Cuvantul Romanesc nr. 224, februarie 1995

Principial vorbind, între religie şi 
politică este distanța dintre cer şi pământ. 
Dumnezeu cu ale Sale, Cezarul cu ale 
sale... Scopul ultim al vieţii creştine, 
mântuirea, nu se află în lume, ci dincolo de 
ea. De aceea sfântul, expresia supremă a 
omului creştin, tinde să se retragă din 
"lume", fie în monahism de obşte, fie în 
sihăstrie desăvârşită, "pustia” nefiind 
altceva, în înţeles duhovnicesc, decât o 
icoană a istoriei abolite. Spiritul mistic este 
prin excelență, anistoric şi apolitic. Într'o 
lume de sfinți problema politică nici nu 
s'ar mai pune! Dar cum sfințenia este un 
lucru atât de rar, politica se impune tocmai 
ca arta seculară de a-i ajuta pe oameni să 
trăiască laolaltă într'o lume răvăşită de 
păcat. 

Intre marile confesiuni creştine, orto- 
doxia s'a păstrat mai aproape de acest spirit 
anistoric. Faptul se vede astăzi mai ales în 


CREŞTINISM ŞI POLITICĂ 


—— Răzvan CODRESCU— 


autentice conştiinţe istorice şi politice la 
majoritatea popoarelor ortodoxe. Ceea ce, 
prin forța credinţei religioase, a fost timp 
de veacuri întregi o virtute creştină, a 
devenit astăzi, în lipsa credinţei, un 
handicap dureros. Avem de-a face cu un 
caz de virtute pervertită. Însuşi ciobanul 
mioritic, privit în afara universului reli- 
gios, face figură stranie de tembel sublim... 

Un popor modelat prin 15 secole de 
ortodoxie nu-şi poate schimba peste noapte 
structura sufletească. Dacă-şi păstrează 
credinţa, va şti să se valorifice pe sine şi să 
răspundă demn provocărilor istoriei, Dacă 
însă îşi pierde credința, atunci va deveni o 
jucărie a vremurilor, purtându-şi moşte- 
nirea ca pe un blestem neînțeles. Poporul 
român trăieşte astăzi tocmai o astfel de 
criză tragică şi e greu de prevăzut dacă şi 
când va izbuti s'o depăşească. 

Catolicismul se află la celălalt pol. El n'a 
fost niciodată în stare să întoarcă spatele 


istoriei. De aceea, Biserica Romano-Cato- 
lică s'a amestecat permanent în politică, iar 
Papalitatea a fost intens preocupată de a-şi 
afirma puterea seculară. Contemplati- 
vismului anistoric al ortodoxiei i s'a opus 
dintotdeauna activismul istoric al catoli- 
cismului, Sunt două moduri fundamental 
deosebite de valorificare a existenţei și de 
trăire a creştinismului. De aceea popoarele 
catolice (ca şi cele protestante, desprinse tot 
din trunchiul catolic) au o dezvoltată con- 
ştiinţă istorică şi politică. Chiar în stadiul 
laic sau ateu, aceste popoare sunt mult mai 
adaptate existenţei istorice şi faptei poli- 
tice, civilizației materiale în genere. 

Dacă privim lucrurile nereligios, vom 
recunoaşte că lumea răsăriteană lasă o certă 
impresie de primitivism, pe când lumea 
apuseană ia ochii cu “splendorile" super- 
ficiale ale civilizaţiei sale. Dacă privim însă 
lucrurile din punct de vedere religios, 
raportându-ne la tradiţie, vom constata că 


lumea răsăriteană are o acuitate şi o 
profunzime mistică inaccesibilă spiritului 
apusean. În prezent însă, atât Apusul cât şi 
Răsăritul reprezintă două lumi bolnave, 
trăind deopotrivă agonia credinţei, "moar- 
tea” lui Dumenzeu, dar în moduri diferite, 
antagonice chiar. 

Problema unei renaşteri naționale, care 
se pune astăzi atât de insistent la noi, nu va 
putea fi rezolvată după modele străine. 
Occidentul ne poate oferi cel mult câteva 
sugestii economice şi juridice. Spiritua- 
liceşte însă, Europa după care tânjim atât 
nu ne poate da mai mult decât am putea 
găsi în propria noastră tradiţie (nu este 
vorba de cultura propriu-zisă, ci de religie şi 
morală). Cum o renaștere spirituală nu stă 
nici în economia de piaţă şi nici în codurile 
democrației, ci în forța morală şi spirituală 
a unei naţiuni, în capacitatea ei de unitate 
şi de creaţie, în conştiinţa identităţii şi 


latura lui negativă, anume prin lipsa unei 


ISSN 
0705-8345 


THE ROMANIAN VOICE 


Preţul unui abonament anual 
30$/50DM 


THE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER IN THE FREE WORLD 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


ANUL 21 Nr. 224 - FEBRUARIE 1995 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


CARE FIERBE 


Eugen BÂRSAN 

Numai minciunile şi nedreptăţile duse la paroxism 
mai pot mişca conştiinţele oamenilor care au fost 
tratate comunistic. Tensiuni de tot felul se acumu- 
lează continuu. Nemulţumirile iau forma protestelor 
de stradă. Lozinci care se dau la fosta actuală. câr- 
muire se aud tot mai repetat și mai răspicat în pieţele 
„publice. Toate acestea sunt războiul erupt cu min- 
ciuna oficială, sub faldurile căruia se ascund vino- 
vaţii unor lungi decenii de criză comunistă organi- 
zată. Fiindcă tot mai mult şi mai clar se vede că cripto- 


man al poporului. Exploatatorul lui. 
Astfel bere înnoitor care a dat o Piaţă a Uni- 


mic altceva decât un must care fier! 1 
fermentează o altă țară, în timp ce prea mulţi se dau 
bătuți sau se acomodează cu tere. 

Dl. Iliescu a proclamat o schimbare care să nu 
schimbe nimic. Şi aici ne aflăm cu recenta Revoltă 
dela Reşiţa, unde nu fără dreptate s'ar fi părut că pe 
primul plan ar fi fost vorba mai mult de viaţă decât 
de politică. Numai că răul social care a scos şi ţinut 
mii și mii de oameni pe timp de opt zile în Piaţa 
Reşiţei, este în esenţa lui de natură politică. Acest 
lucru îl confirmă şi strigătul mesaj al Reşiţei: "Iliescu, 
te-am votat, ne-ai minţit şi ne-ai uitat!” Votul nu este 
nimic altceva decât politică. 

Revolta dela Reşiţa e o lecţie naţională de deschi- 
dere de ochi, pusă sub chemarea mobilizatoare "Reşi- 
ţa și Timişoara vor în stradă toată fara!" O chemare 
care face apel la luciditatea Românului să nu se mai 
lase dezamăgit de manipularea puterii autohtone, să 
iasă în stradă, să demonstreze împotriva dezastrului 
social şi economic al României şi să pună umărul la 
scoaterea țării din agonie prin înlăturarea puterii. 

O valoare de nemăsurat a revoltei dela Reşiţa e că, 
ea a ţinut ţara timp de opt zile în o anvergură de spirit 
liber, care a mers oamenilor la inimă. 

În mustul care fierbe încolţesc germenii unui alt 
viitor românesc, care vor pune capăt dictaturii mas- 
cate care axează totul pe interesele ei și nimic pe in- 
teres național. i 

Obosit de demagogia atâtor diversiuni şi de poli- 
tica falimentară care a dus la o sărăcie lucie, poporul a 
devenit disperat. lar din această disperare fierbe 
mustul care vrea să rupă comunismul şi, după decenii 


comunismul şi statul lui, a devenit principalul duş- 


versităţii şi mai de curând o Piaţă a Reşiţei, nu e ni- |] 
„ un must care ||| 


7% CEGULATIEIN AFARA CANADEI AFRICA, ARGENTINA, ANGLIA, AUSTRALIA, BRAZILIA, BELGIA, CHILE, DANEMARCA, ELVETIA, GERMANIA, GRECIA, FRANTA, ISRAEL. TALIA, IUGOSLAVIA, OLANDA, ROMANIA, SPANIA, S/U.A,, SUEDIA, TURCIA, UNGARIA, NOUA ZEELANDA 


BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 
ŞI MOMENTUL ISTORIC 


———— Alexandru NEMOIANU—— 


Prăbuşirea comunismu- 
lui "clasic" în România ar fi 
trebuit să atragă după sine 
o profundă transformare 
economică şi socială. Din 
păcate nu a fost să fie aşa. 
Restauraţia neo-comunistă, 
regimul strigoilor stalinişti, 
s'a transformat în România 
prin impostură, violenţă şi 
din păcate prin complici- 
tatea, voluntară și involun- 
tară, a multor Români. Am 
spus complicitatea involun- 
tară deoarece cei care cu 
atâta uşurinţă şi-au dat şi 


„, continuă să își dea votul 


unor mercenari ai răului 
care în cel mai bun caz sunt 
lupi îmbrăcaţi în blăni de 
oaie, realmente "nu ştiu ce 
fac, 

S'a analizat şi se va mai 
analiza multă vreme de ce 
situația din România este 
cea care o ştim, de ce mo- 
mentul istoric este atât de 
complicat şi de ce există o 
fluiditate politică ce face 
aproape orice cu putinţă. 
Vinovaţii sunt de fapt 
cunoscuţi şi mai devreme 
sau mai târziu ei vor trebui 
să dea “sama” pentru cele 
făcute, Dar dacă starea rea 
din România are o cauză şi 
îi cunoaștem pe vinovaţi, ar 
trebui să ne concentrăm 
mai mult asupra posibili- 
tăţilor de a ieşi din impas. 

Este foarte adevărat că în 
ultimii câţiva ani s'a făcut 
mult rău, că practic istoria a 
bătut pasul pe loc în Ro- 
mânia, că un timp preţios a 
fost irosit. Dar nu trebue să 


credem că regimul neo- 
comunist a putut opri totul 
în loc. Multe lucruri s'au 
schimbat în România, ca- 
ractere au fost călite şi în 
confruntarea cu adevărul 
s'a văzut "cine ține cu cine”, 
În bună măsură oamenii şi 
mentalităţile lor s'au schim- 
bat profund. 

De fapt, fie că sunt con- 
ştienţi de acest lucru fie că 
nu sunt, Românii au rea- 
lizat că actuala stare de 
incertitudine nu mai poate 
fi continuată, că ei trebue să 
facă o opţiune a cărei a- 
mânare nu ar face decât să 
complice încă mai mult 
lucrurile. Alegerea trebue 
făcută între continuarea 


„actualei stări (care poate 


însemna şi dictatură dar 
poate însemna şi îngro- 
parea în mlaştina unui 
politicianism steril) sau op- 
ţiunea unui viitor care ar fi 
al demnităţii individuale şi 
colective, muncii şi corec- 
titudinii şi mai ales al 
prefacerii morale. Căci 
prefacerea morală înseamnă 
înţelegerea faptului că la 
vremi noi trebuesc oameni 
noi şi prefacerea morală ar 
mai trebui să însemne o 
responsabilă alăturare la 
istoria vie a Românilor și la 
valorile ei fundamentale 
care sunt cele naționale şi 
creştine, O asemenea pre- 
facere morală ar fi un pro- 
fund act de opțiune indi- 
viduală dar el ar trebui să 
fie sprijinit de corpuri ob- 
şteşti fundamentale şi în 


mod special de Biserica 
Ortodoxă Română. 

În momentul de faţă în 
România asistăm la o 
spectaculoasă reînviere a 
interesului pentru credinţă. 
Oameni de toate vârstele şi 
de toată condiţia se întorc la 
credinţă și la un mod de 
viaţă care înseamnă. mai 
mult decât acumularea de 
bunuri materiale. Este 
absolut necesar ca acest 
avut către Cel de Sus să fie 


CITIŢI 


ÎN ACEST 
articole semnate de următorii 
colaboratori din România 


Răzvan CODRESCU pagina 1 
Mihai FREAMĂT pagina 2 
Prof. Teodor BRĂILEANU pagina 4 
Prof. Banu SERDARU pagina 65 
Paul PAVLOSCHI pagina 6 
Prof. Miahi S. DERDENA pagina 7 
Gh. lonescu OLBOJAN pagina 8 
Dan Emilian ROŞCA pagina 8 
Prof. Radu BADIU pagina 9 
Prof. lonel RĂDULESCU pagina 9 
Prof. Matei ILIE pagina 11 
Aurel CIURUNGA pagina 1-1 
Pr. Nicolae CĂNĂNĂU pagina 13 
Prof. Nicolae CIACHIR pagina 16 
Gelu Caraza pagina 17 
Dr.Ing. Nicolae BRĂDEANU pagina 20 


călăuzit către credinţa care a 
susținut şi definit pe Ro- 
mâni. Ar fi tragic şi de 
neiertat ca în loc să se a- 
dape din izvorul viu, curat 
şi nesecat al credinţei stră- 
moşeşti tineretul român să 
ajungă la lacurile stătute şi 
amare ale unor culte 
dubioase, în cel mai bun 
caz, şi periculoase încă mai 
adesea. Dar pentru ca lucrul 
bun să se înfăptuiască este 
Continuare în pag 


UMĂR 


„seg 


Ia 


i 
- 
| 
j 
j 
i 
; 
ă 
; 
i 


P 
AGINA 2 FEBRUARIE 1995 


EDITORIAL 


AVERTISMENTUL 
NOSTRU 


În ultimul moment am inserat, în ziarul nost i 
Ianuarie 1995, avertismentul grav al unui PE Rei 
care a indicat anumite prerogative pe care le face Secu. 
ritatea lui Iliescu şi Măgureanu pentru a încerca să 
Şen promită orice gimaliune naționalistă din România. 

acă ne oprim puţin la rapo -ului fă 
Virgil Mpa lega a le ea ga a CEaLai faut, de 
exagerată pe care o acordă legionarilor, care, după 
E ae teal au început să se organizeze, cu 
TIor şi cum arată raportul i E 
tru acte de violenţă şi leraaaai Mpa! depaete, pân 

Toate cele de mai sus sunt indicii serioase că, în 
cadrul acestor pregătiri ale Securităţii, se intenționează 
să se pună la cale comploturi politice prin care să arun- 
ce vina eventualelor însângerări pe seama celor mai 
aprigi adversari ai comunismului. 

La ora actuală, comuniştii din România se găsesc în 
derută din cauza situaţiei generale şi ruinătoare a 
economiei şi a incapacității de guvernare a oamenilor 
din nomenclatura comunistă. Şi ei au nevoie exact ca şi 
în trecut, să găsească ţapi ispăşitori, în rândurile ad- 
versarilor lor redutabili; în cazul nostru, tineretul care 
se gândeşte la un alt destin al poporului şi al ţării şi 
ee participe alături de cohortele vechilor bei 

In acest sens, se pare că nomenclatura şi-a asigurat şi 
colaborarea unor cercuri oculte din Occident, în special 
din America, care îşi păstrează încă ataşamentul faţă de 
orientarea din trecutul pro-sovietic; şi care preferă cu 
orice preţ să fie sovietizată ţara, să nu ajungă sub 
influenţa aşa ziselor idei "naziste". Pentru aceste cercuri 
comunismul roşu a reprezentat şansele de construire a 
unei societăţi paradisiace, după cel mai autentic tip 
stalinist. În America, aceste cercuri se bucură de 
colaborarea unor foşti membri de partid comunist, care 
au fost primiţi cu braţele deschise, fără restricţii, pe 
liniile nevăzute ale unor legături de asemănare prin 
nărav şi de idealuri camuflate. Toţi aceşti foşti membri 
de partid comunist din România, prezintă rapoarte 
despre situaţia din România, asupra tineretului şi 
mişcărilor naţionaliste, fără nici o cenzură şi fără nici o 
verificare; în felul acesta nomenclatura fostului partid 
comunist din România devine activă şi influentă. 

Nimeni nu se gândeşte să afle adevărul şi să 
cunoască realităţile naţionale şi să aplice coeficientul 
de democraţie în evaluările lor. Căci adevărata 
democraţie înseamnă şi dreptul altor formaţii să 
participe la viaţa politică, indiferent de caracterul 
ideologiei lor. Orice ideologie devine ineficace însă, 
dacă nu corespunde intereselor naţionale. Judecătorul 
politic al formațiunilor care apar în viaţa publică este 
poporul, în momentul alegerilor, când votează. 

Astăzi nu există democraţie în România pentrucă 
parlamentul nereprezentativ al ţării a făcut legi care 
pun restricţii în ceea ce priveşte apariţia unor for- 
maţiuni care se opun total nomenclaturii dominante 
comuniste şi înstrăinată de idealurile româneşti. Timp 
de aproape un secol dictatura comunistă din țară a 
exclus pe toţi acei care aveau alte vederi politice şi nu 
acceptau să colaboreze cu regimul comunist. Şi tot ei 
impun azi criteriile de acceptare a partidelor politice, 
care sunt aceleaşi criterii ca şi în trecut, ca şi cum nu s'ar 
fi schimbat nimic în Decembrie '89 şi după aceea. 

Iliescu şi Măgureanu nu reprezintă democraţia şi 
mijloacele de luptă sunt dictatoriale. Ei vor să interzică 
formațiunile noi care au apărut la suprafață din dorinţa 
de a găsi şi arăta alte căi politice, alte ideologii care 
pot ajuta țara să se refacă.In schimb, nomenclatura 
comunistă cu monitorii politici români care au plecat şi 
s'au adăpostit sub acoperământul ocultelor anti- 
româneşti din afara ţării, încurajează ca în Ro ânia 
membrii fostului partid comunist să apară sub di erite 
drapele, şi deci să-şi ascundă identitatea sub diferite 
forme înșelătoare. Şi toate aceste "partide ale foştilor 
nomenclaturişti” devin colaboratori ai lui Iliescu şi 
Măgureanu, în acţiunile lor de a înşela buna credinţă a 

oporului. z E 
E pe alţii, care au stat în temniţele comuniste şi au 
luptat cu sacrificii împotriva vechilor comunişti nu au 
dreptul să apară în viaţa publică, pentru motivarea că ar 
fi anti-democrați. FIE Re 

Aşa a ajuns ca în România, democraţia să fie 
evaluată de cei mai anti-democraţi din ţară: Iliescu şi 
Măgureanu, cu întreaga nomenclatură conducătoare. 
Nimeni din Occident nu are curajul să spună ade- 
vărurile cele adevărate şi să ia apărarea democraţiei? 
După ce comuniştii lui Iliescu şi Măgureanu vor realiza 
planurile lor criminale, probabil că o parte din lumea 
de bună credinţă se va trezi la realitate. Nu va fi oare 
prea târziu? Căci toţi acei ce se ascund azi şi tac despre 
ororile comuniste, se vor trezi descoperiţi în faţa lumii 
întregi Și 
în Netea că Iliescu şi Măgureanu pregătesc mari 
nelegiuiri şi crime pe care să le pună în sarcina altora, 
nevinovaţi, pentrucă aceştia sunt impotriva nomen- 
claturii comuniste din România și apără interesele 


naţionale. 
George BĂLAŞU 


beat, pe redactorul şef dela 
"Ziua" - Roşca Stănescu - 
care a îndrăznit să-i facă 
portretul de oportunist 
fricos, de slugă comunistă 
ce-a fost în stare să-şi ucidă 
patronul pentru a-i lua 
locul după tejghea. Mârşav, 
idiot, cretin, individ or- 
dinar... iată doar câteva 
dintre adjectivele folosite 
cu această ocazie de miş- 
cătorul din fese. Sigur că la 
acest fel de-a “dialoga” mă 
aşteptam dela alesul pentru 
liniştea noastră dar, trebue 
să-ți mărturisesc cu regret, 
nu mă aşteptam ca unul 
dintre fruntaşii Opoziţiei - 
l-am numit pe Valentin 
Gabrielescu - preşedintele 
Comisiei amintite, să se 
declare admirator înfocat al 
stăpânului dela Cotroceni, 
lăudând pe faţă stilul de 
lucru al acestuia, inteli- 
genţa sclipitoare şi faptul 
că, din păcate el, preşedin- 
tele Românilor, este încon- 
jurat de oameni nu tocmai 
pe măsura "Domniei sale”. 


Dragă prietene, 

Îmi ceri veşti din țară şi 
greu mă încumet să ţi le 
trimit, de teamă să nu te 
întristez. Ştiu că tot aştepţi 
să se strecoare printre nori 
o rază de soare care să 
încălzească sufletele noas- 
tre, dar încă nu-i cu putinţă. 
E prea groasă negura aş- 
ternută peste pământul ro- 
mânesc şi destui din cei ce 
aprind focuri în vreascuri 
udate cu lacrimile noastre. 
Vei spune, poate, că trebue 
să găsim totuşi o cale pe 
unde să ieşim din ceaţă şi e 
bine să ştii că, din ce în ce 
mai mulţi, o căutăm cu o- 
sârdie. Trebue să fie unde- 
va un colț de cer senin pe 
care să-l păstrăm al nostru 
în vecii vecilor. Deocam- 
dată apele sunt tulburi dar 
trag nădejde că se vor 
limpezi odată şi-odată. Nu 
va mai dura mult. 

„Cât despre veşti, iată-le: 
În ultimul timp puterea se 
simte ameninţată de adevăr 
şi'n sensul ăsta se chinuie * 
să acrediteze ideea că tot ce Mai rămânea să-l numească 
s'a întâmplat în Decembrie şi "Geniul Carpaţilor” şi 
1989 a fost o revoluţie gata! 

pentrucă altfel nu se "în- Iliescu a profitat imediat 
tâmplau" atâtea “prefaceri” de aceste declaraţii şi-a dat 
câte s'au întâmplat, ştiut ordin Televiziunii să trans- 
faptul că o revoluţie are mită pe post, la o oră de 
urmări dintre cele mai faste vârf, tot interviul pe care 
în plan politic, economic, "Comisia" l-a transformat 
social etc,, etc., etc. într'un fel de omagiu la 

Iliescu n'a uitat să se dea adresa conducătorului iu- 
drept emanatul acestei re- bit (pentru transparenţă, 
voluţii şi în această calitate nu-i aşa?). Vezi bine deci 
a fost solicitat de "revolu- care-i starea de lucruri dela 
ționari" - o spune cu mâna noi, vezi bine că speranţele 
pe inimă şi-şi dă cuvântul noastre se încâlcesc printre 
lui de comunist - să se gândurile liderilor din 
cocoaţe pe tronul părăsit de  Opoziţie şi printre anii lor 
Ceauşescu care a fost rugat cei mulți, când mintea gâ- 
să se lase împușcat puţin. fâie sufocată chiar şi în fața 

Zâmbăreţul dela Cotro- unui atac perfid de bufniţă. 
ceni a veştejit presa şi pe Ce s'o mai ascund? Sunt 
ziariştii care au alte păreri trist şi cumva derutat. Când 
în această privinţă. La în- îţi legi bărcuța fragilă de un 
tâlnirea dintre Iliescu şi vapor pe care-l crezi trans- 
Comisia Senatului pentru atlantic solid şi când con- 
cercetarea evenimentelor staţi în mijlocul oceanului 
din Decembrie 1989, întâl- că înfruntătorul de valuri 
nire programată să aibă loc nu e decât o coaşcă găurită, 
acum câteva săptămâni dar e normal să te întrebi cum 
amânată de tovarăşul Ilici vei ajunge la țărm. Se pare 
cu scopul evident de-a sen- că va fi greu şi fără ajutorul 
sibiliza mulţimea, indivi- vostru, al celor din emi- 
dul ăsta care şi-a lipit pe graţie, nu văd cum o vom 
chipu-i şiret un rânjet de scoate la capăt. Mulţi dintre 
clovn ieşit la pensie, a cei în care am crezut au 
dovedit că e lipsit complet devenit nişte rutinieri oare- 
de echilibru când s'a dat care mândri că, din când în 
din nou în spectacol, îm- când, puterea îi bagă în 
proşcând cu vorbe luate din seamă. 
vocabularul unui căruţaş Povestea a început cu Ra- 


O cauză 


după cum urmează: 
(Money Order) sau "Cec Personal", 
“Cec Internaţional" pe adresa ziarului: 
P.O.Box 78010 


Westcliffe Postal Outlet 
Hamilton, Ontario, Canada Lac 7N5 


Scrisoare deschisă 
unui prieten din emigrație 


ABONAŢI-VĂ LA ZIARUL 
CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Abonamentele şi reînnoirea lor, se pot face 


Din Canada şi U.S.A,, se pot face "Cec Poştal" 


Din Europa şi alte continente, prin "Mandat Poştal" sau 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Second Class Mail Registration Number 4133 
REINNOIŢI-VĂ ABONAM ENTUL 


du Câmpeanu, un aventu- 
rier duzinar, onctuos şi 
ridicol, trufaş între membrii 
unui partid pe care a reuşit 
să-l distrugă. (Din neprice- 
pere sau din ordin? Aceas- 
ta-i înterbarea). 

Apoi e de luat în evi- 
denţă faptul că Opoziția, 
sau mai precis conducătorii 
ei n'au prea făcut apel la 
tineri, monopolizând func- 
țiile, blocând accesul spre 
bucătării închise pentru 
neiniţiaţi. 

De aici încetineala în 
luarea unor decizii când se 
impune sprinteneală, de 
aici mucegaiul mirosind a 
vetust şi somnolenţă ce s'a 
depus pe acţiunile Opozi- 
ţiei. Nu mă gândesc prea 
departe, mă gândesc la Ion 
Raţiu despre care am scris 
la întoarcere: dumnealui în 
ţară ca despre un -sai Nou. 
Pe acea vreme cred.  înel 
ca într'un izbăvitor. 

Ce s'a ales din omul a- 
cesta coborit în arenă cu 
aura de luptător căpătată pe 
bună dreptate în străină- 
tate, e inutil să mai vorbim. 
În cinci ani n'a dovedit alt- 
ceva decât că e un munte de 
orgoliu. Acum e mândru 
nevoie mare că se află pe 
post de vice-preşedinte în 
Camera Deputaţilor şi re- 
prezintă ţara, alături de 
Păunescu, în nu ştiu ce FOR 
european. Cât despre cei- 
lalţi conducători ai Opozi- 
ției, cu excepţia Domnului 
Corneliu Coposu, lumea îi 
percepe ca pe nişte perso- 
naje de operetă, cu roluri 
episodice încredințate de 
regizorii spectacolului poli- 
tic din milă pentru soarta 
lor de solicitanţi umili la 
porţile puterii. Şi atunci te 
întreb dragă prietene: Cum 
să nu devină unul ca Iliescu 
arogant şi gata să scuipe în 
borşul oricui dacă e liberă 
calea spre “visul de aur al 
omenirii, comunismul"? 

De fapt acolo vom ajun- 
ge dacă nu pe vom trezi. 

Noi am murit visând. 
Pentru libertate şi demni- 
tate am murit. Nu pentru 
putere, nu pentru o pâine 
mai albă, nu pentru a fi 
înjugaţi laolaltă şi mânaţi 
din urmă de fel de fel de 
Pişicheri spoiţi cu rânjete şi 
vorbe de clacă. De aceea zic: 
Cei ce nu ştiu să ne poarte 
stindardele, cei ce nu pot să 
le poarte ar fi bine să se 


Abonamentul Dumneavoastră 
susține un ziar care luptă pentru 


dreaptă 


PRECIZĂRI 
REDACŢIONALE 


- Nu garantăm apariția 
colelor mai lungi de 
dactilografiate la 2 5 
Redacţia nu doreşte Sora 
tervină cenzurând prin rele 
împrejurărilor, _t 
supradimensionale. 


ale 
*Manuscrisele nepublic 
nu se înapoiază. 


-Reproducerea artic% en 
este interzisă fără 
ționarea sursei. 


tuieşti să i ne, m 
întorc îm sii totul și să 
najele din „: ÎN8ă ni 


nu pot să uj ericiy 
vanat toată iat am d 
periculoasă i Ca o jiși 
tinerețea mea L 
dezbrăcată nu ulță și 
trăiţi între ţear POL Uita an 
re teamă „; dă 
şi câte altele pă fl ki 
„ câte altele încă „tele 
uita şi ierta. De ace nu Pot 
ani Voi mai avea , căj 
nimic nu mă va dr băiţ, 
să-i arăt cu de ulei opri 
condamn pe ceie E 
făcut Viaţa iad ai E 
mântul nostru, Pepă- 
u ai plecat şi 
parte ai pl i Cale de 
reuşit să ierţi sau sa a 
te țin de rău pentru rii Nu 
Puteai purta cu tine di 
poveri atât de grele. SU 
goana şi dorul de patriei 
firesc deci să pui jos 
dintre ele şi s'o faci zi 
a A tă, 
Acum însă e timpul să-ţi 
aminteşti de toate şi săi 
întorci gândul spre țara și 
oamenii care te-au născut 
care, iată, se află iarăși în 
primejdie, primejdia ca 
dee pe nunigtă să se 
caţăre cu grabă pe 
dictaturii E PE a 
E necesar deci să le tra: 
gem fusceii de sub picioare 
şi să vedem dacă sunt în 
stare să plutească în gol, Nu 
de alta dar scările pe care ei 
se caţără - să nu uităm asta- 
tot noi le-am confecţionat 
bucată cu bucată şi tot noi 
suntem datori să le facem 
surcele. Abia atunci Iliescu 
şi gaşca vor fi nevoiţi să 
treacă a colț unde vor serie. 
amintiri pe ilustratele în- 
făţişând palatele în care au 
trăit. Şi asta cât mai curând 
pentrucă timp de aşteptat 
nu mai este. Mă voi bucura 
tare mult să aud că acolo 
unde trăieşti te-ai făcut 
ascultat de cei ce preţuiesc 
libertatea şi o apără. 
Cu bine prietene! 
Acum, la început de an 
îţi doresc ca Dumnezeu Sâ 
ţi aline durerea de-a fi de 
parte de ai tăi. 
Sănătate! 


Mihai FREAMĂT 


elor 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


FEBRUARIE 1995 


PAGINA 3 


——O—O———O—O£OO E SERE EEE a 
EMIL CONSTANTINESCU CANDIDEAZĂ LA 


PREŞEDINŢIA CONVENŢIEI DEMOCRATICE 


In ziua de 13 lanuarie 
a.c., în cadrul conferinței de 
presă extraordinară, orga- 
nizată împreună cu mem- 


brii asociaţiei "21 Decem- - 


brie 1989" DI. Emil Con- 
stantinescu, actualul preşe- 
dinte al Convenţiei Demo- 
cratice, a anunţat oficial 
demararea imediată a 
procedurii de alegere a 
noului preşedinte al CDR, 
mandatul său expirând în 
luna Iunie 1995. 

Hotărîrea D-lui Emil 
Constantinescu demon- 
strează o gândire profundă 
şi o decizie venită la mo- 
mentul oportun. 

Deşi privită de o parte 
din reprezentanţii partide- 
lor Convenţiei Democrati- 
ce, ca "şocantă" sau "inopor- 
tună”, această decizie va 
reuşi ca în scurt timp să 
pună capăt luptelor din ca- 
drul Convenţiei Democra- 
tice şi alegerii unui preşe- 
dinte unic al acesteia, care 
va candida şi la postul de 
preşedinte al României la 
alegerile din 1996 (dacă nu 
mai devreme). 

Era timpul ca Dl. Con- 
stantinescu să ia asemenea 
decizie, pentru a elimina 


situaţia creată în 1992, când 
cu numai trei săptămâni 
înainte de alegeri a fost 
desemnat candidatul Con- 
venţiei Democratice, acest 
lucru constituind şi el una 
dintre cauzele re-alegerii 
lui Ion Iliescu ca preşedinte 
al României. 

Cu cât mai repede se vor 
pune lucrurile la punct în 
cadrul Convenţiei Demo- 
cratice şi se va alege noul 
preşedinte, şi candidat unic 
la postul de preşedinte al 
țării, cu atât aceasta va pu- 
tea începe mai devreme 
campania electorală a ale- 
gerilor din 1996. 

Este ştiut că atât în ca- 
drul Convenţiei Democra- 
tice, singura Opoziţie din 
România, cât şi al alianţei 
dintre partidele “roşii” 
există fricţiuni, ambiţii şi 
orgolii, dorinţe de a ocupa 
scaunul prezidenţial. Este 
momentul propice însă, 
acum, pentru Opoziția din 
România de a da dovadă de 
maturitate, de unitate, când 
se formează tot mai multe 
breşe în sânul partidelor 
comuniste. 

Opoziția trebue să pro- 
fite de fărâmițarea parti- 


MUSTUL 
CARE FIERBE 


————————— Urmare din pag.1 
de suferinţă, durere şi oprimare, să deschidă calea 
“spre o viaţă naţională mai bună. 
Dar pe lângă sărăcie mai sunt şi altele o mie de 
motive care duc la mustul care fierbe. Unul din ele stă 


în faptul că poporul e mai mult un subiect al 


Ver- 


nului-putere decât al literei de Coinstituţie. Căci, deşi 
prevederi constituţionale, tot ce mişcă or nu mişcă în 
țară nu este subiect de constituţie ci subiect de gu- 
vern, care procedează supraconstituţional atunci când 
este vorba de interesele puterii care trebue să pre- 
valeze în orice situaţie. Iar cu aceasta se întâmplă un 
Tucru care ţine țara în absurd şi inconştiență. 
Un absurd care blochează realizarea unei separaţii 
a puterilor în stat, în care magistratura este departe de 
a fi independentă iar dreptul de proprietate este 
obstrucţionat şi limitat. Un absurd în care reforma e 
doar o pseudoreformă adoptată la cerințele noii 
nomenclaturi, urmare a celei vechi. Un absurd în care 
țara e ținută suspendată pe drumul dintre comunism 
şi democraţie şi în care se fabrică bani pentru între- 
inerea morţilor industriali şi cadavrelor economice. 
concluzie, un absurd care exploatează inconştienţa 


marii ignoranţe. 


Când poporul muncitoresc se revoltă demonstrând 
în mitinguri sau marşuri ale disperării, oficialii ca- 
drismului comunist replică cu cuvintele "proştii s'au 
născut revoltați”. Numai că “proştii” sunt “mulți”. Ei 
sunt țara. Şi între speranţele şi disperările lor, a înce- 
put să fiarbă mustul. Un must care cheamă la o trezire 
de sine a Românilor. În poporul suprasăturat de mi- 


zerie îşi face tot mai m: 


t loc dorinţa de schimbare. 


DL. Iliescu este văzut ca “Ivan”. Aşa se explică că se 
strigă "afară cu Ivan din țara lui Ştefan”. 

faţa disperării aduse de către cei care manevrea- 
ză istoria, adevărul şi conştiinţa poporului, se cristali- 
zează spiritul unei voințe de trezire. Mitingurile, 
marșurile şi acţiunile de protest care au loc, dovedesc 


din plin acest lucru. Toate acestea indică, că națiunea 
a început să se trezească, că țara a început să se mişte 
ire a istoriei. A istoriei care îşi 
poate revendica valorile ei perene numai prin redeş- 
teptarea conştiinţei politice care duce la mult necesa- 
ra trezire din amorţeala mistificărilor politice. 

Mustul care fierbe vrea să scoată societatea româ- 
nească din starea de resemnare în demoralizare, din 
apatie şi griji groaznice şi să-i dea un obiectiv salva- 

i solidarizare naţională de smulgere 
din farsă, de ieşire din ațele unui guvernământ săl- 
batic, practicat pe spatele țării de comunişti impostori 
şi reciclaţi în parveniţi ai luptei pentru ciolan. EI este 
o bătaie a ceasului care cere ca Românii să nu mai 


într'un spirit de re| 


tor. Un sens 


îngăduie o impostură şi experimente sociale care sunt 


contrare nevoilor naţiunii. 


Populaţia înţelege, în sfârşit, unde se află răul şi 
vrea să iasă din i pavleputcăăi de fund de groapă, din 


destin implacabi 


Destinul socialismului marxist 


care s'a împotmolit până peste cap. Ea vrea dispariţia 
blocului guvernamental cripto-comunist. Mustul care 
fierbe vrea să se pună punctul pe i Adică pe incom- 
petenţă, pe impostură şi pe imoralitate, 


Eugen BÂRSAN 


Mihaela MOISIN—— 


dului Socialist al Muncii în 
fracțiunea Verdeț şi Adrian 
Păunescu pe de o parte şi a 
grupului Mohora pe de 
alta. După cum şi de luptele 
interne din cadrul PUNR. 
Orice slăbire a partidelor 
“din alianţa roşie, poate con- 
stitui pe de altă parte o în- 
tărire a Opoziţiei. 

Programul pe care l-a 
propus pentru alegerea 
Preşedintelui Convenţiei 
Democratice, precum şi 
candidatura sa, în cadrul 
aceleiaşi conferinţe de pre- 
să nu face altceva decât să 
forțeze Opoziția română la 
o decizie imediată, motivată 
de interese naţionale, iar nu 
de interese personale, sau 
de grup. 

Atât alegerea momentu- 
lui, cât şi însăşi declarația 
D-lui Emil Constantinescu 
sunt rezultatul a aproape 
trei ani de experiență poli- 
tică, pe care dumnealui a 
acumulat-o în tensiunile 
permanente dintre Opoziţie 
cu guvernul comunist al lui 
Ion Iliescu. 

Redăm mai jos câteva 
extrase din declaraţia D-lui 
Constantinescu la confe- 
rința de presă din 13 Ianua- 
rie: 

"Gravitatea situaţiei în 
care se află România, gene- 
rată de incapacitatea puterii 
actuale de a rezolva proble- 
mele dramatice cu care se 
confruntă economia şi so- 
cietatea, obligă CDR la o 
acțiune politică decisă, 
limpede şi fermă. Este, de 
aceea momentul să înceteze 
disputele interne şi să se 
producă o clarificare capa- 
bilă să concentreze întreaga 
energie pentru rezolvarea 
problemelor cetăţenilor şi 
ale țării." 

"Desemnarea preşedin- 
telui CDR trebue, în acelaşi 
timp, să consolideze uni- 
tatea şi eficiența CDR şi să 
reprezintre un prim pas 
spre constituirea unei echi- 
pe de guvernare capabilă să 
câştige şi să gestioneze în 
mod corect puterea." 

La numai câteva zile 
după această declaraţie, în 
ziua de 20 Ianuarie, s'a sem- 
nat protocolul cvadripartit 
dintre PDSR, PUNR, PRM 
şi PSM, deşi semnarea aces- 
tui document a întâmpinat 
o opoziţie dură. Prin aceas- 
tă semnare, cele patru par- 
tide şi-au asumat întreaga 
responsabilitate a politicii 
şi rezultatelor guvernului 
Văcăroiu. Deşi în protocol 
nu se specifică faptul că 
PSM şi PRM vor face parte 
din guvern, se precizează 
însă că de comun acord, vor 
fi promovați în funcţii im- 
portante, participând efec- 
tiv la actul guvernării, la 
diferite nivele. 

"Un paragraf al proto- 
colului care va fi semnat 
stipulează că cele patru 
partide vor acționa împo- 
triva acțiunilor extremiste, 
antinaționale, fasciste - 
culmea! - tocmai motivul 
pentru care cancelariile 
occidentale aduc cele mai 
multe acuze Puterii dela 
Bucureşti pentru motivul că 
PRM, PUNR şi PSM repre- 
zintă forțe cu caracter ex- 
tremist, iar antisemitismul 
președintelui PRM este de 
acum "celebru" în afara 
granițelor țării" - arată 
"România Liberă" din 20 

“lanuarie a.c, 

Faptul că totuşi semnarea 
protocolului s'a făcut, de- 
monstrează teama neo-co- 
muniștilor de a-şi pierde 
puterea. 


Mai întâi un dialog, de unul singur, cu 
amicul tipograf: 

Literele N şi P sunt două consoane care 
schimbate pot distruge sensul frazei ca 
un cutremur 7.5 pe scara Richter. lată 
cuvintele la care ne referim: “stârni” şi 
"stârpi't 

STARNI: ”... A aţâţa pe cineva, a 
provoca, a întărâta, despre conflicte, 
războaie..." 

STARPI: ”... lichida un râu...” 

În articolul precedent "CÂND CAUŢI 
CE NU-I POŢI GĂSI ŞI ADEVĂRUL", 
consoana “N” (cu N dela Neatenţie) a 
inlocuit consoana "P” (cu P dela Pripeală), 
aşa că repetăm primele trei paragrafe: 

"Citim că noul Ambasador al Statelor 
Unite la Bucureşti ar avea şi misiunea de 
a stârni antisemitismul!" 

(Citiţi: "de a STARPI” antisemitismul) 

"O misiune imposibilă din 1001 de 
motive: 

"Primul motiv nu există antisemitism 
şi, deci nu poți stârni ceea ce nu există." 
(Citiţi: "nu poţi STARPI ceea ce nu 
există”). 

Credem că cititorii au observat gre- 
şeala, că acolo unde nu există poţi 
STARNI orice, dar nu poţi STÂRPI ceea 
ce e deja stârpit. 

Şi pentrucă veni vorba de noul am- 
basador DI. Alfred Moses, adăugăm că 
alături de problema Evreilor, Statuia 
Generalului Ion Antonescu, îl mai preo- 
cupă Ungurii şi ţiganii din Europa, 
inclusiv cei din România, griji pentru 
care binevoitorii dela "Drepturile 
Omului" capătă indigestie când îşi iau 


VREM SĂ FIM LĂSAȚI ÎN PACE 


problema țiganilor pe care o puteam 
rezolva uşor dacă nu ne-ar fi încurcat 
istoria. 

Ce simplu ar fi fost dacă între Nistru şi 
Tisa în loc de un popor din neamul 
Tracilor ar fi existat “împărăţia țiganilor”, 
iar Românii ar fi năvălit din alt continent, 
le-ar fi cucerit ţara silindu-i să trăiască în 
"Ţigan reservations”, la fel ca şi “Indian 
reservations" din Statele Unite! 

Ghinionul este că noi suntem băşti- 
nașii acestui colț de lume iar străbunii au 
fost izvor de civilizaţie - începută, dar 
nedezvoltată, concomitent cu civilizațiile 
din Valea Nilului şi Mesopotamia. "Stu- 
dy of History" de Arnold Toynbee - la 
care adăugăm şi mărturia lui Herodotus, 
Părintele istoriei care, cu 450 de ani îna- 
inte de Hristos, scria: 

"Cei mai viteji şi mai drepţi dintre 
Traci: Geţii. 

Aceştia ni's strămoşii, acesta-i colţul de 
pământ în care am trăit dela zămislire şi 
am avut ca Stea Polară bunătatea şi drep- 
tatea: 

"Pe cine'ngropi părinte azi?” 

"Un om de omenie!" 

Acestea ni's rădăcinile! 

Dar de bunătatea cu care am fost 
născuţi au abuzat năvălitorii din fun- 
durile Asiei şi alții atraşi de dorul ar- 
ginţilor. 

Noi nu cerem decât dreptul de a ne 
păstra neîntinate Credinţa şi Tradiţia 
recunoscând, totodată, că n'avem cap de 
vulpi bătrâne ca să pricepem de ce viaţa 
noastră, bazată pe morala creştină, supără 
pe unii "democrați"? 


micul dejun. 


Ne oprim, din cauza lipsei de spaţiu, la 


Stroe MOLDOVANU 


NAIVITATE ORI 


SANTA SIMPLICITAS ? 


Dela Esop, La Fontaine şi 
până la Grigore Alexan- 
drescu, spre a biciui cusu- 
rurile omeneşti, s'a recurs în 
fabule, la metamorfozare. 
Pentru infatuare, bunăoară, 
la un broscoi. Trecând la 
lumea gazetăriei, dintre cele 
care apar în SUA, o publi- 
caţie săptămânală (ne-am 
propus să nu nominalizam) 
şi-a arogat inițiativa aducerii 
pe meleagurile americane a 
unui grup, 14 la număr, din 
crema audiovizualului şi 
mass-mediei dela noi din 
țară, dând şi un comunicat 
de presă, că vor sosi la 13 
Ianuarie pentru o săptă- 
mâna, în cadrul vizitei ur- 
mând să aibă loc o mai bună 
cunoaştere a organizațiilor 
româneşti, întâlniri cu zia- 
rişti americani şi străini la 
Centrul Presei Străine, la 
Societatea pentru Protecţia 
Jurnaliștilor, redacţii şi stu- 
diouri de televiziune, vor 
purta discuţii cu ziarişti 
români şi cu reprezentanţii 
unor principale organizaţii 
din exil etc, O activitate ex- 
traordinară comprimată în 
câteva zile! A urmat bine- 
înțeles şi lista: Televiziunea 
română; FELICIA ME- 
LEŞCANU (soţia Minis- 
trului de Externe) Antena 1 
şi Tele 7 ABC, Radio Pro FM 
şi Radio România, total 
şapte. Cotidiene tot şapte, 
dintre care distinctivă 
VOCEA ROMÂNIEI, recte 
vocea presedintelui țării şi 
în final Revista 22; iar pen- 
tru informaţii - telefonul 
redacţiei, care da informaţii 
zero, fie că nu cunoştea pro- 
gramul nici cu o zi înainte, 
fie că te trimetea aiurea. 
Dacă a fost numai o infa- 
tuare, treacă-meargă, Dar 
pentrucă felul în care s'a 
desfăşurat faimoasa vizită 
dă loc la suspiciunea că s'a 
făcut jocul puterii, cu per- 
plexitatea că pe de o parte 
publicaţia varsă foc şi pară 
săptămânal contra acesteia şi 
în cazul de faţă s'a remarcat 
cu prezență monopolistă 
dela sosire până la plecarea 
în trena programului pute- 
rii guvernante, ca singură 


reprezentantă a tot ce este 
românesc pe teritoriul Nord 
american. Gazetăreia nu este 
numai business, ci res- 
ponsabilitate informaţio- 
nală şi educativă şi pentru 
aceasta este nevoie de cre- 
dibilitate. 

Cu ce mijloace financiare 
se putea realiza asemenea 
vizită? Cine sponsoriza cu 
"money" transportul, peste 
ocean şi local în şi inter me- 
tropolele New York şi Wa- 
shington, şi atâtea şi atâtea 
altele??? 

In fapt toate erau desle- 
gate din țară. Întreaga ma- 
şinărie în scopuri propa- 
gandistice pentru dregerea 
imaginii României era ma- 
nopera de ceasornicărie a 
Ministerului de Externe, 
Taromul la dispoziţie, re- 
perezentanţa noastră la 
ONU şi anexa sa Centrul 
Cultural din New York, 
ambasada română din 
Washington şi anexa sa din 
New York, puse pe treabă. 
Doamnele au fost cazate 
pentru înfrumusețare la 
Christine Valmy, patroana 
întinsei reţele de "beauty 
salons", la care s'a ţinut şi 
recepţia de-a doua zi dela 
venire, cu invitaţii speciale 
bineînţeles, mare paradă de 
modă, protipendada femi- 
nină şi masculină aferentă 
misiunilor noastre diplo- 
matice şi mai puţin di- 
plomatice din New York. Şi 
printre ei bineînţeles şi 
“inițiatorii” apăruţi în poze, 
la primire, la recepții, la în- 
tâlniri (cu care?) reprezen- 
tanţți ai presei şi comuni- 
tăților din exil. Toată ma- 
nevra apăruse din presa din 
țară chiar înainte ca TA- 
ROM-ul să-şi ia zborul. 

Iniţiatorii au insistat în 
trei numere consecutive că 
marea întâlnire va avea 
totuşi loc, cu plebea, la 21 
Ianuarie, undeva în cartierul 
Astoria, unde avea loc co- 
memorarea Unirii şi 145 de 
ani dela nașterea lui Emi- 
nescu, iar organizatorii - o 
societate întemeiată în 1982 - 
declarau că pretinsa întâl- 
nire nu era programată să 


aibă loc la ei. La deschi- 
derea programului come- 
morărilor, după imnul ame- 
rican s'a cântat in corpore 
"Trăiască Regele” şi ar fi fost 
frumos să cânte şi grupul 
venit din ţară, dar n'a fost... 

Pentrucă puterea care 
aude tot a fentat surpriza, 
consulul ducând grupul 
exact în acel timp pe 
BROADWAY, la un spec- 
tacol de music-hall "CATS" 
ca să fie mai degrabă în 
compania pisicilor decât a 
adevăratului exil. 

Ar trebui luaţi pe rând 
componenţii grupului, dar 
consider că aceea care me- 
rită este reprezentanta Ro- 
mâniei Libere, nărăvită de 
când scria la Dreptatea şi 
izgonită din ograda Cotro- 
cenilor, neavând ce căuta pe 
la ctitoria lui Şerban Canta- 
cuzino, şi mai târziu rezi- 
denţă regală, pregătită nu de 
mult și cu uriaşă cheltuială 
de unul care s'a dus pe lu- 
mea cealaltă şi e firesc, pe 
acolo, acum să vegheze cu- 
cuveaua. Ar mai fi cazul şi 
de ziarul ZIUA, dela care nu 
a venit editorul, ci soţia, 
pentrucă dânsul se războ- 
ieşte continuu cu SRI-ul ca 
să facă lumină în țară, că este 
prea multă şi impenetrabilă 
noapte. 

Deci, ca în opera "Paiaţe”, 
unde după Prolog se bate 
toba mare ca lumea să vină 
la spectacol, unde Paiaţa 
râde cu lacrimi şi Comedia 
se sfârşeşte în dramă. Dar nu 
în cazul de față, unde este o 

După ce iniţiatorii au 
susținut continuu că ei au 
aranjat ca totul să meargă 
uns ca pe bile, zadarnic se 
disculpă acum, când era lim- 
pede că o asemenea solie 
care punea în joc imaginea 
României, nu putea fi lăsată 
pe mâna diletanților, când 
este din gros stipendiat un 
aparat cu asemenea misiuni. 
Se zice că ar fi fost torpilaţi 
după sosirea grupului, de 
ambasadorul guvernului, 
dar cine poate crede o 
asemenea gogoriţă, că un 
ambasador poate da ordine 

Continuare în pag. 4 


PAGINA 4 CUVÂNTUL ROMA, 


EEE NrEaUAn e eee 7 MARI 
CIULAMAUA ÎNCĂLZITA 


proprietatea lui, la pre; 
Desigur, în primu 


poporului la sine. 


Domnule Mohora, 

Da, în rândul activiştilor 
de partid, de utece şi de 
sindicat au fost şi oameni 
ca dumneata, blânduţi, 
molcuţi şi nespus de 
cumsecade, care n'au atins 
un bărbat cu un deget şi o 
femeie nici măcar cu o 
floare. Unii chiar oameni de 
bună credinţă, care au 
îmbrăţişat cu tot sufletul 
ideea posibilităţii unei 
egalităţi depline între 
oameni, a aprecierii lor du- 
pă muncă şi capacitate şi a 
realizării acelei societăţi 
ideale care să dea tuturor 
după muncă şi după nevoi. 
Sunt sigur că aţi "făcut 
totul" (cum zicea şi Ceau- 
şescu) la nivelul domniei 
voastre, pentru ca acest pen 
de societate, care "se în- 
firipase” să fie consolidată 
şi dusă până la realizarea ei 
concretă. Având o vârstă 
mai tânără este posibil să 
nu fi ştiut aproape nimic de 
modul cum a început la noi 
această societate. Sau dacă 


Văzând, cu amărăciune şi durere, 


O adresare specială voi face şi câtre cei cuprinşi de lehamite, minţiţi 45 de ani 
ameţiţi acum printr'o politică de stat deliberat Caietul: care a ecereă pă "toţi 
mint", motiv pentru care aceştia refuză acum participarea la viața publică, politică. 

Toţi aceşti oameni - din cele trei părţi - au mare nevoie de ajutorul nostru, cei care 
am parcurs aproape complet un ciclu biologic şi istoric, nu am fost implicaţi în politica 
fostului sistem şi nu suntem nici în prezent partizani ai uneia din părţi, păstrându-ne, 
cu bună ştiinţă, observatori lucizi ai fenomenului politic şi social actual. 

Scopul scrisorilor: limpezirea minţii şi sufletelor noastre pentru a vedea fiecare cine 
ae și Să facem an o Roua spargi bule) de secol şi de mileniu: cât din noi este 

i cât minciună, cât interes naţional şi cât scop de , cât mergem inainte pe 
drumul istoric al momentului şi cât sea îrană. Ceea îi SE 

Sunt convins că numai prin limpezire şi numai prin participare conştientă şi 
cunoştinţă de cauză a fiecăruia putem reclădi adevărul și opri drama naţională. 


Se ridicau noi secţii şi noi 
hale, nu pentrucă aceasta ar 
fi fost impusă de cerere, ci 
numai pentru a aduce mii 
de tineri dela ţară pentru 
care se construiau în de- 
vălmăşie blocuri (fără nici 
un fel de grijă faţă de 
estetic şi confort, unde să 
înghesuie noua clasă mun- 
citoare, cea mai numeroasă 
din lume, raportată la 
numărul de locuitori. 
vreme ce marfa - motoare şi 
locomotive - era cerută tot 
mai puţin în ţară şi aproape 
deloc în străinătate. Oame- 
nilor nu li se cerea decât 
muncă brută şi să ştie 
cuprinsul lecţiilor dela în- 
vățământul politic, admi- 
nistraţia satelor şi oraşelor, 
prin comerţ, aveau obligaţia 
ca orice să lipsească din 
magazine numai băutura 
alcoolică nu. Starea morală 
a tinerilor ce veneau dela 
țară, să mărească demenţial 
clasa muncitoare, se de- 
da permanent: ierarhiile 
tradiţionale erau batjoco- 
rite, istoria contrafăcută, 


că drama naţională, pe care o trăim de o jumătate 


le pen rea dramei, prin reintrarea în normalitatea tradițională, 
care înseamnă linişte, respect reciproc, ordine şi treabă serioasă a scari pe 
Asirca; hărnicia și priceperea fiecăruia. 

sigur, în | ul rând mă voi adresa acelor oameni băgăcioşi şi fanatizaţi, 
autolăudăroși şi poleitori ai nimicurilor sociale (vedeţi "jenial ea al Caiac “i 
unicitatea" lui Iliescu), oameni fără morală care se autoprezintă - şi se cred - "rupți din 
popor”, victime ale educaţiei marxist-leninistă, mulţi exponenți de vârf ai sistemului 
care ne-a dominat viaţa în experimentul socialist. Ei 
care, copleşiţi de interesele lor personale 
aceeaşi putere cu ghearele şi cu dinţii. 
Mă voi adresa apoi martirilor în via 


C sunt şi acum actorii principali, 
(şi de grup) prelungesc drama, ținându-se de 


ză Ea pO. ță şi marilor noştri oameni de caracter şi curaj ce 
se află într'o bătălie inegală cu cei care deţin vechea iile Aceştia - Aacietiși plânzi, 
modestă şi liberali, îngăduitori şi idealişti, patrioți din suflet, fără surle şi trămbiţe, oa- 
meni de largă deschidere europeană şi personalități mondiale - sunt foarte vulnerabili 
în actuala confruntare pentru reiluminarea neamului românesc şi întoarcerea 


lie şi un neam de neamuri: 
tata munceşte la câmp vara 
şi face dogărie iarna, mama 
- croitoreasă, sora - învă- 
țătoare, fratele - lăcătuş la 
oraş, alt frate - inginer 
chimist, un văr - medic, 
altul ofițer. Unii, dintre 
rude, sunt în comerţ sau pe 
la bănci ori în învăţământul 
superior. 

Unde mai este acea îm- 
părțire în clase aliate şi 
clase antagoniste, domnule 
Mohora? 

Şi, apoi, domnule Moho- 
ra, care vă e poziţia asupra 
proprietăţii? 

Dacă susţineţi că militaţi 
pentru proprietatea parti- 
culară înseamnă că nu mai 
aveţi nimic de-a face cu 
socialismul. Păi care este 
miezul, chintesenţa doctri- 
nară a acestor partide? 
Tocmai colectivismul, pro- 
prietatea colectivă a între- 
gului popor, (şi-a nimănui!) 
Dai pă toţi socialiştii lumii 
răul pleacă dela proprietate, 
Ea este "morbul”, elementul 
"de vrajbă" între oameni, 


istoric, domnule Mohora? 


legăturile cu lumea civili- 
zată a continentului din 
care facem parte şi că tot 
datorită lor, că se menţin 
egoist la guvernare, merge 
aşa de greu reluarea acestor 
legături? 

Mă tem că dumneavoas- 
tră nu ştiţi sau nu vreţi să 
credeți în aşa ceva. 

Dar faptul ca investitorii 
străini vin să încurajeze 
numai sectorul particular ce 
vă spune? 

Acest adevăr se cunoaște 
azi în medii din ce în ce 
mai largi şi în ţară. Sin- 
dicatele ne arată că mun- 
citorii vor privatizare, 
fiindcă vor să muncească. 
Nu mai vorbim de țărani 
care au fost reprivatizaţi - 
aşa cum au fost, pe jumă- 
tate. Tineretul şi intelec- 
tualitatea - partea cea mai 
lucidă a țării - sunt neli- 
niştiţi tocmai pentrucă pri- 
vatizarea întârzie. 

Şi atunci care mai este 
rostul reinfiinţării unui alt 
partid socialist, domnule 
Mohora? 

Cred că nici modernizat, 
cosmetizat, omogenizat şi 
întinerit şi intelectualizat 
un asemenea partid nu este 


NAIVITATE ORI SANTA SIMPLICITAS? | 


Urmare din pag. 3 
Ministrului de Externe. 
Totul trebuia filmat şi răs- 
filmat, un fastuos "Hai să 
dăm mână cu mână, toți cu 
inima română”, că tot era în 
reajma comemorării UNI- 
I şi poate se întâmplă 
minunea, ca în 1859, ca pre- 
şedintele României să fie 
ales şi al Statelor Unite şi să 
ajungem supraputere. 


Urmare din pag. 1 

absolut necesar ca Biserica 
Ortodoxă Română, sau încă 
mai exact, reprezentanţii ei 
temporari să facă ordine în 


clară agonie. 


şi activişti!) s'ar putea să 
mai fie justificată existența 
unui partid socialist nou. 


Dar ţara? Electoratul dum- 
neavoastră este infim - căci 
şi numărul îmbuibaţilor 
din socialism a fost infim - 
dar mi te acum când încep 
să-şi dea seama că nici 
măcar ca funcţionari buge- 
tari nu mai pot ajunge! 
Domnule Mohora, nu 
ştiu ce pregătire şcolară 
aveţi. Poate să fie ceva acolo 
- la seral sau fără frecvenţă, 
cum "şi-au completat stu- 
diile" activiştii - dar vi- 
ziunea asupra realităţii 
româneşti şi a felului de-a 
fi al neamului românesc ar 
trebui să vă fie mai lim- 
pede. Inteligență nativă 
aveţi. Aţi putea-o folosi 
foarte bine - că tânăr sunteţi 
şi în destulă putere de 
muncă - în a vă apuca de o 
treabă serioasă. Nu v'ar sta 
destul de frumos dacă aţi fi, 
colo, pe câteva pogonaşe 
stăpân din care să scoateţi 
recolte minunate? Sau în- 
tr'un atelier personal, din 
care să scoateţi produse care 
să se întoarcă după soare? 


Sau în comerţ: omul care 


Bieţii inițiatori au uitat că 
în 1989 s'a furat o Revoluţie 
şi deci era o bagatelă să se 
fure o inițiativă. Aşa că, 
făcându-şi serviciul per- 
manent de primiri şi plecări: 
la Aeroportul Kennedy, la 23 
Ianuarie, n'au scăpat nici 
gafa de a le pune celor ce 
plecau, căci unii mai de- 
zertaseră în timpul şi după 


În covârşitoarea lor majo- 
ritate, aceste compromisuri 
au fost făcute sub silnicie şi 
pentru a putea ţine bise- 


Teodor BRĂILEANU—— 
Face tea țării. necesar acum țării, pentrucă aduce produ 
O D EI în pac e pentru salățiaaocla e s'a văzut proaspete şi cele cele ni 
RAMA pi ățiți tocmai îm- un ea Is. 3 a pe piaţă? Ori i iefţi 
NAŢIONALĂ ce tiipregai Al, deziderat Ceea ce încearcă domnii tron de firmă Atafer, N 
P Verdeț şi Păunescu este o i 


unde primesc de Tyabtici 


de i i 
oameni! Ny Via ij 


lorifice posibili 
Cred că num. 


de secol, continuă într'o formă nouă, î ă igui ă i voastră 

BecDiaiconțin s nă nouă, în ceaţă, ambiguitate şi recunoaştere, m'am Să faceţi dumnea i A ici î i 
hotărit să ies din anonimat şi să mă adresez unor personalități ratie prin nişte atât de puternic abstracţie Da, din punct de vedere psi afaceri Ieă Tău 
scrisori - pe care le socotesc esenţiale pentru neamul românesc - în scopul ajutorării lor | de faptul că tocmai datorită al nostalgiilor, (care: ce bine iiut e de răsunet, ca lg 
să facă ce trebue pentru încheie: socialiştilor am rupt noi au dusto în socialism ca şefi Jute economiei șș î1€ 


să. 
tățile, tai . 


deveni un mai âŞa puteţi 


oamenilor şi țări 


Vărat uţi 
i util 


Dacă aţi ace 
Să ept; : 
nouă postură - de A această 


aşezat la treabă ( 


m ce si 
Şi-a re. 


nunţat să trăiască din i 


mere) eu aş fi pri 


aş scrie despr 
voastră în presa 


din ţară şi din dias 


uite, domnilor, 


Român care şi 
locul şi rolul în 


- dumnea. 
Tomânească 
poră. la 
aş zice” un 
l-a înțeleş 
Oua şi. 


tuaţie a generaţiei sale 


M'aş bucura en 


Orm - ca de 


propriul meu copil - dacă 
mi-aţi oferi această posibi- 


litate. 
Căci asta se e 


ere acum la 


noi, domnule Mohora. 


Deşi ştiu că n, 


iu credeţi în 


Dumnezeu, mă rog să vă 
aibă şi pe dumneavoastră în 
pază fiindcă, totuşi, sunteți 
un simplu Român care incă 


nu a avut pute 
din rătăcire. 


Tea să iasă 


A te zbate acum pentru 
reînvierea socialismului în 


România este e 
căsni să încălz 


gal cu a te 
eşti ciula- 


maua veche în care s'a alte- 


rat carnea. 


câte trei aceleaşi întrebări. 


Mai mitologic 


Sfinxul cu Oedip. 
Întrebarea nr.1: - 


decât la 


A FOST 


ŞI MAI ESTE NEVOIE DE 


ILIESCU? 


Santa simplicitas! De 
celelalte două întrebări nu 
mai era nevoie, că star fi 


defectat avionul. 


vizită, pe rând, la fiecare, CORESPONDENT 


BISERICA ORTODOXĂ 


Ardeal refuză 
problema pro 


să rezolve 
prietăţilor 


Bisericii Unite, cealal, 
biserică naţională ! 


aţi aflat, poate prin cu- / 4 aa , ă fa ricile deschise. O istorie  nească. 

noscuţi, prieteni ori din despre sade a etltad Sauna rep țiţi az poală ai şi să pădtiscă ea pcă nu va putea pe Aici nu poate fi vorba di 

familie, despre cei arestaţi V 23100157 eee Adi Pl E pipe a de a întâmpina  damna "în bloc" pe Ierarhii A i teologică Și n 
zel P Piz 20 lă - mi noi = o dispută teolog 

cu milioanele şi morţi în “pentru "satisfacerea nevoi nerator" de cite să PERU ROL Ortodocși Români pentrucă nu zi vorba de aşa cet 


puşcării cu sutele de mii, aţi 
fost convins că aceasta "s'a 


lor materiale ale clasei 
muncitoare”. (Actualul 
preşedinte al ţării - pe 


revoluţii. (Domnul Iliescu, 
prins puternic în această 


Semnele văzute sunt şi 
bune dar sunt şi unele 
semne rele, 


sub cumplite vremuri au 
trebuit să aleagă de multe 


Este vorba de 
căpăţânat de â 


refuzul în 
înţelege d 


mă violență 


datorat lor”, care n'au avut i zțăci : : i ori răul care li s'a părut mai ici o fo 
iintă = i s'au atunci secretar general al rătăcire, zice şi acum în n interiorul Bisericii < mi P sub nici o şitual 
conştiinţă de clasă şi s'au UTC - a avut inspiraţia să lume, când se duce să ne Ortodoxe Roinâie de pot Bic: raptul nu pot genefi „ccep: 


opus "binelui care venea”. 
(Sunt şi acum destui oa- 
meni - unii care vă simpa- 


vină cu ideea "educaţiei 
ateiste a tinerei generații”), 


reprezinte, că "azi în lume 
conflictele sunt generate de 
decalajul dintre țările bo- 


deosebi două tendințe. Una 
extrem de pozitivă este cea 


Este foarte lăudabil că 
mulţi Ierarhi au ales să spu- 
nă adevărul, să îl înfățişeze 


de drept şi mor sori si 


tabile. Cei car 


rezolve trățeşte înoată 


e$ 


= Erate 7 ri i i i-a care lucrează s î i i PET! ; i 
tizează şi alţii care sunt idee care a prins şi ! cările să mita i pre reînnoi- turmei credincioase "cel  tineşte această își 
? să e : ; rins pe atâţia , încât nu gate şi țările sărace”. C'o rea spi ă Pest zpiriiaie £ ŞI... cel  tineşte nu îș 
chiar membri ai partidului Fu puteţi el din ea. Da- Zice, e treaba "culturii" pirituală. Energiile şi fără păcat să arunce mai situaţie poate ni pe 


în care sunteţi - care cred şi 
acum aceasta, înjurându-l 
violent pe Ticu Dumitrescu, 
când are o apariţie publică!) 

Domnule Mohora, stau 
şi mă întreb ce vreţi dum- 


torită acestei educaţii nu 
puteţi crede că poporul 
acesta este unul creştin 
ortodox, că socialismul 
jumătăţii de veac nu i-a 


dumnealui, dar dacă o face 
în numele României, asta 
ne jigneşte profund.) Țara 
noastră este una dintre cele 
mai bogate ţări ale lumii. 


zelul unui impresionant 
număr de Ierarhi, preoţi, 
monahi, monahii și mireni 
nu au mai putut fi stăvilite, 
S'au tipărit nenumărate 
cărţi duhovniceşti, s'au 


întâi piatra", 

Cu totul remarcabil este 
felul în care a procedat 
Mitropolia Banatului. În 
cuprinsul acelei Mitropilii 
s'a rezolvat problema Bi- 


aşeă. 
dau seama că S€ â%- „ji cu 
aceeaşi platformă pe 
puterea restaurate tt 
niste. La fel ca â d ep 


ei nu vor să P! 


ponsabil trecutu 


inu, 
4 care & 


: atins rădăcina și că, scăpat Comunistii însă i-au stricat înfrumusețat biserici icii Unite i ă i as si 
ere at ca, în mij- de frica activiştilor, a sistemul social tradiţional mânăstiri, stau jnpasieleei ere, Cat lac (nara iu ua, acele uite posi 
locul pp: muncitoare, milițienilor şi mai ales a se- şi aproape au paie au de religie în şcoli şi lecţii de E Pen rca roi pelin înger sstile făcul în 
în cincisprezeci ani de chin, curiştilor, el nu ial poațe fi plate Sa 9 fara Pirbură, et Pe lângă parohii. Banatului. a SIE late so staii ui i: ie 

: 3 ielea mea împărţit iar, atât de sim- tu Fir iat ja! “n România există un cu= i i lo, 
i-l pe Pit nu se plist, ia aţi făcut dum. fiinţa cu ideologia socia- rent misionar ortodox cum ir ae dtz digli lea pete a i 
va putea realiza acea egali-  neavoastră, cei trei, ce-aţi listă. Ea își a zev ad! când nu a mai fost întâlnit în iezi) sitni ea E EA erat că i 
tate și fraternitate de prin apărut la postul de sole vi az ruta “e am istoria apropiată a țării. Un care să fie a ză t î iitor Esta de iortări "ind 
cărţi dar că, pusă în apli- viziune "Tele 7-abc „adică biţ e: ap 5 asi pi i) i mare număr de mari Ierarhi relaţiile din “Bi Di aj menea conf de cutit 
care, teoria socialistă, este în muncitori, țărani şi inteză ține:3n desula a tre e ei, au înfăptuit adevărate puterea se Iară sapt i. Sp părăsi 16: e ădui Biti 

dezastru. Am trăit pe viu _ lectuali. Exact ca în timpul numai pentrucă altfel sunt minuni în a face pace cu Dar dia eferi i i entru a Îngomăne tie 
fenomenul distrugerii lente — dictaturii! „ „obligaţi să la tk:dui scenă şi, trecutul şi a îndrepta, atât  teriorul Bisezicii Oc indeg Ortodore Rosia plin Ma 
a primei mari uzine mo- Nu, domnule Mohora. - ceea ce pen Alea cât au putut, relele trecu- Române s anif rtodoxe. implinească toare azi „n 
zi Pre româneşti, (constru- Noi Românii suntem una: v = Sar utză să fie traşi talu Flo tes Aa estă încă nirea mântui! sorei 
ită de-un inginer grec), prin oameni care trăim Ja'9rag 22 la rul aţi TEA iri ni cau fapinl căi resivă cr autoritar” cum a făcut-o ; torie 10 
megalomanie şi neţinere cu zeci de profesii şi în- zastrul aja, u nu știu A anii comunismului con- dlaței ice Ace Fău ere: în zbuclamală 

g î ce se re- deletniciri - oameni care cât vor fi sau nu traşi la ducerea Bisericii Ortodoxe viitorului ății naționale și — nească. „ANU 
seama de cee trăim în sate - cu atâtea și răspundere, dar de una sunt Române a trebuit să facă orului țării. MO 


noaște de-abia acum: 
e, Sconomiei de piaţă. 


atâtea activităţi. Într'o fami- 


convins: nu mai au ce căuta 


numeroase compromisuri. 


E. RI 


n mod absurd o parte a 
lerarhiei Ortodoxe din 


Alex. NE 


mul Care - 


. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


FERRUARIE 1995 


PAGINA 5 


DESPRE POLITICĂ, IDEOLOGIE ŞI DEMOCRAŢIE 


-Prima parte- 


Grecii antici denumeau 

cetatea "Polis”, şi din di- 
ferite idei de cum ar trebui 
cârmuită cetatea, a derivat 
cuvântul "POLITICA". Ma- 
rii şi numeroşii lor filosofi, 
au gândit acest lucru în 
multe feluri, însă dintre ei 
S'au distins Platon şi elevul 
său Aristot, deşi cu vederi 
diametral opuse. În vreme 
ce Platon concepea o repu- 
blică stratificată pe apti- 
tudini individuale, condusă 
de o “elită”, Aristot centra 
cârmuirea pe "Demos", pe 
entitatea popor. Sub aspec- 
tul cunoaşterii geografice, 
lumea era destul de măr- 
ginită atunci, dar în de- 
cursul istoriei a devenit 
planetară. Diferite moduri 
de cârmuiri s'au succedat şi 
până acum două secole, 
democraţia ca formă de 
guvernare de către popor, 
nu a reuşit să iasă la su- 
prafaţă. În ultimul timp 
deci, s'a extins ca formă 
optimă, însă cei care cred că 
se va generaliza, tind spre o 
utopie. 

"IDEOLOGIILE” au fost 
şi rămân cel mai înverşunat 
inamic al democraţiei. Ele 
s'au născut odată cu sis- 
tematizarea gândirii, dar 
cuvântul propriu zis a văzut 
lumina tiparului în timpul 
lui Napoleon, în tratatul 
"Elemente de ideologie", 5 
volume, 1801-1805, al lui 
Destuit de Tracy, care pro- 
punea o ştiinţă care să în- 
cerce "a descoperi cauzalita- 
tea dintre experienţa şi 
gândirea oamenilor”. Sub 
influenţa psihologistului 
Condillac şi chiar a înain- 
taşului său John Locke, el şi 
discipolii săi propuneau o 
reformă a educaţiei şi între 
multe altele şi asupra gu- 
vernării. Replica lui Napo- 
leon a fost că “Lumea nu 

este guvernată de idei 
abstracte”, iar Adam Smith. 


din cale afară de abraziv, a 
etichetat ideologia ca 
"ştiinţa idioţiei”. Incepând 
din secolul XIX, în mod 
progresiv, ideologiile s'au 
înfăţişat ca nişte balauri 
care şi-au transformat dinţii 
în oameni înarmați. 

Cu unele excepţii, ideo- 
logiile sunt inamice ale 
religiei, tradiţiei, obice- 
iurilor locului şi vechilor 
Constituţii. Marx şi-a edi- 
ficat o apologie utopică, în 
primă etapă supra clasarea 
proletariatului, urmată de 
generalizarea acestuia. lar 
după Primul Război Mon- 
dial, comunismul şi nazis- 
mul, sub paravanul unor 
discursuri de culoare di- 
ferită, au intrat într'o com- 
petiție ideologică macabră. 
Una fluturând internaţio- 
nalismul proletar şi alta 
naționalismul extremist, 
năpăstuind omenirea cu 
peste o sută de milioane de 
morţi. În cartea sa: "Alien 
Powers; The Pure Theo; 
of Ideology”"  Kenet 
Mongue consideră "ideo- 
logie” orice doctrină care 
sub masca de analiză so- 
cială ascunde adevărul 
despre lume. Falsificarea 
moştenirii istoriei este o 
fraudă incalificabilă. Cu 
referire la Parizieni, Ray- 
mond Aron în "Opiumul 
intelectualilor" scrie că a- 
ceştia au fost seduşi de trei 
mituri "Stânga, Revoluţia şi 
Proletariatul". Incepând cu 
1920, cele două ideologii 
menţionate mai sus, şi-au 
arogat fiecare un "MESIA- 
NISM POLITIC” de intro- 
narea unui Paradis terestru, 
pentrucă numai acesta poa- 
te fi înfăptuit, garantând 
demagogic fericirea tuturor, 
însă după prealabila dis- 
trugere a instituţiilor 
formate în procesul mi- 
lenar istoric şi adoptarea 
ateismului, impunând în 


EUROPEAN 
CONNECTION 


TORONTO - BUCUREŞTI 
MONTREAL - BUCUREŞTI 
VANCOUVER - BUCUREŞTI 
CALGARY - BUCUREȘTI 
Bucureşti - Toronto 
Bucureşti - Montreal 55760 
TORONTO-FRANKFURT 
TORONTO-LONDRA 
TORONTO-AMSTERDAM 
TORONTO-LOS ANGELES 
TORONTO-NEW YORK 


NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 


* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN ROMÂNIA 
* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 


DIFERITE OCAZII 


* PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


BUCUREŞTI 


+ CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC...) 


+ TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ŞI ÎN ORICARE 
ORAŞ DIN PROVINCIE 


VACANȚE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


sus760 


acest scop dogme ireduc- 
tibile prescrise în caz de 
nesupunere, cu pedepse, în 
special cu eliminarea fizică. 

Anti-comunismul şi anti- 
fascismul, sunt şi ele ideo- 
logii? NU. Asemenea ideo- 
logii precum comunismul 
şi nazismul, sunt epidemii 
mortale pentru omenire şi 
combaterea lor obligă atât 
prevenirea cât şi o cură de 
vindecare fără de care ome- 
nirea este expusă pieirii. A 
nu se confunda naţiona- 
lismul firesc şi interna- 
ționalismul ca mijloc de 
convieţuire socială norma- 
lă, cu cele două ideologii 
maligne. Lucrul funda- 
mental constă în faptul că 
la baza combaterii lor stă 
etica, expunerea adevărului, 
mijloace umanitare educa- 
tive sau reeducative, per- 
suasiunea şi nu brutalitatea 
feroce. 

La finele acestui veac 
trebue să privim că acesta 
poartă pecetea celor mai 
teribile tragedii din istorie. 
Două războaie mondiale 
nimicitoare, revoluții ne- 
numărate, genociduri de 


proporţii gigantice, prăbu-" 


şiri de imperii care se 
considerau eterne, provo- 
când instabilitatea politică 
prin distrugerea balanței 
puterii, în care răul decurge 
din faptul că se caută 
remedii dubioase pentru o 
nouă Ordine Mondială. 
Acum mai bine de un secol 
şi jumătate, Englezul Ed- 
mund Burke, scria că dacă 
omenirea pretinde ceea ce 
nu este posibil, “atunci 
legea este sfărâmată, natura 
dizolvată, discordie, exil, 
un antagonism nebun”. În 
asemenea situaţie nu putem 
să nu ne gândim că Revo- 
luţia Franceză, prin teroare, 
a pătat Franţa cu sânge de 
neşters, întrecută numai de 
Revoluţia Bolşevică şi la 


1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., M4C 1H8 
TEL: (416) 463-6000 e FAX: (416) 463-7990 
KTICHENER - TEL: (519) 743-2638; MONTREAL - (514) 769-6921 
VANCOUVER - Tel: (604) 931-8600 


Adrian GRIGOROPOL 


Revoluţia Americană care a 
decurs cu totul într'o altă 
manieră, Astfel la 17 Sep- 
tembrie 1787, treizeci şi 
nouă de oameni politici (in 
majoritate oameni ai legii, 
cam o duzină şi jumătate 
fermieri, un medic şi un 
preot), au redactat şi semnat 
Constituţia Statelor Unite 
(la acea vreme compuse 
din numai 13 state) şi care a 
fost ratificată la 2 Iulie 1788. 
Despre aceasta, un istoric 
reputat al Dreptului, Henry 
Maine, a spus că este cel 
mai preţios document din 
istoria naţiunilor. Supra- 
vieţuind două secole fără 
alterări morale, sociale şi 
economice din alte locuri, 
putem subscrie şi noi as- 
tăzi. La mai puţin de două 
decenii dela ratificarea ei, 
pe patul de moarte, Ed- 
mund Burke pe care l-am 
mai citat, îşi implora prie- 
tenii să lupte cu nestră- 
mutată dârzenie în contra a 
ceea ce noi astăzi numim 
fanatism politic şi să nu 
sucombe niciodată în faţa 
unui asemenea inamic, cu 
preţul pierderii vieţii chiar. 
Americanul  Orestes 
Brownson, la câteva luni 
după publicarea în 1848 a 
Manifestului de către Karl 
Marx, în "Socialism şi Bise- 
rică" l-a respins cu vigoare, 


acuzându-l că îşi asumă o 
teribilă putere de devastare 
şi moarte, căreia fiinţa u- 
mană nu este pregătită să-i 
reziste. În curs de conso- 
lidare, Democraţia după 
Primul Război Mondial, n'a 
putut să reziste comunis- 
mului şi nazismului. După 
nici douăzeci de ani, de- 
clanşându-se a doua confla- 
grație mondială, s'a ajuns la 
incredibila dar necesara 
alianţă a Democraţiei cu 
Comunismul. Eficace în 
obţinerea victoriei, s'a do- 
vedit dezastruoasă imediat 
după obţinerea ei, în 1945. 
Intuindu-se la timp acest 
lucru, după discursul din 
Martie 1946, la Fulton- 
Missouri, al lui Churchill 
în prezenţa lui Truman, s'a 
constatat instaurarea unei 
cortine de fier, marcând 
frontul unui Război Rece 
care avea să dureze 45 de 
ani. O competiţie directă 
între partida democrată, 
având în frunte supra 
puterea, Statele Unite şi 
partida comunistă, în frunte 
cu supra puterea Uniunea 
Sovietică. 

A fost nevoie de o ju- 
mătate de veac pentru ca 
puterea sovietică să fie 
înfrântă fără a se recurge 
direct la forța armelor. 
Temutul adversar al De- 


mocrației n'a putut rezista 
competiţiei reci, după cum 
nu ar fi rezistat nici celei 
calde, dar spre fericire a 
înțeles în cele din urmă. 
Democraţia a dat dovadă de 
eforturi uriaşe în toate 
domeniile şi de perse- 
verenţă neobosită, însă nu 
este cazul să se culce pe 
laurii victoriei, pentrucă 
orizontul planetei este 
tulbure şi în multe locuri 
însângerat. A răsturna o aşa 
mare parte a lumii şi a nu 
pune ceea ce trebue în loc, 
ar fi o erorare fatală. Noi, 
Românii, ştim ce înseamnă 
euforia succesului Revolu- 
ţiei din 22 Decembrie 1989 
şi neumplerea imediată a 
vacuumului cu ceea ce 
trebuia, eroare care a dus 
țara în prezent la ceea ce 
este tranziţia dela o dic- 
tatură la alta. Cum pe plan 
mondial la finele acestui 
secol fiecare regim pretinde 
a fi democratic deşi în mul- 
te țări au ajuns la putere 
oligarhii ticăloase în care 
libertatea şi alte drepturi 
fundamentale sunt sugru- 
mate, trebue să înţelegem 
bine că extinderea demo- 
craţiei depinde de lupta 
pentru adoptarea acestui 
model, singurul în care 
problemele vieţii pot avea o 


rezolvare acceptabilă. 


CREŞTINISM ŞI POLITICĂ 


Urmare din pag. 1, 

misiunii ei istorice, rezultă limpede că 
singura noastră şansă de înviere se află în 
redescoperirea bazelor morale şi spirituale 
ale devenirii noastre ca neam, în asumarea 
creatoare a propriei tradiţii, în valorificarea 
exemplară a specificului național. Orto- 
doxia fiind peste vremuri o dimensiune 
constantă şi majoră a sufletului românesc, 
o renaştere națională nu poate fi concepută 
la noi în lipsa unei autentice renaşteri re- 
ligioase. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât 
religia singură ne mai poate salva din 
mocirla în care ne-a azvârlit comunismul 
(nu fără vinovata îngăduință a unei Europe 
după care suspinăm astăzi cu atâta nai- 
vitate!) 

Ca popor ortodox, noi nu ne vom putea 
alinia niciodată pe deplin civilizaţiei de tip 
apusean. Bătând umili şi depersonalizați la 
porţile poleite ale Europei occidentale, noi 
nu vom obţine niciodată mai mult decât un 
statut de periferie tolerată. Oare națiunea 
română să nu-şi poată propune mai mult 
decât să devină, dintr'o fostă anexă silită a 
Rusiei bolşevice, o anexă nesilită a Europei 
democratice? Acesta poate fi idealul străi- 
nilor puiţi pe spinarea poporului român, 
dar nu poate fi nicidecum idealul urma- 
şilor lui Eminescu... "Trebue să fim un strat 
de cultură la gurile Dunării; aceasta e 
singura misiune a statului român și oricine 
ar voi să ne risipească puterile spre alt 
scop, pune în joc viitorul urmaşilor şi calcă 
în picioare roadele muncei strămoşilor 
noştri..." 

Poporul român trebue ajutat să se 
(re)cunoască pe sine insuşi ca popor latin, 
creştin şi ortodox. Să-şi cunoască bleste- 
mul şi binecuvântarea, limitele şi măreţia. 
Să-şi caute treaz, sincer şi curat rosturile şi 
vrednicia, atât înaintea oamenilor, cât şi 
înaintea lui Dumenezeu. Şi apoi să-și 
făurească temeinic propriul destin, nu pe 
nisipul acestui jalnic sfârşit de veac şi de 
mileniu, ci pe piatra veacurilor şi mile- 
niilor pe care le-a suit, răbdător şi cucernic, 
dela începuturi până azi. Numai în măsura 
în care nu ne vom teme și nu ne vom le- 
păda de noi înşine vom ajunge să avem un 
chip inconfundabil şi o plinătate desă- 
vârşită. Altminteri nu vom fi niciodată 
decât preşul de şters pe picioare dela uşa 
din dos a coanei Europe... 

Creștinismul şi politica se pot întâlni 
aşadar pe acest drum de azur al renaşterii 
românești. Ideea creştină şi ideea națională 
trebue să se atingă fără a se confunda. Căci 
fără creştinism politica poate eşua oricând 


(cum şi tinde de cinci ani încoace) în dema- 
gogie "democratică" sau "naționalistă", în 


politicianismul sterp, ce nu ne poate duce . 


decât fie la izolare (linia Ceauşescu), fie la 
înstrăinare (linia Romanilor şi Brucanilor). 
Pe de altă parte, creştinismul, deşi îşi are 
scopul ultim dincolo de istorie, se mani- 
festă totuşi în ea şi prin ea şi se împlineşte 
implinid-o. Noi avem vie în suflet amin- 
tirea Bizanțului ortodox şi imperial, steaua 
voievozilor noştri, ca măsură istorică mi- 
lenară a credinţei şi ordinii creştine (chiar 
în acest Răsărit..."contemplativ” şi "anisto- 
ric'!) Creştinismul şi-a dovedit rodnicia 
şi'n câmpul istoriei, din Răsărit până în 
Apus şi din Evul Mediu până în zorii 
acestui veac. Decăderea politică, morală şi 
culturală a Europei s'a adâncit în secolul 
nostru tocmai pe fondul divorţului forțat 
dintre ordinea spirituală şi ordinea istorică. 
Revoluţia franceză, revoluţia bolşevică, 
nazismul, cele două războaie mondiale - 
iată numai câteva dintre fenomenele care 
au putut zgudui Europa în condiţiile slă- 
birii credinței şi ordinii creştine. 

Lumea pământească nu poate fi trans- 
formată în rai, dar poate fi impiedicată să 
devină iad. O politică întemeiată pe baze 
creştine ar fi în măsură să răspundă acestui 
deziderat, fără să însemne că oamenii po- 
litici ar trebui neapărat să bată mătănii, sau 
că oamenii Bisericii ar trebui să intre în 
afaceri! Trebue să dăm lui Dumnezeu cele 
ale lui Dumnezeu şi Cezarului cele ale 
Cezarului, dar fără a-l despărți pe Cezar de 
Dumnezeu. Căci Cezarul însingurat devine 
unealtă a diavolului; or nu poate sluji tot- 
deodată "şi lui Dumnezeu şi lui Mamona”, 
Religia şi politica nu se pot substitui una 
celeilalte în acest ocol al istoriei, dar ele pot 
coexista armonios; tocmai coexistenţa lor 
armonică este dezideratul de căpătâi al 
dreptei autentice. 

Dacă există deci urgenţa vreunei reîn- 
toarceri, nu de a ne întoarce în Europa este 
vorba, ci de a ne întoarce la Dumnezeu (cu 
sau fără această Europă bolnavă). Dacă-l 
vom căuta pe Dumnezeu, pe limba şi legea 
noastră, atunci toate celelalte ni se vor 
adăuga nouă, Viaţa politică însăşi va căpăta 
o nouă consistenţă, iar dacă nu vom reuși 
să concurăm Occidentul in domeniul ci- 
vilizaţiei materiale (adică în domeniul 
trecătorului), i-am putea da însă o lecţie în 
domeniul spiritualităţii (adică în domeniul 
eternului). Altminteri, călăuzind orbi pe 
orbi, vom cădea cu toţii în prăpastie... 


Răzvan CODRESCU 


i 
ă 
ă 
i 
j 
; 
ă 
di 
să 
î 
ă 
i 
i 
i 
ă 
gi 
i 
j 


PAGINA 6 


„Primul cincinal al sără- 
ciei iliiste a fost îndeplinit 
şi depăşit cu brio. 

Mişeii criptocomunişti 
autoemanaţi au făcut din 
ultima lună a anului prilej. 
de aniversări, comemorări, 
decorări, avansări în grade, 
agape senatoriale de mili- 
oane etc., toate slobozite şi 
preaonorate de înalte feţe 
bisericeşti, galonate din 
vremea fostului odios. Ca'n 
toţi anii iliişti, Decembrie a 
debutat cu serbările galan- 
te, toasturile şi chiolhanu- 
rile tovărăşeşti dela Alba 
lulia, oraş decretat prin lege 
cetate simbol a unirii Ro- 
mânilor într'un singur stat 
naţional. 

Festivismul cinstirii ce- 
lor 76 de ani dela Marea 
Unire s'a declanşat încă din” 
20 Noembrie, când tovarăşii 
s'au consfătuit şi au hotărît 
ca vechile gospodării de 
partid să rezolve problema 
meselor întinse guvernan- 
ților şi slugoilor lor sereişti. 

In febra manifestărilor 
aniversare, gen "Cintarea 
României", Guvernul Vă- 
căroiului a marcat la Palatul 
Victoria, bilanţul dezas- 
truos al celor doi ani de gu- 
vernare, arătând cu degetul 
spre ţapii ispăşitori ai nive- 
lului de trai foarte scăzut: 
guvernele anterioare, partea 
sănătoasă a presei şi parti- 
dele politice de Opoziţiei!! 

La 6 Decembrie trecut, 
Senatul a păpat într'o con- 
cordie iliesciană peste 16 
milioane de lei din banii 
țării, marcând victorios 
împlinirea a 130 de ani dela 
înfiinţare. Odată cu chiol- 
hanul senatorial la care 
guşaţii şi fălcoşii aleşi ai 
poporului sărăcan au înde- 
sat în ei peste 50 de feluri 
de mâncare şi 10 soiuri de 
“ţării”, bahice, s'a declanşat 
nenorocirea dela Reşiţa, 
greva deznădejdii care a 
scos în stradă zeci de mii de 
suflete disperate de mizeria 


De blânda lumină de-a 


Să-lia să sfâşie 


Dep păruCnsto 


Apoi, toată pleava 


Pe toţi ce mân) 


Din templul ruşinii, cu'n 


IN CIMITIRUL EROILOR. 
„REVOLUŢIEI 


- Şi lupta şi moartea n'au fost în zadar, 
Zana 


Ce-ascunde minciuna şi jaful barbar, 
murdar, 

dr el su CN ACU 
Doar legile sunt singurul bun, 
lar Ie i-eel nu'nseamnă nimic 
Şi dogma divină închisă-i în dric. 


s'o spulbere'n vânt, 
idealul cel sfânt, 
ȘI te Ce si aloe, 

i , de , SUS, . E 
Sau chiar să-i alunge, île” sue 


„Paul PAVLOSCHI 


pe care o îndură sub comu- 
nismul iliescian cu faţă 
inumană. 

Prioritatea priorităților 
parlamentare a fost Legea 
privind salarizarea, îndem- 
nizaţiile şi celelalte foloase 
şi peşcheşuri necuvenite 
(sau date degeaba) pentru 
senatori şi deputaţi care şi- 
au votat, la Cameră şi la 
Senat, scutirea de impozit 
pentru diurna de partici- 
pare la şedinţă. La jumă- 
tatea de milion salariu 
lunar, parlamentarii mai 
vor peste 200.000 de lei 
neimpozabili pentru pre- 
zenţa lor în sală, la care se 
adaugă alte şi alte gratuități 
şi gheşefturi, diurne de 
deplasare, cazare gratuită, 


benzina decontată etc,, etc. . 


Dar culmea neruşinării a 
însemnat decretarea "legii 
de interpretare a legii”, prin 
care parlamentarii au votat 
(în ciuda opoziţiei țărănis- 
te) să fie scutiţi retroactiv 
de plata impozitelor pe 
diurnele de şedinţă!! 

In 19 Decembrie trecut, 
după mai bine de trei luni 
de discuţii, 76 de senatori 
comunişti (din cei 143) au 
votat, într'o iresponsabilă 
voioşie, Legea accelerării 
privatizării, urmând ca prin 
Martie a.c. ea să intre în 
vederile deputaţilor din 
Cameră. Legea bugetului de 
stat pe '95 a fost din nou 
întârziată, de data asta din 
vina comisiilor de specia- 
litate ale parlamentului. În 
sfârşit, după interminabile 
tergiversări, Senatul a reu- 
şit să voteze Legea privind 
insolvabilitatea comercială, 
titulatură pompoasă menită 
să ascundă falimentul şi fa- 
litul, cuvânt înlocuit şi el cu 
cel de debitor. Falimentul 
general va aduce cu el con- 
sensul mult trâmbiţat de 
Iliescu. S'a discutat apoi 
Ordonanţa 56 a Guver- 
noiului privind alocaţia de 
hrană zilnică pentru unii 


(Maşina de vot "Mă; Dragă”) 


copii dela leagăne, grădini- 
țe speciale, şcoli, stabilin- 
du-se sume ridicole faţă de 
costul demenţial al produ- 
selor alimentare. Au căzut 
la vot ridicarea imunităţii 
parlamentare a deputatului 
PL'93 Raymond Luca, Legea 
privind modificarea Codu-: 
lui Penal şi cea de-a patra 
moţiune de cenzură dată 
unor guvernanţi corupți, 
mincinoşi şi incapabili în 
rezolvarea gravelor pro- 
bleme economice şi sociale 
ale țării. A fost votată Legea 
spinoasă a pensionării an- 
ticipate, în ciuda eforturilor 
disperate ale tovarăşilor din 
Ministerul Finanţelor şi 
Ministerul Muncii şi Pro- 
tecţiei Sociale. 


Se solicită tot mai insis- 
tent o Lege a drepturilor şi 
libertăţilor presei, dar nu se 
suflă o vorbă despre obli- 
gații. 

În 21 Decembrie trecut, 
aleşii s'au reunit pentru 
comemorarea victimelor 
fericirii” ceauşiste şi sub o 
pază întărită au permis 
accesul în parlament, pe 
bază de invitaţii limitate şi 
minuţios selectate, a unora 


PE CINE SĂ ACUZĂM ? 


Radu DUNĂREANU 


Oricine este în curent cu 
situația de azi din România, 
fie vizitând, fie - poate mai 
corect - studiind reacţiile 
presei prolif&rată dincolo 
de limita ridicolului, poate 
constata că România este 
ajunsă în pragul unei totale 
prăbuşiri economice şi 
morale. E o criză naţională 
din care numai violenţa de 
stradă mai lipseşte. Văzând 
însă incitarea la un şovi- 
nism pueril şi vulgar din 
partea unor anumite cercuri 
până mai ieri comuniste, nu 
mi'aş mira să văd şi violența 
gratuită. 

Când nu poţi oferi unui 
popor o structură morală şi 
economică sănătoasă, cel 
mai ieftin remediu este un 
naționalism de mahala, de 
tipul "jos Ungurii, jos 
Jidanii, jos Ţiganii". 

Metoda aplicată cu suc- 
ces de către Ceauşescu este 
continuată perseverent de 
către ciracii lui încă la pu- 
tere. 

Pe de lată parte, toate 
tarele de care suferă azi țara 
sunt puse în seama lui 
Ceauşescu în particular şi 
"partidului" în general, con- 
ferind astfel unui becisnic 
handicapat mintal şi unei 
agenturi de spionaj pentru 
o putere străină, calităţi su- 
praumane. 

Sunt însă multe alte 
aspecte pe care mai toţi le 
evită, din cauza vechii zi- 
cale româneşti cu "musca 

e căciulă." 

Întrebând-ne pe cine să 

acuzăm, să ne oprim la 
CTUALII VECHI. 

Am flosit acest termen 
de "vechi" ca fiind antago- 
nic cu terminologia mar- 
xistă a "intelectualului nou” 
care implică aderarea şi 
supunerea fără discer- 
nământ la toate ordinele 
partidului și ale bandei de 
oligofreni aciuiaţi la putere. 

ntelectualii la care mă 
refer sunt cei formaţi îna- 
inte şi în preajma războiu- 
lui al doilea. 


Banu SERDARU 


dintre cei ce-au avut şansa 
supravieţuirii gloanțelor 
armatei, miliției şi Secu- 
rităţii. 

Lupătorii anticomunişti 
din Decembrie '89 au scan- 
dat dela balconul parla- 
mentului: "Cine a tras în 
noi, 16-22?", "Adevărul! 
Adevărul!" şi "Afară cu 
Vadim!" 

Dar agenţii kagebişti de 
Bârca şi Butimanu n'au 
catadicsit să fie de faţă la 
şedinţa solemnă de cinstire 
a celor ce şi-au dat viaţa 
pentru o Românie liberă nu 
doar de comunism, ci şi de 
comunişti. 

In ajunul Crăciunului, în 
prezenţa a 457 din cei 483 
de aleşi, gruparea Petre 
Roman (fostul copil de 
suflet al Iliescului) a iniţiat 
"moţiunea Reşiţa”, a patra 
din şirul acuzelor reale şi 
grave la adresa cabinetului 
Vacăroiu, uns şi menţinut 
cu încăpățânare în scaun de 
un preşedinte, pe cât de 
incompetent, pe atât de 
mincinos, demagog şi rău 
intenţionat. Patru moţiuni 
de cenzură în cei doi ani de 
guvernare dezastruoasă, 
nici o sesiune fără moţiune, 


Au fost, e drept puţini, şi 
politicieni intelectuali, cel 
mai cunoscut exemplu fiind 
al lui Iorga, care - din punct 
de vedre politic - a eşuat 
lamentabil. 


Din nefericire, datorită 
modei timpului, o bună 
parte din intelectualitatea 
românească a cochetat cu 
"stânga" înainte de război, 
unii chiar punându-se în 
slujba spionilor sovietici, 
direct sau indirect, cum au 
fost Groza sau Maurer. 
Alţii, simțind că Rusia ar 
putea câştiga războiul, cu 
ajutorul inconştienţei pu- 
terilor vestice, au început să 
pretindă că sunt "demo- 
crați” şi s'au aranjat să fie 
izolaţi în lagărul dela Tg. 
Jiu, ca să poată pretinde că 
au suferit "persecuții" din 
partea "fascismului". (Vezi 
Victor Eftimiu despre care 
Stancu, altă căzătură mo- 
rală, povesteşte cum a su- 
ferit cumplit: avea ordo- 
nanţa care îi făcea toate tre- 
burile şi suferea cumplit 
pierzând sume imense la 
poker. lar altul, al cărui 
nume nu-l suportă hârtia în 
cartea sa "In umbra celulei” 
protestează contra inumani- 
tăţii fascismului care nu-i 
aducea la timp cafeaua 
proaspătă, azi numită capu- 
ccino, dela Capşa). 

De tineri, în liceu, eram 
învăţaţi că Sadoveanu re- 
prezintă ceea ce are scrisul 
țării mai românesc. Imediat 
după război, masonul Sa- 
doveanu serveşte cu slugăr- 
nicie ocupantul, producând 
prima abjecţie a realismu- 
lui socialist, Mitrea Cocor, 
asigurându-şi în felul aces- 
ta titlul de "clasic în viaţă”, 


Destul de repede a capi- 
tulat și Călinescu, idolul 
generaţiei mele, care a în- 
cercat din toate puterile să 
denigreze generaţia legio- 
nară, în "Scrinul Negru" și 
"Bietul Ioanide", 

Zaharia Stancu s'a o- 
ploşit şi el în tabăra "clasi- 
cilor” cu al lui interminabil 


— ——— APEBRUARIE1695 CUVÂNTUL ROMÂNege 


SUB CUPOLA PARLAMENTULUI 


toate justificate ca lumina 

„zilei de incapacitatea unor 
guvernanţi obscuri la min- 
te, aroganţi şi puşi pe că- 
pătuială. Au fot doi ani 
întunecaţi, de prăbuşire 
completă a economiei ro- 
mâneşti. Cum era de aştep- 
tat, cu 249 voturi contra 208, 
penibilul Vacăroiu (zis şi 
Jean Vlădoiu al politicii 
româneşti) a rămas în pi- 
cioare, dar hulit şi bleste- 
mat de milioane de Români 
deznădăjduiţi şi oropsiţi de 
soartă. 

Maşina de vot "Măi 
Dragă" scârţie din toate 
articulațiile, dar nu cedea- 
ză. Comuniştii nu duc lipsă 
de toval. Executivul actual 
răspunde perfect imperati- 
velor iliesciene: "ca Ia noi la 
nimeni!" sau "după noi, 
potopul!" Marionetele Gu- 
vernoiului de paie n'au să 
cadă decât la semnul tă- 
tucului despot, luminat 
de... Moscova! Vinovat de 
"bunăstarea" României este 
Ilici Iliescu şi toată târla 
comunistă de lingăi care-l 
înconjoară şi îl păzesc cu 
cerbicie, îi sorb “indica- 
țiilii” şi-l încurajează în 
ticăloşii. Istoria Româ 


"Desculf', devenind subiec- 
tul glumei bucureştene cum 
că scriitorii se împart în 
două: in-culţi şi des-culți. 

Şi-a arătat slugărnicia 
față de ocupant odată în 
plus când a protestat contra 
acordării premiului Nobel 
lui Pasternak, scriind un 
vehement şi vulgar articol 
în "Gazeta Literară", unde 
era şef. (Articolul se chema: 
"Pasternak? N'am auzit de 
Pasternak !") 


O altă decepţie, poate cea 
mai dureroasă pentru ge- 
neraţia mea a fost Arghezi, 
care era considerat "subver- 
siv” la "fabrica" de scriitori 
Mihail Eminescu, cea care l- 
a dat pe versificatorul de 
conspecte marxiste Labiş şi 
unde "Românul" şi criticul 
Novicov controla prin dula- 
puri să vadă dacă nu cumva 
are cineva versuri de Ar- 
ghezi. Dintre toţi scriitorii 
vechi, cred că Arghezi s'a 
târguit cel mai mult şi a 
cerut prețul cel mai mare ca 
să treacă în tabăra distrugă- 
torilor Ţării şi ai culturii 
române şi în felul acesta să 
fie şi el uns "clasic în viaţă”, 
Dar când a trecut însă, de- 
căderea a fost deplină şi 
perfectă. A început prin a fi 
în comisia de repatriere a 
tezaurului naţional furat de 
Sovietici (bineînţeles resti- 
tuit doar parţial) ca rezultat 
scriind tableta slugarnică 
"Popândăii". În ea, noi Ro- 
mânii suntem comparaţi cu 
rozătoarele ştiute care fug 
când vrei să le atingi, sau 
dacă le atingi din etala 
de a le proteja, te muşcă 
sângeros de mână. 

Rusia a vrut să ne iu- 
bească şi să ne protejeze, 
dar noi, ca popândăii, am 
mușcat mâna protectoare!! 

Au urmat lamentabile 
"poeme" de versificare 
marxistă cu pretenţie de 
filosofie dialectică. 

Poate Arghezi este, în 
principal, cauza morală a 
capitulării unor intelectuali 
care au trecut prin închisori 


"turii române, Camil Petres 


îl va aşeza pe Ilies 
iad, lângă Ceauş 
menţiunea expres 
cul şi-a depă, 
trul!”. "Iepoca de 
înlocuit-o pe cea 


CU tot în 
escu, cu 
ă: "uce, 


rămâne unica modalitate a 
colo- 


intrat deja în vacanţa de 
iarnă. În acest an, 1995 
Puterea comunisto-iliistă va 
mai racola câteva mii de 
gorile, s'o păzească de. 
"entuziasmul" propriului, 
electorat, tras pe sfoară, sfi 
dat şi umilit. În vreme ce 
România este o înlănțuire. 
de Reşiţe înfometate, e. 

chipa roşie dela Cotroceni 
amplifică corupția, inflaţi 
şomajul şi minciuna la vă 
folosind 


tară, din care se detaşe; 
lingăii odiosului şi sinis 
trei, nulități paranoice de. 
Bârcă şi Butimanu. 


şi care, ieşind afară, au scris 
docil în favoarea comunis 
mului "național" de 
ceauşist: dacă Arghezi sf 
vândut, eu de ce nu aş face- 
o pentru un apartamen! 
călduţ şi un "fond literar? 

Sub presiunea confr. 
ților, chiar şi cea mai lucidă 
şi mai ascuţită minte a . 


cu, a trebuit să asculti 
"comanda socială" şi să pro 
ducă maculatură dialectică, 
e drept cu multă grijă şi el 
ganţă, ca acel "Un om între 
oameni", Î 
Vă mai amintiţi de Petru. 
Dumitriu, cel care a scris 
"Drum fără pulbere"? În 
carte se inventa “eroismul” 
dela Canalul Sângelui, ero- 
ism atribuit clasei munci- 
toare şi se luau în derâdere 
victimele, deţinuţii politici. 
L-a forţat cineva cu pistolul 
în tâmplă să scrie? Nu. Sa 
prostituat pentrucă avea 
suflet de cocotă. Când, 
după ce a scris altă falsă 
istorie a României preco- 
muniste, romanul imens că 
volum "Cronica de familie, 
în care îşi împroşca cu lă- 
turi chiar şi pe strămoşii 
săi, se ceartă cu "prima fa 
milie" de atunci, Dej, SE 
auto exilează şi trăieşte 
bine mersi în Vest. E 
Lista poate fi continuată 
pe încă multe pagini şi spet 
că un istoric literar cinstit Și 
curajos va curăța istoria 
terturii române de viermii 
putregaiului intelectuă 
vândut comunismului. ad 
Ideea ce se desprince 
este însă că, în timp ce îna 
talente sfârşeau prin ii 
chisori, zarci şi lagăre, vă 
intelectuală a poporu dă 
român era decapitată 
două ori: odată fizic Pre 
exterminarea din în 


i i moral, P 
şi a doua oară Oe rare: Ă 
hortă de 


nu au nici o respo 
tate morală în acest DE 0 
de judecare a decăd 
porului și Țării? 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


FEBRUARIE 1995_ 


PAGINA 7 


Luptători anticomunişti din prima linie 


S'a născut în Bucureşti, 
la 15 August 1933. Pentrucă 
apariţia lui în această lume 
s'a produs în ziua marii săr- 
bători creştine a Adormirii 
Maicii Domnului, căreia i 
se spune şi Sfânta Maria 
Mare, iată de ce naşii l-au 
botezat Marin. Însă, cu 
timpul, toţi din casă, ca şi 
cei din afara familiei, îl vor 
numi numai Miron. 

A fost arestat la 1 Iunie 
1956, când încheia ultimul 
an de studii la Facultatea de 
Regie a Institutului de Artă 
Teatrală şi Cinematografică 
"I.L. Caragiale” din Capi- 
tală. A fost condamnat de 
Tribunalul Militar la 6 ani 
de închisoare pentru de- 
lictul de uneltire la ordinea 
socială. Cu alte .vorbe, 
fiindcă s'a opus rusificării 
şi comunizării României. 

Nicicând nu ne-am văzut 
la faţă (o singură dată, 
atenţionat de un camarad 
de celulă, i-am zărit doar 
spatele), dar am comunicat 
prin ţeavă de foarte multe 
ori, în toamna anului 1959, 
când ne aflam în celularul 
penitenciarului Gherla, eu 
la etajul II, iar el deasupra 
camerei "mele”. 

Auzisem despre Miron 
încă din 1957, la Jilava. 
Apoi, prin 1958, în camera 
71 a marelui celular gher- 
lean, câţiva tineri, care 
stătuseră prin varii celule 
cu Miron, mi-au vorbit 
despre acesta numai la 
gradul superlativ. Însuşi 
vestitul turnător Alexandru 
Ivasiuc, care-i cunoştea pe 
toţi studenţii bucureşteni 
arestaţi în 1956 şi care, deşi 
era infatuat într'atât încât 
nu admitea ca vreunul 
dintre noi să se înalțe din 
punct de vedere intelectual 
deasupra lui, a fost totuşi 
nevoit să recunoască ade- 


vărul incontestabil că stu- 
dentul armân Chiraleu ne 
depăşea pe toţi din toate 
punctele de vedere, fiind 
considerat cel mai inteli- 
gent, mai cult, mai talentat 
(nu doar ca actor şi ca 
regizor, dar şi ca scenarist, 
ca prozator şi ca poet), mai 
blând, mai frumos şi cel 
mai religios dintre stu- 
denţii încarceraţi în anul 
1956, fie înainte, fie după 
Revoluţia Maghiară din 
Octombrie-Noembrie. 
Ştiind în prealabil atâtea 
lucruri bune dintr'o foarte 
bogată carte de vizită a lui 
Miron, e de aceea uşor de 
înțeles de ce ziua în care a 
fost introdus în celula de 
deasupra mea, a devenit 
deodată o reală sărbătoare 
pentru mine. În seara 
aceleiaşi zile (dacă nu mă 
înşel, era pe la începutul lui 
Septembrie 1959), ne-am 
cunoscut prin intermediul 


„cănilor de aluminiu şi al 


ţevilor verticale ce tra- 
versau celulele noastre. 
Obiceiul cerea ca, pentru 
lărgirea şi consolidarea 
încrederii, să precizăm câ- 
teva nume ale colegilor de 
celulă. Astfel, prima taină, 

e care mi-a încredințat-o, a 

ost cuprinsă în aceste 
vorbe: "Fereşte-te de Iva- 
siuc că-i cel mai periculos 
informator al Securităţii!” 
Se confirma, astfel, ceea ce 
ştiam încă din 1957, dela 
Jilava. 

După aceea, am început 
cel mai instructiv, mai fer- 
mecător şi mai îndelungat 
dialog din viaţa mea de 
puşcăriaş. Însă, datorită 
auzului meu deficitar, 
însoţit de acufene, n'am 
putut beneficia cum se cu- 
vine de fascinantele lui 
lecţii de engleză, una dintre 
numeroasele limbi străine 


ADINA ŞTEFAN 
_ - SIASOC 


TRATAMENT DE GINGII 
TRATAMENT COSMETIC 
CHIRURGIE, IMPLANTURI 


IAȚII 


(1933 - 1962 ) 


pe care le stăpânea cvasi- 
perfect. În schimb, Miron, 
posesor şi al unui auz 
extrafin, m'a stors de cu- 
noştinţe cum se stoarce o 
lămâie de suc. l-am dictat 
versurile eminesciene, gyri- 
ene şi crainiciene, precum 
şi dictoanele latineşti pe 
care el încă nu le memorase. 
L-am învăţat "Tatăl nostru” 
în limbile latină, italiană şi 
franceză. Îi plăcea cum 
vorbesc dialectul nostru 
matern: în chip viu, popular 
şi nealterat. Dela o vreme 
începuse să-i facă o nespusă 
plăcere felul cum cântam, 
fireşte că'n surdină, în 
graiul meu grămostean. El 
era pindean (părinţii lui se 
trăgeau din munţii Pind). 
Pe lângă lecţiile de en- 
gleză, Miron mă delecta cu 
întinse şi extrem de variate 
cunoştinţe de istorie, de 
literatură universală (în- 
deosebi în domeniul dra- 
maturgiei), de istoria artelor 
plastice, de religie şi de 
filosofie. În toamna aceea, 
am trăit - graţie lui Miron - 
zilele cele mai bune din 
toată penitenţa-mi de şapte 
ani şi jumătate. Dar, din 
păcate, fericirea nu-i de 
durată mai cu seamă în 
închisoare. Așa se face că în 
primele zile ale lui De- 
cembrie 1959 - mi se pare că 
la 6 Decembrie, de Sfântul 
Nicolae - comunicarea mea 
cu Miron ia sfârşit ca ur- 
mare a mutării lui din 
camera aceea în alta din 
aceeaşi temniţă. Aşa cre- 
deam atunci (că a fost mutat 
tot în Gherla) şi nu puteam 
să-mi închipui că nu-l voi 
mai întâlni vreodată, nici 
măcar în viaţa de falsă 
libertate de după 1964, pe 
care aveam s'o trăim cei ce- 
am supravieţuit ca prin 
miracol regimului extermi- 


(416) 498-7522 


5, Fairview Mall Dr., Suite 240 
Don Mills & Sheppard 
Toronto 


Mihai S. DERDENA—— 


nator al gulagului bolşevic 
din România. 

Scurt timp după aceea, 
Alexandru Ivasiuc, un in- 
divid demonic, cu care am 
rămas certat încă din vara 
lui 1958, când l-am cunos- 
cut şi l-am demascat în faţa 
colegilor de cameră ca tur- 
nător şi ca, indirect, călău al 
lui MARIN COCIORAN, 
m'a abordat în manieră a- 
meninţătoare, securistă: 

- Derdena, vezi, ai grijă 
să nu pățeşti şi tu ce-a pățit 
prietenul tău Chiraleu. 

- Ca să-ți desluşesc mai 
bine avertismentul, n'ai 
vrea să-mi zici ce anume a 
pățit Miron? 

- A ajuns la Aiud fiindcă- 
i legionar ca tine şi ca toţi 
Macedonenii. 

- Bine, bine, dar eu, după 
cum vezi, mă aflu încă la 
Gherla. Pe urmă, de unde 
ştii tu că Miron este legio- 
nar şi că acum se găseşte la 
Aiud? 

- N'o să-ţi spun ție de 
unde ştiu aceste lucruri. 
Asta-i treaba mea. 

- În acest caz, află, te rog, 
că te voi considera binefă- 
cătorul meu de vei vorbi cu 
Domokos ca şi eu să fiu 
transferat la Aiud, întrucât 
idealul meu moral-politic 
este acela de a deveni le- 
gionar autentic căci acum 
nu's decât simpatizant, nea- 
vând, la Gherla, pe lângă 
cine să mă formez ca ostaș 
al lui lisus Hristos şi al lui 
Comeliu Zelea Codreanu. 

Nu mult după această 
altercaţie, mă văd mutat din 
camera 71 şi dus în altă 
celulă, tot în Gherla, iar 
apoi la Periprava-Grind (în 
Delta Dunării) şi de acolo, 
după expirarea condam- 
nării inițiau domiciliu obli- 
gatoriu (al doilea supliment 
punitiv fusese de doi ani, 
dar am fost grațiat de ulti- 
mele şase luni, fiind pus în 
libertate spre sfârşitul lui 
Aprilie 1964). 

Cam la şapte-opt luni 
dela instalarea mea în acel 
sat bărăgănean - adică pe la 
debutul verii din 1962 - aflu 
dela noul deoist Ion Gă- 
nescu vestea cutremură- 
toare că Miron s'ar fi 
sinucis în ajunul punerii 
sale în libertate. Am refuzat 
să cred aşa ceva căci nimeni 
nu ştia mai bine decât mine 
cât de religios şi de opti- 
mist fusese acest tânăr de 
puritate serafică. Prin ur- 
mare, nu putea, sinucigân- 
du-se, să atenteze la cre- 
dinţa sa, puternic ancorată 
în filosofia spiritualist- 
creştină. De aceea, am re- 
ținut această informaţie ce 
mi se părea incredibilă, 
doar sub beneficiu de in- 
ventar şi am continuat să 
nădăjduiesc în inima-mi 
tânără şi neprihănită că-i 
mincinos acel zvon şi că, 
prin urmare, cel mai scump 
prieten al meu din închi- 
soare trăieşte sau că, în nici 
un caz, n'a recurs la suicid, 

După ce m'am văzut 
scăpat şi de Rubla, am dorit 
cu ardoare să cercetez acest 
zvon şi să mă conving asu- 
pra dispariţiei lui Miron. 
Nu-i reţinusem adresa din 
Bucureşti. Ştiam din spu- 
sele lui că mai trăiau numai 
mamă-sa şi soră-sa. Potrivit 
unor vagi informaţii, că- 
pătate după 1964, aceştia 
S'ar fi stabilit în Grecia. În 
consecinţă, nu mai aveam 

e cine să caut din familia 
ui împuţinată şi risipită. 

Abia în vacanţa mare din 


MIRON CHIRALEU 


1993, simţindu-mă mai să- 
nătos, am luat hotărîrea de 
a merge pe urmele peni- 
tenciare ale lui Miron 
Chiraleu. Însă colegii din 
AEDPR, circumspecţi, şi 
bine intenţionaţi, au în- 
cercat să mă oprească, 
opinând, că nu-i prielnică 
vremea de acum unor in- 
vestigaţii de acest gen. 

Ca noii cerberi de peni- 
tenciare - de fapt aceleaşi 
mutre respingătoare, dar cu 
altfel de chipuri - să nu-mi 
întoarcă spatele, refuzând 
să-mi dea relaţii, mă înar- 
mez cu o adresă oficială, 
emisă de filiala judeţului 
Neamţ a AFDPR. În sfârşit, 
mă văd din nou la Gherla 
(căci acolo - zicea Gănescu - 
s'ar fi produs tragedia lui 
Miron). De această dată, ca 
un cetăţean nearestat. 

Subofiţerii dela poarta 
celebrei temnițe, ca şi cei 
dela grefă - am fost oprit la 
intrare pentrucă, oricâtă 
transparență s'ar crea 
înăuntrul închisorii nu 
poate pătrunde un fost 
"bandit" ca mine - se com- 

ortă destul de cuviincios. 
mi dau repede seama că 
acest comportament reve- 
renţios este de suprafaţă, la 
nivelul unei relaţii neim- 
portante cu publicul liber. 
Probabil că şi în vremea 
călăilor bolşevici Dej şi 
Ceauşescu, când fraţii 
Şomlea, bunăoară, tăiau şi 
spânzurau în incinta bles- 
tematei puşcării, nu-i deloc 
exclus ca aceşti caralii uci- 
gaşi să fi fost afabili cu cei 
de dincolo de ziduri, cărora 
numai eufemistic le spu- 
neam cetăţeni liberi. Că 
solicitudinea acestor băr- 
baţi bine hrăniţi nu-i de 
profunzime, mă conving 
îndată ce se prezintă la 
poartă un adjutant dela 
evidenţă, cu numele Pop şi 
nu mai ştiu cum, care, cum 
aude ce vreau, dă din colţ în 
colţ, se face feţe-feţe, se 
fâstâceşte, neştiind pe mo- 
ment ce să-mi răspundă. 
Face înadins pauze lungi în 
vorbire cu scopul evident 
de a trage de timp şi a mă 
minţi în cele din urmă. Nu- 
și dă seama cât e de penibil. 

ncercând regretul fals că 
nu-mi poate oferi informa- 
țiile solicitate, îmi declară, 
în final, că dosarul lui 
Chiraleu ca, de altfel, şi al 
meu, precum şi al oricărui 
deţinut anticomunist, trecut 
prin penitenciarul Gherla, 
nu se mai află la dânşii, ci 
la Ministerul de Interne. 
Cum, însă, eu nu mă gră- 
besc să fac calea întoarsă şi 
nu mă dau învins cu una - 
cu două, îl atenţionez pe 
gardianul - lup, prefăcut 
mieluşel, că în timpul acela 
fiecare deţinut politic (recte 
contrarevoluţionar, cum 
eram numiţi de către ofi- 


ciali) avea cel putin 3 do- 
sare care se păstrau cu 


străşnicie astfel: unul la 
Securitate, altul la Tribu- 
nalul Militar şi al treilea la 
închisoarea de executare a 
pedepsei. Drept care, orice 
temniţă politică avea obli- 
gaţia să-şi păstreze propria 
arhivă în care să existe nişte 
registre de evidenţă dacă nu 
chiar şi dosarele indivi- 
duale. Văzând că nu mă 
poate păcăli, caraliul min- 
cinos consimle să ia lu- 
crurile în serios. Se întoarce 
la locul său de muncă, spre 
a răscoli registrele de evi- 
denţă şi eventual, dosarele 
personale. După vreo două 


ceasuri de căutări şi, pro- 
babil, de aprobări, revine în 
cămăruţa dela poartă cu 
acel răspuns, datat 28 Iunie 
1993: 

"Numitul CHIRALEU 
MARIN, născut la 15.08. 
1993, în Bucureşti, fiul lui 
Miltiade şi Sultana, con- 
damnat la 6 ani pentru 
uneltire, a fost transferat la 

enitenciarul Aiud la 
21.12.1959." 

După ce citesc aceste 
rânduri, plec cu gândul de a 
relua investigaţiile fiindcă 
nu concep ca Miron să-şi fi 
pus capăt zilelor. Colegii de 
suferință încearcă din nou 
să mă oprească, acreditând 
ideea justă că nici la Aiud 
nu voi descoperi adevărul. 
Le răspund că orice cama- 
rad, cu atât mai mult un 
amic, decedat în circum- 
siate dubioase, merită 
asemenea demersuri din 
partea noastră chiar dacă 
acestea nu se soldează cu 
rezultate scontate. 

Mă înarmez, aşadar, cu o 
nouă adresă oficială, eli- 
berată tot de filiala Neamţ a 
AEDPR şi, în dimineaţa 
zilei de Miercuri 14 Iulie 
1993, mă înfăţişez la peni- 
tenciarul din oraşul Aiud. 
De data asta dialoghez - tot 
la poartă - cu însuşi di- 
rectorul închisorii, maiorul 
Silaghi. Acesta, ca orice 
securist dresat, având lipsă 
de pudoare, tipic bolşevică, 
asemenea adjutantului dela 
Gherla. Îmi răspunde, în 
esenţă, că nu-mi poate da 
nici o informaţie şi îmi 
întoarce spatele, crezând că, 
rămas singur, îmi voi lua 
tălpăşița. Însă eu nu numai 
c'am stat neclintit în acea 
odăiță, dar l-am şi tot che- 
mat înapoi, prin ofiţerul de 
serviciu, nedându-i pace 
maiorului-director. După o 
jumătate de zi de apeluri 
zadarnice, declar către toţi 
caraliii dela poartă (cu care 
comunic printr'o fereastră) 
că, dacă domnul maior 
Silaghi nu se întoarce, în 
cel mult o oră, cu un răs- 
puns adecvat, eu mă duc să 
fac grevă de protest în faţa 
Ministerului Justiţiei. La 
expirarea ultimatumului 
reapare acelaşi ofițer su- 
perior care catadicseşte, în 
fine, să-mi înmâneze un 
răspuns dactilogarafiat, 
semnat şi ştampilat, parţial 
satisfăcător. lată conținutul 
integral al acestei comu- 
nicări oficiale: 

"Ministerul Justiţiei 
D.G.P., Penitenciarul Aiud 
Nr.13836/14.07.1993. 

Către 

Asociaţia Foştilor Deţi- 
nuți Politici din România, 
Filiala judeţului Neamţ 

Urmare adresei Dvs. 
nr.11/01.07.1993, vă comu- 
nicăm că fostul deținut 
CHIRALEU M. MARIN, 
născut la 15.08.1933 a fost 
condamnat la 6 ani pentru 
uneltire prin sentinţa pe- 
nală 105/29.01.1957 a Tribu- 
nalului Militar Bucureşti, 
dosarul nr.1132/1956 al 
Tribunalului Militar Bucu- 
reşti. 

A început executarea 
pedepsei la data de 
01.06.1956 şi la data de 
11.10.1962 s'a sinucis prin 
strangulare. Decesul a fost 
înregistrat la Sfatul Popular 
al oraşului Aiud cu nr.19 
din 12.01.1962. Familia de- 
cedatului a fost anunţată cu 
nr.748 din 08.02.1962." 


Continuare în pag.9 


; 
y 


IO Sweri 


PAGINA & 


FEBRUARIE 1995 


P.S.M. - ARIPA DURĂ 


———— Gh. Ionescu OLBOJAN—— 


Luna Ianuarie a acestui 
an a debutat cu multe fră- 
mântări în cadrul parti- 
delor politice din ţară, fie 
ele la putere sau în opo- 
ziție. Dar cea mai semnifi- 
cativă şi mediatizată din 
plin a fost ruptura produsă 
în cadrul conducerii par- 
tidului lui Ilie Verdeț şi 
Adrian Păunescu. În seara 
Sfântului loan din acest an, 
un grup de 7 membri din 
conducerea P.S.M.-ului a 
luat Verdeţul de coarne si 
au creat o disidenţă în 
partid, disidenţă cunoscută 
astăzi "Grupul Tudor Mo- 
hora”. Scindarea P.S.M.- 
ului era de aşteptat de prin 
vara anului trecut, moment 
în care Adrian Păunescu a 
început să monopolizeze 
formațiunea lui Verdeț, 
marginalizându-l pe Mo- 
hora, până atunci ideologul 
partidului, cel care a în- 
cercat să aducă bătrânii 

os „d S.M. cu 
picioarele pe pământ. 

Până la marea cacealma 
din Decembrie '89, Tudor 
Mohora a ocupat funcţii 
înalte în conducerea u.t.c., 
fiind mai mulţi ani preşe- 
dintele Uniunii Asociaţiilor 
Studenţilor Comunişti din 
România. 


În momentul constituirii 
P.S.M.-ului, Tudor Mohora 
a venit în partid cu aripa 
tânără a comuniştilor, iar 
Verdeț cu nostalgicii bă- 
trâni şi ahtiaţi după putere. 
La vârf, Verdeț se ocupa cu 
organizarea şi administra- 
rea partidului, în timp ce 
Mohora se preocupa de 
întocmirea programelor 
politice sau, cum se spune 
în limbajul de lemn, de 
linia politică a partidului. 


Cooperarea între cei doi a 
funcţionat o bună perioadă, 
acest lucru fiind rodul di- 
plomaţiei duse de Mohora - 
un intelectual de rasă şi 
care a ştiut să alimenteze 
orgoliul şi vanitatea lui 
Verdeţ - om cu patru clase 
primare şi fără o conduită 
politică menită să ţină pas 
cu realităţile de astăzi din 
țară şi străinătate. Ruptura 
între Verdeț şi vicepre- 


şedintele partidului, Mo- 
hora, s'a produs odată cu 
intrarea pe scena P.S.M.- 
ului a lui Adrian Păunescu, 
uns în pripă drept prim- 
vicepreşedinte al formaţiu- 
nii politice a comuniştilor 
botezați drept socialişti. 
Văzând în Mohora un redu- 
tabil candidat la ocuparea 
fotoliului de preşedinte al 
P.S.M. şi de ce nu, la tronul 
din Palatul Cotroceni, Pău- 
nescu a marjat tare; s'a 
autointitulat ideologul par- 
tidului şi şeful grupului 
parlamentar PSM. În aceste 
condiţii, omul de paie Ver- 
deţ are în partid numai o 
funcţie onorifică, el ocu- 
pându-se de protocoalele și 
de refacerea şi menţinerea 
sănătăţii personale. 


__La început, disputele 
ideologice dintre Păunescu 
şi Mohora au fost ținute 
departe de ochii şi urechile 
opiniei publice. Publicul a 
aflat de ele prin Septembrie 
trecut, cu ocazia unei con- 
ferințe de presă a PSM 
condusă de Mohora, mo- 
ment în care acesta a lăsat 
să se înţeleagă că Verdeț a 
devenit marioneta lui 
Păunescu şi că PSM-ul nu 
are o concepţie politică 
realistă şi bine pusă la 
punct. Intrând în stare de 
alertă generală, verdeţienii 
şi păunescienii s'au lepădat 
de părerile lui Mohora, 
acuzându-l pe acesta că s'a 
abătut dela linia marxistă a 
partidului, sancţionându-l 
în mod comunist şi luându- 
i microfonul din mână, 
pentru a nu mai face publi- 
ce luptele interne din PSM. 


Acum, Mohora şi lupii 
tineri din PSM care s'au 
desprins de lupii cei bă- 
trâni şi nostalgici după 
Ceauşescu, muncesc din 
plin pentru a întemeia 
Partidul Socialist, conside- 
rând că PSM-ul nu este 
socialist ci cripto-comunist 
şi, deci, decadent şi fără 
priză la marea masă a 
proletariatului român. În 
acţiunea sa, grupul Mohora 
se bucură de sprijinul mul- 
tor persoane, tinere sau bă- 
trâne, care văd în disidenţa 
de tip Mohora o contra- 


N 
| 
4 


) 


——! 


A 
D 


e ELZIN, 


pondere serioasă atât a 
Opoziţiei cât şi a partidelor 
de extremă stângă. 

Efectul Mohora a fost 
bine primit de multe pu- 
blicaţii, posturi de radio 
sau de TV. Era şi firesc 
acest lucru: pe țimpul cât 
Mohora a ocupat funcţii 
importante în conducerea 
UTC, un Ion Critiroiu era 
redactor şef la "Viaţa Stu- 
dențească"” sau "Scînteia 
Tineretului”, un Mihai 
Tatulici, astăzi directorul 
general al postului “Tele-7- 
abc”, pe atunci redactor şef 
al revistei "Amfiteatru" şi al 
cenaclului literar-artistic cu 
același nume, Florin Bră- 
tescu, astăzi director gene- 
ral al postului TV "Antena 
1" era pe atunci redactorul 
emisiunilor pentru tineret 


"ale TVR-ului - toţi trei 


subalternii de atunci ai lui 
Mohora, toţi trei acordând 
astăzi spaţii largi în pa- 
ginile sau emisiunile lor 
"cazului Mohora”. Manevra 
este deosebit de periculoa- 
să. Prin această mediatizare 
pro-Mobhora se încearcă a- 
tragerea de noi aderenţi la 
ideile grupului disident şi 
întărirea viitorului Partid 
Socialist care va fiinţa din 
anul acesta. 


Iniţiativa lui Mohora şi 
ai lui a stârnit tot felul de 
zvonuri şi speculaţii în 
rândul jurnaliştilor care 
stau cu ochii aţintiţi asupra 
scenei politice româneşti, 
acum la declanşarea cam- 
paniei electorale de anul 
viitor. 

Mai întâi un zvon care a 
circulat imediat după des- 
picarea PSM-ului, aripa 
Mohora se va uni cu P.D.-ul 
lui Petre Roman. După o 
săptămână ştirea a fost in- 
firmată de însuşi Mohora 
pe posturile de radio şi TV. 
Poziţia lui Mohora faţă de 
acest zvon nu a putut şterge 
suspiciunile. Din surse 
semioficiale se ştie că Petre 
Roman este de mai mult 
timp în conflict cu Adrian 
Severin, şi el un fel de 
ideolog şi strateg al PD, 
cum a fost Mohora lângă 
Verdeț. Severin preconi- 
zează să treacă la Mohora 


cu o parte dintre membrii 


conducerii P.D. şi a multora 


dintre membrii de rând ai 
partidului. Severin a lucrat 
şi el alături de Mohora în 
conducerea u.t.c.-ului şi au 
rămas în bune rapoturi 
personale, chiar dacă nu au 
activat în acelaşi partid. 

Şi alte formaţiuni poli- 
tice sunt amenințate de 
disidenţe în favoarea viito- 
rului P. Socialist. Astfel, 
Convenţia Democratică - 
acest colos care este măcinat 
de lupte fratricide - va că- 
dea din scenă prin migrarea 
din partidele ei a peste 30% 
din membri, oameni plic- 
tisiţi de jocurile de culise 
ale politicienilor din Con- 
venţia Democratică. De 
asemenea, partidele Româ- 
nia Mare, PUNR şi UDMR 
vor fi surse sigure de 
oameni pentru Mohora, 
oameni care astăzi au mici 
funcţii în partidele res- 
pective când ei ținteau către 
fotolii ministeriale sau pe 
aproape. În al treilea rând, 
dar nu ultimul, spre so- 
cialiştii lui Mohora vor veni 
fără mari pretenţii toţi cei 
care gravitează pe lângă tot 
felul de partide fără repre- 
zentare în Parlament şi, 
deci, nici în Guvern. 

Dacă Mohora va şti să-şi 
întocmească un program 
politic coerent şi realist, el 
va atrage către P.S. marea 
masă a şomerilor, munci- 
torilor şi a celor cu venituri 
mici şi mijlocii, adică pe cei 
care au fost păcăliţi până 
acum de partidele neo- 
comuniste aflate la putere 
în România de astazi. 

În felul acesta, un partid 
care se revendică de stânga 
va face breşă în viaţa 
politică din România, 
provocând căderea dela 
putere a ruşinoasei coaliţii 
care guvernează treburile 
statului român. Dacă va 
candida pentru fotoliul 
dela Cotroceni, Mohora va 
câştiga detaşat de toţi cei- 
lalți contracandidaţi, fie ei 
mai zâmbăreţi sau nu. 
Numai un accident nepre- 
văzut îl mai poate scoate 
din cursă pe Mohora şi 
lupii săi tineri şi avizi de 
putere. 


Eu, Dan Emilian Roşca, "decembrist cs. 
tinichele şi “drepturi”, declar; dacă proiectat. 

Martirilor din Timişoara va fi "ctitorităn ia în 
nake Iliescu, dacă tot D-sa Nelu Cotroca i 


dacă ac 


După 1989, o tornadă de religiozitate 
credinţă, din nefericire, urlă în Valahia, 
În literatură şi artă, foşti culturnici, 
peneluri (plus dălţi, plus baghete, plus... p] 
mercenare sau mediocrităţi “apoliticen si 
preamări Logosul Divin. Deloc dezinteresate... 
nulităţi urmăresc a înşela buna-credință a Bis 
sperând (şi, de cele mai multe ori, reuşind) ară 
calpuzaneriile diverselor parohii şi.. filialeţii 
P.N.Ţ.C.D. Evident, primind arginţi ezitant 
schimb. în 
Din spaţiul bănăţean, aş putea înşira zeci de nu 
Nu o fac, deoarece numele acestor scârța-scârța ș 
merită trecute nici măcar pe o anumită hârţie, j 
Bine ar fi dacă unii preoți, pastori şi diaconi și 
creşte, pe lângă cel al credinţei şi nivelul cultu 
totuşi. Măcar pentru a nu cădea pradă păduch 
pseudo-spirituali. De asemenea, să mediteze mai 
la Spirit şi nu la burtă. Dumnezeu să-i lumineze! 


Naivitatea e bună, dar prostia e un păcat. 
... 


foste condeie 


publicaţie a Românilor din Banatul sârbesc, prefectul 
(comunist) de Timiş, handicapatul intelectual loan 
Paştiu, în cadrul “udării” evenimentului la birțul 


Români, de-a lungul şi de-a latul istoriei, nu s'au 
pomenit bumbăceli, că, mai ales de când tovărășenia-sa 
în 1993, fost-a numit în fruntea judeţului de către 
Cotroguvernoi, relaţiile economice dintre Iugoslavia 
România s'au amplificat neîntrerupt. 4 
Din două, una: ori prefectul de Timiş (ca mai tot 
deauna) nu ştie ce vorbeşte, ori îl doare'n cot de 
rezoluţia O.N.U., care interzice relaţiile economice a 
țările din fosta Iugoslavie. $ 


MOMENTUL 
"OPTZECIST", ACUM 


Către finish-ul "liberalismului" din riepoca” Marei 
Cârpaci, a existat un ultim moment literar învio i 
momentul "optzecist". Protagoniştii se întalneaa 95 ] 
ales la bucureşteanul "Cenaclu de Luni”, cenaclu ; 
dus de criticul şi universitarul Nicolae Manolescu Geăă 
Mixtură de expresionism german şi Dea ară 
neration", dar aveau să se aleagă - evident, o roade | 
detaşarea de "optzecism" - şi nişte nume care A Ri 
şi azi: on Stratan, Florin Ars. Sir Stanca, 5 SI 
ter (care este şi un prob critic literar). — ... rioşi 

Nu este, însă, ii înţeles de ce chiar unii critici faţă 
se străduiesc cu obstinaţie a "impinge Asa "i 
impostorii şi nulităţile acestui moment: ) ircea 
Coşovei, Magdalena Ghica (Magda Cârneci uisidenti | 
Cărtărescu. Doar pentru palida aură de 
legumicoli"? 


] 
| 


(CU)TREMURUL 
IERARHIILOR 


Da, tovarăşi, şi proaspăt "domniţi”! ( 
Gloriile niepocin se desumflă. Lingăii de i și] 
azi!), precum şi "disidenţii" care "comp: Ceatie”, în | 
"combăteau" prin cârciumi şi case de uroizilor 
compania activiştilor, securiştilor, şi [car 3 şi 4 ale 
neantiza sau vor aluneca spre ascut ele uno 
bibliotecilor. În ciuda hei-rup-urilor senile 
Eugen Simion, Valeriu Cristea, Dumiri faptului A 
Ungheanu, Adrian Dinu Rachieru. În lene sil i 
Bufiiţa dela Cotroceni i-a reactivat pe Ză ie, dar sun! | 
prin diverse "direcţii. Lanţurile mai zornâ'“ id 
rupte. : d sertare e Să 
alianta gândirea din exil. Se deschid 
visuri ferite. 

Da, tovarăşi, "domniţi”! ai sfa zahar 
Orice aţi face, în raftul întâi nu Vor iul dria 
Stancu, Marin Preda, Constantin ŢI Al. Ivasioi 
Păunescu, Eugen Barbu, Nicolae Breban, ănguleni 

Marin Sorescu... lar beniucii, vadini e vor plecă 
breslaşii, tomuşii şi sărarii şi almăjan 
ROŞCĂ 


"reciclare". să 
Dan Emilian 


de. 


] 


CUVÂNTUL ROMÂNESC FEBRUARIE 1895 


Pnstanicnea 


MAREA REVOLUŢIE SOCIALISTĂ 
DELA "METALURGICA" 


Era ajunul Crăciunului şi 
căutam cartofi în cartierul 
Titan-Balta Albă. N'am gă- 
sit şi pe când mă îndreptam 
spre piaţa Sălăjan, mă în- 
tâlnesc aproape de poştă cu 
nea Matei, un bătrân verde 
care a fost cotrolor în ate- 
lierul mecano-energetic la 
"Metalurgica” din şoseaua 
Iancului şi omul care avea 
în primire armele gărzilor 
muncitoreşti. Până în De- 
cembrie 1989, datorită ze- 
„ lului comunist crâncen al 
* secretarului comitetului de 
partid, sceleratul Costică 
Chiriac, această întreprin- 
dere era fruntaşă pe sec- 
„ torul 2 la activitatea politică 
- şi mai ales prin faptul că 
aproape toţi salariaţii erau 
membri ai gărzilor munci- 
toreşti, cu uniforme şi arme. 

Din punct de vedere 
militar era aci un regiment 
de infanterie, mai degrabă 
de jandarmi, gata oricând 
să sară la luptă pe viaţă şi 
moarte întru apărarea celui 
mai iubit fiu al poporului şi 
a cuceririlor revoluţionare 
ale socialismului. Nea Ma- 
tei, într'adevăr, fusese ar- 
murier în armată şi pe acest 
considerent a fost obligat să 
aibă grija armelor. Avea 
două camere bine amena- 
jate către poarta atelierelor 
unde mai mereu acest 
om??? aici îşi făcea veacul, 
adică serviciul. El ştia totul 
despre arme şi pregătire şi 
zâmbea pe sub mustață 
când, îi vedea în uniforme 
pe directori şi şefi de ate- 
liere, cu câte o stea mare pe 
umăr, semn de comandanţi 
de companii. Directorul ge- 
neral şi secretarul comite- 
tului de partid aveau câte o 
stea şi mai mare, ca a lui 
Stalin, semn că erau coman- 
dantul şi locţiitorul său 
politic al regimentului ce va 
lupta cu omenirea să men- 
ţină comunismul în Ro- 

Fi 

Nea Matei mă opreşte şi- 
mi zâmbeşte provocator 
întrebându-mă: "Ce zici 
dumneata, domnule profe- 
sor, a fost atunci o revo- 
luţie?" Mă uit lung la el şi-l 
întreb ce s'a întâmplat în 
„ zilele acelea la ei, la "Me- 

talurgica”. "Păi ce să se în- 
tâmple, domnule. In ziua 
de 21 Decembrie ne-am dus 
de două ori cu steaguri şi 
pancarde la mitingul or- 
ganizat pentru înfierarea 
golanilor şi teroriștilor dela 
Timişoara şi ne-am întors 
fără nimic, pentrucă s'a 
produs o zguduire şi o 
huruire în piața palatului ce 


Radu BADIU 


nu s'a pomenit. Ziceai că 
vin tancurile peste tine şi 
trag sute de mitraliere. 
Femeile au început să țipe 
şi să fugă, noi ne-am luat 
după ele, am aruncat stea- 
gurile şi panourile, am 
călcat cu toți peste ele şi aşa 
am putut ajunge, nu ştiu 
cum, în piața Romană şi de 
acolo pe jos la întreprinde- 
re. Aici ne-am înarmat şi 
am început să facem de 
gardă. 

In noaptea de 21 De- 
cembrie toată conducerea şi 
membrii comitetului de 
partid au 'dormit sus în 
birourile lor. Totul trecuse 
sub comanda directorului, 
cel mai autentic membru de 
partid, cu soră secretară a 
comitetului de partid a 
judeţului Vâlcea, cunos- 
cută a Elenei Ceauşescu, 
frații activişti şi profesori la 
Ştefan Gheorghiu. Costică 
Chiriac, secretarul, se fă- 
cuse mic şi-i fâțâia fundul 
ca oricărui prost pomenit 
într'o bază ca aceea la care 
nu se aştepta în ruptul 
capului, el crezând că va 
muri secretar ales, ca şi 
Ceauşescu, pe viaţă. 

A doua zi, când lumea a 
dat buluc în piaţa palatului, 
ei au ieşit în curtea ate- 
lierului şi-au stat la poartă, 
lângă magazia mea de ar- 
me, să nu lase pe nimeni să 
plece acolo. Când a fugit 
Ceaușescu au dat telefon la 
sectorul de partid şi au şi 
format frontul salvării 
naționale, în care intra di- 
rectorul general şi câţiva 
maiştri care nu fuseseră în 
comitetul de partid. Dar 
directorul rămăsese, Şi 
juristul. Ei, când le-a zis 
cineva să treacă fiecare la 
meseria ce o avusese ina- 
inte - secretarul la şlaif- 
şlefuitor, director - inginer 
de întreținere, directorul i-a 
răspuns că ei nu dau din 
mână răspunderea pentru 
cele realizate în 45 de ani de 
muncă şi nu va face ce va 
cere legea. M'am dus la el 
în birou şi după ce fusese 
"ales" prin acele alegeri 
dubioase din lanuarie, 
aranjate de jurist ca tot cei 
care au fost să-iasă, în 
biroul lui încă mai era 
tabloul lui Ceauşescu. Păi 
cu ăla ce mai faceți, dom- 
nule director? "Măi Matei... 
Eşti tu sigur că el nu mai 
este? Că nu mai poate să 
fie? De unde eşti tu atât de 
sigur?... (Aici nea Matei 
oftează şi se întunecă): Și 
de atunci n'am mai fost 
sigur de nimic, domnule 


profesor. Din clipa aceea 
n'am mai avut decât un 
singur gând: să ies la pen- 
sie. Şi am ieşit. 

Acum parcă mai m'am 
liniştit, dar dacă v'am văzut 
vă întreb: a fost, domnule, 
atunci o revoluţie? Îi răs- 
pund cu o întrebare: dum- 
neata ce zici? Păi după cele 
ce au urmat la Metalur- 
gica... Sora dizectorului - 
Elena Burtea, a fugit dela 
Vâlcea şi-i acum patroană la 
atelierele din şoseaua Ian- 
cului, unde asorganizat o 
fabrică de confecţii, fiul cel 
mic al directorului - Doru 
Vlaicu - ca inginer făcut la 
seral, este conducătorul 
atelierului de montat apa- 
rate de televiziune Sam- 
sung amenajat în unitatea 
din strada Maşina de Pâine, 
de pe la Obor, ce aparține 
de "Metalurgica", celălalt 
băiat al directorului - Cristi 
Vlaicu - duce tratative cu 
nişte Italieni să preia ate- 
lierele de firme luminoase 
de pe Calea Dudeşti 124 ca 
patron. Şi directorul? întreb 
deloc surprins, ştiind că în 
țară toţi marii comunişti 
S'au privatizat primii de- 
venind patronii unităţilor 
pe care le-au adus la fali- 
ment în comunism. 


A... face nea Matei. A 
trecut de vârsta pensionării 
dar nu vrea să iasă. Rolul 
lui e acum mai mare ca 
oricând pentru a menține 
puterea pe care n'a pierdut- 
o niciodată nici el şi nici 
comuniştii din România. 
Mai mult a adus înapoi pe 
directorul comercial, frate 
de colonel de securitate, 
ieşit la pensie înainte de 
revoluție şi acum însănă- 
toşit misterios la 66 de ani, 
pe contabilul şef, pe care I- 
au alungat salariaţii prin 
vot, în Ianuarie 1990, pe 
care i-a numit consilieri. El 
însuşi este membru de 
frunte în PSM-ul lui Ver- 
deţ, cu care speră să câștige 
alegerile din 1996, să rea- 
ducă pe comunişti la con- 
ducere ca în Polonia, Un- 
garia şi Bulgaria... A fost, 
domnule profesor, în 1989 o 
revoluție? mă întreabă nea 
Matei oftând adânc uitân- 
du-se lung la preţurile as- 
tronoimice puse pe mărfu- 
rile din vitrinele marelui 
magazin "Titan-Mercato"” 
din mijlocul cartierului. 


"Da, nea Matei, îi răs- 
pund. În Europa de Est. 
Mai puțin la noi, în Serbia 
şi Muntenegru, dacă jude- 
căm rezultatele." 


MIRON CHIRALEU 


Urmare din pag. 7 

Am renunţat la gândul 
de a merge la primărie 
pentrucă mi-am dat repede 
seama că nu acolo puteam 
găsi răspunsul la intrebarea 
obsedantă - ce-mi răpeşte 
liniştea şi somnul - "S'a 
sinucis, cu adevărat, adică 
de bună voie, ori a fost ucis 
de vrăjmaşii securiști, fie 
direct, fie indirect?" 

Veni-va, oare, vremea 
unei reale transparenţe, 
când să-i ştim cu precizie 
pe cei ce i-au omorit pe re- 
voluţionarii din Decembrie 
1989 şi pe toţi deţinuţii 
politici din 1938 până în 
19897 Va veni, nu se poate 


să nu vină. 

Două dintre cele nouă 
fericiri (a 4-a şi a 8-a), aşa 
cum ni le prezintă Sfântul 
Apotol şi Evanghelist Ma- 
tei, în capitolul 5, glăsuiesc 
astfel: 4) "Fericiţi cei ce 
flămânzesc şi însetează 
după dreptate căci ei se voi 
sătura”; 8) "Fericiţi cei pri- 
goniți pentru dreptate că a 
acelora este impărăţia ce- 
rurilor”, i 

Negreşit, unul dintre 
aceşti fericiţi este MIRON, 
deoarece el nu numai că a 
fost prigonit pentru drep- 
tate, dar şi-a sacrificat şi 
viaţa în toiul sfintei sale 
tinereţi. 


Datorită şi jertfei lui, 
astăzi în România încep să 
mijească zorii adevărului, 
ai libertăţii şi ai dreptăţii. 
Deocamdată abia se simt, 
dar nu-i departe vremea 
când aceste fundamentale 
drepturi umane vor izbândi 
deplin şi pentru Români. 
lar DREPTATEA va cere, 
între altele, ca o stradă din 
cartierul bucureștean Crân- 
gaşi să nu mai poarte nu- 
mele călăului Alexandru 
Ivasiuc, ci să fie botezată cu 
numele victimei acestuia, 
anume MIRON CHIRA- 
LEU. 


Mihail S.DERDENA 


PAGINA 9 


Dacă doriţi să vă reamintiţi gustul produselor tradiționale 
româneşti, firma Darianne International vă poate oferi 
această posibilitate chiar aici în America de Nord. Darianne 
International produce în România şi desface pe plan internaţional 
o gamă largă de produse alimentare specific româneşti: dulceţuri 
şi gemuri, murături asortate, piure de castane, ape minerale, etc. 
Cei interesaţi se pot adresa la sediul companiei din: 


DARIANNE 


INTERNATIONAL INC. 


170 WEST BEAVER CREEK ROAD, UNIT 1, 

RICHMOND HILL, ONTARIO, CANADA L4B 1LB 
* Telephone: (905) 731-2204 
- Facsimile: (905) 731-2268 


Reprezentantul 
nostru la Montr6al 
este: 

Mihai Baron 
Gestion Eurotrade 
Tel: (514) 682-2945 
Fax: (514) 682-6464 


Reprezentantul 
nostru la Kitchener 


Kitchener, Ontario 
N2M 3W7 
Tel: (519) 745-6295 


Reprezentantul 
nostru la Hamilton 
este: 

Jovo Grubor 
Power Of Nature Ltd. 
125 Lancing Drive, 
Unit 5,6, Hamilton, 
Ontario L8w 2Z9 
Tel: (905) 575-7995 
Fax:(905) 575-1143 


OLTENISILE 


” n 

* A V-a ediţie a Festiva- 
lului concurs de creaţii re- 
busiste, organizat de TRA- 
DEM - asociaţia rebusiştilor 
olteni - a avut loc la Craio- 
va. S'au desfăşurat concur- 
suri de dezlegări careuri şi 
integrame, dotate cu premii 
în bani, s'au compus defi- 
niţii rebusiste, epigrame, 
careuri etc. 


* Punctul de frontieră 
Calafat a inaugurat noul 
sediu al Judecătoriei locale, 
care va rezolva problemele 
a nouă mari comune din 
Sudul Olteniei. În schimb, 
clădirea Muzeului de Artă 
din oraşul dunărean se de- 
gradează, din lipsa fondu- 
rilor necesare amenajării şi 
renovari. 


* La Clubul Warriors din 
Craiova, GO-ul, unul dintre 
cele mai vechi şi fascinante 
sporturi ale minţii, câștigă 
teren. Inventat în China 
antică, GO-ul a fost perfec- 
ționat şi transformat de 
Japonezi în artă. Clubul 
craiovean numără 30 de 
membri cotizanţi, cu parti- 
cipări meritorii în Campio- 
natul şi Cupa României. 


* În planificarea craio- 
veană nu se respectă gra- 
majul, nici la stat, nici la 
privaţi. Pâinea dela fabrică, 
deşi abia scoasă din cuptor, 
cu 280 lei pentru gramajul 
de 0.5 kg., cântăreşte în 
realitate 0.4 kg. "Motivația 
tehnică” a conducerii: Uti- 
lajele fiind vechi, fac ri- 
sipă!! În realitate, gramajul 
e calculat direct propor- 
ţional cu furturile zilnice... 


* Scoala Normală "Ştefan 
Volovan" din Craiova a 
înfiinţat în '92 o nouă secție 


pedagogică: educatori-pue- 
ricultori pentru leagănele şi 
casele de copii preşcolari, 
după modelul britanic. Prin 
contact cu o instituție de 
educaţie din Anglia s'a 
constituit "The Roumanian 
Orfanage Trust” cu filiale 
în toată ţara, finanțată de 
Organizaţia "Pentru copiii 
noştri” cu sediul la Londra. 
Este vorba de o societate de 
caritate profilată pe pro- 
bleme de educaţie privind 
copilul între zero şi şapte 
ani, care sprijină specia- 
lizarea pedagogilor români 
pe o perioadă de şase luni. 


* Stadioanele, sălile de 
sport, de spectacole şi cine- 
matografele Craiovei şi-au 
pierdut spectatorii, care la 
preţurile actuale nu-şi mai 
pot permite "luxul" unui 
film, unui concert, unei 
întâlniri sportive sau al 
unei cărţi! Se cumpără tot 
mai greu pâinea noastră cea 
de toate zilele! Dintre toate 
instituţiile culturale craio- 
vene, inspirat s'a dovedit 
prestigiosul Teatru Naţio- 
nal, care şi-a desfăşurat sta- 
giunea '93-'94 pe meridi- 
anele şi paralelele globului, 
în lumea liberă, unde oa- 
menilor li-se respectă drep- 
turile la o viaţă normală. 
TNC va fi prezent în primă- 
vara '95 la Festivalul Inter- 
naţional de Teatru dela 
Luxemburg. 


* În studioul lor cinema- 
tografic, tinerii cineaşti dela 
Centrul pentru formarea şi 
dezvoltarea prsonalităţii 
copilului Craiova au rea- 
lizat şi difuzat, pe canalul 
firmei SELTRON, docu- 
mentare despre Danemarca 
şi Luxemburg, iar recent fil- 
mul excursiei olimpicilor 
olteni pe fermecătoarea 
Vale a Prahovei. 


—— lonel RĂDULESCU=——= 


Încurajaţi de Ion Ilici 
Iliescu tovarăşii din PSM 
fac şi ei vizite de lucru în 
unități economice, se docu- 
mentează la faţa locului, 
dau indicaţii preţioase şi 
deplâng dispariţia lui Ody 
şi Siny. La Craiova tovarăşii 
Ilie Verdeț, Adrian Păunes- 
cu şi Marin Lungu şi-au dat 
cu părerea acuzând: 

- ciopârţirea pământului 
fostelor IAS-uri! 

- alinierea la tratatele cu 
NATO! 

- distrugerea tehnicii de 
luptă! 

- abuzurile şi corupţia! 

- legea învăţâmântului 
care nu dă şanse tinerilor! 

- înapoierea caselor na- 
ționalizate foştilor proprie- 
tari care nu locuiesc în ele! 

In loc să mediteze - în 
gând şi în spatele gratiilor - 
la răul imens făcut acestei 
țări timp de 50 de ani, to- 
vărăşii socialişti - comu- 
nişti, lupii moralişti dau 
lecţii de "economie socială 
de piață" şi "privatizarea 
MEBO" - cu vânzarea ac- 
țiunilor către salariaţi. Pe 
cine nu laşi să moară, nu te 
lasă să trăieşti! 


* Ca peste tot în țară, şi la 
Craiova sunt mult mai 
mulţi şefi şi şefuţi, decât 
executanţi. Mai nou au 
apărut alţi bugetari în uni- 
forme: gardienii publici. Pe 
mijloacele de transport jal- 
nice, adevărate pericole în 
circulaţie, şi-au făcut apa- 
riţia echipe de control alcă- 
tuite din... cinci persoane!!: 
trei controlori şi doi gardi- 
eni, care-aplică drastic 
legea, amendând copios 
doar călătorii frauduloşi 
mai deschişi la... culoare! 
Bronzaţii sunt exceptaţi 
dela rigorile legilor iliiste, 

utând cumpăra, în valută 

orte, pe oricine şi orice! 


FEBRUARIE 1995 


V, 
CUVÂNTUL RoMAnese 


EDITURA 0) ALBATROS 


Cel care reuşeşte să des- 
cuie un titlu bine gândit a 
rezumat pe jumătate cartea. 
De multe ori titlul este 
poarta şi cheia scrisului 


- cum este cazul lui "Don 


Quijote în Est” a lui Octa- 
vian Paler, editura “Alba- 
tros", Bucureşti, 1994. 

Am subestima valoarea 
operei lui Cervantes dacă |- 
am interpreta pe Don Qui- 
jote pe drumul patinat de 
criticii literari ai "realis- 
mului”. 

Indiscret, privind peste 
umăr la un autograf pe care 
Octavian Paler îl scria cui- 
va, caracterizându-şi volu- 
mul ca "această parte româ- 
nească despre morile de 
vânt”, gândul m'a dus la 
ultimul capitol din tomul 
de cugetare filosofică "Del 
Sentimiento Trâăgico dela 
Vida” al lui Miguel de Una- 
muno. Finalul eseu care se 
ocupă cu Faust, Inchiziția 
modernă, Spania şi spiritul 
ştiinţific, ridicolul tragic, fi- 
losofia quijoteană, misiu- 
nea de azi a lui Don Qui- 
jote etc. conţine destule 
aluzii şi interpretări ale 
"morilor de vânt", Începând 
cu Jacob Bâhme, pe care îl 
consideră un Quijote al 
lumii intelectuale germane, 
Unamuno i se asociază că 
asemeni lui "nici eu nu mă 
voi impotrivi Spiritului” 
(p.297). 

De aici deducem că mo- 
rile de vânt, pe lângă alte 
potenţe simbolice, se impo- 
trivesc “suflării” Spiritului. 
Semnificaţia vântului, pe 
lângă simbolul libertăţii pe 
care îl include, e şi cea de 
pregătire a revelaţiei di- 
vine. În literatura biblică 
vetero-testamentară, vântul 
suflă deasupra câmpului cu 
oase goale, în viziunea lui 
lezechiel, şi dă viaţă celor 
morţi. Simbolul crește in 
profunzime. Evenimentul 


rusalin, ca înspiritualizare 
cosmică a lumii, precedat 
de înălţarea Cuvântului, e 
urmat de o pogorire a 
Spiritului Pnevma: "Din 
cer, fără de veste, s'a făcut 
vuiet, ca de suflare de vânt 
(pnoes biaias) ce vine 
repede şi a umplut toată 
casa unde şedeau ei." Dar 
simbolul vântului nu ar fi 
perfect, iar aluziile lui 
Cervantes schilodite, dacă 
nu am continua textul, atât 
de dulce tălmăcit în limba 
românească prin Biblia lui 
Şerban Cantacuzino din 
1688; "Și se arătară lor, 
împărțindu-se, limbi ca de 
foc (glossai osei pyros) şi au 
şăzut preste fieştecarele 
dentru ei." 

În acest context "morile 
de vânt” ca împotrivire 
materialistă capătă atenţia 
lui Don Quijote. El devine 
cavalerul ce luptă pentru 
apărarea demnităţii umane 
şi a valorilor universale ale 
omului, culminând prin 
accentuarea spiritualităţii 
lor rusaline. 

Cartea lui Octavian Paler 
este un termometric jurnal 
al spiritului, tragedia inte- 
lectualului ca prodromic 
profet al suflătorilor şi 
cuvântătorilor de logos 
românesc, o "sală de aştep- 
tare” în sensul lui Claudel, 
dar în mod deosebit o "sală 
de aşteptare” de aeroport 
unde toate detaliile banale 
sau tragice converg, ca nu- 
mitor comun, spre pragul 
de unde incepe zborul. 

E un zbor transparent al 
omului în spiritul de om 
către rostuirea în Spirit, o 
subțiere a cuvântului până 
la transparenţa lui de Cu- 
vânt, istoria românească 
devenind un prilej de me- 
ditaţie, o înţelepciune, al 
unui Sirah al Carpaţilor. 

Tragedia păstorului mio- 
ritic, ca prototip al Păsto- 


rului, a devenit piatră de 
poticneală pentru cărturarii 
şi fariseii noştri. Octavian 
Paler revine cu acelaşi 
simbol spus altfel. O în- 
cercare a şocului pentru cel 
greu de cap. Un "Don Qui- 
jote în Est". O modernizare 
a personajului mioritic, 
"nebunul" ce se lasă ucis 
pentru a cuceri moartea, şi o 
modernizare de regie a 
clasicului cavaler Don 
Quijote care: "N'are armură, 
nici cal. E îmbrăcat în haine 
obişnuite şi întregul lui 


aspect e al unui pieton 
oarecare." În momentul în 
care Octavian Paler consi- 
deră pe acest Don Quijote 
ca pieton îl pune în sche- 
matica structură a istoriei ca 
gnosă sau "cunoaștere", în 
referinţă cu strada ca "o 
moară de vânt", Că este aşa 
şi nu o interpretare gratuită, 
să continuăm citatul: "Nici 
nu-l observi, în primul mo- 
ment, în vânzoleala tulbu- 
re a străzii. De-abia într'un 
târziu iți atrage atenţia prin 
felul său descumpănit şi 


"SPĂRGĂTORUL DE GHIAŢĂ” 


- O carte senzaţională, dar ignorată - 


Mihai DELCESCU- 


Victor Suvorov (pseudonim), se menţionează pe coperta 
finală, era la data apariţiei cărţii (1989), singurul ofiţer 
G.R.U. refugiat în Occident (din 1983). Condamnat de 
două ori la moarte în patria sa, el trăia în Anglia sub 
protecţia Serv. Secret. 

Apărută în 1989 în Edit. franceză Oliver Orban, se pare 
că această carte a fost intenţionat trecută cu vederea de 
către istorici şi ca atare de către marele public, fiindcă 
prezenta cauzele care au generat al Doilea Război 
Mondial, în cu totul altă lumină decât cea în general 
cunoscută, o lumină foarte jenantă pentru sensibilii 
protejaţi cu ochelari (politici) de soare, ai învingătorilor, 
care au scris istoria, pe placul lor. Asta deoarece V.S. arată 
cu lux de amănunte şi documente, că Stalin proiectase 
atacarea Germaniei, respectiv atacarea Europei pe 6 lulie 
1941, iar Hitler i-a luat-o înainte cu două săptămâni, evi- 
tând comunizarea ei. - 

La 18 Dec. 1918, Stalin declara: "Occidentul cu impe- 
rialiştii lui canibali, a devenit un cămin al tenebrelor şi al 
sclaviei, încât este necesar să sfărâmăm acest cămin spre 
bucuria şi consolarea muncitorilor din toate țările”. 

Cine a început al Doilea Război Mondial? Insăşi răs- 
punsul sovietic diferă după împrejurări: 

În 18 Sept. 1939, URSS declara că întreaga respon- 
sabilitate îi revenea guvernului polonez (care a respins 
ultimatumul şi oferta germană din 27 Aug. cu privire la 
coridor, întârziată de intermediarul britanic, până la 31 
Aug. ora 22 ("Rom. şi sfârşitul Europei" de M. Sturza) - De 
altfel, la sosirea sa ca refugiat politic în România, Mosziki, - 
preş. Poloniei, a declarat presei: "Polonia voia să negocieze 
cu Germania, dar Anglia nu ne-a lăsat" «"Code" N.2/1994, 
pg.66>>- N.B.) - Churchill către Bruning (1938): "Ceea ce 
dorim este o deplină nimicire a economiei germane" (idem 
"Code"”). 

În 30 Nov. Stalin acuza în “Pravda”, Anglia şi Franţa ca 

soare. 

În 5 Mai 1941, același Stalin, acuza Germania, iar după 
declanşarea războiului antisovietic, tot el, acuza întreaga 
lume capitalistă, iar ulterior Hrusciov, Brejnev şi An- 
dropov, au menţinut teza. 

În urma Primului Război Mondial (generat după cum se 
ştie de Rusia cu mâna Sârbilor - N.B.), Germaniei i s'a 
interzis prin tratatul de pace dela Versailles să posede o 
armată capabilă de a deveni ofensivă, adică să nu posede: 
tancuri, avioane de luptă, artilerie grea, submarine, etc. 
(pg;12) 

r n 1917 Lenin a preconizat, că victoria mondială a 
revoluţiei proletare nu are şanse decât dacă ea va izbucni 
într'o țară cu o înaltă dezvoltare, considerând Germania a 
fi cea mai indicată. Din acest motiv, Lenin a încheiat pacea 
dela Brest Litowsk, prin care i-a oferit Germaniei 
posibilitatea de a-şi arunca trupele pe frontul apusean, 
contra aliaților, silind prin aceasta USA de a se angaja 
intens, în apărarea intereselor sale din aceste țări. În felul 
acesta el câștigă timpul necesar consolidării tânărului Stat 
proletar prin intermediul soldaților lăsaţi la vatră care 
acționau ca "spărgători de ghiață”, impotriva fostului Stat 
imperialist ța“ist. În acest timp, Germania învinsă, 
devenea aptă pentru această "Mare revoluţie proletară”, 
pregătită în URSS, revoluţie care putea cu uşurinţă molipsi 
armatele statelor învingătoare, obosite și ele de efortul de 
război. Această politică a lui Lenin, a fost folosită ulterior 
şi de către Stalin, care prin tratatul Molotov-Ribbentrop, i- 
a dat mână liberă lui Hitler să atace Polonia (forțând în 
același timp mâna Anglo-Francezilor, slab pregătiţi, de a le 
declara război Germanilor, ei urmând a se epuiza reciproc, 
în avantajul său, deşi se ştia că Germania NU voia cu nici 
un preţ un război în Apus (cea mai bună dovadă fiind 
Tratatul Franco-German din 9 Dec. 1938, prin care 


ezitant de a se strecura prin 
mulțimea grăbită." E ceea ce 
Baudelaire descria ca dramă 
a albatrosului privit de 
marinari ca un strigoi venit 
ca să-i distreze. “Infelegi, 
atunci, că bărbatul acesta, 
de o vârstă nesigură, fără să 
fie bătrân, se simte ca un 
strigoi, printre ceilalți, şi-l 
priveşti mai puţin distrat, 
încercând să-ți explici unde 
l-ai mai văzut. O clipă, vrei 
să te iei după el, din curio- 
zitate. Apoi, renunţi. Ce 
rost are? Trebue să fie unul 


din acei încăpățânaţi c. 
mai cred în idealuri într'g. 
lume haotică." E 
După descifrarea titlului 
- poarta este deschisă. 
turi de cititor putem începe. 
lectura celor aproape 400 d 
pagini întrebându-ne ca şi 
Octavian Paler, folosind 
titlul unui capitol, dacă 
"Don Quijote putea 
Român"? Şi care credeți că 
ar putea fi răspunsul? 


Dumitru ICHIM. 


Germania renunţa definitiv, la Alsacia şi Lorena, 
eliminând astfel principalul motiv de dispută dintre cele 
două state. - N.B.) - Pg.15-17. . 

"Prin tratatul dela Rapalo, URSS i-a oferit Germanie 
posibilitatea de a-şi pregăti cadrele militare necesare, pi 
teritoriul său (colaborare de care Germania a beneficiat 
până în 1934 când a fost interzisă de A.H.), Stalin 

e pentru aceasta condițiuni optime, inclusiv. 
care îi erau interzise prin tratatul de pace, ca şi fond 
necesare, cu sj fa că aceasta va ajunge din nou în stare 
de război cu puterile occidentale, declanşând un război . 
care le va slăbi, pregătind astfel calea "Marei revoluţii 
mondiale", De asemenea Stalin a încurajat ascensiunea lui. 
Hitler, şi în general toate condițiunile necesare acestuia, 
considerându-l a fi "Spărgătorul de ghiaţă" al lumii 
apusene, poreclă plină de grele înţelesuri, adică acela care. 
sfărâmând puterea Occidentului, va deschide drumul. 
revanşării comuniste către Occident, ştiind că "ultimul ci 
va intra în război cu forţe puternice, va fi câştigătorul! 
(pg.12-13). Se ştie că comuniştii francezi au sabotat 
războiul favorizând armata germană prietenă cu URSS 
(1939), scriind pe zidurile caselor: "Pentru CE?" şi "Pentru 
CINE?"-N.B. i 
Calculul lui Lenin s'a dovedit exact, şi imediat după. 
capitularea Germaniei în toamna 1918, el a anulat trata 
dela Brest-Litowsk, în speranţa că va reuşi revoluţia 
pregătită în URSS încă din lan. 1918, prin imprimarea d 
manifeste, înfiinţarea organizației "Spartacus" şi a ziarelor. 
germane: "Revoluţia mondială" şi "Steagul roşu", destinate. 
răsturnării regimului din Berlin. Şi tot atunci, au fost 
lansate lozincile: "Varşovia noastră” şi ulterior "Berlinul 
nostru', apoi: "Sub zidurile Parisului şi ale Londrei". Bi 
ceva mai mult: În 1918, se înființase în secret, Şcoala 
specială de comandanţi Tuso-germani, sub conducerea lui 
Oscar Oberth, unde se preda ofiţerilor ruşi, limba 
germană! Dar spre ghinionul său, trupele lui Thukacewski. 
au fost învinse de Polonezi, iar acesta a fost însărcinat cu 
reprimarea revoluţiei marinarilor din Kronstadt, pe care â 
înnecat-o în sânge. (pg. 18-19). 

În 1920, Lenin declarase: "Un nou război de acelaşi fel . 
este inevitabil... noi ieşim dintr'o etapă şi ne preparăm. 
pentru cea următoare..."”, "Pacea nu este decât o pauză. 
înaintea unui nou război" (Lenin către Stalin în Pravdă 
(pg-20). "Dacă va izbucni undeva în Europa o revoluție 
aceasta va fi în Germania, şi o victorie a revoluție 
germane, va garanta victoria revoluţiei mondiale" (Stalin, 3 
Iulie 1924). 

Ulterior Trotzki scria în 21 Iunie 1939: "URSS se Va 
apropia de Germania cu toată forța sa, în momentul 
care al treilea Reich va fi angajat în lupta pentru O nouă 
împărțire a lumii..." Şi iată că în timp ce Germania Se afla 
antrenată contra Occidentului, Stalin făcea primii pa, 
către Vest, ocupând Țările Baltice, Polonia, Basarabia $ 
Bucovina de Nord, care îl apropiau de câmpurile 
petrolifere româneşti, necesare Germaniei. z 

V. Suvorov menţionează că în 1939, Germania dispuniă 
de 3.195 care de luptă, adică de mai puțin product e 
uzinelor Kirov pe şase luni în timp de pace! Acest car i A 
luptă, creat de ing. american Cristie (văzut şi de să 
Guderian când a invadat uzinele Kirov, pe vrei era 
"colaborării" 1933), şi apreciat numai de inginerii 207 
le-a fost vândut sub denumirea de "tractor”, dar d dotat 
produs în mare serie sub denumirea de B.T,, el fiin > 
cu un blindaj uşor, puțin înclinat ca sâ 
proiectilele, unic la vremea aceea. Era un c: 
agresiv, a cărui principală calitate era viteza de 
km/oră, destinat să execute lovituri fulgerătoare (35, rele 
cavaleriei lui Ghingis Khan, contra cavalerie, £ 


| EX 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Aici, în inima Târgoviş- 
tei, leagăn al Văcăreştilor, 
al lui Cârlova şi al atâtor 
personalităţi, doi iniţiaţi şi 
buni cunoscători în ale lite- 
raturii, în persoana profe- 
sorilor VICTOR PETRES- 
CU şi RACHILA TRAN- 
DAFIR, au readus pe 
firmamentul literaturii 
române cele mai strălu- 
citoare, viaţa şi opera celui 
mai reprezentativ poet al 
genenaraţiei dela 1848, 
GRIGORE M. ALEXAN- 
DRESCU, care prin epis- 
tolele, satirele, poeziile de 
inspiraţie istorică şi 
fabulele sale şi-a adus o 
contribuţie hotăritoare la 
dezvoltarea limbii şi lite- 
raturii române. 

In reconstituirea vieţii, 
operei şi personalităţii ma- 
relui cărturar au stat mărtu- 
rie izvoarele, dovedindu-se 
un util instrument de lucru 
atât pentru specialişti, cât şi 
pentru cei care vor să se ini- 
țieze în cunoaşterea vieţii şi 
operei poetului. 

In biobibliografia mare- 
iui poet, cei doi semnatari 
structurează opera lui 
GRIGORE M. ALEXAN- 


————— Prof. Matei ILIE 


DRESCU în cinci părţi la 
rândul lor împărţite în 
capitole şi subcapitole, 
ordonate cronologic, urmă- 
rindu-se totodată aria de 
răspândire teritorială a 
operei poetului târgoviş- 
tean. 

Sunt înserate în biblio- 
grafia rezervată poetului în 
studiu, referiri despre opera 
şi personalitatea lui 
GRIGORE ALEXAN- 
DRESCU, ordonarea mate- 
rialului făcându-se pe cri- 
teriul alfabetic. 

Aria de răspândire a 
operei şi personalităţii poe- 
tului este susținută chiar 
dela îndemnul lucrării de 
"Lista bibliotecilor în care 
se află volumele consultate 


: şi siglele folosite": B.A.R.- 


BCS-MLR (Muzeul litera- 
turii române) - B.J.S. (Bi- 
blioteca "Astra" Sibiu) - 
B.C.U.- laşi - Biblioteca 
Centrală Universitară - 
B.J.G. - Biblioteca "V. A. 
Urechia" Galaţi - B.J.T - 
Biblioteca Judeţeană Timiş 
- B.J.B. - Biblioteca Jud. 
Mureş - B.J.Sv. - Biblioteca 
Jud. Suceava - MJ.D. - 
Muzeul Jud. Dâmboviţa - 


FEBRUARIE 1995 


GRIGORE ALEXANDRESCU 


- personalitate a culturii dâmboviţene - 


B.J.D. - Biblioteca Jud. 
Dâmboviţa. 

Cel care doreşte să cer- 
ceteze viaţa, opera şi perso- 
nalitatea lui GRIGORE 
ALEXANDRESCU este în- 
drumat spre "Indicele 
periodicelor consultate", 
prescurtările folosite şi cota 
sub care se găsesc în co- 
lecţiile bibliotecilor; 1. 
Adevărul literar şi artistic - 
ALA. (indice); 2. Albina 
Pindului - AL.P. (indice); 3. 
Albina românească -laşi - 
AL. Rom. 

In ordonarea cronologică 
a operei lui GRIGORE 
ALEXANDRERSCU con- 
verg, eforturile încununate 
de succes ale celor doi 
cercetători, care oferă o 
structurare minuțioasă a 
creaţiei poetului ruinelor, 
întocmită ca o schemă, cu 
rigurozitate ştiinţifică şi 
metodică a oricărui pro- 
fesor de limbă română. 

Operele sunt clasificate 
în antume şi postume şi în 
dreptul acoladei antumelor 
menţionăm spre exempli- 
ficare: 1. Poezii ale D. Gr. 
Alexandrrscu. În “Eliezer şi 
Nefftali”, poemă tradusă 


din Florian de Grigore 
Alexandrescu, cuprinde: 
"Miezul nopții”, "Priete- 
şugul”, Întoarcere”, "Adio 
lui lord Byron la soţia sa”, 
"Intristarea" (traducere din 
Lamartine), "Vulpoiul pre- 
dicator”, "Privighetoarea şi 
păunul", "Măgarul răsfățat”, 
"Papagalul şi celelalte pă- 
sări, "Catârul ce-şi laudă 
nobilitatea”. 

Postume; Scrieri în 
versuri şi proză cu un 
cuvânt înainte şi câteva 
cuvinte în loc de prefaţă ale 
autorului dela ediţiile: 1847 
şi 1863. “In loc de prefaţă” 
Amintiri despre Grigore 
Alexandrescu de lon Ghica 
- Bucureşti, Editura Socec. 

Volumul de informaţii ar 
putea fi lărgit dacă ne gân- 
dim la "Articole şi notițe, 
articole, la traduceri şi 
adaptări în versuri şi 
proză", făcute de poet. Se 
fac cunoscute cititorului: 
Manuscrise, Scrisori, Scri- 
sori în manuscris, alte do- 
cumente periodice la care a 
fost redactor sau a colaborat 
scriitorul Grigore M. Ale- 
xandrescu, cât şi semnă- 
turile sub care a publicat şi 


"SPĂRGĂTORUL DE GHIAŢĂ" 


Urmare din pag.10 
medievale), ocupând puncte strategice şi pătrunzând 
adânc în spatele liniilor inamice. Viteza şi-o datora 


“ faptului că ajungând pe şosele bune (autostrăzile 


europene), el işi lepăda şenilele şi alerga pe cauciucuri, 


“fiind deci inutilizabil pe teritoriul sovietic, unde se 


scufunda uşor în noroi datorită greutăţii sale, motiv pentru 
care a fost abandonat încă dela începutul războiului, aşa 
cum au fost abandonate şi miile de planoare uriaşe 
pregătite pentru transportul a cinci corpuri de armată de 
desant aerian, în spatele armatei germane, în vederea 
"eliberării" (sclavizării) Europei! (pg.254). Din el însă a 
derivat celebrul T.34 ! URSS, ne spune V.S. a fost singura 
țară care a construit în masă, tancuri amfibii, utile numai 
în ofensivă, astfel că după 21 lunie 1939 şi producţia lor a 
fost sistată. Tot din B.T. a mai derivat şi A.20, cu carac- 
teristici similare. 

În ceea ce priveşte aviația, avionul uşor "Polikarpov I- 
16" construit întițial numai pentru atac, era, ne spune V.S. 
(contrar propagandei apusene), cel mai bine inarmat din 
lume, depăşind Meserschmitul 109 şi Spitfair-ul. Şi mai 
adaugă V.$. că în 1939, aviația rusă era sin care utiliza 
rachetele. În plus, la data aceea, Ruşii mai lucrau la II-2 cu 
un fuselaj blindat, ca un tanc zburător, iar explicaţia, 
faptului că aviația sovietică mult mai puternică nu a putut 
domina aerul, a fost că piloţii lor nu aveau antrenament de 
luptă ci doar de atac, fiind pregătiţi numai pentru un 
război ofensiv, care prevedea în primul moment, distru- 
gerea aerodromurilor inamice, de pe care nu s'ar mai fi 
putut ridica nici un avion duşman. Din această cauză, când 
Germania a atacat URSS, toate terenurile sale de aterizai, 
se găseau în apropierea frontierei şi au putut fi uşor 
distruse. Faptul că Stalin intenționa să atace Europa se 
dovedeşte şi prin aceea că în 1927, la începutul primului 
cincinal, URSS dispunea de 92 care de luptă, iar la sfârşitul 
acestuia avea 4.000 de tancuri, şi la sfârşitul celui de-al 
doilea cincinal, poseda 24.708 avioane de luptă, al terilea 
cincinal care trebuia să se termine în 1942, fiind consacrat 
la o scară enormă, producţiei militare. Asta în ciuda 
faptului că în anii '30, muriseră multe milioane de oameni 
de foame, din cauză că URSS exporta cereale achiziţionând 
material de paraşutism din Occident, fiindcă pe vremea 
aceea se răspândise moda că numai paraşutiştii erau 
"bărbaţi adevărați”, ceea ce i-a îngăduit lui Stalin să aibă în 
1941 un milion de paraşutiști (utilizabili numai într un 
război ofensiv), adică de 200 de ori i-a mulți decât toate 
armatele apusene. (Germania avea 4.000). e x 

(9) E celt dovadă a intenţiilor agresive ale lui Stalin a 
fost şi faptul că după ocuparea Poloniei, a desamorsat cele 
trei linii interne formidabile de apărare (construite de 
NKVD în mare taină, cu "mâna de lucru specială” a 
deţinuţilor), concentrând după aceea într'un secret posibil 
doar în URSS, milioane de soldaţi pe frontiera de Vest, 
după ce "Pravda" scrisese în 1940: "Temeliile lumii se 
cutremură, pământul se năruie sub picioarele oamenilor și 
ale popoarelor, luminile incendiilor pâlpâie şi bubuiutul 
tunurilor zguduie mările şi continentele. Marile Puteri şi 
statele se volatilizeză ca fulgii purtaţi de vânt... Ce minu- 
nat, ce sublim este când întreaga lume este zguduită din 
temelii, când dispare suferința şi se prăvălescc mărimile! 

43). A 
Cat Hitler ştia că dacă armata sa va debarca în Anglia, 
Europa va rămâne la discreţia Ruşilor, fiindcă declarase 
deja din 1938: "O singură fară, Uniunea Sovietică, ar putea 
câştiga in cazul unui conflict generalizat" (pg47), astfel că 
în lunie 1941, el nu mai avea de ales! Trebuia să atace 


primul, mai ales că încă din 1923, mareșalul Thukacewski 
spusese: "Exterminarea totală a armatei inamice nu 
constituie sfârşitul războiului ci doar condiția necesară 
pentru a uza nestingherit de violenţă... Orice teritoriu 
ocupat, explicase el, devine prin aceasta teritoriu sovietic 
unde se exercită putera muncitorilor şi a-țăranilor”... lar 
după eliminarea lui Thukacewski, Stalin îi păstrase 
principiile. 

n ceea ce priveşte România, la 22 Iunie 1941, pe Prut se 
afla Divizia a 4-a NKVD, nu ca unitate de luptă în cadrul 
celor 30 de divizii ale armatei a 9-a (având ca destinație 
Bucureştiul şi Ploieştiul), ci ca trupă de "curățire" a 
terenului, în spatele ei! Şi este uşor de imaginat cum ar fi 
curăţit aceştia ţara românească, cine şi câţi, ar fi fost cei 
"curăţaţi" (ucişi sau deportaţi)! În total, Stalin avea 
pregătiţi, un milion de NKVD-şti, pentru invazia Europei! 

Marea şi fatala greşeală a lui Hitler, a fost pactul 
Molotov-Ribbentrop (făcut pentru a câştiga timp), fiindcă 
l-a ajutat pe Stalin să înainteze către frontiera germană şi 
petrolul românesc. 

Pe 5 Mai 1941, Stalin a făcut o aluzie (nepublicată în 
presă) la un război cu Germania în 1942, tocmai pentru a-l 
induce în eroare pe Hitler, deşi la data aceea, toţi 
comandanții sovietici, care încă nu ştiau limba germană, 
aveau alături câte un German din URSS, iar el depozitase 
de ex. numai în gara Karinovke, 1.500 vagoane de muniție 
şi 8.500 vagoane cisternă, sub pretextul unor manevre, 
conform principiului său călăuzitor: "Să nu spui ceea ce 
gândeşti şi să nu faci ceea ce spui!" (pg.172) 

Deci cine a început războiul? "Cel ce a tras primul foc, 
atunci când şi tu erai cu mâna pe trăgaci!!" Încă din 1940, 
gen. de aviaţie Baidukov, scria în "Pravda" "CE FERICIRE, 
CE BUCURIE vor exprima privirile celor ce vor întâmpina 
în palatul Kremlin, ultima republică în frăția popoarelor 
lumii întregi! Îmi reprezint ca şi cum le-aş vedea, 
bombardierele care vor distruge uzinele, nodurile 
feroviare, podurile şi depozitele adversarului; avioanele de 
asalt care vor revărsa un potop de foc pe coloanele trupelor 
şi peste poziţiile artileriei; avioanele de iteport care vor 
debarca diviziile noastre în profunzimea dispozitivului 
inamic. Puternica şi teribila flotă aeriană a Sovieticilor, cu 
infanterie, blindate şi artilerie, işi vor îndeplini datoria 
sacră, şi astfel va ajuta popoarelor inamice să se 
debaraseze de călăii lori! 

În 1940, la o reuniune de partid, Brejnev a fost întrebat 
ce credea despre pactul Molotov-Ribbentrop, şi dacă el era 
serios, la care a răspuns: "Până când nu va mai rămâne 
piatră pe piatră din Germania fascistă!" (pg.285) 

Gen. maj. P.V. Sevastianov, relata: "Trupele NKVD se 
plasau în spatele formațiunilor de luptă, care le rezistau 
Germanilor FĂRĂ care de luptă, în vreme ce NKVD-iştii 
rămâneau în spatele tancurilor lor!"(pg.286). 

Gen. loc. Petrovski, găsit de Germani mort pe câmpul 
de luptă, a fost înmormântat de aceştia cu onoruri militare 
şi i s'a pus la cap o cruce: "Gen, loc. Petrovski, comandant 
al "Corpului negru” (foştii deţinuţi din "Gulag" care 
purtau uniforme negre avute în lagărele lor) pg.298. 

Pentru noi cei de azi, rămâne de lămurit, dacă atacul 
germano-român din noaptea de 22 lunie 1941 a salvat 
realmente Europa, de invazia imperialistă slavo- 
comunistă, plănuită pe 6 lulie 1949 (realizată în 1945 cu 
sprijinul Occidentului până la Berlin), ori ea a fost doar 
amânată cu câteva decenii... ca să se desfășoare ulterior sub 


altă firmă, până la Atlantic... 
Mihai DELCESCU 


nemenţionate în dicţionarul 
de pseudonime al lui Mihai 
Straje. Interesant mi se pare 
şi Indicele alfabetic al 
operei lui Grigore M: 
Alexandrescu, cu anul 
apariţiei fiecăreia dintre 
creaţii şi încheiat cu "Cân- 
tece populare” culese de 
Grigore Alexandrescu: 
"Cântec vechi”, "Cântece de 
peste Olt", "Cântecul Jia- 
nului". Sunt ordonate alfa- 
betic referirile despre opera 
şi personalitatea lui Gri- 
gore M. Alexandrescu, 
enciclopediile, dicţionare, 
cataloage, note bio- şi bi- 
bliografice. 

Oricare trecător care s'ar 
perinda pe străzile oraşului 
Târgovişte ar avea fericita 
ocazie să constate, că el, 
poetul Grigore M. Alexan- 
drescu a rămas de mult în 
conştiinţa contemporanilor. 
Şi tot privirea acelui tre- 
cător va fi atrasă fără să 
vrea de o placă comemora- 
tivă pe strada poet Grigore 
Alexandrescu nr.20, de fapt 
casa natală a scriitorului. În 
peisajul molcom din str. 
Justiţiei nr.33, sălăsluieşte 
"Muzeul scriitorilor târ- 
govişteni”" şi din nou te 
întâmpină tot ce a scris şi 
tot ce s'a scris despre Gri- 
gore Alexandrescu. 

Luăm de asemenea cu- 
noştinţă cu actul de naştere 
al cenaclului literar Grigore 
Alexandrescu, din Târgo- 
vişte, datând din 1950. Pe 
undeva, prin str. Pârvan 
Popescu nr.58 se profilează 
liceul "Grigore Alexan- 
drescu". Până şi librăria din 


str.30 Decembrie poartă 


botezul poetului Grigore 
M. Alexandrescu. Îl reven- 
dică Târgoviştea, îl reven- 
dică Bucureştiul, îl re- 
vendică Focşanii, pentrucă 
la Focşani în jurul anului 
1900, în incinta liceului 
"UNIREA" din Focşani ia 
fiinţă societatea literară 


PAGINA 11 


rigore Alexandrescu”. 

Cel care frunzăreşte co- 
lecţia de ilustraţii a profe- 
sorului universitar, dr. doc. 
Augustin Z.N. Pop încearcă 
fără să vrea un sentiment 
de preţuire şi recunoștință 
faţă de poetul care se 
înscrie printre cei care au 
călăuzuit destinele lite- 
raturii române, printre 
făuritorii de limbă, adu- 
cându-şi un aport subs- 
tanţial în dezvoltarea ge- 
nurilor literare. Dând o 
prea înaltă preţuire poe- 
tului, D. Pavelescu, un 
târgoviştean deci, imorta- 


lizează prin bustul de 
bronz fiinţa autorului de 
fabule, elegii şi satire. 


Întorcându-ne în Muzeul 
scriitorilor târgovişteni, 
aflăm în partea dedicată 
poetului, adiţii de poezii 
apărute în timpul vieţii. Şi 
tot în incinta muzeului, 
privirea vizitatorului este 
atrasă de un baso-relief în 
lemn de jugastru, unde e 
crestat cu măestrie chipul 
poetului, purtând semnă- 
tura lui Nicolae Kruch. 


Pe vremea pelerinajului 
la Paris, cam prin lulie 
1852, pictorul Stăncescu 
consacră memoriei poetului 
un desen care se află în 
colecţia lui Z.N. Pop. 
Autorii de manuale dela 
clasa a III-a până la clasa a 
IX-a, studiază viaţa şi opera 
marelui poet, structurând-o 
metodic, oferind modele de 
analize literare, căutând 
modalităţile accesibilității 
la nivelul cunoştinţelor 
elevilor, dezvoltându-le 
prin lectura operei poetului 
gustul pentru frumos, pen- 
tru poezie, trezind în ei 
sentimentul mândriei na- 
ționale, sentimentul uma- 
nismului, mai ales că în 
genere poezia lui Grigore 
Alexandrescu are caracter 
moralizator. 


NOI, CEI DE-ATUNCI 
Pe sufletul mamei, pe oasele tatii, 
au stat închisorile noastre cu gratii. 


Ce spaimă ne-a fost, ce'ntuneric, ce foame, 
în ţara cu lapte, cu miere, cu poame. 


Acum, toleraţi de mai-marii gheenii, 
primim generoasele lor milostenii. 


Mai murim câte unii - un bărbat, o femeie, 
„mal scriu despre noi simţitoare condele. 


Ne scuipă, rânjesc fariseii, fălcoşii, 
care-atunci se mândreau cu cravatele roşii. 


Noi, tot cu nădejdea'n izbavă şi'n soare, 
ne doare şi credem - lertăm şi ne doare... 


Andrei CIURUNGA 


Bucureşti, 15 Ianuarie 1995 


a 


PAGINA 12 


FEBRUARIE 1995 


Di 


CUVÂNTUL ROMÂNEş 
C 


Cântecul legionar 


Sentimentul naţional este o componentă 
a firii româneşti, pe care nici bunătatea, 
nici ospitalitatea şi nici toleranța, care o 
caracterizează, nu îl pot anihila sau măcar 
estompa. Căci sentimentul naţional româ- 
nesc este rezultanta instinctului de con- 
servare a unui neam, aşezat la răscruce de 
credinţe şi culturi, la răscruce de interese, 
la răscruce de lumi diferite şi care este 
înconjurat de neamuri râvnitoare la ce este, 
dintotdeauna, al său. 

Cuvintele lui Mircea-Vodă, adresate 
sultanului Baiazid, din Scrisoarea a III-a a 
lui Eminescu, sintetizează, în mod 
„magistral, acest sentiment: 


"Eu? îmi apăr sărăcia și nevoile şi neamul! 


Şi de-aceea tot ce mișcă'n fara asta, râul, ramul, 
Me prieten numai mie, iară ție dușman este; 
Dușmănit vei fi de toate făra prinde 

N'avem oști, dară iubirea de moșie e un zid 

Care nu se'nfiorează de-a ta faimă, Baiazid" 

Cântecul legionar este, prin forța expre- 
sivă şi prin lirismul său, cea mai complexă 
expresie a acestui sentiment naţional. 
Expresie complexă, pentrucă cuprinde toată 
gama sentimentelor umane, dela credinţă şi 
dragoste de ţară la iubirea pământească, 
dela vitejie şi eroism până la trădare, dela 
vis şi veselie şi până la dor şi suferinţă. Dar 
ori din care categorie ar face parte un cân- 
tec legionar, finalul său este chemare şi 
spetanţă în biruința binelui şi adevărului, 
în viitorul fericit al neamului românesc. 
Căci numai această credinţă nestrămutată i- 
a ajutat pe Români să reziste la toate încer- 
cările, în decursul istoriei lor frământate. 

Autorii cântecelor legionare nu au fost 
întotdeauna poeţi sau muzicieni consacrați, 
dar, fiecare dintre ei a avut ceva de spus. 
Această însuşire a conferit, fiecărui cântec 
expresivitate, precum şi un conţinut precis 
şi distinct. Iar prin forţa sa, fiecare cântec 
legionar este mărturia unui eveniment şi a 
sentimentelor răscolite de acesta. 

"Cântecul e vorba sufletului, căci izvo- 
râşte din suflet şi se adresează sufletului”, 
spunea regretatul profesor Ion Baciu (1915- 
1991), pe când lucra la opera cea mai dragă 
a vieţii sale "Legiunea în cântec” (Mont- 
real, Canada, 1986). "Pentru a putea să 
cânţi”, scria Corneliu Zelea Codreanu, "iți 
trebue o anumită stare sufletească. O 
armonie în sufletul tău. Cel ce merge să 
fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici 
cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al 
cărui suflet e ros de patimi şi de vrăjmăşie 
și nici acela al cărui suflet e sterp de cre- 
dinţă... De nu veţi cânta, să ştiţi că este o 
boală care vă roade în adâncul ființei 
voastre sufleteşti sau că vremea v'a turnat 
păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le 
veţi putea vindeca, să vă dați la o parte şi să 
lăsați locul vostru celor ce vor putea cânta" 
(Pentru Legionari, 1936, pag, 303). 

Este firesc ca o mişcare care are drept 
scop formarea unui tineret credincios, 
drept, cinstit şi curajos, neînfricat în faţa 
prigonirilor, hotărit să clădească o nouă 


expresie a sentimentului naţional românesc 
Omagiu profesorului lon Baciu, pentru strădanj 
întru nemurirea cântecului legionar. 


— Erast CĂLINESCU—— 


țară, în care Românul să fie la el acasă, - 
este firesc ca o asemenea mişcare să cultive, 
ca virtute supremă, vitejia. "Din această 
şcoală legionară va trebui să iasă un om 
nou, un om cu calități de erou... Un om în 
care să fie dezvoltate, până la maximum, 
se află sădite de Dumnezeu în sângele 
pt at nostru" (Pentru Legionari, pag. 

Un cântec de vitejie, care a apărut cu 
prilejul mişcărilor studenţeşti dela Cluj, în 
anul 1922 şi care a fost adoptat, mai târziu, 
ca imn al Legiunii Arhanghelul Mihail, 
este "Sculaţi români”, de lustin Ilieşiu şi 
Istrati. 

"Sculaţi Români la luptă, bate ora / Din 
urmă pentru Neamul Românesc. / Poporul 
geme sfâşiat în lanţuri. / Călăi aprinşi de ură-l 
gâtuiesc. / Răsună aspru cântec de alarmă, / 
Ne clocoteşte sângele în piept..." 

Este de remarcat stilul extrem de expre- 
siv, precis şi concis al acestei strofe, care 
exprimă în numai opt versuri, evenimen- 
tul, sentimentul răscolit de eveniment, 
hotărîrea de a lupta şi chemarea la luptă. 

Un cântec de luptă foarte expresiv este 
"Cântecul de pe Rarâu", compus de Pr. 
Cucuietu. 

"Urlă duşmanii în cărare / Şi-şi arată'n 
rânjet colții, / Noi păşim cu nepăsare / Şi 
voioşi în faţa morții. / Las'să urle, las'să 
geamă / Şi să zdrapţene cu gheara, / Nouă nu 
ne este teamă / Atunci când ne cheamă Țaral.. 
fu. Tinde spada, Căpitane, / Inimi de viteji 
aşteaptă / Să pornească, milioane, / Pentru 
lupta ta cea dreaptăl" 

„ Asemănarea alegorică a duşmanului cu o 
fiară, nu reuşeşte să-i înspăimânte pe viteji, 
care aşteaptă, disciplinaţi, doar semnalul 
de luptă. 

Într'o circulară din 18 Iunie 1937, Cor- 
neliu Zelea Codreanu proclama: "Suntem 
un milion! Un milion de suflete de femei, 
de copii, de bărbaţi şi bătrâni, care trăiesc 
şi luptă, care jertfesc sub steag legionar, 
care aşteaptă România legionară şi cred 
într'insa." (Circulări şi manifeste, ed. a 5-a, 
pag. 147). Era momentul culminant când 
Mişcarea legionară devenise o realitate şi o 
speranță, pentru tot neamul românesc. 
Mărturie stau şi cântecele care, preluate din 
gură în gură, răsunau pe tot cuprinsul 


Ţării. 
"Ştefan Vodă al Moldovei / Fost-a pe la noi 
prin munți / Şi-a în codrii noştri / Şoimi 


viteji, războinici mulți. / Tot aşa tu, Căpitane, 
AL Să pe-ale sd gi / Şi-ţi vom da 
loane / De legionari flăcăi" (Al Popescu- 
Vrancea) 
... 


"De sus de pe Olt, din poiene, / Din vârfuri 
de munți cozieni, / Sub verzile ceruri vâlcene, 
/ Se strâng legionarii olteni, / De sus de pe 
Lotru coboară, / Din Bistriţa, Râmnic, Hurez, / 
Şi'n tânăra lor primăvară / Ard stelele- 
aceluiași crez /.../ Cu frunţile-aprinse de-o 
rază / Se strâng cărturari şi ; / Şi tabere 
sfinte aşează / La Arnota şi Drăgășani.” (R. 
Gyr - L. Jelescu) 

... 

"Prin braţe aprige de muncă / Se'nalţă 
drept şi sfânt altar / Se'nalţă din frânturi de 
stâncă / Ardealul tânăr legionar / Clădim din 
zori şi până'n seară, / Clădim ca'n vremuri 
strămoşeşti / Clădim pe piatra unghiulară / 
Altarul vrerii românești” (S. Curca) 


"De prin satele răzlețe, / Din al Tecuciului 
plai, / Au pornit cete măreţe, / La al buciu- 
mului grai..." (A. Pompiliu) 

"Părinteasca dimândare, / Na sprigiură cu 
foc mare. / Fraţi di mumă şi di tată / Noi Ar- 
mâni dieta toată. / Di sum plocile şi mrminţi, / 
Strig'a noştri buni parinţi: / Blestem mare 
s'aibă'n casă / Care limba lui ş'alasă" (C. 
Belimace) 

În etica legionară, educaţia muncii ocu- 


„pă un loc de seamă. "Muncește, munceşte 


în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata 
muncii să-ți fie, nu câştigul, ci mulțumirea; 
că ai pus o cărămidă la înălțarea Legiunii şi 
la înflorirea României”, spune Legea, 
muncii (Pentru legionari, pag. 338). Această, 
optică nouă, cu totul dezinteresată, şi-a 
ah at ca primă materializare organizarea, 
taberelor de muncă, în care legionarii 
clădeau o şcoală, o biserică sau măcar un 
dig protector, - într'un cuvânt, clădeau ceva 
pentru țară. În acest sens este edificator 


"Marşul taberelor de muncă" (M. Gaftoiu, 


S$. Zeana). 

"Noi, legionarii lui Codreanu, / Din muncă 
ne-am făcut un crez, / Şi'n toate părțile [3 
am, / Echipele de cămâși verzi. / Din Cluj, în 


zi de sărbătoare / La Dealul Negru am pornit, 


/Să ajutăm pe Moţii care / Atât amar au 
pi / Din Al: şi până înserează / Cu toții 
noi cu drag muncim, / Sub cerul ce ne 
priveghează, / O şcoală mândră să clădim... 

Mişcarea legionară a fost, la început, o 
mişcare studenţească, o mişcare cu nuanţă 
intelectuală, având însă o doctrină carac- 
terizată printr'o mare deschidere înspre 
rădăcinile sale ţărăneşti şi muncitoreşti. 
Corneliu Codreanu, Ionel Moţa, precum şi 
un mare număr de legionari, purtau cu 
mândrie costumul naţional, ca haine de 
sărbătoare. Încă din anul 1919, Corneliu 
Codreanu a luptat umăr la umăr cu mun- 
citorimea creştină din laşi, condusă de 
Constantin Pancu, împotriva pericolului 
bolşevic, care devenise ameninţător. In 
anul 1936 ia fiinţă Corpul muncitoresc 
legionar. lată un extras din "Imnul 
muncitorilor": > 

"În trudă ne-am zbătut şi'n umilinţă, / 
Tiranii pâinea ne-au luat / Destul ne-am 
încleştat în suferinţă, / Cu neamu'ntreg am 
sângerat / Din greu şi aspru vuiet de ciocane / 
Încovoiaţi de foame şi nevoi / Din zgur de 
furnale şi cazane, / Flămânzi ne ridicăm şi 
goi! / La luptă, muncitori! / Veniţi, Legiunea 
ne adună! / La luptă muncitori! / Veniţi în 
crâncena furtună! / La luptă, muncitori, / 
Zidari de veacuri viitoare! / Cu frunţile in 
soare, / Ne'nălțăm biruitori!” (R. Gyr-l. 
Mânzatu). 


Ca mişcare de tineret, Mişcarea legio- 
nară cultiva disciplina liber consimţită, 
lăsând însă un mare loc atributelor tine- 
reţii: voioşia, avântul, puritatea sufletească, 
abnegaţia, eroismul. Radu Gyr şi Ion 
Mânzatu sintetizează acest complex de 
sentimente în “Imnul tinereții legionare": 

"Sfânta tinereţe legionară, / Cu piept călit 
de fier şi sufletul de crin. / lureş ne'nfricat de 
primăvară, / Cu fruntea ca un iezer carpatin! / 
/ Cu braţele suim în soare / Catapetesme 
pentru veac, / Le zidim din stânci, din foc din 
mare / Şi dârz le tencuim cu sânge dac. / 
Garda, Căpitanul, ne preschimbă'n şoimi de 
fier. / Ţara, Căpitanul şi Arhanghelul din 


Prospeţimea şi voioşia tinerească îşi află 
o exprimare simplă dar dinamică în "Hora 
legionarilor”, de Simion Lefter: 

"Legionari, să'ntindem hora pe'ntregul 
zăvoi, / Că suntem la noi acasă şi'n țară la noi! 
/ Vine timpul haiduciei, codrul să'drăgim, / 
Numai codru-şi plânge frunza când noi 
suferim”. 


Educaţia primită în şcoala legionară, în 
spiritul respectului datorat părinţilor, este 
ilustrată, în mod impresionant, în "Visul 
unui legionar", de A. Colibaba: 

"Mamă dragă, astă noapte / Am visat un vis 
frumos. / Se făcea că 3 pe-o stâncă / Şi 
priveam spre Țară'n jos / Şi vedeam trecând 
pe vale / Trupe de legionari, / Toţi în verde, 
cu centură, / Ori bondiţă şi ițari /... / Dela 
Nistru pân'la Tisa, / Dela Mare la Hotin, / 
Nu'ncăpeau atâtea trupe / Şi părea că tot mai 
vin /../ Mamă dragă, iartă-mi pasul, / Sunt şi 
eu legionar, / Nu ţi-am spus-o pân'acuma, / Să 
nu crezi că-ți fac amar. / Am intrat în rând cu 
alții, / Vreau să lupt şi chiar să mor / Dară 
vreau să fiţi ferice, / Tu, Ţara şi-acest popor." 

Atitudinea eroică a legionarilor în faţa 
morţii pentru Țară apare ca o moştenire 
dela străbunii daci, pentru care moartea 
vitejească era o sărbătoare: 


"Moartea, numai moartea legionară / Ne 
este cea mai scumpă nuntă dintre nunţi. / 
Pentru Sfânta Cruce, pentru Țară, / â 
codrii şi supunem munți. / Nu-i temniţă să 
ne'nspăimânte, / Nici chin, nici viforul 
dnpaiea, 4.De cădem, cu toţi, izbiţi în frune, / 

i m 
- dzeă: oartea pentru Căpitan." (R. Gyr - 
... 


"În noi frica morții tace, / Căci nă, i 
punte aia fiară, Din strămoşi SA 
oaice / Au supt la L] 
pa = pt laptele din uger.” (Pr. 

"În folclorul românesc predomină cân- 
tecul trist”, spun străinii, ascultând doinele 
şi romanţele noastre, 

Prigoanele şi suferinţele îndurate în 
închisori şi-au lăsat amprenta asupra 
cântecului legionar, dând naștere la pro- 
ducţii lirice de o mare sensibilitate umană. 
Imaginea plaiurilor natale, cât şi dorul de 
cei lăsaţi acasă, revin mereu, ca un leit- 
motiv al câtecelor legionarilor prigoniţi 
pentru credinţa şi dragostea lor de țară: 

"Spune legenda că a fost o ţară / Cu holde 
de aur şi cer fermecat, / Cu freamăt de codri şi 
cântec de ape, / Cu sfinte troițe uliți de sat. 
/ Erau cosânzene cu bucle Pia / Prin 
crânguri haiducii de fier, viforogi / Şi vuiet de 


a sa, 


bucium şi lacrimi de doină, / S; 
cruci de strămoși”, (S. Leftez) Sihaatre altare 
... 
"Du-te dorule cu bine / La păș; 
sat / şi le spune că feciorul pt mei dia 
întemnițat. / De-i vedea Plângând Ia 
Lângă vatră, în pridvor, / Şte, e-i / 
năframa, / Spune-i că de ea Ochii cu 
(S5.Lefter) mice dor 
Un cântec de dor de o 
"Cântecul de leagân", de Rad je 
Mânzatu: 


ioşie este 
u Gyr şi it 


nu mai vine, / Maica stă cu ş ani, tata 
Cine să-ţi mai spună bazau, el Tipa, 7 
sărute pleoapele senine? / Maica iat 
sia dus." ge şi 
n închisori, legionarii cântă i SE 
şi invocă episăt străbunilor, Jalea Țării 
totul dezinteresat, nu pentru salvarea lo, N 
je au palace ăi di 
"Haite de bestii crude, flăm, 
năpădit al Țării pământ /./ Gemânde, / Au 
apele, vântul, / Munţii şi codrii noștri stră. 
buni, / Geme Jilava, neagra'n, Ca fost 
făcută pentru Români." (Î. Niţu). 
... 


"Peste mormântul tău sfânt d, 

Lacrimi vărsat-am şuvoi, / Că porta 
2bale a lanţuri, / Ştefane, vino la noil" (S. 

O altă chemare patetică o aflăm în "Im- 
nul Românilor secuizaţi” 

"Te-am așteptat cu sete, Căpitane, / Să'nvii 
în noi străbunele simţiri, / Căci ne-am pierdut 
şi limba şi credinţa / Sub biciul crunt al fostei 
stăpâniri. / O, vino la noi, Căpitane! / Ne 
zbatem în trudă şi-amar, / Pierdut-am şi limbă 
şi lege! / O vino, re'nalţă-un altar! (H, 
Comăniciu). 

Trădarea apare, în etica legionară, ca şi o 
cauză majoră a tuturor nenorocirilor care 
s'au abătut asupra neamului românesc. 
"Trădarea ne-a măcinat puterile neamului, 
Noi, Românii, nu ne-am aşezat niciodată cu 
arma în mână în faţa ei; de aceea trădători 
s'au îmulțit pe toate cărările, de aceea toată 
viața noastră de stat nu e decât o trădare 
permanentă de neam" (Pentru legionari, 
pag.190). 

), neam al meu, bătut de viscol şi cenușe, 
/ În lanţuri, sub zăvoaie ai gemut. / Şi când au 
vrut să frângi robie şi cătuşe, / Trădarea a 
venit şi te-a vândut /.../ S'a'nvolburat Mihai ca 
un puhoi de munte, 7 La Turda, prin trădare a 
căzut. / Şi Tudor, când porni Fanarul să-l 
înfrunte, / Trădarea a t şi l-a vândut. / Se 
frânse Horia pe roată, / Muri Ion Vodă 
sfârtecat. / Panduri şi Moţi creșteau din flăcări 
şi din piatră, / Dar Iuda, mişeleşte i-a trădat” 
(R. Gyr- 1. Mânzatu). 

De o deosebită profunzime sunt imnu- 
rile închinate eroilor Legiunii. “Imnul eroi- 
lor Moţa-Marin”, capodoperă eroică a lui 
Radu Gyr şi lon Mânzatu, slăveşte jertfa 
legionarilor căzuţi pe frontul spaniol, în 
apărarea Crucii, acolo unde "Se trăgea cu 
mitraliera în obrazul lui Christos" (Testa- 
pentul (oilon Mea Pa ui 

unt i flăcări, e Sp. 

Gloanţele cad 1 altar, / În negrele de 
sânge şi fum / Plouă cu schije şi jar. / Dar prin 
obuze, gloanţe şi spuze / Par Jegionarii nişte 
munți. / Rănită'n zare, Crucea le-apare / Şi 
Ceru-i mângâie pe frunți! / Noaptea n tranșe“, 
legionarii / În ploaie îşi fac ruj iciunei. 
Mintea lor trece fruntarii / Ş în gind 

s'aprinde Legiuneal / Şi văd Căpitanul și Ţara 
/ Cu sfântu-i destin legionar." Ice 

"Nimeni nu se naşte legionar, dar Ce Că 
devine legionar, moare în credință legi 
nară”, spunea cineva, - adevăr care nu ra 
dezminţit până acum. Acestor morţi 2 
credinţă legionară le-a închinat Sin. 
Lefter "Imnul legionarilor căzuți", CA 
însoțească pe ultimul lor drum: *; 

"Plânge rintre ramuri luna, / Nopțile; 
pustii. / Că, te-ai dus pe totdeauna! Și. o 
mai vii /../ Ca o lacrimă de sânge, / A Garda 
stea. / Drum de foc şi biruinţă / Pentr“ 24] 
ta. / Bate vântul peste ape, / Trece 
greu. / Noi, mereu, te plângem, frate; 
dormi mereu." 

PPateză i cum â 

Acesta este cântecul legionar, e În în- 
fost cântat şi aşa cum a fost rile pi 
chisori şi afară, prin munți Și PE” fese, în 
la şezători, în tabere şi în luptă, În 9 
sate, în libertate şi în prigoane: are Va 

Sumara trecere în revistă Pe Ci n ția să 
oferit-o, stimaţi cititori, nu are Pre“ cestui 
acopere, nici pe departe, vastitatea acut 
fenomen specific românesc, Car? nt 
epocă şi care va rămâne mereu E 
patrimoniul liricii noastre naţionale: 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


FEBRUARIE 1995 


PAGINA 13 


ÎNVĂŢĂTURA CREȘTINĂ NU ADMITE CONCEPŢIA 
DESPRE REÎNCARNARE 


L Dela început reținem faptul că această 
concepție despre reîncarnare, formează 
unul din capitolele cele mai controversate 
ale religiilor. Veche - cu uşoare încercări de 

Nu există motive pentru care să 
fie acceptată deşi se pare că aduce o logică 
uşoară asupra inegalităţi native asupra 
unor afinități sau ostilităţi spontane şi să 
atragă o anumită naivitate. Cele motivate 
mai sus îşi au înlănţuirea lor poate mai 
puţin descifrabilă, dar în domeniul clar cu 

reocupări permanente în sector psihologic 


şi sociologic. : 

Varietatea nuanţelor pe care concepţia 
aceasta a îmbrăcat-o în unele curente re- 
ligioase sau filosofice prin confruntarea 
corectă cu un fond de idei şi cu o doctrină 
sistematică, arată cât de vagă a fost prezen- 
tată în circulaţia pe care şi-o pretinde. Poate 
că interesează nu aspectul ei istoric, ve- 
chimea prezenţei în religii anterioare 

p [-4 

creştinismului şi iudaismului, ci mai ales 
reluarea ei de către societăţile şi cercurile 
teosofice ca şi de unele categorii de spiri- 
tişti. Virulenţa cu care a circulat şi circulă 
între aceste categorii de oameni contami- 
naţi de o anumită formă de dezechilibru 
psihic şi religios până la pretenţia de 
convingere logică fireşte că îngrijorează. 
Are în ea o anumită putere de seducţie. 
Trebue privită însă critic şi confruntată în 
cazul nostru cu ideile de bază ale doctrinei 
creştine care o condamnă şi deci o resping 
ca iluzorie, confuză şi contrară învăţăturii 
creştine. . 

Ideile fundamentale care formează şi 
justifică calitativ doctrina creştină - resping 
cu totul ideile reîncarnării sub toate înfă- 
țişările şi cu toate variantele ei. 

IE Se face o distincţie între ideea de 
reincarnare răspândită de cercurile teoso- 
filor şi ideea de reîncarnare prezentă în 
religiile şi filosofiile indiene, de unde se 

că şi-ar avea o parte de justificare. 

Religia indiană vorbeşte şi presupune o 

: grare a sufletului prin diferite eta- 
pe de existență cu întrupări succesive, dar 
cu schimbări în starea de fiinţă încorporată 
Ca entitate - stil metempsihoză - migrare 
Eva alele forme de animale sau plante 

om. 
apoi ionice reîncarnarea ca o succe- 
z rupări în mai multe vieţi ome- 
tea unitatea trecutului nu şi cu anu- 
sep a ui - dar cu schimbarea trupurilor în 
„scopul perfecţionării şi deci a corectării 
unter te, prin recuperări de deficiențe 
fa 2 „ până la intrarea în marele Tot, 
; consumarea ca ființă în divinul iluzoriu 
care am fi plecat ca oameni. De ce? 
Însa ezEit ca ființă absolută nu stă sub 
peria necesităţilor intime - în sine - şi 
en admite că se fărâmiţează în 
materie Grupuri) Pe Aaa pe nora 
puna ele experienţe din nou în sine, 
idugtie tre emaitel ia neființă propriile 
e. Sunt aici aspecte și nuanţe 
pe ePresupun precizări logice inerente - și 
poate ce, numai o pregătire filosofică le 
te Omul ca iesea i AR concepţia 
, 
aia moderne, stau sub acţiunea im- 
js a evoluţiei prin cele două legi - 

a Karmei şi legea reîncarnării. 

"faptăn , care în limba sanscrită înseamnă 
lia Primeşte în teosofie sens de cauza- 
deficit renta şi de indefinită, cenzură a 
existentă moral şi spiritual din fiecare 
is rile umană, impunând automat prin 
reincarna, tie pentru eciparăre prin 
omul se esivă. Ar insemna eci că 
întru = autoperfecţionează prin repetate 
ile i în sens creştin se auto- 
umnezeu - indefinit pentru această 
Ncepţie - s'a multiplicat pe sine în crea- 


= d. 


— Preot Nicolae CĂNĂNĂU 


țiune, coborînd în materie prin divizare în 
exemplare ale fiinţei şi trăieşte existenţa 
ceea, experienţe pentru perfecţionare. 
Există chiar o expresie ridicolă dar jenantă 
în literatura teosofică: "Dumnezeu merge la 
şcoală” (Le Cler. "La Theosophie en 25 
Leon”). Astfel, Dumnezeu prin involuţie 
(ieşire spre micşorare - faţă de evoluţie - 
care implică sporire şi perfecţionare) se 
toarnă în univers, se identifică cu acesta în 
diferitele planuri de existenţă şi lumea 
apare în continuitate de substanţă cu El. (O 
altă concepţie - panteism - pe care creşti- 
nismul nu o admite). Lumea după creşti- 
nism, nu stă în continuitate de substanţă cu 
Dumnezeu, ci este creată de EI printr'un act 
din afară, constituind altceva în sine, decât 
Dumnezeu. 

Revenind la concepţia teosofică, materia 
este o realitate care ne înlănţuie, ne încar- 
cerează dar care dispare şi de care deci tre- 
bue să scăpăm iar omul este grupat cu 
multe corpuri în diferite stări în chiar 
aceeaşi existenţă. 

IIL. Teoria reîncarnării neagă puritatea şi 
rolul materiei - inclusiv a trupurilor, neagă 
personalitatea deşi vorbeşte de ea. "Perso- 
nalitatea inferioară - spun adepţii teoriei - 
şi personalitatea superioară" se dizolvă 
până la urmă în marele Tot. Creştinismul 
vorbeşte cu respect de materie "Sfânta 
materie", care formează elementul de bază 
al lumii materiale creată de Dumnezeu nu 
din sine ci prin porunca Sa, din nimic. Este 
un act al puterii Lui. 

Dogma fundamentală a creaţiei în creşti- 
nism este aceasta: "Dumnezeu a creat lu- 
mea din nimic prin Cuvântul Său; a zis şi 
s'a făcut”. Această lume este însă expresia 
voinţei şi înțelepciunii Lui şi ea conţine 
energii care se desfăşoară după legi fixate 
de înţelepciunea dumnezeiască, concreti- 
zate în ceea ce numim legi naturale proprii 
naturii şi elementelor din cosmos, proprii 
însă şi rosutului lor în planul larg al uni- 
versului creat. Se face o distincţie netă între 
Dumnezeu şi făptura Sa; nu se confundă cu 
ea. 
Misterul unicităţii, a ceea ce nu se poate 
repeta este straniu şi de neconceput pentru 
adepţii acestei concepţii. Personalitatea ca 
dezvoltare morală a condiţiilor ce fac din 
exemplarele omeneşti ca unităţi morale, 
exemplare de valoare sporită este cu totul 
de neînțeles în teoria reîncarnării care mic- 
şorează responsabilitatea morală şi lezează 
aspirațiunea şi angajarea de înaintare mo- 
rala valorică. În teoria reîncarnării omul 
este jenant readus mereu înapoi prin întru- 
pări repetate la şcoala suferinţei. Reincar- 
narea apare ca un corectiv care in ultimă 
formă anulează persoana ca exemplar 
moral - ca entitate spirituală - pentru a o 
anihila în oceanul impersonal al cosmo- 
sului, care ar fi una cu divinitatea pulve- 
rizată în experiențele întrupărilor. 3 

În teoria reîncarnării nu mai poate exista 
mântuire ca intervenţie a factorului divin 
prin întruparea Fiului lui Dumnezeu - ci 
numai automântuire, eliberare şi corectare 
prin sine nu mai poate exista iubire între 
Dumnezeu şi om pentrucă legea karmei te 
aduce mereu înapoi pentru a te, autoper- 
fecționa şi corecta prin reincarnări. 

Dar la ce bun, dacă până la urmă ne 
intoarcem la marele Tot, ne desfiinţăm ca 
exemplare umane, ca persoane şi indivizi 
într'o Nirvană care este desființarea exis- 
tenţei de sine? - 

Teoria reîncarnării priveşte cu dispreţ la 
trupuri după care se îmbracă ca nişte haine 
de sezon, desfiinţează rudenia dintre 
oameni, această puternică lege a iubirii şi 
legăturilor de sânge şi sufleteşti, devalo- 
rizează istoria şi sensul ei. 

În religia creştină istoria nu este o vale a 
plângerii ci cadrul propriu de angajare şi 


validare pe exemplare, pe generaţii, pe 
neamuri şi perioade de timp - în care se 
angajează conştient şi valoric, moral ener- 
giile capacităţii creatoare ale geniului u- 
man, în afirmarea înţelepciunii pentru 
cunoaşterea naturii care deţine în ea raţiuni 
divine, în folosirea conştientă a legilor na- 
turii pentru perfecţionarea vieţii omeneşti 
şi uşurarea condiţiilor de viaţă şi prin a- 
ceasta în descoperirea şi cunoaşterea în- 
țelepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu, care 
le-a creat şi le proniază cu puterea Lui. 

La vagile teorii ale reîncarnării - cu con- 
fuzii şi consecinţe doctrinare multiple care 
dizolvă fatal sistemul de convingere cu 
motive clare de echilibru raţional, logic şi 
spiritual - religia creştină face următoarele 
precizări: 

1. Nu admite reîncarnarea pentrucă a- 
ceasta contestă existenţa lui Dumnezeu ca 
fiinţă personală, spirituală, de sine stătă- 
toare. 

Dumnezeu nu se poate confunda cu na- 
tura, universul, cu legile lui, cu o energie 
cosmică sau universală, în planul existenței 
în totalitatea lui. Aceasta duce la panteism - 
direcţie filosofică de mult învinsă. 

În mod necesar, logic - inclusiv revelația 
dumnezeiască, se impune convingerea că 
Dumnezeu este o fiinţă personală (nu în 
sens de configuraţie fizică) spirituală, ab- 
solut perfectă, de sine stătătoare, în măsură 
să intre şi să poată sta în relaţia cu lumea, 
omul etc. Fără atributul de persoană con- 
ştientă - în stare de relaţie voită - nu poate 
fi conceput şi înțeles Dumnezeu ca fiinţă 
în sine. Atributul de persoană - repet - nu 
implică înfăţişare similară persoanei 
omeneşti, ci atribute care deschid posibi- 
lităţi asemănătoare persoanei ca entitate 
spirituală. Numai unui Dumnezeu perso- 
nal te poţi ruga. El poate intra în relaţii 
voite cu lumea şi cu o infinitate de alte 
viaţa noastră atât prin energiile puse iniţial 
în actele creaţiunii Sale, cât şi prin asisten- 
ţa providenţei Lui sau prin acte ale harului 
dumnezeiesc a energiei necreate proprie 
Lui. Mântuitorul spune clar: "Dumnezeu 
este spirit” (Duh) (Ev. loan 4,24) prin natu- 
ra lui. Prin lucrarea lui "Dumnezeu este 
iubire” (1 loan cap.IV, vers 8). 

Reîncarnarea vorbeşte vag de o divini- 
tate care se supune unui proces de ieşire în 
creaţie (universul material) pentru a se 
transforma în experienţele unor fragmente 
de fiinţe ce preiau materia pentru evoluţie 
şi după care se readună în marele Tot, în 
fiinţa sa dela origine. Dumnezeu însă con- 
ceput în mod logic - ca fiinţă perfectă, nu 
poate fi supus nici unei necesităţi în sine, 
care să-i determine ieşirea în ființe - inclu- 
siv omeneşti - nu are nevoie de experiențe 
pentrucă deţine în sine cauza existenţei şi 
condiţia perfecțiunii. 

Un Dumnezeu necesitat de experiența 
prin materie sau prin orice altă condiţie 
n'ar mai fi dumnezeu, ci ar sta sub legea 
necesităţii şi a determinării cauzale: este 
deci atrofiată ideea de divinitate. În creş- 
tinism Dumnezeu crează lumea din dra- 
goste pentru a o face părtaşe la perfec- 
țiunea şi fericirea Sa. 

2. Reincarnarea loveşte direct în actul 
mântuirii, învăţătura esenţială a religiei 
creştine. Suferinţa din lume şi inegalitatea 
nativă presupun o cauză care a determinat 
pe plan natural şi istoric o dereglare cu 
consecinţe universale, Este ceea ce creş- 
tinismul numeşte păcatul originar. Pentru 
ştergerea acestui păcat originar în vina lui 
şi în consecinţele lui morale (răspunderea 
de pedeapsă) vine în lume, în planul îs- 
toric, prin întrupare Fiul lui Dumnezeu - 
lisus Hristos. El este Dumnezeu adevărat 
din Dumnezeu adevărat, născut din veci 
din Tatăl, persoana Sfintei Treimi, dar 


păstrându-şi calitatea de Fiu al Tatălui, se 
întrupează preluând natura noastră ome- 
nească prin naşterea din Sf. Fecioară Maria. 
Această natură omenească este dela în- 
trupare unită pe veci cu divinitatea Sa o 
persoană cu două naturi, divină şi umană. 
Prin întrupare Hristos ridică la prețuirea 
deosebită natura noastră omenească pe care 
şi-a asumat-o sieşi, iar prin naşterea în 
Betleem, deci prin intrarea în condiţiile 
noastre de viaţă a sfinţit istoria. 

Natura umană şi istorică sunt ridicate 
prin Hristos la condiţii de conlucrare şi 
afirmare a voinţei sale demnezeieşti pentru 
cea mai largă formă de manifestare şi con- 
cretizare a dragostei dumnezeieşti. Trupul 
omenesc este adus deci prin Hristos lângă 
Dumnezeu şi cu Dumnezeu în Persoana 
Lui, iar istoria este transformată în condiţie 
de afirmare a iubirii lui sub raza şi puterea 
căruia noi ne asigurăm apropiat colabo- 
rarea cu El pentru depăşirea stării de păcat. 
Colaborarea cu Hristos venit în maximă 
apropiere de noi prin întrupare, prin asu- 
marea în Sine a naturii noastre omeneşti ca 
şi prin trăirea pe pământ cu noi în anii acti- 
vităţii Sale pământeşti asigură realizarea 
idealului suprem al conştiinţei creştine: 
mântuirea. 

Prin mântuire se înțelege ieşirea din 
starea de deficiență morală, ieşirea din 
păcat, din rău, - având mijloace de sfințire 
şi ridicare morală în tainele aducătoare de 
har care se primesc prin Biserică. Biserica 
este aşezământul istoric care îl ţine pe 
Hristos prezent în lume, prin învățătura sa, 
prin mijloacele de transmitere a darurilor 
Sale, după condiţia de trăire şi afirmare 
natural istorică a neamului omenesc. 


Continuare în numărul viitor 


PAGINA 14 FEBRUARIE 1995 CUVÂNTUL ROMÂNESC 
EAGINA A SEE E e ESNFEBRUARIE:1005 omise CUVANTUL ROMÂNESC, 
N O 


In duh şi adevăr 


TURNUL DE PAZĂ 


Viaţa spirituală este o 
viaţă de zidire,-de necur- 
mată activitate constructivă. 
Zidirea noastră, ca să deve- 
nim "un locaş al lui Dum- 
nezeu, prin Duhul" (EFE- 
SENI, 2.22), nu poate a- 
vansa decât dacă ne păzim 
de duşmanii sufletului cu 


arma în mână, dacă veghem. 


înarmaţi, așa cum a pro- 
cedat poporul în vremea lui 
Neemia: “Cei ce zideau 
zidul şi cei ce duceau sau 
încărcau poverile, cu o 
mână lucrau iar cu alta 
țineau arma (...) Aşa făceau 
lucrarea: jumătate din noi 
stând cu sulița în mână din 
zorii zilei până la ivirea ste- 
lelor.—” (NEEMIA, 4.17,21). 
Deci, în tot timpul, în toate 
împrejurările, chiar şi în 
cele mai neînsemnate acţi- 
uni, trebue să avem o stare 
de veghe, gata să tragem cu 
arma, întru apărarea inte- 
riorității noastre înduhov- 
nicite. 

Noi veghem şi ne păzim 
sufletul cu o mână lucrând, 
iar cu cealaltă ținând arma, 
deoarece inamicul este pu- 
ternic şi ne atacă dinăuntru 
şi dinafară: dinăuntru, sub 
forma poftelor firii pămân- 
teşti care "se rizboiesc cu 
sufletul” (1 PETRU, 2.11); 
dinafară, sub forma neca- 
zurilor, a prigonirilor, a 
foametei sau a lipsei de 
îmbrăcăminte, a primej- 
diilor fără număr, a morţii 
(ROMANI, 8.35), toate 
urmărind să ne înfrângă vi- 
gilența morală, să ne des- 
partă de lisus. 

Armele vegherii sunt 
"armele de lovire şi de apă- 
rare, pe care le dă neprihă- 
nirea”, sunt armele pano- 
pliei lui Dumnezeu, pe care 
le-au folosit şi apostolii, 
când au fost "necăjiţi în 
toate chipurile: de afară 
lupte, dinlăuntru temeri” 2 
CORINTENI, 6.7; 7.5). Şi 
sunt recomandate călduros, 
de Ap. Pavel, fiilor zilei, 
atunci când scrie: "Dar noi, 
(..) să fim treji, să ne îm- 
brăcăm cu platoşa credinţei 
şi a dragostei, şi să avem 
drept coif nădejdea mân- 
tuirii” (1 TESALONICENI, 
5-8). 

Pedagogia divină folo- 
seşte, ca simbol al vegherii, 
turnul, adică trăirea în duh, 
altitudinea spirituală. Tur- 
nul vegherii este locul de 
strajă al luptătorului creş- 
tin, face parte din obișnuin- 
ţa conduitei sale morale, 
reprezintă foişorul de 
comunicare cu Dumnezeu, 
după cum citim: "M'am dus 
Ia locul meu de strajă şi 
stau pe turn ca să veghez şi 
să vad ce are să-mi ă 
Domnul...” (HABACUC, 
2.1). Pe tura, ca să veghez şi 
să văd; in turn, ca să mă 
apâr: "Doamne, am stat 
mereu în turnul meu de 
pază." SALA, 21.8). 

Să studiem, acum, aspec- 
tele vegherii din turn, orga- 
nizarea educaţiei acestei 
vegheri, indispensabilă în 
procesul nostru de desă- 
vârşire: 

1. Vegherea continuă, 
“mereu” în turnul de pază, 
fără repaus: "Vegheaţi dar 
în tot timpul..." (LUCA, 
21.36). De ce "in tot 
timpul?” Fiindcă “hoțul” 


Citiţi lunar 


Sergiu GROSSU 


casei noastre sufleteşti 
atacă pe ascuns, la o neşti- 
ută strajă din noapte şi 
"dacă ar şti stăpânul casei la 
ce strajă din noapte va veni 
hoțul, ar veghea şi n'ar lăsa 
să-i spargă casa" (MATEI, 
24.43). Şi-apoi, cum rân- 
duiala şi, în acelaşi timp, 
taina lui Dumnezeu este să 
murim fără ca să ne cu- 
noaştem ceasul plecării - 
căci "omul nu este stăpân 
peste suflarea lui ca s'o 
poată opri şi n'are nici o 
putere peste ziua morții” 
(ECLEZIASTUL, 8.8) -, nu 
se cade, oare, să veghem în 
tot timpul asupra noastră, 
ca să ne păstrăm curaţi şi să 
strălucim ca niște lumini, în 
lume - în lumea pribegiei, 
care nu mai are sfârşit şi 
care ne apasă ca o povară a 
blestemului şi-a nedrep- 
tății? De unde îndemnul 
Evangheliei: "Ferice de ro- 
bii aceia, pe care stăpânul îi 
va găsi veghind la venirea 
Lui...” (LUCA, 12.37). 

2. Vegherea integrală, 
trezia "în toate lucrurile" (2 
TIMOTEI, 4.5). Căci în 
orice lucru, cât de mic ar fi 
el, poate interveni ispita 
căderii. Cel mai banal gest 
poate duce la păcat şi, ca 
atare, se cere atenţie, con- 
trol, veghere, "în toate lu- 
crurile”. Reţineţi: "Chiar 
pentru o bucată de pâine 
poate un om să se dedea la 
păcat” (PROVERBE, 28.21). 
Ba păcătuim şi fără să fa- 
cem răul, dacă nu veghem 
la ceea ce se întâmplă îm- 
prejurul nostru, conform 
axiomei: "Cine ştie să facă 
bine şi nu face, săvârşeşte 
un păcat" (ACOV 4.17). 

3. Vegherea reciprocă, în 
comunitatea de dragoste, 
prin altruismul faptelor 
bune: "Să veghem unii 
asupra altora, ca să ne in- 
demnăm la dragoste şi la 
fapte bune" (EVREI, 10.24). 
Intotdeauna, unii creştini 
vor fi "mai mari” în credinţă 
decât alţii. Întotdeauna vor 
fi oameni tari şi oameni 
slabi în credinţă. De aceea, 
întotdeauna trebue să ve- 
ghem unii asupra altora şi, 
mai cu seamă, cei puternici 
asupra celor neputincioşi: 
"Ascultaţi de mai marii 
voştri şi fiţi-le supuşi, căci 
ei priveghează asupra su- 
fletelor voastre, ca unii care 
au să dea socoteală de ele” 

(EVREI, 13.17). 

Un copil al lui Dumne- 
zeu este un străjer pe zi- 
durile Ierusalimului, care 
nu poate să tacă niciodată, 
"nici zi nici noapte” (ISAIA, 
62.6), ci veghează asupra 
societăţii sale, avertizează şi 
mustră poporul pentru 
păcatele în care are 
veghează şi printr'o simplă 
vorbă, sună din trâmbiţă, ca 
un străjer viteaz, care as- 
cultă de Cuvântul Domnu- 
lui şi-l face cunoscut mul- 


țimii ignorante (EZECHIEL, 
33.7). 


4. Vegherea şi rugăciu- 
nea, "cu toată stăruința” 
(EFESENI, 6.18). Mai bine 
zis: a) Vegherea impreunată 
cu rugăciunea, sau vegherea 
prin rugăciune (MARCU, 
13.33); b) Vegherea în ve- 
derea rugăciunii (1 PETRU, 
4.7); c) Vegherea pentru 
întărirea noastră sufle- 
tească, ştiut fiind că, inso- 
țită de rugăciune, ca duce la 


putere sau desăvârşeşte 
_ credinţa (LUCA, 21.36 şi 1 
CORINTENI, 16.13). 

5. Vegherea cu lisus, îm- 
preună cu El, în eternul 
Ghetsimani al eternelor 
suferințe omeneşti. "Rămă- 
neţi aici, şi vegheaţi îm- 
preună cu Mine”, ne în- 
deamnă Domnul (MATEI, 
26.38). Fără lisus, respectiv 
noi singuri, prin propria 
noastră strădanie, nu putem 
veghea nici “tot timpul”, 
nici "în toate lucrurile”. 

. 


După ce am fixat prin- 
cipiile fundamentale ale 
vegherii din turn, să căutăm 
să surprindem, în câteva 
rânduri, sfaturile de stră- 
juire aplicabile în viaţa de 
credință a fiecărui exilat 
român, căruia i se cere, din 
partea lui Dumnezeu, "să 
facă de strajă... înaintea 
casei lui”, păzind-o de orice 


rău (NEEMIA, 7.3). 


A. La ce să veghem? 

- La neîntinare: "Ve- 
gheați să nu fie între voi 
nimeni curvar sau lumesc 
ca Essau" (EVREI, 12.16), 
pentru ca, prin veghere, să 
ne păzim neîntinaţi într'o 
societate tot mai mult des- 
figurată de vicii şi abateri 
imorale. 

- La cădere: "Cine crede 
că stă în picioare, să ia 
seama să nu cadă" (1 CO- 
RINTENI, 10.12), şi căzând, 
să-şi murdărească hainele 
sufleteşti. - 

- La facerea binelui: 
"Luaţi seama ca nimeni să 
nu întoarcă altuia rău pen- 
tru rău, ci căutaţi totdeauna 
să faceţi ce este bine” (1 
TESALONICENI, 5.15). 

- La iertarea aproapelui: 
"Luaţi seama la voi înşivă. 
Dacă fratele tău păcătuieşte 
împotriva ta, mustră-l. Şi 
dacă-i pare rău, iartă-l!" 
(LUCA, 17.3). 

- La vorbirea noastră, 
deoarece "cine îşi păzeşte 
gura, îşi păzeşte sufletul" 
(PROVERBE, 13.3). 


B. Când să em? 

Răspunsul l-am dat, de 
altfel, în paragraful prece- 
dent, vorbind despre ve- 
gherea continuă, "în tot 
timpul”. Repetăm, ca subli- 
niere a unui adevăr ce nu 
trebue dat uitării. Să ve- 
ghem zilnic la porţile 
înţelepciunii, de care ne 
aminteşte Solomon: "Ferice 
de omul care veghează 
zilnic la porţile mele şi 
păzeşte pragul uşii mele" 
(PROVERBE, 8.24). 


Fiţi treji! Vegheaţi! lată 
ce ne cere Evanghelia tutu- 
ror celor care vrem să trăim, 
cu adevărat, o viaţă de biru- 
ință in Hristos lisus. Când 
eşti treaz, când veghezi in 
turnul tău de pază, poţi 
gândi, poţi privi, poţi lupta, 
poți fugi, te poți păzi de 
orice gând trufaș, de orice 
simțământ fățarnic. Eşti 
conștient de orice lucru 
dăunător. Îşi cunoşti duş- 
manul și poţi avea o atitu- 
dine fermă în fața vrăjmă- 
șiei lui, oricând și in toate 
lucrurile, realizând, prin lu- 
crarea sfințitoare a Duhului 
Sfânt, deplinătatea spiritua- 
lităţii creştine. 


O MÂNĂSTIRE ROMÂNEASCĂ 
ÎN MICHIGAN 


—— Maica GABRIELLA—— 


De sute de ani au existat 
mânăstiri în toată lumea şi 
au funcţionat în diferite 
feluri. Unele au avut şi au 
mai multă legătură cu 
lumea din afară decât 
altele, însă toate au aceeași 
menire: să ofere oamenilor 
mijloace de mântuire. Aici, 
în liniştea din Sudul sta- 
tului Michigan, 64 de kilo- 
metri la apus de oraşul Ann 
Arbor, am găsit cel mai po- 
trivit loc de rugăciune ŞI 
promovare a Ortodoxiei şi a 
tradiţiilor monastice, pu- 
nând astfel bazele unei 
mânăstiri Ortodoxe după 
modelul celei pe care am 
lăsat-o în urma noastră - 
mânăstirea Adormirea Mai- 
cii Domnului din Văratec. 

In Ianuarie 1988 planul 
s'a concretizat şi prima 
parte a visului nostru a 
devenit realitate; prin harul 
Domnului și datorită mul- 
tor prieteni iubitori de 
Dumnezeu, care, cu dra- 
goste şi cu evlavie ne-au 
ajutat şi ne ajută, am putut 
deschide porţile mânăstirii 
ADORMIREA MAICII 
DOMNULUI pentru închi- 
nători şi vizitatori. Acum, 
după opt ani, mânăstirea a 
devenit un loc unde sute de 
pelerini vin continuu să se 
roage, să se odihnească, să 
mediteze, şi să guste câteva 
ore sau câteva zile din sim- 
plicitatea vieţii monahale. 

Aşa după cum spune 
Domnul nostru lisus Hris- 
tos în Evanghelia Sfântului 
loan: "...pe cel care vine la 
mine nu-l voi scoate afară" 
(6:37), aşa şi noi, încercăm 
să oferim suport moral şi 
spiritual tuturor celor 
preocupaţi şi îngrijoraţi; 
suntem aici ca să împăr- 
tăşim dragostea noastră 
tuturor celor care vin la noi 
pentru odihnă, rugăciune, 
vindecare sufletească şi 
reînvigorare. Mânăstirea 
Adormirea Maicii Dom- 
nului nu serveşte numai ca 
locuinţă pentru surori, ci 
este un loc unde maicile 
sunt în slujba lui Dum- 
nezeu şi a oamenilor, ur- 
mând astfel principiul 
filocalic fundamental de 
muncă şi rugăciune. Pri- 
mirea de oaspeţi este un alt 
aspect al vieţii noastre 
călugărești, cum spune în- 
suşi Sf. Apostol Pavel în 
epistola către Evrei: "Pri- 
mirea de străini să nu o dați 
uitării, căci prin aceasta 
unii au primit în casele lor 
pe îngeri" (13:2). Primirea 
de “străini” şi promovarea 
credinţei Ortodoxe, sunt 
deci preocupările noastre 
principale. Credincioşii de 
pe întreg cuprinsul Statelor 
Unite şi al Canadei, clat şi 
de peste ocean, vin să se 
roage dimpreună cu noi şi 
să dea slavă lui Dumnezeu. 

Mânăstirile sunt centre 
importante în viaţa Bisericii 
şi în viaţa duhovnicească a 
oamenilor. Ele sunt un dar 
dela Dumnezeu care ne 
ajută să descoperim şi să 
sporim în noi acea dragoste 
şi bunătate care este însuşi 
lisus Hristos. Întemeierea 
acestei mânăstiri reprezintă 
unitatea de nezdruncinat a 
credinței Ortodoxe şi con- 
tinuitatea ei în această țară. 
Vrem ca această mânăstire 
să fie şi să rămână pentru 
totdeauna un loc sfânt pen- 
tru toţi creştinii ortodocşi; 
un aşezământ duhovnicesc 
cu temelii puternice, pe 
care timpul cu toate curen- 
tele lui schimbătoare să nu 
o poată distruge, pentrucă 
s'a născut dintr'o profundă 


credinţă în Dumnezeu. Ne 
rugăm şi sperăm ca mânăs- 
tirea aceasta să crească, ca 
prin ea, creştinii să se ridice 
la înțelegerea vieţii spiri- 
tuale. 

Clădirile pe care le avem 
acum nu sunt de ajuns pen- 
tru a acomoda satisfăcător 
pe cei care vin la mânăstire 
în număr din ce în ce mai 
mare, şi nici chiar pentru 
obştea mânăstirii, care în 
prezent numără zece maici 
şi doi preoți călugări. Pla- 
nurile de construcție sunt 
in curs. Noua sală de mese 
va acomoda o sută de 
pelerini şi va servi în 
acelaşi timp ca sală de 
conferinţe şi de retrageri 
spirituale. Bucătăria cea 
nouă va fi echipată să 
prepare mâncare pentru 
numărul mare de vizitatori, 
eliminând situația inco- 
modă din prezent, când 
mâncarea se pregăteşte în 
două clădiri diferite. Pentru 
creşterea continuă a numă- 
rului de musafiri care vin 
să petreacă o zi sau mai 
multe la mânăstire, se va 
clădi o casă de oaspeţi mai 
încăpătoare. Spaţiul de lo- 
cuit şi de lucru al maicilor 
va fi sporit prin adăugarea 
unui nou corp de chilii. În 
centrul curţii este plănuită 
o biserică de stil bizantin, 
în care vor încăpea până la 
două sute de credincioşi. 
Construcţiile vor începe în 
primăvară. Prima parte a 
acestui proiect include sala 
de mese, bucătăria, precum 
şi mult necesarele chilii 
pentru maici. 

Intreaga construcţie va 
accentua şi va spori dez- 
voltarea mânăstirii, atât 
prin înţelegerea misiunii ei 
cât şi prin confirmarea 
spiritualităţii acestui loc. 
Reuşita proiectului va 
îndruma pe oameni către 
interior, adică către Dum- 
nezeu şi îi va identifica cu 
mediul înconjurător. Acest 
mediu va însemna ceva şi 
pentru cei care locuiesc aici. 
Ne amintim astfel de 
spusele marelui nostru 
istoric Nicolae Iorga: "...o 
mânăstire... nu e numai un 
lăcaş pentru călugări şi nu 
înfăţişează numai un gând 
de inchinare. Clădirea de 
cărămidă şi de piatră e o 
îndeplinire a Frumuseţii..., 
frumoase odăjdiile, frumo- 
ase crucile, frumoase poti- 
rele, vasele sfinte, fru- 
moase clopotele... Frumu- 
sețea, ca și sfințenia, stă- 
pâneşte biserica întreagă şi 
casele de locuinţă şi zi- 
durile împrejmuitoare și 
turnurile de pază... Şi că- 
lugărul... robit de nevoia 
lucrurilor frumoase, care se 
desfac din lot ce se vede, se 
supune unei chemări mai 
înalte şi întingând pana în 
aur, în albastru, în roşu, în 
cerneală cernită, scrie şi 


zugrăveşte pe vălul tainic al 
pergamentului luciu..." 
Rugul Aprins, jurnalul 
monastic publicat de trei 
ori pe an este tocmai per- 
gamentul luciu pe care 
maicile acestei mânăstiri 
aştern cu modestie gându- 
rile lor legate de viaţa de 
călugăr, de învăţătura 
Sfintei Scripturi, de învă- 
țăturile Sfinţilor Părinţi. 
Această publicaţie este 
trimisă gratis tuturor celor 
interesaţi. 

Fiind obligaţi să cerem 
suport financiar, nu este un 
lucru uşor. Noi, călugări 
fiind, am făgăduit să trăim 
in sărăcie şi să ducem o 
viaţă simplă, lipsită de lux. 
Am fi fericiţi dacă am putea 
extinde complexul mânăs- 
firesc numai cu lucrul 
mâinilor noastre, nu avem 
insă suficient timp şi ajutor 
pentru acest lucru. Suntem 
deci puşi în situaţia de a 
trebui să cerem ajutor în 
afară. Ajutorul dumnea- 
voastră ne este preţios şi 
fără de el nu putem realiza 
planul nostru de dezvoltare 
al unui centru spiritual şi 
cultural pe aceste melea- 
guri. 

Avem încredere în gene- 
rozitatea dumneavoastră, 
dar în acelaşi timp vă ru- 
găm să nu credeţi că numai 
contribuţiile mari au va- 
loare. Aşa cum Domnul 
lisus a primit contribuţia 
modestă a văduvei sărace - 
dăruită însă cu dragoste şi 
generozitate - aşa şi noi 
apreciem contribuţia dum- 
neavoastră, indiferent cât 
de modestă. Dumnezeu 
binecuvântează şi răsplă- 
teşte înmulţit ceea ce este 
dat cu dragoste. z 

Vă invităm să ne vizitaţi 
şi să participaţi la slujbele 
noastre care au loc zilnic la 
orele 7.00 a.m., 5.00 p.m. şi 
10.00 p.m. Sfânta Liturghie 
este oficiată Miercurea la 
ora 8.00 a.m., Sâmbăta la 
ora 9.00 a.m. şi Duminica la 
ora 10.00 a.m. În fiecare 
Sâmbătă seara şi ajun de 
sărbătoare la ora 6.00 p.m. 
se fac slujbe de priveghere. 
Hramul mânăstirii are loc la 
15 August al fiecărui an. 
Pentru orarul liturgic al 
sărbătorilor de Crăciun şi 
Paşte vă rugăm să ne te- 
lefonaţi. 

Donaţiile dumneavoas- 
tră, care sunt scutite de taxe, 
pot fi făcute în memoria 
celor dragi, plecaţi dintre 
noi, sau pentru sănătatea şi 
prosperitatea celor vii. Vă 
rugăm adresaţi cecul sau 
mandatul poştal (money 
order): Holy Dormition 
Monastery - Building Fund, 
trimis pe adresa: Holy 
Dormition Monastery, 3389 
Rives Eaton Honde Dc 
Junction, Michigan, U. 
49277. (Tel/Fax: (517) 569 - 
2873). 


E ara i 


ÎN anu ROMÂNE SC Sas Sasa eee ERE ORUARIIE 1006 eee e e ae a 


ză 
Satele din Pindul septentrional, aşezate 
la o mare altitudine, pustii în timpul iernii, 
primesc în cursul anotimpului frumos, nu 
nai pe păstori cu turmele lor, care 
onstituie de altfel un grup social pe cât de 
n pe atât de viguros, ci şi numeroşi 

Pian, izani şi vilegiaturişti. Celulă 

cu o structură solidă, aceste aşezări 

in Pind sunt totuşi foarte deschise lumii 
exterioare. Datorită acestui fapt, mişcările 

pastorale se transformă ca urmare a 

micşorării păşunilor de iarnă, a stabilirii 

crescătorilor de vite la câmp, şi constituie 
un tip original de migrațiune, unic în Euro- 

„pa în prezent, intermediară între transhu- 
manţa din Mediterana occidentală şi semi- 

 nomadismul din Asia Mică. 

Din această categorie de sate fac parte 

- următoarele centre aromâneşti: Samarina, 

Perivoli, Avdela şi Smixi. 

_ Tată un cântec popular în care se exprimă 
"bucuria locuitorilor acestor sate de a urca la 
munte: 

Bate cuclu ş' pul'i tuţ 

fug Armâ'nili nsus tu munț, 

un-spri-un ți l'ea haraua 

Ti-zilipsesc tută durieaua. 

Deade iarba cu lilice 

es fumel'ile sus n Smixe. 
Deade iarba şi 'tindilina 
es fumel'ile Samarina. 
Muşeaţ munţ şi-pascu oile 

es fumel'ile Perivole. 

Loclu an'iurzeaşte canelă 

es fumel'ile nsus la Avdelă. 


Deade iarba, ştirigoanea 
gioacă ml'erile la Buboanea. 


id mă 


(Cântă cucul şi păsările toate, 

pleacă Aromânii sus, la munte, 
un-după-un te ia bucuria (= o plăcere) 
îi jinduieşte lumea întreagă. 

Răsări iarba cu flori - 

ies familiile sus, la Smixi. 

Răsări iarba şi sulfina - 

ies familiile la Samarina. 

| Frumoşi munţi îşi pasc oile - 

„ies familiile la Perivole. 
ş 


Pământul miroase a scorţişoară - 
ies familiile sus, la Avdela. 
Răsări iarba, şteregoaia - 
femeile dansează la Buboanea.) 


d 
- 
Vorbind despre locuitorii acestor patru 
- sate, Assimina Stavron (Tissus Valaques 
„du Pinde, Paris, 1982) spune: "Este vorba de 
„ crescători de vite transhumanţi care ur- 
4 mează până in zilele noastre ritmul vieţii 
„ strămoşilor lor. În ciuda invaziei civili- 
„ Zaţiei burgheze până în regiunile cele mai 
„îndepărtate, a dorinţei de a se instrui şi a 
î frecventa instituţiile de învățământ su- 
i perior, Aromânii nu rup uşor legăturile 
între ei şi tradiţiile lor populare. Ei îşi 
„iubesc cu pasiune regiunea lor natală, şi 
„ceea ce este şi mai important, ei se consi- 
„ deră totdeauna drept oieri transhumanți." 
"Ei îşi păstrează viaţa lor tradiţională, 
; obiceiurile şi datinile lor şi ceea ce este şi 
„mai important este faptul că trecerea lor 
„Prin oraşe nu i-a atins în mare măsură. 
iar şi tinerii joacă încă un rol organic, 
deși limitat din punct de vedere cronologic, 
| în societatea aromână. Alături de ei, există 
„un număr important de Aromâni instalaţi 
„în marile orașe care-şi adoră regiunea nata- 
lă şi care urcă în satele lor ca să-şi petreacă 
lunile de vară.” 

"Oamenii sunt în general inteligenți, 
muncitori, perseverenți, şi, fapt surprin- 
„ Zător, numărul tinerilor instruiți, posedând 

o diplomă sau frecventând instituţii de 
învățământ superior este foarte mare, Cu 
j loate acestea, aceşti tineri şi tinere, fără 
eosebire, respectă tradiţiile ancestrale. 
Astfel, am avut ocazia să văd tinere cu di- 
Plome universitare, executând munci tra- 
diționale, obositoare şi puțin agreabile, ca 
e exemplu spălatul şi scărmâănatul lânii”. 
Caracteristica principală a acestor comu- 
tăți de munte este aceea de a fi sezoniere. 
Opulaţia lor este compusă dintr'un nucleu 
Central de oieri transhumanţi, prezenţi la 
Munte din Iunie până în Septembrie. În 
AR acestui nucleu se găseşte un grup de 
Bustori şi de meseriași, care procură păs- 


bă 
că 


ca ARII 


FEBRUARIE 1995 


SA 


EVOLUŢIA CONTEMPORANĂ A VIEŢII PASTORALE 
LA AROMÂNII DIN MUNŢII PINDULUI 


ULTIMII TRANSHUMANȚŢI DIN EUROPA 
„Vasile TEGA 


torilor şi proprietarilor de turme serviciile 
indispensabile. Dar aceşti comercianţi şi 
meşteşugari trăiesc de asemenea de pe 
urma prezenţei în toiul verii a unui număr 
considerabil de vilegiaturişti, veniţi în 
deosebi pentru sărbătorile dela 15 August. 
Conform informaţiilor obţinute din 
registrul fiscal, care serveşte la stabilirea 
impozitului comunal asupra turmelor, 
există la Samarina 172 de familii de pro- 
prietari de turme, transhumanţi, la care se 
adaugă încă 30 de familii care urcă cu tur- 
> mele lor, fără însă a fi înscrise în registrul 
comunei. Smixi numără 43 proprietari de 
turme, Avdela 100, iar Perivoli 80. Există 
deci în aceste patru sate aproape 420 de 
turme care pasc în fiecare vară pe păzunile 
Pindului. Păstorii şi proprietarii de turme 
constituie însuşi sufletul acestore sate de 
munte (M. Sivignon, Les pasteurs du 
Pinde, septentrional, Revue de gtographie 
de Lyon, vol.43). 

Locurile pentru iernat sunt aceleaşi de 
foarte mulţi ani. În ce priveşte Sanmarina, 
dispunem de studiul lui Wace şi Thomson 
(The Nomads of the Balkans, Londra, 
1914): există o concordanţă aproape totală 
între indicaţiile lor şi situaţia prezentă. 

Sărmăniaţii iernează aproape în totali- 
tatea lor în Tesalia, cel mai mare număr in- 
stalându-se în împrejurimile oraşelor 
Larisa, Târnova, Elasona şi Calabaca. Cele- 
lalte trei sate vecine coboară de asemenea 
în Tesalia. Majoritatea locuitorilor din 
Smixi se instalează la Târnova şi în satele 
vecine. Tot la Târnova coboară două treimi 
din locuitoriiAvdelei, restul preferând 
împrejurimile oraşului Larisa. Perivoliaţii 
dau dovadă de mai multă varietate în 
alegerea locurilor de iernat: cea mai mare 
parte se duce la Veleştin şi în comunele din 
împrejurimi, iar restul la Târnova şi Larisa. 

Urcarea turmelor la munte se face încă, 
în majoritatea cazurilor, pe jos, acestea 
fiind însoţite numai de păstori, în timp ce 
familiile lor, femei, copii şi bătrâni, vin 
mai târziu, în maşini. 

Popasurile zilnice sunt de câte patru sau 
cinci ore, deoarece oile trebue să aibă 
timpul necesar să se hrănească, să nu se 
epuizeze prea mult şi să fie mulse. Din 
această cauză, suirea durează dela zece la 
cincisprezece zile, pentru a ajunge dela 
Larisa la Samarina. În această perioadă, 
oile sunt mulse de două ori pe zi, iar lap- 
tele este vândut unor comercianți care 
însoțesc pe păstori şi care-l desfac în 
localităţile pe unde trec. 

La 29 Mai, toţi sărmâăniaţii se regrupează 
la Padea Mşată, trecătoare care le permite 
accesul pe versantul ionian, de unde, pen- 
tru prima dată, se poate zări Samarina. 
„Ultima etapă este efectuată în comun şi in- 
trarea solemnă în sat are loc în ziua urmă- 
toare. De acum înainte îşi regăsesc păşuni- 
le de vară. De altfel, la această dată ele nu 
pot urca prea sus, deoarece zăpada este încă 
abundentă pe povârnişurile muntelui 
Smolca, ca şi pe ale celorlalţi munţi, care 
pretudindeni depăşesc înălțimea de 2.000 
de metri. Ea se va topi progresiv, dar va 
mai dăinui până în August, în mici căldări 
glaciare. 

După primele zile ale instalării, când se 
deschid casele, se tund oile, începe acti- 
vitatea obişnuită a păstorului. Fiecare are 
în grija sa aproape o sută de oi. Munca cea 
mai importantă este mulsul, care are loc 
chiar pe terenul de păşunat, într'un loc 
împrejmuit, unde vitele sunt conduse 
dimineaţa și seara. Această intensă activi- 
tate nu durează decât până la 10 lulie, după 
care mulsul se face numai o dată pe zi. La 
muls, păstorul este ajutat fie de un alt 
păstor salariat, ori de fiul proprietarului 
sau chiar de proprietar însuși, care de 
obicei vine la stână cu un catâr pentru a lua 
laptele şi a-l transporta în comună, unde-l 
vinde unor brânzari. 

Mulsul este în mod practic singura sar- 
cină importantă, întrucât fabricarea brânzei 
este încredințătă aproape totdeauna brân- 
zarului satului, care urcă şi coboară cu 
turmele. 

Numai proprietarii de turme foarte mari 
fabrică ei înşişi brânza, deoarece numai ei 


— 


pot dispune de o cantitate de lapte sufi- 
cientă pentru a justifica instalarea a ceea ce 
Aromânii numesc "o strungă”. Brânza 
produsă este aproape exclusiv o varietate 
de caşcaval, chefalotiri, o brânză coaptă, 
foarte asemănătoare cu parmezanul, a cărei 
fabricare necesită numai un minim de 
utilaj şi un cuptor pentru copt. 3 
Aceste instalaţii constituie marca puterii 
celnicului, cuvânt care indică marele pro- 
prietar de turme, dar care exprimă de ase- 
menea autoritatea şi consideraţia socială 
care derivă din ea. Primarul comunei este 
adesea un celnic sau cel puţin un celnic va 
figura totdeauna în consiliul comunal. Cel- 
nicul poate să ofere de lucru la zeci de fa- 
milii de păstori. Există o netă diferenţă 
între situaţia sa şi aceea a păstorului, deşi 
acest fapt nu-i perceptibil în modul lor de 
viaţă: aceeaşi cumpătare, aceeaşi îmbră- 
căminte din stofă de lână, de culoare al- 
bastră închisă, acelaşi cârlig de care nu se 
separă niciodată. e = 
Începutul lui Octombrie înseamnă pen- 
tru toată lumea pregătirea în vederea ple- 
cării. Coborârea este eşalonată în timp, con- 
trar urcării, data acesteia depinzând de si- 
tuatia păşunilor: ea variază deci dela un an 
la altul în funcţie de climă. Totusi, în cu- 
rând-satul se goleşte; secretarii primăriilor 


PAGINA 15 


na, Târnova sau Veleştin, depinzând de 
fiecare sat. Învățătorul închide şcoala: şco- 
lile aici sunt de fapt şcoli de vară, practi- 
când deci şi ele transhumanţa. Paznicul sa- 
tului îşi face provizii pentru iarnă; zăpada 
începe să cadă şi lupii se apropie de sat. 
Aromânii sunt tot atât de bine cunoscuţi 
pentru calităţile lor de a prelucra lâna, cât 
şi pentru activităţile lor pastorale. De altfel, 
între ambele activităţi există o strânsă 
legătură. 
lată ce spune în această privinţă A. 
Stavron: "Dacă bărbaţii se ocupă de 
creşterea vitelor, femeile au ca ocupaţie 
principală - în afara gospodăriei - arta 
țesutului. La drept vorbind, pentru socie- 
tatea aromână, arta țesutului constituie 
prelungirea naturală a creşterii vitelor şi ea 
ocupă după părerea tuturor un loc egal cu 
acela al oieritului. Fiecare femeie, chiar şi 
cea mai <necunoscătoare», posedă criterii 
estetice pentru aprecierea frumuseţii unei 
opere. La întrebarea <<care este ocupaţia 
' oamenilor de aici>> răspunsul lor este clar 
«oieritul şi țesutul». Această situaţie a 
determinat crearea unei cooperative de 
țesătoare profesionale la Samarina şi 
Smixi; femeile ies astfel din cadrul unei 
ocupații domestice pentru a pătrunde pe 
terenul profesional”, 
Continuare în pag. 16 


îşi strâng dosarele şi o pornesc spre Elaso- 


AROMÂNILOR PINDENI- 


-AŞEZĂRILE 


Ocupaţia 
străveche a furchiaţilor a 
fost creşterea vitelor, având 
în trecut celnici vestiți, dar 
în acelaşi timp mulţi dintre 
ei s'au înstrăinat în Vlahia, 
unul dintre aceştia fiind 
tatăl lui C. Esarcu, iniţia- 
torul întemeierii preţiosu- 
lui monument arhitectural 
din București care este 
Ateneul Român. 

Pe versantul estic al Pin- 
dului, în judeţul Grebena, 
se găsesc patru celebre co- 
mune aromâneşti, frecvent 
vizitate în trecut de călători 
străini. Este vorba de Sa- 
marina, Avdela, Perivoli şi 
Smixi. Pentru moment le 
semnalăm numai existenţa, 
urmând ca în numărul vii- 
tor să le acordăm atenţia 
meritată. 

Semnalăm, de asemenea, 
în treacăt, trei aşezări aro- 
mâneşti, în Vestul Zagre- 
bului, locuite de fârşeroţi 
sedenterizaţi: Kriovrisi, 
Liaskoviţă şi Migidei. 

La Nord-Estul Aminciu- 
lui, aşezată la poalele mun- 
telui Ghioni, se află impor- 
tantul centru aromânesc 
Turia, înconjurat de satele 
Ameru, Kipurio, Lăbăniţă, 
Bozovo şi Velenişte. 

Între Aminciu şi Cala- 


'baca găsim un lanţ neîn- 


trerupt de vechi comune 
aromâneşti, o parte dintre 
ele fiind aşezate în apro- 
pierea râului Pinio: Mala- 
caşi, Baltinu, Dzeneradzâ, 
Strujă, Trigon, Ciorani, 
Burghicu, Cuţufleani şi 
Guduvajda. 

Dar cea mai importantă 
concentrare de sate aro- 
mâne în această regiune, 
cunoscută sub numele de 
Aspropotam (Arâulu Albu) 
se găseşte pe partea supe- 
rioară a Arâului Albu şi a 
afluenților acestuia: Pertuli, 
Veternicu, Pira, Ndegli, 
Hamia, Muciară, Giurgea, 
Gardiki, Milia, Dragovişti, 
Viliciani, Koturi, Lepeniţa, 


Hălichi, Cornu şi Doliana. 
Menţionând comuna Ve- 
ternicu, în greceşte Hagi- 


peri, nu pot rezista tentaţiei 


de a reproduce un foarte 
interesant text legat de 
această localitate. 

Este vorba de vestitul 
arheolog francez Lton 
Heuzey, membru al Şcolii 
franceze din Atena, care în 
cursul vizitei sale în Tesalia 
în 1858 a vizitat şi Veter- 
nicu: 1... Acest drum ne va 
duce în curând în impor- 
tanta comună valahă Ve- 
ternicu, care prezintă un 
interes particular deoarece 
este locul de naştere al 
faimosului Hagi-Petru, 
general-şef al forțelor 
armate greceşti formate 
dincoace şi dincolo de 
frontiera turcă, în timpul 
răscoalei din 1855. Când 
admiram cu camarazii mei 
din Atena acest fastuos 
aghiotant al regelui Oton, 
splendidul său costum de 
palicar, umerii largi, piep- 
tul său bombat şi puternica 
sa statură herculeană, nu ne 
îndoiam niciodată de faptul 
că el nu era Grec, dar că era 
un robust om de munte, de 
origine aromână, aparţi- 
nând triburilor de păstori 
din Pind. Aşa se explică în 
acelaşi timp atât aspectul 
său fizic, precum şi alege- 
rea făcută în persoana sa 
pentru a comanda trupele 
care trebuiau să-şi găsească 
sprijinul lor principal în 
această barieră muntoasă." 

Dela Hălichi sau Gar- 
dichi se poate ajunge uşor, 
pe jos, traversând muntele 
Kakardiţa, în celebrele co- 
mune aromâneşti Săracu şi 
Călarlu, care împreună cu 
Maţuchi şi Paliohori, repre- 
zintă extremitatea sud- 
vestică a Pindului locuit de 
Aromâni. Este vorba de 
târguşoare care au jucat un 
rol preponderent în viaţa 
economică şi politică a re- 
giunii în trecut. Au excelat 


———..u 


Continuare din numărul trecut 


în prelucrarea metalelor 
prețioase. 

Călarlu a fost patria 
celebrului numismat P. 
Lambru, a fiului acestuia 
Spiru, savant, publicist, 
poet şi fost prim ministru al 
Greciei, precum şi a lui 
Sava Paşa, ministrul de 
externe al Turciei în 1880, 
în timp ce Săracu a dat pe 
marii poeţi Zalocosta şio 
Cristali, precum şi pe pri- 
mul prim ministru care l-a 
avut Grecia după ce şi-a 
căpătat independenţa în 
1827, loan Coletti, conside- 
rat ca întemeietorul Greciei 
moderne. 

Vom termina aceste 
câteva consideraţii asupra 
acestor aşezări din Pind, cu 
unele observaţii ale unui 
bun cunoscător al regiunii: 
"Călarlu este cocoțat în mod 


„superb deasupra părţii su- 


dice a râului Kalaritikos. 


- Una dintre cele mai sudice 


aşezări ale Aromânilor din 
Pind, acest sat aproape gol 
în zilele noastre, a fost un 
veritabil El-Dorado până la 
finele secolului trecut. Fai- 
ma şi bogăţia erau bazate 
pe specializarea sa în pre- 
lucrarea aurului şi a ar- 
gintului, şi chiar în zilele 
noastre cei mai mulţi giu- 
vaergii din Ianina sunt 
originari din Călarlu, aşa 
cum este de altfel şi Bul- 
gari, unul dintre cei mai 
celebri bijutieri contem- 
patati din lume" (M. El- 
ingham, p.288). 

La capătul acestui rapid 
voiaj prin aşezările aro- 
mâneşti din Pind, credem 
că dacă o constatare s'ar 
impune, ar fi aceea că, în 
ciuda hemoragiei şi a pier- 
derilor lingvistice suferite 
de Aromâni în ultimele 
două secole, povârnişurile 
prăpăstioase ale Pindului, 
cât şi văile încântătoare ale 
râurilor acestuia gem încă 


sub povara aşezărilor aro- 
mâneşti. 


Recapitulând, în urma 
celor două telegrame, tri- 
mise dela marele Duce Ni- 
colae, care cerea insistent 
cooperarea întregii armate 
române, Plevna a capitulat 
la 28 Noembrie 1877. Ea i-a 
costat pe Turci, 6.000 morţi 
şi răniţi, 77 tunuri capturate 
şi 34.000 prizonieri, în frun- 
te cu muşirul (mareşalul) 
Osman Paşa. Căderea Plev- 
nei a avut un răsunet enorm 
atât pe front, cât şi în Rusia, 
România, Bulgaria, Serbia, 
Grecia etc. Cucerirea Plev- 
nei a fost sărbătorită în 
România pe tot cuprinsul 
țării (Memoriile regelui 
Carol, vol.XII, p.12) 

Armata rusă urma să îna- 
inteze spre Adrianopol, ar- 
mata română să neutrali- 
zeze cetăţile Vidin şi Be- 
logradgik, iar Serbia reintra 
în război la 2 Decembrie 
1877. 

Guvernul otoman aflat 
în faţa unui dezastru mili- 
tar, cere armistițiu, care a 
fost semnat la 19 Ianuarie 
1878, la Kazanlâk. Prinţul 
Carol. se adresa la 10 lanu- 
arie 1878, marelui Duce Ni- 
colae, comandantul şef al 
trupelor ruseşti din Penin- 
sula Balcanică, rugându-l ca 
şi România, care a contri- 
buit la război, să participe 
la tratativele de armistițiu 
(Arh.StBuc., fond Casa Re- 
gală, dos. 16 (1877), f.133). 

Între timp, Austro-Un- 
garia cerea convocarea unui 
Congres european, ca să di- 
minueze din pretenţiile 
ruseşti, iar Marea Britanie, 
prin Disraeli, să pătrundă 
flota engleză în Strâmtori, 
iar regina Victoria, să preia 
titlul de împărăteasă a In- 
diei (W. Miller, The Otto- 
man Empire and its succes- 
sors. 1801-1922, Cambridge, 
1923, p.378). 

Istoricul englez A.J.P. 
Taylor, aminteşte că Anglia 
ar fi început războiul cu 
Rusia, dar n'avea trupe su- 
ficiente să ducă un război 
pe uscat şi căuta ca aliat 
Austro-Ungaria, dar aceasta 
se eschiva dela un răspuns 
precis, socotind că înțele- 
gerea cu Rusia i-ar aduce 
avantaje mai mari. Să 

În acest context, Ruşii 
iscălesc la 19 Februarie / 3 
Martie 1878, la San Stefano, 
tratatul de pace cu Otoma- 
nii, iar delegaţii României, 
Serbiei şi Muntenegrului, 
ţinuţi în anticamera Con- 

ului. 

grea rus Serghei Ta- 
tişcev preciza că tratatul 
dela San Stefano a schim- 
bat radical harta politică a 
Peninsulei Balcanice, lă- 
sând Turciei în Sud-Estul 
Europei "doar Constanti- 
nopolul, Adrianopolul, Sa- 
lonicul şi provinciile Epir, 
Tesalia, Albania, Bosnia şi 
Herţegovina" (5. Tatişcev, 
Imperator Alexander II. Ego 
jizni i țarstvovanjie, Peters- 
burg 1903, p.442). 

Tratatul semnat preve- 
dea recunoaşterea indepen- 
denţei României, Serbiei şi 
Muntenegrului şi crearea 
unui mare principat auto- 
nom al Bulgariei, cu ieşire 
la Marea Neagră şi la Marea 
Egee. E 

România şi Serbia, deşi 
independente, erau pro- 
fund nemulțumite, mai ales 
ţara noastră, căreia i se lua 
Sudul Basarabiei, deşi Con- 
venţia româno-rusă para- 
fată de ţar, prevedea inte- 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


MARILE PUTERI ŞI ROMÂNIA 


- 1856 - 1947 - 
a IV = 
— Prof. Nicolae CIACHIR — 


gritatea teritoriului. 

Pentru Grecia, crearea 
unei Bulgarii mari şi inclu- 
derea în aceasta a Macedo- 
niei, echivala cu o cata- 
strofă, tot atât de mare ca 
desfiinţarea Imperiului Bi- 
zantin în 1453 (Evangelos 
Kofos, Greece and the east- 
ern crisis 1875-1878, Thes- 
saloniki, 1975, p.191). 

Diplomatul rus Ignatiev, 
argumenta în memoriile sa- 
le că scopul ieşirii Bulgariei 
la Marea Egee era motivat 
de faptul că: "o Bulgarie 
comercială nu se putea dez- 
volta niciodată fără ieşirea 
la această mare" (N.P.- 
Ignatiev, San Stefano, Pe- 
tersburg, 1915, p.97), dar 
tocmai această ieşire a 
indispus Marea Britanie, 
căci o flotă rusă prezentă în 
porturile prietene bulgă- 
reşti, periclita situaţia An- 
gliei în Mediterana răsări- 
teană. Tratatul a indispus la 
culme Austro-Ungaria, care 
nu primise spre adminis- 
trare Bosnia şi Herţegovina, 
aşa cum stipula Convenţia 
secretă rusă-austriacă dela 
Buda-Pesta din 15 Ianuarie 
1877. 

Marile puteri se agită şi 
cer revizuirea tratatului de- 
la San Stefano prin convo- 
carea unui Congres Euro- 

ean. 

La 16/28 Martie 1878, 
Mihail Kogălniceanu, Mi- 
nistrul Afacerilor Externe, 
cerea printr'o notă circulară 
adresată agenţilor diplo- 
matici români din străină- 
tate ca aceştia să protesteze 
împotriva hotăriîrilor trata- 
tului dela San Stefano 
”,.„dispunând de noi fără 
noi şi împotriva noastră, 
guvernul şi națiunea l-au 
declarat din capul locului 
lipsit de orice valoare obli- 
gatorie pentru România" 
(Doc. oficiale. Din cores- 


ondenţa diplomatică 
(1878-1880), Bucureşti, 1880, 
p.130). 


În aceeaşi zi, agentul di- 
plomatic român acreditat la 
Belgrad, arăta guvernului 
sârb clauzele cu care Româ- 
nia nu era de acord şi cerea 
o coordonare comună a ac- 
țiunilor (Arhiv. Inst. ist. 
Beograd, Sign.XXII/2 doc. 
173). 

Marile puteri considerau 
doleanţele Românilor, Sâr- 
bilor şi Grecilor, cu totul 
minore, socotind că înde- 
părtarea Bulgariei de Marea 
Egee, ar limita pretenţiile 
Rusiei spre Mediterana ră- 
săriteană. Numai în parla- 
mentul italian, glasurile de- 
putaţilor Pandolfi, Micelli 
şi Cavallotti, au cerut satis- 
facerea intereselor româ- 
neşti (R.V. Bossy, Politica 
externă a României între 
anii 1873-1880, privită dela 
Agenţia diplomatică din 
Roma, Buc., 1928, p.70). 
Rusia a acceptat ca la Berlin 
în vara anului 1878, să se 
țină un Congres, al marilor 
puteri, care să revizuiască 
tratatul dela San Stefano, 
iar României, Serbiei şi 
Greciei să participe cu vot 
consultativ şi într'una din 
şedinţe să-şi expună dole- 
anţele. Iranul a trimis şi el o 
delegație pentru a-şi expri- 
ma do leanţele (Diplomati- 
ceski slovar, Moscova, 1971, 


p.200). 

Subtitlul diplomat sârb, 
Jovan Risticim aflat la Ber- 
lin, făcea următoarea remar- 
că: în lume s'au ţinut multe 


congrese şi de fiecare dată 
se ştia ce urămreau: prin- 
cipiul legitimităţii, al recu- 
noaşterii naționalităților, 
etc. Numai felul în care se 
desfăşoară Congresul dela 
Berlin nu se poate spune ce 
principiu urmăreşte, ci doar 
faptul că marile puteri cau- 
tă să profite cât mai mult pe 
seama celor mai mici, iar 
cele puternice pe seama ce- 
lor slabe (Iovan Ristici), Di- 
plomatska istorija Srbije... 
tom.II, p.231). 

Congresul nu s'a oprit 
prea mult asupra proble- 
melor româneşti. Având în 
vedere aportul militar al 
țării noastre, toţi delegaţii, 
inclusiv ai Turciei, au fost 
de acord cu recunoaşterea 
independenţei de stat. Dar 
această recunoaştere, era 
condiţionată de două clau- 
ze: înlăturarea discrimi- 
nărilor confesionale (art.44, 
vorba de împropietărirea 
Israeliţilor) şi cedarea către 
Rusia, a Sudului Basara- 
biei, hotarul stabilindu-se 
pe talvegul brațului Chilia. 
In schimb i se oferea Do- 
brogea cu Delta Dunării 
(art.45 şi 46). Bismarck a 
accentuat, că această mică 
fâşie de pământ (Sudul 
Basarabiei), contează ex- 
trem de puţin pentru ma- 
rele Imperiu Rus, însă nu 
trebue supărat prea mult 
țarul, care ține la acest lu- 
cru, adică la anularea clau- 
zelor umilitoare pentru 
Rusia, ale'Congresului dela 
Paris din 1856. Franţa, ca să 
nu supere Rusia, n'a în- 
drăznit să susţină dolean- 
țele româneşti, dar în ace- 
laşi timp, ca să nu-şi piardă 
popularitatea printre Ro- 
mâni, a cerut ca Dobrogea 
românească să se întindă 
dincolo de Silistra, până la 
Kavarna. Pe poziţii similare 
şi urmărind acelaşi scop s'a 
situat şi Corti, delegatul 
Italiei. (Documents diplo- 
matiques frangais, |, p. a II- 
a, p.350 şi urm.) 

Congresul dela Berlin a 
constituit un insucces al 
dilomaţiei țariste, în sensul 
că a redat Macedonia Impe- 
riului Otoman, a împărţit 
Bulgaria în două şi a dat 
spre administrare Bosnia şi 
Herţegovina, Austro-Unga- 
riei. 

Disraeli a considerat tra- 
tatul dela Berlin, ca trium- 
ful politicii sale. El declara 
cinic în Camera Lorzilor că 
“a întors sultanului 30.000 
de mile pătrate engleze din 
pământul cel mai fertil şi 
populat cu locuitorii cei 
mai harnici, cei mai bogați, 
mai talentaţi şi mai cre- 
dincioşi supuşi ai sultanu- 
lui”. Dar nu spunea nici un 
cuvânt, că în urma acestei 
tranzacţii au primit insula 
Cipru. De fapt, politica bal- 
canică a Marii Britanii a 
fost determinată de nume- 
roşi factori, care depășeau 
cu mult sfera zonei respec- 
tive. Lupta pentru supre- 
maţie în Mediterană, în 
Africa şi pentru drumul de 
acces spre Indii. Astfel 
Englezii nu sprijineau do- 
leanţele popoarelor balca- 
nice, ci integritatea Imperiu- 
lui Otoman. Unul din marii 
istorici englezi, G.M. Tre- 
velyan, tradus-şi în limba 
română, scria că păcat că 
Anglia n'a insistat la Berlin, 
ca Macedonia să fie pusă 
sub cârmuirea unui guvern 
creştin, care să asigure o 


bună guvernare şi bănuim 
că cel puţin un asemenea 
aranjament ar fi putut im- 
blânzi ferocitatea patimilor 
naţionale dezlănţuite în 
arena balcanică în secolul al 
XX-lea (G.M. Trevelyan, Is- 
toria ilustrată a Angliei, ed. 
română, Buc.1975, p.773). 

Un alt istoric englez, 
A.P.]. Taylor, afirmă că 
Congresul dela Berlin, chiar 
dacă a avut rezultate nega- 
tive pentru Rusia, n'a con- 
stituit triumful deplin al 
Austro-Ungariei sau chiar 
al Angliei. Macedonia şi 
Bosnia purtau germenii 
viitoarelor catastrofe. Pro- 
blema Macedoniei a atras 
atenţia diplomaţiei euro- 
pene timp de o generaţie, 
apoi a dus la dezlănţuirea 
războaielor balcanice. Criza 
bosniacă din 1908 a răbuf- 
nit în 1914, fiind pretextul 
Primului Război Mondial, 
război care a dus la dispa- 
riţia Imperiului Habsbur- 
gic. 

România a fost neindrep- 
tăţită, smulgându-i-se Su- 
dul Basarabiei (Ismail, Ca- 
hul şi Bolgrad), dar câşti- 
garea independenţei de 
stat, însemna egalitate ju- 
ridică cu toate statele suve- 
rane, creindu-se condiţii 
mai favorabile pentru în- 
tregirea naţională. 


Integrarea Dobrogei la 
statul român, aflată sub di- 
rectă stăpânire otomana din 
1417, a oferit populaţiei ro- 
mâne, care forma majori- 
tatea locuitorilor acestei 
provincii, să se dezvolte 
mai bine. N. lorga, formula 
concluzia, că din cele mai 
vechi timpuri, fenomenul 
de transhumanță practicat 
neîntrerupt spre aceste 
locuri a reîmprospătat în 
permanenţă spiritul = de 
viaţă românească, făcând 
din Valahi elementul au- 
tohton cel mai numeros şi 
dinamic (N. Iorga, Cele trei 
Dobrogi pe care le-am găsit. 
Sate şi oameni din 
Dobrogea românească în 
1859, în "Analele Dobro- 
gei', 1922). 

La 6 Noembrie 1878, 
Consiliul de Miniştri a a- 
probat comisia pentru lua- 
rea în stăpânire a Dobrogei 
(Arh. MAE, vol. CI, dos.71, 
D.4, 1878, f.11). 

La 18 Noembrie 1878, 
Nicolae Catargi, telegrafia 
din Tulcea că în oraş a sosit 
armata română în frunte cu 

eneralul Anghelescu; ea a 
fst primită la debarcader, 
de o numeroasă populaţie 
cu mult entuziasm. Apoi 
armata a defilat pe strada 
Babaci “cu steagurile îm- 
podobite de cununi oferite 


PAGINA 16 FEBRUARIE 1995 
E EEE e Se E SI E CEE 


de damele din Tulcea, cu 
strigări de urări ale popu- 
laţiunei:" (Arh. MAE, dos. 
71, D.4,1878, f.356). 

Din punct de vedere ad- 
ministrativ, teritoriul Do- 
brogei a fost împărţit iniţial 
în 3 judeţe, în fruntea fie- 
căruia era câte un prefect. 
Prefectul de Constanţa, ra- 
porta ataşamentul popu- 
laţiei musulmane din Do- 
brogea faţă de adminis- 
trația română (Arh. St.Buc., 
fond MAI, dos.223 (1878). 
Din 37 primari numiţi în 
județul Constanţa, în 1880, 
22 erau de origine turco- 
tătară (Farul Constanței, din 
17 August 1880). 

Unirea Dobrogei cu ţara, 
cu un teritoriu de 15.623 
km, pătraţi şi un litoral de 
220 kilometri, constituia un 
mare câştig din punct de 
vedere economic şi politic 
pentru dezvoltarea ulte- 
rioară a României. Aici e- 
xista şi o cale ferată de 60 
kilometri între Cernavodă 
şi Kiistenge (Constanţa). 
Restabilirea autorităţilor 
statului român asupra Do- 
brogei în 1978, este etapa 
între Unirea din 1859 şi 
desăvârşirea Unităţii na- 
ţionale din 1918. 


Continuare în numărul viitor 


E = 
Pentru a vă ţine la curent cu ultimele ştiri din 


România, echipa noastră redacțională lucrează 
fără încetare... Nu rămâneţi în urma timpului... 


Citiţi lunar 


"Cuvântul Românesc" 
şi participaţi la viaţa exilului românesc pentru 
a forma un puternic front de luptă 


anticomunistă. 


E E 


ULTIMII TRANSHUMANȚŢI DIN EUROPA 


Urmare din pag, 15 

August este luna când sărmăniaţii, ca şi 
de altfel şi locuitorii celorlalte comune, vin 
să-şi regăsească rudele şi un cadru familial. 
Numărul lor este greu de evaluat: numai la 
Samarina se pot număra peste 10.000 de 
suflete în jurul lui 15 August, sărbătoarea 
Sf. Marii (Stâ-Mâria Mari), lună în care au 
loc un şir neîntrerupt de sărbători. Păstorii 
participă la ele în măsura posibilului. Este 
momentul când îşi vând mieii rezervaţi 
pentru aceste sărbători, iar măcelăriile im- 
provizate se înmulţesc. Fiecare familie 
pune cel puţin un miel la frigare. Se poate 
spune, fără exagerare, că peste 2.000 de ca- 
pete, de vite sunt sacrificate pentru Sf. 
Marie, vinul şi uzul din Târnova venind în 
ajutor. 

. Importanța socială a acestor regăsiri este 
tot atât de însemnată ca şi aspectul său 
economic pentru comunitate, care-şi reca- 
pătă ice Soma intă originilor sale şi care 
găseşte în acelaşi timp ocazi -şi întări 
legăturile familiale. E, catia d Sel latări 

„Faptul cel mai remarcabil în această re- 
giune este menţinerea graiului Aromânilor, 
existenţa lor în Peninsula Balcanică fiind 
semnalată încă din secolul al VI-lea după 
Hristos. Păstorii aromâni din regiunea 
noastră sunt prin urmare foarte vechi 
ip ai (Uri Dezvâltalea unei mişcări 

aţionaliste la mâni 
bir âni nu a avut loc decât 

Şcoli elementare aromâne au fost fon- 
date atunci în mai multe sate şi apoi şcoli 
secundare la Ianina, Grebena, Salonic şi Bi- 
tolia. În 1905, Aromânii au fost chiar recu- 


noscuţi de către Turci ca formând o naţio- 
nalitate aparte sau “milet”. 

Aroniânii şi-au conservat şcolile ele- 
mentare şi secundare, precum şi bisericile 
unde slujba era celebrată în limba lor până 
la război, adică până în 1939. După război, 
aceste instituţii au primit lovitura de graţie. 

„În stadiul actual al evoluţiei sale, so- 
cietatea pastorală prezintă câteva parado- 
xuri. Este vorba de o lume foarte bine 
structurată, unde păstrarea limbii merge 
mână în mână cu practici matrimoniale în 
care endogamia este regula generală, comu- 
nitatea manifestând o vitaliate remarcabilă. 

Consideraţiile de mai sus ne îndrep- 
tățesc să ne punem întrebarea asupra 
viitorului acestor comunități, sau mai bine 
zis, asupra menţinerii unui mod de viață 
tradiţional într'o economie şi într'o socie- 
tate în plină mutație. 

In final, în loc de a încerca să catego- 
risim aceste comunităţi de munte din Pind 
în grupuri determinate, mi se pare mai de 
grabă de dorit să încercăm a degaja origi- 
nalitatea profundă a acestora. Aici, mişcă- 
rile de transhumanță nu interesează numai 
păstorii, ci şi comercianții, meşteşugarii, 
cooperativa pentru covoare, secretarul pri-. 
măriei, şcoala şi învățătorii. Nici aşezarea 
de iarnă şi nici cea de vară nu poartă marca 
provizoratului; altădată războaiele de țesut 
erau demontate în Octombrie, pentru a 
transportate la şes; în schimb acum Aro- 
mânii găsesc că este mult mai comod să 
aibă două războaie. (M. Sivignon, ibid, 


pp.35-42). 
Vasile TEGA 


P 


”3 


$ 


i de activitate 
La 20 de sad Basarabiei 
ei” Mondiale, la 
; i în zilele de 10 şi 
| 5, se va ţine un 
lene Mințifie pe tema 
Reintregirii Neamului cu 
1.000 de participanţi 

din țară și de peste hotare. 
- În acest sens, îi rugăm pe 
oi compatrioţii din străi- 


Pe data de 1 Aprile 1941, 
n jurul orei 10, a venit un 
călăreț din satul Ropcea şi 
ne-a anunţat că toată lumea 
să se adune la Suceveni 
“(mai aproape de graniţă) la 
un dar ce locuieşte la 
- marginea satului şi că de 
acolo va fi plecarea spre Ro- 
mânia pe la Fântâna Albă. 

= Aşadar, au sosit oameni 
Carapciu, Suceveni, 
Prisăcăreni, aducând cu ei 
trei cruci (prapuri) scoase 
“Eram împreună cu un- 


în noi. 


„A doua zi după publicarea în ziarul 
"Țara" a articolului "O arătare în vis a pre- 
mierului Sangheli” domnul prim-ministru 
şi-a făcut apariţia în Parlament. Aici a avut 
loc următoarea discuţie: 
"SERGIU MOCANU: - Domnule prim- 
ministru, săptămâna trecută m-am adresat 
Cancelariei de Stat, cu rugămintea să-mi 
prezinte dispoziţia nr.202 din 27 Iunie a 
Guvernului. Domnul Gusac, ministru sec- 
retar de stat, a refuzat să-mi prezinte acest 
document făcând trimiterea la o dispoziţie 
orală a Dumneavoastră prin care interziceţi 
subalternilor să dea vreo informaţie. 
Întrucât aceasta vine în contradicţie cu le- 
gislația în vigoare, aşi dori să ne explicaţi 
ce se întâmplă. 
ANDREI SANGHELI: -Bini, eu o si 
; da di şi Tu eşti așa di ni corect în 
faţa lumii dor în "Țara" sîngur ai scris unu 
la unu cum îi scris în dispozoții, însamni c- 
vai, 
„ S.M:-Domnule prim-ministru, vă rog... 
„AS: - Asculti-mă pi mini. 
:- Domnule prim-ministru, vă rog 
ieţe, mult să respectaţi formulele de po- 


AS. - Iar eu mai spun înci o dati, În 
"Țara" mata ai scris di alaltaeri în "Tara" 
unu la unu cum îi dispoziţia. Toati docu- 
mentili, noi am primit aşa hotăriri, dat 
d faptul ci dumneavoastră vreț toati 
pecumentili si li primiți, nu numai dum- 
atică da şi alții, toati documentili cari 
or fii primiti şi care îs primiţi la Guvern, 
toţi Uz! am pus oamini special, absolut 
ati, scoatem copii, li dăm aici în Par- 
nt undi a si spuni, lu Olaru ori cui, ca 
umneavoastri si nu mai îmblaţi si luaţ 
im uizenti ci vrem noi si li dăm sau nu 
m Absolut nici un secret nu avem, însi 
au si spun ci eu az îs prim-ministru şi-n 
în Nera eu răspund di reguli, și daci o si vii 
Cari zi ficari deputat ş-o si zici dă-mi 
pda dă-mi ceea ci eu dovidesc sau nu 
esc, asta nu-i reguli, hai si facim re- 
Gane O si fie nu ştiu la cini aicia undi-i 
laria ceea aici, toati documentili li 
aici, iaca asta-i prima parti. 
voie i, - Domnule prim-ministru, daţi-mi 
4 vă întreb ce facem atunci cu legea? 
cra Constituţia și Legea despre statutul 
SA lia care stipulează clar obliga- 
umneav: ă enta 
"ic informație, oastră de a ne prez 
»: - Da, iaca eu vreau si vă uşurez 
lucru şi si li dau toati în Parlament. 


chiul meu Nicolae Cordu- 
ban şi aşa am pornit cu toții 
spre Suceveni, dar n'am 
apucat să ieşim din sat că 
ne-au înconjurat soldaţi 
călări, care strigau rusește 
la noi, dar noi nu înţele- 
geam ce spun şi am luat-o 
la fugă care încotro, prin 
livezi, prin curţile oame- 
nilor, pe câmp deschis, iar 
soldaţii au început să tragă 


Mulţi morţi şi răniţi au 
rămas pe câmp între care şi 
unchiul Nicolae Corduban, 


brie '89, nu se face Reîntre- 
girea? 

Înscrierile pentru Co- 
locviu se fac în timp cât mai 
util la adresa: Nicolas 
LOUPAN, 13 rue des 4 
Vents, GARCHES, 92380, 
France, 


Comitetul de organizare 


care înainte de a muri mi-a 
spus să fug cât mai repede 
şi să merg în sat să spun ce 
s'a întâmplat să nu păţească 
şi alţii ce am păţit noi. 

Cei ce au fugit inainte şi 
S'au strecurat prin văi şi 
şanţuri au fost urmăriţi şi 
împuşcaţi fără a mai fi 
somaţi. 

Din aceştia au scăpat 
foarte puţini. Dar şi cei ce 
au scăpat prin fugă, precum 
şi rudele lor au fost depor- 
taţi la 13 Iunie 1941 şi nu 
s'au mai întors din gula- 
gurile Siberiei. 


NIVEL DE... PRIM-MINISTRU 


S5.M.: - Dar dispoziţia nr.202 era numai la 
Guvern, şi nicăieri în altă parte. Eu nu am 
putut s-o obțin. 

A.S.: - Dapi di undi Tu ai, daci era numa 
acolo? y 

S.M.: - Domnule prim-ministru, eu v-am 
rugat şi vă mai rog încă o dată, să respectaţi 
formulele de politeţe. 

A.S.: - Dapi di undi o ai, daci e o fost 
numa acolo? Di undi o ai de-i scris-o în 
"Țara"? 

S.M.: - Nu contează. Eu am vrut să am 
originalul. : 

DUMITRU MOŢPAN (preşedinte-ad- 
junctal Parlamentului dela Chişinău): 

- Domnu Mocanu, eu Vă rog domnu 
prim-ministru, terminaţ, vă rog polemica 
întri doi. Eu pot faci, eu pot supliment la 
ceea ce dumneavoastri aţ vorbit şi vă spun, 
în primu rând, afari di dispoziția zero două 
suti cît o numiţ, eu sîngur nu ştiu ci 
conținut are e, cu păreri di rău n-am citit 
"Ţara", cu adivărat aşa, daci vrei si afli ceva, 
un document, în "Țara" îl găseşti, la 
Guvern şi-n Parlament, fiicari dispoziție a 
Guvernului, documentili sînt prezentati în 
Parlament, trec pi la un şir de demnitari, şi 
spunim, undi îi şi semnezi ci s-au făcut 
cunoscut cu textu, restu ele sînt toati la 
Cancelaria noastră, ari dreptu orici deputat 
si vă duceţi si vă luaţi, şi videț şi esti acolo, 
mai diparti si terminăm cu solicitarea la 
problemi... etc, etc. a 

Pentru conformitate, 
"Țara" - publicaţie săptămânală a 
Frontului Popular dela Chişinău 
din 29. 11. '94. 


i; Orice comentariu ar fi de prisos. 
barat E Dacă Basarabia este un 
stat, cum pretind impostorii dela Chişinău, 
cât mai poate fi tolerată, din punct de 
vedere penal, imbecilitatea injurioasă şi 
defăimătoare a unor agramaţi sus-puşi la 
adresa limbii oficiale a statului-fantomă pe 
care îl guvernează cu neobrăzare. Mai mult, 
cum pot admite așa ceva cele două acade- 
mii de ştiinţe "“frățeşti” dela Chişinău şi 
Bucureşti, institutele lor de limbă şi lite- 
ratură română, miile de savanţi, scriitori, 
ziarişti, jurişti, profesori de limbă de pe 
cele două maluri ale Prutului?! 

Aştept sugestii din partea cititorilor la 
adresa: 13 Rue des 4 Vents 92.380 Garches, 


Free, Nicolae LUPAN 


PAGINĂ REALIZATĂ D 


SPRE CUNOȘTINȚA ROMÂNILOR 
DIN EXIL 


nătate, care pot şi doresc, să 
participe la acest For cu a- 
devărat naţional. Să par- 
ticipe şi chiar să ia cuvân- 
tul, printr'o scurtă comuni- 
care sau la discuţii, pe mar- 
ginea temelor expuse. Co- 
municări, deci, şi sugestii 
care să răspundă la între- 
barea: de ce, după 5 ani dela 
zisa revoluţie din Decem- 


MĂRTURIE 


—— Vasile VARVARIUC—— 


O NOUĂ TRĂDARE A INTERESELOR 
NAŢIONALE ÎN BASARABIA 


— Nicolae D.RUSU—— 


Basarabia, Bucovina de 
Nord şi Ţinutul Heiţei sunt 
din cele mai vechi timpuri 
pământ românesc şi nimeni 
nu are dreptul să-l înstrăi- 
neze: atâta timp cât nu sunt 
încă una cu restul ţării se 
cheamă că sunt ocupaţie. 

Ocupaţia poate fi directă 
(Nordul şi Sudul Basara- 
biei) sau indirectă, prin ma- 
rionete străine de interesele 


ţării (restul Basarabiei, cu- : 


noscut sub numele de “Re- 
publica Moldova”). Aceste 
marionete, foşti condu- 
cători comunişti, având în 
faţă exemplul Germaniei 
s'au prefăcut mai întâi că 
ar vrea şi ei reîntregirea 
țării, dar nu aşa dintr'o 
dată, ci pe etape. Tot po- 
porul a fost alături de ei, 
închipuindu-şi că vorbesc 
sincer. Încet, încet, însă, 
adevărații unionişti cinstiţi 
au fost înlăturați din gu- 
vern şi posturile de condu- 
cere şi înlocuiţi cu elemente 
fripturiste, oportuniste, in- 
sensibile la durerea nea- 
mului şi oştile cauzei reîn- 

tregirii. Spun reîntregirii, 

fiindcă unirea a fost odată 

pecetluită în 1918. Cel mai 

vinovat de ceea ce se pe- 

trece astăzi în "Republica 

Moldova" este însuşi Pre- 

şedintele ei, Mircea Snegur, 

care nu avea altă datorie de- 

cât una singură: să iubească 

poporul român din ambele 

părţi ale Prutului mai mult 

decât orice pe lume: încu- 

nunarea acestei iubiri ar fi 

fost desigur reîntregirea 

țării, în concordanţă vitală 

cu restul intereselor Ro- 

mâniei. 

In loc de aceasta, a numit 
ca prim-ministru pe Andrei 
Sangheli (găgăuţ) iar pre- 
şedintele parlamentului 
este acum Piotr Lucinski, 
ambii antiunionişti. Mai 
mult, anti-românismul a 
fost ridicat la Chişinău la 
rangul de politică de Stat. 
Imnul naţional "Deşteaptă- 
te Române” a fost înlocuit, 
iar însăşi limba română a 
fost rebotezată (în ciuda 


opoziţiei Academiei de 
Ştiinţe din ”R. Moldova”) 
drept limbă moldoveneas- 
că; ar mai rămâne ca ofi- 
cialităţile dintre cele două 
state româneşti să discute 
prin interpret româno-mol- 
dovenesc pentru ca să ne 
facem de râs în faţa străi- 
nilor, încă un mileniu de 
acum încolo. Trist şi mai 
ales penibil. 

De curând, Marco Bela, 
preşedintele U.D.M.R. s'a 
întors dintr'o vizită la Chi- 
şinău unde a avut întreve- 
deri cu Andrei Sangheli. 
F.D.C.D. a refuzat să pri- 
mească această delegaţie pe 
motiv că este ostilă intere- 
selor poporului român. 
Într'adevăr, într'un Comu- 
nicat reprodus de presa 
română se spune că liderii 
U.D.M.R. ar fi susţinut în 
timpul vizitei la Chişinău 
ideea Moldovei mari prin 
anexarea unei părţi a Es- 
tului României; dacă aşa 
stau lucrurile şi există o 
asemenea dovadă, acest 
partid alcătuit pe baze 
etnice şi nu pe criterii 
politice, trebue imediat 
desfiinţat, fiind împotriva 
intereselor vitale ale po- 
porului român, partid pus 
în slujba unei alte puteri. Şi 
c'un astfel de partid coche- 
tează cei dela Chişinău 
despre soarta României. 

La 23 Decembrie 1994 
fracţiunile parlamentare ale 
P.D.A.M., Partidul Socialist 
şi Edinstvo, au adoptat cu 
68 de voturi legea privind 
statutul juridic al Gagauz- 
Yeri-Gagauzia. Prin acest 
act, contrar intereselor 
Moldovei şi în general ale 
României, au fost puse ba- 
zele dezmembrării teri- 
toriale ale "Republicii 
Moldova”, fiind satisfăcute 
pretenţiile regimului sepa- 
ratist dela Comrat. Unui 
grup etnic de cca. 125.000 de 
locuitori reprezentând 2,5% 
din populaţia țării - grup de 
Turci trecuţi la creştinism 
colonizat de ţarismul rus 
acum un secol şi ceva în 


Basarabia, i s'au acordat 
mai mult de 10% din teri- 
toriul "R. Moldova”, Astfel, 
minoritatea turcă are mai 
multe privilegii politice: 
drept de a avea organ le- 
gislativ, drept de a-şi croi 
frontiere în interiorul sta- 
tului şi de a-şi administra 
în exclusivitate acest teri- 
toriu. Dar ceea ce contează 
cel mai mult, aş spune vital 

entru viitor, are dreptul la 

"autodeterminare externă” 
în cazul în care populaţia 

"R. Moldova" îşi va resta- 
bili unitatea naţională. 

Adaptarea acestei legi, 

ascunde raţiuni strict po- 
litice contrare intereselor 

"R. Moldova" şi constituie 
un atentat la unitatea sta- 
tului român, potrivnică as- 
piraţiilor legitime, normale 
şi sacre de independenţă, 
unitate şi libertate a nea- 
mului nostru. 

Este un act iresponsabil 
de trădare şi abandonare a 
populaţiei româneşti din 
ținut, de vânzare a pămân- 
turilor străbune. 

Renaşterea naţionalis- 
mului şi tendinţa Rusiei 
de a-şi redobândi statutul 
de mare putere mondială 
sunt vizibile de mai mult 
timp. 

Singura independenţă 
posibilă pentru "R. Mol- 
dova" este cea care ar putea 
fi dată de apropierea de 
România şi de structurile 
europene. Şi asta dacă se 
grăbeşte, înainte ca Rusia 
să poată din nou să pună 
stăpânire pe ea. 

Coşmarul Moldovei este 
armata a 14-a rusă, st-'iona- 
tă pe teritoriul său, d prin 
reunificarea cu România 
retragerea sa s'ar putea ne- 
gocia de un stat românesc 
întărit, care să opteze ferm 
pentru întregirea în struc- 
turile europene şi în 
NATO. 

Bunul Dumnezeu să aibă 
milă şi să apere neamul 
românesc şi să ne ajute să 
ne reîntregim ţara. 


LUNA BUCOVINEI 


La 76 de ani dela reu- 
nirea Bucovinei cu patria- 
mamă, Filiala Bucureşti a 
"Societăţii pentru Cultură şi 
Literatură Română în Bu- 
covina” a lansat de una sin- 
gură un program de solem- 
nităţi şi simpozioane. 

Toate bune şi la locul lor. 
Grupuri restrâne de invitaţi 
dela Cernăuţi şi o pleiadă 
de bătrâni dela București au 
audiat conferinţe şi-au de- 
pănat amintiri, poate şi 
dureri, 

Or, numai atâta putem 
face Domnule Profesor 
George Muntean? 

Da, aveţi dreptate! Nu 
putem face mai mult, căci 
fiecare avem reduta noastră 


Gellu CARAZA 


pe care o apărăm cu tunu- 
rile dela Navarin. 

La acest timp în Nordul 
Bucovinei autorităţile lo- 
cale nu respectă nici pe de- 
parte legile privind dreptul 
la învățământ al Românilor. 
Şcolile româneşti din Nor- 
dul Bucovinei, Herţa, 
Transcarpatia şi din Basa- 
rabia de Sud sunt ţinute în 
greutăţi şi dezorganizate 
chiar. Nu există cele mai 
elementare condiţii de in- 
struire în limba maternă; 
manuale şi literatură şco- 
lară, programe de învăţă- 
mânt, cadre didactice. 

Elevii, studenţii şi doc- 
toranzii români din U- 
craina, care studiază în 


România, nu au un viitor 
asigurat, pentrucă nu există 
o legislaţie ucraineană care 
să recunoască diplomele 
româneşti. 

Procesul de ucrainizare 
al Românilor din Nordul 
Bucovinei, Basarabiei de 
Sud şi Ţinutul Herţei mer- 
ge spre culmi. Ca exemplu 
putem lua şi şcolile româ- 
neşti din zisa Transcarpatie. 

Deci am avea ce face, 
Domnule Preşedinte Geor- 
ge Muntean. Dar înainte de 
toate ar trebui să înceteze 
bubuiturile tunurilor dela 
Navarin şi să facem front 
comun întru salvarea româ- 
nismului din teritoriile ocu- 
pate. 


PAGINA 18| 


FEBRUARIE 1995 


ŞTIRI DIN LUMEA 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ROMÂNEASCĂ 


REVELIONUL 


Conform obiceiului stră- 
bun, Anul Nou este întâm- 
pinat cu cântec şi voie bu- 
nă, cu mese imbelșugate şi 
cu noi speranţe de prospe- 
ritate în viitor. 

Ca şi în iernile preceden- 
te şi anul acesta Asociaţia 
Culturală Română din Ha- 
milton a organizat şi a 
găzduit petrecerea Revelio- 
nului la Câmpul Românesc. 

Dar de această dată, Anul 
Nou a adus cu el şi ceva 
deosebit - multe vlăstare 
tinere - fapt ce dă speranțe 
celor vârstnici că viitorul 
asociaţiei şi ideea de ro- 
mânism sunt asigurate şi 
improspătate de suflu tâ- 
năr, entuziast. Spre deose- 
bire de petrecerile anterioa-, 
re, media de vârstă a invi- 
taţilor, precum şi a celor 
care au ajutat la otganizarea 
şi buna desfăşurare a ban- 
chetului a fost intre 30-35 
ani. 

Împodobită în straie de 
sărbătoare, cu ghirlande de 
brad, cu beculeţe colorate şi 
panglicuţe roşii, sala dela 
Câmpul Românesc îşi aş- 
tepta oaspeţii. Invitaţii au 
început să curgă valuri, 
valuri, astfel că pe la ora 
9.00 sala gemea de lume. 

Banchetul a fost deschis, 
cu un program de cafâ- 
concert de către formaţia 
Nimbus - din Piteşti - spe- 
cial invitată pentru acest 
eveniment. Tradiţionalele 
bucate româneşti (piftie, 
icre, brânză, măsline, salata 
ă la boeuf etc.) au inceput 
să se adune sub privirile 
pofticioase ale mesenilor. 

Conversaţiile, glumele şi 
plăcerea revederii au făcut 
ca timpul să zboare pe ne- 
simţite şi iată că ora 12 a 
sosit. Şi am păşit cu toţii în 
Noul an 1995. 

Pe fundalul muzical al 
cântecului "Mulţi ani tră- 
iască!” rude, prieteni, soţi, 
părinţi şi copii, cu lacrimi 
de emoție, schimbau urări 
de sănătate şi prosperitate, 
ciocneau cupe de şampanie, 
se imbrăţişau şi se sărutau. 
Până şi natura a participat 
la acest moment, acoperind 
totul cu o mantie imaculată 
de zăpadă. kr 
La puţin timp după mie- 


zul nopţii am avut plăcerea 
să asistăm la un scurt spec- 
tacol tradițional românesc - 
Jocul Caprei interpretat de 
DL. George Bălaşu - în rolul 
moşului, şi al D-lui Vasile 
Atanasoaie - în rolul caprei. 
A urmat apoi "Pluguşorul." 
În pocnetul bicelor şi mu- 
getul buhaiului, bărbaţi 
vânjoşi, îmbrăcaţi în fru- 
moase straie populare, au 
făcut urări pentru Anul 
Nou, după străbuna datină 
românească. Urătorii au 
fost: Florian Săndulescu, 
Dorian Popescu, Florinel 
Săndulescu, Rene Goioane, 
Lucian Efanov, George 
Bălaşu. 

Cele două momente au 
amintit celor vârstnici de 
copilărie, iar celor tineri le- 
au arătat că tradiţia şi 
obiceiurile străvechi nu se 
uită şi nu se opresc la gra- 
niţă, ci ele se învaţă şi se 
perpetuează din tată'n fiu şi 
oriunde am trăi, simțim şi 
ne purtăm româneşte. 

După încheierea scur- 
tului spectacol, formaţia 
Nimbus a trecut la un re- 
pertoriu de cântece şi dan- 
suri tradiționale româneşti. 
Ringul s'a dovedit neîncă- 
pător atunci când au în- 
ceput sârbele şi horele din 
toate regiunile ţării, lanţul 
dansatorilor întinzându-se 
dintr'un capăt în altul al 
sălii. Cu mic cu mare, Ro- 
mânii (chiar şi cei mai ti- 
neri, născuţi pe continentul 
nord-american) s'au prins 
în străbunul lanţ al înfră- 
ţirii - hora strămoşească. 

Pe masă şi-au făcut 
apariţia şi mult doritele 
sarmale, urmate mai târziu 
de friptura de curcan şi câr- 
năciori, garnisite din belşug 
cu gogonele, conopidă, cas- 
traveţi - puse la murat după 
reţeta românească de către 
gospodinele Asociaţiei Cul- 
turale din Hamilton. De 
altfel meritul deosebit pen- 
tru prepararea bucatelor se 
datorează aceloraşi doam- 
ne, gospodine ale asociaţiei, 
care intotdeauna au fost la 
înălţime şi au ştiut să sa- 
tisfacă gusturile variate ale 
tuturor. 

O altă surpriză a Reve- 
lionului '95 a reprezentat-o 


'95 LA "CÂMPUL ROMÂNESC" 


focul de artificii - oferit 
asistenţei de către DI, 
Costică Ungureanu din 
Toronto. A fost un moment 
în care invitaţii indiferent 
de vârstă s'au simţit din 
nou copii şi s'au bucurat de 
jocul de lumini sub căderea 
feerică a fulgilor de zăpadă. 

Spre lauda organizato- 
rilor, barul a fost bine asor- 
tat cu băuturi pentru toate 
gusturile şi vârstele. 

În tot acest răstimp rin- 
gul de dans n'a stat o clipă 
gol. S'au ascultat şi dansat 
şlagăre de altădată (Sanie 
cu zurgălăi, La căsuţa cu 
zorele, Du-mă acasă măi 

tramvai etc.), melodii care 
au trezit nostalgii celor 
vârstnici şi zâmbete pe chi- 
purile celor tineri. 

Formaţia Nimbus şi-a 
demonstrat încă o dată 
talentul în selecţia unor 
melodii de succes din cla- 
samentele internaţionale 
cele mai recente (Statele 
Unite, Anglia, Italia) care 
au animat şi "încălzit" 
publicul adolescent şi 
tânăr. 

De un deosebit succes 
s'au bucurat reprizele de 
muzică de dans (disco, 
tropical, rock) oferite de 
subsemnata, în calitate de 
disc-jockey al Revelionului. 

Un alt moment surpriză 
al serii a fost tombola. Pre- 
miul surpriză a fost un bilet 
de călătorie dus-întors în 
România, oferit gratuit de 
agenţia "The European 
Connection" (TEC). În plus, 
compania TEC a mai oferit 
şi alte premii, ce au constat 
în reduceri substanţiale de 
prețuri la serviciile pe care 
le oferă. 

Spre dimineaţă s'a servit 
tradiționala ciorbă de po- 
troace, iar pe ringul de dans 
hora "s'a învârtit" în ritmul 
alert al clasicei "Periniţe”, 

Noaptea a trecut pe ne- 
simţite şi iată că oaspeţii se 
îmbrățişează cu gazdele şi 
îşi iau rămas bun până la 
ivirea unui nou prilej de 
revedere. 

Acesta a fost Revelionul 
1995 la Câmpul Românesc 
din Hamilton. 

Mulţumim încă o dată şi 
pe această cale organizato- 


rilor pentru buna desfă- 
şurare a petrecerii, precum 
şi oaspeţilor pentru parti- 
cipare şi îi aşteptăm şi altă 
dată! Totodată, mulţumim 
formaţiei Nimbus, compusă 
din: Gabriel Calotescu - şe- 


ful formaţiei şi instrumen! 
cu clape, Radu Florea - 
chitară solo, Dan Podeanu - 
saxofon, percuție şi Floare: 
Grăjdan - solistă vocală, 
formaţie care a avut un rol 
covârşitor în reuşita ban: 


CHICAGO 


chetului. lar pe cei care din- 
trun motiv sau altul nu au 
putut să vină, îi asigurăm că 
au avut de pierdut o bună 
ocazie de a sărbători un a- 
devărat Revelion românesc. 


Roxana EFANOV 


ACTIVITATEA CERCULUI CULTURAL "MIHAI EMINESCU" 
(1 Noembrie 1994 - 1 Februarie 1995) 


1. Duminică 13 Noem- 
brie 1994, ora 5 p.m., a avut 
loc în sala Bisericii "Naşterea 
Domnului" din oraşul Chi- 
cago, o seară culturală, în- 
chinată filosofului şi profe- 
sorului român NAE IO- 
NESCU. Cuvântul de des- 
chidere şi prezentarea pro- 
gramului au fost făcute de 
Ing. John Pop, Director cul- 
tural şi artistic, al Centrului 
Cultural "MIHAI EMINES- 
CU". S'au citit fragmente 
din "Logica", "Metafizica" şi 
"Indreptarul ortodox", ale 


„lui NAE IONESCU. Şi-au 


dat concursul Lucia Pop, 
Jean Bukiu (secretarul cer- 
cului) şi Lidia Nicolau. S'a 
prezentat conferinţa 
“Filosofie şi Religie în con- 
cepția metafizică a lui NAE 
IONESCU", de către Prof. 
Dr. Gheorghe Rădulescu, - 
Preşedintele Cercului Cul- 
tural "Mihai Eminescu”. 
S'au interpretat cântecele 
religioase "Taina Creştină- 
tății” şi "Acum slobozeşte” 
de către Preotul Protopop 
Simion Pavel. În încheiere 
S'au citit două poeme reli- 
gioase de Gheorghe Rădu- 
lescu "La poarta veşniciei” 
şi "Cântarea Cântărilor", 


2. Duminică 4 Decembrie 
1994, după Sfânta Litur- 
ghie, în aceeaşi sală a Bi- 
sericii "Naşterea Domnu- 
lui”, din Chicago, într'un 
cadru festiv s'au sărbătorit 
76 de ani dela Unirea Tran- 
silvaniei cu Patria Mamă - 
ROMÂNIA (1 Decembrie 
1918), a Basarabiei (27 Mar- 
tie 1918) şi a Bucovinei (28 
Noembrie 1918), UNIREA 
ÎNTREGULUI POPOR 


ROMÂN, ROMÂNIA 
MARE. Au conferenţiat 
Eugen  Bârsan despre 


"Unirea Transilvaniei" şi 
Prof. Dr. Gheorghe Rădu- 
lescu despre "Unirea Ba- 


sarabiei şi a Bucovinei cu 
România”. S'au recitat 
poezii cu factură naţional 
patriotică, de către Lucia 
Pop, Doina Vârcol, Corina 
Ardelean, Jean şi Florian 
Buchiu, Lidia Nicolau şi 
Elena Lazăr. S'au interpre- 
tat cântece naţionale. Pro- 
gramul a fost prezentat de 
către Valeriu Moraru, Pre- 
şedintele comitetului Bise- 
ricii "Naşterea Domnului”. 


3. Duminică 15 Ianuarie 
1995, ora 5 p.m., a avut loc 
în sala Bisericii "Naşterea 
Domnului” din oraşul 
Chicago, Preot Protopop 
Simion Pavel, sărbătorirea a 
145 de ani dela naşterea lui 
Mihai Eminescu şi come- 
morarea a 106 ani dela 
moartea marelui poet 
naţional. Cuvântul de 
deschidere şi prezentarea 
programului despre Mihai 
Eminescu, au fost făcute de 
către Ing. John Pop, Direc- 
tor cultural şi artistic al 
Cercului "MIHAI EMINES- 
CU". Au urmat: "Note şi 
comentarii despre Mihai 
Eminescu” de Eugen Bâr- 
san, Preşedinte de onoare al 
Cercului Cultural. S'a inter- 
pretat critic "Scrisoarea a 
MIl-a" de Mihai Eminescu 
de către Jean Bukiu, Secre- 
tarul Cercului Cultural. 
S'au citit poezii de Mihai 
Eminescu, de către Lucia 
ja îi Elena Lazăr, Lidia Ni- 
colau, Corina Ardelean şi 
Georgeta Bectaş. S'au inter- 
pretat vocal din repertoriul 
poetului, de către Preotul 
Protopop Simion Pavel şi 
de Preotul Vasile Susan, 
mai multe cântece. S'a făcut 
o informare, privind nu- 
meroasele traduceri în 
limbi străine din opera poe- 
tului de către Prof. Dr. 
Stella Rădulescu şi S'au citit 
două poeme în limba en- 


e e a a a a a 


gleză şi limba franceză, de 
Lucia Pop şi Prof. Dr. Stella 
Rădulescu. S'a prezentat 
conferința "MIHAI EMI- 
NESCU ŞI EPOCA SA”, de 
către Prof. Dr. Gheorghe 
Rădulescu. Au mai con- 
tribuit la reuşita serii cul- 
turale: Mugur Simionov şi 
Octavian Cojan. A partici- 
pat şi a luat cuvântul, Pă- 
rintele Arhimandrit Sofian 
Boghiu, Starețul Mânăstirii 
Antim din Bucureşti. 


4. Duminică 22 lanuarie 
1995, după Sfânta Litur- 
ghie, în sala Bisericii 
"Naşterea Domnului” din 
oraşul Chicago, s'au sărbă- 
torit 136 de ani dela "Unire: 
Principatelor  Române' 
Moldova şi Ţara Româ- 
nească (Muntenia) 24 
Ianuarie 1859 - 24 lanuarie 
1995. A conferenţiat Prof 
Dr. Gheorghe Rădulescu 
Preşedintele Cercului Cul- 
despre "Istoricul Unirii 
Principatelor Române şi 
Domnia lui Al. 1. Cuza”. 
S'au recitat poezii cu carac- 
ter patriotic de către Corina 
Ardelean, Cornelia Tipescu 
şi Elena Lazăr. S'au intonat 
cântecele "Hora Unirii” şi 
"Pe-al nostru steag”. Pro- 
gramul a fost prezentat de 
Valeriu Moraru, Preşedin- 
tele Comitetului Bisericii 
"Naşterea Domnului” din 
Chicago. 


În întregime această ac- 
tivitate culturală s'a bucurat 
de un deosebit succes, 
Cercul Cultural "MIHAI 
EMINESCU”, luând o mare 
amploare, atât în comuni- 
tatea românească din Chi- 
cago, făcându-se cunoscut 
şi în celelalte comunități 
româneşti din Statele Unite, 
cât şi în ţară. 

Corespondent 


4 
ri 


; NY AŢA NOASTRĂ: 


i SIMBOLUL STATUII 

SI MAREȘALULUI 

ij NESCU 

pa a Neamţ s'a ri- 
: sa olari Mareşalului 
4) scu. Omagiul 
i pentruc'a fost 
lui Hitler, nu pentru 
„ar fi fost antisemit, anti- 
[E ic ori contra Franţei, 
N iei sau Americanilor, 
4 ptru un singur motiv 
E nu trebue uitat şi pentru 
Se nu dăm socoteală 


i cae ui şi nu cerem scuze 


ul Ion Antonescu 
care a spus lumii că 
bia e pân romă- 
“nesc. Statuia lui ne rea- 
este de târgul dintre 
“ Ribbentrop-Molotov. Dacă 
Ş e acuzată c'a foet 
aliată cu criminalul Hitler, 
3 re se uite că Anglia şi 
Statele Unite - care respectă 
şi azi târgul dintre un na- 
zist și un comunist - au fost 
și ele aliate cu "Unchiul 
oe”, Deci, să ridice piatra 
cel făr' de păcat sau, cum ar 
spune Machiavelli, scopul 
scuză alianțele. 


ŞI TIMPUL 
Anglia nu va mai cheltui 
home de dolari anual 
vâneze pe cei bănuiţi 


fi fost criminali nazişti. 
Până la terminarea proce- 
selor ei vor fi răposaţi, iar o 
jpdecaă pripită nu este 
intotdeauna dreaptă. 

... 


ecel 


= 


 ÎNINSULTĂ MEMORIA 

ocitoarele care aprind 
lumânări la mormântul 
impuşcatului, în loc de 
: îi insultă memoria. 
O cruce, fi anuală ori o 
rugăciune îl fac pe odiosul 
3 Fig să se învârte în coş- 


„O lege, ce-ar permite ca 
“fiecare să-şi poată citi 
dosarul incheiat de Secu- 
tate, a fost respinsă de 
Comisia Senatului pentru 
Drepturile Omului pe 
Motivul că "denunțarea 
ormatorilor va produce 

multă suferinţă acestoara”, 
=: ied din cei patru sena- 
apără pe turnători, 
rezintă guveenu iar al 

Ş PUNR! 


PARALELE CE SE 
DESPART... 
este imposib 
dar politicește cate Posibile 


„ile. Ne referim la C. 
Măctuala Rusiei 2 Cenada 


Într'un colţ al Canadei 


verii. minoritate catolică ce 
pie ște limba franceză, 
Can, dtosebire de restul 
aa ei unde majoritatea 
leat Protestanţi și vorbesc 


a en 
dn lar într'unul 
os uburile Rusiei Orto- 


stă o minoritate 
și cujimană, cu altă limbă 
[saca ură, Cele două regi- 

Oresc să devină ţări 


e Y 
lee e gene și aici para- 


n Cana a i 
v, se discută a- 
imualele și dezavantajele 
de ui, dar în Rusia în 
îvioa i avem tancuri 
ne și mii de civili 


AUZITE, VĂZUTE ŞI 
PĂŢITE 


George DONEV 


"ucişi. Washingtonul susține 


că Rusia e democrată şi să 
nu supărăm pe Dl. Elţin, că 
de necaz ar putea să nu se 
mai îmbete. 

Vă puteţi imagina ca 
Ottawa să bombarderze 
Montrealul? 


AU MAI RĂMAS 10.999 

In România la o popu- 
laţie de 22 milioane avem 
18 milioane de Ortodocşi şi 
11.000 atei. Cum Dl. Iliescu 
s'a ortodocsit, au mai rămas 
10.999 de atei! 


RECLAMA-I SUFLETUL 
DOLARULUI 

Ziaristul Lance Gray, 
călătorind prin Europa, a 
cules exemple de reclame 
scrise în limba "engleză" 

Un doctor din Roma: 
"Specialist in women and 
other diseases" (Specialist 
în femei şi alte boli); 

O casă de mode din 
Paris: "Dresses for street 
walking” (Rochii pentru 
"femei de stradă'). 

La Aeroportul din Co- 
penhaga: "We take your 
bags and send them in all 
directions" (Vă luăm ba- 
gajele şi le expediem în 
toate direcţiile). 

Un restaurant din Bucu- 
reşti oferă: "Chicken soup 
with droppings" (Supă de 
găină... cu ce te lovesc în 
pălărie păsările din zbor). 


DUPĂ CARITAS, 
CREDIT BANK 

Directorul Băncii Credit 
Bank, Dl. Mircea Ivan, a 
fost arestat şi acuzat de 
fraudă, fals intelectual, 
bancrută falsă, acordare 
preferenţială de credit. Este 
suspect faptul că cei care 
doreau să-şi cumpere un 
apartament trebuiau să aibă 
cont la Credit Bank. Se 
bănuieşte că în afară de 
Mircea Ivan vor fi şi alţi 
vinovaţi. 


AUZITE ŞI CITITE 

Un pensionar, fost avo- 
cat, se întâlneşte cu un prie- 
ten şi, din una în alta, îi 
spune că acuma e procuror. 

- Te-a reangajat şi avan- 
sat preşedintele? 

- Nu! M'au angajat şi 
avansat copiii şi nepoții: 
stau zilnic la coadă şi le 
"procur” alimente. 


Avem economie de piaţă 
şi fiecare învaţă cum să nu- 
mere până la un bilion. - 

= M'am privatizat, spune 
Bulă plin de mândrie: am 
oi, am capre, am vaci, le 
cresc, le vând, fac bani şi'n 
curând voi cumpăra la 
Snagov o vilă alături de cea 
a premierului. 

- Bravo, îl felicită prie- 
tenul care-l întreabă cu 
invidie: 

- Dar câte oi ai? 

- Păi oi, spune Bulă scăr- 
pinându-se în cap, am nu- 
mai una. 

- Dar capre şi vaci câte 
ai? 

- Păi, de-ălea, am mai 
puţine. 


FEBRUARIE 1995 


S'a născut în 16 Martie 
1914 în Comuna Ceica, ju- 
deţul Bihor, în partea Nord- 
vestică a Ardealului, ceea ce 
avea să-i imprime persona- 
lităţii sale un caracter de 
redutabilitate, conustanţă şi 
loialitate. A urmat cursurile 
liceului greco-catolic Josif 
Vulcan, din Beiuş între 
1923-1930 şi apoi studii de 
Drept la Oradea, 1930-1934, 
când şi-a luat licenţa în 
Drept. Diploma de avocat 
Şi-a luat-o în 21 lunie 1938. 

Încă din universitate, 
Corbuţ s'a încadrat șuvoiu- 
lui de tineret naţionalist şi 
şi-a făcut o completă edu- 
caţie pe baza principiilor 
spirituale ale Generației 
din 1922, cu caracterele 
specifice ardeleneşti, pe ca- 
re mai târziu le-a definit și 
articulat Dr, lon Banea, în 
cadrul Mişcării Legionare. 

Prin integrarea lui în 
epoca aceea în Mișcarea 
Legionară, Victor Corbuţ a 
devenit parte din legenda 
Ardealului legionar, care a 
cucerit sufletele şi cugetele 
curate ale ţăranului din 
acea parte a ţării, pentru 


Victor CORBUȚ 


(1914- 


credinţa legionară. Aceasta 
s'a văzut bine în alegerile 
generale din Decembrie 
1937. Dela bun început a 
cunoscut botezul prigoa- 
nelor anti-legionare și a su- 
ferit ilegalităţile dictato- 
riale ale lui Carol al II-lea şi 
mai târziu ale comuniştilor 
instauraţi la putere prin 
cizma armatei roșii care a 
ocupat ţara. 


Sub dictatura lui Carol al 
II-lea caracteristica arestă- 
rilor și întemniţărilor sale a 
fost că, absolut toate, în 
1933 şi 1938 au fost fără 
mandat de arestare, cu sfi- 
darea celor mai elementare 
proviziuni legale ale Con- 
stituției. 

Acelaşi lucru în regimul 
dictaturii comuniste, acu- 
mulând un număr de 184 
de închisoare, dintre care 
numai 9 au fost pe bază de 
sentinţă (in regimul comu- 
nist). 


În felul acesta, Victor 
Corbuţ a fost martor la toa- 
te abuzurile şi maşinaţiile 
de ilegalitate din aşa zisa 


1994) 

democraţie din România, 
care erau “acoperite” şi 
"apărate" de ocultele inter- 
naţionale, în toate aberaţiile 
lor, abuzive. 

Astfel după venirea lui 
Corbuţ în Statele Unite, 
aceste oculte au încercat o 
manevră de deportare a lui 
in România comunistă, pe 
motivul că în țară nu i s'ar 
întâmpla nimic, şi mai mult 
decât atât dosarul de azil 
politic a fost declarat pier- 
dut. Securitatea lui Ceau- 
şescu știa acest lucru şi 
ameninţa ca odată cu reîn- 
toarcerea în România va 
suporta rigorile legii. 

Numai intervenţia Con- 
siliului Naţional de secu- 
ritate a Preşedintelui Regan 
a făcut ca toate încercările 
de deportare să fie anulate 
şi el să primească azil po- 
litic. Aceasta este o măr- 
turie a legăturilor oculte ale 
lui Ceauşescu cu segmente 
americane, care operau în 
afară de sfera lor legală a 
autorităţilor oficiale. 

Corbuţ s'a integrat în 
viaţa americană, unde a 
demonstrat o deosebită 


PAGINA 19 


onestitate și omenie spe- 
cifică românească şi a 
continuat să lupte pentru 
idealurile lui din tinereţe, 
căroara le-a fost loial şi 
credincios. Şi a muncit 
enorm ca să păstreze o bună 
parte din patrimoniul is- 
toric al Mişcării, care va 
vedea în curând lumina 
tiparului prin grija par- 
tenerului său, care era de 
mult angajat pe calea unei 
documentări fabuloase is- 
torice și politice în exilul 
românesc. ; 

În viața zbuciumată a lui 
Victor Corbuţ s'a oglindit 
toată viaţa generaţiei sale, 
din rândurile Mişcării Le- 
gionare cu frământările, 
opintirile, suferinţele şi 
amărăciunile veacului său, 
care însă au fost luminate 
de puritatea sufletească, de 
tăriile de credinţă şi de 
idealurile care voiau să clă- 
dească o lume nouă gene- 
rată de sacrificii, al căror 
exemplar a fost lon Moţa şi 
Vasile Marin şi însuşi Că- 
pitanul lor. 


Corespondent 


EMIGRANTUL ROMÂN ! 


—— Mihai GHEORGHIU—— 


Pe Marian, l-am cunoscut 
întâmplător, în urmă cu mai 
bine de trei ani, atunci când 
mi-a fost prezentat cu oca- 
zia unui "picnic" românesc 
la care am luat parte şi unde 
şi el ca şi ceilalţi Români 
participanţi la tradiționala 
festivitate, venise împreună 
cu soţia pentru a petrece 
câteva momemte pur româ- 
nești. 

Atunci, în toiul desfă- 
şurării pitorescului eveni- 
ment, când toată lumea 
încerca din greu să e- 
puizeze imensul volum de 
impresii, fapte şi amintiri, 
acumulat pe perioada unui 
an întreg, perioadă scursă 
dela "picnicul” trecut, nu 
prea am avut șansa de a afla 
prea multe despre el şi 
trecerea extrem de fulgeră- 
toare a timpului, pe fondul 
trepidant al vieţii ameri- 
cane avea să mă facă să uit 
oarecum de el, până când 
într'o zi, prietenul meu 
Costi Prisecaru, avea să mă 
pună oarecum la curent cu 
situaţia dificilă şi de nein- 
vidiat a familiei Mustaţă 
Marian, situaţie pe care am 
hotărit să o împărtăşesc 
prin intermediu ziarului 
nostru, întregii comunităţi 
româneşti din America. A 

Mustaţă Marian, originar 
din Constanţa, de profesie 
mecanic, reuşeşte cu aju- 
torul sorei sale Țiripen 
Vasilica, să obţină o viză de 
vizită, pe o perioadă de un 
an de zile, viză căreia îi dă 
curs dar bineînţeles că a- 
juns aici, scăpat din ghea- 
rele puţin slăbite ale unui 
sistem diabolic, hotărăște 
încă din primele clipe să nu 
se mai reîntoarcă și deci 
acţionează petiția legală de 
solicitare a aprobării de 
stabilire definitivă în 
America. - 

Prin ajutorul nemijlocit 
al surorii și cumnatului său, 
Marian începe să înveţe 
puţin câte puţin limba en- 
gleză şi urmare acestui fapt, 
reuşeşte pozitiv să se în- 
cadreze încet şi constant în 
labirintul sistemului occi- 
dental, angajându-se mai 
întâi la un "junck-yard”, 
unde face faţă greutăților 


de limbă şi sistem dar to- 
tuşi nu apelează la ajutorul 
social, fiind încă dela în- 
ceput hotărit să ia viaţa în 
piept, indiferent de obsta- 
colele impuse de aceasta și 
într'adevăr într'un timp 
relativ scurt reuşeşte să se 
adapteze destul de bine, 
na condiţii de viaţă, 
obţinând succese semni- 
ficative, din numeroase 
puncte de vedere dar în 
poda acestor incontesta- 

ile beneficii, situaţia 
familiei sale, se află încă 
sub semnul nefast al incer- 
titudinii, 

În Aprilie, 1992, familia 
lui Marian se măreşte, prin 
venirea pe lume, a micuţei 
Corina, care întăreşte şi mai 
mult hotărîrea tinerei fa- 
milii de a rămâne aici, mai 
ales că tot cam în aceeaşi 
perioadă, Marian este ajutat 
şi angajat în compania pro- 
prie a lui Costi Prisecaru, 
unde lucrează şi actual- 
mente ca mecanic, dând 
dovadă de o deosebită 
seriozitate şi răspundere 
fiind extrem de apreciat. 

n luna Septembrie anul 
trecut se naşte Gesica 
Malisa, mărind astfel, 

entru a doua oară, tânăra 

amilie care acum mai mult 
ca niciodată, doreşte să-şi 
continue viaţa aici, pe 
pământ liber, unde el şi 
soţia şi cele două fetiţe, pot 
trăi, cel puţin decent şi mai 
ales fără grija chinuitoare a 
zilei de mâine şi a unui vii- 
tor incert. 

Din nefericire, în pofida 
celor menţionate, familia 
Mustaţă Marian a primit 
deja un răspuns negativ la 
cererea de stabilire în A- 
merica iar eventualitatea de 
a fi trimişi înapoi îi sperie, 
fiind pe deplin conştienţi 
că legea emigrării în Ame- 
rica, a devenit din ce în ce 
mai strictă, încercând să 
stopeze valul de emigranţi, 
veniţi de pretutindeni, care 
asaltează zilnic serviciile de 
imigrare, invocând şi ma- 
nipulând diverse motive, în 
dorinţa vitală de a scăpa de 
nedreptate şi sărăcie. 

Totuși, actuala legislaţie 
în vigoare în acest dome- 


niu, permite azilul politic, 
în cazul în care, persoana 
aplicantă, face dovada că 
este nemulțumită sau per- 
secutată politic de sistemul 
(țara), din care se refugiază, 
ba mai mult că în cazul u- 
nei eventuale reîntoarceri, 
acesta va suferi repercur- 
siuni şi tocmai din acest 
punct de vedere, Românii, 
sunt vizibil și net defa- 
vorizaţi, căzând victime 
propriilor lor greşeli, prin 
faptul că în urma așa zisei 
Revoluții, cei implicaţi în 
noul sistem, continuă cu 
profundă ipocrizie şi gro- 
tesc sarcasm să se autode- 
clare democaraţi şi izbăvi- 
tori, uitând parcă instan- 
taneu că de altfel nu fac 
decât să continue ceea ce s'a 
întâmplat cu aproape cinci- 
zeci de ani în urmă, când 
sub "umbra" protectoare a 
"tancurilor roşii” au instalat 
în România, cel mai odios 
şi brutal sistem, din toate 
timpurile, 

Şi atunci, cum oare mai 
pot bieţii oameni, sătui de 
minciună, sărăcie şi mai 
ales nedreptate socială, să 
mai scape, decât încercând 
care cum poate, să fugă din 
"braţele" lungi şi de fier, 
devenite aberente şi cu atât 
mai oarbe şi hidoase, pe 
fundalul unei degringolade 
şi haos economico-politic şi 
de conştiinţă nemaiintâlnit? 

Bineînţeles că în acest 
caz, al cel al unei Românii, 
"eliberate" de comunism, 
problema unor aşa ziși 
"emigranți politici”, devine 
din ce în ce mai dificilă, A- 
merica nedorind câtuși de 
pata să facă jocul actua- 

ilor "dirijori" care încearcă 
diverse "tonuri", care duc la 
producerea unor “melodii” 
praibliă şi din ce în ce mai 
alse şi ca deobicei, cei care 
rămân să plătească oalele 
sparte, sunt tot cei nedre 
țiţi, tot cei săraci și de cele 
mai multe ori persecutați, 
care etica d să scape, 
lăsând în urmă poate, ago- 
niseala de o viață dar mai 
ales părinţii, fraţii şi suro- 
rile şi mai ales pământul 
natal, iau în piept viaţa, 
refugiindu-se care pe unde 


poate şi devenind victime 
ale sistemului așa cum este 
cazul mai sus descris al fa- 
miliei Mustaţă. 

Ce se va întâmpla oare, 
cu această tânără şi fru- 
moasă familie de emigranţi 
granţi români? 

Vor fi ei oare obligaţi, în 
cele din urmă, să se reîn- 
toarcă, împreună cu cei doi 
copii, născuţi aici, pe pă- 
mântul american, înapoi în 
România sau, printr'un con- 
sens firesc vor primi apro- 
barea de a se stabili defi- 
nitiv aici? 

Răspunsul poate fi ex- 
trem de greu de scontat, 
deşi eu înclin şi-mi place de 
altfel să cred că în cele din 
urmă lucrurile se vor re- 
zolva şi pentru această 
familie şi asta în contextul 
adevăratei democraţii ame- 
ricane binecunoscute. 


Pe de altă parte, trebue 
însă să realizăm că actual- 
mente când supremaţia în 
Congresul American, a fost 
preluată de “republicani”, 
trebue să ne aşteptăm con- 
form binecunoscutului obi- 
cei republican, la o oarecare 
înăsprire a legislaţiei privi- 
toare la acest dureros şi 
totodată de actual subiect, 
care este actualul exod de 
emigrare spre "pământul 
făgăduinței”. 

Oricum, eu personal, 
până în acest moment, nu 
am văzut şi nici nu am auzit 
de vreun caz de deportare 
forţată, împotriva cuiva, 
exceptând bineinţeles si- 
tuaţiile celor care încalcă şi 
nesocotesc legile, intrând în 
conflict direct cu acestea. 


Cazul lui Maria Mustaţă, 
cazul familiei sale, nu este 
altceva decât cazul tipic al 
"Emigrantului român”, al 
meu, al tău, al tuturor, cazul 
unuia care sătul de promi- 
siuni gratuite, minciună, 
comunism mascat şi mai 
ales ipocrizie, a ales calea 
disperării, a exodului, a 
ostracizării sufleteşti, în 
contextul dureros al pără- 
sirii neamului şi pămân- 
tului natal. 


—_ ....—.— 


PAGINA 20 


Fără să rostim cuvântul, este suficient să ne 
gândim numai la noţiunea de destin şi 
imaginaţia noastră ne prezintă conlucrarea 
unor forţe tainice care ne conduc acțiunile pe 
parcursul întregii vieţi. Chiar dacă nu se dă 
crezare jocului făcut de aceste forțe, sunt 
totuşi momente când anumite solicitări 
psihice îl copleşesc pe om şi înclină să creadă 
în puterea destinului. 

Dacă o astfel de situaţie întâlneşte o 
comunitate de oameni unde din anumite 
motive starea de spirit este descurajantă, 
sentimentele care domină între oameni sunt 
lugubre, aşa cum s'a dovedit în timpul 
războiului în Germania, când la diferite 
afişiere era anunţat că ministrul american 
Henri Morgenthau urmăreşte realizarea unui 
plan de distrugere completă a poporului 
german. Lângă aceste afişe erau altele arătând 
o femeie tânără ridicând în braţe un copil să- 
nătos surâzător, iar deasupra acestui afiş era 
scris: "victorie sau haos bolşevic”, 

Mulţi din cei ce citeau aceste afişe le con- 
siderau o simplă propagandă combinată cu o 
mobilizare pentru stimularea la un eroism 
general pe câmpul de luptă. Ele au avut totuşi 
o anumită influenţă asupra populaţiei, 
deoarece bărbăţii mai în etate care nu se mai 
găseau în evidenţa armatei şi erau acasă, sau 
alţii care erau mobilizați pentru lucru spu- 
neau între ei că în vreme de război, cea mai 
grea suferinţă pentru un popor este aceea de 
a-şi vedea țara călcată de duşman. 

Planul fostului ministru al Statelor Unite, 
se vede că avea în vedere nu numai Germania, 
ci şi statele aşezate la Est de Elba. În cercurile 
intelectualilor germani se exprimau adesea 
păreri că dacă Germania va fi învinsă, Ruşii 

vor trece cu tăvălugul peste Europa, fiindcă 
nu va fi cine să-i oprească. 

Planul elaborat de ministrul Morgenthau 
prevedea la sfârşitul războiului distrugerea 
totală a industriei grele a Germaniei, închi- 
derea minelor din Ruhr şi restricţii draconice 
privind restul industriei germane. Germania 
trebuia transformată într'o țară agricolă cu o 
mică industrie accesorie. În August 1944, 
fostul preşedinte Roosevelt a aprobat planul 

u, cu toate obiecțiile seriose făcute 
la acest plan de secretarul de stat Cordell Hull 
şi de ministrul de război Stimson. La 15 
Septembrie 1944 Primul ministru britanic W. 
Churchill, cu ocazia celei de-a doua conferin- 
țe dela Quebec, îşi dă acordul său la planul 
Morgenthau, ceea ce face şi fosta URSS la u 
Septembrie 1945 la Conferința dela Yalta. În 
Mai 1945 au inceput transformările politice 
care au adus o soartă tristă pentru Europa de 
Est. Nu este de mirare, deoarece în prima 
parte a războiului, Germania bătuse Franţa şi 
Anglia, iar în a doua parte a lui, a fost bătută 
Germania. 


În consecință Europa pustiită de război, nu 


se putea redresa singură din nici un punct de' 


vedere. Nici una din ţările apusene aliate nu 
deţinea autoritatea morală şi politică pentru 
a-şi impune punctul de vedere în scopul 
armonizării intereselor comune având ca scop 
o pace reală, clădită pe fundaţiile unei demo- 
craţii autentice şi în spiritul libertăţii la care 
aspira oricare popor civilizat. Singura fosta 
Uniune Sovietică dispunea de o mare putere 
militară prin care îşi putea impune voința, 
ceea ce a şi făcut, dar nu în scopurile arătate 
mai sus, ci pentru cele care s'au văzut şi sunt 
cunoscute de toată lumea. 

La conferința Puterilor Aliate din Teheran 
şi Yalta a fost impus poporului german ca şi 
condiţie pentru un început nou de democraţie 
între altele, administraţia silită a aliaților în 


MIE 1005 CUVANTULROMÂNESCI 
EUROPA ȘI DESTINUL 


-Consideraţii asupra destinului Europei prefigurat în 1945- 


—— Nicolae BRĂDEANU—— 


cele patru zone de ocupaţie, iar țărilor din 
Europa de Est regimuri comuniste. 

Europa şi-a văzut aşadar destinul croit de 
trei conducători de popoare: Roosevelt, 
Churchill şi Stalin, ajutaţi de câţiva experţi. 
Dintre cei trei, Roosevelt era grav bolnav, 
chiar în Februarie 1945 când avea loc Confe- 
rinţa dela Yalta, pe el moartea îşi pusese deja 
pecetea. La opt săptămâni după această 
conferinţă, Roosevelt a murit de un atac de 
apoplexie, iar fostul ambasador al SUA pe 
Vremea aceea la Moscova, William C. Bullit, 
spunea despre el: "deseori îi era greu să-şi 
formuleze ideile şi mai ales îi era greu să și le 
exprime într'o formă coerentă” (După cartea 
"Nimeni nu a râs de Columb" de Gerhard 
Prause Edit. Politică, Bucureşti, 1969, pg. 197). 
Cu câteva luni înainte de Conferinţa dela 
Yalta, Roosevelt avea caracterul schimbat, 
memoria slăbită, dificultăți de vorbire, vorbea 
neclar, scrisul i se schimbase, mâinile îi tre- 
murau şi obosea tot mai repede. Nu trebue 
scăpat din vedere, că dintre aliaţi, el era 
persoana cea mai influentă, deoarece Statele 
Unite ale Americii dispuneau de cea mai 
mare putere militară şi economică. Din cauza 
bolii lui Roosevelt, Stalin şi-a putut realiza 
orice ambiţii, deoarece nu era cine să-l aducă 
la realitate şi să-i tempereze pofta de stă- 
panire. F 

În cartea "Weltmacht OI" de Anton Zisch- 
ka, se arată că Europa occidentală este cea 
mai activă din spaţiile economice ale lumii: o 
zecime din omenire pe a treizecea parte din 

lume produce o treime din bunurile necesare 
planetei noastre. 

Pe Europa Occidentală cade jumătate din 
comerţul lumii, în timp ce pe SUA şi Europa 
de Est, numai câte o şesime. Danemarca este 
mai bogată ca Brazilia care este de 200 de ori 
mai mare ca ea, tocmai datorită febrilei ac- 
tivități, hărniciei şi potenţialului ştiinţific din 
țările apusene. 

In 1700, Gottfried Wilhelm Leibnitz a 
lansat în toată Europa prin Societatea 
Oamenilor de Ştiinţă din Berlin aforismul 
călăuzitor: "Theoria cum praxi". În urma lui, a 
apărut un nou tip de şcoli pe lângă univer- 
sităţi, anume şcolile politehnice, unde se 
învăța aplicarea practică a tuturor relizărilor 
ştiinţifice. În această situație, tehnica a luat 
un mare avânt, iar prin descoperirea în Anglia 
a maşinii de abur, omul nu mai era avizat 
numai la forța sa singură, ci şi la "sclavii de 
fier” adică la maşini. 

Dezvoltarea maşinilor a dus la mecani- 
Zarea muncii, la creşterea cantității de bunuri 
necesare lumii şi totodată la hegemonia 
Europei. 

Acest continent care a contribuit enorm la 
crearea culturii și civilizaţiei şi care de ase- 
menea a adus strălucirea prin creaţiile sale 
spirituale din toate timpurile, a fost lăsată 
pradă unui destin de pierzanie, datorită lipsei 
unor conducători de popoare cu vederi largi şi 
cu spirit de discernământ. De altfel se vorbea 
pe vremea aceea, atât în Germania cât şi în 
Franţa despre existenţa unei crize în con- 
ducerea statelor, care se manifestă din 1929 în 
întreaga lume, ceea ce ar putea duce la criză şi 
instabilitate politică la nivel mondial. 

Au existat însă câțiva oameni politici în 
America, care şi-au dat seama de consecințele 
grave pe care le-ar avea respectarea hotăririlor 
luate la Conferinţele dela Teheran, Yalta şi 
Potsdam şi au cerut să se facă unele modi- 
ficări în conţinutul lor. 

Astfel fostul preşedinte al Statelor Unite 
H. Hoover, a cerut la 26 Martie 1948 creşterea 
producţiei germane. La 8 Mai 1947 vice- 


JOHANN URWICH 


Li 
Luni, 19 Decembrie 1994, 
la orele 18.30, s'a stins dir 
viaţă, după o operație grea, 
în Germania, marele lup- 


tător Johann Ulrich. Vest, unde este grav rănit şi 
Johann Ulrich s'a născut decorat cu medalia "Crucea 
în Moreni, jud. Dâmboviţa, de Fier”. 


unde a copilărit până la 
vârsta de 15 ani. "Până la 15 
ani n'am ştiut altceva decât 
că sunt Român” - mărtu- 
riseşte Johann Ulrich în 
scurta autobiografie pe care 
şi-o face la începutul trilo- 
giei sale, "Fără paşaport 
prin URSS", 

Johan Ulrich a fost Ro- 
mân, tatăl său fiind din 
Nordul Ardealului (deși 
din sânge amestecat: ro- 
mân, german şi maghiar), 
iar mama din Banat. 


La jacepatul războiului, 


după o egie prin Unga- 
ria cu familia sa, fuge în 
Germania la vârsta de 16 
ani şi, ascuzându-și vârsta, 
se inrolează în armata ger- 
mană. Luptă pe frontul de 


La terminarea războiului 
este luat prizonier de Ame- 
ricani. Scăpat din acest 
prizonierat, se stabileşte în 
Franţa. În Aprilie 1947, 
trece in zona de ocupaţie 
sovietică, pentru a-şi căuta 
părinţii. Este arestat de 
Ruși, judecat şi condamnat 
pentru “spionaj”. Este tri- 
mis dincolo de cercul polar, 
în gulagul sovietic. Este 
eliberat în Decembrie 1955, 
când se stabileşte în Ger- 
mania de Vest. Aici va scrie 
cumplita trilogie” "Fără 

aşaport prin URSS" în 
imba română, tradusă apoi 
în limba germană. 

Dumnezeu să-l odih- 
nească în pace, 


Corespondent + 


ministrul american de Externe Deân Acheson 
se pronunţa pentru restabilirea Germaniei, 
veoarece ea este "marele atelier al Europei”. 
În mod similar, multe cadre inginereşti din 
Franţa s'au exprimat că Germania a avut o 
contribuţie valoroasă la progresul tehnic din 
Europa, deşi împăcarea franco-germană nu 
avusese loc. Fes 
Aceste intervenții conjugate cu prestigiul 
culturii și realizărilor tehnico-ştiinţifice ale 
Europei, au dus în cele din urmă la anumite 
corecturi ale hotăriîrilor luate de aliaţi 
referitoare la destinul Europei, după cel de-al 
Doilea Război Mondial. Nu s'a schimbat şi 
nici corectat nimic din măsurile care se 
refereau la Europa de Est. Ea a fost şi este 
aceea care a avut cel mai mult de suferit de pe 
urma acestor hotărîri, deşi era cea mai puţin 
vinovată de ducerea războiului. ea 
Apariţia pe scena politică a doi bărbaţi de 
stat în Franţa şi Germania, cu un înalt 
prestigiu moral şi politic, Charles de Gaulle şi 
Konrad Adenauer, a orientat destinul Europei 
spre un viitor mai senin, mai plin de speranţă. 
Amândoi au fost creştini catolici, iar baza 
politicii lor o constituia filosofia creştină. Ei 
au cerut unirea tuturor celor ce cred în Dum- 
nezeu, oricare ar fi dumnezeul lor, adică toți 
cei ce se împotrivesc materialismului. 
Un stat creştin, este un stat deschis şi 
dinăuntru şi dinafară. Au urmărit apoi 
convingerea Americii de pericolul pe care-l 
prezintă comunismul şi de faptul că nici o 
ţară europeană nu poate garanta viitorul 
poporului său. Şi-au dat seama că Franţa şi 
Germania stau la temelia securităţii Europei 
şi de acest lucru şi-au convins popoarele lor. 
Adenauer a convins pe Germani că numai 
împăcarea lor cu Francezii poate asigura 
viitorul Europei şi numai aşa îşi vor putea 
recâştiga independenţa. Ca simbol al acestei 
împăcări, a avut loc rugăciunea comună a lui 
Adenauer şi de Gaulle în catedrala dela 
Reims. S'a ajuns la o împăcare istorică între 
două popoare care reciproc se învinuiau de 
duşmânie seculară. Luând în considerare 
moştenirea culturală a Europei pe care şi-a 
pus amprenta o tradiţie religioasă de 2.000 de 
ani, filosofia antică şi umanismul, împăcarea 
lor nu poate să aducă pentru Europa, ca de 
altfel pentru întreaga lume, decât beneficii 
morale, armonie şi progres. Convingerea a- 
ceasta o inspiră şi faptul că va avea loc o 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


completare reciprocă a omului latin cu cel 
germanic. a 

Încă în antichitate, la Roma, adică omul 
latin nu considera sclavu, ca un simplu obiect 
aşa cum era considerat în Grecia Antică, ci era 
prețuit ca o persoană care putea să fie 
eliberată din scalvie, iar în a treia generaţie 
devenea cetăţean roman. Concepţia latină 
despre om, desigur mult mai evoluată, a stat 
la baza drepturilor şi libertăţilor omului, 
introduse de Revoluţia Franceză. 

Tot prin această revoluţie a fost între- 
prinsă reforma organizării ştiinţifice franceze 
care deschide cu adevărat al XIX-lea secol 
ştiinţific, creind noi condiţii de progres. 
Sistemul de educaţie francez adaptat la 
situaţia socială a epocii şi la realizările cele 
mai recente ale ştiinţei, a fost imitat sub 
diferite forme de numeroase ţări. Primele trei 
decenii ale secolului al XIX-lea au făcut din 
Paris centrul necontestat al ştiinţei mondiale. 

Concepţia popoarelor germanice despre 
om şi libertăţile lui din antichitate este 
cunoscută de mai puţină lume la noi. 

Din antichitate, popoarele germanice au 
avut contacte strânse cu poporul roman şi cu 
cultura lui, făcând chiar schimb de in- 
formaţii. Astfel Germanii aveau plug tras de 
boi montat pe două roţi, prevăzut cu brăzdar 
şi coarne, care ara nu numai despicând 
pământul, ci îl şi întorcea. Acest model de 
plug a fost preluat şi de Romani. În secolul 1 
al erei noastre, sub influența Romanilor, au 
fost introduse la Germani zarzavaturile. 

Poporul Germanilor era format în imensa 
lui majoritate din oameni liberi. (Tacitus, 
opera "Despre originea şi fara Germanilor”). 
Nu era barieră între clase, nici chiar regele nu 
avea mai multe drepturi decât ceilalți: era 
doar un "primus inter pares”. În afară de clasa 
oamenilor liberi, era aceea a liberţilor, a căror 
membri proveneau din membrii triburilor 
învinse şi supuse, iar dintre aceştia foarte 
puțini deveneau sclavi. 

Tot după Tacitus (opus citat) lepădarea 
scutului în timp de război şi părăsirea 
câmpului de luptă era cea mai mare ruşine la 
Germani şi mulţi dintre ei chiar dacă au scă- 
pat teferi din războaie, "cu ştreangul au pus 
capăt ruşinii lor”. 


Continuare în numărul viitor 


CARTI-ZIARE-MUZICA-VI DEO-ARTIZANAT 


din ROMANIA LA DVS. ACASA PRIN 


Marcati cu “X” In casuta comenzii dorite si completati pretul respectiv in ultima coloana din 
mentul zilei(EZ), Adevarul, Cotidianul, Gazeta sporturilor, se livreaza in set de 8 pe o saptam: 


ARTIMMEX 


... 


it Abonament 


sosit RL si EZ exista si in set de 3 (uttimeie 3 zile) Pentru le neiistate, scrieti/telefonati/ FAX. Preturile sunt in USS. 
[EEE SAE eee 10 ce (gta be: Pentru roate nu 
ZIARE 7 SAPTAMANALE. 


4. Sanda Marin- 
5. Eu Ham salvat pe evreil din Romania - 


Carte de bucate (da, renumita carte!) 
Radu Lecca-uluitoare dezvaluirilROZA VANT. 


înset, fluna/4 sapt. — 3luni 6 luni 

[ î Cel dorit: x x x x 
1. Romania Libera sau Evenimentul ZI Sase — $3495 | 499.95 2] $199.00 (_] incercau (_] | 
| 2 RomiBera sau Eveniment Zuei Trei s27-36 () s7700 |] 5150.00 DI rewsta [| 
3. Rom.Libera sau Evenimentul Zile! Unu 515.95 [_] saz.sa a 396.88 Mustrata |] | 
4. Expres Magazin or Sursa orCapital Unu 315.39 |_]  sa9.89 S79.49 Bucuresti |) 
5. Gazeta Sporturilor sau Fotbal (Plus Unu 513.35 [|  sas.aa ia 386.78 (_] Match | 
6. Gazeta Sporturilor In set Sase 529.98 [| se7.a6 Ci sasa | peo DU. 
7. Academia Catavencu, saptamanal Unu  s1235 [| sasas sa Duma CIO 
|: Bucuraau Mateh, lmar-senzatonal Unu s.35 ] szss (| saeiso DI x aul 
= a Ei e 3 Rabua?:15 feluri: Rebus Fiacara: 513.96 7] 527.49, [has CI i 
(Pentru ate ziare: dat teletorvFAX/scriet a Artimmex SUBTOTAL _ZARE: 31 

OZARII. AUTOR TITLU EDITURA PRET X s 
1. Ion Mihai Pacepa - Mostenirea Kremlinului (cantitate limitata) VENUS 314.50: (IEZI 
| 2 Fantomele lulPacepa Ghe. loneacu Olbojan (best seiler-USA/Canadaj — CORIDA $12500j=Ţ| = 
| 2 Am feat cioplitor de hime re-Dumitu Popescu (“Dumnezeu”) (marzurisir!). ALBATROS 511.99 | 


ORIZONT O s123 (| 


$12.39 | | 
8. Pavel Carut- Culisele spionajului/"adevarului”: 11 uitiuri ("seriale”),buc.: MIRACOL ate, 38.39 = | 
7. Nostradamus - Rusia si Romania in protetia lui Nostradamus!  ROZA VANT. $9.99 j 
Lă Eliade sau Vulcanescu sau Noica sau Cloran sau Slaga HUMANITAS $10.99 ||| 


312.9 1] | i 


DALSt 511.39 ai | 
Tudoran (simpluiux) ALBATROS 57.39.3435] | 
SRAMAR Buc. 513.39 [|| =] 
diverse: 57.99.1295 ]| = 
"Mickey Mouse”, "Univers") $2.49..10.39 
939,1940 etc. Den: diverse “S 3.99 | j 
mn nl RIES LUI 
SUBTOTAL CARTI: 
ea Crisan incoace -vol.UIl impreuna. numai 513.33 | REST 
Ş Clobanu,D.Siminica.Joana Radu ete.Vol.I 39.39 [ ! 
3. VIDEOURI: COMICI (M.Crisan, Brie, 


toi 'sapi 
ARTIZANAT DIN ROMANIA prin ARTIMMEX. 
Pretul NU inchude 


va 


A-Pelea, DIVERTIS etc.) irina Loghin, Ciocartia, piese de teatru 
telefonati, scrieti, fax la ARTIMMEX_SUBTOTAL MUSICA: 
J si muzica - Ş 


Te a: ARTIMMEX, asociat cu croitori “As Ye 
Yls-e-vis "Sporung Life“)nord de Egiimon Av..tei. 416 183 39153, = 


| 


", 371 nu de TEGse V. 3 ei PY = si 
Ata puncte n 7.0. Cofetaria "AMADEUS Alec II a? paie Veriim WINDSOR: Cubul “Unirea” Di G Harbua. 2581 Scaradaie 


Name: Mr. mr. Dimas Dima. | 
aa SEE za e EREI aa ea 


PENTRU ORICE INFORMATII SUPLIMENTARE, LISTE DE 


Data:ziva luna. anul: 


PUBLICATII, COMENZI SPECIALE ETE. ADRESATI-VA DIRECT LA: 


ARTIMMEX 


Importera d distribuiora of axate 
3556 Don Ma Road, Unit 8-590 
Wilowdale, Ontario M2H INI CANADA 


art, publicauona and giftware 


Tel, 418-433 4098 
FAX:416-493 7186 


Z 30 în 30 de zile 
De JCTA 
DEA 


se 
estul, ca 
u 
inta lori 
pitorul, în 8 
băreala pe Bu 


moşte! 


= i ultativ 
n țice su 


Naţional pe 
nt sincere şi 


cureş 


QE just că 
te : 
e străduim 


XE 2 
pu vrea să 
13 trop-! 


ui. 


DEMOCRATĂ ORI 
'ȚIE DICTATORIALĂ? 


machia cu pudră idipindentă” pentru a 
re-l plimba în caleaşca regală, îi 
ile la Casa Albă, oferindu-i împrumuturi, în 
dială" colecta zapisuri academice; 
oană după valută forte, şi-a sin- 
stul Apusului. 
a cele spuse la recenta şedinţă a Consiliului 
ca pentru integrarea țărilor Euro- 
nu-i un discurs care cerşeşte 


ia de a ne integra cu Vestul - afirmă Dl. Iliescu - 
ti şi nu vom lua în consideraţie veto 
(Moscova se opune integrării fostelor 
i a de Vest, N.R.); 


să avem relaţii normale, dar Moscova 
renunţe la pactul secret din 1940 (Târgul 
Molotov'). Acest pact, prin care ni s'a sfâşiat 
respectat cu muţenia diplomatică şi de Puterile 


DL Iliescu a prezentat un program pentru accelerarea 
tearării României cu Vestul Europei, acceptând 
ondiționat punctele adoptate la Essen, Germania, de 

7 EC N. şi cele şase țări asociate din Centrul Europei. 


ână când nu vom clădi o economie de piaţă şi ne 

alinia legile cu normele şi standardul Uniunii Euro- 

e noi nu vom putea fi acceptaţi în Comuniunea Euro- 
a încheiat domnul preşedinte. 

timp, Opoziția, cunoscându-i trecutul cu sacul plin 

misiuni şi văzând tărăgăneala privatizării, jefuirea 

etc, consideră logoreea iliesciană ca un discurs din 

iunul alegerilor. Vorba zboară, Iliescu rămâne! În schimb, 


prietenii lui intimi susţin că gâlceava dintre Bucureşti şi 


AFOST O REVOLUȚIE? 
„Comisia Parlamentară 
„ "Decembrie '89" caută ca să 
nu afle, ce s'a întâmplat în 
“timpul revoluţiei. Printre 
martori a fost chemat şi Dl. 
Preşedinte Iliescu, care a 
„ declarat că-şi aduce aminte 
car fi fost o răscoală şi chiar 
a scris câteva amintiri în 
volumul său "Revoluţie şi 
ormă", ce se găseşte de 
Vânzare. Cum a trecut un 
„secol de cinci ani dela revo- 
luţie, DI. Iliescu a uitat o 
serie de amănunte pe care, 
NE IE a sdeviralai, 
pletat din imagina- 

„În Unii curioși, ar fi Sat să 
Yu cum s'a rătăcit cu tram- 
„ Vaiul și la ce oră a ajuns Dl. 
4 la CC? De ce nu s'a 
Omunicat arestarea lui 
gateicut De ce s'a dat 
să se tragă în mani- 

e stati şi din al cui ordin 
See anomie la TV un apel 
“pi vină publicul să apere 
TA auituția de "teroriști" 
Sal după mărturia D-lui 


tt ureanu, n'au exis- 


Cum anul acesta se săr- 
cope c 50 de ani dela în- 
De.erea păcii, "Comisia 
ral se gândeşte 
h e raportul î 
ânul 2045 când i. vor să: 


bători 
„mvoluţi 50 de ani dela 


oa li Damă « 


TA POMUL LĂUDAT 
„AS 116 e Unite au investit 
ti milioane de dolari, 
RI mp ce în Polonia, Un- 
: nveşti Republica Cehă au 
i 0 miliarde. Mai 
adr Tu un dolar cu 
i fostă Omânia, 1.800 au 
E mişi celorlalte țări 
F şi ele satelite, Sunt de 
i ata ericanii sau haosul 
E ce domneşte în ţară? 


Zi 


e autentică şi dă motivul care a spintecat tovă- 


, Jliescu e furios pe Dl. Elţin pentrucă i-a furat 
ginalitatea care împacă şi Capra şi Democraţia. 
“ La umbra libertăţii presei schiloade, răguşite şi fără 
măsele, cu care se adoarme conştiinţa Apusului, domnii 
“democrați de recoltă necoaptă” continuă să-şi terorizeze 
orul: unul cu mineri şi securişti, celălalt cu tunuri, 


SCURT ŞI PRECIS 
DL. Preşedinte Iliescu s'a 
oferit să facă pe samsarul 
între Patriarhia din Bucu- 
reşti şi Biserica Română din 


„Paris. Ramura de măslin 


oferită de Patriarh a fost 


_refuzată de credincioşii din 


capitala Franţei pentru 
două motive: 

"Primul este faptul că 
dacă Românii se duc în 
România şi văd cu ochii lor 
ce este acolo, ei nu se regă- 
sesc în actualitatea româ- 
nească; a doua dificultate 
este trecutul”. 


NU'S SPIONI ŞI AU 
DREPTATE 

Se ştie că Biserica Unită - 
pe care comuniştii n'au 
putut s'o înhame la căruţa 
lor - a fost brutal suprimată. 
Acum, din aceleaşi surse cu 
ciocane la butonieră, Uniţii 
sunt acuzaţi că s'au dat de 
partea Ungurilor, pentrucă 
şi ei ascultă de Papa. 

Răspunzând unor în- 
trebări puse de senatorul 
PNŢCD (Părintele Matei 
Boilă), directorul SRI-ului a 
precizat că încercările unor 
servicii de spionaj străine, 
nu au infiltrat Biserica Uni- 
tă, iar în ce priveşte con- 
flictul de patrimoniu cu 
Biserica Ortodoxă, DI. SRI- 
Măgureanu recunoaşte câ 
cererile Bisericii Greco-Ca- 


tolice sunt legitime. 
... 


PRIMEI MESERII 

Pentru a opri răspândirea 
bolilor venerice - în special 
SIDA - și a ţine prostituţia 
sub control, s'a hotărit 
legalizarea bordelelor. 
(Notă: nu ştim dacă se va 
adăuga la "marfă" și taxa de 
extra valoare). 

| 


FEBRUARIE 1995 


NICU CEAUŞESCU 
SPUNE ŞI ADEVĂRUL 

Fostul moştenitor, "Nicu- 
şor al Savantei"' este supărat 
pe Dl. Preşedinte Iliescu 
pentrucă după ce i-a omorit 
onorabilii părinţi nu i-a 
oferit măcar un post în gu- 
vern; acum Nicu dezvăluie 
în baza cunoştinţelor ca fiu 
al fostului Mare, azi împuş- 
cat, conducător următoa- 
rele: 

"Personalităţile de con- 
ducere din actualul spectru 
politic - este cât se poate de 
evident - toți au fost mem- 
bri de partid, majoritatea 
lor în poziții de vârf. Excep- 
ție nu sunt decât unu la 
mie" (Nicu s'a mărturisit în 
cadrul emisiunii "Revoluţia 
furată - România la cinci 
ani după Ceaușescu" reali- 
zată de Detlef Kleinert şi 
difuzată pe posturile de 
televiziune din Germania). 


SUNTEM PLINI DE 
MOTORINĂ 
Garda Financiară a des- 
coperit în Gara de Nord din 
Timişoara 40 vagoane de 
motorină, dar expeditorul şi 
destinatarul erau societăți 
fictive. Singurul fapt con- 
cret: 1.761.733 litri de mo- 
torină în valoare de 600 
milioane lei cu destinaţia 
Iugoslavia, în timp ce la 
PECO din Timişoara nu 
găseşti carburanţi să-ţi 
umpli bricheta. Concomi- 
tent, o autocisternă cu 22 
tone motorină şi trei po- 
liţişti au fost depistaţi tot în 
drum spre lugoslavia. 


PAŞAPOARTE IDEALE 

Paşaport obţii, dar ni- 
meni nu-ţi dă viză de 
intrare. Acum în locul paşa- 
portului se poate călători 
oriunde cu'n "Carnet de 
navigator” ce-ţi permite, să' 
vizitezi porturile din lume 
fără a mai solicita viza sta- 
tului de destinaţie. Făcăto- 
rul de marinari şi carnete... 
un căpitan al portului 
Galaţi. 


AVEM REC 
FĂRĂ A AVEA 
CENZURĂ! 


Pe ecranul mic s'a arătat 
ultimul episod din "Memo- 
rialul durerii”, un docu- 
mentar al crimelor săvârşite 
de regimul comunist. Jur- 
nalul este incomod pentru 
actualii lideri, dar cum a 
opri "Memorialul înseamnă 
cenzură, s'a găsit formula 
"originală" de a rula pelicu- 
la şi ocroti numele celor 
care timp de patru decenii 
au căutat să ne distrugă 
Neamul şi Credinţa: 

"Memorialul durerii” a 
fost văzut în întregime dar 
"din motive tehnice nepre- 
văzute”, nu s'a auzit un 


singur cuvânt! 
o... 


NE TÂRÂM CU 
TAROMUL 
Ziarul "România Liberă” 
subliniază că pe lângă 
întârzierile de rigoare (ore 
întregi, N.R.)se scotocesc 
bagajele din care se sustrag 
în special alimentele. 


PARIS-BAGDAD VIA 
BUCUREȘTI 

Până la restabilirea nor- 
mală a legăturilor diploma- 
tice dintre Paris şi Baga 
interesele Franţei vor fi re- 
prezentate de Ambasada 
Română din Irak. 


IRI DIN TARA 


ÎMBĂTĂM LUMEA 

Exportul de vinuri în 
1994 a fost de cca. 2.000 de 
vagoane. 


CANCERUL ŞI 

__ HEPATITA 

În 1994 numărul celor 
bolnavi de cancer (cazuri 
verificate) s'a mărit dela 
183.807 la 191.933 iar nu- 
mărul celor bolnavi de he- 
patită s'a dublat. 


CU ACCELERATUL 
MERGI PE JOS 

Legea pentru “Accele- 
rarea privatizării” n'a ieşit 
din Stațiile Parlamentului; 
de aceeaşi “accelerare” su- 
feră şi legea învăţămân- 
tului, deşi au trecut cinci 


ani dela revoluţie. 
... 


S'A SCUMPIT 
PLIMBAREA 
Cei care pleacă în vizită 
peste hotare trebue să 
plătească o extra taxă de 
15.000 lei. 


PATRU ŞI TOATE 
PATRU 

Într'o singură zi s'au ju- 
decat la Tribunalul din 
Bucureşti patru procese cu 
acelaşi subiect: traficul de 
droguri. S'a dovedit exis- 
tența unui itinerariu de 
cocaină şi heroină: Colum- 
bia - Venezuela - România - 
Germania - Italia. Este vor- 
ba de sute de kilograme de 
stupefiante şi de faptul că 
pedeapsa e floare la ureche: 
6 luni - 5 ani închisoare, iar 
câștigul e foarte mare. 


MAMA RUSIA 
"Nici un teritoriu n'are 
dreptul să se separe de 
Rusia" - a declarat demo- 


cratul Elţin - Rusia "demo- : 


crată" de azi e ca cea ţaristă 
de alaltăieri şi cea comu- 
nistă de ieri: 

Un conglomerat de ţări 


subjugate. 
... 


PĂSTRAREA 
SECRETULUI 
Un Episcop Ortodox a 
recunoscut că 97% din 
preoţi au colaborat cu gu- 
vernarea ceauşistă, iar 
mânăstirile serveau ca loc 
de întâlnire al agenţilor 
securiști. 
Se bănuieşte că pentru a 
se menţine secretul, agenţii 
se duceau mai întâi la spo- 


vedanie! 
... 


Direcţia de Protecţie an- 
tiseismică a constatat că în 
caz de cutremur ce-ar trece 
cifra 6 pe scara Richter, s'ar 
dărâma mai mult de jumă- 
tate de milion de locuinţe 
pe întreaga ţară, iar centrul 
Bucureştiului riscă pur şi 
simplu să devină un munte 
de moloz. În Capitală sunt 
amenințate 5.655 de aparta- 
mente. 


SPIONAJUL CONTINUĂ 

Un cetăţean german, de 
origină română, ing. 
Theodor B. care lucra ca 
desenator pentru compania 
de automobile Daimer Benz 
AG, a fost prins că trimitea 
în România planurile unui 
nou motor pentru automo- 
“bile. T.B. era Român de 
origină germană. 


PAGINA 21 


la 66% iar interesul ofe- 


ia s! dela 70,1% 
Mllaţiai ap regia e A - Dolarul oscilează între 


rit de bănci a scăzut la 45%. 
1.770-1.785 lei. 


Societatea mixtă "Rodae Auto-Mobile" va lansa în 
1996 primul automobil "CIELO", . 


... 
La Cluj, laşi şi Timişoara se va construi câte o staţie 
„de radiodifuziune pe unde ultra scurte. 


O nouă carte de telefon va apare la sfârşitul anului 


1996. 


... 

52% din copiii europeni bolnavi de SIDA sunt 
Români. 

... 

Cişmigiul îşi va recăpăta frumuseţea de altădată: 
băncile şi bărcile vor fi înlocuite. Sperăm că nu va mai 
fi întrebuințat ca un maidan unde-ţi arunci gunoiul. 

... 

Revistsa "Panorama" "România este (ara unde a avut 
loc o lovitură de Stat fantasmagorică, travestită în 
revoluție, pentru a înlocui la putere un satrap cu un 


altul." 


În Bucureşti parcatul maşinii pe timp nelimitat: 400 
lei/ora; pentru 15 minute - 200 lei. 


... 
În 1995 nu se va acoperi nici jumătate din cantitatea 
de carne de porc necesară consumului intern. 
... 
Din totalul de 1,3 milioane cereri primite de "”Rom- 
telecom RA”, anul acesta se vor instala doar 240.000 
telefoane. 


... 

Ceauşescu, pentruc'a fost comunist, a stat închis în 
baraca nr.01378, iar Generalul Antonescu, pentruc'a 
luptat contra comuniştilor, a fost închis în baraca cu 
același număr. 


TVR nu mai transmite reclame la orele de vârf, aşa 
că'n loc de "Cumpăraţi gogoşi", vom auzi statistici 
oficiale. 

Ca prolog al anchetei parlamentare asupra eveni- 
mentelor din 1989: Dosarul "Procesului soților Ceau- 
şescu”a dispărut. 


Senatorul C.V. Tudor a declarat că greviştii dela 


Reşiţa sunt plătiţi de agenţi străini; sindicaliştii, la | 
rândul lor, au dat un comunicat: dacă C.V. Tudor va . 


vizita judeţul Caraş Severin, atunci să fie prins şi trimis 
la casa de nebuni. 

Notă: până la închiderea ediţiei Dl. C.V. Tudor n'a 
fost încă internat la casa de nebuni. 

... 

Pentru a pleca în Israel, unii îşi cercetează bunicii să 
vadă dacă vor afla printre ei vreun Evreu. 

Împăratul țiganilor, Iulian Rădulescu, condamnat 
pentru furt de cupru, a fost eliberat, dar 10 romi din 
suita împărătească îşi continuă executarea pedepselor. 

La Jilava sunt condamnaţi: corupţie 25 de inşi, vio- 
luri 300 şi „omoruri 600. Se comit zilnic patru violuri şi 
14 ronieivizie Faptul că sunt numai 25 de “corupți” spune 

otul. 


De pe lista celor mai murdare oraşe din lume, Bucu- 
reştiul a obţinut onoarea să fie pe locul 6. 


Placarde (Reşiţa): "Iliescu te-am votat, ne-ai mințit şi 
ne-ai uitat”, 
... 
L-ar înapoia, dar nu-l găseşte, a fost răspunsul 
N onearai în legata Su Inlapoletea tezaurului trimis, 
a fi "salvat" în Rusia, în ti ă i i 
peuitetuţi în timpul Războiului 


__ Vilele somptuoase ale noii elite neocomuniste au 
inceput să se învecineze cu vilele celorlalte nobleţe 
privatizate: țiganii. 
Comerţul cu Statele Unite care atinsese ŞI bilion 
acum s'a redus la o treime. 
Oul - 220 lei bucata, cartofii - 1.000 lei/kg, cea 
= 4 a - 
2.000 lei/kg. Omul, când se scoală dimineaţa, ză se ai 
gândeşte la ziua ce de mâine, ci la foamea cea de ieri. 
În 1989 au murit 15% iri iaci, iar î 
SRL An0 cardiaci, iar în 1994 au 
831 de cetăţeni au înaintat plângeri la Convenţi. 
= e d-e a 
Europeană privind Drepturile Omului, dar cererile ie 
supără pe Dl. Văcăroiu, pentrucă România n'a ratificat 
Protocolul 11, ce se referă la Drepturile Omului. 


Camelia Ciobanu, în vârstă de 10 ani, elevă în clasa a 


I-a la Şcoala Generală nr.34 "Ion Simionescu" di i 
a învins-o pe dubla campioană naţională, piată 
oană europeană şi locul V la Campionatul Mondial 
Alina Moţoc. Camelia Ciobanu este in căutare de 
sponsori şi se pregăteşte pentru Campionatul European 
de şah, care va avea loc în Franţa, în Martie a.c. E 


Beaute ana 


PRR N N PRR N RR că O A a N o E E a ge au a e oa Name a a DN SE AR N a e e e = = 


Pr .Ă ——. . ————_.."” PP... 7 _—” 


a 


PAGINA 22 


FEBRUARIE 1995 


5 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


DIN CELE 
TREI COLȚUR 
ALE LUMII, 


Rubrică întocmită de D.PĂSTOREL 


INVAZIA CECENIEI ŞI SITUAŢIA 
NECLARĂ A LUI ELŢIN 


Războiul din Cecenia a con- 
tinuat, marcat prin bombarda- 
rea masivă a capitalei Groznâi 
şi inverşunate lupte de stradă. 
Luptătorii ceceni s'au retras din 
subsolurile palatului prezi- 
denţial, opunând apoi în con- 
tinuare o dârză rezistenţă în 
periferiile oraşului. Ruşii au 
fost nevoiţi să aducă întăriri şi 
formaţii antrenate pentru lup- 
tele de stradă. Ei au bombardat 
fără discernământ şi alte 
localităţi. Cecenii au reuşit să 
doboare două elicoptere de 
asalt şi ulterior un avion. 
Pierderile forțelor ruseşti, care 
conţin şi formaţiuni ale Mi- 
nisterului de Interne, au fost 
evaluate până la 19 Ianuarie de 
monitori ruşi la 4.000 de oa- 
meni, apoi retuşate de Moscova 
întâi la 1.400 apoi la 500. După 
primirea de întăriri, trupele 
ruse din Cecenia au ajuns dela 
40.000 la 60.000 oameni. 


GROZNÂI 


Groznâi a ajuns un oraş în 
ruine, fiind distruse toate clă- 
dirile, care ar fi putut adăposti 
luptători ceceni. Aceştia, după 
cum au anunţat, au inceput o 
luptă de gherilă, hărțuind pe 
Ruşi, mai ales în timpul nopții. 
Ei au primit voluntari din re- 
publicile vecine, Ingușeţia şi 
Daghestan, unde s'au refugiat 
sute de mii de Ceceni. 

Invazia Ceceniei a scăzut 
mult popularitatea lui Elţin, 
72% din cei sondaţi au declarat 
că nu mai au încredere în el. 
Hotărirea lui, de a trimite forţe 
armate in Cecenia, a suscitat 
multe comentarii atât asupra 
cauzei acestei decizii, cât şi 


ceopera 2% 


Ben 


asupra urmărilor ei. 

La început s'a părut că sin- 
gura justificare a invaziei Cece- 
niei "pentru a stabili ordinea” 
era nevoia de a-şi întări poziţia, 
scontând pe o victorie uşoară 
în momentul când Jirinovski 
ajunsese la sondajele de opinie 
pe locul al doilea. 

Felul cum a fost pregătită şi 
condusă campania militară a 
arătat că a existat în cadrul for- 
țelor armate o puternică diver- 
genţă de opine între o serie de 
comandanţi cu prestigiu pe de 
o parte şi conducerea dela 
Kremlin. După cum se ştie, 
Gen. Vorobiov a refuzat să exe- 
cute ordinul de a ataca Cecenia, 
din cauza lipsei de pregătire a 
forţelor de sub comanda sa. De 
notat că el era în acel moment 
comandantul adjunct al Ar- 
matei de Uscat a Rusiei. Gen. 
Gromov, Gen. Kondratiev şi 
Gen. Mironov, adjuncţi ai Mi- 


nistrului Apărării Gracev, au 
criticat aspru felul cum forţele 
armate au bombardat populația 
civilă fără discernământ. Toţi 
aceşti generali au fost demiși, 
iar comanda operaţiunilor din 
Cecenia a fost luată de Gen. 
Gracev. După neașteptatul de- 
zastru al forţelor ruse i s'a luat 
comanda, pentru ca la sfârşitul 
lunii lanuarie aceasta să fie 
atribuită Gen. Anatoli Kulikov 
din Ministerul de Interne. 

Deşi Elţin a promis de câte- 
va ori că se vor înceta bombar- 
damentele devastatoare din 
Groznâi, acestea au continuat 
în ciuda protestelor repetate ale 
statelor occidentale şi ale 
delegaţiei parlamentului rus, 
care se ocupă cu drepturile 
omului şi care a fost la faţa 
locului. Preşedintele a refuzat 
orice fel de convorbiri cu li- 
derul cecen Dudaev. 

Din ce în ce a apărut mai e- 
vident că Elţin este sub influ- 
enţa Consiliului Securităţii 
Rusiei, format din 14 membri, 
printre care şefii celor mai 
puternice ministere ale ţării, 
cel al Apărării, al Afacerilor 
Interne ca şi al Serviciului Fe- 
deral de Contraspionaj (fostul 
KGB) al cărui şef este Serghei 
Stepasin, unul din consilierii 
preferaţi ai lui Elţin. Majo- 
ritatea consiliului este formată 
din ofiţeri superiori şi o serie 
de conservatori duri. Elţin a dat 
acestuia o serie de puteri ex- 
cepționale. În invadarea Cece- 
niei, Consiliul a luat toate de- 
ciziile cheie. Majoritatea pro- 


blemelor Rusiei au inceput să 
fie definite ca probleme de 
securitate sau militare, ca în 
timpul erei comuniste. S'au 
intentat proceduri juridice cu 
clauza de pe vremea lui Stalin, 
care condamnă la 15 ani pe toţi 
cei care "slăbesc statul". O serie 
de fundaţii străine de cercetare 
sau filantropice au început să 
fie considerate ca centre de 
spionaj ale puterilor vestice, iar 
schimburile culturale "o ame- 
nințare pentru securitatea na- 
țională a Rusiei”. Forţele de- 
mocrate consideră că acest 
consiliu controlează Kremlinul 
şi este chiar mai puternic decât 
era Biroul Politic al URSS. 

A apărut din ce mai evident 
o atitudine agresivă a Rusiei 
faţă de Occident, care s'a putut 
vedea încă din Decembrie, 
când Kozârev a refuzat să sem- 
neze un plan, care facilita coo- 
perarea Rusiei cu NATO. După 
câteva zile, la şedinţa dela Bu- 
dapesta a liderilor celor 53 de 
naţiuni ale OSCE (Organizaţia 
pentru Securitate şi Cooperare 
în Europa), Elţin a declarat că 
expansiunea NATO este anti- 
rusă şi a avertizat asupra exis- 
tenţei numai a unei supra- 
puteri, care vrea să dirijeze 
politica lumii... După puține 
zile, Rusia a invadat Cecenia. 

La întâlnirea dela Geneva 
din 18 şi 19 Ianuarie cu Warren 
Christopher, Kozârev a respins 
critica americană asupra bru- 
talei represiuni din Cecenia, 
susţinând că în ultimii 20 de 
ani, preşedinţii Statelor Unite 
au dat de cinci ori instrucţiuni 
de utilizare a forțelor armate în 
interiorul Statelor Unite (7!) EL 
a refuzat să dea informaţiile 
promise de Elţin lui Clinton 
asupra vânzării de arme Ira- 
nului, ca şi asupra situaţiei 
programului de arme chimice 
ale Rusiei. Mesajul lui Kozârev 
a fost că Rusia are paritate cu 
America, ca supraputere mon- 
dială. 


Evenimentele şi situaţia din 
Rusia au dus la scăderea credi- 
bilităţii lui Elţin în Apus în 
privinţa continuării reformelor 
sale. 

Încă din Decembrie, după 
invazia Ceceniei, CIA a ajuns 
la concluzia că Elţin s'a retras 
într'un cerc restrâns de consi- 
lieri şi sunt posibile patru 
scenarii negative: Elţin va 
deveni o figură fără autoritate 
înconjurat de conservatori duri, 
care vor dicta politica; Elţin va 
fi răsturnat de conservatori, 
care vor impune o stare de 
urgenţă și vor suspenda Con- 
stitutia; Elţin va deveni el în- 
suşi un autoritar, care va decre- 
ta starea de urgenţă; sau işi va 
demite mai mulţi consilieri, 
pentru a demonstra că este 
stăpân pe situaţie. 


PROCESUL DE PACE ISRAELO- 
PALESTINIAN DIN NOU SABOTAT 


Drumul spre o pace israelo- 
palestiniană este în continuu 
subminat de grupările extre- 
miste palestiniene, prin acte 
teroriste, care se poate spune că 
au culminat pe data de 22 
Ianuarie, când două bombe 
sinucigaşe au explodat în staţia 
unui autobuz încărcat cu mili- 
tari israelieni. Explozia a avut 
loc lângă localitatea Nordiya 
din NV-ul Israelului, ucigând 
21 de militari şi rănind 60 de 
persoane, majoritatea soldaţi. 

Răspunderea acestui act, ca- 
re a fost condamnat de Arafat, 
şi l-a luat organizaţia extremis- 
tă Jihadul Islamic (Războiul 
Sfânt Islamic). 

Premierul Rabin a anunţat 
că vor continua convorbirile de 
pace, dar a apărut ideea de se- 
parare. Construirea unui gard 
intre Malul de Vest şi Israel a 
căzut, deoarece ar fi însemnat 
schiţarea unui stat palestinian, 
tocmai când urmează să se dis- 
cute problema unei frontiere 
permanente. Ministrul Poliţiei, 
Moshe Shalal a propus utili- 
zarea la barierele de control a 
câinilor, care să depisteze 
purtătorii de explozivi. In 
acelaşi sens, a cerut utilizarea 
unei tehnologii avansate, care 
să utilizeze sensori speciali. 


Din punct de vedere pales- 
tinian, această separare pare 


acceptabilă, dacă este menită să 

ducă la crearea unui stat pales- 

tinian, idee până acum res- 
insă de Israel. 

După atacul terorist, au fost 
închise punctele de trecere 
între zonele ocupate şi Israel, 
ceea ce a dus la blocarea a zeci 
de mii de lucrători palestinieni, 
cărora li s'a interzis trecerea. 

Problema aşezărilor evre- 
ieşti din zonele ocupate, conti- 
nuă să rămână un factor de 
discordie intre cele două părţi. 
Deşi Rabin le consideră o po- 
vară, pentrucă obligă armata să 
le păzească, el a admis con- 
struirea a 2.200 de apartamente 
lângă Ierusalim şi pe Valea 
Iordanului. Acest lucru a iritat 
pe Palestinieni, care consideră 
acţiunea ca o subminare a con- 
vorbirilor de pace. 

Poliţia israeliană a început o 
serie de razii pentru arestarea 
militanţilor Hamas şi Jihad. 
Între cele două organizaţii pa- 
lestiniene extremiste există o 
deosebirre de concepţie şi de 
crez politic. Hamas care doreşte 
înființarea unui stat pales- 
tinian are şi o aripă politică, 
care câte odată a cooperat cu 
Arafat şi a avut tendinţa să 
ajungă chiar la o înţelegere cu 
Israelul. Interesant este faptul 

că în mijlocul decadei 1980, 
guvernul israelian a permis 
formarea acestei organizații, 
considerând-o ca o alternativă 
pe atunci contra intransigenţei 
OEP a lui Arafat. Hamas are în 
rândurile ei mulți intelectuali, 


medici, profesori, ingineri care 
sunt consideraţi creierul orga- 
nizaţiei. Se crede că aceasta 
primeşte ajutoare financiare 
din Arabia Saudită și Iran care 
se adaugă cotizaţiei de 2,5% 
din venitul celor aproximativ 
200.000 de membri. Banii sunt 
utilizați pentru ajutorarea celor 
săraci şi construirea de spitale, 

moschei şi orfelinate, ceea a 
explică popularitatea organi- 
zaţiei printre Palestinieni 

Aripa militară este utilizată 
pentru acte de terorism, în ve- 
derea forţării înfiinţării unui 
stat palestinian. 

Jihadul Islamic, spre deo- 
sebire de Hamas are numai 
componenţă militară şi luptă 
pentru distrugerea statului 
Israel. Organizaţia se identifică 
cu revoluția islamică din Iran a 
ayatollahului Komeini, pe care 
Hamas îl consideră un eretic. 
Liderii organizaţiei activează 
din Damasc. De reamintit că 
Jihad a chemat in 1987 pe Pa- 
lestinieni la indifada (război 
sfânt) împotriva Israelului. 

Drumul spre un acord de 
pace israelo-palestinian pare 
din ce în ce mai greu. Pe Pales- 
tinieni îi interesează în primul 
rând crearea unui stat palesti- 
nian independent. Organizaţia 
OEP a lui Arafat este prea slabă 
ca să oprească pe extremiști să 
nu saboteze acordul de pace. 
Arafat este considerat de către 
aceştia ca un trădător, iar Pales- 
tinienii nu au putut vedea până 
acum nici un beneficiu în urma 
acordului de pace, ajutoarele 
financiare promise şi necesare 
pentru construirea unei struc- 
turi administrative solide, 
pentru autoguvernare în Gaza 
şi Malul de Vest continuă să 
întârzie, 

Practic, convorbirile de pace 
care trebuiau să continue, au 
fost deocamdată aproape sista- 
te. Întâlnirea dela Cairo între 
Mubarak, Regele Hussein, Ra- 
bin şi Arafat nu a dus decât la 
programarea unei viitoare in- 
tâlniri Rabin-Arafat. 


PACEA SE ÎNDEPĂRTEAZĂ 
DE FOSTA IUGOSLAVIE 


Şansele de pace din fosta 
Iugoslavie, par din ce în ce mai 
mici, odată cu trecerea timpu- 
lui. Acordul de încetare a 
focului pe timp de patru luni, 
în Bosnia, a fost în general 
respectat, cu încălcări izolate, 
dar cu lupte uneori crâncene în 
regiunea Bihaci. 

Perspectivele de pace efec- 
tivă par însă extrem de reduse. 
Delegații mediatori străini au 
hotărit să părăsească Bosnia, în 
urma refuzului Sârbilor de a 
negocia pe baza planului 
grupului de contact (SUA, 
Rusia, M. Britanie, Franţa, Ger- 
mania), care acordă Sârbilor 
49% din suprafaţa Bosniei, iar 
Musulmanilor 51%. 

După cum se ştie, acest plan 
a fost lansat la Geneva în lulie 
1994 şi a fost considerat de- 
finitiv. El a fost semnat de 
Musulmanii bosniaci, dar res- 
pins de Sârbi. Acestora li s'a 
pus în vedere că, în caz de 
meacceptare a planului în 
decurs de trei luni, vor avea loc 
acţiuni punitive aeriene NATO 
şi chiar în ultima instanţă 
ridicarea embargoului de ar- 
mament impus şi guvernului 
din Saraievo. Rezoluţia Consi- 
liului de Securitate din Sep- 
tembrie a cerut încetarea ori- 
cărui dialog cu Sârbii, până 
aceştia vor accepta planul. 

Această strategie a fost 
abandonată în urma opunerii 
Rusiei (veto în Consiliul de 
Securitate), a M. Britanii şi 
Franţei care au fost amenințate 
de Sârbi cu represalii asupra 
trupelor lor din cadrul ONU. 
Aceştia le-au pus în aplicare 
după două atacuri aeriene 
anemice NATO. 

Astfel, au inceput o serie de 
contacte individuale sau co- 
lective duse de diplomaţii 
vestici chiar la Pale, capitala 
Sârbilor bosniaci, pentru a-l 
convinge pe Karadjici să ne- 
gocieze pentru pace. În acest 
pelerinaj, care nu a dat nici un 
rezultat, şi-au călcat prestanţa 


şi Statele Unite. 

Perspectivele de pace din 
fosta Iugoslavie s'au îndepărtat 
şi mai mult în momentul când 
Preşedintele Croaţiei, Franjo 
Tudjman, a cerut trupelor 
ONU (15.000 oameni) care sunt 
pe teritoriul țării sale, să pă- 
răsească Croaţia începând cu 
data de 31 Martie, când aces- 
tora le expiră mandatul. El a 
spus că prezenţa ONU nu a 
făcut decât să menţină un 
statu-quo negativ. 

După cum se știe, în urma 
războiului de şase luni din 
1991, când minoritatea sârbă 
ajutată de armata iugoslavă a 
ocupat 30% din teritoriul Croa- 
ției, înființând Republica Sâr- 
bă Kraina (Krajna) RSK, cu 
capitala la Knin. Armistițiul a 
fost de atunci supravegheat de 
trupele ONU, care nu au reuşit 
însă să dezarmeze forţele para- 
militare sârbe. 

3 


Un grup de diplomaţi stră- 
ini s'a prezentat la Knin, cu un 
plan propus de grupul de con- 
tact, care acordă o autonomie 
substanţială Sârbilor din Cro- 
aţia, dar acesta a fost respins cu 
indignare. La Belgrad, Preşe- 
dintele Miloşevici a anulat 
audiența ambasadorului ame- 
rican din Croaţia, care a vrut 
să-i prezinte planul. 

Miloşevici, pe care Occi- 


dentalii l-au curtat cu naivitate, 
considerându-l un factor im- 
portant in pacificarea situaţiei 
din Bosnia, răsplătind 
ridicarea embargoului, 
vechiul său rol. El nu a încetat 
activitatea pentru făurirea 
Serbiei Mari, iar credulii din 
Vest au uitat că el a fost acela 
care a declanşat şi apoi a 
alimentat conflictul din Croa- 
ţia, apoi acel din Bosnia. Em- 
bargoul său impotriva Sârbilor 
bosniaci a fost doar o cortină 
penetrabilă. 

Retragerea trupelor ONU 
din Croaţia, poate duce la re- 
începerea ostilităților dintre 
Croaţi şi Sârbii din Kraina. 
Aceştia au sute de piese de 
artilerie, peste 250 de tancuri şi 
chiar câteva avioane şi rachete 
tip scud. Sârbii bosniaci au de- 
clarat la rândul lor că dacă Cro- 
aţia va ataca Kraina, ei vor aju- 
ta pe connaţionalii lor din RSK. 

Vizita Ministrului de Ex- 
terne Croat Mate Granici la 
Belgrad, pentru a încerca o În- 
țelegere in privinţa Krainei şi 
chiar o eventuală recunoaştere 
diplomatică între cele două 
țări, poate duce la speculaţia că, 
n'ar fi imposibil ca Zagrebul şi 
Belgradul să încerce o ințele- 
gere în dauna guvernului dela 
Saraievo, cum s'a mai întâm- 
plat în 1993, când Croaţii şi-au 
abandonat aliații musulmani şi 
au început să lupte impotriva lor. 


- 


n lumea creştină 
„e Naşterea Dom- 
an când întreaga ome- 
ui vătorea Anul Nou 

t i veselie, urări 
câni ţe de mai bine, în 
spera o artea venea din 
ăi tancuri şi din 
acte de tun. Se repeta 
guri dia începută cu două 
„iageie ani în urmă, când 
ae țarilor a invadat şi 
arm dintre Marea 

: si Caspică, în 
i: Nest, de E aere spre 
ti a Imperiului Rus- 
y întâlnit rezistența 
“mu popor de munte, mic 
un umăr, dar tare hotărit 
ie ţa de a trăi liber în 
"lor Cecenia, un 
Vritoriu mare, cam cât 


50 de ani de lupte, ar- 
ata rusă n'a putut să-i 
“ună decât după ce le-a 
turmele de animale şi 
istrus recoltele. (9) 
manţă tipică de săl- 
ică cruzime. Astfel înge- 
cheat, poporul Cece- 
i a fost preluat de 
unişti după revoluția 
rusă din 1917. 
La 2 Noembrie 1917, 
“ Consil Biiriloc ra: 
i proclamă "De. - 
ia Drepturilor Popoarelor 
siei” în care se preci- 


Î  2.Dreptul la secesiune 
şi formarea de state 
- independente. 
Actul este semnat de I.V. 
falin, pe atunci comisarul 
aţionalităților. 
„Rând pe rând: Ucraina, 
Finlanda, Estonia, Litua- 
„ nia, Letonia şi Basarabia, 
i-au declarat indepen- 
 dența. Se ştie cât de 
„sinceră, cât de pziapili: cât 
respectată a fost această 
"Declaraţie a Drepturilor 
„ Popoarelor". Numai atât 
cât URSS să poată pretinde 
„trei locuri în Adunarea 
enerală ONU (Rusia, 
craina şi Bielorusia) în 
timp ce restul țărilor 
nclusiv SUA - aveau un 
vot. 
„In timpul celui de-al 
E Doilea Război Mondial, ca 
. șialte popoare supuse de 
„Ruși, i-au privit pe 
i Germani ca eliberatori şi 
za acționat ca partizani. 
1944 Stalin a ordonat 


sobanpi ea în Siberia a 


in Bucovina d 

Zi i e Nord şi 
3 Basarabia, Tătarii din Ca 
„ meea, Polonezii şi unii su- 
Sp iatori dintre prizo- 
i e război germani şi 
„alte naţionalităţi“ aaa 
E pă un astfel de trata- 
i F 

Si ar putea gândi 
plăcere re; 
i ătui 


Pot suporta cu 
paul comunist? 
+ nă'n gât de 
> (iirea comunisță, când 
de pe,. acest conglomerat 

; Dao Poare.- s'a prăbuşit, 
de 7 ENEA iat 

n . 
31095 ă la 1 No 


fo Palidă, timidă con- 
i fruntare între 3 CER 


"% ANTUL ROMÂNESC 


FEBRUARIE 1995 


—— Vasile VRÂNCEANU— 


kgb-işti şi populaţia locală 
- a durat doar o zi - s'a 
încheiat cu retragerea 
trupelor ruseşti. În 
Octombrie 1992, Rusia 
masează trupe la granița 
Ceceniei. Generalul 
Dudaev, preşedintele ţării, 
declară starea de urgenţă. 
Trupele ruseşti se retrag, 
dar în 1994, Rusia instigă o 
confruntare internă în Ce- 
cenia, cu scopul de a răs- 
turna guvernul. Deşi înar- 
mată şi susținută de Rusia, 
încercarea a eşuat, fiind 
lipsită de suportul 
populaţiei. Elţin somează 
populaţia să depună 
armele, aviația rusă (fără 
semnele de identificare) 
bombardează capitala 
Groznâi, iar la 11 Decem- 
brie, trupe ruse, compuse 
din forţe ale Ministerului 
de Interne şi ale Armatei, 
invadează Cecenia. Războ- 
iul a început. 

Ruşii îi prezintă lumii 
pe Ceceni ca bandiți, 
golani, terorişti, haima- 
nale. (Sub comunişti, în 
închisorile din România, 
deţinuţii politici: preoţi, 
profesori, ofiţeri, ingineri, 
studenţi, elevi sau ţărani 
erau numiţi “bandiți”, iar 
preşedintele României 
Iliescu îi numea pe 
studenţii din Piaţa Uni- 
versităţii "golani”). 

Luptele continuă, pen- 
trucă Cecenii se apără cu 
îndârjire, amintind de 
eroismul Finlandei din 
iarna 1939-1940, deşi 
forţele sunt inegale. O ţară 
mică de 1,2 milioane de 
oameni, fără resurse, fără 
aliaţi, părăsită de matadorii 
umanitarişti, de trompe- 
tiştii drepturilor omului, 
de oratorii democraţiei, 
Cecenia ca şi Finlanda cu 
54 de ani în urmă, va fi 
silită să se încline în faţa 
forţei brutale, căci Rusia 
dispune de o armată 
imensă, cu dotare modernă 
şi cu morala Ipuliaie nu a 
porumbelului alb. 

Ceva totuşi s'a schimbat. 
Pentru intervenţia armată 
ordonată, Elţin a fost criti- 
cat chiar de Ruşi, de opozi- 
ție, de foştii lui colabora- 
tori, chiar de unii militari. 
S'a cerut încetarea ostilită- 
ților, retragerea forţelor 
armate şi chiar demisia lui 
Elţin. Mamele ostașilor 
ucişi în lupte au manifestat 
la Kremlin cu placarde: 
"Unde sunt copiii noştri, ce 
ai făcut cu ei?" 

Generalul Victor Voro- 
biev, comandantul trupelor 
Ministerului de Interne, a 
fost ucis în lupte. 

Vice-preşedintele SUA, 
Gore, consideră criza din 
Cecenia "O afarcere internă 
a Rusiei”, de aceeaşi părere 
manifestându-se şi cance- 
larul Kâhl al Germaniei. 
Când însă "chestiunea in- 
ternă" s'a îngroşat şi s'au 
produs atacuri cu masive 
pierderi şi distrugeri, Ves- 
tul a luat o poziţie mai pu- 
țin echivocă și consideră că 
Rusia a violat tratatele din 
1990 şi 1992 dintre NATO 
şi ţările Tratatului dela 
Varşovia, pentru Secu- 
ritate şi Cooperare in 
Europa. 

Franţa a cerut aplicarea 


de sancţiuni economice, 
Rusiei, 

Laszlo Kovacs, din par- 
tea Organizaţiei pentru Se- 
curitate şi Cooperare con- 
damnă conflictul ca o seri- 
oasă ameninţare a federa- 
ției ruse, a întregii regiuni 
şi chiar a Europei. 

Suedia declară că 
luptele din Cecenia nu 
sunt doar o afacere internă 
a Rusiei. 

Ş Danemarca protestează 
că "Ce se întâmplă în Cece- 
nia, este inacceptabil”, iar 
Norvegia cere încetarea os- 
tilităţilor. 

Uniunea Europeană îşi 
oferă ajutorul pentru opri- 
rea luptelor şi pentru o 
soluţie paşnică. Situaţia 
este însă mai complicată 
decât apare la prima 
vedere. După înseşi legile 
Rusiei, Cecenia are dreptul 
la independenţă şi sece- 
siune, dar recunoaşterea 
independenţei de către 
Rusia, ar fi un periculos 
precedent care ar putea 
declanşa o desprindere în 
lanţ şi a altor comunităţi 
etnice înglobate în C.1.S., 
"liber şi  nesilite de 
nimeni", la dezintegrarea 
unui colos care nu şi-a 
găsit încă forma viabilă de 
sine stătătoare. 

Vestul nu doreşte o 
dezintegrare a fostei URSS, 
care ar duce la un haos şi 
conflicte interne pe care 
nimeni nu le-ar putea con- 
trola. S'ar putea periclita 
dezarmarea nucleară, şi 
infuzia de capital pentru 
exploatarea resurselor i- 
mense ale Rusiei, şi apoi în 
Cecenia este şi miros de 
petrol... 

Nu este exclus ca Vestul, 
inclusiv SUA să întrevadă 
o alianţă cu Rusia, contra 
unui Răsărit Asiatic, ne- 
cunoscut deocamdată, dar 
strategii ştiu că prevederea 
este mama înţelepciunii. 

Este încă neclar dacă 
intervenţia armată din 
Cecenia a fost iniţiată de 
Boris Elţin, sau de unele 
cercuri care îl domină, de 
ce a fost declanşată 
împotriva avertismentelor 
publice interne, ale 
experţilor săi politici şi 
chiar a organelor de 
apărare şi securitate. Care a 
fost scopul şi cum se va 
încheia conflictul nu se 
ştie, dar Elţin este în grea 
cumpănă. 7 

Se fac unele încetări ale 
focului pentru ca cele două 
părţi aflate în conflict să-şi 
ridice răniții şi morţii lăsaţi 
zile întregi pe străzi pradă 
şobolanilor şi câinilor. 

Atacul rus continuă 
după aceea cu intensitate 
crescândă. Preşedintele 
Ceceniei Dudaev - general 
de aviaţie format în armata 
rusă - a înţeles că forţele 
fiind disproporționat de 
inegale, Cecenia nu poate 
învinge în confruntarea cu 
un imperiu de mărimea 
Rusiei şi singura cale este a 
soluţiei paşnice şi la 10 
lanuarie a cerut convorbiri 
de pace. 

Moscova a răspuns cu 
intensificarea bombarda- 
mentelor, deși parlamentul 
rus a criticat acțiunea mili- 
tară iar la Bruxelles, aliaţii 
NATO cer încetarea 


DOAR O PROBLEMĂ INTERNĂ ? 


violenţelor şi negocieri 
pentru o soluţie pașnică. 

Vai de cel slabi, vai de 
cei învinşi! 

Preşedintele Clinton a 
tăcut un timp, dar faţă de 
evoluţia tragică a eve- 
nimentelor din Cecenia, 
recomandă oprirea violen- 


“țelor militare, menţinând 


însă în vigoare ajutorul 
pentru Rusia, care trebue 
încurajată să consolideze 
democratizarea țării, con- 
siderând însă că Cecenia, 
este pe bună dreptate o 
parte integrală a Rusiei. 


Cinstit şi sincer cum îl 
ştim pe Preşedintele Clin- 
ton, credem că n'a ştiut şi 
nimeni nu i-a spus: când, 
cum, prin ce mijloace a- 
ceastă mică țară şi acest 
brav popor a ajuns a fi o 
parte din Rusia şi încă "pe 
bună dreptate”. 

Cecenia este prea mică şi 
prea departe pentru a in- 
teresa pe oamenii mari ai 
lumii şi în consecinţă SUA 
rămâne neclintită în su- 
portul acordat Rusiei şi lui 
Boris Elţin. 

În Senatul American 
sunt şi alte opinii şi ele se 
vor confrunta în şedinţele 
viitoaare, când se va 
discuta problema ajuto- 
rului acordat Rusiei. 

Ce face Rusia? Ce face 
Elţin? Vechea lor politică: 

1. Admit misiunea Con- 
ferinţei de Securitate şi 
Cooperare în Europa, dar 
nu-i permit intrarea în Ce- 
cenia decât numai după ce 
forţele militare îşi vor fi 
terminat misiunea. 

2. Reactivează "guvernul 
provizoriu cecen" (avortat 
în vara anului 1994) adus 
deja la frontiera ţării şi vor 
instala la Groznâi un 
"guvern de paie” care să 
conducă ţara “eliberată” de 
"teroriști" şi "criminali", 

Experinţa Rusiei este 
bogată. Să luăm doar cazul 
Poloniei din 1944, cu gu- 
vernul polonez provizoriu 
pe care l-a instalat la Var- 
şovia. Aşa a făcut în Româ- 
nia în 1945 cu guvernul Dr. 
Petru Groza. 

Membrii Conferinţei de 
Securitate şi Cooperare în 
Europa vor fi admişi la 
Groznâi numai după ce în 
Cecenia se va face o 
curăţire totală. Vor fi bine 
găzduiţi şi vor aprecia 
caviarul de Caluga şi vinul 
de Georgia, vor prezenta 
un raport în mare parte 
dictat de Ruşi, iar Cecenia 
va fi completată - pentru 
pierderile omeneşti - cu 
Ruşi aduşi de pe alte 
meleaguri şi va deveni "pe 
şi mai bună dreptate, parte 
din Rusia”. 

Cu 1964 de ani în urmă, 
Pilat s'a spălat pe mâini 
pentru sânge nevinovat. În 
ANNO DOMINI 1995 sunt 
aşa de multe mâini pline 
de sânge. Când, cum şi de 
cine vor fi spălate? 

In Bosnia situația s'a cal- 
mat temporar prin înce- 
tarea focului pe o perioadă 
de 4 luni, în care să se 
ajungă la o soluţionare 
uerepitatilă a conflictului şi 
stabilirea păcii în regiune. 

La Sarajevo copiii zbur- 
dă cu săniuţa. O vor putea 
face şi în iarna următoare? 


PAGINA 23 


DEZINFORMĂRII 


După asigurarea poziţiei în țară, regimul dela Bu- 
cureşti încearcă acum neutralizarea Exilului Românesc 
şi amăgirea străinătăţii. i 

Pentru neutralizarea Exilului Ropmânesc se fo- 
losesc două formule: dezbinarea internă şi derutarea 
naivilor, prin patetice apeluri la patriotism şi dra- 
gostea de țară. = Ş 4 ă 

Pentru dezbinarea Exilului sunt folosite vechile 
cadre de colaboraţionişti din timpul lui Ceauşescu, la 
care s'au adăugat alte elemente noi, oportuniste, 
tentate de afacerile cu România, nu de investiţii ne- 
cesare pentru redresarea țării. - Faza 

Schimbările din 1989 din țară au lăsat neatinsă 
reţeaua de agenţi din străinătate, dintre care cei mai în 
câștig au fost foştii agenţi-preoți. Aceştia nu numai că 
nu au fost deconspiraţi, dar, prin noile relaţii stabilite 
între Episcopia Română din America şi Patriarhia dela 
Bucureşti, s'au infiltrat în poziţii cheie şi au câştigat 
puteri de decizie în masele de enoriaşi nepregătite 
pentru un asemenea asalt, credincioase dar derutate, 
manevrate cu abilitate şi viclenie de oameni pe care 
încă îi mai cred slujitori ai Domnului. 3 

Colaboraţioniştii vechi şi-au schimbat doar haina. 
Un tipic exemplu: atacurile impotriva I.P.S. Valerian 
Trifa. Marele Ierarh nu mai este atacat ca pe vremuri, 
ci, fiind de bună credinţă, drept şi cinstit, a fost ma- 
nevrat şi este victima lui... Noel Bernard, directorul 
"Europei Libere”. În acelaşi timp, comunistul Jacob 
Popper, care a fost ani de zile reporter la postul de 
radio "Europa Liberă”, mare duşman al Românilor şi 
al Arhiepiscopului Valerian, a publicat în România o 
carte, subvenţionată de Victor Frunză, intitulată "In 
culisele Europei Libere", în care Noel Bernard - Evreu 
de origine - este acuzat de legionarism, în slujba 

Arhiepiscopului Valerian Trifa. : 
Campania regimului neo-comunist din România 

împotriva Exilului Românesc nu a încetat nici o clipă, 

în schimb rezistenţa Exilului împotriva infiltrării s'a 


i diminuat până aproape de dispariţie. 


Recent, în ţară, Iliescu a alocat un fond de 2,877 
miliarde lei pentru crearea Direcţiei "T.V. România 
Internaţional", având-o în frunte pe D-na Felicia Me- 
leşcan, soţia Ministrului de Externe român. Ca primă 
nadă, această direcţie a format o “delegație” de 14 
ziarişti români, pentru a efectua o vizită în Statele 
Unite. Pentru machiaj s'a apelat la D-na Christine 
Valmy, încadrată între "Clubul Intelectualilor (?) 
Români pentru UNESCO" şi "American-Romanian 
Committee” (?). 

Delegaţia n'a fost în exclusivitate a presei guverna- 
mentale. Au fost şi gazetari ai Opoziţiei, unii chiar 
virulenţi, care au venit să se informeze pe lângă reali- 
tăţile din America şi de situaţia, combativitatea şi 
influenţa Românilor şi a Exilului Românesc, mai cu 
seamă a presei exilului. 

Am fost tentaţi să credem că într'adevăr s'a 
schimbat ceva în România şi normal, ne-am fi bucurat. 
La Cercul Cultural Românesc dela Consulatul General 
al României din New York au fost invitaţi oameni de 
afaceri, artişti şi reprezentanţi ai presei din Exil, 
pentru întâlnire şi discuţii cu cei veniți în delegaţie. 

Ziariştii din ţară erau duşi săracii prin metropola 

americană şi la întâlnire au picat în plasă doar câţiva 
dintre ei, care văzând precizia întrebărilor puse de cei 
din sală, îşi blestemau în sinea lor soarta, că s'au întors 
prea devreme dela cumpărături. Când după unele 
generalităţi de introducere, au început să scapere 
întrebările ziariştilor din Exil, a venit salvarea lor prin 
Dl. consul Gh. Lupeş, care a întrerupt discuţia neîn- 
cepută, anunțând: "Colegii vă aşteaptă în clădirea 
alăturată”, care nu era alta decât clădirea consulatului, 
unde erau întinse mese cu mâncare şi băutură, cum 
nici în vis nu văd cei din țară şi astfel s'a consumat 
întâlnirea dintre presa din ţară şi exil. 
„Ce vor scrie despre Exilul Românesc, când vor a- 
junge în ţară cei 14 ziarişti din delegaţie, vom vedea, 
dar cele 2.877 miliarde lei alocate pentru "imaginea 
României în străinătate" nu sunt decât re-actualizarea 
la scară mai mare a acţiunilor "Glasului Patriei” şi 
"Tribuna României” de pe vremuri. 

„Ziariştii din Opoziţie? Nu le contestăm buna cre- 
dinţă, deşi unii dintre ei au spus că “nu fac politică” ci 
doar "profesionalism". Nu uităm că la "Glasul Patriei” 
scriau - numai pentru Exil - şi foste mari personalităţi, 
eliberate după ani grei de închisoare, unele folosite 
după distrugerea lor în sistemele de re-educare, altele 
prin capitulare şi trecere la inamic. 

Dela Elini încoace nimeni nu dă nimic pe gratis. 
Vor rezista strălucirii de 2.877 miliarde lei, ziariştii 
români veniţi în delegaţie? 

Nu, categoric nu li se va cere să-l laude pe Iliescu, 
după experienţa cu Gabrielescu. Li se va permite să-l 
critice chiar, numai vorba lui Caragiale: “mai cu mo- 


destie”. 
Zahu PANĂ 


PAGINA 24 


NOTE DESPRE POLITICA EXTERNĂ 
-[1- 
lon BOIERU 


Ceva despre situaţiile mai recente privind relaţiile 
americane cu România. 

Alegem numai câteva momente mai importante din 
relațiile americane cu România, ca să vedem care este ca- 
racterul specific al țasăturii istorice dintre aceste două țări. Nu 
este vorba de un studiu analitic şi definitiv, ci de un articol de 
sinteză în care dăm câteva idicaţii esenţiale pentru înțelegerea 
problemei de care vorbim. Un studiu minuţios ar fi şi inutil, 
căci nu se mai poate indrepta nimic din cele ce au fost în 
trecut. Ceea ce sperăm, este să înlesnim un acces mai realist în 
aprecierea adevărată a ceea ce se întâmplă în relațiile dintre 
cele două ţări. Articolul nu este exhaustiv. El indică doar 
câteva puncte esenţiale, care în fond, ar fi extrem de greu să 
fie definitiv înlăturate, pentrucă documentarea este enormă şi 
strivitoare. Acum începem cu perioada de după cel de-al 
Doilea Război Mondial, în care politica americană externă față 
de Răsăritul Europei a fost dezastruoasă. Întâi de toate a 
abandonat complet ţările din acea parte a Europei, pentru a fi 
incluse în sfera de influenţă a Rusiei Sovietice. Ar putea fia 
ceastă abandonare din partea Americii considerată ca o 
acțiune pozitivă a politicii sale externe, pe care a desfăşurat-o 
în alianţa cu Moscova? În perspectiva mai largă a timpului s'a 
dovedit cât de ignorantă era diplomaţia Amercii şi cât de 
puţin era dispusă să accepte şi alte puncte de vedere sau 
soluţii pentru a beneficia de pe urma alianţei cu Moscova, cu 
care nu avea nici o afinitate culturală, spirituală, etnică etc. 
Ceea ce dusese la alianţa cu Sovietele era un sentiment de ură, 
care de fapt nu aparţinea poporului american, ci unor forţe 
care au influenţat politica americană şi au angajat-o în 
războiul impotriva Germaniei naţional-socialiste, în forma cea 
mai totală şi ne-politică. Dacă America ar fi lăsat ca con- 
flagraţia militară dintre Moscova şi Berlin să se dezvolte în 
continuarea directă între cele două forţe, sfârşitul războiului 
ar fi găsit America cu forţele intacte şi ar fi putut să dicteze 
pacea finală, pentrucă ambele părţi conflagrante erau epuizate 
de război și nu mai aveau rezerve, nici umane şi nici militare, 
pentru a se opune Americii. Roosevelt însă s'a asociat cu acei 
care nu priveau Rusia Sovietică, ca să fie în stare să dezică 
toate avantajele pe care le-a obţinut din partea Americii şi să 
fie gata să treacă la indeplinirea planului ei de "dominație 
mondială", pe care diplomaţia americană nu l-a luat niciodată 
în serios. 

In orice caz, după terminarea războiului, politica externă 
americană era incoerentă şi lipsită de o privire generală, 
globală, asupra realităţilor în mijlocul cărora se găsea. Nu 
cunoștea nici situaţia din țările Europei de Răsărit şi nici rolul 
lor politic de tampon faţă de colosul sovietic. 

Planul Marshall şi NATO 

Acest plan a fost creat din incapacitatea americană (şi 
occidentală) de a face faţă politicii externe a Sovietelor. După 
cucerirea completă a Estului european şi pătrunderea în inima 
Europei (in Germania răsăriteană), Moscova se pregătea să 
ajungă la Atlantic. Numai dolarii americani mai aveau puterea 
să zăgăzuiască invazia Occidentului, prin Planul Marshall şi 
NATO. Erau ultimele resorturi al Americii și ultimele rezerve, 
în confruntarea cu fostul aliat american din războiul cu 
Germania naţional-socialistă. Căci, în timpul conflagrației 
militare cu hitlerismul nu se luase nici un fel de măsură 
preventivă la Washington pentru a putea constrânge pe Stalin 
să păstreze decenţa unui aliat care fusese salvat dela dezastrul 
înfângerii totale, de către armata germană. În toată perioada 
războiului anti-hitlerist, Moscova şi-a definit linia de 
orientare şi metodele de lucru, prin care intenţiona să 
beneficieze de toate împrejurările, pentru planurile sale de 
viitor. Pamfil Şeicaru, în ziarul "Curentul" din România, 
demonstrase cu dibăcie de mare vizionar dedesubturile 
politicii sovietice prin care Moscova urmărea nu simpla 
înfrângere a Germaniei naţional-socialiste, ci dominarea 
mondială prin ideologia marxistă. Oficialii din Washington 
ignorau toate avertismentele şi toate indicaţiile care defineau 
o restaurare a politicii lui Petru cel Mare, sub camuflajul 
comunismului. 

Prin Planul Marshall şi prin NATO, Americanii refăceau şi 
apărau Europa occidentală, dar au abandonat în favoarea 
Rusiei Sovietice întreaga Europă răsăriteană şi au divizat 
Germnaia, care dacă era refăcută în întregimea ei schimba 
radical raportul de forțe în favoarea Americii. În această nouă 
configuraţie politică şi teritorială, s'a creat "Cortina de fier” şi 
s'au pus bazele "războiului rece”, cu cheltuieli uriaşe, care 
grevau asupra lumii întregi. Şi, peste ţările acestea s'au 


Pe a 8 n ne n a e PÎNĂ a m E a Pe e e a m e a e e me a m m în 


CUPON DE ABONAMENT 
COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


[3%] REÎNNOIRE 


a SM 0703-0385 zi 


*P0.B0X.78010-- 
WESTCLIFFE POSTAL OUTLET 
"HAMILTON, ONTARIO 


ANADA 


90705 
'ELEFON: (305) 3487-1832 
“FAX: (305) 388-4651 


neo 


PRENUMELE 
STRADA/ Nr. 
ORAŞUL... 
CODUL POŞTAL... 


r=—————__——_—_________._______- 


NUMELE DE FAMILIE. 


PREŢUL ABONAMENTULUI ANU i 


PESTE $50 ABONAMENT DE SUSŢINERE 
$35 ABONAMENT INSTITUŢIONAL 
$30 ABONAMENT INDIVIDUAL (TOATE ŢĂRILE) 


__ FEBRUARIE 1995 


deschis porţile dictaturilor comuniste în Răsăritul Europei şi 
s'au lăsat în voie apariţiile acţiunilor de genocid naţional, 
cultural şi spiritual. România şi Polonia, care erau zidurile de 
apărare ale Europei occidentale, au fost pur și simplu anulate 


ca forţe politice. 
Cazul României 


In teminiţele comuniste, deţinuţii politici se rugau la 
Dumnezeu şi aşteptau pe Americani. să-i elibereze. 

Adevărul este că diplomaţia americană n'a fost niciodată 
pregătită să aibă un acces şi o pătrundere profundă a 
comunismului. Foarte puţini diplomaţi sau personalităţi 
politice au fost în stare să aibă intuiţia esenţelor comuniste, cu 
toate ramificaţiile grave ale pericolelor pe care le reprezentau 
pentru lumea întreagă. Căci nu era vorba de o simplă şi nouă 
modalitate de a face politică şi a avea o altă formă 
concepţională a cei politici. Ideologia marxistă, în 
versiunea ei sovietică, reprezenta o răsturnare completă de 
valori politice. Lumea era întoarsă de-a'ndoaselea. Toate 
valorile politice, morale, raţionale şi spirituale ale lumii 
civilizate de până la revoluţia bolşevică au fost înlocuite cu 
semnificaţii noi şi imposibil de a fi acceptate de civilizaţia şi 
cultura europeană, aşa cum a fost transmisă aproape două 
milenii. Bieţii funcţionari dela "State Departament" nu 
pricepeau nimic din toată țesătura de idei a bolşevismului. 
Aşa se explică, de ce toate mişcările politice anti-comuniste 
din lume, li se păreau acestor mici “clerici” de politică externă 
din diplomaţia americană, nişte halucinaţii, în timp ce ideo- 
logia bolşevică le apărea ca o formă nouă de a reînvigora lu- 
mea, prin principii şi metode care aveau un caracter inovator. 

Aici trebue să amintim tragedia acestei situaţii, prin 
evidenţierea cazului lui David Funderburk, ambasadorul 
Americii în România. Acesta a voit să servească interesele 
superioare ale Americii, printr'un proces de documentare 
asupra stărilor reale de lucruri din România, în timpul 
dictaturii comuniste a lui Ceauşescu, şi cercurile limitate 
intelectual şi unele oculte din "State Departament", care au 
refuzat să accepte dezvăluirile lui Funderburk asupra rea- 
lităţilor comuniste din ţară. Aceste cercuri reprezentau linia 
oficială a diplomaţiei americane. Şi este destul să menționăm 
că răsturnarea dictaturii lui Ceauşescu din 1989 (Decembrie) a 
fost o mare surprindere pentru această diplomaţie americană. 
Aşa cum a fost surprinsă de toate răsturnările de după Cortina 
de fier și chiar din Rusia sovietică. Politica externă americană 
era dirijată pe alte direcţii şi coordonate. De altfel, în America 
au existat totdeauna două linii de paraica externă: una era a 
preşedinţiei şi una a Departamentului de Stat. Aceste linii nu 
coincideau totdeauna şi de multe ori apăreau oarecari fricţiuni 
şi întârzieri în procesul de implementare. Şi dacă mai 
adăugăm și linia Congresului, care nu corespundea uneori cu 
celelalte două, ne dăm seama de precaritatea politicii externe 


americane. 
Continuare în numărul viitor 


„STATUL/PROVINGIA.. 


4 
| 
| 
| 
| 
1 
1 
1 
1 
| 
Ij 
1 
Lam. 


REŞIŢA... 
DRAGOSTEA M 


Împinşi din urmă de foame şi frig, neprimirea sa- 
lariilor de câteva luni de zile şi cu sărbătorile de iarnă 
bătând la uşă, 20.000 de muncitori ai Fabricii de Oțel 
din Reşiţa au făcut, timp de 14 zile, grevă. 

leşind în stradă şi strigând din toţi rărunchii: "Jos 
comunismul”, "21-22, Iliescu a tras în noi”, "Ultima 
soluţie, încă o revoluţie” şi alte asemenea lozinci, 
greviştii reşițeni cereau, nimic mai mult decât să li se 
facă dreptate şi să stea de vorbă pentru planificarea 
doleanţelor cu primul ministru, alde Nicolae Văcăroiu, 
care, ocupat cu altele, nu se prea grăbea să le audă 
glasul. 

Mi-a fost drag de Reşiţa, cetatea fierului cum era 
numit oraşul, poate chiar mai mult decât Oraviţa, de 
care mă legau doar anii școlăriei dela Liceul "Generalul 
Drăgălina". Aci, în coloanele gazetei "Reşifa”, condus 
de George C. Bogdan, mi-am făcut ucenicia ziaristică. 
Aci, în editura aceleiaşi gazete, avea să-mi apară primul 
volum de schiţe şi nuvele “Incrustări în bancă". Şi tot 
aci mi-am scris primele reportaje intitulate sugestiv: 
"Oraşul cu zăpadă Neagră”, dintre care cel dintâi avea 
să poarte titlul “La început a fost muncitorul”. Şi încă 
multe alte amintiri frumoase m'au făcut să-mi fie drag 
acest oraş, cuibărit între două dealuri pe care-mi plim- 
bam tinereţea şi iubitele... a 

lată de ce, când am văzut la televizor, reşițenii ieşiţi 
în stradă cu mic şi mare, tineri şi bătrâni, arborând 
drapelul revoluţiei, mi-am zis: "Văcăroiule, a ajuns şi 
ignatul tau!" 

Mai târziu, când mi-a sosit cotidianul reşițean 
"Timpul" aveam ocazia să găsesc amănunte în legătură 
cu răzmeriţa ce a avut loc aci. 

De "Sf. Nicolae, muncitorii reşițeni au ieşit în stradă" 
este titlul unui articol din care reproducem cele ce ur- 
mează: *... pe platoul din fața Prefecturii muncitorii 
reşifeni, cărora le-a ajuns cuțitul la os după doi ani de 
guvernare Văcăroiu, s'au adunat spontan pentru a 
pioitelă împotriva situaţiei disperate în care se află 

dustria reşițeană..." (“Timpul”, Nr.241). În numărul 
242, ziarul revine cu noi amănunte. Astfel, în articolul 
semnat de DI. Victor Nafiru, intitulat "Muncitorii 
reşițeni rămân pe baricade”, citim următoarele: 1... 
oameni ajunşi la capătul răbdării, pentru care 
sărbătorile de iarnă nu vor aduce nici o bucurie, într'o 
disperată încercare de chemare a premierului la Reşiţa 
şi găsirea unor soluții de perspectivă pentru industria 
reşițeană... Muncitori îngroziți de priveliştea sumbră a 
zilei de mâine care nu înseamnă decât foame - sărăcie - 
şomaj. Promisiunile noii puteri instalată în Decembrie 
'69 cum că "copiii noştri nu vor mai suferi de foame şi 
frig" nu s'au adeverit, iar NIVELUL DE TRAI A 
CNS Cai O HICEADARE CONTINUĂ, 

leterminată de politica falimentară a elor post- 
a Dată de po. guvernelor posi 

În numărul 244, titlu pe întreaga pagină: "Patru zile 
pentru supraviețuirea Reşiţei. Tensiune în creştere: 

Văcăroiu 'nu vine, oamenii nu cedează", citim în 
articolul D-lui Nicolae Sârbu acest avertisment: "Aşa 
cum în Decembrie 1989 nu s'a ieşit în stradă pentru 
protocoale şi o sută-două de lei, nici acum Reşiţa nu 
strigă... numai pentru câteva zeci de mii de lei restanţe 
a plată... Problemele Reşiţei sunt mult mai grave, să 
|poată fi tratate cu un mărunțiş de buzunar“... lar Dl. 
"Mircea Gavadia scrie că "Protestanților din piaţă Li s'au 
adăugat pensionarii Regiei, elevi din şcolile muni- 
cipiului, reprezentanţi ai mai multor sindicate din țară. 
EI CER UN STROP DE VIAȚĂ DEMNĂ, O HAINĂ 
PENTRU COPII, O PÂINE PE MASĂ, UN ACOPERIŞ 
DEASUPRA CAPULUI". (sublinierea noastră. Şi ni se 
spune cu durere că: "DEOCAMDATĂ, NU AM 

GAT NIMIC" cae 

În cea de-a şasea zi de grevă, "Timpul" dedică 
aproape întreg numărul 245 evenimentului. Sub titlul 
general: "Sase zile pentru supraviețuirea Reşiţei 
OAMENII CER: locuri de muncă, salarii, pâine, 
futute GUVERNUL OFERĂ: MINCIUNĂ, CORUP- 
ȚIE, ȘOMAJ, SĂRĂCIE. Atât" Şi e de ajuns. ă 

n cea de-a treisprezecea zi, Dl. Văcăroiu s'a în- 
vrednicit în fine să apară și să stea de vorbă cu reşiţenii 
nemultumiţi. Şi a fost de ajuns ca a doua zi greva să 
înceteze. Fără vărsări de sânge. 

lată deci realitatea. Cruda şi trista realitate, care 
dezminte pe cei câţiva netrebnici care propovăduiesc 
peste tot că'n România lui Ion Iliescu, după revoluţia 
din '89, gânsacul, soțul doameni gâşte, s'a ouat... un ou 


e ur Nicolae NOVAC