Cuvantul Romanesc anul 9, nr. 94, februarie 1984

In luna Decembrie a anului trecut, un 
comentator politic al reţelei de televiziune 
NBC, discutând problema actelor teroriste 
desfășurate in decursul anului 1983 
impotriva Statelor Unite şi afirmaţia 
făcută de către Preşedintele. Reagan că, 
dacă aceste acte teroriste nu vor inceta, 
Statele Unite se văd silite să reacționeze, 
dându-și cu părerea că aceasta ar fi o ati- 
tudine greșită din partea guvernului, căci, 
a reacţiona înseamnă a provoca alte acte 
de răzbunare din partea teroriștilor, ne-a 
inmărmurit, pur şi simplu. 

Nu, nu putem împărtăşi. această jude- 
cată de catâr, pe care o considerăm nu 
numai nedreaptă, ci pur şi simplu anti- 
americană, 

Spune respectivul comentator că 
rezolvarea acestei probleme nu poate fi 
soluționată pe o temă revanşardă, ci 


TEORIA CHIBRITULUI 


————— Nicolae NOVAC— 


anume a juns dânsul la această concluzie, 
pe care noi o considerăm absolut eronată și 
lipsită de orice sens patriotice. Căci, nuLi 
pentru prima oară când Statele Unite trec 
printr'o asemenea situaţie de răscruce 
mondială. Când Japonezii atacau în mod 
terorist flota americană staționată la Pearl 
Harbor, întreg. poporul american: 
democrați, republicani şi independenţi, au 
stat şi au făcut zid comun în jurul Preşe- 
dintelui țării lor, Franklin D. Roosevelt, 
considerând acest act barbar, inuman și 
neprovocat, drept o declaraţie de război. 
Când însă, forțele mafiote în anul 1983 
fac un asemenea gest abominabil şi 
criminal împotriva trupelor de marinari 
americani staționați în Beirut - Liban, 
servindu-se de elemente voluntare din 
Iran şi Siria, ucideau 241 de soldați 
americani, a căror simplă misiune era de a 


conduită guvernului, ca, vezi Doamne, nu 
cumva să rănească sentimentele bez- 
bojnicilor dela Moscova şi să nu-itaie bar- 
ba leninistă lui Fidel Castro al Cubei. 

Acelaşi comentator, împreună cu alţi 
câţiva ziarişti americani, ale căror con- 
vingeri politice nu încercăm a le judeca, 
S'au răţoit împotriva guvernului ţării lor, 
pe motivul că n'au fost informați asupra 
acțiunii americane din Grenada, vărsând 
lacrimi de crocodil că, procedând precum a 
procedat, guvernul ar fi călcat dreptul de 
informare a presei, cu toate că, peste 90% 
din populaţia americană, a aprobat secre- 
tul guvernamental al acestei misiuni prin 
care s'a pus capăt unui cap de pod 
comunist în America de Sud. 

Fireşte că suntem şi rămânem pentru 
dreptul de informare al presei. Dar asta, 
numai până la un anumit punct, adică, 


de senzațional. 


Ura“partinică a luat însă proporţii de 
nedescris în Statele Unite, aşa că, la ora 
actuală, cu adevărat am intrat în 
anul orwellian 1984, când o anumită presă 
şi anumiți comentatori ai posturilor de 
radio şi televiziune, critică guvernul ţării 
lor, mai ţigăneşte decât o face Moscova. 


Pentru noi, teoria de nerespectare a 
dreptului de presă, invocat de către 
anumiţi ziarişti şi comentatori ai posturi- 
lor de radio. şi televiziune din Statele 
Unite este şi rămâne: TEORIA CHIBRI- 
TULUI, negându-le sinceritatea şi adevă- 
ratul patriotism. Si asta, nu pentrucă am 
avea noi ceva împotriva lor, ci pentrucă 
acesta este adevărul adevărat. Ei n'au 
trăit sub o ocupație comunistă, și ca 
atare, n'au dreptul să dea altora, lecţii pe 


numai pe cale diplomatică. 
Este greu de ghicit, cum şi pe ce cale 


ISSN 
0705-8365 


ULATIE 1% AFARA CAMADEI: AFRICA DE SUD, ARGEATINA, - ANGLIA, AUSTI 


ș SNA A A 0 A aaa 


-*  “ANDROPOV, 
OMUL INVIZIBIL 


Eugen BÂRSAN 


Yuri Andropov a preluat conducerea Rusiei Sovie- 
tice la 12 Noembrie 1982, la două zile după moartea 
lui Brejnev, care a fost şef în Kremlin timp de 18 ani. 
Iar de atunci încoace, apariţiile lui publice au fost 
lucruri cam rare. Niciodată, însă, invizibilitatea lui 
n'a fost atât de evidentă şi atât de mult comentată ca 
în ultimul timp. 

După ce n'a mai fost văzut deloc în public dela 18 
August 1983, când s'a întâlnit cu un grup de senatori 
americani în Moscova, ochii politici internaționali, ș 
fără îndoială că nu mai puţin şi ai Ruşilor, l-au dau 
să-l vadă prezidând Plenara Comitetului Central al 
Partidului şi Sesiunea Sovietului Suprem, ambele 
Ținute în zilele ultimei săptămâni din Decembrie 1983. 2 


IUTILIT LII 


pp pa i pt 


apărut la niciuna dintre acestea, după cum n'a apărut 2 
nici la Parada Zilei Revoluţiei, 7 Noembrie, din Piaţa 
Roşie, dela care un conducător al Rusiei Sovietice în 
chip obișnuit nu poate lipsi. Aceste absenţe au pus pe 
bună dreptate în discuţie faptul, că Rusia Sovietică 
este condusă de un şef invizibil. O temă, care, mai cu 
seamă dela inceputul acestui an încoace, este un 
subiect mai mult sau mai puțin dominant în capitolul 
actualităţii politice. 

In general, din punct de vedere rusesc, invizibilita- 
tea lui Andropov e acoperită de tăcere. De abia după 
ce oficialitatea rusă a fost greu presată de ziaristii 
străini, ca să dea o cât de mică informație, ea a venit 
în sfârşit, cu una, tipic sovietică: chestiunea invizibi- 
lității lui Andropov e un secret de stat, care ca 
atare, nu poate fi discutat, In fond o asemenea expli- 
caţie n'a adus nimic nou, ci a venit doar să confirme 
ce ştie toată lumea: că în Rusia Sovietică și în țările 
satelite ei, orice se întâmplă în cadrul partidului şi 
regimului, poartă pecetea de "secret de stat”. Dece 
așa, explicaţia e simplă: într'o societate comunistă 
“secretul de stat” e scutul partidului. Ferească însă 
Dumnezeu. ca un cetățean de rând să invoce şi el un 
drept secret al eului lui. Dela implicarea lui Dumne- 
zeu şi a Sfinților în tratarea unui asemenea act de 
cutezanță ”anti-patriotică”, cetăţeanul o.sfârşeşte în 

Conunuare in pag3E 


000000 ANANIA LATA AAA Ai 


A 10978 


Ș MoĂ eTtA iE atet A 
Tot 


LUI LILLE LL LL LU LU Ul 
iuti i BERII et if 


menţine pacea, 
rusinare, găsește cu cale să dea lecţii de 


THE 


Dar căutarea a fost zadarnică, căci Andropov na 2. V 


acest comentator, cu ne- 


apa CONTINUT 


George BRANA 


Stalin, spirit viclean de 
seminarist renegat, a spus 
o vorbă de care trebue să se 
țină seamă: '*Metoda noas- 
tră trebue _ să fie 
NAȚIONALISTĂ în_ formă 
şi SOCIALISTĂ în 
conținut”. 

Tocmai ştiind acest lu- 
cru, avem. un argument 
fundamental pentru a nu 
vedea: cu vreo încredere 
“în cumplitul curent “mațio- 

nal”?, în care este aruncată 
România, din ce în ce mai 
viforos în ultimii vreo 15 
ani.” 

Acest turbat naţiona- 
lism, numit oficial “patrio- 
tism”” este în realitate un 
şovinism, fenomen pe care-l 
cunoaştem dela alte popoa- 
re, chiar mai puţin nume- 
roase ca noi, dar cu gură 
foarte mare în toate cen- 
trele “importante de 
rezonanţă și eficiență poli- 
tică. Naționalismul  şovin 
este într'adevăr o manifes- 
tare lipsită de profunzime, 
epidermică, fără niciun 
conținut. Adevărata gân- 


-dire şi adevărata simțire 


națională, nu reduc lumea 
la ' propria naţiune, pen- 
trucă niciodată o naţiune 
nu îşi este suficientă sie 
însăși, asemenea Dumne- 
zeirii. ““Indumpezeirea”” na- 
țiunii este exact golirea ei 


: adus în 


atâta timp cât interesele naţionale nu pot 
fi trădate de o şleahtă de jurnalişti ahtiați 


ROMANIAN VOICE 
„_XHE LARGEST ROMANIAN NEWSPAPER_ IN THE FREE WORLD 


"PUBLICAŢIE LUNARĂ 


de conținut, adică întocmai 
așa cum spune Stalin, '"'for- 
mală”. Si astfel “îndumme- 
zeirea'"! devine un surogat 
de conţinut, care în afirma- 
ţia lui Stalin este “'socialis- 
mul”. Cu alte cuvinte: 

Românii pot să strige cât 
vor că sunt Români, dar în 
realitate, ei sunt 
“socialişti ” în tot ce fac, şi 
doar cu numele de Români. 


Calitatea “națională” 
este în primul rând o ches- 
tiune de “conţinut”. Este o 
transmitere de memorie 
culturală, constatată de cea 
mai modernă disciplină din 
ştiinţele umane, care se 
chiamă “antropologia gene- 
tică”. Această antropologie 
nu are însă nimic de-a face 
cu ''rasismul'”, ci stabileşte 
transmiterea instinctelor 
de bază ale speciei umane, 
în care intră acela al 
“societăţii”, al “familiei”, 
al “culturii”. Aceste in- 
stincte de bază vor consti- 
tui societăți cu familii şi 
culturi. 


Fiecare națiune are tra- 
dițiile ei de societate, de 
educaţie, de cultură. Apăra- 
rea acestor tradiţii ar fi un 
“naționalism” dotat cu un 
conținut, deci nu doar cu 
numele. Socialismul insă e 
lume  pentruca 


tema comunismului, băgându-şi nasul, 
unde cu adevărat, nu le fierbe oala. 


Printed in Canada 
imprime au Canada 


DIRECTOR: GEORGE BĂLAȘU 


TA. 1TALIA, MORACO, DLANDA, ROMANIA, YUGOSLAVIA, S.U.A., SUEDIA, 


"societatea" să fie înlocuită 


de “'colectiv”, “'educația” 
să devină operație de 
"automatizare" a omului 


despersonalizat, iar “'cultu- 


“ra” să fie redusă la o 


"producţie", care nici ea 
măcar să nu se conducă 
după nevoile reale, pen: 
trucă nimeni nu poate 
dovedi cum suprainarmarea 
sovietică răspunde unor 
“nevoi reale”! ale popula- 
țiilor din Imperiul Eurasia- 
tic. 


De aceea zgomotul 
“patriotic” este tolerat de 
acest Imperiu, a cărui 


finalitate este tocmai goli- 
rea oamenilor, cu persoane 


şi naţiuni, de orice 
conţinut. De aceea nu 
putem crede în 


naționalismul patriotic din 
R.S.R., pentrucă de 35 de 
ani în această Republică nu 
se face altceva decât 
organizarea cât mai strânsă 
a prigoanei împotriva ţării 
şi culturii românești, care 
prin tradiţie s'a consolidat 
intr'o istorie milenară. Cu 
acest “'naţionalism for- 
mal”, neamul românesc 
este dus în pragul pieirii 
pentru a dispărea în uni- 
tatea cenușie a ''conținutu- 
lui socialist”!. lar fascinația 
acestui “conținut” începe 
să provoace catastrofale cu- 


, 


IBCIA, ROUA ZELARDA 


a 


rente de sinucidere înrestul 
lumii, pe care le denunță 
apelul Papei loan-Paul al 
doilea, impotriva genocidu- 
lui de alt tip decât acela din 
Cambodgia şi anume 
“practica - despopulării”, 
prin uciderea umanității în 
embrion. Explozia acestui 
genocid în Occident e mai 
puternică decât a oricărei 
bombe atomice. 

Pierderea de “conţinut” 
este generală, fie prin ofen- 
siva “'socialismului” con- 
strângător, fie prin aceea a 
“*permitivismului'”. dezagre- 
gant. In Occident se tinde la 
un “umanism”! în formă şi 
la un “'economism” în 
conținut, iar în zona Eura- 
siei la un ““naționalism” în 
formă şi un ''socialism” în 
conţinut. Inrudirea acestor 
"conţinuturi" este însă așa 
de mare, încât antagonie 
dar de fapt "mână în 
mână” duc la transformarea 
“umanităţii” 'în altceva, în 
care să nu mai fie de găsit 

-niciun "conţinut uman”. 
Pentru salvarea acestuia 
este necesară revoluţia 
celui de al treilea mileniu, 
şi în sensul ei sa jertfit o 
generaţie românească 
aproape de sfârșitul acestui 
al doilea mileniu. lar sufe- 
rința de azi a atâtor popoa- 
re o fac inevitabilă. O 


[aj 


PAGINA 2 


FEBRUARIE 1984 


FERMENTAȚIA DE AZI 
A EXILULUI ROMÂNESC 


Cine observă bine lumea exilului românesc, îsi 
dă seama de o efervescenţă creatoare, de o intensifi- 
care a prezenței românești, de o dinamică necunoscută, 
în ultima vreme. Există și apariții care ridică semne 
de întrebare, căci nu și- au găsit încă legitimitatea 
spiritului luptător al exilului. Insă, nu este nici un fel 
de pericol, deoarece toate întocmelile false se vor 
desface, îndată ce vor fi verificate de ciocnirea cu 
realitățile acestui exil. Chiar dacă este vorba de in- 
filtrații mai sofisticate, de subtilități noi, care n'au 
fost cunoscute până acum, acestea vor eşua, deoarece 
tăria exilului românesc nu a fostalterată sau micsorată 


de nici un fel de lovitură, directă, piezișă sau mișe- 


lească, din cele pe care le-au pregătit comunistii 
români. 


Noi avem o credință, în acest refugiu; avem un 
ideal, cărora se atașează cei puternici, cei ce nu pot 
fi înfrânți de vagabonzi și mercenari. Incă n'a existat 
o armata de vagabonzi, care să fie capabilă de victorii 
asupra celor dedicați unor valori spirituale si naţionale. 


Exilul românesc descinde din tăriile de rezistență 
ale unui neam încercat de istorie, și luptă pentru un 
viitor mai bun al acestui neam, nu "pentru o pungă de 
bani sau o ''dictatură a netoţilor”. 


Cei ce s'au angajat să facă treburi bune, în exil, 
vor reuși numai dacă își vor găsi punctele de sprijin, 
morale, ” politice, spirituale și naționale în valorile 
trainice ale exilului, așa cum. s'a prezentat acesta, 
dela formarea lui. inițială, fără compromisuri și în- 

——clinații. de diplomație e mmodată, epuizată și mâncată 
de moliile veacului. ta 


Exilul românesc își are profilul lui apoi: si 3 


numai aceia care se situează pe dimensiunile sale, î: își 
pot revendica calitatea de exilați români. 


„In acest spirit, privim cu interes șiatenție, toate | 


„ manifestațiile românești și ne bucurăm de succesul 
_lor, dacă aduc și vor 'aduce contribuții reale la lupta 
Românilor refugiați pentru eliberarea poporului TO- 
mân de toate necazurile care îl apasă astăzi, în iobă- 
ia cumplită a comunismului. 


Exilații români, cei adevărați, au. fugit de comu- 
nism ca justificare morală și juridică. Cei ce pără- 
sesc această poziție, pierd” orice fel de legitimitate 
românească a lor și devin simpli vagabonzi, care au 
încercat să înșele buna credință a altora. 


Este încurajatoare, fermentația creatoare a româ- 
nilor exilați, care se manifestă peste tot și pune în 
valoare elemente specifice ale culturii și face aducere 
aminte de bogățiile acestei culturi. "Numai o luptă 
creatoare poate legitima existența exilului nostru. 


Numai o prezență esențială ș şi substanțială, în bătă- 
liile exilului, oferă adevărata demnitate de român, 
acelora care se doresc integrați și cuprinsi în lumea 
refugiului românesc. 


"Noi, aici, în paginile acestei gazete, suntem gaia 


"să recunoastem, să subliniem și să apreciem orice 


efort și realizare a celor ce vor pune în lumină și 
actualitate românismul cel adevărat si a celor ce 
împing istoria către eliberarea poporului român. 


George BĂLAŞU 


CĂTRE CITITOR 


SPRE „CUNOSTINŢĂ: Ținem să facem 


cunoscut că -REDACȚIA ACESTUI ZIAR- 
nu îmnărtășește totdeauna ideile şi punctele 
de vedere ale colaboratorilor din articolele 
semnate. 


Personal.” 


-Din Europa şi alte Continente, prin “Mandat Poșta!” s 


national” pe adresa ziarului: 


CUVÂNTUL ROMÂNESC, Box 4217, Station D, 
Hamilton, Ontario Canada L8V 4L6 


DUPĂ “OMUL NOU” 


Se pare că în România 
s'a terminat cu brașoava 
"omului nou” şi s'a trecut 
la ceva mai "cu carne”. Din 
cauza lipsei tot mai acute 
de produse animale, se 
caută o soluţie sigură, pen- 
tru a nu se ajunge: la 
canibalismul din Ucraina 


—————— on 


s'a dovedit destul de 
productiv, vine rândul 
"animalului nou'', cu 
adevărat productiv. Ca pe 
timpul „lui Miciurin, când 
au intrat Muscalii. Adică: 
porci cu trei perechi de 
şunci înainte, şi cu alte trei 
înapoi, şi hrăniți cu 


ON———— 


animalelor au crescut in- 
vers porporțional cu ale 
tăierii oamenilor. Si aşa s 'a 
ajuns la o grea problemă: 
vite de tăiere prea puţine, 
oameni hămesiţi prea 
mulţi, deci, de unde se taie? 

lar cât priveşte “ridica- 
rea natalității” la animale 
şi ea e mai complicată ca la 
“omul nou”, care din 400 


ților la “tăierea animale- 
lor” productive, în primul 
rând pentrucă sunt pe cale 
de dispariție, datorită ex- 
portului care nu mai 
pridideşte cu lăcomia 
nemâncaţilor capitaliști. Cu 
toate acestea viitorul 
surâde, ''animalul nou” a 
fost făgăduit. Se va crea 
“Ministerul  Săturării de 


ABONAŢI-VĂ 


LA ZIARUL "CUVÂNTUL ROMÂNESC” 
Abonamentele și reînnoirea lor, se pot face după cum urmează: 
- Din Canada şi U.S.A. se pot trimite **Cec Poștal”! (Money Order) sau **Cec 


vcolectivizată” de Stalin, “mărăcini, sau vaci care fără 
prin 1925-27. să mănânce nimic, ci numai 
Si astfel, pentruca prin post şi rugăciuni, să 


exemplarele din specia dea hectolitrul de lapte pe 
"omul nou” să nu se zi, şi multe de acest fel, 
mănânce unul pe altul, sunt lucruri pe care le 
amenințând deci cu dispari- înţelegem, pentrucă aşa e 
ţia "clasei muncitoare”, s'a cu ştiinţa, progresul, parti- 
adus, în sfârşit, vestea cea dul. Dar ce nu putem 
bună, pronunțată din vârful înţelege sunt greutăţile cu 
“Piramidei” depe malurile “tăierea animalelor”. Stim 
Dâmboviţei: “în zootehnie bine că la oameni “greută- 
se va ridica natalitatea, se  ţile” de acest fel au fost 
va reduce mortalitatea şi se uşor rezolvate după instala- 
vor rezolva greutăţile la rea ''puterii populare”. 


tăierea animalelori...), Probabil însă că "Protecţia 
vor promova rase de animalelor”, asociaţie an- 
animale mai producătoare”.  tropozofică burghezo- 
“Vârful” a zis. mosierească intrată în 


Cât se poate de limpede: 


A i : clândestinitate, a lucrat asa 
upă '"'omul nou!" 


„care nu fel, încât greutăţile tăierii 


CATRE REDACŢIE 


* GARGES LES GONESSE, FRANTA - Devenise opova- 
ră. Era un sentiment de inutilitate permanentă care-l 
urma fidel, ca o umbră, apăsându-i greutatea timpului 
bolnav si mai greu. Să lucrezi douăzeci de ani pe șan- 
tiere, douăzeci de ani în mijlocul celor cărora puțin le 


= „pasă de frig ori de munca istovitoare, ca în final să cazi 


infirm, X Yăpus- de oboală;.. Veţi zice că-i destinul. Poate. 
Doar, că s'a cat grăbit, doar căa luat un Deraonaj £ cam 
tânăr. ş 
: A Sf şte Axinte Paul, esta 
dovei, locuiește la Sângeorz-Băi. E însurat de mulțiani. 
şi are doi flăcăi ca brazii, frumoși Și cuminţi. Să-i tră-— 
iască! Nu, nu are nimic extraordinar, nimic care să-l 
proiecteze deasupra celor din jur, ci e un om obisnuit, 
un om în rândul celorlalți, prieten cu ceilalii. Z 
Acum stă singur, dimineți lungi într'un apartament 
micuț, până când, seara se întorc ai casei. Si se întorc: . 
flăcăii roșii de alergătură, iar soția dela vreo coadă. 
Nu vede toată dimineața pe nimeni, în afară de lăptă- 
reasă, o femeie mare, cu 0 față lugubră, de vacă. 
Muncise chiar și când doctorul i-o inierzisese și 
iubea dimineţile pe santier. Era viața sa, tinerețea, 
apoi maturitatea. Au "urmat spitalele, alergături după 
acel doctor miracol, care părea că se ascunde ca ciu- 
perca din poveste. Apoi medicamentele, din ce în ce 
mai greu de citit si din ce în ce mai scumpe. Miracol 
toate... Iar boala avansa încet, încet, Țintuind pe loc. un 
om tânăr, precum profesorul un fluture în insectar...- 
Mai nou, bătălia se dă cuameliorarea, sie crâncenă, 
deoarece lipsesc medicamentele. Acolo unde sunt, eprea 
- departe pentru el, Are un cumnat la Paris, deci are o 
speranță. A avut-o de fapt, deoarece rejetele pe care i 
le-a trimis s'au rătăcit, iar speranțe de a obține altele 
sunt mici. Cum s'aurătăcit? Simplu: Autoritățile comu- 
niste nu sunt de acord ca cineva să primească medica- 
mente din Occident, chiar şi dacă-s acelea atât de mult 
tânjite de omul bolnav. Si s'au pierdut scrisorile... 
Acum se bucură prin copiii care se fac mari. S'a re- 
semnat. lar comuniștii au mai raportat o victorie, în- 
frângând un om bolnav. Si toate astea după ce eli-a 
servit douăzeci de ani. 


E M. ISIP 
* ISTANBUL, TURCIA - Mă numesc Cornelia Tarnoski, 
sunt inginer din Bucuresti, și mă aflu ca refugiat poli- 
tic în campul dinIstanbul, împreună cu soțul și cele două 
fiice. Vam scris înSeptembrie, adresându-vă rugămin- 
tea de a mă ajuta să aflu adreseleunor colegi de facul- 
tate aflați acum în USA, publicând înacest sens un anunț 


în ziarul Cuvântul Româ- 
nesc. Nouă nu ne-a parve- 
nit ziarul încă, în schimb 
am primit scrisori dela 
absolut toți colegiimei de 
facultate din USA, care au 
citit ziarul Dvs. și mi-au 
scris imediat. 
De aceea vă rog săpri- 
miţi Dvs. şi întreaga re- 
dacție a ziarului Cuvân- 
tul Românesc, calde mul- 
țumiri şi toată recunoș- 
tina mea, + 
Incăodata, vă mulțu- 


u “*Cec Inter- 


Second Class Mail Registration Number 4133 


REÎNNOIŢI-VĂ ABONAMENTUL 


mese și vă doresc din 
toată inima un An nou 
plin de realizari. 


Cornelia TARNOSKI 


, 


eee Cuvântului Românesc pentru a cere pi în z 


câți erau în partid în 1945, 
până azi s'au făcut două 
milioane şi jumătate, în 
vreme ce animalele au deve- 
nit pe cât de puţine, pe 
atâta de neproductive. Dar 
pe bază ştiinţifică putem 
spune că animalele cu cea  rat 
mai mare natalitate sunt 
şobolanii, care de altfel 
ameninţă să invadeze din ce 
în ce mai mult ruinile 
planificate ale 
lor colective! 
fi 
a “piramidei”, cu 
ei, în timp ce omul, nou sau ; c 
vechi, se va inmulți tot mai taţi, nu în Egipt ci în 
puțin, din cauza dificultă- 


Stat”! pentru cultura 
““animalului nou”. Iar “*Mi- 
nisterul Adevărului”? va 
da cele mai uluitoare statis- 
tici la iveală, în publicaţiile 
statului. Nu trebue să 
uităm că 1984 a fost decla- 
“anul lui Orwell”. 

Românilor nu le-au 
rămas ochii doar ca să 
plângă, dar şi să se sature, 
""gospodării- citind în ““Scînteia”? mira- 
*. Sobolanii vor colul -''animalului nou”, 
anunțat din ''vârful pira- 
midei'”. O **piramidă” care- 
i striveşte robiţi şi înfome- 


“baza” cea mai prolifică 
“vârful” 


propria lor ţară. [i] 


* ANDI K, HOLLAND - Ne adresăm Dvs. înnumele or- 
ganizației: CHRISTELIJKE STICHTING VOOR HULP 
AAN GEWETENSVERVOLGDEN, adică Societatea pen- 
tru ajutorarea creștinilor persecutați pentru convinge- 
rile lor religioase. Această societate î își are sediul în 
Olanda, localitatea Andijk. Văzând că în paginile revis- 
tei Dvs. militați pentru cauza părintelui martir Gheorghe 
Calciu-Dumitreasa, societatea noastră care are ca scop 


formație pe care revista o consideră valoraosă în apă-- 
rarea cauzei părintelui Dumitreasa. Societatea a în- 
treprins în ultima vreme o largă acțiune în favoarea 
celor 7 creştini care se aflau refugiaţi la Ambasada A- 
mericană din Moscova. După cum probabil știți, acți- 
unea a fost încununată de un real succes. 

Societatea noastră consideră de datoria ei să între- 
prindă o largă acțiune și în favoarea părintelui Dumi- 
treasa. Deci, dacă doriţi să ne sprijiniți în acțiunea 
noastră, vă rugăm să luaţi contact cunoila următoarea 
adresă: CHRISTELUKE STICHTING VOOR HULP AAN 
GEWETENSVERVOLGDEN, Postbus, 80, 1619 ZH An- 
dijk (N.H.), Holland. In numele secretarului acestei 
organizaţii: 


€ Dirk-Jan GROOT 


* LATINA, ITALIA - Aceasta este o scrisoare deschisă 
către redacție, ca răspuns la articolul “'Născocitorul”? 
de Stefan Ailincăi, publicat în Decembrie 1983. 

E greu să începi obătălie, când atâtea fapte sunt con- 
trarii, dar bătălia pentru adevăt mu e niciodatăprea grea 
și merită toate sacrificiile. Unprimfapt,pe care doresc 
să-l clarific, este că în România nu a fost inventat 

calu” ca specie, ci în urma unor asidue cercetări ge- 
nealogice, s'a ajuns la crearea unei noi rase de cal de 
muncă pentru agricultură. Cred.că diferența este destul 
de clară. 

Această scrisoare, pe care dorese mult s” opublicaţi, 
este o pledoarie înfavoarea tatălui meu, doctorul în me- 
dicină veterinară TEODOR SUCIU, cercetător științific 
la Centrul republican de creşterea și calificarea cailor 
de rasă din România și autorul rasei ““calul semigreu 
românesc”. A lucrat la această temă de cercetare încă 
din 1954 şi am rămas neplăcut surprinsă, aflând că ziarul 

“România liberă” din Sept. 1983 atribuie această desco- 
perire unui grup de specialiști din județul Bistriţa! 

La începutul anului 1979 se ajunsese deja, mise pare, 
la a treia generație pură din această rasă, care deși în- 
cepuse să fie deja cunoscută în lume, nu era încă omolo= 
gată. Chiar și în ă s'au făcut unele filme documentare 
, despre noua 'rasă, dar niciodată nu s?a spus răspicat cui, 
în mod direct, îi aparținea ideea si munca de cercetare, 
desfășurată sub arcul a 25 de ani. 

Tatăl meu a murit de infarct la 26 Noembrie 1979, 
după ce suferise cumplit și ascuns (fiindunom mândru) 
în urma procesului de “asimilare colectivă a meritului. 
personal!””. Stiu că a fost „Propus pentru premiul Acade- 
miei (post mortem), că în curând noua rasă se va omo- 


„ loga. Ce se va întâmpla cu autorul ei? 


Mort de 4 ani, cu fiica Si soția stabilite în străinătate” 
definitiv, de un an si jumătate, ce motive mai trebue ca 


- să fie complet înlăturat și dat uitării, iar munca luide 
Dă 


cercetare atribuită ““laboriosului Colectiv”? i 
De ce, dacă au lucrat îi împreună, la 6 luni după moar- 

tea lui, colectivul nu descurcase încă secretele genetice 

și ata în SALE, se stabilește nomenclatura noilor năs- p 


Maria SUCIU 


Piz. 


LE în inc tâ că 


A 


dea Pitiaitmiăă imapoteră 


CUVANTUL ROMÂNESC 


FEBRUARIE 1984 


PAGINA 3 


FATALISMUL FORŢEI 


Un politolog sovietic din 
"comitetul central”, 
Schachnasarov, a publicat 
în ţara lui de curând o car- 
te: “ORDINEA LUMII 
CARE VINE”. Acesta cel 
puțin nu este diplomat ci 
un habotnic bolşevic, care 
spune pe faţă în cartea lui: 
"Epoca noastră este o epocă 
de transformare a societăţii 
capitaliste în societate 
socialistă, ceea ce 
presupune o mutare a 
raporturilor de forță în 
arena internațională, 
defavorabilă pentru capi- 
talism şi favorabilă socia- 
lismului”. Clar, nu? 

““Nomenklatura”” sovie- 
tică (scris fonetic), a de- 
cis  bolsevizarea întregii 
lumi si de aceea s?a înar- 
mat până în dinți, 
schimbând “raportul de 
forţe”, adică la un focos 
atomic occidental, zece 
sovietice, la un car de 
luptă zece, la un submarin 
zece, dintre care unul de 25 
de mii de tone, la un avion 
occidental zece sovietice. 
Până la “'efective”', unde 
socoteala se mai încurcă, 
pentrucă efectivele sovietice 
sunt numeric. chiar in- 
ferioare celor occidentale, 
dat fiind că sateliții nu 
reprezintă nicio forță mili- 
tară. 


Adrian B. COSMA 


Bine, se va zice, dar bra- 
vul soldat sovietic prin 
moralul său ideologic, face 
cât zece occidentali fără 
niciun moral, puşi numai 
pe consum, salariu fără 
muncă, şi pensie cât mai 
devreme. Aşa să fie? Răz- 
boiul din Afganistan arată 
că oricât de mare ar fi dopa- 
jul moral-ideologic al dreso- 
rilor de partid, bravul ostas 
sovietic în loc să se îndoape 
cu “crez revoluționar” şi să 
mănânce fripți mai repede 
pe Afgani, se îndoapă cu 
haşiş, ca să suporte mocirla 
morală în care-a fost arun- 
cat. 

Exemple de ''moral” 
găsim cu duiumul. Să ne 
oprim asupra unuia din ele. 
Mama unui soldat, cam lip- 
sită de "'moral”, Kikova, 
S'a dus în oraşul de gar: 
nizoană a fiului, ca să-şi 
scape băiatul de trimiterea 
în Afganistan, bine înţeles 
pe bază de mituire a 
comandantului de garnizoa- 


nă. Din nefericire un alt 


ofițer a mirosit afacerea, şi 
a cerut bani şi pentru el, ca 
să facă pe n'a vede n'aude. 


Femeia însă nu avea atâția 
bani, așa că tânărul Rykov 
a fost trimis în Afganistan. 
Dar în 1983, Oleg Rykov a 
dezertat împreună cu un 


“acesta din 


2 JINMUDAADLLAALAALUELOLALAALLLLAD DOL AAALA CL AAUOOODLDLELLAVAAALAAL EA AAA 


ANDROPOV, 
OMUL INVIZIBIL 


cel mai bun caz la gherlă. 

Când oficialitatea sovietică nu face uz de "secretul 
de stat”, ea se apucă şi face uz de zvonuri. După aces- 
tea, Tarul roșu, Andropov, preferă o viaţă retrasă, 
deci departe de public, însă altcumva se simte bine 
Potrivit altor zvonuri care nu ştim de unde vin, An- 
dropov ar avea lipsă de multă odihnă şi de somn, însă 
de altfel se simte bine... Se mai zice, chiar, că el ar 
vizita multe spitale şi că din această cauză ar avea 
mult de-a face cu doctori, dar că altfel s'ar afla bine... 

Chiar dacă putem presupune, în fapt nu ştim câte 
din toate acestea sunt adevărate. Dar putem să ne o- 
prim, însă, totuși la un lucru de a cărui veracitate nu 
ne îndoim: ai "dracului mai, sunt sovieticii ăștia 
căci nici când sunt bolnavi nu sunt oameni cumse- 
cade! Aşa şi cu Andropov. Deşi invizibil la chip, el a 
ținut totuşi să se facă vizibil la Plenara Comitetului 
Central, prin sforăriile şi manevrările politice puse la 
cale din invizibilitate, cu scopul evident de a-și conso- 
lida poziţia de nou ţar roşu al Rusiei Sovietice şi al 
lumii din orbita ei. Astfel, deşi absent, spiritul lui 
Andropov a dominat atât la Plenara Comitetului Cen: 
tral cât şi la Sesiunea Sovietului Suprem. 

lată despre ce este vorba în spatele manevrărilor pe 
care le sesizăm. Andropov a acţionat din invizibilitate 
aplicând proverbul “inamicul inamicului meu, îmi 
este prieten”. In cine vede el, inamici ai săi? In brej- 
neviști. Si pe cine vede el ca inamici ai brejneviştilor? 
Pe Kirilenko, şi pe cei din jurul lui, văzut odată ca vii- 
tor ţar roşu, până când Brejnev i-a tăiat aspiraţiile, 
punându-l pe locul de preferință pe Chernenko. Astfel 
scenariul politic sovietic de acum arată în felul urmă. 
tor: Grupa Kirilenko urmăreşte o revitalizare şi în 
această privință are lipsă de un nou mentor politic. 
Andropov are în chip urgent lipsă de o lărgire a bazei 
lui politice. Pe lângă acestea, aceste două părți,se mai 
găsesc unite și în preocuparea şi efortul de a-l impie- 
dica pe Chernenko să preia puterea în cazul că Andro- 
pov ar fi silit dintr'un motiv sau altul să se retragă. 

Este vorba deci de o alianță a anti- -brejneviştilor 
pentru asigurarea locului din saua partidului în favoa- 
rea lor. La recenta Plenară 'a Comitetului Central 
combinaţiile alianței au mers ca pe sfoară. 

Dar cu toate combinaţiile şi abilitățile demonstrate 
de Andropov, rămâne de văzut dacă el va putea sau 
nu continua ca țar roşu al Rusiei Sovietice. Se pare că 
ar mai fi și alţii capabili de combinaţii. Un asemenea 
lucru a creat noutatea -speculaţie că cel care i-ar lua 
locul lui: Andropov, ar fi Romanov. 

Poate că drept rezultat al mâncătoriei dintre ei, o 
vor pune de mămăligă cu, un ceas mai degrabă, spre 


binele omenirii. Eugen BÂRSAN = 


——————— Urmare din pag. 1 E 


camarad al lui, Igor, s'au 
dat amândoi de partea 
Afganilor şi chiar au trecut 
la islamism. Dar s'au 
spovedit unor reporteri 
creştini din Occident. Igor 
povesteşte că li s'a spus 
cum că în Afganistan tre- 
bue să lupte contra 
Americanilor, a Chinezilor 
şi a Pakistanezilor, din care 
însă ei n'au văzut nici de 
sămânță. ''Dar”, zice Igor, 
“dece să luptăm contra 
Afganilor? Pentru cele nouă 
ruble pe lună cei mai mulţi 
soldați nau niciun chef să 
moară aici”. Garnizoana de 
ocupaţie în care-a fost tri- 
mis Igor era tare de 3000 de 
oameni, dar într'un an de 
zile aproape toți au fost 
ucişi de Afgani. 

Intr'o atmosferă de in- 
fern se întâmplă acolo de 
toate, inclusiv asasinarea 
câte unui ofițer, probabil cu 
prea mult ''moral”. Prăzile 
pe care le iau în diverse in: 
cursiuni, trebue să le dea 
ofiţerilor, pe bani sau haşiş, 
urmă fiind 
monedă curentă de schimb 
între soldaţii lui Karmal și 


cei sovietici. Exemplele de, 


“umanism” sovietic, bazat 
pe **mora!” abundă. Poves- 
teşte Igor: '"'Odată un ofiţer 
al nostru a ordonat unui 
soldat să străpungă cu 
baioneta un băiat de 14 ani, 
rătăcit în rândurile sovie- 
tice. Soldatul n'a executat, 
pe motivul că nuputea să va- 
dă sânge. Atunci ofițerul l-a 
ucis cu mâna lui pe copil”. 


Soldaţii încep: să refuze, 


vederea sângelui  pentrucă 
nu ştiu de ce se bat. Ei 
ignoră că  nomenklatura 
a decis să bolşevizeze lumea 
întreagă, de “moralul”! 
soldaților încearcă 'să-l țină 
cu ficțiuni, ca primejdia 
Americanilor, sau a altora, 
care în realitate nu amenin- 
ță în niciun fel populația 
sovietică, iar Afganii peste 
care au dat buzna erau pen: 
tru mai toți soldații sovie- 
tici niște necunoscuţi. 
"Fatalitatea forţei” este 
în realitate substitutul 
"”fatalităţii istorice”, 
predicată de agenţii nomen- 
Klatutii. Deoarece însă nu 
există fatalitate istorică, 
Sovietele au pus pe picioare 
cea mai mare armată din 
câte au existat în istoria 
lumii. Cum însă America- 
nii, Chinezii,  Afganii, 
Englezii, Francezii, etc. nu 
atacă deloc Sovietele solda- 
ţii încep tot mai mut să 
aibă oroare de sângele văr- 
sat inutil, atât al lor pro- 
priu cât şi al unui inamic 
ca Afganii, care sunt vic- 
timele unei invazii şi se 
apără. De aici se trage şi 
carența ''moralului”, pe 
care în niciun caz nu-l ridi- 
că lipsa de ''consum””, sala- 
riile mizerabile, privilegiile 
fără perdea ale nomenkla- 
turii şi agenţilor ei. 
"Fatalitatea istorică” nu 
există, dar nici “fatalitatea 
forţei”! nu face lege. Aceas- 
ta e doar o iluzie a nomen- 


klaturii  sclerozate în 
““comunismul de război”, 
care se topeşte însă în 


Afganistan. Cum spune fără 
ocol Igor: “Armata rosie 
nu va avea niciun succes in 
Afganistan. De aceea ar fi 
bine 
noştri să dezerteze toți. 
Afganistanul devine un 


„Formula e simplă: 


pentru camarazii. 


In anul 1984... 


DA, GEORGE ORWELL, 
OCEANIA EXISTĂ! 


Acum trei decenii și jumătate a apă- 
rut cartea *'1984". 

Autorul Eric Arthur Blair, sub pseu: 
donimul George Orwell, prevedea în 
acest an triumful comunismului. 

Eseistul englez, cu idei: socialiste, a 
făcut cunoştinţă cu metodele tovarășilor 
pe când lupta alături de ei, în Spania, 
contra armatelor conduse de Franco. 

Orwell, care a murit la scurt timp 
după apariția cărții, considera sistemul 
comunist ca cel mai despotic şi crud sis- 
tem cunoscut în istorie. 

Orwell, şi. mai târziu Soljeniţin, au 
tăiat nimbul comunismului. - 

In anul 1984, scria Orwell în 1948, 
omenirea va fi împărțită în trei mari 
puteri: Oceania (cu capitala Londra), 
Eurasia şi Estasia. 

Aceste puteri îşi schimbă alianțele și 
se războiesc încontinuu... 

Uşor de identificat Tările din Vest, 
Rusia şi China. 

Stabilind geografic poziția Oceaniei, 
Orwell a greșit cu 5 grade longitudine 
Sud, și 25 de grade latitudine Est... In * 
loc de Londra trebuia scris București. 

Oceania din '*1984” se identifică, 
buche cu buche, cu RSR-ul. 

“Fiul Iubit” este o copie, la Xerox, a 
lui "Big Brother”, stăpânul absolut al 
Oceaniei. 


Una dintre grijile permanente 
ale “Fratelui cel Mare” din “1984” 
este schimbarea trecutului pentru a 


fi în acord cu schimbările prezentului. 
(Winston Smith, eroul din cartea lui Or- 
well, în numele adevărului, modifică tex- 
tele apărute în ziare, reviste, cărți, 
enciclopedii, etc.) 

In RSR, ca şi'n Oceania, istoria, lite- 
ratura sunt falsificate; se inlocuiesc tra- 
dițiile, se revalorifică trecutul, se 
schimbă gândul marilor gânditori, şi se 
schimbă totul ca să corespundă cu ideile 
regimului ăteist. 

"Cine controlează 
trecutul, controlează. prezentul.” 


“Big Brother”! a introdus în Oceania 0 
limbă nouă, neclară, unde aceeași frază 
oferă două înțelesuri opuse. 

In RSR avem limba “socialistă”! scrisă 
pe şablon ““idipindint” unde, între capul 
şi coada frazei, citim speranțe tăvălite în 
sos de fericire postumă. 

In Oceania Ministerul Păcii inseamnă 
Ministerul de Război, iubirea înseamnă 
ură iar libertatea înseamnă sclavie. 

In RSR spitalele de nebuni inseamnă 
protecţie pentru cei cu gânduri nesănă- 
toase, democraţie inseamnă că taci de 
frică şi execuţi tot ce ţi se ordonă, iar 
lipsa de mâncare se numeşte '“'alimenta- 
ție ştiinţifică”. 

In Oceania, mașinile scriu poezii, 
romane şi compun melodii pentru gloată 
iar în RSR avem echivalentul '*Cântarea 
României” care scârțâie patriotismul pe 
notele culturale dictate de linia partidu- 
lui. 

In RSR, ca şin Oceania, fotografiile 

“Fratelui” sau “Fiului” sunt întinse pe 
toate grajdurile, publicate în toate zia- 
rele iar numele lor e pomenit din cinci în 
cinci minute la radio şi la TV. 

“Fratele cel Mare” vede tot, ştie tot, 
decide tot. 

“Fiul Iubit ştie tot şi îndrumează to- 
tul, dela fabricarea pantofilor până la 
construirea uzinelor nucleare. 

In RSR, ca şi 'n Oceania, prietenii se 
spionează şi copiii sunt îndemnați să-şi 
denunțe părinţii. 


Oceania, așa cum a prevăzut-o George 
Orwell în 1948, există. 

Celor necredincioşi le recomandăm o 
vizită în RSR. 


Stroe MOLDOVEANU 


P.S. Un alt regim, asemănător cu cel 
din RSR, îl întâlnim în Coreea de Nord. 
Acolo dictatorul suprem. se numeşte 
“Părintele Iubit.” : 


NOILE 
SALARII MINIME 
DIN ONTARIO 


Ratele salariilor minime vor intra în vigoare la 1 Martie 1984. 
Si se vor mări din nou la 1 Octombrie 1984 


1 Martie 1984 


Ratele pe oră generale 

Ratele ucenicilor 

Ratele studenţilor sub 18 ani 
Ratele în construcții 


Ratele pentru cei care servesc 
băuturi spirtoase 


Efective Efective 


1 Octombrie 1984 
$ 4.00 
$ 3.90 
$ 3.15 
$ 4.25 
$ 3.50 


$ 3.85 
$ 3.15 
$ 3.00 
$ 4.10 


$ 3.35 


Ratele adiționale se pot obține dela Employment Standards Branch, 
Ontario Ministry of Labour-în orașele următoare: 


HAMILTON 
Tel: (416) 521-7740 
KENORA 
Tel: (807) 468-3128 
KINGSTON 

Tel: (613) 547-3417 
KITCHENER 
Tel: (519) 744-8101 
LONDON 
Tel: (519) 4839-3231 


OTTAWA 


SUDBURY 


Tel: (613) 523-7530 
SAULT STE. MARIE 
Tel: (705) 949-3331 
ST. CATHARINES 
Tel: (416) 682-7261 


Tel: (705) 675-4455 


THUNDER BAY 
Tel: (807) 475-1691 
TIMMINS 

Tel: (705) 267-6231 
TORONTO 

Tel: (416) 965-5251 
WINDSOR 

Tel: (519) 256-8278 


Pentru obținerea numerelor de telefon fără plată cercetaţi cartea 


de telefon la Government. 


Ministry ofLabour 


9 Ontario 


Employment Standards Branch 


a maree 5 are ap ae a 


i 


ae dp ap de ae A 


a pe o 


pe Sea 


Laza 


Mara 


SSE 


aratat: 


a 


ae Sapici 


ue 


aa a Sai 


ai: 


PR 
P as 


m zu 


Aga 
RR Pe E 


PAGINA 4 


FEBRUARIE 1984 


e a II e e en a 


CORESPONDENŢĂ DIN ŢARĂ 


CUVANTUL ROMÂNESC. 


SCRISOAREA MINIERILOR DIN VALEA JIULUI 


FRAȚI ROMÂNI DIN ÎNTREAGĂ LUME, 


Rândurile anexate la prezenta, sunt din partea celor care au supravieţuit 
Revoltei din Valea Jiului (1977). 

Noi am trecut la o acţiune similară cu Polonezii, cu doi ani înaintea lor, 
dar spre dezamăgirea noastră, în prezent se vorbeşte numai de Lech Walesa, 
care trăiește şi este liber; de eroii noștri care ne-au condus și care au 
gispănut, anume Dobre și Jurca nu se mai spune mai nimic. 

omânii de pretutindeni, care mai au un sentiment față de țara lor de 
origine, nu au voie să uite niciodată acțiunea noastră şi au obligația de a le 
reaminti tuturor cunoștințelor lor, numele eroilor noștri, precum şi faptele 
şi suferințele noastre. 

La începutul anului 1981, după venirea la preşedinţie a Dlui Ronald 
Reagan, cu riscurile cunoscute, am trimis în lumea liberă, la diferite ziare şi 
personalități, opiniile şi credințele noastre. 

Am opiniat și argumentat că noi nu credem întrun război între SUA Şi 
URSS şi că sub preşedinţia Dlui Reagan, atât România cât şi alte țări își vor 
regăsi libertăţile. 

„Nu atât pronosticurile ce le-am făcut, dar argumentele bazate pe fapte 
istorice, totul în interesul poporului român şi al instaurării păcii şi 
libertăţilor în lumea întreagă, ne-au adus cuvinte de laudă. 

„Din partea unor personalități universale, am primit laude, mai mult, au 
dispus ca ele să fie traduse în limba engleză şi comunicate diferitelor 
publicaţii româneşti din lumea liberă și aşa cum le-am cerut chiar con- 
ducătorilor poporului american şi sovietic. 


Aceste rânduri vin din 
partea unor Români ajunși 
în pragul disperării, datorită 


situației catastrofale din 
țara lor. 
Obiectivul opiniilor noas= 


tre este acela de a căuta, 
dacă nu ne înșelăm, să con- 
tribuim la făurirea păcii și 
a libertății popoarel i 
devreme decât în mod 
mal. Acest -mai devreme- 
ar însemna suferințe și chi- 
nuri omenești mai puține și 
socotim noi, ca desigur ar 
fi un mare lucru. 

Se afirmă dince în ce mai 
intens că înurmătoarele luni 
se va pecetlui soarta omeni- 
rii, pace sau război. 


In pace avem convinge- 
rea, deci excludem în mod 
categoric războiul. 


Cu armele nucleare per- 
fecționate de azi nimeni nu 
are interesul să pornească 
războiul și de aceasta sunt 
convinși şi conducătorii so- 
vietici. 

In zisul -lagăr socialist- 
în realitate -lagărul comu- 
nist- au rămas numai o mână 
de membri de partid care 
mi vor schimbarea lucruri- 
lor. iar aceştia sunt în prin- 
cipal, cei din vârful nomen- 
claturii și acei care au de 
răspuns pentru faptele grave 
ce le-au săvârșit. Am afir- 
mat -cei din vârful nomen- 
claturii -deoarece sărăcia 
din țările, lor s'a accentuat 
în așa măsură, că numai o 
parte dintre ei mai pot face 
față lipsurilor. Chiar din 
rândul securiștilor, cei care 
au numai două cămăși și 


„acelea roase, care luptă cu 


viața zi de zi, doresc iu 
schimbare cât mai rapidă. 

Presedintele Ronald Rea- 
gan, s'a adresat sovieticilor 
prin cuvintele: “*Trebue să 


„ajungeţi la o înțelegere cu 


noi,  deoarece- m puteți 
merge în pas cu noi nici 
din p.v. al posibilităților de 
înarmare, nici în ceea ce 
privește tehnologia de care 
dispunem””. 


nem și la care așteptăm 
răspunsul , cuvenit 
următoarea: 


FI zoiă 


NU -este răspunsul nos- 
tru categoric. 

Ceea ce s'a comunicat 
oficial, sunt împrejurări 
concludente si anume, că so- 
vieticii pentru a face față 
cheltuielilor, 


de cereale și că sărăcia 
s'a accentuat substanțial în 
URSS. 

Bani, bani și iar bani, 
aceasta este arma cea mai 
puternică într'un război, a 
declarat Napoleon Bona- 
parte. Această puternică 
armă se află peste ocean. 

Dar, pe lângă arme, 
într?un război, deosebit de 
important este si cauza 
pentru care soldații sunt tri- 
miși să lupte şi eventual să 
moară. 

Tăranii români la Mără- 
șești și-au scos tunica și 
au pus mâna pe patul armei 
și au îngrozit nemții prin 
eroismul lor; astfel de 
exemple sunt multe în isto- 
ria neamului românesc. Ei 
nu au făcut acele acte de 
eroism pentru -colectivele 
agricole- nici pentru parti- 
dul comunist, ci pentru a-și 
apăra pământul lor și glia 
strămoșească de - jugul 
străin. 

Pentru ce luptă azi Ro- 
mânii, cei zece milioane de 
membri ai Solidarităţii din 
Polonia si popoarele subju- 
gate de sovietici ? 

Răspunsul îl cunoaștem 
bine cu toţii. 

Pentru sărăcie, lipsă de 
libertate și teroare nu luptă 
nimeni. 

Un eventual război, ar fi 
cea mai buna ocazie ; pentru 
popoarele asuprite de sovie- 
tici, să ceară azil politie 
în Occident, afirma cineva 
în glumă, dar glumele au 
uneori tâlcul lor. 

S'a făcut afirmația că 
în prezent întreaga lume este 
contra sovieticilor: Japone- 


tra expansiunii sovietice... 
In luna Septembrie a.c. 


Ni s'a comunicat chiar, din partea uno 
opiniile şi hotărîrea noastră de a intra în 
deni. Trebuia să se reamintească lu 
1977 şi că aşteptăm numai momentul oportun, 


infinit mai mare. 


Nu am avut posibilitatea de a afla c 
de noi în anul 1981, deoarece noi pu 
Parte din ideile expuse în anexa prezen 
noastră din anul 1981. iasi 
Atunci când vom avea posibilitati 
în decursul timpului de noi. În limi 
răspunsurile dumneavoastră 
Momentul eliberării nu este departe, 


ne este posibil, la apropierea lui. 


A nu contesta valoarea unor ide 
direa libertăţilor pe întregul glob și a le trece su 
cu democrația, cu spiritul de liberalizare al pop 


Nici un om de bună credință nu poate îngă 


ANEXĂ 


cu ocazia vizitării Austriei, 
după vizita în România si 
Ungaria, vice-presedintele 
SUA Dl George Bush, a de- 
clarat printre altele: “Nu 
a existat o împărțire a Eu- 
ropei în zone de. influență 
prin tratatul dela Yalta din 


tu quo ar 
acel tratat”. 
Declarația — sus-mențio- 
mata a fost bine venită si 
pe considerentul că, Prea 
Sfinţitul Părinte Papa Paul 
al II-lea, preşedintele Fran- 
ței DI. Francois Mitterrand 
și fostul premier Helmuth 
Schmidt, făcuseră niste de- 
clarații cu privire la înțele- 
gerea dela Yalta, declara- 
ţii care ne-au consternat. 
Suferințele poporului ro- 
mân, de aproape 40 de, ani 
sub jugul comunist suntpre- 
tutindeni cunoscute. 
Statisticile date publi- 
cității până în anul 1978, au 
arătat că România deținea 
recordul la sinucideri, după 
anul 1978 nu s'au mai dat 
în vileag statistici de acel 
gen. — 
Românii, ca și popoarele 
subjugate de sovietici au 
ajuns la capătul suferințelor. 
Ele au nevoie imperioasă de 
sprijin moral înprimul rând, 


de încurajare și sfaturi sin- 


cere. . 
Versiunile care au cir- 
culat în România zeci deani, 
cu privire la Tratatul dela 
Yalta, pe care poporulromân 
îl denumise -acel tratat dia- 
bolic- care ne-a înrobit, ne- 
a provocatpermanent o stare 
de depresiune, uneori chiar 
disperare. 

De aceea am arătat mai 
sus, că declarația făcută de 
curând la Viena de vice- 
presedintele SUA George 
Bush, a fost salutară, ne-a 
umplut inima de bucurie. 

O altă problemă care ne 
preocupă şi pe care ținem 
sa o expunem mai jos este 
următoarea: 

Se discută în prezent la 
Geneva, între Americani si 
Ruși, problema dezarmării, 
deci pace sau război, dis- 
cuțiile fiind secrete. 

Nu s'a dat nicio expli- 
caţie în sensul că acele dis- 
cuții se duc secret si numai 
între Americani şi Ruși. De 


e - 
„nu' avem. decât. 


ce sunt ignorate celelalte 
națiuni într'o problemă care 
interesează pe toți oamenii 
globului '? De aproape pa- 
truzeci de ani se tot discu- 
tă, suferințele popoarelor 
sunt din ce în ce mai mari, 


ine to; 


e a 
40 de ani, 
deci trebue să avem răb- 
dare. Trebue, dar nu ni se 
explică pentru ce trebue ? 

Problema pusă națiunilor 
poate fi numită simplistă şi 
anume că ele ar trebui să 
răspundă la o singură între= 
bare: Dezarmare, pace, li- 
bertate popoarelor Şi pro- 
gres social sau război ? 
Fără drept de veto în mod 
egal fiecare națiune trebue 
să-și spună cuvântul. Se 
vor forma două tabere, care 
va fi cea mai puternică din 
p.v. economic, militar si al 
principiilor de guvernare 
pentru binele popoarelor 
este usor de răspuns. 

Trebue după părerea 
noastră să înceteze orice 
colaborare între ucigasi si 
victime, aceastaa duratprea 
mult timp spre nenorocirea 
omenirii... 

Cerem aliaților să fie 
alături de noi, nuprin vorbe, 
ci prin. fapte. 
ce le faceți, adresați-vă nouă, 
poporului: român, nu discu- 
taţi. numai cu cei ce ne 
asupresc. Sa se termine 
cu politica de duplicitate 
care în anul 1956 a nenorocit 
atâția oameni în Ungaria si 
în 1968 în Cehoslovacia, Vor- 
bim acestea și în numele 
Românilor morți şi care zac 
în puşcării și aziluri psihi- 
atrice. 

Credem în declarațiile 
vice presedintelui SUA, 
Bush, ca emisar al prese- 
dintelui Ronald Reagan, cu 
ocazia întrevederii din 22 
Sept. a.c. cu preşedintele 
Ceausescu: “*Perioada vor= 
belor a trecut, azi am ajuns 
la fapte”... 

Noi suntem convinsi că 
fără sacrificiul nostru n 
vom deveni liberi. Dar, nu- 
mai'cu el fără un alt ajutor, 
nu credem că ne vom ajunge 
țelul. Ceea ce au realizat 
nemții din RDG în 1953, Un- 
gurii în 1956, Cehii în 1968 


se declară azi într'un fel şi 


In apelurile 


dei, puse în slujba E ân 
ii b tăcere, este incompatibii 
oarelor. 

ui acestea. 


r Români vlini de entuziasm, „că 
grevă, trebuiau difuzate pretutin- 
mii întregi ceea ce am realizat noi în 
pentru a le repeta, la o scară 


u preciziune, unde au ajuns cele scrise 
tem comunica greu cu lumea liberă. 
tă se găsesc și în expunerea 


ea, vom trimite şi alte comunicări făcute 
ta posibilităţilor, vom căuta să urmărim, 
la cele solicitate de noi. 
trebue să contribuim cu toții, pe cât 


Grupul de ingineri și muncitori: 


minieri din Valea Jiului 


şi nu de mult Polonezii, sunt 
permanent în mintea noas- 
tră., 

In urma convorbirilor cu 
DI.Ceaușescu din Sept. a.c. 
vice-preşedintele SUA, Dl. 
Bush a declaratprintrealte- 
le : “Nu pot spune ce ami 


Nu am luat-o ca o simplă 
declarație diplomatică, am 
luat-o ca sinceră si sperăm 
să nu avem deziluzii:.. 

Si acum o problemă care 
ne obsedează -și în același 
timp ne îngrijorează, anume 
ARDEALUL. Până 
în anul 1940, România 
avea o suprafață de 294.000 
Km 2, iar în prezent avem 
237.500 Km2. DI Nicolae 
Ceauşescu s”a alăturat ace- 
lora care ne-au luat Basa- 
rabia, Bucovina de Nord si 
Tinutul Herţei. DICeaușes- 
cu a crezut și a aplicat în 
țara noastră  -sistemul 
comunist- care a dus țara 
şi poporul în cea mai cruntă 
mizerie, deoarece pe lângă 
lipsa de pregătire, a dat 
dovadă de lipsă de intuiție, 
orientare politică si pers- 
pective de viitor. ? 

Ardealul esie al Româ- 
nilor din două conside- 
rente şi anume că Românii 
au fost mai întâi si întot- 
deauna majoritatea” pe acel 
pământ, care ne este deose- 
bit de drag si care face 
parte din ființa noastră. 

Am redobândit Ardealul 
în anul 1918, după primul 
război mondial, în care am 
pierdut peste 700.000 de oa- 
meni, iar aliații nostri: 
Francezii, Englezii, Ameri- 
canii, Canadienii, peste două 
milioane de suflete, împre- 
una. . Aliaţii nostri de a- 
tunci; nu numai că au luptat 
alături de noi, dar întot- 
deauna ne-au considerat stă- 
-Pâni pe Ardeal, în primul 
rând pe baza celor, două 
considerenie  sus-arătate. 
Românii au obligația de a 
propaga pretutindeni împre- 
jurările citate, mai cu seamă 
că în prezent facem parte, 
fără voia noastră, din lagă- 
rul comunist, condus de 
însisi cotropitorii, pământu- 
lui românesc. 

„Este unanim recunoscut 
că datorită politicii de li- 


beralizare limitată dusă de 


conducătorii poporului ma- 


ghiar, acest popor are cel 
mai bun trai, dintre popoa- 
rele din lagărul comunist. 

Spre deosebirea noastră, 
a Românilor, pe lângă faptul” 
ă trăim deosebit 


ke 


aliaților “occidentali 


vice-presedintele SUA -DI 
Bush, cu ocazia vizitei la 
Budapesta din Septembrie 
anul acesta. Deci, nu igno= 
rați problema ridicată 
de noi. 

Este unanim recunoscut 
că poporul român nu a fost 
niciodată adept al comu- 
nismului si că de zeci 
de ani așteaptă eliberarea, 
gata de orice sacrificii, la 
momentul oportun. 

Ceea ce au întreprins 
muncitorii polonezi în anul 


1979, am făcut noi în anul 


1977 în Valea Jiului, sufe- 
rințele noastre sunt bine 
cunoscute precum și faptul 


că eroii nostri care ne-au 


condus, DOBRE si JURCA, 


au dispărut, dar mu si ideile 


şi eroismul de care au dat 


dovadă. Acţiunea noastră de 


atunci nu irebue să fie tre- 


'cută sub tăcere, nici uitată 


de toți oamenii de bună cre- 


dință și mai cu seamă de 


Românii de pretutindeni. 
“Am trecut de perioada 
vorbelor, am 


ședintele Bush în luna Sept. 
a.c. la Bucuresti. Inlumina 


acestei declaraţii, dorim ca 
pe viitor cei din lumea li- 


beră, să se adreseze deschis 
si direct popoarelor cotro- 
pite de sovietici, inclusiv. 


poporul rus, mu să discute 
numai în secret cu asupri- 
torii și tiranii acelor po- 


poare. 


za noastră justă în care 


credem, se vor bizui temei- 


nic pe noi, pentru momentul 


liberalizării totale, moment. 
care suntem conviși că este 
foarte aproape. = 


GRUPUL DE INGINERI A 


“I MUNCITORI MINIERI 
DIN VALEA JIULUI 


României, la redobân- 


] 


șa: 
cum de altfel a declarat si! 


ajuns. la 
fapte”! a declarat vice-pre= 


Astfel ne vor confirma 
încrederea în forțele şi cau- . 


i 


& 


ui 


CUVANTUL ROMÂNESC 


FEBRUARIE 1984 


LIMBA “ROMSOC' 


——— Alexandru BERCEANU 


Limba 
limba 


"romsoc!! este 
""Romsocilor”, adică 
limba "românească socia- 
listă” este a "Românilor 
socialişti”, Aceştia sunt în 
anul 1984 nişte Români 
cum nu erau în 1934. 

Să luăm un exemplu. In 
1934 se spunea "dărâmarea 
unei case”, când dintr'un 
motiv sau altul era dărâ- 

_mată o casă. Pe fostul Bule- 
vard Brătianu, exista o pia- 
tră comemorativă, pe care 
scria aici a fost casa lui 
I.C. Brătianu”. Casa fusese 
dărâmată, împreună cu al- 
tele din jur, pentru lărgirea 
Bulevardului. Aceasta era 
prin 1934, când la orice 
casă în curs de dărâmare, 
era la Bucureşti un mare 
placat, pe care scria ''Socie- 
tatea Dărâmarea”. Si în ju: 
rul placatului, specialiştii 
lucrau la dărâmare. In 
acest 1984, vine un bătrân, 
de peste 80 de ani, să-și 
vadă. fiul "în străinătate”, 
cum se spune în ţară. 
Bătrânul nu este nici un in- 
telectual, nici un analfabet, 
ci un fost mic funcționar, 
care citea zilnic ''Univer- 
sul”, şi din când în când 
câte-o carte, iar după insta- 
larea puterii populare, i-a 
ținut loc de gazetă, 
dimineața când sorbea alt 
surogat, de cafea, faimoasa 
"Scinteia”, înființată într'o 
altă ţară de hatmanul revo- 
luţionar Lenin. Omul nos- 
tru venea dela “leşi”; deci 
din fosta cetate a intelec- 
tualilor conservatori şi 
sceptici, mari apărători ai 
limbii române. Aici „în 
străinătate, povestea ce mai 
era la leşi. De pildă: “ce să 
vă spun băieţi, toate casele 
de peste drum de noi au 
fost DEMOLATE”. "Ce-i 
aia tată”, întreabă fiul care 
ştia bine franţuzeşte. "Păi 
cum fiule, zice tatăl, așa te- 
ai prostit pe-aici şi ai uitat 
româneşte?” 

Bietul bătrân ajunsese 
fără să-şi dea seama un - 
romsoc. Pentrucă in fosta 
Românie, presa, radio, tele- 


Cuvântul Românesc 


pentru 12 luni 


viziunea, ““mitingurile”? 
“Cântarea României” 
autorităţile, adică în primul 
rând toate polițiile cu 
curcanii şi temnicerii lor, 
paralel cu dărâmarea socie- 
tăţii, propagă şi demolarea 
limbii, care nu mai este in- 
strumentul firesc de gândi- 
re al oamenilor. În comple- 
xul sovietic al limbajului, 
româneasca făcută “limba 
romsoc”! ocupă al treilea 
nivel, din sistemul tripartit 
inventat de lingviştii 
comuniști şi care se chiamă 
"diferențierea  funcționa- 
lă””: 1) sferele limbajului, 
adică diversele domenii de 
activitate, 2) volumul şi 
conţinutul fiecărei sfere de 
informaţie, deci cum să vor- 
bească fiecare în ''sfera” în 
care-a fost plasat, şi 3) o 
diferenţiere teritorială, deci 
după provincii. 

R.S.R. este şi ea o pro- 
vincie sovietică, în care ve- 
chea limbă a indigenilor 
este adaptată la “sferele” şi 
“conținuturile” stabilite de 
"mama socialismului”, 
care acuma stabileşte de 
sus în jos şi pe dos care este 
“limba maternă” a diverse- 
lor populaţii pe care le 
"protejează”!. De aceea la 
Bucureşti nu se mai spune 
“Bulevard”, ci se spune în 
limbaj  revoluționar-sovie- 
tic, *'Magistrală”, și câte 
altele, conform '“'legităţii” 
revoluționare, pe care 
oamenii. o. *wizionează”! 


neîncetat pe “micul ecran”. 


Imn această altă limbă, care 
este limba ""romsoc” trebue 
să. predomine o nuanță 
politică, şi până la urmă 
cuvintele limbii nu mai 
sunt ale cugetării omului, 
ci ale ""politicii”” 
exteriorul fiinţei lui. 

- *Demolarea'” nu e luată 
întâmplător, ci este cel mai 
potrivit termen - pentru 
“ştergerea urmelor trecu- 
tului obscurantist”, cum 
sa făcut la Bucureşti cu 
Muzeul Simu, cu Biserica 
Enei, şi altele. Lingviştii 
sovietici spun lucrurilor pe 


impuse din 


nume: '"Marea însărcinare 
a întregii mass media în 
societatea socialistă, este 
să dezvolte şi să perfec- 
ționeze în direcţia voită 
conştiinţa fiecăruia dintre 
membrii săi”. (** Limba în 
societatea socialistă evolua- 
tă”, operă colectivă scoasă 
de Academia științelor din 
U.R.S.S., Moscova, 1982). 
Limba ''romsoc”, ca şi 
limba mamă sovietică, are 
acelaşi rost ca şi la mama 
acasă, cum scriu ştiinţificii, 
şi ajută cetăţeanul să-și dea 
seama că "locul lui cel mai 
bun este acela de infirmă 
celulă in sânul organismu- 
lui social”? (A.N.Vassilieva, 
““Discurs jurnalistic și pu- 
blicistie”, Moscova, '1982). 
Aşa cum în organismul so- 
cial individul este o celulă, și 


întreaga țară a limbii 
"romsoc”, este şi ea un mic 
mădular interior în 


"organismul socialist mon: 
dial”, al cărui cap e la Mos: 
cova: "Ideologia marxist: 
leninistă, care are drept 
funcţiune socială să ser- 
vească procesul istoriei 
mondial, tinzând să instau- 
reze şi să dezvolte noua 
formaţie economic-social 
comunistă”. (''Limba în 
societatea socialistă evolua: 
tă”, op.cit.) 

Așa că toate au mers 
mână în mână: la 
“*sovrom'”, corespunde 
limba ''romsoc”!. Pe. care, 
fără să-şi dea seama încep 
s'o vorbească. toţi ! Foânii 
deveniți '"Romsoci”!. 

Când România se va libe- 
ra de actuala ocupaţie 
străină, şi când nu vor mai 
exista Directori de Aproza- 
re, ci zarzavagii cu zarzava- 
geriile-lor, se vor putea face 
în voe cercetări care să ara- 
te opera de aculturare a 
ocupației străine. Până 
atunci cel puțin sunt 
Români care scriu şi vor- 
besc între ei, în afară de 
R.S:R. aşa fel încât asigură 
continuitatea vorbirii şi 
gândirii omeneşti la 
Români.Cl 


DISPARIȚIA CONDIȚIEI UMANE | 


———————— Florian ONITZA 


Omenirea poate fi 
comparată 'cu un înnotător 
care se străduieşte să 
înnoate în amonte iar valu- 
rile îl împing în aval. Sunt 
puțini înnotătorii care pot 
să înfrunte curentul apei și 
să înainteze sau să se 
menţină măcar în acelaşi 
loc; imensa majoritate, este 
dusă de- valuri tocmai în 
direcția opusă. 

Eforturile oamenilor de 
valoare dea ajuta pe cei slabi 
să înfrunte aceste valuri, 
se văd în scrierile lor, în 
operele moral-educative, în 
instituţiile şi organizaţiile 
religioase pe care le-au 
răspândit în întreaga lume. 
Nivelul la care intenționau 
să-i ridice pe muritorii de 
rând, este insă departe de a 
fi atins, dovadă fiind faptul 
că preceptele morale scrise 
cu mii de ani în urmă pen: 
tru cei de atunci, se potri- 
vesc tot atât de bine şi pen- 
tru cei de azi. Că lucrul 
acesta este adevărat şi câ 
omul din zilele noastre, sea- 
mănă perfect cu cel de 
acum 1300-2000 de ani, o 
arată caracterizarea pe care 
a făcut-o apostolul Pavel, 
care iată cum îl prezintă pe 
omul din vremea lui: 

"Nu este nici unul care 
să caute cu tot dinadinsul 
pe Dumnezeu. Toţi s'au 
abătut şi au ajuns nişte 
netrebnici. Nu este nici 
unul care să facă binele, 
nici unul măcar. Gâtlejul 
lor este un mormînt des- 
chis; se folosesc de limbile 
lor ca să înșele; sub buze au 
venin de aspidă; gura le 


î» este plină de blestem şi de 
amărăciune; au picioarele” 


calea păcii, iar frica de 
Dumnezeu nu este inaintea 
ochilor lor”? (Scrisoarea lui 
Pavel către Romani cap.3, 
versetele 11-18.) 

La întrebarea de unde 
vin luptele şi certurile 
dintre oameni, apostolul 
Pavel a răspuns că vin din 
poftele omului, care se 
luptă în mădularele lui. 

“Poftele” de care amin- 
teşte apostolul Pavel, sunt 
denumite de cărturarul 
modern, instincte, pasi- 
uni, patimi, deprinderi rele 
şi uneori vicii. Stăpânit. de 
aceste vicii, omul pierde 
capacitatea de a distinge 
binele de rău, esenţialul de 
neesenţial, îşi crează tot fe- 
lul de nevoi artificiale 
(nefireşti) şi apoi luptă din 
răsputeri să şi le satisfacă. 
Din stăpân al lucrurilor, 
omul a devenit selavul aces- 
tora “'căci fiecare om este 
robul lucrului de care este 
biruit” spune Petru în scri- 
soarea a doua, cap.-2, vers 19. 

Lipsit de cultură umană 
şi fără nici o râvnă pentru 
înălțarea lui morală şi spi- 
rituală, omul devine robul 
prejudecăţilor şi supersti- 
țiilor. Pofta nestăpânită îl 
face pe om rob al ambițiilor 
deyarte, rob al fumatului, 
rob al alcoolului, rob al 
sexului, rob al banului, rob 
al drogurilor, rob al pânte- 
celui, rob al ataşărilor 
nechibzuite, care - atrag 
asupra lui tot felul de neno- 
rociri. 

Prins in lanţul robiei, 
făptura cu numele de om, 
aleargă apoi după salvatori, 


sau aşteaptă indurarea dela 


cei de sus, uitând că nu 


PAGINA 5 - 


rugăciuni, pentru a te scuti 
de suferinţele apărute ca o 24 
consecință firească şi inevi- 
tabilă, după ce ai creat cu 
voie sau fără voie, cu 
ştiinţă sau fără ştiinţă, 
condiția pieirii tale. - 

De sute şi mii de ani, 
iniţiaţii ne-au făcut cunos: 
cute învățăturile care ne 
ajută să scăpăm de suferin- 
țe. Nu lipsesc deci soluţiile 
teoretice care pot aduce 
mântuirea.  Lipseşte insă 
puterea aplicațiunii practi: 
ce și orânduirea socială, ca- 
re 'să asigure promovarea 
valorilor umane în această 
lume. Orânduirea socială de 
astăzi, în multe părţi ale 
lumii, a creat din păcate şi 
fărădelegi, condiţia esenţia- 
lă şi obligatorie a existen- 
ței. Căci ce poate face omul 
bun, silit să trăiască într'o 
societate organizată să 
producă arme, otravă şi 
chinuire sufletească? Dacă 
te opui- şi invoci condiția 
umană ca să-ţi justifici 


PE ST St 
i RN a 


refuzul, eşti concediat și 
condamnat la pieire. 
Afacerile necinstite, 
inarmările, spionajele şi 
toate uneltirile împotriva 
păcii şi prosperității, au î) 
făcut incet-incet să dispară Îj 
condiția umană din lumea (4 
în care trăim şi ne între- i 
băm cu groază, oare unde ji 
vom ajunge? !) 
Nu ştiu dacă dincolo de ip 
ce se vede, există la ora ac- Ţ 
tuală pe glob vreo preocu- y 
pare pentru întronarea unei pe 


dictaturi morale sau dacă 
vreo "mafie albă” ar putea 
să contracareze acțiunea de 
subminare a păcii și liniștii 


grabnice să verse sânge; 
prăpădul şi pustiirea sunt şi 
pe drumul lor; nu cunosc 


nici 


există nici sfinți nici îngeri z 
care pot fi 
păcăliți cu daruri sau cu 


zei. 


- la care aspiră omul făcut de 


asemănarea Lui. 


RAPORTUL ANUAL AL ORGANIZAȚIEI 
“AMNESTY INTERNATIONAL” 


In fiecare an, în preajma zilei de 10 
Decembrie, sărbătoarea internațională a 
Drepturilor Omului “Amnesty Interna- 
tional””, prestigioasa organizație laureată 
cu premiul Nobel pentru Pace, publică un 
raport privitor la violările drepturilor 
omului -din anul trecut. Raportul are 351 
de pagini, între care trei pagini (271-273) 
expun violările drepturilor omului săvârşite 
de Guvernul comunist din România: In- 
tocmai ca în anii trecuți, acest document 
adânc grăitor expune fapte bine documenta- 
te, care aduc în fața opinieipublice mondiale 
călcarea în picioare a drepturilor omului 
si libertățile fundamentale. 

Raportul arată mumele celor care au 
fost condamnaţi la închisoare, sau internați 
în spitale de psihiatrie, pentrucă au prac- 
ticat credințele lor religioase, sau au cerut 
să Ii se permită să emigreze dințară. Intre 


“acestea sunt unele cazuri de oameni dispă- 


ruți, cum este acela a familiei Paul și 
Polina Dragu din Târgu Jiu, care au fost 
condamnați la patru luni închisoare, după ce 
întreaga familie, patru fete si părinţii au 
făcut greva foamei, în semn "de protest că 
au fost maltrataţi de miliție sş si nu i-au 
lăsat să emigreze. Un număr de l2persoa- 
ne, au fost Sondașiina ți la câte trei ani în- 
chisoare, pentrucă s s'au plâns în scris că 
nu sunt lăsați să „emigreze si au cerut pro- 
curorului voie.să facă manitestație publică 
de protest.  Condamnarea a fost daţă pe 
baza dispozițiilor art. 323 din Codul penal 
““asocierea pentru a comite crime”. Mihai 
Baba din București a fost internat în spi- 
talul de nebuni, pentrucă împreună cupatru 
prieteni, au făcut greva foamei, în semn de 
proiest că m'au fost lăsaţi să emigreze. 
Dr. Silviu Cioata, predicator baptist si alți 
șapte au fost condamnați la sapte ani închi- 
Soare, pentrucă au violat legea presei, 
adică au distribuit Biblii tipărite înstrăină- 


d a oi out 


tate. Se subliniază faptul că, în ciuda nume- 
roaselor intervenții și proteste Părintele 
Gh.Calciu-Dumitreasa, care are acum 59 


de ani este încă închis, ispășindu-și să 
pedeapsa de 10 ani închisoare... Carmen - ja 
Popescu din București a fost condamnată Aba 
la sase ani închisoare, pentru *'propagandă 0/8 
împotriva statului socialist”, iar Dragoș. i 


- Oloieru din Rădăuți, la opt ani închisoare 


pentrucă a ““nesocotit organele de partid si 
deci a adus pagube_ordinei. sociale”, 
realitate proteste că nu au fost lăsați să 
emigreze. In fine raportul exprimă îngri- 
jorarea, că **mai mulți prizonieri de con- 
ştiinţă, care deci trăiau sub protecția orga- 
nizației Amnesty International, au fost bătuți 
la poliție, iar unii au fost judecați sumar, 
fără apărare, interzicându-le contactul: cu 
familiile”. 

Raportul expune actele pozitive între- 
prinse de organizația AI. pentru încetarea 
abuzurilor săvârșite de guverne, împotriva 
cetățenilor lor. Se urmăreşte să se mobi- 
lizeze opinia publică mondială împotriva 
acestor abuzuri, pentruca să se ajungă la 
un standard universal de practică a dreptu- 
rilor omului, fără deosebire de naționali- 
tate sau sistem politic de guvernământ. In 
același timp setinde la întărirea rezistenței 
interne împotriva abuzurilor. Victimele 
abuzurilor văd că suntpărăsiți, lăsați pradă 
cruzimii călăilor, își păstrează totuși nă- 


 dejdea îi în libertate Și îndeamnă și pe alţii 


să-i urmeze. Nădejaile lor suni îndreptă- 
țite, pentrucă AI. vorbește pentru ei, în 

numele altor peste jumătate de milion de 
membri , din peste 150 de țări, din lume, cu 


„autoritate morală recunoscută în întreaga 


lume și pentru realizarea unor țeluri nobile: 
egalitate și libertate. 
lată de ce raportul acesta are o foarte 


mare importanţă. 
Miron BUTARIU 


Dumnezeu după chipul şi 
A 


e 


ea 
Za Ș 


rcs 


oii 


i 


RT 


E E PT 


PAGINA 6 


FEBRUARIE 1984 


Am scris acum câteva 
luni în  "'Cuvântul 
Românesc!” despre o 


"Intâlnire la Italica”. Acolo 
a luat ființă la 9 Aprilie 
1983, în urbea lui Traian şi 
ca un simbol al indreptări- 


lor viitoare ''Fundaţia 
Culturală Română” din 
Madrid. Tot acolo noua 


fundaţie şi "cercul de Stu- 
dii Social-Creştin” din Frei» 
burg, au pus la cale o mani- 
festare culturală la Paris, 
pe tema "Românii între 
Răsărit şi Apus”. Cum am 
mai spus şi voi mai spune 
deseori, aceasta este dilema 
milenară a poporului 
român. 

Si ca tot ce a vroit cu 
stăruință, manifestarea a 
avut loc -Sâmbătă 17 
Decembrie 1983 la Paris, 
într'o sală spațioasă dela 
Domus Medica, sub egida 


Prima mărturie vine de 
dincolo de mormînt. 
“Ethos”, Caietul al IV-lea, 
aduce “Ultimul Cuvânt” al 
lui Mircea Vulcănescu. Cine 

„a fost, Mir 
ştiu, mai bine p 
rii generaţiei dintre cele 
două războaie. Dar încep să- 
1 cunoască din spusele şi 
scrisul înaintaşilor, şi gene- 
rațiile mai tinere. * 

Aşa cum îl descriu Mir- 
cea Eliade și alţii care și 

E l-au apropiat, Mircea Vul- 

fă cănescu a fost un exem- 
plar 

a cum îi place naturii să se 
, joace câteodată. El poate fi 

a comparat cu Pico della 

Mirandolo,  atotştiutorul 

umanist creştin din secolul 

XV. Dar spre deosebire de 

fenomenalul Italian, 

Vulcănescu avea și sensul 

practicului, concretizat în 
interes pentru serviciul sta- 
tului. El putea ajunge lezne 
la primul rang al Universi- 
te Îi tății, alături de profesorul 
. său preferat, Nae Ionescu. 
Căci Mircea Vulcănescu, 
împreună cu Mircea Eliade, 
Emil Cioran, C.Noica, Petre 
Tuţea, D.C.Amzăr, consti- 
tue elita studenţilor lui Nae 
Ionescu. Vulcănescu însă, a 
preferat să intre în servi- 

„ciul statului. Dintr'un înce- 
put el a fost plasat pe trep- 
tele superioare ale ierar- 
hiei administrative. La mai 
puţin de 30 de ani, a primit 

„numirea în postul de Direc- 
” tor General al Vămilor. 
Astfel Vulcănescu seamănă 
cu acei ''mari comiși” ai 
monarhiei franceze, de o 
vastă cultură umanistă și 
în acelaşi timp mari servi- 
tori ai statului. 

Cam prin acest timp, 
prin 1936, sa petrecut o 
scenă semnificativă între 
Vulcănescu și alt tânăr'deo- 
sebit de dotat, Victor Puiu 
Gârcineanu. Despre Gârci- 
neanu nu se vorbeşte, dato- 
rită opțiunii sale legionare. 

„Dacă nu politiceşte, Gâr- 
cineanu și Vulcănescu erau 


: te prin înclinările de natură 
ei religioasă. ai Aaaa insă 


rar al intelectului, . 


totuşi înrudiți spiritualiceș- 2 


GLOSE CONTEMPORANE 


Pee VF. ENE S C U e 


Manifestarea dela Paris 


Fundaţiei din Madrid şi cu 
participarea Cercului de 
Studii Social -Creştin din 
Freiburg. In program au 
fost inscrişi șase conferen- 
țiari. Patru dintre ei erau 
inițiatorii dela Italica, Vin- 
tilă Horia, Aurel Răuţă, 
Radu Enescu şi autorul 
acestei pagini. Am regretat 
mult lipsa celui de al cinci- 
lea, poetul -şi scriitorul 
Alexandru Gregorian. 
grupul de iniţiativă dela 
Italica s'au alăturat Leonid 


A.Mămăligă, animatorul 
grupării "Hyperion", şi 
Profesorul Cicerone 


Poghirc, Secretarul-General 
al Centrului Român de 
Cercetări din Paris. 

Voi pomeni doar în trea- 
căt pe conferenţiari. -Radu 
Enescu este un scriitor şi 
un conferențiar subtil şi 
talentat, Leonid Mămăligă 


Două mărturii 


temperamentul. Gâr- 
cineanu era un impulsiv, 
Vulcănescu un temperat, 
Gârcineanu un spirit ofen- 
siv, un protagonist al 
esianismului sg Ea 
ulcănescu un reţinu 

“istoricismul  resemnării”. 
Gârcineanu provoca soarta, 
Vulcănescu se lăsa provocat 
de soartă. Gârcineanu deși 
de formaţie juridică, era 
preocupat ca şi Vulcănescu 
“de probleme filosofice şi te- 
ologice. Si deşi nu-i fusese 
elev, era și el un- adept 


pasionat al lui Nae Ionescu. 
“Nu citise însă cursurile pro- 


fesorului. Le căutase pretu- 
tindeni şi nu le găsise. 
Aflase pe urmă că le are 
Vulcănescu. Fără să pregete 
și fără să-l unoască, s'a 
dus la Vulcănescu acasă 
într'o după-amiază. Acesta 
şi-a lăsat oaspeții la masă 
pentru a-l primi pe Gârci- 
neanu. Lui Vulcănescu, 
fără a fi un sibarit, îi plăcea 
mâncarea bună în companie 
aleasă. Când a aflat ce vrea 
Gârcineanu, a rămas per- 
plex. Gârniceanu cu chipul 
său ca diritr'un portret de 
El Greco, cu privirea sa 
pasionată, cu onestitatea 
degajată din întreaga sa 
ființă, inspira, desigur, 
încredere. Dar cum să 
încredințeze unui necunos- 
cut bunuri atât de rare ca 
prelegerile lui Nae Ionescu? 


După multă târguială,. 


Vulcănescu a tras cu banul, 
dacă să dea sau nu lui Gâr- 
cineanu cursurile lui Nae 
Ionescu. Gârcineanu a 
câştigat. Așa această scenă 


singulară capătă o semnifi- 


caţie deosebită prin întâlni: 
rea a două spirite superioa- 
re în aceeaşi pasiune de 
cunoaştere. De altfel şi 


unul și celălalt au avut un - 


sfârşit tragic, unul ca o 
consecință a caracterului 
bătăios, celălalt ca o contra- 
dicţie cu caracterul său cir- 
cumspect, amândoi ca-o 
“nedreptate a istoriei, 
Gândit bine, e de mirare 
cum din atâtea ramuri de 


„activitate în serviciul statu- 
ii în care ar fi fost compe- 
Ci dia vi 


d ee tpiitievi i 


Las 


Disceţia de fe Publice, 


"fost singurul 


o personalitate interesantă 
şi eficace în cultura 
românească, Aurel Răuţă o 
minte ageră în expunerea 
problemelor românești, 
profesorul Cicerone 
Poghirc, un savant şi un 
adevărat urmaș modern al 
lui Sextil Puşcariu, în 
cunoaşterea limbii noastre. 
Măiestria lui Vintilă Horia 
în cuvântul scris şi vorbit e 
prea cunoscută pentruca să 
mai insist. 

Cât despre conferinţe, ele 
vor fi publicate integral 
într?o dare de seamă asupra 
manifestării dela Paris. 
Conferinţele arată depe un 
versant sau depe altul, 
atracția Românilor către 
polul apusean. Un public 
pretențios şi “critic din 
Paris, ba şi din țările 
vecine, a venit să le asculte 
în acea după-amiază de 


tent, Vulcănescu s'a oprit 
la cea mai aridă, la aceea a 
“finanțelor. In această 


ramură. ei ela devenit 


s'a încr 


pilotul Ministerului de 
Finanţe. Sub regimul An- 
tonescu a fost numit Sub- 
Secretar de Stat, de fapt 
adevăratul Ministru și 
creier în gospodăria 
Finanţelor Statului. 
Condiţia ministerială l-a 
împins pe banca acuzaților 
sub regimul comunist. 
Pledoaria sa în faţa Curţii 
de judecată este o adevărată 
operă de construcţie orato- 
rică, de expunere juridică, 
politică, economică, morală, 
logică, semănată de puţine 
concesii față de situaţia cri- 
tică în care se afla, Această 
pledoarie merită un studiu 
amănunțit. Ea este mărtu- 
ria tragediei naționale. Cât 
despre Vulcănescu, putea fi 
circumspect, dar era un 
adevărat om de caracter. 
Incă sub Carol al II-lea el a 
funcționar 
superior din Ministerul de 
Finanţe care a votat contra 
constituţiei în Februarie 
1938. Colegul său Iordan, 
ajuns şi el ministru mai 
târziu sub Groza, ne spunea 
la Roma pe atunci, că 
Vulcănescu când a votat 
constituţiei, avea în buzu- 
mar invitația la marea 
universitate americană, 
Harward. Dar cu sau fără 
Harward, acela a fost un 
gest. In temnița comunistă 
purtarea lui Vulcănescu a 
fost exemplară, comparabi- 
lă cu aceea a lui George 
Manu, ceea ce nu e puțin 
spus. Fiziceşte însă “nu a 


rezistat sistemului de ex-. 


terminare comunist. 
Moartea l-a lovit ţinând 
postul de onoare -al unui 
mare Român. 

Ce-ar . fi' devenit 
Vulcănescu într'o evoluţie 
normală a României? Foar- 
te probabil ar fi fost 
înălțat, fără să ceară, la 
cele mai înalte posturi ale 


SR Zu 9404 et 


iarnă. Succesul manifestării 
dela Paris stă mai ales în 
trezirea unei aşteptări de ce 
va mai urma după acest fel 
nou de a intra în vasta 
viziune a viitorului 
românesc. 

Căci această aşteptare de 
ceva nou şi consistent mar- 
chează un interes deosebit 
în manifestarea dela Paris. 
Acolo poate s'a deschis o 
fază şi o formă nouă în 
lupta pentru situarea 
Românilor în Istorie, Cu 
acest ţel s'au asociat mai 
multe instituţii și persoane 
din orizonturi diferite, dar 
pe aceeaşi undă intelectuală 
şi culturală. Aceşti asociaţi 
vor să stabilească o con- 
tinuitate în strategia cultu- 
rii, în primul rând a cultu- 
rii politice, pentru, o profi- 
lare superioară a Românilor 
în istorie. Dilema "Românii 


statului şi ale culturii 
româneşti. Dar istoria sa 
întors contra lui ca și con- 
tra noastră din generaţ 


Cea de-a doua mărturie o 
aduce Dl Mihai Mărculescu 
despre Actul dela 23 
August 1944. Domnul 
Mărculescu, fost diplomat, 
a lucrat la Direcţia cifrului 
şi a Cabinetului din Minis- 
terul Român de Externe 
între lulie 1943 şi lulie 
1944, adică anul de căpe- 
tenie în peripeţiile politicii 
externe a României. Păcat 
că nu a rămas acolo şi în 
August 1944, luna decisivă 
în răsturnarea situației în 
România. Domnul Mărcu- 
lescu are dreptate când 
consideră Direcţia Cifrului 
şi a Cabinetului de sub 
conducerea lui Grigore 
Niculescu-Buzeşti, ca 
adevăratul Minister de Ex: 
terne din acea epocă. 
Rămâne de neconceput cum 
Mihai Antonescu, Prim: 
Ministru ad-interim . şi 
Ministru de Externe, şi pe 
deasupra lui  Mareşalul- 
Conducător, au lăsat ca 
acest Minister capital să 
cadă la discreţia unui 
modest funcţionar şi să se 
transforme într'un focar de 
conspirație contra regimu: 
lui. La fel a fost o imensă 
greşeală ca să se permită 
opoziţiei de a deveni un fac- 
tor vizibil de politică exter- 
nă al României. Guvernul 
și-a, cedat dreptul exclusiv 
de a'conduce politica exter- 
nă de. resortul strict al sta- 
tului; Foarte adevărat este, 
cum scrie Domnul Mărcu: 
lescu, că în momentul 
hotăritor a lipsit un 
adevărat şef politic, omul 


de stat ''de anvergură in- 
ternațională”', ca Lon 
* C.Brătianu. : 


Domnul Mărculescu con- 
firmă în linii generale ce 
am scris și noi, fără a trage 
însă pe față ultimele con: 
cluzii în privinţa răspunde. 
rilor în Actul dela 23 


între Răsărit şi Apus” este 
o temă permanentă. Ea tre- 
bue mereu reluată sub 
diversele ei forme şi 
aspecte. Românii sunt da- 
tori să găsească o modalita- 
te nouă de conciliere între 
întoarcerea în ” orbita 
apuseană şi geografie. Cum 
știm, geografia îndrumează 
politica, adică istoria. Cum 
să fie împăcată așezarea 
geografică răsăriteană, cu 
întoarcerea în orbita isto- 
rică apuseană? Drumul 
concilierii  istorie-geografie 
nu-l poate deschide - decât 
Biserica Universală. 
Românii urmează deci să 
se integreze activ şi major 
în istorie. Căci aşa cum De 
Gaulle, reproduc din confe- 
rință, avea “une certaine 
idee de la France”, tot aşa 
avem şi noi ''0 anumită idee. 
despre România''. România 


August. Domnul Mărcules- 
cu dovedeşte insă Aaficlentă- 


“ultimă condiţie românească 


şi aşteptau chiar în ziua de 
23 August plenipotenţiarii 
români pentru a semna 
convenția de armistițiu. 
Fără convenția prealabilă, 
admisă în linii maximale, 
România a capitulat fără 


condiții, cu toate con- 
secințele tragice. Ce a 
indemnat la capitularea 


fără condiţii pregătită de 
câțiva iresponsabili, 
când o convenție preala- 
bilă de armistițiu aștepta 


Pentru a vă ţine 
la curent cu ultimele 
știri din România, 
echipa noastră 
redacțională, lucrează 

„fără încetare... 
Nu rămâneți în urma 
timpului... Citiţi - 
lunar 


“Cuvântul Românesc” 


Și participaţi la 
viaţa exilului ro 


pentru a form 
puternic front 
de 
luptă anti-comunistă. 


CUVANTUL ROMÂNEŞ 


trebue scoasă din provincia. 
lism şi mediocritate, adică 
Românii să fie eliberați di 
renunţarea atavică la di 
mica. istoriei. i 
Marile calități intrinseei 
în cultură şi tehnică, p 
asigura Romă un post 
de elită in comunitatea 
popoarelor. Prin încordarea 
deplină a puterilor - 
hălăduiese în ei, Romă 
vor avea o înaltă misiune în 
renașterea Europei. Aceas 
ta este ''0 anumită idee des 
pre România”. Astfel î 
această primă manifesta 
dela Paris, lăsăm să 
intrezărească unde. 
îndreaptă o adevărată. idee 
românească. Dar toate aces 
tea le veţi vedea pe larg i 


darea de seamă ce ova 
publica, în curând, Tipogr: 
fia Coresi din Freiburg. 


A e 


sau inexplicabile”. 
scriem deci concluzia F 
Domnului Mărculescu în 

privința “Actului dela 23 
August. "Data de 23 
August - scrie dânsul - este, 

pentru totdeauna, o zi de 

doliu pentru întreg poporul 
românesc, însă va fi pe vii- 
tor şi o zi de adevăr”. 
Adevărul a început de mult 
să fie dezvăluit în ochii 
Românilor, cum dovedeşte 
şi mărturia Domnului 
Mărculescu. 


ânesc 
UN: ai 


3 


CUVANTUL ROMÂNESC 


“Les 
conquis 


Tartares ayant 
la Russie, se sont 
arretes; ils croyaient avoir 
conquis toute la terre”, 
spunea Voltaire. E mult de 
când sa scris Candide. 
Tătarii de azi nu se mai 
opresc. 


FEBRUARIE 1984 


PAGINA 7 


TRAGEDIA INTELECTUALĂ" 


—————————— Radu ENESCU ———— 


Comunismul, această 
urgie care se întinde pe zi 
ce trece, cu scopul de a se 
instala pretudindeni, este, 
fără îndoială, una din cau- 
zele esenţiale ale suferinței, 
durerii şi morţii în vremu- 
rile noastre. Din punct de 


vedere filosofic problema 
Răului ne mişcă atât sufle- 
teşte cât şi pe plan rațional. 
Ea a constituit subiect de 
analiză încă din vechime, 
dela Platon și Aristotel 
până la Max Scheller şi 
Papini. 


Români! Strângeți iar cureaua... 
vine noul program al partidului! 


————— Constantin MAREŞ 


Presa comunistă din ţară 
a publicat la 29 și 30 Noem- 
brie 1983, un vast program 
privind o mai accentuată 
creştere a productivității 
muncii şi perfecționarea 
organizării muncii și 
normării ei, în perioada 
1983-1990. Acest program 
este rezultatul hotăririlor 
adoptate în plenara comite- 
tului central al partidului, 
ce a avut loc la 14-15 
Noembrie în Bucureşti. 
Desigur, toate punctele din 
program sunt tributare 
gândirii politico - econo- 
mice a Fuhrer -ului parti- 
dului, ale cărui indicații şi 
directive au creat cea mai 
mare datorie externă şi cel 
mai mic nivel de trai din 
istoria României. 

La citirea însăşi a titluri- 
lor din acest nou program 
istoric, izbeşte un non sens: 
cum se poate la finele anu- 
lui, trasa sarcini pentru 
întregul an 1983? Sau se 
„revine _ “la metoda înaintată 
a îngrăsării porcului în ajun 
de Ignat? 

Despre productivitatea 
muncii, se afirmă că în anul 
1990 va fi de 2 ori mai 
mare decât în 1980, deși 
planul iniţial prevedea doar 
un indice de 1,9.- Produc- 
tivitatea fiind raportul 
între valoarea bunurilor 
produse (sau din perioada 
de- referire, în condiţiile 
date din RSR, unde utilarea 
tehnică este o corabie nau- 
fragiată ce pluteşte între 
“vis şi fantezie, mărirea 
productivităţii se „va putea 
realiza doar prin clasicele 
metode sovietice ale între- 
cerii socialiste: intensifica- 
rea muncii şi mărirea 
orelor de lucru, direct, sau 
prin adausul muncii 

“patriotice”! care este nu 
numai suplimentară, dar si 
neretribuită. De altfel 
însăşi programul, abordând 
capitolul productivității 7 
fizice a muncii: (ceea ce stă 
la baza productivităţii 
valorice), propune soluția 
simplistă a prevederii de 
noi indici pe produs fizic, 
prin mărirea de norme atât 
a muncitorilor cât şi a 
maşinilor. Cum între timp 
mașinile se vor uza şi mai 
mult iar resursele valutare 
nu vor asigura înlocuirea 
lor cu altele de randament 
superior, rămâne ca toată 
sarcina de creştere a 
productivităţii să fie 
descărcată. pe muncitorul 
român, iar reducerea 
normelor de timp va duce 
implicit ori la mărirea efor- 
tului fizic, ori la scăderea 
venitului, cel mai probabil 
la amândouă. 

„Formal, se enunţă un 
nou salt al progresului teh- 
nic care va garanta o creş- 
tere a productivității mun- 
cii, Se vorbeşte desigur, de 


automatizare,  microproce- 
soare, roboţi industriali, 
dar la un mod atât de gene- 
ral, încât totul este pus mai 
degrabă pe bunăvoința lui 
Moş Crăciun, decât înca: 
drat în parametrii reali. 
Aceleași fraze golite de 
sens, care de decenii plic- 
tisesc pe toţi şi nu conving 
pe nimeni, bat apa demago- 
giei în piua partidului: se 
vor reduce consumurile spe- 
cifice, se va îmbunătăţi 
calitatea, vor creşte expor- 
turile, se vor aplica tehno- 
logii noi. O deosebită aten- 


ție este acordată industriei 


metalurgice, care constituie 
una din gafele economice ale 
partidului. Se ştie, că în 
întreaga lume, datorită 
unui progres tehnic real, a 
introducerii folosirii de 
materiale uşoare, necesarul 
de feroase a scăzut conside- 
rabil, iar România care a 
cheltuit „sume uriaşe în 
"acest. sector, propune. şi 
mărirea lui. Este ca şi cum 
te-ai dota cu o mare indus- 
trie a lămpilor de gaz într'o 
lume a electricității. E 

Se prevăd noi performan: 
țe în sectorul chimic şi 
petro-chimic, într'o perioa- 
dă când instalaţiile respec- 
tive “lucrează la jumătate 
din capacitatea lor, datorită 
lipsei de materie primă. 

In industira materialelor 
de construcţii sunt 
prevăzute “noutăţi”, care 
ar stârni zâmbetul ori- 
cărui ajutor de zidar nu 
numai din Germania Fede- 
rală dar şi din Germania 
Răsăriteană: sporirea 
producţiei de blocuri cera- 
mice cu agregate ușoare, 
mecanizarea operaţiilor de 
încărcare şi transport și 
bineînţeles, reducerea con- 
sumurilor de materiale. 
Soluţii care nu depășesc 
gândirea tehnică a unui 
începător la un curs de cali- 
ficare în construcții. 

La capitolul transporturi 
feroviare progresul va fi 
garantat prin folosirea con- 
tainerelor, ca şi cum in 
Occident s'ar mai practica 
transport feroviar în vrac, 
de care îşi mai amintesc 
doar vârstnicii. 

- Pentru a asigura ajunge- 
rea din urmă şi depăşirea 
ţărilor cu economie libera- 
lă, punctele din program 
devin uneori, pline de haz. 
La capitolul zootehnie, se 
prevede ridicarea natalității 
şi reducerea mortalităţii. 
Vaca nemuritoare îi va 
aduce fericirea lui Badea 
Ion! Si aceasta, în timp ce 
miniştrii agriculturii din 
Comunitatea Europei îşi 
sparg capul ce să facă cu 
surplusul de produse agri- 
cole. Producţia de lapte 
creşte în Occidentul Euro- 
„pei cu 3-4% anual, iar 
consumul doar cu 1-2%. 


„vor revizui 


Stocul de unt fără clienţi 
este la finele anului 1983 
de aproape 1 milion de 
tone, la care se adaugă ofer- 
te din partea Americanilor, 
Canadienilor, Australie- 
nilor, Neo-zeelandezi- 
lor... 
vacilor de lapte a rămas 
constant în vestul Europei: 


cca. 25 milioane, dar a 
căror producție de lapte a 
crescut în acești ani, dela 
84 milioane de tone la 104 
milioane de tone de lapte, 
anual. 


Cel mai dureros capitol 
pentru cetățeanul român va 
fi din tot acest program, cel 
al revizuirii normelor de 
muncă, operaţiune ce tre- 
bue încheiată până în anul 
1985. De fiecare dată când 
se introduc în exploatare 
noi instalaţii şi utilaje cu 
randamente. superioare, se 
normele - de 
muncă. Aceasta va duce în 


final la o totală opoziţie din 


partea muncitorilor la in- 
troducerea progresului 
tehnic, ce devine in atari 


condiții, sinonim cu regre-. 


sul venitului, mai ales că 
oricărui muncitor i-ar tre- 
bui și o perioadă nepre- 
văzută, de adaptare la 
noi tehnologii. Dar cum 
posibilităţile concrete de a 
se introduce tehnologii la 
nivelul - mondial modern 
sunt în fond reduse, vom 
asista în realitate, la decla- 
rarea unor improvizații și 
așa zise inovaţii, ca reţete 
tehnice cu un randament 
superior, randamentul con- 
cret fiind de multe ori toc- 
mai inferior celui anterior. 


Un fenomen istoric, 


- comuri la diverse țări şi sis- 


teme social-politice, a fost 
constatat. prin tendința 
generală de opoziţie la pro- 
gres tehnic şi aceasta în 
special din partea celor ce 
mânuiau vechile tehnologii 
sau aplicau procedee 
perimate.  Docherii s'au 
opus introducerii macarale- 
lor în porturi, muncitorii 
din industria automobilelor 
din Europa și America au 
fost refractari. introducerii 
automatizării şi robotizării, 
temându-se că îşi vor pierde 
locurile de muncă. A tre- 
buit impăctul japonez, pen- 
tru ca primii, 
din USA să înțeleagă că sunt 
necesare şi sacrificii şi 
progres, pentru a-şi asigura 
cu adevărat şi competivita- 
tea uzinelor lor şi pâinea 
zilei de mâine. 


In timp ce lumea occiden- 
tala, cu crize şi convulsii 
economice, merge înainte, 
în România se recurge la 
aceeaşi flaşnetă uzată a 
biletelor unui papagal roşu, 
care, pe deasupra, nu vede 
decât cu ochiul stâng. -D 


Din 1977 numărul: 


muncitorii 


Karl Marx considera că 
filosofii au istovit cu priso- 
sință temele privitoare, la 
interpretarea vieţii, a omu- 
lui, a istoriei sale; şi ca ata- 


re a sosit momentul de a - 


păşi dela explicare la apli- 
care, adică transformare. 
Concepţia era simplă. Marx 
nădăjduia să ''elaboreze 
legile Istoriei (în- felul în 
care fizicienii interpretează 
pe cele ale universului) spre 
a se sluji de ele în vederea 
transformării societăţii”. 
(Aşa precum inginerii care, 
servindu-se de legile și 
forțele naturii, izbutesc să 
o modifice în funcție de 
anumite voințe și necesități). 
Iată schema, redusă la 
ultima expresie. 

Stim că majoritatea idei- 
lor expuse în Manifestul Co- 
munist și dezvoltate pe larg 
mai târziu, au fost infirmate, 
cu argumentetemeinice, atât 
de critica obiectivă cât şi de 
evenimente. Toâte tezele 
care se sprijină pe teoria 
economică a istoriei sau 
dovedit şubrede. [Cunoscuta 
interpretare după care moa- 
ra de vânt ar fi produs 
societatea feudală iar cea 
mecanică societatea 
capitalistă, e un exemplu, 
printre multe altele a cărui 
inexactitate au  dovedit-o 
atât sociologii cât şi econo- 
miștii). Nu este deci locul 
aici de a ne ocupa de aceas- 
tă temă. Cititorul interesat 


poate consulța, printre poemele şi odele dedicate 
multe altele, „,opera lui “aparatului”, la strigătele 
Xenopol “Teoria Istoriei”, lor scelerate. "Mort a ceux 
privitor la această “dezba. - qui mettent en er les - 
tere. -. congustes — d'Octobre!”, 


Am putea deci afirma, 
tără înconjur, că falimentul 
doctrinar al materialismu- 
lui istoric s'a produs de 
multă vreme. Si ne între- 
băm,- nu fără surprindere 
în fața unei mistificări aşa 
de patente: cum este posibil 
ca, timp atât de îndelungat, 
lumea să se fi lăsat înșela- 
tă, uneori sedusă, până la 
degradare, de această pseu- 
do-ştiință? 
> Un val de nedumerire ne 
năpădeşte. De unde vine 
prestigiul marxismului? 
Căci fără îndoială, această 
doctrină are simpatizanţii 
ei, militanții ei, o întreagă 
armată de partizani, de 
colaboratori...şi 
Tema, desigur, merită o 
analiză sociologică şi psiho- 
logică extinsă. Imposibil de 
cuprins în câteva pagini 
scurte. Mă voi referi doar la 
un aspect, “'singular””, 
straniu. 

"Ce prestige scandaleux, 
- scrie Roger Caillois,- vient 
tout entier de l'existence 
d'une organisation mon- 
diale: le Parti; et de lem- 
pire qui l'&paule. Sans ce 


parti, sans cet Empire, 
cette doctrine ne serait 
plus, depuis  longtemps, 


călăi. | 


qu'une sorte de curiosit€ ă 
laquelle s'int6resserait une 
poignte d'6rudits, d'histo- 
riens”. 
Caillois are dreptate. 
Desigur, există Partidul, 
propaganda, presiunea. 
Există Comisarul, cum 
afirma Koestler. Si în spa- 
te, Imperiul. Cel mai mon: 
struos imperiu. “Marea 
împărăție anticreştină” 
cum a profetizat Donoso 
Cortez, acum mai bine de 
un veac... Dar să lăsăm par- 
tidul şi partizanii, organiza- 
ţia şi “Maşina”, “le 
Bureau et le Bourreau”. 
Ceea ce e mai greu de 
înțeles se situează pe alt 
plan. Cum putem explica 
apariția unei intelectualităţi 
“de stânga”, o materie 
cenuşie care mişună şi vier- 
muieşte prin mediile cele 
mai diverse aşa zise cultu- 
rale? Nu mă refer la perife- 
ria intelectuală, nici la 
dascălul de provincie care 
de teama anonimatului, sau 
poate înciudat de propria 
lui mediocritate se vrea “a 
la page”, şi mai puţin la 
cazurile minore  (snobism 
degradat?) a unor artiști, 
“de ecran”; - ci la acei care 
şi-au închinat talentul, și 
laurii, cauzei comuniste. 
Mă refer,- cu câteva exem- 
ple răzlețe, la un Paul 
Eluard, un Aragon...Pablo 
Neruda, Rafael Alberti, la 
declaraţiile lor stridente, la 


incita poetul Partidului 
Comunist Francez, în vre- 
mea Frontului Popular. 
“Mort a vous tous, sabo- 
teurs du Plan Quinquinal”. 
Sinistru ecou al cuvintelor 
lui Lenin: “Nu se poate 
învinge Democraţia decât 
cu mitralierele”. 

N ar fi de prisos să amin- 
tim şi acest “eşantion” 
naiv, aş spune chiar 
neghiob: 

“C'estrue Lafayette au 120 
(vechuil sediu la PCF) 
Qu'ă Vassaut despatrons 
7 râsiste 
Levaillant Parti Communiste 


Qui dâfendton pâre etton pain” 


Semnat: Louis Aragon. 

Uluitor! 

Nu mă încumet să acuz 
pe toţi aceşti intelectuali de 
oportunism. Pe de altăparte - 
nu-i cred nici prea-fanatici 
şi nici prea candizi. Mă 
înclin să cred că suntem 
martori, şi victime, ale unei 
epoci peste care s'au abătut 
nemaipomenite calamități, 
şi în care s'au învălmășit 
flagrante contradicții, 
rătăcitoare absurdități. 
Motive şi cauze de nestăvi- 
lite mișelii şi demenţe. 

Aceşti noi '*parnasieni”, 
aceşti ''romantici” ai vea- 


x de bună credință. A fi revo- 
luţionar, a fi discipol al lui 


cului XX, cum de s'au lăsat 


ei seduşi! Să cedăm oare 
tentației de a-i califica 
“visători”? 2 Dramatica 


constatare a lui Koestler ar 
justifica-o, într'un sens: 
““les râves ne sont pas n€ce- 
ssairement  pacifiques; le 
plus souvant ce sont de 


cauchemars"... Si-apoi 
capcanele; şi cântarea 
sirenelor; "“sauver 


Vhumanite, et Vorienter 
vers une fin heureuse... la 
restauration du paradis 
perdu'”. Sună frumos. 
Paradisul. lată deci cuvân- 
tul magic, îmbătător. 
Narcoticul, 


Locuiesc în Spania. Săpă- 
torii intelectuali au pornit 
la treabă. De câţiva ani 
asistăm la cele mai lamen- 
tabile spectacole. “Biserica 
ridiculizată. Morala bat- 
jocorită..  Dezmăţarea 
înălțată. Drapelul naţional 
călcat în- picioare, scuipat, 
ars în pieţe publice. In- 
demnul, de mult lansat de 
poetul emerit al Partidului 
Comunist Francez, în 1932, 
cu privire la tricolor, şi-a 
croit drum până în zilele 
noastre: 

“Letrois couleurs? A la voirie! 
(citiți “la gunoi”) 
Le drapeau rouge meilleur s. 
La France, jeune travailleur 
N'estacunement ta patrie”. 


lată' consemnul. lată pri: 
mul strigăt de război. Si în 


acelaşi imp; îndemn la 
dezertare. E tăi 
Nedumerire “rămâne 


cuibărită în mintea omului 


Babeuf, Bakunin sau Marx 
la 18 ani, e oarecum firesc. 
Pasiunea, utopicul şi, - dece 
nu?, + romantismul, sunt 
proprii vârstei. '*Cerul avea 


-să se coboare pe pământ” 


spunea „Hegel privitor la 
visătorii Revoluţiei Fran- 
ceze. Flăcările pe care le 
poate aprinde un manifest, 
sublimarea unei ficțiuni, ne 
invită să medităm în mod 
serios, asupra limitelor 
lucidităţii noastre. 


Patetică e spovedania lui 
Koestler: "'Ayant  meme 
trouve des excuses, pendant 


sept longues annces, â tou- - 


tes les absurdites, ă tous 
les crimes commis au nom 
du marxisme, le spectacle 
de cette acrobatie mentale 
sur la corde raide de la. 
dialectique, par laquelle des 
hommes intelligents et de 
bonne foi parviennent ă se 
tromper, est plus d&coura- 
geant encore que les attro- 
citâs commises par les sim- 
ples diesprit”. (Le Dieu des 
Tenebres). m) 


(D Am spus “tragedie” gân- 
dindu-mă și la sensularhaic 
al cuvântului: țap, berbec. 


Citiţi și răspândiţi 
“Cuvântul Românesc” 


RI EISA a == 


DI Pi_! 


A E 
India 


în 


testez ll 


e di 


rien i 


E 
FĂ 


SPA Sergiu 


7 


E 0. 


= 


te 
po 


DC Ereaa Î 


ae 


Bic) 


Bai o SEE EI e a i ta e 


Pina 


NI 


aan tau 


ră te 3 pi et 
DEI e 


e Pi ia 1 mai Pt 


i e mi 
E pa a e fe Pa 
PE Pa PA arid ee ii 27 


o 7 apr re. 
a a 


PAGINA 8 


FEBRUARIE 1984 


MIŞCAREA IDEILOR 


MOŞTENII 


Mai tot acest secol a fost împărțit între 
două materialisme: unul agonic la Est şi 
altul 'al fericirii” la Vest. In această 
decadă, a anilor '80, materialismul agonic 
din Est se apropie de obstescul lui sfâr- 
sit, accelerat de sfârșitul erei roosevel- 
tiene din Vest, al cărui blestem de rădăci- 
nă a fost''materialismul fericirii”. Abia 
acum, spre sfârşitul mileniului, aceste 
materialisme intră în coliziune, din mo- 
tive de altă natură decât din ordinea 
materialistă, doar aparent provo- 
catoare a coliziunii din ce în ce mai 
inevitabile, dar care nu va duce la un răz- 
boi de destrucție materială sau a speciei, 
ori a unei părți din specia umană. Va fi 
ceva ca un fel de revoluţie de restaurare a 
valorilor umane fundamentale. 

Seria “sfârşit de secol” începută după 
Afganistan, cu alegerea actualului Papă, 
cu venirea lui Reagan la guvern, cu apari- 
ţia lui Walesa, era urmată în apropiatul 
trecut, al anului 1982, de două evenimen- 
te istorice: 

1) - decuplarea hibridului fatal numit 
“socialism democratic” din istoria prezen- 
tă a Occidentului în Germania de Vest, 
cea mai puternică ţară din Europa Occi- 
dentală de azi, şi 

2) decesul lui Leonid Brejnev. 

“Agonic” vine dela “'agonie'”', ceea ce 
înseamnă mai multe lucruri. Ne oprim la 
sensurile cele mai curente: “lupta cu 
moartea", cum se înţelege azi în general, 
şi “lupta de întrecere” în sensul principal 
antic. Astfel Brejnev a fost un personagiu 
agonic, de lungă durată, în ambele sen- 
suri: luptător de întrecere în “avantearda 
materialismului'”, veche de două secole, şi 
luptător, până la urmă eroic, împotriva 
bolii care îl mina de ani de zile. Intrecerea 
supra-personală, în vederea instaurării 
mondiale a materialismului pe care |- 


fost împinsă până la ultima limită de 
Brejnev, care așa cum Statele Unite au în 
constituția lor pus “dreptul la fericire”, 
în Uniunea Sovietică a înscris obligația 
constituțională de-a impune materialis- 
mul comunist în toată lumea. 

Ceea ce trage să moară azi, ca să înmor- 
mînteze și materialismul 'agonic și 
materialismul fericirii, este groasa și 
apăsătoarea trăsătură de unire consacrată 
la Yalta între Est şi Vest, între materia- 
lismul agonic şi materialismul fericirii, pe 
care avem obligația obiectivă şi indeniabi- 
lă de a o considera o interdependenţă arti: 
ficial creată, şi care este cea mai cruntă 
încătuşare a lumii, de când ştim prin isto- 
tici ceva despre ea. Această trăsătură de 
unire a celor două materialisme este opera 
finală a materialismului care din secolul 


XVIII a început să domine lumea. De- 


aceea ar fi bine să ne oprim puţin asupra 
originilor lui. Ororile acestui materialism 
care avea să vină au fost presimţite în 
epoca din jurul Revoluției Franceze. Ni- 
meni nu a gândit asupra originilor iraționale 
ale acestei revoluții a raționalismului, iar 
““naturismul” cu aparenţii lui gânditori 
gen Rousseau, era ceva foarte analog 
“neliniştii din ecologismul de azi, însă aces- 
te dedesubturi iraționale erau speculate, 
ca şi azi, de politicieni posedaţi de apetitul 
puterii. 

Revoluţia Franceză a fost incontestabil 
un eveniment politic, deci sub acest aspect 
artificial, dublat însă de izbucnirea emo- 
ţională autentică a unui popor hipersensi- 
bil şi emotiv, cum este poporul francez. 
Ceea ce se presimţea în epoca de tranziție 
dela un secol la altul, care era și trecerea 
lumii dela un regim spiritual la altul, era 
nașterea unei noi specii de moloh, pe care 
lumea încă nu ştia cum să-l numească, şi 
care avea să se arate a fi un monstru 
supra-statal, în realitate mai îngrozitor ca 
orice stat-monarhie. Acesta avea să fie 
molohul industrial, a cărui forţă se va, 

- dovedi oarecum invincibilă în secolul XIX, 
secolul naşterii celei mai mari naţiuni- 
industrie în urma unui război civil, Sta- 
tele Unite ale Americii. Odată cu creșterea 
molohului industrial a început şi o hiper- 
trofiere a grupurilor de presiune, acţiune 
şi influență, care se vor dovedi mai efi- 
ciente ca oricare dintre tiraniile trecutu- 
lui. Ignorarea acestor noi forte de influen- 
ță, a grupurilor cu diverse nume, a fost 


jr 


i ia 


ma Pa fai me pi 


numit la început 'fagonic”, și care este 
“întrecerea socialistă” pe plan mondial, a 


au decis falsa istorie din secolele XIX şi 
XX, ci voinţa unor oameni deviați dela 
umanitatea lor prin materialism. 

„Agitaţiile sângeroase care au pus stăpâ- 
nire pe poporul francez în timpul revolu- 
ției, şi ulterioara deslănţuire războinică 
napoleoniană, erau exteriorizarea unei 
adânci turburări provocate de unele 
rele presimţiri difuze față de vremea ce 
venea. Se presimțea un rău pe care 
oamenii nu puteau să-l definească, şi cău- 
tau să se lepede violent de un prezent care 
nu li-se mai părea apt să le asigure viito- 
rul. Un rău indefinibil deci, presimţit pen- 
tru viitor, era plasat în trecut şi astfel se 
distrugea tradiția, crezându-se că astfel se 
vindecă lumea de “răul secolului”, dar în 
realitate revoluţia deschidea răului porţile 
cele mari. Adevărul se pare a fi că toate 
“revoluțiile” se aprind pentru un lucru, 
ca să servească până la urmă tocmai con- 
trariul lui, şi de aceea revoluțiile sunt 
vorace și își mănâncă fiii-unul după altul. 

Revoluţia Franceză proclama într'un 
limbaj cifrat “libertate, egalitate, frater- 
nitate”, dând a se înțelege că acestea ur- 
mau să fie nişte bunuri ale persoanelor, pe 
când în realitate iniţiații militau pentru 
libertatea de acţiune nelimitată a unor 
grupuri de presiune și influență care 
exploatau sensibilitatea populară, 
iritând-o şi manipulând-o în exclusivul lor 
folos. Pe baza acestor libertăţi colective, 
dar nu efectiv populare ci reduse la grupuri 
de interese, s'a edificat şi consolidat în 
faza finală a epocii moderne, industrializa- 
rea totală de azi, care nu este capitalism ci 
materialism, adică un erzaţ de religie, sau 
cel puţin de credinţă. 

Ultima sub-fază a revoluţiei pentru 


libertatea nelimitată a industriei totale. 
prin 


car . imel 'de ră! 
tul din anul trecut, “agonicul epocal”, 
Leonid Ilici Brejnev. Aici e vorba tot de 
puterea nelimitată a unui grup, un partid, 
dar revoluţia sovietică are ceva nou faţă de 
istoria Europei şi a lumii Occidentului. 
Toată istoria acestui Occident s'a făcut 
după modelul Romei, și a suferit de ace- 
leași plăgi, adică de lupta forţei politice cu 
plebea şi cu barbarii; aceştia din urmă 
blonzi şi frumoşi pe vremea Romei, erau 
Germanii barbari. Azi e drept barbarii 
sunt mai puţin frumoşi din punctul nos- 
tru de vedere, când de-o culoare, când de 
alta. Nu putem să-i negăm caracteristica 
de geniu rău lui Lenin, pentrucă acesta a 
fost primul care a plănuit un Imperiu pe 
alte baze decât cele romane. Lenin a avut 
ideea desființării şi a plebei şi a barbari- 
lor, cu ajutorul unei ideologii pe care să 
n'o înțeleagă nimeni, dar care să promită 
atâta încât să poată fi supuse ei cele mai 
felurite naţii. Rusia țaristă era un impe- 
riu colonial, şi se considera a treia Romă. 
Lenin a făcut saltul egalizării tuturor 
naţiilor din acel imperiu colonial, le-a 
transformat în republici egale ca regim 
general de viaţă, iar plebea a desființat-o 
aducând-o la putere, fictiv dar așa fel 
încât toată: lumea a devenit o singură 
plebe, cu funcții şi solde diferite. S'a ajuns 
la un tip de om sovietic, cu mult mai uni: 
tar “decât a fost acela al “'burghezilor” 
după Revoluţia Franceză. Lenin a desfiin- 
țat orice fel de grup de interese, conto- 
pindu-le pe toate într'unul singur, minori- 
tatea conducătoare a Sovietelor, şi efectiv 
a creat un imperiu în care nu mai amenin- 
ță nicio revoltă a plebei, a sclavilor sau a 
barbarilor, cum a fost în Roma și ce i-a 
urmat. De.aceea revoluția sovietică a adus 
cea mai primejdioasă formulă de anihilare 
a popoarelor şi a culturilor, din câte au 
existat în istoria lumii. î 
In Rusia revoluția materialistă și-a luat 
ca victimă în primul rând poporul rus care 
nu este deloc mai puţin sensibil decât cel 
francez. Dar un mare defect al poporului 
rus este înclinarea excesivă spre mesia- 
nism, tot aşa de virulentă ca mitul francez 
al “tinteligenţei”” cu orice preț. Deci cam 
cum era Francezul de 'tinteligent”, era şi 
Rusul de “vizionar”. Numai că Marx, pe 
care l-a luat ca pretext de mare succes 
Lenin era ună iar revoluţia rusească, sub 
aspectul popular nu leninist, era alta, 


analog cu ceea ce fusese şi în Revoluţia 


Franceză. Revoluţia sovietică era în prin- 


- cipiu o revoluţie pentru un imens colectiv, 
Ei) 


i lan cultivată prin lansarea conceptu- „.. 
Dn Ei eâ pita ieRi”0"Pântrucă nu “ban ze 


REA UNUI AGONIC 


Cronographus ANONIMUS——— , 


cu atât mai bine, pentrucă este foarte pro- 
vocator gândul “mulțimilor”? de preferință 
iesind din fabrici, oricât de puține ar fi 
ele față de o țară pe două continente cum 
era Rusia. e 2 : 

Revoluţia însă a rămas victoria unui 
restrâns grup de influenţă și acţiune, cu 
noutatea că era pe față deținătorul unei 
dictaturi, nu ocult, sau semi-ocult, cum 
au fost toate garniturile oligarhiilor numite 
după Revoluţia Franceză ''democratice . 
Cu revoluţia sovietică a apărut o nouă for- 
ță, zisă “populară”, pentrucă apărea pe 
primul plan al unei propagande care opera 
discreţionar pe toate feţele naţionale şi in- 
ternaționale, iar grupul se numea de astă 
dată “partidul”. Numai că în loc de 
“pâine, pace, libertate”, cum zice cântecul 
partidului, a venit un regim al războiului 
permanent şi “Gulagul” a luat ființă din 
primul moment, preconizat de Lenin. In 
același timp a început o industrializare 
titanică, producând material pentru înar- 
marea totală, ceea ce adusese de altfel și 
Revoluţia Franceză, cu națiunea înarmată 


- şi artileria lui Napoleon. 


“Agonia” scrisă în limba veche cu 
“omicron'”, o mic, însemna sterilitate, iar 
scrisă cu ''omega”, o mare, însemna “'lup- 
tă”, dar nu doar în sensul de “*polemos", 
ci și de “întrecere” sau chiar “'străduință”. 
Pentru ce s'a “'străduit”, în ce fel de 
“întrecere”, această ultimă întrupare de 
suprafaţă a revoluţiei sovietice, care a fost 
Leonid Ilici Brejnev? Făcând toate reduce- 
rile obligate, ajungem la răspunsul sigur: 
pentru libertatea de întreprindere în vede- 
rea unei industrii nelimitate, organizată, 
condusă şi expluatată de un singur 


tura unei minorități, cu aparențe ""popu- 
lare'', este orice guvernare de partid, iar 
progresul dela Revoluţia Franceză la revo- 
luţia sovietică a fost reducerea la un 
singur partid, imuabil, permanent în 
concurenţă cu alte partide numai pe plan 
mondial. Ș 

Acestor lucruri nu li-se spune pe nume, 
şi se vorbește doar despre “pâine”, 
“pace”, “'libertate” pentru ''clasă”, ceea 
ce în chinezeasca partidului înseamnă 
foarte multe şi foarte explosive lucruri, 
ştiute de iniţiaţii “centrali” din toate par- 
tidele comuniste din lume. Această 
chinezească are o foarte strictă logică a ei, 
a cărei consecvență poate fi urmărită nu 
numai pas cu pas, dar milimetru cu mili- 
metru, în ultimii 65 de ani ai istoriei 
sovietice şi mondiale. 

Când Brejnev a început să se vadă el 
însuși în chip de “porumbel al păcii”, era 
grotesc şi delira numai în raport cu 
logica noastră, dar în chinezeasca partidu- 
lui era de-o consecvență de oțel. Avea per- 
fectă dreptate ca leninist iniţiat, iar ca 
inginer ce era el înțelegea ''pacea” ca o 
condiţie inexorabilă a libertăţii producţiei 
industriale nelimitate, pentru a întrece 
adversarul “capitalist”, pe care Sovietele 
dela Lenin încoace se tot luptă să-l întrea- 
că, în tragică, sângeroasă, antiumană ago- 
nie. Ca o probă a neîndurării acestei între- 
ceri, vedem că din cauza industriei '“până 
în iad”, cum ziceau Olandezii despre 
comerț, supușii revoluţiei sovietice de pes- 
te tot nu mai pot să-și producă hrana 
necesară, pe care însă o produc ţări in- 
comparabil mai înaintate în industrie şi 
tehnologie de tot felul. 

“Agonia” în sensurile amintite a fost 
dusă de Brejnev la ultimele consecinţe, și 

u "'omicron”” adică într'o sterilitate spiri- 
tuală şi culturală lucie, şi cu *'omega”, în 
străduința care a dus la cea mai mare in- 
dustrie de înarmare din istoria lumii până 
acum. Se poate spune deci că Brejnev a 
fost întruchiparea unei străduințe aproape 
fără margini a idolului “industrie”, a că- 
rui venire a fost presimţită încă de lumea 
neliniştită din vremea Revoluţiei Fran: 
ceze, când intelectualii pregăteau 
înmormintarea tradiţiei în numele zeiţei 
Raţiune, dar nimeni n'a ştiut să traducă 
atunci presimţirile decât semi-gânditorii 
din familia lui Rousseau, personagiu con- 
fuz care a şi adus multă confuzie. Această 


e cole i “traducere”, vorbind de idolul industrie, 
“clasa muncitoare!) ceva foarte rieclar dar! o putem “faca abia noi; acum, după'ce s'a 


“ingineri” de-a face o industrie 


„urmă şi oamenii în nişte ““psihi 


pentru hegemonia asupra planetei. Dicta- 


Să hear ha 


consumat istoria, ca să dăm 
“*diagnoză”” după moartea — pacientului 
care totuşi sperăm că va învia dacă veden 
clar despre ce a fost vorba până acu 
Dar chiar această diagnoză târzie e, 
mai utilă decât să ne batem cu “idei] 
Revoluţiei Franceze, care nu au fost d 
un mijloc de ameţire a oamenilor,. 
acum cu ''marxismul'”, pentrucă oa nii 
în „general tot caută să-și liniştească 
neliniştile cu rațiunea. Lucrurile sun 
dos de cum se crede: nu ideile schi; bă lu: 
mea, ci schimbările din lume. provoae; 
idei. După cum nu invenţia armelor 
voacă război, ci războiul provoacă inven 
armelor. Când azi spunem că intrăm 
epoca post-modernă, nu scoatem o “i 
ci facem o constatare de fapt; e 
modernă'a materialismului care a culr 
nat în “lumea nouă” cu “materialis nf 
fericirii”, şi în “lumea veche”? cu 
“materialismul  agonic”, se încheie 
sfârşitul rooesveltianismului în Stat 
Unite, şi cu moartea lui Brejnev 
Uniunea Sovietică. € 
Vremile noi, revoluționare, care înce 
peau cu Revoluţia Franceză la sfâ 
secolului XVIII prin decapitarea moi 
hiei, nu erau cum s'a crezut deschizăto: 
ale unei epoci de libertate, şi egalita 
persoanelor, ci aşa cum se vede cons 
rând lucrurile după ce s'au consumat în 
istorie, erau numai pentru libertatea uno; 
“grupuri”, mult mai restrânse decâ 
înțelege prin termenul așa de vag ti 
este ''clasă”. lar culminarea spiritulu 
revoluționar în revoluția - sovietică 
fost pentru libertatea unei ''clase”, 
sa pretins, ci libertatea unei spe 


piu fără” limite, transformând. 


ra bine recunoscut, a fost mai 
tă prin Revoluţia Franceză a s 
crea forţa unor grupuri de presiune, iari 
secolul nostru aceeaşi neliniște, la alţii 
mai întârziaţi, s'a exploatat pentru a 
crea un “partid” invincibil. Amândo 
forțele de grupuri create acum două s 
de ani şi “în secolul nostru, au fost. 
slujba aceleaşi alienări a ființei u 
prin industrie, 

In secolul nostru, după ce industrializi 
rea Occidentului era fapt consumat 
Revoluţia Franceză şi primul război m 
dial, revoluţia a fost făcută pentru 
trie de trei eroi ai celei mai radicale | 


dent, cele mai masive personalităi 
materialismului. Toţi trei erau Ruşi 
din cel mai mare spaţiu pe care l-a avul 
ortodoxia, fii ai unui popor în care Sa 
deslănţuit la un moment dat o 
nedefinită față de viitor, analoagă cu: 
din Franţa dela sfârșitul secolului - 
Nu s'a ţinut seamă îndeajuns de asp 
cel mai: important al operei un 
epileptic ca Dostoievschi dar ca şi 
atins de geniu, Essenin, sinucis în | 
vârsta de 30 de ani, şi care face apolog 
Rusiei tradiţionale campestre în tel 
apocaliptici. Revoluționar la început, ȘI 
dat seama în câțiva ani că Rusia i 
posesia demonilor materialiști ș 
ționali. Eroii revoluţiei, amintiți ma 
au folosit neliniştea maselor pentru 
impune “*voința camuflată în idei 
nu Sa adus nici liberarea de-o spaimă 
nedefinită, dar nici raţionala “libertate ( 
clasă”, după cum nici cu Revoluţia Fran 
ceză nu se adusese “libertate, egalitate 
fraternitate”. Î 
Dacă urmarea revoluţiei în' secolul tre 
cut a fost libertatea nelimitată a uDO 
grupuri restrânse, în secolul XX revoluția 
a fost un proces de dislocare a mului 
definitivă, cel puţin în intenție, din stru 
tura lui spirituală, ca ființă umană, Pen: 
tru a fi mutat “într'o suprastructu! 
materială. Atât teoria “'drepturilo 
omului” dela sfârşitul secolului XVIII, câ 
şi aceea a 'alienării” prin capitalism, de! 
sfârşitul secolului XIX, sunt” doar nișt 
sofisme fundamentale, nişte curse pent 
debilii dialectici cu veleități “filosofice » 
pentrucă realitatea s'a dovedit alta. 
Si anume, Revoluţia Franceză a desc 
drumul unei birocraţii de control asul 
indivizilor cum n'a mai existat în istore 
îns Continuarefi 


CUVANTUL ROMÂNESC 


POIESIS ŞI ÎNTREITA TEMELIE DE LUMINĂ A LUI HOMO 


Din toate timpurile omul a fost chinuit 
de durerile :':facerii” și însetat să-și 
cunoască 'arheul”', adică de unde începe 
omul spre Om. De fapt, chiar procesul 
cunoașterii, ca act în sine, e o chinuitoare 
sete “'arheică” a "chipului"! de a se revela 
prin "descoperire". Descoperind lumea el 
se descopere pe sine ca având demnitatea 
“chipului” împărătesc. El este acela care 
dă "nume ” lucrurilor şi ființelor. Piatra 
sau luceafărul, râma sau vulturul, ocea- 
nele și munţii, sistemul planetar sau toți 
codrii galaxiilor cerești, nu pot da 
“nume” omului. Prin “descoperirea” 
omului a “'raţiunilor plasticizate” ale lor, 
despre care vorbește Părintele Stăniloae şi 
Maxim Mărturisitorul, ele nu numai că 
primesc un '*nume”, dar se pot deschide 
prin om spre o stare superioară. E cineva 
în afara lor care le cugetă şi le ''per- 
sonalizează”, nu în sensul banal al 
animismului, ci încadrându-le “raţiunile” 
lor în persoana lui. Astfel existența lor 
are un sens, o menire, o rațiune dea fi pe 

„care numai omul le poate cuvânta. 

Lumea, cum remarcă Părintele Stăni- 
loae, e un dar adus omului la creaţie, iar 
acest dar are un caracter dialogic. Omul 
nu poate fi privit ca o insulă existențială 
pierdută într'un ocean cosmic. El nu e 
rupt de lume în procesul soteriologic, dar 
nu se confundă cu ea. El o ''stăpâneşte”, 
nu în sensul despotic, ci acela de a o 
"cuprinde"! prin cuget. El o *'descopere”” 
spre Logos; în felul acesta descoperindu-se 
pe el ca persoană în relaţie directă cu Per-! 
soana infinită şi eternă. 

Cugetul nu poate fi mai mare decât 
cugetătorul. El nu poate ajunge la o 
"conştiinţă de sine” să nege pe cugetător. 
Cu atât mai mult materia. 

Prin “cunoaștere” omul nu se opreşte 
la gnoză, o cunoaștere de dragul cunoașşte- 
rii. In sinea lui ca persoană este impri- 
mată pecetea ''arheică” de a ajunge la 

“lumina cunoștinței”: şi nu la date şi 
'cifre care acopere un anumit domeniu de 
cunoaştere. E vorba de un instinct cu care 
se naşte, sau şi mai bine spus, un al şase- 
lea simţ, ce le penetrează pe cele cinci cu 


lumina din “orizonturile de mister”, în » 


faţa cărora se “'re-cunoaşte” ca un ''am- 
fost-născut-spre-a-mă-naşte” într'o perpe- 
tuă “'descoperire”?. i 

In alte cuvinte, e vorba de o vocaţie spre 
Alfa cu care omul se naşte. Alfa nu este 
numai început. Prin ea Grecii reprezentau 
cifra 1. Acest ''început”” devine parte 
repetată ca punct de orientare în “toate 
cifrele. "Unul", din filosofia lui Plotinus, 
este axa divină a lumii. Totul proneşte din 
“unul” ca 'să se reîntoarcă valoric spre 
“Unul.” 

Alfa este vocala împărătească pe care o 
rostim la naştere. Ea înseamnă nu numai 
început de viaţă, ci în primul “a e cuprins 
potenţial, ca într'un sâmbure, întregul 
cireş cosmic al verbului '*'m-am născut” 
înflorind până dincolo de tărâmurile 
morții pe  ''am-fost-născut-spre-a-mă- 
naşte”. E vorba de '*poiesis" ca perpetuă 
“re-descoperire” prin actul creativ al 
întreitei temelii de lumină a omului. 

Prin Alfa ajungem în existenţă, dar nu 
ca ''existența-spre-nimic”, ci "creare-din- 
nimic-spre-Existenţă”. 

Ea e prima literă a alfabetului spiritual 
fără de care nu am putea să avem o rostire 
omenească. Prin Alfa, omul ca ființă 
biologică, ajunge la "ieşirea din sine”, la 
“ek-stasis”. El se ridică dincolo de nivelul 
mamiferelor superioare. Numai el poate să 
ajungă la răscrucea cerurilor de unde 
începe omul. Numai el este capabil de 
“surpriză” de care să se bucure ca fiind 
“prins de sus”! în acel “a” al re-vederii în 
timp a persoanei de care îţi era dor. Dacă 
pentru om acest ''a” rotund şi înalt, ca o 
poartă de. paradis al-''prinderii de sus” 
este expresia de frică din dragoste, pentru 
un animal *'neprevăzutul”” e întâmpinat 
cu mugetul instinctului de conservare. 
“Surpriza” pentru el e frica de moarte şi 
“acoperire”!, limite în care e încadrat şi pe 
care nu le poate depăși. El are un instinct 
al morţii şi autoconservării speciei pe care 
nu poate să şi-l schimbe. EI este imprimat 
ca o pecete a supraviețuirii biologice. Spre 
deosebire, omul are un instinct al vieţii, al 
creaţiei, pe scurt, această vocaţie spre 
Alfa. Fiind fiinţă liberă el nu este incuiat 
în "perfecţiune", predestinat de a se 


“supune, "binelui", *'adevărului!'», „mai ayeasicămila!”?,Unde,să,te ducă? Din,,., decât. la înarmare; deci. Ja „o „producţie -; „i u,, iv uir-Ehronographus ANONIMUS 
r PA LI LOVUNI E Da EI > (i 


FEBRUARIE 1984 


Capitolul II: Vocaţia spre Alfa a ființei umane 


“frumosului”. El are o vocaţie, adică o 
chemare spre aceste valori, dar în acelaşi 
timp o şi poate refuza. El nu a fost creat 
ca un ceva circumscris între înger şi dia: 
vol, ci având vocaţia spre Alfa, el se poate 
ridica dincolo de '“'heruvimi şi serafimi”, 
sau cobori dincolo de răutatea destructivă 
a diavolului. i 

Dacă acel ''a” divin al ''surprizei” crea: 
tive şi arheice îl poate înălța pe om dela 
singurătate la ''regăsire”, la ''descope- 
rire””, la perpetuul “a” al comuniunii cu 
oamenii şi Omul, pervertirea lui '”'a”, care 
are putere divină, poate deveni acel “a” 
disperat, de groază şi întuneric, pe care-l" 
țipăm în fața urâtului, al morții, al păca- 
tului, în fața distrugerii noastre ca 
“chip”. E întâlnirea ne-firească a Firii de 
a întâlni meonicul și neantul, când ”chi- 
pul'” cade din razele de lumină ale lui Alfa 
desfigurându-se. 

E interesantă interpretarea unui scrii- 
tor român a ''Vocalelor” lui Rimbaud. “A 
noir” e văzut de Horia Stamatu ca fiind la 
început vocala de noapte primordială 
străfulgerată de Cuvânt prin “fiat lux”. 
“Dacă spunem româneşte ''a negru” 
spunem acelaşi lucru ca şi Rimbaud, însă 
mai puțin, în sensul că lui ““negru” îi 
lipseşte vastitatea pe care ne-o sugerează 
“m-o-a-r”, cum se pronunță franțuzeşte. 
Acest "a noir” al lui Rimbaud, nu este 
doar” alfa”, începutul alfabetului, cei 
evocă de-a dreptul începutul lumii. [...):Cu 
“a” suntem la “început”, iar începutul 
era cum scrie, negru: “Intuneric era 
deasupra adâncului” ('*Facerea” 1-2), 
(vezi articolul lui Horia Stamatu, '*Cuvân- 
tul Românesc”, nr. 92,pg.7.) 

Pentru a nu înțelege greşit această 
originală interpretare şi a nu crea confuzii 
trebue să precizăm punctul de plecare. 
Alfa lui Rimbaud, acel “'a noir”, are un 
înţeles static de “întuneric deasupra 
adâncului”!. Alfa despre care vorbim noi 
are un sens dinamic şi creativ. El nu 


_mumai că începe creaţia prin şi spre 


lumină, ci imprimă omului vocația spre 
“lumen”, din care avem cuvântul “lume” 
şi “lumină”. 3 

Aceasta nu înseamnă că speculaţia lui 
Horia Stamatu cade. Dimpotrivă. E vorba 
de o nuanţă filosofică, mai mult chiar de 
trăire, pe care eseul lui Horia Stamatu ne 
ajută să notăm distincţia. Domnia sa se 
referă la ''a noir” a lui Rimbaud. Inter- 
pretarea e perfectă. Ne aflăm “la înce- 
put”, dar nu ''în început”, în “en arhe”, 
cum e folosit de Inţeleptul din Patmos în 
celebrul prolog despre Logos. Ne aflăm "la 
începutul” static, iar nu "în începutul 
dinamic”. E vorba de expresia folosită de 
Platon în ''Parmenide” şi anume '“'apax” 
însemnând ''deodată”: '"Deodată, această 
realitate ciudată, stă la mijloc între repaus 
si miscare; e punctul de ajungere şi punc- 
tul de plecare al celui în mişcare, care işi 
schimbă mişcarea în odihnă, şi al celui 
nemișcat, 'care îşi schimbă odihna în 
mişcare”. Olivier Clement, remarcând la 
sfântul Vasile cel Mare şi Grigorie de 
Nyssa interpretarea dată lui ''apax” a lui 
Platon zice: "Pentru ei, "la început” al 
Genezei este '*deodată”. dela frontieră (în 
sens geometric) eternității şi timpului; 
adică cum a arătat Sf. Vasile, un moment 
atemporal în sine, dar a cărui tâşnire 
suscită timpul, punct de atingere, s'ar pu: 
tea spune, al voinței divine cu ceea ce, tre- 
când dela nonexistenţă la existență, înce- 
pe acum și, neîncetând să înceapă, devine 
şi durează”! (Dumitru Stăniloae, T.D.0., 
vol. I, pag. 303) 

In concluzie, afirmaţia de “ființă poeti- 
că” ne duce cu gândul la ''orizontul de 
mister”! al omului ca om și spre Om, o 
stare a creativului pe care omul o manifes- 
tă prin răspunsul dat vocației spre Alfa. 

Dacă ni s'ar putea permite, am putea 
zice, înțelegând pe Alfa în sens dinamic, 
că această vocaţie e ''alef-beth''-ica. E 
truda milenară a spiritului uman de a 
scăpa din pustiul existențial, de a ajunge 
la Cuvântul-Logos prin alfabet”, ''alef” 
fiind “cămila”” ce ne duce spre 'beth”, 
care înseamnă “'casă'', sau ''acasă”. 

Cultura şi civilizația “omenirii încep 
acolo când omul coboară de pe "cămilă", 
din starea de beduin urcând treptele lui 
“*beth', adică '“'acasă”!. Cultura nu se face 
în deşertul pe care îl străbaţi cu '“alef”. 
Ai nevoie de un ''beth'”, altfel ce rost ar 


Dumitru ICHIM 


pustiu în pustiu? Astfel “casa” devine 
punct de referință. In jurul ei începi să 
cultivi grâul. Rezultatul e o “cultură” din 
care faci pâinea, dar ea nu circumscrie 
înțelesul lui ''casa”. “Beth” e şi numeral 
pentru cifra 2. Inseamnă '“familie”. Pavel 
spunea că a botezat ''casa” lui Ştefana, 
deci un ''acasă” şi nu o clădire ce o 
numim. casă. 
De aici “cultura”! grâului, care hrănește 
pe cei ai “casei”, capată al doilea sens al 
“culturii” ca mod dea trăi şi exprimă pe 
“acasă”. **Frângerea pâinii” e făcută de 
cel mai mare al casei. E bunicul, sau tata. 
Pâinea nu e numai mâncare, ci un prilej 


MOȘTENIREA UNUI AGONIC 


Urmare din pag. 8 

lumii care rămăsese cam tot la ''censul” 
roman, iar revoluția din secolul nostru, 
pentru desalienarea omului a dus la o 
alienare cum nu şi-ar fi putut să-şi închi- 
puie mici organizatorii administrației 
faraonice, în vremea cărora aflăm dela Dio- 
dor din Sicilia că a existat o extraordinară 
organizare a muncii, cu cea mai justă retri- 
buire, „aşa că sclavia faraonică ar fi fost 
ceva cam ca azi a muncitorilor străini, asi- 
gurați, în Franţa, Anglia, Elveţia sau Ger- 
mania,de Vest, şi a căror situaţie este de 
mare confort burghez în comparaţie cu 


situația celor ce muncesc în ţările 
comuniste. 
Dizolvarea “'stărilor”” prin Revoluţia 


Franceză a fost urmată de fabricarea sin- 
tetică a “claselor”, pentru escamotarea 
realităţilor istorice şi tradiţionale prin mi- 
tul “claselor antagonice”, superstiția 
revoluţionară în secolul nostru. Revolu- 
ţiile au fost în realitate nu liberări suc- 
cesive de clase, ci vehiculele “'industria- 
lizării”, ceea ce în extrema materialismu- 
lui agonic a dus la o totală alienare a per- 


soanei prin mutarea conştiinţei omului 


din propria lui fire în lucruri. Este un alt 
fel de ''animism”, la care se ajunge prin- 
tr'o reprimitivare artificială a omului, 
readus la un regim general de frică. 

Toată revoluția sovietică a fost o 
“întrecere industrială” a Rusiei cu Statele 
Unite ale Americii, așa cum a vrut Lenin, 
şi astfel ea a ajuns '“'agonică” şi cu ''omi- 
cron”, pentrucă perioada 1917-1983 a fost 
cea mai stearpă din istoria tinerei culturi 
scrise ruseşti, după cum a fost şi perioada 
1945-1983 pentru ţările Estului European 
intrate în regimul de două ori agonic al 
revoluţiei. 

In finalul revoluţiei comuniste omul nu 
se mai înstrăinează total în sensul că i-se 
ia pe nimic tot produsul muncii, dar se 
merge şi mai departe, adică i-se ia identi- 
tatea umană, pentrucă valoarea existenţei 
este redusă la producerea unor obiecte 
neînsufleţite care devin centrul ființării 
noastre în această lume: maşini, instalaţii 
de tot felul, edificii, toate cât mai gigan- 
tice dar fără nicio urmă de conţinut cum 
erau edificiile monumentale din trecut, 
temple, catedrale și chiar palate sau 
castele, sau chiar zgârie norii din America 
de azi, clădiri, ciclopice dar în : care 
pulsează o enormă viaţă a celor ce trăiesc 
şi lucrează în aceste puţin atrăgătoare fur- 
nicare de beton, pe care însă nu le face 
nimeni ,''idoli”!. : 

"Agonia" lui Lenin, adică lupta pentru 
întrecerea industrială a Americii, a atins 
culmea cu Brejnev, care n'a întrecut 
America nici cantitativ măcar decât în 
numărul de arme, dar lasă în urma lui o 
lume pustiită de orice idee sau ideal, de 
orice entuziasm, și chiar ameninţată să 
nu-i mai ajungă pâinea-de toate zilele. 
Primejdie care de altfel paşte întreaga 
zonă a "materialismului agonic”, stabilită 
la Yalta, prin bunăvoința materialismului 
fericirii. Dar mai mult decât atâta: s'a 
constatat statistic că în ţările materialis- 
mului agonic scade pe zi ce trece natalita- 
tea. 

Nu „încape: îndoială că _Occidentalii 
materialismului fericirii,. chiar înscris în 
constituţia Statelor Unite, l-au iubit pe 
Brejnev, ca pe un adevărat geniu al con- 
servării materialismului agonic, pentrucă 
în loc să ajungă la concurenţă, n'a ajuns 


“ lizaţie înseamnă 


“iar “pactul de fier” prin care s'au legat, 


PAGINA 9 . 


de a ne întâlni la masa ''de acasă”. Civi- 
“întâlnire” a “caselor”. 
“*Civis” nu e numai “cetate”, arhitectonic 
vorbind, ci e în primul rând o comuniune 
a ''caselor” care cere o “'civilizație”, care 
impune nişte reguli de bun simț şi convie- 
țuire. E diferenţa ce se face între clădire şi 
“casă”, ca familie, între “cultura” din 
jurul casei şi cultura din casă, însemnând 
familie dela care avem o '“moştenire spiri- 
tuală”. E o identitate cu o anumită 
“casă”. O identitate ființială de ''nume”. 
E sensul culturii, ca vocație a fiinţei ” 
umane, de a se exprima “alef-beth” -ic ii 
spre '*Beth-lehem”. 


ocultă SS a Dare tite e i Loc Ge Cat sarea ina a d sia 
La Ra, * a dd R 


nerentabilă în sensul optimist al fericirii 
prin creşterea economică în care s'au 
înrădăcinat grupurile conducătoare dela 


Revoluţia Franceză încoace, în Europa şi PS 
America democraţiilor. mă ju 
Dar anul 1982, în care a murit Brejnev, J 
este cu mare probabilitate un an de | 2 
încheiere potențială al celei mai nefaste i j 
epoci din istoria creştinilor, şi în care d 
Occidentalii, iubitori ai destinderii până ME 
la ruperea ultimului os democratic de că- Ă 
tre cei care conservă revoluţia, ajung să ri 
constate că şi creșterea economică la 15 
nesfârşit, adică toate îngrășămintele Jă 
materialismului fericirii, poate să ajungă A 
la un sfârşit, şi omul, această fiinţă amă- 7 


rită uneori dar şi originală alte ori, având 
origini divine, începe a pretinde o restau- 
rare a ierarhiei adevărate a valorilor, ca să 
fie oamenii din nou ''peste lucruri”, nu 
““sub lucruri” cum au ajuns şi ''more 
“sub Iucruri”? cum au ajuns şi '“more de- 
mocratico”?, cu materialismul fericirii, și 
agonic, creat de Lenin, nu de Marx cum se 
crede din cauza unui fetişism intelectual, 


n, 


—— 


= 


de-a dreptul diabolic, Roosevelt şi Stalin, 
se dovedeşte tot mai mâncat de rugină. 4 
Cu rooseveltismul pe de-o parte, şi cu E 
leninism-stalinism-brejnevismul pe de altă 
parte, s'a ajuns până în decada în care ne 
aflăm la o culme a STABILITĂTII ÎN CE 
ERA MAI RĂU. . Această culme a 
materialismului nu mai poate fi însă 
întrecută, şi vorba lui Caragiale, dacă nu 
progresează înseamnă că dă înapoi, şi 
semne sunt destule ca să vedem că această 
imensă piatră de mormiînt pe libertăţile 
omului, începe să sedisloce.Cu stabilitatea 
lumii în ce este mai'rău începe să se ter- 
mine, şi chiar dacă vrem o dată memorabi- 
lă putem socoti anul în care a decedat 
Brejnev, ca reper istoric al sfârșitului 
acestei stabilități pe care i-a susținut-o / 
cu atâta dragoste întregul Occident liber 
ultimului erou al materialismului agonic. 
Materialismul fericirii la Occidentalii 
liberi seamănă oarecum cu acela al Roma- 
nilor dela sfârşitul puterii lor, şi astfel în 
orice caz se oferă o speranţă de viitor care 
se sprijină pe posibilitatea de a trece la 
altceva. Pe urmele Romei s'a ridicat o 
spiritualitate care a făcut din Europa cen- 


- 


IS e 
151 ap mg 


rșiitae: die vai 


N, 
Pai = 0 


- 


| 
| 
to az 


i 


trul lumii, cu păcate dar și cu vir- 
tuţi, cu riscul aventurii dar şi cu geniul i: 
„invenţiei şi descoperirii, cu erori dar şi cu DE 
cea mai înaltă ştiinţă de sine la care a A 
ajuns creştinătatea prin elite şi prin £ 
neamuri; da, acestea există oricât le-ar Ş 
nega idealiştii abrutizării prin idolatria pe 
maselor, şi cu ele s'au desvoltat întrun Î - 
spaţiu foarte restrâns culturi de o intensi- Ul 
E 


tate, adâncime, coerenţă şi vastitate de 
orizonturi neajunse până la aceste două 
milenii creştine. Suntem îndreptăţiţi să 


aaa 


sperăm o renaştere ce va veni pentrucă W 
sunt nenumărate semnele care ne arată că „A 
oamenii sunt obosiţi de materialism, şi 4 
acestei oboseli se va datora ruperei “pactu- j 
lui de fier” între materialismul fericirii A 
din Vestul epocii rooseveltiene şi in 
materialismul agonie al Estului stalinian. ta 


Dintre Europeni, noi Românii avem cu 
deosebire dreptul să credem într'o renaş- 


ae 


tere viitoare, pentrucă în acest secol de i 
„mari pătimiri ale neamurilor și ale creş- „] 
tinătăţii, am fost singurii din lume care 
am dat o nouă expresie a credinţei în IN- p 
VIERE, în biruința spiritului asupra 3] 
mațeriei. 0 | 
| 


rut în faţă. 


ză “înaltului 


PAGINA 10 


FEBRUARIE 1984 


C 


RONICI __ 


&) 


THE UNSEEN 
SHORE 


POEMS BY 


MARIN MIHALACHE 


Un sculptor uimise pe 
contemporani prin ''greşea- 
la” comisă care contrazicea 
orice logică terestră. Sta: 
tuia se intitula **Kairos” si 
reprezenta o femeie aler- 
gând. In vreme ce hainele se 
lungeau în urma ei, cum e 
normal, părul despletit în 
loc să-i vânture în spate era 
sculptat invers. Explicaţia, 
așa zisei greșeli, era că dacă 

„pe această "clipă a plinirii” 
nu ai prins'o când ţi-a apă- 
“vei mai avea. 

Poeziile lui Marin: Miha- 

lache îţi redau un presenti- 
ment al apropierii lui “*kai- 
ros", acel timp alb care 
înveşnicește, sau folosind 
expresia lui Florica Baţu, 
acea "clipă adâncă, adâncă, 
adâncă”. Pentru el, în timp 
există o dimensiune 
atemporală a divinului, 
care scoate pe om din repe- 
tiția ciclică şi-i oferă revela- 
ţia ontologicului teandric. 
Una din plachetele lui de 
versuri avea titlul de 
“Homo Liturgicus”. 
- Noul grupaj de poeme 
“The Unseen Shore”, 
publicat în editura autoru- 
lui, Bridgeport, Connecti- 
cut, 1983, e aceeași căutare 
prin stih a inefabilului din 
“lumină lină”, acel *'ţărm 
nevăzut” al omului cu 
Dumnezeu. 


Ca un fapt biografic, 
ştim de Marin Mihalache că 
e la vârsta când se cântă 
“Gaudeamus igitur... "! 
Undeva în New York e o 
cămăruță de student. Mai 
bine zis, o chilie. Un pat, o 

masă, o valiză, o etajeră cu 
cărți şi o icoană pe perete. 
Tânărul care se pregăteşte 
pentru cursurile universi- 


„tare de a doua zi a cel care 


şi-a dăruit viaţa, precum 
Galaction “trandafirii”, 
sacerdoţiu prin 
„care se primeşte harul 
“Logosului spre a sluji omu: 
lui şi cerului din el. 


“Timpul plinirii” îşi are 


originea în iubire. Iubirea 


ma numai că transcende pe 
om, adică îl face mai om 
revelându-i dumnezeirea 


" “chipului” din el, ci apare 
ca o pre-cunoaștere: 


“Because you love me so 
much / and I love you too, / 
“it seems to me / that we 
know one another / long 
before you; my God / had 
_indulged for me/to be born.” 
: „ Predestination) 


3 


o altă ocazie nu .. inchipui că undeva ar exi 


"Predestinarea'” de care 
vorbeşte Mihalache nu are 
nimic de a face cu drahma 
lexicală folosită de protes- 
tanţi şi anumite sisteme 
filosofice. Ideea de predesti- 
nare în “buni” şi “răi” ex- 
clude un Creator-Dumnezeu 
al lumii. Orice creator de 
artă are în gând o lume per- 
fectă înainte de a pune 
mâna pe condei, daltă, pen- 
sulă sau figlă. La nivelul 


- nostru „de. oameni. a ne 


“un creator care să-şi 
propună într'o zi să creeze 
ceva sublim și în alta să 
producă ceva detestabil, în 
numele creaţiei, e absurd. 
Cu atât mai mult la 
Dumnezeu. Cum ar putea fi 
el Pantocratorul ca sursă 
de viață, cum ar mai putea 
fi numit Lumina lumii, 
când ar asculta de diavolul 
care i-ar zice: ''In creația ta 
fă _jumi-juma cu mine și 
predestinează pe unii să fie 
răi și blestemați, să-ţi calce 
în picioare antimisele genu: 
nilor de frumuseţe ale crea- 
ţiei pentru a se închina 
mie, întunericului şi urâtu- 
lui, durerii şi morţii."'? 
**Predestinarea”” de care 
vorbeşte Mihalache este 
“chemarea” din om. In fi- 
rea lui curată omul e atras 
de firesc, iar firescul: omu- 
lui e divinul. De acolo “îi 
vine "firea", iar verbul "a 
fi”? e atât de larg ““chemă- 


rii”. Verbul îl poate duce 
pe om la mai-mult-ca- 
perfectul, la  pre-destinul 


““chemării” şi “chipului” 
din el, **mai, onorat decât 
heruvimii și mai slăvit 
decât serafimii””, dar omul 
fiind “chip” de creator are 
libertatea să aleagă şi poate 
să se nege de firesc prin im- 
perfect, imperfectul com- 
pus, mai-mult-ca-imperfec: 
tul la care nu a putut să 
ajungă nici diavolul având 
numai spirit, spre deosebire 
de om care are şi trup dea 
exprima spiritul în creativ, 
sau destructiv. 

Moneda forte pentru 
susținerea predestinației e 
luată din cuvintele Mântui- 
torului  răstălmăcite pe- 
dant: ““Mulţi sunt chemaţi, 
puțini . aleși”. Să apelăm 
la cea mai elementară 
logică. Cei ''predestinaţi” 
sunt cei mulți, adică întrea- 
ga creaţie. In firea ei e 
“chemarea”, Rostul ei e de 
a răspunde “'chemării” din 

„fire. Faptul că sunt “puţini 


aleşi” nu inseamnă că 
“chemarea” e o predesti- 
nare. Poţi să răspunzi la ea, 
sau nu. Creatorul ca Per- 
soană infinită a lăsat rude: 
niei lui mai mici omului, ca 
persoană, o ''uşă” a ''che- 
mării” spre creativ şi spre 
Om: 

“dată stau la ușa ta / și 
tu nu ești acasă. /Iată stau 
la usa ta / și tu nu vrei 
să o deschizi. / Iată stau la 
uşa ta / și nu vrei să-mi 
răspunzi. / Am venit să-ți 
aduc Lumina / pentrucă 
Lumina e în afară. / Am 
venit să-ți aduc vistierii / 
din taina copilăriei tale /Am 
venit să te scap de zidurile 
morții / spre curcubeul 
ceşnic din ochii de copil. / 
Iata-mă cum astept siastept 
la usa ta, /daâr, vai, ea se 
deschide numai și numai/din 
lăuntru.”? / 


(Behold 1 stand at your door) 


In general, poezia lui 
Mihalache invită pe cititor 
la “meditație, - oferindu-i 
trepte de catavasie şi 


m 

cu Logosul. Ea încearcă 
precum '"'Oratoriul bizantin 
de Crăciun” al lui Paul 
Constantinescu să-l ducă pe 
om acolo de unde începe 
omul ca ființă teandrică, 
să-l scoată din biologicul- 
subbiologic pentrucă”” în 
pustia singurătății/nu sunt 
picioare să fie spălate/cu 
lacrimile tale.” (A voice in 
the desert), “Dacă lumea 
încă moare aceasta este din 
cauza singurătăţii, /acea 
lipsă a liniştei.” (Spring). 

Precum. Rilke, poetul are 
sentimentul '“vecinătăţii” 
divine, dar în acelaşi timp 
“zidul? cuvintelor îl des- 
parte de cel pe care ar vrea 
să-l vadă ca ““vecin”, iar de 
aici durerea oricărui creator 
de artă de a avea spiritul 
osârduitor, dar slova, culoa- 
rea, sau sunetul neputin- 
cioase de a ''prinde” pe kai- 
ros: 
““Cuvintele mele, cuvintele 
mele / dece m'ați părăsit? / 
Am văzut îngeri de linişte / 
ca lebede pe marea catra- 
nită, /și magnolia -cea inimă 
de ramuri / în care Dumne- 
zeu pulsează / ca din Potir 
lumina. / Si totuşi n'am mai 
avut puterea ca să strig... / 
Cuvintele mele, cuvintele 
mele / au dece m'ați pă- 
răsit?” 

(My words) 

Speranţele în ascensiu- 
nea poetică a lui Marin 
Mihalache ne sunt mari. | 
s'a dat un talant. Că-l va 
îngropa ne îndoim. De fapt, 
ca student nici nu poate să- 
şi permită luxul de a -şi 
cumpăra ''pământ” de 
îngropat. Ca să şi-l vândă, 
iarăşi nu poate. Pentru 
vânzătorii de coteţe şi 
geambașii culturali aurul 
ceresc al harului, dacă nu e 
mânjit cu puţin bălegar, nu 
are nici o valoare. Aurul alb 
e cerul, e omul, e lumina 


ontologică paie al EI) 
Dumitru ICHIM 


- pel;/ 


Marin Nicolau-Golfin 


GÂND ROMÂNESC 


Editura Jon Dumitru-Verlag, Miinchen, 52 pagini, 1982 


Poezia care este considerată ca cel mai 
înalt gen de literatură, nu se bucură de multă 
popularitate,nici atunci când iese de subti- 
par în limba de nașterea autorului,înțara sa 
natală; deci în exil cu atât mai puţin. Căr- 
țile de poezii sunt rare, bine venite doar 
pentru puțini; rămân nevândute, de multe 
ori necunoscute. De aceea orice carte de 
poezii, trebue salutată, prețuită şi cunos- 
cută, ca să poată împodobi bibliotecile 
Românilor exilați, cu dragoste față de cul- 
tura şi literatura românească. 

Poezia lui Nicolau-Golfin are substratul 
suferințelor îndurate de Români şi Româ- 
nia, după subjugarea de către Soviete. In 
aceasta figurează la loc de frunte Ion ţăra- 
nul, plaiurile natale, pământul, figurile 
istorice, toate văzute de pe minunatele 
maluri ale Lacului Geneva și ale orașului 
cu acelaşi nume, în care își trăiește exilul 
de câteva decenii. In *'Popor Român” 
exilatul cere poporului său,“să-i toarne'n 
suflet iar căldura /'Clocotitoarele avân- 


învățăminte din trecutul poporului”, ca să 
înfrângă ''descurajarea...îndoiala, ca să 
primească . lumina'* prin voia Celui din 
cer”. In poemul “*Drapelul” găseşte “că 
“tara este'n el”'..deci “când treci/saluţi şi 
zbori/Sau rămâi, stâncă, lângă el'.... “E 
roșu, galben şi albastru, /Al patriei dra- 
Bunii s'au dat viața pentru 
el. /Străbunii uu tăcut la fel./Să-l strângi 


PROCURAŢI-VĂ 


x 


Culegere 
y de . 


ZANU PANA 


Cu un cuvânt introductiv de Vintilă Horia 


3 Cartea are 600 de pagini şi se vinde 
» d s cu $ 20.00 volumul 
Pentru țările din afara Canadei trimiteţi banii în valută americană- $ 20 U.S.A. 


: Pa E DR INUSA. 

si = Europa 

Box i tă » „ne giafia Euperion . Zahu Pană 

tiamilton, Ontario Saua Hu Bâritar 133 Bennett Ave 
LV 416 Neuilly S Seine Yonkers 


în braţe, fiindcă îţi dă coroana nemi 
ririi,/Si-ţi hărăzeşte căldura sfântă a fei 
cirii/ Căci Dumnezeu ţi-a dat pe ră 
zile,/ Fă-i loc în inimă, copile”. Tărani 
român ideal văzut dela distanța exilul 
poetului în Geneva, ă 
poeme: "Cu bâta, Ioane”; * 

Ioane”; “Rupe lanţul, Ioane”; 
încotro?'!; “Ioane al Neichii ” şi “Ion del 
Smârdan”. lon, revoltat pentrucă “i-au 
dat cu măciuca în cap...să dea pământu 
moştenit dela părinţi”, nu mai are “nici. 
car nici boi”' pentru care a robotit, di 

care așteaptă că" roata carului se învâr- 
teşte..” va “'rumpe lanțul/Să sca 
munţii/Cărunţii, să ăuie/Ca vântul să 
treci/Când sari peste Sireţi/Să striveşti 
rânjete,/Să curmi plânsete,/In Basarabi 
noastră”; şi "Fă -ţi armă din răbdare, 
loane/Când goarna o să sune...Refrenul 


în Dumnezeu şi Atotputernicia sa, 
tă mai ales şi cu adâncă pietate 
a “Cinstire”!. Sunt convins că se voi 
găsi alții mai competenți în materie. 
poezie, care să recenzeze această carte. | 
o_recomand pentru comoara ei de înal 
simțăminte, idealuri şi credință adâncă 
tradițiile româneşti şi convingerea că şi 
poporul român are dreptul să trăiască în 

libertate. 


Miron BUTARIU 
EDIȚIE LIMITATĂ | 


New York, 10701 


CUVANTUL ROMÂNESC 


FEBRUARIE 1984 


PAGINA 11. 


Muntele Athos 


Am plecat din; Salonic, oraş săpat de-a 
lungul golfului oval, ca pe un zid basore- 
liefuri albe, în amiaza unei toamne timpu- 
rii, sarbatoare de azur, de apă si de soare. 
Am luat-o pe cărarea ce ducea prin păduri 
şi „umbre, către taine, acolo telegarii lui 
Phoebus beau din fântâni şi Marsyas cântă 
din flaut. 

Stagira ne-a ieşit în cale pe tavă cu 
lumini suflate în  neguri argintate, 
imprăştiind ca boarea de cristal, reflexe 
aurii. Ne-am oprit lângă statuia lui Aris- 
totel pe un balcon al naturii, de unde am 
putut să ne pierdem privirile înainte, pe 
urmele blânde ale unor dealuri împădu- 
rite, forme ce coborau şi urcau spre văile 
nemărginite ale infinitului. In spatele 
nostru se ridica un munte a cărui vegeta- 
ţie nu acoperea pietrele arse de vreme, asa 
cum îl voi mai descoperi la Delphi, aripă a 
Parnasului sau sub Chintosul Delosului, 
leagănul lui Apolo. Se făcea de parcă Gre- 
cia reprezentată prin Aristotel, de pe un 
tron sau altar vorbea celorlalte popoare, 
dialog desfăşurat în aula ionică,a unui 
Gymnasion peripatetic. Locul de naștere 
al filosofului avea în el ceva din măreția 
rece a dascălului, al celui ce-a fost ultimul 
dintre corifeii clasicismului elen, Maestrul 
care pune ordinea și claritatea drept stâlpi 
la templul cunoașterii timpului viitor, de 
ar fi să amintim că tomismul religiei cato- 
lice până astăzi este în esența lui aristote- 
lic. Justificat i se mai zice şi stagiritul, 
venitul din Nord, de unde au plecat 
Dorienii și ultimii Heraclizii, din Macedo- 
nia, a cârei capitală Pellă, se află pe firul 
apei ceva mai în jos. 

Continuându-ne călătoria, nu departe, 
trecem pe lângă celebrul canal al lui Xer- 
ses,- făcut de împăratul persan pentruca 
corăbiile lui să înconjoare capul celui deal 
treilea deget “al peninsulei 'Chalkidiki, 
unde furtunile i-au provocat mari pagube. 
Legenda zice că ar fi tăiat Istmul lerissos 
făcând o cale navală, dar istoricii sunt de 
părere că mai degrabă sa realizat un 
transport al navelor pe un fel de şine de 
lemn asemenea cu procedeul aplicat la ist- 
mul Chorintului până mai acum o sută 
de ani când s'a împlinit planul încă al lui 
Augustus şi Nero, să unească cele două 
mări. 

Uranopolis constituia ultima etapă, 
capăt de drum deoarece se termina o cale 
pământească şi începea alta, hotar de 
împărăţii, cumpănă a firii. 

Satul trăia într'o linişte ieşită din timp. 
Aveai impresia că te găseai într'unul aflat 
în Galileia pe când Mântuitorul, venind pe 
ape, şi-a ales umilii ucenici. Lumina gal- 
benă căzută peste barca Grecului cum îşi 
strângea plasa cu peşti îmi amintea de 


tabloul pescarului sărac al lui Puvis de - 


Chavannes. Acelaşi sublim al faptului 
simplu, pâinea albă de grâu prin care se 
frânge trupul liturgic. Trăirea catharsis. 

Marea Egee, ca o pânză neclintită, când 
verde, când albastră, când glaucă, nu trăia 
decât prin insulele ei, un fel de ființe 
uriașe apărute de undeva din adâncurile 
mitologiei cu cețuri şi valuri, împrumutau 
lucrurilor armonia pură a cântecelor de 
sirene. Ca să nu te laşi amăgit de ele, să 
nu te fure în adâncimi, te vei lega cu 
funiile de pământ cum a făcut Ulise cu 
prietenii săi. 

Pe mal apa era atât de curată încât îţi 
vedeai umbra căzând pe fundul cu pietre, 
ca întrun acvariu de ametist, oglindă a 
lui Poseidon şi a naiadelor. Când soarele 
apunea în mantia lui, hlamidă de rubin a 
orizontului prin razele sale irizate în 
luciul de peruzea al mării, te pătrundeau 
în suflet, cu paşii de crini ai nereidelor, 
fiorii unui mister. originar, clipele apar- 
țineau pragului ce precede săvârşirea unui 
miracol. Cum trebue să fi fost bătuţi de 
nelinişti Apostolii, înainte chiar de a fi 
chemați de Invăţătorul lor, tulbureală 
senină a Graalului, aureolă deschisă în ju- 
rul capului. e iei ; : 

Aşa m'am apropiat întro zi luminoasă 
de Muntele Athos. „Il cercetam de departe 
cum se cuvine să faci cu Grădina Maicii 
Domnului, unde nu poți să intri, până nu 
eşti purificat, scăldat “în amfora cu isop 


Monahului loan... 


Voi ajunge vreodată atât de pur, că nu mă voi putea oglindi decât în lacrimi de sfinţi? 


din psalmi. Numai era legendă ci adevăr 
biblic, popasul peninsulă al Fecioarei 
Maria, în locul unde se ridică mănăstirea 
Iviron, dusă aici de furtună în zilele când 
intenționa cu sfântul loan să-l viziteze în 
Cipru, pe Lazăr cel înviat a treia zi din 
morți. Dacă ştiai să asculți glasul vântului 
suflând printre ramurile pomilor sfinţi ai 
fi auzit cum ți-ar fi povestit de trecerea pe 
aceste meleaguri a Mariei, mama lui lisus. 

La fel, visul lui Deinokrates să-l sculp- 
teze pe Alexandru Macedon în Muntele 
Athos, într'o mână cu un oraș în cealaltă 
cu un fluviu care să cadă în mare, nu a 
fost decât o proorocie. păgână, un soi de 
presimțire asupra tărâmului ursit de 
Tatăl cerului şi al pământului. 

Pe deal se înşirau miresele Domnului: 
mânăstirile ortodoxe Dionysiou, 
Koutloumousiou, Xeropotamou, Zografou, 
Dochiariou, Agiou, Pavlou, Grigoriou. 
Dela ele auzeam venind la mine o voce 
sonoră ca Buga cea Mare a mănăstirii Put- 
nei, glas de clopote pronunţând numele 
vostru Domni ai Tărilor Româneşti: ''Ste- 
fan cel Mare, Neagoe Basarab, Alexandru 
Lăpuşneanu, doamna Ruxandra,: Mihai 
Viteazu, Constantin Brâncoveanu cât şi 
toţi ceilalți ctitori şi darnici ai acestor 
ziduri, luminat Jerusalim al trecutului 
nostru. Prin fapta voastră ați lăsat 
moştenire întru vecie, pagini înălțătoare 
pentru Istoria Românilor. Le văd astăzi 
scoborind în cale-mi, în fruntea lor e 
Dochia fecioara cu pasărea măiastră pe 
umeri, cântată de Eminescu, România”. 

Era ora poetului când sângele se'n- 


torcea'napoi la străbunii săi, ciuta 
călcând prin moarte”. 
Voi mirese ale Domnului: Megisti 


Lavra, Vatopedi, Iviron, Chelandar, Xeno- 


pontos, Ahiou  Panteleimonos, Konsta- 
monitou, era parcă o procesiune pornită 
spre Inalturi cu tot ce exista mai frumos 
şi de preţ din comorile adunate ale spiri- 
tului. Pe acel colț de univers așezat unde- 
va dincolo, în vecinătatea paradisului pier: 
dut, frumuseţea şi credința în Dumnezeu 
se arătau surori. Fiecare dintre ele vor fi 
ocupând un loc anume, fixat în strana 
nemuririi, dar nu după legile raţiunii ci 
urmând logica misticii, a Sfintelor Scrip- 
turi, izvor purces, din inimă. 

Pe dealurile acelea mânăstirile se rugau 
ca lisus noaptea, în Grădina Ghet- 
simanilor, şi intonau un imn unic ortodox 
sofianic: fiindcă urcarea lor pe stânci 
alături de cuibul vulturilor, nu era atât o 
înfruntare a văzduhului, turn gotic în 
căutarea Absolutului, ci mai mult un dor 
de izolare, pe ostrovul reculegerii şi al 
meditației pot întâlni cei aleşi, hulubii 
fără prihană, ochii Domnului. 

Gestul este de îngeriunchiere interioară, 
pacea fericirii cum o descrie Brâncuşi în 
statuia Rugăciunea, inspirată după țăra- 
nul român din Hobiţa rugându-se inaintea 
troiţei sau a Crucifixului din lemn, pe 
marginea holdelor. Cu mâini bătătorite se 
mângâie rănile celui răstignit. 

Totul se păstrează ca pe vremea când 


lisus Christos a umblat printre oameni, 


călare pe asin cu ramul înflorit în mână. 
Asinul blând al lui Fr. Jammes poartă în 
mersul lui privirile sale, amintirii sfinte, 
ca o catedrală. 

Arhitectonic mânăstirile sunt cetăți cu 
ziduri, donjoane și toate cele necesare în 
mijloc au biserica pre grecește Katolikonul 
şi fântâna cu apa sfințită, modelul repre- 
zentându-l Lavra din secolul al X-lea. Cum 
îl descrie Ch. Diehl planul lor este tricon- 
cal, cu două naosuri şi pronaosuri pe 
lături cu mai multe capele şi abside. Stilul 
atonic se deosebeşte de cel bizantin al lui 
San Vitale de pildă, cum se cere dela o 
biserică de mânăstire față de una de curte 
imperială. Ne duce gândul și la mânăsti- 
rile noastre din Moldo-Vlahia pe bună 
dreptate preţuite de acelaşi Ch. Diehl. Nu 
este cazul să facem cine ştie ce pretractări 
de istoria artelor chiar dacă în gândurile 
noastre am avea și bisericile de tip navă 
bazilicală ale paleologilor din Mistra. In 
Tările Româneşti stilul bizantin capătă 
hotărit un caracter propriu, frescele sale, 
inclusiv cele exterioare ale Voronețului, se 


Ovidiu VUIA 


potrivesc luminii locului, au în ele poezia 
picturii românești, lirismul ei, prezent 
peste veacuri în pânzele lui Luchian, 
Pătraşcu, Pallady şi alţii. 

In cadrul artei bizantine bisericile 
noastre nu sunt nici imperiale nici 
mânăstirești ci adaptate poienii, spațiului 
mioritic blagian. Si ar fi momentul să 
subliniez că prin spațiu mioritic nu se 
înţelege neapărat mitul popular din baladă 
sau dacă vrem neapărat să ne referim la 
el, va fi necesar să reținem nu numai pe 
baciul moldovan dar şi pe oița bârsană, 
mioara, al cărui spirit îl exprimă, 
întrupându-l, minunatele lăcașuri 
moldovo-valahe, ridicate “*pe-un picior de 
plai, pe-o gură de rai.” 

Dar reîntorcându-ne la itinerarul 
nostru atonit, vom recunoaște că nu am 
ajuns încă la expresia lui finală, odată ce 
spre deosebire de ce se întâmplă în altă 
parte,  sofianismul irupe din orizon- 
talismul său ce coboară ca ''0 umbră prin- 
tre boi”, începe să fie suiş, clădeşte trepte 
spre cer. Fiindcă dealul nu se stinge în 
mare după obiceiul comun ci urcă deodată 
spre vârful muntelui sfânt, Muntele Athos, 
Hagion Oros. 

Este ca și când într'un clar-obscur 
crepuscular s'ar ivi o lumină orbitoare: 
Muntele sacru, Hagion Oros. Kogaionul ve- 
chilor Daci, asezat de Eminescu pe Ceahlău, 
inima țării Românilor, sau muntele Sainte- 
Victoire, obsesia pictorului modern, Paul 
Cezanne. Acum stiu că Dante a greșit cânda 
localizat muntele Purificării, al purgato- 
riului, pe creștet cu paradisul terestru, în 
mijlocul Oceanului Atlantic dincolo de 
Coloanele lui Hercule. 

EI, Muntele purificării, este aici în toa- 
tă realitatea sa, El, Muntele Athos, 
Hagion Oros. Pe fruntea sa de zenit sa 


(E.Cioran:Lacrimi și Sfinți) 


fost ridicat o biserică în jurul căreia se 
adună călugării în fiecare an de ziua Ador: 
mirii Maicii Domnului. Dar aici Mama lui 
Dumnezeu nu numai că a putut muri ci 
s'a şi putut înălța la ceruri așa cum o 
reprezintă în Asunta lor; Mantegna şi 
Tiţian. Pe muntele Athos se pot desăvârși 
miracolele înălțărilor la cer, mareatrans- 
figurare eucharistică. Dela vârful Munte- 
lui Athos până la casa Domnului numai e 
decât un pas de înger... 

Nu am descris în cele de mai sus decât 
ceea ce am simţit şi trăit. Am încercat să 
dau cuvânt limbajului interior al simțirii. 
Nimic nu este exagerat, poate nu este 
întreg spus. i 

In fond experiența mea este a celui mai 
comun dintre muritori care măcar odată 
în viaţa sa a avut ocazia să ajungă în con- 
tact cu sfinţenia, să perceapă cu adevărat 
condiția de sfânt. 


Si ca să se vadă despre ce este vorba aş 
mai adăuga că de-abia după respectiva 
trăire, am putut pricepe cartea lui E. 
Cioran, “Lacrimi si sfinți”?. Nu e posibila 
o apropiere de sfinți prin cunoaştere. 


Numai când trezim lacrimile adormite în 
străfundurile noastre şi cunoaștem prin 
ele, înțelegem cum cineva a putut fi om şi 
numai este”. lată cum filosoful nostru 
spune totul, mă justifică pe mine omul de 
rând care am avut prilejul să simt o bătaie 
de aripi de heruv în jurul meu, pe drumul 
dela muntele Athos, Muntele sfânt, 
Hagion Oros. 

Apoi a trecut totul, m'am întors în 
existență, la timpul istoric cel de toate 
zilele, dar clipa rămâne de neuitat, clipa 
nesfârşită cu care-şi incheie Mircea Eliade 
romanul Noapte de Sânziene: Clipa Eter- 
nității. pe d [aj 


TESTAMENTUL LUI BĂLCESCU 


(Document istoric, așa cum se păstrează în Arhivele Academiei) 


"Subscrisul declar că 
posed un geamantan de 
piele cu haine uzate şi 
anume: trei jachete, două 


Mai declar că sunt dator 
domnului Salvatore Ragusa? 
hotelierului Triancrinei, o 


haine, cărţi, o mică sumă 
de bani, două obiecte de ar- 
gint, foarte ieftin la vremea 
aceea, şi 'un joc de şah, 


perechi de pantaloni, opt 
veste, două haine de casă, 
trei cravate cu un ac de ar- 
gint, artistic lucrat, repre- 
zentând un papagal, șase- 
sprezece perechi indispen- 
sabili patrusprezece cămăși, 
nouă ştergare de pânză, 
șase batiste “ de mătase, 
cinci flanele, o pereche de 
ghete de postav negru, cinci 
perechi de ciorapi de lână, 
cinci perechi de ciorapi de 
bumbac, nouă şervete de 
bumbac, patrusprezece gu- 
lere, patru pantaloni de 
vară, şase fețe de pernă, 
două perne,'o cutie căp- 
tuşită cu catifea roşu închis 
cu jocul de şah de fildeş 


chinezesc; mai multe pa- 


chete de hârtii conţinând 
lucruri privitoare la studiul 
istoriei, apoi diferite cărți 
în două lădiţe sigilate, două 
pălării, una de călătorie, o 
cutie cu catalogul cărţilor. 

Aceste obiecte se vor da 
domnului on Ghica sau cui 
se va prezenta din partea 
lui. = 


lună de locuință și mâncare 
a doi piaştri pe zi, aşa cum 
m'am învoit, afară de alte 
cheltuieli extraordinare; 
mai declar că voiesc ca 
numitul Ragusa să fie 
despăgubit şi cu suma de 40 
piaştri reprezentând 
îndemnitatea pentru lucru- 
rile pe care va trebui să le 
distrugă sau ardă din cauza 
bolii mele. Un ceasornic de 
argint fără lanț şi piaştri 
şase zeci şi cinci. 

Declar că sunt dator doc- 
torului ' Decio  Battaglia 
cincisprezece piaștri pentru 
vizite făcut mie, apoi lui 
Tomaso Mollone, servitor, 
trei piaştri şi jumătate, pe 
lângă aceasta șase piaştri 
milostenie servitorilor dela 
Otel." 

Acest testament scris şi 
semnat de Bălcescu în chiar 
ziua morţii sale impre- 
sionează profund, cutremu- 
rător, 

lată în ce simplitate a 
trăit acest exilat în pribegie 
printre străini. Săracul său 
bagaj se compunea din rufe, 


simbolul unui lux al minţii. 

Actul scris cu” calm şi 
luciditate, reflectă grija sa 
deosebită de a se plăti dato- 
riile băneşti ce le lasă în 
urmă. Din conținutul actu- 
lui rezultă că preocuparea 
sa majoră în ultimele zile 
ale vieţii de -pribeag a fost 
istoria ţării, a neamului, 
singurul lucru pe care-l mai 
putea face un luptător prin 
excelență obligat la inacti- 
vitate, datorită bolii şi exi- 
lului. 

Nu detesta şi nu bles- 
tema pe nimeni, lăsă istoria 
să judece. 3: 

Moare demn! 

Fără teamă de a greşi, 
putem trage concluzia că 
ultimul gând i-a fost pentru 
țară şi neamul nostru. Un 
gând amar, un gând duios, 
un gând de încredere, un 
gând de bine! 

Bălcescu a crezut în cei 
de ieri, cei de azi şi'n cei de 
mâine! ia) 


Emil DUMITRACHE 


ERRATUM 


In recenzia dlui Ovidiu Vuia din Cuvântul Românesc asupra cărții Morminte fără . 
cruce Vol. 1 a lui Ioniţoiu, republicată cu permisiunea noastră ca postfață la volumul 
al doilea, „se află o regretabilă substituție de mime, doar Leonida cu soldații săi nu 
au luptat la Salamina ci la Termopile, loc aflat la iesirea sau intrarea în celebra vale 
a Tempei, astăzi atât de schimbat încât trecătorul mu l-ar recunoaste dacă nu i-ar 
aminti de el un alb monument modern.. Pe această cale autorul, Ovidiu Vuia, îsi cere 
scuze dela cititorii săi pentru nepermisul lapsus de condei, mulțumindu-se doar cu 
platonica satisfacție de a-l fi descoperit și corectat el însuși. i pe 


azieă 


Ai A 
3 


Po 


st e cd le e aa a o 2 vea el 
tibi dee n diac apei a: 


a oa lase agite căi în Dita 
SE, 1 E 


ut 


a e 


A. 
RR 3 


lee În >: 


ate 


Ă. 


a A i 


om 


3. 


J 


A A 
în! e. 


iv 


pa cae Să 
 . Teme | d 


i 
TR, 


et + o i Bec îi, Ca 2 di 


PAGINA 12 


Comunitatea crestinească 
şi românească din” diasporă 
poartă pecetea părinților, 
dela rădăcini, până în înal- 
tul cerului. Ea este expre- 
sia, simţirea şi conținutul 
spiritual şi moral al înain- 
taşilor, altfel se pierde în 
ruşine şi în neputinţa de a 
avea locul ei aici şi identita- 
tea sa în lumea valorilor. 

Cine iubeşte frumosul, 
cine se îngrijeşte de suflet, 
cine vrea să rămână simplu 
şi profund autentic, cine 
vrea să calce pe urmele 
marilor pustnici, curați la 
inimă, şi cine vrea să rămâ- 
nă în comuniune cu moşii 
şi strămoşii care au ridicat 
Biserica prin liturghisire şi 
viață limpede, 
duhovniceşti de ideală 
trăire, să vină regulat la 
Biserică şi să asculte Sf. 
Liturghie în întregime, cu 
evlavie, cu sete şi cu foame. 
Să vină la această fântână a 
multor - daruri, unde s€ 
împarte har, se tămăduiese 
suflete și trupuri, unde se 
aude numai rugăciune și 
unde se manifestă numai 
dreapta credință. In ea stau 
Părinţii, ca un nor de mar- 
tori, atenţi la felul cum o 
cinstim, cum o apărăm, 
cum o învăluim în haina 
spirituală a tradițiilor şi 
cum ne facem ei ofrandă. 

In Biserică cum se intră, 
se vede scara lui Iacov şi în 
capul scării pe Domnul 
Dumnezeu grăind: “Eu 
sunt.... Eu sunt Domnul 
Dumnezeul tău”. Se mai 
vede nesfârşita caravană de 
sfinți, de arhierei, de preoţi 
înconjurați de moşii și 
strămoşii care au liturghi- 
sit pe pământul ţării 
româneşti și au legat-o în 
zborurile lor, cu rugăciunile 
lor, de tăriile Puterilor 
Cereşti. Cu aceștia se intră 
în procesiune și se mur- 
mură serafic Sfânta Litur- 
ghie şi se merge în cadența 
veacurilor şi a veciilor. 

Altarul, preotul şi popo- 
rul formează o inimă și un 
cuget. Cântările şi mişcările 
preotului se răsfrâng în 
sufletul colectivităţii. Bise- 
rica se transfigurează în 
catedrală interioară în care 
fiecare se simte ca o piatră 
vie (IL Petru 11.5). Biserica 
nu mai este așezământ, nu 
mai este lăcaș, ci un orga- 
nism, un laborator duhovni- 
cesc, o inimă. 

Sf. Liturghie cu ecteniile 
și rugăciunile, poartă pece- 
tea adevărului. Preotul 
liturghiesitor nu declamă, 
ci afirmă. Afirmația - este 
categorică și ea instalează 
certitudinea prezenţei lui 
Dumnezeu în conştiinţa și 
inima omului. 

Dacă Sf. Liturghie este 


pe culmi 


FEBRUARIE 1984 


SFÂNTA LITURGHIE 
IZVOR DE VIAȚĂ NOUĂ 


urmărită pe firul rânduielii 
ei, creştinul îi poate admira 
sublima unitate lăuntrică. 
Sf. Liturghie prezintă pe 
însuși Domnul lisus, Cel ce 
a înviat din morți şi are şi 
puterea de a învia pe cei 
morţi, care trăiesc fără să 
ştie că au murit, cei din 
categoria fiului risipitor. 
Sf. Liturghie mijloceşte 
daruri şi haruri care pot 
face din mizeria umană 
desăvârşire şi din înspăi- 
mântatul de viaţă, o per- 
sonalitate de “statura” 
Domnului lisus (Efeseni IV, 
13, 15). 

Momentul în care preo- 
tul liturghisitor are ocazia 
de “a: -exterioriza harul pe 
care îl posedă este atunci | 
când intonează ““Iubi-Te-voi 
Doamne". Este o im: 
presionantă_ mărturisire 
înaintea lui Dumnezeu cu 
care stă de vorbă şi înaintea 
oamenilor. Aceste cuvinte 
ale Psalmistului al căror 
ecou sacru se răsfrânge în 
conştiinţa religioasă a lumii 
de-a lungul a trei mii de 
ani, răsună şi acum cu tot 
prestigiul vechimii lor și 
formează si astăzi progra- 
mul de, viață al preotului de- 
la Altarul Domnului. 

Când preotul afirmă: 
“Acesta este Trupul Meu.... 
Acesta este Sângele Meu” 
emotivitatea sobră, smere- 
nia de simplu purtător care 
transmite un înalt mesaj, 
purifică vorbele, cuvintele 
devin fluide, își pierd greu- 
tatea lor de lut şi formează 
cea mai curată transparen- 
ță a adevărului dogmatic. 
Accentul care se pune pe 


verbul  “teste'” extinde 
planul implicaţiilor până la 
dimensiunile cosmice. 


Acest accent iradiază bucu- 
ria că Dumnezeu se desco- 
peră şi este, este în total, 
este în toată pâinea îngeri- 
lor şi a oamenilor, este şi pe 
Sfânta Masă, în pâine, după 
propria Lui destăinuire și 
poruncă. 

Legătura adevărată cu 
Dumnezeu se face prin 
Sfântul Potir. Aici. toate 
dramele eului uman, toate 
înfrângerile penibile şi 
lucrurile biruitoare sunt 
dumnezeieşte  elucidate. 
Creștinismul trăiește pen- 
trucă se hrăneşte din Sf. 
Potir, altfel. ar pieri de 
inaniție. Nu poate exista 
creştinism fără Sf. Potir. 
Cine nu se împărtășește cu 
Domnul euharistic, poate 
afla multe despre EI, poate 
face speculaţii, căci-nu este 
temă mai pasionantă decât 
prezenţa lui Dumnezeu în 
“istorie. Dar cercetătorul nu 
va putea şti nimic despre 
iluminarea proprie prin 
Sfânta Impărtășanie, des- 


—— Pr.Dr.Petre POPESCU 


pre prietenia lui lisus care 
ne însoţeşte ca odinioară pe 
călătorii apostoli spre 
Emaus. Cunoaşte faptele, 
dar nu are certitudinea per- 
sonală, material şi spiritual 
tangibilă a acestui fapt. 
Aceste cunoştinţe, aceste 
explorări din spaţiul sufle- 
tului, sunt importante, dar 
în ele nu se află prezenţa 
vie a lui Dumnezeu. Fără 
prezenţa vie a lui Dumne- 
zeu, oferită de El însuşi 
oamenilor, ideile se 
prăbuşesc. Creștinismul nu 
este o idee despre mântuire, 
ci este opera reală a Mân- 
tuitorului, este mântuirea 
însuşi. In Hristosul 
preoții şi creştinii află şi 
“virtutea” şi "întărirea" şi 
scăparea” şi “izbăvito-. 
rul”. Din acest focar sclipi- 
tor s'au aptins în trecut şi 
se aprind şi astăzi lumini 
de evlavie. Astăzi, şi în spe- 


cial astăzi, ca în Noaptea 
învierii, când preotul ros- 
teşte cu glas înalt: ''Veniţi 
de luaţi lumină”, luminile 
se aprind în tăcere una câte 
una, una dela alta, lumină 
din lumină şi se văd 
luminate şi chipurile 
sfinților şi ale oamenilor. 

Sfânta Liturghie repre: 
zintă o fuziune a tuturor 
artelor: arhitectură, pictu- 
ră, sculptură, muzică, 
elocință, poezie, meditaţie, 
toate se întâlnesc şi se 
susțin admirabil una pe 
alta. Ingemănate în sinteză 
sfințeniei şi depuse la 
picioarele Crucii ele sunt 
semne ale rugăciunii şi ale 


euharistie din “Sf. Potir, slujirii. lui Dumnezeu.____ 


Biserica arată calea care 
duce la cetatea viitoare. In 
Biserică se formează o uni- 
tate de conştiinţă, când fie- 
care lasă la o parte “grija 
cea lumească” şi toți se 


unesc in credinţa întrun 


Asii 


CUVANTUL ROMÂNESo 


singur adevăr, acela al care le cutreieră sufletul. 


prezenţei lui Dumnezeu şi 
al împărtăşirii cu EL. 
Aluatul care face să 
crească strădaniile sireali- 
zările slujitorilor Bisericii 
este Sfânta Liturghie. In 
Sfânta Liturghie Dumnezeu 
este preamărit ca Tată, cu 
cântare; cu vorbă şi cu meta- 
nie, aşa cum Însuşi Domnul 
lisus a cântat, a îngenun- 
„chiat şi s'a rugat, dând ast- 
fel un exemplu etern de 
comportare înaintea Tată- 
lui, “tuturor fiilor. lui 
Dumnezeu. Sub formele ex- 
terioare ale slujirii litur- 
gice, sub formele fixe şi de 
veacuri aceleaşi, palpită 
_ceva_ viu şi actual, - ceva: 
atrăgător; Sub aparențele 
stereotipe, sub aspectele 


când se roagă. In formele. 
liturgice sunt comorile 
Duhului Sfânt, cele mai 
inalte adevăruri dogmatice 
ale Revelaţiei și ale Haru.. 
lui. - Formele exterioare. 
sunt nave zburătoare peste 
aceste întinderi populate de 
înalte duhuri. 


Sf. Liturghie se nevoieşte 


să refacă în om puritatea 
originară. Poporul nostru 
credincios n'a pus niciodată 
accentul 
lisus. El a fost mişcat și pe 
el l-a marcat ftumusețea 
morală a persoanei şi vieţii 
Lui, pe faptul că El a întru- 
pat, idealul bunătăţii şi al 
ONE LE CAL pa 


pe minunile lui 


Sf. Liturghie este esența” 


decorative se află un sub- creştinismului, Cu Sf. 
“strat duhovnicesc mai adânc Liturghie începe, se con-- 


decât oceanele, mai mişcă- 
tor decât valurile mărilor, 
mai intins decât galaxiile pe 


Biserica dintre cele patru văi, Vâlșănești, Argeș. 


tinuă și se îricheie totul. 
Atât. Atât este deajuns, ba 
incă şi de prisos. [ai] 


FEBRUARIE 1984 


PAGINA 13 


EVANGHELIA EXILULUI (Februarie 1984) 


(JL CE 
as LI 


ARMA RUGĂCIUNII 


———— Sergiu GROSSU—— 


Impreunarea noastră cu 
Dumnezeu, comuniunea 
mistică, supranaturală, cu 
Absolutul, se realizează în 
mod intim în taina rugăciu- 
nii. Noi „trăim prin 
rugăciune și creştem, ne 
dezvoltăm spiritualitatea, 
prin rugăciune, care este 
respirația “omului ascuns 
al inimii”, vibrația sufletu- 
lui omenesc, în căutarea 
obârşiilor sale divine. 

Viaţa creştină îşi întinde, 
continuu, crengile de 
lumină şi umbră, şi îşi suie 
prinosul roadelor ei, sub 
bolta eternității, pe haracul 
imaculat al rugăciunii, fără 
a ţine seama de vicisitudini 
sau vremi de prosperitate, 
de prăbuşiri sau stări 
euforice. Când îngrijorările, 
lipsurile sau nevoile de tot 
felul păreau să ne întu- 
mece ființa, în România 


-—otăunistă, când hărțuielile 


securității ne diminuau 
elanurile,  derutându-ne 
existenţa precară, noi 


căutam să aducem suspinu= 


rile inimii la cunoștința 
lui Dumnezeu, "prin 
rugăciuni şi cereri, cu 
mulțumiri” (Filipeni. 4.6.). 
Când ispitele, într'o socie- 
tate materialistă, 
învrăjbită, imorală, ne luau 
cu asalt şi ne pregăteau 
căderea în păcat, noi aler- 
gam la adăpostul Celui Prea 
Inalt şi-l ascultam îndem- 
nul: “Rugaţi-vă ca să nu 
câdeţi în ispită”' (Luca, 
22.40)! Când, față în faţă 
cu şiretenia serviciului de 
cadre, vroiam să căpătăm 
înțelepciune - acea înţelep- 
ciune care “vine de sus” --, 
noi o ceream, prin 
rugăciune, dela Dumnezeu, 
“care dă tuturor cu mâna 
largă şi fără mustrare” 
(lacov, 1.5). Când cir- 
cumstanțele politice mai 
sus amintite ne aduceau, 
din cauza puținătăţii... cre- 
dinței. şi a  vegherii, în 
situația penibilă a călcării 
poruncilor, noi ne rugam ca 
şi Psalmistul: *“Te chem din 
toată inima mea: ascultă- 
mă, Doamne, ca să păzesc 
orânduirile Tale! Te chem: 
mântuieşte-mă, ca să 
păzesc învăţăturile Tale!" 
Strigătul acesta salutar, 
țâșnit fie din vâlvătaia 
credincioşiei, fie din pro: 
funzimea smereniei, fie din 
recunoaşterea fărădelegilor 
pe care le-am săvârşit, se 
desprinde -- predominant -- 
din primele trei Evanghelii 
ale lunii. “Ai milă de 
mine, Doamne... Doamne, 
ajută-mi!”, Il întâmpină pe 
Isus femeia Cananeancă, a 
cărei fiică era '“'muncită rău 
de un drac.” “Dumnezeule, 
ai milă de mine, păcă- 
tosul!”, se bate cu pumnul 
în piept vameşul din pilda 
binecunoscută, stând depar- 
te, probabil într'un colț de 
templu, şi cu ochii pironiţi 
in pământ. **Tată, am păcă- 


tuit împotriva cerului și 
împotriva ta, nu mai sunt 
vrednic să mă chem fiul 
tău!”, îl auzim, rugându-se, 
pe Fiul rătăcit, cel care se 
întoarce, cu lacrimi de 
căință, dela roşcove şi 
porci, după ce “şi-a risipit 
averea, ducând o viață 
destrăbălată.” 


Xa 


Rugăciunea izvorăşte din 
dor: un dor imens după 
Dumnezeul cel viu şi adevă- 
rat, pe care sufletul nostru 
Il vrea şi-L caută, ca pe o 
posesiune  lăuntrică in- 
dispensabilă vieţii spiri- 
tuale. Dumnezeu trebue să 
devină desfătarea celui ce se 
roagă şi obiectivul unic al 
rugăciunii sale permanente. 
In rugăciune, sufletul se 
revarsă în. afară, pentru a 
se contopi cu Dumnezeu, 
sau, -cum spune Biblia 
despre Ana, în rugăciune 
“îmi yărsam sufletul inain- 
tea Domnului”. > 


Un creştin nu poate trăi 


nu poate evolua din punct 
de vedere duhovnicesc, nu 
este capabil să se 
împotrivească răului din el 
şi din lume, fără arma 
rugăciunii. In special noi, 
Românii din Exil, care tân- 
jim după plaiurile natale şi 
așteptăm nu număi ''ceruri 
noi şi un pământ nou”, ci 
şi o Românie nouă, liberă, 
transfigurată, avem nevoie 
de această armă a umilinţei 
şi a dependenţei de Dumne- 
zeu, cu miraculoase efecte 
tămăduitoare. Pentru că în 
Sf. Scriptură scrie: *Dacă 
poporul Meu, peste care 
este chemat Numele Meu, 
se va smeri, se va ruga şi va 
căuta Faţa Mea, şi se va 
abate dela căile lui rele, îl 
voi asculta din ceruri, îi voi 
ierta păcatul şi-i voi tămă- 
dui ţara” (2 Cronici, 7.14). 
“Din nefericire, noi nu 
suntem sinceri, de cele mai 
multe ori, în rugăciune, 
căci ipocrizia îşi aplică am: 
prenta-i ticăloasă, anulând 
mesajul sufletului în lauda 
sau cererea adresată lui 
Dumnezeu din obişnuinţă, 
în chip demagogic. Si astfel, 
rugăciunea ajunge o simplă 
farsă,  0-— mascaradă 
blamabilă, făcută '*'de ochii 
lumii”, identică, în plus, cu 
visteria rea şi fariseică a 
inimii, care s'a îndepărtat 
de Dumnezeu, sclerozându- 
se: “Norodul acesta se 
apropie de Mine cu gura și 
Mă cinsteşte cu buzele, dar 
inima lui este departe de 
Mine” (Matei, 15.8). 

O rugăciune fățarnică va 
face uz, cu regularitate, de 
un debit verbal irezistibil, 
bolborosind “aceleași vorbe 
ca păgânii”, şi iva fi 
lăudăroasă, plină de îngâm- 
fare, neconcludentă, aidoma 
rugăciunii fariseului 
reprobat de Isus, care sta în 


„ Psalmistului, 


picioare şi zicea, în sinea 
lui: “Dumnezeule, [ţi 
mulțumesc că nu sunt ca 
ceilalți oameni, hrăpăreţi, 
nedrepți, preacurvar sau 
chiar ca vameşul acesta. Eu 
postesc de două ori pe 
săptămână, dau zeciuială 
din toate veniturile mele” 
(Luca, 18. 11-12). 

Să fim atenţi ca nu 
cumva, rugându-ne  pripit, 
superficial, să ridicăm spre 
cer cuvinte inutile, 
neasucultate, respinse de 
Dumnezeu, lepădate. Barie- 
ra care ne desparte, în 
rugăciune, de Tatăl nostru 
ceresc, este insăşi calitatea 
inferioară a acestei 
rugăciuni, adeseori im- 
pregnată de  formalismul 
unui  bigotism sau 
automatism religios inac- 
ceptabil. Căci Dumnezeu, 
numai “dacă cerem ceva 
după voia Lui, ne ascultă” 
(1 loan, 5.14). 


xx 


Noi ne rugăm în virtutea 
faptului că suntem copii ai 
lui Dumnezeu. 

lar rugăciunea noastră 
este fundamentată pe 
dogma răscumpărării, pe 
legământul cel nou al înfie- 
rii. "Pentru că sunteţi fii - 
explică Ap. Pavel taina 
rugăciuni creştine -- 


Dumnezeu ne-a trimis în 


inimă Duhul Fiului Său, 
care strigă: “Ava”, adică 
“Tată.” 

Dacă lov, sub Lege 
aflându-se, găseşte de 
cuviință să mărturisească: 
“Totuşi n'am făcut nicio 
nelegiuire şi rugăciunea 
mea totdeauna a fost cura: 
tă”, cu atât mai mult 
Evanghelia pune în valoare 
pe cei ''ce chiamă pe Dom- 
nul dintr'o inimă curată”, 
pe cei ce, în puritatea 
rugăciunii, au puterea ier- 
tării, a suprimării împotri- 
virilor din lăuntru. 

De vreme ce simţim în 
inimă Duhul Fiului, să ne 
rugăm “cu buze nepre- 
făcute", după exemplul 
mulțumind 
lui Dumnezeu pentru toate 
încercările prin care ne-a 
trecut, dela plecarea noas- 
tră din ţară, şi rugându-ne, 
mai ales pentru cei ce ne-au 
schingiuit şi ne;au aruncat 
în temniţele comuniste. Să 
ne arătăm, în rugăciune, 
supunerea desăvârșită a 
toleranței şi-a iubirii, indi- 
ferent de lacrimile ce ne 
podidesc şi de dorurile ce ne 
macină ființa  dezrădă- 
cinată, indiferent de 
conținutul amărui al paha- 
rului pe care-l mai avem de 
băut în cursul. pribegiei 
noastre nedorite, rostind, 
impreună cu Isus: '“Tată, 
dacă este cu putinţă, depăr- 
tează dela Mine paharul 


acesta! Totuşi, nu cum 
voiesc eu, ci cum voieşti 
Tu!” [m] 


UN MARTOR DESPRE UN MARTIR... 


Martirul Arhiep. Alexandru Rusu 
22 Noembrie 1884 - 23 Mai 1963 


Dr. Cornel H.Petrasevici 
a publicat un interesant arti- 
col. în . “National Review” 
( Revista Na ă ) -vol. 
XXXV, Nr. 10, Mai 27,1983, 
pp. 621-622... 

Articolul este întitulat: 
“FROM DARKNESS TO 
LIGHT” (Dela Intuneric la 
Lumină) şi are subtitlul ““A 
Papal Audiance”, (O Au- 
diență Papală ). 

Intre altele, Dr. Petra- 
sevici scrie mărturia lui 
despre martirul Arhiepiscop 
Alexandru Rusu. 

Dr. Cornel Petrasevici a 
trecut prin diferite închisori 
comuniste - din România, si 
a suferit tot felul de mal- 
tratări timp de 16 ani. In 
astfel de pelegrinări, dânsul 
a avut ocazia să fie închis 
în aceeași celulă cu Arhie- 
piscopul Rusu. In această 


situație, Dr. Peirasevicire- 


latează că Arhiepiscopul 
Alexandru Rusu, înainte de 


"a trece la cele vesnice, i-a 


spus: “Ia aminte, "fiul meu, 
că tu_vei supraviețui în 
această închisoare. Nu nu- 
mai că vei supraviețui, dar 
tu vei reuși să părăsești 
țara. Tuvei merge înAmeri- 
ca. Dar înainte de a merge 
în America, tu trebue să 
mergi în Italia si să vor- 
bești cu Papa”. i 

După acestea  Arhie- 
piscopul Rusu a adăugat: 
“Să nu te surprindă ceea 
ce eu îţi spun. Papa te va 
primi. Tu ai să-i spui ce 
s'a întâmplat cu Biserica 
noastră si cum Crestinătatea 
a înflorit prin suferințe si 
privațiuni încă mai mult 
decând era în bunăstare si 
înflorire. Spune-i Sfântu- 


lui Părinte cum noi suferim- 


si murim pentru Dumnezeu, 
pentru Papa si pentru mica 
nație din România. 

_ Dr. Petrasevici notează 
că îndoindu-se de eliberarea 
lui din închisoare, apromis, 
totuși, muribundului Arhie- 
piscop Rusu că va îndeplini 
ceea ce i-a spus. 


Bătrânul Arhiepiscop, 
care avea 82 de ani, a ținut 
să mai spună: “Tu în viață, 
ai o stea pe frunte. Această 
stea te va călăuzi acolounde 
trebue să mergi. Spune-le 
ceea ce ai văzut și cere-le 
să țină Credința”. 

Acestea au fost ultimile 
cuvinte ale Arhiepiscopului 
Alexandru Rusu, care, apoi, 
a trecut la cele veşnice, în 
23 Mai, 1963. 

Dr. Petrasevici mențio- 
nează  că- aflând despre 
moartea Arhiepiscopului 
Rusu, prizonierii au făcut 
o mică lumînare din zâren- 
țele de bumbac, unse cu gră- 
simea adunată din sărăcă= 
cioasa lor mâncare. La lu- 
mina acelei luminări, pri- 
zonierii au cântat şi s'au 
rugat și au deplâns moartea 
acestui martir creștin. 

Li ii 

Peste orice asteptări, 
Dr. Petrasevici a ajuns să 
fie eliberat din închisoare 
si să ajungă în Lumea Li- 
beră. Descriind această în- 
torsătură a lucrurilor, Dr. 
Cornel Petrasevici preci- 
zează: “In 3Noembrie, 1969, 
am părăsit țara mea natală, 
România, asa precum Arhi- 
episcopul Rusu a prezis”. 

Conform promisiunii fă- 
cute  muribundului Arhiep. 
Rusu, Dr. Petrasevici s'a 
oprit la Roma, în 13 Noem- 


„brie, 1969. Acolo,peste orice 


aşteptare, a obținut o 
audiență privată din partea 


Papei Pavel al VI-lea, în 


16 Noembrie, 1969. Audiența” 


era să fie de 5 minute. Papa 
Pavel la întâmpinat cu 
aceste cuvinte: “'Spune-mi 
ce s'a întâmplat cu Biserica 
Română de Rit Bizantin, și 
spune-mi ce s'a întâmplat cu 
Arhiepiscopul Rusu”. 

“Am spus Papei Pavel 
-scrie Dr. Petrasevici- nu 
numai dorința Arhiepiscopu-— 
lui (Rusu) ci şi cererea mai 
multor foști demnitari ro- 
mâni... Principala lor ce- 
rere a fost ca Sfântul Pă- 


rinte să nu cedeze presiunii 
comunismului și să nu facă 
concesii comuniștilor. Am 
spus Papii că poporul român 
preferă războiul decât scla- 
via spirituală”. 

Dr. Petrasevici -scrie 
mai departe- dându-și sea- 
ma că cele 5 minute au tre- 
cut și voind să plece, Papa 
i-a spus: “*Te rog continuă. 
Eu te înțeleg şi deasemenea 
înțeleg foarte bine pe poporul 
tău. Creştinii din țara ta 
si popoarele: de pre- 
tutindeni sunt în inima mea 
și în rugăciunile mele. Nu 
uita că eu sunt preot. Eu 
trebue să mă rog pentru 
fiecare, oriunde se află. 
Aceasta este singura mea 
armă !”, 


Audiența a durat 13 mi- 
nute. 


La toate acestea, credem 
că-i important să adăugăm 
dureroasa constatare, a Dr. 
Petrasevici: “Aici, în Sta- 
tele Unite, încă nu se crede 
îndeajuns cum popoare din 
alte părți ale lumii, și la 
ora actuală, îndură persecu- 
ţii şi chinuri pentru credin- 
ţa lor în Dumnezeu, manites- 
tând acelasi curaj ca si 
primii martiri”, 

“Mie mi s'a dat rarul 
prilej -conclude Dr. Petra- 
seyici- ca să cunosc și să 
trăiesc cu astfel de oameni, 
și rămânând în viață să fiu 
crainic a tăcutului lor marti- 
rai”. E 


Din câte știm, Dr.Petra- 
sevici s'a achitat de mi- 
siunea încredințată lui de 

Arhiepiscopul Rusu, publi- 
când, şi în trecut, articole 
despre martirajul Bisericii 
-Catolice de Rit Bizantin din 
România. 

D-lui Dr. Cornel H. Pe- 
trasevici, pentru misiunea 
îndeplinită, ține să-i pre- 
zinte deosebite felicitări: 


Par. lon POPA 


$ 


) 


PAGINA 14 


FEBRUARIE 1984 


CUVANTUL ROMÂNESC 


Să cutezăm a deschide, 
cu umilință şi smerenie, 
Cartea Neamului Româ- 
nesc, şi să desluşim semni- 
ficaţia, măreţia şi mesajul 
peste vremi ale unor mărețe 
fapte. 

Evenimente ca acela al 
Unirii se situează, prin ipo- 
teză, la extrema altitudine 
a experienței naționale şi 
sociale a unui popor. Oglin- 
direa lor în descrierea 
săvârșită de martorii care 
le-au trăit, precum şi în 
literatură şi artă, este 
înălțătoare şi însufleţi- 
toare. 

Oamenilor acelor vremi 
de glorie, făuritori de neam 


cipării la nşterea naţiunii 
„române, a statului național 
român modern. . 


- Realitatea acelor fapte se 


face cunoscută mai preg- 
nant, prin consecinţele 
durabile ale acestora, prin 
mesajul lor peste veac. 

Căci capitolul Unirii nu 
este nici astăzi încheiat. 
Cartea Neamului conţine o 
filă care nu s'a scris. 

In 1828 sa instaurat 
Protectoratul Rusiei asupra 
Principatelor. Ea le-a im- 
pus Regulamentele Organi- 
ce. Acestea nu -corespun- 
deau aspirațiilor naţionale 
ale Românilor. 

Revoluţiile din 1848 fură 
înnăbușşite. Armatele ruso- 
turce reinstalară , prin Tra- 
tatul dela Balta-Liman, 
stăpânirea străină în Prin- 
cipate. 7 

Emigrația dela 1848 
câștigă pe unii oameni poli- 
tici din Europa la cauza 

„română. Războiul Crimeii a 
făcut din problema Unirii o 
problemă europeană. 

Tratatul dela Paris din 
1856 zdrobi Protectoratul 
Rus înlocuindu-l cu garan- 
ţia colectivă a șapte puteri 
europene. Dată fiind imposi- 

„ bilitatea practică a obține- 
rii unui consens colectiv 
între acestea, Românii au 
putut să-și desfășoare lupta 
politică. A 

S'a stabilit consultarea 
populaţiei din Principate. 
In acest scop, au fost alese 
Divanuri ad-hoc,- tribune 
oferite națiunii române 
pentruca aceasta să demon- 
streze Europei capacităţile 
sale politice şi să-şi ex- 
prime voința de realizare a 
Unirii, 

Adunarea Ad-hoc a 
Moldovei şi cea a Munteniei 
“au votat pentru Unirea 
Principatelor, -neutralitate, 
autonomie, prinț ereditar 
străin şi Adunare Naţională 
reprezentativă. Astfel 


Românii au arătat Europei 
instinctul lor politic. 
„„ Ponderarea, punerea în, 


DIN TRECUTUL NOSTRU 


CĂILE DE LUMINĂ, DE 
JERTFĂ ŞI DE BIRUINŢĂ 
ALE NEAMULUI 


4 IANUARIE 185 


valoare a esenţialului, au 
arătat că Românii nu vor să 
lase pe seama străinilor 
soluționarea dorințelor lor. 

Printr'o Comisie de in- 
formare, Europa a luat 
direct contact cu realităţile 
din Principate. A devenit 
evident că acestora nu li se 
pot aplica soluții de import, 


întrucât ele au profunda lor 
originalitate de care lumea 
întreagă trebue să țină sea- 
ma. 
Convenţia dela Paris din 
1858, act de compromis, 
retrase Porții Otomane 
dreptul de a se amesteca în 
Principate, menținând 
garanţia comună a Puteri: 
lor europene asupra Princi- 
patelor. Moldovenii şi 
Muntenii putură să-şi 
realizeze visul lor deunitate 
națională. 

Prin dubla alegere. a 
Domnului Cuza la 24 
Ianuarie 1859, Românii au 
realizat singuri Unirea 
Principatelor Române în 
persoana Domnitorului. 

Desăvârşirea Unirii poli- 
tice și administrative a fost 
proclamată în 1861. O eră 
de reforme începu. Refor- 
mele majore ca de exemplu 
împroprietărirea, puseră 
însă pe Domnitor în con- 
flict cu Adunarea. 

Lovitura de stat a lui 
Cuza-Vodă instaură domnia 
autoritară şi permise 
modernizarea unor struc- 
turi ale țării, dar, în 1867 
Cuza fu nevoit să abdice. 
Guvernul Provizoriu consti- 
tuit oferi tronul Principa- 
telor Unite Prințului Carol 
de Hohenzollern, care îl ac- 
ceptă, devenind Domn al 
Tării Românești. 

Alexandru loan Cuza a 
fost un om sincer, integru, 
cu vederi largi, patriot de 
Patul, partizan hotărit al 


propăşirii rapide a ţării. 
Era un om încrezător în 
idealuri, lipsit de ambiţii 
politice personale, un 
reprezentant autentic al 
generației sale. 

Exilul românesc al 
vremii a avut o contribuţie 
de seamă la realizarea 
Unirii. Exilaţii români au 


Deschiderea Divanului ad-hoc la Bucureşti. Litografie de C. Popp de Szathmari 


participat activ la dezbate- 
rea problematicii legată de 
Unire prin memorii, 
adunări, editarea de jur- 
nale, audienţe solicitate la 
marii oameni politici, 
făcând mai bine cunoscute 
vrerile neamului românesc. 

Generaţia de atunci a 
exilului românesc s'a dis- 
tins prin spiritul de colabo- 
rare, prin absența 
ambițiilor politice per- 


“sonale, prin generozitatea 


şi lipsa de închistare, prin 
stăruința sa, prin idealis- 
mul și capacitatea ei de a 
deosebi idealul realizabil de 
speranța deșartă. 

Frumoasă și înălțătoare 
a fost epoca Unirii Princi- 
patelor! După istoria trăită 
a urmat apoi legenda. 
Legenda a conferit faptelor 
reale dimensiuni de mit. 
Eroi de mit au devenit Vodă 
Cuza, simbol al Unirii, al 
generozităţii și dreptăţii, şi 
Moş lon Roată, redus şi el 
la dimensiunea mitică a 
dreptății. Aşa, aceşti eroi 
au monumentul lor trainic, 
durat în inimile milioanelor 
de Români. 

In urma Războiului Ro- 
mâno-Ruso-Ture din 1877, 
din trupul României noi 
fu ruptă Basarabia, -răpită 
de Ruşi-, dar câştigarăm în 
schimb Dobrogea și neatâr- 
narea țării fu recunoscută. 

In 1913 România obține 
Cadrilaterul dobrogean 
prin pacea dela Bucureşti, 
încheiată în urma Războiu- 


Radu-Marin ROŞCANU— 


lui Româno-Bulgar. 

In 1918, la încheierea 
primului război mondial, în 
urma imenselor suferinţe şi 
a vitejeştilor fapte de arme 
săvârşite de fiii săi, 
România şi-a întregit hota- 
rele. Unirea cea mare, vis al 
lui Mihai Viteazul, putu să 
aibă loc. 


Basarabia proclamase 
Unirea ei în 9 Aprilie 1918; 
Bucovina, la 29 Noembrie 
1918. Transilvania, Crişana 
şi Maramureşul, prin glasul 
Episcopului luliu Hossu, 
proclamau la rândul lor la 1 
Decembrie din acelasi an 
Unirea lor cu Patria-Mamă. 

Actul istoric al Unirii a 
fost întrerupt brutal. Intâi 
în 1940 când, prin Dictatul 
dela Viena, din trupul 
Transilvaniei a fost rupt 
Ardealul de Nord, predat 
Ungariei, şi din al Moldovei 
au fost rupte Basarabia 
şi Bucovina, date pradă 
Rusiei. 


Conducătorul statului, 


“Mareșalul Antonescu, prin 


cuvintele sale cu răsunet 
istoric; “Copii, vă ordon 
treceţi Prutul”, ascultate 
cu sfântă înfiorare de 
întreaga suflare româneas- 
că, a refăcut, prin forța 
armelor, unirea Basarabiei 
şi Bucovinei cu  Patria- 
Mamă. Acestea au fost 
recucerite în lulie 1941. 
Apoi, spre sfârşitul celui 
de-al doilea război mondial, 
-în 1944-, România, care 
reprimise Ardealul de 
Nord, a fost ciuntită din 
nou.Ruşii ne-au răpit din 
nou Basarabia şi Bucovina, 
iar Bulgarii- Cadrilaterul. 
Fraţii nostri de dincolo 
de Prut au suferit vitregia 
cruntă a desnaţionalizării şi 
a genocidului. Populaţii 
întregi au fost dislocate şi 
deportate în Siberia. - 


lipsite-de legitimitate — 


“străine 


1944 însă, a însemnat şi 
pentru Tara Mamă, reculul 
cu un veac şi jumătate. 

Ne-am prăbuşit în hăul 
negru al trecutului. Am 
fost absorbiți, hulpav, de 
teroarea istoriei, şi proiec- 


taţi înapoi, în tunelul 
timpului. 
Ne-am regăsit astfel, 


zvârliți mult înapoi, în tim- 
pii dinainte de perioada 
afirinării idealurilor din 
1848. 

Au fost schimbate bru- 
tal, prin samavolnică im- 
punere din afară, institu- 
țiile politice şi sociale 
dinainte ctitorite. Acestea 
au fost înlocuite cu altele, 


Casca pai 
- spiritului 
creştinesc. 3 


lor pe lunga cale a istoriei, 
Românii le-au săvârşit sub 
semnul credinței. 

"*Bărbaţi cu  crucea'n 
frunte, căci oastea e creş- 
tină.” 

Creştini am fost; şi creş- 
tinesc a fost fiecare pas 
săvârşit întru indeplinirea 
destinului nostru naţional. 
N'au fost prezidate Adună- 
rile Obştei făuritoare a Uni- 
rii, de Mitropoliți? N'auzim 
noi încă, din negura vremii, 
glasul insuflețitor procla- 
mând Marea Unire al ace- 
luia ce avea să fie martirul 
şi Cardinalul Românilor, 
uliu Hossu? 

Acum, acea moştenire de 
aur e schimbată contra 
unui praxis de căpătat, 
lepădat de un veac mort şi 
adăpat din absurda filosofie 
străină a urii și delaţiunii 
instituționalizate. “ 

Idealurile perioadei 
Unirii au fost idealuri de 
libertate, de neatârnare, de 
unire, de slobozenia credin- 
ței, de împroprietărirea 


-țăranilor, de libertatea pre- 


sei. 

Aceste idealuri au fost în 
mare parte realizate în tim- 
pul glorios al Unirii Princi- 
patelor, dar astăzi, toate, 
nu mai sunt. 

Insă acum, ca şi atunci, o 
mână de Români luptă, în 
străinătate, pentru! aceleaşi 
idealuri, vechi de un veac şi 


jumătate. Independenţa, 
reîntregirea hotarelor, 
redobândirea libertăţilor, 


libertatea credinţei. 
Românii din exil pot duce 
această luptă , pe când fra- 
ţii lor din ţară sunt ampu- 
taţi în mod necruţător, de 
dimensiuni spirituale esen- 
țiale. Căci acolo arbitrarul 
şi nedreptatea înlocuiesc 


legea şi peste ţara spoliată - 


şi oamenii cu sufletul 
amputat, un Domn carica- 
tural stă cu minciuna şi cu 


4 


sus 


adulaţia la masă. 
Așa cum sa spus pe 
drept cuvânt, exilul face 
parte din destinul neamului 
românesc... Acum, ca şi în 
trecut, emigranții se află 
din nou în centrul istoriei 
patriei. i 
Acum, ca şi în perioada 
Unirii, se impune ca ei să 
preia şi să continue valorile 
care nu pot fi păstrate în 
țară, se cuvine ca ei să ţină 
aprinse aceleaşi făclii. 
Există o tragică asemuire. 
a efortului națiunii române 


în aspiraţiile sale de Unire 


şi neatârnare cu mitul lui 
Sisif, -al efortului umar 


a d ne a 

semnificaţie, no 
Românii din lumea liberă, 
putem găsi învățăminte de 
cald patriotism, de înalte 
virtuţi civice şi umane, de 
curaj, statornicie, de dărui- 
re şi încredere și, mai cu 


osebire. de Unire. 4 


Să învăţăm dar a ne folo- 
si de această rezervă nese- 
cată de energie spirituală, 
care este studiul înălțătoa- 
rei epoci a Unirii Principa- 
telor. 

Atunci, 
destoinici, 


puternici şi 
cultivând im 


libertate valorile proscrise . 


în Tara de dincolo de negu- 
ră, continuând 
culturală liberă sau cerceta- 
rea ştiinţifică, sau fiind 
martorii neobosiți ai setei 
omului de libertate, sau 
celebrând în libertate valo- 
rile creştine, sau 
aplecându-ne cu pietate 
asupra mărturiei martirilor 


credinţei noastre primite în 


păstrare din străbuni, sau 
lăsând celor ce vin după 
noi, neîntinate, valorile pri- 
mite în păstrare 
părinţi, ne vom afirma ca 
urmaşi pioşi ai ziditorilor 
de ţară. 


Atunci vom putea râvni 
cu îndreptăţire să fim. 
partași la scrierea ultimei 
file de desăvârşire a Unirii 
şi  neatârnării neamului. 


Atunci vom putea rosti cu 
adevărat, cuvintele atât de 
actuale ale mesajului către 
primul Domn al Tării 
Românești: 


“Fă, o Doamne, ca prin 
dreptatea Europei, prin dez- 
voltarea - _ instituțiilor 
noastre, sa mai putem ajun- 
ge la acele timpuri glorioase 
ale nației noastre, când Ale- 
xandru cel Bun spunea amba- 


sadorilor  Impăratului dela | 


Bizanţ că România nu are 
alt ocrotitor decât. pe 
Dumnezeu şi sabia sa. sall; 


creaţia . 


din + 


-»u 


i 9 epi 


RR ROMÂNESC 


ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU 


Mihail EMINESCU 


FEBRUARIE 1984 


| Arostinumele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiunii ruseşti - 


PAGINA 15 


O VALOROASĂ LUCRARE DESPRE BASARABIA 


- Inbiblioteca Congresului 
“Ţhe Library of Congress”; 
in Washinton, D.C., am gă- 
şit o broșură documentară, 
foarte valoroasă, de care nu 
ştie aproape nimeni şi care 
m este pomenită în nici una 
din bibliogr afiile sau cărțile 
despre Basarabia. 
Brosura, care este scri- 
| să înlimba engleză, are 32de 
ini, si poartă titlul “*BA- 
“SARABIA ”. Autorul ei este 
JOHN KABA. Nicipe copertă 
si pici în cuprinsul ei nu sea- 
“rată nici numele editurii nici 
a locului unde a fosttipărită. 
Este mai mult ca sigur căa- 
ceastă broșură a fost tipărită 
de autor $ si trimisă de elîn- 
suși unor. biblioteci Publice. 
"Dintr'un dosar păstrat i în 
“arhiva Universității Stan- 
„ford, California - Stanford 
University, The Hoover In- 
stitution for War,Revolution 
and Peace, Pale, Alto, Cali- 
fornia, care conține peste 100 
de documente, rămașe dela 
John Kaba; rezultă că acesta 
a fostcăpitan în armata ame- 
"picană, făcând parte din 
“Quarter. Master Corps” - 
| Corpul de aprovizionare al 
j 


armatei -. 

Căpitanul Kabaă s'a născut 
în Transilvania, unde apri- 
mil sioarecare educație.Cu- 
noștea_ la perfecție limbile 
roirână și maghiară. Din ca- 

uză că vorbea aceste limbi, a 
fost atașat pe lângă Misiunea 
| Americână de Ajutorare din 
| Paris, de la 18 Aprilie până 
la 29 Iulie 1919. Misiunea din 
Paris l-a pus la dispoziţia 
Misiunii Americane de Aju- 
torare din România (Strada 
Batistei No. 7). După sosirea 
sa la București, Ia 2l Aprilie 
1919, Căpitanul Kaba estetri- 
mis în Basarabia, cu misi- 
unea de a supraveghea dis- 
tribuirea ajutoarelor ce erau 
trimise de Armatele Aliate 
i esa a raporta asupra 
starilor de lucruri de acolo. 
După ce soseşte Ia Chisinău, 
> luându-și reşedinţa la Hote- 
ll Savoie, prin scrisoarea 
din 30 Aprilie 1919, scria în 
limba română; Kaba cere 
Generalului Comandant al 
Corpului 5 de Armată să se 
poată folosi de serviciul te- 
legrafic militar şi de servi- 
Ciul de curier militar, între 
Chisinău şi Bucureşti, pen- 
tru 'comunicările la” îndepli- 
nirea misiunii de ** însăr- 
cinat să ajuţ autoritățile ci- 
vile înalimentarea poporului 


cale, Căpitanul Kaba trimite 
de rapoarte, telegrame ş si 
note informative, care segă- 
sese păstrate î în arhiva uni- 
otelu Stanford. 
Pe baza acestor rapoar- 
ia â datelor culese din alte 
e sia impresiilor câști- 
iai în timpul celor două luni 
âl a fost în Basarabia (Apri- 
până în Iunie); Căpitanul 
ba. a întocmit raportul fi- 
mu pe care apoi l-a trimis 
ISiunii Americane de Aju- 
paie din Bucureşti, tipă- 
ndu-] apoi și distribuindu-l 
ai intre prieteni şi la Bibli- 
ecile publice. "Regretatul 
Sa prieten P Pandele Talaba, 
N Veteran şi un bun Român 
nit în iceâstă țară acum 60 
âni; avea în posesia sa un 


din Basarabia”?. Pe această- 


exemplar a] acestei broșuri, 
pe care îlprimise chiar de la 
autorul ei. In baza acestui 
exemplar, căruia îi lipsea 
coperta, singura care purta 
mamele autorului; am putut 
da de urma exemplarului 
brosurii care se găsește î în 
Biblioteca Congresului. 
Brosura “Basarabia” s 
poate împărți în patru. Sa 
tea I (pag.1-7), are o introdu- 
cere şi cinci capitole cu im- 
presii și constatări făcute de 
autor în Basarabia. Partea a 
M-a (paginile 8 -29)este o 
descriere a Basarabiei, geo- 
grafie, economie, etc. 5 
Partea a III-a (pag. 29 - 32), 
are date cronologice istorice 
Si partea a IV-a, încheierea. 
Cea mai interesantă este 
partea 1. In scurte capitole 
autorul descrie lapidar, cele 
văzute si trăite, în timp de 
două luni în Basarabia, în lo- 
curile pe care le-a vizitat, 
cum scrie e]... :* călătorind 
din oraş în oraș, din sat în 
sat cu automobilul, trăsura, 
călare si pe jos, cu trenul 
de persoane sau de marfă”, 
apucând-o de la “Chisinău 
spre Nord și spre Sud”. In 
capitolul cu titlul “Incredere 
în Statele Unite și Anglia”? 
își exprimă mirarea că 
tă lumea Ştia că este 0- 
fițer în armată Statelor Uni- 
te”. Stirea aceasta mergea 
cu repeziciune nemaipome- 
nită înaintea sa. Când sosea 


în vre'o localitate, lumea îl 


știa şi aştepta, salutân- 
du-I7-. ca pe reprezentantul 
trimis de America,salvatoa- 
rea umanității 2, aștep- 
tându-se să le aducă ajutoa- 
re în hrană, îmbrăcăminte 

şi medicamente. 

In capitolul *“Limba Ro- 
mână Se Vorbește Pretutin- 
denea””, autorul arată că es- 
te de ajuns să cunoşti limba 
română, pentru ca să te poți 
înțelege cu lumea și des- 
curca; pentru că ... ** do- 
uă treimi din populație ( 2 
milioane )sunt Români (Mol- 
doveni)...”! Din convorbirile 
ce le-a avut cu câțiva-inte- 
lectuali ruși, care vorbeau 
românește, aceștia i-au 
mărturisit. că în i... timpul 
regimului rusesc copiii ce- 
lor două milioane de români 
m aveau voie să înveţe lim- 
ba lor maternă înșcoli, fiind 
forţati să înveţe limba, celor. 
300.000 de Ruși. 

In capitolul “Guvern Ro- 
mânesc”! scrie că „. “'mai 
mult de două treimi dinpopu- 
lație este cu desăvârsire 
mulțu mită de trecerea de la 
regimul autocratic rusesc, 
la regimul politic constituţi- 
onal al guvermului român”. 
Descrie cu multă emoție 
participarea sa la sărbători- 
rea zilei naționale de ZECE 
MAI, în orașul Bălți, impre- 
sia adâncă ce i-au făcut cu- 
vântările rostite. Micile ne- 
mulțumiri, unele abuzuri să- 
vârşite, sunt regretabile, 
dar se explică prin faptul că 
„„„ Basarabia este o provin- 
cie situată în zona de război 
a armatei române ”, ex- 
primându-și convingerea că 
lucrurile se vor îndrepta, 
când va trece această peri- 
oadă. 

In capitolul *“Bolşevism”” 


- zaţiei” 


descrie că după căderea Gu- 
vermului Kerensky din Mos- 
cova, trupele rusești care se 
retrăgeau de pe front, la ca- 
re s'au alăturat și câțiva 
““netrebnici locali”, au je- 
fuit casele, au dat foc și au 
distrus proprietățile şi au 
maltratat și terorizat oame- 
nii, convingând prin acestea 
lumea despre “aceia ce le va 
aduce regimul bolșevic 1: 
Lumea de ispravă 's'a or- 
ganizat, ușurând aceea cea 
urmat, adică -.. “chemarea 
adresată Guvernului Regal 
Român, de a le sări în aju- 
tor și de a-i apăra”! şi apoi 
la unirea Basarabiei cu Pa- 
tria Sa Mamă România. “Eu 
consider - scrie Căpitanul 
Kaba - că masa poporului 
basarabean - Românii, țăra- 
nii ruși, Nernţii, Polonezii, 
etc. = sunt imuni la doctrina 
bolşevică. Singurul pericol 
pe care -1 văd sicare este cu 
mult mai evident aci, decât în 
alte țări europene, ar fi ca m 
cumva bolşevicii de peste 
râul Nistru” să treacă si să 
cucerească ţara, distrugând 
și jefuind tot ce le va ieși în 
cale...”? 

In capitolul ** Armata 
Română în Apărarea Civili- 
se face un. elogiu 
meritat al armatei române; 
așa cum a văzut-o în plină 
acţiune, un ofițer al armatei 
americane, care purta în ip 
nima sa, adânc sădite senti- 
mente românești din Tran- 
silvania. ““Armata română 
- scrie Căpitanul Kaba = ve- 
ghiază_ la grâniţele civiliza- 


iei, să o salveze de la dis- 


trugere, să salveze progre- 
sul de veacuri alomenirii de 
la umilitoare retrogradare, 
să salveze Europa și pro- 
babil restul lumii, de soar- 
ta cea rea și mizeria cea că- 
zut pe nenorocita Rusie. 
Stând aci nu poate să nu-mi 
treacă prin minte că,a mar- 
ginea de Apus a României, la 
râul Tisa, aceiași Români 
luptă împotriva "Republicii 
bolsevice a lui Bela Kun... 
Soldaţii români se luptă în 
uniforme. zdrențuite, des- 
culți și adeseori flămânzi. 
La Tighina (Bender), Soroca 
şi Hotin, unde am vizitat li- 
niile frontului am văzut sol- 
dați desculți, în zdrențe, a- 
vând doar o clipă de răgaz 
după o bătălie cu bolsevicii. 
Am gustat din hrana lor, le- 
am vizitat locurile lor de a- 
dăpost. Iţi face impresia că 
abia îşi țineau sufletul în 
trupurile lor; dar apoi 
îți dădeai seama că te înse= 
Jai, ei aveau un moral foarte 
ridicat, moral care nu cred 
să mai existe altundeva de- 
cât în armata română. Osta- 
sii sunt buni, bine instruiți. 
ascultători, se mulpumesc cu 
puțin, dar în ciuda acestora 
sunt în stare să înfăptuiască 
lucruti mari, tot aceia ce se 
aşteaptă de la €i să facă..”? 
Partea a I-a, cuprinde 
date geografice $ si de geogra- 
fie economică-Sunt descrise 
cele nouă judeţe, cu o scur- 
ță caracterizare a specificu- 
lui fiecăruia. Găsim aci da- 
te esențiale despre Basara- 
bia, din domeniile: populaţie, 
sol, agricultură, comerț, 
cultural. economic, social, 


Miron BUTARU————— 


educativ şi altele. 

In partea a III-a, esteo 
cronologie istorică a Ba- 
sarabiei din cele mai vechi 
timpuri (630 î.Chr.) până în 
anul 1918 când - scrie Căpita- 
nul Kaba - .. “în vreme ce 
trupele rusești se ocupau cu 
jafuri şi distrugeau tot ce 
găseau n calea lor; Sfatul 
Tării şi Guvernul Basarabi- 
ei voiau unirea cu România 
pentru ca să o salveze de 
bolşevism!?. 

Capitolul VI, cuprinde o 
scurtă încheiere în care au- 
torul emmeră nevoile cele 
mai mari ale Basarabiei, ca- 
re sunt: Tratat de pace sau o 
Declaraţie a Marilor Puteri 
prin care să se recunoască 


unirea; căi ferate, drumuri, 
fabrici pentru a produce 
mărfuri pentru cei 3 mili- 
oane de locuitori; masini 
și produse | agricole și îlo- 
ță maritimă, pentru exportul 
produselor. 

Harta Basarabiei care 
însoțește broşura, are nu- 
mele localităților, râurilor 
și munților î în limba română 
și mențiuni în limba france- 
ză asupra compoziției popu- 
lației de judeţe, producțiile 
agricolă si industrială și 
alte date importante. 

La sfârşitul broşurii este 
un sumar al celor 43 de ca- 
pitole. 

Brosura BASARABIA 
scrisă de CăpitanulJohn Ka- 


bă, din armata americană, 
merită să fie trecută în is= 
toriografia cărților despre 
Basarabia Şi să fie cunoscu- 
tă de toată lumea. Sunt pa- 
gini de istorie, scrisă fără 
ură sau părtinire, documen= 
te autentice Și convingătoa- 
re asupra stărilor de lucruri 
din Basarabia din primăva- 
ra anului 1919.Dovadă puter- 
nică pentru susținerea a- 
devărului că unirea Basara- 
biei cu Patria sa Mamă Ro- 
mânia a avut la bază liberta- 
tea de voință a poporului din 
Basarabia, în exprimarea 
dreptului său de autodeter- 
minare națională. 


Vânătoare de stafii 


E greu a mai găsi un 
popor pe lume care dela 
Traian încoace să fi fost 

- mereu prin poziția sa geo- 
grafică, scut al civilizației 
si libertății bătrâmilui con- 
tinent. Căci de el, de po- 
porul român, se loviră rând 
pe rând Mongolii, Turcii, 

» Tătarii,. Cazacii. se loviră, 
pentru că nici una din a- 
ceste hoarde n'a venit vreo- 
dată cu gând bun la noi. 
Scopul lor erau stoarceri. 
de galbeni, biruri în natură, 
tărădelegi și umilințe. 

In urma nenumăratelor 
victorii moldovene de pe 
câmpurile de luptă și mai 
ales acelor de sub conduce- 
rea lui Ştefan cel Mare și 
Ioan Vodă cel Cumplit, Ru- 
sii îsi dădură seama că Ro- 
mânil nu poate fi supus prin 
sabie. Si porniră pe o cale 
mult mai diabolică. Calea 
alianțelor mioldo-ruse în nu- 
mele creștinismului: cea 
dela sfârșitul secolului XV, 
cea din a doua jumătate a 
secolului XVI si cea dela 
mijlocul secolului XVI. A- 
lianțe care veacuri la rând 
rămaseră un bun al arhi- 
velor. Până în zilele noa- 
stre, când învățăcei dela 
Chisinău încep să purice a- 
ceste alianțe și pe o parte 
și pe alta, dând în vileag 
“adevăruri” potrivit cărora 
idealul de libertate al Ro- 
mânilor nu putea fi reali- 
zat niciodată cu propriile 
lor puteri, că fără mărini- 
mia Moscovei volnicia ro- 
mânească rămânea doar un 
dizerat irealizabil, că fără 
primirea țării Moldovei 

““sub înalta mână a țaru- 
lui” m ajungeau niciodată 
un popor recunoscut pe a- 
renă internațională. 

Anume acest “sub înal- 
ta mână a lui”? a făcut 
Chișinăul să sărbătorească 
vară aceasta 325 de ani de- 
la cea de-a treia alianță 
moldo-rusă, trecând, desi- 
gur, sub tăcere răzmerii 
boierimii contra lui Vasile 
Lupu care vroia să-și asu- 
me hegemonia asupra tutu- 
ror pamânturilor românesti. 
Răzmerij 


ță, ce îl aduce” în 
scaunul domnesc pe Gheor- 
ghe Stefan din care istoricii 
de pe malul Bâcului fac a- 
cum “fun înțelept domn al 


Nicolae LUPAN 
Moldovei” pentru ““meritul”? 
de a-l fi rugat pe țarul 
Alexei Mihailovici Romanov 
“să-l primească sub înalta- 
i mână împărăteasc㔺i''. , . 
să le fie tuturor creștinilor 
pravoslavnici singurul lor 
binecredincios stăpânitor 
crestin”. 

lată -chintesența. *'clar- 
viziunii” fostului logofăt ru- 
sofil al lui Vasile Lupu,așa 
cum 0 văd pretinsii isto- 
rici dela Chișinău, Russev 
și Lazarev, î în ciuda faptu- 
Îui că proaspătul voievod mu 
putea să aducă la îndepli- 
nire prete țarului ca 
Moldova. “'să m aibă nici 
un fel de înțelegere cu Leşii 
si să mu ducă prietenie 'cu 
dânșii”? Nu putea pentru 
că amme craiul Poloniei și 
prințul Transilvaniei îl a- 
jutaseră să urce treptele 
tronului. 

Dar, **mărinimos”! cum 
era, țarul îl anunța la 29 
Iunie 1656 pe Gheorghe Ste- 
fan că el, țarul, “a porun- 
cit să-l primească. . . îm- 
preună cu Tara Moldovei 
sub înalta mână a măriei 
sale împărătești în supuse- 


nie vesnică”. Această “'su- 
pușenie. veșnică” prevedea 
luarea în stăpânire a cetă- 
ților Chilia, Cetatea Albă, 
Tighina, daruri anuale ța- 
rului, participarea trupelor 
moldave contra Turcilor şi 
includerea economiei Mol- 
dovei în circuitul pieţei ru- 
sești. 

"In felul acesta Rușii își 
făceau rost de un adevărat 
cap de pod spre inima Euro- 
pei. Din fericire acest tra- 
tat cu dedesupturi | hapsâne 
m s'a realizat, căci solia 
rusească condusă de Ivan 
Baclanovski, în faţa căruia 
naivul voievod trebuia să de- 
pună juramânt de credință, 
ma ajuns niciodată în ceta- 
tea de scaun a Moldovei, 

Nenorocul însă a făcut 
ca acest pretins tratat să 
devină, cu ajutorul a tot 
felul de stafii, un precedent 
la I7Il, la 1812, la 1940 si 
la 1944, când Rusia răpește 
încă odată în mod mișelesc 
Basarabia, iar pe deasupra, 
ca despăgubire, Bucovina și 


ținutul Herţei. 
- Unde ești tu, Stefan, 
Doamne? [a] 


POEZIA CONTEMPORANĂ BASARABEANĂ 


DOINĂ 


Te-au purtat copiii'n lume 
Si te-au dus să te aducă 
== Pentru noi s'avem un nume. 


ANTON CODRU: 


Când te bea din corn haiducul 
Si pornea la răzbunare 
Pentru cântec, pentru țară, 


Ne-ai fost lacrima pe geană 
Si sărutul de codană, 
Arc cu ura strânsă”n coarde. 


Mântuire și'nceputul, 
Spadă!n curmezis cu scutul, 
Si făclie care arde. 


Ne-ai lășat ca moştenire 
Glasul tău din rădăcină, 
Cu un tremur de lumină, 


Pân'la buze mi-l aduc. 

Z Si-l împart ca o comoară, .. 
Ca nici când să nu dispară 
Numele duios de țară. => 


Doină, tu dintotdeauna, 


: Doină, tu - și mimai una, 
Doină, tu ne-ai zis penume |... 


d e Mame a Ohmi = e ccm 


pe 


ri null îns 


aan, qi 
m ei 


sar fi 


PAGINA 16 


FEBRUARIE 1984 


CUVANTUL ROMÂNESC 


FARA ARM 


Introducere. m mmărul din Ianuarie a.c. al Cuvântului Românesc, am publicat, 
scrisoarea Doamnei Elena Cuza, „pr in care își arăta satisfacția de a fi membră a Socie- 


tății de Cultură Macedo-Română. 


Tot din 'acea vreme, publicăm mai jos un fragment 


din Studiul etnic și statistic asupra Armânilor, „publicat de Ioan Neniţescu în lucrarea 
sa 'Dela Românii "din Turcia Europeană” apărută la București în 1895. 

Este o datorie de onoare de a prezenta generaţiilor mai tinere, înaltul spirit pa- 
triotic de care au fost animați adevărații Români care au reușit să întregească Româ- 


nia Mare. 


Deosebita grijă pe care o aveau față de frații lor din Sudul Dunării, să fie 


un exemplu pentru toți cei care astăzi sunt frământaţi de tragedia abătută asupra 
Neamului Românesc. Fie ca spiritul lor să ne călăuzească pașii spre ținta la care cei 


în viaţă n'au putut să ajungă încă. 


Z.P. 


STUDIU ASUPRA AROMÂNILOR 


Intre Mesta şi Strymon, adică în Mace: 
donia, locuiau Odomanii, Edonii și Sapae- 
ţii, iar triburile: Sintii, Brigii și Bisaltii se 
intindeau în Migdonia, ţara dintre Stry- 
mon şi Vardar, adică încă mai înlăuntrul 
Macedoniei. Si dacă am mai urmări mul- 
tele triburi tracice, am găsi pe unele până 
în Ilyria, iar pe altele până peste helles- 
pont, în Frigia. Mai toată Peninsula Bal- 
canică era, prin urmare, locuită de 
numeroasele triburi ale puternicului 
popor tracic, pe care Herodot îl găsea atât 
de numeros, încât îl socotea ca al doilea 
după poporul Induşilor. 

Legionarii, cucerind țările Balcanice, 
supuneau deci legilor Romei aproape 
numai triburi tracice şi, colonizând Dacia, 
făceau același lucru, căci aduceau sânge 
roman în poporul frate cu cel al Tracilor. 
De aceea altoiul roman în Dacia ca şi în 
întinsa Tracie a dat aceleaşi roade, două 


„popoare frați: Românii de miază-noapte de 
„pe stânga Dmării şi Bopâpit de miază-zi 


jeosebiri 
j il Mein oaia 
decât prin interpunerea slavilor şi deci 
prin despicarea în două a poporului 
românesc, care, fără această interpunere, 
ar fi rămas unul, sau cel puţin s'ar fi dez- 
voltat, cum ar zice Alecsandri: ca doi brazi 
într'o tulpină. Tot sămânță romană, că- 
zând pe pământul Italiei, Spaniei şi al 
Galiei a rodit altfel în fiecare din aceste 
țări. Dacă însă în tustrele ar fi fost numai 
Gali sau numai Iberi, ori dacă în tustrele 
întâmplat același amestec de 
neamuri ca în Italia, e neîndoios că atunci 
sămânța romană ar fi dat un soi de roade, 
precum într'un soi a rodit, atât în întinsa 
Tracie cât şi în Dacia, unde ea a găsit 
acelaşi teren de dezvoltare, la cele două 
popoare fraţi. 

Intre anii 270 şi 275 romanizarea 
Peninsulei Balcanice fu puternic ajutată, 
prin trecerea peste Dunăre de către Aure- 
lian a „unei mari părţi de colonişti şi 
romanizați din Dacia lui Traian, iar la 330 


latinizarea Peninsulei ara atât de profun- * 


dă, încât s'a putut crea un imperiu de 
răsărit sub Constantin cel Mare, care pre- 
făcu orăşelul Bizanţ în puternica capitală 
Constantinopol. Grecii chiar, ajunseseră 
de îşi uitaseră până într'atât ființa lor 
națională, încât nu se mai ştiau pe sineşi 
de Greci ori de Eleni, ci de Romei, adică 
Romani, iar graiul lor nu şi-l mai ziceau 
grecesc ori elenesc, ci Romeica. ș 

„Mai târziu, după ce domnia Constan- 
tinopolului se escamotă de Greci, când 
Turcii puseră capăt prin arme acelei câr- 
muiri romeice, peste seamă de corupte, pe 
care istoria a stigmatizat-o, făcând un 
blestem din numele ei de bizantină, ei 
încorporară la imperiul lor otoman Penin- 
sula Balcanică sub numele de Rum eli, 
ceea ce în limba turcă însemnează: Tară 
Romană. 

Aceasta dovedeşte că romanizarea 
Peninsulei nu numai că nu se oprise în 
loc, în timpul putredei și bolnavei cârmu- 
iri bizantine, ci propășise mereu cu toate 
greutăţile prin care trebuise să treacă 
poporul traco-roman sau armânesc, după 
ce pe scaunul lui Constantin cel Mare se 
furişaseră Romeii. Poporul acesta tânăr şi 
plin de viaţă ţinuse piept cu tărie tuturor 
valurilor ce bântuiseră Peninsula. 

Lovitura cea mare însă i se dădu atunci 
când biserica creştină se desfăcu în două. 
Din bisericile occidentului se aiungă limba 
greacă, din cele ale orientului limba latină 
se izgoni cu mare mânie. Atunci se cree 


„poporului român din Peninsulă o situaţie - 


lon NENIŢESCU 


Ne 20 aa zen ai 


foarte dăunătoare originei lui latine, dez: 
voltării lui de mai apoi şi intereselor lui 
politico-naţionale, pe când Romeilor li se 
dădu avânt spre a reajunge la stinsa 
conştiinţă naţională greacă. In acele 
timpuri fiinţa morală a omului creştinizat 
era aproape în chip exclusiv dominată de 
sentimentul religios, iar acest puternic 
mijloc de cârmuire, adică prin sentimentul 
religios, se lăsă şi după venirea Turcilor, 
în mâinile Patriarhului grec din Constan- 
tinopol, deşi Romanii şi Romanizaţii, 
adică Armânii erau atât de numeroşi în 
Peninsula Balcanică. 

Dacă viteazul Mohamed II, cuceritorul 
Bizanțului, n'ar fi încredințat Patriarhu- 
lui grec biserica Orientului, care s'a făcut 
încă dela început nu numai păstrătoarea 
grecismului, ci şi grecizatorul popoare- 
lor Peninsulei Balcanice, naţia greacă, 
neînzestrată cu o prea mare putere de 
rezistență, sar fi « stins „de mult. ci 


sunt împrejurările cele 1 mari ce au scăpat 
de pierzanie pe poporul grec, care dovedise 
că îşi uitase deja origina, când se numea 
pe sineşi romeie. Poporul român din con: 
tra, a rezistat cu toate că aceste două 
împrejurări îl loveau drept în inimă. Dela 
1053, data rupturei dintre cele două bise- 
rici, Armânul nu mai auzi în bisericile lui 
decât limba greacă, pe care nu o înţelegea 
atunci, precum nici astăzi nu o înțelege. 
Urmașii legionarilor şi coloniştilor romani 
fură condamnaţi a nu putea să-şi exercite 
cultul şi să-și facă instrucția -deoarece 
preotul pe timpurile acelea era şi dascălul 
satului- decât în limba greacă. Si totuşi 
acest tenace popor înzestrat cu mari vir- 

i casnice, economice și ostășești, şi-a 
păstrat până în zilele de astăzi nu numai 

“limba, datinele şi credințele strămoşeşti, 
ci şi cârăotetul naţional şi conştiinţa 
limpede de a fi scoboritor din coapsele 
împărăteştei Rome, deşi mai bine de zece 
veacuri n'a auzit în bisericile lui măcar un 
“Sfinte Dumnezeule!...”” deşi, până mai 
ieri, el şi vlăstarele lui nu învățau în şco- 
lile lor decât carte grecească. 

Acelaşi lucru s'a întâmplat şi cu noi 
Românii din stânga Dunării. Opt sute de 
ani bătrânii noştri au trăit fără să audă în 
bisericile lor decât slavona, pe care ei nu o 
înțelegeau precum nici astăzi nu o înțeleg. 
Mai veni apoi un veac în care şi aici se lăţi 
peste şcoli şi altare stăpânirea limbii 


grece, ca şi cum ar fi tins a competa oare: “ 


cum influența străină asupra limbii și 
fiinţei noastre naţionale. Nouă veacuri de 
înrâurire străină și totuşi poporul rămase 
cu limba şi simțirea românească. Abia că 
suflă la începutul acestui secol, vântul 
naționalist răcoritor peste văile Dunării şi 
ale Carpaţilor și deodată ne trezirăm, ca 
prin minune, față cu o limbă românească 
ce nu încetase nici o oră de a se dezvolta 
treptat şi faţă cu o literatură populară şi 
cronicară plină de mărgăritare sufleteşti 
şi de originalitate. Atât de mare este pute- 
rea de rezistenţă, în veacuri a poporului 
românesc! Si se poate cu tărie afirma că în 
istoria neamurilor, lipseşte un al doilea 
exemplu de acest fel. Ori de'câte ori însă 
istoriografii români și armâni vor studia 
şi arăta acest fapt istoric, cu neputinţă de 
a fi supus îndoielii, datori sunt a zice un 
cuvânt de mulțumire femeii române din 
dreapta și din stânga Dunării, credincioa- 
sei păstrătoare în sânul familiei a tuturor 
comorilor și darurilor neamului. 


(va urma) 


ANEASCĂ 


ŢI VA ARMÂNAMEA 


—————— Zahu PANĂ——— 


iu s'află, Fără niți ună ideiă 


Di când acătăm să scrim 
frăndza “Fara Armâneas- 
că”, nu cuntinară harăili şi 
întribărili. 

Harăi, di la armâsilli ți 
acățară  s'veadă şi 
s'ahulească cu măna lor 
frăndza scrisă cu zboară și 
litere armâneşti. 

Intribări, di la aţelli ţi 
nu ştiau că avem ună limbă 
ți si seriă şi poati s'da 
răspuns ca iți altă limbă 
civilizată; 

întribări, di la aţelli ţi 
aveau arucutită cheatră di 
murmint pisti limba părin- 
ților; 

întribări di la aţelli ţi in- 
trară huzmichiari la 
duşmafiilli armânilor; 

întribări di la fricoşilli ţi 
tramură s'nu-şi cheară 
fărmaclu di pâne ma si 
s'avdă că sunt armâni; 

întribări şi zboară rali di 
la aţelli ți vindură istoria şi 
rădăţina armânamillei, cum 
vindu luda pi Hrisos. 

Un tidisit nicuchir cu fri+ 
ca'n sin, întriba: -Cari nă 
plăteaşti pi noi, americani- 
li cică ruşilli? Cafişun cu 
mintea lui şi cu ţi lli-ar 
dată Dumidză. 

Noi, ti ațelli bufi şti 


puns: 

- Him Armâfi [ică Rămă- 
fii cum dzăc năndoi fărşero- 
ţi) şi nu vrem s'nă chearâ 
fara noastră armânească, 
niţi s'nă si alăcsească 
numa, cum vor dușmanilli 
şi trădătorilli. 

- Rădăţina naostră traco- 
macedo-romană, nu easti 
niţi ună pirifadiă ma niţi 
ună peză. Limba noastră 
easti latină şi latină va 
sarmână. Aşi vidzum luâi- 
na scarilui di străpăpăi şi 
păpăiii, așăi avdzăm- protili 
zboară di la dadili a noastri, 
aşi vrem s'bănăm şi aistă 
easti averea ți u alăsăm a 
fumellilor di fumelli a noas- 
tri. 


Aș vrea să dansez un dans armânesc 


- Nu duşmâănim pi vârnu, 
ma niţi nu vrem s'him aru- 
caț tu cuprăia ali istorii. 
Avem cultura şi pistipsea- 
rea noastră! Vrem ca aclo 
iu se-află armâfi, s'aibă 
sculia şi bisearica pi limba 
lor. Aisti ndrepturi suntu 
garantati di tuti legile in- 
ternaţionale, naţionale şi di 
tratatele simnati di guver- 
nili a ţărilor iu băneadză 
armâi. 

-Vrem ca limba noastră 


sintră sum aviglliareu 
organizaţiei Naţiunilor 
Unite, ca s'nu cheară și 


s'nu hibă avinată din vârn 
stat dușman. 

Cum s'faţi ca tu, Franţa, 
Germania, Italia, America, 
Australia şi alti locuri iu 
băneadză căti ună mănă di 


armâfi, poati si s'coată 
gazeti, cărţ, caseti cu 
căntiţi şi alti scrieri pi 


limba armânească şi aclo iu 
s'află suti di dili di armâni 
snu aibă ndrept la ună 
frăndză pi limba lor, s'nu 
aibă ună sculiă niți ună 
bisearică iu s'avdă limba 
armânească? 

Guvernili dit Balcani nu 


au di ţi s'aspară când tu 
țărili a lor intră . scrieri 


s 'ancileamă 

armâfii dit țărili a lor şi si- 
Ii bagă s'dăscllidă sculii şi 
biseariţ societăţi culturali 
şi folclorice armâneşti. 
Invițaţilli armâăi dit alti 
văsălii va s'hibă hărăsiț 
s'poată s'vină s'agiută: cu 
ştiuta lor la aisti activităț 
culturali, până când tu iţi 
văsăliă, armâfiilli di aclo va 
s'poată su scoată singuri tu 
padi. Di aisti au maș ti 
amintari maninti di tuț işiş 
ţărili dit Balcani, că ază nu- 


s ma faţi cultură cu căbu- 


rea tu mână. 

Armânilli lipseaşti 
S'neargă elli işiş la guvern 
şi s'caftă s'discllidă sculii 
armâneşti. Cafişun tu ţara 


DANSUL 


în 1 jurul focului aprins. 
De chimeri cu fărtații 1 m'am prins 


şi-am început să dansăm un ciamcu giunesc. 


Ne cântă la clarină Mita, de zor 
şi norii se 'ntunecă -a ploaie; 


dar noi avem tâmbări din lână de oaie 
și vinul curge din bute ca dintr?un izvor, 


Sub ploaia de vară ce cântă mereu, 
= se spală muntele Pind ! 

Fărtații mai rău se aprind 

şi aerul miroase a zadă și seu. 


E mielul în sulă aproape făcut 
și focul clipește aproape stins; 


cu turme si stâne pe "'ntregul cuprins, 
doar Pindul domneste măreț ş si tăcut... 


Adus din poveste trecutul învie; 
haiducii prind iarăşi i figuri de eroi 


si dansul, ce saltă 'răzmeriţe”n noi, 


spre -același tărâm ne înbie... 


Târziu, se retrage şi cântul, stingher, 
i se stinge si jocul iar ploaia a'ncetat. 


Seminției "noastre cu os de*mpărat, 


stă Pindul de straje, cu fruntea pe cer ! 


ascunsă. Noi di aoa va 
s'avem maş zboară di 
alăvdare ti tuţi cari va'n- 
chisească pi calea aistă şi ti 
guvernili ţi va s'aduchească 
prota, că altă cali nu easti. 

Pi pseudo-nviţaţilli 
armâfii ți vor s'nă scoată că 
nu him latihi, ma că him 
greț latinizaț, arucaţilli tu 
cuprăiă. Blăstămaţ-lă casa 
şi şuşăț-lă păltărili. 

Pi aţelli ţi vor s'vă şuță 
mintea că hiţ vlahi” şi nu 
armâfii, azguniţi-lli din 
casă şi afiriţ-vă di elli ca di 
dhemon. 

Aţelli ţi tramură di frică 
snu avdă vârnu că sunt | 
armâni, dăţ-lă fustăni, 
s'alăcsească dip ca mullerli, 
băgaț-lă şamiă'n cap şi 
pitriţeţilli s'ascundă după 
păltărili a moașelor. 

Noi nu n'amisticăm tu 
vârnă văsăliă, nu 'nviţăm pi 
vârnu ţi politica s'facă şi 
nu vrem s'nă'ncăcem cui 
niţiun. i 

Nu nă plăteaşti vârnu. ti. 
patriotismlu a nostru şi tut | 
ți făţem u plătim cu inimă, 
cu bana, cu săndzili şi cu. 
chirolu a 
Armâname! 


ari î-păpâtilor, a păpânilor 
șşia părințior a noştri. Pi. 
ea easti scris maș un zbor: „ 
“ARMÂNAMEA'4 
Nă'nllinăm la Cruţea pi 
cari fu "'ncrufusit Hristolu 
şi după năsă nă 'ncllinăm la | 
flamura noastră 
ţi nghiliceaşti ca un soari. 
Cu vreari, cu harauă ş'cu | 
tută puterea noastră, dea-. 
dun tuț ca un singur om, cu 
ună singură boaţe să stri- 
găm s'avdă lumea tută: 
“Bănăm şi va s'bănâm!” 
Căftăm a tuturor s'na- 
lasă ndreptlu a nostru la 
cultură şi, civilizaţie pi 
limba noastră AR: 
MÂNEASCĂ! 
Cu Dumidză nâinti! 0 


i 


Gheorghe CHIRANI 


CUVANTUL ROMÂNESC 


0 RE PER RER OEI 
O VIZITĂ 


LA FORT BRAGG: 


BAZA TRUPELOR 
AEROPURTATE AMERICANE 
CARE AU DEBARCAT 
ÎN GRENADA 


Voi incepe această scurtă 
relatare cu o întâmplare 
hazlie. Când m'am întors 
din închisoare, unul din 
prietenii şi vecinii mei din 
Bucureşti era in armată şi 
uneori venea acasă în 
permisiune. Fusese ridicat 
la gradul de caporal iar 
nepotul lui în vârstă de 4-5 
ani era foarte mândru. 
Intr'o zi mă aflam în mijlo- 
cul familiei prietenului meu 
şi vorbeam despre armată, 
soldaţi, ofiţeri, generali, şi 
altele. Deodată, contrariat 
şi surprins nepoţelul a ex- 
clamat: Unchiule lonică, 
cine este mai mare, capora- 
lul sau generalul? Am iz- 
bucnit cu toții în râs și nu i- 
am răspuns ca să nu-l 
dezamăgim. 


ba 


In ultimele zile ale lunii 
Noembrie 1983 am fost 
invitat de comandantul şco- 
lii de studii internaționale a 
Centrului American de Răz- 
boi, dela Fort Braggs din 
statul Carolina de Nord să 
particip la un simpozion 
special. 75 de ofiţeri 
superiori absolveau cursu: 
rile internaționale urmând 
să fie repartizaţi la diverse 
unităţi din străinătate ori 
câţiva dintre ei să devină 
atașați militari. Am fost 
întâmpinat la aeroport de 
un căpitan care m'a însoţit 
pe întreaga perioadă a şede- 
rii mele la Fort Bragg, şi în 
aceeași seară am participat 
la recepţia de bun venit şi 
cuvântarea inaugurală. 
Conferenţiarul principal, 
director general de “intelli- 
gence”, a făcut o prezentare 
sumbră a situaţiei mon- 
diale, atrăgând atenţia că 
Occidentul trebue să se 
aştepte de acum înainte la 
escaladarea terorismului in- 
ternațional. “ Pentru 
următoarele trei zile, mili- 
tarii absolvenți au fost 
împărțiți în cinci grupe 
tematice de lucru, fiecare 
urmând să redacteze un ra- 
port, care la rândul lor vor 
fi publicate în Analele 
Scolii. Personal, mi s'a 
încredințat grupul însărci- 
nat cu tema “America şi 
Expansionismul Sovietic”. 

Inaintea începerii dezba- 
terilor şi susținerii diverse- 
lor puncte de vedere, am 
făcut o prezentare a ex- 
pansionismului rusosovietic 
dela statul  moscovit la 
perioada tătară, apoi în 
continuare până la revolu- 
ţia bolşevică şi am încheiat 
cu perioada. comunistă. 
Prelegerea mea a fost bine 
primită şi a modelat în 
mare măsură raportul final 
al întregului grup. 

Trebue să mărturisesc că 


„mu sunt familiar cu gradele 


americane, dar am reuşit să 


disting relativ repede gra- 
dele de căpitan, maior şi 
colonel, cu care am venit 
imediat în contact. Mărtu- 
risesc de asemenea că ceea 
ce eu mă aşteptam să fie un 
fel de unitate-cazarmă sau 
şcoală militară, este de fapt 
un oraș imens cu peste 200 
de mii de locuitori. Soldaţii, 
în uniforme militare 
obişnuite, de combatant, de 
gală, sau chiar civili, cu sau 
fără familii, locuiesc în blo- 
curi obişnuite de aparta- 
mente şi se prezintă la 
diverse programe de activi- 
tate care au foarte puţin în 
comun cu viața militară 


"asa cum am  cunoscu- 


t-o eu în România. Spre 
confuzia mea, uniformele 
de luptă sunt atât de 
asemănătoare încât în pri- 
mele zile nu am putut dis- 
tinge nici un grad. Reve- 
nind la seminarul meu, 
spre sfârşitul prelegerii a 
intrat în sală un militar 
blond între două vârste în 
uniformă de luptă și a luat 
loe ca toţi ceilalți în jurul 
unei mari mese rotunde. 
Nimeni nu s'a sesizat şi nici 
el nu s'a formalizat. După 
prelegere au urmat 
întrebări şi discuţii şi per- 
soana în cauză a pus mai 
multe întrebări și a făcut 
câteva remarci. Protocolul 
neobligatoriu cerea să te 
adresezi persoanei respec- 
tive menţionând întâi gra- 
dul şi apoi numele. 
Punându-mi o întrebare 
despre problemele naționale 
sovietice, i-am răspuns cu 
promptitudine, şi aș fi dorit 
să-i "menţionez numele, care 
era. scris pe piept ca și la 
ceilalți militari, dar nu-i 
cunoşteam gradul şi mă 
temeam să nu fac o gafă. 
“Ori este sergent, mă gân- 
deam eu aducându-mi 
aminte de prietenul meu și 
nepoțelul lui, ori este gene» 
ral.” 

Curând după aceasta 
însă, discutând despre 
modul în care sunt primiţi 
soldaţii sovietici în străină- 
tate, -un locotenent colonel 
din grup i sa adresat 
direct: ''Generale Smith, fiţi 
amabil şi vorbiţi-ne despre 
felul în care au fost primiți 
militarii americani în 
Grenada.” Generalul 
Smith, întors recent din 
misiune în Grenada, ins- 
pecta clasele Scolii Spe- 
ciale de Război dela Fort 
Bragg. După curs și în zile- 
le următoare m'am între- 
ținut cu el şi cu alţi ofiţeri 
superiori şi am fost ex- 
trem de favorabil surprins 
să constat câtă echitate 
există în armata americană 
dela caporal şi sergent până 
la general. D 


Dr. Nicolae DIMA 
Profesor de Geografie 


FEBRUARIE 1984 


PAGINA 17 


Reveriile unui călător solitar... 


Peisajul rousseauian sau 
propia mea fire romantică 
m'a făcut să aleg acest titlu 
nici eu nu stiu... Petrec în 
sfârșit cu familia la 37 de 
ani, și după mai bine de 
15 ani de descălie în Româ- 
nia, primul meu concediu 
liniștit. Acest lucru măpune 
pe "gânduri. Nu vreau să 
vorbesc acum de cei 15 ani 
pierduţi î în mărunte și mes- 
chine preocupări "printre 
care cele de profesor ajun- 
geau a fi sporadice, pierdu- 
te între cele de agricultor, 
propagandist de ateism- 
științific, sericultor, vajnic 
soldat în gărzile patriotice, 
prieten al pompierilor, al 
grânicerilor,  dresor de 
şoimi ai patriei și alte oră- 

ănii... 

Imi amintesc acum va- 
canțele mari, atât de jinduite 
de alte categorii de intelec- 
tuali, dar care ne costau 
atât de mult la salariu. Eram 
dintre cei întotdeauna gata 
de a face excursii cu copiii. 


In fiecare vacanță petreceam 
o bună parte colindând munții 
cu rucsacul în spinare sau 
înfruntând nămeții iernii cu 
câte un grup de elevi. De- 


sigur nu era aşa de usor să 
te aprovizionezi, să găsești 
cazare, să nimerești ca lo- 
curile în tren să nu fie vân- 
dute de două ori... Cu toate 
acestea erau zile frumoase 
în care trăiai puțin ascul- 
tând bătaia inimii patriei, 
și, te amăgeai poate singur 
că acești tineri al căror 
râs sănătos îl asculți, nu 
vor deveni cu timpul ori 
“membri” posaci, proști și 
încrezuţi din fotoliile Con- 
siliilor populare, ori palizii 
constructori ai societății so- 
cialiste multilateral dezvol- 
tate. Dar mu despre asta 
voiam să vorbesc, căci to- 
tuși aceste săptămâni (în 
ultimii ani imposibil de re- 
alizat din cauza penuriei 
de alimente și a ridicării 
necontenite a, prețurilor) 
erau 0 oază în, viața 
noastră. Voiam să vor- 
besc de verile noastre, 
de vacanța mare. Sfârșitul 
anului școlar s "a mutat Încet 
dar sigur până, în mijlocul 
lunii Iulie. După aceea urma 
pentru noi dascălii inventa- 
rul, complectarea registre- 
lor matricole, confecționa- 
rea de material didactic. Nu 


loan NEGULESCU 


concediu până nu făceai toate 
astea. Apoi urma să fii 
planificat cel puțin o săptă- 
mână de serviciu în timpul 
verii, (era exclus ca să fii 
planificat odată cu soția), a- 
tunci cu clasa la care erai 
diriginte, trebuia să parti- 
cipi la muncile agricole de 
peste vară.  Voiai să pleci 
în străinătate, sau voiai să 
petreci un concediu plăcut 
undeva? Nu se poate -chiar 
la mijlocul vacanței trebue 
să te întorci să faci de ser- 
viciu. Apoi vine 23 August, 
și trebue să mobilizezi elevii 
si să participi la pregătirea 
festivităților- mai ales dacă 
ai ghinionul să fii profesor 
de română, muzică sau edu- 
cație fizică... Apoi dacă ai 
lăsat și corigenți, trebuia 
să-i meditezi pentru examen 
și te puteai din nou pregăti 
de practica în agricultură 
care reîncepea odată, cu 
sfârşitul lui cuptor, fărăa se 
fi terminat măcar. 


Acum, Somer, tolerat 
într'o țară pentru care n'am 
făcut nimic, fără a avea: 


măcar vreun statut, stau şi 
visez pe marginea unui lac, 


aveai dreptul de a pleca în privindu-mi. copiii pe faţa 


cărora se citește dragostea 
de viață și fericirea. Ei sunt 
fericiţi. Eu?...a trebuit sa- 
mi părăsesc părinții, fru- 
moasa mea patrie, pro- 
fesiunea, să caut colțuri de 
lume mult mai ipuţin frumoa- 
se, ca să cunosc în sfârşit 
odihna, libertatea... Trăiesc 
dintr?un ajutor social acor- 
dat generos de această țară 
care mă tolerează deocam- 
dată și totuşi îmi potpermite 
un concediu mai ușor decât 
în România, unde am lucrat 
-si nu după sistemul “ei se 
fac că mă plătesc, eu mă 
fac că lucrez”. Am lucrat 
cu pasiune căci îmi iubesc 
meseria. Dar cum să lu- 
crezi când zi de zi simți 
cum te sufocă mai mult min- 
ciuna şi copiii cărora ai 
visat că le vei destăinui tai- 
nele limbii române şi le vei 
descoperi comorile” de în- 

lepciune ale acestui mult 

cercat popor, se cer tot 
mai des dela oră ca să stea 
la  interminabilele cozi? 


Incet  amărăciunile îmi 
umple din nou sufletul. Amă- 
răciunea constiinței unei ti- 
nereţi risipite a unor iubiri 
sugrumate... D 


Vara '84 în Canada i 
Ajutaţi-ne să punem muncitorii 
de mâine astăzi la lucru 


Fiecare știe că locurile 
de muncă din timpul verii 
dau studenților posibilitatea 
de a câstiga bani pentrua-si 
continuă studiile. Dar acesta 
este numai un motiv. Servi- 
ciile de vară reprezintă cea 
mai bună experiență în vede- 
rea obținerii în viițor a ser- 
viciului dorit. Intreprinderi- 
le care îi angajează pe timpul 
verii îi ajută la acumularea 
cunoștințelor ce le vor fi de 
folos când vor lucra. 

Guvernul Canadei asistă 
întreprinderile care anga- 
jează muncitori pe timpul 
verii, contribuind la salarii- 
le studenților și cheltuielile 
pe care le au. 


PUTETI CREA LOCURI DE 
MUNCA PENTRU STU- 
DENTI PRIN PROIECTE DE 
MUNCA DE VARA 


ră produc locuri de muncă 
pentru studenți. Aceste pro- 
iecte, este de dorit, să an- 
gajeze cel puțin trei studenți 
locali pentru a produce bu- 
nuri sau servicii pentru be- 
neficiul comunității. Toate 
serviciile trebue să fie pen- 
tru o perioadă de cel puțin 
18 săptămâni consecutive în 
timpul verii. 


VA CALIFICATI PENTRU 
SUPORT? 


Comunitățile. ș si grupuri- 
le de voluntari sau asociații 
profesionale si tehnice sau 
cele mai multe servicii gu- 
vernamentale locale și în- 
treprinderi particulare sunt 
acceptabile pentru un suport 
financiar dela ““îmmer Ca- 
nada Works”? 


CUM OBTINETI SUPORTUL 


Proiectele muncii de va- 


Dacă organizația D-stră 


are o idee pentru un proiect 
pentru “Summer Canada 
Works”, luați legătura cu 
“Canada Employment Cen- 
tre” sau “Employment De- 
velopment Branch office of 
Employment and Immigra- 
tion Canada” pentru infor- 
maţii și formularele nece- 
sare. "CERERILE TREBUE- 
INAINTATE PANA LA 24 
FEBRUARIE, 1984. 

Funcţionarii dela Canada 
Employment Centre vă mai 
pot da informații despre alte 
programe de vară în Canada, 
care sunt: 


SUMMER CAREER ACCESS 
care ajută pe studenți; ă 
CANADA EMPLOYMENT 


“CENTRES FOR STUDENTS 


serviciu de plasare pe vară. 


RCMP andDEPARTMENT 
OF NATIONAL DEFENCE 


program de angajare. 


g Employment and 
immigration Canada 


John Roberts, Minister 


Emploi et 
immigration Canada 


John Roberts, Ministre 


Canadă 


FEBRUARIE 1984 


CUVANTUL ROMÂNESC 


L? PAGINA 18 
450 
4 
DIN VIAȚA NOASTRĂ: 
AUZITE, VĂZUTE, 
ȘI PĂ] 
d i 
4 , |———————— George DONEV 
ă b NU EXISTĂ “CRIZĂ” colț de stradă vei întâlni un 
om cu armă. 
Ai In RSR, unde abundența 
A dă afară din găleată, cuvân- NE PARE RĂU 
| tul “criză” e tabu! Marea organizaţie a 
250. Când nu se găseşte Românilor americani, 
ş fasole, motivul nu-i lipsa de Uniunea şi Liga, a devenit 
SEA = fasole ci ''...dezvoltarea mai puţin mare. Ultimul 
FE necoordonată a ramurilor raport arată din nou o pier- 
? economice naționale”; iar  dere de membri. 
y lipsa lemnelor de foc își are Speram că la convenţie 
explicația „bine. definită: delegaţii să-i găsească lea- 
j „contradicții şi abateri în cul. 
înfăptuirea politicii adop- Y 
| gat MĂMĂLIGĂ 
iz In felul acesta foamea AMERICANĂ! 
- devine “o diferență în cal- a artă a 
5 culul caloriilor referitor la Sunter ti ca Să i 
perimetrul biologic”; iar a e 5--1n pachetele stan 
Ş frigul se reduce la: “'con- pat p 
4 picta dard sunt incluse și două 
e a vulsiuni temporare ale 
id - (aid „kilograme de mălai. 
să epigeInelicauza e Ci capr! Tăranul român a făcut 
= ciile inerente ale termome- it prin 
I trului. progrese: îşi face mămăliga 
a, Un neinițiat în ''limba n (ana importată din 
x voluți ă” E i 
FSVOInţlOnati ae IZA Tot din aceeaşi reclamă: 


face greşeala să creadă că 
Românul e flămând 
tremură de frig. 


„CE NOROC 
„PE BIATA LUME! 


ŞI 


Nicosia, Cipru. = 
"Este prima vizită a 
şefului statului- român în 
această ţară, prilej fericit 
pentru gazde de a intâm- 
pina cu onoruri deosebite 
pe conducătorul României.” 

Un altruism învelit în 
modestie. Soții Ceauşescu 
oferă “prilej fericit”! tutu- 
ror meridianelor ca să-l 
primească cu  ''onoruri 
deosebite”. 


PRIVIND PACEA... 


Amicul S. G. s'a întors 
recent din țară. In luna Oc- 
tombrie a vizitat Târgul In- 
ternaţional din București. 
Fotografii, maşini, demon- 
strații, şi ceva lumină. In 
comparaţie cu Bucureştiul, 
T.I.B. apare ca Hollywood: 
ul plus Las Vegas. 


intrare, sunt arătate în 
profil, în spate şi în faţă, 
eforturile de pace ale Mos- 
covei. 

Vărul, care mă însoțea 
îmi atrage atenţia: ''Andro- 
pov a uitat să agațe fotogra- 
fiile din Afganistan, 
Polonia, Cu... 

L'am strâns de braț şi i- 
am făcut semn să tacă. 

Un “gură cască” prin 
pavilion, mai mult căsca 
gura la mine, decât la 
dorinţele de pace ale Mosco- 
vel. 


DIN ŢARĂ 


Pe'.căi indirecte, dela un 
mare cântăreț din RSR. 

Toţi actorii, în special 
noi cântăreții, suntem afec- 
taţi de lipsa de căldură. 

Curentul se întrerupe 
brusc, timp de o oră, două, 
fără nici o explicație. 

"N'ai voie să întrebuințezi 
nici un aparat electric de uz 
casnic. 

Pentru a preîntâmpina 
hoţiile care înfloresc în tim- 


Preţul benzinei 3.61 gal. 


In pavilionul rusesc, la“ 


“chemaţi la o întrunire unde 


pul întunericului, la fiecare: n'avem nimic în ele. 


$100 oferă în țară cupoa- 
ne pentru 105 litri de ben- 

zină (regular). 
105 litri egal 27,7 galoa- 
ne (3,785 litri la galon). 


„Si RSR şi Statele Unite| 


e ce benzina în Ro 
nia costă de trei ori mai 
scump? 

Aceeaşi proporţie şi la 
alimente. 

Cu dolarii trimişi, de 
abia astâmpărăm joaineal| 
fraţilor, dar îngrăşăm pe 
comuniști. | 


DELA BULĂ 
CITIRE: 


La şcoală, profesoara, ex- |' 
plică elevilor realizările 
socialiste: 

Avem azi mai multă 
mâncare, ne bucurăm de 
mai multă libertate, iar 
energia electrică e de 34 de 
ori mai mare decât era în 
1938. 

Bulă 
întreabă: 

--Am putea să avem de 
34 de ori mai puţină energie, 
așa cum aveam în 1938? 
Profesoara privește mira- 
tă, dar Bulă continuă: 

Bunica ne povesteşte 
că'n '38 străzile erau 
luminate, puteai.să între- 
buințezi radiatoare elec- 
trice, să aprinzi câte becuri 
vrei în casă, şi nu se închi- 
deau' fabricile dacă con- 
sumau mai multă energie 
decât cea prescrisă! 


Locatarii din bloc sunt 


ridică mâna şi 


S 


li “se comunică ultima 
decizie a Fiului lubit: 
Pentru economisirea 
energiei fiecare să-şi 
desconecteze. frigiderele. 
--Aveţi ceva de spus? In- 
treabă șeful blocului după 
ce-a citit ordinul. 
--Tovarăse-- răspunde 
Bulă-- vă rugăm să trasmi- 
teţi _tov. Ceauşescu 
mulțumirile noastre pentru 
prețiosul sfat primit. Noi 
vom desconecta bucuroşi 
frigiderele. pentrucă, şi așa, 


requ 


CAMERA DE COMER 
ROMÂNO-AMERICAN 


Prof.Radu Buzescu 


39-01 Main Street, Room 505 
Flushing, N.Y. 11354, U.S.A. 


Tel:(212) 539-4449 
Orele: 10.30 A.M-5.30 P.M. 


1.Curs practic de engleză: 2 volume plus 6 
casete a 90 de minute fiecare: $ 75.00 (ambalaj și 
expediție: America $ 7.00. Alte continente: $ 15.00) 
P.O. BOX 1829, Flushing, New York 11352, U.S.A. 
(plus Sale Taxes pentru vânzări locale) 20 7 reducere 
pentru noii veniţi şi pentru cei cu posibilităţi 
materiale reduse.” 


2.Traduceri de acte, diplome, etc. 

3. Examen scris carnet conducere: indivi- 

dual: $ 65.00; Grup de doi: $60.00; Grup de trei: 

$ 55.00; Grup de patru: $50.00 Indicaţii pentru 

testul practic de conducere: GRATUIT. 

4. Deschideri de companii: taxe, evidenţă 

contabilă, investiţii proprietăți. 

5. Editură-cărți (obţinerea dreptului de autor) 

6. Abonament anual la Publicaţia 

Camerei de Comert Româno-American: 

$ 15.00 (America și Canada) $ 25.00 (restul lumii) 

exclusiv pe adresa: 

P.0.BOX.1829, FLUSHING, NEW YORK 
1 1352, U.S.A. 

(Apariție bilunară) 


BBC LONDON 


e 


mi 


ROMANIAN SERVICE 


Aso licenta should have Romanian as own or best 
language, detailed knowledge of the social and politi- 
cal life of Romania, a good knowledge of English and 
a good microphone voice. They should be able to 
translate rapidly and accurately into Romanian, and, 
after training, to interview in Romanian and compile 
programmes. Applicants should be able to type or 
willing to learn. University degree level of education 
and proven creative ability are desirable. For further 
details, write enclosing a self-addressed envelope for 
reply to: Recruitment Officer, Language Services, 
BBC PO Box 76, Bush House, Strand, LONDON 
WC2B  -4PH, England (quoting ref. X. 6155/CR) 


Y_vY 
CASATORII 


* Intelectual prezentabil, 49 de ani, New-York, rezi- 
dent american, doresc cunoştinţă cu intelectuală, vârsta 
39-45 de ani, în vederea căsătoriei. Răspuns cu foto- 
grafie recentă “Pentru John”, P.O.Box 651 Queens 
Jackson Hgts., New York, 11372. 


* Profesoară de limba engleză, vorbind de asemenea 
franceza și germana, de bună familie și cu bună educa- 
ție, cetățeană germană, fizic extrem! de plăcut, 32 de 
ani, 1,60m, 52 kg, doresc cunoștință î în vederea căsăto- 
riei cu o persoană de vârstă potrivită și cu calități ase- 
mănătoare. Răspundeţi pe adresa: Dana Constantinescu, 
Gernsheimer Str.1, 5000 Koln 9, Germany. 


* Scriitor, profesor în învățământul universitar ameri- 
can, dorește să-și întemeieze ofamilie cu o doamnă se- 
rioasă care cunoaste si limba română, si care apreciază 
căldura și seriozitatea căminului. Doninul Profesor are 
41 de ani, 1,69 mși 70 kg,și vă mulțumește pentru ama- 
bilitatea de a-i serie. Doamnele interesate sunt rugate 
a se adresa împreună cuo fotografie, la: Prof. Dr. Mihai 
Jurescu, P.0.Box 6, North Chelmsford, Massachusetts 
01863-0006, USA. 


* Sunt în America de 1 an; am 38 de ani, 1,63 înălțime, 
60 ) kg, blondă, deprofesie inginer constructor. Doresc să 
mă: căsătoresc cu un om bun. Scrieți-mi pe adresa: 
8561 De Soto Av. 4267, Canoga Park, California 91304, 
USA, Gabi Dinu. 


* Om de știință american, originar dinBanat, 40 de ani, 
1,71 m şi 70 kg, dorește să cunoască o doamnă sau dom- 
nișoară serioasă în vederea întemeierii unor relații 
trainice de căsătorie. Doresc să vă mulțumesc pentru 


seriozitatea și dorința dumneavoastră de a-mi scrie și + 


a vă întemeia o familie. Vă rog să scrieți și trimiteţi 
o fotografie la: Prof. Dr. Ludwig Mihai Fleming, P.O. 
Box 363, Hollis, New Hampshire 03049, USA. 


* Doamnă româncă, 58 de ani, fără copii, pensionară, 
intelectuală, doresc cunoștința unui domn român, 60-65 
de ani, din USA, cu oarecare situație materială, în vede- 
rea căsătoriei. Răspuns la redacția ziarului, sub numele 
MARIA. 


MICA PUBLICITATE 


Anunţurile dela rubrica “MICA PUBLICITATE“ sunt redactate de solicitanți 


res camiates for future vacancies in, 


ÎN HOLLYWOOD CALIFORNIA 
PENTRU 0 MASĂ BOGATĂ ÎNTR'UN LOCAL FRUMOS 
MERGEŢI LA: 

ORZA'S Romanian Restaurant 

(REDESCHIS) 


708 N. VALENTINO PLAGE (NEAR PARAMOUNT sTubios 
AT MELROSE) - HOLLYWOOD. CALIF. 90036 


PENTRU PRÂNZ:LUNI-VINERI 11 am.-3 pm. 
SEARA: MIERCURI-SÂMBĂTĂ 5-9 pm. 
- Proprietari Jean și Maria Orza 


Centrul Medical Românesc 
Al Doctorului 
Cornelius A. Oprişiu, M. D. 


| 1660 Putnam Avenue, Apt. IL 66 Tennis Place Forest HULS 
Ridgewood, New York 11385 Will Gardens New YORK 11375 
Tek (212) 821-2613 Tel: (212) 268-2784 


24 ore pot fi contactat la-serviciul permanent 
ol centrului Tel:(212)268-2784 


Practic Chirurgie de inimă, plămâni, artere-proteze, 
| plastii, chirurgie de vene, chirurgie generală (stomac, 
| ficat, vesica biliară, intestin subțire ș si gros, cancere 
- pertzu toate organele, hemoroizi, hernii, pathologie 
de sân. : 


Acord consultaţii de medicină generală, evaluez paci- 
enţii chiar dacă nu au boli chirurgicale, 


Sunt român creştin. 


Tipografia “CORESI” 


Kronenmattenstrasse 6, 7800 FREIBURG 
Germania de Vest 
Telefon: (0671) 77-375 


Vă oferă cele mai variate servicii din 
domeniul tiparului, dispunând de cele mai 
noi şi mai moderne maşini de tipografie și 
legătorie. 


Din nici o casă de Români, 
să nu lipsească harta Ţării! 


Hartă în 3 culori -33*28 cm.- cu un comen- 
tariu, un scurt istoric şi 9 portrete, anexe. 


Cost: $ 3 plus 1 pentru expediţie. 
Faceţi comanda la adresa; 
Ion Nicolau, 
165 Cherokee Blv. Apt.230 
e ora ee Ont. M2J 4T7, Canada 


CAUT 
RUDELE 
ŞI PRIETENII 


* DL. Emanoil Malureanu din Montreal, tel. 737-309, 
caută pe DI.PICA J. CONSTANTIN, pentru comunicări 
în legătură cu familia lui. 

* Eleonora Tetel doreste să ia legătura cu D-na 
POSTEUCA,. sau cu băiatul acesteia DORU POSTEUCA 
sau fiica DOINA, căsătorită VIRCOL. Adresa noastră: 
loan sau Eleonora Tetel, 10540-53 Ave, Edmonton, 
Alberta, T6H OR8. 

* Caut pe: SANDA ANGELESCU (RADUTA), GEOR- 
GIANA DUMITRESCU , ambele din Bucureşti, stabilite 
la New York, Adresa mea este: Liza Spătaru (fostă 
Cojocaru), Tekin Sokak nr.18, A cite der) Kadikoy, 1s- 
tanbul, Turkey. 

* Imi caut prietenul cu care am făcut etuaiile în Ro- 
mânia, stiind că se află în Texas, Dallas, pe nume: 
TURNEA IULIAN. Cei ce pot să-mi dea relații despre 
acesta sunt rugaţi să dea telefon la: 1-215-457-6837. 
* Domnul MATEAS RADU TRAIAN stabilit î în Ontario, 
Canada, este căutat de prietenul de suferință din lagă- 
rul Logos, Austria. Cei ce pot da relații despre dânsul, 


sunt rugați să scrie la: Ion Petrovan, 418E. Loretta PI., 
Apt.41l, Seattle Wa. 98102 U.S.A. 


Duminică, 4 Decembrie 
1983, într'o atmosferă. fes- 
tivă, s'a comemorat împlini- 
rea a 65 de ani dela Unirea 
Transilvaniei și Bucovinei, 
cu patria lor Mamă Româ- 
nia (Alba Iulia, 1 Decembrie 
si Cernăuți 
1918). 

Comemorarea a fost pa- 
wonată de parohia *'Sfânta 
Treime” la reședința ei din 
acest oraș. Maestru de ce- 
remonii a fost d-l Miron 
Butariu. D-l Dan Moldovan. 
profesor la Universitatea 
Sudul Californiei (US), a 
vorbit despre însemnătatea 
unirii. cu date istorice, ce- 
rând asistenței, care umplea 
sala până la refuz, să nu 
uite să cultive limba si 
cultura românească Şi să 
practice tradițiile românești 
spre binele întregului popor 


Intr?o atmosferă de caldă 
înfrățire, compatrioții din 
Munchen au comemorat în 
ziua de 3 Decembrie 1983, 
la sediul Centrului Cultural, 
împlinirea a 65 de ani dela 


gatul României. Programul. 
organizat de cele două bi- 
serici românești -ortodoxă 
și greco- catolică- șideaso- 
ciaţiile refugiaților români 
din Germania, a început cu 
cântecul Deşteaptă- te Ro- 
mâne, căruia i-a urmat con- 
ferința dlui Ion Cicală despre 
însemnătatea zilei de 1De- 
cembrie 1918. 

Prezentat asistenței de 
către Mons. Octavian Bâr- 
lea, vorbitorul a făcut 6 
expunere istorică a momen- 
telor principale din trecutul 


CUVANTUL ROMÂNESC 


28 Noembrie 


“Unirea Transilvaniei cu Re= | 


STIRI 


F 


Li 


ROMANEASCĂ 


român. 


După aceasta a-urmat un 
minunat * program cultural 
prezentat de grupul ““Tine- 
retului Ortodox  Româno- 
American” (LAROY). 


Programul cultural a fost 
aranjat de către doamnele 
Doina Lupascu (profesoară 
si dirijor. de cor) si Stela 

epoi: Corul dirijat de d-na 
Lupascu a cântat cu multă 
măiestrie şi  însuflețire: 
Trei culori (Versuri - Vasile 
Alecsandri şi muzică de Ci- 
prian Porumbescu), Marşul 
lui Iancu, Hora Unirii și la 
sfârşit America the Beauti- 
ful. Trio, vocal: Rozana 
Bâcă, Doru Serban si Maria 
Popa, au cântat cu multă sen- 
Sibilitate: Deșteaptă- te Ro- 
mâne, Ginta "Latină şi Că- 
ciula Mea. 


poporului român, oprindu-se 
asupra evenimentelor mai 
importante sia personalită- 
ţii acelor viteji strămoși, 
care au adus contribuții 
esenţiale , la afirmarea și 
“apărarea neamului nostru. 
Evidențiind în mod special 
importanța mărețului act'de 
întregire a țării, Cicală a 
descris împrejurările în 
care s'a înfăptuit Marea 
Adunare dela Alba Iulia și 
a ilustrat entuziasmul care 
domina acea serbare, prin 
redarea unor fragmente din 
emoționantele mărturisiri , 
făcute de unii participanți 
-poetul Lucian Blaga, dna 
Veturia Manuilă- în legă- 
tură cu clipele de neuitat 
de atunci. 

Caracterizând  înfăptu- 


COMEMORAREA UNIRII TRANSILVANIEI 


LOS ANGELES, CALIFORNIA, USA 


La deplina reuşită a a- 
cestei comemorări și-au 
mai dat concursul d-nii Du- 
mitru Caramfil (regizor de 
TV), care a recitat cu mult 
talent poezia Alba Iulia de 
Aron Cotruș și Mihai Teo- 
dorescu, care a recitat o 
foarte inspirată poezie com- 
pusă de el: Scrisoare Către 
Atei. Părintele Constantin 
Alecse a rostit rugăciunile 
de deschidere şi închidere a 
comemorării. Domnul Miron 
Bonca, presedintele Consi- 
liului parohial a prezidat, 
atât masa. cât și comemo- 
rarea. 

La sfârșit întreaga asis- 
tență a cântat cu mult entu= 
ziasm ““Deșteaptă- te Româ- 
ne” de Andrei Mureşanu. 


Corespondent 


„ MUNCHEN,GERMANIA DE VEST 


irea Unirii din 1918 ca o 
““dreptate Dumnezeiască”, 
Cicală a subliniat imperati- 
vul ce revine astăzi tuturor, 
de a lupta pentru triumtul 
libertății naţionale depline, 
de a se angaja uniți toți 
cei obidiți şi împilați sub 
regimuri comuniste. “ifără 
Dumnezeu””, rămânând vigi- 
lenți atât împotriva provocă- 
rilo iredentiste maghiare, 
cât și respingând textele 
supranaționaliste alcătuite 
după indicațiile regimului 
dela București. 

Serbarea s'a încheiat cu 
melodii patriotice, intonate 
de Corul Misiunii Române, 
de sub conducerea doamnei 
Doina Tăutu. 


Corespondent 


NOUTĂŢI EDITORIALE 


Ne bucurăm săâvem ocazia de-a semna- 
la câteva noutăți editoriale. Două dintre ele, 
“MORMINTE FARA CRUCE”, vol. II a dlui 

C.Ioniţoiu ș si “PERSECUTIA BISERICII DIN 
ROMANIA SUB DICTATURA COMUNISTA” 
editată de Consiliul Naţional Român, sub 
îngrijirea aceluiași domn, Ionițoii, sunt 
ieşite de sub noua "tipografie * “Coresi”! din 
Freiburg, Mecca noastră spirituală. 

O altă carte “BESSARABIE TERRE 
ROUMAINE, este apărută la Bruxelles, 
scrisă de pana neobositului luptător pentru 
drepturile Basarabiei, Nicolae Lupan. 

Si, ca și cum soarta nu ne-ar fi lovit 
destul, mai avem și alte probleme. O parte 
din trupul țării, Basarabia, ““moșia pierdută 
astă vară” trebue so realipim la țara 
mamă. “O altă parte a gliei străbune, 
Transilvania, trebue s'o apărăm. 

“Dat-ai, dat pită la hoți, 

Si-acum sar pe tine toți” 
ne spune un mare adevăr versul regreta- 
tului Aron Cotrus. 

Ultima carte deci, o *brosură”, cum 
modest o intitulează autorul, “TRANSYL- 
VANIA, AN ANSWER TO U.S. SENATOR 
MOYNIHAN, AND TO JOHN LUKACS AND 
ALL OTHER HUNGARIAN REVISIONISTS”, 
vrea să fie un răspuns polemic la artico- 
lele, memoriile și broșurile pe care Ungurii 
revizioniști le-ati publicat î în ultima vreme. 

Un factor în plus, ce-i mărește impor- 
tanța cărţii faţă de celelalte scrise despre 
Transilvania pe care le avem până acum, 
îl constituie redactarea textului într?o limbă 


de circulație internațională, limba engleză. 
Ea este scoasă ca să fie răspândită pe o 
scară largă la politicieni, reprezentanțe 
diplomatice, comisii de apărarea drepturi- 
lor omului, o oameni de cultură sau orice 
altă persoană interesată - în cunoașterea 
adevărului în chestiunea Transilvaniei. 

S'ar putea obiecta că mai avem ceva 
cărți, în engleză despre Transilvania şi-i 
adevărat. Una foarte bună ar fi cea a dlui 
Govora, “ROMANIAN TRANSYLVANIA”, 
dela editura Carpaţii din Madrid. O exce- 
lentă prezentare istorică. 

Ceea ce aduce nou cartea dlui Traian 
Golea, pentrucă dânsul este autorul, este 
o expunere “'la zi”, o prezentare a anumi- 
tor aspecteale relațiilor româno-maghiare, 
a revizionismului șovin maghiar, părerile 
unor personalități, a unor istorici străini 
de seamă, o sumedenie de mărturii, docu- 
mente și anexe, dar mai ales răspunsul 
potrivit, exact am putea spune, la “IN 
DARKEST  TRANSYLVANIA” de John 
Lukacs, articol publicat în “*Congressional 
Record”! din 3 Martie 1982. Or acest fapt 
nu poale fi trecut cu vederea. Felicitări 
dlui Golea ! Nouă ne revine sarcina de-a 
răspândi această carte acolo unde trebue 
să ajungă. Ea va fi un auxiliar prețios pe 
masa specialistului şi o satisfacţie pentru 
toți pasionaţii. Adresa de unde se poate 
comanda este: Romanian Studies, Traian 
Golea, 1029 Euclid Aveme, Miami Beach, 


FL. 33139, U.S.A. 
Dorin HATEGAN 


Ni se comunică dela Chi- 
cago că din ințiativa familiei 
Rodica și Mihail Perciali 
s'au pus bazele umi mic 
muzeu în care se expun 
obiecte de artă populară ro- 
mânească. 

Familia Perciali a reușit 
să aducă din România o serie 
întreagă de cusături româ- 


UN MUZEU 
DE ARTĂ ROMÂNEASCĂ 


nești, mai cu seamă costume 
pentru femei, câteva covoare 
şi obiecte sculptate în lemn, 
precum si altele. 

In luna Ianuarie, la Bi- 
biblioteca Publică Skokie din 
Chicago, a avut loc o expo- 
ziție a acestui muzeu de artă 
românească. 

Muzeul este propietatea 


personală a familie Per- 
ciali însă oferă organizarea 
de expoziții românești pe la 
societăţi, săli parohiale ori 
întruniri românești în ge- 
neral. 

Pentru informaţii scrieți 
Dnei Rodica  Perciali la 
adresa: 1404 W. Thorndale, 
Chicago, II. 60660, USA. 


ADUNAREA ANUALĂ A 
MEMBRILOR RAMURII S.A.R. DIN GERMANIA 


In ziua de 30 Decembrie 
1983 la sediul Ramurii So- 
cietății Academice Române 
din Germania a avut loc 
adunarea anuală a membri- 
lor organizației. 

După deschiderea se- 
dinței, la rugămintea prese- 
dintelui Ramurii (dl. Cons- 
tantin Sporea), cei prezenți 
au păstrat un minut de tăcere 
în memoria lui Mihai Cismă- 
rescu, fost membru al SAR, 
decedat la 26 Februarie 1983. 
In continuare, dl Constantin 
sporea a relatat despre mo- 
dul cum s'a desfășurat acti- 
vitatea organizației îninter- 
valul de timp 20 Decembrie 
1982-20 Decembrie 1983. EI 
a menționat că diferite 
dificultăți au împiedicat or- 
ganizarea reuniunii cultura- 


le proiectate pentru toamna 
anului 1983. Sunt însă spe- 
rame că acest obiectiv va 
putea fi realizat totuși - în 
1984. Privitor la tipărirea 
Revistei Scriitorilor Ro- 
mâni, președintele Ramurii 
și-a exprimat satisfacția că 
şi de data aceasta, tomul 
curent (20) a putut fi tipărit 
încă înainte de finele anului; 


-el a prezentat exemplarul 


de probă şi a menționat că 
Revista va fi gata de dis- 
tribuit în decursul lunii la- 
marie 1984. Referindu-se 
la materialul publicat, dl 
Sporea a constatat cu bucu- 
rie. lărgirea cercului colabo- 
ratorilor, adăugând că în 
afară de autori cunoscuți 
prin contribuția lor din tre- 
cut» de data aceasta au apă- 


rut și mame noi: Dinu Amzar, 
Ioana Angelescu, Alexandru 
Badin, 
Zahu Pană. 

După expunearea făcută 
de preşedinte si aprobarea 
gestiunii, s'a trecut la com- 
pletarea locurilor din co- 
mitet. In calitate de con- 
silier -funcție exercitată în 
trecut de Gheorghe Draghin- 


cescu- a fostales IonCicală„—— 


In comisia de cenzori a fost 
aleasă doamna loana Ange- 
lescu și realeși domnii Ghe. 
Baltean şi Dumitru Pârău. 
In încheiere s'au făcut 
sugestii privitoare la orga- 
nizarea viitoarei reuniuni 
culturale în toamna anului 
1984 şi aunei expoziţii artis- 

tice cu teme religioase. 
Corespondent 


' ALEGERI ÎN CONSILIUL NAȚIONAL ROMÂN 


+ La 5 Noembrie 1983 au 
loc alegerile pentru 
iroul Executiv şi Birouri- 
Regionale ale Consiliu- 
i Naţional Român. Au 
ost aleşi, în Birourile Exe- 
cutive regionale: în Ger- 
mania: dr. Al. Bidean, pre- 
Socipi ea ing. Morcov, secre- 

; M.F.Enescu, prof. Sava 
Gârleanu şi prof. D.C.Am- 
zăr; în Franța: Const. Ghi- 
ca, presedinte; + -Evolceanu, 


secretar; Dna Tudury, ca- 
sier; Dionisie Boboc, N. Chi- 
riceanu, Lia Constantinescu, 
Petre Indrieş, c. Ioniţoiu ș si 
N. Mioc, membri; în Italia: 
av. Emil Ghilezan, preşe- 
dinte; Vasile Flored, secre- 
tar; N.Bujin, N. Constanti- 
nescu și Mircea Constanti-- 
nescu, membri; în Canada: 
dr. Emil Vicaş, presedinte; 
Mihail Constantin, vice pre- 
ședinte; Dan Călinescu, se- 


cretar; Gh. Rusu, casier; 


Simona  Istrătescu, Const. 
Dărășteanu, Mihaela Moisin, 
Tudor Murgoci și Mihai Pop, 
membri; în Statele Unite: 
Ion O. Borcea, presedinte; 
Gr.Caraza, secretar-casier, 
Eugen Popescu, Valeriu 
Mânzicu, Constantin Aurel, 


„Nicolae Marin si Dumitru 


Moldovan, membri. 
Ma ] 


Radu  Budișteanu,. 


EBRUARIE 1984  // [0 9 | PAGINA 19. O 


fi 


Soarta refugiaților români din lagărele 
austriece a ajuns la disperare, căci “mu 


mai au nicio șansă de emigrare (unii 
au împlinit și doi ani!) din lipsă de ga- 
rantori. Mizeria refugiaților este cruntă. 
In lagărul dela Traiskirchen cu o. capaci- 
tate normală de 2.000 oameni, sunt peste 


9.000. Restul sunt răspândiți în peste 600 


N > 


i 


de lagăre auxiliare, în mai toată Austria. 
Cei ce simt românește -și au posibi 
litatea - să facă un, gest de 'omenie, snt 
rugați să ajute și să trmită garanții. Frate 
Român, nu-ți uita fratele căzut în nenoro- 


cire. Ajută-l | 
Dorina GABOR 


PAGINA 20 


FEBRUARIE 1984 


ura. 


Ura comuniștilor împo- 
triva bisericilor m mai 
cunoaşte. limite. Nu le 

ing cursurile de ateism 

“stii 


bisericile. = 3 
Dăm, ca exemplu, darâ- 


(Aia felul de teorii anticreştine. 
pă, Mai răi ca hoardele barbare 
AS: s'au pornit să distrugă și 


70 pr Poză 


Pe vremea când eram și 
eu-—supus comunist, - în 
“supusa mea ţară mi se 
punea des această a treia 
întrebare. O simțeam în aer 
ori de câte ori doream ceva 
pentru mine sau familie, 
mă revolta pentrucă ştiam 
că de fapt numai de ea 
depindea totul, mă insulta 
dela început şi mă ostraciza 
dela un viitor liber. 

Este o întrebare la care 
trebue să răspunzi cu DA 
sau NU. Nu poţi să nu 
răspunzi, dacă te eschivezi 
se ştie că e NU. Această 
întrebare care ţi se pune la 
tot pasul, la toate cere- 
rile, la toate aspiraţiile, 
vine ca o picătură 
chinezească, _ neîntrerupt. 
Ea vine şi când vrei pace şi 
când vrei să fi lăsat în pace. 
Si trebue să răspunzi cu DA 
sau NU, - 

Nu este loc unde să nu ţi 
se pună, nu este timp la 
care să nu ți se pună, nu 
este motiv să nu ţi se pună. 
Si trebue să răspunzi cu DA 
“sau Nu! Ș 

Este întrebarea hotări: 
toare care aprobă sau nu, în 
a avea drepturi şi dreptate 
sau nu, în a avea o cale des- 
chisă sau nu, este hotări- 
toare pentru tine, pentru 
familie, acum și'n viitor. 
Prin ea se face “justiţia” şi 
“injustiţia”” în România. 
Eşti legat de această între- 
bare ca un câine în lanţ. 
„Primele două întrebări 
“sunt vechi de când Româ- 


psihică se numeşte instinct 


JOS MÂNA DE PE BISERICI! 


DISTRUGĂTORII DE BISERICI AU TURBAT DIN NOU 


fă 
î 


In loc de cruci, comuniștii au instalat antene de televiziune în vârful acestei biserici. In 
loc de a se propovădui în această biserică dragostea pentru Dumnezeu, se propovăduieşte 


(THE VOICE OF THE MARTYRS) 


marea bisericilor Vidu și E- 
nei si a bisericii Dintr'o zi 


Bulevard Carol, 


Biserica 
Mare a Mânăstirii Curechi 
a fost desacralizată, în ea 
predându-se cursuri de 
zootehnie. Mânăstirea 


nul: cum te chiamă şi unde 
stai [topografic şi social). A 
treia: 

Sunteţi MEMBRU DE 
PARTID??! 

Este a treia ca ordine, 
dar este prima ca importan- 
ță în supusa mea țară. 
“Spusă sau scrisă” este 
cea care te fixează căci de 
ea depinde valoarea nume: 
lui tău, de ea depinde locul 
unde vei sta în societatea 
multilateral dezvoltată. 
Dacă e DA, ai învins, ai 
câştigat, ai drepturi, ai vii- 
tor. Dacă e NU, eşti fixat 
dela început (şi cu privirea 
şi câte spune această privi- 
re), şi câte incertitudini, 
nesiguranțe,  hărțuieli vor 
urma, Eşti o pradă, restul e 
o chestiune de timp și 
capriciu. * 

La această întrebare ar 
trebui să protestăm. Ar fi 
trebuit să protestăm dela 
început. Toţi. Dar au făcut- 
o foarte puţini şi se face din 
ce în ce mai.puţin, pentrucă 
protestul aduce o groaznică 
suferință. Trebue să fi un 
supus comunist, aşa cum ai 
fost şi supus otoman și 


supus austriac, II: 


Cetăţeanul român îi 
cunoaşte puterea acestei 
întrebări (care creşte 
nelimitat de ani de zile), o 
cunoaşte din experienţă, 
din discernământ si el are 
o limită de rezistență la 
durerea fizică şi psihică. 

A evita durerea fizică şi 


Capriana zidită de Stefan 


cel Mare a fost transforma- . 


tă în sediul unei gospodării 
agricole colective. Biserica 


a Mânăstirii Condriţa, ctito- biserica, fă j 
_ într'un vie a voievodului Alexandru numai şi numai pentrucă 


ocina 7 VE 


cel Bun a fost schimbată în 
sală de dans. Alte 22 de 
biserici au fost transformate 
în cluburi sau şcoli, iar cru:- 
cile au fost date jos. 

Nu e de mirare că în 


de conservare. Instinctul de 
conserfare a apărut cu 
mult înaintea conştiinţei şi 
poate încă să-i țină locul 
acesteia. Instinctul de con- 
servare este cel care te 
adaptează la o seamă de 
situații pentru a te putea 
conserva biologic cel puţin 
si social dacă se poate. Ins- 
tinctul de conservare, poa- 
te prea mult de conservare, 
i-a făcut pe unii să devină 
membri de partid şi nu 
conştiinţa cum zice cel mai 
lipsit de conştiinţă, parti- 
dul comunist român, 
Cetăţeanul de TIP NOU 
este cel mai mare '*măslui- 
tor_al relaţiei dintre capră 
şi varză” (una fiind 
conștiința și alta fiind ins- 
tinctul de conservare), 

Dacă tot îl- întrebi pe 
cetățeanul român şi azi şi 
mâine şi la noapte șin 
concediu, şi la primărie şi 
la cadre şi la justiție dacă e 
sau nu membru de partid 
şi'n timp ce suferind spune 
nu, vede cât de departe au 
ajuns lichelele care s'au 
făcut membri de partid, 


într'o zi va birui bătrânul - 


instinct de conservare, şi va 
apare un nou cetățean de 
“tip nou” zis membru de 
partid. Este omul care nu a 
mai putut rezista. 

La ce nu a mai putut 
rezista? La întrebarea a 
patra și următoarele. De ce 
tovarâşe nu te faci membru 


„de partid? (a patra). Nu ești 
"de acord cu politica patidu- 


lon A. ION 


aceste condiţii când 
comuniştii încalcă unul din 
cele mai elementare drep- 
turi ale ființei umane și ci- 
vilizației, USA a anunțat re- 
tragerea din UNESCO. 

In ultima vreme diabo- 
lismul comuniștilor a năs- 
cocit un alt mod de distru- 
gere a bisericilor: mutarea 
lor după metode, aşa zis 
ştiinţifice”. 

Biserica Olari de pe Calea 
Moşilor, care are un număr 
de ani respectabili în istoria 
Bucureştiului, a fost muta: 
tă “ştiinţific” din temelie 
pentru numai câteva sute 
de metri în ''cosmetizarea” 
arhitectonică a Bucureştiu- 
lui. 

In fine, atunci dece se 
dărâmă bisericile din Româ- 
nia? Dece sunt '*mutate'”? 
Pentruca opinia publică să 


tacă se dă ordin unui 
specialist să facă un 
“proiect”. Bineînţeles, în 


proiectul acesta de “'cos- 
metizare” a capitalei, pro- 
iectantul e obligat să prevadă 
“mutarea” bisericii, chiar 
dacă e de sute şi sute de 
ani, 

Cu “proiectul” în mână 
câinii dela partid încep să 
urle sus şi tare că biserica 
cutare nu se poate încadra 
arhitectonic şi trebue 
fugărită,că nu are ce căuta 
acolo pentrucă stă în calea 
“proiectului”. Deci se mută 
fără nici un motiv, 


așa se năzăreşte unui tov., 
sau unui grup de tovarăşi 
supraingrăşați de maga- 
zinele speciale ale M-A.I.- 
ului, securității şi P.C.R.- 
ului. 


A TREIA ÎNTREBARE 


Corneliu FLOREA——— 


lui? (a cincea). Si de aici 
începe "fuziunea nucleară” 
a torturii comuniste, de 
care nu te mai scapă decât 
instinctul de conservare. 
Incercând eu să motivez 
o situație în acest articol, 
unii vor spune: “uite Dom: 
nule cât de departe au ajuns 
comuniştii şi cu avocaţii 
lor!! E clar că şi ăsta e unul 
care răspunde şi'n somn la 
INTREBAREA a TREIA.” 
Nu, nu “sunt plătitul 
nimănui, nu sunt comunis- 
tul nimănui şi am dorit să 
demonstrez - mai corect să 
reamintesc - că în România 
1984 este un comunism de 
masă şi vârfuri sub o 
presiune. dictatorială fără 
ieşire, creat şi menţinut de 
hipertrofia naționalistă 
rusă pentru motive cunos- 


„cute dela Petru cel Mare (să 


zicem). Si că după aproape 
40 de ani de presiune dicta- 
torială- nu mai poţi rezista 
decât la 'fadăpostul” ins- 
tinctului de conservare în 
lipsă de UNITATE IN TIMP 
SI ACTIUNE. 


De altfel abia am început 
să scap de coșmarul de 20 
de ani, ce l-am trăit sub 
întrebarea a treia, când de 
curând mi-a fost din nou 
adresată. Sunetul ei de 
satâr ma revoltat din 
instinct, m'a revoltat din 
adânca suferință nevinde- 
cată încă, m'a revoltat pen- 
trucă mi Sa pus aici în 
“lumea liberă”? : eram laun 


consulat american şi ce- 


Dăm mai jos o dovadă de 
o_toană a unui șef de partid, 
căruia i se năzare să facă 
un nou “centru politico-ad- 
ministrativ”” exact pe locul 
unei biserici, care duce la 
mutarea acestei biserici du- 
pă 256 de ani dela constru- 
irea ei, ani în care milioane 
de credincioși şi-au înălțat 
aici rugă lor către Domnul. 

E vorba nu doar deo mu- 
tare fizică, ci înacelași timp 
de o dezrădăcinare a credin- 
ţei noastre strămoșești. 


Mutarea mânăstirii “Sc 


din 1726. Mutarea a fost impusă de construirea, în această 
zonă a ““noului centru politico-administrativ al capitalei”. 
(Tribuna României, nr.227, 1 Sept. 1982). 


hitul Maicilor”?, monument isto- 
ric si de arhitectură din strada Schitul Maicilor nr.23 pe 
strada Antim, la o distanță de 183.m. Monumentul, o biserică 
înconjurată de. o clădire în formă de “*C” (chiliile) datează 


CUVANTUL ROMÂNESC 


Măria Sa Stefan cel Mare, 
din fiinţa românească inâl- 
ţa o biserică după fiecare 
invingere a barbarilor. 
Comunisţii de azi după fie- 
care şedinţă vor să distrugă 
o biserică. 


Nu te scoli din morţi 


Brâncovene Constantin să 
vezi cum nemernicii îţi bat- 
jocoresc sângele tău de mar: 
tir şi sfânt al României, 
sângele fiilor tăi, şi tot sân- 
gele ţării? 


[m] 


a i 


5 PPR EI SI i PTT : 
a aa m E e A II RR cre EP TE te e 


“THE VOICE OF THE MARTYRS””, buletinul lunar publi- 
cat de Pastorul Richard Wurmbrandt în Glendale, California, 
USA, publică documentul de mai sus, care reprezintă o bise- 
rica din apropiere de Bucuresti, carea fosttransformată de” 
către regimul “celui mai iubit fiu alpoporului român”? = Ni- 
colae- Ceaușescu - în restaurant pentru turistii străini. 

Să mai îndrăznească acum cineva să spună că în RSR nu 


există libertate religioasă. 


ream o viză turistică în 
USA. Si iată că aceşti 
Americani mă cântăresc și 
ei după răspunsul la IN- 
TREBAREA A TREIA. Ne 
pun şi ei intrebarea a treia 
după ce pe la iarmaroacele 
Teheran, Yalta, Potsdam, 
ne-au vârit sub stăpânirea 
Sovietelor comuniste din 
care, cu mâna lor econo: 
mică şi cu bezna lor politi- 
că, au creat Goliatul barbar 


pe care-l vedem. 

Dacă e vorba de ovină, nu 
putem nega că avem partea 
moastră de vină. Vina că am 
pus şi punem încă instinc- 


tul de conservare înaintea 


unei UNIRI româneşti în 
protest, într'un 
UNITAR de acţiune româ- 
nească - indiferent de gene: 


raţie -pentru o altă țară, o 
Românie dezrobită de co-. 


munism. m 


“TOT. 


VANTUL ROMÂNESC 


_—— CANADA ——— 
Incepând din luna Noem- 
brie anul trecut, Prim 


Ministrul Canadei, Pierre 
_Trudeau s'a întâlnit cu N 
sefi de state, incluzând pe 
tei aiStatelor Unite, Angliei, 
Franţei şi Chinei, în campa- 
“mia sa de inițiere a unui 
plan de pace şi a unei Con- 
 ferințe a celor 5 mari pu- 
teri. din lume. Datorita 
faptului că nu a putut merge 
încă la Moscova, el s'a de- 
cis să continue cu planul 
său dincolo de Cortina de 
- Fier, vizitând Cehoslovacia, 
- Germania de Est si România. 
Vizita în România a avut 
“loc la 1-2 Februarie a.c. 


— AFRICA DE SUD— 


Curtea Supremă de 
Justiţie din Cape Town, a 
condamnat pe comandorul 
de marină Dieter Gerhardt 
şi pe soția sa Ruth, pentru 
“spionaj în favoarea Uniunii 
„Sovietice. Gerhardt a fost 
recrutat ca spion de către 
-Ruși în anul 1962, când era 
"un tânăr ofițer. De atunci 
până în 1972, ela transmis 
“secrete militare despre 
marină Rușilor, iar soția sa 
îndeplinea rolul de curier 
în transmiterea de filme și 
documente. . 


NORVEGIA — 


ARNE TREHOLT 

Arne Treholt, 41 de ani, 
funcționar „superior al Mi- 

„ nisterului de Externe nor- 
„Vegian, a fost arestat Vineri 
20 Ianuarie a.c. fiind acuzat 
de spionaj în favoarea Mos- 
” covei.. Este prima dată când 
o persoană dintr'un post su- 
“perior al guvernului norve- 
gian, a fost arestat pentru 
spionaj. “In poziția pe care 
0 avea, el a avut acces la 
_ tot felul de material secret” 
a declarat o persoană ofi- 
cială a NATO-ului. Acest 
caz este atât de grav că 
poate fi asemănat cu dezer- 
tarea în Germania de Est 
a lui Ursel Lorenzen, ofițer 
Superior vest-german, se- 
Cretar al cartierului Nato- 
| ului din Bruxelles. Treholt 
„in momentul când a fost 
arestat, în drum spre Viena, 
â avut la el, printre alte 
documente, și date asupra 
locurilor unde sunt ampla- 


sale armele nucleare din 
Vest. 


2 
| 
ă 


DIN CELE 
TREI COLȚURI 
| ALE LUMII 


Vă 


Rubrică întocmită de ARGUS 


———ORGANIZAŢIA— 
NAŢIUNILOR UNITE— 


Vladimir Yakimetz, fost 
membru al delegaţiei sovie- 
fice la ONU, era încadrat ca 
salariat al Naţiunilor Unite 
la Departamentul Afaceri. 
lor Internaţionale şi 
Sociale, pe când făcea parte 
din personalul sovietic. 
Acum un an, el a cerut azil 
politic în Statele Unite. Pe 
baza funcției avute, el a 
făcut cerere de reinceperea 
serviciului pe care l-a avut 
la Naţiunile Unite. Cererea 
i-a fost respinsă de către 
Secretarul General al 
O.N.U., Javier Perez de 
Cuellar; pe motivul că încă 
na obţinut.... cetăţenia 
americană! 


UNIUNEA SOVIETICĂ- 


In luna Ianuarie în URSS 
au fost dați afară peste 160 
de comunisti cu funcții înalte 
de răspundere din regiunea 
bogată în petrol a Baskiriei. 


—— CIPRU 


După declararea zonei 
turceşti ca republică inde- 
pendentă turcă a Ciprului, 
Guvernul din Ankara a 
declarat că va retrage 1500 
de ostași din contingentul 
de 20.000 care staționea- 
ză în zona  turceas- 
că a insulei din 1974. Se 
încearcă pe această cale o 
reconsiliere cu Grecii, care 
sunt foarte afectați de 
împărțirea insulei în două 
republici. 


In a doua săptămână a 
lunii Ianuarie, Forţele Ae- 
viene americane, au făcut 
prima probă a mult discu- 
tătei arme  anti-satelit. 


Cea de a 25-a aniversare 
a regimului comunist din 
Cuba, a fost marcată prin 
două discursuri. diametral 
opuse. La Havana, Fidel 
Castro a vorbit mulțimii de 
pe balconul unde cu 25 de 
ani mai înainte, a declarat 
victoria împotriva regimu- 
lui Batista, promițând 
poporului cubanez: liber- 
tate, progres şi fericire. 
Sfidând întreaga mizerie ac- 
tuală din Cuba ,Castro a 
declarat că toate 
promisiunile au fost 
realizate!.. Mai importantă 
ni se pare însă reacția Sta- 
telor Unite. Pentru prima 
dată, Preşedintele Ameri- 
cii, participă direct la ofen- 
sivă împotriva unui regim 
comunist cu ocazia unei 
aniversări a acestuia. 
Intr'un discurs ținut la ra- 


Parlamentul Iordaniei 
s'a ' întâlnit pe data de 9 
Ianuarie, pentru prima dată 
într'o perioadă de 10 ani. Cu 
această ocazie au fost aleși 
4 noi membri. Se specu- 
lează că regele Hussein a 
pus la vot propunerea re- 


CUBA 


pat: 


Această armă consistă din- 
teo rachetă cu trei părți, 
care este lansată de sub 
avionul F-l5 la o înălțime 
de 18.290. de metri. Odata 


dio, difuzat de Vocea 
Americii în“ limba spaniolă, 
Preşedintele Reagan s'a 
adresat direct poporului 
cubanez,  -spunând printre 
altele: **Din 1959 vi s'a ce- 
rut să faceţi mereu sacrifi- 
cii, unul după altul. Si pen- 
“tru ce? Cu toate sacrificiile 
făcute mați obținut o viață 
mai abundentă.  N'ați 
obținut pace, şi ce este mai 
important, n'aţi câştigat 
libertate pentru poporul 
vostru”. Tot cu această 
ocazie, Preşedintele Reagan 
a anunţat poporul cubanez 
că începând din primăvara 
aceasta, vor putea asculta 
adevăratele ştiri şi 
evenimente necenzurate, 
prin postul de radio liber 
"Jose Marti", varianta 
cubaneză a postului de 
radio Europa Liberă. 


IORDANIA 


luării legăturii cu sefulPLO 
(Organizaţia de Eliberare a 
Palestinei), Yasser Arafat 
şi eventual intensificarea 
discuțiilor pentru rezolva- 
rea şi formarea unui Stat Pa- 
lestinian. 


FEBRUARIE 1984 


Conferința pentru secu- 
ritatea Europei, care a în- 
ceput pe data de 17 Ianuarie 
a.c. la Stockholm, are ca 
scop luarea de măsuri pre- 
ventive împotriva unui atac- 
surpriză, reducând astfel 
sansele declanșării _ unui 
război între cele două blo- 
curi din Est și Vest. Dis- 
cuțiile dela Stockholm nu 
sunt o continuare a întâlni- 
rilor de trei ani de zile 
dela Geneva dintre URSS și 
USA, pentru reducerea ra- 
chetelor mijlocii din Europa 
si nici a întâlnirilor care 
continuă de 10 ani la Viena, 
pentru reducerea forțelor 
militare din centrul Europei. 
La Conferința dela Stock- 
holm iau parte reprezentan- 
ţii unui număr de 35 de 
ări. Printre măsurile re- 
comandate de țările Pactului 
Atlanticului și țările neutre 
din Vest, a fost ca orice 


Puţină lume a auzit de 
Sultanul Muda  Hassanal 
Bolkiah al 'Bruneiului. Poa- 
te nici chiar de Brunei, 
acest minuscul stat din In- 
sula Borneo, care s'a opus 
atât intrării în Federaţia 
Malaeziei cât și încorporării 
în Indonezia. Bogat în 
petrol, cu un venit anual de 
peste 4 miliarde de dolari 
care a făcut ca averea sulta- 
nului să crească la peste 14 
miliarde de dolari, 
Bruneiul va realiza o per- 


AVIONUL EAGLE F-l5 INCARCAT CU ARMA ANTI-SATELIT 


lansată, ea urmăreşte ținta 
respectivă (satelitul) până 
îl distruge.  Oficialitățile 
militare_americane mențio- 
nează că o astiel de arma 


——— UNIUNEA SOVIETICĂ 


Conducta de gaz 


Paris OA. 


9: 


Conducta de gaz natural 
lungă de 4.114,43 de km, ce 
trebuia să transporte gaz din 
Siberia în centrul Europei, 
urma să fie gata în Ianuarie 
1984. De altfel, agenția 
Novosti s'a grăbit să anunțe 
că pe data de 1 lamarie, 
gazul natural din Siberia a 
început să fie transportat în 


Franța și cât de curând va 


începe în Germania de Vest 
şi Italia. 


SUEDIA 


manevră militară cu un nu- 
măr de trupe de peste 25.000 
de soldaţi să fie anunțată cu 
o lună de zile înainte. De 
asemenea s'a cerut ca ob- 
servatorii străini care iau 
parte la aceste manevre, să 
fie bine informaţi și docu- 
mentaţi. Datorită tensiunii 
dintre Vest și Est, se spe- 
culează-că va fi greu să se 
ajungă la un rezultat pozitiv. 
Profitând de prezența la 
această Conferință a Secre- 
tarului de Stat al Statelor 
Unite, George Shuliz, și a 
Ministrului de Externe al 
URSS-ului, Andrei Gromico, 
pe data de 19 Ianuarie în 
clădirea ambasadei sovie- 
tice din Stockholm, a avut 
loc o întâlnire între acești 
doi reprezentanți, care a 
durat 5 ore. Nu a fostdat 
nici un comunicat al rezul- 


tatului întâlnirii. 


BRUNEI — az 


formanță unică. Sultanul 
își construiește un palat de 
1788 camere, în car poate 
primi peste 8.100 de invi-"“ 
taţi. Costul întregiireşedin- 
țe se ridică la peste 300 
milioane de dolari. Până 
acum cel mai mare palat 
era reşedinţa Papei dela 
Vatican cu 1400 de 
camere. Familia regală bri- 
tanică ocupă la Buckingham 
Palace din Londra doar 614 


camere. 


STATELE UNITE FE RE 


anti-satelit este deja în 
funcţie în URSS, dar ea este 
mult mai puţinefectivă decât, 
cea americană. 


In acest timp, când URSS- 
ul anunța cu trâmbițe reali- 
zarea acestui mare proiect, 
ne vine știrea că la stațiunea 
de compresie din Urengoy, 
a avut loc un incendiu, care 
a distrus majoritatea echi- 
pamentului electronic. Dato- 
rită acestui incident, a spus 
Vasile Dinkov, ministrul so- 
vietic al industriei gazului, 
complectarea conductei va fi 
amânată până în lunie a.c. 


PAGINA 21 


ROMÂNIA 


In București a sosit pe 
data de 28 Iamuarie, şeful 
Organizației de Eliberare al 
Palestinei (PLO), Yasser 
Arafat. El a fost invitat 
de Nicolae Ceaușescu, a 
anunțat postul de radio Bu- 
curești și agenția de presă 
Agerpres. 


———0. N. U. 


Colac peste pupăză, Ti- 
ganilor li s'a admis un re- 
prezentant la Naţiunile Uni- 
te și au fost recunoscuți ca 
minoritate naţională. Josep 
Galalta este reprezentantul 
Tiganilor, care va avea 
dreptul să asiste la toate 
adunările şi să vorbească, 
fără a avea drept de vot. 


NICARAGUA 


Forțele americane innu- 


măr de 3.000 de sol- 
daţi, aflate în Honduras din 
Februarie 1982, care parti- 
cipă la manevrele comune 
dintre Honduras și USA, au 
suferit prima jertfă. Un e- 
licopter al forțelor aeriene 
americane, trecând acciden- 
tal în Nicaragua a fost lovit 
de apărarea antiaeriană san- 
dinistă. Helicopterula reușit. 
să aterizeze forțat în Hon- 
duras. Trupele dela frontie- 
ra Nicaraguei au continuat 
să tragă în interiorul teri- 
toriului Hondurasului, omo- 
rînd pe: pilotul american. 

Frontiera dintre Nicara- 
gua şi Honduras este unpunct 
de tensiune din America 
Centrală, deoarece din 
această regiune operează 
forțele de guerilă ale Fron- 
tului Democratic, împotriva ” 
regimului sandinist- - comu- 
nist din Nicaragua. Aceste 
forțe numără peste 8.000 de 
oameni, antrenați în Hondu- 
ras și susținuți de Ameri- 
cani. 


Experții vestici comentea- 
ză că dacă ţevile conduc- 
tei au fost sudate împreună, 
va fi nevoie de cel puțin 41 
de stațiuni de compresoare, 
pentru ca gazul din Siberia 
să poată ajunge în Europa. 
Până în prezent au fost con- 
struite numai două stațiuni, 
si una dintre ele, cea din 
Urengoy, a fost scoasă din 
funcțiune în urma incendiu- 
lui menționat. 


PAGINA 22 


FEBRUARIE 1984 


PT  ” 


CUVANTUL ROMÂNESC 


ŞTIRI DIN ŢARĂ 


CRONICA RADIO 


Alarmat că pruncii nu-și fac apariţia în leagăn conform 
planului cincinal, tov. Nicolae a dat ordin ca membrii 
Consilliului sanitar superior, reprezentanţi ai Academiei de 
ştiinţe medicale, ai Uniunii de ştiinţe medicale, cadre didac- 
tice de specialitate, directori de spitale și clinici, pre- 
cum si secretarii cu problemele sociale ale comitetu- 
lui de partid judeţean, să se adune, claie peste grămadă, 
într'o conferință democrată, ca să câştige "bătălia prunci:- 
lor” pe baza planului de fecundare a familiei multilateral 
dezvoltate. 

Cu conducerea dezbaterilor a fost însărcinată d-na minis- 
tru Găinuşă, în calitate triplă de femeie, de mamă şi mai 
vârtos de membru în C.P.E. 

Imediat după începerea discuţiilor menite să rezolve 
problema scăderii natalității Găinuşa s'a dovedit a fi cocoș 
de partid cu sentimente materne de clocitoare automată. 

D-na ministru a interzis să se discute situația economică 
din țară, motivul principal ce-a dus la reducerea natalității. 

Nu s'a pomenit de criza de alimente, de laptele cu reţetă 
medicală, etc. 

Nu s'a pomenit că mama, silită să meargă la muncă, n'are 
timp să- şi îngrijească pruncul. 

Nu sa pomenit de iernile fără căldură, de lipsa de 
medicamente, de vitamine, de săpun şi de multe alte lip- 
suri. 

Si nu s'a pomenit de ultima și cea mai serioasă problemă: 
educarea copilului care a fost monopolizată de regimul 
ateu. 

In RSR, după terminarea cursului primar, elevul devine 
proprietatea statului. Statul îi alege şcoala, statul îi spune 


CAFEAUA 
OTRĂVITOARE 


In Capitală, ca şi'n restul 
țării, bântuie de câteva luni 
o boală pancreatică. 

S'a constatat că boala, 
foarte serioasă, s'ar datora 
unor chimicale puse în 
cafeaua artificială în scopul 
de a-i da gust și aparenţă de 
cafea naturală. 

Medicii care au raportat 
Ministerului Sănătaţii 
cauza bolii, au fost “'sfătu- 
iți? să nu divulge secretul. 

Boala se manifestă prin 
diaree, temperatură mare, 
slăbire, etc., iar ca o con- 
secință, îmbolnăvirea de 
diabet, 


ECONOMIE PE 
LINIE MOARTĂ 


D. Alfred Kingon, subse- 
cretar la dep. comerţului 
extern din Washington, a 


oferit câteva sfaturi 
“economiştilor”! din 
Bucurşti: 

"România trebue să 
înţeleagă cum lucrează 
piața americană”. In loc să 


ofere la export fabrici de. 


oţel şi ciment “pe care nu 
le cumpără nimeni”, să se 
concentreze la industria 
uşoară, precizând că unele 


„articole pe care le-a remar- 


cat, ar putea avea succes pe 
piața americană. 


CU RIDICATA 


CURTEA DE ARGES -- Opt lucrători, dela întreprin- 


derea 


“Electro-. Argeș” au furat timp de 4 patru ani 


“mastă de argint”? în valoare de 6.321.000 lei (cca ȘI 


milion). 
condensatori ceramici. 


Pasta prețioasă era sustrasă dela secția de 


ce să gândească şi unde să muncească. 
Din copilul drag al fiecărei mame, Ceauşescu face un 


robot! 


ÎN LOC DE 
ŞCOLARIZARE 


0 "Frankfurter 


celor care vor E să emigreze”. 
(In special pentru populația 
de origine germană). 
Scopul este să urgenteze 
eliberarea actelor, dar-- în 
mod indirect-- să colecteze 
o supra taxă de “asistență” 
de cca 15.000 Mărci Ger- 
mane care înlocuieşte “Taxa 
de  şcolarizare”” la care 
guvernul a renunțat oficial. 


ÎNCĂ NU S'A EPUIZAT 


Cărbunele, sursă de ener- 
gie pentru care nu trebue 
să se plătească valută, este 
extras fără întrerupere. Se 
munceşte în mine 24 de-ore 
pe zi, şapte zile pe 
săptămână. Săptămâna de 
lucru e de 44 de ore, şi 
schimbul de 8 ore. Sau 
transferat - muncitori din 
alte industrii, la care se 
adaugă și ajutorul dat de 
armată. 

Calitatea cărbunelui, 
scos în grabă pentru împli- 
nirea cotei e de proastă cali- 
tate şi dăunează cuptoa- 
relor. 


NICUŞOR 
A AJUNS MINISTRU 


Reproducem textul apă- 
rut în “INFORMATIA” pe 
data de 13 Decembrie 1983. 
“Prin Decret prezidențial 
tovarășul Pantelimon Găvă- 
mescu se eliberează din 
funcția de ministru pentru 
problemele tineretului. To- 
varășul Nicu Ceaușescu, 
prim-secretar al Comitetu- 
lui Central al Uniunii Ti- 
neretului Comunist se nu- 
meşte în funcție de ministru 
pentru problemele tine- 
retului””. 


DECESE 


Au murit în luna Decem- 
brie la București artistul 
AMZA PELEA şi scriitorul 
NICHITA STANESCU. 


_rele să fie desconectate, 


BILANŢ 1983! 


Marilena Ghegiu, 
economistă, citează 
realizările anului 1983, în 
comparaţie cu ceilalți a 


„venitul  naţiona 
sporit de 15 ori”. 

„„un venit național de 
$1500 dolari pe locuitor, 
față de 110 în 1950. 

„„aceasta a determinat 


a 


creşterea nivelului de 
trai... 

"Retribuţia medie 
nominală a crescut de 


aproape 7 ori, iar veniturile 
nominale nete lunare, ale 
țărănimii, de aproape 8 
ori. 

Economista înşiră şi 
alte îmbunătăţiri, dar ne 
oprim la viața ţăranului... 


ULTIMILE PICĂTURI 


In primele nouă luni ale 
anului 1983 s'au pus in 
producţie 809 sonde care au 
produs 659.000 tone de 
țiței. Costul țițeiului dela 
mari adâncimi, e mai 
scump decât cel importat. 
Dar pentru cel importat se 
cer devize. 


PROBLEMA 


ENERGIEI! 


Lordul Shackleton, preş- 
Cons. Britanic pentru 
comerțul cu Europa de Est, 
vorbind - despre criza de 
energie din RSR, spune că 
ea a fost rezolvată "'intr'un 
mod foarte energic şi 
realist”. Tradus din lim- 
bajul diplomatic: In RSR s'a 
întrebuințat forța brută. 


UNA CĂLDUŢĂ 
ALTA RECE 


Sau scurtat cozile. din 
fața magazinelor alimen- 
tare, în schimb noi restrie- 
ţii la consumul de energie. 
S'a dat ordin ca frigide- 


ți număra 


un singur bec într'o odaie, 
(de mic voltaj), coridoarele, 


curțile fără lumină și radia- Ceea ce se vede în imagine reprezintă un produs Sirăvitat, destinat 
toarele electrice de încălzit combaterii dăunătorilor, „Uitat“ in gară de către Centrul de produt- 


strict interzise. ție a plantelor din Pogcanele, acesta distruge acum pămintul din jur. 


De notat că descoperirea furtului m se datoreste 
vreunui control sau inspecție a produselor fabricate care 
erau sub standardul comandat. Gestiunea fabricii se 
încheia întotdeauna cu “bine”, și toți erau foarte mulțu- 
miţi. 

Moi lucrau în schimbul de noapte și aveau controlul 
întregii i producţii. 

La început ei topeau pasta chiar în cuptoarele fabricii, 
dar asta-i împiedica la realizarea normei de lucru ..- 
Erau lucrători model ! 

Si ca lucrători “model ”! au decis ca argintul să-l 
topească îi în altă parte. 

S'au dus deci cu 4.400 kgr, de pastă de metal it 


4 


pectă topirea “metalului” și a raportat poliției. 

Lucrătorii vindeau argintul cu 1500 lei kg iar cei 
care-l cumpărau îl revindeau cu 6000 lei kgr. 

Argintul se cântarea “'cu ridicata” pe 'un cântar în 
care se vindeau pepenii verzi. (România Liberă) 


DELA ŞTIINŢIFICĂ „CIOCAN 
LA ECHILIBRATĂ IN LOC DE PLAN 
Alimentația ştiinţifică a Revista "Flacăra” nr. 


fost întrodusă ca să nu se 39. dă următoarea informa- 
îmbolnăvească omul de prea ţie: 
multă mâncare. O tânără pianistă talen- 
Acum aapărut oaltă for- tată, Jinga Nina, a fost 
mulă: silită să se înscrie la un 
“La dimensionarea can- liceu industrial ce-i oferă 
tităților propuse s'au avut un viitor de muncitoare, 
în -vedere cerinţele deter-  pentrucă n'a găsit loc la 
minate de o alimentaţie conservator. 
ECHILIBRATA, - (Sublinie- In RSR 90% din tineret 
rile noastre ) diferențiată, este obligat să urmeze şco- 
în funcţie de structura - lile- de meserii. 
populaţiei, ramura de acti- 


vitate, efortul fizic, locul de LAUDĂ SAU 

muncă și domiciliul, din 

localități urbane sau RIDICULIZARE ? 

rurale...” ES "România Literară”! 
Toate aceste măsuri dea- prezintă fotografia — tov. 


înghiţiturile 
„pentru 


Ceauşescu care descrie RSR 


sunt făcute ca noua "'Arcadie” unde 


asigurarea unei bune cetățeanul se desfată la o 
aprovizionări a popula- "masă bogată, ca un împă- 
ţiei...” rat.. 


CRONICA PRESEI 
OTRĂVIREA PĂMÂNTULUI 


„cial amenajate şi sub controlul” miliției reserii 


ca s/o topească întreprinderea “Arta. Lemnului e Does 
e vești. Aci, unuia din! înderga carta Lemet ărut cam ea = 


Pe data de 3 Ianuarie 1984 leul a fost devalo- 
vizat cu 4 7% în raport cu dolarul american. Dola- 
rul se schimba în România la cursul oficial cu pre- 
pul de 13,50 lei. După noua devalorizare a leului, do- 


larul american se schimbă acum cu 14,00 lei. > 
a. 


O întreprindere specializată în furnizarea mititei- 
lor şi a ţuicii, a anunţat că va reduce cota la restau- 
rantele din Bucureşti. Sunt afectate hotelurile Lido, 
Atenee Palace, Intercontinental, etc. 

.. 

Sase zile să munceşti şi a şaptea să nu te cdifineştit 
Radiojurnal din Dec. 11/83: *...ca pretutindeni în 
țară şi astăzi Duminică se lucrează intens pe multiple 
planuri.” Se repară maşini şi utilaje agricole. (Stiri 
din jud. Mehedinţi). 


Ministerul învăţământului a introdus “baremuri de 
promovare” Minimum de cunoștințe care se cerelevu- |. 
lui ca să treacă clasa şi să ajungă în câmpul muncii, 
are ca efect reducerea la minimum aambiţiei Sova 
înveţi, nu înveți, clasa o treci... 


7 RTT Vaza 


S'a întărit supraveghercă studenţilor şi ziariştilor . 
străini. Cetăţenii care iau legătură cu oaspeții Eni 
“sfatuiţi” să rupă legăturile. 7 


Statisticile sovietice cânfirmă că în Ucraina trăiesc 
circa 400.000 de autohtoni : 293.576 Melievenilăsi 
121.975 Români... AL ia 

Consumul de energie în RSR (este silit să recunoas- A 
că primul ministru Dăscălescu) este de 75% în 
comparaţie cu țările din CAER şi numai de 60 i 
comparaţie cu ţările din Vest. 


S'a semnat un acord între Bucureşti şi Cairo pri 
vind statutul cetățenilor trimiși să lucreze î în Egipt. 
Muncitorul va primi o sumă minimă, ca să-și asigure 
existența în Egipt, iar restul lefii îlva căpăta! (n lei) la 
întoarcere. Prin inchirierea lucrătorilor, guvernul. 
obține valută forte. Muncitorii trăiesc în lagăre, si 


mai iubit fiu al popoED Uite 


Agenția “Associated Press” a transmis din- Bucu=. 
rești stirea că o curte marțială din Târgoviste, a S 
condamnat la moarte trei lucrători dela o fabrică de |. 
produse alimentare. Stirea a fost publicată și în ziarul | 
“România Liberă”, în care se menționează, că aceste : 
trei persoane au făcut parte dintr'un grup de încă |, 
înși, care se ocupau cu furtul de carne. Celelalte | 
persoane au fost condamnate la pedepse până 1a 30 
ani închisoare. 3 


In regiunea Palas- Constanța S'a construit o E 
ție eoliană prototip, care va scoate apa dinpământ dela 
o adâncime de 110 metri. Instalaţia a fost experimer 
tată timp de 10 luni, în condiţiile unor viteze varia 
ale vântului. 


La Constanţa au Sai Tisa la linia de tra 
“vai (13 km.) care va lega noile cartiere din Sud cu 
tul-vacanță Mamaia. d 


.. 

La cetatea muşatină dela Roman, “săpăturile 
arheologice au găsit un vas din ceramică neagră, deco- 
rat cu motive florale precum şi un text scris cu litere 
SARE din sec. al XIV-lea eonsiderat de istorici o. piesă 
unica 


Tae 


a. 

Rafinăriile din RSR pot prelucra anual 53 milioane - 

tone de petrol, In 1980 au fost prelucrate doar 22 de 

milioane, iar în anul acesta jumătate din capacitatea, 
rafinăriilor va rămâne nefolosită. - 


Costul unei tone de cărbune (în aia lignit cu | 
scăzută valoare calorifică) costa 225 lei în 1960; în | 


1982 - 1500 lei, j 


România sirop 1.500. 000 tone de etidi din 
Rusia plătite în valută forte. In schimb lugoşlavia-im- - |. 
portă 6.000.000 de tone si le plăteşte cu produse indi- ] 
gene. | 


n. d 
La Cătămăraşi (Botoşani) s'a înființat prima formă | 


specializată în creşterea iepurilor. | 
a. 


In comuna Buftea, de lângă Bucureşti, cetățenii 
care nu şi-au plătit apa, Si AU văzut cu ţevile tăiate. | 


"Scînteia" sublinlază două evenimente de | 
mare importanță istorică: "Prietenia dintre poporul | 
botswanian şi poporul român” precum şi apariția în | 
insulele Maricius a operelor tov. Ceauşescu „(Botzwa- 

na e undeva prin desertul Africii şi insulele Maricius zi 
sunt rătăcite prin Pacific, N.R.). : | 


_ Ziarul 


“In 1986 --a declarat tov. Ceauşescu unui ziar cana- i 
dian--va intra în producţie prima. centrală nucleară | 
din țara noastră, construită împreună cu Canada”. 


Directorul ziarului “Scânteia”, Constantin Mitea | 
si “redactorul. “sef al ziarului ““România Liberă”, 


Octavian Paler, au fost demiși din funcțiile lor. | 


CUVANTUL ROMÂNESC 


____ Cronica in 


FEBRUARIE 1984 


ÎNTREBAREA ANULUI 1983: 


POATE FI MICȘORAT RISCUL UNUI 
RĂZBOI NUCLEAR? 


Compania americană de 
televiziune ABC a rulat pe 
canalul 7 un film intitulat 
“The Day After”, în care 
se arătau distrugerile posi- 
pile ale unui război nuclear. 
La câteva zile după viziona- 
rea acestui film pe ecranele 
americane, pe aceleaşi 
ecrane am vizionat. secven- 
țele dela ședința  Parla- 
mentului federal german, 
care a votat cu o mare 
majoritate instalarea pe 
teritoriul german a rachete- 
lor americane Pershing II, 
care au şi început să soseas- 
că, începând cu Decembrie, 
la baza aeriană americană 
dela Ramstein din RFG. 

In fapt, instalarea celor 
peste 500 rachete Pershing 
II şi “cruise - misile” a fost 
decisă de NATO în 1979, în 
cazul că Moscova nu işi va 
reduce arsenalul său de 
rachete nucleare SS 20 de 
pe teatrul de operaţiuni din 
Europa. 

In 1983, de multe luni se 
purtau discuții la Gene- 
va, între America şi Uniu- 
nea Sovietică, pentru redu- 
cerea armamentului nuclear 
sovietic de pe teritoriul 
european şi crearea unui 
climat de încredere între 
cele două: supraputeri. Deşi 


-se— purtau discuții între”. 
cei 2 parteneri, r&zuttate=—= 


pozitive nu se vedeau, jar: 


timpul se apropia când 
Germanii din vest hotărise- 
ră să pună la vot instalarea 
de armament nuclear 
american, «pentru a face 
față amenințărilor armelor 
nucleare sovietice, în cazul 
că la Geneva nu se va 
realiza un acord între 
Americani și Sovietici. 
Sovieticii au așteptat 
şedinţa Parlamentului 
vest german, după care, 
„aflând rezultatul, au decis 
să întrerupă convorbirile 
dela Geneva cu Americanii, 
"luând şi unele. măsuri: au 
„decis să mărească numărul 
de rachete SS20 şi vor grăbi 
instalarea de noi arme 
“nucleare tactice în Germa- 
nia de Est şi Cehoslovacia. 
Yuri Andropov, de pe pa- 
tul lui de suferință, fiind 
grav bolnav, a mai decis că, 
intrucât noile rachete 
americane din Germania de 
Vest sunt o ameninţare 
directă contra sistemului de 
apărare al U.S., Sovieticii 
vor pune în dezvoltare un 
sistem corespunzător de ra- 
chete nucleare pe cele 2 
oceane, în jurul coastelor 
americane. Se poate înţele- 
ge că ele vor fi plasate pe 
submarine nucleare, care 
vor naviga în jurul acestor 
coaste, în apele extraterito- 
riale americane. 


- In afara Germaniei Fede- 
rale, alte 2 state, Marea 
Britanie și Italia, au decis 
sa instaleze pe teritoriile lor. 
rachete de tipul Pershing N 
şi cruise-missile. Sepreve- 
de că Belgia și Olanda vor 
urma şi ele să instaleze 
astfel de rachete. 

Omenirea stă în faţa unei 
primejdii de proporții catas- 
trofice. Presa americană 
precizează că în toată lumea 
40.000 de arme nucleare 
sunt așezate în spațiu. Sunt 
ele pentru binele omenirii? 
Nu, se înţelege. Există ris- 
cul ca una sau mai multe 
din aceste arme satanice, să 
fie puse în mişcare volun- 
tar, sau involuntar? Da, 
există. 

Ele au fost fabricate 
într'un număr impre- 
sionant de mare, fie ca ur- 
mare a unei curse a 
înarmărilor, de o parte şi de 
alta, fie de a se realiza un 
echilibru de forțe, idee care 
i-a condus pe Americani să 
instaleze în Decembrie in 
Europa rachetele Pershing 
II şi cruise-missile , pentru 
a micşora pericolul numă- 
rului impresionant de mare 
al rachetelor sovietice, deja 
montate pe eventualele tea- 


“Europa. e ag Aa 
Orice” formulă de - redu- 
nucleare existente în lume, 
de o parte şi de alta, nu 
poate înlătura pericolul ce 
atârnă asupra omenirii, 
pentrucă fie si reducându- 
se la jumătate mumărul 
lor, ar” mai fămâne 20.000 
de capete nucleare cu o 
- “forță - înspăimântătoare de 
distrugere. Atât noi cât şi 
urmaşii noştri, vom trăi în 
continuare sub amenințarea 
pericolului unui dezastru 
nuclear. 3 

Există un risc de distru- 
gere “a vieţii pe pământ, 
prin existența acestui arse- 
nal atomice răspândit, în 
întreaga lume. Cum se poa: 
te. micşora acest. risc? 
Aceasta este întrebarea 
care rezultă din foiletoanele 
presei americane. 

Personalități dintre vâr- 
furile politice ale Americii 
agită această dramă a ome- 
nirii, încercând a găsi solu- 
ţii pentru micşorarea riscu- 
lui. Astfel, senatorii Nunn 
din Statul Georgia şi «John 
Warner din Statul Virginia, 
au stăruit pe lângă Preșe- 
dintele Reagan pentru crea- 
rea unor "Centre pentru 
reducerea riscurilor”, care 
să funcţioneze atât 'la- 
Washington cât şi la Mos- 
cova. 

Domnul Mc.Namara, fost 
Ministru al Apărării USA 


Eugen POPESCU 


tre__de operațiuni din 


sub Preşedinţii Kennedy şi 
«Johnson, a dat de curând 
publicității un articol, pro: 
punând 18 măsuri pe care 
le-ar vedea puse în aplicare 
de guvernul american, în 
scopul micșorării unui con: 
flict nuclear. Am ales 
câteva propuneri din ele, ce 
le-am găsit mai interesante 
și pe care le voi înşira în 
continuare, cu scurte 
comentarii: 

1. Să se negocieze reduce- 
rea capetelor nucleare la 
nivelul rachetelor în 
funcţiune, ceea ce ar 
însemna să se renunţe la 
folosirea rachetelor cu mai 
multe capete nucleare. 
Găsim valoroasă propune- 
rea cu condiția ca şi Sovie- 
ticii să fie de acord, ceea ce 
ar aduce după sine reduce- 
rea puterii instalată pentru 
distrugeri nucleare. 

2. USA să declare ime: 
diat o politică de a nu folosi 
primii armele nucleare. In: 
trebăm: Sovieticii vor fi de 
acord, în mod sincer, să 
procedeze la fel şi ei?. Noi 
nu le acordăm creditul de 
sinceritate. 

3. După consultarea cu 
aliații, USA să retragă 


jumătate din cele 6.000 de 


capete nucleare americane 
depozitate în prezent în 


— “Europa Occidentală. 
cere a numărului căpetelor 


-4..Remontarea pe terenu- 
rile din. spate ale capetelor 
nucleare rămase instalate 
de-a lungul frontierei de 
Est a Germaniei Federale. 
Măsurile dela pct. 3 şi 4, 
legate între ele, depășesc 
puterea “noastră de discer- 
nământ, deoarece ele fiind 
măsuri pur militare, vor 
putea fi puse în practică pe 
teren, aşa cum propune dl 
MeNamara. 

5. USA să oprească 
unilateral instalarea de sis- 
teme de arme destabiliza: 
toare si acelea care nu 
au. valoare de împiedica- 
re a unui atac nuclear. 
De ex: bomba cu neutroni, 
care nu poate împiedica un 
atac nuclear, şi rachetele de 
tipul MX sau Pershing II, 
care sunt arme destabiliza- 
toare. Ceea ce propune dl 
Mc.Namara coincide cu ceea 
ce doresc şi Sovieticii. 

_6. America să negocieze 
cu Sovietele interzicerea 
de arme în spațiu pentru mo- 
tivul că dezvoltarea. aces- 
tor sisteme ar mări conside- 
rabil bugetele militare şi va 
mări riscul unei destabili- 
zări în balanţa forţelor 


USA şi US. Se pare că 


cercetările americane sunt 
mult avansate în această 
direcție, față de Uniunea 
Sovietică şi cred că nu se va 
găsi cineva să renunțe la 


=—— 


o cauză 


dreaptă 


şansa de a ţine în loc orice 
încercare sovietică de a 
declanşa» -o catastrofă 
nucleară, prin conţra mă- 
suri de apărare luate din 
spațiul extraterestru. 


Nu mai înşirăm cele 12 
propuneri ale dlui 
Me.Namara pentru limita- 
rea riscului unui conflict 
nuclear, pe care le găsim 
neconcludente, dar ele se 
găsesc în prezent în studiul 
Departamentului Apărării 
USA. 


Concluzii. Există în lume 
un puternic conflict de 
interese: Blocul sovietic 
doreşte pe orice cale să 
cucerească omenirea, ideo- 
logice și militar, iar Blocul 
american se opune la aceas- 
tă acţiune, prin tratative, 
dar şi prin măsuri militare. 


Aceasta este natura conflic- 
tului şi fundamentarea 
uriaşelor măsuri de creştere 
ale arsenalelor militare de 
ambele părți. Aceste arse- 
nale au crescut atât; încât 
azi te înspăimântă numai 
când citeşti statistica lor. 


In plus, există riscul ca 
voluntar, sau involuntar, să 
se producă detonări cu pu- 
teri--destructiver;inimagina- 
bile, care pun în pericol 
viața pe pământ. Anul 1983 
a adus omenirea în acest 
stadiu. Intrebarea anului 
1984 este: putem „noi „să 
micsorăm riscul unui con- 


“flict nuclear? 


Răspunsul nostru este : 
între oameni de bună cre- 
dinţă, este posibil, dar dacă 


unul dintre parteneri nu- 
este de bună credință, nu se- 


poate  întrevedea o 
micşorare de comun acord a 
riscului unui conflict nu- 
clear. Riscurile sunt egale 
pentru ambele Blocuri de 
State: estice şi vestice. 


Asupra omenirii va dăinui 
în “continuare imaginea 
ciupercii atomice, care va 
lăsa pe pământ întinderi 
nelimitate lipsite de viaţă. 

Nici unul din blocuri nu 
va renunţa la arsenalul lor 
atomic existent, dar ambele 
blocuri, în interesul 
menţinerii pe pământ, au 
datoria să încheie un acord 
pentru 'nefolosirea lor şi 
concomitent retragerea de 
pe pământ şi din ape a 
lansatoarelor de arme 
nucleare şi depozitarea lor 
sub control internaţional. 


Soluţia poate fi utopică, 
dar este singura care ar 
înlătura coşmarul din ome- 


nire al exploziilor nucleare 


şi ar putea oferi o şansă ca 
viața să continue pe 
pământ. D 


de Abonamentul Dumneavoastră 
susţine un ziar care luptă pentru 


Fir 


Ce ERE a a a E = PAGINA 23 
ternațională —— . 


Efemeride 


Testul Libertăţii este foarte greu de trecut! 

După 36 de ani de cenzură , de lacăt la gură, de 
zăbrele şi de dictatură, noile generaţii din „România, 
nu mai ştiu ce este libertatea. Dacă prin miracol s'ar 
da peste noapte României libertate deplină, cu mai 
multe partide şi cu alegeri libere, şocul ar fi atât de 
puternic, încât ar angrena o serie de seisme, nu numai 
sociale. , F 

Se pot constata cele afirmate mai sus, la manifesta- 
rea Românilor din lumea liberă, în special la cei noi 
sosiți în ultimii ani. i 

Un studiu social asupra Românilor, vechi de câteva 
generaţii, va scoate-la_iveală alte moravuri, alte 
manifestări şi alte închegări-ale Românilor de atunci, 
comparativ cu manifestarea majorităţii-noilor veniți. 
Nu vrem să blamăm pe nimeni, dar în timp ce la ve- 
chii emigranți români vom găsi în fiecare colonie, o 
societate de ajutor reciproc, o casă de rugăciune pe 
care mai târziu au făcut-o biserică şi o legătură de 
frățietate între ei. Starea lor socială și pregătirea 
culturală era cu mult sub nivelul actualilor emigranți 
dar, domnea peste toţi învățătura celor şapte ani de 
acasă, deşi timpurile nu erau mai trandafirii nici 
atunci. 7 g 

Prin mare contrast, noii veniți fug de societăţile 
româneşti, nu vin la biserică şi caută îmbogățirea 
peste naopte indiferent de mijloace. Este drept că 
locul societăţilor de ajutor. reciproc l-a luat sistemul” 
de Asigurări Sociale Federal, cunoscut de unii refu- 
giați mai noi care după primii pași pe pământul 
american întreabă: -Unde se află ''Domnul Velfare"”? 
(Welfare) Au auzit de dânsul că dă bani şi casă pe gra- 
tis... 

Cu Bisericile se întâmplă de asemenea un fenomen 
dureros. Decepţia suferită de Biserici -ca şi de multe 
societăți - care au acordat garanții pentru cunoscuți 
şi necunoscuţi, a făcut ca această lucrare creştinească 
şi umană să fie curmată aproape de tot. Vina de data 
aceasta cade pe unii refugiați, care nu numai că au 
abuzat de ajutorul dat, dar au crezut că el nu are 
sfârşit. Aceasta a contribuit enorm la dezamăgirea al- 
tor noi veniţi, care nu au mai putut beneficia de aju- 
torul dat de Biserici. Mulți dintre ei şi-au tacu niuzii 
ireale despre lumea liberă la care s'au adăugat şi 


rămăşiţele propagandei comuniste despre societatea 


capitalistă. Slaba pregătire psihică a multora din cei 
noi veniți; a făcut să cedeze și bruma de entuziasm cu, 
care au venit. Singuri și derutați, au rămas la una din 
grelele răspântii ale vieţii. Moment crucial pentru fie- 
care din ei... : 

In această situație, apar corbii! - A w 

Oamenii fără căpătâi, rataţii, toţi pierde-vară şi 
taie-frunze-la-câini, tăbărăsc pe bietul refugiat să-l 
înăbuşe şi să-l sfâşie. Cloaca politicianistă care n'a 
învăţat nimic din tragedia ultimilor 36 de ani. Ciubu- 
carii de duzină, turnătorii şi orgolioşii vânturând 
titluri de organizații fantomă.Ei au fişe şi dosare. 
Fiţuici otrăvitoare cu care se spurcă în dreapta și în 
stânga tot ce a mai rămas demn în acest nefericit exil. 
In fraza lor găunoasă s'a adunat toată spurcăciunea * 
mahalalelor, într'o Tiganiadă de care s'ar cutremura 
bietul Budai-Deleanu. sc 

Noul venit trebue să îndure această dramatică tre- 
cere prin infern, mai dureroasă decât presiunea 
comunistă din care era fericit că a scăpat. El rămâne 
cu “leziuni sufleteşti şi cu groaznica impresie că nu 
trebue să se mai încreadă în nimeni... m: 

Suvoiul de injurii, intrigi şi denigrări, îşi urmează 
însă drumul lui. y 

Exilul românesc este amenințat mai mult ca ori- 
când de un prolet-cultism. pia 

„Este suficient să-ți arunci ochii pe câte o fiţuică 
“partinică”!, pentru a te îngrozi de necinstea, feroci- 
tatea şi trivialitatea cu care se atacă. 

Indrăznească cineva să aibă altă părere decât "'acti- 
“viştii” din exil, că îl satură ei de idei libere, de con- 
fruntare deschisă şi de democraţie. 

- Se ingrozesc bieţii Români să mai scoată o vorbă 
undeva, că “până seara ajunge complot de stat. 
Oamenii au inceput să tacă mai speriaţi aici decât 
erau în țară. Cei mai mulți se întreabă: Unde se va 
ajunge din această situație? Ce aşteaptă. cei robiţi în 
țară dela noi şi ce vedem pe teren. 7 
” Vânzând blana lupului din pădure, unii îşi croiesc 
fracuri ministeriale, iar alții se antrenează pe 
posturi de viitori anchetatori în România. Nu 
împotriva comuniştilor și a aparatului de tortură de 
acold. Au ei câte ceva care le încurcă socotelile cu 
câte unul de aici. Numai că cei din țară ișiauei 
răbdarea şi înjeebirea lor și în Ziua Sfântă a Eli- 
berării, să-i ferească Dumnezeu pe pescuitorii de ape 
tulburi de vorba mucălită a Românilui, care așa cum a 
zis după 23 August: 

“Rău era cu Der, die, das, 

dar mai rău cu davai ceas" 
-- să nu zică atunci când se va întâlni cu “luptătorii 
din exil: 

"Rău era cu ciolovecii 
dar ce facem cu zevzecii! 


E 
i 
! 


ie 


PAGINA 24 


FEBRUARIE 1984 


CUVANTUL ROMÂNESC 


CRONICA VREMII 


TIRANII DELA YALTA 


lon BOIERU 


Deputatul Tom Corcoran, 
din Statul Illinois, a introdus 
în Congresul american ore- 
zoluție (House Joint Reso- 
lution 435) prin care ceresă 
se renunțe la Acordul dela 
Yalta, din Februarie 1945. 
Această rezoluție este unact 
de repar: ație istor ică si po- 
litică, fața de popoarele de 
după cortina de fier. Unact, 
în acelasi timp, de reabili- 
tare a moralității politice 
americane. 

Acordul dela Yalia” cu- 
“ prinde - păr! ți secrete, cu 
stipulații care îngăduie Ru- 
siei Sovietice să domine Ră- 
- săritul Europei, și stipulații 
prin care se stabilesc sfere 
de influență între Marea Bri- 
tanie, America și Rusia So- 
vietică. 

Toată anarhia politică in- 
ternațională, care domnește 
în lume, dela terminarea 
celui de-al doilea război 
mondial, se datorește Acor- 
dului dela Yalta. Prin acest 
acord, guvernul dela Mosco- 
va, a fost învestit cu puteri 
depline să acționeze după 
propriile sale interese, în 
spațiul Europei răsăritene, 
în timp ce Anglia și Ameri- 
ca arau imperativ fixate în 
poziția de pi, care 


drept de apel, oa 
de încuviințarea lor, para- 
fată cu semnături preziden- 
țiale. 

Caracterul secret alpre- 
vederilor dela Yalta și li- 
bertatea deplină acordată 
Sovieielor pentru dominarea 
unei părți din Europa, cons= 
tituie elementul scandalos 
al politicii americane și bri- 
tanice, căci acolo au fost 
violate toate principiile, 
normele și legile internațio- 
male. Acordul dela Yalta a 
fost expresia unei viziuni și 
acțiuni politice totalitare, nu 
numai de o accentuată dicta- 
tară circumstanțială, ci de 
o -modernă tiranie politică, 
prin care s'au sfidat dreptu- 
rile popoarelor la o exis- 
tență istorică liberă. 

Tiranii dela Yalta au ho- 
tărît iobăgia popoarelor din 


CUVÂNTUL ROMÂNESC 
THE ROMANIAN VOICE 


ISSN 0705-8365 


Redacţia și administrația: 


-P.0. BOX 4217 
STATION D. 


HAMILTON, ONTARIO 


L8V 4L6 


CANADA 
TELEPHONE: 
(416) 387-1832 


Pentru orice schimbare de adresă, anunţaţi redacţia 


Răsăritul Europei, sub căl- 
câiul cizmei Sovietice. Totul 
a fost făcut în secret şi s'a 
menținut în secret. Asa se 
explică faptul că n'a” fost 
posibilă instaurarea păcii în 
lume. Moscova a primit, 
prin Acordul dela Yalta 
“carte blanche”” pentru ex- 
pansionismul ei politic, mi- 
litar şi ideologic. 

In numele acestui Acord 
dela Yalta, şi prin stipula- 
țiile lui secrete, Moscova a 
inaugurat o fază nouă de uci- 
dere a popoarelor, de lichi- 
dare a culturilor si civili- 
zațiilor din spățiul lor de 
dominare, cu: aprobarea di- 
rectă și indubitabilă a lui 

și Churchill. Cu. 
tul lor, dacă nu 
ul lor. ( Citiţi 
area lui Baciu despre Yal- 
ta și apoi aveți grijă de coș- 
marurile care vor urma). 

Astăzi, prinactul curajos 
si moral al deputatului Tom 

orcoran, se urmărește li- 
chidarea obligațiilor “*se- 
“crete”” ale Americanilor si 
Britanicilor prin renunțarea 
la Acordul dela Yalta. Si 
George Bush,  vice-pre- 
şedintele Statelor Unite a 
adoptat o poziţie similară, 
prin, declarațiile făcute în 
Răsăritul Europei, cu ocazia 
vizitei făcute în cursul 
toamnei din 1983, în unele 
“ţări captive”, Atitudinea 
lui George Bush, deci a gu- 
vernului american, este con= 
secința firească a politicii 
anti-sovietice șianti-comu- 
niste, pe care a formulat-o 
sia promoyat-o Reagan, din 
1981 și până astăzi. 


Intervenția lui Corcoran 


STRADA/Nr .. 
ORAȘUL .... 


PREȚUL UNUI ABONAMENT PE AN ESTE: 


este în concori danță cu ade- 
văratul spirit democratic, 
moral și umanist al poporu= 
lui american, tradițional și 
sănătos. Acest spirit ame- 
rican se vrea curățit de 
petele negre șirosii, pe care 
le-a primit la Yalta, fără 
încunoştiințarea lui, fără a- 
probarea lui. Asta, este 
ceea ce face Corcoran, prin 
rezoluția luj, recâștigarea 
unei adevărate poziții mo- 
rale în politica americană. 
Restabilirea eticii politice 
americane, nu este posibilă 
fără  repudierea totală a 
acordurilor secrete . dela 
Yalta 


Rusia Sovietică va fi li 


mitată,, astfel, înacțiunile e 
țările captive vor avea des- 
chise noi perspective de 
orientare în viitor si vor 
încerca să găsească mijloa- 
ce adecvate pentru elibera- 
rea lor. Căci vor știi, vor 
vedea prăbuşirea unei tira- 
nii, și nu vor mai exista 
obligații juridice, politice și 
morale, din partea celor ce 
se pretind reprezentanții de- 
mocraţiei, pentru apromova 
expansionismul și imperia- 
lismul sovietic. 

Popoarele captive se vor 
găsi faţă în față cu lumea 
sovietică şi se vor bate cu ea, 
singură, izolată, nu spriji- 

nită logistic de Americani 
și Englezi. 

Prin lichidarea Acordu- 
lui dela Yalta, “națiunile 
captive” își vor câştiga [2) 
libertate parțială deacțiune, 
cea juridică. Rusia Sovietică 
va fi tratată așa cum au fost 
tratați “barbarii”? de- altă 
dată, direct și fără acces la 


CUPON DE ABONAMENT 
(COMPLECTAȚI CU LITERE DE TIPAR) 


LI NOU 


NUMELE DE FAMILIE ........ 


COD POŞTĂ L-a mata cae ea cer TARA viei 


„ STATUL/PROVINCIA... 


suportul altor puteri, ““Na- 
țiunile captive” își vor re- 
face moralul şi puterea de 
luptă, vor ieşi din ““fata- 
lismul'”” impus de tirania 
Yaltei. Vor înțelege că si- 
tuația nu este definitiv pe- 
cetluită, ci există ochiuri 
de lumină si semne ale sal- 
vării din starea de acum. 


Cu o privire retrospectivă, 
de ansamblu, ne putem da 
seama de procesul devenirii 
istorice. Oricât de aspră, 
neînțeleasă și absurdă ne-ar 
apărea devenirea istorică, 
este simplu să înțelegem că 
numai ceea ce se întâmplă 
organic, firesc, fără impu- 
nere, artificiu sau siluire, 
se menține pe dimensiunea 
istoriei cu prestanță și glo- 
rie. Tot ce este fals, duce 
la răzbunare, anulare si de- 
cadență morală.  Tirania 
dela Yalta a reprezentat cea 
mai avansată decadență mo- 
rală a vremurilor contempo- 
rane, căci a înjugat sute de 
milioane de oameni și po- 
poare. întregi, prin artificii 
și sigilii de cabinet. Cum 
era, atunci, posibilă instau=- 
rarea păcii în lume? Intre 
tiranie „sipace nu există nicio 


“apropiere, de nici un fel--] 


Dezmăţul lumii de azi este 
urmarea naturală a tiraniei 
dela Yalta. Este forma na- 
turală în care se răzbună 
istoria. Nenorocirea este că 
sute de milioane suferă, tră- 
iesc înjugați şi în condiții 
inumane. Aceste milioane 
plătese pentru paranoia alto- 
xa, a celor ce si-au atri- 
buit drepturi depline asupra 
lumii, și au acționat la în- 
tuneric. căci erau cuprinși 
de întuneric, şi au fost lip- 
siți de “suflet, de omenie, 
de adevăr, de lege, de bun 
simţ, de dragoste şi de cre- 
dință creștină. 

Prin renunțarea Acordu- 
lui dela Yalta, se va face 
lumină, se va lichida o ti- 
ranie și națiunile răsăritului 
european vor avea noipoteci 
ce vor duce la salvarea lor. 
lar națiunea americană îsi 
va recăpăta demnitatea mo- 
rală pe care a avut-o și pe 
care o merită. 


[] REÎNNOIRE 


PRENUMELE ........... i CPT 7 057 E PD PRE DEDEZ DRE ci DEL TE ace naos IP aeaa act 


o mmnannnaeaaaase în... ..... poomnanonennoenenn nana nasaeanananaee one da anaeeneneanaasaceaseeai 


$30 ÎN SUS - ABONAMENT DE SPRIJIN - 


$25 PENTRU INSTITUȚII 


$20 PENTRU PARTICULARI 


ziarului cu cel puţin 4 săptămâni de zile înainte. 


NOTE SI COMENTARII 


MOARTEA 
ÎN BISERICĂ 


De ani, de prea mulţi ani, în Irlanda de Nord, se 
duc lupte fraticidre pe o temă confesională, mai exact, 
catolicii împotriva protestanților şi la fel, protestan- 
ţii împtoriva catolicilor, o luptă pe care noi o con- 
siderăm drept, nu numai lipsită de orice sens, ci pur 
şi simplu absurdă. Si asta, datorită faptului că, atât 


catolicii, cât şi protestanții, în 
linie de reciprocă înţelegere, au 


loc de a se pune pe o 
ales o cale absolut an- 


ticreştină, ucigându-se unii pe alţii. 
Pe data de 21 Noembrie, 1983, agenţia AMERICAN 
PRESS, a transmis din orașul Darkley din Irlanda de 


Nord, că: 


"doi oameni înarmaţi au pătruns într'o 


biserică protestantă în ziua de Duminică 20 Noem. 


brie, deschinzând foc cu arme 
dincioşilor ce se găseâu în timp 


automate asupra cre- 
de rugăciune, „ucigând 


pe trei şi rănind pe alţi şapte”... 


[n conformitate cu depeșa 


transmisă de către 


AMERICAN PRESS, rezultă că. "Forţa Catolică de 
Reacţiune”, şi-a asumat responsabilitatea acestui act 
criminal, drept repercursiune la uciderea din 8 Au- 
gust 1983 a romano-catolicului Adrian Caroll, care a 
fost impuscat în cap. pe treptele locuinţei sale din Ar-- 
magh... Fratele său, Roderick a fost de asemenea ucis 
de către forțele de securitate engleze, în anul 1982. 

Ceea ce se întâmplă astăzi in Irlanda de Nord, ne 
aminteşte nouă, Românilor, de invazia Tătarilor din 
anul 1241, când, aceşti păgâni treceau prin foc şi 
sabie m numai principatele române, ci si o bună 
parte a Europei Centrale, intrând în bisericile unde-şi 
găsiseră adăpost refugiații, ucigând bărbaţii şi violând 
femeile şi fetele, în chiar incinta altarului, 


Nu, în ceea ce ne privește, nu credemsi nu vom pu- . 


tea crede că, pe bază de credinţă, crimele ce se comit. 


scuză. Ba dimpotrivă, E 


„la Ada actuală în Irlanda de Nord ar putea avea ' aa 
p em sus și tare că, cu toai 


dragostea şi interesul apostolic al Papei lon Pavel II, 
Biserica Catolică, în conglomeratul mondial. se află la 


o mare şi-istorică răscruce. Aceasta, mai ales în-ceea | 
-ce priveşte America Latină, unde,-cu-toate bunurile 


sale sfaturi, ca Pontii al Bisericii pe careo conduce si. 


y 


reprezintă mulţi, nespus de 
episcopi, i-au întors spatele, 


mulţi preoți şi chiar 
adoptând un aşa zis 


MARXISM CRESTIN, ceea ce, fără doar și poate, este 
şi rămâne o absolută absurditate. Marxismul se 
împacă cu creştinismul cum se împacă capra cu varza. 
Numai că, e la mintea cocoșului că, în timp ce capra 


poate mânca varza, niciodată 


varza nu va putea să 


mănânce capra. Ceva însă şi mai mult; aceşti servitori 


ai altarului au uitat cuvintele 


poți servi la doi stăpâni deodată, 
lui Mamona. Ceea ce, în această situaţie, e limpede ca 
lacrima, şi anume, nu poți fi în același timp şi crestin 
și marxist Ca atare, acestor lupi îmbrăcați înpiele de 
oaie, le putem aplica versurile de încheiere din Scri- 
soarea III, a marelui nostru poet Mihai Eminescu: 


Bibliei, și anume: nu 
şi lui Dumnezeu şi 


“Cum nu vii tu, Tepes Doarine, ca punând mâna pe ei, 
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei, 
Si în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, 
Să dai foe la puşcărie şi la casa de nebuni!” 


Pe vremuri, nu chiar atât de îndepărtate,papii dela — 


Roma şi împărații creştini din 


Europa, trimiteau cru- 


ciade pentru a elibava, lăcașurile sfinte din răsărit şi 
a-i aduce pe Osmani, la dreapta credință, adică, cre- 
dința în Dumnezeu, dar fără un rezultat pozitiv. Că 
aceasta, atunci, a fost o mare,o nespus de mare 


înfrângere pentru creştinism, 
Osmanii sunt şi azi, ceea ce 


nu mai încape dubiu. 
au fost atunci. 


Cum însă în prezent, trăim în cadrul unei alte isto- 


rii, ne întrebăm, ș 


Nord, şi la fel protestanții, 


şi credem pe bună dreptate, de ce 
anume şi pentru care motiv, catolicii din Irlanda de . 


în loc de a-şi rezolva 


problemele locale pe o cale paşnică, s'au înarmat şi se 


ucid unii pe-alţii?... 


Domnul şi Mântuitorul nostru, 


Isus Christos, spunea clar şi limpede că, atunci când 


cineva îţi va pălmui obrazul drept, să i-l întorci și pe 
cel stâng. Desconsiderând însă acest percept creștin, 


atât catolicii cât şi protestanții din Irlanda de Nord, 


au recurs la legea talmudică, adică: dinte pentru dinte 


şi ochi pentru ochi. Si asta, 


Nu, nu putem înțelege nici în ruptul capului, cum 
anume așa zisa FORTA CATOLICA DE REACTIUNE 
din Irlanda de Nord, a perpetrat acest masacru, abso- 
lut inuman și anti-creştin. Căci, a duce o luptă de 
stradă, este una, dar a invada o biserică în timpul 
serviciului religios, cu pistoale mitralieră și aucidepe 
este şi rămâne pentru 


cei ce se rugau Domnului, 


cu vârf şi îndesat. - 


veșnicie. o abominabilă crimă. 


Murind pe crucea: răstignirii sale, Isus Christos 
_trimitea omenirii acest adânc grăitor meşaj: Tată, iar- 
tă-le lor, căci nu știu ce facl... 


N 


Nicolae NOVAC |