Cuvantul Romanesc anul 20, nr. 222, decembrie 1994

FURTUNI DE TOAMNĂ TÂRZIE 


Măsurile marxist-leniniste ale guver- 
nanţilor din România iau proporţii. Mai 
nou, tovărăşiile lor s'au gândit să re- 
vizuiască drăguțul de Cod Penal al lui 
Ceauşescu şi să-l înăsprească. Astfel, 
Camera Depuaţilor a votat articolul 236, 
conform căruia se pedepseşte cu închisoare 
grea "defăimarea de țară". Ceea ce în- 
seamnă că oricine ar mai îndrăzni de aici 
încolo să critice puterea politică - gu- 
vernanţii obişnuind să se identifice cu 
însuşi Ţara - va intra la răcoare. Cu atât mai 
mult ziariștii pentru care, evident, pe- 
deapsa e mai mare, potrivit articolelor 205 
şi 206, care pedepsesc calomnia. lar pentru 
guvernanţii actuali, critica înseamnă ca- 
lomnie. 

Aceasta nu este, însă, singura măsură 
drastic represivă la adresa libertăţii de 
expresie, opțiune şi manifestare. Ma- 
joritarii relativi au votat şi o lege specială 
care pedepseşte cu câţiva ani buni de 
închisoare arborarea drapelelor şi in- 
tonarea imnurilor naţionale ale unor alte 


— Cecilia MIHĂILEANU— 


state decât România. Ceea ce înseamnă că 
vor fi arestaţi cei care îşi vor manifesta 
prietenia faţă de alte ţări fluturându-le 
drapelul sau fredonându-le imnurile 
naţionale. 

Bineînţeles că minunatul Cod Penal 
prevede aspre pedepse cu închisoarea - 
până la 10-12 ani - pentru conceptul 
original de "lez-preşedinte”. Nimeni nu 
mai are voie să se atingă de nepreţuita 
personă a lui Iliescu. Dacă spui sau scrii că 
România e năpăstuită cu un preşedinte 
bolşevic, rişti să primeşti o dublă sanc- 
țiune cu privire la libertate: pentru atacarea 
preşedintelui şi pentru "defăimarea țării”, 

Tot Codul Penal menţine pedeapsa cu 
închisoarea pentru relaţii homosexuale. 
Sub acest aspect, însă, parlamentarii au 
înregistrat aproape un consens, PNŢCD 
susținând, de exemplu, că România nu 
poate încuraja practicile care contravin 
moralei creştine. În acest sens, Asociaţia 
Studenţilor Creştini Ortodocşi din 
România şi Liga Studenţilor, strâng 


semnături în Piaţa Universităţii. De 
remarcat, faptul că tinerii sunt cei mai 
vehemenţi oponenți ai legalizării homo- 
sexualităţii. 

Cea mai puternică furtună a acestor zile 
de Noembrie a fost declanşată de brutala 
tentativă a guvernanţilor de a suprima fizic 
presa din România. Astfel, unica pro- 
ducătoare autohtonă de hârtie, Fabrica 
Letea din Bacău, a anunţat că se repro- 
filează! Ceea ce ar fi însemnat încetarea 
apariţiei presei în cel mult trei zile! La 
presiunile puternice ale ziariştilor, “Letea” 
a dat-o cotită, afirmând că n'a fost vorba 
decât de "o defecțiune la un utilaj”. 
Aceasta, în ciuda faptului că guvernul a 
elaborat un comunicat în care, ascunzându- 
şi cu greu satisfacția în faţa perspectivei de 
încetare a apariţiei presei independente, 
avea tupeul să dea vina pe publicaţii 
pentru grava situaţie de care sunt res- 
ponsabili guvernanţii. 

În rest, Dumnezeu cu mila. 


_ CITIŢI 
ÎN ACEST 
NUMĂR 


articole semnate de următorii 
colaboratori din România: 


Cecilia MIHĂILEANU pagina 1 
Av. George VASU pagina 4 
Prof. Banu SERDARU pagina 4 
Prof. R.ŞTEFĂNESCU pagina 4 
Gh.|l. OLBOJAN pagina 6 
Prof.|.RĂDULESCU pagina 8 
Dan Emilian ROŞCA pagina 8 
Dumitru PACEAG pagina 10 
Prof. M.S. DERDENA pagina 12 
Pr.Gh.DIACONESCU pagina 13 
G. N. VIFOREANU pagina 17 
Prof. Dr. N. CIACHIR pagina 18 


Prof. Radu ŞERBAN pagina 19 


ISSN 
0705-8365 


- ANUL 20 Nr. 222 - DECEMBRIE 1994 


ÎNTOARCEREA 
LA IZVOARE 


Eugen BÂRSAN 


Stării vicioase în care se află ţara, trebue să i se 
pună capăt. Tradiţia comunistă, făcută din lemn 
putred pe o temelie care în loc de piatră are numai 
gunoi, trebue sfărâmată. Numai prin sfărâmarea ei, se 
poate face drum întoarcerii la înţelesul adevărat al 
unei vieţi naţionale întemeiată pe bază de bună- 
cuviinţă, cinste, adevăr, dreptate şi Dumnezeu, care 
sunt izvoarele seculare ale comportării şi spiritului 
românesc, 

Păcatul de moarte al vieţii româneşti e că în umbra 
comunismului, oamenii cu ochi sunt mai puţini decât 
cei îndobitociţi și orbiţi. Numai în felul acesta "în țara 
orbilor, cel cu un ochi poate fi împărat”. Comunismul 
a închis ochii oamenilor pentru ca ei-să nu mai vadă 
adevărul. Românul legat la ochi n'a mai putut merge 
pe linie dreaptă şi aşa a ajuns la prăbuşirea morală. 
Acesta este marele impas în care se găseşte ţara şi din 
care nu se poate ieşi decât prin întoarcerea la izvoa- 
rele virtuţilor numite. O întoarcere care trebue să 
pună capăt operei de cioplire a Românului făcută de 
demonul comunist. Prin această cioplitură, minciuna 
a învăluit totul. Căci prea mulţi acceptă minciuna şi 
pe mincinoşi - precum şi înşelătorul zâmbet prezi- 
denţial -, cu prea multă uşurinţă. 

Frica-fricii faţă de tovii care încarnează reziduurile 
comunismului, e încă la putere. Fiindcă cetățeanul s'a 
dezumanizat până la punctul la care el nu mai are 
decât curajul vânzării tuturor principiilor sufletului 
şi a întregii moşteniri spirituale strămoşeşti. Dela o 
asemenea dezumanizare Românul trebue să se mai 
întoarcă, în afară de izvoare, şi la pierdutul curaj ci- 
vic. La curajul de a ieși din turma care a abdicat la to- 
tul pentru a nu-şi tulbura cumva mizerabila existenţă. 
Pentru a nu se tulbura starea în care omul se minte pe 
el însuși pentru a avea o conştiinţă liniştită. 

Trebue să se iasă din pacea cu rămăşiţele moarte 
ale ideologiei comuniste. Omul trebue să aibă curajul 
de apărare a propriului său suflet. Cui îi este frică de 
așa ceva, trebue să inceteze cu miorlăiala asupra vieţii 
de mizerie, Cheia intoarcerii la origini stă în refuzul 

|| personal al fiecărui cetăţean de a participa la min- 
ciună şi de a-i face opoziţie acolo unde ea vrea să 
persiste. Căci adevărul trebue trăit și nu mistificat. 


Continuare în pag.3 


THE ROMANIAN VOICE 
____THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


Şi losif bătea la fiecare 
poartă şi uşă de hotel prin 
Betleem pentru a adăposti 
pe Maica Domnului peste 
noapte. Era frig afară şi se 
apropia ora ca să nască. 
Acelaşi răspuns. Pretutin- 
deni. Aceeaşi uşă trântită în 
nas. Şi s'au adăpostit într'o 
peşteră de animale. Acolo, 
peste noapte, în frig, mi- 
zerie şi sărăcia uni grajd, a 
născut pe Mântuitorul. 
Dumnezeu se năştea ca om 
pentru a-l face pe om frate 
cu Dumnezeu. Cerurile s'au 
deschis şi îngerii în coruri 
coborau cântând: "Mărire 
întru cei de sus lui 
Dumnezeu şi pe pământ 
pace între oameni bună 
învoire”. George Coşbuc 

recizează, în minunatul 
ui poem despre Crăciun, că 
îngerii din cer zburau “cu 
flori de măr în mână", 

Oare ar putea exista 
cineva să nu fie cutremurat, 
să nu fie atins sufletește de 
noaptea Crăciunului? Nu 
cred. În inconştientul fie- 
căruia, aşa cum în incon- 
ştientul lumii au rămas 
corurile îngerilor colindă- 
tori, colindele te iau de 
mână şi te duc în copilăria 
ta, în care-l găseşti pe 
Hristos atât de aproape de 
tine. Născându-se şi năs- 
cându-te, 

Fiecare neam are ad- 
mirabile colinde speci- 


Preţul unui abonament anual 


30$/500M 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


CIRCULATIE IN AFARA CANADEI: AFRICA, ARGENTINA, ANGLIA, AUSTRALIA, BRAZILIA, BELGIA, CHILE, DANEMARCA, ELVETIA, GERMANIA, GRECIA, FRANTA, ISRAEL, ITALIA, IUGOSLAVIA, OLANDA, ROMANIA, SPANIA, S.U.A., SUEDIA, TURCIA, UNGARIA, NOUA ZEELANDA. 


——— Pr.Dr. Dumitru CHM=—— 
pt 
N 
d 


(3 ap 2 
A) 


[ee Ss 


, 
ficului etnic. Chiar depă- 
şindu-l. Două exemple. 
Neamţul, la care totul e 
marș, în fața Pruncului se 
închină din străfundul 
inimii prin celebrul colind 
"Stiile Nacht, heilige 
Nacht". Adorarea Pruncului 
transfigurează neamul şi-l 


c 


CM 
Atzsae Das 


> 
piei 


> 


MM 


> 


pps 


ş PA A 
izbăveşte in PL pei lui 
într'un sistem. Al doilea 
exemplu, Americanii au 
multe colinde religioase 
aduse din toate părțile 
Europei. Unul laic, dar de 
mare succes e: "I']] be home 
for Christmas", Atât muzica, 
precum şi versurile subli- 


DUMNEZEU ÎNFLOREŞTE ÎN 
NOAPTEA DE CRĂCIUN 


niază drama înstrăinării. 
Dar de Crăciun, de Naşte- 
rea Domnului ca regăsire 
promite că: "T']l be home for 
Christmas", în engleză 
"home" însemnând spiri- 
tualitatea ce depăşeşte 
localizarea materială de 
"house"! 

La noi Românii colin- 
dele, printre alte refrene, 
folosesc pe "florile dalbe, 
flori de măr”. Câtă adân- 
cime spirituală şi subtilitate 
poetică! In Noaptea Co- 
lindelor ninge crăciuneşte. 
Poetul popular vede în 
fiecare fulg o scuturare a 
florilor. Implicaţia filoso- 
fică e mult mai adâncă, iar 
teologic de o mare fineţe şi 
transparenţă spirituală. 

Omul a fost înşelat de 
diavol să se rupă din co- 
muniunea lui Dumnezeu. 
Prin neascultare. Prin 
nesupunere. Prin sfidarea 
poruncii de a nu mânca din 
Pomul Cunoaşterii. Se 
spune că acest pom ar fi 
fost mărul, iar în altă 
apocrifă se zice că din 
lemnul lui ar fi fost cioplită 
crucea lui Hristos. 

Prin Nașterea Domnului 
omul îşi răscumpără para- 
disul. Pruncul născut nu 
este numai Mesia cel Prezis 
de prooroci, ci în primul 
rând este Mântuitorul. 


Continuare în pag.3 


PAGINA 2 


DECEMBRIE 1994 
DI DECEMBRIE 19 


1 DECEMBRIE, UN 
MEMENTO NAŢIONAL 


Ziua aceasta a fost ziua "marei întregiri”, a marei uni- 
tăţi politice, statale a Românilor. A venit ca o legitimare 
morală a strădaniilor de veacuri ale strămoşilor a de- 
dicării totale unui vis, unui ideal, care sta împlinit la 1 
Decembrie 1918: Unirea Ardealului cu toate provinciile 
româneşti şi cu Principatele Române. Pentru această 
unitate naţională s'a vărsat mult sânge, s'au deschis 
multe morminte şi s'au făcut nenumărate acte de eroism 
şi curaj. 

Pregătirea unirii din 1918 s'a clădit treptat, prin fapte 
de înţelepciune şi prin solidaritatea tuturor. Întâi sta 
făcut unitatea sufletească şi ideologică. Sentimentul de 
apartenenţă la blocul grupării etnice s'a realizat în 
subconştientul colectiv, într'o formă domoală, până ce a 
izbucnit în planul conştientului, unde apoi, s'a format 


ideologia naţională, dominată de forţa ideilor de 
care au devenit flacăra simţămintelor 


unitate şi unire, 
naţionale. 

Când Principatele Unite au devenit regat în 1918, 
Românii ardeleni au avut intuiţia că aspiraţiile lor de 
unitate pan-românească au fost temeinice şi merită să 
fie continuată lupta pentru idealul unităţii politice. Pe 
de altă parte, atunci când, în 1867 s'a creat dualismul 
austro-ungar, ardelenii au înţeles deficienţa funda- 
mentală a acestei tranzacţii dualiste, că Maghiarii nu 
erau în stare să domine şi să conducă celelalte grupări 
etnice din interiorul ţării lor. După o perioadă de 
oarecare pasivitate, ardelenii au devenit dinamici şi au 
trecut la combativitate politică, lărgind sfera activi- 
tăţilor lor, pe care nu au încetat-o până la 1 Decembrie 
1918. 

În acelaşi timp, ardelenii erau conştienţi de lupta 
naţională din Bucovina şi Basarabia, care se desfăşura 
pe aceleaşi linii generale, naţionale: formarea unui stat 
român unitar, care să cuprindă toate provinciile româ- 
neşti. Aşa s'a ajuns în Decembrie 1918 la Alba-Iulia. 
După ce Basarabia în Martie 1918 şi-a câştigat inde- 
pendenţa, prin voinţa populară, în ciuda tulburărilor pe 
care le-au creat frământările revoluţiei bolşevice şi, 
după ce în Noembrie 1918, Bucovina a hotărât şi ea 
alipirea la Patria Mamă. 

Nici unul din imperiile dominante până atunci nu au 
fost în stare să oprească unirea tuturor provinciilor 
româneşti într'un stat unitar şi puternic. La aniversarea 
de azi, se cuvine să menţionăm şi marea biruinţă a 
armatei române pe frontul anti-german din Moldova, la 
Mărăşeşti, unde frontul inamicului a fost dislocat pe 
largă întindere (circa 40 km). Germanii nu şi-au mai 
putut reveni. Mai târziu întregul imperiu, pe lângă cel 
austriac şi maghiar, s'a prăbuşit şi popoarele subjugate 
au fost eliberate. - 

Bătălia dela Mărăşeşti, cu biruința armatei române, a 
avut mari consecinţe politice, care au fost în avantajul 
oamenilor politici români din toate provinciile separate 
căci şi-au unit planurile şi acţiunile şi, în felul acesta, 
au fost biruitori. 

Numai sentimentul că unirea este forța realizatoare a 
marilor înfăptuiri nu era suficient pentru acţiunile 
româneşti, ci şi actele de voinţă de acţiune în această 
direcţie, pe linia intereselor naţionale, nu pe cea a celor 
particulare sau regionale. Toate marile realizări din 
istoria românească s'au făcut prin unire, deci prin 
acumularea de energii şi prin imperativul cugetului 
naţional. 

Aceasta este adevărata însemnătate naţională a 
momentului de azi, când ţara nu şi-a regăsit calea cea 
bună de înțelegere. 

1 Decembrie 1918 este un memento naţional. O che- 
mare la ordinea şi cugetul profund prin care s'a înte- 
meiat statul român, în cuprinsul României Mari. 

Nimeni nu are dreptul să pângărească sentimentele 
naţionale ale celor ce apără întregul românesc, căci cei 
ce vor face o astfel de pângărire vor fi blestemaţi atât de 
strămoşi, cât şi de generaţiile viitoare. 

Tineretul român are datoria să se întoarcă cu piozi- 
tate la spiritualitatea şi cugetul românesc dela înfăp- 
tuirea lui 1 Decembrie 1918, să lupte pentru eliberarea 
provinciilor româneşti rămase în afara României de azi, 
să refacă România Mare. 


George BĂLAŞU 


CĂTRE CITITORI 


SPRE CUNOŞTINŢĂ: Ţinem să fa- 
cem cunoscut că Redacţia acestul 
zlar nu împărtăşeşte intotdeauna 
ideile şi punctele de vedere ale 


colaboratorilor din articolele sem- 
nate. 


PRIETENUL ROMÂNILOR, 


DAVID FUNDERBURK 
ALES ÎN CONGRESUL AMERICAN 


tat 
Fostul ambasador al Statelor Unite, David a ș fost ale Sept d. 
în Congresul dela Washington din partea statului Care iai E ral 
Domnul Funderburk a câpiigat alegerile în faţa candi 
Richard Moore, în ciuda faptului că dist ] aa a 
predominant democrat iar E arul său a dispus d iri e ea 
considerabile. Cetăţenii americani l-au prefereat pe 7 pe sectia 
datorită integrităţii sale morale, vastelor sale cunoştinţe, p 


erienţei sale. 7: Fi 
zf ema convorbirilor pe care le-a avut cu compatriotul nostru Nicolae 
Dima, cu prilejul sărbătoririi victoriei în lo 
Nord, David Funderburk a spus că 2 je va 
recizat că Românii americani l-au înțeles şi p | 
A cunoscut şi înţeles de mulţi Americani. Românii pe pol min lea BE 
acum cu un adevărat prieten la Washington şi cu sprijinul p 


acordat în alegeri. 


Precizăm că David Funderburk are 49 de ani, este fiul unui pastor, este un 
bun creştin, un om de familie, este căsătorit şi are doi copii. Soţia si set 
este o femeie deosebit de fină şi de inteligentă, vorbeşte onorab Dosii 
română, şi este foarte ataşată de Români. Loialitatea şi sprijinul ei neobosi 

au contribuit mult la victoria electorală a lui David. Redăm în continuare, 
interviul acordat compatriotului nostru Nicolae Dima, la scurt timp după 


victorie. 

N.D. - Domnule Fun- 
derburk, cum explicaţi 
că... în pofida faptului că 
sunteţi cunoscut ca repu- 
blican-conservator..., aţi 
fost ales în Congres de 
alegătorii unui district 
electoral din Carolina de 
Nord, unde de obicei 
majoritatea votează cu 
democraţii? 


DE. - Am fost ales de- 
oarece oamenii din acest 
district, cu toate că sunt 
înregistraţi ca votanţi de- 
mocraţi, în marea lor 
majoritate împărtăşesc 
convingeri foarte conser- 
vatoare, şi erau foarte 
nemulţumiţi de Bill şi de 
Hillary Clinton, precum şi 
de direcţia în care consi- 
derau că ei îndreaptă 
America. Electorațul. a 
dorit să trimită un mesaj. 


Modul în care au votat, a 
constituit un protest îm- . 
potriva a ceea ce face 
administraţia Clinton, atât 
în politca sa internă, cât şi 
în politica externă. Noi i- 
am pus pe alegători în faţa 
unei alegeri cât se poate 
de clare - între un candidat 
democrat care, dacă ar fi 
fost ales, ar fi sprijinit 
administraţia Clinton - şi 
David Funderburk, care 
nu va vota în Congres cu 
administraţia, ci pentru 
îndreptarea ţării într'o 
nouă direcţie şi pentru 
întoarcerea Americii la 
principiile sale constitu- 
ţionale şi la valorile ei 
conservatoare... şi la o apă- 
rare puternică şi politică 
externă caracterizată prin 
mândrie şi patriotism, ur- 
mărind să ne promoveze, 
la modul optim, interesele 


Abonamentele şi 
după 


"Cec Internaţ 


ABONAȚI 


Din Canada şi U.S.A., 


(Money Order) sau 
Din Europa şi alte continente, 


Second Class Mail Re 
REINNOIŢI-VĂ 


pretutindeni în lume. 


N.D. - Odată ajuns la 
Washington şi luându-vă 
funcţia oficial în primire, 
la 20 Ianuarie 1995, care 
vor fi elementele princi- 
pale ale programului Dvs? 

D.F. - Consider că majo- 
ritatea celor care am fost 
aleşi dorim să încercăm să 
schimbăm modul în care 
suntem guvernaţi, prin 
îndepărtarea de guvernă- 
mântul omniprezent , in- 
tervenţionist, care cotro- 
lează toate aspectele vieții 
cetăţenilor. Asta spun 
Americanii: că s'au săturat 
de impozite mari, de 
IeR sai cuțări şi de ameste- 
cul guvernului în vieţile 
lor. Ei consideră că au 
nevoie mai mult de 
guvernare locală, de 
descentralizare. Ceea ce 
avem de făcut - şi ceea ce 
am promis că vom face - 
este să încercăm să înce- 
pem să îngrădim guvernă- 
mântul, să-l schimbăm, să- 
1 reformăm, în aşa fel încât 
să fie mai aproape de 
Oameni, mai aproape de 
valorile şi principiile 
originale ale oamenilor, 
mai aproape de filosofia 
lor politică, de modul în 
care văd ei lumea, de 
convingerile lor reli- 
Bioase. După părerea mea, 
aceste lucruri au fost 
lăsate pe dinafară, negli- 
jate, de administrația 
Clinton. Acesta este 
motivul pentru care 
oamenilor, cu si uranţă 
celor din districtu în care 
am fost ales, nu le place 
administraţia Clinton. 


N.D. - În Congres, î 
orice Congres de Ep veţi 


reînnoirea lor, se pot face 


Cum urmează: 


"'Cec Personal", 


ional" pe adresa ziarului: 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 
P.O.Box 78010 
Westcliffe Postal Outlet 
Hamilton, Ontario, Canada L9C 7N5 


istrictul pe care îl reprezenta este 


-VĂ LA ZIARUL 
CUVÂNTUL ROMÂNESC 


se pot face "Cee Poşta!" 


prin "Mandat Poştal" sau 


gistration Number 4133 


ABONAMENTUL 


>, 


CUVÂNTUL ROMANEge 


i ajutăm, în toate . 
posibile, pe oa Fe 
luptă împotriva Tămăsi 
țelor şi scheletelor fostului 
regim. Fac parțe Uli 
partidul majoritay LN 
Congres, Şi sper că ace, 

lucru îmi va asi ai 
influenţă sporită, îi 9 
partidului meu au 


„urile 
Menii Care 


Sunt 
calitatea Dunn din Carolina de Fiat su faptul că la 
uita niciodată pe Români. El a cupă caza a i ză re: 
l-au sprijinit chiar înainte de a în România şi acea suplă 


lumii. Cred că în ati 
situaţii mi se vor adresă 
mie, pentru informaţii - şi 
poate - şi pentru sfaturi, 
Sper că o vor face, În acest 
fel, sper să deţin maj 
multă influenţă. Aş mai 
putea desigur adăuga ci 
Voi avea un aliat foarţe 
apropiat în Senat în 
persoana prietenului meu 
Jesse Helms, viitorul pre- 
şedinte al Comisiei pentru 
Politica Externă a Sena- 
tului. Jesse Helms, ase- 
meni lui David Funderb, 

va fi un prieten al demo. 
craţilor din România, a| 


fi legislatorul American 
cel mai bine informat des- 
pre România şi despre 
relaţiile americano-româ- 
ne. In ce mod veţi influen- 
ţa politica Statelor Unite 
faţă de România şi ce 
atitudine veţi avea faţă de 


celor care doresc schim: 
bări reale în România. 


4 


Li E i 
DAVID ŞI BETTY FUNDERBURK 
guvernul României şi faţă 
de poporul român? 
D.F. - Toată lumea ştie 
omânia şi Românii au 
constituit o parte însemna- 
tă a vieţii mele - au jucat 
un rol important în viaţa 
mea - că avem o iubire 
aparte, o empatie deose- 
bită pentru oamenii din 
România - şi că dorim să 
acţionăm în 


P.S. Interviul a fost 4 
- cordat în limba engleză, * 
fost tradus şi transmis IN 
tegral de Vocea Americţă 
iar ultima parte sia des 
făşurat direct în limba 1 
mână. Fostul ambasador $i 
noul congresman mar 
Funderburk le-a urat i 
turor Românilor noroc $ 
succes, le-a promis că nu 


că 


A ii] Ante 
iale interesul _va uita, şi cu prilejul An: 
continuării democratiză- lui Nou le-a urat la Neal, 
Ri Şi. Privatizării în Ani. Pe curând în cel telor 
România, în favoarea unor 104-lea Congres al Sta 


schimbări reale. Dorim să- Unite. 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


* Nu garantăm apariţia arii- 
colelor mai lungi de 4 pagin 
dactilografiate Ia 2 rânduri: 
Redacţia nu doreşte să în- 


tervină cenzurând prin foijă 


împrejurărilor, textele 


Supradimensionate. 


*Manuscrisele nepublicate 
nu se inapoiază. 


"Reproducerea articolelot 
este interzisă fără men 
țlonarea' sursei. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECEMBRIE 1994 


FRICA DE PRESĂ 


D-lui Iliescu nu-i este frică 
de Dumnezeu, în care nu cre- 
de, nici de cei cărora le cer- 
şeşte ajutorul financiar, pe 
care crede că-i prosteşte, tot 
aşa cum i-a prostit şi Ceau- 
şescu, la vremea sa; în 
schimb, îi este frică de gura 
presei. Şi această frică ţine 
dela instalarea sa în post, 
imediat după Revoluţie. 

DI. lliescu a decis să in- 
chidă “gura rea” a presei din 
România, vreme îndelungată 
prin teroare. Mai întâi a încer- 
cat să oprească criticile, sau 
“calomniile”, cum le numeşte 
dumnealui, la adresa “țării” pe 
care o asociază cu guvernul 
ce insuşi l-a instalat şi la 
adresa “poporului” pe care îl 
identifică cu persoana sa. A 
folosit tot arsenalul de metode 
securist: mineriade, aplicarea 
de bătăi în văzul lumii şi în 
timpul zilei unor ziarişti care 
nu-i cântă osanale, ameninţări 
cu moartea la adresa tuturor 
celor ce i se opun, atacuri 
murdare, în presa personală, 
la adresa Opoziţiei, toate bine 
concertate de trepăduşii şi 


Mihaela MOISIN 


barzii moşteniţi dela prede- 
cesorii lui ceauşişti: Adrian 
Păunescu, Vadim Tudor etc. 
Cinci ani de zile a suportat 
acest “calvar al presei”, în- 
cercând doar prin metode 
barbare să inchidă gura câte 
unui ziarist, fără succes. A 
scumpit hârtia, în speranţa că 
majoritatea ziarelor de Opo- 
ziţie vor muri dela sine. Ştiind 
însă că libertatea de gândire 
şi de exprimare trebue asi- 
gurată în orice ţară demo- 
crată, Dl. Iliescu, oficial, nu a 
luat nici o măsură de con- 
strângere a acestei libertăţi 
până la "intrarea României în 
Europa" aceasta fiind una din 
condiţiile impuse. Odată insă 
"ajuns in Europa”, cu diabolis- 
mul ce-l caracterizează, Dl. 
Iliescu se gândeşte care pier- 
dere este mai mare: ştirbirea 
imaginii sale, care exprimă 
fericirea promisă, în faţa ale- 
gătorilor, sau lipsa ajutoarelor 
economice ale Vestului? 
Între timp, presa personală 
bate tare pe Opoziţie, care nu- 
| lasă să-şi indeplinească 
promisiunile făcute, în linişte. 


ÎNTOARCEREA 


LA IZVOARE 


"Urmare din pag.1 
Mistificându-l, ne mistificăm pe noi. De aceea cine 
caută adevărul, trebue să deteste minciuna. 

Minciuna şi adevărul ca şi binele şi răul, s'au găsit 
totdeauna rața in taţa. zi nici una nici celâlalt nu se 
poate menţine prin sine însăşi ci doar prin nepăsarea 
sau activismul celor din jur. Nu luptăm pentru adevăr 
pentru a spune surdului surd şi prostului prost. Nici 
surdului nu-i va trece surzenia şi nici prostului 
prostia. Spunem adevărul pentrucă el trebue să facă 
lumină în conştiinţa naţională care trebue să preia 
conducerea ţării. 

Întoarcerea la izvoare înseamnă descătuşarea 
minţilor de tirania gândirii materialiste şi trans- 
cenderea ei spre gândirea spirituală; întoarcerea la o 
bună credinţă care implică luciditatea de a intui 
depăşirea trecutului de prezent. Ea este "filosofia 
acțiunii” vizavi de "filosofia existenţei”, pusă în 
mişcare ca să scoată viaţa ţării din încremenirea în 
criptocomunismul în contra căruia strigă simţul de 
dreptate şi de umanitate. 

Dacă orice drum al vieţii e greu, cel pe care-l 
numim întoarcerea la izvoare, e în special greu. Uşor 
e numai drumul în jos, care coboară şi prăbuşeşte. 
Dar în pofida greului, răul care macină țara nu poate 
fi curmat decât prin întoarcerea la izvoare. Numai un 
asemenea proces poate scoate pe Român din rătăcirea 
lui în meandrele întortocheate ale unei vieţi falsi- 
ficate de închinătorii lui Lucifer. Aceşti închinători au 
smuls idealul din sufletul Românului pentru ca după 
aceea să i se poată spune că o lume ticăloasă, fără 
ideal, nu poate fi condusă prin idealism. Fireşte, în 
sens etic. 

Cel mai uşor izvor de ajuns, e cinstea. E de sub- 
liniat că viaţa unei țări depinde de cinstea oamenilor 
săi. Omul cinstit nu minte, nu umblă cu vicleşuguri, 
nu fură, nu măsluieşte şi nu răstălmăceşte. Cinstea se 
află într'o relaţie de esenţă cu adevărul şi cu drep- 
tatea, care sunt lucruri fundamentale între valorile 
convieţuirii umane. z 

În fapt, dreptatea este antidotul impotriva oricărei 
nelegiuiri şi Românul are nevoie de ea ca şi de pâine. 
De aceea, el trebue să se întoarcă la izvorul ei. Numai 
aşa se poate pune capăt răului care roade. e 

Cât priveşte adevărul, să nu ne înverşunăm în 
teama că a se trăi în el, tulbură echilibrul sistemului 
care a prins viaţa. Adevărul trebue reinstaurat ca 
principală bază de viaţă. Iar pentru reinstaurarea lui, 
țara trebue descătuşată de lungimea funiei în care 
este priponită. Ea trebue să-şi facă pripoană din 
adevăr. Fără adevăr nu se poate face operă de 
redresare a țării. Din nefericire, lipsa lui este la baza 
dramei de a fi lucid într'o lume care vrea să fie 
minţită. Nimic nu dezbină mai mult pe Români decât 
lipsa de adevăr, numită minciună, care a devenit 
normă de viaţă într'un regim statal criptocomunist. 

Este timpul ca Românii să măsoare prăpastia 
morală în care sunt ţinuţi şi să se scuture de jugul ei 
prin întoarcerea la izvoarele vieţii originare poporu- 
lui român. Aici este de adăugat aforismul "cine vrea 
să ajungă la izvore, trebue să aibă voința şi hotărârea 
să înnoate contra curentului apei”. Concluzia: nu vrei 
să înnoți, nu poți ajunge. 

Unii cutează să zică, că Revoluţia n'ar fi dat destule 
jertfe de sânge care să restabilească întoarcerea la 
izvoare. Ei nu țin seamă de faptul că jertfele nu sunt 
capitole romantice ci victime măcelărite în văzul 
televiziunii şi în beneficiul ucigaşilor. 


Eugen BÂRSAN 


Doar din cauza Opoziţiei nu 
poate realiza aceste promi- 
siuni. În plus, aşa este orice 
tranziţie: grea, cu lipsuri, poa- 
te dura şi 20 de ani, cum zi- 
cea ideologul său Brucan... 

Dar, dacă presa liberă taie 
prea adânc, în carne vie şi se 
trezeşte tot poporul la cruda 
realitate, adio succes în 
alegeri, adio scaun preşedin- 
țial, adio... şi la Ghencea... 

Prioritatea fiind decisă, DI. 
Iliescu a dat ordin ca să fie 
condamnaţi, legal, oficial, prin 
Cod Penal, toţi acei părtaşi ai 
mass-mediei româneşti care 
“aduc atingere” imaginii sale 
şi a servitorilor lui, la cât mai 
mulți ani de inchisoare; pentru 
"liniştea noastră” şi succesul 
în viitoarele alegeri. 

Pierde însă din vedere Dl. 
Iliescu că el poate aplica 
aceste legi tuturor Românilor 
din Ţară, dar nu poate să în- 
chidă "gura rea” a Exilului 
luptător. Pe aceasta nu a 
putut-o opri nici Ceauşescu, 
care să fim sinceri, a avut un 
aparat de represiune mult mai 
bine pus la punct. În faţa lui 
Ceauşescu nu crâcnea ni- 
meni în România, iar Secu- 
ritatea, cu braţul ei lung, 
ajungea departe, peste hota- 
rele țării, mai cu o bombiţă la 
pachet, cu un cuţit in spate, 
sau o sursă radioactivă plan- 
tată pe la Europa Liberă. Nu-i 
vorbă că şi braţul lung al SRI- 
ului ajunge prin Occident, 
chiar şi azi, dar efectul său 
este mult diminuat. Mai func- 
ționează prin Occident dez- 
binarea, calomnia, procesele 
sau câte o bătaie, un foc mic 
pus pe ici-colea. 

Cum crede Dl. lliescu că va 
putea condamna presa din 
România? Gândeşte cumva, 
că în momentul în care va 
aplica noua lege unui singur 
ziarist pentru “crima” de a 
spune adevărul despre actua- 
la conducere neocomunistă 
sau despre dezastrul econo- 
mic, social în care el, a adus 
România în ultimii 5 ani, crimă 


_care ar aduce “atingere” 


dumnealui şi ciracilor perso- 
nali, nu va sări in sus toată 
presa din adevăratul exil 
luptător şi nu vor fi presate co- 
misiile de Drepturile Omului, 
"Amnesty International”, toate 
cancelariile vestice? 

Dl. Iliescu, ca şi predece- 
sorul său, Ceauşescu, subes- 
timează ceea ce este incă 
"Exilul luptător”. El crează 
confuzie, în sistem tipic comu- 
nist, în capul omului de rând, 
amestecând diaspora pe care 
o iubeşte atât de mult şi cu 
care se mândreşte că coope- 
rează, cu Exilul care nu-l re- 
cunoaşte de conducător nici 
pe el, nici pe guvernul lui. A 
încercat la Sinaia şi Timişoara 
să dea o replică recentelor 
întâlniri dela Paris şi Los 
Angeles ale Opoziţiei din Ro- 
mânia cu Exilul, printr'o întâl- 
nire a sa cu Diaspora. A fost 
un dezastru, pentrucă poporul 
începe să pună la indoială 
credibilitatea lui Ion Iliescu, iar 
despre diasporă au început să 
se lămurească şi Românii din 
țară. Pe marea majoritate nu-i 
interesează decât afaceri, din 
care să tragă doar ei folos, iar 
nu poporul român, sau setea 
de funcţii înalte in România. 

Dulcegăriile cu cooperarea 
"Diasporei româneşti” cu "Ţa- 
ra”, adică cu guvernul actual 
şi cu DI, lliescu personal au 
prins numai la nalvi. Nu la 
adevărații luptători din Ro- 
mânia şi nu la Opozitie. 

Domnul Iliescu trebue să 
fie bine informat de Securiştii 
dumnealui că Exilul există, lar 
când un luptător din Exil moa- 
re, alţi doi se ridică să lupte in 
locul lui. 

D-lui Iliescu ii este frică de 
presă. Și de cea din România 
şi de cea din Exil. Şi: "De ce 
țl-e frică, nu scapi” - spune o 
zicală românească. 


VERIFICAREA 


Legea-i simplă: dacă vii direct în 
Statele Unite şi ceri “azil politic”, obţii 
imediat viza de intrare şi "Green Card” 
care-ţi dă drept de muncă. Aprobarea 
finală - sunt sute de mii de cereri - vine 
mai târziu, când vei fi “invitat” la Oficiul 
de Imigrare, ca să-ţi dovedeşti activitatea 
înainte de a cere “azil” şi activitatea după 
ce-ai obţinut “azil”. 

Nu ne gândim la cei sinceri, ci ne gân- 
dim la cei cărora mâine li se vor pune 
întrebări incomode: 

Cum vei dovedi c'ai plecat din motive 
că ţi-ai pus viața în pericol luptând contra 
comunismului când, ajuns aici, n'ai par- 
ticipat la nici o manifestaţie pentru cea 
de-a doua eliberare a ţării, n'ai iscălit un 
singur protest; nu te-ai înrolat în vreo 
organizaţie ce sprijină lupta exilului; n'ai 
scris (bănuim că eşti intelectual, N.R.) 
nici un articol ca să protestezi de ce 
se'ntâmplă în ţară (iarăşi bănuim că vei fi 
contrazis de cei care te cunosc, N.R.); nu 
eşti abonat la nici un ziar ce-ţi susţine 
ideile şi te-ai redus la o singură grijă: să 
nu pierzi "Green Card'-ul. 

Anul acesta au fost manifestații cu 
răsunet internaţional: "Simpozionul dela 
Paris" şi "ROMFEST'-ul din Los Angeles, 
unde s'au înmănunchiat în luptă contra 
mafiei neocomuniste, scriitorii, poeţii şi 
ziariştii din ţară cu cei de peste hotare. 

Sacrificat-ai o marcă poştală ca să le 
adresezi în câteva rânduri sprijinul tău 
moral (ca “exilat”, bineînţeles) celor care 
continuă lupta în numele căreia ai ob- 


NU-I DEPARTE PÂNĂ LA 


PAGINA 3 


"EXILAŢILOR" 


Washington, n'ai observat că'n America 
s'a născut un sentiment contra imigran- 
ţilor: 

Preşedintele Clinton a contramandat 
decretul prin care se acordă automat 
dreptul de imigrare celor ce veneau din 
Cuba; 

Unul din motivele pentru pentru rein- 
stalarea lui Aristide în Haiti a fost să o- 
prească valul de imigranţi; 

S'a mărit numărul celor ce păzesc fron- 
tiera de Sud; 

În California, la ultimele alegeri s'a 
aprobat, cu extra voturi, Art.187 prin care 
se refuză tratamentul medical (excepţie 
cazurile de urgenţă), admiterea copiilor 
în şcoli etc. celor care se găsesc ilegal în 
Statele Unite; 

În Florida, Texas etc. aceleaşi senti- 
mente contra "noilor veniți” care le iau 
lucrul. 

Nu-i exclus ca în curând autorităţile să 
se ocupe mai serios de cei care au cerut 
"azil" şi să le verifice activitatea de "lup- 
tători pentru democraţie”. Ne gândim ce 
mărturii vor putea aduce ca să li se per- 
manentizeze "Green Card'-ul? 

Bisericile pe care nu le-au frecventat? 

Organizațiile cărora le-au întors 
spatele? 

Cine? = 

Ca să fim sinceri, nici nu ne pasă cum 
îşi vor scoate cămaşa. 

România n'a pierdut nimic c'au plecat 
şi America n'a câştigat nimic c'au venit. 


ținut "Green Card'? 


Magnetizat de bancnotele cu chipul lui 


Stroe MOLDOVANU 


SĂRBĂTORI FERICITE! 


DUMNEZEU ÎNFLOREŞTE 


Urmare din pag. 1 
Dumnezeu se face om 
pentru ca omul să se în- 
dumnezeiască. Zapisul 
păcatului este rupt. Un nou 
legământ se face. Noul 
manuscris are dimensiunea 
cerului. Literele lui sunt 
îngerii de-a lungul şi de-a 
latul cerului colindând 
Pruncului. lar pecetea, sau 
sigiliul e steaua magilor. 
Steaua căutătorilor, dar şi 
pedagog magilor de a 
descoperi pe "Soarele 
dreptății" şi un orizont 
vertical "Răsăritul cel de 
sus", 

Din Grădina Raiului, 
dintre Tigru şi Eufrat, 
dispărută prin potop nu a 
mai rămas decât lemnul 
mărului, fostul pom al 
cunoașterii, din care s'a 
cioplit crucea Domnului. 

Prin Naşterea Domnului 
omului i se aduce de către 
acest Prunc, "mititel/înfă- 
şățăel", împăcarea cu Dum- 
nezeu, nouă Grădină a 
Raiului în mijlocul căreia 
el este Pomul Cunoaşterii 
cum sugerează poemul- 
tropar: "Nașterea Ta Hris- 
toase, Dumnezeul nostru, 
răsărit-a lumii lumina 
cunoștinței..." 

Noul Măr al Cunoaşșterii 
ni se prezintă: "Eu sunt 


Lumina lumii!" Unde ne-a 
înşelat şarpele să muşcăm 
din otrava morţii ca să 
cunoaştem, vine Dumnezeu 


„nu ispitindu-ne, ci oferin- 


du-ne ca jertfă a "lumii 
cunoştinței” şi poruncindu- 
ne să muşcăm din mărul 
cunoaşterii, din mărul 
crucii: "Cine nu va mânca 
Trupul Meu şi cine nu va 
bea din Sângele Meu nu va 
intra în împărăția ce- 
rurilor”. 

Una din ipotezele eti- 
mologice ale "Crăciunului" 
e că ar proveni din "creatio” 
şi cred că e cea mai apro- 
piată de adevăr. Crăciunul 
este o înnoire a creţiei, o 
restaurare a chipului dum- 
nezeiesc din om. 

Dacă în primul paradis 
omul l-a pierdut pe 
Dumnezeu din cauza 
mărului, Crăciunul (crea- 
tio, creationis) ca Naştere a 
Domnului dă cunoaşterii cu 
totul şi cu totul alt sens. 
Prima - cunoaştere a morţii. 
Prima - cunoaştere a meon- 
ticului. Prima - cunoaştre a 
diavolului care se pretinde 
a fi prieten omului. A doua 
- cunoaştere a vieţii spre 
Etern. A doua - cunoaştre a 
onticului: "Fecioara astăzi 
pe cel mai presus de ființă 
naşte..." A doua - cunoaş- 


„noului măr în mijlocul şi 


numai ca prieten, ci frate. 
Dumnezeu s'a făcut om 
pentru ca neamul omenesc 
să-şi recapete originea de 
"neam dumnezeiesc”! 
Incheierea unui război se 
face prin ieşirea cu steagul 
alb. Mărul Cunoaşterii i se 
oferă omului ca o nouă 
şansă a regăsirii originei şi 


demnităţii lui de înrudire 
cu Dumnezeu. 


L 
terea lui Dumnezeu. Nu 


Naşterea e înflorirea 


deasupra lumii. Aşa a 
surprins creştinul român, ca 
filosofie şi teologie, taina i 
sfântă a Crăciunului prin 
intraductibilul refren al 
"florilor dalbe, flori de 
măr”. Steaguri de flori albe. 
Flori dalbe de măr. Crudele 
drapele ale mugurului de 
Flori. . 

Şi e într'adevăr intra- 
ductibil. Numai un Român 
privind îngerii urcând şi 
coborând deasupra Betle- | 
emului îi poate asemăna cu | 
înflorirea Mărului şi numai 
un Român poate să ros- 
tească, în noaptea sfântă a 
colindelor, îndrăzneaţa 
afirmare că Dumnezeu 
înfloreşte în noaptea de 
Crăciun. 


Pr. Dr. Dumitru ICHIM 


atat ni sale A a oii ED eg 7 ne a 2 NI 


PAGINA 4 


CUVÂNTUL RgQ 
E PECEMEE nea N 


LEGILE SUNT PENTRU TOŢI! 
DAR LE CUNOSC TOŢI ? 


—— Av. George VASU___ 


Intr'un stat democratic, 
cetăţenii sunt egali în fața 
legii şi autorităţilor publice, 
fără privilegii şi fără dis- 
criminări. Cu alte cuvinte, 
nimeni nu este mai presus 
de lege (articolul 16 din 
Constituţia României). 

Ei bine, dacă acest articol 
al Constituţiei ar fi bine 
cunoscut de toţi cetățenii şi 
respectat cu sfinţenie de 
toată lumea, democraţia 
noastră ar merge înainte 
fără nici o şovolială. 

Necazul este că legile 
sunt cunoscute de "specia- 
lişti”, aceste legi nefiind 
respectate nici de legiuitor, 
care el însuşi face legile, 
nici de puterea executivă şi 
nici de puterea judecăto- 
rească. Cu alte cuvinte, 
nimeni nu respectă legea; 
cetăţeanul, pentrucă nu o 
cunoaşte, puterea executivă 
pentrucă nu-i convine sta- 
tul de drept, unde "LEGEA 
ESTE MAI PRESUS DE 
TOT”, iar puterea judecăto- 
rească este timorată, nea- 
vând inamovibilitatea în 

ie, conform articolului 
124 din Constituţie. 

Acum, am să explic un 
singur caz de nerespectarea 
legii de cei chemaţi în pri- 
mul rând să o respecte cu 
sfinţenie. 

Parchetul General doreş- 
te să desființeze toate 
hotărârile judecătoreşti, 
definitive şi irevocabile, 
pronunţate de instanţele 
judecătoreşti, hotărâri cu 
privire la casele naţio- 
nalizate, pronunţate după 
23 Decembrie 1989. 

Potrivit legislaţiei în vi- 
goare, Ministerul Public în 
materie civilă poate face, 
conform articolului 329 cod 
procedură civilă, recurs în 
interesul legii, care însă nu 
are nici un efect asupra 
hotărârilor judecătoreşti 
examinate şi nici cu privire 
la situaţia părţilor din acele 
procese (articolul 329, 
alineatul 3, c.p.civ.). De 
asemenea, mai poate face 
recurs în anulare : (1) atunci 
când instanţa a depăşit 
atribuţiile puterii judecă- 
toreşti şi (2) atunci când 
s'au săvârşit infracţiuni de 


către judecători în legătură 
cu hotărârea pronunţată 
(articolul 330 punctul 1 şi 
cod procedura civilă). Atât 
poate face Parchetul Ge- 
neral. 

Parchetul General de pe 
lângă Curtea Supremă 

oate ipentra a fi pe placul 

reşedintelui şi al Puterii 
Executive încearcă să des- 
fiinţeze toate hotărârile 
judecătoreşti, conform art. 
24 alin.2 din Legea votată 
de Senatul României cu 
privire la restituirea caselor 
naţionalizate. 

Consider că acest lucru 
nu este posibil deoarece 
legea organică - Codul de 
Procedură civilă în art. 329 
al.3 c.p.c., recursul în in- 
teresul legii nu are nici un 
efect asupra hotărârilor 
judecătoreşti examinate şi 
nici cu privire la situaţia 
părţilor din acele procese. 

Trebue să sublinez un 
adevăr peste care nu se 
poate trece: Justiţia de 
astăzi nu se mai conduce 
după "canoanele" comunis- 
te, când prin recursul “în 
supraveghere”, "cererea de 
îndreptare" sau "extraordi- 
nar', orice hotărâre care nu 
era pe placul “partidului” 
putea fi desființată... 

Astăzi, dacă instanţele 
judecătoreşţi nu ar fi dorit 
să aplice legislaţia codului 
civil din 1865, sub motiv că 
aşteaptă o lege cu privire la 
casele naționalizate, po- 
trivit articolului 3 din codul 
civil "judecătorul care 
refuză de a judeca sub 
motivul că legea este 
întunecată sau neindes- 
tulătaore, va fi culpabil de 
negare de dreptate". Aceas- 
ta înseamnă că judecătorul 
poate fi inculpat pentru 
negare de dreptate, de refuz 
de serviciu etc., deoarece 
codul civil are reglementări 
serioase privind rezolvarea 
problemei caselor naţiona- 
lizate, fără să fie făcută o 
lege ca aceea a Senatului 
României, care este necon- 
stituţională, elaborată ca pe 
vremea comuniştilor, de pe 
poziţii "părtinitoare”, 

Ce pot fi prevederile 
articolului 4 din Legea vo- 


"nici de comuniştii 


tată recent de Senat, care 
spune că "beneficiază de 
prevederile prezentei legi 
cetăţenii români care îşi 
stabilesc domiciliul în 
fară"? Atunci cum stăm cu 
legea 21/1991 privind cetă- 
ţenia română, lege care per- 
mite cetățeanului român să 
domicilieze şi în străină- 
tate? Senatul României se 
situează împotriva Rezo- 
luţiei O.N.U. 217 A din 10 
Decembrie 1948 privind 
Drepturile omului, semnată 
şi de România, ca parte, 
rezoluţie care în articolul 17 
alineatul 2 prevede că "nici 
0 persoană nu poate fi 
lipsită de proprietatea sa". 
Dar ce face articolul 481 cod 
civil, care nu admite ca 
"cineva să fie despuiat de 
proprietatea sa, decât pen- 
tru o cauză de utilitate 
publică şi primind o justă 
şi prealabilă despăgubire"? 

Prin articolul 24 ali- 
neatul 2, Senatul vrea să 
scoată din vigoare tot ce a 
făcut justiţia în problema 
caselor naţionalizate timp 
de 4 ani, în termen de un an 
de zile dela intrarea în 
vigoare a acelei legi, fără să 
ştie că, conform articolului 
28 din Constituţie, Minis- 
terul Public şi părţile in- 
teresate pot exercita căile de 
atac împotriva hotărârilor 
numai în condiţiile legii. 
Am văzut anterior care sunt 


- condiţiile legii (art.329 şi 


330 cod procedura civilă). 
Am impresia că trăiesc 
din nou anii în care "revo- 
luţionarii de meserie” au 
preluat puterea şi fac legi 
de pe poziţiile "partidului 
celor mulți", care nu sea- 
mănă deloc cu statul de 
drept, cu statul democratic. 
Legea trebue să fie cu- 
noscută şi respectată de toţi, 
fie că place sau nu, deoa- 
rece legea este mai presus 
de toţi şi să nu uităm codul 
civil din 1865, care nu poate 
fi ignorat de puterea de azi, 
deoarece nu a fost îpnotat 
e ieri, 
dovadă că nu l-au scos din 
vigoare atunci când au făcut 
ei Codul Penal. 
Aşadar LEGILE SUNT 
PENTRU TOŢI ŞI TREBUE 
RESPECTATE DE TOŢI! 


DISPUTE PARLAMENTARE 


Dintre toate hotărârile 
văcăroidiene ciudate, ema- 
nate sub forma ordonan- 
țelor de-astă vară, cea mai 
disputată în Legislativ a 
fost aceea a ierarhizării 
salariilor, în care secretarul 
dactilograf a fost cotat 
drept etalonul naţiunii, 
având salariul lunar de 
123.500 lei brut, respectiv 
coeficientul de ierarhizare 
1,00. Primul ierarhizat al 
țării a fost despotul poli- 
glot, cu coeficientul 9,80, 
ceea ce presupune un sa- 
lariu lunar neimpozabil de 
1.296.750 lei, ca "luptător şi 
prim emanat" al Revoluţiei! 
Au urmat aleşii poporului 
oprimat, cu aproape un 
milion de lei lunar, coe- 
ficientul 7,50, apoi baro- 
sanii dela Curtea Supremă 
de Justiţie, puhoiul de 
miniștri şi secretari de stat 
(degeaba), prefecţii, pri- 
marii, judecătorii etc., etc., 
iar la coada cozii truditorii, 


pălmașii, responsabilii cu 
cârca, contribuabilii de 
rând... 

Maşina de vot comu- 
nisto-iliistă din Parlamen- 
tul României a mers ceas, 
aprobând amendamentele 
slugoilor regimului Iliescu, 
privitoare la Codul Penal, 
pentru consolidarea "or- 
dinii de drept” în acest stat, 
fost şi rămas strâmb. De 
teama vizitei regale de-o 
oră pe Otopeni, parla- 
mentarii roşii au introdus 
rapid art.166 C.P. -"între- 
prinderea oricărei acțiuni 
pentru schimbarea prin 
violenţă a ordinii consti- 
tuționale se pedepseşte cu 
închisoare dela un an la 
şapte ani şi cu interzicerea 
unor drepturi", Şi tot grija 

entru ei şi omul Moscovei, 
Îlici Iliescu, i-a determinat 
pe gălăgierii comunişti să 
voteze un nou alineat la art. 
238 C.P. prin care umfli opt 
ani la “mititica”, dacă lezezi 


Banu SERDARU— 


onoarea ales-realesului 
chiriaş al Palatului Regal 
dela Cotroceni! 

Hotărât lucru, se pune iar 
de-o dictatură nenorocită şi 
păguboasă, dar de data asta 
despotul nu-i doar şcolit în 
Marea Uniune Sovietică, ci 
și perfid, trufaş, răzbunător 
şi aprig la mânie, mult prea 
îndrăgostit de jiltul repu- 
blican, să nu și-l adjudece 
în curând pe viaţă, ca 
răposatul... Şi tot slugile 
marelui emanat postdecem- 
brist au votat, ii în cu 
principiul "te Pup în fund 
conducător jubit", micşo- 
rarea pedepsei din Cip. 
pentru "propagandă comu- 
nistă şi fascistă", termen 
înlocuit cu acela de "stat 
totalitar”! S'a hotărât de 
asemenea "respectarea" art. 
25 din Constituţia Repu- 
blicii România privi 
"libera circulație“, dar pe 
bani, taxarea cu 15,000 le! a 


Continuare în pag.5 


Putere şi Opoziţie. 
vită, deprinsă cu h ul 
poate realiza şi nu se 

în normalitate. Vin 
aceeaşi cu a Cea 


oaga bătrână nără- 


confraţii profi 


area prest giul 


"Radu STEFĂNESCU— 


Iliescu în Statele Unite, suportate de norod, 
nu sunt vizite oficiale, cum le trâm! 
Propaganda comunistă; nici vorbă de aș 


ceva. Ignorat de mass-media americană, 


Iliescu nu-i considerat credibil în usa 
câtă vreme milioane de Români îl reia: i 
in țară, pentru crimele pe care le-a Siaţii 
intenţionat, spre a-şi apăra cu Si i 
scaunul dela Cotroceni. Iiescu ef ga 
activistului comunist de ran anal să 
una spune şi alta face, cu perfidie şi ți, de 
iar prin actualii consilieri şi guvernanti se i 
sâre Sa înconjurat, face ca România ?.j, 
situeze la periferia relaţiilor internaţionă * 
Cameleonismul iliist atinge cote Mă A 
nuite de rafinament, dar efectele Seie a 
Casa Albă continuă refuzul acte Şi 
oricărui demers pe tema vizitei ne Ă 
asta în vreme ce şefii de state din ultast 
comunist renăscut au efectuat d ie șia 
fel de vizite. Preşedintele Ungâte „lor 


întâlnit de şase ori cu Preşedintele St Î 


cel î. 
Unite, cel al Bulgariei de patru Of Ceniei 
Albaniei de do oaie iar Preşedinţi Ce 
şi Poloniei - pe lângă vizitele o ei acasă 
Washington = l-au avut oaspete la 
Pe şeful executivului american. zi 

În cazul României, logica eleni, 
arată că ea nu figurează printre temele ee 
oritare ale Casei Albe, pentru în explică 
Statelor Unite. Cel puţin aşa se mul 
menţinerea cu încăpățânare a Tetinat si 
comunist şi a despotismului ii ci 
Moscova, ales şi reales atâta n venți! 

omânia va rămâne în sfera de i! 

Rusiei. i njibere și 

Alegerile din '96, la fel de "veni si 
corecte" precum cele din '92, Voi PE 
confirme dependenţa nefastă Se Cotroceni, | 
Prelungirea blestemului dela ese, 
Din nefericire pentru neamul roN” «a IN 
vom scă a, cel puţin în acest ultim țule! , 
al secolului XX, de cancerul îi h 
mperiului răului, 


i 13 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECEMBRIE 1994 


PAGINA 5 


Una dintre cele mai di- 
ficile întrebări ce a con- 
fruntat şi continuă să con- 
frunte pe fiecare individ se 
referă la raportul ce există 
între situaţia general exis- 
tentă (sau ceea ce numim 
procesul de evoluţie isto- 
rică) şi responsabilitatea 
individuală. În alte vorbe, 
fiecare om, odată sau de 
mai multe ori în viață, a 
trebuit sau trebue să se în- 
trebe care este contribuţia 
lui, mica "urmă" ce o va 
lăsa în trecerea scurtă ce i-a 
fost dată pe pământ. Mai 
mult încă, această întrebare 
adresează rostul pe care 
acea mică "urmă" îl are sau 
nu îl are şi dacă finalmente 
acea "urmă" poate face o 
diferenţă şi deci dacă efor- 
tul de a o lăsa merită făcut. 

Aceasta nu este o între- 
bare uşoară. Ea este tulbu- 
rătoare, complicată, plină 
de capcane, obsedantă şi ei 
i se pot da felurite răspun- 
suri. Sunt mulți aceia care 
preferă să spună că nimic 
nu poate fi schimbat şi că 
efortul de a face o schim- 
bare este zadarnic, inutil şi 
fără rost, periculos. Lucru- 
rile sunt aşa cum sunt şi 
"micul" individ care pot fi 
eu sau poţi fi tu, nu le poate 
modifica. Acest gen de ab- 
dicare a fost susţinut prin 
fel de fel de vorbe, pro- 


VANCOUVER - BUCUREŞTI 
CALGARY - BUCUREŞTI 
Bucureşti - Toronto  svs760 


Bucureşti - Montreal 55760 


TORONTO-LOS ANGELES 


EVOLUȚIE ISTORICĂ 
ŞI RESPONSABILITATE INDIVIDUALĂ 


——Alexandnu NEMOIANU—— 


verbe şi zicători, care cel 
mai adesea în mod voit şi 
tendenţios au fost rău în- 
țelese sau răstălmăcite de-a 
dreptul. Mă gândesc la "nu 
zbura contra vântului”, 
"capul plecat sabia nu-l 
taie”, "sunt bieţii oameni 
sub vremuri" etc. 

Dar adevărul este că 
aceste vorbe cu miez sunt 
“periculoase” doar atâta 
vreme cât sunt rău înțelese 
sau răstălmăcite. 

Aceste vorbe de învăţă- 
tură sunt rezultatul unei 
îndelungi experienţe isto- 
rice, sunt rezultatul înţe- 
lepciunii unui popor bătrân 
şi înțelept, ale unui popor 
greu încercat şi chinuit, ele 
sunt îndemnuri la pru- 
denţă, răbdare şi chibzuială 
dar în nici un caz ele nu 
sunt scuză pentru lene de a 
gândi, abdicare din istorie 
sau laşitate. 

De fapt chiar evoluţia 
istorică, şi nu doar cea 
foarte îndepărtată faţă de 
care putem simţi un soi de 
deşteptare confortabilă, ci 
evoluţia istorică a ultimilor 
trei sau patru ani ne arată 
clar că raportul dintre 
istorie şi responsabilitatea 
individuală este direct, 
imediat şi necruţător. Că 
acest raport este bazat în 
foarte mică măsură pe 
interpretare “ştiinţifică” şi 


TORONTO-NEW YORK 


NUMAI ÎN 24 DE ORE „SPECIAL: 
* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN ROMÂNIA 
* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 


DIFERITE 


în foarte mare măsură pe 
opţiunea clară faţă de valori 
morale. 

In mod paradoxal această 
relaţie este atât de directă şi 
de imediată datorită fap- 
tului că evenimentele isto- 
rice- în detaliu nu pot fi 
prevăzute, căci ele ne ulu- 
iesc de fiecare dată. 

Este posibil să intuim şi 
să înțelegem că mişcarea 
istorică are o anume direc- 
ție generală. Este iarăși 
posibil ca cei mai luminaţi 
dintre muritori să poată 
vedea chiar unele din 
formele concrete pe care 
evoluţia istorică le va lua, 
dar nimeni nu va putea 
prevede detaliile şi forma 
exactă pe care o vor lua 
fenomenele istorice. Cine 
dintre noi va putea spune 
în mod sincer că a ştiut, să 
zicem la jumătatea anului 
1989, că în mai puţin de un 
an şi jumătate regimurile 
comuniste din Europa de 
Est se vor prăvăli şi că 
Uniunea Sovietică se va 
dezintegra? 

De fapt ar fi bine să ne 
aducem aminte că în tot 
cursul anilor '80 au fost 
tipărite tot felul de cărţi, 
semnate de mari nume şi de 
faimoşi savanţi, cărţi care 
susțineau că regimurile 
comuniste vor dura multă 
vreme şi care, în consecinţă, 


251b=$59.33 
peste 251b 
S2 99Kp sau 
Pachete cu 
alimente tip 
TEC e livrare 
la domiciliu in 
Bucureşti şi 


marile orase 


* PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


BU 


CUREŞTI 
+ CURIER 'ĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI (PUTEŢI 
PA SCRISORI, ACTE ETC... 


- TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ŞI 
ORAŞ DIN PROVINCIE 


ORICARE 


VACANȚE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


făceau apologia "destin- 
derii”, "coexistenţei paşni- 
ce"'etc. 

Dar, fulgerător, istoria 
nu a mai avut răbdare cu 
aceşti "realişti” şi i-a con- 
trazis total, ridiculizând 
semeţia snoabă. Tot para- 
doxal istoria a dat dreptate 
celor care, marginalizaţi, 
batjocoriţi sau deschis 
persecutați, au perseverat 
din 1917 încoace să spună 
că bolşevismul va cădea 
căci este rău. Dreptatea lor a 
venit nu prin date ştiin- 
ţifice, ci din opţiunea fără 
echivoc ce au făcut-o, de a 
crede în valori morale, 
adică din încăpăţânarea de 
a separa lucrurile în bine şi 
în rău şi din convingerea că 
între aceste două specii este 
o diferenţă de categorie, 


fundamentală şi ireconci- 
liabilă. 

Evenimentele de propor- 
ţii gigantice ce s'au petrecut 
în ultimii ani ne-au de- 
monstrat încă odată că în 
detalii istoria nu poate fi 
prezisă. Dar această impo- 
sibilitate de a prevedea 
evoluţia istorică în detaliile 
ei concrete rămâne ca o 
binecuvântare căci ea ne 
garantează nu numai liber- 
tatea, ci şi posibilitatea de a 
fi oameni responsabili. 


În condiţiile în care 
istoria nu poate fi prezisă, 
tiranii "atoateştiutori” nu 
pot domni nestingheriţi şi 
la bunul lor plac, iar ac- 
țiunea fiecărui individ cât 
ar fi de modest, poate face o 
diferenţă şi poate apropia 


"binele" un ceas sau o clipă 
mai devreme. 


Imposibilitatea de a 
prevesti istoria în detaliile 
ei imediate este, dintr'o altă 
perspectivă, dovada că am 
fost făcuţi şi că am fost 
lăsaţi cu liber arbitru, cu 
voia, puterea şi obligaţia de 
a alege între bine şi între 
rău. Pentru această alegere, 
pe care irebue să o facem 
mereu şi în fiecare clipă a 
vieţii ce ne-a fost dată şi 
care este esenţa condiţiei 
omeneşti, vom avea de dat 
seama în faţa semenilor 
noştri, în faţa memoriei 
urmaşilor noştri şi final- 
mente în faţa unei instanțe 
care este mai mare, mai tare 
şi mai dreaptă decât cea a 
oamenilor. 


MANIFEST 
CĂTRE ROMÂNII, 
DIN LUMEA LIBERĂ 


Revolta din 1989, acţiune 
curajoasă şi disperată a 
tineretului, este aproape 
uitată. Peste tot s'a aşternut, 
complice şi criminală laşi- 
tatea, perversiunea şi 
nemernicia. Vinovăţia este 
împinsă în faţă conştient şi 
justificată prin cele mai 
murdare argumente. Pre- 
cum Indienii amerindieni, 
aşa cum ne descrie în 
cronica sa Bernal Diaz de 
Castillo, tot aşa şi Românii 
repetă ritualic istoria celor 
50 de ani de comunism 
antropofagic botezat acum 
"reforma în tranziția către 
economia de piață”. Zeii 
comunişti au început din 
nou să macine destine. 

Laşitatea liderilor, opor- 
tunismul Opoziţiei, mirajul 
poziţiei în societate şi nu în 


ultimul rând goana după 
îmbogăţire au făcut din ei 
maeştri ai compromisului 
murdar. Amnezia le-a în- 
văluit raţiunea. Din Procla- 
maţia dela 22 Decembrie 
1989 nu s'a înfăptuit nimic 
şi atunci ne întrebăm sunt 
legitime aceste corcituri 
care conduc ţara? Vinovaţi 
de ce se întâmplă sunt 
comuniştii sprijiniți de 
armată, securitate, polițic. 
Căci trecând peste colo- 
ratura ideologică a ciumei 
roşii, ea nu este altceva 
decât o reţea organizată de 
tâlhari care au acţionat şi pe 
timpul lui Ceauşescu şi mai 
ales acum. 

Şi-au împărţit țara ca pe 
propria lor ogradă. Din 
directori de întreprinderi 
au ajuns patroni, din se- 


cretari de judeţ P.C.R. - 
prefecţi, din funcţionari ai 
primăriilor comuniste - 
consilieri (nu contează par- 
tidul). Complici există şi în 
Parlament şi cred că nu 
trebue să mire pe nimeni 
neauzind de vreun parla- 
mentar care a demisionat în 
semn de protest. Salariile 
de milioane şi celelalte 
avantaje le crează uşurinţa 
de a ne ţine discursuri 
despre corupție. În timp ce 
milioane de oameni sunt 
de-a dreptul disperaţi. 

Acest Gog şi Magog al 
aşa zisei "democraţii" 
lucrează la DISPARIŢIA 
ROMANIEI. 


Dan CONSTANTIN 


DISPUTE PARLAMENTARE 


Urmare din pag. 4 
ieşirii peste graniţă, con- 
form Ordonanţei 50 a 
văcăroilor iliişti a fost 
"gândită" pentru a asigura 
inexistenta protecţie socială 
a plebeilor... Cu Văcăroii, 
Văcarii, Momanii, Gher- 
manii şi Solcanii, Păuneştii, 
Verdeţii şi Vadimii, Mar- 
țienii, Funarii, Gavriştii, iar 
cu voia Dvs. ultimii pe listă 
Ilieştii, am edificat (până 
mai ieri) cea mai înaintată 
adunătură din lume "so- 
cietatea socialistă multi- 
lateral dezvoltată" şi comu- 
nismul, "visul de aur al 
omenirii”!! lar acum, 
chinuita "Republică" Ro- 
mânia, condusă tot de ei 
vrea să revină la norma- 
litatea și prosperitatea 
statului de Regat! Exclus. 
Dar a început răzmeriţa 
privatizării în Legislativul 
şi Executivul roşu. "Dis- 
tinşii” senatori şi deputaţi 
ai anormalităţii îşi vor 
pierde liniştea din pricina 
Legii accelerării privati- 
zării. Senatorul PUNR-ist 
Viorel Sălăgean a venit cu 
propunerea legislativă prin 
care peste 400 de între- 
prinderi, deosebit de ren- 
tabile, care au avut depuse 
dosarele de privatizare 


până la 10 August, când s'a 
emis Ordonanţa Văcăroiu- 
lui, să fie scoase de sub 
incidenţa acesteia şi pri- 
vatizate rapid, prin metoda 
MEBO, devenind proprie- 
tatea celor ce lucrează în 
ele. Altfel, vor fi la mâna 
Guvernului, rotunjind lista 
celor 3.000 de întreperin- 
deri, chipurile la dispoziţia 
populaţiei pentru privati- 
zare. 

Realitatea e că executivul 
nu prea are ce oferi ca 
rentabilitate în privatizare, 
iar Legea accelerării priva- 
tizării ar crea unora avan- 
taje. 

Proiectului Sălăgean i-au 
lipsit doar patru voturi, 
pentru a fi adoptat, dar 
discuţiile continuă, sub 
avalanşa de acuze reci- 
proce. 

S'a admis Ordonanţa 
privind rectificarea buge- 
tului pe '94, care s'a dovedit 
nefundamentat, întrucât 
Produsul Intern Brut, prog- 
nozat la 53,5 miliarde lei 
este în realitate doar de 50,1 
miliarde lei! Într'o voioşie 
generală, cei 341 deputaţi 
şi-au aprobat prin vot 118 
miliarde lei-buget de fi- 
nanţare pe '95 al Camerei 
Deputaţilor, sponsor fiind 


poporul obidit, dar suveran 
în sărăcia lui!! 

Deşi nu funcţionează în 
chip democratic, Parlamen- 
tul României rămâne totuşi 
unicul forum democratic 
din țară, în care încă mai e 
tolerată Opoziția sau în- 
cercarea timidă de revenire 
la normalitate după cinci- 
zeci de ani de minciună şi 
crimă comunistă. Deşi 53% 
trandafiriu, Parlamentul a 
respins proiectul securist al 
Legii înfiinţării societăţilor 
publice agricole, cu alte 
cuvinte al naționalizării 
iliiste mascate a unor im- 
portante suprafeţe agricole. 

Camera Deputaţilor a 
dezbătut şi problema pe- 
deraştilor, ca şi cum asta ar 
fi acum vitală pentru Ro- 
mâni! Mai bine luau “sti- 
mabilii” o măsură fermă în 
privinţa prostituţiei, care e 
la mare concurenţă cu co- 
rupţia, doar că "paraşutele” 
fac o muncă socială! S'a 
hotărât astfel ca pederaştii 
să fie închişi dela 1 la 5 ani, 
indiferent de modul în care 
se practică această aberantă 
acuplare de accidente ge- 
netice irecuperabile! 


Banu SERDARU 


PAGINA 6 


DECEMBRIE 1994 


ION A'CIUBOTARULUI 
DIN OLTENIŢA 


(poveste de iarnă scrisă scrâşnind din dinţi pe lângă pom) 


PETRE VĂLIMĂREANU 


29 IUNIE 1909 - 30 OCTOMBRIE 1994 


"Ei... păi dacă aş avea un 
lucru mai bun de făcut, 
desigur c'aş face lucrul 
acela. Dar dacă n'am... îmi 
fac de lucru cu Vatra”. Şi 
surâdea liniştit. Interlocu- 
torul, dacă nu-i cunoştea 
umorismul, îi lua în serios 
răspunsul şi, poate, se de- 
clara satisfăcut. Realitatea 
era, însă, cu totul alta. Dela 
plecarea din ţară, ca urmare 
a comediei cu consecinţe 
tragice, din Ianuarie 1941, 
Petre îşi golise şi sufletul şi 
mintea de orice altă preo- 
cupare şi de orice interes 
personal, şi rămăsese doar 
cu drama Legiunei în su- 
flet. 

Petre Vălimăreanu s'a 
născut în Valea Foii, jude- 
țul Muscel. Tatăl lui se nu- 
mea Nicolae şi era învăţă- 
torul satului, iar mama, 
Alexandrina, era fata popii 
Ion Ţuluca, din Lereşti, 
acelaşi judeţ. 

Şcoala primară a făcut-o 
în sat, după care s'a dus la 
seminar, la Curtea de Argeş 
şi la Constanţa. Studiile 
universitare la Facultatea 
de Teologie din Bucureşti, 
unde și-a luat licenţa, în 
1934, decan fiind faimosul 
profesor lon Mihălcescu. 

In 1932 a intrat în Mişca- 
rea Legionară şi a devenit 
imediat un element foarte 
devotat şi activ, alături de 
marele lui conjudeţean in- 
ginerul Gheorghe Clime. 
Arestat după uciderea lui 
Duca (31 Decembrie 1933) a 
fost eliberat după verdictul 
de achitare generală, în 
marele proces împotriva 
Căpitanului şi a întregii 
conduceri legionare, dela 
tribunalul militar din Bu- 
cureşti (Aprilie, 1934). 

În 1936 organizează şi 
conduce tabăra de muncă 
dela Călimănești-Topolo- 
veni, judeţul Muscel. Cu 
cărămizile făcute acolo a 
construit o casă, cu grajd şi 
cu toate cele de trebuinţă, 
pentru familia unui om 
sărac. După moartea lui 
Armand Călinescu a fost 
iarăşi arestat și a fost eli- 
berat în primăvara lui 1940. 
Numit prefect în Septem- 
brie al aceluiaşi an, Petre 
Vălimăreanu nu s'a abătut 
niciodată dela litera legii şi 
dela linia învățăturilor lă- 
sate de Căpitan. În acelaşi 
timp a predat şi cursul de 
religie la liceul militar din 
Cernăuţi, mutat din Buco- 
vina la Câmpulung Muscel. 

În exilul din Germania 
Petre a împărtășit soarta 
camarazilor pe care i-a găsit 
acolo: a lucrat în lagărul de 
muncă dela Rostok, iar mai 
târziu a fost internat, 
împreună cu toţi camarazii, 
în lagărul de concentrare 
dela Buchenwald. 

La sfârșitul războiului 
Petre Vălimăreanu și toţi 
legionarii scoşi din lagăre 
se găseau la Viena. În faţa 
evenimentelor din acea 
perioadă Italia devenise 
Meca multora dintre noi. 
Frăția latină ne atrăgea câtre 
Roma. Și, într'adevăr, auto- 
rităţile italiene s'au com- 

ortat admirabil cu refu- 
giaţii români, în marea lor 


„majoritate legionari. Petre 


şi alți câţiva erau găzduiţi 


întrun cămin al călugărilor 
iezuiţi, ocrotiţi de monse- 
niorul Frâdâric Taillez, 
Francez de neam, bun cu- 
noscător al problemelor 
româneşti, bun prieten al 
Românilor, şi un om foarte 
cult. Datorită acestui om de 
suflet Petre a putut să-şi ia 
un doctorat în Teologie si 
unul în Drept, deşi depă- 
şise vârsta normală a stu- 
denţiei. 

Exilul românesc s'a ca- 
racterizat prin mai multe 
lucruri. Printre acestea e de 
menţionat elanul fără pre- 
get care i-a obligat pe mulți 
să demonstreze, oriunde 
S'au aflat, că nu erau "fu- 


probe excelente de capa- 
cităţile sufleteşti şi inte- 
lectuale ale neamului din 
care provenea, pe toate 
continentele unde soarta i-a 
aruncat pe exilați. 

Din grupul acestora a 
făcut parte şi prietenul drag 
şi legionarul neclintit Petre 
Vălimăreanu. La Roma, la 
picioarele Columnei lui 
Traian, un grup de tineri 
din exil s'au adunat şi au 
semnat un legământ so- 
lemn să scoată o revistă de 
opinie şi de informaţie, în 
paginile căreia să se dez- 
bată probleme româneşti şi 
să se încerce să se facă 
ordine în confuzia de care 
se loveau cei care soseau 
mereu din ţară. Aşa s'a 
născut revista VATRA care, 
pentru ani şi ani de zile, a 
apărut cu regularitate ma- 
tematică, la fiecare început 
de lună. VATRA şi-a în- 
cheiat apariţia numai cu 
moartea lui Petre, la 30 
Octombrie 1994. 

La Roma, după termi- 
narea studiilor, Petre locuia 
pe unde îl găzduia vreun 
prieten, în special Dr. Mir- 
cea Popescu, frate de cruce 
şi funcţionar la Preşedinţia 
Consiliului de Miniştri 
Italian. Când VATRA nu 
putea să iasă la Roma, din 
lipsă de mijloace materiale, 
se "tipărea” la Padova, unde 
un alt frate de cruce îşi 
făcea studiile de doctorat. 
Triumviratul Petre Vălimă- 
reanu-Mircea Popescu și 
scriitorul acestor rânduri a 
rămas neclintit în jurul 
revistei şi în legăturile 
românești, până la plecarea 
pe căi neumblate a doi din- 
tre componenţii lui. Al 
treilea şi-a pregătit și el me- 
rindele de drum. 

A vorbi despre dârzenia 
dragostei faţă de Legiune, 
pe care Petre a manifestat-o 
zi după zi, pe toată durata 
vieţii lui în exil, fără a o 
încadra in dragostea, și mai 
mare, pe care el avut-o 
pentru neam și ţară, nu e 
suficient. Comportamentul 
şi scrisul lui izvorau dintr'o 
logică impecabilă, care-l 
făcea să trăiască într'o stare 
de continuă răzvrătire şi de 
absolută imunitate faţă de 
orice idee de compromis, 
Logica scrisului lui era lim- 


pede, simplă ca o omului 
dela ţară, dar fără echivoc şi 
fără alternativă. 

La moartea lui Petre Vă- 
limăreanu nu se pot ține 
cuvântări sau scrie elogii pe 
teme comune, pentrucă 
omul de care ne despărțim 
n'a fost un om comun. În 
sufletul lui de Român şi de 
legionar realitatea vieţii lua 
un caracter absolut. El avea 
o vorbă a lui, ori de câte ori 


Români, în exil: "Păi dacă e 
aşa, zău că nu înțeleg de ce 
am mai plecat de acasă. Nu 
tu mamă, nu tu tată, nu tu 
nimic. Bănuiesc că trebue 
să fie altceva care ne ține 
bănănăind prin lume”. Şi 
toţi ştiam la ce se referea. 
Dacă era vorba de probleme 
care priveau viaţa zilnică, 
ori nevoile personale, Petre 
era moderat, îngăduitor, 
afabil. Când însă subiectul 
se referea la chestiuni de 
ordin românesc, sau se re- 
ferea la Mişcarea Legionară, 
atunci te găseai în fața unui 
Petre Vălimăreanu impla- 
cabil. Revista VATRA a 
fost, pentru patruzeci de 
ani, expresia devotamen- 
tului lui faţă de Mişcarea 
Legionară, şi de rolul 
titanicreducativ pe care 
aceasta l-a exercitat în toate 
domeniile, atâta timp cât a 
trăit întemeietorul ei. 

Această credinţă nelimi- 
tată şi acest devotament 
raţional - care respingeau 
orice compromis moral - 
unii nu i le-au înţeles 
suficient. lar aventurierii, 
prezenţi în toate timpurile 
şi oriunde, i-au declarat 
război, şi l-au considerat 
rebel faţă de “autoritate”. El 
s'a apărat întotdeauna de ce 
autoritate era vorba, de 
unde îşi trăgea ea originea 
şi pe ce elemente constitu- 
tive morale se baza. Deoa- 
rece dincolo de morala 
creştină, de exemplul Moţa- 
Marin şi de doctrina trasată 
de Căpitan, care punea țelul: 
final al oricărei acţiuni 
umane nu în beneficiul 
exclusiv al vieţii în timp, ci 
în învierea vieţii în eterni- 
tate, el, Petre Vălimăreanu 
nu acorda certificat de auto- 
ritate nici unui alt stil sau 
"indreptar” de comporta- 
ment. 

În Ianuarie 1935 Căpi- 
tanul a participat la nunta 
lui Petre, în satul Țigănești 
din Muscel, iar de Sfântul 
Petre, în același an, l-a 
vizitat în mansarda din 
strada Eroului, lângă Ciş- 
migiu, împreună cu soţia, 
Alecu Cantacuzino, ingi- 
nerul Clime şi părintele 
Duminică lonescu. 

Dintr'un articu! dedicat 
memoriei lui apăru! recent 
într'o publicaţie din țară: 
"Petre Vălimăreanu ne-a 
fost, timp de o jumătate de 
secol, şi ne va rămâne un 
luminos exemplu de 
rectitudine legionară, A 
respectat şi onorat cu 
demnitate gradul legionar 
primit dela Corneliu Zelea 
Codreanu." Dumnezeu să te 
primească între drepţii lui, 
frate drag, 


Nicolae ILIESCU 


CUVÂNTUL ROMÂNES6 


— Gh.lonescu OLBOJAN— 


Se împlinesc cinci ani 
dela lovitura de palat a lui 
Iliescu. Astfel de aniversări 
sunt marcate de festivități 
solemne, de bancheturi u- 
date din plin cu şampanie, 
dar ele prilejuiesc şi motive 
pentru a face bilanţuri a 
ceea ce s'a făcut bine, pre- 
cum şi a ceea ce s'a făcut 
rău ori nu s'a făcut deloc. 

Domnia lui Iliescu - în 
aceşti cinci ani - a fost 
încununată numai de suc- 
cese, numai de bucurii 
pentru poporul român, 
pentru conaţionalii noştri, 
pentru lupta pentru pace în 
Europa de Est, pentru în- 
treaga lume, fie ea franco- 
fonă sau nu. Dintre remar- 
cabilele succese obţinute de 
băiatul ciubotarului şi, mai 
apoi, ceferistului şi comu- 
nistului din Olteniţa, vom 
prezenta şi noi, cu umilele 
noastre puteri, doar câteva. 
Doar pe cele mai măreţe. 

1. - A distrus economia 
românească, desființând 
CAP-urile şi risipind supra- 
feţe de teren arabil celor 
care l-au votat în primele şi 
cele de al doilea alegeri. 
Din industrie a reuşit să 
facă cenuşă. Când şi-a dat 
seama (dacă şi-o fi dat-o!) 
de dezastrul în care a adus 
țara, a dat fuguliţa la Mos- 
cova pentru a semna cu 
Gorby un tratat de pace şi 
cooperare economică. Prea 
târziu însă: colosul dela 
Răsărit era şi el minat, era 
în comă, cu alte cuvinte. 
Acum, prin partidul său şi 
prin guvernul Văcăroiu, 
încearcă să recooperati- 
vizeze agricultura şi să 
recentralizeze industria şi 
celelalte ramuri ale econo- 
miei. 

2. - A admis privatizarea 
numai la nivelul la care să 
dezbine societatea româ- 
nească şi să nu fie văzută cu 
ochi buni de către investi- 
torii serioşi din străinătate. 
În acest sens a lăsat la voia 
întâmplării dezvoltarea co- 
merţului intern, favori- 
zându-i astfel pe micii 
speculanţi, foşti puşcăriaşi 
de drept comun. S'a ajuns 
ca strada (locul preferat de 
expunere a mărfurilor din 
micul comerţ) să dirijeze 
preţurile din magazinele şi 
atelierele de producţie şi 
creaţie serioase şi care fa- 
limentează din cauza con= 
curenţei neloiale care se 
practică la lumina zilei. 

3. - A stimulat până la 
absurd corupţia la nivel 
înalt prin legile blânde pe 
care le-a promulgat şi prin 
apărarea pe care o ia celor 
care au fost prinşi în fla- 
grant delict. În felul acesta 
unii au vândut flota comer- 
cială a ţării, alţii rezervele 
de petrol şi uraniu, alţii au 
pus mâna pe casele naţio- 
nalizate, alţii pe pămân- 
turile luate cu japca de co- 
munişti acum 50 de ani, 
Pentru marii corupți do- 
vediţi de opinia publică, 
Iliescu îi sancţionează dras- 
tic: pe unii îi numeşte con- 
silieri prezidenţiali, pe alţii 
îi bagă în guvern sau îi tri- 


mite ambasadori, iar când 
este vorba de înalţi ofiţeri, 
trecerea în rezervă. În felul 
acesta îi scapă de judecare 
şi de pedepse. 

4. - A reprimat în sânge 
mişcările anticomuniste 
organizate de tineret şi de 
alte categorii sociale, fo- 
losindu-se de naivitatea 
minerilor şi loialitatea tru- 
pelor speciale de pază şi 
protocol (fosta Securitate). 
Cele patru mineriade stau 
exemplu în acest sens. Mai 
mult, pentru a arăta lumii 
că în România este demo- 
craţie, a pus minerii de a-l 
da jos pe Petre Roman, în 
Septembrie 1991, când, le- 
gal, el Ion Iliescu putea să-i 
retragă mandatul primului 
ministru, fără ajutorul 
ciomăgarilor din Valea 
Jiului. 

5. - A divizat şi învrăjbit 
partidele de opoziţie şi 
alianțele apărute între aces- 
tea, folosindu-se de ofiţerii 
S.R.L. (fosta Securitate), in- 
troduşi în diferite partide 
de opoziţie. S'a ajuns până 
acolo încât lideri de partide, 
până mai ieri prieteni, să se 
înjure ca la uşa cortului. 
Divide et impera! 


6. - Concentrarea, în mâi- 


nile sale, a puterilor statale 
rin marionete numite în 
uncţiile de conducere din 
aceste instituţii. Prin Con- 
siliul Suprem de Apărare 
şi-a subordonat Armata, 
S.R.I-ul, Serviciile secrete 
oficiale (pe cele neoficiale 
subordonându-le alţii), Po- 
liţia, Jandarmeria, Corpul 
Gardienilor Publici etc. 

7. - Pauperizarea popu- 
laţiei prin politica preţu- 
rilor lăsate brambura de 
către guvernele conduse de 
el prin aşa-zişii primi-mi- 
niştri. Din când în când, ca 
şi predecesorul său, pro- 
mite populaţiei măsuri de 
redresare a situaţiilor critice 
legate de buzunarul ce- 
tăţeanului, prin subven- 
ționări dela stat pentru 
unele alimente de bază, dar 
uită să le pună în practică. 
Uită, sau bugetul n'are 
bani? 

8. - Înscrierea României 
în Cartea tristelor recorduri: 
ultimul loc între țările eu- 
ropene cu cel mai scăzut 
nivel de trai (ne-a luat-o şi 
Albania înainte); 1,5 mi- 
lioane de şomeri la o 
populaţie activă de 13,5 
milioane; 60% din bugetul 
familiei este destinat pro- 
curării alimentelor, 25% 
plăţii chiriilor şi între- 
ținerii locuinţelor şi 15% 
altor nevoi; 2,59% din 
populaţie este analfabetă, 
ponderea de circa 60% de- 
ținând-o femeile; 90.000 de 
copii abandonaţi de părinţi 
nu au adăpost; 52,6% dintre 
tineri (cu studii medii sau 
superioare) doresc să emi- 
greze; intreruperea sarcinii 
este sancţionată cu închi- 
soarea dela 3 luni la 15 ani, 
afară de cazurile în care 
prin avort s'a salvat viaţa 
femeii. Nu mergem mai de- 
parte cu lista recordurilor 
triste la Români, teamă 


fiindu-ne că vom fi acuzați 
că am stricat imaginea des- 
pre ţară, imagine pentru 
care bietul Român plăteşte 
bir greu pentru ca guvernul 
să cumpere pagini întregi 
de publicitate în exterior, 
iar, în interior, să orga- 
nizeze tot felul de simpo- 
zioane, conferinţe zonale 
sau internaţionale, concur- 
suri pe varii teme, expoziţii 
şi târguri etc. 

9. Educaţia tinerei gene- 
raţii nu diferă prea mult de 
cea făcută sub Ceauşescu. 
Din manualele şcolare au 
fost scoase fotografiile odi- 
oşilor, imnurile la adresa 
lor şi a p.c.r.-ului, după care 
s'au schimbat coperţile, 
copiii de astăzi putând să 
ajungă comuniştii de mâi- 
ne, dacă părinţii nu-i con- 
trolează în manuale şi 
caiete, 

10. - Încurajarea extre- 

mismului de stânga pentru 
contracararea Opoziţiei 
prin acţiuni neortodoxe pe 
plan politic şi moral. Aşa se 
face că partidele conduse de 
doi sce] sunt primite la 
guvernarea ţării (P.R.M. şi 
P.U.N.R.), pe când forțele 
democratice ale Opoziţie: 
sunt ținute la distanță d 
actul executivului. 
11. - Inoculoarea în î 
tea cetăţeanului de rând că 
restructurarea monarhiei la 
noi, la Români, este nefastă, 
este împovărătoare pentru 
cei săraci şi că, în atare con- 
diţii, cea mai bună soluţie 
este republica. Cu toate că 
prostimii îi spune una, Dl. 
Iliescu face alta, încearcă pe 
căi oficiale sau neoficiale 
(secrete) să fie primit la 
curţile unor monarhi din 
Europa de Vest. Numai că, 
fiind corijent la istorie, nu 
cunoaşte faptul că Regele 
Mihai 1 este rudă cu Regina 
Angliei şi cu alte majestăţi 
regale. Refuzul Reginei 
Elisabeta de a-l avea ca 
oaspete, l-a făcut pe Iliescu 
să recurgă la o altă tactică, 
invitarea reginei în vizită în 
țara noastră. Din surse a- 
propiate curţii dela Cotro- 
ceni, rezultă că. regina a 
acceptat cu plăcere invi- 
taţia, în speranța că ea este 
venită din partea Regelui 
Mihai. 

Având în vedere toate 
aceste măreţe realizări, 
mulți Români speră că Moş 
Crăciun din anul acesta nu 
ne va aduce nimic dar ni-l 
va lua pe cine ştim noi. Aşa 
cum a făcut-o în 1989. 
Doream să închei cu un 
sincer LA MULŢI ANI CU 
SANĂTATE! Dar, mi-e 
teamă. Nu cumva să se 
creadă că este o urare 
proiliesciană. Aşa că, îmi 
revizuiesc urarea, şi zic: 
MULȚI ANI CU SĂ: 
NĂTATE TUTUROR 
BUNILOR ROMÂNI, 
ORIUNDE S'AR AFLA! 
Aparte, pentru cei dela 
Cuvântul Românesc: LĂ 
MULȚI ANI CU SĂ: 
NĂTATE ŞI SĂ DAŢI 
LUMII ROMÂNEŞTI O 
REVISTĂ ŞI MAI BUNĂ! 

Doamne ajută! 


Citiţi lunar "Cuvântul Românesc"! 


bi 9 pi A. îi oi ee Pa pu în îi mt. Pa m a aa 


La 5-3 - 9") 


. 


5 II. A, -] 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECEMBRIE 1994 


O amintire de Crăciun 


Din adâncul celor 68 de 
ani pe care i-am trăit, 
gândul meu urcă în sus, 
spre piscul copilăriei şi-mi 
aduc aminte de Ajunul 
Crăciunului. Iernile erau 
geroase şi pline de zăpada 
curată, satul meu de deltă 
devenea un imperiu izolat 
şi autonom. Dunărea în- 
gheța cumplit şi nu mai era 
chip să mergi prin bălți, iar 
noi treceam cu colinda pe 
poteci înguste, mărginite de 
zăpada înaltă, poteci pe 
care gospodarii le făceau 
din vreme pentru micii co- 
lindători. 

După prăznuirea Sfân- 
tului Nicolae, aveam voie 
să învăţăm colinde. Cine 
învăţa mai devreme de ziua 
acestui sfânt, i se rupeau 
pantalonii în spate. De 
altfel aşa îi şi prindeam noi 
cu minciuna pe colindătorii 
din echipele rivale: aveau 
pantalonii rupți în fund. Şi 
îi dădeam de gol înaintea 
tuturora. 

Cel mai vechi şi mai 
tradiţional colind era unul 
care, ciudat, nu vorbea de 
Naşterea Domnului, ci de 
pătimirile Lui. Era un co- 
lind de Florii, care trecuse 
la Crăciun când, în decursul 
sutelor de ani, tradiţia 
colidelor de Florii fusese 
abandonată. Era într'o 
limbă foarte arhaică, unele 
cuvinte nu le înţelegeam şi 
tocmai de aceea ni se părea 
misterios şi magic. Refrenul 
era: "Doamne, milostiv- 
nice”. El se repeta după 
fiecare vers, ceea ce lungea 
colindul şi-l făcea tără- 
găânat, ca o formulă rituală: 

De'ntreabă se'ntreabă 

Scinţi pe Duzmaeze, 

Cum de s'a făcutu 

Grâu' pe pământu, 

râu” ali binar, (vin) 

Da' mai mult îi miru' 


Aşa = 

Grâu' pe pământu 

Crăar a şi hinu, 

Da'mai mult ii mir 

Legat de aceste eveni- 
mente ale copilăriei, îmi 
vine în minte o întâmplare 


—Pr.Gh.CALCIU— 


dela Aiud. Era de Crăciunul 
lui 1980. Cu vreo două săp- 
tămâni mai înainte, mă 
scoseseră din celula nor- 
mală şi mă duseseră la 
izolare. Nu aveam pat, nu 
aveam foc, nu aveam mân- 
care. Îmi era frig şi foame. 
Odată pe săptămână, mă 
scoteau la plimbare într'o 
curte pătrată, mică. Mă 
învârteam 15 minute în 
jurul unui rond de flori, 
care avea în mijloc un 
trandafir. Era chiar în aju- 
nul Crăciunului. Căzuse o 
pojghiţă de zăpadă, nu prea 
groasă, dar îngheţată şi 
dură. Trandafirul era aco- 
perit cu ghiaţă şi un boboc, 
pe jumătate desfăcut, scli- 
pea în bătaia soarelui. Mi-a 
fost milă şi mi-a fost drag 
de el. Am profitat de un 
moment de neatenţie al 
gardianului şi am rupt 
bobocul. Lemnul înghețat 
s'a frânt uşor, ca un băț de 
chibrit. L-am băgat repede 
în sân; spinii şi ghiaţa mă 
ardeau ca un jeratec. Când, 
după câteva minute, am 
ajuns în celulă, trandafirul 
se'nmuiase un pic. L-am 
pus în gamela cu apă, în 
speranţa că-şi va reveni. 

Seara, gardienii au venit 
să mă colinde: m'au scos 
din celulă pentru perche- 
ziţie. M'au îmbrâncit afară 
cu înjurături speciale de 
Crăciun. Am apucat însă să 
arunc bobocul de tradafir în 
hârdăul cu apă, pentrucă, o 
floare în celulă era egală cu 
o bombă împotriva lui Cea- 
uşescu. Percheziţia a trecut 
fără să-mi descopere in- 
fracțiunea cu floarea de 
care, de altfel, uitasem com- 
plet şi eu. 

Când s'a dat stingerea, 
s'a lăsat o linişte de mor- 
mânt pe tot celularul. De- 
ținuţii de drept comun, 
care, de obicei, intrau în 
conflict cu gardienii, erau 
tăcuţi. Poate îşi depănau 
între ei amintirile de Cră- 
ciun. Gardienii nu se mai 
auzeau nici ei. 

Revedeam în minte anii 
copilăriei, pe mine şi pe alți 
copii trecând printre tro- 
ienii de nea, în scârţâitul 
zăpezii şi în lătratul câi- 
nilor, bucuroşi de aşa te- 
vatură, pe care şi ei o 
aşteptaseră tot anul. Cu o 
limpezime extraordinară, 
îmi aminteam toate co- 
lindele copilăriei, înce- 
pând cu izgonirea lui Adam 
şi a Evei din rai, promisi- 
unea unui Mântuitor, dru- 
mul Maicii Domnului dela 
o casă la alta, rugămintea 
către oi, boi şi alte animale 
să o lase să riască în ieslea 
lor; colindele de flăcăi şi de 
fete mari, colinda despre 
Ştefan cel Mare care a gonit 
o ciută încoronată până a 
săgetat-o şi i-a luat cununa 
să i-o dea pruncului lisus; 
vedeam ceata bătrânilor cu 


figuri cioplite parcă în 
lemn, cu cuşmele pe cap, 
sunând din clopoțelul bi- 
sericii ca să anunţe gazdele 
că ei sunt şi întrebând cu 
voci grave: "Gazdă fru- 
moasă, boieri ca Dumnea- 
voastră, ne daţi voie să 
colindăm?" Şi apoi gla- 
surile lor aspre, cântând cu 
duioşie: "De'ntreabă se'n- 
treabă, sfinţi pe Dumne- 
zeu..." 


Şi Dumnezeu răspundea. 
Cerul amintirilor şi tavanul 
umed şi rece al celulei se 
confundau. Stelele se a- 
prindeau sclipind molcom 
şi cu uimire, iar îngerii 
prindeau să zboare prin 
cerul meu vestind Naşterea 
sfântă: "Mărire întru cei de 
sus lui Dumnezeu şi pe 
pământ pace, între oameni 
bună invoire." Şi mă mi- 
ram, în aromeala mea de 
somn, că gardienii nu aler- 
gau spre celula mea să-i 
oprească pe solii cereşti să 
mai cânte, vestind o Naş- 
tere sfântă şi interzisă de 
ucazele comuniste. Imi 
aminteam însă vag că 
pentru această minunată şi 
nouă veste a păcii între 
oameni şi cu Dumnezeu, 
fusesem eu luat dintre ai 
mei şi adus departe de ei, în 
celula în care mă vizitau 
îngerii, aşa cum nu mă 
vizitaseră niciodată mai 
înainte. Şi mama, şi tata, 
fraţii şi surorile, prietenii 
din copilărie şi de mai târ- 
ziu, morţi şi vii, mi-au tre- 
cut prin celulă zâmbindu- 
mi, până spre dimineaţă. 

In zori, la ora cinci, a 
sunat deşteptarea. Mi se 
părea că un clopot greu 
anunța Naşterea Domnului. 
Am sărit repede din pat ca 
să încep o nouă zi de 
închisoare: spălatul, cu- 
răţenia celulei, deşertarea 
hârdăului cu dejecţii la 
closetul de pe culoar, in- 
sultele gardienilor, lovi- 
turile, numărătoarea şi tot 
cortegiul de întâmplări 
monotone şi repetate la 
infinit. 

Uitasem complet de 
trandafir. M'am repezit la 
hârdăul cu apă ca să mă 
spăl înainte de venirea 
gardianului. Am ridicat 
capacul de lemn şi am 
rămas înmărmurit: peste 
noapte,  bobocul de 
trandafir înflorise. Plutea 
desfăcut pe apă, cu petalele 
roşii, fragile şi nedezvol- 
tate. Adânc, în mijlocul 
florii, acolo unde întâlnirea 
petalelor crea o umbră de 
mister în lumina palidă a 
becului din celulă, ca în- 
tr'un cuib de scutece moi de 
carmin, îmi zâmbea Prun- 
cul Sfânt. 

Mărire întru cei de sus, 
lui Dumnezeu şi pe pământ 
pace, între oameni bună 
învoirel 


PAGINA 7 


RESTAURAŢIA 
NEOCOMUNISTĂ 


Bunul meu prieten A., 
cel care a petrecut 18 ani 
din viaţa sa în lagăre de 
exterminare şi închisori, 
îmi scria mereu despre 
"restaurația” care are loc în 
România, în defavoarea 
unei normale evoluţii care 
ar fi trebuit să aibă loc după 
o revoluţie ca cea din De- 
cembrie '89. 

După vizita făcută în 
vară în România am consta- 
tat că prietenul nu exagera. 
Mai mult chiar, în cadrul 
"restaurației” m'a frapat un 
fenomen dubios şi primej- 
dios de falsificare a unor 
adevăruri evidente, aș zice 
chiar axiomatice, prin care 
se urmăreşte diluarea totală 
a responsabilităţii pece- 
reului şi a "braţului său 
vigilent" - Securitatea - de 
orice crimă făptuită contra 
poporului în timpul ocupa- 
ției comuniste. 

Mă refer la unele cărţi 
care apar cu dezinvoltură 
pe piaţă, unele chiar bine 
scrise, în care Securitatea 
este prezentată nu ca o a- 
gentură criminală dirijată 
în bună parte din afară ci ca 
un organ statal “patriotic” 
care nu a făcut altceva decât 
să apere interesele majore 
ale ţării contra infiltrărilor 
din afară şi a activităţii ire- 
dentiste dinlăuntru. 

Unele din aceste cărţi 
sunt cu caracter "memo- 
rialistic”, altele cu caracter 
literar de tipul aventură- 
spionaj. 

Nu e scopul acestui ar- 
ticol să facă polemică, pen- 
trucă ar însemna să mă 
cobor la nivelul moral al 


autorilor, de aceea nu voi 
folosi nume. Vreau să trag 
un semnal de alarmă despre 
felul cum "restaurația" în- 
cearcă să ascundă crimele 
trecutului. 

In primul rând cărţile 
respective încearcă să îm- 
partă istoria Securităţii în 
două perioade distincte: cea 
de pe vremea lui Teohary 
care a fost "infiltrată" de 
elemente ne-naţionale (E- 
vrei şi Unguri) prezentaţi ca 
nişte primitivi care, în- 
tr'adevăr au comis "ceva 
crime” - iar a doua perioadă 
este cea "naţională şi pa- 
triotică" unde Securitatea 
este formată din elemente 
"neaoşe" româneşti, toţi 
securiştii fiind băieţi de 
ispravă, cultivați până în 
vârful urechilor, gata să-şi 
dea sufletul pentru patrie şi 
mai presus de orice nu s'au 
înjosit la acte de teroare şi 
cnme. 

Dacă citim cu atenţie, 
vedem că perioada Teohary 
este pre-ceauşistă iar cea 
naţională începe de când 
gângavul retardat şi patrio- 
tic începe să conducă - chiar 
din culise - ţara, după ve- 
nirea lui din Rusia ca gene- 
ral maior de Securitate, 

Activitatea Securităţii 
este prezentată ca o pavăză 
împotriva spionilor din 
afară, ca şi cum România ar 
fi avut secrete militare şi 
economice demne de invi- 
diat până şi de către Ame- 
ricani! 

Nici vorbă de eliminarea 
fizică "discretă" a oricui ce 
se opunea pecereului, sau 
de închisori şi arestări 


Radu DUNĂREANU— 


abuzive, nici un cuvânt 
despre transformarea ţării 
într'un uriaş lagăr de con- 
centrare şi înfometare, în 
care singura tehnică avan- 
sată era aceea destinată 
supravegherii omului de 
rând, 24 de ore din 24. 

Pe linia patriotismului 
securist, Pacepa este numit 
de multe ori ca "trădătorul 
Pacepa”. Nu am o slăbi- 
ciune deosebită pentru 
spioni, dar e una din cele 
mai vechi profesii din 
istorie. Dacă Pacepa a lucrat 
pentru Vest şi activitatea 
lui a contribuit cât de cât la 
demolarea colosului cu pi- 
cioare de lut, comunismul, 
ăsta e un fapt pozitiv. 

Este uşor de imaginat că 
pentru a ajunge la nivelul 
de putere unde era în mo- 
mentul defecţiunii sale la 
Americani, în decursul 
anilor, Pacepa a trebuit să 
calce pe ceva cadavre, dar 
pentru asta el va răspunde 
cu conştiinţa lui în faţa 
Celui de Sus. 

Problema se pune, pe 
cine a trădat? Literatura 
securistă spune "trădare de 
patrie”, punând semn de 
egalitate între Patrie şi cla- 
nul clovnilor comunisto- 
ceauşişti. Dar ei uită fai- 
moasa frază a lui Tudor din 
Vladimiri că "patria este 
norodul, nu tagma jefui- 
torilor"! 

Însă cea mai rizibilă teză 
a "restaurației” este deni- 
grarea mişcării populare 
spontane dela Timişoara, 
numită în general revoluţia 
dela Timişoara din 1989. 

Continuare în pag. 8 


| 
| 


PAGINA 8 


* Emblema Craiovei a fost, 
generaţii de-a rândul, Par- 
cul Bibescu, unul dintre 
cele mai mari parcuri natu- 
rale din Europa, botezat de 
comunişti Parcul Poporu- 
lui! Oraşul n'a avut nici- 
când parte de primari gos- 
podari. Uriaşul plămân al 
Craiovei a ajuns acum în 
paragină, se degradează cu 
fiecare an, e pustiu, aban- 
donat de vizitatori, cu ar- 
boretul distrus și lacul plin 
de mâl. Parcul Bibescu îm- 
părtăşeşte, parcă şi el, dra- 
ma sfâşietoare a degradării 
şi mizeriei sociale, îndurată 
cu stoicism de locuitorii Bă- 
niei. 


* De-o bună bucată de 
timp, de când ALCATEL-ul 
"modernizează" telefonic 
Craiova, este cu neputinţă, 
în orele de vârf, să poţi sta- 
bili o legătură telefonică, 
urbană sau interurbană. În 
plus, arterele oraşului sunt 
brăzdate de şanţuri, unele 
acoperite, dar cu multe de- 
nivelări, altele adevărate 
capcane pentru pietoni şi 
automobilişti, în special în 
timpul nopţii. Deserviciile 
făcute populaţiei de telefo- 
nia doljană sunt "compen- 
sate” însă de facturile grase, 
umflate dela o lună la alta, 
spre disperarea abonaților. 


* În Piaţa Centrală s'a înfi- 
inţat recent primul oficiu 
public din ţară, de verifica- 
re gratuită a cântăririi pro- 
duselor cumpărate, între 
S5gr. şi 50kg,, cu ajutorul a 3 
cântare electronice, aflate la 
dispoziţia cetăţenilor. Nere- 


gulile constatate, prin lipsa 
la gramaj, ca şi sugestiile şi 
reclamaţiile cetăţenilor, pot 
fi detaliate fie în "Registrul 
cumpărătorului”, fie direct 
inspectorilor de specialitate 
ai pieţei. 


* Incepând cu 1 Octom- 
brie a.c., au intrat în acțiune 
amenzile demenţiale pen- 
tru abaterile dela Legea cir- 
culaţiei pe drumurile pu- 
blice. Astfel (şi) miliţianul 
doljan cu cap alb are mână 
liberă şi puteri discreţio- 
nare, nelimitate şi inadmi- 
sibile, pentru a sări peste 
cal şi a-şi rotunji câştigurile 
personale, abuzând de 
funcţie, prin aplicarea a- 
menzilor între 30.000 şi mi- 
lioane automobiliştilor sau 
pietonilor, pe care i-se pune 
"pata"! Este cea mai recentă 
găselniţă draconică a Vă- 
căroiului de-a stoarce alţi 
bani dela Români, că de 
balaoacheşi sau puternicii 
zilei nu se-atinge nimeni, 
câtă vreme-l au pe bulibașa 
la Cotroceni! 


* Garnizoana Craiova a 
fost de curând gazda unei 
delegaţii militare de genişti 
americani, în cadrul Parte- 
neriatului pentru pace şi 
integrării României în 
structurile euroatlantice. 
Oaspeţilor li s'a oferit prile- 
jul de-a urmări pregătirea 
militarilor genişti din arma- 
ta noastră şi-a analiza cali- 
tatea instrucției, într'un 
schimb de opinii la Cercul 
Militar din oraş. Coman- 
dantul Armatei a treia 
Oltenia a subliniat că apă- 


DECEMBRIE 1994 


OLTENISILE 


——— Ionel RĂDULESCU=——= 


rarea noastră naţională este 
în plin proces de transfor- 
mare, având drept scop 
"crearea unei armate pentru 
România". 


* La SC AGRICOLA SA 
Dăbuleni, jud. Dolj, 90 de 
vagoane de vin, din pro- 
ducţia ultimilor patru ani, 
îşi aşteaptă zadarnic cum- 
părătorii, deşi preţul unui 
litru nu depăşeşte 480 lei 
(echivalentul a 3 ouă!) Sunt 
preferate vinurile din im- 
port de trei ori mai scumpe. 
In această toamnă, Dăbu- 
lenii obţin 8.000kg. struguri 
la ha. şi pot prelucra peste 
500 tone zilnic! Sunt oferiţi 
spre vânzare struguri de vin 
la 300 lei/kg. şi totuşi ama- 
tori nu se găsesc. 


* Consiliul Local al Muni- 
cipiului Craiova, dezbătând 
bugetul de sărăcie pe '94, îşi 
exprimă protestul faţă de 
menţinerea sistemului cen- 
tralizat de conducere, prin 
distribuirea dela centru a 
resurselor financiare. Toate 
prevederile legale de auto- 
nomie locală se dovedesc 
vorbe goale, când banii 
sunt dirijaţi dela centru. Se 
întârzie tendenţios urgenta- 
rea adoptării Legii bugete- 
lor locale şi Legii statutului 
funcţionarului public, care- 
ar descătuşa localităţile 
Doljului de actuala încor- 
setare centrală. Craiova a 
solicitat Guvernoiului su- 
ma minimă de 50,5 miliarde 
lei pentru supraviețuirea 
gospodărească şi a primit 
doar 3,5 miliarde lei!! 


* Ziua alegătorului păcălit 


de Putere a fost acţiunea 
inițiată de asociaţia craio- 
veană PRO DEMOCRA- 


ŢIA, în 30 Sept. a.c., pentru : 


marcarea a 2 ani dela ale- 
gerile generale din Sep- 
tembrie '92, când cu reale- 
gerea... alesului Ion Ilici 
Iliescu. Sondajul de opinie, 
prin care craiovenii şi-au 
spus părerea în legătură cu 
aleşii de-acum 2 ani, a evi- 
denţiat deziluzia electo- 
rilor, al căror trai este ame- 
nințat de scumpirea insu- 
portabilă a hranei zilnice! 


* S.C Alexis ALI COM 
S.R.L. Craiova - ultimul 
descendent al "Caritasului” 
doljan - condus de "doam- 
na" Ionescu Vilma - a escro- 
cat peste 8.000 de olteni 
naivi, cu circa 2 miliarde de 
lei, promiţându-le o do- 
bândă lunară de 15 la sută! 
Patroana isteaţă şi-a cum- 
părat cu banii fraierilor 
cinci limuzine străine, valo- 
rând peste 80.000 de mărci 
germane, două case şi un 
apartament în Craiova. 
Zilnic, la sediul firmei, 
deponenţii benevoli ai im- 
pozitului pe prostie, îşi 
revendică, în zadar, eco- 
nomiile irosite pe apa... 
Sâmbetei! 


* Timp de o lună, apreciata 
orchestră a Filarmonicii Ol- 
tenia din Craiova va susţine 
o serie de concerte în mai 
multe localităţi din patria 
muzicii: Italia. Colectivul 
craiovean şi-a propus, în 
programul turneului, arii 
din opere şi concerte pentru 
ian. 


RESTAURAȚIA NEOCOMUNISTĂ 


Urmare din pag.7 

Din nou se incearcă di- 
minuarea faptului obiectiv 
şi verificat că lumea era 
disperată de teroarea co- 
munistă şi securistă şi, ca în 
toate cazurile din istorie, 
răbdarea poporului are o 
limită. 

Revoluţia timişoreană 
este bagatelizată şi redusă 
la “acte de violenţă” făcute 
de elemente iresponsabile” 
sau “turbulente” care au 
fost ghidate de către pro- 
vocatori străini sau ire- 
dentişti or, chiar şi mai 
cunoscut de noi toţi, de 
câtre foşti cetățeni fugiţi 
mai de mult peste hotare. 
(Afirmațiile se opresc în 
pragul de a ne numi şi pe 
noi, transfugii, trădători de 
patrie). 

Un fost potentat în 
grațiile ceauşiste afirmă 
deschis că a ştiut că a fost 
un complot "internaţional" 
de a-l răsturna pe genialul 
retardat pe data de 25 
Decembrie. Cine a făcut 
acest complot? 

Răspunsul e foarte sim- 
plu: Rușii, Ungurii (cu ire- 
dentiştii lor) în compli- 
citate cu Iugoslavii şi alte 

teri străine. 

PA beraţia merge până 
acolo, încât pentru a mis- 
tifica opinia publică, se 
afirmă că în România au 
intrat în acea perioadă 
coloane de maşini (Lada) şi 
autobuze cu “luriști sovie- 
tici”, bineînţeles înarmaţi, 
plus alte grupuri de Unguri 
fot înarmați care voiau să 
ocupe Transilvania, plus 


foști fugari români. 


ni 
Toată această cohortă 


intervenționistă, înarmată, 
unde o fi dormit şi mâncat 
de nu au fost sesizaţi de 
vigilenţii băieţi securişti 
gata să-şi dea sufletul pen- 
tru patria ceauşistă? 

Restauraţia găseşte răs- 
puns la toate: teroriştii 
străini au dormit la cetăţeni 
acasă dar şi la hotele, iar la 
plecarea dela hotel au dis- 
trus registrele de evidenţă!!! 

Cazul pastorului ma- 
ghiar a fost o "provocare" 
aranjată de imperialiştii 
americani, pastorul fiind de 
fapt agent CIA!! 

Ce-au făcut securiştii la 
Timişoara? 

Nimic, după justificarea 
restaurației. Băieţii au stat 
în unitățile lor, ba chiar au 
primit ordin să nu fie înar- 
maţi (71) 

Cine a tras la Timişoara 
în populaţia pașnică? Bine- 
înţeles că nu securiştii, 
Doamne fereşte, că ei erau 
și neinarmaţi. Au tras tru- 
pele armatei regulate, da- 
torită faptului că au fost 
atacați de "elementele 
turbulente”, majoritatea 
"intoxicaţi” cu alcoolul furat 
dela magazinele jefuite. 

Cine sunt victimele dela 
Timişoara? 

În primul rând ceva sol- 
daţi atacați de acele “ele- 
mente” şi apoi pentrucă s'a 
tras, nimeni nu contestă 
acest fapt, au murit cu- 
rioşii care veniseră pe stra- 
dă ca să caşte gura. Dacă 
stăteau acasă și îşi vedeau 
de treburile lor, nu se în- 
tâmpla nimic. 

(Pentru clarificare: o ne- 

oată de a mea a fost rănită 

a Timișoara şi nu a fost 


acolo doar gură-cască, aşa 
că am informaţii de primă 
mână, dela martori oculari, 
care dovedesc mitomania 
restauraţiei). 

Cadravele, persoanele 
dispărute şi arse, probabil 
că sunt zvonuri iredentiste 
şi dacă s'a întâmplat, tot ar- 
mata a făcut-o. 

Aşa demonstrează că şi 
fără istoricul "rrrrromân” 
Roller istoria se poate fal- 
sifica cu uşurinţă în timpul 
restauraţiei. 

Securiştii inocenți ca 
nişte îngeraşi au şi plângeri 
de făcut. 

În primul rând că au fost 
arestaţi şi anchetați abuziv 
în nişte condiţii inumane. 
După luxul vilelor (furate 
dela alţii, prin "naționa- 
lizare”) dela Şosea şi Sna- 

ov, celulele de anchetă au 
ost un șoc pentru ei. 

Restauraţia uită condi- 
țiile în care noi, foştii "duş- 
mani ai socialismului” am 
fost ţinuţi ani grei, unii 
dintre noi înălbind cu oase- 
le noastre lagăre, canale şi 
văi ale Plangere 

Nici asta nu a făcut-o 
Securitatea? 

Se plâng de pedepse 
grele şi "nemeritate”. Îşi 
amintesc ei oare de pedep- 
sele pe care anchetatorii 
penali de securitate (Ro- 
mâni și patrioţi) le notau pe 
marginea dosarului așa 
încât judecătorul (militar, 
de data aceasta) nu putea să 
pronunţe o sentinţă mai 
mică? (Umilul semnatar a 
văzut cu ochii lui cifra 15 pe 
dosarul său). Cei impușcaţi 
sau uciși prin închisori şi 
apoi "reabilitaji post mor- 


tem” au fost victimele ace- 
leiaşi armate provocate de 
elemente intoxicate de 
alcool? 

Protestele lor sunt in- 
decente, mai ales că mai toţi 
sunt afară după nişte 
sentinţe ridicole date sub 
mantia ocrotitoare a unui 
preşedinte cu mâinile pline 
de sânge până la cot. 

Ceea ce mă revoltă nu 
este numai impertinenţa lor 
ci faptul că ei, care au dis- 
trus un popor, se bucură de 
avantajele unei pseudo- 
democraţii i să înşele 
prin scris opinia publică. Pe 
vremea mea, în ţară, trebuia 
să am aprobarea miliției 
pentru a-mi cumpăra maşi- 
nă de scris (care apoi mi-au 
confiscat-o, ei îngeraşii pa- 
trioţi dela Securitate). 

Prietenul meu A., cel cu 
18 ani de temniţă, de ani de 
zile se zbate să-şi publice o 
carte memorialistică despre 
ororile văzute şi trăite. Nu 
poate pentrucă nu are bani 
pentru hârtie, la fel ca şi 
acel unic supravieţuitor al 
eroilor din munţi. 

Cărţi care să deschidă 
ochii de azi asupra crimelor 
de ieri nu își găsesc drumul 
spre edituri şi librării. Dar 
maculatura restauraţiei 
înfloreşte și reuşeşte să 
mistifice adevărul şi să 
influenţeze un popor care 
încă nu s'a trezit să-şi ducă 
revoluția până la capăt așa 
încât să nu rămână nici un 
fel de rămăşiţe comuniste şi 
Securitate, care acum înflo- 
resc ratânjenite în timpul 
acestei nefaste restauraţii 
neocomuniste. 


"Hadu DUNAREANU 


ginoasa apă a lumii acesteia. 


singurătate fără Dumnezeu. 


Îţi scriu aleasă Domina: suntem singuri cu] 
Dumnezeu şi, câtă vreme Dumnezeu e alături şi de 


aproape. 


dăduse “liber” 


bineînţeles. 


După 1989, aceşti orfani ai spiritului, legaţi prin mai 
mult sau mai puţin oculte fire de Puterea ilicită, în- | 
cearcă a perpetua un cretin protocronism, prin altoire a 
unor principii ale... Mişcării Legionare. 

Cu sprijin S.R.I.-ist, cu “sponsorizarea” marelui 
Gunoi al Diasporei Româneşti (Iosif Constantin 
Drăgan) şi al ciurucurilor Dean Milhovan-Mitu, 
Constantin M. Titus, Şerban Andronescu, Viorel | 
Roman ş.a, au apărut edituri şi publicaţii în România 
care reeditează scrieri a ceea ce a însemnat dreapta 
interbelică, dar toate fără aparat critic s "țăieri 
"revizuiri" şi “note” tendenţioase, în 4 
confuzii, “revizuiri” şi “note” tenden 
a crea confuzii, de a părea drept cont 
Legionare un Funar, un Gavra,un 
Sorescu, ca să nu mai vorbim de anumiţi indivizi 
dubioşi. Mai multe ţinte se urmăresc a fi atinse: 
perpetuarea "naționalismului" ceauşist, a xenofobiei, a 
"frăţiei” ortodoxo-kremlinoide, a nultăţilor proto- 
croniste şi discreditarea Mişcării Legionare. 

Să ne astupăm urechile dela primele acorduri ale 


unor astfel de cântări! 


MOARTEA UNUI POET 


În volumul de articole şi eseuri "Jurnal I”, poetul lon 
Caraion relata un fragment dintro discuţie cu istoricul 
şi criticul literar Eugen Simion, discuţie în care era 
"pusă la mijloc” poezia lui Mihai Beniuc. Eugen Simion 
afirma că o sută din poeziile lui Mihai Beniuc sunt în 
mod sigur bune. În replică, on Caraion spunea că una e 


ca într'o operă de cincizeci de 


dar alta e situaţiunea când alegi doar o sută din câteva 


mii. 
Despre 


uneori un bo! 


ționalist-comuniste. 


Au fost perioade ce păreau ale trezirii. S'au dovedit 
doar piolugli ale unor şi mai adânci cufundări în 
a acelor ani. Din 1990, în loc să-şi impună 0 
paripadă de tăcere penitentă (nimeni n'ar fi crezut intro 
ruscă schimbare la faţă, în ceea ce-l priveşte; şi PE 
bună dreptate), "maestrul" a trecut cu pix şi lipsă de 
caracter în tabăra pseudonaţionaliştilor, securistoizilor 
şi nostalgicilor foşti activişti PCR, colaborând din gros 
pe la fiţuicile finanţate de trufaşul traco-găzar LC 
Drăgan, arhicunoscutul specimen de xenofob altoit i 
cu niscai lăstărei kaghebişti (ah, acest valaho-etrusco” 
iber care atâta dragoste dulce declară poporului române 
încât poporului român îi vina să vomite). 
Acum, Damian Ureche nu mai e (fizic) în astă lume: 


mocir 


Dumnezeu să-l ierte! 


că din mine, 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


RÂNDURI 
ANGAJA(N)TE 


Îţi scriu, aleasă Domina: suntem singuri cu Dum- 
nezeu. Amândoi suntem singuri cu Dumnezeu și 
câteodată setea mă îmbolnăvește, şi beau mucila- 


ți scriu, aleasă Domina: la Cotroceni a fost mutată 
impostoarea Mumie Zâmbitoare a Republicanului 
Batracian Albastru. Altfel, pe mari suprafeţe, colcăie 
viermi lihniţi, fiecare hrănindu-se din ce în 
din propria-i zeamă vitală. E o lene cotropitoare,. E o 
disperare paralizantă. Fiecare încearcă să se omoare. E o 


SIRENE DECREPITE 


În perioada "destalinizării” (nu mai e nevoie să | 
explic de ce ghilimele se impun) României, Ceauşescu 
ţării cântării pe coarda... naționalistă, cu | 
sprijinul cultural al naivului (?) profesor Edgar Papu, | 
al criticului-securist Mihai Ungheanu, plus pleiada | 
impostorilor literari lon Lăncrănjan, Adrian Păunescu, 
Corneliu Vadim Tudor, Dan Zamfirescu, Paul Anghel, 
Eugen Barbu, Dinu Săraru, lon Gheorghe. Şi alții, 


zia lui Damian Ureche, poetul lon Barbu, 
de-ar mai & tost fizic prezent în lumea aceasta, ar fi cân- 
tat pe bine acordata-i strună matematică, precum în 
cazul poeziei lui Tudor Arghezi: meşterind rutinier, 
acţionează legea numerelor mari: prolixitatea naşte 
E de aur curat, dar bobul de duh se va 

risipi curând în marea masă a materialismului imund. 
Fără a fi în eroare, putem spune că Damian Ureche a 
avut har. Dar superficialitatea şi oportunismele sale L 
au împuţinat. Multe versuri frumoase printre mult mai 
multe mediocre şi submediocre. Şi de-ar fi fost doar 
risipirea sa prin taverne, risipire care poate răni spi- 
ritul, dar nu-l ucide. A mai existat şi deasa latrinare la 
ediţiile festivalului ceauşist "Cântarea României": A 
mai fost şi stihuirea pe la toate parastasele roşii, na- 


Va supravieţui spiritual? Nu ştiu, deşi îndoiala muș” 


Dan Emilian ROŞCA | 


Ba 


ce mai deş 


ud r, un Radu 


ii să ai zece bune, 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECEMBRIE 1994 


PAGINA 9 


CC ——— 


SFINŢIREA MAUSOLEULUI DELA AlUD 


În ziua de 14 Septembrie 
a.c., ziua de prăznuire a 
Înălţării Sfintei Cruci, s'a 
sfinţit monumentul "CAL- 
VARUL AIUDULUI”. La 
această sfințire au parti- 
cipat în jur de 3000 de per- 
soane, dintre care peste 
1500 foşti deţinuţi politici 
din toată ţara. După vizi- 
tarea penitenciarului - sec- 
țiile, zarca şi celularul - a 
avut loc ceremonia de 
sfințire a monumentului, 
slujba de sfințire fiind 
oficiată de către un sobor 
de preoţi ortodocşi şi greco- 
catolici, toți foşti deţinuţi 
politici. 

După oficierea serviciu- 
lui religios, au vorbit asis- 
tenței: preot călugăr Ioan, 
fost duhovnic la mânăstirea 
Vladimireşti, preot Liviu 
Brânzaş, preot Rebreanu; 
apoi Dl. Dr. Mija Teofil a 
citit un mesaj din partea D- 
lui Nistor Chioreanu: 
"Rugăciunile pe care le 
facem aici nu sunt numai 
pentru cei ce-şi dorm som- 
nul de veci aici, în Cimi- 
tirul Aiudului, ci pentru 
toţi cei care s'au stins pen- 
tru Dumnezeu şi Patrie pe 
tot întinsul românesc şi 
chiar şi dincolo de hotarele 
Ţării. Astfel, din cei 13 
condamnaţi odată cu mine 
în acelaşi proces, eu sunt 
singurul supravieţuitor. 
Toţi ceilalți sunt morți dar 
numai doi îşi dorm somnul 
de veci în acest cimitir; unii 
s'au stins în mine, alții la 

Canal, alţii la Gherla ori la 
Jilava, alţii în crematorii. 
Dar toți sunt fraţii noştri şi 
pe toţi îi cuprindem în 
Rugăciunile noastre. Pentru 
toţi s'a ridicat acest monu- 
ment, menit să rămână o 


bună parte din elita rezis- 
tenței româneşti împotriva 
comunismului. 

Cimitirul poartă un 
nume îngrozitor, «Râpa 
robilor» sau Deal 
robilor». Îngropările se 
făceau numai noaptea pe 
întuneric, fără nici o lumină 
şi nici unuia nu i se punea 
o cruce la cap. 

La Aiud cu bani puțini, 
cu simțământul datoriei 
față de martiri şi cu nă- 
dejdea că va putea fi termi- 
nat cu ajutorul oamenilor, a 
inceput în 1992 acest mo- 
nument înalt de 18m, lat de 
6m şi lung de 27m. 

Aici, unde morţii sunt 
neidentificaţi, de multe ori 
în gropi comune, numai 
crucile acestui monument 
le vor veghea somnul... 

UN TEMPLU AL 
DURERII - Perechi de cruci, 
oameni martirizați, fraţi 
prin moarte nu prin naş- 
tere, cruci gemene din tra- 
diția românească, înalte de 
6 m, poartă pe umeri crucea 
grea a destinului. 

În înălțimea soclului, 
care stă înfipt în «Râpa 
robilor», înalt de 11m la 
partea din vale, se va ame- 
naja un mic amfiteatru, o 
capelă pentru reculegere. 
Sub această capelă este 
locul unui depozit de oase 
omenşti ce se vor găsi cu 
ocazia plantării acestui 
«PARC AL MARTIRI- 
LOR... 

Preoţi care au primit 
moarte de martir în pe- 
nitenciarul Aiud: preot 
Alexandrescu, preot Ion 
Berghianu, preot Anton 
Bisoc, preot Ilie Borz, preot 
Constantin Bogdan, călugăr 


celor decedați în peniten- 
ciarul AIUD va fi plantată 
cu pini şi transformată în 
PARC MEMORIAL. Nu- 
mele eroilor martiri va fi 
săpat în pietrele unui zid 
de sprijin ce va înconjura 
platforma destinată sluj- 
belor religioase şi comemo- 
rărilor. De-a lungul aleilor 
ce străbat parcul, familiile 
celor decedați vor putea 
aşeza cruci sau plăci cu 
texte comemorative pentru 
cinstirea amintirii lor... 

Monumentul intitulat 
<<CALVARUL AIUDU- 
LUI>> va fi un simbol al 
suferințelor cumplite în- 
durate de toţi întemnițaţii 
opresiunii comuniste, cu 
gândul la patimele lui 
Iisus... 


La Aiud, în cimitirul 
deținuților nu mai poate fi 
făcută nici o identificare a 
mormintelor eroilor martiri 
ai rezistenței româneşti, 
îngropaţi de cele mai multe 
ori, în gropi comune. 
AFDPR Sibiu a întocmit o 
listă a decedaţilor în pe- 
nitenciar în perioada 1945- 
1989, care până acum însu- 
mează sute şi sute de 
deținuți politici. Printre 
aceştia multe personalităţi 
bine cunoscute în lumea 
politică, intelectuală sau 
militară. Cităm dintre mi- 
niştri, generali şi profesori 
universitari: g-ral Aurel 
Aldea, g-ral Ion Arbore, g- 
ral lon Carlaonţ, g-ral 
Creţoiu, g-ral Constantin 
Constantin, g-ral Cons- 
tantin Eftimiu, g-ral Ion 
Dumitrache, g-ral Nicolae 
Macici, g-ral Iosif Iacobici, 
g-ral Modest Isopescu, g-ral 
Socrate Mardare, g-ral Ga- 
briel Negrei, g-ral Cons- 


tului s'a primit un sumar al 
cheltuielilor, precum şi al 
banilor rămaşi disponibili 
pentru terminarea lucră- 
rilor, pe care îl dăm mai jos: 
Sumele primite pentru 
realizarea acestui proiect 
până la data sfințirii monu- 
mentului au fost: 6.317.000 
lei, 32.415 US$ (din SUA şi 
Canada), 120 Can.$, 6.640 DM. 
Sumele cheltuite până la 
sfinţirea monumentului: 
5.917.000 lei, 26.590 US$, 
4.500 DM. Cu dolarii ca- 
nadieni, schimbaţi în lei 
s'au plătit: proiectul de 
rezistenţă şi parte din 
deplasarea arhitecţilor. 
Finisarea exterioară se va 
executa în anul viitor, dacă 
fondurile ce le vor avea le 
vor permite. În prezent 


sumele disponibile sunt: 
400.000 lei, 5.825 US$, 960 
DM. Aceşti bani disponi- 
bili reprezintă aproximativ 
1/4 din suma ce mai trebue 
pentru a termina construc- 
ţiile monumentului. 

În numele Asociaţiei 
Foştilor Deţinuţi Politici 
din România, facem un nou 
apel din inimă la toţi Ro- 
mânii, de a-şi arăta iarăşi 
dragostea de Ţară şi neamul 
în suferinţă, şi de a ajuta la 
terminarea acestui monu- 
ment, cel mai tragic şi mai 
zguduitor mesaj care va fi 
lăsat generaţiilor viitoare, 
acest monument al sufe- 
rinţei româneşti adunată 
într'o cruce. 

În pragul Sfintelor Săr- 
bători ale Naşterii Mântui- 


torului, când fiecare dintre 
noi dăruim celor dragi, să 
ne întoarcem cu faţa spre 
cei rămaşi în suferinţă în 
țară, precum şi spre mor- 
mintele celor ce au luptat 
pentru Dumnezeu şi Patrie, 
să le asigurăm loc de veci, 
cu cruce şi lumină conform 
tradiţiei noastre creştineşti. 


REDACŢIA 
o... 


Donaţiile se pot trimite 
direct la Dl. Ing. Brahons- 
chi, Str. Orlat, Nr.5A, 2400 
Sibiu sau la "Holy Cross 
Romanian Church”, 5150 
Leesburg Pike Alexandria, 
VA 22302, USA, cu menţiu- 
nea "Pentru Monumentul 
AIUD". 


PLUGUŞORUL 199 


(A 


se 


Da 


ag a 


Victor Bilz, preot Constan- ; ; = 
imi pa Eat Pe tin Bogza, preot Alexandru ianți Dolar Icezăir ei Aho ! Aho, de Anul Nou Satele, suratele, 
u Circa, preot Mihai Enescu, PA PTT ie 2 auzim un vechi ecou îşi duceau păcatele 
nostru”. AP fe sales pre Ion Sichitiu, g-ral Gheor. ce din neguri vechi străbate > ă 33 1 
Reproducem mai jos, Preot Ilarion telea, Pi ghe Stavrescu, g-ral Ion pa A , C'au ajuns în fruntea lor 
a scrisă a pliantului i rtoli fajdaz piei Ele Topor, g-ral Vasile Zorzor, cin ciune ae să scursurile din popor... 
: m edi mbrescu, pre A i ila, e ani, 
aCalvarl Afadulai? căltat, 7inerov, preot Florea PIC ia ai aaa 3 - Tara minărilor țărani. îi 
SA Puel din R Seniăzaia Mureşan, preot Nicolae filosof Mircea Vulcănescu, La sfârşit de veac şi leat 
ea fiind concepută tocmai Pâslaru, preot Gherasim prof. Istrate Micescu, prof. Au fost vremi de bucurie a venit neaşteptat E : 
de acei care au supravieţuit IScru, preot Vasile Stoleru, Gheorghe Cuza, savant în rotunda Românie un Decembrie optzeci ş'nouă 
atrocităților comuniste dela preot Ştefan Stoica, preot Gheorghe Manu, prof. flori dalb, cp ce-a'mpărţit veacul în două: 
Aiud i dela alte Gheorghe Tarcea, preot Gheorghe Nicolau-Bârlad, Sine d e de Crăciun, Anii de sperietură 
uz Precip e ce Sandu Tudor (ieromonahul 4 când tot omul era bun FE 2 i 
închisori de exterminare and prof. Gheorghe Leon, prof. i pământul ei duşi în glod, în smâre şi zgură; 
din România: Daniel)... Gheorghe Săndulescu, prof. sipăm ei, muncit, şi speranţe ce urmau 
"La Aiud, loc de întem- „RÂPA ROBILOR» sau Petre Nemoianu, scriitor 253 fuseea So opt pentru anii ce veneau. 
nițare şi de exterminare, «DEALUL ROBILOR>» cu Constantin Gane. e duşmanul înrăit, vă 
i i i iră le | i, pre- vecin ă 
comuniştii au îngropat o osemintele fără cruce a Due ie dnioleciuaapt ul din Răsărit... Sfânt De cembrie, martir, 
militari de toate gradele De prin dealuri, de prin văi, ți-au fugit din patrafir 
completează această listă de răsăreau mândrii flăcăi taţi ciumaţii stelei roşii, 
eroi martiri. Pe osemintele chiuind, cu harapni securiştii şi codoşii, 
lor se scurg azi gunoaiele şi împletit Sar E ce Toţi cei speriaţi atunci, 
roprdăeia îi ata aţi/jăe sos: înând a: e, i de-şi dădeau de frică brânci 
podăreşti făcute de locatarii dina - către împuscatul d 
i Pi F* lu, puş us, 
peer mpa aaa. În ai manele silita lot ma 
licita sprijinul moral şi Hăi, hăi... 
material pentru ca această Aho ! Aho, frati 
Fie IP: e Române, 
situaţie să fie înlăturată. S'au dus, şi le ducem dorul, n'aştepta de azi pe mâine. 
Comitetul pentru cinsti- flăcăii cu plu Si Azzet: că 
rea eroilor-martiri, din gi-a zh rul i trânge umăr lângă umăr 
AFDPR."! Tara. fără frezat Ţara, întrun singur număr, 
Iniţiatorul acestui proiect hăituriți, £ şi porniţi cu măturoiul 
sait Ing. Gheorghe Bra- . St ZA pasat până curăţaţi gunoiul 
onschi, care este însărcinat n'aveau loc nici de mormânt. dela cel din vârf, hlizi! 
şi cu supravegherea reali- până la pi ernicitul ie 
zării lui. Autorul proiec- Înnecându-şi bucuria, ib ice ă 
tului: Arh. Anghel Marcu; țăranii din România i ri ivite “pelgacă 
Coordonator din partea să trăiască fără muncă, 
AFDPR: Arh. Nicolae Goga; au intrat adânc, în mine, 
Colaboratori: Ing. Vicenţiu șia ciupercile uzine, Anul N F 
Haram, Ing. Septimiu Râm- măcinându-şi viaţa toată, în E Rea spor să-ţi fie 
boiu, Ing. Ton Pantis, Arh. robi, cum n'au fost niciodată. Eram 
iliana Chiaburu, 
La realizarea acestui pro- De văzduhul otrăvit pentru Basarabia, 
iect au contribuit moral şi pierea spicul ne'ncolţit să fii tare cum e fierul 
side ol Ec APEI SI toate şi întinsele păduri S'aduci şi Cadrilaterul, 
şi de scut (la 4951 ja mescurtate de securi. sui că şi Mare 
P şi rotundă ca un Soare... 


delegaţii AFDPR. 
Dela DI, Ing. Brahons- 
chi, coordonatorul proiec- 


Zahu PANĂ 


PAGINA 10 


"Să nu le uităm suferinţa" 


Colinde şi versuri de Crăciun scrise în închisori 


RUGĂ PENTRU PACE 


Slavă Ţie Doamne, pentru-această noapte, 
somnul meu în umbra lunii s'a scăldat. 
Din abisul Păcii, visul scufundat, 

mi-a cules mireazmă de naramze coapte. 
Alavă Ţie Doamne, pentru-această noapte! 


Semăna cu noaptea Sfintei Tale Naşteri, 
când ai rupt pecetea vechiului blestem. 
Pacea Ta instelând-o peste Betleem 

şi vărsând lumina tainicei cunoașteri. 
Semăna cu noaptea Sfintei Tale Naşteri! 


A lăsat un înger Porțile deschise; 
cântec fără sunet Te slăvea'n sobor 
unduia azurul, aripi fără zbor, 

când spre-abisul Păcii năzărit din vise, 
a lăsat un înger, porţile deschise! 


Dă-mi şi mie-aevea, Pacea Ta Cerească, 
miezul de tăcere al strigatei vieți, 
care'nflăcărează din fricoşi, profeți, 
măduvă ce'mpinge vârful să 'nflorească, 
Dă-mi şi mie-aevea, Pacea Ta Cerească! 


Pacea lumii zace pe vărsări de sânge 
şi rodeşte bobul viitoarei uri. 

Pacea Ta răsfrânge raiul în făpturi, 
cel înfrânt având-o, el e cel ce > 
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge! 


Dă-mi şi mie pacea inimii, Stăpâne, 
flacără ce nu se zbate'n an. 

Să răzbesc războiul duhului duşman, 
căci fărâna trece, sufletul rămâne. 
Dă-mi şi mie pacea inimii, Stăpâne! 


Tu, răcoarea celui ars pe rug, lisuse, 
şi dulceaţa celui sfâşiat de leu 

în arena morții, Dumnezeul meu, 
fii Tu răsăritul vieţii mele-apuse. 
Tu, răcoarea celui ars pe rug, lisuse! 


Şi mă'nalţă Doamne, la Cereasca Pace, 

că Tu eşti de-apururi neclintitu-mi crez, . 
dragostea de care nu mă'ndestulez 

şi nădejdea care de lut mă desface. 

Şi mă'nalţă Doamne, la Cereasca Pace! 


Nichifor CRAINIC 


COLIND 
Albiră mieii, a mijit de zori... 
Hai linişte, spre nemurire'ncearcă 


să treci în bunul simţ ca'ntr'o cogarcă, 
aşa cum ai făcut de-atâtea ori, 


Şi uită că aproape nu ne-ai fost, 
dar câtu-i cer în ochii de bunică 
şi cât miroase plânsu-a levănţică, 
mai cred în Vicleeme, ca un prost, 


Căci pe zăbava sufletului verde 
Către visatul nou 1; 


noi ne vom mântui, ori ne vom pierde 
numai cu ceea ce-am luptat să fim 


Atanase ZAMFIR 


DECEMBRIE 1994 


TRĂIESC O BUCURIE 


Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie, 
Oasă ca un crin din Paradis. 

Potirul florii e mereu deschis 

şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie, 

Potirul florii e o'mpărăţie. 


Când răii mă defaimă şi mă'njură 
şi'n clocot de mânie ura'şi varsă, 
Potirul lacrimilor se revarsă 

şi-mi primeneşte sufletul de zgură 
Atunci lisus de mine mult se'ndură. 


Sub flacăra iubirii arzătoare 
încet mă mistui, ca o lumânare, 
Din zori şi până'n seară te aştept, 


te chem cu capul ghemuit în piept 
Iisuse, Lisuse | 


Sub Crucea grea ce mă apasă sânger, 

cu trupu'ncovoiat de neputinţă. 

Din când în când din cer coboară-un înger 
şi sufletul mi-l umple de credinţă, 
m'apropii tot mai mult de biruinţă, 


Mă plouă'n taină, razele de Soare, 
Iisus m'adapă 'n veci cu apă vie. 
Grăuntele svârlit în Broapă'nvie. 
Cu viața îmbrăcată'a sărbătoare, 
trăiesc flămând, trăiesc o bucurie. 


Valeriu GAFENCU 


Mort in închisoare 


LA GEAMUL FULGUIT.. 


La geamul fulguit şi trist 
rep Sin dăl să-ți colinde. 
L-auzi cântându-ți despre Christ? 
Aprinde candela, aprinde 
şi'ncearcă'n braţe a-l cuprinde 
şi-o mână caldă îi întinde 

şi tulburi ape de-ametist... 


Hai, Velerim şi Lerui-Ler, 

flori dalbe, flori de măr prea sfinte, 
prin mari troiene şi prin ger 

am răzbătut cu dor fierbinte, 

să-ți spun, soția mea cuminte, 

că şi'n aducerile-aminte 

poți cuibări întregul cer, 


Să-ţi spun, cum îţi spuneam cândva, 
de-un ursuleţ şi-o sveltă ciută, 
de-un gândăcel şi-un ciob de stea 
să-ți spun în svon de alăută, 
iubirea mea neprefăcută, 
crescută'n teminiţă, crescută 
din inima şi carnea mea. 


La geamul fulguit, în zori, 
trimis-am dorul meu să-ţi baţă: 
- Primiţi, primiţi colindători? 
Iar tu de geam apropiată, 
asculți cântarea tă, 
Plângându-mi viața mea legată 
şi anii scurşi prin închisori. 


Sergiu GROSSU 


Sunt gând desprins din marea- i taină, 
Sunt Doamne strop din ochii Lu 


Pe lespede de Pisc sihastru 


Mă nasc să casc un nou mormânt 


Cu fiecare răsvrătire 
Descui un lacăţ din mister 
Şi'n fiecare răş 

Suind o freaptă către cer, 


Mă risipesc în zarea-adâncă 


Căci port adânc în came încă 
Stigmatul primului Băcat, 


Şi-aşa presar rin veşnici 
Tot zori ap. ș: şi-am 3 
Doar mi so hărăzi şi mie 


Adâncul liniștei de veci, 


aima negrelor morminte 
Mi-e Doamne Plată îndeajuns, 


D.G.PACEAG 


Po 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECEMBRIE 1994 


PAGINA 11 


Octavian Goga este fiul preotului Iosif 
Goga (1851-1905) şi al Aureliei Paraschiva 
Goga (1855-1938). Şcola primară o face în 
Răşinari, apoi o parte a studiilor liceale la 
liceul unguresc din Sibiu, terminându-l la 
Braşov, iar Universitatea o săvârşeşte la 
Budapesta. 

Poezia lui Octavian Goga ocupă un spațiu 
răscolitor de dureros în lirica literaturii 
române, fiind în această privință pe acelaşi 
plan ancestral, alături de Eminescu şi Aron 
Cotruş. La primul său volum de versuri, 
intitulat "Poezii”, apărut la Budapesta în 1905, 
Titu Maiorescu în "Raportul cetit în Acade- 
mia Română pentru acordarea unui premiu” 
în 1906, premiul academic "Năsturel-He- 
rescu”, pe care îl acorda lui Octavian Goga, 
descoperă în poezia tânărului poet transil- 
Vănean din Răşinari, valenţele unui talent 
viguros, dar tot pe atât de tulburător, văzând 
în poezia lui o forţă ce izvorăşte din adâncu- 
rile pătimirii de veacuri a neamului ro- 
mânesc. 

Din poezia lui Goga se desprinde o sufe- 
rinţă ancestrală a Românului şi îndeosebi a 
celui din Transilvania, care a cunoscut cele 
mai crunte suferinţe morale şi fizice, în lupta 
sa necruțătoare pentru libertate, împotriva 
asupritorului străin. Dela începutul creaţiei 
sale şi pe tot parcursul acesteia, se observă o 
gravitate pronunţată, o afinitate structurală 
spre spiritul național românesc şi în special 
spre cel popular țărănesc, căci aşa cum este şi 
cum îl vede poetul, țăranul român este 
adevăratul nostru aristocrat. Nobleţea lui vine 
din vremuri străvechi, întipărindu-i-se în 
suflet şi pe figură trăsăturile nobile, rasate, 
care din generație în generaţie s'au accentuat, 
cu toată suferinţa, sau poate tocmai din a- 
ceastă cauză poartă această emblemă a unei 
rase vechi, dar mereu proaspete şi curate, care 
prin demnitatea sa a ştiut şi ştie să sufere. 

Din acest punct sunt şi aprecierile conven- 

ționale ale criticii, referitoare la semânăto- 
rismul poetului, cât şi datorită colaborării 
sale, întâi la "Revista ilustrată” din Gherla, a 
lui L Pop-Reteganul, apărută în 1898, apoi la 
"Tribuna literară” din Sibiu între anii 1900- 
1902 şi în special la "Luceafărful” din Buda- 
pesta, în Iunie 1902, fundat de Alexandru 
Ciura şi Aurel P. Bănuţiu, revistă care de fapt 
avea în conducerea ei pe Octavian (care 
semna la început cu pseudonimele de Octa- 
vian şi Nic. Otava) şi pe O.C. Tăslăuanu, 
având drept corespondent revista "Făt- 
Frumos” din Bârlad, apărută în Martie 1904, a 
lui Emil Gârleanu, D. Nanu şi G. Tutoveanu. 
“Luceafărul” şi "Făt-Frumos" îşi încep activi- 
tatea publicistică în urma apariţiei revistei 
"Semănătorul" din Decembrie 1901, a lui A. 
Vlahuţă şi G. Coşbuc, revistă apârută la pro- 
punerea lui Spiru Haret, fiind continuatoarea 
revistelor "Vatra” şi "Viaţa”, cu colaboratori 
ca: Şt. O. Iosif, D. Anghel, Constantin Hodos, 
Vasile Pop, veniţi dela revista "Viaţa ' În fond 
revista "Semănătorul" era fără prea mare 
importanţă, cu toate că mai târziu prin 1905- 
1906, trece pe la conducerea ei ca director şi N. 
lorga, începând să colaboreze și M. Sado- 
veanu, care mai înainte fusese prezent în 
"Pagini literare” şi "Lumea nouă”, sau L.A. 
Basarabescu ori N.Gane, vechi colaboratori ai 
"Convorbirilor literare”, i 

În paginile revistei "Semănătorul" întâlnim 

însă şi simbolişti ca: Ştefan Petica, AL. Th. 
Stamatiad sau O. Densuşeanu, care veneau cu 
o concepţie estetică contrară "Semănătorului”. 
Diversitatea ilor şi a scriitorilor, chiar 
dacă unii dintre ei erau de mare importanţă, 
a făcut ca "Semănătorul" să fie o revistă care să 
să nu-şi poată realiza dezideratele, cu atât mai 
mult cu cât se solicita creatorilor intoarcerea 
spre o viziune literară perimată și fără efecte 
înnoitoare, așa cum se spera. În fond spiritul 
național dela care pornise curentul, era o 
replică directă la adresa tendinței interna- 
țional-socialiste a lui Dobrogeanu-Gherea, 
fapt care era pe deplin justificat, dar în ase- 
menea cazuri trebuia să se ia în considerare 
forţa de atracţie și spiritul spre care cap 
simţea și-și înțelegea chemarea, așa di fa 
altfel s'a întâmplat cu Octavian şi cu alţi 
transil care aveau în spiritul lor simţul 
revendicării naționale, impotriva asupririi 
străine. 


Adevărul este că structura poetului era atât 


OAMENI 
CARE AU FOST 


OCTAVIAN GOGA 


1 APRILIE 1881, RĂŞINARI - 7 MAI 1938, BUCUREŞTI 


— Gheorghe RĂDULESCU—— 


"PĂTIMIRE ŞI MESIANISM" 


de pronunţat națională; născut, crescut şi 
educat în mediul rural transilvănean, ca fiu 
de preot, precum şi trecerile lui prin şcolile 
din Sibiu și Braşov, ca elev, cât mai ales ca 
student la Budapesta au accentuat şi mai mult 
acest spirit naţional. Goga rămâne un ex- 
ponent de seamă al suferinţei şi trudniciei 
poporului român. Poezia sa exprimă starea 
reală a lucrurilor, adevăr care venea din 
adâncurile ființei spirituale ale neamului 
românesc. Continuator al poeziei lui G. 
Coşbuc şi Şt. O. Iosif, Octavian Goga între- 
geşte ideea unei poezii ce cuprinde prin 
semnificaţiile ei imaginea unui popor şi a 
unei patrii ce au fost hărăzite credinţei, 
suferinței şi luptei pentru unitatea şi 
puritatea spiritului naţional. Goga este su- 

românesc întruchipat în structura sa de 
poet al "Cântării pătimirii noastre”, aşa cum 
înaintea sa fusese Eminescu, răscolitor al 
durerilor prin care trece neamul său. În 
același timp, poezia sa răspunde ca un ecou 
peste timpi şi spaţii în lirica de revoltă şi 
apocalips a altui poet transilvănean, Aron 
Co! 


Poet al credinţei străbune, dar nu al re- 
semnării, Goga îşi îndreaptă sufletul ca și 
Eminescu spre divinitate, într'o alianţă 
deplină cu Dumnezeirea, pentru mântuirea 
neamului, ca în "Rugăciune": "Rătăcitor, cu 
ochii tulburi, / Cu trupul istovit de cale, / Eu cad 
neputincios, Stăpâne, / În faţa strălucirii Tale, / 
În drum mi se desfac prăpăstii / Şi'n negură 
se'mbracă zarea, / Eu în genunchi spre Tine caut: 
/ Părinte-orânduie-mi cărarea! /... / În suflet 
semănă-mi furtună, / Să-l simt in matca-i cum se 
sbate, / Cum tot amarul se revarsă / Pe strunele 
înfiorate; / Şi cum sub bolta lui aprinsă, / În 
smalţ de fulgere albastre, / Încheagă-şi glasul de 
aramă: / Cântarea pătimirii noastre." 

Analizând profund lirica transilvăneană, 

sesisăm că aceasta urcă transcendent dela 
Coşbuc şi Iosif, la Goga şi Aron Cotruş până 
la Lucian Blaga spre înălțimile cosmice, 
conturând spiritul de veacuri al unui popor 
iniţiat în tainele unei gândiri adânci, al unui 
univers temporal şi spaţial carpatin, mioritic 
şi veşnic, dar dramatic prin existenţa sa mereu 
zbuciumată. Există o tendinţă a acestei poezii 
spre o reprezentare sugestivă a satului cu tot 
ce are el etern în făptura sa naţională: pă- 
mântul, râul, biserica, şcoala, apostolul şi ăs- 
căliţa, preotul, ţăranul, apoi dragostea şi 
tradiţiile, elemente ce dovedesc trăinicia şi 
vechimea ce urcă spre veşnicie a acestui 
popor. Pentru poet această "gură de rai”, care 
este România, este totuşi îmbrăcată în su- 
ferinţă şi lacrimi. Durerea este unanimă 
pentru toţi Românii şi această durere se 
contopeşte într'un tot organic şi universal al 
naţiunii sale. ă - 

Ca la o procesiune, umanitatea ia parte 
integral la durerea generală, întipărind uneori 
amprente apocaliptice. E o lege a naturii care 
se strecoară în om, cu sensuri fataliste, o 
ereditate a elementelor permanente de co- 
municare între straturile telurice şi cosmice 
ale mediului înconjurător şi omul care îşi 
trăieşte existenţa, fiind înfricoşat de puterile 
din exterior care îl stăpânesc şi-i pot provoca 

stre. 

raze cel mai aprig, distrugător al neamului 
este asuprirea străină care vine să întregească 
apocalipsul. Toate acestea însă, derivă din- 
tr'un destin de purificare a spiritelor, un 
misticism primar metafizic pe care țăranul l-a 
cultivat dela începuturile sale: "La noi sunt 
codri verzi de brad / Și câmpuri de mătasă; / La 
noi atâţia fluturi sunt / Şi-atâta jale'n casă. / 
Privighetori din alte ţări / Vin doina să ne- 
asculte; / La noi sunt cântece şi flori / Şi lacrimi 
multe, multe... / Pe boltă sus e mai aprins, / La 
noi, bătrânul soare, / De când pe plaiurile noas- 
tre / Nu pentru noi răsare... / La noi de jale po- 
vestesc / A codrilor desişuri, / Şi jale duce 
Marâşul / Şi duc tustrele Crișuri." (Noi) 

Poetul este atât de părtaş la durerea care 
împovărează ființa ţăranului, încât suferința 
adunată în sufletul său devine expresia vie a 
unui imperativ categoric conspirativ al în- 

i naţiunii. Culegător al suferințelor şi al 
revoltelor celor năpăstuiţi, creatorul între- 
zărește profetic ziua mântuirii. 

El întruchipează apoteotic măreţia celei 
mai pure simţiri româneşti şi a unei drepte 
judecăţi divine. Goga priveşte ca şi Eminescu 
peste vreme, optica sa ia perspective mesia- 


n Ă 


59 


a 


nice, zguduitoare, de viitor: "La voi aleargă 
totdeauna / Truditu-mi suflet să se închine: / Voi 
singuri străjuiți altarul / Nădejdii noastre de mai 
bine. / Al vostru-i plânsul strunei mele: / Creş- 
tini ce n'aveţi sărbătoare, / Voi cei mai buni copii 
ai firii, / Urziţi din lacrimi şi sudoare... /... / 
Țărâna plaiurilor noastre! / Din casa voastră, 
unde'n umbră / Plâng doinele şi râde hora, / Va 
străluci odată vremii / Norocul nostru-al tu- 
turora. / A mea e lacrima ce'n tremur / Prin sita 
genelor se frânge, / Al meu e cântul ce'n pustie 
/ Neputincioasa jale-și Plânge. / Ci'n pacea 
obidirii voastre, / Ce'ntr'un întins adânc de mare, 
/ Trăieşte'nfricoşatul vifor / Al vremilor răzbu- 
nătoare." (Plugarii) 

Poet naţional şi social în acelaşi timp, 
Goga oferă posterităţii un document de preţ, 
privind cea mai cumplită asuprire şi spoliere 
din partea grofilor unguri. 

„Dar după toată această imagine tragică, ca 
şi în alte creaţii ale sale, poetul intuieşte pro- 
fetic clipa dezrobirii neamului său: "Atunci, în 
ziua mare-a invierii, / Aceşti ostaşi cu fețe ofilite, 
/ Cu zâmbet mort, cu suflete trudite / Ca'n- 
tineriţi din suflul primăverii / S'or ridica, ei care- 
F fost steăjerii / Amarului şi-ai morţii şi-ai 

urerii, / Cu braţul greu de reul răsplătirii." 
(Clăcaşii) zi zi E >: 

Altădată intuiţia poetului merge mult mai 
departe, chiar până în zilele noastre, ca la 
Eminescu ori Aron Cotruş, dezvăluind dis- 
trugerea pe care o provoacă duşmanul, 
distrugere care atacă filogeneza mediului 
ambiant, acolo unde țăranul român şi-a îm- 
pletit viața cu suferinţa şi bucuria, dis 
cu năzuinţa, acolo unde el a devenit un ele- 
ment permanent şi veşnic din tată în fiu, 
împreună cu permanenţa naturală şi eternă a 
codrului sau a râului. 

Dar ce poate fi şi mai distrugător, mai de- 
zagregant şi dramatic este atunci când se 
incearcă de către asupritorul străin, dis- 
trugerea ființei naţionale, distrugerea ele- 
mentului interior, spiritul prin care poporul 
se înscrie în istoria şi cu rara umanităţii, 
înfățişând lumii forţa sa de creaţie de-a lun- 
gul veacurilor. Aici este esenţa prin care un 
Papei trăieşte, prin acest nucleu al existenței 
sale, din acest punct începe delimitarea 
specificului naţional, iar poporul român a 
avut întotdeauna ce să afişeze vieţii şi uma- 
nităţii, datorită creaţiei sale nemuritoare. 

„Goga expune deci prin versurile sale, ca un 
tribun roman, sfâşierea sa lăuntrică, însă 
previziunile lui mesianice depăşesc momen- 
tul prezent, definind finalul tragediei prin 
zorile reinvierii naţionale: »../ Departe s'a 
aprins un fulger, / Lovind in creasta ta nă- 
praznic/ Şi'n tot hotarul tău mânia / Și-a început 
72) praznic. / E-al răzvrătirii noastre tunet: / 

n neagra ta cutremurare, / Atâtea v 
mi ip td 

eni ctavian Go, i 
mân autentic şi poet al n E pri Lara 


aici şi personificarea lor ca forţe ocrotitoare 
omului, ele sunt substanţa patrimoniului 
românesc la umbra cărora Românul şi-a aflat 
„odihna spiritului, şi-a exprimat înţelepciunea, 
înţelegerea şi îndemnul la luptă. Pentrucă aşa 
cum spune Eminescu în "Scrisoarea a Ill-a”, 
"Şi de-aceea tot ce mişcă'n țara asta, râul, ramul, / 
Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, 

la fel pentru Octavian Goga, între omul de 
origine etnică şi natură există un legământ, se 
petrece un proces osmotic permeabil de 
trecere a substanţelor reciproc orânduite, de 
unitate compactă, de nedespărţit, de aceea 
vom gâsi aici insufleţirea figurativ-poetică a 
elementelor permanent-naturale unde omul 
se naşte şi moare şi-şi continuă succesiunea, o 
succesiune primară transformatoare din 
elementele materiale ale alcătuirii sale şi o 
succesiune înaltă, superioară, transcendentă, 
spirituală şi eternă. Intre acestea două există o 
comunicare, o comuniune, datorită naturii 
fizice şi spirituale, care dirijează continuitatea 


şi întrepatrunderea fenomenelor în timp şi 


spaţiu spre infinitul aspaţial şi atemporal. 
Procesul şi fenomenul sunt sesizate în gene- 
ral de om şi exprimate de poet, mai bine spus 
sugerat, deoarece aceste lucruri nu pot fi 
concretizate, materializate, fiind în afara 
concreteții şi inteligibilităţii directe și vizibile 
umane. Natura ca şi omul îşi are stările ei 
calme şi răzvrătite, numai că omul se simte 
mărunt în faţa grandorii naturii, în faţa forței 
de necuprins, dar şi apărat şi înțeles de ea, 
singur spiritul atinge măreţia de necuprins, 
cu el vine ca la o rugăciune omul să se roage 
ca să fie sprijinit. 

Eroii lui Eminescu atunci când sunt loviți 
de dezastre dorm în natură, lăsând urme a- 
dânci în pământ (Călin nebunul), Goga şi el 
vine în faţa zeităților naturale, spunându-și 
păsul şi cerând ocrotire şi rezistență. 

Oltului îşi mărturiseşte durerea, în el vede 
poetul aliatul de veacuri al Românului, ca şi 
în codrul lui sau al lui Eminescu. Dar ce este 
cutermurător în rugămintea poetului, în cazul 
când dezideratele lui nu vor izbuti, rămâne 
dorinţa sa ca Oltul, prin forţa lui magică, 
dezlănţuită, să ne ajute "Să ne mutăm în altă 
țară”. Situaţia atât de evidentă şi de sfâşietor 
de dramatică astăzi, când Românul nu-şi 
găseşte odihna şi locul în propria lui ţară: 
"Mult iscusita vremii slovă / Nu spune clipa 
milostivă, / Ce ne-a'nfrățit pe veci necazul / şi 
veselia deopotrivă... / Mărită fie dimineaţa / 
Ce-a săvârşit a noastră nuntă, / Bătrâne Olt! - 
Cu buza arsă / Îţi sărutăm unda căruntă. / În 
cetățuia ta de apă / Dorm cântecele noastre 
toate / Şi fierbe tâinuita jale / A visurilor 
sfărâmate. / Tu impleteşti în curcubeie / Co- 
moara lacrimilor noastre / Şi cel mai scump 
nisip tu-l duci / În vadul Dunării albastre. /... / 
- Demult, în vremi mai mari la suflet, / Erai şi 
tu haiduc, moşnege- / Când Domni vicleni 
Jurau pe spadă, / Să sfarme sfânta noastră 
lege; / Tu, frate plânsetelor noastre / Şi 
râzvrătirii noastre frate, / Urlai tăriilor ama- 
rul / Mâniei tale'nfricoşate..." Şi sfârşitul: "Să 
Verşi păgân potop de apă / Pe şesul holdelor 
de aur, / Să piară glia care poartă / Înstrăina 
nost'tezaur; / Ţărâna trupurilor noastre / S'o 
scurmi de unde ne'ngropară / Şi să-ți aduni 
rima /- Să ne mutăm în altă ţară!” 


la Eminescu, Arghezi, Bacovia, ori Blaga, cât 


RER auz unii, 
dezagregării până la dispariţia totală a 
elementului material, o întâlni şi la Goga. 


dezagregare este 
r e suferința 
distruge ca şi timpul elementul vital i Fe 


Printre șindrile facu-şi cale, 
patat de păianjen / Şi'nfiorate mor de jale”, 


Continuare în numărul viitor 


PAGINA 12 


DECEMBRIE 1994 


RD 


CUVÂNTUL ROMÂNEsG 


CRONICI 


Literara moştenire a lui Giuseppe Cifarelli 


Editura "Europa" din 
Craiova, director fondator 
Ion Deaconescu, s'a impus, 
imediat după evenimentele 
din 1989, pe piaţa româ- 
nească. Oferea cititorului 
exact genul de carte după 
care era însetat. 

Ani de zile am cores- 
pondat cu Vintilă Horia, 
scriitor de talie mondială şi 
apreciat cu renumite premii 
literare internaţionale. Par- 
că nu-mi venea să cred când 
îmi scria că operele lui lite- 
rare vor apare şi în Româ- 
nia. Toma-ismului meu a 
urmat bucuria incredibilă 
că romanul "Dumnezeu s'a 
născut în exil”, în sfârşit, e 
publicat şi acasă: Editura 
"Europa". Au urmat apoi 
"Calvarul resemnării”, "Vii- 
torul petrecut" şi, era în 
curs de apariţie, "Salvarea 
de Ostrogoți”. 

După trecerea la cele 
veşnice a prietenului meu 
am pierdut legătura cu 
editura “Europa”. Şi iată că, 
prin bunăvoința lui Aurel 
Răuţă, primesc din partea 
Letiziei Cifarelli (fiica 
poetului) din Miinchen, 
monumentala operă a lui 
Dante Alighieri "Divina 
comedie” în traducerea lui 
Giuseppe Cifarelli. Am tre- 
sărit. Fantastică surpriză! 
Mă întâlneam din nou cu 
editura ce-mi aducea amin- 
te de Vintilă Horia. 

Editura "Europa” şi-a 
asumat un mare risc, din 

unct de vedere financiar, 
sfidând ieftina îmbogăţire 
(şi de ce nu?), ieftina supra- 
viețuire în care se află 
puzderia de edituri, cate- 
goric refuzând orice com- 
promis de a cobori stan- 
dardul de “high class" ce şi 
l-a propus. 

Opera lui Dante Ali- 
ghieri face parte din "abe- 
cedarul” civilizaţiei mon- 
diale. Nimănui, de pe faţa 

ământului ca intelectual, 
a nivelul de liceu cel poti 
nu i se poate ierta un lapsus 
fiind vorba de Dante. 

Pentrucă Dante se identi- 
fică freatec cu valorile 
creştine ale Europei. În a- 
cest context, o Europă fără 
Dante ar fi de neconceput. 

În cele ce urmează nu 
vom face o descriere a su- 
biectului "Divinei comedii” 
şi nici nu vom încerca să 
comparăm traducerea lui 
Giuseppe Cifarelli cu alte 
admirabile traduceri care 
s'au făcut în limba română, 
ci doar urmărind de a fa- 
miliariza publicul româ- 
nesc cu moștenirea literară 
ce ne-a lăsat-o un Italian 

rin traducerile lui, în 
[imiba română, din cei mai 
străluciți poeţi al Italiei. 

Giuseppe Cifarelli s'a 
născut în Calabria în anul 
1889 şi moare la Milano în 
1958, În 1890, când avea un 
an, mama lui pierzându-și 
soțul, impreună cu cei doi 
copii ai ei emigrează în 


România. Acolo se afla un 
unchi al ei, Pater Parlati, 
care era un călugăr fran- 
ciscan şi şeful misiunii 
catolice din Focşani. 

Micul Giuseppe va creşte 
învățând la perfecţie limba 
maternă dela “mater” şi 
limba română dela copiii cu 
care se juca, dela învățătorii 
claselor primare şi dela 
profesorii de liceu. 

După terminarea liceului 
din Focşani, este angajat la 
Banca Italo-Română din 
Bucureşti, apoi din simplu 
funcţionar e promovat ca 
director al filialei din Sibiu. 

La Sibiu va descoperi o 
intensă atmosferă poetică și 
intelectuală, devenind unul 
din membrii activi ai gru- 
pării "Thesis". Traducerile 
lui apar în cele mai dis- 
tanţate reviste literare, 
geografic vorbind, din 
România. E o perioadă 
productivă în care direc- 
torul Băncii din Sibiu 
tălmăceşte aurul creativ al 
clasicilor italieni în patri- 
moniul literaturii române. 

În 1928, la Bucureşti, vor 
apare într'o culegere anto- 
logică poeziile lui Giosu& 
Carducci, urmată de "Ode 
barbare” în 1935. 

Faimoasele “canti” ale lui 
Leopardi apar sub titlul 
“Poezii”, în 1938. Din Mas- 
simo Bontempelli traduce 
"Luna vinovată”. Premiera 
la Studioul Teatrului Na- 
țional din Bucureşti avea 
loc în 1940. 

Giovani Pascoli cu o 
selecţie din "Myricae”, 
"Poemul conviviali", "Canti 
di Castelvecchio” şi din alte 
opere apare în 1943, la 
Sibiu. 

Este uşor de imaginat ce 
s'a întâmplat după 1944 cu 
"tăcerea" lui Giuseppe Ci- 
farelli. 

După multiple greutăţi, 
îndurerat, reuşeşte să pără- 
sească România copilăriei 
în 1948, i 

l-au rămas în manuscris: 
Gabriele d'Annunzio "Poe- 
zii”, Trilussa, Menajerie, 
fabule şi alte poezii, 
Lionelo Flume "Poezii", 
Francesco Maria Piave 
"Rigoletto”. Pe lângă aceste 
manuscrise posedate de 
Letizia Cifarelli, în ţară se 
mai află încă două ma- 
nuscrise, traduceri din 
Carlo Goldoni şi anume 
"Bădăranii” şi "Slugă la doi 
stăpâni”, 

Opera de traducător a lui 
Giuseppe Cifarelli a fost 
apreciată la justa valoare de 
cele mai strălucite condeie 
româneşti. Mircea Eliade în 
"Vremea" din 20 lulie 1935 
semnează eseul "Carducci” 
referindu-se și la tradu- 
cătorul poetului. George 
Călinescu în "Adevărul 
Literar” din 27 Martie 1938 
face anumite observaţii, 
după părerea lui, asupra 
traducerii lui Carducci, dar 
ultimele lui cuvinte sunt: 


"Totuşi traducerea, în tota- 
lul ei, este onorabilă şi bi- 
nevenită." Perpessicius în 
"Cuvântul" din 21 Decem- 
brie 1928 are bunul simţ de 
a lăsa cititorului să decidă 
despre arta de traducător a 
lui Cifarelli şi, după repro- 
ducerea a două poezii, 
conclude cu: "Extrase din 
care veți putea totuşi de- 
duce ştiinţa şi arta de tăl- 
măcitor a D-lui Cifarelli." 
Alexandru Dima în 
"Revista Fundațiilor Re- 
gale", Martie, 1939 scrie 
generos o cronică la apariţia 
lui Leopardi în traducerea 
lui Cifarelli, analizând 
textul în expunerea origi- 
nalului şi a tălmăcirii şi 
analizând greutatea de a 
reda întocmai anumite 
nuanţe: "Dar aceste mici 
erori, conclude cronicarul, 
nu tulbură ansamblul poe- 
melor pe care Dl. Cifarelli a 
izbutit să le transpună cu 
vădit talent într'o limbă pe 
care o posedă tot atât de 
bine ca pe cea italiană. 
Datorită strădaniei sale, în 
marginile rezervei prin- 
cipiale. dela începutul 
acestei cronici, Leopardi a 
putut pătrunde şi pe tă- 
râmul literelor româneşti.” 
Alte comentarii au apărut 
sub semnătura lui Mihai 
Sebastian, Paul Papadopol, 
Ion Pătraşcu şi alţii. 

Unul din cele mai volu- 
minoase manuscrise lăsate 
de Giuseppe Ciffarelli este 
traducerea în româneşte a 
întregii trilogii a lui Dante 
"Divina Comedie”. Pro- 
blema care se punea cu 
acest valoros manuscris era 
aceea că fiind ciorna de 
lucru a traducătorului, iar 
nu o variantă finalizată, era 
imposibil de a fi fost ti- 
părită. Pe ciornă se găseau 
mai multe opțiuni pentru 
un cuvânt, expresie, sau 
vers. Printr'o fericită în- 
tâmplare, prin intermediul 
lui Alexandru Ciorănescu, 
manuscrisul ajunge în 
mâinile unui eminent sa- 
vant dantolog, Prof. Titus 
Pârvulescu. Acesta, cu o 
răbdare de arheolog, căuta 
adevăratul sens pe care şi l- 
ar fi dorit Dante şi pe care |- 
ar fi dorit traducătorul. O 
muncă istovitoare ținând 
cont că textul este scris cu 
creionul, cu ștersături, in- 
tercalări, opţiuni, etc. 

După o muncă titanică, 
Prof. Titus Pârvulescu reu- 
şeşte să "diortosească” ma- 
nuscrisul, ingrijindu-se de 
editarea lui, adăugând note 
şi comentarii de mare sub- 
tilitate ermineutică. 

"Divina Comedie” apăru- 
ță în româneşte la editura 
"Europa" este un eveniment 
literar demn de subliniat în 
cultura românească pentru 
care au lucrat Cifarelli ca 
traducător, Pârvulescu ca 
"arheolg literar” şi Alexan- 
dru Ciorănescu prin cu- 
vântul introductiv, care 


Dumitru ICHIM 


într'adevăr este un "Cuvânt 
înainte” într'un sens pro- 
dromic. 

Vorbind de ocupaţia lui 
de a-şi câştiga pâinea ca 
funcţionar la o bancă, 
Alexandru Ciorănescu îşi 
închipuie mediul în care 
lucra Cifarelli, destul de 
opac pentru poeţi, poate are 
sau nu dreptate, şi părerea 
lui este că: "Cifarelli avea 
mai multe rațiuni ca să 
ocolească poezia, decât s'o 
cultive. Se mai adăuga 
proaspăta cunoştinţă a 
limbii în care traducea; or 
de ce trebue să fie mai sigur 
poetul, şi cu el traducătorul 
de poezie, e de posesiunea 
şi de mânuirea suverană a 
instrumentului său de lu- 
cru, iar Cifarelli nu s'a sfiit 
să creadă în această pose- 
siune totală, ceea ce e iluzia 
oricărui îndrăgostit. Dar nu 
era numai o iluzie, era şi o 
voință hotărâtă de a ajunge 
la rezultatul dorit, şi la care 
într'adevăr a ajuns. Limba 
autorului e excelentă şi li- 
bertatea cu care o între- 
buinţează se apropie de 
virtuozitate." 

Departe de mine gândul 
de a polemiza. Ciorănescu 
afirmă că Cifarelli a venit 
din Italia în România ca 
funcţionar al unei bănci 
italiene şi de aici “se mai 
adaugă proaspăta cunoş- 
tință a limbii în care 


traducea."” Are şi nu are 
dreptate. După documen- 
tele biografice primite dela 
Letizia Cifarelli, fiica 
poetului, Giuseppe Cifa- 
relli vine din Italia în 
România şi e funcţionar la 
o bancă italo-română. Dar, 
ca precizare, vine la vârsta 
de un an, adus de mama lui 
la Focşani, unde va termina 
liceul şi va fi angajat la 
banca italiană din Bucureşti 
ca funcţionar, apoi pro- 
movat ca director de bancă 
la filiala acesteia din Sibiu. 
Unui copil care trăieşte 
într'o ţară dela vârsta de un 
an nu putem să-i imputăm 
"proaspăta cunoştinţă a lim- 
bii în care traducea”. 

Ce m'a impresionat la 
Cifarelli a fost regăsirea lui 
în limba română ca într'o 
familie a limbilor latine, iar 
de aici dragostea şi apre- 
cierea unui neam latin cu o 
cultură a vaselor comuni- 
cante. 

"Născut" în România (Cu 
un an mai puţin pentru 
eliminarea ghilimelelor), 
Cifarelli şi-a dat seama că 
Dante a avut o tradiţie a 
traducerilor în limba ro- 
mână. 

Eliade Rădulescu tradu- 
sese pentru “Biblioteca 
Universală” o parte din 
"Infernul" în proză, N. 
Ganea "Infernul". 


Când Cifarelli lucra la 


"LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ" 


TRADUCERE GREŞITĂ 


Petrecând câteva minute 
într'o încăpere dintr'un 
sediu de inspectorat şcolar, 
am observat cu deosebită 
luare aminte o hartă de di- 
mensiuni impresinante - la 
scara 1:400.000 - a Româ- 
niei actuale, scoasă în 1992 
de Ministerul Învăţămân- 
tului, prin Editura Diadac- 
tică şi Pedagogică din Bu- 
cureşti, avându-l ca autor 
principal pe academicianul 
profesor universitar doctor 
docent Victor Tufescu, un 
geograf cunoscut din epoca 
imbecilizării. 


Ca nespecialist în geo- 
grafie mă rezum la a afirma 
doar că o nouă hartă geo- 
grafică pentru uzul, mai 
ales, al elevilor şi al stu- 
denţilor devenise stringent 
necesară mai cu seamă în 
ceea ce priveşte reactua- 
lizarea datelor toponimice 
ale noilor state vecine dela 
Răsărit, apărute în urma 
destrămării uriaşului im- 
periu colonialist sovietic. 


Insă ce mi-a atras cu 
osebire atenţia, ca profesor 
de limbă şi de literatură 
română, este nepotrivitul 
toponim cu care s'a tradus 


Mihai S. DERDENA 


în româneşte sintagma 
"Tropaeum Traiani" (Tro- 
feul lui Traian). Este vorba 
despre inscripţia ce de- 
numeşte celebrul monu- 
ment istoric de lângă 
comuna Adamclisi din ju- 
deţul Constanţa (aproape 
de drumul naţional Bucu- 
reşti-Călăraşi-Ostrov-Cons- 
tanţa). 


„Sigur că "tropaeum” 
insemnă, în primul rând 
trofeu", dar acelaşi termen, 
fiind un polisemantism, 
mai semnifică, în ordine 
"monument", "semn şi 
"amintire", Fiecare dintre 
aceste trei sensuri din urmă 
S'ar fi potrivit mai bine de- 
cât acela de "trofeu" ce sta 
înscris pe harta la care ne 
referim. Însă cel mai 
adecvat ar fi fost, desigur, 
acela de "monument", adică 
al doilea înţeles dintre cele 
patru, în total. Drept care, 
trebuia să se prefere sin- 
tagma românească "Monu- 
mentul lui Traian", lar 
argumentul peremptoriu 
care pledează pentru a- 
ceastă opţiune semantică 
este faptul că această 
impunătoare mărturie în 


manuscrisul lui, ştia că deja 
existau traducerile lui Dan- 
te ce s'au impus: George 
Coşbuc, Alexandru Marcu, 
Lucian Blaga, George 
Buznea şi Eta Boeriu. 

Ani şi ani de zile a lucrat 
la această traducere ca o 
pasiune personală şi intimă 
pentru opera lui Dante. A 
făcut-o ca un act spiritual 
similar cu cel al rugăciunii 
şi ca dovadă am putea a- 
duce faptul că în timpul 
vieţii lui nu a publicat 
nimic din ce a tradus din 
Dante. 

Specialiştii în dantologie 
se pot gâlcevi între ei pen- 
tru o nuanţă sau alta în 
compararea traducerii 
pentru a da o notă de 
examen. Încercarea noastră 
a fost mai modestă, A 
semnala o carte şi a pre- 
zenta publicului cititor de - 
astăzi un nume - Giuseppe 
Cifarelli, cel care ne-a tra- 
dus în limba română, ca 
prinos, ceea ce a considerat 
mai semnificativ dintre 
poeţii moderni. Desigur că 
şi Dante e modern, depă- 
şind amândouă sensurile 
de dicţionar. 

In al doilea rând, apre- 
ciem dragostea lui pentru 
limba şi neamul nostru. A 
fost "Român" cu un an mai 
puţin, dar ca Italian şi-a 
dedicat toată viaţa literară 
ca jertfă neamului nostru. 


piatră a fost ctitorită de 
însuşi Traian, împăratu 
considerat, pe bună drep- 
tate şi întemeietor de neam 
românesc. 


indicat să se păstreze de-a 
pururi denumirea îni 
latinească. Astfel, va 
cinstit, în veci, cum S€ 
cuvine, numele împârâ- 
tului, în vremea căruia au 
fost zidite ambele vestigi 
ca dovezi nepieritoare al€ 
latinităţii noastre. 


Prin urmare, e de mare 
mirare că un membru [ 
Academiei Române a ul 
opta cu atâta super Li 
litate pentru înţelesul se 
mai nepotrivit al cuvân” 
tului polisemantic "Iropâ: 
eum" din limba latină. Să 
fie vorba, oare, de 0 trâ” 
ducere după ureche, cut: 
procedează diletanţii $ 
veleitarii? 


1 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECEMBRIE 1994 


BIŞERICA (RESTINĂ 


PAGINA 13 


Naşterea Domnului lisus Hristos 


Naşterea Domnului 
lisus Hristos este dela 
Dumnezeu. Înaintea ei 
Sau închinat şi se închină 
milioane de oameni. Trec 
peste ea veacurile, dar 
rămâne actuală şi popoa- 
rele n'o uită, fiindcă este 
naştere ca nici una alta. 

Naşterea Domnului 
lisus Hristos este sărbă- 
toare şi prilej de bucurie. 
Ea nu se mărgineşte la un 
grup de oameni şi nu este 
privilegiul unei naţiuni, ci 
ea umple de bucurie toate 
casele şi trece peste toate 
graniţele, oricât de zăvo- 
râte şi controlate ar fi ele. 
Împărtăşirea ei de către 
toți, o îmbracă într'o 


lumină pe care nu pot s'o 
aibă alte sărbători ome- 
neşti. Naşterea Domnului 
lisus Hristos nu se şterge 
din inima oamenilor, cum 
se şterg atâtea întocmiri 
din orânduiala omenească. 

Ea a fost vestită de 
proorocii Vechiului Tes- 
tament. Cei vechi au văzut 
doar geana răsăritului, ca 
într'o umbră a legii. Noi 
stăm în lumină, pentrucă 
am văzut Soarele dreptăţii, 
Răsăritul răsăriturilor şi 
putem rosti cu Apostolul: 
"Noi am văzut cu ochii 
noştri şi mărturisim că 
Tatăl a trimis pe Fiul, 
Mântuitor al lumii”. (A 
IOAN, IV, 14.) 


CUVÂNI 


Cu Naşterea Domnului 
lisus Hristos, am trecut din 
truda aşteptărilor şi din 
pragul vestirilor, în toiul 
plinirilor şi la împărtăşirea 
nemijlocită. 

Prin Pruncul lisus, 
Dumnezeu coboară în 
lume, ca lumea să pri- 
mescă putere harnică şi să 
se refacă după chipul şi să 
se asemene întru toate cu 
Dumenzeu, ca expresie 
ultimă a iubirii Sale. 

Din primele zile ale 
lucrării Sale de aşezarea 
lumii pe temelii noi, lisus 
s'a înfăţişat oamenilor ca 
purtător al unei misiuni 
sfinte zicând: "Duhul lui 
Dumnezeu este asupra 


LA NAŞTEREA DOMNULUI 


—Pr.Gh.DIACONESCU— 


Bucuria se răspândeşte 
în aceste zile de sărbătoare 
în inimile fiecăruia, ca şi în 
casele tuturor, căci "prunc 
nou s'a născut, / prunc 
fârde'nceput", cum spune 
una din frumoasele noastre 
colinde. Vestea cea bună, 
cea îndelung aşteptată, 
ajunge în cele din urmă să 
fie tuturor cunoscută. Magii 
cu steaua călătoresc, trecând 
peste toate opreliştile şi 
învingând toate piedicile, 
pentru a se închina şi a 
aduce Celui ce se va naşte, 

aruri scumpe ca unui îm- 
Pârat, ca unui prooroc şi.ca 
unui arhiereu: aur, smirnă 
şi tămâie. 


Îngerii în cer slăvesc 
Nașterea Celui ce este mai 
Presus decât toate cerurile. 
Păstorii, ca nişte copii, se 
Veselesc de minunea la care 
asistă, Întreaga făptură saltă 
Și se bucură, căci, Cel din 
Veac aşteptat, Cel prezis de 
nenumăratele proorociri ale 
Legii Vechi, Cel ce s'a năs- 
țut din Tatăl mai inainte de 

li vecii, astăzi se coboară 
Pe pământ, luând trup 
35emenea nouă, pentru a 
aduce dumnezeirea la di- 
mensiunea omenească, dar 
pal ales pentru a ridica fă 
ura omenească până A 
îmetitoarea înăhțime a 

umnezeirii. 


„„Prezicerile Legii Vechi 
Sau implinit în i minu- 
pa zi în care Prea Sfânta 
pecioară Maria a dat naş- 
șir prin dumnezeiască și 
hi lucrare duhovni- 
sjască, pruncului lisus. În 
£ mplicitate şi umilință a 
95t nu numai naşterea 

Mântuitorului nostru, ci şi 

ţală, Propovăduirea și jert- 
Sa pe treptele Golgotei. 


SE 


Este în aceasta nu numai o 
dimensiune simbolică a 
procesului continuu de 
îndumnezeire a firii ome- 
neşti, ci în acelaşi timp, o 
redicare vie, pilduitoare, a 
elului în care oamenii tre- 
bue să primească ceea ce 
Dumnezeu, în marea Sa 
bunătate, le dăruieşte. Ves- 
tirea naşterii pruncului 
lisus sta făcut în întreaga 
lume: proorocirile despre 
naşterea Sa erau cunoscute 
pretutindeni, dar, mai mult 
decât atât, pentru ca la 
evenimentul întruparii 
Ipostasului divin în firea 
omenească să participe 
întregul univers, steaua 
nina a strălucit pe fir- 
mamentul acelor nopți, con- 
ducând pe cei ce, prin ştiin- 
ță şi iniţiere, cunoşteau ade- 
vărurile tainice ale dum- 
nezeirii. Dar primii care au 
participat efectiv la acest 
eveniment, care â umplut 
de bucurie întreaga făptură, 
au fost oamenii simpli şi 
umili, lipsiţi de ranguri sau 
demnități, care trăiau în 
simplicitate şi sărăcie, ne- 
luaţi în seamă de puternicii 
zilei: păstori săraci. În ma- 
rea lor lipsă şi sărăcie, ei au 
t totuşi un loc pui, 
adăposti pe cea care avea 
eat [5 Sit, în lume pe 
Mântuitorul nostru. Dacă 
din minunatul eveniment 
al naşterii Domnului nostru 
nu am reţine decât acest 
unic fapt, şi tot ar fi sufi- 
cient pentru a ne deschide 
inimile spre trăirea în duh 
de umilinţă şi simplitate a 
adevărurilor dumnezeieşti. 
lisus Hristos a venit în 
lume nu pentru a uimi pe 
contemporani cu fapte de 
vitejie, nu pentru a conduce 


poporul lui Israel la victorii 
strălucite împotriva altor 
neamuri, nu pentru a in- 
staura o nouă formă de 
guvernare în locul celei 
deja existente în acele tim- 
puri, ci pentru a deschide 
inimile şi cugetele oame- 
nilor pentru primirea, în 
duh şi adevăr, a adevă- 
rurilor dumnezeieşti, atât 
de nesocotite de oamenii 
tuturor timpurilor. El S'a 
adresat deopotrivă tuturor: 
celor învăţțati ca şi celor 
simpli, celor bogaţi ca şi 
celor săraci, celor puternici 
ca şi celor slabi. Învăţaţilor, 
El le-a dovedit deşertă- 
ciunea ştiinţei omeneşti, 
arhiereilor şi cârmuitorilor 
religioşi, lisus Le-a arătat 
adevărata cale de urmat 
pentru o slujire bineplăcută 
lui Dumnezeu. 


Dar în chip deosebit, 
lisus S'a adresat celor sim- 
pli, oamenilor curaţi în 
cugetele lor. Aşa după cum 
primii oameni care L-au 
văzut după naşterea Sa au 
fost păstori simpli, la fel, El 
s'a adresat celor care, ase- 
menea copiilor, au păstrat 
în inimile lor, acea cură- 
țenie bine plăcută lui Dum- 
nezeu, care i-a condus spre 
sfințenie. Acelaşi duh, 
aceeaşi stare de spirit o 
caută și astăzi în inimile 
noastre, Cel ce astăzi se 
naşte din nou, pentru 
fiecare dintre noi. Să-L 
primim deci în duh de 
umilință şi curăţenie pe Cel 
care, prin sfinţenie și 
umilinţă, a învins puterile 
acestei lumi, deschizând 
pentru fiecare din noi, 
porţile Împărăteşti, intru 
pace şi bucurie nesfârșită. 


Pr. Dr. Petre POPESCU—— 


mea, pentru care m'a uns 
să binevestesc săracilor 
Evanghelia; M'a trimis să 
tămăduiesc pe cei zdrobiţi 
cu inima, să propovădu- 
iesc celor luaţi robi, dezro- 
birea; să dau drumul celor 
apăsaţi şi să vestesc vre- 
mea cea bine plăcută 
Domnului”. (LUCA, IV, 
18-19.) 

El a deschis drumuri noi 
şi limpezi, pentru această 
rezidire a lumii după chi- 
pul lui Dumnezeu, prin 
dreptate, prin libertate, 
prin blândeţe, prin respect 
şi dragoste care este 
îndelung răbdătoare, care 
nu pizmuieşte, care nu se 
laudă, care nu se poartă 
necuviincios şi care nu se 
bucură de nelegiure, ci se 
bucură de adevăr. 

Sfântul Apostol-Pavel, 
voind să îmbogăţească 
învăţăturile evanghelice 
privitoare la înnoirea 
lumii prin har, scrie către 
creştinii din Roma: "Dacă 
cineva stă în frunte, să fie 
cu tragere de inimă; dacă 
miluieşte, să miluiască cu 
voie bună. Lipiţi-vă de ce e 
bine. În iubire frățească, 
unii pe alţii iubiți-vă. 
Bucurați-vă cu cei ce se 
bucură; plângeţi cu cei ce 
plâng. Năzuiţi acelaşi 
lucru unii pentru alții. 
Trăiți în bună înţelegere 
cu toți oamenii” (RO- 
MANI, XII, 8-18). 

Aceste adevăruri îşi gă- 
sesc pe zi ce trece, o mai 
largă înțelegere în inima 
oamenilor. 

Oricât de paradoxal s'ar 
părea, lisus Hristos este 
căutat astăzi. Se încearcă 
mai mult ca altădată să i se 
cunoască şi să i se adân- 
cească învăţăturile sfinte. 
Pe orizontul spiritual de 
azi îşi face loc ideea că 
destinul final al omului 
este să îmbogăţească viaţa 
divină, iar strigătul dispe- 
rat al omului de azi este ca 
Dumnezeu să se nască în 
el. Înseamnă că omul nu 
este o fiinţă pasivă, nu este 
o fiinţă să se mulțumească 
cu deşertăciunile, tentaţiile 
şi plăcerile vieţii. În 
această criză cosmică el 
caută altceva. 

Omul de azi ştie, şi dacă 
nu ştie intuieşte, că, toate 
elementele de bază ale 
societăţii de azi sunt 
arhaice, sunt şi rămân 
supuse unei stări de nece- 
sitate, unui conformism 
rigid. El este nemulţumit 
de toate aceste forme 
arhaice. El caută Cetatea 
lui Hristos, în care să fie 
liber şi creator, pentru a 


zidi un om nou, o societate 
nouă, în care coloana ver- 
tebrală să fie dragostea. Să 
ia sfârşit opresiunea, con- 
strângerea brutală, teroa- 
rea, schiungiuirea omului 
de către om, ura şi bar- 
baria. Această sete a omu- 
lui de azi se explică prin 
aspiraţia misterioasă a 
naturii divine din el. 

În fond, lisus Hristos 
n'a venit pe pământ să răs- 
cumpere omul din păcatul 
strămoşesc numai, şi nici 
să-i dea posibilitatea mân- 
tuirii numai. lisus Hristos 
a venit pe pământ să 
dezvăluie măsura reală a 
omului creat după chipul 
şi asemănarea lui cu 
Dumnezeu. El a venit pe 
pământ să construim 
împreună cu El, Cetatea 
Divină, în aşa măsură ca 
totul, toată activitatea 
umană, oricât de diversifi- 
cată ar fi ea, să devină o 
sfântă şi mare rugăciune şi 
un fapt pozitiv cu care să 
sporească aici, viaţa di- 
vină. 

A reduce sensul venirii 
lui lisus Hristos numai la 
răscumpărare şi mântuire, 
fără aportul creator al 
omului la Cetatea Divină, 
ar însemna ceva incom- 
plet. 

Actul de creaţie al omu- 
lui în care trăieşte Hristos, 
nu este numai luptă contra 
răului şi păcatului, dar este 


continuarea operei de crea- 
ție a lui Dumnezeu. 

Domnul lisus Hristos 
înțeles în această perspec- 
tivă, îl simţim mai aproape 
de noi, îl identificăm în tot 
ceea ce facem şi voim să 
întreprindem în gândurile 
noastre, îl iubim pentrucă 
ne-a deschis drumul spre 
cer, îi pronunțăm Numele 
ziua şi noaptea şi ni-L 
însuşim ca fiind al nostru. 
Şi pentrucă El n'a rămas pe 
Golgota, trăim şi cu spe- 
ranţa şi bucuria de a învia 
ca şi El, la sfârşitul vea- 
curilor. 

Bucuria ce a adus pe 
pământ naşterea Lui, 
bucurie care este şi astăzi 
generală, se explică miste- 
rios prin ceea ce El este şi 
poate fi pentru om. "Și iată 
Eu sunt cu voi până la 
sfârşitul veacurilor”, în- 
seamnă că opera de răs- 
cumpărare, mântuire şi 
creaţie se va implini întoc- 
mai pe pământ, iar bucuria 
va fi totală, nu numai acci- 
dentală sau numai de 
moment. Dacă la Naşterea 
Lui minunată îngerii din 
cer i-au cântat imne de 
mărire şi bucuria ce-a pro- 
dus se continuă şi astăzi cu 
toate căderile, tatonările și 
insuficiențele omeneşti, 
cât de mare va fi bucuria 
când scopul pentru care El 
a venit pe pământ va fi 
implinit. 


> O» .! 


DE. OO E O E. | 


PAGINA 14 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


PAGINA14_____ ___________________ DECEMBRIE1994 CUVANTUL ROMÂNESC 
E 


INTERVIU 


Cu părintele Arhimandrit John Michael Botean 


„Părintele arhimandrit John Michael Botean este Administratorul Apostolic al 
Diocezei Române Catolice din Canton, Ohio. A fost numit în această funcţie în Iulie 
1993 de către Sfântul Scaun dela Roma, după 70 YADOCEA P.S.S. Louis Puşcaş, 
care a fost primul episcop al Românilor catolici din Statele Unite şi a funcţionat timp 


de 10 ani. 


Pr. Botean a făcut recent o vizită de o lună de zile în România şi a avut ocazia 
să cunoască direct realităţile de acolo, mai cu seamă în ceea ce priveşte situaţia 
Bisericii Blajului. Născut şi crescut în lumea americană, Pr. Botean a avut o serie 
întreagă de revelații în ceea ce priveşte istoria, structura şi posta 'a spirituală a 


Bisericii Române 


realitățile aşa cum se prezintă sle 


reco-Catolice şi a înţeles din această vizită din 
greu să înțeleagă dacă nu ajungea să cunoască 
n nuditatea lor, în 


, ceea ce era 
rin propria sa experienţă, 
omânia. 


„Pentru a impărtăşi cititorilor noştri o parte din ceea ce a sesizat Pr. Botean în 
vizita sa, i-am solicitat acest interviu, din care putem desprinde beneficiile unui 


contact direct cu lumea românească. 


Continuare din numărul trecut 


Întrebare: Cum aţi ajuns la această con- 
cluzie? 

Răspuns: Conversaţiile individuale cu 
preoții şi experienţa conversaţiilor cu 
studenţii mi-au dat acest sens. Există o 
vigoare şi un entuziasm real, în timp ce 
există şi reale îngrijorări, de asemenea. De 
cele mai multe ori când am sesizat 
entuziasmul de acolo, când cineva şi-a 
exprimat visurile lui, la fel am sesizat şi 
dezamăgirile ei sau ale lui. Preoţii cei tineri 
au o simplă profundă dorinţă de a fi 
păstori adevăraţi, dar până acum sunt în 
lipsă de biserici, educaţie şi cărţi, - toate 
variatele instrumente ale pastoraţiei pe 
care noi, cei din ţările mai bogate, le 
socotim ca dela sine înţelese, să le avem. 
Resursele pentru obţinerea acestor lucruri 
lipsesc în mod simplu; sărăcia Bisericii este 
serioasă. Preoţii lucrează intens să creeze 
astfel de resurse, să obţină o educaţie 
adecvată şi să ajungă să lucreze cu oamenii, 
dar ei cheltuiesc 99% din energia lor pentru 
grija lor, despre modul cum vor clădi 
bisericile şi cum se vor găsi banii necesari 
să poată desfăşura un program pastoral. 
Este foarte greu să fii un muncitor adevărat 
în podgorie, când ai de-a face cu o astfel de 
sărăcie. Desigur, România nu este singurul 
loc unde Biserica este săracă; în orice caz, 
ea lucrează, cu foarte, foarte puţin, acolo. 

Întrebare: Există vreun ajutor al statului? 

Răspuns: Nu am vorbit cu nici un po- 
litician, încât nu ştiu despre nici o cale 
oficială prin care statul ajută sau nu ajută. 
Salariul unui preot care este plătit de stat 
nu este suficient şi trebue suplimentat de 
Biserică, suportul direct al oamenilor, care 
sunt extrem de săraci şi ei. 

Problema restituirii proprietăţii Bisericii 
confiscate de către stat în 1948 continuă să 
ne deranjeze. Groaznica birocraţie, com- 
plexă şi politica amestecată în acest proces 
complică lucrurile. În orice caz, există 
licăriri de speranţă, pe ici, pe colo. În seara 
Sfinţirii Bisericii celei noi din Oradea, 
unul dintre episcopii noştri a primit un 
telefon dela un important oficial politic. 
Înțelegerea mea este că acest oficial a fost 
în mod deosebit impresionat de cei peste 
cinci mii de credincioşi care au participat şi 
de către evidenta vitalitate a Bisericii 
noastre ca să fie convins să încerce a fi de 
mai mult folos în rezolvarea problemei 
proprietăţii (Bisericilor). 

Unul din lucrurile care în mod real au 
surprins a fost că, înainte de 1989, mulţi 
oameni erau în realitate convinşi că Bi- 
serica Greco-Catolică cu adevărat nu mai 
există. Aceasta arată cât de bine a lucrat 
maşina de propagandă a regimului co- 
munist. Cred că există, încă, poate, din 
aceia care continuă să dorească, să fie 
acesta cazul, şi ei pot fi foarte bine neli- 
niștiţi de numărul oamenilor care participă 
la manifestaţiile publice ale credinţei lor. 
Acum, în mai multe feluri, mi-am dedicat 
viaţa ecumenismului. Mi-ar face plăcere să 
am o oarecare și simpatie și înțelegere faţă 
de neliniștile Bisericli Ortodoxe în general, 
și ale Bisericii Ortodoxe române în par- 
ticular. În tot cazul, se poate zice că nu 
foloseşte la nimic să se pretindă că Biserica 
Greco-Catolică nu mai există, şi nu are nici 
o importanţă. Biserica există şi este im- 
portantă în inimile şi minţile multora 
dintre Români. 

Întrebare: A schimbat acest lucru opinia 
oamenilor faţă de Biserica Greco-Catolică? 

Răspuns: Cred că a schimbat, într'o 
oarecare măsură, şi cred că o astfel de 
schimbare va continua. Bănuiesc că noua 
clădire a Bisericii, de exemplu, va deveni 
centrul unei vieţi noi în Oradea. Unul din 
lucrurile pe care mi le-a menţionat 
Episcopul fLcesu a fost că puţinul ajutor 
financiar pe care l-am luat cu mine pentru 
dioceză și pentru acea parohie a fost 


î rlsha4, Du 
Pit PC 


lon HALMAGHI 


suficient ca să-l încurajeze să continue 
clădirile. Sunt sigur că, ridicarea Bisericii 
celei noi, "Maica Domnului”, în Oradea 
este numai primul din multe astfel de 
proiecte. 

Întrebare: Cum v'au afectat pe Sfinţia 
Voastră toate acestea? 

Răspuns: Aş spune că eu sunt o sută de 
procente american, deşi am fost crescut de 
familia mea să am o foarte puternică 
identitate etnică. Sunt bucuros că am 
crescut într'o comunitate etnică cu rădăcini 
mai adânci decât acelea din experienţa 
multor alţi Americani. În ciuda acestei 
conştiinţe etnice, în orice caz, am fost 
zguduit de experienţa mea în “fara veche'; 
a fost ca şi când un cromozom undeva a 
aşteptat pentru acest moment ca să se 
trezească. Ceva din "România” a fost încă 
viu în sângele meu şi inima mea s'a deschis 
oamenilor cum nu am experimentat ni- 
ciodată acest lucru. Nu am fost pregătit 
pentru această experienţă, şi mă zbat să 
găsesc o semnificaţie în asta, să recunosc 
ceea ce Dumnezeu încearcă să-mi spună 
mie prin această experienţă. 

trebare: Vede Sfinţia Voastră vreo 
dificultate pentru Biserica Greco-Catolică 
în urma documentului dela Balamand? 

Răspuns: Declaraţia dela Balamand este 
foarte importantă, dar este regretabil că ea 
nu a fost prelucrată complet în România 
până astăzi. În ciuda importanţei sale, este 
un document dificil cu care să lucrezi. Unul 
dintre lucrurile pe care le recunoaşte este 
dreptul Bisericii Greco-Catolice de a exista. 
De asemenea cuprinde libertatea de con- 
ştiinţă a indivizilor în materie de credinţă 
religioasă. Aceste aspecte nu par să fie sub- 
liniate ca şi alte aspecte ale documentului. 
Cardinalul Lusachivsky a observat aceasta 
în recenta lui scrisoare pastorală către 
Biserica Greco-Catolică ucraineană şi face 
indicaţii specifice despre România, ca o 
semnificativă zonă de probleme în căutarea 
unităţii între Bisericile ortodoxe şi catolice. 

După cum am menţionat mai înainte, eu 
sunt un ecumenist, şi înțelegerea mea des- 
pre rolul Bisericii Greco-Catolice are întru 
totul de-a face cu strădania Bisericii de a fi 
una, sfântă, catolică şi apostolică şi de a 
depăşi trista separație între Vestul şi Estul 
Ortodox. Aceasta înseamnă, în termeni 
practici, că eu sunt foarte tradiţional în ceea 
ce priveşte credinţa, incluzând viaţa litur- 
gică, dogmatică şi spirituală a comunităţii 
creştine. 

În orice caz, sunt multe aspecte din felul 
cum este credinţa creştină trăită în Ro- 
mânia, care mi-au apărut simplu de ca- 
racter medieval, şi pot să întrezăresc că 
timpul pentru aceasta se apropie rapid spre 
un sfârşit, dacă eventual nu s'a terminat 
deja. O realitate care trebue luată în seamă 
este că, într'un fel foarte real, oamenii 
noştri în România au fost în afara schim- 
bărilor imense pe care alţi creştini le-au 
trăit de-a lungul ultimilor 40 de ani. În 
fapt, sunt trei fenomene care au afectat în 
mod profund viaţa Bisericii după supri- 
marea Bisericii Greco-Catolice în 1948: 
mișcarea liturgică, mişcarea ecumenică și 
Vaticanul al II-lea, el însuşi. Toate acestea 
cer oarecare timp înainte ca progresul 
legitim realizat de aceste fenomene vor fi 
pe deplin apreciate în România, Mişcarea 
ecumenică, desigur, a început înainte de 
Conciliul Vatican II, dar a făcut un progres 
semnificativ din acea vreme şi va continua 
să fie prezent în viaţa bisericilor. 

Documentul Balamand este important, 
dar el este numai un pas. A fost un pas 
necesar pentru a trece prin problemele pe 
care dialogul Catolici/Ortodocşi l-au 
infruntat odată cu reapariţia Bisericilor 
Greco-Catolice din fostul bloc comunist, 
dar următorul dialog, cred, va fi un pas mai 
important. Balamand a fost în stare să 
salveze acel dialog, chiar dacă unii oameni 
se pare că au crezut că el va ajunge la oprire 


nat ai vinasqit! rstimui 


„LOVI ni paul nzicoszignă Jsua 


mistuitoare. Acum, când membrii ortodocşi 
ai dialogului, au demonstrat o mai mare 
sensibilitate față de rănile pe care unia- 
tismul le reprezintă în Bisericile Ortodoxe, 
eu am mari speranţe pentru un cinstit şi 
plin de dragoste dialog, în viitor, chiar dacă 
ar fi cu dificultăţi. 

Întrebare: Ce vă dă atâta încredere în 
dezvoltarea viitoare a Bisericii Greco- 
Catolice? 

Răspuns: Unul dintre lucruri îl repre- 
zintă cadrele de tineri care se formează la 
Roma şi în alte părţi în Occident. Există o 
nouă sensibilitate despre importanţa creş- 
tinismului răsăritean care apare ca evident 
în teologia care se învaţă aici şi în formarea 
clerului şi a monahilor. Noua sensibilitate 
apare ca întru totul atrăgătoare multora 
dintre studenţii români. Nu le este ruşine 
să fie răsăriteni şi catolici, şi 1și găsesc 
curajul să fie ei înşişi în Biserică. În acelaşi 
timp, ei vor da Bisericii noastre tăria in- 
telectuală şi spirituală de care ea are nevoie 

entru ca să-şi preia locul ei în istoria 
umii. 

Aceştia sunt oamenii care vor merge 
înapoi în România, ca să fie educatori şi cei 
care formează o generaţie nouă de clerici, 
călugări şi călugăriţe. Ei vor fi piatra de 
temelie a unei noi Şcoli Ardelene. Nivelul 
de dedicație care este aşa de vizibil la 
preoții noştri mai tineri, în combinaţie cu 
tenacitatea oamenilor noştri din România, 
vor constitui puternice influenţe pentru 
viitoarea reînflorire a Bisericii noastre, 
odată mai mult. Acei ce sunt Greco-Catolici 
sunt aprigi în credinţa lor. Şi nu sunt ina- 
micii nimănui, dar ei recunosc că ei aparţin 
unei Biserici care a fost întemeiată pe 
Piatra care este Sfântul Petru. Acesta este 
elementul vital al conştiinţei care ne va 
duce pe noi mai departe, înainte. 

n vreme ce eu am mare confidenţă în 
viitorul Bisericii noastre, sunt îngrijorat 
despre ea, de asemenea. Momentul prezent 
este crucial şi decisiv pentru toţi Catolicii 
răsăriteni, atât în țările lor de origine, cât şi 
în diaspora. Este absolut vital pentru noi să 
stăm jos împreună şi să reflectăm asupra 
obligaţiilor noastre în curpinsul Bisericii 
noastre. Trebue să recunoaştem că suntem 
răsăriteni şi tot aşa de bine catolici, şi că 
Biserica ne-a chemat, prin intermediul 
Consiliului Vatican II şi al cuvintelui 
Sfintelui Părinte, să fim martori autentici 
ai creştinismului răsăritean în interiorul 
Bisericii Catolice. În alte cuvinte, Bisericile 
Greco-Catolice nu sunt numai anexe 
exotice ale Bisericii Romano-Catolice; şi 
nici identitatea noastră unică nu este opusă 
unităţii Bisericii. 

In unele din Bisericile noastre există 
persoane care sunt foarte entuziasmate de a 
fi Catolici, dar ei nu discern în mod adec- 
vat diferenţa între a fi Catolic şi a fi Ro- 
mano-Catolic (Ritul latin). Consecința este 
că ecclesiologia lor, sensul lor, al Bisericii 
aşa cum ar fi, a devenit foarte latinizat, şi 
acest lucru este reflectat în expresiile 
liturgice şi teologice ale credinței. Acesta 
este un fapt de istorie pe care noi trebue să- 
1 recunoaştem. În orice caz, dacă astăzi noi 
nu suntem diferiţi de Biserica Latină într'o 
formă însemnată, noi riscăm să ne pierdem 
"rațiunea noastră de a fi”, rațiunea "noa- 
Stră” de a exista. La fel dacă nu există nici o 
diferenţă între noi şi Bisericile Ortodoxe, 
în deosebi în chestiunea primatului Sfân- 
tului Petru, noi din nou punem la îndoială 
rațiunea noastră de a exista. Bisericile 
Romano-Catolice şi Bisericile Ortodoxe 
sunt capabile să-şi dezvolte destinul lor 
fără de noi, aşa încât chestiunea pe care 
trebue să ne-o punem este "ce daruri ne-a 


dat Dumnezeu nouă ca să le împărțim cu 
ambele Biserici?” De aceea, este absolut 
vital ca să descoperim sub îndreptarea 
Sfântului Spirit, care este vocaţia, care este 
misiunea concretă pe care o avem noi în 
lumea creştină de astăzi. Spre acest final, 
noi trebue să fim convinşi că avem ceva de 
oferit, ceva unic, pe care nimeni altul nu îl 
are în exact acelaşi fel. În alte cuvinte, dacă 
sărăcia noastră, opresiunea, "nesemni- 
ficaţia" politică, dacă vreţi, şi, în fapt, 
umilirea noastră au să ne înveţe ceva pe 
noi, este pentrucă, poate, Dumnezeu încă o 
dată voieşte să întrebuinţeze pe cel mai 
sărac dintre săraci, ca să îndeplinească ceva 
măreț, dar misterios şi ascuns, dintre 
planurile Lui. Poate că Dumnezeu a ales să 
întrebuinţeze rănile noastre ca să săvâr- 
şească o sublimă vindecare dacă noi vom 
Ș0Opera cu El pentru îndeplinirea aceasta. 
În final, noi avem numai o rațiune de a 
exista, şi aceasta este pentrucă noi suntem 
parte din planul lui Dumnezeu pentru 
Biserica Lui. 

Faptul că noi, Răsăritenii, existăm în 
comuniunea Bisericii Catolice, cred că 
poate fi explicată numai prin credinţa că 
Dumnezeu are o finalitate pentru noi, pe 
care noi tocmai acum începem să o des- 
coperim. Biserica, după toate, nu este nu- 
mai europeană, şi acesta este un lucru evi- 


dent, în mod special în aceste vremuri din* 


urmă. Nimeni nu poate uita rădăcinile 
Bisericii. Răsăritul creştin, vreau să spun, 
prezenţa vie a părinţilor din Ierusalim, 
Antihoia, Cappodochia şi aşa mai departe. 
Noi suntem un memento viu al tradiţiei 
patriotice a Bisericii în perioada în care 
memoria creştinismului apusean a Sfinţilor 
Părinţi a devenit, poate, oarecum obscură. 
Noi suntem ca un memento pentru întreaga 
Biserică, care nu ar fi catolică, în multe as- 
pecte importante, fără noi. 

Continuare în numărul viitor 
i 


ERATĂ 


În ultimele două articole ale D-lui Se: 
s'au strecurat următoarele greşeli de tipar: 


- Articolul "Quo Vadis miles Cristi?" (Sept. 
care o vedeam realizabilă" (şi nu ap ue salPana a 


+ Balaalului marxist-leninist" (şi nu 


- Articolul "Odinioară şi acum" (Octombrie 1994 


citi: "Însă mai dăunător decât factorul 


- În articolul "Asasinatele din noaptea Sfântului Andrei" 


în "Cuvântul Românesc" (Noembrii 
"Ministrul de Interne al României, 

ANRMULĂ  1ş 10.39 nisi 
digitta ni i 


social identificat îi 
prezintă factorul suprafiresc" (lipsesc cuvintele Colici ital terti 


rgiu Grossu publicate în "Cuvântul Românesc" 


jos: "o transfigurare pe 
); coloana a 2-a jos: "ploconindu-se în faţa 


"Bal fii a 
dezbinătorilor' (şi nu "dezbinărilor"), "Sfantu ati 1 pioana a d-ai axei ee 


perfectă unitate, pentru renaşterea unei țări” (lipseşte " 


(și nu Kars), precum şi "o 
pentru'); 


), coloana a 3-a, primul alineat, a se 
Pumnii acesteia” se 

ic). 

al D-luiZahu Pană, publicat 


a 1200 Pag-6, col.5, rândul 18 de jos în sus, în loc de 
» Petrescu Comnen" a se citi: "Ministrul de Externe”. 


> 3 statia 


2 alsb liasd  Volrniaha anal bspinhita 


tru cei ce cunosc pe 
rel e o axiomă faptul 
a ocupaţia findamenia A a 
acestui mic popor a ost 
istoritul în tot trecutul lui 
istoric. "Ca păstor, în 
oziție de nomad sau în 
E a emândonă 
interpri = 
d cine cu noțiunea de 
Valah - Aromânul a fost 
văzut în decursul secolelor 
pretutindeni în Balcani: 
scoborând din munţii lor, 
toamna, inundau văile şi 
câmpiile cu turmele, her- 
heliile şi familiile lor, 
nefiind în stare nimeni să 
le opună rezistenţă; în 
târguşoare, cetăți şi bâl- 
ciuri, celnicii lor erau mari 
negustori, cumpărând pro- 
viziuni şi vânzând pro- 
dusele întregii <<fălcări>> 
îndeavalma; aceiaşi şefi de 
triburi erau mari cărăuşi în 
rechiziții, servind în răz- 
boaiele bizantine şi tur- 
cești, când erau distinşi cu 
medalii împărăteşti şi 
răsplătiți cu situații înalte”. 
(A. Hiciu, Aromânii, p.2). 
Şi acum să lăsăm să 
„vorbească şi relatările 
cercetătorilor şi călătorilor 
străini asupra aceluiaşi 
subiect. 

Primul contact cu Aro- 
mânii al lui Henry Holland, 
medic personal al reginei 
Victoria a Angliei, a avut 
loc la finele lui Octombrie 
1812, în drum spre Ianina, 
Venind dela Arta: "Am 
roată o comunitate de 

„ Pâstori migratori, un popor 
„nomad 7 adr Aba. 
nel, care în timpul verii îşi 
paşte oile în aceste regiuni 
muntoase, iar iarna coboară 
Cu turmele în câmpiile din 
îpropierea golfului Artei, 
Precum şi în alte părţi de-a 
Nae coastei inaritime. 
e şi impresio- 

pantele turme de oi ie care 
ă 2 întâlnisem în ajun le 
i zen zi îi preced spre 
E îi + Caravana de catâri 
ie a defilat prin fața 
Piri âvea o lungime de 
Pesta pa: de [cei kilometri. 
le de cai . 

zu crin ds apar 
pu totul impachetat 

E: cură remarcabilă ordine şi 
ş ep fenie: Copilaşii erau 
patati în diferite feluri 
jamare, în timp ce băr- 
E femeile şi copiii mai 
voj [rerpeau e jos. Con- 
ze, era încheiat de doi 
also (Travels in the Io- 


ăȚ, Şi în cazul lui Hol- 
= Sma/„Primul contact al lui 
3 avuy juBhes cu Aromânii 

EL loc în perioada de- 

aţă Fii acestora, de astă 

și lițe a câmpie la munte, 

lin precis la 11 Mai 1814, 

st aramitia, în Epir: 

nuj zi aceste văi - pi auto- 

4 E a întâlnit grupuri de 
turmei aromâni mânând 

Pe ing pd caravanele lor de 
Protiey ele câmpii ale Tes- 

Teziu jada au migrat din 

Z por e mai răcoroase ale 

în Prului şi ale Pindului, 

, tim utare de păşuni în 
segtul iernii; vizirul po- 
PA elfi această parte imen- 
Chizpa Curi pe care le în- 
” “ză iarna păstorilor 


MD 


aromâni. Aceştia, în 
schimb, plătesc un preţ 
destul de ridicat pentru 
fiecare cap de vită." (Tra- 
veles in Greece and Al- 
bania, p.429). 
lată acum şi un citat 
unde vedem pe păstorii 
aromâni, în 1851, prezenţi 
în pieţele Atenei: "Vinerea 
Sfântă, oraşul Atena este 
invadat de vreo cincizeci de 
Aromâni, îmbrăcați în cos- 
tume foarte interesante, 
insoţiţi de vreo două sute 
de câini şi urmaţi de zece 
mii de miei, behăind. Toată 
această lume, oameni şi 
animale, se instalează în 
piețele oraşului sau pe 
terenurile necultivate din 
împrejurimi. Atenienii be- 
neficiază timp de două 
nopți de un concert gratuit 
de behăit. Sâmbătă, toţi 
bărbaţii pe care-i întâlneşti 
pe drum, poartă, ca bunul 
păstor, un miel în spinare." 
(Edmond About, La Grâce 
contemporaine, pp.128-129). 
"La începutul lunii Mai 
1910, i-am văzut întorcân- 
du-se în munți. Pe drumul 
dintre Vodena şi Pazar 
(Ianiţa) am întâlnit 15 până 
la 20 de turme numărând 50 
până la 60.000 de oi. Apar- 
țineau Aromânilor care, 
după ce au iernat în câmpia 
Salonicului, se întorceau în 
Pind, pe Peristera, pe Ga- 
licița şi în alți munţi." 
(Iovan Cvijic, La Peninsule 
Balkanique, p.179). 
"Deasupra  circurilor 
calcaroase ale muntelui 
Tomor, splendide păşuni 
alpestre sunt frecventate de 
turmele aromâneşti”... "În 
Albania toscă, mai toate 
aceste turme de transhu- 
manţă aparţin păstorilor 
aromâni.” (Jacques Bour- 
cart, L'Albanie et les Alba- 
nais, pp.70-73). 3 
"Aromânii au fost - scrie 
Jacques Bugier - beduinii 
Balcanilor. Păstori nomazi, 
de origine română, vorbind 
o limbă latină care le este 
proprie, ei pasc turmele lor 
încă din secolele al X-lea şi 
al XI-lea, în munţii şi în 
văile din Nordul Căci, în 
Macedonia iugoslavă şi în 
Sudul Albaniei." (Odyss6e - 
Grece, p. 179). : 
Vorbind despre păsto- 
„ritul la Aromâni, conside- 
răm util ca pentru o mai 
bună înțelegere a subiec- 
tului să arătăm - pe scurt - 
şi organizaţia sa socială, 
întrucât aceasta nu se în- 
tâlneşte la celelalte popoare 
balcanice. 


CELNICII ŞI FĂLCAREA 


În trecut, cele mai multe 
dintre familiile Aromânilor 
care se ocupau cu creşterea 
vitelor erau organizate în 
"fălcări”, 

O fălcare este o pare 
pastorală alcătuită in mai 
mutle familii, numărul 
acestora putând ajunge 
uneori până la o sută, pusă 
sub protecţia şi conducerea 

ui "celnic”, 
"Sâmburele fălcării îl 
constituie familia, fraţii, 
rudele, apoi oamenii din 
serviciul celnicului: cio- 
banii, dela turmele de oi și 
bacii dela stâni; în sfârșit, 


. 
te 


EMPO 


DECEMBRIE 1994 


E 
-ÎNTRE IERI ŞI AZI- 


———————— Vasile TEGA 


alte familii, care găsesc cu 
cale, se pot alătura grupului 
iniţial. 

= În principiu, orice cres- 
cător de oi poate “intra” în 
fălcarea care doreşte şi o 
poate părăsi când găseşte 
de cuviinţă. Retragerea însă 
'nu se poate face decât de 
două ori pe an, şi anume de 
Sf. Gheorghe, după sfârşi- 
tul iernatului, sau toamna, 
de Sf. Dumitru, înaintea 
coborârii "tu arniu”, 

Familiile asociate în 
fălcare îşi menţin toate 
drepturile de proprietate 
asupra oilor lor şi, ca să le 
deosebească de ale celor- 
lalţi, se obişnuieşte a se 
face, cu cuțitul, o crestătură 
("un semnu') la o ureche a 
fiecărei vite. Acesta se 
transmitea din tată în fiu, 
era deci ereditar, iar 
operaţia de "simnare” a 
mieilor avea loc, de obicei, 
de Sf. Gheorghe. În timpul 
dominaţiei otomane, "sem- 
nul” - pe care-l putem ase- 
măna cu “marca de comerț” 
din zilele noastre - trebuia 
aprobat de autorităţile 
administrative locale, iar 
proprietarii turmelor erau 
obligați să plătească o taxă 
de înregistrare. 

Nu rareori, în conver- 
saţiile între oierii aromâni 
se puteau auzi fraze ca 
acestea: "la oile-a meale, 
semnul easti ună furcă" (la 
oile mele, semnul e o furcă 
la ureche), sau “semnul a 
nostru di la oi easti ună 
coacă după  ureacl'ea 
stângă" (semnul nostru dela 
oi e o crestătură după ure- 
chea stângă). 

După cum am menţionat 
deja, în capul fiecărei făl- 
cări se află un celnic. Auto- 
ritatea acestuia este un fapt 
pe care-l admit ai săi şi de 
care ţin seamă şi autorită- 
ţile, fără a fi încadrat în 
vreo lege sau dispoziţie 
oficială. El se simţea - după 
cum afirmă şi arheologul 
francez L6on Heuzey - ca 
moştenitor al unor drepturi 
vechi şi speciale în mijlocul 
fălcărilor: "orice stână - 
spune el - este sub condu- 
cerea unui şef al cărui 
nume de altfel îl poartă: 
stâna lui Miha, a lui Cu- 
ciupină etc. El nu este un 
şef electiv, creat dela o zi la 
alta; puterea pe care o 
exercită, un fel de mică 
regalitate rustică şi pasto- 
A este ereditară; această 
autoritate, consacrată prin 
tradiție, este respectată de 
toți; el este, de regulă, cel 
mai bogat dintre păstorii pe 
care-i comandă; uneori, el 
singur, posedă jumătatea 
turmelor, Personaj foarte 
paşnic, el afirmă că deţine 
aceste drepturi dela stră- 
bunii săi războinici, care - 
la rândul lor - l-au obținut 
cu sabia în mână. Aromânii 
il numesc în limba lor 
"celnic". (Excursion dans la 
Thessalie Turque, en 1858, 
p.272). 

De altfel, numeroși sunt 
cercetătorii şi călătorii 
străini care, ca şi Heuzey, 
ne-au lăsat preţioase măr- 
turii despre celnici şi 
instituţia celnicatului la 
Aromâni. 

Astfel, Englezoaica Lucy 


Garnette, în lucrarea sa 
Greece of the Hellenes 
spune: "Organizaţia socială 
a păstorilor aromâni are un 
caracter cu totul patriarhal. 
Ei formează mici comuni- 
tăți numite <<fălcări»», 
consistând din douăzeci 
sau mai multe familii, sub 
conducerea unui <<celnic>> 
ereditar, care guvernează 
micul său trib pe bază de 
principii aristocratice şi 
care, printre altele, conduce 
toate tranzacțiile cu lumea 
din afară. Chiar în sânul 
propriei familii el este un 
autocrat absolut. Mulţi 
dintre aceşti celnici sunt 
oameni înstăriți şi posedă, 
printre altele, numeroase 
obiecte de bijuterie care 
sunt de o frumuseţe unică” 
(p.144). 

In vara anului 1931, Fran- 
țuzoaica E. Perilla are oca- 
zia să cunoască pe Aromâni 
acasă la ei, şi anume în 
renumita Samarina. După 
ce descrie frumuseţile aces- 
tui mare centru aromânesc, 
ea citează, în lucrarea sa A 
travers la Macedoine, un 
document al Societăţii Na- 
țiunilor relativ la situaţia 
demografică a Greciei, un- 
de găsim următorul comen- 
tariu asupra păstorilor va- 
lahi: "Ei constituie o ade- 
vărată clasă unde obice- 
iurile şi tradiţiile s'au 
perpetuat din secol în secol, 
fără a se altera. Bărbaţii se 
ocupă de turme, în timp ce 
femeile țes, brodează şi 
confecţionează corturi sub 
care se adăpostesc membrii 
tribului. Când soseşte 
momentul potrivit, la un 
semn al marelui şef, se 
strâng corturile şi o pornesc 
la drum, tot ce le mai 
rămâne fiind să mâne tur- 
mele înaintea lor. Fiecare 
grup de păstori este orga- 
nizat, în virtutea tradiției, 
într'un fel de asociaţie. 
Şeful tribului încheie a- 
corduri cu proprietarii de 
terenuri de păşunat, achită 
impozitele, repartizează 
păşunile închiriate, vinde 
brânzeturile, lâna şi mieii. 
El domneşte asupra unui 
grup de nomazi perseve- 
renți şi încăpățânaţi, care ar 
prefara mai degrabă să 
dispară decât să se supună 
vieţii sedentare” (p.124). 

In legătură cu situaţia 
nomadismului în anul 1931, 
Perilla face următoarele 
constatări: "De fapt noma- 
dismul în Maradi este 
destinat să dispară, atât din 
cauza atracției crescânde a 
urbanismului cât și datorită 
faptului că terenurile de 
pășunat se reduc din ce în 
ce mai mult, ca urmare a 
extinderii agriculturii. În 
momentul când scriu aceste 
rânduri, sfârşitul anului 
1931, un grup de peste o 
sută de familii aromâne, 
dintre care treizeci din 
Veria, se pregătesc să emi- 
greze în Dobrogea, în cău- 
tarea unui destin mai bun" 
(p.124). 

Dintre lucrările cercetă- 
torilor greci care s'au ocupat 
de acest subiect remarcăm 
monografia lui L. Arseniu 
Ta Tselingata, care a văzut 
lumina tiparului la Atena, 
în 1972, 


3 


II PASTORALE 
LA AROMÂNII DIN MUNŢII PINDULUI 


"Celnicatele Aromânilor 
- spune Arseniu - grupează 
mari unități de ovine. Cele 
mai renumite şi mai mari 
dintre acestea, la începutul 
secolului nostru, sunt le- 
gate de numele celnicilor 
Gargală, Caranica, Pişoti şi 
ale altora originari din 
părțile nordice ale Pindu- 
lui, din Gramuste. Din 
jregiunea Pindului central, 
adică din comunele Sa- 
marina, Avdela, Perivole 
etc., semnalăm celnicatele 
lui Agroghiani, Exarhu, 
Nasica, Gima, Ciutra, Gi- 
mujoga, Hagibira şi alţii. În 
regiunea Malacaşi găsim 
celnicatul lui Mihali Barda, 
la Cojiaca şi în Asprupotam 
celnicatul lui Chiciu Hagi- 
gachi, la Călaru acela al lui 
Spiru Fasula şi al altora al 
căror nume ne scapă. 

Marile celnicate ale 
Aromânilor sunt instalate 
în Tesalia, pe terenuri 
proprii de păşunat, fiecare 
având o suprafaţă variind 
între zece şi cincisprezece 
mii de pogoane. Familia 
celnicului Agroghiani po- 
sedă propriul sâu teren de 
păşunat în localitatea Elia 
din regiunea Larisa, cel- 
nicul Caranica la Plasia 
Aghias, familia Hagibira la 
Pretori-Lăsun,  celnicul 
Barda la Vula, lângă Tricol 
şi mulți alţii în alte părți. 
Toate aceste terenuri au fost 
cumpărate dela bei turci 
înainte de anul 1800, unele 
chiar pe la 1700, iar altele 
după 1830. Din aceste 
terenuri celnicatele folosesc 
numai regiunile bune de 
pășunat. Restul terenurilor 
erau închiriate unor aren- 
daşi pentru culturi. Mai 
târziu, după expropriere, pe 
terenurile posedate de un 
singur celnic s'au format 
comune întregi de agricul- 
tori şi arendaşi. 

De pe la mijlocul vea- 
cului trecut, şi în special 
după eliberarea Tesaliei de 
sub jugul turcesc în 1881, 
mulți dintre celnici, precum 
şi alți bogaţi crescători de 
vite aromâni, s'au instalat 


__ PAGINA 15 


cu familiile lor în oraşe, ca 
Tricol, Cardiţa, Larisa, 
Târnavo, Lăsun, Farsala şi 
chiar la Atena. Prezenţa lor 
se face imediat simțită de 
către societatea fiecărui 
oraş. Aceşti Aromâni se 
disting prin comportarea 
lor nobilă, precum şi prin 
energia lor. Îşi cumpără 
case în punctele cele mai 
centrale. Îşi conduc cel- 
nicatul şi în acelaşi timp se 
implică în mod activ în 
viața socială şi politică a 
oraşului lor de adopţiune. 

La Tricol, Larisa, Cardiţa, 

Ianina şi apoi la Cojani, 
Veria, precum şi în alte 
oraşe, se aleg primari de 
origină aromână, în timp ce 
anumiți celnici crează o 
tradiție politică familială 
iar din sânul lor ies 
senatori, deputați şi chiar 
miniştri. Astfel, comuna 
Săracu a dat un prim-mi- 
nistru, pe Ion Coletti, iar un 
alt prim-ministru ni l-a dat 
comuna vecină Călaru, în 
persoana profesorului Spi- 
ru Lambru, a cărui fată, 
Lina, se căsătorise cu şeful 
partidului popular, P. Ţal- 
daris. 

Mulţi dintre copiii cres- 
cătorilor de vite aromâni şi 
ai celnicilor se consacră 
învățăturii. Şi dintre aceştia 
numeroşi sunt aceia care se 
ilustrează ca profesori uni- 
versitari şi academicieni, 
avocați, medici, generali şi 
o altă mulțime de oameni 
de ştiinţă care strălucesc în 
toate oraşele din Tesalia, 
Epir, Macedonia, precum şi 
la Atena şi Salonic. Alţi fii 
ai crescătorilor de vite aro- 
mâni se dedau comerțului 
şi industriei, unde prosperă 
şi crează întreprinderi de 
mare anvergură" (pp.31-33). 

Această scurtă incursiu- 
ne în trecutul vieţii pas- 
torale a Aromânilor ni s'a 
părut absolut necesară 
pentru o mai bună înţe- 
legere a situaţiei din zilele 
noastre, ceea ce, de altfel, 
ne propunem să facem în 
numerele viitoare. 

Continuare în numărul 


CU SIBEPEA 
A SĂRBATORILOR 
DI CRĂCIUN 
SI ANUL NOU, 


FARA 
ARMĂANEASCA 


VĂ UREADZĂ A TUTULOR 
TRI 


PAGINA 16 


Continuăm seria de articole, 
reportaje şi poezii, pe care 
colaboratorul nostru din Franţa, 
basarabeanul Sergiu Grossu, le- 


a publicat, în perioada celui de- 
al Doilea Război Mondial în 
săptămânalul ” Transnistria”. 


REDACŢIA 


DECEMBRIE 1994 


ROMÂNII DE DINCOLO DE NISTRU 


Sergiu GROSSU—— 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


CRĂCIUNUL NOSTRU 


În acest an al slavei şi al 
biruinţei, al sfărâmării cătu- 
şelor umilitoare, ne-a hără- 
zit bunul Dumnezeu pretu- 
tindeneasca bucurie a celui 
dintâi Crăciun românesc în 
Transnistria, voevodala 
provincie moldavă dela 
soare-răsare. 


Lerui-ler...Peste ima- 
culate întinderi, din adân- 
cimile pământului dezrobit, 
creşte cântecul, iureşul 
vifornic al unei triumfale 
sărbătoriri. Creşte, aidoma 
unui alean tămăduitor, 
dorul de viaţă omenească. 


Dorul de viaţă profund 
creştină. Aşa cum au 


Cuib de şoimi 


Bolșevicii, în oarba lor 
zbatere de a stârpi, cu 
desăvârşire, orice urmă de 
tradiţie, orice urmă de 
legătură sănătoasă a omului 
cu pământul şi cerul, au 
căutat să întunece şi în 
Transnistria - ca pretu- 
tindeni, de altfel - lumina 
binefăcătoare a familiei 
româneşti, candela ei 
pâlpâitoare peste veacuri de 
ceaţă, asemeni unui lucea- 
făr miraculos. 

Străduinţele, mari şi 
neistovite, ale acestor 
desmăţaţi purtători de 
incendii şi haos, puse în 
slujba unor idealuri 
meschine, n'au fost în stare 
- în pofida prea deselor 
crime şi deportări - să 
scoată din adâncul ființei 
ţăranului transnistrian, 
cinstea, dreptatea, morali- 
tatea, solidaritatea, tena- 
citatea, voinţa şi disciplina. 
N'au fost în stare, câtuşi de 
puţin, să-i clintească ră- 
dăcinile primordiale, să-l 
pervertească şi să-i îndu- 
plece uluitoarele, statorni- 
cile lui credinţe. 

Obstacolele şi greutățile, 
fărădelegile comuniste, 
nenumăratele torturi şi 
înlănțuiri, au întărit şi mai 
mult familia (in loc de a-şi 
ajunge scopul final: des- 
trămarea şi înstrăinarea), 
moldoveanul dintre Nistru 
şi Bug inchizându-se cu ai 
săi, ca într'o scoică, în tihna 
patriarhală și sfântă a 
satelor, a vetrelor strămo- 
şeşti, curate. Mocnind o 


Au trecut furtunile în 
Transnistria şi s'a făcut 
lumină. Multă lumină. De 
sub dărâmături, de dincolo 
de sbuciumul atâtor ani de 
opres Poieni, de pe 
marginea prăpastiei care, 
pân mai E, fe deschidea 
infiorătoare gurile de pă- 
mânt, mijesc mugurii noii 
vieţi româneşti, ordonate şi 
fără prihană, în cadrele 
sănătoase ale Europei... 


Trecută prin flăcările 
suferinței şi ale desnă- 
dejdii, suspectată şi răs- 
tignită de hoardele păgâne 
comuniste, provincia dintre 


dtizarri ji 


revoltă sublimă, cultivând 
eroismul, jertfa neprecu- 
peţită şi abnegaţia, cu ochii 
fulgerând soare şi culmi, 
Transnistrienii n'au ştiut şi 
n'au vrut să vândă, să tră- 
deze, pentru anumite como- 
dităţi efemere, sutele de 
morminte voevodale ori 
brazda reavănă, în sudori 
muncită de palmele aspre, 
crăpate de vânt şi ploi. 
Drepţi, neşovăielnici, aido- 
ma unor iluminaţi, familia 
şi-au păzit-o ca pe o icoană 
din altar de biserică îmbă- 
trânită, ca pe o dumne- 
zeiască zămislire, ţinând-o 
departe de plaga comunis- 
mului conrupător de carac- 
tere şi virtuţi, opunând 
vrăjmaşelor puteri formida- 
bila lor rezistenţă şi sete de 
viaţă rar întâlnite la alte 
popoare. fată e 

Da. Pentru băştinaşii 
moldoveneştilor plaiuri de 
peste Nistru, familia era şi 
este însăşi plugul, însăşi 
duhul pământului, însăşi 
pulsul renăscător al apro- 
piatelor biruinţi definitive. 
De aceea, tovarăşii dela 
Moscova vedeau prea bine 
“primejdia” unor atari 
cuiburi de şoimi, celule de 
rezistenţă transnistriană, 
unde visul înflorea lanţuri 
şi lăcăţi sfărâmate, unde 
Dumnezeu şi Sf. Petru 
coborau hojma, ca să le 
mângâie rănile şi lungile 
așteptări. 

Sufletul, credinţa şi 
limba au rămas intacte; dar 
mai ales, sufletul dela care 


toate pornesc şi prin care 
conştiinţa naţională a 
menirii lor, a drepturilor 
seculare şi a obârşiei lor 
latine, n'au putut fi 
îngenuncheată cu nici un 
preţ şi sub nici o formă. 


Transnistrienii au înţeles 
- şi trebuiau să înţeleagă - 
jocul perfid al Sovietelor. 
Ei şi-au dat seama, dela 
început, că nu bogăţiile 
primează în lume, ci 
sufletele tari şi nobile, care 
intrec şi comorile şi 
palatele. Zornăind vorbe 
goale şi minciuni sfruntate, 
bolşevicii au căutat să 
distrugă sufletul țărănimii 
din Moldova lui Duca- 
Vodă, oricum; prin suflet să 
poată lovi în familie, iar 
prin familie să anihileze 
complet conştiinţa unităţii 
naţionale. 

Dar n'au reuşit. Ne-o 
arată, în clipele acestea 
mari prin care trecem, cu 
prisosinţă, dragostea cu 
care fraţii noştri de peste 
Nistru şi-au primit dez- 
robitorii. Ne-o arată 
adeziunea lor totală la 
sărbătorirea românismului 
de mâine, pentru a putea 
contribui - tineri şi bătrâni- 
la refacerea căminelor 
pustiite şi la statornicirea 
unei noi vieţi, rodnice şi 
ordonate, acolo, în Trans- 
nistria, unde bate aceeaşi 
inimă şi acelaşi crez româ- 
nesc... 

Transnistria, Nr.18 
24 Noembrie 1941 


moştenit-o din  moși- 
strămoşi, prin noianul 
aprigelor veacuri opresoare. 


Am învins. Naşterea 
Domnului vine să încunu- 
ne puterea noastră de 
rezistenţă în faţa torturilor 
dușmane, în faţa depor- 
tărilor şi a crimelor. Este 
răsplata - unică în frumu- 
seţea ei - a suferinţei 
incomensurabile, pe care 
am ştiut-o zăgăzui cu 
demnă seninătate. Fiindcă 
n'am fost ingenuncheaţi, 
deşi am căzut în genunchi. 
Fiindcă am înfruntat, cu 
fruntea sus, întunericul 
necunoscutului, apocalip- 


ticul conglomerat de forţe 
adverse. Fiindcă ne-am luat 
de piept cu viaţa şi am 
prefăcut în imnuri pertur- 
bătoare toate coşmarele. 

De cine să ne temem, 
când sufletele noastre prea 
des încercate, dospeau 
numai dragoste, numai 
nădejde? Când la fiecare 
pas simțeam ocrotitoare 
umbra Atotputernicului? 
Când eram uniţi şi tari? 

Ei,  bezbojnicii lui 
Stalin, sângerosul despot 
al veacului XX, au preferat, 
în oarba lor demenţă, 
comoditatea, lenevia, nega- 
tivismul. Noi, plini de 
fulgere şi idealuri măreţe, 


am ales lupta şi răsadul 
jertfei. Ei nu credeau în ni- 
mic. Noi ţineam, fără 
şovăire, drumul dreptei 
credinţe; drumul creștinis- 
mului. 


De aceea bat astăzi 
clopotele, dela un capăt la 
altul. De aceea peste 
întreaga Transnistrie, peste 
rănile şi bucuriile noastre, 
bat clopotele. Şi-i noapte. 
Noaptea în care s'a născut 
Mântuitorul. Noaptea care 
vesteşte zori noi. O lume 
nouă. O ţară nouă. 

Editorial nesemnat 


Transnistria, Nr.22 
25 Decembrie 1941 


In satul lui 


De două săptămâni 
cutreerăm într'una plaiurile 
Transnistriei, bogatele pla- 
iuri moldoveneşti dintre 
Nistru şi Bug, cu fântâni 
răcoroase la răspântii de 
drumuri, cu oameni paşnici 
şi primitori, care şi-au 
cultivat credinţa statornică 
în Dumnezeu şi Neam. 
Aceeaşi bunătate prover- 
bială, acelaşi suflet curat şi 
darnic, aceeaşi inimă caldă, 
de pe fiecare meleag înso- 
rit, unde pasul României 
calcă astăzi, din nou 
stăpânitor, din nou porun- 
citor. 

În satul lui Toma Jalbă, 
sat mare şi frumos, înhor- 
botat cu grădini mirositoa- 
re, a trebuit să stăm mai 
mult, de parcă ne-ar fi 
îndemnat o voce lăuntrică 
sau cine ştie ce şoaptă 
tăinuită a Istoriei. A trebuit 
să prelungim popasul între 
gospodarii vânjoşi, cu 
vorbă molcomă, cronică- 
rească, pe care greutăţile 
vieţii înstreinate nu i-au 
putut înfrânge, nici în- 
depărta de vechile obice- 
iuri, de comorile spiritua- 
lităţii noastre. 

Au nădăjduit. Toţi. Cu 
încăpățânare. Cu o prome- 
teică însângerare. Siguri de 
luceafărul apropiatei biru- 
ințe. Au nădăjduit tăcând, 
Sfidând lacrimile. Sfidând 
nemernica asuprire ruseas- 
scă, 


Coşmarele, nălucile şi 


Toma Jalbă 


ma fa Ag 1 Z 
SS 7 0 Zy 
DA Frana d 
De d ral vă 

AIE DA DA 


e Prtta aie ei 
mn, = a 
: 2 ma DO 
Fo f dtaat3 
aie 
a + 
EPA 


A fad SE 
PE e Si 
- 33 
stiai 
AA pe 
e 
4 SARI 


Harta lui Johann von Relly, editată în secolul XVIII, în care 
Basarabia îşi are frontierele la Bug (Bog) 


suferinţele au ştiut să le 
ascundă adânc, au ştiut să 
le prefacă în urma oștilor 
dezrobitoare, în imnuri de 
slavă şi mulțumire, într'o 
năvalnică şi irezistibilă 
bucurie. 

O, inimă bună şi răb- 


Eroica Transnistrie 


Nistru și Bug oferă astăzi 
celor reintorși la vetrele 
pustii, perspectiva unor 
radicale prefaceri interioa- 
re, piatra granitică a unui 
suflet eroic şi demn, solidar 
şi tenace. 


Sufletul ţărănimii trans- 
nistriene, întins cât un 
curcubeu peste plaiuri și 
mânăstiri, peste morminte 
voevodale şi holde, sufletul 
urmaşilor lui Ştefan cel 
Mare şi Sfânt a rămas 
acelaş, cu toate vrăjmașele 
porniri moscovite, cu toată 
setea lor inumană de 
pervertire, cultivând dra- 


e aurii pajriară să 32 


gostea de moşie părintească 
şi eroismul tradiţional, 
cultivând jertfa şi 
abnegaţia. 


Acum, când umilinţele 
trecutului au dispâut, când 
graiul autohton şi doina 
răsună biruitoare dela un 
capăt la altul, de parcă sar 
răzbuna în clinchete de 
cleştar efemerele lanţuri, 
transnistrianul încearcă o 
retrospectivă sondare şi îşi 
dă seama că o țară este cu 
atât mai puternică și mai 
fericită, cu cât fiii neamului 
se străduiesc, perseverând, 
pentru întărirea şi ridicarea 


pob mois E3 ba da ei 


ei. 

Simţămintele, ândurile, 
idealul, intregul cozipIăi 
de bunuri spirituale, care 
inobilează pe om şi-l 
apropie de Divinitate, 
trebuesc să fie comune, să 
ardă purificatoare în 
adâncimile nealterate ale 
fiecărui cetăţean, conştient 
de misiunea şi de rosturile 
lui în lume. 

Desbrăcaţi de haina 
materialismului, a egois- 
mului şi a mediocrităţii, 
dornici de a contribui din 
plin la fericirea fraţilor de 
pretutindeni, vajnicii țărani 
ai Transnistriei nu cunosc 


„Vi 


truda şi neputinţa, nu vor 
să cunoască obstacolele. 
Într'un an numai, au învățat 
cât într'o viaţă, acumulân- 
du-şi o vastă experienţă, 
imbogăţându-și lăuntricile 
cotloane şi cimentându-şi 
voinţa şi inima. 

Viitorul nu-i mai înspăi- 
mântă. Nu are de ce să să [e 
întunece vederile. Ei îşi dau 
seama că dacă fiinţa umană 
a fost în stare să exploateze 
forţa aburilor şi a elec- 
tricităţii, revoluționând 
E ireeal de asemenea este 
posibilă şi exploatarea 
propriilor putezi, a minu- 
os 


sara Citoiisir 


—————_—_  »-»-—-— —— a ————____—————— 


dătoare, inimă caldă, inimă 
trudită de țărani, vom fi în 
stare să-ți tămăduim rănile 
şi, ca unui părinte sfânt, să 
ţi le sărutătm? 


Transnistria, Nr.B 
18 Septembrie 1941 


nilor care zac neştiute în 
străfunduri. Stăpânindu-te, 
la ce orizonturi împărăteşti 
nu s'ar ajunge?... 

De aceea, călătorul care 
păşeşte în Transnistria 
cântecului şi a tinereţii, dă 
peste alte privelişti, peste 
alţi oameni. Răbdători. 
Senini. Muncitori. Vrednici 
de laudă şi de incredere. Cu 
umerii scuturaţi de vedenii 
şi poveri. Verificaţi în faţa 


istoriei imparţiale. 
Cinste lor! 
Ne.69 
26 Noembrie 1942 


i da uauzae sie op Diast 


! 


Dragi Compatrioţi, 
4 e aer făcut ca dela 
1944 încoace să nu avem 
vernanţi care să pună 
is în faţa Organizaţiei 
Naţiunilor Unite problema 
intregirii naționale ro- 
mâneşti. S'o pună cerând 
sus şi tare ceea ce ni s'a 
furat cu forța armată: 
Basarabia, Nordul Bucovi- 
nei, Ţinutul Herţei, Insula 
Şerpilor etc. 
lată de ce, de-a lungul 
tuturor celor 20 de ani de 
activitate unionistă, "Pro 
Basarabia şi Bucovina" a 
ținut la suprafaţă cauza 
acestor două provincii 
româneşti: în 30 de titluri 
de cărți şi broşuri, în presă, 
la radio, la televiziune, în 
faţa lui Andrei Năstase şi 
Teodor Meleşcanu (1991), în 
fața lui lon Iliescu (1992), în 
faţa parlamentarilor români 
(1994) etc. Cu părere de rău, 
carul hodorogit al pseudo- 
diplomaţiei româneşti ră- 
mâne nemișcat. 
„Rog compatrioţii din 


Unul dintre cei mai 
controversaţi condeieri şi 
bărbaţi de stat ai timpului 
său. Controversat, dar şi 
apreciat pentru tot ce a 

t şi a scris de-a lungul 
celor 71 de ani cât i-a fost 
dat să trăiască. 

„De altfel, până mai ieri, 
himeni, nici la Bucureşti 
Chişinău, n'a scos un 

Cavânt despre el. Mai mult, 

| Opera lui literară și chiar 
„ Numele său au fost interzise 
Pl Li parte şi de alta a 
tutului despărțitor de 


4 


Fiu al Tulcheriei şi Egor, 
Cnsantin Stere făcu lieu 
2 işinău. După aceea, 

îstâmpărat din fire cum 

îi căutând mereu ceva, 
Vârsta de 21 de ani, nu 
ic mai bun de făcut 


A 


ii decit să inaite 

i A intre în mişcarea 
i Tiobenară din Odesa. 

& d s de poliţie, este 
Ş €ondamnat a si ani de 


“portare : 7 
are în Siberia şi 
% fani astfel fielilo Gaia 
aa Mobolsc. Aici, după un 

Comet PASĂ” întrun fel de 
rile contra regimului 
relu” Pentru care i se 
helungeşte pedeapsa cu 

i disci a ni. Este mutat 
din Plinar la inchisoarea 
ce] m ASN0iarsc, regiune cu 
beria îi Mare ger din Si- 

p. apoi la Eniseisc, 
tevi aici, propriu zis, şi 

“ Tepcăs £l acasă, la Ce- 

vimau-Soroca de unde, la 

la] de 28 de ani, pleacă 

Și. Se înscrie Îa Fa- 

de Drept, susţi- 
lce P Vin 1987 teza de 
in ma: “Evoluţia 
d dividualițaţii şi ut 
ebersoană în drept”, 
â, urmată de pro- 

Pilaţe „d aceeaşi univer- 
1 inaimp Putat, om politic 
Publică te de toate, scriitor, 
litera rând totodată articole 
și de sociologie la 


SI 
și 


„tu 
Dai i 


APEL 


țară şi de peste hotare 
(bărbaţi, femei, tineri, bă- 
trâni) să trimită în semn de 
protest scrisori nominale 
parlamentarilor români şi 
Preşedintelui Iliescu. 

Scrisori în care să li se 
ceară interpelări în faţa 
Organizaţiei Naţiunilor 
Unite şi a principalelor 
diplomaţii occidentale 
pentru recunoaşterea teri- 
toriilor româneşti ocupate 
de Moscova. Ocupate - nu 
cedate! 

Expedierea scrisorilor, de 
dorit recomandate, nu 
trebue să poarte un caracter 
de campanie, ci unul per- 


manent. Aceste scrisori ar Ni | 


putea să le fie de ajutor 
“aleşilor poporului", iar 
Preşedintelui - imbold în 
decretarea unui referendum 
naţional pentru refacedrea 
României în hotarele ei 
istorice şi de drept inter- 
naţional. 

Cu mulțumiri anticipate, 


Nicolae LUPAN 


Făuritori ai Marii Uniri dela 1918 


CONSTANTIN STERE 


revista "Evenimentul li- 
terar" cu pseudonimul C. 
Sercăleanu. Ca apoi să 
fondeze, la 1906, revista 
literară "Viaţa Româneas- 
că". Semna şi cu pseudo- 
nimul C. Nistrul. ae 
Ceea ce îl face însă să ră- 
mână în istoria literaturii 
române, este monumentala 
sa frescă "În preajma re- 
voluţiei”, ce apare după 
Primul Război Mondial. Un 
roman monumental, de opt 
volume, pe al căror parcurs 
este oglindit, ca nicăieri în 
altă parte, mediul social al 
boierimii din Basarabia de- 
a lungul celor 106 ani de 
stăpânire ţaristă, pe care 
prozatorul o detesta cu 
toate fibrele sufletului său. 
Lucru ce se desprinde des- 
luşit şi din Icoanele lui 
siberiene al căror erou 
principal, lon Răutu, nu e 
altul decât autorul însăşi. 
Nu e uşor a vorbi despre 
Constantin Stere în cadrul 
unui profil schematic. A- 
celaşi lucru spunea, acum 
trei ani, într'o antologie 
despre Basarabia, apărută la 
Editura Nistru din 
Bruxelles, mult regretatul 
politolog al Exilului 
românesc Mihai Fotin 
Enescu: "Personalitatea lui 
e mult mai complexă (a lui 
Stere adicâ)...Ea pune 
întrebări şi cere răspunsuri 
în afara clişeelor comune. 
Şi apoi recunoaşterea 
acestui personaj excepți- 
onal implică dezbărarea de 
prejudecăţi şi patimi... 

n lucru e sigur, acela că 
Stere nu se face purtător de 
cuvânt al clasei boiereşti 
din care se trăgea, ci al 
"unor valori sociale mai 
largi”, Altfel spus, "coboară 
de sus spre cei mai de jos şi 
mai mulți”. Spre "oameni 
mediocri şi de cultură 
inferioară”, cum zicea 


EAL 


AL "PRO BASARABIEI ŞI BUCOVINEI" 
CĂTRE MEMBRII ŞI SIMPATIZANŢII SĂI 


Românilor care au căzut victimă 
deportărilor și suferințelor în 


Siberia Sovietică 


Nicolae lorga, pe care, 
totuşi, Stere îi socotea drept 
adevărații săi semeni. E 
vorba, deci, de un fel de 
"fugă de boierie”, fugă ce 
şi-a luat-o ca drept crez 
pentru toată viaţa. 

Dovada poate fi şi faptul 
că, după terminarea lice- 
ului, n'a mai revenit la 
curtea boierească a părin- 
ților. Marxist, însă, Stere n'a 
fost niciodată. 

Ceea ce l-a atras, încă din 
anii "zburdăciunilor" ado- 
lescenţei şi tinereţii, a fost 
acea mişcare populistă 
rusească din Sudul impe- 
riului, cunoscută sub 
denumirea de "narod- 
nicism". Mişcare ce l-a 
captat în calitatea sa de 
reprezentant al "inteli- 
ghenţiei” antiautocrate. 
Mişcare ce i-a adus multe 
suferinţe şi chiar o degra- 
dare morală. Suferinţe ce se 
desprind şi din povestirea 
sa memoralistică “În voia 
valurilor”, publicată în 
1910, precum şi din ro- 
manul său fluviu "În preaj- 
ma revoluţiei”. 

Ca om politic a aderat, 
fără rezerve, la platforma 
Partidului Liberal al Bră- 
tienilor, văzând în acest 
partid, ca teoretician al 
poporanismului social ce 
era, un preconizator al re- 
formelor agrare și sociale, 
în general. 

Ca prieten al celui de al 
doilea mare lon Brătianu şi 
în urma afecțiunii pe care i- 
o purtat la un moment dat, 
“Răzvrătitul" din Cerepcău 
se gândea la instituirea 
unui Partid Liberal Ţără- 
nesc. 

Acesta să fie motivul că 
timp de 45 de ani Constan- 
tin Stere n'a avut trecere 
nici la Bucureşti nici la 
Chişinău?... NL. 


DECEMBRIE 1994 


a ORAS 


LAE LUPAN 


PAGINA 17 


"Mireasa de peste Prut" 


Sub acest titlu insolit, a 
apărut o antologie de ver- 
suri ale poeţilor Români 
dintre Purt şi Nistru. Pla- 
cheta este semnată de Dl. 
Alexandru Darie, nume 
mai puţin cunoscut în 
publicistica postdecem- 
bristă. 

Cu un cuvânt înainte de 
Grigore Vieru şi un studiu 
introductiv de Mihai Cim- 
poi, cartea a ieşit de sub 
tipar la "Editura Didactică 
şi Pedagogică" din Bucu- 
reşti. 

Aşa cum se întâmplă a- 
deseori, intenţia autorului a 
rămas mai presus de 
realizare, pentrucă anto- 
logia de versuri prezintă 
foarte multe inadvertenţe, 
erori de tipar şi curiozităţi. 

Bunăoară: 

Aflăm din subtitlu că 
avem de-a face cu o "An- 
tologie de lirică basara- 
beană 1938-1944". 

Citind cuvântul intro- 
ductiv semnat de Mihai 
Cimpoi sub titlul "Sur- 
ghiunită dincolo de stele...”, 
aflăm că de fapt este vorba 
de o antologie a poeţilor 
basarabeni din perioada 
1935-1994. Desigur este o 
eroare de tipar. Întorcând 
pagina, se poate citi că în 
adevăr avem de-a face cu 
un florilegiu acoperind o 
perioadă cuprinsă între anii 
1935-1944. 

Odată constatată această 
neconcordanţă între subti- 
tlu şi cuvântul introductiv 
semnat de un membru al 
Academiei Române, se 
naşte firesc, o întrebare. De 
ce antologia se referă la o 
perioadă începând cu anul 
1935 sau 1938 şi nu din 
1918, când Basarabia s'a 
unit cu România? 

La pagina 11 este men- 
ționat numele poetului Ha- 
lippa, poet luptător cu nu- 
mele mic "Pan". Este bine 
să se ştie că numele întreg 
nu este Pan ci Pantelimon. 
Aşadar corect este Pan. 
Halippa, când e vorba de 
prescurtarea numelui mic. 


Aceeaşi eroare o consta- 
tăm şi la pagina 27 în cu- 
prinsul notiţei biografice a 
poetului Ion Buzdugan. 

Pe aceeaşi pagină autorul 
antologiei afirmă că lon 
Buzdugan s'a născut în 
comuna Brânzenii Vechi, 
judeţul Cahul. Ştiam că în 
epoca interbelică această 
localitate rurală făcea parte 
din judeţul Bălţi. Să se fi 
mutat între timp mai spre 
Sud, de dragul Domnului 
Alexadru Darie, nu-mi vine 
să cred. 


O adevărată nostimadă o 


constat la pagina 36 unde 
este vorba de poetul Andrei 
Ciurunga. Din notiţa 


biograf că a Domnului 
Darie reiese că numele 
adevărat al poetului anto- 
logat ar fi Robert Cahulea- 
nu. Sub acest nume a 
publicat, în adevăr, până la 
23 August 1944, ceea ce mă 
face să cred că avem de-a 


G.N. VIFOREANU 


face cu un pseudonim. 

Despre Olga Cruşevan- 
Florescu autorul antologiei 
nu pomeneşte nimic în ce 
priveşte data naşterii şi 
trecerii sale în neființă. Şi 
nu numai atât. Era bine 
dacă semnatarul florile- 
giului menţiona numele 
sub care şi-a încheiat carie- 
ra literară. Prin naştere, ca 
fiică a publicistului basa- 
rabean Pavel Cruşevan, s'a 
numit Olga Cruşevan la 
care a mai adăugat numele 
de Florescu, ca urmare a 
primei căsătorii. A sfârşit 
prin a se numi Olga Can- 
tacuzino, după al doilea soț. 
De acest nume autorul an- 
tologiei nu era străin la 
redactarea alcătuirii de faţă 
întrucât aminteşte, printre 
altele, de volumul de ver- 
suri "Crugul Anului" pe 
care poeta l-a publicat la 
editura "Litera” cu noul şi 
ultimul său nume. 

Mă întreb, fară pic de 
animozitate, ce caută în 
această antologie de poeţi 
basarabeni bucovinenul 
George Drumur? Că a 
publicat şi în revista "Viaţa 
Basarabiei”, aflată în 
refugiu, nu era un argu- 
ment suficient care să ple- 
deze pentru includerea 
versurilor sale în alcătuirea 
Domnului Darie. 

Despre Lotis Dolenga 
ştiam  dintr'o broşură 
publicată la Chişinău de 
prozatorul Nicolae Dună- 
reanu despre oamenii de 
cultură din Basarabia şi 
ţinută la curent de avocatul 
Teodor Păduraru, nepotul 
lui Pan. Halippa, că a 
decedat în anul 1960. 
Domnul Darie ne propune 
anul 1961. S'ar putea să fie 
adevărat. În schimb an- 
tologia, prin notiţa sa 
biografică nu aminteşte 
nimic de colaborarea poetei 
la revista "Cele trei Crişuri” 
cu versuri în limba franceză 
mult mai reuşite decât cele 
scrise în limba română. 

B. Frunte, menţionat la 
pasioa 69, printr'o notiță 

iografică este un poet 
basarabean prin adopţiune. 
In acest caz i-aş fi sugerat 
autorului, dacă l-aş fi 
cunoscut, să-i facă loc, în 
antologie, şi lui Petru Stati, 
ieşean de origine, dar cu o 
bogată activitate literară, pe 
lungimea unui deceniu, ca 
redactor şef la revista 
"Cuget moldovenesc” din 
Bălți. 

Sergiu Grossu s'a născut 
în comuna Cubolta şi nu 
Cobolta. Admit că este o 
eroare de tipar. Mă în- 
doiesc, în schimb, că poetul 
A paBlicA în anul 1988 la 
Editura Tineretului cronici 
rimate şi epigrame sub 
titlul "Albe şi colorate”, 
Sergiu Grossu a plecat din 
țară în anul 1969, Singurul 
volum care i-a apărut în 
România a fost "Muştar”, o 
culegere de epigrame, 
Emigrând, a reușit să publi- 
ce în Franța, într'un aingur 


an, patru volume de ver- 
suri, unul în limba română 
şi trei în limba franceză. 

În notiţa biografică dela 
pagina 77 consacrată lui 
Pan. Halippa, remarc două 
erori de fond. Alexie Nour 
se numea de fapt Alexis 
Nour. Niciodată n'a semnat 
cu numele Alexie. 

Pan. Halippa a debutat 
editorial, de fapt, în anul 
1908, la o tipografie din 
Basarabia, cu litere ruseşti, 
prin broşura "Pilde şi 
poveţe" semnată cu pseu- 
donimul P. Cubolteanu. 

Despre Anton Luţcan 
aflăm că s'a născut în satul 
Cucinaia judeţul Soroca, iar 
Vasile Luţcan, în satul 
Cucinaia din judeţul Bălţi. 
Să fie vorba de două sate cu 
acelaşi nume situate în 
judeţe vecine? Mă îndoiesc. 

La pagina 102, se spune: 
"la mormântul poetului 
C.A. Munteanu, poetul 
Toma Istrati a recitat ur- 
mătoarele versuri pentru 
prietenul dispărut't 

Fraza este confuză, căci 
nu reiese clar dacă versurile 
sunt ale lui C.A. Munteanu 
sau ale lui Toma Istrati. 

Despre Octav Sargeţiu, 
poet basarabean prin 
adopţiune, Domnul Darie 
ține să ne informeze că 
autorul plachetei "Cântece 
în singurătate" s'a stins din 
viaţă în vara anului 1991. 
Ca bun prieten cu Octav 
Sargeţiu trebue s'o spun că 
data precisă a trecerii în 
neființă a fost ziua de 11 
Martie 1991, deci într'o zi 
de primăvară. 

Despre lacob Slavov, 
fiind la curent cu evoluția 
scrisului românesc din 
Basarabia, ştiu că susnu- 
mitul publica în "Bugeacul" 
sub acest nume. După ce- 
darea Basarabiei, i-am 
întâlnit numele în revista 
condusă de Pan. Halippa 
care apărea la Bucureşti. De 
astă dată poetul semna 
Iacob Slavu. A reapărut şi 
după 23 August cu vechea 
semnătură pentru a nu-i 
supăra pe ocupanții ruşi. La 
fel a procedat şi Djen- 
temirov care între 1941 şi 
1944 folosea numele 
Djentemir ca să revină la 
adevăratul său nume de 
Djentemirov după sosirea 
hoardelor bolşevice în 
România nu atât ca forțe 
aliate ci mai mult ca armată 
de ocupaţie. 

La pagina 140 este 
prezentat poetul bucovi- 
nean E.Ar. Zaharia. Ca şi 
George Drumur, nimic nu 
justifică apariţia sa în 
această antologie a poeţilor 
bazarab&zil 

a "Cuprins", pe pagina 
148, în rubrica mă desi 
este menţionată colaborarea 
preotului Vasile Tepordei 
cu articolul "Poezia reli- 
Bioasă". Acest articol lip- 
seşte cu desăvârşire, 

Cu mai multă atenţie faţă 
de materialul prezentat, 
această plachetă putea 
constitui o reușită. 


AED PI o renre 


p 
[ 


PAGINA 18 


DECE 


BRIE 1994 


MARILE PUTERI ŞI ROMÂNIA 


Adoptarea Constituţiei 
din 1/13 lulie 1866, firma- 
nul de investitură al lui 
Carol 1 (1866-1914), emis de 
către sultan în Octombrie 
1866, prin care Poarta oto- 
mană recunoştea unirea 
perpetuă a celor două Prin- 
cipate Române, promulga- 
rea Legii pentru înfiinţarea 
unui nou sistem monetar şi 
pentru fabricarea monetelor 
naţionale din Aprilie 1867, 
semnarea tratatului de a- 
lianţă defensiv cu Serbia 
(1868), înfiinţarea de agenţii 
diplomatice române la 
Viena, Berlin, Roma, Pe- 
tersburg, discutarea în 
cadrul Consiliului de Mi- 
niştri din August 1873, a 
problemei proclamării in- 
dependenţei reprezintă 
numai câteva dintre acţiu- 
nile întreprinse de statul 
român în vederea câştigării 
emancipării depline. 

În ciuda opreliştilor, deşi 
Transilvania şi Banatul, 
erau supuse unei maghia- 
rizări forţate, contactul din- 
tre Români era permanent. 
La 1 August 1867, cărturarul 
ardelean Timotei Cipariu, 
în discursul său, la inau- 
gurarea Societăţii literare 
române, viitoarea Academie 
română spunea: "Simţul na- 
țional s'a reşteptat în toată 
românimea. Națiunea ro- 
mână a venit la cunoaşterea 
pozițiunii care i se cuvine 
între națiunile Europei; ea 
face toți paşii cuveniţi pen- 
tru a ocupa această pozi- 
țiune cu demnitate. Până 
aci patria română, limba şi 
naționalitatea ne-a fost 
câlcată de Huni, Slavi, 
Turci şi alții. Am început a 
ne elibera patria, dar nu am 
terminat; rămâne ca să con- 
tinuăm şi să terminăm” 
(Actele de solemnitate ofi- 
cială... culese de V.A. 
Urechia, Bucureşti, 1867, 
p.30-31). A 

Ceva mai târziu, după 13 
ani, adică în 1880, Consulul 
general USA din Bucureşti, 
Eugene Schuyler, raporta la 
Washington: "În Transilva- 
nia şi în mai multe judeţe 
din Ungaria, Românii for- 
mează peste două treimi 
din populație. Incluzându-i 
pe aceştia, neamul româ- 
nescar reprezenta aproxi- 
mativ 9 milioane şi jumă- 
tate de locuitori. Toate 
aceste ținuturi fac parte din 
ceea ce era în antichitate, 
provincia romană, Dacia... 
S'au răspândit atât în Nor- 
dul Carpaţilor, cât şi în 
Sudul Dunării. De aseme- 
nea, mai există încă în 
munții Greciei, în Tesalia şi 
Epir mulţi oameni din ace- 
laşi neam, cunoscuți în 
neral drept Cuţovlahi” 
(Arh. St. Buc,, colecţia mi- 
crofilme USA, rola 18, 
Microcopy T.285, Roll-T-2, 
Report nr.10, 16 November 
1880). 

În legătură cu Vlahii 
sud-dunăreni, aceștia: păs- 
tori, meseriaşi, agricultori, 
călăuze, cărăuși, deținători 
de hanuri pe arterele prin- 
cipale ale Peninsulei Balca- 
nice, negustori ambulanți, 
cămătari, unii ajunşi mari 
zarafi în Imperiul Otoman 
sau bancheri la Budapesta, 
Viena, Leipzig, Veneţia, 
Marsilia, Triest, Odessa, 


Sibiu, Braşov, Bucureşti, îi 
găsim masiv în Epir, Te- 
salia (Marea Valahie), Eto- 
lia (Valahia Mică), Dalma- 
ţia, regiunea Prizren, Valea 
Timocului, Macedonia şi 
chiar în Peloponez. Pe 


- 1856 


- 1947 - 


-II- 
———— Prof. Nicolae CIACHIR —— 


lângă aptitudini deosebite 
pentru comerţ, remarcate de 
N. lorga, desfăşurau şi o 
bogată activitate culturală 
şi politică, 

Limba română şi ortodo- 
xismul au fost factorii de 
sudură între provinciile 
româneşti, iar folosirea şi 
adoptarea definitivă a 
alfabetului latin, a grafiei 
latine de către Români, i-a 
depărtat de cultura greacă şi 
slavă. 

Se cuvine să amintim, că 
Principatele Unite, apoi 
România, au fost o gazdă 
ospitalieră atât pentru 
balcanici, cât şi pentru 
Polonezi, după dispariţia 
statului lor. Astfel publi- 
cistul bulgar, Liuben Ka- 
ravelov, scria în ziarul său, 
editat la Bucureşti "Svo- 
boda" (Libertatea), în 1869: 
"Trăim într'o țară pe care o 
putem numi o a doua El- 
veție, România, conform 
constituţiei sale liberale, 
permite tuturor nationali- 
tăților, fără deosebire, să se 
dezvolte liber, să se întă- 
rească şi să progreseze, să 
se dedice comerțului şi să 
exercite orice muncă, fără 
nici un fel de oprelişte; pe 
scurt, România este țara 
care a înscris ca deviză 
cuvintele:<-Libertate şi 
cultură». Noi, Bulgarii, de 
asemenea avem deplina 
libertate, ca naționalitatea 
noastră să înflorească, să ne 
îmbogățim literatura, să ne 
apărăm entitatea etnică şi 
răspicat să ni se audă vocea 
în toate problemele majore 
ce ne privesc" (Dokumenti 
za Bălgaskata istoria, V., 
doc.82). 

Referitor la sprijinul 
acordat Polonezilor, în 
întreaga epocă modernă 
(1795-1918), în lucrarea 
noastră: N. Ciachir, Istoria 
modernă a Poloniei (1795- 
1918), Bucureşti, 1987, ară- 
tam că nu întâmplător fu- 
sese lansată lozinca: "Cine- 
şi iubeşte patria, să meargă 
în Valahia”. Refugiații 
polonezi găsind sprijin 
politic ȘA posturi, atât în 
aparatul de stat, cât şi în 
sectorul privat. Moldova şi 
Transilvania, care aveau 
frontieră comună cu teri- 
toriile poloneze, serveau ca 
punte excelentă şi pentru 
comitetele ce activau în 
Franţa, Italia, Elveţia, Bel- 
gia, Anglia sau chiar în Im- 
periul Otoman, comitete ce 
urmăreau independența 
ţării. Mai ales insurecția 
poloneză din anii 1863- 
1864, s'a bucurat de spri- 
jinul și simpatia opiniei 
publice din România. Va- 
sile Alecsandri a organizat 
la laşi, Comitetul priete- 
nilor Poloniei și a închinat 
poezia "Christos a Înviat". 
După înăbușirea mişcării, 
le-a dedicat poezia "Pohod 
na Sibir”. Dimitrie Bolin- 
tineanu, Gh. Tăutu, C.D, 
Aricescu şi alţi literați 
români şi-au pus şi ei con- 
deiul în sprijinul cauzei 
poloneze (P.P. Panaitescu, 
Polonia şi Renaşterea 
națională a Românilor, 
Buc,, 1934, p.239-242). 

Pe plan european, au loc 
mutații importante. Austria 
este înfrântă de către Prusia 
în 1866, fără drept de apel, 
iar cel de-al doilea Imperiu 
Francez se prăbuşeşte sub 
loviturile de baros ale 
aceleiași Prusii în 1870, iar 
Napoleon al III-lea pără- 
sește umilit scena istoriei. 

Constituirea celui de-al 


doilea Reich şi formarea 
statului italian, au schimbat 
raportul de forţe în Europa. 
In acest nou context, se 
redeschide criza orientală, 
în 1875, prin izbucnirea 
răscoalelor din Bosnia şi 
Herţegovina şi din Bul- 
garia, împotriva dominaţiei 
otomane. În acest conflict 
vor fi angrenate, statele şi 
popoarele din Sud-Estul 
Europei, inclusiv România, 
cât şi marile puteri, cu pre- 
cădere Imperiul Otoman, 
cel țarist şi cel habsburgic. 

In Noembrie 1875, Con- 
siliul de Miniştri hotărăşte 
menţinerea neutralității, în 
cazul unui conflict ruso- 
otoman. În nota trimisă de 
premierul român în lanua- 
rie 1876, către agenţii ro- 
mâni din străinătate, se 
arată că ţara noastră se va 
opune cu armele unei ocu- 
paţii străine şi că România 
este un stat deosebit de 
Imperiul Otoman şi n'a 
făcut parte niciodată din 
acesta (Doc. privind răzb. 
pt. independenţă, I, Partea a 
II-a, p.64). Neutralitatea era 
de natură tactică, România 
avea nevoie să se întărească 
militar. În acest sens, Carol 
] îi scria tatălui său încă în 
1875 (Regele Carol I al 
României, Cuvântări şi 
scrisori, | (1866-1877), Buc., 
1909, p.430). 

Pornind dela premiza că 
Imperiul Otoman era în 
dificultate, în Iunie 1876, 
M. Kogălniceanu prezenta 
într'o notă circulară Porții şi 
puterilor garante o serie de 
revendicări ale României, 
încât satisfacerea acestora 
ar fi dus practic la recu- 
noaşterea independenţei 
României. Referitor la 
Delta Dunării, marile 
puteri hotărăsc în Ianuarie 
1857, aceasta să aparţină 
Imperiul Otoman, inter- 
pretând unilateral unele 
texte, deşi “aceasta a făcut 
parte de secole din patri- 
moniul Moldovei” (Arh. 
MAE, dos.21,f.91). România 
cerea deci în modul cel mai 
hotărât ca braţul Sulina, 
singurul braţ deschis 
atuncea navigaţiei mari- 
time, să fie graniţă între 
Turcia şi România. Deoa- 
rece Poarta a refuzat să 
satisfacă revendicările Ro- 
mâniei M. Kogălniceanu 
era hotărât să împingă 
România în război şi tri- 
mite o notă agenţilor diplo- 
matici români acreditaţi pe 
lângă marile puteri, acu- 
zând Turcia de ororile 
săvârşite împotriva creş- 
tinilor balcanici, iar “armata 
română freamătă sub jugul 
disciplinei, doritoare să ia 
parte Ia luptă" (N. Ciachir, 
Războiul pentru indepen- 
dența României în con- 
textul european (1875-1878), 
Buc,, 1977, p.155). 

Evenimentele se preci- 
pită, iar Serbia impreună cu 
Muntenegrul, declară răz- 
boi Imperiului Otoman, la 
sfârşitul lunii lunie 1876. 
Dintre marile puteri, cele 
mai interesate, Rusia şi 
Austria, iau poziţie, Țarul 
Alexandru II şi Împăratul 
Frantz Iosif, întâlnindu-se 
în lulie 1876, la Reichstadt. 

În Septembrie 1876, 
pleacă la Livadia în Cri- 
meia, o delegaţie română 
condusă de Ion C. Brătianu, 
purtând discuţii cu ţarul și 
alţi demnitari ruşi (Gor- 
ceacov, Miliutin, Ignatiev). 
Brătianu le declară, că tru- 
pele române sunt gata să 


servească ca avangardă 
trupelor ruseşti, dar cer 
încheierea unei Convenții 
şi garantarea integrităţii 
teritoriale (Dnevnik D. A. 
Miliutina, tom.Il (1876- 
1877), p.76). SPA 

Eşuarea Conferinţei dela 
Constantinopol, din De- 
cembrie 1876, a celor 7 
puteri europene, a convins 
poporul român că puterile 
occidentale nu erau dispuse 
să acorde României nici un 
sprijin pentru a obţine 
independenţa. Mai mult, 
Poarta a arătat şi mai fățiş, 
prin Constituţia pe care a 
adeptat-o, că consideră Ro- 
mânia ca pe o simplă pro- 
vincie privilegiată. Brătianu 
indignat declara că "nici 
sabia lungă a lui Baiazid şi 
Mahomed nu a putut să 
pătrundă până în muntii 
României, unde cutează 
astăzi să străbată Midhat- 
paşa cu Constitutia lui” N. 
Iorga, Istoria Românilor, X, 
p.172). 

Consulul general brita- 

nic din Bucureşti, Mans- 
field, informa guvernul că 
Constituţia otomană a pro- 
dus aici, în toate straturile 
societăţii, puternică iritaţie, 
cauzând o unanimă indig- 
nare şi un sentiment de 
revoltă în contra Porții, 
schimbând cu totul balanța 
în favoarea Rusiei şi inten- 
sificând acţiunile Români- 
lor spre independenţă (Arh. 
St. Buc., Microfilem, An- 
glia, rola 103, c.366). 
„_ Îndepărtarea suzerani- 
tăţii turceşti prin forța 
armelor de către România 
nu se putea realiza însă, 
datorită raportului de forţe 
dintre ţara noastră şi Im- 
periul Otoman, decât cu 
sprijinul unei mari puteri, 
în speţă a Rusiei, şi în 
alianţă cu celelalte state din 
Sud-Estul Europei. Mer- 
gând pe această linie, gu- 
vernul român încheie la 4 
Aprilie 1877 la Bucureşti, o 
Convenţie cu Rusia, pri- 
vind trecerea trupelor 
țariste şi păstrarea inte- 
grităţii statale. La acea dată, 
Sudul Basarabiei (Ismail, 
Cahul, Bolgrad), făcea parte 
din România. Însă cu 3 luni 
înainte, guvernul rus în- 
cheia cu cel austriac, o 
convenţie secretă la Buda- 
pesta, unde Habsburgii îşi 
dădeau asentimentul că în 
caz de război ruso-turc, vor 
fi neutri şi vor fi de acord 
ca Sudul Basarabiei, să 
revină Petersburgului. 
Drept recompensă primeau 
Bosnia şi Herţe ovina, pri- 
mele provincii care se 
răsculau în 1875, împotriva 
Imperiului Otoman. 

În acest context, la 12/24 
Aprilie 1877, izbucnea 
războiul ruso-turc, prin pă- 
trunderea trupelor țariste 
pe teritoriul României. 
Operațiunile militare s'au 
desfăşurat pe două fronturi: 
Balcani, teatrul de acţiuni 
militare principal şi Cau- 
caz. Interesant de reţinut că 
textul convenției româno- 
ruse, nu prevede obliga- 
țiuni militare pentru Ro- 
mânia. Rusia le-a evitat, 
deoarece ştia că va lua 
aliatului său, teritorii, 
Totuşi, fără a exista un do- 
cument, armata română a 
indeplinit următoarele mi- 
siuni: 

a) În Aprilie şi la înce- 
putul lunii Mai a acoperit 
cu patru divizii, marșul 
strategic al armatei ruse 

Continuare în pag. 21 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


CINCINALUL 


ILICI-T 


Sfârşitul anului 1989 părea că duce cu sine şi 
sfârşitul celei mai infame experienţe ale omenirii: 
dominaţia comunistă. 

Începută în Rusia în 1917, această experienţă 
monstruoasă nu era doar rezultatul unei revoluţii 
obişnuite şi locale în interiorul unei ţări, ci aplicarea 
unui plan bine şi îndelung chibzuit în conspirativele 
adunări din marile metropole ale lumii, unde grupuri 
de "inițiați", constituiți într'o putere supra-naţională, 
aruncau în lume mărul discordiei, al luptei de clasă, 
pentru realizarea utopiei internaţionalei comuniste. 

Era rezultatul nestăvilitei sete de dominare, pentru 
realizarea unei singure puteri, care să stăpânească 
întregul glob pământesc, prin supunerea la sclavie a 
tuturor ţărilor şi naţiunilor. Pentru realizarea acestui 
plan s'au aruncat în joc imense valori materiale şi au 
fost captaţi milioane de naivi creduli, dela intelectuali 
rupţi de realitate la analfabeți primitivi, manevraţi cu 
dibăcie de o propagandă perversă, dusă de indivizi fără 
nici un scrupul, instruiți în atelierele de dezumanizare 
ale forţelor oculte. 

Astăzi, nici cei mai cruzi politruci nu cred că nişte 
marinari zdrenţăroşi de pe un vas rusesc de război, care 
au tras cu tunul în Palatul de Iarnă din Petrograd în 
1917, au dezlănţuit marea revoluţie comunistă care a 
vărsat fluvii de sânge pe globul pământesc. 

Fără amestecul Germaniei care l-a favorizat pe Lenin 
să ajungă la Petrograd; fără milioane de dolari expe- 
diaţi din New York; fără pasivitatea Angliei şi a Fran- 
ței, revoluția din Rusia s'ar fi stins ca şi cea pornită în 
1905 de pe vasul Potemkin. 

Timp de 22 de ani, din 1917 până în 1939, demo- 
craţiile apusene au asistat la întinsele masacre din 
Uniunea Sovietică, începute de Lenin şi continuate de 
Stalin. Evenimentele îi erau cunoscute şi Preşedintelui 
American, Roosevelt. Cu toate acestea, atât Anglia şi 
Franţa cât mai cu seamă America, priveau cu simpatie 


| spre călăul din Kremlin şi-i căutau prietenia. 


O nefastă alianţă militară în timpul celui de-al |. 
Doilea Război Mondial, urmată de nişte tratate anti- 
umane, au lărgit câmpul de activitate al comunismului 
până în mijlocul Europei şi l-au întins peste cea mai 
mare parte a continentului asiatic. În 1950, când a 
început războiul din Coreea, comunismul stăpânea 
aproape jumătate de planetă, 

Țările necomunizate aveau atunci încă suficiente 
resurse militare şi economice a-i duce pe comunişti la 
"capitulare necondiționată", dar acest punct nu figura 
pe agenda ocultei. O pace de compromis în Coreea şi o 
nejustificată capitulare totală a Americii în Vietnam, a 
înclinat balanţa în favoarea comunismului, dar sforile 
se trăgeau în dosul cortinei. Beligeranţii de pe teren 
erau conduşi de cei care se înțelegeau la mesele ro- 
tunde. 

Comunismul distrusese atât de profund milenarele | 
orânduiri şi tradiţii din ţările ocupate, încât rolul lui s'a 
terminat şi trebuia machiat şi înlocuit formal. Acest rol 
i-a revenit lui Mihail Gorbaciov, a cărui politică a 
surprins pe marii politicieni academici. 

3 Gorbaciov a salvat comunismul de a ajunge să fie 
judecat pentru crimele împotriva umanităţii. Politica 
lui Gorbaciov - cu consensul Apusului - a dus la am- 
nistierea tuturor atrocităților comuniste prin stingerea | 
oricărei forme de incriminare a celor vinovați, prin 
întinderea unui uriaş văl de tacere şi uitare a sutelor de 
milioane ucişi de dictatura proletariatului. 

Prezenţa în fostele țări comuniste, în guvernele de] 
după 1989 a comuniştilor notorii în posturile dej 
conducere, dovedeşte din plin acest fapt. Cazul 
României este exemplul cel mai elocvent. 

Revoluţia Tineretului Român din Decembrie, nu a 
fost prinsă în calculul "arhitecţilor noii ordini 
mondiale”. Ea a fost spontană şi curată. În nici o țară 
din Europa comunistă n'au murit tinerii cu dezin- 
voltura celor din România: "Vom muri, dar vom fi 
liberi”. Să nu uităm niciodată sfânta lor jertfă. Acesta a 
fost ultimul şi cel mai mare discurs al lor. Vă mai 
amintiţi de calda dragoste a Românilor din acele zile de 
Decembrie? Câteva zile doar, Mari, cât ani întregi de 
istorie. Singurele cu care Româniă se poate prezenta în 
faţa Marei Judecăţi. 

Ce a urmat este rez 


A ee ultatul grotesc al manevrelor 
conspirației. Nu 1 Pi 


e liescu singur. El este expresia cea mai 
degradantă, arătarea schilodită a unui homuncul, creat 
în hrubele unei vrăjitorii. Cei cinci ani care au trecut îi 
poartă numele şi amprenta, dar când Adrian Năstase 
este numit cavaler al Ordinului Templierilor, firele duc 
departe, poate chiar prea departe şi Românul îi poate 
întreba pe bună dreptate pe unii "politicieni" - Care 
este firea aliaţilor noştri fireşti, unde ne împingeți cu 
amândouă mâinile, domnilor politicieni? 


Zahu PANĂ 


Re 


AUZIT 


SPRE VEŞNICA LOR 
UITARE 
Trecem în revistă soarta 
vilor contemporani cu 
1Nea Nicu-Împuşcatul"; 
ich Honecker, despotul 
E maniei de Răsărit și 
” niratorul "Zidului dela 
asfitn a tulit-o în Chile, 
de a murit de cancer; 
eralul Vojciech laru- 
di (el a declarat Papei că 
i nu-l aresta pe Wallesa 
nivăleau Ruşii, N.R.) acum 
lul îşi scrie memo- 
[aere baciov, dictatorul 
4 incercat să civilizeze 
comunismul dar a dat cu 
imica'n şant, umblă cu dis- 
ursul în buzunar ca să-şi 
"ună perişoare în borş. 
| Elo Nemeth al Un- 
zariei inventatorul gulaşu- 
lui proletar e bancher şi-şi 
umără dolarii, iar sincerul 
lovarăş Janoş Kadar a fost 
parcat pe linie moartă din 


În Bulgaria, după o 
domnie de 35 de ani, "Un- 
chiul Tosho Zhivcov” a ob- 
ținut o condamnare de 7 ani 
pentruc'a cheltuit vreo $24 
- milioane (în leve) ca să-şi 
construiască apartamente, 
 siși cumpere maşini iar ca 
distracţie prefera anonima- 
tul prin dormitoare; lui 

jvtov, la 83 de ani, bol- 
av i s'a amânat aplicarea 
i psei şi e arestat la do- 

UL. 


ă Singurul care se menţine 
„la putere este Slobodan 
i Milosevic, Preşedintele 
| paie dezmembrate. 
„ InPraga scriitorul Vaclav 
„Havel, inițiatorul "Revo- 
: luţiei de Catifea", martor la 
„divorțul dintre Cehi şi 
- Slovaci, s'a retras din viața 
„politică iar Miroslav Ste- 
„Pan, călăul ce-a condus 
„atacul contra disidenţilor a 
ri pat arestat, judecat, eli- 
3 Şi, actualmente, e în 
i (manea unui minuscul par- 
eri n “ipto-comunist. Enver 
oxha al Albaniei a fost 
ivărlit din Mausoleu şi 
“pus într'o groapă comu- 
£ oii dâselae a fost 
: âtev 
A ae a sute de 
„= 1 România 87 de lideri 
A judecaţi şi con- 
pentru crime. Azi 
î: eat liberi Restul tova- 
“dşilor continuă să locu- 
E n vilele agonisite 
SI ereu crimă. Bilanţul 
i imp: Peste 1100 de 
işti Puşcaţi de comu- 
Plus doi comuniști 
N bu ți tot de comunişti. 
4 pre DI. Preşedinte 
„AA miri Sperăm să scriem pe 


R a 
DE A 


| uNe referim la zilele din- 


Septembri 

lanuarii 15 rie 1940 şi 21 
. U toate ăți 

E aj Breutăţile de a 

ul refugiați veniţi din 

lea e Tăpite, cu toată 

PE cinj i nu-ți superi ve- 

i îi re i înfipse'colţii în 

x țării, în aceste zile 

În aţa Plat şi alte lucruri 


rugată de "crime şi omo- 


î-t a cum 
/ 0ba spartă, je tot bate 


Mătate 
mp? 
din 


da veti e peste ju- 
"ducem, fără autori- 

“la autor, parte 
articol publicat în 


“NVIATA NOASTRĂ: 


E, VĂZUTE ŞI 
PĂŢITE 


George DONEV 


VANTUL ROMÂNESC 


ziarul "AXA”, Anul X, nr.48 
din Viaerie 03.01.1941: 

„„„la teatrul «Regina 
Maria>> al doilea pu de 
popularizare a muzicii 
clasice, dat de orchestra 
simfonică a armatei, sub 
conducerea D-lui It.col. Ion 
Dellu, inspectorul muzi- 
cilor armatei din întreaga 
țără. 

Este poate pentru prima 
dată la noi, când o orchestră 
atât de mare - singura care 
nu primeşte nici un fel de 
subvenție de nicăieri - îşi 
fixează un scop dintre cele 
mai nobile şi mai utile din 
punct de vedere social: 
prezentarea sistematică a 
bucăţilor de muzică clasică 
la PREŢURI POPULARE." 

Publicul nostru - şi nu 
numai melomanii calificaţi 
- a fost obişnuit cu gândul 
că un concert de muzică 
aleasă nu se poate gusta 
decât în ținută de seară şi 
de prețuri exorbitante." 

Chiar în sălile unde s'ar 
fi putut face o cât de mo- 
destă educaţie muzicală - 
atât de necesară într'un stat 
tânăr pentru cultivarea 
nu puteau pătrunde, în 
majoritate, decât tot snobii 
plini de ifose şi cucoanele, 
cele mai multe amuzicale, 
însă cu vulpi argintii şi 
lorniete. 

Iată de ce aplaudăm, 
pentru a doua oară în a- 
ceastă pagină şi din toată 
inima inițiativa D-lui It.col. 
Dellu... de popularizarea 
compozițiilor clasice după 
un plan sistematic..." 

Planul de popularizare a 
muzicii clasice "intr'un stat 
tânăr" nu s'a mai înfăptuit... 

Am spus: "fără autori- 
zație”, deoarece articolul 
era iscălit de... GH. 
DONEV. 


SPITALELE TE 
ÎMBOLNĂVESC 
Institutul Hematologic 

din Bucureşti nu are posi- 
bilitatea să facă teste pentru 
controlul hepatitei C, de 
aceea transfuziile se fac şi 
cu sânge infectat. Institutul 
furnizează spitalelor sânge 
pentru intervenţii chirurgi- 
cale. Rezultatul ar fi că 4% 
din populaţie este infectată 
cu virusul HCV, care atacă 
ficatul. O maşină pentru 
testarea virusului costă 2.5 
miliarde lei. 


CU ONOAREA 
BINE PĂZITĂ 
Reprezentanţii PDSR- 
ului au propus un articol în 
Codul Penal prin care orice 
atac ţintit să şifoneze 
onoarea preşedintelui se 
pedepseşte cu închisoare 
dela 5 până la 8 ani. Noi 
propunem să se acorde 
acuzatului şi titlul de "Mare 
Țintaş” pentru abilitatea de 
a zări şi găuri minuscula 
onoare a d-lui preşedinte. 


CITITĂ 

Comentând prăbuşirile 
avioanelor MIG21 revista 
"Academia Caţavencu” dă 
explicaţii: "MIG-urile cad 
pentrucă, la cinci ani după 
revolutie, n'am scăpat de 
gravitație”. 


DECEMBRIE 1994 


PAGINA 19 


AGENDĂ SPORTIVĂ 


—— Radu ŞERBAN 


ATLETISM...Fondista Iulia Negură a obţinut al 


5-lea Succces al ei în actualul sezon competiţional, 

câştigând semi-maratonul internațional Marseille-Cassis. 

Atleta româncă Anuţa Cătuna s'a clasat pe un onorant loc 

patru în proba feminină a celebrului maraton dela New 

York, învingători fiind kenyanca Tegla Loroupe şi 

respectiv mexicanul German Silva în întrecerea masculină. 
... 


i ŞAH... La Campionatele Balcanice dela Varna, 

speranţele" României au urcat de două ori pe podiumul 

de premiere, la junioare locul al doilea, după Bulgaria, iar 

la juniori poziţia a treia, după ex-lugoslavia şi Bulgaria. 
... 


GIMNASTICĂ... La Ambasada Japoniei din 


Bucureşti s'au semnat acordurile între partea niponă şi cea 
română, privind donația de aparatură tehnică japoneză, în 
valoare de aprox. 500.000 dolari americani, pentru sala de 
gimnastică din Complexul Naţional. 

... 


KARATE... România a cucerit primul ei titlu 


mondial, prin echipa de "ENBU mixt" - Eva Kerekes şi 
Pavel Vancea - la C.M. desfăşurat la Trevisco, în Italia. 
Medalii de bronz au obţinut Daniela Stamate-kumite şi 
echipa feminină de kata, alcătuită din Kerekes, lonete şi 
Cruher. 


POLO. Campioana României, Steaua Bucureşti, a 
câştigat turneul internaţional din Berlin, luând o serioasă 
opţiune înaintea primului tur al CCE (Tel Aviv, 11-13 
Nov.) unde va întâlni campioanele Ucrainei, Belgiei, 
Irlandei şi ţării gazdă. 


RUGBY.. Naţionala României a suferit un eşec 
ruşinos în turneul efectuat în Anglia, cedând cu 26-16 în 
faţa celui mai vechi club din lume, acela al celebrei 
Universităţi din Oxford - prima partidă din seria celor trei 
convenite cu adversari diferiţi. 

... 


HANDBALL... La "Netcom Cup" în Norvegia - 
contraperfomanţă de răsunet a naţionalei femenine a 
României, care a atins punctul de criză, pierzând joc după 
joc. Schimbul de generaţii făcut din mers îşi pune 
amprenta asupra rezultatelor. 


... 


FOOTBALL... Prin înfrângerea jenantă a 
j 

Rapiduleţului Giuleşti la Frankfurt pe Main, am părăsit pe 

uşa din dos şi Cupa UEFA. Cu efectivul decimat de 


arbitrajul penibil al englezului Elleray la Lisabona, Steaua 
a luat totuşi un punct Benficăi la Bucureşti!, ieşind însă 
din cărți pentru primăvara Ligii Campionilor. Speranţe au 
rămas doar la nivelul echipei naţionale, în dificilele 
partide cu Slovacia (12 Nov. la Bucureşţi) şi Israel (14 Dec. 
la Tel Aviv) pentru preliminariile C.E. din Anglia '96. În 
turneul de calificare la C.E. de juniori din Grecia '95, 
România a învins în deplasare Austria, cu 2-0, sperând 
îndreptăţit la faza finală a competiţiei. OBSERVAŢIE... 
Festivitatea sărbătoririi a 80 de ani de atestare 
documentară a Comitetului Olimpic Român ne-a readus în 
sală "iepoca de aur", în toată hidoşenia ei. Am privit cu silă 
şi indignare la tembelizor nelipsitul prezidiu cu 


- reprezentanţii oamenilor muncii şi am înghiţit "spiciul” 


stafiei Ceauşescului, cu preţioasele indicaţii, al prezidenţei 
C.O.R,. şi al tov. ministru al sportului, fără a-i putea 
revedea şi admira pe campionii noştri olimpici şi 
mondiali, care au trudit ducând faima sportului românesc 
pe meridianele şi paralelele globului. Şi'n sport ca'n toate 
"domeniilii" de activitate Cotroceanul îşi dă cu presupusul, 
ca să se aleagă praful cât mai repede! 


CĂSĂTORII 


e Asistentă medicală, fără obligaţii, din Canada, doresc 
cunoştinţă cu un domn creştin, nefumător între 44-55 ani 
în vederea căsătoriei. Ana Frencz R.R. * 2 Lambeth, 
Ontario NOL 1$5. 


* Bărbat tânăr de 45 de ani, ochi albaştri părul cărunt, 
înălțimea 1.75 m., greutatea 96 kg,, fără obligaţii familiare, 
fără vicii sau defecte fizice, de profesiune mecanic de 
utilaje portuare, doresc corespondenţă în vederea 
căsătoriei cu domnişoară sau doamnă de vârstă 
corespunzătoare din USA, Canada sau Australia. Doamna 
poate fi văduvă sau divorțată şi cu un copil. Scrieţi la 
adresa: Vasile Poclitar, com. Grăniceşti Nr. 543, jud. 
Suceava, cod 5865, România. 


* Doresc cunoştinţă domn serios, peste 50 de ani, în 
vederea căsătoriei. Răspuns P.O.Box 904, Roxbury „Ma 
02120, USA. 


* Doamnă, 55 ani, văduvă, brunetă, gospodină, doresc pe 
această cale să cunosc un bărbat de vârstă cuvenită mie, 
stabilit în USA sau Canada, în vederea unei prietenii 
îndelungate sau eventuală căsătorie. Răspundeţi la adresa: 
Voichiţa Cincu, str. A. Şaguna, nr. 17, Sibiu, 2400, 
România. 


EDITORIALE 


DI. Tudor Murgoci 
P.O. ROCKTON ONT., CANADA LOR 1X0 


PITEŞTI de Dumitru BACU $28.00 
POEZII DIN ÎNCHISORI, Culegere de ZPANĂ  - 25.00 
CU ACUL PE SĂPUN, Poezii de Zahu PANĂ. 20.00 
JURNALUL FERICIRII de N.STEINHARDT 25.00 
DIN LUPTELE TINERETULUI ROMÂN 1939-1939 
ANTOMELE CA MOLBOJAN 1500 
LUI PACEPA de Gh.l. 15. 
NĂZUINTI ŞI DEZNĂDEJDI de Petru GHEORGHENI 10.00 
ŞOIMI PESTE PRAPASTIE și POEZII ALESE 1914-1944 
de Nichifor CRAINIC ambele volume 15.00 


PENTR! IONARI, Corneliu Z. CODREANU 30.00 
PEN CROPAREA CĂPITANULUI de V.POSTEUCĂ 14.00 


DIN ÎMPĂRĂȚIA MORȚII de Gabriel BĂLĂNESCU 30.00 


ARON rRUȘ, Oper SAADE de Radu GYR erp 
RESRULrUĂNGEA Maia ție, amo 
321 DE VORBE MEMORABILE ALE LUI Tal 
SĂRATA de Nicolae TE 5 Vasile MARIN pi 
CU VU și CU Moe LALA eu 10.00 


EMNĂRI DE PE FRONT (1936-1937) de N.TOTU 15.00 
ÎNSEMASIA SUB STĂPÂNIRE STRĂINĂ 


de Nicolae CIACHIR 10.00 
ISTORIA BUCOVINEI (1775-1944) 
PIN “de Nicolae CIACHIR 10.00 
ĂRI CELEBRE (Dela Cain la Stalin) 

Boz de Nicolae CIACHIR 10.00 
ISTORIA UNIVERSALĂ MODERNĂ 
(Partea L-a 1642-1789) de Prof. dr. Nicolae CIACHIR 20.00 
ISTORIA UNIVERSALĂ MODERNĂ 


(Partea Il-a 1789-1919) de Prof. dr: Nicolae CIACHIR 20.00 


POEZII PRINTRE GRATII de Alex SILISTREANU 8.00 
ISTORIA POLITICĂ ŞI MILITARĂ A RĂZBOIULUI 
_22 TUNIE - de G-ral Platon CHIRNOAGĂ 35.00 


FRUMOASA MEA CU OCHII VERZI 


de Nelu MANZATI 15.00 
Revistă trimestrială de analize, docu- 
ţie şi cronici, 272 pagini 15.00 


ANII DE GROAZĂ DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ 
de Virgil MATEIAŞ 18.00 


mal sus, următoarele cărți: 


POEZII de Nicu Iancu PĂLTINIŞTEANU $10.00 
FORTUL NR.13 de Marcel PETRIŞOR * 10.00 
O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ UNUI SAT 
de Nicolae GOLEA 7.00 
PASĂREA CU ŞAPTE ARIPI i 
poeme Tanka de Dumitru ICHIM 10.00 
TEMELIE DE VEAC NOU de Vasile MILITARU 20.00 
STROPI DE ROUĂ de Vasile MILITARU 22.00 
POEMELE NEMURIRII de Vasile MILITARU 20.00 
VORBE CU TÂLC de Vasile MILITARU 6.00 
PĂDUREA DELA TÂNCĂBEŞTI, 
Poezii de Ion ŢOLESCU 5.00 
AMINTIRI DIN COPILĂRIE de P.NĂMOLOASA 5.00 
POVESTE DE DINCOLO de Ana Maria MARIN 7.00 
DESŢĂRAŢII, Poezii de Ana Maria MARIN 7.00 


DURERI CONDENSATE, Poezii de Vasile MUSTAȚĂ 5.00 
MEDITAȚII ŞI MĂRTURISIRE de Ilie OLTEANU 5.00 
PICURI DINTR'O LUME FĂRĂ SOARE, 

Poezii de Alexandru BIDEAN 10.00 


CĂRUŢA CU SCÂNDURI de Marcel PETRIŞOR 7.00 
VREŢI SĂ RÂDEȚI de Florin SCĂRLĂTESCU 5.00 
CETĂȚI SFĂRÂMATE, Schiţe şi nuvele de N.NOVAC 7.00 
MANSARDA DE CATIFEA 

poezii de Dan Emilian ROŞCA 7.00 
ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC de M. LEHRER 20.00 
PARMITHI de Victoria BAŢU 5.00 


DIALOG DE ABJECȚIE de Radu N. CISMĂŞEANU 5.00 
ÎNTRE CIOCAN, SECERĂ ŞI NICOVALĂ 

de Paraschiv NĂMOLOASA 28.00 
CAIDUL - Nuvelele adolescenţei în temniţele 


comuniste de Mihai RĂDULESCU 7.00 
SEARA LUMINOASĂ, Poezii de Florica BAŢU 7.00 
RECONSTITUIRI de Constantin MUSTAȚĂ 10.00 
POEZII PENTRU COPII de Florica BAŢU 8.00 
PUNCTE DE VEDERE de Eugen POPESCU 15.00 


POEMS FROM COMMUNIST PRISONS 
(limba engleză) translated by Mother ALEXANDRA 7.00 
THE ANTI-HUMANS 
(Piteşti, tradus în limba engleză) de Dumitru BACU 20.00 
JOURNEY TO FREEDOM (limba engleză) 

de Nicole DIMA 23.00 


La flecare comandă se adaugă costul expediției 


Ti 


PAGINA 20 


ÎMPĂRTĂŞANIE 


Domnu 'a dat grijanie 
sfântă'mpărtăşanie 

trup şi sânge a lui Hristos 
umiliţi să luăm frumos. 


Ţinem post, ne spovedim, 
de păcat ne curăţim, 
ne'mpăcăm cu fiecare 
frate mic sau maică mare. 


Iisus, o viţă vie, 

ne-a dat euharistia. 

Taină sfântă, taina grea 

e salvarea ta şi-a mea, 

trup şi sânge a lui Hristos 
Doamne, mulțumim frumos! 


Florica BAŢU-ICHIM 


MOŞ CRĂCIUN 


Moş Crăciun, în noaptea asta, 
Bate 'ncet la orice geam, 

ŞI întreabă dacă'n casă, 

Sunt ori nu copii, şi lasă 
Daruri pe la cine-i spune: 
"-Ţină-i Domnul, am..." 


La ferestrele de-altdată 

An de an veni pe rând: 

”. Ai copil?” ”- Ba nul " şi plânsul 
Mă 'nneca în gât, iar dânsul 
Clătina din cap a milă 

ŞI pleca oftând. 


Dar acum un an de-odată 
L-auzii că'mi bate'n prag: 

”- Ma trimis Sfânta Marie 
Să-ţi aduc un dar şi ţie...” 
ŞI te-a scos din sac pe tine, 
Dragul mamei dragl... 


Va veni şi'n noaptea asta 
ŞI va bate'n geamuri iar: 

”. Al copii? Şi eu voi spune: 
”- Slavă ție, Moş Crăciune, 
Am şi eu un brad pe masă 
ŞI aştept un dar!” 


ŞI, din sacul lui cel mare, 
Bucuros, va scoate-un miel, 
Alb de tot, pe patru roate 
Alb ca el să fii în toate 

Şi de-a pururi, dragul mamei 
Alb şi blând ca ell... 


Elena FARAGO 


ABECEDAR CREŞTIN 


pd 


DECEMBRIE 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Crăciunul, dragi copii, este una din cele mai importante j. 


sărăbători ale anului. Copiii o aşteaptă cu emoție, gândindu-se la 


bunătăţile pe care le primesc cu colindatul şi cadourile pe care le A 


? va duce Moş Crăciun. 


După Crăciun unii sunt supăraţi că nu au primit ce vroiau, pe 
alţii îi doare burta că au mâncat prea mult, iar alții mai necăjiţi, îi 
mulțumesc lui Dumnezeu pentru puţinul pe care îl au. Acesta e 


4. Crăciunul? Nu. Acesta este Crăciunul oamenilor săraci sufleteşte. 


Aici, departe de ţară, unul din colindele foarte dragi mie, 


__ "Departe'ntr'o iesle, nu-i leagăn copaie 
Micuţul Domn lisus îşi odihneşte dulcele căpşor 
Stelele'n cer privesc jos şi ador 
Micuţul Domn lisus adormit pe fân şi pe paie." 


Crăiunul e dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, întruparea Îş 
lui lisus Hristos pentru mântuirea fiecăruia din noi. El a venit “A 


(7 pentru întreaga omenire şi pentru fiecare din noi în parte. Şi 


pentru mine care vă scriu aceste rânduri şi pentru tine, care 
asculţi, şi pentru mama ta, care îţi citeşte, şi pentru frățiorul tău şi 
pentru surioara ta. 

A venit ca un prunc micuţ, într'o iesle, fără un leagăn sau pătuţ 


E unde să doarmă, fiind cel mai sărac om din lume. Dar ne-a adus 


ci 
e Ne-a adus mântuirea. Ne-a adus viaţa dincolo de moarte. S'a făcut 


ea mai mare bogăţie spirituală. Ne-a adus iubirea lui Dumnezeu. 


e frate cu fiecare din noi ca împreună să ne rugăm aceluiaşi Părinte, 
97 aceluiaşi Tată zicând: Tatăl nostru...", 


Fie ca acest Crăciun să ne aducă pace în suflet, pace în familie 
şi pace în lume. Şi fie ca şi noi să spunem, odată cu toţi copiii 


bogaţi sau săraci: "Doamne Iisuse Hristoase, care te-ai născut în A 


Betleem pentru noi şi pentru a noastră mântuire, îți mulțumim 
pentru tot ce ne-ai adus şi ne-ai dăruit!” Crăciun Fericit! 


Părintele MITREL 


PLOAIE DE CRĂCIUN 


Ninge, plouă, 
Fată nouă 
Se prelinge, 
lar când ninge 
De pe faţă 
Cade gheaţă 
Sau se duce, 
Pe uluce, 
Şi'n coşare. 
De nu are 
Loc de joacă, 
Pe la toacă, 
Strânsă roată, 
Cade toată; 
Prea sunt ude 
Și zh = 
inge, plouă, 
Stropu'n două 
Se desparte 
ŞI pe-o carte 
Lăcrimează. 
La amiază, 
Lacrimi pică 
Pe-o furnică 
Şi-alte noi 
Cad cu ploi; 
Ning şi plouă, 
Cade două. 
Plouă 'ntruna 
Cât e luna, 
Plouă şoapte 
Zi şi noapte. 


Ștefan THEODORU 


POZNAŞU' DE MATEI 


Na, Matei ce pot să-i spun 
apare Moş Crăciun? 
Numai pozne mi-ai făcut. 
De ce taci acuma mut? 
Mi-ai pus sare în cafea 
Si-ai zis: tată, haide, beal 
Hârtia dela W.C.-u 
Ai zis că e curcubeu, 
Zvârlind suluri prin copaci- 
De ce taci? 
Mâzgăleşti peretele, 
Tragi de coadă fetele. 
Pozna, cea mai lată, lata, 
Manuscrisele lui tata 
Când lucra greu la servici 
Le-ai făcut... ce poţi să zici? 
Avioane, bărci, ce vrei... 
Vezi ce mi-ai făcut Matei? 


- Tată, ca să mă învăţ 
Spune-i să'mi aducă-un băț 
Să mă bată, să mă bată 
Cu cârjă ... de ciocolată! 


P 


iciunul şi toată 
Venea Et cât putea de 
A şi mama şi tata şi 
pu " pământului. RE 
| cum, şi Reaua Pămân- 


i i Reaua Pămân- 
Sigut în ai că ea se pre- 
lib: felul ei: a intrat în 
pi mera lui Moş Crăciun, 
4 del nu era acasă, Şi cu 
sea albă a Şters de pe 
P Moşneagului un sat 
intreg cu copii, părinţi şi 
: 


7 ră să-i văd ce-o să 
şi-a zis ea, mulțumită. 
şia plecat pe deal să mai 

ziească nişte copil. 3 
4 şi întâi a furat mă- 
muşile unui princhindel. 
i un timp, copilul a 

“aceput să plângă. 
+ să e, E e? l-a întrebat 


lui 
e Miau înghețat mâinile. 

„Pune-ți mănuşile! 
„Le-am pierdut! 3 
Surioara l-a mângâiat, i-a 
incălzit mânuțele în mâi- 
nile ei, și-a scos mănuşile şi 
le-a dat frățiorului. 

Nu i-a plăcut lui Reaua 
Pimântului treaba asta. Dar 
ce să facă? Tocmai venea la 
vale o săniuţă. Reaua Pă- 
S mintului s'a făcut un 
5 bulgăre de zăpadă şi s'a pus 
in faţa ei! Sania s'a 
răsturnat, băieţelul s'a 
răsturnat şi a început să 
e, ce e? l-a întrebat 
ratele lui. 

- M'am ciocnit de gheaţă 
şimă doare! Au, au, au!!! 
 -Pânăte însori îţi trece! 

Care-i gheaţa de care te-ai 
lovit? Asta? Hai să o batem 
să se'nveţe minte! 

- Na, na, na! Să mai răs- 
tomi tu sănii! 

Băieţii râdeau şi dădeau 
cu ghetele în bulgărul de 
pheață care se făcea tot mai 
mic, tot mai mic. 

Văleu, văleu! Reaua 
Pimântului a mâncat o 
bătaie!!! Punându-și mâini- 
le la vântăi a fugit să se 
odihnească şi să se gân- 
spa la alte răutăţi. 

” la să-i necăj 
a ecăjesc pe 

5  Lăun semnal băbuţei, 

toată mâncarea din maga- 

A une 3i din casele oamenilor 
fi apărut deodată! Ce să 

4 părin mari? Se 

că vin copiii dela 

e e aşează la masă și ei 

ai trai, i le dea. Atunci 

5 trei bărbaţi în 

Vecin să aducă de-ale 


a pai că Reaua Pămân- 
tată hu dormea. Abia 
Caseră sătenii săniile 

ale gurii, când u- 


celor tei urişat la ochii 


ANTUL ROMÂNESC 


— Florica BAŢU-ICHIM 


pe pleoape. Bieţii oameni 
abia-abia ţineau ochii 
deschişi. 

- Ce faceţi, nu plecaţi 
înterbat cei din Es ai au 

> Ni-e somn! au răspuns 
ei întrun glas şi au adormit 
imediat. 

- Am eu leac pentru som- 
nul ăsta! a spus bătrânul 
satului. 

_Şi luând un bulgăre de 
zăpadă a început să-i frece 
la ochi. Când Reaua 
Pământului s'a pomenit 
frecată cu zăpadă a strigat 
odată: "Au!" şi a luat-o la 
fugă. Iar cei trei au sărit în 
sănii şi au strigat: 

- Plecăm! Nu avem timp 
de pierdut! La revedre 
oameni buni şi să ne vedem 
cu bine! 

Dar Reaua Pământului 
nu s'a lăsat: când să intre 
săniile în sat, le-a ținut 
calea o pocitanie mare, urâ- 
tă, neagră. 

- Săriţi, oameni buni! 
Urâţenia vrea să ne fure 
mâncarea! 

Şi au venit oamenii din 
sat cu mic, cu mare şi dă-i! 
şi dă-i! Ba, unii ziceau să o 
împuşte, iar alţii ziceau să o 
prindă în cuşcă şi să o ducă 
la circ. 

Mai mâncase Reaua 
Pamântului multă bătaie în 
viaţa ei dar aşa ca acum nu- 
şi aducea aminte să fi 
mâncat. A prins un moment 
mai bun şi a fugit la casa ei 
să-şi pună ceapă cu sare pe 
cucuie şi bucăţi de cartofi 
pe frunte să nu o mai doară 
atâta. Şi în sinea ei se 
gândea cum să strice odată 
şi pentru totdeuana Cră- 
ciunul. 

În noaptea de Craciun, 
când toţi dormeau, a făcut 
Baba ce a făcut şi s'au stins 
toate focurile şi "toate 
luminle din case. Acum ea 
se bucura că ştersese satul 
ăsta de pe hartă şi dacă era 
întuneric, cum să ştie Moş 
Crăciun că aicea sunt copii? 

- Şi iată că într'o casă s'a 
trezit un copil. A văzut 
întuneric, nu pom de Cră- 
ciun, nu cadouri, nimic. A 
început să plângă. Tata a 
venit lângă el. 

- De ce plângi? 

- Nu am brad... Nu am 
cadouri... 

Tata l-a luat în braţe la 
lumina candelei. 

- Ştii tu ce e Crăciunu'? 

- Moş Crăciun... suspina 
copilul. 

- Nu. Crăciunul e naş- 
terea lui lisus Hristos. în 

Şi tăticu a început să 
cânte: - 

"O ce veste minunată 

Din Betleem ni se-arată 

Astăzi s'a născut 


DECEMBRIE 1994 


poveste de Crăciun 


Părinților mei.... 


Cum au spus proorocii..." 
_- Tată, cât de mic era 

lisus? Ca mine de mic? 
„= Mai mic. Cum e fră- 
țiorul tău din scutece. Dar 
mai bine, ascultă! Şi cu: 
vocea lui caldă, cu ochi 
fericiţi a cântat mai departe: 

"Căci la Betleem Maria 

Săvârşind călătoria, 

În sărac sălaş 

Din acel oraş 

Naşte pe Mesia..." 

„= Tată, cât de săraci erau 
ei? Ca noi de săraci? 

- Nu, puiul tatii, noi nu 
suntem sărăci: Mama a fă- 
cut sarmale şi cozonaci 
pentru Crăciun. Tu dormi 
într'o casă, pe pat. lisus dor- 
mea într'o iesle, pe paie. 

- Li dau patul meu! 

- Sssttt! Ascultă: 

1,„.Pe Domnul cel din 
vecie 

Ce L-a trimis Tatăl mie 

Să se nască 

Şi să crească 

Să ne mântuiască..." 

Somnoros, copilul în- 
trebă: 

- De ce zici că L-a trimis 
Tatăl mie? 

- Tatăl e Dumnezeu. Şi 
Dumnezeu L-a trimis pe 
lisus pentru noi toţi, îm- 
preună şi pentru fiecare în 
parte: pentru mine, pentru 
mama şi pentru frăţiorul 
tău. 

- Şi pentru mine? 

- Şi pentru tine. Dumne- 
zeu te iubeşte atâta de mult 
că L-a trimis pe Fiul său 
unul născut să te mân- 
tuiască. 

- De ce mă iubeşte Dum- 
nezeu? 

- Pentrucă El e Tatăl tău. 

- De ce e tatăl meu? 

- Pentrucă El i-a făcut pe 
oameni şi are grijă de ei. 

- De ce are grijă? 

- Ştii ce? Mai întrebă şi 
mâine. Acum hai să cântăm 
împreună: 

1.0 ce veste minunată..." 

Şi vocea firavă a copilu- 
lui se împletea cu vocea 
gravă a tatălui. 

Tocmai atunci trecea 
Moş Crăciun pe desupra 
satului. Tare s'a mirat el 
când a auzit cântecul. 

- Ce să fie? Pe harta mea 
e pată albă în locul acesta. 
Şi a trimis un cerb să cerce- 
teze. 

- E un sat. Un sat întreg 
cu copii, părinţi şi bunici, i- 
a adus cerbul răspuns. 

Atunci a înţeles Moş- 
neagul despre ce este vorba. 
A mişcat odată din barbă şi 
o mulţime de steluțe roşii, 
albastre, galbene, verzi au 
început să plutească dea- 
supra caselor printre pomi, 
pe la ferestre de-ţi era mai 
mare dragul să te uiţi. 


ama ci i apăsa tare, tare Cel făr' de'nceput Copiii se strânseseră la 
MARILE PUTERI ŞI ROMÂNIA 


Prin R din pag, 20 
 foziţiy Mânia, luând dis- 
După” de apărare în lungul 
Ta , dela Ismail şi până 
tirgu Severin, până la 

SI) âvangărzii ruseşti. 

centrat Mai-lulie a con- 
Cotpu, În Oltenia două 
ilzu (4 divizii) şi a 
digporât flancul drept al 
despzitivului strategic rus 
imparat pe Dunăre; a 
i Nrceg, ! importante forțe 
lntephi» impiedicându-le să 
Ruși ra în sectorul unde 
 niripuartau Dunărea; a 
it la distrugerea şi 


la împrăștierea flotilei tur- 
cești; 

i cursul lunii Iulie 
1877, divizia 4 română a 
trecut Dunărea, la solici- 
tarea Rusiei şi a înlocuit 
trupele acesteia, care con- 
stituiau garnizoana cetăţii 
Nicopole, făcându-le dis- 
ponibile pentru a putea lua 
parte la a doua pătălie pen- 
LS, TEA t a luat parte 

n August a 

sarat a 30-a bătălie 
a Plevnei (ocupând reduta 
Griviţa) şi [pi la încer- 
cuirea cetăţii până la ca- 


pitaluarea ei; 

e) În Noembrie a ocupat 
cetatea Rahova şi Plevna 
(impreună cu Ruşii) şi şi-a 
adus contribuţia decisivă la 
capitularea lui Osman Paşa; 

f) Până la sfârşitul răz- 
boiului a încercuit cetăţile 
Vidin şi Belogradgic, a avut 
trupe în garnizoana Ni- 
copole şi Rahova şi a es- 
cortat prizonierii otomani. 
(N. Ciachir, Războiul pt. 
independenţă... p.199-200), 


Nicolae Ciachir 
Continuare în numărul viitor 


geamuri și nu mai puteau 
de bucurie!!! 

A mai mişcat odată 
Moşul din barbă şi lângă 
fiecare căsuţă a apărut un 
pom, dar nu orice fel de 
pom. Avea crenguţe multe- 
multe şi în unele crengi 
erau pâini, în altele cârnaţi, 
sarmale, prăjituri... 

- Ce frumos!!! a strigat o 
fetiţă şi s'a repezit să ia o 
ciocolată. 

Şi ce să vezi? În locul ei 
au apărut pe crenguţă alte 
trei ciocolate! Tare s'au mai 
mirat oamenii că ei nu mai 
văzuseră astfel de pomi! 

- Mulţămim, Moş Cră- 
ciun, mulțămim frumos!! 

- Să le mâncaţi sănătoşi! 
a zis Moşneagul şi a mai 
dat o zăpadă, dar una cu 
totul deosebită: când cădea 
pe prăjituri şi cozonaci se 
transforma în frişcă! Au 
mâncat copiii de s'au să- 
turat! 

S'a dus vestea în toate 
satele de pomii aceia 
grozavi şi când venea 
cineva din alte sate în vizită 
pe la neamuri, pleca de 
acolo încărcat cu bună- 
tăţuri. Se zice că de atunci 
nu a mai existat nici un om 
flămând: când cineva nu 
avea ce să mănânce venea 
în satul nostru, lua cât avea 
nevoie ba mai dădea şi la 
alţii. 

lar Reaua Pământului n'a 
mai putut de necaz. S'a 
supărat atâta de rău, că şi-a 
făcut singură o ladă tare- 
tare şi s'a închis singură 
înăuntru să nu vadă şi să 


isi ps 
nu mai audă nimic. Şi aşa a 


scăpat lumea de ea. 

lar Moş Crăciun a făcut o 
hartă secretă pe care o ţine 
tot timpul în buzunar, de- 
parte de oamenii răi. 


S PAGINA 21 


Cât despre mine, ce să 
zic? Am flămânzit de atâta 
scris. Mă bate gândul să ies 
afară şi să iau un cozonac 
dintriun pom. Vreţi şi voi o 
bucată? 


înăuntru să:nu vadă și să aiparțe de oameniirăi eee Dicată ia e Sia tiai 
CARTI-ZIARE-MUZICA-VIDEO-ARTIZANAT 
din ROMANIA LA DVS. ACASA PRIN 


Marcau cu "X” in casuta comenzii dorite si completati pretul respectiv in ultima coloana din dreapta. Roinania libera, 


Evenimentul zilei, Adevarul, Cotidianul, Gazeta sporturilor, se livreaza in seturi de 6 pe o saptamana sau numai uli- 
miar oduse neilatate, scriet/telefonat/FAX. Pretul dat In 


muaparnnă 


Pai (Bo (bo 


este acelasi pt. Canada si USA. 


ARTIMMEX 


9 iuni 


987.95 


x 


$169.30 (_] 


(îi) 
ss. (__ 
33.59 (_] 
$34.99 
958.90 
333.85 
334.99 (_] 


368.9 
379.49 
369.49 
3109.90 
365.30 [_ 
sease [ 


ale cn ru sura mu R2PU2?:15 feluri: Rebua Flacara: 5300, 527400, i 
SUBTOTAL ZIARE: 


Pentru alte ziare: da teletor/FAXscriet la Artimmex 


EEE == 


Mostanirea Kremiinului (cantitate limitata) 


VENUS 


2. Fantomele iul Pacepa Ghe. lonescu Olbojan (best saller-USA/Canada)  CORIDA 
3. Am lost cioplitor de hime re-Dumitru Popescu ("Dumnezeu") (marturisirii) ALBATROS 


4. Sande Marin- 


Carte de bucate (da, renumita cartel) 


ORIZONT 


$. Eu/am salvat pe evreii din Romania - Radu Lecca (uluitoare dezvaluiri ROZA VAN. 
$. Pavel Corut- Culisele splonajului/ “adevarului”: 11 utiuri ("seriale"),buc.: MIRACOL etc. 


7. Nostradamus - 


Rusia si Romania in profeua lul Nostradamus! 
8. Ewede sau Vulcanescu sau Noica sau Cioran sau Blaga 


ROZA VAN. 
HUMANITAS 


9. Maresal. Antonescu- — Eplatolarul infernului (scrisori Brauanu-Antonesc ALBATROS 
Marele Dictonar al Viselor s.a.=interpretare 


13. in traducere - Romane de dragoate sau datective 


14. Caru pentru capi! de Potre Ispirescu ai multi altii (Revista "Mickey Mouse”) UNIVERS 
15. “Cronica Secolului JOC": stiri reproduse din anul 1939,1940 etc. De nr. de revista: 
tate 200 ur rapemtaaa) 


aptu razervai pentru cemenil nediatata, ln cerere, 


Pentru alte 


1, "DIVERTIS":cel mal buni (12) comici de ia Mircea Crisan incoace -vol.VIl impreuna, numai 


E 
Se con mat prea prim Aroma 


scris/telefon/FAX 


2. Muzica populara:M.Tanase,E.Gavris,].Clobanu,D.Siminica,loana Radu eic.Vol.] 


3. VIDEOURI: COMICI (M.Crisan, Birlic, Caragiu, DIVERTIS etc.etc.), piese de teatru 


Protud NU inchude ivrarea (3Vearte pt. America) Produsele ARTIMMEX se pat comanda pnn 
ARTIMMEX, asocia! cu croitori "As You 


in TORONTO la: 
"mmulfina” vis-a-vis "S, 


SUBTOTAL_ CARTI: 


RI 


Telephone. 


Data ziua luna. anul 


PENTRU ORICE INFORMATII SUPLIMENTARE, LISTE DE PUBLICATII, COMENZI SPECIALE ETC. ADRESATI-VA DIRECT LA: 


ARTIMMEX 


Tel. 410-493 4098 
FAX:416-493 7208 


„e 


PAGINA 22 


DECEMBRIE 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESU 


Rubrică întocmită de D.PĂSTOREL 


PUTERILE OCCIDENTALE ŞI-AU 
RECUNOSCUT NEPUTINŢA IN BOSNIA 


A doua jumătate a lunii 
Noembrie a arătat definitiv 
neputinţa ONU, NATO şi a 
Uniunii Europene, de a rezolva 


problema războiului din 
Bosnia. 

Piatra de incercare a fost ata- 
cul Sârbilor asupra enclavei 
Bihaci, din Nord-Vestul Bos- 
niei, complet încercuită de 
trupele sârbeşti. Ea n'a mai 
putut primi ajutoare alimen- 
tare din luna Mai. Intr'un act 
de disperare, forţele guver- 
nului din Sarajevo au incercat 
străpungerea încercuirii. A 
urmat un contraatac sârbesc, la 
care au participat şi Sârbii din 
Croaţia, care au ocupat 30% din 
teritoriul acesteia, unde au 
format aşa-zisa republică 
Krajna. Ei au atacat enclava cu 
4.000 de oameni, care s'au 
alăturat celor 10.000 de Sârbi 
bosniaci. 

Din Krajna au decolat 
avioane, care au atacat orașul 
Bihaci şi au incendiat sate din 
jur, aruncând şi bombe cu 
napalm. Situaţia forţelor ONU 
din această "zonă protejată” 
devenind critică, avioanele 
NATO au primit dispoziţia de 
a bombarda două piste de 
aterizare din Udbina (Croaţia), 
fără însă a ataca avioanele dela 
sol(!). După două zile au fost 
bombardate şi baterii de ra- 
chete din Vestul enclavei, ca 
represalii împotriva tirului 
deschis asupra avioanelor de 
patrulare NATO. 

Bombardamentele aeriene 
nu au diminuat atacurile Sâr- 
bilor, care au ameninţat cu re- 
presalii puternice asupra tru- 
pelor ONU, dacă se vor repeta 
atacuri aeriene. Mai multe 
oraşe din Bosnia au fost bom- 
bardate, iar Sarajevo a fost 
atacat cu rachete, care au 


provocat avarii clădirii guver- 
namentale şi ambasadei SUA. 
Convoaiele cu ajutoare au fost 
blocate, iar Sârbii au umilit din 
nou forţele ONU, luând sute 
de ostateci. Generalul Mladici, 
comandantul forţelor Sârbilor 
bosniaci, a spus că ei vor fi 
eliberaţi, când i se va da 
programul de zbor al avioa- 
nelor NATO (!). 

Administraţia dela Washing- 
ton a făcut din nou un viraj, 
alăturându-se poziţiei M. 
Britanii şi a Franţei, care au 
fost în permanenţă împotriva 
intervenţiei NATO, de teama 
represaliilor impotriva trupelor 
lor din Bosnia. Occidentalii au 
început să-şi recunoască nepu- 
tinţa, revenind la ideea că 
numai negocierile pot rezolva 
problema războiului din a- 
ceastă regiune. A existat o 
permanentă fricţiune între 
atitudinea ONU, care a dus la 
negocieri nerespectate de Sârbi 
sau respinse şi NATO care n'a 
putut acţiona decât sub or- 
dinele ONU. 

În afară de M. Britanie şi 
Franţa, Rusia a fost şi ea un 
permanent factor de tergiver- 
sare şi de opunere a utilizării 
forţei impotriva Sârbilor, aliaţii 
tradiționali ai Moscovei. În 
țelurile ei imperialiste, Rusia a 
dorit totdeauna, sub diverse 
pretexte, ca să se amestece în 
problemele balcanice. Propa- 
ganda sârbă şi rusă a inventat 
gogoriţa înfiinţării unui stat 
musulman fundamentalist în 
Europa. Fundamentalişti sunt 
numai Şiiţii, 90% în Iran, 10% 
în Irak şi câteva grupări în 
Egipt și Algeria, unde fac acte. 
teroriste. În Sarajevo, unde 
trăiesc şi mulţi Sârbi, există o 
catedrală ortodoxă, ca și una 
catolică, unde oficiază un 


cardinal. Musulmanii bosniaci 
sunt în majoritate Sârbi, care 
au trecut la această religie. 

Embargoul impus lugosla- 
viei n'a afectat cu nimic pu- 
ternica dotare în armament a 
Sârbilor, dar a făcut ca Bosnia 
să rămână dezarmată şi să nu 
se poată apăra singură decât cu 
armament uşor. La Bihaci 
Sârbii au dispus de tancuri, 
rachete, avioane şi chiar de un 
tren blindat. Oraşul probabil 
va cădea. 

In caz de neincetare a fo- 
cului, sunt toate şansele ca 
forţele ONU să se retragă, dar 
această retragere va fi foarte 
complicată. Deplasarea celor 
24.000 de soldaţi va necesita 
cinci luni şi ea va trebui să fie 
protejată de cel puţin două 
divizii NATO. Retragerea va 
reprezenta un eşec colosal al 
puterilor vestice. 

Se încearcă să se facă Sâr- 


Current Aress 
ot Control 
SI Musim 


and Croa!s 


O Serbs 
Q Sale area 
designated 


bilor concesii, cu un plan în 
care Sârbii bosniaci vor putea 
să facă o confederație cu Ser- 
bia, ajungându-se de fapt la 
Serbia Mare, visul lui Milo- 
şevici. E puţin probabil că 
Sârbii vor mai accepta vreun 
plan, după ce au testat din nou 
slăbiciunea forţelor occiden- 
tale, acum atât de dezbinate în 
planurile lor de acţiune. Acest 
lucru se poate întrevedea şi din 
faptul că liderul Sârbilor bos- 
niaci, Karadzici, a refuzat să se 
întâlnească cu Secretarul Ge- 
neral ONU, Boutros-Ghali, la 
Sarajevo. Ei au acum toate 
şansele să cucerească întreaga 
Bosnie. 


HELMUT KOHL A FOST REALES 
CANCELAR 


Helmut Kohl a fost reales 
Cancelar al Germaniei de către 
Bundestag, la numai două vo- 
turi diferență, după victoria la 
limită obţinută de Coaliția 
Democratică în 16 Octombrie. 

După cum era de aşteptat, 
realegerea sa a stat în cumpână 

ână în ultimul moment. Doi 
egislatori ai coaliţiei au fost 
adigi bolnavi, iar unul a sosit 
în ultimul moment. Dela opo- 
ziţie a absentat un membru. 
Trei membri din coaliția guver- 
namentală au votat impotriva 
cancelarului, care a obtinut 
totuși 338 de voturi pentru, su- 


ficiente pentru realegerea sa de 
câtre Bundestag, (672 membri), 
pentru încă patru ani. 

Kohl, care este lideerul Par- 
tidului Creștin Democrat din 
1973, a devenit Cancelar în 
1982, Dacă va rezista incă doi 
ani, el va depăși recordul de 14 
ani al lui Konrad Adenauer şi 
va deveni Cancelarul cu cel 
mai lung mandat, după Otto 
von Bismarck, care a deţinut 
puterea din 1871 până în 1890, 
Se crede că el nu va mai can- 
dida în 1988 și işi va ceda locul 
lui Wolfgang Schăube, liderul 
partidului în Bundestag. 


FURTUNA REPUBLICANĂ 
ÎN ALEGERILE AMERICANE 


Alegerile pentru o nouă Ca- 
meră a Reprezentanţilor (335 
locuri), pentru 34 locuri în Se- 
natul cu 100 de membri, ca şi 
pentru 36 de locuri de guver- 
natori, au reprezentat un 
triumf al Partidului Repu- 
blican, care a intrecut cele mai 
optimiste speranţe. 

Astfel, in Camera Repre- 
zentaţilor, Republicanii au 
câştigat 52 de noi locuri, în 
dauna Democraților, obținând 
un total de 230 de membri 
(dela 178), faţă de 204 cât vor 
avea Democraţii (dela 256). 
Pentru a controla Senatul, 
Republicanii aveau nevoie de 
şapte noi senatori, dar au 
obținut opt, încât în Senat vor 
avea 53 de locuri (dela 44), iar 
Democraţii 47 (dela 56). 

Este prima oară din 1954 
când Republicanii obţin con- 
trolul şi în Cameră şi în Senat. 
Sub noua formaţie, Congresul 
al 104-lea îşi va începe sesiunea 
la 4 Ianuarie 1995. 


Victorii importante a obţi- 
nut partidul a cărui emblemă 
este elefantul şi în alegerile 
pentru 36 de locuri de guver- 
natori. Aici Republicanii au 
câştigat încă 11 locuri, care se 
vor adăuga celor 20 pe care le 
deţineau. Democraţii vor avea 
numai 17 guvernatori (dela 29). 

Se poate remarca că nici un 
candidat republican, care deţi- 
nea locuri în Camera Repre- 
zentanţilor, Senat sau de gu- 
vernator, nu le-a pierdut. O 
schimbare istorică este con- 
siderată obţinerea unui mare 
număr de voturi în cele 11 state 
sudiste (fosta Confederație) ca 
şi câștigul în şapte din cele opt 
state mari. Tot istoric este şi 
faptul că democratul Thomas 
Foley este primul preşedinte al 
Camerei Reprezentanţilor, care 
să nu fi fost reales ca repre- 
zentant, din 1860 incoace. 


Newt Gingrich 


Înfrângerea categorică a 
Democraților, care va aduce 
politica americană dela centru- 
stânga la centru-dreapta, se 
datorează mai multor factori. 

Majoritatea celor care au 
votat pentru Republicani, au 
declarat că au făcut acest pas 
din cauza disprețului pentru 
un guvern mare, ineficient şi 
cheltuitor, cât și pentru Clinton 
care nu şi-a ținut promisiunile 
din timpul campaniei electo- 
rale, abandonând scăderea 
taxelor mari pentru clasa 
mijlocie şi lăsând nerezolvată 
problema ajutorului social, 


Propunerea pentru reforma sa- 
nitară a rămas doar un imens 
document birocratic, Toate 
acestea au dus la un sentiment 
de nesiguranţă a majorităţii 
populaţiei, care a aşteptat za- 
darnic schimbările promise. 

A apărut şi aşa-zisul factor 
Clinton, ca pe vremuri factorul 
Carter, care reprezintă un 
sentiment de dezaprobare, 
apropiat de antipatie, pentru 
felul de comportare a Preşe- 
dintelui. Acesta, încă dela 
inceput, a făcut o cârpăceală în 
alegerea membrilor echipei 
guvernamentale, care s'au 
dovedit apoi în majoritate 
incompetenţi şi aroganţi. A 
existat și un resentiment pen- 
tru un Comandant Suprem, 
care s'a sustras dela serviciul 
militar şi a cărui prima pro- 
blemă de care s'a ocupat, chiar 
din prima lună de prezidenţie 
a fost pledarea pentru primirea 
homosexualilor în forţele ar- 
mate. A avut valoare negativă 


(i Ea) 
pp Cura, at 
MARE . 


preşedintelui, într'o serie de 
probleme guvernamentale im- 
portante. Au contat oscilaţiile 
şi nehotărarea în politica ex- 
ternă. 


Bob Dole 


Problema homosexualilor a 
îndepărtat pe Democraţii 
conservatori. Acelaşi lucru s'a 
întâmplat şi cu suporterii lui 
Perot, care au votat acum în 
majoritate pentru Republicani. 
De reamintit că acesta a obținut 
în alegerile prezidenţiale din 
1992, 19% din voturi, ceea ce a 
defavorizat'pe Bush (38%) şi l-a 
ajutat pe Clinton (43%) care a 
devenit preşedinte minoritar 
(sub 50%), 

63% din populaţia albă a 
votat pentru Republicani, ca şi 
marea majoritate a tinerilor. 
Acelaşi lucru l-au făcut Ca- 
tolicii şi Protestanţii. Evreii şi 
Negrii au votat masiv cu De- 
mocraţii. 

„Partidul Republican are 
câteva personalităţi care vor 
conduce în al 104-lea Congres 
dezbaterile pentru reformele 
propuse. Astfel este senatorul 
din Kansas, pragmaticul Bob 
Dole cu activitate în Senat de 
25 de ani, fostul lider al mi- 
norităţii în acest for, care va 
deveni liderul majorităţii. 
Bătăiosul Newt Gingrich din 
Georgia, fostul lider al mi- 
norităţii, va deveni probabil 
viitorul preşedinte al Camerei 
(în locul lui Thomans Foley). 
Senatorul Phil Gram, consi- 
derat ideologul artidului, care 
a recrutat mulţi Repabileie ce 


Preşedintele Clinton 


au fost apoi aleşi în Senat, va 
avea un cuvânt greu în viitoa- 
rele dezbateri. 

Pentru următorii doi ani, 
Republicanii au în vedere un 
program de scădere a chel- 
tuielilor guvernului, amenda- 
mente pentru un buget echi- 
librat, scăderea taxelor pentru 
familii şi pensionari şi creş- 
terea bugetului Apărării. Se 
prevede şi încercarea de a face 
o reformă sanitară eficace. 

Planul iniţiat de Gingrich 
sub numele de "Contract cu 
America”, conţine punctele 
importante ale reformelor 
propuse. 

Se aşteaptă şi o schimbare 
în viitoarea politică externă. 
Astfel se presupune că Sena- 
torul Jesse Helms (Carolina de 
Nord), viitorul Preşedinte al 
Comitetului Senatului pentru 
Relaţiile Externe, va iniţia o 
serie de măsuri ca: scăderea 
ajutoarelor externe şi a con- 
tribuţiei financiare pentru 
ONU şi Banca Mondială. 
Republicanii sunt sceptici în 
privinţa ajutorului economic 
acordat Rusiei, ca şi a acordului 
încheiat de administraţie cu 
Coreea de Nord. 

Republicanii au declarat că 
sunt gata să colaboreze cu 
Democraţii şi cu Preşedintele, 
dar nu se vor face compro- 
misuri în idei, care cred că 
reprezintă opinia unei mari 
majorităţi a Americanilor, a 
spus Gingrich. El consideră că 
trebue schimbat caracterul 
societăţii, care din 1950 a 
coborât într'o cultură a tole- 
ranţei şi a violenţei. "E impo- 
sibil să menţii o civilizaţie cu 
fete de 12 ani care au copii, cu 
cei de 15 ani care se omoară 
între ei, cu cei de 17 care mor 
de AIDS (SIDA) şi cu cei de 18 
ce primesc o diplomă, pe care 
de abia pot s'o citească,” a mai 
declarat Gingrich. 

Se consideră că Preşedintele 
Clinton are de ales faţă de noul 
Congres, două căi. Calea Tru- 
man, care a opus veto-ul său la 
majoritatea propunerilor re- 
publicane, pentru ca apoi să 
acuze Congresul ca fiind ine- 
ficace în problemele interne, 
preşedintele căutând să se 
concentreze asupra proble- 
melor externe. Sau să adopte 
calea Nixon, căutând să atragă 
pe cei cu vederi centriste din 
partidul advers. 


PD 


PI 


Din 30 în 30 de zile 


NTUL ROMÂNESC 


DECRETE PREŞEDINŢIALE 


„Regelui Mihai, cetăţean pngiea: de origină română, 


sis 
A care 


'a aprobat intrarea în ţară 


intr'o simplă eroare a 


i de "Decretele săptămânale" ale D-lui preşedinte: îl 


pedâm P 


“INI Începe "marea bătălie contra corupției!" Pentru a 


vapoare, 


mpărări şi vânzări ilegale de apartamente, 


tarii generali, Şefii departamentelor, Directorii de 


intrep! 


ordonat ca ziua să numere numai 21 de ore: 20 de ore a 68 


de minute, iar a 21-oră să fie "bisectă”, cu 80 de minute. 


Total 1440 de minute. 


MIERCURI: Se declară război şobolanilor! E datorie 
națională pentru fiecare bucureştean să păzească lăzile de 
oi şi să prindă minimum cinci şobolani! Cei care vor 
prizonieri 20 de şobolani - suntem în stare de război cu 
mzătoarele, subliniază Dl. Iliescu - vor primi decorația de 


"Mare Vânător Patriotic". 


JOL: Între 2-6 p.m. este oprită aterizarea farfuriilor zbu- 


rătoare. 


VINERI: Pentrucă-i zi de post "Nu se vizează paşa- 


ele britanice”. 


SÂMBĂTĂ: Emisiunile dela TVR şi Radio vor explica 
incompatibilitatea zilelor de post cu paşapoartele bri- 


tanice. 
DUMINICĂ: De bucurie că M.S. Regele s'a întors de 
unde a venit, D-nii Iliescu şi Văcăroiu au început să joace 


"capra pe sărite”. 


== 


+ NUMAI SUNTEM 
IMPORTANŢI ! 
"România nu reprezintă 
ofără geostrategică foarte 
importantă pentru Statele 
Unite” - a declarat Dl. 
Richard Schiffer, consi- 
lierul special al Preşe- 
dintelui Clinton, într'un 
interviu ce-a fost transmis 
prin postul de radio "Eu- 
topa Liberă”. Faptul că nu 
mai suntem "geostrategici” 
se traduce că vom primi 
Rai puţin ajutor economic, 
Dar Preşedintele Clintonm 
3 promis că nu va “închide 
ochii” dacă vom cădea în 
păcatul de a nu respecta 
plurile umane, În vizita 
[se DI. Iliescu a făcut-o 
Londra, la începutul lui 
psnbrie a subliniat că 
*tul e corect de a suporta 
voltarea democraţiei în 
că ia dar trebue să fie atent 
FE Nu susțină o politică 
A ât urmări "refacerea 
qi imperiu”, 
ar puobtervaţie justă şi ne- 
cută Aa so ştim că-i fă- 
din £ in sinceritate și nu 
jintezese temporare; 
ne vom convinge de 


îdevăr, îi of rim 
, Îi ofe: 2 
porare felicita şi noi tem: 


RUSIA ŞI A RE 
Vrea ARIȘTII EI 
2u expr; milion de Ruși și- 
t dorința de a se 
vechiul sistem 


st, ş Fi 
i pn idaţii sunt, dar 


Întoarce la 


cu VOIE DELA 


AR 
umbtentelsmul din par- 
legile mpiedică votarea 
în por: Dezbaterile au loc 
Penglă scaunelor goale. 
sa  fardarea obrazului 
chiu *: parlamentarii nu 

esc"... ei sunt "in- 


$'. 
tări AU fidicat taxele la ţi- 
dela 200% 1a 300%; la 
i cu 50% etc., dar 
t țuica și rachiul. 


REDUCEREA 

"PAŞAPOARTELOR" 

Pentru a linişti Vestul 
alarmat de inflaţia neo- 
tovarăşilor care forfotesc 
prin lume cu "Paşapoarte 
de serviciu”, autorităţile au 
hotărât: "Paşapoartele” să 
fie înapoiate în cinci zile 
după terminarea aşa sisului 
"servici". 


MINERII 

SĂ NE DEA LECŢII 

Încă un ziarist zdrobit în 
bătăi. Carol Nicolau dela 
"Academia Caţavencu”. 
Ziaristul lua fotografii la o 
întâlnire “culturală” ţinută 
sub auspiciile D-lui Miron 
Cosma, Regele minerilor. 
Reamintim: Dl]. Iliescu a 
cerut minerilor să ne înveţe 
"democraţia", DL Cosma le- 
a cerut să ne înveţe cultură, 
iar minerii s'au oferit să ne 
înveţe cinstea: s'a "pierdut" 
aparatul de fotografiat al 
ziaristului rămas... şi bătut 
şi cu aparatul dispărut. 


DE CE NE OCOLESC 
DO 


Rămânem încă "fruntaşi" 
în ce privesc riscurile pen- 
tru investiţiile străine, 
motivele indicate de spe- 
cialişti sunt de ordin 
economic-juridic: ambi- 
guităţile legate de statutul 
juridic al terenurilor, re- 
glementările imprecise 
privind repatrierea profi- 
tului, taxele adiţionale, bi- 
rocratismul exagerat etc., 
plus o serie de factori 
politici. Încetinirea pro- 
cesului de privatizare, po- 
ziţiile adaptate de unele 
partide faţă de reformă, na- 
ționalismul extremist etc. 


Fostul premier Ilie Ver- 
deţ reaminteşte că pe vre- 
mea lui nu erau 1.5 mili- 
oane de șomeri, studenţii 
aveau cămine, elc., iar 
vechile crime le aruncă în 
cârca Ruşilor "Care ne 
aveau sub ciubotă”. 


DECEMBRIE 1994 


CE NE SPUN 

VIZITATORII 
Pentru îngrădirea epi- 
demiei de holeră, guvernul 
a cheltuit peste 50 milioane 
lei... Spitalul de Urgenţă 
din laşi nu şi-a plătit te- 
lefonul şi-a rămas 2 zile 
izolat de restul oraşului... 
Au început cozile la sta- 
țiunile de benzină, în timp 


"ce trei sute de mii de tone 


au fost exportate în lugos- 
lavia... D.V. Măgureanu şi-a 
dat raportul despre ac- 
tivitatea SRI, dar nimeni nu 
ştie despre ce-i vorba, ra- 
portul e supra-secret... 
CARITAS este socotită ca 
cea mai “tare” afacere 
(escrocherie, N.R.) din Eu- 
ropa de Est... Peste 800 de 
blocuri din Bucureşti nu 
vor avea căldura asigurată 
în timpul iernii, din cauza 
ţevilor avariate de timp... 
Un alt cutremur de 4.1 gra- 
de Richter a avut loc la 35 
km. S.V. de Timişoara... 
România este "țara agricolă” 
unde importul de mâncare 
depăşeşte exportul... 


MARE CURIOZITATE 
Înainte un dolar în bu- 
zunar însemna puşcărie, 
acum poţi să-i porţi, dar 
dacă vrei să-i schimbi, 
depui sau retragi din bancă 
atunci trebue să explici de 
unde-i ai? de ce-i scoţi? şi 
pe ce vrei să-i cheltuieşti? 


... 


SUNTEM OCOLIŢI 

Polonia, Ungaria şi Ce- 
hoslovacia au atras capital 
de peste $20 bilione în timp 
ce'n România totalul înves- 
tiţiilor nu atinge $ 1 bilion. 
Pentru 1995, se prevede o 
creştere a economiei de 
1.5%. 


RÂDE ŞI SPERĂ 
Ceauşescu a spus că re- 
imul lui va cădea când va 
ace plopul mere și răchita 
micşunele; acum cinci ani 
plopul a făcut mere şi astăzi 
oamenii aşteaptă micşu- 
nelele. 


SE PLÂNG ROMÂNII 
Cele mai multe cereri 
adresate Consiliului Euro- 
pei din Strasbourg (Franţa) 
vin din partea Românilor 
nedreptățiți. 


PREMIERUL ŞI-A DAT 
POALELE PESTE CAP 
Cu ocazia deschiderii 
Târgului Internaţional Bu- 
cureşti, străinii au avut 
ocazia să-l cunoască în 
"intimitate" pe DI. Văcă- 
roiu. S'a iscat şi o discuţie 
semantică printre vizitatori: 
E premierul României beat 
mort ori: e mort de beat? 


ŞI FUNAR E BUN 
LA CEVA 

Oraşul Cluj-Napoca, sub 
administraţia D-lui Funar 
care-i de toate, inclusiv 
primar, e unul din cele mai 
curate oraşe în care, de 
asemenea, domneşte ordi- 
nea. 


NUMĂR TRAGIC: 
90.000 


După socotelile celor 
care ne-au vizitat şi s'au 
interesat de soarta copiilor, 
s'a ajuns la concluzia: în 
prezent sunt 90.000 de copii 
abandonaţi. S'au făcut une- 
le îmbunătăţiri minore, dar 
atât. 


NU SUNTEM CHIAR 
AŞA DE DEMOCRAŢI 

În cadrul dezbaterii Co- 
dului Penal s'a discutat şi 
cazul homosexualilor cerut 
de organizaţiile interna- 
ționale care păzesc toate 
drepturile. Sub presiunea 
celor 120 de proteste în care 
se vorbea de “tiparul ge- 
netic” etc., parlamentarii au 
rămas la vechea formulă a 
Codului Penal (art.200) care 
prevede o pedeapsă dela 1 
la 5 ani pentru întreţinerea 
de relaţii homosexsuale. În 
aplauzele marii majorităţi 
s'a confirmat că homo- 
sexualitatea e o “boală ruşi- 
noasă”, un periciol pentru 
"sănătatea naţiunii” şi, de 
asemenea, e contra moralei 
creştine și "tradiţiilor şi 
cutumele poporului ro- 


„mân", 


AVEM ŞI PIZZA 

Se vor deschide 30 de 
restaurante "Pizza Hut”. 
Alături de Pizza vom 
înfuleca piftii şi cartofi 
prăjiţi oferiţi de "McDo- 
nald's", 

NUMAI PE CEI DE 

IERI? 

După amânări şi iar amâ- 
nări DI. Măgureanu a dat la 
iveală activitatea fostei Se- 
curităţi: 

DSS se compunea din: 
15.312 securişti veritabili, 
dintre care 10.114 ofiţeri. 
Câteva “ocupaţii”: 447 as- 
cultau convorbirile tele- 
fonice, 388 citeau scrisorile, 
22 dezinformau, 114 sus- 
pectau pe cei care ar fi fost 
legionari, 781 urmăreau 
indivizii periculoşi, 72 
cercetau actele celor bă- 
nuiţi etc. Nu sunt divulgaţi 
tunătorii care hrăneau DSS 
cu informaţii. 


E) A'N POD ŞI 
P, NELUCRAT 
A venit iarna, când se 
numără hectarele cultivate. 
Din 187 mii de tone de 
sămânță de grâu, Semirom 
a vândut doar 24.530 tone, 
suficient pentru cca. 90 mii 
de hectare din cele 2,6 mi- 
lioane. Asta face plăcere 

importatorilor de cereale. 


CORUPŢIA-I DELA 
CAP 


Confirmarea că fraudele 
încep de sus, ne-o dă DI. 
Văcăroiu care a decis: 
miniştrii, secretarii de stat, 
prefecţii şi subprefecţii nu 
mai au voie să facă parte 
din adunările generale ale 
acţionarilor şi respectiv din 
consiliile de administraţie 
ale societăţilor comerciale 
cu capital de stat şi regiile 
autonome; dar nu se po- 
menesc neamurile, prie- 
tenii D-lor miniştri, pre- 
fecţi etc. 


CIOABĂ... 
TEMPLIER 
La sfârşitul lunii Octom- 
brie a fost prezentată la 
Televiziunea Română în- 
vestirea regelui interna- 
ţional al romilor în rangul 
de templier. Cioabă sosise 
cu coroana de aur de 7 kg,., 
(în traistă), dar i-a fost in- 
terzisă punerea ei pe cap de 
către persoana ce l-a in- 
vestit “cavaler”. După 
acordarea titlului de cavaler 
al templierilor, Cioabă se 
încadrează perfect în cam- 
pania "ocultei interna- 
ționale" de a dezmembra şi 
fărâmiţa poporul român. 


PAGINA 23 


"Pericolul nu este restaurația comunismului, ci 
restaurația comuniştilor." „(Nicolae Manolescu, 
Preşedintele Partidului Alianţei Civice”). 

... 

Din cauza murdăriei, în Capitală s'au înmulțit 
şobolanii, mulțimea şobolanilor a înmulţit cucuvelele, 
duşmanul rozătoarelor, deci Bucureştiul e Capitala 
şobolanilor şi a cucuvelelori 


Un an de studiu la Universitatea Vasile Goldiș din 
Arad constă pentru un viitor avocat - 450.000 lei, pentru 
un medic 525.000 lei. 


Eşti liber să pleci din ţară cu maximum $1.000. 


Zoltan Dănilă din Chiochiş (Bistriţa-Năsăud) a 
împlinit 100 de ani, a fost 4 ani în război şi are o pensie 
lunară de 5.000 lei. 


Ziarul "România Liberă” a bătut un record: a apărut 
în 24 de pagini. 

Regele Mihai a fost aşteptat la Otopeni de 2.000 de 
admiratori, iar 300 îl aşteptau în faţa hotelului Con- 
tinental. 


... 
Tranzacţiile comerciale între o persoană juridică şi 
ersoană fizică, ambele domiciliate în România, se pot 
ace numai în lei. 
... 

Zoe Ceauşescu n'a vizitat cimitirul Ghencea. Ea 
crede că părinţii ei au fost îngropaţi în altă parte. 

Din 1.000 de societăţi industriale, s'au privatizat 87 
cu un capital de 67 miliarde lei care reprezintă 2% din 
volumul de activitate. 

... 

Bucureştiul devine “oraş uscat”, nu pentrucă s'a 
interzis vinderea băuturilor alcoolice, ci pentrucă n'are 
apă. 

17 posturi de radio din străinătate emit ştiri în limba 
română; notăm Radio Vatican, Radio Kol, Israel, China 
international etc. 

Din cauza atacurilor şi spargerilor, multor patroni de 
firme li s'a aprobat să-şi cumpere arme de foc. 


Dela 1 Septembrie, costul unui paşaport e 33.350 lei. 

z Zeci de vagoane încărcate cu îmbrăcăminte, alimente 
şi materiale de construcţie au fost oferite fraţilor 
moldoveni, ce-au avut de suferit în urma calamităţilor 
naturale. 

: Singura şosea cu care ne putem mândri, şi asta pe 
jumătate, este tronsonul Bucureşti-Piteşti de 110 km. 
Restul - gropi înşirate de-a lungul şanţurilor. 

Din cauza secetei vom importa zahăr nerafinat. 

În prezent 70% din populaţie e subnutrită. O familie 
de salariați cheltuieşte 50% pentru hrană; iar pensiona- 
rii şi țăranii cheltuiesc 65-70%. 

Un cutremur de gradul 4 pe scara Richter a zgâlţâit 
regiunea Vrancea. N'au fost pagube. 

TVR n'a arătat nici o scenă din ceea ce s'a întâmplat 
la Otopeni cu ocazia aterizării Regelui Mihai. 

Nu-l vom mai regreta pe Ceauşescu, deoarece s'a 
revenit la vechile năravuri: funcţionarii din unele insti- 
tuții, trebue să declare dacă au "rude în străinătate”... pe 
motivul că "cine şi cum ne poate ajuta în strângerea 
relaţiilor cu ţările străine..." 

Pentru a ridica moralul cetăţenilor, Dl. Iliescu 
răspândeşte zvonul că-i bolnav. 

"Casa Poporului", mega-urbană a Împuşcatului, se va 
numi "Casa Parlamentului"; nu s'a stabilit încă sigla ce 
va împodobi antetul actelor oficiale. - 

Conform viitorului Cod Penal, poţi face propagandă 
fascistă şi comunistă, dar să nu propui un nsti totalitar 

Datoria publică e de 6.000 de miliarde lei. 

Din economii (punând mai mult sifon în şpriţ, N.R.) 
DL. Cornel Vadim Tudor şi-a cumpărat un Stea Ss 
Turbo Diesel în valoare de 90.000.000 lei (O leafă de 
3000.000 pe lună timp de 25 de ani). 

Delta Dunării, scrie ziarul "Tinerama”, e un "tri; i 
al morţii: antrax, pestă porcină şi holeră”, gti 
În Bucureşti, un chio de ice ă plă ă 

i şc de trebu 
taxă de 1.200 lei zilnic. Multe s'au închis. cat Dilececă o 

Produsul Intern Brut (PIB) a fost în 1993 de 19 

Fă .737 
miliarde, cu 5,6% mai puţin decât cel proiectat, pentru 
1944 se prevede un PIB de 50.000 miliarde lei. 

Şeful cultelor religioase (Patriarhul 

e „ Şef Rabi 
Muftiul, Mitropoliţii, Arhiepiscopii ră ai area 
îndemnizaţie extra dela Stat. 


| 


pr intai uaickstzt= tate se terte 


PAGINA 24 


DECEMBRIE 1994 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ALEGERILE AMERICANE 


NOEMBRIE 1994 


Alegerile din Noembrie 1994, în America, au 
demonstrat că există revoluţii fără vărsare de sânge. Că 
apar situaţii politice şi sociale esenţiale pentru o so- 
cietate, fără ciocniri brutale, fizice şi sângeroase. Aşa s'a 
întâmplat prin alegerea unei majorităţi republicane atât 
în Senat, cât şi în Camera Deputaţilor. Un curent de 
opinie publică, o stare de spirit a dus la această schim- 
bare în Congresul American. Printr'un proces democra- 
tic, poporul american şi-a ales alţi legiuitori şi a 
schimbat complet structura Congresului. Dar este nevoie 
să menţionăm că procesul democratic al alegerilor nu a 
facut decât să se valideze, să se înregistreze o stare de 
spirit, un grup de noi tendinţe care au apărut în socie- 
tatea americană. 

Alegerea Preşedintelui Clinton în 1990, impreună cu o 
majoritate democratică în Congres, a fost într'un fel 
artificială, deoarece nu reprezenta adevărata stare de 
spirit, caracterul specific al lumii americane, cel conser- 
vator. A fost o mică inadvertenţă electorală, care a fost 
conjugată şi cu o dorință, nu pregnant exprimată, a 
votanţilor pentru o schimbare în structura intimă a 
politicii americane. În orice caz, Clinton a oferit o şansă 
pentru schimbare, deşi nu substanţială, ci mai mult de 
formă. Jocul de manipulări din procesul democratic al 
manierei electorale l-a ajutat cu un procentaj şubred 
(43%). El nu a putut îndeplini mandatul pe care şi l-a 
imaginat el, totuşi mai mult utopic, decât i-a fost în- 
credinţat de electorat. Şi propunerile lui Clinton, pe care 
le-a încredinţat Congresului, nu au fost deloc în con- 
formitate cu retorica din campania electorală, înainte de 
alegerea lui. Aceste propuneri erau în contradicţie cu 
spiritul şi ideea americană şi în acelaşi timp cu viziunea 
partidului democrat, care avea o înclinare destul de 
stângistă, dar nu aşa de radicală ca a Preşedintelui 
Clinton. In felul acesta s'a creat o fricțiune permanentă 
între Congres şi Clinton, iar unitatea partidului demo- 
crat a devenit fragmentată. Legea pregătită de Clinton 
(recte, soţia lui) a dus la sfărâmarea oricărei unităţi de 
partid. Şi au venit alegerile din Noembrie '94, când deja 
opinia publică dospise în subconştientul colectiv şi şi-a 
spus cuvântul prin pecetea votului. Tot ce a fost învechit, 
stângist, corupt şi lipsit de viziune americană a fost 
aruncat peste bord. Poporul dorea o adevărată reinnoire 
a Congresului şi a direcţiei politice pe care o reprezenta 
Preşedintele Clinton. Asta în termeni generali, şi se vede 
acest lucru din analiza mai detaliată a acestor alegeri. În 
cazuri speciale, criza guvernării Clinton porneşte dela 
încercări radicale stângiste (acceptarea homosexualilor în 
armată) la aberaţii de politică externă (introducerea, cu 
forța armatei americane, a lui Aristide în Haiti şi nein- 
tervenţia în conflictul dintre Bosnia şi Serbia). Dacă se 
adaugă şi proiectul de asigurări medicale, care erau o 
adevărată birocraţie a asigurărilor medicale, ceea ce era 
în contrasens cu sistemul economic, capitalist şi de piață 
deschisă din America. Fireşte, populaţia doreşte să aibă o 
asigurare medicală cât mai bună dar nimeni nu ştie din 
proiectul lui Clinton, detaliile în legătură cu finanţarea 
proiectului său, care în fapt era o oficiere totală a bi- 
rocraţiei statale, ceea ce însemna o formă socialistă, care 
nu este acceptată de poporul american. 

Dar pe lângă aceste probleme, partidul democrat avea 
printre membrii lui un grup destul de puternic ca 
influenţă politică, dar care era în afară de realităţile 
americane şi ei operau numai pe linia propriilor lor 
interese, fie personale, fie locale sau de partid. Nu aveau 
viziunea naţională. Şi în plus erau veterani în poziţia de 
reprezentanţi în Congres, opunându-se procesului de 
reînnoire al cadrelor. 

Spectacolul alegerilor acestea din Noembrie 1994, a 


lon BOIERU 


ilustrat cum electoratul american a curăţit terenul pentru 
cadre noi, care şi-au luat angajamentul să facă schimbări 
esenţiale în procedeele de lucru şi în sistemul de ope- 
raţie al Congresului. Aceasta va avea un efect general în 
cuprinsul societăţii americane. 

Criza, trebue să menţionam, a fost generată şi de 
maniera de lucru a Preşedintelui Clinton. În campania 
electorală din 1990, candidatul Clinton a apărut ca 
moderat, promițând că va da o faţă nouă partidului 
democrat, care era destul de dezmembrat prin admi- 
nistraţiile anterioare, care au fost republicane. Se părea 
că democraţii nu-şi vor mai putea reveni, fără prestigiul 
unui preşedinte. Clinton a ştiut să beneficieze de această 
situaţie şi a apărut în poză de moderat, de centrist, 
ştiindu-se bine că partidul era etichetat ca liberal, de 
stânga şi nu avea mari şanse electorale în alegeri. 
Clinton a apărut cu o platformă moderatoare şi a 
schimbat aparențele. Dar, aceasta nu a fost decât o 
manevră politică de moment. Odată instalat la pre- 
şedinţie, toată politica lui Clinton a fost liberală, cu 
includerea favorizării pentru avorturi şi reducerea 
bugetului militar. În problemele vitale, în fața Con- 
gresului, deşi avea o opoziţie chiar din partea de- 
mocraţilor săi, care erau limitați în viziunea marilor 
probleme. Aşa se face că, în legătură cu NAETA, el a 
obţinut ajutorul voturilor republicane, căci era în joc 
prestigiul şi rolul principal pe care îl juca America în 
apropierea geo-politică şi economică a Canadei şi a 
Mexicului, în formarea unui bloc puternic de forţe 
productive şi eficiente. Dacă nu existau republicani, care 
incontestabil că au o viziune mai largă în privinţa 
viitorului politic american, Clinton era un înfrânt al 
propriilor sale cadre de partid. 

Cu toate acestea, Clinton a ţinut pe republicani într'o 
poziţie de umilinţă, asta în deplin acord cu democrații 
din Congres. Nici un proiect de lege, propus de repu- 
blicani n'a fost măcar admis pentru discuţie, în incinta 
Congresului. Era în Congres o opoziţie feroce împotriva 
propunerilor republicanilor, care erau trataţi cu o totală 
lipsă de respect colegial în cadrul Congresului. 

Este interesant de observat cum la alegerile din 
Noembrie 1994, au fost eliminaţi aproape peste tot în 
Statele Unite, tocmai democraţii care se încadrau în 
categoria celor descrişi mai sus, ca intoleranţi faţă de 
vederile politice ale altora şi au fost scoşi din poziţiile 
cheie ale Congresului - ca Thomas Foley - speaker-ul 
Camerei Reprezentanţilor şi Jack Brook, puternicul 
dictator al Comitetului Juridic al Camerei Deputaţilor. 


Odată cu Congresul viitor, dela începutul anului 1995 
se va intra într'o fază nouă, deschisă de republicani. Ei 
au însă o sarcină grea, căci şi-au luat angajamente mari 
de restructurare a forurilor legiuitoare, cu o agendă spe- 
cifică republicană. Desigur, democrații se vor opune la 
multe proiecte ale majorităţii republicane şi bătălia 
politică va lua un aspect subliniat ideologic. Şi va fi 
semnificativ să vedem cum se vor defini liniile de 
orientare ale lumii americane. În orice caz, la ora actuală, 
republicanii aduc o energie dinamică şi o viziune nouă 
pentru viitoarele probleme care trebuesc dezbătute şi 
soluționate, în cadrul intereselor naţionale şi inter- 
naţionale. 

Fără să ne hazardăm în vreun fel de profeţii, credem 
că republicanii vor aduce un nou stil de viaţă, ceea ce va 
reînviora însăşi societatea americană. Şi, pe linia aceasta, 
republicanii au o mare răspundere morală, şi nu pot 
neglija să se angajeze total în schimbările pe care le-au 
preconizat înainte de a aiunge majoritari în Coneres. 

Viitorul ne va răta adevărul. 


[93 3 oi rm n et îm n ot pm e as a Sari pi se 5 ga nt a m dă 9 a PRE gi po A o SP O A a A a a în In A i E îm, îm îi în a nf 


[__] nou 


ORAŞUL. 
CODUL POȘTAL 


. P NTUL ROMÂNESC, | CUPON DE ABONAMENT 
cal le Mare gaz COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


NUMELE: DE FAMILIE. asa i maaadaaa aaae aceaa SEA re re „dle 
PRENUMELE......... 


[i] REÎNNOIRE 


„ŢARA 


PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL: 


1 
1 
PESTE $50 ABONAMENT DE SUSŢINERE | 
$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL ! 

$30 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 1 
E | 


NOTE ŞI 
„COMENTARII 


ORIGINEA 
TRICOLORULUI 
ROMÂNESC 


Sub titlul de mai sus, Dl. Luca Manta publică în 
revista "Curierul Românesc" (Nr.9), un studiu 
nespus de interesant asupra căruia ne vom opri în 
cadrul comentariului nostru. 

Îndeobşte, credinţa mai tuturor este că Tri- 
colorul Român, aşa cum îl cunoaştem astăzi, a luat 
fiinţă odată cu Unirea Principatelor Române, 
Moldova şi Muntenia, combinând stindardele 
celor două provincii într'unul şi dând nou createi 
ţări, România, drapelul de astăzi: roşu, galben şi 
albastru. (Mai puţin anii dominaţiei comu- 
nismului, când s'a înfipt în galben efigia parti- 
dului). 

Dl. Luca Manta răstoarnă această teorie, 
afirmând că originea tricolorului românesc este 
mult mai veche, găsindu-i urme încă începând cu 
Dacii. 

lată mai jos, ce anume spune Dl. Manta: 

"Cea mai veche menţiune scrisă că tricolorul, 
roşu-galben-albastru reprezintă culorile Daciei, 
apare din timpul Imperiului Bizantin, prin edictul 

ocument <<Novella XI>> este emis de Împăratul 
Justinian, la origine Trac romanizat la data de 16 
Aprilie, 535 e.n. 

Un argument ce confirmă acest înscris sunt baso- 
reliefurile sculptate în antichitate, unde stindardul 
geto-dac are coada balaurului împărţită în trei 
secțiuni, pe care le vom sublinia ca fiind 
SE ataca, tricolor>> aşa cum îl definea N. Iorga 
<<dracul>>. 

Balaurul era purtat cu ajutorul unei prăjini, de 
către fiecare al două miilea soldat; el avea capul de 
argint, restul corpului fiind din mătase de diferite 
culori după asemănarea unui draconis adevărat. 

O altă reprezentare a balaurilor geto-daci apro- 
piată în timp de <<Novela XI>> o găsim pe Arcul 
de Triumf al lui Galeriu, din Salonic... 

În fine, referitor la balaurul Geto-Dacilor, Vasile 
Pârvan în "Getica" îl consideră... zeul cerului (şi) 
văzduhului, nu al pământului... steag de război cu 
gura mare de lup... prelungit în chip de şarpe prin 
nişte fâşii de stofe care în bătaia vântului se 
umflau şi alcătuiau o flamură serpentiformă 
orizontală..." 

In afară de cele de mai sus, în articol se dau alte 
exemple aproximativ mai recente şi mai apropiate 
de vremea noastră: 

"Stema familiei domnitoare a Basarabilor a avut 
pentru o perioadă de timp în compunerea ei cele 
trei culori şi deseori sigiliile ce însoțeau aceste acte 
de cancelarie aveau prinse pe suport un şnur 
tricolor... 

Domnitorul Mihai Viteazul (asasinat în 1601) 
avea pe steag doi lei afrondaţi pe o pânză de 
damasc albă, însă manifesta un interes pentru 
culorile roşu, galben şi albastru ce se găsesc pre- 
zente pe toate documentele emise după Unirea din 
anul 1600. S'a descoperit, astfel, o diplomă cu 
inițiala majusculă a numelui său, ce are litera 
aurită şi este încadrată cu o floare roşie şi una 
albastră, iar şnurul dela pecete este împletit în fire 
tricolore, simbolizând, roşu pentru Moldova, 

galben pentru Ţara Românească şi albastru pentru 
Ardeal. 


Stema Domnitorului Ţării Româneşti, Con- 
stantin Brâncoveanu (ucis la Constantinopol în 
1714) recunoscută de Împăratul Leopold I, avea un 
călăreț în armură cu coif şi sabie de culoare galben 
auriu şi pieptar roşu, totul pe un câmp de culoare 
albastră. 

Stema Domnitorului Moldovei Grigore Ghica 
(ucis în 1777) avea în registrul de jos, din dreapta, 
pe albastru, o acvilă aurie cruciată, iar în stânga, pe 
roşu, capul de bour, de asemenea de aur. 

Domnul Tudor Vladimirescu (ucis în 1821) avea 
steagul său revoluţionar pe o pânză de mătase albă, 
care, în partea superioară cuprindea o scenă 
religioasă, tricoloră (Sfânta Treime). 

Cele trei culori au fost introduse definitiv în 
armată şi de navele comerciale româneşti în anul 


1634, la cererea principelui Alexandru Ghica, după 
pazei dela pp ae ui Alexandru ca, dup 
Odată cu 


lemn (hampâ)", 


lată, aşadar, pe s ; Tri- 
= A curt, povestea cu originea 

colorului Românesc, pe care, sincer, n'o cunoşteam, 

2 care, sunt sigur că majoritatea cititorilor noştri 


nici n'o vis ăcar, 
ae da Nicolae NOVAC