Cuvantul Legionar nr. 22, iunie 2005

'Qfacă ccr tăcea acegtta, /itetreăe vcs 1 âtryui. 

/S/f ZSvaaptrte cfcyiâ Sfaca fă, 46 ]/ 


jj 


CUVÂNTUL 



Periodic al tineretului român naţionalist ortodox 

- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corn’eliu Zelea Codreanu - _ 

Anul II, Nr. 22, IUNIE 2005 _ ' Apare la jumătatea lunii _ 10 000 lei (1 leu nou) 

a H=g== CODREANU 

CUPRINS: 

S&itverâaeeaStatuau Cartea legionară în lume; %’omasucat 
Zipxap/ie /ruyiamonaf Austria 
'JSeofopte Drumul neamului; Gândindu-mă la tine 
Stctoa/ctate "Centura politicii” - Diverse 
Ofta cutâefe Sfeptusui Sunt simist, dar mă tratez (IX) 

Sttitiuăsu Un autor hahaleră 

"Actorul şi sălbaticii” 

ioarte tatonară Alecu Cantacuzino (II) 

< 6?ora}/u»zrfeafă Pericolul sectelor (II)- Martorii lui lehova 
Educaţie şi credinţă; Versuri 
fflwuc tpcosiar, < 6poacarâ, &o$ta redacţiei 



/ 




• : •'! •'Z 

%<VV« . ■ 


ANUL ACESTA, PE 24 IUNIE, SE ÎMPLINESC 

78 DE ANI DE EXISTENŢĂ NEÎNTRERUPTĂ A MIŞCĂRII LEGIONARE 

< 2 a matfri asu// 

SSeru rt^izînt durU a^ăyUa^c /a âedcaf/ioâtru, vineri, £4Jusue, ora fă 

ticedfed dan/âton, tasidâ/n, u/t c/tâc cu // câ/tfccc tc£ttc/iue 4 g /fota. — ta 


Nu trebuie sâ fii un observator specializat pentru a putea să apreciezi 
fenomenele sodal-politice de pe scena românească. Viaţa de fiecare zi face sâ 
se umple paharul şi sâ simţi nevoia de a trage un semnal de alarmă; că acest 
semnal are ecoul unui răcnet în pustiu, asta este cu totul altceva, dar ştiţi cum 
se zice: "Sa nu zici că nu ţi-am spusf 

Nu aş vrea să înţeleagă cineva nici că vorbesc aici ca unul de pe stradă (nu 
că nu aş fi unul de pe stradă), nici in numele Senatului Legionar (al cărui 
membru sunt). Dar cred că îngrijorările sunt Identice cu ale multor români 
legionari sau nu. 

Să o iau cam de la coadă la cap; mai zilele trecute veneam cu un microbuz 
de îî n !£ 0rt câlă,orl de la Tu,cea La un restaurant de pe şosea, la un kilometru 
oe (ândârei, unde se face In mod obişnuit o haltă, am intrat (cei câţiva călători) 
' n ' J K n nj f® n, . r V 0 cafea ' un sfert de oră. M-a surprins de la început zarva 
neobişnuită şi faptul că restaurantul, pustiu la alte ore, era plin. Zarva din ce în 

Zr:r/1 Tî *! um ' n,: ,0ţi erau TOmi cu bă,râni * cop*'- bâr baţ' graşi. în mod 
06 hrâni '\ cu s,a,un de bodyguarzi, bine îmbrăcaţi, bine dispuşi. Am 
« H » C rf * nU ?! nandau decâl mâncare S' sucuri. M-am uitat pe geam afară sâ 

restauraîulut e î ou C f rU,e: ^ VOrbâ ’ Din 0616 circa 30 da maşini parcate in faţa 
ma re ' erau Dacir - res,ul «muzine de ultimul tip, in mod 

aoranoc dl r consac ; ra, 'f no ' Am privit mai atent sâ descopăr vreun alt român - 

c^re P venlterâ cu Z 'm?rr h** 'k ‘° Cal " U erau decât ei 5' cei câţ'^a călători 
^uLesri Am ,T bâut Ca,eaua »' ne ’ am continuat drumul spre 

cârduri «.mmn» P ? n T ândârei ’ unde v,le mari Şl luxoase, împrejmuite cu 

csssj'^s.'ss sas,"* - * “ tamidi prop,, " ari * 

sordide'de SZJSTJl ^ * ‘ e,6viziune care ' P* fondul străzi 
sordide de mahala ţ, se spune cam aşa: 'Ce viitor si a, tu. biet copil de rrom 

i tr-o societate care te tratează cu indiferenţă 7. Vorbele sunt rostite cu un 

londe tragedie antică şi sunt menite sâ te înduioşeze S-ar puîea Sede 


CINE PE CINE PĂCĂLEŞTE? 


problemele celorlalţi copii, de exemplu de români, sunt demult rezolvate şi că 
societatea trebuie sensibilizată asupra copiilor de rrom. 

De ce se pune problema in felul acesta ? 

Prezentarea este mincinoasă sau, în cel mai bun caz, parţială, căci trebuie să 
ne preocupe toţi copiii, indiferent de naţionalitate) 

Clipurile de televiziune având ca subiect rromi, sunt făcute parcă pentru a-i 
acuza: mă gândesc la altă miorlăiala neinspiratâ. “ mergi pe stradă* (n. n. - un 
tânăr rrom) n şi din sens opus vine o fată " (n. n. - probabil rasistă) "care de ia 
distanţă traversează pe partea cealaltă, căci te-a văzut că eşti rrom* (text 
aproximativ). Ştie oricine - şi în special fata “rasistă" - că în multe cazuri este 
agresată verbal şi chiar fizic. Clipul ce voia sâ spunâ? PE CINE CREDEA CĂ 
PĂCĂLEŞTE? 

Mai deunăzi, m-am urcat în autobuzul 331 din staţia “Perla", ca sâ merg la “Casa 
Scânteii la tipografie, unde aveam treabă. In autobuz, lumea pe scaune. Am 
găsit şi eu loc în spate. In preajmă, şase tineri rromi de vreo 20 de am, veseli, 
vorbind tare şi fârâ perdea. Exact la staţia următoare, la liceul “Titu Maiorescu", 
tot pe uşa din spate, s-au urcat câteva fete, evident ieşite de la şcoală. Rromii au 
început sâ le adreseze cuvinte triviale şi, văzând că nimeni nu îi apostrofează, 
au mers mai departe: unii s-au ridicat de pe scaune şi au început sâ le pipăie şi 
sâ le plesnească peste fese, continuând cu vocabularul infect. Eu nu am mai 
putut răbda şi am ţipat la ei sâ înceteze imediat acest comportament. Fetele au 
fugit în partea din faţă a autobuzului şi eu am rămas ţinta înjurăturilor, puţin a 
lipsit sâ nu fiu luat la bătaie In autobuz erau cel puţin cincisprezece bărbaţi care 
au privit cu indiferenţă toată scena, pe care îi dispreţuiesc din adâncul sufletului 
Au intervenit două doamne în apărarea mea care, la următoarea staţie, au 
coborât împroşcate de noroiul verbal al rromilor care se dezlânţuiserâ şi nu mai 
aveau nici un fel de jenă. Aceasta în plin {continuări tn pag. 5) 


- lieaeior 3Ze6ea iSodsva/iu 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005 


Pag. 1 

































NEMURITOAREA LEGIUNE 


1 


Motto: 

Pentru sfânta Cruce, pentru Ţară, 

MIŞCAREA LEGIONARĂ! 

... * „n tânăr luptător naţionalist creştin, av. Comeliu Zelea 

) Au trecut 78 de ani de la înfiinţarea legendarei Mişcări de că intelectualităţii române (Nae lonescu. Radu Gvr 

Codreanu. L-au urmat patru tineri avocaţi, iar după 10 am il urmai toa |on Bar5u e tc.) şi aproape un milion de avocat 

Eliade, Noica, Blaga, Cioran, Vasile Marin, Vasile Cristescu, Traian • )g zero 0 or g a nizaţie puternică, mândra 

I profesori, doctori, ingineri, preoţi, studenţi, ţărani. A reuşit să creeze J • a străbătut timpul, aprinzând flacăra 

I disciplinată şi ascultătoare de Dumnezeu, o adevărată şcoală de caractere, al cărei renume k f nacâra 

speranţei în inimile românilor şi îngrozind duşmanii. de |egionar a , ost interzis, după alţi 15 an 

■ ■ ■ Du P â 0 i umâ,a,e de sec . 0 ' de P n 9 oanâ cruntă, comunistă, ir< care^pânâş ^ str5jni | or) , MIŞCAREA trăieşte 

de aşa-zisâ democraţie (în care numele de legionar este privit in continuare prin ochelarii deform ţi p Ş ^ va p j er j & orice lucru omenesc; iar dacă 

Pentru că. aşa cum spunea tatăl Căpitanului, prof Ion Zelea Codreanu, dacă Mişcarea est* o simplă alcătuire omeneasca, oacâ 

este de la Dumnezeu, va dăinui, în ciuda tuturor furtunilor. ^ 

r oa 




CARTEA LEGIONARĂ ÎN LUME 


Este ştiut că în perioada interbelică prigonirea Mişcării Legionare nu s-a 
limitat numai la arestarea conducătorilor acestei organizaţii de elită care 
cuprinsese deja masele, ci s-a extins la suspendarea publicaţiilor acesteia, şi, 
într-un exces de zel al oportunismului politicianist, s-a ponit o amplă campanie 
de distrugere a cărţilor naţionaliste româneşti. Aşa s-a întâmplat în 1933, aşa s-a 
întâmplat în mai 1938; în 1941 s-a întâmplat la fel. 

Acelaşi regim de scotocire în biblioteci şi în podurile caselor l-a aplicat şi 
miliţia comunistă cu deosebirea că, în caz de "culpă", sancţiunile erau mult mai 
aspre (nu doar privarea de libertate). 

De aici şi varietatea publicaţiilor legionare în circuit oarecum închis, lucrări 
care constituiau o necesitate istorică şi un omagiu constant celor care au vrut o 
schimbare la faţă a României, dând o îndrumare spirituală neamului nostru şi 
încercând sâ-i croiască un drum nobil în istorie. 

Un număr infim de cercef&tori puteau consulta publicaţiile legionare la 
Biblioteca Academiei Române, la fondul special, într-o mică sală, după ce în 
prealabil făcuseră o cerere scrisă în care îşi expuneau motivele de a avea acces 
la aceste periodice şi cărţi. în loc de acces la izvoare, ca să-ţi fi format 
propria opinie, ţi se băgau în cap evenimentele mistificate de comunişti şi 
fel de fel de şabloane lipsite de argumente, minciuni şi falsuri grosolane, 
legionarii fiind etichetaţi ca „ăia care l-au omorât pe lorga, şi pe uteciştii 
Constantin David şi Maia Lischfitz". (!) Originalitatea, omenia, etica şi 
spiritualitatea specifice Legiunii au fost complet ignorate, în locul lor 
folosindu-se cuvintele: "crimă", "răzbunare" şi "fanatism religios". 

EXILUL ROMÂNESC însă, spre cinstea sa, a continuat şi continuă încă să 
publice cărţi de doctrină legionară, în ţări de pe toate meridianele lumii: 
Italia, Germania, Argentina, Statele Unite, Spania, Franţa, Austria, şi altele. Au 
apărut câteva sute de titluri, cele mai multe în limba română, dar şi în 
engleză, germană, spaniolă, franceză şi italiană; cărţi cu un aspect grafic 
modest (până prin anii 70), şi cărţi de o remarcabilă ţinută, chiar ireproşabilă (în 
ultimele două decenii). Voi enumera titluri de cărţi apărute în străinătate; multe 
nu vor fi, poate, menţionate, dar paleta celor ce vor fî trecute în revistă va fi 
edificatoare pentru strădaniile şi sacrificiile materiale ale bunilor români care nu 
au lăsat să se stingă flacăra luminoasă a naţionalismului sinonim cu fiinţa 
noastră. 

Ideea de a scrie acest articol mi-a venit când au ajuns la sediu, din 
Germania, de la fam. senatorilor legionari Caramfil şi Maria Spânachi , 
câteva colete conţinând circa 300 de cărţi, toate tipărite în diverse ţări ale 
lumii, o adevărată comoară cu care biblioteca noastră se mândreşte acum. (Ne¬ 
am propus ca o parte din aceste cârţfsâ le donăm, la rândul nostru, pentru a fi 
citite de cei pe care îi interesează fenomenul legionar, la cele mai mari biblioteci 
din Bucureşti şi din ţară, întrucât suntem siguri că aceste titluri lipsesc din 
rafturile lor.) 

doctrinei legionare, scrisă de Corneliu Zelea- 
| Codreanu, „ Pentru Legionan , după cele trei 
I ediţii din ţară (1936 şi 1937, la Sibiu şi 1940, la 
I Bucureşti), a apărut în ediţia a IV-a, \n 1952, la 
lSalzburg, apoi în 1968 la Munchen şi în 
următorii câţiva ani, tot în acest oraş, alte ediţii, 
I ultima în 1996, sub îngrijirea lui Ion Mării Dar 
I cartea a fost tradusă şi în italiană „Guardia di 
I Ferro - Per i Legionari ", apărută la Padova, în 
11972, în franceză - la Grenoble, în 1972 şi o 
[altă ediţie în 1988 în editura "Promethee". în 
I Germania cartea a fost tipărită sub titlul „An 
lMe/ne Legionare ", la Berlin, trei ani 
I consecutivi, începând cu 1939, firul reluându- 
Ise la Munchen în 1970, 1972 şl 1988 A apărut 
I Şi în spaniolă „ Para Los Legionarios " la Madrid 
lin 1941, apoi la Barcelona în 1976 şi 1983 
(aceasta din urmă sub titlul Guardia de Hierro), 
ultima ediţie putând să concureze la orice premii 
,a o expoziţie internaţională de carte. Cea mai 
recentă apanţie a cărţii a ajuns la a III-a ediţie în limba engleză, acest lucru 


Cartea de căpetenie 



1990 o a doua ediţie, prima ediţie apărând sub titlul „Por My Legionaries" în 
1979, traducerea şi prefaţa cărţii datorându-se lui Dumitru Gâzdaru.) 

Şi celelalte cărţi ale Căpitanului: , Cărticic a Şefului de Cuib", „ Circu lari şi 
manifeste", „însemnări de la Jilava" au 
apărut în câteva ediţii; "Cărticica Şefului de 
Cuib 9 - în italiană „ Manual del Capo de 
Cuib 1 în spaniolă: * Manual del Jele”: în 
franceză: „Le Livret du Chef de NicT (1978, în 
editura „Pământul Strămoşesc ", cu o prefaţă 
amplă, de 40 pag., semnată de Const 
Papanace) şi în engleză: * The Nestleader’s 
ManuaT ; „însemnări de la Jilava n : în limba 
italiană: „ Diario del Carcere " - Palermo, 

1942 şi Padova - 1970 şi 1982; în spaniolă: 

„Diario del Jilava " - Barcelona, 1952 şi 
„Diario de la carceT - Buenos Aires, 1974; în 
franceză „Jurnal de Prison” şi în germană 
Jk ufzeichnungen im Kerkeri, ajunsă la ediţia 
IV, în colecţia „Europa" din Munchen, foarte 
elegantă ca aspect, cartonată cu 
supracoperte, pe ea fiind chipul Căpitanului, 
desenat de pictorul Alexandru Basarab. (Prima 


Comeliu Z. Codreanu 


CIRCULARI 
E Jl AX1FESTI 


Ediztoni alTInMîM doi Vtftro 


Corneliu Codreanu 
AUFZEICHNUNGEN 
IM KERK.ER 




>etrecându-se în 2003, în Statele Unite, în editura "Liberty Bell Pubiications" din 

Carolina de Sud. demonsţrându-se astfel că trezeşte încă interes şi 
_j>entru cititorii din spaţiul angto-saxon. (Aceeaşi editură publicase în 

= Pag - 2 CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005 


ediţie a apărut la Rostock în 1942 sub îngrijirea 
cuibului Grigore Pihu, a doua la Linz, în 1951, a 
treia la Munchen, în 1968, iar a patra în 1996, tot 
în acest oraş.) 

Cartea lui Ion Moţa, „Cranii de Lemn " a apărut 
în câteva ediţii în limba română, dar şi în italiană 
(sub titlul Uomo NuovcT ), în spaniolă „El 
Hombre Nuevo ", în germană („Das Testament Ion 
Motzas”). 

Telegrafic, vom menţiona cărţile 
personalităţilor legionare, apărute în limba 
română: Vasile Marin — „ Crez de Generaţie " — 

Munchen, 1974 (un facsimil al ediţiei din 1937 
apărute la Tip ografia Bucovina); Ion Banea - 

*Opere 
Complete”: 

Alecu 

Cantacuzino - „Opere Complete "; Gh. 
Istrate - „Frăţia de Cruce ", Mihail 
Polihroniade - Tineretul şi politica externă, 
Nicolae Totu - „însemnări de pe front. 
Bănică Dobre - „Crucificaţi, l° n 
Dumitrescu-Borşa — „Cea mai mare jertfă 
legionară ", Ernest Bernea - „Tineretul ? 
politica " şi „Stil legionar Traian Herseni - 
Mişcarea Legionară şi ţărănimea 9 §* 
„Mişcarea Legionară şi muncitonmea’, l° n 
Mânzatu - „Cum am compus cântecele 
legionare " (în italiană: „ Como Lo Composto 
i Canti Legionari " — Parma, în 1982). 
„Frumoasa cu ochii verzi”. Selecţia din lunga 
listă a titlurilor continuă cu Aron Cotruş ' 

Cruce pert u Tar* " * min,ln ~- Mardarie Popinciuc - " Pentru sfânta 

legionară ", o culegere de CântecPîL ■' V ‘ Ct ° r P Gârcineanu " - Dm . “<^8 
Corneliu Georqescu "P < h ce ,e 9<onare. Procesul Căpitanului din 193 

spre cer. Gh ClSS. J? ZT* Cu arhan 9heir. Stelian Stanicei - 
in străinătate de-a lungul a pestei »h Armata ' e,c - AI P scriitori legionan tipâ ^ 
Căpitanului', -Poeme fărăterî- ^ d !, Cenii: Vasile Posteucă - ..Dezgropat 
blestemul iu, ZamoUe? -Q - A,exander R °"*» - -Neam fără noroc sau , 


Budişteanu - "In secolul luminilor stinse’^tc C ' eS " > ’ RadU 


w I I I 

id vJIL 






















Multe cărţi în limba română au apărut la Colecţia „Biblioteca Verde 

-di r Cetatea Eternă (Roma), pnntre care: . Mişcarea Legionară şi 

Biserica ' de Gh. Racoveanu, „Fenomenul Legionar de Nae lonescu, 
şi nu mai puţin de 12 titluri care aparţin lui Const. Papanace din care 
amintim doar: .Despre Căpitan, Nicadori şi Decemviri. „Martin Legionari 
Onentân politice în primul exil. 1939 - 1940". „Orientăn politice din al doilea exil. 
1941 - ■944’ "Fără Căpitan şi altele 

Ne oprim aici cu exemplificările, deşi mai putem adăuga alte 100 de titlun 
apărute în limba română şi în limbile străine cele mai răspândite 

Alt, numeroşi autori străini au scris despre Mişcarea Legionară Ne vom 
limita doar la câteva nume. în italiană: Julius Evola - „La Tragedia Delta Guard,a 
d i Petro ’ şi .Revolta Contra II Mondo Modemo ", Claudio Mutti - Mrcea Ehade e 
la Guardia di Ferm’ şi .La Penne Dell Archangelo". Lu.s David şi on - 
Sulte Arme Del Capitano în spaniolă. Antonio Medrano - „Mag/a, M/sleno del 
Uderzazo \ Francisco Veiga - „Historia delta Guardia de Hieiro Isidro Juan- 
Palacios - „La Metopolitica del Codreanu; în franc eză: Paul Guiraud _ 
.Codreanu et la Garde de Fer", Jerome et J. Tharand 
- M’ Envoie del Archange": în engleză. Nagy 
Talavera -.The Green Shirls and the Others ", Eugen 
Weber - " Romanian RighT (onestă şi obiectivă), iar 
în germană: Armin Heinen — n Die Legion Erzengel 
MichaeT (deosebit de amplă, documentată şi 
profundă) ş.a. 

IN ŢARĂ, după 1989. unii dintre puţinii 
supravieţuitori ai elitei Căpitanului au reuşit să-şi facă 
simţită prezenţa prin interviuri acordate în diverse 
publicaţii, conferinţe, publicarea unor valoroase 
mărturii despre Legiune, dintre care cităm doar 
câteva: Nae Tudoricâ - " Mărturisiri în duhul 
adevărului*, Tudor Cucu — " Din prigoane în 
prigoane", * Totul Pentru Ţară, Neam şi Dumnezeu , 

Şerban Milcoveanu - nu mai puţin de 15 cărţi, dintre care amintim: Comeliu 





Zelea Codreanu altceva decât Horia Sima", 

"Războiul dintre stat şi naţiune", "învierea", 

'Testamente politice", 1 Prof Nae lonescu" etc., 

Duiliu Sfinţescu - "Din luptele 
tineretului român 1919-1939", 

"Răspuns la întrebări ale tinerilor 
care doresc tot adevărul despre 
Mişcarea Legionară", Ionel 
Zeana - "Golgota românească", 

"Florilegiu", ş.a , iar urmaşii unor 
personalităţi legionare de prim 
rang au publicat, cu eforturi 
financiare deosebite, din puţinul 
lor, cărţi de mare valoare: Ion 
Dumitrescu-Borşa - "Cal troian 
intra muros ", Const. Papanace- 
"Stilul legionar de luptă", 

"Cazul Horia Sima şi 
Mişcarea Legionară", 

"Mişcarea Legionară şi macedoromânii", "Evocări", 
Destinul unei generaţii" etc.. Radu Gyr - "Sângele 
temniţei, Balade", "Stigmate", "PoeziT etc.; Nicador 
Zelea Codreanu a editat un compendiu din întreaga 
operă a fondatorului Mişcării, sub titlul "Comeliu 
Zelea Codreanu - Doctrina Mişcării Legionare". 

In prezent se află în curs de editare cartea 
preotului instructor legionar llie Imbrescu, "Biserica şi 
Mişcarea Legionară". 





*** 




Consiliul Senatului Legionar. întrunit în şedinţa ordinară din data de 13 mai 2005, a hotărât convocarea Senatului Legionar ÎN 
PLEN. pe data de 13 septembrie 2005, pentru discutarea unor probleme deosebit de importante şi a situaţiei Mişcării Legionare. 

Sunt invitaţi TOŢI SENATORII legionari din ROMÂNIA şi din DIASPORA. 

Adunarea va avea loc la ora 11, la sediu. 

Vă rugăm a confirma de luare la cunoştinţă şi de participare în scris (pe adresa camaradului Nicolae Badea) sau telefonic (la 
camaradul Nicolae Badea, tel.: 021 322 3832). 

sVo., cndtractor &ptonarjlfeZu' SfepuHias 

*** 


"|" IN MEMORIAM AUREL IONESCU t 


Mare durere şi grea lovitură. Dar inevitabilitate biologică. 

Un telefon din Germania ne-a încunoştinţat că luni, 6 iunie 2005, în plină sănătate, a trecut în veşnicie, prin stop cardiac, marele comandant 
legionar şi generosul nostru protector, camaradul senator legionar ing. AUREL IONESCU. 


Născut în 1912 în corn Slobozia-Moarâ din jud. Dâmboviţa 

Inginer absolvent al Politehnicii din Bucureşti, secţia 
Chimie Industrială. 

Membru activ în Mişcarea Legionară, curajoasă prezenţă 
şi fecundă activitate în Corpul Studenţesc Legionar sub 
conducerea eroilor-martiri ing. Victor Dragomirescu şi av. Toma 
Simion. Idem curajoasă prezenţă şi fecundă activitate în 
Partidul Totul Pentru Ţară de sub conducerea ing. Gh. Clime, 
în organizaţia judeţeană Dâmboviţa sub şefia lui I.-Victor 
Vojen. 

N-a avut funcţie politică şi demnitate de Stat pe parcursul 
celor 127 zile ale pseudo-guvemârii legionare Horia Sima. 

La redeclanşarea terorii de Stat în 1941 emigrează în 
Germania, unde lucrează în laboratorul de chimie al uzinelor 
de avioane Heinkel Aici se dovedeşte creator în cercetarea 
ştiinţifică, reuşind să obţină sinteze metalurgice rezistente la 
suprasolicitarea avioanelor de război. 

în dec. 1942 are loc actul iresponsabil al lui Horia Sima de a încălca 
angajamentul faţă de autorităţile germane, cu intenţia de a veni în România 
pentru valorificarea subversivă a nemulţumirii de după dezastrul militar de la 
Cotul Donului. Autorităţile germane arestează pe Horia Sima în Italia şi, ca 
pedeapsă sau ca siguranţă, internează întreaga emigraţie legionară în lagărul 
de la Buchenwald, alături de comunişti şi de alţi adversari ai Germaniei 
naţional-socialisie. Eveniment anormal: cu explicaţie, dar fără justificare. 

La 25 aug. 1944 lagărul de deţinuţi politici de la Buchenwald este bombardat 
de aviaţia anglo-americanâ. Ing. Aurel lonescu este grav rănit la membrele 
inferioare şi pentru toată viaţa rămâne cu o osteo-mielitâ multi-fistulizatâ şi 
definitiv incurabilă. 

Ing. Aurel lonescu n-a participat la guvernul de la Viena prezidat de Horia 
Sima după 23 aug. 1944 

Deşi cu mare dificultate în deplasare, ing. Aurel lonescu reintră în viaţa 
>ublicâ şi în activitatea politică a emigraţiei legionare din Occident, alături 
de comandanţii legionari: llie Gâmeaţâ, Constantin Papanace, Vasile 
Jasmschi. Nicolae Şeitan, Victor Apostolescu, Miile Lefter, Nicolae 



CUVÂNTUL LECSONAJi Iunie 2005 


Arnăutu, Stelian Stânicel, Viorel Trifa, Laurian Ţâlnaru, Dumitru 
Popa, Nicolae Horodniceanu, Nae Smârândescu, Virgil 
Mihăilescu, Virgil lonescu etc. 

în emigraţie, timp de 45 ani, din 1945 până în 1989, ing 
Aurel lonescu a fost: conştiinţă vie în istorie a naţiunii 
române, centru de gândire r pentru procesul de auto- 
clarificare interioară, reîntoarcere la izvoarele codreniste şi, 
cum nu se putea altfel, generosul frate care, moral şi material, 
îşi ajută fraţii în necesitate A beneficiat de salariu şi de pensie 
de cercetător ştiinţific, întrucât germanii ştiu să aprecieze 
inteligenţa, străduinţa şi creativitatea. 

După decembrie 1989 ing. Aurel lonescu devine înţeleptul 
îndrumător, generosul protector financiar şi chezăşia de 
existenţă istorică a fronturilor legionare supravieţuind în 
interiorul României. 

Din Germania, de la IDSTEIN, ing Aurel lonescu îndrumă 
cu sfaturi, ajută cu bani şi chiar stimulează şi direcţioneazâ: 
arhiva istorică „învierea", publicaţia * Cuvântul Legionar şi alte centre de 
gândire şi trăire în serviciul Patriei Române şi în speranţa, poate certitudinea 
unui naţionalism în cadrul Statului de Drept Senator activ în Senatul Legionar 
(reînfiinţat în ţară după 1989 de comandantul legionar dr. Ionel Zeana şi 
continuat, după trecerea acestuia în veşnicie, de instructorul legionar av Nelu 
Rusu), membru al Acţiunii Române" de sub conducerea lui Nicador Zelea 
Codreanu. 

în istoria naţională a României ing Aurel lonescu este, rămâne şi continuă: 
personalitate de mare autoritate, far călăuzitor pe drumul cel just şi sfântă tradiţie 
că Naţiunea Română este Pasărea Phdnix mereu renăscând din propria sa 
cenuşă. 

Marşul legionar continuă, pentru că cei care au murit păşesc în rând cu 
cei care încă sunt în viaţă. In politica la rang de istorie nu există decât două 
soluţii egale cu două destine: ori învingi, ori mori. Nu poate muri Mişcarea cu 
suflete care călăuzesc din cer şi cu oase care susţin din pământ. 

Pag. 3 Z= 





































Zc£xap/ie sruyiartiosud 

REPERE AUSTRIECE: VIENA Şl SALZBURG 




au 


AUSTRIA este o ţară pur turistică: munţi şi lacuri albastre, monumente 
celebre şi strălucitoare opere de artă; este ţara valsului şi a Dunării, a muzicii, a 
stilului baroc, a optimismului omului de rând. 

Caracterul aproape unic al poziţiei geografice - axa nord-sud a Europei (la 
jumătatea drumului dintre Norvegia şi Spania), şi totodată axa est-vest a 
continentului (la jumătatea distanţei între Franţa şi Polonia), a determinat o 
notabilă dezvoltare culturală. 

VIENA 

Capitala ţâni este unul dintre cele 
mai frumoase oraşe ale lumii. A intrat în 
istorie ca o poartă care a zădărnicit 
ocuparea întregului continent de către 
armata turcă aflată la apogeu, care a 
asediat, fără succes, oraşul-cetate între 
14 iulie şi 12 sept. 1683. vizirul Kara 
Mustafa suferind pierderi^ mari în 
rândurile armatei sale. în tabăra 
asediatoare se afla şi domnitorul Ţârii 
Româneşti. Şeitan Cantacuzino, care a 
furnizat apârâtonlor Vienei date despre 
poziţiile şi înzestrarea militară a turcilor 
Români celebri la Viena în 
decursul timpului 

în 1779 au fost la curtea din Viena, 
cu nădejdea că vor găsi o înţelegere, 
moţii Horia din Albac şi Cloşca din 
Cârpeniş 

în 1824 Viena a fost vizitată de 
Dinicu Golescu care a redactat 
interesante însemnări de călătorie: 

oraşul cu parcurile sale frumoase, cu străzile înguste, cu mulţimea de palate 
încântat pe boierul muntean. 

însemnări despre capitala imperiului austriac ne-au rămas şi de la Ion Codru 
Drăguşanu, scriitorul ardelean de la poalele Făgăraşului, participant la revoluţia 
din 1848. în volumul „ Pelegrinul transilvan". 

în 1858 Viena a fost vizitată şi de Nicolae Filimon care a descris-o în 
memoriile intitulate * Excursiune în Germania meridională", în care îşi manifesta 
entuziasmul pentru pieţele vieneze care erau "pavate cu granit de formă 
cuatrangularâ, înconjurate de clădiri magnifice şi luminate cu gaz!" 

Tot la Viena, la fosta Academie, pe Favoritenstrasse. una dintre cele mai 
lungi străzi, a învăţat TITU MAIORESCU, unde la bibliotecă se mai găseşte încă 
teza sa de licenţă tipărită în 1861. 

în 1869 îl afiâm aici, ca student, pe mihail EMINESCU, unde au fost create 
unele dintre cele mai valoroase poezii ale sale. Venere şi Madonă, Epigonii, 
înger şi demon şi Mortua est. 

în Viena a învăţat şi pictorul Epaminonda Bucevski din Cernăuţi; pe străzile 
sale au păşit lacob Negruzzi, Veronica Micle, Ion Slavici şi talentatul student 
CIPRIAN PORUMBESCU unde a editat o * Colecţiune de cântece sociale pentru 
studenţii român!'. 

în 1888, în vârstă de numai 7 ani, a fost înscris la Conservatorul din Viena, 
GEORGE ENESCU, despre care se vorbea ca despre un „Mozart român". 

în 1891 Grigore Manolescu şi Aristizza Romanescu au primit aplauzele 
vienezilor, jucând în „Hamlet” şi „Romeo şi Julieta". 

La Viena s-au format şi dirijorii Ionel Perlea şi George Georgescu, nume de 
rezonanţă în lume. 

Puntea culturală Viena - România nu a fost obturată niciodată, aici 
desăvârşindu-şi talentul în ultimele decenii mari cântăreţi de operă ca Mariana 
Nicolescu, Angela Gheorghlu şi mulţi alţii, pianişti, balerine şi să nu omitem că 
directorul Operei (Staat-oper) este Ion Halander. timişorean de origine, 
directorul onorific al Festivalului internaţional ” George Enescu ". 

M-am cam luat cu vorba amintind de românii care au fost oaspeţii acestui 
superb oraş, aşa că revin la prezentarea Vienei - nu însă înainte de a aminti şi 
de WOLFGANG AMADEUS MOZART care la vârsta de 6 ani a fost dus la Castelul 
Schânbrunn pentru a-şi manifesta talentul precoce, şi de LUDWIG von 
BEETHOVEN. care a schimbat în Viena aproape 50 de locuinţe (era un locatar 
incomod care cânta la pian zi şi noapte). Beethoven a compus aici Simfonia 
troica" (dedicată gen. Napoleon Bonaparte) şi gigantica Simfonie a IX-a care 
se încheie cu admirabilul Jmn al bucurier (dirijată chiar de compozitor, în ciuda 
surzeniei sale pronunţate). 

VIENA es te un oraş civilizat, cu oameni de bun simţ, de o curăţenie 
desăvârşită, cu magazine primitoare, cu multe cafenele, cu parcuri unde în 
anumite zile, câtre seară, se cântă valsurile Familiei STRAUSS, dar şi cu clinici 
renumite în toată lumea, unde se efectuează cele mai dificile operaţii de cord. 

Catedrala Sf. Ştefan este obiectivul cel mai important, o bijuterie gotică 
dăltuită în piatră, cu un turn semeţ, înalt de 137 metri Aici se află mormântul Iul 
Frederic al IIMea, (♦ 1493), o lucrare magnifică, realizată în marmură roşie şi 
albă. cu subiecte biblice şi zoomorfe, între care predomină pajurele. în interiorul 
Catedralei Sf Ştefan (sau „Ştefff, cum îi spun, în mod familiar, vienezii), se află 
18 pilaştri din piatră, decoraţi în stil gotic, care susţin impresionanta boltă, fiecare 
având 3 metri diametru. 

HOFBURG - aceasta este denumirea care desemnează fostele Palate 
Imperiale, clădite în răstimp de şase secole. Unele sunt folosite astăzi pentru 
reşedinţa şi birourile preşedintelui republicii, ale cancelarului federal şi ale 
ministrului de Externe, dar cea mai mare parte adăpostesc muzee şi 
colecţii 


. a Hofb ura ului construită între 1890-1893, este 

Impunătoarea faţadă a HofDurguu . ^ ^ ^ Ajcj $e ^ 

încoronată cu o cupo g jn ^ Jn fiecare duminică dimineaţă corul şi 

memb.îlSS^SUc*'interpretează cele mai renumite piese ale muzicii religioase 
în Piaţa Eroilor se înalţă statuia ecvestră a prinţului Eugeniu de Savoia care 
,Europa „ununOu-l .sar.aroru, creşMtâr 

Muzeul etnografic este remarcabil datorită obiectelor provenite din Mexic şi 

---—--— —— din alte ţâri ale Amencn Latine, pnntre 

care coroana cu pene şi ornamentaţii din 
aur dăruită de regele aztec Montezuma 
lui Cortez. 

Burgtheater construit între 1876- 
1888, cu o sală de 1238 persoane, are 
tot plafonul acoperit de picturi. Şi marea 
actriţă Agata Bârsescu a jucat aici, iar 
premiera piesei lui Bemard Shaw, 
„Pigmalion”, a avut loc tot aici. 

Nu departe de Teatru, doar la câteva 
minute, se află o sală celebră de 
spectacole, Staat-oper (Opera) Este un 
edificiu splendid, construit în stilul 
Renaşterii franceze, între 1861-1869. 
Scara principală este monumentală, 
foaierul este împodobit cu scene din 
opere şi cu busturi ale compozitorilor 
celebri. Interiorul sălii poate cuprinde 
peste 3000 de spectatori şi este de-a 
dreptul strălucitor datorită imensului 
candelabru, a ornamentelor aurite şi 
pictunlor. Opera a fost incendiată în 
aprilie 1945 şi a fost redeschisă abia în 
1955. Să nu omit că aici a cântat şi renumitul tenor Traian Grozăvescu în anii 
'30. 

Rathaus (Primăria) are un tum înalt de 100 de metri (o mândrie a vienezilor), 
în vârful căruia se află un cavaler 
războinic, fiind unul dintre efigiile, 
cele mai populare ale oraşului; 

(alături de turla Catedralei Sf. 

Ştefan şi de marea roată din 
Prater). 

în Viena se află şi Şcoala 
spaniolă de călărie. Entuziasmul 
publicului, întotdeauna numeros, 
este atras de mişcările graţioase 
ale cailor care execută piruete şi 
dansează menuet, gavotâ, cadril, 
polcâ şi ... vals lent, în 
acompaniamentul orchestrei 


Pag. 4 


Dar Viena are şi 
multe biserici, care 
mai de care mai 

frumoasă şi mai 

originală: Biserica 

Minorităţilor, unde se 
află un vast mozaic 
copie după .Cina cea 
de taină" de Leonardo 
da Vinci, executat din 
ordinul lui NAPOLEON 
acesta îşi stabilise cartierul general 
în Viena; Bisenca Votivâ (Votivkirche), 
având douâ splendide tumun ajurate, de 
câtre 99 de metri înălţime fiecare, cu 
acoperiş cu ţigle smălţuite împodobite cu 
minunate desene geometrice; Bisenca Sf. 
Carvl ( Karlskirche ), construită ca urmare 
a îndeplinirii promisiunii împăratului Carol 
al Vl-lea în timpul epidemiei de ciumă din 
“1713, are douâ coloane imitate în mod 
evident după Columna lui Traian; Biserica 
Capucinilor, unde sunt înmormântaţi 150 
? e membn ai familiei imperiale, 12 
împăraţi Ş j 15 împârâtese; 
Oommikanerkirche {Mari a Rotunda 

Wien) care mi-a plăcut cel mai mult, deşi 
nu este recomandată în ghidul oraşului 
(!), cu un interior halucinant prin estetica 
Şi bogăţia picturilor rafinate, de un înalt 
nivel artistic (continuare în pag. 13) 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005 























CINE PE CINE PĂCĂLEŞTE? (continuare din pag. 1) 


centru al Bucureştiului, între '‘Perla’' şi “Televiziune" 

Se petrec zilnic scene din acestea, dar rămân doar amintirea 
unor oameni umiliţi de neputinţă! 

Acum douâ-trei duminici, seara, la 07V, a fost o masă rotundă cu discuţii 
despre 'târgul locurilor de muncă pentru rromî Am nimerit întâmplător postul 
TY şi m-am uitat câteva minute un domn gras. bine îmbrăcat, în mod evident 
rrom. spunea indignat că au venit acolo rromi care nu au fost angajaţi pe 
posturile oferite la târg. O doamnă - care bănuiesc că reprezenta pe organizatorii 
târgului - îi spune domnului indignat: 'Doar nu vreţi să spuneţi că la un târg al 
locurilor de muncă pentru rromi au fost discriminaţi rromii ?”; domnul cel 
aras Nu, nu pot să spun dar era vorba de posturi de om de servici sau femeie 
de servici şi s-a condiţionat angajarea de şapte clase primare. Eu nu sunt de 
acord că pentru asemenea posturi trebuie să ai atâta şcoală /”; doamna: Păi ce 
problemă este pentru copilul rrom să facă învăţământul obligatoriu? 
Domnul cel gras şi indignat: "Păi cu ce să vină la şcoală, nu are şi el un 
ghiozdan~(ş\c\): Dar ce posturi căutau rromii la târg7' întreabă doamna; ' Păi, 
paznici, portari ..." Fără comentarii. Poanta cu copilul rrom fără ghiozdan 
este subiectul unui alt dip neinspirat de la televiziune în care un bunic rrom 
meştereşte din cutia originală în care îşi ţinea acordeonul un ghiozdan pentru 
nepot, ca să fie şi el in rând cu ceilalţi copii. Văzând acel clip mi-am amintit de 
copiii de român din sate de prin munţii Transilvaniei - prezentaţi la acelaşi 
televizor - care, în fiecare zi, iarnă sau vară, pe zăpezi, prin păduri, se duc 
la şcoală cale de douâ-trei ore bune pe sens, pe jos. Generaţie după 
generaţie aceşti copii se duc la şcoală şi sigur dintre ei vor ajunge oameni 
folositori societăţii. Pe aceştia cine îi mai plânge, cine încearcă să le 
rezolve problemele? Au ghiozdanul din clipul imbecil sau nu îl au? 

în fapt. chestiunea este mult mai gravă şi mai vastă decât o pot eu 
prezenta. Se pun trei mari probleme la care trebuie să răspundem: 

1. Discriminarea mult trâmbiţată există sau nu? 

2. Populaţia rromă din România se află intr-o situaţie-limită in 
comparaţie cu populaţia autohtonă? 

3 Discriminarea pozitivă îi ajută pe rromi - sau dimpotrivă? 


1 . Să răspundem la prima întrebare: există in România discriminare a 
rromilorpe motive rasiale? 

Dacă acceptăm teza existenţei, să analizăm cine practică acest 
comportament: 

Statul prin instituţiile sale de guvernare? Categoric nu! Biserica? Nu! 
Armata 7 Nu. în învăţământ? Nici vorbă, dimpotrivă: oferă locuri rezervate în 
învăţământ, unde se intră nu pe ştiinţa de carte, ci pe declaraţia de 
apartenenţă la etnie, precum in comunism pe baza unei autobiografii 
"beton”. în sport? Nici vorbă! Din punct de vedere al angajatorului privat să 
zicem, el angajează orice meseriaş bun, orice om eficient şi cinstit - ceea 
ce nu poate fi reproşat nimănui. 

Se afirmă că există foarte mulţi rromi care trăiesc de azi pe mâine, la limita 
supravieţuirii, fără locuinţe, căutând prin coşurile de gunoi resturi alimentare sau 
cerşind; aşa este! Dar: sculaţi-vâ dimineaţa mai devreme şi duceţi-vâ în centrul 
Bucureştiului şi veţi vedea destui români scotocind în coşurile de gunoi. 
Despre persoanele pe care destul de lesne îi poţi numi domni şi doamne, în 
vârstă, români, stau cu mâna întinsă, lecuiţi de ruşine, cu spectrul foamei şi 
disperării sau al indiferenţei pe faţă! 

Despre ce fel de discriminare rasială la adresa rromilor se poate vorbi 
într-o ţară în care o persoană de origine rrom poate ocupa timp de trei 
legislaturi postul de preşedinte de republică, ducând ţara în colapsul 
actual; ce argumente ni se pot aduce pe tema cu miniştri şi prim miniştri, 
care conduc ani şi ani România, de origine rromi? Nu vreau să sugerez că 
ne aflăm în actuala situaţie dezastruoasă din aceasta cauză, dar de aici şi până 
la a victimiza această minoritate este un drum lung - sau alte interese . Care 
interese? Acelea de a prezenta populaţia României ca o masă de rasişti, 
capabilă să comită chiar şi un holocaust evreiesc în timpul celui de-al doilea 
război mondial! 

2 . in ce măsură populaţia rromă este* într-o situaţie mai disperată decât 
populaţia autohtonă? 

Păi, care sunt argumentele aduse în favoarea acestei teorii? Nici unul!! 


O altă întrebare capitală: în acest proces de evoluţie aşa-numit “capitalisrr 
sălbatic" , sunt rromii dezava ntajaţi sau mai puţin pregătiţi să facă faţă situaţiei: 

Nici vorbă! Dovadă este --~ 

marea prosperitate la care 
au ajuns foarte mulţi dintre 
ei, pe căi mai mult sau mai 
puţin legale, zecile de mii 




de "castele" sat 
vile somptuoase 
prezenţa lor activi 
în comerţ şi uneor 
în industrie 

- ; — prezenţa lor îr 

aparatul de stat, începând de la vârful piramidei 
cum am mai arătat; nu lipsesc în special dir 
televiziune, mai puţin în presă, şi, în special, în muzica de gang. 

Aş vrea &â întreb pe un promotor al ideii de segregare rasială. Unde S( 
practică aceasta 7 Nicăieri! Care este reversul? Discriminarea pozitivă Eşti 
benefică pentru dezvoltarea acestei etnii? Categoric nul 

Sunteţi înşelaţi, domnilor, de cei dispuşi să înşele pe toată lumea 


Discriminarea pozitivă ar rezolva aparent problemele dvs. şi, oncum, 
numai parţial. 

Există soluţii de îmbunătăţire a situaţiei rromilor din România? 

Există, dar în nici un caz nu pe termen scurt. 

1) Problema învăţământului 

Minţi isteţe , dar nu in slujba rromilor, au descoperit învăţământul în limba 
maternă. O prostie! Problema rromilor nu este că îşi pierd rdentitatea naţională; 
marea lor problemă este integrarea în societate Ce au făcut minţile isteţe de 
care vorbeam? Au satisfăcut amorul propriu al rromilor care se pot mândri acum 
cu şcoala în limba maternă. Dar cine profită de pe urma acestei măsuri 7 Nimeni 
- sau poate cei câţiva conducători ai etniei care pot declara că au făcut ceva; dar 
câţi copii urmează aceste cursuri sau altele? Foarte puţini, majoritatea 
intrând în viaţă semianalfabeţi. 

Există soluţie? Da, există! Să fie condiţionată alocaţia de stat pentru copii 
de frecvenţa la şcoală a acestora, ca în ţările arabe! In societatea de azi şi în 
special în cea de mâine, nimeni nu va putea să trăiască din pomeni 
Instruirea este din ce în ce mai indispensabilă. 

2) Aplicarea fermă a legislaţiei în vigoare # 

Sigur mă veţi întreba ce vreau să sugerez: că rromii beneficiază de alt 
tratament decât ceilalţi, mai îngăduitor? Răspuns afirmativ Pot să vă dau 
multe exemple; o iau iarăşi cu televizorul: un microbuz care venea de la Piteşti 
cu călători conţinea şase doamne de rrom în costum tradiţional, şi doi români, o 
doamnă şi un pensionar. La un moment dat, doamnele de rrom, observând că 
bătrânul are bani la el (luase pensia, 1,5 milioane) au tăbărât pe el şi i-au luat 
banii. Nu vă miraţi; da, în microbuz! Şoferul a direcţionat vehiculul către postul de 
poliţie, probabil apropiat, a intrat în curtea poliţiei şi doamnele de rrom au fost 
prinse. Li s-au făcut formele (nu ştiu de ce fel), dar, după declaraţia poliţistului, 
au fost fiecare în parte amendate cu 15 milioane de lei. Doamnele au ieşit 
(bineînţeles, tot ce vă povestesc este filmat) dansând din şolduri şi râzând şi au 
plecat. Organul care le-a anchetat şi amendat specifică singur suma şi 
comentează râzând: "Mai vedem noi banii de la astea la paştele cailori După 
umilele mele cunoştinţe juridice, avusese loc o tâlhărie în bandă 
organizată, care se pedepseşte cu închisoarea până la 15 ani. De ce a fost 
privită toată chestiunea ca o glumă nereuşită? Ce au înţeles doamnele 
respective despre Justiţie, Poliţie şi aplicarea legilor? Care este mesajul pe care 
îl vor transmite familiilor lor şi tuturor celor ce vor lua cunoştinţă de caz că pot 
face orice în ţara aceasta şi că domniile lor se găsesc undeva deasupra legii 
care este bună pentru proşti! Cred mai marii rromilor că întâmplarea este menită 
să îmbunătăţească mentalitatea conaţionalilor sau prestigiul lor? Noi credem că 
nu! Cred domniile lor că va merge la nesfârşit cu alba-neagra? 

Ce s-ar fi întâmplat, de exemplu, dacă populaţia românească ar fi atacat cu 
ciomege şi topoare jandarmii veniţi să oprească furtul de curent electric dintr-o 
localitate rurală oarecare? Vă spun eu: erau mai mulţi la puşcărie pe termene 
lungi; în cazul rromilor, au trebuit să vină câteva maşini de jandarmi de la trupele 
de intervenţie să-şi salveze camarazii de la linşaj, baricadaţi în postul de politie. 
S-au luat măsuri exemplare pentru acest caz? Eu cred că nu, pentru că nu s-a 
spus niciodată şi, dacă s-au luat măsuri şi nu s-a spus, este acelaşi lucru pentru 
opinia publică, şi ca un aviz amatorilor. 

Vedem la televizor sate terorizate de rromii care fac ce vor fură. bat 
săteni, sub ochii îngăduitori ai postului local de poliţie care nu ia măsuri (din 
comoditate sau complicitate). Vedem păduri întregi tăiate de comunităţi de rromi 
plecaţi noaptea cu zeci de căruţe la furat în Banat gospodarii se organizează 
în miliţii pentru a-şi păzi ogoarele cu porumb. Privim cu uimire cum 
autorităţile acceptă existenţa unei justiţii paralele la nivelul unor comunităţi de 
rromi. 

Cine sunt vinovaţi pentru toate acestea? Rromii? Nu! Toţi cei ce închid 
ochii la aceste anomalii, cei responsabili cu păstratul ordinii şi aplicarea 
legilor ţârii. 

Astfel se ajunge la situaţii confictuale grave, cu omoruri, incendieri', 
gonirea din localitate a rromilor atunci când le ajunge cuţitul la os românilor care. 
în astfel de ocazii, au fost aspru sancţionaţi. Niciodată nu s-a putut constata 
că aceste incidente au fost declanşate de români. 

Toată această atmosferă se datorează unor duşmani ai poporului 
român, care, pe de-o parte, vor să convingă Apusul de ce răi şi ce criminali 
sunt românii, pe de altă parte, creând o stare de nemulţumire în jurul 
rromilor, să alimenteze conflictele şi starea de nesiguranţă^ Nimic mai fals, 
totul este o manipulare duşmănoasă - care este însă şi în defavoarea rromilor! 

Care este poziţia bietului român în această situaţie: se convinge din ce în 
ce mai mult că i s-a pus gând râu: pe el toate muncile, pe el toate dările şi, 
când mai vede că statul român şi promisa Europă îl arată tot pe rrom ca 
defavorizat, ca pe cel ce trebuie ajutat, îi vine tot mai des ideea că trebuie să 
îşi facă rost în altă parte, în altă ţară 

Faptul că nimeni nu se gândeşte la supravieţuirea românului, mai ales cel din 
mediul rural, din regiunile mai puţin prospere ale ţării, dezvăluie lipsa oricărui 
interes pentru echilibrul real, economic şi sociai în România. 

Astfel ajungem destul de lesne la convingerea că rromii au devenit fără 
voia lor un instrument în mâinile unor interese străine României, dar şi 
intereselor proprii. 

Toate populaţiile conlocuitoare în România trebuie să înţeleagă, să fie 
convinse că viitorul lor într-o Românie prosperă, creştină şi raţională, este 
alături de români ca populaţie majoritară, popor plin de înţelegere şi 
delicateţe faţă de cei de alt neam; repet, alături de români, şi nu împotriva 
lori 

Rromii nu trebuie să uite că nu românii i-au adus ca robi pe pământurile 
acestea precum americanii pe negri, pentru care motiv au un sentiment de 
vinovăţie. Singura soluţie de convieţuire este eliminarea adversităţilor pe de-o 
parte, dar şi contribuirea proporţională la propăşirea statului român 




CUVÂNTUIL UE<GII©NA!I? Iunie 2005 


Pag. 5 





































DRUMUL NEAMULUI 



Zi de zi deznădejdea creşte în sufletele românilor văzând cum ai noştri 
conducători îşi cam pierd menirea. 

Când oamenii ce ar trebui să conducă se 
îndepărtează de linia destinului unui neam, când 
calcă pe alături pentru a-şi satisface dorinţele 
meschine, când nu mai au loc în acţiunile lor de 
binecuvântarea Celui de Sus, privirea amărâţilor 
de români ar trebui să fugă mai aprig şi mai cu 
sete către Biserică. întotdeauna credinţa în 
Dumnezeu a 
ajutat Neamul 
acesta. 

Cred că 

Dumnezeu 
încă ne 

iubeşte 
(existăm 
încă!), dar ne 
pune la grea 
încercare 
pentru 
indiferenţa, 

comoditatea, laşităţile şi trădările noastre 
din ultimul timp. 

Aşadar, când conducătorii statului se 
îndepărtează de la linia naturală, 
conducătorii spirituali, preoţii Bisericii 
Ortodoxe Române ar trebui să preia frâiele 
destinului acestui Neam. 

Situaţia de acum este însă cam tulbure. Patriarhul nostru, adică supremul 
nostru conducător spiritual, duce o politică, aş putea spune, antiromâneascâ. Şi- 
a uitat menirea de luptător spiritual al naţiei româneşti, propovâduieşte iubirea 
pentru celelalte popoare mai mult decât pentru cel român, duce o politică de 
împăcare cu diverse secte intitulate creştine, abandonând caracteristicile 
ortodoxe şi împrumutând caracteristicile altor credinţe derivate din creştinism. 
Modul de abordare al religiei în şcoli lasă şi el mult de dorit: e pus acolo un 


profesor (atunci când ora nu este înlocuită cu una de matematici), care în lor« 
sădească iubirea de Dumnezeu şi ţară, povesteşte despre istoria religii,o,« 
notează elevii după referate de pe Internet. (Şi ne mai întrebăm de ce la bi$enri 
vin cu preponderenţă oameni care nu au vreo legătură trainică şi reaij ^ 
aceasta 1 ) 

Prin urmare, un fel de început al pierderii credinţei. 

Aceste lucruri le-am crezut până acum ca fiind normale: Biserica trebu’ 
să însemne pentru toţi iubire. Dar ce fel de iubire? 

îmi era neclar ce s-a întâmplat cu miile de preoţi din Mişcarea Legionară. Arf 
trebuit, judecând după situaţia actuală, să propage iubirea faţă de cei ce ne 
jupuiau de vii! M-am înşelat însă. Acea zisă normalitate e o prostie. Preoţii % 
toţi slujitorii Bisericii, pe lângă rolul fundamental de a asigura legiţ U p 
oamenilor cu Dumnezeu, de a se ruga pentru izbăvirea noastră, a tuturor 
românilor, au rolul de a conduce poporul pe drumul său, de a îndemna | a 
iubirea faţă de neam şi la apărarea intereselor credinţei noastre 
strămoşeşti, creştin-ortodoxe. 

Această convingere am câpâtat-o la AIUD, în excursia organizată de cuibul 1 
nostru, al " Vestitorilor”, când am pornit spre a cunoaşte locurile unde mii<jJ 
legionari şi de alţi români au pierit sau au pătimit pentru că au crezut în Neamul I 
lor, pentru că s-au purtat creştineşte, pentru că au urât din toată inima pe * 
diavol, pentru că au urât comunismul.. 

Ne-a fost dat să înţelegem că nu suntem singuri pe drumul nostru câ i 
Dumnezeu ne iubeşte şi câ de aceea ne trece prin grele încercări, pentru a fi mai 1 
tari şi mai siguri în lupta noastră. Am aflat, aşadar, că unii preoţi încă mai 
păstrează tradiţia Bisericii noastre, că luptă spiritual pentru redeşteptarea 
conştiinţei naţionale şi se roagă pentru toţi luptătorii ortodocşi români. Bau! 
ales calea cea adevărată; ne-au redat speranţa că nu luptăm în zadar. Ştim câ 1 
acum se roagă cineva pentru reuşita noastră şi-a întregului Neam Românesc sj I 
mai ales ştim că acolo, sus, Cineva ne iubeşte! 

Prea multe vorbe ar fi de prisos şi, oricum, oratoria legionarului este oratona * 
faptei, luptăm în continuare, pe drumul Neamului Românesc. 

Aşa să ne ajute Dumnezeu! 

<Ş%/aa Student, tâoni 




Sunt un om, o fărâmă de came, 

Cocoţat pe picioare, cum stau, 

Ca pe două turle de lut, 

Gândindu-mă la tine, la ce eşti tu, 

Naţiune, sfâşiată-n tristeţile pruncilor tăi. 

Scoală-te şi uită de vraja-ţi ţesută 
Prin crude pletiri, prin sudoare a-ţi de sânge! 
Cântatu-ţi-au crengile în şoapte divine 
Pierdute şi ele prin şesuri şi lunci; 

El fu botezul ce te atinse 

Nu cu o apă, ci cu pumn de ţărână, 

Ca să nu uiţi vreodată cum te cheamă. 

Avut-ai şi pictori cândva 
Ce datu-ţi-au nu numai un chip 
Răsucit din ţărână: 

Şi-un destin. 

Tu eşti şi ai fost, şi-ar trebui să fii, poate, 

Dulce pedeapsă rapsozilor tăi, 

Bici peste chipuri spălate-n gânduri . 

Dar şi cloşcă adormiţilor tăi fii 
Rătăciţi undeva, prin visuri sublime. 

Aşa eşti şi tu, dulce şi-amară, 

Ce acoperi c-o tristeţe de-abia licărită 
Gânduri şi oameni, 

Dorinţe şi fapte. 

Iar eu, ce sunt doar un om 
Şi-o fărâmă de ceaţă, 

Mă tot întreb c-o nostalgie amară: 

De ce nu vii să mă săruţi odată ? 

Ce Stalingrad al conştiinţei te pleacă? 

Ce văl al memoriei te face să uiţi? 

Totuşi, iubito, în ciuda ce rămas-a din tine, 

Eu cu răbdare aştept să te scoli! 

Ce îngropăciune ai în false istorii rostite de hule 
împotriva ta şi a noastră, a bieţilor fii? 

Ce iute venit-au să ne-mproaşte 
Cu veşminte de moarte scurse în gropi 


GÂNDINDU-MĂ LA TINE, NAŢIUNE 



Ca tăvălugul apelor spulber! 

Voit-au să vină şi să ne îndese, 

Nu-ntr-o ţărână sfinţită de cruci, 

Ci-n crude păcate ce s-au pretins virtuţi! 

Şi aminte adu-ţi, 

Că-n ciuda a ceea ce fost-ai vreodaV, 

Rece şi insensibilă cum eşti câteodaf, 

Drumuri poate umilit-ai cândva, 

Istorii şi vremi poate ai scuipat fără să ştii, 

Visând poate la pierduta-ţi mândrie. 

Dar iertare nu ţi-ai cerut niciodat’. 

Nici de la crucile spălate-n sânge, 

Nici de la mucenicii tăi blânzi 

Ce intr-o clipă frământată-n voinţa tăcerii 
Sfârşit-au striviţi sub ignoranţa-ţi candidă. 

Şi acum. ce-ţi mai rămâne a face nu ştii? 

Botezată cu-n nume sperat-ai să fii? 

Cu-un nume tălmăcit, vroit să sune 
A moară dogită ? Vrut-ai să sfărmi 
\ ^ re de P^f în locui spicelor mândre ? 

Sau poftit-ai cumva să te rogi neîncetat? 
Chematu-te-am eu, 

Eu. muribundul ce voit-am a-ţi spune 
Cât de puţin ţi-a rămas, încovoiată făptură, 
Să te mai poţi scula vreodat’ 

Din neantica-ţi reverie! 

Dacă nu pentru a-ţi priveghea 

Măcar pentru o tn^cân^f^ 3 ^ morminte ' 

* e s coli Şi să te scuturi 
Din răzvrătita-ţi cenuşă! 

Dar oare mormintele mucenicilor tăi răstioniti 
Ma, avea-vor ele răbdare s-aştepte ? 9 




*** 

CÂNTECELE LEGIONARE DE PE DISCUL LANSAT DE NOI CU OCAZIA SĂRBĂTORII, r- 
JHr U ' (primul * vech '. 1927-1934. intitulat şi - Sculaţi, Români”) imnul Le Z . LEILEGIUN »: 

^eoLln'L rf' 5U/ Tab î relor de muncă ! Ardealul tânăr legionar, Marşul legionarilol'oiZZ". î™ tinere !" legionare - din 1935 ? 
morţii Cu fruntea sus -' Marşul Muncitorilor legionari ; înainte!- Cântecul a/™ Marşul legionarilor Vrânceni; M ar f d | 

rp, nul eroilor Moţa şi Marin; Cântecul legionarilor căzuţi; Imnul Biruinţei; Peste mo Nlcadon,or ; Imnul legionarilor din Echip* 

, NOTA: Până în momentul de faţă nu exista, nicăieri, nici o înregistrare AUDIO mântul tau sfânt; Cu noi este Dumnezeu. 

piese (a căror înregistrare însă era din 1940, neclară şi incompletă?. 3 Celebrelor cântece legionare. în afara a doar 6 

CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005 


Pag. 6 

































Srfctcuitâtafe 

VEDERE DE PE "CENTURA POLITICII” 


DIVERSE 



"Mare" "eveniment naţional": s-au întors ziariştii! 

Dramă sau cacealma, din această întâmplare ar trebui ca lupii cei tineri să 
înveţe câte ceva. Când pleci fntr-o zonă de conflict, cu bani oferiţi de un 
dubios, este aberant sâ te mai lamentezi şi să ceri ajutorul statului român. 
Asumâ-ţi riscul! Trebuie sâ respecţi adevârul pe care-l vezi, atât cât pricepi. 

Lucas: "Darth Vader este... Bush" 

George Lucas şi-a relansat saga intergalacticâ. El a participat în afara 
concursului la cea de-a 58-a ediţie a Festivalului cinematografic de la Cannes. 
Acest episod este mai sumbru, mai violent, decât episoadele realizate în 1977 şi 
în 1983 

Tânârul Anakin Skywalker abandonează Ordinul Cavalerilor Jedi pentru a 
intra în armura terifiantâ a lui Darth Vader, mâna dreaptă a împăratului şi 
încarnarea perfectă a Râului. 

George Lucas pune întrebări simple, dar grave: Cum se transformă o 
democraţie într-o dictatură? Cum se schimbă un om bun Intr-o bestie? 

Corolarul poveştii este un duel cu săbii de laser în Infern, sub un fluviu de 
lavă incandescentă. O nebunie pentru posedaţii efectelor speciale. 

"Istoria "Războiului Stelelor este inspirată de tragedia din Vietnam”, a 
spus George Lucas la o conferinţă organizată la Cannes. S-a ghidat după 
istoria căderii lui Cesar, a lui Napoleon şi a lui Hitler. "Dar paralela între ceea ce 
am făcut noi în Vietnam şi ceea ce facem în Irak este incredibilă ", a spus 
cineastul Regizorul a făcut o precizare şocantă:" Darth Vader este Bushr 

Anakin Skywalker trece de partea răului şi vrea sâ creeze un imperiu care sâ 
garanteze justiţia şi securitatea în lume. Şi rosteşte celebra replică: "C/ne nu 
este cu mine, este contra meaf Viitorul Darth Vader vorbeşte exact ca 
preşedintele George Bush-junior înainte de invadarea Irakului. 

Lucas consideră că democraţia din Statele Unite se află în pericol. 

"Democraţia 
este în primejdie 
peste tot, a 
avertizat Lucas. 
Dacă oamenii nu 
se preocupă unii 
de alţii, dacă 
populaţia este 
egoistă, 
reprezentanţii ei 
vor fi la fel şi, 
atunci, 
democraţia se 
poate transforma 

în dictatură. Este suficient ca liderii să se folosească de frica indusă şi să aştepte 
o ocazie... Iar ocaziile nu lipsesc...” 

Este o lecţie de civism autentic, pe care marele artist ne-o oferă, mai ales că 
a traversat o epocă dramatică: "Am crescut în anii '60, pe timpul războiului din 
Vietnam, purtat de Nixon”, povesteşte Lucas. ”Este dezolant să văd că şi astăzi 
se repetă aceleaşi erori. O generaţie stupidă, care nu pricepe nimic. Sincer spus. 
eu nu văd nici o diferenţă între războiul din Vietnam şi războiul din Irak. Mă 
pasionează istoria şi mă intrigă de ce oamenii abandonează atât de uşor 
democraţia, libertăţile lor. De ce Napoleon a devenit împărat după revoluţia 
franceză? Astăzi, americanii nu realizează că au devenit din ce în ce mai puţin 
liberi”. 

George Lucas este un om care gândeşte liber. Ascultându-i aceste gânduri, 
putem pricepe mai uşor parabola ”Războiului Stelelor. 

O galaxie complexă şi prosperă, populată de creaturi umane sau droide, de 
wookies, de jawas sau ewoks, cu planetele lor: Taooine. Naboo, Coruscant, între 
care zboară navete spaţiale misterioase, cu fiinţe morale şi amorale. 

Doi ani a muncit Lucas numai la scenariu. Este un veritabil inventator de 
efecte speciale. Pentru întreaga sa operă cinematografică, Lucas a primit trofeul 
Festivalului de la Cannes. 

”Demult, demult, într-o galaxie îndepărtată...” Aşa începea filmul ”Războiul 
Stelelor cu 28 de ani în urmă Pe 15 mai, a fost lansat la Cannes al treilea 
episod şi ultimul din ”Războiul Stelelor - ”Răzbunarea lui Sith”. Sute de 
admiratori şi ziarişti au venit sâ-l vadă la Grand Theatre Lumiere de la Cannes, 
dar şi la lansarea de la Londra. Toţi vor sâ vadă cum se transformă Anakin 
Skywalker în Darth Vader. Filmul este extrem de violent pentru copii, ceea ce ar 
putea fi un obstacol în calea unui succes zdrobitor. ”Războiul Stelelor a obţinut 
peste 12 miliarde de dolari din vânzarea biletelor. 

Francezii şi Olandezii s-au supărat pe Europa 

Pe 29 mai, francezii au fost invitaţi la urne pentru a se pronunţa cu privire la 
Constituţia Uniunii Europene. Rata participării a depăşit 70% din cei 42 de 
milioane de francezi cu drept de vot. Aproape 55% din participanţii la vot au 
respins Constituţia Europeană. Majoritatea erau tineri. 

Pe 28 februarie, Parlamentul francez modificase Constituţia Franţei pentru a 
se conforma Constituţiei Europene. Naţionaliştii francezi au considerat drept un 
afront această modificare a legii lor fundamentale 

Euro-optimişti au fost doar francezii din Martinica, Guadelupa, Guyana, 
Polynezia şi Reunion. Referendumul francez a costat 130 de milioane de euro* 
Fiecare alegător a primit un exemplar din Constituţia Europeană în momentul în 
care intra în sala de vot. 

Evenimentul a tulburat grav viaţa politică din Franţa Premierul francez 
Jean-Pierre Raffarin şi-a dat demisia. Preşedintele Jacques Chirac a acceptat 
plecarea prietenului Raffarin şi l-a numit în funcţia de şef al Guvernului pe 
Dominique de Villepin, care a deţinut, pe rând, portofoliile de ministru al 
Afacerilor Externe şi de ministru de Interne Pe când era şeful 



diplomaţiei franceze, Dominique de Villepin a contestat politica 
Washingtonului, care se pregătea sâ invadeze Irakul. A absolvit cursurile 
Academiei de administraţie de la Paris şi este un devotat al lui Chirac. 

Cel care a suferit din cauza deciziei lui Chirac este Nicolas Sarcozy, 
principalul favorit la funcţia de premier. Papa Chirac a ezitat şi l-a sancţionat pe 
mai puţin devotatul Sarcozy. Mulţi francezi consideră că numai Sarcozy ar fi 
reuşit sâ provoace un electroşoc în societatea lor. Preşedintele Chirac nu a vrut 
sâ fie umilit de Sarcozy la sfârşit de mandat fiindcă Sarcozy nutreşte ambiţii 
prezidenţiale. Sarcozy l-ar fi abandonat pe Chirac pentru a candida la 
preşedinţie, iar Chirac voia un premier până la capătul mandatului prezidenţial 
Nicolas Sarcozy va fi ministru de Interne, va fi primul adjunct al lui Villepin şi 
rămâne la conducerea Uniunii Mişcării pentru Popor, principalul partid aflat la 
guvernare. Prin urmare, francezii vor avea un guvern exploziv. 

Chiar şi socialiştii lui Francois Holland şi ai lui Laurent Fabius au ieşit 
ciufuliţi după acest referendum fiindcă unii din ei au votat contra 
Constituţiei Europene. Singurul care s-a bucurat şi care a cerut demisia lui 
Jacques Chirac a fost acelaşi Jean-Marie Le Pen, preşedintele Frontului 
Naţional. El este convins că francezii au urmat sugestiile lui. 

Cauzele eşecului au fost însă diverse: francezii au dat un vot contra 
guvernului Raffarin, acceptarea negocierilor de aderare cu Turcia amplifică 
groaza faţă de Estul sălbatic, Franţa a devenit prea permisivă pentru lumea 
musulmană, şomajul este în creştere, vin românii care acceptă sâ lucreze prea 
ieftin, teama că — 
ajutoarele sociale vor 
scădea după extinderea 
Uniunii Europene, teama 
că Franţa îşi pierde 
suveranitatea, câ 

spiritualitatea franceză 
va fi nivelată de către 
birocraţia comunitară. 
textul Constituţiei 

Europene este prea 
stufos. 

în politica mare, 
există uneori un fel de 
ironie involuntară. 

Donald Rumsfeld critica Franţa şi Germania, care ar fi "vechea Europă" obosită, 
comparativ cu statele din estul continentului. 

Chirac ne-a altoit urât de tot când Ion lliescu a decis sâ meargă alâtun de 
americani contra lui Saddam Hussein: "România a pierdut o bună ocazie de a 
tăcea", a avertizat Chirac atunci. Mai târziu, Villepin avea sâ spună că Traian 
Băsescu nu are vocaţie europeană. Votul francezilor este însă o tiflă dată chiar 
spiritului european şi arată câ politicienii trebuie sâ evite etichetele prea 
tranşante. 

Votul francezilor a avut un efect năucitor asupra Olandei 62,8% din olandezii 
cu drept de vot au participat la referendumul din 2 iunie, deci un număr 
semnificativ. 61,6% din cei care au venit la ume au votat contra Constituţiei 
Europene. Doar 38.4% din participanţii la vot au aprobat legea fundamentală a 
Uniunii Europene Olandezii nu acceptă extinderea din cauza musulmanilor şi a 
săracilor din ţările ex-socialiste. Dacă votul din Franţa este imperativ, votul 
olandezilor are doar valoare consultativă. Premierul Jan Peter Balkenende s-a 
arătat "foarte decepţionat" din cauza rezultatelor. 

Motorul Europei s-a gripat. Eşecul din Franţa şi din Olanda nu anulează însă 
proiectul de construcţie europeană. Sigur, cocoşul galic a dat semn de trezire 
sau de rătăcire - depinde din ce perspectivă privim lucrurile Evenimentul poate 
avea un efect catastrofal asupra stării de spirit din Luxemburg, din Marea 
Britanie, din Danemarca sau din Suedia, dar Uniunea Europeană nu se opreşte 
aici Un lucru este însă cert: construcţia europeană este o iniţiativă a marelui 
capital, care a convins doar elita politică Există însă un grav dezacord între 
gânditorii de la Bruxelles şi popoarele europene. Pentru ca iniţiativa 
europeană sâ nu eşueze lamentabil, politicienii trebuie sâ ţină seama de starea 
de spirit a populaţiei. 

Olli Rehn, comisarul european pentru extindere, ne asigură câ procesul de 
lărgire va continua. Zvonurile despre moartea politicii de extindere sunt cu 
siguranţă exagerate Eu unul încă nu am intrat în şomaj şi nici nu am închis 
prăvălia", a spus Olli Rehn. 

Joschka Fischer, şeful diplomaţiei germane, crede câ neoliberalismul şi 
globalizarea i-au speriat pe francezi, dar cauzele trebuie analizate atent. 

Jose Manuel Durao Barroso ( joze manuel durau barosu), preşedintele 
Comisiei Europene, Joseph Borrell, preşedintele Parlamentului European şi 
Jean-Claude Juncker, premierul Luxemburgului, ţară ce deţine preşedinţia pnn 
rotaţie a Uniunii Europene, au dat un comunicat prin care arată câ respectă 
decizia francezilor şi a olandezilor. "Europa există însă în continuare şi instituţiile 
sale vor continua sâ funcţioneze pe deplin", se spune în comunicatul celor trei. 

Toţi politicienii europeni importanţi recunosc câ rezultatele au fost 
deprimante, dar foarte clare Toţi au cerut ca procesul de ratificare a Constituţiei 
europene sâ meargă până la capăt Există şi voci care spun câ nu mai este 
nimic de făcut 

în realitate, Constituţia Uniunii Europene va fi anulată numai dacă minim 
şase ţâr, votează contra. In articolul IV^42 din Constituţia Uniuni. Europene, se 
spune, n cazul in care, la expirarea unui termen de doi ani de la semnarea 
i ratatului, patru cincimi din statele membre au ratificat Tratatul menţionat, iar 
unu sau mai multe state membre au întâmpinat dificultăţi în ratificare, 
chestiunea este deferită Consiliului European " (continuare în pag. 15) 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005 


Pag. 7 









































QJtsi cu/câe& .S&gtiufut' 

SUNT SIMIST, DAR MĂ TRATEZ 

(continuare din numărul trecut) 

SCURTA INTRODUCERE LA CAP. IX AL SERIALULUI 

Rezultatele scurtei conduceri a lui Sima au fost dezastruoase pentru Mişcare. 

întrebarea este cum a ajuns tocmai Sima. un laş şi incapabil dovedit, să conducă 
legendara Mişcare? 

Sima nu avea nici o şansă de a fi şef al Legiunii atâta timp cât erau in viaţa alţi legionari, 
mult mai merituoşi: Fondatorul acesteia (Căpitanul) şi elita. 

De aceea, mânat de ambiţia lui nemăsurată de a fi la putere şi de a conduce cu orice 
preţ (a se vedea cap. anterioare), a manevrat din umbră pentru decapitarea Mişcării, 
folosindu-se de conjunctură (internarea în lagăr a Căpitanului şi a personalităţilor 
proeminente ale Legiunii, în 1938). 

A organizat echipe teroriste, în ciuda ordinelor de linişte lansate insistent de Căpitan, 
oferind astfel pretextul necesar pentru autorităţi ca să treacă la asasinarea în masă a 
conducerii legionare sub motivaţia că se eradica terorismul. 

Pentru că nu se putea ridica prin mijloace proprii, Sima a colaborat cu asasinii 
Căpitanului: întâi din umbră (în perioada 1938 - 1939), apoi pe faţă (în 1940), şi, până să 
se dezmeticească legionarii, a ajuns vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. 

Dar impostorii nu-şi pot menţine poziţia obţinută: în câteva luni doar Sima şi-a 
demonstrat atât incapacitatea spirituală de şef al Mişcării, cât şi cea politică. 


(IX) 


Nota: Pentru o înţelegere mai bună a relatărilor memorialistului (pe care le-am reprodus întocmai ), am considerat utile câteva comentarii însoţite de subtitlun şi 
sublinieri în text. 

HORIA SIMA - ”Sfârşitul unei domnii sângeroase ” (Ed. “Gordian”, Timişoara, 1998) 

- citate şi comentarii - 

DRUMUL SPRE ŞEFIA LEGIUNII 



PROLOG - CALUL TROIAN 

in apr. 1938 legionarii erau arestaţi de oriunde se aflau şi duşi pe loc în 
lagăre. Sima, comandant legionar şi fost şef al regiunii Banat, ne 
povesteşte însă că el a fost "arestat” la domiciliu (?!) 

"Eram arestat de trei zile , cu agentul în 
casă . Un jandarm păzea la poartă , 
interzicând să pătrundă cineva. Era 
înainte de Paşti, când cu marile 
arestări din Aprilie 1936 ." ( pq 87) 

N. RED.: Scenariul "evadării” lui Sima 
este pur şi simplu incredibil: 

- a venit însuşi şeful Siguranţei locale să- 
I anunţe pe Sima să-şi pregătească bagajul 
pentru detenţie - ca şi cum arestatul ar fi 
mers în vilegiatură! ("Pe la orele două, vine 
comisarul Firică, şeful Siqurantei locale , şi mă 
anunţă că voi pleca cu trenul de după masă la 
Bucureşti şi să-mi fac bacjaiul. luându-mi toate cele trebuincioase ." - pg 87) 

- agentul care îl păzea pe Sima a plecat să-şi pregătească şi el bagajul 
ca sâ-l poată duce pe arestat în Bucureşti - ca şi cum l-ar fi dus în 
Patagoniaî ("Ci/ el a plecat si aaentul. pentru a-şi lua şi el anumite lucruri, fiind 
destinat să mă însoţească * - pg. 87) 

- deşi casa avea două ieşiri, a rămas de pază doar jandarmul, iar ceea ce 
era perfect previzibil pentru oricine s-a şi întâmplat: Sima a fugit prin cea 
de-a doua ieşire. ( "In momentul următor . mi-am luat mantaua pe mine şi o 
bască pe cap, şi am ieşit prin bucătărie în grădina din spate ." - pg. 87) 

- pe uliţă Sima a dat, efectiv, nas în nas cu căpitanul de jandarmi 
Popescu; acesta însă, cică ... nu l-ar fi văzut! (Să fi orbit jandarmul subit?) 

La o cotitură văd pe căpitanul de jandarmi Popescu . Nu-I mai pot evita . Am 
grăbit pasul şi Fam încrucişat în dreptul unui copac mare, după ce mi-am 
înfundat bine basca pe urechi Nu mă văzuse .’' (dq 88 ) 

- deşi fugise de sub pază, deşi era ” urmărit ' - într-un mic orăşel de 
provincie, unde nici o persoană căutată de jandarrpi şi de agenţi, în acelaşi 
timp, nu se poate ascunde - Sima a stat în continuare în localitate, 
nestingherit. ("Am intrat la Episcopie, am vorbit cu părintele Voştinaru, i-am 
ŞP.y.Ş ţŞ urmărit şi m-a găzduit două nopţi până ce am putut pleca din Lugoj 
spre Timişoara şi de aici spre Bucureşti ." - pg. 88 ) 

N. RED.: O poveste similară, a altei "salvări” "miraculoase" a lui Sima, 
am prezentat-o în primul capitol al serialului - oct. 2004. 

De altfel, Sima a avut parte de nenumărate "salvări" "miraculoase": 

nenumărate on s-a închis cercul prigonitorilor in jurul meu până aproape 
a mă atinge cu mâna şi tot de atâtea on o putere nevăzută mă scotea din 
9L f meidie , adeseori fără să ştiu. E aici mai mult decât o întâmplare ." (pq. 10 ) 

N. RED.: Intr-adevăr, este evident că "miracolele" - repetate mereu - 
erau "ma/ mult decât o întâmplare "! 

Numele lui SIMA a fost găsit pe lista AGENŢILOR Serviciului Secret, în 
1941, de aceea ţine morţiş să-şi acopere trădarea. O face însă într-un mod 
pueril care nu lasă loc nici unui dubiu: 

- pretinde a fi fost "transferat" la Serviciul Socret pentru că... regele 
Carol al H-lea ar fi putut avea nevoie de el, în orice clipă! (?!) (Halal motiv!) 

One ştie dacă nu are nevoie mâine Regele de mi ne 7'] *Aşa se face că am 
ugur§ţ ca militar transferat la Serviciul Secret (" (pg 198) 

- pretinde a fi crezut ca Nicki Ştefânescu, directorul Siguranţei, ar fi fost 
aceeaşi persoană cu Moruzov, şeful Serviciului Secret al Armatei, şi că 
doua nume diferite (şi două funcţii diferite) ar fi desemnat 
persoana! (?!) (a se vedea primul cap. al serialului - oct. 2004) 

IN CONCLUZIE, toate aceste poveşti, credibile doar pentru 
întârziaţii mintal, ne oferă certitudinea că SIMA ERA UN CAL TROIAN 


aceeaşi 


în MIŞCARE. 

I. PRIMII PAŞI SPRE ŞEFIE: ELIMINAREA ELITEI 

a) Atentatele din nov. 1938 şi asasinarea Căpitanului 

Acest subiect a fost prezentat în primul capitol al serialului (oct. 2004), 
de aceea vom face doar un rezumat: 

în apr. 1938, după instaurarea dictaturii carliste, Căpitanul şi o mare parte a 
fruntaşilor Legiunii au fost închişi S-a constituit un Comandament 
provizoriu (numit Comandamentul ”de prigoană”) din puţinii comandanţi 
legionari rămaşi liberi Sima a venit în Bucureşti, oferindu-se să îndeplinească 
rolul de om de legătură în teren între Comandament şi legionarii nearestaţi, 
sub pretextul că nu era cunoscut de poliţie şi se putea deplasa nestingherit, spre 
deosebire de ceilalţi membri ai Comandamentului care, fiind cunoscuţi, trebuiau 
să stea ascunşi Cu această ocazie Sima a transmis în teren propriile ordine 
- de atentate şi dezordini în ţară - contrare ordinelor Căpitanului şi ale 
Comandamentului. 

Aceste atentate - care au avut loc în nov. 1938 - au servit autorităţilor ca 
pretext pentru asasinarea Căpitanului, chiar în aceeaşi lună. 

b) Alt atentat (21 sept. 1939) şi masacrarea elitei legionare 

Miti Dumitrescu. un tânăr de doar 20 de ani, venise din ţară în Germania 
(unde se afla în acea perioadă refugiat Comandamentul legionar provizoriu), 
pentru a cere aprobarea sâ-l împuşte pe cel care coordonase asasinarea 
Căpitanului, Armând Câlinescu. 

Memoriile singurilor supravieţuitori ai Comandamentului, Dumitrescu- 
Borşa şi Const. Papanace ("Ca/ troian intra muros u şi ”Cazul H. Sima şi 
Mişcarea Legionară ") atestă faptul că acest Comandament interzisese 
categoric atentatul lui Miti Dumitrescu, deoarece, dacă era împuşcat doar 
Armând Călinescu (care era un simplu executant al ordinelor lui Carol al II- 
lea), se oferea autorităţilor pretextul de a lichida, ca represalii, conducerea 
legionară care se afla in lagăre, la dispoziţia autorităţilor. Atentatul trebuia sa 
aibă loc Qymai dacă putea fi împuşcat în acelaşi ţtmp cu Armând Călinescu şi 
regele asasin, cel care ordona prigoana antilegionarâ. 

Sima pretinde că acest comandament şi-ar fi dat aprobarea pentru atentatul 
asupra lui Armând Câlinescu, şi că el doar ar fi transmis lui Miti ordinul primit de 
la Comandament.Declaraţia lui este în totală contradicţie cu mărturiile a două 
personalităţi legionare de prim rang 

Preotul Dumitrescu-Borşa (comandant al Bunei Vestiri unul dintre 
cxilaboratoni apropiaţi ai Căpitanului, secretar al Mişcării, inspector al taberelor 
legionare, luptător pe front împotriva bolşevismului) şi Const. Papanace 
(comandant legionar, unul dintre colaboratorii foarte apreciaţi de către Căpitan, 
elogiat in cartea "Pentru legionarf: m admirabilă judecată ", "curăţenie şi sincentate 
ireproşabilă i de o mare dragoste şi vitejie " - pg. 346. ed Scara) au mult mai 
multă credibilitate decât Sima, de ale cărui minciuni prosteşti ne-am 
convins deja până acum (a se vedea cap. anterioare ale serialului). 

sa urmărim insă şi desfăşurarea evenimentelor: Deşi Miti Dumitrescu 
*f râ data de 5 iu "ie 1939; l-a împuşcat P e Armând Câlinescu abia 
i Un ‘ (21 - S 1 ep fc t ’ Pe 15 au 9- ^"ise clandestin Sima în tară, sub 
organizări. Mişcării - deşi legionarii nu mai puteau activa, fiind 
Virili i V f r l aţ ' ; ar conducerea ora prizonieră în lagarel Deci singura 
Mrt?Dumitr^r \ Ca Slma VenlSG în Ro ™"ia Pentru a-l convinge pe 
doar pe Armând Călinescu^"* ° rd,nUl Comandamentu ^ i împuŞte 

* u * tatu * s a văzut, extrem de clar: a fost împuşcat doar primul ministru. 
2 K TcăolxlZVZ ? tentat 3 SCrvit ca pr « te * Pentru masacrarea întregii 
fiecare judeţ arării* ***’ P ' US ' 3 căte trei ' e 9 l0nare 

Quod erat demonstrandum : 


Pag. 8 


adevărul iar Q iroa " Dum itrescu-Borşa şi Papanace ». 

răspundere: după cum ii ^ ^ * 

CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005 


spun 






























































7 damentului de la Berlin aveam rolurile împărţite 
gâturile cu tara " (pq 91) 


Povestea din anul precedent s-a repetat: Sima fiind cel care se 
* * ocupa de legăturile cu ţara. a transmis propriile ordine, contrare celor 
primite de la Comandament. 

fN CONCLUZIE, principalul RĂSPUNZĂTOR pentru DECAPITAREA 
Mişcării a fost SIMA. Astfel, prin dispariţia elitei legionare "din care se 
putea selecta succesorur Căpitanului, şi-a croit drum spre şefia visată: 

i Cu atât mai gravă se prezenta criza în Mişcare , după moartea unui şef de 
tslia lui Ccmeliu Codreanu, care fusese şi întemeietorul şi mai ales când ştim că 
e liţa disponibilă, din care se putea selecta succesorul, avusese aceeaşi soartă 
: (H. Sima - Era libertăţii ”, voi. I, pg. 35) 

O ANALOGIE IZBITOARE 

Sima povesteşte pe larg despre faptul că un fruntaş al studenţimii 
leqionare, Vărfureanu, şi-a trădat toţi şefii, predându-i poliţiei, pentru a 
ajunge la conducere: 

Tm ciudat faptul că Vărfureanu rezista in fruntea studentimii . în timp ce toti 
rriiatti şefi căzuseră la scurte intervale ." (pg. 21) 

N. RED.: Analogia între acest Vărfureanu şi Sima însuşi este de-a 
dreptul izbitoare: toţi şefii direcţi ai lui Sima, ca şi şefii lui Vărfureanu, au 
fost arestaţi, pe rând, în timp ce Sima şi Vărfureanu au rămas liberi, 
acţionând nestingheriţi (primul în cadrul organizaţiei legionare, iar al doilea 
in rândurile studenţimii): 

in comandamentele legionare care s-au perindat în anul 1938 totdeauna am 
ainit roluri subordonate . Conducerea Comandamentului de prigoană au avut-o 
succesiv Radu Mironovici, Ion Belgea, Ion Antoniu, lordache, Constantin 
Papanace şi Va si le Ch rişte seu. " (pg. 171) 

N. RED.: Toţi şefii lui Sima din cadrul Comandamentului de prigoană, 
nominalizaţi chiar de el, au fost arestaţi la intervale scurte (Mironovici şi 
Papanace - închişi, iar Belgea, Antoniu, lordache, Vasile Cristescu - 
împuşcaţi). 

ASTFEL, Sima a putut să transmită propriile ordine în teren, contrare 
celor date de şefi, fără a fi tras la răspundere pentru indisciplină şi trădare. 

la momentul oportun, aceste echipe , constituite sub şefia lui Vărfureanu şi 
în cunoştinţa politiei , vor servi ca instrumente de provocare ale celei de-a doua 
băi de sânge contra căpeteniilor legionare ." (pg. 21) 

N. RED.: Echipele teroriste de sub şefia lui Vărfureanu erau cunoscute 
de poliţie şi erau lăsate să se desfăşoare pentru că agitaţiile lor teroriste, 
contrare ordinelor de linişte date de Căpitan şi elită, erau cel mai bun 
pretext pentru exterminarea legionarilor. 

Dar Sima însuşi ne mărturiseşte că... şi echipele organizate de el erau 
cunoscute de poliţie! (’Vezi. D-ta, părţile strafate [ale hărţii - n. red.] reprezintă 
judeţele unde dispui D-ta de organizaţii teroriste . "- pg. 100) 

N. RED.: Şi, într-adevăr, după furnizarea pretextului pentru prima baie 
de sânge legionar (asasinarea Căpitanului), prin ordonarea atentatelor din 
nov. 1938, tot Sima a oferit pretextul pentru cea de-a doua baie de sânge 
(asasinarea elitei), prin atentatul asupra lui Armând Călinescu. 

r Bineînţeles, erau lucruri pe care noi nu le-am descoperit şi reconstituit decât 
ulterior. în timp ce, în vara anului 1939, nici o ţară şi nici la Berlin nu i se putea 
imputa lui Vărfureanu nici o acuzaţie concretă. ” (pg. 21) 

N. RED.: Ca şi în cazul lui Vărfureanu, legionarii au reconstituit trădarea 
lui Sima mai târziu, după ani, din mărturiile supravieţuitorilor şi analiza 
faptelor, iar aqum înseşi memoriile lui Sima, pline de contradicţii, minciuni 
stupide şi scuze infantile,’confirmă, indirect dar clar, trădarea. 

II. URMĂTORII PAŞI SPRE ŞEFIE: 
a) ÎMBROBODIREA TATĂLUI CĂPITANULUI 

în 1932, când Sima fusese numit profesor în Banat, pornise să formeze 
o organizaţie legionară locală cu... calfe de cizmari: 

n Am început să desţelenesc terenul cu câteva calfe de cizmari şi câţiva 
bacalaureaţi care din lipsă de mijloace, nu mai puteau continua studiile la 
Universitate. "(pg. 88). 

N. RED.: în 1940, după 13 ani de când intrase în Mişcare şi după 2 ani de 
terorism, Sima rămăsese un necunoscut pentru ceilalţi comandanţi 
legionari, necunoscând nici măcar pe cei cinci fondatori ai Legiunii (deşi 
Mironovici îi fusese şef direct chiar în Comandamentul de prigoană)! 

7>e Radu Mironovici îl cunoşteam prea puţin . ° (pg 35) 

\ I i *(•••) am făcut un ra/d până la Miercurea 
Sibiului, unde locuia Comeliu Georoescu . Nu-I 
cunoşteam decât fugar din rarele întâlniri de 
la sediul din Bucureşti în vremuri bune. fără 
să fi avut vreodată prilejul să stau cu el 
temeinic de vorbă ." (pg. 184) 

N. RED.: De aceea Sima l-a învăluit pe 
tatăl Căpitanului, reuşind să-l păcălească, iar 
autoritatea acestuia i-a fost de un mare ajutor 
pentru a deveni cunoscut în doar trei luni: 

"Câştigasem un sprijin nesperat . (...) A fost 
pentru mine un adevărat părinte şi m-a ocrotit [n 
toate împrejurările când era nevoie de cuvântul şi 

a utoritatea lui m (pg. 124) 

N. RED.: Prof. Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, era un vechi 
luptător naţionalist creştin şi o personalitate a Mişcării: combatant pe front 
•n primul război mondial, îşi câştigase gradul de maior; fusese de două ori 
deputat al Gărzii de Fier în Parlamentul Ţării, parlamentar al Partidului 
Totul Pentru Ţară] era membru al Senatului Legionar încă din 1930 (de la 
înfiinţare). 

" Profesorul se ţinea bine Drept ca o lumânare, avea privirea ageră şi mintea 
liOUgdQ Anii de laaăr nu-l doborâse şi nici tragediile de familie.”{pg 124) 

N. RED.. Fruntaşii legionari rămaşi în viaţă după masacrul din 1939 au 
fost convinşi de autoritatea morala a tatălui Căpitanului ca Sima să 
reprezinte din punct de vedere politic Mişcarea în vara anului 1940. 



(Nota bene: era vorba de reprezentare politică şi doar de acea— 
perioadă -vara anului 1940.) — ■ 

Vo/ scrie o scrisoare pe care să o citeşti în adunare fn această 
scrisoare voi declara că "singurul îndreptăţit să angajeze politic Mişcarea 
este Hori a Sima ", (pg.) 

b) AŞA-ZISUL ”FOR LEGIONAR” 

Fruntaşii legionari erau totuşi îngrijoraţi, necunoscându-l pe 
comandantul lansat peste noapte. Chiar şi cei ” ataşaţi de eP nu aveau 
încredere: "Şefii legionari, chiar si cei atasati de mine, vroiau să cunoască 
evenimentelor şi să fie consultaţi asupra măsurilor ce trebuiau luate, pentru a 
pune Mişcarea la adăpost de primejdii si a-i asigura eficacitatea politică ." (pg. 
169) 

N. RED.: De aceea, la îndemnul col. Şt Zăvoianu, vechi membru al 
Senatului Legionar, Sima a încercat să-şi consolideze poziţia, încropind un 
aşa-zis ”For Legionar”: 'De mai multă vreme Colonelul Zăvoianu mă tot 
îndemna să constitui un organism central, un fel de for legionar, alcătuit din 
fruntaşii Mişcării, unde să se dezbată toate problemele ce se vor ivi in Leoiune 
sau în domeniul politic. " (pg. 168) 

N. RED.: Dar în loc să formeze un "organism central” cu toţi fruntaşii 
legionari, aşa cum declară, Sima a întocmit o listă cu câţiva (care îl 
agreau): "l-am comunicat Colonelului Zăvoianu că sunt de acord cu ideea lui şi, 
împreună cu el, am fixat locul, ziua si persoanele care să fie invitate (pg 170) 

N. RED.: Trucul lui Sima urmărea să dea impresia că avea adeziunea 
tuturor, dar aşa-zisul For a fost format din 11 persoane - şi aceasta prin 
”adăugiri succesive"\ * 

"Aşa cum s-a mărit Forul prin adăugiri succesive, a avut la începutul lunii 
Septembrie următoarea configuraţie : Colonelul Zăvoianu. Aristotel Gheorghiu, 
Constantin Popescu-Buzău, llie Gârneaţă. Radu Mironovici, Comeliu Georgescu 
(când venea în Capitală), Vasile lasinschi (când venea în Capitală), Mile Lefter, 
Horia Sima, Constantin Stoicănescu, Nicolae Petraşcu (când venea în Capitală), 
şi Prof. Traian Brăileanu.” (pg. 170) 

N. RED.: Aşa-zisa constituire a acestui fantomatic For, cu componenţă 
incertă, nu a fost oficială şi nu s-a bazat pe nici un document (nici măcar 
după constituirea statului ”naţional-legionar” nu s-a făcut publică lista 
membrilor acestuia: 

"Nu s-a procedat propriu-zis la o constituire formală şi mai ales ne-am ferit să 
întocmim vreun act , ci ne-am adunat cu toţii în jurul aceleiaşi mese, pentru a 
dezbate în modul cel mai liber situaţia politică a ţării şi a Legiunii.” (pg. 170) 

N. RED.: Masele legionare nu au reprezentat un obstacol în calea şefiei 
lui Sima, având falsa impresie că acesta ar fi fost recunoscut ca şef de 
către supravieţuitorii elitei Căpitanului: 

"în provincie, teroarea ia forme mai acute şi are efecte mai durabile Oamenii 
se dezmeticesc mai greu , pentru că nu înţeleg mersul general al evenimentelor. 
Cu rare excepţii, ei nu gândesc imediat şi nu descifrează decât cu întârziere 
sensul adânc al unor schimbări ." (pg 136) 

III. COMANDANT AL MIŞCĂRII (PATRU ANI) 

Legionarii s-au trezit peste noapte că Sima 
era vicepreşedinte al Consiliului de 
Miniştri şi, în plus, menţionat prin Decret 
regal drept... "Comandant al Mişcării”! 

Mihai I. (...) m 

Am decretat şi decretăm: 

(...) 4. Domnul Horia Sima este Comandantul 
Mişcării Legionare ." (H. Sima - "Era libertăţii ", 
voi. I, pg. 25-26) 

N. RED.: Pentru că s-a discutat mult pe tema 
nelegitimităţii lui la conducerea Mişcării, Sima 
declară că ar fi fost investit cu această calitate 
de către Forul Legionar (care am văzut cât de 
”serios” era!): 

In acel moment erau in fată următorii: întemeietori ^ 

ai Legiunii, Comeliu Georgescu, Radu Mironovici şi llie Gâmeaţă, Comandantul 
Bunei Vestiri, Mile Lefter, Vasile lasinschi, Colonelul Zăvoianu Aristotel 
Gheorghiu şi Popescu-Buzău. ” (pg. 248) 

N. RED.: Sima face această declaraţie după 37 de ani de la eveniment, 
când toţi cei nominalizaţi ca făcând parte din For muriseră şi nu-l mai 
puteau contrazice! 

"Bineînţeles că odată procesul succesiunii încheiat , nimeni nu mai are nevoie 
să-i pună în discuţie , să-l conteste, să-l reia de la capăt, căci atunci Legiunea 
intră în anarhie şi se dezmembrează .”(pg. 248) 

N. RED.: Sima susţine că odată ce a ajuns şef, nimeni nu are voie să 
conteste succesiunea lui la şefia Mişcării, dar această afirmaţie este în 
totală contradicţie cu principiile legionare: ” într-o organizaţie nu intră cine 
vrea, ci intră cine trebuie şi rămâne cine e, atâta vreme cât e om corect , 
muncitor, disciplinat, credincios .” (Corneliu Zelea Codreanu - Pentru 
legionan', pg. 202, ed. Scara, 1999) 

Deci dacă în Mişcare nu pot rămâne decât oamenii corecţi şi 
credincioşi, cu atât mai puţin poate rămâne pe veşnicie la conducere un 
impostor dovedit ca atare! 

EPILOG 

Tatăl Căpitanului, cel care, generos şi naiv, îl susţinuse pe Sima, fiind 
indus în eroare de demagogia obscurului comandant legionar, s-a lămurit 
în numai câteva luni în legătură cu impostura acestuia, şi a luat imediat 
atitudine publică împotriva lui, retrăgându-i creditul moral pe care i-l 
acordase. 

Apoi s-au dezmeticit şi ceilalţi, pe rând, renegându-l pe cel care a 
distrus practic Mişcarea din interior şi a compromis-o în ochii opiniei 
publice. "Comandantul” rămas fără trupă s-a trezit ordonând pereţilor... 

(continuare în numărul viitor) 




Cedrul 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005 


Pag. 9 













































































































Srftitudesu 

UN AUTOR HAHALERĂ Şl O CARTE PE MĂSURĂ 


Dintotdeauna am fost un pasionat cititor al cărţilor de memorialistică, mai 
ales când acestea au evocat mediile româneşti în diferite perioade, care, odată 
cu trecerea timpului, devin fresce de epocă. Mi-au plăcut memoriile membrilor 
Casei Regale - ale Regelui Carol I, ale Reginei Maria, ale principesei Ileana, şi 
ale scriftorilor (Gala Galaction, Radu Rosetti, Petru Comarnescu. Virgil 
Gheorghiu. Nichifor Crainic - în mod deosebit ale lui Liviu Rebreanu. m ciuda 
unor pagini care stârnesc zâmbetul prin naivitatea lor); am remarcat memoriile 
diplomatului Raoul Bossy şi ale colegului său, Grigore Gafencu, nici ale lui 
Râdulescu-Motru şi nici ale oamenilor politici de linia întâi: Mihail Manoilescu, 
gen. Sânâtescu şi ale altora, dar m-au dezamăgit cele ale lui Marghiloman. 

Explozia editorială din ultimii ani a oferit cititorilor şi memoriile multora din 
fosta nomenclatură comunistă: ale fostului prim ministru Petru Groza, ale 
miniştrilor Bârlâdeanu şi Mezincescu (ş a ), pe care însă nu am avut curiozitatea 
sâ-i citesc, întrucât am fost contemporani şi am simţit pe propria piele cele 
relatate de ei. 

Desigur, felul de a privi lucrurile diferă de la memorialist la memorialist, 
în funcţie de orientarea celui care şi-a descris viaţa într-un anumit context, în 
funcţie de preferinţele politice: stânga, centru sau dreapta. N-ar fi nimic de 
condamnat în această privinţă atât timp cât adevărul nu este denaturat, în 

mod voit, mai ales că memoriile pot constitui, de multe ori, surse de primă 
mărime în munca migăloasă (şi cernută prin sita deasă a criticii) a cercetătorilor 
profesionişti. 

Din categoria cărţilor recent apărute face parte şi volumul 
AMINTIRILE UNUI FOST ZIARIST COMUNIST, autorul fiind SORIN TOMA. 

fost redactor şef al "SCÂNTEII", din 1947 
până în 1960 (în 1980 a plecat în Israel). 

Pentru miile de tineri gazetari de la sutele 
publicaţii din ţară, în număr exagerat de 



mare, numele de Sorin Toma nu 
spune absolut nimic. Ignoranţa 
lor este într-un fel justificată 
acum, când privirile sunt aţintite 
cu precădere spre personaje ale 
căror nume trebuie să fie culese 
cu litere de o şchioapă pe 
pagina întâi: scandalul vinde 
marfa! starea de normalitate nu 
interesează! Această meserie 
grea şi de răspundere, plină de privaţiuni, constituie acum, pentru mulţi, o rampă 
de lansare în domenii dintre cele mai diferite Pentru mine însă, ca absolvent al 
Facultăţii de Filosofie - Ziaristică în urmă cu 46 de ani, numele lui Sorin Toma şi 
titlul ziarului pe care l-a condus timp de 13 ani, făceau parte din vocabularul 
curent de mânuitor al condeiului. 

Cartea, care a apărut în 336 de pagini într-o remarcabilă prezentare grafică 
la Editura „Compania", am citit-o cu greutate, fiind dezamăgit cumplit,.atât de 
conţinutul ei tendenţios şi de mistificarea adevărului, cât şi de modul de 
redactare şcolăresc, fără nerv, cu vocabular sărac, specific "limbii de lemn", 
cu autocenzură de care nu s-a lecuit, aceasta încă mai făcând parte din felul 
de a fi al autorului nonagenar. 

Din cele cca. 20 de rânduri care alcătuiesc biografia sa aflată pe pagina de 
gardă a cărţii, aflăm că s-a născut în Bucureşti, în 1914, că la vârsta de 18 ani a 
activat în mişcarea comunistă, că a fost unul dintre redactorii "Scânteii" legale, 
apoi pauză până între anii 1941-1943 când, fugind din România, a supravieţuit 
exterminării evreilor din Ucraina; între 1943 - 1945 a luptat în Armata Roşie, iar 
in 1945 a fost "reintegrat" (!?!) în Armata Română... Apoi, aşa cum am mai 
arătat a fost redactor şef la " Scânteia " (şi nu numai atât, ci şi membru al 
Comitetului Central al PCR, din 1949 până în 1960). in concluzie, Sorin Toma a 
fost o personalitate comunistă aflată pe cea mai înaltă treaptă, al cărei nume era 
rostit cu frică de către cetăţeanul onest care era obligat să se aboneze, voles- 
nolens, a^publicaţia de tristă amintire, să citească articolele de fond la „gazeta 
de perete sau sâ-i fie „prelucrate" în şedinţele "sindicale" (la care participau, 
deopotrivă, şi membrii, şi nemembrii de partid). 

rarf °Im vrea sâ un ar ^ eo, 09 Pe „şantierul comunismului" pe 

care el l-a trăit la vârf, dar, aşa cum vom arăta 

suprafaţă, întrucât atât informaţia, cât mai ales 
relatările, sunt de o calitate precară 

Gri^tr C deTD U re < Ga d fd’ a ai l e0 e 09Ur VOrbeş,e des P re 9 reva din febr 1933 de la 
^va rAnrf ^ f 530 des P re dlc,a,ura caH'Stâ Ba vine totuşi cu 

«oUolTa 2E ^ Ş '? eS f re Mi * carea ^gionarâ (câreia Ti dedica un mic 
capitol „La dolce vita la Jilava): Aici Decemvirii, cât şi Nicadorii se bucurau de 

l SăSZfuZscăzuZs Pnn ', re ® * e permi,ea să aduc * in camerele lor 
şi sa chefuiascâ zile şi nopţi cu ele (pag 51) 

activ, JeTlur^nn^', 00353 a , au,orulul (care. dupâ cum afirmâ. pentru 
dansa cu (r>r aiîi ?' 6 , inchls la Jilava), în celulele cu legionari se 

chiccfete Z C , â ' Ş ' h0ra Sau bâ,u,a - vinul cur 9 ea în valuri, 

^jcotele de plăcere ale femeilor răzbeau până în exterior (??!). Nu se 


nu a adus nimic valoros la 
uneltele folosite. în speţă 


precizează însă dacă la asemenea chefuri nu veneau şi lăutarii cu vioara şi 
ţambalul! Sau poate chiar Zavaidoc?! Vorbind însă serios, s-a văzut extrem de 
clar cât de "favorizaţi" au fost Nicadorii şi Decemvirii: strangulaţi noaptea, în 
pădure, de către jandarmi, din ordinul lui Carol al ll-lea (transmis prin însuşi 
ministrul de Interne de atunci, Armând Câlinescu), deşi se aflau sub protecţia 
statului român şi nu exista nici o condamnare oficială la moarte! 

Dar ce făceau comuniştii din celulele alăturate? Fireşte, se situau la polul 
opus, adică erau bătuţi, ţinuţi în frig (numai ei), nemâncaţi şi sufocaţi de lipsa de 
aer (tot ei!): „ Marele istoric Mihai Roller [n. n.: mare. într-adevâr, dar nu istoric, ci 
mincinos] suferea cel mai mult. deoarece avea un diabet insipicT şi seca, de unul 
singur, o găleată de apă (şi tot singur umplea o tinetă întreagă). 

Cu mândrie proletară Sorin Toma relatează că a avut colegi de celulă pe 
Costicâ Agiu, Baruh Berea, Ştefan Voicu şi alţii, cu funcţii înalte în PCR dupâ 23 
aug. 1944. 

Dar ce mai făceau comuniştii în închisoare? 

îşi ridicau permanent nivelul cultural, fiecare povestind „crâmpeie din istoria 
partidului" şi care, probabil, nu mai pot fi reconstituite.. Ce păcat! Cel mşi 
solicitat era „Moş Bâgu" care nu avea multă carte, dar avea un minunat har de 
povestitor încât toţi îl ascultau vrăjiţi! (pag. 52) 

Vorbind de rebeliunea legionară - sâ specificăm că autorul nu se afla în ţară, 
ci fugise în Uniunea Sovietică - tovarăşul Sorin Toma aminteşte de cei 128 de 
evrei asasinaţi, dintre care 11 victime au fost agăţate în cârligele abatorului, cu 
inscripţia „came cuser". O afirmaţie lipsită de orice probă, ca şi în documentele 
antonesciene apărute imediat; ca şi în scrierile lui Brunea Fox şi Marius Mircu 
(ambii evrei), apărute în sept. 1944, şi ca în mai recentele lucrări voluminoase 
ale cercetătoarei Lia Benjamin, nu se probează cu nimic cele spuse cu 
nonşalanţă de Sorin Toma. 

Dar să vedem cum vorbeşte Sorin Toma şi de "elita" clasei comuniste de ia 
masa câreia nu a lipsit niciodată (dată fiind funcţia sa de membru în CC al PCR): 
toţi cu calităţi deosebite, bine intenţionaţi, patrioţi, inteligenţi (sâ nu mai vorbim!), 
aproape lipsiţi de părţi negative (?!). Spaţiul nu ne permite sâ-i prezentăm pe 
larg, ci succint: Gheorghiu Dej - „Urmând exemplul lui Stalin, Dej identifica 
puterea sa personală cu dictatura proletariatului şi nu se îndoia că puterea lui 
pentru binele ţării - în care el vedea însuşi rostul vieţii sale - sunt unul şi acelaşi 
lucru n (pag 24) Frumoase cuvinte, spuse din suflet de tov. Sorin Toma Toate 
aceste „calităţi" îl fac sâ uite de existenţa Canalului Dunăre - Marea Neagră, 
de distrugerea elitei româneşti în închisorile din ţară, de sărăcia lucie din 
familia muritorului de rând, de faptul că erai arestat deoarece un vecin „te 
turna" că asculţi postul bruiat al " Europei Libere ". 

Dar sâ vedem ce spune Sorin Toma despre ceilalţi corifei comunişti 
(sintetizaţi în lozincile nătânge populare, scandate în adunări şi demonstraţii 
Ana, Luca şi cu Dej/ Au băgat spaima-n burghezi" şi „Gheorghiu Dej cu planul/ 
Şi Luca cu banul.") 

Bătrânul autor, vorbind de Ana Pauker, apelează la cunoscutul dicton „ cărţile 
fac cărţile ": adică tăiem o frază de aici, un citat de dincolo, o pagină din altă carte 
şi în final se realizează o lucrare (care la sfârşit are o lungă listă bibliografică din 
care sâ reiasă vasta "documentare" la care s-a apelat) Sorin Toma însă 
apelează, poate din comoditate, la un singur autor, străin, pe nume Robert Levy 
a cărui lucrare, intitulată sugestiv Ascensiunea şi căderea Anei Pauker (a 
apărut în urmă cu doi ani şi în ţară), apoi, la fel de des. citează (din memorie, 
evident), ce ar fi spus despre ea Moghioroş şi Chişinevski - în ciuda faptului că 
perorează cu emfază că a cunoscut-o foarte bine! Sorin Toma descrie totuşi o 
excursie în Bucegi făcută cu Ana Pauker în 1946, însoţiţi fiind de doi paznici 
înarmaţi (!), făcând "senzaţie cu armele" (te cred şi eu!) pe cărările înguste şi la 
cabane (pag 228). Peste alte două pagini, Sorin Toma se dovedeşte a fi un 
„logician" de "mare ţinută", redând un pasaj din discuţia cu Ana Pauker, din 
„nişte note demult pierdute şi întâmplător regăsite "(\\) 

Dar cum era Luca, ultimul din „troica" conducerii comuniste? 

„Luca era un om nu prea agreabil, posomorât, ursuz, impulsiv, irascibil, 
pierzându-şi stăpânirea de sine. putând sâ devină brutal, grosolan "; „Vorbea o 
românească execrabilă, iar pronunţia şi gramatica lăsau de dorit. Muncitorii 
români nu-l iubeau pe <boaghesiul> Luca Laszlo ." 

Da, era un orator! Născut, iar nu făcut" Chiar tov. Toma spune însă puţin 
mai înainte că Luca vorbea o românească execrabilă, că pronunţia şi gramatica 
lăsau de dorit; şi atunci cum de îl poate caracteriza imediat ca orator 
înnăscut"??! E extrem de clar cam câtă "încredere" se poate avea în părerile lui 
Sorin Toma! Dar iată şi o mostră elocventă din "oratoria" lui Luca Planul 
Marshall, planul americanilor nu rezolvă problemele noastre, (n n »?) Am pornit 
la un urcuş greu. Dacă vrem să vină zile mai bune, va trebui deocamdată sâ 
strângem şi mai mult cureaua." 

Ne abţinem de la comentarii fiindcă nu-şi au rostul, dar nu putem sâ ne 
reţinem zâmbetul când dâm aceste citate. (De altfel, la fel am zâmbit si la Dao 
129, unde Liuba Chişinevski, când era anchetată şi bâtutâ. cicâ ar fi tinut-o tot 
într-un cântec...). ’ 

Dar sâ revin la Ionul sobru Sorin Toma nu suflă o vorbuliţâ tocmai desore 
conţinutul articolelor de fond pe care le-a semnat ca redactor sef Temele 
erau luate numai din manualele de marxism: de aceea, probabil nu-i face 
plăcere sâ le amintească acum, in anul 2005. Subiectele abordate erau- 

asculirea luptei de clasă, declanşarea revoluţie, mond,ale. desfiinţarea statelor 
naţionale şi transformarea omenirii intr-o turmă pe care s-o conducă ZZ 
teroare) un număr restrâns de .aleşr. .fericirea’ de a trăi in comunism eoalitatea 
tuturor la împărţirea bununior materiale <neţ,nându-se seama câ oameni, nu fum 
egafi d,n mc, un punct de vedere), apologia sărăcie, (care constituia bffa 
întocmim la cadre a unu, dosar sânâtos). ajutorul multilateral şi dezinteZsaîle 
care il acordă Uniunea Sovietică Republicii Populare Române etc pe 


Pag. 10 CUVÂNTUL ILECIONAIR Iunie 2005 




























din < 


.dezinteresat pe care îl aâordă Uniunea Sovietică Republicii Populare 
■ Române, etc. 

De altfel, "paradoxaP (vorba vine), colecţia ziarului „ Scânteia ” 
din ann 1944 - 1970 a fost ţinuta la „index” în Biblioteca Academiei 
Române de către ... fostul regim ceauşist, putând fi studiată cu o 
legitimaţie specială intr-o mică sală de numai 20 de locuri (fond special)! 

Dar numele lui Sorin Toma a făcut .vâlvă" şi în lumea literară - nu însă ca 
scriitor, poet, dramaturg sau critic, ci ca denigrator al celui mai mare poet 
contemporan, la începutul anului 1948, Tudor Arghezi. Un articol scris cu venin 
şi îmbrăcat într-un limbaj bolovănos, la adresa autorului " Florilor de mucigai ", 
căruia în 1946 i se decernase premiul naţional pentru poezie. "Critica" tov. Toma 
la adresa marelui poet Arghezi: poezie cu argumente ideologice tâmpe-mistic, 
decadent naţionalist, modernist, nu face artă pentru popor r etc. L-a scos din 
literatură timp de 8 ani, până în 1956, cărţile sale fiindu-i retrase din biblioteci, iar 
poeziile nefigurându-i în nici un manual şcolar. In cartea sa de amintiri Sorin 
Toma acordă „ cazului Arghezr doar 9 pagini, la sfârşit, în care recunoaşte „că 
articolul a fost intr-adevăr scris de mine, din iniţiativa, din însărcinarea şi sub 
controlul conducerii de partid, care l-a aprobat atât înainte, cât şi după 
publicare (pag 326) „Mi s-a atras atenţia să ţin pregătirea articolului în strict 
secret, chiar faţă de colegii de redacţie. Motivul nu mi-a fost explicat, dar mi-am 
închipuit că se urmărea evitarea unor indiscreţii sau a unor reacţii premature ." 
(pag. 330) Articolul lui Sorin Toma s-a bucurat de o primire mai mult decât 
favorabilă, chiar în mediul literar (sic!). Cam după o lună articolul cu pricina a fost 
pe deplin oficializat, fiind declarat un model de critică marxistă (sic!). Ulterior a 
fost introdus ca " obiect de studiu în învăţământul de partid şi de star (pag 3331 - 
332). (sic!!) 


Dacă ar fi avut o notă personală şi, repet, curaj, în analiza evenimentelor pe 
care le-a trăit din plin, ar fi renunţat la .sursele" de informare demult apărute şi, 
ca atare, ştiute (cazurile Foriş, Chişinevski, Ana Pauker etc ), dacă s-ar simţi, cât 


de cât, o urmă de regret pentru acţiunile întreprinse (de forţare ~ 2 2 I 

pătrunderii ideologiei comuniste) care au adus atât râu nu numai* " - - - 

intelectualităţii, ci şi oamenilor de rând şi, mai ales, dacă ar fi avut un 
oarecare talent în redactarea cărţii sale. Amintirile unui fost ziarist 
comunist, redactor şef la Scânteia 1947-196(T, poate ar fi contribuit, cât de 
cât, la înţelegerea perioadei celei mai negre a ţârii, a holocaustului roşu cu 
zecile de mii de morţi în închisori şi lagăre. 

încercarea de a ieşi din culpă prin relatările puerile dovedeşte din plin. în 
egală măsură, capacitatea lui intelectuală şi lipsa oricărui discernământ în 
prezentarea faptelor. 

încearcă să-şi pună cenuşă în cap, dar nu reuşeşte, din cauza tichiei mici 
care îi acoperă capul... înainte purta secera şi ciocanul şi nici nu intra în Templul 
"Coral" ... ca să nu-şi strice imaginea!; sunt sigur chiar că în acei ani tuna şi 
fulgera şi la adresa sioniştilor, şi acuza cu cumplită mânie proletară pe toţi 
coreligionarii săi care îşi depuseserâ dosarele pentru a emigra în Israel Nu fac 
acuzaţii fără acoperire: lista colegilor lui de breaslă care s-au stabilit pe malurile 
Iordanului este destul de mare, unii înfiinţând în ţara lor adoptivă reviste de 
prestigiu remarcabil - să amintesc doar de revista „ Minimum " a lui Alexandru 
Mirodan(nu mai vorbim de scriitori, actori de primă mărime, muzicieni, artişti 
plastici). 

în încheiere, o întrebare: De ce în titlu apare „fost ziarist comunisT ? Cartea, 
aşa cum este scrisă, "cuminte” şi, mai ales, lipsită de coloană vertebrală în 
faţa adevărului, putea fi publicată şi în anii 1950! Nu ar fi trecut neobservată, 
ca acuma, ci, pentru tămâierea comunismului, Sorin Toma ar fi fost, cu 
siguranţă, „Laureat al Premiului de Star (cea mai maltâ distincţie comunistă în 
domeniul artelor)... 

(£. 


"ACTORUL Şl SĂLBATICII” (Şl MINCIUNILE) 


N RED Acest articol este, de fapt, unul din subsolurile romanului-fluviu "GENERAŢIA BLESTEMATĂ’’ (voi. 8, intitulat "în adâncurile 
întunericului ), de dr. senator legionar VASILE GRIGORIU. (Romanul reprezintă o frescă â vieţii româneşti, din perioada interbelică şi până 
în zilele noastre, trăită de un legionar.) 

Cu voia autorului publicăm acest mic fragment, considerându-l important şi de actualitate, deoarece în ultimul timp s-a difuzat, pentru a nu ştiu 
a câta oară, filmul ACTORUL Şl SĂLBATICII", bazat pe un scenariu plin de falsuri şi minciuni grosolane, zise "istorice”, în care se susţine 
că renumitul actor Constantin Tănase ar fi fost omorât de către... legionarii aflaţi la putere! Dar Const. Tănase a murit în 1945, când erau 
comuniştii la putere (iar legionarii erau în închisori)! 

Filmul Actorul şiSălbateciPa fost regizat de „românul” Andrei Bleier şi jucat de adevăratul român Toma Caragiu care şi-a pus talentul la dispoziţie 
de dragul arginţilor şi chiar din lichelism, fiindcă, sunt sigur, cunoştea şi el purul adevăr. 




lată, deci, adevărul în privinţa cauzei morţii marelui actor CONSTANTIN 

TĂNASE, creatorul şi animatorul genului 
teatrului de revistă în ţara noastră, fondator 
al Teatrului "Cărăbuş", comic de mare 
originalitate şi popularitate, talent înnăscut şi 
nu făcut, cu studii academice de specialitate, 
un adevărat "Shakespeare" al poporului 
român, care a fost ucis mişeleşte, ”pe la 
spate, de la distanţă” (cum se spune), de 
către comunişti: 

Era după venirea comuniştilor la 
putere, în toamna lui 1945, când maestrul 
se pregătea să pună în scenă o nouă revistă. 
Marele actor avea obiceiul să-şi scrie singur 
cupletele. 

Seara premierei sosise: sala gemea de 
lume curioasă să afle ce "noutăţi" le mai 
aducea umorul marelui actor, dornică să râdă 
cu poftă şi să mai uite de mizeria întronată 
de către comunişti... 

Intră în scenă şi maestrul şi începe să-şi 


Constantin Timte 


depene monologul sub formă de acuze destul de voalate la adresa regimului, dar 
se vedea destul de clar unde declamatorul "bâtea şaua". Deodată, se auzi in 
sală: „Ei, era rău cu „ Der, Die, Das n , / Dar mai rău cu "davai ceas 7 / De la 
NISTRU pan’ la Don, / "Davai ceas, davai palton"”... 

O explozie de râsete, aplauze şi ovaţii luaseră cu asalt cupola sălii, 
rechemându-l pe marele actor la scenă deschisă, să-şi primească bine- 
mentatele ovaţii. 

Şi aşa se petreceau lucrurile seară de seară, cu săli arhipline şi casă închisă 
cu săptămâni înainte, până ce guvernul, scandalizat, se hotărî să cheme "la 
ordine’ pe celebrul actor, prin nu mai puţin „celebra” comunistă Ana Pauker 
care-i ceru maestrului să renunţe măcar la recitarea catrenului cu pricina... 

A promis maestrul că o va face, dar fără poanta lui monologul nu mai avea 
nici un haz A găsit însă soluţia salvatoare: promisese că nu-l va mai recita şi se 
va ţine de cuvânt, dar... 

în sfârşit, sosi şi ora spectacolului: mulţi vizionaseră deja programul, dar tot 
nu se săturaserâ. 

Intră şi maestrul Tănase în scenă, primit cu vii şi nesfârşite ovaţii şi aplauze: 
fnonologul decurge alert, punctat cu izbucniri scurte de râsete. Numai că toţi 
aşteptau să vină poanta! Dar când să vină, maestrul se opri în loc şi se adresă 
spectatorilor: "Vedeţi dvs., astăzi am fost chemat undeva!..." şi arătă cu degetul 
spre tavan, fâcându-se mic. 'Şi mi s-a cerut să tac! Am promis că voi tăcea, că 
Qltfel dracu' era al meu!" 

Un "âââ" prelung şi dezolat se auzi în toată sala; unii chiar se pregăteau să 
plece. 

"Dar staţi, că mai am de spus ceva." 


Deşi maestrul plecase ţanţoş spre ieşirea din scenă, toţi se reaşezară pe 
locuri, ştiind cât era de hâtru. 

Nu trecură decât câteva clipe şi el reapăru, de data asta ţopăind şi 
învârtindu-se, ca să fie văzut mai bine, în ritmul arhicunoscutului cântec 
sovietic ”Katiuşa”, împodobit cu zeci de ceasornice: pe piept şi pe spate, 
pe braţe şi pe gambe; pe cap avea o enormă pendulă, ca o mitră de 
mitropolit. 

Izbucni o explozie de aplauze, ovaţii şi râsete ale unui public extaziat. 

Maestrul se opri în mijlocul scenei şi strigă: „ Spus-am eu ceva?r 
Ca un tunet se auzi un " NUT în toată sala. 

"Ei, bine, nu am spus nimicT - şi-şi continuă piruetele spre ieşirea din scenă. 

De atunci însă, maestrului Tănase îi era tot mai rău, pe zi ce trecea: nu 

J mai ieşea pe scenă, nu mai avea 

umorul din trecut.. Se topea parcă, 
de la o zi la alta, până când s-a 
stins, în câteva luni, chiar în 
acelaşi an, 1945, regretat sincer 
de o ţară întreagă, unde o 
^ stăpânire haină, sălbatică şi 
ipocrită, care se pricepea să 
ucidă şi de la distanţă, a ţintuit o 
placă de marmură 

comemorativă... 

ţ N-ar fi fost mai bine ca „maestrul" 

Andrei Bleier să respecte adevărul? 
Ce frumos ar fi fost ca regizorul şi 
scenaristul sâ-l îndemne pe marele 
fi actor, Toma Caragiu, care l-a 

întruchipat, in-film, pe un alt mare 
, titan scenei româneşti, Constantin 

Tănase, să rostească adevăratele 
cuvinte ale catrenului, care au făcut 
atunci atâta vâlvă în ţară’ Atunci 
titlul filmului, ” Actorul şi 
sălbaticii", ar fi fost chiar bine 
nimerit! Numai că asta nu dorea pleava comunistă înscăunată la Putere prin 
forţă, şantaj şi fraudă, la cârma Ţârii... 

Astăzi se reproduc aceleaşi minciuni comuniste, sfidând orice urmă de 
bun simţ. Filmul este o blasfemie stupidă, nereuşită, murdară - şi atâta tot! 

Că s-a făcut de râs regizorul, puţin îmi pasă; dar de ce Toma Caragiu, 
care e sânge din sângele meu? Tocmai un macedonean, Toma, a preferat să 
pronunţe vorbe insultătoare şi mincinoase despre legionari şi despre Comeliu 
Zelea Codreanu, Căpitanul neamului nostru urgisit, vorbe pe care marele actor 
Tănase nu le-a pronunţat niciodată.. 


Jesui/0r 

CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005 Pag. 11 zz 























(oaste âe^osiasa cete&sa 

ALECU CANTACUZINO - SELECTIUNI DIN ARTICOLE 


(II) 

(continuare din numărul trecut) 


MOTTO- Să nu credeţi ca nu vor răzbi până la generaţiile viitoare şi nu vor fi împărtăşite de ele exemplele noastre de viaţă dezinteresată şi 
vitejească, aspiraţiunile noastre de înnoire şi hotărârea noastră de a mântui păcătoşenia noastră de astăzi. 

Dacă nu vom birui deocamdată fiziceşte, putem învinge în spirit. 

Să nu credeţi cu pulsaţiile generoase ale inimii tineretului acestuia nu vor fi cândva auzite cu evlavie de urmaşii noştri! 

Fiţi siguri că ei se vor apleca cu smerenie asupra mormintelor luptătorilor noştri naţionalişti şi vor lua de acolo lecţiile care îi vor duce la 
izbândă! 

Eu nu prea cunosc, în istorie, jertfă fără rod. 

(Alecu Gantacuzino -"Românismul nostru ") 

ROMÂNUL DE MÂINE 




(...) După cum conceptul de arbore şi menirea 
specifica a stejarului au preexistat seminţii de ghindă, tot 
aşa, credem noi, câ în rânduiala Dumnezeirii, există o 
imagine a ursitei noastre de Neam românesc. 

Vom creşte şi ne vom dezvolta în limitele şi potrivit 
acestei imagini dinadins zămislită de Dumnezeu pentru 
noi, vom purta flori şi vom da fructe româneşti şi râu va fi 
de ne vom încumeta să fim altceva, decât înfăptuirile vii 
ale unui gând Dumnezeiesc. Bineînţeles câ această 
creştere poate fi strâmbată, deviată, această înmugurire 
poate fi viciată pe pământ, roadele pot fi chircite şi otrăvite 
pnn fapta noastră. 

Dar aceasta nu înseamnă că nu există în viziunea 
Celui de Sus modelul divin al Neamului român crescând, 
înverzind şi purtând minunate roade româneşti. 

Dacă acesta e adevărul, cum îndrăznesc atunci 
internaţionaliştii şi comuniştii să scrie şi sâ vorbească de w 
un neam european, despre o patrie universală, despre o 
limbă <esperanto>, etc., şi sâ opună concepţia minţii lor, 
învăţămintelor istoriei şi hotărârilor Cereşti? 

Da, fraternitate, bună înţelegere, bună învoire, 
omenie şi generozitate umană căt mai mult, insă nu 
stârpi rea raselor, nici nimicirea credinţelor .şi moravurilor naţionale, nici 
dărâmarea legilor de creştere şi de creaţie proprii fiecărei naţiuni. 

Dacă lui Dumnezeu nu-i plac naţionalităţile, dacă Dumnezeu nu avea 
dragoste şi milă pentru ele şi nu le-a luat sub binecuvântata sa oblăduire, 
dacă nu ar fi conceput lumea sub aspectul unor specii naţionale, fiecare cu 
destinul său separat, dacă Dumnezeu nu ar fi hotărât pe pământ fiecărei 
naţiuni sălaşul ei potrivit, cum de nu s-a topit naţia românească sub 
invaziile atâtor năvălitori: goţi, gepizi, huni, avari, unguri, ruşi, poloni, turci, 
greci, tătari şi evrei? 

Vedeţi dvs., pământul acesta, pe care trăim, a fost năvălit, de multe ori, de 
felurite noroade. 

Dar numai odată, la cucerirea romană, Dumnezeu a sorocit timpul 
obârşiei noastre prin întruchiparea elementelor romano-thracice, iar din 
momentul acela, deşi peste Românime s-au perindat încă 16 veacuri de 
cotropiri şi stăpâniri străine, nici un neam nu s-a mai putut naşte pe aceste 
plaiuri şi nimic, nici o influenţă, nici o vijelie nu a mai putut desface ceea ce a 
fost zămislit dintr-un ordin care nu greşeşte. Acesta e adevărul, deşi apologeţii 
ştiinţei vă vor oferi sute de alte explicaţi nesatisfâcâtoare. 

Oricâte imitaţii şi moravuri străine au fost impuse Neamului nostru, 
oricât amestec de viaţă, de credinţă, de sânge, de limbă, de interes cu 
străinii, ne-a fost sortit în trecutul nostru zbuciumat, românul nu s-a 
identificat cu elementele alogene şi a rămas separat, cu natura sa 
predestinată şi cu ursita sa diferită. 

Mai cu seamă la ţară eul romano-thracic s-a păstrat aproape neîntinat. 

Influenţele străine au rămas semne la suprafaţă, cusururi şi năravuri cari se 
pot lecui, n-au atins încă adâncimea sufletului fraged şi limpede al românismului. 

Cultura, obiceiurile, ingredientele civilizaţiei străine, au fost maimuţării la 
modă ce pot fi uşor lepădate. 

. ,ma 9 ,na ţ | un metal care nu intră în aliaj, în amalgam cu altele, care, în foc şi 
ini temperatura cea mai dogontoare, nu se contopeşte cu alte corpuri şi îşi 
păstrează particularităţile sale, propria sa valenţă şi densitate. (...) 

Miracolul persistenţei elementului românesc este învăţământul cel mai 
peremptoriu de naţionalism. 

Hăinnir»l as ^ uns “ sturător dat comuniştilor şi internaţionaliştilor decât 
îrrp,2rrr ,u ' ' omanesc> P rin opreliştea şi durerosul vârtej al 
h ® . românesc in lume a dăinuit fiindcă a rămas naţional, 

legat de datinile strămoşilor noştri şi următor legilor tainice ale firii româneşti. 

Dreptul de a trăi trebuie meritat prin vrednicia noastră. (...) 

deosebea f d nH Pe Câ sim * irea §' gândirea noastră legionară se 

teld ® t4ria .” 8 t iona l- soc <» l,s « Şi de era fascistă, prin 
pnn spiritul eroic (..’) " Pnn sp,r,tul nos,ru naţionalist; ne apropiem numai 

forte° , a n rasei l, or , ra\ l tu e ! e ^ , w a Y ea ' ncredere - de exemplu, în supremaţia 
morale Noi nu rn>L ° decat daca sun * supuse unor legi transcedente 
ale perfecţionării imrr. « slngurele avantaje ale progresului material sau 
drept infailibil sub r/înri'*” 1 * V em sâ ne 'nchinăm unui stat divizat şi promovat 
( ) No, iedem tia / â " U pâcâ,uiascâ contra intereselor sale Imediate 

( No, credem pozitiv câ nu ajungi po culmi decât prin răscumpărarea 






KP" 

ap®* 


păcatelor şi urmând o linie de viaţă eroică. Noi credem 
câ morala unui stat şi a unei naţiuni trebuie sâ se 
supună, să fie subordonată constrângerilor onoarei şi 
să accepte marginile determinate de respectul ce se 
datorează demnităţii celorlalte naţiuni. (...) 

Pe scurt: tinerii italieni exaltează mai cu scamă 
tinereţea lor, perpetua renaştere şi primenire a vieţii, 
bucuria lor de a cuceri , după tradiţia spiritului roman. 
Strigătul lor este <a noi>, adicâ: nouă ni se cuvine 
pământul. 

Tinerii germani exaltează rasa lor. disciplina lor, 
puterea lor de dominaţiune. 

Noi, tineretul român exaltăm mai cu seamă credinţa 
noastră creştină şi naţională, virtuţile de dreptate, de 
omenie şi de nobleţe ale sufletului romanice, rănile 
noastre, restrângerile şi renunţările noastre ascetismul, 
strălucirea jertfelor făcute Naţiei noastre, măreţia 
anonimă a obidei zilnice ce a îndurat-o veacuri de-a 
rândul acest Neam necăjit de soartă, mărturia izbăvitoare 
a atâtor vieţi închinate către zorile ce vor veni, ruga 
mormintelor noastre, care toate împreună ne dau în 
adevăr dreptul la o existenţă mai bună. 

Fiindcă nu se poate, gândim noi. ca însoţiţi de’această escortă de sacrificii, 
sâ nu ne înălţăm pe culmile morale unde devii învingător, întrucât ai putut sâ te 
desfaci de micile lanţuri păcătoase al materiei. 

Elementul moral-creştin, spiritualitatea interioară, eroică şi ascetică, 
sunt pietrele fundamentale ale operei legionare. 

Hitlerismul vrea să creeze un tip reprezentativ al rasei sale şi un soldat 
folositor măririi şi supremaţiei germanismului in lume. 

Fascismul vrea să modeleze un om pionier, rezistent şi desăvârşit în 
aptitudini, pentru realizările imperiale ce şi le propune statul. 

Noi sculptăm un tip superior de umanitate după concepţiile creştine şi o 
filosofie nouă a vieţii, concepută ca un efort continuu ca un impuls 
neraţionat şi persistent de a ne elibera de cerinţele matenei, spre a servi pe 
Dumnezeu şi Naţiunea legionară. Din acest Român nepăsător, nesăţios de 
plăceri şi de bucurii, vrem să facem un soldat, un om erou 

Alte neamuri au ajuns la măreţie prin multe aptitudini, prin înzestrări 
deosebite şi voinţă dominatoare. 

Noi până astăzi merităm respect, nu atât prin vitalitatea noastră creatoare, cât 
prin trecutul nostru de suferinţă, îndurat cu împăcare şi eroism. 

Merităm acest respect fiindcă, spre deosebire de aproape toate celelalte 
noroade, neamul nostru niciodată în viaţa sa istorică nu a săvârşit o nedreptate 

Fala noastră este câ am fost necontenit drepţi, am ştiut sâ suferim şi sâ ne 
plătim existenţa în această lume. 

îndrumarea noastră trebuie sâ fie naţionalistă. 

Dar nu un naţionalism asemănător celui naţional-liberal sau naţional-ţărânist 

Nu e firmă mai curentă şi de care s-a abuzat, cu mai multă neruşinare decât 
firma naţionalistă. (...) 

Veţi face deosebirea între naţionalismul apărător de interese materiale 
şi particulare de clasă şi naţionalismul înţelegător al menirilor româneşti 
apărător ţi creator al rosturilor româneşti în lume. 

Numeroşii noştri naţionalişti: liberali, naţional-ţârânişti - şi alţii concep 
naţiunea ca un produs de fabricaţie omenească, cu un capital, un bun juridic si 
teritorial. 1 * 

Pentru noi însă naţiunea e ceva mai mult, e o vietate cu leqile ei de credere 
dăruite de Dumnezeu. 9 

Naţionalismul nostru nu este numai iubire de ţară. iubire de pământ 
strămoşesc el este. o împărtăşanie a existenţei veşnice sortite Neamului 
nostru. (...) 

Naţionalismul nostru este naţionalism creştin şi este strâns îmbinat cu 
creştinismul nostru ortodox. 

Deci ferlp-vă, domnilor studenţi, de falsul naţionalism, fals în doctrină 
fals prin oamenii care-l susţin. 

Ca sâ fiţi siguri de a nu vă fi înşelat, căutaţi, descoperiţi unde sunt cele 
ma, grele suspine cele mai multe răni. lacrimile cele mai fierbinţi fndeştari 

de pumni şi scrâşnm de dinţi, şi veţi şti câ aţi dat de adevărata oaste 
naţionala, de oastea creştină românească. (...) aevarata oaste 

Istoria românilor ne dovedeşte câ existenţa noastră nu a fost o pomană nici o 
lesnicioasă căpătuire Existenţa noastră noi ne-am plătit-o ' n,ci ° 

agonfsM 1 *? înC °' 0, "* '*'"*"* ** Vrednici de P 3 ^oniul de suferinţă 


CUVÂNTUL LECflONAiR Iunie 2005 = 


Pag.12 






























ZIGZAG PE MAPAMOND (continuare din pag. 4) 


Biblioteca naţională face parte din 
ansamblul Palatelor Hofburg, având 
aproape 3 milioane de volume, 36.000 de 
manuscrise. 8.000 de incunabule, zeci de 
mii de autografe şi gravuri, şi un papirus 
cu textul IIiadei\ 

La marginea metropolei se aflâ douâ 
palate celebre. Pnmul este Schănbrunn, 
reşedinţa de vară a Habsburgilor, care a 
devenit în decursul timpului .expoziţie de 
saloane”, mai mult sau mai puţin celebre, 
dupâ personalitatea care le-a locuit sau le- 
a frecventat: Napoleon I, salonul oglinzilor 
în care a concertat Mozart, etc, dar din 
cele peste T200 de camere ale castelului 
numai 45 sunt amenajate pentru vizitare. 
Cea mai frumoasă este .Salonul milionului 
cu lambriuri din trandafir chinezesc şi 
miniaturi persane, a cărei realizare se 
spune că ar fi costat un milion de florini. 
Din cabinetul de lucru al lui Frantz losif 
care a condus timp de 68 de ani destinele unui imens imperiu, se văd parcul şi 
araţioasa siluetă a Gloriettei, templul triumfal, precum şi Fântâna lui Neptun. 

Belvedere este cel de-al doilea palat, aici locuind arhiducele Franz 
Ferdinand a cărui asasinare la Sarajevo a constituit pretextul izbucnirii primului 
război mondial. Palatul are grădini în terase, grupuri statuare, fântâni, cascade şi 
bazine Aici, la 30 aug. 1940, s-a semnat şi Tratatul de la Viena prin care am 
fost constrânşi să cedăm Ungariei o mare parte a Transilvaniei. 

Tot în afara oraşului se aflâ douâ locuri de distracţie: Grinzing şi Prater. Se 
spune că nu îi cunoşti pe vienezi dacă nu ai petrecut o seară în Primulo, un 
cartier cu cârciumi pitoreşti, cu jupâni şi jupânese în costume folclorice, unde se 
servesc pui fripţi, renumitul şniţel vienez şi vin roşu, foarte răcoros, dar înşelător 
pentru cei neiniţiaţi. Cel de-al doilea loc, Prater, este plin cu barăci de distracţie 
şi cu o roată uriaşă de unde se vede panorama oraşului; aici aglomeraţia este 
permanentă. 

SALZBURG 

Salzburgul este al doilea oraş turistic al Austriei. Sus. pe o colină, se văd 
zidurile fostei cetăţi Homensalzburg, la o cotă de 120 metri, unde se ajunge cu 
telefericul. 

Oraşul vechi, centrul, poartă pecetea genialului compozitor WOLFGANG 
AMADEUS MOZART (1756-1791), născut aici. în Catalogul Kdchel figurează nu 
mai puţin de 626 de lucrări ale prolificului muzician: opere, simfonii, reqviemuri, 



acesta deţinând locul întâi în lume în ceea ce priveşte numărul de pagini 
compuse. 

Oraşul are un festival care îi poartă numele; de asemeni, multe magazine şi 
cea mai bună ciocolată austriacă; suveniruri: fulare, brelocun. jucăm muzicale, fi 
reproduc chipul şi numele. Fireşte, atracţia principală o reprezintă casa natală a 
lui Mozart, astăzi muzeu. (în 1917, în zilele sumbre ale războiului, poetul Hugo 
von Hofmannstahl, compozitorul Richard Strauss şi renumitul om de teatru Max 
Reinhardt au luat iniţiativa de a crea un festival anual cu operele lui Mozart. 
festival ce a fost inaugurat în 1922. Concertele au loc în noul Palat al 
Festivalului, într-o sală cu remarcabilă acustică şi 2300 de locuri.) 

Turistul plecat în excursie organizată, asemeni mie, are timpul limitat. Poate 
vizita Catedrala (construită între 1614 şi 1655 în stil baroc), Biserica Sf. Petru. 
Biserica Franciscanilor, Grădinile Misobell (cu fel de fel de flori şi arbuşti), şi 
poate zăbovi o oră pe artera principală a oraşului vechi, Getreidegasse (care 
concentrează comerţul elegant, mărturie vie a gustului austnecilor, cu magazine 
de porţelanuri, case de modâ, veselă şi cristaluri, bijuterii, argintărie, librării şi 
anticariate, magazine cu instrumente muzicale). Şi tot atât timp, o oră, poate sta 
într-o cafenea care păstrează o tradiţie de trei secole. (Cafeneaua a luat fiinţă 
deoarece printre proviziile abandonate de turcii care asediaserâ Viena figurau 
mari cantităţi de cafea. în secolul următor cafeneaua devine o adevărată 
instituţie, locul de întâlnire al tuturor acelora cărora le plăcea să discute sau să 
citească ziarele, un element indispensabil al vieţii cotidiene burgheze.) în aceste 
localuri de bun gust domneşte o atmosferă primitoare, chelnerii strecurându-se 
discret printre mesele micuţe. Nici în ţările arabe vanetatea nu este atât de mare 
cafea neagră tare şi aromată, mocca (cu sau fără cremă), cafea cu frişcâ bătută, 
"melange", „capucin” sau ’Chantilly” - în total vreo 17 moduri de preparare a 
cafelei... 

în Austria vechea tradiţie imperială nu s-a stins; totul respiră civilizaţie, cultură 
şi istorie, mândria unui unicat. 



. Q? . (Z . 

rfVWUC - tJusue 




1922 - Comeliu Zelea Codreanu obţine licenţa în Drept la Facultatea De 
Drept din laşi (22 iunie) 

1924 - mari manifestaţii (la laşi) împotriva prefectului de 
maltratase tinerii care lucrau în tabăra de muncă de la Râp« 

Galbenă (3 iunie) 

1925 - începe construcţia Căminului Cultural Creştir 
(laşi) (25 iunie) 

- cununia religioasă a lui Comeliu Zelea Codreani 
cu Elena llinoiu, în prezenţa a 100 000 de participanţi (1* 
iunie) 

- Comeliu Zelea Codreanu şi Vâcâreştenii s< 
despart de LANC, cerând (şi primind) dezlegarea de la A. C 
Cuza (25 iunie) 

1927 - Comeliu Zelea Codreanu înfiinţează Legiune; 

" Arhanghelul MihaiF: "Să vină in aceste rânduri cel c< 
crede nelimitat Sâ rămână în afară cel ce are îndoieli (2< 
iunie) 

1931 - Legiunea participă pentru prima oară în alegeri (a candidat în 17 
judeţe şi a obţinut 34183 voturi - nici un loc în Parlament) (1 - 4 iunie) 

1933 - înfiinţarea taberei legionare de muncă de la Vişani (23 iunie) 


1935 - Căpitanul înfiinţează Partidul "Totul Pentru Ţară", expresia politică 
a Mişcării, sub conducerea gen. Gh. Cantcuzino-Grânicerul (5 iunie) 

J -‘nberei de muncă de la Chintău (Cluj) (18 iunie) 

- începerea taberei de muncă de la Drâgăşani (13 
iunie) 

- tabăra de muncă de la Izbuc (30 iunie) 

1936 - redeschiderea şi continuarea taberei de muncă 
de la Chintău (Cluj) (17 iunie) 

1937 - începe construcţia noului sediu legionar din str. 
Gutenberg nr. 3, lângă casa gen Gh Cantacuzino- 
Grânicerul, devenitâ neîncâpâtoare pentru Mişcare (14 
iunie) 

1938 - comandanţii legionari prof. Vasile Cristescu şi 
prinţul Alecu Cantacuzino evadează din trenul care îi 
transporta de la Miercurea Ciuc la Jilava (18 iunie) 

1939 - conaandanta legionară Nicoleta Nicolescu. şefa 
Cetâţuilor şi membrâ a Comandamentului Legionar, a fost 

schingiuită şi arsă de vie în Crematoriu de autorităţi (10 iunie) 

1949 - împuşcarea în Pădurea Verde de lângâ Timişoara) a grupului de 
rezistenţâ anticomunistă S 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005 


Pag. 13 
































Secta "Martorii lui lehova " (numiţi şi " studenţii 
în Biblie " sau " mileniştif) a fost întemeiată în 
America de către Carol Russel, comerciant, născut 
în Pensylvannia, în 1852, din părinţi prezbiterieni, 
emigraţi în SUA. 

Russel a luat contact cu adventiştii şi s-a 
contaminat cu învăţăturile acestora. 

în 1874 a scris lucrarea intitulată „ Scopul şi 
modul venirii a doua a Domnului". 

Acest an, 1874, era cel fixat de adventişti pentru 
a doua venire a lui Hristos). Evident că 
„profeţia" lor nu s-a împlinit, dar Russel, departe 
de a fi descurajat, a furnizat explicaţia că Hristos ar fi venit... în Duh, şi de 
aceea nu L-a văzut nimeni! 

Deşi la început a colaborat cu adventiştii, Russel s-a despărţit de aceştia şi în 
1879 a înfiinţat revista „ Tumul de veghe " (tradusă în mai multe limbi, chiar şi în 
română). Apoi a scris cărţi pe care le-a răspândit prin mijlocirea „ Societăţii de 
Biblie Tumul de veghe " din New York, înfiinţată şi condusă de el, scrierea 
doctrinară a lui Russel fiind n Studii în Scriptură " (7 voi.). 

Interesant de remarcat este faptul că, deşi şi-a prevestit propria moarte - 
care ar fi trebuit să aibă loc în 1914 (şi ar fi coincis, în viziunea sa, cu data celei 
de-a doua veniri a Domnului), s-a înşelat din nou: a murit doi ani mai târziu, în 
1916, într-un accident de maşină în California, îngropat în datorii pe care le 
acumulase de-a lungul timpului (era poker-ist înrăit, conform biografilor săi). 

în România, iehoviştii au venit prin mijlocirea unor unguri (în Ardeal). 
Prin 1920, loan B. Sima, un român din America, convertit la iehovism, a fost 
trimis în România să organizeze secta (pe baze comerciale) şi a înfiinţat casa de 
editură „Viaţa" (la Cluj). în 1927 însă i-a părăsit pe iehovişti, convingându-se că 
aceştia tindeau spre anarhism, şi demascând planurile sectei. Conducerea a fost 
preluată de unguri. 

în 1961 a apărut "traducerea" lor a Bibliei (în limba engleză), în care-şi 
introduc ereziile lor, cea mai mare fiind aceea că lisus Hristos nu e 
Dumnezeu, ci una dintre creaturi (Prima Creatură). Pentru ei Hristos este doar 
prima creatură a lui Dumnezeu-lehova, un fel de prim-ministru al unui guvern 
ceresc, în care Apostolii sunt miniştri! Şi cică la finalul timpului, acest guvern 
se va instaura pe pământ, iar ei vor conduce alături de Mântuitorul!! 

Dar Iehoviştii "uită" că, în conformitate cu Sfânta Scriptură, „c/ne nu 
mărturiseşte pe lisus Hristos ca Dumnezeu, acela este antihristur. 

Arhimandritul llie Cleopa, în cartea „ Călăuză în credinţa ortodoxă" (editată 
în 2003), ne avertizează: 

„Sub masca unei organizaţii religioase se ascunde una din cele mai mari 
întreprinderi economice, bazată pe o îngrozitoare exploatare a credulităţii 
adepţilor săi, transformaţi printr-o strategie bine pusă la punct în fiinţe fără voie 
proprie, care execută orice dispoziţii sau ordine primite de sus, cu un 
fanatism rar întâlnit şi foarte periculos. Este suficient să amintim că după 
credinţa jnartorilor'’, orice organizaţie în afară de cea a lor este satanică. 

Cât despre convingerile lor religioase, acestea sunt atât de rătăcite faţă 
de dogmele creştine, încât cu greu ar putea cineva să-i recunoască fie şi 
caracterul de sectă creştină. Aceasta pentru că „martorii lui lehova ” resping 
principalele învăţături şi practici ale credinţei. După ei lisus Hristos este o 
creatură a lui Dumnezeu pe pământ. El n-ar fi înviat, ci în locul lui ar fi înviat... 
Arhanghelul Mihail! (?!) 

Ei resping Biserica, preoţii, icoanele, sfinţii, crucea. 

Nu au un cult propriu-zis, acesta fiind înlocuit de răspândirea 
produselor Societăţii «Turnul de veghe»”. 


învăţăturile iehoviştilor: 

- ei cunosc, cică, exact, data celei de a doua 
învieri (?!); 

- ei cred că Hristos va întemeia un Regat 
("Regatul lui lehova"), ce va dura 1000 de ani (!) (s- 
au molipsit de la adventişti); 

- au credinţa că sufletul nu este nemuritor, 
sufletul fiind echivalent cu viaţa (până la urmă, 
Russel şi Marx tot au ceva în comun!); 

» - susţin că Sfânta Treime nu există; 

- afirmă că lisus Hristos a fost doar om (o 
creatură a lui lehova), şi a murit spânzurat pentru totdeauna, că El nu ar fi înviat; 

- nu există nici o sărbătoare; 

- transfuziile le consideră păcat, interzicându-le. 

Unii ar putea crede că iehoviştii se închină doar lui Dumnezeu-Tatăl, la fel 
cum o fac iudeii şi musulmanii. Oare aşa să fie? 

lată însă ceva ce deseori este neglijat şi tratat cu superficialitate: adevărata 
relaţie dintre creştini şi celelalte religii monoteiste. Suntem îndemnări- de către 
duşmani mascaţi ai creştinismului sau de către superficiali şi naivi - să 
credem că Dumnezeu-Tatăl, lehova şi Allah ar fi una şi aceeaşi persoană. 
Dar nu este deloc aşa: 

Astfel s-a împământenit ideea că, din moment ce toţi suntem fii ai lui Avraam 
(evreii şi musulmanii în mod trupesc, iar creştinii în mod duhovnicesc), atunci toţi 
îl avem ca Dumnezeu pe Dumnezeul lui Avraam.[...] 

Din această perspectivă este evident că lisus Hristos, Dumnezeu şi Omul, 
Fiul ca etern al Tatălui Celui mai înainte de veci şi întruparea şi Crucea Sa, 
învierea Sa minunată şi preaslăvită şi cea de-a doua şi înfricoşată a Sa venire nu 
mai sunt decât nişte detalii secundare care nu pot să ne împiedice să 
„fraternizăm” cu cei care îl consideră pe Mântuitorul nostru „un simplu 
profet” (potrivit Coranului) sau „fiul desfrânatei ” (potrivit anumitor tradirii 
talmudice). ” 

”Potrivit acestei soluţii ecumenice la nivel supra-confesional, Dumnezeu 
trei mic al creştinilor ar trebui să fie ceva asemănător cu monoteismul 
iudaismului şi islamismului, cu vechea erezie a lui Sabelie, cu anti- 
trinitarismul modern şi cu anumite secte iluministe f...] 

Potrivit însă Sfintei tradipi ortodoxe, acest lucru este o absurditate, lată 
mărturisirea noastră: „Slavă Sfintei, Celei de o fiinţă, de Viaţă Făcătoarei şi 
nedespărţitei Treimi". Cum deci l-am putea despărţi pe Tatăl de Fiul, când 
lisus Hristos afirmă clar „EU Şl TATĂL UNA SUNTEM” (loan 10:30)? Şi când 
Sfântul Apostol loan, Evanghelistul şi Teologul iubirii afirmă şi el: „Oricine 
tăgăduieşte pe Fiul, nu are nici pe Tatăl (loan 2:23)?” 

"Dar când oare S-a arătat El (Hristos) printre evreii şi musulmanii de astăzi, 
aşa încât să presupunem noi că şi ei îl cunosc pe Dumnezeu? [...] Nu, după 
chiar cuvintele Mântuitorului, ei nu-L cunosc pe Tatăl. Ei au diverse concepţii 
despre Tatăl; însă fiecare concepţie a lor despre Dumnezeu este un idol, 
pentru că este rodul imaginaţiei lor, o creaţie după chipul şi asemănarea 
lor.” (Preot Serafim Rose - „Ortodoxia şi religia viitoruluf - Galaţi, 2004) 

Să păstrăm credinţa noastră ortodoxă, curată şi neîntinată, credinţă ce 
ne-a fost dată nouă de către Sf. Apostol Andrei, cel dintâi chemat, 
începând cu anul 40 d.Hr. (deci la doar 7 ani de la învierea Mântuitorului). 

Dumnezeu să ne ajute şi să ne binecuvânteze şi să apere pe toţi români 
dreptcredincioşi! Doamne ajută! 


^ored/tc/ideaţâ de dz cititori 

PERICOLUL SECTELOR (II) 

MARTORII LUI IEHOVA 



O societate funcţională este aşezată pe trei piloni fundamentali: Biserica, 
şcoala şi administraţia, în lipsa cărora orice construcţie socială ce se vrea 
serioasă devine superfluă. 

Acestea suni temelia statului şi vor conferi o consistenţă mai mare sau mai 
nmcâ naţiunii respective, direct proporţională cu interesul de care aceste 
veritabile oglinzi ale adevărului se vor bucura din partea autorităţilor şi societăţii 
avile, in general. ' 

Totul începe de la calitatea umană a celor ce au un cuvânt de spus în 
trebunle cetăţii. 

Fără o implicare hotărâtă a cetăţenilor în actul de guvernare 
pnn mijlocirea modestelor pârghii ce le stau la dispoziţie, şi 
ârâ o responsabilitate a factorilor decizionali, nu se poate 
construi nimic serios, căci mecanismul statal nu poate fi urnit 
decât de nişte oameni interesaţi de propria lor soartă, integri 
şi temeinic calificaţi profesional Doar prin concursul acestora se 
ajunge la zidirea unei vieţi sociale echilibrate, aflată într-o benefică 
armorne cu moralitatea izvorâtă din învăţăturile creştine. 

De fapt, există o interdependenţă totală între nivelul de 

na«o°nM re u 1 * ocle,â t‘ ,*» investiţia făcuta în acest bun 
naţional numit "educaţie” In acest domeniu nu se pot tace 

nU ., mer9 jumâtâţiie de măsură Sprijinirea 
p «ului educaţional nu se poate rezuma doar la elementele 

kem^fi?a. t i rUCtUrâ . ?! ' a cond 'l 1 "® decente oferite dascălilor, ci 
dîdaSic 6 * investiţiile făcute în calitatea umană a personalului 


EDUCAŢIE Şl CREDINŢĂ 

» T * 



şi alegerea tipului de model programatic care să însufleţească acest proces. 

Chipul şcolii va da tonul întregii societăţi. Calitatea procesului de 
învăţământ sau, dimpotrivă, inconsistenţa lui, îşi va pune amprenta, hotărât, 
asupra viitorului naţiunii. 

Pe de altă parte, nu se poate vorbi de o educaţie completă fără marile lecţii 
însuşite în casa părintească, unde copilul şi adolescentul primesc îndrumările 
^ atât de necesare viitoarei lui experienţe de adult. 

Dar şcoala şi familia din zilele noastre sunt viciate de metehnele 
otrăvite ale momentului Pentru evitarea consecinţelor nefaste asupra 

_caracterelor în formare şi asupra evoluţiei societăţii, soluţia este una 

singură: reîntoarcerea la valorile simple ale credinţei în 
Dumnezeu şi asumarea acestor valori. Fără o conştientizare a 
} acestei necesităţi stringente, totul este sortit eşecului. 

O educaţie adevărată nu presupune doar asimilarea mecanică a 
11 părţii ştiinţifice, strict profesionale, şi nici a unor maniere 
|| comportamentale, ci şi înzestrarea persoanei cu nobilele calităţi 
creştine. Altfel, se vor crea doar caractere strâmbe ce-şi vor folosi 
inteligenţa şi cunoştinţele într-un scop contrar umanităţii 

Soluţia făuririi unei societăţi româneşti puternice stă în 
i accentuarea laturii creştine şi în exemplul personal al ffecâruia 
1 dintre noi. 




Pag. 14 


CUVÂNTUL LECBONAK Iunie 2005 


























r : N RED.: Ţăranul poet din comuna Râdâşeni (Suceava) pe care vi l-am prezentat în nr. din febr. 2005 al revistei.- 

' bădia Grigore Popovici. ne scrie periodic, delectându-ne cu graiul său simplu şi curat. 

Din lipsă de spaţiu am selectat doar două dintre numeroasele sale creaţii, urmând ca in nr. viitor sâ-i publicăm alte versuri. 


CUGETĂRI 


Viaţa nu-i decât o carte, 
penat pe lume eşti 
Ddc-această sfântă carte 
Ai sâ ştii cum s-o citeşti 

Deci citeşte-o bine, frate. 
Şi cu fire cumpătată, 

Că această scumpă carte 
0 citeşti numai o dată. 


Fericit cel ce ridică 
Suflet mare-n casă mică! 
Vai de omul care are 
Suflet mic... în casă mare! 


Orbule, ce bâjbâi drumul. 

Domnul cere un răspuns: 

Dacă soarele nu-i vezi, 

Oare nu-i pe boltă sus ? 

Ca şi soarele din slavă, 
Dumnezeu ne umple firea. 
Cei ce cred, ÎL văd în totul: 
Orbii nu-L văd nicăierea. 



DOINA TIMPURILOR VITREGE 


Fă Tu, Doamne, o ispravă: 

Braţ la braţ cu-un ceteraş, 

Sâ mă duc în lumea largă. 

La chimir cu-un fluieraş. 

Să mă îngân cu cucu-n luncă: 
El din cioc, eu din caval. 

Dă Tu. Doamne, o poruncă! 
Aş cânta şi la ţambal, 

Şi din fluier, şi din strune , 

Şi din scripca lui Drâgoi! 

Fă Tu. Doamne, vreo minune, 

Cum a fost demult la noi! 

Frunza verde parcă plânge, 
Izvoraşele scâncesc, 

Glasul păsărilor se frânge, 
Parcă nu mai ciripesc. 
Doamne, slova Ta cerească 
Ado iar la Rădăşeni, 

Să ne cânte la fereastră, 

Şi prin crâng, şi in poieni, 

Să mai cânt şi eu o dată 
Doina munţilor de jale, 

Să răsune-n ţara toată: 

Şi prin codri şi pe vale! 



^report 


VEDERE DE PE "CENTURA POLITICII” - DIVERSE (continuare din pag. 7) 


Dacă şase state membre vor respinge Constituţia Europeanâ, atunci articolul 
amintii se anulează, iar legea fundamentală a Uniunii Europene devine literă 
moartă. 

Prin urmare, până în prezent. Constituţia Europeană a fost respinsă prin 
referendum de două state: Franţa şi Olanda, dar a fost ratificată de alte opt ţări 
din cele 25: Lituania (11 nov 2004), Ungaria (20 dec. 2004), Slovenia (1 febr. 
2005), Spania (20 febr ), Italia (6 apr.), Grecia (19 apr.), Slovacia (11 mai), 
Austna (25 mai), Germania (27 mai). 

Singura ţară care a organizat referendum şi a aprobat astfel Constituţia 
Europeanâ este Spania. Celelalte au ratificat Constituţia Europeană doar în 
parlamentele naţionale. 

După dezastrul din Franţa şi din Olanda, Tony Blair a anunţat că un 
referendum nu este actual în Marea Britanie. 

Miliţianul Voronin recidivează 

Vladimir Voronin s-a întâlnit cu Viktor luşcenko la Vinniţa şi la lasiki, în 
Ucraina, pentru a discuta despre Transnistria Preşedintele Ucrainei a propus 
ca Uniunea Europeană şi Statele Unite sâ participe la pacificarea Transnistriei, 
alâtun de Rusia şi Ucraina. Dacă anterior acelaşi Voronin insista ca România 
sâ fie inclusă în formatul de negocieri, acum a uitat. 

Preşedintele Mării Negre rămâne cu ochii în soare, la fel ca Ion lliescu, 
pe relaţia cu fratele de la Chişinâu. Voronin şi luşcenko au căzut de acord 
asupra proiectului ucrainean privind alegerile din Transnistria, supervizate de 
OSCE, Statele Unite, Uniunea Europeanâ, Rusia, Ucraina şi Chişinâu. Fără 
România, luşcenko acceptă posturi de control moldo-ucrainene la frontiera dintre 
Ucraina şi Transnistria Ucraina va trimite 350 de militari în Transnistria, cât are 



şi Rusia. în plus, Tiraspolul şi Chişinâul mai au câte 700 de militari fiecare, ca 
făcători de pace De aceea satele româneşti de pe Nistru trăiesc sub teroare 

Probabil că Traian Bâsescu începe sâ înţeleagă până unde merge 
amabilitatea pnetenilor de pe "axă* Pe 21 mai. Senatul Statelor Unite a adoptat 
o rezoluţie conform căreia "Guvernul Federaţiei Ruse ar trebui sâ ia o atitudine 
fermă, prin care sâ admită şi sâ condamne ocupaţia ilegală şi anexarea înainte 
de 1991 a Estoniei, Let< 

Bush şi Gunther 
Verheugen, 
vicepreşedintele 
Comisiei Europene. 

Pentru americani, 
doar ţările baltice au 
avut probleme cu 
Stalin. Dar nici Mihai 
Răzvan Ungureanu nu 
a zis nimic 

în acest context 
politic, Ucraina revine 
şi anunţă că va 
continua săpăturile la 
Canalul Bâstroe- 
Chilia. 


*** 




"ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI" 

- premii în cărţi - 


Condiţii de participare: vârsta max 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
fiului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MAI: "Ce steag şi ce emblemă are Mişcarea 
Legionară 7 

a fost dat de Anghel Bogdan din Bucureşti, 29 ani, care a câştigat premiul: " Studenţimea şi idealul 
spintuaf şi" Femeia şi eroismuf de Radu Gyr 



RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 

Steagul Mişcării Legionare este steagul ţârii, tricolorul românesc, iar emblema este o gardă cu trei braţe orizontale şi trei verticale, petrecute în colţun 
Notă: Steagurile verzi nu au existat niciodată până in 1940, fn scurta perioadă a şefiei lui Sima 


IU 1 "” 

1jh« 


ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: Care este principiul selecţionării elitei conducătoare în Mişcarea Legionară? 
PREMIU: 'Mărturisiri în duhul adevârnlui" - Nae Tudorică. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005 


Pag. 15 




































ăledacţiei 


Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 

BUCUREŞTI şi din toate reşedinţele de judeţ ale ţârii, 

precum şi în alte localităţi pe care nu le mai enumerăm. 

Vă rugăm cerep revista: distribuitorii n-o afişează! 



ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAE BADEA (secretar redacţie) 

STR: VLAICU VODÂ NR. 23, BL. V39, AP 37, 
SECT. 3, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 322 3832 


Ion Sorescu - Craiova: Poezia închinată zilei 
de 10 mai nu o putem publica deoarece este o 
prelucrare extrem de lungă (şi forţată) a Imnului 
Regal. Vă mulţumim pentru bunele intenţii! Din 
păcate, nu este publicabilă nici fotografia pe care 
ne-aţi trimis-o, reprezentând Monumentul 
Independenţei, cu Carol I alături de două tunuri, 
întrucât este grav detenoratâ. Vom spune însă 
câteva cuvinte despre acest monument care se afla 
în faţa parcului Bibescu: a fost demontat şi topit de 
comunişti, în 1948. Celebra deviză creştină „Nihil 
sine Deo" f 'Nimic fără Dumnezeu”) era ştanţatâ pe 
muchile tuturor monedelor apărute până în 1948, şi 
a fost preluată de către dinastia română de la Casa 
Hohenzollemilor, care avea această deviză din 
1850. Regele Mihai nu are patru fete (aşa cum 
afirmaţi), ci cinci: Margareta (1949), Elena (1951), Irina (1953), Sofia (1957) şi 
Maria (1964). Castelul Peleş, mândria familiei regale, a fost lucrat cu măiestrie 
de artistul german Stoerh şi artistul ceh Karel Liman, în stilul neo-renaşterii 
germane. 

Viorica Moraru - Bucureşti: Versurile Imnului Regal românesc au fost 
scrise de Vasile Alecsandri, iar muzica îi aparţine unui compozitor de origine 
germană, E. Hubsch.. Regele Ferdinand (1865 - 1927) nu era fiul lui Carol I 
(1839 - 1914), ci nepot de frate. Născut în Marea Britanie şi căsătorit cu Regina 
Maria, a avut şase copii: Carol al IHea (1893-1953). Elisabeta (1894-1961), 
Maria „Mignon" (1900-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1909-1991) şi 
Mircea (1913-1916). 

”Un student ieşean”: Aveţi dreptate: nu am publicat, până în prezent, nimic 
despre Nichifor Crainic, cel care a spus: „a fi naţionalist în România, adică a-ţi 
închina viaţa ridicării neamului şi ţării tale, înseamnă a te aşeza pe un pisc în 
bătaia tuturor furtunilor, uni şi a trăsnetelor răzbunărir (aceste cuvinte sunt la fel 
de actuale ca şi în urmă cu jumătate de secol). Ion Dobre (pe numele său 
adevărat) a fost o personalitate de excepţie din perioada interbelică: poet, 
gazetar, filosof, a fost membru al Academiei Române, director al prestigioasei 
reviste „Gândirea" (din 1922 până în 1944), deputat, ministru. Intr-adevăr, la 
începutul anilor 30 a simpatizat Mişcarea Legionară, şi a devenit antilegionar în 
următoarele împrejurări: după împuşcarea lui I.G. Duca, la 29 dec. 1933, Nichifor 
Crainic a fost arestat şi depus ia Jilava împreună cu gen. Gh. Cantacuzino- 
Grânicerul, cu dr. av. Ion Moţa, cu ing. Gh. Clime, cu prof Ion Zelea Codreanu şi 
alţi (cca) 1000 de fruntaşi legionari. A fost judecat de un Tribunal militar format 
din cinci generali ai Armatei române, şi achitat - odată cu toţi ceilalţi conducători 
legionari, demonstrându-se că Nicadorii nu fuseseră instigaţi să-l împuşte pe 
primul ministru, ci comiseseră acest act în nume propriu, ca reacţie personală la 
numeroasele ilegalităţi şi abuzuri comise de premier (în nr. din mart. 2004 al 
revistei am expus detaliat motivele împuşcării lui I.G. Duca). In timpul acestui 
episod, Nichifor Crainic, speriat, nu numai că s-a dezis de legionari, ci le-a 
devenit duşman. A cunoscut apoi, în anii comunismului, ororile Aiudului; către 
sfârşitul vieţii şi-a iertat delatorii şi torţionarii. Singurul pe care nu l-a iertat a fost 
Mihai Antonescu, din ordinul căruia i-a fost arestată fiica, studentă în vârstă de 
19 ani; aceasta a fost exmatriculată din universitate, închisă la Jilava şi apoi în 
lagărul de la Tg Jiu, pentru faptul că la meciul de fotbal România - Germania, 
din vara anului 1941, cântase cântece legionare împreună cu un grup de tineri. 
Poate vom publica într-unul din numerele viitoare câteva poezii de Crainic. 

Liviu Mureşan - Sibiu: Constantin Petrovicescu (1883 - 1949) nu a fost 
înregistrat oficial în Mişcarea Legionară; a fost însă simpatizant, iar mai târziu 

s-a afiliat pe plan politic. în calitate de comisar regal - procuror - dându_şi 

seama de nevinovăţia conducerii legionare în procesul intentat acesteia în 1934 
(împuşcarea lui I.G. Duca), a renunţat la acuzaţii şi a pledat chiar în favoarea ei 
A fost trecut in rezervă imediat; în 1940 a fost repus în drepturi, avansat la 
gradul de general de divizie şi a fost numit ministru de Interne. La 20 ian. 1941 
gen. Antonescu l-a destituit dar nu a fost implicat în desfăşurarea rebeliunii 
egionare A fost arestat în iunie 1941, pe motiv că ar fi "patronat" "înarmarea" 
gionarilor a fost degradat şi condamnat la şapte ani temniţă grea tn 1946, 

3 f ° St imp, ' Cat în procesul «"tentat de autorităţile comuniste 
13 ,emn ' ţâ 9rea pe via ' â A murit in 

Facultăţi? nîl^t* ir o alaţi: A,exandru Constant (1906 - 1986), licenţiat al 

în economie ,a p a"s, avocat în Baroul 
• P e din cuibul Axa şi a fost unul dintre colaboratorii revistei de 



înaltă ţinută intelectuală şi morală, .Axa", alături de 
Ion Moţa, Mihail Polihromade, Vasile Cristescu, 
Vasile Marin, Al. Ch. Teii. A fost comandant 
legionar şi şefui serviciului juridic al Mişcării 
Legionare pe întreaga ţară. In 1940 a deţinut 
funcţia de subsecretar de Stat la Presă şi 
Propagandă. A fost închis în timpul regimului 
comunist timp de 16 ani, între 1948 - 1964. Horia 
Cosmovici (1909 - 1993), era doctor în Drept, 
legionar şi membru al Partidului „Totul Pentru 
Ţară"; a fost unul dintre apărătorii Căpitanului în 
procesul din 1938. in 1940 a fost numit de gen. 
Antonescu secretar la Preşedinţia Consiliului de 
Miniştri. A demisionat după o lună pentru a-l apăra 
din nou pe Căpitan, post mortem, şi a-i reabilita 

_memoria. A luptat pe frontul de răsărit. După 1944 

a suferit şase arâstâri care însumau 17 ani de închisoare în 1964 a fost eliberat 
de la Periprava. La 13 mai 1969 a fost ordonat preot catolic de rit bizantin de 
către episcopul lliu Hârtea. A scris câteva cărţi religioase, cea de referinţă fiind 
„Manualul omului politic creştin" (apărută în 1992, în Bucureşti). 

Ioana Grama - Ploieşti: Credeţi că filosoful Nae lonescu nu avea dreptate 
când afirma paradoxul „ cărţile mari sunt micr - adică fără vorbărie multă, 
restrânse ca nr. de pagini, şi îl combateţi dându-ne exemple de mari scriitori care 
au scris mult (Dostoievski, Balzac, Shakespeare, Lope de Vega etc). Dar noi îi 
dăm dreptate: a nu se confunda cărţile definitorii pentru formarea spiritului cu 
beletristica; amintim de două personalităţi total diferite: Eminescu şi Machiavelli, 
cu faimoasa sa operă politică ... "subţire", adoptată de zeci de oameni politici de- 
a lungul timpului, m Phncipele m [ 

”Un tânăr gazetar” - Timişoara: Ne întrebaţi care din cei doi directori de 
ziare, Pamfil Şeicaru de la „Curentul" şi Ştefan Popescu de la „Universul", de acu 
70 de ani, a fost mai bun. Indiscutabil, pnmul, care, după părerea multora, a fost 
cel mai bun condeier al presei interbelice, datorită atât articolelor sale, cât şi 
materialelor tipărite. In exil (a părăsit ţara la începutul lui aug. 1944), a scris mult 
şi a continuat să editeze ziarul „Curentul" (situat pe o poziţie vehement 
anticomunistă). în mai-iunie 1945*Pamfil Şeicaru a fost judecat şi condamnat la 
moarte în contumacie (cel dintâi dintr-un prim lot de 12 ziarişti găsiţi.... vinovaţi 
pentru „dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război") (!?). Dar să respectăm 
adevărul, prea puţin însă îl ştiu, în 1966, ministrul Comei Onescu l-a graţiat, iar 
după exact 10 ani Pamfil Şeicaru, în aug. 1976, ar fi revenit pentru câteva zile în 
ţară. A murit la Dachau în 1980, la vârsta de 86 de ani; în urmă cu puţini ani 
rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în ţară şi reînhumate 

Teta Păunescu — Caransebeş: Hitler nu s-a întâlnit niciodată cu Horia Sima 
în Germania - dar s-a întreţinut cu croatul Ante Poveliri, cu belgianul Jacques 
Doriat, cu norvegianul Vidkum Quisling. Horia Sima a reuşit să ajungă, pe 24 
aug. 1944, până în anticamera Fuhrerului, însoţit de Ribbentrop. dar acesta, pur 
şi simplu, nu l-a primit, deşi Sima se angajase să formeze o armată care să 
continue lupta alături de Germania. în Waffen SS, trupele de elită ale Germaniei, 
au fost încadraţi zeci de mii de tineri din toate ţările europene, printre care 
francezi, lituanieni, ucraineni, etc., dar legionarilor sechestraţi în Reich nu li s-a 
permis acest lucru. In cele două regimente ale aşa zisei armate naţionale, unul 
complet şi altul în curs de formare, legionani puteau fi număraţi pe degete (De 
altfel, însuşi Sima recunoaşte că nu erau decât patru sute de legionar în 
Germania!) Efectivele lor s-au completat prioritar cu prizonier şi dezertori 
proveniţi din unităţile angajate atunci în campania din vest şi din militar români 
tnmişi de gen Ion Antonescu în Reich înainte de 23 aug 1944 spre a se 
deprinde cu armamentul german Horia Sima bate câmpii când vorbeşte de 
Guvernul de la Viena al cărui şef se proclamase de unul singur. Omul acesta 
visa numai guverne, în ciuda incapacităţii sale politice. 

Ion Ştefan - Babadag: Am apreciat cronica dvs succintă a celui de-al doilea 
război mondial ş. sârbâtonrea la Moscova a înfrângerii Germaniei, dar a ajuns cu 
mare întârziere; în plus. chiar în luna ma. dl. Patrich. a semnat în paginile 
noastre un articol despre acelaşi subiect Aşteptăm să ne scneţi, în continuare! 

^ ar + , r' fei rw arar »sebeş: Despre extrasele din memoriile politicianului 
ţărănist Gngore Gafencu ar f, multe de spus, dar cum spaţiul nu ne permite ne 

T Vâ expunem succint Părerea, parafrazându-l pe Căpitan e bine 

sâ-l citiţi, dar nu credeţi chiar tot ce sene, pentru că dă dovadă - în câteva locuri - 
că percepţia evenimentelor (în general justă) îi e deformată de culisele politicii 


<&ru&zsi 



Redactor şef: 

Colegiul de redacţie: 
^Secneţa^denedac^ie: 


Periodic editat de 'ACŢIUNEA ROMANĂ" ISSN 1583 - 931 i 

Nicoleta Codrin 

Emilian Ghika, Comeliu Mihai, Ştefan Buzescu, Cătălin Enescu 
Nicolae Badea 


Relaţii cu publicul 


Pag. 16 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti"” 

(zona Circului - intens cu Ştefan cel Mane. colt cu str. V.Lascăr) 

Vineri, între orele 15 00 - 19 00 
Tel.: (021)322 3832 sau 0745 074493 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2005