Cuvantul Legionar nr. 32, martie 2006

Periodic al tineretului român naţionalist ortodox 

_ - în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Cod reanu - 

Anul III, Nr. 32, MARTIE 2006 ♦ Apare la jumătatea lunii 1 leu nou (10 .000 lei vechi) 

_ Director: N1CADOR ZELEA CO DREANU 

~ CUPRINS:" 

Naţionalismul 

Germania 

Domnia butoaielor goale 
Români valoroşi 

Stfctuiiătate "Centura” politicii - martie 

(foa/'te Se^osHZ/'â ce/e&ă ” Circulari " (VI) 

Qlcverie Chişinău (I) 

Un dialog cu tâlc cu Căpitanul 

Despre evrei şi mozaism 




PENTRU O FEDERAŢIE A NAŢIONALIŞTILOR 

Către organizaţiile non-guvernamentale, asociaţii şi fundaţii, asociaţii cultural-patriotice, asociaţii cultural-sportive, 

stooVre a P ofens^JS'n~rowil Z /!i w Către t0ţ ' Ce ' h °, tărâţi Sâ Se imp,ice Curajos şi fără Prejudecăţi politice în lupta creştinilor români, de 

enc, “ ,a,rn ,aza a rfoua - 


Au trecut 16 ani în care toate formaţiile politice, sindicatele şi chiar unele 
O.N.G.-uri cu oarecare notorietate şi potenţa, şi-au dat măsura dezinteresului pe 
de o parte, pentru: ’ 

- soarta pe termen mediu şi lung a României, socotelile limitându-se la o 
legislatură ; 

- soarta avuţiilor naţionale şi de patrimoniu; 

- starea de sănătate a poporului român, transformându-l într-un popor de 
bolnavi cronici, de pensionari la 50-55 de ani 

î a "f invâ < ământul se străduieşte din răsputeri să transforme 

"1 Cetaţeni fâră naţionalitate şi fără nici un fel de 
responsabilitate faţa de soarta ţării. * 

_ 7 oa * e " aţi ° naUtăţHe mai muit sau mai P u t'" conlocuitoare au dreptul de 
m!L«?' Î! a 'f CU ' tlVa s P ec ' ficitatea şi tradiţiile chiar cu ajutorul 
SSTaSr a ' Sta * ulu V cu exCep î ia po P° rului român. absolut majoritar, 
J la once gest de apărare în faţa atacurilor la fiinţa 
JTÎ est . e ac “ zat ’ condamnat in baza unor sintagme adoptate ca leqi sau 

SLfSSSj'S‘2' ‘ ,n0 ' C “ V,n ' e ' ' nc '™' nâ " d * “» “ai paMâ 

H ®. S f’ et he,and ,ot ce nu convine potenţialilor colonizatori ai României 
drept naţionalism, xenofobie, antisemitism, rasism etc.; «omân.ei, 

dez£™*St2ZJ£T ,râmbl < a,ă justiţia română, a rămas un simplu 

CUM SE PUNE PROBLEMA 

03,3 marele 

«don» ca l "î 8 - 3 ” ' pu “ ,c * pe adevâralul nume 43% 

parlamentare sau neparlamentare ArjL«t& 1P /n n,C/ Unul din P artide,e 

sub obroc şi ea evEfa oentm " U 3 mai putut sâ fie l'^ta 

ţării, respinge felul in care partidele la auvernar^ jU '! lat3te dm P°Pulaţia 

a X '"*“ 5 ' conMU S1 


Ce ar decurge din această constatare: lipseşte o formaţie politică sau o 
mişcare capabilă sâ înglobeze o parte din acest 43% de electorat; lipseşte un 
nou partid? 

Şi da şi nu: pe de o parte, lumea este sătulă de partide şi apariţia unuia nou 
nu cred că ar trezi mare interes, chiar dacă ar prezenta programe atractive sau 
credibile. Au mai fâcut-o şi alţii şi au dezamăgit. 

Un alt impediment ar fi costurile ridicate şi o lege a partidelor politice cu 
obligaţii greu de realizat , făcută special pentru a limita numărul de formaţii 
politice. 

Deci repet întrebarea din subtitlu: cum se pune problema? 

Actualele O.N.G.-uri mai mari sau mai mici de orientare naţionalistă (sau. 
dacă muriţi de frică, de dreapta, pur şi simplu) nu reprezintă, din nefericire. nişte 
forţe de natură a obliga guvernările şi opinia publică de a ţine cont de ele 
Fărâmiţaţi în zeci sau poate sute de mai mici sau mai mari formaţiuni, nu reuşim 
nici măcar să atragem atenţia asupra noastră decât într-o arie relativ restrânsă. 

CARE ESTE SOLUŢIA 

Pentru prezent şi viitorul apropiat trebuie sâ adoptăm soluţia cea mai 
potrivită, necesitând cheltuieli minime f care să nu oblige 
componenţii l a schimbări de doctrină si la modificări de organizare . 

acestea fiind în defavoarea unei acţiuni rapide şi eficiente , stârnind 

discuţii interminabile şi de multe ori de nerezolvat, soluţia fiind cea 
oferită de Legea asociaţiilor şi fundaţiilor care prevede că n douâ sau 
mai multe fundaţii sau asociaţii se pot asocia formând o federaţie" (citat 
aproximativ). 

Rezolvarea problemei este constituirea unei federaţii la nivel 
naţional, care sâ înglobeze cât mai multe organizaţii cu 
personalitate juridică - în prima fază, ajungându-se în faza a doua la 
cooptarea persoanelor fizice. Această federaţie ar conţine în mod evident 
organizaţii de orientare naţionalist-creştinâ, (continuare in pag. 2) 

jtica.des 


&rwu£suz " 

'CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2006 


Pag. 1 




















































PENTRU O FEDERAŢIE A NAŢIONALIŞTILOR (continuare din pag. 1) 



angajate sau hotărâte să se angajeze în lupta comună împotriva 
anti românismului. 

Care este noutatea 
şi marea valoare a 
propunerii: 

1) în cadrul federapei 

intră m forrnapunî m care 
nu sunt obligate să işi 
schimbe organizarea , 

componenţa conducerii, 
specificitatea; 

2) Nici una dintre 

componentele federaţiei 
nu va putea să fie 
"acuzată" că adoptă 

doctrina unei alte 

componente (poate mai 
radicală sau mai puţin 
acceptată din cauza unor 
deziderate exprimate în 
statut sau în declaraţii pur şi 
simplu, sau presupuse în 

mod răuvoitor sau denigrator), fiind specificat în statut că " fiecare formape 
componentă rămâne în cadrul convingerilor şi dezideratelor declarate şi 
promovate m ; 

3) Componentele federaţiei vor participa la acţiuni şi activităţi în CSmun, 
în limita unor principii şi acorduri, după un regulament stabilit în prealabil şi 
acceptat de membrii ca şi condiţie de acceptare în federaţie; 

4) Intrarea în federaţie se va face întotdeauna prin acceptarea unanimă a 
organizaţiilor membre; ieşirea din federaţie se face la simpla cerere; 

5) Primele 5 aderente primesc titlul de membri fondatori şi se vor bucura de o 
influenţă majoră în luarea unor hotărâri; 

6) Denumirea federaţiei va fi stabilită la prima întrunire a viitorilor membri 
fondatori; 

7) Este exclusă ca idee participarea în federape a unor persoane juridice 
sau fizice cu vederi de stânga sau promovând ateismul sau 
intemaponalismul. 

CE OBSTACOL NE-AR STA ÎN CALE 

Cel mai important obstacol va fi pentru început lipsa de comunicare până la 
formarea federaţiei; pentru cei care mai doresc amănunte de organizare; 
oricum amănuntele vor fi stabilite împreună (uşor de depăşit). 

Pe locul doi s-ar afla aparenta incompatibilitate sau chiar diferenţe reale în 
anumite puncte de vedere, să zicem politice sau doctrinare; pentru aceasta 
federaţia va garanta prin statut, fiecare componentă păstrându-şi intactă 
specificitatea. Ca o consecinţă, nu vep putea să Fip acuzap de nimeni de 
m mezalianţă". 



Pe locul trei ar fi intervenţia orgoliilor personale, bine cunoscute fc_ 
™"*"' şi «pk,a«.e de duşmani cu mare ££££«*« 

ATENŢIUNE! Din ^ 


vedere 


Din_ 
legal 


regulă şi chiar lesniH^T 

SCHEME 


DE 


ORGANIZARE 

Scopul propus este ^ 
împreună să aducem în 
opiniei publice sub diverg 
forme. să sensibil^ 
opinia publică ,= 
oficialităţile asupra unor 
probleme preocupante Sl 
asupra unor potenţiale 
pericole la adresa României 
şi a românilor, din ce in ce 
mai agresaţi, sau dacă vreţi 
altă exprimare, a majorităţi 
populaţiei care numai 
declarativ mai face obiectul 
preocupărilor guvernanţilor 
noştri. 

Deci schemele de organizare vor fi probabil multiple, depinzând direct de 
acţiunea propusă; prin urmare la timpul potrivit. 

ÎNCHEIERE 

Dacă în acest moment nu putem intra în lupta politică printr-un partid 
putem să o facem printr-o federaţie puternică, bine organizată, 
ofensivă, încercând să reprezinte măcar o parte din cei 43% dintre 
românii care se declară total dezamăgiţi de tot ce a reuşit să 
zămislească în ultimii 15 ani clasa politică românească. 

Mulţi se vor îndoi de posibilitatea formării unei astfel de organizaţii, 
sau dacă merită oboseala, rezultatele obţinute. 

Vă asigur că da şi că merită să începem măcar discuţiile 
preliminare; există argumente imbatabile. 

Mulţi vor ezita, socotind că dacă nu au ei iniţiativa, este jenant să 
adere; fals! 

Oricum, dacă se declară patrioţi, trecerea peste orgolii cred că va fi 
cel mai mic sacrificiu ce li se poate cere. 

în concluzie, vă propunem următorul procedeu: 

pe adresa “Acpunea Română " - str. Dumitrache Banu, nr. 35, 
sector 2, Bucureşti, trimiteţi o scrisoare simplă în care să vă exprimaţi 
dorinţa de a participa la viitoarea federaţie, sau la telefon 021.242.5471. 

urmând să stabilim o întâlnire cu toti cei interesaţi de această 
propunere. 

Dumnezeu să vă lumineze! 


DOAR TINERETUL ”PE BARICADE” 



Cu ocazia zilei naţionale a Ungariei (15 martie), cca. două sute de tineri 
şi-au exprimat energic nemulţumirea faţă de politica pe termen lung a 
guvernelor post decembriste de încurajare a naţionalismului iredentist 
maghiar, în ciuda tuturor legilor româneşti şi europene. 

Apetitul dâmboviţean pentru putere şi înavuţire transformă interesele majore 
ale României şi idealurile ei milenare în eventuale deziderate. 

In organizarea asociaţiei 'Noua Dreapta", în Piaţa Universităţii, mai exact "la 
fântână , loc devenit clasic pentru proteste (sau numai pentru discuţii), tineri 
bucureştem, înarmaţi cu zeci de drapele fluturate permanent sub ploaia 
sacaitoare. au vrut să atragă atenţia opiniei publice că in afara tinerilor pe care 
presa scnsă şi televiziunea ii prezintă ţării ca pe unii interesaţi numai de 



Pag. 2 



senatori legionari, considerArC ! 1 ™^ 05 9mp format atât din tineri, câtŞ‘ 
condiţia indiscutabilă a e*i<u«,^ 03 ,n,e 9ntatea teritorială a României 

sienţei n °as»re statale. 

Ne cuprinde o nesfârşită ci~ 

cu lux de amănunte cum dof rr adresa diriguitorilor massmedia. care pr 0 * 
evenimente remarcabile şi semnif SG c * omâ 9©sc într-o cârciumă. Ş* *9 r 

ncative. Vânduţi sau retardaţi ? 



CUVÂNTUL LE<GL1©NALR Martie 2006 




























NAŢIONALISMUL, O NOŢIUNE DIABOLIZATA DE SATANICI 


De zeci de ani în Ţara 
1 Românească, cel puţin de când 
reuşesc sâ-mi smintesc, deci cam 
de pe vremea instaurării 
regimului criminal bolşevic, s-a 
încercat şi chiar s-a reuşit 
transformarea unui cuvânt, care 
reprezenta în forma cea mai 
lapidară o doctrină politică, într- 
o etichetă negativă, eufemistic 
vorbind, dar în realitate într-o 
[ înfierare pe frunţile sub care nu era 
[ loc de "compromisuri". 

Cei mai mulţi dintre cei 
pentru care scriem s-au născut 

______ când deja noţiunea era bine 

fixată în vorbirea şi percepţia curentă: vedem la orice pas oameni de 
specialitate, istorici, analişti politici, oameni de cultură pur şi simplu, care cred că 
ar prefera să îi înjuri decât să "îi faci" naţionalişti^ 

Pe toţi aceşti formatori de opinie îi invităm să iasă din tiparele în care au fost 
înghesuiţi până la sufocare de un regim care avea ca deziderat înăbuşirea 
oricărui sentiment al libertăţii individuale şi colective, transformându-ne in 
mici turme sub comanda unui văcar supranumit secretar de partid (şi mai 
departe, din treaptă în treaptă, până la văcarul suprem). 

Din 1990 se părea că am scăpat de braţul lung şi biciul şi mai lung al 

văcarilor. 

A intervenit altceva de atunci? 

Aşa se pare. 

Ne-am scuturat de pe noi pieile de vaci şi boi pe care comuniştii credeau ca 
le-au bătut în cuie? Răspunsul este afirmativ, dar ne-am scuturat de pe creier 
mentalităţile răsădite acolo? 

Tot timpul ne comportăm ca şi cum am avea undeva în întuneric un 
stăpân sau nişte stăpâni cărora trebuie să le dăm bir; tot timpul ne 
autocenzurăm atât de drastic încât nici dacă ar fi fosta securitate pe capul 
nostru nu ne-am comporta mai absurd. De ce socotesc absurd 
comportamentul? 

Pentru că am reuşit să cădem în aceeaşi capcană ca înainte de 1989. Care 
este asemănarea: pe atunci securitatea, prin "serviciul de zvonuri", ne 
băgase în cap că ştie absolut tot ce face fiecare om: ştie ce vorbeşte, cu cine 
se întâlneşte, ce mănâncă, etc. etc. Era o minciună care te făcea să te simţi 
dominat de frică, te controlai permanent, suspectai cunoştinţe sau chiar rude. 
Acum "interdicţiile" au în vedere alte planuri: subjugarea românilor în 
— propria lor ţară! 

Cu ce să înceapă părinţii comunismului: transformarea unei noţiuni 
desemnând o doctrină politică, într-un cuvânt odios, care să-i determine pe 
naţionalişti de a-şi schimba numele, intrând, să zicem, într-un fel de 
anonimat - sau, dacă vreţi, în ilegalitate, iar pe de altă parte arătând cu degetul 
spre ei ca ţinte permanente ale unui război inter-etnic, permanent, bine 
întreţinut de cei interesaţi şi de slugile lor, sugerând minoritarilor că ar 
avea numai drepturi, neamintind vreodată de îndatoririle fireşti oricărui cetăţean 
al acestei ţări şi al oricăreia. 

Tactica s-a schimbat, cei aruncaţi în tranşeele liniei întâi sunt alţii, 
transformaţi în mercenari ai antiromânismului, plătiţi deocamdată tot cu 
promisiuni; dacă vor ajunge vreodată să fie plătiţi cu adevărat, va fi tot din 
sângele poporului român. Această afirmaţie se referă, cum arătam şi mai sus, la 
masele de etnici minoritari, noua came de tun manevrată de veşnicii duşmani ai 
României, ai românilor şi ai Bisericii Creştine, precum şi de javrele care fac piese 
cu caracter blasfemiator în numele libertăţii de opinie, omiţând să îşi exercite 
libertatea oralului personal pentru cauze mai bune; tot ar fi ceva! Oricum, 
prosperitatea personală şi căţăratul atipic în ierarhia profesională şi socială le 
sunt asigurate. 

Să revenim însă la "problema" naţionalismului românesc, dovedind 
falsitatea şi lipsa de logică a defăimătorilor cuvântului şi ai doctrinei; să 
încercăm să renunţăm la şabloanele dicţionarelor comuniste şi să privim şi în 
alte ogrăzi. Am luat ca etalon cel mai galonat dicţionar mondial, cunoscutul 
şi recunoscutul t ‘Larousse m . 

Să vedem ce scrie la cuvântul m naţionalisr (Petit Larousse Mustră, 1991, 
pag. 656): NAŢIONALISM. 1. Doctrine qui affirme la prâăminence de finteret de 
la nation par rapport aux interets des groupes, des classes des individus qui la 
constituent.; 2. Mouvement politique d'individus qui veulent impose la 
predominance de la nation a laquelle ils appartiennent dans tous Ies domaines . 

Traducem pentru cei care în liceu au optat pentru alte limbi străine: 

NAŢIONALISM 1. Doctrina care afirmă pnmatul interesului faţă de naţiune în 
raport cu interesele de grup, de clasă sau a indivizilor care o constituie. 

2 Mişcare politică a indivizilor care vor să impună predominarea naţiunii 
căreia îi aparţin, în toate domniile. 

Pentru a ieşi din construcţia frazei în limba franceză reluăm mai româneşte: 
naponalismul este o doctrină politică ce afirmă că pe primul loc în ierarhia 
valorilor se află naţiunea (viaţa naţiunii, prosperitatea, siguranţa, trecutul şi 
viitorul ei), adică înaintea unor interese personale, de grup sau de clasă. 

Sâ fie clar, nu neagă interesele individului sau ale indivizilor, ci pur şi 
simplu stabileşte o ierarhie a valorilor. Termenul de naţionalist nu se referă 
deloc la relaţiile dintre populaţia română majoritară şi minorităţile naţionale ci se 
referă la relaţia dintre naţiune, reprezentată de toţi conţinătorii ei (indiferent de 
naţionalitate) şi interesele naţionale - care s-ar presupune că sunt 
reprezentate de autoritate 


Există aici ceva ce te-ar trimite obligatoriu cu gândul la rasism t la 
xenofobie sau la antisemitism? 

Absolut exclus! 

Propun un scenariu: subsemnatul îmi pun la poartă o firmă prin care mă 
dedar naţionalist (fapt care nu indude nid un fel de agresivitate împotnva 
nimănui). 

1. Am dreptul să am opiniile mele - prin Constituţie şi toate drepturile omului 
consfinţite pe plan naţional şi internaţional, atât timp cât prin existenţa şi 
activitatea mea nu încalc drepturile şi libertăţile nimănui. 

2. intr-un timp relativ scurt vor apărea următoarele reacţii: 

- autorităţile, prin instituţiile specializate, se vor comporta ca într-o situaţie de 
criză: mai pe faţă, mai pe ascuns. 

- presa ar înfiera cu mânie proletară focarul de instabilitate şi ameninţare la 
siguranţa naţională. 

- s-ar putea merge mai departe pe linia unor măsuri coercitive sau de alt fel, 
oricum abuzive. 

3. Dacă cineva mă declară din oficiu duşman, fără doar şi poate că mă 
duşmăneşte; dacă mă urăşte din oficiu, atunci care ar fi raţiunea ca eu sâ-i 
răspund prin iubire? 

"Fariseii" or să sară în sus, amintindu-mi de preceptele creştine şi le voi 
răspunde că suntem dispuşi să ne asumăm această răspundere în faţa lui 
Dumnezeu şi vom aştepta cu speranţă dreapta Lui judecată. 

Voi mai încerca sâ aduc şi alte argumente în legătură cu "xenofobia 
naţionaliştilor români". 

Am avut o importantă minoritate germană în România; de ce nu au fost 
obiectul neliniştii şi atenţiei noastre? 

Oare nu pentru că nu erau mânap de ambiţia de a ne stăpâni în nici un 
feti Oare nu pentru că niciodată nu au intervenit direct încercând să ne 
schimbe orânduirea politică şi socială ? Oare nu pentru că nu se simţeau 
niciodată obligaţi să ne impună puncte de vedere personale sau să îşi 
închipuie că trebuie ei să ne judece, să ne spună ce este bine şi ce este rău, 
ce este normal şi ce este anormal? 

Ultima bombă, apropo de minorităţi: secuii vor să îşi declare unilateral 
autonomia teritorială pe 15 martie; sigur revista noastră va apărea după 
această dată, şi măsurile care sunt obligatorii pentru un atentat la integritatea 
României vor fi luate de autorităţi. 

Evident, se încearcă acelaşi scenariu ca în 1990 la Târgu Mureş. 

Oricare cetăţean al acestei ţări este sau nu îndreptăţit să privească cu 
nelinişte evenimentul, naţionalist sau nu? 

Oare toţi cei care îşi vor manifesta într-un fel nemulţumirea vor fi clasificaţi ca 
duşmani ai democraţiei sau umanitarismului? 

Ke-am săturat să tot auzim că populaţia maghiară nu are nimic în 
comun cu o mână de revizionişti; oare sunt motive de a contesta această 
afirmaţie? Poate sunt mai multe, dar nu voi aminti decât că " sângele apă nu se 
face " şi voi aduce şi dovada: dacă U.D.M.R., această organizaţie politică oricum 
ilegală, nu reprezintă în mod real populaţia maghiară, de ce alegătorii de această 
naţionalitate reprezintă cel mai disciplinat electorat votând mereu, de la primul la 
ultimul, U.D.M.R.? De ce nu votează cu liberalii sau cu alţii? Şi ce vreţi o dovadă 
mai clară de aderare la politica anticonstituţională? Este fapt dovedit că 
procentul de 6% reprezintă numărul de voturi de etnie maghiară. 

Poate există naponalism acceptat şi naţionalism condamnat? Cine are 
dreptul de a da verdicte? Acceptăm sâ ne facă alţii ordine în propna casă? 

De ce, de exemplu, naţionalismul maghiar este în mod tacit acceptat de 
autorităţi şi cel românesc este condamnat prin legi şi prin dirijorii din umbră ai 
mass-mediei româneşti? 

De ce, cum mai aminteam, prin procedee grosolane etnia rromilor este 
aţâţată permanent, în special prin emisiuni şi clipuri de televiziune împotriva 
populaţiei majoritare? 

Vorbesc de maghiari şi de rromi pentru câ cel puţin în momentul de faţă, prin 
număr, sunt minorităţi etnice bine reprezentate. 

Pentru din ce în ce mai mulţi români lucrurile se clarifică, spiritul combatant, 
mândria naţională, drepturile noastre istorice trebuie scoase din conştiinţa 
poporului român. Prin exacerbarea drepturilor minoritarilor; pnn condamnarea 
naţionalismului românesc se urmăreşte scoaterea din luptă a celor mai conştienţi 
şi mai buni fii ai poporului român, începând, dacă vreţi, cu perioada istorică, 
având ca erou naţional pe Tudor Vladimirescu şi apoi cu Avram lancu. cu 
Comeliu Zelea Codreanu în perioada interbelică şi în final cu genocidul 
comunist. 

Inventatorii şi promotorii comunismului nu mai sunt dispuşi. în măsura în care 
le permite marele lor potenţial, sâ accepte apariţia oricărei opoziţii. încercând să 
înăbuşe din faşă orice atitudine sau orice manifestare contrară planurilor lor de 
dominaţie mondială; este clar că nu au reuşit cu comunismul şi cu 
internaţionalismul proletar şi au schimbat macazul pe mondialismul capitalist. 
Absolut sigur, nu suntem împotriva capitalismului, dar la fel de sigur nu vom 
accepta să ni se bage pe gât cu această ocazie domnia arbitrariului şi a 
intereselor străine de năzuinţele şi drepturile milenare ale poporului român. 

De obicei se prezintă în presă anumite probleme fără sâ se dea şi o soluţie; 
există o SOLUŢIE la toată această stare de lucruri? 

Convingerea noastră este câ DA, şi ţine de capacitatea celor cărora nu 
le este frică, nici ruşine de a se declara naţionalişti, de a-şi asuma public şi 
permanent apartenenţa la doctrina naţionalistă, pe de o parte, şi în acelaşi 
timp sâ accepte ideea câ fragmentarea actuală trebuie înlocuită printr-o 
colaborare strânsă şi inteligentă. 





CUVÂNTUL LE<Gl©NAiR Martie 2006 


Pag. 3 





























germania 

Germania, o tară ce se întinde pe 1000 km intre coasta nordică şi Alpi şi pe 
cea. 700 km de la vest la est. prezintă o cultural şi politic 


Datpritâ structurii 


_ _ sale federale, nu- _ 

dominant (ca Franţa sau Regatul Unit al Marii Britani,) ’f'^comunicaţional L 
mari metropole. Berlin. Hamburg şi Munchen, precum şi centru - ■ fc 

Frankfurt pe Main. _ # 

Despre primul oraş, capitala cu împrejurimile ei 

P ^Vom continua deci excursia noastră vorbind, succint, şi despre alte 
oraşe frumoase ale Germaniei: 


având trei 


am scris nu demult o 


MUNCHEN 

Începem cu cel de-al doilea oraş al ţârii, 
|!Munchen-ul. 

Este capitala Bavariei. nu numai datorită 
I suprafeţei sale, ci şi datorită faptului câ aici 
[ se află centrele unor mari companii (precum 
Li Siemens şi BMW), dar şi Pinacoteca cu 
galeriile sale de artă, celebre în lume, şi 
1 renumita Orchestră. 

Este oraşul favorit al Germaniei, deşi ca populaţie (1.5 milioane locuitori), 
este al treilea ca mărime, după Berlin şi Hamburg. Dintre aceşti 1,5 mii. locuitori, 
100.000 sunt studenţi (care învaţă la cea mai mare universitate a ţării). 

Este oraşul cu cele 
mai multe edituri şi cu 
un centru al înaltei 
tehnologii. 

Este însă şi" capitala 
berii \ având peste 100 
de terase, cea mai 
mare, Hirschgarten, 
putând cuprinde 8000 
de persoane sub 
castanii săi; aici, an de 
an, se organizează 
festivalul berii, 

Hofbrauhaus, care 
durează 14 zile, 
atrăgând în fiecare an 
peste 6 milioane de 
turişti. A fost inaugurat 
în 1810. 

Calendarul cultural 
al Munchenului este 
ocupat de Festivalurile 
de Operă şi Balet şi de 
un faimos Festival de 
Film. 

De numele oraşului se leagă şi Acordul de la Munchen din 1938, prin care, 
alături de Hitler şi Mussolini, Chamberlain şi Daladier au pecetluit soarta 
Cehoslovaciei. 

A fost oraşul mişcării naziste, care, din nefericire, pe timpul războiului a fost 
bombardat în 70 de rânduri cu bombe care au redus oraşul la un morman de 
dărâmături. (In cele din urmă, Munchen-ul a fost ocupat de către trupele 
americane, fără nici o rezistenţă din partea oamenilor.) 

Piaţa centrală, Marienplatz, este plină de viaţă tot timpul anului: primăvara şi 
vara cu artişti pe stradă, iar în mijlocul iernii, când se deschide piaţa de Crăciun, 
tarabele se înghesuie în jurul statuii patroanei Munchen-ului , Fecioara Maria, 
care priveşte scena de pe columna de marmură. O parte a pieţei este ocupată 
de Primăria în stil neogotic (Rathaus) (1876-1908), care are un turn înalt de 85 
m, un Glockenspiel celebru în toată lumea. Figurile mecanice descriu două 

episoade din istoria Munchenului: un turnir 
* » : i organizat în această piaţă în 1568 şi dansul 
dogarilor comemorând sfârşitul epidemiei de ciumă 
din 1517. 

Vis-a-vis de vechea Primărie se află Biserica 
Sfântului Duh, reconstruită în complicatul stil 
rococo. între 1724-1730. 

în spatele bisericii se află piaţa alimentară a 
oraşului, unde găseşti orice, de la marele bavareze 
la fructe exotice tropicale, o imensă varietate de 
produse, de la cârnaţi simpli la carnea de vânat, de 
la berea de casă la vinurile franţuzeşti. 

în apropierea pieţei se află Biserica Sfântul 
Petru, cea mai veche biserică parohială din oraş. 

Şi tot în zona centrală găsim fântâna Richard 
Strauss Muzeul german de vânătoare, Biserica 
Sfântul Mihai (cea mai importantă biserică 
renascentistă din Germania). 

Catedrala Munchen-ului este Frauenkirche (Biserica Doamnei Noastre), un 



Germanii nu ocultează 




activitatea politică la sfârşitul 
celui de-al doilea deceniu al 
secolului trecut; aici şi-a 
conceput discursurile şi şi-a 
încercat talentul de orator. Cu j 
greu găseşti după amiază şi I 
seara un loc liber, deşi clădirea I 
este spaţioasă, având câteva sute de locuri la mese. 

adevărul istoric. ... r 

La Munchen am văzut, deşi oficial este interzis, mici suveniruri specifice celui 

de-al doilea război mondial, ca: decoraţii, "cruci de fier", timbre, o paletă 
impresionantă de embleme cu chipul lui Hitler. O agenţie de turism chiar avea un 
program inedit- "Pe urmele lui Hitler - se vizitau oraşele Berlin. Numberg. 
Berchetsgaden şi altele. Dar excursia te făcea "să-ţi pui pofta în cui", fiindcă nu 
era accesibilă oricărui muritor: hotelurile nu erau de cinci stele, ci de constelaţii!! 

în ultimul oraş amintit. în 1935 Hitler şi-a construit berghof-ul (cuibul de 
vulturi) unde primea personalităţi politice şi vizitatori din străinătate. In 1952 
berghof-ul a fost dinamitat, dar există un nou centru documentar care oferă o 
incursiune în istoria naţional-socialismului (incluzând şi o vizită la un fost 
buncăr). 

Dar să ne întoarcem în oraş, nu am terminat cu punctarea celor mai 
importante atracţii turistice. 

Muzeul principal adăposteşte multe comori, precum şi o expoziţie dedicată 
istoriei oraşului. La primul etaj se află Muzeul de Păpuşi. 

Muzeul German, situat pe o insulă a râului Isar ce străbate oraşul, este cel 
mai mare muzeu de ştiinţe şi tehnologie din lume care cuprinde peste 
15.000 de exponate, de la vapoare la aeroplane şi de la motoare cu aburi la 
microcipuri. Câteva machete ale unor mine de cărbuni şi de sare dovedesc 
dezvoltarea industriei miniere. Este nevoie de câteva zile pentru a vedea totul. 

Tot în zona centrală se află Parlamentul bavarez (1857-1874) şi Muzeul 
Antropologic. Cu cele două turnuri gemene ale sale, cu domul înalt de 71 m. şi 
cu faţada sa galbenă, Biserica Theatin este emblema oraşului, fiind realizată de 
arhitecţi italieni. 

Să reliefez însă şi câteva construcţii din zilele noastre: Stadionul Olimpic, în 
care s-au desfăşurat jocurile olimpice din 1972, are un acoperiş care se întinde 
peste tot ca o pânză de păianjen; are o capacitate de 78.000 de locuri şi este 
străjuit de tumul TV înalt de 290 m, sus funcţionând un restaurant rotitor. Un alt 
simbol al Munchen-ului modem este turnui administratorilor BMW-ului, care 
seamănă nefiresc de | 
mult cu un motor! Alături, 
un muzeu al firmei, cu o 
colecţie de automobile 
clasice, cu motociclete şi 
cu aparate de zbor, şi de 
roboţi. 

KOLN 

Koln-ul este oraşul 
cu catedrale. Dar una 
are dimensiuni 

extraordinare: 142 m 
lungime şi 142 m 
înălţime, aceasta 

constituind punctul de 
reper inconfundabil al 
acestui oraş cu un milion de locuitori. O scară în spirală de 509 trepte duce spre 
o platforma panoramică aflată la 95 de metri înălţime în turnul sudic; efortul dea 
ajunge aici va fi răsplătit phn amploarea priveliştii. 

parca lalrer 3 ^ ° fmmuse ' e înălţătoare, specifică stilului gotic, ridicăndu-se 

*12"? T! cel ° r Tre ; Magi este cel mai mare sarcofag din aur din lumea 

^rîrnJfivH '"o" catedra,ei se află Crucea lui Gem (care este cel m* 
vech crucifix din Germania, datând aprox. din anul 971) 

Sfântul Gerom ar ^r e / ,,ă «f ° pnsosin î ă da a * vizitate sunt Sfântul M#** 
Sfântul Gerom, Sfanta Ursula. Sfânta Cecilia si Biserica Apostoli'»' 

jst - a, r ,oa “ 



__ ___ _ ___ ( _ meşteşug al oraşului este. desigur * pîoduceiea ? ' ^“Satâ 

edificiu din cărămidă roşie în stil gotic târziu, construită in 1494. în criptă se află de Câ,re ita,ianul Giovani Maria Farma rVkieKn'ii^.m^r Ho’rasă din K° ln 

* * câtorva ca,dina» oS! T f ™ * •ASSStSS*' 

inGer^ni,A.,a|W. 


Am vrut să beau o halbă de bere bavareză în celebra berărie Hofbrauhaus, 
veche de peste patru secole; atracţia pentru turişti nu o constituie clădirea în 
III sine. un monument splendid de arhitectură veche, solid, ci faptul că berăria 
pste cunoscuta în toata lumea ca berăria lui Hitler. Aici şi-a început el 

ţ ţŢ -• Pag 4 


din < 


fiind reconstruit în mare parte. 


multe 


alte |e 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2006 


(continuare In /M0 




























SrfUtudvu 

DOMNIA BUTOAIELOR GOALE SAU 

-CASTELUL PELEŞ" DIN STR. ZAMBACCIAN 


Curiozitatea ajunsă la paroxism a fost - se zice 
"elucidată" - timp de câteva săptămâni toată mass-media a 
tunat şi a fulgerat împotriva ex-premierului Adrian Nâstase 
care se opunea percheziţiei apartamentului său, cerută de 
procuratură, invocând imunitatea parlamentară; se motiva 
valoarea de 100.000 de euro a geamurilor termopan şi a 
parchetului adus din China - considerate mită. 

Zeflemist, dl. Adrian Nâstase a ironizat organele de 
cercetare de acuze ieftine cum că în tocurile ferestrelor ar 
fi cocoşi de aur din timpul dacilor, iar lemnul de bambus al 
podelelor a fost pus fără a fi în prealabil înştiinţat, factura 
manoperei şi a materialului plătind-o ulterior. 

în apărarea imunităţii sale au sărit toţi colegii de partid 
dar şi ceilalţi parlamentari, votând aproape in corpore 
(doar cu două abţineri) împotriva percheziţiei, pretextând 
că ar fi un atentat la viaţa lui particulară. 

Strâns cu uşa, Adrian Nâstase a cedat şi a organizat la 
locuinţa sa o conferinţă de presă la care au fost invitaţi 
câţiva ziarişti nominalizaţi şi operatori de la câteva posturi TV. Uşile de la 
intrarea în bloc au fost în fine deschise, amfitrionul primindu-şi invitaţii în 
cămaşă, relaxat, plin de sine (FIREŞTE), în contrast cu soţia sa, Dana Nâstase, 
marcată din plin de stres şi de îngrijorare. 

Dar unde dai şi unde crapă? 

Surpriza a fost de proporţii. întrucât cel intrat în apartamentul de peste 200 
mp a crezut că a intrat într-o peşteră a lui Ali-Baba! 

Nu s-a uitat nimeni la parchetul din bambus, nici la termopane, ci la bogăţia 
de neînchipuit care acoperea pereţii; de sus până jos, nici o palmă liberă: 
tablouri lângă tablouri; mari şi mici, cele mai multe cu rame groase aurite, mult 
prea multe pentru a le putea număra. Se aflau expuse pe absolut toţi pereţii, 
unele lângă altele, parcă într-o manifestare a fobiei pentru spaţii goale. 

Nu este vorba de o pinacotecă în apartament (de fapt un duplex cu o scară 
interioară): se găseau piese de mobilier, unele din China, vechi de sute de ani; 
coloane, bronzuri; între care un cal de curse încremenit în trap, o panoplie cu 
puşti de vânătoare (dintre care una veche, din oţel de Damasc), bustuh din 
marmură şi bronz (dintre care unul vechi probabil de secole, reprezentând pe 
Buda), mobilier stil, uşi duble cu vitralii, coloane îmbrăcate în lemn exotic, 
tapiţerii de diferite dimensiuni şi mii de volume de cărţi (toate rahtăţi bibliofile ori 
albume de artă de mare valoare). 

Cu zâmbetul pe buze, Adrian Nâstase a recunoscut că şi-a călcat pe suflet ca 
să primească, socotind că explicaţiile sale anterioare nu au convins şi că nu are 
nimic de ascuns.(SICI) 

Cam la fel a procedat şi colegul său de partid, "domnul tovarăş" Ion lliescu 
care i-a sărit în ajutor, spunând că şi el are câteva tablouri de pictori recunoscuţi 
şi două televizoare cu plasmă pe care nu le-a văzut încă nimeni întrucât soţia sa 
nu primeşte vizite, pentru a nu se da prilejul ulterior de a se face comentarii 
asupra vieţii sale intime. 

îmi respect meseria şi, nefiind în casa lui Adrian Nâstase, ca să mă ia fiorii 
privind bogăţia de lucrări de artă din apartamentul său şi să mă doară apoi gâtul 
şi şalele pentru că am privit exponatele de la nivelul parchetului până la plafon, 
nu aş fi scris acest articol; am fâcut-o însă pentru câ mi-a produs silă felul în 
care cei mai mulţi invitaţi şi-au exprimat părerile la TV şi în presă asupra 
comorilor de artă văzute, cei mai mulţi însă cu un nivel precar de cultură, în 
ciuda numelor şi a funcţiilor de conducere pe care le au - au catalogat multe din 
obiecte ca fiind "KITSCHURI", venind cu argumentele lui Adrian Nâstase: câ nu 
ar fi originale, ci copii după tablouri celebre - nu au dat însă nici un exemplu 
concret în acest sens (deşi copiile reuşite pot costa mult. de ordinul zecilor de mii 
de euro). 

Poate cei care l-au vizitat nu au trecut pragul muzeului Bruckenthal din Sibiu, 
unde sunt expuse multe picturi de mari dimensiuni, care fac parte din patrimoniul 
naţional, nesemnate, specificând câ autorul necunoscut făcea parte din şcoala 
flamandă ori veneţianâ. La fel stau lucrurile la marile galerii din străinătate: la 
Ufizzi şi Pitti din Florenţa, la Tretiakov din Moscova, unde sunt expuse multe 
copii. 

Adrian Nâstase nu este Nicolae Ceauşescu. colecţionar cu adevărat de 
kitschuri. El este un om nu numai cu o pregătire superioară, ci a şi călătorit pe 
toate meridianele lumii! 

Un alt privilegiat vizitator al blocului din Zambaccian şi-a dat şi el cu 
presupusul: "Da, lucrările care încântă ochiul sunt originale, dar "kitsch" este 
modul în care au fost expuse, cu furca, aglomerate fără nici un criteriu artistic " 
Neologismul folosit se lipeşte ca nuca în perete deoarece el se referă la obiect 
îin sine. nu la modul în care este expus. 

Un alt nume, moderator la mai multe emisiuni TV, director de ziar, autor de 
cărţi, analist politic şi mai ştiu eu ce. s-a referit la cărţile din bibliotecă, evaluate 
numai ele la multe milioane de euro. mai ceva decât valoarea în sine a 
apartamentului a lăudat valoarea de patrimoniu a celor mai multe cărţi; ca semn 
de preţuire a cumpărat o carte de la fostul premier, pentru care a plătit un milion 
de lei Mă îndoiesc însă să se fi găsit în bibliotecă cărţi de duzină cum ar fi 
-Dâmboviţa apă dulce' a lui Tudor Arghezi apărute înainte de război în tiraje 
mari şi pe care le găseşti la “Dalles" cu 400-500 mii lei. 

Mai toţi cei prezenţi acolo au vorbit cu reţinere nimeni nu a îndrăznit să taie 
"nodul gordian" in discuţiile purtate cu Adrian Nâstase. nimeni nu /-a 
întrebat cam la cât îşi evalua el colecţiile, dacă milionul de euro moştenit 
de la Mătuşă Tamara" ar fi fost suficient pentru cumpărarea imobilului şi a 
■ bogăţiilor aidoma basmelor din 1001 de nopţi ; nimeni nu a făcut cel 
mai mic calcul privind puterea de cumpărare a lui Nastase 



Se ştie câ cel mai mare salariu de bugetar este al lui 
Mugur Isârescu, directorul BNR, de circa 5500 euro lunar. 

Nâstase, ca demnitar, avea salariu mult mai mic, şi 
atunci în câte zeci de ani de muncă se pot strânge 
atâţia bani pentru cumpărarea valorilor de toate 
felurile, mai ales că *obrazul subţire cu cheltuială se ţine”? 

Am văzut a doua zi în presă şi părerile a doi critici de 
artă autentici: te pufneşte râsul când unul din ei declară câ 
"aceste bunuri, cumpărate cu toptanul (n. n.: de unde 
atâţia bani?) vădesc câ este un om care se pricepe la artă, 
câ face un exerciţiu permanent de legitimare a prezentului 
prin forţă şi prestigiu .atunci când nu suntem siguri de 
identitatea noastră prezentă." (n. n.: ???!!!) Lăsând la o 
parte cuvintele pompoase din care oricum nu se reţine 
nimic, vom spune câ "gura păcătosului adevăr grăieşte". 

Celălalt critic de artă încearcă să facă un top al 
colecţionarilor renumiţi de-a lungul timpului, dar nu 
reuşeşte deoarece ... sunt prea mulţi! (!?) Orice om cu 
dare de mână este un colecţionar posibil - în concepţia sa! Cică "vâlva pe care 
au făcut-o cei care vor ca D.N.A. să se implice în acest caz a dăunat numelui 
colecţionarului Zambaccian al cărui nume îl poartă strada. 

Cât priveşte topul colecţionarilor români din toate timpurile - pe care 
respectivii nu îi pot realiza - îi voi ajuta eu sâ-l întocmească; în ordinea 
importanţei: Familia Regală cu CASTELUL PELEŞ, pe locul doi colecţionarul 
Bogdan Piteşti, care la moartea sa subită din 1922 a lăsat sute de tabloun de 
Luchian, Grigorescu, Iser, Andreescu; apoi familia sculptorului Stork; 
Zambaccian; fireşte, Simu; Kalinderu, şi, să fie cu iertare, cam printre cei 
celebri. în clasamentul primilor 10-20, cu siguranţă, după efectuarea 
inventarului, ar apărea şi Nâstase! 

Dârzenia ministrului Monica Macovei de a permite accesul procuraturii în 
apartamentul incriminat se pare a nu convinge pe nimeni. 

Predecesoarea sa in funcţie, Rodica Stânoiu, o combate cu fel de fel de 
argumente: firesc pentru o persoană care, în funcţie fiind, tuna şi fulgera 
împotriva corupţiei (nu a dat însă nici un exemplu concret de combatere a ei) 
deplânge starea de mizerie în care se zbat milioane de pensionari, dar poartă o 
geantă "Gucci", o "bagatelă" de 40 de milioane lei, care probabil se asortează cu 
o haină de blană scumpâ f şi coafura pe măsură! 

Şi liderul deputaţilor P.R.M., partid în realitate tot de stânga. Lucian Bolcaş. 
cu vocea domniei sale de cavou, a cerut de la înalta thbună ca muzeul Nâstase 
şi ferma de la Comu să nu fie călcate de procurori! La votarea ridicării 
imunităţii parlamentare a cerut vot secret pentru a nu deveni nominală 
complicitatea "aleşilor" la obstrucţionarea justiţiei, un gest de laşitate al 
"aleşilor”. 

Ideile de stânga se propagă în rândul alegătorilor cu bătutul pumnului în 
piept şi promisiuni cu carul pentru ridicarea nivelului de trai: totul însă 
până la intrarea în Parlament, apoi se uită repede declaraţiile antenoare 
începe lupta acerbă pentru posturi, calomnia atinge cote înalte; nimeni totuşi nu 
greşeşte, toţi au dreptate, mâinile se strâng cu putere când este vorba de a vota 
noi privilegii pentru parlamentari, indiferent de culoarea politică: Ce mi-e Tanda, 
ce mi-e Manda? Ce e Vădim Tudor şi Ion lliescu, care este diferenţa dintre 
ei şi Tăriceanu şi eternul "Mesia" salvator al neamului, Stolojan? 

Revenind la votul secret din Parlament, întrebarea este Cum a triumfat 
opoziţia care are mai puţini oameni în Parlament? Mănâstire-ntr-un picior. . . Ghici 
ciupercă ce-i? Corupţii şi evazioniştii sunt în toate partidele, nu mai puţin la P.D. 
şi P.N.L.: cazul Dinu Patriciu este elocvent. 

Puşcăriile sunt pline de ţigani care fură fier vechi cu o mârţoagâ deşelatâ, de 
cei ce fură dintr-un super-market un borcan cu mazăre sau, mai nou, căruciorul 
din sârmă cu care cară marfa din magazin. 

Realitatea este câ ne comportăm ca şi când am avea două feţe: 
pensionarii care se vaită câ nu pot achita facturile din cauza pensiilor mici, 
fac coadă să-l omagieze de ziua lui pe lliescu. 

Linguşirile şi compătimirea nu-l ocolesc nici pe Nâstase, care primeşte la TV 
mesaje de îmbărbătare ale celor care cred sincer câ un conducător e mai 
presus de lege. Se bârfeşte pe la colţuri, dar se dă din coadă vârtos în faţa celui 
pe care de puţin timp l-au pus la stâlpul infamiei. 

Declarăm câ dorim respectarea legilor ţârii, dar continuăm să votăm partide şi 
persoane incompetente şi corupte, refuzând să admitem că toţi care s-au 
perindat la cârma ţârii - cel puţin în ultimii 16 ani - sunt "o apă şi-un pământ", 
total dezinteresaţi de problemele reale ale ţârii, dispuşi să vândă şi puţinul rămas 
nevândut, dispuşi să-şi vândă sufletul cui dă mai mult. 

Napoleon spunea că "fiecare popor are conducătorul pe care îl merită", iar 
fostul rege Carol al-ll-lea (Cel Sângeros) spunea: u mâ acuză de fel şi fel de 
lucrun un număr mare de români, dar dacă îmi dau pantalonii jos fac coadă să 
îmi pupe funduT 

A venit timpul "să se împartă apele", cei mulţi, cinstiţi şi demni, să iasă din 
muţenie şi nepăsare! 

Din fericire, poporul român are vorbe înţelepte pentru orice: Butoiul gol 
suna mai tare ca butoiul plin ." Sincer cred câ se referă la mintea, caracterul, 
calităţile omului; repet: a venit timpul să renunţăm şi în faptă la DOMNIA 
BUTOAIELOR GOALE. 

Deschideţi televizorul sau radioul pe posturile naţionale la orele de intrare în 
emisie şi ascultaţi îndemnul Imnului Naţional. îl auziţi dar nu îl ASCULTAŢI! 




CUVÂNTUL 1E<GΩNAIJÎ Martie 2006 Pa9 5 



























*1 


ROMÂNI VALOROŞI "UITAŢI” SAU NECUNOSCUŢI 

rovici. dar chiar şi unii români afirma despre locuitor,, aceste, 
vremea dacilor, care n-ar fi Ştiut nici 


stupoare cum nu numai personaje de teapa d-lui ^^^“^'^car să scrie (cum susţine în unele articole 


'barbari” încă de pe 


Academia 

voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului 


Putem observa cu 

tari că ar fi doar nişte _ j .. _ .... 

Ca *S^?de %mZTn7slTdoar C sZne d^incultură crasă ci, de cele mai multe on, de rea 

unor ziarişti care nu'urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau din Est români ca naţiune importanta pentru dezvoltarea 

Şi pentru câ autorii celui mai popular dicţionar occidental Laraua »■ ppafa acestui neam, fi o serie de inventatori de marcă 

civiteatiei umane, vom prezenta, pe lângă personalităţi mondiale de pnma rtănme care p inMSci este mult ma, preocupau de cazuri 

originari din România, care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare ca masa mea 
stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională . 


"Delta" au fost 


1) Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile 

inventate la Sibiu încă din 1555! 

Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate* 
o firească uimire că "istoria oficială" a "reuşit" 


reuşeşte primul 


Onest, 

amănuntele necesare şi cu 

Sâ Racheta^paţială cu trei etaje de carburant solid ("model Cape Kennedy") a 
fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555. în prezenţa a mii de 
spectator,. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu 

(1550-1570). j . 

Această informaţie şi următoarele provin dmtr-un vechi manuscris 

descoperit de prof Doru Todericiu, în 1961 1 la biblioteca din Sibiu. 

Lista invenţiilor menţionate In manuscris conţine: rachetă cu două etaje de 
ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă 
zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu 
mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma 
literei delta (1555)... 

"Căsuţa zburătoare", propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva 
decăt anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 
50!... 

în lucrare erau menţionate şi pulberile lui loan Românul din Alba lulia. 

2) Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la 
Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, însuşită apoi de Mărie Curie (aceasta din 
urmă de origine iudaică) şi întrebuinţată pentru distrugere. 

Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al 
ll-lea: "Numirea mea s-ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a 
domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii 
radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărei fruct s-a bucurat d-na 
Joliot Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru* Premiul Nobel. (...) Dl. 
decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu-i 
nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au 
nevoie." 

Veşnicele * plecăciuni" faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi 
merituoşi! Nedreptăţita savantă înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de 
Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti... 

3) In 1827 Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu), este 
inventatorul stiloului (tocul rezervor). 

4) In 1858 la Bucureşti are loc primul iluminat cu petrol al unui oraş din 
lume şi prima rafinare a petrolului. 

5) In 1880 Dumitru Văsescu construieşte automobilul cu motor cu aburi. 

6) In 1881 Alexandru Ciurcu obţine un brevet din Franţa prin care prevede 
posibilitatea zborului cu reacţie. 

7) In 1885 Victor Babeş realizează primul tratat de bacteriologie din 
lume 

8) In 1886 Alexandru Ciurcu construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie 

9) In 1887 C. I. Istrate produce friedelina şi franceinele. 

10) In 1895 D. Hurmuzescu descoperă electroscopul. 

11) In 1899 C. I. Istrate produce o nouă clasă de coloranţi. 

12) In 1900 Nicolae Teclu construieşte bacul cu reglarea curentului electric 
şi gaz. 

13) In 1904 Emil Racoviţă pune bazele biospeologiei. 

14) In 1905 Augustin Maior ne descoperă telefonia multiplă. 

16) In 1906 Traian Vuia realizează avionul cu tren de aterizare pe roţi cu 
pneuri; cu "Vuia I " acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un 
mijloc apărător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din 
istorie). 

17) In 1906 A. A. Beldiman inventează aparatul 
hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci. 

18) In 1908 Lazâr Edeleanu produce prima rafinare 
în lume a produselor petroliere cu bioxid de sulf. 

19) In 1908 acad. Nicolae Vasilescu-Karpen 
inventează "pila Karpen", care funcţionează încă, 

neîntrerupt, de aproape 
100 de ani! 

20) In 1910 Aurel Vlaicu 
lansează primul avion din 
lume fuselat aerodinamic. 

21) In 1910 Tache 
Brumârescu realizează 
maşina de tăiat sulf. 




24) In 1910 Henri Coandâ _ 
zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie). 

25) In 1910 loan Cantacuzmo produce 
aglutinarea unor microbi ("fenomenul 
Cantacuzino"). 

26) In 1913-1916 loan Cantacuzino produce 
vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino). 

27) In 1916 D. Danielopolu ne descoperă 
acţiunea hipertensivă a digitalei. 

28) In 1918 Gogu Constantinescu întemeiază 
o nouă ştiinţă: sonicitatea 



29) In 1920 Emil Racoviţă pune bazele Institutului de Speologie Cluj (pnmul 
din lume). 

30) In 1920 ing. Gheorghe Botezatu a calculat traiectoriile posibile 
Pământ - Lună, folosite la pregătirea programelor "Apollo" (al căror părinte 
a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care 
a lucrat la proiectul rachetei "Apollo" care a dus primul om pe Lună (ca un 
fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii 
Divini...) 

31) In 1921 Aurel Perşu realizează automobilul 
fără diferenţial, cu motor în spate (de forma "picăturii 
de apă"). 

32) In 1921 Nicolae Paulescu descoperă 

insulina, dar pentru că era un anti-mason virulent, 

Premiul Nobel hau primit canadienii F. Banting şi 
J.RJ. McLeod pentru această descoperire... 

33) In 1921 Ştefan Procopiu realizează 

depolarizarea luminii (fenomenul Procopiu) 

34) In 1922 C. Levaditi şi Sazevac descoperă 
bismutul ca fiind agent terapeutic împotriva sifilisului. 

35) In 1925 Traian Vuia fabrică generatorul de abur cu 
ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee. 

36) In 1930 Elie Carafoli construieşte avionul cu aripă joasă. 

37) In 1933 Henri Coandă descoperă aerodina lenticulară (farfuria 
zburătoare) 

38) 1938 Henri Coandâ realizează efectul Coandă 

39) 1938 Henri Coandă produce discul volant. 

40) 1952 Ana Aslan descoperă Gerovital H3 

41) Vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu 

ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi 
americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este 
Justin Capră care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de 



aparat. 


Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 
30- 40 minute) pentru salvarea rapidă'de pe platformele marine şi pentru 
supravegherea zonelor forestiere. 

Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu 
tratat cu indiferenţa (chiar ostilitate) de autorităţile statului condiţii în care 

7m^ZZe^t inVenţii ' e Sa ' e (dG mili - de de dola "> f0St PUfŞ ‘ 

un apara^îndîvîduafde^zbor' 3 inVe " tat primul mCsaC zbură, ° r 

După 7 


22) In 1910 Ştefan Procopiu descoperă efectul 
circular al discontinuităţilor de magnetism. 

23) In 1910 Gh. Marinescu descoperă 
tratamentul paraliziei generale. 


. . , 1 care semidocţii savanţi" l-au tratat cu discret pentru că 

nu in9 ™ r ' in <*• 

f.ârtc.ta d° sert. 9S ‘ U pre "“' in ™'" «*" Ro mânie ,1 ,u /.»«' • in 

c^V-ISlSTd?teSănitf <ar “ ma a rachetonaulului, <■ 

ârevST ,962 de wen*. 

-Solela", care P ănTomâ S ' e o 5 5 în mo kj, mai mic aulolu,ls,n di " 
funcţionează cu acumulatori (37 ka  ? L a unei motore,e unice ,n ,u . 

42) Un crater de ne iun* ' 3 /h ’ 80 km autonomie cu o încărcare). 

deoarece săvanlul "“"><* 'ui... Spiro Harel. Acea.» 

deplasează Pământul în jurai n ® tra ' că axa mare a elipsei pe cant 
premisele de bază ale astrofizicii mod* GSte ^ ° mârime variabl ^' creaP 
Semnalăm şi existenta >, n _ 

universală" apărute dintre mi n Lţ*5,? 0na,i,ă 1 i ' adevăratele "vârfuri de ta* 
exemplu de prim rang: prof Hori 6 d ' n ^ om ânia, în toate domeniile ( u 
"părintele navigaţiei spaţiale" «i"? an ° berth - u " sas din Sibiu, considera 
şeful programului rachetelor ameri aSemenea ' P r °f- lui Werner von Brâu • 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2006 


S 





























I o altă idee propagată puternic în societatea românească de astăzi este că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin 
m doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi ... o "ţară bolnavă", fără civilizaţie, fără personalităţi marcante. 


Pentru a contracara astfel de teorii menite să-i ţină pe români "la locul lor" (depărtându-i, în acelaşi timp, de tradiţia si sufletul 
neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc atotputernicia lumii, vom oferi şi o serie de realizări ale geniului românesc ale 


ultimilor ani: 

1) Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, 
a realizat un CD-ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori 
mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD-uri ar putea fi stocată 
întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista...5.000 
de ani!!! în nov. 1999 invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la 
Salonul Mondial al Invenţiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreşte cu orice 
preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la 
nesfârşit formalităţile... 

2) Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un 
aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, 
reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind "ca în salină sau pe litoralul 
marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!... 

3) Petricâ lonescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli 
(afirmaţie făcută de George Astaloş, în ian. 2001) 

4) România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de 
mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107-75 cu 
SUÂ în finală). 

5) Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din 
lume. Conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doresc doar să îşi 
dovedească ... valoarea. "Distracţia" celor "5 magnifici de la Răsărit" a 
obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti... Printre site-urile n sparte n de 
ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente 
federale etc... 

6) La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s-a clasat 
pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) 
ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de 
invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! 

Delegaţia română s-a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din 
partea delegaţiilor altor ţâri, un premiu de creativitate (pentru lonuţ Moraru - 
invenţia "Biomer"; simplă coincidenţă de nume cu mine), Medalia expoziţiei şi 
Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor. 

7) Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului 
din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul 
Director al prestigioasei instituţii britanice. In plus, medicul român a primit şi 
medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind 
numită şi în conducerea acestei unităţi. 

Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, 
şefa Clinicii de Neurologie din Cluj-Napoca este primul medic din lume 
care a scris un tratat despre edemul cerebral. 

8) Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului 
cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid 
Brejnev, losip Broz Tito, J.F. Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi 
Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu 
soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy etc. 

9) La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 
2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de 
bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa. 

Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi 
din 83 de ţări... 

Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares 
impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi 
Balcaniadă... Fireşte, el a fost " racolat " imediat de americani, optând pentru 
Universitatea din Princetown (SUA)... 

10) Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost 
nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii 
din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în 
colaborare cu NASA. 

11) România este pe primele locuri în lume la... exportul de inteligenţă: de 
exemplu, la "Microsoft", a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi 
dintre specialiştii de prim rang sunt tot români... 

12) Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de 
gimnastică din SUA (Manhattan - New York). 

Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, 
printre clienţii săi numârându-se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice 
Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. 

Celebrele casete video-lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând 
din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care 
doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a 
profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi... 

13) Nicolae Bâlaşa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte 
mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, 
radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 
Nicolae Bâlaşa este actualmente şomer... 

14) Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu 
găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a-şi realiza invenţia epocală: motorul care 
nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind 
în fapt "instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să 
transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic". ”S-ar închide toate 
centralele nucleare m , spune el. 

Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci)a refuzat să-i 
breveteze invenţia pe baza schiţelor în lipsa unei machete funcţionale. Ministerul 
Cercetării şi Tehnologiei şi Petre Roman l-au tratat cu indiferenţă (1997), iar 
sponsoni nu s-au înghesuit (ca şi statul) sâ-i asigure cei 15.000 USD necesari 
pentru realizarea machetei... 



15) Sandu 

Popescu din 

Oradea este primul 
fizician din lume 
care a reuşit 
teleportarea unei 
particule. 

O aplicaţie a 
acestei invenţii: 
criptografia, 
transmiterea 
mesajelor secrete. 

Acest eveniment 
epocal a avut loc în 
1997, în 

laboratoarele din 
Bristol (Anglia) ale 
celebrei firme 

"Hewlett Packard". 

Pe vremea lui 
Ceauşescu, Sandu 
Popescu a reuşit 
" performanţa" de a fi 
şomer în România... 

16) loan 
Davidoni (52 de 
ani), un bănăţean 
sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul 
în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. 

Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în’ 
câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit 
să-şi ceară drepturile (o parte din cele^4,3 miliarde lei economii aduse 
fabricii la nivelul anului 1995, adică... de 4 ori greutatea sa în aur!). 

A fost apoi reangajat ca muncitor... "din milă"!! 

Ulterior, loan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un 
recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici anti-stress ce pot 
asigura o longevitate de peste 100 de ani... Prima invenţie valorează miliarde 
de dolari în Vest, a doua a înregistrat-o inutil la OSIM, pentru că atât 
chinezii cât şi americanii i-au furat şi folosit invenţia cu un profit imens (de 
exemplu, în SUA s-au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 
1 miliard de dolari)... în acest timp , statul român ignoră în continuare o 
invenţie, într-adevăr de miliarde, ca atâtea alte invenţii româneşti 
"pierdute" în străinătate ... 

17) în 1991 Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat 
pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. între timp însă, principii 
incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului mg. 
rus Garin, cu aplicaţii militare malefice... 

Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu 
combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors) 

termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă 
(invenţie vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze ), 
armă defensivă antitanc (anii "90). 

18) Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! "Cazul Ruşeţel", este elocvent 
pentru geniul românesc dar şi pentru "talentul" cu care ne risipim forţele şi putem 
să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost 
brevetat abia în ...ianuarie 2001. Până atunci. Securitatea l-a şicanat pentru 
refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în febr. 1990, precaut, el a refuzat 
angajarea pe post de consilier tehnic la "Mercedes" (2.500 DM lunar) pentru a nu 
pierde, eventual, proprietatea invenţiei... 

Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe "cazanul 
Traian Vuia", invenţie folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru 
încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi 
navale, în locul turbinelor din termocentrale şi chiar al centralelor termoelectrice. 

în lume mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu 
depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. 

"Motorul Ruşeţel" foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile 
unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. 
Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 litri / 100 km consum de 
apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului:, un 
motor cu apă montat pe o Dacie 1310. 

Directorul general al Uzinelor Dacia de la aceea vreme, ing. Constantin Stroe, 
care cunoaşte acest proiect chiar din 1980 a declarat, încântat. "Reuşita ar fi un 
miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om 
Premiul Super-Nobel". 

19) La Salonul de Inventică de la Geneva din 2005, România a luat mai 
mult de o treime din medalii. 

20) De asemenea, în momentul de faţă o tânără pictoriţă română este 
considerată de către toată omenirea ca fiind al doilea Picasso. 

21) Capul Christului din Rio de Janeiro a fost executat de către arhitectul 
român Leonida. 


22) Şi ce-i mai şocant, imnul statului Israel, pe care toţi evreii îl 
ascultă cu mâna la inimă, este cântat pe muzica unui compozitor... 
român! 


CUVÂNTUL LE<Ga©NAK Martie 2006 


Pag. 7 ^ 




















































Srfctua/itO'te 

"CENTURA” POLITICII - MARTIE 

L1 . . - nAaetr ă np-au fost înmânate personal; nu suntem răspunzători 

in r n Lmr“^irrir^re Tzr ^ «*— •+. 


Românii au talentul legendării, cum nici o naţiune actuala reuşeşte^ 

-Mâna lungă a lui Bâsescu", "pune Bâsescu mana pe e. . Băsescu ascute 
teoele" - expresii pe care le aud frecvent prin tramvaiele Bucureştiului 
^Chestia cu "Justiţiaru Băsescu" nu i-a ieşit fiindcă acolo este locul lui Corneliu 

Va 'TtrlbuîTsâ-l alegem pe Traian Bâsescu preşedinte ca să afle toţi ciobanii 
Vrâncioaiei că omul a încălcat grav legea pe când era m.n.stru al 
Transporturilor: a refuzat să pună în aplicare o hotarare definitiva şi irevocabila 
prin care era obligat sâ-l reangajeze pe un director din ministerul pe care-l 

C ° n |nstanta stabilise că omul fusese concediat pe nedrept. Puţini au ştiut atunci 
că acesta a fost principalul motiv pentru care Valerian Stan a fost aruncat la 
propriu în stradă de inteligentissimul Victor Ciorbea, la porunca liderului regional 

Emil Constantinescu. Să nu se rupă COCOPO şi COCOPA! 

Dacă impăratul-de-Mătase ar fi avut o echipă profesionista pentru pregătirea 
confruntării electorale, aceasta era ultima întrebare pentru Traian Bâsescu la 
Televiziunea Naţională: " Cum poate pretinde cineva sa conducă Romanţa, 
dacă desconsideră o hotărâre judecătorească, ramasa definitiva şi 
irevocabilă ”? Impăratul-de-Mătase a preferat să încaseze elegant, fireşte, toate 
loviturile în plex. fireşte. După care a venit să-i ridice mingea la fileu însuşi 
Savonarola cel încruntat, care l-a întrebat direct dacă este pederast, cum susţine 
Tribunul aici de faţă. Mingea lui Savonarola era ultimul prosop, dar împăratul se 

făcuse deja fular şi a pierdut. ... „ . , 

Traian Băsescu ne-a convins fiindcă ne-a vorbit convingător despre sistemul 
ticăloşit", despre "furtul alegerilor" şi a recunoscut că a încălcat legea, dar acum 
n-ar mai face-o. 

O gafă politică monumentală 

Adrian Nâstase a publicat un articol în "Jurnalul Naţional despre Haosul 
multilateral dezvoltat". Aşa se întâmplă când amintirile te chinuiesc de pe 
vremea "societăţii socialiste multilateral dezvoltate". Nu crede că "haosul" este 
creaţia marinelului, dar tocmai asta lasă să se înţeleagă. Concluzia este 
anxioasă: "Ce va fi mâine? Nu ştiu, voi citi ziarele şi voi afla. Unde va duce acest 
haos? Iarăşi nu ştiu, dar în nici un caz în Uniunea Europeană. Unii spun că mai 
spre Marea Neagră..." Ce poate să facă angoasa politică... 

Ajuns în corzile procurorilor, Adrian Năstase a declarat că, pe când era 
prim ministru, s-a opus arestării lui Traian Băsescu. 

Nu mă lăsa, Traiane! Un strigăt de disperare într-o direcţie imposibilă? Sau o 
recunoaştere involuntară a faptului că, pe când era în capul trebii, îşi băga 
nasul în treburile Doamnei legate la ochi? Oricum, o gafă politică 
monumentală. 

De altfel, împăratul-de^Mătase calcă din strachină în strachină. Ce-ar fi fost 
dacă ar fi spus simplu: Vreţi să mă anchetaţi? Poftiţi, intraţi, eu am renunţat deja 
la imunitate în acest scop. Dar dacă făcea aşa, nu ar mai fi fost Adrian Nâstase. 

Departe de mine gândul abject să intru în corul frustraţilor că, în sfârşit, pot să 
loveşc un om prăbuşit. în 
realitate, el este victima 
propriului orgoliu fără margini 
într-o luptă cu miză precară: un 
loc de frunte în politica 
momentului. 

"Un dram de putere şi 
un pic de bagabonţeală" 

Eu mă voi opune categoric 
dispariţiei Partidului lui Mucles! 

Fiindcă este o chintesenţă a 
politicului autentic, iar 
Caragiale moare de ciudă că 
nu a cunoscut şi el fenomenul 
de care ne mândrim. 

" Să nu mai acceptăm nici o 
secundă sâ ni se spună că PSD este un partid corupt ' (Mircea Geoanâ); 

Fiindcă, orice s-ar spune şi orice s-ar zice, "Omar Hayssam aparţine ţârii, 
este un bun al întregului popor Hayssam a fost dat afară, chiar dacă nu a fost 
membru de partid." (Adrian Nâstase); 

"Lumea o sâ fie impresionată de noile dimensiuni culturale ale lui Vanghelie " 
(Sorin Oprescu); 

Da. dar "în România, dacă n-ai un dram de putere şi un pic de bagabonţeală, 
nu rezolvi nimic. Am dat două milioane de euro la partid, acum vreau şi eu 
putere " (Olandezu Zburător Van Ghelle); 

"Eu sunt pe toate listele de corupţi şi de arestaţi, dar nu am nici o oreată ° 
(Viorel Hrebenciuc); y * 

Până la* urmă, iată care este axioma gloriei şi mizeriei în politicianism: "Am 
greşit crezând că oamenii îi vor uita pe corupţii din partidul nostru, 
concentrându-se asupra corupţilor actualei puteri" (Tataie dixit!) 

Scapat în fundul curţii 

"Umblă unii cu corupţia în gură", spunea Adrian Nâstase pe când era mahăr 
în Piaţa Victoriei. Vorbă de spirit. 

"Sâ vină să-mi numere ouăle!" Altă invitaţie de duh. 

Şi Monica a venit, dar nu mai avea ce nurpâra: erau demult omletă, 
scrob - de-a dreptul! Unii nu s-au sfiit s-o compare pe Dana cu Leana. 




venerabilul Tataie a dat drumul unei cugetări 
sânge!". Şi a susţinut-o pe pupila prezidenţială 



în realitate, norocul 
este al lui, nu al ei. Cum a 
zis chiar Dana: "Eu cred că 
l-a născut mama lui cu 
mult noroc. Ştiţi cum se 
zice, că ai călcat... Eu îi 
spun lui Adrian: cred că te - 
a scăpat maică-ta în fundul 
curţii şi, până te-a găsit, a 
trecut o săptămână. Are 
norocul lui..." 

Eu cred că, dacă-l 
"scapă" Traian, stă mai 
mult... 

Anţărţ, pe când 
procurorii se scărpinau 
cum sâ facă sâ amuşine 
mai adânc parfumul de 
escroacă al d-nei 
Hildegard Puwak, 

cumpărat pe bani europeni, 
adânci: "Presa are nevoie de 
până în pânzele OLAF-ului. 

Feciorii din Partidul lui Mucles s-au retras în munţi, au redescoperit virtuţile 
leniniste ale culorii roşii, dar s-au întors mai dezbinaţi ca oricând. Li s-ar potrivi 
mai bine chiar forma din graiul moldovenesc: "mai dejghinaţi". S-au unit în jurul 
împăratului-de-Mătase, s-au aliat cu toate partidele ca sâ-i rupă gâtul din faşă 
Departamentului Naţional Anticorupţie, încât am ajuns iar de râsul lumii. 

"Ce iluzii am putut să-mi fac", a glăsuit Tataie, acest ultim Rege Lear al 
nomenklaturii europene, privindu-şi ceata de manivele care se gândeau numai la 
ciordeală, pe când el voia să imaculeze idealurile social-democraţiei. Tataie nu-şi 
imagina că eşalonul trei este mai onctuos decât generaţia brucanilor. Dar sub 
privirile lui au crescut. 

Estimp, Prostănacul nu mai vrea revoluţia binelui, şi-ar dori legea lustraţiei. 
Vrea sâ-i aplice punctul 8 de la Timişoara lui Tataie! Dacă nu tace, fireşte... 

Sdelca revine în actualitate. Dacă n-ai mâtuşi care să te pricopsească acolo 
cu nişte milionaşe de dolari, îl faci dator pe un berbec. 

Dan losif aşteaptă sute de mii de dolari de la Marian lancu, boierul de la Rafo 
Oneşti. El a câştigat banii din ... drepturi de autor. L-am văzut cum citea "Tatăl 
Nostru" în faţa Parlamentului reunit, în memoria tinerilor care şi-au făcut iluzii în 
decembrie 1989. 

Portocaliu, cu seceră şi ciocan 

Mare dezamăgire pentru Traian Bâsescu după vizita de la Kiev. Viktor 
luşcenko, prietenul de aceeaşi culoare portocalie, se manifestă ca Leonid 
Kucima: Canalul strategic Bâstroe -Chilia se va face; Ucraina a început 
forajele pe platoul continental; românii din nordul Bucovinei şi al 
Maramureşului, din Herţa, din nordul şi sudul Basarabiei nu au dreptul la 
reprezentare în Rada Supremă de la Kiev. luşcenko i-a propus lui Traian 
Bâsescu ca Ucraina şi România să exploateze împreună hidrocarburile de pe 
platoul continental. Viitorul relaţiilor cu vecinul cel mai puternic sună "fain", lată 
consecinţele trădării în condiţii de pace: tratatul semnat de Emil 
Constantinescu şi Leonid Kucima chiar în vila de la Neptun a lui Nicolae 
Ceauşescu. 

"Unul dintre păcatele românilor este acela 
că nu sunt suficient de naţionaliştr - TOM 
GALLAGHER 

Tom Gallagher ne-a dat peste nas aşa de 
elegant. Cine vrea să priceapă. Dar... 

Sâ fim serioşi cu naţionalismul! Este o 
campanie permanentă contra lui în Europa iubită. 

Nu degeaba Jupiter o purta în spate ca pe o 
juncâ. 

Henry Kissinger, un fost şef strălucit al 
diplomaţiei americane, vorbea într-unul din 
studiile sale despre trezirea naţionalismului în 
diverse ţări importante, cu care Statele Unite au 
relaţii de colaborare. Kissinger nu se sfieşte sâ 
spună că naţionalismul este fiara care se trezeşte în ţările arabe, în Japonia, în 
China... Naţiunea însăşi trebuie sâ dispară. Sâ nu mai vedem nici particula 
"naţional" din denumirea partidelor politice! 

Prietenii din Uniunea Europeană ne-au luat-o înainte: ei condamnă 
naţionalismul şi în dicţionare, şi prin enciclopedii, peste tot. Cel mai mare 
conglomerat politic din Parlamentul European se cheamă Partidul Popular. Nici 
un parlamentar nu ştie cu ce se mănâncă "doctrina populară", dar toţi îi 
dau înainte cu o terminologie care tinde sâ construiască un nou limbaj de 
lemn. Cuvântul "naţiune" este proscris, mergem înapoi, la "popoare". 

Există indivizi care se sperie de cuvântul m natiune m , nu suportă codul 
genetic fiindcă nu suportă viaţa. 

Adrian Severin a cerut înlocuirea sintagmei "stat naţional" cu "stat 
civic", la fel ca GycTrgy Frunda, care, după boacăna de la Consiliul 



Pag. 8 


CUVÂNTUL LE<CB©NA1R Martie 2006 


































































iuropei. pretinde câ nu reprezintă România n m ..i « • 

eprezintâ Ungana. România doar îi plăteşte diumTe 



David Irving, un condamnat "exemplar" 

Un tribunal din Viena l-a condamnat 
. istoricul britanic David Irving la trei ani 
închisoare fiindcă a ne 9 at holocaustul cu 
*^, u l unui interviu acordat presei austriece în 
^jl989. Procurorul l-a acuzat câ este "un 
Locator în sene’ al istoriei. | 

justiţia din Austria îi condamnă pe cei care 
holocaustul cu puşcărie de la un an la 

zeceani. 

David Irving şi-a recunoscut vina şi a 
afirmat că, între timp, a cercetat noi 
documente şi câ şi-a schimbat opinia. "Naziştii 
ao ucis milioane de evrei", s-a pocăit David 
jţyjng în faţa instanţei, într-o germană 
impecabilă. Spera să fie condamnat cu 
suspendare, dar instanţa de la Viena a vrut să 
ofere un exemplu şi a apreciat câ istoncul nu 

schimbat convingerile, câ pur şi simplu a _ 

viut să înşele vigilenţa justiţiei, după cum spunea judecătorul Peter Liebetreu 
Irving are 67 de am. S-a arătat şocat de sentinţa dată de cei trei judecători 
asistaţi de 8 juraţi. 

Irving a fost arestat în nov. 2005, când a revenit la Viena Voia să le 
,orbească studenţilor austrieci din organizaţia Olympia, de extremă dreapta 
înaintea procesului, le-a aratat ziariştilor cartea "Războiul lui Hitler" şi alte lucrări 
scrise de el. pentru a demonstra câ şi-a schimbat opinia 
Irving nu credea că se va merge atât de departe în Uniunea Europeană 
■Desigur, este vorba de dreptul la libera exprimare. Este evident câ dvs nu 
puteţi avea încredere in ,stoncii germani, nu puteţi avea încredere în istoricii 
austrieci dacă ei scriu constant istoria cu legea deasupra capetelor, care le 
spune ce să scrie , nu s-a putut abţine David Irving în fata ziariştilor de la 
Viena. 


Uneori a greşit, mai ales atunci când a rămas la nivelul durerii ~~~ " “ 
scrâşnite, care duce frecvent la generalizare. Mareşalul Antonescu — 1 " - - 
a omorât foarte mulţi români. Oare a urât el naţiunea română? 

Am selectat câteva pasaje din opera lui Paul Goma pentru a vedea cât 
de uşor putem greşi dacă ne orientăm doar după unele impresii despre acest 
"Soljeniţin al literaturii române". 

"Gherla" - Editura Humanitas, Bucureşti, 1990: 

pg. 42: Bine-nţeles, Antonescu nu s-a aşteptat la recunoştinţă din 
partea evreilor pe care nu-i dăduse pe mâna nemţilor, aşa cum era obligat 

s-o facă. închisese ochii, ba chiar... îi deschisese in multe cazuri (ajutat, după 
cum se ştie de Miţa. nevastâ-sa!) în care trebuia scăpat un evreu sau o familie 
sau mai multe. E adevărat, evreii-români (cei care au trăit in România acelor 
ani), în discuţii mai... intime, recunosc că România, dacă n-a fost un rai, apoi 
n-a fost iadul care se întinsese în Europa şi in jurul României şi in teritoriile 
pierdute de România. înainte Dar aceiaşi evrei nu îndrăznesc să spună 
adevărul in faţa evreilor-unguri şi a celor ruşi. A căror situaţie şi psiholooie e 
destul de ciudată ..." 

pg. 84: “Basarabenii îl vedeau pe llie Cobelete. trimis de Tară să facă pe 
perceptorul; venea desculţ, cu o coşniţâ de papură, iar după trei, cinci ani llie 
Cobelete era mare proprietar, mare "domn"; de jandarmi, ce să mai vorbesc' 
Tristeţea era câ basarabenii regretau administraţia ţaristă şi, unii dintre ei aveau 
pe perete nu portretul lui Ferdinand, ci al Ţarului... E adevărat, s-au lecuit şi de 
ţar şi de administraţia rusească, în ' 40. Iar în ‘44. au ştiut de ce fug. Dar "fraţii" lor 
din Regat i-au primit ca pe nişte intruşi, ca pe nişte milogi; au mers până acolo 
încât au colaborat cu jandarmii la "vânătorile" de basarabeni - care au fost tnmişi 
în Kazahstan şi în Taişet şi pe Amur". 

pg. 137: "La Piteşti n-au fost numai studenţi; n-au fost numai legionari • la 
Piteşti au fost adunaţi, in vederea * reeducării", toti deţinuţii studenti şi elevi 
Nucleul Ţurcanu a fost mstructat la Lubianka şi "a lucrat" sub directa îndrumare a 
lui Nikolski. care. după cum se ştie. era evreu rus Totul ne-a venit de la ei 
pentru câ lumina de la răsărit ne vine - l-am citat pe Sadoveanu nenorocitul' 
(Legionarii 11 arseseră cărţile pe rug şi i le tâiaserâ cu toporul, dar prietenii de la 

Răsărit, mai subtili, l-au adus până la a-şi mânji singur şi cărţile şi talentul 

şi tof). 


Cazul Irving a declanşat un adevărat proces paralel în presa europeană. 

Anthony Grayling, profesor de filozofie la Universitatea din Londra, crede că 
nu trebuie scoasă în afara legii libera exprimare a opiniilor. El consideră că 
teoriile extremiştilor trebuie demontate cu argumente, iar autorii nu trebuie 
condamnaţi pentru delicte de opinie. 

Negarea holocaustului se condamnă cu închisoare în Austria, Belgia, Cehia. 
Franţa, Germania, Israel, Lituania, Polonia, Slovacia şi în Elveţia. 

Paul Goma 

Paul Goma, această memorie sensibilă a unor timpuri teribile, acest hirsut şi 
colţos, este urât de mulţi. Nu s-au sfiit sâ-l considere antisemit, ceea ce este o 
aberaţie. Tocmai el, care este căsătorit cu o evreică! 

Dar maeştrii în pus etichete generalizatoare seamănă foarte mult cu cei care 
manii 50', vedeau peste tot "duşmani ai poporului”. 

In realitate, Paul Goma nu a iertat pe nimeni, nici pe evrei, nici pe români 
i-ar fi sfădit şi cu Dumnezeu, dacă L-ar fi întâlnit. L-ar fi întrebat şi pe El de ce a 
os! atât de greu încercat, de ce trebuia să se reverse Asia peste noi din nou. 


pg. 194 " Cine-o fi spus câ ciobanul român cântă din fluier, in timpul lui 
liber? Şi câ angajează discuţii metafizice cu oaia năzdrăvană? Şi se gândeşte la 
moarte, semn? Eu n-am văzut asemenea ciobani români. Ciobanul român îşi 
petrece timpul liber cu băgarea deştului în cuml altui cioban român - după care 
se cracănă de râs". 

Ce să mai zic? Am păscut oile până la 25 de an. printre ciobani adevărat, am 
invaţat sa cant din fluier, da, chiar am vorbit cu oile, atunci când mă cuprindea 
uratul, dar chestia cu deştul n-am văzut-o niciodată... 

însă de aici şi până la a spune câ Paul Goma este antisemit sau 
antiroman - de ce nu? - este cale lungă, fraţilor. 


★★★ 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 

- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
aJr ’ se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
p • ei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

un pamd/egb UL *- A ' N ^REBAREA LUNII FEBRUARIE: ”în ce condiţii se poate înfiinţa 

Corii? 1 de Tudor Bârsan din Slatina. 32 de ani. care a câştigat cartea ”Sub steagul lui 
weanu - Nicu lancu. 

răspunsul este următorul. 

^? ar ^^^^ d ®°FteM ^ntrlfarâ) 0 ^ 3 ^ Z°itum' df stTsi " * ?"""** ** 3 recompensă. 

^9'onar, es? Ura Condiţie pen,ru înfiinţarea unui partid care sâ-i reprezinte pe împotriva demagogiei % TpmZsiunZrZsanZ^'° rat ° na fapte ' luptâ 
in primul 6 ?? 16 " 13 Unei MI$CARI Le 9 ionare puternice, şi iată DE CE: curajos, corect, harnic, respinge intrigile etc > ? ^ comprom,sun este 

^9'Onar" U and " co n ,orm tradiţiei şl istoriei legionare, existenţa unui "partid Această educafio . . 

ni Care nu are în spate 0 Mişcare Legionară este un nonsens, pentru câ, 



"Deşte 6 nol?5 UCa,i V e ^ CUib " ' ar Cali,a,ea de Iconar nu se dobândeşte 
pnntun stal ade * U " e - Ca ,a cele,a '» e organizaţii pSTd 

necesare de carac“ r , msuşi ce,lal !' d 'n jur vor vedea dacă are virtuţile 
•6<j er . rtlT ‘" u * un partid intitulat "legionar" oameni "de pe stradă" (fie aceştia cu curajul asumării răsDunden?n?,??? Ie 9 l0nar (cinste, onoare. înţelepciune. 
eic ) nu f. [ eapta ) sau dezamăgiţi din diverse partide (foşti ţărănişti, foşti liberali fruntea camarazilor tocmai la Hi - 3P S " ^ 3Că este ?ef trebuie să fie în 
. CU u " par1,d al le 9' onanlor . j . nu caută sciTze.c?sohjţTetc 3 ) 9r6U § ° vreme de pnme Jdie: nu se lamentează şi 

de ^enastprA* :> n ^, | ,C, * np * us duce t ara lipsă, şi nici de programe, ci de o Mişcare 

m0 ' a ' â .? 1 ***** creştin, „amnn, de 

autoeduce si aon, «1^ capaMl sâ ' nv,n d a 'ntai răul din ei inşişi. sâ se 
auioeauce şi apoi sâ educe prin exemplu personal. 


n r Câre nu ar e în spate o Mişcare Legionară _ _ _ 

Politici a eXi ^f 0 ^'$ care (adică LEGIONARI), "partidul legionar" ar fi expresia 
A CUI . 1 Ar fi ca un acoperiş de casă construit în aer, fârâ fundaţie... 

^ diTd ' n * r ~ un P art ‘d intitulat "legionar" oameni "de pe stradă" (fie aceştia cu 
nu e J. eapta * sau dezamăgiţi din diverse partide (foşti ţărănişti, foşti liberali 
^ e 9ion V3,e - a2â < * e,oc 00 un P arli d al legionarilor. 

ftaţion ? r nu | nseam nâ numai a avea principii de dreapta, şi nici măcar a 
^9‘onara 8 ISt ** cre Şhn, ci ceva mai mult: înseamnă a avea educaţie 

pentru legionar politica înseamnă religie; decât sâ 
c printr-o mişelie, legionarul preferă sâ cadă luptând numai pe drumul 


-1 peri oui leal. 

/_,„ Bb AREA LUNII MARTIE: Având în vedere câ după Congresul Studenţesc de la Tâmn m, ^ 

PRpm? 1940 ^ întruniri le studenţimii creştine române, se poate deduce câ aceasta era un pericol nentm 1 1 t aut ° r,t ‘ ă t , ' e au interzis 
"ideologie fi formaţiuni de dreapla in România"- Institutul Pentru Stud^Totalitansmilu? 5 P 

^ CUVÂNTUL LECaONAJS Martie 2006 


jjrâs 



Pag. 9 


























CORNELIU ZELEA 


JegMwasă ce/edră 

CODREANU - "CIRCULĂRI Şl MANIFESTE” (VI) 


(continuare 


din numărul trecut) 


DESPRE INFORMARE 

"Cei ce vin sâ-mi aducă informaţii 
sau sâ-mi comunice ceva sunt rugaţi: 

a. Să se informeze precis despre 
faptul văzut sau auzit şi despre 
problema de ansamblu. Dacă e un fapt 
izolat sau dacă e o măsură generală. 

Dacă se datorează unui nebun sau dacă e 
o măsură gândită şi ordonată. 

b. Tonul celui ce raportează să 
contribuie la linia unei cât mai perfecte 
informaţii dând totdeauna nuanţa 
adevărului. 

c. Legionarul trebuie să ştie că este o 
mare greşeală ca cineva să mă 
informeze incorect, incomplet, neprecis 
sau cu nuanţe care ar mutila informaţia 

dându-i un alt aspect. 

Eu sunt chemat să iau măsuri şi 
măsura mea trebuie să fie dreaptă ca la 
farmacie. Dacă sunt greşit, incorect sau 
incomplet informat, voi lua măsuri greşite, 
incorecte sau incomplete.” 

(Circulara din 12 oct. 1937) 

EXEMPLU DE CORECTITUDINE LEGIONARĂ 

"La inspecţia făcută de dl. Popescu-Buzău în jurul orei 5 dimineaţă pe 
şantierul Sediului, înainte de începerea programului zilnic, un legionar 
muncea singur pe întuneric cărând cărămidă pe braţe în interiorul clădirii. 
Ceilalţi camarazi nu sosiseră încă pe şantier. 

întrebat cine este, a răspuns: "Sunt legionarul Mânzală Dumitru, şeful 
cuibului Constantin Brâncoveanu din corn. Scăeni-Prahova. Am venit să 
lucrez două zile cât am concediu. Sunt aci de la orele 4 pentru ca să-mi 
fac datoria de legionar în toată conştiinţa". 

El nu ştia că străinul care-l pândeşte de jumătate de oră cum lucrează 
şi care-l întreabă este inspector legionar. 

îl citez pe acest legionar ca exemplu şi spun legionarilor şi 
nelegionarilor, "lată pentru ce vom învinge! Când fiecare Român va 
ajunge sâ-şi facă datoria fără ca să-l vadă nimeni, numai atunci vom 
fi mântuiţi." 

(Circulara din 21 oct. 1937) 

GRIJA PENTRU CAMARAZI 

"Am deschis acest restaurant la Predeal pentru ca tinerii din Mişcarea 
Legionară să aibă în a lor stăpânire un picior de pod la cel mai bun aer al 
României. 

Vor şti deci că ceea ce mai înainte pentru ei era o imposibilitate, de azi 
nu mai este. Vor putea urca aici şi sta cu un preţ redus sau în 
schimbul serviciilor pe care le vor face. 

îşi vor reface sănătatea sau îşi vor dubla puterile, pentru ca să le 
pună pe toate in serviciul patriei şi al biruinţei legionare. (...) 

Camarazi şi prieteni. 

în acest restaurant veţi mânca toată lumea la fel, aceleaşi feluri de 
mâncare, dar veţi plăti după puteri. Intre un minimum şi un maximum fixat 
de noi cel sărac va plăti mai puţin, cei mai bogaţi vor plăti mai mult, după 
cum sunt retribuiţi, după greutăţile familiale, etc. 

Dacă unul va zice: Eu n-am nici un ban - nu va plăti nimic. - Pentru că 
nu e drept ca cineva să moară de foame, dar ne vom interesa de ce 
n-are, pentru ca să-l punem la treabă şi să-l facem să aibă. 

Cine va judeca cât trebuie să plătească un client? El singur, clientul. 
Atât am judecat că pot, atât cred eu că e drept să plătesc. Judecata lui 
este fără apel. 

Iubiţi camarazi, 

Un principiu al Justiţiei spune: "Nimeni nu poate fi judecător în propria 
sa cauză" 

Răspund: Principiul înjoseşte omenirea pentru că consideră pe om laş 
sau hrăpăreţ. Aşa e. 

Dar eu nu vorbesc de cum este omul, ci de cum poate şi trebuie 
să fie. Intr-o omenire înălţată, omul nu numai că poate, dar trebuie să fie 
propriul său judecător. Omul trebuie să se judece singur, să aibă 
curajul şi loialitatea de a da fiecărui ceea ce este al său, adică de a fi 
drept. Omul judecător în propria sa cauză, drept şi sever cu sine însuşi. 

La temelia unei ţâri trebuie să fie omul drept şi e bine să începem să 
facem şcoală în această direcţie. (...)" 

(Circulara 24 oct. 1937) 

1 


LEGIONARII ÎN CAMPANIE 
ELECTORALĂ 

n (...) Manifestul nostru este toată 
suferinţa pe care am suportat-o timp de 
aproape 15 ani în văzul ţării întregi, fără a 
fi dat exemplul celei mai mici abateri de 
la linia credinţei noastre, suportând: toate 
închisorile, toate loviturile, toate 
umilinţele la care am fost expuşi de către 
acei ce rând pe rând s-au aşezat de-a 
curmezişul acestui neam. 

Ei au vrut să ne nimicească 
întrebuinţând uneltirea, trădarea, banii 
şi violenţa. 

Şi ne-au împins în dilema: ori de a 
capitula ori de a ne deschide drumul 
înainte prin violenţă. 

De aceea, astăzi când o nouă luptă se 
deschide, în care lumea va veni cu 
manifeste şi programe, noi venim cu 
rănile noastre din suflet şi de pe trupuri 
sărace, venim cu mormintele noastre. 

In noua luptă peste vechile răni, ne- 
aşteaptă alte răni, şi iată că în curând ne 
vom despărţi şi nu se ştie dacă ne vom 
reîntoarce toţii înapoi, dacă unii dintre noi nu se vor aşeza în continuarea 
acestor morminte. 

Acestea ne sunt perspectivele şi în faţa lor cuvântul meu de ordine 
este: nici un compromis şi nici un pas înapoi. 

Şefi de Judeţe, Camarazi, 

Pentru această campanie electorală am luat următoarele măsuri: 

I. Dumneavoastră, şefii de judeţe, veţi candida ultimii pe liste. 

Pentru că voiesc să distrug mentalitatea că un judeţ este 

proprietatea politică a unui şef judeţean în care acesta îşi investeşte 
capital, pentru a şi-l recupera mai târziu din diurne, intervenţii şi 
afaceri. 

II. Eu nu voi candida nicăieri în fruntea listelor, ci al doilea de pe 
listă. 

III. Am fixat candidaturile în toate judeţele, fără consilii, fără ciocniri de 
patimi şi interese. 

în fixarea acestor candidaturi n-am înţeles să fac nici o favoare şi sâ 
servesc nici un fel de interes, afară de acela de a alege dintre noi pe cei 
mai apţi pentru îndeplinirea funcţiunii de parlamentar. 

IV. Parlamentul nu este o răsplată care să se acorde celor mai 
vechi, celor ce au luptat mai mult, sau celor ce au jertfit mai mult. 

O singură răsplată avem, mai mare ca orice: BIRUINŢA LEGIONARĂ 
şi o singură bucurie în viaţă: să vedem cum înfloreşte România din 
munca noastră pe care o prestăm cu drag, cu devotament, fiecare la 
locul nostru, adică la locul în care putem să dăm maximum. 

Parlamentul nu este o răsplată, ci un câmp de luptă, în care eu am 
obligaţia de a trimite pe cei mai apţi, pentru a duce lupta în cele mai bune 
condiţiuni şi pentru a obţine victoria. 

V. Pentru a fi biruitori, trebuie sâ începem prin a ne birui pe noi. 
A ne birui, înfrângând în noi orice dorinţe, orice veleităţi deşarte, orice 
pofte de mărire, orice interese personale. 

Gândiţi-vâ în ce zări de lumină ridicăm această Mişcare Legionară 
atunci când nici o poftă nu frământă sufletele noastre; în timp ce alături, 
in zeci de consilii şi comitete, mânaţi de patimi, de pofte şi stăpâniţi de 
interese, se vor sfâşia prietenii intre ei pentru fiecare loc de pe listă. 

Spre onoarea Mişcării noastre, la noi nu există un singur om cu astfel 
de boală. Iar dacă ar fi ca sâ apară, îl voi privi cu cel mai mare dezgust. 

VI. Candidaţii vor fi aruncaţi în judeţe necunoscute. Masa Românilor 
nu are nevoie să-i cunoască personal, deoarece nici un deputat 
legionar nu va avea voie să se ocupe cu satisfacerea intereselor sau 
afacerilor diverselor rude, cumetri, partizani. 

Celor ce urmăresc satisfacerea unor atari interese, le veţi comunica 
hotărât că nu au a vota cu Mişcarea Legionară. 

în modul acesta vor candida într-o admirabilă înfrăţire, luptători din 
Ardeal în capitala Moldovei la laşi sau la Suceava, la Craiova sau la 
Cetatea-Albâ Din Moldova în Ardeal la Mureş, la Turda, la Arad sau la 
Caraş. (...)" 

(Circulara din 10 nov. 1937) 

(continuare in numărul viitor) 




Pag. 10 


CUVÂNTUL LECUONAtR Martie 2006 






























Sticwâe 

PĂRINTELE VASILE BOLDEANU 


introducere 

Este demult cunoscul(efortul permanent şi îndârjirea regimului comunist de a 
^rândi ateismul, chiar din pomii an. de la instaurarea sa la conducerea ţârii Mii 

Î>o" ?*^^J2^T*** d3r ?i 9 re ^a.o.ici au înfrunta, 
puşcânie şi Ş'-a u 9 a sit sfârşitul la saparea canalului Dunăre - Marea Neagră 
^desfiintate zeo de manastim iar începând din ani, '80 un număr importani 

# bisenc. edific,, de are se leagă trecutul istoric al patriei au fost dărâmate 

(Njn3 oară Mănăstirea Văcăreşti, bijuterie seculară), sau au fost "acoperite" prin 
încadrarea lor cu blocun înalte ş, cenuşii, ctitorii de prost gust ale arhitecturii 
"epocii de aur". m 

Lucrurile nu s-au opnt aici, au fost denigrate şi stigmatizate personalităţi din 
ii 3 SDora de pnm rang, reprezentante ale spiritualităţii româneşti, iubite de zecile 

# m„ de români siliţi să-şi ducă traiul amar departe de pământul natal fericiţi 
insă că scăpaseră de anchetele crunte ale organelor de represiune dejiste şi 

Qg3UŞiSt£. 

A fost cazul comandantului legionar teolog VIOREL TRIFA, care era în 
^nuane 1941 preşedintele Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini Români, 
care apoi, în exil, a ajuns în fruntea Bisericii Ortodoxe Române din New- 
York, biserica pe care, în urma presiunilor guvernanţilor de la Bucureşti asupra 
congresmenilor americani, a trebuit sâ o părăsească, ca şi ţara care îl adoptase, 
ş, sâ moară în Portugalia (despre acest subiect am scris în nr. din ian. 2004 al 
revistei). 

Acelaşi destin l-a avut şi mitropolitul PUIU VISARION, cel care în timpul 
războiului a purtat făclia credinţei româneşti în Basarabia şi Transilvania, unde 
zeci de biserici închise au fost redate enoriaşilor pentru rugăciunile de zi cu zi. 

PREOTUL Şl COMANDANTUL LEGIONAR VASILE BOLDEANU 

Nu a scăpat de persecuţie şi calomnii nici părintele Vasile Boldeanu, 
comandant legionar, care a devenit şeful Bisericii Ortodoxe din Paris, biserică 
aflată în centrul metropolei, în strada Jean Beauvais. 

Nu am avut niciodată ocazia să scriem despre remarcabila sa personalitate în 
lumea exilului românesc; o vom face în rândurile de faţă, foarte succint însă. 

S-a născut în Focşani în anul 1902, ca fiu de preot, şi şi-a închinat viaţa 
Bisericii Creştine şi Mişcării. 

A fost închis în prigoana din 1933-1934, apoi în marea prigoană antilegionară 
dm 1938 (când a fost internat în lagărul de la Vaslui), şi în ian. 1941, după 
înlăturarea legionarilor de guvernare, când a reuşit însă să evadeze şi să fugă 
în Iugoslavia, şi de aici în Germania, unde, în dec. 1942, a fost arestat de 
Gestapo şi închis, împreună cu ceilalţi legionari, în lagărul de concentrare 
de la Buchenwald. (în 7.sept. 1940 încercase, fără succes însă, să oprească la 
frontieră, în gara Jimbolia, trenul în care fugea din ţară Carol al ll-lea, iar în cele 
4 luni de colaborare a Mişcării Legionare la guvernare, lucrase la Serviciul de 
Secretariat.) 


A fost eliberat din lagăr în aug. 

1944, dus cu trenul al Viena, unde a 
fost de ajutor prizonierilor de război 
români. 

La terminarea războiului s-a 
stabilit în Franţa, unde a fost ales 
paroh al Bisericii Ortodoxe Române 
din Paris. 

Ziua slujea ca preot al românilor 
pribegi, iar noaptea, ca să-şi poată 
câştiga existenţa, lucra ca muncitor 
într-o hală de fructe. 

Era un om dârz, activ, neînfricat, 
dotat cu o minte ascuţită, stimat dar şi 
temut, şi criticat de mulţi. 

A luat atitudine împotriva 
slăbiciunilor şi greşelilor unilor 
legionari, şi nu şi le-a omis nici pe ale 
sale. 

A murit la 16 sept. 1991, în ultimii 
10-12 ani de viaţă având de îndurat 
multe şi grele necazuri pentru faptul că 
Biserica din Jean Beauvais a rămas 
biserica românilor creştini ortodocşi 
liberi din Paris şi nu a fost cedată 
regimului comunist din ţară, în ciuda 
presiunilor făcute permanent de către 
autorităţile române; a avut alături de el 
personalităţi proeminente politice şi 
culturale române şi franceze. Justiţia Franţei nu a putut să fie influenţată de 
presiunile din România, fiind nule toate calomniile debitate de Securitate, 
ca atare preotul Boldeanu a fost achitat, iar biserica nu a putut fi acaparată 
de securiştii români. 

Având darul scrisului, şi-a scris o parte din amintiri; întrucât ne aflăm în 
posesia unui fragment din acestea, ne face plăcere să-l reproducem în 
rândurile de mai jos, întrucât relatează o întâlnire şi un dialog - cu mare tâlc - 
purtat cu Căpitanul (dialog publicat în PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC - seria 
nouă, editată de llie Gârneaţă şi D. Găzdaru în străinătate). 



<g. 


UN DIALOG CU TÂLC ÎNTRE CĂPITAN Şl PĂRINTELE V. BOLDEANU 


Ieşit format sufleteşte încă din sânul familiei pe apropierea de ooo*-' Biserică 
şi credinţă în Dumnezeu, apoi în şcoală pregătit pentru misiunea de preot, totuşi 
am avut oarecare greutate când a trebuit să înţeleg Mişcarea Legionară, ca pe o 
organizaţie născută sub ochiul şi grija cerului. 

La început, şi acest început trebuie sâ recunosc că a durat mult, Fiind deja 
vechi legionar, am înţeles Legiunea ca pe o organizaţie politică, care îşi 
propune cu mai multă hotărâre, cu altă metodă şi sistem de lucru, să fie 
mai bună, mai cinstită şi mai eficace decât celelalte organizaţii politice 
oare, la rândul lor, pretindeau şi ele că luptă şi se sacrifică pentru ţară şi binele 
Poporului român. 

"In câmpul politic trebuie sâ se decidă soarta luptei noastre", spunea 
Căpitanul; şi m-a furat terenul . 

Mi-a părut râu de această târzie înţelegere; m-am mângâiat însă când 
am văzut că şi altă lume, cu mai multe posibilităţi de pricepere decât ale 
rne l e » a înţeles cu oarecare greutate această taină legionară. 

In acelaşi timp, m-am îngrijorat văzând că, chiar dacă ai înţeles taina 
legionară, eşti mereu ameninţat să te îndepărtezi de adevăr, sâ te rătăceşti , 
^ te pierzi sufleteşte, ca legionar. 

De la Icoană şi altar am pornit apoi am rătâcif, scrie Ion Moţa în primul 
numâr din Pământul Strămoşesc, "am rătăcit o bucată de vreme purtaţi de 
valunie omeneşti şi n-am ajuns la nici un mal, cu toată curăţenia impulsurilor 
lastre*... 

Greşeala mea cea mare era de a nu fi înţeles, de a nu fi dat atenţia şi 
-££Mjcuvenit Sfânt ului Arhanghel Mihail in Legiune . 

Ştiam tot ce poate şti un teolog creştin despre Sfântul Arhanghel Mihail. II 
jjmsteam cu dragoste şi temere în Biserică. In Legiune însă socoteam că i-am 


numele şi l-am dat organizaţiei noastre, ca pe oricare alt nume şi atâta tot. 


Cunoşteam fără îndoială, vederile Căpitanului pe care le-a scris mai târziu în 

Cartea Pentru Legionari: latâ-ne cu graniţele Mişcării noastre fixate Cu un 
înfipt in pământul ţârii şi cu altul in cer: Arhanghelul Mihail şi 
£? antul Strămoşesc ". Citisem, la fel. scrisul lui Moţa. unde vorbea despre Sf. 

an 9bel şj Icoana sa: "Nu mai lucrăm noi, ci eal (Icoana, Arhanghelul care 
^ neînvins). Pentru noi nu există înfrângere şi dezarmare, căci forţa ale 
Un *lte vrem sâ fim, e etern invincibilă m . 
ru ^Pitanul ne scria acelaşi lucru in diferitele sale Circulari. Din înălţimea^ 

Ul Arhanghelul Mihail ne ocroteşte, ne conduce şi ne face învingăton 
1 930); in altă parte: "Cu cât vom fi mai loviţi, cu atât vom sta mai 
n* sub scutul Arhanghelului 

duşmanii, care păreau a fi numai ai noştri, erau şi duşmanii 
n^nghelului. de aceea şi biruinţa nu urma sâ fie a noastră, cl a Sf. Arh. 
*^ a *l Biruitorul şi a noastra, a legionarilor, morţi şi vii i 



Nu ştiu dacă vor fi fost mulţi legionari sau dacă mai sunt mulţi şi acum, 
care să facă greşeala de înţelegere pe care am făcut-o eu faţă de Sf. 
Arhanghel Mihail; ştiu însă, că mie mi-a fost dat, sâ primesc o iecţie. pe 
viu, din partea Căpitanului. 

Era în 1934, legionarii ieşiţi de prin închisori stăteau încă sub apăsarea 
actului de guvernământ liberal din dec. 1933; pe lângă dizolvarea Gărzii de 
Fier şi a celeilalte organizaţii legionare legate de Garda de Fier, se interzicea 
tuturor foştilor membri ai organizaţiilor legionare dizolvate orice activitate 
politică. Dacă unul dintre foştii membri ai Gărzii de Fier s-ar fi înscris in orice 
organizaţie politică, fie chiar în partidul liberal, acea organizaţie era ameninţată 
cu dizolvarea. 

In acelaşi timp, toate organizaţiile politice adversare Mişcării Legionare 
au trecut la o intensă acţiune de captare a tineretului, organizând tineretul 
aparte în partid: tineretul liberal, tineretul ţărănist, averescan, georgist, lâncieri şi 
aşa mai departe. Ba au început sâ apară şi îmbrăcaţi în diferite cămăşi colorate, 
sâ meargă în marş, socotind că acestea au atras tineretul în Garda de Fier. 

Pierdem tineretuf îmi ziceam eu îngrijorat: M alunecă, pleacă, se 
perverteşte, se slăbânogeşte!" 

In nenumărate rânduri, în discuţii lungi cu bătrânul nostru Hristache Solomon 
şi cu alţii, dintre ai noştri, schimbam fel de fel de păreri şi soluţii în legătură 
cu situaţia în care ne găseam şi cu grija de a nu pierde cel puţin tineretul 
cât îl aveam. 

Intr-una din zile primesc prin poştă statutul Asociaţiei "Sfântul 
Gheorghe , patronată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. 

II iau, îl citesc şi deodată parcă văd lumină înaintea ochilor: Asociaţia Sfântului 
Gheorghe se ocupa de tineret, împărţit pe vârste aşa cum era în Legiune; iar 
programului de lucru nu-i lipseau decât foarte puţine lucruri caracteristice 
Mişcării Legionare. Aceeaşi grijă de formarea şi educaţia creştină şi 
românească a tineretului şi aproape aceleaşi mijloace. Conducerea o putea avea 
preotul, învăţătorul, iar în lipsa acestora, orice român, creştin mai răsărit din 
Asociaţie. 

Merg la bătrânul Hnstache Solomon şi-i dau sâ citească statutul amintit mai 
sus, împârtâşindu-i în acelaşi timp gândul meu. sâ îndemnam tineretul 
legionar sâ intre în Asociaţia Sfântului Gheorghe. Pe unde nu-i organizată să 
începem s-o organizăm noi. 

Preoţi şi învăţători legionari erau destui. La fel, oameni mai răsăriţi, iscusiţi şi 
destoinici, în fiecare sat, destui 1 După ce va înceta prigoana liberală, ieşim cu 
toţii din Asociaţia Sf. Gheorghe, ne reîntoarcem şi lucram iarăşi în cadrul 
Legiunii Arhanghelului Mihail. 

(continuare în pag. următoare) 


CUVÂNTUL LECSONAiR Martie 2006 Pag ' 


11 





























UN DIALOG ÎNTRE CĂPITAN Şl PĂRINTELE V. BOLDEANU (continuare din pag. precedentă) 


Bătrânul Hristache Solomon, ceilalţi bătrâni şi 
tmen legionari, cu câţi ne mai puteam întâlni pentru 
consfătuiri, au găsit ideea foarte bună. Aşa de bună. 
că ar trebui, ne zicem noi. să nu ne mulţumim cu 
aplicarea ei numai în judeţul nostru, şi să fie întinsă pe 
tară Hristache Solomon propune să plec fără 
întârziere la Bucureşti şi să-i spun Căpitanului 

gândul nostru. _ 

A doua zi, pornesc la drum. In tren întâlnesc doi 
foşti colegi de Facultate, preoţi şi ei acum, mergeau cu 
diferite treburi la Bucureşti. Vorbim de una de alta şi in 
cele din urma aduc vorba despre Legiune şi necazurile 
noastre cu liberalii. Prietenii mei se descoperă şi ei, ca 
începători în ale Legiunii şi arată şi unul şi altul dorinţa 
de-a vedea şi a cunoaşte pe Căpitan. Nu-I văzuseră 
până atunci, li invit să meargă cu mine la sediul din 
Gutenberg. 

Ajungem. Căpitanul ne primeşte în biroul său de 
lucru, prietenos ca de obicei. 

Mă gândeam: vor vedea acum şi prietenii mei, 
proaspeţi legionari, cum, fostul lor coleg într-un ceas 
greu al Legiunii, a găsit o posibilitate ca Legiunea să 
nu se înăbuşe până la ieşirea de sub apăsarea 
prigoanei liberale. 

Căpitanul cu vădit interes ne invită să ne aşezăm. 

Se aşează şi el la masa lui de lucru, iar eu cu statutul 
Asociaţiei Sf. Gheorghe în mână, mă aşez în dreapta 
Căpitanului şi încep sâ-i spun pe încetul şi bine 
pregătit tot planul cu care venisem la Bucureşti. 

Căpitanul, foarte atent, ia statutul după ce am 
terminat de spus ce avusesem de spus, îl răsfoieşte, 
se opreşte pe alocurea şi citeşte. Apoi, adaogă rar, rar de tot şi apăsat: 

- Eh! Da! Da! Bine! Da, toţi trebuie să ne gândim, să găsim o ieşire din 
situaţia asta. Suntem într-un mare întuneric. Mai rău decât într-o noapte 
furtunoasă, rătăciţi printr-o pădure seculară. Da! Trebuie să găsim o ieşire. 

Atenţiune însă, continuă Căpitanul cu vocea mai ridicată, să nu ne rătăcim 
părându-ni-se că am găsit ieşirea la lumină, că am găsit drumul cel bun! 

Căpitanul reîncepe răsfoirea statutului. Trag cu ochiul la prietenii mei. Le 
râdea faţa de bucurie. Colegul lor găsise ceva, o mică potecă pe care Legiunea 
putea să înainteze. 

- Nu ştiam, reîncepe Căpitanul, că există o asemenea Asociaţie. E bună. 
Chiar foarte bună! Anume am răsfoit statutul, ca să-mi dau seama cât e de 
senoasă. E bună! 

Pentru cazul nostru însă, eu aş pune câteva întrebări, ca să mă lămureşti şi 
pe mine mai bine, d-ta. părinte, fiind în materie: 

Există în împărăţia lui Dumnezeu sfinţii aceştia, pe care ne învaţă Biserica 
să-i cinstim? 

După aceea, există o ierarhie a sfinţilor? Care este mai mare în ordinea 
sfinţeniei şi a puterii, Sf. Arhanghel Mihail sau Sf. Gheorghe? 

Am simţit cum urcă sângele şi-mi vâjâie în urechi. Am înţeles bine, bine de tot 
pe unde greşisem. 

- Sfântul Arhanghel Mihail e mai mare decât toţi sfinţii, Căpitane, 
răspund eu. vine îndată ca sfinţenie şi putere după Sfânta Treime. El, ca şi 
ceilalţi sfinţi arhangheli şi îngeri sunt fără păcat, pe câtă vreme omul, oricât de 
sfânt ar fi, are totuşi în fiinţa lui urme de păcat. 

- Eh!... Foarte bine!... începu Căpitanul. 

In acest caz, părinte, dacă noi am merge la Sf. Gheorghe. va veni Sf 
Arhanghel Mihail şi-i va spune cam aşa: 

Uite, îi vezi pe ăştia care au venit la tine, Sfinte Gheorghe? Aceştia sunt 
legionah. S-au speriat de puterea partidului liberal. Ei cred că liberalii sunt mai 
tari decât mine, de aceea încearcă să-i ocolească, venind la tine. Când vor 
observa liberalii că legionarii se ascund în Asociaţia ta, vor lua măsuri şi 
împotriva Asociaţiei tale, cum au luat împotriva Legiunii mele. 

Legionarii, desigur, te vor părăsi şi pe tine. Vor căuta un alt sfânt, pe Sf. 
Dimithe spre exemplu, şi după sfântul Dimitrie alt sfânt şi tot aşa mai departe, 
până vor termina cu sfinţii din calendar. 

In plus, ei nu vin cu gândul să rămână la tine, ceea ce n-ar fi deloc rău, ci ei 
se gândesc, ca de îndată ce partidul liberal va obosi cu măsurile lui 
împotriva mea, să iasă cu toţii din Asociaţia ta, să te părăsească şi să 
revină la mine. 

Eh! Sfinte Gheorghe. îţi spun eu. sâ nu le ajuţi! Lasă-i la puterile lori Şi-ţi 
promit şi eu câ-i las pe mâna liberalilor, de îndată ce vor da această probă de 
necredinţă în puterea lui Dumnezeu. 

Eu, în această vreme, aveam impresia că se învârteşte pământul cu mine. 
Dacă aş fi fost numai eu cu Căpitanul, nu m-aş fi simţit aşa de râu, ca acum 
în prezenţa celor doi preoţi şi mă întrebam: ce vor fi gândind ei faţă de această 
greşeală făcută de mine? 

Căpitanul continua cu convingerile sale: 

- Noi n-avem pe Sf. Arhanghel Mihail ca un simplu patron, aşa cum au 
cizmarii, birjarii, negustorii şi alte feluri de breslaşi; un steag, o icoană şi o 
zi de sărbătoare când se mănâncă şi se bea mai bine in cinstea sfântului, a 
patronului. Câte odată se mai şi bat sau se şi taie, tot de ziua patronului, adică 
°în cinstea patronului m . 

La noi, Arhanghelul e viul viu! Mai viu şi mai tare decât toate forţele 
râului din lumel m 

Parcă aud şi acum vocea şi vorba sacadată a Căpitanului: 

- El ne apără, cu el luptăm şi cu el vom învingel Dar ca sâ ne ajute, trebuie 
sâ credem in Dumnezeu şi puterea Arhanghelului Său, sâ ne rugăm şi 
sane mişcăm ca sub ochiul viu al Sf. Arhanghel Mihail. 



In legătură cu tineretul? Da, în adevăr e 
ameninţat cu alunecarea în apele otrăvite ale 
partidelor politice; totuşi, cine va înţelege lupta 
noastră, de oriunde va fi, va veni sub sabia 
Arhanghelului, când se va putea ! Fiindcă atunci 
când nu mai putem noi să facem nimic, atunci 
lucrează sfântul Arhanghel Mihail. Când mintea 
noastră cu toate sforţările, nu mai găseşte nici o 
cale, nici o ieşire, ci stăm ca legaţi la stâlp, atunci 
lucrează Arhanghelul. 

Noi, desigur, nu ne culcăm şi zicem: Lasă că 
lucrează Arhanghelul pentru noi, ci am dori să 
lucrăm, dar nu putem; ci stăm mereu gata sâ 
lucrăm şi să mergem înainte de îndată ce cărările 
ni se limpezesc în faţă. Dar chiar când se pare că 
nu mai putem face nimic, şi atunci mai putem face 
ceva şi încă ceva foarte de folos luptei noastre; ceva 
de la care nici o forţă din lume nu ne poate opri: post 
şi rugăciune! 

Căpitanul a mai spus şi altele, a mai răsfoit 
statutul Asociaţiei Sf. Gheorghe, recomandând că 
cine vrea să lucreze în această Asociaţie face bine, 
dar sâ rămână şi sâ lucreze şi după ce Legiunea va 
ieşi de sub măsurile partidului liberal: mai mult n-am 
mai reţinut şi n-am reţinut nici cum am ieşit pe poarta 
sediului. 

Acasă, când am povestit discuţia cu Căpitanul, 
bătrânul nostru Hristache Solomon a ascultat tot 
timpul cu capul plecat şi prins între palme. S-a sculat 
după aceea şi a propus să postim trei zile post 
negru: trei miercuri, deoarece vinerile se postea de 
regulă de către toţi legionarii. 

Cu Căpitanul m-am mai văzut după aceea şi am vorbit în nenumărate 
rânduri, a venit şi pe la mine în casă; niciodată însă nu mi-a mai amintit de cazul 
cu Sf. Gheorghe şi Sf. Arhanghel Mihail. Aveam impresia că a uitat! 

A trecut timpul. Legionarii s-au mişcat şi ei cum au putut în cadrul puţinelor 
posibilităţi legale câte mai rămăseseră nesuprimate de către guvernul liberal. 

In cele din urmă au venit alegerile din 1937. După alegeri merg pe la 
Bucureşti. întâlnesc pe Căpitan în curtea sediului din Gutenberg. Şi aşa pnn 
curtea sediului, după câteva întrebări asupra felului cum s-au desfăşurat 
alegerile pe la noi, îmi spune: 

- Eh! Ai văzut ce-a făcut Arhanghelul cu partidul liberal? Aveai teamă că ne 
prăpădim! 

lată falnicul partid liberal cu toată armata lui de agenţi electorali şi de 
bătăuşi, cu toată tehnica lui în furtul urnelor şi măsluirea rezultatelor, cu tot 
aparatul de stat, în mare majoritate liberal, ce-i stă la dispoziţie de aproape 
70 de ani, cu toate băncile lui, cu top bancherii străini şi cu toate puterile 

întunericului ce-i stau în spate, cu tot furtul de voturi ce l-a făcut şi cu toate 
silniciile întrebuinţate, iată-l la pământ! 

Pentru prima dată în istoria poporului român se petrece aşa ceva: partidul 
care-şi face alegerile cade la alegeri. 

Şi noi, săraci şi loviţi din toate părţile, ne-am permis să ne măsurăm cu 
liberalii şi sâ mai luăm şi pe alţii sub ocrotirea piepturilor noastre. 

Dacă forţei liberale i-am fi opus numai forţa noastră, fără ajutorul 

Arhanghelului , am fi fost noi la pământ si nu liberalii! 

Foarte mulţi dintre noi s-ar putea sâ greşească acum, întrebându-se: 

Bine, e drept că adversarii Legiunii, sub toate formele în care s-au prezentat, 
rând pe rând, au fost lichidaţi; unde este însă. Biruinţa Arhanghelului şi a 
noastră în momentul de faţă? 

Salvarea de la pieire a unui neam nu se poate face fără asentimentul şi 

contribuţia lui . 

In plus, acest lucru nu se face de la o zi la alta, ci, cum spunea Ion Moţa 
că "un neam bolnav nu moare, ca omul, în 2-3 ani, ci în secole", la fel şi 
ridicarea lui din mormânt nu se face în trei zile, sau în trei ani! 

După aceea, lupta împotriva răului e continuă Biruinţa deplină şi perpetuă 
nu se realizează în lumea aceasta, pe pământ. 

Viaţa este o continuă luptă, un continuu război, "In lumea plantelor*, spune 
Căpitanul, In natură, în păduri şi pe câmpii, acolo unde oamenii se duc sâ guste 
pacea, nu este în realitate decât o luptă surdă şi necruţătoare pentru viaţăT 

Mai departe, fiindcă este vorba de biruinţa Neamului şi nu de biruinţa 
noastră, nu trebuie sâ legăm ziua marei Biruinţi de zilele noastre, ci numai 
de lupta şi de sacrificiul nostru. 

Iar Căpitanul scrie şi mai lămurit despre această biruinţă peste veac: "Mâine, 
pe deasupra tuturor suferinţelor, a loviturilor, a ameninţărilor şi chiar a morţii, 
vom învinge. Şi ne vom întâlni cu atâta drag, povestindu-ne calvarul, toţi cei care 
ne-am împărtăşit cu voia lui Dumnezeu din el. Ne vom minuna de măreţia 
Biruinţei şi vom râde scârbiţi de laşitatea şi nimicnicia celor ce ne prigonesc şi ne 
lovesc astăzi. De-a lungul luptelor şi în mijlocul tuturor loviturilor rămân mereu cu 
aceeaşi nestrămutată credinţă, că vom învia, biruind în numele Mântuitorului 
lisus Chhstos şi al Neamului Românesc ." (27 Mai 1935). 

De aceea legionarii n-au dreptul sâ se îndoiască de biruinţă, la fel cu toată 
lumea cealaltă, ce se scufundă în deznădejde, în panică şi dezorientare! 

Legionarilor nu le este îngăduit sâ meargă bâjbâind prin lume, când ştiu 
bine că se află sub conducere cerească, când ştiu bine că, murind, închid 
ochii sub aripa protectoare a Arhanghelului Mihail! 

PREOT VASILE BOLDEANU ("Pământul Strămoşesc", 1952) 


Pag. 12 


CUVÂNTUL LECIONA1R Martie 2006 





































ZIG'ZAG pe mapamond 


I j qiiSS-ELDORF 

,. 40 km nord de Koln se afla Dusseldorf, un oraş industrial, aşezat pe 
u \ ^j n Aici s-a născut scriitorul şi francofilul german Heinrich Heine, un 
* admirator al lui Napoleon, pe care l-a celebrat în cartea H Le GrancT. 
fri jn anii de după război, ^oraşul a căpătat o dezvoltare multilaterala, aici 
n -K>nând bănci, tribunale, firme internaţionale, bursa internaţională, ceea ce 

■ uîU ^ anu al să se organizeze numeroase târguri şi festivaluri internaţionale de 
face co ^ 

modă. 

BONN 

sud de Koln se află oraşul Bonn, în care s-a născut Ludwing von 
Beethoven (1 > < 0-1827). 

D n u pâ război, dat fiind împărţirea fostei capitale Berlin în patru zone de 
ţj e Bonn-ul a fost ales reşedinţă temporară a noului guvern federal şi 
Sormat într-o capitală modernă. 

aachen 

A^dien este unul dintre cele mai vechi oraşe din Germania. în sec. al Vlll-lea 
fost reşedinţă lui Carol cel Mare, care a terminat Catedrala în 768, începută 
3 . CJ ^3 secole mai devreme. La concurenţă cu Catedrala se află imensa 
Primărie gotică, ridicată de cetăţeni în 1349. Faţada este înfrumuseţată cu 50 de 
statui imperiale şi cu câteva imagini reprezentând bresle şi ştiinţe. 

S DRESD; 


Este dominat de celebrul său castel vizitat de câteva milioane de turişti 
anual fiind unul din cele mai populare obiective turistice din Germania. 

Să nu omit să asociez numele oraşului cu cel al domnitorului Al. I. Cuza care 
a murit aici în 1873; în hotelul în ca re şi-a sfârşit zilele există la intrare o placă 
comemorativă. 


'Florenţa de pe Elba" este 
numele Dresdei deoarece este 
cei mai frumos oraş din 
Germania. 

Numele Dresdei va fi mereu 
asociat cu devastatorul raid al 
bombardierelor Aliate, care a 
avut loc in noaptea de 14 febr . 

1945. când întreg centrul 
oraşului a fost distrus de incendii 
în serie, deşi avea doar 
populape civilă şi nici un obiectiv 
strategic sau militar. Cel puţin 
35.000 de oameni, printre care şi 
mulţi refugiaţi, şi-au pierdut viaţa 
în acel infern. 

S-au realizat multe lucrări de 
reconstrucţie în timpul RDG-ului, 
care au continuat şi după 
reunificare. Biserica Doamnei fyjgjj 
Noastre (FrauenKirche), cu o 
cupolă de 95 m, ale cărei ruine 
au constituit multă vreme o 
amintire a cruzimii Aliaţilor, este 
în prezent reconstruită ca o 
copie fidelă a înfăţişării sale 
iniţiale (originalul fusese 
construit între 1726-1743). Este 




Oraşul se mândreşte şi cu 
Universitatea sa, fondată în 1386, s 
cea mai veche din Germania, care | 
are 28.000 studenţi (ceea ce | 
reprezintă o cincime din populaţie). 

O amintire a trecutului j 
zbuciumat al Universităţii este | 

Celula Studenţilor , care până în 
1914 a servit drept închisoare 
pentru studenţii care erau vinovaţi I 
de un comportament deosebit de < 
nepoliticos sau indecent în public. 

Eu ştiu, poate că ar trebui să existe 
şi la noi, astăzi o asemenea J 
încăpere în Universităţile din ] 

Bucureşti, laşi, Timişoara... 

în piaţa centrală a oraşului, sel 
găsesc două dintre cele mai 
celebre taverne pentru studenţii din 
Heidelberg: " Localul lui Sepp " şi | 

"Bivolul Roşu". 

Cea mai reprezentativă biserică I 
este "Sfântul Duh " construită în 
1450, un puternic edificiu în stil | 
gotic târziu. 

STUTTGART 

Capitala statului federal Baden-Wurttenberg este Stuttgart. cu 560.000 
locuitori, oraşul cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din Germania. Acesta se 
datorează în parte faptului că localitatea a fost aleasă în 1926 ca loc pentru 

fabricarea maşinilor de 

■ Uux Mercedes. 

Vechiul Palat . care 
datează din sec. al XVI- 
lea, şi Noul Palat (1746- 


îa mai importantă biserică protestantă din Germania; în faţa ei Martin Luther 
•riveşte Biblia. 

Galeria Albertina, aflată în spatele bisericii, conţine astăzi o varietate de 
colecţii unice. Aici sunt comorile prinţilor saxoni, printre care se află bijuterii şi 
)ietre preţioase şi câteva picturi din sec. XIV-XV. Colecţia Bolta Verde este atât 
le mare încât numai jumătate din ea este expusă odată. în Galeria Neuer 
Vaister sunt expuse capodoperele din sec. al XlX-lea, cu picturi din şcoala 
wpresionistă, multe ale lui Gauguin. Tot aici se află Galeria de Sculptură (piese 
antice şi moderne) şi colecţia de monede. 

Dar "piesa de rezistenţă" a Dresdei este Palatul Zwinger, o capodoperă a 
barocului german, construit între 1710-1732. Cu porţile, cu pavilioanele, cu 
galeriile şi grădinile sale, complexul a ajuns să ocupe o zonă imensă. La Zwinger 
sunt nenumărate galerii şi colecţii dintre care cea mai importantă este Galeria de 
Af tâ a Vechilor Meşteri. Aici pot fi admirate peste 2000 de opere de artă, inclusiv 
Madona Sixtină de Raphael, Autoportret cu Sakia de Rembrandt şi Cele şapte 
duren ale Manei a lui Durer. Se mai află în palat, în aripa vestică, o superbă 
colecţie de arme şi costume de curte din sec. XV-XVII, un salon de matematica 
facă cu instrumente ştiinţifice datând din sec. al Xlll-lea, o lungă galerie a 
colecţiei de porţelanuri, a doua de acest tip din lume, după colecţia Serail din 
Istanbul, unde sunt expuse porţelanuri de Meissen şi ceramică chinezească 

timpurie. 

Lângă Zwinger se află Opera, construită între 1870 şi 1878. în stil baroc, în 
fala căreia se află statuia lui Cari Maria von Weber (care a fost şi director aici, 
,n,r ei8l7şi 1926 

LE1PZ1G 

Leipzig- U | î| întâmpină pe călător cu gara sa imensă, cea mai mare din 
Ş ur opa, construită în 1915 sala principală având 200 m lungime, 33 m lăţime şi 
f înălţime; partea de est a gării aparţinea Saxoniei. iar partea de vest Prusiei, 
lecare având propria companie feroviară. în apropierea ei. la 12 minute de mers 
pe i° s de centru, se află Biserica Sfântul Thomas, fondată în 1212, cu un cor 
^rrutîn lume, Corul Thomaner, vechi de 700 de ani. lohann Sebastian Bach 
^5-1750), când a devenit organist şi dirijor al corului, în 1723, a scris multe 
ucr an pentru acest cor. în apropierea bisericii se află Muzeul Bach. 

Se mai află în zona centrală Muzeul Egiptean şi un masiv monument care 
nsemneazâ victoria militară in faţa lui Napoleon în 1813, în cinstea împăratului 
1 ielm al IMea. monument înalt de 91 m. 

^DELBERG 

Heidelberg-ul este un oraş mai mic, cu doar 130.000 de locuitori. Aflat pe 
^âulI N eckar. este întruchiparea romantismului german. 



1807) sunt cele mai 
importante obiective de 
vizitat, la care se adaugă 
şi fascinantul Muzeu 
Deimer-Benz, cel care în 
1886 a prezentat pnma 
maşină din lume 
alimentată cu petrol. Dar 
există şi Muzeul Porsche, 
I în care sunt expuse 
cinzeci de maşini ale 
celebrului producător. 

Grădina zoologică 
i Wilhelma este una dintre 
p cele mai frumoase din 
Europa, construită între 
1843-1853, în stil maur, 
j cuprinzând peste 8000 
| de animale. 

FREIBURG 
Freiburg-ul are şi el o 
Universitate devenită 
j celebră, construită în 
1457, un centru al 
; umanismului liberal. 

Centrul oraşului se 
caracterizează prin străzile înguste şi pavate şi prin pârâurile repezi, perfect 
curate, numite Bachle. 

Mănăstirea gotică (1202-1253) este o construcţie magnifică a Germaniei 
moderne şi mulţi consideră că tumul său de 116 m este cel mai frumos din 
lumea creştină. 

în jurul Catedralei se află una dintre cele mai pitoreşti pieţe în aer liber din 
Germania. Primăvara te copleşeşte cu frumuseţea ei prin stilul renascentist 
timpuriu; în spatele pieţei se află Narrenmuseum . unde sunt expuse colecţii de 
măşti de carnaval şi costume de bufon. 

Să subliniez că la Freiburg se află o mare bibliotecă românească 
deschisă aici în timpul războiului rece, cu o editură în care au apărut şi 
multe cărţi legionare. 

REGENSBURG 

închei periplul prin Germania cu un oraş care mi-a plăcut foarte mult: 
Regensburg, vechi de 2000 de ani, fondat de împăratul roman Marc Aurelius. 

Războiul nu a provocat mari pagube oraşului. 

Podul de piatră, cu o lungime de 310 m, datează din sec. al Xll-lea. iar 
Catedrala m Sfântul Petru m este cel mai impresionant edificiu gotic din Germania 
(1250-1255). 

Palatul Ducal, reşedinţa ducilor bavarezi din anul 988, are un turn magnific, 
ce merită să fie vizitat. 


CUVÂNTUL LECJONA» Martie 2006 


Pag. 13 




























CHIŞINĂUL COPILĂRIEI MELE - ÎN VARA ANILOR 1942 -1943 (I) 

r.,rn luna martie cu data de 27, aminteşte mereu, tuturor naţionaliştilor români, de un eveniment 
d . D âcate astăzi este "ignorat” - unirea Basarabiei cu patria-mamă, prezentam tinerilor cititori 
câtevafragmente de viaţă basarabeană din anii 1942-1943, văzute cu ochii unui copil de atunci. 

Există o axiomă- când ajungi la a treia afirmi că ţii minte, chiar şi cu detalii. Transnistrier, 'Gazeta Basarabier 
întâmplările trăite la vârsta copilăriei, dar că te 'lasă' memoria când vrei să-ţi 
aminteşti de laptele petrecute doar cu 8-10 ani in urma şi. din pacate chiar m 
ultimele săptămâni. Scurgerea timpului nu şterge nimănui cele întâmplate in ani. 
de şcoala dar estomparea urmată irevocabil de uitare nu ocoleşte pe nimeni, de 
aia motivarea "am un lapsus" pe care o folosim, ca justificare, tot ma. des. Aşa ş. 
cu mine îmi amintesc perfect de vacanţele petrecute la Chişinau când eram in 
primele clase primare, dar vizitând de câteva ori Italia, de le nord la sud, unde 
am poposit în cca. 30 de oraşe, trebuie sâ fac mai întâi o pauza ca sa pot afirma 
dacă m-am plimbat sau nu prin centrul Veronei. Parmei sau pnn Agngenta, şi cu 
atât mai greu îmi va fi sâ pot menţiona numele bisencilor principale cărora le-am 

trecut pragul şi le-am admirat frumuseţile. 

Dar ce am căutat eu la Chişinau să-mi petrec vacanţele de vară, când nimeni 
din marea mea familie nu-şi avea nici cea mai mică rădăcină în pământul 

basarabean? ....... 

De "vină" a fost bunicul meu din partea mamei care, negustor fiind toata 
viaţa şi deci cu mare experienţă în domeniul comerţului, şi-a încercat norocul (şi 
a reuşit din plin), în toamna anului 1941, după eliberarea Chişinăului de sub 
ocupaţia sovietică, să deschidă un remarcabil restaurant cu banii pe care-i avea, 
restaurant care, spre cinstea lui, a devenit foarte cunoscut în rândurile 
localnicilor. 

Şi iatâ-mă la sfârşitul clasei l-a primare, însoţit de mama, urcându-mă în tren 
într-o seară de iunie, dornic să cunosc o altă lume. Nu părăsisem Bucureştiul 
decât când mergeam la mare, la Carmen Silva şi la Predeal, în colonie cu mulţi 
copii de la P.T.T. unde tata era funcţionar. 

în tren era multă lume, şi "camuflaj" - un cuvânt necunoscut astăzi, care face 
parte din vocabularul de război, desemnând acoperirea în timpul nopţii a oricărei 
surse de lumină, care putea fi folosită ca reper de inamic, aşa că ferestrele 
trenului erau vopsite cu un strat gros de vopsea albastră, iar pe coridoare, ca să 
te poţi orienta în întunericul-beznâ, îţi trebuia o lanternă de mână. 

Ştiam că este război, vedeam pe nerăsuflate jurnalele de actualităţi ce rulau 
la cinematograf înainte de filmul artistic, auzeam ştiri la radio, în ziare se glorifica 
marşul triumfal al armatei române de sub conducerea mareşalului Ion 
Antonescu. Şi eu făceam propagandă armatei române. 

Pe Şos. Ştefan cel Mare, în apropierea căreia locuiam, aproape zilnic 
treceau, într-o aliniere perfectă, grupe mari de soldaţi care cântau, iar eu şi 
ceilalţi copii de vârsta mea fredonam cu ei marşurile: 

"La arme cei de neam şi cei de-o lege, / La arme pentru ţară şi pentru rege r , 
şi: "Azi noapte, la Prut / Războiul a-nceput... / Românii trec dincolo iar, / Să ia, 
prin arme şi scut, / Moşia răpită astă vară ..." (un cântec pe care nu l-am mai 
auzit de atunci, dar am şi acum în memorie melodia, care se referea la 
eliberarea Basarabiei; 

Dimineaţa, în gara din Chişinău ne aşteptau bunicul şi bunica. Ne-au urcat 
într-o trăsură cu cele două mari valize, dar nu am mers nici două sute de metri, 
că am ajuns la destinaţie, în faţa unei firme mari pe care scria "Restaurantul 
Berbec", unde patron era tatăl mamei mele şi unde am coborât cu tot 
calabalâcul. Numele restaurantului "Berbec" era inspirat de la cel mai faimos 
local sinonim din Ploieşti - care funcţionează şi astăzi - dat fiind că bunicul era 
originar din această urbe. 

Ca să intri în local trebuia să urci o scară cu două laturi, ce avea trei sau 
patru trepte. Interiorul era compus din trei săli mari, cea mai spaţioasă având şi 
un podium pe care cânta o orchestră formată din patru instrumentişti. Mai avea 
două anexe mici, una aşa-zisă "ceainărie" (dar, schimbându-se structura 
clientelei în detrimentul celei locale, se servea dimineaţa mai mult cafea cu lapte 
şi iaurt), iar a doua încăpere, intitulată cam pompos "cafenea", era un loc unde 
se citeau ziarele m Universur şi " Curentur din Bucureşti, dar şi "Gazeta 



şi revistele ilustrate de război 
"Signalur şi "Tempo" - astăzi 
adevărate rarităţi bibliofile, se beau 
cafele şi se fuma pe rupte şi, mai 
ales, se purtau fel de fel de discuţii 
între clienţi; taclalele erau "la preţ" 
cu mult mai mare decât preţul 
derizoriu al unei ceşti de şvarţ; 
ceaşca de şvarţ se câştiga, de 
multe on, chiar aici, la o partidă de 
table... 

La "Berbec" pregătirea 
mâncărurilor era un ritual: munceau 
aici, de dimineaţa până seara, 10- 
12 oameni, majoritatea femei (care 
reprezentau jumătate din angajaţii 
restaurantului), şeful lor fiind un bărbat pe nume Igor. Se pregăteau între 15-20 
de feluri de mâncare gătite excelent. 

Femeile erau voinice, două dintre ele chiar aveau statură herculeanâ şi 
ridicau cu uşurinţă jumătate de porc şi lăzile cu zarzavaturi. 

O blondă cânta mereu cântece ruseşti, din care unul destul de des; ţin minte 
numai primul vers fiindcă era "într-un fel în română": Sonia, Sonia, 
Soniaaaaaaaaaa...; de aceea a fost "botezată" Sonia. învăţasem şi un cântec 
nostalgic:" Nistrule rău blestemat, / Dragostea mi-ai înecat .. ." 

Despre modul de aprovizionare a restaurantului cred că merită să relatez. 
Aproape zilnic, în primele ore ale dimineţii, oprea în faţa restaurantului o căruţă 
trasă de doi cai; pe banchetă, cu biciul în mână, se afla Igor. Vorbea cu bunicul 
meu, apoi eu, împreună cu acesta, ne suiam în căruţă şi mergeam până în faţa 
gării; de aici luam un tramvai care ne ducea în centru, aproape de "sobor", 
catedrala oraşului, unde se afla piaţa. Descriu tramvaiul deoarece îl consider "o 
pată de culoare" de epocă: era liliput, avea o singură clasă, şi făcea un zgomot 
înfiorător, nu ştiu dacă încăpeau 20-25 de persoane în el, nu avea remorcă şi 
nici număr, ci o placă pe care scria "centru" sau "gară", şi se întorcea când 
ajungea la capătul liniei. Dar asta nu era tot: mergea cu viteza melcului, şina era 
îngustă şi se circula pe ea în ambele sensuri, iar staţiile aveau şine duble, unde 
un tramvai îl aştepta pe celălalt, pentru ca apoi fiecare sâ-şi continue drumul 
său, la gară sau în centru. 

Era în ^plin război, lipsurile alimentare erau foarte mari, cartela 
"funcţiona" din plin în Bucureşti, totul era pe "bon", de la pâine şi mălai, până 
la kilogramul de came săptămânal. în Chişinău însă, Dumnezeu îşi rupsese 
sacul cu bogăţii: came de porc, de vacă, păsări de tot felul, peşte, de fructe nici 
nu mai vorbim, smântână şi altele nu mai aveau loc pe tarabele pieţei. 
Proaspete, de bună calitate şi la jumătate de preţ faţă de Bucureşti. Unitatea de 
măsură nu era kilogramul la fructe şi zarzavaturi; o sâ zâmbiţi: era... deseatca! 
Adică o grămadă formată din 10 bucăţi... parcă aud şi acum glasul aspru al 
precupeţelor: "1 leu deseatca de nuci!" "5 lei deseatca de mere!" "4 lei deseatca 
de pere!" Aţâţi lei deseatca de morcovi, pepeni galbeni mari şi mici; dar în 
deseatca, de multe ori, intra şi grămada de fasole verde, mazăre sau cartofi! 
Deseatca, nu cântarul clasic, şi oferta mai mare decât cererea, formau preţurile. 

în Bucureşti Ion Antonescu înfiinţase mercurialul: în pieţe, pe o tablă neagră, 
scrise cu creta, erau afişate preţurile ce nu puteau fi depăşite - specula era 
considerată crimă de război. (continuare în numărul viitor) 




CU 


RADU (DEMETRESCU) GYR 


RADU GYR (asistent universitar, unul dintre cei mai valoroşi poeţi români, comandant legionar, şeful Olteniei legionare, autor al textelor cântecelor 
legionare, combatant pe front pentru reîntregirea României), al cărui CENTENAR l-am serbat anul trecut, în martie, este prezent în sufletele şi 
paginile noastre, deci nu putea lipsi tocmai luna aceasta, la împlinirea a 101 ani în veşnicie: 


STINDARDE 


Nu dor spărturi în piept şi lăncii rupte, 

nici luptele pierdute prin viroage, 

cum dor acele braţe slăbănoage 

când nu mai vor sau nu-ndrăznesc să lupte. 

Cât timp miresme inima extrage, 
ce-fj pasă că o rană dedesubt e? 

Când fluturi sus stindarde ne-întrerupte, 
surâzi că-n praf zac spadele oloage. 

Şi cioburi sunt vremelnice şi plângeri 
şi-ngenuncheri de-o clipă lângă-abise. 
învins nu eşti dacă suspini ori sângen, 



nici dac-o zi par zările închise, 
în bătălii, supremele înfrângeri 
sunt numai renunţările la vise 
Pag. 14 



M-AU CĂUTAT 

M-au căutat prăpâstiile-n ele, 
şi nu ştiau că-n fundul râpei zac 
ca un butuc de fulgerat copac, 
jos, putrezind sub tancurile grele. 

M-a căutat şi piscul ros de veac, 
încremenit în recile-i prăsele , 

şi nu ştia că, sus, vâlvoi de stele, 
stăm vultur cu aripi ce se desfac. 

Au întrebat oceanele de mine, 
iar eu creşteam din val ca un atol. 

Şi-au întrebat şi codri şi coline, 

tot dându-mi cu-ntrebarea lor ocol, 
şi nu ştiau că m-am făcut rubine, 
pe-un rug înalt de ramuri, în pârjol. 

Martie 2006 = 





























f 




$ofiscarea d-lui Lazarovici. cane parţial m-a inriinrva» c 
românii trebuie să aibă noţiuni despre aceste chestiuni amuz t t (de t' " U 6 de,OC de ras) ' rTVa de,erTT,ina, ^ scr "J câteva cuvinte despre evrei Cred câ 

cele ce scnu nu vreau să jignesc m nSS^T P f '° ** Pl "’ C ' de vedere cre * ,in ortodo *' 

-adertrvl vă face liberi-. Şl nici sa su P ar P e nimeni. Nu o fac din urâ sau resentiment faţă de cineva, ci din iubire pentru adevăr, căci 

DESPRE EVREI Şl MOZAISM 

Sub Moise, poporul evreu capătă o 
identitate naţională şi religioasă distinctă 
care se va menţine. Moise este cel ce 
face cunoscută Legea Lui Dumnezeu 
poporului evreu, lege ce va fi cunoscută 
m istorie sub numele de "Legea lui 
Moise" şi "Pentateuhul" sau "Tora". 

Cele 12 triburi vor intra în ţara 
Canaanului sub urmaşul lui Moise, losua 
Ben Nun (losua. fiul lui Navi), ocupând 
teritoriul la vest de Iordan şi puţin la est 
de Iordan. Mai târziu, cele 12 tribun s-au 
unit Intr-un singur regat - Regatul lui 
Israel - având capitala la Ghibea (sub 
primul rege, Saul). David. al doilea rege 
(sec. al X-lea î. Hr.) t a avut capitala în 
primii 7 ani la Hebron, iar apoi, când a 
ajuns rege peste tot Israelul, şi-a mutat 
capitala la Ierusalim. Regele Solomon, 
fiul lui David şi succesorul la tron, este 
cel care a construit primul Templu din 
Ierusalim. In timpul său regatul devine cunoscut în întreaga lume, regele fiind 



Ierusalimul 


considerat cel mai înţelept om din acele timpuri. 

După moartea lui Solomon, regatul se dezbină - în anul 933 i. Hr. 
rămânând capitala regatului luda. 

Templul construit de Solomon a dăinuit mai mult de 4 secole, fără să fi suferit 
modificări esenţiale. 

Acest templu, împreună cu întreg oraşul Ierusalim, a fost cucerit de 
Nabucodonosor în 597 i. Hr., iar în 586 i. Hr. a fost distrus până la temelie Totul 
a fost transportat în Babilon. 

Regatul de nord, care se separase în 933 i. Hr. din regatul lui Solomon s-a 
numit Israel (sau Efraim), iar capitala sa a fost în oraşul Samaria. Acest reqat a 
căzut în 722 i. Hr. sub asirieni. 

în 538 i. Hr., Cirus. regele perşilor, a autorizat reîntoarcerea evreilor la 
Ierusalim şi reconstruirea cu ajutoare din trezoreria regală a Templului. 

Noul templu a fost sfinţit în 515 i. Hr. Se spune câ bătrânii care au apucat să 
vadă vechiul templu al lui Solomon, plângeau în hohote înaintea celui nou pe 
care îl socoteau departe de cel dintâi. (Ezdra 3,12-13; Aghen 2,3). Din acest al 
doilea templu lipseau chivotul Legii, focul sacru, norul slavei dumnezeieşti uleiul 
sfânt şi corni sfânL 

Acest templu a fost prădat în 169 i. Hr. de regele sirian Antioh IV Epifanes. 
Acelaşi rege, în 167 i. Hr., a interzis cultul sacrificial şi a introdus cultul lui Zeus 
Olimpianul. 

In 164 i. Hr. luda Macabeul a recucerit Ierusalimul şi a purificat templul, l-a 
reparat, a construit un nou jertfelnic, a reaşezat în Sfânta: candelabrul, masa 
punerii înainte, altarul tămâierii, perdeaua; a restabilit cultul sacrificial şi a instituit 
sărbătoarea curăţirii templului, care se prăznuieşte de atunci în fiecare an pe 
Han kk ) 25 ^ eV ( decembne ) Ş* durează 8 zile (sărbătoarea se numeşte 

0 sută de ani mai târziu, Pompei ocupă Ierusalimul, intrând şi în templu, fără 
a jefui tezaurul (estimat la 2000 de talanţi), săvârşind însă un adevărat măcel în 
curtea templului, chiar in ziua împăcării (lom-Chipur se serbează pe 10 tisn - 

octombrie). 

In 37 i. Hr. Irod cel Mare, ajutat de trupele romane, ocupă templul. Pentru a 
^ una poporul, în anii 20/19 i. Hr. începe restaurarea capitală a templului, care 
va încheia sub succesorii săi, în timpul lui Agripa al ll-lea şi al procuratorului 
_oman Albinus (anul 6 d. Hr.). în curtea exterioară a templului se afla o sinagoga 
care a fost găsit lisus când avea 12 ani. Aici a propovăduit lisus şi tot aici a 
^ ar şit şi unele din minunile sale. 

ln an ul 70 d. Hr., romanii l-au transformat în ruine, în ciuda dorinţei lui Titus 
e a-l pâstra. S-au împlinit cuvintele Mântuitorului: "Vedeţi toate acestea? 
(Matei ^24 | râ,esc vouâ nu va răm ^ ne aici piatră pe piatră să nu se risipească n 

s Acest Popor, ales de Dumnezeu în zorii istoriei, având o misiune 
•st© 01 i • natura spirituală, pe acest pământ, în momentul-cheie al 
( ex r ei ! Ui ’ cancl Mesia 3 venit pe pământ, nu L-a ascultat şi nu L-a urmat 
Ptând o foarte mică parte); astfel a căzut din har. 

Sm a puitorul a lăsat generaţiilor de mai târziu pilda-parabolă a 
*vertj UlU ' neroditor care 3 fost blestemat şi s-a uscat , ca mărturie şi 
Sment 03 cei ce nu aduc rod duhovnicesc sunt tăiaţi de la viaţa cea 
ve y>icâ şi se usucă. 

confV t,mpul vie ţ*i pământeşti. Mântuitorul s-a aflat într-un permanent 
p ,ct cu Sinedriul din Ierusalim, cauzat de ura conducătorilor evrei fată 
f ;/- âna V învăţătura Mântuitorului. 

J .° Hristos i-a mustrat aspru pe făţarnicii conducători ai poporului 
^vanah*? în *°c să se pocâiascâ, aceştia vroiau sâ-L omoare. în Sfânta 
b atr ^ ', e du P^ Matei, cap. 21, citim câ lisus s-a adresat arhiereilor şi 
1 or Poporului spunând: "Adevăr grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele 
înaintea voastră in împărăţia Lui Dumnezeif. 

Dc aceea va spun câ împărăţia Lui Dumnezeu se va lua de la voi 
^ Se va da neamului care va face roadele ef (Matei 21.43). 


Alte citate: 

"Va/ vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia 
Cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrat şi nici pe cei ce vor să intre 
nu-i lăsaţi. 

Vai vouă. cărturarilor şi fariseilor! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu 
făţărnicie vă rugap îndelung; pentru aceasta mai multa osândă veţi lua 

Vai vouă. cărturarilor şi fariseilor! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi 
un ucenic, şi dacă l-aţi făcut îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi ." (Matei 23 
13-15); 

Călăuze oarbe, care strecurări ţânţarul şi înghiriri cămila! 

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a 
paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi lăcomie " (Matei 23, 24- 
25) 

Va/ vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele 
văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru sunt însă pline de oase de 
morţi şi de toată necurăţenia. 

Aşa şi voi, pe dinafară vă arătat drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteti 
plini de făţărnicie şi fărădelege." (Matei 23, 27-28) 

De aceea, iată, Eu trimit la voi pe prooroci şi inţelepp şi cărturari; dintre ei 
veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şh veri urmări din cetate 
în cetate. 

Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor, răspândit pe pământ 

de la sângele dreptului Abel. până la sângele lui Zaharia fiul lui Varahia pe care 
l-aţi ucis intre templu şi altar. ’ 

Adevărat grăiesc vouă: vor veni acestea toate asupra acestui neam. 
lerusahme. lerusalime. care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi 
la tine; de câte ori am dorit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii 
săi sub aripi, nu ap voit 

lată, casa voastră vi se lasă pustie; căci vă zic vouă: de acum nu mă veţi 
mai vedea până când nu vep zice: Binecuvântat este Cel ce vine intru numele 
Domnulur (Matei 23, 34-39). 

Şi El le zicea: voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteti 
din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 

V-am spus deci vouă că vep muri in păcatele voastre Căci dacă nu credeţi 
că Eu sunt. vep muri in păcatele voastre " (loart 8, 23-24). 

"Le-a zis lisus: dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru. M-ari iubi pe Mine. căci 
de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că nu am venit de la Mine însumi d 
El M-a tnmis. 

De ce nu înţelegeri vorbirea Mea? Fiindcă nu puteri sâ dări ascultare 
cuvântului Meu. 

C, y°! s “ nte !‘ dm tatâl vostru diavolul şi vreri sâ faceri faptele tatălui vostru. 

El de la început a fost ucigător de oameni şi nu a stal intru adevăr, pentru că nu 
este adevăr intru el. Când găseşte minciuna, găseşte dintru ale sale căci este 
mincinos şi tatăl minciunii. 

Dar pe Mine. fiindcă spun adevărul. nu Mă crederi. ’ (loan 8. 42-45) 

planurile lor teVa C ' t3te Care vorl>esc evreii despre ei înşişi şi despre 

- li*, Marel î ldeal 31 iudaismului este ca întreaga lume sa fie îmbibată cu 
învăţătura iudaică şi apoi. intro fraternitate universală a naţiunilor - de fapt într- 

Wortd ^7883^^ raSe/G ^ re,ig ' i,e indMdua,e ** dis P* ră ' < The J ew-sh 

2. Este foarte semnificativ conţinutul bolşevismului şi faptul că atâria evrei 
sun bolşevici. Idealul bolşevismului este in concordantă cu multe din 
înaltele,dealuri ale iudaismului- (Jewish Chronicle . Londra 4 aprilie 1919) 

3 Poporul evreu. în întregime, va fi propriul său Mesia. El va atinge 
dommaua m0 nd,ala prin dizolvarea celorlalte rase, prin abolirea frontierelor. 
a T'r a T na : hl,lor - P nn instituirea unei republici universale, in care 
uniuni a? x benefiC ', a de P nv,le 9>ul cetăţeniei. La această nouă ORDINE 
MO/VOML4, copii, lui Israel vor furniza toţi conducătorii, fără a întâmpina vreo 
^ veme le diferitelor popoare care vor forma republica universală vor 
ZlZ j ară . n ' CI ° d,ficufl ate in mâinile evreilor. Atunci va fi posibil pentru 
® v ?î să . desfiinţeze proprietatea privată făcând peste tot uz de 
P P" e,a,ca statelor in acest fel. va fi împlinită promisiunea din Talmud in care 

lor nn,2LT- ? unc ' când ™ ^ eni tim P ul să Ates/a. evreii vor avea in mâinile 
. £ ' f a mtre 9" lumi (Bamach Levy. scrisoare către KARl MARX. în *La Rue 
de Pans . pag 574 t i j un j e -|928); 

K i dedlc . Pre/egeri/e în acest seminar unei discuţii asupra eventualei 

comunităţi? no, ' n . tram * cum mtr -un secol evreiesc , o epocă în care spiritul 
Sieael În ■”w Va v 'lV! de ldeol °9 ie emoţională şi raţională' (rabinul Martin 
Si în ln GW Magazine’, 18 ian. 1972) (probabil se referă la iudaizarea 

mTlri? !*L Pnn ,n,ermediul sectelor ?• cultelor protestante, neoprotestante. 
martoni lui lehova, mormonii, etc); 


Bibliografie: 

Comltes^o ,c? //Ca ' ‘ Pre0 ' Pr0> df Dum,,ru Abfuda " P^eot prof. dr. Em.lian 
Zarkony .^99? ^ ‘ ^ Hârba oanu. Ed 


JlU 




CULANTUL ILECIONAiR Martie 2006 Pa 9- îs 



















PREŢUL UNUI ABONAMENT PT. ANUL 2006: 

- 25 lei noi (250.000 lei vechi) / an pentru cei din ţară; 

- 20 euro / an pentru cei din Europa; 

- 30 euro (35 $) / an pentru cei din America. 


Iulian Dragotă - Câmpulung: "Oastea Domnului” 
este o mişcare în cadrul Bisericii Ortodoxe Române; 
nu este desprinsă din aceasta, iar învăţătura ei nu JT \ 

diferă faţă de preceptele Bisericii noastre, ci exaltă 
trăirea creşt.n-ortodoxă. A luat naştere în 1900, iniţiator î* 
fiind preotul losif Trifa, şi s-a dezvoltat în Ardeal 
probabil pentru contracararea sectelor apărute aici; 

Traian Dorz a fost "mâna sa dreaptă . Faceţi confuzie 
între preotul losif Trifa şi fiul său, Viorel Trifa (comandant 
legionar şi şeful studenţimii române pe ţară în 1940-1941), 
acesta din urmă devenind episcop al Românilor din America 
după 1945. 

Anton lancu - Baia Mare: Nicolae Paulescu, savant ^ 
român creştin, a fost apărător benevol al lui Corneliu^Zelea 
Codreanu în 1924, în procesul "complotului studenţesc”, deşi era ^ 
medic, şi nu avocat. Nu a fost legionar (a murit în 1931). Autor al cărţi 
• Spitalul , Coranul, Talmudul. Cahalul şi ~ 

Francmasoneria ", aminteşte o chestiune extrem de 
importantă (din păcate astăzi uitată): iniţial, spitalul a 
fost un aşezământ specific creştin, datând cu aprox. 
din sec. IV, în care bolnavii săraci găseau, gratis, 
îngrijiri medicale. 

Vladimir Pietraru - Galaţi: Fam. Catargiu este o 
veche familie boierească (prima atestare 
documentară datează cu aprox. De pe la 1600). A nu 
se confunda Barbu Catargiu cu Lascăr Catargiu. 

Amândoi erau boieri, conservatori, amândoi au fost 
prim miniştri: Barbu (1807 - 1862) - prim ministru al 
lui Al. I. Cuza (ajutând la reorganizarea ţării după 
revoluţia paşoptistă), Lascăr (1823 — 1899) - prim 
ministru al lui Carol I (a guvernat între 1871 - 1876, 
perioadă în care s-au aşezat, de fapt, bazele 
organizării României). Barbu Catargiu a fost primul 
prim ministru român asasinat (iar nu I. G. Duca)! A 
fost împuşcat în Dealul Mitropoliei, în trăsură 
prefectului poliţiei, iar autorul a rămas necunoscut; 
evident, se presupune că atentatul a fost executat de 
liberali (care erau admiratori ai Revoluţiei Franceze), 
iar oratorul naţionalist Barbu Catargiu era cel mai redutabil oponent, preferând 
moartea mai înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţârii 
("Cine zicea boier, zicea ostaş, zicea viteaz" - titlul unuia dintre discursurile 
sale). Nu s-a opus nicidecum împroprietăririi ţăranilor, ci, extrem de raţional şi 
cumpătat, în opoziţie cu agitaţia liberală, pleda pentru a se pune la dispoziţia 
ţăranilor suprafeţe de pământ la preţuri cuviincioase; să nu uităm că îşi dovedise 
ataşamentul faţă de valorile româneşti susţinând tipărirea de cărţi în limba 
română şi contribuind la înfiinţarea Societăţii Filarmonice cu rol deosebit în 
emanciparea culturii române. 

Cristian Iepure - Medgidia: Interesantă întrebarea dvs. dacă gen. Ion 
Antonescu ar fi fost persoana cea mai potrivită pentru a conduce Mişcarea după 
asasinarea Căpitanului. Răspunsul este însă negativ. După moartea gen. Gh. 
Cantacuzino-Grânicerul, şeful Partidului Totul Pentru Ţară, Căpitanul s-a întâlnit 
cu Ion Antonescu la Predeal, vrând sâ-i ofere acestuia şefia partidului, dar a 
renunţat, ajungând la concluzia că Antonescu era "prea ambiţios pentru a fi de 
folos Mişcării sau ţănT , şi pentru că "nu încap două săbii întro teacă " (după 
mărturiile din epocă: preot Ion Dumitrescu-Borşa, comandant legionar al Bunei 
Vestiri şi secretarul Partidului Totul Pentru Ţară, comand, legionar ing. Virgil 
lonescu, şeful regiunii Dobrogea, dr. Milcoveanu, şeful studenţimii pe ţară în 
1937-1940, M. Sturza, simpatizant al Mişcării şi ministru de Externe al României 
în sept. 1940-dec. 1940, etc.). Categoric că gen. Antonescu nu era un duşman al 
Mişcării din vremea Căpitanului; a devenit însă un adversar implacabil al Mişcării 
din vremea conducerii lui Sima pentru că noul şef, încălca flagrant principiile 
legionare (pe care însă le clama); astfel gen. Antonescu a ajuns să nu mai aibă 
nici respect, nici încredere (cu atât mai puţin simpatie) pentru întreaga Mişcare, 
din cauza noului (şi efemerului) ei conducător. 

Monica Molnar - Cluj: Vă înţeleg perfect dezamăgirea pe care v-a produs-o 
vizitarea Palatului Mogoşoaia: starea acestuia lasă mult de dorit. Este adevărat 
că a fost devastat în mai multe rânduri (ultima oară de către comunişti), dar nu 
există nici cea mai mică preocupare pentru refacerea atmosferei, şi nici măcar 



ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAE BADEA (secretar redacţie) 
STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL. V39. AP 
37, SECT. 3. BUCUREŞTI. 

Tel.: (021) 322 3832 


un scurt istoric! Păcat că aţi renunţat să vizitaţi 
Palatul Cotroceni - care nici nu a fost "desfigurat 

_de Ceauşescu" (n-a mai apucat decât să dărâme 

biserica din incintă, reconstruită pur formal - adică doar 
zidurile exterioare şi acoperişul, servind doar ca decor - 
timpul mandatului prezidenţial al lui 
Constantinescu), şi nici nu este "templu al puterii 
actuale", ci poartă amprenta inconfundabilâ şi de 
neşters a reginei Maria, ca şi Pelişorul: îmbinare 
armonioasă a rafinamentului cu adevărat regal, cu 
simplitatea şi bunul gust pur românesc. 

Gabriel Vlădeasa - Predeal: Sintagma aiuritoare 
pentru cei mai mulţi, de "evrei ultra-ortodocşi”, nu 
desemnează evreii creştinaţi, aşa cum pare la prima 
vedere, ci tocmai pe evreii care aplică mozaismul cu 
cea mai mare stricteţe: ţin regulile alimentare kosher, 
sabatul (nu numai munca este interzisă, ci şi 
prepararea mesei, aprinderea luminii, călătoriile etc.), 
femeilor nu li se permite să lase la vedere nici un 
centimetru de piele, cu excepţia feţei şi a mâinilor (nu 
este nici o exagerare: cele care nu respectă această 
regulă sunt scuipate şi înjurate şi riscă să fie chiar 
lovite cu pietre), etc. 

Prof. Valeriu Neştian - laşi: Vă mulţumim pentru 
"bune şi meritate aprecieri pentru majoritatea textelor 
şi a prezentării grafice ". în ceea ce priveşte ceea ce 
numiţi n muzica care ar trebui să ne placă în viitof, 
respectuos vă atragem atenţia că vă contraziceţi 
singur: ne lăudaţi, dar sugeraţi să modificăm pe ici, 
pe colo - adică în punctele esenţiale (vorba lui 
Caragiale)! Noi nu impunem nimănui nimic, ci ne 
afirmăm punctul nostru de vedere în diferite 
probleme şi nu este obligatoriu să avem identitate de 
păreri cu toţi cititorii noştri. Chestiunea este extrem 
de simplă şi clară: cei care simt şi gândesc ca noi, 
cumpără revista; ceilalţi sunt liberi să n-o facă. 
Referitor la "popi” (care sunt aşa şi pe dincolo), aşa 
cum remarca şi Petre Ţuţea, noi credem că nu 
instituţia Bisericii se află într-o criză, ci unii dintre slujitorii ei. Este ca şi cum aţi 
vrea să desfiinţaţi Statul român pentru că mai bine de jumătate de secol a avut 
numai reprezentanţi nedemni! Oricum, nu aici veţi găsi oamenii care să dea cu 
pietre în Biserica Ortodoxă! (vă rog frumos, mai citiţi o "dată editorialul de luna 
trecută). Mai fac menţiunea că întotdeauna am făcut parastas pentru eroii şi 
morţii legionari cu preoţi ortodocşi (s-au găsit!). Şi pentru că aţi adus vorba, nu 
cred ca se poate "exporta" cu succes, pe arii largi, legionarismul, aşa cum n-a 
putut fi exportat nici nazismul şi nici fascismul, pentru că sunt expresii ale 
specificului popoarelor respective, şi naţionalismul nu înseamnă "proletari din 
toate ţările, uniţi-vâ!" Cât priveşte stârpitura aceea de "comandant", vă rog 
frumos să citiţi serialul "Din culisele Legiunii" (oct.2004-dec.2005): acolo aveţi 
citate exacte (cu nr. pag.) din înseşi memoriile lui (deşi mă întreb: un asemenea 
apărător fervent, să nu-l fi citit?! să nu-l fi înţeles? oare de ce?). Am propus 
oficial, în nenumărate rânduri, să nu mai vorbim niciodată, nimic despre el, nici 
de bine, nici de râu. Dar cum simiştii îl tot ridică în slăvi, de pare şi mai meschin 
decât a fost (deh! nu tuturor le prieşte înălţimea), trebuie să lămurim oamenii. Cu 
această ocazie, lansez din nou invitaţia: să discutăm concret, LA OBIECT, 
public, cele scrise chiar de Sima, iar nu în lozinci simiste; nu e vorba de nici un 
"sine ira et studio" pentru că tocmai că am "râs-studiaf chestiunea (şi am ;i 
prezentat-o în detaliu). Adică suntem prea mici să-l discutăm pe Sima. dar vreţi 
sâ-i judecăm pe preoţi?! 

REPETĂM ANUNŢUL DE LUNA TRECUTĂ PENTRU FILATELIŞTI: 

Dl. IONEL AMÂRIUŢEI din DEVA, str. G. Bariţiu 16, bl. 12, ap. 3. tel.: 
0254 220415, vinde o colecţie de timbre româneşti din perioada 1939 
- 1941, cele mai importante fiind: Comeliu Zelea Codreanu (80 timbre), 
Ajutorul Legionar , Războiul sfânt şi Aniversarea regelui Mihai (câte 60 
timbre). 


§ 


Pag. 16 


Redactor şef: 

Colegiul de redacţie: 
Secretar de redacţie: 

Periodic editat de "ACŢIUNEA ROMÂNA' ISSN 1583-9311 

Nicoleta Codrin 

Emilian Ghika, Comeliu Mihai, Ştefan Buzescu, Cătălin Enescu 
Nicolae Badea 

Relaţii cu publicul 

Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti 

(zona Circului - inters. cu Ştefan cel Mare, colţ cu str V Lascăr) 

Vineri, între orele 15 00 - 19 ob 

Tel.: (021 ) 322 3832 sau 0745 074493 
e-mail; actiunea-romana<a>actiunea-romana .com 


CUVÂNTUL LEGIONAM Martie 2006