Cuvantul Romanesc anul 9, nr. 96, aprilie 1984

N) 


CINE SUNT *“TOTALITARII”? 


In ultimii ani, o propagandă pacientă 
nutrită şi tenace din exil, bagă oamenii îi 
sperieţi cu o măgăoaie. Cum? Foarte sim- 
plu. De câte ori este vorba de viața cultu- 
rală sau politică din exil, câtă şi cum e, de 
câte ori se anunţă vreo întreprindere de 
indiferent ce fel cu Români din exil, sunt 
invitaţi tot felul de Români, cu o excepție 
Pentru ilustrare reproducem unul dintre 
cele mai recente anunțuri date în presa 
exilului: "Informăm pe cititorii noştri că 
acest CONGRES se adresează tuturor 
Românilor, care nu colaborează şi nu 
reprezintă regimuri sau organizaţii totali- 
tare-. 

Cu câte "regimuri" totalitare pot să 


colaboreze Românii din exil, şi câte 
"organizații totalitare” sunt în acest exil, 
vechi ca şi răspublica depe malurile Dâm- 
boviţei de Jos? Este o întrebare la care nu 
poate nimeni răspunde, atâta vreme cât 
nu se ştie ce ar fi acest nou monstru dela 
Loch Ness, sau ''om al zăpezilor” din 
Himalaia. Ce e acest “totalitar”, un 
balaur, un posedat de iele, un Jack Spin- 
tecătorul? Cine sunt '“totalitarii” din 
exil? S'a luat obiceiul de a se numi 
comuniştii “totalitari”, lucru pe care ei 
nu-l spun pentrucă ar însemna să se con- 
trazică în absolut, deoarece ei sunt repre- 
zentanţii unei ''părţi””, şi această parte 
este a proletarilor, conform şi sloganului: 


lon ION 


“proletari din toată lumea, uniţi-vă!” 
Deci cu siguranță nu e vorba de 


comuniști, ci de altceva. De ce? 
Prin 'ce se justifică în acest exil 


atmosfera de panică provocată prin 
semnalarea iminentă a 'totalitarilur”, în 
câte o regiune a exilului, din Europa, din 
America, de unde-ar mai fi? Cine sunt, 
până la urmă aceia care-au lansat această 
sperietoare, şi freacă cu ea oamenilor 
ridichea până îi trec sudorile reci alefricii? 

Pentru liniştirea oamenilor din acest 
exil, şi aşa destul de greu pentru cea mai 
mare parte din ei, s'ar da o dovadă de 
“omenie românească”, şi de aceea este de 
făcut un apel la toţi care ştiu ceva în 


legătură cu maşinaţiile sau tâlhăriile 
acestor ''totalitari” în exil, să spună oda- 
tă cu precizie, cine sunt ei. Acest lucru ar 
putea începe chiar la CONGRESUL din al 
cărui anunț am citat mai sus. Si după 
aceea să se dea strigătul de unire: 
“*Români din exil, feriţi-vă de aceştia, pen- 
trucă vedeți cum sunt şi ce fac!"! Deci să 
se facă mai întâi o descriere exactă, în 
stricta actualitate a exilului, a “'totalitari- 
lor” şi a “'organizaţiilor”” totalitare. 
Lumea să fie informată: sunt atâtea și 
atâtea “organizații şi regimuri totalitare” 
în exil, cu mii, zeci de mii sau sute de mii 
de monştri. 

Continuare În pog. 4 


ISSN 
0705-8365 


20.8 


E 


THE ROMANIAN VOICE 


Printed in Canada 
da 


REE WORLD 


A 


CIRCULATIE IN AFARA 


SIMIAN nu AAA ata bpt E 


DESCIFRĂRI 


Scrutăm evoluția politicii dela baza marii drame 
omenesti a timpului nostru și încercăm s?o descifrăm 
în peisajul în care omenirea îşi duce viaţa între punc- 
tele de război şi pace şi între tiranie şi preocupările de 
mai bine. O stare de răscruce limitată la două direcții 
una spre un drum al umanității şi alta spre o ex- 
tindere şi adâncire a anti-umanității. 

Suntem bucuroși că de astă dată avem ceva de 
descifrat în sens bun. lar drumul până la aşa ceva â 
fost cu adevărat cam lung. E de presupus că aţi citit 
scrisoarea Vice-Președintelui Americii, George Bush, 
publicată în numărul de acum două luni al acestei 
gazete, ca răspuns la o scrisoare a D-lui Radu 
Budişteanu. De bună seamă în această scrisoare pen- 
tru prima oară un occidental în funcţie politică, 
spune public lucrurilor pe nume, chiar dacă a ales o 
cale indirectă. Scrisoarea Vice-Preşedintelui Bush nu 
se mărgineşte deloc la a fi cumva numai 'par- 
ticulară”!. Ea are valoare de document politic, pentru 
noi cel mai important dela Yalta-Teheran-Potsdam 


încoace. 
In 1956 când a fost răzmerița 


în Ungaria, minis- 
trul de externe al lui Eisenhower declara cinic, scurt 
si surprinzător: “Nici un soldat american nu-și riscă 
viața pentru Ungaria.” În 1968 când a fost invazia 
din Cehoslovacia, De Gaulle a declarat că ea “nu e decât 
un accident pe parcurs” adică peparcursul “antantei”. 
Asemenea declarații sunt exemple de vârf ale politic 
dictate de conjunctura creată de Conferinţele dela 
Yalta-Teheran-Potsdam, conjunctură numită de ne- 
stângişti şi Era Roosevelt. 

Ceea ce descifrăm din scrisoarea Vice-Președintelui 
Bush, pe care o coroborăm şi cu alte semne din recen- 
ta politică externă a Americii, e că Era Yalta-Tehe- 
ran-Potsdam s'a încheiat. Potrivit acestei descifrări, 
politica de azi a Americii n'ar însemna în fond nimic 
altceva decât aducerea sovietelor unde erau în 1938 
Desigur că această politică se identifică cu omul 
Preşedintele-Reagan, pe care forțele dominate încă de 
spiritul erei Roosevelt, vor să-l răstoarne. _În fața 
acestei încercate bătălii, înclinăm a crede că Reagan 
nu va fi răsturnat la alegerile din toamnă, pentrucă 
în chip obişnuit aşa este şi cu “istoria”: când o ia pe 
o direcţie n'o mai poate opri decât epuizarea cauzelor 
care au dus la această schimbare. 
ra Roosevelt e un nou aspect major al 

Continuare in pag-3 


Ieşirea din E 


ET 


LE 


ont 


Sfintele Paști, Postul 
Mare, Săptămâna Patimi- 
lor, cu slujbele lungi şi 
domoale, cu citirile ce nu 
mai sfârșesc, cu atmosfera 
spirituală densă, plină de 
rezonanță, ca o fântână 
adâncă, cu mirosul de 
tămâie şi cu luminările ce 
pâlpâie liniștit între cer şi 
pământ, au în centru pe 
lisus Hristos. 

In timpul istoriei, 
Hristos a fost acceptat în 
lume. Până în secolul XVI, 
lisus a fost acceptat ca 
singura. valoare univer- 
sală, capabil să împace şi să 
adune pe oameni. În secolul 
XVIIL, lisus Hristos a fost 
acceptat numai prin 
rațiune. În vremea noastră, 
lisus este propus ca simbol, 
nici prea uman și nici prea 
divin, în aşa fel să nu jeneze 
şi nici să producă vreo con- 
secință. în dezvoltarea omu 
lui. In plus este tendinţa să 
se respingă sau să se treacă 
în uitare Patimile Domnu- 
lui Hristos. S'ar dori “0 


Evanghelie mai ușoară, mai . 


comodă, care înlătură sufe- 
rința, să înlăture jertfa. 
Această epocă ia sfârșit. 
Din toate părțile se aude un 
strigăt, ca o erupție vulca- 
nică: **Redaţi-ne pe lisus 
Hristos". Redaţi-ni-l 
nouă”. Acest strigăt din 
spațiul marxist se aude 
până aici. E vine dela cei ce 
mai cred în viață și în valoa- 
rea ei ca cel mai mare bun 
şi singurul bun adevărat de 
care se bucură omul, 
Strigătul este grav şi este 
mustrător. De când ai 
scăpat din infern fratele 
meu ai uitat jurămintele. 


THE LARGEST ROMANIAN_NEWSPAPER_IN THE F 
ARĂ 


E 


Pr.Dr.Petre POPESCU—— 


LUN 


Ai uitat pe lisus Hristos 
căruia pe furis te duceai în 
bisericile bucureştene. şi-l 
aprindeai o luminare să-ți 
ajute să scapi din iad. Ai ui- 
tat că ai tăi din familia ta, 
ce au murit ca adevăraţi 
martiri, trăiau după vechiul 
tipic al lepădării de sine. Ai 
uitat că ai tăi ştiau să 
iubească și Biserica şi 
Neamul şi  Pămâniul 
Românesc. Ai uitat că ei 
visau ca tu să ajungi în 
lumea liberă, să dai frâu 
dragostei, devoției şi fideli- 
tății tale pentru Hristos. Ei 
visau să-ți faci din casa şi 
familia ta o insulă de flori, 


stropită în fiecare diminea- 
ță cu apă sfințită. Pentrucă 
tu L-ai uitat pe Hristos, ei 
Ti-l cer inapoi. Ei ştiu că tu 
ai rămas în urmă fratele 
meu, ai rămas dus de vânt, 
lovit de grindină şi fulger, 
luat de vârteje, ocărit şi 
dela toate uşile gonit. Al 
doisprezecelea ceas a înce- 
put să sune... îl auzi fratele 
meu? Mai e puţin, au mai 
rămas. cinci minute... încă 
poți scăpa din robia 
intunericului veşnic, încă 
mai poți vedea lumina Invie- 
rii. Du-te la Biserică în 
noaptea aceasta sfântă 
fratele meu. Du-te...Poate 


DIRECTOR: GEORGE BĂLAȘU 


i) 


drumul tău la Biserică să 
fie ca drumul lui Pavel. Nu 
face din greşeala ta așeză- 
mânt și adevăr. 

Si de căința te va ajunge 
la timp, du-te la Denii fra- 
tele meu în fiecare seară 
din Săptămâna Patimilor. 
Ascultă cele 12 evanghelii 
de Joi seara, aşterne şi tu 
la poalele crucii Mântuito- 
rului lacrimile tale, încon- 
joară şi tu în Vinerea Mare 
Sfântul Locaş al Domnului, 
intră si tu în cadenja 
veacurilor şi a veciilor și 
simte şi tu alături de tine 
pe cei ce au purtat cinstea 
Bisericii şi a Neamului 
Românesc. 

Dacă ai oropsit, dacă ai 
făcut strâmbătate, dacă 
nai spus adevărul, dacă 
n'ai fost bun şi milostiv, 
leapădă mândria şi du-te la 
preotul tău şi spune: “Am 
greşit”. Si el te va povăţui, 
îți va pune pe Cap epitrahi- 
lul și te va dezlega si-ți va 
arăta drumul spre Sf. Potir. 
Nu uita fratele meu, prin 
ușile pocăinţei se ajunge la 
altarul iubirii și iertării. 
După Îndumnezeirea ta cu 
trupul şi sângele Domnului 
vei începe să vezi la orizont 
lumina florilor lui April 
aprinse pe ramuri, făcliile 
plopilor şi păsările cerului 
albe... Vei auzi predica 
Bisericii eterne "Hristos a 
inviat” şi tu fratele meu vei 
răspunde cu bucurie mare,” 
Adevărat a înviat”. Te vei 
imbrăţişa cu ai tăi. Pămân- 
tul care a înghiţit atâta 
suferință, va răsufla mai 
uşor. Ai posibilitatea să-l 
reții pe Hristos cu tine, 
fratele meu... [m] 


pa 


- 
/ 


| 


PAGINA 2 


APRILIE 1984 


editorial 
CANADA 
NOASTRĂ 


Ne-am prins mereu în țesătura evenimentelor poli- 
tice de tot felul şi nu am găsit răgaz să vorbim şi des- 
pre această ţară minunată: Canada. Canada este un 
punct de sprijin considerabil în politica internaţiona- 
lă, pentru întocmirea unei păci durabile şi pentru sta- 
bilitatea căutată de toată lumea. Aceasta, pentrucă 
Canada este o ţară echilibrată, pe toate planurile sale 
de existență. La acest echilibru o ajută poziţia ei geo- 
politică şi caracteristicile de organizare socială şi juri- 
dică, precum şi elementul uman component. 

Omul canadian este un om harnic, serios şi activi- 


tățile sale sunt fundate pe principii etice. Civilizația - 


a atins formele ultime ale tehnologiei, însă tehnica n'a 
ucis valorile umane, nici centrele urbane, nici spaţiul 
rural. La aceasta contribuie și lumea rurală canadiană, 
legată de peisaj, de pamânt, deci solid înrădăcinată în 
geografia țării şi lipsită de anxietăţile conflictelor de 
frontieră sau de atracțiile vreunui imperialism terito- 
rial. Conflictul interior, generat recent de tendințele 
separatiste, este local şi fără o intensitate care ar 
putea altera unitatea poporului şi a statului, cana- 
dian. 

Canada dispune de resurse economice extraor- 
dinare şi de un potenţial uman unic, care, impreună 
îi deschid acestei ţări, perspectivele unui viitor al 
împlinirilor frumoase. 

Cu o mică excepţie, de natură temporară, plura- 
lismul naționalităților canadiene s'a dezvoltat în cele 
mai optime condiţii şi societatea canadiană nu a sufe- 
rit tulburări sociale sau politice. 

O ţară a libertăţilor şi a unei democraţii adevărate, 
nefalsificată, în interiorul căreia se desenează ten- 
dinţe variate şi normale ale unor grupuri constitu- 
tive, însă niciodată exclusiviste. Canada reprezintă o 
balanță socială, politică, economică şi națională, care 
a scutit-o de zguduiri, anarhie sau conflicte vătămă- 
Pământul şi oamenii 


RE pă 
canadieni sunt ospitalieri, 


căci trăiesc sub seninătatea unui cer care inspiră 


încredere şi confidență. Oricine poposește pe melea- 
gurile frumoase ala Canadei se simte liniştit şi în 
deplină securitate personală. Vizitatorii sunt im- 
presionați de ordinea, organizarea şi pacea care 
domneşte pretutindeni. Nimic superficial, ci totul 
este construit și făcut cu o proiectare ideativă spre 
durabilitate şi permanenţă. 

Iar noi cei ce trăim aici, în cuprinsul lumii cana- 
diene, ne bucurăm de toate darurile pământului şi ale 
societăţii în cace ne-am integrat, pentrucă aici ne-am 
regăsit personalitatea noastă şi rosturile unei vieţi în 
cursul căreia această personalitate poate deveni crea- 
toare. Işi poate pune în valoare întregul ei tezaur, pe 
care l-a adus din alte părţi ale lumii. 7 

Viaţa canadiană nu ucide personalitățile, ci 
stimulează energiile lor şi le oferă şanse de împlinire, 
în cele mai variate direcţii şi forme. 

Aşa se face că ne-am înfrățit cu idealurile umane şi 
morale ale lumii canadiene şi mergem către aceleași 
puncte atractive ale viitorului, în deplin respect al 
omului, al poziţiilor sale în univers şi al naturii sale 
spirituale, Căci există un umanism canadian, creştin, 
pe care nu-l egalează nici o altă societate a lumii, deci 
un punct de sprijin pentru clădirea unei păci puternice 
a lumii viitoare. 

“Noi, ne rugăm pentru sufletul mare, bogat şi plin 
de bunătate al Canadei noastre. 


George BĂLAŞU 


Stim de totdeauna că 
propaganda sovietică bate 
câmpii, dar mai ştim că o 
face, cum am zice, cu scop 
şi nu de dragul artei. Sco- 
pul principal al acestei 
propagande este de a hrăni 
cu argumente anti-occiden: 
tale “a treia lume”, dar şi 
de a dopa proprii lor cetă- 
ţeni cu “patriotism” şi ură 
impotriva restului umani- 
tăţii. Metoda acestei propa- 
gande este cea mai simplă 
posibil. Si astfel ne trezim 


-că îi trag cu Orwell, şi 


descoperă în 1984 că litera- 
tura acestui fanatic socia- 
list, fost de partea lor în 
războiul civil din Spania, 
vizează Statele Unite ale 
Americii, unde, după sovie- 
tici s'ar fi realizat utopia 
tiraniei absolute. E drept că 
in acelaşi timp cetăţenii 
sovietici şi toţi cei din 
țările comuniste nu pot citi 
această carte, ca să-și 
recunoască proprii '“tă- 
tuci”. 

Ce-a provocat această 
ultimă absurditate propa- 
gandistică! Nimic altceva 
decât faptul ca Americanii 
au luat hotărirea, trecând, 
şi la fapte, de-a întări 
dispozitivul de apărare în 
Europa, siliți de mon- 
struoasa înarmare sovieti- 
că. De aceea propaganda 
sovietică nu se sfieşte să-i 


- declare pe Arhericani provo- 


catori de război, în vreme 


ce armata sovietică măcelă-. 


reşte pe Afganii, care-și 
apără sărăcia și nevoile şi 


| AROGANȚA PROPAGANDEI 


——— Adrian B. COSMA———— 


gherite de nimeni în această 
crimă decât de voinţa eroică 
a unui popor de-a nu fi 
făcut sclav, au ajuns în pro- 
paganda lor la un grad de 
isterie care ne obligă să ne 
întrebăm de unde le vine 
disperarea. 


Partidul sovietic este 
cuprins de un fel de dambla 
neputincioasă din simplul 
motiv că restabilirea unui 
echilibru de forțe lar obliga 
la o nouă cursă a înarmării, 
ca să revină din nou la 
dezechilibrul favorabil lor. 
Sovieticii ştiu că un echili- 
bru de forțe poate să însem- 
ne, şi chiar va însemna, 
moartea comunismului în 
lume, începând cu patria 
lui mamă. De un nou efort 
în cursa înarmării Sovietele 
nu mai sunt capabile. La ei 
acasă sovieticii au o genera- 
ție care crește altfel de cum 
ar vrea gerontocrația no- 
menclaturii de vârf, tinerii 
cârâie, vor ''jeans”, vor să 
respire, vor viață normală, 
şi nu mai sunt dispuşi la 
robie pentru îngrămădirea 
de armament după formula 
stupidă a lui Brejnev. 

Acesti tineri mârâie și 
cârâie tot mai mult, frica a 
lunecat pe panta devaluării. 
Pentru noi întrebarea este 
de ce sovieticii insită așa de 
mult asupra cantităţii, cu 
deosebire în sectorul rache- 
telor, de-o cam dată numai 

atomice? Cu a zece: - 
“ din cât au a 
trugă atâtea oraşe din Occi- 


„pot să dis- 


CĂTRE CITITOR 


SPRE CUNOSTINŢĂ: Ținem să facem 
cunoscut că -REDACȚIA ACESTUI ZIAR- 
nu îmnărtăşeşte totdeauna ideile și punctele 
de vedere ale colaboratorilor din articolele 
semnate. 


ABON 


Abonamentele. şi reînnoirea lor, 


_ Din Canada şi U.S.A., se pot trimite 


Personal.” 
-Din Europa şi : ; 
national” pe adresa ziarului 


CUVÂNTUL ROMÂNESC, Box 4217, Station D, 
: Hamilton, Ontario, Canada L8Y 4L6 


AȚI-VĂ 


LA ZIARUL "CUVÂNTUL ROMÂNESC" 


se pot face după cum urmează: 
*Cec Poștal”” (Money Order) sau ““Cec 


i alte Continente, prin **Mandat Poștal'” sau “*Cec Înter- 


neamul. Sovietele nestin- 


* NEW-YORK, USA - Scriu aceste rânduri cu gândul la 
cei care au avut tăria de a se despărți de cei dragi, dar 
cărora voiau să le creeze o viață mai bună, să le câștige 
libertatea si pe care voiau să îi scoată din ghiarele co- 
munistilor! Acelor bravi Români care au înfruntat fron- 
tierele comuniste riscându-si viața, care au avutputerea 

de a-si abandona familiile și tot ce au agonisit o jumătate 

de viață, care se găsesc în.libertate în lagărele din 

Traiskirchen, Latina și alte lagăre europene. Stim căați 

trecut prin greutăţi, câte sacrificii ați tăcut pentrucă și 

noi amtrecutprinele, că acum sunteți decepționați de ce 

vă poate oferi Occidentul. De aceea as dori să vă ajut să 

vă ţineţi moralul și să dați dovadă de tăria-pe care ați 
dat dovadă în momentul în care cu lacrimi în ochi v'ați 

despărțit de familie. & 

Am trecut prin aceleasi momente si dupa 4 luni de 
Oceident în loc săpăstrez biletul care mi! se oferise pen- 
tru Australia, am ales podul trenului Orient Expres din 
Viena, care stiam că mă apropie de familia mea. Am fost 
angajat la același loc de muncă unde lucrasem cu zece 
ani înainte de a Sări gardul. Dar după 5 luni am primit 
diploma de somer în RSR, pe care încă o păstrez și pe 
care scrie: Dispoziţia nr.5]. Intemeiul prevederilor art. 
130 a din codul muncii cu dreptul la o îndemnizație pe ju- 
mătate de lună, conform art.131 din codul muncii. Apoi 
am fost întrebat dacă nu vreau să devin sursa Adrian 
pentru cei dela securitate și să dau detalii în legătură 
cu cei ce mă căutau cubani greipentru a-şi cumpăra li- 
bertatea. Pentrucă nu am acceptat să colaborez cu ei, am 
fost chemat la secția pașapoarte pentru a mi se oferi un 
pasaport ca să părăsesc țara, bineînțeles fără familie. 

"După această discuție asupra plecării mele dințară, 
mi-am adunat prietenii - pe aceia care aveau urme a- 
dânci pe corp, urmare a ghinionului dela frontierele RSR. 

Acesti 23 de prieteni, 
toți în libertate de 3ani de 
zile, care au fost torturați 
de militari, mușcați de 
câini, cărora le-au fluie- 
rat gloanțele pe laurechi, 
au uitat un singur lucru: 
promisiunea de a arăta 
lumii întregi adevăratul 
tratament la care au fost 
supuşi. 

„Azi sunt mulțumit că 
trăiesc pe continentul a- 
merican.Semnează un asa 


DAE te ae e e re NAIN R 
Second Class Mail Registration Number 4133 


REÎNNOIŢI-VĂ ABONAMENTUL 


zis “trădător de patrie” 
care îşi iubește țara, lo- 
cul unde s'a născut si pe 
cei rămaşi în asuprire. 

B.D. 


dent. Aşa că sunt de ajuns 


CÂTRE. REDACŢIE 


câteva rachete SS 20, pen- 
truca partea cealaltă să 
n'aibă niciun chef să atace. 
Cu doar câteva SS 20 ar fi 
ținută în şah nu numai 
anglo-Europa, dar chiar şi 
America, pentrucă o aseme- 
nea rachetă dotată cu un 
singur focos în loc de trei, 
ajunge direct la New York, 
în inima orașului. Aşa că 
nu e posibilă nicio trecere 
la atac din partea noastră. 
Deci marea cantitate de 
rachete sovietice, cu sutele, 
este absolut inutilă pentru 
vreo apărare. 

Ca să ajungem la miste- 
rul acestei ingrămădiri ato- 
mice inutile, suntem 0- 
bligaţi să ne amintim că mai 
există şi alte feluri de ex- 
plozii distrugătoare decât 
cele atomice. Aceleaşi 
rachete, dotate cu altfel de 
focoase decât atomice, pot 
duce, la distanțe mai mici, 
enorme cantităţi de explo- 
sive, să zicem ''con: 
venţionale”, dar cu o 
îngrozitoare forță de des- 
trucţie. Să ne amintim de 
acele *:V”, unu şi doi din 
războiul trecut. Cantitatea 
de rachete instalate de 
Soviete în Europa, ar fi 
suficientă să dezorganizeze 
total cu explosive curente 
Germania de Vest, pentruca 
după aceea s'o invadeze. Un 
bombardament ca acesta ar 
fi o perfectă "pregătire de 


rea ofensivei cu echipamen- 


tul şi numărul covârșitor de - 


soldaţi de care dipsun 


i, . - . Fă 
artilerie'" pentru dezlănțui- au intrat intr'0 confuzie to- 


CUVANTUL ROMÂNEse 


Dacă însă în acelaşi ti 
şi Occidentali, dia d PA 
mare cantitate de rachete, 
la prima  dezlănțuire de | 
“artilerie Sovietică”, ar e. ] 
tea să replice imediat şi îaţ) , 
fel să taie legătura fronțu. 
lui sovietic cu spatele. De 
aceea 0 corespunzătoare 
cantitate de rachete occi. 
dentale înlătură tot şanta. 
jul sovietic din „momentul 
de faţă. Acuzarea America. | 
nilor prin propagandă că 
"provoacă războiul” este o 
directă amenințare, şi ast. 
fel populaţiile: infricoşate 
pentrucă "vin Sovietele"” 
cum era şi în România cu A 
“vin Rușii”, ar urma să-și , 
saboteze propriile guvern. 
şi armate. 4 


Instalarea noilor rachete 
în Europa arată insă că 
şantajul nu a „reuşit, şi 
Sovietele nu au decât două 
posibilități extreme de-a nu 
fi anulate: ori fac o mare - 
ofensivă mondială şi supun 
întreaga lume, ori intră la 
concurența  supra-inarmă- . 
rii. Cum nici una nici alta 
nu sunt posibile, rămâne ca 
Sovietele să treacă dela - 
supra-inarmare la o funda- 
mentală revizuire a propriei 
societăţi și economii, şi la o 
împăcare cu naţiunile 
asuprite. E posibil? Da, 
însă fără leninism-stalino- 
brejnevism. Aşa că sovietele 


- at e > 


“tală, din care sperăm că vor._| 
ieşi prin implozie nu prin 


Sovietele. 


explozie. _ a) 


BUCURESTI, ROMANIA - ... Subsemnatul Câmpeanu 
Ioan, născut la 1 laruarie 1933 în orasul Câmpia Turzii, 
domiciliat în București, str. Bacovia nr.6, sectorul IV, 
România, mecanic ajustor si maistru chimist... 

In Decembrie 1982 amatătat conducerii secției Pila- 
tură din IFA Viscofil, eauzele care fac, ca numai 5% din 
maşinile pe care lucrăm să fie în lucru, motivele care 
ne impiedică să realizăm sarcinile de producție, risipa 
de utilităţi și condițiile lipsite de securitate în care sun- 
tem obligați să muncim pentru un salariu modest, Nelu- 
ându-se măsuri, în Ianuarie si Februarie am sesizat 

în scris COM din IFA Viscofil starea critică în care se 
afla secția, și îmbolnăvirile profesionale la care sunt 
expuși tot timpul muncitorii. Au început persecuțiile. Pe 
26 Feb. am avertizat conducerea întreprinderii că la 
orele 8.00 voi intra în grevă de protest la domiciliu. 
După 6 ore de grevă, am fostvizitat la domiciliu de Co- 
mandantul Miliției - CCa.16, Pres. COM din IFA Viscofil, 
Preș. Sindicatului, Ing. Sef IFA Bucuresti, Seful Secției 
Filatură IFA București. Am fost amenințat; In 2 Martie 
am anunțat Min. Muncii despre acțiunea mea. In6 Apri- 
lie am fost convocat la Min. Chimiei, amenințat să înce- 
tez lucrul sau să mă transfer oriunde doresc. In 10 Apri- 
lie, prin scris, recomandată nr.319, 83 am amunțatpre- 
şedintele României că sunt în grevă. In 8 Iunie am fost 
chemat la Sectorul 4, unde am fost iar grav amenințat. 
In 13 lunie prin scris. rec. nr.558,83 am avertizat pre- 
ședinția RSR că dacă nu primesc răspuns la scrisoarea 
precedentă voi recurge la alte acțiuni de protest înce= 
pând cu 27 Iunie. Inaceeași ziam anunțat Crucea Roșie 
din România, Austria, Elveţia, pe președinții USA și 
Franței despre acțiunile, prin scrisori. In ziua de 16 lu- 
nie_am fost arestat și condamnat fără a fi judecat la o 
lună închisoare, conf. decretului 153. In ziua de 27 lu- 
nie, fiind în închisoarea Rahova din Bucureşti am decla- 
rat greva foamei carea a ținut 19 zile. In 16 lulie, după 
o luna de închisoare, am fosteliberat si condus la domi- 
ciliu; acasă nu era nimeni. Amaflat că soţia era în spi- 
tal grav bolnavă, încă din Iunie. Ingrozit am întrerupt 
greva foamei; atuncia fost eliberată din spital în 20 Au- 
gust. Având nevoie de bani, pe 20 Iulie am început lucrul. 
La 1 Sept. am fost chematpe Cal.Rahovei la cam.62. Aici 
mi-a fost citită o scrisoarea unui Româncătre un cetă- 
țean din RFG. Mi s'a spus să declar că eu am scris'0- A” 
tunci am înțeles că nici scrisorile scrisede mine celor 
din afară nu ajunseseră. Atât eu cât și soția suntem ame- 
ninţaţi tot timpul. ] 

Pe data de 25 Aprilie 1984 voi declara greva foamei 
dela cota - 80 m, pe turnul de evacuare a gazelor din IFA 
Viscofil din Bucureşti. Aici voi sta până când soția îmi 
va semnaliza că avem pașapoarte de plecare definitivă 
din România. Să nu încerce nimeni săurce la mine, Sub 
nici un motiv! Ion CAMPEANU 


APRILIE 1984 


ORIGINA 


MULTILATERALEI 


“Ideea”, ca să zicem așa, 
cu  ““multilaterala” din 
R.S.R., a apărut acum un 
număr de ani ca o ''genia- 
lă”” găselniţă autohtonă get- 
beget. Aşa să fie? Nici gând. 
“Inspirația” ca totdeauna, 
a fost dictată dela “centrul 
democraţiei  centraliste”, 
nu depe malul Dâmboviţei, 
ci depe-al Moscovei, 
subafluent al Volgii. Dela o 
vreme încoace, Sovieticii nu 
se mai socotesc "la un pas 
de comunism”, cum pretin- 
dea Hruşciov, ci au adoptat 
o nouă formulă, a ''socialis- 
mului dezvoltat”, de care 
de altfel se aude şi în presa 
““independentă” dela '“'Scin- 
teia”, aşa că nici în R.S.R. 
partidul nu mai pretinde că 
ajunge imediat la 
comunism, ci trecând 
deocamdată prin ''perfec- 
ţionarea MULTILATE.- 
RALA" a societăţii socialis- 
mului dezvoltat, cum scrie 
în noua "Istorie a partidu- 
lui comunist Sovietic”, 
apărută recent la Moscova, 
întrun tiraj uimitor de 
redus, adică numai 100.000 
exemplare (255 milioane 
locuitori). 

Acesta este misterul 
““multilateralității”” dela 
Bucureşti, copt la Moscova 
şi comandat de mult de 
acolo. Acolo s'a constatat, 
cu amărăciune dar “'rea- 
list”, că paradisul tăgăduit 
al comunismului a cam mu- 
rit pe drum. La distrugerea 
acestei fata morgana, care 
făcea o funcţie mitologică la 
subdezvoltații material 
dintr'a treia lume şi la sub- 
dezvoltații mintal din 
prima lume, a contribuit 
decisiv regimul 
supraînarmării: la care a 
împins Brejnev, cu ai lui. 


lon COMAN 


Din cauza acestei "plus 
valute” copleșitoare, a tre- 
buit să se treacă dela 
"mitul comunist”! la 
pungăşia verbală cu 
“multilateralitatea” şi 
"socialismul dezvoltat”?. 
Sunt niste vorbe goale, care 
nu înseamnă absolut nimic, 
ca şi democraţia populară şi: 
atâtea altele. Repetarea 
acestor cuvinte la nesfârşit 
trebue să aibă un rezultat 
magic, ca  descântecele, 
adică să ameţească gândirea 
oamenilor. 

Dar numai când ne gândim 
cu. ochii minții deschişi la 
""democraţie populară, ni se 
face părul măciucă, pen- 
trucă  ““demo-crație” în- 
seamnă ea însăsi ““putere a 
poporului”. Dela 'dictatu- 
ra proletariatului” s'a tre- 
cut cu $mecherie la "'cen- 
tralismul democratic”, iar 
dela acesta la absolutismul 
unui “secretar general”, 
şi...gata, pentrucă aici se 
termină toată gândirea 
politică a regimului. In al 
doilea rând vin revoluțiile, 
care la noi plouă, dar nu cu 
mană ca în Biblie, sau 
cârnaţi cum se zicea la noi, 
ci doar cu strângerea tot 
mai inumană a şurubului 
unei mizerii fără leac, 
numită azi chiar... “'revo- 
luția agriculturii”. 


Comunismul este 
irealizabil, iar socialismul 
se ţine cu maximum de con: 
strângere în țările ““socia- 
lismului real”, pe când. 
socialismul ireal din Oe- 
cident ajunge la putere sau 
prin demagogie, ca în Spa- 
nia şi Franţa, ca să aducă 
dezastre economice sau prin 
pură inerție la un fosil poli- 

tic de tipul Suediei. 


"LALA ADELA AAA DOAAVONIOOAAAVMLALE 


DESCIFRĂRI 


Urmare din pog. ! 
politicii care a început să prindă cheag în Oc- 
cident, iar rezistențele directe sau indirecte ruso- 
sovietice în contra acestei politici de degajare nu tre- 
bue să ne alarmeze. Deși, privind la ele, vedem cum 
se lucrează prin terorism şi tot felul de grupuri '*paci- 
fiste' ori “:alternative'” pentru lichidarea. regimurilor 
democratice. O lucrare destul de gălăgioasă şi de vie 
în formă însă în chip îmbucurător față de ce-a fost, 
slăbită la bază. = 

Linia Brejnev, careera supra-înarmarea, paralelă cu 
linia Andropov, terorism și conspirație peste tot, s'a 
cam înfundat pentrucă mai departe nu are unde să 
ducă, şi rezultatele au fost pe dos: Occidentalii se 
înarmează si ei, Afganii se apără, mici chestiuni 
ca  Grana sunt de mare importanță, iar în 
comparație cu succesele din epoca Brejnev, lipsa de 
succese de acum este simptomatică. Putem spune că 
linia Brejnev-Andropov a ajuns alături de istorie. Toto- 
dată nepăsarea occidentală s'a terminat şi ea. Aceste 
lucruri ne duc la părerea că o altă solidaritate a la 
Roosevelt-Stalin nu mai poate avea loc. Istoria nu are 
legi ca fizica, însă are perioade care ţin mai mult sau 
mai puțin. Bolșevicii au gândit prost, pentrucă nu și- 
au dat seama că nu pot învinge toată lumea, şi în ace- 
lași timp Americanii își vor apăra granițele, care sunt 
în Europa si Japonia. - 

Mai nou, Andropov s'a dus în lumea morţilor. Cer- 
nenco i-a luat locul, implinindu-şi, visul. Ceea ce cu 
această schimbare apare destul de clar şi e bine să 
reținem, e faptul că sovieticii au ajuns la o conducere 
care e sub nivelul celor dinainte din punct de vedere 
al simbolului putere și tărie. Ceea ce se întâmplă în 
Rusia sub acest aspect, e un simptom de sfârșit de 
Imperiu. Deşi la Ruso-sovietici puterea nu stă 
neapărat numai într'un om (Setul), ci şi intr'un sis- 
tem versat de neîntrecută dictatură-terorizantă, o 
zicală adecvată rămâne valabilă: *“Toată pasărea pe 


limba ei piere”. E 
Eugen BARSAN 
E PRI 


Ce e “'societatea dezvol- 
tată” în socialismul real, ce 
e societatea multilateral 
dezvoltată în socialismul 
dezvoltat, n'a explicat 
nimeni pentrucă nici nu se 
poate. De aceea sunt bătuţi 
oamenii la cap cu ciocanul 
propagandei, care o tot ţine 
cu un fel de ''Doamne 
milueşte ateu”, instalat pe 
vecii vecilor. Aceste vid al 
gândirii se datorează lipsei 
de orice bază concretă a sta- 
telor-provincii sovietice, 
bolnave de “socialismreal” 
sau dezvoltat. 

lar pentrucă nu există 
bază, nu există nici orizont. 
Loc de orizont îl ținea până 
acum mitul comunismului, 
dar s'a dus şi acesta. Pen- 
trucă “multilaterală” este 
orice societate, în care sunt 
cizmari, croitori, sau din 
vocație ancestrală  potco- 
vari, spoitori de cazane; dar 
revoluţia în loc să prospere 
în multilateralitate a încur- 
cat de tot lucrurile, făcând 
din cizmar ditai “şeful”, 
sau din ancestralul pot- 
covar, spoitor, lăutar, 
primari şi multe alte feluri 
de “reprezentanți ai popo- 
rului”. E drept potcovarii 
nu prea ar avea ce face, au 
rămas prea puţini cai, 
spoitorii nu mai au ce 
cazane să spoiască pentrucă 
lumea e prea săracă să mai 
aibă şi cazane, iar lăutarii 
ce să mai facă fără grădini 
de vară, fără mari chefuri, 
fără nunţi lungi de zile în 
şir? Societatea "'multilate- 


_wală” de fapt sar opune 


societăţii de promiscuitate 
revoluţionară, şi tocmai de 
aceea probabil o tot ţine cu 


““multilateralitatea” revo- 
luția însăși, vorbind de 


ce nu are. 

Ceea ce se opune oricărui 
fel de socialism, real sau 
ireal, dezvoltat sau nu, este 
sfânta realitate, geografică, 
istorică, socială, culturală, 
economică, psihologică şi 
spirituală. Cum am zice, 
mai nimica toată, adică tot 
la ceea ce se opune nimicul 
absolut, dar chinuitor până 
peste poate, al revoluției 
câtorva contra tuturor. 


PAGINA 3 


D. David D. Funderburk, ambasadorul 
Statelor Unite la Bucureşti, într'un in- 
terviu acordat ziarului Washington Post, 
declară că'n România guvernul exercită 
cel mai sever control asupra cetăţenilor 
iar cultul personalității a atins limita 
limitelor. 

“Am învăţat să am răbdare” spune d. 
ambasador, şi să mă mulțumesc cu 
“victorii mici...uşurarea condiţiilor pen- 
tru puţine familii...”, etc. 

Aceste “'victorii'', mai mult 
microscopice decât mici, puteau fi 
negociate de pe malurile Potomacului 
deoarece tov. Ceaușescu este om de afa- 
ceri: 

A pus țara la mezat! 

Pentru o viză de ieşire, tariful, impus 
de "Taxele de Scolarizare” se practică pe 
sub masă. (Decretul n'a fost abrogat ofi- 
cial, N.R.); iar pentru ''uşurarea 
condiţiilor”, cu făină de mămăligă, e 
destul să citeşti reclamele din ziarele 
““patrioţilor de afaceri” ce apar în lumea 
liberă. 

Trimiteţi bani, trimiteţi pachete, 
faceți excursii şi cumpăraţi miresei o 
mașină '"Dacia”. 

Plăteşti de 5 ori mai mult mălaiul şi 
susanul, dar contribui la prestigiul 
neamului agățând o zebelină pe umerii 
academici. 

Ce ne îngrijorează e faptul că Statele 
Unite, acordă avantaje materiale (Statu- 
tul de Națiune Favorizată) celui mai 
feroce regim oligarhic din Europa de 
Răsărit. 

Această răbdare faţă de guvernul din 
Bucureşti îşi găseşte explicaţia în 
poveştile lui Ali Baba apărute în editura 
Departamentului de Stat din 
Washington. 

A) Ceauşescu a protestat contra inva- 
ziei din Cehoslovacia! 

Protestul s'a făcut la îndemnul lui 
Brejnev. Rusia primise garanţie dela 


Preş. Johnson că Statele Unite nu vor 


- înterveni. Rolul "'patriotului” a fost să 


2 
4 


TOV.N. CEAUȘESCU IA LECȚII 
DELA PREŞ. ABRAHAM LINCOLN! 


ofere speranţe lumii libere ca să răscoale 
sateliții. După câteva zile patriotul-răs- 
culat a început să joace căzăceasca. 

B) Ceaușescu a protestat contra in- 
vaziei din Afghanistan! 

Aci se face ghiveci cu datele din calen- 
dar. 

Ceaușescu a declarat că nimeni să nu 
se amestece în treburile interne ale Af- 
ganistanului, dar şi-a arătat ““neutrali- 
tatea" după ce Moscova a impus cu forța 
un guvern comunist! 

Cui convine acest ''neamestec'!? 
Guvernului din Kabul de sub călcâiul 
Moscovei ori celor care vor să-și 
elibereze ţara? 

C) RSR are legături diplomatice cu 
Izraelul în timp ce URSS n'are! 


Cui servese aceste pașapoarte 
diplomatice ? 
Mai ţineţi minte câţi spioni cu 


pașapoarte “româneşti” au fost prinși şi 
extrădați? 

Trebue să remarcăm şi un punct 
pozitiv. 

Tov. Ceauşescu a permis să se publice 
teza de doctorat a d-lui ambasador Fun- 
derburk. Autorul reamintește con- 
secințele pactului Hitler-Stalin: intrarea 
României în război contra URSS, anexa- 
rea Basarabiei, Bucovinei, etc. (In cărțile 
de istorie progresistă aceste amănunte 
sunt măturate sub covor. N.R.) 

Nu tăgăduim valoarea lucrării, dar 
ne întrebăm: spune ceva nou? 

Românul ştie cât de prieten îi este 
Rusul şi câtă glagorie îndesată conţin 
macromoleculele din tărtăcuța savantei. 

D-l ambasador e mulțumit că politica. 


RSR-ului zgândără pe' vecinul dela 
Răsărit, dar, în realitate, tov. 
Ceauşescu, pe lângă dolari a mai 
imprumutat şi-un sfat dela  Preş. 


Abraham Lincoln: 
“Pe unii îi poți prosti întotdeau- 
na!” 
Fei 


/, 

7// 
// 
]] ÎT) 


Stroe MOLDOVEANU 


PAGINA 4 


APRILIE 1984 


VANTUL ROMĂege. 
aaa E i RAR RN E E RR E OUR EEE 


DESPRE UNIREA PRIN FORŢĂ 
SAU DIN ÎNDEMNUL CUGETULUI 


——————— Florian ONITZA 


"Unde-i 
tere...” 
Stim acest lucru. Si mai 
ştim că unirea multora, 
chiar când sunt slabi, e 
greu. de biruit. “Doar din 
ierburi se împletește 
frânghia cu care se lea 
elefantul”. pa salata 
Dela a şti ce trebue făcut 
şi a dobândi priceperea ca 
să faci binele pe care vrei 
să-l faci, este o cale lungă. 
Ca în orice lucrare pe 
care o încearcă omul 
singur, societatea trebue să 
cunoască indeajuns cauzele 
reale ale insuccesului 
altora, apoi să invețe să 
creeze cu voință şi cu 
ştiinţă condiţiile practice de 
realizare, cu ajutorul celor 
pricepuţi, pentrucă aşa cum 
spunea în 1933, Simion 
Mehedinţi ''nu prin legi, 
nici prin vorbe sau prin 
cărţi se schimbă lumea, ci 
prin oameni, punând înain- 
te ca îndreptar de viață, pe 
cei cu talent moral”. 
Cuvântul “talent” in 
vorbirea lui Simion 
Mehedinţi, este altceva 
decât talentul pentru 
muzică sau pictură. Talen- 
tul moral, este capacitatea 
de a-ți pune în valoare 
aspiraţiile cele mai înalte 
cu care ai fost înzestrat de 


unul. nu-i pu: 


Dumnezeu şi a lupta până 


la sacrificiu pentru trium- 


ful binelui şi adevărului în 


această lume. 

Așa cum fără talent pen- 
tru matematici nimeni nu 
va putea ajunge matemati- 
cian, nici cei ce încearcă să 
împărtășească o doctrină a 
umanităţii, nu vor fi în 
stare să facă nici o reformă 
bună, fără acest talent 
moral. 

Cei ce cunosc adevărurile 
etern valabile cuprinse în 
cartea cărţilor, îşi dau mai 


bine seama că inaintaşii 
noştri au păcătuit “iar noi 
le purtăm păcatele” 


(leremia 5-7). 

Răzvrătiți unii împotriva 
altora, conducătorii de ieri, 
purtaţi de ambiţii deşarte, 
nu au putut să se înțelea- 
gă, iar noi care am urmat 
după ei, am găsit o Europă 
neunită, 

"Statele Unite ale 
Europei” a fost un ideal pe 
care l-au nutrit câțiva 
oameni de elită şi au încer- 
cat să-l realizeze. Rivalită- 
Hile, dușmăniile și uneltirile 
ascunse, au făcut cu 
neputinţă unirea de bună 
voie, astfel că adepţii 
regimurilor totalitare au 
profitat de  neinţelegerile 
ivite, ne-au cotropit şi 
incearcă unirea prin forță. 

Analizând astfel cauzele 
şi efectele a ceea ce există 
astăzi in lume, eşti silit a 
recunoaşte că situația 
tragică “a omenirii, este 
urmarea firească și inevita- 
bilă a neinţelegerilor dintre 
conducătorii popoarelor, 
după primul război mon: 
dial. Ei nu au prevăzut 
pericolul comunist şi nu au 
făcut tot ce trebuia ca 
Europa să fie unită. 

Avertismentele  iniţia- 
ților, trâmbițate de pe am- 


"vonul bisericilor de către 


preoți în predicile lor, nu 
au fost luate în seamă. 

Invățătura creștină şi 
îndemnurile la iubirea de 
oameni, n'au găsit ecou în 
sufletele oamenilor. 
Cunoştinţa mântuirii este 
departe de a fi ințeleasă de 
omul tehnicizat, dar nu 
umanizat, al zilelor noas- 
tre. Din această cauză răz- 
bunările, crimele, atenta- 
tele şi uneltirile ascunse se 
țin lanț. 

“Vă îndemn fraţilor - 


spune apostolul Pavel - să 
aveți toți același fel de vor- 
bire, să n'aveţi dezbinări 
între voi, să fiţi uniţi in 
chip  desăvirşit, într'un 
gând şi o simţire” (1 
Corint.1-10). 

Dacă indemnul apostolu- 
lui Pavel ar fi fost înțeles și 
urmat de toţi cei ce aveau 
sarcina să realizeze unirea 
statelor din Europa, alta ar 
fi astăzi fața lumii întregi. 

Când vor înţelege oare 
conducătorii popoarelor și 
chiar noi înşine că numai 
iubindu-ne unii pe alţii vom 
putea “intrun gând să 
mărturisim?”' Când se va 
realiza pacea din îndemnul 
cugetului? 


Isus a mai spus că dacă 
potrivnicul tău vrea cu sila 
să-ți ia haina, să nu-l 
opreşti dacă vrea să-ți ia și 
cămaşa (Luca 6-296. 


Aplicarea acestui precept 
este valabilă desigur când 
tu care nu ai nici un mijloc 
de apărare ai căzut între 
„Poţi şi între tâlhari, iar 
dacă te-ai opune să nu le 
dai haina, ai risca să-ţi ia şi 
viața. Nu se poate aplica 
acest precept față de un 
duşman care îţi invadează 
țara şi ai puterea să te 
aperi. Alţi trimişi ai lui 

„Isus ne-au spus să. 
“împotrivim celui rău; 
cărturarii şi invățații, 
ințelepţii şi proorocii, 
trimişi de către Isus, aşa 
cum scrie evanghelistul 
Matei la cap. 23 vers 34, 
ne-au lăsat aceste rânduri, 
pe care eroii neamului 
românesc au ştiut să le ur- 
meze ca pe un indemn 
sfânt: 

“*Murim mai bine'n luptă 
cu glorie deplină, 

Decât să fim sclavi iaraşi în 
vechiul nost' pămint!” 0 


“CINE SUNT 
<TOTALITARII”? 


Urmare din pog. 1 


Dacă e vorba de nişte “vampiri” să ştie 
toată lumea, ca să mu rămână “'curat 
bampiri”” şi să-şi facă mendrele pe spina- 
sute de mii de 
Românași, tot unul şi unul, din exil. În 
acest fel, toate marile personalități cultu- 
rale şi politice din exil, care nu se numără 
pe degetele unui om, ci pe ale unui miria- 
pod, să arate clar oilor proaste ce rău le 
paşte, ca să ştie de ce să se ferească. 

Dacă aceşti :'totalitarişti”, care or fi ei, 
au năpădit într'adevâr exilul, ei trebue să 
fie imediat recunoscuţi, de oricine. Si 
“toată lumea trebue să ştie ce mişelii au 


rea altor mii, zeci, 


Poate că 
românească 


bui s'o lase 
umaniștilor 
că în acest 
ducători 


ce ţine din 


făcut “'totalitării”"” în exilul a cărui istorie 


se apropie de 40 de ani. 


din exil 
““otalitari””, si după aceea, dacă ei sunt de 
când este şi exilul în exil, să arate fărăde- 
legile pe care le-ar fi făcut ei in desțărarea 


această cerere va rupe inima 
şi o va inunda cu un potop de 


“omenie românească””, pe care nu va tre- 


nimeni ca oposesie exclusivă a 
din Cetatea lui Bucur, așa 
fel prea luminaţii noştri con- 

să descrie exact pe 


1948, dacă nu 1947, pană azi. 


Aşa că lumea noastră luminată trebue să 
se îndure şi de proşti, ca să nu rămână 
eternii debitori ai educaţiei dela SCIN- 
TEIA. 


D 
lon ION 


ne. 
he "s'a mutat în stare virulentă 


ÎNTRE CREAȚIE ŞI NEANT 


——— Horia STAMATU 


In ce ne priveşte CRE- 
DEM că orice nouă sărbăto- 
rire a Invierii este un dar al 
lui Dumnezeu dela care 
sunt zilele şi cuvintele 
noastre. De aceea în pers- 
pectiva Invierii, este bine 
să ne verificăm, cel puţin la 
un an odată, şi situaţia 
noastră în trecătorul care 
ne este dat să luptăm pen- 
tru etern. Astfel în ceea ce 
ne priveşte, noi CREDEM 
că iubirea slujeşte eternul 
iar ura ne face sclavii trecă- 
torului, pentru a cărui sal- 
vare oamenii jertfesc pe al: 
ţii, aşa cum păgânii jertfeau 
animale pentru Zei. 

Multă vreme s'a cultivat 
în Franța, după înfrângerea 
din 1870 o ură metodică 
împotriva Germanilor, 
numită chiar ''ură eredita- 
ră”. Aceasta a fost efectiv 
curmată abia după al doilea 
război mondial, prin mişca- 
rea marelui European 
Robert Schumann,  maes- 
trul unora dintre noi, care 
prin 1948-49 constituiam 
la Paris un nucleu de gân- 
dire românească in vederea 
unei Europe renăscute din 
tragedia războiului ei in- 
tern, dincolo de orice “ură 
ereditară”, care de altfel 
este o manifestare a desnă- 
dejdii. însăşi. Dar dacă 
Europa. liberă a depăşi 


la unii Români din exil, 
care se revendicau şi se 
revendică dela fosta relativă 
democrație din România, 
până în 1938, de când 
România a intrat în dicta- 
tură. 

Exilul românesc, vechi de 
peste 30 de ani, poate justi- 
fica un curios titlu de 
publicaţie, "Noi Tracii”, 
deși numai Dumnezeu ştie 
unde se maigăsesc “Traci”. 
Titlul se justifică însă în 
sensul observaţiei „antice 
despre Traci: Tracii sunt 
aşa de mulți încât dacă ar 


mai fi şi uniţi, ar cuceri 
toată lumea. : 

Din partea Românilor nu 
a existat niciodată pentru 
lume primejdia de a fi 
cucerită de ei, pentrucă au 
fost şi sunt puţini. Dar 
dacă ne-unirea ar fi o condi- 
ţie de cucerire a lumii, în 
aceşti ultimi 37 de ani din 
istoria lumii, deci dela sfâr- 
şitul războiului până azi, 
cucerirea lumii de către exi- 
lul românesc ar fi fost fapt 
implinit. 

Arta delațiunii la Româ- 
nii din exil, odată cu lunga 
practică din aceşti ani, s'a 
rafinat oarecum. Astfel dela 
delațiunea directă, cum am 
zice “*pârâtura Românico”, 
s'a ajuns la o metodă indi- 
rectă a delaţiunii, printr'un 
fel de *'ostracizare"”, de fac- 
to, româneşte "pe tăcute”. 
Sau uneori chiar şi pe ne- 
tăcute. 

De aceea activitatea 
Românilor din exil, are ceva 
din faimoasa condiţie a Po- 
pii cel rău din "Păcală", 
poemul popular al lui Petre 
Dulfu: “Tot o călcătură 
tare, şi tot o călcătură moa- 
le”. Când cea mai mare 
parte din Românii exilului 
din primele lui valuri, 
“indrăznesc"" ceva, deci trec 
la “călcătura tare”, sacrifi- 


“tura moale”. Acea călcătu- 
ră moale va fi ostracizarea 
unora, pentruca astfel 
“călcătura tare să nu fie 
prea tare”, ca să nu se su- 
pere cine ştie ce zei. Cu alte 
cuvinte, Românii nici in 
blestemul diasporei nu au 
reușit să facă un salt peste 
ruptura interioară din anii 
României Mari, 1922-1940, 
care a dus la diaspora de 
azi. 

Spiritul. acestei rupturi 
interioare a fost dus în exil 
de cei care pe urmele unei a 
doua rupturi, din 1944, 
S'au considerat purtători ai 


gain e era 


“urii naționale”, 

dela clasa conducătage uătă 
Dacia tragică a anilor 1930. 
1940, şi în numele acestei 
uri naționale asimilate dă Ă 
uri ereditare, îşi revendică . 
dreptul exclusiv de a îndru. 
ma exilul românesc. Ş 


Dacă vreunul sau Vreunii 
care nu se revendică dela 
niciun fel de “ură, ad 
dimpotrivă cred într'o soli. 
daritate creatoare a Romă. 
nilor, opusă deci negației 
nimicitoare, este sau sunt 
imediat exclus sau excluşi - 
dela un efort care ar trebui — 
să fie comun, prin delațiu. 
nea directă sau indirectă,. 

"Paștele politic” al celor — 
ce cred în ura ereditară, 
tocmai pentrucă nu este de. 
cât Paşte politic, nu duce la 
bucuria Invierii, nu duce 
decât la ce poate să ducă 
politica redusă la ea însăsi: 
la înlocuirea bucuriei reale 
prin satisfacţii efemere care 
insă nu duc mai departe, 
prin provocarea unor zone 
de adâncime, la speranța 
posibilă numai prin efortul 
adâncimii, la speranța de a 
ieși dintr'o diasporă la care 
s'a ajuns prin cea mai stra- 
nie ură de sine însuși din 
acest secol, şi care a ruinat 

un popor prin iluzorii 
acumu : E _avei ip: 


sueta tra cra i % 
Dar s'a văzut ce pr pa 
și de una şi de alta după , 
ruptura definitivă din 
1944. Românii au dat Invie- 
rea pe Viaţă, pentru ca toc: 
mai bine să piardă orizon- 
tul vieţii. Exilul românesc 
repetă de 30 de ani tot ce-a 
fost mai rău în România 
Mare intre 1922 şi 1940. 
Bine înțeles, acesta este 
exilul moștenitorilor “urii 
ereditare”, In ceea ce ne 
priveşte, noi cei care nu 
credem în nicio ură, sperăm 
mereu că le vor cădea solzii 
de pe ochi. Până la judecata 
de apoi. D 


Răvaş de Paşti 1984 
MĂRTURISIREA TÂLHARULUI... 


—————— lie OLTEANU 


Cu trupul vânăt de bătăi, 
pironit în cuie, cunună de 
spini pe cap, aşa atârna pe 
lemnul crucii Cel despre 
care Psalmul 20 spune că 
“A ajuns”, în acele momen- 
te, “'de ocara oamenilor”. 

Cei care au vrut să-l 
curme răsuflarea, erau 
siguri că L-au răpus, pen- 
tru totdeauna. Nu numai 
răpus: tăvălit în ruşinea 
ruşinilor: moarte pe cruce. 

Afară de unul, toţi 
ucenicii-apostoli ai Lui L- 
au părăsit. Chiar şi lui 
Petru, care a tras sabia în 
grădina  Gheţimani, i-a 
secat curajul: s'a lăpădat de 
El în curtea lui Caiafa şi, 
îngrozit de soarta Lui, s'a 
ascuns ca mulţi alții. 

Dintre ceiprea puțiri, ca- 
re au îndrăznit să fie de față 
pe Golgota în acele ceasuri, 
toți au păstrat tăcere. In 
iureșul zgomotos al 
biruinţei potrivnicilor, care 
părea să aibă ultimul 
cuvânt amuţind orice gură 


protestatară, s'a . ridicat, 
totuşi, un glas, cel mai 
nevrednic dintre toate: al 
tâlharului răstignit alături 
(omenirea nu putea fi 
reprezentată decât 
printr'un păcătos), - Care, 
după spovedirea - păcatelor 
(Noi pe bună dreptate sun- 
tem  pedepsiţi!”'), spălate, 
apoi, prin privirea iertă- 
toare a lui. Christos, a 
răsturnat toată uneltirea cu 
deznodământ vremelnic, 
proclamând, din adâncurile 
umilinței luminată- din 
Inalturi, dumnezeirea Celui 
"neputincios'!, de pe cruce. 
Cavintele, tâlharului, în- 
truchipând credința care mu 
Cunoaște deznădejde, nici 
înfrângere (deşi nebăgate în 
seamă de  “'biruitorii” 
vremelnici), au despicat 
catapeteasma ignoranței (a 
întunericului) prin cele mai 
scânteietoare accente ale 
smereniei nesovăitoare: 
"*Pomeneşte-mă, 
Doamne, CÂND VEI VENI 


INTRU IMPARATIA TA!” 


lar după privirea 
iertătoare şi această mărtu: 
risire, pecetluirea . iertării 
prin cel mai imens dar 
împărtăşit, FĂRĂ IN- 
TARZIERE, ființei umane: 

“"Adevăr, adevăr grăiesc 
e: astăzi VEI FI CU MINE 
N: ÎMPĂRĂȚIA. 

“CÂND VEI VENI ÎN- 
TRU ÎMPĂRĂȚIA TA” este 
suprema “inchinare . (chiar 
INAINTE de Inviere) din 
partea făpturii umane Celui 
Vesnic + Nebiruit. Imnul . 
care se înalță drept spre 
văzduhurile  dumnezeieşti, 
ca fumul lui Abel, scară, 
care suie la Ceruri omeni- - 
rea credinței, prin jertfa 
Celui Nevinovat Răstignit. 

Plinitu-s'a atunci, cum 
plini-se-va veci după veci, 
cuvântul Domnului: 


“FERICE DE CEI CE NU 
AU VĂZUT ŞI AU 
CREZUT: 


AI 


CUVANTUL ROMÂNESC 


APRILIE 1984 


„ PAGINA 5 


Ecouri din ţară ______— 


„Incă o voce care se ridică cu curaj și demnitate din imensitatea 

sinistră a Gulagului românesc, adevărat S$.0.S. la care nu putem 
rămâne surzi, mai ales noi cei scăpaţi din acel infern. 

Acest mesaj a fost transmis de postul de Radio “EUROPA 
LIBERA „la 29 Ianuarie 1984 în cadrul emisiunii ““De vorbă cu 
ascultătorii”, orele 20,40 (ora Parisului). Semnatara scrisorii. este 
profesoara de franceză DOINA CORNEA dela Universitatea din Cluj. 


Iată textul: 


“Mă simt atașată Universității clujene 
pe care o port în suflet în primul rând 
pentrucă pe acolo au trecut Blaga, Bogrea, 
Pârvan. Mă adresez celor care simt ca 
şi mine dar nau tăria să se manifeste. 

„Inainte de a intra în detalii s'ar cere să 
mă prezint: mă numesc Doina CORNEA, 
sunt profesoară de franceză, am domiciliul 
în Cluj. Activitatea didactică mi-am în- 
ceput-o în 1952, după absolvirea Facultăţii 
de Litere din Cluj, ca profesoară de liceu, 
iar din 1958, după licență, am funcționat ca 
asistentă stagiară, apoi ca titulasă, la cate- 
dra de franceză a Universității din Cluj până 


la 15 Septembrie 1983, dată la care mi s'a 
desfăcut contractul de muncă. 

Sunt convinsă că înlăturarea mea din în- 
vățământ nu porneşte dela domnul Ion Vlad, 
rectorul Universităţii deși hârtia de desfa- 
cere a contractului de muncă este semnată 
de domnia sa. Ea vine din afara Univer- 
sității, dela acea. gândire oarbă care stri- 
vește tot ce-e deschidere spre o gândire 
învățătoare. 

um însă la noi regula jocului e ca toți 
ce refuză să se lase manevraţi, să fie înlă- 
turați, nu mă aşteptam ca cineva din condu- 
cere să se expună pentru mine luîndu-mi 


OMAGIU 


Dacă în exil bântuie 
"'democratismul absolut”, 
care face mereu victime dar 
de zeci de ani în primul 
rând unitatea românească, 
în țară bântuie ““umanis- 
mul” a cărei victimă este 
însăşi ţara întreagă. Dar 
dacă ''democratismul”, fie 
el chiar caricatural, are în 


el niște intenţionalităţi 
democratice, pretinsul 
nism, al comuniştilor 


nu are nimic de-a face cu 
umanismul. Chiar dela 
Cicero, “ telurile 
umanismului au rămas cum 
spunea el: ajungerea la cea 


mai înaltă dezvoltare etică” 


şi culturală a ființei umane 
în opere desăvârşite şi prin 
cultivarea comportării 
omeneşti, care în limba 
noastră inseamnă omenia. 

Comunismul nu are 
nimic de-a face cu aceste 
idealuri, pentrucă nu ia în 
considerație persoana în 
funcţie de o scară a 
valorilor etice şi culturale 
milenare ale civilizației 
noastre greco-romane, ci 
dimpotrivă desăvârşirea 
comunistă constă în 
anihilarea totală a per: 
soanei, pentru a servi un 
colectiv numit convențional 
“clasă”, dar care nu este 
decât masa unei populaţii 
nivelate la treapta cea mai 
de jos, şi condusă de o 
minoritate în vederea unei 
cât_mai mari producţii cu 
un cât mai mic consum, iar 
“plus valuta” se duce pe 
apa Sâmbetei,. care este 
“revoluția mondială”. Așa 
că umanismul comuniștilor 
înseamnă transformarea 
persoanei într'o celulă a 
colectivului şi în același 
timp un robot cu folosiri 
“multilaterale” în produc- 
ţia ridicată la rangul de mit 
glorios, dar care nu este 
decât mitul lui Sisif devenit 
realitate. 

Față de acest “uma- 
fism'” se încheagă în Polo- 
nia o latentă dar masivă 
opoziţie. In '*Noua Mişcare 
Patriotică pentru Stabiliza- 
rea Naţională”, în inițiale 
PRON, nu se înscrie nici 
zece la sută din populaţie, 
în vreme ce “Solidaritatea” 
se bucură de adeziunea, 
unui procent de 93 la sută 
„din populaţie, iar 86 la sută 

“ sunt pentru boicotul total 


Alexandru BERCEANU 


al noilor sindicate de stat; 
90 la sută din populație 
citeşte cel puţin una sau 
două din cele 800 de 
publicaţii clandestine care 
circulă dela un cap la altul 
al ţării. 

Cât priveşte refuzul men- 
tal al regimului din R.S.R. 
credem că proporția este şi 
în R.S.R. aceeaşi, numai că 
nu circulă publicaţii clan- 
destine. Nu tragem niciun 
fel de concluzie, pentrucă 
nu trebue să uităm situația 
specială a Poloniei: aliaţii 
Occidentali au intrat în răz- 
boi pentru salvarea acestei 
țări, împărţită de Hitler cu 
Stalin, iar după ce s'a ter- 
minat cu Hitler, s'a făcut 
“dreptate” lui Stalin şi i- 
sa dat plocon întreaga 
Polonie. Musca de pe 
căciula aliaţilor este mai 
mare decât Casa, albă sau 
nu. 

Dar şi în România se mai 
petrece câte ceva nobil. La 
începutul anului acesta s'a 
transmis la radio în Europa 
Centrală o scrisoare care cu 
siguranță a dat mult de 


-gândit multora din popula: 


ție. Estre scrisoarea unei 
umaniste în sensul real al 
termenului, adresată unui 
“ rector-tovarăș-umanist ” 
din partid. Autoarea scriso- 
rii este Doamna Doina Cor- 
nea, din 1958 până în 1983, 
Profesoară de limba și 
civilizația franceză la 


Universitatea din Cluj (zis. 


şi Napoca). Scrisoarea 
aceasta nu este un act de 
protest, ci este în primul 
rând mai curând o versiune 
în actualitate a lui 
*“Deşteaptă-te Române!” şi 
ne informează că desti- 
tuirea din postul său de 
profesoară vine "dela acea 
putere care striveşte tot ce 
e deschidere spre o gândire 
înnoitoare'!. 

In anii de învățământ 
Doamna Doina Cornea ara- 
tă cum a militat pentru cele 
mai înalte preocupări 
filosofice şi etice, pentruca 
tinerii care intrau în viaţă 
să nu fie doar nişte “in- 
formaţi”, dar și cât de cât 
“educați”, în sensul 
umanistic oferit de filosofia 
reală şi marea literatură a 
lumii din trecut. Tocmai 
din acest motiv profesoara 


a fost sancționată prin scoa- 
terea ei dela catedră. 
Trimiterea acestei scri- 
sori în lumea liberă nu este 
deloc ''un act agresiv” în 
vederea vreunei 
“rovocări”? contrarevolu- 
ționare, ci este încercarea 
de a trezi pe calea ocolită a 
unui radio străin, conştiin- 
ţa lumii în care trăiește, și 
de aceea se adresează astfel 
rectorului: ''Vedeţi acum 
Domnule Rector de ce am 


fost înlăturată din 


învățământ. In ultima in- 
stanță, pentru faptul că am 
citit câteva cărți, care, sunt 
sigură vă plac şi Dum- 
neavoastră, şi pentrucă am 
vorbit de ele. E foarte grav! 
(...) Tocmai această stare de 
lucruri am dorit să o 
subliniez şi s'o aduc în fața 
opinei publice. Si totuși, 
dacă nu am fi atât de slabi 
şi temători, atât de egoişti 
în a păzi ceea ce posedăm, 
dacă am fi mai conştienţi şi 
mai solidari, poate chiar 
mai maturi, nu sar mai 
întâmpla aşa ceva (...) Am 
avea poate o altă viață; 
până şi cei ce astăzi abuzea- 
ză de putere s'ar ridica şi ei 
calitativ, s'ar umaniza; dar 
mai ales am lăsa o altă 
moştenire, alte şanse de 
supravieţuire copiilor 
noştri, generaţiei care va 
urma'!. Autoarea scrisorii 
aminteşte şi de Părintele 
Calciu, şi de oameni cu 
mari merite aruncaţi pe 
linia moartă. Când spune 
“am. fi, poate chiar mai 
maturi”,, ca profesoară 
pune cel mai greu punct pe 
i, pentrucă educația în 
sistemele comuniste e 
tocmai împiedicarea 
oamenilor de-a ajunge la 
maturitate. 

Un asemenea exemplu 
de excepțional curaj, bazat 
pe o gândire clară şi 
hotărită, merită nu doar 
omagiile românității 
imprăştiate în exil, ci al 
întregii românităţi care 
oricum aşteaptă ceasul să 
se trezească. Aici este vorba 
de-o lecţie istorică, rezuma: 
tă în câteva vorba: '"Tăce- 
rea este o acceptare vinova: 
tă”. Istoria nu se face doar 
cu voinici. Se mai face și cu 
ceea ce țăranul „român 
numeste așa de „frumos, 
niște ““femei bărbate”. 0] 


cu acest prilej că au avut loialitatea și cu- 


apărarea, deși e foarte trist ca o instituție 
să nu aibe curajul să-și apere angajaţii, 
atunci când munca lor, totuși, a fost an de 
an prețuită. Dar mă aşteptam ca forurile 
conducătoare, decanat, rectorat, să aibe 
măcar curiozitatea să afle direct, prinorele 
mele, ce idei vehiculează, ce idealuri am 
încercat să apăr în fața atâtor promoții de 
tineri. De aceea recurg, pentru a doua 
oară, în ciuda repercursiunilor, la postul de 
radio Europa Liberă. 


In primul rând ca să aduc la cunoștință 
rectoratului care au fost temele lecţiilor 
mele și conținutul lor de idei pentru care 
am fost sancționată. 


In al doilea rând, ca astfel să mă jus- 
tific în fața opiniei publice, cu precădere 
a celor ce mă cunosc, colegi, foști elevi 
și studenţi, invitându-i totodată să cumpă- 
nească în ce măsură puterea politică dela 
noi forțează conștiința oamenilor, în ce mă- 
sură intelectualul de care se face atâta caz 
în propagandă, este folosit doar ca unealtă 
ideologică, sau este pus să joace tristul 
rol de umilire si de oprimare a celor care 
nu acceptă să joace aceste roluri. 


Doresc să se stie că, În ciuda aparen- 
țelor, circulația Vdeilor ce figurează în 
cărțile. din fisierele bibliotecilor noastre 
(...), că eu sunt de fapt sancționată pentruca 
le-am propus studenților pagini din istoria 
gândirii moderne: Bergson, Yung, Eliade, 
Lupascu, inclusiv texte referitoare la psi- 
hologie, biologie, filosofia culturii, etc. 


Acest blocaj artificial al gândirii nu vrea 
să țină seama de faptul că cultura este ceva 
viu, este felul nostru specific dea fi în lume, 
alcătuit pe baza unei sinteze între înțelep- 
ciunea moștenită din trecut și trăirile noas- 
tre culturale prezente: sensibilitate, gân- 
dire, creație. Având în vedere aceste 
criterii, consider că munca mea în învă- 

ământ a fost o muncă creativă. In specu- 
laţiile mele pe marginea textelor au început 
să deranjeze (...) de unde și furtuna care 
s'a declanșat asupra mea. 
“In toamna lui 81 


rajul să mă avertizeze că le-au fost smulse 
declarații împotriva mea. 

Curând după aceea, într'o ședință 
care reunea cei mai activi membri de partid 
ai secțiilor de limbi străine, cu participarea 
sefilor de catedră, a Decanului și Rectoru- 
Îui Universităţii, am fost trasă la răspun- 
dere: ** De ce Mircea Eliade ? ce am eu cu 
Mircea Eliade la orele de literatură fran- 
ceză ? de ce am dat ''Jurnalul” lui Mircea 
Eliade studenților să-l citească ? Tocmai 
jurnalul 11! Cum am îndrăznit să afirm 
la ore că riscăm să ne alienăm gândirea, 
cultura, din cauza compromisurilor atât de 
uşor acceptate de majoritatea intelectuali- 
lor de azi ? Cum am îndrăznit să afirm 
la ore că mulți dintre ei sunt lași, că sunt 
mult prea preocupați să-si apere viața 
obișnuită și poziția sociala avantajoasa, 
spre deosebire de cei din trecut, care, prin 
spiritul lor de sacrificiu și prinfermitatea 
convingerilor lor, au contribuit la făurirea 
culturii noastre moderne ? Cum am în- 
drăznit să afirm că toți cei ce participă, 
chiar şi pasiv, la acest dublu joc al ipocri- 
ziei, contribuie, prin însăși faptul că exis- 
tăm în acest mod degradat, LA RUINAREA 
SPIRITUALA A NEAMULUI ? 11! 


Nu cred că domnul Rector lon Vlad a 
conceput această listă de invinuiri. Se știe 
doar că domnia sa este un literat fin, care 
ma poate gândi astfel. Totusi, domnul Vlad 
a fost cel care a trebuit sădea citire acelei 
liste de acuzații impuse cu siguranţă din 
afară, Mă întreb dacă n'ar fi putut să fie 
altfel, dacă mu star fi putut apăra niște 
idei culturale. 

Drept răspuns, şi dintr'un sentiment de 
îngrijorare în fața condiției derizorie a 
intelectualului în societatea noastră, în 
August 1982 am trimis un text la *“Europa 
Liberă”, având ca temă “Misiunea inte- 
lectualilor””, respectiv a profesorilor, și 
responsăbilitatea ce le revine față de tânăra 
generaţie. ) 

Ca urmare, am fost anchetată de Secu- 
ritate. Am fost chemată la partid unde mi 
s”a spus pe un ton sarcastic: “Dacă nu te 
potolești tovarăsă, te putem oricând da 
afară, sunt destui membri de partid cupre- 
gătire ideologică si care fac naveta”. 


Iată deci inegala competiție între pumn 


și palmă ! 


Voi trece acum la partea a doua, cea mai 
importantă a acestui memoriu, unde voi 
încerca să explic premisele activității mele 
didactice din ultimul an, conținutul și scopul 
ei. Deoarece disciplinele umaniste sunt 
neglijate în învățământul nostru de azi și 
odată cu ele, formarea culturală şi spiri- 
tuală a tinerilor, ei sunt astfel insuficient 
pregătiți să țină piept agresiunilor inte- 
rioare şi exterioare, de orice natură ar fi 
ele. 

Prin orele mele, si cred că orice pro- 


“ fesor ar trebui să aibă în vedere, pe lângă 


latura pur informativă, și formarea spiri- 
tuală a elevilor săi, deci prin orele mele 
am încercat să îmbin cunoștințele de limbă 
franceză cu un fel de trezire la reflecţie si 
la viața interioară. Aceasta, în scopul de 
a-i învăța pe tineri să se apere de înstră- 
inarea de sine, această racilă a vieții mo- 


_derne în general, dar mai ales a vieții 


noastre, si care poate duce, dacă nu 
încercăm s/o stăvilim, la destrămarea spi- 
ritualității noastre. 

E adevărat că'n timp ce la orele detra- 
duceri dela secția română-franceză, ale- 
gerea textelor cădea la latitudinea mea, la 
biologie Ministerul prevede texte de specia- 


„litate. Având în vedere setea de cultură și 


de adevăr la tineri,la biologie mi-am permis 
libertatea de a prezenta texte mai mult de 
filosofia biologiei decât texte de pură spe- 
cialitate, combinându-le, la cererea stu- 
denților, cu unele texte de filosofie gene- 
rală și de literatură. Dar chiar șipe acestea 
din urmă, le-am ales în asa fel încât 
prin atitudinile de gândire și de simțire 
ale autorilor față de viață, ele să nu fie 
tocmai străine biologiei. Am vrut să de- 
monstrez prin aceasta că între literatură, 
filosofie și știință există punți de legătură, 
că aceste trei domenii fac parte dinaceeași 
viziune asupra lumii, care este de natură 
culturală. Mai țin să menționez că textele 
studiate la secția de biologie le-amprezen- 
tat m în sensul dogmatic al ideologiei 
noastre, nu ca pe niste adevăruri absolute 
ci ca ceva elaborat de spiritul uman, ca pe 


„niște acte 4 ipentru 
denți exerciţii de gândire, revenindu-le lor 
să le discute, să le accepte sau să le res- 
pingă în comentariile ce urmau. 


- In alte ore am încercat să descifrăm 


ontologia lui Mircea Eliade, pornind delaun 
fragment din '“L'epreuve du labyrinthe”, 
această minunată biografie spirituală a gân- 
ditorului (...) vizând existența (...) asupra 
ideii de totalitate, despre integrare apărții 
în tot, a vieții de natură sacră în cosmos. 


Cosmosul cu ritmurile sale e privit de 
filosof ca un organism viu și înacelași timp 
ca 0 condiție fundamentală (...) la condiția 
umană. Cosmosul lui Mircea Eliade posedă 
și el o_înterioritate (...) mai mult decât 
sensibilă, și se manifestă prin ritmul 
cosmic, ritm care ne comandă existența (...) 

Un alt text propus de mine studenților 
este înstrăinarea prin laşitate și teamă. 
Aceste sentimente distrug personalitatea 
personajelor lui Eugen Ionescu în piesa 
“Rinocerii”. Cu excepția lui Beranger, 
toate personajele sunt stăpânite de teamă. 
- Sunt o ființă umană; voi rămâne un om 
până la capăt”!- zice Beranger. 

Am dat apoi studenților ca temă 
“Funcţia mântuitoare a culturii”, pornind 
dela capitolul “Puterea spiritului” din 
cartea lui Mircea Eliade. 

Noi suntem istoria: fiecare act răzleț, 
de lașitate sau de curaj, de tăcere vinova- 
tă, contribuie la crearea unui eveniment 
ulterior. . Istoria e, în fața noastră, aşa 
cum am ales s'o trăim: în creație sau în 
distrugere, în adevăr sau în minciună ! 
Nimic nu se poate ameliora în istorie dacă 
trăim în lasitate, sub impulsul sentimente- 
lor primare. Să ne creăm așadar un 
SISTEM SPIRITUAL SI MORAL ! 

Echilibrul presupune o permanentă re- 
voltă prin care se realizează contrariile, 
Efortul de a menține acest echilibru fragil 
este însuși sensul existenței noastre. 
TACEREA E O ACCEPTARE VINOVATA ! 

Dumnezeu a vrut să facă cu noi (...) 
Dar cazul meu nu contează. N'ar mai fi 
nedreptate dacă ar mai fi oameni ca A. 
Pleșa, Mihai Sora și ca Părintele Calciu. 
Am' lăsa cu siguranță o cu totul altă 
moștenire copiilor noştri !. Să 


Doina CORNEA 


PS. Cuvintele. sau părțile de frază ne- 
percepute datorită unei audiții imperfecte 
sunt marcate prin paranteză (...) 


aceloraşi 


- regimuri fost revoluționare 


Când va apare această 
pagină, imaginea lui Andro- 
pov va fi ieşit din actuali: 
tate. Dar în actualitatea 
perpetuă rămân modalită- 
țile de guvernare în Rusia 
sovietică, mai ales după 
moartea lui Stalin. Tot 
permanente sunt uzanţele 
binevoitoare ale ţărilor oc- 
cidentale in raport cu Rusia 
sovietică. Această dublă 
permanență este tema de 
astăzi şi viitoare. 

Revoluţiile, isprăvi prin 
excelență ale tinereţii, 
îmbătrânesc cu timpul 
după ce au pus bază unor 
regimuri. Ele nu au atunci 
din revoluţie decât un 
nume caduc prin durata 
unui sistem din ce în ce mai 
împietrit. Si ca un corolar 


al senilizării sistemului, 
corespunde îmbătrânirea 
personalului conducător. 


Imbătrâniţii în posturi de 
comandă constitue o mafie 
şi acaparează puterea pe 
care nu vor s'o împartă cu 
alţii mai tineri. decât în 
posturi secundare. Puterea 
supremă nu o transmit prin 
deces sau dizgrație decât 
celora tovarăşi din 
aceeaşi generaţi z 

„ Cele prin 


şi apoi dominate de adânci 
bătrâneţi, ni le prezintă 
Rusia sovietică și China 


PAGINA 6 APRILIE 1984 


GLOSE CONTEMPORANE 


a (VF. ENE S C U me 


BĂTRÂNEȚE FĂRĂ TINEREŢE 


comunistă. In loc de un 
model de tinerețe, ele 
expun un model de bă- 
trânețe. Ultimele accese 
de febră galopantă în aceste 
vaste imperii, le-au avut 
Rusia cu purgile teribile ale 
lui Stalin în anii 30 şi 
China cu aşa numita 
Revoluţia Culturală a pere- 
chii Mao- Cing-Chiang, 
nevastă-sa, în anii 60. De 
atunci febra se menţine în 
grajdul' scăzut al unei 
bătrâneţi bolnavă latent de 
ftizie intelectuală. 


Im aceste imense ținuturi 
stăpâneşte deci bătrânețea. 


Căci chiar tinereţea biolo- 
gică îmbătrâneste mental în 
spiritul inculcat decenii de- 
a rândul de morfologia 
moşnegilor din capul socie- 
tăţii sovietice. Tinerii de 
20-30 de ani, viguroşi 
trupeşte, sunt siliți să se 
comporte în ritmul impus 
de septuagenarii atotputer- 
nici. Un stil de existenţă 
practicat îndelung, devine o 
a doua natură. Astfel în 
Rusia şi în China s'a întins 
domnia bătrâneţii fără tine- 
reţe. 


a fost introdusă printre 
modalitățile de guvernare 
în U.R.S.S. De fapt nu era 
o inovaţie căci ea mai ser- 
vise în ultimii doi ani ai lui 
Lenin, lovit de hemiplegie. 
La Brejnev ea a durat șase 
ani, dar nu în forma radica- 
lă ca la Lenin, ci în aceea 
mai permisivă a sclerozei 
progresive. Timp de şase 
ani a stat în capul Rusiei 
un om bolnav din ce în ce 
mai grav. Menţinerea lui în 
stare din ce în ce mai 
penibilă, arăta greutatea 
unui acord între fracțiuni 
în privinţa succesorului. 
Dacă la Brejnev semnele 
unei boli grele s'au arătat 
după 12 ani, la Andropov, 
şi el tot aproape un septua- 
genar, au sărit în ochi după 
trei luni. Cât despre Cer- 
nenco, alt septuagenar, 
spectatorii străini la diferi- 
tele ceremonii, au constatat 
boala chiar din prima zi. 
Exercitarea diagnozei face 
deci salturi gigantice în cri- 
teriile de succesiune la 
Secretariatul-general al 
Partidului bolşevist. Si con- 
comitent, o altă curiozitate 
dublea: 


ani ai lui Brejnev patologia 


1 > DrEMDAargaLBI 
usia este dese 


organizator al funeraliilor 
patronului defunct. Viitorul 


Secretar-general este mai 
întâi un regizor de pompe 
funebre, un gropar general. 
Stalin a organizat funera- 
viile lui Lenin, Hruşciov pe 
ale lui Stalin, Brejnev nu a 
avut ce să organizeze 
fiindcă l-a inlocuit pe 
Hruşciov viu, Andropov a 
prezidat ceremonia 
inmormintării lui Brejnev 
şi Cernenco pe a lai An: 
dropov. Astfel bolnavii aleşi 
la postul suprem duc mai 
întâi la groapă pe predece- 
sorii lor, în aşteptarea ca în 
curând ei înşişi să fie 
dusi de succesori tot atât de 
bolnavi. Cum se explică 
această stranie tradiție în 
ridicarea la cea mai înaltă 
treaptă a unor inşi pe pra- 
gul -morții? Să vedem! 
Generaţia leninistă e 
aproape de sfârșit. Fa nu 
mai dispune de bătrâni 
secretariabili în jurul 
vârstei de 70 de ani-Cernen- 
co este ultimul de acest 
gen. In curând biologiceşte 
este constrânsă să treacă 
mâna generaţiei post- 
leniniste şi care nu a parti- 
cipat la guvernarea lui Sta- 
lin. Generaţia bătrânilor 
caută să amâne scadența pe 


ca 
tranziţie. Procedura aceasta 
macabră este aplicată până 


KARL MARX, DESPRE UNGURI ŞI TRANSILVANIA 


La începutul anului 
1964, a apărut !a Bucureşti 
în Editura Academiei o 
carte sub titlul: KARL 
MARX: INSEMNARI DES- 
PRE- ROMANI, TEXTE 
MANUSCRISE INEDITE, 
carte republicată în fac- 
simil în anul 1965 de 
Editura “'Carpaţii”” din 
Madrid, cu un comentariu 
de Pamfil Seicariu. 

Cum la apariţia ei în 
lumea liberă, cartea aceasta 
a fost comentată de către 
mai toate publicaţiile 
româneşti din Exil, 
scoțându-se în evidență mai 
ales cele scrise de Karl 
Marx cu privire la Basara- 
bia şi la raporturile dintre 
*Români şi Ruși, este cre- 
dem cazul să ne oprim şi 
asupra celor însemnate de 
el în respectivele 
manuscrise, despre Unguri 
şi Transilvania. 

In manuscrisul B-85, 
citim în pagina 54 că: 
““Ungurii s'au aşezat în sec. 
al X-lea în munţii din 
vecinătatea Moldovei, la iz- 
voarele Oltului, ocupând 
astfel un colț al vechii 
Dacii, Ei se numesc Secui 
(resturi ale oştirilor lui At- 

tila). Ei au devenit aliaţii 
Maghiarilor veniți mai târ- 
ziu din Asia. Cete maghiare 
conduse de regele Tuhutum 
au întâlnit armata 
Românilor lângă Gyula, 
unde au obținut victoria”. 

Faptul că Românii de sub 
conducerea  Voievodului- 
Gelu, au fost înfrânți în 
acea bătălie de către 
Tuhutum, conducător. al 
unui trib maghiar, nu are 
prea mare importanţă, pre- 


pă dee i 


cum nu importă nici faptul 
că, învinşi fiind, Românii 
au fost obligaţi să jure 
credință Ungurilor, după 
cum o afirmă Karl Marx: 
“...într'o câmpie numită de 
atunci Eskiello”. Câștigând 
bătălia, ''Ungurii i-au 
redus (pe Români) în vasali- 
tate şi şi-au împărţit între 
dânşii pămîntul şi cetă- 
ţile””. Dar, hai să zicem că 
nici asta n'ar însemna prea 
mult, ştiind fiind faptul că, 
în orice luptă, învingătorul 
îşi are partea leului, ceea ce 
este însă important şi demn 
de subliniat, este faptul că, 
la sosirea lor în spațiul 
european, împinși fiind din 
urmă de către alte triburi 
barbare, nu mumai că nau 
găsit spaţii libere de insta- 
lare, ci au trebuit să lupte 
înverșunat, pentru a-şi găsi 
şi ei un loc unde să 
poposească şi să se 
stabilească. Deci, teoria că 
spațiul transilvan ar fi fost 
găsit gol la venirea Ma- 
ghiarilor, cade dela sine, 
având în vedere că luptele 
dintre Români şi Unguri 
sau dus “lângă Gyula”. 
oraş situat pe teritoriul 
Ungariei de astăzi, ceea ce 
înseamnă că Românii 
locuiau încă la acea vreme, 
nu numai Transilvania ci şi 
o bună parte din spaţiul 
Ungariei de astăzi. Dovadă 


că, la Gyula a existat între 


cele două războaie mondiale 
o mare colonie românească, 
având chiar un liceu de 
limba română, 
reviste în limba lor 
maternă. 

"Tot Karl Marx o spune 
că: “Ungurii consideră pe 
fi Pi fe 5 


Nicolae NOVAC 


ziare şi 


nedrept Transilvania ca 
parte integrantă a Unga- 
riei. După legea ungară - 
până la 1848 - Românii în 
Transilvania...erau con- 
sideraţi pe propriul lor 
pămînt, “naţiune tole- 
rată”..."'deşi formau 2/3 
din populaţie, în timp de 
Ungurii, Saşii, Secuii, 
Grecii, Armenii formează 
numai cealaltă treime”. 
pag.55). Mai departe, 
pag.56), citim că: “La 14 
Martie 1848, Kossuth 
propune să se trimită o 
“deputăţie la Viena”, care 
sa întors la Pesta cu o 
nouă constituție. "'Ar- 
ticolul al XII-lea al acestei 
noi constituţii decreta 
încorporarea Transilvaniei 
la Ungaria”. Deci, până în 
anul 1848, Transilvania 
nu făcea parte integrantă 
din Ungaria. Dar, până la 
această dată fatidică din 
istoria Transilvaniei, dat 
fiind faptul că, după cum 
tot Karl Marx o spune: 
“Maghiarii erau stăpâni 
cruzi, supunând pe țărani 
la cele mai grele corvezi” 
(pag.25), avusese deja loc în 
anul 1784, revoluţia lui 
Horia, Cloşca şi Crişan. 
Finalul acestei revolte a 
fost desigur dureros pentru 
Românii transilvăneni care 
au pierdut bătălia de elibe- 
rare de sub jugul maghiar, 
iar Maghiarii şi-au dovedit 
încă o dată barbara cruzime 
moştenită dela strămoșul 
lor Attila şi hoardele lui, 
aplicând celor doi luptători 
români pentru liberate, 
Horia şi Cloșca, una dintre 
cele mai groaznice morți 
înregistrate în istoria 


omenirii, adică "tragerea 
pe roată”. (Cel de al treilea, 
anume Crişan, işi pusese 
singur capăt zilelor,- spân- 
zurându-se în închisoarea 
din Alba-lulia, cu nojițele 
dela opinci). 

Să ne oprim acum pe 
marginea unei alte teme in- 
vocată şi propagată în 
lumea liberă, atât de către 
Maghiarii de peste hotare 
cât şi de fraţii lor din 
România de astăzi anume 
că, actualul guvern 
comunist al României, con- 
dus de Nicolae Ceauşescu, 
ar persecuta minoritatea 
maghiară din România, să-i 
dăm iarăşi cuvântul lui 
Karl Marx: ''Kossuth 
propune deschis ca limba 
maghiară să fie introdusă 
în “şcolile primare ale 
Slavilor şi Românilor, să se 
înlăture orice altă limbă şi 
chiar şi preoții să fie siliți 
să slujească în ungureşte”. 
(Pag.56). 

Nu, nu ne trece nici 
măcar prin gând să luăm 
apărarea unui guvern cri- 
minal din ţara noastră de 
baștină, care a trimis la 
moarte mii şi mii de oameni 
nevinovaţi, prin lagărele de 
concentrare dela Aiud, 
Gherla,. Piteşti şi la Canalul 
Dunărea-Marea Neagră. 
Dar, în acelaşi timp, nu 
putem trece cu vederea nici 
tratamentul neomenos şi 
tiranic aplicat Românilor 
din Transilvania sub 
ocupația maghiară. Căci, 
dacă ei şi-au uitat trecutul 
asupritor şi sângeros, este 
de datoria noastră să [i-l 
amintim din când în 
când. [mi] 


ce va găsi omul care îi tre- 
bue din noua generaţie. El 
trebue mai întâi format de 
garda veche, aș zice cas- 
trat, pentruca nu cumva 
să-i treacă prin cap să se 
atingă de baza sistemului. 

Care sunt elementele 
acestei baze multi-decenale? 
Distingem mai întâi parti: 
dul cu “nomenklatura” și 
imensul său aparat tenta- 
cular, apoi industria grea şi 
poliția represivă, toate 
acestea sub controlul rigu- 
ros al Armatei Roşii. Cine 
contestă influența decisivă 
a Armatei, înseamnă că nu 
a înțeles nimic din Rusia şi 
din sistemul sovietic. Rusia 
este un Imperiu Militar: 
Sectorul militar este singu: 
rul care funcționează bine în 
sistemul sovietic. Armata 
are nevoie de arme, multe 
şi sofisticate. Nu i le poate 
da decât industria grea sub 
presiunea partidului. Nu 
importă suferința 
populaţiei.  amuţită de 
teroarea polițistă. Armata 
are nevoie de partid ca o 
curea de transmisiune în 
activarea industriei grele, 
după cum pe acest canal şi 


— Am înfipt cuțitul în carnea 
de marmoră și bronz a trecutului 


si am scos 
Adevărul 


pe care l-am aruncat peste lume 
din pumni de cristal, 


și ma fost primit. 


Lumea a spus că la început 


a fost 
Legenda 


si s'a ferit de adevăr, 
care este fratele drept al minciunii 


si minciuna 


a fugit din casa sufletului 
după ce i-a prădat aurul cel curat 
ca să-si cumpere cu el 


cuvântul legendei 


şi s'o întoarcă împotriva fratelui drept. 


- Am arătat lumii 


pe Inţelept 


si i-am spus: priviți-l, 


el e Mintea, 


şi lumea a râs, batjocorîndu-l. 


- l-am arătat 


pe Sfânt 
si i-am spus: priviți-l j 
EL e Calea, : 


și lumea l-a bătut în cue. 


- Am arătat lumii 
pe cel ce împărțea 


Mila 
şi i-am spus: 
el e Dragostea, 


si lumea l-a alungat cu pietre. edil 


Si lumea la toți aceștia mi-a răspuns: 
Noi vrem înșelăciunea A 


si ura. 


Am întors atunci cuțitul 


și am ucis 
Adevărul 


Si lumea s'a bucurat 


și a strigat: 
Tu esti 
Omul, 
Tu esti, 
Regele, 
Tu ești 
Dumnezeu ! 


Dar eu murisem. 
Ţ 


-Scrisă în închisoare- 


CUVANTUL ROMÂNE 


dag 


de aparatul de partid 4. 
armată, în rc MU 
privilegiilor. Armata dă y 
custode al Imperiului Mili. 
tar, şi-a anexat partidul i 
garant al industriei grel 
poliția respresivă K.Q.B . 
strajă față de tendinț 
populaţiei, şi diplomația « 
secundantă in realizare 
scopurilor imperiale. Q 3 
timp aceste elemente. 
funcţionează, armata Să 
are interes să preia direct | 
puterea. Nu are interes ni, 
de reforma care ar slăbi 
sistemul de înarmare cu țoj 
ce-i trebue. i 
In Rusia imobilismul 
consistă deci din“ interese . 
creaje intre nomenklatu 
aparaturi, K.G.B. 
diplomație, sub egida 
Armatei Roşii. Pe aceasi 
nu 0 interesează decâț 
eficiența ei la toate azi- 
muturile. : Si 
Sistemul de interese. 
create în Rusia-nu poate fi 
rupt decât de o nouă 
revoluție. Este ea posibilă! 
In ce condiţii? Si cu ce 
secinţe? Toate acestea 
vom cerceta data vii: 
toare. aia | 


N-a TE) 


Radu BUDIŞTEANU 


CUVANTUL ROMÂNESC 


APRILIE 1984 


PAGINA 7 


Impotmolirea  sovietis- 
mului în țări periferice si 
Vestului şi Estului, ca 
Polonia şi România, sunt 
simptome care pot indica o 
împotmolire a sistemului 
sovietic în întregimea lui. 

Sovietele, incurcate foar- 
te rău în Afganistan, de 
unde s'ar fi putut descurca 
după moartea lui Brejnev, 
dând nenorocirea pe soco- 
teala lui, îşi aleg a doua 
oară ca şef suprem, cel 
puțin cu numele, un bătrân 
cu sănătate discutabilă. 
Ceea ce inseamnă că în 
U.R.S.S. se merge tot mai 
mult “spre o ''conducere 
colectivă”, care ţine în față, 
de ochii lumii, câte un fel 
de sperietoare, câte un 
secretar general care nu 
înseamnă nimic. După cel 
de azi, ar urma un alt 
bătrân bolnav, dar e cazul 
să ne întrebăm cât timp va 
fi posibil această cusătură 
cu aţă albă. 

Ceea ce au făcut Sovie- 
tele, dela Lenin până la 
Brejnev, de peste 65 de ani, 
este un imperiu colonial, 
adică pe scurt un "'Im- 
periu'”'. "Dar o lege fun- 
damentală a Imperiului 
este evitarea conducerii 
colective, care duce sigur la 
destrămarea lui. Ne între- 
băm dacă nu cumva Sovie- 
tele nu au ajuns la capătul 
celei mai sângeroase aven- 
turi istorice dela Napoleon 
încoace, cu o revoluție ale 
cărei victime sunt socotite 

140 de milioane de oameni, 
cum spune inginerul 
Soljeniţin. Caracterul aces- 


AUT CESAR AUT NIHIL 


tui imperiu a fost însă din 
capul locului puţin 
deosebit, pentrucă nu s'a 
dovedit nu numai colonial 
dar şi cu îndârjire expansiv. 
Până azi în Afganistan, 
unde expansiunea se pare 
că s'a înfundat. Deci un im- 
periu care cucereşte 
necontenit, din 1917 până 
în 1982. 

Se anunţă că în Afganis- 
tan trupele guvernamentale 
trag din ce în ce mai mult 
in aer, iar cele liberatoare 
nu mai au niciun chef să tot 
libereze nişte oameni pe 
care nu-i oprima nimeni 
înainte de invazia sovietică. 
Dar fundătura dela Est 
poartă o valoare simbolică 
generală , pentrucă şi la 
Vest se arată tot mai mult 
că Sovietele nu fac niciun 
progres prin partidele 
comuniste din ţările libere, 
care în alegeri libere nu se 
dau pe mâna partidelor 
comuniste. Cum țelul sovie- 
tic este hegemonia mondia- 
lă, formal prin comunism, 
aceasta nu e posibilă atâta 
vreme cât nu vor fi peste 
tot regimuri comuniste. 
Ceea ce nu se anunță. 

Conducerea strategică a 
tuturor partidelor 
comuniste din lume, este 
însă la Moscova. Prin aceste 
partide, agresive, incorecte 
sub aspectul democratic, 
cum au dovedit în Franţa, 
fanatice, oarbe față de 
realitate, Moscova este 
într'un fel de război mon- 
dial, agresiv, 


întregii lumi libere. Toată 
- lumea ştie acest lucru, dar 


împotriva - 


se petrece totuși ceva 
neobişnuit; lumea liberă nu 
ia nicio măsură contra par: 
tidelor în permanenţă 
agresive împotriva libertă- 
ţii. Astfel pentru prima 
oară în istorie Sovietele se 
izbesc de ceva greu defini: 
bil, care s'ar putea numi o 
permanentă şi tenace decla- 
rație de război fără război 
care contrariază Sovietele: 
declararea stării perma- 
nente de non-război. 

De aceste refuz masiv al 
războiului, față de cele mai 
evidente aţâțări, Sovietele 
se lovesc ca de un zid, sau 
mai bine zis îşi sparg inutil 
capul de Cortina de Fier. Să 
nu ni se spună, de pildă, că 
în Anglia “sau U.S.A., 
oficial nu există partide 
comuniste, pentrucă ne-ofi- 
cial există din gros şi con- 
spiră cu o mare virulență, 
dar nimeni nu este urmărit 
pentru ideologie, ci doar 
pentru fapte care în afară 
de orice ideologie, sunt 
fapte criminale. Această 
voinţă, şi ea "de fier” de-a 
apăra non-războiul 
nerăspunzând la provocări, 
se vede în primul rând în 
tolerarea sau recunoașterea 
oficială a partidelor 


comuniste, pe care însă 
alegătorii nu le aduc la 
putere. 


Este adevărat că și Sovie- 
tele au dat dovadă de o 
anume  implacabilitate cu 
privire la planurile pe dura- 
tă lungă. Incă din timpul 
fostei "Societate a Naţiu- 
nilor”, mareşalii sovietici 
se lingeau pe buze la gândul 


George BRANA 


de a înșfăca o halcă de 
Europă, fie ea chiar numai 
din Europa de Est, cum se 
vede din documentele care 
arată lungul roman de 
iubire între Titulescu, par- 
tizanul comuniştilor în răz- 
boiul civil din Spania, şi 


- Litvinof, șeful diplomaţiei 


sovietice. Până la urmă, abia 
dupa nici 20 de ani, mare- 
salii au înghițit halca de 

uropă, spre bucuria lui 
Titulescu pe lumea cealaltă. 

Dacă planurile scurte, 
cincinale de pildă, nu dau 
în U.R.S.S. niciun rezultat 
şi merg din rău în mai rău, 
planurile  “'cincizecinale”, 
se arată eficiente, la nivel 
strategic. Intrebarea este 
dacă vor mai ţine încă 50 de 
ani pentru a doua “cin: 
cizecinală”. 

Astăzi mareşalii se ling 
pe buze, cu gâridul la restul 
Occidentului, şi partidele 
lor din această parte a 
lumii, ajutate frenetic de 
stupiditatea unora dintre 
socialişti, le-au făcut un 
enorm serviciu, inventând o 
nouă problematică, Nord- 
Sud, a bogaţilor şi săraci- 
lor, care să dosească reala 
problemă a Estului şi 
Vestului, a agresiunii sovie- 


tice și a apărarii occiden- 
tale. & 
Socotelile sovietice, pe 
plan vast, sunt în general 
fără greş dar cu condiția 
unui stalinism ireductibil, 
care mai întâi înseamnă 
monolitism sub o conducere 
de tipul monarhiei ab- 
solute. Numai că, așa cum 
spuneam la început, 
sistemul conducerii unice 
se destramă, trecând vizibil 
la cel al conducerii colec- 
tive, ceea ce afectează grav 
şi  monolitismul sovietico- 
satelit. Deci în primul rând 
pierderea stalinismului, 
singura formă de 
„supravieţuire a Imperiului, 
e un prim semn de 
destrămare. Al doilea, ze- 
cile de popoare cărora li se 
aplică neîncetat tăvălugul 
nivelării la minimum social 
şi naţional, încep să cam 
dea în hopuri: din ce în ce 
mai mult Moscova zice 
“hăis” şi popoarele trag 
spre ''cea”. Al treilea, e 
chestiunea înarmării hiper- 
trofice care se adaugă la 
sistemul comunist radical 
anti-social şi anti-economic. 


Aceste ''mici chestiuni” 
nu se vor rezolva nici în 50 


“ permanentele 


de ani; dacă până atunci 
insă nu ajung Sovietele la 
hegemonia mondială, Im- 
periul crapă. Dar din 
nefericire pentru .Soviete, 
toate semnele sunt că şi 
conducerile colective se. 
încăpățânează în  supra- 
înarmarea socotită “'urgen- 
tă”, deşi nimeni din Vest 
nu vrea să atace. Trebue să 
ne temem că Sovietele 
aşteaptă ca odată, nu prea 
târziu, prin surprindere, ca 
Japonezii la Okinawa,: să 
spargă în vreun sector zidul 
“*non-războiului”. 
Occidentul se fereşte ca 
de ciumă să provoace in 
vreun fel, răspunzând la 
agresiunii 
strict defensiv, pe plan poli-: 
tic şi diplomatic. De aceea 
rămâne sinistra alternati- 
vă; Sovietele ori cuceresc 
lumea întreagă, ori evoluea- 
ză spre o nouă democraţie, 
de astă dată reală. In cazul 
catastrofei ne rugăm lui 
Dumnezeu pentru România, 
dar de așteptat vreo evolu- 
ție de acolo nu credem că 
poate fi vorbă. Sistemul 
închisorii totale este 
asigurat pe multă vreme, și 
nimeni nu-l va ataca din 
afară. 0 


UN PROST RENUME 


publica o “carte în care-l 


făcea albie de porci pe De 


Gaulle, întrebându-l ce este 
Franţa şi ce este el, în 
Republica a 
“Magistratură temporară? 
Monarhie personală? Con- 
sulat pe viață? Pașalâk? Si 
în definitiv cine este el, de 
Gaulle? Un Duce? Fuehrer, 
Caudillo, CONDUCATOR? 
Cu acest titlu parazitar, 
“Conducător”, a intrat 
România în istoria secolului 
XX, după ce în secolul tre- 
cut era considerată încă un 
“Paşalâk”, deşi “'stricto 
sensu” Tările Românești 
nu au fost ''pașalâcuri” 
până la venirea unor "paşi" 
ai oligarhiei indigene. Deci 
tot ce-au înregistrat 
străinii  ne-comunişti în 
legătură cu civilizația şi 
cultura românească in seco- 
lul XX, a fost noţiunea de 
“conducător”, termen care 
în româneşte sună de altfel 
foarte prost, amintind de 
“conductor” de tramvai, 
Prin acest termen însă, toa- 
tă presa din lumea liberă, 
cu inclusiv, istoricii, 
definesc continuitatea, isto- 
rică din România acestui 
secol pe ducă, prin. institu- 
ţia de azi, de ''conducător”, 
neîntreruptă din anii '40 
până în anii '80. 
Preşedintele”. de azi, 
care s'a visat un de 
Gaullică, pe măsura fostu- 
lui **Mic Paris”, este numit 
în Occident ''conducător”, 
titlu asimilat noţiunii de 
dictatură din acest secol şi 
comparat cu Ducele 
Mussolini, cu Fuhrehrul 
Hitler, cu Franco, general 
și Caudillo. Bineînţeles că 
această operație semantică 
se face cu cele mai in- 
jurioase intenţii. Dar sunt 
şi nişte deosebiri, pentrucă 
““istoria”” nu e peste tot la 
fel. Tările cu dictatorii 


Mitterand din Franţa, lor 
istorie cu multiple efecte 
“mondiale, ceea ce nu era 


V-a: 


Cronographus ANONIMUS 


„Acum vreo 20 .de ani, enumeraţi aveau in urma 


a bait) 


te imense 


cazul României când i-a 


„apărut '“conducăratul”. 


Obosite de cultură şi 
istorie, Spania, Italia, 
Franţa, Germania erau în 
pragul unor descompuneri, 
pe care dictatorii au încercat 
să le evite, mai curând ori 
mai târziu, cu noroc sau 
fără noroc. Când a venit de 
Gaulle, de altfel cam jumă- 
tate semi-dictator, 'deci pe 
sfert față de ceilalți, orașele 
Franţei erau înnecate de 
gunoaiele care rămâneau pe 
străzi din cauza grevelor de 
gunoieri, manipulați de 
comunişti.  Mitterand nu 
avea nicio dreptate, dar una 
ştia şi el, şi anume despre 
““conducăratul”” din Bal- 
cani, consacrat de România. 

România nu avea înaintea 
“conducătorilor” succesivi 
nimic comparabil cu Impe- 
riile în decadenţă, ca să 
încerce o refacere, așa că 
România care nu ajunsese 
la decadență după o 
strălucire mondială, nu 
avea nevoie de niciun dic- 
tator ca să-irepare balama- 
lele, uzate de prea multă și 
lungă eficienţă istoric- 
culturală pe plan european 
şi mondial. 

România nu a fost nicio: 
dată “imperiu”, şi întregul 
ei ritm istoric a fost altul. 
In acest secol în România 
era o naţiune tânără ca 
maţiune, cu vechi rădăcini 
în Dacia, dar deloc obosită 
de-o imensă cultură şi efi- 
ciență istorică. De aceea o 
dictatură în România, un 
““conducărat” nu avea să fie 
altceva decât un fenomen 
parazitar istoric, care nu 
făcea şi nu face decât să 
perpetueze boala endemică 
a României moderne, deci 
ajunsă “naţiune” şi anume 
boala care se chiamă 


“oligarhie” mai întâi libe- 
rală și quasi-democratică, 


bai GALA Er 

pe urmă personal 
clică, iar de 36 de a 
ce “'revoluţionară””. 


Ș 


Problema României ca 
națiune întregită, era să 
elimine oligarhia, ceea ce 
nu se putea face cu un 
dictator, ci doar cu o mare 
mişcare populară de înnoire 
morală fundamentală. 


Franța avea nevoie de un 
“conducător” ca să mai 
cârpească din ce rămăsese 
pe urmele unei regalități 
planturoase şi ale unei 
republici imperialiste, deca- 
dentă şi învinsă. România 
nu avea însă nevoie de un 
“conducător” şi nici de o 
“revoluție” cu holocaustu- 
rile revoluţionare, ci avea 
nevoie de o reintegrare în 
propria tradiţie cu o refa- 
cere morală prin care să se 
ajungă la obiectivarea mari- 
lor. posibilităţi umane și 
naturale din România 
întregită. - 
In secolul trecut 
România modernă era con- 
siderată ca un fost 
"*paşalâk”, continuat de un 
regim colonial autohton. In 
secolul XX, iată că România 
este legată de noțiunea 
“conducător”, şi numai 
prin această noţiune 
înregistrată istoric, dela 
Hitler până la Mitterand, în 
loc să fie respectată în 
urma unei explozii crea- 
toare anulată în sâmbure de 
fenomenul parazitar al 
dictaturii. Dacă azi lumea e 
plină de ''opera”, cum se 
zice ''filosofică””, “'revolu- 
ţionară” şi *'economistică” 
a “conducătorului” de azi 
desigur “că lumea nu a 
înregistrat nimic din aceas- 
tă “operă” necitită de 
nimeni. Dar cu toate aces- 
tea ni se dă necontenit cu 


**Conducătorul'” la cap. 0 


„ide 


ma - a 


PAGINA 8 


APRILIE 1984 


LOVIȘTE 


Munţii se bat în capete sure, 
râuri din lacrimi de aur își fac- 
Din sânge le creşte pădure, 

ca o platoșe grea peste veac. 


Stânci cu înalte cuşme pe ceafă 
sunt voievozi în Loviştea azi. 
Răsare luceafărul ca o garoafă, 
să mute în lună lăncii de brazi. 


Acum Basarabul iese din criptă, 
cu flăcări şi ncinge domnescul mijloc 
şi arde pe zare, cu sabia'nfiptă 


GE 


a E în pragul întâielor trepte de foc. 


Iar Oltul cu grave cadenţe sonore, 
izbeşte'n mileniu precum într'un zid- 
Tot spumegă vremea'naite prin ore 
şi'n urmă arcade'nstelate se'nchid. 


VÂNT DE SEARĂ 


Căsuţă albă vineţie, 
Subt culmea verde-a unui deal, 
In noaptea mea de pribegie 
De ce mi te arăţi azi mie, 
Căsuţă albă din Ardeal? 


"Ce val de umbre călătoare 
Mi te-abate iar în gând? | 
De ce-mi răsari stăruitoare, 
“De ce te văd acuma oare 
"Mai limpede ca orișicând? 


Pesemne dușmani te prădară, 
Pesemne dușmani ţi-au dat foc, 

Si-un strop din urna-ți funerară 
Tu mi-ai trimis pe vânt de seară, 
asuţă: fără de noroc.. 


Radu GYR 


Octavian GOGA 


“tor oameni de nimic, tie i comunisti români 


Câinii 


ITEAM mai demult intr'o gazc- 
tă românească despre 0 dispo 
ziţie a guvernului comunist 
dela Bucureşti, prin care se 
cere populaţiei rurale să pre- 
dea câinii de curte unui oficiu 
sovietic, spre a fi jupuiţi şi 
făcuţi mâiuşi pentru soldaţii 
roşii. Este vorba de un simplu 

act de epresalii, de josnică răzbunare împotri- 
va bietelor animale, pentrucă muşeau din izma- 
na glorioşilor militari ai armatei sovictice, atun- 
ci când veneau să fure găinile gospodarului dela 
țară. 

După năvala trupelor muscăleşti, când nu se 
mai păsa un pic de hrană nici pentru oameni, 
vedeai pa străzile Bucureştilor bieţi câini vaga- 
bonzi, scheletici, doar pielea și osul, hămesiţi de 
foame, umblând pe lângă ziduri cu ochii umezi, 
sticloşi, cu coada in jos şi capul plecat de înfrân- 
gere, in căularea vreunui ciolan sau a vreunei 
cojiţe de pâine. Nimeni nu ii mai alinta, nici nu 
ii striga pe nume. Doar picioarele beţivilor so- 
vietici incălțați cu cizme de iuit, plezneau cu 
furie printre coastele deșirate de prigoană şi ne- 
mâncare. 

„Acum sie Vor sfârşi calvarul. Pilula de otravă: 


sau soldaţi ai armatei roşii. 

Imi amintesc de vremurile bune de acum trei- 
zeci de ani. Plecam la vie la Valea Călugărească, 
în aproprierea Ploeştilor. Nu era bucurie mai 
mare decât intâlnirea cu dulăii ce păzeau rodul 
si conacul. Erau vreo zece la număr, albi, roşcaţi. 
cenuşii sau negri, care de care mai flocos, unii 
ca vulpea, alţii ca nişte lupi ori lăţoşi ca urşii. 
Mă îmbrăcam inadins cu haine vechi sau cu o 
bluză de pânză groasă, spre a-i lăsa să-si facă 
mendrele, să sară pe mine în toată voia, să-mi 
pue labele pe umeri în semn de imbrăţişare, sau 
să mă tăvălească pe jos prin iarbă, cu dragostea 
lor nebunească. Ştiau că odată cu mine venea şi 
răsplata: porţia de carne sau de bojoci, pe care 
o cumpăram din vale dela măcelar. Altminteri, 


- an zilele obişnuite, nu căpătau decât o halcă de 


mămăligă sau un codru de pâine muiat în ciorba 
rămasă dela oamenii curţii. 

Pe vremea războiului din 1916 se toinulțiseză 
hoţii pe deal. Prădau conacele, dar riai ales fu- 
rau rodul când da în pârg. Paznicii nu mai ave- 
au dreptul să poarte arme de foc, ci o simplă bâ- 
tă cu care nu prea speriau pe tâlhari. Aşa că 
ne-am gândit să păstrăm pe lângă noi cât mai 
mulţi câini ciobăneşti. Erau atât de credincioşi 


- nului, inţelegându-i “bucu 


CUVANTUL ROMÂNESC 


J. N. MANZATII 


şi păzitori, de ziceai că's nişte zmei. Ziua ii ţi 
neam legaţi de coteţe cu lanţuri lungi, ce lune. 
cau pe sârmă. Spre inserat li se dădea drumul, A 
Veneau să ne pupe mâinile cu boturile umede şi 
apoi o zbughiau în vie de le pierdeam urma. Să 
fi ferit Sfântul pe vreun străin să mai pue picio-. 
rui în deal, căci pulberea se alegea de el! In zori 
dulăii veneau de bună voe şi întindeau gâtul ca 
să li se pue lanţul. Ştiau pe semne, că asta e 
soarta câinilor de când lumea şi o primeau oii 
voe bună sau, cel puţin, cu resemnare. y 
In câteva săptămâni dispărură toţi hoţii depe 
podgorii. Fiindcă şi vecinii făcură la fel ca noi, 
Dulăii se dovediseră vrednici, fie că ii chema 
Grivei, Fidel, Azorică, Hector sau Leul. A 
Este de prisos să mai insistăm asupra calită- 
ţilor sau a credinţei câinilor faţă de stăpân. Li 
sau consacrat cărţi întregi, de n'ar fi să cităm 
decât pe Jack London sau Oliver Curwood, Sunt . 
uneori fapte ce ţin de miracol, implinite de bie- 
tele animale ce de obiceiu sunt date ca pildă de 
răutate. Exemplul câinilor sanitari, ai celor po 
liţişti sau militari, câinii ce întovărăşesc pe orbi 
şi invalizi sau pe copiii de şcoală „apoi: faimoşii 
bernardini din munţii Elveţiei, ce de atâtea ori 
au salvat accidentaţii dela moarte sigură, ori 


trupele de câini polari ce trag săniile prin ţinu- A 


ez. ije, e cât şi câinii de curte sau câi- 


doar câteva palide dovezi de devotament şi no- 
bleţă, ce de multe ori o depăşeşte pe aceea a oa- 3 
menilor. Nu e glumă. Există o “omenie” a 
câinilor” pentru cazul că am considera omul p: 
drept centru al tuturor virtuţilor. "Ținând sea- 
ma de marele privilegiu al omului de a grăi, . 
de a se putea exprima, de a se apăra, de a. 
decide, vom desprinde adesea superioritatea pa: 
trupedului, în multe îinprejurări în care viaţa 
reclamă devotament şi sacrificiu. Să nu se uite — 
că bietul câine nu are decât lătratul spre a se. 
exprima, şi colții pentru a se apăra. Cât despre 
temuţii săi colţi, oare le ce mai folosesc în faţ 
pistolului sau a bulinei cu otrava pe care i: 
serveşte adversarul-om? 

Pe nedrept i-a fost atribuită câinelui toate rău 
tatea lumii. In realitate câinoşenia este adesea 
superioară aşa zisei omenii a multor indivizi, se- 
meni de-ai noştri. Intre un câine român şi un 
politician sovietic, aleg pe primul. CARR 

Iată dece, în faţa măsurii luată de bolşevici 
de'a jupui pe credincioşii, neasemuiţii şi umilii 


şi noi, ca altădată fabulistul: 


CARE E OM 
CARE-I CAINE? : 


O O N N N O CN CN Ce a m i au 


CUVANTUL ROMÂNESC 


APRILIE 1984 


PAGINA 9 


O CULTURĂ ZISĂ “ARMONIOASĂ” 


Până acum credeam că în R-.R. 
fericirea este doar acea plăcută stare gene- 
rală provocată de abundență, de libertate, 
de dulceața tovărăşnicească a cui se ştie. 
Dar ne-am înşelat. Scăpasem din vedere 
veultura”, ceea ce ne arată nouă înşine ce 
rămaşi în urmă suntem cu informația 
privitoare la noua "Dacia Felix", de astă 
dată însă "independentă" nu sub jugul 
ocupaţiei de exploatare a Romanilor im- 
perialişti, selavagisti, anti-pacifişti, la 
urma urmelor fasciști-totalitarişti, ca 
dovadă Mussolini, ca să nu mai vorbim de 
Papă, deşi după spusele lui Conu Leonida, 
democratul '*Galibardi” i-ar fi botezat un 
urmaş. 

Ne-am înşelat pentrucă Dacia de azi nu 
este numai o ţară în care sa desființat 
selavagismul, nu este o ţară în care nişte 
abia semi-alfabetizaţi scriu cu nemiluita 
cărți peste cărţi, nu este doar o țară in- 
dependentă ca niciuna din lume, şi indefi- 
nit-mai anti-imperialistă ca Angola însăşi, 
dar este o ţară în care după cum spune 
floarea ei intelectuală ''cultura socialista 
atinge culmile umanismului”. Da, aşa 
scrie "România literară” din 7 Februarie 
1984, dată ajunsă astfel de neuitat. In 
“istorie pe dos”, bineînțeles. 

"CULTURA românească de azi”, scrie 
România literară, "'rezultat nemijlocit al 
celor aproape patru decenii care au trecut 
dela marele act înfăptuit de poporul nos- 
tru la 23 August 1944, reprezintă o expre- 
sie semnificativă şi definitorie a însăşi 
evoluției istorice a României de-a lungul 
acestei perioade, cu deosebire in epoca de 
după CONGRESUL al IX-lea al partidului 
comunist român”. Stim că orice discuție 
cu gorgonele este imposibilă, dar n'a uitat 
nimeni că în Congresul al IX-lea cu inclu- 
siva punere la punct a scriitorilor la 
Mangalia, s'au pus bazele jugulării cultu- 
rale; ajunsă azi aproape “de apogeu. 


Spunem "aproape" deoarece mereu ni sa 


tot părut că nu se poate merge mai 
departe, cu războiul contra culturii, dar 
mereu s'a mers tot mai departe. 

Este o probă de îinfiorător cinism 
afirmaţia că azi CULTURA din România, 
aşa cum se prezintă ea, după re-revoluţia 
culturală din anii 1968-71 şi următorii, ar 
fi un rezultat "nemijlocit! cum se 
pretinde în editorialul din “România lite- 
rară”. Unul, între toate rezultatele 
“nemijlocite” a fost şi persecuția lui Paul 
Goma, urmată de expulzare. Alt exem- 
plu, de astă dată tragic, este uciderea 
lentă, evident “nemijlocită”, a Preo- 
tului Calciu. Tot “nemijlocită” este și 
dizolvarea Universităţii, a liceului, a Insti- 
tutelor de cercetări teoretice, ca să nu mai 
vorbim de regresul activităţilor editoriale, 
reduse deocamdată la jumătate, dând ast- 
fel pe faţă starea de război în care se află 
“comunismul real”. 

Studiile umaniste, nu în sensul 
marxist-bolşevic, ci în sensul lor tradi- 
ţional, au fos excluse din Universitate şi 
din liceu, iar cercetările teoretice, dela 
ştiinţele pozitive până la matematici şi 
până la cele ale limbii, literaturii, istoriei, 
psihologiei, ale antropologiei, folelorului 
şi etnologiei, au fost şterse depe tablou şi 


înlocuite cu cercetări care privesc exclusiv 


“producţia” și numai producţia, care nu - 


dă de altfel nimic ca lumea, în niciun sec- 
tor al ei. 4 i 
Copiii din licee şi studenţii 
chinuiţi o mare parte de an cu lucrul 
“agricol”, cu lucrul în mine sau fabrici şi 
astfel cel puţin o treime din an tinerii 
“culturii nemijlocite” sunt robi cărora li- 
se  ruinează sănătatea şi li-se frânge 
moralul provocându-le dezgustul de viață. 
Aceasta 'se chiamă în sinistrul editorial, 
“0 cultură armonioasă” cum, zice titlul 
lui, care ar consta în primul si ultimul 
rând în E, i 
sociale”. '*Cu alte cuvinte încă de copil 
omul trebue să înveţe că este rob care să 
mulțumească necontenit şefilor PENTRU 
ULTIMA  FIRMITURA pe care 0 
im te. . Fi .. 
a rap arde nici de glume, nici de ironii, 
sau la nivelul din R-S.R-, de cum s'ar zice 
zeflemea. Aceasta nu mai este posibilă, iar 
cei care vin din țară spun ceva foarte grav: 
Românilor nu le mai arde de glumă sau 
anecdotă. Nici noi nu putem glumi pen- 
trucă în România se organizează cu . 
rigoare tot mai implacabilă dela Congresu 


sunt 


“conştientizarea „existenței - 


al IX-lea al partidului de ocupaţie 
comunistă, crima de genocid fizic şi moral, 
printr'o integrală “'conştiențializare” de 
către zbirii minorităţii oligarhice 
comuniste. Această “'conștiențializare”” de 
este altceva decât o inoculare cu boală, cu 
morbii care rod oamenilor conştiinţa de 
sine, şi pe aceea personală, şi pe aceea a 
umanității omului, şi pe aceea națională. 
Scopul unei culturi de zapcii semi-analfa- 
beți nu este elevația ci abrutizarea 
oamenilor, cu tot felul de pretexte, printre 
care foarte important este. cel '"patriotic”, 
“patriotism” fiind egal cu comunism, 
după cum şi umanitatea omului nu poate 
fi decât comunistă, materialistă şi de 
clasă. 

Patria la aceştia este “partidul”, filoso- 
fia este "'partidul” iar clasa este și ea 
““partidul”?. Spre deosebire de genocidul 
“turcesc” din războiul trecut, genocidul 
comunist operează prin CULTURA, bine- 
înțeles transformând-o în altceva. Cultura 
n'a vorbit în România liberă niciodată de 
"conştienţializare”. Semănătorismul lui 
Iorga, care în cultura politică a adus ideea 
de “"naţional-democraţie”, era bazat pe un 
profund sentiment național, care nu avea 
nimic cu '"miciurianismul”” sau "inventa: 
torul Popov” din Rusia trecutului după: 
război, care la noi s'a fixat printr'o for: 
mulă “stante pede", protocronism, ceea 
ce nu înseamnă exact altceva decât nimic. 

lar dacă vor protocronism cu' orice preț, 
de ce intelighenţia partinică nu recunoaste 
că ideea sindicatelor libere pentru dreptu- 
rile muncitoreşti a început în România, 
printr'un curent provocat chiar de un 
scriitor, Paul Goma, e drept expediat re- 
pede illico peste graniță în Occidentul 
apocronist. După câţiva ani ideea a 
reapărut, cu o răspândire mult mai amplă, 
in Polonia. Acesta este “protocronismul'” 
comunist general: după ce “revoluţia 


“muncitorilor”, a “clasei”, se instalează la: 


putere, se ajunge la un stadiu în care 


“muncitorii, pentru care se pretinde că sa 


făcut revoluția, fac și ei ca “socialiștii” de 
acum o sută cinzeci de ani, adică vin în 
regimul - muncitorilor cu revendicări 
muncitoreşti. Resemnarea ar fi că mai 
bine protocronism cu întârziere, decât 
niciodată. 

Dela congresul al IX-lea, se organizează 
cu maximum. de rigoare şi cea mai 
susținută metodă, lichidarea poporului 
român cu mijlocirea crimei de genocid, 
fizic şi moral, operat de către zbirii 
comuniști, “'conştienţializaţi” ai '*societă- 
ţii socialiste”. Cea mai sigură distrugere a 
unui popor este prin alienarea lui dela 
propria cultură. Așa s'a ajuns că România 
de azi este singura ţară din Europa, în 
care se condamnă la moarte și se execută 
nişte nenorociţi care au furat ceva carne 
ca s'o mănânce, pentrucă altfel nu aveau 
cum. Si tot numai în România au fost 
omoriţi oameni şi pentru alte furtişaguri. 

In Europa normală nu mai există 
pedeapsa cu moartea. Acesta este un 
rezultat *'cultural”, deoarece cultura nu 
se reduce doar la romane sau alte ramuri 
ale literaturii. Desființarea pedepsei cu 
moartea vine tocmai bine în sprijinul unei 
culturi” armonioase, -pentrucă dovedește 
cea mai înaltă ''conştiențializare”, adică 
frica de eroarea judiciară este mai mare 
decât setea de ucidere. Mizeria generaliza- 
tă în acestă “cultură armonioasă” duce la 
o scădere tot mai înfiorătoare a “conştiin- 
ței'”, deci şe petrece în realitate o adevă: 
rată ''desconştienţializare"”, pentrucă 
împulsiile primare ale supraviețuirii 
fizice, ameninţată ''de sus”, duc inevitabil 
la incapacitatea de-a mai deosebi între 
“bine şi rău”. 

Această desființare a realei conştiinţe 
este susținută de toată propaganda 24 de 
ore din 24, prin minciunile împroşcate de 
presă, radio, cinematograf, televiziune şi 
“agitprop'”. Spunem 24 de ore din 24, pen- 
trucă oamenii nu mai pot avea nici liniștea 
somnului, fiind apăsaţi tot mai mult de 
lipsuri şi frică. De aceea “morala” globală 
a acestei ''culturi armonioase” este cea 
mai profundă imoralitate, și cultura este 
transformată în “cureaua de transmisie” 
a minciunii şi a totalei abrutizări. 

Nimic din ce-a fost “program cultural” 
din 1948 incoace, pe plan academic, 
universitar, scolar, stiințific, literar siar- 
tistie nu poate fi acceptat de Românii care 


Dumitru STĂNCESCU 


încă nu s'au desconștienţializat. Repetăm, 
nimic, pentrucă oricât de anodine ar părea 
unele lucruri programatice, niciunul nu se 
sustrage palpabilei intenţionalităţi 
malefice, pentrucă tot '“'programul cultu- 
rii” la comuniști este făcut cu scopul dea 
rupe neamul de orice tradiție românească 
şi universală începând cu credința care 
timp de 1500 de ani a asigurat 0 con- 
tinuitate de societate în Dacia, împotriva 
tuturor vrăşmăşiilor. 

Cu alte cuvinte într'un mileniu și jumă- 
tate nu a fost stârpită umanitatea din 
Dacia, umanitate care cu încetul a devenit 
“românitatea”, care până în 1948 a avut 
libertate culturală şi anume libertatea 
poporului să-şi manifeste datinele, credin- 
ţa şi caracterul în trăsăturile lui funda- 
mentale. Nimic din toate acestea nu au de- 
a face cu cultura leninist-stalinistă porun- 
cită în România cu interdicţia culturii 
proprii. Aculturarea neamului românesc 
este în totală ''armonie” cu distrugerea 
lui fizică şi morală. Ferocele şovinism par- 
tiiic a fost propagat cu cea mai mare 
energie exact dela Congresul al IX-lea 
încoace. Acesta nu este nici patriotism, 
nici dragoste de neam şi de oameni în 
general, ci este expresia “nemijlocită” a 
culturii pe care trebue s'o numim 
“cultura Vlad Tepeş'”, care are, pe lângă 
dramaturgii şi liturgicii ei laici, un întreg 
aparat de poliție, și culminează azi cu 
decapitarea unor şterpelitori de cotlete. 
Cum se poate numi aceasta altfel decât 
“cultura Vlad Tepeş'.? 

La vechea ''consfătuire”” dela Mangalia, 
când li s'a cerut culturalilor mai nesupuşi 
să-și bage minţile în cap ca să nu-l piardă, 
articolul citat ne spune că “a fost 
reafirmată viguros şi convingător legătura 
strânsă dintre cultură şi morală, dintre 


dezvoltarea culturii şi dezvoltarea 
conștiinței”. - Acesta este un fel de-a 
vorbi cifrat al  zbirilor ocupaţiei 


rosii, pentrucă în realitate se cul- 
tivă două morale: una a supușilor, pe 
bază de minciună, frică, delațiune, şi alta 
a zbirilor care abia știind să se iscălească 
devin din cer senin autori de cărți ştiin- 
țifice, filosofice, sociologice, etc. ete., pen- 
tru care chiar ridică pretenţii de "Nobel", 
în ciuda originilor lui pur capitalist- 
burgheze. Zbirii au prăvălii speciale cu tot 
ce le doreşte inima, dar dacă un rob fură 
ceva carne i-se taie capul, pentrucă aşa 
cere ''morala socialistă”. 

'Ce se va mai alege de poporul român în 
încă alte aproape patru decenii cu acest 
program de neiertător genocid fizic şi 


moral nu putem să ne închipuim. Sau mai 
bine zis nu vrem. Timp de o mie de ani, de 
când a început să se vorbească despre 
“Valahi”', Românii şi-au făcut o cultură 
proprie, într'o adevărată viziune ar: 
monioasă a lumii, dezvoltând virtuțile lor 
de bază. In aproape 40 de ani s'a reușit o 
rupere a Românilor de spiritul lor pro- 
priu, cum nu ne-am fi aşteptat . 


Eficienţa programului cultural comu- 
nist este mai mare decât se poate închipui 
de către o minte normală. De aceea ne 
temem că la 90 de ani de societate multi- 
lateral dezvoltată, dacă mu scapă prin 
minune de ea, Românii vor fi nişte resturi 
de populație care vor vorbi limba 
românească tot mai desfăcută de conţinut, 
limbă tolerată, dar nu oficială. In încă 
aproape 40 de ani de regim ca acela de azi, 
Republica Socialistă România ar urma să 
fie realipită Basarabiei, Bucovinei de Nord 
şi Republicei Moldoveneşti, care atâta 
aşteaptă, adică să-și îmbrățiseze fraţii la 
sânul revoluției mame. 

E greu de înțeles dece unii intelectuali 
Români ajung până la a face o comparaţie 
a poziției lor de azi cu aceea din timpul 
războiului, când cum zic, ei erau cu opozi- 
ţia între * fascism” şi '*democraţie”. In 
timpul trecutului război Românii nu se 
aflau intr'un regim propriu zis fascist 
decât în jargonul comunist. lar acum nu 
este o simplă opoziție de acelaşi fel, ci este 
opoziția faţă de genocidul la care este 
supusă România, pentru prima oară în 
istoria ei. De asemenea nu trebuesc con- 
fundaţi termenii. In România de azi nu 
este un “naționalism”, ci un radical sis- 
tem anti-naţional, nu este un "tradiţiona- 
lism”” ci un sistem radical ''anti-tradi- 
ţional!”. In acest fel ''satul arde şi vecinul 
se piaptănă”, Cultura nu este în România 
ceva retrograd, ci instrument al 
genocidului. 

„Dacă noi încurcăm termenii pe-aici, ce 
să mai pretindem gogorițelor de acolo. 
Dacă noi acuzăm pe comuniști că sunt 
naționalişti, tradiţionalişti, retrograzi, şi 
îi comparăm cu "noua dreaptă” din 
Franţa, păcătuim profund, prin inadver- 
tență de termeni şi dezorientare. Aşa că 
este nevoe să ne mai reorientăm, şi să ve- 
dem în România ceea ce este, adică 


organizarea genocidului, nu... “tradiţiona- 
lism'””. Pentrucă în acest caz ar însemna că 
Românii ar duce o viață normală, într'o 
cultură normală, şi cu cele mai frumoase 
perspective de viitor, în cea mai “ar- 
monioasă cultură”. (m) 


4 


PAGINA 10 


APRILIE 1984 


„Si viața este tot, nu moartea. 


LA PAȘTI 


Prin pomi e ciripit și cânt, 
Văzduhu-i DlLo de-un roșu soare 
Si sălciile 'n albă floare — 

E pace!'n cer și pe pământ. 
Răsuflul cald al primăverii 
Adus-a zilele Invierii. 


Si cât e de frumos în sat ! 
Creștinii vin tăcuți din vale 

Si doi de se "ntâlnesc în cale 
Iși zic: Hristos a înviat ! 

Si râde-atâta sărbătoare 

Din chipul lor cel ars de soare. 


Si-un vânt de-abia clătinitor 
Sopteste prin văzduh cuvinte: 
-E glasul celor din morminte 
E zgomotul zburării lor ! 

Si pomii frunțile-ș -si scoboară, 
Că duhul Sfânt prin aer zboară. 


E liniște. Si din Altar 
Cântarea'n stihuri repetate, 
Departe până ?n văi străbate — 
Si clopotele cântă rar: 

Ah, Doamne ! Să le-auzi în vale 
Cum râd a drag și plâng a jale ! 


Biserica pe deal mai sus, 

E plină astăzi de lumină, 

Că 'ntreaga lume este plină 
De-același gând din cer adus; 
In fapta noastră ne e soarta 


Pe deal se sue 
Neveste tinere și fete, 
Bătrâni cu iarnă vieții'n plete; 
Si ?ncet în urma tuturor 

Vezi sovăind câte-o bătrână 
Cu_micul ei nepot de mână... 


Ah,iar în minte mi-ai venit 

Tu, mama micilor copile ! 

Eu știu că și ?n aceste zile 

Tu plângi pe-al tău copil dorit ! 
La zâmbet cerul azi ne cheamă, 
Sunt Paștele ! Nu plânge mamă ! 


George COŞBUC 
HRISTOS A ÎNVIAT 


E soare pe ceruri, 
Sin inimi e soare. 
Cu iarna ce moare, 
Nădejdea învie, 

Pe firul de iarbă, 
Pe fragedă floare, 
Ca lacrime plouă 
Mărgele de rouă. 


Aleargă peste'ntreaga fire 
Fiouri largi de fericire 

Si toate inimile bat: 
“Hristos a înviat!” 


Un zbor naiv de idealuri 

In inimi prinde să tresară... 

Ca și pe câmpuri, văi i și dealuri 
In suflete e primăvară ! 

Si cerul mai clar, mai dulce, 
I-aduce parcă o solie 

De tot norocul nostru-blânda 
Si-armonioasa ciocârlie. 


Cântați “Hristos a înviat!”! 
Si clopotele”n dimineața 
Se'nalță?n cerwnseninat 
Cântarea dragostei de viață ! ! 
Si glasul lor purtat de vânt, 
Când va sui'n lumină 

Spre tronul Domnului cel Sfânt 
Cui luminile se”nchină, 

In ceasul binecuvântat 
De vis și rugăciune, 

/ Când soarele răsare, să 
C?o argintie trâmbițare i că AA 210 
Unîngerpoateosăsune O. i 
Intr?a popoarelor uimire, 

Universala mântuire: 

“Hristos a a faviate (i 


“Cincinat PAVELESCU. 


PASTILE ÎN POEZIA ROMÂNĂ 


- ANTOLOGIE - 


ALCĂTUITĂ ȘI PREZENTATĂ 
de 
Nicolae NOVAC—— 


ÎNVIERE 


(fragment) 


Cântări de laude "nălțăm 

Noi, Tie, Unuia. 

Primindu-l cu psalmi s si cu ramuri, 
Plecați- -vă neamuri, 

Cântând Aleluia ! 


Hristos a înviat din morți 

Cu cetele sfinte, 

Cu moartea pre moarte călcând-o, 
Lumina ducând-o 

Celor din morminte. 


Mihai EMINESCU 


HRISTOS A ÎNVIAT 


Hristos Mântuitorul din morți a înviat 
Si fruntea-i ca un soare 
Lucind peste popoare, 

Fiori de nemurire în lume-a "mprăștial ! ? 


Hristos, zeul credinţei, ieșit-a din mormiînt! 
Si-a sa reînviere 
Ne-arată că nu piere 

Dreptatea și credința și adevărul sfânt ! 


Hristos e viu! Ca dânsul, o! voi ce suferiți 
In lanțuri de robie, 
Curând Ia viață vie 

Din umbra trist'a morții veți fi cu toți ieşiţi ! 


Vasile ALECSANDRI 


HRISTOS A ÎNVIAT 


Si iată miezul nopţii de stele 'mpodobit; 

Un sunet lung s'aude, pământu' n el vuiește, 
Adânci puteri îl miscă, izbindu-l. Zguduit, 
Mormintul se deschide: Scriptura se "mplinește. 


Lumini lucesc la gura mormintului deschis, 
Intunecimea piere o clipă”n toată firea... 
Hristos învie !... Paznici, să fie vouă vis, 
Lumina vă orbește, v'a înlemnit uimirea ! 


Lumină din lumina cerescului cuprins 
Luceşte-acum pe chipu-i, 1” "înalță biruința, 
si, lepădând pământul, îl lasă toc nestins! 
Pe calea mânturii: nădejdea și credința. 


Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat, 
Ne-a dat EI nouă pildă a marei jertfi de sine; 
Cu moartea Sa pe moarte călcând a înviat 
Spre învierea vieții în faptele de bine; 


Cântaţi cu bucurie Acelui ce-a scăpat 
Pe om și omenirea de moarte sufletească. 
E Paștele ! Viaţă ! Hristos a înviat ! 
lubire între oameni și pace să domnească. 


AI. MATEEVICI 


HRISTOS A ÎNVIAT! 


„Si râd de 


-Iertaţi pe cei ce vă lovesc, 


MÂNTUITORUL 


Crucificat, sub cerul Palestinii, 
Senin și fără strigăt de durere, 
Simţea povara trupului ce piere 
Eterizat în aurul luminii. 


Si când i-au dat să bea oțet și fiere, — ie 
Pe fruntea lui mai albă decât crinii, i 
Cunună de rubin sclipiră spinii a 
Nimbând dumnezeiasca lui pulere... e 
Cumplit, durerea a întins paharul 
Acestui Neam și i-a rănit simțirea; 
Sirag de ani el'a urcat Calvarul... 


Dar suferind, vrășmase, prigonirea, 
Bătut pe cruce, îndurând amarul 
EI și- -a *nălțat, prin jertfă, mântuirea ! 


Mircea Dem. RĂDULESCU. 


Sau tremurat stăpânii lumii 
La glasul blândului profet, 
Sun dusman au văzut în fiul 
Dulgherului din Nazaret !... 


EI n'a venit să răzvrătească 
Nu vrea pieirea nimănui; 
Desculţ, pe jos, + colindă lumea, 
Și mulți hulesc în urma Lui. 


“Si mă cu pietre îl alungă, 


EI orbilor le dă lumină, 
si munţilor le dă cuvânt, 

Pe cei infirmi îi întăreşte, 

Pe morți îi scoală din mormint, 


Si tuturora deopotrivă, 
Imparte darul Lui ceresc, — 
Si celor care cred într'nsul, 
Si celor ce-L batjocoresc. 


Urască-L. cei fără de lege... 
Ce-i pasă Lui de ura lor ? 
El a vehil s'aducă pacea 

Si întrățirea tuturor ! 


Din toată lumea asupriții 
In jurul Lui s'au grămadit, 
Si vijeliile de patimi 

La glasul Lui au amuţit: 


“Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă, 


lubiţi pe cei ce'n contra voastră 
Cu vrăjmășie se pornesc...”! 


ii 
Cât bine, câtă fericire, 
Si câtă dragoste-ai adus ! 
Si oamenii drept răsplătire, 
Pe cruce "ntre tâlhari Te-au pus. 


Au râs și Te-au scuipat în față. 
Din spini cunună Ti-au făcut, 

Si, î în deșarta lor trufie, 
Stăpâni asupra-Ti s'au crezut... 


-Aduceţi piatra cea mai mare 
Mormâîntul să-i acoperiţi, 
Chemaţi sutaşii cei mai ageri, 
Si străji de noapte rânduiți..- 


NI 


Sau veselit necredincioșii 
C'au pus luminii stăvilar, 
Ci ea s'a întărit în focul 
Durerilor de pe Calvar. 


Si valurile-i neoprite 

Peste pământ se împânzesc, 
Ducând dreptate si iubire 

Si pace'n neamul'omenesc-; 


Voi toți, cezaţi plâns în întuperie 
Și nimeni nu-va mângâiat, 3 Fa 
Din lunga voastră 'ngenunchere, ; 
Sculaţi ... Hristos a înviat !, 


CUVANTUL ROMÂNESC 


E bine chiar dela început 
să subliniez că fără.tăria de 
caracter a lui “Remus 
Radina, cartea de față nu ar 
fi putut apărea. Sunt dbi 
ani trecuți de când, Radina, 
arătându-mi manuscrisul 
respectiv îmi vorbea 
pătruns de datoria ce-o are 
de îndeplinit ca să publice 
lucrarea unui frate de-al 
său şi ştiu cât s'a zbătut 
până în sfârşit editura 
Coresi a înţeles să-i vină 
mărinimos în întâmpinare. 

Victoria ce i-a adus-o 
destul de temerara acțiune, 
dedicată cum nu se poate 
mai adecvat anului deținu- 
tului politic român, îi 
dorim să-i umple fiinţa cu 
mulțumirea pe care desigur 
o merită. Incă o dată gândul 
nostru bun se îndreaptă şi 
înspre editorii mult 
apreciatului manuscris. 

Prefaţa iscălită de același 
Remus Radina ni-l prezintă 
pe autorul cărţii *'Drumul 
crucii”! în câteva rânduri de 
adâncă tensiune interioară, 
aşa cum doar rugăciunile 
şoptite la icoane o mai au. 
Pe această cale aflăm că A. 
State este ceea ce se chiamă 
un erou, deținutul care i-a 
sărutat mâna de pe cârjă în 
închisorile comuniste, a 
prefigurat gestul de mâine 
al ţării recunoscătoare. Cele 
enunțate cântăresc greu pe 
balanța judecății noastre, 
odată ce vin dela un om de 


absoluta curăţenie sufle- 


tească a lui Remus Radina. 

Citind Drumul crucii 
rămânem convinși că Aurel 
State ne dă o lecţie unică de 
eroism, numai că pentru a. 
fi de acord asupra ei va fi 
necesar să definim conținu- 
tul noțiunii în cauză. Dacă 
după reprezentarea unora, 
a fi erou înseamnă a execu- 
ta fapte de nemaipomenită 
vitejie, atunci Aurel State 
nu face parte dintre aceştia, 
de altfel atare acte pot 
adeseori să fie declanşate 
din frica disperată a 
lașului, analizată printre 
alții în unele din nuvelele 
sale, sub reflexul grimasei 
sardonice, de către Guy de 
Maupassant. Conform păre: 
rii din Eneida, a poetului 
mantovan Publius Vergilius 
Naro adevăratul eroism se 
deduce din faptele de 
fiecare zi, deci în acest sens 
eroismul s'ar suprapune 
condiției umane consacrată 
fără fisuri principiilor şi 
idealurilor sale de viață, 


prin urmare dacă primul ar + 


fi insul eroului de ocazie, 
cel de al doilea ar înfățișa 


„pe eroul total, arhetipul en- 


telehiei aristotelice. 

In acest mod va merge pe 
“drumul crucii” A. State, 
asemenea unui sfânt de El 
Greco în ochi strălucindu-i 
lacrimi limpezi, ca nişte iz- 
voare, ce oglindesc în ele, 
cerul. 

Acţiunea priveşte răz- 
boiul din Crimea dintre anii 
1942-1944, cu cele două file 
ale sale: cucerirea Sevasto- 
polului urmată peste alţi 
doi ani de încercuirea lor şi 
căderea ca prizonieri în Mai 
1944. Descrierea nu se face 
sub formă obiectivă, 
tolstoiană dar nici ca jurnal 
de front în, maniera lui 
Camil Petrescu de pildă. 
Drumul crucii ocupă un loc 


de mijloc, ar fi un fel de 
istorie a inimii redactată 
pentru rememorarea 
anumitor etape ale destinu- 
lui, existență ajunsă la una 
din _răspântiile veşniciei, 
de-aici, chiar dacă nu sunt 
recunoscute, anumite 
manevre proustiene, căci 
tinereţea rămâne indiferent 
de cadru, tinerețe. 

Si fiindcă jocul se 
tocmeşte cu moartea, atitu- 
dinea mioritică va motiva 
seninătatea de a o înfrunta, 
Ssimţindu-și fruntea lipită 
de stele şi privirile îngreu- 
nate de promoroaca lucefe- 
rilor. In consecință, lipsa 
oricăror stridențe sau revol: 
te, domină răbdarea de a 
suporta a  biblicului Iov, 
doar totul se desfăşoară în 
ovalul enorm numit 
Dumnezeu, în legendă, în 
taină. r 

Oricât ar părea de 
paradoxal şi imposbil ar- 
moniile scrisului lui Aurel 
State urmează cadenţele 
aurorelor mozartiene, iau 
forma de arhitectură dreap- 
tă a unor temple construite 
din marmora de Paros a 
luminii. 

Dau un exemplu grăitor: 
Atacul Sevastopolului se 
petrece într'o primăvară de 
vis, leitmotivul: spiritului 
pur îl alcătuieşte 
halucinantul câmp cu flori 
roşii de mac. Rememorăm 


scena din Doctor Jivago de 
Pasternak, câmpul cu flori 


roşii de mac, unde cad 
secerați de mitralieră niște 
copii, cadeți conduși de un 
bătrân comandant, ratat de 
arme. Sau acelaşi câmp al 
macilor roşii, pictură de 
Monet, pretractate nu 
comod din fotoliul unui 
muzeu ci din tranșee, sub 
obuze, stropit de sângele 
camaradului sfârtecat de 
schije, lângă tine. 

lată sub ce auspicii 
umane, lipsit de morgă şi 
teatralism declamatoriu se 
dezvoltă autenticul eroism 
al lui Aurel State. La at- 
mosfera visului hieratic de 
parcă bătălia sar fi încins 
la porţile centaurilor din 
mitologie, mai contribuie 
prezența prietenului, 
căpitanul George Fonea, cel 
ce prin poezia sa trans- 
formă pașii  înorogului 
întunecimii in zboruri 
diafane de înger. Rănit, 
fără un ochi, refuză să-și 
părăsească oamenii ca dela 
sine înțeles fapt. '“divers 
ale cărui proporţii viitorul 
are sarcina să le stabilească 
în dimensiunile urieşescu- 
lui titanic. Ş 

Neindoios, George Fonea, 
este un alt erou total. 

După doi ani încercuiți» 
cu spatele la mare deşi răz- 
boiul este pierdut lupta se 
duce neschimbată - mai 
departe, tancurile sunt 
oprite cu pușca şi piepturile 
soldaților, demni urmași ai 
celor dela Smârdan, Plevna, 
Oituz şi Mărăşeşti. Fiorul 
mării, al mijlocului e sal. 


vare şi retragere spre casă, 
ie mirajul vede- 


i icim din 
E aicige te în fond o fată 


marine, 7 
telor ma “dată de caii 


Di lutind pe ape 
morți pluti Sr, 
pa rezistenţă dârză 
va urma şi în prizonierat. 
Spre ci 
nu va mu 


nstea lui, A. State 
mi pe nici unul din 


APRILIE 1984 
E E ana OR ARN AR N O SO DAE EEE 


Drumul Crucii de Aurel State 
sau despre adevăratul eroism 


Vol. |. Ed. Coresi, Freiburg, 1983 
—— Ovidiu VUA— 


trădătorii trecuţi în tagma 
antifasciştilor lui Ana 
Pauker şi a trupelor lui 
Tudor Vladimirescu. Nu se 
consideră în stare să le facă 
rechizitoriul, să- ridice pia- 
tra din parabola Mântuito- 
rului şi să o arunce în ei. 
Nu are cuvinte decât pentru 
fraţii lui de suferință, pe 
aceştia îi citează, de aceştia 
este mândru şi îi iubeşte, 
ne transmite şi nouă din 
bogăția imaculatelor lor 
vieţi. 

Revenind la zilele sale 
din Crimeea nu vom omite 
cunoștințele sale printre 
Tătarii autohtoni, între ei 
Zenaib şi Ashe par femei 
coborite din Una şi o mie de 
nopți. "'Legenda și taina” 
locurilor descoperite în 
timpurile de război şi lavă 
ale războiului ne duc la 
volumul de poezii Poeme 
pentru cruciați al lui Al. 
Gregorian. Aceleaşi sen- 


timente şi experienţe spiri- . 


tuale, a ''Balaclavei 
cântând”, picuri de neste- 
mate şi vise ieşite ca nuferii 
din mocirlele beznei, în poe- 
zia lui' Al. Gregorian şi în 
proza lui A. State. Ceea ce 
vine să ne vorbească despre 
înalta constiință a părinților 
şi fraților noştri, plecați în 
cruciada din Răsărit ca să 
se bată pentru liberta: 


noastră. Si astă nu se poate 
face decât atunci când 
“inima este un fel de Graal. 


sfânt. Potir pus pe altarul 
marii jertfe. Inimă pură si 
curată ca vinul şi pâinea 
Cinei de taină. 

Recepţionarea acestor 
voci care se regăsesc după 
atâţia ani în unisonul de 
cor al crezului lor de gene- 
rație, dezvăluie cititorului 
de astăzi ceva din măreția 
trăirii, pe viu, a istoriei. 
Bineînțeles mă refer la 
Istoria Românilor. 


Caracterul olimpian, 
seren, al firii lui A. State, îl 
punem în legătură şi cu 
originea sa din cetatea de 
sub munţi, Câmpulung- 
Muscel, orăşel astfel descris 
de autorul nostru: ''Câm- 
pulungul Muscelului, 
primul scaun de domnie al 
'Tării Româneşti, rămăsese 
până în anii dinaintea 
celui de-al doilea război 
mondial un orăşel proaspăt, 
curat şi duminical, cu loc 
pentru viaţa tânără, fără 
încremeniri şi gravul 
stemelor şi  lespezilor-care 
fac vestite alte locuri cu 
atât trecut: dar și fără 
deschiderea asurzitoare 
spre viitorul vieţii de azi; 
cu înălțimile albastre ale 
Făgărașilor, dar și cu 
deschiderile dunărane sub 
ochi, cu legănarea de doină 
a muscelelor sub tălpi, cu 
locuri de Ștaţia fără orien- 
tare turistică spre pretu- 
tindeni, cu ierni molcome, 
cu fulgii din amintire, cu 
veri proaspete, cu fâneţi de 
mireasmă, grădini de 
pomet, cu ritmuri cu 
brâuleţ dar și armonii de iie 
musceleană și în locuri, şi 
în oameni, îmi aminti 
brusc că-l uitasem.” 

lată mediul în care 
“venea Dumnezeu ca un 
gospodar cuminte după ce- 
şi isprăvise lucrarea” unde 
a învățat A. State să 


iubească soarele, natura şi 
florile, matricea valaho- 
muntenească de unde şi-au 
însuşit patima de grădinar 
T. Arghezi la margine de 
Bucureşti sau Al. 
Gregorian în depărtata 
Malaga. Aurel State ni se 
profilează ca un Pană Trăz- 
nea, personaj celebru de-al 
lui Brătescu-Voineşti, tran- 
smutat din Târgoviștea lui 
liniștită în plin război, 
devine subit robul mirărilor 
grave din capitolul Tulpini 
fulgerate. Obişnuit până 
atunci cu liniştile și 
aromele plantelor şi pomi- 
lor grădinii sale, suferă 
când le vede strivite sub 
gloanţele partizanilor 
ascunși în umbra lor. 

De bună seamă credința 
cruciatului, ca al lui Al. 
Gregorian, întrebuințează 
limbajul dospit pe dinnăun- 
tru cu esenţele magice ale 
poeziei, ceea de conferă ope- 
rei o certă valoare artistică, 
documentul fiind strecurat 
prin filtrul unei sensibili- 
tăți m de toate zilele. 


Relatările de război ale 
lui Aurel State prin multele 
lor reușite se impun a fi 
comparate cu remarcabila 
realizare a lui Ion Emilian, 
Călăreţii Apocalipsului. In 
cea din urmă ni se evocă 
epopeea călărașului român, 
frate al calului încă de pe 
vremea regelui Rhesos din 
Iliada lui Homer. Tabloul 
soldaților inamici care se 
distrează împuşcând pe 
Nipru, flamingi, superbe 
păsări de ape, se înrudeşte 
cu multe secvențe tratate 
de Aurel State. 


Drumul crucii constituie 
şi el un imn şi cantată 
închinată vânătorilor de 
munte români, altă înfră- 
țire din străbuni între 
Român şi munții, ''mănoşi 
cărunţi'” ai lui Aron 
Cotruş. Port din copilărie o 
sacră amintire unui vânător 
de munte, tânăr ofiţer, 
mort, acoperit de glorie, în 
Caucaz. 


Aurel State urmăreşte să 
ne transmită prin cartea sa 


ÎNVIERE 


_..„„.Sin noaptea aceea 


i 3 
> Se 


1 
fute 


e de Sabat, târzie, 
2 7a'nviat.... pa 


PAGINA 11 


mesajul tuturor celor morți 
în Caucaz, Crimeea, Valea 
Piersicilor, dela cercul polar 
al Siberiei până la Sighet. 

Pentru aceşt deziderat a 
fost gata să suporte orice 
represalii doar în timp ce-şi 
trimitea spre editare 
manuscrisul în străinătate 
el trăia, încă în țară. Stirea 
încetării lui din viață, la 
începutul anului 1984, tre- 
bue verificată. 

Inaintea unei astfel de 
mobile şi sfinte solicitări 
putem rămâne indiferenți? 
Oare nu are dreptate 
Remus  Radina când în 
numele Drumului crucii 
îndeamnă exilul românesc 
la unire, peste interese 
meschine de -partid sau 
bisericuțe personale? 

Idealul unei Românii 
libere de mâine, este ex- 
primat de Aurel State prin 
acel dor al lui după o lume 
în care să nu trebuiască să- 
ți pregăteşti ceea ce ai de 
spus, celor din jur. 


Ideal simplu cum este 
orice eroism adevărat. DI 


PE ui eta 0 


“Si din prag de umbră albăstrie, 


din bulboană de fum de tămâie 
înger de văpăi, pogorînd 

la Mormiînt, , 
grăit-a Mariilor zicând: 


“isus, 


pe care-L căutați, nu e. 
S'a dus... 
S'a dus în Galileea. 


Drept aceea: 

nu vă'ntristaţi, 

nu vă'nspăimântați, 
ci vă bucurați. 


Au, n'auziți cum bolţile-şi foşnesc 
otăvile'nflorite? 

Amin zic vouă: 

negurile se risipesc 

din genele lumii; din zări. 


Viața cea nouă 


y. de pretutindenea urcă 
și zbucnește'n cântări. 


Iată stelele, luna, cununa 


pe cer strălucind. 
lată măslinii mustind - 


jur-împrejur 
untdelemnuri dospite 


în har. 


Bucurați-vă, dar! 
Si pregătiți chimvalele, troparele 
binevestind învierea, lubirea 
Aceluia Carele”... 


Si s'a făcut ziuă deplină 
, şi din Mormînt au crescut . 
vecii şi nemărginiri de Lumină..., 


Alexandru GREGORIAN 


pă CDR 


PAGINA 12 


APRILIE 1984 


CUVANTUL ROMÂNESe 


PERSPECTIVE ŞI CONFRUNTĂRI 


PAGINĂ DESPRE REVOLUȚIE 


Revoluţia nu are presă bună în istoria 
recentă a României. Conceptul însuşi a 
fost întunecat de abundenta literatură 
marxistă care a răspândit ideea că anii 
1944-45 au reprezentat desăvârşirea revo- 
luţiei burghezo-democratice (e vorba de 
cea din 1848!), urmată, între 1945 şi 1947 
de una ''democrat-populară” (numită mai 
apoi ''socialistă"!) care s'a realizat prin ab- 
dicarea regelui și proclamarea republicii 
în Decembrie 1947. Mai recent, rein- 
terpretarea dată acestor evenimente de 
scribii puterii a ajuns la definiția ““revolu- 
ție de eliberare socială şi națională, an- 
tifascistă, şi antiimperialistă”... 

Adversarii comuniştilor au replicat, 
dela bun început, că nu e vorba de o revo- 
luţie la Români, ci doar de impunerea, 
grație-Armatei- Roşii, a unei clici la putere 
în virtutea zicalei ''scoală-te tu ca să mă 
așez eu”. Exilul, închisoarea, lagărele și 
suferințele de tot felul pe care le-au sufe- 
rit elitele României (şi nu numai elitele) în 
urma răsturnărilor din țară au adăugat o 
doză de patimă, foarte legitimă de altfel, 
în discuție. S'a ajuns astfel la o cvasi- 
unanimitate în a nega caracterul de 
revoluţie luării puterii de către comunişti 
în România, pe de o parte, sau a investi 
acest termen cu o dimensiune satanică, pe 
de alta. Revoluţia dela 1848, deși a benefi- 
ciat de o prejudecată mai favorabilă, a 
rămas, totuși, oarecum în umbră, poate 
pentrucă în ţară s'a scris mult asupra ei, 
comuniştii încercând să se prezinte drept 


_ continuatorii acestei revoluții. Aceasta în — bolşevism” 


“ciuda a ceea ce scria însuşi Nicolae 
Bălcescu în Mersul Revoluţiei în istoria 
Românilor despre revoluția dela 1848: 
“Ea fu o fază, o evoluție istorică naturală, 
neapărată, prevăzu a acelei mișcări 
providenţiale, care târăște nația română 
împreună cu toată omenirea pe calea 
nemărginită a unei dezvoltări progresive, 
regulate, către ţinta prea înaltă ce 
Dumnezeu ne ascunde şi unde el ne 
aşteaptă.” 

Singura excepție a fost consimţită față 
de mișcarea lui Tudor Vladmirescu (şi ea 
botezată “revoluţie”! în R.S.R.) îndreptată 
împotriva Fanarioţilor, a ciocoilor şi a 
Turcilor. 

Confuzia aceasta nu este nouă şi nici 
specifică României post-belice. Ea datează 
din secolul trecut de, când istoricii socia- 
lişti şi republicani au încercat să disece 
Revoluţia franceză și să-i stabilească 
principalele trăsături. Dela Michelet, 
Tocqueville şi Augustin Cochin, - dilema 
Revoluţia - continuitate sau ruptură cu 
trecutul - a devenit şi mai dramatică din 
momentul în care Revoluţia rusă din 1917 
şi-a însușit bagajul verbal al Iacobinilor 
francezi și când Lenin, Zinoviev, Kamenev 
şi Troțki discutau interminabil despre 
Iacobini şi Girondini, Teroare revolu- 
ționară şi Teroare albă, Thermidor şi 
Bonaparte. Cum scria Jules Monnerot în 
Sociologia revoluţiei: 

“In secolele XIX şi XX, cuvântul 
Revoluție trezeşte vibrații armonice tot 
atât de vaste şi profunde ca şi cuvântul 
Providenţă în vremea când Europa era 
încă Creştinătatea. De-a lungul epocii con- 
temporane, cuvântul “revoluție”! înseam- 
nă recursul suprem și sursă de valori 
pentru oameni, grupuri şi forţe istorice în 
fond foarte diverse; dimpotrivă, în același 
timp, pentru alţi oameni, alte forţe, ace- 
laşi cuvânt înseamnă răul absolut, 
matricea erorilor şi a aberaţiilor. Si: 
totuşi, dela începutul secolului XIX şi 
până la sfârşitul celui de-al XX-lea, aceş- 
tia din urmă, pe măsură ce trece timpul, 
pierd mereu teren așa cum ne asigura 
chiar mărturia cuvintelor. Dela primul 
război mondial al secolului XX, cuvântul 
“revoluţie” este luat de cele mai multe ori 
în sensul bun. Toată lumea încearcă să 
deposedeze pe ''deţinătorii titlului de 
revoluționari", pe “deţinătorii dreptului 
de marcă”. Contrarevoluţia nu, se mai 
opune revoluţiei ca acum un secol, ci se 
proclamă o altă revoluţie.” 

“Cuvânt magie, cheie capabilă să des- 


_ chidă toate porţile istoriei, redutabilă ab- 


stracție neo-scolastică: în secolul XX, 
termenul “revoluție” este un cuvânt 
forță... Studiul semantic al acestor 
cuvinte pe care un sociolog le-a numit 
“răspântii lingvistice”, dacă le urmăm în 
diferitele lor contexte, poate servi la defi- 
nirea (în sensul precis și restrictiv al 
termenului), la delimitarea unei epoci 
întregi.” 

"Cuvântul "revoluţie ” este luat mereu 
în sensul bun: când nu va mai fi astfel, 
înseamnă că ne vom afla într'o altă epocă. 
De îndată ce mutaţia de ansamblu (căci 
asta înseamnă revoluţie) nu va mai fi con- 
siderată în mod necesar, automat şi 
obligatoriu ca superioară unei ne-mutaţii 
de ansamblu... această epocă se va ter- 
mina: vremea noastră se caracterizează 
prin această dispoziție psihologică difuză 

care 0 vom numi:.. revoluţionarism.” 
[rext scirs în 1967-1968). 

Astfel pusă problema, se constată, din 
1917 încoace, o nouă fază de revoluţiona: 
rism: comuniştilor li se atribuie (şi mulți 
le şi permiteau) un ''drept revoluționar” 
asupra lumii întregi. Revoluţia comunistă 
devine deci un proces cronic, iar revolu: 
țiile trecutului sunt considerate doar 
drept crize acute. In Mexic se instalează la 
putere un partid al revoluţiei constitu- 
ționale care conduce şi astăzi destinele 
țării... 

Spengler, citat în articolul "0 istorie 


prea străină”' de L.M.Arcade, afirmă că 


democraţia secolului al XIX-lea este deja 

y şi că etapele decisive ale aces: 

- tui proces ar fi revoluțiile din 1789, 1848 
şi 1917. Revoluţia (comunistă) ar fi, deci, 
un fenomen deschis, în mișcare, destinat 
să cuprindă lumea întreagă. Revoluţia 
fascistă italiană şi naţional-socialistă 
germană au durat prea puțin după ce şi-au 
alterat inițiala justificare, pentru a se 
opune în mod eficace revoluţiei comuniste. 
Mai recent, un sociolog ca Emmanuel 
'Todd vede în comunism-o traducere în ter- 
meni “intelectuali” a unor realități socio- 
logice preexistente cum ar fi tipul de 
organizație familială care ar da oamenilor 
predispoziția pentru comunism (familie 
comunitară), democraţie (familie nucleară), 
fraternitate (tipul islamic) sau anarhie 
(tipul african și anomic din anumite in- 
sule ale Pacificului). (“La troisieme 
planăte””, Paris, 1983). 

Si într'adevăr, după cel de-al doilea răz- 
boi mondial, Europa centro-orientală și de 
sud-est a trecut si ea în “lagărul comu- 
nist”?, urmată de China, Vietnam, Coreea de 
Nord, Laos şi Cambodgia, Cuba și Nicara- 
gua, Angola, Etiopia şi Mozambic, pentru 
a nu cita decât pe cele mai importante. 
Modalităţile specifice fiecărei ţări 
(Ocupaţie de către Armata roşie, partid 
comunist ajutat din exterior şi guerrila) 
contează mai puţin, de vreme ce rezultatul 
atins satisface definiţia de revoluție 
comunistă, deci de mutație de ansamblu a 
societății având ca rezultat un regim 
comunist. 

Revenind la România, constatăm că ne 
aflăm în fața unei situații identice califi- 
cată revoluție comunistă. Marx spunea că 
toate revoluțiile de până la 1848 nu 
făcuseră decât să înlocuiască dominaţia 
unei clase exploatatoare prin alta şi că 
doar revoluția comunistă va fi o adevărată 
revoluţie care va aboli stratificarea şi dife- 
renţierea socială. Astfel văzută problema, 
ar însemna că lumea nu a cunoscut nici o 
revoluție demnă de acest nume în toată 
istoria ei. 

Revoluţia comunisă a realizat o stratifi- 
care şi o diferenţiere socială, ca şi revolu- 


Matei CAZACU——— 


țiile dinaintea ei, însă de un tip nou, 
nemaiintâlnit în istorie, înlocuind clasele 
tradiționale burghezie, țărănime, 
proletariat, intelectualitate - prin realități 
deosebite. Privite de sus în jos ele sunt 
Nomenklatura, partidul comunist, 
birocraţia şi sclavii salariaţi dela orașe și 
sate. 

Unul din sloganele comuniste cele mai 
răspândite a fost acela că lichidarea 
burgheziei ca clasă a fost principala 
realizare a revoluţiei. Chiar de ar fi aşa 
cum să uităm lichidarea țărănimii ca clasă 
tradiţională şi transformarea ei în proleta- 
riat urban sau sclavi salariaţi rurali? In 
acelaşi sens trebue însă amintit că marea 
reformă agrară din 1930 a lichidat şi ea 
mosierimea ca clasă în România fapt care 
s'a tradus și prin dispariţia partidului său 
politic, partidul conservator. Din acest 
punct de vedere, regele Ferdinand a 
realizat o revoluţie (sau o contra-revoluţie) 
însă fără teroare, crimă și deportări, înfăp- 


tuire pe care comuniştii au făcut totul 


pentru a o minimaliza. 

Credem că una din cauzele fundamen- 
tale ale confuziei - revoluție sau nu în 
România - rezidă şi în discuţia, veche de 
aproape două secole, a legitimităţii şi 
reprezentativităţii populare în ducerea 
unei revoluţii. Care este criteriul suprem 
care decide că un partid are sau nu o legi- 
timitate (su legalitate) populară? Regalita- 
tea beneficia de dreptul divin; Iacobinii 
iar 


Incă dela Rousseau s'a pus cu acuitate 


problema reprezentativităţii : nu e sigur 
că un deputat reprezintă poporul în fie- 
care moment, în fiecare acţiune a sa. 
“Revoluţia franceză substituie luptei de 
interese pentru putere o competiție a 
discursurilor pentru apropierea legiti- 
mităţii. Liderii săi. fac o altă “meserie” 
decât cea a acţiunii: ei sunt interpreţii 
acţiunii. Revoluţia franceză este acest an- 
samblu de practici noi care suprainves- 
teşte politica cu semnificaţii simbolice.” 
(Franşois Furet).Sefii revoluției franceze 
văd în adunările de mase ('*efervescența 
maselor” cum spunea Jules Monnerot) 
dovada supremă a reprezentativităţii lor. 
Insă aceste mase nu reprezintă decât o 
parte din populația Parisului, în timp ce 
confederaţiile se consideră a fi ele însele 
adevăratele reprezentante ale poporului. 
Clubul Iacobinilor prefigura astfel parti- 
dul revoluţionar de tip bolşevic con- 
siderându-se reprezentantul unic al 
voinţei populare graţie discursului său 
revoluționar: de unde importanța cuvintelor 
care ajung astăzi a forma ''limba de lemn” 
a oamenilor de partid. 

In România comuniştii au sfârșit prin a 
accepta organizarea de alegeri “libere” în 
1946 numai datorită presiunilor occiden- 
talilor. In Rusia, Lenin izgonise pe 
deputaţii Adunării constituante legal aleşi 
(dar în care bolşevicii erau minoritari) cu 
forța armelor după câteva ședințe; Hitler 
a făcut la fel. Comuniștii români au prefe- 
rat să trișeze şi să inverseze rezultatele 
alegerilor pur şi simplu, declarându-se 
învingători, deşi nu obţinuseră în realitate 
mai mult de 3% din voturi. 

Se poate vorbi, deci, de o revoluţie în 
România, chiar dacă aportul exterior - Ar- 
mata Roşie, N.K.V.D.-ul - au avut un rol 
determinant în precipitarea evenimen- 
telor. Insă acelaşi lucru se poate spune şi 
despre revoluţia bolşevică: cei doi oameni 
care au decis, în ultima instanţă. trans- 
formarea revoluției democrate din 


|RI SED INTELLIGERRE. 


RI43ĂM SĂ FIE TRIMISE ASOCIAȚIEI “HYPERION” EVENTUA- 
LELE SUGESTII ȘI COMENTARII REFERITOARE LA ACEASTĂ 
PAGINĂ. DORIM SĂ POATĂ DEVENI PRILEJUL UNEI CÂT DE 
LARGI DISCUȚII. NICIDECUM POLEMICĂ, ÎN CIUDA PASIUNI- 
LOR VREMII. CÂT MAI APROPIATĂ DE IDEALUL FORMULAT 
DE SPINOZA: NON RIDERE, NON LUGERE, NEQUE DETESTA- 


“formarea Rusiei sovietic 


Februarie în revoluţie comunistă e Vorba 
de Lenin şi Troțki), apăreau, amândoi, ca 
agenți ai străinătăţii, în Rusia. Lenin şi 
fidelii săi au plecat din Elveţia traversâna 
toată Germania în vagonul sigilat pus la 
dispoziţia lor de Maiorul Von Nikolai şi de 
serviciul secret al Kaiserului pentruca 
utilizând aurul german, să facă revoluția 
şi să producă haosul premergător. păcii 
dela Brest-Litovsk. La rândul său, Troțki 
şi un alt grup de revoluționari s'au îmbar. 
cat, cam în aceeași vreme, în America, pe 
un vapor închiriat de conăționalii lor din 
New York cu ajutorul financiar al băncii 
lui Averell Harriman, viitorul om politie 
american filo-sovietic. Si să nu uităm că 
orfanul Vladimir Ilici Ulianov avusese ca 
tutore şi protector pe directorul gim- 
naziului din Simbirsk, un oarecare Feodor 
Kerensky, care îi şi obținuse intrarea la 
universitatea din Kazan. Or, fiul lui 
Kerensky avea să devină preşedintele con- 
siliului de miniştri după abdicarea lui 
Nicolae al II-lea şi omul care va permite 
întoarcerea lui Lenin şi Troțki în Rusia în 
1917. 
Li ii 

Franqois Furet, cel mai profund istorie 
contemporan al Revoluţiei franceze, şi-a 
intitulat prima parte a cărţii sale 
“*Revoluţia franceză s'a terminat.” 
Credem că se va putea spune că “revoluția 
comunistă s'a terminat” in momentul în 
care stratocrația va înlocui ideologia, 


"când un Bonaparte va înlocui pe 


espierre şi pe Iacobini. Pentru unii 
politologi (Cornelius Castoriadis) trans- 
e într'un com- 
plex militaro- industrial e deja realizată, 
iar dogma nu mai joacă nici un fel de rol 
motor, deoarece nimeni nu mai crede în 
ea, atât în Rusia şi țările comuniste, cât şi 
în intelectualitatea franceză, de exemplu, 


, 


A 


trezită la realitate de “noii filosofi”. 


Mitul. “bunului revoluționar” 
Rangela) care înlocuise “bunul sălbatic”?al 
lui Rousseau este astăzi perimat. Confrun- 
tarea dintre lumea liberă şi comunism nu 
mai are un caracter ideologic, industrial [a 
se vedea criza țărilor comuniste) sau poli 
tic, ci este de natură esențialmente 
militară. Revenim deci la situația secolelor 
anterioare când Rusia imperială nu avea 
nevoie de o ideologie pentru a-şi impune 
dominaţia cu armele asupra Asiei septen- 
trionale şi centrale,- asupra Poloniei, 
Finlandei şi Basarabiei. 

Din acest punct de vedere am intrat în - 
epoca nouă de care vorbea .Julea Mon- 
nerot, epocă în care argumentul supremal 
oamenilor politici dela putere în fața ad- 
versarilor lor nu mai este ''Dar noi sun: 
tem mai revoluționari decât voi!”, ci în 
care contra-revoluţia este singura armă 
opusă revoluției. Nu Robespierre, ci Bona- 
parte este modelul comunismului în ziua 
de azi, şi este savuros de amintit că 
Raymond Aron considera pe Napoleon 
drept un fascist “ă la francaise” com: 
parându-i dictatura cu cea a lui Mussolini 
şi Hitler. 

Pentru Români, acest gen de probleme 
sunt total străine, această istorie fiindu-le 
“prea străină” cum scria L.M.Arcade în 
paginile acestui jurnal. Omenia şi O 
todoxia dominante în spațiul mioritic DU 
au nimic de-a face cu bonapartismul. 
fascismul sau comunismul. Revenirea 
aceste surse tradiţionale la care ne chea i 
şi Soljeniţin este singura soluţie, pe Le: 
men scurt, pentru a 'ieși din istorie în 
odată, din noul Ev Mediu în care se 
societatea românească de aproape patru 
decenii. Pe termen lung nimeni nu se pO4- 
te aventura în pronosticuri, însă 65t€ 
sigur că reforma individului este singură. 
premiză valabilă într'o epocă, a noastr 
care a constatat moartea. revoluției îi 
încearcă să o înlocuiască cu altceva. ie 
valtceva”! este în fiecare dintre noi și € 96, 
tul nostru de zi cu zi este de a-i Per! = 
ieşirea la lumină înlăturând minciună 
cotidiană şi refuzând de a mai particip 
ea. Revoluţia maselor VA fi 7 za 
sublimată în contrarevoluție sau refo 0 
individului. 


(Carlos 


CUVANTUL ROMÂNESC 


Pavel CHIHAIA : 


Ceea ce ne atrage atenția 
dacă comparăm pietrele 
funerare ale lui Neagoe 
Basarab şi Radu dela 
Afumaţi, este că în vreme 
ce prima vădeşte un carac- 
ter predominant religios, 
cea de-a doua relevă, atât în 
inscripție cât și în figura- 
ție, o altă viziune, 
dominantă desigur tot de 
un ideal transcendent 
(transpus în crucea în- 
scrisă deasupra siluetei 
călăreţului), dar implicat în 
evenimente şi înfăptuiri 
păminteşti. Nu mai este 
vorba de salvarea la Judeca- 
ta din urmă, ci de victoria 
impotriva unor păgâni, 
impotriva Turcilor, în 
bătălii nimicitoare. Sim: 
bolurile destinului in- 


dividual, din domeniul con- 
fruntării cu sine însuși, le- 
au urmat o imagine care 
vorbeşte de lupta pentru 
soarta unor mari mulțimi, 
pentru Tara Românească 
amenințată de semilună. 

, Foarte probabil, modelul 
imaginii ecvestre a lui Radu 
dela Afumaţi, a fost Sf. 
Dimitrie de pe porțile unui 
paraclis dela mănăstirea 
Snagov (28), dar ne izbeşte 
faptul că, pentru prima 
oară, întâlnim la figurația 
pietrelor de mormint, un 
om în viaţă şi într'o acţiune 
războinică - voievodul este 
înfățișat cu buzduganul 
ridicat, întrun impetuos 
atac - referinţa fiind la ac- 
tivităţile de pe pămînt ale 
celui plecat si nu la destinul 


Vasile PÂRVAN: 


Dacia era un mare regat 
cu bază etnică perfect omo- 
eră, cu tradiții istorice se- 


“ culare,: cu structură socială 


si economică bine definită, 
tu o cultură înaintată de for- 
me mai întâi influențate de 
către civilizația celtică, 
apoi, timp de aproape două 
veacuri înainte de Traian, 
de către civilizația romană. 
„.. Dacii, ca națiune politică, 
nau acceptat niciodată stă- 
pânirea romană; cei care 
m'au căzut în cele două mari 
războaie s'au retras în Dacia 
septentrională, care n'a fost 
niciodată atinsă de cucerirea 
romană, si de acoloca “Daci 
liberi” au invadat necontenit 
provincia, fie singuri, fie 
în tovărășia Germanilor mi- 
gratori, până ce la urmă 
Romanii, sub Aurelian, s'au 
retras din nou pe malul drept 
al Dunării... 


In adevăr, cind s'a dat pe 
la anul 270 ordinul de 
evacuare a Daciei, toţi 
soldații, funcționarii, 
Camenii de afaceri au ple- 
Cat. Si o dată cu aceasta 
Orașele muriră. Dar țăranii 
Pe peticul lor de pămînt, au 
rămas. Ei erau, după 150 
de ani dela cucerire, foarte 
Numeroşi. In timpul răz- 
oaielor imperiului cu Dacii 
liberi din Nord, mulţi din 
Aceștia fuseseră colonizați 
alături de veteranii romani, 
ca pe vremea lui Aelius 
Catus și a lui Silvanus 
elianus în Moesia. Alţi 
aci din văile singuratice 
ale munților provinciei se 
impăcaseră de asemenea cu 
ominaţia romană. Dar 

za populaţiei rurale a 

ciei în 270 rămânea tot 
aceea dată de cele 150 serii 

Veterani care se așeza- 
seră pe pămintul dac. Spre 
deosebire deci de cele două 
Ggesize, unde Tribalii, 
eții şi Bessii fuseseră 


ACESTE DOUA PAGINI. 


romanizați în foarte mare 
număr, dar prin aceasta 
reduseseră calitatea 
romanismului, Dacia se 
prezenta cu mult mai 
romană. E de ajuns, de alt- 
fel, în această privință, să 
se compare grosolanele 
monumente, aşa de naiv 
sculptate - şi gravate, din 
Moesia rurală, cu 
frumoasele inscripţii şi cu 
bogatele monumente ale 
Daciei. Străinul--care nu 
poate înțelege dintr'o dată 
puritatea limbii latine ce se 
regăseşte astăzi în limba 
română, trebue să se gân- 


dească la realitățile istorice 


expuse aici mai sus, iar nu 
la teoriile aşa de curioase 
ale unui ''romanism 
balcanic", mai degrabă 
traco-ilir decit roman. 


Dar trebue să concludem. 
Intregul romanism al 
provinciei Dacia - tot așa de 
autentic ca şi acela al Pan- 
noniei, al coastei dalmate 
sau al Italiei septentrionale 
- ar fi fost măturat după 
câteva generaţii dacă s'ar fi 
redus la propriile sale forțe. 

Mai întâi a fost marea 
Dacie, aceea a lui Decebal, 
care i-a venit în ajutor, 
romanizându-se în 
întregime. Nu numai Bana- 
tul şi Oltenia, dar şi Mun- 
tenia şi Moldova au primit 
încetul cu încetul, prin 
legăturile de neam și de in- 
terese cu Dacia romană pe 
de o parte, cu Moesia getică 
pe de alta, forma romană a 
vieţii, cu atât mai mult, cu 
cât aceasta era înainte de 
toate o viaţă rurală şi cu 
cât prin mijloacele şi prin 
metodele ei era cu mult 
superioară vieţii agricole a 


ilor liberi. Solidaritatea 
re i Area a Daciei pre- 


romane s'a refăcut: Dacii 
din Dacia mare au So: 
tribuit cu rasă lor la 


OFERITE GENERO 


APRILIE 1984 


HYPERION 


Centrul de promovare a cărții româneşti 


ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ 
- ed. Jon DUMITRU-VERLAG - 


sufletului sau al trupului 
său, recăpătat în clipa 
«Judecăţii. Este o schimbare 
fundamentală a concepției 
despre monumentele funera- 
re,ca și aceea dinapus, când 
simbolurilor reînvierii sau 
reprezentărilor de giganți, 
le iau locul, la începuturile 
Renaşterii, chipurile de 
cavaleri în activitatea lor 
terestră, aceea de luptă, 
cum ar fi cele ale lui Can 
Grande della Scala, din 
Verona şiacel capal lui Ber- 
nabo Visconti din Milano. 
Referinţa este la intervalul 
trăit - indiferent de durata 
lui - nu la cel postum şi 
eroul îşi are imortalizată 
ipostaza sa de om viu, nu 
aceea de defunct. Desigur, 
este o mare distanță intre 


aceşti doi condotieri 
italieni, care năzuiau spre 
propria lor îmbogăţire şi 
voievodul dela Dunăre, care 
lupta pentru libertatea 
unui continent întreg, dar 
îndrăzneala de a reprezenta 
viața este aceeaşi la toate 
aceste sculpturi funerare. 

Necesitatea de a con- 


semna aspecte ale 
infruntării din anii aceia 
dramatici a fost atât de 


mare şi evenimentele atât 
de hotăritoare pentru 
destinul fiecăruia, incât s'a 
trecut peste tradiția or- 
todoxă de a m se înfățișa 
“chip cioplit”! în biserică. 
Dar a avut oare meşterul 
sau ctitorul acestei pietre 
(domnița Roxanda sau Radu 
dela Afumaţi însuşi  sen- 


DACIA 


- ed CARPAŢII- 


păstrarea a ceea ce Romanii 
din Dacia romană creaseră 
prin cultura, lor. 1] 


Succesul 
colonizatoare a Romanilor 
era datorit, însă, unei ac- 
tivităţi preparatoare de 
proporţii mult mai întinse, 
şi anume: 1. elementelor 
naturii, 2. mișcărilor de 
popoare, 3. condiţiilor 
economice, 
spirituale - din 
regiunea danubiană. 

In adevăr, independent 
de naţiunile care îl locuiesc, 
bazinul Dunării a fost - 
prin definiție - din 
vremurile cele mai îndepăr- 
tate (cf. epoca villanoviană 
studiată în cap. | al acestei 
cărți), o singură lume, un 
singur organism de geogra- 
fie umană. In momentul în 
care lupta dintre Daci și 
Romani s'a hotărit în 
folosul acestora din urmă, 
civilizația romană a unifi- 
cat sub steagul său tot 
bazinul fluviului . Romanii 
au influenţat și au fost in- 
fluențați şi o întreagă 
cultură deosebită , 
romanismul danubian, dife- 
rit de cel gallic sau de cel 
spaniol, a luat naștere. 

Romanii nau putut 
prinde rădăcini decât acolo 
unde au putut deveni 
țărani. Bazinul Dunării este 
o regiune clasică a 
agriculturii încă din 


HYPERION 


4-R, DU GEN.H.BERTIER 
92.200, NEUILLY S/ SEINE 


FRANCE 


toată 


sforţării . 


4. mişcărilor. 


neolitic. Dar civilizaţia 
țărănească a Italiei, şi în 
general a lumii romane, era 
aproape identică din punct 


„de vedere material cu 


civilizația țărănească a 
Celţilor din a doua epocă a 
fierului: or mişcările popoa- 
relor celtice către răsărit 
unificaseră încă din secolul 
al IV-lea a. Chr. tot bazinul 
Dunării în formele 
economice ale vieţii celtice. 


Terenul era deci bine 
pregătit pentru coloniștii 
romani, care nu aduceau, în 
afară de limbă, aproape 
nimic necunoscut in: 
digenilor din ţările 
dunărene. Industriile 
carpato-danubiene din 
ultimul La Tâne au fost 
continuate şi sub Romani şi 
chiar după plecarea lor din 
Dacia lui Traian. 
Mithraismul mai întâi, 
creştinismul mai pe urmă, 
au unificat pe rând în 


aceeaşi concepție despre 
lume toate țările 
danubiene. Insă formele 


orientale ale creştinismului 
şi misionarii de limbă grea- 
că, foarte activi in Pontul 


Euxin, în Egeea și în Adria- - 


tica, n'au avut nici o priză 
asupra popoarelor 
danubiene. N'a fost accep- 
tat decât creştinismul de 
limbă latină. Apostolul car- 
pato-danubienilor a fost, cu 
începere din anul 280, 


JE] ocazionale 


TRADIȚII RĂSĂRITENE ŞI INFLUENȚE 


timentul că înfăptuieşte un 
“chip cioplit”? Nu este 
vorba de o sculptură de 
relief înalt, nici de relief 
scund ci de meplat, un con- 
tur mai degrabă, un desen 
de piatră - care nu con- 
trazicea porunca împotriva 
“chipurilor cioplite”  - şi 
totodată se conforma unei 
viziuni picturale specifică 
Tării Românești, care va 
putea fi reintâlnită la por- 
talurile şi sculpturile 
secolului al XVII-lea. De 
fapt, aşa cum s'a arătat mai 
sus, sculptorul vădeşte 
mentalitatea unui scriitor 
de manuscrise şi imaginea 
lui Radu dela Afumaţi nu 
reprezintă decât o minia: 
tură pe o pagină scrisă 
mărunt şi des. Este ilustra- 


episcopul Nicetas din 
Remesiana, prietenul lui 
Paulinus . din Nola. 


Apostolul Goţilor, Ulfilas, 


discipol al Grecilor, a 


trebuit să predice în 
latinește când a avut a face 
cu  -Geto - Romanii dela 
Dunărea de Jos. Toţi ter- 
menii de căpetenie ai 
religiei creştine în 
româneste sunt de origine 
latină şi, ca şi în alte 
cazuri, chiar mai latini 
decât în celelalte limbi 
romanice; se zice: chiesa, 
&glise după ecclesia, dar în 
româneşte băserecă dela 
basilica. 

Romanismul actual dela 
Dunăre nu purcede nici de- 
la păstorii şi lucrătorii de 
mine iliri nici dela păstorii 
şi lucrătorii de mine traci. 
E! descinde de-a dreptul din 
plugarii  dambieni, dela 
frontierele occidentale ale 
Pannoniei Superioare (unele 
forme lingvistice identice în 
Alpi şi în Carpaţi îşi găsesc 
explicaţia în această per- 
fectă unitate a 
romanismului  danubian) 
până la gurile Dunării. 
Romanismul actual, păstrat 
mai bine tocmai în Dacia 
lui Decebal şi tocmai în 
frontierele ei, n'ar putea să 
fie de origine balcanică pen- 
tru bunul motiv că Balcanii 
mau fost romanizați. El 
este esenţial şi exclusiv 
danubian: la puterea sa de 


(D Doresc să primesc buletinul asociației D-voastră în vederea achiziției: 


a cărților româneşti care m/'ar interesa. 


(2) Prefer lucrările: 


[ ] literare 


(3) Texte românești inedite putând interesa pe editori 


| îmi sunt cunoscute 


istorice 


S DE “CUVÂNTUL ROMÂNESC”, APAR SUB ÎNGRIJIREA ȘI RESPONSABILITATEA 
ASOCIAȚIEI “HYPERION” 


nu-mi sunt cunoscute [se] : 


PAGINA 13 


rea dinamică a unui text 
dramatic în laconismul lui: 
douăzeci de lupte - fără a se 
consemna victoriile şi 
înfrângerile - în suc: 
cesiunea lor monotonă, 
douăzeci de localităţi, 
jalonând un destin în- 
volburat: douăzeci de în- 
fruntări, trăgând. după ele 
sute şi mii de răni şi 
strigăte de moarte, de 
steaguri în vânt şi 
hecatombe, deaspura cărora 
călăreşte, cu mantia în vânt 
şi buzduganul ridicat însuşi 


voievodul, oferindu-ne 
imaginea lui pentru 
vecie. 
a) 
(extrase) 


rezistență împotriva cum- 
plitelor încercări ale evului 
mediu au contribuit 
deopotrivă Romanii din toa- 
te ţările  danubiene. 


romanismului, aproape 
italic, al acestor țări: Pan: 
noniile și Moesia Inferioară 
în primul rând, Dalmația şi 


„Moesia Superioară imediat 


după ele, a hotărit natura 
esențial latină a actualului 
românism. Când au venit 
Slavii, romanismul pastoral 
al Dalmației şi al Moesiei 
Superioare a fost încetul cu 
încetul subminat și distrus. 
Dimpotrivă,  romanismul 
agricol al Daciei şi al 
Moesiei Inferioare a rezistat 
de-a lungul întregului ev 
mediu până în zilele 
noastre. De asemenea, ea a 
luptat foarte bine pentru 
cauza latină până destul de 
târziu: se pare, după 
ultimile descoperiri, până 
în secolul al X-lea. Dar lipsa 
de continuitate teritorială 
cu Dacia şi cu Moesia i-a 
fost fatală: rămasă singură, 
Pannonia romană a fost 
sfărâmată de Slavi, Ma- 
ghiari și Germani împreună. 
Aşa s'a întâmplat că 
România, în loc să fie o 
peninsulă a continentului 
latin către Orient, a rămas 
o insulă, foarte mare, dar 
foarte depărtată de marea 
masă a rudelor sale. 0 

(extrase) 


te EEE 
ştiinţifice (235) 


SEMNATURA: 


lar 
“calitatea excelentă a 


d, te 


Ps 


E Mu ai A 


ă 
ă 


Creatorul şi Ziditorul omului e Dumn 


PAGINA 14 


APRILIE 1984 


CUVANTUL ROMÂNESC 


ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU 


——————— Pr. Dr. Dumitru CHM——— 


Împărăţia lui Dumnezeu este viață, 
lumină şi dragoste. Lumea a fost creată ca 
parte a acestei Impărăţii, dar primii 
oameni prin neascultare de porunca divină 
Sau rupt din comuniunea cu Creatorul 
lor. In locul vieții ''au cunoscut” moar: 
tea, în locul Luminii dătătoare de viaţă or- 
becăirea printre “'spinii şi pălămida” 
tenebrelor otrăvitoare în locul paradisului 
de iubire, prin care Dumnezeu se plimba 
prin inima şi cugetul lor, “'au cunoscut” o 
lume a vrăjmăşiei în care s'au exilat. Nu 
Dumnezeu i-a dat afară din rai, ci ei nu au 
vrut să asculte de El şi să rămână acolo, 
nu Ziditorul a creat moartea, urâtul, 
singurătatea, bolile, durerea și tot ce e 
asociat cu suferința și dărâmarea spiri- 
tuală, nu Creatorul ca să se răzbune pe 
creatură l-ar fi alungat pe om spre 
destructiv și o lume a piericiunii și a 
morții, ci omul e cel care a refuzat sa 
rămână în legătură cu izvoarele ontologice 

„ale vieții, luminii si iubirii. 


se 


di 
zeu. Orice nume i-am da în cuvintele noas- 
tre EI e sinonim cu lubirea Supremă. Din 

iubire a creat pe îngeri, ca o înflorire a lui 

Dumnezeu, cum zice Rilke, din iubire a 

creat lumea şi universul pentru ca omul, 

când va fi modelat în existenţă spre a 

primi “chipul şi asemănarea”, să găsească 

un. cadou dialogic demn de Creator şi de 

cel chemat în calitate de co-creator “să 

dea nume” tuturor celor din jurul lui. El 

nu a creat lumea ca o lipsă, sau o necesi- 

tate, ci ca o exprimare a iubirii adusă 

omului. **Chipul şi asemănarea” cereau 

un dar împărătesc să fie adus. Dumnezeu 

nu avea nevoie de oameni, dar fiind lubire 

e Creator. De aceea creația este iubire și 

iubirea e dumnezeirea din om. 

Dumnezeu, deci, fiind Dragostea Eternă 

nu a lăsat pe om sub stăpânirea mortii, şi 
la plinirea vremii a trimis pe Fiul Său 
care “'s'a răstignit în zilele lui Pilat din 
-Pont şi a pătimit şi s'a îngropat şi a înviat 
a treia zi după Scripturi”. 

Prin Invierea lui lisus Hristos omenirea 
a recâștigat 'frumuseţea cea dintâi” a 
paradisului Impărăţiei lui Dumnezeu. De 
aceea, Sfintele Paşti proclamă prin cânta- 
rile pascale biruința vieții, luminii și 
dragostei: **Hristos a înviat din morți, cu 
moartea pre moarte călcând, şi celor din 
mormiînturi viață dăruindu-le”. Sau: 
“Ziua Invierii, popoare să ne luminăm, 
Paștele Domnului, Paștele ! Că din moarte 
la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos 

“ Dumnezeu ne-a trecut pre noi.” 

Viaţa omului este la răscrucea a două 
treceri. De prima vorbeşte filosofia 
materiei, care privind pe om din punct de 
vedere materialist şi materialicesc vede în 
“trecere'” soarta oricărui obiect material, 
sau ființă obiectivizată - dezintegrarea for- 
mei în materie. E o privire extrem de 
pesimistă a demnității omului. E o rupere 
de pe el a tuturor veșmintelor dum- 
nezeieşti cu care a fost îmbrăcat. Dacă 
prima trecere se numeşte moarte, a doua 
se mmește viață. Incluzând şi moartea în 
teritoriul ei, viaţa işi moare moartea, o 
calcă în picioare și merge mai departe din 
“moarte la viață, și de pe pământ la cer”. 
De fapt, chiar cuvântul “Paste”, dinebrai- 
că, înseamnă “''trecere”. Evident, valoric 
şi nu material, creativ şi nu destructiv. 
Primul Paşte a fost Crearea lumii - 
““trecerea'' dela neant la existență. Al 
doilea dela robia egipteană la libertatea 
pustiei şi descoperirea Legii lui Dumne- 
zeu. Al treilea e dela pustia morții la viața 
cerului, omul descoperind Iubirea lui 
Dumnezeu - izvoarele primare ale Impără- 


ţiei : viaţa, lumina si dragostea. 

Aceste trei izvoare sunt, de fapt, unul 
singur - Invierea lui lisus Hristos. Sfintele 
Pasti ne fac contemporani, dacă mi se per- 
mite această expresie stângace, cu 
Dumnezeu la Creație. Imi amintesc frica 
de copil înainte de a incepe Slujba Invierii 
la miezul nopţii. Copilărind într'un sat de 
munte deniile erau pentru noi copiii aşa 
cum le descrie Vasile Voiculescu. Dar 
Noaptea Invierii, nu ştiu cum să spun, 
poate nu era frică, poate era altceva ce nu 
pot spune prin cuvinte, iar acum o pot 
asemăna cu noaptea când trebuia să încea- 
pă Creaţia. 

Când se apropia miezul nopţii-se stin- 
geau toate luminile. Erau câteva minute; 
mi se păreau veşnicii. Totul era cufundat 
în întuneric. Un întuneric al sigurătăţii. 
Nu-mi mai vedeam părinţii, prietenii şi 
nici icoanele la care adusesem flori de pe 
dealul Măguricei. Si apoi liniştea întuneri- 


că tot sângele ţi se suge din vene şi toată 
suflarea şi aștepți să te prăbuşeşti şi visul 


continuă cu abisul aşteptării. 

După cele câteva secunde de coșmar, 
sau minute de aşteptare în întuneric ieşea 
preotul cu o făclie aprinsă din Fiat Lux: 
“Veniţi de luaţi lumină din Lumina lui 
Hristos! Incet încet "lumina din lumină 
mă făcea să mă regăsesc din frică în bucu- 
rie, “acasă”, în biserica de deasupra satu- 
lui, cu tata şi mama și prietenii mei în 
lumina Invierii. ? 

In sensul banal eram în viaţă cu "Ai- 
Mei”! tot timpul, dar atunci mă întâlneam 
cu ei după ce îi pierdusem în moarte, prin 
experimentarea nopții în Casa Impăratului. 
Era regăsirea în sărbătoare, în lumina Și 
triumful ei asupra nopții. "Lumina era în 
întuneric, dar întunericul nu a 
cuprins-o ! ** Mai mult chiar, “ceilalți” cu 
care împărtăşisem noaptea și spaima de ea 
deveniseră "noi"! Toţi ne bucuram de 
“Celălat” care luând “chip de rob”, dar 
Dumnezeu fiind, a pătimit, a fost îngropat 
şi a inviat a treia zi după Scripturi. 

De fapt, Sfintele Paşti e sărbătoarea 
Vieţii, când vieţuirea descopere axialitatea 
divino-umană când “ia trăi” e sinonim cu 
“a lumina” și “'a iubi”. Aș zice că Paştele 
este timpul suprem când omul poate trăi 


ADEVĂRAT A ÎNVIAT! 


Se îngâna ziua cu noap- 
tea când, în acea zi de înce- 
put de săptămână, Maria 
Magdalena “şi cealaltă Marie 
au ajuns la mormint. 

Era a treia zi după moar- 
tea şi aşezarea in groapă a 
Celui care le-a spus în mai 
multe rânduri că este birui- 
torul morții. Tristeţea şi 
deznădejdea  îndemnau 
aceste femei îndurerate sâ 
vinăala morînt pentru a ve- 
deatâncă odată locul unde 


"era îngropat cel ce le vor- 


bise cum ni:neni n'o mai 
făcuse înainte. Cel ce 
binecuvântase legăturile 


“nunţii, cel care  liniştise 


apele mării, cel care rup- 


- sese legăturile morții, mu 


mai era. Poate fi oare dure- 


re mai mare, deznădejde mai 
adâncă, decât ceea ce pur- 
tau în inimile lor aceste 
biete femei? Sufletele lor 
erau ca și moarte şi peste 
ele se prăvălise lespedea 
grea a mormintului care 
desparte definitiv viața de 
moarte. 

Dar acolo unde trebuia să 
fie intuneric au văzut 
lumină! Acolo unde trebuia 
să apese liniștea morţii au 
auzit cuvinte dumnezeiești: 
“Nu vă spăimântaţi!... A 
înviat!” 

Această veste neaștepta- 
tă a schimbat durerea în 
bucurie, deznădejdea în 
speranță mântuitoare, 
tristeţea în uimire. 


Christos a inviat! Vestea s'a 


răspândit, ucenicii au fost 
primii care au primit-o. 
Teama ce-i stăpânea s'a 
risipit. “Bucurie nespusă, 
incredere nețărmurită pe 
faţa fiecăruia: moartea a 
fost învinsă. Stăpân peste 
toată ființa, El a dezlegat 
viața de zăgazurile morţii. 
EI, biruitorul morţii, a 
sfărâmat lanțurile întuneri- 
cului. EI, izvorul vieţii, ne- 
a scos din stricăciunea 
morţii! Christos a inviat! Ce 
ţi-a mai rămas ție, moarte? 
Căci noi, cei slabi şi 
neputincioşi, noi cei bolnavi 
şi în suferință, noi cei urâţi 
şi prigoniţi, noi cei în lip- 
pci şi pribegie, noi am 
nvins moartea, căci 
Chrisots a inviat! a 


sublimul etern al Impărăţiei lui Dumne- 
zeu, de ':Celălalt-neitate” cu care aș tra- 
duce cuvântul ''cer” al spiritului uman pe 
care "progresiștii”! îl înțeleg astronomic şi 
euclidian. 

Ochiul omenesc "vede" că e “noapte”, 
sau e “ziua”, dar numai ochiul spiritului 
din el le poate trăi. Ceea ce vedem ca 
“noapte” poate fi un cer înstelat, sau 
ceea ce vedem ca “zi”? poate fi un iad sub 
soare. Trăirea lor adevărată e numai 
atunci când le priveşti ca “anima”, din 
care avem “inima” și "suflare divină”. 
Etimologic “anima - suflet” inseamnă 
“inimă”, adică omul care răsuflă cu 
inimă, ca o deosebire de dobitoacele care 
răsuflă, numai cu bojogii, aerul din pers- 
pectivele '“Cerului”. 

Atât “noaptea” cât şi “ziua” pentru 
om converg în "Ziua Invierii”. E timp, 
dar spus altfel. Rațiunea nu poate să-l 
înțeleagă. Ni se cere să ne “luminăm în 
prăznuire”, “'unul 
îmbrățişăm ”, să zicem “fraţilor şi celor ce 
ne urăsc pe noi”. 

Timpul care a primit ca măsură "Ziua 
Invierii” ni se oferă ca o pregustare din 
etern. Incorporând în istoria umană Per- 
soana Infinită a divinității acest timp este 
străluminat de viaţă, lumină și dragoste. 

Intruparea, patimile, moartea și învie- 
rea lui lisus Hristos-nu numai că aparțin 
istoriei noastre, ci au un caracter per- 
sonal, adresându-se fiecărui om în mod 
special. Sf.lrineu vorbeşte de o '"'recapi- 
tulare” a intregului neam omenesc în 
lisus Hristos. Aceasta inseamnă că lisus 
Hristos sa întrupat, a pâtimit, a fost 
ingropat şi a înviat pentru fiecare om în 
parte, într'o relaţie dela persoană la per- 
soană şi nu una abstractă. Invierea lui e o 
adresare personală lui Adam, lui Moise, 
oamenilor din vechime, mie și ție care 
citeşti aceste rânduri şi tuturora, în 
parte, care se vor naște până la sfârșitul 
veacurilor. 

Ca om ești impresionat și recunoscător 
cuiva care ţi-a salvat viața. Te-a scos din 
foc, sau din apă, ţi-a dat un sfat, sau ţi-a 
trimis prin poştă o doctorie pe care nu o 
găseai, etc., etc. Dar imaginează-ți că 
cineva pentru tine, Dumnezeu fiind, s'a 
făcut om. S'a născut, nu într'un spital 
modern, ci în mizeria şi sărăcia unui grajd 
din Betleem şi primul leagăn al lui a fost o 
iesle cu fân din care mâncau vacile şi caii. 
Acest ceva pentru tine, în mod personal, 
a fost scuipat, batjocorit, bătut până la 
sânge, i s'au bătut cuie în mâini și în 
picioare şi răstignit pe cruce. Te-ai gândit 
oare la EI în Vinerea Mare, măcar ? 
Evident, așa suntem toți oamenii gân- 
dindu-ne intâi la cei care ne fac rău, 
slâvind pe cel care ne pune cătusele și 
uitând pe cel care ni le-a tăiat.” ” 

Si. totuşi! Petru a plâns cu amar. Dar 
în Ziua Invierii nimeni nu trebue să 
plângă. Lacrima lui Petru a odrăzlit imnul 
de bucurie al **mormîntului gol”? . Ecoul 
disperării întâlneşte angelicul: “*Nu este 
aici. De ce îl căutați între morţi? A înviat!” 

- Negarea lui Toma întâlneşte ''adă degetul 
tău şi PIPAIE rana din coasta şi din 
palmele Mele”. 

Si totuși! In Ziua Invierii ceea ce pot să. 
vă spun, pentrucă toate cuvintele mele le 
găsesc goale” ca femeile mironosițe: 
mormîntul “gol”, iau din gura de înger 
cuvintele, singurele cuvinte, care ex- 
primând o realitate istorică, au devenit 
Atu prin sare oamenii şi îngerii se 

nesc în teandricul cosmi i r 
TOBCA ÎNVIA smic al lui HBES 


pe altul să ne 


A AI Ud - 05300009 


P-Lif-- 0 Pati teii 055-Augiegeae uuico li rata  P c pdpp Edmr pE e Pre Sai 


pf bt pai a pa ia n Pi pfe-a tie rii aie 0 aria ty 


Pai e mld Nimara da 


C 


UVANTUL ROMÂNESC 


APRILIE 1984 


— —_ 


EVANGHELIA EXILULUI (Aprilie 1984) 


Pi 


DATORIA SLUJIRII 


—————————— Sergiu GROSSU—— 


Slujirea este un act de o 
fascinantă complexitate, 
care parcurge; iîntr'o viaţă 
de om, curba ascendentă a 
perfecțiunii creştine: dela 
inferior la superior, dela 
formula elementară a prac- 
ticării credinţei milos- 
tenia - la fapta spirituală. 
Trei condiţii primordiale 
se cer implinite, pentru ca 
actul slujirii (atât slujirea 
lui Dumnezeu cât şi slujirea 
aproapelui) să fie autentic. 
După cum citim în Sf. 
Scriptură: “Dacă din toată 
inima voastra va întoarceți 
la Domnul, scoateţi din 
mijlocul vostru dumnezeii 
străini şi Astarteele, 
indreptaţi-vă inima spre 
Domnul şi slujiți-l numai 
Lui...” (1 Samuel, 7.3). 
Prin urmare, ni se cere: În 
primul rând, abandonarea 
unei vieţi de fărădelegi şi 
păcate si întoarcerea noas- 
tră la Domnul “din toată 
inima”, cu toată ființa, o: 
întoarcere radicală, o con- 
vertire pură, nemăsluită, 
incetând să mai fim 
“oameni cu inima împăr- 
țită”, nehotăriţi şi nesta- 
tornici în atitudinea ce-o 
avem față de Dumnezeu. In 
al doilea rând, trebue să 
scoatem din mijlocul nostru 
toți "dumnezeii străini”, 
toți idolii pe care îi purtăm 
şi îi cocoloşim în inimă, 
indepărtându-ne de Dumne- 
zeu şi facilitând, astfel, 
căderea noastră în tot felul 
de nelegiuiri. Până şi 
lăcomia "'este o inchinare la 
idoli”, ne lămureşte Ap. 
Pavel (Coloseni, 3.5); până 
şi pântecele ajunge un 
dumnezeu străin şi-o Astar- 
tee tiranică (Filipeni, 3.19). 
Si suntem de acord cu Ap. 
Petru că "fiecare este robul 
lucrului de care este 
biruit”, fie acest “lucru” o 
poftă nesăbuită, o concepţie 
filosofică materialistă sau 
un. sistem politic cu o 
Viziune diametral opusă 
legii lui Dumnezeu. In al 
treilea rând, să ne îndrep- 
tâm inima - eliberată de 
stăpânitorii mai sus amin- 
tiţi - “spre Domnul”, ex- 
clusiv spre EI. 
„Si Ap. loan şi Ap. Pavel 
insistă, în epistolele lor, să 
ne păzim de idoli sau să 
fugim de “tinchinarea la 
idoli”, dacă vrem să ne 
apropiem de Dumnezeu şi 
să-l slujim *'cu scumpătate 
ȘI credincioșie”, după pate- 
tica recomandare a lui 
losua, -Slujirea noastră nu 
va avea ca obiectiv orice 
Dumnezeu, câtă vreme 
reținem această nuanţă 
Paulinică: **...dela idoli 
vaţi intors la Dumnezeu, 
ca să slujiți Dumnezeului 
celui viu şi adevărat.” Nu 
unui Dumnezeu convenabil, 
gatelizat de noi, creat de 
noi, din imboldul unei 
dorințe teogonice', ca să 
olosim expresia lui Feuer- 
ch: nu unui Dumnezeu 
făcut după chipul şi asemă- 
area noastră, nu unui 
umnezeu tolerant cu 
Pasiunile, cu satisfacţiile, 
Cu abaterile sau cu în- 


consecvențele noastre, ci 
"Dumnezeului celui viu şi 
adevărat”, care ne vrea ai 
Lui cu gelozie, într'o depen- 
denţă perfectă. 

Procesul evolutiv al 
credinței nu suferă nici o 
suspiciune, nici o contrazi- 
cere. În conformitate cu 
dialectica Pentateuhului, 
noi mergem după Domnul 
şi ne temem de EI, li păzim 
poruncile şi ascultăm de 
glasul Lui, pentru ca, în 
partea finală a evoluţiei 
morale, să ne alipim de 
Dumnezeu, să ne pierdem 
în imensitatea dragostei 
dumnezeieşti, ca să-l slujim 
fără nici o rezervă. De acum 
inainte, noi nu ne mai apar: 
ținem, aşa cum ne învață 
Ap. Pavel: * Nici unul din 
noi nu trăieşte pentru sine 
si nici unul din noi m 
moare pentru sine, căci 
dacă trăim, pentru Domnul 
trăim...” (Romani, 14. 7-8). 
Si trăim într'o reciprocitate 
desăvârşită cu semenii 
noştri, în trupul mistic al 
lui Hristos, care este Bise- 
rica. 


x 


Cea dintâi metodă 
evanghelică, pe care o 
propun cititorilor “Cuvân- 
tului Românesc”, întru 
realizarea unei slujiri exem- 
plare, este cheltuirea de 
sine, risipa spirituală, 
ieşirea din noi şi scufunda- 
rea în adâncimile sufleteşti 
ale altora, printr'un fel de 
interferenţă psihică, 
printr'un superb naufragiu 


mistic, în oceanul 
spumegând al românimii 
descumpănite din cauza 
dezrădăcinării. A doua 


metodă, de o importanţă 
egală, este robia slujirii, 
atunci când eu, infima enti- 
tate mântuită de Isus, pot 
repeta alături de Ap. Pavel: 
“*Măcar că sunt slobod față 
de toţi, m'am făcut robul 
tuturor, ca să câștig pe cel 
mai mulţi... Am fost slab 
cu cei slabi, ca să câştig pe 
cei slabi. M'am făcut tutu- 
ror totul...” (1 Corinteni, 
9.19, 22). Accentul cade, în 
special, pe cei mari în ierar- 
hia vieţii publice, care ar 
trebui să fie robii celor mici 
şi slabi. "Oricare va vrea să 
fie mare între voi - spune 
Domnul - să fie slujitorul 
vostru. Si oricare va vrea să 
fie cel dintâi între voi, să vă 
fie rob.” A treia metodă, și 
ultima, pe care _v'o 
recomand în viaţa de 
slujire, este asaltarea 
conştiinţei umane, în sco- 
pul capitulării ei în faţa 
adevărurilor veşnice ale lui 
Dumnezeu, aşa cum 0 
găsim ilustrată în "Pilda 
celor poftiți la cină. Nu 
este vorba, bineînţeles, de o 
violare a liberului arbitru, 
ci de o înflăcărată şi pene- 
trantă lucrare misionară de 
cucerire a sufletului 
omenesc, desfigurat de boli 
şi infirmităţi. îngrozitoare, 
lucrare întrezărită în aceste 
cuvinte: “Du-te degrab în 
pieţile şi ulițele cetăţii, şi 
adu aici pe cei săraci, Ciungi+ 


“jertfit 


orbi şi schiopi... Iesi “la 
drumuri şi la garduri, şi pe 
cei ce-i vei găsi, sileşte-i să 
intre, ca să mi se umple 
casa” (Luca, 14. 21,23). 
Deoarece oamenii “săraci” 
în însușirile lor înnăscute, 
"ciungi” şi "şchiopi” în 
viaţa lor sufletească, ''orbi” 
datorită lipsei de cultură, 
aceşti Români pribegi 
flămânzi după neprihănire, 
dar neputincioşi, vor veni, 
dacă îi vom aduce (după ce 
ne-am adus, mai întâi, pe 
noi înşine), la ''cina-mare” 
a Golgotei, prin devotamen- 
tul slujirii, prin lupta cea 
bună a unui apostolat laic 
de uriaș elan duhovnicesc. 

Aşa a gândit, a crezut şi 
a luptat în țara noastră, 
imediat după primul război 
mondial, părintele losif 
Trifa, întemeietorul 
"Oastei Domnului”. El a 
vrut să-şi slujească ţara cu 
toată puterea fiinţei sale - 
""țărişoara noastră cea nouă 
şi scumpă”, cum îi plăcea 
lui s'o numească, pentrucă 
:800.000 de Români s'au 
pentru cucerirea 
acestei ţări''. România era 


mare, pe dinafară, reintre: 
„- gită în graniţele ei. Insă pe 


dinăuntru se micşora, îşi 
pierdea grandoarea, din 
cauza unui duşman intern 
extrem de periculos. "Ne 
cuceresc răutăţile şi păca- 
tele; ne biruie stări urite şi 
păcătoase care trebue odată 
să înceteze”, scria cu amar 
vajnicul aceasta pentru 
Evanghelia lui Hristos”, 
mobilizând sufletele “la 
luptă contra păcatului, con: 
tra întunericului şi contra 
vrăjmaşului diavol.” 


=x* 


Omul vechi, omul 
natural nu poate sluji lui 
Dumnezeu în mod practic, 
chiar dacă pe plan mintal 
este în concordanţă cu legea 
divină. Deoarece păcatul, 
căruia i s'a vândut prin 
rătăcirea minţii şi 
instrăinarea de Dumnezeu, 
îl împiedică în slujire, con- 
strângându-l să ducă o via- 
ță sufletească hibridă, in- 
cperentă. Un atare om al 
dualității tragice este 
nevoit să admită indezira- 
bila realitate interioară: 
**Cu mintea, eu slujesc legii 
lui Dumnezeu, dar cu firea 
pământească slujesc legii 
păcatului'; (Romani, 7.25). 

De aceea se cade ca şi 
noi, Românii din băjenia 
care se prelungeşte 
cutremurător de dureros, 
să avem drept obiectiv 
primordial primenirea 
întregii noastre ființe, 
innoirea duhului, în vede- 
rea păzirii poruncilor și a 
slujirii lui Dumnezeu cu un 
cuget curat. Experienţa pe 
care o trăim cu prisosință, 
dincoace de tăvălugul de foc 
ce ne pârjoleşte patria de 
aproape 40 de ani, poate 
deveni luminoasă şi rodnică 
în perspectiva regăsirii 
noastre sub Cruce, ca unii 
care ne scăldăm zilnic în 
istoria Neamului şi ne 
cuminecăm din ea. [m] 


PAGINA 15 


SITUAȚII NOI ÎN BISERICA 
ROMANO-CATOLICĂ DIN ROMÂNIA 


Regimul comunist din 
România a consimţit să 
întreprindă câţiva paşi în 
ameliorarea situaţiei Bise- 
ricii  romano:catolice din 
România. In Oct. 1983, 
guvernul român a permis 
unor cetățeni romano-cato- 
lici să meargă într'un 
pelerinaj la Roma, cu ocazia 
beatificării călugărului 
român leremia Valahu, care 
a trăit în Italia în sec. XVI. 
De asemenea a permis 
numirea de către Vatican a 
2 clerici din România, ca să 
ocupe locurile .de mult 
goale ale celor 2 Episcopate 
catolice, pe o bază interima- 
ră. 

Desigur, nu poate fi 
vorba de o rezolvare defini- 
tivă a poziţiei Bisericii 
romano-catolice în 
România, pentrucă un stat 
ateu nu manifestă atitudini 
constante binevoitoare şi 
sincere față de o problemă 
religioasă. Problema ierar- 
hiei romano-catolice în 
România, este încă o pie- 
dică în rezolvarea definitivă 


a poziţiei Bisericii, pen- 
trucă este cunoscut că 
majoritatea credincioșilor 


catolici din România sunt 
de origină maghiară, care 
împreună cu o parte din 
populația etnică germană, 
formează cea mai mare par- 
te a comunităţii romano- 
catolice din România. In 
această situaţie guvernul 
comunist român ar fi pus în 
situația să accepte ca 
întreaga ierarhie a Bisericii 
romano-catolice din 
România să fie compusă din 
minoritățile etnice. 
Numărul  romano-catoli- 
cilor din România a fost de 
1.200.000 credincioşi în 
1982, deserviți de 734 de 
preoţi. Interesant că statis- 
ticile religioase sunt omise 
din Anuarul statistic din 
România, iar informaţia de 
mai sus este luată din "An- 
nuario Pontificio” pe 1983 
editat de Vatican. Deosebit 
de numirea ierarhilor, mai 
sunt şi alte probleme grele 
de rezolvat de către guver- 
nul român şi anume, va 
trebui să permită redeschi- 
derea şcolilor confesionale 
romano-catolice, a Institu- 
ţiilor de binefacere, a 
comunităţilor călugărești 
de rit catolic cum şi a 
periodicelor catolice, care în 
prezent sunt interzise. 
Guvernul român, pentru 
rezolvarea completă a 


situaţiei Bisericii romano- 
catolice va trebui să revină 
la situația din 1948, când 
comunist a 


regimul 


denunţat unilateral Concor- 
datul din'nainte de război 
dintre Statul român şi 
Vatican. In prezent poziția 
Bisericii romano-catolice 
din România este mai difi- 
cilă decât în Ungaria, Ger- 
mania de Est sau Polonia. 

De mai mulți ani au avut 
loc negocieri intre Vatican 
şi guvernul comunist dela 
Bucureşti. Arhiepiscopul 
Luigi Poggi, şeful Departa- 
mentului est european din 
Secretariatul de Stat al 
Vaticanului, a vizitat 
Bucureştiul de mai multe 
ori în ultimii ani, iar în 
lunie 1982 un “trimis spe- 
cial” al guvernului român a 
vizitat Vaticanul, pentru 
prima dată după întrerupe: 
rea relațiilor cu Biserica 
romano-catolică. Numele 
lui este lon Barbu, arde- 
membru al comite- 


lean, 
tului central al p.c.r. a 
cărui familie este de rit 


greco-catolic. El a avut con- 
vorbiri cu Cardinalul Casa- 
roli, Secretarul de Stat al 
Vaticanului. 

Inainte de 1949, erau 5 
Episcopii - romano-catolice 
in România: Arhiepiscopa- 
tul din Bucureşti şi Episco- 
piile din Alba-lulia, Oradea, 
Satul Mare, Timişoara şi 
laşi. Regimul comunist a 
recunoscut numai 2, 
Bucureşti, şi Alba-Iulia. 
Arhiepiscopatul din Bucu- 
reşti este condus de un 
Vicar General Monseniorul 
Francisc Augustin, care nu 
este recunoscut de Vatican. 
EI este un vechi prieten al 
lui Emil Bodrăraș și este 
deputat în Marea Adunare 
Naţională. Monseniorul An- 
tal Jakab este Episcop de 
Alba-lulia, în locul Episco- 
pului Marton Aron, decedat 
in Octombrie 1980, 
Episcopia de laşi a fost ad- 
ministrată din 1978 de un 
Ordinariat, condus de 
Monseniorul Petru 
Gherghel, care a fost numit 
de Papa Paul al VI-lea cu 
consimțământul guvernului 
român. La cele 2 Episcopate 
din Timişoara şi Oradea, 
recunoscute la nivel de Or- 
dinariat în cadrul aranja- 
mentelor cu guvernul 
român, Papa lon Paul al II- 
lea a numit câte un ad- 
ministrator eclesiastic la 
fiecare, în persoana Părin- 
telui Sebastian Krauter la 
Timişoara şi Părintele Ste- 
fan Daszkal la Oradea, fără 
ca presa română să fi fost 
informată de aceste numiri. 

Pe de altă parte, membrii 
ambasadei române din 
Roma, deşi au fost invitaţi 


Eugen POPESCU—— 


oficial să asiste la sărbăto- 
rirea de beatificare .a 
călugărului de origină 
română leremia Valahu, ce 
a avut loc la Roma în Oct. 
1983, au refuzat să asiste la 
această ceremonie şi nici 
presa din România nu a 
menţionat despre cere- 
monia beatificării. 

Este greu de intrat în 
tainele regimului dela 
Bucureşti, de văzut când 
este sincer şi când nu este, 
în relaţiile cu Vaticanul. 
Oricum, acordul neformal 
al regimului comunist 
român pentru completarea 
celor 2 scaune episcopale 
libere, chiar pe baze in- 
terimare, dela Timişoara şi 
Oradea, şi permisiunea 
unui grup de pelerini 
romano-catolici să meargă 
la Roma, sunt paşi limitați, 
care oferă unele speranţe în 
continuarea punerii în 
legalitate a Bisericii 
romano-catolice în 
România. De asemenea in- 
dicaţii optimiste în 
ameliorarea relaţiilor din- 
tre Statul român şi 
Vatican, le găsim în per: 
misiunea acordată unui 
istoric român al Bisericii 
romano-catolice să meargă 
la Roma şi să cerceteze rela- 
ţiile României cu Vaticanul 
în secolul XIX. Rezultatele 
cercetărilor sale le-a 
publicat într'o carte, care a 
apărut mai întâi la Roma, 
iar în revista Flacăra din 
Noembrie 1983 cartea a 


fost recenzată în termeni, 


favorabili, sub titlul *'Sfân- 
tul Scaun şi România 
modernă”. 

Acelaşi istoric a publicat 
în “Magazinul istoric” dela 
Bucureşti, din  Noembrie 
1983, articolul ''Despre 
relațiile României cu 
Vaticanul”, insistând 
asupra rolului Episcopatu- 
lui romano-catolic dela 
Alba lulia în susținerea 
vieţii culturale în Tran- 
silvania. 

Reiese în evidenţă, ca 
parte negativă, un articol 
calomnios publicat în 1983 
în Contemporanul, prin 
care se continuă propa- 
ganda anti Vatican. 

In ciuda primilor paşi 
pozitivi făcuţi pentru 
ameliorarea relaţiilor din: 
tre guvernul comunist 
român şi Vatican, ne rezer- 
văm optimismul până vom 
afla despre noi paşi în rela- 
ţiile respective, care să ne 
dovedească sinceritate şi 
bunăvoință din partea gu- 
vernului comunist român. Dl 

(BR 277) 


| 


Tva 


| 
| 


PAGINA 16 


APRILIE 1984 


> 


VA 


ZE 


y 


3. (097272 
ss Ap 
== 

(d 


IAT 
O 


A 


/7a 
Pai] 2 


a 
(PF 
ZE 


1MRISTOLU INVIĂ” 


Cu sibepea Paştilor, “FARA ARMÂNEASCĂ” vă ureadză a tuturor 
TRI MULȚ ANI HĂRIOȘI! 


STUDIU ASUPRA AROMÂNILOR 


Continuare 


Dacă am admite un 
moment că  interpunerea 
Slavilor între Români şi 
Aromâni nu ar fi avut loc, 
oricine va întrevedea îndată 


“proporţiile. de mărire şi 


întinderea ce ar fi luat 
poporul românesc, care se 
lăţea ca o apă dela crestele 
maramureșene ale Carpa- 
ților până peste Balcani, 
date fiind atât puterea lui 
de rezistență cunoscută 
istoriei, cât şi puterea lui 
de asimilare iarăşi destul de 
bine cunoscută tuturor 
vecinilor noştri. Interpune- 
rea aceasta însă a avut loc 
şi pe deasupra a mai venit 
şi schisma dintre Roma şi 
Constantinopol, aducând 
după ea alungarea limbii 
latine din tot răsăritul şi a 
mai venit apoi şi faptul 
încredinţării, de către 
învingătorul Mahomed II, a 
Bisericii răsăritene în 
mâinile Grecilor, fapt ce a 
adus cu sine împiedicarea 
dezvoltării naţionale . şi 
cultural-naționale a tuturor 
neamurilor din Peninsula 
Balcanică, precum și goana 
pentru grecizarea lor. Toate 
împrejurările i-au fost 
potrivnice poporului ar- 
mânesc şi cu toate aces- 
tea el s'a ţinut şi se ţine 


încă cu pieptul contra 
valurilor, căci, chiar în 
timpurile când imperiul 
bizantin era încă tare, 


Românii din Peninsulă, deşi 
sufletește făceau parte din 
Biserica Răsăriteană, poli- 
ticeşte însă îşi trăiau viaţa 


lor proprie. 


Un rol deosebit de însem- 
nat au jucat Armânii 
împreună şi cu Românii în 
nordul Balcanilor, născând 
regate ca cel al lui Ioniță. 
Ei aveau mai ales în Grecia, 
în Tesalia, în Epir şi în o 
parte a Macedoniei, prin- 


lon NENIŢESCU 


cipatele lor independente, 
cârmuite de principii şi 
ducii lor. Un asemenea 
principat era numit de 
Greci şi de scriitorii bizan- 
tini  Megalovlahia, adică 


Marea Valahie şi cuprindea 


Tesalia şi o parte a Epirului 
pe întinderea Pindului, iar 
un altul era numit Anovla- 
hia şi cuprindea o parte a 
Epirului de jos cu ţara 
Aspropotamps,  Acarnania 
şi cu o. parte a Etoliei, 
având drept capitală oraşul 
Arta. Mărturii despre 
existenţa acestor două 
principate aduc destule 
istoriografii bizantini ca 
Pachymer, Mihail Nepote, 
Nicetas şi alţii iar Benjamin 
de Tudella, vorbind despre 
marea mulțime a Valahilor 
precum şi despre meşteşu- 
gul şi îndrăzneala lor în 
lupte zice că...'un singur 
împărat. nici că i-ar putea 
supune”. 

Astăzi poporul armânesc 
nu mai este atât de 
numeros cum ni-l arată 
scriitorii greci, nu se mai 
întinde “din foburgurile 
Constantinopolului şi până 
în jos de Pind”'; dar el este, 
există. Si dacă nu ar fi 
decât faptul că el există, tot 
ar merita să fie cercetat. 
Dar cu atât mai mult meri- 
tă el aceasta, cu cât există 
plin de vigoare, vădit de 
înzestrat şi apt pentru o 
chemare civilizatorie în 
viitor, există ca popor de 
ordine, muncitor şi moral, 
luminat şi războinic şi 
având . conştiinţa originei 
lui Aatine, căci, numai 
străinii îi zic Valah, pe când 
el însuşi îşi zice ca tot: 
deauna, Armân, iar pe 
alocurea: Aromân. 

In timpurile din urmă, 
cu deosebire în secolul 
nostru, (Secolul 19, n.r.) 
scris-au despre Armâni, 
mulți dintre cercetătorii 


popoarelor din impestrițata 
țară numită Peninsula 
Balcanică, dar numai 
întâmplător” şi nu în chip 
anumit. Unul cerceta 
bunăoară, poporul turc ori 


albanez; pe cel grec, sârb . 
sau bulgar; altul făcea geo- 


grafie sau arheologie, etc., 
şi întâlnind şi pe Armâni 
mereu în cale și neputând 
să-i lase cu totul de-o parte, 
deoarece mereu se lovea de 
ei, îi trecea în pomelnicul 
peninsulei, zicând despre 
numărul şi despre întinde- 
rea ce ei ocupă, ceea ce 
auzea dela Greci, dela 
Bulgari şi alți doritori de 
a-i desnaționaliza. Singur 
Dimitrie Bolintineanu, după 
ce făcu o călătorie în 
Turcia şi cu deosebire în 
Macedonia şi Albania, se 
ocupă in special de Armâni 
în screirea sa '"Călătorii la 
Românii din Macedonia şi 
Muntele Atos”, tipărită la 
Bucureşti la 1863, plină cu 
o mulțime de note preţioase 
despre Armânii din Tesalia, 
Albania, Epir, Macedonia şi 
Grecia. 

Dela 1863 însă şi până 
acum multe schimbări s'au 
petrecut în inima şi cugetul 
Armânului. Pe atunci 
simţirea lui naţională 
căzuse într'un fel de 
amorțire şi ajunsese a se 
crede oarecum grec, deoa- 
rece îşi vărsase sângele pen- 
tru independenţa Greciei cu 
un eroism uimitor... 

Prea adesea scriitorii 


străini i-au lovit şi i-au 
micşorat, unii din 
necunoştință, alţii din 
nepăsare şi indiferenţă, 


alții iarăși din suficiență 
sau rea voinţă şi unii chiar 
din interes, iar Armânii 
nau răspuns încă. 

Cel ce crede a avea drep- 
turi de rasă şi, deci, dreptul 
la existenţă şi la o cultură 
națională, trebue să ştie a 
şi le apăra. ii) 


RECENZII 


LATINA SUDDUNAREANA AZA easti 
cartea ţi u scoasiră pi limbili germană şi 
armână, Catrina şi Vasile Barba. 

'Tu ună sută patrudzăţ di frândză suntu 
adunati: istorie, angucitori, scrieri, poezii 
şi caduri armâneşti, cu scupoku si-lli facă 
pi învițațiili germafii cari studiază istoria 
balcafiilor şi a populilor latini, s'aducheas- 
că ma lişor populu armânesc. 

Tu Protlu zbor, Vasile Barba aduți 
aminti di învițaţiili germafi cari îlli 
cunuscură pi armâfi şi scrisiră tri elli, 
cum fură: ]. Thunmann şi mult vrutlu ti 


armâti, Gustav Weigand. Un zbor ti păpâăilli! 
învițatiy Max Demeter Peyfuss dila Acllimarea 
Universitatea di Viena, cari scrisi tu anlu 

1974, interesanta lucrari "Die 


aromunische Frage” şi alt zbor ti cercetă- 
torilli germaîi di ază, Wolfgang Dalmen și 
Johannes Kramer, cari scrisiră tora ş ma 


năpoi ti 


“N'AU PRIMIT 100.000 DE DOLARI 


armâhi tu 
“Balkan Archiv”. 
Interesantă nă si pari și comparația țiu 
fați Vasile Barba, cu retoromanilli dit 
Elveția. *'Retoromanii -scrie el- sântu maş 
Y, dit populația Elveției și au sculii și 
studii pri limba lor... Ca şi retoromanii dit 
Elveţia, armânilli suntu un popul ca alan- 
ti populi dit Peninsula Balcanică, nu au 
un stat al lor şi lipseaşti să zburască dauă 
limbi”. Ma ca şi retoromanii, armânilli 
înveață limba statului iu băneadză, și nu 
vor si-şi lasă limba cu cari tihisesc stră- 


seria di volumi 


ca UNESCO, S'agiută ca 


limba armână si s'păstreadză, easti calea 
ţi u căftăm tuț aţelli ți aluptăm tră 
Armâname! 


Zahu PANĂ 


CA SĂ NU DEA NUMELE 
LUI ATENAGORA” 


Acesta este titlul unui 


articol apărut în ziarul 
grecesc "'Ethnicos Kiryx"” 
din New York, la data de 28 
Ianuarie 1984. Reproducem 
mai jos o parţială traducere 
a articolului: 

"Studenţii facultăţii din 
Ianina, au refuzat donația 
eleno - americanilor origi- 
nari din Epir în valoare de 
100.000 de dolari americani 
pe: motivul ca numele 
Patriarhului Atenagora, 
decedat cu mult în urmă la 
Constantinopol, să nu fie 
dat facultăţii cu pricina.” 

Negru pe alb! Un institut 
de cultură refuza o donaţie 
pentru încurajarea culturii, 
pe motive şovino-ateiste. 

Ce legătură ar fi între 
Patriarhul Atenagora care 
se odihnește de mai mulți 
ani în somnul de veci, 
între studenții din la- 
nina și generoasa ofertă 
făcută de către eleno-ameri: 
canii originari din Epir? 

Donația s'a făcut -ca 
multe altele- cu un scop 
filantropic şi memorialistic. 
Ajutarea cu bani a facultă- 


ţii şi un act de respect pen: . 


tru amintirea marelui om, 
care a fost Atenagora. 


Reacția negativă a 
“studenţilor” este deter- 
minată din două motive: 


primul, faptul că Atena- 
gora, născut la 1886 în 
regiunea lanina, era de 


origine aromân şi al doilea, 
înalta ţinută ecumenică a 
acestui Patriarh ortodox, 
nu este pe placul generaţiei 
care se infiltrează din ce în 
ce mai mult, în toate 
domeniile cheie ale Greciei. 

Obstrucţia si fermitatea 
refuzului din "Ianina are 
însă un motiv şi o implica- 
ție mai mult politică decât 
socială sau culturală și vine 
încă odată să sublinieze 
anumite atitudini 
prejudicioase impotriva 
comunităţii aromâne şi a 
existenței acesteia de-a 
lungul secolelor. 


"Din scrierile şi documen- 

tele care au supraviețuit 
vremurilor, Atenagora ar fi 
fost nu numai un respectat 
părinte, un prețuit sfătui- 
tor şi un demn urmaş al 
tradiției Bisericii Ortodoxe, 
dar şi un neinfricat luptă- 
tor împotriva vechiului 
duşman al Creştinătăţii: 
Imperiul Otoman. Calitățile 
sale au fost unanim 
recunoscute atât de 
Aromâni cât și de întreaga 
Grecie,  Atenagora urcând 
până la cea mai înaltă 
treaptă în ierarhia biseri- 
cească, Patriarh al Con- 
stantinopolelui. El a fost 
însă şi un mâre Aromân, 
îndrumând permanent pen- 
tru supraviețuirea limbii şi 
culturii aromâne. 

Asemenea lui Riga Ferue, 
Generalul Coleti, Cristalis, 
Valaoriti, Zalacostas şi 
mulți alți Aromâni care au 
adus contribuţii deter: 
minante la liberarea 
Greciei de sub Turci, la 
cultura şi civilizația ei, 
Atenagora -pentru originea 
lui aromână- m estepepla- 
cul şoviniştilor greci. 

Numin şovinişti, pen- 
trucă nu vom face niciodată 
confuzia în a învinui o 
națiune întreagă pentru ac- 
tele condamnabile a unui 
grup de rătăciţi, rămaşi în 
urma. istoriei. 

Contribuţia Aromânilor 
la emanciparea Greciei este 
atât de semnificativă încât 
nu ştim ce ar mai rămâne 
din istoria Greciei moderne 
dacă sar scoate numele 
Aromânilor care au contri- 
buit la crearea ei. Faptul 
este bine cunoscut învăța: 
ţilor greci, care în loc să 
pornească la o reală scriere 
a istoriei, încearcă artificii 
anticulturale şi anti- 
istorice, în a-i scoate pe 
Aromâni, Greci vorbitori de 
limbă latină. Acţiune pue- 
rilă şi ridicolă pentrucă în 
timpurile moderne, istoria 
nu se scrie de o singură 
persoană. Prima Academie 


în limba greacă din Balcani * 
a fost la Moscopole, dar să 
nu se uite că Moscopolea'ca/ 
şi Academia, era înființată 
de Aromâni și Academia 
întreţinută cu banii 
negustorilor aromâni. După 
arderea Moscopolei, Grecii 
nau mai dat alt centru 
cultural dar Aromânii 
moscopoleni au creat în Im- 
periul Habsburgic fundația 
Gojdu, l-au dat pe Mitropo- 
litul Andrei Saguna şi au 
activat pe tărâm cultural în 
statele unde au emigrat, 
dând culturii universale 
valori unanim recunoscute 
dela losif Vulcan până la 
Herbert: von Karajan. 


Revenind la ideea care a 
generat acest articol sau 
mai bine zis la refuzul 
studenţilor din lanina, nu 
se poate trage decât o 
singură concluzie: o falsă 
interpretare a naţionalis- 
mului nu poate avea decât o 
influență nefastă asupra 
celor care, reneagă numele 
şi ajutorul dat de cei cărora 
le datorează într'o mare 
măsură propria existenţă. 
Si-ar putea cineva imagina 
ce s'ar întâmpla într'o țară 
ca Statele Unite de exem- 
plu, dacă cineva s'ar ridica 
să renege existența şi con- 
tribuţia unor comunităţi la 
propășşirea şi progresul sta- 
tului? 

Ce-ar fi dacă Sar refuza 
să se dea numele de Cristo- 
for Columb, pieţii unde 
celebrul navigator ar fi 
poposit in Manhattan, pe 
motivul că o parte din Ita- 
lienii din New York au 
decis să plătească 
monumentul destinat 
respectivei pieţi? 

“Studenţii” din lanina 
nau probabil prea multe 
cunoștințe istorice și ar tre- 
cui să mai pună mâna pe 
carte dacă sunt ceea ce vor 
să fie. Poate a sosit timpul 
ca cineva să le re-scrie si 
mamalele. d 


Ecaterina MINOVICI 


Ș 


2 


CUVANTUL ROMÂNESC 


PLEACĂ UNUL, 
VINE ALTUL 


— Aurel POP—— 


Presa liberă din Occident 
unde există şi una 
comunistă) consideră 
numirea lui Cernenco, la 
2r" ca o eventuală grab- 
' juție tranzitorie. Dar 
” este altceva, 
si anume imobilitatea 
sovietismului, care devine 
din ce în ce mai contrapro- 
ducent. : 
Si totuşi ea se menține 
intr'o inepuizabilă geron- 


Peraţie, inepuizabilă apa-. 
rent, ÎN realitate fiind 
moartă: Urmașul lui An- 


dropov € mai in vârstă cu 
vreo trei ani, aşa cum An- 
dropov nu era cu mult mai 
tânăr decât Brejnev, 
“naşul” lui cum se spune 
în eficienta organizaţie in- 
ternațională a Mafiei, la 
origine siciliană, distrusă 
de Mussolini, emigrată apoi 
în America, acum reîntoar- 
să in patrie. 

Cernenco, născut în 
1910, a crescut în regimul 
sovietic dela A la Z. Este 

“deci un om al tradiţiei 
sovietice revoluționare. Ca 
tânâr a lucrat, sau a mun- 
cit cum se zice în jargonul 
comunist, atât pentru 
Gulag, cât şi pentru 
“epuraţiile” lui Stalin, şi 
ca om priceput în NKVD, 
azi numit KGB. Prin 
dulceața caracterului său 
este perfect instalat în linia 
Stalin, Hruşciov, Brejnev, 
Andropovy. 
urmă au rămas simbolurile 
revoluţiei stabilită acum în 
gerontocraţie. 

De ce nu a fost ales, prin 
vot. public şi oral, bine 
înțeles, un personaj nu 
de peste 70 de ani ci mai 
tânăr cu ceva, măcar cu 20 
de ani? Ar fi fost lucrul cel 
mai normal din lume, dar 
în Imperiul colonial -sovie- 
tic, nu e nimic normal. Să 
uităm un moment explica- 
țiile deştepte şi erudite ale 
"sovieto-Kremlinologiei”! şi 
să judecăm cum se zice, 
băbeşte, din aproape în 
aproape. Toată nomencla- 
tura sovietică tremură 
numai la gândul celei mai 
mici schimbări. Si cei de 
peste 70 şi cei de sub. 

Această . nomenclatură 
este un bloc, care se 
menține numai prin cea 
mai strictă solidaritate. De 
aceea există la toţi cei ''sta- 
biliţi” în nomenclatură 
frica față de neprevăzut. 
Dacă un fost tânăr, îmbătat 
cu euforia neincercatului la 

moartea lui Stalin, sar 

trezi odată ajuns la putere, 

N ar fi exclus să disloce sta- 

mul, care este însăși 
doctrina imuabilei nomen- 
laturi. Asemenea surpriză 
hu este de așteptat dela un 
trân uns cu toate un- 
sorile şi învechit în toate 
relele, Minoritatea con- 

ducătoare. din U.R.S.S. s'a 
Wat la “clasa bătrânilor”, 

Cameni ai “tradiţiei” socia- 

să şi de care se ştie pe de- 

Pl atiza că nu dau înapoi 

a nimic pentru a 

jesnțina privilegiile. locale, 
îr pe de altă parte menţin 

ȘI cuceririle socialiste, adică 

îsuprirea unor popoare care 
pas _""nomenclaturile” 

e aPective, sunt de un 
horm ajutor în cel mai 

e război de sub- 

“tsiune şi terorism, din 

„Au existat in istoria 

umii. 


Care până- la- 


„Dar comentatorii din Oc- 
cident, care tot vorbesc de 

provizorat"” au într'un fel 
dreptate, însă nu așa cum 
cred ei. Pentrucă nu Andro- 
pov şi după el Cernenco ar 
fi în trecutul imediat şi în 
prezent expresiile unui 
"provizorat”, ci din cauza 
revoluţiei comuniste, care 
toată este un “provizorat”, 
fie până la comunizarea 
întregii lumi, fie până la 
pulverizarea ei cu implicita 
liberare a popoarelor. Toc- 
mai de aceea regimul este 
oprit la fixitatea stabilită 
de Stalin, prin care se poate 
controla dărâmarea a tot 
ceea ce este precar în lumea 
liberă. Deci sunt două 
măsuri, nu însă ''dialec- 


— tice”” așa cum se tot spune: 


stabilitate absolută pentru 
sine și agitație permanentă 
la ceilalţi, cum cum ar fi 
Dumnezeirea și lumea pe 
care a creat-o.In acest dia- 
bolic context, '"persona- 
giile” sunt în U.R.S.S. în 
premanență tranzitorii, pe 
când sistemul care le tran- 
scende este de-o fixitate 
minerală, fără nicio schim- 
bare până când nu va fi toa- 
tă lumea sub controlul lui. 
In imediat Sovietele 
probabil vor continua să se 
înarmeze, pentrucă în cazul 
în care se ajunge la o egali- 
tate de echipament militar 
între Est şi Vest, Estul este 
practic - învins -şi intră. în 
cleștele alcătuit din lumea 
liberă si lumea asuprită. De 
aceea Sovietele sunt *'fixe” 
şi nu dau nimic înapoi, 
renunțând la proporția de 
unul la zece. In aceste 
condiții Polonia nu 
amenință Sovietele, dar 
dacă s'ar ajunge la propor- 
ţia. unul contra unul”, 
Polonia ar fi prima care 
sar libera. Aşa că toate 
rămân unde le-au lăsat 
Brejnev. şi Andropov, pen- 
trucă aceasta este condiţia 
fundamentală a coeziunii 
nomenclaturii şi intern și 
extern. Din această cauză 
viitorul este foarte tulbure, 
şi de aceea ne ferim să fim 
profeţi, sau măcar supra- 
deştepţi ca Românii când 
dau cu nasul de politică. 
Ipotezele de viitor, deloc 
profetice, ar fi trei, şi ne 
interesează în măsura în 
care ne întrebăm ce s'ar 
alege cu neamul și țara 
noastră, în relizarea 
fiecărei din ipoteze. Deci 
“să stăm bine, să stăm cu 
frică”, şi să nu dăm lecţii 
politologice unora sau 
altora. > 
Inţepenirea sovietică sar 
putea să se transforme 
într'o conflagrație cataclis- 
mică, fără bombe atomice, 
în cazul disperat, în care 
văzând cum le scade capaci- 
tatea de competență sovie- 
tele ar încerca “fuga înain- 
te”, In acest caz nu ar fi 
bine pentru noi şi țara 
noastră. Sovietele ar cuceri 
ceva teren, nu până la Piri- 
nei sau Atlantic, dar ar tre- 
bui să dea înapoi, şi în 
acest caz ar aplica strategia 
rusească a "terenului ars» 
adică ar face prăpad în spa- 
iul din care s'ar retrage. 
doua ipoteză ar fi ajun- 
ase la o imposibilitate de 
a mai domina prin poliții și 
armată toate “*Rusiile”. 


Atunci regimul ar avea o 
moarte vio! 


lentă cu orori de 


APRILIE 1984 


lubite cititor, 


Tipografia CORESI îşi propune să contribuie la întărirea conştiinţei naţionale şi la unirea 
Românilor, în vederea salvării Ţării de sub ocupaţia rusească. Ea va publica tot ce poate seni 
acestor scopuri şi mai ales lucrările menite a ţine vie în conștiințe crunta dramă a Neamului 
Românesc. 

Au apărut deja: 

1.  PERSECUȚIA BISERICII CREȘTINE DIN ROMÂNIA, de Cicerone Ioniţoiu. O lucrare 
de „150 de pagini ce conţine, pe lângă text, fotografii foarte valoroase, precum şi numele a 400 de 
slujitori ai Cuvântului Domnului, care au cunoscut lagărele comuniste de exterminare. Preţul: 
20 de mărci. i 

2. MORMINTE FĂRĂ CRUCE, Vol. II (perioada 1949-1954), de Cicerone Ioniţoiu. O 
carte de peste 500 de pagini și 120 de fotografii ale deţinuţilor politici din România. Un adevărat 
album al luptei de rezistență împotriva ocupantului sovietic, cu mii de nume şi toate lagărele 
de exterminare, unde fiecare va întâlni nume de, rude şi prieteni, pentru că n'a.existat familie 
românească să nu fi cunoscut urgia comunistă. Costul: 35 mărci. 

„3. CARTEA NEAGRĂ A ROMÂNIEI 1944-1983, cu date succinte despre România, dela 
ongină la ocuparea rusească și lungi liste de deţinuţi, pe categorii: universitari, arhierei, miniștri, 
generali, cum și liste de schingiuitori şi locuri de tortură. Broşura, editată pentru „anul deținutului 
politic român”, este întocmită de Comitetul pentru apărarea deţinuţilor politici români și tipărită 
în limbile: română, franceză şi engleză. Rugăm pe acei ce vor să ajute cauzei naţionale s'o comande 
şi s'o difuzeze în țările unde se vorbesc aceste limbi. Costul: 5 mărci. 

3 4 ÎN GHIARELE SECURITĂȚII, de Gheorghe Mazilu. Încă o mărtuire care, în cele 220 de 
pagini ale sale, sugerează groaza, cu înscenările de procese pe bază de tortură şi declaraţii minci- 
noase ale securiştilor, totul concurând la animalizarea omului, şi din care nu scapi, dacă ai noroc, 
decât luându-ţi lumea în cap. Costul: 25 mărci. 

5. CONTRA PROPAGANDEI MAGHIARE, de Vasile Coman, prefață de M.F. Enescu, cu 
conţinut de mare actualitate. Autorul, bun cunoscător al Ungurilor și al limbii ungurești, descrie 
în amănunt mentalitatea lor, mlădioasă la strâmtoare, orgolioasă până la provocare când le con- 
vine, brutală până la cruzime când au puterea. Cartea analizează, în 100 de pagini, „purtarea 
maghiarilor în aceste ipostaze”. Costul: 15 mărci. 

6. CALENDAR 1984, editat de Biserica Ortodoxă Română din Europa Centrală. Cuprinde 
pe lângă orânduielile bisericești şi un calendar naţional, Un succes grafic al noii Tipografii CORESI. 

7. DRUMUL CRUCII, vol. 1, de Aurel State. Cartea zugrăvește o viaţă de martir, dusă în 
lupta închinată eliberării pământurilor răpite din vatra noastră românească. Autorul a: cunoscut 
infernul comunist, până dincolo de Vorkuta, și nu a fost scutit nici de vremurile de apocalips 
așternute asupra Românilor. Schingiuit, cu oasele legate în sârme, a trecut cu fruntea sus prin 
închisorile de exterminare comuniste şi a reuşit, în condiţiile de teroare și anchetă, să transmită 
generaţiilor viitoare pagini pline de eroism. Costul:30 mărci. 

8. SUB JUG STRĂIN, de Vasile Florea. Autorul ne transmite spovedania unui om, care, 
revoltat împotriva abuzurilor şi nedreptăţilor făcute de politicienii burghezi, militează pentru 
marxism, crede în comunism și luptă, se amăgeşte că lupta este grea şi de durată, speră, aşteaptă şi 


"luptă, până când, într'un târziu, înţelege că a luptat de fapt să aducă la putere, în numele clasci  - 


muncitoare, o castă formată în realitate din „bandiții bandiţilor, tâlharii tâlharilor”, „jefuitori, 
criminali, organizatori de genociduri, teroriști, atei, ilegalişti prin excelență şi distrugători de 
drepturi”, Cartea este un leac împotriva comunismului. Costul: 15 mărci. 

9. PODURILE PESTE ISTRUL DIN PRIMUL MILENIU a. Chr., de Cașin Popescu. Un 
volum. de studii amănunțite în care prind chip evenimente istorice nedescifrate sau ignorate de 


istoriografia mai nouă, şi se conturează —cu toată exactitatea voită— locurile pe unde au trecut 


Dunărea acei mari cuceritori și îndrăzneţi ai lumii vechi, împinşi de ambițiile răzbunării şi măririi. 
Alături de pagini de veche istorie, reînvie din urmele şterse, drumurile străbătute de apele Dunărei 
în căutarea Mării; iar „fantastica şi legendara insulă Peuce” îşi arată în lumină dispărutele ţărmuri. 
O carte de erudiție dedicată desprinderii unor adevăruri istorice necunoscute, care captivează prin 
diversitate, noutate și neașteptat. Costul: 35 mărci. 

Editura CORESI nu urmărește câștiguri materiale, ci servirea intereselor vitale românești. 
Echipa ei de lucru prestează muncă voluntară. Preţurile cărţilor reprezintă preţul de cost. 

Cărţile se pot comanda și achita la următoarele adrese: în Germania, la Sparkasse Freiburg, 
N. Constantinescu-CORESI, Konto 2024383; în Franţa, la D-na Gabriela Ioniţoiu, 48 rue 
Wattignies, 75012 Paris; în Statele Unite, la Dl. Ovidiu Borcea, 25-02 Steinway St., Ap.4b; 
ASTORIA/N.Y. 11103 New York. Prețul cărţilor se poate plăti în D.M. sau echivalentul lor. 

Editura mai are sub tipar mai multe lucrări, printre care: . 
ZÂMBETE PRINTRE LACRIMI, de Vasile Gurău. 


l. 
2. ITINERAR ÎN TIMPURI GRELE, de M.F. Enescu. 
3. ÎN LUPTA NEAMULUI, de Horaţiu Comăniciu. 
4. BALADA FRATELUI UCIS DE FRATE, de Luca Arbore. 
5. SE! VETIR QUAND, POURQUOI, COMMENT, EN ROUMANIE,  HIER ET 
AUJOURD'HUI, de Denise Pop Câmpeanu. 
6. DRUMUL CRUCII, Vol. II, de Aurel State. 
7.  PICURI DINTR'O LUME FĂRĂ SOARE, de Alexandru Bidian (poezii). 
8. ISTORIA APARIȚIEI CÂNTECULUI NAȚIONAL, de Vasile Coman. 
9. FERICIREA FURATĂ, de loan Ștefancu. 
10. DECOR MEDIAN, (versuri) de Caşin Popescu. 
11. PENTRU SFÂNTA CRUCE, PENTRU "ȚARĂ, de Dr. Mardare Popinciuc. 
12. COMANDANT D'ESCADRILLE, de Irina Burnaia. 
Tipografia CORESI 


Lucrările ce vor mai apare, vor fi anunţate la timp. 
Kronenmattenstr. 6 


D-— 7800 Freiburg 
Germania 


PAGINA 17 


toate părţile, în patria 
socialismului și la sateliți. 
Deci şi Româma ar suferi. 

A treia ipoteză ar fi 
moartea stalinismului de 
moarte bună, ca orice feno- 
men istoric care într'un 
timp mai scurt sau mai 
lung “îşi mănâncă trăiul'. 
Aceasta ar fi o abdicare 
prin transformări, la 
inceput foarte lente, dar 
după aceea din ce în ce mai 


precipitate. Realizarea aces- 
tei ipoteze ar fi cea mai 
favorabilă României. 
Nimic însă nu ne lasă să 
afirmăm cu tărie care din 
aceste ipoteze se varealiza. 
Dorinţele noastre sunt 
clare: nici catastrofă, nici 
violenţe pe care nu le-ar 
mai putea îndigui nimic, ci 
o constrângere, prin starea 
generală a lucrurilor, de a 
se renunța la actuala fixi- 


tate, ceea ce este posibil 
numai dacă lumea liberă se 
înarmează cel puţin cât să 
egaleze  sovietele. Pentru 
aceasta insă este nevoie de 
0 forță morală, care nu 
ştim încă în ce măsură s'a 
dezlănțuit, ieşindu-se din 
somnul  mentalității din 
trecutul război. 

Faptul că Statele Unite 
au dat mereu greș pe calea 
armelor, dela războiul 

PSR a aa Ra 


Coreii încoace, este exploa- 
tat în permanenţă de nişte 
defetişti ahtiați de putere, 
şi deocamdată stăpâni pe 
cea mai mare parte din 
mass-media, Ceea ce încă 
odată ne îndeamnă “să 
stăm bine, să stăm cu 
frică''. Defecţiunea la 
ceilalți încă nu este concret 
vizibilă, pe când defetismul 
la' ceștilalți este foarte 
vizibil. Ia) 


PAGINA 18 


ÂNESC 
APRILIE 1984 CUVANTUL ROMĂ 


DIN VIAȚA NOASTRĂ: 


AUZITE, VĂZUTE, 
ŞI PĂŢITE 


————————————— George DONEV 


ÎN FAMILIE 


Odrasla Nicu, fiul 
"Fiului lubit” a fost numit 
in postul de Prim Secretar 
al Uniunii Tineretului 
Comunist, ceea ce inseamnă 
c'a intrat în guvernul RSR- 
ului ca Ministru al Tinere: 
tului. e 

Când a luat parte la 
prima şedinţă a Consiliului, 
Nicu s'a adresat colegilor 
miniştri: 

Hallo papa, hallo mama, 
hallo unchilor! 


NOROCUL 
ASASINILOR 


La rafinăriile din Telea- 
jen a avut loc o explozie. 
Rezultatul: 300 de morţi! 

Contrar legii  mușa-i 
malizării, autoritățile au: 
înghițit în sec și au dat 
la iveală numele celor găsiți 
vinovați: un ministru, un 
vice-ministru, un ministru 
adjunct şi secretarul de par- 
tid din jud. Prahova. 
(Numele lor nu contează, 
NR) 

Acuzaţii au fost daţi afa- 
ră din funcţii şi vor fi 
sancționaţi "pe linie de 
partid”, unde-i așteaptă o 
dojană tovărăşească, '“'votul 
de blam”. 

Cei patru, în declaraţiile 
publice anterioare exploziei, 
au mărturisit cu mândrie 
că ei ascultă de preţioasele 
îndrumări primite dela 
Conducătorul Suprem şi 
învățata "'jumătate'” cu 
renume pe glob. 

„ Explozia dela rafinării ne 
arată cum se împart pedep- 
sele în RSR. , 

Dacă eşti muncitor, eşti 
flămând şi furi alimente, 
eşti împuşcat ca "an- 
tirevoluționar."” (Cazul dela 
Târgovişte). . 

Dar dacă eşti ministru şi 
cauzezi moartea muncitori- 
lor, capeți un “'vot deblam”. 


TRENULE, 
TRENUȚULE... 


Garnitura românească ce 
face legătura dintre Belgrad 
şi Timişoara, e cartea de 
vizită ce-o prezintă RSR-ul 
străinului care vizitează 
țara. 

Din mărturiile unui 
recent călător: comparti- 
mentele şi coridoarele 
nemăturate, WC-urile sunt 
murdare, nau apă, nau 
hârtie, etc. 

Prin gări, geamurile 
sparte și găurile din pereţi 
sunt acoperite cu portre- 
tele: **Ceauşescu, clăditorul 
socialismului!.”” 


CINE-I NEBUN? 


A fost născut in 1949 
sub fericita zodie a infăp- 
tuirilor socialiste. A urmat 
şcoală, dar. singurul lucru 
care l-a învățat a fost cum 
să  urască sistemul 
comunist. 

A văzut realitatea printre 
altele, a văzut cum trei 
familii din Sibiu, care 
locuiau într'un apartament, 
au fost aruncate în stradă 
ca să facă loc unui om al 


reştiului, de data asta 
facem excepție. 
APUS 
DE MERIDIANE 
Indrumătorul RSR-ului a 
reuşit să apară în lumina 
“reflectoarelor de pe 


a 


A protestat cu entuzias: 
mul tinereţii, dar a fost 
arestat. 

leşit din inchisoare a 
continuat să protesteze con- 
tra altor nedreptăţi, dar a 
fost iarăşi arestat. 

Siragul de proteste şi 
arestări a fost curmat de 
autorități care l-au internat 
într'un spital de nebuni. 

Dar şi acolo s'a dovedit a 
fi "'mai nebun decât 
nebunii” încât, până la 
urmă, i-au dat paşaport ca 
să scape de el. 

A ajuns în Statele Unite, 
s'a înscris voluntar în 
armată, a lucrat greu, a 
învăţat şi acum e inginer. 

Privind în urmă, la țara 
care a lăsat-o dar pe care o 
poartă in inimă, adesea se 
intreabă: 

Cine-i mai nebun ? 

Eu, sau cel care m'a tri: 
mis la casa de nebuni? 

(Notă: Ne-am întâlnitsin 
Florida cu ocazia con- 
sacrării Bisericii din 
Miramar). 


FACEM EXCEPȚIE 


“Im țară -mărturiseşte 
discret un' ambasador din 
Europa de Vest-- nu sunt 
nici 1000 de comunişti”. 

Deşi de obicei nu credem 
ce ne spun diplomaţii Bucu- 


meridiane cu o nouă idee 
clocită în Kremlin. 

Forţele militare ale 
Pactului dela Varşovia să-şi 
reducă bugetul înarmărilor 
cu 5% şi apoi să rămână 
“înghețate”. 

Vorbărie goală. 

Cum poți să controlezi o 
reducere de 5%, sau să 
““îngheţi”! bugetul 
înarmărilor, dacă nu poţi să 
afli cât e de mare bugetul? 

O notă imbucurătoare: 
declaraţiile  Mavericului 
n'au produs senzația aștep: 
tată în lumea liberă; în 


schimb ideea a fost 
subliniată în ziarul 
“Pravda”. 


Cineva trebue să aplaude 
pe omul Moscovei. 


ARUNCATE LA COȘ... 


Publicăm câteva 
anunțuri de ''mică 
publicitate” ce au fost 


respinse de administrația 
ziarului *'România Liberă”: 


DIN CAUZA alergiei 
schimb două ouă pe un 
kilogram de tărâţe. 


DOMNIȘOARĂ, tânără, 
drăguță, cu 10 cartoane de 
țigări Kent, doresc căsăto- 
rie cu domn înalt, educat, 
situație materială cores- 
punzătoare. 


ATENTIE PENSIOANRI: 
Serviciu cu ora. Plată 
imediată. Aplicanţii trebue 
să/ aibă palton gros, 
mănuși, galoşi_şi umbrelă. 
Răspundeţi la căsuţa poștală, 
“Aşteptări la coadă.” 


“pot daorice fel de relații despre unchiul meu, sunt rugați 


MICA PUBLICITATE 


Anunturile dela rubrica “MICA PUBLICITATE“ sunt redactate de solicitanti . 


* COSTUL umi arunț,sau a unei reclame: 
$ 15.00 pentru 5 cm(2 inch) pe o coloană. 
Ziarul are 6 coloane, 3 

$ 25 pentru 5 cm (2 inch) pe două coloane. 
Aceeasi reclamă repetată de trei ori costa 
$ 30.00 pe o coloană și$60.00pe două coloane. 


Centrul Medical Românesc 
Al Doctorului 


Cornelius A. Oprişiu, M. D. 


1660 Putnam Avenue, Apt. IL 66 Tennis Ploce Forest WILS | 
Ridgewood, New York 11385 Hills Gardens New YORK 11375; 
Tel (212) 82-2603 sau Tek (212) 2682784 


* NOIL REFUGIATI care doresc să-şi caute 
rudele si prietenii, ori cei ce vor ajutor în 
vederea” emigrării, pot publica anunțuri 
gratuite. 7 


24 ore pot fi contactat la serviciul permanent 
al centrului Tel:(212)268-2784 


ÎN HOLLYWOOD CALIFORNIA 


Practic Chirurgie de inimă, plămâni, artere-proteze, PENTRU O MASĂ BOGATĂ ÎNTR'UN LOCAL FRUMOS 


plastii, chirurgie de vene, chirurgie generală (stomac, 


ficat, vesica biliară, intestin subțire 7 NRACĂ A asi MERGEŢI LA: 
prd toate organele, hemoroizi, hernii, pathologie ORZA'S Romanian Restăurant 
Acord consultaţii de medicină generală, evaluez paci- (REDESCHIS) 


708 N. VALENTINO PLACE (NEAR PARAMOUNT STUDIOS 
AT MELROSE) - HOLLYWOOD, CALIF. 90036 


PENTRU PRÂNZ:LUNI-VINERI 11 am.-3 pm. 
SEARA: MIERCURI- SÂMBĂTĂ 5-9 pm. 
Proprietari Jean și Maria Orza 


Tipografia “CORESI” 


Kronenmattenstrasse 6, 7800 FREIBURG 
Germania de Vest 
Telefon: (0671) 77-375 


Vă oferă cele mai variate servicii din 
domeniul tiparului, dispunând de cele mai 
noi şi mai moderne maşini de tipografie şi 
legătorie. î Ea reseta | 


sa 


enţii chiar dacă nu au boli chirurgicale, 


Sunt român crestin. 
Sunt afiliat cu Spitalele din Manhattan și Queens. 


Apelaţi cu încredere 


NISTRU 


Editură de cărţi, broşuri şi reviste în limbile 
română, franceză, engleză și rusă. 


Informaţii concrete se pot obține pe adresa: 


Nicolas Loupan, 
28, rue du Parc, dres 
1100 La Louviere, Belgia . 


y_y 
CĂSATORII 


* Cetăţean canadian, intelectual, singur, nefumătorr, an- 
tialcoolic, stabilit în vest, doresc corespondență cu 
doamnă de asemenea singură, fără obligații, nefumătoa- 
re şi antialcoolică, etatea între 45-52de ani, în vederea 
căsătoriei, într'un climat plăcut și un cămin confortabil 
în vestul canadian. Răspunsuri serioase, însoțite de fo- 
tografii recente, pe adresa: Adam G., 423-3355 Est 5 
Avenue, Vancouver, B.C., V5M IP5, Canada. 


Din nici o casă de Români, 
să nu lipsească harta Ţării! 


Hartă în 3 culori -33*28 cm.- cu un comen- 
tariu, un scurt istoric și 9 portrete, anexe. 
Cost: $ 3 plus 1 pentru expediţie. 
Faceţi comanda la adresa: 
Ion Nicolau, 
165 Cherokee Blv. Apt.230 
Willowdale, Ont. M2J 4T7, Canada 


A APĂRUT 


EDITURA “MELE” HONOLULU 
* MICROPORTRETE” 
de Stefan Baciu 


* Doamnă prezentabilă, serioasă, asistentă medicală, 
bună gospodină, 51 kg, 1,70m, Româncă stabilită în Ger- 
mania de Vest de 14 ani, doresc cunostința unui domn, 
înalt, bine situat, cu nivel intelectual, român sau altă 
naționalitate, fără vicii, 60-65 de ani, cu scopul de a 
ne cunoaște și eventual căsători. Răspunsuri numai se- 
rioase, la: adresa: L.N. Postlager Nr.028001C, 
Adamsstr.6, - 5000 Koln, West Germany. 


* Român, 39de ani, serios, muncitor, dorește să cunoas- 
că o Româncă, serioasă, bună gospodină, deo vârstă a- 
propiată, în vederea căsătoriei. Răspunsuri serioase pe 
adresa ziarului, “Pentru Ion”. 


CAUT 
RUDELE 


ŞI PRIETENII 


* Iacob Stelian, originar din Ploiești, Str.Bărcănești 
îr.50, stabilit definitiv cu familia la New-York în De- 
cembrie 1983, caută pe ZAHARIA CALIN DUMITRU, 
unchi (fratele cel mare al mamei), stabilit în New-York 
în anul 1937, când a plecat din România îmbarcat la 
Constanța ca mecanic de vapor. Ultima informație des- 
pre dumnealui a parvenit în anul 1975 prin D. Avocat 
Mateescu din New-York, care fiind în vizită în România, 
s'a interesat de familia unchiului din România. Cei ce 


260 pagini ilustrate Tiraj 250 exemplare 
Preţul US $ 20.00 
Se pot obține dela autor. Cec sau money order la adresa: 
Stefan Baciu, University of Hawaii, Dept.of European 
Languages & Literature, Moore Hall, Honolulu-Ha waii 
96822 U.S.A. 


DORESC 
SĂ EMIGREZ 


* Birta Mihai, locuind în Anger Str.3, Garmisch-Pa., 
8100, Bayern, West Germany, își roagă prietenii Sârbu 
George și Aurel, Retezan George, sau orice persoană 
particulară sau organizație binevoitoare în a-l ajuta să 
emigreze în Canada. Inacest sens are nevoie de o garan- 
a scrie pe adresa: Iacob Stelian, 1531 Green Ave., ție pentru a căpăta viza de intrare în Canada. : 
Brooklyn, N.Y. 11237, USA. 


* Iuliana Timiș, stabilită în R.F.Germania, Fruhlings 
Strasse 42, 6729 Jockgrim, dorește să ia legătura cu 
DOINEA PETRICA, născut la 31 Dec.1954 în Drobeta 
Turnu Severin, Str.Crisan, bl. 02, sc.IV, ap.3, de me- 
serie lăcătuş macaragist. Pe data de 8 Octombrie s'a 
aruncat de pe vasul “Pasagerul” în Dunăre, cu intenția 
de a ajunge în Iugoslavia si apoia se stabili în Occident. 
Cei ce pot da informații despre el, sunt rugați a scrie la 
adresa de mai sus. A 


* PAPAZIAN OHANEZ, născut în 1908, domiciliat pe 
str. Mihai Bravu în București între anii 1961-1963, de 
meserie pantalonar croitor, plecat din București cu 
mama și soția, este căutat de prieteni. Această familie 
este rugată să scrie unde se află pe adresa ziarului, 
“pentru Ionescu”. 


* RUS IOAN, c/o Refugee Emigration Centre, Via XXIV 
Maggio no-3, 04100, Latina, Italy, Român credincios, 
inginer constructor - civile și industriale -, familia: so- 
ţia și copilul în România, caut garanție necesară în ve- 
derea emigrării în nordul USA. 


* Cine (care medic veterinar?) d ăi 

re m lorește să informeze si 
eventual să ajute un coleg german (născut și studiat în 
NOIrAIA?, în legătură cu emigrarea sa în USA sau Ca- 
nada? Răspunsuri la redacţie pentru ““Veterinar”” 


* CARAIANCU GHEORGHE născut la 18 Iunie 192], 


impreună cu soția, aflați în lagărul dela Traiskirchen, 


Austria, doresc să emigreze în U: 

a, să e SA sau Canada. Pe 
[ariei cale roaga 0 persoană particulată sau organiza- 
ție să le trimită garanția necesară emigrării. 


a 


CUVANTUL ROMÂNESC 


APRILIE 1984 


PAGINA 19 


STIRI 


N LUMEA 


ROMÂNE ASC 


Consiliul Naţional Român 
sectia Canada, a sărbătorit 
Câmbătă 17 Martie la Centrul 
Cultural Român din Mon- 
ireal, împlinirea a 66 de ani 
dela Unirea Basarabiei cu 
România E 

Tragedia modernă a Ba- 
sarabenilor - victime ale 
acțiunii de distrugere a ro- 
manității răsăritene, orga- 
nizată sistematic dela 1812 
încoace de către Slavii de 
Răsărit- â determinat ho- 
tărtrea secției canadiene a 
C.N.R. de a imprima sârbă- 
toririi un ton sobru, străin 
de orice festivism si de a 
face din adunare o chemare 
la luptă și un îndemn la uni- 
tatea exilului. 

După rugăciunea rostită 
de preotul dr. Petre Popescu 
si intonarea imnului ca- 
hadian, precum și a înăl- 
ătorului “Deşteaptă-te Ro- 
mâne !”, dr. Emil Vicaș, 


presedintele C.N.R. Canada, 
a vorbit despre semnificația 
actului împlinit acum 66 de 
ani si despre tragedia de 
azi a Basarabiei. 


i E 
Dna Titica Anghel şi 
Dl Gheorghe Rusu 
In conferi ““Basara- 
bia totdeauna pământ româ- 
nesc”, farmacistul George 
Balașu, directorul pres- 
tigiosului ziar “Cuvântul 
Românesc”, a arătat modul 
în care imperialismul ru- 
sesc a încercat să găsească 


“ZIUA BASARABIEI” 


Ta 
Dr. Emil Vicaş 


justificări ocupării Basara- 
biei, a demonstrat absurdi- 
tatea acestor încercări, care 
au comun tradiționalul dis- 
preţ al Rușilor față de ade- 
vărul istoric și drepturile 
altor popoare, portretizând 
extraordinara rezistență a 
Basarabenilor la asimilare, 
înrădăcinată în conștiința 
misiunii istorice a naţiunii 
române, terminând cu în- 
demnul: *“Implinindu-se 66; 
de ani dela proclamarea so- 
lemnă si voluntară a Unirii 
Basarabiei cu Patria Mamă, 
si dat fiind faptul că astăzi 
basarabia împreună cu Nor- 
dul Bucovinei și Tinutul 
Herţei se află iarăși sub 
ciubota muscalilor, îndurând 
cea mai cruntă tiranie din 
câte a cunoscut omenirea, 
ne revine nouă datoria, Ro- 
mânilor din lumea liberă, 
să spunem guvernelor ţări- 
lor în care trăim, că nu 
acceptăm pecetluirea situa- 
iei ce i-a fost impusă RO- 
mâniei la Yalta, Teheran și 
Potsdam si prin Pacea dela 
Paris când România a fost 
dezbrăcată de dreptul la 
viață proprie, la unitate te- 
ritorială şi libertate. 


Libertatea trebue apă- . 


rată cu orice preț. Uniți și 
numai uniți, să nu încetâm 
să apelăm la toate forurile 
internaționale, ca să seres- 
tituie României independența 


și suveranitatea, să ni se 
dea înapoi ce este al nostru, 
ce ni s'a luat cu forța, ce 
ni s'a răpit, Basarabia si 
Bucovina...” : 

Conferința dr. O.M.Pe- 
trovici din Toronto: *'66 de 
ani dela Unirea Basarabiei”? 
citită de dr. Emil Vicas (un 
eveniment de ultimă oră l-a 
impiedicat pe dr. Petrovici 
să vină la Montreal), a pre- 
zentat în desfășurarea isto- 
rică lupta Românilor basa- 
rabeni pentru neatârnare. 

Harul cu care frumoasa 
doamnă Titica Anghel si 
Gheorghe Rusu au recitat 
poezie patriotică, sensibili- 
tatea cu care violonistul 
Năstase Pârlea a dat viață 
“Baladei” lui Ciprian Po- 
rumbescu si ““Rapsodiei Ro- 
mâne”, au încântat audi- 
toriul. 

Profesorul Aurel Mano- 
lescu, urmas al boierilor 
basarabeni năționalişti,a in- 
terpretat, acompaniindu-se 
la chitară, varianta basa- 
rabeană a baladei Toma Ali- 
mos, cântecul “'Nistrule pe 
mailul tău” si- o urare de 
nuntă culeasă. de dânsul în 
Basarabia, toate primite de. 
public cu aclamații. 

In fața unei hărți imense 
a Basarabiei, încadrată de 
tricolorul român, grupul 
folcloric Hamilton-Toronto, 
a interpretat într'o scenetă 
“Jale basarabeană” de Va- 
sile Posteucă și “Marsul 
Basarabiei”. 

Imbrăcați în costume na- 
ționale, membrii grupului 
Hamilton-Toronto, au lasat o 
deosebită impresie asupra 
publicului, care i-a răsplă- 
tit cu îndelungate aplauze. 
“Marsul Basarabiei”, re- 
cântat împreună cu specta- 
torii, a încheiat “Ziua Ba- 
sarabiei, care a adunat în 
aceeasi sală, Români din 
Montreal, Hamilton, Toronto 
si alte localități din Quebec 
şi Ontario. 3 

După slujba de Duminică, 
18 Martie, pr.dr. Petre Po- 
pescu a oficiat la biserica 
ortodoxă română “Buna 


DEMONSTRAŢIE ANTI-YALTA 


Duminică 4 Martie a.c. a avut loc înfața 
Consulatului sovietic din Montreal 0 de- 


monstrație anti-Yalta. 


Demonstrația, la care au p: 
teva sute de persoane, a reunit în principal 
grupuri de Polonezi, Români, Lituanieni, 
Estonieni,  Letonieni, Ucranieni, 


articipat câ- 


nose”?. 


Cehi, cit 
a omenirii. 


Cehoslovacia, România”, etc., 


“'Solidar- 


Presa montrealeză a ignorat demonstra- 


ţia anti-Yalta. E p 
Este adevărat că protestul împotriva Yal- 


tei supără pe cei 
cea mai mare vân. 


care au fost complici la 
zare de sclavi din istoria 


Yalta nu au făcut-o sovieticii singuri. La 


Ateani, veniți fiecare cu drapelele națio- 
nale și cu pancarde cu lozinei anti-sovietice- 

Cei mai numerosi și bine organizați au 
fost Polonezii; cei mal combativi: Afganii, 
Românii si Ucrainienii. Nu au avut loc în- 
cidente, cu excepția unui moment când s'a 
aruncat cu ouă stricate în geamurile consu- 
latului. 

S'au ținut discursuri, în care s'au COn- 
damnat acordurile dela Yalta, imperialis- 
mul sovietic si sa cerut respectarea prin” 
cipiului autodeterminării popoarelor. După 
care, timp de o oră, s'a strigat: “We want 
freedom”, “Russians - go home!” “COM- 
munism - Hitlerism””, “/Comuniști - Asa- 
sini”, “Cernenko - Hitler”, “iLibertate 
Pentru Afgani”, :Libertate pentru Polonia, 


baza Yaltei stă vechea idee europeana a 
echilibrului puterii, care a stat la originea 
tuturor alianțelor europene. 

Prin Yalta, SUA renunță la principiul 
moral al autodeterminării popoarelor, sta- 
pilit de presedintele Wilson si pune la baza 
organizării politice a lumii principiul sfe- 
relor de influență. zii 

Lupta pentru eliberarea României trece 
prin anularea de către senatul american a 
acordurilor dela Yalta și revenirea la prin- 
cipiul autodeterminării popoarelor, adică 
revenirea la principiile morale care au 


stat la temelia Americii. 
Corespondent 


Vestire”! un parastas întru 
pomenirea eroilor basara- 
beni, a eroilor români că- 
zuţi în lupta dusă în “Cru- 
ciada împotriva bolsevismu- 
lui”, pentru apărarea lumii 
libere. După parastas, în 
faţa bisericii “Buna Vesti- 
re”, la despărțirea de oas- 
peţii din Ontario s'a cântat 
din nou “Marsul Basa- 
rabiei”. : 

Consiliul Naţional Român 
-secţia Canada, aduce calde 
mulțumiri tuturor-organiza- 


Pr.dr.Petre Popescu împreună cu grupul folcloric, 
din membrii Comitetului Executiv al C.N 


țiilor româneşti care, prin 


A 


Grupul folcloric Hamilton-Toronto 


ajutorul și participarea lor, 
au contribuit la succesul 
“Zilei Basarabiei”: Comi- 
tetul parohial al bisericii 
ortodoxe române “Buna 
Vestire ”* din Montreal, 
FAR-ului Canada, Asociației 
Românilor din Canada, Cen- 
trului Cultural Român din 
Montreal, Societății **Con- 
stantin Brâncoveanu” din 
Montreal, Asociaţiei femei- 
lor române din Montreal, 
“Orei Române”! de radio, 
Comitetului parohial al bi- 
sericii ortodoxe române 


“Sfântul Gheorghe” din To- 
ronto, reprezentat prin pre- 
sedintele d-lToni Lupu,Aso- 
ciației femeilor dela paro- 
hia “Sfântul Gheorghe” din 
Toronto, reprezentată de 
secretara d-na Sandra Teo- 
dosiu și Asociației Culturale 
Române din Hamilton, re- 
prezentată prin președintele 
d-l George Bălasu si se- 
cretara d-soara * Mihaela 
Moisin si excelentului grup 
folcloric Hamilton-Toronto. 


Corespondent 


având în spate o parte 
.„ secția Canada 


FRAŢI ROMÂNI, 


In ziua de 18 lunie 1983, 
peste 250 de refugiaţi 
români din Franța, Ger- 
mania Federală, Elveţia, 
Italia şi Spania au par: 
ticipat la pelerinajul dela 


- Soultzmatt, unde dorm 687 


de ostași români. 
Sămânţa a căzut pe 
pământ bun! 
Vă rugăm a participa şi 


e ————————>————————————= 


în acest an la pelerinajul 
dela Soultzmatt, Sâmbătă 2 
Iunie, orele 13, când se va 
comemora "Ziua Eroilor”. 


Conform propunerii Doc- 
torului Ovidiu Vuia (din 
Giessen. Germania) după 
serviciul religios se va 
alcătui un comitet pentru 
ocrotirea mormintelor 
eroilor români dela Soultz- 


matt. 

Reamintesc că localitatea 
Soultzmatt 'se află în 
Alsacia (Franţa), în 
regiunea Strassbourg, pe 
şoseaua dintre Colmar şi 
Belfort. 


Cu noi este Dumnezeu! 


Remus RADINA 


SECTIA CONSILIULUI NAŢIONAL ROMÂN 


In luna Februarie 1984 
a luat ființă în orașul Sydney 
din Australia, Secţia pentru 
Australia a Consiliului Na- 
țional Român. 

A fost ales un Comitet 


DIN AUSTRALIA 


Executiv regional compus 
din: 

Președinte: Dr.C.I.Untariu 
Vice-Preș: Avocat T.Silvas 
Secretar: Dl C. Moholea 
Casier: Dl Florian Moholea: 


Urăm Secţiei Australia a 


C.N.R. spor la treabă în 


noua activitate românească. 


Corespondent 


PAGINA 20 


APRILIE 1984 


CUVANTUL ROMÂNESC 


EEE TR E A RD ORE TO TE 
CORESPONDENŢĂ DIN ŢARĂ 


O scrisoare dela lon 


Ema la consfătuirea 
STABILOR... s'a hotărit ca 
noi, particularii, să dăm 
după fiecare pom roditor 8 
kg. fructe (mere, pere, 
prune, după caz) statului. 
Sunt pomi care nu produc 
nici 2-3 kg. fructe. In aceas- 
tă situație suntem nevoiţi 
să scoatem pomii, ca să nu-i 
mai avem. Materialul pen- 
tru stropitul pomilor 
Dibutox- nu se găseşte 
decât la negru, astfel că în 
loc de 17 lei, dai 50 de leipe 
un litru. Ingrășăminte (gunoi 
de grajd) nu găsești, iar 
gospodăriile de stat şi cele 
colective nu au voie să 
vândă la particulari. In 
acelaşi timp îngrăşămintele 
minerale -superforsfați şi 
Complex- nu se găsesc în 
comerț, pentrucă merg la 
export. Dacă facem ţuică la 
căldarea statului, la fiecare 
5 căldări se cere să predai 
un porc de 120 kg. |ceea ce 
costă 8-10.000 lei)pebază de 
contract cu statul. Pentru 
consumul de gaz, la fiecare 
căldare, se plăteşte 100 lei, 
plus 20 % din materia 
primă (zeama rezultată din 
prune, mere etc). Produsul 
rămas se dă statului, la 
prețul pe care el îl fixează, 
respectiv 70% statului, iar 
proprietarul rămâne cu 
30% . In acest mod, prețul 
țuicii va fi foarte ridicat. 

„In fiecare comună. cetă- 
țenii trebue să contracteze 
400-600 porci. In fiecare 
comună va fi abator 
comunal, unde vei putea 
tăia porcul contra unei 
sume anume; pielea (şo- 
ricul) se preia automat 
de stat, iar carnea se predă 
jumătate statului, 
cetățeanul întorcându-se 
acasă numai cu o jumătate 
din porcul lui. Nu ți se dă 


porumb pentru întreținerea 
animalelor, iar prețul aces- 
tuia este de 180 lei feldera 
(5 kg). A fost și 250 lei 
feldera. 


Toţi salariaţii sunt 
obligați să contracteze 
porci, indiferent că mulți 


dintre ei stau la oraş şi în 
blocuri. N'au decât să cum- 
pere porcul de pe piaţă şi 
să-l predea statului în 
condiţiile fixate de acesta. 


După fiecare găină trebue 
să dăm 25 de ouă pe an, 
plus 15-20 kg păsări vii. 

La. CAP- 'si“ IAS 
(gospodării colective şi 
gospodării de stat) vitele 
sunt hrănite cu paie și co- 
ceni, cari sunt pe sfârsite. 
Laptele pentru noi costă 5 
lei litrul, în timp ce 23- 
25 vite mulgătorare dau în 
total 4-5 1. lapte, adică 200 
mililitri fiecare. Magaziile 
de alimente sunt goale: 
alimente nu găsim, iar care 
se găsesc, sunt raționaliza- 
te. Primim pentru o lună: 
500 gr.zahăr şi 500 gr.ulei 
pe cap de om. Pâine ne dă 
de 3 ori pe săptămână, 
pâine neagră pe care nu o 
poți mânca. 

Nicu Ceauşescu, a pier: 
dut la ruletă, la Monte 
Carlo, acu-s doi ani, două 
milioane de dolari, iar acum 
recent, în America, a pier- 
dut o herghelie de cai, adică 
în jur de 2-300 milioane lei. 
'Toate acestea le plătim noi. 

Carne, unt, margarină 
nu primim noi cei dela ţară 
şi trebue să trăim din aer. 

In Februarie s'au dat doar 
15 1. de benzină, iar în Martie 
nu se va da, ca să se facă 


economie. 
Pe' străzi vezi numai 
oameni amăriţi. La Cluj, 


pentru 1]. de lapte trebue _ 


să stai la coadă 4-6 ore. 
Tot așa şi la carne. La ţară 
nu avem dece să stăm la 
cozi, pentrucă nu ni se dă 
trei 


nimic. Din fiecare 
cetăţeni, unul este al 
securităţii. 


Ceauşescu are peste 50 
de rude în ministere și în 
comitetul central al par- 
tidului, indiferent că unii 
au doar câteva clase 
primare. Ei au de toate și 
nu duc lipsă de nimic. La 
rândul lor, muncitorilor, da- 
că nu fac planul, lise reduce 
salariul, pe lângă că plătesc 
în fiecare lună cota parte 
din acţiunile întreprinderii. 


Toată lumea este 
nemulțumită. Singura 
speranță este bomba 


nucleară pe care o aşteptăm 
şi atunci vom scăpa cu toții 
de o viață așa fericită. Nu 
avem altă ieşire din impas. 
Dar şi bomba asta, va veni 
abia în, 1991, după cum stă 
scris din vechime, la Evrei 
şi Egipteni. 

Să nu-mi scrii pe adresa 
de-acasă, ci aşa cum ai mai 
procedat. Ne ferim de 
securitate şi cenzură. Nu 
pune “'expeditor”” pe plic”. 

Aici se încheie scrisoa-! 
rea lui Ion din Ardeal, unde: 
se spune “'feldera” şi unde 
încălzirea se face cu gaz 
metan. 

Iubite cititor român din 
marele EXIL, treci în rând 
şi “să ne unim în cuget şi 
simțiri””, ca “să dăm o 
speranţă - certă celor din 
țară”. Pentrucă, o dată şi o 
dată, va veni şi ziua când 
acel badea ION cu toțiai 
lui, se va sătura de jug, va 
îndepărta crusta laşității, 
cu care s'a acoperit de bună 


voie poate... 
“Domnia strigoilor” nu 
mai este departe. [m] 


INTERZICEREA AVORTURILOR 


Ziarele din țară au pu- 
blicat pe prima pagină re- 
zoluția Comitetului Politic 
Executiv al CC PCR din 
24 Februarie 1984, referitor 
la mărirea “natalității în 
societatea socialistă ” din 
România. '“S'a cerut să se 
acționeze cu cea mai mare 
hotărîre pentru a se pune 
cu desăvârșire capăt prac- 
ticilor nejustificate si abu- 
zive privind întreruperea 
sarcinilor”. 

După ce tov. Ceaușescua 
dat ordin câte, vaci si câţi 

i să crească omul în bă- 
tătură si câte boabe de fasole 
să semene pe prispă, acum, 
o altă dispoziție: Fiecare 
familie să aibă trei și patru 
copii. 

Ingrijorarea este justifi- 
cată, deoarece numărul naș- 
terilor în anul 1983 a depășit 
pe cel al morților cu numai 
66.500 în comparație cu 
103.000 din anul 1982. In 
același timp mmărul avor- 
turilor, 421.000, a fost cu 
100.000 mai mare decât cel 
al nașterilor. 


Pentru acest lucru au 
fost interzise a doua 
oară (prima dată în 1968) 
avorturile și au fost impuse 
taxe suplimentare de 5 7 
persoanelor necăsătorite 
dela vârsta de 25 de ani în 
sus, cât și familiilor fără 
copii. 

Noua, lege draconică nu 
încearcă rezolvarea proble- 
melor sociale și morale și 
în loc de remediu se trece 
la constrângeri. De vină că 
tinerii căsătoriți mi-şi do- 
resc copii se datorează purși 
simplu situației economice. 
Când trec săptămâni fără 
carne pe masă, când laptele 
este o raritate, ce să oferi 


pruncului care plânge de 
foame ? Speranțe că la 
arul va fi brânză și 
ciuperci ? 


Noua lege este susținută 
de întreaga aparatură de 
propagandă a guvernului. 
“Sa indicat, totodată, să se 
ia măsura ... pentru dez- 
baterea largă în fiecare ju- 
deț aproblemelor...” - Agen- 
ţia Ager-press raportează 


că scopul urmărit este de a 
crește numărul născuților 
între 19 si 20 la o popu= 
laţie de Î.000 de locuitori, 
In acest fel în anul 1990 
România speră să aibă o 
populație de 25 de milioane. 

Intrebarea care se pune 
este: cu ce ya putea Ceau- 
secu să hrănească această 
populație, când astăzi cu 
economia falimentară, lu- 
mea aproape moare de foa- 
me. Cu ce vor fi îmbră- 
cați acești copii si unde 
se vor juca ei, când par- 
curile pentru copii au fost 
deja transformate în grădini 
de zarzavaturi. 

Intr?o scrisoare publi- 
cată recent în ziarul Fla- 
căra, un grup de copii se 
plâng “că am avut și leagă- 
ne, dar și acestea au fost 
demontate”. Ce contează 
însă acest lucru, propaganda 
continuă ''că a avea și crește 
copii, este una din datoriile 
noastre patriotice”, scrie 
Ilse Rudolf ''mamă eroină”! 
cu 12 copii, în ziarul de limbă 
germană ''Newer Weg” pe 
data de 23 Martie 1984. 


Abonamentul Dumneavoastră 
susţine un ziar care luptă 


pentru o cauză dreaptă 


Cât a costat omagiul 
lui Ceauşescu în anul 1983 


Propaganda deșănțată nu 
cunoaşte obstacole, limite 
şi trece chiar peste cadavre 
când este vorba de 
Ceauşescu şi odraslele lui. 
Zi și noapte, peste tot tre- 
bue'să se găsească tabloul şi 
numele celui mai hulit din- 
tre acei care au dus țara la 
dezastru şi n'are asemănare 
pe plan internațional decât 
cu Stalin sau Bocassa. 

In anul 1983, Sala 
Polivalentă, construită prin 
munca ''voluntară” forţată, 
a fost locul ales unde s'a 
desfăşurat Bâlciul 
Ceauşescu. 


Regizarea de data aceasta 
a intrat sub îndrumarea lui 
Doru Năstase, om modest, 
dar cu talent. Tată a 3 
copii, Doru Năstase se zbă- 
tea să-şi valorifice talentul 
înnăscut. In plus avea simțul 
realităţilor şi cunoștea 
măsura bunului simţ. Din 
cauza acestor calităţi care 
devin defecte în regimurile 
dictatorilor bolnavi, 
Năstase a fost ținut ani de 
zile pe tuşe, folosit ca um: 
plutură în spectacolele ce-i 
aduceau un salariu numai 


pentru a-şi putea hrăni 
familia. 

In sfârşit, i s'a încredin- 
țat ''onoarea' ” de a organiza 
omagiul celui mai ...mai 
răsărit din famlia scor- 


niceştilor. 


Mutra intinerită a şefu- 
lui trebuia să fie ridicată'n 


băț în toate colțurile sălii, 
în mijlocul şoimilor patriei 
ca şi a celor fără Dumne- 
zeu, peste tot, De fapt n'ar 
mai fi fost nevoie decât 
de aplauze și “urale”? ca 
spectacolul să fie gata. 

Doru Năstase a încercat 
să facă spectacolul mai 
uman. A redus din numărul 
pozelor în proțap şi le-a 
dirijat spre colțuri mai 
discrete căutând să forţeze 
scoaterea  frumesului din 
combinații corale sau sce- 
nice, care să destindă at: 
mosfera de înmorminatre la 
care asistau fără voia lor, 
mii de oameni. 

In timpul repetiţiilor, el 
fixa locul si momentul apari- 
ţiei unui tablou, şi timpul 
când să dispară pentru a nu 
transforma spectacolul în 
ghiveci. Dar la repetiţia 
generală a avut surpriza: 
mutra'n băț inundase sala 
şi scena. 

Doru Năstase şi-a muşcat 
limba. Si-a dat seama că 
este o provocare. Dar în 
cadrul unui tablou de ope- 
retă, era chiar ridicolă 
apariția. S'a adresat în 
general, spunând: 

- Am spus că în această 


scenă nu merge tabloul. 
Cine l-a pus fără să mă 
întrebe? 


- Eu am spus să-l pună, a 
răspuns a voce din sală. 

- Dar eu sunt cel care 
regizez spectacolul. Cine 
eşti dumneata? 


Răspunsul primit l-a 
cutremurat pe Doru 
Năstase. 

Tabloul tovarăşului... 


se pune şi în această scenă, 
iar dumneata n'ai să mai fi 
în Bucureşti... 

Doru Năstase sa dus 
ameţit acasă. N'a mai avut 
poftă nici de mâncare. A 
doua zi nu s'a mai sculat. 

l-au rămas 3 copii şi o 
soţie, care nu era în câmpul 
muncii deoarece se îngrijea 
de ei. 

Bâlciul a avut loc. Intra- 
rea fără bani. ““Uralele” 
n'au contenit. La plecare, 
câteva mutre au fost 
călcate'n picioare. 

Nimeni nu sa întrebat 
cât a costat acest 
“omagiu” și de ce n'a mai 
apărut regizorul. 


Si numai colegii de 
breaslă ştiu, şi nu pot 
vorbi, pentrucă teroarea 


este atât de mare încât se 
tem de ziua de azi, de 
cuvântul ce-l scot din gură 
sau gestul ce-l fac. 


i 


Dela inceputul anului 
1984 se lucrează la reduce- 
rea personalului actoricesc 
socotit nerentabil, parazi- 
tar, şi la dirijarea lui spre 
munci productive. Cu drept 
cuvânt, slujitorii se întrea- 
bă: când oare Capul parazi- 
tar, cu toată drojdia |scur- 
sura) de acoliți, se va 
indrepta spre munca de jos? 


TABĂRĂ DE VARĂ 


LA CÂMPUL ROMÂNESC DIN 
HAMILTON-CANADA 


ASOCIAŢIA CULTURALĂ ROMÂNĂ 
HAMILTON, ONTARIO, CANADA 


Vă invită să petreceți anul acesta vacanța de vară la 


CÂMPUL ROMÂNESC 
O SĂPTĂMÂNĂ DE ZILE 


29 IULIE -4 AUGUST 


— Lăsaţi totul deoparte — 


p PETRECEŢI VACANŢA < 
ÎNTR'O ATMOSFERĂ ROMÂNEASCĂ 
Vă oferim ceva pentru fiecate. tânăr sau bătrân 


Aduceţi cu Dvs. corturi sau treilere pentru dormit 
și cele necesare gătitului 


Pentru informaţii scrieți la adresa: 


Asociaţia Culturală Română 
Box 4217, Station D., Hamilton, Ont., Canada. 


CUVANTUL ROMÂNESC 


APRI 


LIE 1984 


PAGINA 21 


/ 


MITTERRAND 


Intâlnirea dela Washing- 
ton a Președintelui Ronald 


Reagan cu Președintele 
Franţei, Francois Mitter- 
rand a consolidat poziţia pe 
care Vestul trebue să o aibă 
faţă de Est, în viitoarele 
întâlniri, Această poziţie, 
â spus Francois Mitterrand, 
“m trebue să ducă la con- 
cesii față de Moscova”?, ele 
nefiind practice. In confe- 
rința de presă ținută la Casa 
Albă pe data de 23 Martie, 
Presedintele Franţei a spus, 
că urmărește să facăo vizită 
şi la Moscova, până la sfâr- 
situl anului acesta. 


CETATEA VATICANULUI— 


Duminică 26 Februarie, 
Papa loan Paul al II-lea a 
vorbit la Bari, la Basilica 
St. Nicholas. Sfântul 
Părinte a ales această Bise- 
rică în mod simbolic, ea 
servind în anul 1098, la o 
întâlnire între capii celor 
două Biserici (Ortodoxă şi 
Catolică) pentru a anula ac- 
tul schizmatic dela 1054, 
Întâlnirea de atunci s'a 
soldat fără nici un rezultat. 
De data aceasta Sf. Părinte 
Sa întâlnit la Bari cu un 
alt cap al Bisericii 
todoxe, venit din Turcia, 
rugându-se amândoi pentru 
Unirea Bisericilor şi făcând 
un Apel comun în acest 
sens. În cadrul predicii pe 
cate a ţimt-o în fața 
câtorva mii de ascultători 
care au umplut piaţa din 
fața Basilicii St. Nicholas, 
Papa a denunţat in termeni 
categorici persecuția 


Or. 


religioasă fără precedent 
din Albania comunistă. 
“Gândul meu merge de 


asemenea către fraţii şi 
surorile noastre din 
Albania, care nu pot să 
mărturisească public 
credința lor un drept 
fundamental al omului” a 
spus Papa loan Paul al II- 
lea. Ce fericită ar fi lumea 
creştină, dacă toţi capii 
Bisericilor, s'ar întâlni, ca 
să se ajungă la o singură 
mare Biserică a Lui 
Hristos. Ce răspuns vor da 
Patriarhii: Pimen al 
Moscovei, Justin al 
României şi ceilalţi 
patriarhi ortodocşi, rămâne 
de văzut. Stim doar că 
Marele Patriarh Atenagora 
a găsit calea îmbrățisării! 
frățeşti cu Papa şi acesta 
este singurul drum 
Unirea Bisericilor. 


spre 


—————— UNIUNEA SOVIETICĂ 


Moscova a declarat doi 
Norvegieni, persona non 
grata, ca urmare a ex: 
pulzării guvernului dela 
Oslo, a cinci diplomaţi 
sovietici şi interzicerea 


GRECIA 


Doi membri ai parlamen- 
tului “grec, au adus în 
discuție cazul diplomatului 
norvegian Arne Treholt, 
invinuit de spionaj în favoa- 
rea sovieticilor, cărora le-a 
furnizat informaţii secrete 
în legătură cu amplasarea 
bazelor. americane în 
Grecia, a relațiilor Greciei 
cu NATO şi cu. Comunita- 
tea Europeană. Cei doi, în 
scrisoarea adresată mem- 
brilor parlamentului. grec, 
au arătat că Treholt a fost 
onorat în mod deosebit de 
câtre Primul Ministru An- 
dreas  Papandreu, pentru 
atitudinea pe care Treholt 
a avut-o împotriva juntei 
militare din Grecia. 
Beneficiind de această 
apreciere, şi de prietenia 
Personală cu  Papandreu, 
Acesta a avut acces la Pala: 
tul Zappeion din centrul 
Atenei. În această situație 
Treholt a participat la trei 
Mari întâlniri ministeriale, 
marcate prin puternice 
Neințelegeri în ce. priveşte 
ge olvarea crizei financiare 
tau sata Comună, care 

ut anul trecut la 
alatul Zappeion. 


> —UNGARIA—— 


Tocurorul general al 
"gariei, Karoly Szijarto, a 
. arat că in 1983, 
sgainalitatea a crescut cu 
1982. in comparaţie cu anul 
loga fost inregistrate 
d a de cazuri dintre 
i 30% au fost calificate 
amin duci 
tatei nistă dă roadele aştep- 


reacțiune neaș 
izbucnit în pr 


ălile de cursuriale scolii de agr a i 
ate; Miercuri 7 "Martie, studenții au reacționat şi peste 600 de 
insi au ocupat scoala, baricadându-se, cerând autorităților reinsta- 
larea crucilor în scoală. Ă pe Ă 

Protestul studenților din Garwolin s'a întins repede aproape în 


altor patru să intre în Nor- 
vegia. Expulzarea a urmat 
în urma descoperirii diplo- 
matului norvegian Arne 
Treholt ca fiind spion al 


“KGB-ului. 


Campania dusă de guvernul comunist, de sub conducerea genera- 
lului Jaruzelski, pentru înlăturarea crucilor din scoli, a produs o 

iune neasteptată de guvernul comunist. Incidentul propriu zis a 
ima săptămână a lunii Martie, când crucifixele din 
icultură din Garwolin au fost înlă- 


Ofensiva iraniană Împo- 
triva Irakului pare să fi 
pierdut din amploarea ei. 
Valurile de sinucidere ale 
fanaticilor lui Khomeini nu 
au dus la rezultatul prevăzut. 
In aşa zisul “ câmp al 
morții” Iranienii au aster- 
nut un covor de morți. Peste 
25.000 de Iranieni au murit 
în aceste trei săptămâni de 
zile. Pentru a justifica 
aceste pierderi Iranula acu- 
zat pe Irakieni că au între- 


buințat gaze otrăvitoare, 
contrar Protocolului dela 


CERNENCO 

David Own conducătorul 
social democraţilor de cen- 
tru din Anglia şi Denis 
Healey, fost lider al 
opoziţiei partidului 
Laburist din Marea 
Britanie, care au participat 
la funeraliile lui Andropov, 
declarat că starea 


UNIUNEA S$ 


IRAN 


Geneva. 

In anul 1925 la Geneva, 
un tratat internațional a ho- 
tărit că armele chimice 
să nu fie întrebuințate înnici 
un război. Acest tratat a 
fost semnat în anul 1975 de 
Ul națiuni. 

Iranienii pentru a spri- 
jini acuzaţia lor au trimis 
în Europa un număr de ră- 
niți, ca să fie consultați și 
să se verifice acuzaţia Ira- 
nului. La început aproape 
toți doctorii care au consul: 


tat acesti răniţi au fost de 
OVIETICĂ 
bună. David Owen, de 


profesiune chirurg, a decla- 
rat că ''Cernenco nu este 
100% sănătos...el are ceea 
ce noi numim emfizemă..şi 
care normal înseamnă 0 
fibroză a plămânilor. Este o 
boală care nu este bine s'o 
ai. Tendința ei este să ducă 
spre afecţiuni cardiace”. 

Denis Healey la rândul 
său a afirmat că Cernenco 
are probleme pulmonare şi 
nu arată bine. 


In Kremlin, de câtva 
timp, bolile şi-au făcut 
culcuş. Preşedintele Rea- 
gan este singurul Preşe- 
dinte american care a 
îngropat doi şefi de stat 
Sovietici și mumai pentru 
acest singur fapt ar trebui 


au 
sănătăţii lui Cernenco, noul reales cu orice preţ. Are 
dictator sovietic, nu este omul, zână bună! 
ARGENTINA 

Consiliul Suprem al Comandantul Forţelor de 
Forţelor Armate din Argen- Aviaţie. Este al treilea 
tina, a ordonat arestarea militar arestat după 
Generalului de Brigadă Generalul Leopoldo Galtieri 


Basilio Lami Dozo, altreilea 
militar care a făcut parte 
din grupul de comandă care 
a condus Argentina în răz- 
boiul ei contra Angliei din 
1982, în disputa pentru in- 
sulele Malvine. Generalul 
Dozo era pe atunci 


POLONIA 


fostul conducător al Statu- 
lui şi Amiralul Jorge 
Anaya, fost Comandant al 
Marinei. Aceasta este soar- 
ta învinșilor. Ce manifesta- 
ţii de simpatie au avut toți 
trei la ocuparea insulelor 
Malvine. Vae victis! 


toate școlile din Polonia. Peste câteva mii de studenți au mers 
pelerinaj la mănăstirea Jasna Gora, unde au asistat la sfânta slujbă 
făcută de Episcopul Francizek Musiel, cunoscut prin poziția lui net 
anti-comunistă. Războiul “impotriva crucilor”! a fost atacat si de 
Cardinalul Glemp, care a spus că “* într'o țară în care majoritatea 
populației este romano-catolică, simbolul religios al crucii să fie lă- 
sat în localurile publice. Deocamdată autoritățile comuniste au oprit 


acord că Iranienii aduși în 
Europa, au fost expusi unor 
substanțe chimice, fără să 
se poată determina însă cu 
siguranță natura acestor a- 
genţi chimici. Pe data de 
23 Martie 1984, ziarele fran- 
ceze ** Le Monde ” și 
“France-Soir”' au publicat 
un raport în care se spune 
că din surse bine informate, 
răniții aduși în Europa, nu 
sunt soldați de pe front, ci 
civili răniți, în urma unei 
explozii, la o fabrica de 
produse chimice. 


= SPANIA 


La întoarcerea lor dela 
funeraliile lui  Andropov, 
Fidel Castro şi Daniel Or- 
tega, şeful juntei comuniste 
din Nicaragua, s'au oprit la 
Madrid să facă o vizită 
Primului Ministru spaniol, 
Felipe Gonzales, cu care 
Castro este bun prieten. 

O datină veche spune că 
niciodată să nu intri în casa 
cuiva, când te întorci dela o 
înmormintare. O fi Castro 
bun de călcat cu stângul şi 
nu vrea să-l lase singur pe 
Andropov? 


Doe TALIA sei 


Nu există comunism cu 
față umană! Unde curge 
sânge, caută mai întâi 
mâna comunistă. Recent, la 
Roma a fost ucis de 
organizația criminală a 
Brigăzilor Roşii, diplomatul 
american Leamon Hunt, 
directorul american al 
forțelor multinaționale de 
menţinere a păcii din Sinai. 
Comuniştii înarmați cu 
pistoale mitralieră au ata- 
cat ciuruind cu gloanțe ma- 
sina diplomatului american 

pă care s'au făcut nevă- 
zuți... Revoluția comunistă 
mondială îsi urmează cursul 
iar democraţii occidentali 
așteaptă “'umanizarea” ei. 


în 


campania de înlăturare a crucilor si tratativele cu reprezentanții 


pi . n. : Pi 2 pă] Sa 
bisericii catolice si guvernul comunist sunt în desfașurare. 


3 


_ 


= 


PAGINA 22 


APRILIE 1984 


CUVANTUL ROMÂNESC 


CRONICA RADIO 
COOPERAREA GĂINILOR! 


La ferma din Buftea s'a stabilit oficial, ne asigură mas- 


media, în anul 1984 o găină v 


hrană redusă de 162 de grame 
nu-i vorba nici de 236 ori 


Datele sunt precise, 


a da 237 de ouă; şi asta cu o 


în loc de 180 de grame. 
238 de 


ouă, ci exact 237 de ouă. Singurul lucru nestabilit a rămas 
numărul ouălor cu două gălbenușuri, dar oamenii de ştiinţă 
lucrează ca să rezolve si această problemă de mare viitor 


socialist. 


De asemenea trebue notat şi numărul precis de grame ce 


vor fi consumate: 162, nici un 


gram mai mult! 


Si cum găinile au năravul când se văd pe grămadă ca s'o 
imprăştie cu ghiarele, este mai mult ca sigur că guvernul. 


din ordin de sus, 


pentru “economisirea boabelor, va pune 


mănuşi la picioruşele făcătoarelor de ouă. 
In felul acesta nu se va pierde nici un gram de hrană, la 
fel cu indemnul să nu se piardă nici un bob de grâu de pe 


câmp. 


Totuşi, pentru a elimina orice act de sabotaj din partea 
unor recalcitrante, s'au luat măsuri legale pentru întărirea 


ordinei publice. 
Nerespectarea numărului 
acţiunilor antirevoluționare. 


Gestionarii, şefii de sectoare 


de ouă intră în categoria 


şi liderii comunişti, au 


drepturi garantate prin decret ca să ''decapiteze” (in mod 
discret) pe inculpatele care nu respectă noua lege a oatului. 


CUM SĂ TRĂIEȘTI 
FERICIT 
După învățăturile tov. 


Niculae ca să mănânce 
ştiinţific, echilibrat, ete., 
acum se dau cetăţeanului 


“alte sfaturi pe care le 


reproducem din ziarul “În- 
formaţia”, (9. Febr. 1984): 

“Etanşeizarea uşilor şi 
ferestrelor apartamentelor, 
asigurarea intrărilor în 
imobil cu amortizarea de 


uşi,” etc. 
“Folosirea la maximum a 
luminii naturale prin 


renunțarea pe timpul zilei 
la tragerea draperiilor, a 
jaluzelelor și obloanelor, ca 
şi prin amplasarea mobilie- 
rului astfel ca să nu împie- 
dice pătrunderea luminii 
naturale prin ferestre sunt 
alte soluţii, pe cât de sim- 
ple pe atât de eficiente pen- 
tru economisirea energiei 
electrice folosite la ilu- 
minat”. 

Pentru lumină şi 
căldură, regimul recomandă 
soarele! 


COMERȚUL 
PARTICULAR 


Guvernul a interzis 
comerțul particular cu 
produsele agricole. Tăranul 
are voie să-şi vândă marfa 
în particular--după ce a dat 
cota la stat--dar particula: 
rul mare voie să revândă 
marfa cumpărată dela 
țărani: '*Comerțul — parti- 
cular, cumpărarea și 
revânzarea de produse agri- 
cole...este interzis”. 


ÎNCEPE SĂ MIROASE 
BRÂNZA 


Au fost suspendaţi trei 
şefi redactori dela trei ziare 
ungurești. Un al patrulea 
ziarist” ungur a fost şi el 
pus pe linie moartă. Dacă 
mai adăugăm epurările 
recente din redacţiile ziare: 
lor Scînteia și România 
Liberă, ajungem la con- 
cluzia că ori Ceaușescu nu-i 
mulțumit de ce se scrie în 
ziare, ori ziariştii nu-s 
mulțumiți de politica lui 


Ceauşescu. 
i] 
Numărul — baptiştilor 


"arestaţi în RSR ar fi de cca 
180 de inşi. A 


RSR 
LA SARAJEVO! 


Cei care au văzut la tele- 
vizor defilarea de deschidere 
a întrecerilor olimpice dela 
Sarajevo, n'au văzut grupul 
românesc. ABC, care a 
transmis jocurile, a in- 
tercalat o reclamă când 
trecea prin faţa tribunei 
centrale grupul. românesc. 
Ziarele din țară ne aduc in- 
formația că bobierul Gheor- 
ghe Lixandru, care a purtat 
drapelul delegației Români- 
ei, a participat la întreceri. 


INCENDII 


In București, ca si în al- 


„te multe orașe, s'a înregis- 


trat un număr mai mare de 
incendii. Motivul e că din 
cauza lipsei de căldură, 
oamenii îşi încălzesc casa 
cu aragaz şi cu orice alt 
mijloc ce le stă la dispoziție: 
lămpi cu gaz, etc. 


TÂLHARII MILIȚIENI 


O bandă de tâlhari din 
Constanţa avea printre ei 
câţiva  inşi îmbrăcați în 
uniforme de milițieni, Până 
la urmă milițienii au prins 
pe cei care le făceau con- 
curenţă. Doi tâlhari au fost 
condamnaţi la moarte: 
probabil cei care furau în 
uniformă. 


CONTROLUL I.D.E.B. 


ID.E.B. luat dintrun 
titlu de ziar (Imformaţia) nu 
ştim ce inseamnă, dar ştim 
ce rol are: 

Ing. G. Vrânceanu spune 
că a efectuat peste 3500 de 
vizite în case particulare 
unde din ''spirit de 
iniţiativă gospodărească în 
economisirea energiei. am 
intervenit pentru sigilarea 
aparatelor electrice de 
încălzit--în această perioadă 
utilizarea lor e interzisă-- 
(luna Februarie, N.R.) pen: 
tru reducerea corpurilor de 
iluminat la strictul 
necesar și eliminarea eri- 
căror surse de risipa... 

Inspectorul Vrânceanu se 
laudă că a intentat “iprocese 
verbale de contravenţie la 
180 de consumatori.” 

Pentru a intimida 
populaţia ziarul dă numele 
celor cărora nu le place să 
stea în întuneric şi să rabde 
de frig! 

] 

In comparaţie cu Unga: 
ria, Cehoslovacia, ete. RSR 
deține recordul celei mai 
severe sentințe. Cei - mai 
mulți sunt acuzaţi şi con: 
damnaţi pentru "furt de 
alimente”. 


ÎN LUPTĂ CU 
DUMNEZEU 


Dacă un elev participă la 
slujbele religioase, mai 
mult ca sigur că va fi rapor- 
tat la şcoală. Directorul 
şcolii are datoria să cheme 
pe părinți şi să-i convingă 
să nu-şi mai lase copilul in- 
fluențat de 'misticism”. 

Dacă elevul nu sa 
“demisticizat” i se scade 
nota la purtare și apoi la 
învățătură. . 

Elevii adventiști, care 

“ lipsesc Sâmbăta dela cursuri 
sunt ridicularizați în fața 
colegilor. = 

Cei mai aspru pedepsiţi 
sunt învățătorii care merg 
la biserică. 

Ri dau exemplu prost 
elevilor. 


De pe vaporul "Oituz" 
ancorat în portul Agrigento 
(Sicilia), 6 persoane: 3 
civili, doi marinari şi o fată 
de 17 ani au desfăcut noap- 
tea o barcă de salvare şi au 
debarcat în port cerând azil 
politic. 


Ziarele din RSR nau 
publicat între 7-9 lanuarie, 
anunțuri cu decese. In țară 
se sărbătoarea ziua de 
naştere a “Fiului Iubit”? --+ 


CRIME. 
FARĂ PEDEAPSĂ 


Ori de câte ori se 
întâmplă o catastrofă 
guvernul deschide o anchetă 
cu  promisunea că va 
pedepsi pe vinovaţi. 

Dar cu cât numărul 
morţilor e mai mare cu atât 
se întăreşte muţenia an- 
chetatorilor. 

O trecere în revistă a 
unor anchete încă 
nerezolvate: 

Cine-i vinovat de explozia 
de acum doi ani dela 
minele depe Valea Jiului 
unde au murit cca 50 de 
soldați trimişi în mină fără 


pregătirea necesară de 
muncitor minier. 
Nici o vorbă despre 


omorirea altor 40 de soldați 
dela complexul siderurgic 


din Galaţi. 
La fel nu se mai aude 
nimic despre cei 60 de 


ostași morţi la Combinatul 
dela” Chițcani, când a avut 
loc o explozie la conducta de 
gaze naturale. 

Din cauza unei pene de 
cauciuc, un autobuz supra 
încărcat, s'a prăbuşit într'o 


prăpastie de pe ruta 
Suceava-Buşteni. Toţi 
călătorii au murit. Nici 


o vorbă despre cauciu- 
curile roase. 

O explozie la o conductă 
de gaz natural a cauzat 
moartea a 20 de persoane. 
Imobilul era situat pe Calea 
Victoriei, în inima 
Bucureştiului. Toată lumea 
din Bucureşti ştie şi a văzut 
imobilul dărâmat. 
Autoritaţile işi continuă, în 
tăcere, ancheta. 

De asemenea, despre fur- 
turile dela Ministerul 
Comerțului Exterior unde 
*S'a furat ca'n codru” 
(declaraţiile tov. Ceauşescu, 
N.R.) nu se mai aude nimic. 

O excepție: Ultima ex- 
plozie dela Teleajen, cu 
peste 300 de morţi, a um- 
plut paharul. Autorităţile 
au găsit patru ţapi 
ispăşitori. 

Ei au fost daţi afară din 
funcții. 

a 

Una din trei persoane in 
RSR este agent al poliţiei 
sau informator. 


CRONICA PRESEI 


Bălăriile uscate sint din toamna trecută, 
Fă tă îi „firma „Energomontaj” 


NEPĂSAREA 


îi SE N 


dar acești tamburi cu cablu au fost abandonaţi de 
încă înainte de anul 1975 


Gromiko a făcut 0 vizită recentă în RSR. Printre 
întreprinderile vizitate a fost şi fabrica "23 August”, 
unde vreo 800 de muncitori așteptau în sală pe distin. 
sul vizitator. Muncitorii au primit ordin (prin 
megafon) să se ridice în picioare, să aplaude şi să 
scandeze "URSS şi RSR''.. De asemenea li s'a spus pe 
cine să aplaude din picioare şi pe cine stând pe scaun. 


.. 

Peste 50 de profesori de origine germană au fost 
daţi afară din serviciu. Vina lor e că şi-au exprimat 
dorinţa să părăsească RSR-ul. Profesorii s'au plâns 
autorităţilor germane precum şi la Soc. pentru Drep- 
turile Omului. a 


Cursurile de educaţie politică la facultăți depăşesc 
20% din totalul orelor de predare. Adăugați muncile 
voluntare, exerciţiile militare şi pregătirea slabă a 
elevilor care termină liceul, 


.. 

Studenţii străini care locuiesc la cămine se bucură 
de mai multă ...energie: Consecinţa...studenţii 
români dau năvală în odăile colegilor cu valută şi-i 
roagă să pună reşoul ca să-şi poată încălzi apa pentru 


i, etc. 
un ceai, a 


Pentru turişti, dolarul se schimbă acum cu 14 lei. 
Acelaşi dolar la negru este 40-50 lei. 


Leafa medie în RSR este de 2500 de lei lunar. 
- 


Lă 
Un “cartuș” de țigări Kent cumpărat dela "Shop" 
pe valută forte, costă $14; apoi este revândut la bursa 
neagră cu 1000 de lei ($74 dolari). 


.. _ 
La Bucureşti sunt ''tichetate” uleiul şi zahărul, 
dar și celelalte alimente se găsesc cu mare greutate și 
după ore lungi de aşteptare. 


Singurul aliment care „se găseşte in rafturile 
magazinelor sunt pachetele de legume congelate. 


- 

Pentru concesiile şi serviciile oferite Rusiei, tov. 
Ceauşescu a obținut favoarea de a plăti petrolul im- 
portat din URSS cu marfă ori monedă din ţările 
satelite. > 


împlinește anul acesta 60 de ani. 
-. 

Pentru economisirea energiei unele institute 
pedagogice au dublat “'ora” de învățământ. Inainte, 
după 50 de minute urma o recreație de 10 minute. 
Acum se învaţă în continuu 100 de minute. Cursurile 
încep la 8:30 a.m. și se termină la 2p.m. Astfel se 
economiseşte energia pentru iluminat și încălzit. 


.. 

Spitalele nu mai fac operaţii în timpul nopții. 
Doctorilor le este frică de întreruperea curentului 
electric. Pentru economisire de energie, parte dinoras 
rămâne în întuneric pentru câteva ore, fără nici o 
înştiinţare prealabilă prin radio sau TV. 


.. 

20% din energia'RSR-ului este furnizată de centra- 
lele hidroelectrice. Seceta prelungită a cauzat pagube 
atât agriculturii cât şi producţiei de electricitate. 
Guvernul a decis ca economia de 20% din consum să 
se realizeze din curentul destinat populaţiei...dar 
întreaga populaţie consumă mai puţin de 10% din 


o problemă pe care doar tov. Ceauşescu o poate 


rezolva. E 
.. 


„Cel mai puternic bec electric ce se poate cumpăra 
din magazine este de 40 »t. se permite doar o cameră 
luminată în toată casa, si un singur bec în cameră. 

- 


L] 

In unele oraşe frigiderele, aparatele electro-casnice 
au fost sigilate de controlorii dela Directoratul 
energiei. 

.. 

„Se plănuieşte construirea unui al doilea mare com- 
binat siderurgic la Călăraşi cu o capacitate finală de 
10 milioane de tone (la fel ca şi combinatul siderurgic 
dela Galaţi). Dar la Galaţi se întrebuințează doar o 
treime, din capacitatea de producţie a combinatului. 

5 Maşinile şi utilajele exportate nu acoperă cheltuie- 
lile: minereul de fier şi cărbunii cocsificabili. 


.. 

Oraşul Azuga de pe Valea Prahovei are multe 
fabrici, dar în schimb n'are: liceu, oficiu poştal, cen- 
trală telefonică, şi nici dispensar unde pot fi tratați 
cei care suferă accidente de muncă. 


-". 

In Sala Dales a avut loc vernisajul expoziţiei intitu- 
late *:Ani de măreţe împliniri”, iar ''măreţosul” e 
Tov. Ceauşescu, imortalizat în ulei, ghips, porțelan, 
lemn, bronz, acuarele, ceramică, mozaic, etc. 

Lumea îl admiră din faţă, din profil, pe scaun sau în 
două picioare. Nu trebue uitată nici d-na Ceaușescu, 
admirată cu părul întins, scărmănat, cu blană sau 


fără blană pe spate. 
.. 


Un kg. de cotlete la negru costă 150 lei. 


Reducerea datoriei externe a României, cu circa $I 
miliard de dolari, nu se datoreşte măririi exportului 
ci reducerii importului. Asta a produs o altă criză. 
lipsa de piese de schimb, materii prime, etc. care 
pereclitează şi mai mult situaţia economică a țării 

it i 


Se resimte lipsa aspirinei în farmacii. 


Pe „cotat 0 d eu ie tei 
După Calendarele M ei, Moldova Sovie pă 


| 


totalul energiei. Cum poţi economisi 20% din 10% e - 


| 


TUL ROMÂNESC 


CUVĂ 


_——— Cronica internaţională —— 
Efemeride 


Noi polemici româno- 
maghiare despre Transilva: 
pia. La 1 Decembrie 1983, 

vernul român a celebrat 
cu un fast deosebit a 65-a 
aniversare a alipirii Tran- 
silvaniei la Patria mumă. 
Presa română, incluzând 
presa de limbă maghiară 
din Bucureşti şi Transilva- 
pia, a dat publicităţii o 
sumedenie de editoriale, 
poezii, studii şi articole des- 
pre unitatea României. Pe 
de altă parte, presa din 
Ungaria a reacționat 
printr'o serie de articole, 
inspirate oficial, prin care 
numesc ca şovini pe gaze: 
tarii şi autorii români, 
acuzându-i de denaturări 
istorice şi minciuni. 

Scriitorul român, lon 
Lancranjan, a reluat 
intr'un editorial polemicile 
româno-maghiare despre 
Transilvania, acuzând pe 
Janoş Kadar de iredentism, 
pentrucă într'o cuvântare a 
sa a menționat despre Tra- 
tatul dela Trianon din 
1920. 

Pe de altă parte, Sandor 
Fekete, redactor şef adjunct 
al săptămânalului maghiar 
“Uj Tukor” a răspuns 
violent şi fără rezerve. 

Asa se mai întâmplă între 
statele ““frățeşti” socialiste, 
deşi aparent ele manifestă 
vederi comune, conduse de 
un scop comun, să-i zicem 
socialist, dar corectat cu 


amprente specific 
naționale. 

Zsigmund Pal Pach, Vice 
Preşedintele Academiei 


maghiare de ştiinţe şi direc- 
tor al Institutului istoric al 
Academiei, a declarat 
recent, referindu-se la Tra- 
tatul dela Trianon, că în el 
mai degrabă este vorba de 
o “anexare'', decât o 
“unificare” a Transilvaniei 
cu România. Propaganda 
maghiară nu se dă înapoi 
dela nici-o manifestare prin 
care ei pretind restituirea 
Ardealului care s'a alipit 
României prin voința fermă 
a poporului român din acest 
teritoriu, violent şi nedrept 
revendicat azi de Maghiari, 
în contradicţie cu adevărul 
istoric. 


Enigmatice izvoare de 
„Venituri. Slavoljub Djukic, 
corespondentul la Praga al 
Ziarului iugoslav “Politika” 
a vizitat de curând diferite 
țări din estul Europei. La 

iere a publicat un 
raport încercând să explice 
dece oamenii din Europa de 
est au sume enigmatice de 
ani la dispoziţia lor, în 
Ciuda faptului că salariile în 
acele țări sunt foarte mici . 
n mod obișnuit oamenii au 
o servicii, unul oficial 
intro întreprindere şi altul 
upă orele normale de 
ucru, care aduce mult mai 
Mulți bani. Lipsurile cons- 
i i-au determinat pe 
meni să accepte mita, 
Care e privită ca o com: 
Pensaţie pentru plata 
sărăcăcioasă a unei munci 
Mormale, şi chiar ca un 


drept natural ce li se 
Cuvine. 


EUROPA 


Eugen POPESCU 


care un muncitor câştigă 
lunar în medie 200 leva, 
cheltuiește 400 leva si 
depune la bancă 600 leva, 
potrivit gazetarului 
Slavoljub Djukic. Elrelatea- 
ză că în ziarele din Praga 
apar reclame şi anunțuri de 
acest fel: de vânzare case de 
vacanţă la prețul de 
140.000 coroane, sau Ford 
Escort la 126.000 coroane, 
sau colecţie de timbre la 
150.000 coroane, în timp ce 
salariul mediu lunar eşte 
2800 coroane (437 dolari). 

Ziarele din Ungaria rela- 
tează discuţii despre 
““milionarii”? din ţară, iar 
în Sofia un muncitor, după 
6 ani, poate cumpăra un 
automobil sovietic Lada, 
care e cel mai popular în 
Bulgaria. Gazetarul 
iugoslav spune că problema 
este destul de complicată, 
pe de o parte statul garan- 
tează angajarea în muncă, 
dar pe de altă parte nu 
garantează salarii suficiente 
ca să acopere nevoile 
umane. 

In continuare Djukic 
scrie că privilegiile şi 
corupția înfloresc în toate 
țările din Est, începând cu 
Uniunea Sovietică.  Lip- 
surile constante i-au silit 
pe oameni să găsească 
soluții pentru probleme lor. 
In Polonia este o altă situa: 
ție. Cursul oficial al dolaru- 
lui este de 95 zloți, iar pe 
piața neagră este de 680 
zloți pentru un dolar, 
ceea ce a făcut să „crească 
numărul  milionarilor, pe 
care .presa poloneză îi 
numeşte ca o nouă clasă 


socială. - 


Paradisul pentru minori: 
tăţile naţionale. Este in- 
teresant de aflat că în 
Regiunea autonomă Voevo- 
dina din Republică socia- 
listă Serbia, dintr'o popula: 
ție de 2.034.772 de locui- 
tori (recensământ 1981), 
54,4% sunt Sârbi (1.107.000), 
Unguri 385.956,  Croaţi 
109.203,  Slovaci 69.549 și 
Români 47.289. 

Intr'un ziar din Belgrad 
sa făcut cunoscut că în 
Voevodina. s'a realizat 0 
coexistență pașnică şi 
înţelegere între popoarele 
conlocuitoare. In regiune 
se vorbesc 5 limbi oficiale: 
sârba, maghiara, slovaca, 
ruteana şi româna, limbi în 
care sunt transmise și 
emisiunile de radio şi 
televiziune regionale, dela 
Novi Sad. De asemenea, zia- 
rele din Voevodina scriu în 
cele 5 limbi, ca fiecare 
minoritate să se simtă ca la 


ea acasă. ) 


“ The Christian Science 
Monitor” publică un articol 
foarte interesant despre mă- 
surile luate de Uniunea So- 
vietică pentru pregătirea po- 
pulaţiei la un război nuclear. 

In timp ce Vestul nu numai 
că a neglijat, dar refuză să 
admită un atac cu bombe 
atomice, Sovietele dispun de 
un program amănunțit pentru 


APRILIE 1984 


DE EST 


fost construite o serie de 
adăposturi anti-atomice, e- 
xistă planuri de evacuarea 
populației și protecția o- 
biectivelor militare si ci- 
vile. : 

După ce o anumită presă 
străină de interesele ame- 
ricane a neutralizat total 
serviciile de informaţie ale 
Statelor Unite, astăzi alţi 
experți acuză CIA. . . si 
celelalte agenții de intor- 
mații de a fi subestimat 
capacitatea sovietică de a- 
și proteja șefii conducători, 
centralele industriale si 
personalul acestora. 

In timp ce în toate sco- 
lile sovietice, în fabrici si 
toate serviciile cetățenii 
sunt instruiți asupra unui 
război atomic și cum se 
poate supravieţui unui ast- 
fel de atac, în Vest, cu ex- 
cepția Elveţiei, Suediei și 
Norvegiei,. unde există cel 
puțin unele adăposturi pen- 
tru populație, - se refuză 
asemenea preocupări.- Ca 
în ultimele zile ale Romei, 
trebue trăit din plin prezen- 
tul: apres moi... le de- 
luge! 

Toate avertismentele re- 
fugiaților din răsăritul Eu- 
ropei au fost zvârlite la 
cos, iar acum la ora 24, 


USA se trezeste surprinsă, 


că a fost mințită etc. etc... 
că un război nuclear este 
exclus; iar Sovietele? - Nu 
numai că războiul nuclear 
este posibil, dar, că mi- 
lioane de oameni pot fi sal- 
vați dacă se iau măsurile 
respective. 

Conducătorii politici şi 
șefii militari sovietici sunt 
siguri că un război nuclear 
poate fi declanșat și câștigat! 


Marxiștii iugoslavi des- 
pre Marx. Un simpozion 
marxist de 3 zile a avut loc 
în Decembrie 1983 la Novi 
Sad, capitala regiunii 
Voevodina din Iugoslavia. 
Trei teoreticieni marxişti 
iugoslavi, prof. sârb 
Svetozar Stoianovic, 
Ungurul Laszlo Szekely și 
Macedoneanul Ljubomir 
Cuculovski, au cerut ca 
Marx să nu poată fi dez- 
vinovățit de crimele 
săvârşite în numele lui, 
după moartea sa. Alţi 
marxişti iugoslavi au 
susținut că Marx nu poate 
fi acuzat de crimele lui Sta- 
lin. Profesorul sârb 
Stoianovic a admis că ideea 
lui Marx a dictaturii 
proletariatului e diferită de 
interpretările lui Lenin şi 
Stalin, dar a precizat că 
noțiunea de dictatură a 
proletariatului este o idee 
falsă care nu a fost 
suficient analizată. 

Profesorul Fuad Muhic, 
musulman, un marxist din 
Bosnia, a relatat că într'o 
comunicare citită la 
simpozion s'a afirmat că 
numai o restaurare a unui 
sistem burghez multiparti- 
nic în Iugoslavia ar putea 
avea ' şansa salvării 
democraţiei. După alții, 
partidul comunist a fost» 
prezentat ca o organizație 
demodată, învechită şi că ar 


““pluralism instituţional”. 
Mulţi marxişti prezenţi la 
simpozion au fost de acord 
că marxismul a fost o iluzie 
a tinereţii lor. 

lată cum libertatea în 
discuţii poate aduce la 
lumină idei noi și critici 
împotriva marxismului, 
chiar într'o țară marxistă, 
ceea ce într'un regim de 
restricții nu ar fi posibil. 
Un cetățean din România 
dacă ar afla ce s'a discutat 
la Novi Sad, sau cel puţin 
ar citi micul rezumat de 
mai sus, ar zice în sinea lui, 
să nu-l audă cineva: așa e 
când e să se aleagă praful. 


x 


Liderul - Uniunii munci- 
torești independente  *'So- 
lidaritatea”! din Polonia, 
Lech Walesa, într'un inter- 
viu acordat unui ziar din 
Milano, Italia, a făcut ur- 
mătoarele declaraţii demne 
de luat la cunoștință: 

1, „In cazul că guver- 
nul (comunist) polonez va a- 
junge pe punctul de a m 
mai putea guverna și va 
demisiona, În acest caz noi, 
(“Solidaritate”), va trebui 
să ne asumăm responsabi- 
litatea - guvernării. -+ . Să 
fiu limpede: nici eu și nici 
““Solidaritatea”” m vrem a 
guverna. Tot ceea ce vrem 
însă, este de a asigura să- 
racului nostru popor o ali- 
mentare mai bună și o mai 
bună satisfacție”. . . Dar, 
subliniază mai departe Lech 
Walesa, considerat în în- 
treaga lume liberă drept 
EROU al mişcării mondiale 
muncitorești: “Dacă actua- 
lul guvern nu-şi va putea 
împlini această misiune, si 
dacă aliații nostri , (rece 
Uniunea Sovietică), m vor 
interveni (în aceste pro- 
bleme interne din noa- 
stră), atunci “Solidarita- 
tea”, va trebui să preia 
conducerea guvernului. . . 
Iar dacă Uniunea Sovietică 
va interveni, înainte ca *'So- 
lidaritatea”” să preia con- 
ducerea guvernamentală, noi 
vom lupta împotrivă-i”. .. 


x 


Grava situație alimenta- 
ră î-a adus pe oameni la dis- 
perare. Administrația Regan 
a primit rapoarte că dela în- 
ceputul anuluipână la sfârși- 


tul lunii Februarie, au avut 


loc în România peste o duzi- 
nă de greve și manifestări de 
protest împotriva guvernu= 
lui. 

Cu cea mai mare seninătate, 
Ceaușescu a criticat investi- 
țiile nerentabile în industrie, 
făcute în defavoarea agricul- 
turii ca şi când nu el este sin- 
gurul care ani de zile a trâm- 
bițat “prioritatea industriei 
grele”. 
Ceausescu a ținut un discurs 
la București, în care a pro- 
slăvit faptul că milioane de 
femei lucrează în agricultu- 
ră. Vizitatorii străini con- 
firmă însă că în România, 
agricultura este sectorulun-= 
de lucrează 70% femei, deoa- 
rece bărbații lucrează ca na- 
vetiști în oraş, unde sunt 


La 19 Februarie, 


PAGINA 23 


De câtva timp mi-au rămas prezente în gânduri 
câteva rânduri dintr'o scrisoare, rămasă pe masă 
asteptând un răspuns. lată-le: “Am primit revista. 
Dela prima şi până la ultima pagină toate articolele 
sunt de-o mare tristeță, pentrucă toate prezintă cel 
mai negru adevăr, acela al desființării României și 
poporului român. Nicolae Petra nici nu mai vine cu 
o expunere de fapte, ci redă o stare de suflet care 
este a noastră a tuturor. Este o satisfacție că 
spunem adevărul, că putem gândi just, dar ce satis- 
facție am mai avea dacă adevărul pe care l-am avea 
de spus ar putea să fie altul!” 

Fără îndoială că acest “altul”? înseamnă: ce 
fericiți am fi dacă în loc de ceea ce se vede și trăim, 
am vedea o Românie liberă și o înflorire aei! Ne 
găsim deci în fața problemei tristeților si bucuriilor. 
A tristeţilor de care avem parte tra -le până la 
limita lor cea mai grea, si a bucuriilor doar din 
dorinți sau visuri, dar a căror spirit este totuși 
în stare să dea inimilor. noastre o rază de câldura 
si speranță, transpunându-ne în lumea pe care o vrem. 
“Tara din inimele noastre. 

Tot mai multe sunt scrisorile din țară, care nu se 
stie cum, dar trec peste vehemența celor dela securi- 
late, care ne descriu cu lux de amănunte lipsurile din 

ă, pe o gamă foarte variată, dela alimente, la trans- 
port, la electricitate, la căldură, etc. 

Totul este o tristețe - dela cei scoși din casele lor 
si aruncaţi în noroaiele noilor cartiere neterminate, la 
cei închisi în închisori sau spitale psihiatrice pentru 
îndrăzneala de a fi spus un adevăr, sau cei trimiși în 
străinătate cu pasapoarte de “'domiciliu stabil în străi- 
pătate” cu misiuni speciale de a dezbina, dezinforma 
sau chiar omori. 

In timp ce m mai e cazul să întindem vorba 
asupra tristeţilor, pentrucă ele fără să ne ceară voie 
si-au făcut loc ca o realitate dominantă între noi, hai 
să ne oprim o clipă cu o privire la contrastul lor: 
Capitolul stării sufleteşti a bucuriilor. Si, să ne 
punem întrebarea: este bucuria, în sens real și 
adevărat, un- lucru- care ne vine de-a gata sau unul 
pentru care trebue să ne angajăm și trăim? In 
chip hotărît răspunsul este dat de cea de a doua 
situație, căci m se poate concepe o adevărată stare 
de bucurie fără de o vie participare interioară la 
realizarea ei. Această participare e una cu bucuria 
acțiunii, adică cu o preliminară angajare cu trup 
și suflet pentru un scop care în final se identifică cu 
adevărata mare bucurie dela urmă. 


lată deci cum în ființele noastre zac la fel ca si 
în natură diferite stări, cu care putem naviga înfrun- 


- tând valurile grele şi amenințătoare ale vieții. Natural, 


ca să fim capabili de așa ceva trebue să credem 
puternic în, ceea ce vrem. Cine are acest potențial 
de cr m poate fi nici slab și nici disperat. 
Chiar în situaţii extrem de grele, credința, linistea, 
seninătatea și o atitudine demnă fermă sunt lucruri 
care dau o deosebită frumusețe vieţii. 

Nu mmai mumărul C.R. vizat-este trist, ci și 
altele. Până la urmă chiar toate. In chip obisnuit 
venim cu lucruri triste, pentrucă ele sunt realitățile 
pe care le combatem și vrem și le extirpăm. Dar, 
după cum am indicat, în marșul spre acel țel, ne 
rezemăm sufletele pe bucuria creată de împlinirea 
datoriilor luptătoare față de cei de-acasă și pe vi- 
ziunea unei alte vieţi în țară. O viaţă în care țăranul 
să-si redobândească pământul pe care să și-l lucreze 
cântând, muncitorul de fabrică și meseriașul să lucreze 
de plăcere şi nu de silă, comerciantul să aibă prăvălia 
lui, iar lumea intelectualilor să se poâtă realiza în 
deplină libertate de gândire și creaţie. 

Sunt acestea, visuri? Intr'un fel, da! Căci chiar 
cel mai simplu si elementar lucru atunci când îţi 


lipseşte în chip cumplit și dureros, devine o dorință - 


care 'se transformă în vis. Da, via noastră este 
plină de visuri care țin să ne fie călăuză. Visuri 
încoace, visuri încolo, tot felul de visuri. Insă 


eforturile si trăirea pentru ele m mai sunt visuri, 


ci realități.  Aspre?! De bună seamă. Dar în chip 
cert m lipsite și de frumuseţe. Frumusețea luptei 
pentru bine. In această angajare ne găsim o pârghie 
sufletească între _tristețile care ne impresoară si 


bucuriile în care suntem plasați cu gândul și sufletul. 


E adevărat că dacă tristețile care ne confruntă azi 
ar dispărea, n'am mai putea vorbi de ele siamfi 
oameni nespus de fericiți. Nu ca o satisfacție a 
vreunui orgoliu sau interes, ci ca simpli exilați care 
se bucură că însfârșit țara a ieșit dinzodia blestemului 
marxist, sursa principală a suferințelor și tristeților 
românești de trei decenii și jumătate. j 

Da, cât de fericiți am fi să putem vorbi mai bine 
de bucurii decât de tristeți. Suntem convinși că va 
veni şi ziua aceea fiindcă roata istoriei contimă să 
se învârtească, în ciuda faptului că marxistii au vrut 
cu tot dinadinsul s'o blocheze și oprească în lumea 
lor. Ne bucurăm să luptăm pentru fericirea din ziua 
aceea. 


- 


Bulgaria este o ţară în protecția cetățenilor lor. Au trebui introdus un plătiți mai bine. 
e ea esa pe e e a a a Id AE: Paisie SE o af Ar adi 
ie pt — TD TR e na i CE im a E did ARICI at E i 


as 


PAGINA 24 


APRILIE 1984 


Alegerile americane 0- 
feră unul din cele mai spec- 
taculare evenimente din 
viața politică a lumii. Cu 
o mobilitate înspăimânta- 
toare a tendințelor, etiche- 
telor si a situațiilor, care 
mobilitate este creată de va- 
rietatea “statelor” compo- 
nente ale țării și de speci- 
ficul  pluralistic al so- 
cietății. In perioada alege- 
rilor, întreaga țară intra 
într'un dinamism social care 
antrenează toate energiile, 
preocupările și interesele. 
Desigur, nu ne putem referi 
numai la alegerile propriu 
zise, ci trebue să includem 
toate fazele preliminarii, de 
desemnare a candidaților de 
către partidele politice exis- 
tente. 

In aceste faze prelimi- 
narii, intensitatea sulleteas- 
că depășește momentul final 
al alegerii de presedinte, 
căci se dezlănțuiese absolut 
toate forțele locale, și se 
frământă în dezbateri toate 
problemele actuale ale 
lumii americane. America- 
mul îsi stabileste prezența, 
îsi defineste Înteresele și 


- îsi articulează persona- 


litatea,în special în timpul 
alegerilor preliminarii. Aici 
rezidă adevăratul spirit de- 
mocratic al vieții america- 
ne. In fiecare colț de țară, 
în fiecare cătun, cum am zice 
noi cei ce am fost prin Ro- 
mânia, se conturează pro- 
blemele de actualitate, cele 
presante, urgente; se expri- 
mă opiniile individuale sau 
ale grupurilor de interese 
si se evaluează personalită- 
File celor angajați în pro- 
cesul selectiv, pentru finalul 
de alegere a umi prese- 
dinte. 

Pentru aceasta se chel- 
tuiesc sume fabuloase, se 
face demagogie, tot fabuloa- 
să, dar acestea sunt aspecte 
minore, în concernul conti- 
nentului american.In ultimă 
analiză, milioanele de dolari 
cheltuiţi mu rămân decât o 
variantă nesemnificativă, 
față de tumultul participării 
la treburile comune și la 
stabilirea priorităților na- 
ționale. 


CUVÂNTUL ROMÂNESC, 
THE ROMANIAN VOICE 


ISSN 0705-8365 


Redacţia și administraţia: 


P.0. BOX 4217 
STATION D. 


HAMILTON, ONTARIO 


L8V 4L6 


CANADA 
TELEPHONE: 
(416) 387-1832 


Pentru orice 


CRONICA VREMII 


ALEGERILE AMERICANE 


————— lon BOIERU———— 


Demagogia, pe de altă 
parte, are și o parte po- 
zitivă: ajută la definirea ade- 
văratelor valori și persona- 
lități, prin comparaţie și 
contrast. 

Important rămâne faptul 
dospirii politice naționale, 
al expunerii în fața publicu- 
lui a tuturor chestiunilor 
care afectează pe toată 
lumea și a soluțiilor pe care 
le oferă acei ce urmăresc 
preşedinţia; dar şi al cuvân= 
tului răspicat pe care-laduc 
votanții, la toate nivelurile 
de selecție. = 

Toata lumea participă la 
procesul național de alegeri 
-oricare ar fi faza acestora- 
chiar și prin lipsă de 
prezență la locul de votare. 

Este adevărat că toate 
fazele ce duc înspre ale- 
gerile finale, luate în to- 
talitate, epuizează mai ales 
pe candidați și rezultatele 
pe care le aduc variatele 
trepte către punctul dinurmă 
descurajează pe mulți dela 
o decizie de a-și încerca 
norocul. 

Aşa se explică dispariția 
unora dintre pretendenți, 
după trecerea prin primele 
încercări. Așa se aleg apele; 
așa se aleg candidații; și 
așa se luminează mai bine 
orizontul politic. 

Ceea ce se întâmplă acum 
în preliminariile selective 
ale democraților este ilus- 
trativ pentru cele spuse mai 
sus. Partidul democrat și-a 
arătat vitalitatea, prin nu- 
mărul de candidaţi, prin 
jocul de curcubeu al votu- 
rilor din diferite state în 
care s'a votat pânăacum. Pe 
lângă vitalitatea sa, acest 
partid democrat, a expus în 
mod public, atât părțile slabe 
cât si tăriile sale. Imaginea 
partidului democrat asa cum 
“apare din preliminariile se- 
lecției, vor ajuta întregului 
popor american să decidă 
în ultima instanță din 
Noembrie, prin cunoaștere, 
prin dezbaterile care au avut 
loc si prin prezentarea 
candidaților în arenele pu- 
blice, deschise, așa cum sunt 
ei, cu credințele, idealurile, 
programele si planurile lor 


- îmbră : atea 
problemelor, ci se limitează 


privind societatea ameri- 
cană. 

Nu îndrăznim să facem 
pronosticuri, nici nu ne inte- 
resează, pentrucă noi vrem 
să înțelegem procesul de 
desfășurare al democraţiei 
americane. Suntem în si- 
tuația de a desprinde câteva 
elemente obiective.  Intâi, 
participarea impresionantă 
a populației de culoare 
neagră la selectarea candi- 
daților. Această participare 
nu este însă unilaterală, în 
sens monolitic, ci este se- 
lectivă și intențională, ceea 
ce demonstrează maturita- 
te. Apoi, muncitorii sindi- 
cali au părăsit, în bună 
parte, blocajul care li s'a 
impus, în ultimile decenii, 
de către conducerea cen- 
trală. Muncitorii nu mai 
urmează, cu literă dogma- 
tică, instrucţiunile centra- 
lizate ale sindicatelor, ci își 
exprimă preferința politică, 
după alte criterii, ceea ce 
dă o coloratură mai inte- 
resantă politicii americane 
și reflectă mai adecvat 
realitatea. 


La fel, candidaţii care nu 
ează complexitatea 


în abordarea acestora launa 
singură dintre probleme, pe 
care mai mult dorește să o 
promoveze, decât ar avea 
calitate deosebită, nurezistă 
efortului pe care-l cere 
campania electorală. Acești 
candidați dispar de pe scenă, 
pentrucă nu găsesc suportul 
necesar, Așa este cazul lui 
Cranston. lar candidații 
care mu au depăsit, în pas 
cu vremea, pozițiile lor “de 
demult”, și au rămas ata- 
șați acestora și sentimental 
şi ideologic, nu au avut nici 
un ecou. Așa este situația 
lui MeGovern. Si, în parte, 
a lui Mondale, care este 
susținut “artificial” de 
sindicate si oparte dinpopu- 
laţia negrilor.  Mondale nu 
rezistă, până acum, prin 
propria sa personalitate sau 
prin ideile sale, ci prinanu- 
mite forme venite dintrecut, 
cu rezonațe slabe și fără 
vigoare. 

Un caz interesant este al 


CUPON DE ABONAMENT 
(COMPLECTAȚI CU LITERE DE TIPAR) 


L] NOU 


NUMELE DE FAMILIE... 


ORAȘUL ceeace ceeeeeaenecaenanoeneneaate STATUL/PROYVINCIA,...........caeaeaee 


senatorului Hart, care în- 
cearcă apele mării politice, 
cu fluturarea unor idei noi, 
a unei generaţii noi. Deo- 
camdată nu a reușit să pre- 
zinte aceste idei poi, întrun 
mănunchi de probleme, s0- 
luții și programe care sa 
entuziasmeze. Totuşiarea- 
lizat un palmares aprecia- 
bil care nu poate fi descon- 
siderat, nu atât de poporul 
american, cât de ceilalți 
candidați prinși în competi- 
ție, în sânul partidului de- 
mocrat. 

De ce votează democrații 

pentru senatorul Hart, în 
deosebi când ei însiși re- 
cunosc că nu au reuşit să-l 
definească și să-i întuiască 
adevărata imagine și perso- 
nalitate ? Unii încearcă să 
explice “'succesul” limitat, 
de altfel, al lui Hart, prin- 
tr'un vot negativ față de Mon- 
dale. 
Este posibil, dar argumentul 
m pare convingător; și 
acest “'succes” rămâne una 
din ciudățeniile jocului poli- 
tic al democrației ame- 
ricane. 


Există, însă, o concluzie 


DREPTURI DE AUTOR 


Ei bine, am auzit-o şi pe asta!... Anume: câțiva 
scriitori mai nou sosiți în Vest, au intrat în legătură 
cu o prestigioasă editură de limbă românească de 
peste hotarele României, pentru a-și publica manus- 
crisele unor cărți. Obismuiţi ca?n țară, cu o remunera- 
ţie pentru munca lor, fără a se întreba dacă și câte 
anume exemplare din respectivele lor cărți se vor 
vinde, au cerut editorului să li se plătească în avans, 
DREPTUL DE AUTOR. Editorul, om de bună credin- 
ță şi înflăcărat luptător pentru cauza românească, s'a 
conformat acestor cerinţe. Cărţile s'au tipărit şi acum 
stau nevândute şi mucezesc în rafturile editurii. Nici 
una, dar absolut nici una dintre aceste cărți n'a 
reuşit să depăşească numărul de 450 exemplare vân- 
dute, ceea ce înseamnă, în conformitate cu editorul, 
că din vânzare nu s'a putut acoperi nici măcar costul 
de tipărire, punând astfel editura pe margine de fali- 
ment. 

Ceva şi mai mult însă, unii dintre aceşti proaspeți 
scriitori, sosiți în ultimii ani în lumea liberă, au ce: 
rut respectivei edituri, tot pe baza DREPTULUI DE 
AUTOR, zeci şi sute de exemplare din cărțile ce-au 
publicat, pe care apoi le-au distribuit personal, fie 
gratuit, fie contra-cost, închizând astfel editurii orice 
posibilitate de desfacere comercială. 

Nu punem în discuţie valoarea literară sau istorică 
a acestor cărţi, dar punem la îndoială sinceritatea 
autorilor ce au ridicat asemenea pretenţii nemaipo- 
menite până acum în amarnicul nostru exil. 

Ne întrebăm deci, pe bună dreptate: când anume 
vor înțelege aceşti scriitori mai proaspăt sosiți prin- 
tre noi, că nu există scriitor profesionist de limba 
română, peste hotarele țării noastre de baştină? ... 
Scriitor profesionist poţi fi, peste hotare, numai 
atunci când îţi publici cărţile într'o limbă de circula- 
ție universală. Si numai atunci poţi pretinde DREP- 
TUL DE AUTOR.. 

Scriitorul de limbă română, peste hotare, este şi- 


mai gravă în privința cândi- | trebue să fie un. INA Rasare zaărtnzizeșie, ntru 
daţilor democrați. In afară | tara ee aa MA să fie un. L al pri : 


de câteva referințe vagi, pri- 
vind un alt viitor, pentru 
poporul american, nici unul 
dintre democrații din 
competiție m vorbește de 
probleme spirituale, ca și 
când acestea m ar exis 
în spațiul existenței ame- 
ricane. Este o carență a 
candidaților democrați, care 
va fi costisitoare. Căci, 
poporul american are pro- 
bleme spirituale, preocu- 
pări, interese și idealuri, 
care m pot fi rezol- 
vate mmai cu reducerea bu- 
getului, cu promisiuni făcute 
variatelor grupuri, sau cu 
ridicarea standardului de 
viață (cazul negrilor) sau 
cerea somajului. Po- 
porul american asteaptă o 
elită morală care să-i des- 
chidă perspective de viitor, 
ale unui destin al împlini- 
rilor naționale, să-i dea în- 
credere în el însusi și să 
i se arate căi luminoase 
în istorie. Im! 


[2] REÎNNOIRE 


PRENUMELE .........< ee eeaoeoneeeoneaneoneeoneenaennnnnaonennnnnneeaneanenanennnneanenanannanaaaae 


STRADA/Nr .......usoneeaneneeeneecenannnanaensenoaeanavananananocaneaeaseneeasee Le iz 


COD POŞTĂ e TARA eee eee aa auz 


$30 ÎN SUS - ABONAMENT DE SPRIJIN - 


PREȚUL UNUI ABONAMENT PE AN ESTE: $25 PENTRU INSTITUTII 


_$20 PENTRU PARTICULARI 


schimbare de adresă, anunţaţi redacţia 


ziarului cu cel puţin 4 săptămâni de zile înainte. 


lui din care se trage, fără gânduri sau vise-de câștig 
bănesc. ” 

Ca atare, celor ce au venit printre noi, sperând că 
se vor căpătui ca mânuitori ai condeiului, le-o spu- 
nem deschis şi sincer că s'au înşelat amarnic, sfătuin- 
du-i să facă întoarsă calea, dacă vor să trăiască ex- 
clusiv din munca scrisului lor, căci nu aduc nimic 
pozitiv și constructiv la lupta exilului, ba dimpotrivă, 
prin pretenţiile lor, nimicesc şi ce brumă s'a realizat 
până acum, din pură dragoste pentru neam şi ţară, şi 
cu extraordinar de mari sacrificii. 

Când, pentru prima oară, în editura CARTEA 
PRIBEGIEI din Valle Hermoso din Argentina, 
apăreau primele cărți în limba română peste hotare, 
nu cu litera tiparului, ci mimeografiate, cărți de o în- 
discutabilă valoare literară, n'am auzit ca cineva să fi 
pretins din partea editurii, DREPTUL DE AUTOR. 
Adică, să fie remunerat pentru manuscris. Între 
timp, la Madrid, în Spania, pe lângă revista CARPA: 
TU, s'a format şi o editură, în cadrul căreia au apârut 
câteva zeci de volume, atât dinliteratura noastră clasi- 
că, cât şi din operele scriitorilor de limbă română din 
exil. Am publicat în editura ““Carpaţii”, un volum de 
poezii, împreună cu Vasile Posteucă şi N.S. Govora, 
sub titlul: POEME FARA TARA, şi apoi, un volum de 
schițe şi nuvele, sub titlul POVESTI FARA TARA, 
împreună cu Faust Brădescu și N.S.Govora, iar mai 
târziu, placheta de MAXIME SI CUGETARI din scrie- 
rile lui Kahlil Gibran, transpuse în limba noastră 
română, DREPTUL DE AUTOR din partea editurii, 
constituind în primirea a 30/50 de exemplare din 
respectivele cărţi. 

In Spania, la Salamanca, dl. Aurelio Răuţă, în ca- 
drul publicațiilor Asociaţiei Hispano-Române, a dat 
până acum exilului nostru 14 volume, parte în 
limba spaniolă, parte în limba română... Plătit-a oare 
cuiva, cândva, DREPTUL DE AUTOR în bani?... Greu 
de crezut!... 

In “Biblioteca Română” din Freiburg, Germania, 
prima tiparniță de cărți româneşti scoase la mimeo- 
graf, au apărut de asemenea câteva zeci de cărți, dar 
nu numai că nu credem că sar fi plătit cuiva în 
numerar DREPTUL DE AUTOR, ba dimpotrivă sun- 
tem siguri că autorilor nu le-a trecut nici măcar prin 
gând să ridice o asemenea pretenţie. 

Acelaşi lucru îl putem spune şi despre editura lon 

Dumitru din Miinchen, unde la fel a existat, până de 
curând, o situaţie similară, adică: tipărirea şi difuza- 
rea cărții, acoperirea, mai întâi a cheltuielilor şi 
numai după şi dacă s'ar fi realizat un oarecare profit 
autorul să fie răsplătit pentru munca lui, pe baza 
DREPTULUI DE AUTOR. 
; “MODA” cu plătirea în avans a acestui drept, au 
inventat-o câţiva scriitori sosiți mai recent în lumea 
liberă, necunoscători ai realității şi greutăților de 
difuzare a cărții românești în exil. 

Si asta, numai cinste nu le face. 


Nicolae NOVAC