Cuvantul Romanesc anul 19, nr. 210, noiembrie 1993

+ 
5 
ÎN 


Eee PS a - [. 


NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI 


Zahu PANĂ 


primit pe gratis Cadrilaterul, iar un act 
dezastruos ca cel care a avut loc la 23 
August, când ţara a fost dată plocon Ru- 


Într'o noapte neagră de Sfântul Andrei, 
noapte predestinată de veacuri în credința 
Românilor ca aducătoare de nenorociri, 
corpul atletic, frumuseţea bărbătească şi  şilor, nu s'ar fi întâmplat niciodată. 
sănătatea.robustă a Căpitanului legio- "Cu legionarii gata să-şi sacrifice viaţa şi 
narilor - Corneliu Z. Codreanu - au sfârşit gata să accepte moartea, duşmanii nu ne 
în ştreangul strâns cu putere de plutonierul vor putea învinge nici pe noi şi nici 
de jandarmi Sârbu. Pentru această faptă România" declara Codreanu după înfiin- 
s'au plătit din bugetul statului, un premiu  ţarea Partidului "Totul pentru Ţară”. 
de 20 de mii de lei, o masă copioasă şi un "Corneliu Z. Codreanu este astăzi 
concediu de relaxare. Guvernul sub care s'a /singurul om politic român care crede în 
comis primul genocid de stat - împreună cu | ceva şi în al cărui cuvânt te poţi încrede" 
Corneliu Z. Codreanu au fost strangulați Spunea despre el Alexandru Vaida-Voe- 


încă 13 legionari - avea ca Prim-ministru pe  vod, iar marele luliu Maniu, într'o decla- 


însuşi Patriarhul ţării Miron Cristea. S'a raţie făcută în vara anului 1943 la Snagov,? 


rupt atunci catapeteasma Neamului şi nu a mărturisea cu sinceritate: 
mai fost refăcută nici până astăzi. ” "Recunosc că Corneliu Z. Codreanu a 
Tragica istorie a României din ultimii 55 (fost superior gândirii mele. Eu am încercat 
de ani ar fi evoluat altfel dacă ar fi trăit |să adopt în slujba ţării, căi politice; el a ales 
Corneliu Z. Codreanu, pentrucă oricât de cale superioară şi anume: a realiza mai 
multe presiuni ar fi venit din partea” întâi caractere, educând un tineret, care pe 
marilor puteri, cu Legiunea intactă, soarta |căi de înălțime patriotică să se dăruiască 
României ar fi fost cu totul alta. Basarabia total, moral și spiritual. Să creeze mai întâi 
nu s'ar fi cedat fără luptă, Dictatul dela loelită conducătoare şi apoi un partid", 
Viena n'ar fi avut loc, Bulgaria n'ar fi 


ISSN 
0705-8365 


Ă 


MANIAN 


THE 


ANUL 19 Nr. 210 - NOEMBRIE 1993 


STRIGĂT DUPĂ | 
DREPTATEA ISTORICA 
Eugen BÂRSAN 


ste strigătul fraţilor noştri din Bucovina de Nord, 
din Ţinutul Herţa, din judeţul Hotin şi din Sudul 
Basarabiei, rupţi de ţară prin Tratatul Ribbentrop- 
Molotov şi prin Ultimatumul dat României la 20 
Iunie 1940. : aa 

Acest strigăt este cu deosebire şi mai puternic şi 
mai disperat acum când se împlinesc 75 de 2 [ 
Marea - d 9I8, în care Bucovina 
este înscrisă cu ziua istorică de 28 Noembrie. 

Când în ţară şi în diasporă, în această lună se va 
comemora Unirea Bucovinei cu Patria Mamă, 
bucovinenii rupți din trupul ţării vor contempla 
amarul soartei lor legată de aie FOLIE satrapi 
moscoviți au sfârtecat pământul României, ca după 5 
aceea să ri şi pământul românesc răpit. O_mare a a ge aşteptat, ei 


ea intrat sub In 
parte din el făcându-l cadou Ucrainei, pentru a ZOE di dă sunizal ar-BRI. 
sfărâma_monolitul românesc dinti feritoriite-răpite şi mului ministru este Petrică 
anexate. FEE ză : F e Român, adversărul declarat 
Dar; cu siguranţă, că ce au în suflet şi gândire fraţii âj Prevedintelui Iliescu şi 
parlamentarul care l-a 


din anexiune, de ziua comemorativă 28 Noembrie, e 
sustinut PE gERE-TaTul 
Florică în campania sa de 


După ce Parlamentul s'a 
prefăcut că analizează cazu- 
rile de corupţie dezvăluite 
de fostul comisar-şef al 
Gărzii Financiare, generalul 
Gheorghe Florică, iată că 
Guvernul Văcăroiu a ieşit 
la contra-atac, nedorind să 
lase nesancţionaţi pe cei 
care au pus la îndoială 
probitatea morală a cabine- 
tului încropit de Iliescu şi 
partidul său, PDSR. 


ceva mult mai mult decât o contemplare asupra 
soartei lor istorice. E strigătul: „Singura noastră 
salvare e la România!” Un strigat de Salvare în 


J n den ci la 
restabilirea A! ă E. Un la intervenţii || nivel înalt, din România 
care să ducă la eliberarea teritoriilor româneşti de sub tranziţiei dela -economia 


centralizată la haosul dorit 
cu ardoare de unele cercuri 
politice şi financiare, inter- 
ne şi externe, 

Și, precum în poligoa- 
nele de antrenament mili- 
tar, în Petre Roman se trage 
din orice poziţie. El repre- 
zintă "ținta-vacă" - în lim- 
bajul răcanilor, adică acea 
țintă imaginând un ostaş în 
alergare şi pe care mai toţi 
trăgătorii o nimeresc. 

mediat după debarcarea 
sa, în toamna lui '91, Petre 
Roman a constituit subiec- 
tul unor atacuri lansate de o 
anumită presă (preziden 
țială) şi prin care se făceau 
aluzii ba la implicarea lui 


stăpânirea Ucrainei. : = 

Apelul la ajutorul de eliberare e adresat în general 
Românilor de pre Preşedin elui, 
Parlamentului __ş c ş 
întreprindă demersurile necesare pe lângă ONU şi 
Republica Ucraina, prevalându-se de Actul Final al 
Conferinţei dela Helsinki, privind posibilitatea 
modificării frontierelor pe cale paşnică. 

Dar, să vedem, cum răspund oficialii români 


strigătălui după dreptatea îstorică căutată de 
ucavina de Noră, Tinea Hera Jieţut Hotin și 
Sudul Basarabiei? Din partea oficialilor, nici un 
în ere e iemn,. a chiar mai rau, dupa cum vom 
arătă mar JO5, pentrucă ei nu sunt făcuţi din aluatul 


istoric național-românesc, ci din aluatul marxisto- 
munist ca şi Lenin-ul și Stalin-ul de ieri. 


Continuare în pag.3 


Această elită conducătoare era realizată, 


55 de ani dela asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu 


dar forţele oculte interne şi externe au făcut 
tot posibilul ca să o extermine, cu o feroci- 
tate unică. Codreanu își cunoştea opera. În 


ÎN ACEST NUMĂR 


articole semnate de următorii 
colaboratori din România: 


Decembrie 1937, când norii negri se 


adunau peste cerul României, Căpitanul 
declara: "Până în 1934 Mişcarea fără mine 
ar fi rămas doar o amintire de eroism în 


memoria Tineretului. Dar 


Mişcarea într'atâta s'a identificat cu 
ersoana mea nu mai este 
indispensabilă şi mersul înainte spontan e . 
asigurat de resorturi proprii”, 

Istoria modernă a hărăzit Românilor 
două mari figuri de care nu se poate 
despărţi: Mihai Eminescu şi Corneliu 


Națiunea, încât 


eanu. Amândoi au fulgerat pe cerul 
întunecat al ţării şi nici unul din ei nu a 


atins vârsta de 40 de ani. 


moşi, cum îi vedem în tablourile ce ne-au 
rămas, amândoi cu nume unice: Mihai 
Eminescu şi Corneliu Codreanu. Numele 
lor - un univers întreg. De când au apărut 
în viaţa României, n'a rămas zi dela 
Dumnezeu ca aceste nume să nu fie 

Continuare în pag.4 


CITIŢI 


Gh. lonescu OLBOJAN pag. 1 


Octavian TUDOR pag. 2 
astăzi, în 1937, | Pr. Gh. BODNARIU pag. 4 
Dr. D. NĂSTASE pag. 5 
Dan Emilian ROŞCA pag. 6 
Prof. Radu ŞERBAN pag. 7 
Prof. V. NEŞTIAN pag. 9 
Dr. |. ZEANA pag.10 
Corneliu RADEŞ pag.13 
Amândoi fru- | Pr.Dr. Gh. DRĂGULIN pag.15 
Arhim. Cleopa NANU  pag.15 
Petre PASCU pPag.16 
Prof. N. CIACHIR pag.17 
M. Stere DERDENA  pag.20 


NEWSPAPER IN THE FE 


PUBLICAŢIE LUNARĂ 


Preţul unui abonament anual 
30$/50DM 


EDITOR: GEORGE BĂLAŞU 


OO RER EEE EEE a ee 
CIRCULATIE IN AFARA CANADEI; AFRICA, ARGENTINA, ANGLIA, AUSTRALIA, BRAZILIA, BEL GIA, CHILE, DANEMARCA, ELVETIA, GERMANIA, GRECIA, FRANTA, ISRAEL, ITALIA, IUGOSLAVIA, OLANDA, ROMANIA, SPANIA, S.U.A. SUEDIA, TURCIA, UNGARIA, NOUA ZEELANDA 
a 


ŢINTA-VACĂ 


Petre Roman în afacerea 
cumpărării avioanelor fran- 
ceze, ba în cea a cumpărării 
de vagoane din străinătate - 
în detrimentul industriei 
româneşti de profil, ba în 
acordarea unor facilităţi 
străinilor investitori în 
România, toate acestea în 
schimbul primirii unor 
eşcheşuri grase dela cei 
avorizaţi astfel. 

Toate aceste cauze au 
rămas la nivel de vorbe'n 
vânt, presa a lătrat ce a 
lătrat, până ce s'a plictisit, 
Guvernul, Parlamentul şi 
Parchetul General s'au 
prefăcut a nu vede, a nu 
aude. Nu este de mirare 
acest lucru: pe cână Petrică 
guverna ţara, multe din 
şedințere de guverir erau 
i i e cu rez eniă şi 
zâmbetul i-prezi enţial, care 
prezident nu era străin de 
Ap AIE RII primului 
ministru. 

“Acum însă, Guvernul 
Văcăroiu cere Parchetului 
General (fosta Procuratură 
Generală) anchetarea pena- 
lă a lui P. R. pentru urmă- 
toarele motive: 

ca prim-ministru a fal- 
sificat cu propria-i mână 
adresa Primăriei Generale a 
Capitalei, privind lista imo- 
bilelor destinate închirierii 
pe valută; 

- într'unul dintre imo- 

ilele destinate inchirierii 
pe valută şi având 11 came- 
re, 3 băi, o cameră frigori- 
fică şi 219 metri pătraţi 


Gh. lonescu OLBOJAN—— 


“ suprafată locuibilă s'a mu- 
tat el însuşi, folosindu-se 
de un întreg şi ilega- 
lităti: 

CS şi-a vândut fictiv apar- 


tamentul proprietate perso- 
nală din Calea Victoriei, 
ascunzând faptul că l-a în- 
<hiriat pe valută unei firme 


străine. 
entru toate aceste fapte 
constatate de Corpul de 


Control al Primului minis- 
tru, Guvernul Văcăroiu a 
cerut Parchetului General 
începerea urmăririi penale 
lui P. R., iar Parlamen- 
tului - suspendarea imu- 
nităţii parlamentare a P. R.- 
ului pentru a da cale liberă 
anchetatorilor. 

După cum se observă, 
Guvernul s'a agăţat de o 
aşa-zisă păinărie săvârşită 
di Intrepeinzătorul P. RR: şi 
uda marile afaceri b le afaceri prin 
care a fost distrusă o ] parte a 


industriei, a agriculturii, 


transporturilor maritime şi 


aeriene ale ări, în favoarea 
companiilor străine finan- 
țate He puterea mondială şi 
care îşi avea un mic pion în 
buricul României post- 
decembriste. 

Nu. Guvernul nu are 
nevoie de un scandal gene- 
ral, în amintitele afaceri 
fiind implicaţi şi unii mem- 
bri ai actualului cabinet, 
plus alţii ajunşi consilieri 
pe lângă fotoliul lui Iliescu, 
Guvernul are nevoie de 


PETRE ROMAN SAU 


scoaterea din jocul politic a 
lui Petre Roman c; juns 
ID o ie antet dit 
vârfurile de lance ale ăces- 
teia, în disputa cu majori- 
tarii parlamentari, mai ales 
că în altimmul fim partidul 
lui Petre Roman încearcă 
încheierea unor alianţe cât 
mai strânse cu celelalte 
forţe politice dornică de 
participare la viitoarea 
guveriare a țării. 

"Revânşa comuniştilor 
conservatori împotriva re- 
voluţionarilor din Decem- 
brie '89 ţinteşte şi alte figuri 
ale momentului. Una dintre 
ele este poetul Mircea Di- 
nescu - ajuns preşedinte al 
Uniunii Scriitorilor. Şi el 
este acuzat de fals în actele 
publice, infracțiune prin 
care - susțin cei care îl acuză 
- MD. şi-a însuşit o-tipo- 
grafie destinată Uniunii d 
către nişte binevoitori de 
aiurea. De ce a fost ales 
Dinescu pentru mazilire? 
Prin participarea sa la acti- 
vitatea fostului C.P.U.N. 
(Consiliul Provizoriu de 
Unitate Naţională), M.D. a 
supărat tare mult zâmbă- 
rețul preşedinte al ţării prin 
comportamentul său deo- 
sebit şi dur, faţă de slu- 
gărnicia manifestată de 
confrații parlamentari de 
atunci. Şi mai târziu, Dines- 
cu şi-a făcut de cap impo- 
triva puterii: cu un grup de 

Continuare în pag.6 


ia A e a air 


şi 
«i 
îi! 
E 


EDITORIAL 


ELŢIN L-A ÎNFRÂNT 
PE ILIESCU 


Prin înlăturarea ultimelor rămăşiţe comuniste, 
adăpostite de aşa zisul Congres Sovietic, condus 
de Hasbulatov şi Rutskoi, eveniment petrecut la 
începutul lunii Octombrie, Iliescu şi-a pierdut 
orice speranţă în refacerea comunismului în Rusia 
şi în consolidarea poziţiei sale politice. Ion Ilici 
Iliescu a mizat încă dela începutul înscăunării 
sale pe revenirea la putere a cadrelor bolşevice şi 
pe refacerea statului sovietic. Acest lucru se poate 
sesiza foarte uşor din încheierea celor două tratate 
cu Moscova, după 1989. Spiritul de sclavie po- 
litică faţă de Moscova, precum şi substanţa ideo- 
logică marxistă a acestor tratate reliefează 
caracterul speranţelor de viitor ale lui Iliescu. De 
asemenea, şi fraudele din cele două alegeri 
generale, săvârşite după "tipicul" sovietic, 
demonstrează credința sa în recâştigarea 


drepturilor de altădată, sub oblăduirea comunis- 
mului rusesc. 


Ciocnirile dela începutul lui Octombrie, dintre 
Elțîn şi comuniştii conservatori ai Parlamentului 
(Sovietul Suprem), blocat în aşa numita Casa 
Albă au arătat agresivitatea celor din urmă, pre- 
cum şi fragilitatea lor. 


Parlamentul, protejat de Constituţia sovietică, 
făurită de Comitetul Central al Partidului Co- 
munist, fără nici un caracter democratic, a dez- 
lănțuit manifestări violente. Primăria oraşului 
precum şi staţia de televiziune au fost atacate. 
Sub incitarea lui Rutskoi, au avut loc demon- 
straţii pe stradă, împotriva lui Elţin, preşedinte 
ales prin vot popular şi confirmat prin refe- 
rendum. În acelaşi timp S'au cerut noi alegeri pen- 
tru Congres, lucru neglijat de comunişti. 


Ridicolul manifestărilor comuniste era vădit 
rin numărul redus al demonstranţilor (circa 7-10 
mii, dintr'o populaţie de 9 milioane de locuitori 
cât are Moscova) şi prin absenţa tineretului şi a 
unităţilor militare. Aceste manifestări comuniste 
au fost expresia minoră a unor nostalgii după 
puterea de altădată a proletarilor vagabonzi. 

În orice caz, reacţiunea guvernului a fost 
măsurată şi a pus capăt dezmăţului comunist, 
deschizând calea spre reforme şi alegeri 
democratice, precum şi liberalizare internă. În 
acest fel şi Ion Ilici Iliescu a pierdut partida, 
nemaiputând conta pe revenirea puterii comunis- 
te, singura care i-ar fi acordat protecție pentru 
proiectele sale politice. 

Elțîn a înfrânt comunismul din Rusia şi 
comunismul hienelor politice de pe margine; 
Elțîn l-a înfrânt pe Ion Ilici Iliescu. 

Iliescu este acum descumpănit. Încercările lui 
He a se încadra în Comunitatea Europeană sunt 
semnul impotenţei sale politice, pentrucă va 

rebui să facă în acest sens concesii. Şi în general, 
Iliescu, personal, nu va beneficia de pe urma 
acceptării României în Comunitatea Europeană, 
Dar înnecatul se agaţă şi de un fir de pai înainte 
de momentul fatal, căci nu mai are judecată. 

Astăzi, Ion Ilici Iliescu este singur, izolat, şi ca 
un disperat încearcă toate variantele pentru 
amăgirea Occidentului în privința politicii sale 
antidemocratice şi antiromâneşti. Şi fiindcă nu 
reuşeşte în nimic, este în derută totală, Infrânge- 
rea i-a venit dela Boris Elțîn care a dărâmat toată 
"şandramaua” comunistă din Rusia. 


(George BĂLAŞU 


CĂTRE CITITOR 


SPRE CUNOŞTINŢĂ: Ţinem să facem cunoscut că 
ii pepe Meta ziar nu împărtăşeşte 
întotdeauna ideile şi punctele de vedere ale 
colaboratorilor din articolele semnate. 


NOEMBRIE 1993 


Jerebore aie parte 
MOLDOVA DIN FIECARE 


Foarte multe din proble- 
mele actuale ale României 
intrigă pe cei care le caută 
cu seriozitate o soluţie, dar 
cel mai mult intrigă chiar 
existenţa acestor probleme. 
De ce, de exemplu, aşa zisa 
Republică Moldova, acuma, 
când ar putea efectiv să se 
întoarcă în țara mamă, nu o 
face? De ce acceptă oamenii 
să fie conduşi de aceiaşi 
indivizi cinici şi oportu- 
nişti, care au vânat puterea 
şi înainte? De ce Românul, 
prin fire un tip descurcăreţ, 
se împiedică în cele mai 
simple situaţii? Ş.a.m.d. 
Sunt întrebări din catego- 
ria celor mari. Cred că ne 
apropiem de cauza lucru- 
rilor, dacă ne referim la 
situaţii mai modeste. lată 
una din ele: un Elveţian a 
adus pe piaţa românească o 
formulă de revistă de afa- 
ceri care "a mers perfect" în 
Ungaria, Polonia şi Bulga- 
ria. Ideea Elveţianului era 
că în ţările unde se schimbă 
tipul de relaţii economice, 
oamenii care se decid pri- 
mii să participe la schim- 
bare - oamenii de idei - au 
nevoie de o publicaţie care 
să le lumineze acţiunile. În 
chip ciudat, în România 
revista "nu prinde". Stră- 
inii, care încearcă să pă- 
trundă până la cauze şi nu 
se grăbesc să pună diag- 
nostice, observă, cu de- 
licateţe, că suntem o nație 
sucită, De unde va fi ve- 
nind suceala asta? 

In discursurile anuale 
despre "starea naţiunii", 
preşedinţii americani se 
referă adesea la încrederea 
poporului în lideri, în 


cauzele cardinale, în insti- 
tuţii şi, în general vorbind, 
în sistem. Până la urmă, 
orice analiză socio-econo- 
mică de profunzime aduce 
în prim-planul discuţiei 
factorul încredere. Şi doc- 
torul, ca să te vindece, îţi 
cere să crezi în el, să crezi 
în posibilitatea de a rede- 
veni ce ai fost înainte de 
boală. Românii suferă as- 
tăzi de o maladie grea, pu- 
ţin studiată de analiştii fe- 
nomenelor de masă. Aceştia 
sunt descumpăniţi datorită 
faptului că, lucruri valabile 
pentru mase în Vest, nu 
sunt valabile şi în Est. In 
România nimeni nu mai are 
încredere în nimeni şi în 
nimic. O dovadă e şi ab- 
senţa umorului. Până în 
1989, orice grijă personală 
sau colectivă era ameliorată 
prin anecdotă. 

Prin umor, poporul a fă- 
cut rezistență. Umorul de- 
semna un tip de speranţă. 
Acum, soluţia comicului 
apare ca indecentă. E ca şi 
cum ţi-ai îngădui să fii 
vesel în salonul unuia adus 
la reanimare. 

Revista de care amin- 
team, dat fiind că e una de 
afaceri, interesează pricini 
mari. Spre a face comen- 
tariul meu şi mai limpede, 
voi aduce în dezbatere un 
fapt mărunt: în România 
erau foarte activi treizeci- 
patruzeci de caricaturişti. Îi 
cunosc personal pe toţi, 
pentrucă am scris despre 
dânşii, i-am publicat şi am 
fost alături de ei în diferite 
activităţi (expoziţii, saloane 
interne şi internaţionale, 
publicaţii). Caricaturiştii 


ANUNŢ 


ÎNCEPÂND CU DATA DE 4 OCTOMBRIE 
1993, PREFIXUL TELEFONIC AL 
ORAŞULUI HAMILTON S'A SCHIMBAT 


DIN (416) ÎN (905). 


NOILE NUMERE ALE ZIARULUI SUNT: 


TEL: (905) 387-1832; 
FAX: (905) 388-4651 


ÎN ATENŢIA CITITORILOR 


Octavian TUDOR 


CUVÂNTUL ROMÂNgg 


români îşi câştigaseră multe 
elogii pe mapamond, deoa- 
rece ţinteau către social. Să 
fie oamenii aceştia liberi - 
îmi spuneam - ce desene 
incisive, adevărate, ce umor 
politic ar şti să facă! Ei, bi- 
ne, sunt liberi şi au amuţit! 
Cu două-trei excepţii, ca- 
ricaturiştii refuză munca în 
presă, adică acolo unde le e 
locul. De ce oare? Şi-au 
pierdut încrederea! Unii o 
şi spun: ce rost mai are! 

Oamenii n'au încredere 
în nimeni şi nimic pentrucă 
nimic nu e sigur şi clar. 

În Basarabia, criza de 
încredere e şi mai rea. Ro- 
mânii din Moldova nu mai 
cred nici măcar în Românii 
din România. Basarabenii 
se tem de Ruşi, se tem de 
Români, se tem de Occident 
şi de viitor. În fiecare Ro- 
mân se ascunde un basa- 
rabean cuprins de mari în- 
doieli: încotro să mă în- 
drept? În cine să pun bazâ? 
Cu cine să mă adun? 

Orice act reformator pre- 
supune nişte principii, un 
număr de acţiuni şi o seamă 
de termene. Toate acestea 
dau o direcţie. Când orbecăi 
în noapte, rătăcit dela 
drum, şi deodată, în zare, 
sticleşte o luminiţă, ai o 
direcţie, începi să crezi în 
ceva, bănuieşti distanţele 
până la lumina aceea. Toţi 
politicienii vorbesc despre 
reformă. În capetele lor e 
probabil cevă, dar dacă îl 
intrebi pe omul de rând - şi 
Chiar şi pe cel oarecum du- 
mirit - în ce constă refor- 
ma şi unde ar fi reperele ei, 
nu cred că găseşti în toată 
țara un singur cetăţean 


CUVÂNTUL 
ROMÂNESC 


„12 LUNI 
pentru numai 
$ 30. 


PE TOATE CONTINENIELE 


capabil să dea un ză 
Şi, atunci, se iveşte SPunş, 
toarea întrebare: cui 
obţii încrederea so = 


s 


cum să ceri un ui 
i Z efort co! 
ştient şi orientat, Fi 
că 


nimic nu e clar. Înai 
construiam Socialism SI 
ştiam că socialismul. k 
pacoste. Construim £ 
capitalismul? Se poate îl 
strui capitalismul fără SI 
talişti? Există un adi 
simpul, general valabil, 2 
care marii oameni de Stat au 
ştiut să-l evidenţieze; 
lucru sigur, fie el şi dea 
calitate mediocră, e RI | 
bun decât un lucru sa | 
bun, dar incert. O slujbă 
prost plătită, dar sigură, e 
preferabilă uneia nesi ca i 
şi foarte prost plătită. Q;- 
menii sunt ceea ce sunt prin 
munca lor. Până şi cei Mai 
indiferenți indivizi sus - 
preocupaţi de soarta servi. 
ciului, ÎL vor mai avea și 
mâine? Există vreo şansă ca 
mâine să muncească mai 
bine ca azi? Şi, dacă mun- 
cesc mai bine, vor câştiga 
mai bine? 
a aceste întrebări ni- 

eni din conducerea țării 
nu oferă răspunsuri. Nu e 
de mirare că indicele de 
încredere e foarte scăzut și 
că în fiecare individ dubi- 
tează un moldovean caremu | 
ştie ce-o să se întâmple cu. 
el. | 

Trebue de aceea privit cu. 
luciditate sondajul efectuat.” 


în Ana e Dia nului SI 
arata că oamenii nu ştiu 
dacă Romiza și moldosein e 
anal gi același Inca 0 0 


întrebare mai simplă ca 
aceasta e greu de imaginat! 


"a 
& 


ES SE E See e a E ae e cul 


CĂTRE CORESPONDENȚI ! | 


| 

= imită | E 

Rugăm pe toți corespondenţii noştri să trimită ar dl 
spre publicare până la data de 10 a lunii precedente €€! 


DIN ROMÂNIA 


ă rugăm să confirmaţi primirea ziarului "Cuvântul 

omânesc” prin expedierea pe adresa redacţiei, a unei cărți 

oştale ilustrate, specifice regiunii (oraşului) Dvs. ziarului. Redacţia ziarului nu asigură publicareă | 
Vă mulțumim, REDACŢIA | articolelor nesosite la sediu până la această dată. 


” CUVÂNTUL ROMÂNESC 
Tha Romanian Voica /La Voix Roumaine 
| ISSN 0705-8363 
„Redacţia şi Administrația: 
„PO.BOX 78010 
WESTCLIFFE POSTAL OUTLET 
HAMILTON, ONTARIO 
CANADA 
LC 7N5 
TELEFON: (905) 9387-1892 
FAX: (005) 388-4651 


= = 


"a 


COMPLETAŢI CU LITERE DE TIPAR 


[=] NOU 


PREŢUL ABONAMENTULUI ANUA 
PESTE $50 AB 


mi cr bene pc ea Ma a ea eee ae e e ara e oa SOIA UNUI 21 | 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


NOEMBRIE 1993 


AȘTEPTĂMN... 


— Mihaela MOISIN 


După "furtuna într'un 
pahar cu apă" care a trecut 
peste Parlamentul Româ- 
niei, fără a smulge din loc 
vreun "copac" cu rădăcini 
bine înfipte în conducerea 
țării, dar luând pe sus 
plantele fragile, nimic deo- 
sebit nu se mai întâmplă în 
România. 

Mai exact, ştirile care ne 
parvin din ţară ţin de do- 
meniul normalului, obişnu- 
itului în cadrul regimului 
neocomunist instalat la pu- 
tere: creşterea fantastică a 
preţurilor, în totală dispro- 
porţie cu mărirea salariilor, 
care face viaţa aproape im- 
posibilă, ca pe vremea odio- 
sului; demisii la Uniunea 
Scriitorilor ca şi la Minis- 


terul Culturii; re-numirea 
D-lui Măgureanu în funcţia 
de director al Serviciului de 
Informaţii Române (ase- 
mănătoare realegerii D-lui 
Iliescu în postul de preşe- 
dinte); Opoziția pozează în 
continuare în Don Quijote, 
făcând o nouă moţiune de 
schimbare a premierului 
care guvernează anticonsti- 
tuțional, prin nevalidarea 
noilor parlamentari numiţi 
de Dl. Văcăroiu (această 
moţiune simplă semnată de 
36 de senatori şi 80 de 
deputaţi, membri ai parti- 
dului de opoziţie, poate 
deveni o nouă moţiune de 
cenzură); afacerea Caritas 
este încă în viaţă, mai mult, 
se extinde şi în Basarabia...; 


STRIGĂT DUPĂ 
DREPTATEA ISTORICĂ 


Urmare din pag.1 


Înțelegerea de lemn mai trebue luată şi ca o 
consecinţă normală a faptului că partidul comunist 
român a aprobat şi furtul Bucovinei de Nord şi furtul 
Basarabiei, calificând şi acceptând aceste jafuri ca 
juste. Nu putem decât să vedem că un partid care îşi 
zice român şi aplaudă ruperea frontierelor ţării, nu 
poate fi decât partidul unor inşi nenaţionali sau 
desnaţionalizaţi. Un partid la ordinea Internaționalei 
Comuniste care îşi are succesorii în guvernanţii 


României de azi. = 


Dau răspunsurile Preşedintelui, Parlamentului şi 
Guvernului Român cu privire la teritoriile româneşti 
stăpânite samavolnic de Ucraina. 

Preşedintele Iliescu a spus: "Putem sărbători a 75-a 


Aniversare a Unirii 


su 3 


, dar să av! -i 
ăy! te". A spus 


onferinţă de presă din Mai 


1993, a îndemnat țara să lase pledoariile sentimentale 
şi să accepte "tratatele internaţionale care ne impun 
respectarea frontierelor existente astăzi”. În alte | 
catarat ne spune că România ni'are dreptul să 
ceară ceea ce Rusia i-a luat cu japca. 
Preşedintele Camerei Deputaţilor, DI. Adrian 


Năstase, a zis și dânsul-că pruble m Steriturii! 
jefuite” trebue lăsată a o pa: trebue tă", 
ată uitării. 


"teritoriilor 


—GUvErăul se exprimă şi el prin ministrul de 
Externe, Dl. Meleşcanu, care ţine să-i completeze pe 
" 


D-nui Iliescu şi Năstăs&; 


li IEesere Și INâarszz, evinnand stupefiani:- Acu, | 
trebue să găsim formulările juridice necesare pentru 


nu Si â 
stâpefiați: c 


im, Şi noi, 
aţional cu 


guvernantii unui partid de tovarăşi desnaţionalizați 
până la punctul că nu mai gândesc şi simt româneşte 


în adâncurile lor? 


Astfel, în loc ca proble: 


fie o prioritate a priorităţilor, în loc ca puterea să 
ascutte şi să simta strigătul dupa dreptatea istorică 


ii âneşti să 


românească, ea are grijile ei. Este preocupată de 


erța şi Sud Basarabiei cel d 


jefuitorilor de hota 


Să vedem acum, ce zice Ucraina, care este cel mai 
mare beneficiar al celui mai 0dios pact din acest 
secol: Pactul Ribbentrop-Molotov. Ea zice că 


Bacovina si Herta unt ale et pe vecie: ba chiar mai 
mulf că mai degrabă se va uni Bucovina de Sud cu 
Ucraina decăt co vIna de Nord cu România. 
Gâsia duse sta până pe TERITORIILE rornAneşti-Tm pană pe teritoriile rorâneş mite, 


fără să le revendice vreodată, ea devine şovină. Şi 

conjugandu-i aciunile cu imperisirizE Tower, 

ucrainizarea se dovedeşte a fi mai rapace decât rusifi- 
triplează eforturile de asir e deFIRTER 


carea. Ea e de asimilare definitivă a 


Bucovinei şi îp T'o falsificare grosolană a 

istoriei, pri roce distrugere av iilor 

rodiâneş €riăce de schimbare a ra- 

portitut 2tmic: Pentruca Rofiânii să nu apară Fhajo- 
tari pe pământurile lor, ei sunt împar 


einii: Români 
care este anti-istorică şi chinga politicii ucrainene de 
asimilare care li se aplică, Românii din Bucovina de 
Nord, Herţa și Sudul Basarabiei persistă să nu-şi dea 
nici duhul romăniesc Şi Bici a reintregirii 
ținuturilor lor cu Patria Mamă. Ei respiră şi luptă 
româneşte prin "Alianţa Creştin Democrată a Româ- 
15 oma Arama Societatea pentau Caltură 
W/R e i AIR E iese” ȘI Brin publicaţia 
"Zorile Bucovinei. pus 
Până când6 Tioştenire strămoşească rămâne înstră- 


inată?! Până când nu vă Veni un Preşedinte, uri Parla- 


ment şi un Gurveră Tortân Care să fie fâcuți ii alt 
aluat, dezideratele istorice rămân în aşteptare; Aşa 


cunt; aşteaptă şi țara în celelalte de: derate 


pa Eugen BĂRSAN 


iar peste toate acestea, 
Clauza... despre avantajele 
căreia în curând nu vor mai 
vorbi decât foştii comunişti 
şi actualii neo-comunişti, 
foştii securişti şi actualii 
sereişti, adică beneficiarii ei 
"de drept". 

Toate's noi şi vechi sunt 
toate; doar "demisiile” unor 
personalităţi sau miniştri, 
"moţiunile de cenzură" ale 
Opoziţiei, şi pepiniera de 
ziare şi reviste dau un iz de 
democraţie, o democraţie 
foarte "originală"; într'a- 
devăr, nu şi-ar fi permis 
nici un "şef" să-şi dea de- 
misia, şi nici n'ar fi apucat, 
de altfel; nici Opoziția n'ar 
fi făcut "moţiuni", pentru 
simplul motiv că ea nu 
exista (cel puţin legal). 

Restul... 

In ce priveşte S.R.I.-ul, 
imediat după re-numirea sa 
în funcţia de director, DI. 
Măgureanu a ţinut o confe- 
rinţă de presă, în cadrul 
căreia a punctat cu iscusință 
câteva idei, care caracteri- 
zează persoana sa, precum 
şi viitoarea-i activitate. 

S'a desprins astfel ideea 
de sacrificiu pe care îl face, 
personal, prin acceptarea 
acestui post de mare răs- 
pundere pentru "a asigura" 
binele poporului. 

Legat de evenimentele 
din lunie 1990, mineriada, 
părerea D-lui Măgureanu 
este că "Puterea s'a bătut cu 
Opoziția prin intermediul 
minerilor" şi că "nu există 
definitiv stabilite culpe din 
partea Puterii", iar "o doză 


Dde răspundere revine tu- 


anti Puteai ini regreti zi cuc Eee tă cu 


(în frunte cu Dl. Iliescu) vor 
fi inculpaţi abia după ce nu 
vor mai fi "Putere". 

Interesantă pare remarca 
D-lui Măgureanu în. ce 
Afisare extremlemul: Mi 
s'a reproşat că ami at 
prea mare atenţie extre- 
mismului de dreapta şi mai 
puțină celui de stânga. Dar 
ni ari avut parte de de acţiuni 
“violente din partea extre- 
Pele je Efiieal cine 
o fi constituind "extremis- 
mul de dreapta” şi ce ac- 
țiuni violente i s'or fi atri- 
buind acestuia? Să se refere 
Dl. Măgureanu la acţiunile 
violente din lunie 1990? 
Căci dacă Puterea nu este în 
culpă, trebue să avem nişte 
extremişti vinovaţi, şi aceş- 
tia trebue să fie neapărat de 
dreapta, căci cei de stânga 
nu sunt violenţi... 

"S.R.I. a depistat în câte- 
va locuri tabere clandestine 
de antrenament ale teroriş- 
tilor” - s'a mai spus la 
conferinţa de presă, iar 
aceste tabere sunt sub 
supravegherea S.R.L.-ului. 

In rest, ascultatul tele- 
foanelor, cititul corespon- 
denţei, mai ales cu străină- 
tatea fac parte din rutina 
activităţilor S.R.I., pentru 
"binele poporului”. 

Desigur, listele de infor- 
matori cerute de A.F.D.P.R. 
nu sunt pe lista de priorităţi 
a S.R.I.-ului, după cum nici 
luarea vreunei măsuri în ce- 
| priveşte pe Alexandru 
Drăghici, a cărui adresă, 
deşi a fost comunicată 
S.R.I.-ului, nu este folosită 
de aceasta. 

Aşteptăm să auzim că se 
întâmplă ceva în România, 
o manifestaţie de amploare, 
urmată de o cădere de gu- 
vern, de adevărate schim- 
bări în bine. Ca în fiecare 
an, ne gândim la Crăciunul 
care vine şi nu se ştie ce 
aduce, căci nu aduce anul ce 
aduce ceasul... 


) 


“ PAGINA 3 


EVREI ŞI EVREI 


Intr'un documentar prezentat cu ani în 
urmă la televizor, se arăta contribuţia 
Evreilor la plămădirea Statelor Unite: un 
şirag de oameni de ştiinţă, jurişti, mi- 
litari, artişti, industriaşi etc. Naratorul, un 
artist de cinema evreu, şi-a pus 
întrebarea: "Ce este un Evreu?", la care 
răspunde: 

A "A Jew is everything and a little more" 
Evreul e de toate şi ceva mai mult). Un 
Evreu poate să-ţi fie cel mai bun prieten 
ori cel mai înverşunat duşman. 

Mi-am adus aminte de acest docu- 
mentar citind cele întâmplate munci- 
torului John Demjanjuk, azi reintors 
acasă and. 
fost'Ta ăt Ore de frânghia 
spânzurătorii: 

Demjanjuk: soldat ucrainean căzut 
prizonier şi întrebuințat de Germani ca 
gardian la un lagăr de exterminare de- 
dicat duşmanilor Reich-ului nr.3: în 
majoritate Evrei, apoi Ţigani, homo- 
sexuali etc. După război, J.D. emigrează 
în Statele Unite. Intre timp începe 
procesul dela Niirenberg contra marilor 
nazişti, urmat de procesele celor mai 
puţin mari nazişti, ca să ne coborâm până 

a John Demjanjuk, om simplu, patru 
clase primare, fals identificat cu gar- 
dianul "Ivan cel Teribil” care din ini- 
țiativă proprie ar fi schingiuit şi ucis 
Evreii din lagăr. 

Extrădarea lui J.D., datorită anchetei 
executată cu extra zel de Oficiul Special 
de Investigaţie (OSI), s'a făcut în baza 
legii Holtzman, care interzice intrarea în 
America a "Criminalilor de război”. In 
zadar a protestat simplul muncitor că el 
nu-i Ivan cel Teribil, ori Groaznic, că la 
acea dată nici n'a fost gardian la lagărul 
Treblinka etc. OSI nu s'a obosit să cer- 
ceteze dacă afirmaţiile celui acuzat sunt 
sau nu adevărate... Vrem capul lui Ivan, 
au strigat cei ce-au suferit prin lagăre mai 


===> 


Po 


PI 


mult din dorul răzbunării decât cel al 
dreptăţii. Astfel, în 28 Februarie 1986, 
Secretarul de Stat George Shultz a dat 
lampă verde ca ].D. să fie trimis burduf în 
Israel, unde a fost judecat şi condamnat la 
moarte. Dar la Apel judecătorii din Israel 


au început să-şi plece urechiie Ia dovezile 
de nevinovăție, ca până lă rtea 
Supremă să-l achite în unanimitate (5-0). 


Aducem omagii urmaşilor lui So- 
lomon, care împart azi legea în Israel, 


precum şi celor dela Curtea de Apel din 
Cincinnati, Ohio, care au decis că J.D. să 
fie readmis în Statele Unite. 


OSI, Episcopul Valerian, neacuzat de 
crime, a murit departe de noi. 

Acest supra zel al OSI-ului a creat o 
sănătoasă reacţie: 


Departamentul de Stat n'a protestat 
contra _seritinței Curți de A ==) din 
Cincinnati, care a hotărât ca John 


Demjănijuk să fie readmis în Statele 
Unite. 

Comentatorul Carl Rowan (Detroit 

ree Press - 26.09.1993) sub titlul "Appeal 
court stands tall in unpopular Demjanjuk 
case”, scrie; "Aş vrea judecători care să nu 
fie obligaţi politicienilor şi care să nu fie 
intimidaţi de prezentele pasiuni politice, 
sociale, rasiale sau religioase”. 

Iar Pat Buchanan, fostul candidat la 
ostul de Preşedinte al Statelor Unite, a 
erut să se investigheze investigaţiile 

OSl-ului. 

Dl. Neal Sher, şeful OSI spune că în 
Statele Unite ar mai fi 400 de "criminali" 
de război, toţi înaintați în vârstă. 

Se pare că e o întrecere: cine să-i judece 


€ Reamintim că datorită zelului depus de 


pe aceşti bătrâni, printre care s'ar putea 


ăsi un alt John Demjanjuk? 
Să-i judece Dumnezeu sau OSI? 


Stroe MOLDOVANU 


Desen de Nicolae LENGHER 


SUNTEM PE DRUM! 


„Şi Venim greu, pentrucă 
venim pe jos şi drumu-i de 
costişă, bocancii ni's prăfuiţi 
şi rupţi, dar avem stăruința 
lui "Badea Cârţan", orizonturi 
eminesciene şi neclintită 
"Credinţa!" 

Atunci când Apusul era pe 
cale a ne adresa jigniri că nu 
ne "mişcăm", am dat peste 
cap comunismul în câteva 
zile fără sprijinul nimănui. 

Răsplata, - beţe'n roate - a 
câta oară? că anterior fu în 
1945; deci răsplata fost-a 
"cedarea" pe seama unui 
închipuit reformator care ne- 
a dat cu revoluţie cu tot 
mânei sale drepte: pe scurt, 
KGB-ului. 

De doi ani şi jumătate 
prăfuitam bocancii; s'au rupt, 
dar venim din nou şi spunem 
Apusului de data asta răs- 
picat: aveţi nevoie de noi, 
mai mult decât vă închipuiţi. 

Mii de ani de experienţă 
ducem în spate și-i musai a 
ne'nţelege; aşa cum până la 
urmă au sfârşit a ne înţelege 


Petre PREDESCU 


cei ce au plecat dela noi de 
bună voie... Într'un "târziu" - 
grăduit cu sutele de ani - au 
înțeles că "omenia"” Româ- 
nului are totuşi... limite! 

Protejaţi şi hrăniţi - toţi - 
chiar "toţi" care au întins 
mâna la o bucată de pâine şi 
ocrotire în graniţele mamei 
România, n'au fost deza- 
măgiţi. 

Pe drumul pe care ne 
anunţăm venirea am lăsat în 
spate "Deşteaptă-te Româ- 
ne'!, ceea ce înseamnă că l-am 
dat deoparte. 

Şi ceea ce ne fulgeră din 
bocancii rupţi şi până'n 
trupul dezbrăcat de furul 
vrăjmaşilor din toate vân- 
turile, e Stindardul Culturii 
Trecutului şi Călcâiul pus pe 
Moarte, ca'n atâtea rânduri... 


"Culturi apusene" mândre 
cu realizările lor tihnit 
rostuite, omit prin lexicoane 
buchetul florilor de cultură 
darnică din România; deşi de 
50 de ani profită de pe urma 


intelectului român, auto- 
exilat! 

Seminţelor acestor flori 
purtate'n minte, în suflet şi'n 
desagă, le vom da drumul în 
casele Românilor, ca din ele 
să răsară câmpuri noi; şi vom 
fi incredibil de câutaţi de 
oamenii corecţi şi cinstiţi din 
lumea prezentă şi viitoare. 
Românii originari din pă- 
mântul României au rădăcini 
în ţară; sau cum ne-am 
exprima poetic: Goruni 
crescuţi în vrăjit pâământ/ 
Preumblă'n toate-a noastre 
fibre/ Şoapte milenare din 
adânc; Şi prin frunze, mărețe 
umbre! 

Va veni ziua să ne cinstim 
morţii; şi pe făptaşii răului, 
de-i vom ierta, trebue să le 
zugrăvim chipul ca să se ştie 
de urmaşi cât noian de jertfe 
ştiute şi neştiute au dus în 
morminte cei sacrificați de ei. 

Celor ce mai deţin - bețe - 
de pus în roata vremuirii 
noastre, avertizăm: "Feriţi 
calea, suntem pe drum"... 


E A 48: sea ba "A. Si 


IAA. satele: On fetei m Dr 15 


9 îDa i Aha. Pama ada r 3" xp 4a 


Că 


E Re ocupe e ee Ra 
E 
istoria României 


Pr. Gh. BODNARIU—— 


La 24 Noembrie 1936 un 
grup de 8 Români-legionari 
au plecat în Spania, unde 
incepuseră lupte crâncene 
între naţionaliştii lui Fran- 
co şi comunişti, cu toate 
ororile pe care aceşti luci- 
feri moderni le dezlănţuiau 
împotriva Bisericii şi a civi- 
lizaţiei creştine. 

"Se trăgea cu mitraliera 
în obrazul lui Hristos. Se 
clătina aşezarea omenească 
a lumii. Puteam noi să stăm 
nepăsători?" (I.Moţa). Ple- 
caţi în Spania pentru apăra- 
rea crucii şi a credinţei creş- 
tine, au fost: 

Dr. Av. lon Moţa 

G-ral. Gh. Cantacuzino 

Ing. Gh. Clime 

Av, Nicolae Totu 

Pr. 1. Dumitrescu-Borşa 


(Din 


Licenţiat Bănică Dobre 
Dr. Av. Vasile Marin 
Av. Alex. Cantacuzino 


Doi din aceştia au căzut, 
Ion Moţa şi Vasile Marin, 
pe câmpul de luptă dela 
Majadahonda-Madrid în 
ziua de 13 Ianuarie 1937, 
orele 3.45, cu mâna pe mi- 
tralieră, în fața imperiului 
satanic al focului bolşevic. 

Generalul Gh. Cantacu- 
zino a fost însărcinat cu 
aducerea celor două corpuri 
neînsufleţite în ţară. Cor- 
purile au fost aşezate în 
două sicrie de plumb şi 
pornite spre țară pe itine- 
rariul: Madrid-Paris-Berlin- 
Varşovia-Cernăuţi-Suceava- 
Bucureşti şi înmormântate 
la Casa Verde din Bucu- 


reştii Noi, sub un frumos 
baldachin de beton, la 13 
Februarie 1937. 

Casa Verde se află pe str. 
Bârlogeni nr. 45 (spre Chi- 
tila, după podul Constanţa, 
a 4-a staţie a tramvaiului 
nr.20). Casa a fost ridicată 
prin propria noastră muncă, 
fiecare trebuind să facem 
câte 40 de cărămizi pe zi. 


ăi 


In noaptea de 29/30 No- 
embrie 1938, Căpitanul cu 
cei 13 Nicadori şi Decem- 
viri, fiind transportaţi cu 
camionul din închisoarea 
Râmnicu-Sărat spre Jilava 
(Fortul 13), în dreptul pă- 
durii Tâncăbeșşti, au fost 
strangulaţi şi apoi împuş- 
caţi în spate, pentru a se si- 


NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI 


Urmare din pag.i 


iubesc şi cu ură neîmpăcată de cei care îi 
urăsc. Un Luceafăr şi un Căpitan. 

Când Corneliu Z. Codreanu şi-a strâns 

colegii de liceu în Pădurea Dobrina, văpaia 
roşie arsese din temelii imperiul romanovi- 
lor din „Răsărit, se rostogolea spre hotarele 
României Mari şi lumea liberă îşi căuta un 
loc de ascunziş, de frica bolşevicilor. 
- Când Codreanu a ridicat tricolorul, dând 
jos steagul roşu dela Niculina, politicienii 
de atunci îşi pregăteau plecarea spre Apus, 
de teama revoluţiei, care încolţise şi din- 
coace de Nistru. Stăvilirea comunismului 
în Moldova şi apoi în întreaga Românie 
poartă pecetea Căpitanului, dar lumea uită 
când pericolul este înlăturat. 

Aplaudat în lupte şi acuzat după victorii, 
umbra lui Corneliu Codreanu provoca 
insomnii tuturor demagogilor şi negus- 
torilor de țară. Din terorist şi fascist, din 
anarhist şi nazist n'a fost scos niciodată şi 
n'a rămas infamie nefolosită împotriva sa, 
iar el n'a fost nici o clipă din viaţa lui nici 
fascist, nici nazist, nici anarhist, nici tero- 
rist, ci legionar. 

Corneliu Z. Codreanu nu a fost nici 
măcar un om politic, pentrucă în politică se 
urmăreşte acapararea puterii cu orice preţ, 
fapt care pe el îl interesa cel mai puțin. 

Corneliu Z. Codreanu a fost un făuritor 
de oameni noi, într'o şcoală naţională nouă 
pe care a numit-o: Legiunea. Un creştin 
profund şi un mare vizionar cu spirit 
profetic. 

Modest şi blând, inteligent şi impu- 
nător, integru şi drept în judecată, a fost 
urmat de o generaţie întreagă de tineri, cea 
mai bună generaţie şi singura pe care a dat- 
o România Mare. Dela elev la student, dela 
țăran la funcţionar şi dela muncitor la 
savant, toţi au recunoscut în el pe 
Căpitanul conducător şi l-au urmat. 
"Căpitanul - scria Dr. Ion Banea - este o 
piatră de hotar; o graniţă. Sabie întinsă 
între două lumi. Una veche pe care o 
înfruntă cu bărbăţie, distrugându-o; alta 
nouă, pe care o crează, îi dă viaţă, o cheamă 
la lumină”, 

Omul acesta căruia tinerii îi cântau: "Fă- 
ne un semn şi vor cădea şi munţii/ de-or sta 
în calea Gărzilor de fier”, n'a folosit 
niciodată puterea de care dispunea nici:% 
pentru propria sa apărare. Când camarila 
regală a pus la cale asasinarea sa, putea 
oricând să dea o lovitură de stat. Dacă ar fi 

ostit un singur cuvânt către cei care îl 
urmau, n'ar fi rămas piatră peste piatră din 
bordelul regal şi nici un politician ticălos 
n'ar fi scăpat cu viaţă; dar el ura violenţa ca 
nimeni altul. Zdrobitoarele cuvinte scrise 
lui N. Iorga atunci când acesta i-a atacat 
intreaga operă naţională, sunt grăitoare: 
"Voi care ne atacați de violenţă, lupă ce aţi 
întrebuințat contra noastră cele mai mari 
violențe, împingându-ne la disperare şi 
păcat, voi, cărora, dacă cineva v'ar fi dat 
numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca 
mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile 
fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, 
voi, necinstiţilor şte, vă vom dovedi 
acum, că nu vom reacţiona în nici un fel la 
toate provocările voastre. ; Z 

Nu să ne închideţi comerțul nostru, să 
ne înăbușiţi avântul, ci să ne bateţi la tălpi, 
să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne uci- 
deţi cu pietre, să ne spânzurați cu tălpile în 
sus, şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi 
la cele mai mari umilinţi, nu veţi 
târnpina nu numai nici o violenţă, ci nici 

o 


în 


(iscate Cu admiraţie de cei care îi 


Dela această declaraţie testamentară 
până astăzi, începând cu N. Iorga şi 
neterminată nici acum, cea mai puternică 
prigoană din istoria României împotriva 
unei organizaţii creştine şi naționale este în 
continuă desfăşurare, nu primeşte nici o 
împotrivire şi totuşi este mereu nepu- 
tincioasă. 

Să spună cineva dintre cei care şi astăzi 
mai urlă pe la toate răspântiile împotriva 
celei rmai terorizate Mişcări - exceptând pe 
Mahatma Ghandi - care să îndemne pe 
membrii Mişcării sale la o astfel de totală 
nonviolenţă. 

Declaraţiile de mai sus nu au fost vorbe 
goale. Începând din Aprilie 1938, după 
arestarea Căpitanului, sute de mii de case 
de Români au fost violate de jandarmi, 
comisari, milițieni şi securişti, iar floarea 
intelectualității române a fost internată în 
lagăre, închisori, trimisă spre exterminare 
pe front în batalioane speciale, aruncată în 
minele de plumb sau la Canalul morţii, 
ucisă fără judecată şi aruncată la răscruce 
de drumuri, fără a depune o rezistenţă. 

Acceptarea suferinţei şi prevestirea 
morţii Căpitanului, ne duc cu gândul la 
rămasul bun dela Cina cea de taină, iar 
seninătatea în faţa morţii coboară din 
tainele Mioriţei, adaptată la momentul 
istoric: "Vor trimite după noi să ne prindă 
şi să ne omoare... vom cădea desigur 
răpuși... Atunci sângele nostru, al tuturora, 
va curge. Acesta va fi cel mai mare discurs 
adresat Neamului şi cel din urmă." 

Ucigaşii, de care democraţia noastră nu 
s'a lepădat nici până acum, au dezlănţuit 
sabatul vrăjitoresc. In noaptea Sfântului 
Andrei. Sinistrul triumvirat în frunte cu 
regele ţării, patriarhul ortodox şi chiorul 
atotputernic, spiritul malefic al infernului. 

Privind retrospectiv la punctele de 
vedere ale lui Corneliu Z. Codreanu în pro- 
blemele politice ale României de atunci, 
putem constata cu cel mai mare spirit de 
obiectivitate confirmarea previziunilor 
sale. 

Când Titulescu şi unii politicieni români 
căutau o alianţă cu Uniunea Sovietică, sub 
forma încheierii unui pact de neagresiune, 
care să permită Uniunii Sovietice - în cazul 
unui conflict armat cu Germania - să treacă 
prin teritoriul României, Codreanu a spus: 

"De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi 
vor ieşi învingătoare, în numele diavolului, 


Casa Verde există şi 
astăzi, dar baldachinul cu 


CUVÂNTUL ROMA, 


mula încercarea lor, de 
evadare. Duşi în incinta 
închisorii Jilava, au fost 
aruncaţi într'o groapă co- 
mună. i Tea 

După câteva săptămâni 
au fost dezgropați, spre â se 
arunca peste ei 0 soluţie 
dizolvantă şi arzătoare (15 
damigene de vitriol); apoi 
sta turnat deasupra o placă 
de beton. 

Aceştia au fost: 


Corneliu Zelea Codreanu 

Constantinescu Nicolae 

Caranica lon 

Belimace Doru 

Caratănase Ion 

Bozântan Iosif 

Pele Ion 

Curcă Ştefan 

State Gr. Ion 

Atanasiu lon 

Bogdan Gavrilă 

Vlad Radu 

Georgescu Stefan 

Trandafir loan ț 

(După declaraţia 

jandarmului Sârbu). 


Cei 8 legionari plecaţi în Spania pentru apărarea Crucii, 


Dr. lon L. Moţa - General Gh. Cantacuzino - Ing. Gh. Clime - Ay, în 
Totu - Preot Dumitrescu-Borşa - Bănică Dobre - Dr, Vasile Magia 
Av. Al. Cantacuzino. Fi 


Gcos sicriele, au aşezat câte 
3 scrie într'un camion şi le- 
au dus de acolo în diferite e acord 
cimitire din Bucureşti. Ve-  compensă. Odă e 

inul Popescu şi alții au Cei cate cunose anii A 
văzut cum s'a lucrat ice că te despre locul unde se af i 
noaptea şi la distrugerea! | aceste 16 sicrie, şi setea 
baldachinului de beton. | urmări, ne pot telefona, sau 


In această problemă, scrie fără a-şi da numele, 
rugăm itatulfaE pe ceia pe cei care Câtă dreptate a avut poe: 
au lucrat, sau ştiu, au auzit tul român Gh.Coşbue (1866. 
sau ati văzut, despre locul 1918) prin poezia sa; "Naj 
uride se află cele 16 sicrie vrem pământ", citez; 
astăzi, să ne anunţe la: | Ani Vrea să ştim și noi să tim 
Cazacu Ion Tiberius, str. - | Ci Ne-orsta oaselenirun loc 


: E De nu-şi vor bate-ai i 
Ghirlandei, nr. 32/ Bl. 78, | Deea pi aate alia 


sc. 3, et. 2, ap. 49, se 

7 AP. 49, secţ 
cod. 77592 București, ți 
fon: 760 3516. Se acg ele: 


In 26-27 Noembrie 1940 
cei 14 martiri au fost des- 
humaţi dela Jilava, puşi în 
14 scrie de plumb şi reîn- 
humaţi la Casa Verde, 
lângă Moţa şi Marin, sub 
acelaşi baldachin. 


Titirul celor 16 sicrie, nu 
mai este în curte. Prin vara 
lui 1947, pentru a şterge şi 
profana mormintele, în 
timpul nopţii, au sosit la 
Casa Verde camioane cu 
ostaşi-jandarmi, care au 


cine poate să creadă, unde este mintea care 
să susţină că ele vor pleca înainte de a ne 
sataniza, adică bolşeviza"? 

Au fost minţi care au crezut şi i-au adus 
pe Ruşi în ţară, iar urmarea intrării lor pe 
teritoriul României ca şi din toate ţările pe 
unde au trecut, se vede clar: câtă satanizare 
au lăsat în urma lor. 

Când politicienii români se amăgeau cu 
nişte alianţe debile în Balcani şi Europa 
Centrală, care urmau să fie stavilă expan- 
siunii germane, (nu şi ruseşti) Codreanu a 
declarat: "Nu există Liga Naţiunilor, nu 
există Mica Înţelegere, nu există Înţelegere 
Balcanică. Toate acestea se vor dărâma ca 
nişte castele de carton". Era avertismentul 
dat de un om lucid care prevedea prăbu- : 
şirea ce urma să cuprindă Europa prost N ii in țară semnă 
croită şi un semnal de la Emi pate un ace ul e lup seci pie căutare 
E lații victorioşi ai Primului Război | Legiunii pierdute". Credem că ien ţii ZA 

ae a i ă. Legi trebueşte căulălă 

Când Germania semna în 1939 pactul de pt Lore zici în otopeni 
neagresiune cu Uniunea Sovietică, Liga rămaşi în viaţă, ci în spiritul ei, care eslt 
Naţiunilor rămăsese. doar o amintire, viu şi puternic în Neamul Românesc. 
prezicerile Căpitanului se adevereau, dar La 55 de ani dela asasinarea lui Comneliu 
Corneliu Z. Codreanu zăcea în groapa 7. Codreanu, iedile lui sunt tot atât de 
comună dela Jilava, alături de ceilalţi 13 actuale pentru structura spirituali $ 
sâmasăzi, sub vagonul de ciment turnat politică României de astăzi, de mâine, 
fusese ciopârțtă la Bâlciul din MIO LAacia . de totdeauna. Tineretul de atunci 

4 inc! i msă i Căni ă e 
en şi "Să faci Căpitane o Ţară ca soarel neinte 


scuns şi până în zori, stahanoviştii lui Dej 
şi Groza, au nivelat terenul să nus 
s|cunoască nici o urmă. De atunci trupurile — 
lor s'au unit cu întreaga Ţară Româneasă 
şi sufletul lor s'a întins peste tot, 
Duşmănit de moarte de o lume car 
pregătea drumul comunismului în Romi: 
nia, era de aşteptat ca regimul comunist să 
vadă în tot ce era legat de numele Cipi- 
tanului, principalul lui adversar. Mai grav 
este faptul că după aproape patru ani del 
Revoluţia Tineretului Român, E pi Ș 
partide de opoziție, ale căror conducătoi 
au suferit atzi de Tegionari chinurile 
închisorilor comuniste, sunt alături de net 
comuniştii de[ă putere mpotriva Eşie 


narilor. 


aliaţii din Mica Înţelegere a lui Titule â 
ali Înţeleg stu az AFI ultură 
îşi ie de frică în sân. E Arii Mincare Za căi obiedii 
Sieu a apiiea răpit Basarabia şi lapidar mărturia io Tudor Arghezi 
ord, aliaţilor noştri fireşti nu "Eă ", prezice: “Tre 
Duce ina de liaţii Inu poemul "Făt Frumos, prez are 
ânea decât să semene cartofi în aşteaptă cântecele iar/ să se 8 rect] 


Linia Maginot, iar din Ințelegerea Balca- 
nică se alesese praf şi pulbere. Tratate 
tratate şi dineuri şi țările ardeau sub ochii 
miopi ai unor politicieni incapabili şi| 
venali. Nu este deloc de mirare că cele ce se? 
întâmplă astăzi în România nu sunt decât 
continuarea aceloraşi politicieni, prin 
urmaşii pe care şi i-au creat, având în plus 
Şi iniţierea oculto-comunistă. 


ramuri liniştit,/ din răsăritul ian 
asfințit/ dela hotar pân'1a hotar” î3 îi, 
laga, în sugestivul poem Aa 
încheie: "Am pierdut, vai, cea lt soat 
Vatză caldă, drum bătut. Am pi 
și lună/ Golul cine mi-l răzbună! simen' 
România nu mai poate trâ! An atide 
siunile ei naţionale cât timp Oper coasă hi 
Corneliu Z. Codreanu nu est Sci 
lumină. În goana disperată a poli Ciâj 
de astăzi după materie, cuvinte? 
ului sunt clare: "Nu negăni ?. sn jun 
nega, rostul şi necesitatea matei drepti 
dar negăm şi vom nega de-a pu > rai 
stăpânirii ei absolute" pentruci pu d 
aceasta piere din lipsă de oam€ 
lipsă de programe. Aceas 1 
noastră. Deci: nu program efon, 
creem, ci oameni, oamen 9 
omului și nu reforma Pr! ie moni 
politice... Credem într'o RO: 


care vrem s'0 cucerim pe calea 


asupra lui 
rnă nici o 
i nță d - 
damnare. (Sentința dată de Tipacaaiie 


„Deshumat din 
Jilaya, Codreanu î 
egionari, asasinați mişel 
Sfântului Andrei a iți i 


luptele di eroi căzuţi în — Hristos”. pai 
Fei ajania: FE ZERŞA lor era o iti era Corneliu Z: Codre? d 
Sub pământ pentru acestea erau crezurile lui. 


comuniştii ajunşi stăpâ 


ntr'o altă noapte ă, rămă 
morţilor aflaţi a aut dee titiror 


a 


cate, nu 


7” Marea abuzit 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


NOEMBRIE 1993 


PAGINA 5 


Orice regim dictatorial 
înseamnă înăbuşirea drep- 
turilor şi libertăţilor indi- 
vidului, înăbuşirea voinţiei 
corpului social, consficarea 
suveranităţii poporului. 
Prin instaurarea dictaturii 
proletariatului, începută cu 
guvernul Petru Groza, 
instalat direct de Moscova, 
prin trimisul său special 
(Vişinsky) şi desăvârşită tot 
cu ajutorul nemijlocit al 
acesteia, prin izgonirea 
Regelui Mihai, în 1947 şi 
transformarea României în 
republică populară, toate 
înfăptuite prin abuz şi 
uzurpare de putere, şantaj 
şi fraudă, partidul comunist 
român (mai bine zis din 
România), a confiscat în fo- 
losul său exclusiv, suve- 
ranitatea poporului timp de 
45 de ani. Consecințele de- 
zastruoase ale regimului 
comunist s'au văzut, se văd 
şi vor fi resimţite încă 
multă vreme, mai ales când 
nu se vrea a se recunoaşte 
acest dezastru şi a se renun- 
ţa la himera "marii fericiri” 
promisă de adepţii idola- 
triei marxist-leniniste. 

După revoluţia din 
Decembrie 1989, poporul 
român a crezut şi era cu to- 
tul îndreptăţit să creadă că 
îşi va regăsi liniştea, prin 
reaşezarea firească, a in- 
stituțiilor pe care dictatura 
comunistă le călcase în pi- 
cioare timp de aproape o 
jumătate de secol. Din pă- 
a fost aşa. Insta- 
izivă a noii puteri 
s'a dovedit a fi o continua- 
re a celei dinainte de De- 
cembrie 1989. 


Unde este abuzul? Pen- 
tru cei care judecă lucrurile 
corect, acesta reiese clar din 
modul în care Frontul Sal- 
vării Naţionale s'a aşezat în 
fruntea treburilor publice. 
In Comunicatul - Procla- 
maţie din 22 Decembrie 
1989, se spune că din acel 
moment "se dizolvă toate 
instituţiile de putere ale 
clanului Ceuaşescu. Guver- 
nul se demite. Consiliul de 
Stat şi instituţiile sale îşi 
încetează activitatea”. 


Aceasta înseamnă că, în 
urma desființării unor in- 
stituţii, care au existat după 
6 Martie 1945, prin încăl- 
carea şi apoi înlăturarea 
samavolnică a Constituţiei 
din 1923, trebuia - ipso 
facto - să se revină automat 
la ordinea socială şi politică 
ce fusese răsturnată de re- 
gimul comunist, ilegal şi 
nelegitim. Aşa ar fi trebuit 
să decurgă lucrurile, după 
principiile juridice ele- 
mentare. Dar, Comunicatul 
amintit, după ce desfiin- 
ţează toate instituţiile de 
putere existente, vine cu o 
dispoziţie cu totul sur- 
prinzătoare şi contradic- 
torie, care anulează pur şi 
simplu tot ce afirmă în 
rândurile precedente şi 
anume că: “ABiseaga putere 
de stat este preluată de 
Frontul Salvării Naţionale”. 

Cine îi dădea dreptul 
acestei dazatiza ţii pă 
culare să preia puterea 
stat? cinta instalat F.S.N. 
ul în fruntea treburilor 
publice? Avea el vreun 
mandat din partea popo- 
rului să facă acest lucru? 
Nici vorbă de așa ceva. 
F.S.N.-ul a preluat cârma 
statului printr'un nou abuz 
şi uzurpare de putere. 


Exprersia "Revoluţia fu- 
rată", care a apărut foarte 


4 urisă 


O CONSTITUŢIE CARE SE VREA VEŞNICĂ 
SAU CONFISCAREA SUVERANITĂŢII NAŢIONALE 


——Dr. D. NĂSTASE—— 


curând după Decembrie 
1989, nu este o simplă 
figură de stil, ci un dureros 
adevăr. Revoluţia reală a 
avut loc între 16 şi 22 De- 
cembrie. Tot ce s'a întâm- 
plat din seara zilei de 22 
Decembrie şi în zilele ur- 
mătoare a fost lovitură de 
stat, prin contra revoluţia 
forțelor comuniste, cărora 
nu le conveneau țelurile 
revoluţiei adevărate. Pro- 
cedând de această manieră, 
F.S.N. s'a îmbrăcat în că- 
maşa partidului unic şi a 
unicităţii puterii de stat, 
neconcepând posibilitatea 
existenţei unor forţe de 
opoziţie. Este subliniat aici 
faptul că, pe de o parte, 
trecerea dela formula Con- 
siliului Frontului Salvării 
Naţionale la Consiliul Pro- 
vizoriu de Unitate Na- 
țională s'a făcut numai 
datorită presiunii acestor 
forţe în curs de organizare, 
iar pe de altă parte, chiar în 
cadrul acestui organism, 
F.S.N. şi-a asigurat o majo- 
ritate zdrobitoare, încât a 
dictat în interiorul lui, toate 
hotărârile adoptate. Aşa- 
dar, la 22 Decembrie 1989, 
se consfica pentru a doua 
oară, suveranitatea naţio- 
nală şi această tendinţă se 
poate urmări în continuare. 

Astfel, în Decretul nr. 2 
din 27 Decembrie 1989, pri- 
vind "constituirea, organi- 
zarea şi funcţionarea Con- 
siliului Frontului Salvării 
Naţionale"! se arată că "nu- 
mele ţării este Româniâ“ 


dar în art.2 se declară că 


"forma de guvernământ 
este Republica”. Ori, F.S.N. 
nu avea nici o competenţă 
legală de a dispune în 
această chestiune, care ţine 
de suveranitatea naţională 
şi aparţine exclusiv popo- 
rului, naţiunii. F.S.N. s'a 
substituit voinței acesteia 
prin abuz şi fraudă. S'a 
confiscat din nou suvera- 
nitatea naţională. 

Tot pe cale ocolită şi prin 
fraudă s'a ajuns la funcția 
de Preşedinte al Republicii, 
care apare în Decretul lege 
nr.292 (Monitorul Oficial 
din 19 Martie 1990) pentru 
alegerea Parlamentului şi a 
Preşedintelui României, 
vorbindu-se despre aceste 
organe ca şi când ar fi exis- 
tat în momentul acela, dar 
care de fapt fuseseră des- 
fiinţate prin Comunicatul 
din 22 Decembrie 1989. 

In fine, o ultimă ten- 
tativă a F.S.N.-ului de a 
consfica suveranitatea na- 
țională, de data aceasta, 
culmea , - pe cale legală - o 
găsim în art.148 din Con- 
stituţia actuală. De altfel, 
aceasta a fost şi este aspru 
criticată, în întregul ei, 
datorită atât procedurii 
viciate după care s'au des- 
făşurat lucrările Adunării 
Constituante, cât şi conţi- 
nutului. Nu ne vom opri 
asupra acestor deficienţe 
grave care sunt numeroase 
şi importante și merită o 
examinare aparte. Urmărim 
numai preocuparea şi 
obsesia F.S.N.-ului de a-şi 
asigura poziţiile câştigate 
pe căi necinstite, prin în- 
şelăciune. 

În acest sens, ne reţine 
atenţia, dispoziţia consti- 
tuţională cuprinsă în arti- 
colul menţionat, care vor- 
bește despre limitele re- 
vizuirii Constituţiei și care 
declară că: "nu pot face 
obiectul revizuirii, caracte- 
rul naţional independent, 


apă he 


unitar şi indivizibil al sta- 
tului român, forma repu- 
blicană de guvernământ, 
integritatea teritorială, 
independența justiţiei (care 
în treacăt fie zis, nu există), 
pluralismul politic şi limba 
oficială..." (alin. 1); 1... nici o 
revizuire nu poate fi făcută 
dacă are ca rezultat supri- 
marea drepturilor şi a liber- 
tăților fundamentale ale 
cetăţenilor sau garanţiilor 
acestora" (alin. 2). 

Desigur, materialele în 
care se interzice revizuirea 
sunt toate importante. Dar, 
era oare nevoie de acest 
text? Şi care este eficiența 
acestuia? Pentrucă o ase- 
menea dispoziţie stă sub un 
mare semn de întrebare, 
privind valoarea ei juridică. 
Nici Constituţia din 1866, 
nici cea din 1923 nu cu- 
prind astfel de interdicții. 
Axt.129 şi 130 ale celei din 
urmă, după ce proclamă 
rituos că "poate fi revizuită 
în total sau în parte", se 
ocupă de procedura de 
notificare a acesteia. 


De ce aceste Constituţii 
nu au interzis revizuirea 
vreunui text din cuprinsul 
lor? Pentru bunul motiv că 
aşa nu este posibil; că aşa 
ceva este contrar princi- 
piilor unei democraţii ade- 
vărate. Constituţia este şi ea 
o lege; o lege specială, fun- 
damentală, care stă la baza 
tuturor celorlalte legi 
ordinare care reglemen- 
tează în detaliu diferitele 
, i An 
cadrul societăţii şi statului 
respectiv. Dar, Constituţia 
rămâne tot o lege şi ca orice 
lege, ea poate fi modificată. 
Numai că modificarea aces- 
teia este condiţionată de 
îndeplinirea unor anumite 
formalităţi esenţiale, care-i 
conferă caracterul unei mari 
stabilităţi, decât cazul unei 
legi obişnuite. Aceasta este 
singura deosebire între 
Constituţie şi celelalte legi. 

Cum se explică atunci 
textul art.148 din noua Con- 
stituție? 

Într'un singur fel: asigu- 
rarea pe vecie a Republicii 
ca formă de guvernământ. 
Acesta este rostul şi adevă- 
ratul substrat al textului. 
Toate celelalte domenii 
enumerate acolo, deşi im- 
portante, sunt umpluturi 
pentru a camufla obiectivul 
principal, ca să nu apară 
sustras revizuirii, numai 
forma de guvernământ. Dar 
este posibil acest lucru ? 
Autorii Constituţiei şi cei 
care au votat-o în Parlament 
au contat pe ignoranţa celor 
mulţi, dar s'au înşelat pe ei 
însişi. Pentrucă într'un stat 
democrat, un stat de drept, 
suveranitatea aparţine na- 
țiunii, Aceasta nu poate fi 
înstrăinată, nici limitată, 
nici confiscată, decât prin 
forţa brutală, prin uzur- 
pare de putere şi instalarea 
dictaturii, cum s'a întâmplat 
în 1945 şi 1989, dar nicio- 
dată pentru totdeauna şi în 
nici un caz pe cale legală, 
cum încearcă să facă actuala 
Constituţie. 

A interzice modificarea 
unui text constituţional 
înseamnă să aduci ştirbire 
suveranităţii naţionale în- 
săşi, legarea, limitarea vo- 
inţei naționale în viitor, 
ceea ce este de neconceput. 
Suveranitatea naţională nu 
poate fi confiscată nici în 
favoarea unui anumit mo- 
ment istoric, a unei gene- 
raţii în defavoarea genera- 


1 1965 Hqeon Ia € 
pirtiri 


vin 


STIRI 


4 păi cati 


ţiilor viitoare. Suverani- 
tatea aparţine naţiunii, 
poporului, care este un 
organism viu şi care poate 
dispune de el însuşi ori- 
când socoteşte necesar. 
Suveranitatea nu poate fi 
confiscată nici în favoarea 
unei legislaturi. Orice par- 
lament, nou ales, poate 
dispune modificarea ori- 
cărei legi existente, inclusiv. 
a Constituţiei, în condiţiile 
prevăzute de aceasta. 

Fiecare legislatură, nou 
aleasă, reprezintă voința, 
suveranitatea naţională în 
acel moment şi atât. Aceasta 
nu este înstrăinată ci numai 
delegată reprezentanţilor 
săi pe o anumită durată de 
timp. De aceea, într'un stat 
democrat, se fac alegeri 
generale la perioade fixe, 
sau când se crede necesar a 
se consulta titularul suve- 
ranităţii, poporul. Nici o 
legislatură nu poate lega, 
angaja, în vreun fel pe cea 
viitoare. Prin urmare, a 
decreta că anumite texte din 
Constituţie nu pot fi modi- 
ficate este o absurditate, o 
aberaţie juridică şi politică, 
o încercare de a se confisca 
suveranitatea naţională. 

De aceea, nu găsim aşa 
ceva nici în Constituţia din 
1866, nici în cea din 1923 şi 
nu poate exista în nici o 
Constituţie democratică. 
Singurul lucru înțelept ce 
se poate face în această 
direcţie, este stipularea 


posibilităţii de revizuire în 
PI einen ee 


le în acest scop. Atât. 
Art.148 din Constituţie este 
superfluu, absurd şi abe- 
- rant, venind în contradicţie 
cu principiile juridice, ele- 
mentare, în materie. 

Dar, Constituţia F.D.S.- 
nistă din 1991 mai prezintă 
o curiozitate, un lucru cu 
totul bizar, în art.149, care 


brie 1991 pentru organi- 


lirea unei proceduri specia- 


prevede că aceasta intră în 
vigoare la data aprobării ei 
prin referendum. Ori, după 
toate principiile ce se aplică 
în elaborarea unei Consti- 
tuţii atunci când poporul, 
electoratul a desemnat un 
organ special în acest scop, 
care se cheamă Adunarea 
Constituantă, aceasta are 
autoritatea legitimă totală 
de a o elabora şi adopta, 
fără de a mai fi nevoie de 
altă formalitate. Noua Con- 
stituţie a recurs totuşi la 
aprobarea, ratificarea aces- 
teia de către acelaşi elec- 
torat care i-a dat mandat 
special Adunării Consti- 
tuante pentru adoptarea ei, 
ceea ce este un nou sens, iar 
referendumul apare inutil. 

Explicaţia nu poate fi 
decât una singură şi anume 
aceea de a acoperi viciile 
grave de formă şi de fond: 
procedura viciată a lucră- 
rilor Adunării Constituante, 
şi introducerea prin fraudă 
şi abuz a unor instituţii în 
organizarea statului. 

Să vedem însă în ce 
măsură a putut chiar re- 
ferendumul să acopere 
viciile acestei Constituţii şi 
să o legitimeze. Pentru 
adoptarea oricărei măsuri, 
norme sau dispoziţii, de 
către un organ colectiv, este 
absolut necesară precizarea 
numărului de persoane în 
prezenţa cărora por fi luate 
măsurile propuse. Ori, 
legea nr.67 din 23 Noem- 


zarea referendum UI 
mută în această privinţă, 
nepomenind nimic despre 
quorum-ul de participare la 
vot, ceea ce este de necon- 
ceput, cu atât mai mult cu 
cât, în speţă, electoratul 
urma să se pronunţe asupra 
unui act atât de important, 
cum este Constituţia. De 
altfel, chiar în fosta 
U.R.S.S., pentru popoarele 


chemate a se pronunţa în 
problema unei confederaţii 
sau a independenţei lor, a 
fost prevăzut un quorum, 
legea nr.67 este insuficientă 
şi din punct de vedere ju- 
ridic, nulă. 

Aşa se face că în urma 
referendumului din 8 De- 
cembrie 1991, Constituţia 
actuală a fost votată cu 73% 
din numărul celor care s'au 
prezentat la urne, fără a se 
arăta acest număr. Ori, este 
foarte important să se ştie 
acest număr pentru a-l 
raporta la numărul total al 
alegătorilor cu drept de vot 
înscrişi în listele electorale. 
Abţinerea la vot înseamnă 
dezacord, iar după câte se 
ştie, participarea a fost sub 
50% din electorat. Conclu- 
zia nu poate fi decât că 
actuala Constituţie a fost 
votată de o minoritate şi ca 
atare, votul acesta nu poate 
produce nici un efect. 

Referendumul se dove- 
deşte a fi doar o stratagemă 
a E.S.N.-ului de a legitima 
şi păstra ceea ce a obţinut 
prin abuz şi fraudă. 

Datorită atât modului 
defectuos, viciat, în care au 
decurs lucrările Adunării 
Constituante, cât şi lipsuri- 
lor grave pe care le prezin- 
tă, în fond, această lege 
fundamentală este departe 
de a aduce organizarea 
socială şi politică necesară 
reașezării societăţii româ- 
neşti pe baze solide care să- 
i asigure o dezvoltare nor- 


este --mală, liniştea și prosperi- 


tatea. Din această cauză, 
specialişti şi oameni poli- 
tici văd în noua Constituţie 
ceva provizoriu. Confrun- 
tată cu un parlament cu 
adevărat reprezentativ al 
unei naţiuni trezite din 
coşmarul comunist în care a 
fost obligat să vieţuiască, cu 
siguranță, această Consti- 
tuţie nu va rezista. 


EUROPEAN 


plati P 
A: 1000) 


Îş ion al aq iigmeire als 


iri el ere imperf 


TORONT 


CONNECTION 


LEGĂTURA DVS. PERMANENTĂ. CU ROMÂNIA 


TORONTO - BUCUREŞTI $ 750 
MONTREAL - BUCUREŞTI $ 750 
VANCOUVER - BUCUREŞTI  $1300 


oronto - Viena 


DIFERITE OCAZII 


* PACHETE TIP ALIMENTE DIN DEPOZITUL 


BUCUREŞTI 


* CURIER SĂPTĂMÂNAL TORONTO - BUCUREŞTI (PUTEŢI 
TRIMITE SCRISORI, ACTE ETC... 
* TRANSFERURI DE BANI ÎN BUCUREŞTI ȘI ÎN ORICARE 
ORAȘ DIN PROVINCIE 


VACANȚE ÎN CUBA, MEXICO, FLORIDA... 


1808 Danforth Ave., TORONTO, Ont., MAC 1H8 
TEL: (416) 463-600 e FAX: (416) 463-7990 
KITCHENER - TEL: (519) 743-2658; MONTREAL - (514) 769-6921 


O-FRANKFURT  $ 499 

TORONTO-LONDRA 
TORONTO-AMSTERDAM. $ 490 
TORONTO-LOS ANGELES $ 350 
TORONTO-NEW YORK 


NUMAI ÎN 24 DE ORE , SPECIAL: 
* O FLOARE PERSOANELOR IUBITE DIN ROMÂNIA 
* ARANJAMENTE FLORALE ŞI TORTURI PENTRU 


$ 390 


$ 199 


lobi a înin 


PACHE 
ALCĂ TE 
DE Dys. 
25Ib=$59, 33 
Peste 251p 
$2.99Kg. 
* Livrare la 
domiciliu în 
Ucureşti şi 
marile or, aşe 


1 
za sniqnadtni 


A A 


dă. 


| 
p 


l 


PAGINA 6 


NOEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMANEş 
C 


Dintre noroacele lui 
Nicu: Colonelul doctor 
Emil Cioban, şeful Servi- 
ciului Medical al Direcţiei 
Generale a Penitenciarelor, 
care a declarat că deținutul 
Nicu Ceauşescu e bolnav de 
"ciroză hepatică uscată" şi 
că viaţa pacientului e în 
primejdie şi din cauza apei 
dela Spitalul Penitencia- 
rului Jilava, "bogată în 
nitriţi şi nitrați... substanţe 
de asemenea nocive afecțiu- 
nilor de ficat". Suntem de 
acord: Nicu, cum a înlocuit 
"nitrații" cu Scotch-ul şi so- 
da s'a vindecat, îngrăşat, 
plus amorezat. Dar vinde- 
catul are acum nevoie de un 
"doctor în drept" ca să nu se 
întoarcă la apa cu nitrați. 

Compilăm din "România 
Liberă" şi alte publicaţii din 
țară şi străinătate aventurile 
buhaiului sălbatec şi pro- 
genitura favorită a celor 
mai iubiţi fii: Nicolae şi 
Elena Ceauşescu. 


UN VAL DE CRIME 


Incepând cu noaptea din 
17 Februarie 1971 şi până'n 
noaptea din 8 Mai 1971, 
patru femei au fost omorâte 
şi alte 12 atacate, dar care au 
reuşit să scape cu viaţă. 
Modus operandi a convins 
că era vorba de acelaşi cri- 


minal ce-şi viola şi mutila - 


victimele. 

In noaptea de 7 Mai, Vic- 
tor Polojan, sergent major 
de poliţie, a văzut un indi- 
vid care tocmai agresa o 
femeie, l-a somat, dar indi- 
vidul s'a suit repede într'o 
maşină elegantă, nou nouţă, 
gen sport, staționată lângă 
trotuar şi-a tulit-o în viteza 
a patra. 

Din informaţiile şi decla- 
rațiile publicate, oamenii 
au început să-l bănuiască 


Urmare din pag. 
ziarişti tineri şi noncon- 
formişti a scos şi scoate şi 
stăzi (până când, nu se 
ştie!) revista de satiră şi 
umor "ACADEMIA CAŢA- 
VENCU", publicaţie care - 
număr de număr - prezintă 
câte o fotografie trucată şi 
care îl reprezintă pe Iliescu 
în diverse ipostaze. Găsel- 
nița aceasta a prins priză la 
ititorii români, motiv 
pentru care revista nu po- 
poseşte mult pe tarabele 
ânzătorilor, fiind cum- 
părată ca pâinea caldă. Nu 
numai Iliescu este cap de 
afiş în revista lui Dinescu. 
Văcăroiu, miniştrii săi, 
directori generali, guver- 
natori de bănci, generali de 
armată şi poliţie, Măgu- 
reanu şi ai lui, bancheri şi 
mari patroni de firme sunt 
tot atâtea subiecte atacate 
de revistă, atât prin foto- 
grafii trucate sau nu, cât şi 
prin anchete publicistice de 
o virulență şi un stil ga- 
zetăresc ieşit din comun, 
uneori. e 
La începuturile apariţiei 
revistei, cerberii de pe 
lângă Iliescu s'au prefăcut 
că nu observă caracterul 
antiprezidenţial al publi- 
caţiei şi, ca atare, nu au 
inclus revista în rapoartele 
lor către mai marele Pala- 
tului Cotroceni. Cu timpul, 
însă, văzând că gluma se 
îngroaşă, au ieşit la raport 
şi au semnalat preşe- 


pe Nicu Ceauşescu, dar 
zvonul a ajuns la urechile 
cuplului din vârful pira- 
midei şi devotata mamă 
savantă şi inginer a dat 
ordin: să.fie prins şi con- 
damnat la moarte "Ade- 
văratul responsabil". 

Zis şi făcut: Poliţia a um- 
blat, cercetat, anchetat şi a- 
flat că Ion Râmaru, student 
la Medicina Veterinară e 
autorul celor 16 cazuri de 
agresiuni şi tot în timp ful- 
ger, procurorul a studiat, a 
ascultat martorii şi a araniat 
dosarul pe care l-a înaintat 
la Tribunal, iar Tribunalul 
în acelaşi timp "allegro" l-a 
judecat şi condamnat la 
moarte pe studentul veteri- 
nar lon Râmaru. 

Curtea de Apel i-a res- 
pins cererea în 24 de ore, la 
fel a fost respinsă urgent 
cererea de comutarea pe- 
depsei la muncă silnică şi 
cererea de grațiere. 

Totul s'a terminat "legal" 
în timp record de patru 
luni! 

Procesul din 1971 a lăsat 
multe întrebări pe care azi 
reporterii dela "R.L." le cau- 
tă răspunsul. 


(Unpe- DOSARUL? 


Dosarul procesului 
"R. '' a dispărut. Nu se 
găseşte la Tribunalul Mu- 
nicipiului Bucureşti, la 
Curtea de Apel, la Poliţie, 
Procuratură sau în arhivele 


ceauşiştilor. Tot ce's'a aflat 


e că după două zile dela 
executarea lui -Râmaru 
dosarul a fost cerut de 
Elena Ceauşescu şi a fost 
văzut pentru ultima oară pe 
biroul ei. 


pe sergentul Polojan, azi 
pensionar, cel care l-a fu- 
ărit pe criminal în noaptea 


dintelui "original" acţiunea 
rebelului M.D. şi recidiva 
acestuia în mai toate nu- 
merele micuţei publicaţii. 
Citind raportul, "Nea Nelu 
care a găurit drapelu!'" - cum 
îi place Dinescului să-i 
spună preşedintelui reales - 
a zâmbit numai într'un colţ 
al gurii prezidenţiale şi a 
rostit o butadă: “lăsaţi-l, 
dracului de nebun, că o să-i 
treacă!" Dar nebunului nu i- 
a trecut, iar mai deunăzi 
redacţia "Academiei Caţa- 
vencu" a fost vizitată de 
soli ai primului bărbat al 
ţării cerând, cu glas auto- 
ritar, încetarea satirizării 
preşedintelui ţării. Ce a 

rmat, este lesne de închi- 
puit: Dinescu şi ai lui au 
amplificat ura faţă de 
reales, prezentându-i chi- 
pul schimonosit pe mai 
fiecare filă a publicaţiei, iar 
pe ciracii săi făcându-i 
părtaşi sau subiecte sepa- 
rate în articolele care inun- 
dă revista. 

Pe de altă parte, to- 
varăşul Iliescu a apelat la 
parte din conducerea Uniu- 
nii Scriitorilor pentru a-l 
detrona pe Dinescu. Printre 
cei care s'au pus în slujba 

reşedintelui, remarcăm 
nume care par ca rufele pe o 
frânghie: Z. Ornea, Octa- 
vian Paler, Ana Blandiana, 
Helmuth Britz şi Laurenţiu 
Ulici. Faţă de pretenţiile 
celor cinci de a-l ancheta, 
Mircea Dinescu a preferat, 


de 7 Mai, confruntat la Po- 
liţie cu acuzatul Râmaru; el 
a declarat: "Cel pe care l-am 
văzut eu în noaptea respec- 
tivă arăta altfel, nu era 
Râmaru". Sergentul n'a mai 
fost chemat de anchetatori 
şi nici n'a fost chemat la 
proces, dar ziarele au scris 
că "Sergentul l-a identificat 
pe Râmaru ca agresorul de 
femei". 


Cu noroc s'a dat de 
urtiă a două dintre femeile 
agresate în 1971, care mai 
sunt încă în viaţă ari 


1oxdache-ai Stana Sărăcin 
espre care_ ziarele de a- 
pene Si onege ci aici 
ficat e ăia ea tind 
cel care le-a atacat; 


Iată ce-a declarat Maria 
Iordache în zisa de 27 Mai 
1993: "Agresorul meu avea 
oarecare trăsături asemănă- 
toare cu ale inculpatului, 
dar era altă persoană, mai 
în vârstă, sunt sigură că nu 
era Râmru. Aşa am spus la 
miliţie, dar ofiţerul mi-a 
spus să semnez nu ştiu ce şi 
mi-a spus şi să nu mai 
vorbesc nimic cu nimeni 
despre asta, altminteri voi 
i şi eu arestată”. 

Stana Sărăcin, a doua 
supraviețuitoare, a declarat 
redactorului A. Bogdan, 
(R.L') că ea a spus Poliţiei 
că agresorul ei arată altfel 
decât cel arestat. Dar sub 
presiunea şi amenințările 
milițienilor anchetatori ea 


şi-a schimbat declaraţia şi-a” 


spus că Râmaru era agre- 
sorul. "Teama de miliţie 
mia determinat să mint." 


Ziarele din 1971 au 
scris că Poliţia a găsit sub 
un cadavru "biletul de scu- 
tire medicală" a lui Râmaru. 
Cum a ajuns biletul sub un 
cadavru nu s'a explicat, dar 

vocatul apărării, pus din 


PETRE ROMAN 


ceea sgolțăpulzariaă a facă 
în ruptul capului: DEMI- 
SIA. Acum - prea comu- 
nista Uniune a Scriitorilor 
din România este fără cap, 
este în aşteptarea unor 
ale CETE ETER pe 
Laurenţiu Ulici preşedinte, 
tip bizar şi arivist, tip du- 
plicitar şi de grabă vărsă- 
toriu de informaţii la S.R.I. 
(ca pe vremuri la defuncta 
Securitate). 

Nu fac parteneriat lui 
Mircea Dinescu prin criti- 
cile prezentate mai sus. Nu 
fac culpă comună celorlalţi 
scriitori ai Uniunii, unii 
dintre ei oameni de o deo- 
sebită probitate morală. 
Vreau numai să atrag aten- 
ţia că Uniunea Scriitorilor - 
fără de zănatecul Mircea 
Dinescu în fruntea ei - va 
deveni în scurt timp obe- 
dienţa Puterii, va deveni 
ceea ce a fost şi chiar poate 
mai mult. Este vrerea Pute- 
rii ca oamenii condeiului să 
fie plecaţi în jug, să nu 
miște în front, să nu critice 
regimul, să nu stea cu mâi- 
nile la spate când ceilalţi 
aplaudă apariţiile prima- 
donelor Puterii în public. 
Sperăm că maturitatea de 
care este în stare marea 
masă a scriitorimii române 
va lua o decizie care să nu o 
discrediteze în faţa opiniei 
publice din ţară şi străi- 
nătate, 

După ce conducerile 
prefecturilor, marilor socie- 


oficiu, din protocolul deţi- 
nut, spune că Râmaru i-a 
povestit că Poliţia i-a făcut 
o percheziţie acasă şi i-a 

| Luat biletul cu care a fost 
mai târziu identificat şi că 
el a fost drogat de Poliţie. 


ALTE REMUŞCĂRI 


Un miliţian de pe acele 
timpuri declară (Mai 1993) 
că "Râmaru a fost un ţap 
ispăşitor, în fond un om 

evinovat, căruia i s'a făcut 
o înscenare judiciară ca să 
liniştească femeile din 
Bucureşti că l-am fi prins 
pe criminalul adevărat şi că 
nu Nicu Ceauşescu era 
agresorul. Ciudat - continuă 
fostul miliţian - cum Nicu 
agresa mereu fete, la ban- 
chete şi petreceri, comițând 
acte de cruzime şi sadism 
faţă de ele. Chiar şi în cele 
trei accidente rutiere provo- 
cate de el, două la Bucureşti 
(a Arcul de Triumf şi la 
Piaţa Aviatorilor) şi unul la 
Sibiu, toate trei victimele 
erau femei." (Notă: întot- 
deauna vina accidentului 
era pusă în cârca şoferului 
care nici măcar nu era în 
maşină cu Nicu, N.R.). 


Ultimele cuvinte ale stu- 
dentului Râmaru în faţa 
morţii: "... am învăţat medi- 
cina veterinară pentrucă-mi 
plac vieţuitoarele şi vreau 
să le ajut, nu să le fac rău..." 


Omul care dorea să-şi 
„dedice viaţa pentru a face 
bine animalelor a fost 
omorât de animalele cu 
chip de om. 


Redeschiderea procesu- 
lui Râmaru e o datorie mo- 
rală faţă de familia celui 
executat şi o dovadă că 
actualul regim nu-i o con- 
tinuare a regimului ceau- 
şist. 


tăţi comerciale de stat, 
regiilor autonome, Poliţiei, 
Armatei, Justiţiei, Parche- 
tului General etc. au fost 
curățate de elementele opo- 
zante Puterii, a venit rândul 
debarcării rebelilor de pe la 
instituţiile bugetare şi cei 
de prin partidele de opo- 
” ziție. După Petre Roman şi 
Mircea Dinescu vor urma 
mulţi alţii, România fiind 
încă populată de opozanți 
ai Puterii. După opinia 
noastră, vor fi atacați în 
curând, Marian Munteanu - 
preşedintele Partidului 


Mişcarea pentru România, 


Radu Sorescu - preşedintele 
Partidului Dreptei Naţio- 
nale, lon Cristoiu - re- 
dactorul şef al ziarului 
"Evenimentul Zilei", Cornel 
Nistorescu - directorul 
revistei "Expres", Petre 
Mihai Băcanu - directorul 
"României Libere", alţi şi 
alţi ziarişti şi subsemnatul. 
De asemenea, nu vor fi 
atacați Viorel Hrebenciuc - 
secretar general al Gu- 
vernului, Petre Ninosu - 
Ministrul Justiţiei, Dan 
Iosif - consilier prezidenţial 
etc., cu toate probele dove- 
ditoare ale culpabilităţii lor 
în domeniul corupţiei. Nu 
vor fi atacați fiindcă aşa 
vrea EA, PUTEREA. Fără 
comentarii! 


Gh. Ionescu OLBOJAN 


OO ——= 


ION RÂMARU A PLĂTIT CU VIAŢA CRIMELE 


LUI NICU CEAUŞESCU 


George DONEV— 


BEZNA VINE DELA 
RĂSĂRIT! 


Înainte de 1989, lucrurile despre care pom, 
Sinaia prezentate de comunişti alături pi: alte te mai 
ale "așa-zisei libertăţi din ipocrita societate capititzi! 
contemporană, ale "putreziciunii Occidentului. “Stă 

Dar iată că nu din Vest, ci din Rusia şi Ucai 
“binecuvântează” prin venirea lor - după cum i 
tează unele ziare, posturi de radio, preoții şi paste ala 
biserici - misionari ai Cultului Satanic. Profa în 
însemnelor christice, a mormintelor, practici Sexual Că 
cadavre deshumate, folosirea halucinogenelor ie 
"rugăciune" şi "profetizare” fac parte din ziuă 
luciferic. 

Recent, la Bucureşti, în Cimitirul Bellu au fost 

erite mai multe pietre funerare cu cifra 666 (Număr: 

Fiarei"), cu însemnele pentagramei (asemănător a 
vicei stele cincidinţate) şi al "ghearei de coco şe- 


a ne 
Tela. 


YI 
| "crucea lui Nero"), acesta din urmă mai numit - i: (a 
jalnici naivi - drept... Rein al păcii. » 
pd Pt : R Ş 
Iată ce “lumină” ne vine del După co 


nism, alte "binefaceri"! Nu cu tancuri; Ci cu droguri și] 


sex. 
bia Oare ce avem de zis noi, Românii, care ne tot batem 


cu pumnii în piept că suntem creștini "de peste două 
mii de ani" (sic)? 


O CA PLECAT! 


a murit scrii 8 A 
S'a dus alături de cei dragi lui: Brejnev, cuplui 


f Dar Eugen Barbu a preferat să slujească nu litera. 


A fost, ra anurie fel, statornic: şi după 1989 a 


rămas alături de comunişti, şi-a păstrat alături aceiași 
colaboratori. - 

1 Dar îndelungă este răbdarea lui Dumnezeu, mare 
este bunătatea Sa şi să sperăm că a iertat şi sufletul lui, 
Eugen Barbu. Amin! 


e) 


au sai ... 

ANEXA NR.1 
Referindu-se la Raportul S.R.I., prezentat pe 13 
Septembrie a.c. în Parlament de D-nul Virgil Măgu- 
reanu, D-nul Constantin Ticu Dumitrescu, senator 
P.N.Ţ.C.D., preşedintele Asociaţiei Foştilor Deținuți 
Politici din România, a declarat: "Pentru a judeca S.R.L.- 
ul, trebue să-l judeci pe Ion Iliescu. S.R.I.-ul este anexa 
nr.1 a preşedinţiei, care, de altfel, şi-a anexat practic 
toate instituţiile statului nostru şi, din această poziţie, 
nu face decât să traducă în viaţă indicaţiile lui Ion 
Iliescu. Aş da în judecată S.R.I.-ul pentrucă a îndrăznit 
să confunde democraţia din România cu ideeea potii- 
vit căreia "Cine nu e cu noi e împotriva noastră". D-nul 
C.I. Dumitrescu este de părere că nu se poate vorbi de 


o lege a S.R.I. atâta timp cât nu avem o lege a secretului 
de stat. Daro lege nouă şi nu cea veche, comunistă. 


D'ALE RESTAURAȚIEI 
COMUNISTE 


Adus în atenţia opiniei publice prin situația "Ciu: 
dată" a aparteneţei sale simultane la două comisii 
importante ale Parlamentului - corupţie şi S.R.L.- depu- 
tatul P.S.M. Marin Lungu a fost văzut din nou ia 
începutul săptămânii în loja din dreapta sălii Parla 
mentului. 

D-nul Lungu a fost până în 1987 deputat în Mer 
Adunare Naţională şi membru al Comitetului Cen je 
ca primar al Craiovei, dar a fost destituit în Nombre 
1987 pentru împuşcarea unui partener de vânătoare; 
sezon interzis. 

... 


REÎNCADRAREA 
"PACEPIŞTILOR" 


În mai toate ministerele, după Decembrie '89 Ar 
special după alegerile din Septembrie 1992, au f05 A 
cadraţi o serie de foşti ofiţeri ai Securităţii trecuti, ua 
rezervă după fuga G-lui Ion Pacepa, în 1978. Recor de 
e deținut de Ministerul Justiţiei unde, de exemplu: 3 
curând, D-nul Petre Ninosu a numit în funcţia de Piorel 
dinte al Tribunalului Municipiului Bucureşti PE Vital 
Roş, iar ca şef al Direcţiei Judiciare din antenur! 
minister, pe Lucian Popescu, ambii foşti ofite”! 
Securitate pe vremea lui Pacepa. 


Dan Emilian ROȘCA 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


M'am întors în ţara în 
care mă născusem; pe me- 
leagurile unde am copilărit 
şi unde, apoi, m'am mai 
copt şi eu la minte, la 


umbra iluştrilor dascăli de 
odinioară... M'am întors în 
țară; şi amintirile m'au 
podidit. Cele de acum a- 
proape o jumătate de veac. 


NOEMBRIE 1993 


etamorfoze 


Dar vai! 

„II n'est pire douleur,/ 
Qu'un souvenir heureux 
dans les jours de malheur”. 
(A. de Musset). 


OLTEMSME 


—— Prof. Radu ŞERBAN——= 


DETENŢIA 

Penitenciarul Craiova 
adăposteşte peste 2.500 de 
deţinuţi minori şi tineri, 
femei şi bărbaţi, dintre care 
12 condamnaţi pe viaţă. 
Natura pedepselor dela 
simple contravenţii la 
infracţiuni uşoare (sub 10 
ani privare de libertate), 
infracţiuni grele (peste 10 
ani), recidivişti până la con- 
damnări pe viaţă. Aproape 
500 de indivizi arestaţi pen- 
tru crime. În serviciul de 
supraveghere, pază şi ordi- 


neşti, inclusiv cu escortare 
la instanţă şi puncte de 
lucru, unui polițist suprave- 
ghetor revenindu-i 33 came- 
re cu peste 400 deţinuţi. 
Trei medici şi cinci asistenţi 
pentru bolnavii de plămâni, 
hepatită, automutilaţi, 115 
bolnavi psihic. Frecvent, 
într'o celulă de 10-12 m.p. 
sunt peste 7 deţinuţi. Într'o 
cameră se află 90 deţinuţi, 
iar costul zilnic al între- 
ţinerii este 400 de lei per 
deţinut. Importante can- 
tităţi de produse agro-ali- 
mentare provin din gospo- 
dăria proprie. 

Câteva reflecţii ale puş- 
căriaşilor dela pension: 

"Cum ne-am aşternut, 
aşa dormim.” 

"Am fost blestemaţi să 
facem numai rău." 

"Când omori ceea ce iu- 
beşti, numai ai de ce trăi." 


GAZELE 


În urmă cu 25 de ani, la 
Craiova, un m.c. de gaze 
naturale costa cinci bani. 
Între timp, prețul a sporit 
de peste 5.000 de ori! Din 
calculele specialiştilor, 
prețul de producţie ar fi 
crescut la 6-7 zile, la depar- 
tamentul de resort s'a pro- 
pus 8 lei, iar la Guvern 14- 
15 lei. În final s'a ajuns la 
24-25 lei metrul cub de 
gaze, cifră aberantă, menită 
să acopere tot ce-i neren- 
tabil în domeniu. larna, 
anotimpul disperării bate la 
uşă, se anunţă extrem de 
costisitoare pentru Româ- 
nul năpăstuit. 


> 
( PRIVATIZAREA 
În Dolj, ca'n toată ţara, 
u se Haz te trecerea 
apidă şi reală în propri- 
etate privată a unităţilor cu 
capital de stat și dela buget, 


fiindcă jaful continuu şi 
divers de-aici provine, ori 


a m ie 


| 


dacă aceste unităţi ar fi par- 
ticulare, de unde s'ar mai 
căpătui parlamenetarii, 
demnitarii şi birocraţii 
comunişti ai democraţiei 
originale? Fondul proprie- 
tăţii private şi fondul pro- 
prietăţii de stat, semnalând 
ilegalităţi în procesul priva- 
tizării, au devenit orga- 
nisme incomode şi vor fi 
înghiţite de Guvern, care 
controlează temeinic "pri- 
vatizarea" urmărind com- 
promiterea ideii economiei 
de piaţă liberă. 


Regia Autonomă a Lig- 
nitului Tg. Jiu are de înca- 
sat dela Regia Naţională de 
Electricitate aproape 80 mi- 
liarde lei, din care cauză nu 
poate plăti salariile mineri- 
lor şi onora serviciile CFR, 
care nu acceptă transportul 

tuit la beneficiar a peste 
50.000 tone de cărbune - 
stoc depozitat sub cerul 
liber în unităţile miniere 
gorjene. Blocajul financiar 
riscă să producă în iarna 
care se apropie amenin- 
ţător un colaps energetic 
naţional, motiv pentru care 
Regia Lignitului Gorj a 
cerut Guvernului găsirea 
urgentă a unei soluţii via- 
bile de ieşire din criză. 


PEDAGOGIA 
WALDORE 


Din această toamnă la 
grădinița Br 5U-diă Craiova 
a fiinţa o primă grupă de 


COpii în acest sistenr edi 


pal complex, inedit 


pentru Romănia până ac 
ii teitue iza priei 
serii de copii în Bănie este 
doamna _ Diana _ Draga - 
abs6lventă a Seminarului 
universtrăr de pedagogie 
Watădror de pe kr ă Uni- 
versitatea din Bucureşti. 
Noul model de educație și 
nstrucţie are la bază un sis- 
tem filosofic şi teosofic al 
cărui principiu definitoriu 
susține că: "Imaginea a cee 
ce suntem noi, Ele sac) 
ne-o oferă copiii, care ney 
copiază faptele și nu vor- 
bele!” 


(NAȚIONALUL 


Actorii Teatrului cra- 
iovean - reputaţii Ştefan 
Iordache, Ilie Gheorghe, 
Ozana Oancea, Valer Del- 
lakeza, Mirela Cioabă, 
Valentin Mihali ş.a. au 


prezentat creaţia shakes- 
peareană, "Titus Andro- 
nicus", în regia lui Silviu 
Purcărete la Festivalul 
Internaţional al Artelor 
dela ARTS CENTRE din 
Melbourne, în faţa a peste 
2.000 de spectatori. Cele 5 
reprezentații au însemnat 
un nou triumf al artei inter- 
pretative româneşti, Naţio- 
nalul Craiovean, condus de 
actorul Emil Boroghină, 
fiind prima trupă româ- 
nească de teatru prezentă 
vreodată la Antipozi. 


=== fpe3:160; die” cadirerpoliție america 0.2. orei ta , 


Radu ENESCU 


Am intitulat rândurile de 
faţă... "Metamorfoze", gân- 
dindu-mă la Ovidiu, şi la 
înţeleptele lui judecăţi. Cu 
tâlc. Şi, firesc, la sensul 
etimologic al cuvântului: 
"schimbare de formă, de 
natură, sau de structură a 
fiinţei, a lucrurilor, care, în 
urma procesului devin de 
nerecunoscut”. 

Este impresia pe care am 
resimţit-o când am pornit să 
hoinăresc, să ascult, să 
privesc... Oraşul de odi- 
nioară pe care Paul Morand 
îl descrisese atât de frumos, 
- e mult de-atunci, - cu 
darul lui hazliu şi cu su- 
fletu-i îndrăgostit... Azi, 
urbe cu străzi desfundate; 
cu fiinţe "înfundate" în 
sinea lor, mişunând de colo 
până colo, parcă fără rost, ca 
nişte vieţuitoare descum- 
pănite. 

"Dumnezeu, - scria 
Ovidiu, - a zidit pe om 
după asemănarea zeilor, iar 
nu după asemănarea celor- 
lalte dobitoace ce li se 
apleacă capul la pământ; şi 
l-au ridicat pre el cu faţa 
spre cer"... Dar iată că cerul 
e întunecat, iar necuraţii au 
pus stăpânire pe cele lu- 
meşti, şi oamenii privesc, 
mai toţi, cu faţa la pământ... 

Copii şi bătrâni, - mulţi, 
sărmani de-adevărat, - 
cerşind şi culegând de pe 
jos, din gunoaie, fărâmitura 
celor îmbuibaţi; alţii, 
milogindu-se, cu priviri 
piezişe, unelte manevrate 
de cei din umbră... "o mafie 
de feţe întunecoase" imi 


viermuind printre sute de 
tejghele, cu fel de fel de 
mărfuri, întinse de-a lungul 
străzilor, bulevardelor, a 
grădinilor, scârnăvite şi ele. 
"Economie liberă" îmi spu- 
neau unii, în batjocură. 

lar sus la etaj, - la "vârf", 
- printre cei procopsiţi, 
bântuie desfrâul, corupţia, 
înşelăciunea, vânzarea, 
pârâciunea şi clevetirile. 
Goana după chiverniseală. 
Sentimentul cel mai fier- 
binte: iubirea de arginţi. 
Cât despre ceilalţi, cei din 
"mijloc", acea clasă socială 
datorită căreia s'a zidit 
cândva falnica Ţară (jalnică 
azi), mai toţi, cu traista'n 
mână, îndreptându-se cu 
paşi osteniţi spre piaţă, ca 
să cumpere "'ce-o da Dum- 
nezeu" şi ce le-o îngădui 
mizerabila lor pensie. 

Privesc strada; traversez 
bulevarde, pieţe. Străbat 
cartierele aşa zise "noi". 
Clădiri începute, "urzite şi 
neisprăvite" (cum spunea 
Ovidiu referitor la unele 
fiinţe), lăsate în paragină. 
Privesc.  Şi-ascult. In 
dreapta, în stânga, în faţă. 
Mă încrucişez cu unii şi cu 
alţii. Printre cei posomorâţi, 
taciturni, cu trupul şi su- 
fletul încovoiate, şi cei 
guralivi cu mare zarvă, - 
bărbaţi şi femei de toate 
vârstele, pradă resemnării, 
îşi duc povara cu o nebă- 
nuită putere de îndurare, 
înfruntând adversitatea cu 
dârzenie. Sunt cei care şi-au 
păstrat integritatea morală 
de-a lungul anilor; dar şi ei, 
vătămaţi trupeşte, Căci 


PAGINA 7 


omului, peste patrimoniul 
neamului. Peste Adevăr, 
peste Dreptate şi Justiţie, 
s'a aşternut ceva apăsător, 
ca un fel de moloz, greu. 

Imi spunea un istoric: - 
"Năvălirile din afară ne-au 
mai lăsat câte ceva; cele 
dinăuntru, nimic. Doar 
năravuri; şi câte un măscă- 
rici. Ca şi revoluțiile..." 

Şi cine mai munceşte? 
întrebam eu. Greu de spus. 
Mulţi, dar totuşi puţini. 
Acum câţiva ani oamenii 
spuneau, în glumă: - "Noi 
ne facem că muncim, ei se 
fac că ne plătesc”. Azi? Imi 
vin în minte cele spuse de 
Ion Creangă unuia care cam 
bătea apa în piuă: - "Ştii 
cum faci dumneata? In- 
tocmai ca ciubotarul care 
coase, coase mereu, fără să 
facă nod la aţă”. Ciubotarul 
a murit, dar calfele au 
rămas... 

Dacă am ținut să spi- 
cuiesc pe scurt (multe ar 
mai fi de povestit) câte ceva 
din cele văzute, vorbind cu 
deplină slobozie, am făcut- 
o nu pentru a-mi defăima 
Ţara; ci din dragoste de ea, 
şi de Neamul care încă păti- 
meşte. De atâta vreme. 

Vorbe de tânguire, de 
deznădejde? E posibil. 
Căci, cum bine cuvântează 
Seneca în "De consolatio- 
ne": "Lucrul cel mai greu e 
să găseşti cuvintele po- 
trivite pentru a descrie 
Durerea". Durerea noastră; 
şi a celor din Ţară, cei cu 
suflet curat. Un Seneca 
contemporan ar trebui să 


ţi ti adauge un.alt capitol: "De 
|” peste tot, peste sufletul  “desolatione”. — Sai 


Pe 


iii i ăi) Ai 
CARBURANȚII | DEI se ev i-a TR CE ni E i E E RER RE Cap ORI 0 ENEA PESE 
CE S'A ÎNTÂMPLAT ÎN ŢARĂ 

DUPĂ FUGA LUI PACEPA? 


Deşi, într'o teleconfe- 
rinţă pe țară, Guvernoiu a 
precizat răspicat că nu sunt 
probleme cu motorina, iată 
că Doljul e grav afectat, 
peste 2.000 de tractoare nu 
lucrează încă din 7 Septem- 
brie a.c., 211.000 ha cu pă- 
ioase aşteptând să fie în- 
sămânţate. Judeţele Olte- 
niei n'au primit nici acum 
"Normele metodologiei" 
privind finanţarea lucrări- 
lor agricole pentru campa- 
nia de toamnă, deşi s'au 
promis în aceeaşi telecon- 
ferinţă. "Politica agrară"... 
îngroapă agricultura. Trăim 
vremuri grele: Regia Auto- 
nomă de Transport Craiova 
a oprit circulaţia mijloace- 
lor de transport pe traseele 
interioare şi exterioare ale 
municipiului, din lipsă de 
carburanți. 


CARITATE 


Vicepreşedintele Aso- 
ciaţiei "Operele caritabile 
franceze" a fost oaspetele 
Craiovei, prilej cu care a 
înfiinţat aici o şcoală de 
ambulanţieri pentru îmbu- 
nătăţirea asistenţei sanitare 
de urgenţă. Staţiei de 
Salvare a oraşului i-a fost 
donat un manechin de 
resuscitare cardio-respirato- 
rie,. cu senzori, necesar 
instruirii practice a cursan- 
ților. Şoferii de pe ambu- 
lanţe vor căpăta astfel 
cunoştinţe teoretice şi de- 
prinderi practice la nivel 
european în resuscitări car- 
dio-respiratorii, oxigenări, 
hemostaze, pansamente, 
transport. La 28 Octombrie, 
a.c, se va ține prima licitaţie 
pentru achiziţionarea de 
ambulanţe din import, iar 
la 6 Noembrie, vor fi scoase 
la concurs primele 50 de 
posturi de medici de ur- 
genţă. 


Gh. IONESCU 
OLBOJAN 


bye, 
Pacepa! 


Fuga generalului Pacepa 
a insemnat pentru Securita- 
tea lui Ceauşescu un 
cutremur distrugător: liniile 
de spionaj extern au tost 
schimbate, spionii români 
rechemaţi în ţară, Direcţia 
de Informaţii Externe res- 
tructurată, conducătorii 
schimbaţi. 

Amănunte despre toate 
acestea, precum şi divul- 
garea celor mai importante 
activităţi externe ale Se- 
curităţii: acţiunile Dunărea, 
Brânduşa, celebrele cazuri 
Goma, Cană, Horodincă şi 
multe altele, le veţi afla 
citind, cu sufletul la gură, 
"raidurile necruțătoare" ale 
lui Gheorghe lonescu Ol- 
bojan. 


UTEŢI PROCURA CARTEA 


SCRIIND PE ADRESA ZIARULUI "CUVÂNTUL ROMÂNESC" 
P.O.BOX 78010, WESTCLIFFE POSTAL OUTLET, 


HAMILTON, ONTARIO, CANADA 


L8C 7N5 


Trimiteţi cecul pe numele ziarului "Cuvântul Românesc" 
CANADA: $10.00 plus 1.35 


CARTEA COSTĂ: $10.00, plus expediţia 


U.S.A: 


$10.00 plus 2.10 


EUROPA: $10.00 plus 2.40 


35. 55 55. A 


N putem reedita. 


CUVÂNTUL Rom nea ÎN 


PAGINA 8 NOEMBRIE 1993 So 


INTERVIU 


LUAT D-LUI CORNELIU COPOSU, PREŞEDINTELE P.N.Ţ.C.D. DE CĂTRE DL. O 
CORESPONDENTUL. ZIARULUI "CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Intr'o societate în care nu mai există noţiunea de morală 
politică, de morală în general, unde adevărul este siluit cu 
devoţiunea demnă de activităţi mai serioase, într'o societate 
în care națiunea şi bunurile ţării sunt confundate cu propriile 
moşii ale puterii, de către membrii acesteia, unde deci, 
integritatea morală este pe cale de dispariţie, în dorinţa 
sinceră de a mă convinge de adevărul pe care-l rostesc acum, 
m'am adresat - în numele publicaţiei "Cuvântul Românesc” - 


Ovidiu Vasilescu: Prima mea întrebare, 
Domnule Preşedinte, ar fi aceasta: În ce 
măsură consideraţi că este eficient 
P.N.Ţ.C.D. în cadrul Opoziţiei şi cum 
credeţi că s'ar putea îmbunătăţi activitatea 
acestuia? 

Corneliu Coposu: Sigur că ne străduim 
să determinăm o activitate la nivelul 
proiectat de noi, din păcate însă, partidul 
nostru este izbit de o serie de dificultăți. În 
primul rând ne lipsesc mijloacele finan- 
ciare: nu avem fonduri pentru transport şi 
nici mijloace mass-media. Noi am re- 
organizat P.N.Ţ.C.D. în chiar prima zi a 
Revoluţiei anticomuniste din 22 Decembrie 
1989. Echipa de supraviețuitori, a holo- 
caustului comunist, - un grup de oameni în 
vârstă - care au executat între 17-18 ani de 
închisoare şi care, şi-a asumat răspunderea 
să continue activitatea acestui partid de 
tradiţie, în memoria marilor noştri 
înaintaşi, având ca obiective principale, 
interesele țării, cum ar fi atingerea unui 
parametru de adevărată democraţie, şi 
trecerea la economia de piaţă. 

Nu încape îndoială, că organizaţia 
noastră ar putea fi serios îmbunătăţită, ca 
organizare propriu-zisă a partidului, cum şi 
din punct de vedere al metodelor de 
difuzare a programului nostru. 

Din păcate, aşa cum am mai spus, sun- 
tem grav loviți de lipsuri materiale. În 
măsura în care suntem ajutaţi de prietenii 
noştri - mai ales din afară - ca şi de diferiţi 
sponsori care ne fac donaţii, noi investim 
totul în folosul strict al partidului. Datorită 
acelor dificultăţi financiare, despre care 
vorbeam mai înainte, am fost obligaţi să 
Bupen lar Ziarul pasti lulu ieuo stg) interesat ocuparea de funcţii şi demnități 
"Dreptatea" care, avea un deficit lunar de ablice, pe care le-am respins atunci când 
2:509.009 lei, SDU la pujea igo ial € € PS alz: A încerca o flexibilitate a mea. Cu 
partid. Sperăm ca în toamna aceasta să-l timpul, lumea a înţeles că toate acestea 
O.V.: Cât de eficientă consideraţi Dvs., ai PERII ZANE Raba Creier 
D-le sira Oa a Opozinaet pia pe care se întemeiază concepţia noastră 
ei îm, > oa A Fi 

CE Dută cum ştiţi, Opoziția este e sani patot că şi alternativa noastră de 
încadrată într'o unitate, Convenţia Sai deti dental; 
Democratică, ce încearcă să contracareze”) a, peegat pi e tip occr ; 
regimul criptocomunist, care stăruie încă la 9 ae n ar a 
conducerea ţării. Revoluţia autentică a CI) le aie a; 
poporului român a fost confiscată de un orală crestine E IER 
grup velitar care, având educaţie, concepție = cEsie ea e tat să nu fac nici un 
şi porniri comuniste, - este vorba despre al abătut şi care aa ajui EI i TIR 
doilea eşalon al vechii nomenclaturi - s'a SEE eat cu pu EreA Sr E ea ca 
încleştat de putere şi nu vrea s'o cedeze, i-au determina Pr af E 4 
uzând de vechile metode staliniste, pentru atât eu cât şi colegii mei | ipatti de, 
adi penmanentiza apela step nitiii  90.V a Matun i cizmeale dea ori din 

o: ntarea cu ei es , zi . i 
dispun de toate mijloacele financiare, de exil, priniigicasei şi dig A szedeaica 
oale coordonatele ce e asigură contolui Opoziția cachează arce. Ne le temă 

, Ci, 

asupra tuturor sectoarelor d piaciivitat e au aaa ca zi parale suzi puțini directe 
o securitate şi un serviciu de informaţii puterea, pe i fără să simțiţi. Ce ne 
foarte bine pus la punct care, puprayei de pe a Ara 3 
ghează populaţia în aceeaşi manieră din z = 1 id a 
trecut. Ei au vechile structuri admini- C.C.: Desigur, în dorinţa ei de a nu ceda 
strative, care îi susţin şi mai au grupul puterea, ea a orice ca ză ne leepagt ră 
masiv de funcţionari agricoli care, deşi ne comp 9gă A Sata Mea E = a 
ni feet ii de 6 alo soma SEAS SAGRUA 
utilizat ca o agentură de a i SETI; = Ad 3 
Petri sa sue fara pri 0 at sa POZE LE, că 
masive a populaţiei, entuziasmul şi ed Ş Să : deea 
sincere gi ELE: a unei democraţii şi a piluieazi ui FAItoăI po pol slut Fotin E 

ra PR ; f: 
E a ee eatiile poporului ro- feet ina să rămână pe poziţiile de acum. 
mân, alături de posibilitatea noastră 0.vV: Care a fost strategia dând at poat 
actuală de a ne propaga doctrina în mo în unanimitate valida ga Ani p i 
deschis, odată cu idealurile noastre, să ne  lamentarilor, inclusiv C.V. Tudor, A. 


simbol al integrităţii morale, ca o persoană. 
de principii şi intransigenţă. Cum aţi ajuns 
aici? 

C.C.: Probabil datorită faptului că am 
ost ferm şi n'am negociat principii. Nu 
m'am lăsat ispitit de mirajul puterii, nu m'a 


VIDIU VASILESCU, ă 


K ezut ca fiind încă un caracter sănătos, 
l-am Aaa de nădejde al Românilor oropsiţi 
După cum veţi vedea, m'am bucurat de toată atenţia si 
amabilitatea celui pe care atât eu, cât şi natiunea română, iu 
considerăm un incoruptibil în mijlocul unei Vaite dej e fior, 
Câtă dreptate am avut? Ne-o „va confirma viitoruj 
Deocamdata, nu-mi rămâne decât să-i multumesc pentru căi 


ce urmează. 


celui pe care 
om politic onest, un 


dar, eram dispuşi la acest sacrifici 
dindu-ne la grava criză economică $ U, pân. 
O.V.: Care credeţi Dvs. că va trebui 
fie diversificarea partidelor poli 08 să 
România în special şi în lume în is în 
aşa încât să existe un spectru E Că], 
co (ză Politic 


dat) Există azi patru idealuri pop:u: 

iberalismul Căre își dispută nțgi Police 

ocialioeaal, DECEraţia creştin și pl 
logia. Acestea vor trebui să se reflecte i o 
căprimată Opiniei publice în Ro «Al 
Din sutele de partide pe care eiaăi 
dobândit după Revoluţie, puţine vor a) 
rămâne, Cred că până la urmă echiiiui 
societăţii românesti se va axa în jurul celor 
patru mari curente care țin sub jaga 
pa aie publieă întema io li ed 
P.N.Ţ.CD., fiind înca i în contephul 
pentru ideea Convenţiei Democratice 
credem că la sfârşitul mileniului acesta 
vom aduce la conducerea ţării, un guvern 
Convenţia Democratică. Desigur, viața 
democratică înseamnă pluripartidism 
politic şi că în final vor rămâne sub zece 
partide cu şanse de conducere şi că opinia 
publică românească se va centra în jurul 
acestora. 

O.V.: Credeţi Dvs. că sunteţi înconjurat 
de tot ce are mai bun P.N.Ţ.C.D. în acest 
moment? 

C.C.: Cred că toţi oamenii care sunt . 
adepţii ideologiei noastre, sunt lângă noi, 
„ONa Guvernul a, fost şi el validat prin - Sigur că nu toţi oamenii buni au fost. 
vot unanim. Cum explicaţi? convinşi să ni se alăture. Ne străduim să 

C.C.: După ce nu am vrut să participăm . câştigăm orice suflet cinstit. Dacă vom 
la punerea în practică a unui program putea avea un număr cât mai mare de : 
nociv pentru societatea românească şi asemenea oameni, vom fi bucuroşi. Înain: 
pentru a scuti partidul majoritar de a face te ca armatele sovietice să fi desființat 
dinainte compromisuri cu partidele partidul nostru, aveam 2.125.000 de 
extremiste de mai sus, noi ne-am luat un  aderenţi. Cred că şi azi suntem cei mai 
angajament, oferind cu generozitate votul populari, deşi departe de ce spuneam mai 
de investitură guvernului şi măsurilor sus. Ne manifestăm în toate judeţele țăriişi 
economice destinate de a traversa impasul în 2.560 de localităţi. : 
economic actual. Propunerea noastră nu a O.V.: Poate că mă repet puţin; n'am vrut 
fost acceptată, făcută tocmai ca P.D.S.R. să să vă întrerup. Din fondul uman pe careil 
nu poată invoca necesitatea de a se are în acest moment P.N.Ţ.C.D., sunteți 
combina cu forţe extremiste, spre a realiza convins că sunt cei mai buni şi că sunt 
o majoritate. Nu a acceptat oferta noastră alături de Dvs. şi de idealul partidului? p 
care, susținea toate măsurile economice C.C.: Nici nu s'ar putea altfel. Cred cu 
benefice pentru națiune. tărie că toţi din jurul meu sunt oameni 

Deci, ținând cont de faptul că P.D.S.R.  oneşti, cu dragoste de țară, capabili să facă 
(E.D.S.N.) obținuse 28% din electorat, faţă faţă unor sarcini organizatorice, privin 
de numai 21% al Convenţiei Democratice şi ipoteza unei alternative de guvernare. 
ținând cont de starea economică dezas- O.V.: Este pentru noi, cei din afară, 
truoasă în care se află țara, chiar dacă ela puţin cam neclar, cum a apărut pe 222 
făcut alianță cu partidele extremiste, pntru Decembrie 1989 acel manifest frumos, bine 
ieşirea din impas, noi i-am acordat votul de tipărit grafic, prin care se anunța că deja 
investitură, . 3 înființase P.N.Ţ,, că aveau telefon, un sediu 

O.V: După cum desigur ştiţi, Franța sia — - fosta vilă a lui Titulescu! - şi mai aveau Si 
aliniat la Dreapta, fără nici un echivoc. În un ziar, "Renaşterea", iar Dvs, aţi fuzionă 
ce măsură încurcă ea jocul guvernului dela cu ei automat, în ziua următoare. CUL 
Bucureşti? LE E eee explicaţi? 

Ei ip cară îndoială că rezultatul alege- C.C:: Nu-i tocmai aşa. După d 
in Franţa a fost deprimant pentru  P.N.Ţ. a continuat să existe şi să â! 
puterea comunistă care, încă mai conta pe clandestin. Sigur, cu multe riscuri: Îi ni 
ae Mie cand SEE socialiştii care le mai sute şi sute de procese. Grupul da a) 
; Birul odată. Suportul aşteptat sta supraviețuitori care au executat 171: a 
pierdut acum, prin scorul categoric cu care de detenţie, au relegalizat P.N.Ţ. chiz! E 
oct guii ŞI comuniştii au fost înfrânți în prima zi a Revoluţiei, arătând că 10; 28 
ranţa. Puterea dela Bucureşti pierde un existat tot timpul. Concomitent cu a 

protector de marcă, alt grup - despre care aţi vorbit - în ta, 
pe succesul Dreptei fran- cu Ion Alexandru - care, Ra lupta 
2 Noi avem prieteni buni, existența noastră, dar ştiau ceva căi aţi 


izolvare, 
ctiveze 
vut 


Ca nea susținut totdeauna. Sperăm să lui Maniu, stau manifestat aşâ e; pi 
pi am mai multe burse pentru tinerii spus. În momentul în care a aflat de Ai Ş 
Ştri, specializări pentru cadrele noastre s'au alăturat fără rezerve. Am al ne 


universitare, schimb de experienţă pentru altfel, bucuria unor adeziuni PO 
țăranii noştri ş.a.m.d. masă i 
asă. zvonul 


asigure o majoritate la proximele alegeri, Păunescu şi Ştefan David? 


dându-ne astfel posibilitatea să aplicăm al- 
ternativa noastră de guvernare. 2 

O.V.: Cum calificaţi Dvs. puterea, din 
punct de vedere politic şi ideologic, adică 
guvernul D-lui Văcăroiu? 

C.C.: Un guvern comunist care nu a 
abandonat nici una din tezele marxist- 
leniniste-staliniste care, teoretic încearca - 
printr'o concepție materialist-dialectică - să 
dibuie drumul spre economia de piaţă, un 
paradox inedit. De aceea suntem noi în 
opoziţie şi încercăm să eradicăm această 
maladivă putere, înlocuindu-o cu alter- 

i astră de guvernare. . 
rai În efârşie Dvs, sunteţi considerat 
de multă lume din ţară şi din exil, ca un 


C.C.: Au existat două voturi separate. S'a 
dat un vot la care am participat cu toţii, 
pentru validarea alegerilor şi să putem 
intra în funcţiune. Cât priveşte prima par- 
te, s'a încercat într'un mod inoperant 
invalidarea unor persoane compromise. 
Neavând însă o majoritate, nu am reuşit 
deoarece guvernul are o infimă majoritate, 
53% cu ajutorul partidelor extremiste, 
P.U.N.R., P.S.M., P.R.M. ş.a.m.d. Făcând 
apel la votul acestor partide, guvernul le şi 
recompensează cu multe gratificaţii. 
Neavând o majoritate, noi nu putem trece 
nici o lege prin parlament, decum, nu 
putem bloca legi antiromâneşti propuse de 
putere. 


O.V.: Ce v!'a determinat 
leterm pe Dvs. per- 
sonal, ca şi pe trimişii Dvs., să venii în 


ardoare, În ce măsură ce i i că 

re onsideraţi că 
beneficia poporul român? 3 să 
E Ci Clauza pe care am obținut-o 
cândva, se răsfrângea totuşi favorabil 
a9MpEA populației, in sensul că trebuiau 
produse mărfuri cât mai bune şi mai multe 
1 , 


pe care le ştiţi. Sigur că 3 c 
că vom mări cu eu and Glauză ştim 


declaraţii ale unor membri mare atacă 
P.N.Ţ.C.D. şi diferite tipărituri CA d 
integritatea Dvs. morală. oii 
înțeles, mai puţin faptul că DVS: n neţi în 
o atitudine hotărâtă şi să-i P 

defensivă. Ce ne puteţi spune? plicabilă 


Noianul de calomnii a începi nizării 
răspândit încă dela începu 
noastre, când comuniştii şi-a! 
putem fi adversari incomozi pen tot timP 
- întâi au lansat zvonul că am stat ! mi în 
în străinătate. Că am veni! ju 
ia TNI 
moşiile. Aveam moşii cgntinuare în PE 


AA (1) 
O.V.: Circulă tot mai insistent Zi ai 
car! 


aţi ua 


fie 


C.C.: Întrebarea mi se pare €X 


tul reorgâ”, că 
u aț se, Mai 


îudeţe! E 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


NOEMBRIE 1993 


PAGINA 9 


Ştim de rugăciune, de 
nevoia de a vorbi cu Dum- 
nezeu, de a plânge în faţa 
Lui şi a-l cere ajutor. Dar de 
aplicarea rugăciunii în în- 
treprinderile de pe plan 
social, politic, de nevoia 
vitală - asemenea oxigenu- 
lui din aer - de a acţiona cu 
puterea acesteia şi cu ma- 
rele sprijin al forțelor nevă- 
zute din Cer, ne duce gân- 
dul mai anevoie. Pentrucă 
nu doar adevărul, curajul şi 
fermitatea convingerilor, 
nu doar oratoria iscusită şi 
suportul autorităţii morale 
şi intelectuale sunt instru- 
mente de afirmare în rela- 
țiile interpersonale, în viața 
publică. Există şi un alt ele- 
ment. O armă invincibilă. O 
formidabilă dinamită spiri- 
tuală: rugăciunea. Însuşi 
actul propriu unui grup de 
oameni, şi nu al individului 
izolat, capătă astfel cono- 
taţii divin-umane. Şi viaţa 
socială, o rugăciune. Dorin- 
du-se Neamului nostru nu 
o victorie politică oarecare. 
Nu numai bunăstarea eco- 
nomică şi libertatea. Ci pro- 
gres duhovnicesc, mântuire, 
prin facerea voii Domnului. 
Altfel spus, o Revoluţie în 
două acte: revoluţionarea 
sufletului şi revoluţionarea 
stărilor sociale şi econo- 
mice. 

Rugăciunea, ca modali- 
tate de acţiune în câmp 
obştesc, nici nu ne-a fost 
străină în istoria noastră. Se 
cunoaşte cu precizie, bună- 
oară, că existenţa Dacilor 


era şi se împlinea ca fapt de  capa! 


credinţă, afirmată combativ, 
cu practicarea tăcerii şi 
acceptarea senină, neşovăi- 
toare a sacrificiului pentru 
apărarea patriei. Ca exem- 
plu pilduitor de credinţă în 
Hristos ne-au rămas, de 
asemenea, domnia şi glo- 
rioasele lupte ale lui Ştefan 
cel Mare şi Sfânt, izvor şi 
icoană de permanentă in- 
spiraţie şi închinăciune. 
Cum atestă cronicarii, Şte- 
fan-vodă al Moldovei po- 
runcea întregii populaţii a 
ţării să ţină post şi rugă- 
ciuni, cu luni de zile înain- 


Rugăciune şi acțiune 


gânii. lar, după războaie, îi 
mulțumea lui Dumnezeu, 
prin ridicări şi ctitorii de 
mânăstiri şi biserici. Deşi 
inferior numeric şi ca echi- 
pament, el se angaja în 
combaterea diverşilor anti- 
chrişti, ca atlet al lui Hris- 
tos, contând pe ajutorul 
Providenţei, pe concursul 
forţelor nevăzute, pe morţii 
înviaţi ai natului moldove- 
nesc. 

Treziţi din "somnul cel 
de moarte", cei care au 
impus cu preţul vieţii, în 
Timişoara, Bucureşti, Bra- 
şov, Sibiu etc., răsturnarea 
dictaturii ateiste, în Decem- 
brie 1989, au făcut apel la 
rugăciune, la trăirea creş- 
tină, la coborârea adevăru- 
lui christic în realitatea 
imediată. Şi, putem fi si- 
guri, că puterea lor de dra- 
goste aplicată, de luptă 
dreaptă, le venea din adân- 
curile pline de dăruire, re- 
nunţare, de smerenie, ale 
rugăciunii. Nu unire într'o 
turmă dusă de milogi şi de 
schilozi, ci în sănătate şi cu- 
răţenie morală, după stâr- 
pirea membrelor veştede şi 
cangrenoase. 

Acuma, decantând fapte- 
le mai de demult ori mai 
de-aproape, în perspectiva 
cuprinzătoare a unui viitor 
încurajator pentru societa- 
tea românească, liberă şi 
morală, fundată pe prin- 
cipii creştine de viață, avem 
convingerea că pentru a se 
opri răul, corupția şi a creş- 
te o generație de oameni 


dinţă, de fapte rodnice şi de 
acte creatoare, este utilă, 
oportună, actuală, aplicarea 
rugăciunii şi în demersul 
social-politic. Căci DUM- 
NEZEU ÎŢI DĂ, DAR NU- 
ŢI BAGĂ ŞI ÎN TRAISTĂ! 
Lină, calmă, discretă, 
senină, fără siluirea imagi- 
naţiei şi fără urmărirea 
vedeniilor, fără entuziasm 
suspect sau reclamă fari- 
seică, cum arăta un ierarh- 
cărturar al Bisericii noastre 
ortodoxe, rugăciunea ade- 
vărată îl ţine pe creştin în 
contact nemijlocit cu Dum- 
nezeu; ceea ce, în activitatea 


——— Valeriu C. NEŞTIAN 


civică, îl smereşte, îl fereşte 
de autodivinizarea specifică 
materialiştilor marxişti, de 
umflare, de superbia ce 
caracterizează atitudinea 
egoistului. Căci "cine se 
smereşte se va înălța, iar cel 
smerit este deja înălţat", 
citim într'o frumoasă carte 
de spiritualitate creştină. 
Rugăciunea este vârful 
corului virtuţilor, zice Sf, 
Grigore de Nyssa. E posi- 
bilă oare o activitate pu- 
blică în afara virtuţii? Taină 
a sinergiei, rugăciunea nu e 
o cheie cu care se descuie o 
uşă. E mai curând o bătaie 
în poartă, aşteptând des- 
chiderea. O cale de cunoaş- 
tere. O cale a desăvârşirii. O 
armă de educaţie spirituală 
şi morală, de disciplinare a 
minţii, de pritocire a inimii, 
de trezire a voinţei ("Va- 
loarea unui om se măsoară 
nu după ştiinţa, ci după 
voinţa sa", Herbert). Primul 
gând al zilei trebue închi- 
nat lui Dumnezeu; apoi 
semenului; şi, în al treilea 
rând, nouă înşine. Câţi 
dintre noi începem orice 
lucru cu gândul la Dumne- 
zeu şi-i mulțumim la rea- 
lizarea scopului propus? 
Ori, în forul nostru interior, 
seara, în cadrul examenului 
de conștiință, ne întrebăm 
ce am făcut azi bun pentru 
Dumnezeu, pentru aproa- 
pele nostru şi pentru pro- 
pria mântuire? Un intelec- 
tual, de pildă, ale cărui 
cunoştinţe şi capacități 
creative nu sunt dublate 


ili de muncă şi cre-” printr'o conduită 


omului de credinţă şi de 
caracter, se găseşte în jal- 
nica postură a celui "bur- 
duf de carte şi de'nvăţătură 
gol", şfichiuit de poetul Gr. 
Alexandrescu într'o memo- 
rabilă poezie. 

Iată, deci, numai câteva 
consideraţii ce ne îndritu- 
iesc a pleda inechivoc pen- 
tru introducerea, metodică, 
sistematică, cu tact şi fără 
ostentaţie, a rugăciunii în 
şcoli, familie, armată, in- 
stituţii publice. Deoarece, 
în general, omul contempo- 
ran se cuvine a şti că n'are a 
se teme, în analiză ultimă, 


decât de Dumnezeu, de 
păcat şi de clipa în care 
forţele lui sufleteşti şi fizice 
l-ar scoate din rândul fiin- 
țelor asemănătoare chi- 
pului dumnezeiesc. Şi că 
trebue să acţioneze pentru 
frăţietatea luptătoare, nu 
pentru una pasivă, pierdută 
în îngenuncheri fără risc şi 
în rugăciuni golite de pri- 
nosul faptelor. 

Coloană vertebrală a 
edificiului creştin, rugăciu- 
nea - adesea un cântec, o 
meditaţie, o lucrare, o scur- 
tă conversaţie ori tăcere 
reculeasă - e un suspin al 
sufletului căzut în păcat, o 
explozie de bucurie şi de 
recunoştinţă, în proclama- 
rea continuă a lui Dum- 
nezeu ca Domn ce are totul 
în grijă, natura, societatea 
umană, universul. Parafra- 
zând anticul ORA ET LA- 
BORA, recomandat de-o 
întreagă tradiţie, am putea 
zice, în context social, roa- 
gă-te şi acţionează, în fi- 
rească adecvare cu orienta- 
rea spre acţiune care este 
marele semn al omului de 
astăzi. De altminteri, aproa- 
pe întotdeauna rugăciunea 
şi acţiunea au mers egal şi 
împreună. Mai niciodată 


245 


prima n'a împiedicat-o pe 
cea de-a doua. Dimpotrivă, 
i-a imprimat direcţia şi a 
îmbogăţit-o interior. Amân- 
doi termenii se cer legaţi 
prin şi, nu prin sau. lar 
adevărații Români care, 
trăind la modul practic 
religia lui Hristos, sunt 
oameni ai Cetăţii, cinstiţi şi 
activi, se roagă şi pentru 
sfinţirea faptelor lor civice, 
a evenimentelor vieţii so- 
cial-politice (evident, nu 
pentru a-şi alinia rugăciu- 
nea la sensul acţiunilor 
lor!). 

Dacă suntem de acord că 
ordinea naturală a lumii 
contemporane europene 
rezidă în ethosul creştin, în 
patriotism şi democraţie, 
adevărate coloane de sus- 
ţinere a societății moderne, 
popoarele nu pot uita nici- 
când teribila lecţie a istoriei 
prin care au trecut foarte 
recent... 

Iar noi, Românii, nu se 


“cade a ignora că stăm aici 


pe acest pământ prin voia 
lui Dumnezeu şi binecu- 
vântarea Bisericii. În jurul 
altarelor ei s'a aflat adunată 
de mii de ori, în vremuri de 
bejenie şi restriște, întreaga 
suflare românească din 


acest spaţiu naţional, cu 
conştiinţa limpede a ulti- 
mului refugiu posibil. Şi 
astăzi e nevoie urgentă de a 
ne strânge în preajma ca- 
tapetesmei sfinte, strămo- 
şeşti, ca în timpuri de pri- 
mejdii, pentru ca îngenun- 
cheaţi să căpătăm binecu- 
vântarea lui lisus între 
renaşterea noastră ca naţi- 
une liberă şi ţară prosperă. 

Şi să ne aducem aminte 
că Roma cea nebiruită şi 
armata romană, mereu în- 
vingătoare, au fost totuşi 
învinse, definitiv învinse, 
cândva, de bieţii, săracii, 
ucenici şi credincioşi ai 
Mântuitorului, care, ur- 
mând învăţătura Sa, au 
primit din partea imperiu- 
lui păgân toate nedreptăţile 
şi toate jertfele. Mai târziu - 
ce vreţi mai uriaşă înfrân- 
gere?! - drapelele trupelor 
care au schingiuit, omorât, 
umilit, purtau semnul Cru- 
cii, semnul celor umiliţi şi 
chinuiţi. Rugăciunea, efor- 
tul, suferinţele, sacrificiul i- 
au reunit întru câştigarea 
conştiinţei apartenenţei la 
aceeaşi credinţă. De-au 
putut conglăsui: "Unde-ţi 
este iadule, biruinţa?" 


Desen de Nicolae LENGHER 


Apocalipsa românească 


“Întunecimea va fi preferată luminii, iar moartea, vieţii, nimeni 
nu-şi va mai ridica privirile spre cer; cel credincios va fi luat drept 
nebun, nelegiuitul drept înțelept; cel crâncen va trece drept viteaz, 
criminalul drept om de bine”. 


tea marilor bătălii cu pă- 


INTERVIU 


Urmare din pag.8 5 
urmă că n'am mâncat salam cu soia ş.a.m.d. 
Când toate acestea au căzut, au recurs la 
ultima resursă: cu ajutorul unor indivizi 
din cadrul partidului, manevraţi din umbră 
de persoane interesate în funcţii de con- 
ducere a P.N.Ţ.C.D., au lansat ideea că aş fi 
fost informatorul Securităţii. - 
Strategia lor nu a reuşit. La ultimul 
congres al partidului am fost ales în 
unanimitate. După 17 ani de închisoare nu 
mă puteam compromite. Soţia mea a murit 
în închisoare după 14 ani. Mama şi surorile 
mele au fost arestate, alungate din casele 
lor şi mutate întrun grajd. Am fost supra- 
vegheat cu stricteţe tot timpul, anchetat de 
sute de ori şi toate declaraţiile mele sunt la 
dosar, pe care i-am rugat să-l facă public. 
Nu sunt decât simple declaraţii din care 
s'au scos anumite pasaje folosindu-le ca 
argumente. O ticăloşie care nu a rezistat 
nici ea. ji 4 
O.V.: Ca jurnalist trebue E Ei pâne 
informat. Sigur că a ajuns şi la mi 
re Am citit dialogul Dvs., cu DI. G-ral 
Bucurescu. Tot ce am înţeles, era că lui îi 
"plăcea" atitudinea Dvs. şi că voia so 
impună prin Dys. şi prietenilor Dvs. Ce 
i ă spună? A 
os la lie caz anchetatorii care mă 
anchetau începeau să-mi spună că nu vor 
să-mi schimbe ideile dar să fiu atent câ o 
voi păţi şi multe altele. Pe unii dintre si îi 
vedeam ca potrivnici ai lui Ceauşescu Car 
trebuia să fiu prudent. Am trecut prin toată 


filiera lor dar, am rămas onest şi devotat 
principiilor mele. Ei 

O.V.: Acum când ne apropiem de sfârşit, 
aş dori să-mi spuneţi dacă vreo întrebare 
de-a mea v'a supărat, ori dacă v'a tulburat 
conştiinţa? 

C.C.: Nici vorbă! Mai întâi că eu con- 
sider că presa trebue să fie o putere în stat 
şi că obligaţiile presei, pe lângă aceea de a 
face educaţia maselor, este să aducă o bună 
informare. De aceea, consider că orice om 
politic, ori cu obligaţii sociale, trebue să fie 
la dispoziţia presei. Am răspuns totdeauna 
la toate solicitările presei, pentru care am 
un respect deosebit. 

O.Y.: Ce aţi dori să transmit "Cuvântului 
Românesc” şi care este cuvântul Dvs. 
pentru exilul românesc? 

C.C.: "Cuvântului Românesc" numai 
bine şi spor la frumoasa treabă românească 
pe care o face. Din păcate exilul românesc 
este foarte divizat. Nu ar trebui să conteze 
diferenţa de idealuri. Valorile perene ar 
trebui să-i unească pe toţi Românii. Va 
exista destul timp și pentru confruntări 
ideologice. Primul comandament către exil 
ar fi deci, să se unească şi să formeze un 
grup puternic de ajutor al țării. Eu sper că 
întriun timp relativ scurt vom ajunge la o 
normalitate aici şi că toţi Românii se vor 
putea intoarce acasă şi cu toţii să trudim la 
prosperitatea economică şi spirituală a 
țării. 


Ovidiu VASILESCU 


Cine ar fi crezut, după momentul de 
speranţă, e drept, scurt ca o fulgerare, din 
Decembrie 1989, că cele scrise în Apo- 
calipsa lui Asclepios înainte de Hristos, se 
vor potrivi atât de cumplit României zilelor 
noastre? 

Perpetuând puterea în mâinile lor, e 
drept că cu ajutorul unui popor de bicis- 
nici, comuniştii au reuşit în aceşti peste trei 
ani să aducă ţara în această stare apo- 
caliptică, spre groaza celor puţini, dar 
conştienţi. Căci ce trăim noi, dacă nu o 
adevărată apocalipsă românească? 

În loc să mergem înainte, am luat-o 
alergând înapoi. Actualul Parlament este şi 
mai sinistru ca precedentul: schizoizi de 
teapa lui Dumitraşcu (vrea să desființeze 
cimitirele, ca să redea pământul agri- 
culturii!), semidocţi de teapa lui Văcaru 
(prezenţa hidrogenului în apă este un act 
de sabotaj!), extremişti siniştri ca de-alde 
Vadim Tudor şi Păunescu, până mai ieri 
slugi credincioase ale odiosului, trezindu- 
se peste noapte mari patri(h)oţi, "socialişti"! 
tembeli ca Verdeț şi-o adunătură întreagă 
de agramaţi incapabili să facă un acord în 
limba română, iată "floarea românismului" 
care ne reprezintă în forul suprem al ţării. 
Cu astfel de "flori" nu e de mirare că totul 
s'a ofilit în astă ţară! 

Guvernul, pe măsura Parlamentului. 
Când te uiţi la mutrele miniştrilor te-apucă 
groaza. lar când îi auzi vorbind, te'ntrebi 
din ce şcoli speciale de analfabetizare au 
fost culeşi. 

Şi toţi, absolut toţi, obedienţi până la 

reaţă preşedintelui, care are toate motive- 
e să nu-şi desprindă nici în somn surâsul 
până la urechi. Nici în visele lui cele mai 
frumoase nu-şi putea găsi trupă mai 
slugarnică şi mai lingătoare. Cu toţii sunt 
atâta de devotați Cotroceniului încât, vorba 
lui Patriciu, acesta se vede prin ei. 

Cu aşa trupă preşedintele "ales" a reuşit 
performanţa pe care nici odiosul n'a fost 
capabil s'o atingă: în trei ani a distrus ţara 


Asclepios - Apocalipsa 24-26 
românească. "Centralismul democratic" se 
menţine, monopolul statului aşijderi, 
marile combinate falimentare continuă să 
înghită sudoarea muncii noastre, pri- 
vatizarea este o sinistră cacealma (negus- 
tori de mititei şi covrigi), iar cei care 
plămădesc sufletul şi sănătatea unui popor, 
dascălii şi doctorii, sunt plătiţi mizerabil, 
sub condiţia umană. Se respectă astfel în 
continuare recomandările făcute de Stalin 
în legătură cu comunizarea României: 
dascălii, medicii şi judecătorii trebue să fie 
prost plătiţi, pentru a fi obligaţi să accepte 
ciubucul, ca astfel Puterea să-i aibă oricând 
în mână. În schimb, bişniţarii sunt cei 
cinstiţi, netoţii înţelepţi, cinicii virtuoşi, iar 
corupţia şi haosul "ordinea de drept". 
Criminalitatea şi hoţia în floare iar 
autorițăţile asistă neputincioase (sau voit 
neputincioase) la tot ce se'ntâmplă în jurul 
nostru. Dar, la urma urmei, ce poți aştepta 
dela toti politrucii şi securiştii care s'au 
cocoţat din nou în fruntea piramidei? 

Astfel stând lucrurile, epilogul din 
"Patul conjugal" al lui Daneliuc este doar o 
cumplită premoniţie: aşa va arăta România 
în 2006 dacă cei care deţin în prezent 
puterea nu vor fi siliţi s'o abandoneze. Şi 
dacă poporul român va continua să zacă în 
letargie şi inconştienţă, crezând că lenea, 
hoţia, vânzarea benzinei la Sârbi şi tot felul 
de expediente constituie un mod de 
exsitenţă. Mă'ntreb însă, cine ne va trezi? 
Căci intelectualii, care ar trebui să fie 
conştiinţa naţiei, în majoritate sunt de 
vânzare, iar Puterea, conştientă, ştie preţul 
de cumpărare al fiecăruia. 

Continuând însă să ne complacem în 
mocirla în care ne-a azvârlit deliberat 
Puterea, vom ajunge să trăim cele 
prevestite de Sf. Ioan Teologul, când 
"cetatea cea mare s'a rupt în trei părţi şi 
cetăţile neamurilor s'au prăbuşit" 


(Apocalipsa 16,19). Ovidiu GRIVU 
ŢI 


Revistă a Uniunii Scriitorilor din România 


PAGINA 10 


NOEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESe 


a 


“Jurnalul Fericirii 
sau cartea unei triple conversiuni spirituale 


N. Steinhardt, autorul unor cărţi de 
eseuri interesante, pline de miez, şi-a 
încheiat viaţa pământeană călugărindu-se 
şi cariera literară, scriind această carte 
excepţională, bogată în cugetări profunde 
şi analize subtile, în evocări istorice şi 
amintiri personale duioase sau amare, carte 
de confesiune sinceră şi emoţionantă, de 
apologie ferventă, patetică, convingătoare, 
asupra creştinismului ortodox, a româ- 
nismului şi a legionarismului. 

Spre deosebire de Greco-românul Panait 
Istratti, care şi-a încheiat viaţa şi cariera 
literară cu acea amară carte a decepțiilor 
provocate de mirajul absurdei utopii 
comuniste, din care s'a trezit prea târziu, şi 
intitulată, trist şi adevărat, "Spovedania 
unui învins", după ce vizitase un an de zile 
întreaga Uniune Sovietică - favoare specia- 
lă acordată de regimul comunist numai 
desțăratului scriitor român, cu trecut de 
lumpenproletar, aciuat în Franța cosmo- 
politismului decadent, - Evreul N. Stein- 
hardi, conştient de harul revelaţiei divine 
coborât asupra lui într'una din temnițele 
iadului comunist instaurat în România 
după cel de-al Doilea Război Mondial, şi-a 
încheiat viaţa şi cariera literară, călugărin- 
du-se şi scriind această superbă carte 
intitulată “Jurnalul fericirii”, căci ce altă 
fericire mai mare poate fi decât ieşirea de 
pe drumul căutărilor confuze şi îndelungi, 
din întunericul înfricoşător al Erorii şi al 
păcatului, şi împărtăşirea cu lumina sfântă 
şi binefăcătoare a Adevărului veşnic, care 
duce la pacea, vindecarea şi mântuirea 
sufletului omenesc? 

Scris după ieşirea sa din puşcărie, unde 
hârtia şi creionul erau strict interzise de 
draconicul regim comunist, cinic şi hilar 
autointitulat drept cea mai înaltă treaptă a 
umanismului, acest "jurnal" nu a fost "ţinut 
cronologic, ci "apr&s coup", în temeiul unor 
amintiri proaspete şi vii, neînserate fix în 
durată, ci pe sărite, cum declară el. 


Autorul a fost arestat la 4 Ianuarie mână 


(Luni) 1960 şi implicat în lotul unor înte- 
lectuali aşa zişi "pro-legionari', din care 
făceau parte, pe lângă şeful lotului, 
filosoful Constantin Noica, nume ca poetul 
V. Voiculescu, Păstorel Teodoreanu, Ştefan 
Augustin Doinaş, Al. Paleologu, Dinu 
Pillat şi alţii, care, de fapt, niciodată nu 
avuseseră tangenţă cu Mişcarea Legionară, 
cu excepţia lui Noica, cel care colaborase 
cândva a ziarul "Buna-Vestire". 
Confruntat la anchetă cu şeful lotului, 
proaspătul arestat are o primă şi amară 
decepţie. Incăpăţânându-se în negație, 
într'o problemă secundară, N. Steinhardt îl 
determină pe anchetator, locotenentul 
Onea, să recurgă la metota infailibilă a 
confruntării. Anchetatul de-abia aştepta 
acest moment, fremătând de o bucurie 
lăuntrică greu de stăpânit: "Va fi ceva 
dramatic şi nobil şi mult eroic. Ne vom 
întrece în a tăgădui. Ne vom întrece în a ne: 
apăra unul pe altul. Ne vom zâmbi. Ne 
vom strânge mâinile. Vom suferi laolaltă”. 
Nimic din toate acestea. Fumuri şi iluzii ale 
unui "boboc", ale unei imaginaţii adoles- 
centine. 1 s'a dat straşnica poruncă să stea 
cuminte, la pupitrul lui şi să tacă chitic. 
După o lungă aşteptare, apare şeful lotului, 
"slab, gălbejit, neras, îmbrăcat în țoale 
ponosite care nu stau, ci atârnă pe el". 
Poartă ochelari negri. Nu numai înfă- 
țişarea fizică, dar şi ţinuta lui îl îngrozesc 
şi-l deprimă profund pe Steinhardt, 
"Ținuta: stafia aceasta slăbănoagă şi jer- 
pelită deîndată ce a fost introdusă în ca- 
meră şi aşezată de gardian cu fața la masa 
de lucru a ofițerului anchetator şi de cum i 
s'a vorbit, a luat poziţia de drepți. Nu i s'au 
scos ochelarii, eu n'am voie să vorbesc, așa 
încât nu are de unde şti că sunt prezent”. 
Pentru Steinhardt scena aceasta ireală, 
jalnică, umilitoare, este îngozitor de 
penibilă. Priveşte uluit şi nu-i vine să 
creadă ce îi este dat să audă, din gura 
şefului. "Din tot scenariul meu s'a ales praf 
şi pulbere”. Apoi continuă: "Seful (lotului) 
vorbeşte pe un ton supus, prompt, con- 
centrat care evocă un lung şi dureros 
dresaj. Aşa vom ajunge cu toţii”. Mai 
departe: "Examenul e scurt şi candidatul a 
răspuns repede şi bine. Candidatul se şi 
înclină de câteva ori. Ochelarii negri dau 
candidatului un aer de milog obsechios,...". 
"Blagorodnice, blagocestive locotenent- 
major, pare Dinu a-i spune lui Onea (care 
şi el a luat pe scaunul lui un aer virtuos), 
iar eu nu's mai bun decât şeful; tac chitic, 
conform poruncii, nu strig: Dinule, sunt 
aici, Dinule, nu te lăsa voinice, Dinule, am 
hotărât să mă port bine”, 2 
Consecințele acestei confruntări ratate 
au fost grele pentru bietul Steinhardt: 
bruftuieli, înjurături, palme, pumni, 


lovituri cu capul de toţi pereţii camerei de 
anchetă de către locotenentul-major Onea. 
Dar rezultatul acestor torturi fizice şi 
morale a fost cu totul invers celui dorit şi 
scontat de crunta şi diabolica Securitate. La 
o nouă confruntare cu prietena sa T., 
ajunsă turnătoare de profesie şi ținută la 
Malmaison, de unde era folosită ca mar- 
toră a acuzării în alte procese aranjate, 
deţinutul Steinhardt, condamnat la ani grei 
de închisoare, nu mai este "bobocul"” naiv 
dela început. De data aceasta are experiență 
şi mai are, în plus, şi platoşa impenetrabilă 
a unei mari şi luminoase credinţe. 

"M'am înţelepţit şi m'am șmecherit şi eu, 
se cheamă că sunt puşcăriaş vechi, frecat în 
anchete, nu mai merge atât de uşor cu 
mine, ştiu să mă apăr, am învăţat. Le-am 
prins din trucuri, i-am auzit râzând. (Asta e 
de altfel marea deosebire dintre noi şi cei 
din Occident, neştiutori: noi i-am auzit 
râzând şi, vrând nevrând, greu de tot, 
încet, împotriva noastră înşine, luptând, 
rezistând, a trebuit până la urmă să ne 
trezim şi noi, să dobândim acces la condiţia 
- atât de anevoie de înţeles şi realizat - a 
şmecherului)”. Călit de suferinţă, frecat şi 
trezit de puşcăruie, când este adus dela 
Gherla la Securitate şi confruntat din nou 
cu fosta lui prietenă, devenită o josnică 
otreapă, care-i provoacă "o ameţeală de data 
aceasta însoţită de spasme intestinale şi de 
un fel de aprigă luciditate dușmănoasă", 
deținutul Steinhardt, scârbit şi înciudat, se 
zbârleşte ca un arici şi se retrage tăcut în 
sine, ca într'o cazemată inexpugnabilă. 
Conversiunea lui religioasă, spirituală şi 
politică, întâmplată în închisoare, i-a venit 
în ajutor. Acum e alt om. li străfulgeră prin 
minte şi cuvintele tatăului său la despăr- 
țire: - "Du-te... Te aştept. Şi vezi să nu mă 
faci de ruşine. Să nu fii jidan fricos şi să nu 
te caci în pantaloni". Atitudinea demnă, 
aristocratică, consulară a bătrânului său 


J | Război M 
sionează şi îl întăreşte, aju 

cu bine examenul anchetei, preferând puş- 
căria în locul compromisului ruşinos şi 
degradant. 

La proces îl impresionează atitudinea 
curajoasă şi dârză a unui martor al acuzării, 
care şi-a retras declaraţia dată la anchetă 
împotriva celebrului epigramist, Păstorel 
Teodoreanu. "Martorul, cred, e Macedo- 
nean - scrie Steinhardt - îl cheamă Arsenie 
Taşcu-Dumba, şi trebue că aparţine acelor 
familii de Aromâni care prin Ragusa, Vie- 
na şi Ardeal au ajuns în regat. (Altele ca 
Şaguna, Stârcea, Capri, Hurmuzachi, 
Grigorcea, Flondor se vor fi oprit în cadrul 
statului habsburic tot pe pământ româ- 
nesc.) Există o ramură Dumba înnobilată 
de împărat, trăită la Curte, rămasă fidelă 
dinastiei şi oraşului imperial al valsului”. 
Acest citat arată cât de vastă era erudiţia 
autorului în materie literară, filosofică, 
teologică, artistică, dar şi pasiunea lui 
pentru tot ce ține de spiritualitatea şi 
istoria neamului românesc de pretutindeni. 
"Mai târziu, în puşcărie - continuă autorul - 
aveam să aflu cât de sigure sunt prieteniile 
stabilite de Macedoneni, cât de credincioşi, 
de statornici pot fi - deşi cu mare greu se 
dăruiesc. În 1961, stă "La Jilava, pe secţia 
întâi, în celula numărul nouă, vreme 
îndelungată cu un Macedonean, Anatolie 
Hagi Beca. El, Macedonean şi legionar: eu, 
Evreu botezat şi naţionalist român: ne îm- 
prietenim numaidecât!. 

La 5 Martie 1960, după proces, lotul lui 
Steinhardt este transportat dela Malmaison 
la Fortul 13 Jilava. În ciuda primirii ostile 
făcute de locotenentul Ştefan, "carură de 
primat, facies de antropoid, gesturi şi 
căutătură de sergent de colonie peni- 
tenciară într'un film negru", tip de infatuat 
sadic, în ciuda aspectului sordid şi lugubru 
al celulei înguste de carantină şi apoi a 

ăriei, "vastă peşteră sinistră, împuţită”, 
abia luminată de un bec anemic, totuşi, 
pentru prima dată, deţinutul N. Steinhardt 
simte o “ciudată senzaţie de imensă feri- 
cire. Motive; pentrucă am scăpat în sfârşit 
de anchetă. Închisoarea, după Securitate, e 
un liman, o oază, un rai. Apoi, cea dintâi 
întâlnire cu legionarii (la carantină nu e 
numai lotul nostru), dela care mă reped să 
învăţ alfabetul Morse şi versuri de Crainic 
şi Gyr; grăbitul meu entuziasm îi amuză, 
Exaltat, în culmea fericirii, Steinhardt 
cutreieră toate cotloanele șerpăriei, ca într'o 
beţie nemaicunoscută. În duba care-i 
transporta la Jilava fusese înghesuit într'o 
cabină ultra îngustă cu un legionar. Acesta, 
prezentându-se, şi-a cerut iertare, conside- 
rându-se vinovat faţă de tovarășul său de 
suferinţă, Evreu. Gestul acestuia, deşi 
nepotrivit şi nemotivat, l-a impresionat 


lonel ZEANA——— 


profund pe Steinhardt, prin aspectul lui 
adânc uman. Copleşit de emoție, N. 
Steinhardt şi-a cerut şi el iertare, consi- 
derându-se egal de vinovat faţă de inter- 
locutorul său, şi, ca'ntr'un roman de 
Dostoievschi, amândoi s'au îmbrăţişat şi 
sărutat. "Încep să presimt că Hristos e 
prezent în puşcărie. Nu-mi vine să cred că 
totul poate fi atât de complet, că am parte 
de atâta binecuvântat noroc.(...) Vasăzică e 
posibil creştinismul, vasăzică e cu putinţă 
să te porţi creştineşte, să faci gesturi 
creştine. Creştinismul poate şi el fi arit- 
metizat. Îmi vine a crede că nu în zadar au 
bătut pentru mine clopotele bisericii 
Capra", din Pantelimon, unde şi-a petrecut 
copilăria. 

Prin aritmetizare, autorul înţelege că 
oamenii, în special intelectualii şi căr- 
turarii, au datoria şi obligația morală să 
azvârle tiraniei în faţă, cu curaj şi cu orice 
risc, adevărul de care se teme şi pe care-l 
calcă în picioare, încercând să prostească 
milioane de oameni înrobiţi şi reduşi la 
treapta de animalitate. Condamnând ati- 
tudinea josnică și laşă a unor asemenea 
specimene de intelectuali, autorul scrie: "A 
spune că doi şi cu doi egal patru, nu 
înseamnă a declara ca Tudor Vianu că 
Goethe a scris Poezie şi Adevăr, că Voltaire 
a murit în 1778 ori că Balzac, domnilor, e 
un realist romantic. Sau a ţine, ca George 
Călinescu, admirabile inedite prelegeri 
despre viaţa şi opera lui Eminescu. Când 
alături de tine oamenii sunt tăiaţi cu 
fierăstrăul, dacă vrei să enunţi că doi şi cu 
doi fac patru, înseamnă că trebue să urli cât 
te ține coşul pieptului: este o nedreptate 
strigătoare la cer ca oamenii să fie tăiaţi în 
două cu fierăstrăul”. Frica, laşitatea, ca- 
rierismul şi josnica obedienţă a iluştrilor 
noştri cărturari, când ţara întreagă era 
jefuită şi înrobită, umilită şi tâlhărită de o 
bandă ticăloasă de antropoizi cretini şi 
sângeroşi, adulaţi şi slăviţi, îi repugnă atât 
de profund autorului, încât el nu-cruţă de 
şfichiul ironiei şi de stigmatul înfierării 
chiar figurile unor cărturari iluştri, care 
făceau exces de zel, servind, umili, prin 
ştiinţa şi erudiţia lor, cauza politică a 
tiranului, chiar atunci când nu-i înălțau 
direct osanale. 

Blamând două figuri ilustre, pentru 
servilismul lor, care nu avea să-i scutească | 
de închisoare, el scrie: "Evidenţierea de 
către Părintele Stăniloae a marilor abuzuri 


ŞI... l-au răpus duşmanii-fiare 
Cu chip de om. Doamne Hristoase 
Ce zile aspre 'nlunecate, 

“Cum s'a'negrit şi cer şi zare! 


in Ţară-a fost atâta jale, 
Gălăul a'ntrecut măsura, 
În doliu s'a'mbrăcat natura 
Ca'n ziua Răstignirii TALE. 


Plângea tot Neamul, gemea veacul, 
Istoria descumpănită 

Intrun ungher, de-acum, pitită 
Simţea cum da'ndărăt ca Racul. 


Gândea: cum poate ea să'nscrie 
În cartea ei hidoasa crimă? 
Căci ea nu poate fi o Mimă, 
Nici să servească o mişelie. 


De-atunci s'au înmiit duşmanii 
Pieriră: adevăr, dreptate, 
Trecu, aşa, o jumătate 

De secol şi... în zdrenţe anii. 


Dar şi mişeii vechi pieriră; 
Pedeapsă-a Domnului Cel Mare! 
Curând şi ceilalţi vor dispare, 
Cânta-vor noi poeți din Liră! 


Căci, iată, văd, imi stă în față: 
Acelaşi mândru Pisc de munte 
Aceleaşi mişelii să'nfrunte 

Cu vremea Lui, dârză, măreaţă. 


CAPITANUL 
Cincizeci de ani de când MONSTRUL din + 
Palatul României 
a ordonat suprimarea CĂPITANULUI 


săvârşite de catolicism sub Habsburgi, ori 
înfierarea de către profesorul Giuresc Ori 
jugului turcesc luau - oricât de savanţi id 
bine intenţionaţi ar fi fost cei doi cărturari 
un aer foarte înrudit cu 21-unul lui 
Caţavencu şi cu Europa lui Farfuridi fii 
spus fără pic de răutate ori lipsă de respecț 
dar şi fără convenţionale ocoluri". "La ce 
bun - observă Steinhardt - să afirmi în. 
tristat că unirea Ortodocşilor cu Biserie. 
romană s'a făcut în mod silnic ori să ă 
ridici cu vehemenţă împotriva cotropirii 
otomane în perioada când altele erau 
chestiunile arzătoare la ordinea zilei: 
chestiunile arzătoare la ordinea zilei erau 
închisorile, erau procesele însoţite de 
recunoaşteri şi autoacuzări ale inculpaților, 
erau pedepsele administrative; a le de. 
nunţa pe acestea ar fi însemnat să Tostești 
că doi şi cu doi fac patru". Din păcate, toată 
intelectualitatea noastră, cu rarisime 
excepții, şi acestea prea tardive, toţi iluștrii 
noştri cărturari, au dat dovadă de o 
ruşinoasă laşitate. 

Dela şerpărie, deținutul Steinhardt, este 
scos de un miliţian încotoşmănat şi sadic, 
care-l supune la o corvoadă aspră timp de 
vreo două ore, aproape dezbrăcat, în că- 
maşă şi chiloţi, pe viscol şi ger, după care îi 
face vânt în celula nr.18. Celula e o bombă 
uriaşă, puternic iluminată, cu patru rânduri 
de paturi suprapuse până în tavan, pe cele 
două laturi ale ei. Sforăituri, horcăituri şi o 
duhoare insuportabilă. Deodată, cineva 
dela cucurigu, îi face semn cu mâna, che- 
mându-l să urce. Era un călugăr basarabean 
ortodox. Alături de el erau doi preoţi greco- 
catolici. "Premoniţiunile - scrie Steinhardt - 
nu sunt totdeauna valabile. N'am ştiut în 
pragul bombei aceleia puturoase, intens 
luminată şi prinsă în bifurcat vârtej de 
sforăială şi tăcere, că într'însa voi găsi acces 
la fericire", Abia aşezat lângă preotul 
călugăr Mina, N. Steinhardt îi spune că e 
Ovrei şi doreşte să se boteze. După o scurtă 
catehizare, cei trei preoţi se sfătuiesc î 
ei şi-l întreabă ce vrea să fie: catolic sau 
ortodox? Răspunde fără şovăire: ortodox! 
Botezul are loc în ziua de 15 Martie 1960, în . 
plină celulă, săvârşit de toţi cei trei preoți, 
în timp ce doi deţinuţi complici stau de 
pază la vizeta celulei. 

"La repezeală - dar cu acea iscusinţă 
preoțească unde iuțeala nu stânjeneşte 


Continuare în pag.1l 


Arhanghel cu-aripi de Lumină 
Un Făt-Frumos, iubindu-şi Ţara 
Sufletu'n El arzând ca para 
Şi-o frunte cum zarea senină. 


Cu duhul Său-sfântă suflare 
Va învia ca prin minune 
Cenuşăreasa-Legiune, 

Vor răsări din nou vlăstare 


De legionari. Aşa e dată: 
Cântecul lar - un Dor de Glie - 
Să zguduie din temelie 
Românul tot: şi Fiu şi Tată. 


FRomânu-ajuns, zicala spune: 
"SĂRAC în ŢARĂ BOGATĂ" 
De toţi străinii sfâşiată. 
O, câtă, DOAMNE, spurcăciunel 


De-aceea vină CĂPITANUL 
In fruntea verzilor coloane, 
Hai, hai şi tu, bade loane, 


E timpul s'alungăm duşmanul. 


Săâ-l azvârlim peste hotare 
Apoi să ctitorim o ŢARĂ 
Frumoasă ca o Primăvară, _ + 
"Sirălucitoare ca un SOAREIII 


Constantin GOLIMITRA 


d 


ip eee 


ete, 


“ m ep PTe Pe ger 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


NOEMBRIE 1993 


SENSUL TRAGIC AL LUI "SYMBOLON: ŞI NEAMUL CA FIINŢARE A LUI 


Pornind după Unamuno, 
pe de o parte, continuând 
după Jose Ortega y Gasset 
care ne porunceşte să "gân- 
dim radical", încercând să 
descifrăm lumea cuvintelor 
ca autocunoaştere, întâlnim 
în pelerinajul nostru pe 
"symbolon", adică "simbo- 
lul". Ştiam că simbolul este 
tot ce reprezintă prin ase- 
mănare, sau analogie, un 
sentiment, o noţiune, o 
idee. Din uşa chiliei lui, 
"symbolon", zâmbind iro- 
nic, îl parafrazează pe 
Socrate: "Ştiţi şi nu ştiţi 
nimic”. Şi începe să ne po- 
vestească despre naşterea 
lui. 

Aflăm că s'a născut, cu 
mai mulți fraţi, din verbul 
"syn+ballein”. Ne averti- 
zează să nu ne speriem de 
el, confundându-l cu fratele 
mai mare, foarte agresiv, 
care s'a specializat în 
“balistică”. Şi ne-am dat 
seama de aceasta ascultân- 
du-i povestea. Se zice că în 
vremurile vechi, când un 
om la ananghie, sau în alte 
împrejurări, era ajutat de 
cineva, în semn de recu- 
noştinţă, făcea un "symbo- 
lon”, adică lua un obiect şi 
îl rupea în două. Fiecare 
părinte dăruia copiilor una 
din jumătăţi. Prin aceasta se 
crea o obligaţie de fraterni- 
tate între copiii celor două 
familii. Când unii, sau alţii, 
aveau nevoie de un ajutor 
apelau la "syn+bolon”, 
adică "punerea împreună”, 
Fiecare venea cu jumătatea 
moştenită dela părinţi. 
Puneau împreună cele două 
jumătăţi rupte şi dacă se 
fixau în forma originală a 
obiectului însemna că sunt 
obligaţi reciproc să se ajute 
ca fraţi. 

Parabola lui "symbolon'” 
poate nu e cea mai fericită, 
dar într'un fel intuieşte ceea 
ce Petre Vălimăreanu a vrut 
să demonstreze că "ruperea" 
Basarabiei de România 


C 


RONICI 


coincide exact ca "symbo- 
lon"”, ca limbă, religie, obi- 
ceiuri, datini şi, în primul 
rând, ca istorie românească. 

Petre Vălimăreanu nu 
numai că demonstrează 
integritatea şi îmbinarea 
perfectă a lui "symbolon", 
sensul tragic al lui (dar 
tragedie voltaică), ci depă- 
şeşte o întreagă filosofie, la 
modă, cu nume mari şi 
premii Nobel, oferind un 
orizont creştin (sau "pers- 
pective creştine" cum su- 
gera Horia Stamatu ca 
nume de revistă), orizont 
prin care Vălimăreanu 
pune pe masă documentele 
(ignorate) în cazul "miraco- 
lului românesc", ca supra- 
vieţuire în istorie. El vede 
creatura legată de Creator. 
lar dacă e vorba de un 
"miracol românesc" acesta 
constă în maturitatea lui 
creştină, câştigată după 
aproape două milenii, în 
care a luptat apărând Eu- 
ropa, civilizaţia şi crești- 
nismul ei. 

"Prin Basarabia voevo- 
dală" Petre Vălimăreanu îl 
duce pe cititor la izvorul de 
taină al existenţei culturii şi 
civilizaţiei creştine. Dacă 
nu ar fi existat vârful de 
iceberg al imperiului tracic, 
redus până la Nistru, am fi 
rămas încă la nomadism. 

E vorba de Basarabia, 
provincia românească dela 
Nistru pe care Vălimă- 
reanu, pe bună dreptate, o 
numeşte "Straja Răsări- 
tului": "Un nume glorios. Şi 
vechi. Mare - şi vechi - cât o 
istorie. Cât istoria plămadei 
noastre. N'a fost urgie, ori 
rar senin, în umbra bătrâ- 
nilor Carpaţi, fără parti- 
ciparea grădinii dintre Prut, 
Nistru şi Marea Neagră. 
C'au fost migrări, ori nă- 
văliri barbare, nici n'au 
băgat de seamă Prutul. 
Cum n'au băgat în seamă 
Crişurile, Oltul, ori... apa 
Cârcinovului. Peste tot - 


azi 


țara aceeaşi, aceeaşi popu- 
laţia, limba, aceeaşi "legea". 
Tracă în zorii scrisului, 
daco-romană mai apoi, 
română azi. Cu firească 
continuare. In duh, în port, 
în cânt, în gust, în grai”. 

"Prin Basarabia voevo- 
dală", Petre Vălimăreanu 
călăuzeşte. pe cititor, într'un 
mod enciclopedic, nu "că- 
tre", ci "prin" istoria româ- 
nească a Basarabiei ca 

strajă a Răsăritului”. În 
cele aproape 500 de pagini, 
cititorul nu parcurge numai 
un conglomerat ştiinţific de 
documentare istorică, ci o 
călătorie, pelerinaj, prin 
"Basarabia voevodală". E un 
drum de ţară. Un drum de 
veacuri. La fiecare "trezire" 
a ochiului, ca regăsire a 
paradisului pierdut, pe 
fiecare înălțime câte o 
biserică drept orizont de 
orientare al omului care se 
întoarce "acasă". 

Revenind la Unamuno, 
îmi amintesc cum filosoful 
definea ştiinţa, mod de 
cunoaştere, prin analiză 


pentru a satisface mândria 
cunoaşterii. 

Şi am ajuns în partea a 
doua propusă de titlu: 
"neamul ca fiinţare al lui 
"symbolon". Pentru Român, 
geograficul şi istoricul sunt 
paranteze ale personalităţii. 

În relaţie cu geograficul, 
Românii sunt un străvechi 
neam sedentar. Un "'seden- 
tarius", evident, implică pe 
"sedere", iar "sedere" pe 
“locus". Românul este legat 
de un anumit "loc". "Şede- 
rea" lui într'un anumit loc 
nu este peiorativ, dacă 
facem aluzie la popoarele 
migratoare care cucereau 
spaţii, cum zicea Eminescu: 
"Impărați pe care lumea nu 
putea să-i mai încapă'. 
Citind cu atenţie cartea lui 
Vălimăreanu, care pe lângă 
documentaţia istorică, ne 
prezintă o mulţime de 
poezii şi analize creative 
despre oamenii "locului", 
observăm că aceşti Români 
ca "strajă a Răsăritului” nu 
stăteau, ci "şedeau". Şedeau 
pe un pământ pe care Dum- 
nezeu li l-a dat dintru în- 
ceput, dar lupta lor era de a 
cuceri perfecțiunea _ver- 
ticală a teandriei. Intre 
"şedere" şi "assediare", între 
"a şedea" şi "a fi aşezat", 
puntea despărţitoare amin- 
teşte de cele două părţi de 
îmbinare ale lui "sym- 
bolon”. 

Omul sedentar este într'o 
perpetuă luptă de cucerire a 
"locului", transfigurând 
cosmic întregul univers 
dela meontic la sacru: 
"Omul sfinţeşte locul"! 
Locul devine "localitate", 
deci destinaţie, dar nu 
numai geografică, pentrucă 
"Jocuinţa” unor “locuitori” e 
un "aşezământ" al unor 
oameni "aşezaţi". Apoi 
avem "aşezăminte" cultu- 
rale şi Biserica, un "aşeză- 
mânt” al divinului pe 
pământ. 

"Sedere" prin imbinarea 


"dupa 1455, 


lui "assediare" ne trece dela 
geografic la istoric. "Şede- 
rea" Românului a fost 
considerată de amatori în 
filosofie drept un "fa- 
talism"”. Spre ruşinea lor 
aduceau. ca exemplu 
"Mioriţa", 

La Români această "şe- 
dere"” e o "şezătoare”. Dom- 
nii nu au de unde să ştie 
aceasta. Fiu de ţăran, dela 
talpa țării, pot divulga acest 
"gnosticism" al Românilor. 
În satul meu, şezătorile 
erau un prilej de întâlnire a 
familiilor pentru a munci 
împreună. Se recitau ba- 
lade, se spuneau ghicitori şi 
când ne aflam într'un necaz 
istoric "făceam haz de ne- 
caz" în întreceri umoristice 
spre cel mai bun "banc" 
politic. 

"Prin Basarabia voevo- 
dală" de Petre Vălimăreanu, 
găsim (şi regăsim) argu- 
mente irefutabile ale uni- 
tăţii neamului românesc şi 
rolul ce l-a jucat acest umil 
neam românesc, ce a apărat 

după căderea 
Constantinopolului, con- 
tinuând să ducă pe umeri 
civilizaţia bizantină, de- 
venind al doilea Bizanţ. Ca 
o paranteză, anul acesta am 
vizitat Grecia şi am mers în 
pelerinaj la Sfântul Munte 


Athos cu copiii. Fiecare 
drum, fiecare cărare, fiecare 
piatră, fiecare mânăstire şi 
aproape fiecare schit măr- 
turisesc ctitoria românească 
a celui de-al doilea Imperiu 
Bizantin, continuat pe 
Athos de Principatele Ro- 
mâne. 

Continuarea Imperiului 
Bizantin ca imperiu al creş- 
tinătăţii opus păgânilor, a 
fost dusă pe umăr de ţăran 
vlah în vremea când Mol- 
dova lui Ştefan cel Mare se 
întindea până la Nistru. 

Observaţia lui Vaăli- 
măreanu despre unitatea 
naţională a tuturor Româ- 
nilor, cu referinţă specială a 
celor din Basarabia, sur- 
prinde exact prin contorsio- 
narea adevărului istoric: 
"Legitimitatea apartenenţei 
unui loc se bazează pe 
factori istorici, etnici, geo- 
grafici, culturali, religioşi, 
cum şi pe asentimentul 
populaţiei. E vorba, natural, 
de starea ideală. Căci în 
realitate a prevalat, dela 

a. acerea 
criteriu: al forței! Posezi un 
teritoriu pentrucă poţi să-l 
ai, şi-l ai atâta timp cât poţi, 
dar îngrijindu-te'n răstimp, 
dacă te bântuie "pudicita- 
tea", să-ţi fabrici "docu- 
mente" care să plezdeze şi 
"perfecta" armonie cu prin- 


PAGINA 11 


cipiile enunțate, ca să apari 
cât mai imaculat". 

„ Întreaga carte ia această 
"pudicitate" şi o dă la darac. 
Calm. Frumos. Aşa cum se 
dă "lâna" lupului îmbrăcat 
în piele de oaie la scărmă- 
nători în şezătorile româ- 
neşti. 

Cărturar de meserie, 
Petre Vălimăreanu a rea- 
lizat un monument docu- 
mentar despre istoria Fi 
Basarabiei, unic în felul lui, 
pe lângă hrisovul şi docu- 
mentul istoric selectând din 
cele mai inspirate scrieri, 
poezie sau proză, despre 
Basarabia. In felul acesta 
nu avem numai o teză de 
doctorat, pe care orice uni- 
versitate ar încununa-o cu 
"magna cum laude", ci mai 
mult, o carte de căpetenie în 
orice bibliotecă româ- 
nească, o livadă antologică 
şi abecedariană pentru 
orice familie în care se 
grăieşte limba ce se uneşte 
"în cuget şi simțiri”. 

Compediu şi sursă de 
orice cercetător ştiinţific, - 
cartea lui Vălimăreanu, 
magnifică şi voevodală, 
justifică admirabilul titlu 
"Prin Basarabia voevodală". 


Dumitru ICHIM 


"Jurnalul Fericirii 


Urmare din pag.10 

dicţia desluşită - Părintele Mina rosteşte 
cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu 
semnul crucii, îmi toarnă pe cap şi pe 
umeri tot conţinutul ibricului (căniţa e un 
fel de ibric bont) şi mă botează în numele 
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. De 
spovedit, m'am spovedit sumar: botezul 
şterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din 
apă viermănoasă şi din duh rapid". 

Prin acest botez, săvârşit în condiţii atât 
de neobişnuite, N. Steinhardt a realizat o 
triplă conversiune: a trecut dela mozaism la 
creştinismul ortodox, dela iudaism la 
românism, iar pe plan politic şi spiritual, la 
revoluţia de esenţă superioară a lui 
Corneliu Z. Codreanu: legionarismul. 

Citându-l pe marele filosof Nae Ionescu, 
N. Steinhardt scrie: - "Nae Ionescu spune 
că cine nu are sânge românesc poate fi "bun 
Român", dar cu nici un preţ şi orice s'ar 
petrece nu poate fi "Român". Aşa şi este, 
dacă nu-i decât pe măsura putinţelor ome- 
neşti. Dar ce nu e cu putinţă la oameni e cu 
putinţă la Dumnezeu. Pe cale omenească, 
obişnuită, după fire, nu poţi trece dela 
însuşirea de "bun Român" la starea de 
"Român". Dar prin botezul sângelui, ca 
vărul meu Teodor la Mărăşeşti, dar pe cale 
de transfigurare? (...) Cui crede că vinul se 
poate prreschimba în sânge, nu-i vine greu 
a recunoaşte că duhul poate săvârşi mutații 
semiotice cu sângele. Biologic, etnic, da. 
Mistic problemele se pun însă cu totul 
altfel şi ceea ce nu e cu putință pe un plan 
devine cu totul posibil, degrabă, pe celă- 
lalt”. Şi N. Steinhardt citează în sprijinul 
său spusele evangheliştior Matei, Marcu şi 
Luca referitoare la această problemă: "Cele 
ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu 
putinţă la Dumnezeu", De altfel, chiar în 
afara creştinismului, istoria contemporană 
înregistrează două cazuri celebre de ase- 
menea convertiri biologico-spirituale: al 
marelui scriitor englez H.St. Chamberlain 
ajuns unul din părinţii rasismului german, 


şi al Lituanianului Alfred Rosenberg, unul 
din doctrinarii naţional-socialişti, con- 
damnat la moarte, fără nici un temei 
juridic, de Tribunalul Internaţional dela 
Niirenberg. Dacă aceşti doi oameni celebri, 
doi intelectuali de rasă, erau păgâni, în 
schimb N. Steinhardt s'a convertit graţie 
harului divin revărsat asupra lui, într'un 
moment crucial nu numai pentru viața lui 
personală, dar pentru însăşi existenţa şi 
misiunea istorică a neamului românesc cu 
care s'a identificat perfect. 

Mai târziu, după eliberarea sa, N. 
Steinhardt s'a călugărit, retrăgându-se la 
Mânăstirea Rohia din Maramureş - această 
străveche vatră românească, depozitară, 
poate, cea mai genuină şi mai fidelă a vir- 
tuților şi virtualităţilor noastre mesianice. 
In liniştea şi evlavia ei, călugărul Nicolae 
Steinhardt se ruga zi şi noapte, cum însuşi 
mărturiseşte, pentru odihna sufletelor 
miilor de legionari morţi, în frunte cu 
Căpitanul, crucificaţi cu toţii pentru lupta 
sfântă şi credinţa lor neclintită în triumful 
final al valorilor supreme ale moralei creş- 
tine nu numai în sânul neamului româ- 
nesc, ci şi în întreaga omenire. 

Tripla conversiune spirituală a eru- 
ditului şi subtilului scriitor şi eseist, 
călugărul dela Rohia, N. Steinhardt, este 
încă o dovadă clară şi grăitoare despre 
legitimitatea, valabilitatea, viabilitatea şi 
misiunea istorică a Mişcării Legionare, - şi 
totodată un semn. Astfel că, după atâţia ani 
de prigoniri sălbatice, soldate cu zeci de 
mii de jertfe şi mucenicii cutremurătoare 
aduse prinos Mântuitorului lisus Hristos 
de către cei care s'au înrolat conştienţi în 
oştirea patronată de Sf. Arhanghel Mihail, 
putem afirma, în încheiere, fără teama de a 
fi dezminţiţi, că aici este mâna lui Dum- 
nezeu, şi la Dumnezeu totul este cu pu- 
tinţă. Hic digitus Dei esti 


lonel Zeana 


PAGINA 12 


NOEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESe 


JURNALUL ÎNTÂLNIRII DELA GALLESE 


PARTEA A II-A 


Dela Geneva”, prin Dl. 
Dumitru Ionescu”, am pri- 
mit o informare” că, la 1 
Decembrie 1991, s'a format 
un Guvern în exil, care va 
lupta până când, în Ro- 
mânia, va fi creat un real 
cadru democratic, iar comu- 
nismul va fi înlăturat din 
treburile ţării. 

In componenţa acestui 
guvern, artistul Camilian 
Demetrescu a fost numit 
Ministrul Culturii. In fapt, 
numirea sa în acest guvern, 
este o recunoaştere a în- 
tregii sale activităţi, de către 
sfatul exilului românesc, 
pentru acţiunea sa perma- 
nentă, de cunoaştere a ade- 
vărului despre dezastrul 
României, provocat de co- 
munişti sau neocomunişti. 
Această activitate s'a con- 
cretizat prin toate mediile 
de comunicaţie: T.V., radio, 
articole şi desene cu con- 
ținut politic, expoziţii, co- 
municări în sesiuni acade- 
mice şi, scrisori personale 
pe lângă guvernele occiden- 
tale, organizaţiile interna- 
ționale, instituţiile de artă 
şi cultură din lumea în- 
treagă. 

Camilian Demetrescu a 
fost dotat de natură cu: 
robusteţe, minte iscoditoare 
şi o longevitate, care i-au 
permis să-şi împletească 
arta sa, cu viaţa lui, întrun 
intim raport, cu aproape 


_ toate genurile de artă, dar 


numai după fuga în Oc- 
cident. Cei 26 de ani de artă 
în ţară, sunt de fapt, ani 
pierduţi pentru artist. 
Pentrucă acolo, în ţară, 
tentaţia artistică era redusă 
la nimic, de către partidul 

= 4 aa tă e 


comunist. lată teza artistu- 
lui: "Mutilarea omului va fi 
dusă la capăt de iluminism, 
care domină şi astăzi civi- 
lizaţia noastră. Comunis- 
mul a împins până la 
ultimele consecinţe efectele 
negative ale acestui tip de 
cultură. Ne amintim celebra 
definiţie a artistului, da- 
torită lui Stalin: "inginer de 
suflete“. O tipică perlă de 
incultură a activismului 
comunist. Marxismul neagă 
realitatea sufletului şi 
totuşi artistul, în calitate de 
bun "inginer" trebue să-l 
construiască. Crima îm- 
potriva artei a constat în 
reducerea ei la o funcţie de 
antropologie industrială 
pentru fabricarea omului 
nou”. 

Această teză nu poate fi 
ignorată, deşi unii autori, 
care au avut "norocul" de a 
trăi mulţi ani în Occident, 
încearcă să prezinte o linie 
de continuitate, între litera- 
tură şi arta din ţară şi cea 
din exil. Cel mai tipic caz 


Rugăciune în Teza - Obiecte de cult din Biserica Romanică, 1981 


este scriitorul Traian Filip, 
care după ce examinează 
câteva sute de publicaţii 
din exil, ajunge la concluzia 
că, a fost impresionat de 
eforturile emigranților 'ca- 
re s'au organizat în societăţi 
academice, au făcut reuni- 
uni şi dezbateri, au finanțat 
tipăriturile şi au scris în ele 
studii de mare interes 
ştiinţific şi naţional, 

Acelaşi autor, împăciu- 
itor din fire, afirmă mai 
departe: "Dacă nu ne place 
să vedem negate operele 
emigrației, tot aşa nu ne 
place să vedem dinamitată 
fără motiv şi exclusă din 
orice competiţie a valorilor 
cultura din ţară. In afară de 
proză, poezie, memorii, 
Românii se afirmă în teatru, 
în muzică, în artele plastice, 
în cinematografie, tot aşa 
cum au dat în domeniul 
ştiinţelor contribuţii ului- 
toare. 

Să verificăm aceste afir- 
maţii pe cazul lui Camilian 
Demetrescu, care: "Per mol- 
ti anni sono sopravvissuto 
depingendo il ritratto del 
grande fratello", pentru 
parăzile din Bucureşti, Iaşi, 
Craiova, Cluj, Constanţa 
etc. Toţi artiştii de după 
cortina de fier, şi nu prin 
liberul consimţământ, tre- 
buiau să participe la 
parăzile dela Moscova, 
Peking, Praga, Sofia sau 


„Belgrad, cu: cantațe, imnuri 


sau portrete, pentru a pre- 
amări pe faraonii revoluţiei 
bolşevice. Camilian Deme- 
trescu cu amărăciune, îşi 
aminteşte, de înregimenta- 
rea în Uniunea Artiştilor 
Plastici, care în mod obliga- 


ie 


toriu, în baza realismului 
socialist "trebuia să picteze, 
spre exemplu, portretele lui 
Lenin, Stalin, Engels, Dej, 
Ceauşescu etc. pe panouri 
gigantice, împărţite apoi, în 
alte 30 de panele de câte 
2m fiecare. Artiştii aşteptau 
cu nesiguranţă să li se 
repartizeze execuţia picturii 
unor părţi anatomice ale 
feţei: ochii, sprâncenele, 
gura, fruntea, surâsul de 
sub mustăţile lui Stsalin, 
ori mâna dreaptă a lui 
Lenin sau Stalin, indicând 
"drumul popoarelor”. Anu- 
mite părţi anatomice ale 
capului erau distribuite 
celor mai dotați artişti, din 
punct de vedere "ideologic" 
şi "profesional" şi, erau 
plătiţi pe diferite tarife 
preferenţiale; restul artiş- 
tilor se mulțumeau cu plata 


pe zi. Fiecare panel, revenea' 


la câte 2 artişti, prieteni sau 
inamici, depinzând de "in- 
spiraţia” responsabilului 
dată Uniunea Artiştilor 
Plastici. O problemă spi- 


Teodor Mardare GHERASIM 


CAMILIAN | 
DEMETRESCL 


del Vero 


noasă era biblica barbă a 
lui Marx, de cele mai multe 
ori, de cel puţin 20m înăl- 
țime, împărţită în 5-6 pa- 
nele, de culoarea trandafi- 
rului, cu nările în vânt şi, 
mustăţile marţiale, toate 
montate, pe uriaşe schelete 
de țevi metalice. 

În tot acest interval, co- 
legii de branşă occidentali, 
arată Camilian Demetrescu, 


_experimentau pasiv, în arta 


plastică, abstractismul de 
anipirațiecainiericană, cu pu... 


comunistă. Puţini artişti 
puteau să confecţioneze 
lucrări de comandă, bine 
plătite, pentru propaganda 
internă sau externă, în 
expoziţii organizate de stat, 
fără să se îndepărteze, prea 
mult, de subiectele revo- 
luţionare; în rest, masa 
artiştilor trebuiau să exe- 
cute, un fel de fotografii de 
mână, pe gustul gloatei. 
Peisajele dacă nu erau 
fabrici, uzine, ferme colec- 
tive, erau toate respinse de 
activiştii de partid, iar dacă 
cineva ar fi îndrăznit să 
picteze o natură moartă, un 
nud, o ghirlandă de flori, 
erau considerate artă bur- 
gheză decadentă, abstrac- 
tism neautorizat şi, trădarea 
cauzei proletariatului. 

În asemenea condiţii, 
cum s'ar fi putut dezvolta 
artele plastice în România, 
prin "contribuţii uluitoare”, 
aşa cum ne asigură scrii- 
torul Traian Filip, în "Lite- 
ratura şi psihologia emi- 
graţiei. 

Scriitorul Traian Filip, 
aşa cum am afirmat mai 
sus, a avut "norocul!" să trăi- 
ască în Occident, mulţi ani, 
acoperit de carnetul roşu de 
partid, pe de o parte, şi ca 
om de litere în slujba lui 
I.C. Drăgan pe de altă parte, 
dar în contact cu emigrația, 
nu a învăţat să spună ade- 
vărul. 

În conversațiile avute, de 
câteva ori, la Milano, cu 
"inginerul de suflete" în 
1985 şi 1986, susținea că am 
greşit când am decis să 
rămân în Occident, odată, şi 
când am mers în ţară, împo- 
triva curentului, a doua 
oară, pentru care am fost 
pedepsit 12 ani temniţă 

ea, conform art.209 partea 
a III-a, activitate contrare- 
voluționară. Dacă l-aş întâl- 
ni astăzi, cred că ar recu- 
noaşte, fără nici un comen- 
tariu, că toată viaţa sa a fost 
în slujba unei utopii străină 
de sufletul poporului româ- 


pe 
- 
se 


a Lc) 


nesc, pe de o parte, şi în ser- 
viciul lui I.C. Drăgan, pe de 
altă parte, care deşi "desti- 
nul" îi îndreptase paşii 
departe de lagărul comu- 
nist: Dej, Ceauşescu, An- 
drei, Dolgu, Iliescu, Ursu, 
Malița, Brad, Antonie, 
Drăguţ, Buşulenga etc. , 
relaţii de care nu se va pu- 
tea descotorosi niciodată, 
până la sfârşitul vieţii. 
Nomenclaturile din Româ- 
nia şi din celelalte ţări co- 
muniste au produs atâtea 
Mun: iii be 
popoarelor lor, încât vor 
rămâne blestemate, secole 
de-a rândul, iar cea din 
România continuă răul şi 
după Revoluţia din 1989. 

"Există un tărâm al 
mlaştinei şi un tărâm al 
ochiului de cerb, şi al 
zborului inefabil al porum- 
belului sacrului virgin. Pe 
al doilea tărâm sihăstresc 
poeţii, sfinţii, sculptorii, 
muzicienii şi tot neamul de 
slujitori ai spiritului Preu- 
ma care este pretutindeni şi 
pe toate le plineşte ca duh 
al Adevăruilui. A fi artist şi 
a sluji celălalt duh, al min- 
ciunii şi neantului meontic 
este cea mai mare blasfemie 
aduse condeiului, daltei, 
peniţei şau arcuşului de 
Vioara. hi 

Camilian Demetrescu 
"questo ardente desiderio 
del vero", nu uită că, în ţara 
sa, nu s'a putut construi un 
monument al eroilor din 
toate războaiele, inclusiv 
cele "nejuste". Peste jumă- 
tate de milion de ostaşi 
români au căzut pe frontul 
rusesc; amintirea lor era 
considerată trădare de ţară, 
iar eroii neamului criminali 
de război. Mai mult, fiii şi 
fiicele celor care au luptat, 
sau au căzut pe front, 
îngrăşând pământul Rusiei 
cu sângele şi corpurile lor, 
n'au fost lăsaţi în pace, să 
urmeze diferite şcoli, 
purtând acelaşi stigmat al 
criminalilor de război, în 
baza coşmarului luptei de 
clasă şi a realismului socia- 
list în arte. Iată de ce I.C. 
Drăgan este atât de criticat 
în țara sa, ca şi în Vest, 
unde profitând de demo- 
craţia occidentală a făcut 
averea sa colosală. E a dorit 
să-şi rotunjească milioanele 
sau miliardele şi pe seama 
poporului român prin inter- 
mediul nomenclaturii, ca şi 
când, nu era suficient tot 
jaful rusesc, Atunci inte- 
ligenţa lui a trădat sufletul 
și rațiunea lui a abandonat 


spiritul, intrând în gaşca 
favoriţilor, a celebrităților, 
a progresiştilor, a vedetelor 
recompensate cu recepții, la 
cel mai înalt nivel, premii, 
titluri universitare onori- 
fice, comunicări în sesiuni 
academice, comunicate pe 
prima pagină a princi- 
palelor ziare şi reviste din 
țară, ca vedetele de film şi 
cinematograf. Pentru acest 
tip de oameni, care au intrat 
voluntar în mlaştina uto- 
piei comuniste, Camilian 
Demetrescu a dedicat un 
desen intitulat "Minţi um- 
flate, goi la suflet", dintr'un 
ciclu de desene, cuprinzând 
un mănunchi de proverbe, 
cu referire directă la Utopie. 
Bineînţeles că, această artă, 


Rugăciune specială; R 


foarte concentrată şi stiliza. 
tă, a zăcut vreo 10 ani în 
mintea artistului, sub COş- 
marul "realismului Soia 
ist”, iar după fuga în 
Occident, conform Prover- 
bului românesc "cui cu cuj 
se scoate”, pe aceeaşi pe- 
rioadă de timp, s'a asociaţ 
alt coşmar, "realismul capi- 
talist', care nu se diferenția 
prea mult de primul. Vin- 
decându-se de cele două 
coşmare, Camelian Deme- 
trescu, începe să întreză- 
rească o a treia "animă", un 
drum propriu, o deschidere 
creştină a artei sale, o în- 
toarcere înainte de capita- 
lism şi comunism. 


Continuare în numărul viitor 


ugăciune 
Obiecte de cult din Biserica Romanică, 1981 


Power 


țesrani Popintara  q 


EMIN 


ilie Date 


ESCU 


- POEZII - 


EDIȚIE LILIPUTANĂ RETIPĂRITĂ 
DUPĂ ORIGINALUL DIN 1884 


OFERITĂ GRATUIT 


Cei ce doresc s'o obţină, sunt rugaţi să 
scrie la adresa: 
EMIL MELEGA 
22554 Ross Road, C-6, R.R. 3, 
Hope, B.C. , VOX 1L0, Canada 


C 


Fără nici un dubiu, cărtu- 
rarul şi domnitorul Dimi- 
trie Cantemir a fost şi a 
rămas personalitatea cea 


mai importantă a evului» 


mediu românesc, primul 
nostru om de ştiinţă în ade- 
văratul sens al cuvântului. 

Acest coborâtor direct al 
vitejilor răzeşi moldoveni 
din Siliştea de Fălciu, de pe 
apa Elanului, dovedindu-se 
un desăvârşit erudit, un 
spirit enciclopedic - era 
cunoscător a 11 limbi (ma- 
joritatea orientale), istoric, 
filosof, geograf, muzician - 
a avut cinstea să fie întâiul 
Român membru al unei 
academii străine (1714). In 
diploma pe care Academia 
din Berlin i-a trimis-o pen- 
tru a-i face cunoscută coop- 
tarea printre nemuritorii 
săi, se evidenţiază: "Prin- 
cipele şi-a închinat numele 
|ilusteu cea = ilor-atiintei 
"și prin alegerea sa soc 

tea noastră a dobândit o 
strălucire şi podoabă unice”. 

Trăind aproape 22 de ani 
(1688-1710 cu unele întreru- 
peri) la Constantinopol, la 
început ca ostatec, fiind fiul 
unui domn vasal al Înaltei 
Porţi, apoi ca domn mazilit 
după trei luni de domnie 
(1693), iar ulterior ca am- 
basador al fratelui său, se 
dedică cu predilecție stu- 
diului ştiinţelor umaniste. 
Urmează cu deosebită stră- 
lucire cursurile Academiei 
patriarhiei greceşti, ceea ce 
îi asigură temeinice cu- 
noştinţe. Se străduieşte şi 
reuşeşte să cunoască în 
adâncime viaţa şi istoria 
poporului turc, despre care 
se va ocupa mai târziu 
într'o lucrare de mari pro- 
porţii şi de excepţional 
prestigiu. 

Erudiţia sa - uimitoare 
pentru acele timpuri şi pen- 
tru acel mediu levantin - îi 
va deschide uşile multor 
case ale oamenilor politici 
turci, care îl vor sprijini să 
reocupe tronul Moldovei în 
toamna anului 1710. Încre- 
derea deosebită cu care era 
acreditat până în vârful 
piramidei politicii otomane 
(vezi misiunea de a-l prinde 
viu pe Constantin Brânco- 
veanu), sultanul însuși con- 
siderându-l un fidel al 
politicii imperiale în zona 
carpato-dunăreană, a fost 
spulberată odată cu sem- 
narea alianței dintre dom- 
nul cărturar şi ţarul Rusiei, 
Prin care Moldova se deba- 
rasa de suzeranitatea Impe- 
riului Otoman, devenind 
independentă. Înfrângerea 
suferită, însă, de armatele 
moldo-ruse în bătălia dela 
Stănilești (1711) a determi- 
nat refugierea în Rusia a lui 
paiiieje Cantemir cu în- 

caga familie. Petru cel 

are, care îl aprecia în mod 


Dn _ 


VÂNTUL ROMÂNESC 


sa societa- 


deosebit, i-a asigurat o pen- 
sie anuală de 6.000 de ruble 
şi o serie de proprietăţi în 
preajma Harkovului şi a 
Moskovei. Aici, cărturarul 
român îşi va scrie lucrările 
cele mai importante, o ope- 
ră diversă în formă şi în 
conţinut. 
Ideile filosofice ale lui 
Dimitrie Cantemir sunt 
cuprinse în mai multe 
scrieri, din care trei sunt 
mai cunoscute: "Divanul 
sau gâlceava înţeleptului cu 
lumea sau giudeţul sufletu- 
lui cu trupul", tipărită la 
laşi în 1698, "Metafizica" 
(1700) sau "Sacrosanctae sci- 
entiae indepingibilis ima- 
go" (Imaginea ştiinţei sacre 
care nu se poate zugrăvi), 
rămasă în manuscris şi 
"Logica" (1701) sau "Com- 
pendium universae logicos 
institutiones" (Prescurtare a 
sistem ogic n ră 
sale), folosit anual 
către elevii săi dela Cons- 
tantinopol. În toate acestea, 
dar şi în restul operei sale, 
Dimitrie Cantemir se dove- 
deşte a fi fost adeptul rolu- 
lui simţurilor şi al expe- 
rienţei în cunoaştere, pre- 
cum şi susținător al ideii că 
singurul izvor al cunoaş- 
terii este revelaţia divină. 
În acelaşi timp, consideră 
sufletul superior trupului, 
deoarece acesta trăieşte în 
eternitate, pe când trupul 
este efemer. In problema 
creaţiei susţine ideile deis- 
mului (doctrină filosofică 
apărută în Anglia secolului 
al XVII-lea) potrivit căreia 
lumea a fost creată de Dum- 
nezeu, dar după actul divin 
al creaţiei, natura a fost 
lăsată să se conducă după 
legi proprii, independent, 
fără nici o intervenţie din 
partea creatorului. Toto- 
dată, se dovedeşte adeptul 
punctului de vedere al lui 
Van Helmoud flamandul 
(căruia îi va dedica chiar o 
lucrare specială scrisă în 
latină şi română: “Laudă lui 
Van Helmoud"), care sus- 
ținea că materia - în for- 
mele ei atât de diverse - este 
alcătuită din atomi (îi nu- 
meşte "arhei”), ce au luat 
naştere prin coagularea 
apei, considerată element 
primar universal. Crede cu 
convingere că filosofia şi 
ştiinţa îl pot salva pe om 
(păcătosul) din întunericul 
în care a fost aruncat prin 
păcatul biblic al lui Adam. 
Istoricul (şi, totodată, 
geograful) Dimitrie Can- 
temir a fost la fel de sur- 
prinzător pentru contempo- 
rani. Ne vom referi doar la 
două dintre lucrările sale 
istorice - "Historia moldo- 
valahica" şi "Incrementa 
atque decrementa Aulae 
Otomanicae” - nu pentrucă 
celelalte - "Istoria hieropgli- 


NOEMBRIE 1993 


OAMENI 
CARE AU FOSI 


FILOSOFUL ŞI ISTORICUL 


DIMITRIE CANTEMIR 


1673 - 1723 
(320 de ani dela naştere şi 270 de ani dela dispariţie) 


fică" sau "Descriptio Mol- 
daviae" - n'ar fi demne de 
interesul nostru, ci pentrucă 
despre ele s'a scris mai mult, 
deci sunt mai cunoscute, 
"Historia moldo-valahi- 
ca"! a fost scrisă în anul 1717 
în limba latină la cererea 
academiei berlineze. Intre 
1719 şi 1722 cărturarul 
român va scrie o versiune 
nouă, mult mai amplă, de 
data aceasta în limba ro- 
mână, cu titlul "Hronicul 
vechimii a româno-moldo- 
vlahilor”. Cu ochiul critic al 
savantului, ceea ce îl si- 
tuează cu mult deasupra 
cronicarilor, Dimitrie Can- 
temir a cercetat și a folosit 
un material documentar 
impresionant prin bogăţie 
şi diversitate: peste 150 de 
lucrări speciale, documente 
române, grecești, turceşti şi 
ruseşti, inscripţii, monede 
şi chiar legende populare. 
În această lucrare, pentru 
prima dată în literatura 


Corneliu RADEŞ—— 


noastră istorică, se discută 
în mod ştiinţific problema 
latinităţii şi a continuității 
poporului român în Dacia. 
Este convins că Românii 
descind "din cetăţeni ro- 
mani, din ostaşi veterani şi 
din mari familii”, iar 
moldovenii , muntenii şi 
transilvănenii - ca parte a 
aceluiaşi corp românesc - 
sunt urmaşii direcţi ai aces- 
tora. Susţine, însă, ideea că 
Dacii ar fi pierit cu toţii în 
urma războaielor de cuce- 
rire romane (101-102 şi 105- 
106), astfel că actualul neam 
românesc este de o pură 
rasă latină: "a sângelui 
curăţenie şi a neamului 
evghenie”. Respinge orice 
afirmaţie despre părăsirea 
Daciei de către coloniştii 
romani. A intuit, în lipsa 
unor documente certe, că 
între băştinaşii romanizați 
şi popoarele migratoare ce 
s'au perindat pe la noi, a 
existat o coabitare bazată 


mai mult pe interese reci- 
proce, decât pe animozităţi, 
care a evitat tipul de domi- 
nație ce ar fi putut duce la 
asimilarea noastră. Ca atare, 
e] afirmă cu convingere că 
"numele şi neamul (româ- 
nesc - n.n.) de atunci şi 
până acum necurmat tră- 
ieşte”. Pentru el existența 
acelui "mileniu al tăcerii” 
(sec. al III-lea - al XIII-lea), 
care nu a păstrat pentru 
posteritate nici un docu- 
ment scris despre viaţa 
strămoşilor, este un aspect 
pozitiv. Explicându-se, 
foloseşte ca argument de 
bază al raționamentului său 
istoria Americii care, până 
la Columb, a fost învăluită 
în negura depărtărilor, ni- 
meni din lumea veche eu- 
ropeană neştiind despre ea 
nimic, cu toate că "ea ade- 
vărat era, precum iaste, 
măcar că nu se ştia că iaste”, 


PE 


Din paginile lucrării sale 
neterminate, căci se opreşte 
cu prezentarea evenimen- 
telor la anul 1274 şi nu până 


în prezentul său, cum in- 


tenționa, răzbate mândria 


despre originea noastră 
romană şi convingerea că 
poporul român are o misi- 
une de îndeplinit în această 
parte a Europei. 


"Incrementa atque decre- 
menta Aulae Otomanicae" 


(Creşterea şi descreşterea 


Curţii Otomane) a fost înce- 
pută la Constantinopol şi 
terminată în timpul exilului 
din Rusia (1716). Utilizează 
foarte multe izvoare scrise: 
cronici turceşti şi bizantine, 
documente din cancelariile 
Istanbulului sau particu- 
lare, cronici moldovene şi 
muntene, lucrări occiden- 
tale despre Turci. I 

Lucrarea a fost structu- 
rată în două părţi: 

"Incrementa" sau creş- 
terea puterii otomane este 
urmărită din timpurile cele 
vechi ale Turcilor (destul de 
sumar) şi până la anul 1672, 
când Turcii cuceresc Came- 
niţa. 

"Decrementa" sau des- 
creşterea puterii otomane 
este partea cea mai impor- 
tantă a lucrării, aşa după 
cum au apreciat-o şi con- 
temporanii. Ea se ocupă de 
perioada cuprinsă între 
1673 şi 1711 (bătălia dela 
Stănileşti), perioadă în care 
sunt prezentate pierderile 
teritoriale suferite de Im- 
periul Otoman şi, ca o con- 
secinţă, scăderea tot mai 
accentuată a influenţei sale 
în centrul şi Sud-Estul Eu- 
ropei. 

Prezentând "decrementa" 
ca pe un proces istoric logic, 
dar nu ca pe o slăbire mo- 
mentană şi întâmplătoare, 
Dimitrie Cantemir da spe- 
ranţă popoarelor subjugate 
de Turci, le întărea convin- 


PAGINA 13 


gerea că lupta lor pentru 
independenţă şi neatârnare 
are sorţi de izbândă. Tot- 
odată, constituia un îndemn 
adresat indirect marilor 
puteri creştine europene de 
a porni decisiv împotriva 
Imperiului Otoman. 

Se pare că una dintre 
cauzele care l-au aşezat la 
masa de scris pe cărturar a 
fost dezastrul suferit de 
armata otomană la Zenta 
(1697), unde, ca martor ocu- 
lar a asistat la pieirea a 30 
de paşale şi a peste 10.000 
de ieniceri şi spahii sub 
loviturile armatei creştine 
comandate de Eugen de 
Savoia şi, apoi, urmată de 
atacurile armatelor ruseşti 
în Nordul Mării Negre, 
fapte care l-au constrâns pe 
sultanul Mustafa II să 
încheie pacea din 1699 dela 
Karlowitz, în felul acesta 
fiind eliminat,definitiv. 
pericolul otoman în şi spre 
inima Europei. 

Această istorie a Impe- 
riului Otoman s'a bucurat 
la vremea respectivă de o 
primire excepţională din 
partea personalităţilor lu- 
mii. Alcătuită în limba lati- 
nă, ea a fost tradusă apoi în 
engleză (1734-1735), france- 
ză (1743) şi germană (1745) 
şi a reprezentat pentru mai 
bine de un veac principalul 
izvor pe care l-au avut la 
îndemână oamenii politici 
şi cercetătorii istoriei oto- 
mane. Voltaire, citind, "In- 
crementa atque decrementa 
Aulae Otomanicae", a fost 
deosebit de impresionat. 
Scriindu-i lui Antioh Can- 
temir, fiul cărturarului, 
comenta: "găsesc în Istoria 
Otomană scrisă de prin- 
cipele Cantemir, ceea ce am 
aflat cu durere în toate 
operele istorice; ele sunt 
analele crimelor geniului 
uman. Felicit casa voastră 
de a fi părăsit pe aceşti bar- 
bari în favoarea lui Petru I, 
care caută să stârpească 
această barbarie." 


Opera lui Dimitrie Can- 
temir - din a cărei alcătuire 
noi am ales doar câteva, 
prezentându-le în linii ge- 
nerale - are, fără îndoială, 
un caracter universal. Dar 
ea este - şi nici nu poate fi 
altfel - decât românească. 
Profunzimile sale nu pot fi 
clar înţelese decât dacă este 
raportată la cultura şi civi- 
lizaţia naţiunii române. De 
fapt, se ştie că în patrimoni- 
ul universal nu pătrunde 
decât ceea ce este reprezen- 
tativ unui popor, unei 
națiuni. Însă raportarea în 
acest caz trebue lărgită şi la 
cultura şi la civilizația din 
zona Sud-Estului european 
de care Dimitrie Cantemir a 
fost legat, în primul rând, 
prin instrucţie şi educaţie. 


= 


7 
3 


ACT 


pe 


PAGINA 14 


NOEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Părintele Prof. Dr. Dumi- 
tru Stăniloae a părăsit cele 
trecătoare spre cele veşnice, 
spre Domnul şi Dumnezeul 
nostru, căruia i-a închinat 
toată viaţa şi creaţia sa. 

Sunt oameni care se nasc 
într'o lumină aparte, cereas- 
că şi călătoresc prin viaţă 
strălucitori, atraşi la rându- 
le de lumina lui Christos şi 
a Duhului său Sfânt. Aşa 
s'a petrecut şi cu Părintele 
Prof. Dr. D. Stăniloae, care, 
cu toate suferințele pricinu- 
ite de spiritele necurate ale 
întunericului comunist, 
prezenţa sa încălzea şi lu- 
mina temniţa crucificaţilor 
cu harul divin al credinţei 
nemuritoare creştine. 

„Părintele Prof. Dr. Dumi- 

tru Stăniloae s'a născut la 
Vlădeni, în Ţara Bârsei, în 
apropierea Brașovului, la 16 
Noembrie 1903. După ter- 
minarea cursului primar, 
urmează liceul "Andrei 
Şaguna" din Braşov, unde 
învăţaseră Titu Maiorescu, 
Şt. O. Iosif, Lucian Blaga şi 
alţii, trece apoi pentru un 
an la Facultatea de Litere 
din Bucureşti, apoi, între 
anii 1923 - 1927 studiază la 
Facultatea de Teologie din 
Cernăuţi şi tot aici îşi sus- 
ţine şi doctoratul, în anul 
1928. 

Prin intermediul şi spri- 
jinul Mitropolitului Nico- 
lae Bălan al Transilvaniei, 
tânărul D. Stăniloae îşi face 
specializarea în Dogmatică 
şi Istorie Bisericească la 

acultatea de Teologie din 
Atena, la Miinchen şi Ber- 
lin. 

Datorită spiritului său 
profund şi creator, în 1929 i 
se acordă titlul de profesor 
suplinitor de Dogmatică la 
Academia Teologică "An- 
dreiană" din Sibiu, fiind ti- 
tularizat în 1935, unde 
rămâne până în anul 1946; 
între timp, în intervalul 
anilor 1936-1946 este şi rec- 
tor al Academiei sibiene. 

În 1947 îşi începe cursul 
de Ascetică şi Mistică dela 
Facultatea de Teologie din 
Bucureşti, curs ce va fi în 
1981 revalorificat şi publi- 
cat sub titulatura de Spiri- 
tualitatea ortodoxă, con- 
semnând volumul al III-lea 
al Teologiei Morale Orto- 
doxe. 

Părintele Prof. Dr. D. 
Stăniloae rămâne la Cate- 
dra de Teologie Dogmatică 
şi Simbolică şi după schim- 
bările dezastruoase provo- 
cate de comunism, surveni- 
te după 1948, funcţionând 
până în 1973, când este pen- 
sionat, fiind menţinut un 
timp ca profesor consultant 
pentru cursurile de docto- 
rat. 

În această perioadă însă, 
între anii 1958-1963, este a- 

stat şi condamnat pentru 
vederile sale naţional-poli- 
tice, pentru atitudinea sa 


Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae 


16 Noembrie 1903, Vlădeni, Braşov - 5 Octombrie 1993, Bucureşti 


creştinească, împreună cu 
alte valori ale neamului 
românesc. Toate acestea 
însă n'au făcut decât să-l 
înalțe şi mai mult, făcân- 
du-l să gândească şi mai 
profund asupra existenţei 
umane, a forţei şi a rolului 
suprem pe care îl are dum- 
nezeirea în viaţa întregii 
umanităţi. 

Adept printr'o adâncă 
convingere la viaţa spiritu- 
ală bisericească, concretiza- 
tă prin rugăciune, prin care 
existenţa noastră ia contact 
direct cu Dumnezeu, Pă- 
rintele Prof. Dr. Dumitru 
Stăniloae consemnează în 
vol. 1 al Teologiei Dogma- 
tice Ortodoxe următoarele: 
"Teologul trebue să par- 
ticipe la... rugăciune, şi la 
viaţa Bisericii, căci teologia 


vrea să cunoască pe Dum- 


nezeu din experienţa lucră- 
rii Lui, mântuitoare asupra 
oamenilor" (pag. 102). 

Printre puţinii care au 
înţeles şi a crezut cu toată 
fiinţa lui în lisus Christos 
ca Dumnezeu şi om, în 
întruchiparea Lui umană şi 
divină, tot aşa cum Nae lo- 
nescu îl descoperă în "'meta- 
fizica" sa, prezentându-L 
tineretului ca revelaţie su- 
premă şi de netăgăduit a 
creştinismului. 

Părintele Prof. Dr. Dumi- 
tru Stăniloae, tot ce a scris 
şi a spus, a făcut dintr'o 
convingere deplină şi din- 
tr'o mare iubire pentru 
Dumnezeu, de aici şi prea- 
mărirea, lauda şi mulţu- 
mirea adresată continuu 
prin rugăciune, eternității 
dumnezeieşti în teologia sa 
doxologică. 


Urmărind înţelepciunea 
şi dragostea Sfinţilor Pă- 
rinţi faţă de Dumnezeu, 
Părintele Stăniloae încearcă 
să facă cunoscută prezeţa 


lui Dumnezeu în lume. El îl 
face cunoscut pe Dumne- 
zeu oamenilor, datorită 
forţei şi a harurilor bine- 
făcătoare divine asupra 
lumii, deoarece Dumnezeu 
se află în noi, El este om şi 
Dumnezeu. Întruchiparea 
Sa este cea mai concludentă 
dovadă că Dumnezeu este 
cu noi şi în noi şi nu ne va 
părăsi niciodată, El nu-şi 
părăseşte creaţia, prezența 
Lui este benifică, magnifică 
şi creatoare. 

Dumnezeu deci există ca 
Dumnezeu şi ca persoană, 
El se manifestă prin Sfânta 
Treime, prin Ea îşi exercită 
puterea, iubirea şi ajutorul, 
prin Ea existăm, prin Ea ne 
putem înălța la o înţelegere 
adevărată a persoanei di- 
vine, prin Ea gândim şi con- 
statăm că suntem - Cogito 
ergo sum -, iar Biserica este 
piatra unghiulară a locului, 
a credinţei şi a rugăciunii, 
prin Biserică ne întâlnim 
mai uşor cu Dumnezeu, 


"SPRE 


prin Ea îi descoperim mai 
lesne fiinţa, dragostea, 
răstignirea şi învierea, căci 
Biserica reprezintă Trini- 
tatea pe care sufletul nostru 
o caută - Dumnezeu-Tatăl, 
Iisus Christos-Fiul şi Sfân- 
tul Duh Întăritorul. Deci pe 
această forţă unică a între- 
gului univers se bazează 
Teologia Dogmatică Orto- 
doxă a Părintelui Stăniloae. 
Pe ea se axează întreaga 
creaţie a sa, fiind o operă 
magistrală, atotcuprinză- 
toare ca: 

"Viaţa şi activitatea Pa- 
triarhului Dositei al Ieru- 
salimului şi legăturile lui 
cu Țările Româneşti, Cer- 
năuţi, 1929"; "Catolicismul 
de după război ibiu, 
1933"; "Viaţa şi învăţătura 
Sf Grigore Palama, Sibiu, 
1938"; "Ortodoxie şi româ- 
nism, Sibiu, 1942"; "Poziţia 
D-lyi Lucian Blaga faţă de 


Crestiniseă Și Ortodoxie, 
Sibiu, 1942"; "lisus Stos 
sau restaurarea omului, 
Sibiu, 1943"; "Uniatismul 
din Transilvania - încercare 
de desmembrare a poporu- 
lui român, Bucureşti, 1973"; 


"Teologia Dogmatică Orto- 


doxă; 3 volume, Bucureşti, 
19781; "Spiritualitate oxto- 
doxă, Bucureşti, 1981"; 
"Spiritualitate şi comuni- 
une în Liturghia ortodoxă, 
Craiova, 1986"; "Chipul ne- 
muritor al lui Dumnezeu, 
Craiova, 1987"; "Studii de 
eologie Ortodoxă, Cra- 
iova, 1990"; "Chipul evan- 
ghelic al lui Christos, Sibiu, 
1992"; "Reflexii despre spi- 
ritualitatea poporului ro- 
mân, Craiova, 1992", 
Părintele Prof. Dr. Dumi- 
tru Stăniloae, în afară de 
creaţia sa personală, a rea- 


Gheorghe RĂDULESCU 


CER" 


lizat şi o serie de traduceri 
de o mare importanţă pen- 
tru viaţa spirituală şi pas- 
torală românească, astfel: 
"Hristu Andrutsos, Dog- 
matica Bisericii Ortodoxe 
Răsăritene, Sibiu, 1930"; 
"Filocalia sau culegere din 
scrierile Sfinţilor Părinţi, 12 
volume, Sibiu - Bucureşti, 
1946 - 1991"; "Sf. Grigore de 
Nissa, Scrieri, Bucureşti, 
1982"; Sf. Maxim mărturisi- 
torul, Ambigua, Bucureşti, 
1983"; "Sf. Atanasie cel 
Mare, Scrieri, Bucureşti, 
1987" şi altele. 

Cuvântul Inainte, notele 
şi comentariile aparţin toate 
Părintelui Stăniloae. 

În același timp, consem- 
năm faptul că Părintele 
Stăniloae, în afară de recen- 
zii, articole şi note explica- 
tive publicate în presa de 
specialitate din România, a 
conferenţiat în multe oraşe 
importante din străinătate, 
în cadrul Facultăţilor, In- 
stitutelor şi Seminariilor 
Teologice din Atena, Tesa- 
lonic, Paris, Strassbourg, 
Bonn, Heidelberg, Tiibin- 
gen, Freiburg, Geneva, 
Oxford, Bossey, Chicago, 
New York, Boston şi altele. 

Pentru meritele sale 
deosebite în domeniul teo- 
logiei, pentru creaţia sa 
extinsă asupra creştinis- 
mului internaţional, ecu- 
menic, Părintelui Stăniloae 
i s'au decernat diferite ți- 
tluri ştiinţifice şi distincţii 
ca: "Doctor Honoris Causa" 
la Facultatea de Teologie 
din Tesalonic, (1976), la 
Institutul Teologic "St. 
George" din Paris (1981), la 
Facultatea de Teologie din 
Belgrad (1982), la Univer- 
sitatea din Bucureşti (16 


lunie 1992), apoi premiul 
"Dr. Leopold Lucas” dela 
Facultatea de Teologie 
evanghelică din Tiibingen, 
"Crucea Sf. Augustin de 
Canterbury", oferită de 
Primatul Angliei (1981). 
Părintelui Stăniloae i se 
acordă de către Academia 
Română titlul de Acade- 
mician (1990). (Este trist că 
România a fost ultima ţară 
care i-a decernat Doctora- 
tul "Honoris Causa" şi titlul 
de Academician, adică de 
membru corespondent al 
Academiei, tocmai țara 
natală, unde Părintele Stă- 
niloae a trăit, a slujit ca 
preot, a fost profesor uni- 
versitar, a creat opere ines- 
timabile şi unde a suferit 
ororile de neuitat ale comu- 
nismului). 

Un mare creştin şi un 
mare Român, Părintele 
Prof. Dr. Dumitru Stăniloae 
s'a distins prin valoarea sa 
creştinească, cărturărească 
şi naţională, ca o personali- 
tate de mare prestigiu inter- 
naţional şi de referinţă, ală- 


LA POARTA 


turi de Mircea Eliade, 
Gabriel Marcel, Berdiaev 
ş.a., creatori ai cuvântului și 
ai spiritului uman, care l-au 
mărturisit pe Dumnezeul 
lumii în toate ipostazele 
sale de măreție, de lumină 
şi de iubire neţărmurită faţă 
de om. 

1 În ziua de 5 Octombrie, 
1993, la ora 1.00 p.m., Pă- 
rintele Prof. Dr. Dumitru 
Stăniloae s'a desprins de 
lumea aceasta pentru a trece 
pe tărâmul veşniciei, în 
Împărăţia lui Dumnezeu, 
pe care L-a iubit atât de 
mult şi la care s'a rugat 
neîncetat pentru iertarea, 
ocrotirea şi mântuirea oa- 
menilor şi a țării sale. 

Corpul neînsufleţit a fost 
depus în Catedrala Patri- 
arhiei din Bucureşti, iar 
înmormântarea a avut loc 
în ziua de 7 Octombrie 
1993, la cimitirul Mânăstirii 
Cernica, alături de Gala 
Galaction, Ion Țuculescu şi 
eroi ai neamului. 

Fie-i ţărâna uşoară! 

Amin! 


LUI OMEGA 


Închinăciune în stih dascâlului 


meu, Părintele Stăniloae, 
plecat la cele veşnice 


Aici, în spatele lumii, 


pădurile de secvoia 


templu şi rugăciune devenitu-mi-au. 


Cu îndrăznire şi fără de osândă 
stau de faţă trupului meu, 

care nu poate fi nici al tău, 

nici al vostru, nici al ideilor, 

nici al copacilor, nici al păsărilor; 


trupul 


ce mi-a mai rămas din ocean, din munte, 
din cer şi din timp, ae 
despărțit de noapte şi zi - 

acesta este trupul meu. 


„Cu îndrăznire şi fără de osândă 
stau de față spiritului meu 
care nu poate fi nici al ierbii, - 
dar nici al heruvimilor 
şi nici al trupului meu. A 
Trupul meu locuieşte în spirit. 


Cu îndrăznire şi fără de osânaă, 


eu sunt eu, 


cel care să port spusu. 
ce Tu l-ai pus în mine 


Spunătorule. 


Nu vorba, ci spusul - 
grâirea ce vede rostind 
primordialul dans al luminii. 
Spusul e a'văţa să pâşeşti 


după răsuflarea luminii, 

să imiţi inspirarea şi zborul 
după Pasărea Pnevma, 

din începutul seminţei ce hrănea 


prevestirea de zbor. 


Dumitru ICHIM 


Pe 


Di 


- LUCRUL CARE NE LIPSEŞTE 


E 


Orice episod este actual 
prin faptul că are, pentru 
noi, creştinii, o valoare 
strict spirituală. Ca să 
nțelegem conturul sufle- 

sc al tânărului bogat din 
Evanghelia ultimei Dumi- 
nici a lunii (LUCA 18. 18- 
25), care s'a apropiat de 
lisus cu întrebarea: - "Bu- 
- nule Învățător, ce trebue să 
ac, ca să moştenesc viaţa 
vecinică?", se impune impe- 
rativul identificării noastre 
cu el, dat fiind că fiecare 
reedităm sau am reeditat - 
măcar în parte - experienţa 
cestui fruntaş al Legii. 
- Înainte de a-L cunoaşte 
pe Dumnezeu, prin apro- 
pierea de Mântuitorul, deci 
înainte de a fi luminați de 
El, Lumina lumii (deşi pre- 
indem că ne cunoaştem 
ufletul), avem o cunoaştere 

almente greşită despre 
oi înşine, "pentrucă ceea 
totul la iveală, este 


în care, de cele mai multe 
ori, ne complacem. Ca şi 
Vtânărul bogat", şi noi ne 
“ închipuim că ducem o viaţă 
ormală, în conformitate cu 
poruncile” Legii, ignorând 
tul că respectarea meca- 
nică a unor prescripţii reli- 
ioase şi-a unor reguli bise- 
ceşti n'are nimic comun cu 
"adevărata evlavie, ci este 
doar "o formă" a ei, lipsită 
de puterea Duhului Sfânt (2 
î OTEI, 3.7). Apostolul 
Pavel merge şi mai departe, 
n analiza comportamen- 
tului creştin, avertizându- 
ne că "invăţăturile începă- 
toare ale lumii", respectiv 
învăţăturile Legii ("Nu lua, 
nu gusta, nu atinge cutare 
“ lucru!"), "au, în adevăr, o 
ățişare de înţelepciune, 
_într'o închinare voită, o 
imerenie şi asprime faţă de 
trup, dar nu sunt de nici un 
preț impotriva gâdilării firii 
pământești" (COLOSENI, 
y-23). 
De aceea, Domnul ni se 
dresează şi nouă, ca şi tâ- 
nărului bogat din Evan- 
ghelie (nouă, care ne soco- 
lim creștini sadea, fiindcă 
ne bazăm pe frecventarea 
egulată a bisericii, pe ges- 
obolului din cutia milei, 
“pe ajutorarea duminicală a 


în 
orientarea vieţii noastre de 
credință; - "Îţi mai lipseşte 
„un lucru; vinde tot ce ai..." 
Acest "lucru", având un ca- 
tacter axiomatic, nu înseam- 
nă vânzarea unor acareturi 
"pământeşti, a unor bunuri 
materiale, Ci trebue înţeles 
uhovnicegte, cu seriozi- 
tate, ca unii care suntem 
chemaţi să fim slujitori ai 
unui legământ nou, nu al 
 slovei, ci al Duhului, căci 
5lova omoară, dar Duhul dă 


. Viaţă” (2 CORINTENI, 3.6). 


i or 


ş VÂNTUL ROMÂNESC 


EVANGHELIA EXILULUI (Noembrie 1993) 


Sergiu GROSSU 


Este vorba, prin urmare, 
de avuţiile noastre lăun- 
trice, ascunse cu dibăcie şi 
fățarnică evlavie în stră- 
fundurile ruşionase ale 
omului vechi, avuţiile cul- 
pabilităţii şi ale înstrăinării 
de Dumnezeu, care ne peri- 
clitează "moştenirea vieţii 
vecinice" şi dobândirea 
unei "comori în ceruri”. 
Căci dinlăuntru, ne averti- 
zează lisus, adică din inima 
oamenilor neconvertiţi, țâş- 
nesc spontan şi irezistibil, 
următoarele bogății ne- 
gative: "gândurile rele, 
preacurviile, curviile, uci- 
derile, furtişagurile, lăco- 
miile, vicleşugurile, înşe- 
lăciunile, faptele de ruşine, 
ochiul rău, hula, trufia, ne- 
bunia" (MARCU, 7.21-22). 
Aceste bogății interioare 
sau, ca să folosim o altă 
imagine biblică, aceşti idoli 
din inimă, ne împing spre 

nelegiuire, împiedicându- 


-cem pri la "t 
urâciunile” care ne fac să 
cădem (a se citi EZECHIEL, 
14.3, 5-7). 

"Vinde tot ce ai”, ni se 
adresează, astăzi, Domnul 
şi Mântuitorul nostru lisus 
Hristos, aşa cum s'a adresat, 
odinioară, tânărului fruntaş 
al Legii. "Vinde tot ce ai" 
rău şi putred în tine, fratele 
meu desţărat, dacă vrei să 
ajungi, cu adevărat, o fiinţă 
liberă, un om nou, reali- 
zând, prin vânzarea ce ţi se 
recomandă, o trăire superi- 
oară tropismelor şi instinc- 
telor care ţi-au sluţit chipul 
asemănării cu Dumnezeu; o 
viaţă de părtăşie şi de 
comuniune cu Tatăl Ceresc. 
"Vinde tot ce ai", cititorule, 
toate lucrurile firii pămân- 
teşti, descrise mai sus, 
lucruri potrivnice Duhului 
şi comandamentelor evan- 
ghelice, deoarece - atenţie! - 
"cei ce fac astfel de lucruri, 
nu vor moşteni Împărăţia 
lui Dumnezeu (GALA- 
'TENI, 5.19-21). 

Dacă nu ne vindem re- 
ziduurile păcatului, dacă nu 
ne lepădăm de eul nostru 
îndărătnic şi orgolios, care, 
conform revelaţiei pauli- 
nice, "se luptă împotriva 
legii primite de mintea" 
noastră şi ne ţine robi "Le- 
gii păcatului” din mădula- 
rele noastre (ROMANI, 
7.23), nu-L vom putea urma 
niciodată de Domnul, cu- 
noscându-l condiţia pri- 
mordială: "Dacă voiește 
cineva să vină după Mine, 
să se lepede de sine în- 
suşi..." (MARCU, 8.34). În 
caz contrar, urmarea noas- 
tră, ascultarea noastră de El 
va fi relativă, periodică, 
parţială, insuficientă, - o 
"imitatio Christi” cârpită cu 
poticniri, cu şovăieli, cu 
permanente şi detestabile 
dezertări. 


"Apostolul", care se ci- 
tește înaintea Evangheliei 


NOEMBRIE 1993 


La catafalcul ilustrului 
profesor universitar, s'a 
adunat cu durere în suflet, 
la data de 5 Octombrie 1993, 
nu numai familia sa tru- 
pească ci şi familia spiri- 
tuală, adică doctoranzii care 
s'au bucurat ani în şir de o 

rivire ocrotitoare specifică 
şi atâţia dintre studenţii 
teologi ai seriilor de după 
1950, 

În urma reorganizării 
impuse, din anul 1948, iu- 
bitul nostru dascăl a fost 
chemat să ilustreze catedra 
de Teologie Dogmatică şi 
Mistică dela Facultatea din 
Capitală. La faima con- 
tribuţiilor doctrinare şi a 
confruntărilor cu multe 
personalităţi ale culturii 
româneşti de atunci, Pă- 
rintele Profesor a adăugat 
de-a lungul anilor noi 
adânciri şi contribuţii teo- 
ogice originale, privite din 
diferite perspective. Ele au 
culminat cu inegalabilele 
trei volume ale Teologiei 
Dogmatice (Bucureşti, 
1978). Cercetările acestea 
conciliau într'o sinteză 
unică aprofundarea opere- 
lor patristice, îndeosebi ale 
Sfinţilor Dionisie Areopa- 
gitul, Maxim Mărturisitorul 
şi Grigorie Palama, cu che- 
mările şi nevoile omului 
credincios şi ale celui 
necredincios din zilele 


"Tânărului bogat", pune 
accentul pe ceea ce trebue 
să intervină în viaţa de 
credinţă a omului care, 
respectând îndemnul Mân- 
tuitorului, şi-a vândut bo- 
găţiile răutăţii, descoto- 
rosindu-se de ele ca deo 
"haină mânjită” (ISAIA, 
64.6), şi caută să se îmbrace 
"cu o inimă plină de în- 
durare, cu bunătate, cu 
smerenie, cu blândeţe, cu 
îndelungă răbdare" (COLO- 
SENI, 3.12-16). O inimă 
golită de bogății şi idoli 
involutivi, în locul cărora 
s'a instaurat dragostea, 
împreună cu îngăduința, 
iertarea şi pacea lui Hristos. 
O inimă, în care locuieşte 
"din belşug" şi "în toată 
înţelepciunea", Cuvântul 
mântuirii. 

Greşeala - teribil de ama- 
ră în urmările ei - pe care o 
săvârşesc, din nefericire, 


atâția din creştinii Exilului 
că d zbrăca p de- SE 
a întregul de "omul cel Ra 


vechi", repudiat de Ap. 
Pavel, caută să îmbrace, 
peste haina vechiturii, hai- 
na "omului nou”. Cu alte 
cuvinte, fără să renunţe la 
mânie şi vrăjmăşie, încearcă 
să se îmbrace cu o "inimă 
plină de îndurare"; fără să 
se lepede de răutate, s'ar 
vrea îmbrăcaţi cu bunătate, 
smerenie, blândețe; fără să 
pună capăt clevetirilor şi 
vorbelor de ocară, le-ar 
place să se îmbrace cu 
îngăduinţă şi îndelungă 
răbdare, 


Cu deosebit respect, vă 
aducem la cunoştinţă urmă- 
toarele: 

In vederea dobândirii 
averii Sf. Mânăstiri Cheia, 
ce figurează în reg. rol 
inventariat sub nr. 53/1948, 
fond Primăria comunei 
Mâneciu, fila 1, şi care 
cuprinde la fila 1, nr. crt. 
17/6, suprafeţele de teren - 
proprietatea Mânăstirii, în 
sumă totală de 274 ha şi 
5856 mp, compusă din 10 
parcele repartizate astfel: 21 
ha şi 48,56 mp teren arabil, 
12 ha şi 3000 mp fânețe 
naturale, 4 ha şi 6960 mp 
păşuni, 1 ha vie altoită, 1 ha 
livezi cu pomi, 224 ha pă- 
dure, 7 ha şi 8820 mp curţi 
şi 2 ha şi 2200 mp alte tere- 
nuri şi neproductive, pre- 
cum şi proprietatea ce 
figurează în dosarul nr. 
274/1949, fond Consilieratul 
Agricol al jud. Prahova, fila 
175, în "Tabelul cu bunurile 
imobile reţinute pentru 
G.A.S", în care figurează la 
nr. crt. 255 Mânăstirea 
Cheia cu teren arabil şi 
casa, în suprafaţă de 50 ha, 
situată în comuna Lipă- 
neşti, reţinute de fosta 
G.A.S, - Măgurele, 

Ne-am adresat în repe- 
tate rânduri organelor 
legale, abilitate de statul 
român pentru punerea în 
posesie, conform Legii 18, a 
terenurilor de mai sus, de 
către Mânăstirea Cheia, care 
a fost deposedată de regi- 
mul comunist, însă aceste 


Ca să ieşim din acest 
impas spiritual, cuvine-se 
să vindem, să ne descotoro- 
sim de tot ce se arată a fi un 
fals dinamism sufletesc, o 
aitivitate paeudozzellgloacă, 
impusă din afară, prin pre- 
siunea unei Legi exterioare. 
Apostolul Neamurilor ne 
învaţă că trebue să capi- 
tulăm în faţa unui Legă- 
mânt nou, după cum citim 
în Vechiul Testament: "Voi 
pune Legea Mea în lăuntrul 
lor, o voi scrie în inima 
lor..." (IEREMIA, 31.33). 
Legea cea nouă, odată in- 
teriorizată, asimilată de noi, 
ajunsă principiu intim şi 
director al minţii şi-al 
inimii noastre, capătă pu- 
teri centrifugale, aşa cum 
v'am subliniat cu altă oca- 
zie, acţionând din lăuntru 
spre afară și actualizându- 
se acum prin faptele credin- 
ței care lucrează prin dra- 
goste. O credință nu 
formalistă, cantitativă, ci 
calitativă, capabilă să vi- 
breze încontinuu în noi și 
să ne determine să practi- 
căm, dintr'o pomire liberă, 
fapta de credinţă, iden- 
tificându-ne, astfel, cu 
aproapele în nevoie, sub 
impulsul unui sfânt resort, 
sădit în noi, în chip mi- 
raculos, de Duhul lui 
Dumnezeu, 

VĂ nib ii Di ui BIND 


dl 13 îi IE 7) 


noastre. Acestea toate al- 
cătuiesc astăzi un tezaur 
teologic de mare preţ, făcut 
deja cunoscut peste graniţă 
de către autor prin centrele 
europene în care a confe- 
renţiat, prin numeroasele 
volume tipărite în ţară şi în 
străinătate, sau prin întâl- 
nirile ecumeniste la care a 
participat. 

El va înfrunta desigur 
anii, deceniile şi chiar 
veacurile viitoare, într'atât 
de original sintetizează 
într'un tot o credinţă pro- 
fundă, ortodoxă, meditații 
filosofice reluate şi audi- 
enţă iubitoare faţă de 
structura spirituală con- 
temporană. De aceea P.C. 
Sa rămâne tipul de teolog 
creator al veacului nostru. 
Şi Academia Română l-a 
încununat pe titular în una- 
nimitate. 

Dar nu trebue să se uite 
niciodată că Părintele nos- 
tru Profesor a fost nu 
numai un dascăl unic în 
Teologie ci şi un formator 
de suflete dela catedră, dela 
amvonul bisericii, din foi- 
şoarele culturii. Pe lângă 
preumblările zilnice cu 
studenţii dela Facultate 
până la locuinţa sa, casa 
Părintelui Profesor era 
întotdeauna deschisă ne- 
număraţilor tineri, preoți, 
călugări, intelectuali, une- 


ROMÂNIEI 


În atenţia: 


organe refuză în mod sis- 
tematic, după o cunoscută 
mentalitate comunistă, să 
ne pună în posesia averii ce 
ne-a fost luată silnic de 
regimul comunist, pre- 
textând că nu figurăm cu 
nici un fel de teren în re- 
gistrul agricol, deşi dreptu- 
rile noastre de proprietate 
nu pot fi contestate, după 
cum rezultă din actul emis 
de Arhivele Statului - 
Prahova, cu nr. 1359 din 6 
August 1992, act care atestă 
averea Mânăstirii noastre şi 
drepturile ei de posesiune. 

Faţă de această situaţie, 
ținând seama că Mânăstirea 
este instituţie de drept pu- 
blic, iar averea ei se bucură 
de ocrotirea legală a dreptu- 
lui fundaţional, 

“Vă rugăm, Domnule Pro- 
curor General, să faceţi uz 
de toate prerogativele şi 
împuternicirile ce vi le con- 
feră legile statului, spre a 
obliga organele abilitate cu 
aplicarea Legii nr. 18, să 
reconstituie drepturile de 
proprietate şi să pună în 
posesie Mânăstirea Cheia 
cu terenurile arătate mai 
sus, ținând seamă de faptul 
că dreptul de proprietate al 
Mânăstirii Cheia asupra 
acestor terenuri este im- 
prescriptibil de către vreo 
lege organică a statului 
român, care nu poate ex- 
propria prin nici un mijloc 
legal această Mânăstire de 
averea ce o posedă, ci dim- 
potrivă, statului român îi 


ia suniu ud n» 1ogn ir 


PAGINA 15 


IE E PE IIL LEESESE Ea 
TRECEREA LA CELE VEŞNICE 
A P.C.PR. ACAD. DUMITRU STĂNILOAE 


— Pr. Dr. Gheorghe |. DRĂGULIN 


ori de talia lui Constantin 
Noica. 

Şi acolo unde nu ajungea 
cuvântul vorbit, pătrundea 
mesajul scris al evlaviei din 
Filocalia (12 volume) sau 
cultivat în cercul spiritual 
al "Rugului aprins" la Mâ- 
năstirea Antim. Îmi amin- 
tesc că multă mângâiere şi 
întărire a adus el până şi în 
temnițele comuniste, de 
care nici fericitul răposat nu 
a fost scutit. 

Pentru astfel de cre- 
dincioşi, dotați cu harisma 
sfătuirii şi discernerii du- 
hurilor, tradiţia ortodoxă 
are noțiunea de "stareţ". Şi 
Părintele Profesor Stăniloae 
a fost un astfel de stareţ pe 
dimensiunile întregii Pa- 
triarhii Române. 

De aceea în momentul 
trecerii P.C. Sale la cele veş- 
nice, se cuvine să fericim pe 
cel care s'a stins în culmea 
virtuţilor sfințeniei şi a 
iubirii celei mai jertfelnice, 
precum şi a ştiinţei adevă- 
rate şi militante. Teologul 


„care pe pământ a meditat 


ani în şir la Chipul ne- 
muritor al lui Dumnezeu 
(Craiova, 1987), devenind 
dascăl al neamului său, a 
ajuns acum în faţa Atot- 
ţiitorului ca să primească 
dela El cununa dreptăţii şi a 
mântuirii. 
Dumnezeu să-l ierte! 


ci se 


"PROCURATURA GENERALĂ A 


Domnului Procuror General 


revine obligaţia morală de a 
face cuvenita reparaţie 
morală prin a reconstitui 
dreptul de proprietate a 
Mânăstirii Cheia asupra 
averii ce-i aparține de 
drept. 

Lipsită decenii de-a 
rândul de proprietăţile ei 
fireşti, ducându-şi existența 
numai prin mila credin- 
cioşilor, Mânăstirea nu poa- 
te azi să ducă povara unui 
proces cu statul român pen- 
tru redobândirea averii 
sale, singura prin care-şi 
poate reconstrui aşezămin- 
tele (corpurile de chilii şi 
celelalte clădiri) ajunse în 
paragină şi amenințând să 
se prăbuşească. 

De aceea facem acest 
apel la dumneavoastră, un 
apel de suflet, să sprijiniți 
cauza noastră şi să ne 
ajutaţi să redobândim ceea 
ce ni s'a luat şi care este 
singura posibilitate prin 
care putem crea fondurile 
necesare reconstruirii clă- 
dirilor noastre amenințate 
de ruină. 

Sprijinind această cerere 
de a face dreptate unei 
instituţii fundamentale a 
Neamului nostru, dovediţi 
că sunteţi un bun Român şi 
un fiu al Bisericii poporului 
român, 


Cu aleasă consideraţie, 


Stareţ 


Arhim. Cleopa NANU 


esnibusiia arina oxid 


| 
| 


iai 


PAGINA 16 


NOEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


PESE PEPPERS E RR a 2 0 RATE RINA 
Istorie de ştiut 


DESPRE ACTUALITATEA ÎN POLITICA EXTERNĂ ROMÂNEASCĂ 
=X 


Dar diplomaţia româ- 
nească condusă de Titu- 
lescu şi chiar mai târziu, n'a 
interpretat potrivit reali- 
tăţilor de atunci principiile 
salutare de politică externă 
dictate de poziţia noastră 
"la răspântia imperiilor”, 
uneori moarte şi totdeauna 
în fierberea resuscitării. 

Şi nici n'avea cum să pro- 
cedeze altfel, fiindcă tocmai 
cunoaşterea problematicei 
româneşti şi europene su- 
ferea de un viciu de fond: 
identificarea inversă a 
primejdiilor, aplicarea deci 
pe dos a principiului de 
contractare a alianțelor 
după ordinea de precădere 
a acestor primejdii; adică 

primatul primejdiei vestice 
(24 de cea estică, a fascis- 


mului european faţă de a 
comunismului euro-asiatic. 

Increderea în eficienţa 
formelor juridice după ce 
nucleul rezistenţei euro- 
pene față de Est reprezentat 
de Germania a căzut, 
convingerea că puterile 
occidentale fără Germania 
vor impune Rusiei la 
sfârşitul războiului câştigat 
cu ajutorul ei, respectarea 

cestor forme, convenţii, 

ratate şi pacte - sau că 
însăşi Rusia şi-ar propune 
să le respecte de bună voie, 
au fost iluziile cele mai 
funeste rezultate din acel 
viciu de cunoaştere a pro- 
blematicei moderne, euro- 
pene şi româneşti. 

Dl. Coste se întreabă: 
cine a avut dreptate? cine a 
fost adevăratul realist? şi 
tot D-sa îşi răspunde: 
"Titulescu a avut dreptate; 
el este adevăratul realist”. 
Ne întrebăm şi noi, "jude- 
când istoria ultimilor 15 ani 
în perspectivă"; cum a avut 
dreptate Titulescu? 

Dacă Titulescu ar fi avut 
dreptate, ar fi trebuit ca 
acum Preşedintele Truman, 
Churchill, Auriol şi Stalin 
să chibzuiască împreună 
într'o mai multă sau mai 
puţină armonie, destinele 
lumii democratice; între 
Statele Unite şi Rusia 
Sovietică să existe o inti- 
mitate cel puţin ca între 
Franţa şi Marea Britanie; 
Germania unitară, democ- 
ratizată şi demilitarizată, să 
voteze la ONU când cu 
Sovietele, când cu Statele 
Unite, fără ca unele sau 
altele să se supere; Imperiul 
Britanic şi cel Francez să 
aibă o vigoare reînnoită şi 
să nu mai existe cartele mai 
riguroase ca în timpul răz- 
boiului la Londra, după 7 

ani dela sfârșirea răz- 
boiului; Simplonul să 
circule plin de Occidentali 
şi de băştinaşi, cu fel de fel 
de treburi sau turişti, fără 
alte preocupări decât să 
ajungă mai repede la Sofia 
şi Bucureşti sau invers, la 
Milano şi Paris; numita 
"Cortină de Fier” să nu 
existe în terminologia 
politică şi în limbajul 
popular; adică Sovietele să 
fi respectat tratatele de 
alianţă, de amiciţie şi de 
asistenţă, şi azi Anders şi 
Mikolaiezik să guverneze 
la Varșovia, Benes şi 
Massarik la Praga, Regele 
Petru cu Fotici şi Macek la 
Belgrad, iar opoziţiile 
respective să m'aibă alte 


griji decât dilema votului 
majoritar sau proporţional; 
România, Ungaria şi Bul- 
garia, după judecarea şi 
pedepsirea lor de către cei 4 
mari în deplin acord, cu 
mai multe zeci de milioane 
de dolari pentru politica lor 
mioapă, să fie redate 
democraţiei cu Maniu 
Prim-ministru şi urmaşul 
lui Titulescu la Externe, cu 
Tibor Ekhart în Ungaria şi 
Petkov în Bulgaria; ca 
partidele comuniste să 
n'aibă altă aspirație decât să 
pătrundă în parlament, iar 
la Moscova să nu privească 
decât ca altădată, partidele 
liberale la Londra şi Paris; 
Ţările Baltice să aibă ace- 
eaşi situaţie ca Finlanda iar 
Austria să exporte petrolul 
dela Zisterdorf după ce 
Rusia s'a grăbit să onoreze 
declaraţiile dela Moscova 
din 1943; ultimul soldat 
american să fie de mult 
peste ocean şi azi numai să 
contribuie la mărirea pro- 
ducţiei de automobile şi 
posturi de televiziune, iar 
cercetările atomice să se 
îndrepte numai în direcţia 
zborurilor interplanetare; 
în Rusia să se construiască 
numai tractoare, iar "Prav- 
da" să ceară prinderea 


agitatorului Mao-Tse-Tung 


şi predarea lui guvernului 
legitim şi amic al lui Ciang- 
Kai-Chek; despre Coreea să 
nu se ştie decât că s'au făcut 
alegeri (desigur libere) şi că 
a sporit comerţul cu Ja- 
ponia; în sfârşit, ca lumea 
să nu se gândească la un 
nou război, decât ca la 
sfârşitul lumii în anul 2.000. 
Dreptate s'ar putea spune 
că a avut Titulescu, dacă cel 
puţin adepții politici lui 
s'ar afla în străinătăţi în 
concediu, iar nu în exil, ca 
toți "fasciştii” de rând. 
Adevăratul realist a fost 
Titulescu? Nu e prea greu 
de gândit ce s!ar fi întâm- 
plat dacă s'ar fi realizat 
întegral politica lui Titu- 
lescu. România ar fi semnat 
pactul de asistenţă cu 
Sovietele, prin care ar fi 
obţinut tot felul de garanții. 
Germania ar fi considerat 
România ca angajală defi- 
nitiv în câmpul frontului 
popular şi deci, ca un nou 
cap de pod sovietic, ca 
Cehoslovacia. La stipularea 
pactului cu Sovietele în 
1939, Germania n'ar mai fi 
avut aşadar nici un interes 
să menajeze România; 
tocmai dimpotrivă, Româ- 
nia ca şi Polonia, ar fi 
devenit o platformă de 
înțelegere germano-rusă. 
Revendicările ruseşti nu 
s'ar fi oprit numai pe Prut, 
ci s'ar fi întins până la 
Carpaţi, vechiul ideal ru- 
sesc; Germania n'ar mai fi 
avut nici un motiv să nu-i 
dea satisfacţie, cum Hitler a 
arătat precis în convorbirea 
cu Ciano, dacă România 
iese din poziţia de echili- 
bru. Şi desigur, nu pactul 
de asistenţă cu România ar 
fi oprit Rusia să-şi realizeze 
revendicările, după cum 
nici pactul de asistenţă cu 
Polonia n'a impiedicat-o so 
împartă. În evenimentele 
din 1939-40 România ar fi 
dispărut de pe hartă, împăr- 


Sovietele, Germania, îm- 
pingând armata roşie din- 
colo de Nistru ar fi stabilit 
un regim de ocupaţie mili- 
tară ca într'o ţară inamică şi 
în cel mai bun caz s'ar fi 
admis o ficţiune de stat 
vasalizat, cu un fel de 
guvern Nedici oarecare. 
După retragerea trupelor 
germane din teritoriile 
româneşti, statutul Româ- 
niei ar fi fost determinat în 
ultimă instanţă de Rusia, cu 
participarea numai plato- 
nică a puterilor occidentale. 
Rusia și-ar fi reţinut ce-a 
câştigat prin pactul ruso- 
german, cum s'a văzut în 
cazul Basarabiei şi Buco- 
vinei, Ţărilor Baltice şi 
Poloniei; în plus ar fi re- 
ținut probabil Dobrogea 
sub pretextul sancţionării 
Bulgariei pentru partici- 
parea la reăzboi alături de 
Germania; în cel mai bun 
caz, Dobrogea ar fi fost 
pusă sub un condominium 
ruso-român, adică în prac- 
tică, echivalând cu o pose- 
siune sovietică. România ar 
fi fost împinsă nominal 
peste Carpaţi, în aşteptarea 
unei soluţii radicale. Regi- 
mul "democratic" stipulat 
de acord cu aliaţii oc- 
cidentali ar fi fost stabilit 
“după interpretarea sovie- 
tică. Regele şi Guvernul în 
exil ar fi rămas la Londra ca 
Regele Petru, în timp ce 
încă din 1944 Groza, Parhon 
şi ceilalţi ar fi ajutat comu- 
niştii să instaleze republica 
populară. Din 1939-1940, 
România ar fi început deci 
din toate direcţiile seria de 
schingiuiri morale şi teri- 
toriale. Bogăția economică a 
României ar fi fost sleită cu 
desăvârşire. Incă de pe 
atunci elitele româneşti ar 
fi fost decimate şi împărţite 
între lagărele ruseşti şi 
germane. Traumatismul 
acesta tragic zmulgându-i 
posibilităţile de rezistenţă, 
ar fi îngenuncheat națiunea 
română sub un complex de 
neputinţă, ar fi redus-o la o 
populaţie de felahi, descon- 
siderată şi condamnată la 
pasivitate: lipsită de con- 
diția eroică, națiunea ro- 
mână pierdea în istorie 
titlul la libertatea prin sine 
însăşi. Astfel fenomenul 
românesc s'ar fi pierdut în 
haosul dezagregării şi pro- 
cesul unităţii româneşti s'ar 
fi întors cu veacuri în urmă. 
lată unde ar fi dus genul 
acesta de realism. Blocul 
micilor ţări realizat după 
gândirea lui Titulescu, 
adică blocarea Axei prin 
coaliția celorlalte mari pu- 
teri occidentale cu Rusia 
Sovietică nu numai că n'ar 
fi schimbat nimic şi n'ar fi 
împiedicat războiul, dar l-ar 
fi grăbit şi ar fi accelerat 
dezastrul, 
lar politica "falsului: 
realism" cum o numeşte DI, 
Coste, a unor mici puteri ca 
Polonia și 1ugoslAS la, n'a 
euşit tocmai fiindcă n'a 
ost dusă până la capăt. În 
onjunctura dorită de Ger- 
mania a drenării războiului 
spre Est, Polonia, în schim- 
bul unor concesii, cum i s'a 
ropus, s'ar fi salvat şi ar fi 
păstrat forțele intacte pen- 
tru faza a doua a limitării 


țită de vecini şi ocupată g) Germaniei la rolul de "pri- 


milităreşte, În războiul cu 


mus inter pares" în Est, iar 


Mihail Fotin ENESCU—— 


nu de imperiu oriental. Ce 
însemna Danzigul şi pri- 


O D= 
matul Germâniei- temperat 


〠echilibrul occidental, 

“faţă de pierderea libertăţii 
i a teritoriilordela Est! 

Fr lovitura nechibzuită a 

lui Simovici, torpilând 

într'o clipă excelentele 


rezultate de pe urma po- 
liticii lui Svetcovici şi a 
Principelui Paul, azi se 
vede bine unde a condus. 
Tocmai fiindcă s'au crezut 
mai mult decât sunt şi s'au 
amestecat până la urmă în 
conflictul marilor puteri - 
Ridz-Smygly desconside- 


rând politica înţeleptului 
Mareşal Pilsudski şi Si- 
movici pe acea a bunului 
simţ, a deschis drumul lui 
Rokosowski şi Tito. 


Continuare în 
numărul viitor 


ÎN ROMÂNIA, 
PE DRUMURI MOLDAVE 


Pe parcursul unui drum 
lung, din care te întorci 
stup de impresii, vezi în 
orice loc ai poposi, faţa 
veche-străveche a ţării, ală- 
turi de cea nouă, rod al hăr- 
niciei pe toate tărâmurile de 
activitate. Ziduri, în ele cu 
ecourile vitejiei, din ce a 
fost Cetatea de Scaun dom- 
nească; turnul Zamca, la 
poalele căruia îţi închipui 
sânge de războinici; inter- 
minabile galerii subterane, 
loc de refugiu din calea 
puhoiului duşman - iată 
peisajul vechi al Sucevei. 
sPresajcoțidiagă a înregiz,, 
trat, comentând pe larg, 
înfăptuirile vremii noastre. 
Reportajele continuă şi mai 
sunt încă atâtea de spus! 
Fala sucevenilor o constitu- 
ie, desigur, bogăţia nesfâr- 
şită a ceea ce se cheamă aur 
verde, dând naştere indus- 
triei forestiere în tot jurul 
cetăţii, ca de pildă la Frasin, 
regiune de altfel şi minieră. 

Dintre numeroasele mo- 
numente istorice, spre care 
vin oameni de pe tot glo- 
bul, personal m'a emoţionat 
cu deosebire modesta bise- 
rică din Pătrăuți, unde 
ajungi cu autobuzul 5, după 
ce, părăsind Suceava, treci 
prin Burdujeni şi Iţcani. O 
distanţă relativ mică. 

Satul Pătrăuți, răsfirat de 
nu-i mai dai de capăt, are 
pe o ridicătură a şesului 
dela poala munţilor, ctitoria 
lui Ştefan cel Mare, unic 


EN 
Ştefan cel Mare și 
vestigiu istoric moldovean 
ferit de vitregiile secolelor, 
fără să fi fost, adică, supus 
restaurării. În afara istoriei, 
ești pus în cunoştinţă de 
cauză de către custodele 
Vasile lonaşcu, întruchi- 


a. La AICURE îti 4 
familia sa, în tabloul votiv dela Vo. 


Petre PASCU 


parea cumsecădeniei. 

Plecând din punctul de 
pornire al autobuzului, pe 
distanța lungă, până să 
ajungi la mânăstire, întâl- 
neşti săteni şi droaie de 
copii, care - cu toţii - nu ar 
trece pe lângă tine, Doamne 
fereşte, să nu-ţi spună 
"Bună ziua". Semnul acesta 
de politețe simplu, m!' a dus 
cu gândul la satul copilăriei 
mele, Semlac, judeţul Arad, 
unde era mare rușine să nu 
dai bineţe oamenilor, chiar 
dacă nu-i cunoşteai. Părin- 
ţii, învățătorii, aşa ne-au 
învăţat. E 
> Călăuza amabilă îți mai 
spune multe-multe. Bise- 
ricii doar o dată i-au luat 
vântoasele acoperişul. Inco- 
lo, tot ce vezi e neclintit, 
ca'n timpul Marelui ctitor. 
Pictura aceeaşi. Vestita 
"cavalcadă", o frescă de 
oameni şi călăreţi, sim- 
bolizează înfrângerea Rău- 
lui. La lumina unei lumâ- 
nări, regretând lipsa elec- 
tricităţii, ţi se arată chipul 
lui Ştefan cel Mare, al so- 
ției, al fiului Bogdan. Eşti 
informat că după icoana de 
aici s'a reprodus figura 
Domnitorului, în toate căr- 
ţile şcolare şi de istorie. 
Chiliile nu mai există, nici 
urmă de ele. "Singurul lăcaş 
durat de Ştefan, cu chilii de 
maici! - te face atent însoţi- 
torul. 

i se deschide apoi, un 


registru îngălbenit de vre- 


'roneţ 
me: Cartea Sfântă, caligrafi- 
ată impecabil. Vade-mecum 
al atâtor şi atâtor ani, filele 
pe care le întorci cutremu- 
rat, vorbesc despre trecutul 
plin de peripeții. 

Precum atestă cartea, 


Nicolae Iorga a fost vizita- 
tor în 1924. Cu acel prilej, 
numeroase inscripţii slavo- 
ne scoteau la lumină, ca de 
sub văluri negre, date pri- 
vind istoria bisericii, a 
patriei noastre. Deasupra 
uşii dela intrare, în exterior, 
marele cărturar, cu un cuţit 
răzând tencuiala, a supus 
descifrării textul citit acum 
transcris; 

"Io Ştefan Voevod, 
Domn al ţării Moldovei, 
fiul lui Bogdan Voevod, am 
început a zidi acest locaş, în 
numele cinstitei cruci în 
anul 6995=1487, luna Iunie 

Clădirea nu a durat decât 
trei luni. 

Continui a răsfoi cartea 
şi citesc: 

"17/30 Aprilie 1924. Spre 
amintire bunei primiri la 
bisericuţa lui Vodă Ştefan. 
N. Iorga”. Un scris mărunt, 
cu creionul, încercuit pro- 
babil de custode, spre luare 
aminte. Îl găseşti semnat pe 
Ştefan Iorga, fiul profesoru- 
lui. Într'un loc: I. Dragos- 
lav. La 29 Aprilie 1929, alt 
autograf preţios: George 
Enescu. De câteva ori a lăsat 
urmă de trecere pe aici, 
pana istoricului literar 
Lecca Morariu, de prin 
partea locului. După alte 
numeroase mărturii: |. Pe- 
trovici, datat proaspăt, 5 
Iunie 1971, alături de N. 
Râmniceanu, prieten înso- 
ţitor al filosofului. 


Colecţia Petre PASCU 
Cu o competenţă făcân- 
du-i mare cinste, ciceronele 
mă pune în situaţia fericită 
de a cunoaşte câteva le: 
penale pătrăuțene, la timpul 
or fapte trăite, Mi se arată 
Continuare în pag-19 


Izbucnirea revoluţiei din 
Franţa (1789) găsea Impe- 
riul otoman antrenat într'un 
u război, dus simultan 
cu cele două imperii - țarist 
i habsburgic - cele mai in- 
teresate în a-i lua locul în 
sud-estul Europei. În ciuda 
prognozei iniţiale, conflic- 
tul ruso-austro-otoman s'a 
arătat a fi lung şi dificil, 
deoarece ideile înnoitoare 
e revoluției franceze pu- 
meau în primejdie mo- 
mnarhiile absolutiste. În 
acest context, Austria înche- 
ie cu Turcia tratatul dela 
'Şiştov (1791) pe baza res- 
'pectării statu-quo-ului ante- 
belic, iar Rusia pacea dela 
şi (1792) dar mai noro- 
coasă, înglobând teritoriul 
intre Bug şi Nistru şi căpă- 
tând pentru prima oară 
graniţă comună cu Mol- 


va. 
Selim al III-lea, urcat pe 
“în anul declanşării re- 
oluţiei franceze, după 
heierea păcilor cu. oi 


modernizeze Imp 

cretate prin firmanul din 
1793, aceste reforme, denu- 
mite "Noua Ordine" (Niza- 
“m-i Djedid), urmau să 


anarhii feudale şi să impul- 
sioneze meseriile şi comer- 
"țul. De fapt Selim al III-lea 
nu urmărea crearea unui 
“stat burghez, ci a unui stat 
centralizat, cu o armată dis- 
 ciplinată, bine instruită şi 
dotată, care să nu depindă 
de feudalii locali. Un rol 
important urmau să joace 
specialiştii francezi, care au 
început să sosească în 
„ toamna anului 1792. Ar fi 
- greşit să se creadă că sulta- 
nul şi miniştrii săi reforma- 
tori nutreau simpatie faţă 
de iacobinii francezi, iar 
executarea lui Ludovic al 
“XVI-lea (1793), cu care 
Selim III corespondase, îl 
repugnase. Dar ocuparea 
Veneţiei de către Napoleon 
(1797), cu care Turcii făceau 
„un comerţ intens, debar- 
„carea în Egipt (1798), răci- 
seră relaţiile franco-otoma- 
ne şi chiar la încheierea 
primei alianţe între Turcia 
şi Rusia (1798), la care 
_aderase şi Anglia în anul 
următor (N. Ciachir, Gh. 
Bercan, Diplomaţia euro- 
„Peană în epoca modernă, p. 
238-239), Pe plan intern, 
Sleim al III-lea este nevoit 
să facă concesiii lui Ali 
Paşa Tepelena - cel care dis- 
Tusese Moscopole şi pârjo- 
lise satele aromâneşti - ce- 
luilalt rebel, Osman Paz- 
vantoglu, paşă de Vidin, să 
acorde aproape indepen- 
denţă totală Muntenegrului 
ȘI să tolereze până la 1804, 
indisciplina ienicierilor ca- 
Te acaparaseră puterea în 
Pașalâcul dela Belgrad. În 
acest context, Vlahii bal- 
Canici profită de situaţie, îşi 
tensifică în special nego- 
|, pătrunzând şi până la 
ena, până la Leipzig , 
Da stia, Brașov, Odesa etc. 
izbucnirea râscoalei sâr- 


 cuvÂNTUL ROMÂNESC 


NOEMBRIE 1993 


RA ARMÂNBASCĂ 


VLAHII SUD-DUNĂRENI ÎN 
EPOCA MODERNĂ ÎN CONTEXT 
SUD-EST EUROPEAN 


-M- 
—————— Prof. Dr. Nicolae CIACHIR 


beşti din 1804, sub condu- 
cerea lui Karageorge (se 
pare că avea ceva sânge 
vlah), s'au încadrat şi a- 
ceştia dând dovadă de apti- 
tudini militare deosbite. 
Istoricul austriac B. Kallay 
remarca, încă din 1910, că 
toate popoarele creştine din 
Turcia europeană conside- 
rau cauza insurecției sârbe 
ca o cauză proprie. De ace- 
ea, lupta Sârbilor a avut un 
puternic ecou în Grecia, 
Muntenegru, Albania, Bul- 
garia şi în Ţara Românea- 
scă. Unul din marii specia- 
lişti în problemele bal- 
canice D. Djordjevici, astăzi 
profesor la Universitatea 
din Santa-Barbara (Califor- 
nia) - cu care am colaborat 
ştiinţific - scoate în eviden- 
ță şi aportul Aromânilor şi 
Românilor, căci la sud de 
Dunăre în zona Plevna şi 
Vidin a luptat şi Tudor 
Vladimirescu cu voluntarii 
săi (D. Djordjevici, Revolu- 
tions nationales des peu- 
ples balkaniques (1804- 
914)._.B EEE ȘI 8) De 


vici, revoluția sârbă a dete: 
minat mişcări ţărăneşti în 
regiunea Vidinului şi în 
alte părți ale Bulgariei, 
mişcări ale armatolilor şi 
Klepţilor din munţii Olimp, 
în Muntenegru şi Albania 
septentrională. Zone care 
musteau de aşezări vlahe. 

Unul din marii noştri 
istorici, A. D. Xenopol - pe 
care persoal îl apreciez mai 
mult decât pe Iorga - folo- 
sind izvoare şi lucrări con- 
sacrate Imperiului otoman 
(Cantemir, Zinkeisen, Ham- 
„mer, G. Rosen etc.), ne pre- 
zintă veridic tabloul decă- 
derii otomane şi mişcările 
care au zdruncinat temelia 
acestui edificiu, deja 
anacronic în secolul al XIX- 
lea. Scoţând în evidenţă 
importanţa elementului 
macedonean (aromân) în 
istoria sud-estului Europei, 
Xenopol relevă că Grecii, în 
timpul răscoalei din 1821 şi 
mai ales în declanşarea 
acesteia, s'au bazat în pri- 
mul rând pe armatolii din 
regiunile muntoase ale 
Turciei eurpene. "Aceşti 
armatoli sau căpitani erau 
cu toţii de origine aromână, 
pe care Turcii încă dela 
prima lor intrare în Europa 
îi găsiseră agățaţi pe vâr- 
furile munţilor, aşezaţi în 
nişte sate sau orașe ce 
păreau mai curând aninate 
de cer decât aşternute de 
pământ şi care rămăsese cu 
locuinţa în acele regiuni ce 
păreau a nu putea fi călcate 
de picior omenesc. Toţi 
acești armatoli păstraseră în 
văgăunile lor o neatârnare 
aproape deplină de puterea 
turcească" (A.D. Xenopol, 
Istoria Românilor din Dacia 
Traiană, p. 38-39). 

În 1838 se tipărea la 
Belgrad în sârbeşte lucrarea 
lui Gherasim Gheorghevici 
"Evenimentele importante 
ale istoriei Serbiei mo- 
derne”. Autorul acestei 
istorii este cunoscutul om 
de cultură, egumen al mâ- 


năstirii Studenica, apoi 
episcop de Şabaţ, unul din 
apropiații prinţului Miloş 
Obrenovici, membru al 
Consiliului de Stat, care 
alături de fraţii lui Miloş şi 
Mitropolitul Serbiei, au 
jucat un rol important şi 
politic în viața ţării (M. 
Milicevici, Pomenik zna- 
menitih ljudi u srpskog 
naroda, Beograd, 1888, p. 
153-156). Citind această 
carte (în 1984, la cartea rară 
la Belgrad), la pagina 94 
găsesc următoarele: "Sunt 
născut la Vidin. Tatăl meu, 
Gheorghe era român, iar 
bunicul după tată s'a născut 
la Ciuperceni. Mama mea, 
care m'a născut şi m'a pur- 
tat la sân, era tot vlahă şi se 
chema Anuţa şi nu ştia nici 
o limbă, afară de limba ei 
maternă, adică vlaha" (p.94- 
95). lată deci, spiritualitatea 
latină lasă urme, copilul 
orfan de ambii părinţi, gă- 
sindu-și azil la mânăstirea 
Studenica, a ajuns unul din 
cărturarii Serbiei din prima 


iumă olului al XIX- 


a originea sa ne- 
sârbă. Gherasim Gheor- 
ghevici (1779-1839), la sub- 
solul cărţii sale face o serie 
de referiri, din timpul răs- 
coalei lui Karageorge (1804- 
1813), la vlahi care au căzut 
pentru cauza sârbă şi dă 
multe_ citate şi în româ- 
neşte. In zona Timocului şi 
a Vidinului, locuiau şi 
mulți Români, o parte din 
ei trecuseră la sud de 
Dunăre din cauza obliga- 
țiilor grele pe care ţăranii 
trebuiau să le presteze pe 
baza Regulamentului Or- 
ganic intrat în funcţiune în 
Ţara Românească în 1831 şi 
în anul viitor în Moldova. 
George Vâlsan numai pen- 
tru zona Timocului dă cifra 
de 300.000 de Români, iar 
savantul german G. Weig- 
and, peste 200.000. 

Revoluţia română dela 
1821 de sub conducerea lui 
Tuder Vladimirescu s'a 
desfăşurat în cadrul com- 
plex creat de frământările 
popoarelor din sud-estul 
Europei şi în primul rând, 
lupta poporului grec pentru 
independenţă. Organizaţia 
revoluționară "Filiki Eteria” 
(1814) bazată pe ideile ilu- 
minismului şi ale revoluţiei 
franceze, pe programul lui 
Rigas Velestinlis (după 
unele izvoare, vlah) şi pe 
experienţa revoluţiei sârbe 
(1804-1813), se răspândise 
printre toţi creștinii Penin- 
sulei Balcanice, inclusiv 
printre vlahi. Planurile 
Eteriei prevedeau o insurec- 
ție generală, astfel încât 
forțele otomane să se dis- 
perseze între Principatele 
Române, Muntenegru, Gre- 
cia, Peloponez, (inclus în 
1715 în cadrul Imperiului 
otoman, luat dela Veneţia). 
D. Djordjevici arată că în 
prima fază interesele rev- 
oluţiei române concordau 
cu interesele Eteriei. O. 
Nakicevici, analizând docu- 
mente otomane, ajunge la 
concluzia "că insurecția 


română a fost preludiul rev- 
oluţiei greceşti din 1821, 
revenindu-i meritul de-a 
ridica primul steagul răs- 
coalei". Aceste informaţii 
conjugate cu surse brita- 
nice, sintetizate, sună astfel: 
1. Armata otomană să lichi- 
deze imediat pe rebelul Ali 
Paşa şi să ocupe Ianina; 2. 
Să lichideze focarul din 
Ţara Românescă ; 3. Să înă- 
buşe drastic mişcarea din 
Peloponez, care începe să se 
propage şi în Grecia (Din 
rapoartele consulului bri- 
tanic Francis Charnaud 
trimise din Salonic şi păs- 
trate în fondul "The Levant 
Company". Dacă Ali paşa, 
aliatul vremelnic al Gre- 
cilor a fost lichidat, ca şi 
Tudor Vladimirescu, revo- 
luţia elenă a continuat 
mulţi ani (1821-1830), mulţi 
vlahi ocupând posturi de 
comandă şi a angrenat mar- 
ile puteri, flota anglo-fran- 
co-rusă distrugând la 
Navarino (1827) flota turco- 
egipteană, urmând şi un 
război ruso-otoman. 
gam do 
“faptul că voluntari, între 
care şi Byron, şi subscripții 
din majoritatea statelor eu- 
ropene şi din USA, luau 
drumul pământurilor gre- 
ceşti, iar personalități ca 
preşedintele Monroe, re- 
gele Ludovic 1 al Bavariei, 
poetul Chateaubriand, filo- 
logul Ziersch, se pronunţau 
pentru cauza greacă (J. 
Droz, Histoire diploma- 
tique de 1848 a 1991, Paris, 
1972, p. 303). Până la urmă, 
tratatul dela Londra din 


Ţinem : 


1830, proclama indepen- 
denţa statului grec, primul 
în sud-estul Europei în 
epoca modernă. Aromânii, 
s'au implicat direct în 
această luptă şi numele de 
Colettis, Kallergis, Kolo- 
kotronis, prin funcţiile 
deţinute spun mare lucru. 
Burghezia greacă, pornind 
dela imboldul câştigării 
independenţei naţionale, 
începe sistematic, prin 
şcoală, biserică, presă, lite- 
ratură să propage ideea 
restabilirii Imperiului Bi- 
zantin în factură modernă, 
Grecii urmând să joace un 
rol preponderent în sud- 
estul Europei. Grecii prin 
biserică şi şcoală, au reuşit 
să grecizeze mulţi vlahi, 
mai ales vârfurile intelec- 
tuale, comerciale, bancare, 
însă majoritatea populaţiei 
şi-a menţinut entitatea 
națională. 

În 1983, la Bucureşti şi-a 
susţinut lucrarea de docto- 
rat, domnul Michel N. 
Romanos cu teza: "Puncte 


vedere şi teze privind 


originea şi limba cuţăvla- 
hilor”. In sinteză susţine 
următoarele: în Peninsula 
Balcanică se disting 4 cate- 
gorii de latinofoni: (a) 
românii; (b) istrovlahii; (c) 
meglenovlahii; (d) cuţo- 
vlahii. Termenul de cuţo- 
vlahi, a fost acceptat în sens 
interbalcanic la pacea iscăl- 
ită la Bucureşti (1913), cu 
ocazia terminării celui de-al 
doilea război balcanic. Ei se 
mai numesc, aceştia din 
urmă, în literatura cultă, 
aromâni, iar alţii le spun 


PAGINA 17 


"macedo-români"! termen 
utilizat de propaganda anti- 
greacă pentru derutare. 
Cuţovlahii, se întind pe aria 
Tesalia-Durazzo-Skopje- 
Balkani. Domnul Romanos 
arată că există teorii contra- 
dictorii privind originea 
acestora, din care reţine: (a) 
provin din rândurile popu- 
laţiei dacice; (b) sunt des- 
cendenţii coloniştilor ro- 
mani; (c) sunt autohtoni 
latinizaţi. Concluzia auto- 
rului că ei gândesc greceşte 
şi sunt bilingvi, adică vor- 
besc cu toţii greaca şi idio- 
mul latin. Dar autorul nu 
recunoaşte că cuţovlahii 
care trăiesc în Albania, vor- 
besc albaneza şi limba lor, 
pe teritoriul fostei lugo- 
slavii, mai ales în Macedo- 
nia „sârba, ori macedoneana 
slavă şi limba lor. Deci vor- 
besc greceşte pentrucă ur- 
mează şcoli greceşti, fac 
armata în limba greacă şi 
dacă nu cunosc limba țării 
nu pot desfăşura o muncă 
productivă. Dacă am fost 
invitat ca specialis să fiu în 
comisie la un examen par- 
țial, la susţinerea tezei, 
n'am mai figurat în comisie, 
fiind incluşi oameni care 
s'au ocupat niciodată de 
istoria sud estului-euro- 
pean. Teorii similare, au 
fost recenzate pozitiv, de o 
serie de periodice româ- 
neşti şi în ultimul timp, şi 
unde din îndepărtata Cana- 
dă a luat poziţie "Cuvântul 
Românesc”. 


Continuare în 
aha ză 


În i N N 


AROMÂNII DIN BALCANI, VĂZ 


UŢI PRIN 


MĂRTURIILE CRONICARILOR 
BIZANTINI DIN SECOLUL VII PÂNĂ ÎN 


SECOLUL XIV 


Texte extrase din teza Dr. N. Caranica : 
Les Aroumains, Recherches sur l'identite d'une Ethnie 
(Aromânii, cercetări asupra identităţii unei Etnii) 
Traduse din limba franceză de D. Bacu 


Urmare din numărul trecut 


În ceea ce priveşte deci Aromânii (Vlahii) din 
Macedonia, Tessalia şi actuala Bulgarie, o primă 
menţiune apare deja in sec. VII. Descoperită la 
muntele Athos, la mânăstirea Kostamonitou, 
reprodusă de P. Uspenski în 1877 şi citată de Th. 
Capidan, această mică notiță spune, citând "în 
timpul împăraților iconoclaşti, Vlachorynchinii 
(adică Vlahii care locuiesc pe malurile Ryn- 
chinei, râu din Macedonia) şi Sagurdaţii au 
cucerit Bulgaria, au inaintat încetul cu încetul, 
au cucerit Macedonia, au pătruns în sfântul 
Munte cu familiile lor, copiii şi femeile, pen- 
trucă nu era nimeni care să-i oprească şi să le 
facă război." Aceste triburi trăiau in Chalcidica 
şi în câmpiile Salonicului şi Vardarului. Ciobani 
migranți, constituiau probabil un amestec de 
Vlahi, "Sklavones", Antes şi cu certitudine 
reziduuri celte din Balcani. Th. Capidan găseşte 
în această prezenţă a Vlahilor explicația cuvân- 
tului SARONIC, în aromână Sărună, care n'ar fi 
decât o transformare a cuvântului SALONA. 

La 976, un eveniment reamintește existenţa 
Aromânilor in regiunea Pindului: asasinatul lui 
David, ultimul fiu al contelui Sişman. G. 
Kedrenos, care a trăit in sec. XI-XII, autor al unei 
cronici universale, transmite această informaţie 
luată din cronica mai veche a lui Skylitses. 
Notează că David a fost asasinat de Vlahi no- 
mazi "Kelatores” între Kastoria și Prespa, la locul 
zis "Stejarul frumos”. Cuvântul care indică pe 
aceşti Vlahi, Kelatores, ar veni din vechea slavo- 
nă şi ar însemna "rutier" (deşi o asemănare 
tulburătoare cu substantivul român “călător” ar 


Strategikon. 


nemos. 


putea sugera şi o origine latină a cuvântului n.t.). 
Intr'adevăr, Aromânii erau bine cunoscuți in 
această epocă drept caravanierii prin excelență, 
care asigurau transportul mărfurilor de-al 

lui Via Ignatia şi în ansamblul Balcanilor. Ke- 
dronos notează de amenea că la 1014, Samuel, 
regele Bulgarilor, a luat hotărârea să construiască 
forturi în locurile cel mai amenințate de către 
Bizantini, la Kimba-Longos şi la Klidon. Nume- 
le acestea sunt respectiv transcrierea a două 
nume aromâneşti: Câmpu-Lung şi Clleaia. 

La 979, impăratul Bizanțului Vasile al II-lea, 
viitorul Bulgarocton, pune pe Vlahii din Hellada 
- Grecia - continentală sub autoritatea proto- 
spătarului Niculiţă cel Bătrân. Acesta confirmă 
existența în Tessalia a unui nucleu etnic aromân 
foarte important, a cărui origine este fără indo- 
ială foarte veche. Detaliile acestui episod se 
găsesc în "Sfaturi şi povestiri pentru Împărat", 
scrise de Kekavmenos între 1075 şi 1078, în pri- 
ma parte a manuscrisului zis a lui Vasilijewskij 
şi publicat la St. Petersburg în 1896, sub titlul de 


In cea de a doua parte, Kekavmenos descrie o 
revoltă a Aromânilor din Pind la 1066. Insu- 
recţia ia naştere în regiunea de pe râul Pleros, în 
Tessalia, între Farsala şi Larissa. 

Conducătorii mişcării se numeau "Verivoi 
vlahul, Slavota din familia Kermalak, loan 
Gremianites şi Vlahii din Gramiani”. Aromânii 
il aleg drept conducător general pe protospă- 
tarul Niculiţă care se bucura de increderea 
generală şi care era chiar bunicul lui Kekav- 


Continuare în numărul viitor 


Ş 


PAGINA 18 


NOEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ŞTIRI DIN LUMBA 


ROMÂNEASCĂ 


SESIUNEA FREIBURG 


Ca în fiecare an, Institutul şi Biblioteca 
Română din Freiburg-im-Briesgau (Ger- 
mania), cea mai însemnată vatră de cultură 
românească din afara hotarelor ţării, aflată 
în vechiul oraş din marginea Pădurii Ne- 
gre, a organizat şi anul acesta, ca întot- 
deauna la începutul lui Octombrie, o 
sesiune ştiinţifică, precedată de o consfă- 
tuire administrativă. Oaspeţii, veniţi ca de 
obicei din țările Occidentului, şi, precum 
în ultimii trei ani, şi din țară, au fost 
întâmpinați de doamnele Irina Nasta şi 
Rodica Moşinski, care continuă, împreună 
cu directorul Institutului, istoricul Iancu 
Bidian, să ţină la dispoziţia cercetătorilor 
români şi străini acest valoros tezaur 
cultural, fără nici un fel de recompensă 
materială pentru generoasa şi - trebue să 
subliniem - foarte împovărătoarea acti- 
vitate. 

Adunarea generală ordinară pentru anul 
1 Oct. 1992 - 1 Oct. 1993 a fost deschisă de 
preşedintele comitetului de conducere, 
istoricul Matei Cazacu, după care, direc- 
torul Institutului lancu Bidian a menţionat 
diligenţele în vederea obţinerii fondurilor 
necesare pentru supraviețuirea Institutului, 
arătând totodată ampla activitate şi cola- 
borările cu mediile universitare, precum şi 
sugestiile primite în legătură cu noi teme 
de cercetare. La proiectele de perspectivă, 
prof. Aurelio Răuţă a sugerat - şi propu- 
nerea sa a fost reţinută - să se inițieze, în 
anul 1994, o sesiune ştiinţifică la Paris. 

Prima parte a Sesiunii ştiinţifice din 2 
Octombrie a fost consacrată bizantino- 
logului Petre Năsturel, la împlinirea vârstei 
de 70 de ani. Luând primul cuvântul, 
istoricul Matei Cazacu a arătat că în viaţa 
lui Petre Năsturel, cărturar de aleasă 
valoare, dintre cei care au dus mai departe 
tradiţia bizantinologiei în ţara noastră, s'au 
succedat trei perioade; prima, dela naşterea 
sa la Paris, la 1 Aprilie 1923, până la pleca- 
rea sa din Franţa, în 1943, venind în Româ- 
nia pentru a se înscrie ca voluntar în lupta 
împotriva Sovietelor, a doua, din 1943 până 
în 1970, traversând întunecatele decenii ale 
dominaţiei comuniste, şi cea de a treia, din 


1970, an în care alege libertatea şi se insta- 
lează în Parisul său natal, unde va desfă- 
şura o bogată activitate ştiinţifică la SNRS. 

Expunând pe larg viaţa şi activitatea lui 
Petre Năsturel, istoricul Pavel Chihaia a 
descris mediul universitar în care a activat 
cercetătorul în România, strânsa sa 
colaborare cu profesorii Vitalien Laurent, 
Mihai Berza, Emil Lăzărescu, Emil Condu- 
rache. Cunoscând temeinic limbile greacă, 
bizantina, latina şi medio-bulgara, Petre 
Năsturel a studiat, în primul rând, şi a pus 
în lumină legăturile Ţărilor Române cu 
Bizanțul, dând la iveală documente inedite 
şi relatări în legătură cu aceste relaţii, 
descrise atât în doctoratul său dela Iaşi, din 
1951, cât şi cel dela Sorbona din 1979, 
publicat în lucrarea de referinţă "Le mont 
Athos et les Roumains. Recherches sur 
leurs relations du milieu du XIVe siecle a 

Cu o curiozitate vie,-cu o minuțioasă 
rigoare ştiinţifică, Petre Năsturel a publicat 
150 de titluri atât în legătură cu relaţiile 
Ţarilor Române cu Bizanțul, cât şi cu 
Grecia post-bizantină, cu lumea balcanică, 
apoi studii despre trecutul Bisericii române 
şi, implicit, despre arta veche românească, 
lucrări de sigilografie, heraldică, numis- 
matică, genealogie şi diplomatică. 

Pavel Chihaia, care l-a cunoscut pe Petre 
Năsturel îndată după venirea acestuia în 
ţară, în 1943, a evocat familia Gheorghe 
Fratostiţeanu, frecventată de ei, cuib al 
rezistenţei anticomuniste, unde s'a 
întemeiat organizaţia "Mihai Eminescu'', 
apoi relaţiile cu Emil Lăzărescu şi George 
Brătianu, ultimul încredinţându-l, prin 
soția sa, manuscrise care plecau spre Paris 
în valiza diplomatică a Ambasadei 
franceze. Prin ţinuta sa demnă, acest 
pasionat om de ştiinţă a fost mereu animat 
de un optimism luminos, care l-a ajutat să 
străbată zilele zilele sumbre ale deceniilor 
de dominație comunistă. 

In continuarea şedinţei de comunicări, 
istoricul Dan Cernovodeanu a conferenţiat 
despre "Stemele valahe din Armorialul 
Wijnbergen în lumina ultimelor cercetări", 
menţinându-şi afirmaţiile făcute cu 


- ASOCIAŢIA 


PRO BASARABIA 
ŞI BUCOVINA 


Pavel CHIHAIA 


Biserica Română Unită 


paisprezece ani în urmă, referitoare la 
atribuirea a două steme din Armorialul 
Wijnbergen, unuia din ultimii Asăneşti 
(lui Ioan Assan al III-lea) şi voievodului 
nord-dunărean Litovoi. Dan Cernovodeanu 
se înscrie împotriva afirmațiilor heral- 
distului Marcel Sturdza-Săuceşti, precum 
şi istoricilor Radu Ştefan Ciobanu şi 
Nicolae-Şerban Tanaşoca, care atribuie 
altor epoci şi altor titulari celor două steme, 
sub care se află indicaţia "Roy de Blaquie', 
întemeiaţi pe noi scrieri de epocă. Un alt 
cercetător, 1. Stănescu, s'a raliat recent 
opiniilor emise de către Dan Cernovo- 
deanu. 

A urmat la cuvânt Petre Năsturel, care a 
identificat "Un nou cronicar din secolul al 
XVI-lea: Isaia dela Slatina", cum sună titlul 
comunicării sale. Este vorba de un al 
patrulea cronicar al cronicii moldoveneşti 
din secolul al XVI-lea, necunoscut până în 
prezent, care a redactat un fragment cu- 
prins între contribuţiile lui Eftimie şi 
Azarie în manuscrisul dela Kiev. De fapt, 
acest fragment a fost despărţit de cronica 
anterioară prin precizarea (în limba slavă) 
"Şi acestea până aici". Această formulă de 
încheiere a unui text anterior pe care o 
foloseşte cel care îl continuă, este o moş- 
tenire din literatura istorică bizantină şi ea 
a fost neglijată de cei ce au identificat 
cronicarii moldoveni din secolul al XVI- 
lea. 

Comunicarea scriitorului Victor Po- 
pescu, intitulată "Definirea raporturilor 
între minorităţi şi majorităţi în sânul 
Statelor multinaționale" a pornit dela 
consideraţia că termenul de "naţiune", care 
a fost ocultat de filosofia marxistă, 
preocupă din nou pe politologi. Recon- 
siderarea şi definirea corectă a acestei 
noţiuni solicită o înţelegere adecvată a 
termenului. Statele occidentale sunt state 
multinaționale dar cu naţiuni solidare, deci 


tate plurinaţionale dar unitare. Şi naţiu- 


nile eliberațe din Est trebue să înţeleagă 
necesitatea armoniei statale, cu respectul 
individualitătilor etnice. Conferenţiarul 
propune reuniuni, mese rotunde, pentru 


Pelerinaj 


Lourdes 


Din când în când, toți pele- 


Dragi compatrioți, 


Perspectiva Reîntregirii 
Ţării este mai sumbră ca 
oricând. Neo-comuniştii 
dela Bucureşti şi snegu- 
riştii dela Chişinău, sus- 
ţinuţi de Europa-Liberă şi 
unele periodice antiunio- 
niste din ţară şi de peste 
hotare, vor să înveşni- 
cească independența Basa- 
rabiei faţă de ţara mamă. 

In consecinţă, se cere o 
redimensionare rapidă a 
activităţii Asociaţiei "Pro 
Basarabia şi Bucovina" cu 
membri şi simpatizanți în 
zeci de ţări ale lumii. 


Rog insistent ca pre- 


tutindeni să se ţină în- 


truniri de revitalizare şi 
constituire de Filiale ale 
Asociaţiei cu următoarea 
ordine de zi: 

"Reîntregirea: teze şi 
antiteze" (conferinţă) şi 
Alegerea unui Comitet de 
Conducere al Filialei (pe 
ţări şi oraşe). 

Comunitățile româneşti, 
care doresc să se includă în 
această acţiune profundă 
naţională, pot cere textul 
conferinţei, statutul şi 
platforma-program la 
adresa; 

NICOLAS LOUPAN 
13 Rue de 4 Vents, 
92380 Garches, France 


(Greco-Catolică) din Pâris, 
păstorită de Monseniorul 
Gheorghe Surdu, şi Aso- 
ciația Foştilor Deținuți Poli- 
tici din România, Filiala 
Franţa, au organizat un 
pelerinaj la Lourdes, Sâm- 
bătă, 21 August şi Dumini- 
că, 22 August, anul curent. 

Au participat 40 de refu- 
giaţi români, creştini cato- 
lici şi ortodocşi şi cinci 
Francezi, dintre care trei 
călugăriţe. 

Lourdes este faimoasa 
localitate din Sudul Franţei, 
unde Fecioara Maria s'a 
arătat tinerei Bernadette 
Soubirous, în anul 1858. 

Ajunşi la Lourdes, cre- 
dincioşii ortodocşi şi ca- 
tolici, în deplină armonie 
românească şi creştină, ne- 
am îndreptat spre grota 
apariţiilor, când începea să 
se înnopteze. Pe vastul . te- 
ren din faţa grotei, ne-a 
întâmpinat un spectacol 
uluitor: peste zece mii de 
pelerini veniţi din toată 
lumea defilau într'un imens 
fluviu cu făclii aprinse, 
cântând imnuri religioase. 


rinii cântau: "Laudate, lau- 
date, laudate Maria!" şi 
înălțau făcliile spre cer. 

Apoi ne-am îndreptat 
spre grota unde Fecioara 
Maria s'a arătat Bernadettei. 
Toţi ne-am rugat fierbinte 
pentru binele României şi 
al familiilor noastre şi am 
băut din apa sfinţită, care a 
vindecat pe mulţi bolnavi 
incurabili, 

E Toţi pelerinii, ortodocşi 
şi catolici, ne-am rugat îm- 
preună pentru România, 
pentru Românii în sufe- 
rinţă şi pentru unirea tutu- 
ror Românilor şi a biseri- 
cilor creştine. 

Am participat apoi la 
serviciile religioase din 
biserici şi la mişcătoarea li- 
turghie, în imensa biserică 
subterană, a doua în lume, 
ca mărime. 

Deşi eram obosiţi, după 
un drum de 1.600 de Km cu 
autocarul, în ochii tuturor 
strălucea o flacără de mul- 
țumire şi de împăcare cu 
noi înşine şi cu lumea. 


Remus RADINA 


iniţierea unui limbaj comun, acceptabil 
diferitelor etnii, pentru eliminarea neînțe- 
legerilor şi conflictelor. 


Profesorul Aurelio Răuţă, înscris cu 
comunicarea "Februarie 1938, distrugerea 
democraţiei în România", a pus în lumină 
semnificaţia acestei date, când sistemul 
democratic românesc s'a prăbuşit, urmând 
cei 60 de ani de dictatură a unor regimuri 
autocrate. Profesorul Răuţă a distins trei 
etape în domnia lui Carol al II-lea: o primă 
etapă (1930-1933), când are pe luliu Maniu 
împotriva sa, când Nicolae Iorga nu poate 
soluţiona problemele Statului, cea de-a 
doua etapă (1933-1937), cu patru ani de 
domnie pacifică, în care țara a cunoscut o 
remarcabilă dezvoltare economică şi cul- 
turală, şi, în sfârşit, ultima etapă, cei trei 
ani dramatici, cu dictatura instaurată în 
Februarie 1938, încheiată la 6 Septembrie, 
când Carol al II-lea a fost nevoit să pără- 
sească ţara. In Februarie 1938, suprimând 
constituţia, Carol al II-lea a hotărât forma- 
rea unui guvern autocrat, trecând la 
dictatură, cenzură şi disoluția parla- 
mentului. Singurul partid care a protestat 
energic împotriva instituirii dictaturii a 
fost cel naţional-ţărănesc al lui Iuliu 
Maniu. 

Profesorul Roberto Scagno, din-Torino, a 
citit lucrarea "Observaţii critice despre 
Constantin Noica şi cultura română", 
subliniind caracterul filosofiei lui C. 
Noica, dialogurile sale personale, idealul 
vieţii ascetice, recomandarea studiilor 
antice şi a unor filosofi germani, apoi - un 
fapt foarte important -' meritul său că a 
reuşit să risipească, începând din anii 60 
atmosfera apăsătoare, dogmatismul comu- 
nismului cultural, inițiind grupul dela 
Păltiniş. Totuşi, consideră profesorul R. 
Scagno, filosofia originală a lui C. Noica, 
care a precizat fondul autohton de limbă ca 
element specific naţional şi o contribuţie 
românească originală la culturala euro- 
peană, nu a luat în consideraţie, pe de-o 
parte tradiţia istorică creştină din Ţările 
Române, şi nici, din punct de vedere 
teoretic, raportul între morală, politică şi 
istorie. 

In comunicarea "Amurgul lui Petre 
Ţuţea", Dr. Mihai Neagu, care a cunoscut 
nemijlocit ultimii 25 de viaţă şi activitate ai 
filosofului, fiindu-i discipol încă din iarna 
anului 1965, i-a devenit şi medic curant 
după absolvirea Facultăţii de medicină. Dz. 
Mihai Neagu a evocat particularităţile 
psihologice şi de comportament ale lui 
Petre Ţuţea, din ultima parte a vieţii, 
relativ puţin cunoscute, urmărite în 
devenirea lor. 

Profesorul Radu Enescu a propus o 
"Paralelă între Pamfil Şeicaru şi Nae 
Ionescu", de primul legându-l şi o prietenie 
foarte strânsă, de cel de al doilea admiraţia 
pe care au avut-o şi discipolii săi Mircea 
Eliade, Emil Cioran şi Constantin Noica. 
Profesorul R. Enescu a arătat că, comu- 
nicarea sa este de fapt un capitol dintr'o 
carte care urmează să apară, şi unde se 
găsesc, de asemenea, portrete ale unor 

personalităţi din exil, ca Vintilă Horia, 
Aron Cotruş, Horia Stamatu şi alţii. 
Evocând pe Pamfil Şeicaru cu o coloratură 
afectivă, profesorul R. Enescu a amintit, 
printre altele, de strânsa prietenie a 
acestuia cu Nichifor Crainic, care s'a risipit 
între 1918 şi 1924, din motive pe care P. 
Șeicaru nu le-a destăinuit niciodată, pre- 
cum şi de prietenia cu Ion Petrovici. În linii 
> mari, P. Şeicaru avea un caracter ferm şi îşi 

exprima succint, sincer şi original opiniile, 
de multe ori incomode. El a prevăzut - aşa 
cum arată articolele sale premonitorii - 
pericolul sovietic, şi viitorul i-a dat 
dreptate. 
i Prezentând, în final, punctele de 
incidenţă a gândirii lui Pamfil Şeicaru cu 
aceea a lui Nae Ionescu, profesorul Radu 
Enescu a arătat că discipolii acestuia din 
urmă au fost atraşi spre Nae Ionescu de 
năzuinţa spre cunoaştere proprie, de o 
implinire personală, de revelația sacrului 
in sine şi în lumea din jur. 


... i ia u 


„tă 


pr 


| CUVÂNTUL ROMÂNESC 


ÎDIN VIATA NOASTRĂ: 


| AUZITE, VĂZUTE ŞI 
| PĂŢITE 


(George DONEV 


| 

| 
"73 AUGUST VĂZUT 
DELA 10.000 DE KM 


Când România a pornit 
E is entre 
“Basarabiei, eram pe vapor 
rintre Hawaii şi San Fran- 
|cisco; iar când România a 
incetat lupta eram în 
Ipetroit, Michigan. Deci 
vom comenta "23 August" 
în baza informaţiilor culese 
din mass-media americană 
i complet neinformat de 
manipulările celor care tră- 
geau iţele şi împingeau 
'suveica prin urzeala amba- 
sadelor... "Ca să ieşim dela 
război". 

Astfel am aflat că Majes- 
tatea Sa Regele Mihai l-a 
chemat pe Premierul şi con- 
ducătorul armatei, Gene- 
Aalul Ion Antonescu, să 
vină în audienţă la Palat, 
dar în loc de audienţă, Ge- 
| neralul Antonescu a fost 
| arestat... Avioanele ger- 
'mane au bombardat Bucu- 
reştiul... România s'a aliat 
a "Aliaţii" şi a început să 
lupte şi să ia prizonieri ger- 
mani etc. mo 
Ştirea c'am ieşit din Axa 
frântă nu m'a surprins 
soarta războiului se pece-2 
tluise la Stalingrad şi noi 
eram între "Ciocan şi Avi- 
ele B-29" care ne dădu- 
„__serăo mostră: Ploieşti. Ce 


fără noi, Germania tot ar fi 
pierdut războiul), dar exe- 
cutarea planului s'a făcut 
pripit şi dela coadă la cap: 
S'au înhămat la căruţa păcii 
mai întâi încetarea osti- 
lităţilor şi după 20 de zile 
s'a semnat armistițiul. 


NE-AM DEMOCRATI- 
ZAT MELOMANIA 


Echipa teatrală "Clanul 
Bănică" în turneu prin cen- 
trele româneşti, prezintă 
ultimele melodii din ţară, 
mai exact muzică americană 
în versiune tricoloră, execu- 
tată de Cornel Gutui, Ilie 
Ecsy şi Nicolae Tănase. Am 
auzit şi văzut melodiile 
impreunate cu zvâcniri de 
burtă şi tremurici de coapse 
"ă la Madona" şi Elvis 
Presley imitate de Loredana 
Groza şi Ştefan Bănică. 
Singura care nu şi-a găsit 
omoloagă a fost Mioara 
Lincan, iar singurul care nu 
ne-a spart timpanele şi ne-a 
întors cu gândul la idilele şi 
baladele bunicilor a fost 
Dan Spătaru cu "Ţărăncuţă, 
tărăncuţă" şi alte melodii 
nemolipsite de rock. 

Ne place, nu ne place, 
asta-i muzica ce se cântă cu 
succes în ţară. 

Dialogul între Seniorul 
şi Juniorul Bănică, cu umor 


poante politi 


“Dar surpriza n'a fost "23 
August", când armata a 
primit ordin să ridice mâi- 
ile, ci ştirea din "12 Sep- 
“ tembrie" când s'a anunţat 
oficial că România şi Rusia 
au semnat armistițiu. In 
mod oficial luptele înce- 
tează după semnarea unui 
armistițiu care pavează dru- 
mul către încheierea păcii. 
(Armistiţiu: "Suspendarea 
temporară a acţiunilor mi- 
litare prin înţelegerea par- 
tidelor beligerante”, Dicţio- 
narul Limbii Române Mo- 
derne, N.R.) 
r Deci dela 23 August 
(până la 12 Septembrie (20 
| de zile), Rusia, ce făcea par- 
[| te din forţele Aliaților - şi 
ZA singura ţară din grupul 
| Marilor Puteri cu care ne 
| luasem de gât - era în răz- 
| boi cu noi, iar noi eram în 
| război cu Axa! 
Pentru punerea la punct 
a istoriei trebue precizat: 
timp de 20 de zile, al Doilea 
Război Mondial a avut a 
treia putere belicoasă, Ro- 
ia, care era în război şi 
cu Axa şi cu Rusia Aliată! 

Doream să ieșim din 
lupte, dar ne luptam cu tot 
mapamondul! 

Poate că s'ar fi evitat 
diplomatica poticnire, dacă 
cei care au tras suveicile şi- 
ar fi amintit că Rusul a 
tămas tot Rus, chiar dacă 
îmbrăcase blana proletară 
ȘI promitea două oale de 
borş pentru fiecare hazaică. 

_ Consecințele apar şi as- 

A pe trupul ţării. În timp 
ce noi ne luptam pentru 
Victoria Aliaților, "Aliaţii 

Uşi” continuau să înşface 
Prizonieri pe cei ce primi- 
seră ordin regesc: să înce- 
teze orice act de ostilitate 

potriva armatei sovietice. 

130.000 de suflete ostă- 
9 au luat drumul Sibe- 


teranii teatrului de revistă. 
A fost un program bogat 
răsplătit cu aplauze, dar 
căruia i-a lipsit, în respect 
pentru ţara ce-o vizitează, o 
melodie populară ameri- 
cană; iar la final aşteptam 
să cântăm cu toţii "Deşteap- 
tă-te, Române". 
CE NE SPUN 
VIZITATORII 


Cel mai bun sfat pentru 
a-ţi păzi casa: stai acasă, ori 
lasă pe cineva acasă când te 
duci la cumpărături etc... 
Bucureştiul este luminat... 
Geamurile dela Palatul 
"Victoriei Socialiste" sunt 
sparte. Tot ce s'a putut fura 
s'a furat... S'au deschis pră- 
vălii foarte mari, frumoase 
şi bine asortate a căror cli- 
entelă de bază sunt Țiganii, 
Turcii, Arabii, foştii şi actu- 
alii comunişti... Multe pră- 
vălii şi întreprinderi sunt 
proprietatea foştilor tova- 
răşi de categorie grea: am- 
basadori, consuli etc... Am 
stat în București trei săp- 
tămâni şi tot trei săptămâni 
n'am avut apă caldă... La 
televizor vezi aceleaşi re- 
clame ca'n America: M&M 
nu se topeşte în mână ci în 
gură... Mulţi şi-au cumpărat 
maşini de făcut îngheţată 
şi-au devenit negustori 
ambulanți... un şerbet, 100 
lei... Se găsesc banane, smo- 
chine, portocale, tot ce 
vrei... În Transilvania e mai 
bine, găseşti apă caldă... 

uzica şi moda ca'n Ame- 

ca... "Panepot" o cofetărie 
elegantă (firmă italiană) are 
tot ce vrei... Țiganii şi co- 
muniștii formează noua 
clasă de îmbogăţiţi... Nu se 
mai spune "îmbogăţiţi de 
război" ci "îmbogăţiţi de 
revoluţie”... Pentru un A- 
merican o cameră la cel mai 


Văzut dela 10.000 de elegant hotel - $110... Dola- 


kilometri, n > rul la negru - 1200 lei, pe 
esto neceșitate (îi Eai i — Curând, 2000 de lei. 


/ 


| 
| 
| 


NOEMBRIE 1993 


Urmare din pag.16 

o dungă pe coasta mun- 
telui. O desluşesc bine. E 
"drumul robilor”. Ştefan 
Vodă pusese, adică, pe pri- 
zonierii de război să scoată 
piatră din munte, purtată 
dela mână la mână, până în 
Suceava, spre a se dura ce- 
tatea. Mi se mai dau relații 
privind Dealul Via, Dealul 
Zmeului, tot atâtea sim- 
boluri ale vitejiei. 

Albastrul de Voroneţ - 

concurenţa cerului de amia- 
ză - e punctul atractiv pen- 
tru pelerini. Revăd mor- 
mântul lui Petru Comar- 
nescu, după ce participasem 
la înhumare, - 1 Decembrie 
1970. Se proiectează aici un 
monument funerar, pe 
aceeaşi linie cu al robilor. 
Nu peste mult timp, lucră- 
rile vor fi gata. Două eleve 
care l-au cunoscut pe Co- 
marnescu depuneau flori 
pe movila încă proaspătă, 
aprindeau lumânări... 

Când nu ai mai fost la 
Botoșani, cauţi casa Iorga, 
loc de naştere. Vezi o re- 
construcţie, pe vremuri că- 
sucă acoperită cu stuf. 
Istoricul a văzut lumina 
zilei, fapt cunoscut, în case- 
le Cuza. Muzeul de acum, 
semnifică doar anii copi- 
lăriei. "Aici am copilărit 
eu." - lămurire dată secre- 
tarului Barbu Theodorescu. 
Asociez clădirea indignării 
exprimată undeva de G. 
Călinescu, privind muzeul 
Grigorescu din Câmpina, 
unde, prin zelul unor ne- 
ghiobi, podeaua veche a 
fost înlocuită cu parchet. 
Casa copilăriei lui Iorga, 
avea pe jos lut, nu parche- 
tul ce-l vezi acum. Trebuia 
să se revină cât mai grabnic 
la înfăţişarea de altădată. 
Un mobilier simplu, de 
epocă, rafturi cu tipărituri, 


_ Ipoteştii de asemenea 
provoacă nedumeriri prin 
construirea unui fel de 
conac. Autenticitatea urme- 
lor sfinte o are doar bise- 
ricuţa familiei, o prezintă 
mormintele părinţilor lui 
Eminescu, ale celor doi 
fraţi, salcâmii groşi can- 
ceraţi de vreme, teiul şi 


"natala vâlcioară”. Atât. 
Bârnele, conacul, şindrila 
veche, ar trebui să fie ca, de 
pildă, ale căsuţei de peste 
drum de fântâna cu roată 
din grădina Eminoviceş- 
tilor... Stând pe bancă, între 
florile cam prea alese şi ele, 
reflectam încă asupra unui 
lucru: odată cu înființarea 
catedrei Eminescu, ce-ar fi 
să se numească aici un 
învăţat, cum s'ar zice cu un 
cuvânt ce-i repugna lui 
Perpessicius, un emines- 
colog? S'ar mări sensibil 
prestigiul muzeului... 


din comuna Raşca 

După drumul de 8 kilo- 
metri dela Moldoviţa, so- 
seşti la Raşca, tipic sat de 
munte: case, majoritatea de 
lemn, răsfirate de-a lungul 
pârâului vestit pentru bel- 
şugul de păstrăvi. Bună 
parte a locuitorilor, dacă nu 


- toți, sunt huţuli, ramură 


prin dialect, a Ucraineni- 
o LII) 
ooperaţiei, datorită terenu- 
lui muntos, pământul fiind 
neprielnic cerealelor. De o 
hărnicie pilduitoare, oame- 
nii mânuiescc unealta stră- 
bună: coasa. Bogăția lor, 
iarba. Peste tot iarbă şi 
copaci, brazi. 
Fusesem de mult invitat 
la Raşca. Mi s'a făcut o 


„afara „telor,-de-dulap.şi- veşminte. 


PAGINA 19 


ÎN ROMÂNIA, 
PE DRUMURI 
MOLDAVE 


primire cu neputinţă s'o 
uiţi, de către familia Obles- 
niuc, numeroasă. Vatra ei - 
o casă, evident, bătrânească. 
Dar fiecare din cei opt 
membri și-a înjghebat gos- 
podăria proprie. Model de 
gospodărie. Singur Ştefan, 
tânăr blond, frumos, atletic 
aş zice, mai locuieşte cu 
bătrânii. Nicolae Obles- 
niuc, tatăl, încă vioi la vârs- 
ta înaintată, mi-a arătat 
stâlpi lângă stiva de scân- 
duri: viitoarea casă a lui 
Ştefan. Mândria acestuia, 
calul, cal de rasă. A primit 
pe el 17 mii, dar nu-l dă. 
Când se albeşte de ziuă, 
sare în şa, să urce muntele. 
ÎL aşteaptă acolo coasa, în- 
torsul sau strânsul fânului. 


M'au poftit la ei toţi 
Oblesniucii. Îţi ies în pra- 
gul tânăr, de mână cu cei 
mici. Câte 2-3 de familie, 
bărbat şi femeie, purtând 
pe frunte proaspete urme 
dela cununie. Toţi blonzi, 
ca părinţii lor. Eşti cinstit cu 
minunatul rachiu de afine, 
pe masă la ceasul amiezii 
lăsându-şi umbra din pano- 
plii coarnele de cerb rămu- 
roase. Ridici paharul: "mno- 
holit!" Ţi se răspunde: 
"Abevetre vale, pane!" În 
sănătatea voastră, domnule! 


Rodul casei îl vezi pe 
chipurile numai sănătate. E 
învederat de belşugul buca- 


alese. Gazda te îmbracă, ori 
unde ai intra, cu o bundiţă. 
O scumpete. Pe din afară, 
fâşii de blană, dihor sau 
nurcă. Pieptul străluceşte: 
bănuţi aurii, argintii, fel şi 
fel de ornamente, mozaicuri 
de culori, numai culori. Ad- 
miri în oglindă podoaba, pe 
când ochii gazdelor sticlesc 


a bucurie. Blazonul casei 
lor e acest articol de lux. 

- Cred că v'a costat până 
la o mie de lei, prețuieşti 
nepriceput. 

- Cât? Dar trei şi ceva, 
primeşti răspunsul tăios. 

Păsări foiesc prin curtea 
largă, grajdul a devenit mic. 
Ugerul vacilor - doldora de 
lapte. Forma conică a căpi- 
ţelor de fân, livezile cu 
crengi rupte sub povara 
merelor, albul cârdurilor de 
gâşte, rațe etc. - iată îmbie- 
toare motive. Să vină nu- 
mai, pictorul. 

Dintre cei 9 copii câţi are 
familia Oblesniuc, numai 
unul a plecat la oraş, cărtu- 
rar de seamă. Tânărul meu 
prieten, tizul Petre, căruia 
nu ştiu cum i-aş mulţumi. 
Lui îi rămân pururi dator, 
că am petrecut o zi şi o 
noapte la Raşca, punct pe 
hartă cu cei mai buni oa- 
meni, crescuţi între ierburi 
şi brazi, a doua lor sursă de 
trai după fânețele până sus 
pe munte. 

Qui si sana (Dacă vrei să 
fii sănătos) citeşti pe fron- 
tispiciul Întreprinderii bal- 
neoclimaterice din Vatra 
Dornei. Lumea vine aici să- 
şi tămăduiască beteşuguri- 
le, dar şi să se recreeze. 
Aflu că vilele destinate 
cazării - 14 la număr - sunt 
neîncăpătoare. Una, vila 
"Ouşorul", deşi arătoasă, nu 


„„dispune decât de 15-camere;- 


Aceeaşi situaţie peste tot. 

Greu te desparţi de Mol- 
dova. Tot mai tânără, tot 
mai nouă. Şi zici cu Alec- 
sandri: "Scumpă țară şi fru- 
moasă,/ O, Moldovo, ţara 
mea,/ Cine pleacă şi te lasă, / 
E pătruns de jale grea." 


Petre PASCU 


DI. Tudor Murgoci 
P.O. ROCKTON ONT., CANADA LOR 1X0 
Puteţi procura dela adresa de mai sus, următoarele cărți: 


EDITORIALE— 


PITEŞTI de Dumitru BACU i 
POEZII DIN ÎNCHISORI, Culegere de Z.PANĂ 
CU ACUL PE SĂPUN, Poezii de Zahu PANĂ 
DIN LUPTELE TINERETULUI ROMAN 1939-1939 
Culegere de texte 
ÎNVIEREA, Revistă trimestrială de analize, docu- 
mente, crestomaţie şi cronici, 272 de pagini 
JURNALUL FERICIRII de N. STEINHARDT 
GOOD BYE, DOMNULE PACEPA! 
de Gh.Ionescu OLBOJAN 
PENTRU LEGIONARI, Corneliu Z. CODREANU | 
DEZGROPAREA CAPITANULUI de V. POSTEUCĂ 


$20.00 


20.00 
18.00 


20.00 


15.00 
25.00 
10.00 


28.00 
12.00 


DIN ÎMPĂRĂȚIA MORŢII de Gabriel BĂLĂNESCU 28.00 
ARON COTRUŞ, Opere complete 20.00 
SÂNGELE TEMNIŢEI şi POEME de Radu GYR 15.00 
ŞI CERUL PLÂNGEA, Amintiri din prigoane 

de Ion Roth JELESCU 25.00 
SĂRATA de Nicolae ROŞCA 8.00 
CREZ DE GENERAȚIE de Vasile MARIN 20.00 
ÎNSEMNĂRI DE PE FRONT (1936-1937) de N.TOTU 12.00 
BASARABIA SUB SĂPÂNIRE STRĂINĂ 

de Nicolae CIACHIR 7.00 
POEZII PRINTRE GRATII de Alex. SILISTREANU 8.00 
ISTORIA POLITICĂ ȘI MILITARĂ A RĂZBOIULUI 

- 22 IUNIE - de G-ral Platon CHIRNOAGĂ. 25.00 

FRUMOASA MEA CU OCHII VERZI 

de Nelu MANZATI 15.00 
ANII DE GROAZĂ DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ 

de Virgil MATEIAŞ 18.00 
POEZII de Nicu Iancu PĂLTINIŞTEANU 10.00 
AMINTIRI DIN ÎNCHISOARE de Nicolae DIMA 20.00 


CETĂȚI SFĂRÂMATE, Schițe şi nuvele de N.NOVAC 7.00 


FORTUL NR.13 de Marcel PETRIŞOR 
ÎNTRE CIOCAN, SECERĂ ŞI NICOVALĂ 


10.00 


de Paraschiv NĂMOLOASA 28.00 


DIALOG DE ABJECŢIE de Radu N. CISMĂȘEANU 


5.00 


TEMELIE DE VEAC NOU de Vasile MILITARU  $18.00 
STROPI DE ROUĂ de Vasile MILITARU 20.00 
POEMELE NEMURIRII de Vasile MILITARU 18.00 
VORBE CU TÂLC de Vasile MILITARU 6.00 
PUNCTE DE VEDERE de Eugen POPESCU 15.00 
AMINTIRI DIN COPILĂRIE de P.NĂMOLOASA 5.00 
O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ UNUI SAT 
Și de Nicolae GOLEA 7.00 
PĂDUREA DELA TÂNCĂBEŞTI, 
Poezii de Ion TOLESCU 5.00 
POVESTE DE DINCOLO de Ana Maria MARIN 7.00 


DESŢAĂRAȚII, Poezii de Ana Maria MARIN 7.00 
DURERI CONDENSATE, Poezii de Vasile MUSTAȚĂ 5.00 


MEDITAȚII ŞI MĂRTURISIRE de Ilie OLTEANU 5.00 
PICURI DINTR'O LUME FĂRĂ SOARE, 

E _ Poezii de Alexandru BIDEAN 10.00 
CARUŢA CU SCANDURI de Marcel PETRIŞOR 5.00 
VREŢI SĂ RÂDEŢI de Florin SCĂRLĂTESCU 5.00 
CAIDUL - Nuvelele adolescenţei în temniţele 
comuniste de Mihai RĂDULESCU 7.00 
PARMITHI de Victoria BATU 5.00 


ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC de M. LEHRER 20.00 


SEARA LUMINOASĂ, Poezii de Florica BATU 7.00 
POEZII PENTRU COPII de Florica BAŢU 8.00 
CU VIII ŞI CU MORŢII LAOLALTĂ 

ere de N. STĂNESCU 10.00 
FANTANA LUMINII, Poeme haicu de D. ICHIM 8.00 
POEMS FROM COMMUNIST PRISONS 
(limba engleză) translated by Mother ALEXANDRA 7.00 
air ANIGHUM ANS 

iteşti, tradus în limba engleză) de Dumtru 
JOURNEY TO FREEDOM E, engleză) cae ee 

de Nicole DIMA 23.00 


La fiecare comandă se adaugă costul expediției 


N, 


PAGINA 20 


NOEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


: Trei patrioţi mol- 


rea doveni au fost con- 
PR, ) damnaţi la moarte 
. de către autoritățile 
Oldela Tiraspol. 
st 2 şi 3 Iunie serviciile 
pia. secrete ale "Republicii 
sală Nistrene" au arestat opt li- 
| deri ai Mişcării de eliberare 
Ai Naţională (FEPCD) dela Ti- 
ăi raspol: Ilie Ilaşcu, Andrei 


Zr 


Am luat cunoştinţă cu 
oarecare întârziere de lun- 
gul articol "Tăcerea im- 
pusă”, apărut în cotidianul 
bucureştean "România Li- 
beră” din 27 August 1993, 


nă, în care ni se dezvăluie o 
altă crimă isă de Nicu 
Ceaușescu, încă din 1972, 
însă rămasă neştiută de 
popor timp de peste 21 de 
ani. Este y: accidey - 


tarea mortală, la e 
1972, a adolescentei Doina 
Ştefania Hâlmu, în vârsță 


de 17 ani, sa co- 

ect, pe trecerea de pietoni, 

= ul Pszdul AVIStoRTAY la 
intersecţia cu strada Arhi- 

XA tect Ion Mincu. Acest ade- 

văr ar fi rămas şi astăzi 

i necunoscut de opinia pu- 
blică de nu s'ar fi hotărât să 
vorbească, desigur cu tea- 
mă, sergentul major de mi- 
liţie Gizorihă Răşchitar, 
cel ce a pătimit ca un "hir- 
cus emissarius” pentru 
criminalul fiu favorit al 
bâlbâitului cu gura strâm- 
bă. Dar cel mai bine este să- 
i dau cuvântul "ţapului 
i ispăşitor” Gheorghe Răş- 
js chitar: 


m'am dus să-l iau pe Nicu 
Ceauşescu dela facultate. 
Nu avea de unde să ştie că 


| 


(ea Florin Popa, m 


"In ziua de 4 lunie 1972 


lie Ilaşcu, Andrei lvanţoc şi Tud 


Ivanţoc, Alexandru Leşco, 
Tudor Petrov (Popa), Petru 
Godiac. Despre torturile 
fizice şi psihice la care au 
fost supuşi cei cinci patrioţi 
moldoveni în închisoarea 
dela Tiraspol, am mai scris 
în ziarul nostru, bazându- 
ne pe câteva scrisori trimise 
de Ilie Ilaşcu din închi- 
soare. Într'una din ele aces- 


mal, trebuia să meargă 
altcineva. Eu nu făceam 
parte din garda lui perso- 
nală, eu eram cu alte pro- 

leme... Mă aştepta în faţă 
la Universitate. Când m'a 


pe prima şi pe a 16-a pagi-"/ văzut, a realizat că venisem 


după el. Eu eram la volan, 
el a venit şi mi-a spus: "Dă- 
mi şi mie mașina să conduc 
până acasă." 

Când am auzit, am avut 
senzaţia că mi-a băgat pum- 
nul în gât, parcă mă înneca 
ceva... Şeful meu, loco- 


avertizase să nu-l las să 
conducă. Ce era să fac? I-am 
dat-o! Din Piaţa Victoriei 
până la Arcul Triumf 
Îi vea-deja 902100 kmlră, 
Magia TOBEsE ara ațată 
prin staţie. Cum a trecut de 
Statuia Aviatorilor i-a apă- 
rut în faţă fata. Ea s'a spe- 
riat văzând maşina. Dacă ar 
fi continuat traversarea, 
poate, nu s'ar fi întâmplat 
nimic, Dar când a văzut 
Volga, s'a speriat şi a dat 
înapoi. Nicu Ceauşescu a 
virat la stânga şi a lovit-o în 
plin... Fata a rămas acolo. 
Am luat-o şi am dus-o la 
spital. El nu a fost deloc 
marcat sau şocat, Pe el l-au 
luat alţii cu o maşină. Când 
s'a dat je din maşină mi-a 
spus: "Ai grijă, nu cumva să 


eu voi veni după el. Nor- |spui că am fost eu la volan. 


ta arată că "ceea ce se 
petrece acum în Moldova, 
insuccesele şi victimele pe 
care le avem au fost planifi- 
cate de serviciile speciale 
ale Rusiei, în deplină con- 
cordanţă cu eşaloanele su- 
perioare ale puterii dela 
Chişinău. Este o trădare 
evidentă a propriului 
POpor.! ... 


DEZVĂLUIREA ALTEI CRIME CEAUSISTE 


——— Mihail Stere DERDENA—— 


ă spui că ai fost tu! Dacă 
(6 tata mă omoară în 
taie". Când am ajuns cu 
fata la spital, m'am rugat de 
doctor, dar mi s'a spus că 
am venit prea târziu. Am 
lăsat-o acolo și m'am întors 
la locul accidentului. Maşi- 
na era tot acolo, dar nu mai 
avea numerele de înma- 
triculare. Le-au scos. M'am 
întors în camera de gardă, 
unde am fost dezarmat. 
Şeful meu şi-a dat seama, 
imediat, că nu eu am comis 
accidentul. Dar nu puteam 
să spun adevărul. Am fost 
condamnat la 3 ani şi 6 luni. 
entrucă am avut o com- 
portare exemplară, s'a re- 
us la 1 an şi 4 luni." 
Acum, Procuratura, pu- 
tând să se sesizeze din ofi- 
ciu întru urmărirea adevă- 
ratului vinovat de săvâr- 
şirea acestui accident mor- 
tal, se confruntă cu dilema 
dificilă "A fi sau a nu fi şi 
de partea actualei puteri 
comuniste.! Insă rămâne de 
văzut şi dacă preşedintele 
Ion Ilici Iliescu, deţinătorul 
celor trei puteri funda- 
mentale - legislativă, execu- 
tivă şi judecătorească -, va 
avea curajul şi probitatea 
de a da justiţiei semnalul 
verde pentru judecarea cri- 
minalului de drept comun 
icu Ceauşescu. 


or Petrov (Popa) 


4ă 


"| 
d 


pe i 


În 21 Aprilie 1993 a în- 
ceput procesul celor cinci 
acuzaţi de acte de terorism 
împotriva unei republici 
inexistente. În timpul au- 
dierilor, grupul Ilaşcu a fost 
ținut Sapte într'o cuşcă; tot 
procesul a fost ceva grotesc 
care se asemăna cu Inchi- 
ziţia Evului Mediu. Pro- 
cesul a fost amânat, iniţial 
până la data de 18 Mai, de 
atunci având loc mai multe 
înfățișări. La reluarea pro- 
cesului, pe data de 11 Oc- 
tombrie 1993, acuzarea a 
cerut condamnarea la moar- 
te a trei dintre inculpaţi:: 
Ilie Ilaşcu, Alexandru Ivan- 
țoc şi Tudor Popa. 


(Timişoara internaţional) 
ACŢIUNI DE PROTEST 
ALE ROMÂNILOR 
DIN LUMEA LIBERĂ, 
CERÂND ELIBERAREA 
NECONDIȚIONATĂ 
A FRAŢILOR 
DIN TIRASPOL 


In Bisericile române din 
principalele oraşe din Ca- 
nada şi Statele Unite au fost 
săvârşite slujbe şi rugăciuni 
către Dumnezeu pentru 
ajutorarea şi eliberarea pri- 
zonierilor politici din 
Transnistria. 

Diferite organizaţii şi 
grupuri din Europa, Statele 
Unite şi Canada, au trimis 

elegrame de protest adre- 

sate ONU, Consiliului 
Europei, precum şi forurilor 
conducătoare din țările 
respective. 

Publicăm alăturat răs- 
punsul Departamentului de 


" Stat al SUA, adresat Româ- 


nilor din Los Angeles: 
"Statele Unite sunt îngrijo- 
rate de situaţia deținuților 
din Tiraspol, nu recunosc 
aşa - numita Republică 
Transnistriană, nici sis- 
temul ei judiciar”, 


MICA | 
BLICITATE 
SERVICII 


- Caut o doamnă în vârstă de 60-70 de ani (fără 
obligaţii), care vrea'să petreacă iarna în Florida, pen- 
tru a ține companie unui domn în vârstă. Să ştie să 
itească și să scrie româneşte și să conducă maşina. 
Va primi casă și masă. Adresa este: Cajeput Dr. Nr. 
156 , Naples, Florida 33963, pentru Grigore Scor. 
Tel: (813) 597-9411. 


Petreceţi o seară la 
RESTAURANTUL ROMANESC 
DIN KITCHENER 


Restaurant şi bar 
3101 Kingsway Dr., Kitchener, Ont. 
Tel. (519) 748-1872 


|! DENTALOFFICE 
| Dr. AXENTE BUCSA & Anna Jarecka 


absolvent absolvent 
CHICAGO UNIVERSITY LONDON UNIVERSITY 
* noi pacienţi bine veniţi 
- consultaţie gratuită 
* vorbim româneşte şi englezeşte 
Tel. (905) 388-6336 
920 UPPER WENTWORTH ST., 
HAMILTON 


* acceptăm urgenţe 
VISA [6] 
* Sâmbăta tratamente 
(across from LIMERIDGE MALL) 


FIRMA S.C. "PRODAG" SRL 


cu sediul în 
România, Str. Progresului nr.8, Braşov 


prin administratorii acesteia, D-nii Tatu Mihai şi Ganea 
lorgu, vă oferă o proprietate pe o suprafaţă de 6 ha teren, 
amenajat cu grajduri şi anexe, in vederea creşterii şi 
îngrăşării a 5.000 capete bovine. Dorim colaborarea cu 
investitori americani şi canadieni, în vederea modernizării 
ca şi a prelucrării laptelui şi cărnii şi pentru construirea 
unei fabrici de bere. 


Relaţii: Tel. (401) 766-3343 - SUA şi 
Tel. (092) 16.53.00 sau 
Fax (092) 15.13.44 - România 


LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI 


U/// 
A 
= 
S 


Z 
N 


== 
== 
= 


Cu adâncă durere, anunţăm plecarea dintre noi 
în ziua de 23 Octombrie 1993, la Montreal, 
Canada a lui PETRE GHIORGHIONI, născut la 
N lagie, judeţul Hunedoara, în 31 Octombrie, 
i Petru Ghiorghioni s'a aflat întotdeauna pe 
caricaulele luptei anticomuniste, Toată viaţa şi-a 
edicat-o pentru binele neamului românesc. 
Dumnezeu să-l iertel 
REDACŢIA 


Vom reveni cu amănunte în numărul viitor. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


NOEMBRIE 1993 


PAGINA 21 


OSITIRII DI NEA RIA 


Din 30 în 30 de zile: 


DUPĂ EINSTEIN, SUNTEM 
RELATIV BINE 


/ Eram o insulă îndepărtată, dar acum, graţie Consiliului 
4 pei, am fost admişi ca "Europeni!" chiar şi de urmaşii 
năvălitorilor ce-au trecut peste noi şi s'au aşezat în Vest, 

Condiţiile impuse nu înseamnă să învăţăm ce-i "'civi- 
Îzaţia”, ci să uităm ce-i comunismul şi să ne întoarcem la 
timpurile când Bucureştiul se numea "Micul Paris", 

Nu acuzăm CE. că ne-a impus examen, ci pe actualii 
/-onducători care nu şi-au scutur ăfavurile: abuzuri, 
hoţie, chiar şi crime dacă's executate în numele demo- 
crației originale. 

Ni siau redat unele drepturi: poţi avea în buzunar va- 
 lută, paşaport, poţi dormi la rude şi să vorbeşti cu străinii, 
dar în spatele acestor libertăţi stăpânirea zâmbeşte şi 
spânzură. ae : 

Pentru a curma originalitatea, C.E. a impus: 

, ibertatea presei. Actualmente poţi tEpâri ce vrei, dar 
;/accesul la mass-media de influenţă, TV şi Radio, plătite 
din taxa cetăţenilor, a rămas sub controlul celor care deţin 
puterea, : NI 
JA "Respectarea independenţei justiţiei. Mai întâi justiția 
Î[ trebue să se respecte ea însăşi. Au fost ucişi peste o mie de 
tineri în timpul răscoalei, ca să nu mai amintim de cimiti- 
| rile anonime din vecinătatea sediilor Securităţii, mineri- 
| adele etc. Până acum nu s'a găsit un vinovat! 
| C.E. mai cere "Combaterea şovintsmului şi anti- 
 semitismului”, da cei cate Apis Doi cana ȘT aRți 
semitismul sunt doi vechi suporteri ai fostului şovinist şi 
antisemit Nicolae Ceauşescu: tovul Gheorghe Funar şi 
Moise Rozen, rabin şef. 

Privind peste hotare, situația putea fi şi mai rea: n'avem 
lupte etnice şi religioase ca'n Iugoslavia, n'avem lupte 
sângeroase între Parlament şi Palatul Cotrocenilor ca'n 
Rusia şi nu ne este teamă că partidul comunist va da o 
- lovitură ca să reia puterea pentru simplul motiv: comu- 
niştii au rămas la putere. F. 

Deci, conform teoriei lui Einstein, suntem relativ bine. 


ZIVI LALA 

en buzuril i 
galităţile comise în reparti- 
zarea unor locuinţe din fon- 
dul administrativ ce apar- 
ținea mai înainte Gospodă- 
riei de partid, Dl. Petre 
Roman, fost prim-ministru 
şi actualmente deputat, este 
acuzat că a obţinut o copi- 
oasă locuinţă din fondul 
partidului, în timp ce el şi-a 
închiriat, contra valută, pro- 
priul său apartament. 

DI. Roman se bucură de 
imunitate parlamentară şi 
ameninţă că va dezvălui tot 
ce ştie despre revoluţie. 


... 


FLORICĂ PENSIONAT 


7 Generalul Gheorghe 
Florică, devenit incomod, 
prin dezvăluirile de jaf 
comise de cei mari, a fost 
scos la pensie. 


C UCU Şt a A 
“servicitr ŞI elegăniță cu cele 

mai elegante restaurante 
__ din Apus. Toţi în uniforme, 
fete tinere, frumoase, la 
fiecare masă un picolo care- 
- ți umple paharul şi-ţi curăţă 
scrumiera etc. Menu bogat, 
vinuri pe alese. O masă 


pentru doi, plătită cu dolari 
schimbaţi la negru, $35. 


&- 
| 


| GAZUL, 35.000 PLUS 
s 15.000, PLUSTVA 


Preţul gazului dela 
35.000 de lei pentru 1.000 
m.c. acum costă 50.000 de 
lei, la care se adaugă şi 
"| TVA (Taxa pe valoarea adă- 

ugată)... 


CEAS" - ULUI ÎI VA 
VENI ORA 

Istoricul ucrainean M. 

Motpaniuk îi "sfătuieşte" 


pe Români în coloanele zia- 
rului "Ceas" din Cernăuţi: 
"Sunteţi Tiberi să plecaţi 
unde vă duc ochii, dar cu o 
singură condiţie: să plecaţi 
cu traista'n băț! Să nu spe- 
rați că vi se va permite să 
luaţi şi pământul cu voi!" 


ÎN ȚARA FĂRĂ LEGI 


Dela Constituţie citire, 
Art. 108; "Membrii guver- 
nului nu pot fi puşi sub 
rmăririle penale decât de 
reşedintele României, al 
enatului şi al Camerei De- 
joiaiilor, Deci, dacă mem- 
d 


rii Guvernului nu pot fi 
ați în cercetarea Parche- 
tului, atunci Parchetul n'are 
Nici un drept să decidă că 
un parlamentar e sau nu e 
Vinovat. Dl. Iliescu a găsit 
ormula de a-şi apăra tova- 
Tăşii acuzaţi de trafic de 
influență, corupţie, hoţie 
Ele. A manipulat ca'n apăra- 
Tea tovilor să intervină Par- 
etul care a declarat că cei 
ți sunt basma curată şi 
Spălată în valută forte. 


oa me alle pb a ia ae Bee aia. fe aie B bc 


Dad ai 


Desen de Nicolae LENGHER 


CU SECRETUL ÎN 
MORMÂNT 
Caritas a reuşit să re- 

voluţioneze sistemul ban- 

car. El oferă depozitarului, 
după numai patru luni, de 
opt ori suma depusă. 

Maria Samson şi-a plasat 
şi reinvestit micile econo- 
mii anul trecut şi acum şi-a 
cumpărat un conac cu 
$250.000. Mulţi Români au 
devenit milionari. 

Secretul, de unde pro- 
vine sursa banilor, este încă 
un mister, dar se bănuieşte 
că ar fi: 

A) o spălare de bani a 
unei organizaţii mafiotice; 

B) un mijloc al statului 
să tipărească bani pe ascuns 
ca să nu mărească inflaţia; 

C) Ori, că interesele sunt 
plătite de noii depozitari. 
Un sistem de piramidă ce a 
fost încercat pe căi ilegale şi 
în Statele Unite. Acest sis- 
tem merge sigur la fali- 
ment. Senatorul Ovidiu 
Gherman, un matematician, 
a precizat că sfârşitul îmbo- 
gățirii rapide se va termina 
în luna Octombrie şi tot în 
luna Octombrie, pentru câ- 
teva zile, ghişeele de plăţi 
ale băncii din Cluj au fost 
închise. 

” Intrebat care-i secretul, 

Dl. Stoica a răspuns; "Fac 

banii din interesele ce le 

obţin dela bani şi mai este 

şi altceva, secretul meu, pe 

care nu-l divulg şi-l iau cu 
ine în mormânt." 


INVIE TRADIŢIA 
şi mii de pelerini 
u îndreptat la Mânăstirea 
Verona din jude to- 
şani pentru a sărbători ziua 
naştezii Neciaasai Da (8 
Septembrie) şi hramul Mâ- 
năstirii Verona. 
Printre__cei prezenţi: 
Graţia Sa George Leonard 
Carey, Primatal Bisericii 
Anglicane, Patriarhul Teoc- 
tist, ambasa j la 
Bucureşti şi oficialităţile 
locale etc. 
S.R.I. A RĂMAS 
PE LOC 


Nu putem spune că Ser- 
viciul Român de Informaţii 
a câştigat sau şi-a pierdut 
prestigiul: S.R.I a răms tot 
sub conducerea D-lui V. 
Măgureanu şi în viitor va fi 
controlat de Parlament. 


MINISTRUL 
CULTURII FORŢAT SĂ 


DEMISIONEZE 


/ În noaptea de 5 Octom- 
brie a.c., Ministrul Culturii, 
Petre Sălcudeanu a fost 
orţat să demisioneze. 
Măsura a fost luată ca 
urmare a comportamentului 
decadent al acestuia, prins 
în flagrant delict. 


Aşa guvern, aşa miniştri! 


Fără alte comentarii! 


GOANA DUPĂ AUR 


Două companii austra- 
liene duc tratative pentru a 
forma întreprinderea "Au- 
rul S.A." dedicată extragerii 
preţiosului metal din regiu- 
nea Baia Mare. Producţia de 
aur va fi mărită cu 50%, iar 
Australienii vor investi $15 
milioane ce ar reprezenta 
jumătate din capitalul nece- 
sar. 


ACOPERIREA 
CRIMINALILOR 
Procuratura e foarte ocu- 


pată cum să nu descopere 
pe criminali. "România 


Liberă", nr. 1060: Dr. primar ; 


Anastasie Cavaliotti a pri- 
mit ordin "să nu se autop- 
sieze cadavrele" (vorbim de 
cei ucişi în timpul revolu- 
ției, N.R.) cee ce ar putea 
clarifica modul cum au fost 
ucise: gloanţe, bătăi etc. 
Ordinul a fost dat de direc- 
6rul de Medicină Legală, 
Dr. Belis, în urma odinului 
expres primit dela Procu- 
rorul militar Mihai Popa 
Chercheceanu, actualmente 
avansat Procurorul general 
Mihai Popa Chercheceanu: 

Sistemul de muşama- 
lizare e simplu: toţi procu- 
rorii care au încercat să facă 
ceva în domeniul teroriş- 
tilor, ori au fost schimbaţi, 
ori dosarele au fost plim- 
bate dela unul la altul până 
au fost clasate. Un caz re- 
cent: Colonelul Ioniţă, şeful 
Poliţiei judeţului Bacău l-a 
omorât pe arestatul Gheor- 
ghe Moise. Cine a interve- 
nit la Procuratură pentru 
muşamalizarea crimei? Dl. 
Viorel Hrebenciuc, secre- 
tarul general al Guvernului 
şi aceeaşi persoană care-a 
fost acuzată de incompe- 
tenţă etc. 


Au fost daţi afară dela TV D-nii Tolocsvay şi Predes- 
cu, care sub masca unui reportaj au făcut reclame unei 
firme comerciale şi au primit suma de $ 15.000. Pe data 
de 14 Septembrie au fost arestaţi - arestaţii nr. 457 şi nr. 
459 - şi deţinuţi în subsolurile Poliţiei Capitalei. 


“S'au înregistrat cazuri de tifos datorită poluării 


apelor. pa 


In unele judeţe nu există decât 50% din grâul necesar 
pentru a hrăni populația până Ia viitoarea recoltă. De 
asemenea rezerva de ulei, zahăr este minimă în 11 
judeţe. 


LA ad 

Preşedintele Comisiei de control a activităţii SRI, 
Senatorul Vasile Văcaru a promis că se vor restitui ma- 
nuscrisele scriitorilor confiscate de pe timpul lui 
Ceauşescu. 


»»» 


Se va înfiinţa un centru de resocializare a copiilor 
străzii. Ca centru a fost ales spitalul TBC din Bucureşti. 


LA Aa 
Guvernul a hotărât să trimită gratuit 4.000 de exem- 
lare din diferife reviste de istorie şi Titeratură fraţilor 
asarabeni. RE 


După 18 ani de cercetări şi comparații cu alte scrieri, 
/1.P.S. Bartolomeu Anania a scos de sub tipar "Noul 


| Testament" cu o prefaţă a PF. Teoctist. 


rivatizate 10 complexe hote- 
iere (cazare şi masă), 26 hoteluri, 5 moteluri, 92 de vile 


şi 29 de cabane. 


: f Semne bune: Au fost 
i 


-.. 


Statisticile oficiale confirmă că există un dezichilibru 


între inflaţie şi salarii. Inflaţie - 12,41%, salariile cu 9,6%. 
». 


Ministrul Finaţelor, Florin Georgescu, anticipează că 


Pdolarul american va ajunge la o cotă de cel puţin 1,200 
lei pâ na Decembrie a.c. (comparat cu 460 lei în 


Decembrie 1992), 


... 
Vârsta medie în România este una dintre cele mai 
scăzute din Europa, numai 69 de ani. 
PP 


S'au înscris în primul an la universitate 235.000 de 
studenţi. Un procentaj mare faţă de numărul populației. 
»»» 


E Corneliu Vadim Tudor este acuzat de. calomnierea ZA 
48 de persoane, : 


e, dar...nu-ipasă. O 
»*» 

Titluri de noi publicaţii care ne arată actuala mentali- 
tate: "Criminal magazin", "Crimă şi viol", "Delict”, 
"Crime şi criminali", "Dracula", " Cazier", "Blitz". 

»». 


Cantinele săracilor hrănesc zilnic în Bucureşti 3.500 
de persoane. 


= Li 

Marian Capotă, şeful serviciului special de anchetă 
din Parchetul General, a declarat că în Cimitirul Eroilor 
din Bucureşti sunt îngropați | şi terorişti. 


(o călătorie cu tramvaiul în Bucureşti costă 75 de lei. 
LA Aa 


_Zahărul lipseşte din magazinele alimentare dar se 
găseşte pe piaţa liberă, cu cca. 700 lei kg. 
„»e 


FDSN a lansat zvonul: dacă funcţionarii statului nu 
se inscriu în partid, pierd serviciul. 
LA d 
„La un salariu de 2.800-3.100, plăteşti impozit de 140 
ei (5%); la 29.100-30.500, plăteşti 21%; la 86.401-115.400 
tatul încasează 28%, (18.422 lei), iar peste 165.100 
lăteşti 40%. 


LA a 
In 1994 se va introduce un nou sistem de contabilitate 
asemănător cu cel din Vest. 
i La > 

S'a reînființat (a fost sugrumată în 1945) "Organizaţia 
Doamnelor Române", al cărei scop este o strânsă cooper- 
are cu alte organizaţii de femei de peste hotare. 

LA d 


Se plănuieşte o nouă organizaţie: Uniunea Depor- 
taților în Rusia. 


„o. 

Primarul Chişinăului, Dl. Nicolae Costin, însoţit de 
persoafie oficiale, ă vizitat Bucureştiul în urma învitației 
primite dela omologul său, Crin Halaicu. ——— 

Dă 
Ca să oprească inflaţia, prețul pâinii a rămas acelaşi 


de 125 de lei; ce s'a schimbat, a fost doar greutatea: dela 
500 g la 450 g. 


Li 


'au eliminat taxele vamale la 40% din importuri. 
S'au luat în considerare, pe lângă nevoile urgente ale 
(| populaţiei, şi nevoile urgente ale unor "privatizați" cu 
de la Cotroceni. 
LA a 

Trenurile de marfă care staționează în gara Buzău- 
Nord sunt luate cu asalt de grupuri de romi din cartierul 
vecin, Țigănaşii stau de pândă: cum opreşte un tren de 
marfă, cum dau sfoara în cartier şi sosesc noii "desti- 
natari " ai pachetelor. 


LA i 


A început să scadă preţul locuinţelor: un apartament 
cu trei camere situat în centru, care se vindea acum patru 
luni cu $ 60.000, acum se poate cumpăra şi cu $ 40-45.000. 

La 


Circulă milioane de dolari falşi, scrie ARPress. Ei 
provin din Orientul mijlociu şi's introduşi printr'o reţea 
mafiotică. 

fr Lă i 


Cel mai apreciat pe piaţa internaţională este lemnul, 
bogăţia naţională ce va dispare odată cu pădurile. 


= 


PAGINA 22 


NOEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


Rubrică întocmită de D.PĂSTOREL 


ELŢÎN A FOST NEVOIT SĂ 
RECURGĂ LA FORŢĂ 


BORIS ELŢÎN 
Încleştarea dintre legis- 
latorii conservatori, care 
refuzau să părăsească clă- 
direa Parlamentului rus (aşa 
zisa Casa Alba), a atins un 


punct culminant, după ce au 
eşuat ultimele încercări de 
mediere, făcute de repre- 
zentanţi ai Bisericii Ortodoxe 
Ruse. 

Trecuseră aproape două 
săptămâni dela decretul de 
dizolvare a forului legislativ, 
Casa Albă continua să fie 
înconjurată de un cordon de 
poliţişti, dar primele acte de 
violență au survenit Sâmbătă 
2 Octombrie, când mani- 
festanţi procomunişti au 
început să arunce cu pietre în 
forţele de ordine, înarmate 
numai cu scuturi și bastoane 
de cauciuc. Ei au făcut ba- 
ricade, pe care apoi le-au 
incendiat. 

Dumincă 3 Octombrie, 
10.000 de suporteri ai lui 
Rutskoi, arborând drapelele 
roşii ale URSS, au înaintat 
spre Parlament şi au rupt 
cordoanele de poliţişti, după 
ce la balconul clădirii a 
apărut Alexandr Rutskoi, 
care a cerut manifestanţilor 
să se organizeze în brigăzi şi 
să cucerească Primăria, Tele- 
viziunea şi Kremlinul, 

Aceasta a fost scânteia, 
care a dus apoi la confrunta- 
rea sângeroasă dintre armata 
leală lui Elţin și partizanii lui 
Rutskoi și Hasbulatov, prin- 
tre care au fost şi paramilitari 
inarmaţi, cu orientare de ex- 
lremă stângă sau ultrana- 
ționalistă (ca Uniunea Ofi- 
țerilor). 

Demonstranţii au rupt 


cordoanele de poliţişti din 
jurul Parlamentului şi au 
devastat Primăria, dar nu au 
reuşit să cucerească Televi- 
ziunea, unde s'au dat lupte 
grele între garda acesteia şi 
partizanii lui Rutskoi. 

Boris Elţin a declarat stare 
de asediu, iar trei unităţi 
militare din afara Moscovei 
au primit ordin să se îndrepte 
spre capitală, pentru a resta- 
bili ordinea. 


Luni dimineaţa, 4 Octom- 
brie forţele militare leale lui 
Elţin au înconjurat Minis- 
terul Apărării, Kremlinul şi 
Parlamentul. Preşedintele a 
apărut la televiziune pre- 
zentând situaţia şi făcând 
apel la popor, ca să-şi dea 
concursul pentru restabilirea 
ordinii şi păcii, distruse de 
cei care flutură drapele roşii. 
La ora 9.45, tancurile au 


Sea ice dea 


deschis foc cu tunurile asu- 

ra clădirii Parlamentului, 
iar peste puţin timp primele 
trupe au primit ordin de 
cucerire a clădirii, după ce 
apelurile repetate de predare 
a rebelilor au rămas fără 
rezultat. Au apărut incendii 
la etajele superioare. 

De reamintit că în afară de 
garda Parlamentului, Rutskoi 
dispunea de paramilitari 
extremiști, care s'au infiltrat 
în clădire, unde dispuneau 
de depozitele de arme ale 
Parlamentului. 

Mii de moscoviți au asistat 
dela diferite distanţe la 


"asediul Casei Albe, ca la un 


spectacol sportiv. Aşa ceva 
nu se mai văzuse dela Revo- 
luţia din 1917. 

Deoarece la ora 11,20 
Rutskoi a fost de acord cu 
încetarea focului dar nu și cu 
predarea, forţele speciale au 
primit ordin pentru asaltul 
final, ajungând până la etajul 
cinci. Şi-a făcut apariţia la 
faţa locului şi Ministrul 
Apărării, Pavel Gracev. La 
ora 17, un mare număr de 
persoane începe să iasă din 
clădire, unele cu mâinile 
ridicate, Peste o oră au ieşit și 
Rutskoi cu Hasbulatov, care 
au fost transportaţi la închi- 
soarea Lefortov. 

În timpul nopţii a con- 
tinuat urmărirea trăgătorilor 
izolaţi ascunși în diverse 
clădiri, dar a doua zi tancu- 
rile au fost retrase. 


Elțîn a început să dea o 
serie de decrete pentru su- 
primarea unor organizaţii şi 
partide de extremă stângă sau 
ultra naţionaliste, A fost in- 
terzisă apariția unor ziare de 
aceeaşi nuanţă politică, prin- 
tre care şi celebra "Pravda". 

Preşedintele a mai decretat 
ca la 12 Decembrie, odată cu 
alegerile parlamentare pen- 
tru Camera inferioară (Du- 
ma) să aibă loc şi alegeri pen- 
tru Camera superioară (Con- 
siliul Federal), pentru desem- 
narea a câte doi reprezentanţi 
pentru fiecare din cele 88 de 
regiuni şi teritorii. Ulterior 
Elțîn a hotărât, ca pe aceeaşi 
dată să aibă loc şi un refe- 
rendum asupra noii Con- 
stituţii. Proiectul acesteia va 
fi elaborat până la 5 Noem- 
brie şi va fi publicat pe 10 
Noembrie. 

Deoarece starea de ne- 
cesitate a fost prelungită, 
echipe speciale de poliţie, 
prin raiduri şi controale, au 
început o intensă activitate 
de suprimare a actelor crimi- 
nale, care în ultimile luni au 
atins o cotă îngrijorătoare. Au 
fost expulzați câteva mii de 
cetăţeni nemoscoviţi, majo- 
ritatea veniţi din republicile 
Asiei Centrale şi implicaţi în 
diverse acte criminale. 

Elţin a făcut o vizită de 
două zile în Japonia, la o săp- 
tămână dela înăbuşirea rebe- 
liunii. Deşi a promis retra- 
gerea trupelor ruse din 
insulele Kurile, retrocedarea 
acestora către Japonia nu a 
putut fi practic discutată. Se 
consideră, că în această etapă, 
retrocedarea unor teritorii 
ruseşti nu este bine primită 
nici de opoziţia extremistă, 
nici de unii din militarii 
conservatori, care au salvat 
preşedinţia lui Elțîn. 

În perioada care urmează 
se va putea vedea dacă apli- 
carea acum a reformelor 
economice, fără blocarea lor 
permanentă de un parlament 
procomunist, va avea mai 
mult succes. 

Statele vestice au fost 
alături de Elţin în confrun- 
tarea cu opoziţia conser- 
vatoare. Toţi au realizat că el 
a fost nevoit să recurgă la 
forță, după ce au fost epui- 
zate toate celelalte mijloace 
paşnice, 

Christopher a făcut o 
vizită scurtă la Moscova şi-a 
anunţat o întâlnire la vârf 
Clinton-Elţin, care va avea 
loc la mijlocul lui Ianuarie, 
în capitala Rusiei, după ce în 
prealabil Vicepreşedintele 
Gore se va întâlni cu preşe- 
dintele rus, la trei zile după 
alegerile din 12 Decembrie 

pma Ș 


A. RUTSKOI 


CRIZA DIN SOMALIA 


Operaţiunea "Restaurarea 
Speranţei"”, începută în De- 
cembrie 1992, a degenerat în 
mod lamentabil. Atunci 
George Bush a trimis 28.000 
de militari, care au avut 
mandat dela Consiliul de 
Securitate, să protejee con- 
voaiele şi depozitele cu 
ajutoare umanitare, prădate 
de clanurile rivale, care îşi 
disputau supremaţia pentru 
controlul diverselor regiuni 
ale Somaliei. Americanii 
urmau să fie completaţi 
treptat şi de trupele altor 
membri ONU. 

În Martie, administraţia 
americană s'a grăbit să re- 
tragă marea majoritate a 
trupelor sale, lăsând în 
Somalia numai 4.500 de mi- 
litari. Ea a fost de acord în 
Mai cu o nouă rezoluţie a 
Consiliului de Securitate, 
impulsionat de Secretarul 
General ONU, Boutros Ghali, 
în care se cerea reconstruirea 
țării şi dezarmarea clanurilor 
ostile. Cu această ultimă ac- 
țiune Americanii nu fuseseră 
de acord nici înainte, mai 
ales că Aidid şi ceilalţi şefi 
de clan se arătaseră dornici ca 
să colaboreze cu forţele de 
pace. Trupele americane au 
fost trecute sub comandă 
ONU, iar numărul forţelor 
multinaționale se ridica la 
18.000 de militari. 

A început o intensă ac- 
tivitate de dezarmare şi 
capturare a armelor, mai ales 
în partea de Sud a capitalei 
Mogadishu, controlată de 
clanul generalului Aidid. Pe 
data de 24 Iunie, trupele 
pakistaneze, care au vrut să 
intre într'un depozit de arme, 
au căzut într'o ambuscadă, 24 
de militari fiind ucişi şi mai 
mulți răniţi de luptători pre- 
supuşi a fi ai lui Aidid. 

Consiliul de Securitate a 
dat controversata rezoluţie 
837, care cerea luarea tuturor 
măsurilor pentru pedepsirea 
vinovaţilor. A început o 
adevărată vânătoare pentru 
prinderea generalului Aidid, 
punându-se chiar o recom- 
pensă de 25.000 dolari pentru 
prinderea lui. Au fost bom- 
bardate cartierul său general 
şi unele din depozitele de 
armament ale acestuia. Bill 
Clinton a trimis în August 
celebrele trupe de elită, 
Rangers. O formaţie a aces- 
tora a luat cu asalt, pe data de 
3 Octombrie, câteva clădiri de 
lângă Hotelul Olimpic, unde 
se presupunea că se ascun- 
sese Aidid. Acesta nu a fost 
găsit, dar au fost arestaţi 10 
suporteri, printre care trei 
locotenenţi de-ai generalului. 


CADAVRUL UNUI SOLDAT AMERICAN TÂRÂT PE STRADĂ 


La ieşirea din clădire, 
forţele Rangers au fost ata- 
cate şi încercuite. Trupele 
trimise pentru descercuire au 
fost nevoite să se retragă sub 
focul intens somalez. Trei 
elicoptere au fost doborâte, 
18 Americani (16 Rangers) 
ucişi şi 78 răniţi. Pilotul unui 
elicopter (Michael Durand) a 
fost luat ostatec. Cadavre ale 
soldaţilor americani au fost 
târâte pe străzile din Mo- 
gadishu. 

Acest dezastru a produs o 
adevărată panică la Casa 
Albă şi la Capitol. Clinton a 
anunțat retragerea imediată a 
trupelor Rangers, iar pe de 
altă parte, trimiterea de 1.700 
soldaţi, 104 tancuri, 4 eli- 
coptere de atac Cobra şi 3.600 
puşcaşi marini, gata de 
debarcare pe portavionul 
Lincoln, pentru protejarea 
forțelor americane din 
Somalia. 

Deruta guvernului poate fi 
exemplificată de atitudinea 
Ministrului Apărării, Aspin, 
care la o şedinţă cu liderii 
Congresului i-a întrebat pe 
aceştia ce cred că e bine de 
făcut. 

Sia anunţat apoi retragerea 
tuturor forţelor americane 
până la 31 Martie 1994, iar 
Clinton a trimis ca repre-= 
zentant al său special pe 


Robert Oakley, ca să trateze 
cu Aidid eliberarea pilotului 
rănit, Durand. 


După eliberarea acestuia a 
urmat anunţarea unei noi 
schimbări a politicii Wa- 
shingtonului în Somalia. 
Trupele americane nu vor 
mai patrula, nu vor mai fi 
prezente la puncte de control 
sau la acţiuni de dezarmare a 
populaţiei. Ele vor fi trecute 
din nou sub comandă USA. 

Administraţia Clinton a 
căutat să dea vina pe ONU 
pentru criza din Somalia, 
deşi a fost de acord cu toate 
rezoluţiile Consiliului de 
Securitate. Preşedintele a 
făcut chiar o declaraţie în 
care a spus că el nu ştia că 
forţele sale mai umblă să-l 
cautepe Aidid (!) 


Politica în zigzag a lui 
Clinton a trimis un mesaj 
negativ ţărilor din lumea a 
treia, pentru care acum este 
de ajuns ca să provoci omo- 
rârea sau rănirea câtorva 
Americani, pentru ca aceştia 
să se retragă. Mesajul a şi fost 
primit în Haiti, unde Wa- 
shingtonul a intrat într'o 
încurcătură aproape soma- 
leză. In această atmosferă o 
eventuală prezență a trupelor 
americane în Bosnia apare 
total compromisă. 


ACORDUL ISRAELO- PALESTINIAN 
ÎNCEPE SĂ SE CONCRETIZEZE 


Acordul de principii is- 
raelo-palestinian, semnat la 
13 Septembrie în Washing- 
ton, a început să capete viață, 
trecându-se acum la faza de 
concretizare, Cele două părţi 
au de rezolvat o serie de 
detalii până pe data de 13 
Decembrie, când trupele 
israeliene vor începe să se 
retragă din Gaza şi oraşul 
Jericho, iar Palestinienii vor 
trece la perioada de auto- 
guvernare a acestor teritorii. 

In acest sens, delegaţiile 
celor două părţi au început să 
lucreze la Taba (Egipt), Din 
problemele principale ur- 
mează să fie precizate: su- 
prafaţa districtului Jericho, 
mărimea şi forţa poliţiei 
palestiniene, noile poziţii ale 
trupelor israeliene, controlul 
surselor de apă şi securitatea 
Israelienilor, care trăiesc sau 
trec prin aceste teritorii. 

La Cairo s'au întâlnit şi 
Ministrul de Externe israe- 
lian Shimon Peres cu dele- 
gatul OEP Mahmoud Abbas, 
ambii fiind semnatarii acor- 
dului dela Washington. Ei 
s'au arătat optimişti după o 
convorbire “ţ două ore, a- 


nunţând că au şi căzut de 
acord asupra primelor cinci 
puncte discutate. 

__ După cum se ştie, la 
începutul lui Octombrie a 
avut loc la Cairo şi o nouă 
întâlnire Rabin-Arafat. Pre- 
şedintele OEP a reuşit să 
obțină până acum aprobarea 
majorității membrilor organi- 
zaţiei, pentru punerea în 
viaţă a acordului israelo- 
palestinian, cu excepţia gru- 


părilor care au baza în Siria, 
ce-i sunt încă ostile. La aceas- 
ta se adaugă şi organizaţia 


fundamentalistă Hamas din 


Gaza, care a mai continuat 
acte de terorism. 

Pentru a întări poziţia 
OEP, guvernul israelian a 
început eliberarea Palesti- 
nienilor arestaţi, ca şi uşu- 
rarea restricţiilor de intrare în 
Israel, impuse populaţiei 
palestiniene. 


» 


posnleci fosta lugoslavie 
ificată într'un fel. 
3 acum, rezultaul con- 
or armate din zonă a 
i i itorială în 
y sporire teritoria I 
alis 9 E erbiei, determi- 
foi orimul rând de in- 
i teri în 
le marilor pu 
teres€ ula Balcanică. 
ţia livrărilor de 
către Bosnia şi 


i 
35 


- Interdic 


„Het icteţea acestei re- 


iaJe Sârbilor, în ciuda 
bargoului hotărât de 
"ONU. Fideli politicii ex- 
“terme ruseşti, comuniştii 
din conducerea României 
au sabotat şi ei embargoul 
impus Sârbilor, facilitând 
sub diverse manevre, trece- 
rea convoaielor cu arma- 
ment şi combustibil, pe 


Trupele ONU, fie că sunt 
insuficiente ca efectiv, fie 
- căauordine să facă doar act 
de prezență, nu şi-au arătat 
“dispoziţia de a intra hotă- 
rile pe teren, pentru înceta- 
“reaefectivă a focului. 
Reprezentanţii ONU, 
domnii Cyrus Vance şi Lor- 
= dul Owen, prin propuhe- 
rile de împărţire teritorială 
a zonei în conflict, au de- 
- monstratcă n'au înţeles nici 
- profunzimea conflictului, 
nici realitățile conflictelor 
etnice, nici concepţia po- 
 liticăa statelor din Balcani. 
 Înaceastă situaţie o încetare 
 afocului în zonă nu pare 
“prea apropiată, iar o ex- 

tindere a conflictului în 
regiunea Cosovo, cu posi- 
„bila antrenare în conflict şi 
a Macedoniei, nu este ex- 

dusă, 


| Pregătiţi pentru un răz- 
boi de gherilă chiar, Sârbii 
„Du par dispuşi pentru com- 
„ Promisuri, care ar duce la 
izolarea lor completă. Sin- 
_Bura presiune care îi poate 
ace pe comuniştii dela 

| Belgrad să treacă serios la 
Masa tratativelor, este grava 
situaţie economică în care 
Cu o rată a inflaţiei 


„se află, 
Scăpată de sub control, cu o 
masă de şomeri - care chiar 

ar fi mobilizați pentru 
* posibilii combatanți 
ă al âr rămâne un număr 
4 palide mare fără locuri 

unca, cu scăderea pro- 
ducţiei şi blocarea Sai 
Is comerciale din 
ă er embargoului, Serbia 
pa poate rezista. Populaţia 
E că nu are încă gradul 
€voluat al cetățeni 2 din 

e civilizate şi o reduce- 
Fa de mare a nivelu- 
| Tai nu duce uşor la 

pigale. otuși, în eventua- 


| “Sămţă Putin probabilă că 


| VÂNTUL ROMÂNESC 


de incetare a focului în 
Bosnia şi Herţegovina, ide- 
ea unei republici islamice 
în Europa = care este cauza 
reală a conflictului - pare 
greu de realizat pentru 
Bosnieci. Sârbii vor fi sus- 
ținuți în această problemă 
de Ruşi şi mai cu seamă de 
Greci, care văd în Turci, 
duşmanii lor de moarte. 

3 Dacă în problema Bosni- 
ei şi Herțegovinei intere- 
sele Grecilor coincid cu cele 
ale Sârbilor, nu acelaşi fapt 
se întâmplă în problema 
Macedoniei. 

Republica Macedonia s'a 
declarat şi ea independentă 
faţă de federaţia republici- 
lor din Iugoslavia şi curios 
rămâne faptul că Sârbii 
n'au arătat nici o opoziţie 
faţă de această secesiune 
cum au arătat în cazul se- 
parării Croaţiei, Sloveniei 
şi în mod special în cazul 
Bosniei şi Herțegovinei. 
Este drept că republica 
Macedonia rămâne tot un 
stat slav, de religie ortodoxă 
şi păstrează în continuare 
alfalbetul chirilic. 

Primii care s'au opus cu 
toată puterea la recunoaş- 
terea independenţei Mace- 
doniei au fost Grecii, spe- 
riaţi de faptul că un stat 
macedonean independent 
ar cere într'un viitor apro- 
piat sau mai îndepărtat 
întregirea hotarelor Mace- 
doniei, din care Grecia s'a 
înfruptat substanţial. 

Paradoxal este faptul că 
statul slav numit Macedo- 
nia nu are nici o legătură cu 
adevărații macedoneni, 
decât numele teritoriului. 
Slavii n'au fost şi nu sunt 
macedoneni, iar fosta Mace- 
donie este un teritoriu 
împărţit între fosta lugosla- 
vie, Bulgaria şi Grecia. Ma- 
cedonenii erau un popor 
înrudit cu Tracii, aveau 
limba şi cultura lor şi au 
atins apogeul pe timpul lui 
Alexandru cel Mare care nu 
era nici elin, nici roman, ci 
macedonean. Risipită după 
moartea marelui cuceritor, 
Macedonia a fost ocupată 
de Romani şi din încru- 
cişarea Macedonenilor cu 
populaţia romană s'a născut 
la Sud de Dunăre prima 
formaţie a poporului român 
care s'a extins mai târziu - 
tot sub forma amestecului 
Dacilor cu Romanii, popo- 
rul român din Dacia. - 

Trecută prin focul mai 
multor năvăliri, Macedonia 
rămâne până la începutul 
acestui secol sub dominaţia 
turcească. Până la începutul 
celui de-al Doilea Război 
Mondial cele trei state care 
au încorporat teritoriul 
Macedoniei dela Turci, nu 
pomenesc nimic de o popu- 
laţie macedoneană. După 
sfârşitul celui de-al Doilea 
Război Mondial, Tito - care 


George AUGUSTIN 


NOEMBRIE 1993 


proiectaseră o Uniune So- 
vietică a Statelor Balcanice - 
a declarat Iugoslavia stat 
federal, compus din cinci 
republici şi două regiuni 
autonome, dând pentru pri- 
ma dată un statut de drept 
republicii nou create, Mace- 
donia. Era în acest act şi 
recunoaşterea dreptului 
Macedonenilor de a avea 
un stat propriu, aşa cum 
luptaseră - atât pe cale 
diplomatică şi pe cale re- 
voluționară Macedonenii 
dintre cele două războaie 
mondiale. Tito însă a furat 
doleanţele Macedonenilor 
care cereau o republică ma- 
cedoneană de tip elveţian, 
cu dreptul populațiilor 
aromâne şi slave în special 
de a avea drepturi egale în 
stat şi autonomie în locurile 
cu populație majoritară; 
alfabet latin pentru Aro- 
mâni, şcoli şi biserici în 
limba proprie, întreţinute 
de stat. În cel mai autentic 
stil comunist declară Mace- 
donia stat slav, introduce 
numai alfabetul chirilic, 
trece la schimbarea nume- 
lor Aromânilor, slavizându- 
le şi interzice orice acti- 
vitate culturală în limba 
natală, neadmiţând înfi- 
inţarea de şcoli în limba 
maternă pentru Aromâni, 
iar conform teoriilor ateiste 
ale comuniştilor; nu admite 
nici o biserică să func- 
ţioneze. 

Recunoaşterea de drept a 
celor cinci republici fede- 
rative, este actul materialist 
dialectic făcut de Tito, care 
a dus în final la secesiunea 
lor după prăbuşirea siste- 
mului comunist din Europa 
de Răsărit. 

Teritoriul afectat repu- 
blicii Macedonia a dus la 
conflicte între Sârbi şi Bul- 
gari, mai cu seamă în peri- 
oada cominformistă, Bul- 
garia refuzând să recu- 
noască drept limbă "mace- 
doneana", instituită ca 
limbă oficială în republica 
Macedonia, declarând că 
aceasta este limba bulgară, 
ceea ce nu era prea departe 
de adevăr. 

Abuzurile create de 
oficialităţile noului stat 
Macedonia sunt aceleaşi pe 
care le întâlnim la toate 
statele din Balcani, după 
izgonirea Turcilor. 

Întrucât după înfrânge- 
rea Sârbilor la Cosovo în 
1389, Turcii ocupaseră în- 
treaga Macedonie, în teri- 
toriul ocupat trăiau laolaltă 
Slavi, Latini (Macedo- 
români), Albanezi, Greci şi 
mai târziu sunt aduşi spre 
colonizare Turci din Asia 
Mică; amestecul de popula- 
ţii a făcut ca în Macedonia 
să nu existe un grup predo- 
minant etnic, nici o limbă 
unică. Masiva populaţie de 
origine latină, Aromânii 
sau Macedo-românii, se 


ocupau mai mult cu păs- 
toritul transhumant, căr- 
vănăritul, negustoria şi 
meseriaşii din oraşe. Păs- 
torii transhumanţi orga- 
nizaţi în fălcări şi celnicate 
trăiau în stilul impene- 
trabilei Familii romane şi 
cu excepţia celnicilor nu 
aveau legături cu autori- 
tățile şi celelalte grupuri 
naţionale. Cărnăvarii, ne- 
gustorii şi meseriaşii dela 
oraşe, elemente dinamice şi 
inteligente, învățau limbile 
celorlalte popoare cu care 
veneau în contact, din 
considerente financiare. 
"Marele păcat al Aromâni- 
lor - spunea regretatul 
Tache Papahagi - a fost 
faptul că ei erau poligloți. 
Din acestă cauză ei n'au 
insistat să cultive o limbă 
naţională. Celelalte etnii nu 
cunoşteau decât limba 
vorbită în casa în care au 
perseverat”. 

Din cauza acestui ames- 
tec de populaţii, situația 
devenise foarte complicată 
la împărţirea teritoriului 
Macedoniei după înfrân- 


_gerea Turcilor intervenită 


după războiul balcanic din 
1912-1913, deoarece nici o 
parte a teritoriului nu era 
locuită de un grup majo- 
ritar. Tendinţa de asimilare 
a celorlalte naţionalităţi 
încorporate-în-cete-trei-stă: 
balcanice, a dus la al doilea 
război balcanic din 1913, 
încheiat cu Acordul dela 
Bucureşti din 10 August 
1913. 

Pe baza acestui acord 
Grecia obținea Salonicul şi 
partea de Sud a Mace- 
doniei, Serbia a obținut 
partea de Nord şi cea mai 
mare parte interioară, iar 
Bulgaria a obţinut valea 
râului Strumiţa din Ma- 
cedonia şi compensaţii 
teritoriale în Turcia. Ro- 
mânia nefiind stat limitrof 
cu Turcia, dar parte vic- 
torioasă în războiul din 
1913, a obţinut judeţele 
Durostor şi Caliacra dela 
Bulgari, pentru care Bul- 
garia a obținut compensație 
teritorială în plus în Tracia, 
din teritoriul Turciei în- 
vinse. 

Pentru protejarea popu- 
laţiei macedo-române, Re- 
gatul României a încheiat 
tratate cu fiecare stat bal- 
canic, Politica stearpă inspi- 
rată de Titulescu a dus 
la gravele pierderi ale 
Iugoslaviei în al Doilea 
Război Mondial, iar scurta 
respiraţie dată de oculta 
marilor puteri pe timpul lui 
Tito, a luat sfârşit. Focul 
din Balcani chiar dacă nu 
arde la suprafaţă, arde 
mocnit. Fără o adevărată 
libertate a tuturor popoa- 
relor existente în statele din 
Balcani, nu va fi pace, şi 
poporul macedo-român 
există şi el în Balcani. 


PAGINA 23 


Se împlinesc în curând patru ani dela sfărâmarea 
pretinsului monolit comunist şi speranțele puse atunci 
în anii care urmau să încheie ultima decadă de secol şi 
de mileniu se veştejeşte, cu tendința de a se usca pentru 
totdeauna. 373 e 

Rostogolirea în avalanşe pornită dela Moscova până 
la zidul Berlinului i-a îngrozit într'atâta pe comuniştii 
din Apus, încât partidele comuniste francez şi italian şi- 
au schimbat şi metodele şi firma. : E 

Omenirea trăise euforia prăbuşirii comunismului 
încununată cu cea mai spectaculoasă revoluție 
anticomunistă reuşită, Revoluţia Tineretului Român. 
Comuniştii de pretutindeni îşi aruncau carnetele de 
partid în foc dar, de undeva a venit semnalul să nu se 
grăbească şi să le mai păstreze. PSI 

S'a trecut destul de repede cu vederea că uriaşa 
demonstraţie a Chinezilor din Piaţa Tian-An-Men s'a 
sfârşit sub şenilele tancurilor, că în Cuba, dictatorul 
Castro afirma rituos: "Comunism sau moarte" iar statele 
lumii libere care se presupune că doreau dispariţia 
comunismului, nu numai că nu au luat nici o măsură 
împotriva acestor acte, dar le-au încurajat dezvoltarea. 

S'a pornit o întreagă Cruciadă împotriva Statului 
Panama, până la neutralizarea Şefului Statului, Ortega, 
strâns în cătuşe şi trimis după gratii, dar Chinei co- 
muniste i s'a acordat Clauza Națiunii celei mai Favo- 
rizate, deşi sângele studenţilor din Peking nu fusese 
încă şters de pe rigole. , 

Grandioasa manifestaţie din Piaţa Universităţii din 
Bucureşti a fost înăbuşită sub năvala gorilelor conduse 
de securiști îmbrăcaţi în haine de miner - amintindu-ne 
că filmul "Planeta maimuţelor” nu era o simplă fante- 
zie. Iliescu şi comuniştii care nu şi-au ars carnetele de 
partid jubilau ca Nero la arderea Romei şi drept răspla- 
tă - cu o relativ mică întârziere (de circumstanţă) - au 
primit şi Clauza mult râvnită şi au fost primiţi şi în 
Consiliul Europei. ds: 

Este oare rezultatul ignoranței țărilor lumii libere, 
dezinformării sau continuarea aceleiaşi politici de 
duplicitate din anii ceauşismului? : 

Răspunsul se pare că este cel scris în cartea lui Gary 
Allen "None dare call it Conspiracy" unde scrie: "...ceea 
ce voi numiţi "comunism" nu vine nici dela Moscova 
sau Peking, ci este braţul marii conspirații care vine din 
New York, Londra şi Paris". 

Pentru cei care au suferit prigoanele comuniste, cele 
afirmate de Gary Allen nu reprezintă o noutate dar, 
pentru naivii care cred că Occidentul luptă pentru 


fi tăgăduită. 

Vechile partide din România reapărute după De- 
cembrie 1989, n'au învăţat nici până astăzi această lecţie 
elementară, deşi de peste 50 de ani aşteaptă perele 
mălăieţe din Apus. 

In timpul războiului denumit Cruciada împotriva 
bolşevismului, politicienii din aceste partide au 
propagat defetismul în mijlocul populaţiei şi în armată, 
susținând că Anglia şi Franţa ne vor salva şi urmarea a 
fost, valurile de avioane care au bombardat România şi 
capitularea necondiționată în faţa comunismului rusesc, 
condiţie la care au subscris aliaţii occidentali, impu- 
nându-ne să o respectăm. 

După acceptarea condiţiilor impuse şi de Aliaţii din 
Occident, comuniştii dela putere s'au ţinut numai de 
abuzuri, au falsificat alegerile, au umplut până la refuz 


Canalului Dunăre-Marea Neagră de mormintele celor 
care aşteptau să vină Americanii şi drept represalii, 
regimul terorist al lui Gheorghiu-Dej şi Petru Groza era 
primit în Organizaţia Naţiunilor Unite, cu drepturi 
depline. 

Se dărâmau nu doar satele şi bisericile din România, 
ci se săpa la răşluirea unei culturi şi spiritualități mile- 
nare a Românilor, se trecea cu buldozere peste oraşe 
întregi pentru fanteziile faraonice ale bâlbâitului din 
Scorniceşti; dar regina Angliei îl plimba în caleaşca 
regală iar Statele Unite îi dădeau Clauza Națiunii celei 
mai Favorizate. 

Demasca Soljeniţin adevăratele genocide din Rusia, 
dar presa și politicienii îl ostracizau şi-i limitau dez- 
văluirile. 

Sunt trenuri întregi de arhivă despre crimele, 
atrocitățile, actele barbare şi cruzimea fără seamăn a 
comuniştilor de pretutindeni, dar politicienii dreg 
fardul pentru masca numitului comunism cu față 
umana. 

Sunt fapte arhicunoscute dar dacă totuşi le repetăm, o 
facem pentru faptul că o nouă năvală comunistă 
ameninţă omenirea. Nu este vorba de maşinaţiunile 
fostelor țări comuniste care după căderea la podea, 
văzând starea adversarului se reculeg şi intră din nou pe 
ring, ci de fapte mult mai grave. 

În presa americană, capacele au sărit de pe oalele 
acoperite. Ziarul New York Times din 11 ş 12 Octombrie 
crt. şi celelalte cotidiene americane, au dezvăluit ştirea 
că de ani de zile statul Israel a vândut Chinei comuniste 
armament şi tehnologie militară secretă, achiziționată 
din Statele Unite. 

După căderea Uniunii Sovietice, Statele Unite ră- 
măseseră singura mare putere în lume şi aceasta nu 
convenea lumii oculte. Prin înarmarea Chinei comu- 
niste cu armament şi tehnologie de ultimul tip, o nouă 
forţă comunistă va fi opusă, pentru jocul politic al stă- 
pânirii planetei. In China s'au concentrat toate capa- 
cităţile tehnice din țările comuniste din Europa, pentru 
a întări noul bastion al comunismului. 

Armamentul militar şi tehnologia secretă americană 


continuă a fi livrată Israelului. 
„Zahu PANĂ 


—distrugerea-comunismuluizeste-o-evidenţă-ce nu-poate_ 


închisorile cu oameni nevinovaţi, se umpluse albia - 


A 
i 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 


(a ial al dt 


în be hm îi am mm" Da "e “d 


PAGINA 24 


NOEMBRIE 1993 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 


CRONICA VREMII 
OFENSIVA ADEVĂRULUI 


-III- 


lon BOIERU 


ÎNCERCĂRILE 
PRELIMINARE RE-EDUCĂRII 


Pentrucă anchetele dela Suceava nu aveau la dispoziţie 
piese incriminatorii, deoarece la rearestările s'au făcut în 
Mai 1948, nu s'au găsit "dovezi" de activitate legionară, iar 
în cursul bătăilor şi torturilor, nu s'au putut obţine prea 
multe declaraţii de acuzare, Securitatea a recurs la moda- 
lităţi noi, pentru a putea întocmi dosare de trimitere în 
judecată. Astfel s'a recurs la modalitatea înscenărilor celor 
mai monstruoase, pentru a se putea dovedi o "activitate 
legionară", care să fie pasibilă de o condamnare. 

Inscenarea despre care este vorba, cu deţinuţii studenţi 
legionari din închisoarea Suceava, s'a petrecut la începutul 
lunii Noembrie 1948, în apropierea închisorii Suceava, pe 
un platou, în mijlocul naturii, în felul următor: 


m Cei care conduceau înscenarea,au ales o zi însorită,iarba fiind încă 
verde,asemănătoare lunilor de Mai sau Iunie. Pentrucă anchetatorii să-şi 
procure. piese la dosar,care nu existau,deoarece,la arestare nu au găsit nimic 
încrimatoriu,în faţa instanței de judecată,au înscenat cea mai monstruoasă 
minciună,să "dovedească" o activitate legionară. Toate aceste înscenări au 
fost filmate şi fotografiate,pentru a fi atașate la dosar,ca piesă de acuzare atât 
Facultăţilor din Universitatea din laşi.cât şi celor.ale Politehnicii. 

lată,acum,în ce constau aceste mârşave înscenări: In cadrul Facul- 
tății.repartizaţi pe unități.s'a fotografiat o şedinţă de cuib,exact așa cum scria 
în "Cărticica Şefului de Cuib”. 

Ţinuta noastra vesimântară era cea civilă. Ne-au poruncit să ne dezbrăcâm. 
Am rămas numai în camașă,cu mânecele suflecate,ca să arate,că era cald 
afară şi stăteam aşezaţi pe iarba verde, în apropierea unei pădurici. Apoi s'au 
desfășurat şedinţe pe unități,apoi,şedinţe pe toată Facultatea.Unde a fost 
fotografiat Moisiu,primind raportul „La fel,șefii de unităţi.în timpul 
desfășurării şedinţelor. 

Au mai fost fotografiate şi cărți de doctrină legionară,ac use ,bineînțeles,de 
anchetatori.pe care le aveau confiscate din timpul lui Antonescu. Aceste cărți 
trebuiau să se găseasca la şefii de unităţi în timpul "şedinţei". 

Pentru a dovedi şi caracterul terorist al legionarilor,au fotografiat și 
mânuiri de arme militare aduse de soldaţi,precum şi trageri la țintă. Sia mai 
înscenat și un foc de noapte,- cu toate că era ziua - unde se vedeau armele 
făcute piramidă,ca la instruirea ostașilor,de unde să iese,că legio- 
narii.înarmaţi până în dinți,reprezentau un mare pericol pentru siguranța 
Statului. 

Dar,cea mai sfruntată mişelie şi înscenare mincinoasă.a fost aceea,că cei 
declaraţi la anchete,nefiind arestaţi încâ,au fost înlocuii,la înscenări,cu alţi 
camarazi.care nu aveau nimic deaface,cu unitatea respectivă. Cel mai 
elocvent exemplu,m'au forțat să-l dau eu,pozând pentru fratele meu lon,cu 
care mă asemănam,al cărui nume a fost evocat la anchetă,dar nu fusese încă 
arestat. El nu făcea parte din Facultatea de Medicină,ca să corespundă, 
măcar,unei minime veracităţi,ci era student la Politehnică. losub 
Mihai.Ungureanu Alexe şi Climescu,studenţi la Medicină.au pozat pentru 
alți studenți,dela Politeh nicâ,care nu erau încă arestaţi si care,era prietenii 
lor. Acelaş procedeu s'a petrecut şi la fete, 

Un lucru izbitor de atâta mişelie şi minciună,se putea vedea din aceste 
fotografii,unde.loţi aveam părul Ia fel de scurt.pentrucă fusesem tunşi, când 
am fost încarceraţi la Suceava. Unii aveau mustaţă,cum eram eu,care,în 
libertate,nu purtam niciodată mustață. Unul singur purta mustața,Costică 
Stamate. Imi amintesc bine,că şeful Centrului Studenţesc Legionar 
(CSL).lon Simionescu.s'a consultat cu Bogdanovici șeful Universităţii 
Moisiu şi Costică Butan,eful Politehnicii,ca să admitem această 
înscenare,pentrucă,cu sau fâră voia noastră,ei tot vor facea-o. 

Calculul nu a ieșit precum îl prevăzuseră ei,deoarece,procesele celor din 
închisoarea Suceava s'au judecat în alte circumstanţe,pe care le voiu relata la 
capitolul despre procese şi completele de judecată. 

După această mascaradă am fost din nou.imbarcaţi în camioane însotiți de 
inseparabilii soldați înarmaţi și readuși în celulele noastre,unde au avut loc 
discuţii.cu păreri şi prevederi diferite. Anchetele şi ele.au continuat,cu 
torturi de aceeaşi intensitate până spre sfârşitul lunii Decemvrie. 

In urma acestei înscenări,deținuţii erau într'o stare de plâns,.din cauza celor 
îndurate la anchete,fără asistenţă medicală şi un regim alimentar,care 
adusese.majoritatea deţinuţilor,întro stare de sfăbire,că abia se mai puteau 
jine pe picioare. Cea mai cruntă suferință,cel mai greu de suportat,era 
foamea,care se instalase autoritar şi care,începând cu aceasta dată,ne va 
măcina mulți și halucinanţii ani de închisoare. (pag.32-33) 


MASCARADA PROCESULUI 


Procesul a avut loc la 21 Februarie, 1949, având în frunte 
pe studentul Dumitru Moisiu, care era șeful Grupului 
legionar dela Facultatea de Medicină din laşi. În sală în 
loc de public, erau doar doi indivizi, care strigau fără 
întrerupere. "Moarte lui! Moarte lui!" Întreaga desfăşurare 
a procesului a fost ca o demonstraţie de circ şi ridicol. 
Redăm numai o parte din cele întâmplate în ședințele de 
judecată care au avut loc. 

După ce procurorul a terminat cu seria acuzărilor, şi 
după vorbirea apărării, care era asemănătoare în conţinut 
cu tezele procuraturii, președintele a dat cuvântul stu- 
dentului Dumitru Moisiu. Iată pasajul din carte, care 
prezintă acest moment: 


" Preşedintele a comis imprudența,de a da cuvântul lui Moisiu. Acesta,cu 
verva şi inteligenţa lui a desfăşurat o pledoarie,în apărarea sa şi a 
camarazilor lui,care,dacă ar fi fost înregistrată, (Preşedintele dăduse ordin 
grefierului şi dactilografelor,să nu consemneze nimic,din ceeace a spus 


Moisiu)ar fi fost un model de pledoarie,a unui mare avocat. In loc de 
acuzat,Moisiu se transformă în apărător, infirmând tot ceeace spusese 
procurorul.prin argumente logice,bine gândite şi exprimate . 

Despre piesele la dosar,el le-a declarat ca înscenări şi minciuni grosolane, 
inventate de anchetatori.pentrucă,nici un camarad din subordinile lui,nu a 
fost prins făcând şedinţe sau instruindu-se cu arme.iar accste înscenări,cu 
piese la dosar,în aşa zisa reconstituire,a fost cea mai ordinară minciună. 
Piesele la dosar au fost făcute la începutul lunii Noembrie,pe platoul de lângă 
Cetatea Sucevii. După aceste fotogerafii se putea observa.că toți camarazii 
mei erau tunşi,lucru care nu se petrecea în libertate - fiecare dintre ei având o 
anumită frizură a părului - iar în poze,toţi aveam părul de aceeași mărime. 
Armele pe care le-a pozat poliţia, erau luate dela soldaţii „care făceau paza 
înscenărilor. Dar,cea mai odioasă înscenare era faptul,că subalternii mei.au 
pozat în locul altor camarazi,care nu erau arestaţi,dela alte Facultăţi. 

Maoisiu a dat apoi.cazuri concrete: Bordeianu Dumitru a pozat în locul 
fratelui său,lon Bordeianu,dela Politehnică, losub şi Climescu,au 
pozai,ceas+menea,în locul altor camarazi dela Politeh_ nica. Şi toţi aceşti 
camarazi au pozat în locul altor camarazi,dela Politehnică. lată deci.insulta 
noţiunii de identitate. Un om nu putea poza. în acelaşi timp,în două locuri 
diferite. A cerut.apoi,să fie confruntate,piesele dela dosar,ale Medicinii,cu 
ale Politehnicii din Iaşi. Cât priveşte afirmaţia,că în declaraţia lui şi a 
camarazilor lui,ar fi dat-o de bună voie şi nesiliți de nimeni,această minciună 
a fost adăugată ulterior,ea nefigurând în nici una din declaraţiile lor.. El cerea 
să i se arate scrisul acestui adaus,dacă el ar exista. Şi.pentru a dovedi, că 
afirmaţia de mai sus nu a fost decât o minciună sfruntată,Moisiu declara.că 
ar pulea aduce în faţa completului de judecată și a apărării,probele.cum au 
dat ei declarațiile de "bună voie şi nesiliți de nimeni”. Şi.atunci,Moisiu a 
aruncat haina şi cămașa „arătându-şi corpul plin de râni,care nu erau încă 
vindecate.depe el. In faţa acestei scene,cele două fete dactilografe fără să-şi 
dea seama unde se găseau, au exclamat spontan,într'un glas: "Vai,Doamne,ce 
rân i îngrozitoare!”, In urma acestor exclamaţii.Preşedintele ordonă celor 
două dactilograie,să părăsească sala. 

Completul de judecată în faţa acestui spectacol.a fost atât de derutat,că nu 
mai știa ce atitudine să ia. Moisiu continua să strige, cât îl ținea gura: "Eu şi 
camarazii mei,am fost bătuji,schingiuiţi şi torturaţi,timp de cinci luni de 
zile în cele mai groaznice chinuri,de bătăuşii Blehan şi Danielevici,arătând şi 
demonstrând.când se vor dezbrăca toți.să se vadă pe corpurile lor,"de bună 
voie şi nesiliţi de nimeni”. 

Ca spectacolul să nu ia o altă întorsatură şi ca, procurorul,grefierul şi 
avocaţii să nu vadă aceleaşi urme de tortură,pe corpurile noastre, 
Preşedintele,în timp ce toţi se desbrăcau.a suspendat şedinţa. Moisiu a fost 


scos din sală,de către ofițerii de Securitate,iar Curtea a părăsit sala. Cei doi - 


indivizi care reprezntau "asistența" din sală,treziți parcă,din beţia lor,văzând 
ce se petrecea unul s'a adresat celuilalt:" Hai „badie,să ieşim de aici,nu vezi ce 
se întâmplă? Vrei să-mi rămână copii pe drumuri? Eu sunt necăjit şi m'au 
adus aici cu forța”. Cei doi indivizi plecaţi, sala a rămas fără asistență 
blică. 

După vreo jumătate de ora,completul de judecată a întrat în sală şi a luat loc 
la masă. Puțin timp.după aceea.a fost întrodus în sală și Moisiu,sprijinit de 
doi gardieni,deoarece fusese atât de crunt bătut,încât nu se mai putea ține pe 
picioare. Călăii în ura şi bestialitatea lor I-au lovit cu vâna de bou,peste 
faţă,care se umflase,peste cap, umplându-l de răni,din care curgeau șiroaic de 
sânge. In acel moment,eram convinşi.că acest complet de judecată, fusese la 
curent „de cele ce s'au petrecut afară. 

Când Moisiu a fost așezat pe bancă la locul lui,de către cei doi gardieni. 
mai avut curajul să strige, în gura mare: "Iată,domnule Preşedinte, probă,mai 
clară.mai evidentă,mai strigătoare le cer,ce vi se poate aduce,decât ceeace se 
vede pe faţa şi trupul meu,tortura,pe care călăii anchetelor mi-au administrat- 
o.în faţa completului de judecată”. In timp ce Moisiu cade,cu capul pe 
bancă Preşedintele.cu un cinism diabolic,il avertizează,că acest "incident" nu 
constituia un motiv de a i se atribui circumstanțe atenuante. Pe ce mâini 
întrase ideea de justiţie!! 

Un răspuns,care nu ar putea fi dat,decât de aceea care slujeau această idee. 

In urma acestei evidenţe,Moisiu a fost evacuat din sală,iar procesul a 
continuat. îndeplinind o simplă formalitate,pe când,camarazii au renunțat la 
apărare,devenită un accesoriu al acuzării. Toţi ne-am declarat solidari cu 
declaraţia lui Moisiu,pe care ne-am și însuşit-o,condamnând cu toată 
fermitatea şi hotărârea.înscenarea făcută pe platoul Sucevii. Nu am 
recunoscut deloc.afirmaţia:"de bună voie şi nesilit de nimeni.care nu figura 
în nicio declaraţie a noastră ci a fost inventată de procuror,pentru a fi 
consemnată de grefier. "! (pag. 44-45) 


Astfel de situaţii au existat, dela un capăt la altul al 
țării, unde se făceau procese la Tribunale, de către 
membrii partidului comunist, în funcţii de grefieri și 
anchetatori, fiind sub nivelul oricărei pregătiri pro- 
fesionale sau morale. Justiţia încăpuse pe mâinile 
"barbarilor marxişti", care nu aveau nici o noţiune juridică, 
de lege, de dreptate sau adevăr, dar cine lua în seamă pe 
acei care se refugiau în lumea liberă şi povesteau aceste 
stări de fapt, curente și răspândite pe tot cuprinsul ţării şi 
fără de sfârşit? În fond, guvernul român neo-comunist din 
România de azi şi astăzi continuă să socotească tot victime 
pe foştii deţinuţi politici, și să facă propagandă necinstită 
impotriva credințelor lor şi să-i ţină pe acești deţinuţi la 
marginea societăţii, ca şi când ei ar fi “călăii şi torţionarii"” 
regimului comunist care a exercitat "dictatura comunistă"! 
peste 40 de ani, în România. Marea rușine este că în corul 
sprijinitorilor crimelor comuniste şi al neruşinărilor 
partidului comunist, s'au înregimentat şi voci din aşa zisa 
lume liberă, Poate au şi ei ceva pe conştiinţă, de fac acest 
lucru, 


Continuare în numărul viitor 


REÎNNOIȚI-VĂ ABONAMENTUL LA 


“ CUVÂNTUL ROMÂNESC” 


NOTE ŞI 


COMENTARII 


PULSUL 
STRĂZII 


Pentru a nu se plictisi de moarte în redacţia ziarului 
"Tineretul liber”, ziarista Cristina Sofronie şi-a zis că ar 
fi bine să iasă în stradă şi să pună trecătorilor între- 
barea: "Dacă ar fi să daţi un acatist, pe cine dintre poli- 
ticieni aţi pomeni de bine şi pe cine de rău?" 

Zis şi făcut. Şi-a luat plaivazul şi notesul şi, la 
întâmplare, a pus primilor zece trecători, întrebarea de 
mai sus, Şi din cele 10 răspunsuri primite, unul, unul 
singur s'a arătat a fi favorabil Preşedintelui Ion Iliescu, 
lui Vadim şi Guvernului Văcăroiu. Restul de opt sunt, 
defavorabile, iar al nouălea poate fi considerat... neutru. 
Mai mult sau mai puțin. Ş 

Iată mai jos, parte din cele zece răspunsuri pe care le 
considerăm mai elocvente, aşa cum au apărut în 
numărul 1012 al zisului ziar. Cu numele şi ocupaţia 
fiecăruia, ce a binevoit să-i dea un răspuns ziaristei 
Cristina Sofronie: 

"Mişu Florescu, veteran de război: Eu nu i-aş pune pe 
acatist. Nici la vii, nici la morţi. I-aş duce în faţa plu- 
tonului de execuţie, că asta merită. Ce fac ei cu noi e 
genocid. Auzi? GE-NO-CID, aşa să tipăriţi!" 

Disperarea D-lui Mişu Florescu o înţelegem, dacă 
avem în vedere faptul că veteranii români de război 
primesc, la ora actuală pensia cea mai mică în numerar, 
în timp ce ploşniţele securiste fac averi, el, cel care a 
luptat şi şi-a făcut datoria faţă de ţară pe întinsurile 
stepelor calmuce sau pustele Tisei, este obligat să taie 
frunze la câini, neavând nici după ce bea apă rece. 

Dar, să mergem mai departe cu citatele: 

"Geală Constantin, muncitor: În orice caz, pe Vă- 
căroiu l-aş pune ultimul. CR a ea atiacul cae 
marionetă a celor mai mari. Ei, da! Cu toţi ăştia care n'au 
fost cinstiţi să-şi dea demisia, cu ei aş începe acatistul. 
Da, la morţi! De bine n'aş da nimănui dintre feţele 
politice, că nu merită să-i bagi în seamă pe nici unul". 

Astfel grăit-a un muncitor bucureştean. Studențimea 
este prezentă şi ea: 

"Mihaela Someşanu, studentă: Singur Raţiu ce merită 
de bine. El a venit cu intenţii bune. Şi Emil Con- 
stantinescu. In rest..."Peştele dela cap se împute”, aşa că 
dacă nu dispare capul... Eu am citit că Iliescu tocmai 
acum şi-a recunoscut mama! Cum să zic că-i un om 
pentru lista bună? Şi dacă așa a făcut cu mama lui, dar 
cu noi?” 

(Aici suntem obligaţi să deschidem o paranteză 
pentru a lămuri povestea cu mama preşedintelui, de 
care vorbeşte studenta Someşanu. Bătrâna trăia într'o 
mizerie oarbă - cum de altfel trăiesc toţi Românii astăzi 
- undeva "la margine de Bucureşti“, în timp ce fiul se 
îndopa cu "somon fume" al cărui preţ era $ 1.000 şi se 
adăpa cu şampanie. Contactată de către un reporter al 
revistei "Expres", mama alesului îl roagă pe acesta să-i 
spună lui Ionel să-i ia un sicriu, că de rest s'a îngrijit 
dânsa. La scurtă vreme după aceasta, bătrâna moare. Nu 
ştim dacă a fost sau nu înmormântată în sicriul cum- 
părat de... Ionel. Ştim însă că, scos din sărite - ca de 
obicei - tovarăşul preşedinte l-a chemat în judecată pe 
"obraznicul"” reporter care a îndrăznit să-i amintească 
faptul că are şi el o mamă. Asta, contrar zvonurilor că 
"alesul" n!'ar fi fost născut, ci că ar fi fost "azvârlit'” de o 
măgăreaţă undeva pe un maidan oarecare). 

Punct şi dela cap: 

"Mihai Ene, operator TVR: Păi, să-i luăm pe rând, să 
vedem ce merite are fiecare. Cine a chemat minerii, care 
acum ni se urcă în cap? Cine a permis să fie bătuţi 
tinerii în Piaţa Universităţii? Cine ne înfometează zi de 
zi? Cine scumpeşte pâinea, medicamentele, cine nu ne 
garantează un minimum de protecţie socială? Cine a dat 
tonul corupției şi n'are interesul ca să fie stopată? E un 
lanţ întreg de toţi aceşti CINE. Numai Opoziția, dacă e 
mai fermă şi le pune mâna în gât, doar ea merită să-i dai 
acatiste de viaţă lungă. Dar în ultima vreme... În fine, 
dacă ar fi să dau acatiste, eu le-aş da tuturor de sănătate. 
Dar mintală, că de asta au nevoie! Pe grosii! 

Scepticismul şi neîncrederea oamenilor în politicieni, 
a ajuns la culmi nebănuite. Prinşi minţind, mai abitir 
dacât Baronul de Miinchausen, înnecaţi în corupţii de 
tot felul, guvernamentalii au pierdut încrederea 
poporului. 

"Maria Chițu, pensionară: Uf, maică... Eu abia de am 
un ban pentru o mână de grâu să fac o colivă... Şi la aca- 
tist trebe! bani, să ţi-l citească! Înainte aveam bani, 
mergea să ţiu rânduielile. Da' acu! nu mai am maică nici 
o pâine pe zi, fir'ar ei ai dracu', ptiu, Doamne, iartă-mă”. 

În sfârşit, o ultimă citare, ca încheiere: 

"Ion Băjenariu, pensionar: Pe Coposu l-aş pomeni la 
toate acatistele de bine. Că el a suferit. N'a fost ca ăştia 
care şi acum ne sug sângele. Eu sunt țărănist, din tată în 
fiu. Pe unul ca Văcăroiu sau Gelu Voican sau Brucan, i- 
aş pune pe lista rea. Că, ce bine ne-au adus ei?" 

Trist şi dureros este că Românii îşi dau seama şi se 
trezesc abia acum, când le-a ajuns cuțitul la os. 


Nicolae NOVAC