Cuvantul Legionar nr. 27, noiembrie 2005

'’Qiacă car tăcea, aceştia, pietre te ace Jtripa. 

gtxmpttâe aftyulSSic* /J? 4q/ 


JJ 




Periodic al tineretului român naţionalist ortodox 

-în duhul NATIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 

' . . Nr 27 NOIEMBRIE 2005 Apare la jumătatea lunii 1 leu nou (lO.OOOlei vechi; 

-‘-‘ Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


Jiăo/opte Atentat la fiinţa naţională 

Sdtttaduit Sfidarea în două ipostaze 

/ie fTityuz/Tiosvd Berlin 

^omeatcsasea fâfyutanuău, 

fflvatc Jeptoaas - sictemdste 

J7h uieaicsuutz &dea/yde Efizcde 

Sd/uzstţte de caste Jean Buchiu - "Iertare da, uitare nur 

Radu M. Crişan - ”Testament Eminescu” (I) 

Sdctuo/rto,te Diverse vederi de pe "centura politicii" (XI) 

m \M 1 

^a/te d^tc/iosâ ceddsâ Circulărf (II) 

&eftcstqf Cel mai bătrân legionar din lume 
2$ui cu/tde/eS&puuut Sunt simist, dar mă tratez (XIV) 
^c^d/icodeaţâ Pericolul sectelor - Ecumenismul 
^osicusâ 

S^aşta, 3îedacţtet 


REVOLTA NOASTRĂ NEMĂRGINITĂ 

Nu pot sâ reacţionez altfel decât cu nemărginit dezgust şi indignare, văzând 
felul în care suntem trataţi - sau, mai clar, batjocoriţi, de un oarecare individ care 
îşi zice Teşu Solomovlci. 

De unde a apărut acesta, din ce neanturi o mai fi aterizat pe pământurile 
acestei ţâri, tratându-ne ca pe nişte troglodiţi, permiţându-şi sâ batjocorească 
eroi şi martin ai neamului românesc, iar celor prezenţi administrându-le dispreţul 
unui tratament inacceptabil? 

Pentru cei care nu citesc suplimentul săptămânal al ziarului “ România 
Liberi ’ intitulat Aldine" le voi spune câteva cuvinte lămuritoare. 

De un timp, în presa românească şi-a făcut loc o controversată polemică 
având la bază filmul făcut de Alex Solomon având ca temâ jaful unul grup de 
nomenclaturisto-securişti evrei, în anul 1959, asupra unui furgon al Bâncii 
Naţionale; de la acest caz s-a ajuns la discutarea acuzaţiei de holocaust 
România în perioada 1933-1944 (de ce nu din 1833 nu se ştie, dar aveţi^ 
puţintică răbdare, ajungem şi acolo). 

Dintre români, singurul care a avut acces în presa românească a 
fost scriitorul disident Paul Goma. 

în " Aldine " nr. 492, din 28 oct. 2005, îşi găseşte loc primitor 
articolul tovarăşului Teşu Solomovlci, care face subiectul 
reacţiei noastre vehemente. 

Ca mod de lucru voi urma tirul ideilor şi prezentării 
tovarăşului în cauză; voi utiliza cu scuzele de rigoare numele mic al 
autorului, sperând totuşi câ nu voi fi bănuit de relaţii amicale cu 
domnia sa. 


1) TEŞU; 
"războiul Iul 
Goma cu 

holocaustologlT 
NOI: Minciună! 
Nu este războiul 
lui Goma, este 
războiul 

românilor (faceţi 
un referendum)! 





încercarea de a prezenta problema holocaustului ca 
pe o controversă între Goma şi "holocaustologi" reduce 

(continuat* tn pag. 2) 

jfaxutor duda Woetre/tnu 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2005 


Pag. 1 





























ATENTAT LA FIINŢA NAŢIONALĂ 


=ttt 

nf 


'Proclamaţie' - Aspiraţia secuimii la autonomie: 

*Locuitorii autohtoni de naţionalitate maghiară aflaţi în 
majoritate in Ţinutul Secuiesc, ţinem la tradiţiile noastre 
seculare de autonomie. Păşind pe drumul autodeterminării 
interne, prin intermediul consiliilor secuieşti ale aşezărilor, ne¬ 
am afirmat acest drept si voinţă, am solicitat garantarea 
autonomiei teritoriale prin Statutul adoptat prin lege. (...) 

Ţinutul Secuiesc are dreptul de a fi recunoscut pe * 
parcursul procesului de integrare europeană, ca o euro - / 
regiune autonomă, iar cetăţenii lui să aibă egalitate deplină ' 
şi efectivă intr-o Europă unită. ° 

Consiliul Naţional Secuiesc ; Sf. Gheorghe, 26 oct. 

2003 

Prin această autonomie se urmăreşte crearea unei 
enclave pe criterii etnice, în care populaţia majoritară este 
formată din maghiari, respectiv judeţele Covasna, 

Harghita şl o parte mare din judeţul Mureş, urmărind 
idealul lor de 86 de ani de a reface Ungaria Mare. 

Dar maghiarii se bucură de cele mai multe drepturi, multe 
din ele depăşind şi cele mai dure cerinţe europene în materie 
drepturi ale minorităţilor. 

Nicăieri în Europa nu se întâmplă aşa ceva, iar în cazuri precum Ţara 
Bascilor sau Irlanda de Nord autorităţile iau măsuri severe împotriva 
iredentismului, a separatismului, spre diferenţă de autorităţile române, şantajate 
de fiecare dată la câte patru ani, cu toate că la noi nu există conflicte inter-etnice. 

Nicăieri în Europa nu există reglementări prin care limba minorităţilor să fie 
folosită în justiţie, sau învăţământ superior în limbile minorităţilor naţionale. Ne 
întrebăm: nu le va fi greu persoanelor care au absolvit o formă de învăţământ în 
limba minorităţilor să se integreze intr-un colectiv care foloseşte limba română 
(inclusiv termeni tehnici şi de specialitate) ? 

Ba mai mult, aşa numitele conflicte inter-etnice sunt susţinute chiar de 
gruparea UDMR care deţine administraţia locală de 15 ani, tolerând astfel de 
manifestări. Atunci ne întrebăm: cine sunt extremişti, românii?! 

Trebuie subliniat că maghiarii din România sunt cetăţeni români, deci au 
aceleaşi drepturi ca şi populaţia majoritară Atunci de ce vor drepturi speciale? 



Astfel se încalcă suveranitatea şi independenţa Statului Român, dar ş, 
demnitatea naţională, destabilizând viaţa socială, economică, politică ,| 
administrativă a Ţării. încălcând flagrant Constituţia României. 

Articolul 1 din Constituţia României, alineatul (1) - România 
este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil .’ 

Art. 2, alin. (1) - " Suveranitatea naţională aparţine poporului 
român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin 
■eferendum; alin. (2) - "Nici un grup şi nici o persoană nu pot 
exercita suveranitatea în nume propriu." 

Art. 3, alin. (2) - " Frontierele ţării sunt consfinţite prin 
lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte 
norme general admise ale dreptului internaţional alin. (4) _ 
Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau 
colonizate populaţii străine 
Art. 4. alin. (1) - "Statul are ca fundament 
unitatea poporului român.’'] alin. (2) - ’România este 
patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, 
fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine 
etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de 
apartenenţa politică, de avere sau de origine socială." 

Art. 6, alin. (2) - " Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, 
dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor 
naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare 
fn raport cu ceilalţi cetăţeni români." 

Pentru a fi mai bine înţeles, rezum articolul prin următorul dialog: 
în faţa Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, Ion stă de vorbă cu Istvan. 

- Nu vrei tu să vezi peste tot steagul Ungariei în loc de tricolor? 

- loiii, cum să nu! 

- Nu vrei să-i auzi pe toţi vorbind ungureşte in loc de româneşte? 

- Ah. ba dall 

- Şi nu vrei ca ungurii să conducă ţara? 

- Taci, că înnebunesc de bucurie doar gândindu-mâ la asta! 

■ No, păi Istvan dragă, atunci meri în UngariaI 




REVOLTA NOASTRĂ NEMĂRGINITĂ (continuare din pag. 1) 


la derizoriu o chestiune de viaţă şi de moarte a 
poporului român. 

2) TEŞU: “umilirea la care a fost supusă 
Armata Română în timpul retragerii din 1940" (n.n. 

- din Basarabia şi Bucovina cedate ruşilor) 

NOI: “umilirea" despre care vorbiţi fără 
ruşine. în dispreţul poporului român, fost, prezent 
şi viitor, reprezintă de fapt moartea consemnată 
în statisticile oficiale ale Armatei la capitolul 
pierderi umane: 

- 293 de ofiţeri 

- 41.970 trupă 

("România în arhivele Kremlinuluf - Gh. 

Buzatu. Ed. “Univers enciclopedic", 1996 oaa 
230) y ' 

Deci este vorba de o lucrare ştiinţifică ce nu 
poate fi pusă de nimeni la îndoială, lucrare apărută după ani de studii a arhivei 
Armatei Române, capturată de ruşi în 1944 şi deschisă spre cercetare pentru 
istonc manii 1991-1992 şi 1994. M 

T ^ii “controversata temă a retragerii din Basarabia şi Bucovina în vara 
anului 1940T 

om Jt°L ''ii®*!® n l Ci ° controversă; ierurile sunt absolut clare pentru orice 

nhiinatrJ^ri^H ° bie ^' vre l' sâ 0 ,ace t' controversată pentru că aşa este 
obligatoriu când vrei sâ faci ceaţă, când vrei să impui nişte minciuni. 

4 -r com P ortarT >entul neonorabil al evreilor faţă de români'- 

NOI: Tu zici! ' 

de E‘«ofertai; faPte anUromân ** ti 9™*- umilitoare, cu neputinţă 
NOI: Tu zici! 

voia\orNewell" neferiCin> ’ ,n această ,ra 9 edie au amestecaţi cu sau fără 

neoficialSt^^TinT-®"!-' "T de alt0 zeci do m " d « civili, dintre oficialităţi şi 
neoficialitâţi, asasinaţi m săptămâna roşie' A fost un adevărat carnanin-«* 

de 1 foc Tn u^irt 8âptâ l n f nă ' SUt> C6le mai diverse f orme (linşaj, topoare cuţite arme 
bolşevicei îmhrar^ * atenţiune, fără nici o contribuţie a armatei 

nu*:rir -««*-«2î 

7, — *»'•» WO* pMu noi ca ne 

omoare, cum eram ^ Vret ‘ * â 8u 9® ra t i * au fost trimişi sâ 

'dar nu au fost “amesti^tr L n" ? * ’ ° bll0atorlu? D ' le Te $u. sâ fie 

minoritari sau javre deîomân! P * SpUn ® ** au ,os ' " ames,eca l r 



alţi 



7) TEŞU: u Stalin şi Caro! al il-lea care s-a supus 
ultimatumului, nu erau de religie mozaică, dar ţapii 
ispăşitori trebuiau să fie evrei" 

NOI. Iarăşi cu diversiunea: lăsaţi pe Stalin 
şi Carol al ll-lea, că nu au sărit cu topoarele la 
români! Vreţi sâ sugeraţi că orice cedare de 
teritoriu are în meniu “felul" acesta? 

8) TEŞU: “faptele ignobile petrecute în timpul 
retragerii au fost atribuite evreilor basarabeni şl 
bucovineni. Ei i-au ofensat şi umilit pe soldapi 
români, ei au rupt epoleţii unor ofiţeri români şi i-au 
maltratat, pe unii chiar i-au omorât ei, evreii. Au 
pus steagurile roşii pe clădiri şi au distrus biserici 
româneşti. Ei au fost primii care i-au întâmpinat cu 

_ " ori ?' hau îmbrăţişat pe soldaţii sovietici 

însă rare si izolate c . otr ° pit0 ?- Cazurile care pot fi dovedite sunt 

şi evreii, unii evrei " ^ * sâvâr $ irea netrebniciilor au participat 

NOI: Tu zici! 

Reluăm: 

-"el l-au ofensat şl umilit pe soldaţii românr. 

293 de ofiţeriTe-a^s mufe*epoleţl/asa^Je^ * S pă ^ 1 ** P * f3ţ3 pămantului! 13 

cazurile care pot fi dovedt s!nt r Vre“' *' ^ EtC ^ 

dvs , cu^martori'dispîişTsâ^spună orii* presă?^ ** P ® PreZent8ti 

- vorbiţi de “unii evreH\ presa! 

aceşti "unii" au fosfdestui ca înt fost copii m,c| . bătrâni, sau ştiu eu care: 
Vă închipuiţi ce "ordlne" au fi,'°r Sâ « Ptâmână să facă ‘"inunT". 

9) TEŞU: “presa ultranaţionaliste 'li nu^ S 3 ,nscăunat Puterea sovietică! 
răzbunării româneştr * nu numai && prevestea sumbru şi vremea 

decât o râzbunareŢGT^ţ?aces?lucruîiomial?" S ^ P, ^ m ^ na roşle " 00 a fost altceva 

trezesc instinctele primam o ?i ce ,rebu 'e sâ mai fac ca sâ nu îţi 

răzbuni pe gazdele tale cu atâta ,. P6 picioare ? Dacă tu la prima “ocazie” te 
aştepta? r uzlme şf lipsă de logică, la ce te p®ţ! 

Chiar crezi că poţi să faci nri 

tratament preferenţial? Ce * u mea aceasta şi ai dreptul tW 

Ştii cum zice “prostul" de român r/n. 

Nu am inventat eu dictonul “Dinte na seamănă vânt culege furtună". 
(continuare in pag. 5 ) P^tru dinte, ochi pentru ochi’. 


Pag. 2 


CUVÂNTUL LECIONAiî Noiembrie 


2005 

















Srftitudvu 

SFIDAREA ÎN DOUĂ IPOSTAZE 


PRIMA IPOSTAZĂ 

în urmfi cu cca. doi ani, aflându-se într-o vizita oficială la New York, 
premierul de atunci. Adrian Nâstase a avut, printre altele, o întâlnire cu 
reprezentanţii comunităţii evreieşti americane şi a vizitat Muzeul Holocaustului 
- un muzeu căruia i-au trecut pragul, obligatoriu, toţi conducătorii ţârii, 
preşedinţii lliescu, Constantinescu, şi recent şi Bâsescu, care au fost, aşa cum 
relatează presa, "profund impresionaţi de cele văzute . 

Nici unul dintre aceştia nu a avut curajul să ceară analizarea şi 
justificarea numărului exagerat de mare de evrei care şi-ar fi pierdut viaţa 
între anii 1941 - 1944 (cică aprox. 500.000 din cei peste 700.000 aflaţi in 
România Mare), şi nici n-au cerut să se precizeze că marea majoritate a celor 
ucişi a provenit din Transilvania ocupată de armata horthystâ. 

Cert este câ f reîntors în ţară, liderul PSD-Ist a- dat o ordonanţă de 
urgenţă doldora de sancţiuni - desigur la sugestia senatorilor evrei 
americani care s-au plâns, fără probe convingătoare însă, de renaşterea 
"pericolului fascist” în ţara noastră şi de "atitudini antisemite tot mai 
numeroase" (17), de "proslăvirea unor conducători de dreapta", de 
"publicaţii care Instigă pe criterii etnice" etc. - ordonanţă menită să "pună 
lucrurile la punct", din aceasta decurgând o serie întreagă de măsuri 
reparatorii printre care: studierea în şcoli a holocaustului, distrugerea 
puţinelor statul (de fapt mici busturi) ale mareşalului Antonescu şl 
înlăturarea lui din galeria conducătorilor României (astfel, în mod „logic", 
între anii 1940 - 1944 ţara a fost fără conducătorii), scoaterea cărţii „Mein 
Kampf’ a lui Hitler de la Salonul Internaţional de Carte şi admonestarea 
dură a vânzătorilor (deşi aceasta se găseşte în librăriile din Tel Avlvll), 
amenzi şi pedepse penale pentru cei ce tipăresc publicaţii care contravin 
ordonanţei de urgenţă. 

Această lege strâmbă care contravine Constituţiei, încearcă să menţină 
istoria mutilată de doctrina comunistă timp de peste patru decenii. 

în această categorie prohibită Intră şl cărţile unor veterani de război, 
ale legionarilor închişi sub cele trei dictaturi, azi foarte puţini la număr, 
oameni care mor şi nu are cine să le consemneze memoriile, perioada 
respectivă intrând într-o ceaţă totală, astfel încât adevărul nu îl vom mai 
cunoaşte niciodată, iar cei care scriu istoria oficială o fac după cum doresc. 

Ordonanţa de urgenţă nu se referă însă la Partidul Comunist din 
România (atenţie: nu "român", ci "din România" - aceasta era titulatura 
iniţială), care a avut, după cum se ştie, zeci de mii de membrii evrei, la crimele 
şi atrocităţile comise de acest partid în închisori, la Canalul Dunăre - Marea 
Neagră, la epurările din viaţa publică, la dosarele întocmite fiecărui român. 

Din contră, deşi s-a cerut în nenumărate rânduri să se facă un proces al 
comunismului, în care să se scoată în evidenţă ororile în masă, distrugerea 
elitei româneşti, aservirea totală a ţârii URSS-ului şi alte lucruri cunoscute, nu 
s-a făcut nimic în acest sens. 

Nu demult, doi deputaţi PNL (Rareş Mânescu şi Mihâiţă Calimente) au 
depus la Biroul Permanent al Camerei o propunere legislativă privind 
interzicerea organizaţiilor, simbolurilor, doctrinelor şi ideologiilor comuniste. 
Iniţiatorii proiectului susţin că inexistenţa unei reglementări în acest sens face 
posibil ca oricând nostalgici ai regimului care a oprimat ţara să poată utiliza 
public însemne sau să înfiinţeze organizaţii politice de natură comunistă. 
Proiectul legislativ prevede pedeapsă de la 5 la 15 an, interzicerea unor 
drepturi pentru constituirea unei organizaţii cu caracter comunist, sprijinirea 
sau aderarea la o astfel de organizaţie. Răspândirea, vânzarea precum şi 
deţinerea în vederea răspândirii unor astfel de simboluri, ar urma să fie 
pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. 

Sunt sceptic că proiectul va prinde viaţă: nu a fost, după cum se vede, 
subiectul unei ordonanţe de urgenţă, cum este cel ce se referă la organizaţiile 
de dreapta. 

Ca atare vezi, la televizor şi în presă, cum un fost miliţian craiovean, fost 
până nu demult patronul Universităţii Craiova, cum are un parc în care se află 
statui ale Iul Ceauşescu, şi nimeni nu zice nimic; din contră, îl mai şi 
popularizează pentru iniţiativa luată! 

La fel, un alt oltean de prin părţile Scorniceştiului, apare şi el în mass- 
media datorită faptului că şi-a amenajat acasă un muzeu dedicat fostului 
dictator comunist, la intrare existând permanent steaguri roşii. 

Exemple de acest fel aş mai putea da, dar mă voi limita la cel mai recent, 
întâlnit personal cu puţine zile în urmă: mergând pe o străduţă mică, Axlnte 

Uricarul (I?), care - - - - - 

face legătura între 
Calea Floreasca 
din dreptul 

Spitalului de 
Urgenţă şl Calea 
Dorobanp, am 
văzut la capătul ei 
un restaurant, 

„Berbec", care 
avea la marginea 
firmei însemnele 
comuniste: 
secera şl 

ciocanul! 

(imaginea 
alăturată) 

Intrând înăuntrul 
localului, 
surpriza a 



fost şi mai mare: pe toţi pereţii erau portretele (aprox. 30) sinistrului cuplu 
Ceauşescu, ale lui<3heorghiu Dej, şi ca bomboana pe colivă, cele ale lui Stalin 
şi Leninl! 

Restaurantul (denumire cam pompoasă, întrucât la mese nu am văzut 
nimic de mâncare ci numai sticle cu băuturi) era destul de plin de clienţi ce 
aveau un aspect mai mult neîngrijit decât sărăcăcios. 

La bar, „jupânul", destul de tânăr, înconjurat de câţiva consumatori cu sticla 
de bere în mână, a încercat să intre în vorbă cu mine, observând că eram un 
nou venit care ţintea cu privirea fotografiile: „Nu e aşa că a fost bine în 
comunism şi nu era şomaj ca acum...?" 

Nu i-am răspuns: era inutil, pierdere de timp; scârbit, am preferat să ies pe 
uşă afară. 

Comerţul Legionar a avut o mică tradiţie, el existând în perioada 
interbelică, nu numai în Capitală, ci şi în diferitele oraşe ale ţârii. Cei ce lucrau 
aici o făceau fără a fi salariaţi, tineri care învăţau meseria la locul de muncă, 
plini de entuziasm şi corectitudine, şi de-aici şi preţurile mai mici şi implicit mai 
mulţi clienţi. 

Vorbesc la modul teoretic - întrucât nu există bani pentru închirierea unui 
local şi achiziţionarea fondului de marfă - dacă ar fi existat posibilitatea 
deschiderii unui restaurant pe frontispiciul căruia să se specifice cuvântul 
„legionar", iar alături să fie însemnul „gardul de fier", s-ar fi obţinut aprobarea? 

Indiscutabil NU! 

în democraţia de astăzi, de care facem atâta caz, balanţa echităţii 
trebuie să fie dreaptă şi nicidecum înclinată, favorizând una dintre părţi, 
în cazul de faţă nu este vorba de o SFIDARE a celui mai elementar bun 
simţ? 

A DOUA IPOSTAZĂ 

între anii 1940 - 1944 a existat în cadrul Poliţiei române, o secţie specială 
cunoscută sub denumirea de „ Biroul Dof care avea un singur scop: 
depistarea şi anihilarea elementelor comuniste, conducătorul acestei secţii 
fiind col. Manolescu care avea în subordine 25 de angajaţi (printre poliţişti 
aflându-se şi unchiul meu, Cristache Brânduşescu). Nu s-a vorbit până în 
prezent niciodată de activitatea anticomunistă a „ Biroului DoT\ mai mult: nici 
nu i-am văzut pe vreun rând consemnată existenţa. 

Imediat după actul de la 23 aug. 1944, toţi membrii acelui grup au fost 
arestaţi şl condamnaţi între 15 şi 25 ani temniţă grea încarceraţi la 
închisoarea de la Gherla, mai toţi au sfârşit între zidurile sinistrului penitenciar 
datorită relelor tratamente, printre care şi unchiul meu. 

în urmă cu 6 ani am obţinut aprobarea de a merge la Cluj şi de a avea 
acces la dosarele celor incriminaţi de regimul comunist. Mi-a fost 
imposibil să le parcurg: erau nu mai puţin de 29, iar primele erau deosebit de 
voluminoase, având peste 1000 de pagini fiecare, aşa că m-am limitat, cu 
precădere, la cel al rudei mele. 

Ca un leit motiv în actul de acuzare, flecare inculpat a fost acuzat de 
antisemitism - „logic" în viziunea anchetatorilor, întrucât dintre 
comuniştii arestaţi, cei mal mulţi erau evrei (llka Wosseeman , devenită 
directoare în Ministerul de Externe, Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, 
secretar general al Marii Adunări Naţionale, Miinoa Constantinescu alias Mehr 
Kohn , ministru al minelor şi membru în C.C., Laurian Zamfir alias Laurian 
Rechler, general şef al Securităţii, Moscowich devenit Holban, şef al Securităţii 
din Bucureşti, George Silviu alias Gersch Gollinger secretar general în 
Ministerul de Interne; mă opresc aici căci lista ar fi prea lungă). 

Ce este drept, nimeni nu a fost învinuit de crimă. La procesul „ Biroului Doi " 
s-au prezentat mulţi ilegalişti care au adus grave acuzaţii celor aflaţi în boxă. 
dar obiectiv fiind, vreau să subliniez că şi destul de mulţi martori, evrei, spre 
cinstea lor, au declarat că nu au fost molestaţi, au fost trataţi omeneşte, au 
avut drept la pachete alimentare şi la vizite din partea membrilor familiei - 
argumente care nu au fost însă luate în seamă - şi de aici pedepsele mari 
amintite mai sus. (In completul de judecată de afla printre acuzatori şi 
Alexandra Sencovici , soţia lui Silviu Brucan.) 

Politicienilor de dreapta de tot felul precum şi cadrelor superioare din 
armată care au luptat 
pe frontul din est II s- 
au Imputat, 

deopotrivă, atât crime 
de război - deşi 
acestea sunt inerente 
în unele cazuri - cât şi 
"atitudini antisemite", 
fiind dovedit că cei 
prinşi în flagrant erau 
întâi comunişti şi mai 
apoi evrei. 

Nimeni nu a 
scăpat nepedepsit, au 
înfundat puşcăriile 

chiar şi rudele apropiate ale acestora şi prietenii apropiaţi. 

La Tribunalul de la Nurnberg toţi capii celui de-al Treilea Reich au sfârşit 
spânzuraţi (excepţie fiind Rudolf Hess, aterizat în Anglia înainte de începerea 
războiului în est, condamnat la detenţie pe viaţă). 

Dând dovadă de mult zel, Israelul a avut la Viena o fundaţie 

(continuare în pag. 5 ) 





'cu 


CUVÂNTUL LECÎONAIR Noiembrie 2005 Pag - 3 





























iâ£9iu3i£ 




3*- MpfruyHzsnwid 

BERLIN 












Berlinul a devenit capitală a Prusiei încă din 1415, iar în 1486 reşedinţa 
regală a familiei Hohenzollern; în timpul domniei lui Frederlck cel Mare (1740 - 
I786‘i a căpătat splendoarea unei capitale europene. 

Distrus aproape complet în 1945 de Aliaţi, în cea de-a doua conflagraţie 
mondială. împărţit în două sectoare (comunist şi capitalist) de Zidul construit în 
1961 zid luna de 161 km şi înalt de 4 m, împânzit cu turnuri de pază, simbol al 
represiunii înecare au murit peste 70 de oameni - astăzi capitala Germaniei 
reunificate se prezintă turistului ca o atracţie de prim plan. 

Emblema oraşului este 
Poarta Brandenburg , 

inaugurată în 1791. 

Napoleon a trecut 
tnumfâtor prin ea în drum spre 
Rusia şi a trimis la Paris, ca 
pradă de război, ansamblul 
din partea superioară a porţii, 

Quadriga, zeiţa victoriei, în 
carul său tras de patru cai. 

în timpul revoluţiei din 
1848, la poartă au fost ridicate 
baricade, iar în 1918 
revoluţionarii şi-au făcut drum 
prin această poartă pentru a 
proclama republica. 

Şi paradele de victorie ale 
hitleriştilor au trecut prin 
Poarta Brandenburg, iar după 
căderea acestora, în 1945, 
soldaţii sovietici au înălţat 
steagul roşu pe Quadriga. 

Acum aceasta este o zonă 
de trafic, chiar şi autobuzele 
trecând prin ea. 

în apropiere, în Piaţa 
Republicii, este clădirea 
Reichstag , una din clădirile 
cu cea mai mare importanţă 
din Berlin. 

A fost construită în stil 
renascentist italian, în 1894, 
de Paul Wallot; avariată serio 

complet distrusă de bombe. Intre 1957-1971 a fost reconstruită, fără cupolă însă, 
până când Sir Nomnan Foster i-a redat glorioasa formă iniţială; din interiorul noii 
cupole turiştii pot privi, de sus, dezbaterile parlamentare. 

La celălalt capăt al Porţii Brandenburg se află Piaţa Paris , reconstruită şi 
ea după raidurile nimicitoare ale bombardamentelor, alături de Hotelul Adlon , 
cel mai stilat hotel al oraşului în timpul Imperiului German, reconstruit în 1997. 

Unter den Linden este strada cu un caracter prusac autentic, proiectată în 
anul 1647. 

Distrusă aproape în totalitate în timpul războiului şi refăcută, această stradă 
elegantă păstrează întocmai vechea ambianţă a metropolei, dovadă că Berlinul 
este unul dintre magnificele oraşe europene. 

Schauspielhaus (teatrul), Catedrala germană, Catedrala franceză şi 
Rmen.arkt, statuia lui Schiller (ridicată în 1868), Opera , statuia ecvestră a Iul 

7 Frederick cel Mare, vechea 
" bibliotecă, Catedrala Sf. Hedwig 
( constru ' tă în 1747, după modelul 
I Pantheonului roman), toate 
acestea împreună reprezintă o 
capodoperă a arhitecturii 
| europene. 

Pe strada opusă a străzii Unter 
den Linden mai există două 
bastioane ale culturii germane: 
'Biblioteca moştenirii culturale 
prusace'' şi celebra Universitate 
Humboldt (construită între 1748- 
1766). 


V 


Pag. 4 


n 


Csroi cei 


I mm 


cnrmă 


mare 


ng j 


C MOI 


Yuuahaus (fostul Arsenal) este cea mai mare clădire în stil baroc din Berlin 

şi găzduieşte o expoziţie ce reflectă întreaga ... , - 

Istorie a Germaniei. 

INSULA MUZEELOR este, poate, cel mai 
frumos complex muzeal din lume, înfiinţat 
ca urmare a unei hotărâri a lui Frederick 
Wilhelm al ll-lea, prin care colecţiile regale de 
artă urmau să fie accesibile publicului. 

Primul muzeu care s-a deschis a fost 
Altes Museum (Muzeul vechi), în anul 1830, 
care etalează opere de artă de toate genurile. 

Alăturat se află Muzeul Pergamon. cu cea 
mai apreciată comoară artistică din Berlin, 
parte din Altarul Pergamon (180-159 î. Hr.): o )L ,\| 

friză care descrie bătălia dintre zei şi titani. 4. i 

acesta fiind adus din vechiul oraş grecesc 
Perqam, din vestul Turciei, după săpăturile din 
1878. 

Aici se află şi Poarta Pieţll din Milet care 
ocupă două etaje şi datează din timpul 


împăratului Marc Âureliu. 

Tot aici se află Muzeul 
Apropiat, precum şi Muzeul 
Colecţia Asiei de Est. 


Orientului 
Islamic şi 


_ 




Palatul tm Frederick cel Mare , Sanssovci (Poîsda^, 

Muzeul Ode , construit în 

1897, cu artă bizantină şi 
egipteană, cu picturi şi 
sculpturi germane, italiene, 
olandeze, are şi o reproducere 
a bazilicii San Salvadore din 
Florenţa, 

Vechea Galerie de Artă şi 
Muzeul Nou sunt alte muzee 
care sunt frecventate de turişti. 

Dar să las muzeele şi să 
mai amintesc şi de alte bijuterii 
berlineze. 

Catedrala protestantă 

este un monument splendid în 
stil wilhelminian, concepută în 
1894 ca principală biserică a 
protestantismului. t _ 

străjuită*d8 Tu mu?T^evlziunîl^term^ * r U numeroase magazine de lux 1 
mal înaltă construcţie din Berlin ° a R cu înălţime de 365 m, fiind 

■« >"*« 90 * 1 , 1100 , se află un par 
Muzici unde în fiecare seară se ornanta. 8 u, . Herbert Von Kerajan. şi Camera 
To. în acest cartiereaflă 04,6 un Spectaco1 
impresionantă de 2500 de e.nnn..! ,^ e lnstruf oente Muzicale, cu o cola 
Galerie naţională şi Galeria de PhUjr^^' ** 4rte Şi Me * te * u 9 uh 

lată că într-o pagină de revkta 

repere ale Berlinului. 3 at>ia am reuşit să menţionez doar cât< 

Despre Germania, ţară Dltore««ra - . 
de spus, de aceea voi reveni într • ,ncâr cată de istorie şi vestigii, sunt mi 

en, ,ntr * unul dl " numerele viitoare 


Btse rrca Mei 


fio/ru&z/i 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2005 














































REVOLTA NOASTRĂ NEMĂRGINITĂ (continuare din pag. 2) 


Să vorbim oare şi despre răzbunarea monstruoasă împotriva 
românilor după 1944 şi până în anii 60 când, prin emigrări şi prin lupta 
dmtre bandiţii şi călăii din interiorul partidului, evreii au pierdut în parte funcţiile 
de decizie? 

10) TEŞU: stoncn au păreri împărţite faţă de cele petrecute in timpul 
retragerii 

NOI Care istorici, d-le Teşu? 

Aici nu este vorba de “păreri”. Aici este vorba de documentaţie 

La Numberg s-a stabilit o lege proprie cazului, în care declaraţiile 
martorilor au fost socotite dovezi Apropos de retragere şi holocaust, unde sunt 
dovezile dvs.? în afară de declaraţiile unor oameni încărcaţi de ură. ce 
dovezi aduceţi? Istoricii care sunt amintiţi ce dovezi aduc? 

Adevărurile ies la iveală prin dovezi sau confruntare de idei. Daţi dovezi, 
confruntaţi-vâ în faţa unui tribunal cu cei ce se opun afirmaţiilor dvs 

Adevărul nu este al meu sau al tău, adevărul este unul singur! 

11) TEŞU: “ Bucureştiul a decis să capituleze în faţa sovieticilor fără să lupte 

NOI Bară. bară, bară nici o legătură cu subiectul! 

12) TEŞU din nefericire, chiar şi generalul Ion Antonescu s-a lăsat intoxicat 
de masa de informaţii false privind agresarea soldaţilor români de către evreii 
basarabeni m 

NOI: D-le Teşu, adineauri aţi acceptat ce se întâmplase (la pct. 5). 
Acum aţi sucit-o iar, "ca la Ploieşti”! Ar trebui să vă hotărâţi odată într-un fel, 
pur şi simplu ne derutaţi! 

13) TEŞU: “este adevărat că existau şi comunişti evrei, proporţional cu 
întreaga populaţie evreiască din Basarabia şi Bucovina, numărul lor fiind infim 

NOI: Aici aveţi dreptate, dar când s-au format grupurile mai mari sau 
mai mici de evrei care au ocupat instituţiile publice, au atacat armata, au 
ucis civili şi în special preoţi, credeţi că s-au adunat pe bază de 
apartenenţă politică ? Chiar avem aşa mutre de proşti? 

14) TEŞU: "exista o sinteză a Inspectoratului General al Jandarmeriei care 
stabilea că din 1236 conducători politici identificaţi, doar 69 erau evrei" 

NOI: Bla bla bla... Diversiune! Fără acoperire, iar începe cu 
comuniştii sau conducătorii. Umplutură de cauză. Nu are nici o legătură 
acest număr de conducători politici cu masacrarea românilor civili sau 
militari. 

15) TEŞU: "holocaustul roşu evocat de Goma nu a fost lucrarea etnicilor... 
Când comuniştii evrei ai Moscovei - Ana Pauker, Liuba şi losif Kişinevschi şi 
Walter Roman reveneau la Bucureşti, ei i-au găsit bine instalaţi în mecanismele 
*holocaustului roşu"pe comuniştii români Gheorghiu Dej, Emil Bodnăraş. Ion Gh. 
Maurer. Teohah Georgescu. Alexandru Drăghici şi restul bandef 

NOI: încurcaţi datele; la care revenire vă referiţi? Până sâ preia a doua 
bandă puterea şi frâiele “holocaustului roşu”, prima bandă a evreilor veniţi 
pe tancurile ruseşti deja pusese în funcţiune toate mecanismele necesare 
marelui genocid al românilor. 

16) TEŞU " nimeni nu va nega prezenţa masivă in toate primele 
eşantioane ale puterii comuniste şi securiste a comuniştilor evrei dar 

timpul comuniştilor neaoşi a procedat fără milă. ehminându-i sau margmalizându- 
i pe toţf 

NOI Tu zici! 

Eliminarea parţială a fost mai prezentă după anii 60 când ce era de 
omorât fusese omorât, setea de răzbunare se mai potolise, ideea plecării în 
Israel pusese stăpânire pe toţi evreii şi au renunţat singuri la lupta pentru 
putere, optând pentru depunerea cererii de emigrare. 

17) TEŞU: “ când Paul Goma era hărţuit de Securitate, in organigrame nu mai 
existau secuhşti evrei, în apnlie 1977..." 

NOI. D-le. Teşu, ne consideraţi fraieri aducând în discuţie 1977 De la 
cedarea Basarabiei ne purtaţi cu covorul fermecat la 1977. Despre 
“holocaustul roşu” se poate vorbi până în 1964 la amnistie, când slavă 
Domnului, Securitatea era încă plină de evrei. 

18) TEŞU “ holocaustul roşu a continuat tot atât de aprig. “ Şurubuhle" 
erau strânse şi cu mai mare sălbăticie chiar şi după dispariţia marilor şi micilor 
activişti evrei " 

*** 

SFIDAREA ÎN DOUĂ IPOSTAZE (continuare din pag. 3) 

creată de Simon Wissenthal, care avea drept unic scop depistarea "criminalilor 
de război" care se ascundeau pe toate meridianele globului. 

Centrul oferea o recompensă de 10.000 de euro pentru orice informaţie care 
ducea la prinderea criminalilor de război, în această categorie intrând şi 
supraveghetorii lagărelor. 1500 de oameni au fost aduşi în faţa instanţelor, 
pnntre care şi Adolph Eichmann, răpit de un comando israelian din Argentina şi 
judecat şi executat la Tel Aviv. 

Crimele de război nu sunt prescrise, deşi au trecut 50 de ani de la 
terminarea războiului! 

In acest context este de mirare cum de Israelul s-a opus cererii 
autorităţilor poloneze de a extrăda un evreu de origine poloneză, acuzat de 
crime de război îndreptate împotriva germanilor în cel de-al ll-lea război 
mondial. 

Solomon Morel, acum în vârstă de 87 de ani, a condus un lagăr sovietic din 
sudul Sileziei şi este responsabil de moartea a aprox 1538 de deţinuţi 
germani 

Martorii oculari susţin că Morel se face vinovat de abuzuri fizice şi psihice 
împotriva a aproape 6000 de deţinuţi, apelând la bătăi sau la înfometare Un 
prizonier neamţ a fost bătut în aşa hal încât i s-a scos ochiul de sticlă Femeile 
germane erau violate, iar câinii erau antrenaţi sâ muşte deţinuţii de organele 
genitale Prizonierii germani nu se puteau apăra 

De asemenea, Morel este acuzat că a favorizat răspândirea unor boli 

infecţioase în lagăr 


NOI: Inexact: putem noi sâ vă spunem cum era perioada 
respectivă “Holocaustul roşu” încetase în sensul în care se practica 
până în anii 60 - 65. 

Teroarea continua în sensul că “vajnicii patrioţi” de astăzi 
controlau totul, nu admiteau păreri contrare şi luaseră locul călăilor evre»; dar, 
nu uitaţi, intervenise amnistia deţinuţilor politici. Canalul se lucra cu salariaţi 
Mulţi din cei pedepsiţi au putut sâ facă o facultate, subsemnatul putea sâ se 
angajeze, dacă bâgai capul în nisip şi te mulţumeai cu supravieţuirea, nu te 
întreba nimeni ”de sănătate”. 

Ceea ce încercaţi sâ sugeraţi, că se prelungea genul de teroare din 
primele două decenii de comunism, este în spiritul întregului articol în care 
încercaţi sâ diminuaţi responsabilităţile evreieşti la genocidul poporului 
român după 1944. 

Mi se pare normal sâ vă supăraţi, e in firea lucrurilor, dar să vă 
închipuiţi că noi putem înghiţi această diversiune, este total iluzoriul 

19) TEŞU " căsăpirea elitelor armatei, partidelor politice democratice, ale 
vieţii economice, juridice şi culturale româneşti, a fost făcută cu aceeaşi violenţă 
asasină ... sub supravegherea directă a comisarilor sovietici, pentru care nu 
avea importanţă culoarea etnică” 

NOI Iar o luaţi la vale d-le Teşu, încercând sâ amestecaţi anul 1977 

singurul vizibil în acest capitol, cu prezenţa comisarilor sovietici; aceştia fuseseră 
îndepărtaţi încă de pe vremea lui Gh. Gheorghiu Dej 

20) TEŞU “ raportul final al Comisiei Internationale pentru Studierea 
Holocaustului din România m 

NOI Sâ ştiţi că titlul pompos al comisiei nu impresionează pe nimeni 

Sâ nu pierdeţi din vedere că puterea acestei comisii se limitează la 
cercetare. Finalitatea acestei cercetări nu poate decât sâ aducă dovezi în 
cazul respectiv. 

Dacă vă închipuiţi că poporul român va accepta ca această comisie 
sâ-i hotărască soarta, vă înşelaţi amarnic. 

Numai Justiţia poate hotărî; o justiţie care să prezinte garanţia 
imparţialităţii. 

21) TEŞU: “ doar exmatriculat, doar exclus din U T.M doar dat afară de la 
ziarul ‘Munca ’, doar trimis muncitor textilist la fabrica 7 noiembrie ' 

NOI: în primul rând nu menţionaţi anul, în al doilea rând spuneţi clar în 
două cuvinte măcar de ce aţi păţit “doar aceste lucruri, în al treilea rând sunt 
titlurile dvs. de glorie. 

Vrem totuşi sâ vă aducem aminte, dacă aţi uitat (îmi lipsesc din bagajul 
de cunoştinţe locul şi data naşterii dvs.), că în 1952 Partidul potopit de etnic 
evrei a dat o hotărâre prin care zeci de mii de copii şi tineri au fost daţi afară din 
şcoli şi facultăţi, fiind socotiţi un pericol pentru viitorul societăţii socialiste, ca 
provenind din familii proscrise. 

Parcă îmi pare bine că ţipaţi ca “din gură de şarpe". 

Dacă toţi aceşti nevinovaţi ar ţipa în acest moment, s-ar cutremura ţara 1 

22) TEŞU “aveam 23 de am credeam in comunism şi nedreptatea mă 
sufoca, aşa că am sens un memonu pentru organizaţia U.T.M. Bucureşi 
Viitorul scriitor Nicolae Velea a spus: “nu-ţi pune la inimă Te şuie, trebuia să fie in 
povestea asta şi un Solomovici!Am rămas sideral, era pentru prima oară când 
aflam că sunt altfel, mai exact evreu!" 

NOI: Ce aţi aflat, d-le Teşu, că sunteţi evreu? Nu cred! Că evreii erau 
asupriţi de comunişti? Nu este adevărat! Că ati fost o victimă a regimului? 
Posibil. Dar puţin probabil! 

Ne puteţi da exemplu de zeci de mii de copii evrei daţi afară din 
şcoli sau facultăţi? Exclus! 

Atunci ce vreţi să sugeraţi, că nu se înţelege... 

Vă înţelegem dezamăgirea comunismul era ca o ciumă 1 

Ne-aţi lăsat însă pe cap cu ciuma cultivată de dvs., “v-aţi pus coada 
pe spinare” şi aţi plecat în Israel! Noi nu putem decât sâ vă mulţumim, sărut 
mâna, nene Teşule"! 

Ca sâ îl parafrazez pe dl Teşu, trebuie sâ închei, din lipsă de spaţiu. 

Şi tot ca sâ îl imit pe domnia sa mă întristează ideea care domină 
gândirea d-lui Teşu: "orice aş scrie mi se publică, şi românii vor. nu vor. vor 
înghiţi talmeş-balmeşul meu, că ei sunt proşti, şi eu deştept r Iluzii deşarte... 


(Stalin alesese în mod intenţionat evrei pentru administrarea lagărelor de 
prizonieri germani, ştiind că evreii nu vor manifesta nici un fel de milă faţă de 
aceştia.) 

Cazul Morel este unul dintre numeroasele de acest fel crimele comise de 
evrei în lagărele conduse de sovietici, după sfârşitul războiului, sub 
pretextul “răzbunării”. 

Morel a părăsit Polonia în 1944 cu destinaţia Israel, după ce împotriva sa 
au început cercetările. 

Polonia a trimis Israelului o a doua cerere pentru extrădarea lui Morel în 
aprilie 2004 • după ce prima fusese respinsă in 1998. 

Autorităţile israeliene au respins cererea pe motivaţia că nu există „nici un 
fel de fundament" pentru extrădare (?!) Ministrul de Justiţie de la Tel Aviv a 
afirmat că extrădarea a fost refuzată, dar nu a oferit alte informaţii. 

Israelienii sunt foarte eficienţi in urmărirea celor acuzaţi de crime, de 
aceea trebuie să accepte ca şi alte state sâ facă acelaşi lucru. 

Şi în cazul de faţă este vorba de ALTĂ SFIDARE nici o crîmâ dovedită la 
„Biroul Doi", dar membrii acestuia au fost pedepsiţi in corpore - în parale! cu 
nesancţionarea crimelor dovedite ale evreilor împotnva prizonierilor germani (de 
fapt genocid) cazul călăului evreu de la lagărul din Silezia. 

Dar istona este sensâ de învingâton iar protestele celor în drept, chiar dacă 
sunt justificate, reprezintă strigăte în pustiu 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2005 


Pag. 5 


























— ( &omem0sas A e<z ' Qfece/rwi/'i&s 4 

Anul acesta. în noaptea Sf. Andrei (29/30 nov.), se împlinesc 67 de ani de la strangularea Căpitanului, 
Nicadorilor şi Decemvirilor, de către jandarmii de pază. din ordinul lui Carol al ll-lea şi al ministrului de 
Interne, Armând Câlinescu. la marginea pădurii Tâncăbeşti. 

Ca în fiecare an, în ziua de 29 NOV. 2005 , Acţiunea Română şi redacţia Cuvântului Legionar organizează 
comemorarea Fondatorului Mişcării şi a camarazilor asasinaţi, la troita ridicată pe locul asasinatului 
(km 30 de pe DN 1 Bucureşti - Ploieşti ). 

PLECAREA se va face cu autobuzele din faţa Hotelului Nord , la ORA 11. 

Sunt invitaţi toţi simpatizanţii! 

în fiecare an de la apariţia revistei am comemorat asasinarea Căpitanului: în primul an prin articolul "29/30 nov. 
1938, noapte fatidică pentru români' şi reproducerea declaraţiilor asasinilor, iar anul trecut prin articolul "Convorbire 
imaginară cu Căpitanul' şi zguduitoarea poezie a lui Radu Gyr, "Mormântul Căpitanului'. Anul acesta prezentăm 
ultima scrisoare a Căpitanului şi ultimele clipe ale Nicadorilor şi Decemvirilor, în plus, repetăm articolul de anul trecut, 
pe care îl considerăm deosebit de important pentru că reaminteşte tuturor că marea biruinţă legionară nu constă în 
cucerirea puterii politice, ci în formarea unui nou tip de român, sinteză între erou şi sfânt, şi că adevărata biruinţă 
politică nu poate veni decât după cea spirituală. 


Pentru mai buna înţelegere facem o 
succintă precizare: 

Documentul este ultima scrisoare 
redactată de Căpitan, când era închis la 
Doftana, în iulie 1938, adresată tatălui său, 
prof. Ion Zelea Codreanu aflat la acea dată în 
Penitenciarul Special din Miercurea Ciuc. 

Din ordinul lui Armând Călinescu scrisoarea nu a ajuns la destinatar şi a 
fost recuperată de la Arhive după 1990. 



Citirea atentă a unui document veridic face inutile comentariile şi, mai ales, 
speculaţiile pro şi contra. Este limpede ca apa de izvor, este temelia judecăţii 
sănătoase, este cel mai bun argument în scrierea nefalsificatâ a istoriei. 

Revista noastră a publicat de câteva ori astfel de documente, inedite, legate 
de Mişcarea Legionară. (Amintim doar că am publicat fragmente din ziarele şi 
manifestele tipărite cu ocazia evenimentelor sângeroase din 21-24 ian. 1941; 
apoi declaraţia comandantului legionar Dumitru Groza, şeful Corpului 
Muncitoresc Legionar din 1940; şi, cel mai recent document, scrisoarea ilustrului 
erudit Alexandru Paleologu, din numărul trecut, din care reies părerile sale 
despre legionarii din '38 şi septembriştii din '40.) 

în numărul de faţă prezentăm alt document, emis în 1938, lăsând pe cititor să 
reflecteze după parcurgerea acestuia. 

NOTĂ: Celălalt document inedit (din numărul trecut al revistei, pag. 3), intitulat "O scrisoare a lui Al. Paleologu , care a fost deosebit de apreciat de mulţi dintre 
cititorii noştri (atât telefonic, cât şi prin scrisori), se datorează tot lui Emilian Georgescu care l-a prezentat şi valorificat, scriind, totodată, şi introducerea. 




ULTIMA SCRISOARE A CĂPITANULUI 


Dragă tataie, 

Au trecut 100 zile de când ne-am despărţit, în noaptea de 17 aprilie. 

Nu-ţi povestesc aici prin câte am trecut eu. îmi pare o sută de ani de atunci. 
Am suferit mult. 

Dar acum vreau să-ţi fac o bucurie primind această scrisoare: prima veste 
despre mine. 

Află că sunt sănătos. Sunt bine. Am fost puţin slăbit la piept, dar am un 
tratament bun, m-a refăcut. Sunt la Doftana. Te rog să-mi scrii aici: închisoarea 
Dofţana, jud. Prahova. 

Mamaia trebuie încurajată, căci ciocanul nemilos al durerii pare că bate mai 
tare la pieptul ei. Peste familia noastră au căzut multe dureri, în acest timp. Eu, 
mata, Horia (acum e liber) şi loan. 

Aşa că, te rog, mai scrie-i şi mata de acolo, s-o încurajezi, căci am văzut-o 
tare slăbită în ultima vreme. 


Scrie-i şi lui loan la închisoarea Constanţa, căci el, cu ochiul lui de sticlă şi cu 
constituţia nu prea robustă, o fi suferit mult. E condamnat 7 luni. Eu sunt 
condamnat 10 ani muncă silnică. 

Când o să scapi de acolo, să-vii la mine, iţi voi explica şi povesti tot ce-a fost. 

Pentru a veni aici trebuie bilet de la Direcţia Generală a închisorilor. 

Sărut mâna, cu drag, îţi doresc sănătate şi o cât mai mare putere de a suferi. 

De mine să nu ai nici o grijă. Sunt bine. Sunt tratat legal, human şi civilizat. 

Să ştii că în mijlocul supărărilor pe care le-am avut, credinţa în Dumnezeu nu 
m-a părăsit, ci a rămas în picioare, dreaptă ca o santinelă română în mijlocul 
furtunii. 

Corneliu 

3o iulie 1938 


ULTIMELE CLIPE ALE NICADORILOR Şl DECEMVIRILOR 

Comandant legionar-ajutor Laurian Ţâlnariu 


peste noapte cu noi , spune NICHI 


- Ăştia vor să termine 

(CONSTANTINESCU) nervos... 

Au plecat... Se aud paşi coborând pe scări. în sala mare, cei liberi se strâng 
în jurul lor. 

Ideea morţii îşi făcea loc în mintea fiecăruia, şi în ochii tuturor se citea 
spaima: îl omoară pe Căpitan! 

Presimţirea s-a transmis fulgerător, de la om la om. 

Dumnezeu a voit să fiu printre putinii legionari rămaşi în viaţă, dintre cei 
care au avut sfântul noroc de a fi cu ei, înainte de plecarea lor pe drumul 
etern şi luminat, de dincolo de pământ. 

Mă uit: DORU (BELIMACE) se apropie de vizetă. îşi fixează ochii în ochii mei 
şi rosteşte, cu vocea lui de bariton: 

- Voi să merge(i înainte, pe drumul legionar! Să nu-fi pară atât de greu 
momentul acesta .. Fii tare! Numai aşa va învinge Legiunea! A trecut neamul 
nostru pnn clipe mai grele în istorie! Să ai credinţă în Dumnezeu! 

Face un pas înapoi, ia poziţia de drepţi, duce mâna dreaptă la inimă, apoi o 
ridică sus şi salută corect: 

- Te las cu bine! Trăiască Legiunea şi Căpitanul> 

FANE GEORGESCU 

Când a văzut că este vorba de plecarea la moarte, primul dintre DECEMVIRI 
care a urcat la mine a fost Fane Georgescu. 

f ,erm ' ele ,âceau vreunuia dintre noi viaţa insuportabilă, Fane 
canta din celula lui; avea o voce frumoasă, de tenor. 

> icum, rezemat de uşă, îmi spune: 


- Plec la moarte... am venit să-mi iau rămas bun. Comunică studenţilor 
legionari, când poţi , să nu dea înapoi. Să ducă steagul Legiunii, prin luptă, până 
la victorie! 

Am pe mama şi pe sora mea. Ajutaţi-le voi, cum ştiti, camaradereste 

IANCU CARANICA * 

Pe când mă frământam cu gândul la Fane, apare, zâmbind, NICADORUL 
Caranica Imi prinde amândouă mâinile în ale lui şi zice: 

- Nu-ţi pot lăsa, dragul meu, decât un îndemn la luptă! Dar fii atent, să nu te 
rătăceşti! Viaţa e plină de ispite îţi spun din experienţa mea. Ani întregi am 
rătăcit prin teorii înşelătoare. Nu mai credeam în Dumnezeu. Am pierdut 
timpul ca să ajung tot la Evanghelie... Să trăieşti, camarade, Domnul să-ţi 
ajute m ceasurile grele! 

M-a mişcat că, în acele momente, se gândea la mine, nu la el. 

Fusese întotdeauna de un altruism extraordinar; în anii lungi de închisoare 
dobândise o impresionantă cultură: nimeni din grup nu-l eclipsa. Scrisese caiete 
întregi discutând chestiuni din domeniul moralei sau povestind împrejurările în 
care Intrase m închisoare. 

ION ATANASIU 

Peste îmbărbătările lăsate de Caranica. Atanasiu îmi aducea starea de 

\1 Care , Se f fla * Ca m,0,deauna ' zeflemisind orice, intră grăbit în celulă. 

buîuLl imn « , V fT' deasupra o batistă albă,'prinsă intr-un 

buzunâraş improviza . Işi trece mâna peste batistă şi îmi spune râzând 

stă binlrtvL Sâ , f , aCem nunta! Tu mai rămSi - amânâ-ţi-o! Ce crezi. îmi 
stă bine? Vesteşte pănnţilor mei cat de frumos am plecat! 


Pag. 6 


OJ^ÂNTDIL ÎLEcGSdDNAiR Noiembrie 2005 





































Mi-a strâns mâna, frăţeşte, m-a 
legionâreşte şi s-a dus cu graba 
cu care venise Trecând spre celula lui 
Livezeanu. a început sâ cânte " Moartea, 
numai moartea legionară / Ne este cea mai 
scumf>ă nuntă dintre nunţi..." 

ŞTEFAN CURCA 

Lui Ştefan Curcă îi dâdusem bocancii mei, 
când aflasem câ e pe lista celor care vor pleca. 

Avea doar nişte sandale uşoare. Dar de îndatâ 
ce a înţeles câ merge la moarte, a venit sâ-mi 
înapoieze bocancii. Nu i-am primit. 

- Bine! Trebuie să meargă frontul uniform 
echipat şi la moarte! 

Un camarad din cuibul Trăiască moartea " te 
salută cu Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 

IOSIF BOZÂNTAN 

Dupâ ce ne-a adresat tuturor salutul sâu, 
ne-a spus, transfigurat de emoţie: 

- Fiţi tari şi credincioşi Legiunii! Ţara e in 
mare pericol. 

Nu lăsaţi Ardealul in robia ungurilor! 

Simt că aici se pregăteşte un 
deznodământ tragic. De va fi aşa, 
faceţi toate sforţările să aduceţi, voi, 
legionarii, Ardealul inapoi! Parcă văd 
umbra mamei alungată de la 
mormântul meu... Nu ingăduiţi această 
durere! 

Daţi-i voi câtă mângâiere veţi 
putea... Explicaţi-i rostul jertfei mele, 
pentru binele patriei! îţi las chipul 
Sfântului Anton, făcătorul de minuni! 

Roagă-te lui... 

ION CARATĂNASE 

Am primit apoi vizita lui Ion 
Caratănase. omul din Mişcare pe care 
l-am cunoscut cel mai bine. 

De la cârâmidâria din Giuleşti i-am 
luat mereu purtarea drept exemplu. Era 
un model de comandant legionar. 

Modest, harnic, corect, calm, viteaz şi 
înţelept, cu un neîntrecut simţ al 

măsurii. Vorbea puţin şi atingea 
totdeauna esenţa lucrurilor. Calm în 
momente critice, găsea soluţiile de 
minune după un moment de gândire. 

Nu l-am auzit niciodată bârfind. Nu-şi 
pierdea cumpătul, indiferent în ce 
societate s-ar fi aflat. 

Când a intrat în celulă, parcă mi s- 
au risipit toate grijile. Cu calmul lui de neîntrecut, mi-a spus: 

- Să-mi iau şi de la tine adio! Cum te simţi? - şi şi-a dus mâna dreaptă dupâ 
gâtul meu. ca un părinte: Caratănase fusese educatorul meu legionar. 

- Greu este că merge şi Căpitanul cu noi! El trebuia să trăiască! 

Vor fi frământări mari afară... şi în Mişcare... Să-ţi vezi de drumul tău. drept... 
Se vor limpezi apele... 

M-a îmbrăţişat şi a plecat, luând drumul în jos, spre celelalte celule. 

RADU VLAD 

Dupâ aerul de îngrijorare lăsat de Caratănase, primesc vizita scurtă a lui 
Radu Vlad A vorbit scurt şi hotărât. 

- Noi murim! Vă rămâne marea datorie: să ne răzbunaţi! Fiţi neîndurători cu 
bestiile şi camarila, care terfelesc onoarea ţării! Terminaţi cu ei! Trăiască 
Legiunea şi Căpitanul! 


Mi-a dat mâna şi a plecat fără vreo - - - . - 
efuziune sentimentală ■■ - - 

ION GRIGORE STATE 

Era muncitor, născut în Vălenii de 
Munte. Ne-am cunoscut la Giuleşti, în 1934, unde 
am frământat toată vara pământul, la cârâmidărie. 
Vara următoare am lucrat iarăşi la o cârâmidârie - 
în corn. Regele Ferdinand, din jud. Râmnicu 
Sărat, unde făceam cărămizi pentru o biserică. 
Am fost arestaţi amândoi şi purtaţi pe jos, cu 
lanţuri la mâini şi la picioare, timp de trei 
săptămâni, de la un post de jandarmi la altul. 
Aceste încercări comune creaseră o sfântă 
camaraderie între noi. 

Acum, în seara despărţirii, intră în celulă 
luminat de mulţumire, poate ca să-şi ascundă ce 
are în suflet... 

- in Tine, pentru ultima oară ne vedem pe 
pământ, măi Ţelinarule! - îmi spunea aşa, imitând 
pe Dinu, fiul lui. 

De altfel e mai bine că tu o să trăieşti Deşi 
cine ştie, până la urmă, cum sfârşeşti şi tu... 
Totuşi, te rog ceva: să-i spui lui Antim că 
numele cuibului lancu Jianu să rămână aşa 
cum l-am numit eu. Să se îngrijească şi să 
ajungă cuibul exemplu de credinţă şi 
disciplină in Corpul Muncitoresc Legionar... 

Apoi, copleşit de emoţie, continuă cu 
voce mai scăzută: 

- Am un copil, pe Dinu, îl ştii... creşte - 
I aşa cum am vrut eu, dâ-i viaţa 
legionară... in casa mea, deasupra icoanei 
am aşezat baioneta fratelui meu mai mare, 
căzut pe front ca voluntar la-o şi învaţă-l 
cum să o mânuiască! Strânge-i bine mâna 
pe ea, ca să crească in iubire de neam! 
Copilul meu să fie legionar! Atât te rog! 

M-a sărutat pe obraji şi pe frunte, m-a 
scuturat bine de umeri şi a dispărut. 

Se ridicase, în 1934, ca o furtună, din 
lumea prea dispreţuită a muncitonlor Era 
şofer, şi în doi ani adusese în Legiune 
sute de şoferi, pe care îi schimbase 

educându-i după normele noastre. 

ION TRANDAFIR 

Pe cât de mişcaţi sau de preocupaţi de 
o idee mi se păruseră ceilalţi, pe atât de 
indiferent şi desprins de toate mi s-a părut 
Ion Trandafir Părea câ nu-l interesează ce 
se petrece în jurul sâu. A venit la vizetă, m- 
a salutat în mod obişnuit, legionâreşte. şi a 
plecat calm, ca pentru o despărţire temporară. Părea câ pnmeşte momentul 
despărţirii de viaţă ca pe un fapt divers. 

Nici o urmă de regret, de dor, de ură sau de răzbunare. 

ION PELE şi BOGDAN (GAVRILÂ) au mai putut să treacă în grabă pe la 
mine, fără a avea însă timp sâ-mi spună ceva 

Coloana a dispărut în ploaie Oraşul dormea Câinii din curţile vecine îşi 
încetaseră lătratul 

Noaptea, frigul, ploaia şi vântul subţire de la nord au însoţit plecarea 
CĂPITANULUI. NICADORILOR şi DECEMVIRILOR pe drumul fârâ de 
întoarcere... 

Reflectoarele aprinse în curte şi pe ziduri se osteneau cu alungarea 
întunericului greu, îmbibat cu duhuri necurate, ce bântuie la orele mici. când se 
mişcă strigoii.. 


NICADORII (de la stânga la dreapta) 

Nicolae Constantinescu (economist, comandant 
legionar al Bunei Vestiri), Ion Caranica (economist, 
gazetar, comandant al Bunei Vestiri), Doru Belimace 
(absolvent al Facultăţii de Litere, comandant legionar). 




■ 


DECEMVIRII (de la stânga la dreapta, pornind de la rândul din faţă)- 
Ion Trandafir (student), losif Bozântan (student, comandant 
legionar), Ştefan Curcă (muncitor), Ştefan Georgescu (student), Vlad 
Radu (student), Bogdan Gavrilă (student), Ion Atanasiu (student). Ion 
Caratănase (student, comandant legionar), Ion Pele (student), Ion 
Grigore State (muncitor). 


*** 

”SALUT PE CEI CE MERG SPRE MAREA BIRUINŢĂ LEGIONARĂV " 
- CONVORBIRE IMAGINARĂ CU CĂPITANUL - 


îţi privesc îndelung chipul tău nobil, Căpitane, imprimat pe prima pagină a 
revistei noastre," Cuvântul Legionar ”, şi nemuritoarele cuvinte scrise şi semnate 
cu mâna ta: " SALUT PE CEI CE MERG SPRE MAREA BIRUINŢA 
LEGIONARA" 

Lacrimi picură în sufletul meu, înecându-se în el 

- Să mergem spre marea biruinţă legionară fără tine, Căpitane? Dar tu? 
Tu unde rămâi? Ce va fi cu tine? 

Nu mi-ai răspuns... 

Te văd doborât de tristeţe şi sufletul tău sfânt tulburat de moarte: era la 
începutul anului 1938. Călăii tăi, de la putere, pregăteau grăbiţi uciderea ta şi 
groaznica prigoană ce avea să decapiteze frumoasa ta Mişcare Legionară Erai 
ca şi lisus în grădina Ghetsimani: "Părintele meu, dacă este cu putinţă, treacă de 
la mine paharul acesta: totuşi să nu fie după cum voiesc eu, ci după voia Tari Şi 
fâcăndu-se voia Lui, ai băut amarul pahar şi n-ai mers în fruntea celor ce 
mărşăluiau, îndureraţi (afară de unul!), spre mult visata biruinţă legionară 

Noi, fârâ tine, Căpitane, şi fârâ elita ta, omorâtă în lagăre şi închisori, am 
rătăcit drumul, conduşi de un trădător pe care atunci nu-l bănuiam. 

Acum. puţini şi dezbinaţi, câţi am mai rămas, dupâ îndelungate şi nesfârşite 
prigoane de peste şaizeci de ani, prigoană care mai durează şi azi, spre ruşinea 
i * politicienilor fârâ Dumnezeu, ne strângem din nou. ca altădată, la picioarele 

I lui lisus, singurul nostru ajutor în această lume rea şi nedreaptă cu noi, 


legionarii tăi, Căpitane. " Doamne lisuse. Te rugăm să te îndun şi de noi. 
năpăstuiţii legionah! Iţi mulţumim." 

- Căpitane, lăsând amărăciunea noastră în grija şi puterea lui Dumnezeu, te 

rog sâ-mi spui ce sâ înţeleg prin ”marea biruinţă legionară”: este politică 
sau spirituală? 

- Am repetat de atâtea ori câ nu mă interesează cucerirea puterii 
politice, ci crearea omului nou, iar prototipul, modelul, este legionarul, aşa 
cum l-am zidit eu, sinteză între erou şi sfânt, care sâ biruiască puterile răului 
din el însuşi şi din lume, pentru gloria spirituală a Neamului Românesc şi pentru 
gloria lui lisus Christos împotriva căruia puterile întunericului luptă ca să facă sâ 
dispară până şi numele Lui sfânt de pe pământ, din inimile omenirii. 

Astfel fiind, marea biruinţă legionară este spirituală, crearea omului nou. 
eroul cu înfăţişare de Arhanghel, care prin eroism legionar să aducă Cerul pe 
pământ, toate celelalte vi se vor da atunci vouă: biruinţa politică, România 
frumoasă ca un soare, puternică şi ascultătoare de Dumnezeu " 

- îţi mulţumeşte din toată inima, Căpitane. 


CUVÂNTUL LECIONAIR Noiembrie 2005 


Pag. 7 













































■* 


1920 - studenţii români creştini, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, 
impun deschiderea cursurilor Universităţii din laşi cu slujbă religioasă 

(1 nov.) 

1927 - depunerea primului jurământ de luptă în cadrul 
Legiunii; sâcuşorul cu pământ (8 nov.) 

1929 - este ales preşedinte al Centrului Studenţesc 
Bucureşti primul legionar (Andrei C. lonescu) (8 nov.) 

1930 - inaugurarea primului sediu al Mişcării în Bucureşti, 
în Calea Victoriei nr. 40 (8 nov.) 

1933 - prestigiosul ziar naţionalist creştin condus de 
prof. Nae lonescu, "Cuvântul” intra în luptă alături de 
legionari (20 nov.) 

- este asasinat de autorităţi primul legionar 
(studentul legionar Virgil Teodorescu din Constanţa). împuşcat 
pe la spate în timp ce lipea afişe pentru Mişcare în cadrul campaniei electorale 
oficiale (23 nov.) 

1934 _ es te ales ca preşedinte al studenţimii pe ţară primul legionar 
(comand, legionar Traian Cotigă) (20 nov.) 

1935 - Căpitanul înfiinţează Controlul Legionar pentru păzirea 
moralităţii şi corectitudinii legionarilor (11 nov.) 

- Căpitanul inaugurează prima cooperativă legionară, având sediul 
în str. Gutenberg nr.3 (14 nov.) 

1936 - Căpitanul înfiinţează Asociaţia " Prietenii Legiunir sub conducerea 
prof. ing. comand, legionar Eugen Ionică (6 nov.) 



- terminarea construcţiei sediului legionar din Bucureştii Noi (Casa 
Verde) (8 nov.) 

1937 _ inaugurarea restaurantului legionar din Bd Basarab 
Bucureşti (1 nov.) 

- deschiderea restaurantului muncitoresc legionar din 
cartierul Griviţa. Bucureşti (7 nov.) 

- deschiderea restaurantului legionar din Bd Elisabeta, 
Bucureşti (22 nov.) 

- semnarea pactului de neagresiune electorală dintre 
Comeliu Zelea Codreanu, luliu Mamu şi Gh. Brătianu (25 nov.) 

1938 - asasinarea prin strangulare, de către autorităţi , a 
Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor, in pădurea 
Tâncâbeşti (noaptea Sf. Andrei, 29/30 nov.) 

*+* 

1940 - împuşcarea deţinuţilor de la Jilava (a celor care 
asasinaseră sute de legionari şi pe Căpitan) (26/27 nov.) 

- deshumarea Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor 
şi reînhumarea lor la Casa Verde (27 nov.) 

reabilitarea postumă a Căpitanului prin 
rejudecarea procesului trucat grosolan din 1938, prin care Căpitanul fusese 

condamnat la 10 ani închisoare (27 nov.) 

*** 

1999 - cu ocazia Centenarului Corneliu Zelea Codreanu a avut loc sfinţirea 
troiţei comemorative a Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor de la marginea 
pădurii Tâncâbeşti (km 30 al şoselei Bucureşti - Ploieşti) (29 nov.) 


IN MEMORIAM GHEORGHE TACHE (1905 - oct. 2005) 


Joi, 13 oct. 2005, a încetat din viaţă, după o grea suferinţă, bunul şi dragul nostru camarad de luptă şi idealuri, agricultorul Gheorghe Tache din 
Constanţa, vechi legionar din Garda Căpitanului, veteran de război, luptător în rezistenţa anticomunistă, deţinut politic şi membru al 
Senatului Legionar. Dumnezeu să-l odihnească în ceata celor drepţi! 


Născut în aprilie 1905, într-o familie de aromâni din ţinutul 
Pesterefa-Batar, Bulgaria, s-a stabilit definitiv în ţară în 1928, 
când multe familii de aromâni au venit în Cadrilaterul alipit la 
patria-mamâ după primul război mondial (Cadrilaterul având 
două judeţe; Durostor şi Caliacra). 

Povestea vieţii lui Tache Gheorghe este legată cu un 
fragment dureros de istorie naţională; Statul Român acordase 
coloniştilor macedoneni 10 ha de pământ arabil per familie, fără 
să le asigure însă şi o minimă protecţie şi un adăpost, iar 
comitagii bulgari (de sorginte bolşevică) atacau familiile de 
aromâni pentru a le determina să plece. Aromânii au ripostat 
pe măsură, apârându-şi viaţa şi pământul pe care-l munceau. 

Dar în 1940 Cadrilaterul a fost cedat statului bulgar în urma 
Acordului de la Craiova, iar aromânii au părăsit Cadrilaterul şi 
s-au stabilit în judeţele Constanţa şi Tulcea. 

Povestea vieţii regretatului nostru camarad se împleteşte . - . 

strâns şi cu alt fragment de istorie naţională - de data aceasta un fragment 
glorios; Gh Tache a fost legionar în Garda Căpitanului, până la moarte! 

A făcut parte dintre aromânii care l-au întâmpinat pe Căpitan la Silistra cu 
pâine şi sare . înveşmântaţi în costume naţionale şi în bucurie, şi, ca agricultor, 
ca om al pământului, a fost mereu pe metereze pentru apărarea pământului şi 
cerului românesc, a neamului şi a credinţei. 

(Macedonenii - aromânii, cum li se spune în mod frecvent - au fost captivaţi 
încă de la primele contacte cu ţara, din 1930, de seriozitatea, sinceritatea, 
dăruirea, dârzenia şi lupta legionarilor pentru apărarea fiinţei naţionale, în 
opoziţie totală cu demagogia, indiferenţa şi trădarea politicienilor; legionarii au 
fost singurii care i-au întâmpinat cu dragoste pe fraţii din Pind Căpitanul a fost 
impresionat de caracterul şi sănătatea morală a macedonenilor, acordându-le 
încredere deplină, iar aceasta i-a fost răsplătită prin masiva aderare la Mişcare 
Const. Papanace. Sterie Ciumetti, lancu Caranica. Paul Craja, Doru Belimace! 


Ion Caratânase, Ionel Zeana, Tache Funda, sunt doar câteva 
nume macedonene de rezonanţă în istoria Mişcării.) 

Gh. Tache a luptat pe front pentru recucerirea Ardealului 
apoi a făcut parte din rezistenţa anticomunistă din Babadag 
condusă de căpitanul Gogu Puiu şi agricultorul instructor 
legionar Dumitru Fudulea 

(în memoria luptătorilor dobrogeni Societatea Aromânilor a 
ridicat în 2001 un monument în corn. Cobadin. jud. Constanţa, 
la cca 40 km de mun. Constanţa, pe locul unde a fost împuşcat 
şeful rezistenţei anticomuniste din Babadag, Gogu Puiu ) 

Un alt fragment de istorie trăit de Gh. Tache - un fragment 
mai crâncen decât războiul - a fost prigoana de nedescris 
declanşată în 1948 de către regimul bolşevic al lui Gheorghiu- 
Dej împotriva ţăranilor care se opuneau in corpore colectivizării 
forţate. (în Dobrogea victimele acestei lupte inegale au fost cu 
precădere aromânii, gospodari înstăriţi şi dârji. în majoritate 

legionari.) 

în acest an, 1948, Gh Tache, cunoscut ca vechi şi activ legionar şi ca 
luptător în rezistenţa din Babadag, a fost arestat şi condamnat la 15 ani de 
temniţă grea A trecut prin multe închisori; Jilava. Gherla, Aiud. minele Cavnic. 
Valea Nistrului, îndurând grele suferinţe care însă n-au reuşit sâ-l îngenuncheze 

A răspuns cu acelaşi entuziasm din tinereţe chemării ultimului 
comandant legionar al Căpitanului, dr. Ionel Zeana , participând la 
reînfiinţarea Senatului Legionar , iar pe data de 13 oct. 2005 s-a prezentat lui 
umnezeu pentru a raporta despre îndeplinirea misiunii sale pe acest 
pământ... 

A consemnat un camarad de idealuri şi de suferinţă, din Constanţa. 

2?cju 2 ^ju 



Eu am avut oare, spaţiu 
pentru un parc cu pomi, 
şi timp 

cu roade de vise? 

Eu am avut oare, mitul corăbiilor 
ca să-mi coloreze visele? 

Am avut eu vânturi 
pentru avântul spiritului? 

Am avut eu cruce 
pentru trupul meu, 
sâ poată îmbrăţişa 
spaţiul, timpul, spiritul? 


Pag. 8 



EPITAF 



De am avut, 

numai clopotul inimii a simţit, 
căci sunt un ultim matelot 
dintre cei ultimi 
dispăruţi... 
pe mal 

Iar clopotul a sunat 
că sfârşitul meu este 
începutul oricărora 

De o parte 
şi de alta 
a rămas linişte. 




ILEGsSONAIR Noiembrie 2005 






























JEAN BUCHIU - ”IERTARE DA, UITARE NU!” 


De curând am avut plăcerea de a primi la redacţie noua carte a îndrăgitului camarad senator legionar din Chicago, Jean Buchiu, 
intitulată sugestiv Iertare da, uitare nuT , publicată anul acesta, în Ed. Lucman. 

în această editură bucureşteană (aflată pe str. Miron Costin nr. 19, tel. 222 5317), au apărut, în perioada 2002 - 2004, şi cartea de memorii 
“Ca/ troian intra muros a preotului comandant legionar al Bunei Vestiri, secretarul Partidului "Totul Pentru Ţară", Ion Dumitrescu-Borşa, şi 
compendiul Corneliu Zelea Codreanu, "Doctrina Mişcării Legionare ”, şi extraordinarul studiu al comandantului legionar Constantin Papanace, 
"Stilul legionar de luptă". 


Despre prima carte a fostului frate de Cruce, Jean Buchiu, “DE LA 
UNIŞTE LA CÂNTEC', ca şi despre personalitatea acestuia am scris in 
decursul timpului, publicând, totodată, şi câteva articole ale sale: “ Paria”, 
m Un poet luptător: Andrei Ciurunga", "Despre românii care nu şi-au uitat f ara de 
baştină ", “O nouă seară culturală românească la Chicago " (în numerele din 
februarie, mai, iulie, septembrie şi octombrie 2004), de aceea ne vom limita sâ 
subliniem activitatea actuală neobosită a lui Jean Buchiu, care, ajutat de fratele 
său, distinsul comandor Florian Buchiu , susţine în Chicago, de ani de zile, Seri 
Culturale Româneşti care omagiază creaţiile naţionale, pornind de la Eminescu 
şi ajungând la poeţii din închisorile comuniste, aducând comunităţii române de 
peste Ocean parfumul unic al Ţârii, încercând să scuture indiferenţa unei 
societăţi cosmopolite şi egocentriste, cu cântece populare, costume naţionale şi 
preaplinul unui suflet care niciodată n-a încetat sâ creadă în scânteia divină din 
fiecare om. 

Aşa cum remarca însuşi autorul, titlul cărţii pare sâ conţină o 
contradicţie: dacă nu poţi uita, cum poţi ierta? Filosoful Vasile 
Bâncilâ spunea că nu poate exista iertare fără uitare. 

Dar volumul de faţă nu prezintă doar suferinţele unui individ, 
ale autorului, ci crimele împotriva întregului Neam 
românesc, crime pe care nu avem dreptul noi dreptul de a 
le ierta; dimpotrivă, avem obligaţia de a le face cunoscute 
generaţiilor viitoare. 

Jean Buchiu a fost închis şi prigonit pentru credinţa în 
Dumnezeu şi pentru dragostea faţă de Ţară şi Căpitan; cei 
care l-au chinuit pe Jean Buchiu au fost aceiaşi cu cei care 
au asasinat, fără judecată, floarea tineretului român. 

Şi dacă Jean Buchiu, personal, şi-a iertat călăii, nu 
poate sâ-i ierte şi în numele celorlalţi zeci de mii de 
camarazi care au înroşit pământul cu sângele lor tânăr. Din 
pământ, oasele martirilor strigă după dreptate, iar din Cer 
ne privesc sufletele lor: de aceea istoria nu poate fi uitată, ci 
trebuie sâ fie cunoscută, pentru ca Răul să nu rămână stăpân 
în lume. 

Cel care şi-a oţelit spiritul în Frăţia de Cruce din vremea 
Căpitanului a suferit viforul prigoanelor, dar nu suferă nici de 


miopie spirituală, nici de blazare, şi face o precizare tranşantă: "Nu trebuie sâ-i 
trecem cu vederea nici pe cei care, până la un moment dat, au fost de 
aceeaşi parte a baricadei, dar dorinţa de şefie i-a azvârlit intr-o poziţie 
distrugătoare a camarazilor..." 

Enunţarea câtorva capitole oferă o imagine completă asupra bogatului 
conţinut: "1940, anul dezastrelor naţionale ", "Fără Căpitan, fără elita legionară, 
fără ideal, fără vis, in bătaia viscolelor iernir, "Legionarii în prigoană m . “Prima 
arestare: Malmaison, Văcăreşti, Jilava, Râmnicu Sărat’', “A doua arestare Aiud, 
coloniile de muncă de la Gâlda şi Ciugyzer, U A treia arestare Canalul Dunăre - 
Marea Neagră, lagărele Poarta Albă, Coasta Galeş şi Eforie Nord", "Ce s-a 
întâmplat intr-un sat din Moldova la formarea colhozului ", "Ce s-a întâmplat in 
1940 în Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţef etc. 

Am putea spune, fără nici o exagerare, că aceste mărturii nu sunt scrise cu 
cerneală, ci cu sânge şi suferinţă, intelectualul şi plugarul, 
deopotnvâ, le vor înţelege şi le vor aprecia, datorită prin stilului 
direct şi simplu care cucereşte inimile 

"Cea mai desăvârşită răzbunare a in făptuit-o Domnul 
nostru lisus Hristos prin apostolii lui care au răspândit sfânta 
credinţă in întreaga lume. Tot aşa şi-a dorit răzbunarea 
Corneliu Zelea Codreanu ; ca apostolii lui să ducă mai 
departe gândurile şi idealurile de viaţă, tuturor românilor - şi 
poate şi altor popoare dontoare de libertate, adevăr, cinste şi 
dreptate pentru toţi oamenii ." 

Senatorul legionar Buchiu, deşi stabilit de mai bine de 20 
de ani în Chicago, se simte în continuare legat de pământul 
natal prin mii de fire invizibile, şi îşi îndreaptă toată dragostea 
inimii sale învolburate către generaţia tinerilor români, cu un 
mesaj vibrant: 

Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut - sunt cuvintele 
spuse de Mântuitor lui Toma necredinciosul. La fel putem 
spune: fericiţi vor fi cei care nu l-au cunoscut pe Căpitan 
şi totuşi au urmat drumul deschis de el înţelegând 
gândirea lui vizionară ." 


fasi 



ieRtaRe. da 

uiraRc-.NU! 


LUCMAN 


*★* 


RADU MIHAI CRIŞAN - ”TESTAMENTUL POLITIC AL LUI M. EMINESCU ’ 


La începutul lunii noiembrie am primit trei cărţi semnate de acelaşi autor. dl. Radu Mihai Crişan, doctor în Economie care tratează 
documentat subiecte dragi inimii noastre, într-un stil rafinat şi elegant, dar ferm: 

'Spre Eminescu - Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi provocările viitorului", 

"Testamentul politic al lui Mihai Eminescu", 

"înduşmăniţii au acelaşi crez - Testamentele politice ale lui Ion Antonescu şi Corneliu Zelea Codreanu 


Am fost plăcut impresionaţi să descoperim că mai există români care simt şi gândesc ca noi. 

Cea mai potrivită prezentare este, credem noi, redarea interviului acordat de dl. dr. Radu Mihai Crişan unui redactor de la Radio România 
Cultural, cu ocazia apariţiei cărţii "Testamentul politic al lui Mihai Eminescu". întrucât abordează acuzele aduse poetului naţional şi actualele 
dispute pe tema xenofobiei, antisemitismului, rasismului. 


Deocamdată prezentăm rezumatul întrebărilor; începând din numărul 

I) De unde şi până unde il scoateţi dvs. pe Eminescu autor de 
testament politic? 

II) Cine şi de ce consideraţi că ar avea interes să blocheze accesul 
Publicului la scrierile, fie ele chiar politice, ale lui Mihai Eminescu? 

Vă număraţi, cumva, printre adepţii teoriei omniprezentei conspiraţii 
Mondiale Împotriva poporului român? 

•II) De când este Mihai Eminescu Dumnezeu? 

IV) Dvs.. ca cetăţean român, cu ce drept vă permiteţi să vă situaţi 
mai presus de lege, şi să definiţi naţiunea pe baza criteriului etnic, 
ad/câ rasial? 

Şi doi: ce vă face sâ fiţi atât de sigur că Eminescu ar fi ”marele 
,u minator de conştiinţă hotărât de Dumnezeu pentru români"? 


viitor vom publica răspunsurile extrem de pertinente ale d-lui R. M. Crişan. 

V) fn pnvinţa rasismului, ce părere aveţi despre Eminescu ? Care este 
poziţia dvs. faţă de acuzaţiile de xenofobie şi antisemitism care i se 
aduc? 

VI) Sunteţi antisemit? 

VII) Lămuriţi-mă două lucruri: 

primo: De ce marele geniu al scrisului, Eminescu. dacă a vrut intr- 
adevăr să lase posterităţii un testament, nu şi l-a redactat singur, de-a 
ajuns acum necesar sâ /-/ întocmiţi dvs. ?; 

secundo: Care este, până la urma, “ testamentul" politic 
eminescian? 


JMOU MIHAI CRIŞAN: Spre norocul meu. începând din 1998. pe măsură ce înaintam în cercetarea de doctorat, desluşeam încet-incet un cu totul alt 
eminescu Aşa se face câ dupâ contactul avut cu publicistica eminesciană, sunt ferm convins (şi argumentat convins) câ personalitatea creatoare a lui Mihai 
minescu înseamnă, cu nimic mai prejos decât poetul: un economist profund şi un sociolog de fineţe, in simbioză deplină cu un geniu profetic si cu un 

min au,en,ic (continuare in numărul viitor) 




CUVÂNTUL LECsiONAiî Noiembrie 2005 Pa9 9 

















DIVERSE VEDERI DE PE CENTURA POLITICII (XI) 


Ntd nu s-a stins bine ecoul tragediilor de la 
Tanacu şi de la Taize, că eterna şi fascinanta 
Românie pune pe tapet alta şi mai gogonată: 
aviatorul Adrian lovan a împuşcat un hoţ care-i 
intrase la ora trei noaptea în casâ. Evenimente 
extreme, relevante însă pentru groapa în care ne¬ 
am prăbuşit. 

Cele două românce de la Tanacu şi de la 
Taize i-au împăcat pe ortodocşi cu catolicii... 

Din nefericire. Biserica, indiferent de 
confesiune, nu poate rezolva chiar toate dramele 
vieţii. Preotul de la Tanacu a procedat cum 
credea el că se pricepe mai bine. Singurul lui 
păcat ar fi doar trufia că ar putea sâ-l scoată pe 
Scaraoschi de barbă din sufletul unui om chinuit, 
în realitate, cei vinovaţi că fata nu a primit un 
tratament medical adecvat, până la capăt, se afla 
in alta parte, nu in altar. 

Fără să priceapă criza profundă în care se 
zbate România, unde sistemul de sănătate este 
principalul vinovat pentru sfârşitul celor două fete, 

Gabriel Andreescu croşetează pe marginea religiei care, cică, predispune la 
violenţă şi provoacă agresivitate (?!). Că uite, şi islamismul face ravagii prin 
lume, de ce n-ar avea şi creştinismul umbrele lui? Ce ne mai trebuie mănăstiri? 
Fiindcă, uite, există un popor messianic care - n'aşa? - nu are nici un schit. Mare 
este Grădina lui Dumnezeu - şi s-a rupt şi gardul! De aceea, propun sâ-l 
interzicem din nou. Pe Dumnezeu, nu pe Gabriel Andreescu. Numai procedând 
aşa vom putea coborî totul în deriziune şi vom avea o societate şi prosperă, şi 
liberă, şi dăşteaptâ. lartă-i. Doamne, că tare mai ştiu ce vor!... 

Favela din Ferentari şi pubela din Primăverii 

m Când ţi-o fi lumea mai dragă, / să-ţi pice dreapta beteagă /şi s-ajungi, la cap 
de pod, /cerşetor, slut şi nărod " 

(Miron Radu Paraschivescu - m Blestem de dragoste ") 

Alt caz este şi mai emblematic pentru România de astăzi. Un recidivist din 
Ferentari cade "la datorie" într-o vilă din Primăverii, la ora 3 noaptea! Şi de aici, o 
întreagă răfuială naţională, cu două fronturi: favela din Ferentari şi pubela din 
Primăverii. A fost apărare legitimă, a fost crimă? "Nu, domne, a fost crimă" - ne 
asigură "Analistul Neamului". "Romaniţa a luat două milioane de dolari de la 
Bancorex şi nu i-a mai dat înapoi, a stat şi cu lurinel Columbeanu" - povesteşte 
Comeliu Vădim Tudor, mai devastator ca Arghezi. 

Ce au toate astea în comun cu societatea noastră, cu politica? Au. 

România apără şi garantează proprietatea, dar trebuie să te laşi omorât în 
casă, altfel tot tu eşti criminal. Ne-am obişnuit ca hoţii sâ-i omoare pe proprietari, 
iar când se întâmplă invers - destul de rar - este crimă. Dacă traversezi 
autostrada prin loc nepermis şi te omoară unul cu limuzina, nu este crimă. 
Corect. Dacă hoţul crapă în casa ta după miezul nopţii, criminal te numeşti. 

Prostia vine din societatea socialistă multilateral dezvoltată , iar legiuitorii, 
crescuţi şi educaţi pe-atunci, nu pot gândi altfel. 

Prin 1985. revista "Pentru Patrie" prezenta un caz simbolic. în crucea nopţii, o 
bătrână a auzit că umblă un hoţ la uşă cu un şirag de chei. S-a uitat prin vizor şi 
aşa era. Bătrâna s-a dus încet spre bucătărie, a luat o tigaie de tablă, în care 
prăjea cartofi, şi a trântit cu ea în uşă cât a putut de tare. S-a făcut linişte şi 
bătrânica s-a dus să se culce. A doua zi, în zori, miliţienii au luat-o pe sus şi au 
încâtuşat-o: hoţul, bolnav de inimă, murise de spaimă lângă uşă. 

Peste cinci ani, un bun prieten de-al meu, care locuia în Balta Albă, la etajul 
opt, a auzit câ-i bâjbâie unul pe la uşă. S-a uitat prin vizor şi l-a văzut pe un 
individ cum potrivea cheile. A dat telefon la poliţie, nu la miliţie. "N-avem timp 
acu, domne Mai târziu, când vine echipaju’". Cum citise revista "Pentru Patrie", 
omul şi-a luat tigaia de teflon şi a izbit în uşă. Individul s-a oprit puţin, după care 
şi-a reluat treaba la yâlâ. Omul sună iar la mi..., la poliţie. "Domne, ăsta nu 
pleacă După un timp, apar doi plutonieri graşi, care urcau năduşiţi pe scară, cu 
caschetele in mâini, şi-l iau pe hoţ la pumni şi mai ales la picioare, ca să nu se 
aplece prea mult. "Ce cauţi, mââââ, aici??" "Aici locuiesc, bre!" răspunde beţivul. 

O adevărată tragedie mută trăiesc oamenii simpli. Un pensionar din 
CcJentina, care nu mai are nici lacrimi, mi-a spus povestea lui, întâmplată în 
1 r 96 ' Au intrat doi hoţi mtr-o noapte peste noi. Doamna mea s-a speriat, a făcut 
atac de cord şi a murit. Hoţii nu au fost prinşi nici până astăzi". Cazul nu a apărut 
nicâien in presa noastră. 

Era un pensionar prăpădit, care nu a zburat niciodată cu avionul, iar bătrâna 
nu se pricepea la modă... 

Legislaţia europeană şi formele fără fond 

m Une ! Românii d 'vizate până la grotesc: la mijloc, mocirla cea 

S^* h ““î, p# un ™ al avem P ubela din Primăverii, unde oamenii din Partidul lui 
Muctes strălucesc m toată splendoarea, cu Tataie în frunte; pe celălalt mal 

r f Paa,C „ Şl 3 C * lor mar 9 ina| izaţi complet. De 15 ani, clasa 
^ a " efll, * a, a <* as “ floare a râului, care emană otravă mortală. Dacă 
iSTJL 1 '°! brebul, s-a trezit cu un adevărat dezastru 
de SI, întrebăm unde va aiunge România, cu o asemenea 

i rt ^’’ neglijează cea mai teribilă bombă socială Fiindcă 

baSde ia buoeTiSSa'S' 631 ' 5 ' 3 ’ de ,rUe « rare a fav ele, de Ferentar, Dăm 
. ^ • adică din banii noştri, vin fonduri europene pentru tiaani dar 

«£ rs*. *r ,a * ~ 1 *« ~ >*«•«“ 

Sor SSSLr ESS' ? tramva,ul P rin mahalalele Bucureştiului şi ale 
JZT oraşe man. Soţiile baştanilor nu pricep cum se simt femeile simple 

- Pag. 10 



când puradeii le smulg cerceii cu tot cu urechi în 
tramvai. România nu are nevoie de legislaţie 
europeană fiindcă se află încă în grotă. Un singur 
exemplu: 9 hoţi care "donau" cârduri la Madrid au 
fost prinşi recent de poliţia spaniolă şi expulzaţi 
în... România. O asemenea legislaţie pentru 
societăţi civilizate ne distruge ca naţiune. 
Discriminarea "pozitivă" duce la secesiune, iar 
violenţa naşte violenţă. Nu este suficient să 
vorbim prosteşte despre drepturile omului, 
fără să luăm în considerare concomitent şi 
obligaţiile individului. 

Nu putem accepta drepturile minorităţilor, 
fără să conservăm drepturile naţiunilor. 

Trebuie resocializat lumpenul creat în 15 ani 
de inconştienţă politică, altfel nu ne mai salvează 
nici tunurile NATO. 

în acest duel dintre favelâ şi pubelă, Câlin-Filâ- 
dâ-Poveste nu ştie ce foc să mai stingă. 
Profesorii, "cei mai corupţi dintre români", s-au 
revoltat, mecanicii de la Metrou, conduşi de un 
lider sindical care este şi senator în Partidul lui Mucles, vor şi ei spor de 
văgăună. Când să mai ridici case la Vadu Roşea pentru sinistraţi? 

Da, dar ăst timp, poţi să-i faci zile fripte "Iu Râzboinicu Luminii". Ce dacă a 
făcut el 300 de case la Vulturu? Are autorizaţie de construcţie? N-are "Păi vedeţi 
că ne pricepem la organizare?" 

Când sinistraţii de pe Şiret încă dorm prin corturi, noi ne mai prindem urechile 
în birocraţie. Numai pentru asta şi ar fi suficient să-l trimită "Cârmaciu" pe Călin 
spre "Centura Politicii", cu tot cu şorţ. 

Aviara - o mare afacere 

O afacere cu iz de cloşcă se coace în lumea bună. după ce am răspândit 
zvonul că vom crăpa de aviarâ. 

"Guvernele naţionale trebuie să coopereze pentru a găsi modalitatea cea mai 
eficientă de luptă contra gripei aviare” - a fost concluzia unei conferinţe găzduite 
la Geneva. Lee Jong Wook, directorul general al Organizaţiei Mondiale a 
Sănătăţii, a reconfirmat aprecierea că păsările migratoare transmit virusul fatal 
către păsările de curte. Iar de aici trece la om. Cum? Nu ştim, dar trece 

Un raport al Băncii Mondiale arată că o pandemie de gripă aviarâ ar echivala 
cu moartea a 200 000 de americani, iar pierderile s-ar ridica la 800 de miliarde 
de dolari Documentul nu explica însă cum a ajuns Banca Mondială la acest 
rezultat înfiorător, dar aşa scrie. Şi începe hora. 

Concomitent, o adevărată competiţie s-a deschis pentru producerea 
vaccinurilor. Firma Roche din Elveţia a primit peste 150 de cereri pentru 
obţinerea licenţei pentru producerea vaccinului Tamiflu. Organizaţia Mondială a 
Sănătăţii susţine că apariţia unei pandemii de gripă aviarâ este doar o chestiune 
de timp şi a cerut "acţiuni urgente" pentru obţinerea unui vaccin. 

Medicii din Coreea de Sud pretind că au găsit leacul pentru orătănii: extractul 
de kimehi, un fel de plantâ-condiment, în formă de varză. Condimentul se lasă la 
fermentat şi produce un acid lactic - leuconostoc citreum, care se pune în hrana 
păsărilor Profesorul Kang de la Universitatea din Seul a testat condimentul pe 
pui bolnavi şi 85% din ei s-au vindecat. Coreenii au început să vândă produsul în 
Belgia. Unii veterinari glumeţi de la Amsterdam spuneau că, dacă se adaugă 
usturoi şi vin roşu, iese cea mai bună friptură de pui. 

Cel mai mare producător de medicamente din China, Shanghai 
Pharmaceutical Group, vrea să cumpere licenţa de la compania elveţiană Roche 
pentru a fabrica vaccinul tamiflu. 

Şi ajungem tot la condimente... Chinezii au început să cumpere masiv 
anason stelat, un condiment foarte căutat în bucătăriile asiatice Anasonul stelat 
conţine o substanţă pe care elveţienii de la Roche au reuşit s-o sintetizeze 
pentru a obţine tamiflu. Un kilogram de anason costă acum 4 yuani, adică vreo 
50 de cenţi. 

La concurenţă cu anasonul şi usturoiul, virusologii americani şi japonezi au 
anunţat că au fundamentat o nouă metodă de manipulare genetică pentru 
scăderea influenţei virusului, ceea ce va duce la producerea rapidă a altor 

Franţa face un vaccin mai eficient decât tamiflu Bine, dar şi Unqaria a testat 
pe oameni un vaccin toarte eficient. y esial 

"Râmîi sănătos, Arghel, că mă duc câtană-n Cluj!" 

Iar noi. Iar noi facem şedinţă comună la Bucureşti cu guvernul de la 
Budapesta! loo, Bucureştiul a fost capitala Ungarie. Man- Punem de-o federaţie 
şi mutăm capitala pe Dunăre, la Buda. Promitem să respectăm drepturile 
minontâţilor, in conformitate cu normele europene în materie, ca în Franta^ca în 
Marea Britame sau ca in Germania - democraţii autentice - iqhen- 

Până atunci însă, Marko Bellla de la uşa stabilimentului d,n Piaţa Victoriei ,-a 
spus lui Ferenc Gyurcsany cum va arăta Transilvania după aderare 

Ungana şi-a ma. deschis două consulate, unul la Miercurea Ciuc altul la laşi 
E„ as ma, propun. unul la BacHu. ,«p, * Huşi, ci acolo loeul^pSili U Si 

«ai'Siid S2SSH au 2 S™ „TS •»*, “ » -!""■> 

româno-ungare "Gojdu". finanţată de cele două guverne* ^Cndato ^ 
burse elevilor, studenţilor si masteran7iinr ? ern ,? FuncJa ţ ,a va acorda 

Aici au încălcat «Jj,° Z . «taKSSr*'! 

valori pentru tineri români şi... punct. P ° testament ban * Ş' 


Noiembrie 2005 

































-4 [ [ — Aceste valori au fost însuşite de statul ungar, care le-a vândut 

jTj — recent unui onest cetăţean din Israel. 

De ce ar trebui sâ contribuie statul român la finanţarea unei 
I I I fundaţii, de la care Ungaria a luat banii şi clădirile? 

[n timpul nunţii cu dar de la Bucureşti, peste 500 de unguri strigau în faţa 
Universităţi» Babeş-Boliay din Cluj: "Români, ieşiţi afarâ din universitatea 

noastră! 

Călin Popescu Târiceanu a promis câ va finanţa Universitatea de stat 
Babes-Boliay. dar şi Universitatea particulara maghiară "Sapientia" din 
Oradea în schimb, nici un cent nu se investeşte pentru dezvoltarea 
învăţământului de limbă română la Universitatea din Cernăuţi. 

Bumerangul de care nu scapi 

"Integrarea e şi copilul nostru, e copilul clasei politice româneşti" a strigat 
Mircea Geoanâ când a văzut câ dl. Târiceanu ia bomboana de pe coliva de la 
Bruxelles Care clasâ politicâ, vorba marxistului, a făcut în scâldâtoare şi a 
aruncat zoile cu tot cu puradel. Conturile lor contează "Dar ce conturi, care 
contun, domne?" "Nu am nici un cont... Aaaa Nu-mi aduc aminte de conturile 
mele din Monaco. Parcâ aveam un cont acolo... cu vreo trei mii de euro...", 
povesteşte galeş Guzganu Rozaliu, colegul de scâldâtoare politicâ al lui Mircea 
Geoanâ. De exemplu io. Am economisit din leafa de gazetar 133 de euro, dau o 
fugă până ici-şa în Monaco şi-mi fac un cont. N-am voie? Am. Pot sâ şi uit de el, 
cum a păţit Guzganu Rozaliu. 

Popo-Popo-Capatl, un indigen din Australia, avea un bumerang vechi, strâmb 
şi jegos. Prietenii, cu care mergea la vânătoare de canguri, l-au întrebat într-o zi 
de ce naiba nu-şi face altul. m Eu cred că voi ştiţi că eu vreau să-mi fac un 
bumerang nou şi puternic, dar nu pot scăpa de cel vechf , a spus Popo-Popo- 
Capatl 

FMI: Adio, dar rămân cu voi! 

Sâ lăsăm pubela din Primăverii şi 
sâ vedem în ce tâmbâlâu internaţional 
am intrat. România face un pas riscant 
pentru imaginea ei în lumea financiară 
internaţională Premierul Călin 
Popescu Târiceanu a anunţat câ 
Executivul renunţă la serviciile 
Fondului Monetar Internaţional. 

Emanuel van der Mensbrugghe, 
şeful echipei de negociatori, a reproşat 
Guvernului român câ noul buget este nerealist şi câ a fost trimis spre dezbatere 
în Parlament înainte sâ fie adoptat Codul Fiscal. Economiştii străini susţin câ 
România nu poate gestiona singură politicile sale macroeconomice. 

Premierul Târiceanu a declarat câ Fondul Monetar Internaţional nu-i permitea 
sâ crească salariile pentru bugetari. în realitate, nu salariile medicilor şi ale 
profesorilor au fost buturuga fatală. Fondul Monetar Internaţional a găsit hibe 
profunde şi vechi în economia noastră: cererea depăşeşte oferta, importurile 
sunt mult mai mari decât exporturile. Balanţa externă a statului este 
dezechilibrată, cum nu a fost niciodată. Adică, mai pe şleau, noi consumăm 
mult mai mult decât producem. Guvernul nu a urmărit stabilizarea preţurilor, 
nu a controlat suficient rata inflaţiei, nu a dispus finalizarea Codului Fiscal în 
termenul stabilit. 

Misiunea FMI la Bucureşti a comunicat câ acordul stand-by cu România nu a 
încetat, ci mai mult "a deraiat". 

Acordul rămâne valabil până în 2006, iar consultările pot continua dacă 
Guvernul Târiceanu "va schimba actualul pachet de politici fiscale şi monetare 

Ţara corupţiei generalizate 

Organizaţia Transparency International şi-a 
publicat raportul anual cu privire la nivelul de percepţie 
a corupţiei pe mapamond. România ocupă locul 87, 
alâtun de Mongolia şi Republica Dominicană, după 
Turcia şi Bulgaria. Este cea mai coruptă ţară de pe 
continent. Cel puţin aşa arată datele publicate de 
organizaţia amintită. 

România are un indice de percepţie 3. Bulgaria 
af e 3,50, iar Turcia - 4 Punctajul slab, obţinut de 
România, arată că guvernanţii nu au aplicat 

reformele contra corupţiei, aşa cum au avertizat mereu. Administraţia 
lo «>lâ Şi centrală încalcă frecvent legislaţia. Parchetul Naţional Anticorupţie a 
devenit departament în Parchetul General, ceea ce îi ştirbeşte independenţa 
România alocă doar 0.1% din Produsul Intern Brut pentru lupta contra 
corupţilor, chiar dacă Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est 

] e Se| 0 căRomâ P nS este depăşită de ţâri africane ca Burkina Faso - locul 
7 °. Botswana - locul 32, sau Ghana, aflată pe locul 65. 

America şi UE, la colţul mesei lui Igor Smirnov 

Cel puţin la nivel de bune intenţii, George Bus' Ş> unde se 

»n? 0S ? s ' au declaral preocupaţi de situaţia creată pe mi ' nor j ţa t c etnică 
**i* singurul regim terorist din Europa Acolo. /.«mânii 

Acolo **’ 6 ° maioritate care se d ® C 'Yri| d o aTtă slTutJe V unW pe continent 

palori, nu de mediatori. . . , «tat la masă cu 

Cy alte cuvinte, reprezentanţii lui Bush şi ai ju^ Wa are dreplur i depline 

^Smimov, dar undeva la colţul mesei. r " n ^ ' s în re g lime . Vladimir 

«'unea Rusiei. Iar această viziune periculoasă £ rasia apreciază câ 

considerat cel mai reputat analist poimc pentru Eurasia, ap 



Statele Unite şi Uniunea Europeană nu au nici o relevanţă în acest _ 
context diplomatic. —1 

Rusia, care a provocat războiul de pe Nistru, deţine trupe acolo şi 
este mediator. Un mediator care instigă la secesiune. 

Numeroşi observatori consideră că România nu şi-a jucat eficient 
atuurile. Ţara noastră este parte interesată în acest proces de pacificare, datorită 
proximităţii geografice şi pentru că are acolo etnici români - argumente suficiente 
pentru a fi alături de Ucraina, Rusia şi OSCE. 

Autorităţile de la Bruxelles apreciază că România se poate folosi de 
organismele europene pentru a interveni în tratative, dar ţara noastră nu este 
încă membră a Uniunii Europene. 

Vasile Tarlev, premierul Republicii Moldova, a cerut Rusiei să-şi retragă 
arsenalul din Transnistria până la 31 decembrie. O cerere care ar părea 
neverosimilă, dacă avem în vedere oscilaţiile acestui personaj Chişinâul a 
anunţat că va cumpăra gaze din Turcmenistan şi din Kazahstan. Vladimir 
Voronin a declarat că Transnistria fabrică arme care au ajuns la teroriştii din 
Kosovo, Caucaz. Cabardino-Balcaria şi în Irak. 

Pentru a înţelege mai bine care este atitudinea Kremlinului, trebuie sâ 
precizăm că Vladimir Puţin a promulgat recent o lege federală, conform căreia 
Federaţia Rusă poate primi în componenţa sa orice provincie secesionistă din 
fosta URSS, ca nou "subiect" federal. Iar Transnistria ar putea deveni "un nou 
subiect". 

Are România "închisori negre" pentru torturâ? 

După ce “Washington Post" şi "Human Rights Watch" au publicat că serviciile 
secrete americane ar deţine "închisori negre" în România şi în Polonia pentru 
torturarea prizonierilor din Afganistan şi din Irak, un adevărat scandal 
internaţional s-a declanşat în jurul ţârii noastre 

Afirmaţia este extrem de gravă, fie câ e adevărată sau falsă. 

România a semnat toate convenţiile internaţionale de combatere a torturii, 
este membră a Naţiunilor Unite, s-a angajat sâ respecte Carta ONU, iar 
aderarea la Uniunea Europeană este iminentă. O asemenea bănuială câ 
România ar găzdui astfel de "puşcării negre" cade greu la Bruxelles. 

Comisia Europeană a trimis scrisori de avertizare a României cu privire la 
lupta contra corupţilor şi a solicitat lămuriri de la Bucureşti referitoare la 
"închisorile negre". De asemenea. Consiliul Europei şi-a propus sâ analizeze 
existenţa centrelor de detenţie secretă, create de CIA pe continent De altfel, 
Comisia Juridică a Consiliului Europei a reamintit statelor membre că au semnat 
Rezoluţia 1433 din 2005, prin care li se cerea expres "sâ vegheze pentru ca 
teritoriile lor sâ nu fie folosite pentru practicarea detenţiei secrete". Reamintim câ 
în componenţa Consiliului Europei intră şi Curtea Europeană pentru Drepturile 
Omului. 

George Bush a apărat sistemul de închison clandestine, creat de CIA în 
lume, subliniind câ americanii nu torturează oameni, dar "îi vom urmări agresiv 
pe terorişti, însă în baza legii". 

Condoleezza Rice a spus câ America este angajată într-un nou tip de război, 
şi că Donald Rumsfeld. şeful Departamentului Apărării, este singurul abilitat sâ 
autorizeze excepţiile la noua directivă a Pentagonului de interzicere a torturii şi 
de aprobare a unui "tratament omenos", aplicat deţinuţilor 

CIA a sesizat Departamentul american al Justiţiei cu privire la scurgeri de 
informaţii clasate drept secrete, referitoare la închisorile clandestine, informaţii ce 
au ajuns la ziariştii de la "Washington Post". 

Serghei Lavrov ne sfidează la Bucureşti 

După ce Vladimir Voronin a cerut Kremlinului "sâ-l lase din braţe pe Igor 
Smirnov", Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, a venit la Bucureşti, unde a 
declarat că armata Rusiei are un rol constructiv la Tiraspol. Mai mult. România ar 
trebui sâ fie de acord cu staţionarea trupelor de ocupaţie în vecinătatea ei. 

Chişinâul este sancţionat pe toate căile 
fiindcă nu a acceptat planul de federalizare, 
impus de Kozak. 

Ministrul rus a precizat câ în Transnistna se 
află 500 de membri ai contingentului de 
menţinere a păcii şi 1000 de soldaţi care , 
asigură protecţia depozitelor de muniţie 

Mihai Râzvan Ungureanu a apreciat câ în 
vecinătatea estică a Uniunii Europene există 
un potenţial destabilizator, care ar putea afecta | 
implicit România. 

Ungureanu şi Lavrov au semnat , 

Protocolul de inventariere a acordurilor 
juridice, încheiate de România şi URSS în j 
perioada 1945-1991. Un asemenea protocol 1 
de inventariere este cel puţin neavenit, daca luăm în considerare câ toate 
aşa-zisele acorduri juridice româno-sovietice au fost impuse prin forţa de 
Moscova. Acest memento diplomatic nu are corespondent în practica 
diplomatică. 

Lavrov şi Ungureanu au semnat şi Acordul pnvind regimul jundic al 
mormintelor militarilor români din Rusia şi ruşi din România. Dacă mormintele 
militarilor sovietici din România se află în stare bună, majontatea cimitirelor 
româneşti din Rusia au dispărut. 

Moscova acţionează pe toate fronturile în zona noastră de interes. 

Pentru a pedepsi Chişinâul, care are o atitudine tot mai pro-europeanâ. Igor 
Smirnov a dispus ca Termocentrala de la Kuciurgan din Transnistna sâ taie 
curentul electric pentru Basarabia, lăsând aproape toată provincia în beznă 

în plus, Alexei al ll-lea, patriarhul Moscovei, a făcut o vizită la Chişinâu în 
zilele de 11-12 noiembrie Patriarhul Teoctist nu a trecut niciodată Prutul după 
1990. la mitropolitul Petru de Bălţi . care arde aceeaşi tămâie 







CUVÂNTUL ÎLECSONAiR Noiembrie 2005 


Pag. 11 

















CORNELIU ZELEA CODREANU - ”CIRCULARI Şl MANIFESTE' (II) 

tURlMCLiu ttLL« wui ^ ^ (continuare din numărul trecut) 


TABĂRA LEGIONARĂ DE LA SUSAI 
(DESFIINŢAREA DE CĂTRE AUTORITĂŢI) 

'Domnule General, vâ reamintesc câ acum câteva luni m-am urcat pe 
muntele Susai în căutarea unui loc pentru o casă de adăpost. Acolo am 
descoperit pe sub cetinile de brazi, oasele albe a sute de soldaţi şi 
ofiţeri români, pe care le mâncau fiarele sălbatece. 

îngrozit si ruşinat, am luat hotărârea să fac un mausoleu în care sa 
adun aceste oase şi raniţele şi cartuşierele şi hainele lor pline de sânge, 
pe care în unele locuri le-am găsit neputrezite. 

Am luat această hotărâre nu numai dintr-un sentiment de pietate, ci şi 
de ruşine Pentru că orice neam din lume, fie el chiar un trib de sălbateci, 
dacă ar afla câ după 20 de ani de la război sfintele oase, făuritorii 
României Mari, eroii noştri, sunt mâncaţi de fiarele sălbatece în păduri, 
şi-ar întoarce capul cu oroare şi ne-ar dispreţui pentru totdeauna ca pe 
un neam de nemernici. 

După o muncă a tinerelului, cărând pietre şi ciment în spate de la 
kilometri, acest mausoleu este aproape gata. 

Acum s-a întâmplat infamia care ne sângerează inimile şi ne umple 
ochii de lacrimi. 

Domnule General, D-voastră care ieri aţi comandat aceste oase, acum 
fără glas, veţi lăsa onoarea lor fără satisfacţie? 

Fi-vom noi tineretul acestei ţări, mişeii cari vom lăsa nerăzbunate 
oasele eroilor acestui Neam? 

Va lăsa oare Regele României pe cei ce au căzut sub comanda 
Părintelui Său şi sub a Sa? Va lăsa El oare. ca să se abată asupra 
armatei şi ţării blestemul miilor de soldaţi care au murit pe front? 

Ar fi începutul unor mari nenorociri care s-ar abate peste armata 
română şi peste ţară. 

Părerea mea este câ nu se poate ieşi de aici decât prin: 

1) Imediata scoatere a întregii jandarmerii din cadrele armatei române 
(cu schimbările denumirilor diverselor grade şi a uniformei), pentru 
ca actul să nu dezonoreze armata şi să nu se întindă blestemul 
asupra ei. Actul infam să rămâie ca un act săvârşit de nişte 
borfaşi, comisari de poliţie, secături, dar nu de armată. 

2) Pedepsirea celor doi ofiţeri ai căror subalterni au fost 
capabili de asemenea crimă. Nu sunt direct vinovaţi, dar 
trebuie să răspundă pentru faptele trupei pe care au 
comandat-o. 

3) Arestarea jandarmilor plutonieri şi sergenţi şi judecarea 
lor pentru profanare. 

4) Domnule General, nu cerem pentru noi şi pentru tabără 
nici un fel de satisfacţie. Cerem satisfacţie în numele sfintelor 
oseminte. Aceste pedepse nu au caracterul de răzbunare. 

Se cere o jertfă de ispăşire. Neamul acesta trebuie s-o 
dea Nu va da-o nimeni, ea îşi va lua singură 
drepturile sale. Se vor abate nenorociri asupra 
noastră.” 

(Circulara din 6 sept. 1936) 

CĂRŢILE Şl BIBLIOTECA LEGIONARULUI 

”1) Din economiile tale cumpără azi o carte, mâine alta şi fâ-ţi o 
bibliotecă O mică bibliotecă legionară. Ea să fie podoaba şi mândria 
casei tale. Ea îţi va lumina cugetul şi te va îndrepta totdeauna pe drumul 
cel bun. 

2) Când vrei să faci cuiva un bine; dacâ-l iubeşti şi dacă vrei sâ-i faci 
o bucurie; dacă vrei sâ-l salvezi de pe o cale rătăcită; cumpără pentru el 
o cărticică şi trimite-i-o. Mica jertfă îţi va fi răsplătită când vei şti câ ai 
salvat un om. (...) 

Tinere, la toate colţurile de stradă te aşteaptă duşmanul cu 
îmbietoare cărţi şi reviste, ca să te otrăvească. Fii tare. Respinge 
otrava. Cumpără numai literatura şi foile naţionaliste şi creştine. 
Soarbe fiecare cuvânt din apa vie a scrisului românesc naţionalist 
legionar.” 

(Circulara din 10 sept. 1936) 

CĂMAŞA VERDE 

(...) O mare primejdie ameninţă organizaţia legionară: intrarea în 
cadrul organizaţiei a o mulţime de elemente slabe, sau chiar rele. Este un 
fapt cunoscut de câte ori un curent se ridică mai puternic în favoarea 
unei organizaţii, de atâtea ori năvălesc asupra ei şi o serie întreagă 
de elemente inferioare, uneori chiar haimanale, oameni fără căpătâi, 
escroci, secături, etc... Altă serie o formează voiajorii politici care au 
bătut la uşa tuturor partidelor şi acum stau gata să se arunce şi în braţele 
Mişcării Legionare. (...) 

Cer să se facă de urgenţa în fiecare judeţ o comisiune de control, 

I compusă din trei, care să cerceteze individual pe fiecare 
membru, din toate cuiburile judeţene. Cine este? Ce trecut are, ce 

Pag. 12 



situaţie şi nume în societate (orice muncă e onorabilă, de la măturător 
de stradă, la plugar, muncitor, etc. Nu e onorabilă haimanaua, omul fără 
căpătâi, beţivul, coada satelor şi oraşelor, pleava) Elementele slabe 
vor fi îndepărtate imediat. 

îndepărtarea se va face cu blândeţe şi cu eleganţă sufletească. Ea 

se va face sub forma unui concediu de un an de zile, pentru ca omul în 
acest timp să se pună la punct cu lipsurile pe care le are. După care timp 
se va vedea. 

Pe viitor toţi şefii de judeţe, plâşi, cuiburi, etc. să nu uite următoarele 
legi: 

A) Cât mai puţini legionari şi cât mai mulţi prieteni. 

B) Din 20 de cereri de înscriere, se resping 19 şi se primeşte unul. 
Cel mai bun. 

C) Celui ce vine să se înscrie îi spuneţi: „Dragă Domnule du-te şi 
mai gândeşte-te 3 luni pentru ca să nu te păcăleşti. Studiazâ-ne bine 
atunci când vrei să faci pasul acesta, lată, în acest timp studiază 
următoarele cărţi şi reviste legionare. Apoi dă-ne voie ca în acest 
timp să te studiem şi noi pe D-ta, ca să nu ne păcălim nici noi". 

Pe urmă urmează stagiul de mai multe luni de cunoaştere şi apropiere 
şi stagiul de 3 ani, în care timp noi trebuie să ne dăm seama daca 
omul, fie el corect, cu bunăvoinţă, etc., se poate totuşi integra 
perfect în spiritualitatea legionară. Numai în acest caz va fi trecut în 
rândurile legionare Altfel prezenţa lui va fi permanent o discordanţa 
în sânul organizaţiei şi o permanentă dificultate. 

D) Veţi accentua necontenit deosebirea între calitatea de membru 
şi aceea de legionar. (...) 

Atenţie! Cămăşile verzi sunt odăjdiile noastre. Să se poarte numai 
în zile de sărbătoare şi în anume situaţii şi locuri. Interziceţi purtarea 
zilnică a acestei cămăşi. Altfel mergem la batjocorirea ei.” 

(Circulara din 21 sept. 1936) 

CĂTRE COMANDANŢII CENTRELOR STUDENŢEŞTI LEGIONARE 

" (...) 1) O cât mai desăvârşită şi mai plină de bună cuviinţă 
purtare faţă de toată lumea, începând cu profesorii noştri şi 
terminând cu lumea de pe stradă. Un luptător de elită nu este 
niciodată obraznic, îngâmfat, provocator, necuviincios, 
neelegant în gesturi şi vorbe. 

^ 2) O atitudine de severă legalitate. 

Veţi lupta cu tărie de neînvins, dar numai în cadrul 
legalităţii. în modul acesta veţi dezarma pe toţi vrăjmaşii noştri 
care au uneltit în contra noastră şi care încearcă şi astăzi, la ora 
| când scriu, să uneltească." (Circulara din 11 oct 1936) 

POLITICA EXTERNĂ 

" (...) Tot ce fac politicienii români în politica 
L IT externă fac pe carnea, pe sângele şi pe 

răspunderea noastră. Bine sau râu, ei şi-au trăit viaţa. De acum 
urmează a noastră. 

Este îngrozitor ca faptele şi atitudinile lor de astăzi să atragă o 
mare răspundere pe umerii generaţiei noastre. 

Este cutremurător să ne gândim că noi, tineretul de astăzi ar fi să fim 
condamnaţi a asista la împărţirea sau ciuntirea României Mari, pentru a 
plăti păcatele unei infame politici externe. 

De aceea socotesc că noi, tineretul, am face un aci de laşitate, 
dacă în aceste ceasuri hotărâtoare pentru viitorul nostru, n-am avea 
curajul să ne ridicăm şi să facem ca glasul nostru să fie auzit. 

Supunem deci Majestâţii Voastre gândurile noastre 

Cerem ca Majestatea Voastră să pretindă tuturor celor ce conduc 
sau manifestă păreri cu privire la politica externă a României sâ 
declare câ răspund cu capul pentru directivele pe care şi le 
însuşesc. (...) 

în acest mod, în momentul unei eventuale catastrofe Ţara ar 
cunoaşte: şi cui aparţin răspunderile, şi natura sancţiunii. 

Aceasta pretindem de la oamenii politici români — şi nu teorii cu 
care n-avem ce face. Pentru că o politică externă este bună sau rea 
nu atunci când ea se pretează la demonstraţii teoretice, ci atunci când 
rezultatele ei sunt bune sau fatale pentru Ţară. (...) 

Ţara întreagă trebuie sâ se cutremure, să se înalţe şi sâ înfrunte pe 
cei care îi pregătesc moartea. Toţi cei ce se găsesc astăzi pe linia 
destinului şi a istoriei naţionale au datoria să ceară şi sâ impună 
scoaterea politicii româneşti interne şi externe de sub influenţa şi 
comanda masoneriei, comunismului şi iudaismului. 

Este singura măsură salvatoare, pentru viitorul Neamului acesta." 

(Memoriu adresat lui Carol al ll-lea, oamenilor politici şi Ţârii, 5 nov. 1936) 

(continuare în numărul viitor) 


Noiembrie 2005 

























IN VIZITA LA 

CEL MAI BĂTRÂN LEGIONAR 
DIN LUME 

Vineri seară, 15 octombrie 2005, împreună cu senatorul 
legionar Mircea Bulgărea şi cu cel mai tânăr cuib, Vestitorii , 
m-am urcat în trenul cu destinaţia SIBIU, pentru a-l vedea pe 
cel mai bătrân legionar din lume, camaradul instructor 
Bttj legionar şi membru al Senatului Legionar, economist VIOREL 
TANASE, în vârstă de 98 de ani. 

, în faţa casei, la patru dimineaţa, ne aştepta în faţa porţii 
> contemporanul Căpitanului, plin de bucurie. 

După " Trăiască Legiunea şi Căpitanuir şi efuziunea 
I îmbrăţişărilor, bâdia Tânase ne-a condus în casă cu paşi mărunţi şi 
| repezi, fără a se sprijini în vreun baston, uluitor de agil pentru cei 
98 de ani ai săi. 

Noi, după o zi de muncă şi o noapte în tren, picoteam de somn, 

I dar Bădia era proaspăt şi vesel, dispus nu sâ-şl depene 
amintirile din tinereţe, cl să afle noutăţi şl, mal ales, să discute 
J probleme la ordinea zilei, despre organizare legionară şi 
I propagandă, despre sport, politică, despre Biserică, despre tineretul 
I universitar, despre transformările oraşului său drag, Sibiul. 

S-a dus apoi să "meşterească" la bucătărie, ne-a pus masa, a 
făcut cafele, şi a revenit cu câteva întrebări arzătoare: 

- ce se întâmplă cu tineretul de azi? De ce e atât de inert? 

- de ce nu se organizează la nivel de centre şi de ţară? 

- de ce poporul român este atât de predispus la compromisuri? 

Cunoşteam biografia camaradului Vlorel Tănase, omul cu un veac de istorie în spate, cel care, n Ş 8 OJt în 1907, a 
tost contemporan cu primul rege al României, a trecut prin două războaie mondiale şi trei dictaturi a luptat pe front şi 
s ufem nTnch sorile comuniste, biografie prezentată sub formă de interviu în numărul din ocf. 2004 al revistei noastre 
W cLre am trS sferturî de veac în slujba Mişcării, primind de la Căpitan gradul de instructor legionar, ne-a 
electrizat pe toţi, uluindu-ne prin intensitatea cu care vibrează la problemele româneşti. 

Dăm cuvântul fostului student de odinioară, rezumând câteva Idei privind organizarea tineretului urmând ca în 
numărul viitor al revistei să prezentăm, printre altele, depoziţia d-lui Viorel Tânase ca martor implicat direct in 
evenimente, privind una dintre "spinoasele” probleme istorice: Au făcut sau nu legionarii pact cu comuniştii ? 


• Tinerii, prin definiţie, sunt plini de elan, de idealuri, vor să schimbe lumea în 

bine Dar cei de azi parcă ar fi împăiaţi. . 

De exemplu, pe vremea mea studenţii clujeni nu s-ar fi lăsat până n-ar fi 
schimbat numele Universităţii Babeş Bolyai cu un nume reprezentativ pentru 
români! Una dintre cele mai prestigioase instituţii româneşti de învăţământ 
superior să poarte numele unui ungur?! Aşa de români sunt studenţii clujeni, că 
nu sunt in stare să dea să dea jos această firmă pe care comun,şbi au pus-o^ Pe 
vremea mea această facultate se numea "Regele Fe ^ inan f \' ar Centrul 
Studenţesc, format din toate facultăţile din Cluj, se numea Petru Ma '° r . 

Şapca asta pe care o port şi acum, o am de 75 de ani, din vremea studenţiei, 

are însemnul Facultăţii de Comerţ. ca 

Am fost student la Cluj în vremea Mişcării Studenţeşti, când tineretul s-a 
ridicat pentru apărarea românismului invadat de străini. Nu eram nici şovi , 
retrograzi, ci, pur şi simplu, ne apăram; studenţii nu erau indiferenţi faţă de ceea 
ce se întâmpla în ţară, pentru câ era în joc viitorul lor şi al c °P l ' or '° _ 

No, nu ne gândeam să emigrăm, pentru câ <eram legaţi J 

Pământ, care era al nostru, şi pentru care părinţii noştri 

tocma, se încheiase; pentru câ eram Îndrăgostiţi de ^e eagurde pe care ne 
născusem, de monumentele şi bisericile noastre, de, tradiţiile româneşti, şi 
vroiam cu tot dinadinsul să le păstrăm şi să le oferim copiilor ■ . 

Când am văzut că oamenii politici erau preocupare problemele ţăn i şi ale 

tineretului doar declarativ şi câ am fl aşteptat mult şi bin ® ® ‘r' â dar noi ş ti a m 
noi, am intrat in acţiune Ca şi acum, România trecea prlntr^ crlză, dar noi ştiam 
^ ieşirea din criză se putea rezolva numai prin propr a ' . 

străinătate; nu aşteptam soluţii de aiurea, ci le căutam ş, p . 

Astăzi de ce studenţii se irosesc cu tot felul de fleacur '? p r°s 
Doam ne , nu mai sunt eu tânâr, să le arăt ce inseamnâ un student români 

Studenţii fiecărui Centru Studenţesc purtau ca semn <«•*** jj 

«oriie culori: clujenii aveau chipiul roşu. bucureştenl ^bastru ieşenii vorte. Iar 

din Timişoara aveau uniforme militare, fiecare acu ^ asa mai departe 

'0 Medicină aveau capul de mort. cel de la Utere aveisu facla 

Studenţii fiecărei facultăţi Îşi alegeau, anua, rpntrului Studenţesc 

studenţesc, iar din aceste comitete se alegea inducerea CeotruMStudenţesc 

respectiv, apoi, din cadrul Centrelor Studenţeşti se a' 9 localitate 

s'udenţimii române care ţinea un congres anual (defecare dată În altă localitate 

mar ® din ţară, pentru ca lumea să la contact direct nAndu s s curajos punctul 

« a— * — 

Dintru că începuseră să se Impună legionarii. 

• Cred,,, că am putea reînvia vreimurile de> atunci studenţje| c&nd e 

• Ştiu eu?! Singura soluţie este «ducaţia nu studenţilor de azi 

Prea târziu -am observa, câ dacă^ me(Jlu 

1 despre naţionalism, iţi râd în faţă! ni 



naţionalist, iar curentele destructive 
(liberalism, comunism) nu prinseseră 
încă teren. 

Cred că ar trebui începută 
educaţia din timpul liceului, înainte ca 
sufletul tânărului să fie pervertit. De 
asta înfiinţase Căpitanul Frăţia de 
Cruce. Tinerii trebuie hrăniţi spiritual, 
cu cărţi de ale noastre, legionare, cu 
credinţă şi, mai ales, cu exemplu 
personal. Părinţii nu au timp suficient, 
şcoala numai de formarea de 
caractere nu se ocupă, de aceea 

sarcina ne revine nouă. 


La 9 dimineaţa a 
venit, ca în fiecare 
sâmbătă, distinsul 
medic Mlhal Tânase , 
din Mediaş, pentru a-şi 
ajuta tatăl la treburile 
gospodăreşti. 

Dl. Mihai Tânase I 

este un model de om şi I - 

de fiu, şi cel mai bătrân legionar din lume are un singur "of în privinţa Iul: câ nu 
are “stofă de legionar" (este însâ simpatizant al Mişcării, ceea ce însă nu-l 
mulţumeşte pe | 


neobositul contemporan 
al Căpitanului). 

l-am lăsat pe tatâ şi 
fiu împreună şi am 
plecat într-un tur al 
vechiului şi pitorescului 
oraş transilvănean, pe 
care unii dintre membrii 
Cuibului * Vestitori r îl 
vedeau pentru prima 
oară. (La începutul şi la 
sfârşitul paginii 

prezentăm două imagini 
din Sibiu care vorbesc de 

la sine despre faptul că 
este o emblemă istorică 
a românismului). 




iip cr 

- 


(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2005 


Pag. 13 


■MM 




























QJtsi cu/tie& 


SUNT SIMIST, DAR MĂ TRATEZ (XIV) 

(continuare din numărul trecut) 

SCURTĂ INTRODUCERE LA ULTIMUL CAPITOL AL SERIALULUI 

Sima deţine tristul record în materie de lipsă de caracter şl de cameleonism politic. 

ba împotriva lui Carol al ll-lea, ba alături de el, pentru ca apoi să fie din nou împotriva lui, ba 
alâturi P de Antonescu, ba împotriva lui; ba alături de nemţi, împotriva Aliaţilor, ba alături de 

Al 's'ărind necontenit de colo-colo, asemeni unei giruete, în opoziţie totală cu onoarea, 
cinstea vitejia şi consecvenţa legionară, urmârindu-şi doar propriile interese şi setea bolnavă 
de?u?erJ sîrrîa nu reuşeşte nici măcar prin beţia de cuvinte să-şi ascundă meschinăria 
fapteloHntmcât se contrazice singur, în mod stupid, de la un capitol la altul al memoriilor 

^^organizează atentate, dar, prins de Siguranţă, colaborează cu aceasta, deconspirându-şi 
si dezarmându-şi camarazii (a se vedea cap. I al serialului, oct. 2004), 

- vine în tară în 1940 ca să organizeze un atentat asupra lui Carol al ll-lea, dar, invitat de 
acesta la Palat, acceptă sâ-l susţină, în schimbul unul mărunt post de subsecretar de stat la 

Educa^ie^ferâ ^ as culte şi să-l urmeze necondiţionat pe Antonescu, dar după patru luni 
încearcă sâ-i ia locul, provocând cea de-a doua mare baie de sânge legionar, etc. 


Cu capitolul contradicţiilor simiste ("Sima contra Sima") încheiem serialul care a creionat câteva dintre 
spiritualitatea legionară; în cursul anului 2006 vom publica o carte care va trata In extenso acest subiect. 


gravele abateri simiste de la etica şi 


SIMA CONTRA... SIMA! 


"Nici o tranzacţie cu asasinii Căpitanului şl al sutelor de legionari.” 

("Sfârşitul unei domnii sângeroase", pg. 37) 

'Cu Regele împreună, ţara nu mal putea fi salvată, cum ne legănasem o 

clipă în această iluzie, după venirea delegaţiei legionare."; 

"Ce vom face? O revoluţie, dacă se poate. Un atentat contra Regelui, 
dacă timpul nu mai îngăduie o concentrare de forţe.” ("Sfârşitul unei domnii 
sângeroase", pg. 41) 

N. RED.: Cum a 

jurase să nu facă nici o tranzacţie 


"Surâde ca s-mi dezarmeze timiditatea, iar eu fac eforturi ca să topesc 
gheaţa dintre noi. Regele e calm."("Sfârşitul unei domnii sângeroase", pg. 127) 
"M-a numit Subsecretar de Stat la Educaţia Naţională în guvernul 
Tătărăscu."(Ibidem, pg. 144) 


fost Invitat la Palat şi momit cu un mărunt post de subsecretar de stat la Educaţie, Sima şi-a schimbat radical atitudinea, "uitând” că 
cu asasinul Căpitanului şi al sutelor de legionari, "uitând” că ”ţara nu mal putea fl salvată" prin colaborarea cu regele 


"Mişcarea Legionară răspunde cu toată însufleţirea şi toată bucuria la "... noi până acum am fost prizonieri ai propriului nostru Guvern, situaţie 
chemarea Generalului Antonescu, fiind gata să-l urmeze în orice pe care am suportat-o numai din dragoste şl respect faţă de D-voastră" ("Era 
împrejurare şi să se identifice cu fiinţa noului Stat". ("Era libertăţir, voi. I, pg. 25) libertăţii\ voi. I, pg. 95 - fragment din scrisoarea adresatâ de Sima gen. 

Antonescu la data de 28 oct. 1940) 

N. RED.: La două luni după ce angajase răspunderea Mişcării de a-l urma pe gen. Antonescu "în orice împrejurare ” (pentru a ajunge la guvernare), 
Sima s-a răzgândit, nemulţumit de situaţia subalternă... 


*** 


"De unde a răsărit această mândră oaste legionară, care până acum o "în câteva judeţe organizaţia era aşa de slabă, încât nu aveam de unde 
săptămână trăia sub ameninţarea legilor excepţionale?" ("Era libertăţir , voi. I, pg. să aleg viitorii prefecţi."("Era libertăţiP, voi. I, pg. 50) 

22); "O întreagă generaţie ne stătea la dispoziţie ca să colaboreze la crearea 
Statului Naţional-Legionar." (ibidem , pg. 45) 

N. RED.: De contradicţia evidentă dintre cele două afirmaţii de mai sus se sesizează orice om cât de cât normal, dar nu şi Sima: avea o generaţie 
întreagă la dispoziţie, dar... n-avea oameni pentru conducerea prefecturilor! 

*** 


"«Se vor aplica sancţiuni severe..»" ("Era libertăţir, pg. 70) regimului carllst nu vor mal fl urmăriţi, apiicându-H-se numai sancţiuni 

"In urma unei convenţii avute cu Mihai Antonescu, l-am cerut acestuia să administrative, şl nici legionarii culpabili de recentele delicte ." f Era libertăţir, 
suspende activitatea Comisiei de Anchetă Criminală "; "Nici oamenii pg. 79) 

N. RED.: "Sancţiunile severe" simiste pentru legionarii care încălcau grav legile Statului ” naţlonal-leglonar vacsl 

#♦* 


"Nu existau două comenzi în Stat. Generalul conducea singur Statul. El "Generalul Antonescu, cum s-ar zice, trecuse Rublconul. Destituirea lui 
dispunea de puterea legislativă şi tot el făcea orice numire. Eu nu aveam Petrovlcescu era semnalul loviturii de stat."("Era libertăţir, voi. II, pg 116) 
nici o putere în Stat."("Era libertăţir, voi. I, pg. 93) 

N. RED.: Cum ar fl putut Antonescu să dea lovitură de stat, din moment ce întreaga putere îl aparţinea chiar lui, legionarii fiind doar subalterni?! 

Dacă Antonescu, şef al statului, al guvernului şl - nota benei - al regimului legionar, înlocuia un ministru, asta însemna lovitură de stat?! 


*** 


Acest titlu nu ml-a creat un complex de putere şi satisfacţie, ci l-am simţit 
ca o nouă îndatorire ce-o contractam faţă de Căpitan, faţă de cel morţi şl de 
cel vil, de a veghea cu şi mai mare energie ca până acum ca destinul legionar 
să-şi găsească împlinirea in istorie."; 

"Cu acelaşi elan voi lupta mal departe pentru a asigura biruinţa Gărzii de 
Fler în România." ("Sfârşitul unei domnii sângeroase ", pg. 248) 


”... în zilele acestea, 21-23 Ianuarie, am vagabondat din casă în casă, din 
familie în familie, în capitală, punându-mă la adăpost" ("Era libertăţir voi. II, 

pg. 121 ) 

” M-am ghemuit cum am putut în cufăr, care era prevăzut cu o gaură 

pentru a putea respira." ("Prizonieri ai Puterilor Axei", pg. 9); 

Lăsam în urmă o ţară însângerată şi zeci de mii de familii expuse cruzimii 
trufaşului Conducător" (ibidem, pg. 15) 


N. RED.: Laşului îl place să pozeze în luptător, escrocului în om de onoare, Incapabilului în geniu etc. 

r. C f* A pun4ndu ‘* e " ,a ad6 P° sr •* f conttat "noua îndatorire contractată faţă de Căpitan, faţă de cel morţi şi de cel vir, 

ea nou şei al Mlşcirll?l In fuga din ţari, pentru totdeauna, tn portbagajul unei maşini, 'lăsând în urmă o ţară însângerată "?l 
Astfel a înţeles noul şef al Mişcării să "lupte” "pentru asigurarea biruinţei Gărzii de Fler ,f ?l 


ji / tco/e£a Wn 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2005 


Pag. 14 


























cititori 

PERICOLUL SECTELOR (continuare din numerele anterioare) 

ECUMENISMUL 


'Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştlnlsmul 
pseudo-bisericllor din Europa Occidentală. 

Inlâuntrul său se află inima umanismului european, având 
papalitatea drept cap al ei. 

Tot acest pseudo-creştinism, toate aceste false biserici 
nu sunt decât o erezie dupâ alta. Numele lor evanghelic 
comun este panerezie. 

De ce? 

întrucât, de-a lungul Istoriei, felurite erezii au 
tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale lui 
Dumnezeu, omului şi Domnului lisus Hrlstos, 
aceste erezii europene se îndepărtează de El, 
înlocuindu-L cu „omul european 11 . 

Nu există nici o diferenţă esenţială între calvlnlsm, protestantism, 
ecumenlsm şi alte erezii.” 

'Dogmele ortodoxe, adică dogmele sfinte ale Bisericii, sunt respinse şi 
înlocuite de către dogmele latine eretice ale primatului şl infailibilităţile papei, 
adică ale omului. 

(...) Protestantismul: este copilul loial al papalităţii. A mers dintr-o erezie în 
alta de-a lungul secolelor şi se încearcă încontinuu în feluritele otrăvuri ale 
erorilor sale eretice. In plus, semeţia papală şi neghiobia („Infailibilitatea") 
domneşte în chip absolut înlâuntrul ei, ruinând sufletele credincioşilor săi. Mai 
presus de orice, fiecare protestant este un papă Independent atunci când se 
ajunge la probleme de credinţă. Acest lucru conduce de la o moarte spirituală la 
alta. (...)" 

întrucât aşa se prezintă lucrurile, nu există nici o ieşire din acest impas 
pentru ecumenismul calvino-protestant dimpreună cu pseudo-biserica sa şi 
pseudo-creştinismul său fără o pocăinţă pornită din adâncul inimii făcută 
dinaintea Dumnezeu-omului Hristos şi Bisericii Sale Ortodoxe." 

"Pacifismul umanist, minimalist şi moralist al ecumenicilor contemporani face 
doar un singur lucru: aduce la lumină rădăcinile lor umaniste, bolnave; cu alte 
cuvinte, filosofia lor bolnavă şi plăpânda lor moralitate dupâ predania 
omenească.’' 

învăţăturile despre erezii ale Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-omului 
Hristos, formulate prin sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi şi Sfintele Slnoade 
spun că adunările eretice nu sunt o Biserică şi nu pot fi o Biserică, de 
aceea ele nu pot avea Sfintele Taine, mal ales Taina Euharistiei." 

Cuminecarea interconfesională, adică participarea împreună cu ereticii 
la Sfintele Taine şi mai ales la Sfânta Euharistie, reprezintă trădarea Domnului 
nostru lisus Hristos, a Sfintei Tradiţii şi a Bisericii.” 

Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli spune răspicat: «Orice episcop sau 
preot care roagă dimpreună cu ereticii să se oprească din slujire; dar dacă 
unul ca acesta îngăduie ca ereticii să slujească în Biserică, atunci să se 
caterisească». 

Nu este oare limpede acest canon?! 

Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli ne spune. «Poruncim ca orice episcop 
sau preot care acceptă vreun botez al ereticilor sau vreo jertfă de-a lor, să fie 



caterisit; căci, in ce fel poate Hristos să se împace 
cu Veliar sau ce au oare de împărţit credinciosul cu 
cel necredincios?» 

Canonul 65 al Sfinţilor Apostoli ne arată 
«Dacă vreun cleric sau mirean (laic) intră în 
sinagoga evreilor sau în vreun templu al ereticilor 
spre a se ruga, unul ca acesta să nu fie nu numai 
caterisit, dar şl afurisit.» 

Acest lucru e limpede chiar şi pentru mintea cea mai 
primitivă." 

(Preot Iustin Popovici - „ Credinţă ortodoxă şi viaţa în Hristos”, 
Galaţi. 2003- pg. 191 -197) 

n NeocreştlnH n vor deplinătatea jertfei lor în această lume împovărată de 
nenumăratele ei păcate şi nelegiuiri şi aşteaptă cu nerăbdare această stare de 
fericire deplină. Şi una din cele mai sigure căi de a o dobândi li se pare a fi 
„mişcarea ecumenică ", adică uniformizarea şi unitatea tuturor oamenilor 
într-o singură nouă biserică, ce va cuprinde nu numai romano-catolicii şi 
protestanţii, ci şi evreii, musulmanii şi păgânii, fiecare pâstrându-şi propriile 
convingeri şi greşeli. 

Această imaginară "dragoste creştină”, în numele viitoarei stări de 
fericire a omului pe pământ, nu poate decât să calce în picioare Adevărul. 

[...] 

Care este pricina acestei credinţe a lor? 

S-ar putea spune: din cauzâ că sunt slabi în credinţa în învierea din morţi şi 
în viaţa veacului ce va să vină. Pentru el totul este în această viaţă pâmânteanâ, 
iar când va ajunge la sfârşit, toate se termină." 

Biserica Ortodoxă leapădă cu desăvârşire aceste practici şi „mişcări 
harismatlce” sectare, care sunt amăgiri diavoleşti din veacurile din urmă, 
ce înşeală în diferite chipuri şi forme pe cel ce s-au rupt de Biserica Iul 
Hristos, întemeiată de Duhul Sfânt. 

Mişcarea Harismaticâ, produs al unei lumi lipsite de Taine şi de har, al unei 
lumi ce însetează dupâ semne fără a fi în stare să deosebească duhurile prin 
care se fac aceste semne, este ea însăşi un semn al lumii apostaziate în 
continuare, o mişcare a „intenţiilor" şi a „faptelor bune" ce emană dintr-un 
umanitarism anemic şi lipsit de substanţă. 

Ce se va întâmpla însâ cu aceasta atunci când i se va alătura o mişcare care 
să aibă cu adevărat „putere"? 

Creştinii ortodocşi trebuie să se trezească şi să se înarmeze cu adevărat, să 
devină pe deplin conştienţi de ceea ce înseamnă Ortodoxia creştinilor şi în ce 
chip scopurile sale sunt total diferite de ale tuturor celorlalte religii, fie ele 
„creştine" sau necreştine. Creştini Ortodocşi, păstraţi cu sfinţenie harul ce vi 

s-a dat! 






ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 

- premii în cărţi - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII OCTOMBRIE: "Există vreo diferenţă între 
legionari, cod re ni şti şi si mi şti?” 

a fost dat de Vladimir Lolescu din Râmnlcu Vâlcea, 34 de ani, 

care a câştigat volumul de poezii" Balade " - Radu Gyr. 

RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 



Diferenţa între legionari şi "slmişti" constâ în faptul că aceştia din urmă, 
admiratori ai Iul Sima, aplică de fapt preceptele Idolului lor, pretinzând însâ 
sunt totuna cu principiile legionare. Pentru a nu intra în amănunte supărătoare 
ne vom limita să spunem că simiştii mint, nu-şl recunosc greşelile, nu au 
discernământ (o dovadâ este faptul câ-l considerâ pe Sima "urmaşul" legitim al 
Căpitanului!), cultivă bârfa şi Intriga (ajungând pânâ la denigrarea marilor 
Personalităţi legionare care au refuzat să accepte abaterile grave ale lui Sima de 
J lin »a legionara - nici llie Gâmeaţâ, nici preotul Dumitrescu-Borşa, nici 
j apanace, nici laslnschi, nici Milcoveanu, nici familia Fondatorului Mişcării, nici 
mulţi alţii n-au scăpat), pun accentul pe politic (au trecut direct la 
^fiinţarea unul partid, "Pentru Patrie"; acesta însâ, în atâţia ani de existenţă, nu 
numa ' că nu este cunoscut, deşi este partid, dar n-a reuşit sâ obţinâ în alegeri un 
r ' um * r de voturi mâcar egal cu numârul membrilor lui). 


Scindarea în "slmişti" şi "codrenlşti" se datoreazâ lui Sima, pentru că fârâ 
această persoanâ nu s-ar fi putut vorbi de simism. 

De când majoritatea legionarilor aflaţi cu Sima în exil l-au pârâsit, iar Forul 
Legionar l-a eliminat pe Sima din Mişcare; cei care au continuat sâ-l urmeze au 
fost numiţi "ilmiştl" 

Rezumând, prin analogie cu religia, simismul poate fi asemănat cu o sectă: 
s-a desprins din trunchiul Mişcării, urmând un drum propriu, doar aparent 
asemănător 

Termenul "codrenist" e sinonim cu "legionar", şi a apârut pentru a sublinia 
deosebirea faţă de adepţii lui Sima, Comeliu Zelea Codreanu fiind nu numai 
fondatorul, ci şi educatorul, organizatorul, animatorul şi ideologul Mişcării 
Legionare. A fl legionar, practic, înseamnă a trăi conform normelor 
legionare fixate de Căpitan (şi încălcate de Sima şi de oamenii lui...) 


iip 


ÎNTREBAREA LUNII NOIEMBRIE: Care sunt diferenţele majore între legionarism şi fascism? 
PREMIU :"Iertare da, uitare nur - Jean Buchiu. 


CUVÂNTUL LECIONAH Noiembrie 2005 


Pag. 15 
























Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 

BUCUREŞTI şi din toate reşedinţele de Judeţ ale ţării, 

precum şi in alte localităţi pe care nu le mai enumerăm. 

Vâ rugim cereţi revista: distribuitori^ n-o afişează! 


Vaslle Anei, pastor evanghelic. Suceava: Nu "cultivăm" noi 
dezbinarea dintre ortodocşi şi celelalte confesiuni (catolici, greco- 
catolici evanghelişti, baptişti etc.), cl acestea au adus dezbinarea 
poporului român. Vina nu este a noastră că spunem lucrurilor pe 4fc-î* 
nume cl a celor care au dus la această stare regretabilă de lucruri. Noi 
cultivăm unirea: II Invităm şl pe greco-catollcl, şl pe toţi ceilalţi să revină la 
credinţa străbună românească: ortodoxismul! Dl. Emanuel Ştefamu din 
Craiova tn cadrul serialului ’ Pericolul sectelor ' nu face altceva decât să tragă un 
semnal de alarmă pentru poporul român (care s-a născut ortodocşi şi care, 
orice s-ar spune, a rămas în majoritate ortodox). De asemenea, serialul 
incriminat de dvs. este o chestiune de cultură generală: De ce s-au separat 
catolicii de ortodocşi? Prin ce diferă greco-catollcii de romano-catollci? Ce este 
cu protestanţii? Dar cu evanghelişlii, baptiştii, "martorii lui lehova” şi celelalte 
secte 7 De ce încearcă să facă prozeliţi? Cine are dreptate, în definitiv? Aşa cum 
spunea Căpitanul in "Circulări şi manifeste’, noi nu suntem pentru toleranţă, cl 
pentru justiţie, căci atâtea a tolerat poporul român, încât se află pe patul de 

moarte. A ...... 

"Un grup de români” - Bucureşti: Acelaşi răspuns este valabil şi pt. dvs. 

Vlad Pogorevici - Suceava: Ne-au Impresionat plăcut rândurile dvs. însoţite 
de o panglică tricoloră; vâ mulţumim pentru urare şi reproducem cât eva_dm 
versurile dvs.: ” MEMORII // Suntem atâta de puţini acum, 

/ cu cuget înălţat spre cer! / Câţi au rămas, din vechii 
camarazi, / din vremi parcă uitate, până azi, / am 
îmbrăcat o zeghe neagră, / fugari prin codri şi păduri; / 
cu ţara ne îmbrăţişăm, / cum scrie-n vechile scripturi; / 
mulţi au rămas zidiţi prin închisori... / Lacrimi amare, din 
străbuni, / le adunăm în palme arse şi îngenunchem / la 
candel /, rugăciuni...." 

Zlsu Zisu - Constanţa: Pentru a nu Insista asupra 
unui subiect pe care l-am dezbătut în paginile noastre 
(printre altele, art. " Mafalda din str. Planteiof din sept. 

2003 şi interviul din febr. 2004 cu fiul părintelui, dl. 

Emilian Dumitrescu-Borşa, membru al Senatului 
Legionar), vă răspundem pe scurt: nu noi, ci Căpitanul i 
a acordat preotului Ion Dumitrescu-Borşa cel mai înalt 
grad, cel de comandant al Bunei Vestiri (încă în prima 
serie); a fost numit, tot de Căpitan, secretar al Partidului 
'Totul Pentru Ţară" şi deputat pe listele acestuia. Dacă 
aveţi ceva împotriva deciziilor Căpitanului, este problema 
dvs. personală. Nu înţelegem de ce vâ nedumereşte 
faptul că savura o petrecere, că bea câte un pahar de vin 
(doar nu-şi bea minţile!), şi că s-a îndrăgostit de o 
tânără: părintele nu era călugăr, ci preot, avea 30 de ani, 
era un tânăr absolut normal, soţia îi murise. Această 
poftă de viaţă însă nu l-a împiedicat să lupte pe frontul 
spaniol împotriva comuniştilor, nici să aducă asemenea 
servicii Mişcării, încât Căpitanul să îi acorde cele mai înalte grade şi funcţii! (De 
altfel, legionarii nu erau nici misogini, nici călugări, nu erau veşnic încruntaţi, nici 
în post permanent, şi nici nu beau exclusiv ceai! Cu atât mai lăudabil este faptul 
că s-au jertfit pentru ţară şl neam!) Dacă toţi tinerii de atunci ar fi făcut chefuri ca 
părintele Dumitrescu-Borşa şi ar fi luptat în numele creştinismului şi al 
românismului - tot ca el! - alta ar fi fost situaţia ţârii! 

lonuţ Moraru - Bucureşti: Te aşteptăm la redacţie, oricând poţi tu veni, ca 
să discutăm direct; totodată, îţi mulţumim pentru sprijinul şi Interesul acordat. 

Ion T. Lascu - Turnu Severln: Pe de o parte, ne bucurăm că mai există 
români care vibreazâ la durerea semenului şi încearcă să ajute, iar pe de altă 
parte, ne pare întristează faptul semnalat de dvs., aşa cum ne întristează 
durerea fiecărui român; şi mal mult ne întristează corupţia poliţiei române. Ne 
dăm seama ce trebuie să fie în sufletul d-lui Vasile Craina din Izvorul Aneştilor - 
Mehedinţi, care îşi vede calul în curtea altcuiva, iar poliţia refuză să ia măsurile 
cuvenite. Am trimis sesizări posturilor de televiziune (Naţional TV, Antena 1, 
DDTV, Prima) care sunt în căutare de subiecte şi anchete la faţa locului. 
Doamne ajută! 

Dragoş Vlşan - Timişoara: De ce îmi daţi citate din Sima? Probabil aţi 
descoperit de curând revista noastrâ. Credeţi-mâ câ am ajuns să le ştiu pe de 
rost de când scriu serialul ” Sunt simist, dar mă tratez*\ N-aş fi râspuns la o 
asemenea scrisoare, dar fac excepţie cu dvs. pentru câ sunteţi foarte tânăr şi 



ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAE BADEA (secretar redacţie) 

STR: VLAICU VODÂ NR. 23, BL. V39, AP 37 
SECT. 3, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 322 3832 


păreţi sincer nedumerit şi interesat de 
i problemă. " Mişcarea a avut un singur 
Comandanf (n. n.: slavă Domnului că a fost 

_ I numai un "Comandant" al Mişcării, şi numai 

câteva luni, câ de exista încă unul ca Sima, chiar se alegea praful de toţi şi de 
toatei). Trebuie însă să vâ atrag atenţia că au existat peste o sută de 
comandanţi legionari în Mişcare (printre care şi Stelescu - care a trădat şi a fost 
exclus, şi George Beza - de asemeni exclus), nu numai Sima! Sima a fost 
exclus şi el din Mişcare, în 1953, de către Forul Legionar format din puţinii 
comandanţii legionari râmaşi în viaţă şi în libertate, lată şi motivele: după ce 
decimase Mişcarea, contribuind la asasinarea Căpitanului (prin atentatele din 
nov. 1938) şi a elitei (prin coordonarea echipei lui Miti Dumitrescu în sept. 1939), 
după ce compromisese Mişcarea în guvernarea cu Antonescu, trimiţând astfel 
mii de legionari în închisori (el părăsind ţara pentru totdeauna în portbagajul unei 
maşini), în străinătate a "umplut paharul răbdării" legionarilor provocând un nou 
scandal: a făcut un copil cu soţia camaradului Andrei Costin care-l gâzduise, 
refuzând apoi sâ-şl repare greşeala. Asta în timp ce trimitea legionari să lupte şi 
să moară în ţara ocupată de tancurile sovietice! Credeţi că acesta este un 
exemplu de urmat? Credeţi câ putem să ne unim cu cei care-l aprobă şi-l laudă? 
Credeţi câ am realiza cşva bun pentru ţară cu principiile simiste: a face orice 
compromis pentru ajungerea la putere, a fugi de 
3 răspundere? Credeţi câ ar fi bine pentru Mişcare'să 
poarte necontenit pe umeri povara trădărilor lui Sima? 
Nu avem dreptul să iertăm în numele miilor de 
camarazi sacrificaţi prosteşte şi criminal de către Sima. 
Numai Dumnezeu şi ei ar putea sâ-l ierte! Pentru noi - 
şi pentru orice legionar - Căpitanul rămâne "capul 
nevăzut" al Mişcării: acţionăm în baza principiilor 
legionare pe care el le-a fixat. Printre mulţii duşmani cu 
care a avut de luptat Mişcarea (duşmanii creştinismului 
şi ai românilor), s-a pomenit, după asasinarea 
Căpitanului, cu un nou şi neaşteptat duşman: cel din 
interior, cel mai periculos. Trebuie să lupte şi cu 
acesta. 

loan Ciama - Timişoara: Ne bucurăm câ mai 
există români care cunosc genealogia Căpitanului; am 
apreciat în mod deosebit articolul dvs. în legătură cu 
acest subiect şi promitem câ-l vom publica (cel mai 
nimerit ar fi însă de ziua Căpitanului). Aşteptăm cu 
mult interes şi alte articole scrise de dvs.! 

"Un grup de cetăţeni” - Brăila: Din moment ce 
dvs., care pretindeţi câ ne apreciaţi pentru informaţii şi 
pentru seriozitate - pe care o numiţi "interesantă" (?!), 
semnaţi "un grup de cetăţeni", evitând să vâ declaraţi 
identitatea, de ce vâ miraţi câ distribuitorii nu afişează 
revista noastrâ, deşi avem contract în regulă cu ei?! 
Dvs. credeţi că trăim în democraţie? Păi atunci de ce vâ feriţi? In legătură cu 
"diverslonismul" şi "conspiraţia", n-am înţeles ce vreţi să spuneţi (expnmarea 
dvs. fiind extrem de confuză); întrebaţi dacă legionarii sunt o diversiune şi o 
conspiraţie, sau dacă sunt victimele unei conspiraţii? în primul caz răspunsul 
este NU categoric (dovedit prin fapte), iar în al doilea - da categoric (au fost şi 
sunt victimele conspiraţiei mulţilor duşmani ai României şi ai creştinismului!). 

Gheorghe Tunariu - Cluj: Chiar dacă scrisoarea a fost adresată mie şi v-a 
râspuns Emilian Ghika, nu aveţi de ce să vâ simţiţi jignit, pentru câ toate 
scrisorile primite pe adresa redacţiei sunt citite de mine. De întocmirea rubricii 
Poşta Redacţiei însă a fost responsabil în ultimul timp energicul Emilian Ghika, 
datorită faptului câ ne ajutăm reciproc şi sarcinile sunt repartizate în funcţie de 
timpul fiecăruia dintre noi, dar puteţi fi sigur câ nu are importanţă cine anume din 
cadrul colegiului de redacţie se ocupă de corespondenţă. Ne-am strâns aici cei 
care simţim şl gândim la fel (doar exprimarea diferă) Altădată poate câ va 
răspunde camaradul Nicolae Badea sau chiar Nicador Zelea Codreanu, iar dacă 
Poşta Redacţiei va fi semnatâ de redactorul şef, de secretar sau de director nu 
înseamnă nicidecum câ se acordă importanţă difentâ unora dintre cititori! 

Notă: Ne cerem scuze câ, din lipsâ de spaţiu şi din necesitatea detalierii unor 
răspunsuri, celorlalţi care ne-au scris, le vom răspunde în numărul viitor. 






Redactor şef: 

Colegiul de redacţie: 

^ecreţai^eredactie: 


Periodic editai de ’ r ÂCŢIUNEA ROMANA’ ISSN 1583-9311 

Nicoleta Codrln 

Emilian Ghika. Comeliu Mihai. Ştefan Buzescu, Cătălin Enescu 
Nicolae Badea 


Relaţii cu publicul 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti 

(zona Circului - inters. cu Ştefan cel Mare. colţ cu str. V.Lascâr) 

Vineri, între orele 15 00 - 19 0b 
Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 


Pag. 16 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2005