aplică interpretarea literară, 
adică simbolică sau mistică. 
„Dacă aplicăm această 
interpretare mistică, desco- 
perim că Maria Magdalena 
a fost oprită de a-L atinge 
pe lisus, nu pentrucă El nu 
Se suise încă la cer, ci pen- 
trucă, în clipa aceea, ea 
reprezenta un simbol. Cine 
nu s'a atins de lisus înviat 
decât după Înălţarea Sa la 
cer? Cugetând mai bine, 
constatăm că neamurile, 
adică neevreii, au venit la 
credință numai după Înăl- 
area Domnului. Atunci, 
intraţi în biserică, ei s'au 
putut atinge de trupul şi 
sângele Domnului, prin 
împărtăşanie. Maria Mag- 
dalena a fost declarată de 
Domnul simbolul neamu- 
rilor. 

n ceea ce priveşte inca- 
pacitatea ei de a-l recu- 
noaşte pe lisus, acest lucru 
S'a datorat, pe de o parte, 
necredinţei ei, imposibili- 
tăţii ei de a crede că cel ce 
stătea în faţa ei era Învăţă- 
torul şi nu grădinarul. De 
altfel, atunci când Îl re- 
cunoaşte, Îl şi numeşte 
“Rabi”, adică Învățătorule. 
n acelaşi timp, ea ne repre- 
zintă pe noi, pe fiecare. 
Până ce Dumnezeu nu a 
agrăit-o pe nume, nu L-a 
recunoscut. Până ce lisus 
nu ne agrăieşte pe nume pe 
fiecare din noi, nu-L recu- 
noaștem. De altfel, lisus ne 
şi previne: 


"Nimeni nu poale si 
la Mine, dacă nu e: 
mai întâi de Tată 
Ma trimis şi Eu îl v 
în ziua cea de 


Sensul este că, 
tările noastre, sau 
nirii rămân simple 
dacă Dumnezeu n 
revelează. De aceea, 
rile, în toată antic] 
ajuns la forme 
absurde, pentrucă 1 
avut decât o revelați 
turală, pe când Evreii 
au avut o revelaţie sup 
turală, au găsit un 
care să-i aducă ap! 


ment, preferând să-L 
pastra pe Fiul lui 
nezeu. Revelația 
este Mana Nas 
ment. Dar Dum 
cheamă la mântuiri 
turmă, ci pe fiecare 
noi îl agrăieşte Pe i | 
lui, aşa cum a sing 
Magdalena: "Mariel. = 
Revelarea Mântuito 
faţă de ea este MO nod 
revelare a Lui în st 
istorie a creaţiei Car€ 
Noul Testament. e 
personală şi de iu ni 
Dumnezeu, care să 
manifestă numa! ÎL. 
unii aleşi, ca Mois€ 
Ilie şi alţi drept 
chiului Testament, €. + 
este a fiecăruia dir 
cu Dumnezeu: ră i 
relaţiei fiind cut 0 | 
aceea, Învierea k 
are o semnificaţie Pa 
întreaga Omenile/ 4 e 
o semnificație care 
pentru Mine 1 
numai a mea | 
heamă is 043 


Aceasta e5 
credinţei noas 
atunci când $ 
bucurie _$ 
Hristos a învi 
înviat! 


Pr. 


i 


PF 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Incerc într'un spațiu limitat i 
publicaţii revistă, asta un să 
care în opinia mea poate deschide o altă 
epocă intunecată in istoria generală a 
Rusiei şi din nenorocire s'ar putea şi în a 
altora. Faptul că evenimentul a fost a- 
proape cu totul trecut cu vederea de către 
mass-media şi audiovizualul din Statele 
Unite, nu este de mirare, de vreme ce 
acestea sunt ocupate cu predilecție de 
procesul serial al lui OJ. Simpson învinuit 
că şi-a înjunghiat mortal soția şi amantul 
acesteia, de "soap opera" seriale şi de 
aristocrația sporturilor, golful. Nici Europa 
nu se lasă mai prejos, ocupându-se de 
gestul Şocant al lui Mitterrand care înainte 
de părăsirea funcţiei deţinute de 14 ani, n'a 
găsit altceva decât să-l invite pe Fidel 
casizoa un dictator comunist care se ţine 
nca bine în şa, căruia i s'a oferit prilejul ca 
la LOUVRU să schimbe ale un aie 
misterios cu Gioconda. 

: Inainte de a trece la subiectul propus, 
sunt obligat să apreciez avertismentul lui 
Ion Mihai Pacepa, din cartea “"Moştenirea 
Kremlinului”, Capitolul 22, intitulat "Ce o 
să urmeze?', unde ne pune pe noi Românii 
în gardă. Autorul nu este de pus la icoană 
din cauza neşterselor sale păcate spuse şi 
nespuse, însă are meritul de a-i fi dat o 
lovitură mortală anticipată dictatorului 
Ceauşescu şi sistemului său personal de 
guvernare. În mod firesc, foştii copar- 
ticipanţi îl califica pe Pacepa trădător 
pentrucă ei continuă să lucreze în acelaşi 
sistem, doar superficial cosmetizat, mânuit 
acum de un ucenic al "impuşcatului” care 
se crede şi el vrăjitor. 

n fosta Uniune Sovietică, înalta bi- 
rocraţie periclitată de libertăţile civice şi 
economia de piaţă liberă, instigată de şeful 
KGB-ului, Vladimir Kriucikov, a încercat - 
ne spune Pacepa - lovitura de Stat din 
August 1991, care a eşuat în principal 
pentrucă arterele societăţii comuniste erau 


alin, succedând lui Lenin, a înlocuit in- 
strumentul puterii, Partidul Comunist, cu 
cel mai infernal instrument de teroare 
cunoscut vreodată. Când la începutul 
ultimului deceniu al secolului nostru, 
Gorbaciov şi Elţin au anunţat că vor de- 
mola din temelii acest instrument, în fapt 
s'au limitat să dea jos, de ochii mulţimii 
furioase, numai statuile lui Lenin şi 
Dzerjinski, iar în rest să schimbe câţiva şefi 
şi câteva denumiri. 

Cu naivitatea cunoscută, i-a crezut şi pe 
ei ca şi pe cei care promiseseră tot atât de 
solemn în fost lagăr socialist. La noi câteva 
scenarii de consum intern şi extern - ca 
prezentarea oficiilor de cenzurare a 
corespondenţei şi centrele de ascultare a 
telefoanelor scoase numai temporar din 
prize. Şi astfel Ion Iliescu, la 22 Decembrie 
1989 acaparând puterea, a putut să promită 
în modul cel mai solemn desfiinţarea 
Securităţii, dar să aducă la primul semn de 
primejdie în Capitală cohortele secu- 
minerilor care au ciomăgit şi devastat cu 
atâta zel încât au bine meritat să li se mul- 
țumească că au salvat sistemul. 

Un eveniment de gravitatea cutremu- 
rătoare pentru oamenii lucizi s'a petrecut la 
27 Februarie a.c., la Moscova, unde DUMA 
(Camera Deputaţilor la noi) a votat o lege 
care a "extins puterile fostului KGB” cum a 
fost intitulat un articol pe două coloane în 
ziarul Washington Post. Legea despre care 
este vorba fusese introdusă pentru a fi 
deferită dezbaterilor încă de anul trecut, 


dar find controversată rămăsese în aş- - 


teptare, pentru ca la data menţionată fără 
prealabilă înştiinţare, deşi cuprindea 32 de 
pagini, să fie supusă cu viteza votului şi 
aprobată cu 228 de voturi, contra 36. Faţă de 
totalul de 450 de parlamentari, quorumul a 
fost întrunit. Cei 36 de opozanți repre- 
zentau slabele forţe democrate aflate în 
continuu recul iar absenteiștii tocmai în 
acea zi erau reţinuti de importante interese 
personal motivabile. Legea nu restaurează 
ceea ce există, ci legalizează ceea ce era 
"secret" înainte şi extinde puterile cu noi 
prevederi şi privilegii, consolidând sis- 
temul sub o conducere unică. Sub noua 
denumire de SERVICIUL FEDERAL DE 
SECURITATE, acesta poate avea propriile 
sale închisori, poate controla cores- 
pondența şi convorbirile telefonice, efectua 
percheziţii fără autorizare judiciară, angaja 
cu plată informatori infiltraţi între cetăţeni, 
birouri guvernamentale şi de afaceri 
particulare etc. Drept aceea, privilegii şi 
indreptăţiri sporite pentru agenţii Servi- 


UIAA „315 TA 


calificate, de cei 70 de, ani de guvernare, iar. 


Dan Gataia Iata 3 a stagii 


ma i ate APRILIE 1995 PAGINA 5 


EI SE ES PESE n ie e RE SR E Sa 


NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMĂ (Lavoisier) 
KGB NU SE SCHIMBĂ, CI SE ÎNTĂREŞTE (Boris Elţin) 


ciului şi familiilor lor. 

Esenţa stalinistă a acestei legi draconice 
are două motivații. Acelea ale celor două 
războaie pe care le duce Federaţia Rusă, în 
Cecenia şi cu criminalitatea organizată. 
Pentru a lămuri populaţia, Boris Elţin, 
evitând cu grijă Cecenia din cauza im- 
popularității războiului, a stăruit mai mult 
asupra crimei organizate ca cea mai im- 
portantă problemă domestică reflectată şi 
în opinia celor mai mulţi Ruşi pentrucă 
ordinea socială a fost sfărâmată iar cri- 
minalitatea organizată se află în continuă 
creştere. Elţin înțelege să răspundă la 
cererea majorităţii Ruşilor ca guvernul să ia 
cele mai aspre măsuri pentru combaterea 
crimei şi că populaţia nu vede nici o 
ameninţare a propriei libertăţi, acordând 
statului asemenea maturatoare puteri. 
Toate măsurile vor avea loc fără a se 
abandona întărirea statului rus pe baza 
democraţiei şi legii (17). Este momentul 
punerii în mişcare a mecanismului puterii, 
fiind inadmisibil, cum adesea se întâmplă 
ca agenţiile să competizeze între ele pe pre- 
tenții reciproce. 

In contrast cu declaraţiile Preşedintelui 
Elţin, mulți Ruși consideră că spionarea lor 
n'a încetat niciodată ca şi cenzurarea co- 
respondenţei şi ascultarea convorbirilor 
telefonice. 

Washington Post menţionează unele 

opinii ale unor persoane militante pentru 
drepturile omului. Ziarul Kommersant 
"Drepturile Serviciului Federal de 
Securitate pot apare impresive dar nu 
şochează pe nimeni, puterea nelimitată de 
care s'au bucurat servicii speciale au fost 
folosite de multă vreme." Natalia Ge- 
vordian dela Moscov News: "Gândesc a fi 
foarte periculos a se viola drepturile u- 
mane. Oamenii obişnuiţi nu cunosc acest 
lucru... În această (ară ei nu înfeleg decât în 
momentul când oamenii FSK (Serviciul de 
contrainformați, n.n.) vin la apartamentul 
lor şi bat la uşă." 
" “Luând în considerare două asasinate, 
tânărul ziarist Dimitry Kholohov, a fost 
ucis de o bombă plasată în propria-i 
servietă şi Vladislav Lestiev dela TV ucis 
în apartament în stil mafiotic, ambii 
luptători anti-corupţie şi pentru drepturile 
omului, asemenea acte reprezintă cel mai 
mare pericol pentru instituţiile democrate. 

Unii dintre noi trebue să reamintească, 
că la finele anilor 1944 şi în 1945, 1946, când 
comuniştii acaparau treptat puterea, poliţia 
lor secretă a intrat anticipat în acţiune, 
trecându-se la lichidarea oamenilor politici 
consideraţi cei mai periculoşi, astfel că 
dimineaţa, în faţa magazinelor, erau găsiţi 
bărbaţi împuşcaţi mortal şi se pretexta că 
au fost găsiţi jefuind şi că nesupunându-se 
la somațţii sau răspunzând cu focuri de 
armă au fost împuşcaţi la faţa locului. 
Victimele erau numai de o parte şi nimeni 
nu le putea identifica. Era clar că era la 
mijloc o rocadă, respectivii fiind lichidaţi 
în alte localităţi şi mutaţi în altă parte spre 
a nu fi identificaţi. 

În contra fărădelegii, chestiunea prin- 
cipală nu consta în conferirea puterilor cât 
în modalitatea strictului control al folosirii 
acestora. Despre ce control poate fi vorba 
în Federaţia Rusă, unde tradiţia ţaristo- 
comunistă a lipsei de control transformă 
puterea judiciară într'o ficţiune, iar te- 
roarea de Stat este totdeauna la ea acasă. 

Criminalitatea este de mai multe forme. 
A individului, a unor indivizi în bande 
minore şi forma cea mai primejdioasă a 
criminalităţii organizate mafiotic, ideologic 
şi terorism ideologic de stat. Această plagă 
a societăţii este cu atât mai dificil de com- 
bătut cu cât poziţia acesteia este mai sus pe 
scara ierarhizării. 

În scopul de a face o comparaţie, în 
Statele Unite, la 8 Noembrie 1994, Partidul 
Republican a obţinut după 40 de ani, 
majoritatea în Congres, în baza mandatului 
voinţei populare, pentru o schimbare și a 
celor la care Partidul Republican s'a 
angajat în campania electorală cu acel 
"CONTRACT CU AMERICA". Acest ACT 
a fost fructul discuţiilor aprofundate în 
care s'a stabilit ca politica țării să fie di- 
recţionată pe cele cinci principii de bază 
ale filosofiei civilizaţiei americane: 
LIBERTATE INDIVIDUALĂ. OPORTU- 
NITATE ECONOMICĂ. GUVERNARE 
LIMITATĂ. SECURITATE ACASĂ ŞI ÎN 
AFARĂ. 

În acest context cu referire la ultimul 
principiu, foarte interesant pentru apre- 
cierea comparativă cu Legea menţionată a 


sas iai an bl bi Ma 


snbinq ii 9 ta Ubin»3V) isM îieă 


Adrian GRIGOROPOL 


Federaţiei Ruse, s'a prevăzut "Stoparea 
criminalilor violenți”. Făuritorii Con- 
tractului cu America au prezentat situaţia 
gravă din Statele Unite, unde potrivit 
statisticii, este cea mai rea din ţările vestice. 
Un omor are loc la fiecare 21 de minute, un 
viol la fiecare 5 minute, o tâlhărie la fiecare 
45 de secunde şi agresiuni grave la fiecare 9 
secunde. Ca atare, Contractul cu America 
propune o serie de reforme şi nicidecum 
instituirea unei politici atotputernice 
distrugătoare a structurilor statului de- 
mocrat. Printre acestea: Reforma habeas 
corpus-ului (determinarea dacă o persoană 
a fost în deplină legalitate arestată ori în- 
chisă), reforma procedurilor pedepsei cu 
moartea, pedepse obligatorii minimale 
pentru droguri, fonduri pentru construcţia 
de închisori, accelerarea executării pedep- 
eselor şi limitarea eliberărilor înainte de 
termen, dovedindu-se că o treime din cei 
care beneficiază de aceasta, recidivează şi 
responsabilitatea instanţelor judecătoreşti 
la repararea daunelor precum şi acordarea 
rezonabilă a acestora. 

Este de văzut o diferență fundamentală 
între viziunea modului de combatere a 
criminalității în Statele Unite şi Federaţia 
Rusă în care se releva caracterul unei anar- 
hii guvernamentale ce în fapt anulează 


drepturile omului si nu prezervă deloc 
securitatea societăţii, prefigurând opre- 
siunea şi chiar teroarea politică. 

Poate că guvernarea română aşteaptă cu 
nerăbdare ca Legea să treacă prin Camera 
Superioară şi să fie promulgată de Pre- 
şedintele Elţin, şi să urmeze exemplul 
"glorios" după tiparul ultimilor 50 de ani. 
Lumea întreagă ar trebui să-şi manifeste 
activ vigilenţa prin proteste în apărarea 
drepturilor omului. 

Inchei cu un citat din Contractul cu 
America: 

"Nu este eliberarea de frică o parte esen- 
țială a Visului American? Visul American 
nu poate supraviețui fără protecţie şi 
securitate pentru Americani individuali - 
pentru voi toţi. Când copiii se tem să 


* meargă la școală, când soţii şi soțiile se tem 


să se ducă la băcănie şi când societatea 
întreagă este amenințată, guvernul trebue 
să facă faţă responsabilităţii de a proteja 
străzile noastre, şcolile noastre şi mediul în 
care trăiţi.” 

Cele de mai sus reprezintă negarea vio- 
lării drepturilor omului şi nu confirmarea 
violării acestora care rezultă din Legea 
Federaţiei Ruse. . 

Guvernanţi din Moscova, Bucureşti şi de 
oriunde, luaţi aminte ce poate urma! 


DOLARIZAREA ROMANIEI 


Radu DUNĂREANU —— 


Sunt unele cuvinte in- 
trate.recent în limba ro- 
mână cam forţat, în special 
cele legate de noile forme 
economice sau de com- 
puter, cum este "economia 
de piaţă”, puţin cam ne- 
elegantă după gustul meu 
şi care ar trebui să fie “eco- 
nomie liberă", ca să se ter- 
mine odată pentru totdea- 
una, chiar şi lingvistic cu 
controlul statului. 

Nu înțeleg de ce se 
spune “calculator” când 
limba română poate aco- 
moda uşor cuvântul “com- 
puter'. Nu e nimic greşit să 
luăm nişte cuvinte din 
engleză în domeniul în care 
noi nu avem tradiţie şi ex- 
pertiză. (Ar fi mai uşor să 
zici "printer" în loc de im- 
primator etc.) 

Expresia  "restauraţia 
neo-comunistă" pe care şi 
eu o folosesc, am primit-o 
dela prietenul A, cel care 
după 18 ani de lagăre re- 
cunoaşte perfect maşinaţiile 
politice care au dus la a- 
ceastă expresie. 

Zilele acestea, un alt 
distins prieten, Dr. B. îmi 
scria cu amărăciune despre 
dezamăgirea care o are, şi el 
după lungi ani de Aiud, 
când vede că Țara, în loc să 
se redreseze, merge către o 
degringoladă economică în 
care "dolarizarea" ocupă 
primul loc. 


Nu e nimic rău dacă eco- 
nomia României s'ar dez- 
volta de aşa manieră încât 
valoarea ei să fie evaluată 
în dolari. Din nefericire 
însă dolarizarea are un 
amar conţinut moral. 

Dacă în vremea comu- 
nismului erai arestat pentru 
o bancnotă de valută străină 
sau aveai probleme cu 
"cadrele" când se afla că ai 
rude sau chiar prieteni în 
Vest, acum este o goană 
bolnăvicioasă să ai dolari. 
Existenţa lor în buzunarul 
tău făcută cunoscut public 
îţi dă un statut social 
aparte: înseamnă că eşti 
"descurcăreţ” sau, chiar şi 
mai bine, ai rude şi prieteni 
în străinătate. 

Şi mai trist este faptul că 
dorinţa de a avea dolari nu 
este legată de intenţia de a 
începe şi dezvolta ceva 
economic pe cont propriu, 
pentru propăşirea ta dar şi a 
țării, ci este legată de obse- 
sia, în special a generaţiei 
tinere, de a părăsi Mineria 
cu orice preţ. 

Se cumpără dolari la dis- 
perare, se strâng cu grijă şi 
se folosesc când apare oca- 
zia să obţii o viză de intrare 
în Canada sau aiurea, unde 
se cere să dovedeşti un 
minimum de valută pentru 
întreţinere. 


Asta ne duce şi mai a- 


dânc în tragedia Țării: ti- 
nerii pleacă pentrucă după 
cinci ani dela restauraţia 
neo-comunistă speranţa de 
a avea o viaţă cu adevărat 
liberă şi decentă din punct 
de vedere al nivelului de 
trai, se subţiază dela o zi la 
alta. 

Datorită imbecilizării de 
peste patru decenii, mult 
trâmbiţata privatizare” este 
redusă la două aspecte: ori 
eşti din clanul minoritar al 
foştilor profitori şi ai pus 
mâna pe ceva lucrativ 
cumpărat pe mai nimic dela 
"stat" ori te zbaţi să vinzi 
nimicuri la preţuri artifi-__ 
ciale. Aşa se face că oraşele, 
în special Capitala, sunt 
pline de tarabe penibile în 
care se vinde ceva cola, 
câteva banane, gumă de 
mestecat şi alte fleacuri. 

Nu se înțelege clar că o 
economie nu poate pro- 
gresa din vânzarea la tarabă 
a unor produse cu dată 
expirată, aduse multe prin 
contrabandă balcanică, sau 
din vânzarea de muzică du- 
bioasă copiată fără licenţă, 
prin pirateria artistică. 

Datorită obsesiei stali- 
niste şi a “regretatului pre- 
şedinte” (de către o mino- 
ritate nostalgică) noul stat 
al restaurației încă se 
cramponează de vechile 


Continuare în pag. 6 


ANIDEBIA 9 SILINI ligii 16M 
lonrneo(l ci 


“Ub5s DOR bl Libia ge 
lubhevalufi 2q 5b xolidesa 


daci ABIBDUA Ni erei) 


-oqoq tomib ni isiloeqoni 


NL A APORT 


PAGINA 6. 


„A început odată cu iufa 
din Dec. '89, când o anu- 
mită parte a Securităţii i-a 
trădat pe cei doi monştri 
semianalfabeţi. Atunci s'au 
descătuşat energiile lin- 
Băilor ceauşismului, pentru 
care "iepoca de aur” a în- 
semnat un trai îndestulat. 
Atunci s'a autoemanat ne- 
mernicia slugoilor roşii, 
travestiţi in "disidenți”! Au 
ieşit la rampă servitorii ti- 
ranilor, care i-au împuşcat 
pentru a le lua locul, în 
chip de democrați pluripar- 
tizi, exponenţi ai "adevăru- 
lui şi dreptăţii” criptocomu- 
niste. Acum fac şi ei ce-au 
învăţat din ucenicia anilor 
de ceauşism. Înaltele şcoli 
turistice prezidenţiale mă- 
soară globu'n lung şi'n lat, 
haita de trântori guverna- 
mentali şi parlamentari ai 
tufei trandafirii voiajează 
pe banii țării, indatorând-o 
cu miliarde de dolari. Vi- 
zitele de “lucru” regizate 
polițieneşte se țin lanţ prin 
fabricile şi uzinele falimen- 
tate intenţionat, pentru a 
demonstra norodului cre- 
dul superioritatea erei co- 
muniste. 

Așadar serialul JOS- 
NICU continuă, opera ciu- 
ruitorilor se desăvârşeşte în 
democraţia originală a des- 
potului luminat! Suntem 
singura colonie a Moscovei 
care şi-a pus la zid conducă- 
torii planetari, idolatrizaţi 
de senilii lătrători de Bârcă 
şi Butimanu, aflaţi atunci, 
ca şi acum, în fruntea osa- 


profesie. 

Suntem singura anexă 
rusească în care-au apărut 
primii comunisto-secu- 
rişti... capitalişti, proveniţi 
din fostele "organe supe- 
rioare”, ex-tovarăşi valutari 
în vechea dictatură, domni 
patroni miliardari în cea 
nouă... Torţionarii ceauşişti, 
lingăii şi profitorii, gu- 
noaiele şi scursurile pe- 
ceriste sunt astăzi nababii 
imposturii originale, mani- 
festându-şi "plenar" sfi- 
darea şi cinismul, aroganţa 
şi demagogia, rapacitatea şi 
venalitatea - prin libertatea 
nemerniciei fără limite. 

Suntem singura ţară est 
europeană cu trei corifei la 
vârf! Avem preşedinte au- 
toemanat, ales şi parareales, 
dar în realitate pus de Ruşi, 
avem împărat bronzat şi 
rege templier - toţi trei de-o 
seamă, de-o făptură şi de-o 
mamă - ca un imens bles- 
tem pe capul neamului ro- 
mânesc. Am rămas singura 
țară din defunctul bloc 
comunist în care contrare- 
voluţia socialistă din De- 
cembrie'89 mimează des- 
centralizarea prin slujbaşii 
docili şi opaci ai fostului 
Comitet de Stat al Planifi- 
cării, în frunte cu un prim- 
ministru aflat la remorca 
preşedintelui. 

Protocolul comunist al 
cvartetului de coarde 
PDSR, PUNR, PRM, PSM 
confirmă unitatea de mono- 
lit a alianţei guvernamen- 
tale în menţinerea puterii 


niştilor şi aplaudacilor de cu orice preţ, războiul 
DOLARIZAREA 


ROMÂNIEI 


Urmare din pag.5 

industrii falimentare care 
nu produc decât pierderi şi 
poluare de neegalat în 
Europa şi de agricultura "de 
stat” sau "cooperatistă” 
într'o formă sau alta. 

Din cauza aceasta avem 
două efecte dezastruoase 
pentru ramura economică 
ce ar trebui să inflorească, 
și anume TURISMUL, 
deoarece: - poluarea şi 
murdăria nu atrag turiştii, 
nici la munte, nici la mare, 
nici la apele noastre odată 
minunate şi cristaline (ieri 
citeam o statistică despre 
Marea Neagră care este 90% 
moartă!!) - lipsa de produse 
alimentare proprii, în orice 
colţ de țară, atractiv pre- 
zentate ca în Vest, face pe 
orice turist civilizat să se 
gândească de două ori până 
vine în România, iar marea 
majoritate nu mai vin a 
două oară. De asemenea, 
cum poţi să te bucuri de un 
concediu cu familia când 
marea majoritate a hote- 
lurilor sunt slinoase și îţi 
dau hârtie igienică cu cen- 
timetrul? 

La asta se mai adaugă și 
lipsa de benzină pentru 
maşinile vestice, furtul 
cronic şi ruina totală a 
drumurilor. 

Aşa că să nu ne mirăm, 
oricât de trist ar fi, că do- 
larii făcuţi cumva în ţară se 
duc afară, iar dolarizarea 
are efectul negativ al pier- 
derii elementelor celor mai 
capabile care iau calea Ves- 
tului, Singurii manipu- 
latori de dolari care rămân 
statornic sunt așa zişii 
bişnițari mărunți care te 
așteaptă pe la colțuri şi în 
faţa magazinelor ca să-ţi 
cumpere dolarul cu 100 de 
lei mai mult decât una din 
băncile oficiale, care încă 


nu au învățat să trateze cli- 
entul cu respect şi care, 
multe din ele arată, păs- 
trând proporţiile, ca şi tara- 
bele de zarafi, murdare, 
afumate şi suspect mirosi- 
toare. 

Cu industria “grea” sau 
chimică total falimentară 
care continuă să distrugă 
mediul înconjurător şi cu o 
economie aşa zisă de "pia- 
ță” care de fapt este de ta- 
rabă levantină, România nu 
merge decât inapoi şi îşi 
asigură tot mai solid un loc 
statornic în cadrul ţărilor 
lumii a patra, nu a treia. 

Dolarizarea pe sub mână 
şi de contrabandă nu fac 
decât să menţină situaţia 
descrisă mai sus. lar soluția 
mântuitoare nu poate veni 
din cer şi mai ales nu poate 
veni dela actuala structură 
de restaurație neocomu- 
nistă, formată dintr'o mână 
de zarafi de mâna a șaptea 
care ruinează ţara şi un 
neam pentru beneficiul lor 
şi al clicii care i-a proţăpit 
fraudulos la putere. 

Soluţia este în mâna po- 
porului român care trebue 
să aibă maturitatea politică 
ce s'a putut cristaliza prin 
trecerea prin atâtea încer- 
cări tragice și să curețe 
grajdul politic parlamentar 
alegând acel partid sau 
cosfiţie care dovedeşte că 
este legată de interesele 
țării. 

Să nu uităm că însuși 
lisus a pus mâna pe bici şi 
i-a izgonit pe zarafi din 
Templu. 

Făcând şi noi la fel vom 
putea instaura o adevărată 
democraţie iar actuala "do- 
larizare” ar deveni inflo- 
rirea economică, atât de 
amânată, a Țării. 


ÎN 


Yi 


APRILIE 1905 TUL ROMANege 
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI 


declaraţiilor divergente 
fiind doar de ochii lumii. 
Cârdăşia cinismului şi-a 
imposturii vădeşte preocu- 
parea celor patru aliaţi roşii 
pentru actuala Sesiune par- 
lamentară, problemele Exe- 
cutivului, susținerea bles- 
temului dela Cotroceni şi 
imaginea "republicii" în 
lume! Nemernicia căpeteni- 
ilor comuniste actuale nu 
cunoaşte limite. Incompe- 
tenţa şi orgoliul tipic celor 
lipsiţi de instrucţie şi 
educaţie, care sunt astăzi 
mai mult decât au fost în 
vârful piramidei sociale, i- 
au izolat de oameni şi i-au 
rupt de realitate. Primul 
cincinal al despoţiei lumi- 
nate a dat frâu liber nemer- 
niciei celor ce-au "trudit" 
ani în şir, în chip “revo- 
luționar", comunist, la 
curtea ducelui de râpă, pen- 
tru edificarea societăţii 
socialiste multilaterale dez- 


Aţi comunicat Asi 


lonel RĂDULESCU 


voltate şi aducerea ţării în 
sapă de lemn. 

Împotriva clicii lui Ivan 
dela Bucureşti, Românii au 
trimis 831 de jalbe la Curtea 
Europeană a Drepturilor 
Omului dela Starsbourg, 
reflectând în principal dis- 
perarea faţă de nivelul de 
trai, ajuns sub limita de 
supravieţuire. Cu încăpăţă- 
narea cu care rahiticul leu e 
menţinut artificial la pari- 
tatea actuală, Măi Dragă 
susține din Nov. '92 guver- 
nul de paie al Vodcăroiului, 
care a încetinit până la blo- 
care procesul de privatizare 
şi restructurare economică, 
încurajând scumpirile zil- 
nice demenţiale şi limitând, 
până al exasperare, creşte- 
rile salariale. 

În statistica originală a 
despoţiei iliiste puterea de 
cumpărare a cetăţeanului 
creşte... scăzând! Mizeria 
cruntă tot mai accentuată, 


CUVÂNTUL ROMÂNEgo 


produsă de actuala guver- 
nare strâmbă, coruptă, 
neruşinată, nu poate fi 
acoperită prin vorbe şi 
declaraţii găunoase la tele- 
viziunea prezidenţială, prin 
promisiuni demagogice de 
redresare a traiului (pe 
lumea... cealaltă) în care 
excelează propagandistul 
şcolit în Imperiul Răului. 
Consolidarea dezastrului a 
început în '90, când s'a por- 
nit aşa-zisa ofensivă antico- 
munistă, cu comuniştii în 
prima linie, în chip de... 
justiţiari!! 

Iliescu, Bârlădeanu, Ver- 
deţ, Marțian, Vadim, poetul 
curții Adrian de Bârca, gă- 
lăgierii de partid, activiştii 
cu gura, (şi lista e lungă) 
care ani de zile au pus 
umărul vârtos la distru- 
gerea ţării, profitând din 
plin de slugărnicia faţă de 
stăpânirea ceauşistă, s'au 
agăţat cu dinţii şi cu unghi- 


ile de scaunele ul 
tei 

dimanPerpeiue niz 
San Nist şi a ny Tăs nul 

rimele morale unde 
semenii lor, După pată de 
libertatea nemer, îccd, 
scos la rampă autoa clei a 
care se Încăpăţânea ați 
mârşăvia lor sinisţiă în! 
integrare economilă s 
zona de influență a 
Asta presupune nu dă 
Sarăcia şi inapoierea a Cât 
E ati deprins de m 
iezvoltarea şi izolare, p 
şi Pierderea suveraniţă, 0 i 
in i 
țării Pendenței politice? 

Nemernicia i 

Ion Iliescu şi ai ca 158 
care ne conduc spre un ie 
sponsabil dezastru Ti : 
inainte tovarăşi, că aşa 4 
făcut şi odiosul şi sinis E 
până'n ziua înfricoșătoarei F 
judecăţi, când veţi da mâna 
cu ei, în hora accidentelor — 
genetice ale istoriei.. 


gurării 


medicale (OHIP) adresa dvs. 
actuală pentru a primi noua carte 


OHIP cu fotografia dvs? 


nainte de a putea 

primi noua carte, 

Ministerul Sănătăţii 
are nevoie de adresa dvs 
actuală, pentru a vă putea 
expedia un formular de 
înregistrare. 


Dacă v-aţi mutat începând 
după 1990 şi nu aţi anunţat 
Asigurarea medicală 
(OHIP) vă rugăm să 
comunicaţi Ministerului 
Sănătăţii, telfonând la 
1 800 664-8988. In Toronto 
puteţi chema numărul (416) 
327-7567, sau pentru 
persoanele handicapate 
auditiv TTY: 1 800 387-5559 


SMILE ONTARIO. 


9 Ontario 


CUVÂNTUL ROMÂNESC APRILIE 1995 


PAGINA 7 


Seen ERIE EDT IUR 7 IE 5 RI NE ENE E 
OMISIUNE SUSPECTĂ 


Citim în fiecare zi 
lul de dezvăluiri, EA PRE 
raţii, mărturii, informaţii, 
P' minciuni 
Scenarii şi tot felul dea 
e care mai de c 
mai senzaţionale, dar a 
nu fac decât să buimăcească 
lumea. Spre regretul nostru, 
cei interesaţi îşi ating 
scopul chiar cu ajutorul 
nostru şi al presei. 
lată un caz în care o am- 
nezie totală s'a aşternut 
asupra unui eveniment din 
Dec. 1989. "Sinuciderea" lui 
Marin Ceauşescu la Viena. 
Marin, fratele mai mare al 
lui Nicolae, se afla de mult 
timp la Viena şi deţinea 
funcţia de Şef al Misiunii 
Economice a României. La 
numai trei zile după lovitu- 
ra dela Bucureşti, Marin 
este găsit spânzurat, iar 
autoritățile austriece nu se 
amestecă. 

Acest eveniment, nelipsit 
de importanţă, după cum 
vom vedea, lipseşte cu de- 
Săvârşire din noianul de 
informaţii date de presă, 
radio, TV, ca şi din memo- 

„ria Opoziţiei, care cunoaşte 
prea bine lucrurile, dar care 
nu scoate nici ea nici un cu- 
vânt. Se pune firesc între- 
barea: De ce această totală 
amnezie? Cum este posibil 
aşa ceva? Dacă a fost re- 
voluţie în România, aşa 
cum le place şi puciștilor să 
spună, de ce trebuia să 
moară Marin Ceauşescu la 
Viena? Ilie, Florea, Nicu, 
Valentin, Zoe etc. sunt 
bine, sănătoşi, liberi, pros- 
peri şi ocrotiţi de putere. De 


e n'ar fi avut şi Marin ace- 
- eaşi soartă? = 


AA doi i 


cei cinci ani de dez- 
văluiri, care mai de care mai 
senzaţionale, (mai bine zis 
de dezinformări), de cerce- 
tări a două comisii parla- 
mentare, de declaraţii, 
mărturii etc., nu veţi găsi 
pomenit numele lui Marin, 
ca şi cum nici n'ar fi existat. 
În depoziţia Cpt. Iulian 
Stoica apare pentru prima 
dată numele de Marcel, 
folosit de Elena Ceauşescu 
care-i spunea lui Nicolae: 
"Vezi ce ne-a făcut Marcel!” 
şi Cpt. Stoica adaugă: "Nu 
ştiu cine-i Marcel”; apoi 
aude pe Elena spunând: 
"Amestec străin”, că cereau 
un transport de aur, că nu 
mai au şanse. (Citatele sunt 
din ziarul “Ziua”). 

Dacă depoziţiile Cpt. 
Iulian Stoica nu sunt de 
luat în seamă decât în mică 
parte, restul fiind un sac de 
minciuni, cele ale C.L.A.- 
ului publicate de Benjamin 
Weiser în “The Washington 
Post” nu mai pun problema 
vreunui dubiu. Pe 6 Mai 
1990, când apare acest 
articol pe prima pagină a 
ziarului de Duminică, arti- 
colul care ocupă un spaţiu 
considerabil, şi cu amă- 
nunte extrem de importante 
furnizate de funcţionari 
importanţi ai C.L.A-ului, la 
numai câteva luni dela 
lovitură şi la două săptă- 
mâni înainte de alegerile 
din 1990, nu putem spune 
că a fost o simplă întâm- 
plare. Se pare câ C.I.A--ul a 
încercat un contraatac îm- 
potriva K.G.B.-ului pe care 


"Românii ori nu l-au înţeles, 


ori n'au fost capabili să-l 
exploateze. a 

Articolul se intitulează: 
"Ceausescu Family Sold 
Soviet Military Secrels to 
U.5.", şi începe astfel: “Incă 
cu zece ani inainte de că- 
derea lui N. Ceaușescu, gu- 
“vernul american a cumpărat 


"tehnologie militară sovieti- 


că avansată din România 
Prin intermediul celor doi 
fraţi Ceauşescu", (Este 
vorba de Marin şi Ilie care 
au şi fotografiile publicate 
pe prima pagină). Ca parte 
a programului de spionaj 
coordonat de către C.LA., 
Buvernul american a plătit 
peste $40 mil. prin interme- 
diari Străini, iar aproxi- 
mativ 20% din sumă intrau 
in conturile mânuite de fa- 
milia Ceauşescu la băncile 
elveţiene. 

Activitatea aceasta în- 
cepe, deci, prin 1979 când 
Riaieni ru aflase de Gor- 

aciov. Atunci, preşedinte 
al URSS era pie Brej- 
nev, care moare în 1982. 
Activitatea de spionaj în- 
cepe, acele pe vremea lui 
rejnev. La început, agenţii 
C.L.A. au fost pri ear 
necrezând în vreo deviere 
ideologică a lui N. Ceau- 
şescu, au descoperit în 
schimb că "era za purşi 
simplu lacom" afirmă un 
«funcţionar de înalt grad în 
spionajul american, actual- 
mente pensionat. 
__ Printre vânzările mai 
importante de arme cu 
regim foarte secret a fost o 
ultimă versiune a unei arme 
antiaeriene foarte eficace, 
modificată şi îmbunătăţită 
de Români, cu numele de 
Shilka, iar apoi a tancului 
T. 72 pe care Americanii 
doreau foarte mult să-l 
obţină. Se poate pune o 
întrebare foarte firească şi 
anume: Ce spion american 
a fost capabil, vreodată, să 
pună pe masa de disecţie a 
pentagonului asemenea ar- 
"me? Nici unul! Era Ceauşes- 
cu extrem de important 
pentru C.I.A.? Sigur, era! 
Pentru aceste motive U.S.A. 
garantează refugiul în 
siguranță al familiei Ceau- 
şescu în caz că această 
afacere va fi d ită de 
Ruși, urmând a face totul 
pentru a salva regimul lui 
N. Ceauşescu. Se pare că nu 
mai este nevoie de nici un 
comentariu. 

Ceauşeştii erau urmăriți 
de multă vreme de către 
KGB, şi gen. N. Militaru, ca 
vechi agent, iată ce declară 
ziaristului Corneliu Antim 
întrun interviu publicat în 
ziarul România Liberă din 
17 şi 18 Dec 1992: 

C.A. - Cum aţi fost sur- 
prinşi, când toată Europa de 
Est se mişcase? Mai rămâ- 
neam noi şi Albanezii. Pro- 
blema era: cum o să fie? 

N.M. - Asta e cu totul alt- 
ceva. Pentru mine a fost 
surpriză faţă de previziu- 
nile ce le făcusem. In 1984 
când Ceauşescu era plecat 
în R.F.G., era pregătită o 
tentativă de răsturnare, dar 
am avut o trădare, a cuiva 
dintre noi. După acest eşec 
mare, am reuşit să ne 
adunăm, totuşi, într'o şe- 
dinţă clandestină, bineîn- 
țeles, unde am hotărit să 
mergem inainte, dar cum? 
Asta se petrecea deci în '84. 
Evident era şi Iliescu la 
această întrunire secretă. 
Acolo unii ziceau că armată 
ar trebui să facă treaba asta. 
Noi, militarii, am susținut 
că nu. 

Era vorba deci, de inlă- 
turarea lui Ceaușescu şi a 
clicii lui. Latura militară era 
condusă de Ioniță. După 
şedinţa aceea am discutat 
cu câțiva şi între noi, am 
căzut de acord să incercâm 
să păstrăm un secret de- 
săvârşit şi să pregălim o 
treabă foarte amănunţită și 
serioasă, chiar dacă ar fi 
durat ani de zile. Intre timp 


Ioniţă a murit în condiții 
cam suspecte, a murit și 
Patilineţ, care făcea parte 
din acest cerc de inițiatori. 
Necesitatea de a păstra 
secretul total, chiar şi faţă 
de tovarășii noștri, era tot 
mai evident. Ei, din păcate, 
s'au mai întâmplat şi alte 
chestiuni, care mie personal 
mi-au cam tăiat elanul. A- 
veam de-acum clar şi con- 
vingător semnalul, că tot 
ceea ce îi spuneam lui 
Iliescu, automat se trans- 
mitea în altă parte. (Să nu 
credeţi că lui Ceauşescu. 
Acel mai departe era Gor- 
baciov). 

C.A. - Asta n'ați mai 
spus-o până acum. 

N.M. - N'am mai spus-o... 

lată însă o mare gogoaşe 
pe care tov. general vrea să 
ne-o vândă: 

N.M. - Proiectul început 
în '84 a fost definitivat pe 
parcurs. Mai mult ca atât, 
pentru a fi convinși că nu 
vom avea pierderi de alt 
gen, am avut un contact cu 
Sovieticii, la Constanţa, cu 
consulul lor. Am rezolvat 
trei chestiuni acolo: 

1. - Să nu se amestece în 
treburile interne ale Româ- 
niei. 

2. - Noile autorităţi să fie 
recunoscute de ei. 

3. - Câ nu se vor repeta la 
noi cele întâmplate în 1968 
cu "Primăvara dela Praga”, 
Aceasta era în 1987, când 
după moartea lui Ioniţă şi 
Patilineţ, luasem asupra 
mea responsabilitatea pu- 
nerii la punct a planului de 
răsturanare." 

Ce este în capul acestui 
agent al KGB-ului, se vede 
foarte bine. Numai un mare 
prost poate crede că toată 
lumea este mai proastă 
decât el şi-i crede baliver- 
nele. O fi având el trecere la 
Ruși, dar ca să le mai pună 
şi asemenea condiţii, asta 
depăşeşte orice limită a 
realităţii. Mai observăm aici 
şi un alt lucru, tov. general, 
care şi-a asumat întreaga 
responsabilitate, trebuia, de 
drept, să preia el puterea şi 
nu Iliescu care il trăda. 
Esenţial este faptul că toată 
activitatea conspirației era 
controlată de Ruşi, că 
Iliescu avea legături sepa- 
rate cu Rușii, şi că răstur- 
narea a fost plănuită cu 
mult timp înainte, fără a 
schimba ceva în structura 
comunistă a statului. 

Răsturnarea din 1989 era, 
deci, numai atât şi nimic 
mai mult. Ascunderea ei 
sub mantaua revoluţiei a 
apărut datorită situaţiei nou 
creată de perestroica lui 
Gorbaciov. N'a fost, deci, 
nici un gol de putere. Gol a 
fost, dar nu de putere ci de 
inteligenţă şi perspicaciate 
a forţelor patriotice şi po- 
litice anticomuniste. 

Grav este faptul că 
Opoziția, incă şi astăzi, in 
cea mai mare parte, nu este 
compelentă, nu este sinceră, 
mimează, se complace în 
situaţia existentă, nu repre- 
zintă interesele poporului, 
ci numai pe cele personale, 
se uilă cu jind la securisto- 
comunişti cum se imbo- 
găţesc, îi este frică şi se lasă 
injosilă și umilită de nişte 
nulităţi cu ifose de intelec- 
tuali, şi se lasă cu ușurință 
manipulată de agenţii 
puterii infiltraţi în mare 
număr în mijlocul ei. Nu 
numai că n'a reuşit acest 
lucru, dar a mai şi sprijinit 
puterea trădătoare, fie din 
incompelenţă, fie chiar din 
rea credinţă, așa cum a do- 
vedil-o cazul Gabrielescu. 


Daniel CHIRULESCU 


Modul de comportare a 
Opoziţiei este de con- 
damnat. 

Andre Maurois, referin- 
du-se la politică spune: "A 
nu folosi arme asemănă- 
toare cu ale potrivnicului 
sub cuvânt de noblețe etc., 
nu este o dovadă de su- 
perioritate ci de prostie și 
trădare a principiilor pe 
care le aperi şi a nevi- 
novaţilor pe care-i laşi 
pradă tâlharilor. Se vor 
folosi acele procedee pe 
care le-a ales partea ad- 
versă." 

De ce Opoziția tace şi nu 
spune ce știe? Majoritatea 
Românilor nu sunt tâlhari 
ca să nu-i urmeze. Cum să 
urmezi pe cineva care su- 
feră de amnezie și nu te 
apără împotriva trădărilor 
de țară? S'au petrecut eve- 
nimente extrem de grave în 
cei cinci ani care au trecut, 
şi nimeni nu a luat poziţia 
cuvenită impotriva sama- 
volniciilor. Zilnic trebue 
tras la răspundere Iliescu şi 
întreg grupul lui, pentru 
acţiunile lor trădătoare. Nu 
ştia, oare nimeni din Opo- 
ziţie că Al. Bârladeanu era 
agent KGB încă de prin 
1940, atunci când a fost pus 
în fruntea senatului? Nu 
ştie nimeni cine este Petre 
Roman, Iliescu, Militaru, 
Verdeț, Păunescu şi mulţi 
alții? 

Un alt fapt de neințeles, 
şi grav în acelaşi timp, este 
folosirea unor termeni lan- 
sați de dezinformatori şi 
folosiţi fără nici un dis- 
cernământ de o mulțime de 
oameni, dintre care mult 
prea mulţi intelectuali. 
Timp de cinci ani puciştii 
au folosit minciuni la care 
nici nu s'au gândit că vor 
rezista atâta timp. Era su- 
ficient să sară pârleazul, 
după care minciuna nu mai 
avea importanţă dacă era 
dovedită. Una dintre aces- 
tea, care a depăşit cu mult 
termenul prevăzut, este 
"fuga" Ceauşeştilor. Nu s'a 
gândit, oare, nimeni că 
această fugă nu era po- 
sibilă? V.A. Stănculescu 
afirmă clar că el a chemat 
elicopterul, fără consimţă- 
mântul lui Ceauşescu. Lo- 
gica nu ne lasă să gândim 
că ar fi fost posibilă o fugă. 
Cum adică? Stănculescu, 
care conducea lovitura, 
cheamă un elicopter pe care 
il pune la dispoziţia lui 
Ceaușescu să fugă. Şi apoi 
unde putea să fugă cu un 
elicopter? Incredibil! Mai 
mult; fuge, este prins din 
nou, ca şi cum S'ar juca de-a 
hoţii şi vardiştii. Cred că 
toată povestea aceasta nu 
putea trece decâl prin capul 
lui S. Nicolaescu, care, in 
această lovitură, a fost şi 
scenarist, şi actor şi regizor 
şi ce n'a mai fost. 

Povestea asta cu fuga a 
avut ca scop justificarea 
acţiunii teroriste impotriva 
populaţiei, şi apoi punerea 
ei în sarcina lui Ceauşescu. 

O altă piteală respectată 
cu mare strictețe de câtre 
toată lumea, este perioada 
cuprinsă intre 21 Dec, 1989 
ora 12.30 aprox, şi 22 Dec. 
ora 12.00 aprox. Povestitorii 
prezenţi în interiorul clă- 
dirii C.C. para fi nişte piese 
de şah care nu se puteau 
mişca decât cu mâna cuiva, 
pe care nu-l spun, dar care 
in mod sigur nu putea fi 
decât un general, care i-a 
ajutat şi.pe Ceauşeşti să 
"fugă", direct în mâna lui 
G.V. Voican, care i-a an- 
cheta! temeinic, nu se ştie 
exact unde, pentru a atla 


cheia conturilor din bâncile 
elveţiene și eventual alte 
bănci. În mod sigur alte 
probleme nu l-au interesat. 

Povestirile, care ne-au 
fost spuse asupra celor în- 
tâmplate după “fugă”, sunt 
pline de amânunte, chiar 
prea multe, cu multe va- 
riante, care mai de care mai 
bună de adormit copiii. Şi 
totuși, în noianul de min- 
ciuni debitate, povestitori ca 
N. Militaru şi alţii, scapă o 
mulțime de adevăruri, care 
ne duc prea departe de 
realitate. Respectivii uită 
ce-au spus cu alte ocazii şi 
dau în vileag lucruri com- 
promițătoare. 

După cum se ştie, Marin 
este pus în cui pe 28 Dec. 
1989. Deocamdată nu știm 
noi de cine, dar de ce, asta 
ne-o spune cu mare precizie 
"The Washington Post”. El 
era spionul calificat. Ni- 
colae Ceaușescu era “nașul” 
numai. El era ocrotitorul 
fără de care Marin n'ar fi 


putut face decât mici gâi- 
nării. Se ințelege foarte clar 
că cei doi fraţi trebuiau 
eliminaţi. KGB-ul, pe a- 
ceştia doi, i-a urmărit, i-a 
lichidat şi l-a sprijinit pe 
Iliescu să preia puterea. 

Revoluţie, deci, n'a fost. 
Ar fi putut fi dar a lipsit 
esenţialul, acea mare per- 
sonalitate care să mobili- 
zeze intreaga naţiune. Din 
nefericire nici acum nu se 
zăreşte un asemenea om. 
Revoluţia n'a fost decât o 
mare dorinţă. Un lucru grav 
este lansarea ideii de : 
"revoluție furată”. Gravi- 
tatea constă în răspunderea 
şi împlântarea în sufletul 
oamenilor a sentimentului 
înfrângerii, al descurajării, 
şi lipsei curajului de a mai 
acționa. Este, din nou, exact 
ce doreşte clica conducă- 
toare. Poporul român este 
acum mai singur ca NIC10- 
dată şi prizonierul unor 
tâlhari, aşa cum spune și 
Andre Maurois. 


OU DE PAŞTE 


Eşti singur în livada pustie a cărţilor, păsările au 
rămas ca un frământ de cocă pe creangă, vântul 
sunător de vioară şi cel păstorind a fluier stau la 
pârleaz. Eşti singur şi se apropie Paştele cu mărţişor 
de salcie, denii, pască, ouă îinflorate şi ghiocei. 


Parcă sunt veacuri la număr de când te caut pentru 
acea noapte de Înviere, când am strigat dintru 
adâncuri către tine. Eram împreună amândoi - 
cunoscuţi în certuri, neînţelegeri şi nemulţumiţi unul 
de altul - când tu, venind pe la spate, ai aprins făclia 
dela mine şi, de prisos vorbele, am răspuns la fel din 
priviri: “Adevărat a inviat!". Ne era frică să nu 
tulburăm liniştea poienii izvodită din smimă şi taină. E 
iipoeba să nu-ţi aduci aminte! Mână în mână aţi 

nărit pe sub magnolii şi clopote, sufiet în suflet - 
cărarea cu cornii în colindă, lumină din lumină vaţi 


dăruit! 


Lângă caietele de teză rămăseseră din ajun 
strachinile cu boieluri din care aţi incondeiat ierburi, 
cuiburi de păsări şi numele voastre posibile. Era spre 
dimineaţă, când ridicând ştergarul de pe coşniţe, v'aţi 
ospătat cu bunătăţile copilăriei. În colțul dela fereastră 
- steua de sărbătoare a cerbului alb. 


Tu ai rămas tot în Vineri. Auzi cuiele bătute în 
palmă şi-ţi acoperi cu mâinele urechile amândouă, 
dar sunetul se strecoară viclean prin floarea de cireş, 
prin ochii limpezi ai iezilor şi devine structură de 


sâmbure. Deschizi cartea: 


"Doamne, cât sau inmulțt 


vrăjmaşii mei, mulţi se scoală asupra mea, mulți zic 
sufletului meu..." Şi bătutul de cuie încetează. 


E ziua Învierii! Prin ogradă, puişorii de găină cu 
ochii de nisip ca nişte păpădii, iar în casă ouăle 
înflorate de Paşte, văduvite inainte de începerea 
nunții. Te gândeşti că şi pământul în această vreme, 
înconjurat de făclii, luminat de "Hristos a 'nviat!” şi cu 
largi tăceri meditative de albastru apare din afara 
spaţiului ca un ou minunat de frumos, tocmai la 
căpătâie cu deveniri şi aşezat pe policioara Inaltă a 


imponderabilului. 


E frumos, dar ar fi putut să cunoască superiativele. 
Undeva e Vineri. Cuie bătute în palmă. Pentru firea lui 
a lost sacrificată o viaţă, precum în fiecare ou inflorat 
e un Început neluminat de fiinţă. 


Dumitru ICHIM 


de 


A 


PAGINA 8 


PA mei cărui mute 
EEE: 


De curând, un nou scan- 
dal financiar a preocupat 
lumea economică şi fi- 
nanciară internaţională: 
BARINGS Bank, a şasea, 
dar cea mai veche "bancă de 
afaceri" engleză, înfiinţată 
în 1765, care printre clienţii 
ei are şi pe regina Angliei, a 
dat faliment ! 

"Terzific" ar spune orice 
supus fidel al Majestății 
Sale. 

"Normal" ar răspunde 
orice om cu bun simţ, care 
are, în materie, câteva no- 
țiuni de bază alementare. 

Falimentul este datorat 
unui deficit de peste 1,3 
miliarde de dolari (mai 
mult decât fondurile pro- 
prii ale băncii) provocat de 
speculaţiile unui “golden- 
boy" de 28 ani, şeful filialei 
băncii dela Singapore, 
foarte apreciat de patronii 
săi, care însă nu avea licen- 
ță de exersare a profesiei la 
Londra! 

Acesta a avut nefericita 
inspiraţie să speculeze pe 
creșterea indicelui Nikkei 
al bursei dela Tokyo, în 
timp ce indicele nu a făcut 
decât să scadă, ca urmare a 
gravului cutremur dela 
Kobe! 

Fapte ca cel amintit mai 
sus (am pomenit de Barings 
fiindcă în Anglia ea este un 
simbol tradiţional) se în- 
tâmplă - din păcate - cu 
zecile în cursul unui an, în 
lumea occidentală domi- 
nată de aşa zisa econemie 
"liberală", deşănţată, fără 
norme nici oprelişti. 


“Informatizarea opera- 


țiilor de evidență contabilă 
şi financiară precum şi 
transmiterea de informaţii 
şi dispoziţii, în câteva se- 
cunde, permit tranzacții 
aproape instantanee, la 
orice oră din zi sau noapte, 
în orice colţ al lumii: când 
bursa dela New York este 
închisă, cea dela Tokyo este 
în plină activitate ş.a.m.d. 

Primii care au profitat de 
acest progres tehnic impor- 
tant au fost speculanţii de 
tot soiul şi în special cei fi- 
nanciari. 

Dacă eşti cunoscut şi ai 
credit pe piaţă poți face 
orice tranzacţie financiară 
sau bursieră chiar dacă po- 
sezi - personal - numai 5 % 
din valoarea ei ! Restul îl 
"imprumuți” dela alți tâl- 
hari pe un termen mai mult 
sau mai puţin scurt. 

Este evident că un atac 
masiv împotriva unei mo- 
nede de circulaţie interna- 
țională (mai ales cele de 
referinţă) poate provoca 
perturbări grave atât în 


economia ţării căreia îi 
aparţine moneda cât şi în 
acele ale ţărilor care au 
legături comerciale cu a- 
ceasta. 

În cursul celor 24 ore ale 
zilei orice valută variază, 
aproape continuu în raport 
cu alte devize - cu ampli- 
tudini mai mici sau mai 
mari - de cele mai multe ori 
provocate artificial. Orice 
variaţie de valoare, chiar de 
numai câteva zecimi - în 
plus sau în minus timp de 
câteva zeci de secunde 
poate genera câştiguri sau 
pierderi de multe milioane 
de dolari. Totul este în 
funcţie de volumul tran- 
zacţiei. 

Astfel constatăm că în 
timpul aceloraşi 24 ore, 
pomenite mai sus (operaţia 
se întâmplă zilnic) trans- 
ferurile de valută fără nici o 
justificare comercială sau 
contabilă - între princi- 
palele pieţe financiare şi 
bursiere ale lumii ca New- 
York, Tokyo, Londra, Frank- 
furt, Hong-Kong, Kuala 
Lumpar sau Paris - se ci- 
frează la cca. 1000 miliarde 
dolari. 

Atacul, la începutul lunii 
Martie, împotriva mone- 
delor mexicane, americane, 
canadiene, spaniole, fran- 
ceze şi portugheze nu a fost 
decât rezultatul acestui 
haos financiar internaţional 
provocat de tori. 
Dar racila aceasta nu a- 
tinge numai valutele; anul 


133%, cacao 32%, metalele 
neferoase 100% etc. Până şi 
uncea de aur care vegeta de 
ani de zile la 340-350 de 
dolari a ajuns la un mo- 
ment dat până la 400 de 
dolari. 


"Filantropul” G. SOROS 


Printre duzina de rechini 
mari care, dela un cap la 
celălalt al pământului, nu 
se ocupă decât cu specula 
financiară şi bursieră in- 
ternaţională merită să cităm 
pe George Soros, cunoscut 
la noi în ţară datorită fun- 
daţiei care-i poartă numele. 
(N.B. el a mai creat fundaţii 
şi în alte țări din Europa 
centrală şi de Est). 

Israelit, născut la Buda- 
pesta în 1930, Soros a fueit 
din Ungaria în timpul revo- 
luţiei din 1956. ez 

După unele peregrinări 
în Europa de Vest ajunge în 
USA, singurul loc - după 
propriile lui declaraţii - 
unde se poate face cu ra- 
piditate avere dacă slujeşti 


IL 


APRILIE 1995 


Jefuitorii 


Sau racila gravă a vremurilor noastre: speculanții financiari 


cu religiozitate biblică 
"vițelul de aur” în templul 
dela Wall Street, am adăuga 
noi. 

Soros se denumeşte, el 
însuşi, speculator financiar. 
Am aflat, mai sus, în ce 
constă această nobilă me- 
serie. 

Pentru informarea citi- 
torilor merită citate câteva 
"fapte de arme" semnifi- 
cative, ale "filantropului” 
nostru. 

In lumea interlopă a 
marilor speculanţi finan- 
ciari internaţionali, Soros 
devine o statură majoră în 
zilele lui "Octombrie ne- 
gru" cele câteva zile denu- 
mite astfel din cauza 
"Krach'"-ului bursier şi 
financiar - cauzat de spe- 
culă - din Octombrie 1987 la 
bursa din Wall Street. 
Economia occidentală s'a 
găsit, atunci, nu departe de 
catastrofa bursieră ame- 
ricană din 1929 care a dis- 
trus o bună parte a econo- 
miei occidentale pentru 
mulţi ani. 

Cu această ocazie Soros 
şi-a permis luxul să piardă 
8300.000.000 de dolari fără să 
dea faliment, ca alţii. În 
tagma specualnţilor stima 
faţă de DI. Soros a crescut 
în proporţie cu pierderea 
suferită, adică nul. Cota lui 
de credit pe piaţa interna- 


țională a crescut în conse- i 


n 
aluez 
inglia s 
evalueze livra cu.20% (11). 
ceea ce a provocat ieşirea 
acestor două ţări din SMR 
(sistemul monetar euro- 
pean) provocându-le, cu 
această ocazie, pierderi 
financiare şi economice, 


apreciate de specialişti la 4-: 


5 miliarde de dolari. Ope- 
raţia asta i-a procurat lui 
Soros un beneficiu de 1,5 
miliarde de dolari. 

Este ştiut că stabilitatea 
devizelor pe piaţa inter- 
naţională este unul din 
parametrii principali ai 
dezvoltării comerţului între 
state. În epoca de astăzi, 
când numai Europa de Vest 
are cca. 25.000.000 şomeri şi 
asistați social, orice atac 
împotriva capacităţii de 
producţie a vreunuia din 
statele ce o compun este 
pur şi simplu o crimă con- 
tra umanităţii. 

Sâmbătă 14 August 1993, 
tolănit pe un transat în 
grădina vilei lui din Long 
Island, Soros declară, prin- 

„tre altele, foarte perempto- 
riu pe ecranele televiziunii 


gg 


La Long Island pantofii, încălțaţi fără ciorapi, 
se lustruiesc pe pânza mobilelor 


Niculae GHIOAGĂ—— 


franceze: "Francul francez 
este supraevaluat; Luni el 
nu va mai exista 17!” (N.B. 
Soros pregătise atacul con- 
tra francului pentru Luni 16 
August). 

Ghinionul lui Soros a 
fost numai orgoliul lui 
nemăsurat, care-l făcea să 
creadă că el singur poate 
decide soarta unei țări, în 
speţă Franţa. Aflând de 
declaraţiile lui Soros, Pri- 
mul ministru E. Balladur s'a 
înţeles, în aceeaşi zi, cu 
Cancelarul german H. Kohl 
să schimbe o singură dis- 
poziţie esenţială a SME- 
ului şi astfel francul francez 
a fost salvat dela o deva- 
luare extrem de dăunătoare 
pentru economia franceză. 
Această înțelegere, însă, nu 
a fost adusă la cunoştinţa 
publicului decât Luni 16 
August, în ziua în care 
trebuia să aibă loc atacul 
împotriva francului fran- 
cez. 

Se pare (după informa- 
țiile date de concurenţii lui) 
că în afacerea asta Soros a 
pierdut multe sute de 
milioane de dolari; dar ce 
contează, balta (mai bine 
zis mocirla) are peşte. 

Am pomenit mai sus 
specula împotriva mate- 
riilor prime. Bine'nţeles 
Soros este unul din ini 


de cafea, Dela data "cum- 
părării” acestor zeci de mii 
de tone şi până la vânzarea 
lor, de curând, cafeaua a 
crescut pe piaţa interna- 
țională cu 133 %. Calculul 
beneficiului realizat cu 
această speculație este uşor 
de făcut. 

Venitul lui Soros în 1993 
a fost 1.200.000.000 de do- 
dolari. 


PLOIEŞTI- CAPITALA AURULUI NEGRU- 
ÎN SUFERINŢĂ i 


———— Florin Oprea SĂLCEANU 


Ploieştii a rămas în urmă 
în ceea ce priveşte curăţe- 
nia, protecţia socială, con- 
strucţiile şi economia. In 
actuala conjunctură ILIES- 
CISTĂ totul este atins, în 
mod intenţionat, de o boală 
care macină încet, echili- 


brul acestui oraş, care: 


datorită forţei sale eco- 
nomice de care dispune ar 
fi putut să arate precum 
Dallas. 

Numai că interesele pe 
care foarte mulţi “afaceriști 
roşii" şi țigani au tras partea 
leului în favoarea lor şi pe 
lângă ei Guvernul Văcăroiu 
care toacă bugetul acestui 
oraș în interese nu tocmai 
ortodoxe. Semnele declinu- 
lui său sunt evidente. Po- 
luarea industrială a atins 
cote alarmante, Mizeria de 
pe străzi a atins cote apoca- 
liptice, mai ales în car- 
tierele mărginașe, 

Oficialităţile oraşului nu 
mai sunt capabile să facă 
faţă situaţiei ivite, Zadarnic 
se cere Guvernului Văcă- 
roiu o asistenţă financiară 
mult mai substanţială. Pro- 
misiunile făcute electora- 
tului au fost doar praf 
aruncat în ochi. Mizeria 


Da. 


CUVÂNTUL ROMÂN 


Una din dispoziţiile legii 
privind impozitul pe venit 
în USA permite oricărui 
contribuabil să facă donaţie 
- instituţiilor sau funda- 
țiilor de binefacere - 50% 
din impozitul pe venit 
datorat fiscului în cursul 
unui an. 

Deci "filantropul” G. 
Soros finanţează aşa zisele 
fundaţii ale lui cu banii 
fiscului american, fără să 
scoată nici un cent din bu- 


socială face ravagii în 
rândul sutelor de familii. 
Sărăcia în regimul Iliescu a 
atins "culmea de platină”. 

În rândul tineretului plo- 
ieştean şomajul face rava- 
gii. Oraşul cu multe rafină- 
rii nu poate să le creeze 
speranţa zilei de mâine. La 
fiecare colţ te loveşti de 
cerşetori: bătrâni și copii. O 
stare de apatie pluteşte 
asupra oraşului şi nu 
numai... Vocile nemulțumi- 
ților se aud tot mai acu- 
zatoare: Românii trăiesc 
sub efectele unui scenariu 
paranormal dirijat de 
Securitatea care acționază 
lejer în numle "tov. Iliescu”, 
dar şi al mafiei roşii. 


Lipsa de locuinţe a de- 
venit un spectru periculos. 
Ca şi un loc de muncă, 
locuinţa se obţine cu o 
"şpagă" substanţială: trebue 
să aibă "speranța" obţinerii 
lui prin a mulţumi sluj- 
bașul dela primărie (care 
face dintr'un partid de 
Opoziţie) cu un milion de 
lei, altfel... Aceeaşi situaţie 
se întâmplă în spitale: lipsa 
de medicamente, frigul în 
saloane, alimentaţia la limi- 


"Viţelului de aur nu-i poţi aduce ofrandă decât ; 


importante. 

In concluzie ne punem 
întrebarea: oare aceşti bani 
murdari, adunaţi în dauna a 
milioane de indivizi, pot e! 
aduce fericirea altora ? Dacă 
mai crezi într'o oarecare. 
etică eşti înclinat să spui 


Documentaţie: în afară de 
propriile declaraţii ale lui. 
Soros, "Paris-Match” nr, 2310, 
"Le Point" nr.1136 şi 1137, 
Televiziunea franceză ş.a. E 


tă (nu degeaba se află la 
conducere un ministru al 
sănătăţii din perioad 
ceauşistă, numit “doctoi 
Mengele”). Cei care au ne- 
voie de tratament trebue să- 
1 "mulțumească" pe medic ă 
pentru a nu ajunge la ci- 
mitir. i 
Protecţia socială chiar 
dacă există este insufi- 
cientă. F 
Ploieştenii se confruntă 
cu bolile "democrației de 
tranziție" pe care actualii 
guvernanţi roşii o ali 
mentează în mod conştient, 
ajutaţi de fosta Securitate 
care nu şi-a lăsat în uitare | 
vechile obiceiuri. 


Tineretul trăieşte şansă 
viitorului în degringolada: 
Furturile sunt la, ordineâ 
zilei. Este un paradox: , 

Ziua când Ea Ploieşti E: 
va renaşte din propria 
cenuşă precum 
Phoenix şi va fi u it 
oraş al bunăstării, al dă 
timismului, al cul iă E. 
şi al afacerilor Iberia, ţa 
viaţa trebue să tr ii de 
pentru sute de mă 
oameni este departe, 
departe... 


COVANTUIS OMAN eine 2 eee piieniaa 7. 20 Re m Sa esa N 
E. 
OLTENISILE 


MINUNATA LUME A SPERANŢEI 


La începutul lunii 
Ă p nii 
Februarie, - din acest teribil 
n al limpezirii neamului 
românesc, - în superba sală 
a Operei Române a avut loc 
spectacolul sui generis al 
oferirii premiilor anuale 
UNITER, la a treia sa ediţie, 
Modelator - un Ion Cara- 
mitru, mai îmbătrânit şi 
mai sedentat, (aproape 
resemnat), care a dat e- 
Vvenimentului o notă a- 
proape sobră. Dar sala - 
plină ochi, şi jos şi în loje şi 
la balcoane, cu aproape toţi 
artiştii neamului şi po- 
porului român, contem- 
porani nouă - a fost o 
emblemă vie a chipului, 
culorii, simţirii şi puterii 
neamului nostru. Frumoşi 
toți, îmbrăcaţi ca la Roma şi 
Paris, vii, vioi şi inteligenţi, 
participanţi neobosiţi la 
eveniment (reflexie a par- 
ticipării bubuitoare la viaţa 
socială a momentului) ei au 
suplinit tendinţa spre tern a 
modelatorului şi au ţinut 
sus spiritul Româ-nului 
adevărat, aflat într'o mare 
bătălie cu suficiența co- 
munistă implantată în acei 
pensionari formatizaţi şi 
acei ţărani ignorantizaţi. 
Văzându-i şi auzindu-i 


————— Radu BADIU 


pe cei premiaţi - s'a mărit în 
mine speranţa, cuprin- 
zându-mi întreaga ființă. 
Puterea actuală, din foşti, 
bazată pe foşti şi pe for- 
matismul unor bătrâni 
suficienţi şi lipsa de in- 
formare a unei părţi a ţă- 
ranilor din Bărăgan, din 
Moldova, din Oltenia şi din 
Dobrogea (căci țăranul ar- 
delean, bănăţean şi ma- 
ramureşean e numai lu- 
mină în spiritul său!) pu- 
terea actuală, zic, nu va mai 
putea sta multă vreme, 
popândău mincinos în 
scaune ținute prin pro- 
misiuni gonflate şi neo- 
norate, în faţa acestui pu- 
ternic spirit al schimbării ce 
există în ţară şi pe care 
teatrul românesc îl repre- 
zintă emblematic. 

Ediţia de acum a acestor 
premii ne întăreşte speranța 
că foarte curând putem 
realiza mult necesara re- 
conciliere naţională. Ea ne-a 
arătat elocvent şi cum 
putem s'o facem. Iată în 
sală au fost, pentru prima 
dată, şi cei care “au servit 
dictatura”, citind sau re- 
citând texte elogioase ale 
nimicului, făcute de ade- 
văraţii oameni ai regimului, 


precum Mircea Albulescu, 
Silviu Stănculescu, Adela 
Mărculescu, într'un cuvânt 
toți actorii, demonstrând că 
S'au unit "taberele", în 
realitate fiind vorba de 
două lucruri esenţiale care 
Stau la baza reconcilierii: 
iertarea şi reprimirea în 
breaslă a celor ce-au greşit 
(cu voie şi cu nevoie) şi 
recunoaşterea celor primiţi 
că au fost derutaţi și că 
acum au înţeles unde merge 
țara, unde merge lumea, 
unde merge breasla şi ei 
merg cu ei, cei mulţi, edi- 
ficaţi, implicati şi hotărîţi 
să scoată România din i- 
zolarea de moment în care o 
țin foştii din dorinţa de a se 
menţine la putere. 


Aşa cum în teatru cei 
care au greşit şi au fost 
colaborationişti şi-au făcut 
mea culpa" faţă de ei înşişi 
şi faţă de breaslă, aşa se 
poate şi la nivelul întregii 


Căci cei care au greşit, au 
colaborat - şi chiar au con- 
dus în socialism sunt o mi- 
noritate ce trebue ajutată 
să-şi recunoască “culpa” şi 
să fie primiţi de majoritate 
la trebă, dar nu în frunte. 


COMUNISMUL,BOALA SOCIETĂŢII 
SECOLULUI AL XX-LEA 


Sunt jurist şi nu poli- 
tolog, aşa că voi examina 
fenomenul numai prin 
prizma juridică a ceea ce s'a 
întâmplat în ţara noastră 
dela 6 Martie 1945, când au 
fost instalaţi la Putere co- 
muniştii, puţin la număr, 
circa 1.000 (din sursele anu- 
mitor statistici) de către 
U.R.S.S., patria bolşevis- 


„mului. 


S'a susţinut că societatea 
bazată pe proprietatea pri- 
vată este una de exploatare, 
dar nimeni nu a putut do- 
vedi această teorie marxistă, 
fiind neconvingător faptul 
că "minoritatea datorată 
proprietăţii private exploa- 
tează imensa majoritate a 

porului”. 

Statul comunist condus 
de un dictator, ajutat de 
"activişti de partid", oare nu 
a exploatat întregul popor, 
dând salarii de mizerie, 
hrană "cartelată” (carne, za- 
hăr, ulei, pâine etc.) după 45 
de ani de conducere comu- 
nistă? Oare ce a fost "pro- 
gramul de hrănire ştiin- 
țifică" după 45 de ani de 
conducere comunistă? 

Îmi aduc aminte de pro- 
paganda furibundă în 
timpul Plenarei C.C, al 
PER. din 3-5 Martie 1949, 
când s'a atacat clasa ţără- 
nească, la începerea des- 
fiinţării "gliei ţărăneşti” 
dela sate, prin programul 
de colectivizare a agri- 
culturii, care a dus ţără- 
nimea "la sapă de lemn". 

Din aceste motive, tine- 
retul a fugit la oraşe, unde 
s'a încadrat în "noua struc- 
tură comunistă”, iar la sate 
au rămas bătrânii, care s'au 
stins pe rând, dar nu îna- 
inte de a fi chinuiţi, pentru 

irea sfârşitului... 

Statul comunist de tip 
dictatorial se conducea du- 
pă "legi” votate de M.A.N., 
foarte puţine la număr, prin 
decrete, H.C.M., ordine, 


George VASU 


instrucțiuni, regulamente, 
prin "hotăriri ale C.C. al 
P.C.R.”, prin ordine dela 
raionul de partid sau 
judeţeana de partid sau 


-dela regiunea de partid, 


atunci când acestea s'au 
desfiinţat în țara noastră. 

În anul 1948, după abo- 
lirea Monarhiei prin De- 
cretul 363 din 30 Decembrie 
1947, monarhie care con- 
stituia o piedică în calea 
dezvoltării ţării spre un 
regim de "democrație 
populară", aşa cum arată 
"Proclamaţia Guvernului" 
către ţară citită la radio la 
ora 18 în ziua de 27 Decem- 
brie 1947, se instalează aşa- 
zisa "democrație populară”. 

Aşadar, socialismului şi 
mai apoi comunismului din 
țară i s'a spus Democraţie 
populară, deoarece se ştie 
că Românul este adversar 
"din naştere" al ideii de 
comunism. Mai târziu i s'a 
spus "democraţie socia- 
listă”, dar, de fapt, a fost 
dela început până la sfârşit, 
timp de 45 de ani, o dic- 
tatură comunistă, care a 
condus societatea româ- 
nească. 

După lovitura de stat din 
23 August 1944, s'a repus în 
vigoare, prin Decretul regal 
1626 din 2 Septembrie 1944, 
Constituţia României din 
1866, cu modificările din 29 
Martie 1923. 

Astfel că, după cel de-al 
Doilea Război Mondial, 
România a fost stat de drept 
dela 23 August 1944 şi până 
la 6 Martie 1945, deci circa 6 
luni, timp în care au fost 
puşi la conducerea socie- 
tăţii comuniştii, de către 
U.R.5.5, 

În anul 1948, în luna 
Iunie, s'a emis decretul de 
naționalizare a mijloacelor 
de producţie dela oraşe şi 
sate (morile ţărăneşti, joa- 


gărele etc.) 


În 3-5 Martie 1949, la 
Plenara C.C. al P.C.R., s'a 
hotărit colectivizarea agri- 
culturii, colectivizare care 
s'a terminat abia în anul 
1962. Trebue să subliniez că 
țăranii au fost terorizaţi cu 
cote obligatorii, cu legea 
"sabotajului”, cu închi- 
soarea, cu deportări în 
Bărăgan, muncă forţată la 
Canalul Dunăre-Marea 
Neagră etc. Greu i-a fost 
comunismului să înge- 
nuncheze țărănimea, care a 
format baza armatei ro- 
mâne în toate războaiele, 
"talpa ţării” cum o numeau 
politicienii dintre cele două 
războaie mondiale. 

După părera mea, comu- 
nismul a atacat în primul 
rând credinţa în Dumne- 
zeu, prin Decretul 358/1948, 
desdințând Biserica greco- 
catolică română, dând lo- 
cașurile şi celelalte bunuri 
Bisericii ortodoxe române. 
Astfel, comuniştii au reuşit 
să dezbine popoiya român 
din punct de vedere spi- 
ritual, pentru ca apoi do- 
minarea să fie uşoară. Co- 
munismul, boala socială a 
secolului XX, a continuat 
lupta împotriva credinței în 
Dumnezeu, prin demolarea 
bisericilor din Capitală, 
pentru a-și putea construi 
"palat spre nemurire” în 
centrul Bucureștiului, neţi- 
nând seama de bisericile 
distruse, 

Prin Decretul 92/1950 
s'au naționalizat casele dela 
oraşe într'o formă "bar- 
bară”, deoarece nu s'a 
respectat nici "litera şi nici 
spiritul legii" promulgată 

e statul comunist, motiv 
pentru care instanţele ju- 
decătorești de după 1990 au 
început cenzura actelor de 
naţionalizare abuzivă. 

Despre aceasta însă, voi 
vorbi într'un articol viitor, 


Va urma. 


*...FENOMEN SOCIAL... Hoţii de bu- 
zunare sunt în marea lor majoritate ţigani 
tineri, bine îmbrăcaţi (să nu fie uşor de 
observat), cu alură sportivă şi mişcări iuți, 
vocabular deocheat, codificat şi priviri 
focoase asupra victimelor, luate în coli- 
mator. Craiova colcăie de șuţi organizaţi în 
găşti, haite care operează prin tramvaie şi 
autobuze, la orele de vârf, când vin oame- 
nii dela muncă. Naşparliii au şi ei locurile 
lor de "muncă", repartizate pe zone ale 
oraşului, cu vad intens, târgul de săp- 
tămână, marile pieţe, gările şi autogările. 
Atacă'n trombă, la comanda unui capo, care 
alege victima, dar “operează” unul singur, 
folosind o plasă, o pungă de plastic sau un 
ziar, pentru a masca buzunarul victimei. 
Au lame fixate pe degete, cu care taie cure- 
lele genţilor, sacoşelor sau îmbrăcămintea. 
Când sunt depistaţi, tot ei sunt cei care ţi- 
pă'n gura mare şi fac scandal, sub privirile 
pasive ale celor din jur, care nu se bagă. 
Noii miliţioneri în uniformă nu se urcă în 
mijloacele de transport în comun supra- 
aglomerate, iar dacă din greşeală a apucat 
unul în civil, acela nu se amestecă, de frică. 
Poliţia se vaită de lipsa cadrelor în lupta 
împotriva acestui flagel social, dar când 
"Iliescu-apare, noua miliţie răsare”, din 
pământ, din iarbă verde, ca frunza şi ca 
iarba, să-l apere de mânia norodului... 


*...COŞUL CU GUNOI... Într'un even- 
tual clasament naţional al curăţeniei ma- 
rilor oraşe din ţară, Craiova n'are cum să 
piardă ultimul loc! Obişnuitele coşuri de 
gunoi din parcuri, grădini publice, staţii de 
autobuz sau tramvai, rare ce-i drept, sunt 
aproape goale. Totul se aruncă pe jos, ur- 
marea lipsei de educaţie civică şi-a bunului 
simţ, pasate dela o generaţie la alta... 


*...Liderii asociaţiilor, sindicatelor şi 
ligii studenţeşti din Craiova s'au reunit 
pentru a găsi răspunsul la întrebarea: - Se 
justifică existența sindicatelor studenţeşti 
într'o societate democratică? Sunt ele re- 
prezentative? Cunosc studenții statutele 
lor? Răspunsul obținut: - Singura politică a 
lor trebue să fie promovarea valorilor în 
spirit academic !! Oare doar atât? 


*... ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI... 
Cartelul Sygma Craiova cu 19 sindicate și 
peste 15.000 membri plănuieşte acţiuni 
greviste de amploare împotriva Executi- 
vului comunist, care refuză de aproape 
jumătate de an să discute indexarea 
salariilor cu marile centrale sindicale. 


lonel RĂDULESCU— 


Cazul Reşiţa a revenit în actualitate, dar 
roarte curând, toată ţara va deveni un lanţ 
de Reşiţe explosive. 


...AUROLACII... Lângă hotelul "turis- 
tic” Jiul din Craiova (mai tot timpul gol, 
din cauza tarifelor exagerate) s'au aciuit 
copiii străzii, majoritatea tuciurii, care au 
inventat o nouă îndeletnicire. Au prins 
câini vagabonzi, le-au legat o sfoară de gât 
şi-i asmut asupra trecătorilor, care-o rup la 
fugă îngroziţi, spre deliciul puradeilor. 


* ..INCENDIATORII... După aproape 
trei luni de aşteptare a început la Judecă- 
toria Craiova procesul celor trei inculpaţi 
minori, consideraţi autorii incendiului 
care-a distrus din temelii Sala Polivalentă a 
oraşului. Instanţa a hotărît menţinerea 
arestului preventiv şi transferarea incul- 
paţilor în Centrul de reeducare a minorilor 
Craiova, până la următorul termen de 
judecată. 


*...INDUSTRIA FISCULUI... Impozitele 
şi taxele locale pe '95 i-au adus (şi) pe ol- 
teni în pragul disperării. Văcăroidul iliist 
injectează colapsului economic fiscalitatea 
demenţială. La o clădire pe 500 mp. din 
zona centrală a Craiovei, valoarea impo= 
zabilă e de 16.800 lei/mp, respectiv 
8.400.000 lei, la care se aplică 1% din va- 
loarea de asigurare, ceea ce înseamnă un 
impozit exagerat, adăugat celorlalte taxe, 
biruri şi peşcheşuri care-l sufocă pe ce- 
tăţean şi-l fură ca'n codru! 


*...UNDA DE ŞOC... În învăţământul 
doljean, anul şcolar '94-'95 a adus la con- 
ducerea Inspectoratului şcolar oamenii 
regimului burghezo-moşILIESC, membrii 
şi simpatizanţii partidului comunist-pe- 
deserist-părinte! Încet, dar sigur, practicile 
comuniste din grădiniţe, şcoli, licee au 
reintrat pe făgaşul ceauşist demolator al 
principiului: "din rahat bici, să pocnească”! 
Lipsesc manualele şcolare, sănătatea 
elevilor e periclitată, învăţământul se face 
după ureche, de către suplinitori incom- 
petenţi, sălile de clasă sunt congelatoare, 
lipsesc spaţiile de învățământ, iar şcolile 
vechi stau să cadă, mentalităţile şi năra- 
vurile sunt greu de schimbat, iar la ţară 
situaţia e dramatică. "Revigorarea” învă- 
țământului doljean, mediatizată prin 
lozinci sforăitoare a început cu înlocuirea 
directorilor de şcoli care nu simpatizează 
criptocomunismul democraţiei originale. 


DR. ADINA ȘTEFAN 
ŞI ASOCIAŢII 


i, 


„Tratament dentar 


If E SMD ae 


L. XE Ardi IN 
PLOMBE 
PROTEZE 


i pentru în treaga familile 


PUNȚI 
EXTRACȚŢII 


TRATAMENT DE GINGII 
TRATAMENT COSMETIC 


IMPLANTURI 


Tan ziare 
la 


CHIRURGIE, 


| -Acceptăm toate planurile de asigurare 
„“Acceptăm VISA şi MASTER CARD 


*Termene de plată fiexibile 


Tel.: (416) 498-7522 


5, Fairview Mall Dr., Suite 240 
Don Mills & Sheppard 
Toronto 


> 


= 


LD DP pe e 2 2 3.ș. 


În mijlocul Ardealului, la confluenţa 
celor două Târnave, acolo unde orizontul 
se deschide larg spre Munţii Făgăraş şi 
Apuseni, se găseşte Blajul, mica Romă cum 
îl numeşte Eminescu, oraş despre care Ion 
Heliade Rădulescu spunea că: "De aici a 
răsărit soarele Ro. lar”, 

n acest orăşel modest, acum 240 de ani, 
au fost deschise Şcolile Româneşti ale 
Bisericii Române Unite cu Roma, o să- 
mânţă ce părea cât a boabei de muştar, dar 
care, şi-a ținut într'adevăr făgăduinţa şi a 
mutat munţii (sau... hotarul de pe munţi). 
Aceste şcoli dela Blaj şi mişcarea naţională- 
socială-culturală ce s'a dezvoltat în strânsă 

„legătură cu ele, sunt cheia de boltă pentru 
istoria modernă a Românilor atât din 
Transilvania cât şi de pretutindeni. 

n urma infamului pact "Unio Trium 
Nationum” întocmit între Unguri, Secui şi 
Saşi, de veacuri, Românii din Transilvania, 
cu toate că majoritari, erau doar "/olerați” 
pe pământul lor. Poporul român vieţuia, 
cum spune Iorga, “supus, umilit şi bat- 
jocorit de toate celelalte neamuri, popor de 
țărani iobagi... care n'aveau organizația sa 
politică... şi-şi rezema întreaga sa existență 
pe limba şi trecutul său." Continuitatea 
poporului român în Transilvania, chiar în 
aceste condiţii, a fost asigurată de un trai 
segregat în sate, cu portul, tradiţiile şi mai 
ales limba sa. Incepând însă din secolul al 
XVII-lea, situaţia se schimbă. Unirea cu 
Roma din 1700 şi deschiderea Şcolilor din 
Blaj la mijlocul secolului al XVIII-lea, s'au 
petrecut într'o perioadă de răscruce istorică 
în care, ca niciodată până atunci, fiinţa 
poporului român era amenințată de noi 
fenomene ca: 

- presiunea calvinismului, cult născut 
din Reformă şi adoptat de marea majoritate 
a Ungurilor, şi, 


PAGINA 10 APRILIE 1995 


COMEMORAREA A 240 DE ANI DELA DESCHIDEREA 
OFICIALĂ A ŞCOLILOR DIN BLAJ 


- creşterea naţionalismului maghiar cu 
programul său de desnaţionalizare-ma- 
ghiarizare a populaţiei româneşti, care îşi 
găseşte unealta în instituţionalizarea învă- 
ţământului de masă. 

Acesti pericole, Biserica Blajului le-a 
răspuns prin aşezarea de şcoli româneşti ce 
au ridicat prin carte noile generaţii de 
Români, le-au format conştiinţa naţională, 
i-au pregătit să reziste vremurilor şi să 
privească înainte spre înfăptuirea de 
idealuri de libertate şi unitate a tuturor 
Românilor. 

Ele au fost primele şi au rămas vreme de 
100 de ani cele mai temeinice şcoli ro- 
mâneşti din toate provinciile locuite de 
Români. În timpul înființării Şcolilor din 
Blaj, în Principate exista un triplu învă- 
ţământ: grecesc, slavonesc şi românesc. 
"Şcoala elinească era pentru boieri, cea 
slavonească pentru preoții din laşi şi 
oraşele mari, iar cele românești pentru 
umilii preoţi din sate" (N. Iorga). Aceste 
şcoli n'au creat însă o cultură românească, 
căci cele româneşti erau foarte sumare iar 
la cele greceşti ”...tendința era... de a 
proscrie limba română şi a acredita părerea 
despre incapacitatea ei în predarea ştiin- 
țelor” (D. Săineanu - Istoria Filologiei 
Române, Buc. 1985). 

Pentru toate ținuturile locuite de Ro- 
mâni, "regenerarea gândirii româneşti” a 
venit prin şcolile Blajului, care cu profesori 
români şi predând în limba română sunt 
creatoarele unei strălucite culturi româ- 
neşti, cultură militantă, pusă în slujba 
afirmării națiunii. 

Unirea cu Roma a deschis tinerilor teo- 
logi ardeleni drumul către şcolile catolice 
din Roma şi Viena. Pentru a-şi scoate din 
bicisnicie neamul, primele generaţii de 
preoţi astfel formate, au trecut la aşezarea 


Nidia BELCEA 


de şcoli acasă la ei. Astfel, la 31 August 
1738, sub păstorirea Episcopului Inocenţiu 
Micu-Klein, clerul adunat în Sinodul dela 
Blaj, cere să se zidească mânăstire şi şcoală 
şi se leagă a strânge banii pentru acesta. 

În 1741, când sia aşezat piatra de temelie 
a Mânăstirii Sfânta Treime, s'au întemeiat 
şi Şcolile din Blaj. Deschiderea lor oficială 
a avut loc în Octombrie 1754, după ter- 
minarea construcţiilor. Cum Episcopul 
Inocenţiu Micu fusese forţat să ia calea 
pribegiei, deschiderea a făcut-o urmaşul 
său, Episcopul Petru Pavel Aron care spune 
cu această ocazie: "...Am socotit de lipsă... 
acum întâi... acestei însemnate turme să se 
deschidă fântânile darurilor..." : 

Profesorii au fost călugării dela Mânăs- 
tirea Sfânta Treime, educați la Colegiul 
"De propaganda Fide" din Roma, adăugân- 
du-li-se preoţi de mir, pe măsura creşterii 
numărului elevilor. 

Şcolile deschise la această dată au fost 
trei: 

- Şcoala elementară sau de obşte, prima 
treaptă de învăţământ, începută cu un an 
de studiu, evoluează până la 1784 la trei ani 
schimbându-şi numele în Școala Normală, 
în care se preda scris, citit, aritmetică, no- 
ţiuni de economie rurală şi elemente de 
ştiinţe. Învățământul era în limba română. 

- Gimnaziul sau Şcoala Latină, a doua 
treaptă de învăţământ, ajunge până în 1765 
la cinci ani de studiu. Menirea ei era de a 
mijloci şcolilor cunoașterea limbilor, dar şi 
"ceva cunoştinţe a ştiinţelor”. Locul de 
cinste îl ocupă Limba latină (limba oficială 
în administraţia Imperiului). Limba de 
bază era însă limba română: orele de ca- 
teheză, predicile, explicaţiile la lecţii şi 
traducerile erau în limba română. Predarea 
limbii latine a baza dezvoltării Şcolii 
Latineşti, creind mediul în care au încolțit 


SI 


CUVÂNTU 
TUL ROMANese 


şi crescut ideile Şcolii Blăjene 
toriei, Limbii şi filologiei. jene asupra iș. 

Şcoala s'a deschis cu 74 de elevi ș; 
primul secol de funcţionare a dat 4 în 
8.000 de absolvenţi, tot atâtea az icâl 
luminare pentru oropsitul popor român. 

- Seminarul Teologic din Mânăstire 
Sfânta Treime asigura viitorilor preoți A 
pregătire temeinică atât în "ritual 0, 
îndeplinirea cu evlavie a Tânduielilor 
bisericeşti” cât şi în Teologia Morală și 

Dogmatică. Iniţial cursurile durau doi 
ajungând în 1832/1833 la patru ani. Se: 
minarul a fost prima şcoală românească de 
teologie cu studii sistematice de un nive] 
superior. Întriun secol de funcționare a dat 
Transilvaniei 2.100 de preoți. 

Aceste prime şcoli se dezvoltă în anii ce 
urmează, astfel că între 1832-1848 una din 
şcolile Blajului are rangul de "Liceu" ceea 
ce în Imperiul Austro-Ungar însemna 
învăţământ universitar. La Blaj a funcționat 
deci prima Universitate Românească, ce 
cuprindea două facultăți: Academia de 
Teologie de patru ani şi Facultatea de 
Filosofie de doi ani, în care se preda 
Filosofia, Istoria Universală, Geografia, 
Fizica, Matematica şi Religia. Limba de 
predare în Facultatea de Filosofie a fost la 
început latina. Simion Bamuţiu însă 
predarea filosofiei în lima română, pilda 
lui fiind urmată cu entuziasm de ceilal, 
profesori. 

Şcolile dela Blaj au constituit dela înce- 
put un ciclu complet, dela învăţământul 
primar, la secundar şi superior. Aceste şcoli 
formau un tot în care se realiza o 


unitate între educația religioasă, morală, 


culturală şi naţională. În tot timpul exis- 

tenţei lor, acest principiu a rămas călău- 

zitor pentru şcolile Blajului. 
Continuare in numărul viitor 


"VIE-ÎMPĂRĂŢIA TA" 


Pe Ucenicii-l învăţându-i, lisus ne dă la fiecare, 

În rugăciunea Lui Domnească, tezaur greu de pietre rare... 
Cuvinte simple se par toate, dar, în adânc, nu orice minte 
Ne poate tălmăci-înţelesul dumnezeieştilor cuvinte... 

La suprafaţă's ape limpezi ca de izvor, dar au in ele 

Atât adânc precum adâncul cel pururi plin de sori şi stele, 

Şi, fericit e cel ce însuşi e lor toate 

Ce'n adâncime sunt ascunse, cu mintea lui le poate scoale... 
Acela e ca un scafandru ce, din adâncul fund de mare, 

li scoate lumii, ca şi sieşi, comoară de mărgăritare 


De-atunci pân'a sfârşitul lumii cât vor avea de curs milenii. 
A Lui domnească rugăciune vor tot rosti-o pământeni, 

Dar cei mai mulţi din toată turma, ce caerul işi torc sub Cer, 
Spre Tatăl Nostru-înălţând rugă, nu şti-vor dela el ce cer, 
Şi cine fruntea-şi sus va ține sau in picioare poate sta, 
Când implini-s'ar ce Lui cerem în: “Vle-Impărăția Ta"?... 


O, cugete adânc tot insul la rugăciunea lui străveche, 
tor trei cuvinte, dp tăia Că 29 porecbe, 

ŞI, la'ntrebarea ce-şi vor pune, lui fiecare aş E 

Asupra cul să vină oare "Impărăţa Lui”, şi unde?... 


Ce-ai face tu, dacă-Impăratul pe care-l. chemi, ar fi anume 
Un Împărat stăpân pe-o țară, şi nu acel Stăpân pe lume? 

ŞI ce-ai simţi dacă-Impăratul acelei țări, rugat de tine, 

Ar vrea din tronu-i să coboare, şi-ai şti că'n casa ta el vine? 
Au nu, ca beat de fericire, ţi-ai face casa o grădină, 

Să fie toată'n flori gătită, şi toată de lumină plină?.. 

Nu vei căta'n cât mai frumoase şin cele mai de preţ veşminte, 
Intru supusă-întâmpinare, cu fiori de crin să- ieşi nainte?... 
Nu căuta-vei tu vorbirea cea mai smerită să ţi-o faci, 

Ca, Impăratului tău-oaspe, înfățişându-te să-i placi?... 


Nai căuta să-ţi umpli masa cu multe bunătăţi alese, 

În capul el să stea-Impăratul, ca celor mai de cinste mese?... 

Nu te-ai imprumuta cu aur, ca astfel lui ieşind In cale, 

Nimic din 1107778 Apel, tipe bl 
tind că, după ce- va sta la masa 

pf şi-o să te cheme şi Impăralul tău la masă?... 


O, limba omului nu poate, şi-nici vreo lacrimă din goană 
Să glăsulască bucuria şi fericirea pământeană 
Ce le-ai simţi din tot adâncul, tu, omule, - dar înşelat -, 
Dac'al primi la masa-ți plină pe pământeanul Împărat, 
Cu socoteli Inşelătoare, cum pe pământul morții sânt, 
La fel de'nșelătoare toate și toate pler ca fumun vânt... 
Dar, spune-mi: tu, la rugăciunea Domnească, - din adânc de vremi -, 
Cand Vo Impârătia Ta" zici Insuți, câtând la Cer; pe cine chemi? 
Choml pe-Impăratul cara'n Caruri. Îşi are Tronul col mal grou, 

te paste toate neclătinat: pe Dumnezeu... 
Cheml pe-Impăratul caro poate etern Coroana să şi-o poarte; 
Care, filnd Izvorul Vieţii, nu poate fi atins de moarte, 
Po lângă care, Împăratul cu lul coroană, 
E doar o biată nălucire ce moartea o alungă'n goană... 


De ce, dar, spro-Impăratul morții atâta cinste tu ridici, 

Iar Împăratului din Ceruri zici: "Vino”!, dar nu ştii ce zici? 

Că, dac'ai ști ce zici, chemându-L, şi dac'al crede că EI vine, 
Tu așteptându-L, - n'ar mal creşte atât pustiu de moarte'n tine - 


Al smulge spinii ce spre uşa-ţi cresc ca pe-întinsul unei stepe, 
Ca'n uşa-ţi El venind să bată, în spini să nu se mai înţepe... 
În locul spinilor al face să crească'mbătătoare flori: 

L-ai aştepta cu crini în braţe, şin inimi cu adânci fiori; 

l-ai pune masă-lmpărătească, să intre'ntreaga Lui Lumină, 
Şintru soborul Lui cu tine, să steie la plăcută cinăl... 


De ce, dar, buzele-ţi zic: "Vino", când a ta inimă-i o piatră, 

La care, de-ar bătea-Impăratul la uşa ei cu rece vatră, 

Cătând în ea, un ceas din noapte, - ca'ntârziatul a petrece -, 
Doar intre broaşte şi şerpi vineţi ar aţipi pe vatra rece?... 

De ce-L mai chemi pe Cel din Ceruri ce toate'n mâna lui le ţine, 
Când nu şi inima ta-L cheamă, când ştii că n'are loc în tine?... 


La cine zici, neroadă gură, ca-Impărăţia Lui să vie? 

La un viu mort, pe care Duhul l-a părăsit ca pe-o pustie?... 

Pe ce drum ar veni la tine, când eşti atâta de departe, 

Şi-ai aşternut pe el doar hârburi, şi prund tăios de sticle sparte 
Sădit-ai oare pe tot lungu-i vreun pom, sub ramurile cărui, - 

De nu mai mult -, un pic de umbră măcar, pe drumul lung să-l dărui 
Săpat-ai oare vreo fântână, din care-ar bea Cel prins de sete, 
Care sorbit-a, pentru tine, oțet cu fiere din burete ?... 


Au ce faci tu, când pe-Impăratul ÎI chemi din Cerurile Sale? 
Ce bucurii trupeşti l-ai face? Cu ce flori vrei să-l ieşi în cale? 
Cu mătrăgună şi cucută? Au cu scaieţi ai vrea să ieşi. 

În loc de ramuri înflorite şimbătătoare de cireşi?... 


Ce flori in inima-ţi sădit-ai, ca'n vecinicie să le pori, 

Să-l ieşi în cale, viu luceafăr, nu stinsă candelă'ntre morţi?... 
Cu cât, mai jos ca pământeanul, e Cel încununat de spini. 
Că Lui, nu vrei să-i ieşi în cale, ca pământeanului cu crini? 


Cu cât e mai prejos Prea-Naltul, - şi pământeanul e mai nalt -, 
De nu-l pui masă-li precum ai face celuilalt?... 
Cum poți uita că: El-Eternul, s'a răstignit, să-l ai icoană; 

Nu pământeanul ce pe fruntea-i, vremelnic, poartă o coroană?... 


ŞI, totuşi, tu te dărui clipei - la cel Eten făra căta -, 

Pe când, din ale Lui cuvinte, zici: "Vie-lmpărăţia Ta”|... 
Unde să vină, când în tine, în loc de-a Lui Împărăţie, 

S'a întins pustiul fără soare, cu noapte ca de vecinicie, 

În care urlă uraganul ca întrale lui Satan hârtopae, 

Să nu mai crească floarea milei, sau a iubirii de aproape?... 


Aprinde'n inima-ţi iubirea a Celui din Etemitate, 

Să vezi în fiecare semen de pe pământ că al un frate; 
Alungă-l pe Satan din tine, cu toate-a lui viclene şoapte, 
Să fie în tine numai soare, şin veci să nu mai fie noaptel... 


Vei fi Lumină din lumină, iubind pe Dumnezeul Slavei; 
Cu Împăratul fi-vei una: EI va sta'n tine, tu'n EI sta-vei; 
Întru toți oameni, iubirea se va'nâlța, - un Cântec sfânt -, 
ŞI vola Lui va fi să fie precum în Cer, şi pe pământl... 


Atunci, Cereasca-Impărăție, tu, frate, n'o vel mal căta. 
Că-Impărăţia Lui, chemată, va fi şi - Împărăţia ta... 
Ea se va oglindin tot chipul, şi'n tot surâsul, la oricine, 
ŞI ntru eternitate fi-va în fiecare, - deci, şiin tine 1... 


Vasile MILITARU 


3 


U 


cu 
L 


_ PETRE 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


"POEME DE SUFERINŢĂ, CREDINŢĂ ŞI DOR" 
Gheorghe RĂDULESCU 


Urmare din numărul trecut 
Poetul parcă îşi sfârşi i 
parcă prevedea itul, visul 
se Preschimbă în realitate şi orare în 
4, insă un vis ciudat, un vis al totalității 
spiritelor adunate de suferinţă şi dor: "Am 
sa mor cum moare un cocor / Ta 


clipă, / Voi porni, in vis, îi ipă, 
ă Prin vis, într'o aripă, / 
Dară zborul negru, zbor ciudat, /Mo ja 
tăcut, spre alt veleat, / Şi voi râde: - Cum 
mă simt de bine...? /- Lumea toată s'a mutat 
în mine." 


pe care i-o deschide Baudelaire, în sonetul 

Correspondances", Ren€ Ghil prin "Le 
Trait€ du verbe" ajunge să constate că 
instrumentele muzicale corespund prin 
sunetele lor anumitor culori; Rimbaud în 
poemul "Voyelles" vrea să demonstreze că 
vocalele corespund şi ele culorilor, de 
exemplu A-negru, E-alb, I-roşu, U-verde, 
O-azur. Caracterstici în sensul muzicii, ale 
artelor în general, ale corespondenţelor, 
întâlnim şi la Verlaine în "Art poetique", la 
Mallarmâ în "L'Avant-Dire”, la J.K. 
Huysmans, ori în ” Le Manifest du Sym- 
bolisme"de Jean Morâas etc. Un aspect evi- 
dent în această direcţie, privitor la arta 
plastică, îl întâlnim în Anglia în poezia 
Prerafaelită, premergătoare decadentis- 
mului, prin ideile şi concepţiile în critica 
estetică a artelor plastice ale lui John 
Raskin, în aşa fel încât în 1848, pictorii: 
Dante Gabriel Rosetti, Holman Hunt şi JE 
Millois pun bazele mişcării prerafaeliste 
denumită "Frăția" (The Pre-Raphailite 
Brotherhood), iar datorită lui Dante Ga- 


secolul al XX-lea în romanele Irlandezului 
James Joyce, ale lui David Herbert Lau- 
rence, Aldous Huxley şi în poezia lui T.S. 
Elliot. Acelaşi lucru însă şi mai evident s'a 
întâmplat cu expresionismul, curent prin 
excelenţă german, având la bază pictura 
olandeză a lui Van Gogh, a Belgianului 
James Ensor şi a Norvegianului Edward 
Munch, iar printre pictorii germani îi 
găsim pe Fritz Bleyl, Eric Heckel, Ernst- 
Ludwig Kirchner şi mulţi alţii, cât şi prin 
gruparea "Blaue Reiter” dela Miinchen sau 
acei dela Berlin, Dresda ori Viena şi anume 

Vassily Kandinski (mai târziu pictor de 
Petură abstractă), Alexey Jawlensky etc., 
având corespondenţi în literatură pe 
scriitorii Th. Dăubler, G. Heym, R.]. Sorge 
şi pe poetul expresionist austriac Georg 
Trakl. Cam acelaşi lucru credem că s'a 


întâmplat şi-cu atracţia poetului V. Posteu- 


t tradiţionalist, cu mari deschideri 
Seat liniilor drepte, îndoite, 
curbate, ori ovale, spre suişuri ale sem- 
nificaţiilor abstracte, ale lui Nicolae Petra, 
linii care corespund sensurilor poetice, 
dela titluri la ideea şi motivul iezi 
ca:"Simpla învățătură”, şi 2), 
aer 3 "Singurătate”, z ful”, 
“Minciuna”, “Egoism”, “Fericire” (1 şi 2) 
“Bucurii”, “Prietenie”, "Răzvrătire”, 
"Dăruire”, "Prudenţă” (1 şi 2), sfârşind cu o 
pagină albă cu poemul intitulat “Alb” (pa- 

116 din Predici), poem care ar dori să 
ege în abis, la Dumnezeu unitatea de 
ne ărţit între linia izvorită din penelul 
lui Nicolae Petra şi Ideea spre rugăciune a 
lui Vasile Posteucă:"Ți-a sărutat penelul 
Dumnezeu: / Ai rânduit luceferii'n careu / 


'n rai pe jos. / Arând ogor în 

P: preia Feng ca să-mi crească 

grâul de lumină / Al inimii smerite şi 

/ Rană mi-i inima de cer, de pi 

mi leagă aripa'n ru, 'n- 

i rio a apte mânăstire / Ca'n sira- 

posoabii red tră jciata 

ă, te. noas 

îa cămaşa; / Că'n albul inimii, nimicul 

„ 


i covina revine ca un leit mo- 
rrlzer car isa de slavă şi închinăciune în 


APRILIE 1995 


SUVÂNNA Romeo e Amnon a RA UN 
d 
VASILE POSTEUCA 


10 Septembrie 1912,Stăneştii de jos, jud. Rădăuţi - 6 Decembrie 1972, Chicago 


cutremurătorul poem, publicat la Mexico în 
1963, "Cata, jo ri poem 
care deschide porţile României, spre alta- 
rele lui Dumnezeu şi ale credinţei, dela 
Mitropolia şi bisericile Cernăuţiului spre 
Putna, Rădăuţi, Voroneţ, Suceviţa, Mol- 
doviţa, Dragomirna, Sf. lon cel Nou dela 


care am înviat: Voroneț / Aşa vei fi: Cu 
Domnul Ştefan în genunchi, / Şi'n vremea 
de-apoi, la judeţ. / Un fag bătrân, semeţ în 


coroană... Smerenia ce ţi-o ştia evanghe- 
liarul / Simfonizând cu gloria'n icoană, / 
Opri-va, vremii noastre minutarul... / Aşa 
va fi. Şi de va fi să fie / Un alt judeţ la [i 


de pământ, / Şi-o altă biruinţă'n icie, / 
Vor trebui toţi, în genunchi, în faţa lui, / În 
fața Domnului, / tremure, să p şi să 
vadă, / Toţi negustorii, graşi de ;/Pe 


ceruri Crucea preschimbată'n spadă... / Că 
altă lege n'are lumea mai de preţ / Icoana 
sfântă dela Voroneţ..." 

În 1967, la Madrid, apare în Editura Re- 
vistei "Drum" volumul de poezii al lui Va- 
sile Posteucă "În marea şi'n mormintele din 
noi”, volum de profundă adâncime şi sen- 
sibilitate, din care izbucneşte alături de no- 
ta disperării, dar nu a dezjnădejdei şi a 
pesimismului, ci o notă puternic reliefată a 
indignării, a revoltei, a denunțării în faţa 
opiniei publice, monstruozitatea crimei 
comuniste, care a prădat ţara de suflete, de 
credinţă şi conştiinţe, pentru a le înlocui cu 
satanice semne ale mafiei gangstereşti, 
având scopuri bine definite în trista şi dra- 
matica istorie a omenirii. Astfel volumul 
începe cu poezia "Chemare”, care are as- 
pectul unui manifest turburător, în care se 
derulează parcă un film al victimelor şi al 
ucigaşilor: "Se poate că sfărmându-ne pe 
roată / Călăii ne-au iubit (doar prea in- 
tens), / Avizi de-o'nfrigurare luminată, / — / 
Săpând în stânca nebuniei sens... /... / 
Icoane's astăzi urmele de cuie, / Sângele 
scurs: culoare şi parfum, / Prăpastia'n 

/ Şi desnădejdea ni-se'n- 
tinde'n drum... /... / Ni-s'a luat în lumea asta 
fara, / Ca so zidim din sânge şi lumini, / Şi 
neamului să-i înmulțim comoara, / Din 

şi 


guri pe dimerinie mereu: / Crescând din 
jertfă, rugă şi greşeală, / O'mpărăţie a lui 
Dumnezeu." 


Zbuciumul poetului este atât de sfâşitor 
de dureros şi dramatic, încât cuvintele lui 
sunt parcă şiruri de sânge şi lacrimi, căci 
numai un om care îşi iubeşte ţara şi neamul 
cu toată forţa lui spirituală poate să se 
mărturisească astfel: Sedna mine i 

ruină / Şi'n gând işi face noaptea 
Zi i În tesc de eri radar ara 

/ Şi ard cumplit de-o sete 

zilele iatra sub călcâi străin, / Şi 
inima di geme'n glie, / Dau să mai 
cred în viața ce-o să vie. / Dar sufletul mi-i 
baltă de venin. / Mi-i dor nestins de cer, 
mi-i dor de țară. / Mă'ngân cu munţi şi n pi 
din lăută, / Şi steaua-mi ia mormântul şi 
mi-l mută / Mai în singurătate, mai în 
seară. /... / Târziu, în murmur de mistere / 
Învia în mine cete de străbuni, / Şi par'că's 
cuib de vulturi în goruni, / Scriind răscruci 
de doruri şi tăcere...” (Pulberea 

Singurătatea şi pustietațea poetului este 
atât de crudă şi profundă în tragedia ei, 
încât parcă îşi destramă fiinţa, vorbind de 
dincolo de noi, dintr'o lume a nefiinţei, 
unde şi acolo este urmărit de aceleaşi 
suferinţe şi singurătăţi care vin, vin, ca o 
obsesie a unui dor, care îi macină ultima 
licărire a pene orare din tine, 
nebăută atea,/ Tu, dorul şi singurătatea 
mea./ Mă'mbăt şi crescu-mi visul...dintr'o 
zdreanţă./ Din vraiştea din gânduri, din 
distantă./ POate şi tu descoperi, mult 

tă, / Că lacrima din ochii mei te'mbată/ 
Şi vezi, în nopțile de-aici, mistere/ De 
d de aur, de tăcere / Eu am murit de 
mult, şi dialogul/ Mi-i nunmai gândul, 
orbul şi ol Vedere înlăuntru, mers în 
o ae di apr tă doar grea 
tu-mi u, doar groapa 
Unde-am ştiut, cu focul şi cu apa..." Târziu 
în noapte). 

Obsedat în dorul lui de ideea care îl 


chinuieşte şi-l zăvoreşte printre străini, 
poetul işi plânge soarta şi se vede "Fără 
” precum este titlul acestei poezii: ”Mi- 
i inima poemul fără ţară, / lar mintea, 
vântul bântuit de do: / Doar pribegia, cu 
fereastra'n seară, / fese din tăceri şi 
lacrimi, spor... /... / Mă'ngroapă Vestul, 
minciuna. / Din neam şi lege, are 

au făcut suplicii, / Aşa cum ne-au u 
Patria „tribună, / Hienele din ai da 
veneticii... /.... / Mi-a fost să-mi ştiu în alt 
tărâm comoara. / Aici am fost al doinelor: 
stingher... / Vrea Dumnezeu ca să ne pier- 
dem țara / Şi s'o găsim, mai scumpă, 
cer 


Persecutat de drame, de dor şi de moarte, 
o moarte românească însă nu printre stră- 
ini, cu datini şi obiceiuri, ca toate cele de 
acasă, unde omul nu moare, ci merge pe 
cărarea arătată de steaua lui spre cer, unde 
moartea se preface în vis şi nuntă "Că la 
nunta mea / A căzut o stea”, tot aşa, miori- 
tic, se vede şi Vasile Posteucă, dar moartea 
lui l-a răpus departe, printre străini, fără 
primirea şi spiritul întru cele veşnice ca'n 
țară: " Pe-un licăr de stea, / Şede casa mea. / 
Fluierul jeleşte / Moartea, româneşte... / 
Brad la căpătâi, / Vrere-ai să rămâi, / Lângă 
plai şi stână. / Drumul nu se-amână / Po- 
mul de pomană, / S'a făcut coroană; / 
Gândul din tămâie, / Par'că-ar fi şi-ar ştie. / 
Sună, clopotare, / Până'n ceea zare, / Că-mi 
aleg mormânt / Pe-un colnic de vânt... / 
Stare lângă stare. / Stinge-o lumânare. / 
Valul de maramă / Mai deschide-o vamă." 

Sfârşitul poeziei este de un tragism sfâ- 
şietor, ca într'un vis halucinant, poetul se 
revede copilul de odinioară, însă un copil 
îmbătrânit de timp şi suferinţi, dornic 


pentru o nouă viaţă, viaţa însă este moarte 
cu adevărat: "Mă'ntorc din exil, / Cărunţit 
copil, / Şi mă spăl la faţă. / Mir de nouă 
viață”. (Drum). Ş 

Poet român puternic înrădăcinat în pă- 
mântul patriei, legat prin toate fibrele spi- 
rituale de structura de veacuri a neamului 
românesc, Vasile Posteucă este în aceeaşi 
măşură creatoare şi un rapsod, un rapsod 
care crează şi prelucrează versul popular, îl 
cizelează, îl înnoieşte, îl cultivă prin cuvin- 
te vechi şi regionale, dându-le sevă şi circu- 
laţie în lirismul său încărcat de doruri, de 
iubire cerească şi pământească, înaripând 
poezia şi hrănind cititorul cu spiritul lui 
adâncit în misticismul neamului întru 
Cristos. Vasile Posteucă este un mire al 
poeziei româneşti, care şi-a aşternut su- 
fletul pe hârtie ca florile de măr pe albas- 
trul cerului, în primăvara românească. Poe- 
zia era în el un har, căci cu ea s'a învred- 
nicit de tânăr, ca orice Român talentat, însă 
"sărac în țară bogată”, bogat la suflet ca 
dăruiţii lui Dumnezeu, pentru împărăția 
veşnică. Poet prin tradiţie de sânge şi duh, 
publicist prin vocaţie şi pasiune, Vasile 
Posteucă este poetul creştin ortodox prin 
concepţie şi convingere de veacuri al nea- 
mului său nealterat de sectarisme şi alte 
anticreştinisme, ci un vajnic credincios al 
religiei ortodoxe şi al spiritului naţional. 
Prin el se rostogolesc râurile, se luminează 
obcinele Bucovinei, se înalţă crucile pe 
creste de munte, Românul care nu şi-a 
uitat neamul, credinţa şi limba, căci în lim- 
ba "Cazaniei” lui Varlaam şi a "Psalmilor" 
lui Dosoftei şi-a scris poezia plină de du- 
rere şi de inălţare a sufletului spre Dum- 
nezeu şi ŢARA. 


"LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ" 


PRONUME PERSONALE 
sau pronume posesive şi adjective pronominale posesive? 


Pronumele posesiv se 
studiază în clasa a VIl-a. De 
ce atât de târziu şi nu în 
clasa a VI-a, dacă nu chiar 
în primul an de gimnaziu, 
aceasta-i o chestiune deo- 
sebit de importantă când se 
are în vedere necesitatea ca 
studiul părților de vorbire 
să se facă sincronic la 
limbile străine şi la limba 
română. 

Insă, acum, vreau să 
semnalez modul incorect în 
care se predă de prea mulţi 
ani, pronumele posesiv. 
Iată, spre pildă, ce citim la 
paginile 41-42 ale cărţii 
"Limba română, gramatică, 
manual pentru clasa a VII- 
a” (Este vorba de manualul 
elaborat de foarte cunos- 
cutul profesor lon PO- 
PESCU şi publicat de 
Editura Didactică şi Pe- 
dagogică în 1991, cu va- 
labilitate şi în actualul an 
şcolar): 

"Pronumele posesiv nu 
are forme pentru ana a 
Il-a când sunt mai mulţi 
posesori. În locul acestuia 
se folosesc formele de 
genitiv plural ale pronu- 
melui personal: al (a, ai, ale) 
lor. ba 

Ai lor erau de față la 
venirea mea. 

Pronumele lor (ai lor) nu 
este posesiv, ci personal, 
aşa cum sunt formele de 
genitiv singular lui şi ei (al, 
a, ai, ale, lui sau ei). Lui, ei 
şi lor sunt pronume chiar 
când stau pe lângă un sub- 
stantiv, pentrucă nu se 
acordă cu el, 

Tatăl ei este muncitor, al 
lui este profesor." 

Opinez că vocabulele lui, 
ei şi lor sunt pronume 
personale numai când nu 
sunt însoţite de articolul 
posesiv şi nu stau lângă 
substantive. Însă, prin 
schimbarea valorii grama- 
ticale, ele devin fie pro- 
nume posesive, dacă sunt 


Mihai S. DERDENA 


însoţite de articolul pose- 
siv, fie adjective prono- 
minale posesive, când stau 
lângă substantive. Argu- 
mentele, care mă îndeamnă 
să cred cu toată convingerea 
că "al (a, ai, ale) lui”, "al (a, 
ai, ale) ei" şi "al (a, ai, ale) 
lor” sunt pronume emina- 
mente sive, se prezintă 
astfel: arsi E 

1. ele semnifică, aseme- 
nea tuturor celorlalte pro- 
nume posesive, ideea de 
posesiune, nefiind nici o 
deosebire între "Ai lor erau 
de faţă la venirea mea” 
(exemplul dat de autorul 
manualului ca să ne con- 
vingă că ai lor ar fi pro- 
nume personal) şi "Ai tăi 
erau de faţă la venirea mea” 
(ai tăi - pronume posesiv 
incontestabil); 

2. şi ele înlocuiesc, con- 
form definiţiei pronumelui 
posesiv, atât substantivul 
care denumeşte obiectul 
posedat, cât şi substantivul 
ce semnifică posesorul; 

3. acordul în gen şi în 
număr al acestor trei pro- 
nume posesive cu obiectul 
posedat se realizează per- 
fect cu ajutorul articolului 
posesiv, ceea ce este îndea- 
juns de deictic. 

Nici când însoțesc sub- 
stantive, cuvintele “lui”, 
"ei" şi "lor" nu pot fi 
pronume personale, ci 
devin adjective pronomi- 
nale posesive, deoarece şi 
atunci ele exprimă deplin 
noțiunea de posesiune prin 
înlocuirea substantivului 
care denumeşte posesorul. 
Absența oricărui acord în 
această situaţie nu implică 
pierderea calităţii de ad- 
jectiv pronominal. Tot aşa 
stau lucrurile şi cu unele 
adjective propriu-zise. 
Bunăoară, cuvintele “atare, 
atroce, bleu, bleumarin, 
eficace, feroce, gri, locvace, 
maro, perspicace, vivace" şi 
altele nu se acordă în nici 


un fel cu substantivele pe 
care le însoțesc. În pofida 
acestui neajuns, nici un 
autor de manual de gra- 
matică nu le exclude din 
categoria adjectivelor pro- 
priu-zise. Şi, pentrucă au 
aceeaşi formă la cele două 
genuri principale şi la 
ambele numere, ele se 
numesc adjective inva- 
riabile. Tor invariabile 
sunt, prin urmare, şi ad- 
jectivele posesive din sin- 
tagmele ce urmează celor în 
care se află adjective pro- 
priu-zise (în exemplele de 
mai jos). 

Adjective propriu-zise: 
elevul locrace, eleva loc 
vace, elevii locvace, elevele 
locvace; pantalonul gri, 
haina gri, pantalonii gri, 
hainele gri. 

Adjective pronominale 
posesive: elevul lui (ei, lor), 
eleva lui (ei, lor) elevii lui 
(ei, lor) elevele Iui (ei, lor); 
pantalonul lui (ei, lor), 
haina lui (ei, lor), pan- 
talonii lui (ei, lor), hainele 
lui (ei, lor). 

Regula, care stabileşte că 
pronumele ține locul unui 
substantiv şi că, în conse- 
cinţă, nu poate sta lângă 
acesta, este încălcată dacă se 
admite că vorbele "lui, ei și 
lor" din sintagmele de mai 
sus sunt pronume perso- 
nale. Ele sunt adjective 
posesive deoarece înlocu- 
iesc substantive ce denu- 
mesc posesori şi însoțesc 
substantive cu semnificaţia 
de obiecte posedate. 

În încheiere, îi rog pe 
colegii care, predau gra- 
matica limbii române să 
reacționeze cu prompli- 
tudine, dar şi cu argumete 
irefutabile la punctul de 
vedere exprimat în acest 
articol. Să se aibă în vedere 
că "Gramatica Academiei” 
nu mai e considerată auto- 
ritate infailibilă, 


— 


Editura Cuvântul Românesc Canada 


Imi amintesc de un ta- 
blou al lui Ștefan Muntea- 
nu, în care sfinţii din fres- 
cele exterioare ale Vorone- 
țului plecau la ceruri lăsând 
zidurile goale. 

Pictarea în exterior a 
mânăstirilor exprimă, din 
punct de vedere teologic, o 
caracteristică specifică orto- 
doxiei noastre, după care 
sacrul nu este localizat 
numai în interiorul bise- 
ricii. Biserica nu este bi- 
serică înlăuntru şi clădire în 
afară. Prin consacrarea ei de 
către episcop, în interior şi 
exterior, ea devine nu nu- 
mai sfântă, ci şi sfinţitoare. 
Voroneţul, în cazul nostru, 
prin exteriorul frescelor, 
face sacrul să penetreze 
întreaga natură, totul din 
jur fiind invitat la ban- 
chetul Mirelui. O biserică, 
chiar nepictată în afară, 
“imbisericeşte" lumea şi o 
sfințeşte, Ca pom al raiului, 
biserica transformă lumea 
într'o prezenţă a raiului pe 
pământ. Țara, lumea, cos- 
mosul apar ca o livadă mai 
mare având în mijloc Casa 
lui Dumenzeu. 

Tragedia sugerată de Şte- 
fan Munteanu e impărtă- 
șită şi de Ovidiu Vasilescu. 
La amândoi e vorba de o 
pietă. De o Vinere Mare. O 
Vinere a fiinţialului româă- 
nesc. Dacă la amândoi gă- 
sim structural un "mergi la 
cer şi Te aşează”, la Vasi- 
lescu găsim continuaraea 
de prohodire prin sporirea 
nuanţei de “primăvară dul- 
ce”, 

Cartea de poeme a lui 
Ovidiu Vasilescu "Cânturi 

ntru somnul Tău”, prin 
titlu, face aluzie directă la o 
Vinere Mare care poale fi 
acea a lui "Eli, Eli lama 
sabathani”, dar şi a unui 
anabasic istoric românesc 
transfigurat şi subțiat spiri- 
tual până la o co-părtășire a 
crucii întrun mod cirinaic. 

Aspectul de "primăvară 
dulce” este realizat prin 
două metode: 


1. Teologic, titlul nu e 
"Cânturi pentru moartea 
Ta”, ci pentru "somnul 
Tău". Somnul este trecerea 
omului dela o zi la alta, dar 
lisus dă cuvântului un sens 
cu totul deosebit. In faţa 
mortului pe care îl va învia 
afirmă că "nu a murit, ci 
doarme". Nu numai că mor- 
ţii îi răpesc toată puterea, 
dar o anihilează până a nu 
mai exista măcar semantic. 
Moartea îşi pierde boldul şi 
devine adormire întru Dom- 
nul. E tot trecere, dar nu salt 
în neant, în neființă, ci tre- 
cere "din moarte la Viaţă şi 
de pe pământ la cer”. 

Poetul John Donne, în 
parabola înnotătorului, a 
subliniat destul de corect 
această trecere. Cel Inviat a 
devenit Capul şi "incepă- 
tura celor adormiţi”, iar noi 
ca Biserică suntem Trupul 
Lui. 

2. Din punct de vedere 
poetic, Ovidiu Vasilescu 
face o întorsătură de 180 de 
grade a nuanţei de proho- 
dire prin accentul ce îl pune 
nu atât pe tragicul din ver- 
sul liturgic al Vinerei Mari 
"Mergi la cer şi Te aşează..." 
ci pe "Primăvară dulce..." 
Interpretarea lui Ovidiu 
Vasilescu poate fi exempli- 
ficată, ca nuanţă, cu hermi- 
neutica lui Paul Claudel 
din "Un poet în faţa Crucii” 
în care aseamănă Potirul cu 
un crin. Baza potirului stă 
pe pământ, pe cosmos, pe 
om. Rădăcinile crinului 
penetrează, ca într'o noapte 
de Vinere Mare, în murdar, 
în păcat, transformând, 
transfigurând și sfinţind 
totul în floarea de Potir - 
Crinul de Paște. 

O reverberaţie de simbo- 
luri converg asupra Răstig- 
nitului. Neamul românesc 
ca un Răstignit, un Răstig- 
nit al neamului românesc, 
sau Răstignitul neamului 
omenesc. Orice interpretare 
se dă nu contează. Este Cri- 
nul-Potir căruia poetul i se 
face rapsod. Tocmai de ace- 


ea mult strecuratul titlu 
ajunge la aurul curat al sim- 
bolului. Aluzia la "cântu- 
rile” lui Dante Alighieri. 

Până la răscrucea cu care 
merge ca idee cu desenul 
lui Munteanu în care sfinţii 
din frescele Voroneţului 
"merg la cer” ne oprim la 
poezia ce dă şi titlul volu- 
mului "Cântec pentru som- 
nul Tău”. De ce “cântec” şi 
nu "cânt'? Oare nu citim pe 
copertă "Cânturi pentru 
somnul Tâu'? Subtilitatea 
poetului ne duce din nou la 
Claudel - "Un poet în fața 
Crucii”. De asemenea, la 
Voroneţ. Acolo "cântecul" 
românesc e tors şi sublimat 
în “cânt” dantesc şi psalm 
carpatic întruchipat întru 
celebrul "albastru de Vo- 
roneț”. Cum subliniam, 
acest Voroneţ, ca biserică, 
exprimă modul românesc 
de percepere a sacrului, că 
tot cosmosul e Casa lui 
Dumnezeu, că țara noastră 
e străbătută, ca in mitologia 
creştină, de Dumnezeu şi 
de Sfântul Petre, de-a lun- 
gul şi de-a latul ei. 

In vreme ce "cântecul" 
este o dimineaţă a lumii, 
"cântul" este o miezonop- 
tică a ei. Universul "cânte- 
cului” nu este golit de sa- 
cru, ci prin puritatea lui 
participă voroneţian, evi- 
dent într'un mod indirect, 
la sfințenia şi lumina lumii, 
în vreme ce “cântul” este o 
rostire şi proclamare a sa- 
crului, a unui univers ideal 
care se întrepătrunde cu cel 
al “cântecului”. Cânturile 
lui Dante din "Infernul" şi 
"Purgatoriul" fac parte 
pictural din marea icoană a 
"Paradisului" care stă pe 
primul plan ca sublimare şi 
sublim al existenţei. Ceea 
ce este interesant la Ovidiu 
Vasilescu este tocmai sub- 
tilitatea acestei nuanţe a- 
proape imperceptibilă pe 
care o subliniază. 

Deşi titlul cărţii este 
"Cânturi pentru somnul 
Tău", majoritatea poeziilor 
poartă numele de “cântec”, 
începând cu "Cântec pentru 
somnul Tău”. Ceea ce poe- 
tul vrea să sublinieze sunt 
cele două realităţi, anume, 
"lume" şi “lumină” ca bipo- 
laritate existenţială întru 
"lumen" care spune mai 
mult decât semanticul. 
Lumea este lumină. În acest 
sens poetul se caută prin 
toate cântecele. Nu e 
"căutarea" omului care şi-a 
pierdut credinţa şi-şi co- 
mercializează "angoasele" 
fotografiat cu degetul ară- 
tător pe tâmplă ca să arate 
lumii cât este de “frâmân- 
tat”, Nici pe departe. 

În poezia lui Ovidiu 
Vasilescu intrăm într'o 
prisacă. O livadă mare cât 
grădina raiului. Poetul care 
ne așteaptă la poartă e un 
copil care se miră de toate 
lucrurile, Nimic nu e urât 
sau banal, Privirea noastră 
“impăroşată" începe să se 
limpezească şi să prindă 
anii precum Creangă cu 
ceaslovul ne trece peste 

odeţul de mesteacăn al 
timpului, dăruindu-ne ca 
hrană magică alune pentru 
cei sprinteni la inimă şi 
cuget, Fără să ne dăm seama 
intrăm într'o lume de vrajă 
în care totul e “cântec”, 

Păsări, pomi, animale, 


anotimpuri, sentimente, 
situaţii, locuri geografice 
etc., absolut totul devine 
subiect de cântec: cântecul 
ciocârliei, al privighetoarei, 
al furnicii, al bobului de 
grâu, al salcâmului, al naş- 
terii, al stelelor, al tristeţii, 
al Carpaţilor şi aşa mai de- 
parte. = 

Un fel de ars poetica este 
"Cântec pe stihul meu't Eu 
vorbă lângă vorbă ştiu să 
pun, / aşa cum Tu, pui lu- 
mea laolaltă, / că m'ai făcut 
din pensulă şi daltă / şi din 
zburătăcire de lăstun.” Poe- 
tul spune că nu e făcut din 
“zborul”, ci din "zburătăcire 
de lăstun”. Verbul “a zbu- 
rătăci” include pe cel al 
zborului. Este zborul pri- 
mar ca maturizare, ca o 
creştere şi cristalizare a 
personalităţii. În Moldova 
spuneam: "i s'au zburătăcit 
copiii”, adică au crescut, 
s'au maturizat, gata de a 
"zbura" în întemeirea unui 
cuib. Observăm fluenţa de 
crescendo a simbolurilor: 
pensulă, daltă, zburătăcire 
şi lăstun. Lăstunul nu e o 
căutare de rimă, ci simbolul 
primăverii. Arta pentru 
poet e o transfigurare recep- 
tivă prin "pensulă”, o atitu- 
dine, aproape violentă de a 
opri eternul lumii în artă, 
surprins în cosmos, prin 
"daltă". Celelalte două sim- 
boluri plasează contempo- 
raneitatea poetului cu ge- 
neza, omul contemporan cu 
Dumnezeu: "Şi cu tristeţe 
parcă mă frămânţi, / pe ca- 
re-o pui şi'n cântecul de 
seară, / că uneori, mă simt 
ca o vioară, /-pe care Tu, 
neliniştile-ţi cânți.” Închi- 
puita contemporaneitate a 
creatorului cu Eternul, 
profund surprinsă de Va- 
silescu, dacă am încerca să o 
înțelegem din punct de 
vedere euclidian am ajunge 
la un dezastru liric expri- 
mat, la prima lectură, ca un 
ceva nirvanic din punct de 
vedere filosofic, când nimi- 
cul fiind folosit ca "măsură" 
a lucrurilor devine o “uita- 
re” a tuturor avatarurilor: 
"Şi cânți aşa pe stihul meu 
uitat/ şi pentru-o clipă totul 
e uitare; / eternitatea pare 
trecătoare / şi cu nimicul 
totu-i măsurat." Deci dacă 
totul e cu nimicul “măsurat” 
nu am putea trage şi con- 
cluzia că soarta omului, ca 
sublim al acestei filosofii, 
ar fi cea a contopirii stropu- 
lui de apă cu oceanul? Nu 
pare ispititor de magnific? 

Şi totuşi nu este chiar 
aşa. În loc de contopire e 
vorba de o comuniune. 
Poetul nu se dizolvă, nu se 
pierde în divinitate ca în 
filosofia despre nirvana, ci 
dimpotrivă personalitatea 
lui este accentuată şi mai 
mult prin comuniunea cu 
Persoana Supremă, ajun- 
gând până acolo “că uneori, 
mă simt ca o vioară“, ca un 
instrument de revelare al 
divinului. În momentul în 
care poetul ca creator ajun- 
ge să intuiască creaţia ca un 
micro-act divin în relație de 
reflectare al Creaţiei "şi 
cânți pe stihul meu uitat" 
este normal extazul "şi 
pentr'o clipă totul e uitare” 
Ne apropiem de miezul de 
taină al primei clipe, secun- 
da primară care despică 
veșnicia cu cele două ma- 


luri: nimicul şi creaţia din 
nimic. Exclamaţia “eterni- 
tatea pare trecătoare" devi- 
ne atât de firească. Prin 
actul creativ poetul stă în 
faţa cosmo-antropo-gene- 
zei: "şi cu nimicul totu-i 
măsurat” (p.182). Ce vrea să 
zică acest nimic? Adică 
Creatorul a creat lumea nu 
dintr'o materie primordială, 
ci din dragoste. Inaintea 
primei clipe nu există nici 
timpul, nici spaţiul, nici 
materia ci numai Creatorul, 
Logosul, Cuvântul, care se 
identifică a fi Iubirea. Crea- 
rea lumii are o cauză, o 
explicaţie, care nu este ni- 
micul, ci crearea din nimic. 
În contextul simbolurilor 
din întregul poem acest "și 
cu nimicul totu-i măsurat” 
nu poate să ne ducă nici la 
Schopenhauer, nici la 
Nietzsche, ci la ceea ce se 
află după cortina primei 
clipe. Era Voința şi Iubirea 
Creatorului de a crea. Și cu 
"nimicul” lor, din punct de 
vedere material, "totu-i 
măsurat”, adică prin lubire, 
scrisă cu majusculă. Iubirea 
ca măsură a tuturor lucru- 
rilor. 

Întâlnirea poetului cu 
Poetul, a creatorului cu Cre- 


“atorul, oare nu e justificată 


cu exclamaţia "eternitatea 
pare trecătoare"? Este o 
repetare a scenei când 
Cuvântul înviat îi cere lui 
Toma să "pipăie”. Răspun- 
sul lui e o exclamaţie. La fel 
la Ovidiu Vasilescu: "Eter- 
nitatea pare trecătoare / şi 
cu nimicul totu-i măsurat." 


De ce insist atât de mult 
la acest ars poetica a lui 
Vasilescu? Pentrucă e cu 
totul şi cu totul deosebită. 
Ea exprimă înțelepciunea 
unui neam sedentar de mii 
de ani. Pur şi simplu para- 
doxală. Cel care reprezenta 
Tu pentru poet e mort, am 
spune noi folosind “logica” 
euclidiană. Când dragostea, 
ca arc voltaic, devine reve- 
laţie că acet tu, ca în filo- 
sofia lui Martin Buber, nu 
este "you" ci "Thou”, adică 
devine Tu pentru moartea 
Lui ce ţi-ai propune ome- 
neşte în jurământul tău de 
ucenic? Să-l răzbuni, nu ? 


Cu toate acestea Ovidiu 
Vasilescu găseşte altă solu- 
ție de rezolvare: o răzbu- 
nare dar creativă, dătătoare 
de Viaţă şi Lumină. Compa- 
siunea din prima strofă, 
devine promisiune în cea 
de a două, jurământ în a 
treia şi rugăciune în cea de 
a patra. În special strofa a 
patra este un micropsalm 
de o concluziune de cristal: 


1. Primul vers: "Deci, 
lasă Doamne robul Tău să 
vadă." Vederea în acest vers 
luată în context şi în mod 
deosebit în relaţie cu versul 
patru nu este o vedere fizi- 
că, ci o iluminare şi creştere 
in sacru, în bunătate, în 
dărurire. Simbolul Sfintei 
Treimi este ochiul din tri- 
unghi, 


2, Al doilea vers: "să nu 
păşească luna'n pătrar“. 
Când luna păşeşte în alt pă- 
trar devine ce? Nu a curs 
destul sânge în numele se- 
milunii? Până când raţiu- 
nea să ne fie religie? 


3. Al treilea vers: "să nu- 


„ți dea buzna stelele'n 


ogradă", Co S 
din versul a tlnuă ideea 
"modernă" de cu formă 
materiei, Poetul Sar Ă 
es iste n, 
al 2 niște stele", zi 
4. Al patrule SID 
țin foc În candela i 
Deci o “răzbunar, altar, 
lumină, prin creaţi, Hala 
dăruire şi ardere ca ii rin 
„Ovidiu Vasilescu 15 
jurământul care se i 
formă în Pslam şi rugăci s- 
culminând barti une 
"Doamne, să văd", iza 
ca răsplătire jurământul a : 
a fi "candelăia altar“ conți. 
nuă în poezia românească 
pe marii creatori care au 
surprins în stih "miracolul 
românesc". Punctul de po- 
ticnire pentru istoricii stră- 
ini de istoria românească, E 
candela lui Ştefan cel Mare, 
De aproape 500 de ani nu 
s'a stins. 

O caracteristică a nea- 
mului românesc spre expli- 
carea "miracolului istoric” 
este şi acea de a fi "candelă" 
a Taborului. Munţii noştri 
ne-au învăţat să creştem la 
înălţimea celor doi munți 
care au schimbat fiinţia- 
litatea neamului omenesc 
spre un Munte al Fericirilor 
şi un Munte al Transfigu- 
rării. 

In acest sens carpatinul 
Vasilescu priveşte taboric 
întreaga existenţă. Ce mult 
se înrudesc Carpaţii cu 
Muntele Transfigurării! 

In lumina de "candelă'n 
altar” a lui Vasilescu lumea 
devine lumină şi la Cina de 
Taină a Luminii e invitat 
tot cosmosul la propriu şi la 
figurat. E invitat "firul de 
iarbă”, "amurgul", "puiul de 
lup", "mama", "efemeride- 
le”, "iepuraşul”, "viermii", 
"şerpii” şi chiar dezgustă- 
toarelor creaturi poetul le 
adresează un "cântec" amin- 
tind de Sfântul Francisc. 

Ca exemplificare a lui: 
"Deci, lasă DOAMNE robul 
Tău să vadă" poetul se 
opreşte taboric chiar şi 
asupra "broaştei râioase + 
Pentru a vedea poetul se 
transpune în creaţia Şi 
creaturile lui Dumnezeu. Și 
iată o bijuterie ce o reali 
zează prin onomatopeic, 
"Aura, aura, aura nouă, 
ceru! şi apa, le sorb Pa 
amândouă. / Aură, aul: 
sfântă, / lacu-i sub mine 
cântă." 

Ca experiență, n 
închideţi ochii şi recitaţi 
ultima strofă: "Aură, aur 
aură clată, / lacu-i Sub ! gs 
o baltă stelară, / 0 Oră e 
cântul ce pare haihui nd 
scara pe care la Tine 
sui”. 

Şi aceasta nu es! 
poezie realizată i 
mod atât de fese i 
momentul când se s* i 
de multă poezie, 0 IERaB 
"democrație" a neche! lui 
ților, cartea de poeme “o 
Ovidiu Vasilescu VINE ++. 
bunăvestire în ra A e 
română că încă se mă! Pi; n. 
scrie poezie de Ma si 
tensitate lirică, de PĂ fru- 
apizitaalitațe. 2 

seţe de me! e 
otet costă $ 20 piei să 
pediţia și se poate ce 
scriind la adresă: 

Tudor Murgoci 
P.O. Rockton Onl 
Canada, LOR 1X0 


i j 


APRILI 


E 1995 


RADIOGRAFIA DRUMULUI SPRE EMAUS 


——— Pr.Dr. Dumitru ICHM— 
Mt pr: 


Din Joia Mare şi chiar 
după Înviere, asistăm la 
diferite drame prin care tre- 
ce fiecare ucenic al Dom- 
nului. 

Drumul spre Emaus este 
o perfectă ilustrare, un pro- 
totip ce ar putea caracteriza 
pe fiecare şi nu numai pe 
Luca şi Cleopa. Cuvintele 
adresate lor: "O, nepri- 
cepuților şi zăbavnici cu 
inima" sunt cartea de vizită 
a fiecărui ucenic. 

Era Duminică. A treia zi 
când lisus trebuia să învie- 
ze. Ce doi, Luca şi Cleopa, 
părăsesc lerusalimul în- 
dreptându-se spre un sat 
care se numea Emaus, desi- 
gur satul în care unul sau 
poate amândoi locuiau, du- 
pă cum vedem din oferta de 
găzduire peste noapte a 
Străinului. 

Mergeau trişti şi poso- 
moriţi. "Vorbeau şi se în- 
trebau între ei”. Mai ales se 
întrebau între ei: A fost oa- 
re cu adevărat Mesia? De ce 
s'a lăsat prins? De ce s'a 
lăsat răstignit, umilit şi 
batjocorit? Dezamăgirea cea 
mai mare a fost că Acesta le 
promisese că a treia zi va 
învia. Trecuse de amiază şi 
acum se întoarceau acasă cu 
tragedia omului trădat. 
lisus nu putea să fie Dum- 
nezeu de vreme ce a murit 
ca om şi nu a mai înviat a 
treia zi 


zi 

"Şi pe când vorbeau şi se 
Între au între ei, şi lisus 
însuși, apropiindu-se, mer- 
gea împreună cu ei”. Dis- 
cuţia dintre ei era atât de 
intensă, întrebările ricoşau 
una de alta în căutarea unui 
răspuns că nici măcar nu 
servă că în compania lor 
mai e O persoană, Aceasta, 
ca să le atragă atenţia de 
Prezenţa ei, îi întrerupe cu 
o întrebare care, prin şocul 
4 îi va pregăti pentru dia- 
sa iile ea ar fi trecut 
în compania lor 
Și ar fi trebuit să se despartă 
de ei în Emaus nici măcar 

Cu un salut de "drum bun”, 
Și El întrebă: "Ce sunt 
Prater acestea ce le 

ați unul cu altul i, 
drumul vostru și de > 


Spre deosebire de L 
Pe care ni-l imaginăra în: 
i de istoric, doc- 
tor şi pictor, o fire calmă, 
A pa era tocmai opusul, 
temperament sangvin. 


ura, 


PUgestiv țăranul d 
ela Du- 
trăznit, parcă îl văd 
dru€ Oreste în mijlocul 
deumului încercând să-şi 
si carce nervii pe acest 
trăin nevinova 


E 

Redăm unerea la 
unct 
ercată e Cleopa, Cand 
ris raducerea Bibliei din 
care nu folosește eufe- 
ee ul: "Tu sângur nemer- 
Praid în Ierusalim și nu 
el în dea ce s'au făcut întru 
1 zilele aceastea?" Calm 


„SS SIDE 


lisus întrebă: "Care?" 

Care? spun ochii plini de 
fulgere şi trăznete ale lui 
Cleopa. Şi pe nerăsuflate 
începe să-i relateze cele 
despre lisus Nazarineanul, 
cum l-au osândit la moarte, 
şi l-au răstignit şi după un 
pomelnic întreg şi cu detalii 
de evenimente îşi trage ră- 
suflarea şi oftând îi spune 
ceea ce îl durea mai mult: 
"Şi noi nădăjduiam că El 
este Cel ce avea să izbă- 
vească pe Israel; şi cu toate 
acestea, astăzi e a treia zi de 
când s'au petrecut acestea”, 

Se uită la Străin ca şi 
cum ar cere un răspuns. Ce 
zici şi tu despre acestea? Ba 
mai mult chiar. Fără de ocol 
se răsuflă de oful ce-i stătea 
ca un ghimpe în inimă. Să 
fi fost adevărat că femeile 
ce s'au dus la mormânt au 
văzut îngerii ce le-au spus 
că Hristos a înviat? Nu 
cumva li s'a părut? Cum să 
credem că nu au avut o 
iluzie? Ce-au descoperit 
ele? Un mormânt gol. Petru 
şi loan, după vestea lor, 
s'au dus să descopere, 
alergând spre mormânt, pe 
cel Inviat. Şi ce-au văzut? 
Un mormânt gol. Nişte 
giulgiuri de îngropare 
aruncate pe jos. Şi Străinul 
ascultă cu seninătate: "Ba şi 
nişte femei de ale noastre 
ne-au spăimântat ducându- 
se la mormânt dis-de-dimi- 
neaţă şi negăsind trupul 
Lui, au venit zicând că au 
văzut arătare de îngeri, care 
le-au spus că El este în 
viaţă. lar unii dintre noi 
s'au dus la mormânt şi au 
găsit așa precum spuseseră 
femeile, dar pe El nu l-au 
văzut.” Textul poate fi 
tradus ca o jignire adusă 
mironosiţelor ca nişte femei 
nebune care "ne-au spăi- 
mântat". Pentru a le lua în 
serios unii dintre noi, 
continuă Cleopa, s'au dus 
să cerceteze dacă spusele 
lor sunt adevărate. “dar pe 
El nu l-au văzut.” 4 

"Dar ochii lor erau ținuți 
ca să nu-L cunoască.” Luca 
urmărea cu încordare cum 
Cleopa îl pune la punct pe 
Străinul care a întrebat de 
evenimentele din lerusa- 
lim. După ce şi-a expus dis- 
cursul pentru "nemernicul” 
din Ierusalim, face o pauză. 
Nu aştepta nici un răspuns. 
Dela Ierusalim până la 
jumătatea drumului spre 
Emaus oare nu încercase cu 
Luca prin zecile şi zecile de 
întrebări reciproce să gă- 
sească un răspuns? Şi nu 
era nici unul. 

Cel pe care îl crezuse a fi 
Mesia nu cumva fusese un 
impostor? Cuvântul îi ră- 
mâne pe vârful limbii, dar 
privirea îl ţintuiește pe 
Străin ca și cum ar spune: 
Ce spui de asta acum ? Ce 
umbli cu întrebări ce nu-și 
au rostul când cel care a zis 
că e Mesia a murit și a ră- 
mas mort promisiunii că va 
învia a treia zi? Cleopa pri- 
vește spre pământ, iar Luca 


într'o depărtare a sinelui 
său. Se face tăcere. După un 
timp, cei doi îşi ridică pri- 
virile către Străin. "Dar 
ochii lor erau ţinuţi ca să 
nu-l cunoască." Psihologic 
căutau o refulare şi găsiseră 
prilejul să se răzbune pe 
Străinul neobservat în dru- 
mul dramei lor pe care le-o 
zgândărise doar printr'un 
singur cuvânt: "Care?" Nor- 
mal că după tăcerea în care 
fiecare monologa să se 
întâlnească privirile. Pri- 
mele acuzatoare. Privirea 
lui senină. Părintească şi 
dojenitoare: "O, neprice- 
puților şi zăbavnici cu 
inima." Ca la un ping-pong 
le răspunde argumentelor 
aduse necredinţei lor pro- 
feţiille despre El de-a lun- 
gul şi de-a latul Bibliei. 

Nici nu au observat când 
şi cum a putut timpul să 
treacă atât de repede şi iată 
că au intrat în Emaus iar El 
se făcea că merge mai de- 
parte. Începuse să se facă 
seară şi soarele mai zăbovea 
ca un cuib uriaş de foc în li- 
vada de măslini dela ori- 
zont. 

"Rămâi cu noi că este 
spre seară şi s'a plecat 
ziua." Rugăminţile lor erau 
din toată inima şi cu toată 
insistența de a-L convinge. 
În traducerea modernă gă- 
sim că L-au rugat “stărui- 
tor”, dar în cea din 1688 ter- 
menul e tradus prin "Și-L 
sileau”. A sili pe cineva 
implică mai mult decât. o 
stăruinţă. Stăruința poate 
primi și un răspuns nega- 
tiv, dar când e vorba 
de o luptă așa cum Iacob s'a 
luptat cu Îngerul (1ş + ra + 
EI). Nu te voi lăsa, până 
când mă vei binecuvânta 
cere Iacob, la fel e insisteța 
stăruitoare a lui Luca și 
Cleopa. Prin rugăminţile și 
argumentele lor îl silesc ca 
să rămână, 

Amândouă cuvintele din 
cele două traduceri romă- 
nești sunt foarte puternice 
şi sugestive, iar argumen- 
tul, singurul, ce e folosit ca 
invitare de găzduire "că se 
face seară" la prima vedere 


nu este destul de convin- 
gător, Înseamnă oare că 
evanghelistul Luca a redus 
o mulţime de detalii pe care 
le-ar fi putut înregistra o 
bandă de magnetofon în 
deplinătatea lor cu argu- 
mente care ar fi putut să fie 
mai "stăruitoare” şi care "să- 
L silească” să rămână? Nu 
cred. Posibilitatea unei lo- 
gomahii este nulă. 

Luca şi Cleopa ne aduc 
un amănunt de mare impor- 
tanţă în radiografia drumu- 
lui spre Emaus: "Oare nu 
arde în noi inima noastră, 
când ne vorbea pe cale şi ne 
tâlcuia Scripturile?" Cel 
care poate privi în inima o- 
mului nu are nevoie de un 
logoreic cantitativ pentru a 
înțelege rugăciunea inimii 
care "arde în noi”. Şi ajun- 


gem acum la, în ce a constat 
“stăruința”, sau ce L-a “silit” 
ca să rămână cu ei, să intre 
în casa lor din Emaus, şi să 
le aducă unicul și cel mai 
frumos dar pentru găzduire 
- revelarea de a li se des- 
coperi că Hristos cel înviat 
din morţi la “frângerea 
pâinii”. Oare prin ce a fost 
“silit” lisus ca să rămână cu 
ei? 

E vorba de o singură 
prepoziţiune. Singura care 
poate schimba lumea. Cei 
care se intrebau, după ce 
lisus li se descopere ca 
Hristos cel înviat, fac ra- 
diografia de deznădejde a 
drumului spre Emaus cu 
menţiunea interogativă: 
"Oare nu ardea în noi inima 
noastră, când ne vorbea pe 
cale şi ne tâlcuia Scrip- 
turile?” Observăm interiori- 
zarea "in noi". Nu o interi- 
orizare istorică, ci metais- 
torică. La “tâlcuirile” Străi- 
nului ei nu reacţionează 
comemorativ şi cognitiv, ci 
într'un mod viu, creativ, 
întrun context anasthasis şi 
tocmai de aceea “ardea în 
noi inima noastră”. 

Argumentul "că se face 
seară", pentru găzduire, ar 
fi cel mai ee; Nu înţele- 
gem din aceasta de o rugă- 
minte “stâruitoare” care ar fi 
avut loc, cu atât mai mult 
de o “silire” de a cuceri 
Împărăţia lui Dumnezeu 
prin asalt cum ne-a învăţat 
Mântuitorul. 

Şi iarăşi insistăm a sub- 
linia prepoziţiunea caracte- 
ristică mântuirii ca dramă 
emausiană. Luca şi Cleopa 
se roagă de El "stăruitor” şi 
îl "silesc”: "Rămâi "cu" noi 


că este spre seară şi s'a 
plecat ziua”. Nu ştiu cine 
este. Totuşi e Cel care le ex- 
plică Scripturile. 

E tainicul Străin prein- 
chipuit de Strinberg în 
"Drumul spre Damasc” . 
Găzduirea oferită nu este 
de a "rămâne la noi”. Aici 
găsim acest crux al dramei 
emausiene cu apelativul 
soteriologic: "Rămâi cu noi 
că este spre searâ”. 

Pe de o parte vedem în- 
vitarea de găzduire nu "la 
noi" ci "cu noi”. Nu îţi ofe- 
rim găzduirea ca un gest 
"samaritean” că făcându-se 
noapte nu știm ce se va 
întâmpla cu tine, ci câ avem 
nevoie de tine ca să "rămâi 
cu noi”. 

Filosoful Gabriel Marcel 
are o întreagă filosofie des- 
pre “avec”, adică a fi într'o 
relaţiune de comuniune 
"cu" cineva, De aceea ei il 
foagă ca să "rămâi cu noi”. 

Pe de altă parte, în sub- 
conştientul lor este o frică 
neclară de care pot fi vin- 
decați de Cel care le "tâlcuia 
Scripturile” pe cale. Nu 
numai că lisus intră la ei, ci 
li se descopere la “frângerea 
pâinii” când “s'au deschis 
ochii lor şi L-au cunoscut”. 

Drumul spre Emaus e 
mai mult decât o arătare a 
Domnului după Inviere. E 
un prototip revelaţional. În 
momentul în care ajungem 
la cea mai mare dezamăgire 
şi deznădejde, Dumnezeu 
merge alături de noi şi că 
niciodată nu suntem sin- 
guri sau despărțiți in a- 
ceastă lume. Pentru fiecare 
din noi există un "drum 
spre Emaus”. 


EP STEI ARE CAE Zi EEE ESEIST E 27 
INVAŢATURA CREŞTINA 


NU ADMITE CONCEPŢIA 
DESPRE REÎNCARNARE 


din Crez), 


Să reținem deci că teoria reincarnării 
contravine direct celei mai insemnate învă- 
țături a religiei creștine - renașterea morală 
în făpturi noi, prin harul dragostei lui 
Dumnezeu adus prin întruparea Fiului şi 

ferttei lui în taina şi ico- 
nomia Bisericii. Este vorba nu de auto- 
mântuire prin recuperarea deficienţelor din 
presupuse vieţi anterioare ci de mântuirea 
prin Hristos - Mântuitorul lumii. 


prin continuarea 


Preot Nicolae CĂNĂNĂU 


Mâărturisirea credinţei in dumnezeirea 
lui Hristos și în iubirea lui manifestată 
jertfelnic pentru oameni este puterea care 
ne ridică la nivelul unei făpturi noi prin 
harul lui Dumnezeu, dar în aceeași unitate 
şi entitate ca persoană - cu acelaşi suflet, cu 
același trup, chiar dacă înfăţişarea străluci- 
rii spirituale va fi o glorie morală în planul 
ultim al existenţei noastre în ziua de apoi: 
"a cărui împărăție nu va avea sfârşit” (art.7 


teosofi. 


6. lisus Hristos, care pentru conştiinţa 
creștină este singurul fiu al lui Dumnezeu - 


aşa cum com 


coborit prin întrupare la condiţia vieții 
noastre şi unit pe veci cu omenitatea noas- 
tră (cu sufletul ș 
concepţia teosofică este un simplu rein- 
carnat, un coleg al lui Zoroastru sau Buda, 
un mare iniţiat, un personaj poate chiar 
alegoric, De aici, silind istoria vieţii lui 
lisus în părţile ei mai puţin cunoscute din 
motive de economie divină este trimis de 
teosofi la şefii şcolilor de inițiere din Egipt 
sau India, pentru a-l declara un iniţiat. 
Textul evanghelic care redă viaţa raportată 
spre lumea a lui Hristos este categoric: 
lisus însă creştea cu înțelepciune, cu 
vârsta și cu harul înaintea lui Dumnezeu și 
a oamenilor” (Luca II, 52) prin omenitatea 
sa cu harul lui Dumnezeu care este energia 
necreată dumnezeiască, nu trimis la iniţiere 
npletează o întreagă literatură 
fantasmagorică din unele cercuri şi autori 


i cu trupul omenesc) in 


Continuare în numărul viitor 


a 


PL .-_._—” e De - Î a. 


ete Me OO pm 


PAGINA 14 


În duh şi adevăr 


INvicRgA ZI 


„APRILIE 1995 


SĂ NE EDUCĂM VORBIREA 


———— Sergiu GROSSU 


In una din axiomele ei 
fundamentale, Evanghelia 
ne atrage atenţia că "din 
prisosul inimii vorbeşte 
gura”, deoarece “omul bun 
scoate lucruri bune din 
vistieria bună a inimii lui, 
dar omul rău scoate lucruri 
rele din vistieria rea a ini- 
mii lui” (MATEI, 12.34-35). 
Prin urmare, omul bun, care 
poartă în el numai curăţie 
de inimă, va avea o grăire 
neprihănită, aidoma inte- 
riorităţii sale convertite, iar 
buzele lui “vor spune ade- 
vărul curat” (OV, 33.3). În 
inima unui astfel de om nu 
pot clocoti decât “cuvinte 
pline de farmec" (PSAL- 
MUL 45.1). 

Ce se întâmplă, însă, cu 
omul rău, a cărui vistierie 
lăuntrică este rea? Ce fel de 
“lucruri rele” va trimite, în 
societatea în care trăieşte, 
prin vehiculul vorbirii? 
Vom încerca tâlcuirea câtor- 
va cazuri edificatoare. 

- Când "sub limbă", res- 
pectiv la baza vorbirii, gă- 
sim răutatea şi fărăd, 
vorbirea este plină "de bles- 
teme, de înşelătorii şi de 
vicleşuguri” (PSALMUL 
10.7). Ba, mai mult, nele- 
giuirea sufletească ajunge 
să cârmuiască, pur şi sim- 
plu;- gura; iar posesorul 
unei alari vistierii împru- 
mută "vorbirea oamenilor 
vicleni”, a căror gură este 
"dulce ca smântâna, dar în 
inimă poartă războiul", ale 
căror cuvinte "sunt mai alu- 
necoase decât untdelem- 
nul, dar când ies din gură, 
sunt nişte săbii” (PSAL- 
MUL 5521). 

- Cel ce urăște, cel domi- 
nat de ură şi nelegiuire, fie 
că îşi concretizează ura în- 
tr'o vorbire a urii, în acele 
"săbii" pomenite mai sus, 
care continuă nimicitorul 
război al păcatului din 
inimă, fie că “se preface cu 
buzele lui şi înlăuntrul lui 
pregăteşte înşelăciunea”, 
vorbind “cu glas dulce”, ca 
să-şi poată ascunde "ura în 
prefăcătorie” (PROVERBE, 
265. 24-26). 

Să pornim, în analiza 
noastră, dela asemănarea 
gurii cu o fântână, conform 
exemplului pe care ni-l ofe- 
ră Sf. Scriptură: o fântână, 
care alternează calitatea 
apelor propriului izvor, 
constatând că "din aceeaşi 
gură iese şi binecuvântarea 
şi blestemul”. În cazul aces- 
ta, nu este normal ca Ap. 
lacoy, sesizând anomalia, 
să întrebe pe creştinii de 
atunci şi de totdeauna: "Oa- 
re din aceeaşi vână a iz- 
vorului țâşneşte şi apă 
dulce şi apă amară”? (IA- 
COV, 3.10-12). Secretul re- 
ușitei pedagogice se află în 
“piatra de pe gura fântă- 
anii”, în măiestria mânuirii 
acestei pietre. Citim în Car- 
tea Facerii că lacov, fiul lui 
Isaac, a văzul pe un câmp “o 
fântână şi lângă ea erau trei 
turme de oi, care se odih- 
neau; căci la fântâna aceasta 
obicinuiau ciobanii să-şi 
adape turmele. Şi piatra de 
pe gura fântânii era mare. 
Toate turmele se strângeau 
acolo; ciobanii prăvăleau 
piatra de pe gura fântânii, 
adăpau turmele şi apoi pu- 


neau piatra iarăşi la loc pe 
gura fântânii" (GENEZA, 
29.2-3). 

Care era sarcina acestei 
miraculoase fântâni? Să 
adape turmele în deşert. Iar 
"piatra de pe gura fântânii”, 
care preînchipuie înfrân- 
gerea limbii, păstra vâna de 
apă, indispensabilă vieţii 
şi, concomitent, o ferea de 
impurităţile mediului am- 
biant. Prăvălirea pietrei de 
către ciobani avea loc nu- 
mai în virtutea necesităţi- 
lor. "adăpau turmele şi apoi 
puneau piatra iarăşi la loc 
pe gura fântânii". Aşa cum 
se cade să procedăm şi noi, 
Românii unui Exil care nu 
se mai termină, cu propria 
noastră fântână, dacă vrem, 
dacă dorim cu tot dinadin- 
sul, să devenim folositori 
societăţii în care Dumnezeu 
a hotărît să ne plângem a- 
marul: să fim cumpătați în 
vorbire, înfrânându-ne ori- 
ce vorbă, adică punând, cu 
atenţie, piatra pe gura fân- 
tânii, ori de câte ori ne ame- 
ninţă invazia nisipurilor 
impurităţii sau secarea hră- 
nitoarelor ape freatice ale 
sufletului. Şi să ridicăm 
piatra, să vorbim numai ca 
să adăpăm turmele, forțând 
izvoarele noastre lăuntrice - 
prin această piatră a înfrâ- 
nării - să ţâşnească sub for- 
ma apelor dulci ale unei 
vorbiri absolut necesare. 

".s 

Mediul social sau lumea, 
cum se exprimă Evanghelia, 
joacă un rol hotăritor în for- 
marea unei vorbiri cu ade- 
vărat creştine, influențând 
negativ felul nostru de gră- 
ire. Omul lumii este un om 
pământesc şi "omul pămân- 
tesc vorbeşte ca de pe pă- 
mânt" (IOAN, 3.31), impu- 
nându-şi vorbirea pămân- 
tească, încetul cu încetul, şi 
sfârşind prin a denatura - în 
postura acceptării unui 
contact permanent cu o ase- 
menea categorie de indivizi 
- vorbirea spirituală a oa- 
menilor credincioşi. Trăind 
într'o lume de zavistii, de 
certuri şi de dezbinări, 
amestecându-ne cu această 
lume a cărei vorbire “este 
plină de o otravă de moar- 
te”, vom ajunge să declan- 
şăm, la rândul nostru, între 
noi, aceleaşi ravagii ale 
limbii, despre care am scris 
în Cuvântul Românesc de 
pe luna Noembrie 1992, ca 
unii care ne comportăm 
lumește, "in felul celorialți 
oameni” (1 CORINTENI, 
3.3). 

Domnul nostru lisus 
Hristos precizează că toţi 
cei ce cred în Numele Lui, 
şi văd în El pe singurul 
Dumnezeu adevărat, sunt 
"în lume”, dar nu sunt "din 
lume” (IOAN, 17.16); şi 
această poziţie este, înainte 
de toate, ofensivă, prezen- 
tând următoarele aspecte: 

a) izgonirea batjocorito- 
rilor. "Izgoneşte pe batjoco- 
ritor şi cearta se va sfârşi, 
neînțelegerile şi ocările vor 
înceta” (PROVERBE, 22.10). 

b) Curmarea certei la 
timp: "Începutul unei certe 
este ca slobozirea unor apt; 
de aceea, curmă cearta îna- 
inte de a se înteți” (DEM, 
17.14). 


c) Apărarea celor muţi şi 
părăsiți: "Deschide-ţi gura 
pentru cel mut, pentru pri- 
cina tuturor celor părăsiți! 
Deschide-ţi gura, judecă cu 
dreptate şi apără pe cel 
nenorocit şi pe cel lipsit" 
(IDEM, 31.8-9). 


d) Folosirea cuvintelor 
prietenoase, care "sunt ca 
un fagure de miere, dulci 
pentru suflet şi sănătoase 
pentru oase” UDEM, 16.- 
24). 

Cât despre poziţia defen- 
sivă, recomandată de Cu- 
vântul lui Dumnezeu (altfel 
spus, izolarea, neinjugarea 
noastră la un "jug nepotri- 
vit” de vorbire cu cei străini 
de credinţă, ieşind din 
mijlocul lor şi despărţindu- 
ne de lumea idolatră), ea se 
impune prin respectarea a 
două tehnici duhovniceşti 
absolut obligatorii: 

a) Evitarea vorbirii "pă- 
mânteşti”, cu acel obsedant 
"Fereşte-te!, multiplicat 
astfel: 

- Fereşte-te de trăncăneli, 
de "vorbăriile goale şi lu- 
meşti". De ce? "Căci cei ce 
le țin vor înainta tot mai 
mult în necinstirea lui 
Dumnezeu” (2 TIMOTEI, 
2.16). ae 0 

- Fereşte-te de ciorovă- 
ieli, de "certurile de cuvin- 
te” sau de "certuri şi cioro- 
văieli privitoare la Lege”. 
De ce? "Căci sunt nefolo- 
sitoare şi zădarnice" şi "nu 
duc la alt folos decât la 
pieirea celor ce le ascultă” 
(TIT, 3.9 şi 2 TIMOTEI, 
214). 
b) Neamestecul cu cei 

ivi, cu societatea one- 
roasă a limbuţilor, după 
cum suntem invitaţi: ”... cu 
cel ce nu-şi poate ținea gura 
să nu te amesteci” (PRO- 
VERBE, 20.19). 

Pe lângă poziţia ofensivă 
şi defensivă a vorbirii creş- 
tine, a nu se neglija tactica 
mustrării binevoitoare. 
Deci nu o mustrare care pe- 
depseşte, care scoate în 
evidenţă delictul, ci mustra- 
rea blândeţei, a căldurii 
sufleteşti, în scopul demas- 
cării păcatului săvârşit 
conştient sau inconştient: 
"Vă rugăm, de asemenea, 
fraților, să mustrați pe cei 
ce trăiesc în neorânduială... 
Să nu-l socotiți ca pe un 
vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca 
pe un frate”(1 TESALONI- 
CENI, 5.14 şi 2 TESALO- 
NICENI, 3.15). Scopul aces- 
tei mustrări este îndrepta- 
rea delicventului ("Dacă 
fratele tău a păcătuit împo- 
triva ta, du-te şi mustră-l” - 
MATEI, 18. 15-17), cu înde- 
plinirea acestor trei trepte: 
între tine şi el singur; cu 
doi sau trei martori; în faţa 
Bisericii. 

Mai rămâne să amintim 
cititorului de imperativul 
acoperirii greşelilor, în 
taina iertătoare a iubirii, şi 
nu de permanentizarea lor 
în vorbire. Să ne obsedeze, 
spre desăvârşirea noastră 
spirituală, această obser- 
vaţie biblică: "Cine acoperă 
o greşeală, caută dragostea, 
dar cine o pomeneşte mereu 
in vorbirea lui, dezbină pe 
prieteni” (PROVERBE, 
17.9), 


Potrivit calendarului 
nostru, la 25 Martie s'a 
sărbătorit Buna Vestire, 
care conform unor cărţi li- 
turgice vechi, aceasta era o 
sărbătoare a Domnului 
nostru lisus Christos, amin- 
tindu-se vestirea Întrupării 
Domnului. Chiar şi astăzi, 
sărbătoarea este numită “La 
vestirea Domnului”, deşi 
conţinutul rugăciunilor şi 
al textelor liturgice se referă 
la Preacurata Fecioară Ma- 
ria. Cu toate că documen- 
tele scrise cu slujba Bunei 
Vestiri sunt doar din se- 
colul al VI-lea, putem fi 
siguri că sărbătoarea datea- 
ză din primele veacuri ale 
creştinismului. Ar fi fost 
oare posibil ca primii creş- 
tini să nu păstreze cu deo- 
sebită venerație şi emoție 
cuvintele adresate Mariei 
de către îngerul Gavriil şi 
de către verişoara ei Elisa- 
beta, mama lui loan Bote- 
zătorul? 

Înţelesul Bunei Vestiri se 
referă în primul rând la 
Mesia, Mântuitorul aştep- 
tat, şi în al doilea rând la 
legătura intimă, vitală între 
Mamă şi Fiu, aşa cum reiese 
din cuvintele îngerului Ga- 
vriil: "Bucură-te, tu care eşti 
plină de har; Domnul este 
cu tine; binecuvântată eşti 
tu între femei... Sfântul 
Spirit se va cobori asupra ta 
şi puterea celui Preaînalt te 
va umbri; pentru aceasta, 
copilul sfânt care se va 
naşte din tine se va numi 
Fiul lui Dumnezeu". Cu tot 
dreptul deci, Maria este 
numită: "Maica lui Dum- 
nezeu". Dacă avem în ve- 
dere credinţa puternică cu 
care Maria se lasă încreză- 
toare în voia lui Dumnezeu, 
precum şi lucrarea supra- 
naturală vestită prin me- 
sajul adus de înger, putem 
afirma că în momentul 
răspunsului definitiv, al 
cuvântului "FIE" rostit de 
ea, în sufletul şi fiinţa ei era 
deja prezent în mod real tot 
ceea ce avea să devină cu- 
noscut încetul cu încetul 
de-a lungul întregii sale 
vieţi, datorită legăturii cu 
Fiul ei divin. 

În momentul Bunei Ves- 
tiri, Maria este expresia cea 
mai înaltă a aşteptării veni- 
rii lui Mesia, aşteptare ce a 
străbătut în continuă creş- 
tere întreg Vechiul Testa- 
ment; este sinteza şi punc- 
tul culminant al aşteptării 
mesianice din partea po- 
porului ales. Aşa vede lu- 


Citiţi lunar 


CUVÂNTUL ROMANESC 
a a e 0 E a ED E a i 


BUNA VESTIRE 


Buna Vestire 


crurile însăşi Preacurata in 


cântarea "Sufletul meu 
preamăreşte pe Domnul” şi 
tot aşa le-au văzut şi sfinţii 
părinţi ai Bisericii, iar teo- 
logia contemporană reia, la 
rândul ei, gândul lor adânc. 

Fecioara Maria, datorită 
harului de a fi fost zămisli- 
tă fără de păcatul strămo- 
şesc, precum şi faptului de 
a-şi fi consacrat lui Dum- 
nezeu fecioria ei, mijloceşte 
venirea Cuvântului lui 
Dumnezeu între noi, şi tot 
ea veghează îndurerată des- 
părţirea Lui de viaţa ome- 
nească. Buna Vestire este 
primul pas către Vinerea 
Mare, şi împreună ne des- 
chid cale spre Împărăţia 
iubirii şi a păcii. 

Biserica Română Unită a 
refăcut comuniunea de 
credinţă cu urmaşii Sf. 
Petru dela Roma (ales ca 
piatră de temelie a Bisericii 
Universale de însuşi Mân- 
tuitorul nostru lisus Chris- 
tos), prin actul canonic din 
7 Octombrie 1968 al primei 
întruniri sinodale condusă 
de către Mitropolitul Ata- 
nasie Anghel al Transil- 
vaniei. 

Latinitatea neamului 
românesc reafirmată de 
cărturarii Şcolii Ardelene 
şi a reunirii cu Maica Romă 
la 1700, nu a fost pe placul 
duşmanilor seculari ai 
neamului - Bizanțul şi 
Moscova - iar Biserica Or- 
todoxă astăzi, prin arhiereii 
urmaţi de unii preoţi, în loc 
să-şi apere sângele latin pe 
care îl poartă ca Români, a 
devenit şi insistă să se 
afirme, în continuare, ca cei 
mai înveteraţi susținători ai 
tezelor antilatiniste. 

Buna Vestire ideală şi 
mult dorită este ca întreaga 
Biserică Ortodoxă să refacă 
comuniunea de credinţă şi 
canonică cu Roma, demon- 
strând astfel o adevărată 
dragoste creştină atât față 
de neamul românesc cât şi 
faţă de Biserica Greco- 
Catolică soră, iar în locul 
defăimării, al intrigilor şi 
interminabilelor acte huli- 
ganice organizate de unii 
preoţi ortodocşi (prin exce- 
lenţă aceia care stăpânesc şi 
slujesc în bisericile luate 
dela uniţi) cum au fost spre 
exemplu cazurile din satele 
Poarta, Filea de Jos, Săulia 
de Câmpie, din comuna 
Ieud (toate din jud. Mureş), 
apoi din comunele Hopârta 
şi Lopădea Nouă, ambele 
din jud. Alba etc., etc., să-i 


Pr. Victor CRIŞAN— 


restituie toate bisericile pe 
care i le-a răpit în anul 1948 
cu concursul abuziv comu- 
nisto-securist. 

Este extrem de dureroasă 
suferinţa întregii naţiuni 
române când după mai 
mult de cinci ani de zile 
dela abrogarea infamului 
decret nr.358/1948 de des- 
fiinţare şi scoatere în afara 
legii a Bisericii Române 
Unite, jalnica stare de 
persecuție religioasă din 
România se menţine ca în 
vremurile genocidului cea- 
uşist. 

Actualul regim neoco- 
munist din România se 
complace în a-şi nesocoti 
propriul decret nr.9/31.XII., 
1989, prin al cărui efect 
juridic Biserica Greco- 
Catolică trebuia repusă în 
toate drepturile sale le- 
gitime ce le-a avut anterior 
decretului stalinist menţio- 
nat în aliniatul precedent, 
prin singura măsură legală 
şi cu adevărat creştină "res- 
titutio in integrum" a tu- 
turor bunurilor sale (cate- 
drale, biserici, case paro- 
hiale, mânăstiri, şcoli de 
toate gradele etc.) 

In cinstea sfintei sărbă- 
tori a Bunei Vestiri să ne 
îndreptăm gândurile noas- 
tre spre Sfântul Iosif, care 
este şi patronul Canadei, 
implorându-i ajutorul ce- 
resc: 

"O mărite Sfinte Iosife, 
ales de Dumnezeu a fi 
purtătorul de grijă al lui 
Iisus, soțul prea curat al 
Mariei pururea Fecioară, şi 
capul sfintei Familii, şi 
pentru aceasta ales de loc- 
țiitorul lui Christos a fi 
patronul şi ocrotitorul 
ceresc al Bisericii înte- 
meiate de lisus; cu cea mai 
mare încredere cerem în 
acest moment ajutorul tău 
puternic pentru toată Bise- 
rica luptătoare. Ocroteşte 
într'un chip deosebit cu 
dragostea ta părintească pe 
capul Bisericii Universale, 
Papa dela Roma, şi pe toți 
episcopii şi preoții uniţi cu 
sfântul Scaun al lui Petru. 
Luminează ochii sufletelor 
şi minţilor şi fie-le apără- 
torul tuturor acestora care 
cu sentimente de sinceră şi 
adevărată dragoste creştină 
întorc faţa spre unica Tur- 
mă şi singurul Păstor pe 
care Mântuitorul nostru 
lisus Christos ni le-a lăsal 
până la a doua Sa venire pe 

ământ pentru Judecata cea 
TR Amin. 


"Cuvântul Românesc"! 


i 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Foştii deţinuţi politici 
din România nu pot spune 
că, în 1992, moartea ar fi stat 
degeaba. Dimpotrivă, se 
pare că tocmai în acel an ea 
a obţinut o recoltă îmbelşu- 
-gată, cosindu-i pe mulţi 

Sintte luptătorii antico- 
munişti din prima linie. 
Printre cei răpuşi atunci s'a 
aflat şi Gheorghe Cuţumişa 
din Başchioi de Tulcea. 

- Destinele au aranjat ca să 
ne întâlnim, nu în închi- 
soare, ci târziu, prin 1986, 
când din sclavi devenisem 


liberţi. 

Un Armân, din satul ia- 
lomiţean Dâlga, originar 
din comuna tulceană Bei- 
daud, profund tradiţiona- 
list, cu care am fost, la 
Tulcea, coleg de liceu şi de 
clasă, a ţinut neapărat să-i 
caut o fată armână cu carte, 
chiar licenţiată, care să fie 
potrivită ca nevastă pentru 
fiul său, proaspăt inginer. Îi 
explic că, nefiind niciodată 
peţitor şi temându-mă de o 
treabă atât de delicată şi 
Tiscantă, s'ar putea să dau 
greş. Însă la apelurile lui 
telefonice tot mai stărui- 
toare, cedez şi îmi iau rolul 
in serios. Astfel, ajung la o 
nepoată de fiu a lui 
Gheorghe Cuţumişa, ingi- 
heră şi dânsa. Spre satis- 
f mea şi a tuturor celor 
a atesăfi, tinerii s'au plăcut 

la prima vedere, apoi s'au 
funoscut mai bine, s'au 

ogodit, zi căsătorit, în 

anului 1986, iar acum 

„Sunt cât se poate de fericiţi, 
având deja doi copii. 

Participând, în calitate 
14 Peţitor, la toate momen- 

le festive din procesul lor 
e reni (isozmâta, 

nunta) am putut 
vitel să-l cunosc PE lali 

Orghi Cutumișa şi să mă 

Întreţin, de £ e-dlezn 
„ Mult cu dânsul, dece 

parcă văd şi-acum - 

, livendu, aleptu - 
în capul horei Lacie, cu 
cântă ura în mâna dreaptă, 
E nd cu tută mirachia-ș 
etia "Un gioni muşat, 
Muşat, el mâratu, lăi”, / Uz 
muşat, mușat, el 
Pirifanu..." 

Apoi, tot din partea mi- 
Tesei, preia hlambura, de 
asemenea în capul horei, 


Luptători anticomuniști din prima linie 


APRILIE 1995 


GHEORGHE CUŢUMIŞA 
(1909 - 1992) 


cea mai vârstnică nuntaşă, 
teta Muşa Lupci, care dă, 
cântând, această replică 
adecvată: "Iu earai, iu earai 
feată pân'tora / Io, moi, 
mesi di-arbineasă! (lo, moi, 
trup di-armâtuloaiii!)" 

A fost destul ca aceşti doi 
decani de vârstă să dea 
tonul că ne-am şi prins în 
horă toţi cei de pe margini, 
cu mic, cu mare. Corlu, 
lungindu-se până la trei 
diple - ar fi crescut el şi mai 
mult de-ar fi fost terenul 
mai întins - i-a cuprins nu 
numai pe toți nuntaşii, ci şi 
pe mulţi dintre privitorii 
aromâni şi dacoromâni din 
satul miresei, Fundeni- 
Dobroeşti, din proximitatea 
Capitalei. Mulțimea de Ar- 
mâni prinsă în cor (horă) 
crea impresia că ne aflăm 
undeva prin Macedonia 
Latină, pe la Călive, ori la 
Bachiţa, pe la Avdela ori la 
Perivole. 

După nuntă, l-am căutat 
de câteva ori pi lali lorghi 
pentru cozeriile pe care le 
ştia să le întreţină ca ni- 
meni altul. Ne întâlneam 
mai cu seamă la Obor, sau 
la Biserica Sfântul Dumitru 
din Colentina, unde se ofi- 
ciau cununii. Lali lorghi era 
nu numai un bun cozeur pe 
teme generale, dar şi un 
excelent cunoscător al isto- 
riei universale, manifes- 
tând, ca mai toți Armânii, O 
irezistibilă propensiune 
pentru trecutul Macedoniei 
noastre strămoşeşti şi pen- 
tru prezentul ei incert, teri- 
toriu latin, care din păcate e 
prea neglijat de către cer- 
cetătorii de specialitate din 
România de astăzi. 

Din toamna lui 1991, 
când m'am mutat cu postul 
în provincie, până în va- 
canţa de Paşti din 1992, nu 
l-am mai văzut pi lali 
lorghi nici nu i-am putut da 
vreun telefon. Încerc să-l 
contactez telefonic la 23 
Aprilie 1992, ca să-l felicit 
de ziua sfântului său pa- 
tron. Îmi răspunde o nepoa- 
tă de-a lui care-mi dă vestea 
că bunicul ei a trecut la cele 
veşnice în urmă cu o lună și 
jumătate. 

Prigoana insuportabilă 
pe care a declanşat-o regi- 
mul bolşevic al lui Dej îm- 


potriva țăranilor dobrogeni, 
care se opuneau colectivi- 
Zării forţate mai întâi a re- 
giunii lor, însă cu precădere 
contra  Macedonenilor, 
fiindcă aceştia deţineau şi 
aur, nu numai arme de foc 
pe care le foloseau ca par- 
tizani anticomunişti, a de- 
terminat un masiv exod la 
oraşe. Sate întregi de Mace- 
doneni se depopulează în 
ritm alert. Printre acestea 
s'a aflat şi Başchioi (rebo- 
tezat Nicolae Bălcescu), co- 
muna lui Gheorghe Cuţu- 
mişa, ai cărui fii se stabilesc 
în satul suburban Fundeni- 
Dobroeşti (cel mare) şi în 
Bucureşti (cel mic). Ba mai 
mult, fiul cel mare, Nicolae, 
este nevoit să-şi schimbe 
numele de familie din 
Cuţumişa în Nicola ca, în 
felul acesta, cele trei fete, cu 
care Dumnezeu i-a bine- 
cuvântat căsnicia, să poată 
urma studii liceale şi, apoi, 
felurite facultăţi. 

Conform unei cutume 
dela care nici un Armân 
bine crescut nu abdică, lali 
lorghi rămâne în îngrijirea 
fiului său mezin, Constan- 
tin Cuţumişa, în casa. căru- 
ia, situată pe Şoseaua lan- 
cului, am fost de curând ca 
să culeg ceva date biogra- 
fice şi să cer o fotografie. Pe 
lângă cele solicitate, am mai 
căpătat o scrisoare de con- 
dolenţe, primită din Ame- 
rica, şi o fotografie a lui 
Gioga Parizianu, pe care 
acesta a oferit-o cu o lungă 
dedicație versificată, scrisă 
în dialectul macedoromân. 
Iat-o: 

"Multu vrute lali lorghi, / 
Cu multă harauă-ş multă 
vreari / Ţi dau aestu cadur, / 
Cari v'a ț'aducă aminti / Di 
anlii pitricuţi cu mini, / 
Cându eram tinir, / Gioni 
cu anami / Tru armânami. / 
Aușaticlu vini, / Dumnid- 
zău ni țâni. / Tini taifa o- 
andripseşi, / Papu agium- 
seşi./ lo am taifă ti crişteari; 
/ Fcior ti-ansurari, / Feată ti 
mârtari, / Giufiiaticlu s'du- 
si, / Auşaticlu n-agiumsi. / 
Nu te-aspari, o, Armâne,/ 
Ci nu cheari ni azi, ni mâni. 
/S'bâneadzi armânamia! 
24.08.1989 Gioga” 

Ca luptător anticomunist 
de elită, lali lorghi nu putea 
fi decât legionar. Drept ca- 
re, penitenciarul de execu- 
ţie al mulţilor săi ani de 
închisoare a fost Aiudul, 
unde a stat închis din 1952 
până în 1964, când a fost 
pus în falsa libertate, în 


baza biletului de eliberare - 


nr. 4523 emis de Formaţiu- 
nea M.A.I. 0622 Aiud. 

Lali lorghi, fiind deschis 
şi extrem de plăcut la în- 
făţişare, la vorbă şi în fapte, 
s'a bucurat, pe bună drep- 
tate şi în cel mai înalt grad, 
de prețuirea, admiraţia şi 
dragostea tuturor celor care 
au avut șansa de a-l cu- 
noaşte. lar proba cea mai 
elocventă că așa a fost lali 
lorghi o reprezintă scrisoa- 
rea de condoleanţe adresată 
lui Constatin Cuţumișa de 
către un veteran al gula- 
gului românesc, Dumitru 
Perceli, cel ce provine din- 


Mihai S. DERDENA 


tr'o familie renumită, din 
care au fost arestaţi şi con- 
damnaţi ca anticomunişti 
patru membri, în total, 
adică mama dimpreună cu 
cei trei fii. Şi pentrucă acest 
mesaj, la care au subscris şi 
cunoscutele familii din 
America, Zahu Pană, Stere 
Mişa-Caragheorghe, Cociu 
Barba, Coli 3 edi Aurel 
Ciufecu, C. Colimitra, C. 
Brandi şi P. Barde, este plin 
de adevăruri, îl reproduc în 
extenso; 

"Vestea încetării din via- 
ță a lui lali lorghi Cuţumişa 
ne-a întristat pe toţi cei din 
Statele Unite şi din Canada, 


care l-am cunoscut, apreciat 
şi iubit ca pe un mare suflet 
de Armân, iubitor de mo- 
rală creştină, care a înţeles 
perfect sensul cuvintelor 
lui lisus Hristos "Eu sunt 
Calea, Adevărul şi Viaţa”. 
Lali lorghi rămâne un 
exemplu de bun creştin şi 
de mare erou naţional ma- 


cedoromân şi dacoromân. _ 
trăit ca să 


sfârşitului. | â 
să vadă şi sfâ 
tului. 

Eroii nu se plâng, eroii se 
cinstesc. Aceste cuvinte le- 


PAGINA 15 


am adresat şi Doamnei Ca- 
ranica pentru regretatul ei 
so[. 

Lali lorghi n'a murit de- 
cât cu trupul. Sufletul lui va 
rămâne mereu printre cei 
dragi şi de acolo, de sus, el 
vegheză la cei râmaşi ca să 
ducă mai departe lupta lui 
dreaptă pentru Adevăr. 

Urmaşilor săi, fii şi ne- 
poate le zicem: fiți mândri 
de lali Iorghi! Lali lorghi, 
dormi în pace!” 


Nici că se pulea un mesaj 
mai potrivit ca acesta, venit 
de peste mări şi ţări, tocmai 
din America de Nord. 


VLAHII DIN ÎNDEPĂRTATUL 
RĂSĂRIT AL EUROPEI 


Marele neam al traco- 
geto-Dacilor a populat spa- 
ţii întinse în Europa şi Asia. 

n Europa spaţiul traco- 
geto-dacic se întindea dela 
Marea Baltică (la Nord) 
până la Marea Egee (la Sud) 
şi dela Dunărea Mijlocie şi 
Marea Adriatică (în Vest) 
până la Munţii Urali (în 
Est). Românii, urmaşii lor 
direcţi, au locuit acelaşi 
spaţiu european. Cuprin- 
derea tuturor teritoriilor 
locuite de Români într'un 
stat unic, centralizat şi 
independent nu a fost 
posibilă în epoca medie. 
Trăinicia elementului ro- 
mânesc autohton, superiori- 
tatea vieţii sale materiale şi 
spirituale, au fost factorii 
fundamentali de rezistenţă 
în faţa migratorilor. Per- 
manenta ameninţare i-a 
obligat pe Românii autoh- 
toni să adopte forme spe- 
cifice de organizare politică 
şi militară: uniuni de obşti 
săteşti, romanii populare, 
ducate, banate, țări, cnezate 
şi voievodate, numite în 
izvoarele istorice Vlahii, 
Valachii, Blachii... Valurile 
popoarelor migratoare au 
fragmentat spaţiul româ- 
nesc, l-au restrâns perma- 
nent prin cuceriri şi dezna- 
ţionalizare. Slavii de Sud şi 
Bulgarii i-au despărţit pe 
Români de Macedo-români, 
Megleno-români şi Istro- 
români (ultimii pe cale de 
dispariţie). Formarea state- 
lor naţionale din centrul şi 
Răsăritul Europei, în epoca 
modernă şi contemporană, 
a continuat procesul de 
asimilare şi deznaţionali- 
zare a Românilor din Valea 
Timocului, din Banatul 
Românesc al lugoslaviei, 
din Ungaria, din Bucovina, 
din Sudul Basarabiei şi 
Nordul Mării Negre. Cât 
timp îşi vor mai păstra 
aceşti Români limba şi 
identitatea? Vor avea ei 
soarta poporului ilac, Bla- 
cii, Românii, de "dincolo de 
Volga"? 

După marea invazie 
mongolă în Europa (1241), 
Ludovic al IX-lea (1226- 
1270) regele Franţei a tri- 
mis, în anul 1253, o solie la 


Prof. lonel CIONCHIN 


tătari. Solia a fost condusă 
de călugărul minorit Guil- 
laume de Rubruquis, care 
ne-a descris locurile şi 
populaţiile pe care le-a în- 
tâlnit: "Am sosit în fine la 
Etilia (Volga), un fluviu 
foarte mare (...) lar a doua zi 
după sărbătoarea Sfintei 
Cruci, am continuat mai 
departe călătoria, călare, şi 
am mers încontinuu, spre 
Răsărit, până la sărbătoarea 
numită Toţi Sfinţii. În tot 
cuprinsul acestei țări, dar şi 
mai departe, locuiesc aşa 
numiții Cangle, un popor 
înrudit cu Romanii (subl. 
noastră). În partea de Nord 
se află Bulgaria mare (de 
unde curge râul Volga), iar 
în partea de Miazăzi Marea 
Caspică. După ce am că- 
lătorit astfel 12 zile, dela 
Etilia spre Răsărit, am ajuns 
la un râu mare, pe care lo- 
cuitorii de acolo îl numesc 
Iagag (Iaik). Acest râu curge 
din părţile de Miazănoapte 
din țara Pascatir (Baschiria) 
şi se varsă în Marea Caspi- 
că. Lângă ţara Pascatir lo- 
cuieşte poporul ilak, un 
Dome identic cu blac, însă 
ătarii nu pot pronunța pe 
b. Dela aceşti fac au vecie 
aceia care locuiesc în țara. 
lui Asan. Amândouă po- 
poarele acestea se numesc 
Ilac... Astfel, am călătorit 
prin țara Cangle dela 
Sărbătoarea Sfintei Cruci 
până al sărbătoarea Tuturor 
Sfinţilor, făcând în fiecare 
zi un drum, cam aşa de 
lung cum este dela Paris 
până la Orlean... În fine, în 
ajunul sărbătorii Tuturor 
Sfinţilor am părăsit drumul 
de Răsărit şi am călătorit 8 
zile spre Miazăzi, trecând 
prin nişte munţi înalți. Aici 
am întrebat de cetatea nu- 
mită Thalas, în care locuiau 
şi Germani. Când am ajuns 
însă la cetatea lui Mangu 
Cham, am aflat că Mangu îi 
transferase pe aceştia dela 
Thalas spre Răsărit la un 
sat numit Bolac, departe de 
aici cale de o lună de zile şi 
unde ei lucrează la minele 
de aur (Nicolae Densu- 
gianu, Documente, vol.I, a, 
p.272-279; Dacia Preistorică, 
Editura Meridiane, Bucu- 


reşti, 1986, p.527). 

Cercetătorii români s'au 
grăbit să nege identitatea 
dintre poporul Ilac şi Blac 
de teama ca neoroeslerienii 
să nu-i aducă Români (de 
data aceasta nu din Sudul 
Dunării) dela Răsărit de 
Volga. Aşa A. Sarcedo- 
neanţu consideră că popo- 
rul ilac nu poate fi iden- 
tificat cu blac, ci cel mult cu 
o populaţie caucaziană ca- 
re-şi zice Lakhs şi pe care 
Georgienii o numesc Leki, 
Armenii Leksi şi Tătarii 
Lesghi (Guillaume de Ru- 
brouck et les Roumains au 
milieu du XIIl-e si€cle, 
Paris, 1930, p.103 şi u.). 

Persistenţa românească 
chiar şi la Răsărit de Volga, 
la mijlocul secolului al 
XIII-lea, este verosimilă, 
luând în considerare: 

1. Călugărul minorit 
Guillaume de Rubruquis a 
călătorit o lungă periodă de 
timp (dela sărbătoarea Sfin- 
tei Cruci până la sărbătoa- 
rea Tuturor Sfinţilor) prin 
țara Cangle: "...per totam 
illam terram et adhuc 
amplius habitabant Cangle, 
quaedam parentela Roma- 
norum" (în tot cuprinsul 
acestei ţări, dar şi mai 
departe, locuiesc aşa nu- 
miţii Cangle, un popor 
înrudit cu Romanii). 

Cunoscător al limbii 
latine, călugărul şi-a dat 
seama că limba vorbită de 
poporul Cangle este o 
limbă romanică, că aşa 
numitul popor Cangle este 
"un popor înrudit cu 
Romanii”. Nu cunoaştem 
semnificaţia etnonimului 
Cangle (poate o denumire 
dată de Tătari), dar acelaşi 
popor a fost numit Kan- 
gitae de Asceliu în 1246 (N. 
Densuşianu, Dacia Preis- 
torică, p.527, nota 8). Et- 
nonimul Kangitae, prin 
ultima sa parte gitae ne 
trimite la vechii Geţi, aşa 
după cum etnonimul Sa- 
mogiţii îi reprezintă pe 
vorbitorii dialectului sa- 
mogit al limbii lituaniene, 
numit şi dialOectul valaco- 
lituanian, care dispune de 
multe similtitudini de cu- 


PAGINA 16 


E IEEE 


Diplomaţia habsburgică, 
prin intermediul tratatelor 
cu România, Serbia şi Mun- 
tenegru, îşi consolida pozi- 
țiile în Sud-Estul Europei şi 
căuta să submineze in- 
fluenţa Petersburgului în 
Bulgaria, principalul pilon 
al Imperiului țarist în po- 
litica sa balcanică. Deşi 
România a aderat la alianța 
cu Puterile Centrale în 1883, 
a refuzat să reînnoiască 
tratatul comercial cu Aus- 
tro-Ungaria, expirat în 1885 
şi printr'un tarif vamal 
protecţionist adoptat în 
1886, practic, să declare un 
război vamal Curţii dela 
Viena. În plus, prin apariția 
Ligii pentru Unitate Cultu- 
rală a tuturor Românilor 
(1890), începuse o campanie 
sistematică, dar iniţial dis- 
cretă în vederea desăvârşirii 
unităţii naţionale. 

In perioada 1886-1900, 
diplomaţia românească-a 
continuat să cultive relaţii 
de bună înțelegere cu sta- 
tele balcanice. Nu avea 
probleme majore acute de 
litigiu, totuşi în 1892 a rupt 
relaţiile diplomatice cu 
Grecia, din cauza succe- 
siunii averii lui Vanghelis 
Zappa, relaţii reluate de- 
abia în 1896, iar între anii 
1899-1900, relaţiile cu Bul- 
garia au devenit încordate, 
din cauza câtorva insule de 
pe Dunăre, care au devenit 
obiect de litigiu între cele 
două state, conflict care s'a 
limitat, practic, la atacuri în 
presa şi parlamentele celor 
două state (N. Ciachir, 1s- 


toria popoarelor din Sud- - 


Estul Europei în epoca mo- 
dernă (1789-1923), Bucu- 
reşti, 1987, p.284). 

Pe linia relaţiilor comer- 
ciale şi consulare între 
România şi statele balca- 
nice merită să consemnăm 
Tratatul de comerţ şi navi- 
gaţie cu Turcia (1887), Tra- 
tatul de comerţ cu Serbia 
(1890), Aranjamentul co- 
mercial cu Bulgaria (1896), 
Convenţia poştală şi te- 
legrafică cu Bulgaria (1896), 
Aranjamentul telegrafic cu 
Serbia (1896), Convenţia 
comercială cu Turcia (1897), 
Convenţia româno-sârbă 
privind construirea unui 
pod peste Dunăre între 
Țigăneşti şi Brza Palanka, 
pentru racordarea căilor 
ferate române cu cele sâr- 
beşti (1898), Convenţia 
specială cu Bulgaria (1900), 
Protocol în vederea unei 
convenţii consulare cu Tur- 
cia (1900) şi Convenţia co- 
mercială intre România şi 
Grecia (1900). La această 
convenţie a fost anexat un 
protocol și o listă de comu- 
nităţi greceşti recunoscute 
persoane juridice, la Brăila, 
Galaţi, Calafat, Mangalia, 
Constanţa, Tulcea, Sulina'şi 
Giurgiu, recunoscându-se 
şi personalitatea juridică a 
bisericii greceşti din Ro- 
mânia. Se cuvine de adău- 
gat că toate comunităţile 
greceşti, cu excepţia celei 
din Mangalia, posedau 
biserici și școli proprii 
(Arh. Min. Af. Ext, nr.2, lit. 
T, vol. IV (nenumerotat). 

Aceste relaţii erau și in 
domeniul culturii, al cul- 
telor, al diferitelor ajutoare 
care mergeau la Sud de 
Dunăre. Este semnificativă 
adresa Ministerului Culte- 
lor şi Instrucțiunii Publice 
din 27 Octombrie 1886 câtre 
Ministerul de Interne, prin 
care se anunţă că Mitropo- 


WASU.1 galooili 


APRILIE 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


MARILE PUTERI ŞI ROMÂNIA 


lia Ungrovlahiei a eliberat o 
pantahuză monahului Pa- 
isie dela schitul chinoval 
românesc "Podromul” din 
Sfântul Munte Athos, pen- 
tru a strânge ajutoare în 
folosul înfiinţării unui 
spital. Roagă să fie date 
dispoziţii ca cel în cauză să 
nu fie împiedicat la strân- 
gerea fondurilor (Arh. St. 
Buc, fond MAI, Diviz. Co- 
munală, inv. 320, dos. 223 
(1886), £.3). 

In Noembrie 1891, mi- 
nistrul român la Constan- 
tinopol, M. Mitilineu, este 
primit în audienţă specială 
de către sultan, care îi de- 
clară că Imperiul Otoman şi 
România au interese iden- 
tice, primejdii comune şi 
este necesară "O Antantă 
între România şi Turcia”, 
promițând că li se va acorda 
statut juridic Aromânilor 
din Imperiul Otoman. De 
asemenea sultanul a elogiat 
națiunea română şi i-a dat 
să înțeleagă că Turcia este 
favorabilă creşterii teri- 
toriului României, deoarece 
provincii locuite de Români 
trăiesc în afara statului, 
aluzia fiind vizibilă la 
Transilvania (Arh. St. Buc, 
fond Casa regală, dos.19 
(1891), £.2-3). Mergând pe 
aceeaşi linie, Turcia va 
insista, în special în 1897, să 
încheie un tratat de alianţă 
cu România, mai ales că iz- 
bucnise războiului greco- 
turc, iar Serbia, Muntene- 
grul şi Bulgaria concentrau 
trupe la graniţa turcă. În 
acest scop, în presa turcă au 
apărut articole elogioase 
despre România (în Ma- 
mulat, Sedakat, Sabah şi 
alte periodice), chiar preco- 
nizându-se o confederație 
balcanică, unde România să 
joace un rol important, dar 
confederaţia să fie pusă sub 
egida sultanului. România 
respinge într'un mod civi- 
lizat propunerile turceşti, 
oferindu-se să îmbunătă- 
țească soarta Turcilor aflaţi 
în Dobrogea (Ar. MAR, 
fond.21, vol. 34, f.54). 

Revenind la marile pu- 
teri, din iniţiativa lui Bis- 
marck, la 25 Noembrie 1884, 
s'a deschis la Berlin, Con- 
ferinţa internaţională me- 
nită să discute problemele 
Africii, la care participă 14 
state, din afara Europei, 
doar USA. Bismarck, con- 
ştient de opoziţia Angliei, 
care nu dorea ca Germania 
să pătrundă pe teritoriul 
Africii, a speculat cu multă 
abilitate neînțelegerile 
dintre Paris şi Londra și 
susținând în mod deschis 
Franţa, a reuşit să impună 
punctul de vedere german, 
adică deplina libertate pen- 
tru negustorii Reichului în 
Congo. 

Totuși, în anii următori, 
Bismarck izolează Franţa şi 
șantajând pe Salisbur că va 
înceta să sprijine Londra în 
afacerile financiare din 
Egipt, propulsează pe a- 
liatul său, Italia, să încheie 
un acord italo-britanic pri- 
vind statu-quo-ul în mările 
Mediternă, Adriatică, Egee 
şi Neagră, cu recunoaşterea 
intereselor britanice în 
Egipt şi a celor italiene în 
Tripolitania şi Cirenaica. 
Peste o lună, adică în 
Martie 1887, aderă la acest 
acord şi Austro-Ungaria şi 
astfel se crează "Antanta 
mediteraneană", care sto- 
pează acțiunile Franţei în 
această zonă. Cancelarul 


ngarlu e Ea 


aul O-ainră 


- 1856 - 


1947 - 


-VI- 
———— Pro. Nicolae CIACHIR —— 


german, izolând Frânţa, 
dacă reuşea să anihileze şi 
Rusia, singura capabilă s'o 
ajute, în acest context, îşi 
putea permite să zdro- 
bească din nou cocoşul 
galic. 

Noul împărat german, 
Wilhelm al II-lea (1888- 
1918), cu ocazia vizitei 
întreprinse la Londra în 
1889, propune guvernului 
britanic să adere la Tripla 
Alianţă, ceea ce ar fi întărit 
caracterul antirus al aces- 
teia, având în vedere con- 
tradicţiile dintre Londra şi 
Petersburg în diferite părți 
ale lumii (Arh. MAE, vol. 
269, dos.21 (1889), telegr. 
din 12/24 Aug. 1889 dela 
Londra). 

Herbert von Bismarck, 
care deținea portofoliul 
Ministrului de externe, fiul 
marelui cancelar, avea 
dispoziţii ca Salisbury să-i 
dea un răspuns precis în 
problema aderării Angliei 
la Tripla Alianţă. 

Refuzul Angliei, cât şi 
retragerea lui Bismarck, din 
viaţa politică, în 1890, au 
slăbit presiunea Germaniei 
asupra Franţei. lar noul 
cancelar, von Caprivi, adop- 
tând concepţiile Marelui 
Stat major, că Germania ar 
fi putut face faţă simultan 
unui război pe două fron- 
turi, cât şi boicotarea Rusiei 
pe piaţa financiară berli- 
neză, au determinat Peters- 
burgul să ajungă la o strân- 
gere a relaţiilor economice 
şi politice cu Franța. 

Diplomaţia franceză 
propusese de mai multe ori 
Rusiei încheierea unui 
tratat de alianţă, însă țarul 
respinsese demersurile din 
repulsia pe care i-o inspira 
o ordine de stat republi- 
cană, cât şi datorită faptului 
că Bismarck contracara 
iniţiativele Franţei, prin 
intermediul diferitelor 
propuneri mai agreabile 
cercurilor conducătoare 
ruseşti. În anii 1891-1893 
ambele state întreprind 
acţiuni menite să ducă la 
stabilirea de contacte cât 
mai strânse; în Mai 1891, la 
Moscova se deschide Ex- 
poziţia franceză vizitată de 
țar. Semnificaţia ei este 
surprinsă de presa româ- 
nească care scria; "...dacă 
alianţa între imnul național 
rusesc şi Marseilleza fran- 
ceză rămâne, fireşte o im- 
posibilitate, alianţa întrun 
caz dat și pentru scopuri 
anumite între forţele ar- 
mate ale Rusiei şi Franţei 
sau între influenţele pe care 
aceste forţe le dau în timp 
de pace,.rămâne şi mai 
departe o posibilitate de 
realizat în viitor" (Timpul 
din 23 Mai 1981). În 1891, 
cele două state încheie un 
acord consuliativ ruso- 
francez, dar Parisul dorea 
să extindă sfera relaţiilor 
prin realizarea unei con- 
venţii cu caracter militar 
(Documents diplomatiques 
francais, vol. VI, p. 162). În 
1893, Germania a contribuit 
la intensificarea apropierii 
ruso-franceze, săvârşind 
noi acte ostile impotriva 
Rusiei şi, intenţionând să 
cucerească piaţa acesteia, a 
impins lucrurile până la un 
război vamal care urmărea 
aservirea economică a Im- 
periului țarist, La 27 De- 
cembrie 1893, Ministrul de 
Externe rus comunica Pa- 
risului acordul țarului cu 
privire la proiectul Con- 


venţiei militare ruso-fran- 
ceze, ratificată în Ianuarie 
1894, Documentele preve- 
deau în cazul unei agre- 
siuni din partea Germaniei, 
Austro-Ungariei sau Italiei, 
să se sprijine reciproc cu 
toate forțele, Franţa urmând 
să participe la un eventual 
război cu 1 milion soldaţi, 
iar Rusia cu 800.000 (art. 3). 
Ministrul de externe român, 
era foarte atent şi docu- 
mentat la apariţia celui de- 
al doilea bloc militar, când 
unul din parteneri, Rusia, 
deţinea teritorii ce ne apar- 
țineau şi care ne ameninţa 
în continuare cu dispariţia 
statală, în drumul său spre 
Balcani şi Constantinopol. 

Şi astfel, sistemul bis- 
marckian, clădit cu atâta 
trudă de marele om de stat, 
s'a dovedit a fi fragil după 
retragerea sa din viaţa 
politică, încât la trei ani 
după acest eveniment, în 
Europa a luat naştere un al 
doilea bloc militar cuprin- 
zând Rusia şi Franţa. 

La sfârşitul secolului al 
XIX-lea, relaţiile dintre 
marile puteri erau extrem 
de complexe şi grevate de 
intense contradicții. O 
apropiere între Franţa şi 
Germania era imposibilă, 
din cauza Alsaciei şi Lo- 
renei, între Franţa şi Italia 
se angajase un război va- 
mal, Franţa şi Anglia se 
găseau angrenate într'o 
politică colonială de mare 


anvergură, Rusia şi Anglia 
erau pe punctul de a-şi 
încrucişa armele din cauza 
zonelor de influenţă din 
Asia Centrală, Rusia şi 
Austro-Ungaria se pândeau 
în Peninsula Balcanică; la 
toate acestea trebuiau a- 
dăugate tendinţele USA şi 
ale noii forţe care se profila 
la orizont, Japonia (reîn- 
noită în urma revoluţiei din 
1868), de a se impune ca 
mari puteri. 

Ultimele decenii ale se- 
colului al XIX-lea au con- 
stituit un moment hotăritor 
în evoluţia istorică a USA, 
iar puternica dezvoltare 
industrială de după 1880 i-a 
determinat pe oamenii 
politici americani să re- 
nunţe la principiile "doc- 
trinei Monroe”. În 1898 
Statele Unite intră în război 
cu Spania, obţinând prin 
Tratatul de pace dela Paris, 
din 10 Decembrie acelaşi 
an, insulele Puerto Rico, 
Guam şi arhipelagul Fili- 
pinelor; Cuba, ocupată de 
trupele USA, odată cu 
declanşarea războiului 
hispano-american, este 
proclamată independentă, 
în realitate, aflându-se sub 
dependenţa Statelor Unite 
până la 1902, când încetează 
guvernarea americană în 
insulă. În timpul războiului 
cu USA, guvernul spaniol a 
căutat aliați în Europa, dar 
nici una dintre marile pu- 
teri nu a intervenit, nedorid 


- datorită intereselor eco- 
nomice să comerciale - să 
ajungă la o ruptură 
Washingtonul. Fe Ra ccuă 
În legătură cu relaţiile 
româno-americane, numi- 
rea lui Eugene Schyler, în 
lunie 1880, ca agent diplo- 
matic şi consul general al 
USA la Bucureşti, mar- 
chează stabilirea relaţiilor 
diplomatice permanente 
între cele două ţări. (Arh. 
MAE a României, dos.18, 
Cons. S, nr.2). Ca răspuns, 
colonelul Sergiu Voinescu, 
în Noembrie 1880, remitea 
preşedintelui USA, ca tri- 
mis special al guvernului 
nostru, scrisoarea destinată 
a notifica independenţa ca 
stat liber şi suveran (Arh. 
MAE, dos.31, litera V, nr.2). 
În fondul Casa regală, se 
păstrează originalul scri- 
sorii, Preşedintelui USA, 
James A. Garfield, din 3 
Mai 1883, privind recu- 
noaşterea regatului Româ- 
niei, remisă lui Carol I, la 
Cotroceni, la 4 Iunie 1881. 
Cuvintele de simpatie şi 
admiraţie, măresc pres- 
tigiul României, aşezată în 
vecinătatea celor două 
imperii: țarist şi austro- 
ungar (Arh. St. Buc., fond 
Casa regală, dos.44, 1881). 
n acelaşi dosar scrisori 
similare din partea Vene- 
zuelei, Columbiei, Argen- 
tinei, Chile, Republica Ori- 
entală Unuguay etc). 
Continuare în numărul viitor 


Pentru a vă ţine la curent cu ultimele ştiri din 
România, echipa noastră redacțională lucrează 
ără încetare... Nu rămâneţi în urma timpului.. 


Citiţi lunar 


"Cuvântul Românesc" 
şi participaţi la viaţa exilului românesc pP 
a forma un puternic front de luptă 


anticomunistă. 


VLAHII DIN ÎNDEPĂRTATUL 
RĂSĂRIT AL EUROPEI 


Urmare din pag, 15 

vinte cu cele din limba ro- 
mână. Cronicarul polonez 
Dlugoz, în a doua jumătate 
a secolului al XV-lea, con- 
semnând despre limba 
Samogiţilor remarca: ” Lim- 
ba lor este latină şi se deo- 
sebeşte de aceasta numai de 
o mică varietate fiindcă din 
cauza comerțului ce-l aveau 
cu popoarele vecine, ei au 
adoptat în idioma lor şi 
cuvinte slavone”. 

Valoarea semantică a et- 
nonimului kangitae ar fi 
aceea de "Gejii regali“ (ra- 
dicalul kan, khan cu ac- 
cepțiunea de "rege", "țar" şi 
etnonimul gitae = geţi). 
Popor înrudit cu Romanii, 
locuind în țara lor (dar şi 
mai departe), Canglii nu- 
miţi și Kangitae pot fi ur- 
maşii Masageţilor (Geţii 
mari) şi ai Sciţilor regali, 
stăpânitorii acelor teritorii 
din timpuri imemorabile, 

2. Descriind teritoriul de 
pe râul Iaik (lagag), din 
1775 numit fluviu Ural, 
călugărul minorit este ferm: 
"acolo locuieşte poporul 
Ilak". Acest popor este i- 
dentificat cu acela de Blac, 
Român. Călugărul argu- 


mentează cu absenţa conso- 
nantei B ("Tătării nu pot să 
pronunţe pe "b”) din limba 
Tătarilor. 

Românii au fost cunos- 
cuţi în izvoarele medievale 
timpurii sub numele de 
Ulak (Ulak suwi "Apa 
Românului”, în cea mai 
veche cronică turcească nu- 
mită Oguzname "Cronica 
lui Oguz han”), Ulag şi 
Kara Ulag (la Mongoli) şi 
Olah (la Maghiari). 

Forma Ilak, aşa cum a- 
pare la călugărul minorit, 
cu vocala “i” poate să re- 
prezinte un sunet inter- 
mediar între u şi i ii, vocală 
care nu are corespondent în 
limba latină şi a fost trans- 
misă i 

Unde este țara poporului 

Nak? Ţara poporului Ilak se 
el lângă ţara Pascatir 
Baschiria). Hărțile pe care 
le-am consultat arată că pe 
cursul superior al râului 
laik (care curge din Nord și 
se varsă în Marea Caspică) 
se găseşte ţara Baschizi-lor 
= Baschiria, Pascatir. Re- 
zultă că țara poporului Ilak 
se găsea pe cursul râului 
Iaik. 

Ţara poporului Cangle 
"un popor înrudit cu Ro: 


PRI trâr 
NOI tzăruetul 2 


enrelaag COQr mi abur 


ÎI OO ECO 


manii" şi ţara poporului 
Ilak, teritoriu situat între 
Volga, Iaik (Ural) şi Marea 
Caspică, a fost "Ţara Vala: 
chilor de dincolo de Volga". 

În cursul Evului Mediu 
la Răsărit de Nistru, în Nor: 
dul Mării Negre, al cursu: 
rilor inferioare ale marile 
fluvii, în Nordul Mării 
Caspice şi până spre Munţii 
Urali au fost aşezări româ: 
neşti. Românii din aceste 
aşezări şi-au păstrat iden- 
titatea până la începutul 
secolului al XX-lea. Un 
păcurar sibian spunea că 
"până la marea bătaie, în 
1914, păcurarii sibieni îşi 
păşteau turmele până în 
Ural, trecând numai prin 
sate românești”. 

Câte sate vor fi rămas 
româneşti, în aceste părți, 
spre sfârşitul secolului al 
XX-lea? Poate aşezările si- 


tuate în Nordul Mării Ne-" 


gre, dar şi acestea... 

Pare incredibil, dar 
"Valachia de dincolo de 
Volga" a dispărut (unii nici 
nu vor să considere că a 
existat). Dar câte Valahii au 
dispărut şi câte vor mai 
dispărea? 


lonel CIONCHIN 


nah al AIIxD 


ÎNTUL ROMÂNESC 


APRILIE 1995 PAGINA 17 


Şinvăpăâiaţi ca para, 
Şi-au dat un reciproc impuls 
Să ne scindeze ţara. 


"O, smuls Pământ, tu ne-ai lăsat 
- Cu-ogroaznică durere 

De când bolşoii te-au luat 
 Fărăa noastră vrerel... 


Şi tot acest trândav popor - 
Dar cu flămânde gheare, 
Ne glăsuieşte de-"ajutor” 


Doi diavoli de-un frapant repuls 


ILIE ILAŞCU 


- 16 jurişti, 26 de membri 
ai Asociaţiei Veteranilor de 
Război şi 17 membri ai 
filialei Argeş a "Pro Basa- 
rabiei şi Bucovinei” cer 
printr'un memoriu adresat 
Asociaţiei Mondiale “Pro 
Basarabia şi Bucovina" dela 
Paris ca aceasta să intervină 
pe lângă organe respective 
din Occident pentru revi- 
zuirea procesului lui ILIE 
ILAŞCU condamnat, fără 
de nici o vină ca atare, la 
moarte de către autorităţile 
moscovite din Tiraspol. 


“Ţinghite rodul gliei. 


Le iau boii şi calul, 


„ Allor este Canalul! 
. e “Şi fot aceşi Ri 


: Şi de "eliberare". 
- Pămăntule basarabean 

 Pământal României... 

Acum un neam crud şi tiran 


Şi-avea câmp de desţelenit 
Să-şi facă rost de pită, 
Dar, vezi, puhoiul bolşevit 
„ “Nuvrea decât să'nghită! 
“ Dela trudiţii noşti ţărani 


„ Şidoar de plâng după plăvani - 


ot aceşti soviaţi netoți 
Au dat ucaz să fie 
Mai marii noştri patrioți 
Adăpostiţi de glie. 


Nicu ŢAIA 
Vadul Crişului-Bihor 


O cerere de revizuire a 
unui proces de acest fel se 
poate face atunci când unul 
dintre martorii acuzării se 
retractează. Acesta este şi 
cazul lui V. Garbuz care, 
fiind ameninţat de către 
anchetatori cu pedeapsă 
capitală, a depus mărturii 
false contra lui Ilie Ilaşcu. 
Ajuns în libertate, V. Gar- 
buz a revenit asupra depo- 
zițiilor sale mincinoase 
declarând public că: "Ilie 
Ilaşcu n'a participat la nici 
un act terorist, că el, V. 
Garbuz, a depus mărturie 
> împotriva lui Ilaşcu şi a; 

celor patru colegi ai lui 
pentru a discredita Frontul 
Popular dela Chişinău şi ca 
să scape de pedeapsa cu 
moartea..." 

In consecinţă, pe lângă 


intervenţiile făcute deja în” 


faţa Consiliului Europei şi 
altor organe internaţionale, 
"Pro Basarabia şi Bucovina” 
Mondială roagă pe toţi 
membrii ei să intervină cu 
interpelări respective pe 
lângă organe de resort din 
țările lor de adopţie. 
Cu mulțumiri, 


Nicolae LUPAN 


CUM AM FOST ELIBERAŢI ÎN 1994? 


| Am văzut pe micul ecran 
„Cum au sărbătorit autode- 
„ claraţii “eliberatori" ai 
_ meleagului nostru o tristă 
aniversare şi mă miră nu 
atât că a participat şi Pre- 
fedintele (Snegur adică - 

), și primul ministru al 
1ePublicii, cât neruşinarea 
Au trecut 46 de ani de 
atunci, dar nu am uitat cum 
satele Gura-Bâcului, Speia, 
Ni din raionul Anenii 


Noi au fost prefăcute în 
praf şi pulbere de către 
Ruşi încă la 13 Aprilie 1944. 
Ştiţi ce a urmat a doua zi 
după acea "eliberare"? 
Au fost mobilizați, adică 
arestaţi toţi bărbaţii care 
aveau vârsta dela 18 la 55 de 
ani şi expediaţi în lagărele 
de muncă silnică din Komi, 
împreună cu deţinuţii po- 
litici. = 
Nouă ni se spunea "trud- 
armia”. În Octombrie 1946, 


după război, ne-am întors 
acasă mai puţin de jumătate 
din câţi am plecat. În la- 
gărele din Komi s'au stins 
mulţi basarabeni, câţi anu- 
me nu ştiu dacă ar putea să 
spună cineva. Aşa am fost 
"eliberaţi"...! 


Constantin ANTOCI 
Gura-Bâcului, Tighina,(din 
"Țara", săptămânal al Frontu- 
lui Popular delaChişinău) 


a O ————— 


File din trecut 


PREOŢI BASARABENI 


Alexandru 
„bru al Sfatul 
August 1940, A 
Cească la 7 Au 
Vârstă de 80 d 


e ani. 
asile 


Bodrug din Râșcani. Născut în 


tele Munteanu ! d 
ii ruşi în primele zile de ocupaţie. 
Şi-a primit moartea 

de, după ce . 
ie ei ca ecapai de treptele sfântului 


MARTIRIZAȚI 


Baltaga din Călăraşi. Mem- cununa muceniciei prin ntz er capitală. 
ui Ţării, arestat de NKVD la 31 

îndurat moarte muceni- 
gust 1941, în Tataria, fiind în 


Ismail. Ucis de 


în faţa Catedralei din 
a fost tuns şi bărbie- 


a ontra dominaţiunii ruseşti - Mihai Eminescu 
PAGINĂ REALIZATĂ DE NICOLAE LUPAN 


în APĂRAREA ul AUTORITĂȚILE RAIONULUI OCNIŢA AU 


DECLARAT RĂZBOI MITROPOLIEI 
BASARABIEI 


Sunt binecunoscute condiţiile discrimi- 
natorii și sălbatica prigoană în care activează 
Mitropolia Basarabiei, aflată sub oblăduirea 
Bisericii Ortodoxe Române. Autorităţile aşa 
zisei "Republici Moldova", deşi îşi declară în 
faţa forurilor internaţionale ataşamentul faţă de 
principiile democratice, afişându-şi intenţia de 
a edifica un stat de drept, nu au renunţat la per- 
secutarea credincioşilor Mitropoliei Basarabiei, 
Un nou caz de încălcare flagrantă a drepturilor 
constituţionale ale cetăţenilor de către organele 
locale ale puterii de stat a fost consemnat în 
satul Gârbova, Ocniţa. 
Prin voinţa liber exprimată a adunării gene- 
rale a credincioşilor biserica "Adormirea Maicii 
Domnului" din localitate a aderat la Sfânta 
Mitropolie a Basarabiei. Acest fapt a trezit ne- 
mulțumirea diverșilor demnitari raionali şi 
locali. Ghidaţi dela Chişinău, aceştia au de- 
clanşat acţiunile de reprersalii. Preotul paroh 
Tudor Botezatu şi Dl. Sergiu Matcovschi, pre- 
şedintele Consiliului parohial, au devenit 
țintele asupra căroara urma să fie îndreptată 
lovitura de pedeapsă. Răfuiala cu aceste două 
persoane trebuia să fie o lecţie pentru ceilalți 
"rebeli", adică întreaga comunitate religioasă, 
aşa că s'a acţionat ostentativ şi grosolan. În 
continuare, urmează filmul acestui conflict, 
reconstituit de Dl. Sergiu Matcovschi. 
Timp de 50 de ani de dominație comunistă, 
biserica din sat n'a funcţionat. Din iniţiativa 
pensionarului Sergiu Matcovschi a fost con- 
stituit un comitet bisericesc, care a iniţiat pro- 
cesul de restaurare a bisericii, aflate în pa- 
ragină. După reconstrucţia lăcaşului ortodox, 
DI. S&giu Matcovschi este ales de creştini 

preşedinte al consiliului parohial. Timp de trei 
ani, însă, credincioşii s'au confruntat cu pro- 
blema succesiunii în lanţ a 13 preoţi, dintre care 
nici unul nu s'a reţinut prea mult în sat. După 
ce numeroasele rugăminţi adresate arhie- 
piscopului Vladimir de a li se trimite un preot 
vrednic în sat au fost tratate cu indiferenţă şi 
refuz, Consiuliul parohial s'a adresat către 
Î.P.S. Petru, locţiitor de Mitropolit al Basa- 
rabiei, cu cererea "de a fi luaţi sub oblăduirea 
Sfintei Mitropolii a Basarabiei”. La 1 De- 
cembrie 1994 I.P.S.Petru îl numeşte ca preot 
paroh al bisericii din localitate pe părintele 
Tudor Botezatu, un om cuminte, blând şi în- 
țelept, care dela primele slujbe a fost răsplătit 
cu dragostea tuturor credincioşilor. Minţile 
întunecate ale unor nevrednici refuză însă să 
accepte această stare de lucruri. În ziua de Cră- 
ciun (stil vechi, 7 Ianuarie 1995) primarul sa- 
tului Gârbova, Gadâmba, dis-de-dimineaţă se 
postează în faţa uşii bisericii, nepermiţându-i 
părintelui Tudor Botezatu să oficieze slujba de 
Crăciun. Ba, i-a cerut în mod ultimativ să pă- 
răsească satul timp de jumătate de oră. Puşi în 
faţa unui asemenea amestec brutal al repre- 
zentantului statului în treburile interne ale 
bisericii, în a treia zi după Crăciun (10 Ianuarie 
a.c.) a fost convocată adunarea generală a 
creştinilor din sat şi a Consiliului parohial. În 
timpul dezbaterilor, în sală işi fac apariţia 
primarul satului Gadâmba, preşedintele col- 
hozului 1. Dumitraş şi preotul Nicolae, trimis al 
mitropolitului Vladimir, pe care primarul din 
capul locului l-a recomandat ca noul paroh al 
bisericii. Luând cuvântul, acesta din urmă, 
întrun limbaj veninos, a proliferat nenumărate 
şi inimaginabile minciuni despre părintele 
Tudor Botezatu, Sfânta Mitropolie a Basarabiei, 
F.P.D.C, şi România. Dezgustaţi de un ase- 
menea spectacol oribil, creştinii i-au acordat vot 
de blam acestui impostor, refuzând serviciile 
emisarului vladimirist. Întreaga asistenţă a 
votat în unanimitate pentru rămânerea în 
parohie a părintelui Tudor Botezatu. 


Pe data de 13 Ianuarie, la insistența pri- 
marului Gadâmba, este convocat din nou 


Aureliu CORNESCU 


Consiliul parohial. Le este prezentat un alt 
preot, Anatol, care la fel este respins. Eşuând și 
această tentativă de înscăunare a unui preot 
vladimirist, autorităţile hotărăsc pedepsirea 
celor nesupuși. A doua zi, 14 lanuarie a.c. DL. 
Sergiu Matcovschi, ținând calea spre biserică, a 
descoperit cu mirare la poarta lăcaşului o dubă 
a poliţiei şi şase poliţişti în preajma autove-. 
hiculului. Salutându-i pe “străjerii ordinii şi 
legalității”, se îndreaptă spre uşa bisericii. in 
acest moment este somat să se oprească. Fără 
vreo explicaţie, i se cere să urce în duba poliţiei. 

Fără prea multe menajamente, Dl. Sergiu 

Matcovschi este infăşcat de mâini și de picioare 

de către "bravii” poliţişti, doborit la pământ şi 

târit prin noroi spre dubă. In acest răstimp este 

lovit cu sălbătăcie cu pumnii peste cap. Au curs 

din abundență şi loviturile cu picioarele. La 

strigătele de ajutor ale celui mazilit, oamenii 

din biserică au ieşit afară. Ingroziţi de cele ce se 

întâmplă, ei îi implorau pe poliţişti să nu-l mai 

bată pe acest om nevinovat. Rămânând surzi la 

aceste apeluri, poliţiştii îl transportă pe Dl. 

Sergiu Matcovschi la primărie, unde îl bat cu o 

şi mai mare cruzime. La strigătele disperate ale 

bătrânului, iarăşi se adună o mulţime de oa- 

meni care cer oprirea acestui dezmăţ poliţie- 

nesc. Surprinşi de reacţiile de protest ale săte- 

nilor, poliţiştii îl duc pe Dl. Sergiu Matcovschi 

la secţia raională a M.A.I. Aici iarăşi este 

maltratat. 1 se cere renunțarea la Mitropolia 

Basarabiei, in caz contrar "va spâla WC -ul 

poliţiei timp de 15 zile”. După ce refuză un 

asemenea angajament, este imbrâncit intr'o 

carceră. Suferind de stenocardie și astm bron- 

şic, suportă o criză cardiacă. Rugăminţile su- 

ferindului de a i se acorda ajutor medical 

rămân fără răspuns. 1 se refuză şi cererea de a fi 

supus unei expertize medico-legale. Abia seara 

târziu, cedând protestelor cerştinilor din sat, 

este eliberat cu indicaţia de a se prezenta a 

doua zi la poliţie. 

Pe data de 16 Ianuarie este interogat de şeful 
secţiei de poliţie Ocniţa, Taraban, care l-a in- 
format că este acuzat de "propagandă antista- 
tală şi nesupunere faţă de organele de poliție”. 
DI. Sergiu Matcovschi este avertizat să aban- 
doneze activitatea sa şi să se dezică de Mi- 
tropolia Basarabiei. Dela acest şef al poliţiei a 
mai aflat că “in timpul apropiat preoții Mitro- 
poliei Basarabiei vor spăla toţi WC-urile poli- 
ției” şi că "preotul din satul Lipnic, Ocniţa, care 
ține de Mitroplia Basarabiei, va fi arestat în 
zilele apropiate." 

În ziua de 17 Ianuarie a.c. este convocat 
pentru a treia oară Consiliul parohial, Primarul 
satului cere să fie pusă în discuţie problema 
eliberării din funcţie a părintelui Tudor Bo- 
tezatu. Diriguitorii satului consideră că recenta 
acțiune represivă îi va forța pe credincioşii 
Mitropoliei Basarabiei să renunţe la con- 
vingerile lor. Miza fiind mare, la şedinţă a fost 
prezent şi locţiitorul preşedintelui executivului 
raional, Cărăuş. Dar şi de data aceasta, în pofi- 
da tuturor presiunilor exercitate, membrii con- 
siliului parohial hotărăsc ca părintele Tudor 
Botezatu să rămână paroh al bisericii din sat. 
Credincioşii din Gârbova, Ocniţa şi-au ales un 
păstor şi sunt decişi să nu renunțe la el. Cât 
priveşte fărădelegile şi abuzurile reprezen- 
tanţilor organelor puterii locale, asupra aces- 
tora urmează să se pronunţe organele abilitate. 
Dl. Sergiu Matcovschi a făcut o vizită la repre- 
zentanţa O.N.U. la Chişinău, unde i-a informat 
pe reprezentanţii acestui înalt for internațional 
asupra flagrantelor încălcări ale drepturilor 
omului în Republica Moldova. Cât priveşte 
duşmanii Mitropoliei Basarabiei, îi rugăm să 
realizeze un singur lucru: înteţirea prigonirilor 
asupra preoților și mirenilor Sfintei Mitropolii 
a Basarabiei nu va face decăt să consolideze 
comunitatea română ortodoxă. 


„Betulu Gadimba, sate convocat din Row comunilatea romînă ortodoeă 
"PRO BASARABIA ŞI BUCOVINA" 


Roagă 


pe toţi compatrio- 
ţii din Ex 


comunicărilor Neagu Dju- 
Dinu Zamţi 


natul. 


mul 1902. Condamnat la moarte prin îm- 
e in anul 1941. 

Ucis a Ciornei din Clişcăuţi-Hotin. 

anul 1940, ește de lucrătorii NKVD-ului în 

Nă Mihalache din Căuşeni-Tighi- 

ra îscut în 1909, A fost exilat în ţinutul 
Snoiarscului, unde se săvârşeşte ca 
ir în anul 1940, fiind împuşcat. 

multă Tăruş din judeţul Orhei. Ucis cu 

1 cruzime de ocupanţii ruşi în anul 


na, 
k 


cuMihai Ghili din Unţeşti-Ungheni. Năs- 
n anul 1890, Arestat de NKVD în 1941. 


Exilat la Barnaul, unde în 1942 primeşte 


Pa ia Şoimu din Parcani, judeţul 
Soroca. A îndurat moarte martirică în anul 
„fiind împuşcat. 
caer pr răe Fe ribuţeanu din judeţul 
Tighina. Născut în. 1903, Condamnat la ani 
grei de temniţă în Siberia, de unde nu s'a 
a O Doncilă, preot pensionar din 
Chişinău. Arestat de NKVD și dus în Si- 
beria, de unde nu s'a mai întors,.+ 
În total - 48 de slujitori intru Domnul! 


"Basarabia desrobită”, 
Chişinău 1942 


l, care au posibi- 
litate, să participe la coloc- 
viul ştiinţific axat pe între- 
barea: "DE CE NU SE FACE 
REÎNTREGIREA?..." Co- 
locviul se ţine în zilele de 
10 și 11 lunie 1995, în Aula 
Facultăţii de Drept, Bd. M. 
Kogălniceanu 64, Bucureşti. 

Colocviul va avea ca in- 
vitaţi de onoare pe Emil 
Constantinescu, Corneliu 
Coposu, David Funderburk 
şi Doina Cornea. 

Dintre ceilalţi vorbitori 
şi-au anunțat deja temele 


vara, irescu, 
Constantin Ticu Dumi- 
trescu, Banu Rădulescu, 
loan Gherman, Victor Bâr- 
san, Gheorghe Tatomir, 
Viorica Moisiuc, Vasile 
Tărâţeanu, lurie Roşca, 
Hristu Cândroveanu, Boris 
Samochiş, Anatol Albu, 
Sorin Roşca Stănescu, Se- 
rafim Fădor, Gheorghe 
Anca, Grigorie Filiti, Victor 
Frunză, Cicerone Poghirc, 
Anghel Popa, lon Varlam, 
Gheorghe Buzatu, Nicolae 
Bânică-Ologu şi subsem- 


Aşteptăm confirmarea 
temelor dela Octavian Pa- 
ler, Alexandru Zub, lon 
Ungureanu, Mihai Cimpoi, 
Dumitru Matcovschi, Ni- 
colae Manolescu, Florea 
Marinescu, Dinu Giurăscu, 
Octavian Ghibu şi alţii. 


„Cererile pentru invitaţii 
mi se trimit cât mai curând 
posibil la adresa: 13 Rue de 
4 Vents, Băt. Champagne, 
92380 Garches, France. 


Nicolae LUPAN 


e 


eri 
pF) 


PAGINA 18 


APRILIE 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


“STIRI DIN LUME 


ROMÂNIE 


Părintele paroh Dumitru Ichim, Consiliul Parohial, 
Reuniunea Doamnelor şi toți credincioşii membri ai 
Bisencii “SI. loan Botezătorul,” situată la 2150 Bleams 
Rd.. Kitchener, Ontario N2H 4V4, Canada, vă invită cu 
mult drag să luaţi parte la Sfintele slujbe de sfințire ale 
noii Biserici, care vor avea loc în zilele de 17 și 18 lunie 
1995 

Pentru mai multe informaţii, scrieţi la adresa de mai 
sus sau telefonaţi la (519) 570-0172. 


La 26 Martie 1995, s'a 
oficiat în sus-zisa biserică o 
slujbă religioasă de către 
părintele paroh Gh. Calciu 
în prezenţa unui numeros 
număr de credincioşi, luând 
în mod special parte şi Con- 
gresman-ul David FUN- 
DERBURK, cu soţia D-na 
Betty Funderburk. Dl. D. 
Funderburk a fost Amba- 
sador al Statelor Unite în 
România în timpul dicta- 
torului Ceauşescu, unde, 
adoptând o poziţie contrară 
liniei favorizante a politicii 
americane faţă de dictator, a 
trebuit să demisioneze. 
Astfel, dânsul este foarte 
cunoscut Românilor pentru 
demnitatea sa personală şi 
profesională. În alegerile 
din 8 Noembrie 1994, Dl. 
Funderburk a fost ales din 
partea Partidului Republi- 
can, câştigător al alegerilor, 
să reprezinte Districtul doi 
din statul Carolina de Nord 
in Camera Reprezentanţi- 
lor, 

După slujbă, DI, şi D-na 
Funderburk au onorat reu- 
niunea comunitații române 
pentru comemorarea Unirii 
Basarabiei, care a'avut loc 
în 27 Martie 1918, act jprin 
care s'a dat conturul Româ- 
niei Mari după cel de-al 
Doilea Război Mondial. 

În cadrul comemorării au 
avut loc mai multe expuneri 
din care redăm cât mai re- 
zumativ posibil, spusele 
vorbitorilor, 

DI. Viorel Cucu, din par- 
tea comunităţii, a subliniat 
că Basarabia este partea ca- 
re ne lipseşte din suflet. Ea 
a fost furată şi acaparată de 
puterea din Răsărit (Rusia 


RETROSPECTIVA BRÂNCUŞI 


Radu DUNĂREANU 

Beaubourg prezintă intre 
14 Aprilie și 21 August 1995 
prima retrospectivă Brân- 
cuşi organizată in Franţa. 
Intr'o prezentare crono- 
logică şi tematică vor fi 
expuse 103 sculpturi, 38 de 
desene și 55 de fotografii 
realizate de artist. 

Retrospectiva este fruc- 
tul colaborării dintre Cen- 
trul Georges Pompidou, 
Muzeul de artă din Phila- 
delphia, muzee din Roma- 
nia și generozitatea unor 
colecționari particulari care 
au înțeles să împrumute 
opere inaccesibile marelui 
public. 

Este anunțat şi un eve- 
nimeni major pentru 1997: 
redeschiderea Atelierului 
Brâncuși într'o nouă clădire 
concepută de Renzo Piano, 
Astfel, publicul va regăsi 
magia puţin pierduta a 
operelor prezentate intrun 
context îndelung, pândit de 
Brâncuși în atelier. 

Expoziţia va fi găzduită 
intre 8 Octombrie şi 31 De- 
cembrie 1995 la Muzeul de 
Artă din Philadelphia (Sta- 
tele Unite) unde se pâsește 
a doua colecţie importantă, 
după cea dela Paris. 


Mircea ALEXANDRU 


WASHINGTON 


BUNA VESTIRE ŞI COMEMORAREA 
UNIRII BASARABIEI 


ori URSS) şi ruptă din trupul 
țării noastre în 1812, 1856, 
1877 şi 1940. Ca incheiere la 
expunerea de mai sus, DI 
Viorel Cucu a dat citire 
poemului “Ridică-te Gheor- 
ghe, Ridică-te Ioane" de 
Radu Gyr. 


DI. Nicolae Dima a de- 
finit statutul național şi 
naționalitatea care adună 
într'o familie pe cei care au 
aceleaşi aspirații de trai 
liber într'un spaţiu stră- 
moşesc, lucru realizat prin 
unirea dela 1918, care a 
adus în 20 de ani de ad- 
ministrație românească o 
prosperitate de neegalat pe 
aceste meleaguri. În 1940 
URSS-ul, în complicitate cu 
altă putere imperialistă, ne- 
a dat o lovitură diabolică, 
răpindu-ne din nou Basa- 
rabia şi Nordul Bucovinei 
cu Ţinutul Herei. Din aces- 
te regiuni se estimează că 
aproape 1 milion de Ro- 
mâni au fost deportaţi, 
alungaţi şi ucişi, în scopul 
distrugerii identităţii lor 
naţionale. În 1989 am fost la 
un pas de reunire, dar re- 
voluţia din România, furată 
sau consficată cu certitu- 
dine în urma unui complot 
dirijat de KGB, a pus capăt 
acestui deziderat naţional. 

DI. David Funderburk, 
în expunerea de peste 30 de 
minute, a arătat situaţia din 
România din timpul când 
era Ambasador al Statelor 
Unite. În România, trăiam 
într'un palat. Nu puteam 
însă închide ochii la cele ce 
se petreceau acolo. Pentru 
considerente istorice, mora- 
le şi religioase, ca Ambasa- 
dor, mi-am dat seama că nu 
se poate călca peste cadavre 
pentru atingerea scopuriloi 
politice. Probabil eu şi 
soţia, am fost sortiţi să stăm 
in România ca într'o familie 
şi să învțăm adevârta istorie 
românească, Astăzi, lucru- 
rile nu s'au schimbat în 
bine, căci diferența între 
Nliescu şi Ceauşescu nu este 
mare, Din păcate, vechea 
mentalitate incă există în 
Departamentul de Stat şi 
astăzi vedem cum el îl 
susține pe Iliescu, 

In prezent, Statelor Unite 
şi României le lipseşte o 
fundaţie necesară unei edi- 
ficări solide. Ținta actuală a 
României este să se privati- 


zeze. Este ţara cu un sector 
cel mai puţin privatizat, 
aflându-se în urma Bulga- 
riei şi Albaniei. Privatizarea 
este un lucru serios şi nu un 
joc politic pentru anumiţi 
beneficiari. Guvernul ro- 
mân invită investitori ame- 
ricani să vină acolo şi să 
investească, oferindu-le 
diferite avantaje, care nu 
corespund realităţii. Coca 
Cola, Pepsi Cola... şi alte 
companii s'au izbit de no- 
menclatura cu care trebue 
să incheie contractele. 


Cred că trimiterea mea şi 
soţiei în România ca amba- 
sador a fost mâna lui Dum- 
nezeu, lucru pe care ea îl 
crede cu tărie. Eu spun 
ajutați popigrull român, nu 
guvernul de acuma. 


În districtul meu elec- 
toral nu sunt mulţi Români. 
Însă în Universitatea Duke 
există un program pentru 
limba română. E un semn 
bun. Poate un asemenea 
lucru se va dezvolta şi în 
alte părţi. Vă asigur că sen- 
timentele mele şi ale soţiei 
sunt şi rămân neschimbate, 
pentru poporul român, pen- 
tru adevăr şi dreptate. ; 


D-na Betty Funderburk 
a descris cum la o vârstă 
tânără, acum 23 de ani şi 
profund dedicată pentru 
libertate, a fost obligată să 
trăiască în România. Acest 
lucru nu a fost deloc uşor, 
căci a trebuit să luptăm cu 
guvernul de acolo. Dela 
început, noi am ales calea 
adevărului. România este a 
doua cruce pe inima mea. 
Marea tragedie pe care am 
constatat-o acolo ne-a fost 
greu s'o explicăm poporului 
american. Cine n'a fost aco- 
lo atunci, nu poate întelege, 
ca de altfel nici acum, greu- 
tăţile poporului şi fărăde- 
legile păturii conducătoare. 
De atunci ne-am înţeles, 
soțul meu şi eu, să înfrun- 
tăm mentalitatea americană 
spunând pe faţă ce este 
libertatea acolo, 


„Avem în Washington un 
Birou unde aşteptăm să ni 
se adreseze doleanţele şi 
voim să facem tot ce ne stă 
în putință să sprijinim şi să 
ajutăm acolo unde cuvântul 
nostru poate ajuta. Vă aş- 
teptăm cu înțelegere şi 
dragoste, 


Inainte de a se încheia 
reuniunea, s'au pus câteva 
întrebări, dintre care, fiind 
pertinentă cu obiectul co- 
memorării, rog să fiu scuzat 
că reproduc întrebarea şi 
răspunsul. 


A.G.: La 23 August 1939 
s'a semnat Pactul criminal 
Ribbentrop-Molotov care a 
dat mână liberă Uniunii 
Sovietice să anexeze prin 
forţă armată ori şantaj teri- 
torii ale țărilor răsăritene, 
printre care României i-au 
fost furate Basarabia, Bu- 
covina de Nord şi Ţinutul 
Herţei. Ribbentrop a sfârşit 
spânzurat, Molotov a murit 
netulburat in patul său, la 
vârsta de peste 90 de ani. 
Pactul supravieţuieşte tacit 
până la 1974, când prin 
acordul dela Helsinki, a 
fost confirmat la pretentia 
sovietică (Brejnev) că nici o 
frontieră nu se poate schim- 
ba. Acordul acum a deveni! 
OSCE (Organizaţia pentru 
securitate şi cooperare în 
Europa). Aveţi în Congres 
un Comitet OSEC sub 
preşedenţia Rep. Christ 
Smith şi aţi fost numit de 
curând membru.în acest 
Comitet. 

Cum poate exista secu- 
ritate în Europa câtă vreme 
acest Pact secret Ribben- 
trop-Molotov este efectiv şi 
confirmat şi de Preşedintele 
Clinton lui Snegur, la în- 
tâlnirea recentă dela şef la 
şef de Stat? 


DL. D. Funderburk: Am 
fost cooptat de două săp- 
tâmâni şi nu m'am întâlnit 
încă cu membrii Comite- 
tului. Întrebarea este bună 
şi am s'o ridic în Comitet. 
Acest Pact Ribbentrop- 
Molotov - este timpul is- 
toric să se spună - să fie 
declarat nul. Într'adevăr, să 
se facă din Basarabia o țară 
independentă este un lucru 
tulburător şi este de opor- 
tunitate ca lucruri ca acestea 
să fie privite cu realism sub 
aspectul justeţei şi nu sub- 
scriu la Declaraţia Clinton- 
Snegur, poziţii politice ale 
preşedintelui Clinton care 
sunt criticabile în multe 
situaţii. 

Corespondent, 


Adrian 
GRIGOROPOL 


PR RR E 
UNIUNEA FOȘTILOR DEŢINUŢI POLITICI 


Foştii deţinuţi politici 
anticomuniști din România 
aflaţi peste hotarele ţării, 
organizaţi în Uniunea Foş- 
tilor Deținuți Politici din 
România cu sediul la Ge- 
neva, au luat act cu indige 
nare şi revoltă de malver- 
sațiunile puterii cu privire 
la constituirea Consiliului 
de Administraţie al Televi- 
ziunii Române, 

Însuși faptul că fostul 
bard ceaușist, Adrian Pâu- 
nescu, are un cuvânt hotări» 
tor în această problemă, 
constituie o insultă la a- 


PROTEST 


dresa memoriei celor care 
au jerttit în Decembrie '89 
pentru libertate şi înlătu- 
rarea comunismului sub 
orice formă, 

Totodată ne exprimăm 
deplina solidaritate cu Du- 
mitru Iuga şi facem cunos- 
cut atât opiniei publice 
româneşti cât şi celei din 
străinătate, că grava situaţie 
in care se afla acesta prin 
prova foamei de protest şi 
in care a fost adus, cu ci- 
nism și prin abuzuri, de 
factorii de răspundere dela 
Bucureşti, stârnește ingri- 


jorarea tuturor Românilor 
de peste hotare, iubitori de 
libertate şi democraţie. 
Facem cunoscut protestul 
nostru hotărit de manevra 
cripto-comunistă a tele- 
viziunii române şi consi- 
derăm că avem datoria de a 
alerta în consecință Consi- 
liul Uniunii Europei și 
mass-media din țară şi din 
lumea cu adevărat liberă, 


Preşedinte, Dumitru lonescu 


Secretar, Constantin Mareş 


PAGINA 19 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


APRILIE 1995 


AUZITE, VĂZUTE ŞI 
PĂŢITE 


George DONEV 


Specialişti şi ilegalişti 


Că viaţa fiecăruia dintre 
noi e preponderent făcută 
din întâlniri mai mult sau 
mai puţin întâmplătoare şi 
din urmările acestora, ur- 
mări de care, în multe 
cazuri, am vrea să scăpăm 
ca de un lest inutil, o ştim. 


termene de comparaţie, 
proşti proveniţi dintre cei 
bătuţi în cap de mici, proşti 
săltaţi de comunism la rang 
de conducători, proşti hu- 
tutui, proşti cu diplome 
universitare căpătate între 
două şedinţe şi trei stri- 


Mihai FREAMĂT 


tutun. Ce mi-a fost dat să 
aud atunci cu greu se poate 
povesti. Atâtea tâmpenii, 
atâtea enormităţi, emise în 
mai puţin de zece minute 
de diriguitorul mişcării 
teatrale din România, nu 
cred că s'ar putea aduna la 


crurile se putea şi una şi 
alta. Interesant e că, exact 
atunci amicul meu a pro- 
fitat de ocazie şi-a lansat c 
frază care m'a uluit şi pe 
care mi-o amintesc cuvânt 
cu cuvânt. 

- Tovarăşe T., a cuvântat 


O TEME DRE SFATURI PENTRU Ce nu ştim întotdeauna e gături urlate ca să răsune un loc nici dacă o echipă necăjitul director, ioțarisul 

O DROGUR : i VIZITATORI Cine urmează să ne apară în valea, chiar şi proşti din alcătuită din specialişti în Cehov mi-a destănuit, cu 
Într'un judeţ din Statu Prima problemă care te Cale şi'n ce măsură aceste interes am întâlnit, dar un prostănaci ar fi lucrat zile rugămintea să nu fac pu- 
blică ştirea, că aţi scris o 


ida sia hotărît ca side 
tepi de poliţie să fie 
gif ra uşile a 26 de şcoli. 
pe vremuri, în țara noastră, 
copiii erau aşteptaţi la uşă 


de diriginte, ca să vadă da- 


că şi-au lustruit pantofii. gră ce-ţi oferă mai mult dar, deveni pustnici, fiecare cu  tenţii, un sistem de fraze în pe scaun, sau înghiţise una actori avem... E 
ace fii atent!... Cu o bancnotă de  Peşteră şi pustiu proprie- care te îngropai urgent de din numeroasele mape îm- Am uitat să vă spun că | 
un dolar-şi un pachet de tate personală. Problema e nu erai atent şi arătai, fie şi  prăştiate pe birou? După eroul despre care facem | 
Kent faci minuni... Dacă Că peşteri s'ar găsi, dar de printr'un simplu gest, că felul cum decurgeau lu- Continuare în pag. 20 | 
EDINTELE vrei o hartă a Bucureştiului unde atâtea pustiuri? Aşa eşti de acord cu aiurelile h 
CNEGUR o poţi cumpăra la Buda- că, vrem nu vrem, fatal- debitate de el în ritm de x 
A: ROMÂNĂ pesta, Paris sau New York...  mente soarta ne scoate mitralieră. "Se pricepea” la 4 
LIMB Restaurantele se închid la Zilnic în cale inşi care se orice: Critică teatrală, regie, 4 


Basarabeanca Valentina 
Cojocaru a fost sărbătorită 
în Palatul Naţional din 
Chişinău pentru îndepli- 
nirea a 30 de ani de activi- 
tate artistică în câmpul mu- 
zici populare. - 

Au luat parte oficialită- 


înfruntă este “birocraţia” şi 
încetineala chelnerilor... 
Asemănarea dintre Paris şi 
Bucureşti se reduce la bu- 
levardele largi şi copacii 
aliniaţi... Există bursa nea- 


opt seara... Pentru a vizita 
țara, cel mai bun sfat e să 
mergi cu o excursie care-ţi 
garantează hotelul şi masa. 
(Compilate din ziarul "The 
Herald”, 13 Martie). 


apariţii vor influenţa exis- 
tența noastră. Cu alte vorbe 
suntem supuşi hazardului 
ŞI nu avem puterea să ne 
orânduim traiul după vre- 
rea noastră decât dacă am 


simt datori să scormonească 
nechemaţi în trecutul, pre- 
zentul şi viitorul nostru. 

La asta mă gândeam zile- 
le trecute când, aflat într'o 
sală de spectacole, priveam 
stupefiat la un individ co- 


asemenea specimen, ca cel 
ce se bâţâia acum pe scenă, 
nu văzusem şi nici n'am 
mai văzut. Era - cum să vă 
spun - un prost de un fel 
special, un prost cu pre- 


dramaturgie veche şi nouă, 
curente, actori, adminis- 
traţie... Avea pentru fiecare 
subiect o frază pregătită din 
timp şi nu era chip, în 
prezenţa lui, să încerci un 
dialog. 


întregi. Directorul deschi- 
dea gura ca unul ce se în- 
neacă, ăla tropăia de zor 
printre vorbe... Şi deodată 
s'a făcut tăcere. Ce se în- 
tâmplase? Căzuse şeful de 


dramă extraordinară. N'ați 
vrea să ne-o încredințaţi 
nouă s'o jucăm? Aducem un 
regizor mare, un scenograf 
teribil, poate pe Picasso, 


[-] o .. 
casatorii 

* Doamnă titrată, văduvă, cu domiciliul în RFG, caută 

domn corespunzător, bine situat, peste 60 de ani din 


coţat pe scenă ce se străduia Individul nu depăşea p- se Pi 
ţile în frunte cu DI. Preşe- ILAGIATURI să "deschidă" un festival de nici măcar cu un milimetru Buropa sar Jaraslii RA pp taturi ja: Patti Mpicor(o edi 
dinte Snegur. Programul RIGINALE teatru oarecare, bâiguind lecţia învățată de pe rost, iar Jeniakostta : 2 y. 


s'a încheiat cu duetul Va- 
lentina Cojocaru-Dumitru 
Furdui lancu care, împre- 
ună cu publicuul din sală 
au cântat: "Noi suntem 
Români". Dl. preşedinte a 
cântat, a aplaudat şi se 
zvoneşte că i-ar fi dat şi-o 
- lacrimă! 


CUM SUNTEM 
CUNOSCUŢI 
"The World Almanach 
and book of facts, 1995" dă 
următoarele informații: 
REPUBLICA MOLDO- 


__Cu mâine, promisiunile- 
ți adaugi, / Cu ieri, erorile 
le scazi, / Şi ai, de-a puru- 
rea în faţă, / Mizeria cea de 
azi. 

Lă 

In fostele țări satelite au 
reapărut glumele, semn 
bun că omul s'a desmeticit 
din haosul apariţiei celor 
două comete fără coadă: 
Democraţia şi privatizarea: 

- Care e cel mai râu lucru 
despre comunism? întreabă 
un cetăţean din ţările sate- 
lite pe alt cetăţean. 

- Orice regim care vine 
după el! 


ceva despre artă, poporul 
român talentat şi menirea 
artistului în societate. Era 
un şef venit dela centru 
cum îl prezentase nu ştiu ce 
notabil local; şi în această 
calitate inaugura, deschidea 
şi înnobila cu prezenţa sa 
"actul de cultură", Îl cu- 
noşteam. Îmi fusese dat să-l 
întâlnesc cu nişte ani în 
urmă, pe vremea când 
lozincardul ăsta tăia şi 
spânzura pe la Direcţia 
teatrelor din instituţia 
condusă de faimoasa Su- 
zana Gâdea. Şi-acum să vă 
fac o mărturisire: În viaţa 


acolo unde nu avea nimic 
pregătit, venea cu citate din 
Ceauşescu sau din alţi 
"mari dascăli”. 
Intâmplarea a făcut să 
nimeresc în cabinetul per- 
sonajului ăsta împreună cu 
un amic, director de teatru, 
care' avea nevoie de o viză 
pe o propunere de reper- 
toriu dacă-mi amintesc 
bine. Odată intraţi, direc- 
torul s'a şi pornit, săracul, 
să-l convingă pe mai marele 
teatrelor să binevoiască a 
iscăli hârtia aia cu titlurile 
pieselor ce urmau să fie 
puse pe scenă. Şeful refuza 


* Farmacistă, 33 ani, stabilită în REG, caută domn 
corespunzător din Europa sau Israel. Răspunsuri la: Paul 
Morcov (pentru Carmen), Postfach 10 13 26, 63069 
Offenbach/Main, Germany. 


Ofertă 


* Doresc să realizez sculptura unei catapetesme, pentru o 


"biserică ortodoxă română din Canada sau U.S.A., urmând 


ca beneficiarul să asigure: materialele, casă şi masă, 
asigurare pentru sănătate, viza de intrare în Canada sau 
U.S.A, două bilete de avion dus-întors (soţ şi soţie). Pentru 
detalii telefonaţi în România la: 011 40 364 36387, sau la 
Toronto: 416 481 6821. 


Vânzare sau schimb 
de apartament 


! 

VENE . pa ... mea am întâlnit mulți iar argumentele directoru- * Vând apartament în România cu trei camere, bucătărie | 
FINE a A Girupeui-et proşti. Proşti de diferite lui => pari ca de un zid mare, două holuri, trei debarale şi balcon, sau schimb cu: : 
nian“ 65%, Ucraineni 14% Ă nuanţe. Proşti coboriţi de construit din vorbe fără şir, Toronto, Hamilton, Niagara on the Lake, sau o fermă 4 
şi Ruși 13% Dita 2 SE CAUTĂ UN Dumnezeu pe pământ ca să compactate zdravăn cu modestă în Sud Ontario. Telefon România: 011 40 364 | 
şi + Ortodocşi CONTABIL aibă cei cu mintea întreagă stropi de salivă şi fum de 3687, sau telefon Toronto: 416 481 6821. | 


99%, un telefon la 7,6 per- 


Ministrul Finanţelor a 


soane şi un doctor la 125 de = 
inși PTA anunţat că are un post va- 
sate 1.000 de locuitori se cant de contabil şef, pentru 
şi mor10 etc. care se cer cunoştinţe de EDITORIAL FE 


OMAN» 89% Ro- 
i, nguri etc. Un 
telefon la 7,5 persoane. La 
100 de locuitori se nasc 14 
şi mor 10. 

„Articolul dedicat Româ- 
niei se termină: "După re- 
Yoluţie şi executarea lui 

aușescu, Statele Unite şi 


adunare, scădere, plus 
înmulţire şi împărţire. La 
examen s'au prezentat trei 
licenţiaţi "magna cu ciocan” 
ai Academiei Ştefan Gheor- 
ghiu. 
Înainte de începerea exa- 
menului, li s'a atras atenţia 
candidaţilor că problema 


DI. Tudor Murgoci 
P.O. ROCKTON ONT., CANADA LOR 1X0 
Puteţi procura dela adresa de mal sus, următoarele cărţi: 


împiacunoscul repede trebue rezolvată în noul PITEŞTI de Dumitru BACU $20.00 FORTUL NR.13 de Marcel PETRIŞOR : 
zi Bevera. Foștii COMU- spirit de cooperare şi POEZII DIN ÎNCHISORI, Culegere de Z.PANĂ 20.00 Ă RUTA CU SCÂNDURI de M Ş ie e $.0.00 
o, ominat guvernul îndrumare ce călăuzeşte CU ACUL PE SĂPUN, Poezii de Zahu PANĂ 18.00 AND ie Marte ŞOR 7.00 
naamer comunists domi- — actualul regim de gândire DIN LUPTELE TINERETULUI ROMÂN 1939-1939 
the government)”, originală. După care, Şeful Culegere de texte 20.00 
a Cosmisiei de Examinare — ÎNVIEREA, Revistă trimestrială de analize, docu--O pe de Pet 
desface un plic sigilat şi ci- mente, crestomație şi cronici, 272 de pagini Dă ceara 1 MEAC Nou da tealie ! MILIT AT 0-00 
NE CULTIVĂM CU teşte textul tezei: : (ALUL FERICIRII de N. STEINHARDT „254 CINE RER a ei BaL MILIT 22.00 
Cât fac trei înmulțit cu  DEZGROPAREA CĂPITANULUI de V. POSTEUCA 12.00, Saua E N e Vasile MILITARU 20.00 
MICI > DE GENERAȚIE de Vasile MARIN 20.00 CU TÂLC de Vasile MILITARU 6.00 
An apărut cărți cu pre- (€i? . E „CREZ + : RECONSTITUIRI de Constantin MUSTAȚĂ 10.00 
lenţia de a fi încadrate i Primul candidat: Trei pASARABIA SUB SĂPÂNIRE STRĂINĂ POEZII PENTRU COPII de Florica BATU 8.00 
urul literaturii romă. | înmulţit cu trei este agal cu de Nicolae CIACHIR 10.00 SEARA LUMINOASĂ, Poezii de Florica BAŢU 7.00 
mești dar dog roma” tovarășul Preşedinte lon DIN ISTORIA BUCOVINEI (1775-1944) E SOK i Ă 
1 două cuvinte,  Jliescu, el ştie tot, vede tot de Nicolae CHIACHIR 10.00 ŢILE DISPERĂRII, ÎNCEPUTUL 


] microscopic, te infor- 


ISTORIA UNIVERSALĂ MODERNĂ 


SPERANȚEI de Florica BAŢU 10.00 


Tieză: "Comandă se $ şi noi nu putem rezolva < 
toate explicaţiile pă pă și nimic fără oftaturile Asi (Partea I-a 1642-1789) de Prof. dr. Nicolae CIACHIR, 20.00 POVESTE DE DINCOLO de Ana Maria MARIN 7.00 
[Di iii cul i pra. PIN E ca sarpe ISTORIA UNIVERSALĂ MODERNĂ DESȚĂRAȚII, Poezii de Ana Maria MARIN 7.00 

BEP; "Cocieri pe de bet inmalție Cu ai (Partea II-a 1789-1919)de Prof. dr. Nicolae CIACHIR 20:00 PASĂREA CU ŞAPTE ARIPI poeme Tanka 
d i fo calota a OR CAI e RAZBUNĂRI CELEBRE de Dumitru ICHIM 10.00 


maţi E "concurenţă litera- 
ok ne a decis alegerea 
anuscrisului'? Cine a 

! tipografia? etc., la ca- 


înmulţit cu trei fac 1921, 
anul când s'a născut Parti- 
dul Comunist Român, fău- 
ritorul ştiinţific al fericirii 
omenești, ce purcede dela 


(Dela Cain la Stalin) de Nicolae CIACHIR 


10.00 


ANII DE GROAZĂ DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ 


de Virgil MATEIAŞ 18.00 


ŞOIMI PESTE PRAPASTIE şi POEZII ALESE 1914-1944 


AMINTIRI DIN ÎNCHISOARE de Nicolae DIMA 20.00 
CETĂȚI SFĂRÂMATE, Schițe şi nuvele de N.NOVAC 7.00 
MANSARDA DE CAȚIFEA 

poezii de Dan Emilian ROSCA 7.00 


DURERI CONDENSATE, Poezii de Vasile MUSTAȚĂ. 5.00 


Te ad 
aluăm reapariţia, pe Anghel, Marx şi tovarășul de Nichifor CRAINIC ambele volume 15.00  MEDITAȚII ŞI MĂRTURISIRE de Ilie OLTEANU 5.00 
de cenzură; br put  Iliescul SÂNGELE TEMNITEI * BALADE de Radu GYR 15.00 O VIAȚĂ ÎNCHINATĂ UNUI SAT 
Publice orășineați ie tecile + Trei înmulțit cu trei fac pUNCTE DE VEDERE de Eugen POPESCU 15.00 de Nicolae GOLEA 7.00 
hale nu maj ati Şi comu- 9/, răspunde ultimul râvni- SET RUI SOMNULI AR POEMS FROM COMMUNIST PRISONS 
cure câzți Pot să-și pro- tor la postul de Contabil CCÂNTURIP i (limba engleză) translated by Mother ALEXANDRA 7.00 
particuți. dela editurile - şef. poezii de Ovidiu VAS DĂ THE ANTI-HUMANS 
e, ci numai pe din-  ÎNTRECIOCAN, SECERĂ ȘI NICOVAL (Piteşti, tradus în li ă 
e p Bravo, spune preşedin NTR , şti, tradus în limba engleză) de D 

m SA Seci Onoarea dea fi ţele git dat epitete de Paraschiv NĂMOLOASA 28.00  JOURNEY TO FREEDOM (limba, Pagj săa RASUSRDIIA 

n pe se Stat! Conso- ce logică ai întrebuințat ca DIALOG DE ABJECȚIE de Radu N. CISMĂȘEANU 5.00 de Nicole DIMA 23.00 
Cerceta cei nedumeriţi: "Nu să ajungi la cifra de nouă? i 


aceste legi, că eşti... 
de Ie'nțelâsjn; 4 


"Ilici 


- Foarte simplu: am îm- 
părțit pe Iliescu cu 1921. 


La flecare comandă se adaugă costul expediției 


PAGINA 20 


Urmare din numărul trecut 

Aceşti oameni şi-au forțat singuri destinul, 
nu s'au lăsat antrenați de destinul sumbru al 
țării. De altfel, cei ce au plecat din țară au fost 
cei mai buni, cu bună pregătire profesională 
şi cu curajul în suflet de a întâmpina toate 
Breutățile pe care le aduce cu sine necunos- 
cutul după o desrădăcinare dureroasă din 
plaiurile țării şi armonia sufletească a părin- 
ilor, fraților, rudelor și prietenilor. Aceștia 
nu erau nici ei scutiţi de greutăţi, deoarece la 
noi şi în URSS, rudele celor plecaţi în străi- 
nătate erau cei mai persecutați dintre toate ţă- 
rile foste socialiste, Erau scoşi din învăţă- 
mântul superior sau din funcţiile de condu- 
cere, dacă le aveau. Câteva cazuri de acest fel 
cunoscute din Ungaria şi fosta Cehoslovacie, 
m'au convins că părinţii celor plecaţi în ţările 
apusene din aceste țări, nu au avut nimic de 
suferit în învățământul superior unde lucrau 
şi am ramas cu impresia că țărilor respective 
le convenea (în secret) să aibă oameni în Apus 
prin care ele să fie cunoscute, iar cetățeni de 
ai lor, să poată învăţa limba acestora şi să se 
poata specializa direct dela sursele cu cele 
mai noi realizări ştiinţifice. În general oame- 
nii tineri refugiați au obținut burse de studii 
în Germania, Franţa, Anglia, Canada, Statele 
Unite al Americii etc. Tinerii aceştia şi-au 
creat asociaţii prin care au putut ajuta pe alţi 
concetăţeni de ai lor mai proaspăt plecaţi din 
țarile lor de obârşie, ceea ce în cazul Româ- 
nilor nu s'a putut realiza. Românii care au 
ajuns în străinătate in timpul regimului 
comunist au avut cu mult mai multe greutăți 
de înfruntat. Există şi astăzi o deosebire între 
Românii din exil şi cei plecaţi din Ungaria 
sau Cehoslovacia: dintre aceştia din urmă, 
mulți au fost chemaţi să-şi ajute ţara să iasă 
din greutăţi, ceea ce la noi nu s'a făcut. Sunt 


APRILIE 1995 


EUROPA ŞI DESTINUL 


-Consideraţii asupra destinului Europei prefigurat în 1945- 


însă speranţe, ca până la urmă, va fi folosit şi 


“potenţialul intelectual al fraților noştri din 


exil, care nu buchisesc acum principiile eco- 
nomiei de piață şi pot fi valoroşi mesageri ai 
țării în întregul sistem complex de relaţii 
internaționale. Românii din exil cunosc lim- 
ba, psihologia şi obiceiurile popoarelor occi- 
dentale și din acest motiv găsesc calea cea mai 
scurtă şi comodă pentru a le transmite cât mai 
multe informaţii despre ţara şi poporul nos- 
tru, astfel ca să fie cunoscut la adevărata lui 
valoare, iar în felul acesta să putem scăpa de 
adjectivul de “balcanic”, care ni se adaugă de 
cele mai multe ori, când este vorba de noi în 
străinătate, deşi nu avem nimic cu Munţii 
Balcanici, însă prea mulţi dintre noi au obi- 
ceiuri balcanice. Un mic exemplu în acest 
sens este edificator. In vara anului 1994 în 
ziarul local "Clipa” din Baia Mare a fost re- 
produsă o Ordonanţă a primăriei din acest 
oraş emisă în anii '30, deci cu cca. 60 de ani în 
urmă, prin care se interzicea scuipatul pe 
stradă. Astăzi nu se mai gândeşte nimeni la 
aşa ceva. 

In prezent este foarte necesar să fim cu- 
noscuți în sensul bun al cuvântului, fiindcă în 
ziarele din Vest şi la unele posturi de radio se 
mai aminteşte de o nouă împărţire a Europei: 
în funcţie de viteză, adică de viteza cu care se 
realizează economia de piaţă, se asigură drep- 
turile omului, a minorităţilor, în zone con- 
centrice şi în funcţie de religie. Ultima îm- 
părțire se pare că strânge în jurul ei perso- 
nalităţi politice care susțin că există o Europă 
Protestanto-Catolică şi una Ortodoxă, iar 
după părerea lor, ortodoxia nu este compa- 
tibilă cu libertatea. Europa Protestanto-Ca- 
tolică este aceea care după părerea unor 
politicieni a putut asigura drepturile omului, 
economia de piată, civilizaţia etc. 


Specialişti şi ilegalişti 


Urmare din pag. 19 


vorbire se lăuda printre 
altele şi că are în pregătire 
"câteva opere ce vor revo- 
luţiona teatrul naţional, 
mondial şi universal”. Şi 
cum propunerea picase pe 
coada palavrelor astea îm- 
prăştiate pe unde voiai şi 
unde nu voiai, marele dra- 
maturg a picat în plasă. 
După un moment de tăcere 
şi-a dus gânditor mâna la 
tâmplă ca şi cum ar medita 
la propunere, s'a mai foit 
oleacă pe scaun - cam ne- 
liniştit după parerea mea - 
apoi a rostit cu o voce sua- 
vă, blândă ca o voce de 
mamă: 

- Şi zici că tovarășul Ce- 
hov ştie de drama mea? 

- Ştie, ştie, dar depinde 
de dumneavoastră ca să... 

- De, ce să zic? 

- Să ne-o daţi, să deschi- 
dem stagiunea cu ea, va fi 
un triumf, zău, zău aşa... 
Dacă-l aducem şi pe Picasso 
să facă decorurile, ce mai... 
Tovarăşul Freamât, aici de 
faţă, e rudă cu el, cu Picasso 
şi se va îngriji de asta... Nu 
ne refuzaţi, vă rugăm... 
Tovarășul Freamât il poate 
aduce şi pe Salvador să mai 
retușeze, să mai... 

- Pe care Slvador? 

- Pe Dali. 

- A, pe Dali?... Da, nu-i 
Tău. 

Prietenul o cam luase 
razna iar eu mă temeam să 
nu intre cineva şi să sur- 
prindă dialogul ăla aiurit. 
N'a intrat nimeni şi până la 
urmă "marele şef” a semnat 
hârtia cu repertoriu după ce 


CITI] 


stabilise că el o să trimită, 


"opera" iar eu să mă în- 
grijesc de aducerea lui 
Picasso şi-a lui Salvador 
Dali. Ce-a mai urmat nu-mi 
amintesc, ştiu doar că am 
plecat din clădire mai mult 
pe fugă iar în stradă, preț 
de o jumătate de oră, am râs 
nebuneşte de se uita lumea 
la noi ca la urs. Mai târziu 
însă, întâlnirea ata hazoasă 
a luat o întorsătură chiar 
dramatică. Marele şef a 
trimis compunerea la teatru 
unde a fost citită în "plen", 
participanţii s'au distrat ca 
la bâlci - vă daţi seama de 
ce - farsa a transpirat, di- 
rectorul a fost dat afară (pe 
mine n'avea de unde să mă 
scoată) şi uite-aşa s'a mai 
consumat una dintre întâl- 
nirile mele cu prostia. 

Acum o să spuneţi că lu- 
cruri de astea se intâmplau 
frecvent şi că nu era cine 
ştie ce treabă de mirare să 
întâlneşti un tâmpit, printre 
nomenclaturiştii regimului 
comunist, pe post de spe- 
cialist. Aşa este dar, marea 
nenorocire e că aceşti "spe- 
cialişti” au rămas şi după 
'989 să conducă destinele 
culturii, ştiinţei şi econo- 
miei noastre. 

Cum conduc se ştie. 
Avem un exemplu la în- 
demână. lată-l pe acest 
"reformator" al teatrului 
mondial și universal colo 
sus pe scenă bâlbâindu-se 
penibil. Individul a rămas 
tot “specialist” şi tot con- 
temporan cu tovarășul Ce- 
hov, Deci prost, prost dar a 
simţit din care parte bate 
vântul şi, când goarna lui 


Iliescu a sunat adunarea el 
a strigat “prezent” iar'astăzi 
e de neînlocuit. Nu-i aşa? 
Comunistul zâmbăreţ 
dela Cotroceni ştie pe cine 
să se bazeze - pe devotaţii 
rumegători, precum cel des- 
pre care am pomenit şi pe 
alţi lingăi tâmpiţi pentrucă 
aceştia nu au întrebări şi 
nici proteste, ei îl au doar 
pe "Da, să trăiţi” cu care o 
duc împărătește spre stu- 
pefacţia noastră, a celor care 
îi contemplăm uluiţi dar nu 
facem nimic pentru a-i tri- 
mite cu un şut bine plasat 
la lada cu rebuturi. Şi 
pentrucă veni vorba de re- 


buturi deunăzi am auzit, la * 


coadă fiind, o discuţie 
dintre doi pensionari care 
puneau ţara la cale. În 
continuarea unei dispute 
mai consistente probabil, 
unul dintre ei s'a adresat 
celuilalt: 

- Măi Vasile, de ce nu-l 
dă Iliescu afară pe Văcăroiu 
asta dacă-i aşa de prost cum 
zice lumea? 

- L-ar da, dar nu poate. 

- De ce să nu poată? 

- Uite-aşa, nu poate. 

- Cum să nu poată, doar 
el e şefu'? 

- Nu poate pentrucă Vă- 
căroiu îi şi specialist şi ile- 
galist. 

- Cum să fie Văcăroiu 
ilegalist, când a avut timp 
să fie ăsta ilegalist? 

- Vezi că nu ştii. Vă- 
căroiu e purtător ilegal de 
cap. Acu! ştii de ce-i ilega- 
list? 

- Hă, hă, hă, hă! Bună! 


Mihai FREAMĂT 


ŞI RĂSPÂNDIȚI 


ACEST ZIAR 


Nicolae BRĂDEANU— 


Dacă s'ar face o analiză foarte sumară a 
religiilor catolice şi ortodoxe, care sunt cele 
mai complexe din punct de vedere al canoa- 
nelor, s'ar putea constata că ambele religii 
slujesc aceluiaşi Dumnezeu şi au la bază 
Noul Testament, adică învăţătura lui lisus 
Hristos, fără modificări care să influenţeze 
viaţa religioasă interioară a omului catolic sau 
ortodox, Astfel că diferenţe între biserica 
ortodoxă şi catolică, fără să prezinte mare 
importanţă, pot fi amintite: 

- Biserica ortodoxă nu recunoaște pe Papa 
dela Roma ca şi cap al bisericii. 

- Nu recunoaşte existenţa purgatorului. 

- Nu admite cuminecătura cu azimă. 

- Duhul Sfânt, purcede numai dela Tatăl, 
nu şi dela Fiul, cum susţin Catolicii. 

Mai sunt câteva mici deosebiri fără să aibă 


o mare importanţă din punct de vedere creş- 
tinesc. 


Din aceste motive, oricare om care duce o 
viaţă încadrată în învăţătura Noului Testa- 
ment, unde sunt prezentate aceleaşi evan- 
ghelii şi fapte ale apostolilor la ambele religii, 
se poate considera că este un bun creştin. În 
această situație, între un creştin catolic şi unul 
ortodox există semnul egalităţii. 

În secolul nostru s'a putut constata că în 
Germania, ţară protestanto-catolică, a apărut 
dictatura, în Italia, Spania, Portugalia şi Ame- 
rica de Sud, țări catolice, a existat dictatură şi 
la fel în ţări ortodoxe ca Rusia, Grecia şi Ro- 
mânia. 

În consecinţă, nu religia este factorul deter- 
minant pentru apariţia şi menţinerea dicta- 
turii, ci în primul rând cultura popoarelor. 

In țările foste socialiste s'a văzut că în cele 
din urmă toate religiile, prin capii bisericilor 
lor, au trebuit să manifeste obediență față de 
conducerea comunistă, desigur silite, mai 
puțin biserica greco-catolică, care de altfel era 
desfiinţată. 

Europa trebue unită nu divizată, iar încer- 
carea de a justifica o reîmpărţire a ei pe alte 
criterii şi mai ales religioase, nu are decât 
suporturi artificiale, care ar putea să facă prin 
această acţiune că "rătăcirea cea din urmă să 
fie mai grea ca cea dintâi”. > 

Din aceste motive, este bine să fie îm- 
prospătată lecţia istoriei din 1945. Dacă au 
fost suferinţe şi nedreptăţi în țările fost 
socialiste după împărţirea Europei, dacă 


pa 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


oamenii şi-au pierdut agoniseala de o viață 
toate acestea par să fie neînsemnate faţă de 
pierderea continuității morale, care a defor- 
mat puternic viața spirituală a oamenilor 
constatându-se în viaţa de toate zilele mai 
ales concepţii deformate despre cinste şi ade- 
văr. O asanare morală a țărilor foste comu- 
niste este foarte greu de înfăptuit, aceasta este 
o realitate controlabilă şi este foarte greu de 
evaluat timpul în care efectuarea ei ar fi 
realizabilă. 

Tot ce se cunoaște astăzi din studiile filo- 
sofice despre filogeneza idealurilor, indică 
faptul că cel mai mare pericol care amenință 
viața spirituală a omului este pierderea sen- 
timentului continuității morale, când trecutul 
nu mai este înţeles şi poate chiar disprețuit, 
ignorându-se valorile cucerite altădată de 
oameni. "Omenirea intră în declin - spune T. 
Vianu în Studii de Filosofia Culturii (Edit. 
Eminescu, Bucureşti 1982) - numai atunci 
când tezaurul ei pare a nu mai conţine nimic, 
când din câştigurile trecutului nimic nu ne 
mai poate sta la dispoziție pentru a inviora în 
noi credinţa şi fervoarea, entuziasmul pentru 
adevăr și frumos". 

O astfel de situaţie ne-au rezervat şi nouă 
vicisitudinile istoriei, când multe din faptele 
eroice ale înaintaşilor noştri au fost negate, 
trecute sub tăcere sau intervertite. Multe 
opere de artă ale unor scriitori foarte valoroşi 
au fost interzise, cenzurate sau n'au mai fost 
editate şi s'ar putea înşira încă multe altele. 

Toate acestea fac parte din tezaurul nostru 
spiritual pe care l-am avut până în 1945, când 
l-am pierdut odată cu pierderea continuității 
m ip 


Cei ce ajung să priceapă realitatea în viața 
popoarelor, îşi dau seama că acestora nu le 
este indiferentă atmosfera morală în care 
trăiesc. Dacă poporul observă că în țară nu 
sunt concepţii morale definite şi o viaţă 
spirituală intensă, el cade pradă izolării 
într'un egoism strâmt care-l înconjoară, dar 
nu-şi dă seama că această izolare îl poate 
treptat distruge. 

De aceea, cei ce au puterea de decizie în 
aceste mari probleme contemporane, trebue 
să se opună cu toată vigoarea unei noi îm- 
părţiri a Europei, deoarece neîndeplinirea 
acestei îndatoriri îi fac culpabili de crimă de 
lez-umanitate, iar destinul, aşa cum ne arată 
istoria, le va fixa termenul de judecată. 


CARTI-ZIARE-MUZICA-VIDEO-ARTIZANAT 
din ROMANIA LA DVS. ACASA PRIN ARTIMMEX  — 


Marcati cu "X” În casuta comenzii dorite si completati pretul respectiv in ultima coloana din dreapta. Romania Ilbara(RL), Eveni. 
, se ivreaza in set de 8 pe o saptamana sau numai ultimul ziar (de marul) 


Panţru Broctuae nalatate, AX. Preturile sunt in USS. 
TI TI 


(Intreba de reviste pt Copil 
ÎPS aa a IP At te 
sint incercuii cel dorit: x x x 

1.. Romania Libera sau Evenimentul ZI Sase  s343s |] $199.00 incercat [_] 

2. Rom.Libera sau Evenimentul Zilei Trei 527.35 (| 5150.00 = a za 

3. Rom.Libera sau Evenimentul Zilei Unu $15.36 496.88 Mustrata |] | 

4. Expres Magazin or Bursa orCapital Unu 315.39 = 573.49 | Bucuresti |_| | 
5. Gazeta Sporturilor sau Fotbal (Plus. Unu 51355 | 5386.73 [| Matea | ] | 
$. Gazata Sporturilor n sat Sase 52938 | S135.06 ||  peo i i 
7. Academia Cataveneu. saptamanal Unu 1235 > s77s0 (O tunat (| 

| 8. Bucuresti Match, lunar-senzational Unu 56.35 ci) 546.50 [] exe alei i 

3. Rebus?:15 feluri:Rebus 5 FA EI CI 
ÎS aaa Pa e a: da e Ci 


| Pentru alte ziare: dau telefor/FAX/scrieu la Arummex 


esec aaa SUBTOTAL ZIARE: Iese £ 
i A AUTOR TILU EDITURA 

i PRET 3 | 
[7 Jen Mihai Pacepa- Mostenirea Kremlinului (cantitate limitata) VENUS $14.50 | 
2. Fantomele lul Pacepa Ghe. lonescu Olbojan (best seiler-USA/Canada)  CORIDA $12.33 

| 2. Am fost cioplitor de hime re-Dumitru Popescu (“Dumnezeu”) (marturisiril).< ALBATROS 311.39 

| ... Sanda Marin - Carte de bucate (da, renumita carte!) ORIZONT $12.39 


312.3 
MIRACOL ete. 8.33 
ROZA VANT. 33.99 


. Pavel Corut- Culisele spionajului/"adevarului”: 11 titluri ("seriale") bue.: 
. Nostradamus - Rusia si Romania in profeda lui Nostradamus! 
. Eliade sau Vulcanescu sau Noica sau Cloran sau Blaga HUMANITAS S10.39 ( 


- Maresal |. Antonescu Epistolarul infernului (scrisori Bratianu-Antonese ALBATROS $12.39 
110. Marele Dictionar ai viselor (talmacire pe 'subiecte),s.a.- Autori renumiti DALSI $11.99 


.. Clasiel - de la Eminescu. Caragiala..Toparceanu_Radu Tudoran (simpiw/lux) ALBATROS $7.39..34.39 i 


1 
2. 
I. 
4. 
5. Eubam sabat pe evreii din Romania - Radu Lecea-uluitoare dezvaluiri! ROZA VANT. 
4. 
Lă 
LĂ 
3. 


i) 


12. Dletonara: Englez-Roman SAU Rom.-Engrilecare 554p. GRAMAR Buc. S11.99 |] . 
13. Romane de dragoste sau detective (în traducere sau romanesu) diverse LIĂ 98.12.98 j | 


14. Carti pentru copil de Petre Ispirescu si mult anti (Revista "Mickey Mouse”, "Univers"] 
15. “Cronica Secolului XX; sur! reproduse din presa anilor 1939,1940 etc. Den diverse “3 3.99 | _— 
a E ele mmm zeu pai CI 
Pentru alle caru: Sere Catalogul nostru prin seris/teletorv FAX SUBTOTAL CARTI 


sasi EI 


———— 


CASETE-MI CD-VIDI TITLU 
1. “DIVERTIS":cei mal buni (12) comiei de la Mircea Crisan incoace -voLUAl impreuna, numai 
2. Muzica populara:M.Tanase,E. Gavris,l. Clobanu,D. Siminica Joana eee ; 

3. VIDEOURI: COMICI (M,Crisan, Birtic, A.Pelea, DIVERȚIS ete), 
lata de casete/CD-uriVIDEO si prot, telefonati, serieui, fax 
„Aduna sub e tare saplamanale. ca zi 
ARTIZANAT DIN ROMANIA prin ARTIMMEX. 


31.» | 
39.99 | 


Irina Loghin, Clocariia, piese de teatru E] 
la A 


La IUL NOSTRU 
5 29 "Bine ai arin poste/abenament pt livrare ingeduiii 1-4 Se vand 

vĂ asociat cu eroitoria "As You Like 1t"-8 Craighurai 'onge SU42828, la 

Jnard de Eglinton Av.-tei.416-436 4918, Satera Fire Fooas-198 tele eri ici gâ 


Completati maj Jos si trimiteti formularul impreuna cu piata a Ambessador'.14900 Ten Mie Rd; Catear. SI Gheorghe & Pogererea Sf Duh 
bi hu 

Namei Mr. mi. mita [Ima piata prin chequa sau Money Order la ARTIMMEX. 

i mor — 

Talephone pai Fei a e 


- să Data:ziua A 
PENTRU ORICE INFORMATII SUPLIMENTARE. LISTE BE PUBLICAȚII. COMENZI SPECIALE ETE. ADRESATI-VA DIRECT LA: 


NOU: APE DAN ROMÂNIA ÎN HAMILTON LA "GREEK CORNER" 
pe Dei Vee rea dap pent GRI NG ST.E. (MUTAT DELA "SUPER JAY") a, are-aea 


„ast 
PAX418-493 7700 


„ RĂ 


L ROMÂNESC 
CUVÂNTUL 


Din 30 în 30 de zile 


DESPRE FELIA DE SALAM 
| ŞI MANEVRELE 
NEO-ILIESCIENE 


"Teoria salamului” a fost brevetată de un strategist rus: 
că are un salam şi guvernul vrea să-i taie o jumătate ori 
7 sfert, omul se opune, dar dacă-i ciupeşti o felie subțire, 
i ubaşul se resemnează... co felie mai puţin, nu moare 
Bt am e, Numai că felia subţire se taie des, aşa că până la 
cai omul se trezeşte fără salam şi nimeni nu-l compă- 
aneşte pentrucă n'a oprit răul dela inceput! 
Acestea-S manevrele D-lui Neo-lliescu care, treptat prin 
legi, decrete etc., incearcă sa ne'ntoarcă la "Epoca de aur 
“rebue să declari de unde ai valută, dacă găzduieşti 
străini ete. E adevărat că Securitatea nu şi-a reluat acti- 
vitatea de-a asculta convorbirile şi desface scrisorile pentru 
otivul că activitatea securiştilor n'a fost întreruptă. 
Privatizarea, redarea averilor, judecarea celor care 
efuiesc şi a celor care au omorit sunt tărăgănite, de hoţiile 
de acum doi, trei ani nu se mai ocupă nimeni că's cazuri 
învechite, iar hoţiile noi sunt lăsate să se'nvechească. 
Actualmente, guvernul se pregăteşte pentru alegeri şi 
prima grijă a D-lui Iliescu e ca "cetăţenii străini” (citeşte 
Românii din exil) să nu poată da nici un ajutor fraților din 
i ca să se scuture de neocomunişti. Pericolul - după cum 
afirmă DI. Virgil Măgureanu - sunt Românii din 
"diasporă", cei care au luptat contra tiraniei şi împiedică pe 
lon să devină "Nicolae". Ca divertisment, justiţia reabi- 
itează pe cei osândiţi de trecutele regimuri, dar mulţi 
dintre osândiţi refuză "onoarea". 
O condamnare, dată de un regim de teroare, e un cer- 
tificat c'ai luptat pentru Neam şi Credinţă, iar o decorație 
decernată de Dl. Iliescu înseamnă că te-ai înhăitat cu 


oa Pee Port sii 


CÂT COSTĂ 
UN "ALO" 
„Ca să ai telefon, plăteşti 
“2.500 lei lunar, la care ada- 
ugi: 15 lei pentru fiecare 
conversație de 3 minute 
(maximum 150 conversații), 
dela 151 la 300 conversațiile 
costă 20 lei etc., ajungând 
până la 35 lei pentru 3 mi- 
nute. 


...— 


ŞI-A SCHIMBAT 
DICŢIONARUL 
Ca să nu-şi sperie vecinii 
şi să nu le scape hăţurile, 
Moscova a botezat țările 
alăturate ca: "Străinătate 
apropiată”. A fi "apropiat" 
de Moscova înseamnă să te 
culci în pat cu ursul. 


: CRIMELOR 

Ministrul de Justiţie in- 
formează: în 1994 au fost 
1.675.896 de cazuri, cu 
10,45% mai mult decât în 
1593, Dintre aceştia au fost 
condamnaţi 95.775 (15,5 % 
mai mult decât în 1993). 
Numărul condamnaților 
pentru furt a crescut cu 


ÎNFRÂNAREA 

PROGRESULUI 
- Noile taxe vamale au 
arul să înfrâneze privati- 
i peatcă un computer, 
aro da ivează timp în admi- 
> ţia unei întreprinderi, 
Cere o taxă de 374.000 lei; 
le asemenea plăteşti taxe 
mașini de copiat şi 
multiplicat, ptasaligi 3 
d niaiza de transmitere la 
: ță a copiilor (fax-uri), 


eOarece n'a cheltuit 
banii imprumutaţi pentru 
ă pal iniţial FTS (Facilităţi 
tea ansformare sistema- 
1eopAcăa FMI a amânat 
die area restului de bani 
Ș contul împrumutului 
ip Pus: motivul, proasta 
E ministraţie, lipsa Legii 
a ventului, neinfiinţarea 
urse de valori etc. 


mafioţi care a ja 


FĂRĂ CERŞIT ! 

Oficialităţile din Târgu 
Mureş au decis să curețe 
oraşul de cerşetori. Minorii 
vor fi internați la Centrul 
de Ocrotire a Minorilor, iar 
adulţii recidivişti vor fi 
înaintați Justiţiei. 


LICEU CU PROFIL 
SRI-IST 

Liceul din Târgu Jiu se 
va consacra educării viito- 
rilor agenţi ai SRI. La pro- 
aia, obişnuit vor fi adă- 
ugate cursuri speciale. 

... 
NI SE DISTRUGE 
"VESELA GRĂDINĂ" 

În Maramureş 4.000 de 
hectare de livezi au fost 
abandonate şi sunt amenin- 
ţate cu distrugerea. Statul 
subvenţionează o parte din 
tratamentele de bază cu 
pesticide, dar unii de dorul 
comisionului, doresc să 
importe fructe din alte țări 
"mai calde” aşa că!'n doi, trei 
ani ni se va distruge "Vese- 
la Grădină cu pomi rodi- 


tori”. 
... 


AU AVANSAT 
JOS" 


În ultimii cinci ani nive- 
lul de viaţă al pensionarilor 
a scăzut de trei ori. O sta- 
tistică arată: cu o pensie 
medie lunară de 2.966 lei se 
putea cumpăra: 11.181 litri 
de lapte, 1.648 de ouă, 1.000 
kg. cartofi, 125 kg; carne de 
vită etc. dar pensia actuală 
de 112.481 lei ajunge pentru 
375 litri de lapte, 576 ouă, 
113 kg, cartofi şi 33 kg. 


carne de vită. 
... 


CUM SE DUCE LEAFA 
Un bucureștean cheltu- 
iește 56% din salariul său 
entru hrană; 16% pentru 
ocuinţă, apă, încălzit și 
energie; 8% pentru imbră- 
căminte și încălțăminte, 6% 
pentru transport şi teleco- 
municaţii, 5% pentru edu- 
caţie, 4% pentru asistenţă 
medicală, iar restul pentru 


cheltuieli de uz personal. 
... 


APRILIE 1995 


BUGETUL SRI-ULUI 

Suma alocată fostei Se- 
curităţi (azi cu numele de 
SRI) nu e publicată în bu- 
get; aşa că nu putem şti cât 
de mult îşi poate întinde 
Dl. Virgil Măgureanu aripi- 
le peste hotare. 


A COMPROMIS HO 
: Alexandru Chiş, lider PL 
93 şi directorul general la 
CONSERVICE SĂ Ploieşti, 
a fost condamnat la 3 ani 
închisoare pentru luare de 
mită: o oaie, un bidon de 
vin de 20 litri, o sticlă de 
whisky, 2 cutii cafea Ness, 
un cartuş de Kent, 6 găini, 
un cocoş şi 10.000 lei. Mo- 
lt A futut prea puţin şi nu 
avut de împărţi i- 
îatu părţit cu poli 


LUNĂ BUNĂ 

Garda Financiară a efec- 
tuat în lune Ianuarie 7.189 
de controale la agenţii e- 
conomice, societăţi comer- 
ciale cu capital de stat şi 
privat, au fost aplicate 167 
de amenzi care au adus 
statului un venit de 16 
miliarde lei. 


ÎL ÎNFRICOŞEAZĂ 
DRAGOSTEA 

Plimbările prin oraş ale 
Preşedintelui Iliescu se 
aseamănă cu cele ale îm- 
puşcatului, minus câinii. 
Dl. Iliescu e din ce în ce 
mai bine păzit, la o întâl- 
nire a foştilor elevi ai li- 
ceului Spiru Haret au fost 
inspectate toate ţevile, du- 
lapurile, băncile şi prezenţa 
preşedintelui s'a redus la a 
strânge mâna câtorva amici 
aleşi. 


Tribunalul din Cluj a 
refuzat să judece procesul 
intentat lui Ion Stoica (Fău- 
ritorul Piramidei Caritas) 
pe motiv că birourile cen- 
trale sunt la Braşov. Ion 
Stoica rămâne arestat. 


SCRIE ŞI ZAMBEŞTE 

Dl. Iliescu continuă să ne 
descopere parte din a- 
dâncile sale gândituri. 
După volumul "Revoluţia 
şi reforma", prolificul autor 
a decis să scoată serialul 
"Opere complete”; iar un 
volum al “serialului” se nu- 
meşte "Romanian in Europe 
and in the World". 

"Operele iliescene", ju- 
mătăţi de discursuri, inter- 
viuri, jumătăţi de inter- 
viuri etc. Domnul preşe- 
dinte îşi scrie panseurile în 
limba engleză şi franceză 
pentru a deveni un scriitor 
"Cu renume mondial” la fel 
ca răposata savantă. 


EXILUL E PERICULOS 

In Parlament Dl. lon 
Predescu, preşedintele Co- 
misiei Juridice a propus ca 
cetăţenii români din afara 
hotarelor să n'aibă drept de 
vot pentrucă nu-şi înde- 
plinesc obligaţiile faţă de 
România iar, în unele ca- 
zuri, nici măcar nu's fideli 
țării. Mai exact: nu fac spio- 
naj şi nu vor vota cu Dl. Ili- 
escu. Propunerea a trebuit 
să fie respinsă că-i contrară 
Constituţiei. 


FRESCA DELA 
VORONEŢ 

Specialiştii restauratori 
şi UNESCO vor prelua re- 
facerea frescei de pe pere- 
tele nordic al Mânăstirii 
Voroneţ care s'a deteriorat 
aproape în totalitate. O 
operaţie extrem de dificilă. 
Restauraţia va fi efectuată 
pentru fiecare centimetru 
pătrat de frescă. 


SUNTEM ÎNARMAȚI 
Dintre toate ţările foste 
satelite, România este sin- 
care are o armată com- 
patibilă cu standardele 
NATO şi în acelaşi timp 
este una dintre cele mai 


sărace din Europa de Est. 
... 


DE CE NU NE 
PRIVA 
Explicaţia ne-a dat-o Dl. 

Iliescu: într'un discurs ţinut 
la Slatina: "Economia de 
piață:se bazează pe corup- 
ție”, iar restul politicienilor 
sunt "fanarioți locali”, gata 
să se închine oricui. 


DELA ILIESCU CITIRE 

Ambasadorilor li s'a adă- 
ugat şi-o altă misiune. Să 
împartă ideile iliesciene, 
prezentate pe două limbi, şi 


incluse în mai multe volu- - 


me. Cine le împarte, parte- 
şi face. 


AFACERE 

"AUTOMOBILISTICĂ" 

Ca să-ţi cumperi maşină 
trebuiai să depui banii 
înainte la CEC, acum banii 
dela CEC au fost cheltuiţi 
de guvern şi cetăţeanul a 
rămas şi cu banii luaţi şi 
fără maşină. 


ILIESCU LA 

VATICAN 
Marţi 28 Martie a.c., lon 
Iliescu a fost primit de Papa 
loan Paul al II-lea la Vati- 
can, în problema înapoierii 
proprietăţilor Bisericii Gre- 
co-Catolice, confiscate de 
regimul comunist în 1948. 
Aceasta este a treia vizită a! 

lui Iliescu la Vatican. 


REAGĂŢAREA TABLOURILOR 
ÎN TRIBUNALUL DIN ELVEŢIA 


Cea mai înaltă autoritate judiciară din Elveţia, 
Tribunalul Federal, a admis cererea fpuveraulul român 
ffe 


de a intenta proces (Droit de Gre 


) fostului Rege 


Mihai, pe motiv că ar fi scos ilegal din țară 40 de 
tablouri, ce aparţineau patrimoniului naţional. 


Valoarea obiectelor de artă s'ar ridica la cca. $750 


milioane. 


Procesul nu s'a putut desfăşura până acum, deoarece 
Tribunalul local a cerut, ca o garanţie a cheltuielilor de 
judecată, suma de $1,5 milioane, cea mai mare sumă ce 
s'a cerut până acuma de un tribunal, un fapt ce ar im- 
piedica în viitor şi alte procese, 

Nu avem amănunte despre când și unde se va relua 
procesul şi nu ştim cât se va cere ca garanţie a chel- 
tuielilor de judecată. Ele vor fi mult mai convenabile 


celor din Bucureşti, 


PAGINA 21 


Un actor invitat să joace un rol principal trebue plătit 
cu 667 grame de şuncă presată. (Retribuţia, fixată de 
Ministerul de Cultură, e de 12.000 lei (Un kg. de şuncă 
presată costă 18.000 lei). 

Avem spitale ce oferă: un pat la doi bolnavi, iar 
unele din Cluj au devenit "focare de infecţie”. (Revista 
"Flagrant”). 

Comerţul cu Rusia a crescut cu 12%, care reprezintă 
mai mult de ȘI bilion. 

Partidul Romilor a comemorat la 20 Februarie, a.c. 
139 de ani de când Mihail Kogălniceanu a abolit scla- 
via. 

400 de poliţişti au controlat reţeaua de transport a 
Metroului. Au fost arestaţi, pentru diferite încălcări de 
legi, 112 persoane, cărora li s'au aplicat amenzi de 
2.565.999 lei. 

În urma presiunilor din partea organizaţiilor mun- 
citoreşti, guvernul a renunțat de a lua taxe dela cei care 
primesc Ajutor Social. 

4-5 salarii lunare sunt necesare ca să poţi dormi în 
propria-ţi canapea, care costă cca. 1.000.000 lei. 

... 

Se vor pune la licitaţie noii perimetri cu scopul ex- 
plorării sau exploatării resurselor minerale. 

Dacă se vor mări salariile cu 8,3%, atunci cetăţeanul 
va trăi la nivelul anului 1992. 

Un popas de o noapte la un hotel (4 stele) în ţinu- 
turile montane costă 105-248.000 lei. 

Cei cinci milioane de ascultători la radio au avut o 
surpriză: li s'a scumpit abonamentul... retroactiv. Au 
trebuit să plătească 4.000 lei extra, pentru luna Ianuarie. 

... 

În primul trimestru al anului şcolar 1994/1995 au 

abandonat şcoala peste 2.000 de elevi bucureşteni. 


12.000 lei - un kilogram de măsline. 
În luna Februarie au fost în Bucureşti 65.128 de șo- 
meri. 


2.500 lei - un kilogram de mere. 

O comisie guvernamentală formată din specialişti ai 
Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Muncii 
şi Protecţiei Sociale, a ajuns la concluzia că "jumătate 
din populația țării este săracă”. 

96% dintre pensionari sunt nemulţumiţi şi cer ma- 
jorarea veniturilor. 

S'au alocat 205 miliarde lei pentru îngrăşăminte 
chimice. 

Trei seminţe de castraveți... 450 lei. 

Dela Ministerul Industriilor: în anul 1994 industria 
românească a exportat 95% din exportul total. 

. În Cecenia, zdrobită de armatele ruseşti sunt înre- 
gistraţi 500 de Români, spune scriitorul Mihai Pre- 
peliţă, lider al mişcării social culturale din Federaţia 
Rusă, unde se găsesc înregistraţi peste un milion de 
Români. 

... 


Pentru 1995 se speră la un export de $475 milioane. 


Se plănuieşte crearea unei zone libere cu Moldova. 

"România este una dintre cele mai bune aliate pentru 
pace, dar economia ei lasă mult de dorit." (Richard 
Holbrook, reprezentantul SUA pentru afaceri cu 
Europa). 

„Romtelecom RA va contribui la proiectul de $30 
milioane pentru instalarea unui cablu telefonic ce va 
lega (via fundul Mării Negre) România, Bulgaria şi 
Turcia. 

Producţia a crescut în 1994: inflația a fi ă 
ae sia aţia a fost redusă dela 

Comunitatea Europeană ne va oferi $33 milioane, cu 
scopul de a ajuta reformarea şi modernizarea învăţă- 
mântului. 

Internaționala Homosexualilor este supărată că anul 
trecut 70 de "concubini de acelaşi sex" au fost închişi. 

Pe lângă Securitate, mai sunt alte opt organizaţii 
(Armată, Ministerele de Externe şi Int S SA 
arii ş erne etc. ce culeg, 

În nr.9, revista Caţavencu acuză 

:9, z irgi 
Măgureanu c'a fost securist, dar în ta pe Dalai 
acuza: "Dezmințim: Măgureanu nu a fost securist, ci 
ofițer de Securitate.” (Notă: incomodul 
cea mai citită şi apreciată revistă), 


... 


"Caţavencu" este 


SITURI DINO IAIRTAL 


PAGINA 22 


APRILIE 1995 


CUVÂNTUL ROMÂNESc 


DIN CELE 


TREI COLȚURI 
ALE LUMII 


d: 


NES 


Rubrică întocmită de Dan PĂSTOREL 


CASTRO ÎŞI REFORMEAZĂ 
POLITICA 


Cuba a fost descoperită de 
Columb la 28 Octombrie 1492 
şi ea a fost luată oficial în 
stăpânirea Spaniei în 1511. 
Locuitorii aborigeni au fost 
denumiți Indieni, în urma 
credinţei lui Columb că a ajuns 
în India. Numele de Cuba vine 
dela cuvântul băştinaş "cuba- 
nacan”, centrul insulei, după 
cum cel al insulei vecine Ja- 
maica, provine dela "xayama- 
ca", insula pădurilor şi a 
apelor. 

Revoltele coloniştilor împo- 
triva regimului spaniol au 
început din secolul al XVIII-lea 
şi au culminat în a doua jumă- 
tate a secolului al XIX-lea, când 
a început lupta pentru inde- 
pendenţă, sub conducerea scrii- 
torului patriot Julian Marti şi a 
generalilor Maceo şi Gomez, în 
1895. În Aprilie 1898 au inter- 
venit şi Statele Unite, care în 
1848 oferiseră 100 milioane 
dolari pentru cumpărarea Cu- 
bei, dar au fost refuzaţi de gu- 
vernul spaniol. Războiul His- 
pano-American s'a terminat cu 
înfrângerea Spaniolilor, şi prin 
tratatul de pace semnat la 10 
Decembrie 1898 ei au renunțat 
la Cuba şi au cedat America- 
nilor Filipinele, Puerto Rico şi 
insula Guam. 

Un guvern militar american 
a guvernat insula până la 20 
Mai 1902, când a fost instituită 
Republica Cuba. În 1901 a fost 
introdus amendamentul Platt, 
după numele senatorului ame- 
rican, care l-a propus Congre- 
sului. Acesta stipula condiţiile 
în care guvernul din Washing- 
ton putea interveni în politica 
internă a Cubei. Astfel, Statele 
Unite au trimis trupe în 1906 
care au rămas în insulă până în 
1909. În 1912 SUA a intervenit 
din nou, facilitând reintoar- 
cerea la putere a Partidului 
Conservator. In 1903, Statele 
Unite au semnat un acord de a 
menţine în Golful Guanta- 
namo o bază navală care există 
şi astăzi. 

(Florida) 


1 


L + 
După Primul Război Mon- 
dial a urmat o perioadă de 
dificultăţi economice cres- 
cânde, din cauza dominaţiei in 
toate sectoarele a capitalului 
străin și, ca şi în alte ţări sud- 
americane, au urmat o serie de 
revoluţii şi răsturnări de pre- 
şedinţi. În 1934 amendamentul 
Platt a fost abolit de Statele 
Unite, fiind considerat antide- 
mocratic și imperialist. 

După al Doilea Război 
Mondial, incepe perioada ce va 
avea repercursiuni asupra Cu- 
bei din zilele noastre. Astfel in 


FIDEL CASTRO 

1952, fostul preşedinte Batista, 
care a prezidat în perioada 
1940-1944, a acaparat puterea cu 
ajutorul armatei. El a restaurat 
drepturile constituţionale de- 
abia în 1955, când a garantat o 
amnistie pentru prizonierii 
politici, printre care se afla şi 
avocatul Fidel Castro, care va 
continua acţiunile sale revo- 
luţionare impotriva regimului 
generalului Batista. În 17 Mar- 
tie 1958, Castro reuşeşte să 
mobilizeze o armată revolu- 
ționară suficient de puternică, 
care îl va obliga pe Batista să 
părăsească țara la 1 lanuarie 
1959. 

Castro va stabili un regim 
revoluţionar, iar Statele Unite 
vor începe un embargou impo- 
triva Cubei la 19 Octombrie 
1960, care durează şi astăzi. 
Relaţiile diplomatice sunt 
rupte în lanuarie 1961, iar la 17 
Aprilie, o încercare a Cubane- 
zilor exilați în SUA de a invada 
Cuba eşuează lamentabil pe 
plaja din Golful Porcilor (Bay 
of Pigs). În Mai, Castro declară 


TANZANIE 


Cuba naţiune socialistă. Rela- 
ţiile cu SUA se inrăutăţesc şi 
mai mult după ce proprietăţile 
americane sunt expropriate. În 
1962 omenirea a fost la un pas 
de declanşarea unui război ato- 
mic, după ce Preşedintele Ken- 
nedy a cerut retragerea imedia- 


tă a rachetelor nucleare sovie-, 


tice din Cuba, dar condiţiile au 
fost acceptate de Hruşciov la 28 
Octombrie. Între 1955 și 1972 
Castro a aprobat emigrarea în 
SUA a Cubanezilor naţiona- 
lişti, care doreau să părăsească 
Cuba. 


Regimul lui Castro a deve- 
nit apoi dependent economic 
de URSS şi blocul ţărilor 
comuniste, Moscova contri- 
buind cu un ajutor anual de 4 
miliarde de dolari. Cuba a 
început să facă export de revo- 
luţie în ţările sud-americane și 
în Africa. Trupele militare cu- 
baneze au intervenit ca să 
sprijine regimurile marxiste 
din Etiopia (cu 10.000 oameni) 
şi Angola (20.000), 

Odată cu prăbuşirea regi- 
murilor comuniste din Rusia şi 
celelalte ţări europene, econo- 
mia Cubei a intrat într'o peri- 
oadă şi mai grea şi Castro a fost 
nevoit să înceapă şi el o nouă 
orientare pentru a supravieţui. 
Incă din 1990, el a solicitat 
investiţii străine în telecomu- 
nicaţii, exploatări petrolifere şi 
minerit, pentru ca apoi sa ofere 
străinilor, de vânzare, condo- 
minii. La sfârşitul lui 1994, 
Cuba a semnat pentru 185 de 
asocieri cu firme străine. 


„ Spania şi Germania au fost 


primele investitoare în turism 
iar o firmă mexicană a cumpă- 
rat jumătate din sistemul tele- 
fonic cubanez. Prima instituție 
financiară străină a fost banca 
olandeză Dutch ING Bank. 
Companiile britanice se inte- 
resează de exploatarea petroli- 
feră, iar Japonezii vând auto- 
mobile Mitsubishi şi Nissan. 
Chiar Israelul, care în Octom- 
brie 1994 a fost singura ţară ce 
a votat alături de SUA în Adu- 
narea Generală ONU împotriva 
ridicării embargoului, are 
investiţii în industria textilă 
cubaneză. 


Fidel Castro a luat parte la 
Conferinţa ONU pentru Dez- 
voltare Socială, la care au 
participat peste 120 lideri din 
intreaga lume şi care s'a ținut 
la Copenhaga pe 11-12 Martie 
şi unde conducătorul cubanez a 
criticat blocada americană, ce 
durează de 34 ani. De aici Cas- 
tro a plecat la Paris, unde a fă- 
cut o vizită de trei zile la invi- 
taţia Preşedintelui Mitterrand, 
care este primul şef de stat 
occidental ce-l primeşte pentru 
convorbiri particulare, după 
revoluţia socialistă cubaneză 
din 1959. Preşedintele francez a 
criticat de multă vreme em- 
bargoul american, susținând că 
astăzi Cuba nu mai prezintă un 
pericol pentru nimeni, iar A- 
mericanii au făcut o obsesie 
din acest lucru. Această supo- 
ziție nu este departe de adevăr 
dacă se observă că Waahing: 
tonul a sperat zadarnic, ca şi în 
cazul lui Saddam Hussein, ca 
poporul să-l răstoarne cu 
sprijin american mascat al 
opoziţiei. Astfel, în 1975, o 
investigaţie a Senatului ame- 
rican a dezvăluit că CIA a 
căutat de câteva ori să-l asa- 
sineze pe Castro, Se poate insă 
remarca, că spre deosebire de 
alţi conducători comuniști, el 
s'a inconjurat de oamenii cei 
mai capabili din țara sa şi a 
reuşit să păstreze afecțiunea 
unei milplcți a populaţiei 
cubaneze, 


Se poate reaminti că Statele 
Unite au ridicat embargoul 
pentru țări mult mai agresive şi 
cu potenţial militar net supe- 
rior ca Vietnamul și Coreea de 


Nord, ultima având și reactoare 
nucleare, 


ŞI TOTUŞI CLINTON SE DUCE 
LA MOSCOVA... 


Părea aproape sigur că 
Preşedintele Clinton nu va mai 
merge la Moscova pe data de 9 
Mai, pentru a asista la săr- 
bătorirea a 50 de ani dela 
victoria Aliaților asupra Ger- 
maniei, dacă războiul din 
Cecenia nu va înceta. După 
caracteristicele oscilaţii şi 
schimbări de poziţie, devenite 
acum un adevărat lanţ al 
slăbiciunilor, Casa Albă a 
anunţat că totuşi preşedintele 
se va duce să-l întâlnească pe 
Elţin. 


Nu numai că războiul din 
Cecenia nu a încetat, dar ime- 
diat după anunţarea deciziei 
lui Clinton, Ruşii şi-au in- 
tensificat atacurile, ignorând 
repetatele apeluri ale admi- 
nistraţiei americane de a pune 
capăt acestui război prin 
negocieri. Trebue reamintit 
însă că la început preşedintele 
american şi-a dat binecuvân- 
tarea pentru această acţiune, 
considerându-o o afacere inter- 
nă a Rusiei. Tot după comuni- 
catul Casei Albe, Ministrul rus 
de Externe, Kozârev, şi-a inten- 
sificat criticile asupra planului 
de expansiune NATC. 
Întâlnirea dela Geneva din- 


tre Christopher şi Kozârev (22- 


23 Martie), nu a dat nici un re- 
zultat, Ruşii menţinându-se pe 
aceeaşi poziție in ceea ce 
priveşte războiul din Cecenia 
şi vânzarea de reactoare nu- 
cleare Iranului. Este puţin 
probabil că preşedintele ame- 
rican va mai obtine vreo con- 
cesie dela Elţin, în probleme 
care le-au mai discutat fără 
succes și la ultima lor întâlnire, 
cei doi. Clinton s'a comportat 
totdeauna credul şi naiv. De 
altfel Kozârev a declarat că 
“luna de miere dintre Rusia şi 
Statele Unite a luat sfârşit”, iar 
relaţiile dintre cele două state 
vor evolua pe baze realistice şi 
complet neromantice. 

Şi astfel preşedintele ame- 
rican nu va mai fi alături de 
Englezi şi Francezi la cele- 
brarea victoriei, ci va sta în tri- 
bună alături de Ruşi care sub 
Stalin, prin tratatul din 23 
August 1939, au făcut posibil, 
numai după o săptămână, ata- 
carea Poloniei de către Hitler şi 
declanşarea celui de-al Doilea 
Război Mondial. Polonia a fost 
împărţită între cei doi par- 
teneri, iar Ruşii au ocupat apoi 
Ţările Baltice şi Basarabia şi au 
atacat Finlanda. Dar după doi 
ani cele două ţări cu regimuri 
dictatoriale au devenit rivale şi 
Germania a atacat URSS în 
Iunie 1941. 

Fără ajutorul american ma- 
siv şi permanent, în echipa- 
ment militar modern, trimis 
prin nenumărate convoaie 
navale, este puţin probabil că 
Sovieticii ar fi rezistat atacu- 
rilor germane, care în primul 
an făceau încercuiri de sute de 
mii de prizonieri. 

Desigur că Ruşii au avut 
mari pierderi în cel de-al 
Doilea Război Mondial, dar nu 
trebue uitat că Occidentali le- 
au cedat cu naivitate jumătate 
din Europa, iar milioane de 
oameni au murit în lagărele 
comuniste. Stalin, prin regimul 


său de teroare, 

perioada 1928-195 
milioane din concetă i săi 
întrecând astfel aa leii ie 
derile de vieți omenești ze 
te în timpul războiului, 

ncetarea lunii d 

putut fi întrezărită între a 
mijlocul anului trecut sa 
atitudinea treptat Pica 
Ruşilor, care intervin din ce în 
ce mai des în problemele in 
ternaţionale. În războiul di 

fosta Iugoslavie, ei au reușit să 


a omorit în 
3 aproape 50 


se impună, zădărnicind orice 


. RI 
încercare occidentală hotărită 
de a soluţiona criza. Moscova 
începe să profite de faptul că 
are acum în față una din cele 
mai slabe administrații ameri- 
cane din ultimii 50 de ani. 

În Rusia a inceput să apară 
nostalgia erei staliniste, "Sub 
Stalin ţara noastră era o supra 
putere şi era recunoscută in 
lumea întreagă”, a declarat un 
deputat comunist din Duma 
(parlamentul rus). Dictatorul 
este popular nu numai printre 
comunişti, dar şi printre mem- 
brii partidului Liberal Demo- 
crat, condus de ultranaționa- 
listul Jirinovski. Sunt propu- 
neri în parlamentul rus ca să se 
revină la denumirea de Stalin- 
grad a oraşului Volgograd. 


ATACUL TURC ASUPRA KURZILOR 


SEPARATIŞTI DIN IRAK 


Pe data de 20 Martie, o forță 
militară turcă de 35.000 de 
oameni, sprijinită de tancuri şi 
aviaţie, a pătruns în zona 
kurdă din Nordul Irakului. 
Scopul acestei acţiuni militare 
a fost urmărirea şi distrugerea 
bazelor militare pe care Kurzii 
din Turcia le-au creat aici, ceea 
ce le permite acestora să pă- 
trundă din nou pe teritoriul 
turc, pentru a comite acte 
teroriste. Rebelii kurzi din 
Turcia sunt membrii Partidului 
Muncitorilor Kurzi Marxişti 
(PKK) şi luptă pentru înfiin- 
țarea unui stat kurd în Sud- 
Estul Turciei. 

Armata turcă a pătruns pe 
un front de 240 km şi o adân- 
cime între 40-60 km, bazele 
rebele mai importante fiind în 
zona localităţilor Zakho şi 
Atrush. 

De reamintit că trupele 
irakiene au fost obligate să se 
retragă după războiul din 
Golful Persic, la Sud de para- 
lela 36, pentru a fi protejată 
minoritatea kurdă din această 
zonă. Aici regiunea este con- 


trolată de două grupări de 
gherilă ale Kurzilor irakieni, 
care se luptă între ele pentru 
controlul enclavei. 

Atacul ture a fost efectuat 
după ce luptătorii PKK au 
prins într'o ambuscadă, în 
apropierea graniţei cu Irakul, 
un convoi militar turc. Din 
1984 când PKK a început lupta, 
au fost omoriţi prin acte tero- 
riste 15.000 de oameni şi uneori 
au fost luaţi ostateci turişti 
străini, 

Franţa şi Germania au criti- 
cat acţiunea turcă, iar diploma- 
ţii consideră că această opera- 
țiune militară poate periclita 
primirea Turciei ca membru 
plin al Uniunii Europene (UE). 
Poziţia Statelor Unite a fost la 
început cu totul alta. Preşedin- 
tele Clinton şi-a exprimat 
înţelegerea pentru nevoia Tur- 
ciei de a trata în mod decisiv cu 
PKK. Turcia este membră 
NATO, iar SUA au bază de 
aviaţie aici, de unde au putut 
acționa asupra Irakului în 
timpul războiului din Golf. 
Avioanele americane patrulea- 


ză şi acum în zona de zbor 
interzis la Nord de paralela 36. 
În urma criticilor repetate ale 
aliaţilor din Vest, administrația 
americană şi-a atenuat poziţia 
de sprijinire a acţiunii militare 
turce. 

Turcii par hotăriţi să nu mai 
repete greşeala din 1992, când 
20.000 de soldaţi au pătruns în 
Irak cu acelaşi scop ca acum, 
dar s'au retras după câteva zile. 
De data asta, ei au în vedere 
crearea unei zone tampon 
asemănătoare cu cea creată de 
Israel în Liban, după ce vor 
curăța regiunea ocupată de 
rebelii, care s'au răstirat în 
grupuri de 30-50 de oameni şi 
se ascund în nenumăratele 
grote şi văi ale acestei regiuni 
muntoase. 


IRANUL ÎȘI FORTIEICĂ POZIȚIILE ÎN 
STRÂMTOAREA HORMUZ 


Iranul a inceput să-şi întă- 
rească în mod substanţial pozi- 
țiile sale militare din Strâm- 
toarea Hormuz, de pe cele două 
insule Tunb și insula Abu 
Musa. 


De unde în Octombrie anul 
trecut existau 700 de militari, la 
sfârşitul lui Februarie numărul 
lor a ajuns la 4.000, iar la sfâr- 
şitul lui Martie la 6.000. Au fost 
aduse tancuri, tunuri de 155 
mm, rachete sol-aer SA-6, ca și 
rachete antinave de tip Seer- 
suckers. Jumătate din forțe 
sunt masate pe insula Abu 
Musa, unde au fost instalate şi 
trei lansatoare americane 
Hawk, care au şi fost încărcate 
cu rachete, 

Ministrul american al Apă- 
rării, Perry, a declarat că des- 


Strait ot 


Hormuz 


LESBEA 


TUNDI „au 
MUSA 


Peraian 
Gui 


făşurarea iraniană de forţe 
reprezintă o potenţială ame- 
nințare, pentru calea maritimă 
din Strâmtoarea Hormuz, pe 
unde trece 20% din producţia 
mondială de petrol. Se crede că 
în arsenalul iranian din cele 


trei insule ar exista şi arme 
chimice, 


Iranul este în plină cam- 
anie de achiziționare dela 
Rusi nu numai de arme 
convenţionale şi submarine 
diesel, dar chiar de reactoare 
nucleare şi rachete cu bătaie 
lungă. Un furnizor de arme 
este şi Coreea de Nord, de 
unde Iranul primeşte rachete 
Scud perfecţionate. 


Serviciile de informaţii 
consideră că din Germania $ 
Franţa, ca şi din alte țări euro- 

ene, s'a format o adevărată 
ilieră de trimitere în Iran, prin 
contrabandă, de diverse tipuri 
de arme și chiar componente 
pentru construirea de capete 
nucleare. 


atia problemei Un- 

Asitat? P mânia, nu este 
pa, acțiune a unor şo- 
suna! ş plătiți, ci face parte 
Sate campanie organizată 

ungurimea de pretutin- 
dee destabilizării 
desi, < Ta ob actuale din 
situației Nu este exclus ca 
sina a eitație să facă parte 
acesstă complot mai vast al 
unor forţe oculte în planul 

de dominare a lumii. Cert 
ri: că din clovneriile lui 
Marko Bela, s'ar putea să 
„îbă de suferit şi marea masă 
de Unguri care habar n'au de 


i 


Ştiam că spre a câştiga 

tii pentru a cauză 
pierdută, în Hpsă de argu- 
mente valabile, Ungaria 
folasea şi experimentatele 
î nu mai puţin excelentele 
„ tarafuri Îe laatari romi. 
Acum apare pe ring şi un 
senator. Un senator din 
Parizmentul României: Dom- 
nal Marko Bela. Senatorul în 
cauză trăieşte în România şi o 
duce "bine mergi”, incom- 
parabil mai bine decât prea 
româneşti. Dânsul, ca şi 
iari din Roma- 


că Ungurii din România 
aveau mai multe drepturi 
„decât Ui ii din Ungaria. 
„Ni s'ar putea răspunde că 
"acam sunt alte timpuri, altul 
este spirital vremii”. Să 
că este aşa. Acum 
sunt la modă aşa numitele 
"drepturi ale omului” şi-i tare 
e că sunt în vigoare şi 
susținute de toată lumea, dar 
Pogor rău că sunt incălcate 
ici, pe colo, mai pretu- 
pomii mai adesea ctiar de 
Ș = cei care nu 
N ostenesc a le 


Care ar fi aceste drepturi? 


y pia pe cele mai des 


1. Dreptul la hrană şi 


„au luat Românii casele, că- 
paile: palinca, holdele, 
jd d Li s'a încălcat 
proprietate, altfel 

mari tuturor Românilor? 


„2 Dreptul la c. s 
calvini persecutați că erau 
 aeMeeă reformaţi sau ca- 
E ici? Li s'au persecutat 
şi Puteti pentrucă erau Ma- 
mpi Li s'au dărâmat bi- 
mate £, cum au fost dără- 
Nu. isericile Românilor? 


3. Dreptul de a alege o 
ierpar- sexuală. Da! Acest 
gi fost refuzat prin le- 
dea Care a interzis sub pe- 

Psă homosexualitatea 
ru toţi cetăţenii Ro- 


ră d i 
deazi iau 3 asebire. Ple- 


Bela pentru 
homosexualitate? NE ştim. 


APRILIE 1995 


—— Vasile VRÂNCEANU— 


4. Drepturi politice, de 
asociere etc. Le au Ungurii în 
egală măsură cu Românii. Nu 
este chiar Marko Bela 
dintele partidului maghiar 
UDMR? 

5. Dreptul folosirii limbii 
materne acasă, în şcoli, 
facultăţi, publicaţii şi în 
mijloacele de difuzare în 
masă audio şi video. Le 
lipseşte Ungurilor acest 
drept? Nu! 

In trecutul nu prea în- 
depărtat - aflaţi sub stăpâ- 
niri străine, în Transilvania, 
în Bucovina, în Basarabia, 
Banat etc., - Românii şi-au 
păstrat limba maternă îm- 
potriva tuturor încercărilor 
de a-i desnaţionaliza, dar 

e i şi nicăieri, statul 
român, mic sau întregit nu a 
împietat cu nimic impotriva 
păstrării comunității etnice 
prin limbă şi cultură a 
laţiilor minoritare din cu- 
prinsul țării 

În perioada dintre cele 
două războaie mondiale, 
când naționalismul şovin se 
manifesta în aproape toate 
statele Europei (vezi con- 
flictul dintre Turci şi Greci 
sfârşit cu un masiv schimb de 
populaţii) în România toate 
minoritățile aveau şcoli în 
limba maternă şi asociaţii 
culturale, cu editări de pu- 
blicaţii în limba proprie, 
beneficiind de acces la toate 
universităţile. 

In România de după 1944, 
Ungurii şi toate minoritățile 
au avut şcoli şi instituţii de 
cultură în limba maternă. Să 
vedem câte şi cum: 

Domnul Ladislau Lo- 
rincz, secretar se stat la Mi- 
nisterul Educaţiei şi Învă- 
țământului din România - el 
însuşi de naţionalitate ma- 

ă - ne spune că în anul 
şcolar 1977-1978, au func- 
ţionat la cursuri de zi 2481 
şcoli şi secţii cu predare în 
i iară din care: 


de asemenea au funcţionat 
secţii cu predare în limba 
maghiară în 112 licee cu 
profil industrial şi specia- 
lizat 

72 licee industriale; Ș 

10 licee agroindustriale şi 
silvice; 


15 licee de matematică, 

3 licee ştiinţe naturale; 

6 de filologie, istorie. 
Tot în limba maghiară au 
mai funcţionat la cursuri 
serale şi 35 secţii de licee şi 

163 secţii gimnaziale. z 

Aceste şcoli cu predare în 
limba maghiară au fost 
frecventate de 252.553 elevi, 
având în schemă 13.064 cadre 
didactice maghiare, din care 
1961 directori şi subdirectori, 
recum şi 61 inspectori şco- 
lari judeţeni, de naţionalitate 


În învățământul univer- 
sitar pe acelaşi an şcolar, 
1977-1978, au frecventat 7497 
iari, la cursuri 


studenţi ma 
e predare ma- 


cu limba 
ghiară. 

Cadre universiatre ma- 
De Cu nimic mai i cur 

n total de 687 cadre de 
naţionalitate magiară, din 
care: 97 profesori, 121 con- 
ferenţiari, 248 lectori, 221 
asistenţi, precum şi 4 rectori, 
4 pro-rectori, 9 decani, 8 pro- 
decani, 25 şefi de catedră, toţi 
de naţionalitate maghiară, 
plătiţi din bugetul statului 
român. 


Manuale şcolare în limba 
maghiară editate de statul 
român: peste 102 titluri, cu un 
tiraj de 1.162.000 de exem- 
plare în 1976 şi 114 titluri în 
anul următor, cu un tiraj de 
1.153.000 de exemplare. 

Domnul Hegediis Ladis- 
lau - şi el de naționalitate ma- 
ghiară - secretar de stat la 
Consiliul Culturii şi Edu- 
caţiei, ne informează că se 
tipăreau în limba maghiară: 
32 ziare şi reviste cu un tiraj 
de 100 milioane anual. Cărţi 
în limba maghiară? 216 titluri 
în 1975 şi 223 titluri în 1976 
cu un tiraj de 4.147.000 de 
exemplare, la care se mai 
adaugă şi alte 500.000 de 
exemplare importate din 


Teatre? Numai în limba 


pe lângă o mulțime de case 
de cultură şi alte asociaţii 
culturale. 

Toate aceste avantaje o- 
ferite cu sacrificiile poporu- 
lui de către statul român, 
minorității maghiare din 
România, îi sunt necunos- 
cute Domnului senator 
Marko Bela? Unde este şi 
obiectivitatea Ungurilor din 
Statele Unite, care îi plimbă 
hoitul prin instituţiile ame- 
ricane de prestigiu? Cum mai 
au curajul să afirme că etniei 
maghiare din România i-au 
fost îngrădite drepturile în 
limbă, cultură, artă etc. ? 

Nu-l întreb pe senatorul 
Marko Bela câte şcoli, licee, 
universităţi, teatre erau în 
Transilvania, pentru Ro- 
mâni, în limba lor maternă 
sub regimul austro-ungar, 
nici de soarta Românilor de 
dincolo de Tisa, dar i-aş fi 
îndatorat dacă ne-ar spune 
câte şcoli, licee, universităţi, 
teatre, ziare, reviste, cărți, în 
limba română au apărut între 
Septembrie 1940 şi Septem- 
brie 1944, în Transilvania de 
Nord, aflată sub adminis- 
traţia Ungariei? 

Asta pentrucă nu prea 
avem date. 

Ştiu insă că în 1940 s'au 
comis orori în Transilvania 
de Nord, ocupată prin Dik- 
tatul dela Viena, de Ungaria. 
Atunci şi mai târziu, când 
arborând steaguri roşii, au 
năvălit peste studenţii din 
Cluj în 1945. Acestea desi 
le ştie şi senatorul Marko 
Bela şi mai şi cine le-a comis 
şi cine au fost victimele. Dacă 
totuşi nu le ştie, sau le-a uitat 
îi putem furniza informaţii 
precise, nu pe estimări, ci cu 
acte oficiale, iar unele infor- 
maţii i le-ar putea da chiar 
Domnul Elie Wiesel, care nu 
este Român şi nici nu moare 
de dorul Românilor. 

Poate că senatorul Marko 
Bela râvneşte să fie cetățean 
al Ungariei, poate asta vor şi 
alții Ie al Liberi, sunt 
liberi să fie, dar în Ungaria şi 
nu pe teritoriul românesc. 
Dacă se află printre noi în 
România, așa bună, rea, cum 
o avem, sunt liberi să trăiască 
în pace, în belşug, să-şi joace 
fetele in horă, în ceardaș, 
chiar şi mai mult. Românii 
nu i-au oprit şi nu-i vor opri 
dela acestea, dar să nu se 
obrăznicească şi să ne ame- 
ninţe cu război civil, că în- 
toarcem foaia. 

Vremea ginerilor, a ne- 
gustorilor de şampanie, 
geambași de teritorii ce nu le 
aparțineau a trecut de vreo 
cincizeci de ani. 

Nici Marko Bela, nici 
poporul maghiar nu poartă 
vina că trăiesc in România cu 


PĂCATUL DOMNULUI MARKO BELA 


Românii, ai căror strămoşi se 
aflau aici cu două mii de ani 
în urmă, după alte istorii 
chiar peste patru mii de ani. 
Au venit strămoşii lor peste 
noi. 

Viaţa, istoria sau destinul, 
ne-au obligat să trăim îm- 
preună. După o lungă ne- 
dreptate, România s'a adunat 
într'o ţară întregită în 
hotarele strămoşeşti. Ro- 
mânii au suferit mult, au 
răbdat multe, au jertfit mult, 
pentru indeplinirea acestui 
drept, dar n'au împilat pe cei 
de alt neam, din cei care cu 
voia sau fără voia lor, au fost 
aduşi în Transilvania. Cei 
care au suferit împilările, 
asupririle şi umilinţele au 
fost Românii, în propria lor 
țară, dar ei n'au răspuns 
niciodată cu acelaşi metode. 
Când le-a ajuns cuțitul la os 
s'au ridicat împotriva unei 
stăpâniri haine şi sub Doja şi 
sub Horia şi sub lancu, au 
pârjolit conace şi hambare şi 
au plătit arşi de vii sau traşi 

roată. 

În rest a fost linişte şi... 
răbdare. 

Dacă vreodată "Valah 
puturos” şi "Boanghină” 
caracterizau manifestarea 
reală a sentimentelor unora 
faţă de ceilalţi, azi aceste 
două cuvinte urâte - insulte 
în fapt - au dispărut din vo- 
cabularul curent. 

În decursul anilor şi chiar 
mai aproape de noi s'au 
petrecut multe din cele care 
s'ar încadra in nedreptăţi, în 
neomenie, şi care ar face pe 
un om civilizat - nu neapărat 
şi senator - să le condamne 
sau să se ruşineze că cineva 
din neamul lui ie-au făptuit. 

Chiar dacă nu avem drep- 
tul, am considerat că este 
bine să le mai uităm, spre 
binele tuturor şi aşa cum ne-a 
aşezat soarta pe aceste me- 
leaguri, unii cu alţii, unii 
veniţi peste alţii, să trăim în 
pace şi armonie, respectându- 
ne reciproc, chiar dacă nu ne 
iubim. 

In "Efemeride” din la- 
nuarie 1995, Domnul Zahu 
Pană, abordând tema sena- 
torului Marko Bela, a fost 
indulgent în a-l califica. A 
trecut cu vederea un mare 
păcat pe care l-a comis se- 
natorul maghiar din Parla- 
mentul României. Marko 
Bela a păcătuit impotriva 
omeniei româneşti, a păcă- 
tuit impotriva conaţionalilor 
săi maghiari, dând apă la 
moară unor şovini neso- 
cotiţi. 

Senatul român nu va ri- 
dica imunitatea parlamen- 
tară a senatorului Marko 
Bela, nu-l va judeca pentru ce 
a incercat să facă impotriva 
țării în care trăieşte aşa de 
bine, dar păcatul făcut ră- 
mâne. Va fi un patrafir dea- 
supra lui să-l mântuiască? 


N.R. Ca urmare a vizitei lui 
Marko Bela, pe data de 2 
Februarie 1995, Congress- 
manul american de Cali- 
fornia de origine maghiară, 
Robert K. Dornan a prezen- 
tat în faţa Camerei Repre- 
zentanţilor, rezoluţia adop- 
tată la 25 Noembrie 1994, R 
Cleveland Ohio, de către 
"American-Hungarian Con- 
gress” şi "Hungarian Natio- 
nal World Council”, prin care 
se cere "Independenţa Tran- 
silvaniei”, împărţită pe 
cantoane etnice de Români, 
Miagblati, Germani şi Ţi- 

ani. Care a fost reacția am- 

asadorului României la 
Washington, Domnul Mihai 
Botez? 


DUPĂ ECHINOXUL 
DE PRIMĂVARĂ 


Luna Aprilie este în general luna Paştilor. Dacă 
Martie nu scapă niciodată de post, Paştile, din Aprilie 
poate fi sărit câteodată înapă spre sfârşitul lui Martie, 
sau înainte spre inceputul lui Mai. Ă h 

Anul acesta din nou între Catolici şi Ortodocşi este 
o diferență de o săptămână în sărbătoarea Invierii 
Domnului. Când creştinii catolici sărbătoresc bucuria 
Învierii, creştinii ortodocşi intră în Săptămâna Pati- 
milor. 

Dacă un străin de pe un alt continent, care nu a 
auzit de creştinism, ar veni într'o ţară creştină unde 
trăiesc laolaltă Catolici şi Ortodocşi, ar vedea la o 
biserică prăznuirea Paştilor şi ar întreba ce mare săr- 
bătoare este aceasta, i s'ar explica pe drept cuvânt că 
este Învierea din morţi a Fiului Lui Dumnezeu, ucis cu 
trei zile mai înainte. A Ti ce E 

Mergând mai departe, peste câteva zile şi auzind 
Prohodul ortodox, va întreba: "Ce se întâmplă aici de 
este atâta jale?" - i se va povesti că a fost ucis Fiul lui 
Dumnezeu. 

Nedumerit străinul va întreba: "Oare nu este Ace- 
lași care a Înviat Duminica trecută? De ce l-aţi ucis din 
nou?" g i 

Nu ştiu ce ar putea fi în mintea acelui om, dar de 
fiecare dată când văd prăznuirea Paştilor în timpul 
Săptămânii Mari, am o puternică strângere de inimă. 
Exclusivismul, adevărul monopolizat ritual nu-l 
înţeleg. Dela Marea Schismă au fost canonizați sfinţi 
şi de Biserica Catolică şi de către Biserica Ortodoxă. 
Minuni se fac şi La Lourdes, la Fatima şi la Muntele 
Athos şi în Ierusalim. Între abuzurile Vaticanului şi 
ale Constantinopolului sau Moscovei nu există decât 
diferenţe cantitative. Un Papă şi un Patriarh Ecumenic 
luminaţi s'au îmbrăţişat în dragoste creştină şi 
anatemele date de o parte şi de către cealaltă, în trecut, 
au fost anulate. Oare primul pas către mult dorita 
Unire nu ar fi sărbătorirea Paştelui o singură dată? 

Ne găsim la sfârşitul unui mileniu de mari realizări 
şi mari scăderi. Se spune că mileniul care va veni va fi 
ori un mileniu religios, ori nu va fi deloc. Experienţa 
statelor teocrate din trecut, nu este un bun imbold, iar 
fanatismele religioase din ultima vreme dau de 
gândit. 

Anchilozarea tuturor cultelor adânceşte criza mo- 
rală contemporană. La Musulmani, ajatolahii persani 
au condamnat la moarte un scriitor pentru o carte 
despre textele satanice, referindu-se la Coran. 

Cercetătorii evrei, zguduie din temelii mozaismul. 
Referindu-se la marea sărbătoare evreiască Purim, 
istoricul evreu Theodor Gaster, scrie in "Festival of the 
Jewish Year” că: "Estera este o simplă piesă de ficțiune 
romantică ce nu poate reprezenta un fapt istoric. Nici 
un rege persan n'a avut o soţie cu numele Estera, nici 
n'a avut un vizir cu numele Haman. Toată povestea lui 
Ahasverus căsătorit cu o fecioară evreică, este absurdă, 
pentrucă ştim dela istoricul grec Herodot că regii 
persani nu se puteau căsălori decât cu o femeie pro- 
venită dintr'una din cele şapte familii conducătoare, 
de ran esc.” 

Profesorul de studii biblice dela seminarul teologic 
evreiesc, David Marcus scrie şi el: "Cartea Esterei este 
o satiră sau o parodie”. 

„Vedem astfel că cele trei mari religii apărute în ba- 
zinul metideranean şi care au cucerit o parte din popu- 
laţia globului sunt în frământare sau după un termen 
religios consacrat, in "Reinnoire în Biserică”. 

O acţiune în acest sens a fost întreprinsă anul trecut 
de către Conferinţa Episcopilor Ortodocşi din Ameri- 
ca, ținută la Ligonier, Pennsylvania, pentru Unirea 
tuturor Ortodocşilor intr'o Biserică Autocefală Ame- 
ricană, Acţiunea a fost respinsă şi aspru condamnată 
de către Patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu. 

Tot anul trecut, la 30 Noembrie, Papa loan Paul al 
II-lea a trimis un mesaj Patriarhului Bartolomeu, 
informându-l că a cerut tuturor Catolicilor să se roage 
ca cele două Biserici să fie unite până în anul 2000. 

Revenind la o singură prăznuire a Paştilor, baza de 
calcul a datei Paştilor este Echinoxul de Primăvară. 
După Echinox calculează şi Evreii şi Creştinii Paştile. 
In închisori, călugării şi preoții calculau data Paştilor 
după o formulă numită Palma Sfântului Damaschin. 
Matematicienii au pus-o în formulă algebrică. O 
mulţime de secte zise creştine, nici nu sărbătoresc 
Invierea Mântuitorului, care este însăşi temelia 
creştinismului, 

Se spune că în fiecare an, la Mormântul Mân- 
tuitorului dela lerusalim, ce Paşti, la ora când a inviat 
lisus Hristos, se aprinde în chip minunat o flacără, din 
care Patriarhul Ierusalimului aprinde prima lumânare 
şi o dă credincioşilor: "Veniţi de luați lumină”. Se 
spune că această flacără pe numai la data prăznuirii 
Paştelui ortodox, Aceast i singură minune este sufi- 
eleată, pentru ca Sf, Paşti să fie sărbătorit o singură 

Ne va găsi inceputul celui de-al i "PS 
singură iserică aşa cum a fost cas it ileaiuă 
dintro singură bucată? Ajută-ne Doamne! 


APRILIE 1995 


NOTE DESPRE POLITICA EXTERNĂ 


-IV- 


Al treilea ambasador 


Ce factori cunoscuţi sau necunoscuți l-au determinat pe 
Preşedintele Clinton să numească pe acest al treilea 
ambasador, nu se poate bine preciza la această oră. Există 
totuşi o explicaţie rezonabilă. Politica externă americană 
este în descumpănire, nu are coerenţa necesară ca sa poată 
fi bine definită şi înţeleasă. Acei care se ocupă cu afacerile 
româneşti, în cuprinsul guvernului american, nu au nici o 
agendă articulată pe realităţile româneşti. Nu a transpirat 
de nicăieri o astfel de agendă. Ţările din Europa, interesate 
de România, au o politică mai legată, în relaţiile cu țările 
din spaţiul răsăritean al Europei. Şi cunosc şi caracterul 
spiritului național românesc şi structura specifică a geo- 
politicii, datorită unităţii continentale a acesteia. Între 
spiritul european şi spiritul american există o diferență 
radicală de nuanţe şi tonalități şi de perspective globale 
asupra realităților şi istoriei - ca formă existenţială. Noul 
ambasador, Alfred Moses, este avocat şi "liderul unei im- 
portante organizații evreieşti”. În interviul pe care l-a dat 
lui Nestor Rateş, pentru "Europa liberă" şi publicat în 
Micro-Magazin (6 Ianuarie 1995), face câteva afirmaţii care 
surprind. 

"România prezintă un mare interes pentru mine de 
mulți ani. Am vizitat pentru prima dată România în 1976 şi 
am fost şocat de opresiunea vădită care exista atunci în țară 
şi am făcut uz de posibilitatea de a ajuta pe Români." 
După dispariţia lui Ceauşescu, a apărut o şansă, cred, 
pentru un ambasador din Statele Unite de a juca un rol 
important în ajutorarea României să-şi găsească locul pe 
care-l merită în Europa centrală şi răsăriteană şi, în 
general, să-şi reorienteze societatea spre Occident, cu o 
economie de piaţă liberă şi instituţii democratice valabile." 

Toate acestea sunt lucruri bune, dacă sunt şi adevărate. 
Pentru trecut, nu am auzit despre un ajutor dat Românilor 
şi nici un strigăt de alarmă despre "opresiunea vădită” pe 
care a înregistrat-o. Şi, doar nu suntem de ieri sau alaltăieri 
pe aici, pe şantierele de luptă anticomunistă. Pentru viitor, 
nu putem să-i facem ambasadorului vreo imputare, căci nu 
ştim în realitate ce va face. Însă declaraţia cu "reorientarea 
spre Occident” pe care o doreşte României ni se pare o 
vorbă de clacă, avocăţească, căci nu cunoaşte natura 
dosarului pe care îl are de studiat pentru un proces la 
tribunal. România, prin toate datele geopolitice ale istoriei 
sale este parte din Europa, parte integrantă. Fără partea 
răsăriteană, pe care o reprezintă România, nu s'ar putea 
vorbi de Occident, sub nici o formă. Pierderea Basarabiei 
şi integrarea ei în spaţiul geopolitic al Rusiei, a fost o mare 
pierdere pentru Europa occidentală, căci poarta orientală 
de apărare a Europei întregi nu mai funcţiona pe linia 
istoriei, pentrucă nu mai făcea parte din trupul României 
milenare. Romanitatea poporului român, deci şi a Ba- 
sarabiei făcea demarcaţia între Europa şi continentul 
asiatic de dincolo de Nistru şi Bug. Faţă de România, 
oricine a diminuat puterea ei de rezistenţă faţă de invaziile 
din Răsărit, a fost împotriva Europei. Intră în socotelile şi 
sarcinile reprezentanților americani (diplomaţie sau 
altceva) să întărească zăgazul de apărare a intrărilor, a 
invadărilor în Europa, dinspre Asia, pentru a evita o! 
tulburare în Europa, cum s'a întâmplat după cel de-al 
Doilea Război Mondial. Nu i se cere nimănui nici un sa- 
crificiu, decât să se respecte poporului român suvera- 
nitatea juridică stipulată în tratatele de pace, dinainte de 
aberaţiile dictatoriale ale lui Ribbentrop şi Molotov, prin 
care s'a cedat Basarabia, Rusiei Sovietice şi încă marile 
puteri biruitoare în conflagraţia mondială din 1941-45, nu 
s'au gândit să repare nedreptăţile făcute României, înainte 
de-al Doilea Război Mondial. Dacă noul ambasador ame- 
rican nu pricepe aceste lucruri şi face ceva împotriva inte- 
reselor naţionale şi europene, degeaba se duce în România, 
căci, nu s'ar face o “reorientare spre Occident”. Este o lipsă 
de cunoştinţe istorice, de descalificare a existenţei naţio- 
nale româneşti, să vorbeşti un astfel de limbaj. Este chiar o 
insultă adusă poporului român să afirmi că intenţionezi 
să-i “reorientezi viața spre Occident”, 

Fondul general cu care se duce noul ambasador ame- 
rican în România este destul de ciuruit din punct de ve- 
dere românesc. Întâi de toate, este surprinzător să afirmi, 
ca în interviul de care am amintit, că "alegerile din 1992 în 
care preşedintele Iliescu a fost ales au fost considerate 
echitabile şi deschise. Aceasta este realitatea politică." 
Dar, nu vrem să intrăm în polemică, pe această temă şi să 
contestăm dreptul la opinie al altuia. Rămâne să vedem 
dacă Alfred Moses va face ceva pentru nişte alegeri libere 
în România. Părerea noastră este că au fost o fraudă masivă 
aceste alegeri. Acei ce le-au considerat deschise, s'au aso- 
ciat fraudei. z 

Apoi, o altă afirmaţie a noului ambasador care sună 
oarecum avocăţească este aceea că "opțiunile (politice)... 
trebue să le facă electoratul românesc în primul rând, şi în 
al doilea rând, Preşedintele Iliescu şi partidul său, care-i 
astăzi cel mai mare partid din România.” Din ce sac de 
iscuseală avocățească a scos aceste concluzii, ambasadorul 
american? Viitorul va dovedi dacă reprezentantul ameri- 
can va fi un simplu observator în viaţa politică româ- 


CITIŢI 


lon BOIERU 


ŞI RĂSPÂNDIȚI 
ACEST ZIAR 


nească. lar, despre partidul lui Iliescu, "cel mai mare” din 
România, cred că s'au crucit toţi cei familiarizați cu stările 
de lucru din țară când au auzit această calificare, Căci 
Iliescu nu are un partid în sensul politic al conceptiei ame- 
ricane. Nu s'au făcut înscrieri sau adeziuni individuale, ci 
în colectiv, toate unităţile partidului comunist l-au urmat 
pe Iliescu şi pe toţi cei din comitetul central care s'au aso- 
ciat lui Iliescu. Cu fonduri băneşti şi utilități ale statului 
român - telefoane, mijloace de transport, poştă etc. - şi 
sume, netrecute în patrimoniul statului, din averea enormă 
a partidului comunist. Toată fosta nomenclatură comu- 
nistă conduce partidul lui Iliescu şi partidele mărunte, 
adiacente, care susţin politica lui Iliescu. Toţi oamenii 
bogaţi de azi, din România, care susţin "partidul" lui 
Iliescu sunt îmbogăţiţi din tezaurul financiar al partidului 
şi numai ei dispun de fonduri financiare. : 

Adevărata misiune a ambasadorului Moses este mai de 
grabă de natură avocăţească. El merge în România ca 
avocat, adică interesat pe linia profesiei sale, care va avea 
de apărat o cauză. Ce fel de cauză? Pe cea românească nu o 
poate apăra, pentrucă nu o cunoaşte. Chestiunea cu occi- 
dentalizarea României este o glumă. Pe cea americană nu o 
poate apăra pentrucă, oficial, la ora actuală, nu este arti- 
culată, în legătură cu România. S'ar putea ca ambasadorul 
sa încerce s'o articuleze, la faţa locului. Şi acest lucru este 
dificil, căci nu poate fi neutru. Un avocat nu cunoaşte 
ideea de neutralitate şi nu operează cu ea, în acţiunile sale 
juridice. 

Din interviu, reiese acest lucru clar, când este vorba de 
reabilitarea mareşalului Antonescu, unde se contrazice, 
căci se amestecă în treburile strict interne ale României. 
Nu mai recunoaşte afirmaţia anterioară că “sunt opțiuuni 
pe care trebue să le facă electoratul românesc, în primul 
rând.” Asta ca principiu general de evaluare a situaţiei din 
România, din partea unui ambasador. 

Toate afirmaţiile pe care le facem se întemeiază pe fapte 
concrete, pe care le-am desprins din textul interviului. Nu 
suspicionăm pe nimeni, nici pe ambasadorul Moses. Dar 
facem un efort să pricepem şi deci să desprindem mai bine 
interesul lui pentru România, el care face parte dintr'un 
climat spiritual, ideologic şi cultural, total deosebit de 
specificul național românesc. El este American și are o 
mentalitate americană. Ne întrebăm cum poate fi folositor, 
rodnic, pentru ambele părţi în cauză: România şi America. 
Personal, suntem convinşi că poate, dacă doreşte şi este 
animat de o concepţie conciliatorie între poziţii de ad- 
versitate. Şi, mai cu seamă, dacă va avea curajul să ia 
contact nu numai cu unele segmente politice, ci cu toate 
cele esenţiale, nu periferice, şi de o anumită coloratură. Nu 
vorbesc de oficialități, căci asta va fi preocuparea normală 
şi direct legată de misiunea lui ambasadorială. Mă gândesc 
în special la un caz care nu poate fi ignorat: Silviu Brucan. 
Acesta a fost ambasador în America şi a jucat o carte de 
duplicitate, reuşind să-şi creeze o atmosferă de simpatie, în 
afară de perimetrul oficial al comunismului românesc. Ar 
fi greu de crezut ca Silviu Brucan, care a fost un adevărat 
diavol pentru România, făcând parte din structurile cele 
mai intime ale regimului comunist, încă din 1944, să nu 
intre în contact cu noul ambasador american, pe care nu 
este exclus să-l fi cunoscut în Washington, pe vremea când 
era ambasadorul lui Ceauşescu şi apoi, din vremea când 
era ministru de externe, după schimbările din Decembrie 
1989. Silviu Brucan este vinovat de genocidul naţional din- 
tre 1945 şi 1989 şi după aceea, fiind încă un pion important 
în politica lui Iliescu, total comunistă. Ce rol va juca 
Brucan în treburile de avocat politic ale lui Alfred Moses? 
Va lua legătura cu foştii deţinuţi politice, de cele mai 
diverse nuanţe politice, cu Biserica Română Greco-Cato- 
lică, care poate juca rolul cel mai important în occiden- 
talizarea României, cu mişcările naţionale care reprezintă o 
opoziţie împotriva comunismului dominant? 

Ca să contribuie cât de cât la înţelegerea fenomenului 
românesc şi să ajute, ca reprezentant al Americii la refa- 
cerea ţării pe linia cugetării şi a idealurilor naţionale, prin 
cunoaşterea întregului spectru de realităţi româneşti. Noul 
ambasador poate să ia contact direct cu aceste realităţi şi 
deci să ştie despre ce este vorba, nu prin repetițiile flaş- 
netare ale celor ce falsifică chipul realităţilor. Asta, chiar în 
chestiunea delicată a maghiarilor şi a ţiganilcz. Prin efort 


de obiectivitate, îşi va da seama de ceea ce reprezintă 


aceste minorităţi şi care sunt datele reale ale problemelor 
pe care le ridică. 


În România există mulți oameni politici, care nu sunt 
infeudaţi comunismului şi care pot elucida chestiunea 
securităţii (cea mai periculoasă din lume, pentrucă este 
îndoctritată de trecutul marxist, de setea de putere şi de 
visul eternității ei). 

Aceşti oameni politici ar putea să-l ajute pe noul am- 
basador american dacă va lucra cu nepărtinire în treburile 
lui oficiale, să se apropie de realităţile româneşti, ca să fie 
plină de roade misiunea lui, şi o frumoasă realizare a 
politicii americane, căci dela comunişti nu sia înregistrat 
nimic bun pentru poporul român. 


Aaa NOTE ŞI. 
COMENTARII 


Sfânta Scriptură - Biblia - istoriseşte cum că Toma 
unul dintre cei 12 apostoli, n'a putut crede în Învierea 
din morţi a Domnului şi Mântuitorului lisus 
Christos. El dorea să aibă o dovadă vie, palpabilă. De 
aceea, până nu a pus degetele lui în rănile lăsate în 
urmă de piroanele şi sulița ce a străpuns mâinile, 
picioarele şi coasta Domnului, nu a putut crede. z 

Dar pentruca "fovarăşii” nu-şi pierd vremea citind 
Cartea Sfântă, fiind ocupați cu cititul "Capitalului” lui 
Karl Marx, cităm pentru aceşti denigratori ai 
adevărului: 

".. Toma zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu 
era cu şi când a venit lisus. Ceilalţi ucenici i-au zis 
deci: 'Am văzut pe Domnul'. Dar el le-a răspuns: 
'Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi 
dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi 
dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi 
crede'... Pe când erau uşile încuiate, a venit Iisus, a 
stătut în mijlocul lor şi le-a zis: 'Pace vouă'. Apoi a zis 
lui Toma: 'Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mânile 
Mele, adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; si nu fii 
necredincios ci credincios"... 'Tomo' i-a zis lisus 
'pentrucă M'ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n'au 
văzut şi au crezut”... (loan 20, 24, 27 şi 29). 

Necredincioşii din mijlocul nostru, cei care 
propovăduiesc - şi o fac cu neruşinare - că'n țară e 
bine, că acolo curge lapte (700 lei litrul) şi miere şi că 
Românii trăiesc astăzi ca'n sânul lui Avram, că iarăşi, 
tot ce se scrie în ziare, e pur şi simplu, propaganda 
Opoziţiei şi insulte aduse ţării şi poporului român, au 
cam sfeclit-o de data aceasta, încăodată. Ziarele 
străine, (vezi "The Newyorker” din 23 Ianuarie şi 
"The Economist" din 4 Februarie) scriu, negru pe alb, 
despre situaţia economică şi politică din România, 
adevărul gol-golut, denigrând şi facându-i mincinoşi 
pe aceşti apostoli ai dezinformării. Ss 

Iată deci cine face ca imaginea României peste 
hotare să nu fie pe placul tovarăşului Iliescu şi a 
Văcăroiului (vânzătorul Flotei maritime). Orice le-ai 
spune şi cum le-ai spune acestor oameni care dintro 
oarbă încăpățânare confundă țara şi poporul român 
cu puterea, ei nu o pot înţelege. Sunt atât de spălaţi la 
creier, atât de îndbbitociţie încât nu mai pot face 
dinstincţia că țara şi poporul sunt o mâncare de peşte; 
iar cei ce deţin puterea, cu totul alta:-Aşa'se face că nu 
ne putem înţelege, că vorbim două limbi diferite. 

Dar oricât de “originală” (?) ar fi democraţia lui lon 
Iliescu, tot ceea ce a făcut în cei cinci ani de când le-a 
furat Românilor revoluţia, miroase urât a dictatură. Şi 
nu poate fi vorba de o dictatură a proletariatului, căci 
proletariatul se află de cealaltă parte a baricadei. 

tr'un interviu realizat de Liviu Vălenaş cu sena- 
torul Alexandru Paleologu pentru "Lumea Liberă 
Românească" (nr.332-333) iată cum este privit alde Ion 
Iliescu şi ce anume păreri are senatorul român despre 
cel ce conduce vremelnic România. 

"Părerea pe care o am despre Dl. Iliescu am spus-o 
de nenumărate ori. OMUL ACESTA ESTE UN CAP 
PATRAT, cu o inteligenţă stereotipă şi blocată. Este 
un BOLȘEVIC, format ca atare de mic, lipsit total de 
inteligenţă şi de conştiinţă! Este OMUL CARE S'A. 
INSTALAT LA PUTERE PRINTR'O BAIE DE 
SANGE, prin distrugeri de patrimoniu, s'a menţinut! 
apoi la putere cu dinţii, chiar dacă pentru aceasta a 
trebuit să cheme aşa-zişii mineri, şi nu o dată, ci în 
mai multe rânduri, aduşi să masacreze populatia 
paşnică. Este omul care a semnat un tratat de alianță 
cu URSS care ne aservea mai rău poate ca pe vremea 
lui Ceauşescu. Cu alte cuvinte, este UN UZURPA- 
TOR, UN MASACRATOR ŞI UN TRĂDĂTOR!!! 

Aceste vorbe dure la adresa zâmbăreţului dela 
Cotroceni, le spune un senator român nu un terchea- 
berchea oarecare. Din țară sau din diasporă. Dar nu-i 
de mirare când însuşi dumnealui, tovarăşul Iliescu o 
declară, sus şi tare, la televiziunea română că “Eu cred 
în valoarea socialismului şi astăzi”. Şi când nea Ion 
spune - pe ocolite - SOCIALISM, se gândeşte de fapt 
la COMUNISM. 

Dacă ar fi incetat de a mai crede în comunism, când 
în '89 Iliescu a urcat pe tanc, servea Românilor un "car 
de braşoave" şi-ar fi scos carnetul de membru al par- 
tidului comunist şi l-ar fi rupt în văzul mulţimii. Dar 
el a crezut, şi crede încă în "valorile comunismului”, 
(închisori, lagăre de concentrare etc,, etc.) având, cum 
singur a declarat-o la televiziune lui Tatulici, "repul- 
sie față de tot ce contravine acestor idei”. Aşa se 
explică faptul că în aceşti cinci ani şi câteva luni, 
maimărimile comuniste, vinovaţi de crime împotriva 
omului, au fost eliberaţi din închisori. 

Necredinciosul Toma, până la urmă, a crezut în 
nvierea lui Christos. Vor crede oare, necredincioşii 
din mijlocul nostru, până la urmă, că dreptatea este 
de partea noastră, a celor ce mărturisim ADEVĂRUL? 


Nicolae NOVAC