Cuvantul Romanesc anul 19, nr. 204, aprilie 1993

LUNGA NOPŢII AGONIE 


Se împlinesc în această lună 55 de ani de 
când în România stăpâneşte minciuna şi 
teroarea şi nici un semn de îndreptare nu 
se arată, nici din partea Guvernului, nici 
din partea Opoziţiei. O nevăzută, nemăr- 
turisită şi poate subconştientă solidaritate 
în culpabilitate face ca politica de astăzi 
din România să se teamă şi să fugă de 
adevăr. Nu ne putem altfel explica pen- 
dularea Opoziţiei cel puţin, în fixarea datei 
începutului de dictatură din România, 
pentrucă atât Guvernul - variantă comu- 
nistă post-revoluţionară, agreată de oculta 
unită Est-Vest, cât şi Opoziția - alternativă 
calmantă pentru Occidentalii idealişti şi 
naivi - evită clarificarea adevărului istoric, 
atât de necesar Românilor, minţiţi de pro- 
paganda dictatorilor, şi tinerelor generaţii, 
născute şi crescute în minciună, în special. 

Mai mult decât atât, strigoii vremurilor 
de întuneric au scos capul, şi ceea ce nu s'a 
întâmplat ca nelegiuire în cei peste patru- 
zeci de ani de comunism, apare ca fapt re- 
paratoriu după 1989. Nu ne-a mirat faptul 
că Masoneria a pornit la recrutări masive 


ISSN PI 
0705-8365 


“THE LARGEST ROMANI 


ANUL 19 Nr. 204 -APRILIE 1993- 


—— Zahu PANĂ—— 


în ţară, la refacerea structurii lichidate din 
temelii de fraţii lor comunişti, dar cinismul 
de a-l restaura pe expropriatul tiran, călăul 
Armand Călinescu, ne-omul, care alături de 
aventurierul Carol al II-lea a instaurat 
forma de stalinism-fascist în România, 
întrece şi comunismul dejist-ceauşist. 
Elogiul genocidului din România şi toate 
acestea sub privirile oarbe şi urechile surde 
ale celor circa 200 de partide şi partiduleţe 
din ţară, care urlă pe la toate răspântiile 
contra inexistentului fascism, dar tac chitic 
atunci când se dă nume de bulevard şi se 
emit timbre cu chipul chiorului criminal. 
Semnificativă este şi tăcerea Evreilor 
anti-Români, care au atacat murdar şi 
turibund toate figurile luminoase ale 
naţionalismului românesc, dar nu scriu un 
rând împotriva celor care au declanşat 
practic acţiunile antisemite din România. 
Să exemplificăm cu fapte cunoscute. 
Presa evreiască de stânga, procomunistă, 
care activa în România, reprezentată de 
ziarele "Adevărul", "Dimineaţa" şi "Lupta", 
a fost suspendată pe timpul când Armand 


“PUBLICATIE LUNARĂ 


Călinescu era Ministru de Interne, în 
guvernul Partidului Naţional-Creştin. 
Semnul electoral al acestui partid era 
svastica şi Evreii cunosc bine acest fapt, dar 
nici unul dintre ei nu a scris un rând îm- 
potriva lui Armand Călinescu, pentrucă în 
timp ce interzicea presa evreiască (în 
spirit nazist), ordona jandarmilor să ucidă 
legionari (în spirit comunist-stalinist), 
ordin care a dus la împuşcarea munci- 
torului Dumitru Mija şi a studentului 
Florian Popescu, la 6 Februarie 1938, pe 
când se aflau în campanie electorală. 

În faţa acestor acte de violenţă, pentru a 
împiedica vărsarea de sânge românesc sub 
un guvem național-creştin, condus de na- 
ționalistul Octavian Goga, dar sabotat de 
camarila regală, Corneliu Z.Codreanu 
hotărăşte la 8 Februarie 1938, retragerea 
Partidului Totul pentru Țară din campania 
electorală. De partea cui apare violența? 

Faţă de gestul Căpitanului erau create 
toate facilitățile democratice pentru ca în 
noile alegeri - unde după retragerea Miş- 

Continuare în pag-5 


CITIŢI 
ÎN ACEST NUMĂR 


articole semnate de următorii 
colaboratori din România 


Prof.ValeriuNEȘTIAN pagina 4 
Prof. Anton MOISIN pagina 4 
Av.Nicolae RODEAN pagina 6 
Gh. IONESCU OLBOJAN pagina 7 
Adrian GRIGOROPOL pagina 8 
Dan Emilian ROȘCA pagina 8 
Nicoleta BUZNER pagina 8 
Mihail S. DERDENA pagina 10 
Petre PASCU pagina 11 
G.N.VIFOREANU pagina 11 
Arhim. Cleopa NANU pagina 14 
Pr.Dr.Ghe.DRĂGULIN pagina 18 


Preţul unui abonament anual 
25 


EDITOR: GEORGE BĂLAȘU 


IABCULATIE IN AFARA CANADEI AFRICA ARGENTINA ANGLIA ANSTRALIA RHAZIIJA HRIASIA CHILE: DAREMARCA: PI VETIA, 4 RMANIA GRECIA. FRANTA SSRAFL ITALIA IUGOSLAVIA. OLANDA. ROMANIA SPANI [i JEDIA _TUIRI 
Ă i V 5 A SUA SUEDIA TIIRCIA. NOUA ZEFLANI:= 


spiritual în Ne 
perioasă.. Căci 


asemănare în 
| nească cu o decădere a 


a rămas de pomină. Legat de acest lucru, Nicolae 
' Iorga a spus: "Noi, nu (mai) suntem noi”, Dacă Iorga a 
"rostit aceste cuvinte înaintea epocii comuniste, oare 
iai e decădere adusă de 


"ce ar spune acum, duj 
"aceasta prin strivirea spirit 
oamenii se nasc doar penti 

u “rotiță este. 


Un călugăr de mare 

trăire, era permanent tero- 
rizat de Securitate, de De- 
partamentul Cultelor şi 
chiar de unii ierarhi, care 
credeau că a sluji lui Dum- 
nezeu înseamnă supunere 
orbească faţă de autoritate. 
L-am vizitat la mânăstirea 
de maici unde era duhov- 
nic, După vecernie am stat 
mult de vorbă despre viaţa 
creştină, despre trăirea în 
Hristos şi despre suferința 
din zilele noastre, ca şi 
despre sensurile ei. Era 
foarte bolnav, şi într'o clipă 
de iluminare, mi-a spus: 
_ "Dacă nu aş avea cer- 
titudinea învierii lui 
Hristos, aş fi cedat ca unii 
din ierarhii mei care mă 
prigonesc." 

M'am cutremurat. Atunci 
am înţeles cuvintele Sfân- 
tului Apostol Pavel: "Dacă 
Hristos n'a înviat, zadarnică 
este propovăduirea noastră, 
zadarnică şi credința voas- 
tră... " şi mai departe: "lar 
dacă nădăjduim în Hristos 
numai în viaţa aceasta, 
suntem mai de plâns decât 
toţi oamenii." (1 Cor. 15: 
14.,.19) 

Într'adevăr, ce ar fi fost 
credinţa noastră fără în- 
vierea Domnului? O filo- 
sofie omenească, un ideal 
social sau politic, o etică de 
comportament, pentru care 
poţi să accepţi suferinţa, 
eventual moartea, atunci 


HRISTOS A ÎNVIAT! 


—— Pr. Ghe. CALCIU— 


tuturor: "Hristos a înviat" 

Ascultaţi: "lar după ce a 
trecut Sâmbătă, când se 
lumina în ziua cea dintâi a 
săptămânii, a venit Maria 
Magdalena şi cealaltă Ma- 
rie ca să vadă mormântul. 
Şi, iată, s'a făcut cutremur 
mare, căci îngerul Domnu- 
lui, coborând din cer şi 
venind, a prăvălit piatra şi 
şedea deasupra ei. Şi 
înfăţişarea lui era ca ful- 
: iar îmbrăcămintea lui 
albă ca zăpada. Şi de frica 
lui s'au cutremurat străjerii 
şi s'au făcut ca morţi.” 
(MATEI 28 : 1-4) 

Nu cunosc un tablou mai 
măreț decât acesta. O 
întâmplare divină la care au 
fost martore femeile mi- 
ronosiţe şi străjerii dela 
mormântul Domnului. 
Pentru unii, groază de 
moarte, pentru ele, bucuria 
învierii nvăţătorului, con- 
firmarea celor spuse de El, 
piatra de credinţă pe care se 
va întemeia, de atunci 
încoace, viaţa lor şi viaţa 
creştină. Fără înviere, cum 
am fi putut crede că Hristos 
a fost Dumnezeu? Fără în- 


când n'o poţi evita, dar 
numai atât. Nici o mântuire, 
nici o înălțare spre cer. Am 
fi mai de plâns decât toţi 
oamenii. Invierea lui Hris- 
tos este garanţia învierii 
noastre în Domnul, este 
dovada absolută a dumne- 
zeirii Lui. Căci Hristos a 


înviat şi creştinii au vestit 
acest lucru minuhat prin 
secole: prin suferință , prin 
jertfelnicie, prin viaţă cura- 
tă, prin martiraj. Din adân- 
cul păcătoşeniei noastre, 
din căderi și din reinălțări, 
strigăm și noi lumii ca să 
răsune cuvântul în inima 


viere, cum am fi mers la 
moarte, pentru a ne câști 
viaţa de veci? iri 
n noaptea aceasta, când 
reotul a ieșit din altar cu 
umânarea aprinsă, anun- 
țând cu o emoție sacră, nici- 


Continuare în pag-4 


PAGINA 2 


EEE EN a OO eee aaa 
Epistolă către fratele meu 


SINGURA SOLUŢIE 
ROMÂNEASCĂ: 
NAȚIONALISMUL 
CREŞTIN 


_După experienţa regimurilor din Rusia şi din 
țările satelite din Răsăritul Europei, s'a creat un 
vacuum ideologic. Marxismul şi formele asemănă- 
toare nu mai satisfac nevoile societăţilor, iar capi- 
talismul, luat ca ideologie opusă, nu are puterea să 
ajute aceste societăţi să se refacă. Condiţiile de 
viaţă din ţările eliberate de ideologia marxistă 
sunt complet diferite şi au nevoie de formule noi, 
diferite de marxism, sau capitalism. Marxismul s'a 
dovedit a fi perimat, ducând în final la involuţia 
societăților. Capitalismul este o metodă de acţiune 
specifică domeniului economic şi îşi găseşte 
resurse de dinamizare în special în ţările industri- 
alizate, Societăţile, din țările satelite au nevoi mai 
variate şi cu un caracter mai profund decât cele 
economice. 

Unde îşi găsesc aceste societăţi formula de sal- 
vare pentru refacerea lor ? 

Răspunsul este foarte simplu: în propria lor 
concepţie despre viaţă, în structura spirituală ce le- 
a fost distrusă în toţi aceşti ani de dominație 
comunistă. Marxismul a urmărit să uniformizeze 
viaţa acestor naţiuni, distrugându-le caracterul 
naţional specific fiecărui neam, modificându-le 
istoria, omogenizându-le personalitatea oame- 
nilor. A creat o categorie socială nouă, proletaria- 
tul internaţionalist, lipsită de identitate etnică şi 
spirituală. A creat "omul nou", binecunoscut în 
limbajul de lemn al comuniştilor. 

Comunismul a dispărut astăzi, ca ideologie 
dominantă, slăbindu-i dinamismul necesar pentru 
a cuceri lumea. Popoarele, revenite la matca lor 
firească de dezvoltare, cu toate dificultățile pe care 
le întâmpină, astăzi, din cauza moştenirii grele 


lăsate de aberaţiile marxiste şi a terorii prelungite | 


a dictaturilor, îşi vor găsi vigoarea în subcon- 

ştientul colectiv, pentru a-şi proiecta idealurile de 

viaţă, pe linia îndemnurilor tradiţionale ale isto- 
| riei milenare pe care o au în spatele lor. 

Abia după ce îşi vor contura noul lor ideal 
despre viaţă şi vor avea limpede conştiinţa iden- 
tității lor naţionale, concepţia lor nu va mai fi 
internaţionalistă, ci naționalistă. Naționalismul 
este soluţia care asigură integrarea fiecărei națiuni 
în drepturile ei. Este vorba de un naționalism 
curat, autentic şi creştin. 

Dacă ar fi să promovăm un naționalism româ- 
nesc, în cadrul acestei dezbateri, am începe cu 
naționalismul lui Eminescu, făcând mici retuşări 
care sunt posibile din cauza evoluţiei fireşti a 
stărilor de lucruri. Eminescu a relevat toate perma- 
nenţele istorice, caracteristice vieţii naţionale 
româneşti. : 

În timpul dominaţiei comuniste, multe din aces- 
te virtuţi naţionale au început să se altereze, iar 
identitatea poporului român a început să-şi piardă 
din consistenţa formată de-a lungul veacurilor. 
Prin căderea domniei satanice a comunismului, 
procesul de alterare a identităţii româneşti a fost 
oprit. Poporul are oportunitatea să revină la pro- 
pria lui bogăţie spirituală şi etnică, organizându- 
şi viaţa după vederile proprii. 

Orice împrumut ideologic, la ora actuală, poate 
fi fatal existenţei naţionale, Aşa după cum poate 
fi fatală prelungirea conducerii de azi a nomencla- 
turii comuniste a lui Iliescu, căci poporul trăieşte 
în stare de haos ideologic. ee 

România n'are nevoie să împrumute ideologii şi 
doctrine străine, deoarece cultura naţională, fon- 
dul uman biologic şi profesional dispune de 
resurse imense pentru refacerea ţării. Naţionalis- 
mul românesc este autentic şi creştin. Spiritul. 
creștin va imprima şi direcţiona calea spre 
împlinirea naţiunii, cu virtuțile fundamentale 
cristice: dragoste, omenie şi reconciliere naţională. 
Grija pentru neam va menţine închegarea etnică şi 
biologică asigurând existenţa istorică. 


George BĂLAŞU 


CĂTRE CITITOR 


SPRE CUNOŞTINŢĂ: Ţinem să facem cunoscut că 

Redacţia acestui ziar nu împărtăşeşte 

întotdeauna ideile şi punctele de vedere ale 
colaboratorilor din articolele semnate. 


Este a doua epistolă pe 
care ţi-o trimit şi în care 
vreau să-ţi spun că sunt în 
exil din 1945, mergând din 
loc în loc, rătăcind din regi- 
une în regiune şi încercând 
să-mi fac un cuib să mă 
aşez şi să mă simt ca la mi- 
ne acasă. leri, ca şi astăzi, 
plâng de dor după patrie şi 
continuu îi aduc omagiu de 
iubire aşa cum este ea, cu 
virtuțile ei ancestrale, cu 
păcatele şi cu neîmplinirile 
ei. Elogiez acest spaţiu mio- 
ritic şi îl consider ca spaţiu 
privilegiat pentru mesajul 
creştin, Strămoşii noştri 
daci au fost poporul cel mai 
pregătit pentru noua reli- 
gie, pentru noua lege creş- 
tină. El n'avea nevoie de 
transfigurare esenţială. 
Dacii credeau într'un sin- 
gur Dumnezeu şi mai cre- 
deau şi în nemurirea sufle- 
tului. 

Se poate spune fără gre- 
şeală că acesta este primul 
popor care s'a lăsat modelat 
de învăţătura Mântuitoru- 
lui Hristos, fără să-i schim- 
be prea mult viaţa. 

Ovidiu, marele exilat din 
Roma de către Augustus 
austerul, în jurul anului 9 
după Hristos, în Tomis- 
Constanţa, în părţile noas- 
tre, vorbeşte excepțional de 
frumos despre Daci: "Popor 
bun, blând, cu credinţă 
într'un singur Dumnezeu, 
paşnic şi primitor." 

Când Doctorul Theodor 
a venit dela Roma să-l vizi- 
teze în exil şi i-a adus ves- 


= 


tea că Dumnezeu şi-a trimis 
pe pământ fiul său pentru 
a mântui lumea, Ovidiu a 
exclamat zicând, "De ce nu 
s'a născut Hristos în Da- 
cia?" Profeţii - îşi urmează 
poetul raţionamentul = 
vorbesc despre o suferinţă 
şi umilire. Aici în Dacia, 
întreg poporul, dela rege la 
păstori, l-ar fi urmat de 
îndată. Nimeni nu s'ar fi 
gândit să-l scuipe în obraz 
şi să-i străpungă mâinile şi 
picioarele, iar dacă ar fi 
cerut de băut, nu i-ar fi dat 
oţet, ci lapte şi miere. 
Hristos trebuia să rămână 
fidel istoriei lui viitoare. 
Aici femeile - continuă 
Ovidiu - l-ar fi înfăşat în 
scutece de mătase, l-ar fi 
legănat, i-ar fi dat pâine 
caldă, iar oamenii i-ar fi 
cântat din caval. De ce nu 
s'a născut, continuă din nou 
Ovidiu, între aceşti oameni 
buni şi primitori?! 
Strămoşii noştri au fost 
viteji, n'au fost mercenari, 
s'au bătut să-şi apere avutul 
şi pământul în aşa măsură 
încât au înspăimântat orgo- 
liosul Imperiu Roman. 
Când ei au fost învinşi, 
Decebal cu generalii săi au 
preferat să bea otravă şi să 
moară decât să cadă vii în 
mâinile învingătorilor. 
Aceştia, iubitul meu fra- 
te, sunt strămoşii tăi, sunt 
strămoşii mei şi sunt 
strămoşii tuturor Români- 
lor de pretutindeni. Cine ar 
putea să nu se mândrească 


isi 
AS AAN 


Pr. Dr. Petre POPESCU 


cu astfel de strămoşi, cu ast- 
fel de oameni de viaţă 
nobilă! 

Creştinismul a plecat de 
aici, dela noi. Sfântul Apos- 
tol Andrei a semănat să- 
mânţa creştină în părţile 
noastre dintru început. Deci 
creştinismul a fost întâi aici 
şi pe urmă s'a dus Sfântul 
Apostol Pavel la Roma. 

Creştinismul nostru este 
creştinism genuin, creşti- 
nism evanghelic, şi nu un 
creştinism din secolul al 
VII-lea, ca la Germani, sau 
din secolul al VI-lea, ca la 
Englezi, sau mai târziu, ca 
la Bulgari sau la Ruşi. 

Creştinismul nostru este 
dela izvor şi n'a trecut ca la 
popoarele încreştinate prin 
raționalizare, prin gândire 
raţională. 

Creştinismul nostru. este 
un creştinism de echilibru. 
Ortodoxia unui popor latin. 
Acest creştinism răsăritean 
a prins rădăcini puternice 
în spaţiul nostru, s'a dez- 
voltat şi s'a adâncit. A creat 
o spiritualitate proprie. 

Ortodoxia românească 
n'a fost agresivă. A fost o 
ortodoxie de cuviinţă, de 
taină, de echilibru, smerită 
şi care a ştiut să-şi ducă 
crucea, fără proteste şi fără 
violenţă, cu nădejde ne- 
zdruncinată în vremuri mai 
bune şi mai drepte şi cu 
nădejde în biruinţa finală. 

Creştinismul răsăritean 
este continuarea fidelă şi 
exemplară dată de Mântu- 


itorul Iisus Hriş 
golaai pe Cruce, 2 be Gol. 
ară suferință, fă: 
te şi fără ierta A s moag 
nici biruinţă şi nici în Cxisti 
uaANAi să alle 
e pământ gi. 3 vă 
mit. Pe PĂânt sta tm 
La noi, la Roma”: 
doxia a împlinit une. 
major în viaţa cultural; "0 
cială ŞI morală. Şcoal 0. 
început şi s'a dezvoliai.ă 
tinda bisericii, tiparit În 
românești au Produs Tulele 
pentru suflet şi san 
românească, în mânăsţiă 
dela Dosofteii şi Varlaan!! 
călugării ortodoxiei Tom 
neşti, iar viaţa duhoy i 
cească a poporului dice 
credincios era apro i 
asemănătoare cu a câlube 
rilor trăitori în sihăstrăţe 
pădurii. ? 
Această viaţă de : 
spirituală, cu toate = pe 
şi naufragiile istoriei, a lă 
sat o marcă undeva, în 
inima şi în conştiinţa ta, iu. 
bite frate, în inima şi 
conştiinţa fiecărui Român 
„credincios sau mai puțin 
credincios şi chiar în inima 
şi conştiinţa acelora Care 
pentru un blid de linte, sau 
chiar pentru o haină veche 
au părăsit ograda ortodoxiei 
şi au luat drum rătăcit prin 
desişul tuturor ereziilor şi 
sectelor, - producând rup- 
tura cu sufletul şi credința 
unui neam întreg - şi cu 
Biserica unită şi universală 
care se exprimă în "Sim- 
bolul Credinței”. 


* CRAIOVA, ROMÂNIA - Vă doresc să fiţi sănătoşi, să 
aveţi putere de muncă şi aceeaşi obiectivitate în infor- 
marea noastră. "Cuvântul Românesc", editat de Dvs. cu 
mult profesionalism, este citit şi apreciat de tot mai mulți 
Români din țară. Aici, la Craiova (oraş 70% comunist), eu 
mă străduiesc să-l fac cunoscut în cadrul Mişcării pentru 
Regatul României, pe care am înfiinţat-o recent şi al cărei 
lider sunt. 

Dacă, în continuare, în anul '93 mai puteți să-mi trimi- 
teți CUVANTUL Dvs., vă rămân profund recunoscător 
pentru înţelegerea de care daţi dovadă. Avem acută 
nevoie de informare corectă, pentru a lămuri oamenii 
noştri asupra realităţii şi a ne salva dela dezastru, Ştiţi 
bine situaţia de aici, Lupta noastră cu sistemul comunist 
a căpătat aspecte inimaginabile. Foametea şi sărăcia ating 


cote nemaipomenite. 
Prof. Radu ŞERBAN 


CĂTRE CORESPONDENŢI 


Rugăm pe toţi corespondenţii noştri să trimită 
articolele spre publicare până la data de 10 a lunii 
precedente editării ziarului. Redacţia ziarului nu 
asigură publicarea . articolelor nesosite la redacţie până 
la această dată. 


* CALIFORNIA, USA - Am primit recent primul număr 
din publicaţia VORBA NOASTRĂ a Mişcării Valahilor 
şi ROMANILOR din Iugoslavia, alcătuită prin coopera- 
rea dintre Românii din Banat şi cei din Valea Timocului 
şi Homolia, înfruntând multă rezistenţă din partea acelo- 
ra care dețin puterea în ţara aceasta nenorocită... 


Dr. Simon Vasile SPERIOSU 


* BUCUREŞTI, ROMÂNIA - În numele meu şi al celor- 
lalţi pensionari din Cartierul Tineretului, care avem 
plăcerea şi posibilitatea oferită de Redacţia ziarului 


„ "CUVÂNTUL ROMÂNESC" să citim această gazetă, vă 


mulțumim şi confirmăm primirea cu regularitate a ziaru 
lui, prin DL. Prof. Anton. 


Ing. Victor MITRAN 


ÎN ATENŢIA CITITORILOR 
DIN ROMÂNIA 


Vă rugăm să confirmaţi primirea ziarului "Cuvântul 

Românesc” prin expedierea pe adresa redacției, a une! 

cărţi poştale ilustrate, specifice regiunii (oraşului) Dvs: 
Vă mulțumim, REDACŢIA 


FACEŢI ABONAMENTE NOI 


după cum, urmează: 
(Money Order) sau "Cec Personal", 


"Cec Internaţional" pe adresa ziarului: 


P.O.Box 78010 
Westcliffe Postal Outlet 


ABONAŢI-VĂ LA ZIARUL 
CUVANTUL ROMANESC 


Abonamentele şi reînnoirea lor, se pot face 


Din Canada şi U.S.A. se pot face "Cec Poştal' 


Din Europa şi alte continente, prin "Mandat Poşta!" sau 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Hamilton, Ontario, Canada L9C 7N5 


Second Class Mail Registration Number 4133 
REINNOIŢI-VĂ ABONAMENTUL 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


* Nu garantăm apariţia arti- 
colelor mai lungi de 4 pagini 
dactilogratiate Ia 2 rânduri: 
Redacţia nu doreşte să in 
tervină cenzurând prin forța 
împrejurărilor, texte 
Supradimensionate. 


ale 


-Manuscrisele nepublic 
nu se inapoiază. 


Reproducerea articolele 
este interzisă fără me 
ționarea sursei. 


CUVANTUL ROMANESC 


APRILIE 1993 


PAGINA 3 


DESPRE CENZURĂ 


—— Mihaela MOISN—— 


Am fost cenzuraţi o 
viață întreagă - cel puţin 
unii dintre noi - la şcoală, la 
facultate, la lucru, atât în 
țară, cât şi în străinătate. 
Cenzură la scrisori, cenzură 
la pachete, cenzură la tele- 
fon. Când, după Revoluţie, 
unii mai naivi dintre noi, 
am crezut în distrugerea 
întregii rețele de ascultare a 
convorbirilor telefonice, ba 
chiar am asistat impre- 
sionaţi la toate deconec- 
tările de sârme şi aparatură 
complicată, deodată, ne-am 
trezit din nou ascultați, 
citiți etc. Şi atunci am 
înţeles cu toţii, mai naivi 


sau mai puţin naivi, că totul 
a fost un "show" foarte bine 
pus la punct. Şi am intrat 
iar în normal, adică în anor- 
mal, sau mai exact am 
început din nou să vorbim 
sau să scriem cifrat. 

Cenzura este azi mai în- 
floritoare decât oricând. 
Cenzură la Radio, la Tele- 
viziune, Poştă, Telefoane 
etc. Plicurile au început să 
vină fără scrisori, altele reli- 
pite vizibil cu pap; tele- 
foanele sunt din nou ascul- 
tate şi întrerupte, ca în "vre- 
murile bune" ale "epocii de 
aur”, 

In România, definiția 


ÎNVIEREA NEAMULUI 


ş Urmare din pag; 
ei, în care vedem cum pervertirea înlocuieşte morala 
şi cum toate viziunile sunt structurate pe rostul şi 
simțurile lui Marx, Lenin, Stalin şi Ceauşescu. 

Întrio neordine a spiritului, politica nu se mai spri- 
jină pe valori transcendentale ci pe ceea ce vedem că 
se întâmplă în România. Adică, interesele de putere 
sunt puse deasupra spiritului şi nevoilor țării. Pentru 
realizarea lor se folosesc diversiuni care zăpăcesc şi 
învrăjbesc oamenii. Un lucru din care potentaţii 
puterii au făcut un instrument de stăpânire a 
mulțimii şi a țării. De notat că unde-i diversiune nu-i 
nici conştiinţă şi nici simţ civic. 

Numai o Inviere a Neamului poate scoate ţara din 
infecția şi practicile comuniste pentru a o aşeza pe 
valori opuse celor diavoleşti care au zămislit 
comunismul şi copiii lui. Copii care în educaţia lor 
pervertită nici n'au auzit de bună-cuviinţă, adevăr, 
„cinste, omenie şi morală ca lege a vieţii, ori de simţ 


ara e dominată de 


i O convie! 
: îns î 
trad „a spiritului ro: 
idealurilor Neamului. 
- Învierea Neamului v 


mânesc, de înstră 


a 


porneşte dela eliminarea structurilor comuniste, dela 
eliminarea minciunii, a urii şi a corupţiei. Deci ea se 
„mişcă pe ideea de politică morală, pe ideea că totul 
trebue fondat şi soluționat întriun spirit al 
adevărului, al legii şi al dreptăţii istorice româneşti. 
“Numai o Înviere a Neamului poate da României 
conducătorii de care spiritul ei în renaştere are 
nevoie. E i 
"Învierea Neamului însemnă reclădirea propriei 
fiinţe, descătuşarea interiorului de funia care-l 
priponeşte şi găsirea drumului de eliberare a lui; 
saltul dela starea de rotiţă a regimului la cea de rotiță 
a spiritului care dă Românului libertate interioară. 
Când ne gândim la dimensiunea în care o lume a fost 
sufocată de statul comunist, nu putem decât să 
"vedem că reclădirea nu-i deloc lucru uşor. De aceea e 
nevoie de nişte modele spirituale, ca de pildă, cum 
au fost cele din anii interbelici, date de generaţia 
"1922. - 

Concepţia luciferică de a sanul ge omului spiritul, 
de a-l îndobitoci şi de a-l reduce la starea de animal 
este țelul comunist. Când smulgerea omului de lângă 
biserică s'a dovedit a fi partea cea mai dificilă, s'a 
instaurat o biserică a diavolului, care s'o anihileze pe 
cea autentică. , j 

Pentru a se elimina impasul în care se află Neamul, 
nu-i decât o cale. Ridicarea din demonic, din josnicie. 
Întoarcerea la spirit, la adevăr, Idealurile românești 
pierdute, trebue recuperate, pentrucă ele sunt farurile 
vieţii. Odată luat drumul adevărului, Neamul intră în 
perspectiva binelui. ? “ 

Idealurile româneşti depind deci de Învierea Nea- 
mului. Ridicând această problemă, e cazul să avem în 
vedere că adevărul nu poate fi descoperit deodată, ci 
numai treptat. Important este să se păşească pe prima 
treaptă la alegerea între trecut şi viitor. 

_Câtă deosebire între imaginea țării de azi şi 
oglinda sufletului românesc de ieri, plin de balade, 
de fapte legendare şi de înţelepciunea, nu a lui Marx, 
Lenin, Stalin și Ceauşescu, ci a zicalelor şi proverbe- 
lor poporului român cu însemnătate de doctrina vie- 
ţii sub paza lui Dumnezeu. 

Aşteptăm ca trecutul Neamului să explodeze cu o 
Înviere a spiritului. Lipsa unei atare Învieri este egală 
cu abandonarea destinului românesc. 

Hristos a înviat! Să dea Domnul ca spiritul Învierii 
lui lisus să fie ajutor Învierii Neamului Românesc, 
pentrucă de-acum, destinul lui depinde de Învierea 


lui. î 


Eugen BÂRSAN 


. O conviețuire care pe. 
cul distanţării de esenţa 


lui va reda ţării “spiritului ei | 
secular, faţa propriei trăiri. Ea este un drum care 


"cenzurii" se schimbă dela 
un dicţionar la altul, în 
funcţie de necesităţile par- 
tidului comunist la condu- 
cere; dar în toate, are o ca- 
racteristică comună: se 
referă la "apărarea secretu- 
lui de stat'!. 

Pentru "apărarea secretu- 
lui de stat", s'au ascultat şi 
se ascultă convorbirile, s'au 
citit şi se citesc scrisorile; 
pentru acelaşi motiv, Tele- 
viziunea Română a cenzu- 
rat şi cenzurează în contin- 
uare, indiferent de "şeful" 
Televiziunii. Dl. Prof. 
Toader Lemnaru, singurul 
primar ales pe listele 
Convenţiei Democratice, 
din zona puternic fedese- 
nistă - Vaslui - apropo de 
cenzura practicată la această 
instituţie naţională, spune: 
"Tăierile care s'au făcut în 
înregistrarea discuţiei din- 
tre DL. Costin Buzdugan şi 
subsemnatul, dovedesc 
gradul de aservire faţă de 
Putere a TVR, care izbu- 
teşte să devină prin astfel 
de practici, o ruşine naţio- 
nală." Între tăieturi: "Nu se 
poate admite ca oameni 
care au dovedit verticalitate 
faţă de regimul comunist şi 
au avut curajul să se ridice 
împotriva dictaturii să fie 
astăzi cei mai terfeliţi, în 
timp ce aceia care au mani- 
festat laşitate, (...) să fie 
astăzi în importante funcţii 
de stat..." 


Dl. Nicolae Ulieru, 
purtătorul de cuvânt al 
Serviciului Român de 


“Informaţii, a-dat un inter- 


viu Televiziunii SOTI, stră- 
duindu-se să explice că cen- 
zura corespondenţei, ascul- 
tarea telefoanelor este 
numai în imaginaţia bol- 
navă a bietului popor 
român. Cu această ocazie, în 
cabinetul de lucru al purtă- 
torului de cuvânt, s'a putut 
vedea tronând la loc de cin- 
ste Statutul Partidului 
Comunist Român, cărţulie 
cu pagini îngălbenite şi 
îndoite de atâta folosinţă. 
Spune "România Liberă”: 
"Şi aşa se face, probabil, că 
Dl. Ulieru nu va mai lăsa 
niciodată să iasă pe poarta 
SRI-ului vreo videocasetă 
cu interviuri, înainte de a o 
cenzura personal". 

Şi apropo de cenzură, în 
adevăratul ei înţeles, Con- 
venţia Democratică a supus 
dezbaterilor în Parlament 
Moţiunea de cenzură la 
Strategia Programului de 
guvernare, prezentat de 
echipa Văcăroiu. Aceasta ca 
urmare a refuzului Guver- 
nului de a-şi asuma răspun- 
derea pentru consecinţele 
acestui program. Cu un 
rezultat de 260 de voturi 
contra 192, Guvernul a 
supravieţuit Moţiunii de 
cenzură, 

Reacţia D-lui Iliescu la 
această moţiune, prin afir- 
maţii ca: "Moţiunea de cen- 
zură e un joc al Convenţiei, 
care doreşte să intre în 
guvern, fără să ia puterea..." 
sau "Opoziția nu poate 
guverna..." arată clar poziţia 
sa partinică faţă de guver- 
nul FDSN. 


Moţiunea de cenzură a 
Convenţiei Democratice a 
fost... cenzurată de marea 
majoritate fedesenistă, con- 
form definiţiei "cenzurii", 
din dicționarele comuniste 
şi condusă după cărticica 
"Statutul Partidului Co- 
munist Român" din biroul 
purtătorului de cuvânt al 
SRI-ului. 


Maimuţa, care nu ştie să scrie şi să 
citească, împarte lumea în două: cei care-i 
dau alune şi cei care nu-i dau alune; Dl. 
Tudor, care ştie să scrie şi să citească, 
împarte şi el lumea în două: alfabeţi şi 
analfabeți; iar ziarul D-sale, "Politica", 
Anul 1, Nr. 10, precizează cine's "analfa- 
beţii!: 

"câţiva legionari bătrâni, pripăşiţi 
peste Ocean, îşi încearcă gingiile 
dezgolite şi tot vor să ne muşte. 
Imposibilitate, întrucât dinţii le-au fost 
rupţi acum mai bine de jumătate de veac, 
de către Mareşalul Antonescu... ne 
referim, îndeosebi, la clica de analfabeți 
pripăşită pe la o revistă, "Cuvântul 
Românesc", 

Dl. C.V. Tudor & Co. ne aduce cele mai 
frumoase complimente şi recunoaştem că 
nu posedăm atâta alfabetism ca să 
pricepem: Dacă nu putem muşca pentrucă 
n'avem dinţi, atunci de ce tot ţipă şi se 
bocesc ca babele că-i muşcăm? De ce se 
uită speriaţi pe sub pat şi au asmuţit 
minerii, c'au aterizat legionarii cu 
paraşutele? 

De ce? 

După identificarea "gingiilor anal- 
fabete", să vedem cine's alfabeţii. 
Incepem cu gingiile acoperite cu 24 de 
măsele ale olteanului preşedinte Nicolae 
Ceauşescu, pe care Dl. Tudor l-a descris 
ca deştept cât Carpaţii, gânditor cât 
fundul Dunării şi cu o personalitate ce se 
întinde ca magiunul peste toate 
meridianele. 

A doua cometă pe firmamentul 
alfabeţilor a fost, dar nu mai este, distinsa 
doamnă inginer, doctor, academician 
Elena Ceauşescu, care urmase patru ani 


ALFABEŢII ŞI ANALFABEŢII 
D-LUI VADIM C. TUDOR 


cursurile de macro-molecule la şcoala 
primară din Petreşti. (Notă; în anul cinci 
"Savanta cu renume mondial" a rămas 
puțin repetentă). 

Grava insultă pe care ziarul "Politica" o 
aduce legionarilor nu este că sunt analfa- 
beţi, ci că au avut un singur dentist care 
le-a scos dinţii fără cloroform, pe 
Generalul Antonescu, şi uită pe ceilalţi 
alfabetişti care-i băgau de vii în cup- 
toarele crematoriului, ori îi ucideau prin 
beciurile Securităţii etc. Dl. Tudor nu 
pomeneşte de Regele Carol al II-lea 
(poate că vrea să se pună bine cu viitoarea 
Monarhie) şi nu pomeneşte nici guverne- 
le, tot atât de criminale, impuse de Mos- 
cova, după detronarea Regelui Mihai I. 

Este just că legionarii n'au acceptat să 
fie exterminați până la unul, aşa cum 
dorea camarila regală ori regimurile nu 
mai puţin criminale ateo-comuniste. 
Legionarul, după ce s'a lăsat pălmuit şi pe 
celălalt obraz, şi-a adus aminte că Hristos 
a mai spus: "Cine scoate sabia, de sabie va 
muri!" 

Legionarul a fost cel care a avut curajul 
să lovească înapoi primul! Acesta-i 
marele, veşnicul şi neiertatul său păcat. 

Cei care au deţinut ieri puterea şi cei 
care o deţin azi prin furt, nu văd reali- 
tatea. Ei nu se luptă cu moşneagul fără 
dinţi, plin de nevoi, griji şi, ca orice 
muritor, îşi are păcatele lui lumești; ei se 
luptă cu ideea sădită acum trei generaţii 

în pădurea Dobrina. 

Jar când unei idei i-a venit timpul, nici 
o forţă nu-i poate pune zăgaz. 

Ideea e biruitoare şi martoră ne este 


gti Stroe MOLDOVANU 


Î DVITBIRIBA 


de Mihai EMINESCU 
(Fragment) i 
Cântări de laude 'nălțăm Christos a înviat din morţi 
Noi, Ţie, Unuia. Cu cetele sfinte, 
Primindu-l cu psalmi şi cu ramuri, Cu mortea pre moarte câlcând-o, 
Plecaţi-vă neamuri, Lumina ducând-o 
Cântând Aleluia! a Celor din morminte. 


Doo PTT DR CU O 


PAGINA 4 


"Atitudinea exagerat de 
mândră şi disprețuitoare, 
pe care o ia cineva care se 
crede mai presus decât alții, 
atribuindu-şi drepturi ce nu 
i se cuvin" - aşa defineşte 
Dicţionarul limbii române 
acea purtare obraznică, 
sfidătoare în relaţiile dintre 
oameni, căreia obişnuit i se 
spune, cu un neologism, 
aroganță. Ea se întâlneşte 
deseori în jurul nostru; şi te 
întrebi nedumerit, dacă mai 
e posibil ca o societate care 
se doreşte liberă şi morală 
să mai tolereze astăzi acest 
soi de trufie insultătoare, 
drapată în rafinament 
intelectual sau de alt ordin. 

Răspunsul la această 
nevinovată întrebare vine 
negreşit: până mai ieri 
omul era judecat îndeosebi 
după vorbele lui, nu după 
ceea ce gândea şi făptuia. În 
acest context de valori 
răsturnate, invidia, duşmă- 
nia, vanitatea deveneau 
expresii ale egoismului 
nomenclaturii şi al acoli- 
ților ei, dornici să 
dobândească şi să foloseas- 
că avantaje ilicite. Or, 
munca cinstită şi conduita 
civilizată nu pot fi 
despărțite de modestie, de 
simplitate, Modestia nu 
înseamnă numai decât 
umilinţă, neîncredere în 
propriile forţe, ci constituie 
însuşirea de a nu te lăsa 
îmbătat de victorii, fălindu- 
te cu cele câştigate. 

Comuniştii de orice 
factură nu apreciază poziţia 
"autocritică" decât la alţii (v. 
lucrările de atitudine foarte 
recente dela TVR, ale unor 


APRILIE 1993 


AROGANŢĂ COMUNISTĂ 


— Valeriu NEŞTIAN—— 


foşti sau actuali diriguitori), 
deşi o predică osârdios, Ei 
nu preţuiesc pe cei ce nu le 
împărtăşesc întocmai ideile 
şi opiniile, Consideră 
întotdeauna că moderniza- 
rea economiei naționale, 
"înfăptuirile" regimului 
totalitar - de care fac atâta 
caz - se datorează exclusiv 
persoanei lor, nu bietului 
popor robit şi chinuit de o 
conducere dementă, cu 
reflexe faraonice. Şi nu-i 
socoteşte pe ceilalți decât ca 
mijloace docile în vederea 
obţinerii/consolidării 
puterii şi... "gloriei" de 
partid şi personale. 

Cum se naşte, totuşi, 
atitudinea de a te scoate pe 
tine în evidenţă, de a-ţi da 
importanță, de a-i privi pe 
alţii de sus şi de a căuta cu 
orice chip să-ţi creezi o 
situaţie cât mai privilegi- 
ată? Fiind (neo)comunist, 
deci certat cu etica şi lipsit 
de o anume nobleţe 
spirituală, ocazii ţi se ivesc, 
E destul un gest, un act 
oricât de neînsemnat de 
evaluare pozitivă din partea 
cuiva, ca să te dezlănţui... 

De pildă, întreprinderea 
sau instituţia la care 
lucrează "omul roşu" 
repurtează încă succese. 
Această împrejurare îl 
înfumurează, îl îndeamnă 
instinctiv să adopte, în 
raporturile cu ceilalţi, o 
poză marţială, curcănească: 
"Asta-i urmarea activității 
noastre anterioare!". Dacă 
(ferească Domnul!), laudele 
îi sunt aduse de vreun nea- 
vizat şi personal, public, în 
presă, radio, pe micul ecran 


(exemple ilustrative există 
cu duiumul!), circumstanţa 
îl orbeşte, îi dă sentimentul 
unicei existenţe în lume. El 
şi partidul, buricul pămân- 
tului: "Ştii cine sunt eu?" 
auzi pe câte un ex- sau 
actual, atunci când e prins 
în flagrant delict de 
încălcare a normelor de 
conviețuire ori a legii. "Da - 
ar veni răspunsul irevocabil 
- un necioplit şi un infatuat 
bolşevic”. 

O dată cultivată, îngâm- 
farea stângistului - care 
acţionează în numele 
grupului sau al formaţiunii 
sale politice - creşte, devine 
productivă, face "pui". Şef 
dacă e (şi dintre aceştia, 
slavă cerului, sunt azi 
destui!), el confundă ordi- 
nea ierarhică cu subordo- 
narea faţă de propria-i 
persoană. Şi-l auzi rostind 
cu o familiaritate simulată: 
"oamenii mei au făcut 
aşa...!! (de-i securist, for- 
mula e niţel modulată: 
"băieţii mei..."), "am să-ţi 
dau un om de-al meu...”. 
Coleg de serviciu, se arată 
ostil faţă de părerile altora, 
cu teama de a nu împărţi cu 
nimeni paternitatea ideii. 
Crezându-se competent în 
orice direcţie - aşa precum 
îl alintă guvernanţii de- 
acuma - îşi îngăduie să-i 
contrazică şi să-i instruiască 
pe adevărații specialişti 
(precum proceda orice 
activist de partid), mirat şi 
el cum de-a ajuns erudit 
peste noapte, fără să mişte 
un deget. Dacă se vede 
concurat, întrecut de vreun 
"omuleţ! cu alte convingeri 


HRISTOS A ÎNVIAT! 


Urmare din pag.1 


când consumată, că Hristos 
a înviat, toţi credincioşii au 
răspuns: "Adevărat a 
înviat!” Prin aceasta, toţi 
mărturisim convingerea 
noastră nestrămutată în 
învierea Lui. Iată, stăm aici, 
neclintiţi în credinţa noas- 
tră, stăm de secole pe pă- 
mântul României sau pe 
unde soarta ne-a dus şi 
afirmăm cu tărie nezdrun- 
cinată că Hristos a înviat. A 
înviat Dumnezeu şi logica 
lumii s'a spulberat. A înviat 
Dumnezeu şi întristarea 
noastră a fost prefăcută în 
bucurie. A înviat Dum- 
nezeu şi duhul nostru a fost 
eliberat din strânsoarea 
materiei. A înviat Dum- 
nezeu şi faţa noastră stră- 
luceşte ca a îngerului 
vestitor. 

Adevărata filosofie, spu- 
ne Sfântul Vasile Cel Mare, 
este gândirea la moarte. Şi 
cine gândeşte la moarte 
gândeşte, implicit, la învi- 
ere. Dacă nu gândeşte așa, 
este cel mai de plâns dintre 
toţi oamenii. Căci moartea 
fără înviere este un act de 
disperare totală : în faţa ei 
stă neantul. Dar cei ce cre- 
dem nu trăim și nu murim 
singuri. Suntem solidari în 
viaţă şi în moarte şi în 
înviere cu lisus Hristos. El 
ne recapitulează pe fiecare 
în El şi nu ca un total 
indistinct, ci pe fiecare în 
parte, Nimeni nu mai este 
singur, căci Hristos a înviat 
şi ne ridică pe toţi în 
iubirea Sa, În acest ocean 
de ură care ne sufocă din 
toate părţile, ura teoritizată 
de ideologii politice, sau de 


filosofii diabolice, ura 
religioasă talmudică, sau 
între creştini, ura or- 
ganizată la nivel mondial, 
vestea învierii lui Hristos şi 
a învierii noastre prin 
iubire devine țărmul de 
linişte al lumii. 

Căci auzim lucruri 
extraordinare dela altar, 
incredibile cuvinte care ne 
răstoarnă conceptul de viaţă 
de până acum. Nu ştiam noi 
din Vechiul Testament că 
sângele se plăteşte cu sânge 
şi rana cu rană? În noaptea 
aceasta însă, draconismul 
faptei şi răsplatei din legea 
veche s'a frânt, căci iubirea 
şi iertarea devin legea vieţii 
noastre. "Să spunem fraţilor 
şi celor ce ne urăsc pe noi, 
să iertăm totul pentru 
Înviere!" (Canonul Paştilor) 
Să ne iubim, dar unii pe 
alţii şi toţi într'un gând să 
mărturisim pe Hristos cel 
înviat. : 

Taina învierii scapă 
logicii umane. Dar cei 
simpli, cei curaţi cu inima, 
cei blânzi, o înţeleg. La 
înviere ajungem prin 
credinţă, prin nădejde şi 
prin dragoste. Hristos a 
înviat și noi înviem îm- 
preună cu El, Un înger al 
Domnului s'a pogorât în 
această noapte până la noi 
şi a răsturnat piatra care ne- 
a strivit duhul până acum. 
Când am rostit "Hristos a 
înviat!", şi apoi am con- 
firmat: "Adevărat a înviat!", 
am ieșit din moarte şi am 
urcat, prin înviere, la viaţa 
dumnezeiască. 

Să lucrăm pentru învi- 
erea vieţii şi teama noastră 
se va risipi. De invicresă se 


teamă cei ce şi-au făcut din 
materie un idol şi cei care 
spun: "Dumnezeu nu există 
şi totul îmi este îngăduit". 
Noi însă ştim că există 
înviere şi moartea şi-a 
pierdut boldul; ştim că 
Hristos a înviat şi procla- 
măm această veste întregii 
lumi. Cu monahii, cu mo- 
narhiile, cu preoţii şi ierar- 
hiile creştinităţii, cu Bise- 
rica lui Hristos, în noaptea 
aceasta spunem "Fraţilor! şi 
celor ce ne urăsc pe noi. 
Invierea este, pentru unii, o 
speranţă, pentru alţii, o 
spaimă, căci toţi vom învia, 
şi cei care credem, şi cei 
care nu credem: unii spre 
învierea vieţii, alţii spre 
învierea judecății. 

Aşa am înţeles atunci 
spusa călugărului român 
dela un schit de maici din 
vârful munţilor Carpaţi. 
Invierea Domnului să fie şi 
învierea neamului nostru. 
Să-şi regăsescă poporul 
nostru calea spre Dum- 
nezeu, spre iubire, spre 
credinţă. Să ridice iar, în 
duh, biserici şi mânăstiri 
voievodale, din care să se 
vestească lumii întregi că 
"Hristos a înviat!" Cuprinsă 
de moarte, încă dela căde- 
rea în păcat a lui Adam, lu- 
mea a suspinat după un 
Mântuitor. Noi suntem păr- 
taşi la mântuirea lumii, căci 
fiecare cade singur, dar ne 
mântuim în comunitatea 
bisericii. Acestei lumi orbi- 
te de păcat, acestor semeni 
ai noştri trăind sub spaimă 
şi neliniște, le aducem cea 
mai mare veste și cea mai 
bună. 


Pr.Ghe.CALCIU 


se dedă la 


şi purtări, la 


rosolănii şi atacuri 
esta) care introduc 
elementul agresiv al 
ostilităţii individuale. se 
cunosc o sumedenie de 
astfel de situaţii, publica- 
ţiile din ultima vreme sunt 
pline de atari “pilde”. 

Aroganţa secerei şi a 
ciocanului, neţinând seama 
de factorul om, mărturiseşte 
mostre tipice de dispreţ, de 
o lipsă de caracter "molip- 
sitoare”. O femeie, cu 
ochiul reglabil ca o lunetă, 
fixând bărbatul potrivit 
clasei de salarizare, ran- 
gului sau mărcii de auto- 
mobil, se nelinişteşte când 
e nevoită să respire aer cu 
"oameni mici“, de alte 
opinii şi idealuri, cu 
celelalte consoarte care-s 
simple şi modeste, cum e 
tradiţia noastră românească 
şi creştină. 

L-am urmărit înadins pe 
un fost ştab dela UTC, care 
a recăpătat foarte de curând 
o oarecare funcţie. Aluatul 
autopreţuirii era bine dos- 
pit şi se revărsa peste mar- 
ginile copăii. Precipitat să 
scape de obligaţiile politeţii 


CF 
"burgheze", sau mic 


“ burgheze", a trecut iute, cu 


un oftat de uşurare, la 
singularul persoanei a doua 
şi la fruste expresii moca- 
neşti. Chiar a pus în funcţie 
apelativul cazon: Vasiliule, 
lonescule!, "Altcumva, e 
părerea dumnealui, nu poţi 
face treabă cu ăgtia...", zice. 
A venit o persoană în vârstă 
la biroul lui: l-a ţinut 
îndelung în picioare, l-a 
luat cu dumneata; l-a bătut 
" tovărăşeşte"! pe spate; şi, 
în cele din urmă, l-a bruscat 
afară, grăind, apoi, plin de 
ciocoiască fudulie: "Aşa 
trebue luaţi ăştia...!" 
Altă dată, l-am întâlnit la 
un muzeu. Dădea verdicte, 
dur şi categoric. La plecare, 
a concluzionat: "Prostii! lau 
bani degeaba ăştia!". După 
un concert, la care, foarte 
probabil, nu a înțeles mare 
lucru, se lamenta discret, 
socotindu-se înşelat: "Pier- 
dere de timp! Bani aruncați 
în vânt!". Avea în cap ideea 
proletcultistă că arta trebue 
să fie atât de elementară, 
încât să nu-i solicite efort 
spiritual; şi atât de sim- 
plistă, încât să o poată şi pe 


ea privi de sus, 

n afara ac i 
frecvent semidocții foarte 
întâlneşti Şi pe un ti CYiE 
diplome "deosebiţen tu 
teşte ce-am scris euncie 
poruncește, Bâdilânq Usi 
barbişonul. După e uşi 
laudă cu "'succeselei 1 e 
timpul lui Ceau a 
nerecunoscute du > teseu 
luţie”. Conton 
ră, drept argu 
din "clasici", 

nii oameni s 
tează. Iau o octavă 
şi asemenea indivizi - aq r 
în veşnică Competiţie ; 
parlamentarismul ca fu 
gialesc - culeg felicitări i 
celor ce se petrec Prin 
Cameră şi Senat), Mulţi 
însă, le administrează i 
leacul. Căci leac există Mai 
întâi, să le spui adevărul i 
faţă. Reacţia lor zii 
violentă, dar să nu ne ş a 
riem. O altă "armă 
indiferența noastră totală 
faţă de propria lor persoa- 
nă. Să nu uităm, în fine, 
puterea stenică a răsului; 
grozav. a Supără pe 
comunişti (şi pe i 
râsul... 20 Pete 


e adap. 
Tai Suş 


ULISE CĂTRE CIRCE 


Zadarnice Circe mă îmbii cu slava! 
Nici vinul bun, nici cântul, nici otrava 
plăcerii ce mi-ai dat-o, nu mai ţine 
să stau legat de-a pururea de tine... 


Aici domneşte altă zeitate, 
iar vrăjile cu meşteşug lucrate 


din farmecele Stixului, cu vracii, 


mi-au prefăcut în râmători ortacii... 


E multă bună stare'n ţara asta 


dar va lovi-o cu nesaj năpasta; 


Chiar ghiftuiţi de lapte şi de miere, 


aici nu-i rost de nici o inviere... 


Ma cheamă, cu pornirile rebele, 
cântarea și mireasma ţării mele, 
să beau din cerul patriei lăsate 
albastrul pur al apelor curate. 


Cu pânzele intinse, stând la proră, 

in zare văd mijiri de auroră 

şi de furtună rupți, ca nişte scame, 
văd norii nopții, prinşi să se destrame. 


lar dacă'n pupă nu am vânt prielnic 

vâslaşii mei vor trage mai temeinic 
! peţitorilor ce bântuie'n lthaca, 
e-oi da ca zestre funia şi craca... 


Zahu PANĂ 


ZIDITORII PE NISIP 


De o jumătate de veac 
poporul nostru construieşte 
pe nisip din punct de ve- 
dere moral. Sfânta Evan- 
ghelie ne spune fără ocol, 
că oricine nu zideşte pe Cu- 
vântul lui Dumnezeu, zi- 
deşte fără temelie trainică, 
iar valurile şi furtunile 
vieţii vor dărâma acea 
construcție. Acum neamul 
nostru vede şi singur ade- 
vărul acestui avertisment, 
deoarece a permis să se 
construiască pe fundamente 
ateiste şi iată că totul s'a 
dărâmat. În jurul nostru 
este doar ruină morală şi 
nefericire, Noi am alungat 
iubirea şi culegem acum 
fructele otrăvite ale urii, 
Am disprețuit strigătul lui 
Hristos: "Milă vreau şi 
iată cum ne înneacă violen- 
ţa, intoleranţa şi cruzimea. 

Dumnezeu Spune; "Să nu 
ucizi!” iar noi am luat Viaţa 
a milioane de copii înainte 


de a se naşte numai în cei 
doi ani şi ceva de după aşa- 


zisa "Revoluţie". Învățătura ! 


creştină ne dezvăluie că nu 
putem fi liberi decât în 
Hristos, adică în har şi sfin- 
țenie, iar noi am înţeles 
libertatea ca pe un dezmăţ 
al instinctelor de tot felul 
adâncindu-ne cu frenezie în 
sclavia patimilor păcătoase. 
Suntem dezbinaţi şi ne 
uşmănim. Părem o ceată 
de Zidari în care fiecare 
Pândeşte ce a construit al- 
za , dat a veni să dărâme 
invidie şi 
avea atâ 


p 


"Prof. Dr. A. MOISIN—— 


E 
nici un fel de actori 14: 
reuşi să realizeze CEA 
autentic. Toţi se SEA Î 
toţi, şi parcă vorbesc care 
diferite. Construcţia Li 
au lucrat o jumătate de ouă 
s'a dărâmat, iar o alta ie 
pare irealizabilă în 25 
nea condiţii. tă 
Şi totuşi, ce nu poi, 
omul este cu putini e 
Dumnezeu. Ba pacii 
foarte uşor şi cu 0 er 
peste orice aştepti: „ 
lipseşte? Simplu: iq jui 
întoarcem la ajutor 
Dumnezeu, care ne, tim 
dit că fără El nu 17” ja 
nimic, Dar întoarcelt..j 
Dumnezeu înseamn: +;.] 
ascultăm Cuvântul e să 
îndeplinim cu Sei ine: 
zidim pe iubire, mi Munci 
legere şi sfințenie: «ași 
tot ce vom clădi vă spor, 
lucrul nostru va need noi 
deoarece împreună 
va zidi Dumnezeu: 


eroi Sistem iat, it tt tat eronat ai zel sn să azi stă dă pp îvarca 20 aaa sa 


CUVANTUL ROMANESC 


De câte ori am ocazia şi 
pentru cine vrea să asculte, 
întotdeauna sunt dispus să 
vorbesc despre faptele şi 
întâmplările cumplite pe 
care le-am trăit prin 
lagărele şi închisorile 
comuniste. Cineva m'a 
întrebat nu de mult: de ce 
nu încerci să uiţi? 
Prentrucă nu vreau şi în 
fiecare zi, dacă este posibil, 
încerc să rememorez câte 
ceva din tragediile trăite 
sau povestite de alţii. De 


ce? Pentrucă încă mai sper 
și voi spera până voi muri 
că întro zi cei vinovaţi vor 
trebui să plătească pentru 
“toate suferințele mele 
nedrepte” cum spunea un- 
deva Poetul. 

Unul din șocurile cele 
mai putemice ale vieții 
mele, de abia la începutul 
maturității ei, a fost 
inevitabila moarte. 

Era în Septembrie 1959. 

De abia sosisem în 
lagărul dela Salcia. Mai în- 


APRILIE 1993 


BORDEL JUDICIAR NEOCOMUNIST 


Radu DUNĂREANU 


tâi fuseserăm adunați de 
prin diferite închisori din 
țară și înghesuiți în fosta 
biserică a închisorii din 
Galaţi. Acolo unde fusese 
Altarul, călăii așezaseră 
tinetele pentru fecale. Am 
dormit pe jos câteva zile, pe 
umezeală și paie ude. Duși 
cu bacul peste Dunăre, 
înghesuiți, la propriu, mai 
rău decât sardelele, când în 
sfâmit am fost debarcaţi, 
unii erau deja bolnavi, cu 


febră și literalmente erau 


LUNGA NOPȚII AGONIE 


Urmare din pag.1 
cării, devenită factorul prim ca aderenţă, al 
alegătorilor - guvernul Cuza-Goga, infiltrat 
cu agenţii ocultei, să poată câştiga alegerile 
în competiție cu naţional-ţărăniştii, libera- 
lii şi Partidul Totul pentru Ţară, retras din 
campanie. 

Actul politic al Căpitanului a dejucat 
complotul oculto-regal care urmărea 
provocarea Mişcării la acte de violență 
pentru a instaura dictatura. 

Furios de nereuşita planului, la numai 
două zile, pe 10 Februarie 1938, Carol al II- 
lea demite guvernul Cuza-Goga şi numeşte 
pe Patriarhul Miron Cristea să formeze 
noul guvern, ca după alte două zile, la 12 
Februarie, să dea lovitura de stat regală, 
anulând Constituţia din 1923, iar la 30 
Martie 1938, să desființeze toate partidele 
politice. Dând iama în tot ce mai rămăsese 
din partide, Carol şi Armand Călinescu, 
devenit acum primul său om de încredere, 
organizează un simulacru de plebiscit cu 
"pistolul în ceafă" pentru o nouă consti- 
tuţie, care îi dădea puteri nelimitate, 
asumându-și toate prerogativele de 


SII nd dela: diul de "a 


domni" la acela de "a domni şi a guverna”. 

Formarea guvernului de adunături în 
care Patriarhul Miron Cristea deţinea 
funcţia de Prim-ministru şi toţi foştii prim- 
miniştri erau numiţi miniştri fără 
portofoliu, era cel mai grotesc spectacol ce 
se desfăşura pe scena politică a României, 
devenită tragic, teatrul unde eroii erau 
ucişi pe viu. La această sarabandă, dirijată 
de Armand Călinescu şi Carol al II-lea, au 
refuzat să intre în joc foştii Prim-miniştri 
Iuliu Maniu şi Octavian Goga, dar s'au 
repezit fosilele politice, Mareşal Averescu 
şi N. Iorga, care la alegerile precedente din 
1937 nu obținuseră nici 2 % din votul ale- 
gătorilor. Au fost strânși şi au depus 
jurământul în seara acelei nefericite nopţi 
de 10-11 Februarie cioclii României Mari, 
asasinii celei mai reprezentative generaţii 
de Români, pentru a instaura ceea ce C. 
Argetoianu a spus cu satisfacție în prezenţa 
tuturor, că, în sfârşit regele era hotărât "să 
treacă la dictatură”, 

Aceasta este data de când în România s'a 
pierdut libertatea, de când teroarea a 
înlocuit alegerile, minciuna a devenit 
factor de orientare a opiniei publice şi 
crima de stat a luat locul parlamentului. 

La instaurarea dictaturii din România au 
contribuit pe plan extern Franţa frontului 
popular şi Anglia filo-semită, iar pe plan 
intern toţi politicienii corupți, strânşi în 
jurul Patriarhului Bisericii Ortodoxe, 
şantajat şi umilit de oculta regală, 
ameninţat cu. nişte omeneşti păcate din 
trecut. 

Arhitecţii acestui odios plan au fost poli- 
ticienii din partidele "istorice", Armand 
Călinescu, fost țărănist şi Gh. Tătărăscu, 
fost şef de guvern liberal, alături de câţiva 
generali corupți până în măduva oaselor, ca 
Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei Ca- 
pitalei şi Bengliu, şeful Jandarmeriei. 
Scopul principal al instaurării dictaturii 
era teama regelui şi a politicienilor corupți 
din toate partidele, de Mişcarea Legionară 
şi Căpitanul ei, Corneliu Z. Codreanu. 

Influenţa Mişcării în masa alegătorilor 
din România anului 1938 era atât de puter- 
nică, încât alegerile programate pentru 2 
Martie puteau duce la o victorie zdrobi- 
toare asupra celorlalte partide. Însuşi 
Căpitanul a declarat: "Am înflorit prea 
repede, ca un piersic în mijlocul iernii”, 
Numai aşa se explică faptul că partidele 
"democrate!" s'au coalizat la instaurarea 
dictaturii împotriva unei mişcări care ar fi 
venit la conducere pe cea mai perfectă cale 


legală, acuzând-o că ea, această Mişcare, 
urmăreşte dictatura. 

Scopul urmărit de lovitura de stat din 10 
Februarie (dar mai precis 11 Februarie, 
pentrucă depunerea jurământului a avut 
loc la 3 dimineaţa, zi nefastă pentru Ro- 
mâni, dată când a avut loc altă lovitură de 
stat, izgonindu-l pe domnitorul Alexandru 
loan Cuza) nu a întârziat să se arate, În 
noaptea de 16-17 Aprilie 1938, Căpitanul 
Mişcării Legionare, Corneliu Z. Codreanu, 
a fost arestat și împreună cu el, toată elita 
Mişcării. Era noaptea înspre Duminica 
Floriilor. În acea dimineaţă de Florii, 
Patriarhul ţării oficia Liturghia şi intrarea 
Mântuitorului în Ierusalim, iar sub 
guvernul condus de el, cel mai creştin, cel 
mai curat şi cel mai generos tineret al 
României Mari intra în bezna închisorilor, 
de unde aproape toţi nu vor fi scoşi decât 
pentru a fi împuşcaţi fără judecată şi 
aruncaţi la răspântii de drumuri. Tineri 
închişi fără nici o vină, fără nici o sentinţă 
şi împuşcaţi fără nici o condamnare. Aceşti 
tineri de atunci au ţinut, cu sângele vărsat 

e ei în toată ţara, "cel mai mare discurs 


astăzi, toate dictaturile, toate guvernele şi 
din păcate şi Opoziția, tremură la auzul 
cuvântului de legionar. Umbra Căpi- 
tanului îi urmăreşte pe toţi infractorii 
ajunşi la cârma ţării. Chiar după Revoluţia 
Tineretului din 1989, ridicolul Iliescu 
afirma că evenimentele din Ianuarie 1990 şi 
atrocitățile minerilor din lunie 1990 au fost 
organizate de legionari. Nici presa, nici 
Opoziția nu i-au cerut acestui comunist 
hrănit cu mână stalinistă să aducă cea mai 
mică probă de amestec legionar în 
murdarele lui acţiuni, aşa cum pe vremuri 
nu le-au cerut nici sceleraţilor Armand 
Călinescu şi Carol al II-lea să probeze vino- 
văţia lui Codreanu, aşa cum n'au protestat 
nici după noaptea Sfântului Andrei din 
1938, când 13 legionari condamnaţi 
împreună cu căpitanul lor erau sugrumaţi 
de jandarmi în camioanele cu care erau 
transportați. 

Sugrumaţi, domnilor politicieni de ieri 
şi de azi! Legaţi cu mânile la spate de scau- 
nul în care ședeau, legaţi şi de picioare. 
Fiecare având în spate câte un jandarm cu o 
frânghie în mână, care a fost trecută pe 
după gâtul fiecărui ostatec şi s'a strâns 
puternic de mâinile jandarmilor. Jan- 
darmi călăi, care s'au dus după aceea să-şi 
încaseze banii crimei din vistieria statului 
şi cu aceleaşi mâini să-şi mângâie nevestele 
şi copiii. 

Niaţi protestat atunci, nu protestaţi nici 
astăzi, deşi vorbiţi de drepturile omului şi 
condamnaţi violenţa, dar aveţi cel puţin 
jenă faţă de cei ce nu cunosc aceste fapte 
oribile, Aveţi decenţă şi azvârliţi tăbliile 
dela Bd. Armand Călinescu şi aruncaţi în 
foc timbrele cu figura chiorului, pentru a fi 
în rândul oamenilor. 

Sau vă consideraţi urmașii lui? Atunci 
spuneţi în gura mare la toate răspântiile: 
"Avem ţară de vânzare şi călăi de închiriat. 
Care dă mai mult?" 

Odată pentru totdeauna însă, când 
vorbiţi despre instaurarea dictaturii în 
România, nu vă opriţi nici la 6 Martie 1945, 
nici la 30 Decembrie 1947, nici la datele 
disidenţilor fabricaţi pentru a putea obţine 
paşaport pentru străinătate. Dictatura în 
România s'a instaurat la 10-11 Februarie 
1938, a debutat cu violenţă în noaptea de 
Florii a aceluiaşi an şi nu s'a sfârşit încă. 
Este lunga nopții agonie care trebue să se 
sfârgească, înlocuită de lumina aprinsă de 
tinerii din Decembrie 1989. 


Zahu PANĂ 


Din ziua de 17 Aprilie 1938 şi până 


sprijiniți de alții ca să se 
târască până la lagăr, câți- 
va kilometri. 

Nu pot să uit, nu vreau 
să uit, că cel care a fost 
aşezat să doarmă lângă 
mine, pe sacul de paie, la 
puţine minute după sosirea 
în baracă, a și murit. Am 
anunțat sergentul de servici 
dar nimeni nu sa mișcat 
până a doua zi, așa că am 
dormit o noapte lângă 
un cadavru, de care mă 
despărțeau numai 50 de cm, 
distanța dintre paturile 
metalice suprapuse pe trei 
rânduri. Cum îl chema pe 
nefericitul acela, nu știu şi 
nimeni nu va ști. Imi amin- 
tesc că nu avea o con- 
damnare prea mare și fusese 
adus la muncă, mai mult ca 
sigur, cu o formă de febră 
tifoidă. 

La un an de zile dela 
sosirea noastră în lagărele 
din Bălțile Dunării au şi 


început primele cazuri de . 


leptospiroză, un fel de for- 
mă de holeră, transmisă de 
mizerie şi de șobolanii care 
împărțeau frăţeşte cu noi 
sfecla crudă ce o ronțăiam 
de pe câmp precum și 
culcușurile noastre 
animalice, care se numeau 
dormitoare sau barăci. Apoi 
a început și febra tifoidă şi 
pământul din spatele 
digurilor a început să se 
albească de oasele celor care 
mureau pe capete, fără 
cruce și fără un mormânt 
omenesc. 


Nimeni din potentaţii 


dela Bucureşti. şi din. aşa... 


zisul sistem judiciar nu s'a 
deranjat să gândească 
măcar, că mulți dintre noi 
erau așa de bonavi, că o 
condamnare oricât de 
ușoară devenea utilă, de 
fapt era o condamnare 
ireversibilă la moarte. Si 
totuşi erau ținuți mai 
departe, murind fără număr 
şi fără justificare. 

In 1962 am luat 14 zile 
de  carceră pentru nu ştiu 


ce “motiv, ceva lipsă de 
respect la adresa 
brigadierului  Negrău, de 


cumplită amintire, A face 
carceră în baltă era o altă 
formă de a ţi se scurta 
pedeapsa pământească. Car- 
cera dela Grădina era o 
cameră de 4m pe 4m, fără 
geam, cu o ușă metalică ce 
avea la partea de jos nişte 
găuri cam la 5cm distanță 
între ele, singura sursă de 
aer. : 
Eram în acea cușcă de 
cărămidă umedă 16 oameni 
și o tinetă, iar în tavan un 
bec de 25 de waţi. Mâncare 
odată la trei zile, o bucată 
de pâine de 250 grame și 
ceva apă ușor sărată. In a 
treisprezecea zi, unuia din- 
tre noi i se face rău. Dacă 
nu mă înșel, îl chema 
Adam şi fusese inginer de 
cadastru, că ştiu că era cu 
teodolitul pe diguri toată 
ziua. Fusese şi la Canalul 
Sângelui și în total 
ispășise toată pedeapsa de 
15 ani. Mai avea 2 zile ca să 
se elibereze şi acelea le 
petrecea în carcera de care 
vorbeam. În ultima lui zi de 
închisoare, datorită con- 
diţiilor în care stăteam, 
înghesuiți, fără aer, apă și 
întro putoare de nedescris, 
sărmanul Adam face un 
atac de inimă şi moare... 
Este îngropat, a doua zi, tot 
fără cruce, ca om “liber”. 
Am aflat că de fapt avea o 


condiție cardiacă mai veche. 
Dar cui îi păsa? 

Cui din sistemul așa zis 
judiciar îi păsa de con- 
damnații la pedepse de 7 
până la 15 ani, deși vic: 
timele aveau deja vârste de 
peste 10 de ani, ca Iosif 
Bogdan, fost avocat, sau 84 
de ani ca profesorul Saxu 
(fostul învățător al lui 
Mihai 1) din lotul așa zis al 
“Bisericii Sf. Elefterie” din 
Cotroceni, lot în care cel 
mai batrân era de 92 de ani 
şi a luat o condamnare de 7 
ani!? 

Cei care citesc cele scrise 
de mine acum poate cred că 
e “'literatură””. Poate cineva 
să creadă că am stat în 
celule cu un pitic cocoșat 
analfabet, cioban, mare 
“primejdie” a sistemului 
socialist, sau cu analfabeți 
100% ca frații C. din 
Maramureș, care au învăţat 
litera scrisă pe parcursul a 
multor ani de chin, pe 
bucăți de săpun sau pe 
talpa încălțămintei mânjită 
cu săpun și praf de var de 
pe pereți, scrijelitcu Dum- 
nezeu ştie ce? 

Azi citim Soljeniţin şi ne 
minunăm de tăria lui de 
caracter descrisă în a lui 
“Cancer Ward” şi știm că, 
fiind bolnav de cancer, s'a 
vindecat din mila Dom: 
nului, dar cu voința lui. 

Cazul poetului, numit în 
““Poezii din închisori” Ac- 
turus, e cel puțin la fel 
de spectaculos. Bolnav de 
tuberculoză şi cu dioptrii 
Ja; „ochelari,.„.de...te. mirai, 

mai şi vede ceva, a 
supraviețuit din voinţă, 
zăcând pe cărămida dela 
Jilava, sub paturi şi 
“scriind” în minte sute de 
versuri care au făcut ocolul 
închisorilor și ar face cinste 
oricărei literaturi europene. 

Nefericiţi, cu boli in- 
curabile, distrofici, umbre a 
ceea ce fuseseră odată, au 
fost ţinuţi ani lungi şi nu au 
mai văzut lumina zilei în 
libertate. Pot să țin un an 
întreg cursuri universitare 
despre acest aspect al 
“umanismului socialist” 
ridicat în slăvi de unii care 
acum sunt membri în 
Parlament sau în Senat, 
“democrați”. 


Sintra n e ac 


PAGINA 5 


De ce am reamintit toate 
acestea, mai ales că în 
paginile acestui ziar am mai 
scris, având subiecte și 
cazuri similare, în ultimii 
15 ani? 

Am redeschis răni vechi, 
deoarece pentru unii autori 
nu trebue să avem iertare, 
deoarece am citit ştiri care 
întrec orice  perversiune 
juridică. 

Mai întâi fiul “celui mai 
iubit”, pe nume Nicu, 
cu mâinile din belșug pline 
de sânge nevinovat, o 
anumită justiție vândută 
din nou şi prostituată ca şi 
pe vremea bordelului juridic 
din timpul generaţiilor 
noastre, îl “exonerează” de 
majoritatea crimelor și îi 
lasă o condamnare sim- 
bolică de câțiva ani. Apoi, o 
unealtă a neocomunismului 
ce se pretinde avocată, din 
acceaşi cloacă a 
“apărătorilor” din procesele 
noastre politice, care căutau 
să ne înfunde și mai tare, ca 
să facă plăcere câte unui 
călău cu galoane de colonel 
(ca Liviu Prună, azi general 
din mila lui Iliescu), 
pledează în faţa unui 
tribunal cu sufletul de ludă 
vândut pe 30 de arginţi, 
cum că numitul Nicu nu 
este apt să execute toată 
pedeapsa, că ar fi bolnav și 
că și așa moare, hai să-l 
lăsăm liber, poate mai are 
timp să mai violeze şi 
stranguleze câteve fete şisă 
pape banii lui tăticu 
ascunși cine ştie unde și 


protejaţi. de “prietenul” lui, 


bun, acum președinte. 


lar noua justiție 
“democratică”, ca şi în 
““vremurile bune”! 


comuniste se supune 
cabalei neocomuniste și iată 
că familia Ceaușescu este 
bine merți din nou şi fiți 
convinși că nu stau la coadă 
pentru nimic şi, ca și 
înainte, cumpără dela 
magazinele cu valută, că de, 
Re grijă Frontul de băieții 
or. 

Poate că acum Nicu se va 
lua de mână sau se va vizita 
cu un alt călău, Neamţul 
Honecker care n'a ordonat 
decât “numai” câteva sute 
de  împușcări fără somaţie, 


Continuare în pag.6 
zi, 


Ira 7 


ati 


PAGINA 6 


În toamna anului 1942, 
doi ciobani consăteni, din 
comuna Poiana Sibiului, 
aflându-se într'o cauză 
civilă, (de moştenire), pen- 
dinte la Inalta Curte de 
Casaţie, spre surprinderea 
completului şi a celor pre- 
zenţți în sala de judecată, 
aplecându-se repsectuos, 
s'au adresat astfel: "Cinstită 
lege". Iar când preşedintele 
Curţii i-a spus unuia dintre 
ei: "Dumneata, la vârsta de 
peste 80 de ani, mai ai ne- 
voie de bani?", acesta cu 
demnitate şi stăpânită re- 
voltă, a răspuns: "lo am 
nevoie de dreptate, nu de 
bani, că bani am, cum dai 
fân la vacă!". 

Ani de-a rândul am fost 
urmărit de această întâm- 
plare, cuprinsă în modul, cu 
totul neobişnuit, de a se 
adresa unei instanțe jude- 
cătoreşti, fascinat de con- 
ceptul oamenior simpli 
despre LEGE şi ADEVĂR, 
despre marea încredere pe 
care o aveau în cei rânduiţi 
să împartă dreptatea, con- 
siderând că judecătorii, în 
exercitarea atribuţiilor lor 
funcţionale, reprezintă 
însăși legea. 

Cu alte cuvinte, încre- 
dere deplină în acest orga- 
nism, ETERN şi INDIS- 
PENSABIL, al democraţiei 
şi al prudenţei, al barierelor 
şi al înţelegerii: JUSTIŢIA. 
Gândire şi concept, speci- 
fice numai orânduirilor 
democratice, dar necunos- 
cute şi mai cu seamă ana- 
cronice regimurilor totali- 
tare, sprijinite de teroare şi 
de opresiune. 

Ori, mai târziu, vremu- 
rile s'au schimbat, iar oa- 
menii s'au văzut nevoiţi să 
trăiască într'un sistem 
politic aşezat pe teroare 
fizică şi morală şi, când 


APRILIE 1993 


"CINSTITA LEGE...!" 


—— Av.Dr.Nicolae RODEAN— 


prin nesocotirea în totali- 
tate a drepturilor omului, 
au insistat şi au cunoscut, 
neputincioşi şi întrebători, 
la dezinteresul şi descon- 
siderarea legii şi a lega- 
lităţii, din partea celor care, 
aproape întotdeauna, alcă- 
tuiau cadre de decizie. 

Intr'adevăr, după 23 
August 1944, "politicul" a 
devenit aproape în exclu- 
sivitate singurul criteriu ce 
trebuia avut în vedere la 
desfăşurarea oricărei activi- 
tăţi, iar legea, considerată o 
simplă formalitate, invocată 
şi folosită arbitrar, doar 
pentru urmărirea şi reali- 
zarea intereselor politice. 
De altfel, aşa se şi explică 
"indicaţia", devenită lo- 
zincă: "este legal tot ce con- 
vine clasei muncitoare", 
repetată adeseori de lectorii 
susţinători ai şedinţelor de 
reciclare, în instituții şi în- 
treprinderi. 

In acest sens, am socotit 
că, pe lângă multe alte 
exemple ce s'ar putea da, 
este deosebit de semnifica- 
tivă şi plină de înţeles, 
prezentarea unei situaţii 
care caracterizează hotărâ- 
tor "opinia" comunistă des- 
pre lege şi eficiența aces- 
teia. 

In anul 1945, împreună 
cu prietenul şi colegul meu 
(Dr. Gh. Năstase) eram refe- 
renți juridici pe lângă Co- 
misia Centrală de Reformă 
Agrară când, în această cali- 
tate, am şi publicat o bro- 
şură, cuprinzând comen- 
tarii juridice la Legea pen- 


“tru înfăptuirea reformei 


agrare, publicată în 1945. 
Potrivit art.3 din lege, 
fiecare cetăţean avea drep- 
tul la o suprafaţă agricolă 
de 50 ha. 

Dar, într'o zi, s'a pre- 
zentat la Comisie, Maria 


Georgescu, o "moşiereasă 
din comuna Petroaia, jud. 
Dâmboviţa, sesizând că 
preşedintele comisiei de 
plasă nu-i respectă cota ce i 
se cuvine, potrivit legii. 
Având dreptate, pe loc i s'a 
eliberat o adeverinţă în sen- 
sul solicitării sale. 

In dimineaţa zilei urmă- 
toare, am observat că în 
biroul secretarului general 
au intrat niște țărani, prin- 
tre care şi preşedintele 
Comisiei de plasă şi care, în 
convorbirea avută cu acesta, 
l-a întrebat: "Ce să facem cu 
pământul  moşieresei?" 
După o iînjurătură tradi- 
țională, secretarul general 
le-a răspuns: băgaţi-vă şi 
luaţi-i pământul". În faţa 
acestui răspuns, preşedin- 
tele Comisiei, descumpănit, 
a prezentat adresa respec- 
tivă, la care secretarul gene- 
ral s'a ridicat din scaun şi 
repetând înjurătura, s'a 
răstit hotărâtor: "Dă-o în ..., 
luaţi-i pământul, legea este 
numai de formă!" 

Pentru mine, această 
întâmplare a fost salvatoa- 
re, deoarece cunoscând pe 
viu ce importanţă şi mai 
ales ce valoare are legea în 
sistemul comunist, am 
răspuns negativ solicitării 
de a deveni membru de 
partid. 

După Decembrie 1989, 
am socotit că asistăm la un 
nou concept al opiniei pu- 
blice despre justiţie, intere- 
sată nu atât în descifrarea 
culpabilităţii, ori a nevi- 
novăţiei celor trimişi în 
judecată şi chemaţi să 
răspundă judiciar, cât mai 
ales în speranţa (devenită 
convingere), că în stadiul 
actual al acesteia, creat şi 
alimentat de Revoluţie, 
judecătorii, în realizarea 
atribuţiunilor lor func- 


ţionale, vor fi şi trebue să 
fie cu adevărat INDEPEN- 
DENŢI, la adăpostul orică- 
ror “recomandări”; că, după 
decenii de oprimare şi 
teroare morală, a sosit tim- 
pul ca aceştia să soluţioneze 
cauzele ce le sunt reparti- 
zate, potrivit intimei lor 
convingeri şi că, în fine, 
formula (altădată ipocrită) 
în sensul că "judecătorii 
sunt independenţi şi se 
supun numai legii” a 
devenit o realitate a cărei 
aplicare se impune în mod 
necesar şi mai cu seamă 
OBLIGATORIU pentru 
ideea de dreptate şi ADE- 
VAR. 

Am crezut, de asemenea, 
că Revoluţia din Decembrie 
1989, a promovat schimbări 
profunde, de conţinut şi în 
activitatea judecătorească 
Ştiut fiind faptul că, în tre- 
cut, în foarte multe cauze 
(mai cu deosebire în pro- 
cese politice), aceasta se 
desfăşura într'un formalism 
greu de conceput, caracteri- 
zată cu prisosinţă ca fiind 
un dezgustător simulacru 
judiciar. 

Pe de altă parte, este 
iarăşi prea bine cunoscut că 
mulți dintre magistraţii 
integri, sprijinindu-se pe 


„competenţa lor profesiona- 


lă, au fost siliţi să judece 
"...sub presiune, intimidaţi, 
umiliți de frică, într'o stare 
de cazarmă, unde totul 
inclusiv dreptatea depindea 
de ordinele date... şi să țină 
singur, cu mâna lui, fără să 
tremure, balanţa fragilă a 
dreptăţii” (Octavian Paler, 
"Justiţia dresată"!). 

Probabil că fiecare dintre 


“aceştia, într'o convorbire 


sinceră, întrebat, ar fi 
răspuns ca Nicolae Iorga: 
"Eu n'am fost eu”. 

Se pare însă că, după 


In curând... Informaţii despre 
Eficienţa Energiei 


Când cumpăraţi aparatură nouă, 
uitaţi-vă sa aibă eticheta "Ener- 


Guide”. O veţi găsi pe fiecare 
aparat nou; rigide maşină de 
spălat, de uscat rufe, mașină de 
gătit sau maşină de spălat vase, 
care se vând în Canada. 

Noua etichetă "EnerGuide" 
arată cantitatea de energie folo- 
sită de aparat într'un an. i eit 
compara energia consumată de 
diferite aparate, cu aceleaşi 
funcţii, citind eticheta. 

Cu cât numărul este mai mic, 
cu atât aparatul este mai 
eficient. Este foarte simplu. 

Alegând astăzi un aparat care 
economiseşte energie, se pot face - 
economii mari de energie pe durata de folosire 
a aparatului. 

conomisiţi energie. Veţi economisi bani şi 

totodată veți ajuta mediului înconjurător. 


Merită să citiţi noua etichetă | ENeR(Guine | 


d» Energie, Mines et 


Wh 


Uses mu 
st a ȘI 
Consanme te piua 
%'ânergie 


Energy, Mines and 


Resources Canada Ressources Canada 


mai bine de trei ani dela 
Revoluţie, lucrurile nu s'au 
schimbat prea mult. 

Căutând să descifrăm 
adevărul din desfăşurarea 
diferitelor domenii de 
activitate socială, putem 
constata că există o singură 
realitate, acceptată majori- 
tar şi la adăpostul oricărui 
comentariu: dacă pe timpul 
lui Ceauşescu, cuprinşi de 
frică, nu îndăzneam să ne 
mărturisim nici faţă de cei 
mai apropriaţi ai noştri, AS- 
TĂZI, putem striga sus şi 
tare, tot ce credem, tot ce 
vrem, nestingheriți, DAR 
absolut fără nici o eficiență 
practică, deoarece NIMENI 
NU NE ASCULTA. 

Pe de altă parte, restruc- 
turarea justiţiei continuă să 
fie un subiect de impor- 
tanţă majoră pentru edifi- 
carea statului de drept. 

Într'adevăr, față de 
soluţiile judecătoreşti, 
diferite în una şi aceeaşi 
cauză, vrând, nevrând, cu 
toată bunăvoința, nu găseşti 
altă explicaţie decât că NICI 
ASTAZI JUDECATORII 
NU SUNT INDEPEN- 
DENŢI. În justificarea aces- 
tei afirmaţii, ne referim la 
câteva situaţii: 

1) Prin decizia Curţii 
Supreme de Justiţie, foştii 
membri ai Comitetului 
Politic Executiv, au fost 
achitați şi puşi în libertate, 
pentru ca, ulterior, ca 
urmare a recursului extra- 
ordinar promovat de 
Procuratura Generală, a- 
ceeaşi supremă instanță, 
admiţându-l, să-i condamne 
la ani grei de închisoare. 

2) Cepexiştii au fost cer- 
cetaţi şi trimişi în judecată 
pe temeiul unei steno- 
grame, iar Gheorghe Oprea 
a fost condamnat deşi, în 
zilele acelui Decembrie 
1989, nici măcar nu se afla 
în țară. 

3) Ştefan Andrei , Suzana 
Gâdea, Ion Radu şi alții, au 
fost condamnaţi pentru a ni 
se induce ideea că mai 
marii zilei s'au detaşat de 


“BORD 


Urmare din pag.5 
pentru încercarea de a pleca 
din Germania sovietică şi a 
avea o viaţă demnă și 
decentă. 

Si ca prostițutia morală 
să fie totală, mai publicăm 
şi o elegie plângăreață a 
unui “ales al poporului”! în 
parlament, fost poet de 
curte, care se lamentează de 
soarta nedreaptă ce i-a fost 
hărăzită “ălui bătrân”, 

si uite așa, cu un fost 
ministru de Interne, 
dispărut discret, cu Popescu 
Dumnezeu  aciuiat prin 
Franța şi cu atâția foşti 
asupritori ai neamului, 
scăpați cu dibăcie, care pe 
unde și cu buzunarele 
doldora de dolarii par- 
tidului, dolari care nu pot 
fi “găsiți” legal, încet, 
încet ne consolidăm puterea 
unei alte minorități, de 
data asta abil deghizată sub 
forme “democratice”. 

3 Si uităm proverbul că 
“lupul își schimbă părul, 
dar năravul ba.” Noi, Ro- 
mânii, avem o foarte viciată 
înțelegere a creştinismului, 
poate şi datorită influenţei 
unei anumite biserici vân. 
dută ocupantului comunist 
în frunte cu păstorul ei 


TITI TI II PI Li 


CUVANTUL ROMANESe 


Meditând asupra rela. 
tărilor de mai sus, ne 
punem fireasca întrebare; 
când a avut justiţia dreptaţe 
şi care au fost cauzele unor 
atât de stupefiante răs. 
turnări de optică, după cum 
nu putem accepta nici ușu- 
rința cu care a putut fi dată 
sentința de condamnare? 

Concluzionând (Şi fără a 
deplânge soarta celor în 
cauză), subscriem la opinia 
D-lui Gabriel Mărculescu 
care,care, în articolul său 
intitulat "Justiţia înnăbuşă 
adevărul", publicat în ziarul 
"România liberă” din 23 
Aprilie 1992, subliniază că 
sentinţa a fost dată ..."nu de 
către un tribunal oarecare, 
din mai ştim noi ce orăşel 
de provincie uitat de Dum- 
nezeu, nu de către judecă. 
tori tineri şi neexperimen- 
taţi aflaţi la începutul carie- 
rei lor, ci de către magistrați 
cu părul cărunt, de către 
profesionişti cu zeci de ani 
de experienţă, într'un cu- 
vânt, de către cei mai înalţi 
magistrați ai țării”. 

Aceasta mai înseamnă că, 
nu rareori, unii judecători 
sunt prea aplecaţi spre 
"şoaptele" puterii, faţă de 
care se simt îndatorați şi tot 
aşa de dependenţi, în mă- 
sura în care numirea, ori 
promovarea lor aparţine 
acesteia (este ştiut faptul că 
în ultimii doi ani, în două 

rânduri, Preşedintele Ilies- 
cu a stabilit componenţa 
Curţii Supreme de Justiţie). 

De asemenea, aceasta 
înseamnă că "'vinova are A 
nevinovați, sau din nou 
vinovaţi, în funcţie de 
interesele celor ce deţin as- 
tăzi puterea, iar dreptatea 
este distribuită în funcţie 
tot de interesele acesteia”. 

Intr'un cuvânt, judecă- 
torii nu sunt independenţi 
iar practic, "justiţia conti- 
nuă să funcţioneze în tipa- 
rele comunismului." - 
susține tot atât de convingă- 
tor DI. Gabriel Mărculescu 
în articolul menţionat. 


Continuare în pag-7 


ICIAR 


roşiatic. Mântuitorul ne 
învață că da, e drept să 
iertăm, dar numai pe aceia 
care recunosc că au greşit şi 
vor să se îndrepte. 

Dar uzurpatorii puterii de 
azi pretind că s'au schimbat 
și nici pe departe nu vor să- 
şi facă “mea culpa.” Ce vor, 
e să-și menţină privilegiile 
prin minciună, înșelătorie 
și să continue crima contra 
poporului român, crimă 
începută acum 49 de ani. 

De aceea nu trebue 
iertați. 

De aceea, acum, 
îmbătrânit și şubrezit de 
bolile căpătate în anii lungi 
de închisori şi lagăre, nu 
vreau să uit și sper încă Cu 
naivitate că poporul meu se 
va trezi şi va folosi din plin 
şi cu cumpătare sabia 
dreptăţii, care stă ruginită 
şi tocită, ascunsă de cinci 
decenii, i 

Aceasta este speranța Și 
rugăciunea mea zilnică. 

lar Dumnezeu, întro Zi 
ne va auzi și ne va ajuta 
ne vindecăm '“rănile noastre 
nedrepte'”, cum zice? 
mucenicul poet. 


Radu DUNĂREANU 


| 
| 
| 


CUVANTUL ROMANESC 


APRILIE 1993 


PAGINA 7 


„Ziua de 3 Martie a fost 
ziua în care Palatul 
Cotroceni şi-a serbat re- 
alesul. Era ziua sa de 
naştere. Numai că zâm- 
băreţul dintre ziduri a vrut 
ca anul acesta să fie cât mai 
original. Aşa că a ieşit pen- 
tru câteva ore dintre pereții 
muzeului în care a intrat de 
viu şi s'a afundat în mulţi- 
mea străzii, care mulţime 
nu era o mulțime oarecare, 
ci mulțimea reprezen- 
tanţilor constructorilor din 
domeniul hidrotehnicii 
veniţi să protesteze în faţa 
Guvernului pentrucă regia 
energiei electrice - RENEL - 
nu le-a plătit nişte lucrări în. 
valoare de 5 miliarde de lei. 
Cine erau cei care repre- 
zentau Hidroconstrucţia? 
Nimeni alții decât directorii 
antreprizelor de construcţii 
hidrotehnice din ţară. Cine 
sunt aceşti directori nemul- 
țumiţi şi de ce sunt nemul- 
țumiţi? Ei nu sunt alţii de- 
cât cei care au prădat pur şi 
simplu materialele de 
construcţii vânzându-le 
particularilor, iar când nu 
au mai avut ce să prădu- 
iască au găsit cu cale să iasă 
în stradă, în chip de protest, 
arătând cu degetul către un 
ilustru nevinovat: RENEL- 
ul. Cum s'a ajuns la incul- 
parea lui? Simplu. S'au 
întocmit documente prin 
care toate materialele de 
construcţii sustrase din 
antreprize sunt considerate 
a fi fost consumate pentru 
ridicarea de baraje, conform 
convențiilor cu RENEL. Ne 


prizei de construcţii hidro- 
tehnice Mehadia, judeţul 
Caraş-Severin, reprezen- 
tată la miting de Dumitru 
Vilău, directorul adjunct. 
Cum a adus Vilău ACH- 
ul în pragul falimentului? 
Nimic mai simplu. În 1990, 
împreună cu Dinu Alexan- 
drescu, fostul director al 


"CINSTITA LEGE...! 


Continuare în pag.7 

Şi dacă este așa, oare ne 
vom mai putea adresa 
supremei instanţe cu for- 
mula "CINSTITĂ LEGE'? 

De altfel, în conferința 
de presă din 14 Decembrie 
1992, Dl. Petre Ninosu, 
Ministrul Justiţiei, a vorbit 
despre "asigurarea inde- 
pendenţei justiţiei ca par- 
te a puterlior statului”, 
referindu-se la Consiliul 
Superior al Magistraturii 
(C.S.M). ş A 

În Parlamentul ţării, ca şi 
în presă, au fost angajate 
discuţii numeroase cu pri- 
vire la înfiinţarea şi com- 
punerea acestui organ judi- 
ciar, de o importanţă cu 
totul deosebită, ținând 
seama de competenţa şi 
atribuţiile funcţionale, 
complexe, şi de o respon- 
sabilitate sporită (propune 
preşedintelui țării, numi- 
rea judecătorilor şi a 
procurorilor, dispune nu- 
mirea, transferarea şi sus- 
pendarea acestora din 
funcţie după cum inde- 

lineşte şi rolul de Consi- 
fiu de Disciplină al Judecă- 
torilor etc.), 

Nu cunoaștem care au 
fost criteriile de promovare 
ca judecători la Curtea Su- 
perioară de Justiţie și cu 
atât mai mult, "determinan- 
tele” pentru ca unii dintre 
aceştia să apară în com- 


ILIESCU ÎN FRUNTEA ESCROCILOR 


—Gh.lonescu OLBOJAN —— 


întreprinderii, şi cu un Sârb 
din lugoslavia, înființează 
firma mixtă ROM-YUGO, 
cu mai multe filiale în ţară. 
Ca să o facă rentabilă în cât 
mai scurt timp, îi "vinde" 
tot ce se poate din ACH, la 
prețuri de nimic şi îi 
garantează cu averea sta- 
tului român creditele luate 
de firmă dela Banca de 
Dezvoltare. . 

„ Perioada embargoului 
impus de comunitatea 
mondială Iugoslaviei este 
epoca de glorie a firmei 
ROM-YUGO, este momen- 
tul în care aceasta îşi mul- 
tiplică de mii de ori cifrele 
de afaceri. Ca şi prohibiţia 
americană, embargoul asu- 
pra Sârbilor stimulează pâ- 
nă la demenţă traficul ilegal 
de mărfuri între România şi 
vecina ei sancţionată. Este 
momentul când Vilău sus- 
trage cele mai multe mate- 
riale de construcţie din de- 
pozitele ACH Mehadia şi le 
vinde pe mărci germane 
partenerilor sârbi. Lipsa 
cimentului, fierului-beton, 
motorinei, altor materiale, 
face să stagneze activitatea 
câtorva şantiere, să crească 
numărul muncitorilor 
trecuţi în "şomaj tehnic”. 
Rămân în lucru numai 
şantierele barajelor din 
Munţii Semenicului, al 
celui dela Rusca-Teregova 
şi Boşvalniţa 1. Pe lângă 
ciment, fier şi motorină 
ROM-YUGO are grijă şi de 
bucătăria sârbească, astfel 
că sunt trecute dincolo de 
graniţă peste 300 tone de 
sare, 500 tone de făină şi 


ie iata eee emil tătnousei toiiserve 


etc., toate încărcate în va- 
goane, la lumina zilei, fără 
nici o frică, în gara Valea 
Cernei, gară mică în rețeaua 
feroviară din zonă. Când 
gara nu putea să facă faţă 
volumului de tranzacţii, 
Vilău dădea ordin de se 
încărcau autocamioanele 
antreprizei şi marfa era 


ponența membrilor Consi- 
liului Superior al Magis- 
traturii. 

Ştim însă cu certitudine 
că, înainte de 23 August 
1944, pretendenţii la o ast- 
fel de funcţie, pe lângă pro- 
bitatea morală şi deosebita 
competenţă aferentă pre- 
gătirii lor juridice, OBLI- 
GATORIU trebuiau să facă 
dovadă că: au funcţionat ca 
magistrați timp de peste 15 
ani; au lucrări de speciali- 
tate şi au titlu de doctor în 
Drept. 

Numai că, astăzi, din 
relatările apărute în presă, 
am putut afla că cei mai 
muţi dintre aceștia au fost 
promovați pe criterii "po- 
litice"”, avându-se în vedere 
calitatea din trecut, ca foști 
secretari ai Organizaţiei de 
Bază, (0.B.) sau alte inde- 
letniciri speciale ce le-au 
fost încredințate de Par- 
tidul Comunist Român, - 
am spune, "calităţi" sau 
“însuşiri” care în nici un caz 
nu-i pot sprijini şi nici nu 
le pot garanta INDEPEN- 
DENȚA hotărârilor lor 
judecătoreşti. ace. 

Încât, în aceste condiţii, 
ne întrebăm: oare ne putem 
adresa acestora, cu... CIN- 
STITĂ LEGE? 

În fine, am mai aminti că 
ardelenii care au trăit în 


Imperiul Habsburgic, cu-. 


nosc o imprejurare semni- 


/ 


servită Sârbilor la nas, ma- 
şinile tranzitând Bulgaria şi 
Macedonia, punct unde do- 
cumentele de transport erau 
schimbate cu foi de însoţire 
albaneze şi astfel, ajungeau 
la destinaţie, cu precădere 
în Skoplie. De acolo se în- 
cărcau piese de schimb au- 
to, vodcă sârbească, bere, 
cosmetice şi alte mărfuri cu 
căutare pe piaţa româneas- 
că. Toate erau comercia- 
lizate în ţară prin firma lui 
Vilău şi compania sa. 
Prosperitatea firmei 
cerea noi spaţii comerciale, 
noi depozite, noi afaceri 
murdare. Prin complicitatea 
fostului primar din Băile 
Herculane, Gheorghe Căda- 
riu, Vilău transformă Clu- 
bul staţiunii, monument de 
artă edilitară, într'un veri- 
tabil birt, unde găseşti tot 
timpul bere sârbească şi 
preparate din carne şi brân- 
"ză tot de pe acolo aduse. 
Robota pentru bunul mers 
al prăvăliei este dată de 
soldaţii trimişi de armata 
română să lucreze la ridi- 
carea barajelor hidro- 
grafice. Numai că atât sol- 
daţii cât şi maşinile trimise 
lui Vilău sunt folosite pen- 
tru ridicarea profiturilor 
unor năimiţi. Cum soldaţii 


ficativă şi anume aceea că, 
odată, prințul moştenitor, 
aflându-se la o vânătoare, a 
descoperit - în pădure - o 
foarte frumoasă casă, pro- 
prietatea unui pădurar din 
acea zonă. Prinţul, faţă de 
refuzul acestuia de a-i vin- 
de casa, i-a spus : "Eu sunt 
prințul moştenitor şi dacă 
nu mi-o vinzi, ţi-o iau cu 
forţa”. Numai că pădurarul, 
deloc intimidat de calitatea 
solicitatorului, i-a răspuns 
răspicat: "Sunt judecători 
la Viena”. 

Ori, este clar, fără nici o 
îndoială că, din răspunsul 
pădurarului se poate des- 
prinde, limpede. şi cu 
destulă uşurinţă, ÎNCRE- 
DEREA IN INDEPEN- 
DENŢA JUDECĂTORI- 
LOR, în certitudinea şi 
convingerea acestuia că 
LEGEA este şi constituie 
GARANȚIA drepturilor lui 
şi că cei îndreptăţiţi să 
împartă dreptatea se află la 
adăpostul oricăror "influ- 
enţe" , iar obiectivitatea lor 
nu poate fi afectată nici de 
"calitatea" şi nici de "poziţia 
socială" a celor care le soli- 
cită, în vreun fel, rezolvarea 
benefică a unor eventuale 
pretenţii. 

Oare, NOI, vom putea 
spune vreodată: SUNT 
JUDECĂTORI LA BUCU- 
REŞTI? 


Av.Dr.Nicolae RODEAN 


"tionar la 


au între ei un gradat, iar 
gradatul trebue şi el uns cu 
ceva, Vilău i-a amenajat un 
mic bar, chiar în incinta 
antreprizei, astfel că D-nul 
plutonier adjutant Gruia 
are motive serioase să stea 
toată ziua în cârciumă. Pen- 
tru polițistul Roşianu, cel 
care trebuia să suprave- 
gheze respectarea legii în 
ACH, un cadou mai fami- 
lial: angajarea fiului său 
Flavius Roşianu ca ges- 
magazia de 
materiale de construcţii a 
ACH. Faţă de superiorul 
poliţistului, D-nul colonel 
Ghinea, comandantul Poli- 
ției din Băile Herculane, 
Vilău este atent cu peşche- 
şurile de rigoare, atât la zile 
mari cât şi atunci când 
colonelul acuză stringente 
nevoi de bani (în paranteză 
fie spus, colonelul Ghinea 
este unul dintre poliţiştii 


“care şi-au deschis firme - 


particulare. Domnia sa mai 


are puţin până la pensie şi 
se gândeşte cu groază cum 
o să-şi omoare timpul). 
Pentru închiderea gurii au- 
torităţilor din Băile Hercu- 
lane, martore şi complice la 
fărădelegile lui Vilău, an- 
trepriza s'a arătat foarte 
atentă, ridicând pe soco- 
teala ei o biserică catolică şi 
o vilă în strada Zăvoiului, 
chiar dacă cele două edificii 
au apărut pe harta urbei 
fără documentele legale. 
Numai căpitanul Bordea 
dela Poliţia din Herculane, 
un fel de Cattani bănăţean, 
întocmeşte dosare peste 
dosare cu afacerile necurate 
ale D-lui Vilău, dar nu 
poate să le promoveze 
justiţiei fiindcă şeful, D-nul 
Ghinea... dar, ce să mai vor- 
bim? Banul lui Vilău este 
rotund, ca şi cercul vicios în 
care zburdă. 

Cum depozitele lui Vilău 
sunt amplasate pe drumul 
european E-94, ce şi-a zis 
mai marele mafioţilor din 
zonă: ocupați şoselele! Şi 
le-a ocupat. Mai toţi şoferii 
de pe TIR-urile care coboa- 
ră sau urcă spre Timişoara 
sau  Stamora-Moraviţa, 
(punct de trecere a fron- 
tierei) ştiu că în depozitele 
Vilău, motorină este din 
belșug şi la preţuri sub cele 
de dincolo de graniţă, chiar 
dacă moneda de plată este 
germană. Stocurile de 
motorină ale mafiotului 
sunt tot timpul ținute la 
nivel ridicat, graţie com- 
bustibilului transferat dela 
ACH, iar ACH-ul are tre- 
cere la societatea PECO din 


“Reşiţa “unde D-nul Petres- 


cu, director adjunct, până 


mai ieri director plin, are 
grijă să aprovizioneze 
ACH-ul şi staţia PECO din 
Mehadia cu prioritate şi 
cantităţi îndestulătoare, că 
doar de aici se scot bani 
buni şi străini. Dintr'o con- 
fidenţă a unui "barosan" în 
ale distribuirii combus- 
tibililor pe întreaga ţară, am 
înțeles că judeţul Caraş- 
Severin este judeţul care 
primeşte cea mai mare can- 
titate de motorină şi ben- 
zină în raport cu celelalte 
judeţe ale ţării. Şi unde se 
duce toată această cantitate, 
dacă nu în rezervoarele 
TIR-urilor ce străbat Bana- 
tul? Văcăroiu cu ai lui se 
întreabă de ce agricultura 
nu are energia necesară 
pentru ducerea poverii de 
specialitate, în timp ce Ili- 
escu işi aeriseşte dantura-i 
falsă, alături de escrocii 
care sunt în stare să-şi 
vândă şi mama, numai şi 
numai să le intre în chimir 
o para, două, nemuncite. 


În loc de alte învățămin- 
te, de va mai fi o revoluţie, 
ea se va declanşa tot în Ba- 
nat, fiindcă aici escrocii vor 
aduce în pragul disperării 
populaţia, prin insolenţa cu 
care s'au aruncat în afaceri 
perpendiculare pe legea 
penală. În plus, autorităţile 
centrale, în dorinţa de a a- 
plana conflictul tacit dintre 
Iliescu şi Timişoara, refuză 
să se implice în controlarea 
situaţiei, aşteptând ca tim- 
pul să rezolve totul. După 
opinia noastră, deznodă- 
mântul va fi tragic. Nu-l do- 
rim, dar îl prevestim. Deie 
Domnul, să nu âvem drep- 
tate! 


CE S'A ÎNTÂMPLAT ÎN ŢARĂ 
“DUPĂ FUGA LUI PACEPA? 


ar oare retro cre error oare 


(3 Dosarele roșii ) 


Gh. IONESCU 
OLBOJAN 


Fuga generalului Pacepa 
a însemnat pentru Secu- 
ritatea lui Ceaușescu un 
cutremur distrugător: liniile 
de spionaj extern au fosi 
schimbate, spionii români 
rechemați în țară, Direcţia 
de Informații Externe re- 
structurată, conducătorii 
schimbaţi. 

Amănunte despre toate 
acestea precum si divul- 
garea celor mai importante 
activități externe ale Secu- 
rității: acțiunile “Dunărea”, 
“Brândușa””, celebrele ca- 
zuri Goma, Cană, Horodin- 
că și multe altele, le veți 
afla citind, cu sufletul la 
gură, “raidurile .necruță- 
toare” ale lui Gheorghe 
Ionescu Olbojan. 


PUTEŢI PROCURA CARTEA 


SCRIIND LA ADRESA ZIARULUI “CUVANTUL ROMANESC”! 
P.0.BOX 78010 WESTCLIFFE POSTAL OUTLET 


HAMILTON, ONTARIO, CANADA 


L9C 7N5 


Trimiteţi cecul pe numele ziarului ““Cuvâ: tul Românesc” 
CANADA: $ 10.00 plus 1.35 


CARTEA 
COSTA: 


—————————————— 


| n 


$ 10.00 plus expediția. 


U.S.A.: 


$ 10.00 plus 2.10 


EUROPA: $ 10.00 plus 2.40 


a 


PAGINA 8 


APRILIE 1993 


Adrian GRIGOROPOL 


Alături de jurnalismul 
cotidian, reprezintă o va- 
loare deosebită cel de medi- 
taţie şi analiză, pentrucă 
informatica nu constă nu- 
mai în redarea obiectivă a 
evenimentelor zilei, ci când 
este posibil, mai ales apro- 
fundarea lor, adeseori şi a 
celor aparținând trecutului. 
Din păcate, jurnalismul pe 
care-l deosebesc de publi- 
cistică este folosit să "de- 
zinformeze" cu rea-credință 
şi uneori din eroare. Trebue 
să admitem, cu luciditate, 
că "Adevărul", care trebue 
să fie supremul scop al in- 
formaticii, este cu abilitate 
ascuns într'un păienjeniş 
de fire, deloc fragile şi greu 
de pătruns. 

Trebue să te întorci ade- 
sea în timp şi în spaţiu ca să 
dai de adevărul ascuns ca 
într'o crisalidă. 

Se întâmplă să mă aflu 
uneori în Statele Unite şi 
să citesc zilnic mare parte 
din presa americană, ca 
New York Times, Wall 
Street Journal, Philadelphia 
Inquirer şi reviste ca Time, 
Newsweek, US News, The 
New Yorker etc. Rareori, 
găsesc articole despre Ro- 
mânia şi chiar când mai 
apar, se scaldă în două ape. 
Aşa bunăoară, în 28 Decem- 
brie 1992, în USA TODAY, 
un ziar foarte citit, fiind 
ilustrat în culori, dar desti- 
nat predominant eveni- 
mentelor zilei, am citit pe 
jumătatea paginei 9A, la 
rubrica "World close up”, 


“un articol mai extins "Strug- 


gling Romanians seed for 
hope: Freedom", subtitrat - 
"Optimism amid poverty”, 
în cuprisul căruia era încas- 
trată o casetă intitulată "I 
cry for Ceauşescu". 

Primul articol conţinea o 
fotografie cu statuia lui Le- 
nin culcată la pământ, în- 
tr'o mulțime de oameni din 
Bucureşti care o priveau, la 
rândul ei subtitrată "After 
"The Revolution; The statue 
of Lenin in Bucharest is 
removed in March 1990. 
Life in Romania is chang- 
ing for the better, but 45 
years of dictatorship have 
left an indelible mark". 
Deci, în lumea văzută de 
foarte aproape, sămânţa 
sforţărilor României ar fi 
libertatea şi în mijocul sără- 
ciei, optimismul. În caseta 
"Plâng după Ceauşescu”, o 
fotografie cu pretinsul mor- 
mânt, în colţul din stânga 
sus, un medalion cu chipul 
tiranului. Ambele articole 
sunt semnate de Thimoty 
Kenny, cu contribuţia An- 
toanetei Opriţa din Bucu- 
reşti. 

Din multe motive, am ră- 
mas consternat la lectura 
acestei jumătăţi de pagină. 
Însă şi mai consternat am 
rămas a doua zi, când la 
recepționarea emisiunii în 
limba română a postului 
de Radio Europa Liberă, cu 
mari dificultăţi peste ocean, 
am ascultat citindu-se în în- 
tregime la presa străină, nu- 
mai primul articol. 

Cum, din toată presa 
americană, chiar dacă apar 
articole despre România, să 
fie selecționat pentru ascul- 
tătorii din ţară, cu atâta 
promptitudine, un articol în 
păienjenișul căruia se as- 
cundea adevărul!? Fără să 
fie citit şi cel de al doilea, 
cu care era jumelat, când 
ambele articole se pretau la 
discuţii serioase din partea 
unui atât de prestigios post 
de Radio, ca Europa Libe- 
ră!? 


Faţă de distanţa şi de 
diferența orară, USA TO- 
DAY nu putea fi a doua zi 
pe masa redactorilor din 
Miinchen-Germania. A fost 
trimis prin Fax de un nein- 
spirat spicuitor al presei 
americane și retransmis pe 
nerăsuflate. 

Primul articol este împă- 
nat de consemnări contra- 
dictorii, ca să sfârşească 
până la urmă, că în Româ- 
nia, prin gura unor sirene 
guvernamentale, în mijlo- 
cul sărăciei, creşte miracu- 
los optimismul. Pe de o 
parte, inflaţie 130%, şomaj 
10%, nu apă caldă, nu elec- 
tricitate, luptă constantă 
pentru o hrană decentă, 
delincvenţă în creştere, iar 
noaptea străzile neluminate 
sunt invadate de şobolani şi 
câini hămesiţi. Pe de altă 
parte, pe străzi, ziua se ofe- 
ră ţigări americane, cafea 
germană, ciorapi polonezi, 
serveţele fine franțuzeşti, 
iar pe arterele principale, 
vitrinele expun toată gama 
de electronice şi îmbrăcă- 
minte occidentală. Şi dacă 
consemnează că majoritatea 
populaţiei duce o viaţă du- 
ră, DI. Kenny nu-şi pune 
întrebarea cu ce bani se pot 
cumpăra minunile Occiden- 
tului? Cum ajunge - după 
ce subliniază că populaţia 
se zbate în necazuri finan- 
ciare şi temeri de viitor, - să 
conchidă că toate acestea 
există alături de optimis- 
mul în creştere, aceasta este 
altă poveste. Tot dela dân- 
sul citire. I se pare limpede 
că pentru cei mai mulţi(!), 
viața este mai bună în pre- 
zent, pentrucă pământul a 
fost restituit adevăraţilor 
proprietari, salariile au 
crescut, în medie, la peste 
25.000 de lei(!), se poate 
protesta zgomotos împotri- 
va guvernului (căruia puţin 
îi pasă n.n), deşi salariul 
este echivalent cu 53 de 
dolari, iar după observatorii 
străini, alegerile au fost li- 
bere şi corecte. Să-l scuzăm 
pe DI. Kenny că a tras aces- 
te concluzii, plecând cu 
inocenţă urechea la niște 
sirene pro-guvernamentale 
şi guvernamentale: la un 
bancher străin care trăieşte 
de pe vremea lui Ceauşescu 
în Bucureşti şi pentru care, 
evident, banii nu au miros; 
la Dl. Teodor Meleşcanu, 
Ministru al Finanţelor, care 
în lipsa unui minister al 
Propagandei se ocupa mai 
puţin de finanţe, decât de 
dregerea compromisei ima- 
gini din exterior, datorită a 
trei ani de guvernare, la 
propriu, a Preşedintelui Ili- 
escu - fost şi rămas fruntaş 
slujitor al comunismului şi 
care n'a scăpat o fărâmă din 
împietrita mentalitate. Pen- 
tru compromisa imagine, 
DI. ministru găseşte ca țap 
ispăşitor pe congresmanul 
Tom Lantos, vinovat de 
neacordarea Clauzei, ca şi 
când Congresul American 
ar fi Parlamentul Preşe- 
dintelui Iliescu, manipulat 
ca marionetă, şi tot Occi- 
dentul ar fi şi orb şi surd, 
nevăzând şi neauzind că în 
România comuniştii îşi 
strâng rândurile ca să se 
întărească la putere; că au 
existat înscenări inflamate 
şi sângeroase de răfuieli 
naţionaliste; că minerii au 
fost aduşi în trei rânduri şi 
au terorizat populaţia şi că 
există teraeri să fie chemaţi 
oricând la ordin, iar cine i-a 
chemat este ştiut și nu 
răspunde de asemenea fap- 
te mai mult decât grave, 


pentrucă există injustiţie pe 
un fundal de abuzuri de 
putere și corupţie la cele 
mai înalte eşaloane care ne- 
au transformat România 
într'o "ţară a nimănui", 

Despre toate cele rele, cu 
falsă pudoare, i-a cântat 
ziaristului că asemenea 
lucruri "poate" să fi existat 
acum doi ani şi nicidecum 
în prezent şi nu a pierdut 
prilejul să-i strecoare un 
"Acar Păun", care a înflorit 
extraordinar, dar care, din 
păcate, nu redă faptele co- 
rect. Cine alta decât presa? 

La cealaltă ureche a zia- 
rului i-a melodiat fermecă- 
tor DI. Mişu Negriţoiu, sub- 
secretar de Stat şi pre- 
şedinte al Consiliului 
Naţional de Strategie şi 
coordonare economică, 
nişte titluri să rămâi cu 
gura căscată, o piesă nespus 
de grea a armamentului 
Preşedintelui Iliescu, scos 
din căciula rezervelor 
strategice de securişti unşi 
cu toate unsorile, în Occi- 
dent, de Ceauşescu, care 
încheie concertul guverna- 
mental cu refrenul: "... în- 
cet, încet, oamenii au înce- 
put să înţeleagă ce este 
economia de piaţă, îşi dau 
seama că trebue mers 
înainte şi sunt de aceea mai 
optimişti!" 

Cred cu tărie că ascultă- 
'torii din România au rămas 
şi miraţi şi confuzi ascul- 
tând la postul lor preferat 
de radio că li se transmite, 
dela prima literă la ultima, 


“această perlă a presei stră- 


ine, respectiv, americane. 
Cele două articole for- 
mau un tot organic şi omi- 
siunea lui este o amputare, 
fiindcă împreună, oglin- 
desc şi mai real starea 
deplorabilă din România, 
dând în vileag şi misti- 
ficările puterii şi accentele 
contradictorii ale nostalgi- 
cilor după Ceauşescu. 
"Plâng după Ceauşescu”, 
merita a fi reprodus în 
întregime, dar mă rezum la 
câteva trăsături ale acestuia. 
Este zugrăvit cimitirul 


_ Ghencea, neîngrijit şi mur- 


dar, ca tot oraşul, cu pietre- 
le funerare ciupite de polu- 
are, ca de vărsat, dar are 


totuşi o notă distinctivă 


pentrucă aici se crede că ar 
fi înhumați Nicolae Ceau- 
şescu şi consoarta sa Elena, 
după execuţie. Ziaristul a 
fost acolo într'o zi geroasă 
de Decembrie. La presu- 
pusul mormânt al dicta- 
torului erau adunaţi cam 80 
de oameni, mulţi arătând 
disperat de săraci, însă unii 
bine îmbrăcaţi, în blănuri şi 
încălţăminte de -import. 
Fiindcă soţia a fost urâtă de 
oameni, la mormântul ei de 
pe altă alee, mai nimeni. La 
al dictatorului, două bare 
de fier încrucişate, pe mor- 
mânt buchete de flori albe 
şi galbene şi lumânări 
subțiri aprinse la care se 
încălzeau, ghemuiţi, câţiva 
copii ai străzii. Ziaristul 
relatează o primă convor- 
bire cu un muncitor care în 
condiţiile gerului nu avea 
haina potrivită, iar ghetele 
îi erau rupte. Acesta i-a 
spus că de când a alfat de 
mormânt, vine acolo în 
fiecare Duminică, Că sub 
Ceauşescu viaţa era mai 
bună, hrana mai ieftină, 
salariul ajungea. Poate a 
fost comunist, "dar acum 
acești bastarzi nu ne dau 
nimic!” 

Un altul era intrigat și 
neîncrezător, deoarece cele- 
lalte pietre funerare erau 


îndreptate în altă direcţie, 
dar Ceauşescu face parte 
din istoria noastră pe care 
el, interlocutorul, a trăit-o şi 
pentru acest motiv vine 
acolo. În încheiere, ziaristul 
se întoarce la cele spuse de 
muncitor, pe care le com- 
pletează: "Plâng după Cea- 
uşescu pentrucă oamenii cu 
copii n'au nimic acum, n'au 
un loc de muncă, n'au nici o 
şansă”, că deşi a dus viaţa 
sub pumnul de fier al aces- 
tuia, îl dorea "pentrucă a 
fost mai bine când trăia el”. 
(Când scriu aceste rânduri, 
la 26 Ianuarie, ziua de naş- 
tere a răposatului tiran, a 
fost la mormânt un peleri- 
naj de limuzine şi maldăre 
de jerbe de flori a vreo 200 
de tovarăşi, să-i dea prinos 
de recunoștință pentru ma- 
rile favoruri.) 

Cele două articole juxta- 
puse înfăţişează cu puternic 
dramatism starea reală în 
care a fost adusă ţara şi este 
posibil ca Ceauşescu să fie 
regretat de două categorii 
distincte: unii beneficiari ai 
dictaturii acestuia, cu ex- 
plicabila nostalgie, alţii fără 
motive de recunoştinţă sau 
ideologie, doar pentrucă 
incapacitatea guvernării i-a 
adus după trei ani în cel 
mai jalnic grad de mizerie. 

mean 

M'am referit la cele de 
mai sus ca un exemplu 
elocvent, printre multe 
altele, de cum "Adevărul" 
poate fi ascuns cu rea cre- 
dință întrio țesătură de fal- 
sitate, de minciună sfrun- 
tată, cum poate fi manipu- 
lată inocenţa unui ziarist pe 
care trebue să-l credem 
onest şi care, căzut în mre- 
jele unei puteri politice, 
lipsită de scrupule, putând 
deveni purtătorul unui stin- 
dard, cu care puterea să 
recolteze o credibilitate ne- 
meritată, cu care să se con- 
solideze şi să tragă mai 
departe beneficiile prin 
înşelăciune, indiferent de 
prețul dureros pe care-l 
plăteşte poporul. Se poate 
difuza în exterior şi poate 
chiar şi în ţară, impresia 
falsă că, actualmente, în 
tranziţia dela totalitarism la 
democraţie, convulsiunile 
dispar treptat, treptat şi 
procesul spre normalizare 
înaintează sigur şi liniştit. 

Este cu atât mai re- 
gretabil că Radio Europa Li- 
beră s'a grăbit, prin trun- 
chiere şi insuficientă anali- 
ză, deşi în general disecă 
chirurgical starea gravă a 
morbului guvernării actu- 
ale din România, să se facă 
purtător de cuvânt al unei 
dezinformări crase, cu atât 
mai regretabil cu cât se cu- 
noaşte impactul profund al 
emisiunilor sale asupra 
Românilor din ţară şi din 
diasporă. 

Radio Europa Liberă tre- 
bue să fie cu atât mai cir- 
cumspectă, cu cât Preşedin- 
tele Clinton are în vedere, 
pentru economii bugetare, 
să desființeze până în 1995, 


În cuvintele unui simplu 
muncitor adus în aşa mi- 
zerie, încât a ajuns să plân- 
gă după Ceauşescu, este 
sintetizată realitatea crudă a 
zilelor ce sunt trăite acum 
de țara noastră: "Aceşti bas- 
tarzi nu ne dau acum ni- 
mic!" 


Şi... să reținem că, aceas- 
tă sintetizare a fost consem- 
nată, poate fără să o fi 
înţeles prea bine, de un 
ziarist american. 


CUVANTUL ROMANESC 


BÂLCI 
CU MAREŞAL 


Aflu din presă ("o anumită parte a presei” - citat din 
"opirili!! vorbite ale tovarăşului Ion Iiesen), cum oameni 
"de bine" îşi "esprimă" indignarea că "forţe oculte" 
întârzie redeschiderea procesului - în vederea reabilită- 
rii - Mareşalului lon Antonescu. 

Aflu din presă cum "ciupercăresc" numite "ligi" cul. 
turale ce lansează liste de subscripţie în vederea co- 
mandării unui bust. 

Aflu din presă că unele oraşe au deja străzi sau bule- 
varde ce poartă numele susnumitului mareşal. 


Mai trebue să spun că "barzii" Adrian Păunescu și 
C.V. Tudor, ditirambizează prin revistele lor, ce emană 
"miresme" securisto-sereiste? 


Nu e dela sine înţeles că "pun umărul” la această 
înscenare şi acele elemente sfertodocte ale exilului ro- 
mânesc - dispuse oricând să colaboreze cu vetero-, neo-, 
sau cripto-comuniştii? 

De fapt, mascarada reabilitării Mareşalului Ion Anto- 
nescu a început - e drept, mai în surdină - încă de pe 
vremea Marelui Cârpaci din Scorniceşti, prin anumite 
scrieri literare "curajoase" ale unor pseudo-disidenți, 
adică disidenţi "cu voie dela Poliţie” (vezi Marin Preda, 
Constantin Ţoiu ş.a.). 

Care e rostul bâlciului? 

Simplu: prin "apoteozarea"! Mareşalului Ion Antones- 
cu se urmăreşte "veştejirea" celor care au fost în conflict 
cu el, pe vremea când era la conducerea statului: Coroa- 
na şi Mişcarea Legionară. Mareşalul e mort, dar 
Maiestatea Sa Mihai 1 de România trăieşte. În viaţă sunt 
şi membri de marcă ai Mişcării Legionare. Coroana și 
Mişcarea Legionară, încă, reprezintă două puternice for- 
țe anticomuniste. 

Nimeni nu-i contestă defunctului mareșal priceperea 
militară şi ardentul patriotism. E cunoscută demna-i ati- 
tudine în faţa plutonului de execuţie. Dar cât s'a aflat la 
cârma României a comis şi numeroase nu gafe, ci 
CRIME. Mulţi Români, mulţi creştini au neantizat din 

vina sa, au urcat prea devreme la ceruri. A 

Reabilităm, reabilităm, dar să cântărim drept! 


Dan Emilian ROŞCA || 
SENATORUL IOAN LUP" 


A SPUS 
"PACE VOUĂ" 


Pentru soluționarea problemelor Bisericii Greco- 


Catolice, grupurile parlamentare ale Partidului 
Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat (PNŢCD) au 
redactat un proiect de lege privind restituirea către 
Biserica Greco-Catolică a lăcaşelor de cult, care i-au 
fost confiscate de stat, în urma unui decret comunist 
din 1948. Proiectul se află depus la Comisia juridică 
şi la Secretariatul Parlamentului, unde mai aşteaptă 
avizarea Comisiei parlamentare pentru Culte. 

Proiectul, care va fi dezbătut în prima sesiune a 
acestei legislații, are un caracter absolut creştin, a 
declarat agenţiei AGERPRESS senatorul loan Lup, 
care este şi vicepreşedintele Senatului, în sensul că, 

ispunând restituirea bunurilor Bisericii Greco. 
Catolice, nu prezede deposedarea Bisericii Ortodoxe, 
cele două biserici putând să-şi ţină slujbele 
alternativ. Se poate spera că şi în România 
consecințele elevate vor reuşi să înlăture asperităţile 
care nu-şi mai au loc într'o lume în care bunătatea 
creştină trebue să triumfe, şi-a încheiat declaraţia 
senatorul Ioan Lup. 

Regretăm că pasul de înţelegere n'a venit din 
Dealu Mitropoliei, cum aşteptăm de trei ani. 

Cât de sus star fi înălțat prestigiul Bisericii Or- 
todoxe, dacă această hotărâre de a înapoia lucrurile 
luate „pe nedrept ar fi venit dela Patriarhie, de bună 
vole, în spiritul iubirii creştine şi nu impus de legi. 

Nu ştim care va fi rezultatul dezbaterilor şi dacă 
proiectul de lege va obţine majoritatea voturilor, dar 
suntem siguri de un singur lucru: 

Biserica Ortodoxă va avea mai mult de pierdut 


dacă va "câştiga" lupta în Parlament şi va refuza să 
inapoieze ceea ce nu-i aparţine. 


George DRAGU 
DE NEÎNŢELES | 


„+ Cum responsabilă a secţiei de poezie, la "România 
literară" - al cărei director este eminentul critic şi istoric 
literar Nicolae Manolescu - a fost plantată Constanţa 
Buzea, care pe vremuri contribuia cu ditirambi partinici 
la volumele "Omagiu" - monştri de maculatură dedicați 
"Marelui Împuşcat", iar acum ne serveşte anemice 
însăilări "milosofice". De altfel, poezia publicată în 
“usnumita revistă este aleasă cu grijă de C.B,, nu cumva 
să salte cu un grad peste propriile-i inepţii liricoide. 


Nicoleta BUZNEA 


„cabilă ciocnirii 


„ale intereselor de partid. 


anumite turnante ale is- 


CUVANTUL ROMANESC 


PAGINA 9 


APRILIE 1993 
ERE OD —=——— IO DESE o a SE E ASA n e e a e aL Ei ea See e 


Istorie de ştiut 


DESPRE ACTUALITATEA ÎN POLITICA EXTERNĂ ROMÂNEASCĂ 


: Suntem dintre aceia care 
în principiu cred că politica 
externă trebue situată pe 
deasupra criteriilor ideolo- 
ice. Aceste păreri le-am 
exprimat şi în alte scrieri. 
Politica externă este ramura 
de activitate statală cea mai 
liberă prin formulă de pre- 
siunea unui dogmatism. 
Peste orice consideraţiuni 
de ideologie şi de partid, în 
relaţiile dintre state se 
caută în primul rând satis- 
facerea intereselor obiec- 
tive. "Rațiunea de stat" a 
fost principiul care 'a 
primat timp îndelungat în 
direcţia politicii externe. 
Politica externă mai multe 
veacuri nu s'a inspirat din 
dogme, ci din principii 
pragmatice născute din 
stări de fapt căutate, 
impuse sau rezultate din 
contingente, ca de pildă 
faimosul "echilibru euro- 
pean" sau "balance of 
powers". 

In zona mijlocie a unor 
timpuri nedefinite, este 
mai bine ca politica 
internațională să se con- 
ducă după principiile sale 
intrinseci pe deasupra 
oricărei ideologii. Ideo- 
logiile în politica in- 
ternațională dăunează 
evoluția normală a ra- 
porturilor dintre state, 
întunecă luciditatea poli- 
tică şi substituie criteriile 
obiective prin inconsec- 
venţele oarbe şi pasionale 


toriei, dogmatismul se 
ridică impetuos pentru a 
impune cu o forţă impla- 
dintre 
popoare, pecetea arzătoare 
a  antagonismului de 
credințe. Dacă rareori în 
istorie dogmatismul apare 
ca rector în politica 
internaţională, o singură 
contingentă, sau mai bine 
spus, un complex de 
contingente îl impun ca o 
forţă obligatorie, fatală: 
când se rupe echilibrul 
moral al omenirii, când o 
erezie  dinamizată de 
anarhia spirituală, orga- 
nizată paradoxal de o 
tehnică riguroasă de 
acţiune, ameninţă cu 
prăbuşirea fundamentele 
unei civilizaţii, creată de o 
religie. Atunci, întradevăr, 
pricipiile clasice ale po- 
liticii nu mai operează cu o 
suficientă forţă pentru a 
determina rezistenţa insti- 
tuţiilor existente împotriva 
anarhiei invadatoare. 
Atunci, desigur, popoa- 
rele sunt obligate să ac- 
tiveze cele mai adânci teza- 
ure spirituale readucându- 
le la suprafaţă pentru a 
întări cu forţele tainice 
sufleteşti legile strategiei şi 
ale tacticii terestre. Când 
fanatismul ideologic anar- 
hic converteşte politica ex- 
ternă într'o armă revolu- 
ționară pentru a se impune 
victorios în lumea întreagă, 
nu mai au nici o eficienţă 
procedeele politicii confor- 
miste. Împotriva anarhiei 
ideologice n'are putere 
decât o ideologie creatoare, 
înarmată cu o eficienţă 
superioară. Atunci, rupân- 
du-se echilibrul mondial, 
antagonismul ideologic 
imparte lumea în blocuri 
ostile. În aceste circum- 
stanţe fatale, naţiunile se 
alătură unui bloc sau 
celuilalt, mai mult după 
afinități ideologice decât 
după criterii politice. 


relaţiile internaţionale 


G& 


-IV- 


— Mihail Fotin ENESCU— 


Dogmatismul nu mai ră- 
mâne atunci nelalocul lui 
în în politica externă, ci se 
transformă într'un genera- 
tor de energie eficace, mai 
realist, chiar şi în politica 
internaţională decât sin- 
gure legile clasice ale 
politicii. Aceste legi îşi 
redobândesc forţa operantă 
încadrând în acţiune dog- 
ma creatoare, după cum 
nici dogma nu devine 
creatoare decât încadrată în 
legile permanente de 
acţiune. 

Lumea modernă se găsea 
după Primul Război Mon- 
dial, ca şi acum, tocmai la 
una din aceste turnante 
fatale ale istoriei; proble- 
mele impuse de contin- 
gente nu se mai puteau 
rezolva numai prin tehnica 
curentă a politicii de stat, ci 
prin mijloace excepționale; 
în primul rând prin 
concursul eroic al forţelor 
creatoare ale popoarelor. 

Odată cu apariţia Rusiei 
Sovietice pe scena mondi- 
ală, o ideologie ofensivă, 
comunismul, a impus 
metode revoluţionare chiar 
şi în politica interna- 
ţională. Comunismul, prin 
urmare, a substituit uzan- 
țele seculare rezultate din 
practica Dreptului Ginţilor 
prin procedee subversive şi 
necontrolabile: dogma- 
tismul revoluţionar s'a 
ridicat contra dreptului 
public gestat din progresul 
istoriei. Uniunea Sovietică, 


ţionară. 

Din aceste neînţelegeri 
a rezultat o conduită in- 
spirată dintr'un criteriu 
dogmatic în contrapunct 
cu realitatea, deci o in- 
consecvență în politica 
externă. Cu alte cuvinte 
guvernele n'au adoptat un 
criteriu dogmatic în po- 
litica externă tocmai pe 
planul suprem al supra- 
viețuirii ca civilizaţie în 
perspectiva conflictului 
fatal cu bolșevismul ire- 
conciliabil; şi în schimb a 
observat un astfel de crite- 
riu inspirat din ideologii 
minore tocmai unde nu 
trebue, adică în raporturile 
cu statele şi cu forţele cele 
mai apte de a combate 
bolşevismul. Este izbitoare 
această diferenţă de criterii 
în raporturile cu Uniunea 
Sovietică şi cu alte state net 
anticomuniste. 

Faţă de Soviete s'a urmat 
criteriul clasic al oportu- 
nităţii, primând afinităţile 
de structură. Cancelariile 
de stat s'au lăsat seduse de 
confuzia dintre Rusia şi 


regimul sovietic. a crezut 
astfi ă i tic, 


tfel că regimul sovie 
oricât de virulent ar fi, nu 
poate depăşi programul 
E urma] cal spnelei dia 
totdeauna, desigur plin de 
mări aibifii, de e semne: 
nea cu anumite limite mai 
mult sau mai puţin accep= 
tabile în Europa şi în Asia. 
Aceste iluzii au fost nutrite 
încă din 1919 când se re- 


încetat de a mai observa în Conferința de Pace dela 
” Versailles. Iluzia de înţele- 
gere cu Rusia mă fost risipi- 
tă nici măcar de apariţia 
KolifeEitut, InFIivfat de 
“Trotzki în 1921. S'a perse- 
verat în disocierea volun- 
tară între activitatea sub- 
versivă a comunismului şi 


principiile armoniei legale 
între state, pentru a urma 
comandamentele oculte ale 
revoluţiei universale. Prin 
urmare, un nou fenomen a 
răsturnat complet normele 
internaţionale cunoscute şi 
urmate până la apariţia 
Rusiei Sovietice ca factor 
mondial. 

Acest nou fenomen nu 
putea fi ignorat, fiindcă din 
ce în ce mai mult obligay 
celelalte -puteri să înregis- 
treze ritmul uimitoarelor 
inovaţii introduse de Uniu- 
nea Sovietică în politica in- 
ternaţională. Puterile legate 
de civilizaţia creştină erau 
obligate să-şi dea concret 
seama că Uniunea So- 
vietică este în realitate o 
revoluţie totală în marş, 
care ameninţă constant 
ordinea mondială. £ 

Neînţelegerea în adânci- 
me a acestui fenomen crea- 
tor de noi condiţii în po- 
litica internaţională a con- 
dus la un război mondial 
în contratimp şi la starea 
tragică a lumii de azi. 
Conducerea statelor n'a 
înţeles la timp că factorul 
hotărâtor în politica inter- 
naţională este obligaţia, 
pentru a supravieţui, de a 
strânge rândurile împo- 
triva bolşevismului; care 
nici el nu poate supraviețui 
fără distrugerea radicală a 
ordinii creştine; că, deci, 

olitica internaţională este 
în funcţie de împărţirea 
virtuală, încă din 1918 a 
lumii în două blocuri 
ireconciliabile; că toate 
celelalte antagonisme sunt 
secundare şi ca atare, 
trebuesc subordonate în 
faţa conflictului funda- 
mental cu bolşevismul; că 
activarea acestor antagonis- 
me nu servesc decât bolșe- 


i lui: după cum orice 
Ioa ate cubolşevismul astfel de un conţinut ideo- 


rveşte decât scopurile logic. Redus prin urmare la 
Tai da = puiiafătie revolu- o simplă demonstraţie de 


Astfel, între cele două 
războaie, comunismul a 
fost considerat mai de gra- 
bă o problemă de politică 
internă, de competenţa 
organelor de siguranţă, şi 

u în primul rând un 
biectiv comun de politică 
xternă a statelor interesate 
să menţină departe de 
graniţele lor primejdia 
comunistă. Nici măcar 
faimosul "cordon sanitar” 
nu era considerat ca o 
barieră fixă; marile puteri, 
cum s'a văzut pe urmă, tot 
timpul au fost dispuse să 
renunţe la misiunea lui de 
profilaxie anticomunistă în 
schimbul colaborării so- 
vietice, 

Aşadar, între cele două 
războaie nu s'a definit un 
principiu pozitiv de politi- 
că externă inspirat de pri- 
mejdia comunistă reprezen- 
tată de potenţialul sovietic 
sprijinind ideologia agre- 

ivă a Kominternului, 

Este adevărat că prin 
Pactul Anti-Komintern, just 
ca poziţie şi ca anticipare a 
unei solidarități împotriva 
primejdiei mondiale a 
comunismului, s'a încercat 
să se suprapună principiul 
anticomunismului pe pla- 
nul politicii internaţionale. 
Dar Pactul Anti-Komintern 
s'a limitat numai la un act 
formal semnat de guver- 
nare, fără să reprezinte, 
deci, unitatea mişcărilor 
populare structurate pe o 
ideologie originală, opusă 
comunismului şi lipsit 


ui, a “greta absența Rusiei dela “fenomene. asemănăto 


măcar n'au urmărit 
obiective ideologice în po- 
litica internaţională; iden- 
ificate cu statul, aceste 


discipline totalitare au 
condarinăt orice veleităţi 
rEVoIUȚIORare pe plan uni- 
Versal şi 5*au concentrat 
ia Pal de aiva ia 
ivist: carieră popoarelor 
respective prin politica 


evidenţa și peste realitatea spațiului vital. Adică ceea 
majoră a primejdiei comu- ce era numai presupunere a 


niste s'a fixat un fals com-  puteFilor oeridenitale în ca- 
plex de teamă faţă de o Zal SOvietelor, era O realita- 
fictivă primejdie ideolo- te_în cazul Germaniei na- 
gică, a naţional-socialis-  țional-soctăliste şi al Italiei 
ului şi a fascismului. faăciste: un program de 
Adică s'a considerat mai | revendicări limitate, fără 
primejdios pentru existența | resorturi e veleitare ale 
lumii libere fascismul decât | prozelitismului ideologic. 
comunismul, mai amenin- Această realitate era 
țătoare Axa decât Rusia destul de evidentă. Fascis- 
Sovietică. Se ignora, astfel, „mul n'a simțit nici un fel de 
flagrant, proporţia între |interes deosebit pentru 
aceste două ameninţări. fenomenul naţional-socia- 


În primul rând, național- | list. Mussolini nici măcar 
socialismul şi fascismul 


n'a dorit să-l vadă pe Hitler 
nici nu puteau constitui înainte de 1933, Abia a 
prin propria IOF STPUCtUItă o acceptat să-l vadă pe Cance- 
primejdie majoră pentru larul Hitler în 1934; şi se 
ordinea occidentală. Ges- ştie în ce condiţii minore a 
tate din interiorul civiliza- 

ţie identale, datorită 


suprafaţă sub egida in- 
terstatală, în locul unei 
federaţii de forţe libere 
autentice, Pactul Anti- 
Komintern n'a reuşit să 
promoveze unitatea împo- 
triva comunismului. 

In schimb, în concepţia 
Democraţiilor Occidentale, 
printr'un straniu fenomen 
de strabism, s'a invertit 


manifestate de alte naţi- 
uni, deci fără condiţia 
indispe a _ unei 
existent Ideologi gice: 
universalitatea. Naţional- 
socialismul degenerând 
într'o doctrină imperialistă 
pan-germanică şi fascismul 
într'o  sforţare pentru 
independenţă economică a 
poporului italian, nici 


fost pus conducătorul ger- 
man în cele două zile dela 
unor condiţii specifice ale 
Europei zăruncinate de pe Tot atât de bine se cu- 
urma Primului Război  noaşte episodul diviziilor 
italiene trimise la Brennero 
apărare a ordinii europene după puciul naţional-socia- 
în descompunere, prin în- 
filtrarea i jemiilai ope-]y/pierdut viaţa Cancelarul 
rantz național-socialismul şit' 'Dolfuss. 
ante Raţional-socialismul : ra 
fascismul sau limitat vo - al i 8 % După această tensiune 
a siera Fe Or națiuni italo-germană, a urmat 
X acele manifes- 
tări de solidaritate italo- 
occidentală. 
A trebuit să se provoace 
pentru ca Italia şi Germania 
să se arunce una în braţele 
alteia şi astfel să ia fiinţă 
Axa Roma-Berlin, tovărăşia 


Veneţia. 
Mondial şi bca 0 
list dela Viena în care şi-a 
fără corelaţie urmărită, cu Stresa şi pactul franco-ita- 
o abatere a opticii europene 
a două puteri izolate, 


Dar şi atunci încă cei doi 


parteneri au mai ezitat să se 
lege definitv, fiecare încer- 
când o înţelegere cu Demo- 
craţiile: Italia încheind un 
"Gentlemen Agreement" cu 
Marea Britanie, iar Germa- 
nia, chiar după Miinchen, 
semnând acea hârtiuţă de 
pace eternă pe care Cham- 
berlain o flutura în faţa 
mulţimii extaziate, după 
aterizarea la Croydon. 

Şi tocmai când Italia se 
manifesta mai zgomotos 
contra Franţei, mai mult 
pentru uzul intern decât 
pentru a defini o revendi- 
care reală, Ribbentrop 
semna la Paris un acord cu 
Franţa, tot atât de platonic 
ca şi documentul Chamber- 
lain-Hitler, dar în sfârşit, 
un acord. Apoi zarurile s'au 
aruncat şi Axa s'a trezit 
într'o bătălie în care-şi juca 
existenţa. Dar tocmai atunci 
Axa a dovedit lipsa oricărui 
spirit revoluţionar ofensiv, 
a oricărei tendinţe de uni- 
versalitate ideologică. Ger- 
mania naţional-socialistă şi 
Italia fascistă nu numai că 
n'au căutat să-şi impună 
ideea şi sistemul, dar au 
ignorat mişcările afine 
acolo unde se găseau, iar 
Germania chiar le-a perse- 
cutat. Axa a preferat să cola- 
boreze cu elemente de 
extracţie liberală decât cu 
mişcări populare. 
Astfel, nu cu sistemul so- 
vietic, ci cu Axa, Democraţi- 
ile Occidentale puteau să 
izateze fără nicio.primejdie 
de debordare ideologică 
din exterior, pe baza unui 
program precis definit chiar 
în linia maximă de poziţia 
geo-politică a acestor două 
popoare cu potenţial limitat 
şi cu direcţie de expansiune 
contrarie, adică spre Est şi 
nu spre Vest, sau spre zone 
în afara sferei de interese 
directe occidentale. 


THE 
EUROPEAN 
CONNECTION 


TORONTO - BUCUREŞTI  $ 750 
MONTREAL - BUCUREŞTI $ 750 
VANCOUVER - BUCUREŞTI  $ 1300 
CALGARY - BUCUREȘTI  $ 1300 


_ TEC SPECIAL - Toronto - Viena 


servciile 
oastre sunt 
„bile si 
n xate 


n 

dispor 

cu plata ce 

plăți pes“ 
1000) 


TORONTO-NEW YORK 


* PACHETE TIP e LE MENCIR DIN 
UREŞTI 


ORAȘ DIN PROVINCIE 


LEGATURA DVS. PERMANENTA. CU ROMANIA 


TORONTO-FRANKFURT  $ 499 

TORONTO-LONDRA  $ 390 
TORONTO-AMSTERDAM. $ 490 
TORONTO-LOS ANGELES $ 350 
$ 199 


: NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 

* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN RO 

* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 
DIFERITE OCAZII 


* CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI (PUTEŢI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC... 
* TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ŞI 


VACANȚE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 
1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., M4C 1H8 
TEL: (416) 463-6000 * FAX: (416) 463-7990 
KITCHENER - TEL: (519) 743-2638; MONTREAL - (514) 769-6921 


PACHETE 

ALCĂTUITE 

DE Dvs. 
25lb=$59. 33 
Peste 251p 

$2.99Kg. 

* Livrare la 
domiciliu în 
Bucureşti şi 

marile ora şe 


$ 599 


DEPOZITUL 


ORICARE 


ep A 


PAGINA 10 


APRILIE 1993 


CUVANTUL ROMANESC 


Răspuns detractorilor 


Hotărât lucru, detractorii nu se lasă de 
ticăloşii. La drept vorbind, nici n'ar fi cu 
putință un atare gest onest câtă vreme ei 
încasează simbrie tocmai ca să mintă, să 
micşoreze meritele Mișcării Legionare 
(căci a diminua meritele cuiva constituie 
sensul de bază al verbului “a detracta”), 
să calomnieze, să inducă în eroare. Adică 
să dezinformenze, sucind şi răsucind is: 
toria României după cum le dictează cei 
care-i plătesc cu arginții trădării. De vreme 
ce există destui cititori cărora le merg 
repede la inimă minciunile, cu meșteșug 
ticluite, mai ales când acestea concordă 
perfect cu educaţia și cu opțiunea lor 
politică, şi cât timp se obține măcar un 
pic din efectul dorit de pe urma fredonării 
ariei calomniei (căci nu degeaba s'a tot 
spus ''Calomniaţi, calomniaţi, că tot- 
deauna rămâne ceva”) de ce s'ar lăsa 
păgubaşi domnii detractori?! 

Fiind nu numai discipoli, ci şi simbriaşi 
ai diavolului - pe care l-au servit în 
România ca membri sârguincioşi ai P.C.R. 
(partid de hoţi, de criminali, de atei și de 
“băâlbâiţi cu gura strâmbă”), iar dela o 
vreme, şi în străinătate ca slugi ale 
forţelor oculte |vânzătoare de popoare în 
robia bolșevică), aceste iude, certate cu 
Dumnezeu, cu adevărul istoric și cu buna- 
credință, afirmă tot mai frecvent min- 
ciuna - neighițită nici de porci - că 
legionarii ar fost anticomuniști doar în 
vorbe, nu şi în fapte. 

Vreţi, aşadar, fapte, domnilor detrac- 
tori? Dar ele sunt arhiştiute de toţi cei ce 
au ochi de a vedea şi urechi de a auzi. Sunt 
atât de frapante încât este imposibil să nu 
vă fi izbit şi pe voi, mișeilor. Cu toate că 
sunt pe deplin convins că vă prefaceţi, 
zicând că habar maveţi de faptele 
legionare anticomuniste, eu totuşi vi le voi 
aminti. Fireşte, nu pe toate - fiindcă nu 
mi-ar ajunge nici spațiul unui hectar de 
ziar - ci numai pe cele mai grăitoare, mai 
cunoscute şi mai izbitoare, în număr de 
cinci. 

1. Mișcarea Legionară a fost singura 
formațiune politică din România in- 
terbelică - auziți, domnilor detractori: 
SINGURA - care şi-a trimis câţiva membri 
ca să lupte cu arma în mână, în Spania, 
făcând suprema jertfă de partea crucii, 
împotriva. republicanilor bolşevici,atei şi 
batjocoritori ai lui Hristos, a dezmățaților 
profanatori de biserici, de icoane și de 
fecioare monahii, a ucigaşilor de preoți, de 
bătrâni şi de prunci inocenți. S'au dus 
voioşi ca să-şi dea viața întru oprirea ofen- 
sivei demonilor comuniști de pe pământul 
Spaniei martire, nu legionari de rând, ci 
intelectuali de prima mărime, din elita 
conducătoare a Mișcării. Stie o lume 
întreagă și tocmai voi, cărturari români 
vânduți, nu aveţi cunoștință că la 
Majadahonda, nu departe de Madrid, 
există această eternă mărturie: monumen- 
tul închinat legionarilor români MOTA şi 
MARIN. 

2. După ce comuniștii au pus mâna pe 
putere (cu sprijinul decisiv al ştim noi cui, 
din țară şi din afară) nici unul dintre 
legionarii întemnițați de Antonescu n'a 
fost pus în libertate. Aceasta-i dovada cea 
mai clară că legionarii nicicând n'au 
colaborat cu comuniștii. Abia în 1964, 
după încă 20 de ani de închisoare, sunt 
eliberați și deţinuţii legionari din anii 
1941, 1942, 1943 și 1944. Desigur, cei 
puțini care au avut șansa și tăria de a 
supraviețui. Patru asemenea OAMENI 
trăiesc în Piatra-Neamț. 

3, Dintre cei ce au umplut până la refuz 
închisorile politice din România în cei 45 
de ani de comunism, majoritatea 
strivitoare de peste 65%, au alcătuit-o 
legionarii. lar dacă i-am împărţi în două 
categorii pe deţinuţii politici, după felul în 
care au luptat împotriva regimului 
comunist din România : doar cu cuvântul 
sau și cu armele de foc, ca partizani . în 
baza acestui criteriu numărul legionarilor 
din a doua categorie ar trece de 95%. 

4. Intre cei trei ani care s'au scurs dela 
promulgarea și aplicarea Decretului - lege 
nr. 118 din 30 Martie 1990, legionarii 
continuă să fie singura - da, da, singura, 
domnilor calomniatori ai Mișcării 
Legionare - categorie de deţinuţi politici 
români care nu beneficiază de drepturile 
acordate prin acest act legislativ 
reparator, emis de actualul regim 


neocomunist din România. Amintesc 
aceste drepturi, refuzate cu obstinaţie 
legionarilor (pe care și puterea actuală îi 
consideră fasciști. în pofida hotărârii con- 
trare a Tribunalului dela Nimberg); o in- 
demnizaţie lunară în raport de cuantumul 
pedepsei privative de libertate, convertirta 
în ani de muncă grea a condamnării 
executate, asistență medicală gratuită, 
acordarea cu prioritate a unei locuinţe din 
fondul locativ de stat, facilități în trans- 
portul urban și pe C.F.R.. a 

Deci, deţinuţii politici anticomuniști cei 
mai numeroşi și care au stat cel mai mult 
închiși - unii chiar timp de 23 de ani, fără 


Mihail Stere DERDENA 


întrerupere - recte legionarii, nu numai că 


nu se bucură de nici o protecţie socială din 
partea statului român ce vrea să devină de: 
drept, dar, încă și mai revoltător, sunt 
trataţi cu atâta vrăjmăşie de către guver- 


„ manţi şi de către opoziţia întreagă (care-i 
erai em farinae”” cu F.D.S.N.-ul guver 


namental), ca şi cum în Decembrie 1989 
s'ar fi abolit nu regimul comunist, ci cel 
legionar. : 

lar domnii istorici din ţară și din 
diasporă care fac spume la gură, luându-se 
tot timpul de legionari ca și chiorii de 
gard, nu fac altceva decât să înăbușe in- 
teresul pentru procesul comunismului, pe 
care-l boicotează în primul rând 
Americanii, deoarece ei au întreţinut cu 
Rusia bolșevică - autoarea celor mai multe 
și mai mari orori - cea mai Sfântă alianță 
din istorie, în vigoare și astăzi, precum și 
mulți ani de acum încolo. 

Pentru mine Mișcarea Legionară se 
prezintă întocmai ca o femeie nespus de 
frumoasă şi de virtuoasă, pe care, din in- 
vidie o calomniază și o bârfesc tot timpul 
femeile urâte. Pentrucă '“Errare 
humanum est” și, prin urmare, e cu 
neputinţă chiar și pentru femeia ideală - 
că tot din oameni se trage și dânsa - să nu 
greşească cel puţin o dată în toată viaţa ei. 
Si-i suficientă o greșeală, ca toate 
semenele ei - pline de păcate - să se 
năpustească asupra femeii superioare dacă 
nu s'o lapideze măcar s'o împroaşte cu 
cât mai mult noroi, clevetind-o exclusiv pe 
dânsa. De vreme ce lisus Hristos, Fiul lui 
Dumnezeu și Mântuitorul nostru - per- 
fecțiunea însăși - este ponegrit, nu numai 
negat și că astăzi (după aproape 2000 de 
ani dela întruparea Lui omenească), 
mințindu-se că El n'ar fi înviat, ci că 
ucenicii săi I-ar fi furat corpul neisuflețit 
şi l-ar fi reînhumat într'un loc secret, de 
ce n'ar îndrăzni același neam de iudei să 
ne tot mintă, să ne terfelească istoria în 
fel şi chip, după bunul său plac. 


Eu, unul, sunt tot mai convins că 
Mișcarea Legionară este singura mișcare 
politică din România care - citez din Mir- 
cea Eliade - lua în serios creştinismul şi 
biserica. Regret profund că, deși vreau 
necontenit, nu pot totuși să mă ridic la 
înălțimea everestică a valorii moral- 
creștine a legionarilor autentici. Pentrucă 
şi legionarii sunt oameni, aidoma femeii 
cu care-i asemân, era firesc ca și ei să 
greșească. lar greșeala lor unică, din punc- 
tul meu de vedere, a constat în neputința 
de a-l înlătura dela tron încă din 1930 (îmi 
dau seama că atunci erau prea puțini și 
neexperimentați în luptele de stradă) pe 
Regele Carol al II-lea, despre care se știa 
din anii Marelui Război de Intregire că 


compromitea atât noțiunea de suveran cât 
și pe cea de om. Astfel regele acela n'ar fi 
devenit călău şi probabil nici nu s'ar fi 
ivit miniștri, generali și prim-ministri 
asasini cum nu s'au mai văzut în istorie) 
ca Armand Călinescu, Gabriel Marinescu 
şi Gheorghe Argeşeanu, ori politicieni 
cameleoni și răufăcători, dispuși la orice 
complicitate criminală, ca autori morali de 
masacre. 

Se tot reproșează legionarilor crime. 


N'au fost decât, cel mult 100, dar toate - 


comise din legitimă apărare, din răz- 
bunare, toate victimele fiind exclusiv 
oameni vinovaţi, care au ordonat sau au 
săvârşit incomparabile pogromuri în rân- 

„dul legionarilor. Dintre legionari au fost 

“asasinați mii și mii, între anii 1927 şi 
1944, iar după aceea, sub comuniști, sute 
de mii. i Ș 
„Intrebarea care se pune este ““Se împacă 
care violența cu morala creștină?” Deşi 
sunt cel mai milos şi mai pașnic om - 
nelovind nici muştele și neputând nici 
măcar să asist la tăierea unei păsări, a 
unui porc sau a unui miel - totuși răspund 
cu fermă convingere că se împacă și 
violența cu- morala creștină. Mântuitorul 
însuși, după ce a propovăduit numai 
pacea, dragostea, iertarea şi facerea de 
bine (chiar celor ce ne fac rău) a fost adus 
în situaţiile-limită de a permite înar- 
marea cu săbii a apostolilor Săi și de de 
pune El însuși mâna pe bici și a-i biciui pe 
cei răi, care transformaseră în bâlci casa 
Tatălui Său. lar la Judecata de Apoi, 
Dumnezeul iubirii, al păcii, al răbdării, al 
toleranței şi al îndurării va fi plin de 
mânie, neîduplecat și necruţător cu toți 
cei ce nu L-am adăpostit, nu L-am 
îmbrăcat, nu L-am hrănit, nu l-am 
potolit setea şi nici nu l-am purtat de 
grijă prin spital sau prin temniţă ori de 
câte ori El, prin semenii noştri, a trecut 
prin asemenea suferinţe. 

L-a judecat cineva pe ucigașii fără egal 
Armand Călinescu, ministru; Carol al Il- 
lea, rege; Gheorghe Argeșeanu, prim: 
ministru, pentru masacrele strigătoare la 
cer pe care le-au ordonat? Nu numai că 
nici un judecător nu s'a încumetat să por: 
nească o asemenea urmărire penală, dar 
încă și mai revoltător se prezintă faptul că 
primul dintre cei trei călăi ai tinerimii 
române, ai neamului românesc, a fost 
promovat la funcția de premier al 
României îndată după comiterea car- 
nagiului dela Tâncăbeşti. 

lată s'au scurs peste trei ani dela 
Revoluţia din Decembrie 1989, dar 
încă nici unul dintre cei ce-au provocat 
potop de sânge tineresc la Timişoara, 
Bucureşti şi în alte orașe n'a fost tradus 
în justiție spre a da socoteală. Cu alte 
cuvinte, nu există nici un terorist, nici un 
vinovat pentru miile de omoruri savârşite 
în acea lună de pomină. 

Incă nimeni dintre mai marii omenirii 
contemporaae nu catadicseşte să aibă, cel 
puţin, în vedere începerea unui proces in- 
ternațional al comunismului, așa cum s'a 
procedat în cazul nazismului la Niirnberg. 
E tot mai limpede pentru orice observator 
cinstit că s'a urmărit ca justiția să devină 
ciumă pentru naziști, pentru legionari şi 
mumă pentru comuniştii de pretutindeni, 

Iar când întreprinde totuşi, cu chiu cu 
Vai, 0 acţiune penală împotriva vreunui 
lider comunist, te umilă râsul, văzând că-i 


Jilava, Aiud, Gherla, Sighet, Cavnic, 
„Nis 


vorba de circ, nu de justiție reală. Cazurile 
Erich Honecker, Alexandru Drăghici şi 
Nicu Ceaușescu reprezintă destule exem. 
ple ilustrative în acest sens. Primul, după 
îndelungate și anevoioase pertractări ger. 
mano-sovietice şi germano-ruse, este, în 
sfârşit, luat dela Moscova, unde se ascun. 
sese ca un laș şi adus la Berlin spre a fi 
judecat pentru numeroase delicte și crime, 
la loc de frunte situându-se uciderea din 
ordinul său scelerat a nenumărați Germani 
care au încercat să escaladeze rușinosul zid 
ce despărțea două Germanii. Când toată 
lumea de pe Terra se convinge că va primi 
şi Honecker un glonț ucigaș, dar numai 
prin sentință judecătorească, iată că se 
produce o lovitură de teatru cât se poate 
de ridicolă. Descoperă și medicii germani 
ce inventaseră colegii lor ruși, anume că 
acuzatul este bătrân și foarte bolnav. 
Drept care îl trimit la plimbare tocmai în 
Chile. Numai că medicii chilieni opinează 
că Eric cel Roșu și germanocton nu-i atât 
de suferind pe cât au certificat Nemţii şi 
Muscalii. Ajuns aici, nu pot să nu întreb 
de ce la Niirnberg inculpații şi con- 
damnaţii n'au fost graţiați din aceleași 
motive de boală și de vârstă? 

Cât despre românoctonul Alexandru 
Drăghici, acesta nici nu poate fi adus în 
România ca, studiindu-și dosarul de 
urmărire penală, să afle măcar in: 
criminările ce i se aduc prin mulțimea 
capetelor de acuzare. Ungurii, protectori 
ai acestui odios criminal stalinist, invocă 
fără jenă şi fără scrupule, chiţibușul 


judiciar referitor la prescrierea tuturor 


Asta ca și cum Piteşti, 


Baia Sprie, Poarta Albă, Năvodari, 
Midia, Nazarcea, Medgidia, Mircea V: 
Cernavodă, Tirgu-Ocna, Făgăraș ete. s'ar 
afla în Ungaria. Iată, așadar, 
Ungurii își bat joc de noi. iii 
Când a fost condamnat bolșevicul prinţ 
moștenitor Nicu Ceaușescu, autor moral 
al crimelor dela Sibiu din Decembrie 1989, . 
iar mai înainte schingiuitor de femei, 
omorâtor de pietoni români și de balerină 
sovietică, beţiv notoriu şi cartofor 
(ruletist mai bine-zis) ce mai avea puțin și 
vindea toată România, un veritabil 
Dracula, nu va sta după gratii mai mult 
de 2-3 ani. . 

Si-atunci cum să stăvileşti actele de 
răzbunare - colectivă sau numai individu- 
ală - după atâtea acumulări de mânie, 
favorizate de neseriozitatea justiţiei, a 
guvernului, a parlamentului şi a preşedin- 
telui care nu mai găsesc nici un terorist, 
nici un asasin a] inocenților din Decem- 
brie 1989? Căci vine vremea - din nou şi 
inevitabil - ca în Decembrie 1989, când 
setea de dreptate și de răzbunare nu mai 
poste fi astâmpărată decât prin violență, 
prin râuri de sânge. lar cei ce se tot potic- 
nesc de Mișcarea Legionară nu fac altceva 
decât să ne abată mereu atenția dela 
crescânda criză economico-morală actuală 
şi dela cea mai proaspătă, mai sângeroasă 
și mai monstruoasă represiune, cea 
comunistă, căreia i-au căzut, în România, 
sute de mii de victime, dintre care cel 
puţin două treimi au fost legionari și sim: 
patizanţi legionari! Ruşinează-se, așadar, 
iudele și detractorii din România şi din 
diaspora română că, punându-se în solda 
lui „satan, ca zeloşi avocaţi ai 
comunismului, perseverează în chip 
diabolic în minciuni şi în calomnii, în tot 
soiul de erori şi de păcate. 

Cum să nu am atitudine sceptică faţă de 
intelectualitate când ştiu prea bine 
această pătură, cel puţin cea românească, 
abundă în şacali și în lichele, în oameni 
fără caracter. Vânzătorii de neam, 
trădătorii de ţară, falsificatorii de istorie; 
ateii şi hulitorii de Hristos, de Dumnezeu 
și de credință din intelectualitate 8 
recrutează, mai cu seamă în anii aceştiă 
din ajunul Judecăţii de Apoi. Este pe cât 
de trist pe atât și de adevărat! Vai nouă CU 
așa intelighențe. Iar dacă și admirabil 
generație providențială dela 1989 va îi 
treptat atrasă mefistofelic în mresji 
aurului și a arginților lui luda aăi 
pieirea neamului românesc nu va Pue, 
fi evitată decât printrun nou te de 
dumnezeiesc. Dacă se va îndura iară? 
noi Cel de Sus. 

A bon entendeur salut! 


| "A 


CUVANTUL ROMA 
NESC APRILIE 1993 
IE EEE EEE aa a E SERE Ss SEE E ERIE) E Ge SERE 


PAGINA 11 


RADU POPA, UN MARE ISTORIC AL TRANSILVANIEI 


——— Alex. NEMOIANU—— 


La 11 Februarie 1993, în 
urma unei grele suferinţe 
s'a stins din viaţă Profe- 
sorul Dr. Radu Popa, un 
mare istoric al Transilva- 
niei. 

Radu Popa s'a născut în 
Sighişoara ca fiu al frun- 
taşului naţional-ţărănist, 
avocatul Ilie Popa. 

A absolvit liceul din 
Sighişoara şi apoi secţia de 
arheologie a Facultăţii de 


dA Ș 

Deşi dela evenimentele 
din 22-25 Decembrie 1989 
au trecut mai mult de trei 
ani, mai sunt scriitori 
contestatari ai regimului 
“comunisto-stalinist care 
continuă să fie ţinuţi la 
stâlpul infamiei, în loc să 
fie reconsideraţi şi puşi în 
adevărata lor valoare în 
ceea ce priveşte evoluţia 
scrisului românesc contem- 
poran. 

Unul dintre aceşti scrii- 
tori este Vasile Militaru, 
poet dela moartea căruia au 
trecut mai bine de 33 de 
ani. 

Am avut deosebita oca- 
zie să-l cunosc personal în 


-- primăvara anului-1948, la 
„secţia de fiziotera] . 


Policlinicii oraşului Bucu- 
reşti, de pe strada Nicolae 
Filipescu. Era însoţit de 
simpatica lui soţie, actriţa 
de teatru şi film, Telly 
Barbu-Militaru. 

Cu acel prilej poetul mi- 
a dăruit basmul versificat 
"Merele de aur", cu auto- 


De atunci au trecut foarte 
mulţi ani, până când am 
aflat că Doamna Telly 
Barbu-Militaru urmează să 
facă un parastas în aminti- 
rea poetului cu ocazia 
scurgerii unui sfert de veac 
dela trecerea în neființă a 

” celui care a încântat o ge- 
neraţie întreagă cu versurile 
sale. 

Am fost prezent la acel 
parastas unde am avut 
surpriza să cunosc un 
compatriot originar din 
satul - Mengir, judeţul 
Cahul, pe numele său Gri- 
gore Scor. Venise la rudele 
sale din Bucureşti, tocmai 
din Florida. Când a citit 
anunţul din ziarul "Româ- 
nia liberă”, a căutat să fie 
prezent la parastasul de 25 
de ani dela moartea lui 
Vasile Militaru. A citit o 
poezie de care n'am auzit. 
Avea un titlu "Aur, aur!”.. 
N'am găsit-o inclusă în nici 
unul din volumele publi- 
cate în timpul vieţii. 


- Nici nu se poate găsi, . 


m'a asigurat Scor. S'a pu- 
blicat întrun cotidian. 

Datorită informaţiei dată 
de Americanul Scor, am re- 
ușit să găsesc la Biblioteca 
Academiei Române poezia 
care a făcut o foarte puter- 
nică impresie asupra celor 
care erau prezenţi la 
parastas. să 

De atunci am urmărit cu 
mai mult interes orice 
informaţie în legătură cu 
viaţa şi opera poetului. 

De aceea, primind revis- 
ta "Cuvântul Românesc" 
din Canada și văzând că un 
Român de ispravă îi tipă- 


Istorie din Bucureşti. Câţiva 
ani mai târziu, tot în Bucu- 
reşti, şi-a luat doctoratul în 
Istorie Medievală a Româ- 
nilor, sub conducerea pro- 
fesorului Mihail Berza. 

E Radu Popa a fost cerce- 
tător principal la Institutul 
de Arheologie şi după De- 
cembrie 1989, profesor la 
Facultatea de Istorie din 
Bucureşti. 

Fiind unul dintre cei 


reşte opera, i-am telefonat 
Doamnei Telly Barbu- 
Militaru ştiind că vestea o 
va interesa. 

Aşa a fost. 

Am fixat o întâlnire la 
locuinţa văduvei poetului, 
pentru seara zilei de 25 
Ianuarie 1993. 

- V'am găsit foarte u, 
Doamna TEuy. gre 

- Cred şi eu. N'aţi mai 
trecut pe la mine de vreo 
şapte ani. 

- Eu cred că au trecut 
chiar opt. 

Dacă la Putna aerul este 
încărcat de istorie, aici, în 
locuinţa Doamnei Telly 
Barbu-Militaru, aerul este 
încărcat de poezie: adi 
„Măuit în jur. Din bruma 
“ce-a putut salva din mâna 
călăilor, mai sunt câteva 
tablouri, înfăţişându-l pe 
poet la vârsta maturizării 
fizice şi creatoare, cu bascul 
aşezat puţin într'o parte. 

Doamna Telly se mişcă 
cu multă volubilitate la cei 
85 de ani. Îmi arată volume- 
le de versuri ale poetului 
apărute în Editura Nistru a 
lui Nicolae Lupan dela Pa- 
ris şi alte plachete care i-au 
parvenit pe căi diferite din 
Apusul Europei. 

Îmi arată apoi o serie de 
fotografii din care una îmi 
atrage atenţia în mod deo- 
sebit. Aceasta îl reprezintă 

e maestrul, la masa de 
ucru. În preajma poetului 
este "îngerul său păzitor”, 
adică Doamna Telly Barbu. 

Punctul culminant al se- 
rii este scoaterea la supra- 
faţă, din lada studioului, a 
unui volum masiv intitulat 
"Divina zidire”, cu ilustraţii 
de Gustave Dort. Este vor- 
ba de Biblia versificată 
despre care îmi vorbise 
poetul dela prima cunoş- 
tinţă, încă din primăvara 
anului 1948. Z: 

- Cum aţi reușit s'o tipă- 
riți? : 

- Nu eu. Un zănatic, un 
împătimit după opera lui 
Vasile Militaru. A făcut-o 
pe socoteala lui. 

- E un caz unic. 

- Aşa el 

- Puneţi-o la loc. Aşa ce- 
va se face la o mie de ani o 
dată. Trecând dela un 
subiect la altul, dar acpă, 
răsind tema principală - 
evocarea poetului - nici nu 
mi-am dat seama când au 
trecut trei ore și ceva dela 
sosire. - 

- Şi totuşi, am zis, Doam- 
na Telly, cine este acela care 
se bucură azi de munca 
poetului, vreau să spun 
cine locuieşte în vila con- 
struită din banii şi cu su- 
doarea lui Vasile Militaru, 
din Parcul Domenii? 


foarte puţini care în condi- 
țiile crâncene ale comunis- 
mului a continuat să tru- 
dească cu încăpățânare pen- 
tru adevăr în istorie, a 
reuşit să crească studenţi şi 
istorici cinstiţi. Dacă în 
România, astăzi, există oa- 
meni de calitate şi compe- 
tenţă, asta se datorează şi 
eroismului tăcut şi jertfei 
unor oameni de felul lui 
Radu Popa. 


Mia pri 
mi-a zis: 

- Cum, nu ştiţi? 

- Nu. 

- Cine altul decât Ema- 
nuel Valeriu, dela Televi- 

ziunea Română?!? 

- Fantastic! Se lăfăieşte în 
vila maestrului un om care 
n'a mişcat nici un deget 
pentru ceea ce stăpâneşte. 

- Aşa este. Dar acesta nu 

„este singurul necaz. 

- Mai sunt şi altele? 

- Cum să nu! Ai auzit de 
Preotul Gheorghe Calciu- 
Dumitreasa? 

- Desigur. 

- Ştiind cu ce greutăţi 
trebue să lupt, Părintele 

„Calciu -mi-a.trimis-trei sute 
„de dolari printr'un cetăţean 
din Bucureşti, care nu de- 
mult a făcut un voiaj în Sta- 
tele Unite. 

- Un gest nobil, am zis, 

- Numai că gestul nobil 
nu şi-a atins scopul. 

- Cum aşa? 

- Individul mi-a dat în- 
tâlnire în oraş, ca să-mi 
înmâneze dolarii, deşi am 
insistat să vină acasă la 
mine. M'am prezentat la 
locul convenit, comunicân- 
du-i la telefon cum arăt şi 
cum voi fi echipată. După 
trei ore de aşteptare am 
plecat din staţia de tramvai 
unde trebuia să ne întâl- 
nim. l-am dat telefon să ştiu 
ce s'a întâmplat. Ştiţi ce mi- 
a răspuns? 

- Nu. 

- Doamnă, v'am aşteptat 
în stație aşa cum ne-am 
înțeles, a zis. A apărut o 
persoană echipată conform 
informaţiei dată de dum- 
neavoastră. Am întrebat-o 
dacă este Doamna Militaru 
şi la răspunsul ei afirmativ 
i-am dat cei trei sute de 
dolari pe care vi i-a trimis 
Părintele Calciu. 

Am rămas uluit când am 
auzit. Dintr'o dată parcă s'a 
făcut întuneric în toată 
încăperea. Am reușit, totuşi, 
să întreb aproape în şoaptă: 

- Există asemenea oa- 
meni pe pământ? 

- Da. Şi încă foarte mulți. 
Nu le scapă nici o ocazie 
când e vorba să-şi însu- 
şească un bun ce nu le apar- 
ţine. 

- l-aţi scris Preotului Cal- 
ciu? 

- Nu. N'are nici un rost. 
Faptul e consumat. 

Plecând dela Doamna 
Telly Barbu-Militaru, m'am 
întrebat, în timp ce căutam 
drumul cel mai scurt până 
la staţia de tramvai: "Există 
oare o justiţie imanentă?" 

Mi-am răspuns fără 

"Nu. Aşa ceva nu 


În anii comunismului a 
fost persecutat şi margina- 
lizat, dar el nu a cedat şi din 
cauza imensului său pres- 
tigiu ştiinţific recunoscut în 
România, dar şi în comu- 
nitatea ştiinţifică, Radu 
Popa şi-a ridicat vocea 
deschis, clar şi fără echivoc 
în apărarea monumentelor 
istorice româneşti, amenin- 
țate de către sistemul 
comunist şi de  destră- 
bălarea lui Ceauşescu. 
Datorită curajului său, mo- 
numente româneşti din 


“Transilvania, între care: 


bisericile dela Strei Sân- 
giorgiu, Gura Sadu, sunt 
astăzi în picioare. 

Meritele ştiinţifice ale 
lui Radu Popa sunt impre- 
sionante deopotrivă canti- 
tativ şi calitativ. Cercetările 
sale s'au concentrat asupra 
Istoriei Transilvaniei din 
veacurile X - XV. O perioa- 
stabilirea şi demonstrarea 
drepturilor româneşti asu- 
pra Transilvaniei. Radu 
Popa a cutreierat Transil- 
vania dela un cap la altul şi 
a făcut săpături arheologice 
în Maramureş, Crişana, 
Făgăraş, Haţeg, Banat. El 
este autorul a sute de 
articole ştiinţifice şi rapoar- 
te de săpături arheologice, 
publicate în reviste de 
specialitate din România, 
Germania, Italia, Franţa, 
Ungaria. Dintre cărţile lui 
Radu Popa, două vor ră- 
mâne ca lucrări de refe- 
rinţă, metodologic şi in- 
formativ: "Ţara Maramu- 


xeşului în veacul al.XIV=s| us. 
lea” şi "La începuturile | 


Evului Mediu Românesc. 
Ţara Hațegului”. 

Radu Popa a încununat 
şi desăvârşit o nouă metodă 
iniţiată de către P.P. Panai- 
tescu şi H.H. Stahl. 

Acest nou mod de cerce- 
tare a fost definitivat de 
către Radu Popa, care l-a 
numit al "reconstrucţiilor 
regresive", 


Folosind în paralel, în 
adâncime şi în desfășurare, 
datele furnizate de către 
documentele scrise, docu- 
mentele arheologice şi cele 
etnografice, Radu Popa a 
reuşit să reconstituie 
"habitatul" (modul de vie- 
ţuire) şi viaţa românească în 
detaliile ei concrete în 
Transilvania veacurilor X- 
XV. 
Din fiecare articol pu- 
blicat de Radu Popa şi din 
opera lui în totalitate, 
Transilvania apare ca 
predominant şi covârşitor 
locuită de Români, care au 
fost şi au rămas mereu 
factorul demografic majori- 
tar şi de continuitate. Opera 
sa contribuie la demonstra- 
rea drepturilor Românilor 
ca stăpâni ai Transilvaniei. 


anticomunistă din Decem- 
brie 1989, în paralel cu 
munca ştiinţifică, Profeso- 
rul Doctor Radu Popa a 
acţionat pentru reînființa- 
rea Direcţiei Monumentelor 
Istorice. În acelaşi timp, el 
şi-a alăturat autoritatea 
vocii la avertizarea lucidă 
împotriva pericolului neo- 
comunist. 

Dispariţia lui Radu Popa 
reprezintă o dureroasă 
lovitură şi va lăsa un mare 
gol prin plecarea timpurie 
dintre noi. In acelaşi timp, 
amintirea lui va rămâne vie 
în inima celor care l-au 
cunoscut şi iubit, a istorici- 
lor de azi şi de mâine şi a 
tuturor celor ce iubesc și 
vor iubi Transilvania româ- 
nească. 

Dumnezeu să-l ierte şi 
să-l odihnească în pace. 


După revolta naţională 


Pre: 


Are satul steme num 


Mânăstirii să-i respir 


- ÎNCHINARE 


'a Cuvioasei Stareţe a Mânăstirii 


Râmeţ, lerusalima Ghibu 


Cum să fie-oare, cum, acel Râmeţ? 
Cum, o veche sau străveche mânăstire? 
Are satul nimb? Istorii cu peceţi? 


ai patrafire? 


Cred să fie'nconjurat cu linişti mari 

Ca venite din ţinuturi seculare. Ş 
Are temelie, cred, înalţi stejari, 

Şi un nume derivând din Râm, se pare. _ 


Cum aş vrea să fiu acolo un drumej, 


din sacră clima! 


Să mă'nchin adânc acolo in Râmeţ, 


Stavroforei de acum 


: lerusalima. 


Petre PASCU 


EAST - WEST TRADING AMERICA 


SSE === 
IMPORT / EXPORT ENTERPRISES 
4208 IRISH HILLS DR. SOUTH BEND, IN 46614 
PHONE (219) 2990-0441 / FAX (219) 2990-1311 


Sibbogsgauvesă 
„mavunnunnannwmnun 


ae 7, 
7 
„3, 
al 
L') 
[:] 
6 
S, 
N 
4 
4 
3 
1 


. 6,25 
. 2,25 
. 2,25 
.. 4,75 
» 5,00 
3,95 
. 5,75 


ASIGURAREA 3,00$. Absolut toate coletele cu produse alimentare 


se predau personal la domiciliu 


lu, tntre 3-5 zile. 


TRANSPORTUL DIRECT LA DESTINATAR 
BUCURESTI 0,30 $/Ib. *PROVINCIE 0,65 $/b 
"10% REDUCERE, LA COMENZI ALIMENTARE PESTE 100 $. 


APARATURA ELECTRONICA SI 
MARFURI ELECTROCASNICE LA 
220 VDIRECT DIN MAGAZINUL. 


NOSTRU DIN BUCURESTI 


Sharp, JVC, Oreon, 
Sontec, Tenaal, de la 397-732 $ 
*diagonale 36,4 1,45,54.03,71 cm. 


VIDBORECORDER /Muluiaistem 
Sony. Toshiba. Sharp. Akai. Panasonic. 
de la 210-485 8 


VIDEOCAMIEBLE / sistem european 
Panasonic M-7.0.10, Akai, Sony. Ricoh * 
de ln 760:1075 8 
COMBINA STERBO/CD de la ........249 9 
TRANSPORT! 40 $/ABIOURARE, VAMA. 
PRIOIDERE /CONOELATOARE: 180-320 L. 
ASPIRATOARE /VENTLATOARE 
MICROWAVE OVEN/ARAOAZE 
MASINI DE SPALAȚ, 16 progr. /USCATOR 
FRITEUSE /TELEFON+ANSWERING 


200/side. |-2-3 brate . ... 


MASINI INDUSTRIALE 
SI DE UZ CASNIC 


INI INGHETATA 104. 20%, 


— de la 2145 $ 


Livrari Dolari Cash la domiciliu, 


indiferent de localitate, intre 
1-3 zile! 
de la confirmarea platii ! 
TRANSPORTAM 
COLETELE 
DUMNEAVOASTRA, 
PREDATE PERSONAL 
DESTINATARULUI, 
IN ORICE LOCALITATE 


DIN TARA. 
Prezentarea inventarului obligatorie. 
Asigurarea si manipularea 10 $. 
Formaltaule vamale suportate de 
Îrma noastra. 


BUCURESTI 1,15$5/lb 


| orrRrAuxica | RITA UNICA 


"SUNMASTER” 
81 in lume! 

Receplioneaza 

peate 100 canale! 


ANTENA BATELIT COMPLETA 


Recelvef + LNBF + Parabola 


PIETRE SE OT RBA AR 
ANUNT PREALABIL. BUNATI PENTRU MODEL CUTEUECOMANDA, 


PRET LAZI. Prev: 


550 $ (Vama, Transport incluse) 


PROVINICIE 1,70 S5S/ lb 


DELIVERAREA LA DOMICILIU : 
EXTRA 12 4 / lb. 
* REDUCERI PENTRU CANTITATI 
MARI * 


Garantam livrarea Între 5-10 ze 
da la data sosirii in Romania ! 
TRANBPORTAM AUTOTURISME 
EUROPA/sau direct ln Romania 


SUNATI PENTRU DETALII ! 
SOLICITATI NOUL CATALOG GRATUIT 


PROGRAM ZILNIC : 9- 18 


e A = 
PE E 


Y 


i 
[ 
ji 
. 
| 


i 
sk 
3 


| 


7) 


i 
, 


ji 


= 
+ 


Pr 


Pi ET Pat 
ie PR a a 


"Memoriile" lui Mircea Eliade, constată 


PAGINA 12 


În 1991 au apărut la Bucureşti, în Editura 
"Humanitas", două volume intitulate 
"MEMORII" de Mircea Eliade, cu un cuvânt 
înainte de Mircea Handoca. "Memoriile" lui 
Mircea Eliade editate în româneşte vin după 
"Fragmente de jurnal" apărute în Editura 
"Gallimard din 1973, după ediţia tradusă de 
N. Grigoresco, sub titlul "Me&moire” 1 - Les 
promesses de l'equinoxe” din 1980 dela Paris 
şi după ediţia din 1981 în limba engliză 
"Autobigraphy"” în traducerea lui Mac Linscot 
Ricketts şi a altor traduceri în italiană, 
germană, spaniolă, portugheză (aşa cum 
relatează autorul cuvântului înainte). Ediţia 
românească reprezintă, în special pentru 
Români, un document de cultură şi de 
informare, privind o importantă perioadă 
istorică dintre cele două războaie mondiale şi 
după perioada postbelică până în 1960. 

Cu simţul lui cuprinzător şi analitic, 
delimitând esenţialul de neesenţial, Mircea 
Eliade ne expune materialul memoriilor sale 
pe capitole, cuprinzând însemnate etape din 
viaţă, astfel, volumul întâi cuprinde trei părţi 
şi anume: partea întâi, "Mansarda", partea a 
doua, "India la douăzeci de ani" şi partea a 
treia, "Promisiunile echinocţiului". Volumul 
al doilea cuprinde: partea a patra, "Când 
moartea îşi camuflează mitologia”, partea a 
cincea, "Incipit vita nova" şi partea a şasea, 
"Recoltele solstițiului”. Titlurile ascund 
semnificația unei vieţi, a unui destin, a unui 
spirit înalt, conştient de perspectiva care i-a 
fost hărăzită s'o urmeze. Mircea Eliade avea o 
deosebită conştiinţă a valorii, o perspicacitate 
de cunoaştere (chiar dacă avea unele 
naivităţi), încă de pe băncile şcolii, dar şi prin 
faptul că în afară de "Steaua" pe care o avea 


APRILIE 1993 


MIRCEA ELIADE 


eee 0 Martie 1907 Bucureşti -22 Aprilie 1986 Chicago a 
"MEMORII" 


Volumul | 


Dar, iată ce spune Mircea Eliade despre 
acest curs: "Aveai impresia că lecţia întreagă e 
doar o parte dintr'un dialog, că fiecare din noi 
era invitat să ia parte la discuţie, să-şi 
mărturisească părerile la sfârşitul orei. 
Simţeai că ce spune Nae Ionescu nu se găsea 
în nici o carte. Era ceva nou, proaspăt gândit 
şi organizat acolo, în faţa ta, pe catedră. Era o 
gândire personală şi, dacă te interesa acest fel 
de gândire, ştiai că nu o puteai întâlni 
altundeva, că trebue să vii aici s'o primeşti 
dela izvor. Omul de pe catedră ţi se adresa 
direct, îţi deschidea probleme şi te învăţa să 
le rezolvi, te silea să gândeşti." Viaţa de 
student pe Mircea Eliade îl atrăgea cu atât mai 
mult cu cât se simţea liber, o libertate ca a 
unui "libert" scăpat din corsetul prestabilit al 
sclaviei, în cazul lui, al liceului, al orelor fixe, 
al unor profesori fără orizont; în schimb 
studenţia pentru el însemna o binecuvântare, 
prin care puteai să-ți alegi ce vrei, să urmezi 
ce vrei, să gândeşti şi să studiezi până la 
exaltare, încât viața de student în România, în 
acel timp, în oraşele Bucureşti, Cluj, Iaşi ori 
Cernăuţi era într'un fel asemănătoare ca aceea 
a cunoscutului Heidelberg. In 1926, prin 
iarnă, Mircea Eliade ne informează că citise 
cu nesaț pe Bacon, Kant, Malebranche, având 
totuşi atracţie spre Istoria Religiilor; aşa a 
descoperit în Biblioteca Institutului de Istorie 
Antică a lui Pârvan cele cinci volume din 
Cultes, mythes et religions de Solomon 
Reinach, în traducerea comentată de Frazer 
din Pausanias şi Fasti de Ovid, lucrările lui 
Ridgeway şi Jane Harrison. Datorită 
originalității şi inteligenţei lui Nae Ionescu, a 
avut posibilitatea lui Eliade să-şi cunoască 
mai bine profesorul şi aceasta a fost odată cu 


deasupra lui dirijându-i paşii, era înzestrat cu - examenul de logică, el necitind "Tratatul de 


o prodigioasă inteligenţă, cu o deosebită 
voinţă şi pasiune care mergea până la ultimul 
efort al puterilor, încât munca ajutată de 
marele lui talent, de clarviziune şi imaginaţie, 
i-au permis "Stelei" pe care o avea să-i 
lumineze calea până la sfârşit. Citind 


acelaşi lucru pe care l-am sesizat privi 
opera ştiinţifică şi cea beletristică şi anume - 
POEZIA, care îi încununează întreaga lui 
creaţie. Orânduirea faptelor, a familiei, a 
numeroase personaje, a caselor, a locurilor pe 
unde a trecut fiind copil, prin Bucureşti, 
Tecuci, Râmnicu-Sărat, Cernavodă, 
Techirghiol, apoi perioada Primului Război 
Mondial şi imediat după acest eveniment, 
toate sunt învăluite într'o atmosferă de basm, 
când mai pronunţat, când mai estompat, o 
realitate petrecută cândva, un timp trecut 
fulgerător de repede, o tristeţe şi o melancolie 
care îi îndurerau sufletul lui de copil, în aşa 
fel încât ar fi vrut parcă să-i prindă clipa, să 
descopere un univers inefabil, miraculos, 
țesut dintr'un amestec de realitate şi fantezie 
ca, salonul verde în casa din Râmnicu-Sărat, 
moment epifanic care l-a urmărit multă 
vreme. 

Urmează apoi adolescenţa cu problemele 
ei din ce în ce mai complicate, Liceul "Spiru 
Haret" cu profesorii lui, unii mărginiţi şi 
răzbunători, ca profesorul de matematică, alţii 
adevăraţi creatori ai orelor de curs, şlefuitori 
de suflete, ca profesorul de latină. Sin- 
ceritatea autorului, imaginaţia creatoare în 
diferite domenii, cititul ce devine o adevărată 
obsesie, căutarea de noi orizonturi de studii şi 
creaţie, lupta continuă de a ieşi din îngrădirea 
şcolară, din uniformitate, în sfârșit 
originalitatea care se profilează în zare, 
gândirea şi dorinţa de a scrie, de a publica de 
pe băncile şcolii, ni-l creionează pe Mircea 
Eliade ca viitorul savant şi creator în domenii 
profunde şi nemărginite ca Istoria religiilor şi 
miturilor și a literaturii. Bacalaureatul, cu 
toate rigorile, seriozitatea şi severitatea lui, îl 
înspăimântă pe tânărul Eliade, care se 
pregătea să dea piept cu cel mai strașnic 
examen pe care l-au dat seriile din generaţia 
noastră, încât atunci când te vedeai pe listă că 
ești reușit, simţeai că ai depăşit Infernul, 
Purgatoriul și că te afli în preajma Pa- 
radisului terestru dantesc. 

În 1925, devine student la Facultatea de 
Litere și Filosofie, frecventând la început 
cursurile de "Psihologie" ale lui Rădulescu 
Motru, "Enciclopedia Filosofică" a lui P.P. 
Negulescu, unde îşi făcea ucenicia şi intrarea 
în facultate incolorul Posescu, cursuri care nu 
l-au atras. Cursul de "Istoria Filosofiei”, 
predat de Mircea Florian, l-a interesat într'o 
oarecare măsură, căci aşa cum spune Eliade: 
"Nu m'a dezamăgit, dar nici nu m'a cucerit”. 
În schimb cursul de “Logică” și "Metafizică" 
predat de Nae Ionescu, un tânăr conferenţiar 
ca și Mircea Florian, l-a copleșit şi l-a fascinat 
dela primele audienţe și până la despărţirea 
definitivă de magistrul său. 


logică" al lui Goblot, tratat ce figura în 
bibliografie ca obligatoriu; în schimb Eliade, 


„ când a fost întrebat de către profesor ce citise, 


el a răspuns că "Logica" lui Croce şi "Sistema 
di Logica come teoria del conoscere" a lui 
Giovanni Gentile. 


n“ Întrebându-l ce a înţeles din logica lui - 
Gentile, Eliade i-a răspuns că nu poate să 


spună că a înţeles tot, la care Nae Ionescu i-a 
replicat, că nici el nu poate spune că a înțeles 
tot. Ajungând la legea gravitaţiei universale a 
lui Newton şi întrebându-l care a fost esența 
logică a fizicianului că a ajuns la această lege, 
Eliade şi-a cerut voie să se gândească şi după 
câteva secunde îi citează cartea lui Blaga, 
"Fenomenul originar” şi ajunge la esenţialul 
care este structura lucrurilor, la care Nae 
Ionescu şi-a dat seama că studentul a înţeles 
tocmai conţinutul pe care alţii nu-l văd. 
Întrebarea profesorului, marginală despre 
Newton i-a demonstrat lui Eliade că Nae 
Ionescu doreşte să-l facă pe student să 
gândească şi să aprofundeze lucrurile. 

Împreună cu alţi colegi, Mircea Eliade 
editează "Revista Universitară”, la care 
colaborează Rădulescu-Motru, Stelian 
Mateescu, Petre Viforeanu şi alţii. Eliade scrie 
un articol despre Ionel Teodoreanu şi o critică 
la primul volum din "Essai de Synthese de 
'Histoire Universelle" de N. Iorga. După cum 
argumentează Eliade, volumul marelui 
istoric, idol al lui şi al lui Nae Ionescu, îl 
dezamăgeşte profund; răspunsul lui N. Iorga 
apare în "Neamul Românesc”, prin articolul 
"Mai multă omenie!" în care face aluzie la 
nişte "fiţuici" unde "studenţii împroaşcă cu 
noroi pe propriii lor profesori”. De altfel 
Mircea Eliade atunci a descoperit ce este cu 
adevărat o redacţie, ce trebue să scrii, să nu 
superi pe unii sau să lauzi pe alţii. Redacţia 
"Cuvântul" i-a marcat acest lucru, 
demonstrându-i că diplomaţia nu trebue să 
lipsească niciodată din atitudinea şi concepţia 
nici unui ziarist, lucru pe care l-a observat la 
Nae lonescu, la Pamfil Şeicaru, la Titus 
Enacovici şi la alţii. De altfel la "Cuvântul" 
publicau în afară de Cezar Petrescu, Nichifor 
Crainic, Panfil Şeicaru, Nae Ionescu, Titus 
Enacovici şi Lucian Blaga, Panaitescu- 
Perpesicius, G. Breazu, O.W. Cisek și alţii, 
scriitori şi critici dela "Gândirea" sau dela 
"Ideea Europeană”. 

Contactul cu Italia, cu o serie de scriitori și 
oameni de cultură italieni, datorită unei 
excursii pe care a făcut-o Liceul "Spiru Haret”, 
acceptând şi pe unii studenţi care fuseseră 
elevii liceului, i-a deschis lui Eliade o nouă 
perspectivă, o cunoaştere pe viu a unei culturi 
şi civilizaţii seculare, Întâlnirea cu G. Papini 
la Florenţa, cu Alfredo Panzini - şi - cu 
Ernesto Buonaiuti la Roma, cu Vittorio 
Macchioro la Napoli i-au adus lui Eliade noi 
date și numeroase impresii despre Istoria, 
Arta și Cultura italiană. Prin 1928, Mircea 
Eliade scrie în continuare la "Romanul 
adolescentului miop”, pe care îl începuse mai 
de mult, dar acum îl interesa un roman despre 


Gheorghe RĂDULESCU 


viaţa de student, pe care l-a şi conceput, 
intitulându-l "Gaudeamus", roman, care văzut 
mai târziu de autor, nu l-a mai încântat ca 
atunci când îl scria, mai cu seamă că Editura 
"Cartea Românească”, din acel timp, publica 
numai clasici, iar scrisoarea pe care o primise 
dela Ionel Teodoreanu, lăsa să se înțeleagă că 
romanul acesta nu este o operă literară 
formată şi integrală pentru a fi publicat. 
Scrisoarea Maharajahului din Kassimbazar i- 
a modificat considerabil linia vieţii. Dar mai 
înainte de a primi această scrisoare, a pornit-o 
din nou spre Italia, pregătindu-şi teza de 
licenţă, cu un subiect din filosofia Renaşterii 
italiene şi anume cu, Pico dela Mirandola, 
Giordano Bruno şi Campanella, cu toate că 
era atras şi de filosofia medievală a lui Gilson 
şi Maritain, filosofie pe care Nae Ionescu o 
discuta la curs, acceptând-o în parte, atracţia 
profesorului fiind însă Origen, pe care îl 
considera un "geniu" filosofic al Răsăritului 
(considerare făcută cu 20 de ani înainte de 


"reconsiderarea" lui Origen de către teologii. - 


occidentali). După ce şi-a susţinut licenţa, 
având în comisie pe P.P. Negulescu şi pe 
Mircea Florian, Eliade se pregăteşte să plece 
în India, pentru a-si pregăti doctoratul cu 
subiectul "Yoga". Bursa acordată de 
Maharajahul Manindra Chandra Nandy din 
Kassimbazar i-a deschis un orizont ne- 
prevăzut şi cât se poate de interesant, iar pe 
deasupra satisfacția că îl avea profesor de 
Filosofie indiană pe cunoscutul Surendranath 
Dasgupta, îl încânta cât se poate de mult. Cu 
ajutorul lui Mircea Vulcănescu, care era 
secretarul sectorului românesc dela Y.M.C.A., 
organizaţie ce-şi avea congresul la 
Poonamalee, în apropiere de Madras în India, 
l-a delegat drept reprezentant pe Mircea 
Eliade la această manifestaţie, salvându-l de 
un costisitor bilet de călătorie şi de viza 
statului englez. 

Ajuns în sfârşit la Calcuta, s'a instalat 
într'o pensiune în 82 Ripon Street, la Doamna 
Perris. Contactul cu India, cu o civilizație, o 
cultură, o viaţă şi o concepţie complet diferite 
de Europa, l-au adâncit într'o lume cu un 
univers şi o filosofie milernară, la cu- 
noaşterea cărora nu se putea ajunge, decât 
printr'un efort supraomenesc, printr'o muncă, 
o voinţă şi o ambiţie cum numai Mircea 
Eliade putea să le aibă. Profesorul Dasgupta 
era entuziasmat de elevul lui român, care 
învăţa uşor sanscrita, limba bengaleză şi îşi 
însuşea în profunzime filosofia indiană. De 
altfel regimul de studiu şi de creaţie pe care 
şi-l impusese Eliade, încă din fragedă 
tinereţe, de a se odihni din cele 24 de ore 
maximum 3-4 ore, era uluitor. 

Lipsa continuă de timp de care se plângea 
mereu Eliade, îţi lăsa impresia că ar fi vrut 
parcă să modifice orarul cosmic, fapt ce 
dovedeşte cât era de pasionat, de obsedat față 
de creaţie şi de cultura lumii, căci numai aşa a 
putut să realizeze operele pe care le-a creat. 
Pentru a putea să lucreze mai uşor cu Eliade 
şi să-l aibă în preajma sa, profesorul 
Dasgupta l-a invitat să locuiască în casa lui. 

Astfel, în situaţia creată i s'au deschis 
doctorandului noi perspective de studiu. 
Apoi, bibliotecile Indiei, întâlnirile cu 
profesori, cu oameni de cultură şi scriitori ca, 
Rabindranath Tagore, învățarea teologiilor şi 
tehnicilor tantrice, martor al revoluţiei civile 
şi al arestării lui Mahatma Gandhi și a 
condamnării lui Jawaharlal Nehru, l-au făcut 
să intuiască misterioasa, multidimensionala, 
dar şi contradicţiile profunde ale Indiei, poate 
mai mult decât ar fi văzut un Indian din Sud 
din Nord, din Vest ori din Est, un brahman, 
un budist, ori un islamic. Admiraţia lui 
Eliade pentru India rămâne fără egal în faţa 
acestui gigant, a atâtor descoperiri, impliniri 


CUVANTUL ROMANESe 


şi învăţăminte. "India era pentru mine" 
spune autorul, "şi a rămas de atunci o cultură 
integrală, în care se articulau curente d 
gândire diferite şi adesea antagonice, Mi 
interesau nu numai tehnicile şi filosofiile 
prin care spiritul indian spusese cel zi 
formidabil NU! vieţii şi Universului întreg, ci 
şi creaţiile în care distingeam o valorificare 
pozitivă a realităţilor cosmice şi vitale 
Descoperisem mai de mult paradoxală 
exaltare şi transfigurare a sexualității pe care 
o elaboraseră teologiile şi tehnicile tandrice, 
Descoperisem acum rădăcinile spirituale ale 
interesului pentru lumea organică”, 

Ce păcat că Eliade nu a putut rămâne mult 
timp în casa profesorului Dasgupta. Motivul 
provenea din dragostea lui şi a fetei 
profesorului, Maitreyi, pentru Eliade, 
Tineriisperau că se vor putea căsători, dar 
principiile austere, intransigente chiar 
fanatice ale părinţilor l-au obligat pe Eliade 
să se întoarcă din nou la pensiunea Doamnei 
Perris, din 82 Ripon Street, unde de fapt, cu 
toată afec-țiunea gazdelor care voiau să-l facă 
să uite Bhowanipore de unde plecase şi pe 
Maitreyi, Eliade porneşte după trei zile spre 
Delhi şi de acolo pe malul Gangelui ajunge la 
Svarga-astram, unde îl întâlneşte pe Swami 
Shivananda. 

Acest sihastru din Himalaya l-a condus pe 
Eliade la locuinţa mahantului din astram, mai 
marele locului. Sihăstria îi crează un nou 
orizont, ascetismul, sălbăticia, veşnicia 
mediului natural, l-a întărit spiritualiceşte, 
căci dacă era respins de o Indie istorică, cu 
prejudecăţi, i se deschidea primitoare India 
eternă, încât Dasgupta, mai târziu îl va 
recunoaşte un demn discipol, aşa cum spune 
autorul memoriilor “în aeternum, iar nu în 

saeculum”. La fel Swami Shivananda îi 
prevedea lui Eliade o carieră senzaţională, 
după cum îşi însuşise "rudimentele practicii 
Yoga", "Yoga" la care lucra în vederea 
doctoratului şi la care muncise şi descoperise 
adevăratele sensuri ale yoghismului. Dar în 
timpul şederii de trei ini i PigăPRiiatie ia 
cum se obișnuise să muncească aproape fără 
odihnă, în afară de activitatea intensă în 
Istoria, Religia şi Filosofia Indiei, scrie şi 
romane ca, "Lumina ce se stinge", articole 
pentru ziarul "Cuvântul" şi altele. In sfârșit 
după şase luni de sihăstrie în Himalaya, 
printre asceţi, maimuțe, lipitori şi urletele 
şacalilor, se întoarce spre Delhy şi Calcuta, 
poposind pe neaşteptate la familia Perris din 
82 Ripon Street, ca de acolo să pornească spre 
Europa prin Italia, în România. Mircea Eliade 
este cu adevărat marele Român care a ridicat 
în lume spre strălucire "geniul românesc”, ca 
şi Eminescu, căci iată ce spune: "N'aş fi putut 
fi creator decât rămânând în lumea mea, care 
era în primul rând lumea limbii şi culturii 


şi susţină doctoratul, însă între timp, Petru 
Comarnescu împreună cu un grup de colegi şi 
prieteni, printre care Mircea Eliade, Mircea 
Vulcănescu, Mihail Polihroniade, Paul 
Sterian, Mihail Sebastian şi alţii formează 
gruparea "Criterion", ș 

Toţi aceştia conferenţiază la "Fundaţia 
Carol I" şi în sala "Dalles" cu subiecte variate 
din diferite domenii, de multe CE 
contradictorii, ca despre : "Gandhi, Lenin, 
Mussolini, Charlie Chaplin, Proust, Gide, 
Freud, Bergson, Picasso, Strawinski." Grup! 
"Criterion" a avut o mare înrâurire asupră 
publicului românesc, care audia conferințele 
cu multă atenţie şi entuziasm. 

După ce publică romanul "Isabel şi apele 
diavolului" în 1930, apare în 1933 romanu 
"Maitreyi", premiat în urma unui concurs, CE 
către "Cultura Naţională" cu 20.000 de lei 
Romanul a avut mare succes prin critică Şi 
mai ales în rândul tineretului. Îmi amintesc CA 
eram elev şi-l citeam în timpul orelor de US 
pe sub bancă, nelăsându-l din mână până ! 
sfârșit, 

În urma susţinerii doctoratului în fața 
comisiei formată din Dem. Gusti, prese td 
şi P.P. Negulescu şi Rădulescu-Molr 
reporteri, este numit la Universitate; fiin 
susținut cu toată competenţa şi afecţiuni, 
Nae Ionescu. Teza de doctorat "Yos4 i 
publică în franceză, în engleză şi în SETE 
dedicând-o  Maharajahului Mania, 
Chandra Nandy şi profesorilor Nae lonesc or 
Surendranath Dasgupta, nadevărali 


Continuare în post 


CUVANTUL ROMANESC 


APRILIE 1993 


CRONICI 


VETUŢA POP 


POEME 


Ediţia II 
Revizuită şi completată 


EDITURA 
CARTEA AROMÂNĂ 


1993 


Syracuse, New York 


Ori de câte ori parcurg 
“poeziile Vetuţei Pop, în faţa 
“ochilor îmi apare satul 
„natal. Eram mic, dar destul 
“de mare să-mi duc sapa pe 

umăr. La ieşirea, sau intra- 
rea în sat era o troiță, unde 
tata, mama, fraţii şi cu mine 
puneam totul jos, ne închi- 
nam şi dela fântâna de 
acolo umpleam ulciorul cu 
apă. Apoi treceam pe podeţ, 
ca într'o poveste. 

Nu pot uita niciodată cât 
de crude erau florile de 
trandafiri sălbatici. Şi ce 
nepământească mireasmă 
răspândeau în jur! 

Am primit dela Doamna 
Vetuţa Pop a doua ediţie a 
"Poemelor”, revizuită şi 
completată, apărută în edi- 
tura CARTEA AROMANA, 
anul acesta în Syracuse, 
New York. Mă bucur că 
gazda i-a deschis cu gene- 
rozitate toate pridvoarele, 
într'o ediţie de sărbătoare, 
aşa cum orice poet şi-ar visa 
să-i apară cartea. 

Vetuţa Pop mi-a adus 

in nou scumpa amintire a 
“ieşirii în Ţară. Se spune 
ieşire din ţară, dar există şi 
o ieşire în Ţară, cum mi-ar 
plăcea să traduc pe "gnoty 
seavton" al lui Socrate, sau 
parabola opririi la troiţa 
„ dela marginea satului şi 
apoi revelaţia trandafirilor 
sălbatici în drum spre locul 
de, prășit al moştenirii noas- 


Cartea cuprinde poeme 
în limba română şi unele 
dintre ele, traduceri în lim- 
ba franceză, Zeno Câmpea- 
hu semnează laconicul 

Cuvânt Introductiv”: "Poe- 
ziile din faţă izvorăsc din 
firea delicată, profundă şi 
fonstantă în gânduri şi 
Simţiri, a Vetuţei Pop. Sunt 
cuvinte limpezi, prin care 
sufletele strălucesc din 
iapa timpului istoric şi 
Psihologic, al ruperii de 
fară." Sunt cuvinte la care 
Pot subscrie cu amândouă 
mâinile că "cititorii vor 
utea împărtăşi şi oglindi 
pavele vii şi pure ce se 
3 fecoară liniştit printre 
d uri ca un izvor limpede 
* munte." Şi accentul pe 
care Zeno M. Câmpeanu îl 
Pune pe ceea ce simte şi 


E 00 


scrie Vetuţa Pop în poeziile 
ei care "încunună o viaţă de 
legământ neclintit faţă de 
familie, de glia strămo- 
şească şi de tot ce a rămas 
solid şi neviciat din moşte- 
nirea lăsată nouă de două 
milenii de istorie.” 

Ca o prefaţă la ediția a 
doua, Dumitru Bacu sem- 
nează "Câteva cuvinte puţin 
potrivite...". Mi-l amintesc, 
cu ani de zile în urmă, când 
a venit la noi în Kitchener. 
Onorat de o asemenea vizi- 
tă, mă simţeam jenat că nu 
am prea multe lucruri să-i 
arăt în Kitchener şi i-am 
propus să mergem unde am 
putea vedea, printre altele, 
CN Tower, cel mai înalt 
turn de televiziune din 
lume. 

Dumitru Bacu a început 
să zâmbească: "Cu un metru 
în plus sau în minus, ce 
contează! Eu am venit să mă 
întâlnesc cu oamenii." Ra- 
reori am întâlnit persoane 
de erudiţia lui, care să fie 
transfigurate de atâta ome- 
nie, omenie aşa cum o des- 
crie Racoveanu. 

După cum în cazul de 
mai sus, nu turnurile clădi- 
rilor îl interesau, ci turnu- 
rile spiritului, la fel şi în 
cazul Vetuţei Pop, nu nu- 
mărul de silabe îl intere- 
sează într'o poezie şi nu se 
apropie de poezie ca un 
poliţist literar, să te prindă 
cu o rimă imperfectă şi să te 
amendeze, ci asemeni lui 
Brâncuşi, caută esenţele. 
Nu ştiu cât am putut să ca- 

racterizez poezia Vetuţei 
Pop cu amintirea mea din 
copilărie, în care asemănam 
hoinăritul prin poeziile 
dânsei cu acel drum de țară 
ce se opreşte la troiță, de 
unde prăşitorii luau apă în 
ulcioare. Apoi drumul pe 
lângă trandafirii sălbatici ca 
o minune a dimineţii. 

Ştiu însă că Dumitru Ba- 
cu a găsit imaginea-cheie ce 
poate caracteriza poesisul 
Vetuţei Pop. Îşi aduce 
aminte cum Sâmbăta, 
inainte de a suna clopotul 
de vecernie, mama lui sco- 
tea din cuptor pâinile coap- 
te pentru întreaga săptă- 
mână. Lua una din ele şi o 
binecuvânta cu semnul 


crucii, împărțind-o copiilor 
nerăbdători, "aburind proas- 
pătă, aşa de caldă, că abia 
de o mai puteam ţine în mâ- 
nă. 'Pentru sufletul celor 
răposaţi! - ne spunea mama. 
Şi noi făceam semnul cru- 
cii, pentrucă aşa învățasem 
din moşi strămoşi." O scenă 
specifică familiei ortodoxe, 
caracterizând trăirea româ- 
nească într'un mod "orga- 
nic", cum spunea Blaga. 
Heidegger ar fi putut adău- 
ga cuptorului ce dă căldură 
şi lumină, cuptorul ce dă 
pâine de viaţă trupească şi 
care dă şi pâinea numită 
"liturghii", obicei de care- 
mi scria poetul Nicu Cara- 
nica, aducându-și aminte de 
mama lui care pregătea 
prescurea pentru potir. 

"Închizând caietul de po- 
eme, mărturiseşte Dumitru 
Bacu, am avut senzaţia ui- 
tată de ani, că din el abu- 
reşte acelaşi miros de pâine 
caldă, binecuvântată de 
mâna mamei. Că mâna Ve- 
tuţei binecuvântează cuvin- 
tele care înlesnesc CUMI- 
NECAREA cu cei dragi 
dimprejur, sau cu cei lăsaţi 
departe, la Cetea.(...) Poezia 
Vetuţei Pop curge limpede, 
abureşte aidoma pâinii: 
caldă, calmă, încărcată de 
acel nedefinit parfum, pe 
cât de simplu, pe atât de 
turburător, parfum respirat 
adânc atunci când ne în- 
toarceam acasă dela oraş." 

In continuare, Dumitru 
Bacu analizează diversi- 
tatea tematică a stihurilor 
Vetuţei Pop. Ţara-de-peste- 
păduri, Transilvania, apare 
evocată în aura de nostal- 
gie, slovele ca nişte fire de 
iarbă, par înrourate cu lacri- 
mile poetei în: "Aducere 
aminte", "Blajul”, "Mure- 
şul”, "Piatra Cetii”, "Satul 
meu", "La mormântul pă- 
rinţilor”. 

Al doilea aspect al ţării 
este familia. În nici o altă 
limbă nu găsim ca în ro- 
mâneşte, sentimentul de 
omenie îndumnezeită. La 
Români e neam familia, e 
neam întregul popor româ- 
nesc, ca o familie de familii, 
e neam întreaga lume ca o 
familie de neamuri din nea- 
mul lui Dumnezeu-Creato- 
rul. 

La primul nivel este fa- 
milia, ca prototip al neamu- 
lui. Poezia adresată soțului 
"Lui Titu" e de o mare sen- 
sibilitate sentimentală. 
Aminteşte de rugăciunile 
nunţii, de a fi împreună şi 
la bine la rău şi de un ad- 
mirabil poem al lui Rabin- 
dranath Tagore. 

Într'un duh eminescian, 
Vetuţa îi declară lui Titu: 
"Vreau să ştii c'a mea 
durere/ Numai tu mi-o 
înțelegi,/ Şi-ale mele ver- 
suri simple/ Numai tu le- 
apreciezi.// Tu, ce eşti a mea 
lumină,/ Al meu ghid, al 
meu cuvânt,/ Lângă tine 
viața-i plină/ Plină, până la 
mormânt." 

În poeziile Vetuţei Pop, 
o întâlnim ca mamă si bu- 
nică în "Copiilor mei”, "De 
Crăciun", "Colindă”, "Coco- 
ta lui Corina”, "Nepoţelele”, 
"Punere la punct” etc. 

"Să fie oare așa de greu, 
se întreabă Dumitru Bacu, 


să descifrăm în aceste rân- 
duri minunatul poem as- 
cuns în "Elogiul satului 
român" al lui Lucian Blaga? 
Rafinaţii modernișşti pot să 
surâdă, adevărata poezie stă 
în sensibilitatea celor ce 
ştiu să facă diferenţa între 


efemer şi veşnicie. Şi prin 
aceştia din urmă îşi face loc, 
fără îndoială, şi poeta 
Vetuţa Pop”. 

Poeziile Vetuţei Pop, 
chiar dacă nu au grandoarea 
lotusului, sau a florilor ori- 
entale, ele sunt vii şi cu o 


PAGINA 13 


delicateţe specifică, flori de 
jertfă aduse pământului şi 
neamului românesc, de- 
monstrând, încă odată, afo- 
rismul lui Alecsandri, că 
"Românul s'a născut poet”. 


Dumitru ICHIM 


AUTOPORTRET 


Deşi merit să dărui fructul meu 
Acelor ce cu trudă mă udară, 

Eu n'am rodit în nici o primăvară, 
M'am războit cu firea mea mereu. 


Nu am cerşit şi nici n'am vreun dar 
Încrezător în vârsta mea firavă, 

Am vrut să văd ce-i dincolo de Slavă 
Dar am căzut intocmai ca Icar. 


Și nu ştiu dac'am spus vreo rugăciune 
Din suferință eu făcut-am haz, 

Şi nu ştiam că'n fiece necaz 
Ss-ascunde câte-un dram de'nţelepciune. 


De-atunci plătesc şi plata-i timp, e vrema 
apt sila gasii 


Mă prind de stânci, cu trupul mirt şi rouă 
Şi muntele Golgotei-! ure încat, 
Trecutul e un demon violet 

Dar o sprânceană blondă-i ziua nouă, 


Gheorghe GORUNESGU 


MIRCEA ELIADE 


Urmare din pag.12 

maeştri", cum mărturiseşte autorul. De altfel, 
lucrările lui Mircea Eliade, cu caracter 
profesional, ştiinţific nu puteau fi înţelese, 
cum spune chiar el, decât "de o mână de critici 
- e drept, de calibrul lui Nae Ionescu, Lucian 
Blaga, Mircea Vulcănescu, sau Constantin 
Noica - nimeni n'a înţeles că în acele cărți de 
extravagantă erudiție, se elaborează o nouă 
interpretare a miturilor, simbolismelor și 
religiilor arhaice şi orientale." 

: Căsătoria cu Nina Mareş consternează 
întreaga familie, care ar fi dorit să-şi aleagă o 
soţie bogată sau cu nume răsunător, însă 
Mircea Eliade şi-a ales OMUL şi nu banii sau 
familia din care ar fi provenit, dar iată ce 
scrie: "Mă întreb iarăşi ce s'ar fi întâmplat 
dacă soţia mea ar fi fost bogată sau ar fi avut 
idiosincrasii de aristocrată. Probabil că aş fi 
plecat la cea dintâi aluzie la bogăţia sau 
prestigiile familiei ei." 

Prin Noembrie 1933 şi-a deschis cursul 
despre "Metafizică şi Mistică" şi seminarul cu 
tema "De docta ignoratia" a lui Nicolaus 
Cusanus; tot prin acea toamnă l-a cunoscut şi 
pe Lucian Blaga. Cam tot pe atunci se 
împrietenise şi cu Camil Petrescu, dar în 
special cu Belu Silber, care însă scrie un 
articol în "Şantier", în care printre altele 
spune la un moment dat despre Eliade, că este 
"puţin mistic, puţin agent de siguranţă”. 
După câteva zile, povestește Eliade, "a venit 
să mănânce la noi, ca și cum nimic nu s'ar fi 
întâmplat. l-am spus: "Belu, tu mă cunoşti, 
ştii cum îmi câştig viaţa, ştii cât de mult 
muncesc ca să-mi pot plăti chiria, să-mi pot 
cumpăra cârţi, să-mi pot invita prietenii la 
masă. Cum de-ai putut scrie, atunci, că sunt 
"puţin agent de siguranță?” A început să râdă: 
"Eşti mai naiv decât credeam, mi-a răspuns. 
Asta n'are nici o importanţă. Asta face parte 
din jargonul gazetăriei marxiste. Eu sunt silit 


să atac poziţia ta ideologică şi o fac utilizând 
clişeele clasice, dar ţin la tine ca om şi 
preţuiesc prietenia ta...” L-am privit întristat. 
"Imi pare rău, i-am spus. Eu am altă concepţie 
despre prietenie şi chiar despre gazetărie...” 
Cred că nu ne-am mai văzut de atunci." După 
două plecări la Berlin, în legătură cu o 
documentare la "Yoga" şi la alte lucrări de 
"Istoria religiilor”, devine membru al 
"Societăţii Scriitorilor Români”, în urma 
creaţiilor literare, împreună cu Mihail 
Sebastian şi Dan Bota. În această perioadă, 
Eliade publică o serie de lucrări ştiinţifice, în 
legătură cu Istoria, Religia şi Filosofia 
Indiană şi Orientală, un tratat despre Haşdeu 
şi beletristică, dintre care: "Şantier" şi 
"Huliganii” în 1935, "Domnişoara Christina" 
în 1936, "Şarpele" în 1937, "Nuntă în cer” în 
1938. Atmosfera catedrei universitare este 
redată cu fidelitate, intrigile, invidiile, 
manevrele de culise, apoi procesul intentat de 
Ministerul Instrucțiunii impotriva sa, fiind 
acuzat de "imoralitatea" care "ar fi reieşit” din 
romanul "Domnişoara Christina", proces care 
a indignat opinia publică universitară şi 
scriitoricească, fiind apărat de cele mai 
proeminente personalități ale intelectualităţii 
româneşti, proces ce amintea de cazul lui 
"Madame Bovary” a lui Flaubert. Primul 
volum se încheie cu previziunea autorului, 
privind sfârşitul libertăţii de care s'a bucurat“ 
tineretul după Primul Război Mondial şi 
începerea dictaturii nefaste a Regelui Carol al 
II-lea, prin suferințele pricinuite de al Doilea 
Război Mondial şi intrarea României în 
bezna comunistă. Încă dela primul volum ne 
dăm seama că tot ce făcea şi scria Eliade era în 
folosul poporului român, al țării sale şi al 
culturii universale, lucru pe care, Nae Ionescu 
l-a intuit atât de bine la fostul lui student, 
apropiat şi strălucit colaborator. 


Gheorghe RĂDULESCU 


î 


Sp TOR 


= pei îȚ 


A 


—.—._. TIT... A... 


PAGINA14 


Bisericeşte, după un 
cuvânt al Sf. Grigorie de 
Nyssa, o nouă creaţie a 
lumii prin har, în care se 
plămădeşte o nouă făptură, 
după chipul omului celui 
dintâi. Vistieria ei de har 
cuprinde toate articulațiile 
vieţii umane, dela revigo- 
rarea puterilor trupeşti 
până la tămăduirea bolilor 
sufleteşti şi izbăvirea din 
starea de păcat. 

Prin Sfintele Taine insti- 
tuite de Mântuitorul, Bise- 
rica revarsă asupra lumii 
harul Mântuitor, spre mo- 
delarea prin virtuţi a cre- 
dincioşilor după chipul 
umanităţii îndumnezeite a 
lui Hristos. În împărtăşirea 
continuă de viaţă dum- 
nezeiască a lui Hristos în 
Biserică, credinciosul este 
călăuzit spre desăvârşire, 
având ca unic ţel dobândi- 
rea Împărăției de neîserată 
lumină a Marelui Răstignit. 

Una din condiţiile fun- 
damentale ale devenirii 
noastre "după chipul lui 
Hristos", este ieşirea noas- 
tră din starea de păcă- 
toşenie, prin Taina Spo- 
vedaniei, sau a Mărturisirii. 

Netăgăduit, Mântuitorul 
a instituit această Sfântă 
Taină ţinând seama în 
primul rând de şubrezenia 
firii noastre, lesne aplecată 
spre păcat. De aceea 
spovedania este, de fapt, 
dezbrăcarea de omul cel 
vechi, de povara păcatelor 
şi înnoirea lui prin botezul 
lacrimilor de pocăință şi 
prin iertarea harică pe care 
o săvârşeşte asupra lui 
preotul. În această întâlnire 
a omului cu Dumnezeu în 
Taina Spovedaniei, căința 
trebue să fie unită cu rugă- 
ciunea, căci lacrimile spală 
păcatul, fiind socotite ca un 
al doilea botez. Căderile 
noastre din starea de 
curăţire ne sunt de folos, 
pentrucă trezeşte în noi 
căinţa pentru păcatele 
săvârşite şi ne îndreaptă pe 
calea curăţeniei, sfinţeniei 
şi desăvârşirii. 

Sfântul loan Gură de 
Aur ne îndeamnă intr'unul 
din cuvintele sale : "Mărtu- 
risiţi-vă păcatele voastre, 
pentrucă, prin mărturisire 
se vindecă rănile sufleteşti, 


APRILIE 1993 


SPOVEDANIA 


- CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE - 
—— Arhim. Cleopa NANU— 


precum şi vătămarea tru- 
pească, arătându-se la doc- 
tor, se tămăduieşte, iar cea 
tăinuită, boală mare face, 
iar mai pe urmă aduce 
moarte. Asemenea şi păca- 
tele cele tăinuite omoară 
trupul şi sufletul şi bucurie 
fac diavolului". 

La scaunul de duhovni- 
cie, credinciosul mărturi- 
sește lui Dumnezeu toate 
păcatele ce le-a săvârşit, pu- 
nând început bun vieţii sale 
sufleteşti prin hotărârea, în 
faţa lui Dumnezeu de-a nu 
mai păcătui, Aici, în faţa 
preotului, în Taina Sfântă a 
Spovedaniei, credinciosul 
pune stavilă păcatului. De 
aici, din momentul frân- 
gerii inimii, al căinţei, al 
lacrimilor pentru ceea ce a 
făptuit împotriva voii lui 


Dumnezeu, începe drumul . 
desăvârşirii, drumul nostru — 


"după chipul lui Hristos”, 
Odată reintegrat în har prin 
mărturisire şi prin iertarea 
dată de Dumnezeu prin 
duhovnic, credinciosului i 
se adaugă ajutorul rugăciu- 
nii, care sporeşte căinţa şi 
ridică continuu mintea cre- 
dinciosului la Dumnezeu. 

Scopul moral sau îm- 
bunătăţirea vieţii peniten- 
tului sub raportul virtuţii şi 
al desăvârşirii este con- 
diționat nemijlocit de con- 
lucrarea credinciosului cu 
Dumnezeu, de efortul spre 
desăvârşire al celui ce vine 
la scaunul duhovniciei. 
Spovedania este Taină, 
numai prin lucrarea haru- 
lui, iar preotul este sluji- 
torul tainei numai în 
măsura în care se face 
organul lucrării divine de 
primire a căinţei credincio- 
sului şi de acordare a 
iertării. 

Desigur, un rol determi- 
nant în scaunul duhovni- 
ciei revine duhovnicului 
însuşi. El este cel care 
cercetează străfundurile 
conştiinţei omeneşti, el 
stimulează căinţa peniten- 
tului, de el depinde mărtu- 
risirea tuturor păcatelor. 
Scaunul duhovniciei nu 
este un tribunal, în faţa 
căruia penitentul, spre a se 


. salva, îşi ascunde fapta, ci 


dimpotrivă, şi-o mărtu- 
riseşte tocmai ca să se 


salveze. Aici duhovnicul 
reprezintă pe Dumnezeul 
iubirii şi al iertării, în faţa 
atu.ştiinţei căruia, ascun- 
derea păcatului însemnează 
un şi mai mare păcat. Dar 
tocmai prin aceasta sporeşte 
importanţa, dar şi respon- 
sabilitatea duhovnicului 
pentru care cea mai deplină 
satisfacţie morală o consti- 
tuie nu asprimea canonului 
sau epitemiei, ci mărtu- 
risirea integrală, sinceră a 
tuturor greşelilor desă- 
vârşite. 

Spovedania trebue să 
cuprindă ca etapă pregăti- 
toare, cercetarea cugetului 
în chip amănunţit, dublată 
de hotărârea de a nu se mai 
întoarce la viaţa în păcate 
dinainte. E 

Duhovnicul poate fi cer- 

etat chiar mai înainte ca 
penitentul să vină” la 
scaunul duhovniciei. Cu 
această ocazie, sfaturile 
duhovnicului sunt de 
nepreţuit: el îndeamnă pe 
acesta să nu tăinuiască 
nimic din cele săvârşite 
împotriva voii lui Dum- 
nezeu, căci după spusa 
Sfântului loan Gură de 
Aur, tăinuirea păcatelor 
săvârşite este bucuria 
satanei. Pe această temă, 
Sfântul Părinte ne mai 
spune; cineva, amăgindu- 
se, grăieşte: "Astăzi să-mi 
fac plăcerea mea, iar mâine 
mă voi pocăi'. Dar cine ştie 
de va ajunge sau nu ziua de 
mâine? Că, fără de veste 
moartea vine şi-l pierde pe 
el. Iar, dacă este cineva căr- 
turar, apoi diavolul îi bagă 
în cap un gând, zicându-i: 
"Tu îţi ştii şi singur gân- 
durile tale şi ceea ce zice 
Scriptura ştii, precum şi 
ceea ce Sfinţii Părinţi au 
poruncit; deci tămăduieşte- 
te şi singur, fără duhovnic." 
Nu asculta gândurile acelea 
şi nu zăbovi a-ţi tămădui, 
mărturisindu-ţi păcatele 
tale, ca să fii iertat şi în 
veacul de acum şi în cel 
viitor." 

n scaunul de duhovni- 
cie, preotul împlineşte o 
întreită slujire: 

1. Îndrumează în ade- 
vărurile de credinţă. 

2. Pregăteşte şi primeşte 
mărturisirea credinciosului. 


3. Conduce viaţa spiritu- 
ală a celui ce i se mărtu- 
riseşte pe calea virtuţii şi a 
faptei bune. Pentru aceasta, 
pravilele bisericeşti opresc 
cu străşnicie schimbarea 
duhovnicului: "Orice om 
sau femeie de-şi va lăsa 
duhovnicul, fără o oarecare 
vină, şi se va spovedi la 
altul, să se despartă de 
Biserică, dimpreună cu 
acela care îl primeşte astfel 
pe dânsul..." 

Se ştie că roada credinţei 
este fapta bună. De aceea 
sporirea credinciosului în 
viaţa duhovnicească se con- 
fruntă cu faptele pe care le 
săvârşeşte. Din cuprinsul 
acestora, duhovnicul îşi 
poate da seama, poate con- 
trola mersul vieţii cre- 
dincioşilor săi, vede dacă 
îndrumările sale sunt ascul- 
tâte, dacă aceştia merg pe 
calea unei vieţi îm- 
bunăţăţite, sau pe cea a 
păcatului, a îndepărtării de 
poruncile lui Dumnezeu. 
Din analiza acestor fapte, el 
poate interveni oricând, cu 
mustrarea, în viaţa lor, 
arătându-le drumul pier- 
zării pe care au alunecat şi 
calea cea bună pe care tre- 
bue să o urmeze. Dar orice 
faptă a credinciosului spre 
a fi plăcută lui Dumnezeu, 
trebue să fie săvârşită ca o 
rugăciune continuă. Căci 
dacă la baza faptei noastre 
nu stă credinţa, iubirea 
către Dumnezeu şi nădej- 
dea în ajutorul lui clipă de 
clipă, acea faptă este lipsită 
de suportul ei esenţial: 
harul dăruirii noastre prin 
credinţă. 

Spovedania este calea 

care ne duce spre desă- 
vârşire, dacă în ea vedem 
un început al modelării 
noastre după chipul umani- 
tăţii lui Hristos. Sfântul Nil 
ne spune: "Faptele bune 
trupeşti, iar mai ales lu- 
crările care se fac pentru 
Dumnezeu, fără făţărnicie 
şi laudă omenească şi care 
duc pe oameni la smerenie 
şi nepătimire sunt acestea: 
înfrânarea, postul, rugăciu- 
nea, setea, privegherea, 
mătăniile cele adeseori 
făcute... neimpodobirea, 
neiubirea de sine, tăcerea, 
lucrarea cu mâinile, alun- 
garea patimilor trupeşti... 
lar patimile sufleteşti, (de 
care trebue să ne ferim) 
sunt acestea: uitarea, trân- 
dăvia şi nerecunoştinţa", 
din care se nasc toate cele- 
lalte, care îl despart pe om 
de Dumnezeu. 

Sfinţii Părinţi ai Bisericii 
au recomandat dintotdeau- 
na ca armă împotriva păca- 
tului, postul şi rugăciunea, 
Să le urmăm îndemnul spre 
a fi plăcuţi lui Dumnezeu și 
semenilor noștri, spre a face 
din viaţa noastră o bună 
mireasmă a trăirii în 
Hristos. 


CUVANTUL ROMANESC 


Te-au răstignit, lisuse, 
ca pe-un tâlhar de rând, 
au vrut să-ţi răstignească 
şi sufletul arzând. 

Tot adevărul lumii 

în Tine adunat 

doreau să-l nimicească, 
să-l scoată la mezat. 

Şi răul lor din minte, 
minciună şi arginţi 

îl răsuceau cu ură 

ca hrana printre dinţi. 
insulta şi ocara 
Te'mpovărau mereu, 

şi n'au crezut că'n Tine 
8 însuşi Dumnezeu. 


Voiau să se răzbune 

pe cer, pe necuprins, 

dar s'au sfărmat ca pomul 
de fulgerul aprins. 


În limpezimea nopţii 
cânditoturi peria 

Tu Înviai din moarte, 
mai viu, neprihănit. 
De-atunci întreaga lume 
Te caută ştiind, 

că |ţi reverşi lumina 

şi dragostea 'nviind. 


ar lângă suferință 
Tu vii cu leac ceresc - 


credinţă din credinţă 
Duh-Sfânt şi omenesc. 
Te-au răstignit, lisuse, 
dar lavianae, Ta 


e crunta lor pedeapsă 
ce nu o pot uita. 


Gheorghe RĂDULESCU 


NTUL ROMANESC 


. Să 


% 


că 
EI 


Zi 


E 
Aia a 
za 


Hei 
E 


a Cu toate că o olioasă, datorită poziţiei 
îi dominante de organizaţie majoritară 
„sale, sinodal, conform tradiţiei bisericeşti 

ş îl dai - având optsprezece milioane de 

dincioşi, cinci mitropolii şi douăspre- 

„cel dioceze, două institute teologice supe- 

„zece la Bucureşti şi Sibiu, ca şi şapte şcoli 

3 E ori şi seminarii teologice - Biserica 
odoxă română n'a reuşit să-şi păstreze, 

3200 4 constrângerea puterii comuniste, insta- 

; st la 6 Martie 1945, la ordinul Moscovei, 

ici cel mai mic semn de independenţă la 
„E citarea funcţiilor sacerdotale. Urmând 
Ă ză iența ortodoxiei din Uniunea Sovie- 
tic în care s'au stabilit - după cum afirma 
fostul preşedinte al Consiliului Afacerilor 
nelieioase, G.G.Karpov, cu ocazia Conci- 


îi iului din 1945 - "noi raporturi între 


că şi Stat”, politica religioasă a guver- 


“nului comunist dela Bucureşti se va 


sărcina cu reorientarea ideologică şi 
i a Bisericii, impunându-i pe de o 
prin vigilență polițienească, pe de 
ta, prin mijloacele ocolite ale laşităţii 
Î r ierarhi ortodocşi - lanţul celui mai rău 
și mai dezordonat dintre destine: adaptarea 
la noile condiţii istorice, mai exact, 
- supunerea totală, necondiționată la direc- 
- tivele Comitetului Central al Partidului. 
Conform spuselor primilor observatori 
ai instalării comunismului în România, 
upunerea Bisericii ortodoxe a fost 
uţios pregătită şi declanşată de către 
- strategii comunişti, cu scopul de a transfor- 
ma ierarhia ortodoxă într'un instrument 
docil al puterii ateiste. In primul rând, au 
fost organizate "epurări" care i-au vizat atât 
pe unii demnitari ecleziastici cât şi clerul 
3 sI onat” sau "reacţionar", care nu au 
- vrut să adere la Uniunea preoţilor 
„ZI ți, în pofida chemărilor insistente 


Iineu Mihălcescu, Mitropolit al Moldovei 
 şial Sucevei, a fost forţat să-şi dea. demisia. 
Ca urmare a două noi legi pe care guvernul 
com le-a promulgat în grabă în primă- 
vata anului 1947 (una prevedea pensio- 
„marea preoţilor la şaptezeci de ani, în timp 
„ce cea de-a doua specifica faptul că pe 
viitor adunările elective vor fi fomate din 
$; deputaţi din fiecare dioceză, şi nu din 
membri desemnaţi de către credincioşi), 
cei care s'au arătat ostili planurilor vi- 
ne ale regimului s'au trezit - într'o 
manieră generală - pedepsiţi fără milă. 
„Astfel, Mitropolitul Olteniei Nifon 
E şi Episcopii Lucian Triteanu, al 
- Romanului, Cosma Petrovici, al Dunării de 
„ Josşi Gheronte, al Constanţei, au fost pen- 
| sionați din oficiu, cu scopul de a fi în- 
i, după alegerile episcopale şi mitro- 
„ Politane, fixate pentru luna Noembrie 1947, 
 Susimpatizanţi ai comunismului, pretinşi 
prelați ai poporului", sau preoţi "popu- 

„ Jari, ca Firmilian, devenit Mitropolit al 
leniei, Sebastian Russan, numit Episcop 

; ş şi Justinian Marina, promo- 
„tat Mitropolit al Moldovei. 


Noul patriarh 


„La 28 Februarie 1948, moare în condiţii 
4 Oase, Patriarhul Nicodim. Ca şi alţi 
i e i ortodocşi dispăruţi, conform 
„ Agenţiei Rideau de Fer (Cortina de Fier), "ca 
mate a actelor de teroare comunistă”, ex- 
și E opolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu 
„? Episcopul Huşilor, Grigore Leu. Calea 
Di e trebuia să-l conducă la demnitatea 
„"ipremă era, de acum înainte, deschisă 
af i care se vădea mereu favorabil şi 
“larg, 1 ui regim de democraţie popu- 
sa: La 24 Mai 1948, Justinian Marina a 
pi icat, cu sprijinul necondiţionat al 
3% a ataților comunişti, la demnitatea de 
luni arii, nscăunarea sa a avut loc la 6 
“Bucate Biserica Sfântul Spiridon din 
- lujgue?ti, sub privirile atent părinteşti ale 
ja Stanciu Stoian, Ministrul Cultelor, care 
LA seu latit, cu această ocazie, cerința 
Gratie rării desăvârşite dintre Statul demo- 
“gi Biserica ortodoxă”, 
boj perfectă colaborare" însemna o cola- 
, vara servilă a ierarhiei bisericeşti, pen- 
„Siegel scrisoare pastorală, Justinian 
 doxă proclama solemn că "Biserica orto- 
arăta qis€%€ aleasă de Dumnezeu pentru a 
i drumul adevărului tuturor sales care 
El rogres și în instaurarea apropiată a 
frcirii socialiste”. Pentru a d pă să 
ie această "fericire", clerul se cuvenea 


„ale Preotului.. ist. Burdu, d it = 
- Minist a al Celte or. La 22 A CPE Aa 


APRILIE 1993 


COMUNISM 


Convorbiri Literare din laşi 


a fi curăţat de spiritul trecutului, tinerii 
seminarişti educați într'un spirit ştiinţific 
şi politic, cărţile religioase revizuite şi edi- 


trolul activităţilor monastice, întărit. 
Programul promarxist al noului patriarh a 
permis organizarea rapidă a cursurilor pas- 
torale şi misionare special prezumate, dar 
care, în realitate, nu aveau alt obiectiv 
decât să inculce preoţilor "o orientare nouă 
in armonie cu aspiraţiile democratice ale 
maselor populare." De asemenea, s'a pus 
capăt existenţei de secole a Bisericii greco- 
catolice, prin încorporarea sa forţată în 
comunitatea ortodoxă. (Am comentat pe 
larg acest act arbitrar la începutul lucrării, 
in partea consacrată "Credincioşilor 
Romei”). Sfântul Sinod a acceptat fără nici 
cea mai mică obiecţie Statutul din 23 
Februarie 1949, cu ajutorul căruia guvernul 
reducea numărul diocezelor şi al mem- 
brilor Adunării şi ai Consiliului central 
ecleziastic, notifica numirea preoţilor în 
posturile importante din administraţia 
Bisericii şi-i obligă să-şi mărturisească sub 
jurământ fidelitatea faţă de Republica 
Populară Română. Cei care s'au opus 
reformelor lui Justinian Marina, consi- 
derându-le favorabile mai degrabă puterii 
comuniste decât Bisericii, au făcut obiectul 
unor mustrări şi sancţiuni severe, şi chiar al 
pedepselor poliţieneşti. 

__ În plus, noul patriarh a împins clerul să 
ia parte, cu multă ardoare, la campania - 


lansată de către Moscova - în favoarea - 


Păcii. In ceea ce priveşte cele trei institute 
teologice, care au înlocuit fostele facultăți 
de teologie, studenţii nu mai aveau posi- 
bilitatea să înveţe cum să se apere împotri- 
va atacurilor viclene ale ideologiei marxist- 
leniniste în vigoare, dat fiind că cele două 
„materii atât de necesare formării spirituale 
a viitorilor slujitori ai altarului - 
Apologetica şi Mistica - au fost scoase din 
învăţământul teologic, cu neîndoielnicul 
consimţământ al patriarhului. 


Slugărnicie sau josnicie? 


Supunerea ierarhiei ortodoxe voinţei 
perfide şi foarte insistente a C.C. al P.C.R. 
se reflecta perfect în noul spirit teologic pe 
care s'a străduit să-l impună preoților şi, 
prin intermediul acestora, credincioşilor. 
"Prelaţi ai poporului" şi teologi fără 
scrupule, câştigaţi cu uşurinţă la cauza pro- 
letariatului, s'au aventurat în grabă "să 
caute în Revelația divină bazele acestei 
teologii a cooperării Bisericii la eforturile 
făcute pentru fericirea poporului”, orien- 
tându-se către "angajarea totală a Bisericii 
în lupta pentru Pace şi Progres", gata "să 
răspundă imperativelor vremii”, conform 
hotărârii "Preafericitului", Patriarhul 
Justinian, "renovator” al ortodoxiei 
româneşti. 

Cauza acestui "angajament" nu e greu de 
ghicit: "Deoarece lumea se înnoieşte, 
deoarece România se înnoieşte, să înnoim 
şi noi Biserica. Nu vom rămâne în urmă. 
Nu vom deveni anacronici. Trebue să mer- 
gem în pas cu noua societate şi chiar mai 
mult: să ajutăm şi noi, prin mijloacele 
noastre, la înnoirea societăţii. Cerem chiar 
dreptul de a contribui la această înnoire..." 
De unde necesitatea fatală de a avorta o 
teologie servilă, adică "pusă în serviciul 
vieţii"!, o teologie care să fie portdrapelul 
noilor idei sociale create de dictatura comu- 
nistă. Mai bine zis, o teologie a aban- 
donării poruncilor Evangheliei, pentrucă 
era nerăbdătoare să servească la "stabilirea 
unei noi ordini sociale”, bazată pe lupta de 
clasă şi bolşevizarea ţării, pe educaţia 
ateistă a tineretului şi pe întărirea 
concepţiei materialiste. 

Chiar şi cel mai important teolog român, 
Preotul Dumitru Stăniloae, profesor la 
Institutul Teologic din Bucureşti, a apărat 
(cu mult înainte de spălarea creierului la 
care a fost supus în timpul anilor săi de 
detenţie în temniţele comuniste) "noua 
ordine socială”. După părerea sa, partici- 
parea ortodocșilor la "forma de viaţă a 
comunității oamenilor de astăzi este cu atât 
mai folositoare cu cât nu este posibil ca un 
creştin să-şi realizeze plenar vocaţia sa de 
om fără a se afla într'o comunitate în care 
sunt trăite toate problemele contemporane 
ale existenţei; nu e destul, prin urmare, să 
te închizi într'o comunitate preocupată 
doar de probleme religioase. Biserica nu a 


Sergiu GROSSU 


pretins niciodată că trebue să închidă pe 
credincioşii săi într'o comunitate preocu- 


A : U ată strict de problemele de credinţă (...) 
tate în lumina dialecticii marxiste, iar con- ! A i 


Astăzi, graţie eliberării poporului nostru 
de un regim supus dominaţiei bunurilor 
materiale, au fost create condiţiile propice 
unei vieţi comunitare superioare...” 

Să luăm un alt caz, şi anume cel al lui 
Antonie Plămădeală, promovat în 1970 
Episcop şi Vicar patriarhal. EI a ţinut să-şi 
manifeste, în faţa preşedintelui Depar- 
tamentului Cultelor, devotamentul său faţă 
de "Republica muncitorilor” astfel: "Con- 
diţiile istorice în care suntem chemaţi să 
lucrăm şi să ne exprimăm credinţa noastră 
religioasă, să ne practicăm religia, sunt, în 
țara noastră, condiţii de libertate (...) Per- 
miteţi-mi să subliniez ceea ce constituie o 
caracteristică importantă a vieţii din ţara 
noastră; aşa cum credincioşii au-libertatea 
de a fi buni cetăţeni, la fel nimic nu-i îm- 
piedică pe cetăţenii români de a fi liberi în 
manifestările lor de conştiinţă. (...) In aceste 
condiţii de libertate, pe aceste baze trai- 
nice, slujirea noastră se poate desfăşura cu 
cinste față de Dumnezeu şi faţă de oameni 
şi în chip respectuos faţă de Stat...” 

Cu ocazia celei de a 28-a aniversări a aşa- 
zisei eliberări de sub jugul fascist, 
Mitropolitul Ardealului, Nicolae Mladin, a 
rostit o cuvântare care dovedeşte aservirea 
de netăgăduit a ierarhilor români faţă de 
puterea ateistă: "Biserica este chemată 
astăzi să se reînnoiască, ea nu trebue să 
rămână sclavă a unor practici sau rituale, 
trebue să se adapteze epocii sale (...) 
Ţinând cont de integrarea Bisericii noastre 
în noile realităţi ale vieţii, trebue să ve- 
ghem ca această schimbare să continue, 
urmând ritmul accelerat de transformare 
externă şi internă a poporului nostru. De 
aceea noua etapă de accelerare a ritmului 
de dezvoltare multilaterală, peritru edifi-" 
carea societăţii socialiste(...), reclama şi din 
partea noastră - prelați, preoţi şi credincioşi 
- ca împreună cu întregul popor să fim, 
prin activitatea noastră pastorală, prin 
teologia şi lucrarea colectivă, mereu în 
lupta pentru pace şi fraternitate, în acord 
cu aceste schimbări. “" 

Aceste câteva exemple de supunere ideo- 
logică şi pastorală a noii ierarhii faţă de 
imperativele statului socialisto-marxist 
sunt în concordanţă cu luarea de poziţie a 
Sfântului Sinod al Bisericii ortodoxe, care, 


= 
IERARHIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE SUB 


| î - Fragment din cartea "CALVARUL ROMÂNIEI CREŞTINE", apărută recent la Editura 


în "Mesajul" său adresat la 20 August 1974 
şefului ţării, lasă să se întrevadă complici- 
tatea sa la opera de nimicire a creştinismu- 
lui, întreprinsă de către conducătorii 
comunişti: "Vă asigurăm că Biserica orto- 
doxă română, în calitate de membru al 
Frontului Unităţii Socialiste, (...) îşi va 
înteţi pe viitor stăruința şi eforturile de 
sprijinire a tuturor acţiunilor de interes 
colectiv pentru prosperitatea Patriei...” 
"Stăruinţa" şi "eforturile" acestor demni- 
tari servili, atât de doritori să contribuie - 
încă dela începutul numirii lor - la edifi- 
carea socialismului în România, au fost pe 
larg şi oficial recunoscute de către 
Preşedintele Nicolae Ceauşecu, când 
declara, la 29 Februarie 1968, în fața şefilor 
Cultelor religioase, primiţi la Consiliul de 
Stat: "Apreciem contribuţia adusă de către 
Culte, contribuţia Dumneavoastră, la opera 
de edificare a României noi şi sentimentele 
pe care le-aţi exprimat faţă de politica pro- 
movată atât pe plan intern cât şi pe plan 
extern de către partidul şi statul nostru. *" 
Lă 


Li Lă 


După moartea Patriarhului Justinian 
Marina, în luna Martie 1977 şi alegerea, la 
12 Iunie a aceluiaşi an, a succesorului său, 
în persoana lui Iustin Moisescu, Mitropolit 
al Moldovei, starea de servitute a Bisericii 
ortodoxe s'a înrăutățit şi mai mult, ca şi 
cum întreaga ierarhie se hotărâse să 
servească, loial, politica partidului comu- 
nist, având ca scop slăbirea sentimentului 
religios în România, prin intermediul unei 
instituţii ecleziastice aflate în decadenţă. 
Era timpul celor care depăşeau în exerciţiul 
funcţiei lor sacerdotale "marginile slugăr- 
niciei", aşa cum ne informa un Raport clan- 
destin asupra situaţiei Bisericii ortodoxe 
române în 1978. 


" În "Biserica ortodoxă română în 1973", 
Bucureşti, 1974, pag.6-9. 

» Cf. "Comunitate prin iubire”, în 
"Ortodoxia", No. 1/lunie 1963. 

” Revista "Biserica ortodoxă română" No. 
11-12/1970, pag. 1131-1132. 

“ Revista "Mitropolia Ardealului” No. 7- 
8/1972, pag, 517. 

” Cf. "Romanian Orthodox Church 
News", No.3/1974, pag. 4. 

” Citat în editorialul periodicului 
"Biserica ortodoxă română", No. 11-12/1972. 


A APĂRUT 


Calvarul României creştine 
ne dezvăluie r. 


produse de ateismul 
ce acţionează în imediata 
noastră apropiere în Europa." 


agiile 


( 
Nicolette Franck | 


CONVORBIRI LITERARE & ABC DAVA 


PREŢUL - 20 DOLARI S.U.A. (INCLUSIV EXPEDIȚIA POŞTALĂ 

PRIN CEC BANCAR, PE NUMELE: "CONVORBIRI [e rpuay ui 

ALEXANDRU DOBRESCU, CASA CU ABSIDĂ, CENTRUL CIVIC, 
6600 IAŞI - ROMÂNIA. 


59 


PAGIAN 15 


PAGINA 16 


—— 


SARMIS 


IP 


Acest centru este o instituţie non- 
guvernamentală, inaugurată de un grup de 
cineaşti profesionali din Moldova, la în- 
demnul Ministerului Culturii, Academiei 
de Ştiinţe şi Uniunii Cineaştilor din 
republică. 

Sfera de acţiune a Centrului vizează 
depistarea spaţiilor de cultură ale Gintei 
Latine. O deosebită atenţie se acordă 
studierii multilaterale a condiţiilor de 
existenţă în comunităţile române (aromâne) 
din aria balcanică (Bulgaria, Iugoslavia, 
Macedonia, Grecia, Albania), elucidării 
tangenţelor în mitologie, limbă, tradiţii, 
folclor, artă populară, istorie, religie, creerii 
unor punți între vetrele noastre dispersate. 

Dat fiind că profesia noastră ține de arta 
audio-vizualului, considerăm că la ora ac- 
tuală unul din cele mai eficiente procedee 
de a vorbi lumii întregi despre noi, este 
camera de filmat. 

Intreaga activitate a Centrului SARMIS 
este consacrată renaşterii şi susţinerii 
spiritualităţii latine în condiţii istorice 
acerbe. 

Desigur, se cunoaşte situaţia din Ba- 
sarabia: furtuni politice bântuie acest colț 
de ţară şi Păstorii sunt mai rătăciţi decât 
Turma. 

In pofida orbiei ce domină sufletele, arta 
face eforturi disperate întru supraviețuirea 
spirituală a neamului. 

Dăm mai jos câteva din iniţiativele Cen- 
trului, cu care intenţionăm să începem acti- 
vitatea noastră: 


Proiect 1 


Organizarea unei Cine-Expediţii dela 
Chişinău, Moldova, până la Columna lui 
Traian, la Roma, trecând prin localităţile 
române (aromâne) din ţările balcanice 
Bulgaria, Iugoslavia, Macedonia, Grecia, 
Albania. 

1. Stabilirea unor contacte culturale 
strânse între asociaţiile române (aromâne) 
din ţările respective. y 

2. Realizarea unui ciclu de filme (casete 
video şi peliculă), pe temele: 

a. Obiceiurile, porturile şi arhitec- 
tura rurală; 

b. Limba şi muzica; 

c. Mitologia şi religia; 

d. Condiţiile social-culturale şi 
mediul ambiant; 

e. Un film despre Columna lui 
Traian; 

f. Un film despre expediţie şi 
filmări (film în film). 

3. Sunt prevăzute; 

a. Editarea unui album-jurnal, foto 
şi desene (peisaje, sate, întruniri); 

b. Editarea a unu-două discuri cu 
limba şi folclorul Românilor (Aromânilor) 
din enclave; 

c. Sistematizarea computerizată a 
informaţiilor, materialelor expediției, 
tipărirea și distribuirea lor, 

Modul de efectuare a expediției: 

Echipa se deplasează pe un traseu co- 
ordonat în prealabil, folosind trei auto- 
vehicule specializate (off road cars), 
puternice şi rezistente la drum lung şi 
accidentat. Echipa va fi dotată cu aparataj şi 
lucruri strict necesare (corturi, saci de 
dormit, rezervă de hrană etc.). 

Autocarele vor purta embleme, placarde, 
reclame ale firmei şi sponsorilor, iar pe 
parcurs vor fi răspândite pretutindeni 
buclete și digest-uri despre Moldova şi 
cultura ei, despre viaţa şi cultura enclavelor 
(materiale pregătite în prealabil de Aso- 
ciaţiile Românilor (Aromânilor) din ţările 
respective. 

Membrii echipei vor fi costumaţi în uni- 
forme special confecţionate pentru expe- 
diţie; 

pa prevede și participarea unui echipaj 
de aerostat tip Mongolfier pentru filmări 
aeriene şi pentru a da întregii acţiuni un 
aspect spectaculos şi festiv, i 

i componenţa echipei de bază intră; 

a. patru regizori - operatori - foto- 
grafi; 3 

b. un folclorist-muzicant; 

c. un ziarist-lingvist; 


APRILIE 1993 


d. un pictor-arhitect; 

e. un director-executiv; 
ă einicieri 

Total - 11 persoane. 

Efectuarea expediției se prevede pentru 
vara 1993, dar în viitor această acţiune poa- 
te deveni tradiţie, cu modificări de traseu şi 
scopuri culturale diferite. 


Proiect 2 


Organizarea unui Festival de Filme Non- 
Fiction '94 (Bienale): 

* La festival participă Ţările Balcanice 
(cu invitaţi speciali din Italia, Spania, 
Portugalia, America Latină - conferenţiari 
lingviști, filosofi, istorici, critici de artă, 
teologi); 

* In concurs şi în afara concursului sunt 
prezentate filme de cultură generală - 
tradiţii, folclor, artă populară, istorie, 
mitologie. Nu sunt admise filmele-concert; 

* Festivalul durează şapte zile şi se 
petrece în lunile Mai sau Septembrie pen- 
tru a cuprinde în acţiune şi studențimea, 
prin conferinţe şi vizionări în cadrul insti- 
tuţiilori 

* Proiecţiile au loc la aer liber, în Piaţa 
Marii Adunări Naţionale, fără plată, cu 
intenţia de a-l transforma într'o manifes- 
tare de masă; 

* Cu bunăvoința producătorilor, copiile 
filmelor rămân în arhiva festivalului. 


Proiect 3 


Fondarea Asociaţiei Artiştilor de Avan- 
gardă (Audio-Vizual-Art): 

* Editarea revistei Video (experimente 
audio-vizuale); 

* Expoziţii Artă de Avangardă; 

* Editarea de cataloguri, buclete, curricu- 
lum vitae ale artiştilor din asociaţie etc.; 

* Organizarea de Tabere "Happening" în 
colaborare cu Asociaţia Art (România); 

* Legături culturale cu artiştii din en- 
clave şi diaspore. 


Proiect 4 


Înfiinţarea unui micro-video studio fără 
emisie: 

* Editarea şi multiplicarea revistei 
Video; 

* Centralizarea şi producţia profesională 
a clipurilor ce prezintă arta şi oamenii de 
artă întru a facilita ieşirea lor pe arena 
internaţională; 

* Încercarea de a stabili legături cu 
televiziunile din Italia, Spania, Franţa etc., 
cu intenţia de a deveni "punct de co- 
respondenţă" video al acestor televiziuni; 

* Producţia de filme video, într'un lim- 
baj modern, cu tematică vădit naţională. 


Proiect 5 


Activitate cinematografică: 

* Producerea unor filme de scurt metraj, 
cu buget restrâns, cu tematică naţională 
(istorie, artă, societate): 

* Titrarea filmelor în limbi străine pen- 
tru a fi prezentate la festivale inter- 
naţionale, retrospective, simpozioane, 
întruniri; 

* Susținerea tinerelor talente, oferirea 
posibilităţilor de afirmare; 

* Producerea filmelor animate cu ajuto- 
rul graficii pe computer. 


Proiect 6 


Înfiinţarea unui oficiu de legătură cu 
festivalele internaţionale de filme: 

* Centralizarea şi computerizarea infor- 
maţiilor; 

* Pregătirea şi expedierea copiilor, docu- 
mentelor, reclamei pentru festivale; 

* Propunerea şi organizarea retrospec- 
tivelor cinematografice la aceste festivale, 


Proiect 7 
Activitate editorială: 


* Editarea unui ziar în două limbi, româă- 
nă şi franceză; 


CENTRUL DE CULTURĂ "SARMIS" 
CHIŞINĂU - 


MOLDOVA 


* Editarea de albumuri de artă plastică, 
tezaure naţionale, monumente istorice, 
monumente ale naturii etc.; Sa 

* Tipărirea în româneşte a documentaţiei 
tehnice în domeniul artelor audio-vizuale; 

* Tipărirea plachetelor-dicţionare pentru 
şcoli şi întreprinderi (după modelul dicţio- 
narelor "Pictorial"); 

* Reclame penru film şi teatru, afişe, 
buclete, cataloage pentru ieşirea în 
străinătate etc. 

Vom fi foarte recunoscători dacă prin 
intermediul "CUVANTULUI ROMA- 
NESC" am putea atrage atenţia unor 


CUVANTUL ROMANESC 


SARMIS 


binevoitori întru includerea lor, sub orice 
aspect, la realizarea acestui program. Avem 
nevoie de tot felul de sugestii, contacte, 
adrese de persoane şi instituţii influente de 
pretutindeni şi mai ales din aria balcanică. 


VLAD DRUC 


SARMIS ART CENTRE 
61, Hânceşti Road 
277 028 Chişinău 

Moldova 

Tel/Fax (373 2)723218 


"REPUBLICA MOLDOVA" 
ÎN CĂTUŞELE VECHII 


NOMENCLATURI RUSEŞTI 


Valerian DOBRESCU 


La începutul anului 1992, 
ştirile ce ne parveneau din 
aşa-zisa "Republică Moldo- 
va" (fosta Basarabie româ- 
nească) deveniseră din ce în 
ce mai alarmante. Armata a 
14-a rusească, cantonată într'o 
fâşie îngustă de pământ la 
Răsărit de Nistru, susţinea 
cererea de secesiune a ele- 
mentului rusesc colonizat de 
Stalin aici, în cadrul acţiunii 
de epurare etnică a elemen- 
tului românesc şi înlocuire a 
lui cu populaţie rusă. S'au 
dus lupte grele şi sângeroase 
între Republica Moldova şi 
Armata a 14-a, în care Caza- 
cii (foştii "grăniceri" ai im- 
periului țarist de odinioară) 
S'au simţit şi de data asta 
chemaţi să sprijine vechea 
tradiţie rusească de expan- 
siune. 

In afară de aceasta, 
"Republica Moldova" mai 
trebuia să facă faţă atât pe 

lan politic, cât şi militar 
luptei pentru in ependen- 
ță" a minorităţii găgăuţe din 
Sudul ţării (populaţie turco- 
tătară de religie ortodoxă, 
aşezată în această zonă de 
câteva sute de ani, dar care 
nu s'a organizat niciodată 
statal, ci a trăit liniştită fie în 
cadrul statului român, fie în 
al celui rusesc, nemanifes- 
tând niciodată veleităţi be- 
licoase sau de "'suveranita- 


te"), Acum însă, atâțați și 
e 


ajutaţi militar pe ascuns 

Uşi, cereau şi ei o "repu- 
blică independentă”, 

"Republica Moldova" este 
uitată de Dumnezeu prin 
situaţia ei geografică de 
m. e, atât a fostei Uniuni 
Sovietice, cât şi a României. 
Mizeria şi deznădejdea au 
ajuns la limitele îndurării, 

ar nici o oii za[lo umani: 
tară din Vestul Europei nu a 
reușit să ia contact cu insti- 
tuţii de acolo care să medieze 
repartizarea judicioasă şi 
efectivă a donațiilor, 

Această situaţie tristă m'a 
determinat pe mine, ca fost 
ofițer român care a luptat în 
război şi pentru eliberarea 
Basarabiei, să iau inițiativa 
de a contacta 4 mari organi- 
zaţii de ajutor umanitar din 
Germania, După ce le-am 
descris situația de acolo, 
referindu-mă şi la rapoartele 
apărute în presa din Vest, 
acestea s'au declarat dispuse 
să trimită ajutoare, Singura 
lor condiţie a fost ca donațiile 
respective să fie predate 
direct “beneficiarilor”, adică 
la spitale, cămine de copii 
sau de bătrâni, excluzându-se 
astfel orice fel de inter- 
mediari (asta datorită expe- 
rienței regretabile avute cu 


instituţiile de stat sau uma-" 


nitare din fostele ţări comu- 
niste). 

Neavând nici o adresă de 
acolo, la 24.07.1992 am ex- 
pediat, recomandat, prima- 
rului oraşului Chişinău, o 


„scrisoare în limba română. 


Explicându-i motivele, inten- 
ţia mea, precum şi calea ce 
trebue urmată pentru pune- 
rea în practică a acțiunii de 
trimitere a ajutoarelor, l-am 
rugat să aleagă o serie de 
instituţii nevoiaşe, pe care să 
le determine a scrie la cele 4 
adrese indicate de mine, 
solicitând ajutor umanitar, şi 
nu de altă natură (de exem- 
plu, militar). 

Răspunsul din 13.08.1992 
m'a uluit. O doamnă pe 
nume Anna Revuotskaja mi- 
a răspuns într'o germană 
"păsărească", ciugulită la 
întâmplare din vreun 
dicționar de “buzunar 
(amintesc că eu le scrisesem 
româneşte!). Am înțeles cu 
oarecare fantezie că dânsa 
conduce resortul legăturilor 
"Moldovei" cu Germania, 
precum şi cel al ajutoarelor 
din afară. În scrisoare mă 
ruga să explic organelor 
umanitare de aici că dânsa le 
va scrie, cerând ajutoare. 

l-am răspuns acestei 
doamne la 15.09.1992, sub- 
liniind din nou condiția sine 
qua non pusă de donatori, şi 
anume de a trimite ajutoare 
numai direct la beneficiari, 
rugând-o să accepte şi să se 
conformeze ca atare, 

La 5.10.1992, D-na A.R. mi- 


“a răspuns tot în aşa-zisa ei 


"limbă germană". Scuzându- 
se că nu "posedă" nici germa- 
na, nici româna, îşi manifestă 
regretul că eu nu am încre- 
dere într'o autoritate de stat 
centrală, cu toate că multe 
instituţii nevoiaşe din "Mol- 
dova" i-ar fi adresat mul- 
țumiri pentru ajutoarele 
primite prin ea. La sfârşit mi- 
a dat adresa Crucii Roşii de 
acolo, cu care să iau contact. 


l-am răspuns D-nei A.R. la 
31.10.1992, după ce m'am 
gândit mult asupra drumului 
ce urma să-l aleg. În scrisoare 
am accentuat din nou con- 
diția pusă de organizaţiile 
umanitare de aici şi i-am 
arătat că, din momentul în 
care la propunerea ei, câteva 
instituții "moldoveneşti" 
însărcinate cu îngrijirea 
bătrânilor, bolnavilor sau 
copiilor vor scrie în Ger- 
mania solicitând ajutor, ea şi 
cu mine am urma să ne 
retragem, lăsând lucrurile să- 
şi urmeze dela sine cursul şi 
evenind din nou activi 
numai în cazul în care partea 
moldoveană sau cea germană 


ar avea de pus încă vreo 
întrebare sau dacă s'ar ivi 
vreo altă problemă, la a cărei 
rezolvare vom putea con- 
tribui. La sfârşitul acestei 
scrisori n'am rezistat tentaţiei 
şi am scris că regret pierderea 
de timp produsă de discu- 
tarea rolului ce-l are de jucat 
D-na A.R. în această poveste, 
în loc de a fi început prompt 
acțiunea de ajutorare a celor 
nevoiaşi. Am scris, de ase- 
menea, că schimbul de scri- 
sori avut m!'a făcut să trăiesc 
o experienţă neplăcută, 
înțelegând modul în care 
autorităţile de stat de acolo 
susţin interesele vitale ale 
poporului aflat acum într'o 
criză extremă. Cazul acesta, 
am adăugat, a dezvăluit, 
totodată, şi măsura reală a 
“libertăţii” de care se bucură 

opulaţia "moldovenească" 

aţă de atotputernica no- 
menclatură de provenienţă 
sovietică. Şi am încheiat 
scrisoarea menţionând că 
dacă primăria oraşului "nu s= 

une în mişcare”, în ciuda 
intervențiilor mele repetate, 
voi fi nevoit să fac public 
cazul, atât în România, cât şi 
în Vestul Europei. 

De atunci au trecut trei 
luni de zile, fără să fi primit 
vreun răspuns. Trebue să 
trag, deci, concluzia că pri- 
măria Chişinău a preferat să 
renunţe la aceste ajutoare 
umanitare, decât să renunțe 
la exercitarea "controlului" 
asupra acţiunii respective. 
Mai mult, comportarea D-nei 
A.R. mă determină să trag 
concluzia că libertatea şi 
suveranitatea "Republicii 
Moldova" nu este decât o 
himeră. 

Mă întreb, cu îngrijorare, 
dacă acest caz nu este 
simptomatic pentru realităţi- 
le de acolo, dezvăluind situ- 
aţia tragică a po Poul 
român din fosta Basarabie, 
care astăzi geme sub o dublă 
stăpânire: aceea a politi- 
cienilor neocomunişti cu 
nume româneşti care se joacă 
de-a independenţa şi aceea a 
vechiului aparat de opre- 
siune sovieto-comunistă, care 
nu are de gând să lase 
poporul din gheare? 


De curând am aflat că 
perversiunea autorităţilor de 
stat din "Moldova" ace 
până acolo încât numeşte 
organizaţiilor caritative din 
Vest, adrese "alese pe sprân- 
ceană", aşa incât ajutoarele 
trimise ajung până la urmă 
tot în mâna nomenclaturii şi 
a slugilor ei. De fapt, prin 
asta se adevereşte și un vechi 
proverb românesc: "Cine'm- 
parte, parte-şi face"! 


„-  NANTUL ROMANESC 


PASCAL MARCU 
4 lanuarie 1914 - 8 Februarie 1993 
Zahu PANĂ— 


iama dipunau Grebena, iu 


valăsă și Pascal Marcu. acllimari si înscrisi la Arta 


ituubă niuroasă dzuă ireau sculiili şi liceul Dramatică di București, la 
că tu calea fără tur- românesc. clasa marilui profesor şi ar- 
mă sii Ilia dzua După ţi bitişi sculia  tist, lon Manolescu. 
5 i : imară, Pascal intră | i â 
dila noi. Nu li avea prima ] E a lrea  chirol d 
ă chiro, irea aștiptat liceul românesc di Grebena, România irea tr alia 
îRire soie armânească, la  istituție di mari tiniă, ti doua Americă, bana 


deadi ahănți intelectuali 
armâni. Lu-arisea înviţarea, 
ma el nu irea un elev 
căițido. Talente nicunuscuti 


iu di bană și di moarti. 

sim urfâni di un soț 
un frati. Gionilli di 
s'puţineadză. După 


studențească plină di 
mușuteţ ma și di greutăți. 
Studenţilli ireau speranța 
Românilor, că tu avuta 


Cociu Jombur, soțata îl pindzeau dinintea altora. Românie, 3 
p SS ulea aprindi ninga Pascal avea tu săndzi hari di pășăladz, ga eră îi 
ună cândilă tu Americă. artist, lugurie nu para tacsirăţ. 
Ma smutrim dinăpoi, căftătă la Armâni, cari A 
al Pascal Marcu aveau tu minti un zborcă,” Pi strada „Yorceanu la 
i di multi altili.  comedianţiili nu amintă  Numiriu 6, safla căminul 
tă tu 4 di Chinar Pradz*.Aistă nu-l închidică Studenților  macedo 
d, la Dallas, Texas, tu pi ficiuriclu di atumţea,  IMâni- Aclo s'afla tută 
inistiă fumealliă Pascal, ca la 14 ani si-şi floarea armânamillei. 


Studenţilli vinit dit Grecia 
avea ună bază culturală 
sănătoasă. Elli cunuşteau și 
cultura clasică elină și 


scă, ți irea vinită, 
irea adetea tru-ațel 
„tri amintatic tu 
Irea chirolu di 


facă ună tavabie di feati şi 
ficiori di vârsta lui, şi 
scriindalui singur un text 
artistic, s'facă prima piesă 


i i i A ltura românească. Serili 
triotism armânesc, di teatru di Crăciun, Cultura l 
geții tu xeani  giucată di soțilli și soațili când s'adunau la posteti: 
au cum si-a toamă a lui. adunări a lor ireau analti 


simpozioane. Aclo își citea 
poeziili George  Perdichi, 
aclo recita Pascal ică 
declama dit marili opere ale 
dramaturgilor, aclo s'băg a 
thimelliu ti ună noauă 
cultură armânească. 


Vahtea fu nearcă cu noi, 


S'veadi lucrului că lli- 
arisi pi armâni, ţi feaţiră 
cilimenilli a lor că după 
ul; nu ştiu cum s'facă aistă, veară di veară, elevii 

âmească limba părin- și studenţilli armâni 
că și dămara, ca  Organizau serbări artistice 
dă că easti american. Pit horile armânești di iu 
aisti idei tru minti, aveau inchisită la sculii. 
al, Pascal. Marcu, Liceul. di. „Grebana, îlii 


fumelli şi fară, la 
bă şi adeţ, shibă tuț 


n, nu ca ază când 


năndoi ani tu  deadi diploma di absolvire al Doilea Război Mondial. 
s'turnă tu şi Pascal, vini tu Românie La anul 1940, Pascal avea 
la anlu 1921 şi  si-și ducă studiile ma dipar- bitisită Arta Dramatică și 


irea artist di teatru, pănă 
când fu alept di Teatrul 
Naţional di București, 


ti. Deadi bacalaureatul la 
Bucureşti tu anlu 1934 şi 
după marea lui vreari și 


PAŞTI 


n irea atumțea bana la 
, veara s'alinau tru 
ta hoară Perivole și 


Tu hoara chischimă s'cunoaști 
că etimă-i lumea ti Paști: 

sănt casili dati, uborlu arnit, 
grădifili săpati şi portlu-alăcsit. 


Livadea cu pofilli di flori încărcaț 
aşteaptă s'ascultă un cor di bărbaț! i 
Sum streahă Vin lănduri dit mari dipărtări 
s'aducă cuibare ti pulli şi ti hări. 


Când soarili s'duți sum dzeană s'apună 
ș'dit câmp nicuchirilli la casi s'adună, 
tu boaţe di clopot murgișlu se-aşteară 
şi Duhlu-a Hristolu adilliă pit hoară. 


Ambară-Armâname, ambară, 
te-analță cu-aistă primveară 
cum 'viadză ti Paşti Hristolu, 
ti scoală s'ti veadă laolu. 


Sculaţ-vă dit somn și scutidi 
ş'aprindeţ lumbărdz, la firidi; 
ca stealili'n ter s'nvilicească 
aprinsă lunina-Armânească! 


Zahu PANĂ 


APRILIE 1993 


Vini chirolu a vătămărilor şi = 
- Naţional di 


PAGINA 17 


1WRISTOLU INVIĂ”” 


Cu sibepea Paştilor, “FARA ARMÂNEASCĂ” vă „ureadză a tuturor 
TRI MULȚ ANI HĂRIOȘI! 


s'gioacă rolul al lon dit 
greaua tragedie al 
Caragiale, ““Năpastă””. 
Talentul cu cari giuca aist 
rol fu apreciat di 
specialiștilli di teatru și îl 
consacra ca un artist di 
viitor, ma vini blăstimatlu 
di Ghinar 1941, când 
g eneralul Antonescu scoasi 
tancurili pit sucăchili di 
Bucureşti și sitira cu 
mitraliera tinirilli ţi aveau 
işită cântând, cu cheptlu 
discllis. 

Dinintea-. Teatrului 
Bucureşti, 
săndzi proaspăt di tiniri 
avea inroșită Calea Vic- 
toriei.  Directolu, poetul 
Radu Gyr, namisa di actori 
și lumea adunată aclo, țănu 
un zbor aprins tri lăiața ţi- 
sfățea. Pascal Marcu, actor 
la Naţional, irea şi el ti 
idhea grup ți acăţă s'cântă. 
Mari crimă cânticlu, că 
deadun cu Radu Gyr şi alț 
actori, fu arestat și dus la 
hăpsanea Malmaison. 
S'avea înscrisă tri apărarea 
lor avocatul-scriitor Ionel 
Teodoreanu, cari putu si-lli 
scoată dit hăpsani, s'hibă 
giudicaț tu libertate. 

Pascal nu aștiptă 
giudicare, că știa el cătă 
'mdriptati poati s'așteaptă 
dila Tribunalul Militar, și 
cum s'vidzu işit nafoară, li 
cărti tu Germanie. Avu 
minti că la giudicată îlli 
deadiră 10 ani di hăpsani, 
ma el irea fugat. Aţi 
s'bitisi cariera unui talent 
promiţător, vătămât di 
dhemonlu politic. 

Tu Germania nu-l aștiptă 
vâmă harauă. Fu internat 
tu lagărlu di Rostok și di 


Buchenwald. Aclo la 
Buchenwald lu-acăţă 
criminalul bombardament 


al lagărului dit AUGUST 
1944, când s'arucară bombi 
pisti oaminilli înclliși di-lli 
dinicară pi ma mulțiili di 
elli. Pascal scăpă ca di 
ciudie, mutrindalui cum 
fură vătămaț alanț soț. 
Arsări sili agiută pi aţelli 
plig uițilli ţi aurlau di 
dureari. Plângândalui îlli 
încllisi ocllii al Gula 
Papanace cari si-asteasi tu 
braţăli a lui. 

La fabrica di aeroplani di 
pi ningă lagăr iu lucra, 
cunuscu pi tinira g ermană 
Anelise secretară la birou. 
Talentatlu armân amintă 
inima tinirii g ermane şi 
după puţăn chiro și însură 


cu ea, di care nu s'dispărță 
până la moarte. 


..s 


Armasă cinuşe după răz- 
boi, Europa irea tută lacrini 
şi direri. Pascal îşi lo 
nicuchira şi vini tu 
Americă, iu irea amintat și 
agăță bana diznou. Ancisit 
dila lingură ş'câţut, bana 
lipsea amintată lucrândalui 
și talentatlu artist nu avea 
chiro su lia diznou cu 
teatru. Intră pi lucru şi 
când putea s'adiilliă 
niheam, s'apuca să scrie. 
Nuvele, schiţe și amintiri, p 
armâneaști, româneşte şi 
englezește. Ună nuvelă pi 
limba engleză, Evening 
Star, fu alădvadtă di aţelli 
ți u conuscură. Năndaucă 
nuvele armâneşti apărură 
pit publicaţiile ţi scriu pi 
armâneaști. Lucră muzica ti 
libretul istoric “lo Mircea 

"ma nu putu su 
bagă pi scenă tu România, 
ti sibepe politică. Tora mă 
năpoi, cu  agiutoriu al 
Cociu Jombur şi societatea 
Fărmerotul di  Bridgeport, 
tipusi un volum di ““puezii 
aleapti” di George I. Per: 
dichi și un alt volum di 
poezii di Cutuli Caloir. 
Dauli cărți fură tipusiti di 
Soțata Perivolea, iu Pascal 
Marcu irea preşedinte dit 
anlu 1974, după ţi Dum- 
nidză îl lirtă pi livendlu 
Gogu Teguiani. 

Vinita al Pascal la 
conduțirea Soţatei 
Perivolea, adusi ună 
întinirire a  soțatellei, 
numărul di membri criscu şi 


cathi an di Săntul 
Gheoghi, hramu a 
bisearicllei di Perivole, 


soțata pitrițea căti 200 de 


dolari, agiutor tri 
bisearică. 
Un act di reparație 


culutrală fu adrat di Pascal 
Marcu la editarea poeziilor 
al Perdichi. Llirtatlu 
Giugică avea ahântă vreari 
ti Eminescu încât un videa 
ca Armân. Tu prota editie 
dit 1940 a Luţeafirlui, 
Geg g e Perdichi, tri amin- 


tirea unei vreri dit 
Machiduniă li-avea 
pătidzătă pi Cătălin și 


Cătălina'  Flormarina si 
Ma năpoi, când bana tradzi 
brazdă ahânda pit suflitii a 
omlui, pi George Perdichii 
lu-avea acățată ahântă inati 
pi aţel ți-lli afură vruta a 
Luţeafirlui, că l-alăcsi 
numa, Bastardin şi Bastar- 


dina. Ninti ca s'moară, 
George Perdichi Ili-alăsă cu 
limbă di moarti al Pascal, 
că macă va-lli tipusească 
poeziili şi pistipseaşti el că 
lipeaşti alăcsit vâr zbor 
iuva, s'facă ași cum pistip- 
seaşti el, că va s'iasă ma 

Zburam unoară cu Pascal 
ti muşuteața limbillei al 
Perdichi la turnarea pi 
armâneaşti a Luţeafirlui şi 
îlli spuneam că nu-ni arăsea 
alăcsirea numelor. Pascal 
îni spusi că el -s'mindui la 
aestă și macă va s'poată să 
scoată ună ediție nouă, va 
s'li alăcsească. Cartea. di 
*“Puezii aleapti” di George 
I. Perdichi scoasă di Soțata 
Perivole, după alidzearea 
faptă di Pascal, andreapsi 
lipsa di ma ninti. Luţeafiriu 
al Eminescu, tumat pri 
armâneaşti di George Per- 
dichi, "nviliceaști tora ma 
mult di cât atumţea când 
băna Perdichi şi aistă dit 
vrearea și oclliul di artist al 
Pascal Marcu. Tu paradislu 
al Dumnidză iu poati 
s'adunară cusurinilli 
George și Pascal şi își 
deapină cairlu a banăllei di 
pri loc, s'duc dolliă la 
vrutlu a lor Eminescu și-lli 
tind  Luţeafirlu pi 
armăneaști, dhoara lor tur- 
nată marelui poet ţi nă vrea 
cum puț puțăni nă vrură tu 
bana lor. Di aclo iu sănt nu- 
li va ma dispartă vâmu, a 
ti noi locurii a lor armasi 
goali şi lipsa lor nă doari și 
armânamea easti 
îndurirată, cum îl doari ar- 
burlu când s'arupi nă degă 
dit el şi plăndzi după ea, că 
armasim puţăni tu arburili 
a nostru armânesc şi tinirili 
vlăstare şi cresc după noi 
sânt avinati di foc, di 
tăpoară şi di agrini. 

N'alăsași Pascal cu 
luninoasa ta aduțiri-aminti 
şi nicuchirească ta minduire 
atumțea când loai zboriu 
s'făţem și noi țiva tri aruz- 
vuita noastră fară 
armânească. Va duțem 
Cruţea dată di Ațel di Analt 
şi când noi nu va mai 
putem s'ti aduțim aminti, 
şopotlu di Perivolea andrept 
cu  agiutorlu a soțatellei 
dit Americă va-ț murmură 
ti eta etillei, mirviulusirea 
soțlor a tăi di vreari şi 
giunatec: 


Noi ti plăndzem totna frate 
s'tini totna domni... 


RM ae 


PAGINA 18 


APRILIE 1993 


CUVANTUL ROMANESC 


O ZEIȚĂ CU CHIPIU 


Un mic istoric: în timpul 
mineriadei din 1990, locu- 
ința D-lui Raţiu a fost 
"vizitată" de trei "mineri", 
mai exact un miner veri- 
tabil şi doi securişti care i- 
au furat peste $100.000 
(plus cămăşile albe). A ur- 
mat anchetă, martori, pro- 
ces, condamnare. Un miner 
(cel veritabil), cuprins de 
remuşcări, a recunoscut 
crima şi a înapoiat partea 
lui din banii furaţi; dar mi- 
nerii-securişti au intentat 
apel şi până la urmă au fost 
achitaţi, pe motivul că do- 
larii n'ar fi aparținut D-lui 
Raţiu. Sentinţa-i tot atât de 
originală ca şi democraţia 
D-lui Iliescu şi ne duce la 
concluzia: dacă George are 
cu el banii lui Florin - să 
presupunem că s'a dus la 
bancă şi i-a schimbat cecul - 
atunci George nu poate da 
în judecată hoţul care i-a 
furat numai banii lui Florin 
deoarece hoţul nu s'a atins 
de banii lui George! Exact 
apărarea securiştilor care au 
spus că banii n'ar fi apar- 
ținut D-lui Raţiu, 

Mărturia adevăratului 
miner n'a fost luată în con- 
siderare, deoarece se judecă 
numai apelul intentat de cei 
doi securiști. 

Pentru a imortaliza cum 
se imparte dreptatea în Ro- 
mânia, sugerăm ca statuia 
ce reprezintă pe Zeița Drep- 
tăţii să fie puţin fedese- 
nizată. 

Vechea imagine, ce o ara- 
tă pe zeiţă legată la ochi, 
ținând într'o mână sabia şi 
în cealaltă cântarul, să fie 
înlocuită cu o zeiţă dez- 
legată la ochi, cu urechile 
înfundate, în locul sabiei să 
țină o chetă (de preferat 
valută forte, n.r), iar în cap, 
ca să n'o străbată lumina, să 
i se aşeze, şmechereşte pe-o 
sprânceană, chipiul cu în- 
semnul albastru al Secu- 
rităţii. 


CALENDARUL 
VIZITATORILOR 


Vară, vacanţă, paşaport, 
dor de ducă etc. De aceea 
oferim data, locul unde pu- 
teţi întâlni pe cei de o limbă 
şi-o credinţă. 

25-27 Iunie: Congresul 
Bisericii Unite, care în anul 
acesta are loc la Trenton, 
New Jersey. 

4 lulie: Congresul Bise- 
ricii Ortodoxe, (3-4 zile) 
Grass Lake, Michigan. 

1-8 August: Săptămâna 
Câmpului Românesc, Ha- 
milton, Ontario, Canada, 
Aici s'au întâlnit în anii 
trecuţi Românii din Aus- 
tralia cu cei din Africa de 
Sud, cu "vecinii" din Eu- 
ropa şi restul Americii. 
(notă: citiţi amănunte în 
cuprinsul ziarului). 

Pentru sezonul de iarnă 
avem deschisă permanent, 
Biserica "Sf.Treime" ( Mi- 
ramar, Florida) unde ai sur- 
prize săptămânale: 

Avem azi printre noi, 
anunţă părintele Dumitru 
Sasu, pe D-na Helen Popp 
din Londra, al cărei soţ este 
reprezentantul firmei de a- 
vioane BOC, pe D-nul Petre 
Cherciu din Albania şi pe 
profesorul în economie An- 
ghel Rugină, care-i jumă- 


DIN VIAȚA NOASTRĂ: 


AUZITE, VĂZUTE 
ŞI PĂŢITE 


— George DONEV 


tate din Boston şi jumătate 
din România. D-nul Rugină 
încearcă să pună economia 
țării pe roate. 


CU REGRETE... 


Ni se sugerează să alte- 
răm anumite nume proprii, 
ca să devină mai "onoma- 
topee". Un fapt pe care-l re- 
fuzăm categoric. 

Nu vom tipări sau sugera 
ca numele D-lui Prim- 
ministru Văcăroiu să fie 
scris cu "C" în loc de "V", şi 
de asemenea nu vom 
schimba şi nu vom sugera 
ca inițialele D-lui V.C. 
Tudor să fie "W.C." etc. 
Incă o dată regretăm că nu 
putem scrie aşa cum ne su- 
gerați. 


O NOUĂ EPOPEE! 


Aflăm că pe D-nul Adri- 
an Păunescu l-a prins Re- 
voluţia în drum spre ti- 
pografie, având sub subți- 
oară un voluminos manus- 
cris. 

Poetul inspirat de zâna 
Urgia din "Ţiganiada" lui 
lon Budai-Deleanu tocmai 
terminase epopeea "Cenu- 
şiada", 

O VIZITĂ CU 
„ÎNTERBĂRI  . 

Aflăm că Generalul “Ori- 
zonturi Roşii” (M. Pacepa), 
fostul securist ce a trădat pe 
trădători şi pentru a cărui 
viaţă unele interese arabe 
au pus un premiu, s'ar afla 
în România. 

Motivul c'a vrut să-şi 
vadă fata nu-i prea solid: se 
dau paşapoarte şi "papa" 
are $$$$ ca să-şi plătească 
drumul şi e destul de deş- 
tept s'o informeze unde se 
pot întâlni. Plecarea din ţa- 
ră a marelui fost securist 
n'ar fi fost posibilă dacă nu 
i Slar fi garantat viaţa de o 
sus pusă autoritate. 

A fost Pacepa chemat sau 
trimis? 


ISTORIA SE REPETĂ 


D-nul Ion Cristoiu, re- 
dactorul-şef al ziarului 
"Evenimentul", a primit o 
scrisoare prin care i se adu- 
ce la cunoștiinţă că-i con- 
damnat la moarte pentru vi- 
na publicării unor articole 
ale D-nilor Mihai Pacepa şi 
Liviu Turcu, 

Scrisoarea e semnată 
"Căpitanul". 

Socotind după conţi- 
nutul articolelor, autorul 
anonim era mai bine inspi- 
rat dacă ar fi semnat "Ceau- 
şescu”, 


AUZITE 


Pe vremea lui Ceauşescu 
nu cunoșteam pe nimeni 
dela Ministerul de Externe, 
aveam legături numai cu 
Ministerul de Interne. 


SE MUTĂ 
PARLAMENTUL 


S'a votat ca Parlamentul 
să se mute în Palatul 
Republicii, construit de 
Ceauşescu, deoarece clădi- 
rea actualului Parlament 
s'a deteriorat. 


DIN SUFERINŢELE DEŢINUŢILOR POLITICI 


SĂRUT-MÂNA, AURELIAN GUŢĂ, 
PENTRUCĂ MI-AI SALVAT VIAŢA 
ODINIOARĂ 


— Pr.Dr.Ghe.l.DRĂGULN— 


Ceea ce voi relata în 
continuare nu este remi- 
niscența unei lecturi cu 
păgâni, cu agareni necre- 
dincioşi şi cu fecioare în- 
lăcrimate de durere şi milă. 
Povestirea nu provine nici 
din aghiografia vreunor 
întunecate şi sumare exe- 
cuţii de mucenici creştini şi 
nici din veacurile înde- 
părtate ale atât de încer- 
catului nostru trecut. Dra- 
matismul ei o situează, 
dimpotrivă, în deceniile 
încă necicatrizate, într'una 
dintre cele mai blestemate 
epoci ale istoriei româneşti. 

Prin forţă brută, min- 
ciună, trădare şi colabo- 
raţionism laş, tancurile 
sovietice impuseseră în 
spaţiul carpato-dunărean 
destinul orânduirii co- 
muniste. A urmat curând 
mitralierea adevăraţilor: 
patrioţi, demolarea tra- 
dițiilor noastre milenare, 
încarcerarea credinţei or- 
todoxe şi confiscarea me- 
moriei despre funda- 
mentele țării. Numai într'o 
singură "expediţie", prin 
lunie 1952, lagărul dela 
Ghencea a fost populat cu 
peste cinci mii de arestaţi: 
preoţi, învăţători, ţărani, 
militari, poliţişti, studenţi 
ş.a. Intr'o singură noapte, se 
făcuseră atâtea transporturi 
şi se amenajaseră o mulţi- 
me de barăci improvizate, 

e "confecţionaseră" sute de 
anchetatori , răspândindu- 
se groaza în tot Bucureştiul 
şi în împrejurimi. 

Pe urmă, fără prea multă 
tocmeală, s'au populat cu ei 
locuinţele neîntoarcerii şi 
ale morţii dela Canal şi din 
alte sălaşuri ale corbilor 
suferinţei. Construirea 
socialismului la noi era 
astfel asigurată, iar su- 
perioritatea concepţiei a- 
teiste despre lume şi viaţă - 
evidentă! 

Ca fiu de "element pu- 
tred", provenind dintr'o 
familie de chiaburi şi ca 
student la Teologie (altă 
vină, evident!), m'am po- 
menit invitat la miliţie, pe 
data de 13 Mai 1952. Eram 
îmbrăcat doar în cămaşă cu 
mânecă scurtă şi cu capul 
descoperit. Mă revoltasem 
în cuvinte nereţinute împo- 
triva confiscării privile- 
giului exclusiv divin din 
lozinca de pe strada fa- 
cultăţii noastre: "slavă 
marelui Stalin, eliberatorul 
popoarelor!" (prin ridicarea 
lanțurilor dela picioare la 
gât). Adăugasem la acest 


păcat strigător la cer din 
epocă, mulţimea afişelor 
rupte prin satul natal şi ne- 
contenita mea părere 
printre colegi, în timpul 
cursurilor, că, comuniştii 
sunt nişte bandiți, omo- 
râtori de oameni. Drept 
urmare, după logica din 
anii amintiţi, aceştia (şi 
Ruşii ocupanţi) ar trebui 


confruntaţi cu coasele şi cu 


topoarele Românilor, cam 
cum au procedat la vremea 
lor Horia, Cloşca şi Crişan. 

Pentru verificarea ati- 
tudinilor mele de atunci, 
Securitatea a pierdut mai 
multe săptămâni; pentru 
oţelirea lor, în continuare, 
am luat drumul urmă- 
toarelor puşcării şi unităţi 
de muncă forţaţă: Mi- 
nisterul de Interne, Uranus, 
Ghencea, Jilava, Văcăreşti, 
Castelu, Capul Midia, 
Năvodari, Oneşti. Şi a- 
ceasta, fără nici o judecată! 
De aceea am fost eliberat la 
13 Iunie 1954. 

Dela începutul acestui 
itinerar al înfricoşării 
treptate şi al depersona- 
lizării, am descoperit că în 
subteranele Bucureştiului 
şi ale ţării există o altă 
lume decât cea dela su- 
prafaţă: ea se deosebea de 
aceasta în propoziţii şi 
nuanţe de negru pe care nu 
le-ai fi bănuit cumva. Nici 
n'ai fi crezut uşor pe cineva 
care ar fi îndrăznit să ţi le 
destăinuie, riscându-şi li- 
bertatea. Între cele două 
lumi se interpuneau diti- 
rambele Radioului, ale 
Televiziunii, optimismul 
artificial al festivalurilor şi 
al celor privilegiați. Cum eu 
fusesem "hingherit" dela 
cursurile întraripatului 
Preot Profesor L.G. Coman 
sau ale inegalabilului 
Dumitru Stăniloae, trezirea 
la realitate s'a făcut cu atât 
mai dureros. 

La Midia experiența 
aceasta şi succesiunea 
coloniilor era să se în- 
trerupă în chip tragic, 
iremediabil. Stapânitorii 
asupra vieţii şi a sufletelor 
noastre au luat hotărârea, 
dela o vreme, a pedepsirii 
oamenilor prin înfometare. 
Măsurile de neprimire a 
pachetelor, a hainelor, a 
medicamentelor, lipsa de 
totală legătură cu familia 
erau considerate insu- 
ficiente. În motivările stă- 
pânitorilor nu se muncea 
destul. "Bandiţii" aşteptau 
pe Americani. Extenuarea, 
numărătoarea zilnică a- 


nume repetată pâna la trei- 
patru ore, hrana doar ca 
noţiune, alarmele de noap- 
te, controlul dela miezul 
nopţii al întregului bagaj 
nu contau pentru cei 
bântuiţi de pretins avânt 
revoluţionar, de spirit par- 
tinic. 

Pe deasupra, nimeni nu 
cobora noţiunea de muncă 
în percepţie concretă. In 
cazul acesta, norma de cinci 
vagonete cu piatră excavată 
şi încărcată ar fi putut fi 
realizată de ţăranul o- 
bişnuit cu ea, nu de in- 
telectualul pricăjit. Şi nici 
acela, în mod zilnic. 

La vagonet munceam cu 
regretatul actor Ovidiu 
Teodorescu. El mărturisea 
candid, dar ineficient 
atunci, că nu a văzut în 
copilărie sapă, lopată sau 
roabă. Ca urmare, la în- 
toarcerea în colonie eram 
băpaţi la carceră, de multe 
ori fără mâncare, fără apă şi 
fără ţigări. Măsura era 
suportată o zi, două, o 
săptămână. Fiindu-ţi mic- 
şorat sistemul de ali- 
mentare şi de viaţă, păşeai 


curând în categoria dis- 


troficilor. Aceştia formau 


acea jalnică şi obişnuită ; 


unitate din lagăre cu 
oameni bătrâni, sleiţi de 
puteri, înfofoliţi în pături, 
mulți în cârje şi în bas- 
toane. 

De multe ori perspectiva 
distroficilor nu o încheia 
decât moartea şi groapa 
comună. Mărturisesc acum 
că situaţia începuse să mă 
îngrozească, de vreme ce 
ajunsesem la o greutate sub 
40 de kilograme. De câteva 
luni nu mai puteam să mă 
urc singur în vagon, deşi 
aveam numai 21 de ani. 
Eram, împreună cu Emil 
Ruse, "mânzul" , adică cel 
mai tânăr locatar al co- 
loniei. 

Intr'o astfel de existenţă 
târâtoare şi disperată m'am 
pomenit strigat de cineva în 
întunericul nopţii, aflându- 
mă în exteriorul barăcii. Un 
tânăr m'a întrebat dacă sunt 
studentul teolog din carcera 
de acum câteva zile; mi-a 
întins apoi un borcan cu 
năut şi mai multe coltuce 
de pâine. S'a topit apoi 
numaidecât în întuneri- 
cul adânc, după ce mi-a 
precizat să-l aştept acolo şi 
în serile următoare. 

Y La început gestul m'a 
înfricoşat, crezând că 
aceasta este o iînscenare 
duşmănoasă. Stăpânirea 


AI, 
Di Ora 
ca DP 
IAR Pi 


comunistă nu iubea pe 
preoţi şi nici pe studenţii la 
Teologie. Pentrucă, ziceau 
ei, propovăduiesc supu- 
nerea faţă de capitalişti şi 
obscurantismul mistic. De 
aceea îi batjocoreau şi-i 
persecutau cu orice prilej. 

Rămâne o temă de studiu 
psihologic cum oameni 
proveniţi din popor, născuţi 
şi educați în familii creş- 
tine, chinuiau sau alungau 
cu atâta seninătate şi 
îndârjire pe slujitorii alta- 
relor. 

În al doilea rând, gestul 
m'a pus în încurcătură. 
Tânărul care mă ajuta cu 
hrană (dela el şi dela alţii, 
căci în pachetul primit nu 
era numai o bucată de 
pâine) intra şi ieșea din 
țarcul legionarilor. Cititorul 
poate nu ştie că aceştia erau 
ținuți după un al doilea 
gard de sârmă, în interiorul 
lagărului comun. Ni se 
spusese cu timp şi fără 
timp, în liceu, că legionarii 
propovăduiau ura faţă de 
oameni, sunt fascişti şi 
trădători de ţară. Evident 
lucru că, în faţa unei astfel 
de situaţii, vechea teamă și 
nebulozitate a început să se 
transforme în admiraţie. 
Cine nu cunoaşte sublima 
parabolă evanghelică a 
samariteanului milostiv 
faţă de cel căzut în mâinile 
tâlharilor? În fond, eu am 
trăit câteva săptămâni cu 
raţia mărită de alimente, 
prin surplusul celor care 
consimţeau să o micşoreze 
pe a lor. În realitate şi ei 
aveau viaţa sub călcâiul 
comunist. Totuşi acţiunea 
lor de ajutorare a muri- 
bunzilor avea caracter be- 
nevol, caritabil, organizat 
în continuu. 


A vrut Dumnezeu să mă 
restabilesc şi să mă iz- 
băvesc de acea bântuială a 
duhurilor întunericului, 
ajungând în viaţă să chem 
pe oameni la legea iubirii şi 
întrajutorării. Pe aceasta am 
citit-o pe paginile Bibliei, 
dar şi în relaţiile istoriei 
strămoşeşti contemporane. 

Binefăcătorul meu de 
odinioară , am aflat în ur- 
mă, îşi trăieşte perioada de 
pensie la Craiova, strada 
Frânarului, nr. 10. El îşi 
mângâie nepoţii cu con- 
ştiinţa împăcată, cu se- 
ninătatea şi cu omenia 
arătată în acele vremuri 
groaznice. 

Cinste celor care l-au 
educat aşa! 


“Hristos a înviat - şi moartea 
zdrobit-a fost pe crucea sfântă! 
primăvara ce se-avântă 

ună ceru'ntreg de cântec 
şin mine Învierea cântă... 


Zadarnic a'ncercat Satana 
“să schimbe rostul mântuirii, 
Căci inpedeapsa răstignirii, 
Hristos a biruit mormântul, 
"'Nălţând stindardul nemuririi! 


De-aceea, sufletelor triste 

ŞI voi, sărmane inimi goale, 

taţi de răni, de spini şi boale - 
Cu ochii la lisus cel Veşnic 
"Aduceți flori şi osanale! 


Şi-aduceţi, mai presus de toate, 
Dorinţa unei vieţi sihastre, 

- Dorinţa învierii voastre: 

De-a trece dincolo de moarte, 

porțile de sus, albastre... 


= Simon CUBOLTA 


2 Glopote cu limbi de-aramă, iţi inalță osanale, 
i largurilor lumii ceasul învierii Tale. 
itâ'n haină nouă, te aşteaptă omenirea, 


„ SUlerința se aşterne iarăşi peste capul lumii 
Geme'n lanţuri adevărul şi fierb patimile humei. 

Comorile din ceruri şi-au uitat de mult avarii; 

bisericile tale au pătruns din nou samsarii. 


şilicasurile tale se prăseşte buruiana 

Orice colț de stradă, ne pândeşte un satana, 
căciunea şi păcatul se răsfaţă prin palate, 
„pul tâu il umple praful in cocioabele uitate. 


ie tronul veşniciei, azi, lsuse, te coboară, 

e săracii în pustie, Adevărul stă să moară; 
tolagul pribegiei, zâmbetul blajin pe faţă, 

“aşteaptă toată firea în această dimineaţă. 

să 

- CipoPeazâ-te Iisuse, s'a'mbrăcat în flori Natura 

ul ȘI azi atâtea lude şi argini ce pot seduce 

50 mal găsesc destule cule de bătut in cruce! 


descurci poteca vieţii şi să-i dărui mântuirea. 


Ştie ce calvaruri Ţi-a mai insemnat Scriptura; 


George A. PETRE 


APRILIE 1993 


PAGINA 19 


ABECEDAR CREȘTIN 


In Vinerea Mare, după ce Dom- 
nul nostru lisus Hristos a fost 
răstignit pe cruce şi după cea 
murit, Iosif şi cu Nicodim L-au 
pogorât de pe cruce şi L-au aşezat 
într'un mormânt nou. La uşa dela 
intrarea în mormânt au pus o pia- 
tră foarte mare şi grea şi au plecat 
plângând. 

A treia zi, un grup de femei au 


- plecat dis-de-dimineaţă ca-să un- 


gă trupul Domnului cu miresme, 
după cum era rânduiala în acele 
vremuri. 

Nu răsărise soarele, dar zarea 
începea să-şi schimbe culoarea şi 
pe cer mai rămăsese numai Lu- 
ceafărul de dimineaţă, strălucind 
ca un diamant. 

"Cine ne va răsturna piatra dela 
mormânt?" întrebă una dintre 
femei. La aceasta nu se gândiseră, 
dar cum au trecut prin atâtea 
necazuri, Dumnezeu le va ajuta şi 
de data aceasta. 

Era o dimineaţă de o frumuseţe 
extraordinară, de parcă întreaga 
lume era o grădină a raiului. Ae- 


Găsiţi drumul care duce la coșulețul 
cu ouă din mijlocul careului. 


rul era proaspăt şi înmiresmat, iar 
păsările cântau mai frumos ca 
niciodată. "Cum pot să fie atât de 
vesele şi nepăsătoare, când lisus a 
murit?" se gândea Maria Mag- 
dalena. 

In sfârşit, au ajuns la mormânt. 
Dar ce s'a întâmplat? Piatra era 
răsturnată. Mormântul gol. In- 
tr'un colţ erau aruncate giul- 
giurile cu-care-L-au înfăşurat pe 
lisus, aşa cum se face cu orice 
mort. Maria Magdalena se uită 
mirată la Ioana şi amândouă spre 
Maria, mama lui Iacov. Nu mai 
înțelegeau nimic. Deodată doi 
îngeri îmbrăcaţi în veşminte 
strălucitoare au stat înaintea lor şi 
le-au zis: "De ce căutaţi pe cel viu 
între cei morţi? Nu este aici, căci a 
înviat. Aduceţi-vă aminte cum v'a 
vorbit, fiind încă în Galileea, 
zicând că Fiul Omului trebue să 
fie dat în mâinile oamenilor 
păcătoşi şi să fie răstignit, iar a 
treia zi să învieze." 


Părintele MITREL 


23 9 02882 


Pagina “Cuvântul Copiilor” 
apare sub îngrijirea Floricăi Batu 
126 Madison Ave. S Kitchener , Ont. 
N2G 3M6 


v 


VINEREA MARE 


Luminiţe mici în ceară... 
Bătrânele cotoşate, 
mame, copilaşi de mână, 
taţi cu frunţile'ncruntate... 


O fetiță mică vede 
chipul bunului lisus 
răstignit, lovit pe cruce. 
Ea e mică... El e sus. 


- Ştiu că doare, ea îi spune. 
Să alin, te rog frumos, 

hai să te sărut pe frunte. 
Lasă-te puţin mai jos. 


.„„Domnul o priveşte trist 
de sub fruntea prinsă'n spini... 


- Ce te uiţi aşa, copilă, 
ai uitat să te închini? 
Mama iar o ia de mână, 
şterge faţa ei de praf, 
Cu smerenie ducând'o 
pe sub sfântul epitaf. 


Fata plânge. Mama zice: 
- Hai, închină-te frumos, 
fă mătănii şi sărută 

trupul mort al lui Hristos 


- Taci copilă'i zice Domnul, 
scris a fost să fie-aşa. 
Calc trei zile peste moarte 
şi apoi voi învia. 


Florica BAŢU 


PAŞTILE MEU 


Şi sufletul îmi zboară-acum spre alte zări, 
Când copilaş mergeam cu maică-mea de mână 
Şi tot câtam aşa în sus, spre vânătări, 

Şi stam mereu departe de lumea cea păgână. 


Cum aşteptam sfios şi Sfânta Înviere, 

Ca să ne-aducă'n pace un Sfânt Mântuitor, 
Ce'n suflete ne toarnă cu prisosinţă miere 
Şi dulcele-i balsam de rele întăritor. 


Şi-apoi topit de gânduri, cum aşteptam misterul 
Să se pogoare'n tihnă, în sufletele vii 

ŞI cum credem atuncea că se deschide cerul 
Turnând lumina sfântă şi'n suflete pustii. 


Şi azi e Învierea! O simt cu-aşa căldură, 

Ca niciodată parcă'n sufletu-mi pribeag; 
Acum când toată lumea e'nvălmăşită'n ură 

Şi când din toate'n lume, lisus imi e mai drag... 


I.G. DIMITRIU 


| 
“ 
| 


r 
e 
N 


= 


APRILIE 1993 CUVANTUL ROMANESC 


PAGINA 20 


ANIVERSAREA A 11 ANI DE CIND OFERIM 
CELE MAI BUNE SERVICII COMUNITATII 
ROMANESTI DIN NORD AMERICA. 


NOI BIROURI 
DETROIT si IORONTO 


MT INTERNATIONAL 


U.S.& international 


voia îi travel & tours 


CELE MAI SCAZUTE PRETURI, CELE MAI 
E SIGURE SERVICII 


U.S. & INTERNATIONAL ] U.S. & INTERNATIONAL | U.S_ & INTERNATIONAL | U.S. & INTERNATIONAL | U.S. & INTERNATIONAL 


117 S. MAN STREET | 2724 N.LEHMANN CT. | 28525FORDROAD || 4918 BATHURST 7302 | 4528 N. LINCOLN AVE. IMPEX 
MISHAWAKA, IN 46544 | CHICAGO, IL 60614 CHICAGO, IL 60625 Str. Cohei 42, 
1-219-255-7272 1-312-404-0990 1-813-427-4400 1-812-561-5800 BUCURESTI TEL_ si FAX 


FAX: 1-219-256-7130 | FAX: 1-312-404-2888 FAX: 1-312-561-9905 011-401-312-5189 


CHICAGO/BUCUREŞTI/CHICAGO| DETROIT/BUCUREŞTI/DETROIT 
CHICAGO/TIMIŞOARA/CHICAGO | DETROIT/TIMIŞOARA/DETROIT 


$578 usv 9668 USD 
pzezu 


*NOU-ZBOR DIRECT NON-STOP DETROIT-TIMISOARĂ BUCURESTI CU INCEPERE DE LA DATA DE 24 MAI 1953 
(499)  VONTREAL/BUCURESTI/MONTREAL $799  * 


TORONTO/BUCURESTI/TORONTO $779 e NEW YORK/BUCUREST!/NEW YORK $528 
MasterCard MIAMI/BUCURESTI/MIAMI_ $745 
ae DALLAS/BUCURESTI/DALLAS $899 e LOS ANGELES/BUCUREST!/LOS ANGELES $859 


Ie A 


FAX: 1-313-427-4401 


MT INTERNATIONAL 
29525 FORD ROAD 


SOLICITATI NOUL CATALOG GRATUIT 
GARDEN CITY, MI 48135 


MT INTERNATIONAL MT INTERNATIONAL 
117 S. MAIN STREET 4528 N. LINCOLN AVE. 
MISHAWAKA, IN 46544 CHICAGO, IL 60625 


FAX 1219258710 FAX Totzsetedo O FAX ala azrtot — ELEf ONATI SAU SCRIEȚI LA UNUL DIN 
: i i BIROURILE NOASTRE 
SUNȚETI ÎN CĂUTAREA CELOR MAI BUNE IDEI DE CADOURI PENTRU FAMILIE ȘI PRIETENI? 


= FIRMA NOASTRĂ VĂ OFERĂ = 
TRANSPORT CARGO CĂTRE ROMÂNIA - COLETE PERSONALE, LIVRARE GARANTATĂ LA DOMICILIU 
COLETE ASORTATE - O NOUĂ GENERAŢIE MIS  , 
MĂRFURI LA ALEGERE - PRODUSE ALIMENTARE, BĂUTURI, JIGARI 
mAPARATURĂ ELECTRONICĂ ŞI OBIECTE ELECTROCASNICE 
BTRANSFER LEI ŞI DOLARI IN ORICE LOCALITATE DIN ŢARĂ 


SUNTEM ÎNCREDINȚAȚI CĂ VEŢI FI DEPLIN SATISFĂCUȚI DE SERVICIILE MT INTERNATIONAL 


PLĂNUIȚI DE ACUM 


CĂSĂTORII 


* Cetăţean român, aflat în străinătate, în * Româncă, în vârstă de 52 de ani, 1,67 m, 


vârstă de 50 de ani, foarte întreprinzător, 
figură sportivă, cunoscătoar de limbi de cir- 
culaţie internaţională, nefumător, antialco- 
olic, doreşte căsătorie cu o doamnă stabilită în 
Occident, cu stat legal de şedere. 

Adresaţi-vă la Dl. Paul Morcov (Cuvântul 


brunetă, foarte bună gospodină, serioasă, 
doreşte să cunoască un domn de origine ro- 
mână şi vârstă corespunzătoare, în Germania. 
Telefonaţi, în Germania, (0611)694446, între 
12:00-17:00, sau scrieţi pe adresa: Strasse der 
Republik 25, 6200 Wiesbaden - Biebrich, - 


VIITOAREA VACANŢĂ DIN 1993! 


Aranjați să fiți la 


“CÂMPUL ROMÂNESC” 
-HAMILTON ONTARIO CANADA- 
In săptămâna 


TABEREI DE VARĂ 


ASOCIAŢIA CULTURALĂ ROMÂNĂ 
HAMILTON, ONTARIO. CANADA 


Vă invită să petreceţi anul acesta vacanţa de vară la 


CÂMPUL ROMÂNESC 
1 AUGUST - 8 AUGUST 


O SĂPTĂMÂNĂ DE ZILE 


PETRECEŢI VACANŢA 
ÎNTR'O ATMOSFERĂ ROMÂNEASCĂ 


Aduceţi cu Dvs. corturi sou ireilere: pentru dormit si cele necesare pătitului 
Pentru informaţii scrieţi la adresa: 


Asociaţia Culturală Română 
Box 4217, Station D., Hamilton, Ont., Canada 


Românesc) Postfach 10 13 26, Offenbach 6050, 
West Germany, - "Pentru Costel”- 


* Româncă, 25 de ani, operator-calculator, 
1,60 m, 50 kg, drăguță, romantică, doresc cu- 
noştință, în vederea căsătoriei, cu cetățean 
străin, afectuos şi sensibil la frumos, până în 
35 de ani. Rog să răspundeţi detailat şi cu fo- 
tografie, pe adresa: Arhire Mădălina, Str, To- 
poraşi, Nr.31, Bl.1, Sc.2, Ap.48, sector 5, Bucu- 
reşti, România. 


pentru Ioana, 


PENTRU VÂNZĂRI 
ŞI CUMPĂRĂRI 
DE CASE 
APELAȚI LA: 


Canada Trust Realty 


* Ciobanu Carmen, profesia - tehnician, 
brunetă cu ochii verzi, înălţime 1,68 m, 52 kg, 
vorbesc engleza, franceza, italiana. Doresc 
corespondenţă, în vederea unei prietenii 
sentimentale, cu un tânăr între 20-30 de ani. 
Răspundeţi cu fotografie la adresa: Str. Cicoa- 
rei Nr.10, Micro 38, Bl. N18, Apt. 71, 6200 
Galaţi, România. 


* Daniela Stareţ, pofesie contabil, vârsta, 
24 de ani. Doresc corespondenţă, în vederea 
căsătoriei, cu domn serios între 24-30 de ani. 
Răspundeţi cu fotografie la adresa: Str.Jean 
Steriadi 19, Bl. P20 Bis, Sc.D, Et.4, Apt.58, sec- 
tor 3, Bucureşti, România. 


George 
Donison 


Sales Representative 


* Româncă licenţiată, serioasă, sinceră, fru- 
moasă, cu calități sufletești deosebite, bună 
gospodină, nefumâătoare, caută, pentru că-- 
sătorie, bărbat cu calităţi similare, între 48-54 
ani/1,70-1,80. Srieţi pe adresa G.S., O.P.5, 
C.P.551, 3900 Satu Mare, România. 


Canada Trust Realty Inc /Realtor 


681 Upper James Sireel 
Hamilton, Ontario L9C 2Z4 


* Mă numesc Ileana Micşa, în vârstă de 40 Bus. 3868-8611 
de ani, statisticiană de profesie, blondă, dră- 

ță, cu o fire sensibilă şi romantică. Doresc 
din suflet ca, pe această cale, să cunosc un ce- 
tățean străin, de origine română, care-mi va 

tea oferi o viaţă fericită și liniştită şi în doi. 
[în câmelderare reiau numai oferte serioase. A- 
dresa mea este Micşa Ileana, Str. Zaharina 
nr.1, 1900 Timişoara, România. 


(24 Hr. Pager) 


Te Home o), Biendly Semite 


UL ROMANESC 


ANT 


Hi a 
din 8 


en 


EOao 


nar șa 
pie presei. 


t cenzura 


nform 


APRILIE 1993 


PAGINA 21 


STIRI DIN ȚARĂ 


COMUNISM CU 
PAŞAPORT ŞI 
LIBERTATEA PRESEI 


pă, Ceauşescu, înşelase Apusul făcând pe 
anti-moscovit, iar Apusului i-au trebuit ani 
ă cia fost înşelat de "şiret'-ul unui pantofar. 
Palatul Cotrocenilor, D-nul Iliescu, a înțeles că 
bține oxigen economic, se cere să porţi în 
fotografia Statuii Libertăţii, iar ca dovadă că s'a 
em craţie, a oferit paşaport la cerere şi a 


 veliberări" care indirect ajută regimul comunist: 
»ortul calmează pe cei dela Drepturile Omului, face 
țărilor industriale creiere învăţate gata şi dă ocazia 
[liescu să se descotorosească de cei care gândesc. 
menţinerea "surâsului" preşedinţial, este nevoie de 


ti. 
ua concesie, "libertatea presei", e puţin ciuntită 
ile esenţiale; Televiziunea - cel mai eficace mijloc 
- a rămas sub ordinele guvernului. 


SS -cle adevărat că ziarele scriu ce vor şi regimul face ce 


dela Cotroceni. 


ile şi ameninţă. 


presei. 


a ţine seama de abuzurile, jafurile şi crimele ce 

la cunoştinţa autorităţilor, iar Apusul e plin de 

eranță, pentrucă face greşeala de a egala a "patra putere" 
mânia cu cea din țările democratice. 

p paravanul acestei iluzii, că în România presa va 

merele putrede şi că tot ce ne trebue e răbdare şi 

e alegeri, D-nul Iliescu are grijă să se înşurubeze în 


ţ cu tovul Prim-ministru Văcăroiu, domnul 
te a readus în poziţiile cheie de conducere pe 
comunişti, a dat prefecturile în mâinile elitei roşii şi 
viat Securitatea ce şi-a reluat meseria obişnuită: 
talează microfoane, ascultă convorbirile, deschide 


Odată poziţiile strategice de control ocupate, domnul 
inte, pe care îl apucă alergia când vede un ziarist 
la o gazetă de Opoziţie (a luat de gât pe unul la 
Constanța), e pregătit să tragă ultimul glonţ în ceafa 


oiect de lege va fi prezentat Parlamentului unde, 


răşul Funar! 


puterii de stat. 
„Noi: 


ib pretextul nobil că apără statul, libertatea, minoritatea 
şi delfinii din Deltă, va introduce cenzura. Secţia ştirilor 
de itate, din emisiunile de radio germane şi ungare, 
după cum am scris, au fost oprite. O victorie pentru 


Primele semne îngrijorătoare le-am văzut: D-nul Adrian 
iunescu reprezintă ţara peste hotare, iar D-na Doina 
ornea este chemată la procuratură şi acuzată de crimă 


cazul nenorocit că planul D-nului Iliescu va fi 
trebue să subliniem că în cei trei ani de libertate 


prin curajul celor care au fost bătuţi, arestaţi etc., 


„ZONE PERICU- 
OASE SĂNĂTĂŢII 
Nu-i benzină, dar în 
a marilor combinate şi a 
or termocentrale, concen- 
ia de petrol în apă atin- 
ge de 148 de ori limita ad- 
„misă. La care se adaugă 
Poluarea apei cu cloruri, 
'umb etc., iar aerul conține 
i Amoniac, acid clorhidric şi 
“dioxid de sulf datorită 
genţilor economici din 
„industria chimică, 


CURG 
E: Datorită gerului, clorul 
joc trebuia introdus în apa 
abilă a orașului Sebeş a 
z a țat și ca o consecinţă, 
e peeiAlat 168 de cazuri 
epatită; alte 60 de 
S'au semnalat la Alba 


LIPSA 
TURIŞTILOR 


În 1992 numărul celor ve- 
Brupuri organizate a 
ge 250.000, un număr 
redus pentru orice 
pă sării valutare din 
au scăzut şi repre- 
tă doar 2% din totalul 
încasări „“Sărilor valutare. 


torii slovei româneşti au pus în ramă şi au prins'o în 
i pentru istorie, întreaga mişelie a regimului 
nist. 


TE-AM ELIBERAT , 
ACUMA TACI 


Probabil că Dl. Iliescu i-a 
spus lui Nicu: "Te-am eli- 
berat, dar ține-ți gura." Nicu 
Ceauşescu - vindecat subit 
de ciroză după ce-a fost 
eliberat - a refuzat să acorde 
un interviu oferit de CNN. 


AGRICULTURII 

S'au acordat credite cu 
dobândă redusă de 15% 
pentru inportatorii de 
materii prime necesare pro- 
ducţiei a 60.000 tone de 


„îngrăşăminte. Din cauza 


secetei, recolta pe anul 1993 
e compromisă. După 1989 
importurile de produse 
agricole a crescut an de an. 


CÂŞTIG DIN 


Prin scăderea natalității, 
bugetul României se pune 
pe picioare! La capitolul 
"Asigurări Sociale” bugetul 
a ieşit cu plus, deoarece 
numărul nașterilor s'a 
redus la jumătate şi tot la 
jumătate s'a redus şi nu- 
mărul de zile de concediu 
medical etc. lar când nu se 
va mai naște nimeni, se va 
face o economie şi mai 
mare. 


MALDĂR DE 
CADAVRE 


Aurel Cristea, 86 de ani, 
este unul din puţinii mar- 
tori oculari ai crimelor 
săvârşite la sediul Se- 
curităţii din Căciulaţi- 
Snagov. DI. A.C., adus la 
Securitate cu profesorul 
Zane dela Iaşi pentru o con- 
fruntare, a văzut pe treptele 
dela ieşirea din subsolul 
clădirii Securităţii imagini 
apocaliptice: "Un maldăr de 
cadavre acoperea aceste 
trepte". S'au găsit cadavrele, 
sunt martori, dar nu's 
procurori să înceapă proce- 
sul. 


CERE ŞI VEI FI 
DIVORȚAT 


Un proiect de lege va 
acorda o rapidă despărţire 
dacă părţile sunt de acord. 
Căsătoria e anulată şi când 
se prezintă numai unul din 
soţi, iar celălalt este necu- 
noscut la adresă. Judecă- 
torul nu mai acordă timp 
casătoriţilor pentru o recon- 
ciliere. 

... 


FDSN CA ŞI PCR 
Sub P.C.R pentru un ser- 
viciu bun îţi trebuia carnet 
de partid. Azi capeţi servi- 
ciul prin concurs şi apoi 
_trebue să te înscrii în 


“FDSN. Aşa se practică la 


Ministerul Învăţământului. 
... 


AU ŞI N'AU TIMP 


Dosarul D-nei Cornea a 
ajuns pe biroul procuroru- 
lui; dosarul cu 300 de 
comunişti acuzaţi de crime, 
intentat de Asociaţia Foş- 
tilor Deținuți Politici, 
înaintat din Septembrie 
1991, prinde praf pe acelaşi 
birou. 


... 


NU CONSUMI, 
DAR PLĂTEŞTI 


Cam 50% din apa desti- 
nată bucureştenilor se scur- 
ge prin ţevile sparte şi cum 
contoarele de apă nu prea 
sunt şi cele care sunt nu 
funcționează, omul are de 
ales, ori moare de sete, ori 
plăteşte şi ce n'a consumat. 
Totodată, s'au scumpit tari- 
fele de apă, salubritate şi 
deratizare. 


Ambasada Argentinei 
din Bucureşti oferă formu- 
lare, în limba spaniolă, pen- 
tru a fi completate de cei 
care doresc să imigreze în 
Argentina. Se precizează că 
cererile nu înseamnă apro- 
bare şi fiecare caz va fi ju- 
decat aparte, 

Suntem informaţi că cei 
preferaţi sunt specialişti în 
agricultură, creşterea vitelor 
etc. Un țăran are mai multe 
şanse să obţină viza decât 
un doctor. 

Argentina e a doua ţară 
ca mărime din America de 
Sud, are pământ berechet şi 
nu are cine să-l lucreze, 


O "DESCLIFTASE" 
CA S'O "CÂNTE" 
Atenţie turiştilor: Poliţia 

Capitalei a declarat c'a pier- 
dut războiul contra ţigani- 
lor, de meserie pungaşi. 

"Hoţii de buzunare nu 
vor dispare niciodată” - 
declară un colonel din Po- 
liţia Capitalei”, ("România 
Liberă", nr. 869), 

"Când ieşeam în stradă 
contra comuniştilor, erau 
mii de poliţişti. Când e 
vorba de pungași, nu vezi 
nici unul" (un cetățean). În 
magazine ei operează în 
grup de 6-8. Doi stau la uşă, 
restul înghesuie victima în- 
trun colț, printre tejghele. 
Nu poți să-i urmăreşti, cei 
dela uşă "involuntar" te 
opresc" ( o vânzătoare). 

Victima e aleasă după 
"țoale" (haine), unul o "des- 
cliftează" (îi deschide fer- 
moarul dela geantă), iar 
altul o "cântă" (o fură). To- 
tul se face repede ca să nu 
te vadă "gaborul" (poli- 
ţistul). 

"În şase luni am "tras" 
(furat) $15.000; iar într'o zi 
proastă fac numai 5000 de 
lei" - a declarat un pungaş 
de buzunare. 


Prins pentru prima oară, , 


pungaşul e pus în libertate 
pe o.cauţiune de 38.000 de 
lei. Îngrijorătoare este sfi- 
darea qu care operează, 


“hoţii nu mai au nici o frică 


de autorităţi. 


ÎI SUPĂRĂ 
"MEMORIA" 


Una din condiţiile impu- 
se de Consiliul Europei este 
şi "Independenţa Televi- 
ziunii" ce-a dus la prezen- 
tarea pe micul ecran a seri- 
alului "Memorialul dure- 
rii”; se arată nedreptăţile 
anilor '50: confiscarea 


pământului, condamnarea 
țăranilor etc., iar azi, ca o 
continuare a nedreptăţii, nu 
se înapoiază pământul 
moştenitorilor legali pe 
motivul "condamnării", iar 
stăpâni pe avere rămân tot 
comuniştii. Serialul D-nei 
Hossu are un mare succes. 
"Memorialul durerii" pro- 
voacă migrene. 


BUMERANG 
ROMÂNESC! 


Pe malul timişului, în 
apropiere de comuna Parta, 
arheologii au descoperit o 
aşezare neolitică (5.000- 
4.000 de ani î.C) unde s'au 
aflat gospodării din bârne 
şi nuiele lipite cu lut şi o 
piesă de os, şlefuită cu mi- 
gală, păstrată fragmentar 
folosită pentru vânat (bu- 
merangul!). 


SECURITATEA SE 
MULTILATERIZEAZĂ 


Directorii de fabrici de 
stat afirmă că sunt des 
vizitaţi de persoane din 
fosta Securitate (și probabil 
reangajaţi, n.r) care le vor- 
besc de sabotaj, păstrarea 
secretelor de stat, etc. Se 
subliniază că "lucrătorul 
SRI trebue să fie prezent în 
fabrici şi uzine”, 


Satul Lindenfeld (Caraş-Severin) are un singur 
cetățean, Paul Switzenbeck, de 80 de ani. Restul au emi- 


grat în Germania. 


Nevoile anului 1993: grâu, petrol, gaz metan, $$S$ 
etc. 


Bucuria FDSN-iştilor: Ungaria refuză să-l extrădeze 
pe Alexandru Drăghici, fostul Ministru de Interne, 


acuzat de genocid. 


În anul 1992 au fost căutaţi de Poliţia Internaţională 
(Interpol) 102 Români. 18 au fost arestaţi. 

În săptămâna dela începutul lunii Februarie, preţul 
pentru 1000 kg de lemne s'a dublat. Dela 6.000 la 12.000 
lei. 

O garsonieră în Bucureşti costă între $4-12.000, de- 
pinde de zonă, iar un apartament cu două camere dela 


$10.000 în sus. 


Deficitul bugetar pe anul 1993 numai... 600 miliarde 
lei. 


Generalul Ion Suceavă este şeful suprem al vămilor, 
cu menirea de a curma contrabanda şi de a asigura cir- 


culaţia. 


Până în anul 1992, din grupul diasporei române din 
Statele Unite, doar 28.000 au vizitat ţara. Un număr 


foarte redus. 


100.000 de copii n'au fost înscrişi la şcoală. Motivul: 
sărăcia şi familiile dezorganizate. 

European Market Research Centre din Bruxelles a 
oferit 50 de premii participanţilor. România a obţinut 7 
premii: 3 în textile, 3 de comerţ şi Banca Ţiriac. 

Anul 1993 marchează un nou "progres". Cifra şo- 
merilor va fi de 1.600.000, cu 600.000 mai mare decât în 
1992. 


Printre condiţiile menţionate oficial de Consiliul Eu- 
ropei pentru integrarea României se numără: demi- 
litarizareă Procuraturii şi a Ministerului de Interne, 
independenţa Televiziunii şi problema minorităților. 
Numirea D-lui Everac, cel care susținea şi dramatiza 
decretele lui Ceauşescu, e departe de a mulțumi 
Apusul. 

... 

La Chişinău se va înființa o bancă mixtă româno- 
română în vederea întregirii economice cu Republica 
Moldovenească. 

Ministrul Apărării, Nicolae Spiroiu: "Promovăm 
linia bunelor relaţii cu structurile N.A.T.O., inclusiv cu 
armata Statelor Unite, unde avem trimişi oameni pen- 
tru pregătire. Am trimis deja ofiţeri şi subofiţeri în 
cadrul schimbului de experienţă cu armata americană”. 


Se introduc clandestin arme de foc; iată una din 
consecinţe: în Sighişoara doi cetăţeni au înghesuit 
într'un colț al hotelului din localitate 18 turişti ucrai- 
neni şi sub ameninţarea armelor le-au furat toţi banii. 

Banca Mondială a acordat României din 1990 şi până 
azi împrumuturi în valoare de 930 de milioane de lei, 
cu o dobândă de 7,3%. 

În Capitală S'au rebotezat vreo 200 de străzi. Numele 
străzii Timişoara a fost schimbat, reamintea despre Re- 
voluţie; în schimb s'a dat unei străzi numele de Ar- 
mand Călinescu. 

FUNAR-isme: primarul Clujului a supus Consiliului 
două idei: să schimbe inscripţia "Mathias Rex" cu "Ma- 
tei Corvin” şi să ceară prin referendum ca statuia lui 
Mathias Rex să fie topită şi din bronzul obţinut să se 
ridice statuia lui Avram lancu. (Notă: pe lista UNESCO, 
a celor mai valoroase monumente din Europa, statuia 
lui Matei Corvin se află pe locul cinci). 

„Preşedintele Partidului Liberal Democrat, D-nul 
Nica Leon, cere eliberarea lui Iulian Vlad pe motivul că 
fostul şef al Securităţii a ajutat pe revoluționari, dar e 
închis din motive politice şi probabil că ştie prea 
multe... 

Record: 20,7% din muncitorii judeţului laşi sunt fără 
țucru, 0 pedeaptă pentrucă moldovenii au votat cu 

Dolarul a atins şi 1000 de lei la bursa neagră. 


Numărul burselor de mărfuri a ajuns la 20. 
a coeili sanie păl SC par ial a aprobat ridicarea 
ui monument memoran iştilor, cu ocazia împlinirii 
a 100 de ani (1994) dela data procesului. IonERaţiu, 
actualul deputat de Cluj, este un nepot al 
memorandistului 1. Raţiu. 


. .. 


P 


o. ._, 


Y 


PAGINA 22 


APRILIE 1993 


CUVANTUL ROMANESC 


ALE LUMII, 


[Aa 


TREI COLȚURI 


fa 


ze 


te 


a 


„CRIZA POLITICĂ 
HOTĂRÂTOARE DIN RUSIA 


Perspectivele situaţiei din 
Iugoslavia au intrat într'o 
nouă fază când, pe data de 25 
Martie, Preşedintele Bosniei, 
Alija Izetbergovici, a acceptat 
planul ONU Vance-Owen, de 
împărţire a republicii în zece 
provincii autonome, după 
criterii etnice. 

Liderul părţii sârbe, Ra- 
dovan Karadzici, a refuzat 
semnarea planului. Deoa- 
rece partea croată a acceptat 
încă dela început proiectul 
Vance-Owen, Sârbii bos- 
niaci au rămas singura fac- 
țiune care nu este de acord cu 


[Musulmani 
[__]Croaţi 
Z ș 


SERBIA 


Zvornik 
Konjevic 


Zenica 
OSNIA AND 


| Area controlled by. 
|| ID Serblana 


LS 
nica. Au fost zile când Sara- 
jevo a primit peste 2000 de 
obuze zilnic. 

S'au continuat lansările de 
baloturi aeriene în Estul 
Bosniei, dar ca de obicei au 
fost puse exasperante piedici 


Panul prevede impărţirea Bosniei in 10 provincii semi-autonome 


acesta. Ei doresc formarea 
unui stat în stat, independent 
de guvernul dela Sarajevo şi 
nu vor să cedeze din 
teritoriile ocupate (70% din 
suprafața Bosniei). Planul 
Vance-Owen le acordă numai 
43% din ce au cucerit până în 
prezent. 

De subliniat că în cursul 
tratativelor dela New-York, 
au continuat bombarda- 
mente intense asupra ca- 
pitalei Sarajevo şi asupra 
oraşului înfometat Srebre- 


convoaielor de camioane care 
au fost oprite zile întregi de 
către forţele sârbeşti. S'a 
ajuns astfel să se considere 
un mare act de eroism faptul 
că Gen. Morillon, comandan- 
tul forţelor ONU din Bosnia, 
a ajuns cu un convoi în Sre- 
brenica, după ce a acceptat 
condiţia de a pleca fără nici 
un fel de escortă militară. 
Timpul, până acum, a fost 
în favoarea Sârbilor. Consi- 
liul de Securitate şi-a amânat 
din nou hotărârea de a lua 


măsuri energice, din cauza 
situaţiei neclare din Rusia, 
pentru a nu prejudicia situa- 
ţia lui Elțîn, Sârbii sperând 
să fie înlăturat, pentru a 
avea sprijinul conserva- 
torilor ruşi, adepţi ai pan- 
slavismului. Ei au căutat să 
cucerească cât mai mult te- 
ritoriu şi să forţeze plecarea 
populaţiei musulmane prin 
bombardamente, infome- 
tare şi atrocități. 

Deşi s'a încheiat un nou 
acord de încetare a focului, 
(care nu se ştie cât va dura 
(17), Preşedintele Izetbergo- 
vici a spus că el îşi va retrage 
semnătura după cincispre- 
zece zile dacă partea sârbă nu 
va semna şi ea planul Vance- 


Owen. : 
Cu toate că Preşedintele 


Clinton şi alţi lideri vestici 
au spus că vor lua acţiuni mai 
hotărâte, nu se ştie cum va 
evolua în viitor situaţia din 
Iugoslavia. Chiar dacă planul 
Vance-OwWen va fi acceptat de 
toate părţile, trimiterea a 
peste 70.000 de soldați ONU 
(cum propune NATO), pen- 
tru supravegherea aplicării 
lui, poate duce la confruntări 
directe cu trupele sârbe, Este 
tocmai motivul de care s'au 
temut până acum Vest euro- 
penii şi care a dus la perma- 
nenta amânare a unor măsuri 
mai hotărâte. 

Embargoul nu a făcut 
decât să exalte sentimentele 
naţionaliste sârbe şi să strân- 
gă rândurile în spatele lui 
Slobodan Milosevici, care 
visează o Serbie Mare. Sârbii 
consideră că s'a creat un 
adevărat complot împotriva 
naţiunii, deoarece nu se ține 
seama de cei 600.000 de Sârbi 
din Croaţia şi de cei 1.400.000 
din Bosnia. 


ALEGERILE DIN FRANŢA 


Alegerile parlamentare 
din Franţa s'au desfăşurat în 
două tururi de scrutin, la 21 


NEW ASSEMBLY 


Conservatives 
and allles 


84,4% 


Union for France coalition and 


other conservatives 497 
Rally for the Republic 247 
Union for French 

Doernocracy 217 


Other conservatives 23 


şi 29 Martie, pentru cele 577 
de locuri din Adunarea Na- 
ţională. 

După cum era de aştepat, 
Partidul Socialist a suferit o 
zdrobitoare înfrângere, ob- 
ţinând în faza finală numai 
67 de locuri în Adunarea 
Naţională, faţă de 277, cât de- 
ținea după alegerile din 1988. 

Uniunea pentru Franţa, 
formată din partidele con- 
servatoare a obţinut 487 de 
locuri, faţă de 273, cât de- 
ţinea. Ea a avut la bază cele 
două mari partide, partidul 
neogaullist, Adunarea pentru 
Republică (RPR), condus de 
fostul prim ministru, Jacque 
Chirac şi Uniunea pentru De- 
mocraţia Franceză (UDE), 
condusă de fostul preşedinte 
Valery Giscard d'Estaing, 

Partidul Comunist a ob- 
ținut 23 de locuri faţă de 26 
câte a avut, iar partidul de 
extremă dreaptă, Frontul 
Naţional, a pierdut singurul 


obţinut numai 12,7% din 
voturile directe, faţă de 
34,7%, cât a avut în 1988. 
Alegătorii au părut să fie 
obosiţi de prezenţa lui 
Mitterrand care conduce 
Franţa de 12 ani şi care are 
mandat până în 1995, 
Creşterea şomajului (10%), 
imigrarea masivă din lumea 
a treia, nesiguranța poziţiei 
Franţei în Europa, ca şi o 
serie de scandaluri de 
corupție, au dus la în- 
depărtarea Francezilor de 
socialiști. Astfel, o serie de 
lideri socialişti de frunte şi- 
au pierdut locurile în 
Adunarea Naţională, cum ar 
fi fostul prim ministru 
Michel Rocard şi fostul 
ministru de Externe, Roland 
Dumas, ca şi un grup de alţi 
cinci foşti miniştri. 
Deoarece Partidul lui 
Chirac a obţinut cel mai mare 
număr de locuri în Adunarea 
Naţională, Preşedintele Mit- 


O NOUĂ FAZĂ ÎN SITUAŢIA CRITICĂ 
DIN IUGOSLAVIA 


Conflictul dintre Boris 
Elţin şi Congresul Deputa- 
ților Poporului, a intrat într'o 
fază dramatică încă din 
şedinţele ţinute între 10-13 
Martie. 

Congresul condus de 
preşedintele acestuia, Rus- 
lan Hasbulatov, cel mai în- 
verşunat critic al lui Elţin, a 
căutat să-l deposedeze pe 
preşedintele Rusiei de orice 
fel de putere, pentru a-l 
aduce pe acesta într'un rol 
ceremonial şi a da Con- 
gresului dreptul de control 
asupra guvernului 


BORIS ELŢIN 


Astfel forul rus a votat cu 
mare majoritate (656 contra 
184) pentru dreptul de veto 
asupra decretelor preziden- 
țiale, ca şi pentru anularea 
acordului de compromis cu 
preşedintele, din Decembrie 
1992, pentru un referendum 
în Aprilie 1993. Se prevedea, 
în acelaşi timp, punerea sub 
acuzaţie şi demitere a lui 
Elţin, dacă acesta ar fi luat 
măsuri considerate neconsti- 
tuţionale. Preşedintele a 
părăsit şedinţa pe data de 12 


Elțîn şi înlocuirea regimului 
său cu o conducere conserva- 
toare, a alarmat profund 
lumea occidentală. Se în- 
trevedea întoarcerea spre un 
nou război rece cu implicaţii 
asupra viitorului tratatelor de 
dezarmare nucleară şi nevoia 
de a reveni la vechile tipuri 
de bupete militare. 

Trebue reamintit că aşa 
zisa constituţie încălcată de 
Elţin, este Constituţia din 
1977, din timpul lui Brejnev, 
care considera că forul 
conducător este Sovietul 
Suprem, deşi acesta era o 


marionetă a Partidului 
Comunist. Congresul, la 
rândul lui, a fost ales în Mar- 
tie 1990, când mai exista încă 
Uniunea Sovietică şi în 
componența sa intră o 
sumedenie de comunişti 
conservatori. 

Ironia face ca Ruslan Has- 
bulatov, care a condus cu 
înverșunare ostilitățile contra 
lui Elțîn, să fi fost promovat 
chiar de către acesta, în 
funcţia de preşedinte al 
parlamentului. 

Impotriva felului cum 


DEMONSTRAŢII PENTRU ELŢIN ş 


De reamintit că în De- 
cembrie 1992, Elțîn a fost 
forţat să facă o serie de com- 
promisuri, printre care şi 
înlocuirea Primului ministru 
Gaidar, arhitectul reformelor 
economice. 

După părăsirea şedinţei, 
Elțîn a anunţat ţinerea unui 
referendum prin care să se 
decidă cine să guverneze 
Rusia. 

Situaţia era extrem de 
încordată, dar ea urma să 
ajungă într'un stadiu şi mai 
critic în momentul în care 
Boris Elţin, pe data de 20 
Martie, s'a adresat naţiunii 
prin intermediul televi- 
ziunii, anunțând că au fost 
epuizate toate posibilităţile 
de înţelegere cu majoritatea 
conservatoare din Congres şi 
că ţara va fi guvernată prin 
decrete prezidenţiale până pe 
data de 25 Aprilie, când se va 
ține un referendum prin care 
se va decide dacă poporul are 


aaa mem oază locpe care-l deţinea. terrand a numit în funcţia de încredere înel. 
Socialista and allies 87 Se consideră că victoria Prim ministru pe Edouard Au urmat zile de mare 
Pe coaliţiei conservatoare se Balladur, fost ministru de Fi- tensiune, în care Hasbulatov 
23 datorează în primul rând nanţe şi colaborator apropiat a căutat să obțină aprobarea 
Communista and alles colapsului socialiștilor. al lui Jacque Chirac, care îşi deputaţilor pentru demiterea 
Partidul Socialist al Pre- va depune candidatura lui Elţin a cărui declaraţie o 
Hational Front 0 ședintelui Mitterrand, con- pentru alegerile prezidenţi- considera anticonstituţională, 
—————— dus de Laurent Fabius a ale din 1995, Posibilitatea căderii lui 


vrea să aplice Elţin refor- 
mele, s'a ridicat şi Alexandr 
Ruţkoi, Vicepreşedintele 
Rusiei, care a fost ales prin 
alegeri libere odată cu Pre- 
şedintele. 

În timpul zilelor fierbinţi 
din parlament, în afara 
Kremlinului au avut loc 
manifestații atât pentru 
Eljin,cât şi pentru răsturnarea 
lui și revenirea la Uniunea 
Sovietică. 

| creati 


In acest timp liderii vestici 
s'au pronunţat pentru 
sprijinul lui Boris Elţin, pe 
care îl consideră sigurul 
lider rus ales democratic şi 
care vrea să urmeze calea 
reformelor economice şi 
democratice, aducând Rusia 
spre o piaţă liberă. 

Preşedintele Clinton a 
declarat că este gata să 
accepte, dacă i se propune, ca 
întâlnirea sa cu Preşedintele 
Elțîn, din 3-4 Aprilie, să aibă 
loc la Moscova, în loc de 
Vancouver, cum fusese pro- 
gramată. El a spus că va veni 

3 


RUSLAN HASBULATOV 


cu o serie de propuneri 
concrete, pentru a ajuta 
reformele lui Elţin şi în acest 
sens a purtat convorbiri cu 
Preşedintele Mitterrand şi 
Cancelarul Kohl, impulsio- 
nând în același timp ținerea 
unei întruniri a celor şapte 
țări industrializate în luna 
Aprilie. : 

De remarcat că în bătălia 
cu Congresul, - Prim mi- 
nistrul Viktor Cernomiîrdin a 
declarat că el şi guvernul său 
sunt alături de Preşedinte şi 
reformele sale, iar Ministrul 
Apărării, Gen. Gracev, a spus 
că armata rămâne neutră în 
conflictul politic. 

Hasbulatov a continuat să 
dirijeze atacul pentru răstur- 
narea lui Elțîn. Pe data de 28 
Martie a fost votată rezoluţia 
de trecere a staţiilor de radio 
şi televiziune sub controlul 
Congresului. In aceeaşi seară, 
acesta a încercat prin vot 
secret destituirea Preşe- 
dintelui, dar i-au lipsit 72 de 
voturi pentru a obţine 
majoritatea absolută (70%) 
necesară. Elţin a fost ova- 
ţionat de 60.000 de de- 
monstranţi şi a declarat că va 
ține seama numai de ce va 
decide poporul la refe- 
rendumul din 25 Aprilie, iar 
până atunci va ignora 
hotărârile unui congres 
conservator. a 

Lupta pentru putere însă 
va continua. Congresul a 
votat demiterea reprezen- 
tanților prezidenţiali din 66 
de regiuni, ca şi ținerea unui 
referendum la 25 Aprilie, „cu 
întrebări care încearcă să-l 
pună în dificultate pe Elţin şi 
cu menţiunea ca preşedin- 
tele să obțină 50% din elec- 
torat, nu din numărul celor 
care vor participa la votare 


nd cu declinul 
= Încep i rivale, auto- 
pie americane anunțau 
[orgoliu terminarea 
cu „oiului rece şi intrarea 

“intro nouă fază, aceea a 
In lumi dominată doar de 
ca. Optimismul exa- 
'a dovedit în scurt 
mp lipsit de orice bază 
SE, Statele Unite erau 
"fruntate cu o dură criză 
onomică şi morală fără 
dent în perioada post- 
Debusolată şi lipsită 
îndrumare sănătoasă 
nia trasată de marii 
meni politici ce au făurit 
un stat model acum două 

“ ecole, America de azi nu 
scapă acestui flagel al Rău- 
ui ce stăpâneşte ultimii ani 
„i mileniului al doilea. 
- New York-ul e paralizat 
câteva zile de o 

mică explozie tero- 
tă, în inima districtului 
inanciar, acolo unde se 
zesc marile intrigi ale 
șlobului. În Somalia, tru- 
vele americane nu reuşesc 
"lucru, iar măcelul din 
nia decurge firesc, în 
gica absurdă a instinc- 
de a ucide şi distruge. 


ili pacea se înşeală, 


“aşa cut s'au înşelat 
primaţi de Saddam. 
cuturat de un virus 


pas: 

bună probă fiind 
linuarea dominaţiei în 
„ Balcani, unde clasa politică 
itoare este constituită 
din fidelii Moscovei (ce a 
i rămas din Iugoslavia, 
ulgaria şi România). 
m două decenii, în 
ţa de a scăpa de in- 
“domnie a "ge- 

ui Carpaţilor", Rom: 
iu pe buze numele unui 
> alt comunist, şcolit tot la 
a gingishanică dela 
in, dela care se 
pta o cârmuire cât mai 
ândă. Amară deziluzie, 
IA oul satrap al guber- 
Niei moscovite, nu făcea 
cât să reediteze, cu 
eaşi metode şi cu sub- 
taţi parcă 
. tern 
care-l 


„de 


n Pârte orice speranţă? 

* unde să (aa ii 
ce nduista, de unde să 
ă ip Pem lupta pentru 

ș gyerărea României şi 

îecerirea independenţei 
;ncâle, când nici o palmă 
[ip Pământul țării nu era 
ni jugul opresorului? 
ul, adică o treime din 


suflarea românească, n'are 
cum să salveze Ţara, pentru 
simplul motiv că este supus 
legilor şi restricţiilor sta- 
telor occidentale, care au 
avut bunăvoința să-i pri- 
mească pe refugiații ro- 
mâni. 

„Ne putem consola cu 
gândul că prăbuşirea Im- 
periilor este o legitate 
istorică, deci şi cel muscal 
îşi va afla sfârşitul, iar 
odată cu el va pierde 
puterea şi clasa politică 
aservită, în speţă nomen- 
clatura roşie. Fenomenul s'a 
mai petrecut în Ţările 
Româneşti, fanarioţii dis- 
par când Turcia slăbeşte, 
urmând ca pierderea stă- 
pânirii politice să constituie 
şi declinul economic al 
acestui grup înfeudat in- 
tereselor unei ţări străine. 
Dar putem oare şti cât va 
dura acest proces în cazul 
diferit al Imperiului Rus, 
marele inamic al neamului 
nostru? Condiţiile sunt 
altele, şi orice analogii 
istorice pot fi valabile doar 
la modul general. Dacă 
există o speranţă, nu cumva 
ea trebue să ne fie dată de 
încrederea în planurile di- 
vine, în ceea ce putem numi 
roata istoriei? Frământat de 
aceleaşi întrebări, un mare 


ii. gânditor român contem-- 


poran, aclamat în Japonia şi 
Franţa, unde ediţiile ope- 
relor sale sunt de mult 
epuizate, şi-a! dedicat 
întreaga viaţă studierii 
mecanismului ascuns al 
istoriei, privită ca o lecţie 
oferită de Providenţă în 
meandrele.căreia omul, ca 
individ, are opțiunea Bi- 
nelui sau Răului. Pro- 
fesorul Vlaicu Ionescu, căci 
despre dânsul este vorba, a 
acordat recent un interviu 
'săptămânalului Paris Match 
(18 Februarie a.c.), făcând 
senzaţionale dezvăluiri 
asupra evenimentelor care 
vor marca acest zbuciumat 
final de secol. Nu ne vom 
bucura mult de prăbuşirea 
comunismului, şi o nouă 
perioadă de conflicte se va 
declanşa, de astă dată vi- 
zând direct Europa de Vest, 
în speţă Italia şi Franţa. 

Operele filosofului şi 
profesorului român au fost 
prezentate cititorilor ro- 
mâni în prioritate absolută 
de către "Cuvântul Ro- 
mânesc", care semnala 
apariţia celebrului volum 
"Nostradamus sur „L'ăre 
proletaire" (1977) şi mai 
apoi a " Istoriei secrete a 
lumii” (1987, în franceză: 
"Nostradamus, L'histoire 
secrăte du monde ”). Făcând 
o analiză strălucită lu- 
crărilor profetice ale lui 
Michel de Notredame (sec. 
XVI) şi aplicând o metodă 
coerentă ştiinţifică, Vlaicu 


- DESCIFRÂND VIITORUL 


————— Lucian G. COSTI 


lonescu anunţa cu precizie 
evenimentele din Iunie 
1991. Ajutat de o erudiție 
ieşită din comun, savantul 
român devenea o cele- 
britate de necontestat în 
Japonia, unde se afla ca 
invitat de onoare cu ocazia 
apariţiei traducerilor în 
Japoneză a operelor sale şi 
unde afirma fără echivoc 
prăbuşirea lui Gorbaciov, 
chiar atunci în vizită la 
Tokio. Afirmația a fost 
verificată matematic de cele 
petrecute la Moscova. Apa- 
riţia celui mai recent volum 
în Franţa, intitulat "Ulti- 


mele victorii -ale lui 
Nostradamus” (Les der- 
ni&res victoires de 


Nostradamus, 1993, ed. 
Filipacchi), a produs un 
veritabil scandal în țara 
care'şi celebrează ziua 
naţională ca un semn al 
triumfului contra regali- 
tăţii: Vlaicu Ionescu de- 
monstrează fără putere de 
tăgadă că Franţa va reveni 
la monarhie, iar poporul 
francez, sătul de coruptul 
sistem republican, va 
reveni bucuros la tra- 
diţionala sa formă de 
guvernare: cea monarhică. 
Cititorii noştri pot afla 
amănuntele din sus a- 
mintita ediţie a revistei 

—pariziene-şi-din lucrarea 
menţionată. Denumirea de 
"eră proletară”, atribuită de 
profesorul Ionescu întregii 
perioade istorice iniţiată de 
Revoluţia  anticreştină 
franceză din 1789 şi cul- 
minată cu perioada bol- 
şevică a Rusiei, a intrat deja 
în vocabularul curent al 
Vestului. 

Studiul serios al savan- 
tului român ne aduce o spe- 
ranţă: jocul Destinului are o 
ordine, de esenţă trans- 
cendentală, care restabileşte 
valorile tradiţionale, re- 
aşezând echilibrul pierdut. 
România îşi va regăsi 
propria sa identitate odată 
cu înlăturarea republicii 
comuniste de esență mus- 
cală şi refacerea structurii ei 
politice ancestrale; nu ştim 
însă cât de curând. Datoria 
cronicarului este să anali- 
zeze ce s'a petrecut deja 
(cel puţin în accepțiunea 
clasică a termenului), dar 
nu este oare natural ca tot 
cronicarul să scruteze şi 
viitorul, dacă ne gândim că 
scurgerea timpului face 
dificilă distingerea prezen- 
tului, mereu înghiţit de 
trecut, de viitorul apropiat, 
mereu revărsat în prezent. 

Dar cel care consem- 
nează faptele şi încearcă să 
le comenteze prin prisma 
propriei sale viziuni, are şi 
datoria să distingă peri- 
colele şi să ofere posibile 
alternative de evitare a 
acestora. O cât de sumară 


APRILIE 1993 


rememorare a evenimente- 
lor decisive care au marcat 
istoria noastră relevează 
constanta prezenţă _a 
presiunii din Răsărit. In- 
cepând cu secolele ce au 
urmat retragerii aureliene, 
neamul de limbă română ce 
popula întreaga zonă bal- 
canică la Nord de vechea 
Grecie a fost sfâşiat de 
virulența năvălirilor bar- 
bare, cea mai zdrobitoare 
fiind cea slavă. Asemeni 
unui vulcan care pârjoleşte 
orice întâlneşte în cale, 
talazul slav a avut epoci de 
explozie agresivă, urmată 
de acalmii înşelătoare, care 
nu însemnau deloc perioa- 
de de progres civilizatoriu, 
ci doar o mocnire a urmă- 
toarei agresiuni, Românii 
aflându-se constant ţintă a 
atacului barbar. Dezbina- 
rea noastră politică, con- 
secinţă şi ea a deselor in- 
vazii, a permis altui minus- 
cul grup migrator, cel un- 
guresc, să domine copios 
secole de-a rândul şi să 
devină un adversar de 
temut, prin asimilarea băş- 
tinaşilor ce  îngroşau 
rândurile invadatorilor. 


Năvălitorii din stepele 
Răsăritului au constituit 
pericolul major al neamului 
_românesc, pentru simplul 


PAGINA 23 


E luna Patimilor şi a Învierii. "Vin Floriile cu 
soare/ şi soarele cu Florii" - învăţam în vremea 
copilăriei, urmărind pe cerul mai curat şi mai 
albastru ca oricând după cenuşiul lunilor de iarnă, 
şirurile de cocori în perfecta lor aliniere, aşteptam 
rândunicile la vechile lor cuiburi de sub streşini şi 
berzele pe acoperişurile cele mai înalte, urmăream 
apoi metamorfoza uriaşilor din cer apăruţi pe 
neaşteptate, când ca nişte imense caere de vată, când 
ca nişte fabuloase întruchipări, când asemeni 
oamenilor de zăpadă, când deşirîndu-se ca nişte 
Păsări-Lăţi-Lungilă, peste sate, furnicare de oameni 
gospodari. 

Aprilie aduce cu el trezirea la viaţă, naştere şi 
Înviere. Niciodată satul românesc, vatră milenară a 
Neamului, nu trăia mai intens ca în această lună a 
zilei în creştere, descătuşată de echinox , în cinstea 
măreţului Soare. 

Pulsa viața, dela mieii născuţi la inundația de 
verde a câmpului, dela imaculatele flori albe ale 
vişinilor la florile de măr născute din culorile 
mărţişorului, dela crengile de sălcii pregătite pentru 
Florii la îmbrăcarea codrului în haine de primăvară. 

Era greu, nespus de greu, să accepţi în această 
explozie de viaţă, deniile pregătitoare de moarte şi 
crunta zi a Răstignirii, dacă nu ar fi existat acel 
sfâşietor strigăt, cutremurător peste milenii: 
"Primăvară dulce, Fiul meu cel dulce frumuseţea 
unde ţi-ai pus?" Atunci, în acea întunecată noapte a 
prohodului mureau parcă toate, florile se veştejeau, 
seva nu mai pulsa în plante, mieii erau smulşi 
pentru tăiere. Se rupsese catape-teazma bisericii şi 
soarele n'a dat lumină. În mormânt a fost pusă Viaţa! 

Nici o Sâmbătă nu este plină de moarte ca 
Sâmbăta de după prohod. Nici o aşteptare nu este 
mai apăsătoare decât miezul nopţii care îi urmează. 
Nici o bucurie nu poate fi egalată cu eliberatorul 
"Hristos a înviat!" rostit după acel unic îndrumător 
"Veniţi de luaţi lumină”. 


motiv că au refuzat să 
primească civilizaţia latină, 
net superioară şi au impus 
cu forţa propriul lor mod 
rudimentar de a trăi, pro- 
vocând rupturi structurale 
grave populaţiei romanice. 
Otomanii, sosiți mai târziu, 
n'au avut un impact de 
fond, stăpânirea lor ne- 
atingând elementele de 
bază naţionale, limba şi 
religia. Dacă presiunile 
venite din alte puncte car- 
dinale au dispărut, cea sla- 
vă din Răsărit n'a încetat, 
iar intermezzo-ul de 22 de 
ani al României Mari a fost 
insuficient pentru a con- 
strui un stat rezistent şi o 
națiune numeroasă. 


O fundamentală modi- 
ficare a strategiei noastre 
politice se impune cu 
necesitate, spre a asigura 
permanenţa statului nostru, 
dela cea conjuncturală, 
bazată pe incerta rezemare 
pe sisteme de alianţe şi 
abilul joc de balanţe între 
puterile mari (şi care ne-a 
adus dezastrul din 1940) , la 
una bazată pe o trasare pe 
lungă durată a unor 
obiective precise, care să 
vizeze crearea unei Ro- 
mânii de temut, prin număr 
al locuitorilor şi prin impu- 
nerea propriilor ei interese. 
Exemple istorice: Spania 
(secolele VIII-XV) supusă 
prtsinnii arabe, Franţa 

aceeaşi perioadă) supusă 
presiunii germanice, 


> Bucuria Învierii simțită de întreaga omenire 
mai cu seamă de acei care au fost închişi pentru 
credinţa lor în Hristos. Lucrează aici faptul real al 


Învierii Mântuitorului. Unica şi cea mai mare 
minune făptuită pe acest pământ de Dumnezeul 
Intrupat pentru a ne salva dela pieirea în neant. 
Pentru a ne dovedi că nu murim odată cu plecarea de 
pe această planetă, că toţi cei care se trag din aceeaşi 
seminţie şi se găsesc pe aceleaşi tărâmuri cu care s'au 
înfrățit de veacuri sunt sânge şi pământ din 
pământul în care s'au născut din tată în fiu şi din 
mamă în fiică, cei care au fost, cei care sunt şi cei 
care vor veni, formând la un loc Neamul, de care 
sunt legaţi cu nevăzutele legături de duh, de idealuri 
şi de suferinţe, şi cu care vor răspunde solidar la 
Judecata de Apoi, de toate faptele bune şi rele, 
individual şi dimpreună cu întreaga obşte. 
E luna Patimilor şi a Învierii! 


A patra după sângele vărsat de tineretul României 
pentru izbăvirea Neamului încătuşat. A patra după 
acele luminoase cântări, unice în Europa de astăzi 
îmbătrânită de viclenii şi altele. 

Măreţul ideal al tinerilor din Decembrie 1989. Se 
biruise atunci lunga noapte a solstițiului de iarnă, 
din calendar şi din suflete. 

Se coborâse peste România harul cerului. Peste 
trupurile celor căzuţi cădeau lacrimi de heruvimi. 
Oamenii transformați de miracol, plângeau şi se îm- 
brăţişeau frăţeşte cu dragostea izvorâtă din 
piepturile goale cu care au înfruntat tancurile şi 
gloanţele. A fost prea frumos şi prea înălţător. Nu tot 
cu bucurie şi cu ramuri de finic l-au întâmpinat şi pe 
Fiul Omului? 

Sunt forţe ale răului care nu suportă Învierea. Ele 
se opun cu toată puterea Învierii, prelungind 
suferinţele. Ale indivizilor şi popoarelor. În 
România se biruise lunga noapte a solstițiului de 
iarnă şi se începuse dezgheţul sufletelor dar sutaşii 
duşmanului luminii erau încă pe locurile lor. Țara a 
fost împinsă întrio lungă perioadă a Patimilor de 
noii saduchei şi farisei nedezbrăcaţi de mantia roşie 
a anti-oamenilor. 

Au urmat noi răstigniri şi pătimiri dar ţara se află 
la sfârşitul Sâmbetei după Prohod şi peste voinţa 
tuturor celor răi va urma Învierea. 


"HRISTOS A ÎNVIAT", ROMÂNIE! Pe curând şi 
învierea ta. 


Zahu PANĂ 


=! 
F 
pi 
Da 
5 
| 
A 
zi 
Na - 
En 
„păi 
3 
e 
A 


Ceea ce am discutat până 
acum a fost numai un fel de 
însemnări preliminarii, 
pentru a pune într'un cadru 
mai larg problema sensibilă 
a Românilor care au cerut 
azil politic, în lumea liberă, 
mai cu seamă în Statele U- 
nite şi Canada. Adevărul 
este că Românii refugiaţi, şi 
care au făcut cereri pentru 
azilul politic, au fost trataţi 
cu "destulă" neglijenţă şi de 
multe ori fără respect pen- 
tru ceea ce constituie una 
din valorile moralei ameri- 
cane: demnitatea omeneasă. 
Este adevărat că între refu- 
giaţii care au ajuns pe teri- 
toriul Americii de Nord, 
s'au strecurat sau au fost 
strecuraţi şi refugiaţi care 
erau "de toate”, numai refu- 
giați politici nu erau. Poate 
că organele de conducere şi- 
au dat seama de acest lucru 
şi au avut o atitudine mai 
rigidă. Aşa s'ar explica 
unele  comportări ale 
funcţionarilor de rutină. În 
orice caz, nu se poate spune 
că Românii au fost înţeleşi 
în starea de tragedie, care 
caracteriza viaţa "lumii 
româneşti”. Nici structura 
sufletească a poporului 
român nu era cunoscută, 
nici cum să fie apreciată de 
"clericii" din birourile ofi- 
ciale. De toate aceste lucruri 
singura vinovată este i 
ranţa şi nu se poate 
nimănui nici un fel de 
reproş. Istoria a avut 
dedesubturile ei şi multe 
cazuri s'au rezolvat în mod 
pozitiv şi favorabil. 

Perioada după 
Decembrie 1989. 


Această perioadă este cea 
mai semnificativă, pentru 
discuţia teoretică asupra 


- azilului politic românesc. 


De ce? Pentrucă s'a creat în 
mintea și logica celor ce se 
ocupau oficial cu astfel de 
probleme, impresia că azi- 
lul politic pentru Români şi 
eventual alţii din ţările de 
după fosta Cortină de Fier 
nu mai are legitimitate. 
Condiţiile noi din acele 
țări, deci şi din România ar 
duce la libertăţi individuale 
şi forme democratice de 
guvernare şi nu ar mai fi 
nevoie de "impulsul" re- 
fugiului pentru cei ostra- 
cizaţi. Este unul din marile 
paradoxuri ale lumii libere, 
că în timp ce foştii membri 
ai nomenclaturii comuniste, 


CUPON DE ABONAMENT 


COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


APRILIE 1993 


- III - 


de exemplu, din România 
se instalau la putere şi do- 
minau viaţa politică cu aso- 
ciaţii lor din Partidul Co- 
munist, reprezentanţii ofi- 
ciali ai lumii libere salutau 
şi cereau recunoaşterea ofi- 
cială a guvernelor formate 
de comunişti, care au "fu- 
rat" revoluţia românească şi 
au continuat să menţină 
formele de guvernare co- 
munistă anterioare. 

Ca şi pe vremea lui Cea- 
uşescu, România este con- 
dusă politic, într'o formă 
integrală de membrii Parti- 
dului Comunist. Ei domină 
în conducerea țării, dela 
cele mai mici posturi locale 
din administraţie până la 
componența guvernului în 
sine. Preşedintele Iliescu 
este exemplul cel mai evi- 
dent al acestei situaţii ab- 
surde. Prin participarea lui 
directă, fără rezerve, cu 
toate privilegiile timpului, 
la acţiunile Comitetului 
Central al Partidului Comu- 
nist din România, este res- 
ponsabil pentru toate cri- 
mele din ţară, în perioada 
de dinainte de Decembrie 
1989. lar acum, desconsi- 
deră total, cu brutalitate de 
dictator, tot ceea ce face 
Opoziția din ţară fiindcă 
nu ia, niciodată, nici o 
măsură legală, pentru a 
îngădui verificarea plânge- 
rilor sau introducerea for- 
melor democratice. Toate 
protestele, demonstrațiile, 
criticile ziarelor, plângerile 
dela tribunale se lovesc de 
indiferența comuniştilor 
care deţin posturile oficiale, 
peste tot în țară. Satele 
sunt izolate cu o "cortină de 
oţel", prin reţeaua de ofi- 
ciali care nu admit pătrun- 
derea sub nici o formă a 
vederilor pe care le are 
Opoziția politică. Televi- 
ziunea şi Radioul, precum 
şi presa care sunt instru- 
mentele de propagandă ale 
guvernului comunist, pă- 
trund în viaţa satelor, pen- 
trucă sunt controlate de 
Iliescu şi nomenclatura 
guvernului. 

Libertăţile din România 
sunt numai aparente, deoa- 
rece structura vieţii sociale 
este complet manipulată de 
Partidul Comunist. Şi, a- 
tunci, poţi scrie ce vrei, poţi 
critica oricât de mult stările 
din ţară şi acţiunile guver- 
nului, când ziarele care fac 


fa NOU 


lon BOIERU— 


acest lucru au îngrădiri in- 
surmontabile: n'au hârtie, 
poşta nu lasă circulaţia lor 
la sate şi restrânge în gene- 
ral producţia în masă. Gri- 
jile vieţii zilnice, din cauza 
haosului economic al țării, 
nu lasă oamenilor răgazul 
să mai facă demonstraţii. Şi 
apoi, la ce bun ar fi pro- 
testele ţării, dacă reprezen- 
tanţii diplomaţiei occiden- 
tale, în special Americanii, 
nu au fermitatea necesară 
în relaţiile lor cu nomen- 
clatura comunistă. Ei se 
mulțumesc cu declaraţii de 


* principii, expuse într'o 


manieră care este altfel in- 
terpretată de către comuniş- 
tii români. Comuniştii nu 
au răgaz de schimburi teo- 
retice, de principii; în poli- 
tica externă ei nu ştiu să se 
teamă decât de măsurile 
tari, care se iau sau se pot 
lua împotriva lor. Politica 
americană faţă de România 
este exact aceeaşi care a fost 
până în Decembrie 1989, 
atât în consistenţă, cât şi în 
structură, de totală îngă- 
duinţă, bunăvoință şi încăr- 
cată cu măruntișuri. Nu are 
alura unei politici de mare 
anvergură, ca expresie a u- 
nei mari puteri politice. 
Note geo-politice. 


Acestea sunt îndosariate 
şi își aşteaptă rezolvarea, 
căci nu s'a putut încă defi- 
ni situaţia din România. 
Departamentul de Stat nu a 
identificat esenţialul: că 
România continuă să fie o 
țară dominată, condusă şi 
iobăgită de comunism, prin 
persoane care au un statut 
bine cunoscut, fără nici o 
posibilitate de eroare. Nici 
unul din acei care n'au fost 
membri de partid, nu are 
nici un rol, în guvernarea 
țării. Numai membrii de 
partid. Este adevărat că se 
dă fiecăruia o libertate, 
falsă, de vorbire, scris, 
adunare, dar fără nici o efi- 
cacitate reală. Guvernul nu 
ține seama de nici un fel de 
criticism sau opoziţie. Toate 
legile sunt votate după 
inițiativa şi dorinţa parla- 
mentarilor comunişti. 
Tribunalele, poliţiile şi 
securităţile din țară sunt 
sub controlul total al co- 
muniştilor. În felul acesta 
Opoziția este anulată şi par- 
ticiparea oamenilor la tre- 
burile publice, oricât de 
constructivi ar fi ei, este 


[53] REÎNNOIRE 


NUMELE DE FAMILIE... acea Aa 2 foaie o aa 
PRENUMELE... inataaatae Îi ati e Ac: pieri IE e 
STRADA/NI, „musa 

ORAŞUL... sasea caaaaacăaasăa STATUI PROVINCIA. aaa 
COD: POSTAL ru ara 2 RRERTĂURUA a a A a 


PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL: 
IE, 3 


PESTE $35 ABONAMENT DE SUSŢINERE 
$30 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 


$25 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


2 a oi e 0 aa oi a oa pa E e i a e a i a E Pe a i ei a) 


AZILUL POLITIC AL ROMÂNILOR 


redusă la zero. Nu există în 
România libertatea de a se 
dezvolta o personalitate 
creatoare, căci este margi- 
nalizată, ceea ce înseamnă 
de fapt lipsă de libertate. 
Căci societatea te striveşte 
şi nu-ți îngăduie să devii 
productiv şi rodnic pentru 
țară. Profesorii din şcoli, de 
toate categoriile, trebue să 
lucreze nu după un pro- 
gram de interes naţional, ci 
după instrucţiuni de inspi- 
raţie şi sursă marxistă. Gre- 
şeala iniţială a diplomaţiei 
americane, de a "recunoaş- 
te" primul guvern de fac- 
tură hibridă şi predominant 
comunistă în Ianuarie 1990, 
nu a fost încă recunoscută 
şi nici înlăturată. Se duce 
mai departe o politică "dul- 
ceagă”. Nu există nici un fi- 
ricel de democraţie sau de- 
mocratizare în România. 
Totul este făcut numai la 
suprafaţă şi pentru a da 
iluzia democraţiei, în spe- 
cial pentru observatorii 
veniţi din străinătate. 

În realitate, problema 
României trebue privită 
dintr'o altă perspectivă, care 
n'a fost luată niciodată în 
considerare. Este vorba de o 
perspectivă geo-politică, ce 
ține seama de toate coordo- 
natele geografice, sociale, 
istorice, etnice şi spirituale. 
România este o ţară cu un 
popor de origine latină, aşe: 
zată la marginea de Răsărit 
a Europei, deci un bastion 
înaintat, şi este înconjurată 
de popoare care sunt inte- 
grate în Europa numai prin 
legături tangenţiale, nu 
structurale, pe măsura spiri- 
tului şi conţinutului speci- 
fic european. Conştiinţa la- 
tină şi spiritualitatea euro- 
peană a poporului român 
garantează la Estul de mar- 
gine caracterele integrităţii 
europene, pe toate planuri- 
le. Şi istoria stă martoră la 
aceasta, cu o plenitudine 
care nu poate fi pusă la în- 
doială decât de către cei de 
rea credinţă sau văduviţi de 
o logică normală. Nu se 
poate face politica de relaţii 
internaţionale dacă nu se 
ține seama de toţi factorii 
care contribuie la însuma- 
rea valorii geo-politice a 
fiecărui stat sau ţară (în 
cazul de aici, România). 
Căci toate relaţiile politice 
pornesc dela factorii com- 
ponenți ai realităţii geo-po- 
litice. Vom reveni. 


i | 
——— 


CUVANTUL ROMANESC 


MINCIUNI ŞI CALOMNII? 


"Starea economiei naţionale e dezastruoasă”, afirma 
nu de mult Dl. lon Cristoiu, directorul marelui ziar 
bucureştean "Evenimentul zilei”. Lucru știut de toată 
lumea şi constatat pe propria lor piele de către toţi 
Românii. Şi pentru a nu fi acuzat, nici el şi nici Primul 
ministru Nicolae Văcăroiu de incapacitate de a scoate 
țara din această calamitate, tovarăşul Ion Iliescu trebuia 
să găsească un ţap ispăşitor. Şi l-a găsit în persoana 
Domnului Corneliu Coposu, preşedintele Partidului 
Naţional Țărănesc Creştin Democrat care, împreună cu 
preşedintele Partidului Alianţa Civică, Nicolae Ma- 
nolescu şi Domnul Emil Constantinescu, preşedintele 
Convenţiei Democratice, s'ar fi opus acordării Clauzei 
de către Americani. 


Într'o conferinţă televizată, - scrie revista "22" în 
numărul 154 - "Vorbind despre mai multe societăţi 
americane care ar fi cerut Congresului acordarea Cla- 
uzei pentru România, Preşedintele Iliescu... a afirmat că 
aceste societăţi "au intervenit, arătând că ei, societăţile 
americane, capitalul american, sunt interesaţi în acor- 
darea Clauzei, în timp ce reprezentanţi ai unor cercuri 
politice româneşti au pledat împotriva ei”. 

Păi, se putea altcum?... Exact ca în povestea cu fata 
cea guşată care, în timp ce se certa cu fata vecinului, 
maică-sa îi şoptea: zi-i maică, tu ei guşată, ca să nu-ţi 
spună ea ţie. Aşijderea şi cu zâmbăreţul dela Cotroceni 
care acuză Opoziția de propriile lui păcate. 

"Cu părere de rău - a continuat Preşedintele Iliescu - 
trebue să constat (câ)... Dl. Coposu şi alţi reprezentanţi 
ai Convenţiei Democratice..., în documentele Con- 
gresului apar intervenții care se pronunţă împotriva 
acordării Clauzei. Chiar un document semnat de Dl. 
Coposu, este o întreagă pledoarie de ce României nu 
trebue să i se acorde Clauza, în timp ce partenerii 
americani au pledat cu căldură pentru acordarea ei”. 


Că lucrurile nu stăteau tocmai aşa, se poate limpede 
constata din următorul citat; "Purtătorul de cuvânt al 
preşedintelui, Alexandru Mironov i-a comunicat lui 
Radu Călin Cristea (dela postul de Radio Europa 
Liberă) că documentul amintit de Preşedintele Iliescu 
există şi poate fi luat dela Ministerul Afacerilor 
Externe. Dânsul a mai adăugat că documentul datează 
de atunci de când Vintilă Brătianu și Nicolae Mano- 
lescu au făcut vizita la Washington... La solicitarea lui 
Radu Călin Cristea, Dl. Dincă, şeful Biroului de Presă 
al MAE (Ministerul Afacerilor Externe, n.n.), a răspuns 
însă că nu ştie despre ce document ar fi vorba şi a indi- 
cat alte persoane din cadrul Ministerului care, eventual, 
ar putea da lămuriri”... 

Şi aici lucrurile se încurcă rău de tot. 

Dar, să mergem mai departe cu citatele din revista 
w22n, 

"Nici persoanele indicate nu aveau habar despre ce 
document a vorbit Dl. Iliescu, dar s'au angajat să facă 
unele investigaţii care nu au avut, din păcate, rezul- 
tatele aşteptate"... 

Documentul cu pricina nu a putut fi găsit nică- 
ieri. Nu a putut fi găsit pentrucă n'a existat niciodată, 
decât în imaginaţia bolnăvicioasă a tovarăşului 
preşedinte. Cu alte cuvinte, Ion Iliescu a fost - iarăşi - 
prins cu cioara vopsită. Ca şi atunci când a declarat, cu 
mâna pe inimă, că nu urmăreşte să-i ia locul împuş- 
catului. Ca şi atunci când a spus că Frontul Salvării 
Naţionale, pe care-l moşise, nu se va transforma în 
partid politic. Ca şi atunci când a afirmat că nu ela 
chemat minerii la Bucureşti etc., etc. 


Care-i însă adevărul pe tema mult discutatei Clauze? 

lată-l mai jos descris de revista 22": z 

"S'a descoperit între timp că o asociaţie din exil, 
condusă de Dl. Ştefan Isărescu, şi care în nici un caz nu 
putea influenţa decizia Congresului American, a 
primit pe 4 Iulie 1992, prin fax dela Dl. Coposu, pre- 
şedintele Convenţiei Democratice, o listă de observaţii 
privitoare al legea electorală, proiectul de lege a presei, 
activitatea fostului legislativ. În acest text, cuvântul 
clauză nu a fost pomenit nici măcar odată. Această 
asociaţie (şi nu Convenţia Democratică sau Dl. Coposu) 
a făcut raport înaintat Congresului American, apreciind 
în finalul lui că "o garantare necondiționată, în acest 
moment, a statutului Clauzei Națiunii celei mai Fa- 
vorizate României ar putea fi contraproductivă pentru 
avansarea către democrație”. Atât deci, nici măcar o 
opunere fermă din partea acestei asociaţii, lipsită de o 
influenţă reală printre congresmanii americani". 

E clar. E limpede. E, cum s'ar spune: la mintea coco- 
şului că Dl. Coposu şi Convenţia Democratică, nu 
aveau, nici în clin, nici în mânecă, cu neacordarea Cla- 
uzei de către Congresul American. - 

Şi iată cum se încheie articolul "ARIA CALOMNIEI 
din revista "22"; 

"În Noembrie anul trecut, senatorul american Tom 
Lantos declara: "Conducerea Partidului Naţional Creş- 
tin Democrat mi-a făcut o puternică pleodoarie ca să 
susțină acordarea Clauzei celei mai Favorizate 
României, punctul lor de vedere cântărind foarte greu 
pentru mine”. 

Minciunile şi calomniile tovarăşului Iliescu, sin- 
gurul vinovat că România nu a primit Clauza, sunt date 
acum în vileag. 


Nicolae NOVAC