Cuvantul Romanesc anul 19, nr. 211, decembrie 1993

Luna Decembrie este o lună plină de 
mistere, de semnificaţii şi de rezonanţe 
emotive, care au un caracter metafizic, mai 
profund decât celelalte luni calendaristice 
ale anului. Decembrie este o lună de 
sfârşit, de acumulări, ca o cutie a Pandorei, 
de emoţii şi decizii "angajante", care au un 
caracter imperativ. Acum trebue să dăm 
socoteala, să cerem socoteala şi să facem 
marea ruptură de ''ce a fost înainte", să ne 
legăm cu juruință pentru o direcţie nouă, să 
"alta" decât cea de până acum. 

Decembrie este luna interiorizărilor, a 
privirilor în profunzime, în lumea tainelor. 
E luna reîntoarcerilor acasă. După înde- 
lungi peregrinări, prin desişul faptelor din 
cursul anului, în care am fost implicaţi, cu 
voie sau fără voie, în țesătura istoriei. 
Emoţiile pe care le încercăm în luna De- 
cembrie sunt "totalitare", afectează întregul 
suflet, toată structura noastră psihică, dela 
procesele de cunoaştere şi gândire, până la 
şi voinţei noastre. Este vremea revizuirilor, 
a îndreptărilor morale şi a deschiderilor 


lon HALMAGHI——— 


ideative spre viitor. Imaginaţia este fe- 
cundă şi luciditatea ne obligă la definirea 
propriei noastre personalităţi, căci ne 
întâlnim cu noi înşine, mai mult decât în 
alte ocazii, şi ne face să ieşim din apatie, 
din frământări, din incertitudini, şi să ne 
clădim o altă modalitate, o altă formă de 
viaţă, mai aproape de noi, de eul persona- 
lităţii noastre, datorită variatelor experiențe 
pe care le-am încercat, sau care ne-au 
încercat pe noi. Luna Decembrie are o 
semnificaţie de natură "apocaliptică", a 
unui final pe dimensiuni reduse, atât ca 
intensitate, cât şi ca semnificaţie pentru 
destinul omului. 

Cu această viziune ne apropriem, anul 
acesta, de luna Decembrie, care şi pentru 
fiecare dintre noi are o însemnătate deo- 
sebită, dar şi pentru comunitatea naţională 
a poporului român, din care ne tragem cu 
toţii, acei din "exilul" românesc. 

Azi, este un moment de mare vitregie 
națională, pentru acei din România, căci 
încă n'au ieşit din iobăgia, nu numai fizică, 
dar mai ales cea morală. Asta este moşte- 


= 


ISSN = 
0705-8365 


THE LA 


Lui 


ANUL 19 Nr. 211 - DECEMBRIE 1993 


| 


ICI DAN UIVIAINIAIN -VUVIULC 
- Tai 221 


LARGEST ROMANIAN 


nirea marxismului, care a dominat ideo- 
logic ţara şi poporul român, din 1945 şi 
pâriă astăzi. Românii sunt încă ostatici 
marxismului şi felului de a concepe 
existenţa naţională. Rămășițele acestui 
marxism împiedică poporul român să iasă 
la suprafaţa istoriei contemporane şi să se 
angajeze într'o confruntare cu toate 
problemele, oricât de aspre şi încercate 
apar acestea. Să se confrunte cu el însuşi, 
cu istoria lui, cu idealurile şi valorile 
stabilite şi create de acest popor, dela 
început şi până astăzi. Caci istoria nu s'a 
terminat cu marxismul, cu căderea şi 
dispariţia lui, şi incertitudinile şi necu- 
noscutele viitorului nu pot îngrijora un 
popor, în aşa fel încât să-i anuleze voința 
de a trăi şi de a se manifesta. Dimpotrivă, 
orice piedici îi vor apărea în cale, un popor 
trebue să le înfrângă şi să-şi realizeze 
idealurile morale, care fac parte din însăşi 
vocaţia lui de fiinţare. Acest lucru s'a 
demonstrat în multe din momentele vieţii 
naţionale, în cursul devenirii româneşti. 
Continuare în pag.3 


THE FREE 


= CITIŢI Z 
IN ACEST NUMAR 
articole semnate de următorii 
colaboratori din România: 
Valeriu C. NEŞTIAN pagina 2 
Gh. |. OLBOJAN pagina 6 
Dan Emilian ROŞCA pagina 6 
Prof. Radu ŞERBAN pagina 7 
A. GRIGOROPOL pagina 8 
Dr. lonel ZEANA pagina 11 
C-tin A. DRAGOMIR pagina 11 
Ştefan TUBURUG pagina 11 
Gicu PĂZITORU pagina 11 
Gh. Popescu-VÂLCEA pagina 11 
Prof. M.S. DERDENA pagina 13 
Arh. Cleopa NANU pagina 16 
Vadim PIROGAN pagina 18 
Prof. N. CIACHIR pagina 19 | 

Preţul unui abonament anual 
„308/50DM 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


CIRCULATIE IN AFARA CANADEI: AFRICA, ARGENTINA, ANGLIA, AUSTRALIA, BRAZILIA, BELGIA, CHILE, DANEMARCA, ELVETIA, GERMANIA, GREGIA, FRANTA, ISRAEL, ITALIA, IUGOSLAVIA, OLANDA, ROMANIA, SPANIA, S.U.A., SUEDIA, TURCIA, : UNGARIA, NOUA ZEELANDA 


Eugen BÂRSAN 


Puterea statală s'a-solidarizat cu corupția. 


pecerist. 


jefuiesc cât pot averea publică. 


mai au. 


CORUPŢIA ZÂMBEŞTE 


|| Ea zâmbeşte ca şi Dl. Iliescu, pentrucă are de ce. 
intr'o lume românească, care se vrea să fie a dreptății, 


Patronată de solidarizarea Puterii cu ea, nu-i deloc 
ie mirare că nelegiuirea corupţiei şi a nedreptăţii 
-reşte, pe zi ce trece, tot mai mult în marea zbuciu- 
mată a societăţii româneşti. Dezvoltarea ei, a dus la 
situaţia: corupția este una dintre cele mai mari reali- 
tăți ale României postdecembriste. În special în 1993, 
2a a făcut cap de afiş în actualitatea românească. Un 
lucru care, fără îndoială, expune putreziciunea păturii 
conducătoare şi arată că în țară nu conduce un partid, 
ci o mafie. Dar nu una gen sicilian, ci una gen 


|| A fost o sesiune extraordinară a Parlamentului 
privind corupţia. Şi cu ce s'a ales țara? În loc de pro- 
|| cese, ea s'a ales cu scoaterea de sub acuzaţie a unor 
corupți oficiali dovediţi. În al doilea rând, ea s'a mai 
ales şi cu sentimentul de triumf al corupţilor că ei au 
câştigat o victorie în contra societăţii româneşti acuza- 
toare. Criticile oficialilor în contra acestei societăţi, 
nu mai contenesc. Ele sunt sortite să protejeze pe 
activiștii şi securiştii convertiți la economia de piață, 
care, din posturile publice cheie pe care le deţin, 


Ce se întâmplă în România pare a fi un destin 
implacabil. Corupţia adânceşte catastrofa morală şi 
economică în care ţara este împotmolită până peste 
cap. Pe cât ţara e mai distrusă, pe atât corupţia devine || 
şi mai mare. lar zâmbetul corupţiei nu e numai sfidă- | 
tor, el mai este şi cinic, pentrucă insultă mizeria. || 
Mizeria în faţa căreia, guvernul nu întreprinde nimic 
pentru dezamorsarea corupţiei dela cap. Dimpotrivă, 
el face totul pentru a o ţine sub tăcere. Pentrucă 
corupția este mama puterii. Dacă Puterea are putere 
comunistă emanată dela tata Lenin, ea vrea să aibă şi 
putere capitalistă emanată dela mama corupţie. 
Numai aşa unşii în comunismul transformat în 
democraţie "originală", devin tot mai siguri pe ei 
până la punctul că nici măcar sentiment de jenă nu 


Naşterea Domnului nos- 
tru lisus Hristos e cel mai 
mare eveniment din istoria 
omenirii. Atât de mare încât 
a devenit centrul istoriei 
universale. Dela el încoace 
se numără anii, veacurile şi 
miile de ani. Şi tot astfel, 
dela el încoace, spre înce- 
putul lumii. Orice încercări 
s'au făcut de a schimba 
centrul istoric al omenirii 
s'au dovedit zadarnice. Şi 
orice încercări se fac şi s'ar 
mai face de a-l înlocui cu 
altul şi de a da o nouă nu- 
mărătoare timpului, toate 
vor fi izbite de zădărnicie. 
Niciodată neamurile nu 
s'au lăsat şi nu se vor lăsa 
convinse că poate fi un 
eveniment mai mare sau că 
poate fi un alt eveniment 
egal în istorie cu naşterea 
Domnului nostru lisus 
Hristos. Omenirea a dat fi- 
losofi de,mărime uriaşă, 
omenirea a dat genii stră- 
lucitoare în toate artele şi 
ştiinţele; a dat eroi gigantici 
care au acoperit cu umbra 
lor trecătoare unul, două 
sau chiar trei continente 
într'o scurtă viață de om. Şi 
cu toate acestea, care dintre 
aceşti filosofi, care dintre 
aceste genii a putut să 
detroneze pe lisus Hristos 
şi să ajungă centrul istoriei 
în locul lui? Sute şi sute de 
învățați, îndrăciţi în spiritul 
lor, au scris mii şi mii de 


ţ Numai așa se poate explica faptul că guvernanţii 
Continuare în pag.3 
Bee 


cărţi ca să detroneze pe 


% IISUS 


Naştere şi cunoaştere 


ea 


Nichifor CRAINIC 


lisus din inima istoriei şi 


dela 1789 şi statul revoluţiei 
ruse din 1917. Şi cu toate 
acestea, nici sinistra în- 
cercare bolşevică nu va 
izbuti, precum nici sinistra 
încercare franceză n'a iz 
butit. - 


centrul istoriei universale. 
lisus Hristos rămâne cen- 
trul inimii omeneşti. 

El luptă cu vrăjmaşii bi- 
necuvântându-i; el întâm- 
pină violența cu zâmbetul 
copilului născut în iesle. 

Această biruinţă conti- 
nuă, fără sânge, fără vic- 
time, fără trâmbiţe şi fără 
parăzi, a lui lisus împotriva 
vrăjmaşilor săi, e minune 
din minunea petrecută la 
Betleem. Chiar dacă n'am 
şti că cel care biruie astfel e 
Fiul lui Dumnezeu, soco: 
tindu-i sumedeniile de 
vrăjmaşi înfrânți, ar trebui 
să ne încredințăm că nu pu- 
tere omenească e puterea 
lui. Fiindcă noi ştim cu toţii 
că nu există putere ome- 
nească să nu fie înfrântă de 
altă putere omenească. Cine 
s'a potrivit cu Alexandru cel 
Mare? Cine s'a egalat cu 
Iuliu Cezar? Cine s'a măsu- 
rat cu Napoleon Bonaparte? 
Şi totuşi, aceste supreme 
puteri omeneşti au fost 
doborâte de alte puteri 


din inima omului. Mai 
mult decât atâta: urmaşe ale 
cruntului Irod şi ale sân- 
geroşilor împărați romani, 


două state revoluţionare ari 
incercat prin violenţă ne- 
maipomenită să desrădă- 
cineze pe lisus din suflete: 
Statul revoluţiei franceze 


omeneşti. Dacă lisus Hris- 
tos n'ar fi decât o putere 
omenească în luptă cu gro- 


Continuare în pag.4 


er m m m br 


) 
Dă 


n Stai ma În 


Zi A DE ae A 
lisus Hristos rămâne, 


PAGINA 2 


a DECMERE  C UL hope 


EDITORIAL O PORUNCĂ A VREMII: 


A DIFERENŢIERI ESENŢIALE: 
FASCISM, NAŢIONAL- 
SOCIALISM ŞI LEGIONARISM 


După prăbuşirea statelor supuse unui regim politic 
comunist, încă nu s'au limpezit apele şi nu s'a ajuns la 
formule ideologice, care să satisfacă cerinţele naţionale 
ale diferitelor popoare şi organizaţii statale. Ideologia 
marxistă a lăsat peste tot un val de confuzii şi încă nu 
s'au luminat conducătorii naţiunilor. Mulţi jurnalişti, 
care au datoria de a lumina pe alţii, ca şi intelectualii, 
nu se pot lumina pe ei înşişi. Şi nu s'au desprins de 
ciudăţeniile marxiste. 

Aşa se face că cei mai mulţi intelectuali formaţi în 
climatul marxismului confundă noţiunile cu care 
operează, în vorbe sau în scris şi încurcă sensurile: când 
fascismul este subordonat şi inclus în naţional- 
socialism, când naţional-socialismul este fascist; la fel 
şi Mişcarea Legionară este etichetată când "fascistă", 
când "nazistă" şi în fapt nici unul dintre aceia care 
procedează aşa nu au nici o noţiune clară şi nu ştiu (sau 
nu vor să ştie) ce spun. Istoric, atât marxismul, cât şi 
fascismul şi naţional-socialismul au apărut după 
Primul Război Mondial, ca o reacțiune la criza care s'a 
abătut asupra Europei, la terminarea războiului. 

Fascismul italian a reprezentat o formulă ideologică 
de refacere a statului italian, care a fost înfrânt în 
conflagraţia din 1914-1918. Sistemul parlamentar italian 
nu mai corespundea nevoilor naţionale şi Mussolini a 
promovat ideologia fascistă, fondată pe ideea şi ima- 
ginea "statului roman", care a avut o structură de 
“ordine, de stabilitate şi de fondare juridică şi morală. În 
cadrul unui stat "corporatist'” după modelul "statului 
roman", clasele sociale ieşeau din conflictul istoric de 
până atunci şi erau încadrate în armonia generală a 
unei societăţi care nu era bazată pe un contract, ci pe 
temeiul unei viziuni unificatoare naţionale şi 
ideologice. Morala fascismului era laică. În această 
concepție a fost educat tineretul italian. Legăturile cu 
valorile spirituale erau bazate pe un simplu formalism. 

Naţional-socialismul german era o reînviere a 
mitologiei străvechi germane, cu ideea superiorității 
rasei ariene, în special germanice. Morala era din sursa 
laică şi în ostilitate cu valorile creştinismului. Din 
această viziune globală, venea şi conceptul de forţă, în 
politică, precum şi în celelalte domenii de manifestare. 
Atât fascismul iatalian cât şi naţional-socialismul 
german, au ajuns în final la extremism, cu consecinţele 
cunoscute. E 
Mişcarea Legionară e o creaţiune originală a 
pământului şi sufletului românesc. Mişcarea are o 
ideologie specifică românească şi cu deschidere spre 
universal. Legionarismul a însemnat o refacere a 
tradiţiilor străvechi şi a valorilor permanente ale 
neamului românesc. Acelea care i-au asigurat supra- 
vieţuirea, continuitatea şi creativitatea în cultură şi 
civilizaţie. Dar mai ales, care au format, de-a lungul 
veacurilor, omul "rumân“, credincios, de bun simţ, 
modest, loial şi plin de "omenie". Pentru a reînvia 
aceste tradiţii şi valori naţionale, era nevoie de o rupere 
de moravurile politicienilor timpului, care au falsificat 
omul "rumân". De aici, ideea de a forma "omul nou", 
omul "legionar", care să întruchipeze toate virtuțile 
româneşti, care erau potrivite firii şi vieţii lui spirituale 
“Şi istorice. 

„ Legionarismul nu pune accentul pe "politic" şi nici! 
nu se călăuzeşte de principiile unei morale laice. Ceea 
ce primează în legionarism este spiritualul, credinţa 
creştină cu toate valorile şi tradiţiile ei moştenite dela 
începutul formării poporului român. Ideea de bază a 
concepției şi viziunii legionare nu era statul, politica, 
forma de guvernământ sau partidele politice, ci 
„formarea unui om nou, care să fie în stare să clădească o 
societate, nu bazată pe un contract social, ci o comunita- 
te morală, întemeiată pe credinţa și dragostea creştină, 
căci numai pe această direcţie şi în acest mod, 
neamurile îşi câștigă, în interior, o stare de "iluminaţie 
pe care Corneliu Codreanu o chema stare de "ecu- 
menicitate naţională”. În felul acesta, numai, se poate 
ajunge la "eternitate". Pe baza acestei spiritualităţi se 
întrevedea necesitatea unei organizări administrative 
de care să se bucure toate straturile sociale. 


Acesta este idealul suprem al unei naţiuni. Istoria 
înseamnă numai o trecere prin timp, înspre eternitate. 
În felul acesta viaţa naţiunilor îşi capătă un sens, până 
în cele mai mici activităţi ale vieţii publice, altfel este 
zadarnic, Legionarismul a fost cea mai înaltă încercare 
de a scoate poporul n din starea de zădărnicie şi de 
a-i oferi ocazia să clădească "o ţară ca soarele sfânt de 
pe cer”. 

Fascismul şi naţional-sociali au fost formule 
politice, iscodite în climatul specific al țărilor lor. 
Legionarismul este o mişcare spirituală născută din 
nevoile româneşti de împlinire a misiunii care revine 
neamului românesc. 


"Omul comun" de astăzi 
trăieşte politizat şi se com- 
portă, chipurile, ca un po- 
litician. E, mai de grabă 
însă, un pseudopolitician, 
cu riscul de a se rata profe- 
sional şi de a sucomba din 
punct de vedre moral. N'are 
cum fi altfel; ca şi ferigile 
sau brontozaurii care n'au 
avut de ales. Erau urmarea 
unei animite temperaturi a 
scoarţei pământului. 

Aceasta ni se pare, de-aci 
dela faţa locului, dilema 
scenei publice actuale; de- 
gradarea conceptului de 
politică, coborârea nive- 
lului intelectual şi etic al 
interesului pentru soarta 
Cetăţii. Mai toţi avem am- 
biţia să ne tutuim cu prin- 
cipiile politice; cu proble- 
matica "perioadei de tran- 
ziţie" (de fapt de restaurare 
a comuniștilor); cu lozincile 
prioritare pe care le-a avut 
societatea civilă din Decem- 
brie 1989 încoace. Chiar oa- 
meni cu experienţă; cu ridi- 
cări şi căderi în nu importă 
care ierarhie de partid (şi, la 
noi, toate partidele sunt 
"naţionale, "democrate", 
anti-extremistre"; vezi dră- 
gulță Doamne! nu neapărat 
anticomuniste, ci numaide- 
cât xenofile!); cu devota- 
ment convertit în supărare, 
manifestă îndeobşte un 
curaj de larg consum, "de 
piaţă": aproape totul se 
termină prin satisfacerea 
unui interes personal, prin 
"dregerea unei nedreptăti" 
ori țintirea de beneficii pro- 
prii. Un uşor aer plângăreţ 
al omului de stradă, mereu 
nemulțumit şi totdeauna 
pasiv, lipsit de voinţă şi 
ideal, adoarme o lume în- 
treagă. Atât de politizat este 
el, încât se limitează la 
scrâşnetul din dinţi, la ţi- 
pătul şi protestul incon- 


revendicări individuale şi 
strict materiale. Aşa-zisele 
"drepturi" îl fac să şteargă 
(egoist) cu buretele sacrele 
datorii faţă de Națiunea 
întreagă. 3 
Or, asupra societăţii 
noastre trebue aprins un 
reflector puternic! Ca măcar 
dintr'un unghi s'o vezi bine 
şi să-ţi îngădui să-ţi exprimi 
o viziune corectă şi realistă 
asupra ei. Pentru a fi lup- 
" tător al unei cauze cuvine- 
se să deţii o vedere de an- 
samblu sau să crezi în 


„ii Ea 7 et role teal aceata 


George BĂLAŞU 


sistent pe marginea unor: 


CĂTRE CITITOR 


SPRE CUNOŞTINŢAĂ: Ţinem să facem cunoscut că 
Redacţia acestui ziar nu împărtăşeşte 
întotdeauna ideile şi punctele de vedere ale 
colaboratorilor din articolele semnate. 


dreptatea unei singure 
părţi, aceea pentru care 
combaţi? Acţionezi cu şan- 
sa de a pierde, ori cu marele 
risc de câştiga? Pledează, 
majoritatea politicienilor 
români, pentru vreo cauză 
altruistă sau aproape totul 
se reduce la un patriotism 
retoric, la anticomunism 
declamatoriu, "zeamă lungă 
să ne-ajungă”, şi lupta de 
culise? De aici universul 
politic al cetăţeanului, cu 
problemele lui mari şi mici; 
univers ameninţat cu pără- 
ginirea şi anularea, sufocat 
de formele “salvatoare”, 
scheme "programatice", slo- 
ganuri populiste, promi- 
siuni demagogice de cea 
mai dubioasă extracţie; lene 
de gândire şi ideologie 
preluată după ureche. De 
aici şi îndoiala, ce exclude 
adeziunea conştientă şi 
sinceră faţă de politică. De 
aici tendinţa anumitor inte- 
lectuali de izolare orgo- 
lioasă... 

În general, poporul nu 
iubeşte partidele politice. 
Acesta este un fapt actual 
precis! Partidele sunt, în 
marea lor majoritate, rezul- 
tatul unor combinaţii şi 
improvizații de diletant 
politic. Un organism născut 
mort. N'au puterea de con- 
vingere. Nici autoritatea 
morală. Şi nici forţa de 
acţiune. Inexistentă - voinţa 
de educare (și de instruire 
politică) a membrilor lor. 
Sunt nişte motoraşe care, 
deşi consumă enorm, func- 
ţionează în gol; SCOP ÎN 
SINE. Între democraţie şi 
voința Neamului s'a căscat 
astfel un vid-imens, o pră- 
pastie aproape de netrecut. 

Nu'ncape îndoială, poli- 
ticianismul, indiferent de 
coloratură, tinde să in- 
fecteze viaţa naţională. S'o 
facă irespirabilă ("Hai să 
înființăm alt partid sau 
fracțiune, să mai scoatem 
un ziar şi să deschidem încă 
o dugheană!" - e o frază ce 
frizează ridicolul, dar care 
circulă ca monedă curentă). 
E adevărat, nu de ieri de 
azi, ci cam dela Primul Răz- 
boi Mondial. Poate şi mai 
înainte. Coborârea infec- 
ției spre sufletele curate ale 
poporului înseamnă nimi- 
cirea noastră şi victoria 
deplină a forţelor întune- 
ricului, În perioada inter- 
belică - istoria se repetă! - 


nos 


PRENUMELE.. 
STRADA/ Nr. .. 


NUMELE DE FAMILIE 


ORAŞUL... eee 
CODUL POŞTAL. 


BONAMENTULUI ANUAL: 
PESTE $50 ABONAMENT DE SUSŢINERE 


CINEVA făcea cbservaţia, 
pe bună dreptate, că teoria 
după care e nevoie să ne 
înscriem toţi în partide, 

entru a le face mai bune, e 

alsă teorie. Intraţi în cloaca 

politicianistă, se ridică peri- 
colul unei vătămări cvasi- 
generale: mărul putred 
strică şi pe cel sănătos de- 
alături! 

Simptomatic e şi faptul 
că, cu rare excepții, prin 
împingerea pe planul întâi 
a ideii de partid - şi fiecare 

artid se erijează în a fi 
SINGURUL "luptător pen- 
tru binele poporului" (sic!), 
inclusiv cel comunist! - se 
încearcă slăbirea potenţia- 
lului spiritual al Națiunii şi 
rarefierea sentimentului pa- 
triotic, În locul unei xeali- 
zări VERTICALE, purtă- 
toare de înălţare şi împli- 
nire  moral-spirituală= 
individ - naţiune-Dum- 
nezeu, cercurile politicia- 
niste propun şi cultivă o 
extindere orizontală, lipsită 
însă de un orizont deschis: 
individ-clasă (grup social)- 
partid. 

Soluţia practică în fața 
dezastrului ce ameninţă 
fiinţa naţională? Izolarea 
politicianismului şi des- 
politicianizarea Ţării. 
Evident, democraţia plu- 
ralistă supravieţuieşte par- 
tizanatului sectar, pentrucă 
nu e grevată de conţinut 
ideologic. Prin mijlocirea ei 
se pot exprima cele mai 
felurite opinii politice sau 
crezuri sociale. Dar demo- 
craţia pe plan spiritual mai 
înseamnă respectul persoa- 
nei umane. Toţi oamenii 
sunt făcuţi după chipul şi 
asemănarea lui Dumnezeu; 
şi în sensul acesta înseşi 
principiile de libertate, 
egalitate şi fraternitate 
capătă conotaţii creştine. 
Expansiunea poporului 
nostru în domeniul spiri- 
tului şi al culturii ar fi, 

“astfel, realmente salvatoare. 
Tăgăduim interesului ca- 
pacitatea de a fi arbitru 
necontestat al destinului 


// 


îs 


/// 


SN 


Românesc. 


Vom reveni cu amănunte 


$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 


$30 ABONAMENT INDIVID 


OLo_oo ioana 


SV 
Z 


AS 
Cu adâncă durere, anunţăm trista veste a 
morţii, la 26 Octombrie 1993, în Germania, a 


Prof. Dr. Constantin Nagacevschi 


Trăind cea mai mare parte a vieţii în exil, el a 
luptat pentru cauza naționalistă, dedicându-şi 
viaţa întreagă binelui Ţării şi Neamului 


Dumnezeu să-l odihnească! 


UAL (TOATE ŢĂRILE) 


—_——_—_—_———— 


DESPOLITICIZAREA ȚĂRII 


—— Valeriu C. NEŞTIAN 


Românilor, de a q;:... 
de a fixa limite, aeisciplina 
armonia politică E aliza 
mică şi socială, cur, Ono. 
marxiştizanţii, În Pretind 
de destin între ini ctitea 
colectivitatea naţional, şi 
poate înfăptui, la ia n'p 
concret, decât elem 0duj 
regulator de esență ul 
perioară interesului. El 
este dragostea luceăţa 
jertfelnică. Promovarezi? 
birii, redresarea morală 
imperativul categoric E 
România, nu fetişizari 
partidelor! Partidolaţ ta 
dimpotrivă, este vădit ua, 
nicioasă. Experienţa Aa 
melor decenii rămân iz 
lecţie dură, pe care nu A: 
bărbaţii politici au învăța 
o cum trebue, 3 
Partidele apar, dispar, 
reapar, după nevoile predo- 
minante ale istoriei într 
moment dat. Numai Naţiu. 
nea e eternă; în vreme ce 
formațiunile politice înde. 
plinesc funcțiuni trecătoare 
în evoluţia lor. Partea nu 
poate devansa întregul. Dar 
politicianismul, netrecut 
prin şcoala faptei creatoare, 
căzut la examenul corec- 
titudinii, al bărbăţiei și al 
credinţei, îşi fixează obiec- 
tive disociate de acelea ale 
Neamului. Nu răspunde 
apelului istoric; nu ştie (nu 
vrea?) să se facă instrument 
al destinului naţional. De 
aceea nu corespunde, în ge- 
nere, voinței populare. 
Credulitatea omului e 
nemărginită. Însă și obrăz- 
nicia multor partide şi par- 
tiduleţe nu este mai prejos! 7 
Analiza comparativă a pro- 
gramelor lor, bunăoară, stă 
martoră, Nu numai min- 
ciuna şi înşelarea bunei 
credinţe a individului e 
permanentă, dar asemă- 
narea lor este atât de mare, 
încât ai impresia că sunt 
alcătuite de acelaşi "colec- 
tiv”. În faţa primejdiei po- 
liticianiste, ce urmărește 
îmbogăţirea_ materială 
personală: ÎNARMARE 
MORALĂ PENTRU BIRU- 
INŢA SPIRITULUI! 


ÎI 


REDACŢIA 


a ma LI TETIEPIPrrrrPPrrPPPPPPPPPPEEL Lu 


CUPON DE ABONAMENT 
COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


| e ET DD 3 


-————" 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECEMBRIE 1993 


PAGINA 3 


Din surse de încredere 
române din Canada, pre- 
cum şi din informaţii 
produse de ziarele New 
York Times, Globe and 
Mail etc., de agenţia Reuter 
şi arhiva Cuvântului Ro- 
mânesc, aflăm ceea ce deja 
bănuiam, că Dl. Ion Stoica, 
fondatorul aşa-zisului "Ca- 
ritas"”, este o simplă unealtă 
a conducerii României de 
azi - DI. Iliescu şi S.R.I. 

Ideea de bază a acestui 
"joc" a fost îmbogățirea în 
timp record a unor V.I.P. 
(persoane foarte impor- 
tante) din conducerea ac- 
tuală a României, pentru ca 
la nevoie, adică la o even- 
tuală schimbare de condu- 
cere, să poată fi justificate 


"CARITAS", 


O AFACERE A GUVERNULUI? 


Mihaela MOISIN 


averile unora şi aceloraşi 
comunişti şi securişti de 
ieri şi de azi. 

Numai faptul că primii 
investitori şi unii "jucători" 
permanenţi - vezi Dl. Funar 
- şi-au înoptit banii depuşi, 
chiar înainte de termen, 
reinvestindu-i din nou de 
mai multe ori, demon- 
strează acest lucru. 

Dl. Stoica, datorită bune- 
lor relaţii cu conducerea, 
este pregătit de plecare, 
fiind în posesia unui pa- 
şaport pentru Occident, a 
unui bilet de drum, "one 
way ticket", precum şi a 
unei sume de $40 milioane 
cu care-şi poate asigura o 
bătrâneţe liniştită. "După 
mine, potopul" - şi Dl. 


CORUPŢIA ZÂMBEŞTE 


"Urmare din pag.1 

scos şi scot basma curată pe toți marii corupți ai lor, 
fiindcă nu trebue să existe corupți care să blameze 
regimul. Şi ei sunt hotărâți să nu facă nici un pas 
înapoi, în ciuda faptului că răspunderea morală şi cea 
politică ar trebui să fie pentru guvernanţi o chestiune 
primordială. Făcând ca în toate pe de-a'ndoaselea, 
primordialitatea aplicată de criptocomunişti constă în 
a ridiculiza pe oricine ridică problema corupţiilor 
săvârşite de oficiali. 

Stagnarea într'o asemenea stare, este tot mai apăsă- 
toare şi imorală. În realitate, ea atinge tragicul, consi- 
derând consecinţele pe care democraţia românească 
cea "originală" a zilelor de azi, dominată până în stră- 
fundurile ei de valori marxisto-leniniste şi mafioto- 
jefuitoare, le provoacă societăţii şi țării. 

Strategia din sfera vieţii economice a ţării, este cea 
a îmbogăţirii nomenclaturii. Adică a transferării 
masive a proprietăţii de stat şi de partid unor soci- 
etăţi zise particulare, în spatele cărora se află corifeii 
Puterii. De remarcat că puternicii de azi înseamnă 
aceiaşi corupători veniţi din trecutul comunist. 

Corupţia poate să zâmbească în tihnă pentrucă 
scandalul ei, cu descoperiri ajunse la un maximum de 
senzaţie în vârful verii, între timp s'a diminuat. 
Campania oficială de dezamorsare şi minimalizare a 
ei cu desfăşurarea întregului apanaj al regimului, a 
lucrat foarte eficace. Chiar şi procuratura a negat evi- 
denţele. Prin aceste acoperiri că cei vinovaţi nu sunt 
vinovaţi, guvernul a demonstrat solidarizarea lui cu 
corupţia remnantă. Adică cu cea a unor oameni prin 
definiţie corupți, păstraţi în funcţii. Se poate deci 
corupe mai departe în linişte. 

Corupţia de sus poate să zâmbească. Pentrucă, prin 
inactivitatea oficială, traficul de influenţă al rem- 
nanţilor, mita şi escrocheria au rămas active şi pros- 
pere pe picior mare. Într'un sistem patologic care a 
nimicit personalitatea şi condiţia umană, jaful organi- 
zat din sectorul de stat, simetric cu impostura doctri- 
nară a sistemului comunist, a sindromului colectivist, 
este acasă la el. : 

Marii mafioţi ai marilor corupții, speriaţi de pers- 
pectiva de a fi descoperiţi şi daţi în urmărire penală 
îşi folosesc funcţiile pentru blocarea şi stingerea 
urmăririlor. Iar intervenţiile lor sunt salvatoare pen- 
trucă la nivelul celor investiţi să guverneze nu există 
conştiinţă publică. Se închid ochii. Iar ochii închişi 
protejează tagma jefuitorilor. 

Scandalul corupţiei a atins o fază care nu mai 
admite prevalarea nici unui fel de scuze. Dar cine să 
ia taurul de coarne când, în conceptul de autoritate al 
subteranei nomenclaturiste, justiţia trebue să ţină 
seama nu de legi, ci de funcţii. 

Astfel, până când nu vor dispărea etatismul şi cei 
care îl susţin, pentru a face loc restaurării criteriilor 
morale, corupția va rămâne în floare. Din simplul 
motiv că lupta contra ei e o luptă inegală. Procuratura 
îşi axează cercetările contra celor ce acuză. Apoi totul 
se glisează, totul se înmormântează și aşa în România 
absurdul devine firesc. Până la punctul mult ru- 
şinoasei imagini: România fără corupţii e ca Statele 
Unite fără Statuia Libertăţii. 

În chip sigur, ceea ce asigură imunitatea corupţiei, 
imunitatea răufăcătorilor este sindromul de natură 
dictatorială al nomenclaturii conducătoare, care cul- 
tivă aşa ceva ca reciproc avantajos. 


Cu toate cele spuse, nu este deloc cazul să vedem 
în starea de corupţie o fatalitate în faţa căreia țara ar 
trebui să se resemneze. Dimpotrivă, în loc de resem- 
nare, trebue luptat cu consecvență pentru aducerea 
țării la normalitate, prin eliminarea sindromului 
comunist dela conducerea ţării. Numai aşa şi atunci, 
corupţia nu va mai zâmbi. 


Eugen BÂRSAN 


Stoica într'adevăr lasă în 
urmă un mare potop, cu 
toate urmările lui tragice. 
Aceasta, dacă va fi suficient 
de iute de picior şi va părăsi 
țara înainte de răzbunarea 
minerilor de pe Valea Jiului 
şi a țiganilor dela Strehaia. 

In acest moment, Gu- 
vernul nu este în situaţia de 
a întrerupe acest joc, de 
frica unor turbulenţe ce ar 
putea apare, deoarece ar fi 
afectaţi ultimii depunători, 
acei țărani, muncitori şi 
mineri, care cu greu au ago- 
nisit sume minime pentru 
"Caritas", dar imense ca va- 
loare, pentru posibilităţile 
lor materiale. 

Marţi, 16 Noembrie 1993, 
la secţia "Ştiri interna- 
ționale" a ziarului "The 
Globe and Mail", care apare 
în Toronto, sub titlul lung: 
"Schema 'Piramida' - cu 
visuri de frigidere, maşini 
de spălat şi chiar vacanțe în 
străinătate dansând în 
mintea lor, ei au investit. 
Acum banii şi visurile lor 
se pare că s'au dus. Românii 
au sentimentul că au fost 
jefuiţi”, Jane Perlez dela 
New York Times Service, 
descrie lumii întregi tra- 
gedia poporului român. 
Câteva extrase din acest 
articol sunt revelatoare: 
“Efectele falimentului sche- 
mei (Piramida - Caritas, 
N.R.) este posibil să fie 
deosebit de serioase, spun 
economiştii, pentrucă aces- 
tea apar când Guvernul 
român se pregăteşte să sem- 
neze un acord cu Fondul 
Monetar Internaţional"... 


"În cadrul acestui acord, 
România va primi $300 
milioane în împrumuturi 
dela IMF (Fondul Monetar 
Internaţional, N.R.), plus 
1200 milioane din alte părţi. 
n schimb, însă, ţara va fi 
obligată să ia măsuri aus- 
tere care ar putea rezulta în 
creşterea preţurilor la 
combustibili şi la alimente 
pe scurt timp". Câtă mărire 
va mai putea suporta omul 
de rând, salariatul, pensio- 
narul, muncitorul .sau stu- 
dentul? 
"Bancherii români şi occi- 
dentali au atras atenţia că 
prăbuşirea schemei (Cari- 
tas, N.R.), care a fost lăsată 
să se .extindă în afara 
oricărui control de către 
guvernul neo-comunist, 
prevesteşte consecinţe gra- 
ve sociale şi economice 
pentru ţară"... "Unele ofi- 
cialități române spun că se 
tem de o revenire violentă a 
minerilor, al căror nesta- 
tornic lider, Miron Cosma, 
inexplicabil, a îmbrăţişat 
această schemă, în timpul 
ultimelor ei zvâcniri, cu 
câteva săptămâni în urmă." 
"Cum această schemă ... a 
luat asemenea proporţii, 
pare să fie o poveste a 
crudităţii forţelor politice..." 
Există o posibilitate ca, 
gravele consecinţe ale fa- 
limentării "Caritas"-ului, 
combinate cu saturarea 
până la refuz a populaţiei 
de "binefacerile" aduse de 
guvernul şi preşedintele 
"ales", urmată de seria de 
greve şi demonstraţii ce au 
avut şi vor avea loc conti- 
nuu în timpul lunii De- 
cembrie, cu iarna grea şi 
lipsurile crescânde, să ducă 
la plecarea cu bilet “numai 
dus", nu numai a D-lui 
Stoica, dar şi a celor ce sunt 
în spatele lui ; Dl. Iliescu & 
Comp. Vom vedea. 


SUNTEM EXCEPȚIONALI 


În țarcul satelit, guvernele ce-au 
înlocuit regimurile impuse de Moscova 
au fost alcătuite din cei ce-au luptat şi 
suferit pentru biruinţa libertăţii. 

România face excepţie: este singura 
ţară unde aceiaşi comunişti de ieri repre- 


zintă azi pe cei care au luptat şi murit ca 


să înlăture comunismul. 

In ţările eliberate n'a fost asasinat ori 
condamnat la moarte nici un comunist, în 
contrast cu soarta naziştilor spânzurați, 
împuşcaţi şi pe care poţi să-i vânezi în 
toate sezoanele. 

România face excepţie: e singura țară 
unde echipa de rezervă în câteva ore a 
judecat, condamnat şi şi-a executat în- 
drumătorul. Această justiţie în viteză, cu 
"teroriştii" angajaţi să tragă în vânt ca să 
sperie lumea, s'a înscenat pentru a pune 
capăt comunismului ori pentru protejarea 
şi reînvierea lui sub altă mască? : 

Răspunsul ni-l dă însuşi Dl. Preşedinte 
Iliescu: 

Până azi n'a început încă procesul co- 
munismului. 

Cei ce-au terorizat şi ucis au fost 
transferați, avansați, aleşi să ne reprezinte 
ţara etc. Colonelul Eftimie Călin, omul 
care a condamnat la moarte pe luptătorii 
anticomunişti din munţi, a fost recent 
avansat: acum e domnul general maior 
Eftimie Călin. 

Dintre cei cărora li s'au deschis do- 
sarele: Drăghici e în Ungaria, iar pe 
Nicolski îl aşteaptă la graniţă un mandat 
de arestare; actualmente acuzatul a plecat 
să-l viziteze pe Gheorghiu-Dej. 

Dl. preşedinte a interzis ancheta 
detectivilor specialişti canadieni care 
dibuiseră firul ce ducea la băncile unde 
Ceauşescu îşi depozitase dolarii furaţi cu 


Fericite 113% 


sudoarea frunții. 

Neamurile perechii sacrificate continuă 
să se lăfăiască în averile moştenite dela 
tătucul Andruţă din Scorniceşti. 

Nicu, eliberat în baza unui certificat 
medical, este sănătos şi zburdă. Doctorul, 
după ce i-a luat presiunea sângelui dela 
sticla cu Scotch de pe noptieră, i-a pus 
diagnosticul de "ciroză uscată”. 

E lege originală: dacă ai colaborat vâr- 
tos la înfăptuirea "Epocii de Aur" scapi de 
puşcărie pe motivul că te doare dantura şi 
ţi-ai numărat trei fire de păr alb în barbă. 

Intru cârpirea memoriei vechiului 
regim şi cu intenţii bine planificate avem 
inflaţie, jaf, sărăcie şi haos, iar un tov al 
D-lui Iliescu a cerut în Parlament ca, 
pentru "Apărarea Democraţiei" să se 
suprime "Libertatea presei". D-lui Iliescu 
i-a zburat musca de pe căciulă. 

Strategia ideologică: "Doi paşi hăis şi 
unul cea" a silit căruţa Cotrocenilor s'o 
scârţâie alene către Vest. 

După aproape patru ani s'a înfăptuit 
încă una din condiţiile impuse: "Serviciul 
Român de Informaţie" (S.R.I.), mai exact 
vechea Securitate, după paravanul unui 
nume nou, trebue să-şi justifice acti- 
vitatea în faţa "Comisiei Parlamentare" 
unde marea majoritate o formează tovii d- 
lui preşedinte; totuşi, avem speranţe: 
după alţi patru ani (cam prin 1997, N.R.) 
s'ar putea ca Parchetul General (Vechea 
"Procuratură! proaspăt botezată, N.R.) să 
înainteze tribunalului dosarul unui 
terorist, iar în mileniul următor (cam prin 
2000, N.R.) Biserica Unită să-şi recapete 
averea furată prin decret în 1948. 


Stroe MOLDOVANU 


|| 


Decembrie, luna marilor rupturi 


Urmare din pag. 

Chiar în luna Decembrie (la 1 Decem- 
brie, 1918) s'a înfăptuit marele vis al Unirii 
Naţionale care a călăuzit pe Românii din 
toate provinciile despărțite până la data 
aceea. 

Astăzi, când sărbătorim, 1 Decembrie, 
Marea Unire din 1918, este bine să ne adu- 
cem aminte de toate acestea ca să putem 
găsi un sprijin moral în mijlocul debanda- 
dei pe care o trăieşte poporul român, care 
incă m'a scâpat de vătămătunle ideologiei 
comuniste. Azi este nevoie de ceea ce arde- 
lenii au avut întotdeauna din moştenirea 
latină, ideea de ordine şi aşezare - cheagul 
stabilităţii. Un stat nu se poate clădi şi 
consolida decăt pe ideea de ordine, în toate 
planurile: moral, juridic, economic, politic, 
social şi spiritual. 5 

La 10 Decembrie 1922, studenţimea 
româna s'a ridicat impetuoasă, cu con- 
ştiinţa de a fi o generaţie nouă, repre- 
zentativă şi pregătită să participe la 
regenerarea românească, în toate domeniile 
de viață socială şi spirituală, Şi a dominat 


viața românească, până astăzi. 

Tot în luna Decembrie, prăznuim Sfânta 
Naştere a Domnului, prin care ni s'a revelat 
fiinţa divină a Fiului lui Dumnezeu, care a 
luat chip omenesc ca să ne mântuiască, 
adică să ne ajute să ne cucerim eternitatea, 
pe care o pierdusem prin păcatul lui Adam. 
Este un prilej de meditaţie, de întâlnire cu 
adevărurile şi valorile spirituale ale 
Românilor, în care, noi cei de aici, şi ei, acei 
din ţara oropsită, ne regăsim în albia 
aceloraşi credințe, măcar pentru un mo- 
ment, în care să ştim că nu suntem pierduţi, 
atâta timp cât avem în patrimoniul culturii 
şi spiritualităţii naționale, valori şi în- 
demnuri sănătoase de refacere, de ieşire 
din apăsarea vremurilor, ca să ne clădim 
destinul nostru după vrerea noastră, care 
trebue să fie vrerea celor ce au fost părtaşi 
la formarea acestui popor şi au ridicat 
idealurile prin care să se împlinească 
măsura existenței sale istorice. Vom birui 
toate nevoile şi necazurile şi toate amă- 


răciunile. 
lon HALMAGHI 


e e Pra e e 


e n n 


gi dp e 


“a "to piu e APS m 0 


A, 


« SR IE de OO 1 aa 


A ij 


A sosit vremea ca în 
locul spiritualităţii de re- 
Zistenţă şi de conserva- 
torism, să se dezvolte o 
spiritualitate de iniţiativă, 
de acţiune harismatică, ceva 
nou care să pună în mişcare 
imaginaţia, dorinţa sacră de 
angajare şi de abandonare, 
pentru dăruire jertfelnică. 

Ar trebui găsit acel ethos 
harismatic, care să aprindă 
focuri călăuză şi flacăra 
necesităţii mântuirii, Viaţa 
omului, pentru a răspunde 
la chemarea divină trebue 
purificată şi îndumnezeită. 

Fără această acţiune viaţa 
nu va putea fi liberată de 
limită şi de non sens, 

Spiritualitatea de ini- 
țiativă cere ruptură radicală 
de păcat, salvare din balta 
fărădelegilor, a corupţiei, a 
vanităţii, a ipocriziei şi a 
indiferenţei. 

Întunericul de azi, în 
care se zbate universul, nu 
poate fi înlăturat decât cu 
efort personal, printr'o eli- 
berare de umanitatea nega- 
tivă a omului. 

Dacă păcatul epocii 
noastre este haosul, plă- 
cerea, desfrâul şi nebunia, 


CUVÂNTUL RONA 
N 


PAGINA 4 DECEMBRIE 1993 | 


Reflexii spirituale 


———Pr. Dr. Petre POPESCU—— 


sfinţenia izvorâtă din valo- 
rile eterne, este salvarea 
omului şi a societătii, este 
evenimentul harismatic şi 
personal, este exemplu de 
strălucire dumnezeiască, 
care mai poate produce 
situaţii şi relaţii omeneşti 
noi. 

Mulţi se plâng astăzi, că 
Dumnezeu nu se mai face 
cunoscut în viața omului. 
Este adevărat acest lucru. 

Dumnezeu nu se face 
cunoscut în viaţa haotică, ci 
în viaţa imaculată a omului, 
în bunătatea lui, în faptele 
lui de milostenie, de cre- 
dinţă, de respect față de 
aproapele şi în ataşamentul 
lui incoruptibil faţă de 
exigenţele divine, 

In ură, în răzbunare, în 
gelozie, şi în denunţ, Dum- 
nezeu nu este prezent. El se 
face cunoscut în privirea 
blândă a omului, în ges- 
turile lui pline de nobleţe, 
în manifestările lui inte. 
rioare şi exterioare, care 
ating divinitatea. 

umnezeu se recunoaşte 
viu în apostolatul omului, 
în originalitatea lui sufle- 
tească, în izvoarele lui de 


IISUS 


inspiraţie autohtonă. Dum- 
nezeu se recunoaşte numa! 
în concepţia de viaţă în care 
omul simte că merită să 
trăiască, să muncească şi să 
se jertfească. 

Numai de aici se poate 
înainta torențial spre forme 
noi de viaţă, spre forme 
organice, spre piscuri de 
cugetare şi de frumuseţe, 
spre o viaţă în continuă 
creaţie, în continuă creştere. 

Cu toată opacitatea de 
azi, a sosit vremea ca Bise- 
rica să ia riscul să se des- 
chidă şi să facă încredere 
omului în care aceste valori 
şi virtuţi stau sub spuză şi 
să se facă încredere libertă- 
ţii lui creatoare, Să fie pri- 
mit în laboratoriul său spi- 
ritual, acolo unde clocotesc 
ideile şi iniţiativele şi unde 
se iau decizii. 

Un dialog cu savanții, cu 
artiştii, cu economiştii, cu 
sociologii etc. ar constitui 
un act de curaj evanghelic 
din partea Bisericii. A sosit 
vremea ca Biserica să spună 
răspicat: credinţa şi viaţa în 
lisus Hristos nu respinge, 
ba din contră, purifică şi 
face să rodească inteligența 


Naştere şi cunoaştere 


Urmare din pag.1 
zavele puteri omenești ce-i 
stau împotrivă, atunci el ar 
fi fost de multă vreme în- 
frânt, iar azi ni'ar fi decât un 
nume omenesc ca Alexan- 
dru cel Mare, ca Iuliu Cezar 
sau ca Napoleon Bonaparte. 
Dar dacă lisus Hristos 
biruie totdeauna împotriva 
tuturor vrăjmaşilor, puterea 
care se desface din el nu 
poate să fie putere ome- 
nească. Cine luptă împo- 
triva lui, luptă împotriva 
imposibilului, împotriva 
nemărginitului, împotriva 
veşniciei. Cu cât cineva 
izbeşte mai violent în lisus 
Hristos, cu atât îl apucă 
groaza mai adâncă în faţa 
infinitului pe care îl crede 
adversar. Împăratul Iulian 
Apostatul, care voia să de- 
troneze pe lisus, a murit 
strigând: "Ai învins, Gali- 
leene!" Împăratul Nero, 
care frigea pe creştini în 
flăcări, a murit nebun. Filo- 
soful anticreştin Auguste 
Comte a murit smintit. Filo- 
soful Friedrich Nietzsche, 
care se credea Anticrist, a 
murit nebun. Lenin, ţarul 
roşu, care a declarat ultimul 
război violent împotriva lui 
Hristos a murit de aseme- 
nea nebun. Cine izbeşte în 
lisus Hristos nu loveşte pe 
lisus Hristos, ci se izbește 
pe sine însuşi. Orice ad- 
versar al creştinismului se 
aseamănă cu musca prinsă 
între două geamuri, care 
crezând că se luptă cu ele, 
se izbeşte când într'o parte, 
când în cealaltă, până cade 
turmentată şi istovită. Pri- 
vind toate aceste fapte şi al-! 
tele asemenea lor, creştinul 
adevărat, oricât ar fi el de 
simplu, trebue să aibă o 
milă imensă pentru aceşti 
împărați, pentru aceşti fi- 
losofi, pentru aceşti savanţi 
şi oameni politici care cred, 
în nebunia lor că se iau la 
trântă cu Dumnezeu însuşi. 
Dar noi? Noi aceştia, care 
stăm şi ascultăm în clipa de 
faţă cuvinte despre mi- 
nunata naștere a lui lisus 
Hristos, ce facem noi oare 
decât să participăm la 
această minune, fie că ne 
dăm seama, fie că nu ne 
dăm seama; fie că vrem cu 


toată inima, fie că vrem 
numai pe jumătate? 


Iată azi e a 1938-a zi de 
când omenirea sărbătoreşte 
naşterea Domnului nostru 
lisus Hristos! Astăzi ome- 
nirea suntem noi. leri au 
fost părinţii şi strămoșii 
noştri. Mâine vor fi copiii şi 
strănepoţii noştri. Cei di- 
naintea noastră au trecut. 
Noi cei de azi, ca mâine nu 
vom mai fi, iar cei care încă 


nu s'au născut ne vor lua, 


locul. Şi cu toate acestea, în 
mijlocul nostru e naşterea 
Domnului. Ea e centrul is- 
toriei universale fiindcă e 
centrul vieţii noastre; vi- 
brează în noi nu ştiu ce 
bucurii negrăite de care nu 
ne dăm seama bine. E in- 
contestabil că ziua de azi 
nu seamănă cu celelalte zile 
din an. Şi toţi cei care au 
trăit înaintea noastră, toţi 
cei care au avut sub soare 
norocul să spună: "astăzi 
trăim'”, precum îl avem noi 
cei prezenţi, au trăit ace- 
leaşi bucurii luminoase pe 
care le trăim noi azi. Şi toţi 
care vor avea norocul să 
spună după noi: "astăzi 
trăim”, vor simţi aceleaşi 
bucurii pe care le gustăm 
noi astăzi. Naşterea Dom- 
nului e izvorul mereu 
proaspăt şi mereu actual de 
lumină şi de bucurie 
sufletească fiindcă e un 
izvor care vine din eter- 
nitate. Ce fapt mai minunat 
și mai extraordinar voim 
noi decât această sărbătoare 
pe care o trăim de 1938 de 
ani, cu toate vrăjmăşiile 
sângeroase ale împăraţilor, 
ale filosofilor, ale savan- 
ților şi oamenilor politici, 
care au voit cu tot dina- 
dinsul s'o şteargă de pe faţa 
pământului? 

Minunile lui Dumnezeu 
sunt simple. Minunile lui 
Dumnezeu nu sunt com- 
plicate şi nu izbesc ochiul 
ca minunile diavolului sau 
ca minunile omului înto- 
vărăşit cu el. Minunile lui 
Dumnezeu sunt mai elenpile 
decât cele mai simple lu- 
cruri din lume. Minunile 
lui Dumnezeu sunt uneori 
atât de simple încât ochiul 
nostru, deprins cu spec- 


tacolele grandioase, nu le 
mai poate observa. Trebue, 
ochiul cel dinlăuntru, al 
sufletului, ca să le poţi 
lămuri. Ce minune mai 
simplă şi ce minune mai 
dumnezeiască decât aceasta 
ca, după, 1938 de ani, să 
luăm parte cu sufletul la 
naşterea Fiului lui Dum- 
nezeu în ieslea săracă dela 
Betleem? Şi ce minune mai 
simplă voiţi decât naşterea 
lui Dumnezeu ca prunc din 
sânul pururea feciorelnic al 
Mariei în cumplita sme- 
renie a unui staul de cio- 
bani? 

Şi totuşi în forma aceasta 
umilă, în noaptea aceasta cu 
creştetul de stea şi cu 
văzduhul înghirlandat de 
îngeri, s'a petrecut cel mai 
mare eveniment al istoriei 
omeneşti, s'a petrecut a 
doua creaţiune a omului, 
siau pus temeliile morale 
ale lumii celei noi. Căci 
Dumnezeu însuşi s'a în- 
trupat în om pentru ca 
omul să se poată ridica 
până la Dumnezeu... Eu 
Ştiu cât e de greu ca mintea 
noastră modernă să creadă 
în adevărul zguduitor al 
acestei minuni dumne- 
zeeşti. 

Mintea noastră modernă 
crede că pământul se în- 
vârteşte în jurul soarelui, 
fiindcă aceasta i-a spus-o: 
un om, deşi ochiul nostru 
vede că soarele se mişcă 
împrejurul pământului. 
Mintea noastră modernă 
crede că există eterul fiind- 
că i-a spus-o un om, deşi 
nimeni n'a văzut eterul. 
Mintea noastră crede că 
există oameni pe planeta 
Marte, fiindcă i-a spus-o un 
om, deși nimeni n'a văzut 
presupusele vieţuitoare de 
pe Marte. 

Mintea noastră modernă 
crede că omul se trage din 
maimuţă fiindcă i-a spus-o 
un om, deşi nimeni n'a 
văzut vreodată maimuţă 
transformată în om. Dar 
aceeaşi minte modernă, 
care crede toate acestea, 
pregetă să creadă că Dum- 
nezeu însuşi s'a născut în 
chip de om, deși lisus 
Hristos a trăit pe pământ în 


i puterea de creaţie a omu- 
ut Dialogul cu savanții i- 
ar putea ridica atât de sus, 
încât le-ar da ocazia fericită 
să vadă din poziţie divină 
valoarea intrinsecă a actului 

de creaţie. Ea 
Ca ia forma o uzină 
de idei, unde s'ar putea 
făuri idealurile obşteşti cele 
mai curate, credinţele care 
să le hrănească şi voințele 
care să le facă reale pentru 
binele şi progresul omului 
şi al omenirii. 

Libertatea este poarta 
prin care omul lasă dragos- 
tea Mântuitorului Hristos 
să ajungă până la el şi cu ea 
să domine sclavia, pasiuni- 
le, ura, minciuna şi de- 
nunțul. 


carne şi oase. Oricât de ab- 
surde ar fi ipotezele ştiin- 
țifice ele sunt la mintea 
omului fiindcă sunt formu- 
late de om. 


Dar naşterea Domnului e 
un adevăr dumnezeesc şi 
tot ce este dumnezeesc e 
mai presus de mintea omu- 
lui. Minunea nașterii covâr- 
şeşte puterea de înţelegere 
a minţii noastre. Nimeni nu 
va putea vreodată să de- 
monstreze în mod ştiinţific 
naşterea miraculoasă din 
Fecioară, fiindcă această 
naştere e mai presus de 
natura omenească. Pentru 
mintea noastră modernă ea 
pare o absurditate. Dar 
măreţia fără asemănare a 
minunii acesteia stă tocmai 
în covârşitoarea ei absur- 
ditate. In faţa ei mintea 
rămâne uluită. 

Te-ai întrebat însă d-ta 
vreodată dacă mintea d-tale 
poate să priceapă totul? 
Luaţi unul şi acelaşi lucru. 
D-ta îl vezi într'un fel, iar 
prietenii d-tale într'un fel 
cu totul contrar, Îl discutați 
zile întregi şi nu ajungeţi la 
Nici un acord. lar dacă, 
Doamne fereşte, lucrul cu 
pricina e o idee politică, d- 
ta o vezi ca partidul în care 
activezi, iar prietenul d-tale 
o vede ca partidul său. 

Discuţia se înverșunează, 
rupeţi prietenia şi deveniți 
duşmani pe toată viaţa, dar 
de acord nu mai ajungeţi. 
Gândeşte-te la lumea filo- 
sofilor. Acolo se petrece 
exact ca în lumea d-tale 
politică. Ce zice un filosof 
că e alb, alt filosof zice că e 
negru. Nicăieri nu există o 
mai adâncă neînțelegere ca 
între filosofi, care sunt 
totuşi cele mai alese minţi 
ale omenirii. Dar dacă te-ai 
lua pe d-ta însuţi, crezi că te 
înţelegi perfect în tot ceea 
ce eşti, în tot ceea ce poţi şi 
în tot ceea ce vrei? Nu ţi s'a 
s'a întâmplat niciodată să 
faci un act de care nici nu 
bănuiai că eşti capabil? 
Dacă actul e frumos, îți pari 


e : DI —£€ 
> 


i tea înalţă, înnobi- 
eră Si şi faptele lui, dl 
eliberează din lanţuri e 

ăcatului, îl face stăpân şi 
responsabil de actele lui. 
imeni nu trebue să aibă 
ii de libertate. Libertăţii 
trebue să i se dea un con- 
ţinut de dragoste respon- 
sabilă şi creatoare. 


Biserica trebue să spună 
clar: Creştinismul nu este o 
ideologie, nici un sistem 
moral, sau politic, el nu este 
nici chiar un compartiment 
al culturii. 


Creştinismul este o che- 
mare. Creştinimsul este o 
mişcare continuă a omului 
către Dumnezeu, în aşa fel 


mai mare de cum te credeai. 
Dacă actul e mârşav, îţi pari 
mai mic decât îţi plăcea să 
te închipuieşti. Ai un suflet 
în d-ta. Doctrina creştină te 
învaţă că acest suflet e 
nemuritor. Şi parcă nu-ţi 
Vine să crezi. Fiindcă min- 
tea d-tale constată că după 
moartea fiecărui om nu mai 
rămâne decât un pumn de 
oase. Dar dacă îţi întrebi în 
taină inima, vei descoperi 
în ea o dorință nețărmurită 
ca sufletul să fie nemuritor. 
Şi niciodată nu eşti mai 
încântat decât atunci când, 
asistând la o şedinţă de 
spiritism, pleci dela această 
experienţă vulgară cu iluzia 
că sufletul trăieşte şi după 
moarte, 

Iată dar cât de relativă e 
mintea noastră. Cât de 
mărginite sunt puterile ei 
de înțelegere, chiar atunci 
când o credem foarte mo- 

lernă, adică foarte ştiin- 
țifică. Eu am curajul să 
că niciodată oamenii 

nu s'au certat mai barbar 
între ei şi nu s'au sfâşiat 
mai bestial decât în epoca 
noastră de mentalitate ştiin- 
țifică şi modernă. Nimeni 
dintre muritori nu se do- 
Vedeşte capabil să ne dea 
un adevăr asupra căruia să 
im toţi de acord şi să-l 
acceptăm ca normă de con- 
ducere în viaţă. Dar ome- 
nirea nu poate trăi acest 
adevăr absolut, Toată fiinţa 
ei, turburată ca un ocean în 
bătaia ura 
după acest adevăr absolut 
care să 
mântui. î 
de azi e un 


0 inveninează şi 


Prezenţa aces 
incapabilă 
acul. 
Ei bine, Biserica creștină 
x țină 
numeşte răul acesta păcat 
ŞI ne învaţă că pă i 
cauza tragicei babi :. 


e ce s'a întrupat Fiul lui 


«deodată de acord 


să ajungă să; 
chipul și ase IEcap 
e 
Creatorul, Mănares 4 
Creştinism j 
angajament liber jste ta 
nent la care cp : Pen, 
sunt chemaţi să inci 


Viaţă spirituală lase 
încălzită de dragosţe. EA, 
Pentru a atin 


ri el i 
piscuri de viață e a 
Biserica p 
credincioşilor ' 
Sfintele Taine, joace 
Slujbe, învăţătura ntele 
nemijlocit dela Mântuială 

iristos, şi un cadru ONU 
Şi spiritual unic, Aia 
loc imens de inițiaiu d 
aspirații nobile, de a » de 
ritualitate deschisă «Pe 
orizonturi noi, Spre 


Dumnezeu în chip de om? 
Ca să mântuie omenirea de 
răul acesta, de păcatul a- 
cesta care ne orbește min- 
țile, care ne face să nu ne 
înţelegem între noi, care ne 
face să ne sfâşiem unii pe 
alţii mai sălbatic decât 
fiarele. Naşterea lui Dum: 
nezeu între noi e descope: 
rirea adevărului definitiv și 
absolut, pe care nicio minte 
omenească nu e capabilă să 
ni-l dea. Dacă suntem atenți 
la cântecul bisericesc al 
Crăciunului , descoperim 
acolo care e înţelesul mi 
nunii fără asemănare pe 
care o sărbătorim: Nastere 
ta, Hristoase, Dumnezet 

nostru, răsărit-a lumii lu- 
mina cunoştinţii.,." Şi tot în 
acel cântec Hristos care s 
naşte e preamărit ca 
rele dreptăţii” şi "răsări le 
cel de sus". Cum soare i 
revarsă lumina asupe 

pământului, Hristos Să 
născut în chip de om ii 
varsă lumina cunoaşter 

asupra minţii noastre, 2 
caută adevărul vieţii, 


tenii noştri, fiecare Pica 
să ne punem de 20, 
Hristos Mântuitorie!..ţ4 
brăţişând cu toată (e ni 
noastră adevărul pe € când 
l-a descoperit el. D3 € ;a 
fiecare dintre no! 
desăvârşit acord cu. tot 


: ăs) 
Hristos ne vom E mii cu 


re 
alţii. O mare înţeleţ d 
între oameni, impor sau 
obținut prin filoso stă 
prin ştiinţa ome in lu 
devine posibilă sc cel 
mina lui lisus Adevărul 
ta se vesteşi€ cat 
dinul cerului în feri 
noapte sfântă â. 
Domnului: 
cel de sus lui D' 
pe pământ pace " 
meni bună învo! 


[, 
Nichitor CRAIN 


că 


Da did ia a 


CUVÂNTUL ROMÂNESC DECEMBRIE 1993 PAGINA 5 


ADNOTĂRI TRISTE DE VIZITATORI ÎN ROMÂNIA 


—— Radu DUNĂREANU—— 


Duminica trecută am 
găsit în faţa casei un căţel 
de rasă, rătăcit. Inregistrat, 
cu număr la gât, nu avea 
telefonul stăpânilor. 

Conform obiceiului ca- 
nadian am telefonat la 
serviciul de rigoare al 
municipiului şi, deşi era 
Duminică, un întreg meca- 
nism s'a pus în mişcare. 
Într'o oră cineva a venit şi l- 
a luat, au cercetat codul de 
pe zgardă şi de pe tatuajul 
din ureche, au găsit stă- 
pânul şi peste o jumătate de 
oră mi s'a telefonat că totul 
s'a rezolvat şi cățelul e din 
nou la stăpâni. 

Deşi trăiesc în această 
țară de atâţia ani nu am 
încetat să am un respect 
deosebit faţă de grija ce se 
arată aici animalelor, care 
este o urmare firească a 
respectului faţă de fiinţa 
umană. 

Vorbind despre acelaşi 
aspect, atunci când vizitezi 
România, la trei ani aproa- 
pe dela "revoluţia de palat" 
eşti şocat de tragedia uma- 
nă care se desfăşoară sub 
ochii nepăsători ai local- 
nicilor, poate obişnuiţi cu 
tragedia într'o aşa măsură, 
că nici nu o mai văd. 

În Gara de Nord, copii 
dorm pe beton. Nu sunt 
copii fugiţi de acasă, hai- 
manale, delicvenţi. Sunt 
orfani care părăsesc așa-zi- 
sele "orfelinate" - sau cum 
se numesc - pentrucă viaţa 
pe stradă e mai umană de- 
cât ceea ce le oferă neoco- 
munismul. 

Privind în perspectivă, 
aşa cum se prezintă peisajul 
uman în faţa vizitatorului, 
România începe să arate 
mai rău decât un oraş cu o 
anumită savoare exotică. 

Capitala de azi, ca şi 
orice alt oraş mai mare al 
ţării, trăieşte rezultatul 
tragic al unei prostii civice 
fără egal, potentaţii de ieri, 
neodemocraţii de azi, ordo- 
nând construcţii fără noimă 
şi fără a se calcula dacă 
oraşul are destulă sursă de 
apă şi capaciatate de cana- 
lizare. 

De aceea oamenii sunt, 
ca să fim deschişi, amărâţi - 
apa caldă este o raritate, iar 
cea rece nu are presiune. 
Celebrele blocuri arată ca 
cele din Tripoli, după un 
bombardament, slinoase şi 
insalubre. Majoritatea, dacă 
nu toate, nu au lumină pe 
casa scărilor, că ţi-e şi frică 
să intri. Gunoaiele nu se 
ridică şi putrezesc în nişte 
lăzi metalice, pestilenţiale, 
dintre blocuri. 

Datorită lipsei de căldură 
unii şi-au montat sobe în 
apartamente şi scot coşul de 
fum printr'o gaură făcută în 
peretele exterior de beton. 

Străzile mişună de câini 
şi pisici abandonate, cu 
miile, care fac ca decorul 
general să fie şi mai depri- 
mant. 

"Specialiştii" care plani- 
ficau şi coordonau Româ- 
nia sunt şi azi aceiaşi, pe 
aceleaşi scaune călduţe. 
Majoritatea sunt din gene- 
raţia de aşa-zişi "intelec- 
tuali pe puncte”, trecuţi 
prin facultăţi din graţia 
partidului şi a unor "pile" 
consistente. 

Ce s'a schimbat în bine 
dela "revoluţie"? 

Anumite aparenţe înşe- 
lătoare. Sunt unele maga- 
zine particulare în care 
găseşti produse vestice, la 
preţuri uriaşe pentru omul 
de rând. Dar structura eco- 
nomică de bază e tot ace- 
eași, controlotă de statul 


totalitar, care se crampo- 
nează de magazinele ali- 
mentare şi produse indus- 
triale, goale, murdare, cu 
salariaţi care sunt tot la fel 
de prost crescuţi şi imper- 
tinenţi şi care îşi iau leafa 
cu gândul la bișniţa parti- 
culară. 

Hotelurile sunt sub orice 
limită decentă de curățenie 
şi a rămas acelaşi principiu 
al "verificării" buletinelor, 
aşa încât un turist străin 
plăteşte de trei ori preţul 
autohton. 

Pentru un cetăţean vestic 
sună ca o glumă proastă, 
dar la hotel în România, 
salariata dela recepţie îţi dă 
cam 30 cm de hârtie igie- 
nică atunci când plăteşti 
camera! 

Datorită faptului că ceva 
pământ este acum pro- 
prietate privată, produse 
alimentare se găsesc mai cu 
uşurinţă. Insă structura 
economică a agriculturii e 
mai puţin decât primitivă, 
datorită faptului că cel mai 
bun pământ încă este con- 
trolat de "stat" iar maşini 
unelte sunt o raritate, iar 
cele existente sunt tot în 
mâna statului neocomunist. 

Datorită pseudoingine- 
rilor, încă nu se vede nici o 
măsură de reducerea poluă- 
rii, iar apa de băut prezintă 
pentru un turist aceeaşi 
primejdie ca şi cea din 
Cairo sau Delhi, cu singura 
deosebire că în acele oraşe 
eşti avertizat să nu foloseşti 
apa indigenă, ceea ce auto- 
rităţile din ţară omit să o 
facă. 

Cred însă că situaţia cea 
mai disperată o au oamenii 
bătrâni, pensionarii. Şi nu 
mă refer numai la faptul că 
inflaţia le decimeză puterea 
de cumpărare, acesta fiind 
numai un aspect. Marea tra- 
gedie este situaţia sistemu- 
lui medical complet decă- 
zut şi pervertit. 

Nu a fost un secret că 
doctorii, ca să te trateze 
cumva mai uman, cereau 
mită grasă în bani sau pro- 
duse. Să nu uităm "glori- 
oasa epocă" în care doctorii 
cooperau din plin cu pro- 
curatura în verificarea fe- 
meilor pentru a le obliga să 
fie însărcinate, deşi pentru 
un preţ "corect" un avort nu 
era o mare problemă. Acum 
însă este o goană nebună 
pentru lei şi valută. Mi se 
povestea cazul unui chirurg 
care a lăsat pacientul sub 
anestezie, pe masă, ca să 
stoarcă ceva în plus, tatăl 
pacientului fiind un 
"vestic". 

Moartea bătrânilor poate 
strica statistica spitalelor. 
De aceea trimit bătrânii pe 
moarte să moară acasă. 
Noaptea, în multe spitale 
nu sunt asistente medicale. 
Ai o operaţie şi nu ai o rudă 
să stea cu tine, poţi să zici 
adio dela viaţă. 

Am văzut o mică opera- 
ţie la un picior, rezultat al 
unei infecţii locale. Bătrâ- 
nul era dela ţară şi în plus 
avea 71 de ani. Pentru vin- 
decarea rănii "doctorul" (ce 
rang o fi avut în partid?) i-a 
dat pilule de vitamina A şi 
E!!! Norocul omului că fata 
lui, "vestică" şi ea, i-a adus 
penicilină şi pansamente, 
că altfel ar fi pierdut pi- 
ciorul. 

Dacă eu, un simplu laic, 
am putut constata şi ve- 
rifica aceste aspecte, nici nu 
mă mir că aici cei dela 
Asociaţia Medicilor sunt 
foarte circumspecţi în ac- 
ceptarea diplomelor medi- 
cale românești. 


Ce se întâmplă cu noua 
generaţie? 

Un bun prieten a predat 
recent cursuri la Univer- 
sitatea din Bucureşti. Ti- 
nerii sunt doritori de a şti, 
dar din nenorocire va trebui 
să aşteptăm ca o nouă 
generaţie de "profesori" 
limitați de ideologia şi 
metodele la care au aderat 
ca să ajungă la catedră, va 
dispărea. 

Un prorector îmi scria nu 
de mult, plin de emfază, că 
da, suntem mult înapoiaţi 
din punct de vedere tehno- 
logic, dar suntem mândri 
de calitatea ştiinţifică a 
universităţilor noastre. 

Păcat că cei din ţară, dela 
cârma învăţământului, nu 
reuşesc să vadă contradicţia 
din această afirmaţie şi încă 
se umflă în pene şi încă am 
auzit expresii ca "şcoala 
românească de..." 

Care şcoală? După 50 de 
ani de idioţenie comunistă, 
totul ar trebui luat de unde 
a rămas acum 50 de ani, cu 
modestie şi umilinţă. 

Ţările Baltice sunt un 
exemplu: şi-au chemat co- 
naţionalii imigranţi, cu ex- 
perienţe variate vestice să 
vină şi să-i înveţe cum să 
pornească la un drum nou. 

România se cramponează 
de o mândrie nejustificată, 
menţinută de cei care nu 
vor să-şi piardă fotoliile din 
care au dirijat pieirea unei 
naţiuni. 

De aceea noua generaţie 
e descumpănită şi cine are 
posibilitatea, pleacă spre 
unde vede cu ochii. Comu- 
nismul-a ucis generaţii de 
intelectuali, iar neocomu- 
nismul crează un drenaj 
spre Vest a tot ceea ce Ro- 
mânia ar putea avea mai 
bun. 

Am crezut că poate eu nu 
sunt obiectiv şi sunt orbit 
de patimă contra celor care 
au distrus Ţara şi încă o 
distrug. 

Am cerut părerea unui 
bun prieten, de o cu totul 
altă naţionalitate care, prin 
natura profesiei, a putut 
călători şi prin România, de 
două ori, anul acesta. A 
rămas stupefiat de ridicolul 
şi mizeria "arhitecturii" din 
timpul comunismului, de 
murdăria ce domină în mod 
general peste tot şi totodată 
a mărturisit că a putut 
observa că Bucureştiul a 
fost un oraş minunat, după 
puţinele clădiri vechi încă 
nedistruse. 

E adevărat că multe 
lăcaşuri bisericeşti sunt 
refăcute sau construite, 
numai din grija şi dragostea 
enoriaşilor care au făcut şi 
fac sacrificii financiare. Bi- 
serica însă, ca instituţie, 
încă nu s'a curăţit de buru- 
ienile cooperării cu ateis- 
mul comunist. De aceea nu 
e de mirare că sate întregi 
se convertesc la diferite 
forme de protestantism. 
Biserica noastră națională, 
ca instituţie a rămas în 
urma transformărilor socia- 
le şi încă nu vrea să înțelea- 
gă că, în conjunctura în care 
mulţi intelectuali au fost 
ucişi, populaţia are nevoie 
de conducători, cum se 
spune în limbaj vechi, de 
"îinaintemergători”. Din 
nenorocire feţele bisericeşti 
se cam târăsc în coada 
evenimentelor, iar unele 
feţe proeminente nu vor să 
demisioneze ca să lase aerul 
curat după colaborarea lor 
ceauşistă. 

Un alt aspect trist este că 
oamenii, în general, sunt 
apatici din punct de vedre 


politic. Euforia şi militan- 
tismul de după execuţia lui 
Ceauşescu sunt înlocuite cu 
o resemnare dictată în bună 
parte de grija pentru supra- 
vieţuire. 

Parlamentarii neocomu- 
nişti latră pe dealul Mitro- 
poliei, discută vorbe şi... fac 
nimic. Populaţia de rând 
încă mai este intoxicată de 
gogorița comunistă că ori- 
cine e împotriva "demo- 
craţiei de azi" e fascist, 
legionar. ez 

Majoritatea populaţiei, 


dela ţară, este apolitizată şi 
nu dă un ban pe ce "domnii 
dela oraş" discută. 

Cu excepţia unei mino- 
rităţi care a început să 
înțeleagă că mult huliţii 
legionari aveau dreptate 
când vedeau salvarea Ro- 
mâniei într'o renaştere 
morală, restul vieţii politice 
seamănă cu activitatea Si- 
nodului dela Constantino- 
pol, înainte de căderea 
Bizanțului, care discuta câţi 
îngeri încap pe vârful unui 
ac. 


Idealul economic al unei 
pieţe libere, pentru mulţi 
Români, este cel dela Turci: 
puţină slujbă ici şi colo, de 
preferinţă la stat, iar în rest 
bişniţa particulară. 

Cei care pot avea afaceri 
particulare şi să vândă 
marfă din Vest, evident nu 
pot cumpăra această marfă 
decât pe valută. Şi cum 
valuta nu a avut-o Ion şi 
Vasile de pe stradă, ci "elita 
clasei muncitoare", este 
normal să concludem că 

Continuare în pag.8 


Bradul de Crăciun 


Au trecut patru ani dela 
marele furt al Revoluţiei 
noastre; speranţele noastre, 
întru Libertate şi Adevăr, 
cu care ne împodobisem, 
atunci, bradul de Crăciun, 
ne-au fost risipite. 

Armele care au tras, 
atunci, ucigaş, în noi, au 
amuţit, aşa cum, tăcuţi 
pentru veșnicie sunt şi cei 
care au consimţit, modest, 
să moară pentru cauza 
noastră. 

Ucigaşii din acele zile se 
mişcă încă, nestingheriţi, 
printre noi, sau ne vorbesc 
din balcoanele puterii, cu 
aceeaşi nepăsare cu care ne- 
au însângerat Crăciunul. O 
faună ridicolă de trepăduşi 
populează coridoarele Pu- 
terii, cerşind îndesatelor 
burdihane tovărăşeşti, foto- 
lii de corupţie, drept răs- 
plată pentru trădarea şi 
umilința lor. 

Cocoţată în jilțul prea- 
înalt, marea paiaţă îşi ros- 
togoleşte rânjetele sfidă- 
toare peste noi, Simplii Ce- 
tăţeni, pe care Marele gân- 
ditor ne-a sortat - precum 
cartofii iarna - în proşti şi 
mai puţin proşti... 

Scribi paranoici, ce au 
lins, până mai ieri, tălpile 
cârpaciului, şi-au vopsit în 
grabă, cerneala linguşitoa- 
re, pentru a unge cu ea, noi- 
le excrescenţe ale Puterii... 

Prin mascarade pre- 
electorale, codoşii zilei îşi 
strâng mâinile pătate de 
sânge, ca în satanice legă- 
minte ale trădării. 

Şi, în timp ce, noi sal- 
timbaci politici fac gium- 
buşlucuri, pe scena ţării, 
noi, revoluționarii de ieri 
am devenit rătăcitorii de 
astăzi...; ne reconstituim, 
treptat, Piaţa Universităţii, 
în piețele din Bonn, Viena 
sau Madrid, cu sentimentul 
că, lumea liberă este o 
lume, încă, interzisă nouă. 

Occidentul şi-a dărâmat 
propriile ziduri ale ruşinii, 
dar s'a grăbit să-şi ridice 
altele de teama vântului de 
sărăcie, ce bate dinspre 
Răsărit. 

Bătrânii noştri şi-au re- 
luat locurile la cozile umi- 
linţei, pentru raţia zilnică 
de supravieţuire; glasul 
protestatar al străzii a obo- 
sit, după cum istovit zace şi 
spatele contestatarului ve- 
hement, în care bastoanele 
puterii au săpat, original, 
prima lecţie de democraţie. 

Murim încet, calculat, 
metodic... Din când în când, 
la bolboroselile penibile 
ale marei paiaţe, forţe ale 
întunericului ies din a- 
dâncuri să calce, cu bocanci 
noroioşi şi grei, altarele 
sacre ale culturii şi civi- 
lizaţiei noastre. 

Intristat, marele duhov- 
nic, Occidentul, şi-a întors 
privirea dela icoana "de- 


mocraţiei” noastre, atât de 
stropită cu sânge... 

Cârpaciul tiran îşi poate 
dormi, fericit somnul de 
veci, căci fantoma sa, plu- 
tind prin anticamerele 
Puterii, înviază mumiile 
celor ce ne guvernează. 

Şi totuşi, lumânările dela 
căpătâiul eroilor noştri ard, 


Dia 


Adrian BUŢUMAN—— 


ca pentru a ne lumina veş- 
nic, drumul spre adevăr şi 
dreptate, pe care ei, prin 
jertfa lor, ni le-au deschis, 
în acel sublim Ajun de 
Crăciun. 

Pentru ei şi pentru jertfa 
lor, mi-am împodobit, şi în 
acest an cu speranţe, bradul 
de Crăciun... 


Pr. Cezar STERPU 


3 Se SS RS NONRA m A A e 


NA E 


PO DEN 


-  PAGINAG6 CUVÂNTUL ROMA, 


DO e eee e A DECEMBRIE 1009 e Ea 
Psi 
- OMĂRTURII CARE AU TĂCUT. | GHICI CINE E PUTEA 


EVACUAT DELA 
50 DE ANI 


COTROCENI? 
Serviciul Special de Informaţii, fond EDART, dosar II, filele 1-4, Bucureşti 


Jurişti consultaţi de un redactor dela A.MPR 
ue Transcriere şi adaptare 


explicat câteva, din spectaculoasele consecine du 
aderării României ca membră cu drepturi dep! ale 
€ în 


dpoerr 


ne PND o o 


l 


Daf Sa. > m-a 4 


i Prezentăm - în premieră - 
cititorilor noştri o relatare a 
evenimentelor dela 23 
August 1944 făcută de 
reputatul savant german, 
prof. E. Gamillacheg - au- 
torul mai multor studii 
despre România (Uber die 
Herkunft der Ruminen - 
de exemplu). În timpul de- 
rulării acţiunilor politice şi 
militare dela 23 August 
1944, profesorul E.G. se afla 
în Bucureşti ca reprezentant 
oficial al guvernului ger- 
man şi ca agent secret. 
Dincolo de unele aprecieri 
subiective sau de perce- 
perea incompletă a unor 
date şi fapte, raportul îna- 
intat guvernului german de 
câtre profesorul E.G. - la 
doar câteva zile dela schim- 
barea de front a României 
în cel de-al Doilea Război 
Mondial, conţine informaţii 
preţioase pentru întregirea 
unei imagini cât mai com- 
plete despre 23 August 
1944. 

"RĂSTURNAREA DELA 
23 AUGUST 1944 DIN 
ROMÂNIA. PREMISE ŞI 
DESFĂŞURARE. 

Conform unui memoriu 
al unui fost diplomat ro- 
mân, care s'a pus la dispo- 
ziţia Germaniei pentru a 
lupta împotriva bolşevis- 
mului, reuşita loviturii de 


stat dela 23 August 1944 s'ar. 


explica prin următoarele: 1) 
lipsa unui partid naţional 
care să se fi putut opune 
celorlalte partide demo- 
cratice ce acționau în slujba 
Angliei, a Marii Puteri 
Mondiale, împotriva poli- 
ticii Germaniei; 2) lipsa în 
România a unor prieteni 
adevăraţi ai Germaniei; 3) 
ura înrădăcinată dintre 
Ungaria şi România şi pro- 
blema Transilvaniei; 4) lip- 
sa de popularitate a campa- 
niei din Rusia; 5) carenţele 
vigilenţei germane. 
1. Ce fel de partid naţio- 
nal lipsea Românilor? 
Printr'un decret regal din 
Iulie 1938 a fost interzisă 
activitatea tuturor partide- 
lor politice din România. 
Practic, prin această măsu- 
ră, au fost lovite numai trei 
partide: Garda de Fier, îm- 
potriva căreia fusese în 
primul rând îndreptat de- 
cretul regal, Partidul Naţio- 
nal Ţărănesc al lui Maniu şi 
Partidul Liberal, în care se 
concentraseră, în două gru- 
puri, cercurile conducătoare 
ale economiei şi ale aface- 
rilor de nivel internațional. 
După cum am mai spus, 
această interdicţie a urmărit 
- în primul rând - curmarea 
activităţii Gărzii de Fier. La 
sfârşitul anului 1937, când 
se încheia legislatura PE 
riodică de patru ani, a fost 
însărcinat să efectueze 
noile alegeri şeful Parti- 
dului Liberal, Tătărescu. 
Pentru prima dată în istoria 
partidelor politice româ- 
nești, partidul de guver- 
nământ n'a reuşit să obțină 
această majoritate absolută 
a voturilor. Regele Carol al 
II-lea nu a însărcinat însă 
e nici unul din cei doi 
câştigători în lupta elec- 
torală, Codreanu şi Maniu, 
cu formarea noului guvern, 
ci a chemat la conducere pe 
Octavian Goga - şeful unui 
partid neînsemnat, Partidul 
Naţional Creştin, flancat 
insă de Armand Călinescu 
în calitate de ministru de 
Interne, care să asigure 


——— Gh. lonescu OLBOJAN 


controlul regelui şi să slu- 
jească, ca element dizol- 
vant. Acesta fusese membru 
al Partidului Naţional Ţă- 
rănesc; în unele privințe, el 
poate fi considerat ca pre- 
decesor al lui Mihai Anto- 
nescu pe tărâmul intrigilor 
româneşti. 

Inaugurarea politicii 
antisemite a noului pre- 
şedinte al Consiliului de 
Miniştri, Goga, a dus - 
după numai trei luni - la 
căderea guvernului, spre 
marea mulțumire a regelui, 
care l-a numit pe Călinescu 
în fruntea noului guvern 
(de fapt, preşedinte al nou- 
lui guvern a fost numit 
Patriarhul României, Miron 
Cristea. Armand Călinescu 
a devenit preşedinte al 
Consiliului de Miniştri 
abia la 7 Martie 1939 - n.n.). 
Acest moment a constituit 
semnalul începerii unei 
lupte de exterminare a 
Gărzii de Fier care a fost 
nevoită să dispară, pentrucă 
avea în programul său o 
politică externă care să fie 
dusă alături de Germania, 
iar în politica internă, lupta 
împotriva corupției, etc. Pe 
baza unei legi de stat, emise 
ad-hoc, Codreanu a fost a- 
restat şi condamnat la 
moarte pentru înaltă tră- 
dare. Ulterior, i s'a comutat 
pedeapsa în muncă silnică 
pe viaţă pentru ca, în cele 
din urmă, să fie împuşcat 
împreună cu principalii 
conducători ai Gărzii de 
Fier, chipurile pentru încer- 
care de evadare. Numeroşi 
legionari şi alte persona- 
lităţi simpatizante au fost 
internaţi în lagăre de con- 
centrare. 

La 21 Septembrie 1939, 
Călinescu a fost împuşcat 
de legionari, după care a 
urmat un nou val de per- 
secuţii - mii de legionari şi- 
au găsit moartea, 10.000 au 
fost condamnaţi la muncă 
silnică. A fost creat Frontul 
Renaşterii naţionale, ca o 
replică "patriotică" a Gărzii 
de Fier, şi Tătărescu a fost 
iar însărcinat cu formarea 
guvernului. Guvernarea lui 
a durat dela 24 Noembrie 
1939 până la 4 lulie 1940. 
Între timp, s'a prăbuşit 
Polonia, urmată de Franţa. 
Pentru a face faţă noii si- 
tuaţii politice şi militare - 
regele a numit de urgenţă 
un cabinet format din per- 
soane considerate filoger- 
mane; marele industriaş, 
inginerul Gigurtu, a preluat 
președinția, economistul 
Mihai Manolescu - Minis- 
terul de Externe, istoricul 
literar Caracosta Minis- 
terul Instrucțiunii etc. 
Arbitrajul dela Viena - prin 
care Nordul Transilvaniei a 
revenit Ungariei, pierderea 
Basarabiei şi Bucovinei de 
Nord trecute Rusiei şi ce- 
darea părţii sudice a Dobro- 
gei, încorporate Bulgariei, 
au constituit o povară prea 
grea pentru acest regim de 
tranziţie şi, în final, pentru 
dinastie. Generalul Anto- 
nescu, sprijinit de Garda de 
Fier, a reuşit să-l determine 
pe rege să renunţe la tron în 
favoarea fiului său Mihai. 
S'a constituit un guvern 
Antonescu-Horia Sima. 

Sprijinindu-l pe Anto- 
nescu împotriva Gărzii de 
Fier, cel de-al treilea Reich 
a lucrat, în România, pentru 

dul Albion. 

A venit la putere unicul 


partid mai însemnat filo- 
german din România, demn 
de consideraţie. Nu este de 
datoria mea să prezint gre- 
şelile tânărului guvern, 
greşeli care au avut ca ur- 
mare că simpatia - cu care 
80% din populaţie a salutat 
venirea la putere a legio- 
narilor - s'a transformat atât 
de repede în contrariul său. 

Fapt este că însăşi con- 
cepţia despre lume a Gărzii 
de Fier corespundea, în 
esenţă, cu aceea a naţional- 
socialismului şi, în scurtă 
vreme, la cererea guver- 
nului. Antonescu-Horia 
Sima, au venit în România 
trupe germane, iniţial ca 
trupe de instrucţie, pentru 
ca apoi ele să folosească 


"România ca spaţiu de des- 


făşurare împotriva Balca- 
nilor. S'au auzit presupu- 
neri, de altminteri având o 
bază substanţială, că a- 
ceastă evoluţie a eveni- 
mentelor n'a avut loc chiar 
fără voia Angliei care, dim- 
potrivă, a canalizat tocmai 
astfel cursul lucrurilor prin 
liberalii şi francmasonii ce 
o slujesc ca mânuitori de 
marionete. Intr'adevăr, în- 
tr'o Românie aliată Germa- 
niei, interesele engleze au 
fost mult mai bine garan- 
tate decât dacă ţara ar fi fost 
ocupată de Germania. Ele- 
mentele engleze, ca rezervă 
pentru timpul când Anglia 
va pătrunde din nou în Est. 
Trebuia numai să se evite 
ca Garda de Fier - aşa cum 
s'a întâmplat şi în perioada 
Goga - să obţină timpul 
necesar pentru realizarea 
programului său de guver- 
nare. 

Mişcarea trebuia să fie 
îndeajuns de discreditată 
pentru ca, în felul acesta, 
toți adevărații prieteni ai 
Axei şi adversari ai Puterii 
Mondiale să dispară. Poli- 
tica engleză a obţinut un 
adevărat succes în această 
privinţă, iar noi am con- 
tribuit la realizarea lui. 
Când s'a ajuns la conflictul 
dintre mareşal și Horia 
Sima, ne-am situat alături 
de general, din motive pe 
care, ca unul ce am stat la o 
parte, nu le cunosc, consi- 
derându-l drept presupus 
garant al ordinii şi i-am 
lăsat pe legionari în voia 
sorții. Din Februarie 1941 
n'a mai contenit prigoana 
împotriva Gărzii de Fier. 
Mii de tineri devotați, au! 
plătit cu viaţa convingerile 
lor. Chiar şi acum, după 
trădarea ce a avut loc, ura 
bolşevică este îndreptată în 
primul rând împotriva le- 
gionarilor rămaşi în Româ- 
nia, care - conform unor 
rapoarte mai recente - sunt 
arestaţi cu miile. În ciuda 
oricărei prigoane, ideologia 
Gărzii de Fier n'a dispărut 
din rândurile populaţiei ci, 
dimpotrivă, inexplicabila 


mizerie care a cuprins Ro-. 


mânia după trădarea dela 
23 August 1944 a făcut ca 
numeroşi indiferenți sau 
foşti adversari să-şi în- 
drepte privirile spre legio- 
nari, al căror program de 
politică externă poate fi 
considerat ca fiind unica 
soluţie de salvare a naţiunii 
române. Greşelile din 1940- 
1941 au fost uitate în clipa 
în care la orizont au apărut 
primele semne ale unei 
lili de pesin ul iSaE, ij 
seau prieten 
iii Reichului de 


1000 de ani. : 

Al doilea motiv care - 
după părerea memoriului 
amintit - a dus la succesul 
trădării dela 23 August este 
"lipsa din România a unor 


prieteni ai Germaniei”. na 
ultimă instanţă, acest aspect 


este identic cu primul. 
poate fi astfel formulat: 
menajarea adversarilor 
inveteraţi ai Germaniei in 
întărirea sistematică â 
acestei adversităţi. Nu se 
poate afirma că Germania 
n'a avut prieteni în Româ- 
nia. Nu numai persoane din 
fostele provincii austro- 
ungare, ci şi numeroase 
personalităţi din domeniul 
ştiinţei şi industriei care 
studiaseră în Germania 
erau - în genere - prietenii 
noştri convinşi. Dar ei nu 
reprezentau - în măsura în 
care nu făceau parte din 
Garda dde Fier - o putere 
politică organizată. Inainte 
de 1940 şi, îndeosebi după 
trecătoarea cucerire a pu- 
terii realizată de legionari, 
ei au fost împinși mereu pe 
planul al doilea şi nu s'a 
găsit nimeni care să se pună 
în calea acestei deliberate 
excluderi a persoanelor de 
acest gen din viaţa statală şi 
politică. România Mareşa- 
lului Antonescu a trecut 
oficial de partea Axei, iar la 
22 Iunie 1941 ea a declarat 
război Rusiei şi a participat 
la campanie până la Sta- 
lingrad, dar nu pentrucă se 
situase de partea Germa- 
niei, ci pentrucă cercurile 
conducătoare erau convinse 
că în trei luni Rusia va fi la 
pământ şi, prin participarea 
la campanie vor putea fi 
recâştigate provinciile ră- 
săritene pierdute. Acest vis 
nu s'a împlinit şi, cu cât se 
retrăgeau mai mult trupele 
germane şi române din Est, 
cu atât mai puternic apă- 
reau la suprafaţă elemen- 
tele ostile Germaniei. Dar, 
invers decât în cazul adep- 
ților izolaţi ai unei coope- 
rări cu Germania, adversarii 
ei erau solid organizaţi şi 
conduşi de o manieră net 
mai inteligentă. Cel care 
priveşte situaţia doar cu 
ochii unuia din Europa 
Centrală nu poate înţelege 
dela început cum s'a putut 
ajunge la o creştere atât de 
puternică a unirii impotriva 
Germanilor tocmai în Ro- 
mânia, care constituia pen- 
tru Germania o indispen- 
sabilă piaţă de desfacere, 
iar aceasta era în măsură să- 
i furnizeze în schimb pro- 
dusele industriale ce-i 
lipseau. Această aversiune 
împotriva Germaniei are o 
istorie de cel puţin un secol, 
istorie a cărei prezentare ar 
putea constitui obiectul 
altei expuneri, Aş vrea să 
fac aici:cunoscute numai 
acele rupuri care trebue 
considerate pe drept pur- 
tătoare ale urii împotriva a 
tot ce era german şi prin- 
cipalele vinovate ale tră- 
dării: 

1, Lumea oamenilor de 
afaceri al cărei centru a fost 
Partidul Liberal, lată forţele 
împotriva cărora a vrut 
Garda de Fier să declanşeze 
lupta cea mai ascuţită şi în 
faţa cărora - în cele din 
urmă - ea a sucombat. Cel 
Sarg N ridica impotriva a- 
cestei lumi, putea să aiu 
în posturi de condica să 


Continuare în Pag.7 


iliul Europei. 
Copa cal, orice cetăţean nemulțumit de ho 


. stitiei din țară se poate adresa Tribunalului tărârile 
pile Sail Omului, hotărârea forului Fropean 
fiind obligatorie. pă, Pean 
Posibilitatea aceasta o are şi Majestatea Sa 
ihai, în cazul în care cere restituirea fostelo& 
rietăți ale familiei regale - inclusiv Palatul Cotroe Pro- 
deoarece încălcarea dreptului de proprietațe e îl: 
încălcare a drepturilor omului. Pentru sesiilt o 
Tribunalului European cazul ar trebui să tre acă Tea 
oate nivelurile instanţelor judecătoreşti din Romali,lă 


"TRIBUNA" FUNERARĂ 


Revista "Tribuna" (nr. 37 a.c), altminteri publicat: 
culturală serioasă, dă în "groapă" prin bunăvajil 
necrologistului improvizat Petru Poantă. lată ce sală 
acesta în editorialu-i: "Eugen Barbu a murit în anţi ari 
mai mult sau mai Puțin inconştientă (sic! - n.n.) tza 
bune părţi a intelectualităţii româneşti. Şi, mai 
a SE erai "Privind lucrurile foarte detaşat, eri 
la urma urmelor despre permanentul conflict ideologi 
din cultura română modernă, acela dintre traii: 
ționalism şi modernism, dintre conservatorism şi 
sincronism." 

Bună poantă! 

Ce bine-i să priveşti lucrurile "detaşat"! 

Şi "detaşat" să echivalezi tradiţionalismul cu 
"muncile" de denigrare a scriitorilor incomozi 
dictaturii, acele campanii poruncite de Securitate şi 
bazate pe documente furnizate de aceasta; cu 
"procesele" intentate unor cărţi, cu scrisori-catilinare 
"din popor" corifecţionate în redacţia dela "Săptămâna" 
(sau în birourile din Calea Rahovei?). Să echivalezi 
conservatorismul la... conservarea naţional-comu- 
nismului, a şovinismului ceauşist şi după Decembrie 

1989 în paginile publicaţiei "România Mare", i 

Cât despre "inconştienta" antipatie a mai "tutulor" 
scriitorilor vis-ă-vis de xenofobie, oportunism şi 
plagiat: aceasta (antipatia) nu e "inconştientă”, ci poate”| 
fi oricând justificată cu texte - vechi şi noi - "emanate" 
sau girate de Jenică Ouatu. 


UN ORFAN AL CELOR 
ŞAPTE ANI DE-ACASA 


Un albinos cu ochi sticloşi şi respiraţia mirosind a 

spirt denaturat. Un strat de rapăn, apoi un costum 
"Levi's", apoi alt strat de rapăn. 
: Înainte de 1989, ipochimenul funcţiona ca inginer 
incompetent la o întreprindere timişoreană cu profil 
chimic. Era "urechiuşa" directorului. După 1989, atât 
directorul cât şi "urechiuşa" au fost goniţi cu “huo!'. 

"Urechiuşa" a găsit "azil" la "Renaşterea bănăţeană, 
cotidian scris de semialfabetizaţi ai stabilimentului 

Ştefan Pomană” şi finanţat de senilul traco-şovin Con 
stantin Drăgan. Aici îşi publică prozuţele ridicol-fan- 
tastice şi îi calomniază pe cei ce sunt întru propâşiită 
românismului. : 

S'a înscris şi în minusculul Partid Republican, partid 
de oportunişti mai mult sau mai puţin abili, partid de 
care nu auzi decât în timpul campaniilor electorale, PA” 
tid condus de autorul de basme ştiinţifice on Mânzatu 
('boss"-ul filialei din Timişoara fiind Lorin Fortută 
unul din vânzătorii Revoluţiei). ? 

Numele acestei deloc interesante haimanale 
Constantin Cozmiuc. 


P, 


O POSIBILĂ DEMISIE 


Decizia senatorului Constantin Ticu Dumitres,și 
membru marcant al PNŢCD şi preşedinte al Asociiiie 
Foştilor Deținuți Politici din România, de a proP!! 
Parlamentului României un document de condan” 
a foştilor informatori ai Securităţii, ajunşi acu 
funcţii importante sau chiar membri în â ma! 
Parlament, a stârnit indignări unde te-ai fi aicea imit 
puţin: la alţi membri ai PNŢCD! Cel mai mult l-a! lent 
pe fostul deţinut politic C.T. Dumitrescu atacul Yi 
al colegului său de partid, senatorul loan Lup, CA 
altfel nici n'a vrut să semneze documentul. intenţia 

Surse apropiate D-lui C.T.D. nu exclud în! 
dânsului de a demisiona din PNŢCD. lee 

Pare-se că osişoarele cu ceva grăsime oferite de Anii 
rea comunistă din România, i-au convins Pe ze" 
opozanți să devină mai puţin incisivi şi să cola 
pe diverse Planuri cu torţionarii de ieri. 

Mai ţineţi minte cazurile "Jiberalulu 
menta Şi "țărănistului” Vasile Gionea? 
ersonal, mai avansez o "chestie": curând rinast 


f 4 750 
aut foarte uimiţi când senatorul PN 


in Radu 


ă îşi va da pe faţă adevărata... culoare. 


Dan Emilian ROSCA 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECEMBRIE 1993 


PAGINA 7 


COMUNISTUL 
"disident" 

Tov. Marin Lungu, fost 
membru al CC al PCR şi 
primar al Craiovei între 
1984-1987, a fost exclus de 
Odiosul din PCR în 1987 şi 
acuzat de corupţie, după 
vestita vânătoare şi beţie 
soldată cu împuşcarea mor- 
tală a unui "organ" marcant 
al conducerii comuniste din 
Dolj. După "aglomeraţia" 
din Decembrie '89, tov. 
Lungu - "disidentul" comu- 
nist - a căzut tot în picioare, 
ca deputat comunisto-pese- 
mist şi membru a două 
importante comisii parla- 
mentare, în cadrul cărora 
supraveghează securitatea 
sereistă şi luptă împotriva... 
corpuţiei! 

„Şi câţi de-al de Lungu 
nu sunt acum la putere, 
reactivaţi de tov. Iliescu! 


GAZE UCIGĂTOARE 


Cele mai fertile grădini 
dela Işalniţa, care aprovi- 
zionau piaţa Craiovei cu le- 
gume şi zarzavaturi proas- 
pete, au fost distruse de 
noxele copmbinatului chi- 
mic, aflat în imediata apro- 
piere a Craiovei. Precum în 
vremea "savantei", când 
nimeni nu îndrăznea să 
facă vreo aluzie la ucigaşul 
combinat şi acum, munici- 
palitatea roşie a Craiovei 
păstrează o suspectă tăcere 
comunistă. Norii de gaze 
toxice ale combinatului 
mamut, aflat în pragul 
falimentului, vin să se ada- 
uge radiaţiilor nucleare ale 
Centralei bulgare dela Koz- 


MĂRTURII 


Urmare din pag.6 
mai în cazuri excepţionale. 
Aceste cercuri, în care un 
rol conducător l-a jucat 
Puterea Internaţională, 
” Grecii, Armenii şi elemente 
de sorginte țigănească nu 
aparţineau realmente po- 
porului român. Interese de 
afaceri legau pe aceşti 
oameni de Anglia. 

2. Intelectualii care stu- 
diaseră în Franţa n'au nutrit 
o perioadă nici un fel de 
interes pentru Anglia. In 
cursul ultimilor ani, însă, 
după prăbuşirea Franţei, 
atât de admirată de ei, s'au 
alăturat primei grupări. 
Această orientare antiger- 
mană este mult mai veche 
decât simpatiile anglofile; 
ea are rădăcinile la înce- 
putul secolului trecut, când 
primii luptători români 
pentru libertate şi-au găsit 
azil în Franţa, unde s'au 
organizat din panict de 
vedere politic. În timpul 
războiului franco-german 
(din 1870) s'a ajuns din 
cauza lor aproape la o criză 
dinastică şi, dacă n'ar fi 
intervenit Partidul Con- 
servator - dispărut apoi de 
pe arena politică în 1918 -, 
casa domnitoare germană ar 
fi abandonat încă de pe 
atunci România. Franţa a 
înţeles ca, printr'o politică 
de perspectivă, să-şi apro- 
pie aceste cercuri şi, după 
1870, le-a inoculat concep- 
țiile sale asupra Germaniei. 
Această influenţă franceză 
s'a manifestat deosebit de 
puternic în domeniul 


Dreptului şi al Medicinei. 
Generaţii de-a rândul, cel 
care dorea să ajungă într'o 
familie înaltă de stat tre- 
buia să .. fi făcut studiile î- 


OLTENISME 


—— Prof. Radu ŞERBAN——= 


lodui, poluând Craiova şi 
Sudul Olteniei, şi scurtând 
viața oamenilor. 


CONDI DE 
DAS 

Sloganul guvernamental 
al Văcăroiului: "N'avem 
bani, căci bugetul e sărac" 
împinge profesorii sub 
pragul sărăciei cu “salarii” 
de mizerie, ca şi până acum, 
sub media de economie. 
Sindicatul învăţământului 
preuniversitar din Dolj, cu 
circa 7.000 de membri, se 
zbate ca peştele pe uscat să 
îndulcească modul de 
muncă şi nivelul de viață al 
oamenilor şcolii, luptând 
din păcate, cu morile de 
vânt! Criza spaţiilor de 
învăţământ, revenirea la 
autogospodărire, reforma 
cu manuale depăşite sau 
inexistente, noile "cinci- 
nale" şcolare, salariul de 
merit pe "ochi frumoşi", 
reatestările periodice pe 
post, restructurările şi 
disponibilizările de per- 
sonal, criza acută de cadre 
didactice în şcolile rurale, 
lipsa bazei materiale mi- 
nime, alocaţiile de stat 
simbolice pentru copii, 
încălcările grosolane ale 
contractului colectiv de 
muncă - sunt doar câteva 
din imperativele grave ale 
şcolii, în contextul unei 
realităţi social-economice 
de-a dreptul dramatice. 


ȚĂRANII OLTENI 


Nu mai poartă cobiliţe, 
ca'n vremurile bune, acum 


juridice la Paris. Întreaga 
acitivtate juridică din Ro- 
mânia era concepută con- 
form Codului lui Napoleon. 
Şi tinerii dornici să stu- 
dieze Medicina plecau a- 
proape fără nici o excepţie 
în Franţa. Totuşi, acest 
lucru se întâmpla într'o 
perioadă în care ştiinţele 
medicale şi instituţiile spi- 
taliceşti germane depă- 
şiseră net nivelul Franţei. 
Aspectul menţionat îşi are 
fundamentarea sa istorică, 
dar nu pot s'o abordez aici. 
Facultăţile românești de 
Drept şi Medicină au de- 
venit francofile în proporţie 
de 90%, influențând în a- 
cest sens întregul tineret 
studios din perioada ur- 
mătoare. Cel care, dându-și 
seama de caracterul nefiresc 
al influenţei franceze, ca- 
racter care a devenit vizibil 
pentru prima dată în 1921, 
ar fi vrut să urmeze un 
drum propriu, s'ar fi găsit 
în faţa unei alianţe înche- 
iate. Această copiere oarbă 
a vieţii spirituale franceze, 
adesea legată de neînţele- 
gerea faţă de unele valori 
naţionale, a avut mai târziu 
drept consecinţă faptul că 
în Vechiul Regat limba 
franceză a devenit limba 
societăţii cercurilor con- 
ducătoare. Datorită acestui 
fapt, tinerii preferau să 
plece la şcolile superioare 
din Franţa, în detrimentul 
Germaniei, a cărei limbă 
trebuia în prealabil învă- 
țată, cu destulă greutate. 
După unirea Vechiului 
Regat cu provinciile austro- 
ungare, eliberate în 1919, au 
venit aici numeroşi oameni 
care fuseseră crescuţi în 
viaţa spirituală germană. Ei 


umblă în zadar cu jalbele'n 
proțap pe la mărimile co- 
muniste ale zilei. Dar 
timpul costă bani, cine stă 
să le-asculte păsurile? Nu 
se aplică legea fondului 
funciar, se minte şi se fură 
ca'n codru, se dă şi se ia 
mită, oamenii se omoară 
pentru pământ şi vite, 
primarii comunişti sunt 
nişte bandiți, puşi pe 
pricopseală. Vremurile 
prevestesc reeditarea în 
curând a lui '907! 


CRIZA INDUSTRIEI 


Colapsul economic post- 
decembrist a făcut ca Ro- 
mânia să piardă toate pie- 
țele externe în producţia de 
locomotive. "Electroputere 
Craiova" a cerut sprijin Gu- 
vernoiului pentru cumpă- 
rarea unei licenţe de loco- 
motivă cu tehnologii şi 
profil performant. Socie- 
tatea naţională a căilor 
ferate cheltuie cu salariile 


cam 70% din încasări, ne- 


maiavând capaciatea de a 
lansa şi finanța o comandă 
de perspectivă. Scăderea 
volumului de transport 
reduce la zero cererea de 
material rulant. În ultima 
vreme s'a făcut un import 
masiv şi păgubos de va- 
goane, în timp ce peste 100 
de locomotive nu pot fi 
reparate capital, din lipsa 
fondurilor. Circa 60% din 
parcul activ de locomotive 
trebue modernizat, în sen- 
sul remotorizării, optimi- 
zării serviciilor auxiliare, 
dotări cu microprocesoare 
şi rezolvării problemei 
încălzirii treburilor. La 


puteau realiza ceva numai 
dacă se aliau cu puternicele 
grupări de francofili. În 
tehnică, influenţa germană 
s'a impus mai repede pen- 
trucă în acest domeniu 
Franţa - după cum s'a recu- 
noscut mai târziu - nu se 
putea compara cu Germa- 
nia; or, la poziţii tehnice de 
conducere se putea ajunge 
numai pe baza unor cunoş- 
tinţe reale. Administraţia 
era dominată de jurişti. Din 
această cauză, prietenii 
noştri cei mai fideli se aflau 
tocmai printre ingineri; ei 
S'au evidenţiat însă foarte 
puţin în politică. În această 
forţă închisă, antigermană, 
se putea face o breşă numai 
cu ajutorul tineretului. A- 
cest lucru a fost recunoscuti 
şi de Serviciul de Relaţii al 
Academiei şi în ultimii 10 
ani s'a lucrat mult în a- 
ceastă direcţie, cu un real 
succes. Roadele acestei 
munci n'au mai ajuns să fie 
văzute. 

Ambele grupări amintite 
includ cercurile intelectuale 
române. Numeric ele înglo- 
bează numai 10% din în- 
treaga populaţie, dar repre- 
zintă de trei generaţii, 
istoria ţării. Marea masă a 
poporului, ţăranii şi micii 
burghezi, n'au prezentat în 
sine sau pentru sine vreun 
interes politic. Lor li se 
părea mai aproape Germa- 
nul, căruia îi recunoşteau 
talentul manufacturier, 
cinstea şi hărnicia, chiar 
dacă nu preţuiau întot- 
deauna acest lucru, decât 
Francezul sau Englezul, 
care nu le putea oferi nimic. 

(va urma) 


lonescu OLBOJAN 


Vogt E 00 aia ză die 


frământările disperate ale 
proiectanţilor şi fabrican- 
ților de locomotive gu- 
vernanţii comunişti nu 
manifestă receptivitatea 
financiară necesară. 


FIŢUICA COMUNISTĂ 
LOCALĂ 


Aceiaşi condeieri slugar- 
nici ai ceauşismului, care- 
au scris ani de-a rândul 
"Inaintele" (organ de presă 
comunistă al Comitetului 
Judeţean Dolj al PCR) şi-au 
aniversat recent, cu surle şi 
trâmbiţe, a mia apariţie 
postdecembristă, a rebote- 
zatului “cotidian indepen- 
dent" Cuvântul Libertăţăii 
(considerat şi numit de 
mulţi olteni - Cuvântul 
Securităţii). Şi ca semn de 
recunoaştere a culorii poli- 
tice, colectivul roşu redac- 
țional a fost felicitat de 
foştii şi mereu actualii 
demnitari comunişti: tov. 
Ion Traian Ştefănescu - fost 
Prim Secretar PCR Dolj, 
tov. Col. Ion Eugen Sandu - 
fost Şef al Inspectoratului 
de Miliție Dolj în Dec. '89 
şi actual G-ral maior, Se- 
cretar de Stat în Ministerul 
de Interne, tov. Adrian 
Păunescu - fostul "poet şi 
măscărici al curţii ceau- 
şiste", actual Senator de 
Dolj comunist, tov. Oliviu 
Gherman - Preşedintele 
Senatului, tov. loan Doru 
Tărăcilă - Vicepreşedintele 
Senatului, tov. 1.P.S. Nestor 
Vornicescu, tov. Alexan: 
Mironov, ş.a. £ 4 


MICROOLTEN18ME 


Zilele trecute, o profesoară 
din Craiova, împreună cu alţi 
dascăli de limba rusă din 
România au plecat la Mos- 
cova pentru un stagiu de 
perfecţionare de 40 zile! 

Bursele studenţilor craio- 
veni se acordă cu mare în- 
târziere şi în condiţii foarte 
selective, iar cuantumul lor nu 
acoperă cheltuielile de cazare, 
cantină şi rechizite. 

Regia Autonomă de Trans- 
porturi Craiova foloseşte, 
drept controlori de bilete pe 
autobuze şi tramvaie - ţigani 
lipsiţi de educaţie şi bun simţ, 
violenţi, prost îmbrăcaţi, 
duhnind a mizerie şi care 
"uită" să verifice de bilete pe 
confrații de culoare! 

Poliţia de frontieră din 
Calafat se confruntă cu un 
vast spectru infracţional, 
controalele de rutină prevă- 
zute de legislaţia română 
depistând mulți turişti străini 
înarmaţi cu pistoale. Şi tot în 
zona de frontieră Calafat, 
călăuze bulgare plătite în 
dolari, facilitează trecerea 
frauduloasă a graniţei. 

Craiova bate toate recor- 
durile din ţară în privinţa 
proastei întreţineri a străzilor - 
pline de gropi şi cufundate în 
bezna comunistă noaptea - 
adevărate capcane pentru 
pietoni şi automobilişti, surse 
propice infracţiunilor. 


Ingheţul din primăvară şi 
seceta din vară au făcut ca 
Doljul să înregistreze cele 


mai ridicate preţuri din ţară la 
cereale şi struguri pentru vin, 
faţă de judeţele Vaslui şi laşi 
unde sunt cele mai mici 
preţuri. 


Actoriii Naţionalului Cra- 
iovean - cei mai apreciaţi şi 
aplaudaţi ambasadori ai artei 

„ interpretative româneşti au 
triumfat cu Titus Andronicus şi 
la Artwerpen '93 în capitala 
culturală a Europei - oraşul 
Anvers, din Blegia. 

La concursul internaţional 
de vioară "Regina Elisabeta” 
din Belgia, tânărul şi talentatul 
craiovean Liviu Prunaru - 
exponent de excepţie al şcolii 

. muzicale româneşti a primit 
premiul |, fiind idolatrizat, în 
săli arhipline, de melomanii 
belgieni. 

Absența furajelor, protei- 
celor şi vitaminelor, datoriile 
de miliarde, dobânzile uriaşe, 
seceta cumplită din vară în 
Doljul calamitat - toate la un 

„ loc au repercursiuni dramatice 
în complexele de vaci, porcine 
şi păsări ale fermelor "Avi- 
colei” craiovene, aflată în 
pragul falimentului. 


Prepararea laptelui, un- 
tului, iaurtului şi brânzeturilor 
la Craiova şi'n judeţul Dolj 
înseamnă nopţi pierdute la 
cozi interminabile, de unde 
pleci adesea fără să... apuci 
nimic! Şeptelul Olteniei va fi în 
cea mai mare sacrificat 
din lipsă de furaje pentru 
iamă. 


CE S'A ÎNTÂMPLAT ÎN ŢARĂ 
DUPĂ FUGA LUI PACEPA? 


(2 Dosc 


Gh. IONESCU 
OLBOJAN 


Fuga generalului Pacepa 
a însemnat pentru Securita- 
tea lui Ceauşescu un 
cutremur distrugător; liniile 
de spionaj extern au fost 
schimbate, spionii români 
rechemaţi în ţară, Direcţia 
de Informaţii Externe res- 
tructurată, conducătorii 
schimbaţi. 

Amănunte despre toate 
acestea, precum şi divul- 
garea celor mai importante 
activităţi externe ale Se- 
curităţii: acţiunile Dunărea, 
Brânduşa, celebrele cazuri 
Goma, Cană, Horodincă şi 
multe altele, le veţi afla 
citind, cu sufletul la gură, 
"raidurile necruțătoare” ale 
lui Gheorghe lonescu Ol- 
bojan. 


PUTEŢI PROCURA CARTEA 


SCRIIND PE ADRESA ZIARUL!!! "O "NIL ROMÂNESC" 
P.O.BOX 78010, WESTULiFFE POSTAL OUTLET, 
HAMILTON, ONTARIO, CANADA 


L8C 7N5 


Trimiteţi cecul pe numele ziarului "Cuvântul Românesc" 
CANADA: $10.00 plus 1.35 


CARTEA COSTĂ: $1 


vb inturizioă în "rielivoha MU ausiuq 


0.00, plus expediţia 


U.S.A: 
EUROPA: $10.00 plus 2.40 


$10.00 plus 2.10 


sad 


NI n În 4 dn 


> 
ă 
i 

d 

j 

ă 

ă 

| 

d 

i 


PAGINAS___  ________________ DEcEMBRIEt063_ CUVÂNTUL ROMANesp 
= O£—££—£—O£O£O£OEO£O£O—OZOO— ea 
DEMOCRAŢIE-LIBERTATE DAR NU IMORALITATE 


Adrian GRIGOROPOL 


- Superioritatea ființei umane constă în a 
discerne între "bine" şi "rău", două prin- 
cipii antagoniste care determină diferenţa 
între om şi neom. 

Libertatea, unul din cele mai însemnate 
drepturi naturale ale omului, are un con- 
ținut extrem de complex. Atât în abstract 
cât şi în concret intersectează sfera moralei. 
Societatea este un organism viu, printre ale 
cărei idealuri este acela de a funcţiona cât 
mai bine. Dar adesea se întâmplă rău şi 
chiar catastrofal, datorită incapacității de a 
încadra în morală, libertatea. 

Se abuzează prin grai, prin scris şi prin 
fapt de acest drept natural, iar dela apariţia 
audio-vizualului, vastitatea mijloacelor de 
informare şi dezinformare a transformat 
lumea într'o marionetă a trăgătorilor de 
sfori. 

A fi sau a nu fi libertate, depinde de 
democraţie; dictatura o desfiinţează. Demo- 
craţia duce o luptă extrem de grea pentru 
prezervarea libertăţii. Recent s'a desfăşurat 
la Varşovia un Congres Internaţional al 
Presei. Trăim în epoa interminabilelor 
congrese, vizitelor reciproce între şefi de 
state, miniştri, parlamentari, persoane de 
fel de fel de ranguri, nişte cumetrii po- 
litico-turistice, cu festivități, recepții, 
toasturi, pe socoteala bugetelor secate ale 
popoarelor care deocamdată scrâşnesc 
numai din dinţi. Ca întrun Turn Babel, şi 
la Varşovia distinşii confraţi participanţi 
n'au ajuns la un protocol al drepturilor 
ziariştilor fără frontiere, rămaşi la şicanele 
vizelor, acreditărilor şi libertăţii de ex- 
primare. 

S'a deplâns situaţia financiară a presei 
din ţările fostului jug sovietic cu speranţa 
că Occidentul se va sensibiliza şi va veni în 
ajutor la Moş Aşteaptă. Este cazul să men- 
ționez, drept încoronare a acestui Congres, 
că Senatul României a votat 3 ani de în- 
chisoare pentru calomnia prin presă şi dacă 
este chiar ziarist, interzicerea profesiei. 

Aceasta nu poate să nu ne amintească, 
după cum s'a exprimat şi se exprimă Pre- 
şedintele Iliescu, că în România avem două 
prese. Una adevărată, care cântă la struna 
monopolului puterii de stat, iar alta - "o 
anumită presă" - care, victima rătăcirii, 
este... contra Puterii. 

Şi nici să nu ne amintim că prin 1991, pe 
micul ecran, la ora de mare audienţă, ca de 
obicei, în tandem cu premierul Petre 
Roman, dădeau un recital de dialectică 
găunoasă, care le era ereditată ideologic şi 
în care - surprinzător - nu se acordau. 
Preşedintele avea în vedere televiziunea 
care nu putea mulțumni pe toată lumea, 
nici guvernarea, numai că aceasta în 
delicata-i decenţă nu se plângea. Deci, 
liberă şi obiectivă, cum se cade unei 
televiziuni publice. 

În schimb premierul (azi opozant prin 
graţia mineriadelor, de care a scăpat, 
strecurându-se pe furiş pe o uşă din dosa 
Palatului Victoria), era indignat de "dez- 
mățul" presei care trebuia reprimată, însă 
nu avea încă "instrumente"! Măgureanu nu 
era legalizat, ca acum, după trei ani de 
Parlament şi nu se votase legea secretului 
de stat, ca maşină de închis definitiv gura 
"anumitei prese”. Nu ştiu cum îi cad acum 
pedepsele pentru calomnie prin presă, dar 
atunci iniţiase o lege draconică, soră cu 
actuala, conform căreia ziariştii ajungeau 
sigur după gratii, sau în cel mai bun caz la 
închisoarea de datorii, din cauza amenzilor 
exorbitante, Isi mai aminteşte declaraţia că 
nu este "un la” şi nimic nu-l va clinti de pe 
scaunul Puterii? 

Acum, singur în turnul de fildeş al 
Palatului Cotroceni, Preşedintele este 
reticent la vorbire, cu expresii, ca golani şi 
huligani copiilor străzii, iar când totuși 
are ceva de spus o face prin purtătorii de 
cuvânt, care cu toată fineţea marmorei 
pardoselelor, tot mai calcă în gropi. 

Adevărul este că există în lume o oli- 
garhie a magnaţilor presei care sunt "o 
putere”, dar nu una politică în sens 
democratic, ci de interese specifice în 
măsură să orienteze sau să dezorienteze 
opinia publică în mai mare măsură decât 
partidele. 

Acum o lună, în cadrul unor programe 
săptămânale de Luni, sub genericul "Veniţi 
cu noi pe programul doi" şi preţ de trei ore 
de fiecare dată, s'a transmis "Presa, a patra 
putere?". Permanentul moderator Mihai 
Tatulici a invitat pe estradă vreo opt 
invitați selectaţi după tirajul publicaţiilor. 
Patroni și ziarişti. Primii mai mulți, ceilalţi 
mai deloc. Aşa bunăoară: DI. Cârciog, 
patronul consorţiului Expres, unde apare şi 
"Evenimentul zilei”, alias Bulina Roșie, 
fără să fie însoţit de fabulosul Ion Cristoiu; 
în schimb Viorel Cataramă, patronul zia- 
rului "Ora" mai afon în ale gazetăriei, a tost 
talonat de Nicolae Cristache, experimentat 


încă dela "Flacăra" ante-1989 şi care poartă 
pe mânecă şi nişte publicaţii deochiate ca 
"Infractorul" etc.; patron şi ziarist la 
"România liberă", Petre Mihai Băcanu, a 
călărit deci pe două scaune şi evident au 
mai fost şi restul din tabăra Cotrocenilor, 
ca să ţină balanţa. 

Departe de a se discuta rolul, func- 
ționalitatea politică, social-informativă a 
presei, a avut loc mai mult un Consiliu de 
administraţie al magnaţilor presei noastre. 
Poate fi vorba de o a patra putere în stat, 
când cu binecuvântarea Constituţiei, există 
numai puterea executiv-prezidenţială dela 
Cotroceni, legislativul şi justiţia fiind două 
fantome pe state de salarii înzecite, faţă de 
muritorii de rând şi care stau la taifas cu 
speranţa ca legislatura să nu se termine 
niciodată? 

Şi totuşi, pe la finele primăverii acestui 
an, a izbucnit un seism de scoatere la iveală 
a întregii putreziciuni care a dus țara la 
dezastru, în stare să năruiască întreg 
eşafodajul corupţiei dela cele mai înalte 
niveluri. Spre şansa celor vizaţi şi celor în 
perspectivă, începeau vacanţele! Răgaz ca 
până în toamnă să se ia neîntârziat mă- 
surile de "muşamalizare", de ştergerea cu 
buretele a faptelor şi făptaşilor de pe tabla 
neagră şi bineînţeles, instituirea de Comi- 
sii Parlamentare, ca înmormântarea iafu- 
rilor să fie asigurată, sub cea mai impene- 
trabilă lespede funerară. 

Era patriotic să ne deconspirăm în fața 
lumii întregi, să fim prinşi cu cea mai 
gigantică, nemaiauzită "cacealma naţional- 
comunistă", tocmai acum când am reuşit să 
ne strecurăm în lumea bună, occidentală, 
purificaţi de trecut şi prezent? Până şi Opo- 
ziţia, care a dat o mână de ajutor la această 
performanţă, trebue să înţeleagă prioritatea: 
iesi secretului de stat! 

n paralel, în ţară, spre a arunca praf în 
ochii Occidentului, se măsluiesc cărţile cu 
combinaţii de partide, o altă serie de iluzii 
şi deziluzii, în vreme ce caravana iliesco- 
comunistă îşi continuă croaziera spre toate 
continentele şi chiar insulițe, în vreme ce zi 

! şi noapte au rămas să latre haitele de câini 
vagabonzi pe uliţe, că numai străzi nu se 
mai pot numi cele din ară. 

Lăsând deoparte mlaştina politică, este 


timpul să ne gândin cu toată seriozitatea şi' 


responsabilitatea la aspectele moral-edu- 
cative ale societăţii româneşti şi mai ales 
ale tinerilor generaţii. E de crezut că acum 
un secol, în 1893, la Lausanne, în Elveţia a 
avut loc primul şi ultimul "Congres 
Internaţional pentru combaterea imora- 
lităţii”, Acolo, în principal, s'a cerut: să se 
pună stavilă romanelor pornografice; presa 
să se reţină dela amănunțite dări de seamă 
ale criminalilor şi delictelor, dela ample 
dări de seamă ale desfăşurării unor ase- 
menea procese. 

S'a motivat că toate acestea excită por- 
nirile instinctive ale naturii umane şi, cei 
influenţabili ori dezechilibraţi psihic, 
caută satisfacţie în comitere de asemenea 
fapte. O comparaţie între publicaţiile sub 
aceste aspecte de atunci cu cele de astăzi 
este consternantă. Acum sunt concepute ca 
să exercite o cât mai puternică acţiune su- 
gestivă şi de incitare, la care se adaugă 
filmele de sală sau video, unde nu lipseşte, 
dacă nu un act sexual complet, cel puţin 
unul pe jumătate. Chiar la copiii, care încă 
n'au ajuns să citească, va fi greu să se 
şteargă asemenea imagini. 

Imoralitatea nu este un reflex de oglindă 
strâmbă a moralității. Ea este un eşec in- 
dividual sau social de comportament, un 
regres nociv în conceptul libertăţii şi deci, 
democraţiei, care poate surveni pentrucă 
morala este condiţionată atât de factorii 
educativi dobândiţi în familie şi şcoală, dar 
în mare măsură de influenţele externe ale 
publicaţiilor şi audio-vizualului. Şi trebue 
luat în considerare că, un secol în urmă, la 
Lausanne nu s'au avut în vedere "'drogu- 
rile”, această plagă chimică comercială 
destinată distrugerii omenirii. 

Revista americană "Newsweek" din 25 
Octombrie a.c. a dedicat coperta titlului 
"Sexual Correctness" şi subtitlului "S'a 
mers prea departe?" şi a acordat mare parte 
din conţinut acestei probleme. 

Femeia trebue protejată, nu declasată, 
creind o victimă, în mentalitatea bărbaţilor 
de a o aduce prin multiple mijloace de 
intoxicare, violenţă, perversiune, în stare 
de nerezistenţă şi chiar omucidere. Presei 
şi ecranului nu le este permis să tragă punți 
între o sărutare şi un viol. Sunt necesare 
limite rezonabile de comportament pentru 
frânarea avidităţii după teme de imora- 
litate şi criminalitate. . 

Profilaxia familiară, şcolară şi religioasă 
nu se mai dovedesc suficiente. Promovarea 
fără discernământ a prejudicierii morali- 
tăţii nu este admisibilă şi apare suspectă 


indiferența, dacă nu chiar mai mult, din 
partea organelor responsabile de igiena 
morală. 

În România, unde repartizarea hârtiei de 
tipar este monopolul Puterii şi în mare 
parte şi distribuirea presei şi cultivarea 
vizualului în favoarea sexualităţii şi 
pornografiei, se pune întrebarea dacă nu 
există mai mult decât nesocotinţă. Igieni- 
zarea morală nu implică necesarmente 
suprimarea libertăţii, care este esenţială 
democraţiei, nici întoarcerea la represiune, 
ci susținerea cu argumente convingătoare a 
unei campanii de chemare la responsa- 
bilitatea civică a celor care pentru bani 
murdari sau din interese străine societăţii, 
se pretează la vicierea acesteia. 

Cât de degradant este spectacolul oferit 
de standurile presei unde cele câteva 
publicaţii merituoase sunt sufocate de 
ciupercăria fiţuicilor ca "Prostituţia”, 


„"ASS", "Dracula" etc. şi cam pe undeva [ 


îD. | 


CUVÂNTUL ROMÂNese 


"Bordel", "Crimă şi viol", "Delictn "VIp 
Ță IL) 
xopți ( 

Astfel în ţară tronează un s i 
gazetăresc pe o hârtie de tipar top ali 
execrabilă ca şi conţinutul. Buzun: E: 
subţiat al cetăţeanului este jefuit aul 
vânzarea unor vrafuri aglomerațe A 
omoruri, violuri, toate combinate cu d 
puierea fizică şi morală a FEMEII, expus 
cât mai vizibil, ca obiect al tentaţii ă 
perversiunii sexuale, 9 

În mod deliberat se atenteaz 
procreator de mamă de copii ş 
titatea maternității. 

Valorile morale, sociale şi politice al 
societăţii trebuesc protejate printr'o soli 
daritate a dispreţului unanim, pentru ca. 
aceşti agenţi ai viciului să falimenteze în 
interes propriu, al familiei lor, al prieteni 
lor şi întregii societăţi. 


ă la roluj 
i la Sanc- 


ADNOTĂRI TRISTE 


Urmare din pag.5 

Frontul, moştenitorul bani- 
lor furaţi de către pecere, 
are grijă de băieţii lui, până 
mai ieri securiști şi activişti, 
iar azi "oameni de afaceri”. 

In rest, pe ici şi colo, pe 
pereţii murdari, câte o 
lozincă în vafoarea regelui, 
deşi mai nimeni nu ştie 
încă clar contribuţia lui la 
actul de trădare din 1944. 

Mă poate întreba cineva: 
şi care e soluţia? 

Întrebarea conţine în ea 
sâmburele tragediei din 
ţară. Majoritatea din Româ- 
nia vrea să i se ofereo 
soluţie, pe tavă, să vină un 
Mesia care să-i elibereze de 


"TORONTO - BUCUREŞTI 
MONTREAL - BUCUREŞTI 
VANCOUVER - BUCUREŞTI 


miasma morală şi politică a 
trecutului de 50 de ani. 

Soluţia este în noi, în do- 
rinţa noastră de a munci şi a 
ne reface vieţile şi prin noi 
să refacem ţara bântuită 
încă de stafiile comunis- 
mului. Soluţia este de a 
învăţa din călătoriile ce 
suntem în stare să le facem 
acum, şi nu să facem troc cu 
Turcii, Bulgarii sau mai ştiu 
care alţi Levantini. 

Soluţia este să începem 
să avem o conştiinţă şi nu o 
apatie politică, să fim în 
stare să eradicăm trecutul, 
oricât de dureros ar fi 
acesta. 

Iar până când nu vom fi 


EUROPEAN 
CONNECTION 


NUMAI ÎN 24 DB ORE , SPECIAL: 

"o FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN ROMÂNIA 

ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 
DIFERITE OCAZII 


* PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


BUC 


3 UREŞTI 
* CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI (PUTEŢI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE 
* TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ŞI 
ORAŞ DIN PROVINCIE 


VACANȚE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 
1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., MAC 1H8 


în stare să aducem comu- 
nismul şi slugile lui pe 
banca acuzării, orice soluție 
este futilă şi neavenită. 


N.B. Blocurile din zona 
"complexului palatal" sunt. 
tot neterminate. Tot ce s'a 
putut fura, s'a furat. Arhi- 

tecţii care au girat şi coope- 
rat la această monstruozi-. 
tate sunt bine merci, poate 
unii prin ceva străinătățuri. 

La mormântul lui Ceau- 
şecu sunt zilnic flori proas 
pete. Prostia are nostalgii 
nelimitate. ; 


Radu DUNĂREANU. 


EC SP EC AL V i A peste 251b 

TORONTO-FRANKFURT  $499 = a a 

TORONTO-LONDRA  $390 eee 

ÎI IORONTO-AMSTERDAM $ 490 icurești şi 

E TORONTO-LOS ANGELES $ 350 Saulcorase 
TORONTO-NEW YORK  $ 199 


ORICARE 


TEL: (416) 463-6000 e FAX: (416) 463-7990 
KIICHENER - TEL: (519) 743-2638; MONTREAL - (514) 769-6921 


CUVANTUL ROMANESC 


DECEMBRIE 1993 


PAGINA 9 


DIZOLVAREA "GARZII DE FIER" 
9 DECEMBRIE 1933 


Agonia în care intrase 
Partidul Naţional Liberal 
după moartea lui I.I.C. 
Brătianu nu s'a manifestat 
public cât timp a mai trăit 
Vintilă Brătianu. La sfâr- 
şitul anului 1930 moare şi 
Vintilă, închizând odată cu 
moartea lui şi glorioasa 
operă naţională la care şi-a 
dat contribuţia neamul 
Brătienilor. 

Dacă moartea l-a sur- 
prins pe 1.l.C. Brătianu în 
plină glorie, nu de acelaşi 
sfârşit a avut parte şi Vin- 
tilă. Venirea lui Carol al II- 
lea în ţară, înlăturarea re- 
genţei, scandaloasa înscău- 
nare pe tron şi marea slu- 
gărnicie a politicienilor 
vremii, au umplut paharul 
amărăciunilor lui Vintilă, 
ducându-l până la exclu- 
derea din partid a nepo- 
tului de frate, istoricul 
Gheorghe Brătianu, pentru 
atitudinea pro-carlistă ma- 
nifestată de acesta. 

Fidel actului din 4 Ia- 
nuarie 1926, care îl excludea 
pe Carol dela domnia ţării, 
Vintilă Brătianu a murit cu 
obligaţia pe care şi-o asu- 
mase ca om şi preşedinte de 
partid, afirmând la venirea 
lui Carol în ţară: "Să-mi 
sece mâna dacă voi întinde- 
o acestui aventurier”. Şi nu 
i-a întins-o niciodată. 

Deşi după moartea lui 
Vintilă rămăsese în viaţă 
fratele său Constantin 
(Dinu) I.C. Brătianu, la con- 
ducerea partidului activa 
I.G. Duca, omul de casă al 
Brătienilor, cu intensă 
activitate politică. Toţi 
vedeau în el pe continua- 
torul politicii liberale im- 
primate de Brătieni, mai cu 
seamă că la oficializarea 
restauraţiei lui Carol al II- 
lea, I.G. Duca a fost destul 
de violent, declarând: "La o 
primejdioasă aventură nu 
pot să iau parte, refuz să mă 
duc, chiar dacă viaţa mea 
politică ar lua sfârşit... 
Sfatul ce dau partidului 
nostru este o intransigenţă 
absolută”. 

Bineînţeles că aceste 
luări de poziţie au ajuns la 
urechile lui Carol al II-lea 
şi nu le-a uitat. Era prea 
slab pe atunci însă, pentru a 
trece la acţiune. 

Starea generală a ţării, 


criza mondială, rapacitatea 
şi incompetența unor po- 
liticieni, au făcut ca în trei 
ani de zile, Carol al II-lea să 
încerce mai multe forma- 
țiuni la guvernare, dela 
naţional ţărănişti la com- 
binaţia lorga-Argetoianu, 
toate sfârşind dezastruos. 

După guvernul Iorga- 
Argetoianu, care a căzut în 
1932, a urmat un alt guvern 
Naţional Ţărănist condus 
de Al. Vaida-Voievod. A- 
jungem astfel în vara anu- 
lui 1933, când I.G. Duca, 
şeful PNL, pleacă la Paris, 
unde face nişte declaraţii de 
necrezut, presei pariziene, 
pa cât de teribile pe atât de 
neadevărate: "Garda de 
Fier" este în slujba hitleriş- 
tilor, guvernul Vaida este 
prea slab pentru a o dis- 
truge, şi el, Duca, împreună 
cu partidul său, îşi iau 
angajamentul de a o exter- 
mina. Campania lui Duca 
este susținută şi de N. Titu- 
lescu, ministrul Afacerilor 
Străine în guvernul Vaida, 
care aranjează cu trusturile 
bancare din Paris, des- 
fiinţarea Gărzii de Fier. 
Hitler de-abia venise la 
putere în Germania şi orice 
aluzie la o politică alături 
de Hitler, era absorbită fără 
nici un discernământ în 
tabăra aliaţilor. 

Carol al II-lea, sub pre- 
siunea Angliei şi Franţei, îl 
demite pe Vaida şi-l aduce 
la putere pe Duca. Aceasta 
nu însemna că regele uitase 
afrontul liderului liberal 
din 1930. Neîncrederea lui 
Carol al II-lea în I.G. Duca 
s'a manifestat prin impu- 
nerea în guvern a câtorva 
miniştri apropiaţi camarilei 
regale. Astfel, la Ministerul 
de Război a fost numit 
generalul Uică, la Pre- 
fectura Poliţiei Capitalei a 
fost numit Gavrilă Mari- 
nescu, iar şeful jandar- 
meriei a fost numit ge- 
neralul Dumitrescu, tatăl 
lui Puiu Dumitrescu, 
secretarul particular al 
regelui. Câtă bază punea 
Carol pe acest guvern se 
vede din memoriile lui 
Argetoianu: "Vor da fali- 
ment în şase luni", a spus 
Argetoianu. "În trei" i-a 
replicat regele. 

În ceea ce îl priveşte pe 


Zahu PANĂ 


Duca, el nu se simţea cu 
nimic obligat faţă de cu- 
vântul dat în faţa partidului 
cu trei ani mai înainte. Din 
toată şederea lui alături de 
Brătianu, nu mai rămăsese 
nimic şi vechile atavisme 
fanariotice au ieşit cu pu- 
tere la suprafaţă. 

După lungi discuţii şi 
tergiversări, guvernul Duca 
s'a constituit la 14 Noem- 
brie 1933. Primul lucru pe 
care vrea să-l facă Duca, 
este dizolvarea "Gărzii de 
Fier", conform angajamen- 
tului luat faţă de Anglia şi 
Franţa. Bătrânii liberali care 
cunoscuseră în viaţa lor 
politică destule lupte de 
partide, nu erau de acord cu 
această atitudine de vio- 
lenţă şi intoleranţă şi s'au 
opus dizolvării. Martor 
ocular, ca ministru în gu- 
vernul Duca, Victor laman- 
di, mare adversar al legio- 
narilor scrie în memoriul 
său: "I.G. Duca mi-a spus: - 
Aseară, după ce s'a ridicat 
şedinţa dela mine, am fost 
chemat de Titulescu, care se 
întorsese din străinătate în 
aceeaşi seară. Fireşte, m'am 
dus. Când a auzit că s'a ho- 
tărât nedizolvarea Gărzii, a 
început să vocifereze, 
amenințând că dacă nu se 
dizolvă această organizaţie, 
nu numai că el pleacă din 
guvern dar vom avea şi 
complicaţii externe. 

Ne-am dus înapoi la Pa- 
lat şi, după discuţii violente 
purtate până târziu, s'a 
hotărât, sub presiunea 
amenințărilor lui Titulescu, 
dizolvarea Gărzii de Fier”. 

Parlamentul fiind des- 
fiinţat, actul de dizolvare 
trebuia făcut printr'un 
decret regal. Cum a decurs 
dizolvarea, ne relatează 
însuşi George Duca, fiul lui 
I.G. Duca: "Duca i-a cerut 
regelui permisiunea să 
scoată Garda de Fier în 
afara legii. Guvernul nu a 
fost de acord cu aceasta, iar 
Carol a ezitat, pe temeiul că 
ar putea urma grave repre- 
salii. 

"Atunci Sire", a spus 
noul premier, "voi semna 
eu însumi decretul de 
dizolvare, luând întreaga 
responsabilitate pe umerii 
mei”. 

Odată cu dizolvarea s'a 


135 E Gala a PI5P, 
IN erau eo feted_| 


pornit în întreaga ţară o 
campanie de violenţă şi 
tervare. Sediile Gărzilor de 
Fier au fost sigilate, mii de 
case percheziţionate, mii de 
legionari arestaţi şi în mai 
multe localităţi a avut loc 
asanarea legionarilor. 

Prigoana împotriva le- 
gionarilor declanşată după 
desfiinţarea Gărzilor de 
Fier din 1933 are la activul 
ei 18.000 de arestări, 300 de 
bolnavi în închisori, 16 
morţi şi 3 îngropaţi de vii. 
Printre primele victime 
ucise au fost: Studentul 
Virgil Teodorescu, Sterie 
Ciumetti, arestat la 10 
Decembrie şi eliberat la 29 
Decembrie negăsindu-i-se 
nici o vină, pentru a fi din 
nou arestat la 30 Decem- 
brie, chinuit la Prefectura 
Poliţiei de comisarul Pa- 
nova, dus pe marginea la- 
cului Fundeni, unde a fost 
împuşcat şi corpul plin de 
răni a fost găsit pe ghiața 
lacului; Niţă Constantin, 
Nicolae Bălăianu, Gheor- 
ghe Bujgoli şi Gh. Negură. 

Interesant este faptul că 
toți falşii istorici care se 
ocupă de perioada respec- 
tivă vorbesc de împuşcarea 
lui Duca, dar nu pomenesc 
nimic de aceste acte de 
teroare făcute de un guvern 
legal. Este greu de dovedit 
dacă teroarea şi crimele 
comise au fost ordonate 
direct de Duca - cel care a 

romis că va fi o "mână 
orte" - sau a fost excesul de 
zel al poliţiei şi jandar- 
meriei care a vrut să dove- 
dească întregul servilism, 
unei conduceri care nu mai 
respecta nici o lege, dar cert 
este că Duca nu era străin 
de cele se întâmplau în ţară. 

Revoltaţi de barbaria şi 
teroarea ce domnea în țară, 
trei legionari care erau şi ei 
urmăriţi să fie arestaţi, în 
seara zilei de 30 Decembrie 
1933, l-au lichidat pe I.G. 
Duca pe peronul gării Si- 
naia, după care s'au predat 
poliţiei. 

La procesul care a avut 
loc în 1934, toţi legionarii 
arestaţi, în frunte cu con- 
ducătorul Gărzii de Fier, 
Corneliu Zelea Codreanu, 
au fost achitaţi, negăsindu- 
li-se nici o vină, iar cei trei 
atentatori au fost condam- 


nor alocuri E INSA NISI2ID GIB! BE în iza ae d aa 
îi>sqaua sieqe ie &lidiairube sia un iijăi sin 


naţi la muncă silnică pe 
viaţă. Sfârşitul lor a fost 
însă altul. Deşi se aflau în 
închisoare în executarea 
pedepsei, cei cunoscuţi sub 
numele de Nicadori, au fost 
scoşi din închisoare şi ucişi 
mişeleşte, prin sugrumare, 
de către echipa de jandarmi 
ordonată de Armand Căli- 
nescu, la 20 Noembrie 1938. 

Despre atentatul din gara 
Sinaia s'a vorbit, s'a scris şi 
se va scrie în continuare cu 
patimă şi părtinire, oco- 
lindu-se faptele reale, pen- 
trucă adevărul zace încă 
ascuns. 

S'a emis ideea că I.G. 
Duca a fost împuşcat pen- 
trucă a desființat Garda de 
Fier. Mare neadevăr! Garda 
de Fier şi Legiunea Arhan- 
ghelul Mihail au fost 
desfiinţate abuziv şi de Ion 
Mihalache în 1931 şi de 
Iorga-Argetoianu în 1932 şi 
nimănui nu i s'a clintit un 
fir de păr. S'a apelat la 
justiția țării şi justiția s'a 
pronunţat, anulând pe rând 
ambele desfiinţări ca ile- 
gale, totul nefiind decât 
abuzuri politice. 

I.G. Duca a plătit cu viaţa 
nu pentru faptul că a des- 
fiinţat Garda de Fier, ci 
pentru teroarea, violenţa şi 
crimele pe care le-a patro- 
nat, introducând aceste 
elemente în viaţa politică a 
României, când ţara mai 
avea un regim democratic şi 
o Constituţie care garanta 
drepturile cetăţenilor ţării. 

Nu este de înlăturat nici 
ideea că regele Carol al II- 
lea, căutând să scape de un 


sfetnic în care nu avea 
încredere, l-a pus în conflict 
cu legionarii pentru a li- 
chida ambele forţe. Ati- 
tudinea lui Carol faţă de 
Duca, după moartea aces- 
tuia, este o probă în acest 
sens. Deşi corpul lui Duca a 
fost dus la Castelul din 
Sinaia, unde regele îşi avea 
reşedinţa, Carol n'a coborât 
sa-l vadă, nici să transmită 
condoleanţe familiei venite 
din Bucureşti. 

Abuzul lui Duca a rămas 
izolat. In Martie 1935, 
Garda de Fier reapare sub 
numele de Partidul Totul 
pentru Ţară şi sub guvernul 
Tătărescu îşi desfăşoară cea 
mai fecundă şi legală acti- 
vitate. Tot sub acest guvern 
pro-sovieticul Titulescu a 
fost înlăturat din funcţia de 
ministru al Afacerilor Stră- 
ine, curmându-i-se aroganța 
cu care îi trata pe toţi. 

La capătul a 60 de ani 
dela dizolvarea Gărzii de 
Fier, toate premisele de 
plecare ale politicienilor de 
atunci de lichidare a unei 
organizaţii creştine şi 
româneşti, s'au risipit ca 
frunzele învânt. Au rămas 
însă cimitirele pline de 
tineri care şi-au iubit ţara 
mai presus de orice şi au 
fost ucişi înainte de a intra 
în viaţă, de furia oarbă a 
pasiunilor politice. Prigo- 
nitorii lor de atunci au 
sfârşit sub colosul comunist 
pe care l-au hrănit şi l-au 
adus în ţară. 

Vor învăţa oare cei de azi 
şi cei de mâine din tragicele 
lecţii ale trecutului? 


IV tome e a AR n ore. 


îm rc 5 


Urmare din 
numărul trecut 


"Dacă omul e degradat, 
şi o ştim cu toţii de ce, 
înainte de a încerca să con- 
struim o democraţie cu faţă 
umană, va trebui să recon- 
struim omul, să repunem la 
loc părţile unui om frac- 
turat de patru secole de 
diverse umanisme, raționa- 
lisme, de variate proiecte de 
lumi ideale, mai mult sau 
mai puţin ştiinţifice”. Ar- 
tistul s'a întors deci, la o 
artă figurativă, fără con- 
strângere, la jumătatea dru- 
mului dintre natural şi 
supra-natural. El a recon- 
struit, cu caietul şi creionul 
în mână, calea urmată de 
generaţiile pelerinajelor 
din Evul Mediu, învățând 
regulile misterului credin- 
ței, începând cu Mont Saint 
Michel, Vezelay, Cluny, 
Macon, patratul fabulos al 
Burgundiei, apoi, pe toată 
lungimea Franţei; inclu- 
zând Munţii Pirinei, Cata- 
lani, până la San Michele di 
Gargano şi Roma. Voiaju- 
rile sale documentare s'au 
repetat, cu acelaşi sârg şi 
devoțiune pentru artă până 
când, la Aulnay, în Franţa, 
pe unul din portalul bise- 
ricii romanice, a descoperit 
"cea mai elocventă imagine 
simbolică despre teoria 
cunoaşterii”. Pe acel portal, 
deasupra architravei, se 
găsesc două basoreliefuri 
suprapuse, care reprezintă 
24 de bătrâni biblici din 
Apocalipsul Sfântului Ion 
dela Patmos. În basorelieful 
superior bătrânii ţin alter- 
nativ în mâini câte un vas 
de untdelemn sfânt şi unul 
o lăută. In registrul inferior 
al basoreliefului bătrânii 
biblici ţin alternativ câte o 
carte şi o lăută. Prezenţa 
lăutei în ambele basore- 
liefuri reprezintă muzica, 
simbolul cunoaşterii, în 
sens general, pe toată întin- 
derea medievală. Ampolla 
cu untdelemn sfânt, din 
basorelieful superior repre- 
zintă simbolul cunoaşterii 
nemeditate. Este o cunoaş- 
tere a revelaţiei divine, ce 
se obţine prin meditaţie, 
post şi rugăciune, prin 
cunoaştera directă a lui 
Dumnezeu. Este cunoaşte- 
rea preadamică, când omul 
cunoştea misterele univer- 
sului şi vorbea "limba 
zeilor”. Este cunoaşterea ce 
o avea omul înainte de 
păcat, când comunica şi 
învăţa nemijlocit dela di- 
vinităţi misterele universu- 
lui, fără să fie necesare 
învăţătura, studiul, proce- 
sul de memorizare şi acu- 
mulare a cunoştinţelor, în 
general ştiinţifice. 

Cartea din basorelieful 
inferior, al portalului bise- 
ricii romane din Alunay, 
reprezintă condiţia umană 
post-adamică, când omul a 
căzut în păcat şi pentru a 
cunoaşte misterele parţiale 
ale universului, trebue să le 
înveţe, să le studieze, ani de 
zile, cu sacrificii deosebite, 
pentru însuşirea ştiinţelor, 
să se chinuiască, în perma- 
nenţă, ca în sudoarea frun- 
ţii, deci, a minţii, să se do- 
bândească cunoaşterea. 
Cartea din mâna bătrânilor 
biblici, din registrul inferi- 
or al portalului, reprezintă, 
deci, păcatul primordial al 
omului, cunoaşterea limi- 
tată, parţială a omului, cu- 
noaşterea relativă, tempo- 


rară, în comparaţie cu, cea- 
laltă cunoştinţă, cunoaş- 
terea din primul basorelief, 
când era o cunoaştere abso- 
lută, fără limită, fără cadu- 
citate, eternă. 

Secretul cunoaşterii la 
medievali are două căi: una 
este calea meditaţiei, a ru- 
găciunii, a revelaţiei divine; 
alta prin mijloacele pozi- 
tive, raţionale, ştiinţifice, 
tehnologice sau cibernetice. 
Pentru descoperirea lui 
Dumnezeu, medievalii nu 
au tras un gard despărțitor 
între aceste căi, ci le-au 
folosit într'o armonioasă 
simbioză, deoarece lumea 
monarhică din mânăstirile 
benedictine, sau bernardi- 
ne, în timpul meditaţiilor 
asupra textelor sacre, făceau 
şi anumite observaţii ştiin- 
țifice cu privire: la natură, 
la plante, la păsări, la oa- 
meni. Medievalii aşadar, nu 
desconsiderau mijloacele 
pozitive ale cunoaşterii, ca 
dovadă că în Şcoala dela 
Chartres, din secolul al XII- 
lea, în afara teologiei, se 
mai studiau matematicile, 
geometria, acustica, ştiin- 
țele naturale, medicina, fi- 
zica, sau alte discipline adi- 
acente, plus artele cuprinse 
în trivium. 

Cu alte cuvinte, formaţia 
omului medieval, era o for- 
maţie completă, în cunoaş- 
terea sufletului omenesc şi 
a lumii din vremea aceea şi 
artistul Camilian Deme- 
trescu, ca specialist, în arta 
plastică, nu a mai întâlnit 
nicăieri, în peregrinările 
sale, în arta simbolică, o 
imagine atât de simplă, atât 
de concludentă, de exhau- 
tivă, privind teoria cunoaş- 
terii în integritatez ei. 

"Fractura interioară a 
omului modern e conse- 
cinţa sciziunii produsă în 
teoria cunoaşterii spre sfâr- 
şitul Evului Mediu. Cele 
două categorii ale cunoaş- 
terii, spirituală şi pozitivă, 
se separă prin efectul unei 
schimbări de ritm: stimu- 
lată de o viziune umanistă 
nouă, antropocentrică, cu- 
noaşterea pozitivă grăbeşte 
pasul, în timp ce, inhibată 
şi marginalizată treptat de 
excesul de raţionalim, cer- 
cetarea spirituală se retrage 
părăsind viaţa publică şi 
închizându-se în chiliile tot 
mai strâmte ale meditaţiei 
contemplative. Omul prag- 
matic de astăzi e produsul 
acestui dezechilibru care l-a 
amputat interior." = 

Paralel cu această muncă 
intensă de cercetare a sim- 
bolurilor în epoca medie- 
vală, artistul Camilian 
Demetrescu, descoperă în 
circumstanţe deosebite la 
Gallese, o biserică romanică 
din jurul anului 1000, în 
plin câmp liber. Biserica 
romanică era destinată dis- 
pariţiei, de cel puţin 200 de 
ani şi era complet acoperită 
cu boschete, liane, tranda- 
firi sălbatici şi invadată de 
toate vietăţile mediului 
igrasios. 

Decizia de restaurare a 
bisericii, nu s'a aşteptat 
multă vreme. Camilian şi 
Mihaela Demetrscu, cu fiul 
lor Pric, în vârstă de 7 ani şi 
cu câțiva săteni voluntari, 
de prin apropierea locului, 
în vara anului 1977, au în- 
ceput curățirea locului, a 
clădi pereţii dărâmaţi, re- 
facerea vechiului paviment, 
a acoperişului, toate în stil 
de epocă, după proiectele şi 


DECEMBRIE 1993 


CAMILIAN DEMETRESCU 


dc a 


Familia 


studiile artistului Camilian 
Demetrescu. Pentru sezo- 
nul de toamnă rămăseseră 
decât punearea uşii şi a fe- 
restrelor, aşa că, în acelaşi 
an, scumpul şi rarul monu- 
ment romanic, a fost recon- 
sacrat oficierii serviciilor 
divine, după două secole de 
incredibilă delăsare. 

In acest an, arta lui Ca- 
milian Demetrescu capătă o 
nouă dimensiune, o dimen- 
siune situată la jumătatea 
drumului dintre real şi spi- 
ritual; este anul întâlnirii 
sale cu acea dimensiune 
numită credinţă, fără de 
care existenţa omului nu 
poate fi liberă şi completă. 
Dela această dată schimbă 
limbajul artistic în comuni- 
caţiile cu alţii, utilizează un 
nou mod de exprimare sim- 
bolică, în creaţiile sale, în 
toate ocaziile: expoziţii, 
galerii artistice, expuneri 
individuale şi în criticile de 
artă din revistele de specia- 
litate. Finalmente, se simţea 
un om liber şi crea nu pen- 
tru oameni bogaţi şi logica 
banului, ci pentru oameni 
de rând, în baza unui plan 
cultural comun numit cre- 
dinţă. 

Epoca de creaţie a artis- 
tului plastic, de acum înco- 
lo, se va caracteriza prin 
simbolism, în stil medieval, 
prin metafore, mituri, trans- 
puse în arazzi, sculpturi, 
tempere sau desene, cu un 
accent special, în ilustrarea 
şi apărarea sacrului. Au tre- 
buit să treacă două decenii 
de coşmaruri peste capul 
artistului: coşmarul realis- 
mului socialist, pe de o 
parte, şi coşmarul capitalist, 
pe de altă parte; două de- 
cenii de azil politic pe că- 
rările destinului, ca să se 
simtă, în sfârşit, un om 
liber. Odată eliberat, de 
cele două sisteme opresive, 
creaţia sa ar putea deveni, o 
mărturie incomodă pentru 
societate, pentru putere, 
pentru diferite grupuri de 
interese sau partide. 

Artistul nu mai poate fi 
intimidat, nici de braţul 
lung al Securităţii şi nici de 
puterea oamenilor politici 
aserviţi banilor, căci calea a 
treia aleasă, este calea vieţii, 
adevărului şi dreptăţii, 
calea care l-a eliberat de 
lanţurile tuturor suferin- 
țelor, în fond, este calea 
credinţei; cine nu cunoaşte 
această cale, nu poate s'o 
înţeleagă şi nici nu poate 
s'o aibă, decât prin liberul 
consimţământ. Sfântul Au- 
gustin vorbeşte de un aliat 


artistului: Mihae a, soţie, Pric şi 
astăzi studenţi la Roma. 


e: 


intim al omului, înăuntrul 
lui, care a devenit incomod, 
când morala a devenit laică, 
deci când credinţa s'a dizol- 
vat. Acest aliat dădea omu- 
lui un plus de energie, de 
crez, de perseverenţă, de 
rezistenţă, contrar tuturor 
vicisitudinilor vieții. 
Artistul este foarte con- 
vins când susţine că: "Le- 
gile, reformele, decretele 
pot influenţa, modifica, 
determina schimbări în 
viaţa socială, în sens bene- 
fic sau malefic, dar nu pot 
avea decât un rol secundar, 
în modificările calitative 
ale societăţii. Nu se poate 
trece, la o viaţă socială mai 
bună, fără o reînnoire a vie- 
ţii interioare a fiecăruia. 
Societatea laică modernă, 
fiică a utopiei liberale sau 
marxiste, dominată de logi- 
ca omului global, a omului 
masă, nu ştie să dea nici un 
ajutor omului, pentru a se 
reînnoi în interior. De aceea 
cred că în actualele condiţii 
de civilizaţie, calitatea vieţii 
ne se va îmbunătăţi. O 
îmbunătăţire calitativă nu 
va fi posibilă, decât acolo 
unde omul va şti să se o- 
prească în mijlocul agitaţiei 
generale pentru a intra în 
sine şi a se reînnoi."! 
Această reînnoire am 
aşteptat s'o aflu în lucrarea 
lui Traian Filip şi a spon- 
sorului său, I.C. Drăgan, 
"Munţii văzuţi din câmpie", 
dar lipseşte cu desăvârşire, 
căci I.C. Drăgan nici până 
în ultimul moment nu re- 
nunţă la tagma pro şi neo- 
comunistă dela București: 
"A rămas astfel delegaţia 
română, cu care am abordat 
diverse teme privind mar- 
xismul şi aplicaţiile sale în 
România. Puneam unele 
întrebări grele, la care şeful 
delegaţiei, inginerul Ion 
Iliescu, răspundea cu com- 
petenţă şi surâsul pe buze, 
având darul comunicativi- 
tăţii şi al simpatiei, precum 
şi o vastă cultură. 
Conversaţiile s'au pre- 
lungit până la ora trei noap- 
tea, când invitaţii s'au retras 
la hotel, trebuind ca a doua 
zi să participe la lucrări. 
Acesta a fost primul meu 
contact cu reprezentanţii 
oficiali ai Ţării, după o lun- 
gă întrerupere a oricăror 
legături." Din citatul de mai 
sus, rezultă că I.C. Drăgan 
doreşte un nou omagiu, 
pentru cultul personalităţii 
lui Iliescu "şi un alt omagiu 
pentru Drăgan", ca odini- 
oară, pe de o parte, stre- 
curând un fel de amnezie 


CUVÂNTUL ROM ANe 


PAGINATO ____ oecememeteoo  _——————CWVÂNTUL Rouge 
>= 
JURNALUL ÎNTÂLNIRII DELA GALLESE 


PARTEA A I-A 


Teodor Mardare GHERASIM — 


totală, în fapt o minciună 

osolană, pe de altă parte, 
că a întrerupt o lunză peri- 
oadă de timp, orice legături 
cu mafia lui Ceauşescu. 

Până la 22 Ianuarie 1984 
am fost în ţară şi cunosc din 
presă toate întâlnirile lui 
Î.C. Drăgan, dela Comitetul 
Central, dela Facultatea de 
Drept din Bucureşti (în 
prezenţa lui Postolache, 
Eugen Barbu, Buşulenga, 
Traian Filip etc.) dela Aca- 
demia Română, dela Uni- 
versitate, dela Academia de 
Studii Economice, etc. oca- 
zionate de "afaceri" sau de 
lansarea diferitelor tipări- 
turi ale Editurii Nagard, ale 
partidului sau ale diferi- 
ţilor colaboratori, ce nu 
aveau alt scop, decât să cân- 
te osanale, omagii, imnuri 
de slavă lui Ceauşescu şi 
nomenclaturii. Culmea, 
până şi "Rădăcini"-le lui 
Drăgan nu făceau altceva, 
decât să-i îndemne pe cei 
"slabi de îngeri", din dias- 
pora românească, să se în- 
toarcă la vatra strămoşeas- 
că, chiar dacă acolo, îi aş- 
teptau, câte un "cadou", de 
patru sau cinci ani (poate şi 
mai mult) de închisoare, 
pentru trecerea frauduloasă 
a graniţei. 

Exilul nu este ţara şi țara 
nu-i exilul; exilul este ţara 
viitoare, liberă, democratică 
şi independentă, unde au 
putut crea opere de o ines- 
timabilă valoare Românii 
în afara oricăror restricţii 
sau condițiuni. 

I.C. Drăgan, colaborând 
după 1989 cu regimul neo- 
comunist dela Bucureşti, 
comite pentru a doua oară, 
păcatul orbirii, pentrucă, pe 
faţă sau în ascuns, colabora- 
torii sunt aceiaşi, vânzători 
de ţară, în interesul Rusiei. 
I.C. Drăgan poate să îmbra- 
ce ordinele purpurii ale bi- 
sericilor ortodoxe, catolice, 
protestante, musulmane 
sau mozaice, luate toate la 
un loc, că rezultatele acti- 
vităţilor sale au contribuit 
şi vor contribui, mai depar- 
te, la dezastrul ţării, unde 
prin comploturi au fost în- 
lăturate dela putere forţele 
democratice, tineretul şi 
supraviețuitorii închisorilor 
dela Jilava, Piteşti, Aiud, 
Gherla, Canal, sau Valea 
Nistrului, de către actuala 
burghezie colonială a Mos- 
covei. 

I.C. Drăgan va fi criticat 
până la moarte şi după, nu 
pentrucă, în conformitate 
cu expresiile sale, "adevărul 
umblă cu capul spart" în 
„România, şi nici pentrucă 
Mentalităţile, viciile, şi 
sfâşierile din presa exilului 
s'au transplantat în Româ- 
nia, unde disidenţii au 
devenit model de atitudine 
civică", sau nici pentrucă "E 
regretabil că mulţi dintre 
scriitorii de valoare tac, lă- 
sând câmp deschis destră- 
bălării cuvântului", ci pen- 
trucă a colaborat cu nomen- 


dinainte şi de : 
luţie, ce a sep după Tevg. 
gimuri "de natură c atat Te. 
şi de obârşie Străipămălă 
timp ce lupta de eliţ 1 În 
naţională, a contin etate 
continuă, cu jertfe de uat şi 
până la dispariția con a, 
a coloniei sovietice d leţă 
teritoriul ţării. Încer e] 
de reformare a comiuinisăilă 
lui n'au dat rezultațe e 
tranziţia spre o deznoai ia 
presupune excludere aţie 
munismului şi Deo: Co. 
nismului de pe ace aa d 
litică. "Opțiunile noma.Pe 
turii ex-comuniste ei 
democraţia: ele se lil aud 
la menţinerea regimuliă 

: zeta ului 
existent şi introducer 
unei dictaturi de ti SA 
american". Piaudă 

In expoziţia lui Camil; 
Demetrescu intitulată "Dea. 
gonul şi Utopia" (mai bine 
ar fi intitulat-o "Drăganul şi 
Utopia" pentru mai multe 
similitudini ale personaju- 
lui de mai sus: nume, țe- 
matică, activităţi, rezultate), 
expoziţie ce a cuprins de. 
sene, tapiserii, picturi ete, 
un tânăr studios îl întreabă 
pe artist foarte sincer; :"De 
unde ar trebui să începem 
pentru a ne reînnoi?", răs- 
punsul artistului a fost 
foarte normal: "Dela Dum: 
nezeu. Dacă ai nevoie de un 
aliat recheamă-l înăuntrul 
tău”. 

I.C. Drăgan a primit 
titlul de Mare Arhonte Re- 
ferendar dela venerabilul 
Patriarh Athenagoras, dar 
s'a îmbrăcat cu sfântul veş- 
mânt numai pe dinafară, nu 
şi înăuntrul său. 

În aceeaşi expoziţie, 
"Dragonul şi Utopia”, artis- 
tul Camilian Demetrescu 
răspunde la o altă întrebare 
a tânărului student: "Ce 
gândeşte despre conceptul 
de libertate în cele două sis: 
teme adverse, Capitalismul 
şi Comunismul"? Răspun- 
sul artistului a fost urma: 
torul: "între totalitarismul 
"democratic! din Est şi 
"democraţia totalitară! (în 
sens economic) a capitalis- 
mului, există o netă dife- 
renţă în ce priveşte rapo! 
dintre om şi libertate; a 
dictaturile politice, privă 
de drepturile sale, omul “i 
sinea lui nu se predăti 
raniei. Conştiința luă pe 
opune şi se revoltă, Gia 
dacă teama îl împiedică 
acţioneze. În dictaturi 
economice, în schimb, € în 
predă de bună voi? 
mâinile puterii. Sedus si 
potenta maşină de PIoP,, 
gandă a consumismulti, 
cedează zi de zi cevă „| 
libertatea sa în schi ai 
unor jucării ale așa sal 
bunăstări, E incapabil 5% 
dea seama de capcană? ş 
de-a dreptul orgolios de stă 
liber să aleagă acel m 
formă de sclavie. Ce dife: 
nificaţie are această 
renţă? 


clatura dela Bucureşti, Continuare în BABE 


ERATĂ 


„La articolul Jurnalul Gallese, partea a II-a, nr.210 
Sau strecurat următoarele omisiuni sau greşeli: Din 
Spaţiu nu a apărut programul Guvernului, col.|; col. 


/Nov.99 
lipsă de 
11, para. 


ua apărut pre col.l; ional"; 
se termină: *...studii de mare interes ştiinţific şi natie, 


col.II, paragr.2 se termină: ...contribuţii uluitoare; 
paragr.3: "În Literatura şi psihologia emigratiei.”; col.IV. 
citi:'..."destinul* îi îndreptase paşii departe 

opie totală s'a implicat în m 


de 


rcuşului de 


paragr.2 se termină: ”... daltei, peniţei sau E al spiritului 


CUVÂNTUL ROMÂNESC PAGINA 11 


DECEMBRIE 1993 


NOAPTEA DE CRĂCIUN 


leşim ca nişte cârtiţe din hruba 

în care picuri grei de apă cad, 

În faţa porții ne aşteaptă duba 

să ne transporte'n grabă în alt iad. 


Îngrămădiţi pe coridor de-a valma 
păşim, în gând cu semnul sfintei cruci. 
Ne'mproaşcă cu ocara şi sudalma 
cordoanele de cerberi politruci. 


Şi înşfăcându-ne cu lăcomie 
ne'nghite duba ca un căpcăun; 
în tot oraşu-i linişte pustie, 

în noaptea asta tristă de Crăciun. 


Sub streaşina cu țurțuri şi cu vată 
nu mai vibrează glasuri argintii, 
dintro copilărie'ndepărtată 
răsună'n noi colindele târzii. 


Nu-şi mai rosteşte nimeni bucuria 
că s'a născut în noaptea asta Crist. 
Doar îngerii îi cântă'n cer solia 
Crăciun amar, însângerat şi trist... 


Copiii azi se roagă sub icoane 
să le aducă Moş Crăciun în zori, 
mălai în locul pungii cu bomboane 
şi taţii îngropaţi în închisori. 


lonel ZEANA 


",5ITV3NA 


COLINDUL PRIZONIERILOR 
“ROMÂNI DIN URSS 


Sub fereastra amintirii ne-adunăm 
cântecul de altădată-l colindăm. 

Şi-a cernut un înger fiorile tiptil 

peste fruntea mea senină de copil. 
Mamă, mamă, cresc nămeții, suferim, 
Flori de măr întro cunună, Veleriml 


Brazii ard în Vatra vechiului cătun. 

Noi cântăm colindul unui nou Crăciun. 
Doamne, cerne'n focul inimii zăpezi, 
fruntea noastră, mamă, iarăşi s'o dezmierzi. 
Mamă, mamă, cresc nămeții, suferim, 

Flori de ghiaţă'ntro cunună, Velerimi 


Răbufneşte'n vaier stepa către cer, 
brazi Îşi loagănă colindul, Lerui Leri 
Trec în caravană magii dorului 

peste fruntea rece-a luptătorului. 
Mamă, mamă, cresc nămeții şi pierim 
fără nume, fără ţară, Velerim.... 


Ştefan TUMURUG 


COLIND 


În Jilava închisoare Doamne, ziua-aceasta mare, 
suferința noastră-i mare. cea mai sfântă sărbătoare, 
Stăm şi suspinăm fă ca s'o simţim 
dar ne bucurăm şi noi pe deplin, 
că e sărbătoare... cei din închisoare. 
Frigul zidurilor uda O, lisuse Preamărite, 
pân'la oase ne pătrunde. noi, ființe chinulte, 
Cât de greu calvar astăzi Te rugăm, 
ne-a fost dat în dar şintrun glas strigăm, 
pentru umilință; curmă suferinţa, 
însă acest dar peste-al țării ger 
deşi-i chin amar, din înaltul cer, 
ne-a adus credinţă. adu Biruinţal 

Rupe gratii şi cătuşe, 

lacătele dela uşe, . 

din cumplite roți, 

scapă-ne pe toți 

de irozii roşii. 

Gicu PĂZITORU 


Ec, 
4 
, 
: 
a 
4 
COLIND COLIND DIN ROBIE i 
j 
zi 
ai erei eri a bel ACID por „in Inctilaen, lei piei Ap le | 
ă UI : a 
Anii com zăpezi pe noi, 7 reg re ăn zori Picură printre Zabrofa ul colț de stea A 
vise aprinzând. lângă i miruind cu raza-i viața mea. pe 2 
== ga fealea !ai La fereastra amintită stau fi asculii YI 
c la uşă drugii grei Drept tămâie-am pregătit ————_] i —— Velerim şi Veler Doamne de demult. x 
fetei Ser , ieri ariei cân Lângă temniţa de plumb şi mucegai 
's clopoței, Aur - lanţul ruginit, it. mo Fi e. , cu trei crai; 
ruga noastră-i cor. Smimnă - sânge'n răni. Popi că pă fafe ati ” 
Magii ONU tustrei acum Sorina vom uita şi-au văzut doar oblonitele fereşti. 
către Vicleim, sub cereşti lumini, i 
numai steaua noastră-i scrum, Serafimii vor cânta Mica na Dată ai a ri ş 
drumul nu-l mai ştim. încărcaţi de crini. zi și i pe dei i pei e pi A 
Doamne, mâna să-ţi întinzi Inimile în cununi, peste ieslea unde-i Pruncul Dumnezeu. Și 
peste robii tăi, sic vom aduce'n dar, ufi, ic crivățul hai) ) 
Ana sia: sep ne-aprinzi Poate, Aia lor s'aduni ra Aa VE şi zii a 
Bunuri mar da har: Plânge mama'n vatră, plâng copiii blid, “ 
Constantin Aurel DRAGOMIR tot mai cruzi, irozii stepei ne ucid. 
Zăvorâte uşile tac în ţâţâni, 


nu mai vin colidători ca'n anii buni, 
Moş Crăciun nu mai aprinde'n pom făclii, 
iar coliba şi sălaşul sunt pustii. 


Numai sfintele colinde îngereşti 
se revarsă , untdelemn, din slăvi cereşti, 
vin heruvi şi vin serafi cu mâini de crin, 
să ne mângâie pe frunţile de chin. 

Şi'n cătuşele robiei ce mă strâng, 
Velerim din amintire'ngân şi plâng 

şi spre maica din sătucul troienit, 

cu arhanghelii în noapte am pornit. 


Gheorghe POPESCU-VÂLCEA 


IARNA'N AIUD 


Auzi ce repede ninge? 

Cad fulgi! Sfâşiere de vată. 

O veche fereastră grilată, 

O umbră în umbră se stinge... 


Cum simt că iarna mă doare! 
Cad fulgi! Undeva mă adastă 
o plaje uitată. Pe-o coastă 

o mare scâldată în soare... 


Linţoliile albe s'aştern. 

Cad fulgi! Peste'ntreaga natură. 
Şi gânduri durute mă fură... 
Hoinar... sub un soare etern... 


ŞI totul în jur vegetează... 

Cad fulgi! Se alungă în goană... 

Prin ei îmi zâmbeşte-o icoană... 
Sunt singur... doar gândul veghează 


Dumitru BACU 


e. 


Ă a 
Ci .. i, S 
d a . ps ISI Pi 


PAM 0 AA Me Meme DRINS NU 9D 919010V ADeug 13 915529i0xq AUD GD0a 9D 0951 Bvitâlai î913ig50n 


1 _ PAGINA 12 DECEMBRIE 1993 CUVÂNTUL ROMÂNESe 
4 
tă n —————————————————— 


Istorie de ştiut 


DESPRE ACTUALITATEA ÎN POLITICA EXTERNĂ ROMÂNEASCĂ 
-X- 


Europeană, Comunitate 
Atlantică; ca un comple- 
ment se lucrează pentru o 
asociaţie defensivă a Ori- 
entului Apropiat şi Mij- 
lociu. 

De cealaltă parte a Ocea- 
nelor corespunde acestui 
sistem Uniunea Pan-Ame- 
ricană şi proiectul de Uniu- 
ne a Pacificului. 


cede o amnistie: Sovietele 
acordă drepturi politice 
foştilor nazişti; când Occi- 
dentul propune o armată 
"integrată" Rusia oferă o 
nouă "Wehrmacht". Astfel, 
din această supralicitare, 
Germania se ridică la rolul 
de cumpănă în favoarea 
unuia din antagonişti. 

Dar Germania, nucleu al 


Această febrilă activitate ] Europei, irage cu Occiden- 


pentru unitatea occidentală „ tul. Chiar 


se desfăşoară în afara Orga- 
nzației Naţiunilor Unite, 
continuarea tot atât de 
clorotică a Societăţii Naţiu- 
nilor, de odinioară. 


itler, pe care 


comuniştii contau cu stă- 


ruinţă ca în disperarea în- 
frângerii să acscbidă Orien- 
„tului porţile spre Occident, 


O dimpotrivă, printr'un gest 
Statele Unite, super-pu- T tras tru 


tere mondială, s'au convins 
de primejdia imperialis- 
mului revoluţionar pan- 
rusesc şi de imposibilitatea 
orcărui acord cu Sovietele: 
după expresia Preşedintelui 
Truman "un acord cu Sovie- 
tele valorează mai puţin” 
decât hârtia pe care a fost 
scris". America îşi încor- 

dează încă odată forţele şi 

mobilizează mijloace fa- 

buloase într'o imensă cam- 

panie de înarmare proprie 

şi a lumii libere. Tot Ame- 

rica şi-a dat seama că beto- 

narea sistemului depinde 

de două elemente esenţiale: 

Japonia în Asia şi Germa- 

nia în Europa. 

Prin capitularea fără 
condiţii a Germaniei, s'a 
rupt pârghia de rezistenţă a 
Europei ş s'a căscat un vid 
inspăimântător în miezul 
continentului. Acest vid 
lăsat de dispariţia Germa- 
niei, era ameninţat să fie 
copleşit de prăvălirea colo- 
sului dela Răsărit cu toată 
greutatea giganticului său 
volum. Statele Unite stăruie 
să reconstituie acum pâr- 
ghia de rezistenţă germană, 
condiţia de învigorare a re- 
zistenţei europene. În ade- 
văr, contrastul între forţele 
Europei cu 10 ani în urmă şi 
cele de acum, este uluitor. 
Acum 10 ani, Germania sin- 
gură, ajutată numai de 
România şi de câteva alte 


simbolic aa retras trupele 
din faţa Occidentului şi a 


Xonrâzit ca un European, re- 
zistând cu faţa la Răsări! 
ui ca puterile oc- 


cidentale să comită imense 
greşeli şi Sovietele să ofere 
Germaniei realizarea unui 
destin imperial cu propriul 
lor risc, pentru ca poporul 
german să încline spre 
Orient. 

Dar timpul greşelilor a 
trecut şi Sovietele n'au atât 
de oferit cât Occidentul. 
Germania va juca un.rol 
principal alături de Statele 
Unite, Franţa şi Marea 
Britanie. De pe acum a 
început să se vorbească, 
mai ales după conferinţa 
tetrapartită dela Londra, 
premergătoare celei dela 
Lisabona, de "cei patru 
mari”. Între "cei patru 
mari", Germania îşi reia 
locul cuvenit eliminând 
Rusia. Astfel forul "celor 
patru mari" occidentali, 
virtual constituit şi dărâ- 
mat, în acelaşi timp, care ar 
fi garantat Europa şi lumea 
împotriva primejdiei dela 
Est, este azi, după aproape 
20 de ani, pe punctul să ia 
fiinţă. În actualitatea mon- 
dială stă aşa dar cu toată 
forţa realităţii, cum ar fi 
trebuit să stea şi înainte cu 
20 de ani, tot ce-a combătut 
Titulescu: primatul primej- 
diei dela Est, eliminarea 
Rusiei din înțelegerile 


face Occidentul? Europa 
Orientală şi China au căzut 
sub stăpânirea comunis- 
mului. Aceste spaţii nu mai 
pot constitui prin urmare 
obiect de negocieri: pentru 
Soviete nu poate fi un preţ 
ceea ce ţin în mână. Pentru 
Soviete preţ este ceea ce 
râvnesc. În starea de acum, 
ar urma ca Sovietele să fie 
satisfăcute mai departe: 
în primul rând să li se dea 
în practică mână liberă în 
Germania. Fără această con- 
diție liminară, Sovietele 
nici nu iau în consideraţie 
posibilitatea unui "acord" 
cu Occidentul. Dar ce ar 
însemna o astfel de con- 
cesie, se ştie prea bine: în 
scurt timp întreaga Europă 
sub dominație comunistă. 

Apoi concesii în Asia: 
Statele Unite să se retragă 
din Japonia, din Coreea şi 
din toată Asia; libertate de 
expansiune în India, în 
Birmania, în Malaesia şi 
Indochina; într'un cuvânt 
de asemenea, întreaga Asie 
sub stăpânire comunistă. 

Comunismul călare pe 
cele două mai vechi şi mai 
populate continente, stăpân 
pe imensa şi tragica lume 
euro-asiatică, vatra civili- 
zaţiei umane, mânuind un 
miliard jumătate de oa- 
meni, ar cuprinde curând şi 
Africa şi ar înghesui cele 
două Americi şi restul 
Common-Wealth-ului bri- 
tanic până ce sufocate ar 
cădea dela sine. lată unde 
ar duce actualitatea unei 
astfel de politici şi o nouă 
Yalta. Vechea Yalta a 
condus la pierderea unei 
jumătăţi din Europa şi a 
unui întins spaţiu din Asia; 
o nouă Yalta ar duce fără 
prea mari sforţări la trimful 
comunismului în lume. 
Actualitatea politicii dela 
Yalta, adică noi concesii 
faţă de Soviete, ar echivala 
cu pierderea unui război 
mondial. 

Dar toate acestea le ştiu 
prea bine factorii respon- 


vor evolua în contact cu 
Democraţiile Occidentale, 
că nu vor călca atât de cinic 
obligaţiile internaţionale, 
că Marile Democraţii se vor 
opune confiscării abuzive a 
libertăţii Europei Orientale. 
Dacă Titulescu s'ar fi întors 
în ţară şi n'ar fi fost găsit 
util planurilor de expan- 
siune comunistă, ar fi fost 


Cu lacrămi astăzi se 

Feclorii dulcei Românii 

„Zicâna: "leşiţi - la cei din groapă - 
Ca să intrăm azi noi de viil” 


La Putna, Ştefan nu mal poate 
“Să odihnească în mormânt, 


Văzând atâta nedreptate 
Pe strămoşescul lui pământ. 


 Elstrigă 


= jalnic spre Suceava 
„La Sfântul Mucenic loan 
„Să ne ridice iarăşi slava 
Cea dărâmată de tiran, 
„La Cozia, în Mânăstirea, 
Cu groază Mircea s'a trezit 
De prea amara tânguire 


prin a-şi nega politica din 
trecut şi a recunoaşte cu tot 
cavalerismul că s'a înşelat, 
că nu era posibilă o înţe- 
legere cu Sovietele, că orice 
tovărăşie între Occident şi 
Orient o plătesc cu "toate 
precauţiunile omenești 
posibile”, micile popoare 
din cale, că focarul comu- 
nist trebue distrus mai 


Mihail Fotin ENESCU—— sait 

Se poate vorbi de actua- la Himalaya şi Hong Kon lescu? Actualitatea lui Ti- premergătoare a unui răz-  defenestrat” şi el ca Beneş înainte de toate, cu ci = 
litatea politicii lui Titu- cu Speeze a miliard de) tulescu ar însemna azi boi văzut şi simţit, este şi ca Jan Massarik; sau ar fi la îndemână, Germania să 
lescu? Iată, să cercetăm fața oameni declasaţi, ar fi con-' | actualitatea lui Roosevelt şi consecința tragică a mira- dispărut într'o închisoare ca "dracul", pentru a întoarce 
lumii, sumar. diţia de triumf împotriva | întoarcerea la politica dela jului înţelegerii între Occi- Manic Mila A be şi alții. în direcţia adevărată ex. 
Lumea, nu numai Eu- colosului potenţial occi- || Yalta: adică înţelegerea cu  dentşi Orient. ia DI Fri Tit presupu-  presia D-lui Churchill, Şi 
ropa, s'a împărţit în două dental. Sovietele şi Occi- orice preţ între Occident şi Unii se întreabă: ce s arfi neDl Coste, itulescu ar fi poate că Titulescu, în faţa 
blocuri contrarii: Occident dentul sunt constrânse deci Orient. Continuarea acestei întâmplat dacă ar fi trăit pus în joc întreaga sa pute- dezastrului nemaivăzut, ar 
contra Orient. Actualitatea să se supraliciteze în câşti- politici ar implica deci noi Titulescu? Iarăşi nu e greu re de luptă şi de convingere fi avut acest cavalerism, sau 
virulentă a timpului politic garea Germaniei reînviate. concesii față de Soviete. de aflat un răspuns. Să ne să impiedice greşeala dela cel puţin n'ar fi cerut să se 
de acum este acţiunea pen- Când Occidentul consimte Fără concesii, experiența a gândim numai la soarta Yalta şi "dacă n'ar fi izbutit, recunoască în vreun fel că a 
tru unitatea Occidentului: o largă libertate economică, — arătat că, orice discuţii cu prietenului său Beneş, la a tot el ar fi început din pri- avut dreptate când stăruia 
Benelux, Fritalux, Uniune Orientul vine cu o libertate  Sovietele sunt de prisos. lui Maniu şi a altora care au ma clipă lupta de eliberare" pentru alianţa cu Rusia 
R Occidentală, Comunitate nelimitată; Occidentul con- Şi ce concesii mai poate crezut ca şi ei că Sovietele atunci trebuia să înceapă Altfel, "intoarcerea la poli 


tica lui Titulescu", sloganul 
de captare a bunei voinței 
sovietice din presa română 
la începutul ocupaţiei ru- 
seşti, nu dă nici un titlu, 
nici o garanţie de eficienţă 
în cadrul războiului ne- 
văzut. 

Continuare în 

numărul viitor 


ŞI apele se zbat în vad, 


Văzând pe scumpa noastră Ţară . 
Cum se apropie de lad! 


Azi sfinţii iubitori de Țară 

Se roagă jalnic lui Hristos 

Să izbăvească de ocară 

Pe neamul nostru credincios. 


iar voi, martirilor de astăzi, 
Luceferi prea luminători,. 

Cu sfânta voastră îndrăzneală 
Daji pildă celor muritori. 


Să ştie lumea răsfăţată 
Că viitorul fericit, 
Cu suferinţă şi cu jertfă 


| contingente ajunsese pe occidentale, antagonismul  sabili occidentali. Doctrina A Oltului nemulțumit. : Va fi mereu pecetluit. 
Volga; acum toate forţele irevocabil dintre Occident Truman, "Diplomaţia To- ie oa ş 
Ş occidentale întărite de con- şi Orient, înarmarea, rolul  tală" a D-lui Acheson, ş Spre Argeş, ochii se Indreaptă 
tingente americane nu-și principal al Germaniei în strategia Pentagonului,  Latrupul cel mucenicesc 
fac prea multe iluzii să apărarea Europei, virtua- flotele, escadrilele şi divi- Și suspinând mereu aşteaptă 
oprească o eventuală inva-  litatea unui for de mari pu- ziile occidentale, arma psi- “Un semn > ajutor. 
zie sovietică pe Rin. Ger-  teri occidentale; şi invers,  hologică, încordarea mij- rasta dac i Croata 
> mania este aşa dar un factor total opus actualităţii tot ce  loacelor de producţie in- Eta a Ii să 
ki hotărâtor pentru existența a susţinut Titulescu: paci- dustrială, respingerea în cea: bătrână 
& Europei ameninţată dela  fismul genevez, înțelegerea mai totală „mactualitate 
z Est. Reconstituirea unui dintre Occident şi Orient, politica de "apeasement 
Li potenţial german s'a impus izolarea Germaniei și Ita- faţă de Soviete. Lumea 
: ultimativ şi astfel acum se  liei, primatul primejdiei liberă este de a angajată 
! caută să se repare măcar în dela Vest, alianța unor într'o luptă ecisivă cu 
parte consecinţele sinuci- puteri occidentale cu Rusia Imperiul Comunist. Lupta 
gaşului ultim război. Sovietică, formalismul ju- aceasta complexă între vi- Ă 
| Imporatanţa decisivă a ridic, încrederea în tratatele  ziunea creştină a libertăţii ej 
Germaniei o cunoaşte şi semnate de Soviete, torpi- şi fanatismul imperialist, iale MA 


Rusia Sovietică. Pierderea 
Germaniei ar însemna pier- 
derea bolşevismului; şi câş- 
tigarea vechiului Reich 
inseamnă victoria. În ade- 
văr, numai constituirea 
unui nou şi gigantic tripar- 
tit, Moscova-Peking-Berlin, 
ce se întinde dela Rin până 


Dea NA OSUL AD, 


larea unui for de puteri 
occidentale încadrând Ger- 
mania şi izolând Rusia 
Sovietică. Politica în lumea 
de azi este, după cum se 
vede, tocmai contrarie po- 
liticii preconizate de Titu- 
lescu. : 
Actualitatea lui Titu- 


numită impropriu "Războ- 
iul rece”, este tocmai dim- 
potrivă, un război multiplu 
de înaltă temperatură, un 
război "nenumit", nerecu- 
noscut ca război şi totuşi 
război: războiul nevăzut. 
Acest război nevăzut, 
nemărturisit, probabil faza 


V an ni îa : 


Z; 
i 


Vasile Lupu 


„Din nou sobor 


Dar arhierei! stau de pază 
ŞI nu se pot umi doi paşi. 


Lan ) 


e a 


„Păstorilor duhovniceşti, 


Vă odată 


"Scaunele viăcicoşt”| 


PE 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECEMBRIE 1993 


PAGINA 13 


L. ÎN OGLINDA PERSONALITĂȚII 
PROPRII. 


Petre Ţuţea: "Eu în tinereţe am avut 
inimă - după Clemenceanu - şi am scos cu 
Petre Pandrea cea mai bună revistă mar- 
xist-leninistă, spre ruşinea mea. Se numea 
"Stânga". Aveam cabinet personal la 
"Adevărul" (pag.88) "... acolo (în "Timpul" 
dela Iaşi, N:A.) e un articol, "De vorbă cu 
Petre Ţuţea". Nu-mi place că mă scoate 
puțin pitoresc, eu sunt un om grav. Cred că 
sunteţi de acord că, la rangul minţii mele, 
nu sunt pitoresc. Dar aici apar pitoresc. Şi 
moare de plăcere mass-media când citeşte 
gogoşile astea. Zice: aoleu ce drăguţ e ăsta! 
Eu nu sunt un om drăguţ, eu sunt un om 
solemn." (pag.274). "Eu mă situez, fără falsă 
modestie, sub semnul incompletitudinii şi 
asta tocmai pentrucă aspir la mai mult. Nu 
m'am considerat niciodată un Socrate al 
generaţiei mele, ci un om pur şi simplu 
neîmplinit... Aţi întâlnit cumva prin 
locurile pe care le-aţi străbătut, sau pe 
vreun bulevard, cuvântul "ţuţism" sau 
ţuțeanism'? N'am făcut şcoală, deşi şi Nae 
Ionescu a gustat din mine. Nimeni nu a 
intrat în contact cu mine fără să ia ceva în 
traista. Dar nu mă consider un model so- 
cratic în Cetatea românească." (pag.82-83). 
"Uite ce e, eu nu dau pe mine o ceapă 
degerată, ca să zicem aşa. Şi ştiţi de ce ? 
Pentrucă eu trăiesc în "Imitatio Christi" - a 
lui Thomas a Kempis... Aşa zic Nemţii, alţii 
zic Gerson, un cancelar al Sorbonei, asta o 
zic Francezii. Indiferent cine e, e o carte 
măreaţă. Ştiţi ce spune? Să te disprețuieşti 
în fiecare zi, pentru ca să aibă loc 


Atentat antiem 


OPINII PARALELE 


Petre Ţuţea-Nicolae Steinhardt" 
— alăturate de Erast CĂLINESCU 


Comentariile sunt de nu nimic la deslugirea sau la 
valoarea mesajului lar. Alăturarea E aie a că ta că ac iai da cata ul ă 
îndoiesc şi pe care alţii le contestă. 


Dumnezeu în vidul lăsat de tine”. E 
grandios, domnule! Mai mult, iată cum e 
definită libertatea: "Robeşte-mă Doamne, 
ca să mă simt liber." Un lucru e cert, că dacă 
un papă binecuvântează regi şi împărați, 
Binecuvântează, Doamne, pe robii a- 
ceştia..., înseamnă că aceştia sunt robi. Nu 
există nici o egalitate între geniu şi idiot. 
Una există însă: sunt ambii egali față de 
absolutul divin. Idiotul e văr primar cu 
geniul în faţa lui Dumnezeu" (pag.45-46). 
Şi eu sunt un om greoi de munte, fără să 
am îndrăzneala să mă compar cu Eminescu, 
un pisc. Dar şi eu sunt un om greoi de 
munte. Nu sunt spontan, caut continuu, nu 
sunt vizitat de inspiraţie, totul e iniţiere, 
efort continuu raţional, că asta e iniţiere, 
căutare „Personală, caut metodologic mereu 
o cale către Adevăr şi nu ajung deloc la el. 
Şi, până la urmă, mă rezum la ce se întâm- 
plă în Templu, în Biserică, în materie de 
Adevăr. E vorba de Adevăr, nu e vorba de 
comoditate. Că sunt incomod, că sunt 
bătrân, că biologia vârstei mi-a luat unele 
virtuți pe care le-am avut în tinereţe, asta 
nu mă deranjează. Ceea ce mă deranjează să nu te caci în pantaloni". Suprarealismul 
enorm e că nu ajung la Adevăr, căutându-l. tirichi, la cafe- 


Spa a căul L. ela Faris, delirulo fibun la Z 
iindcă cel care-l caută nu-l află, şi-l caută nea. Aici nu-i acolo: opreşte trenu'n 


Ano le 
amă, 


neaflând şi vorbind socratico-creştin, ştie gară, nu para la tren. Aici e ţara lui "Ion", a 


neştiind." (pag.283). „Eu pentru popo entru poporul  Fanarioţilor şi a lui be-Zeamă, aici 

român mă las împuşcat acum, Îa zid, lad Ţe za solii turci în țeapă, 

acolo... Dacă € nEVoie, pentru poporul Fă IrS; "trageţi întâi dumneavoastră, 
n_mă las împuşcat cănd vrea = M iar Pi 


în Bucureşti, N.A.) Jur că nu râdeam, nu 
salutam, nu aplaudam, nu exclamam; 
stăteam şi priveam pur şi simplu, uite-aşa. 
Mă simt deodată strâns de braţ şi bla- 
goslovit cu un DOBITOCULE, pronunţat 
desluşit şi apăsat - "stai şi te uiţi, tâmpitule, 
staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aş- 
teaptă, uite-i cum râd, or să plângă lacrimi 
amare şi tu la fe]... Hai acasă..." Îl iau pe 
tata prudent de mână şi mergem binişor 
spre locuinţa..." (1, pag.133-134). "E ade- 
vărat, zice tata, că vei avea zile foarte grele. 
Dar nopțile le vei avea liniştite - (trebue să 
repet ce mi-a spus, trebue; de nu, m'ar bate 
Dumnezeu) - vei dormi bine. Pe când dacă 
accepţi să fii martor al acuzării vei avea, ce- 
i drept, zile destul de bune, dar nopţile vor 
fi îngrozitoare. N'o să mai poți închide un 
ochi... O să te perpeleşti ca un nebun. Cată- 
ți de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebue să 
faci închisoare. Mi se rupe şi mie inima, 
dar n'ai încotro. De altfel, chiar dacă apari 
acum ca martor al acuzării, nu fii prost, 
după şase luni tot te ia. E sigur." (1, pag.23- 
24). "Tata la plecare: "să.nu fi jidan fricos, 


romă ana as Anpugcat cand vrea el al domnilor Englezi-, iar” Petrache Carp i-a 
mult nu pot să ofer oporului român decât arătat lui Vodă Carol că porumbul se 
viața încă Ar cerut să mor pe front şi, un mănâncă cu mâna, aici e pe viaţă şi pe 
dobitoc, nu ştiu cum îl cheamă, a spus că |] moarte, aici nu € decor sofisticat şi suprem 
n'am onoare, fiindcă am fost un om de || de nebunatic, nu's draperii şi delicii, nu-i 
dreapta. - Ce înseamnă un om de dreapta? |i paradis ori iad artificial, aici e ca la 
Român absolut; asta înseamnă. - Cum vă  dugheană, ca la-tejghea, ca la obor, ca la 
rugați lui Dumnezeu? - Cu umilinţă! Şi cu - proces de clironomie; nu-i cu giuvaericale, 

Tatăl Nostru”. Numai faţă de Dumnezeu e cu pietre, cu bolovani... Aici e scăldă- 
şi neamul românesc mă simt nimic, cu toate  toarea Vitezda: te arunci, ori ba. Aici, acum, 
că am fost în vârful piramidei generaţiei acum, acum. Aici te "declari" băiete, aici, pe 


ÎNmele; înaintea lui Mircea Eliade. Sunt loc; alegi" (1, pag.14-15). "Nefiind botezat 
nimic față de poporul român. (pag.388). g pa iti aa 


în pruncie ci în deplină maturitate, am 
A putut experimenta Botezul totodată ca 
„Nicolae Steinhardt: "La 30 August Sfântă Taină şi taina ca moarte şi înviere, 
stăteam şi eu pe marginea trotuarului şi ca izvor nesecat de apă vie şi de senzaţio- 
priveam tancurile (sovietice, care intraseră nală fericire. Covârşitoarea majoritate a 


—— Mihail Stere DERDENA— 


PETRE ȚUȚEA 


creştinilor n'au cum şti ce simte cel botezat 
şi ce este în adevăr actul acesta fulgerător; 
dar cei aflaţi în situaţia mea ştiu cum nu se 
poate mai limpede că nu e o formă, un ritu- 
al, o ceremonie, un simbol; e o lucrare 
directă a Dumnezeului celui viu" (2, 
pag.276-277). "Dai li! (deajuns mie! N.A.). 
Din rob şi schilod m'ai făcut om liber şi 
senior; din fricos şi mişel, om îndrăzneţ; 
din fiinţă a întunecimii, un ahtiat după 
lumină şi slobod a încerca senzaţia că nu- 
mi este interzis a năzui să mă port efectiv 
potrivit cu învățătura şi vrerea Ta. Pentrucă 
nu numai că m'ai descoperit pe mine, mie 
însumi, întru toată mizeria şi josnicia şi 
nimicnicia mea, ci mi-ai dezvăluit mie 
însumi latenţele bune şi priincioase 
dinăuntrul meu." (2, pag.275). "Pentru mine 
creştinarea se confundă cu o poveste de 
dragoste: o dublă îndrăgostire de Biserica 
creştină şi de neamul românesc" (2, 
pag.280). "Tot.tata, săracu', după ce i-am 
spus că m'am botezat: "Numai să fi fost sin- 
cer. Şi să-ţi dau un sfat: nu-ţi băga că 
acum s'a zis, Dumnezeu o să se ocupe 
numai de tine. Nu uita că mai sunt vreo trei 
miliarde” (1, pag-258)- *--Sa-i pot scrie lui 
Ionel TIrailescu. N.A.) că fac parte din 
obştea creştină ortodoxă şi că mi s'a deschis 
sufletul înțelegerii şi drăgostirii a tot ce e 
românesc este pentru mine o bucurie 
apropiată de a botezului" (1, pag.326). 


* Petre Ţuţea: "Între Dumnezeu şi neamul 
meu", 1992, Edit. F. Anastasia. 

1) N. Steinhardt: "Jurnalul Fericirii'", 1991, 
Edit. Dacia. 

2) N. Steinhardt: "Dăruind, vei dobândi", 
1992, Edit. Episcopiei Ortodoxe Române. 


inescian şi felurite diversiuni 


Continuându-şi turneul 
prin ţară, în compania dom- 
nului Gabriel Liiceanu, 
scriitorii exilați Virgil 
Ierunca şi Monica Lovi- 
nescu, deveniți celebri mai 
cu seamă prin intermediul 
postului de radio "Europa 
Liberă”, s'au oprit şi în 
municipiul Piatra-Neamţ 
(în zilele de 13 şi 14 Sep- 
tembrie 1993). Popasul aces- 
ta a prilejuit lansarea - cu 
autografe - a ultimelor lor 
cărţi "Subiect şi predicat" şi 
"Seismograme", precum şi O 
convorbire de circa două 
ceasuri cu cititorii nemţeni 
la Teatrul Tineretului, în 
seara de înălţare a Sfintei 
Cruci. Intrarea fiind liberă, 
sala mare a teatrului pie- 
trean s'a dovedit neîncăpă- 
toare. 

Este de lăudat faptul că 
dialogul s'a purtat într'un 
mod cât se poate de spon- 


“tan şi de liber în sensul că 


. 


oricine din sală a putut, fără 
nici o reţinere, teamă sau 
constrângere, să adreseze 


_ întrebări felurite celor trei 


scriitori de pe scenă. Ceea 
ce mi se pare şi mai lăuda- 
bil este că întrebătorii n'au 
fost obligaţi nici rugaţi să-şi 
dea numele. 

A fost o reală confrun- 
tare de idei, axată prepon- 
derent în domeniul litera- 
turii române contemporane. 
S'a apreciat, printre altele, 


de unii cititori - întrebători, .. 


că "Jurnalul dela Păltiniş”, 


de Gabriel Liiceanu, a con- 
stituit una dintre puţinele 
oaze care-au răsărit în lun- 
pustiu literar comunist. 
Abordându-se controver- 
sata chestiune a unei noi 
ierarhizări a valorilor litera- 
re contemporane, s'a arătat 
şi s'a subliniat că nu-i deloc 
drept să se separe opera de 
autor. În consecinţă, să nu 
se mai eludeze păcatul de 
colaboraționism al nici 
unui scriitor. S'au amintit, 
în acest context, nume arhi- 
ştiute de colaboraţionişti ca 
Mihail Sadoveanu, Mihail 
Ralea, George Călinescu, 
Tudor Arghezi, Tudor 
Vianu şi alteie, însă nu şi 
numele unor scriitori, pre- 
cum Alexandru Ivasiuc şi 
Paul Goma, care se fac 
vinovaţi de acelaşi mare 
păcat. Credem că aceştia 
sunt şi mai vinovaţi deoa- 
rece, în graba lor de a se - 
afirma ca prozatori sub 
regimul comunist, au aderat 
la P.C.R. ca membri deplini, 
neţinând cont că, înainte de 
1964, trecuseră prin temnițe 
ca deţinuţi politici anti- 
comunişti. : 
Maniera aceasta necin- 
stită de a nu fi tot timpul de 
partea adevărului a devenit 
şi mai clară pentru toată 
suflarea din sală, când cei 
doi cunoscuţi reprezentanţi 
ai lui R.E.Li. n'au putut să 
răspundă corect, sincer şi 
exact Ia întrebarea forma»: 
lată de un profesor de 


limba şi literatura română 
(fost deţinut politic) în ter- 
meni tranşanţi, neechivoci: 

"Cum explicaţi, domnule 
Virgil lerunca şi doamnă 
Monica Lovinescu, că preo- 
tul Gheorghe  Calciu- 
Dumitreasa a fost con- 
damnat şi a executat 5 ani 
de închisoare, în vreme ce 
Paul Goma n'a fost con- 
damnat, ci a fost lăsat să 
plece definitiv din ţară, a 
doua oară, având în preala- 
bil o întrevedere cu Cornel 
Burtică, secretar al C.C. al 
P.C.R., cu toate că ambii 
oponenți ai regimului co- 
munist se aflau în recidi- 
vă? 

A fost întrebarea cea mai 
importantă şi cea mai inco- 
modă, care i-a încurcat atât 
de mult pe cei doi iluştri 
musafiri din Paris, încât 
aceştia au dat din colţ în 
colţ, neştiind ce să răs- 
pundă. Doamna Monica 
Lovinescu a încercat să iasă 
din această încurcătură 
printr'o vădită grijă de a-l 
absolvi pe cel în culpă - rec- 
te, pe Paul Goma - zicând 
că a trecut şi el printr'o 
anchetă destul de dură. Dar 


cel ce a interpelat-o n'a su 


portat această tentativă de 
inducere în eroare, ci a 
retezat-o scurt: "Dar, doam- 
nă Monica (aici publicul a 
izbucnit în hohote de râs!), 
dumneavoastră ştiţi prea 


înfruntată, doamna Lovi- 
nescu a rămas fără replică. 
Vrând s'o dreagă, declarând 
că, în emisiunile postului 
R.E.Li, cei doi disidenţi s'au 
bucurat de aceeaşi consi- 
deraţie, domnul Ierunca a 
încurcat-o şi mai rău decât 
consoarta sa întrucât între- 
barea ce li s'a pus avea în 
vedere tratamentul discri- 
minatoriu aplicat de Securi- 
tatea regimului ceaușist. La 
drept vorbind, de acelaşi 
tratament ultraprivilegiat 
s'a bucurat Paul Goma - un 
bărbat mai fricos decât un 
iepure, devenit erou, fiind- 
că a fost încurajat de forţe 
oculte - şi în preferinţele 
celor dela R.E.Li. 

Mulţi dintre cei ce am 
fost prezenţi în sală am 
rămas cu gust de săpun şi 

* pentrucă, la numele pres- 
tigioşilor reprezentanţi ai 
spiritualitățăii şi culturii 
române contemporane. Mir- 
cea Vulcănescu, Nicolae 


Steinhardt, Constantin 
Noica, Mircea Eliade, Petre 
Ţuţea şi Emil Cioran, ros- 
tite cu respect, n'au fost 
adăugate și cele ale marilor 
„poeţi Radu or 


Crainic. Această teamă pa- 
ralizantă = de ac înțeTeE şi 
nejustificată - de a rosti 
numele celor mai mari 
poeţi români contemporani 
este, de fapt o cenzură 
sasea ce Tu se poate să nu 


an, interzice intrarea acestor 
titani în manualele şcolare. 

- Însă nedreptatea cea mai 
supărătoare i s'a făcut lui 
Eminescu. Cu uimire şi 
indignare am aflat în acea 
seară, din gurile celor doi 
Români parizieni, că "Emi- 
nescu este greu de tradus în 
limba franceză. Şi, decât să- 


1 tiaducera prost ca apoi, să 


se creadă că-i un poet 
minor. mal Pie e să mucl 
traducem deloc". 
Dar a existat, oare, vreo- 
ată, vreun scriitor francez 
sau de altă naţionalitate, 
care să fi fost tradus cu 
uşurinţă  într'o limbă 
străină? Nici vorbă, desi- 
ur, de aşa ceva. Sau, se 
cunoaşte vreo traducere li- 
terară - în versuri ori în 
proză - care să egaleze ope- 
ra originală? Nici pome- 
neală. Şi-atunci, ce se ur- 
măreşte prin aceste subti- 
lităţi filologice? Nu cumva 
limbajul acesta alambicat şi 
perfid este menit ca, în chip 


deliberat, să convingă întru 


stupoarea accesului la uni- 
versalitate al lui Eminescu, 
cel ce s'a impus ca Hype- 
rion al literelor române și 
ca emul al lui Victor Hugo, 
al lui George Gorgon By- 
ron, al lui Friedrich Schil- 
ler, al lui Giacomo Leopar- 
di sau al lui Aleksandr 
Puşkin? În Bucureşti şi la 
Constanţa am întâlnit 


bine că ancheta, nue. totuna „„fie pe.placulactualei puteri, numeroşi turişti ştrăini, 


cu condamnarea". Astfel 


comuniste care, şi în acest 


provenind din varii ţări 


europene şi transeuropene, 
dar n'a existat nici un ins 
printre dânşii care să nu fi 
auzit de Mihai Eminescu. 
Ultima dată, pe strada Pitar 
Moş din Capitală, am aflat 
abordat de două tinere 
cupluri poloneze, care 
voiau să meargă cu maşina 
lor în Bulgaria, la Varna. 
Le-am explicat cum, par- 
curgând bulevardele cen- 
trale, pot să ajungă pe 
Şoseaua Giurgiului, care-i 
va duce spre graniţă şi 
într'acolo. Evident, inter- 
locutorii mei nu vorbeau 
româneşte, nici eu nu ştiam 
limba polonă. Însă cu câtă 
engleză ştiau ei şi cu câtă 
nu ştiam eu, ne-am înțeles, 
în cele din urmă, în limba 
lui Shakespeare. Mi-au 
mulțumit, apoi, că i-am scos 
din încurcătură şi m'au 
măgulit prin rostirea celui 
mai frumos şi mai repre- 
zentativ nume românesc - 
Eminescu - pe care l-au 
articulat corect. Deci, 
Eminescu, nu Iorgulescu, 
nu lerunca, nici Monica 
Lovinescu sau altă perso- 
nalitate românească. În 
replică, eu am pronunţat 
titlurile şi numele “Pan 
Tadeusz", de Adam Mickie- 
wicz şi "Quo vadis?", de 
Henryk Sienkiewicz, ceea 
cesle-a mers la inimă, desi- 
gur, ca buni Polonezi ce 
erau. Aşadar, Mihai Emi- 


„mescu este cunoscuț în 


Continuare în pag.14 


ş 
pn 
4 
| 


| 
j 


PAGINA 14 


DECEMBRIE 1993 


E 
| 


Ni'au fost prea multe personalităţi lite- 
rare care au intuit permanenţa operei lui 
Caragiale. Dintre aceştia se pot număra, 
încă din vremea. dramâturgului, B.P. 
Haşdeu, Titu Maiorescu, Barbu Ştefănescu- 
Delavrancea şi alţii care au văzut în creația 
scriitorului o operă ce se impune timpului. 
Astăzi, nimeni nu mai poate contesta acest 
adevăr, nici chiar detractorii lui Caragiale, 
sau poate tocmai aceştia sunt cei mai 
convinşi de rezistenţa şi autenticitatea 
acestei opere. 

Cât a fost de conştient Caragiale de acest 
lucru, asemănător lui Eminescu ori 
Creangă de creaţiile lor, nu putem şti, dar 
putem presupune că aceşti scriitori, având 
conştiinţa valorii operei de artă, ar fi putut 
prevedea perenitatea acestor creații. Spirit 
agitat şi nestatornic, cu o inteligenţă 
ascuţită şi cu un deosebit simţ de obser- 
vaţie, Caragiale şi-a dovedit de tânăr 
talentul şi atracţia pentru teatru, cu atât mai 
mult cu cât crescuse şi se dezvoltase într'o 
astfel de atmosferă în cadrul familiei sale. 
Cei doi unchi ai săi după tată, Iorgu, 
creator de farse, despre care vorbeşte cu 
emfază scriitorul şi Costache, cunoscut în 
istoria teatrului şi a dramaturgiei româ- 
neşti, au fost primii care l-au iniţiat pe 
Caragiale în acest domeniu. Dar şi din par- 
tea mamei sale (născută Caraboa), scriitorul 
avea legături cu teatrul prin mătuşa sa, 
Ecaterina Momolo Cardini (vară primară cu 
mama dramaturgului), al cărei tată fusese 
proprietarul primei săli de teatru. = 

Scriitorul însuşi, pe lângă unele funcţii 
publice, administrative, care nu-l atrăgeau, 
se va înscrie de tânăr în clasa de declamaţie 
şi mimică a unchiului său, Costache Ca- 
ragiale între anii 1868-1869, iar în 1870 va fi 
sufleur în trupa Pascaly, apoi în stagiunea 
teatrală din 1871-1872 va fi sufleur şi copist 
la Teatrul Naţional. În componenţa fami- 
liei sale însă vom găsi şi o serie de negus- 
tori de băcalii şi bumbac, de jupâni Du- 
mitrache, ocupaţie bănoasă şi frecventă în 
acel timp, mai cu seamă într'un oraş ca 


ON Luca CARAGIALE 


(29/30 lanuarie 1852 Haimanale - astăzi I.L.Caragiale - 9 lunie 1912 Berlin) 
"O SCRISOARE PIERDUTĂ" 
SEMNIFICAŢIE ŞI LIMBAJ 


Ploieşti, unde negustoria se practica intens. 

Dar independent de acestea, Caragiale 
va fi şi jurnalist şi va scrie la "Ghimpele" 
(1874), la "Alegătorul liber" (1875), la 
"Unirea democratică" (1876), la "Națiunea 
română"(1877), unde era colaborator şi 
codirector, colaborând în acelaşi timp sub 
pseudonim la "Claponul". 

In timpul Războiului de Independenţă 
(1877), scriitorul va servi în garda civică 
într'o companie armenească, apoi va lucra 
un timp scurt la "România liberă”, de unde 
pleacă şi-l vom întâlni la "Timpul". 

„Aici va colabora împreună cu Eminescu 
şi cu Slavici, dar pleacă şi de aici în 1881 şi 
va activa la diferite redacţii. Editează apoi 

Moftul român”, împreună cu Bacalbaşa, 
publicaţie care apare în trei serii, însă nu- 
mai două sunt sub conducerea lui Cara- 
giale. Primele două serii apar între anii 
1893-1901, dar după ruptura dramaturgului 
cu Bacalbaşa a treia serie din 1902, este 
condusă de D. Teleor (Constantinescu- 
Teleorman), serie care diferă din punct de 
vedere al calităţii şi al atitudinii pe care o 
afişează. În 1894, scoate împreună cu 
Slavici şi Coşbuc revista "Vatra", scrie în 
1895 la "Gazeta poporului", iar în 1896, 
colaborează la "Epoca". Se înscrie în par- 
tidul radical condus. de Gheorghe Panu şi 
scrie la gazeta "Ziua". Conduce supli- 
mentul "Epoca literară", unde lucrează 
Şt.O. Iosif, ca secretar de redacţie. 

Între anii 1881-1882, Caragiale va înde- 
plini funcţia de revizor şcolar în judeţele 
Neamţ şi Suceava, iar din 1882-1884 în 
judeţele Argeş şi Vâlcea. După această 
dată va fi funcţionar la Regia Monopolu- 
rilor, unde o va cunoaşte pe Maria Cons- 
tantinescu şi cu' care îl va avea în 1885 pe 
fiul său Matei (autorul "Crailor de curte 
veche"), apoi în treacăt va fi profesor la 
liceul "Sf. Gheorghe” din Bucureşti, iar în 
1888, în lulie, T. Maioresccu îl numeşte 
director al Teatrului Naţional, unde totuşi 
nu întârzie prea mult. Îşi încearcă norocul 
şi în negustorie, poate şi dintr'o frondă 
bine studiată şi regizată, dar nu merge. 
Astfel în 1893, va deschide berăria din 
strada Gabroveni, apoi va conceşiona în 
1895, restaurantul din gara Buzău, iar în 
1901 berăria cooperativa din Bucureşti . 

În 1904, părăseşte ţara şi se stabileşte la, 
Berlin, unde rămâne până la moarte, în 
1912, însă în acest interval de timp, 
Caragiale vizitează frecvent România şi 
este la curent cu tot ce se petrece în ţară. 
Am enumerat toate aceste lucruri deoarece 
sunt legate de structura, de temperamentul 
scriitorului; în unele cazuri însă, inter- 
veneau şi factori externi, dar şi atunci 
faptele şi evenimentele se înlănțuiau între 
ele. Desigur că, în parte, agitația, nestator- 
nicia, ritul de frondă erau în relaţie cu 
starea sa temperamentală, cu talentul, cu 
spiritul său înalt, veşnic în tensiune ner- 
voasă şi de creaţie. 

După cele două comedii, în ordine 
cronologică "O noapte furtunoasă" (1879) şi 
"Conu Leonida faţă cu reacţiunea" (1880), 
"O scrisoare pierdută" (1884) atinge apo- 
geul creator, după care urmează "D-ale 
carnavalului" (1885), care scade însă, din 


Atentat | 
antieminescian 


Urmare din pag.13 

străinătate, Şi-atunci, între- 
bâm încă o dată, ce se 
urmăreşte prin această 
"descoperire" - că traduce- 
rea-i un act de-a dreptul 
imposibil de realizat cum 
trebue - cunoscută dintot- 
deauna? Înseamnă că cei ce 
o relansează se slujesc de ea 
ca de un pretext pentru a-l 
pedepsi pe Eminescu prin 
micşorarea şi anularea glo- 
riei sale literare. Pentrucă 
nu mai pot zice direct că 
Luceafărul nostru literar - 
călăuzitor este xenofob şi 
ultranaționalist, extremist 
şi fascist, nici că "Doina" 
este insuficient realizată 
artistic şi nici că aceasta ar 
conţine prea virulente 
atacuri împotriva veneti- 


- 


cilor, s'au gândit, prin 
urmare, că ar fi mai eficient 
de-ar încerca să ne inducă 
în eroare cu falsa explicaţie 
că opera eminesciană este 
intraductibilă sau că opune 
cea mai dârză rezistenţă la 
transpunerea ei în altă 
limbă. 

Acum, îmi dau şi mai 
bine seama câtă dreptate-de 
vizionar inspirat avea 
Eminescu când scria aceste 
versuri profetice care s'au 
adeverit ad-litteram şi în 
seara zilei de 14 Septembrie 
1993, în sala mare a teatru- 
lui din Piatra-Neamţ: 


"Astfel încăput pe mâna 
a oricărui, te va drege,/ 
Rele-or zice că sunt toate 
câte nu vor înțelege”. 


Trebue să ne fie limpede 
tuturor Românilor neco- 
rupţi de forţele alogene şi 
oculte că cei ce ne lovesc 
unde ne doare cel mai mult 
se pun - fie că vor, fie că o 
fac inconştient (poate din 
orgoliu sau din extrava- 
ganţă) - în slujba celor răi, 
care în nici un caz iu ne vor 
binele. Iar adversarii (mă 
exprim eufemistic) Emi- 
nescului sunt, implicit, 
adversari ai românismului. 
Se poate spune şi viceversa, 
sensul propriu rămânând 
neștirbit. 

Cine are urechi de auzit 
să audă! 


Mihail S.DERDENA 


Gheorghe RĂDULESCU—— 


punct de vedere al calităţii şi în sfârşit 
drama "Năpasta" (1890), care în ceea ce 
priveşte construcţia dramatică îndeplineşte 
toate cerinţele scenice, dar, care din punct 
de vedere psihologic depăşeşte sfera nor- 
mală a realului, pătrunzând în cea a para- 
psihologiei şi a patologiei, mai cu seama 
fiind vorba de personaje din lumea satului, 
deoarece o femeie cum este Anca, ce se că- 
sătoreşte cu ucigaşul fostului ei soţ pe care 
l-a iubit şi săvârşeşte acest fapt ca să do- 
vedească prin probe psihologice şi apoi 
juridice că adevăratul criminal este actua- 
lul ei soţ, convieţuind cu el zece ani, nu 
poate să fie un om normal, chiar dacă 
ucigaşul a făcut această crimă pentrucă o 
iubea. Cazul s'ar putea înscrie în analele 
procedurii criminale, în speţă la instrucţia 
inchizitorie. Faptul pare, în aparenţă, că ar 
avea o tangenţă cu acela din "Baltagul" de 
Sadoveanu, însă în fond este cu totul 
altceva şi nu poate fi comparat. În acel 
timp, Caragiale era influenţat de natura- 


lisim, de literatura zolistă, de cazurile cli- 
nice ale lui Charcot, lucru ce se desprinde 
clar din nuvelistica sa, ca: "O făclie de 
Paşti", "Păcat", "În vreme de război", "Două 
loturi", "Inspecţiune" şi altele; cauzalitatea 
însă, din drama "Năpasta" are ceva anor- 
mal, mai cu seamă dacă ne gândim la Anca, 
ce se vrea un om lucid, sănătos şi care face 
totul pentru bărbatul pe care l-a iubit. 

Desigur că fiecare piesă în parte are o 
importanţă şi o valoare deosebită, dar "O 
scrisoare pierdută” îndeplineşte toate 
condiţiile dramatice şi valorice prin care 
autorul ei a pătruns în universalitate. 
Societatea românească din vremea lui 
Caragiale, ca toate de altfel din orice ţară, 
poate mărturisi o asemenea faţă dramatică, 
pe care o găsim în "O scrisoare pierdută", 
cu atât mai pronunţat în timpul societăţii 
comuniste. Caragiale a intuit farsa politică, 
a surprins caracterele, psihologiile, capa- 
citatea oamenilor, slăbiciunile, intenţiile 
lor, în aşa fel încât a descoperit omul sub 
toate ipostazele lui; dela caracter, la mora- 
vuri, la calitatea intelectuală, la cultură şi 
limbaj, oferindu-ne personaje de care 
spectatorul râde copios, râd unii însă ca să- 
şi ascundă indignarea pentrucă se recu- 
nosc în toată goliciunea lor intimă, râd alții 
de vorbirea personajelor, râs care devine 
epidemic. Valoarea dramatică reiese din 
fapte şi acţiuni imprevizibile, provocând 
ilaritatea, conflictele se desprind din 
antinomia situaţiilor, delimitând persona- 
jele prin trăsături caracteristice, indivi- 
duale. 

Construcţia piesei lui Caragiale se ba- 
zează nu atât pe aceea ce este, ci pe ce ar 
putea să fie, pe invenţia creată în imagi- 
naţia unui spirit care frizează pe alocuri 
absurdul ce devine credibil datorită inge- 
niozităţii şi inteligenţei scriitorului, în aşa 
fel încât personajul se reprezintă pe el ca o 
entitate a realului imprevizibil. Personajul 
lui Caragiale trăieşte datorită ipostazelor 
fictive analoage uneori cu apariţia real 
temporară a omului obişnuit cotidian, dar 
totuşi existent într'o sferă de complicaţii şi 
situaţii teatrale, scenice. Caragiale însuşi 
împrumută psihologia şi limbajul perso- 
najelor sale, în mod voit, trăieşte într'o 
continuă farsă a situaţiilor şi a jocului de 
scenă, se complace într'o- astfel de postură 
şi afişează o placiditate a omului înscris pe 
coordonata fatalităţii, a destinului, marcat 
însă dle spiritualitate, datorită talentului. 

unt geniu, mă", spune drama i 
confrate. Limbajul Pia devine pet ieciral 
creind o adevărată recuzită lingvistică, de 
care se serveşte pe scenă, în culise, în 
creaţie, în viaţa literară şi în cea cotidiană, 
citadină. Trăirea sa teatrală conturează o 
notă deliberată, sau poate o simplă poză, 
care a rămas ca afişaj de reclamă pe po- 
dium scenic, ca o amprentă a originalității 
sale creatoare. În "O scrisoare pierdută" 
motivul, tematica, faptele nu sunt ne- 
cunoscute 'omului care cunoaşte societatea 
umană şi politica, ci neprevăzutul si- 
tuațiilor, originalitatea care decurg din 
contragerea faptelor printr'o contra valoare 
a acelor existente, prin combaterea opor- 
tună fără repaus a acelor prezente şi ivirea 
unei noi oportunităţi, de aici şi rezistenţa 
publicului de a asista cu entuziasm şi 
plăcere la derularea acțiunii la care spec- 
tatorul participă activ şi senzaţional ca la 
ceva ce este implicat în viaţa lui proprie. 
De fapt în timp de alegeri parlamentare, 
Caragiale vota întotdeauna cu opoziţia, 
dintr'o frondă regizată, el era cu toţi şi cu 


nici unul, "imparţial ca Românul", s: 
marea valoare a piesei decurge ni totuşi 
din situaţiile puse în conflict i numai 
sunt cuplate şi completate cu | acestea 
personajelor, care marchează o Tin mPâjul 
neîntâlnită până la el, limbaj ce coinzi 
stările de fapt din piesă şi care Sp eSidei 
înconjur capacitatea şi valoarea ia făză 
personajelor. Dacă pieselor lui Car icturii 
în special "Scrisorii pierdute" fac Ale şi 
acest limbaj caricatural, opulent ; eei 
deveni serbede, fără rezultatul â Sai 
cunoscut şi aplaudat de spectatori ela 
avea acoperire. Dar tocmai aici este ? 
descoperire, deosebita valoare a iei 
ştiind să realizeze prin acest lia 
original, caragelian efecte atât de mari. Dal 
să vedem care sunt personajele și structuri 
acestei piese: într'un orăşel de munt 
pregătirile sunt în toi în preajma alegerile. 
parlamentare, poliţaiul este nelipsit fiind 
reprezentant prin persoana lui Ghiţă 
Pristanda, apoi preşedintele comitetului 
local guvernamental (preşedinte al maj 
multor comitete şi comiţii), este prezent 
prin "venerabilul şi onorabilul" Zaharia 
Trahanache, prefectul județului este 
prezent prin Ştefan Tipătescu; urmează 
apoi, Zoe Trahanache, coana Zoiţica, cum i 
se spune, soţia "venerabilului" Trahanache 
şi amanta tânărului prefect Tipătescu 
urmează avocaţii Farfuridi şi Brânzove. 
nescu, unul mai "ilustru" decât celălalt 
persoane "onorabile", membri ai aceluiaşi 
partid guvernamental, după care urmează 
opoziția, reprezentată prin avocatul Nae 
Caţavencu (director-proprietar al ziarului 
"Răcnetul Carpaţilor", prezident fondator 
al Societăţii enciclopedice - cooperative 
"Aurora economică română"), tip specific 
de canalie politică, poltron, şantajist şi 
plastograf, apoi Ionescu şi Popescu - 
institutori, colaboratori la ziarul lui Caţa- 
vencu şi membri ai aceluiaşi paitid:de 
opoziţie şi ai aceleiaşi societăţi. 

Un personaj aparte este Cetăţeanul 
turmentat (asupra lui vom reveni), apoi 
figuranţii, ca: un fecior, alegători, cetățeni 
şi public. 

In sfârşit urmează Agamemnon Danda- 
nache, care întregeşte galeria personajelor, 
el este alesul guvernamental, drept deputat 
care este mai prost ca Farfuridi şi mai 
canalie decât Caţavencu (după spusele lui 
Caragiale). Prin urmare în această atmos- 
feră de pregătire electorală, elementul în 
jurul căruia se învârte totul este "O 
scrisoare pierdută", o scrisoare compromi- 
țătoare, de amor, scrisă de prefect către Zoe, 
soţia vârstnicului prezident Trahanache, 
scrisoare care cade în mâna opoziţiei, a lui 
Nae Caţavencu. De aici începe întregul 
conflict dramatic, întreaga intrigă, specu- 
laţie şi frământare, atât de o parte cât şi de 
cealaltă. În sfârşit, cazul se elucidează prin 
găsirea din nou a scrisorii pierdute şi 
înapoierea ei la destinaţie de către Cetă- 
țeanul turmentat, fost factor poştal, care de 
altfel tot el o găsise şi prima dată şi care îi 
fusese furată de către Caţavencu. Piesa s€ 
termină cu alegerea ca deputat a lui 
Agamiţă Dandanache, trimis dela centru: 
Subiectul este simplu, banal (în aparentă), 
pentrucă triunghiuri conjugale, fer! = 
influente, escrocherii electorale, şantaje pia 
fost întotdeauna şi peste tot, dar af 
seamă în perioada comunistă, Câ 

incultura, semidoctismul, traficul «e 
influenţă, şantajul, hoţia şi marea ja 
dirijau toate sectoarele de conducere 

statului. i 


de 


Deci atât subiectul piesei, cât şi motivul 
de inspiraţie nu erau ceva nou şi ni ia 
de atrăgător pentru o piesă de câ, 
subiect de fapt de cancan pentru un Ziaf i 
intrigă, de frondă, de şantaj politic: ir 
totuşi, din acest subiect, Caragiale a ERA a 
capodoperă, în care fiecare personaj de 

o individualitate, fiecare persona) mea iza 
rol bine precizat, fiecare personaj este 8 nu 
matizat de autor, fiind un simbol. Piesă ele 
are nimic inutil, nimic nu lipseşte, În Cei 
patru acte, fiecare scenă, fiecare tablou 1ş 
secvenţă, orice intrare sau ieşire din ale 
au o deosebită importanţă şi noutate, i 
nu oboseşte, ci dimpotrivă se Ei şi 
participare activă şi directă între †a ţie 
spectatori, totul se ascultă cu mare a 
şi încordare. Replica personajelor devit; 
acel moment replica spectatorului spu 
dezinvoltură şi involuntar. 


Continuare în 
numărul viitor 


_ 


P.- 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DECEMBRIE 1993 


PAGINA 15 


«(Andrei Ciurunga - rapsodul închisorilor 


Pentru a reduce o lungă 
introducere despre poetul 
"Vinovat pentru aceste cu- 
vinte” vom face trimiterea 
la "Memorii optimiste”, 

ia "Biblioteca Memo- 
riei", Bucureşti, 1992. În 
această carte Andrei Ciu- 
runga ne ia părtaşi la soarta 
de odisee a intelectualului 
român prin închisorile 
comuniste. Pentru materia- 
lism nimic nu poate fi mai 
de temut decât omul liber 
care gândeşte dincolo de 
procustienele dogme mar- 
xiste. Ca la orice impostor, e 
frica de adevăr pe care 
omul liber îl descoperă. 

Din această carte auto- 
biografică, precum şi din 
mărturiile celor ce l-au 
cunoscut după zăbrele în 
hainele zăbrelite, ni se cre- 
ază în imagine profilul 
personalităţii lui Andrei 
Ciurunga. Ca şi personajul 
principal al lui Neculce, 
poetul “era mic de statură”. 

care l-a cunoscut la 
Canal, îmi povestea cu câtă 
curiozitate a privit la acea 
umbră de om, slăbit, cu 
ochelari cu dioptrii, care 
încerca să muncească fizic, 
să Spintece Dobrogea de 
Piatră, cu nişte mâini de- 

numai cu condeiul. 

Deşi mic de statură, An- 
drei ( lurunga era "aprig la 
Eta şi cu mânuţele lui 
î licate s'a deprins să ţină 
s, mână harapnicul lui 

_ Sfântul Ilie (în mitologia 
Yomânească) cu care se 

eşte în draci. 

Andrei Ciurunga, ca 
Pază spune foarte puţin 

espre Robert Cahuleanu, 

era cunoscut ca t şi 
tabeed al suferințele din 
afise e comuniste. Pse- 
ep de Ciurunga, 

p explică şi Aurelian |. 

Opescu într'un frumos 
puvânt introductiv la anto- 
pia "Poemelor cumplitu- 
iul Canal" şi l-a luat la 

„ptirea din închisoare. Prea 

sati admiratori s'ar fi 

Za în jurul lui, iar asta 

lg, insemnat că numărul 
I Sar fi dublat proporţio- 

ri numărul de "turnă- 

1 al Securităţii. 

d n al doilea rând, numele 

Cahuleanu, dela Cahul 
îsarabia), unde s'a născut 


Se ea 


în 1920, ar fi fost o sfidare 
ieftină, dar cu repercursiuni 
nedorite pentru un om pe 
care nu-l publica nimeni şi 
nu-l angaja nici o instituţie 
pentru simplul motiv că 
era... "duşman al popo- 
rului”. "A rosti numele de 
Basarabia, scria Eminescu, e 
una cu a protesta contra 
dominațiunii ruseşti”. 
Meritul editurii "Univer- 
salia" din Craiova constă în 
faptul de a familiariza pu- 
blicul românesc, în special 
tinerele generaţii, cu o parte 
din opera lirică a lui Robert 
Cahuleanu, şi anume "Poe- 
mele cumplitului Canal" 
(1950-1954). Pe lângă Radu 
Gyr şi Nichifor Crainic, 
psalmiştii tragediei româ- 
neşti, Robert Cahuleanu 
face parte din acei miruiţi 
cu harul sfânt care, prin 
cuvânt, au înflorit în ini- 
mile îndurerate ale celor 
întemnițați, colţuri de ţară, 
munţi de speranţă, regăsire, 
alinare, încredere în forţele 
spiritului sfânt, încleştate, 
în lupta pe viaţă şi pe 
moarte, cu balaurul roşu. 
Zahu Pană, în magnifica 
antologie (de aproape 600 
de pagini) "Poezii din in- 
chisori ă uvântul 
Ro uz amilton 
1982), a avut inspiraţia ca pe 
autorii care încă mai trăiau 
în ţară, pentru a-i feri de 
necazuri, să-i publice sub 
pseudonimul unei stele, 
într'o "Constelaţia Lirei”. 
Pentru uleanu-Ciurun- 


ga a ales pe Arcturus, lucta- 
rez cel mai luminos al 
răului 727 


ui. 
m foarte mult 
intenţia editurii, felicităm 
inimosul cuvânt introductiv 
semnat de Aurelian 1. Po- 
pescu, dar cu duhul blânde- 
ţelor am sugera mai multă 
atenţie pe viitor, la corec- 
tarea şpaltului, în special 
când e vorba de poezie. O 
singură literă greşită poate 
distruge un întreg poem. în 
cazul de faţă, arta şi repu- 
tația unui poet. 
Ca o prefaţă a poemelor 
e poezia "Aşa le-am scris 
în care poetul, descriind 
condiţiile grele în care viaţa 
lui a fost pusă la încercare 
până la paroxismul de din- 
colo de limitele imaginare 


Nor 


ale morţii, ca dintr'un stră- 
fund de pământ, ne strigă 
disperat: "Necunoscuţi 
prieteni de departe/ curatei 
file daţi-i crezământ/ şi 
fineţi minte că această carte/ 
a fost odată sânge şi pă- 
mânt." 


Imaginea redată în "Ca- 
nalul" e cutremurătoare, 
depăşind prin intensitate 
chinurile din "Infernul" lui 
Dante, dar ca damnaţie 
isoscelă amintind inscripția 
de pe porţile iadului. ja 
"Divina Comedie”, în 
cântul al III-lea, Dante, 
urmând pe Virgiliu, ajung 
la malurile Aheronului 
unde morţii sunt trecuţi de 
Caron. Se simte lovit ca de 
un fulger şi leşinat se tre- 
zeşte de partea cealaltă şi 
citeşte scrisul de pe porţile 
iadului, formulate în fai- 
moasele trei grupuri de 
terţine, culminând cu ul- 
timul "Lăsaţi speranţa, voi 
care-aţi intrat!" 

La Ciurunga găsim un 
paralelism al membrelor, 
dar foarte interesant că, pe 
lângă folosirea ca metodă 
lirică, există un inter-para- 
lelism între realitatea iadu- 
lui cu porunca de a părăsi 
orice speranţă (Partidul nu 
greşeşte niciodată) de a fi 
liber (Pân'la anul o să piară 
duşmanii poporului), iar pe 
de altă parte, paralelismul 
speranţei. 

Paralelismul exterior ca 
metodă poetică: "Aici am 
ars şi-am t cu anii / 
aici am rupt cu dinţii din 
fărână,/ şi-aici ne-am cu- 
nunat cu bolovanii/ câte-un 
picior uitat sau câte-o 
mână." 


Ca în poezia orientală, pe 
lângă rimă, paralelismul 
membrelor e evident. Ideea 
din primul vers e reluată, 
cu alte cuvinte, în al doilea, 
iar versul al treilea are ca 
umbră de ecou pe cel de-al 
patrulea. 

Paralelismul interior 
între "părăsirea speranţei" 
şi lupta de a-i menţine 
făclia aprinsă face parte din 
tehnica de structură. Dez- 
nădejdea pe care ţi-o inspi- 
ră suferinţa din primele 
două versuri, nu e deloc 
deznădejde, ci o titanică 
luptă între forţele răului şi 
ale binelui. Omul nu şi-a 
pierdut personalitatea, nu a 
cedat răului, ci doar schilo- 
dit fizic, "câte-un picior 
uitat sau câte-o mână". Sau: 
"Aprinşi sub biciul vântu- 
lui fierbinte/ bolnavi şi goi 
pe ger şi pe ninsoare,/ am 
presărat cu mii de ose- 
minte/ meleagul dintre 

şi Mare." 

O atmosferă crâncenă în 
care deţinuţii trudesc "flă- 
mânzi de viaţă şi de pâine" 
având ca răsplată "înjură- 
turi şi pumni” şi pentru ca: 
"Să facem drum vapoarelor 
de mâine,/ am spintecat 
Dobrogea cu lopata." Spe- 
ranţa nu cedează. Cel puţin, 
şi nu este un neînsemnat: 
"Istoria, ce curge-acum în- 
toarsă/ va ține minte şi'ntre 

foi va strânge! acest cumplit 


Danubiu care varsă/ pe trei 
guri apă şi pe-a patra 
sânge." 

Pe vremea când Cahulea- 
nu era în închisoare, era la 
modă "folclorul nou“, în 
care sub forma poeziilor 
populare se încerca altera- 
rea memoriei neamului, 
poetul le dă o replică de 
"folclor nou" prin poezia 
"Ţară, ţăruleană" în care 
vorbeşte şi el de "fabrici", 
de "constructori", şi ilumi- 
narea analfabeţilor prin 
"cultura"... "democraţiei 
populare"! (sic) 

"Cât privesc în jurul 
meu,/ ies ca din pământ 
mereu/ fabrici aprige de 
fier/ care fumegă spre cer." 
Cum vedem, poetul copie 
exact ritmul şi banalitatea 
"folclorului nou”. Parodia 
apoi e luată în răspăr. Poe- 
tul observă că din punct de 
vedere ecologic, industria 
devine un "contra natu- 
ram": "Fumul dacă lunecă/ 
luna mi-o întunecă./ Ste- 
Iele, suratele, s'au smolit cu 

< toatele,/ Soarele - ii gi- 
ne/ negru-i de 

Nu e vorba de o privire 
romantică opusă unei dez- 
voltări industriale, ci de o 
distrugere nepăsătoare a 
mediului înconjurător. Ca o 
paranteză, când poetul com- 
punea aceste versuri în 
închisoare, eram în primele 
clase primare. Ne duceam 
vara să ne scăldăm în râul 
Uzu. Pe la jumătatea râului 
dela izvor era situată Ra- 
finăria Nr. 8 din Dărmă- 
neşti, Bacău. Toate rămăşi- 
țele dela prelucrarea petro- 
lului erau aruncate în apa 
râului. Dela rafinărie la 
vale pe Uzu, apoi pe Trotuş, 
nu exista nici broască, nici 
peşte şi nimic viu. Numai 


noi ne scăldam fericiţi. 
Când veneam acasă negri 
de păcură, numai mamă să 
nu fii! Dumnezeu să o ierte 
pe mama! Şi cred că sufle- 
tul ei este în cel mai înalt 
loc al raiului după cât a 
pătimit cu noi după fiecare 
aventură "la scăldat". Nu- 
mai ochii ne străluceau 
cerând iertare, în rest eram 
aşa de negri de păcură, că 
dracii erau mai blonduţi 
decât noi. 

Pe lângă poluarea masivă 
a aerului, a apelor, a solului 
vedem că din aceste fabrici 
ieşeau: "Numai lanţuri şi 
cătuşe pentru braţele voini- 
ce/ vinete de răngi şi bice." 

În continuare apar zida- 
rii "vremurilor noi", care nu 
zidesc palate sau case cu 
pridvor ci "închisori de 
cărămidă,/ dacă strigi să nu 
te-audă.” 

Viaţa lui Cahuleanu- 
Ciurunga este o biografie a 
suferinţei, iar versurile lui 
nu sunt un jurnal personal, 
ci ţipătul de revoltă al unui 
neam creştin pe care păgâ- 
nii asiatici au încercat să-l 
strivească sub cizmă: "Pe 
după ziduri n adunată/ 
cum brazii şi-i adună co- 
drul sur,/ stă ţara noastră, 
veşnică şi toată,/ cu temni- 
ceri şi lanţuri împrejur(...)// 
Aici e neamul tot, ca un 
ciorchine,/ strivit sub teas- 
cul vremii, bob cu bob/ şi 
fierbe azi în taină mustul 
rob/ să curgă slobod vinul 
țării, mâine." (p.93-94). Au 
ucis trupuri omeneşti, dar 
s'au întâlnit cu spiritul lor 
de martiri pe' care n'au 
putut ca să-l distrugă. Şi 
mâna spiritului de martir 
scria pe toate închisorile, 
de-a lungul şi de-a latul 
țării, cu litere mari pentru 


asupritor : MANE, TEKEL, 
FARES! E suferinţă a fi 
strivit ca un ciorchine, dar 
asupritorul nu ştie de taina 
învremuită de "mustul rob”. 
Acesta tace, rabdă, fierbe şi 
se transfigurează în "vinul 
țării”, în suprema taină a 
Potirului, etern şi cosmic. 
Când analizăm poemul 
"Daniil Sihastru" vedem că 
pe lângă faptul de a fi un 
psalm profetic, condeiul de 
poet este în acelaşi timp 
toiag de prooroc. In acest 
fel prodomicele stihuri în- 
cununează rotund unul din 
cele mai frumoase poeme 
din literatura română. 
Rapsod al închisorilor, 
Andrei Ciurunga niciodată 
nu a făcut caz de suferinţele 
personale, ci întotdeauna 
s'a considerat parte a nea- 
mului care sufere. În filo- 
sofia lui suferinţa şi moar- 
tea sunt nişte paranteze de 
ispitire meontică prin care 
fiinţialitatea ca persona- 
litate se purifică diamantin, 
paradoxul devenind logica 
luminii pe muchea de dia- 
mant a transcendentului: 


iernile ce-au nins,/ căci 
peste toate câte-au fost 
înfrângeri/ ne-am scuturat 
de moarte şi-am învins." 
Dacă pe porţile Infernu- 
lui lui Dante scria "Părăsiţi 
orice speranţă, voi care 
intraţi aici", ca analogie 
avem porţile de iad ale 
închisorilor comuniste. Ce 
mult aş dori să devină mu- 
zee de istorie românească ! 
Şi atunci cât de admirabil 
ar suna pe o reclamă de 50 
de metri versul: "Ne-am 
scuturat de moarte şi-am 


învins. 
Dumitru ICHIM 


JURNALUL GALLESE 


Urmare din pag.10 

Pentru cel dintâi liber- 
tatea înseamnă demnitate 
civilă şi politică (implicit 
dreptul la o existenţă nor- 
mală în sens economic); 

Pentru cel de-al doilea 
libertatea înseamnă bani, 
bunăstare, Amândoi sunt 
privaţi de libertate sau sunt 
pe punctul de a o pierde, 
dar în timp ce primul luptă 
pentru a o recâştiga, al 
doilea colaborează cu pu- 
terea şi se predă singur. 
(Pentru cei din Est care tră- 
iesc de decenii la limita mi- 
zeriei, unii dintre ei fiind 
bolnavi de consumism, îna- 
inte de a consuma, e posibil 
ca aceste consideraţii să 
pară arbitare. Dar analiza 
situaţiilor mai ales la ex- 
trema lor limită, impune 
luciditate şi curajul ade- 
vărului)", 

Drumul în artă, în cul- 
tură, în literatură, în sculp- 
tură, în muzică etc. după 
căderea ideologiilor are 
două alternative: o auto- 
stradă care duce la cultura 
Negaţiei, rspectiv la nihi- 
lism şi alta, o firavă cărare 


de munte, a Afirmării ade- 
vărului, care duce la căutări 
spirituale, la regăsirea lui 
Dumnezeu, 

Mulţi tineri vor apuca 
autostrada negaţiei, fiind 
mai atrăgătoare, dar în cu- 
rând vor constata că sfâr- 
şeşte "în cloaca magnă a 
deziluziei şi a dezgustului”, 
pe când alţii, mai puţini, 
vor alege firava şi obosi- 
toarea cărare de munte, dar 
care va "duce departe", în 
sfere tot mai înalte. Tinerii 
nu pot merge pe ambele 
cărări, "nu poţi avea şi una 
şi alta", 

Marketingul a creat "O 
artă figurativă contempo- 
rană, ca un gulag comercial, 
a cărui forţă coercitivă con- 
stă în oprirea valorilor cul- 
turale neprevăzute de 
piaţă”, 

Marxitingul a redus arta 
"la o funcţie de antropolo- 
gie industrială pentru fo- 
losirea omului nou", care 
nu a apărut niciodată în 
aceşti 74 de ani de experi- 
mente negative sociale 
marxiste. I.C. Drăgan a 
practicat ambele căi, în mod 


voluntar, cu toate efectele 
lor, fapt pentru care şi-a 
atras vehemente critici, în 
ţară şi în diasporă, atât în 
prezent, cât şi în viitor. El 
numeşte aceste critici la 
adresa sa : forţe malefice, 
răstălmăciri, zonă populată 
cu bestii şi fantasme, ade- 
vărul umblă cu capul spart, 
coşmar ideologic etc. Ar fi 
mult mai cinstit ca, în cea- 
sul al doisprezecelea, pro- 
tagoniştii dialogului "Mun- 
ţii văzuţi din câmpie” să 
recunoască drept, cu mult 
curaj, că au servit o cauză 
contrară neamului româ- 
nesc. Poate ar fi un început 
bun şi un model de urmat 
pentru nomenclaturiştii 
deghizați sau pe față; să se 
înţeleagă că valorile cultu- 
rale nu se pot negocia la 
piaţă ca o marfă de duzină, 
ci ca produse ale gândirii 
deosebite, într'o societate 
normală, în care fiecare om 
se va recunoaşte ca făptură 
a creaţiunii egală în drep- 
turi, dar şi în responsabi- 
lităţi, 


Teodor M. GHERASIM 


EI DU Ur, 


So 0, 0 cc Pi Po vw ro 5.5 


1 3539 UC. 35 O OCO£bO05 Sf 


PAGINA 16 


DECEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS CHRISTOS 


——Pr.Dr. E. |. LEFTER—— 


In măreţia veşniciei, de 
atunci, s'au scurs aproape 
douăzeci de veacuri. 

In Betleemul din Iudea, 
la împlinirea vremii, Dum- 
nezeu Tatăl adevereşte ves- 
tirea cuvântului Său prin 
Prooroci (ISAIA, 7; 14; 
42:1,7, etc), trimițând pe 
Fiul Său în lume. Prin pu- 
terea Sfântului Duh s'a 
întrupat din Fecioara Maria 
şi a luat chip asemănător 
oamenilor, în totul, afară de 
păcat. Acest eveniment, în 
care Cerul s'a împreunat cu 
pământul, s'a întâmplat în 
timpul domniei tiranului 
Irod (LUCA, I:5; MATEI, 
II:1), în anul 747 dela fon- 
darea Romei. 

Asupra misterului întru- 
pării Domnului şi Mântui- 
torului nostru lisus Chris- 
tos - cum şi în ce chip a fost 
- ne vorbeşte Sf. Apostol 
LUCA (1:26, urm.). 

Umila şi credincioasa 
servă a Templului, Fecioara 
Maria, a rămas profund 
turburată la vestea pe care 
i-a adus-o Ingerul Dom- 
nului, care-l spuse: 


"vei naşte un fiu, căruia 
îi vei pune numele lisus" 
(1:31). Duhul sfânt se va 
pogori peste Tine, şi pute- 
rea celui Prea Inalt te va 
umbri. DE ACEEA SFÂN- 
TUL CARE SE VA NAŞTE 
DIN TINE, VA FI CHE- 
MAT FIUL LUI DUM- 
NEZEU" (LUCA, 1:35). 

Sfânta Fecioară, cu toată 


smerenia, s'a supus voinței 
Divine şi a răspuns Înge- 
rului: 

"Iată serva Domnului; 
facă-mi-se după cuvintele 
Tale". (LUCA, 1:38). Acest 
răspuns simplu, izvorât din 
cea mai curată inimă, fu dat 
Ingerului lui Dumnezeu ce 


vestise omenirii "prima! 


minune a lui lisus", minu- 
nea întrupării lui Dum- 
nezeu Fiul, venit din Slava 
Tatălui ca să sufere ingra- 
titudinea umană şi să-şi dea 
viața pentru salvarea şi 
ridicarea din păcat a ome- 
nirii întregi. 

Sărbătorile Naşterii 
Domnului, în România di- 
nainte, ce nu vor putea fi 
uitate niciodată, erau de o 
măreție ce ne se poate des- 
crie. Ele erau trăite profund. 
Incepeau cu "împăcarea cu 
Dumnezeu", prin mărtu- 
risire şi împărtăşire cu Sf. 
Taine şi culminau cu me- 
sele de înfrățire, cu rudele 
şi cunoscuţii chemaţi la 
praznic. 

Pentru Români, Domnul 
a fost darnic! Aceste Sărbă- 
tori coincid cu splendidul 
anotimp de iarnă, când 
natura-şi îmbracă mantia 
argintie-diamantică de mă- 
reţie şi fast imperial. Sem- 
nificaţia sărbătoririi religi- 
oase a evenimentului îm- 
pletite cu măreţia decorului 
naturii, era un propice mo- 
ment de înălţare spirituală. 
Omul se desprindea din 


preocupările pentru efemer 
şi se ridica cu gândul la 
contemplarea splendoarei 
creaţiei, a măreției operei şi 
puterii lui Dumnezeu. 

Chiar şi străinii ce-au 
cunoscut România - de altă- 
dată - poartă în sufletele lor 
amintirea de bucuria şi 
lumina ce simţeam că ne 
stăpâneau fiinţa la aceste 
Sfinte Sărbători ale Naşterii 
Domnului. 

Numai cât încercăm să 
reflectăm la anii copilăriei 
noastre simţim fiorul unei 
emoţii puternice. Ne rea- 
mintim cu drag de neliniş- 
tea cu care aşteptam zorii 
zilei lui "MOŞ AJUN"! Cine 
dintre noi n'a cântat "Moş 


* Ajun" şi "Moş Crăciun, cu 


plete dalbe?"... 

Zăpada nu lipsea de 
Sărbători! Nămeţi înalți, de 
un metru şi mai bine, aco- 
perau câmpiile. Coperişu- 
rile caselor şi copacii erau 
încărcâţi de zăpadă albă 
imaculată. La streşini şi 
ferestre ciucurii de ghiaţă 
sclipeau în soare. Săniile cu 
zurgălăi, sau săniuţele în- 
cărcate de copii înbujoraţi 
la faţă de ger, zburau peste 
troienele îngheţate. 

Colindătorii: cu steaua, 
pluguşorul, irozii, etc., com- 
pletau, cu toată frumuseţea, 
aceste încântătoare peisaje 
de iarnă. 

Pretutindeni - răsuna ce- 
rul şi pământul - în cântece 
de laudă şi mărire aduse lui 
Dumnezeu, pentru dragos- 


Despre post 


——— Arhim. Cleopa NANU— 


Postul este strâns legat 
de rugăciune, precum şi 
rugăciunea de post. În sens 
restrâns, postul este înfrâ- 
narea benevolă dela anu- 
mite mâncăruri şi băuturi 
din motive religios-morale. 
Înfrânarea aceasta poate fi 
ajunare sau renunțare totală 
dela orice mâncare sau 
băutură şi post propriu zis 
sau renunţarea numai la 
anumite mâncări şi băuturi 
şi gustarea celor permise cu 
cumpătare. Renunţările 
acestea nu se fac din con- 
cepţia că hrana sau băutura 
respectivă (carnea, vinul, 
etc.) ar fi necurate şi ar 
spurca pe cei ce le consumă, 
ci din motive religios-mo- 
rale. 

În primul rând postul 
aduce potolirea poftelor 
trupești. În al doilea rând el 
este un exerciţiu al voinței, 
care îşi arată dominaţia asu- 
pra instinctului de hrană şi 
asupra poftei legată de 
acest instinct. În al treilea 
rând, postul este expresia 
pocăinţei pentru păcate. În 
al patrulea rând el se aduce 
ca o-jertfă bineprimită lui 
Dumnezeu. Şi în sfârşit, 
postul sprijină rugăciunea; 


postul face ca spiritul eli- 
berat de tulburarea poftelor 
trupeşti, să se înalțe cu 
uşurinţă spre Dumnezeu. 
La aceasta se adaugă con- 
sideraţia că postul este 
sănătos şi din punct de 
vedre medical, el purifică 
trupul de toate toxinele, îl 
înnoieşte şi-l fereşte de 
diferite boli. 

Pildă de post şi de rugă- 
ciune avem pe Mântuitorul 
Hristos, care a ajunat 40 de 
zile în pustie şi care ne-a 
spus că ispititorul nu poate 
fi învins decât prin post şi 
rugăciune (MATEI, 17,21) 
învăţându-ne totodată să 
postim cu bucurie şi nu de 
ochii semenilor, ci în as- 
cuns, pentru Dumnezeu 
(MATEI, 6,16-19). Cuvintele 
"nu ce intră în gură spurcă 
pe om, ci ce iese din gură”, 
nu privesc postul, ci soco- 
tinţa fariseilor, că a mânca 
cu mâinile nespălate este a 
te spurca (MATEI, 15, 11- 
20). Nici o mâncare nu spur- 
că pe om, pentrucă toate 


. sunt curate. Dar aceasta nu 


înseamnă să fii stăpânit de 
pântece, de poftă,:ca să-ţi 
stăpânești poftele. Pe mă- 
sura în care vei fi stăpân pe 


tine însuţi, peste poftele 
tale, în acea măsură sufletul 
va fi mai liber să se înalțe 
spre zările divine şi toată 
fiinţa ta va fi străluminată 
de lumina lui Dumnezeu. 
Căci postul este rădăcină a 
nepătimirii şi maica virtu- 
ţilor. EI face posibil avântul 
rugăciunii, precum şi rugă- 
ciunea coboară puteri di- 
vine asupra postului. 

Deşi atât de sumar pre- 
zentat, postul se impune ca 
act de însemnătate capitală 
şi necesitate absolută pen- 
tru mântuire. 

Mântuirea, ca ţel suprem 
al vieţii omenești, care se 
împlineşte în esenţă prin 
iubire şi milostenie, mai 
presupune încă o mare şi 
esenţială datorie pentru om: 
datoria de a ajuta şi con- 
tribui la mântuirea aproa- 
pelui. Nu ne putem mântui 
făcând abstracţie de mân- 
tuirea aproapelui; nu putem 
fi indiferenți sau nepâăsători 
faţă de năzuinţele şi efor- 
turile de mântuire ale a- 
proapelui. Ba mai mult 
chiar, una din condiţiile 
mântuirii noastre, este da- 
toria de a contribui la mân- 
tuirea aproapelui nostru, 


Se 


tea Sa cea mare, de a ne fi 


> trimis pe Fiul Său să ne sal- 


veze sufletele. 

Venirea lui Anticrist, în 
timpurile noastre, caută să 
desfigureze ființa umană; 
să o depersonalizeze; să-i 
scoată din suflet pe Dum- 
nezeu. 

Fiul lui Dumnezeu a 
avut mereu duşmani, chiar 
dela naştere. Lucifer n'a a- 
vut odihnă. Despre prigo- 
nirea creştinilor, încă din 
primul secol al erei noastre, 
ne vorbesc istoricii: Flaviu 
Josef, Pliniu cel tânăr, Tacit, 
Suetoniu etc., ei însişi duş- 
manii Evangheliei. 

lisus a învins lumea! Bu- 
curia, ce simte tot creştinul 
de pe faţa pământului, la 
Naşterea Domnului, este 
bucuria cetelor îngereşti ce 


IN 


ziceau: "Slavă lui Dumne- 
zeu în locurile prea înalte şi 
pace BE pământ a oa- 
meni bună 'nvoire"!. 
II:14). SA 
În fostul regim comunist 
cât şi în cel neo-comunist 
de azi, slpendoarea sărbă- 
toririi Naşterii Domnului 
nu mai este ca altădată. 


Într'o Românie liberă, 


- tradiţiile noastre strămo- 


şeşti îşi vor relua firul în- 
trerupt de tiranie, iar fraţii 
fără teama închisorilor de 
altădată şi a mizeriei de azi, 


'se vor îmbrăţişa şi-şi vor 


spune... 
"LA MULŢI ANI!" 


EISA SE ISI IER III RIL. 


Doamne lisuse Hristoase, 

” bunătatea Ta nespusă şi c 
bogată, chiverniseşti viaţ 
poporul nostru şi pe noi, 
Cămările lor le umple de tot 


RUGAŢI-VĂ 


Dumnezeul nostru, Care, cu 
u purtarea Ta de grijă cea 
a omenească, pomeneşte 
după mulțimea milei Tale. 
binele; căsătoriile lor în pace 


şi întru unire le păzeşte; pe prunci îi creşte, tinerețele le 


îndreptează, bătrâneţele le întăr 
întoarce şi-i împreună cu Sfânta 
apostolească Biserică; pe cei bântu 


ește, pe cei puţini îi 
Ta sobornicească şi 
iți de duhuri necurate 


îi slobozește; cu cei ce umblă pe ape, umblă împreună; cu 


cei ce călătoresc 
lătoreşte; văduvelor le ajută, pe săra 
robiți ii izbăveşte, pe cei bolnavi îi t 
și de cei ce sunt în închisori, în prigonire, 


aminte, Doamne, 


în amară robie ş 
Adu-Ți aminte, Dumnezeule, şi de 
Tale milostiviri şi de cei ce nei 
urăsc. Adu-Ţi aminte, Doamne Du 
poporul Tău şi peste toţi varsă 
tuturor cererile cele către 
Doamne lisuse Hristoase, 
bunătăţile care le-ai revăr 


învrednicesște şi cereştilor Tale bunătăţi. 
i iubitor de oameni Dumnezeu 
atălui şi Fiului şi Sfântului Duh 


Că bun 
înălțăm: 
şi în vecii vecilor. 


pe uscat sau prin 


în toată scârba, 


mântuire. 
Dumnezeul nostru, pentru toate 


eşti, şi Ţie mărire 
» acum şi pururea 


AMIN 


P- 


UD 
W_ 


TREI CATEGORII DE CREŞTINI 


Despre "Pilda celor 
IA cină" am mai avut 
azia să scriu în "Evan- 
elia Exilului" de-acum 
 atru ani, insistând asupra 
semnificației ospăţului la 
care ne invită Domnul pe 
toţi. Este vorba de o "cină 
mare", de cina mântuirii 
noastre veşnice, de ospăţul 
- Golgotei, pe care Biserica îl 
șeeditează duminical, 
chemându-ne cu grijulie 
insistență: "Veniţi, căci iată 
că toate sunt gata!” 
De astă dată, vom încerca 
"să analizăm, în lumina Cu- 
vântului, trei categorii de 
oameni, menţionaţi în para- 
bola evanghelistului Luca 
(capitolul 14, versetele 16- 
23). 

Din prima categorie fac 
parte invitaţii la cină, o 
mulţine de suflete; "dar toţi, 
parcă fuseseră vorbiţi, au 
început să se dezvino- 
văţească", pentru a evita 
ospățul. Aşa cum au pro- 
cedat şi cel ce şi-a cumpărat 
un ogor, şi cel ce şi-a 
cumpărat cinci perechi de 

boi, şi cel cu însurătoarea. 


oc 


Li 


Aceştia sunt oamenii care 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 
DE Ea FE DEISE—————— 


“EVANGHELIA EXILULUI (Decembrie 1993) 


Sergiu GROSSU 


inutilitatea propriei sale 
fiinţe, mărturisind astfel: 
"Ştiu, în adevăr, că nimic 
bun nu locuieşte în mine, 
adică în firea mea pămân- 
tească..." (ROMANI, 7.18). 
Mai mult: "Dacă e vorba să 
mă laud, mă voi lăuda 
numai cu lucrurile privi- 
toare la slăbiciunea mea" (2 
CORINTENI, 11.30). 

In a doua categorie gă- 
sim pe nenorociţii din 
"pieţele şi ulițele cetăţii”, pe 
cei "săraci, ciungi, orbi şi 
şchiopi", aduşi la ospăț de 
către robul Stăpânului 
extrem de supărat de atitu- 
dinea necuviincioasă a 
celor trei invitaţi. Este 
imaginea fidelă a societăţii 
în care trăim şi chiar - de ce 
să nu recunoaştem? - a unei 
bune părţi din diaspora 
românească, în care se pot 
întâlni fiinţe infirme, roase 
de patimi şi fărădelegi, 
intelectuali "ciungi" şi 
"şchiopi" în mersul lor spi- 
ritual sau, pur şi simplu, 
"orbi" din cauza întuneri- 
cului păcatului ce-i domina, 
o multitudine de "săraci", în 
ce priveşte însuşirile lor 


n'au nevoie de Hristos şi, ca naive. Aceste suflete, han- 
- atare, îi refuză chemarea cu dicapate oarecum, sunt 


fel de fel de dezvinovăţiri 
„ipocrite, satisfăcuţi de si- 
tuaţia lor materială şi de 
pretinsa lor tihnă lăuntrică. 
Superficiali în trăirea lor 
“realizată” - fiindcă au 
devenit filosofi, savanţi, 
scriitori, politicieni de vază, 
profesori universitari, in- 
ventatori -, ei se consideră 
şi se văd, prin prizma vani- 
tăţii, suficient de morali, 
având în ei înşişi tot ce le 
trebue şi ne simțind strin- 
genfa prezenţei lui lisus în 
activitatea lor cotidiană. 
Socotindu-se buni şi nepri- 
hăniţi, sau corecţi după 
rânduielile moralei lumeşti, 
nu cunosc necesitatea iertă- 
rii păcatelor, pentrucă nu se 
cred păcătoşi. Nu vor să 
vină la cina Mântuitorului, 
fiindcă nu le este foame de 
mântuire. Domnul îi cere 

- Tânărului bogat; "Vinde tot 
cei ai...", iar cel dintâi dintre 
chemaţi şi cel de-al doilea 

se scuză: "Am cumpărat un 
ogor, și trebue să mă duc 
să-l văd...”, sau: "Am cum- 
părat cinci perechi de boi şi 

mă duc să-i încerc..." 

E Biblia raportează că 
Egiptenii şi-au vândut 

„ fiecare ogorul, pentrucă îi 
„ silea foametea" (GENEZA, 
+ 47.20). Numai cel ce-şi 
„vinde ogoarele şi boii, co- 
„ coloşiţi de-a lungul anilor 
„de rătăcire sufletească, în 
străfundurile lui necon- 
Vertite, va da ascultare in- 

„ Vitaţiei lui Iisus şi se va 
ospăta, cu nesaţ, din mân- 
cărurile puse la masa Lui de 
har. Cum s'a întâmplat cu 
Saul din Tars, care a renun- 
țat la toate "câştigurile" lui 
din trecut, la toate "lucru- 
e pământeşti" (la rangul 

„ de fariseu, la neprihănirea 
4 fe care o dă Legea, la ştiinţa 
ui religioasă, la râvna pen- 
tru datinile strămoşeşti), 
socotindu-le "ca o pierdere, 
in pricina lui Hristos”, şi 
ca "un gunoi" inuil (FILI- 
PENI, 3.4-8). De aceea îşi va 
va recunoaşte goliciunea şi 


PI 


ua Ra die e Dutt RE 


flămânde de o viaţă curată 
şi-s gata să-şi vândă, întoc- 
mai Egiptenilor pomeniţi 
mai sus, ogoarele sărăciei 
lor interioare şi neputinţele 
morale, pentrucă îi sileşte 
foametea neprihânirii. 
Cum să nu alerge la ma- 
rea Cină, oferită de Hristos 
tuturor celor "trudiţi şi îm- 
povăraţi”, cum să n'asculte 
de chemarea Lui şi să nu 
râvnească videcarea infir- 
mităţilor lor sufleteşti, în 
vederea câştigării unei vieţi 
de sănătate şi de putere 
duhovnicească? lisus spune 
că n'a venit "să cheme la 
pocăință" pe cei ce se cred 
"neprihăniti", ci pe cei ce se 
recunosc "păcătoşi"; că "'va- 
meşii şi desfrânatele vor 
intra în Împărăţia lui Dum- 
nezeu" înaintea celor cu 
pretenţii de moralitate, care 
se laudă cu cumpărăturile 
lor dubioase şi evită ospă- 
țul mântuirii. Categoria 
aceasta de "săraci, ciungi, 
orbi şi şchiopi" au nevoie 
de Domnul şi caută să 
cumpere dela El nu ogoare 
şi boi, nu privilegii şi ran- 
guri sociale, ci "aur curăţit 
prin foc, haine albe şi 
doctorie pentru ochi, ca să 
vadă" (APOCALIPSA, 3.18). 
În cea de-a treia categorie 
dăm de oamenii pe care 
Dumnezeu îi silegte să ia 
parte la Cină, după cum 
citim: "leşi la drumuri şi la 
garduri, şi pe cei ce-i vei 
găsi, sileşte-i să intre, ca să 
mi se umple casa". Cuvân- 
tul “silegte-i” nu are nimic 
comun cu violența, ci repre- 
zintă un aspect inedit al 
lucrării lui Dumnezeu, în 
scopul răscumpărării noas- 
tre veşnice. Există, în pano- 
plia divinității, mai multe 
arme de luptă pentru a ne 
sili să ne întoarcem la El, 
din care cea mai eficace este 
suferința, aşa cum ni se 
revelează: "Dar Dumnezeu, 
scapă pe cel nenorocit prin 
nenorocirea lui şi prin sufe- 
rință îl înştiinţează (IOV, 


DECEMBFIE 1993 


36. 15). Deoarece Dumne- 
zeu, ne învaţă Ap. Pavel, 
prin suferinţă "ne pedep- 
seşte pentru binele nostru, 
ca să ne facă părtaşi sfin- 
ţeniei Lui" (EVREI, 12. 10). 
Acest impresionant şi 
paradoxal "sileşte-i să in- 
tre”, mai are şi-un alt înţeles 
şi anume: Dumnezeu nu 
urmăreşte şă violeze liberul 
nostru arbitru, însă noi 
putem fi siliţi să-L primim, 
să participăm la Cina la 
care ne invită, din dragoste; 
adică orice sărac, orice 
ciung, orice orb şi orice 
şchiop cu sufletul poate fi 
pus în situaţia de a nu mai 
avea altceva de ales, de a nu 
găsi o altă soluţie de salvare 
decât să accepte invitaţia lui 
lisus şi să se decidă să-şi 
predea viaţa în mâinile Lui. 
Evanghelia ne pune la 
dispoziţie câteva metode 
misionare de asaltare a 
conştiinţei umane, spre a o 
împinge la capitulare şi la 
pocăință. De pildă: "Să 
aveţi o purtare bună în mij- 
locul Neamurilor, pentru ca 
(...) prin faptele voastre 
bune, pe care le văd,-să 


slăvească pe Dumnezeu în 
_ ziua cercetării" (1 PETRU, 


2.12). Sau: "Ca unii care am 
lepădat meşteşugirile ruşi- 
noase şi ascunse, nu um- 
blăm cu vicleşug şi nu 
stricăm Cuvântul lui Dum- 
nezeu. Ci prin arătarea ade- 
vărului, ne facem vrednici 
să fim primiti de orice cu- 
get omenesc înaintea lui 
Dumnezeu (2 CORINTENI, 
4.2). 

Cu alte cuvinte, prin de- 
votamentul slujirii creştine, 
prin "lupta cea bună" a 
credinţei, desfăşurată într'o 
Biserică vie şi pătrunsă de 
rostul isprăvniciei ei pe 


pământ, printr'un uriaş elan 


al apostolatului laic, de 
tipul "Oastea Domnului", 
conştiinţele şovăielnice vor 
fi silite să treacă pragul 
Casei de ospăț şi să se în- 
frupte din darurile Golgo- 
tei. Îndeoşebi, făcând uz de 
persuasiunea misionară, 
prin folosirea extraordi- 
narelor mijloace de asalt 
moderne (cum sunt cine- 
matograful, radio-televi- 
ziunea, teatrul, cuvântul 
tipărit şi arta, în general), 
am avea prilejul să salutăm, 
într'o zi, explozia unei tre- 
ziri, din somnul decrepi- 
tudinii şi-al inerţiei, (nu 
numai) a maselor largi, 
dezaxate, ci şi a elitelor 
diriguitoare. 

Hris:os Domnul S'a făcut 
trup şi a locuit printre noi, 
ca să aibă dreptul să cheme 
la "Cina cea mare" pe toţi 
păcătoşii şi pe toate căză- 
turile societăţii. Aşa cum 
ne-a chemat şi ne mai chea- 
mă, încă, și pe noi, săracii, 
ciungii, orbii şi şchiopii 
Exilului, pentru a ne smul- 
ge din mrejile unui creşti- 
nism sec şi protocolar, 
determinându-ne să re- 
nunţăm la deşertăciunea 
scuzelor şi-a neputinței. Ca 
să aderăm, de bună voie, la 
chemarea dragostei Lui şi 
să devenim, prin El, cum ne 
îndeamnă înţelepciunea 
paulinică, "impreună lucră- 
tori cu Dumnezeu". 


PAGINA 17 


UN CRĂCIUN DE NEUITAT 


- Ce vreţi să vă aducă 
Moş Crăciun? fac greşeala 
să-i întreb pe copii. 

- Schiuri noi! 

- Detector de metal! 

- Tobe electrice! 

Slabe speranţe! Aplic tac- 
tica mamei din vremea co- 
pilăriei mele: 

- Moş Crăciun o duce 
cam prost cu banii. Nu ve- 
deţi că e criză economică în 
lumea întreagă? 

Cei mici nu ştiu ce-i ata 
"criză economică", dar fap- 
tul că e în lumea întreagă i- 
a făcut să tacă, o clipă, gân- 
ditori... 

- Sper să nu fie ca anu' 
trecut! a zis Gloria, melan- 
colic. 

- Da, cum a fost anu! tre- 
cut? 

- Nu mai ţii minte? Moş 
Crăciun mi-a adus o pă- 
puşă. În pielea goală. 

Şi începând să strige: 

- Goală! Goală de tot!!! 

Anul trecut când o duse- 
sem şi mai prost cu banii, 
nu mi-am dat seama că 
fetiţei nu-i plac păpuşile. Şi 
mai ales în pielea goală! 
Luasem şi eu, ce găsisem 
mai ieftin dela un magazin 
de mâna a doua... 

- Aş vrea să avem un Cră- 
ciun de neuitat... am spus 
eu, visătoare . 

Acum, nu ştiu: ori că 
Dumnezeu a vrut să-mi dea 
o lecţie, ori că profesoara de 
clasa a doua trebuia să ne 
avertizeze din timp, fapt e 
că exact cu o săptămână 
înainte de Crăciun, Christo- 
phor mă anunţă: 

- Mamă, mă mănâncă 
pielea. 

I-am scos cămăşuţa şi am 
aflat ceea ce speram să nu 
aflu: trei bubiţe mici cu cap 
alb. 

- Vărsat de vânt! a confir- 
mat doctorul. 

Şi iată, în seara de ajun, 
când fraţii lui se pregăteau 
să meargă cu colindatul, 
Chritophor stătea ghemuit 
în braţele mele, pliangând: 

- De ce nu pot să merg? 
Vreau şi eu să merg! Vreau, 
vreau, vreau!!! 

Cu greu am găsit un loc 
fără bube, în vârful capului, 
să-l pot săruta. 

- Lasă, puiu mamii, te 
duci la anu'. 

- Da' eu vreau acum! 

- Cum să mergi acum? 
Nu vezi cât eşti de bubos? 
Vrei să-i îmbolnăveşti pe 
toţi? 

- Vreau! zâmbeşte el, 
ştrengăreşte. 


Florica BAŢU-ICHIM 


- N'ai decât să vrei. Stai 
acasă. Nu se mai discută! 

- Lasă, Chris, când mă 
întorc îţi dau ţie traista mea, 
l-a îmbunat Toma. 

- Şi eu îţi dau jumătate 
din ce câştig, i-a propus 
Vicky. 

- Şi eu îţi dau... 

Fiecare i-a promis câte 
ceva. 

Nu ştiu cât de bun e 
Chris la matematică dar a 
înțeles că stând acasă, câş- 
tigă mai mult decât dacă 
merge, aşa că s'a liniştit. 

Copiii au plecat cu colin- 
datul, iar eu mi-am luat în 
primire rolul de înger păzi- 
tor. Care cum încerca să-mi 
intre în casă, îl soman: 

- Ai avut vărsat de vânt? 
Dacă n'ai avut, nu intra! 

Majoritatea preferau să 
se oprească afară. 

A fost o seară lungă din 
care mi-au rămas în minte 
fețele uimite ale celor ce 
încercaseră să ne viziteze... 

Copiii s'au întors dela 
colindat, bunătăţurile au 
fost împărţite cu dialoguri 
de rigoare: 

- De ce ai luat din traista 
mea? 

- Nu, că tu ai luat dela 
mine, că Doamna cutare ţi-a 
dat să împarţi, şi tu ai ţinut 
tot! 

-Mamăăă! Matei mi-a 
furat ciocolata! 

În sfârşit, toţi au adormit 
şi s'a făcut incredibil de 
linişte în casă. Probabil aşa 
trebue să fie când vine Moş 
Crăciun... 

Încercând să fac cât mai 


puţin zgomot am început să 


aşez cadourile: o lanternă 
jucărie lui Chris şi una lui 
Gloria. Amândouă la fel, ca 
să nu se bată. Un joc cu 
maşinuţe pentru Julian. 
Tom şi Vicky, fiind mai 
mari, am bănuit că preferă 
bani gheaţă. lar pentru 
Mateiaş, care e înnebunit 
după ceasornice, am găsit 
un ceas jucărie de mâna a 
doua. Era cam vechi şi de- 
colorat, dar mi-am spus că 
Matei e prea mic ca să 
observe. Mai ales că jucăria 
avea un arc pe care dacă îl 
învârteai, începea să cânte. 

Am mai numărat odată: 
şase pachețele, nu uitasem 
pe nici unul dintre copii. 
Rămâneam eu şi Mitrel. 
Trebuia să pun ceva şi pen- 
tru noi, altfel copiii ar fi 
crezut că Moş Crăciun nu 
ne-a adus nimic pentrucă 
nu am fost cuminţi. 

l-am pus lui Mitrel o 


pereche de ciorapi şi mie o 
cărticică primită de po- 
mană, recomandată copiilor 
între 4-6 ani, care avea 
marele avantaj că ai casei 
nu 0 văzuseră încă. 

În sfârşit, puteam să mă 
culc. Eram obosită, frântă. 

"Doamne, Îţi mulţumesc 
că ne-ai dat şi Crăciunul 
acesta, cu toţii, împreună... 

Doamne, Îţi mulţumesc 
că ne-ai dat Crăcinul..." 

Am încercat să-mi ima- 
ginez ieslea. Şi Maica Dom- 
nului cu lisus în braţe. Şi 
magii... 

Eram obosită și fericită. 

Cu noaptea în cap, copiii 
s'au repezit sub brăduţ. 

- Sunt cele mai frumoase 
cadouri pe care le-am pri- 
mit vreodată! au declarat 
Christrophor şi Gloria, 
trimițând jeturi de lumină 
sub pat în căutarea de nu 
ştiu ce comori nevăzute. 
"Comorile" au întârziat să 
se arate, în schimb mâţa a 
ieşit de dedesubt, mieu- 
nând de mama focului. 

Matei alerga prin casă cu 
ceasul lui jucărie în mână. 
Avea o melodie frumoasă, 
deşi la fiecare câteva 
secunde făcea: "pac-pac, 
pac-pac". 

- De ce face aşa? m'a în- 
trebat Matei. 

- Are un metronom înă- 
untru! i-am spus eu, cu 
convingere. 

- Metronom? mă întrebă 
Toma, în şoaptă. 

- Taci să nu te audă: era 
un arc ieşit în afară şi tata l- 
a rupt ca să nu-l zgârie pe 
Matei. Cred că bucăţica 
rămasă înăuntru... 

Tom a început să râdă: 

- Matei, îţi place ceasul 
tău cu metronom? 

- Da, îmi place! se ţinea 
mândru Matei. 

- Mamă, de ce ţi-a adus 
Moş Crăciun cartea aia aşa 
de urâtă? m'a întrebat 
Gloria. 

"Că nu i-ar fi plăcut ni- 
mănui altcuiva" era să-i 
răspund dar m'am oprit la 
timp. 

- Că ştiu că o să-mi placă 
foarte mult! 

- Şi-ţi place? 

- Da! 

Fetiţa a ridicat neîncreză- 
toare din umeri şi şi-a vă- 
zut, mai departe, de joacă. 

Când toţi ai casei au ple- 
cat la biserică, eu am rămas 
cu bubosul meu să-i ţin de 
urât. Era Crăciunul, aş fi 
vrut atâta de mult măcar să 

Continuare în pag. 23 


SI 5 d 


Ti 5 i 5 > 5: 5... 


PAGINA 18 


DECEMBRIE 1993 


Fra 


ţii 


Închin această povestire prizonierilor de război români, martirizaţi în oraşul Bălţi 


EI se plimba în jurul mesei, cu paşi mici, 
înceţi, trăgând din pipă, tutunul primit în 
dar dela preşedintele Americii. Uneori se 
oprea lângă harta mare, fixată de perete, 
unde chiar ieri, se făcuse un raport detailat 
asupra situaţiei de pe toate fronturile şi din 
localităţile eliberate de sub vrăjmaşi. Pe 
frontul de Sud, săgeți negre şi roşii erau 
îndreptate spre poziţiile româneşti de pe 
râul Prut şi Siret. Cea mai mare parte a 
teritoriului Basarabiei era în mâinele for- 
țelor sovietice în ofensivă. Dela Prut şi pâ- 
nă la poalele Carpaţilor stăteau armatele 
române făcând sforţări disperate, de a 
rezista împotriva înaintării impetuoase a 
numeroasei armate roşii. 

Jucov! a rostit el spre ofiţerul, care apă- 
ruse la chemarea făcută prin apăsarea 
butonului soneriei. Era aproximativ ora 
şapte dimineaţa. Ziua începea posomorâtă, 
cerul era acoperit de nori suri. Prin geamu- 
rile îngheţate ale clădirilor din Kremlin 
pătrundea lumina tristă şi confuză a 
inceputului zilei de primăvară. Exact peste 
o jumătate de oră a intrat Jucov, proaspăt 
bărbierit şi aducând cu sine un miros de 
parfum "Krasnaia Moskva". 

Luaţi loc, tovarăşe Jucov! a zis micul om, 

“răspunzând cu o uşoară mişcare a capului 
la salutul celui chemat. Jucov s'a aşezat pe 
unul din numeroasele scaune, orânduite în 
jurul mesei enorme de stejar, masă atât de 
bine cunoscută, unde comandamentul su- 
prem făcea îndrumările sale de ordin mili- 
tar. Omuleţul tăcea, trăgând din pipa sa 
iubită şi împrăştiind aroma tutunului în 
toată încăperea. Jucov încerca în gând să 
ghicească motivul acestei chemări urgente. 
Căci abia ieri seara, târziu, plecase de aici şi 
toate erau deja parcă vorbite şi puse la cale. 
Ce i-o mai fi dat în cap, oare, bătrânului? 

In sfârşit, Comandantul Suprem s'a 
apropiat de masă, şi-a descărcat cenuşa de- 
la tutunul fumat din pipă, s'a uitat lung, 
pătrunzător, la oaspete şi a zis pe un ton 
tăios, cu accentul caracteristic celor din. 
Caucaz (Georgia): 

- Iată ce vreau să spun, tovarăşe Jucov! 
Treburile merg bine pe front. Noi eliberăm 
acum Basarabia. Aş vrea să ştiu însă, cum 
se comportă Moldovenii faţă de armata so- 
vietică: sunt bucuroşi de venirea noastră pe 
pământul lor? 

-Vedeţi tovarăşe Comandant Suprem, a 
început să răspundă, prudent, Jucov. Acest 
teritoriu a fost eliberat în anul 1940. Numai 
un an de zile Basarabia a fost a noastră... 
Bineînţeles că populaţia băştinaşă din Ba- 
sarabia şi Bucovina întâmpină armata roşie 
fără mare plăcere. Eu aş spune chiar foarte 
rezervat, mai ales că Nemţii s'au purtat aici 
în general corect, nu şi-au făcut de cap ca în 
în alte părţi... 

- Păi, iată, m'am gândit şi eu la acest 
lucru, tovarşe Jucov! Ştii proverbul: Corb 
corbului nu-i v'a scoate ochii! 

Comandantul suprem a tăcut câteva 
minute în şir, iar Jucov a tot aşteptat pre- 
luarea convorbirii. Că nu degeaba îl che- 
mase el, într'un asemenea moment încordat 
din timpul pregătirii de ofensivă pe frontul 
apusean. Şi din nou tăioasă, neîngădu- 
itoare la contraziceri, i-a răsunat lui Jucov 
în urechi: 

- Trebue să mobilizăm Basarabeni mol- 
doveni în armata noastră! Să fie trimişi 
împotriva fraţilor lor! Să-i forțăm să lupte 
împotriva fraţilor lor! Între ei să fie ură, nu 
înţelegere! Lasă să se omoare unul pe altul! 
Cu atât mai puţini vor rămâne ei pe acel 
pământ, cu atât mai bine pentru noi! Noi 
vom aduce în locul lor noroadele noastre, 

pe Ruşi, pe Ucraineni, pe alţii... Pământul, 
teritoriul acela, să fie pentru totdeauna al 
nostru, populat în majoritate de oamenii 
noştri... Ţarul nu era prost! Timp de mai 
mult de o sută de ani i-a dus de aici în alte 
locuri pe moldoveni: în Siberia, în Orientul 
extrem. Trebue să biruim, să distrugem 
naționalismul român din Basarabia! El s'a 
sporit în anii de stăpânire românească. Cei 
de dincoace de Prut, Moldoveni să se nu- 
mească şi nu Români! Şi Moldoveanul cu 
Românul să se urască unul pe altul, să se 


noastră în Basarabia... Acest pământ trebue 
să devină pământ sovietic... al nostru pen- 
tru totdeauna! Românii trebue despărțiți 
prin râul Prut! Pentru totdeuna! Noile ge- 
neraţii îşi vor uita neamul şi vor trece de 
partea noastră, tocmai cum s'a întâmplat în 
republica din Tiraspol! Acolo mulți şi-au 
uitat limba, vorbesc o limbă schimbată. 
Aşa îmi spunea Timoşcenko, care a trăit şi 
ştie cum stau lucrurile. 

- Aveţi dreptate, tovarăşe Comandant 
Suprem! Trebue să vă spun că foarte mulți 
basarabeni fug în România, lăsând totul: 
casa, gospodăria, pământul, averea! Şi nu 
numai cei bogaţi, dar şi cei săraci: fug 
țăranii din sate, i-a spus Jucov. 

- Da, nu le suntem dragi! Nu ne iubesc 
ei! Noi vrem să le facem şi lor o viaţă bună, 
fericită, iar ei nu vor... Şi dacă nu vor, să-i 
învăţăm bine minte. Când vom ocupa Ro- 
mânia, trebue să-i întoarcem la vatră pe toţi 
Basarabenii! Pe toţi! Să fie întorşi acasă! Şi 
să ne lămurim definitiv cu ei! De ce fug de 
noi? Şi să ne lămurim odată pentru tot- 
deauna... O să-i poruncesc lui Beria! El ştie 
ce să facă! O să dea afară tot gunoiul care ţi- 
ne cu Românii. Ştie el cum şi ce să facă! La 
Tiraspol a făcut ordine! Noi n'avem nevoie 
de Moldovenii ăştia puturoşi; noi avem 
nevoie de pământul lor! Şi de cei ce vor tre- 
ce de partea noastră! O să găsim noi cu cine 
să-i înfrăţim, a zâmbit el sarcastic. Beria se 
pricepe! 

Şi Stalin şi-a umplut din nou pipa cu tu- 
tunul american. S'a uitat lung la Jucov şi în 
sfârşit, i-a spus: 

- Poţi să te duci, Jucov! Cred că ai înţeles 
intenţiile mele! Balcanii, Balcanii, dragă 
Jucov! Nouă ne trebue Balcanii! 

- Mi-e totul clar, tovarăşe Stalin! O să fa- 


cem mobilizarea totală în Basarabia şi o să-" 


i trimitem să lupte împotriva fraţilor lor. La 
revedere, tovarăşe Stalin... 


»xe 


Rusu Grigore şi Rusu lon din satul Z... 
au primit chemare într'o zi din luna dez- 
gheţurilor şi trezirea naturii la viaţă. 

Chemarea cu ordinul de a sosi la comi- 
sariatul militar din N... Au fost repartizaţi 
amândoi la regimentul 12. Ca fiind de prin 
părţile locului, au fost trimişi în plutonul 
de recunoaştere. S'au bucurat fraţii, că o să 
facă slujba împreună, că nu au fost des- 
părţiţi. Ion era mai mic, numai 19 primă- 
veri, iar Grigore avea 29 de ani, era însurat 
cu Maria şi avea doi copii în cârcă. Se mai 
gândeau fraţii că războiul se va termina, 
aici, la Prut şi ei peste puţină vreme se vor 
întoarce acasă. Plutonierul Popa, din Doro- 
hoi, care stătuse la ei în casă, le spusese, 
când se retrăgea oastea română: 

- Măi băieţi, mai departe nu luptăm! 
Facem pace cu Ruşii! Aşa ne e soarta, am 
rămas fără Basarabia, pentru care am luptat 
şi am vărsat atâta sânge! Sânge românesc! 
Şi a plecat Popa plângând, îmbrăţişându-i 
amândoi. 

- Mâi loane, nu vor Românii să lupte! 
Ajunge atâta sânge! Am rămas noi la Ruşi. 
larăşi o să fie nenorocire! Şi obrazul lui 
Grigore se întunecă. 

- Bine, măi Grigore, dar fratele nostru, 
Alecu? El unde-i? Ce va face el? Va rămâne 
în România, sau se va întoarce acasă? Ce o 
să zică mămuca noastră? Nu l-a văzut de 4 
ani întregi, s'a uscat de dorul lui! 

- Vine el acasă, n'ai grijă, a zis Grigore. 
N'au să-l ţie Românii! Şi aşa mulţi Moldo- 
veni au plecat acolo, e pustie Basarabia 
noastră acum! lon se uită în depărtare, gân- 
durile îl copleşesc. 

Da, războiul nu-i lucru bun! De ce atâta 
sânge nevinovat se varsă pe acest pământ? 
Grigore se gândeşte la cei de acasă, la Ma- 
ria, la copii, la gospodăria sa. lată, e primă- 
vară! Vremea lucrului! Pământul cere să-l 
lucrezi. Şi aici - războiul! Şi cât timp va 
dura el? Pentru ce să mori aici, pe frontul 
ista? De ce i-au luat? Sunt atâția Ruşi... 

În fiecare zi politrucul le spune că Ro- 
mânii trebue omorâţi, şi cât mai mulţi, 
fiindcă ei sunt fasciști. Că-s răi şi şi-au 
bătut joc de oameni. Românii băteau, aşa 


dușmănească între ei! Aceasta va.fipolitica vi spumacum-toţi... Păi da, au fost eazuri; 


Vadim PIROGAN 


când i-au bătut pe unii... Printre şefii de 
post s'au nimerit nişte... măgari, care mai 
dădeau cu pumnii... lacă pe Vasile al babei 
Paraschiva l-au bătut înainte de război, 
Grigore ține minte... 

L-au bătut, căci Vasile furase un ceas din 
casa lui Toader Ursu, când acesta era cu toţi 
ai săi la prăşit şi uşa casei era "încuiată" cu 
0... mătură. Inainte, la ţară, cine punea lacă- 
te la uşă? Nimeni... Şeful de post din sat l-a 
bătut măr pe Vasile în faţa sătenilor. I-a 
curs şi sânge din nas lui Vasile. Pentru 
furt! Acum Vasile s'a dat de partea Sovie- 
ticilor şi bate şi el oamenii. Dar îi bate aşa 
să nu-l vadă nimeni... 

li bate pe oameni, că nu dau caii le re- 
chiziţie, nu vor să dea grâu pentru armata 
sovietică. Vasile, acum e preşedinte de 
selisoviet... Şi-i bate şi pe cei înstăriți şi pe 
cei săraci, pe toţi! Cu pumnii! E rău la ini- 
mă! Şi o face pe “nacialnicul”, nu-i ajungi 
cu prăjina la nas, cum spune mătuşa Gaci- 
ţa... Nu e voie să-l baţi pe om, acum, la So- 
vietici. Dar la Români, înainte, parcă era 
voie? Nu era! Dar măgarul rămâne măgar! 
Neghina se amestecă întotdeauna în grâu! 

Ruşii iau totul acum pentru armată: caii, 
boii, porcii, găinile... Rechiziţie! Armata 
eliberatoare trebue hrănită... 

Vasile, preşedintele, aduce oaspeţi sovi- 
etici la sătenii înstăriți, ca să mâie noaptea. 
Că n'o să doarmă omul sovietic, fratele mai 
mare, pe drum! Pe lângă hrănit, trebue şi 
băutură să-i dai... Şi beau ei binişor... Tot 
ce este: spirt, vin, rachiu! Cum o să fie viața 
mai departe? Cine ştie? Grigorie are vreo 5 
hectare de pământ. De hrănit familia, o să-i 
ajungă poate... Dar acum s'a ivit o vorbă 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


nouă “postavca" - un fel de bir. Asta în- 
seamnă că eşti dator să dai statului multe 
produse: grâu, porumb, fasole, brânză, car- 
ne... Ca în vremurile fanarioţilor! E greu! 
Dar poate mai pe urmă... S'or potoli... Cine 
ştie? 

A trecut mai mult de o lună de când au 
fost mobilizați. Au învăţat să tragă cu arma, 
să sape tranşee... Grigorie ştia asta şi mai 
înainte, a făcut armata la Români, la cava- 
lerie. Acum însă armele-s altele: pistoale 
automate, tunuri mari, tancuri nemaivăzute 
pe locurile astea... 

Fraţii Ion şi Grigorie umblă în recunoaş- 
tere. Au trecut prin bombardamente, focuri 
de tun, explozii de mine, au văzut cu ochii 
lor cum se moare pe front... Au văzut multe 
şi de toate... Au un pic de noroc! Sunt 
teferi! 

Regimentul lor e dizlocat aproape de 
Prut, la marginea satului B... Şi Ion şi Gri- 
gorie cunosc locurile acestea foarte bine. 
Incă de pe când erau mici păşteau vitele şi 
oile pe aici. Şi ziua şi noaptea rămâneau pe 
dealurile astea... Verile erau lungi şi calde... 
Fiecare deluşor, fiecare văgăună, fiecare 
tufă, fiecare copăcel le e cunoscut. Şi Prutul 
era chiar aici, alături - îşi ducea apele la 
vale, curate, călduţe, mângâietoare spre 
Dunărea albastră... 

Aici, lângă satul B... ştii, ei se scăldau, se 
frigeau la soare pe coasta cu nisip, la um- 
bra sălciilor, se jucau de-a ascunselea... 
Când a fost asta? De mult, tare demult... 
Când nu era războiul şi nu se vărsa sânge... 


Continuare în 
numărul viitor 


Po 


- CUVÂNTUL ROMÂNESC 


i 


DECEMBRIE 1993 


VLAHII SUD-DUNĂRENI 
ÎN EPOCA MODERNĂ 
ÎN CONTEXT SUD-EST 

EUROPEAN 


-IV- 


—— Prot. Dr. Nicolae CIACHIR —— 


Heredotul, istoriografiei 
bulgare, Paisie Hilan- 
darschi, autorul în 1762, a 
"Istoriei slvaiano-bolgar- 
skaia", bazat pe vechi ma- 
nuscrise păstrate la Mun- 
tele Athos, face referiri la 
relaţiile strânse între Va- 
lahii din Nordul Dunării şi 
Vlahii di Sud. El afirmă, că 
cei din Nordul Dunării, 
iniţial citeau şi scriau în la- 
tină şi cu biserica ţineau de 
Roma, fiind de acelaşi 
neam cu aceştia. Deci nu 
greşea Eforia Instrucțiunii 
Publice, când înainta un 
raport Domnitorului Cuza, 
în lunie 1859, din care spi- 
cuim: "Literele cirilice sau 
slavone sunt o introducţie 
străină în limba noastră, 
încă din secolii barbarismu- 
lui, când s'au lepădat li- 
terele noastre străbune, cele 
latine şi, când națiunea 
română s'a contopit cu alte 
elemente" (V.A. Urechia, 
Istoria Şoalelor, tom. III, 


_ mească", care îi chema pe 


ag.212). Se ştie că Petru şi 
Pe erau Vlahi, dar Paisie 
Hilandarschi adaugă, că 
erau la origine de neam 
regesc, nepoţii lui Gavril, 
fiul lui Samuil, care a fost 
nevoit să se refugieze în 
Valahia. Când începuse răs- 
coala dela Târnovo (1185), 
au "strâns armată şi din 
Valahia, trimițând şi 
Domnitorii vlahi în aju- 
torul lui Asan”. Paisie mai 
adaugă un lucru, pe care 
cenzura comunistă mi l-a 
tăiat de fiecare dată. Că în 
prima fază a evului mediu, 
când exista un stat bulgar 
puternic şi care într'o anu- 
mită perioadă şi-a extins 
autoritatea şi la Nord de 
Dunăre, la intervenţia unui 
mitropolit de-al lor, s'a 
interzis folosirea alfabetu- 
lui şi a slujbei în latină. 
Preoţii care îndrăzneau să 
nu ţină slujba în slavonă, li 
se tăia limba, iar celor care 
foloseau alfabetul latin li se 
tăia mâna. În acest context, 
a fost introdusă limba sla- 
vonă şi alfabetul. 

Ivan Malișevschi, profe- 
sor la Academia teologică 
dela Kiev, în 1872, scria că 
România continuând tra- 
diţia ortodoxiei, posedând 
un sol bogat şi o populaţie 
numerosă, ere un membru 
insemnat în alianţa popoa- 
telor și a statelor ortodoxe- 
creştine. Prin relativa ne- 
atârnare față de Poartă si 
prin fidelitatea pentru bi- 
serică, au sprijinit material 
Patriarhia dela Constanti- 
nopol, încât Patriarul Ni- 
fon, voia după dispariția 
Statului bizantin, să-şi mute 
reşedinţa supremă în Vala- 
hia. Face referiri în scrierile 
Sale și la Vlahii balcanici şi 
portretizează deosebit de 
sugestiv figura lui Mihai 

iteazul scriind; "Cutezător 
Până la sălbătăcie ca o 
Capătenie de cazaci, viclean 
ca un bizantin, Mihai a 
Știul să se ridice la înăl- 
limea unei căpetenii na- 


Pi 


ionale a României şi să 
înalțe steagul luptei pentru 
credinţă şi libertate" (IVAN 
Malişevschi, Alecsandriis- 
chii Patriarh Meletii Pigas, 
Kiev, 1872, tom. I, pag.22). 
Figura lui Mihai Viteazul 
era atât de cunoscută în 
Europa, încât în 1630, când 
a apărut la Londra lucrarea 
"Rusia, Moscovia itemque 
Tartaria comentario tipo- 
graphico atque politico 
illustratae", editorul a pus 
pe copertă chipul lui Mihai 
Viteazul, încadrat în dreap- 
ta de un sfetnic, iar în stân- 
ga un militar arcaş. 

Cauza lui Mihai Vitea- 
zul, de-a uni pe toţi Româ- 
nii în jurul său - realizată 
meteoric în 1600 - şi cu spri- 
jinul a mii de ostaşi bal- 
canici, din care mulţi Vlahi 
(exemplul lui Baba Novac 
este concludent), n'a pierit. 
În 1769, la Râmnicul Vâl- 
cea, se tipărea primul mani- 
"fest politic "Trâmbiţa româ- 

toţi Românii la unitate 
(Ştamparija u Râmniku... 
Novi Sad, 1976, pag.30), 
activitatea amplificată de 
către cărturarii români, mai 
ales după tratatul dela 
Adrianopol (1829). 

Totuşi, cu experiența 
Greciei, a Principatelor Ro- 
mâne şi a Muntenegrului, 
restul Sud-estului euro- 
pean, se găsea încă sub 
jurisdicţia directă otomană: 
Dobrogea, Macedonia, Te- 
salia, Epir, Albania, Bosnia, 
Herţogovina etc., deci unde 
se află populaţie compactă 
vlahă. Categoric că unele 
regiuni, sau grupuri de sate, 
se bucurau de o serie de 
privelegii. În fruntea statu- 
lui otoman era sultanul cu 
titlul de padişah. El era pu- 
terea supremă în stat, în 
mâinile sale teoretic se con- 
centra totul, ajutat de ma- 
rele Vizir (Sadri-azam) şi de 
marele Muftiu (şeihul Is- 
lam). Divanului îi revenea 
sarcina să centralizeze şi să 
rezolve operativ probleme 
majore ale Imperiului. 
perioada sultanului Mah- 
mud al II-lea (1808-1839), 
Divanul se întrunea de 
două opri pe săptămână. 
Divanul şi guvernul oto- 
man erau ajutate în activi- 
tatea lor de 10 comisii cen- 
trale de resort. 

În urma a două conflicte 
militare Imperiul Otoman 
şi vasalul său, Egiptul 
(1832-1833; 1839), nefavora- 
bile Turcilor şi sub presiu- 
nea marilor puteri, noul 
sultan Abdul Medjid 1 
(1839-1861), a fost nevoit să 
efectueze reforme. În acest 
context, a fost dat hatişe- 
riful dela Giilkhant (1839). 
Acest hatişerif a fost un pas 
important în procesul de 
modernizare a Imperiului. 
El ridica 3 probleme ma- 
jore: (1) viaţa, averea, ca şi 
libertatea de conştiinţă a 
tuturor cetăţenilor Impe- 


riului să fie asigurate; (2) . 


egalitatea în faţa legii şi în 
perceperea impozitelor; (3) 
reorganizarea armatei, cu 
recrutări din toate straturile 
societăţii. Pentru prima da- 
tă se recunoaşte juridic 
egalitatea musulmanilor cu 
celelalte confesiuni religi- 
oase. Unul din marii dem- 
nitari declara: "Musulmani, 
creştini, israeliți, voi sunteţi 
supuşii aceluiaşi împărat, 
copiii aceluiaşi părinte. 
Suveranul ţine balanţa legii 
în mod egal pentru toţi" 
(Ed. Driault, La question 
d'Orient... pag.158). 

Acest lucru a dat un nou 
impuls activităţii Vlahilor, 
de-a deschide noi hanuri, 
prăvălii, de a-şi valorifica 
produsele alimentare (car- 
ne, slănină, jamboane, 
brânză, caşcaval) ca şi piei- 
le, lâna, pături de lână 
(kebeuri), mantale de stofă 
(lamurlukuri), atât pentru 
nevoile armate, cât şi pen- 
tru producţia particulară, 
unele din ele ajungând şi în 
Georgia, Persia, Siria, Egipt 
etc. 


Ami Bou (1794-1881), 
călătorind în scopuri ştiin- 
țifice, a terminat medicina 
în Anglia, la Edinburg, ne-a 
lăsat 2 lucrări despre, Im- 
periul Otoman. În "La Tur- 
quie d'Europe (1840, în 4 
volume), dă 10 milioane de 
locuitori, subordonați di- 
rect Imperiului Otoman în 

eninsula Balcanică: 
4.500.000 Bulgari, 1.600.000 
Albanezi, Aromâni (ţinţari) 
300.000, Evrei 250.000, Greci 
900.000 (în afara statului 
grec) etc. Suma este foarte 
mică, Vlahii deci au fost 
încluşi mulţi la Bulgari, la 
Sârbi, Albanezi etc. Există 


7) 


CU SIBEPEA 
A SĂRBATORILOR 
DI CRĂCIUN 
SI ANUL NOU, 


PAGINA 19 


FARA ARMÂNEASCĂ 


VĂ UREADZĂ A TUTULOR 


TRI MULȚ ANI! 
APOI II NAD NIDDA PIN PDA III ADI DIA PINA 


statistici anterioare, una din 
anul 1828, apărută într'un 
ziar londonez, apoi a unui 
ziarist austriac în "Gazetta 
di Zara" (13 Mai 1833), alta 
apărută în "Almanach de 
l'Empire Ottoman pour 
l'Ann€ 1849", alta apărută în 
"Srbske Novine" (29 Martie 
1849), dar toate dau cifre 
mai mici, când se referă la 
Vlahi. Mai ales propaganda 
greacă funcţiona din plin, 
cultivând ideea Eladei Mari 
(Megalo Ideea). În timp ce 
Grecii demonstrau că ei 
sunt pe primul loc în 
Macedonia, generalul rus, 
prinţul Cercaski, care va fi 
guvernator al Bulgariei în 
anii 1878-1879, din ordinul 
lui se face un recensământ, 
după pacea dela San Şte- 
fano (3 Martie 1878) a Ma- 
cedoniei. Dintr'un total de 
1.771.220 locuitori 872.700 
Bulgari, 516.220 Turci şi 
Albanezi (mohamedani), 
187.800 Vlahi, 124.250 Greci 
(G. Gheorghiev, 1. Şopov, 
Ilindenskoto  Văstanie, 
Sofia, 1969, pag.39). Aceeaşi 
statistică este republicată în 
1882 la Kiev, unde sunt daţi 
nmai 43.150 Vlahi. Deci 
dintr'p trăsătură de condei 
dispar: 144.650 de Vlahi. 
Comentariile sunt de pri- 
sos. 


În 1844, savantul rus, 
Victor Grigorovici, vizi- 
tează Peninsula Balcanică, 
pentru ă aduba cărţi slave, a 
cunoaşte folclorul Slavilor, 
vizitând cu această ocazie 
Macedonia-Bitolia, Salonic, 
Şcip, Seres etc. În descrie- 
rile sale, vorbeşte despre 
multe aşezări ale Vlahilor 
(ţinţarilor), mai ales în zo- 
nele muntoase şi cu acces 
mai greu. Pe el l-au intere- 
sat, în special Bulgarii, dar 
dă informaţii şi despre 
Vlahi, Greci, Albanezi, 
Evrei (în revista "Rodoliu- 
bie", Sofia, nr. 12 (1985). 

Revoluţia română dela 
1848, a vrut să-şi lărpescă 
aria, antrenând şi pe creş- 
tinii dela sud de Dunăre şi 
în primul rând pe Vlahi. 
Istorica bulgară Virginia 
Pascaleva, având acces în 
arhiva ministrului de ex- 
terne Rus, aduce această do- 
vadă. Este vorba de raportul 
consulului Rus dela Adri- 
anopol, Vascenko, care 
semnala că autorităţile oto- 
mane au arestat 15 Bulgari 
fruntaşi din Rahova (pa- 
şalâcul Vidin), care sub 
conducerea unui boier Va- 
lah, urmau să ridice la răs- 
colă întreaga zonă, zonă 
unde trăiesc şi mulţi Vlahi. 
Din lipsă de probe, auto- 
rităţile otomane au fost 
nevoite să-i elibereze pe 
deţinuţi. 

Agentul diplomatic Rus, 
acreditat la Belgrad, Dani- 
levski, raporta la Peters- 
burg, că Sârbii, au editat 
manifeste şi în limba 
română, destinate nu numai 
Românilor din Voivodina, 
ci din toate provinciile ro- 
mâneşti, ca să-i ridice ală- 
turi la luptă împotriva Hab- 
sburgilor. Aceste manifeste 
au fost răspândite de emis- 
arii maiorului Mişa Anas- 
tasevici (Vlah de origine), 
mare filantrop, cu banii lui 
s'a construit clădirea Uni- 
versităţii din Belgrad şi 
astăzi funcţională. La 20 
Iulie 1848, cancelarul impe- 
riului rus, Nesselrode, îi 
scria ambasadorului dela 
Viena, că revoluţia trebue 
înăbuşită căci odată "năs- 
cută națiunea română", cu 
ajutorul conaţionarilor săi 
din Transilvania, ar fi alun- 
gat autoritătile austriece. 
Toate acestea ar duce im- 
plicit, la ieşirea Românilor 
şi de sub jurisdicţia oto- 
mană şi la crearea unui stat 
independent Român, care 
ar juca un rol important şi 
în Balcani, contrar intere- 
selor ruseşti. (N.Chiachir, 


Istoria popoarelor din :ud- 
estul Europei...p. 144-145). 

Afară de Nicolae Băl- 
cescu şi alţi Români ca lon 
Brătianu, lon Ghica, Ion 
Heliade Rădulescu, Di- 
mitrie Bolintineanu, Cezar 
Boliac, lon lonescu dela 
Brad şi mai mulţi alţi 
Români, au publicat materi- 
ale şi au avut darul să deş- 
tepte în ţară interesul pen- 
tru Vlahii balcanici. Putem 
vorbi după 1829 şi mai ales 
după 1848, de ideia pan- 
românismului. În 1853 lon 
Ghica publica la Pais 
broşura; "Derniere occu- 
paţion des Principautes 
Danubiennes par la Rus- 
sie", unde vorbeşte pe larg 
despre aspiraţiile româ- 
nilor, de chestiunea Ardea- 
lului, a Basarabiei şi despre 
Românii din Macedonia 
(broşura a fost iscălită cu 
pseudonimul G. Chainoi). 

V. Diamandi - Amincea- 
ul în lucrarea "Romanii din 
peninsula Balcanică", apă- 
rută la Bucureşti în 1938, 
face referiri la epirotul Pa- 
naiotis Aravantinos, care 
într'o lucrare apărută în 
1856 la Atena susţine ideia 
unităţii etnice şi de limbă a 
Românilor din Carpaţi şi 
până la Pind. Mai târziu, 
între cele două războaie 
mondiale, Românul trans- 
nistrian Nichita Smochină 
(1894-1980), căpitan în ar- 
mata ţaristă, absolvent al 
facultăţii de Drept şi Filo- 
sofie din laşi şi cu doctorat- 
ul luat la Paris, a popular- 
izat în studiile sale două ra- 
muri de Români, rămaşi în 
afara graniţelor statului: 
"atât pe Românii macedo- 
neni, cât şi pe transnis- 
trieni, care aveau nevoia să 
fie apăraţi" (Cugetul, revis- 
tă de istorie şi ştiinţe uman- 
iste, Chişinău, nr. 5-6 (1992), 
p.47). 

Poetul Dimitrie Bolin- 
tineanu (1819-1872), om al 
generaţiei paşoptiste, sfet- 
nic al domnitorului Cuza, 
în lucrările sale de popu- 
larizare a istoriei româneşti 
a dedicat pagini documen- 
tate Vlahilor balcanici. În 
1856 publica o carte despre 
călătoria sa la Aromânii din 
Macedonia, unde arăta clar 
"că nu este ideia noastră a-i 
uni cu noi, ci să aibă con- 
ştiiţa naţionalităţii sale" 
(D.Bolintineanu, Călătorii 
la Românii din Macedonia, 
Bucureşti, 1856, p. 32). 


Continuare în 
numărul viitor 


PAGINA 20 


O N N N N N N N N 


DECEMBRIE 1993 


“ŞTIRI DIN LUMEA 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ROMÂNBASCĂ 


PELERINAJ LA MORMINTELE 
EROILOR ROMÂNI DIN LOCALITĂȚILE 
HIRSON, MAUBEUGE ŞI ASSEVENT 


(FRANŢA) 


Cu ocazia sărbătorii Toussaint, când 
Francezii pleacă în localităţile de origine să 
se închine la mormintele strămoşilor şi ru- 
delor lor, Românii din Franţa s'au hotărât 
să plece în pelerinaj la mormintele solda- 
ților români căzuţi în Primul Război 
Mondial ca aliaţi ai Franței, în cimitirele 
din localităţile Hirson, Maubeuge şi 
Assevent, din Nordul Franţei. 

Acest pelerinaj a fost organizat în ziua 
de 30 Octombrie 1993, de către Bisericile 
Române din Paris (Ortodoxă şi Greco-ca- 
tolică), impreună cu Asociaţia Foştilor De- 
ținuți Politici din România, Filiala Franţa. 


minunat careu, format dintr'un gard de 
arbuşti, unde se aliniază 80 de cruci de pia- 
tră, cu nume româneşti înscrise clar. În 
mijlocul careului se află un monument, pe 
care este fixată stema regală română, în 
metal. Se vede că acest careu a fost con- 
struit prin grija bunei regine Maria, care a 
inițiat şi plătit din caseta personală şi 
construirea cimitirului dela Soultzmatt, din 
Alsacia. 

In spatele monumentului se află un 
stâlp, pe care s'a înălțat drapelul românesc. 
Pelerinii au depus jerbe de flori pe mor- 
minte şi la monument. 


Cimitirul Eroilor Români din Hirson-Franța 


Românii ortodocşi şi greco-catolici au 
plecat cu autobuzul spre localitatea Hirson. 
Pe drum s'a împărţit tuturor textul "Imnul 
Eroilor” şi textul cuvântării Papei loan Paul 
al II-lea, cu privire la Preafericitul Eremia 
Valahul, care se sărbătoreşte la 30 Oc- 
tombrie, ziua pelerinajului nostru. Voi cita 
câteva fraze rostite de Papa: 

"Eremia Valahul, frate capucin, este un. 
fiu al României, nobila naţiune care poartă: 
în limba sa şi numele său amprenta Romei. 
Glorificarea acestui servitor credincios al: 
Domnului, în mod misterios ascuns timp 
de trei secole, era rezervată zilelor marcate, 
la nivel internaţional, de căutarea ecume- 
nismului şi a solidarităţii între popoare. 

Preafericitul Eremia Valahul, venind din: 
România în Italia, a unit Orientul cu Occi- 
dentul în istoria sa personală, aruncând un 
pod simbolic între popoarele şi între bise- 
ricile creștine. Izvorul inepuizabil al vieţii 
sale interioare era rugăciunea, care îl făcea; 
să crească în fiecare zi în dragostea pentru 
Tatăl și pentru fraţi... 

El ajută şi servi fără încetare pe bol- 
navi... 

Fie ca el să contribuie... a promova pacea. 
intre naţiuni şi unitatea creştinilor...” 4 

Am ajuns la Hirson în jurul orei 11.00. 
În cimitirul militar din localitate, am găsit 
un monument, pe care era fixată stema re- 
gală română şi pe care scria că în această 
groapă comună dorm 275 de Români, că- 
zuţi în Primul Război Mondial. 

Pelerinii au rostit rugăciuni şi au depus 
flori. 

După cum mi-a mărturisit un locuitor 
din Hirson, prizonierii români au fost mal- 
trataţi de mhitarii germani, puei la munci 
istovitoare şi înfometați. Ei au construit 
calea ferată, iar strada de lângă lagăr s'a nu- 
mit, până la cel de-al Doilea Război Mon- 
dial, strada Românilor. 

Apoi am plecat spre oraşul industrial 
Mau 


euge, lângă frontiera belgiană, unde! 


am ajuns la ora 13.00, 
În cimitirul central al oraşului, se află un 


Înaintea monumentului, Monseniorul 
Gh. Surdu, preotul Bisericii Greco-Catolice 
din Paris, a improvizat un altar, apoi a înce- 
put serviciul religios pentru eroii care au 
împlinit jertfa supremă. Răspunsurile au 
fost date de Cornel Crişan, sora Olimpia şi 
Ileana lov. 

După slujbă, Monseniorul Surdu, cu vo- 
cea înnecată de lacrimi, a ţinut o emoţio- 
nantă cuvântare, preamărind jertfa eroilor 
români. 

Monseniorul Surdu a amintit că sub 
blestemul comunist mulţi capi ai Bisericii 
au murit în închisori şi lagăre, împreună cu 
sute de mii de Români, fără a avea parte de 
un mormânt şi o cruce. 

Sfinţia Sa a elogiat statul francez, care a 
pus cruce fiecărui mormânt în care doarme 
un soldat român şi care îngrijeşte în per- 
manenţă mormintele. 

Reprezentantul A.F.D.P.R. a citit ur- 
mătorul mesaj, adresat de M.S.Regele 
Mihai 1 pelerinilor dela Maubeuge: 

Iubiţi compatrioți, 

Ţin să comunic tuturor celor care, 
s'au adunat azi cât regret să nu fiu 
lângă voi, pentru a mă închina cu 
respect şi emoție în faţa eroilor care şi- 
au sacrificat viaţa pentru Patrie. 

Să dea Dumnezeu ca exempul lor să, 
fie imbold pentru tinerele generaţii. 

Trăiască România! 

Apoi s'a cântat "Imnul Regal”, "Imnul 
Eroilor” şi "Deşteaptă-te Române" 

Pelerinii au plecat apoi în localitatea 
Assevent, de lângă Maubeuge, unde se află 
12 eroi români. S'au depus flori la cruci şi 
s'au rostit ai pentru odihna 
sufletelor lor. 

Peste tot, am fost mişcaţi de primirea 
călduroasă a autorităţilor franceze, În drum 
spre Paris, s'au recitat poezii patriotice şi 
religioase și s'au cântat marșuri patriotice. 
Fiecare pelerin ara mulțumit că a implinit o 
datorie sfântă fată de eroii noştri. 


Remus RADINA 


S'A STINS 


PETRU GHEORGHEONI 


Născut la 17 Noembrie 
1914, în comuna Nădăştie, 
Petru Gheorgheoni a fost, 
în tot cursul vieţii lui exem- 
plare, un autentic fiu al 
neamului românesc din 
ținutul industrial al Hu- 
nedoarei. 

Tatăl lui, muncitor la tur- 
nătorie, era şi cantorul bise- 
ricii din sat, dar mai ţinea 
împreună cu soţia lui o mi- 
că exploatare agricolă. Petru 
era unul din cei şase copii 
ai acestei modeste familii. 

Formaţia lui profesio- 
nală a fost foarte simplă: 4 
clase primare în sat, 4 clase 
la şcoala de arte şi meserii 
din Deva, apoi 4 clase la 
şcoala industrială Polizu, 
din Bucureşti. Revine la 
Călan, ca instructor la şcoa- 
la de ucenici. 

Primeşte un post de lu- 
cru în industria locală, dar 
cu obligaţia formală - impu- 
să de Max Auşnit, proprie- 
tarul evreu al complexului 
siderurgic Titan-Nădrag- 
Călan - de a nu face politică 
incompatibilă cu originea 
etnică a acestuia. 

La 13 Februarie 1937 par- 
ticipă, în Bucureşti, la în- 
mormântarea eroilor Moţa 
şi Marin, de unde se întoar- 
ce profund impresionat. 
Este imediat concediat din 
serviciu pentru această aba- 
tere. 

Devenit legionar se duce, 
în Februarie 1938, în Bucu- 


E») 


reşti, unde nu-l cunoaşte ni- 
meni. Este tocmai ziua cru- 
cială a autodizolvării par- 
tidului Totul pentru Țară 
(Decizia istorică a Căpita- 
tanului). 

In memoriile lui de mai 
târziu va scrie: "Eram prea 
mici şi prea lipsiţi de răs- 
pundere pentru a înțelege... 
Mie care îl vedeam pe Căpi- 
tan abia pentru a doua oară, 
mi se părea că uşile altaru- 
lui s'au deschis şi auzeam 
ca în Noaptea Învierii: VE- 
NIŢI DE LUAŢI LUMINĂ". 

Aceste momente, trăite 
intens, i-au fost de ajuns 
pentru ca - deşi netrecut 
prin şcoala severă a Legi- 


New York un parastas pentru pomenirea celor morţi. 


Au fost pomeniţi cu această ocazie şi 
morţi de curând în exil. 


CHICAGO 


unii - să-şi însuşească pe 
deplin linia spirituală a lui 
Corneliu Codreanu: Petru 
Gheorgheoni avea, desigur, 
din naştere structura inte- 
rioară a legionarului. 

In pragul sfârşitului, a- 
cest om excepţional, acest 
tehnician, în care nimeni 
nu ar fi bănuit că ar sălăşlui 
un scriitor talentat, şi-a 
dezvăluit în mod neaştepat 
darul publicând - aşa cum îi 
era firea - un nepretențios 
volum de amintiri, intitulat 
NĂZUINȚI ŞI DĂZNĂ- 
DEJDL. 

In acest volum pasionant 
el îşi descrie, cu o vervă ca- 
re-i subliniază sinceritatea, 
întâmplările şi situaţiile 
prin care l-a purtat viața lui 
şi încheie cu un mesaj-tes- 
tament adresat generațiilor 
tinere din România de mâi- 
ne. . 

Dar nimeni, chiar din cei 
care i-a fost aproape - fie că 
s'au aflat lângă el în peri- 
peţiile din ţară, fie că au 
împărtăşit cu el drama şi 
durerea din exilul legionar - 
nu-l cunoaşte pe deplin pâ- 
nă nu va citi mărturia aceas- 
ta, izvorâtă din condeiul şi 
sufletul lui. 

Acum a plecat dintre noi 
cu aceeaşi discreţie şi ace- 
eaşi demnitate care i-au ca- 
racterizat viaţa. SIT TIBI 
TERRA LEVIS, drag cama- 


rad. 
Duiliu SFINȚESCU 


PARASTAS LA NEW YORK 


Sâmbătă, 27 Noembrie 1993, cu ocazii 


a împlinirii a 55 d i del 
Căpitanului - Corneliu Zelea Codreanu i ea solara 


-, a Nicadorilor şi Decemvirilor, a avut loc la 
Petre Ghiorghioni şi Constantin Nagacevschi, 


CORESPONDENT 


ACTIVITATE CULTURALĂ 


În seara zilei de Duminică, 26 Sep- 
tembrie 1993, a avut loc în sala Bisericii 
"Naşterea Domnului" din Chicago, come- 
morarea a 26 de ani dela moartea lui Tudor 
Arghezi (21 Mai 1880, Bucureşti - 14 Iulie 
1967, Bucureşti). 


"Naşterea Domnului", urmând: cuvântări, 
recitări şi interpretări vocale. 

Consultarea cultural - artistică s'a 
efectuat cu sprijinul lui Eugen Bârsan, 
Preşedintele de onoare al cercului cultural 


Programul a fost deschis de Ing. John 


Pop, Preşedintele comitetului Bisericii 


"Mihai Eminescu”. 


Corespondent 


EXILUL SPUNE NU! COLABORĂRII CU 
REPREZENT 
GUVERNULUI NEO-COMUNIST DIN 


ROMÂNIA 


Stimate Domnule Consul General, 


Sincere mulțumiri 
pentru invitaţia de a partici- 
pa la recepţia oferită de 
Consulatul General Român 
dela New York cu prilejul 
zilei naţionale a României. 

Din nefericire nu 
"putem participa la o aseme- 
nea recepţie. Vom fi în 
măsură să facem acest lucru 
atunci când România va fi 
de facto ceea ce este de jure: 
Regat. Până atunci, partici- 
pasga la asemenea mani- 

estări de neam şi țară, pusă 


în slujba unei alte mafii 
internaționale, creatoare a 
ideologiei lui antihrist - 
comunismul, ambele stră- 
ine de interesele sfinte şi de 
idealurile seculare ale prea 
incercatului popor român! 

Soţia mi se alătură 
în a vă asigura că "simţim şi 
gândim româneşte" în cel 
mai pur şi neîntinat mod 
insă, spre deosebire de cei 
ce vor participa la o aseme- 
nea manifestare, nu simţim 
Şi nu gândim secu-reştel 


"Republica" a fost 
impusă de tancurile comu- 
niste sovietice! E cel mai 
elementar adevăr istoric pe 
care ni'ar trebui să-l uite nici 
unul din cei care vă vor 
onora cu prezența dacă ar 
"simţi şi gândi româneşte!" 

Cu sinceritate şi 
cele mai româneşti senti- 
mente, 


Preot Dumitru MĂCĂILĂ 


pd 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DIN VIAŢA NOASTRĂ: 


| AUZITE, VĂZUTE ŞI 
PĂŢITE 


PENTRU '94: 
NEVOI, IDEI, ȘI 
JURUINȚI 


 Ţaraare nevoie de turişti 
si Bucureştiul are nevoie de 
apă. Lipsa apei nu se da- 
toreşte secetei sau D-lui 
Jliescu, ci fostelor regimuri 
de progrese socialiste la 
care Dl. Iliescu, ca inginer 
de ape, a luat parte groasă. 
“Timp de decenii nu s'au 
reparat canalele ce alimen- 
- tează cu apă vechiul sat al 
ciobanului Bucur. 
Astăzi, apa în loc să 
curgă prin robinete, se scur- 
_ge prin ţevile găurite de 
băţrâneţe, iar consecinţa 
risipei e că pânza freatică 
s'a ridicat până la câţiva 
metri de suprafaţă, pro- 
 filând diferenţa dintre Bu- 
- cureşti şi Kuweit: în Ku- 
_weit dacă zgârii pământul 
"dai de petrol, în Bucureşti 
 daideapă. 
Oferim ideea ca'n loc de 
a cheltui miliarde pentru o 
_ reţea de macaroane subte- 
"rane, mai bine să scobeşti 
găuri de câţiva metri şi să 
- faci fântâni la fiecare colţ 
de stradă. Fântâna costă mai 
nimic, iar pe găleți se poate 
încrusta reclama: "Mulţu- 
„_miţi D-lui Iliescu, care vă 
duce la apă” ori "Stingeţi 
setea şi capitali 


na! iar lângă fântână o ţă- 
“ răncuţă cu "bujori în obră- 
jori” să ofere călătorului 
zâmbet şi lichidul nefluori- 
dat din surse originale. 
Ce succes şi reclamă gra- 
tuită prin mass-media inter- 
naţională”: Vizitaţi fostul 
mic Paris de altădată, Bucu- 
reştiul, şi veţi vedea cum se 
trăia în Europa înainte de 
"construirea apeductelor de 
către Romani. 
Dar mai sunt şi alte mij- 
 loace de a magnetiza valuta: 
G. 


Se pierde prea mult timp 
la frontieră, unde atât turis- 
„tul cât şi vameşul sunt ne- 
mulţumiţi. Vameşul e bo- 
„ sumflat că n'a căpătat ce i-a 
poftit nevasta şi prietenele, 
iar turistul e bosumflat că 
vameşul pierde ore întregi 
cu scotocitul bagajelor. 
Pentru a împerechea "ca- 
dourile” cu "dorinţele", 
propunem ca vameşii să 
poarte la pălărie (La căciulă 
în timp de iarnă, N.R.) o 
banderolă pe care să cali- 
ce-i dorește inima: 
dacă vrea ţigări să scrie: 
Kent, Camel, ori să agaţe o 
reclamă cu fumul preferat 
“al plămânilor; iar cei care 
i piaiese să-l invite la 
masă pe Nicu Ceauşescu, să 
„scrie Scotch. . zi 


„ 


Vameşilor care se mul- 
țumesc doar cu dolari, le 
„Tecomandăm să poarte la 
Tever fotografia preferată a 
unuia din președinți: Jac- 
kson, Grant, chiar şi Fran- 
Klin. Subliniem că poza la 
„ Singular a lui Washington 
nu se ia în consideraţie. 
„Odată relaţiile dintre pă- 
„lării (Căciula în timp de 
„ lamă, N.R.) şi vizitatori sta- 
„ bilite, binefacerile curg; tu- 
„ ristul n'a pierdut o zi pă- 
E 2 bagajele, iar nevasta şi 


mar capta irpare ap ai ie. me NT De-a pinza înec, Pag e tati feb "pe = Padre 200 un Lp în ra As da 1 a, 


ne erat în eius 


| E 


George DONEV 


ne-nevestele vameşului 
sunt asigurate că Românul 
trăieşte în "Epoca Zâmbe- 
tului de Aur!" 

Pentru completarea unei 
vacanțe memorabile, oferim 
ultimul sfat menit de a 
rezolva: 

PROBLEMA 
ROMILOR 

Cum turiştii şi băştinaşii 
sunt speriaţi că pe stradă, 
prin magazine şi oriunde 
te'nvârţi dai de "îmbră- 
țişările" romilor ce te lasă 
fără basma, propunem: 

Fiecare cetăţean să aibă 
portmoneul prins în curele 
în jurul pieptului şi ascuns 
sub cămaşă, iar ca semn că-i 
vaccinat contra buzunăritu- 
lui şi pentru a le face în ne- 
caz, să se plimbe ostentativ 
cu buzunarele dela haine şi 
pantaloni scoase afară. 
Suntem siguri că Romii, 
rămaşi şomeri, vor protesta 
la "Organizaţia Dreptului 

Omului" pe motivul că 
buzunarul scos afară e un 
semn rasist îndreptat contra 
minorităţilor. 

Cum monopolul buzună- 
ritului nu ne aparţine şi se 
practică în ţări mai civi- 
lizate combinat cu pumni, 
bâte, cuțite şi revolvere, 
propunem ca România să 

o nouă modă: 

Costume fără buzunare! 


ŞUȚ - Hoţ de buzunare; 

ŞMENAR - Şmecher, 
descurcăreţ, care atinge 
escrocheria. 


"STEAGUL" PE 
JUMATATE 
Avem serbări, aniversări, 
banchete şi ne potolim 
dorul cântând în limba 
vechilor cazanii, numai că 
de multe ori ne oprim cu 
versurile în drum. Cităm un 
caz: poezia lui Andrei 
Mureşanu "Deşteaptă-te 
Române" s'a cântat doar pe 
jumătate la aniversarea 
unei societăţi, din cauza 
strofei care spunea durerea 
lui "48" şi cea de azi: Ba- 
sarabia furată, Dobrogea şi 
Bucovina ciuntite, iar unii 


- visează Împărăţia Austro- 


Ungară. 

E o coincidenţă sau un 
semn dela Cel de sus? La 
Braşov, în toamna lui 1863, 
când poetul era pe patul 
morţii, un grup de tineri au 
trecut întâmplător pe sub 
fereastră cântând "Deşteap- 
tă-te Române". 

Aşa a plecat dintre noi 
Andrei Mureşanu, ascul- 


tând ultimele strofe... 
Am înarmat a noastră mână 
Casă un scump pământ, 
Dreptatea e a lui Stăpână 
Iar Domn e adevărul Sfânt. 


Şi'n cartea veşniciei scrie 
Că țări şi neamuri vor pieri 
Iar scumpa noastră Românie, 
Etern, etern va înflori. 

... 


VIVAT TURISMUL! 


Pentru o mai bună legă- 
ură între Nord şi Sud, în 
iitorii 3-4 ani se vor con- 


strui două poduri peste 
Dunăre: Calafat-Vidin şi 
Bechet-Oreahova. 


> — 


DECEMBRIE 1993 


1/2 ani). 


— aa TO 


PAGINA 21 


COMEMORAREA PANDREA 


Sâmbătă 10 luliă 1993 a avut loc la Sorbonna, în Amfiteatrul Jules Michelet şi sub egida "Centrului Românesc de Cercetări” şi a 


"Casei Româneşti" dela Paris, la 25 de ani dela moarte, Comemorarea creştini 
- 8.VIL.1968, Bucureşti), personalitate complexă a culturii româneşti: avocat, jurist, ziarist, (1000 articole publicate), 
scriitor (20 cărți), filosof, moralist, critic, traducător... puşcăriaş al temniţelor comuniste (10 

T-au dăruit gânduri, închinate lui: Maica Spiro 
Cazaban, Constantin Comorovski (Franţa), Aurelian Chivu, loan Ion Diaconu, Pan 


ască a lui Petre Pandrea (Balg, 26. V1.1904 


sociolog, eseist, 


ră Veronica Gurău (România), Dr. Ana Maria Marin (Elveţia), N. Balotă, Th. 
Izverna (România), lon Gheorghe Marinescu 


(U.5.A.), Dr. Sorin V. Nicolaescu (Bel, Marcel Petrişor (România), Cicerone Poghirc, Paul Simionescu şi Andrei Pandrea (Franţa). 
Solicităm şi pe această cale 3 Des) domnilor Nistor Chioreanu şi Simion Ghinea - codeținuţi care au mai scris despre Pandrea, 
fapt pentru care le mulțumesc din inimă | - ca şi mesajele oricăror cunoscuţi şi exegeți, prieteni sau advi 


Comunicările tuturor vor fi reunite în brogură. 


semnată: Marcel Petrişor. 


PROFIL PETRE PANDREA 


Dacă ar fi să se restituie 
în România galeria unor 
profiluri de neuitat, sau a 
unor oameni care pe par- 
cursul ultimei jumătăţi de 
secol s'au consacrat ca per- 
sonalităţi de mare anver- 
gură, verificându-se în 
situaţii limită şi'n pers- 
pectiva unei lumi fără 
speranţă, Petre Pandrea şi 

a ar ocupa un loc 
aparte. Un loc aparte în- 
trucât prietenia le-a fost 
legendară şi faima con- 
semnată în memoria co- 
lectivă a preaîncercatului 
suflet românesc. 

Pereche de nedespărțit, 
în spățiul claustrant al 
puşcăriilor politice din 
perioada Ana Pauker - 
Gheorghiu Dej (1947-53), au 
dat multă bătaie de cap 
observatorilor vizibili și 
invizibili din ierarhia 
administrativ-penitenciară. 
Şi cu atât mai mult cu cât 


unul venea dela "stânga 

noăstră politică, cazul 
Pandrea, iar celălalt, Petre 
Ţuţea, din partea dreptei. Şi 
punctul de întălnire, tardiv 
oarecum, închisoarea dela 
Ocnele Mari, într'o primă 
perioadă (1948-56) şi cea 
dela Aiud, între anii 1960- 


Pururi în agitaţie, “pururi 
contradictorii şi niciodată 
astâmpăraţi, îşi afirmau 
randoarea într'o contro- 
versă fără sfârşit. Motivul, 
toată gama ideilor europe- 
ne, dezbătute şi răzbătute, 
în marșul lor triumfal prin 
istoria continentului euro- 
asiatic. 

Din ce începea discuţia, 


Marcel PETRIŞOR 

- Nimic, dom' colonel; 
da' când se bat ăştia doi în 
vorbe (Ţuţea şi Pandrea) e 
prăpăd! 

Şi'ntr'adevăr, "prăpă- 
dul" celor doi constituia un 
regal", mai ales pentru 
mintea celor ce-i ascultau. 

Făcuseră amândoi stu- 
diile la Berlin, între cele 
două războaie, Pandrea 
Dreptul şi Filosofia, Ţuţea 
: A la fel, fără a ajunge însă 
căratul tinetelor, şi discuţia | niciodată la un numitor 
se relua cu aceeaşi fervoare corăun. Sau nu. Se ajungea 
şi pasiune. Pandrea însă -ând era vorba să se apere 
avea inițiativa, iar Ţuţea de pieirea fizică sau de 
aştepta. ÎI "ataca", orice ar fi îZEriile îi re. To- 
zis şi nimeni nu mai avea !.tuşi, nu făceau nici chiar 
taiate din fe alei t în spectaco lu IL di - atunci front comun, pre- 
tribei iscate din te mir'de |lferând ca fiecare să se 
Cea - ____. lanseze separat în luptă 

Se discuta orice şi mai pentru apărarea celuilalt. 
ales se pornea dela câte un Fiecare îşi apăra însă, în 
fleac. Se ajungea însă nea- Juptă cu administraţia, ad- 
pătat la religie şi filosofie, versarul de idei şi nu pe 
trecându-se parcă obliga- sine. Certurile anterioare 
toriu prin politică, unde dintre cei doi se uitau a- 
plouau invectivele, moti- tunci într'o clipă, se topeau 
vate apoi din ambele părţi, adversitățile, dispărea tre- 
cu o diabolică abilitate cutul, fiecare proiectându-l 
dialectică. Spectacolul . pe celălalt într'un spaţiu 
uneori atât de ispititor, inexpugnabil. 
încât până şi cel mai umil PEPE Pr eiz PT 
al ectatoz, țăranul di Ec ciproc, cu invective chiar, 
lificat, îi cereau (în deosebi / PEN!Tucă fuseseră cândva, 
in perioada fipa lă S paza Dc IA aceasta ca 
Sia doatulul Crăciun senin că avuseseră „până la 

5 = treizeci de ani - inimă) 
lăudându-se apoi că după 
această perioadă sau vârstă 
nu mai continuaseră, dumi- 
rindu-se. 

Cu Petre Ţuţea fusese 
mai simplu: muscelean de 
origine, şi deci mai dialectic 
şi mai puţin statornic, se 


EDITORIALE 
DI. Tudor Murgoci 


nu se ştia niciodată prea 
bine; putea începe din orice 
şi din nimic, sfârşindu-se 
însă întotdeauna cu amicale 
dezaprobări, insulte chiar, 
invective uneori, niciodată 
insă cu resentimente care să 
fi dus la "retragerea de 
ambasadori”. 

O nouă revedere, în cel 
mai neaşteptat moment, 
dimineaţă, seară, noapte pe 
priciu sau după amiază la 


permisiunea de a "par- 
ticipa" la clubul intelec- 
tualilor unde se făcea 
"reeducarea”. 

- Şi ce pricepi tu de 
acolo? îl întreba colonelul 
Crăciun pe câte unul care 
venea să-i ceară permi- 
siunea. 


ina pentru ca apoi 


La îndemnul autorului, încredințăm "Cuvântului Românesc” mărturia de mai jos, 


Andrei PANDREA 


dumirise mai repede, se 
hotărâse mai iute şi gata 
ruptura. Lui Pandre 
schimb, oltean genial, pâ- 
|râind de deşteptăciune şi 
| venindu-i mult mai greu să 
|se desprindă de comerţul 
de idei, inima i-o luase'ntr'o 
parte, iar mintea într'alta. 
De uride şi conflictul apoi, 
zbuciumul chiar, culmi- 
nând cu angajarea lui totală 
spre xeapia iai tim pece 
«Tiintea-i rămăsese Ia stânga. 
şa se explică faptul că el, 
cuimnatul lui Pătrăşcant, 
oniul marilor speranţe stân- 


e în politică, ajunsese să 


apere în libertate, ca avocat, 
măicuţele legionare 
adimireşti. Şi, culmea, 


"câştigase” procesul cu Se- 


plata să-i fie o novă puş- 


cărie, într'o nouă "înca- 


Odrare" (legionar fanatic) 


d ca ispăşirea s'o facă 
la Aiud. Iar Petre Pandrea 
nu s'a negat niciodată pe 
sine când a fost să-şi asculte 
iii 

Cu mustăţile-i de haiduc 
sau pandur oltean, cu o- 
brazul cioplit parcă numai 
cu barda şi cu o statură de 
stâlp de hotar, când vorbea 
de oriunde, putea vorbi şi 
ca dela catedră, şi ca la 
clacă. Pricepeau toţi totul şi 
nimeni n'ar fi spus că omul 
s'ar fi deosebit de ei prin 
ceva. Cu fiecare era în felul 
lui, rămânând însă în sine 
mereu acelaşi. Omul care 
niciodată, de dragul inimii, 
nu s'a învăţat minte, n'a dat 
înapoi, ştiind că Dumne- 
zeu, mai întâi, la aceasta se 
uită şi după aceea la minte. 


P.O. ROCKTON ONT., CANADA LOR 1X0 
Puteţi procura dela adresa de mal sus, următoarele cărți: 


PITEŞTI de Dumitru BACU : $20.00 "TEMELIE DE VEA ile MILIT. 
POEZII DIN ÎNCHISORI, Culegere de Z.PANĂ 2000. A ETICĂ AA RU a 
CU ACUL PE SĂPUN, Poezii de Zahu PANĂ 18.00 POEMELE NEMURIRII de Vasil 00 
DIN LUPTELE TINERETULUI ROMÂN 1939-1939 = e Vasile MILITARU 18.00 
Culegere de taxi 20.00 VORBE CU TÂLC de Vasile MILITARU 6.00 
ÎNVIEREA, Revistă trimestrială de analize, docu- PUNCTE DE VEDERE de Eugen POPESCU 15.00 
mente, crestomaţie şi cronici, 272 de pagini 15.00 DIN COPILĂRIE de P.NĂMOLOASA 5.00 
JURNALUL FERICIRII de N. STEINHARDT 25.00 O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ UNUI SAT i 
GOOD BYE, DOMNULE PAGIZAI EAST S de Nicolae GOLEA 7.00. - 
e onescu Ă PĂDUREA Â 
PENTRU LEGIONARI, Corneliu Z. CODREANU 28.00 DECA TANCAESI e ai 5.00 
DEZGROPAREA CĂPITANULUI de V. POSTEUCĂ 12.00 POVESTE DE DINCOLO de Ana Maria MARIN F 
DIN ÎMPĂRĂȚIA MORȚII de Gabriel BĂLĂNESCU 28.00  DESȚĂRAȚII, Poezii de Ara Mari, MARIN 200) 
ARON COTRUŞ, Opere complete 20.00 DURERI CONDENSA' iei 2-00 
ÂNGELE TEMNIȚEI şi POEME de Radu GYR i NE Poezii de Vasile MUSTA ȚASI 
SE PLANGA iati pe MEDITAȚII ŞI MĂR TURISIRE de ]lie OLTEANU 5.00 
de Ion Roth JELESCU 2ado 3 JICURIDINTRO LUME FARĂ SOARE 
SĂRATA de Nicolae ROŞCA 8.00 A Rocaii de Alexandru BIO KA NN IL 
i : CĂRUȚA CU SCÂNDURI de Marcel PETRIŞOR 5.00 
CREZ DE GENERAŢIE de Vasile MARIN 20.00 VREŢI SĂ RÂDEŢI de Florin SCĂRLĂTESCU 
ÎNSEMNĂRI DE PE FRONT (1936-1937) de N.TOTU 1200 OREI SA RADEŢI de Florin SCĂRLATE 30) 
BASARABIA SUB SĂPÂNIRE STRĂINĂ IL =Nuvelele adolescenței în feranițele : 
de Nicolae CIACHIR 700 comuniste de Mihai RĂDULESCU 7.00 
POEZII PRINTRE GRATII de Alex, SILIŞTREANU 8.00  PARMITHI de Victoria BATU 500, 
ISTORIA POLITICĂ. SI MILITARĂ A RĂZ ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC de M. LEHRER 20.00 
ŞI MILIT BOIULUI 
- 22 IUNIE - de G-ral Platon CHIRNOAGĂ 25.00 MANSARDA DE CATIFEA, Să 
FRUMOASA MEA CU OCHII VERZI poezii de Dan Emilian ROŞCA 7.00 
de Nelu MANZATI 15.00 POEZII PENTRU COPII de Florica BAŢU 8.00 
ANII DE GROAZĂ DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ CU VIII ŞI CU MORŢII LAOLALTĂ 
de Virgil MATEIAŞ 18.00 to de N. STĂNESCU 10.00 
POEZII de Nicu Iancu PĂLTINIŞTEANU 10.00 FANTANA LUMINII, Poeme haicu de D. ICHIM 8.00 
AMINTIRI DIN ÎNCHISOARE de Nicolae DIMA 20.00  POEMSFROM COMMUNIST PRISONS : 
CETĂȚI SFĂRÂMATE, Schițe şi nuvele de N.NOVAC 7.00 (limba engleză) translated by Mother ALEXANDRA 7.00 


FORTUL NR.13 de Marcel PETRIŞOR 10.00 
ÎNTRE CIOCAN, SECERĂ ŞI NICOVALĂ 
de Paraschiv NĂMOLOASA 28.00 


DIALOG DE ABJECŢIE de Radu N. CISMĂŞEANU 5.00 


THE ANTI-HUMANS 
iteşti, tradus în limba engleză) de Dumtru BACU 20, 
JOURNEY TO FREEDOM (limba engleză) seu 


de Nicole DIMA 23.00 


La flecare comandă se adaugă costul expediției 


si 0 MD au 1 DD ci a. La AL AEO RI 0 a-i p a. I-a UD), Aa duca XA, 0 ii Ad 
+00 AIR N a m a Pe Papi ni ve NORI SE ee So OVI cu e pna OD Di pia ee, 


AN = PAGINA 22 DECEMBRIE 1993 CUVÂNTUL ROMÂNESC 


N 
N 


DE CRĂCIUN COLIND DE CRĂCIUN 


ÎN AJUN 


ca buruienile. Dacă nu i-ar 


A, iubi, ar fi nepăsători. 


Adam şi Eva erau ca nişte 
copii în faţa lui Dumnezeu. 
Din iubirea pentru ei, Dum- 
nezeu a creat raiul, o grădină 


€ fantastic de frumoasă, pe care li 


l-au dat în stăpânire. Cât de 
fericiţi erau Adam şi Eva în rai! 
Dar Adam şi Eva au făcut 


A. ceva foarte urât şi rău. Au uitat 


foarte repede de binefăcătorul 
şi părintele lor. Când a apărut 
diavolul, în formă de şarpe, şi- 
au trădat Părintele şi au în- 


€ ceput să-l asculte pe duşmanul 


lui Dumnezeu. Diavolul, care 
ura fericirea lui Adam şi a Evei, 
şi-a propus să distrugă, prin 


durea şi pe Dumnezeu pros- d 


teasca lor îndărătnicire, dar în 


mila Lui, le-a promis un mân- 2 


tuitor ca să-i reîntoarcă în rai. 
Proorocii Vechiului Tes- 


tament au profeţit locul şi “A. 


timpul, unde şi când se va 
naşte Hristos, 

Şi iată, noaptea de Crăciun. 
Sfântul Iosif şi cu Maica Dom- 
nului merg spre Betleem să se 
înscrie, după porunca dată de 
Împăratul Romei. Drumul e 
greu. Când Iosif şi Maria ajung 
în Betleem, era târziu. Toate 
hanurile şi hotelurile erau 


ocupate. Iosif bate la toate -A 


porţile, pentru o noapte de găz- 
duire. Refuz pretutindeni. 


(Fragment) Lui Horaţiu 
E iamnă pe la noi şi ninge, Înspre noaptea de Ajun — 
poeziei betie ari Am să-l rog pe Moş Crăciun 
pi docailuede în soti, Dgosiea nl fre hotar, 
imi vine-un dor de colindat. şi să dea Due ră XI 
În casa noastră străluceşte, in luceferi care cad 
Un brad frumos, tot încărcat. Să-ţi atârne pe crenguţe 
În casa voastră ce-o fi oare? pi Și TI demite; 
ipse -o lumânare 
E dragoste pe cum ne-aţi dat? Pa aiște, fa Carul Mare 
vrea să fim toţi împreună, ând pleca-vei în colindă 
pă la noisă ma toții. Stelele să ţi-o aprindă 
Să colindăm cu voie bună, Şi pe scama unui nor 
Împreună să cântăm, «3 403 să te legene uşor 
Pe Moş Crăciun să-l aşteptăm. AS Când un copil devine neas- Adam îl acuză pe Dumnezeu, Ă* pisat din copilărie 
Ş Me cultător, părinţii îl pedepsesc. ca autor al greşeli, pentrucă i-a aproape or să-ţi vie, 
V POP Aceasta nu înseamnă neapărat dat-o pe Eva. Nici Eva nu zice: Cu cădelniţi de tămâie 
etuja bătaia. Părinţii îi retrag anu- "Doamne, iartă-mă!", ci dă vina Y/ Somnul blând să ţi-l mângâie. 
ka mite favoruri. Bunăoară, o pe şarpe. Amândoi încearcă să Heruvimi cu-aripi de nea 
A. săptămână fără televizor, sau .mintă pe Dumnezeu şi să-l facă Către zori te vor căta 
nu pizza în seara aceasta. vinovat de ceea ce s'a întâm- Şi te-or duce lin în zbor 
Credeţi voi, dragii mei, că plat. R La poanta genunilor 
părinţilor le place să-i pedep- Cum nici unul dintre ei nu a Să priveşti cum An 
[> sească pe copii? Nicidecum. Ei zis că îi pare rău că a ascultat de S' piiVeşi pe pământ 
£. suntsiliți să facă aceasta tocmai diavol, Dumnezeu le-a redus a născut pruncul cel sfânt. 
din motivul că îşi iubesc copiii favoarea de a trăi în rai şi i-a “/ 
şi-i vor să fie ca florile, iar nu dat afară din grădina raiului. ÎL 3 Livia RICONTE 


Pisicuţa mea aseară, A sfaturi, ca să nu se mai supună  Disperat ă ulti 
- Imbrăcată'n Moş merele lui Dumnezeu. Au ascultat şi stiercă dee apa aaa “ 
: Cu beteală'n mustăcioară, au greşit. Sears : 
i  Avenitfugind pe scară, (2 Când Dumnezeu apare, Ajunşi acolo, peste noapte A a 
9  Chiarîn noaptea de Ajun. CA”, Adam încearcă să se ascundă. s'a născut lisus Hristos. şi de 
(SP = Aşa fac şi copiii când ştiu că au îngerii din ceruri, în mirjade de e 


DE CRĂCIUN 


4, i, i făcut ceva îngrozitor de rău. coruri, cântau: "! > a $ 
. liaau - a zis - şi'ntr'un colț de cămăruță 8 « rău ruri, cântau: "Slavă întru cele « 

3 Mea ca Ca dart A(7 Dar Dumnezeu îl strigă: de sus lui Dumnezeu și pe 2 

O păpuşă, o maşinuţă AS "Adame, unde eşti?" Din as- pământ pace, între oameni “ 

, , 


DE FLORICA BAŢU 
126 MADISON AVE. S., KITCHENER, ONTARIO, N2G 3M6 


A A ăto; apar Adam şi Eva. b î ire. Me Azi, în ziua d Crăcii 
. Dulciuri, globuri pi Zid > Ştiau că au ficut rău. În loc să e tt at Dumnezeul tt pat: 
N În vârful unui brăduț plin. spună: "Doamne, am greșiti", Părintele MITREL X;; L-a trimis pe fiul său 
ş Dar când ochii am deschis... g e să ne mântuie de rău. 
j- Pielea „Erga pal 2 promis PO aa ca 0 ca male ci aa VA a Op d Re Sa e Lângă pruncul mic, lisus, E 
E 7eal sau. doar vis? sti coborau e sus A 
! păstorii se'nchinau, 
Moş Crăciun e-adevărat! îs ee mohinau, 
Fiindcă-l văd pa geam în zare E e ea 
d în san e Pe ce eri, noi, cu sufletul mai bun 
| Darurile şi-artificiile arzătoare PAGINA "CUVÂNTUL COPIILOR" ES Domnului li mulțumim 
Toate Imi spun: "LA MULŢI ANII" TE REDACTATĂ ănătate vă dorim 


Daiana BĂDULESCU Florica BAŢU 


VÂNTUL ROMÂNESC DECEMBRIE 1993 PAGINA 23 


CĂRŢI ŞI ZIARE DIN ROMÂNIA 


LA DVS. ACASĂ, PRIN ARTIMMEX 
| Evenimentul Zile! — care in 3 luni dela infiintare a a 
saptamanal Academia Catavencu, 


livrarea cartilor sau 
si ziare se vor adauga curand, 


imati—va optiunile marcind cu *X* in casuta corespunzatoare comenzii dorite si completati 
orile In $ în ultima coloana din dreapta. Romania libera si Evenimentul zilei vin in seturi de 6 

cate un singur ziar pe saptamana (de miercuri sau Joi). Daca CUMPARATI UN SET DE SASE 
MUL), puteti comanda seturi/ziare ADITIONALE Ia pretul redus indicat in coloana “Aditionale. 


Ț 
pa Bucati PRET ABONAMENT PRET ABONAMENT VALOARE 
inset. PE 4 SAPTAMANI PE 13 SAPTAMANI $ 

| : Primul Aditlonal Primul Aditional 
| 1. Romania Libera Sase  $28.99 $2290 [_] se4.99 $76.49 

2 Evenimentul Zilei Sase  $28.99 $22.99 |_] sa4.99 [| s7e | ]| 

, Romania Libera Unu $10.99 $8.99 $29.99 $24.99 | 

Evenimentul lol Unu $10.% | | șa.9 $29.99 [_] s24.99 [ ] 

Expres Magazin Unu $11.99 [] sooo [] $a4.99 ] sa7 [] ] 

gs. Academia Catavencu Unu $s0 [] s400 $18.9%9 |] $15.99 ] 

SUBTOTAL ZIARE/SAPTAMANALE: 
rari | AUTOR TIILU EDITURA PRET $ : 

“GModorcea — Baletii de bani gata — (ainomenclaturi) ALCRIS $11.99 |] = 

2 Maresal. Antonescu = EPISTOLARUL INFERNULUI ALBATROS $11.99 | |] 

3 Nicolae orga — Politica Externa a Regelui Carol | VIITORUL $11.99 [| ] AV A$Ş E D E 

A Sanda Maria = CARTE DE BUCATE ORIZONT s9.99 |] R 

5 TRasohilee= RASPUTIN SI FEMEILE ORIZONT so | ] 

e. “Daphne de Maurier -  REBECA ORIZONT  $99 | ]| ] | = LĂCI N TĂ Cc U 

SUBTOTAL CARTI: 
777 Rounat sublotlurle dela zare, saptamahale și carti = TOTAL COMANDA: 3 


ie inclad livrarea si GST-—PST: Citeva din paacicie permaacale de vinzare in Toronto la magaziacie de colt: 103 
Pacbray Forest De. 740 Shepard A.E, 747 Don Mills Rd. 441 Rogera Rd. si Dumiaicie, la Biserica, 247 Roetbora Are. 


PENTRU COMENZI COMPLETATI SI TRIMETETI ACEST FORMULAR DE COMANDA CU ADRESA DVS.: 
Name: Mr. (Mrs. [| Miss (ms. Hi 
ear —— SET Apr Cmy —ProWnce————Coaa— 


DACA DORITI SA COMANDATI CARTI APARUTE RECENT SAU ZIARE CE NU SINT PE LISTA SAU DORITI 
INFORMATII SUPLIMENTARE, VA RUGAM SA VA ADRESATI LA: 


ARTIMMEX 


de ARGUS 


ILIESCU ATACĂ EXILUL 


Ne-atacă Iliescu: "Aia S 
ce n'au mâncat salam de soia"; 


porters of exotic art, publications and gii A = z 
= z8 că el, cuprins de-o râvnă-adâncă 
BA Pola Unia da MZII ANS e Fa 4182433 9190 nici azi nu ştie ce mănâncă. 
? | [4 
"UN CRĂCIUN DE NEUITAT uz NICOLAE MANOLE 
A 
E. Liberalii-i vin de hac 
Urmare din pag.17 mântul, dar avea avantajul  gorie de populaţie" înţe- şi-au făcut spărturi in PAC. 
aprind o lumânare, dar nu că fiind în pătrăţele aş fi legea bolnavii de leucemie, Aşa-i omul cu noroace, 
speră AER copilul sin- putut spune că e Scoţian. iar prin "foarte periculos" n'are PAC, dar are PACE 


sur, acasă. Avea bube pe Nua fost nevoie. Oamenii, vroise să spună mortal... 
 Îață, pe trup, pe mâini, pe ştiind că avem copii mulți, “— Mi-a dat o mulțime de 
picioare, bube în cap, bube nu-şi bat capul să reţină explicaţii ştiinţifice din care 
în gură- şi unde nu avea? care cine e; dacă aveam cu n'am înţeles nimic şi nici 
L-am luat în braţe, l-am mine unucu fustă, probabil nu am încercat să înţeleg, 
pupat, l-am doftoricit. Şi la e una din fete. : reţinând doar că, în cazul 
i moient dat am avut o Singurul care a ştiut a meu, deşi avusesem o dată 
Mpăndiială că situaţia, întru- fost doctorul, şi el a consi- vărsat de vânt, contactul cu 
câtva, îi convine: niciodată  derat că am procedat bine, virusul poate fi pentru 
nu îl dezmierdasem atâta! având în vedere circum- mine "foarte periculos". 


PARADOX 


S'a întors maşina lumii 

şi nu înțeleg nimică. 

Petre Roman poartă Cruce 
Iliescu...cipilică... 


ÎN ei ioana: peale e ae pe i o ae Dacă îilapar inte die ÎN ȚARĂ A AVUT LOC 
Crăcii i Eso- ia. : '0- ne imediat telefon să-ţi tri- 
se e cu văr- gramată la spitalul din „item medicamente. Dar CONCURSUL 


sat de vânt în ziua de Cră- Toronto pentru reactuali- imediat, să nu aştepţi! 

ciun e de neuitat, cum e Zarea tratamentului meu. M'au consultat într'un 
Anul Nou cu doi e ii bu- M'am dus acolo trasă la timp record şi miau expedi- 
boşi? E faţă şi cu cearcăne la ochi şi — at, rapid, acasă de teamă să 
Exact când s'a vindecat cadrele medicale m'au pri- nu răspândesc acest ceva 
Christophor, s'au îmbol- vit cu înțelegerea cuvenită  nfoarte periculos" în rândul 
năvit Matei şi Gloria. A- după sărbători: credeau că acestei “categorii de popu- 
mândoi deodată, amândoi  nmai într'un chef o ţinu-  jaţie". ei 
vârsatde vânt. sem! Eram, întrucâtva, fericită 


"PE DUNĂRE DE-AR CURGE VIN" 


Pe Dunăre de-ar curge vin 
ar transfera-o'n Cişmigiu, 
privatizată pe deplin, 

cu Iliescu...barcagiu... 


Pe Dunăre de-ar curge vin, 


i ; ide să mă îi ă repede 
1 lanuarie 1 ] - Sunt multe cazuri să mă întorc acasă repede, PDSR original 
i Flori! * peace sei gripă în oraş, îmi spune 0 Gloria mă aştepta să o duc ar Er) un nou canal 
ÎN N lin cetoți oamenii: jsori duba dei copii. la dOCtor, o pată sopie ţia s'o ducă până la Kremlin 
pe meridianul nostru se Saua FEFEzi >  păruse peal unui ochi - 
pregăteau pentru chef, eu cu vărsat de vânt, încerc Să  yărsatul ajunsese şi acolo. ae ae 
cu răbdare alifie mă grozavesc. Nu m'am mai ferit de ace scu'nlotcă_ 
Pe bubele copiilor, sperând - Ceee? - bolnavi, era, oricum, prea ri mbind frumos către Elţin, 
să le mai aline, un pic S'a schimbat la faţă, ,arziu: îi ținusem în braţe, îi -ar spune: -Draghii gaspadin 
ărimea, : “parcă i-aş fi spus că undeva, pupasem, le spălasem bu- iertaţi-ne, dar n'avem... vodcă... 


L-am luat pe genunchii în sala de aşteptare am âs-  peje, 
Nei, unul pe un genunchi, cunso bombiţă., E Îmi. vedeam mai departe 
ul pe celălalt ca să nu se Am încercatsoliniștese: „e 4. urile zilnice şi, ori 
bată, l-am pupat i-am mân- - Eu am avut vărsat de de câte ori aveam Ei car 
Bâiat, vânt când eram mică. E Că E sOFL ae ari = 
pÎntro zi Gloria şi-a nu- Na mers. Sri Fa e rue 
mărat bubele. Nu ai rețin A chemat câteva per- pe Şi ielea mă mânca 
jiira exactă, dar ştiu că soane îmbrăcate în As mai mult a niciodată. Sau 
îjunsese la ceva de ordinul vorbit ceva pe şoptite, mau ai (sep Ie aVeal eh da 
7ecilor. Sa oprit din numă- dus într'o cameră singură ie P , 
joare când bunică-sa, fe- cuc şi careva s'a așezat în a fârşit, a trecut 
mele bătrână, care văzuse dreptul uşii. M'am întrebat Când, în sfârşit, a trecu 
te, i-a spus; dacă au făcut-o din întâm- perioada de incubație, mi- 
je Nu-i bine să numeri  plare, sau ca să fie siguri că am făcuto sta d mare: 
ubele, că ies şi mai multe! nu ies... 2 iDoarane;: Ați crt iuirieță 
acu' Matei, ce să zic? După un timp, când o că m'ai scăpat şi de data 
Într'o zi, când să-l Fc soră a binevoit să intre la asta! | 
i I mi-am dat sema că e mine, am întrebat-o: £ Apiiavut pal e at 
Osibil să-i t t - De ce când am spus făcut vărsat de vânt. Soţu 
za, daf în du ici BIO. aperiat? „Florica BAŢU-ICHIM 
am să-l duc. M'am uitat Vezi ta/ pentru această 


Iliescu s'a trezit 
cu faţa spre Răsărit 

şi nu ştiu ce-o fi văzut, 
că la mijloc...era ud... 


PLO ŞI ISRAELUL 


Arafat şi cu Rabin 
şi-au strâns mâinile, puţin, 

nu de drag, dar n'au ce face 
Nevoia, le cere... pace ... 


imp 


Casă şi 3 „ categorie de populaţie, (Fragment din volumul 
tică prim (aa casa Pi acest fel de virus e foarte npa porţile disperării, 
venit i-am pus peelo fustă periculos. începutul speranţei”, în 

s-a lui Gloria. Lungă- Cunoşteam limbajul curs de apariţie în 


ungă, 


aproape atingea pă- surorii. Prin Yaceastă cate- România). 


N RI N RE III RR N N 


PAGINA 24 


DECEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Trecutul istoric şi pre- 
zentul arată -cu mici ex- 
cepţii- că dreptatea, since- 
ritatea şi suferințele popoa- 
relor mici în revendicările 
lor, aflate în minoritate de 
"forţă" nu sunt luate în 
considerare de abuzul in- 


ROMÂNIA 3 
ŞI SECURITATEA EUROPEANĂ 


teresat al celor stăpâne pe 
putere. 

Până şi în cărţile de 
şcoală primară lupul care a 
mâncat oaia motivează că 
aceasta i-a turburat apa; şi, 
treacă-meargă dacă ar fi 
mâncat o hienă sau un 


ÎNDOIELI 
ŞI CEAȚĂ 


Viaţa României este bân- 
tuită de îndoieli şi acoperită 
de ceața lipsei de speranţă. 
Lucrurile sunt cum nu ar 
trebui să fie şi oamenii bâj- 
bâie îndureraţi în căutarea 
unor certitudini. 

Din păcate, această stare 
rea este rezultatul combinat 
a două situaţii nefericiete. 

In primul rând grupul 
care în România controlea- 
ză puterea, administraţia 
Iliescu-Văcăroiu (alt nume 
predestinat!), atinge noi şi 
noi performanţe de cinism 
şi neruşinare. 

Pentru o vreme am cre- 
zut că grupul ce a luat 
puterea după revolta naţio- 
nală anticomunistă din 
Decembrie 1989 ar fi fost 
compus mai ales din frip- 
turişti şi că acel grup va 
dispare în relativ scurtă vre- 
me. Adevărul este că ne-am 
înşelat. 

Grupul care s'a instalat 
la putere în România în 
Decembrie 1989 s'a dovedit 
a fi puternic, unit în intenţii 
rele şi având la dispoziţie 
multiple mijloace de ma- 
nevră. 


Echipa condusă de Ion 
Iliescu a avut dela bun 
început un plan de lungă 
durată şi opţiuni tactice, 
stratageme de derutare, 
alternative coordonate şi 
bine puse la punct. 

Din perspectiva istorică 
cea mai remarcabilă per- 
formanţă a acelui grup, de 
altcum unică până acuma în 
istoria Estului European, a 
fost aceea de asumare a u- 
nei identități. Această acţi- 
une a fost cea mai îndrăz- 
neaţă şi cea mai riscantă 
acţiune a acelui grup şi de 
succesul ei a depins desfă- 
șurarea ulterioară a pla- 
nului diabolic pregătit, de 
bună seamă, din vreme. 

La patru ani după revolta 
naţională anticomunistă 
rămâne încă de necrezut 
cum a fost cu putință ca un 
grup de activişti de partid 
cu vechi state de plată şi 
care nici un moment nu 
s'au lepădat de trecutul lor 
murdar, să poată să se pre- 
zinte ca "autor" al revoltei 
anticomuniste, Dar încă 
mai dureros rămâne faptul 
că o bună parte a populaţiei 
României a acceptat această 
impostură şi s'a întors cu 
violenţă împotriva celor 
care căutau şi caută să 
îndrepte lucrurile în Ro- 
mânia. Farsa "convertirii" 
lui Ion Iliescu şi a ortacilor 
lui la sentimente mai bune 
este protescă dar faptul că 
ea a fost crezută are con- 
secinţe tragice. 

Al doilea aspect decurge 
din prezentarea anterioară 
şi el priveste o anume lene 
e a gândi și un refuz de a 


Alexandru NEMO!IANU— 


face opţiuni necesare, dar 
dificile, 

Pentru Români ca şi 
pentru restul locuitorilor 
din Răsăritul Europei se 
pune problema trecerii dela 
oroarea comunistă la un 
sistem de viaţă bazat pe 
valori reale şi sub lege. 
Desigur aceasta este o 
afirmaţie de maximă ge- 
neralitate. Se poate spune 
că toate grupările politice 
din România sunt de acord 
cu acest lucru, chiar şi Ion 
Iliescu şi ortacii lui. 

Dar din păcate între vor- 
be şi fapte este o mare di- 
ferenţă şi această diferenţă 
trebue rezolvată în Ro- 
mânia dacă o situaţie mai 
bună este realmente dorită. 

În România comunismul 
a fost un cancer care a mân- 
cat trupuri şi suflete. În 
România comuniştii, parcă 
mai vârtos decât în alte 
părţi, nu s'au mulțumit să 
jefuiască şi să chinuie ei au 
căutat să înjosească şi să 
compromită. Ei au căutat să 
silească pe toţi Românii să 
fie părtaşi la măcar una din 
relele ce le-au inventat în 
dorinţa de a-i pune pe toţi 
sub semnul întunericului. 
Planul era cu adevărat dia- 
bolic, căci complicitatea la 
rău şterge diferenţa dintre 
victimă şi călău sau o 
plasează doar sub specia 
cantitativului. 

Ca descendenţi direcţi, 
fizic şi moral, din comu- 
nism, actualii guvernanţi ai 
României folosesc acest 
raționament şi susțin că în 
România căderea lui Ceau- 
şescu a pus capăt comunis- 
mului. Înarmaţi cu aseme- 
nea “teorie” toţi nelegiuiţii, 
dela cadrişti la torţionarii 
securişti, au ieşit la iveală şi 
în mod cinic şi agresiv lo- 
vesc în dreapta şi în stânga 
şi se pun cu temei în frun- 
tea bucatelor. 

Neruşinarea este evi- 
dentă şi insulta e groasă! 

În România oamenii sunt 
cuprinși de disperare vă- 


zând că cei ce au comis 


crime sunt oamenii zilei, 
apăraţi de "scutierii" lui Ion 
Iliescu şi promovați tot mai 
sus. 3 

Dar faptul că grupul 
Iliescu şi-a dat arama pe 
faţă nu este de ajuns, a 
venit vremea acţiunii şi a 
bilanţului. 

Românii, în grup şi in- 
dividual, trebue să facă o 
opţiune clară. Ei trebue să 
aleagă între a tolera un re- 
gim de restauraţie comu- 
nistă şi între a lucra hotărât 
și uniţi pentru înlăturarea 
lui. 

După ce această opțiune 
va fi făcută, îndoielile se 
vor schimba în certitudini 
iar ceața de speranţă se va 
risipi facând loc unui cer 
senin. 


Petre PREDESCU 


ct al 


cameleon... 

Tot istoria arată că morţii 
tac de-a pururi, cei ce suferă 
şi se plâng de nedreptate se 
sting pe rând, -le droit du 
plus fort est toujour le 
meilleur- şi atunci popoa- 
rele care au elite scăpate 
dela moarte au obligaţia 
morală şi de conservatorism 
uman de a demasca lumii, 
neadevărul. 


Anii 1991-1992 au marcat 
căderea oficială a comunis- 
mului în Rusia şi o anumită 
desprindere economică în 
sectorul capitalist; USA 
depărtându-se ca putere 
"unicat" pe glob, postură în 
care a promovat escaladarea 
capitalistă prin nucleul pro- 
priu -zona- USA, Canada, 
Mexic. 

Europa cu nucleul Maas- 
tricht -în faşe- încearcă a se 
organiza continental unitar, 
pentru interesele sale eco- 
nomice; iar securitatea o 
menţine în pactul Nord- 
Atlantic şi tatonează extin- 
derea lui pe soluţii necon- 
cludente încă! 

Efortul condus de Ger- 
mania-Franţa întâmpină 
dificultăţi legate de sacri- 
ficarea pluri-facto dela eco- 
nomic la mentalitatea poli- 
tică a popoarelor conti- 
nentului, derutate de 
stadiul de sfârşit al ideo- 
logiilor care au stat la baza 
organizării lor statale, 
altora de prăbuşirea totali- 
tarismului rus refugiat în 
conduceri neo-comuniste. 

Concomitent, continuă să 
opereze influenţa Rusiei 
axată pe o armată intactă cu 
trupe în ţările semi-elibe- 
ratoare, KGB-ul este în pli- 
nă activitate pe cameleo- 
nismul de a rămâne putere 
imperialistă cu schimbare 
formală democratică. 

Exprimarea diplomaţiei 
ruse şi ungare cu privire la 
constituirea Comunităţii 
Europene se face cu propu- 
neri care strecoară porţile 
de eludare prevederilor 
dela baza structurii comu- 
nitare, pro-cauza şi peste 
jaloanele internaţionale 
acceptabile partenerilor de 
convieţuire pașnică. 

În conjunctura succint 
expusă fiinţează dela înce- 
put o nuanţă de escaladare 
a intereselor pentru "sine" 
deloc facilitară spiritului 
comunitar european; ceea 
ce obligă la durată, consti- 
tuirea sa. 

România, prinsă în fo- 
carul politico-economic 
europen se zbate fără buso- 
lă, adică în haos politic şi 
economic dela cei ce o gu- 
vernează până la inclusiv 
neputincioasa Opoziţie că- 
utătoare în rămăşiţele de- 
suetate ale trecutului. O 
notă aparte de revigorare 
stă în supraviețuirea puş- 
căriaşilor şi exilaţii în afara 
graniţelor ţării, purtători 
unei corectitudini stator- 
nicită suferințelor şi unei 
experienţe dobândite din 
trăirea reală a societăţii 
ajunsă la capătul sărăciei, 
exploatării şi jafului. 

Ei duc un steag propriu 
conştiinţei naționale valabil 
conlucrării la reorganizarea 
pe "ordine" în România şi 
Europa. Este vorba de 
sarcina păstrătoare gândirii 
elitei intelectuale române 
dintre cele două războaie 
mondiale; Nae Ionescu, 
Blaga, M.Eliade, D-tru 
Stăniloaie, Petre Ţuţea, 
Noica, N.Crainic, etc., 
fundamentată pe religia 


creştin-ortodoxă şi des- 
tinată formării de caractere 
pentru cadrele de guver- 
nare, în viziunea şi munca 
lui Corneliu Codreanu în- 
suşită de marele om politic 
Iuliu Maniu. 

Evoluţiei acestor orga- 
nizatori i s'a pus stavilă o 
dictatură instaurată în anul 
1938 de Carol II pripăşit 
rege al României, după ce 
fusese îndepărtat de tânăr 
din ţară, în Franţa. 

Destinul ţării abandonat 
"forţei marilor puteri timp 
de 55 de ani cunoaşte o cale 
străină de făgaşul -orizont 
marcat poporului de elitele 
sale. Conjunctura experi- 
mentală a acestor forţe a 
acţionat premergător şi pos- 
tum celui de-al Doilea 
Război Mondial, obligând 
devierea conceptului creş- 
tin-ortodox aflat la baza 
gânditorilor de bine pentru 
soarta României. Eroarea a 
erodat şi erodează nu nu- 
mai destinul României ci al 
întregului continent euro- 
pean. 

Măsura regăsirii de 
destin Europei nu poate fi 
decât o revenire la punctul 
unde i s'a curmat fireasca 
aşezare de după Primul 
Război Mondial atât sub 
aspectul graniţelor teri- 
toriale cât şi al democraţiei 
abolite sub duritatea 
marxistă. La Comunitățile 
Eropene, la ONU şi în toate 
şedinţele de constituire 
comunitar-internaţionale, 
trebue spus şi repetat ade- 
vărul: că România a luptat - 
singura țară- în conflagraţia 
celui de-al Doilea Război 
Mondial cu arme şi jertfe 
umane imense împotriva 
structurilor imperialiste- 
diavoleşti, hitlerism-comu- 
nism. 

„Din punct de vedere doc- 
trinar, autorul acestui arti- 
col preconizează un făgaş 
organizatoric înnoitor care 
ține seama de specificul 
demografiei explozive, in- 
telectualizarea maselor 
umane şi necesitatea asi- 
gurării locului de muncă 
tuturor; printr'o democraţie 
socială europeană, care să 
conserve naţia, selecţia şi 
cointeresarea, privatizarea, 
toleranța, omenia credinţei 
şi stârpirea abuzului poli- 
tico-economic, 

Restabilirea democraţiei 
în România va fi edificată 
de momentul în care Ro- 
mânii forţaţi exilului şi ră- 
maşi în viaţă vor găsi sigu- 
ranţa revenirii în patrie, cu 
libertatea rostirii cuvântu- 
lui frustrat de adevăr, atâta 
amar de vreme. Propaganda 
minciunii, denigrării, abu- 
zul temător de control, cad 
în fața cuvântului demon- 
strat prin fapte corect pre- 
zentate în dezbatere pu- 
blică. 

România pentru sine şi 
nu numai -a dovedit- un 
mod de gândire şi mani- 
festare creştin-ortodoxă, 
sângerează cauzei europene 
prin poziţia sa geografică 
de două mii de ani, stavilă 
imperialismului euro-asia- 
tic şi reprezintă un punct 
cheie şi cumpănă de echi- 
libru plănuiței Europe 
comunitare. Fără aşezarea 
României în ordinea fi- 
rească existenţei sale prin 
elite proprii, construcția 
organizatorică europeană 
ramâne experiment sortit 
caduc, cu un viitor previ- 


zibil spre forme nihilist- 
anarhice, 


DE MICA 
PUBLICITATE 
CĂSĂTORII 


* Cetăţen american de origine română, cu situaţie bună, 
vârstă 28 ani, 1,90 înălţime, 85 kg,. şaten cu ochi căprui. 
Doresc o relaţie serioasă, eventual căsătorie cu persoană 
plăcută, foarte serioasă, peste 1,65 înălţime, vârsta până la 
30 de ani. Aştept răspuns însoţit de o fotografie recentă la 
adresa: P.O.Box 636641, Margate, Florida, USA 33063. 


* Cetăţean Român stabilit provizoriu în Germania, vârs- 
ta 26 ani, de meserie croitor, suplu,sportiv, înălţime 1,72, 
prezentabil, vesel, sincer, credincios; caut tânără serioasă fi 
sinceră cu cetăţenie canadiană sau americană în vederea 
căsătoriei. Răspunsuri la adresa: Rudolph Beniamin, 90429 
Au Strasse 98, Niirnlerg, Germania. 


* Român, creştin în vârstă de 35 ani, 1,80 înălțime 
cetăţean al statului Israel, doresc cunoştinţă în vederea 
unei prietenii serioase sau căsătorii bazate pe afecţiune şi 
respect reciproc. Răspunsul însoţit de fotografie la adresa: 
Drâggah Porumbescu, Str. Rashi 49-B 4, Tel Aviv, 63265, 

srael. 


* Doamnă prezentabilă, 31 de ani, 1,62 m, 50 kg, educată, 
de condiţie socială bună, fără obligaţii, gospodină, cu 
studii în domeniul contabilitate, doresc cunoştiinţă în ved- 
erea căsătoriei. Răspunsuri la adresa: David Cornelia, Str. 
Segarcea, Nr. 5,Bl A 13, Sc II, Et. III, Ap 27, Sect. 6, 
Bucureşti, România. Tel 726 04 50. 


* Eugen, cetăţean Român-Canadian, înalt, prezentabil, 
sincer, foarte corect, caut o parteneră de viaţă, Româncă, 
sufletistă, simplă, nefumătoare, nematerialistă, bună 
gospodină, brunetă, fără obligaţii, între 41-46 ani. 
Răspunsuri numai cu fotografie recentă. Eugen P, 634 
Cambridge St, Winnipeg, Man., Canada, R3M 3G9. 


SERVICII 


* Pensionară, 56 ani, în putere, asistentă medicală, fără 
obligaţii, cu experienţă în țară şi străinătate (referinţe), 
doresc să îngrijesc bolnavi, bătrâni sau house-sitter. 
Răspuns la: Crăciun Aurora, Bd. Griviței 69, B1.49, Sc.B, 
Ap. 28, Braşov 2200, România. 


Petreceţi o seară la 


RESTAURANTUL ROMÂNESC 
DIN KITCHENER 


Z Restaurant şi bar 


3101 Kingsway Dr., Kitchener, Ont. 
Tel. (51 9) 748-1872 


DENTAL OFFICE 
Dr. AXENTE BUCSA & Anna Jarecka 


absolvent absolvent 
CHICAGO UNIVERSITY LONDON UNIVERSITY 
* noi pacienţi bine veniţi 
* consultaţie gratuită 
* vorbim româneşte şi englezeşte 
Tel. (905) 318-6336 
920 UPPER WENTWORTH ST., 
HAMILTON 


* acceptăm urgenţe 
ra * Sâmbăta tratamente 


FIRMA S.C. "PRODAG" SRL 


cu sediul în 
România, Str. Progresului nr.8, Braşov 


prin administratorii acesteia, D-nii Tatu Mihai şi Ganea 
Iorgu, vă oferă o proprietate pe o suprafaţă de 6 ha teren, 
amenajat cu grajduri şi anexe, în vederea creşterii şi 
ingraşării a 5.000 capete bovine. Dorim colaborarea cu 
investitori americani şi canadieni, în vederea modernizării 


ca şi a prelucrării laptelui şi cărnii şi i 
n, era ii entru construirea 
unei fabrici de bere. i plai 


Relaţii: Tel. (401) 766-3343 - SUA şi 
Tel. (092) 16.53.00 sau 
Fax (092) 15.13.44 - România 


PAGINA 25 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


E 30 în 30 de zile: 
"CARITAS" S'A UMFLAT PÂNĂ A 
CRĂPAT 


nCaritas" nu sia umflat cu aer ca broasca ce dorea să 
ât un bou, ci s'a umflat cu $$$, să fie bogată cât 


AR ul folosit, "piramida", nu-i nou, s'a încercat acum 
Sa de ani, dar guvernul a stopat-o în faşă (Notă: în loc 
i se ofereau ceasuri, pantofi etc.). 
“a colectat între $1-3 bilioane, iar azi 1.500.000 de 
iezi isi aşteaptă recompensa banilor investiţi (exem- 
cet entru 1000 lei căpătaţi după 4 luni 8.000 lei). S'a 
pp erit că primii înfruptaţi din smântână au fost 
es i din Guvern, din Parlament etc., iar unii nici n'au 
aşteptat patru E est i filează EI re PR 
Eine ntul pirami ei mutilează prestigiul ţării. Cine va 
cu uşurinţă împrumut unui guvern care n'a oprit o 
acorda udă? Oamenii şi-au retras economiile, s'au împru- 
Dat, i-au ipotecat casele, ca până la urmă să rămână 
răcaţi ca Adam şi Eva. Un suporter al iniţiatorului - 
jean Stoica - e dl. Gheorghe Funar, primarul Clujului, care 
loa 5 la dispoziţie stadionul pentru găzduirea victimelor 
care așteptau şi o Zi ca să fie jupuite. 
La întrebarea de unde provin banii, dezinformarea îşi 
- desfăcea marfa: Guvernul tipăreşte în secret banii ca să 
sjle poporul şi în același timp să nu accelereze inflaţia, 
: "Caritas" e spălătoria de bani a mafioţilor, a trafi- 
“anilor de stupefiante etc., zvonurile întăreau convingerea 
= izvorul nu mai seaca. i 
Ziarele au prevăzut falimentul, SRI a informat guver- 
nul, dar muţenia Cotrocenilor a întărit zvonurile opti- 


Despuierea ceţăţenilor ne duce cu gândul la "Epoca 
Fanarioţilor”, dar fanarioții erau de alt neam. 

Întrebat acum trei luni de sursa banilor, DL. Ioan Stoica 
aspus că planul de a îmbogăţi lumea îl va lua cu el în mor- 
mânt. 

Sunt bănuieli că Dl. Stoica va lua cu el, dar nu în mor- 
mânt ci în Elveţia - are paşaport şi viză aprobată - o valiză 
cu vreo $40 milioane, avere ce-a acumulat-o investindu-şi 
la "Caritas"! 

"Acum guvernul încearcă tot felul de paraşute ca să 
incetineze revolta celor jefuiţi sub nepăsarea Parchetului, 


Parlamentului, Guvernului şi C(otr)oceanului. 


Pe data de 18 Noembrie, 
Joi, agenţia Reuter, anuţă că 
la Bucureşti a avut loc una 
dintre cele mai mari de- 
monstraţii de protest mun- 
citoreşti antiguvernamen- 
tale dela revoluţia din 1989. 
Organizat de Confederaţia 
Naţională a Sindicatelor 
Libere Frăția şi cartelul 
Alfa, peste 50.000 de mun- 
ctitori au demonstrat pe 
străzile Bucureştiului, ca 
urmare a eşuării nego- 
cierilor cu guvernul Văcă- 
roiu, în ceea ce priveşte 
nivelul salariului minim şi 
al indexării salariilor dato- 
rită creşterii exagerate a 


ozinci ca:"Jos Văcăroiu”, 


SOMALIA ŞI 5,5 
MILIARDE LEI 


România a cerut dela 
Naţiunile Unite suma de 5,5 
miliarde lei, suma repre- 
zentând cheltuielile pentru 
instalarea şi funcţionarea 
unui spital militar de cam- 
panie instalat în Moga- 
dishu,Somalia. Spitalul e 
lângă aeroport, are 40 de 
paturi şi 236 de specialişti. 


NU 


n fa, 


În oraşul Medgidia, 
de! Liceul teologic mu- 


acest t al minorităţilor 


E S minoritatea turco-tătară di 
pa izilor: S'au A ae AD ra 


"Jos guvernul comunist” . 


AFACERILE 
ŞOMAJULUI 
E normal să trăieşti mai 
când ai de lucru, dar în 
pre unii trăiesc tot aşa 
E ine şi când n'au de lu- 


Acordarea ajutorului de 
[oaij se calculează după 

ariul din ultimele trei 
uni (0 perioadă foarte scur- 
tă, nur), 


Procedeul e simplu: 
e plu: cu 
alabile aranjamente pe- 
Pee are, viitorul şomer e 
tie ja cu un megasalariu, 
fac AuPă trei luni i se des- 
= ce contractul de muncă, 
mul e declarat "somer" şi 
alle remuneraţie în 

rd cu media salariului 
Pe ultimele trei luni. 

ulţi s'au "şomejat"şi 

ui peste 100.000 de lei 

ri (cifra record e de 
medpi lei) şi asta la o leafă 

Mi de 40-45.000 de lei). 
Prote nisterul Muncii şi 
tat petiei Sociale au înain- 
p arlamentului un nou 
roiect de lege. 


„Ra fost acordat din voia bună 


și blândețea Românului. 


PE HÂRTIE TOTUL 
E "MIŞTO" 


Ministrul Agriculturii, 
DL. Iulian Mincu: "Avem de 
mâncare până la viitoarea 
recoltă. Tot ce trebue să im- 
portăm e doar zahărul". 
Promisiunea abundenței se 
bazează pe "statisticile ofi- 
ciale”. 


DELA RABINUL 
ŞEF CITIRE! 


DI. Dr. Moses Rozen, ra- 
bin şef, înt'run interviu 
acordat revistei "Expres 
Magazin" şi inserat sub 
titlul "Alţi actori, aceeaşi 
piesă" (Eminescu) afirmă că 
"Românii nu sunt antise- 
miţi”. Ne pare bine că în 
sfârșit DI. M.R.a văzut du- 
pă atâta amar de ani ade- 
vărul. În acelaşi articol 
rabinul şef mai adaugă, că 
"Poporul român nu mai 
acceptă restauraţia”. 

... 


ÎN LUPTĂ CU 

DEZINFORMAREA 
_ Se tipăreşte, se citeşte şi 
ți se oferă cot la cot "Mein 
Kampf", "Manifestul", poe- 
ziile lui Radu Gyr sau cele 
două istorii ale Mişcării 
Legionare. 

Autorii preferaţi de ti- 
neri şi intelectuali sunt 
Petre Ţuţea, Constantin 
Noica, Nicolae Steinhardt, 
(Monahul dela Rahia) şi 
Mircea Eliade, 


MONARHIŞTII 
MANIFESTEAZĂ 


Cu ocazia celor 72 de ani 
dela naşterea regelui Mihai, 
a avut loc în capitală un 
marş organizat de Partidul 
Naţional regalist. S'a traver- 
sat capitala cu pancarde, 
fotografii, apoi regaliştii 
S'au strâns în Aula Facul- 
țătii de Drept, unde s'au 
ținut discursuri şi s'a cântat 
"Trăiască Regele". Poliţia a 
privit dar n'a intervenit. 


Ion Dincă, fost mare 
demnitar comunist, azi an- 
chetat de Comisia Parla- 
mentară, încearcă să dezle- 
ge nodul Revoluţiei. EI şi-a 
recunoscut vina, dar nu şi 
pedeapsa. După audierea în 
plenul Comisiei, Dincă a 
promis că va prezenta, în- 
tr'un cerc restrâns, steno- 
grama din 6 Decembrie 
1989, a convorbirii dintre 


Ceauşescu şi Gorbaciov. 
o... 


NUMAI DOLARI 
SAU MĂRCI 


In coloanele "Mica pu- 
blicitate" unde se oferă spre 
vânzare case, automobile 
etc., prețul cerut nu e în lei, 
ci în dolari sau mărci ger- 
mane. Inflaţia merge cam 
cu 15% lunar. = 

e 


Desen SES 
"GALLUP" ÎN LOC 
DE CEN 


Sub celălalt regim comu- 
nist, obligaţia de a lăuda 
şeful cădea în sarcina mass- 
mediei, dar Dl. Iliescu e 
original: şi-a înfiinţat o a- 
genţie de sondare a opiniei 
publice, dându-i numele de 
Gallup, la fel ca binecunos- 
cuta agenţie din Vest. 

Azi, în loc de laude, se 
publică statistici: DI. Iliescu 
e iubit 80%, e admirat de 
85% şi e zâmbăreţ 100%. 


CE NE SPUN 
VIZITATORII 


E criză de lapte, dar se 
găseşte praf de lapte... 
Oraşele sunt luminate, 
murdare şi noaptea e pe- 
riculos să mergi pe stradă,.. 
Din ce în ce mai mulți 
țărani vin la oraş ca să-şi 
vândă produsele... Nu gă- 
seşti suc de mere sau coniac 
românesc, dar în schimb ai 
Pepsi, Coca Cola şi Fanta... 
Producţia de petrol e cam 
jumătate din ce-a fost înain- 
te de război... La schimbul 
oficial, o călătorie cu trenul 
Bucureşti-Timişoara (cca. 
450 mile) costă $5... La 
hotel, avion şi la staţiuni se 
cere carnet de identitate, 
pentru o odaie la Continen- 
tal, Timişoara, băştinaşul 
plăteşte $8 şi vizitatorul 
$45... Sunt atâtea partide ce 
se identifică prin inițiale 
încât lumea-i confuză... Ce 
găseşti pe piaţă azi nu gă- 
seşti mâine şi viceversa... 
Datorită Turcilor care au 
monopolizat brutăriile, pâi- 
nea e foarte gustoasă... Ta- 
xiurile nu mai sunt o pro- 
blemă, dai telefon şi te iau 
dela uşă... O duc prost noii 


absolvenţi şi bătrânii, tine- 


rii au totuşi 3 speranţe: să 
plece, să plece şi iar să ple- 
ce... Cei care o duc foarte 
bine sunt securiştii din Sec- 
ţia economică... Nu e criză 
de bani falși, găşeşti lei şi 
dolari... Războiul din lu- 
goslavia a dirijat traficul 
stupefiantelor prin Româ- 


nia... Extremele de dreapta 
şi stângă s'au strâns în jurul 


publicaţiei "Vatra Româ- 
“ meascăy... "95 Ta sută din 


membrii actualei conduceri 
a ţării sunt foşti membri ai 
partidului comunist" a de- 
clarat Dl. Constantin Ticu 
Dumitrescu, senator PNŢ- 
CD... Securitatea a publicat 
lista informatorilor, iar de 
pe listă, curios, lipsesc actu- 
alii conducători... 
... 


CINE-I MAI 
MINCINOS? 


La concurs, avem doi 
candidaţi: 

Pe Dl. PREŞEDINTE 
care, într'un interviu acor- 
dat ziarului "Washington 
Post", a spus că'n România 
agricultura este complet 
privatizată; dar în ari 
timp statisticile oficiale 
spun că până acum s'au 
înmânat doar I1% titluri de 
p: : 
. Iliescu, Preşedintele 
României: Adevăr 11%, 
Minciună 89%. 

Pe DIRECTORUL SER- 
VICIULUI DE INFOR- 
MAŢII (SRI), care a promis 
că manuscrisele confiscate 
în trecut de Securitate vor fi 
înapoiate autorilor, prin 
intermediul Muzeului Li- 
teraturii Române, dar insti- 
tuţia luată cu asalt de scri- 
itori şi ziarişti, a silit pe 
directorul ei, Dl. Alexan- 
dru Condeescu, să convoace 
o conferinţă de presă, unde 
a declarat că nu a primit 
nici un fel de manuscris, 
totul fiind un bluff al SRI. 


[| DI. Virgil Măgureanu, 


directorul SRI: Adevăr 0%, 


( Minciună 100%. 


Declarăm învingător pe 
Dl. Virgil Măgureanu! 


CU PLANURILE 
PE DOS 


În loc să se cumpere ma- 
şini moderne pentru a mări 
producţia de cărbuni, gu- 
vernul importă cărbuni. 


i 


Preţuri: un aspirator 200.000 lei, un aragaz 180.000 lei, 
un fier de călcat 110.000 lei, un pat de lemn pentru noii 
căsătoriţi 170.000 de lei, iar dacă adaugi la familie un 
copil, primeşti 4.500 lei lunar, costul unei jumătăţi de 
kilogram de salam de Sibiu. 


La TIB-93 (Târgul Internaţional din Bucureşti) au par- 
ticipat 614 firme româneşti şi 577 firme din 26 de țări! 

Primăria Municipiului Bucureşti a donat 300 milioane 
lei pentru renovarea Ateneului Român. 


După 15 Ianuarie 1994 bancnotele de 100 lei şi mone- 
dele de 5 lei, tipărite sub vechiul regim vor fi scoase din 
circulaţie. 

... 

Dl. Constantin Ene a fost numit reprezentantul Ro- 

mâniei la U.E.O. (Uniunea Europei Occidentale). 


... 
Până acum "Caritas" prin sistemul de investiţii a făcut 


circa 200.000 de milionari. 
... 


S'au aprobat 10 miliarde lei pentru construcţia lo- 
cuințelor din Bucureşti şi 12 miliarde pentru con- 
strucţiile din restul țării. 

Incomoda revistă "22" a fost evacuată din locuinţa pe 
care o închiriase până!'n 1994 pentru a face loc unei orga- 
nizaţii care există doar pe hârtie: "Alexandru Cuza". 


La Bonn s'a semnat un acord militar între România şi 
Germania. 

... 

O reducere de 50% se acordă pensionarilor pentru 6 
călătorii anuale cu trenul. Şomerii, pensionarii şi mem- 
brii familiilor ce se află în întreţinerea lor cumpără me- 
dicamentele cu 75% reducere. 

... 

Cetăţenii n'au plătit apa (prea scumpă), primăria n'a 
plătit furnizorul (termocentrala Halânga) şi furnizorul 
n'a mai furnizat apă caldă. Cetăţenii din Turnu Severin 
sunt de patru luni fără apă caldă. 


... 
Salariul minim brut pentru trimestrul al IV-lea a fost 
fixat la 40.202 lei lunar. (Un peşte între 3-4 kg. costă 
0.000 lei). 
... 


Deşi legea autovizualului precizează că nu se acordă 
licenţă decât staţiunilor independente s'a aflat că 
staţiunea de radio "Secolul XXI" aparţine liderilor parti- 
dului Văcăroiu. 

o... 

S'au anulat suprataxele vamale de import la whisky, 
vinuri, parfumuri şi alte obiecte de "strictă necesitate”. 

În primele opt luni ale anului valoarea importurilor a 
fost de 3.4 miliarde, iar a exporturilor de 2.5 miliarde. 

... 


Tulcea: 14 cazuri de holeră şi doi morţi. 


În Se ie 199 1948 copii bolnavi de SIDA, 
222 în Bucureşti. Cei nlai mulți îi găsiri în judeţul Con- 
ă nici unul. 


stanţa; în judeţele din Nord-Vest nu exi 


... 
£ Colonelul Vasile Troneci, directorul Biroului Na- 
țional Interpol spune că "Nu ni s'a solicitat niciodată ur- 
mărirea lui Alexandru Drăghici". 
... 

Radu Bălan, lon Popescu şi Cornel Pacoste, lideri co- 
munişti implicaţi în omorurile dela Timişoara 
(Decembrie 1989) vor fi pe curând eliberaţi. Motivul: 
bătrâni şi bolnavi. 

La Topoloveni (Muscel) s'a dezvelit bustul marelui 
om politic, Ion Mihalache. 

... 
"Singurul lucru pe care guvernul îl administrează cu 
oarecare rezultatele este minciuna". Opinia fostului pre- 
mier Roman despre actualul premier Văcăroiu. 
... 

Din cauza serviciului făcut alene, numărul navelor 
străine care se aprovizionează în porturile româneşti a 
scăzut. . 

... 

Ca ajutor economic, patru nave au fost închiriate la 

preţ redus pe timp de patru ani Republicii Moldova. 


... 

Rata şomajului a crescut dela 9,2% | i 

(Es că va E la 10%. zi pete oi SU 
... 

În cursul anului 1993 numărul bolnavilor de Trichi- 
neloza Spiralis s'a ridicat la 2.700, de 15 ori mai mult ca 
în trecut. 

... 

Ca urmare a acordării Statutului de Națiune Favori- 
zată firma SMTCI-USA a comandat ilă î 
AIA Zicea SMIC, ndat mobilă în valoare de 

S'a încheiat un acord de cooperare militară româno- 
slovacă. 

Fără a se anunţa, cu data de 6 Noembrie tarifele CER- 
ului au fost majorate cu 30%. E a patra majorare din 
acest an. Motivul - scumpirea carburanţilor. 

o... 

Cunoscuta firmă germană de armament Krup e inte- 

et i, a promova turismul. O delegaţie a vizitat Bucu- 
... 


y 


PAGINA 26 


DECEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DIN GELE 
TREI COLȚURI 

di 
ALE LUMII /C 


Rubrică înt 


SS a 


ocmită de D.PĂSTOREL 


COREEA DE NORD DIN NOU 
ÎN PRIM PLAN 


In Iunie 1950, regimul 
comunist al Coreei de Nord, 
condus de Kim Ir Sen, a 
ordonat trupelor sale să 
invadeze Coreea de Sud. 
Naţiunile Unite au format 
pentru prima oară o armată 
de intervenţie, condusă de 
Generalul MacArthur şi al- 
cătuită în majoritate din A- 
mericani. Aceasta a eliberat 
capitala Coreei de Sud, Seul, 


s'au confruntat avioanele 
ruseşti Mig, pilotate de Chi- 
nezi, cu avioanele americane 
detipF. 

Coreea de Nord a fost 
sprijinită atât de China 
comunistă cât şi de URSS. Ea 
a rămas şi în prezent singurul 
bastion comunist de tip sta- 
linist, condus tot de Kim Ir 
Sen (81 ani). Cultul persona- 
lităţii acestuia, ca şi giganto- 


KIM IR SEN 


iar forţele ONU au intrat în 
Coreea de Nord cucerind şi 
capitala acesteia, Pyongyang. 
In Octombrie, însă, a început 
o infuziune masivă. de aşa 
zişi "voluntari chinezi" care 
au reuşit să împingă forţele 
ONU către Sud şi să recu- 
cerească Seulul, în Ianuarie 
1951. Au urmat lupte grele, 
care au dus la retragerea 
Chinezilor din Seul. Mac- 
Arthur a cerut în repetate 
rânduri atacarea bazelor 
chineze din China, pentru a 
opri fluxul de aprovizionare 
al forţelor comuniste. Pre- 
şedintele democrat Truman, 
însă, l-a demis la 11 Aprilie 
1951. inlocuitorul său, 
Ridgway, a continuat un 
război de uzură până la 27 
Iulie 1953, când cu toate 
protestele Coreei de Sud, 
trupele ONU au fost retrase. 
Americanii au avut de suferit 
157.000 de răniți şi 35.000 de 
morți. 

De reamintit că, în acest 
război au avut loc, pentru 
prima dată în istorie, lupte 
aeriene la care au luat parte 
avioane cu reacţie. Astfel, 


mania construcţiilor l-au 
influenţat negativ şi pe 
Nicolae Ceauşescu, încă dela 
începutul decadei '70, 

In ultimele luni, Coreea de 
Nord a creat din nou o stare 
de tensiune în politica 
internaţională, prim refuzul 
de a permite Agenţiei Inter- 
naţionale pentru Energie 
Atomică, să inspecteze pro- 
gramul ei de energie nuclea- 
ră. Ea şi-a anunţat şi 
retragerea din convorbirile 
pentru tratatul împotriva 
răspândirii armelor nucleare. 

Se crede că regimul 
comunist al lui Kim Ir Sen 
are un complex secret de 
producere a armelor nucleare 
lângă Yongbyong, la 100 de 
km Nord de capitala Pyong- 
Yang.  Nord-coreenii au 
perfecţionat şi racheta de tip 
Scud (folosită de Irak), pe 
care au şi încercat-o acum 
câteva luni deasupra Mării 
Japoniei. Noua rachetă, 
Rondong 1, are capacitatea de 
a transporta bombe nucleare 
la câteva sute de kilometri. 
Preşedintele Coreei de Sud, 
Kim Young, a declarat că 


nordicii au suficient material 
pentru a putea fabrica cel 
puţin trei bombe atomice, iar 
Japonezii cred că rachetele 
Rondong 1 pot să lovească 
orice punct al arhipelagului 
lor. Se bănuieşte că acest tip 
de rachetă a şi fost livrat 
Iranului, 

Odată cu încetarea ajutoa- 
relor din partea patronilor 
din URSS şi China, situaţia 
economică a Coreei de Nord 
s'a agravat mult. Sunt spe- 
culaţii că în disperare de 
cauză, regimul din Pyong- 
Yang ar putea încerca o 
invadare a Coreei de Sud şi 
chiar atacuri cu rachete asu- 
pra Japoniei. 

Administraţia americană a 
declarat că nu trebue să se 
permită Coreei de Nord să 
construiască arme nucleare, 
iar un atac asupra Coreei de 
Sud (unde sunt 35.000 de 
militari americani), va fi 
considerat un atac asupra 
SUA. Comentatorii mai 
optimişti cred însă că Nord- 
coreenii utilizează un şantaj 
nuclear pentru a obţine une- 
le avantaje. În acest sens, 
pledează faptul că adminis- 
traţia Clinton, conform 
obiceiului, a şi început să 
facă primii paşi înapoi, 
anunțând şi aici o nouă 
strategie de ultimă inspiraţie. 

Astfel, deşi Washingtonul 
mersese la început ferm pe 
sancţionarea cu un embar- 
gou economic, noua $ rateie 
caută să convingă regimul lui 
Kim Ir Sen, cu metode mai 
conciliante, ca acesta să cola- 
boreze. Se sugerează suspen- 
darea manevrelor anuale 
comune americano-sud-co- 
reene (o veche doleanţă a 
comuniştilor), relaţii econo- 
mice şi chiar primii paşi spre 
o recunoaştere diplomatică, 
dacă Coreea de Nord va 
permite inspecții asupra 


bazelor sale nucleare şi va. 


relua convorbirile cu vecina 
ei din Sud, privind viitorul 
armelor nucleare din 
peninsula Coreea. pp 
Trebue remarcat câ în 
cazul prăbuşirii regimului 
comunist nord-coreean, Core- 
ea de Sud va avea de suportat 
coşmarul economic al unei 
unificări. Vor fi necesare 
multe miliarde de dolari 
pentru  reindustrializare 
modernă şi hrănirea Nordu- 
lui care a suferit timp de o 
jumătate de secol rigorile 
unui regim economic de tip 
stalinist. Pentru Japonia, 
aproape tot atât de pericu- 
loase ca şi rachetele, pot 
deveni eventualele valuri de 
refugiaţi coreeni, care vor 


ÎN BOSNIA A ÎNCEPUT CALVARUL 
UNEI NOI IERNI 


Rigorile unei ierni, mai 
aspre ca cea din anul trecut, 
au început să se abată asupra 
Bosniei. Capitala Sarajevo a 
continuat să fie bombardată 
cu unele întreruperi, iar tru- 
pele sârbe nu au încetat să 
întoarcă din drum majori- 
tatea convoaielor cu ajutoare 
în îmbrăcăminte şi hrană, 
pentru cei care sunt nevoiţi 
să trăiască printre ruinele 
oraşelor şi satelor distruse. 
Promisiunile de încetare a 
obstrucţionării convoaielor 
s'au dovedit doar vorbe 
goale. e 

După aproape doi ani de 
asediu, nimeni în Sarajevo 
nu mai crede că cineva din 
lumea occidentală va veni să- 
i salveze, ca să oprească 
bombardamentele şi focul 
ochitorilor, care fac mereu 
victime printre populaţia 
civilă, mai ales copii, femei şi 
bătrâni. 

sa LS) 


- isa = 
Arkan şi grup 
Speranţa că SUA, NATO 
sau Comunitatea Europeană 
vor putea opri pe Sârbi să 
continue genocidul, a fost 


înlocuită cu un sentiment 
amar, generat de ipocrizia 
Occidentalilor. Mai mult, 
Comunitatea Europeană a 
ameninţat că îşi va retrage 
trupele din forţele de pace, 
dacă guvernul din Sarajevo 


"Tigrin 
nu va face compromisuri. 

In această stare de blazare 
a puterilor vestice, care parcă 
aşteaptă ca situaţia din Bos- 


nia să se rezolve dela sine, 
Sârbii şi-au continuat jocul 
de-a şoarecele şi pisica. Când 
amenințările occidentale au 
luat o turnură serioasă, şi-au 
oprit acţiunile lor ofensive, 
pentru a le reîncepe apoi 
după scurtă vreme. Ei şi-au 
întărit poziţiile din jurul 
capitalei cu artilerie şi 
tancuri şi speră ca Sarajevo 
să capituleze până la urmă. 
Pe data de 19 Decembrie, 
se vor ţine în Serbia alegeri 
parlamentare. Preşedintele 
Milosevici care a căutat 
mereu să exalteze sentimen- 
tul naţional, a încurajat tacit 
apariţia pe firmamentul 
politic a unei noi stele ultra- 
naționaliste. Este vorba de 
Zelico Raznatovici, supra- 
numit Arkan. El este liderul 
Partidului Unităţii Sârbe şi 
programul său naționalist se 
bazează pe crearea Serbiei 
Mari. Considerat un erou 
popular, un adevărat haiduc, 
trupele sale paramilitare, 
"Tigri", au fost implicate în 
acte de cruzime atât în 
Croaţia cât şi în Bosnia. El 
este însă urmărit de Interpol, 
pentru crime, spargeri de 
bănci şi evadări în mai multe 
țări europene. Se crede că a 


fost agent al poliţiei secrete a 
fostei Iugoslavii. 


NOUA CONSTITUŢIE ÎNTĂREŞTE 
PUTERILE LUI ELŢÎN 


Ei 
Elţin semnează Constituţia 
După cum s'a anunţat, 
proiectul noii Constituţii a 
Rusiei, a apărut la începutul 
lui Noembrie, urmând să 
înlocuiască Constituţia 
elaborată în 1978, sub 
regimul lui Brejnev, care la 
rândul ei înlocuise Consti- 
tuia lui Stalin concepută în 
1936, după o serie de alte con- 
stituţii comuniste. 

Noua Constituţie rusă are 
137 de articole şi se bazează 
oarecum pe Constituţia fran- 
ceză, care acordă preşedin- 
telui puteri mai mari. Astfel, 
acesta va putea numi pe 
membrii guvernului sau pe 
cei ai ramurii judiciare. 
Preşedintele va avea nevoie 
de aprobarea Dumei (Camera 
inferioară a Parlamentului) 
pentru numirea  prim- 
ministrului, dar dacă acesta 
se va opune de trei ori con- 


secutiv, el poate dizolva forul 
legislativ. Preşedintele nu are 
nevoie de aprobarea parla- 
mentului pentru demiterea 
primului-ministru. Duma va 
avea însă controlul asupra 
bugetului. 

Noua Constituţie procla- 
mă că Federaţia Rusă este un 
stat democratic, federativ, cu 3 
formă de guvernare republi- 
cană. Documentul garantează 
libertatea religioasă şi a” 
cuvântului, libertatea presei 
şi cea de adunare, libertatea 
de strămutare şi cea de 
călătorie, libertatea de a 
poseda o proprietate privată 
Şi în mod deosebit de a putea 
fi proprietar de terenuri 
agricole (tabu în regimul 
comunist!) 

Pentru alegerile parlamen- 
tare din 12 Decembrie, au 
fost înscrise 13 partide. 
Partidul pro-Elţin, blocul 
Alegerea Rusiei, este condus 
de economistul reformist 
Igor Gaidar. Alegătorii vor 


vota pentru alegerea celor 450 
de membri ai Dumei şi în 
acelaşi timp vor trebui să se 
exprime prin da sau nu, 
asupra noului proiect de 
constituţie. 

Boris Elţin recunoaşte că 
puterile preşedintelui sunt 
mari, dar consideră că în 
situaţia actuală a Rusiei, în 
care de-abia acum încep să ia 
naştere partide democratice, 
pentru a instala ordinea şi a 
stârpi criminalitatea, acest 
lucru este necesar. 

Ca şi în alte ţări foste 
comuniste, care încearcă să 
treacă la un regim de piaţă 
liberă, situaţia economică a 
Rusiei continuă să fie încă 
dezastruoasă, cu inflaţie care 
se crede că va ajunge la 
1200%, până la sfârşitul 
anului. Salariul mediu este 
de 80.000 de ruble, iar cel mai 
ieftin salam costă 3000 de 
ruble kilogramul, astfel că 
37% din populaţie este în 
stare de pauperitate. 


Coadă la pâine, la Moscova 


PAGINA 27 


DECEMBRIE 1993 


| CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Este un obicei înrădăcinat la unii de a persista într'o 
atitudine oricât de absurdă, ridicolă şi nocivă ar fi ea. 
Oameni care se droghează cu minciună şi ură, semă- 
nând peste tot diversiune şi întreţinând „duşmănii. In- 
divizi care prin acţiunile lor dăunează însăşi colecti- 
vităţii etnice din care fac parte pentrucă reacţia naturală 
de auto-apărare a celor lezaţi nu mai are timp de selecţie 


între intriganţi şi oamenii de treabă. 


ÎN LOC DE BILANŢ 


George AUGUSTIN 


a. împlinit un an de 
A escu a fost reales 
e edinte al României şi 
pri ton a fost ales preşe- 
dinte al Statelor Unite. Ală- 
ea este numai întâm- 

e, realizările fiecă- 
dintre ei, curioase. 

România a fost primită 

în acest timp în Consiliul 
Europei şi a obţinut mult 
râvnita Clauză a Națiunii 
celei mai Favorizate - cu 
care nu prea ştie ce să facă - 
iar Statele Unite n'au rea- 

+ nimic în favoarea lor, 

şedintele având ca prim 
obiectiv al politicii sale, 
drepturile homosexualilor 
în armată Sfârşitul acestui 
an este favorabil politicii de 
diversiune, dezinformare şi 
de întărire a comunismului 
neo, cripto sau vechi şi 
complet nebulos pentru po- 
litica americană. 

Focarele în acţiune de 
acum un an n'au fost stinse 
nici în Bosnia, nici în So- 

ia, la care s'a mai adău- 

+ şi Haiti. Cuba continuă 
să rămână stalinist-comu- 
nistă, iar opinia publică din 

- Statele Unite nu ştie nici 
“ acum, după treizeci de ani, 
de cine şi de ce a fost ucis 


- preşedintele Kennedy. 
e easupra tuturor semne- 
“lor de întrebare apărute 


permanent şi de pretutin- 
- deni în lume, se ridică tot 
mai înalt spectrul crizei 


> economice. Populaţia pla- 
netei s'a enăfit necesitățile 


ă 
= 
Ş 


de trai â a tă 
nivelului reatizat în ţările 


occidentale după cel de-al 
Doilea Război Mondial; 


migrațiunea fostelor popoa- 
re coloniale spre hulitele 
ole capi a ge- 
v ătoare ca şi 
fluxul spre Occident al ma- 
“relui număr de nemulţu- 
i din fostele sub 
c 
Utopicele paragrafe din 
Charta ONU, Acordul dela 
Helsinki şi alte tratate lip- 
site de simțul realităţii, care 
prevedeau dreptul fiecărui 
cetăţean de a emigra şi a-şi 
ege țara unde îi place să 
tălască, au început să fie 
răşluite rând pe rând de ţă- 
rile europene, 
Franţa, inundată de Afri- 
din țările Magrebului, 
inglia invadată de Asiatici 
Și Africani şi Germania a- 
saltată de sutele de mii de 
Zilanti, au început să pună 
“|Zâvoarele la uşi. Numai 
ipre paradisul din Răsărit 
al țărilor comuniste cu 
pande schimbat, nu se în- 
reaptă nimeni din prole- 
tarii din toate țările. 
ceste seisme sociale au 
Creat - cum era şi normal - 
noi probleme conducăto- 
or de popoare. 

Presiunea Statelor Unite 
asupra Franţei, spre exem- 
Ad de a nu mai subven- 
“jiona agricultorii francezi, 


nu a avut nici un rezultat. 
Piaţa Comună îşi are pro- 
priile ei probleme care nu 
se armonizează întotdeauna 
cu politica economică ame- 
ricană. 

i Prinsă de mai mulţi ani 
în menghina unei recesiuni 
care nu vrea să slăbească, 
economia Statelor Unite ca- 
ută cu disperare noi pieţe 
de desfacere şi o extindere 
pe planuri lărgite. Ideea 
unei comunităţi economice 
de tipul celei europene în 
care să fie cuprinsă întreaga 
Americă de Nord, a apărut 
ca o mare deschidere spre 
viitor. 

Concepută de republi- 
cani încă de pe timpul Ad- 
ministraţiei Reagan, această 
idee care prevedea o cola- 
borare economică între Sta- 
tele Unite, Canada şi Mexic, 
a fost finalizată în acordul 
NAFTA(North American 
Free Trade Agreement). 

Destul de tentantă, 
această idee s'a lovit totuşi 
dela început de opoziţia 
atât a unor cercuri de afa- 
ceri interesate din ţările res- 
pective, cât şi de atitudinea 
contrarie a unor partide din 
opoziţie. Astfel, în campa- 
nia electorală de anul tre- 
cut, Partidul Democrat din 
SUA a criticat acordul şi 
unul din punctele din pro- 


lor două comuniţăti. 

In Europa, Germania, 
Franţa, Anglia, Italia şi Ţă- 
rile de Jos erau ţări indus- 

itrializate, cu un potenţial 
uman pregătit şi cu mici de- 
osebiri între gradul de teh- 
nicitate dintre ele. 

; În America, colosul teh- 
nic USA este pe departe su- 
perior Canadei şi Mexicu- 
lui luate la un loc, iar stan- 
dardul de viaţă este cu mult 
diferit, în special comparat 
cu cel din Mexic. 
„Canada dispune de un 
imens teritoriu, superior ca 
suprafaţă pe cap de locui- 
tor, faţă de Statele Unite 
chiar, cu mari rezerve de 
materii prime neexploatate 
şi o populaţie redusă la 
mari centre urbane. 

_ Mexic suferă de o explo- 
zivă rată a natalității, cu o 
uimitoare creştere a popu- 
'laţiei, care nu mai poate fi 
înghițită de slaba dotare a 
procesului de producţie. 

Cu aceste deosebiri din- 
tre ele şi cu încă multe alte- 
le, este greu de prevăzut o 
armonizare a intereselor 
fiecărei ţări, o liberă circu- 
laţie între ele şi un standard 
de viaţă echivalent. 

Administraţia americană 
şi-a dat seama de aceste 
greutăţi şi de faptul că nu-şi 
poate impune politica ei în 


—gramul candidatului demo-- Europa şi încearcă o nouă 


crat la preşedinţie, Clinton, 
a fost revizuirea acordului. 
Ajuns la Casa Albă şi con- 
fruntat cu realităţile pe 
care nu le cunoştea fiind în 
opoziţie, preşedintele Clin- 
ton şi-a schimbat optica şi a 
trebuit să aducă o campanie 
persuasivă - intrând în con- 
fict cu sindicatele ameri- 
cane - pentru a obţine nu- 
mărul de voturi necesar ra- 
tificării acordului. Drept ur- 
mare, sindicatele americane 
au publicat o listă cu sena- 
tori şi congresmeni care au 
primit bani dela sindicate 
pentru campania electorală, 
pentru a le susţine interese- 
le, ameninţându-i că la vii- 
toarele alegeri vor fi împo- 
triva lor. 

În Canada situaţia a-fost 
şi mai dramatică. Marele 
procent obţinut în alegeri 
de actualul partid de guver- 
nământ a fost determinat şi 
de faptul că a promis în 
campania electorală că nu 
va ratifica acordul NAFTA 
în condiţiile în care este 
redactat, dar evenimentele 
viitoare îl vor obliga să-l ac- 
cepte aşa cum este, cum s'a 
întâmplat şi în SUA. 

Deşi se pare că Mexicanii 
ar fi mai avantajaţi de acest 
acord, există şi în Mexic o 
opoziţie destul de puternică 
împotriva lui. 

Diferenţa dintre Comu- 
nitatea Economică Euro- 
peană şi NAFTA este în pri- 
mul rând de marele decalaj 
existent în componenţa ce- 


formulă economică. 

În luna Noembrie a aces- 
tui an, a avut loc la Seattle, 
statul Washington, o întâl- 
nire la nivel înalt între re- 
prezentanţii Statelor Unite 
şi ai ţărilor din Asia şi Aus- 
tralia, pentru lansarea unui 
nou acord economic A.P.A. 
(Asia-Pacific-America). 

Nimic spectacular nu s'a 
putut realiza, reliefându-se 
în schimb o mare diversita- 
te de vederi şi sinuozităţi 
asiatice la care Americanii 
nu le-au prea putut face 
faţă. 

Această întâlnire văzută 
ca "Aventura Clinton”, 
părea dela început sortită 
eşecului. Faptul că la ea a 
luat parte China comunistă 
denotă ori ignoranță, ori 
duplicitate în politica ex- 
ternă a Statelor Unite. Dacă 
aceasta ar însemna un aver- 
tisment dat politicii eco- 
nomice japoneze, este o.ma- 
re greşeală tactică. 

După prăbuşirea comu- 
nismului în Europa, China 
a rămas singura mare pute- 
re comunistă şi anti-capi- 
talistă, cum nu se mai sfiesc 
să afirme conducătorii ei. 

Ambiguitatea politicii 
externe americane a întărit 
convingerea comuniştilor 
chinezi că din partea Sta- 
telor Unite -singura putere 
intactă din lume după pră- 
buşirea URSS- nu-i ame- 
ninţă nici un pericol. Ten- 
dinţele de liberalizare pe 
“care le-au avut Chinezii 


pentru un scurt timp, au 
luat sfârşit în Piaţa Tien An 
Min, când tancurile comu- 
niste au strivit sub şenile şi 
pe studenţii protestatari şi 
machetele Statuii Liber- 
tăţii, ridicate ca simbol în 
Piaţă. Ceea ce s'a trecut cu 
vederea și nu s'a comentat, 
este faptul că Chinezii au 
trecut la represalii după 
vizita lui Gorbaciov la Bei- 
jing, care, se pare că i-a pus 
la curent pe conducătorii 
Chinei, că noua împărţire a 
lumii stabilită la Malta nu 
afectează China comunistă, 
care poate rămâne în po- 
ziţia de statu-quo. x 

Statele Unite au continu- 
at să acorde Chinei , Clauza 
Națiunii celei mai Favo- 
rizate, iar ţările comuniste 
din Europa şi-au trimis la 
adăpost în China pe toți vi- 
novaţii de crime împotriva 
umanităţii şi cât mai multe 
cadre tehnice pentru a în- 
tări potenţialul de război 
chinez. 

Informat de agenţii Mos- 
sadului, despre crearea 
unei noi puteri militare în 
China, statul Israel s'a 
grăbit să intre în acţiune, 
vânzând Chinei tehnologia 
militară obținută dela Ame- 
ricani, racheta Pioneer şi al- 
te secrete obţinute prin spi- 


- onaj dela Americani, obţi- 
nând în acest fel-recu-- 


noaşterea de către China a 
statului Israel şi stabilirea 
de relaţii diplomatice între 
cele două ţări. Se pare că în 
felul acesta s'a căutat re- 
zolvarea crizei refugiaților 
Evrei din URSS, care dis- 
puneau de calificări supe- 
rioare şi nu puteau fi pla- 
saţi pe posturile lor în ad- 
ministraţia redusă a statu- 
lui Israel. 

Astăzi China dispune de 
un mare potenţial militar 
tehnic şi nuclear, situându- 
se pe locul doi după Statele 
Unite. Aceasta îi permite să 
ignoreze chiar avertismen- 
tele ONU, cum a fost cazul 
cu testarea unor explozii 
nucleare recente. În paralel, 
o acţiune susţinută de fabri- 
care de armament nuclear 
se duce şi în Coreea de 
Nord, iar anemicele pro- 
teste americane îl lasă in- 
diferent pe Kim Ir Sen, şi 
nu este exclus ca în curând 
să asistăm la o mare sur- 
priză din partea comu- 
niştilor coreeni, în Extremul 
Orient. 

Sfârşitul întâlnirii dela 
Seattle nu a fost un “happy 
end". Conducătorul chinez 
s'a oprit la Havana unde a 
avut o lungă convorbire cu 
Fidel Castro, promiţându-i 
ajutorul Chinei. 

„Revenindu-şi după şocul 
din 1989, comuniştii se 
organizează insistent pen- 
tru noi lovituri, iar Ame- 
ricanii dezbat drepturile 
homosexualilor în armată. 


despre realităţi 
influenţa cozilor de 


turi de pagin 
Miercuri, 12 
"Sfârşitul comunism 


Criminali notorii au existat de când lumea şi sadis- 


mul nu este o noutate. Societatea omeneasca a făcut legi 
pentru a-i pedepsi şi plăteşte organe speciale pentru a o 


divid scoate un pistol şi trage, chiar în 
vânt, în plină stradă, este arestat şi condamnat. Dacă 
însă un individ trage întrun neam întreg şi propagă o 
atitudine agresivă în scris, nu suferă nici o penalitate, în 
us mai este şi renumerat pentru "travaliul” său. 
Este cazul cotidianului new-yorkez "The New York 
Times" care nu scapă nici o ocazie de a ataca România şi 
Neamul Românesc cu articole publicate de reporterii săi 
care deşi se găsesc la faţa locului, scriu 
le din România cum ar scrie despre 
peşte asupra curenților marini. 
Un asemena ne-domn Henry Kamm umple trei sfer- 
ă din cotidianul amintit, în ediţia de 
Noembrie 1993, cu pomposul titlu 
ului a înrăutățit rasismul anti-ţigă- 
nesc'. Of, nostalgia comunismului după care tânjesc 
henrykammii. : : . 

Articolul respectiv este amplificarea articolului pu- 
plicat tot în "The New York Times" la 23 Septembrie 
1992, sub semnătura ne-Românului Andrei Codrescu şi 
acuză toate ţările care s'au eliberat de comunism de 
anti-ţigănism. S 

Cu o perfidă insinuare, termenul de Rom înlocuieşte 
pe acela de "Gypsy" creind o confuzie totală în rândul 
cititorilor necunoscători ai problemei. A : 

Luând rând pe rând: Austria, Ungaria, Cehia, 
Slovacia şi România, autorul atacă aceste țări, susținând 
că în timpul comunismului ţiganii se bucurau de toate 
drepturile, iar după prăbuşirea sistemului marxist-sta- 
linist, paşnicii, nevinovaţii porumbei ai păcii, țiganii, 
sunt victime ale rasismului naţional şi trebue între- 
prinse măsuri pentru protejarea lor. Cerând însă părerea 
localnicilor, aceştia nu agrează deloc cu concluziile lui 
Henry Kamm. Astfel, Cehul Jan Vick, deputat, declară: 
"Noi nu putem aştepta ca ara să fie invadată de crimele 


CUVÂNTUL 
ROMÂNESC 


AU LUNI. 
entru.numai 


30 


PE TOATE CONTINENTELE 


(țiganilor)", iar cetăţenii din Budapesta, Praga, Bratis- 
lava şi Bucureşti declară Ia unison că ţiganii sunt leneşi, 
murdari, hoţi şi criminali. Mai mult decât atât, primarul 

Josef Pacal din Medzev, Cehia, spune că singura soluţie 

de eradicare a criminaliţăţii ţigăneşti este executarea 

ţiganilor borfaşi, criminali şi terorişti. 

Trecerea în revistă a problemei ţigăneşti la celelalte 
țări era numai pregătirea terenului pentru atacul 
împotriva României. O fotografie mai mare decât o 
carte poştală, unde o ţigancă şi trei puradei zâmbesc şi 
dansează, este arătată ca suferinţă a țiganilor într'un 
"ghetto" de lângă Bucureşti. 

Culmea îndrăznelii însă, este publicarea unei hărţi a 
Europei reprodusă după prof. (?) lan F. Hancock, 
preşedintele federaţiei internaţionale a romilor, unde se 
arată că în Europa ar trăi 8.805.000 de ţigani dintre care 
numai în România sunt... 3.500.000. Caraghiosul de 
Andrei Codrescu dădea acum un an numai trei mili- 
oane, dar ce contează 500.000 în plus, cum nu contează 
acă ar fi Scris cinci sau şase milioane. Hârtia este 


„Să luăm însă datele nostalgicelor timpuri ale comu- 
nismului, când ţiganii beneficiau de toate drepturile, 
după spusa articolului. 


d numărul de 409.723 i i la recen- 


revenind la epoca de 


in 1992, fiind post-comunist şi 
Tie, ă utor, vedem că 
ebruarie 1977, în România se 


la recensământul din 


au doar 227.398 țigani. Cum or fi crescut ei d 
s n 16 ani 3.500.000, un spor de 15409 murmie piete 
explica; oricât de ifi i ţigănci 
area  Brolifice ar fi ţigăncile, dar tot nu pot 
n timp ce ziariştii necinstiţi îşi beau ca 
hotelurile de lux din Europa de A ape e it şi-şi siea ca da 
colele pentru a umple spaţiul ziarului şi a frâna orice 
investiţie în fostele țări comuniste, țiganii din aceste ţări 
au îngrozit Europa cu tâlhăriile lor. În Dobrogea și 
judeţul Ilfov sătenii au fost obligaţi să-şi facă singuri 
în judeţul Harghita Ungurii şi Românii, uniţi 
A pâra, au trecut la pedepsirea crimelor ţiganilor, 
ara a mai aştepta sentinţele unor judecăţi corupte. 
„ Ne-domnul Henry Kamm să pună mâna pe o carte de 
istorie de cursul primar - la nivelul său intelectual - şi să 
pacă câte Sin țările e au făcut acum un secol 
a țiganilor. însă ie şi 
aa cal E PET aceasta este însă nevoie şi 


€ putem 


_____ “Zahu PANĂ. 


Z 
for 


e 


PAZ 


PA A. 


i area: 


o pp 


PAGINA 28 


DECEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


CRONICA VREMII 
RETRAGEREA PS.S. EPISCOPUL 


In luna lulie a anului 
1993, P.S.S. Vasile Puşcaş, 
Episcopul Diecezei Române 
Catolice din Statele Unite, 
s'a retras din viaţa admi- 
nistrativă a Bisericii, în 
conformitate cu canoanele 
Vaticanului. Aceasta, după 
o impresionantă pastoraţie 
de 50 de ani, în care se 
includ şi cei zece ani de 
Episcopat. O jumătate de 
veac, de dăruire şi activitate 
intensă în ogorul spiritual 
al Bisericii române catolice. 

In răstimpul pastoraţiei, 
viitorul ierarh, primul epis- 
cop al credincioşilor români 
catolici din America, şi-a 
câştigat o vastă experienţă 
în comunităţile româneşti 
şi americane, în diferite 
locuri unde a păstorit, cu 
categorii sociale deosebite. 
Dar, ceea ce a fost esenţial 
în dezvoltarea personali- 
tăţii sale, a fost faptul că a 
luat un contact direct, în 
afară de viaţa de familie, cu 
realitatea românească, fă- 
când primii doi ani de 
studii teologice la Acade- 
mia Teologică din Oradea, 


unde s'a format în cel mai! 


autentic climat cultural, 
spiritual şi etnic, cu influ- 


-enţe profunde, care s'au 


resimţit de-a lungul întregii 
sale cariere eclesiastice. In 
fond, aceasta a fost distinc- 
ţia primară a personalităţii 
şi activităţii sale. P.S.S. nu 
şi-a pierdut niciodată tona- 
litatea românească, aici, în 
lumea nouă, unde s'a năs- 
cut şi unde a fost confruntat 
cu o mentalitate şi cu mora- 
vuri deosebite, de acelea pe 
care le aducea în traista 
moştenirii spirituale fami- 
lia sa, din România. 

Legăturile sale, atât cele 
din subconştient, cât şi ace- 
lea din conştient, cu reali- 
tatea românească (spiri- 
tuală, culturală, istorică etc.) 
au fost permanente şi 
rodnice, în armonia unei 
personalităţi pe care şi-a 
făurit-o în confruntarea 
celor două lumi, acea româ- 
nească şi acea americană. 
Nu s'a pierdut în imensita- 
tea continentului american 
şi nu i-a fost ruşine nicio- 
dată de moştenirea sa spiri- 
tuală şi etnică. Dimpotrivă, 
a ştiut să-și formeze 9 
identitate proprie, care l-a 
ajutat să se acomodeze rea- 
lităţii în care trăia. 

Un moment istoric sem- 
nificativ, care avea să-i co- 
loreze întreaga viaţă e- 
clesiastică a fost, pentru 
viitorul vlădică, anul 1948, 
când Biserica Blajului, din 
țară a fost desfiinţată, 
brutal, abuziv și ilegal, de 
către regimul comunist cu 
concursul unor ierarhi 
ortodocşi, care au început 
să colaboreze cu politica 
marxistă. 

Preoţii greco-catolici din 
Statele Unite, au reacționat 
viguros şi au creat instru- 
mentele necesare de luptă, 
cu ajutorul cărora să se ori- 
enteze în cuprinsul noilor 
situaţii, în care se găsea 
Biserica Mamă, a Blajului, 


în țară. 


VASILE 


Atunci,.pr. Vasile Puşcaş, 
a făcut parte dintre înte- 
meietorii puternicei aso- 
ciaţii ARCA (Asociaţia Ro- 
mânilor Catolici din Ame- 
rica), care avea ca obiectiv 
principal unificarea efor- 
turilor parohiilor române 
catolice, pe linia intereselor 
spirituale, etnice şi na- 
ţionale. La vremea aceea' 
parohiile române catolice 
erau răspândite sub juris- 
dicţia episcopilor latini, 
după regiunea în care erau 
situate. Paralel cu ARCA, 
s'a creat şi o Conferinţă a 
Preoţilor greco-catolici. 
Această conferinţă repre- 
zenta adevărata linie de 
orientare a Bisericii din 
America, în conformitate cu 
spiritul Blajului, care era, 
pentru preoţii uniţi, un cen-, 
tru de gravitate spirituală şi 
naţională. 


Secretarul Conferinţei 
Preoţilor a fost, aproape cea 
mai mare parte din timp, 
pr. Vasile Puşcaş. În această 
poziţie a reuşit să păstreze 
o linie specific românească 
şi sănătoasă, să fie într'o 
permanentă vigilenţă, ca să 
se mențină clare toate obi- 
ectivele Bisericii române 
catolice din ţară. În pe- 
rioada istorică, de după 
1948, toate preocupările 
Românilor catolici din 
America au fost legate, în 
interiorul parohiilor, de” 
starea generală a celor din, 
România, a Bisericii Bla- 
jului şi de severitatea o-. 
presiunii comuniste, care 
amenința chiar dispariţia 
întregului neam românesc, 
a întregului specific etnic şi 
a spiritualiţăţii străvechi 


„creştine. 


Ca secretar al Conferinţei 
Preoţilor, pr. Puşcaş a avut 
o atitudine fermă, constantă 
şi ireductibilă la orice com- 
promis cu regimul comu- 
nist. Şi, a reuşit să menţină 
această linie de orientare, 
de-a lungul anilor, chiar 
atunci când în aparenţă, 
Vaticanul avea și o ramură 
mai flexibilă a diplomaţiei 
sale, în speranţa că ar putea 
obţine unele uşurări și be- 
neficii în favoarea bise- 


ricilor catolice, de după 


REÎNNOIȚI-VĂ ABONAMENTUL LA 
“ CUVÂNTUL ROMÂNESC” 


PUŞCAŞ 


lon BOIERU—— 


Cortina de fier. 


Cum timpul trecea şi nu 
se mai arătau zorile unor 
schimbări la faţă în aceste 
țări, de după Cortina de 
fier, cam după treizeci de 
ani, când teroarea anti- 
creştină şi anti-românească 
nu slăbea deloc, atunci, 


ARCA şi Conferinţa Preo- - 


ților greco-catolici şi-au pus 
problema salvării, pe ter- 
men lung şi cu alte mij- 
loace, căci credeau mereu, 
că, până la urmă comu: 
nismul va fi înfrânt şi va 
dispare. Grija mare era 
pentru viitorul Bisericii 
române catolice. Atunci, 
ARCA şi Conferinţa Preo- 
ților au hotărât să conso- 
lideze structura Bisericii 
române catolice, din Ame- 
rica, pentru a asi măcar 
în lumea liberă continui- 
tatea existenţială a Bisericii 
Blajului, pentru a putea 
menţine un focar de viaţă 
creştină, care să facă posi- 
bilă "re-creştinarea" popo- 
rului român, atunci când se 
vor ivi condiţiile favorabile. 
Şi iată-i pe Românii cato- 
lici din America pornind cu 
jalbele în proţap să ceară 
Vaticanului un episcop, un 
ierarh a cărui cârje să 
însemne tărie spirituală şi 
supravieţuire. Pr. Vasile 
Puşcaş a fost printre sus- 
ținătorii acestei idei sal- 
vatoare. Și, lupta a fost 
dramatică, cu memorii, cu 
delegaţii, cu intervenţii pe 
diferite căi şi forme şi, pe 
de altă parte cu amânări, cu 
promisiuni, cu respingeri, 
de multe ori inexplicabile. 
Până la urmă, Papa loan 
Pavel al II-lea a fost inspi- 
rat şi convins de nevoia 
imperioasă a unui episcop 
pentru Românii catolici din 
Statele Unite, ca o pavăză 
contra viitorului plin de 
incertitudini. ("Dobbiamo 
fare qualche cosa per la 
Chiesa Romanea”, spusese 
Papa unuia dintre apro- 
piaţii săi. "Trebue să facem 
ceva pentru Biserica Ro- 
mână"). Alegerea a căzut 
asupra pr. Puşcaş şi, în 26 
Iunie 1983, a fost sfinţit ca 
Exarch, mai târziu ca epis- 
cop și oraşul Canton a fost 
ridicat la rangul de reşe- 


dinţă episcopală. Acum au 
început să se îngrămădeas- 
că problemele şi momen- 
tele unor decizii importan- 
te. Poate este prea devreme 
să se înşire toate cele 
întâmplate, dar putem 
menţiona câte ceva. 

Noul Vlădică, a lucrat cu 
sârguinţă să rezolve fa- 
vorabil problemele de 
urgenţă, să asigure bunul 
mers financiar, să rezolve 
problema vacanțelor de 
preoţi. Şi a reuşit să dea 
fiecărei parohii îngrijirea 
pastorală de care avea 
nevoie, cu toate posturile 
vacante care s'au făcut. A 
trecut la extensiunea pas- 


toraţiei, prin înfiinţarea a . 


două misiuni, la New York 
şi în California. A ajutat pe 
mulţi, din cei ce aveau 
nevoie de ajutor, indiferent 
de confesiunea religioasă a 
persoanei, şi, peste toate a 
urmărit cu atenţie toate 
manifestările româneşti din 
America şi a contribuit la 
multe dintre ele. A fost un 
real susţinător, moral şi 
financiar al celor trei 
ROMEEST-uri, căci avea o 
viziune globală a unităţii 
româneşti, şi spunea că 
"oriunde este o treabă 
românească", trebue să 
participăm şi noi. A ajutat 
masiv Biserica din ţără şi 
urmărea cu atenţie toate 
desfăşurările vieţii sociale 
din România. 

P.S.S. Vasile Puşcaş a 
fost un ierarh disciplinat, 
cu o viaţă cumpătată, de 
multe ori rezolva proble- 
mele de mentalitate călu- 
gărească, dar se bucura de 
contactul direct cu cei din 
comunităţile româneşti şi 
era interesat de preocu- 
pările lor, de familiile lor şi 
de realizările lor. A fost 
mare prin viziunea şi con- 
cepţia integralistă, căci ve- 
dea, peste toate diferen- 
țierile interioare, unitatea 
etnică şi spirituală a po- 
porului român şi a unităţii 
culturale a neamului ro- 
mânesc. A fost integrat în 
adevărata dimensiune spi- 
rituală a neamului şi a 
vibrat la toate nuanțele de 
creativitate naţională, căci 
s'a simţit un adevărat Ro- 
mân în toate fibrele exis- 
tenţei sale. Fireşte, toate 
acestea sunt valabile şi 
astăzi, căci P.S.S. este retras 
în ordinea vieţii sale mo- 
nahale, ca o dimensiune 
specială a existenţei sale. 
S'a retras numai din rân- 
duiala administrativă a 
Bisericii, dar rămâne mai 
departe preocupat de grijile 
spirituale şi de biruinţa 
Bisericii Blajului, în ordi- 
nea şi învăţătura în care s'a 
format, dela bun început. 

Înfăptuirile sale ca epis- 
cop vor continua, încă 
multă vreme să asigure 
tăria de nebiruit a Bisericii 
Catolice din America, şi să 
fie un model pentru acei 
care-l vor urma. Sunt con- 
vins că toţi credincioşii care 
l-au cunoscut, de orice 
confesiune, îi urează: "Întru 
Mulţi Ani, Stăpâne!" 


NOTE ŞI 


COMENTARII 


"EVENIMENTUL ZILEI" 


In urma Revoluţiei din Decembrie 1989 au apărut în 
țară o sumedenie de ziare şi reviste de toate nuanțele şi 
de toate culorile. Politice, apolitice, independente 
intransigente şi cu alte subtitluri care mai de care mai 
sonor şi atrăgător. Cele politice se împart în pro- 
guvernamentale şi anti-guvernamentale. Celelalte 
vorba vine, se scaldă şi ele în apele Iordanului; când cul 
Iliescu, când împotriva lui Iliescu. Când cu Văcăroiu 
când împotriva lui Văcăroiu. Ca să nu-l mai amintim pe 
tovarăşul Asztalos zis Măgureanu. 


Mă rog, după împrejurări şi după cum bate vântul. 
Dintre toate acestea, "Evenimentul Zilei” ce apare zilnic 
în două ediţii, una dimineaţa, cu titlul în roşu şi alta de 
prânz, cu titlul albastru, este, prin informatica ce aduce, 
cel mai popular ziar din România post-revoluționară. Îl 
citesc servitoarele, şoferii, funcţionarii în drum spre 
birou sau spre casă, îl citesc deputaţii şi senatorii, 
miniştrii în cap cu primul ministru, nemai amintind pe 
omul de pe stradă, dacă are în buzunar "un sutar"” cât 
costă în prezent, iar dacă n'are, îl vezi scotocind prin 
gunoaie, căutându-şi "hrana cea de toate zilele", adică... 
ziarul. . 


Dar, ce anume face acest ziar pentru a sta şi a rămâne 
atât de popular? Articolele pe cât se poate de scurte, sau 
titlurile cât se poate de mari? Sau poate, fotografiile - 
pe cât se poate de proaste - ale "cadânelor'" mai ales, cu 
pieptul gol şi scenele obscene? 


Este adevărat că în "Evenimentul Zilei", care se 
tipăreşte încă cu vechea ortografie, se poate afla şi citi 
ceea ce nu se poate afla şi citi în celelalte cotidiene din 
țară. Şi spre a lămuri cititorii noştri, le vom da câteva 
din titlurile unor articole. Astfel, în numărul 332 se 
poate citi că: "Mioara Cornelia N. a fost supusă la 
perversiuni sexuale chiar de comandantul navei"; 
"Infractorul şi-a uitat pălăria la locul tentativei de viol”; 
"Caseta cu inima Reginei Maria naşte o vie controversă" 
etc. Din numărul 386: "Patru Turci au înjunghiat doi 
Români"; "O fetiţă a fost îngropată în ziua când trebuia 
botezată"; "Tinerele fete sunt amăgite că vor ajunge 
misionare în India"; "La fiecare 13 ale lunii Lidia 
doarme cu capul spre Nord ca să aibă vise erotice“; 
"Strigoii îi alungă dansând goală în întuneric" şi alături 
- fotografia "divei" cu pieptul gol, ceea.ce era tabu pe 
vremuri. Din numărul 391: "O mamă şi-a fiert copilul în 
cadă"; "În Kenya, refugiații somalezi sunt violaţi cu 
spor"; "Manuela vrea să facă dragoste cu doi bărbaţi 
dela "Alba". În sfârşit şi din numaul 405 câteva titluri 
titilante: "Homosexualii cer sprijinul lui Adrian 
Năstase"; "Nicoleta Deleanu a fost violată de propriul 
său tată"; "Două persoane au făcut amor în sala de 
aşteptare a gării Buzău”. O pagină întreagă este 
dedicată aventurii amoroase a ministrului Culturii, 
Petre Sălcudeanu, a cărui fotografie numai în izmene e 
publicată în acest număr drept supratitlu "Cine l-a 
descheiat pe Petre Sălcudeanu la prohab?", "Marin 
Dichiseanu a fost bătut la cap de Sarita Montiel să-i 
facă un copil". Asta bineînţeles, printre articolele cu 
caracter politic intern sau extern, ca de exemplu: 
"Americanii cred că Bill Clinton e mai prost decât 
nevastă-sa". 


Dar iată o ştire cu adevărat senzațională pe care 0/4” 
jredăm mai jos în întregime: "România este locul ales di ( 


[Dumnezeu pentru a-şi arăta puterea sa pe pământ” şi 


[care a fost reprodus de către revista "Curierul 


Românesc", de unde-l preluăm: 
"În cursul acestei luni, în provincia Zairul de Jos (Bas 
:) din Zair, o bătrână băştinaşă, aparținând tribului 
Ba Ndibu a avut o revelaţie ciudată. I s'a arătat în fața 
ochilor spiritul lui Tata Diagenda Kuntima, părintele 
bisericii creştine kimbanguiste din Zair, care i-a făcut 
următoarea profeție: Ii ales de Dumnezeu pentru a- 
şi arăta puterea sa pe pământ va fi România. Aici va 
flutura un adevărat drapel al credinţei, care îi va lumina 
pe locuitorii acestei țări. 

Bătrâna susține ca n'a fost un vis şi că numele de 
România i-a fost dictat chiar de Tata Diagenda 
Kuntima, ea neavând de unde să ştie de existenţa 
acestei țări. În plus, este şi analfabetă. 

ntâmplarea a avut în Zair efectul unei adevărate 
ombe, stârnind vii comentarii printre [acaiiari 
ingurii care nu s'au mirat au fost creştin 
kimbanguişti, care au considerat că Dumnezeu i 
motivele lui să aleagă România ca pămân 
binecuvântat. sa 

Precizăm că denumirea de creştini kimbanguişti 
provine dela numele lui Simon Kimbangu, profet. 
negru, care a trăit pe aceste meleaguri africane în 
perioada 1887-1951." 7 . 

E greu de conceput că într'o ţară condusă până mai 
ieri de un ateist şi dărâmător de biserici (Nicolae 
Ceauşescu) şi în prezent condusă de un liber cugetător 
(Ion Iliescu), aceste profeţii pot deveni realitate. Sau 
poate, - dacă ştirea aceasta este autentică - tocmai din 
aceste motive. Cine este acela care să spună ca € 
cunoaşte căile Domnului? 


Nicolae NOVAC 


)