Cuvantul Legionar nr. 20, aprilie 2005

'Qleuiâ tăcea- ace^tta, /itetee^ ace âtct^. 

/S^ aiz^iâ 4(Py/ 






ION Ai 



Periodic al tineretului român naţionalist ortcdox 


An ;! 11. Nr. 20. APRILIE 2005 Apare la jumătatea lumi 

10 OOC lei 

Director: NICADOR ZELEA CODREANU 



CUPRINS: 

Tur de orizont 
/nzyuimeme/ ls''ael 

S^Oua/Oate Vedere de p( "centura politicii” 

S^tauc^uu "Căpitanul trebi lie sanctificat” 

Au venit la noi în ţară... 

^ente/uu^ <yă/i ^a/iea- 

^ui cu/zâe^5^^iuau Stnt simist, dar mă tratez (VII) 
Qico^e Scriitorul Nelu Mănzatu 

%'oncurd, /'ce^acţiei 

5^u/i/(y?ieeU Mărturia şefului CML, Invitaţie, Aniversări 



UN LOZ TOTDEAUNA CÂŞTIGĂTOR 


Acum vreo săptămână sau două primesc un telefon de la un camarad 
care îmi spune să cumpăr ziarul d-lui Marius Tucă, în care dl. Ion Cristoiu o 
ataca pe Elena Zelea-Codreanu, soţia Căpitanului. Mă duc şi cumpăr ziarul: 
nu mă dumiream eu, gândindu-mă la ce ar fi putut scrie. 

Politică, în sensul acceptat al cuvântului, nu făcuse niciodată, nici până în 
1938, când Comeliu Zelea-Codreanu fusese asasinat din ordinul criminalului 
Carol ai ll-lea, iar după aceea, nici atât! Nu există nicăieri o luare de poziţie 
politică făcută publică şi nimeni nu s-a gândit la ea ca ia o persoană care să 
exercite vreo influenţă politică asupra Căpitanului; pe vremea aia nici nu se 
putea aşa ceva. 

Dar iată cu ce începe dl. Cristoiu: „Ocf. 7949, capii PMŢ. (n. n.: Maniu, 
Mihalache) sunt la închisoare de doi ani, Lucreţiu Pătrăşcanu a fost arestat şi 
supus primelor anchete, Regele îndura deja pustietatea exilului...'' 

in acest context, domnia sa rămâne "stupefiat" aflând dintr-un dosar de 
Securitate că soţia Căpitanului, care, nota bene, de 11 ani e văduvă, este 
proprietara unui debit de tutun, „care (şl aici trebuie să vă cutremuraţi) continua 
să funcţioneze". 

Deci rămâne stupefiat că această văduvă a Căpitanului sta 10 - 12 ore pe zi 
închisă în debit, pe post de vânzătoare, pentru a-şi câştiga pâinea zilnică! 

După câteva fraze, dl. Cristoiu reia, cu "justificată mânie proletară": „care va 
sâ zică, la finele lui 1949, după doi ani de democraţie populară, soţia lui Corneliu 
Zelea-Codreanu nu numai că nu estp arestată, dar mai avea şi un debit de tutun 
care. culmea, vorba notei (n. n.: nota Securităţii) continuă să funcţioneze cu 
toate intervenţiile unor tovarăşr etc. 

Sâ vedem cum înţelege lucrurile dl. Cristoiu: 

1) Dintre marile personalităţi politice interbelice enumerate de domnia sa: 
regele Mihai, Mihalache, Maniu, Pătrăşcanu, una lipseşte la apelul de seară din 
închisori: „Lilica Codreanu"! 

Aproape câ îţi vine să te întrebi cum au putut sâ proclame Republica 
Populară când „Lilica" era în libertate. 

Nu o sâ vâ creadă nimeni dacâ veţi încerca sâ o prezentaţi ca pe alte Elene 

implicat în mod real în politica 
mrnâneascâ. rămânând în istorie şi în conştiinţa oamenilor ca nişte prezenţe 
malefice în destinele României. ' 

^vs., nu vi se pare ridicolă 
Elenei^Zefea C^rea'n^? ^ cititorului în legătură cu poziţia politică a 

2) De ce sâ fie arestată, d-le Cristoiu? 

Dacâ dvs. vâ miraţi de acest lucru de pe înalta poziţie pe care o ocupaţi 

in societatea românească, sâ ne miram câ alde Costică Pârţag cu patru 


clase primare hotăra soarta a zeci de mii de intelectuali, aruncându-i în închisori, 
de unde au ieşit numai între patru scânduri de brad? 

Să înţelegem că vi se pare normal comportamentul regimului comunist care 
nu se mulţumea cu exterminarea adversarilor politici, extinzând represiunea şi la 
membrii familiilor acestora, „de la faşă la barbă albă* sau, după alţi „binefăcâton 
ai omenirii", până la a şaptea generaţie? 

3) Ştiţi ce era un debit de tutun? Poate că trebuia să explicaţi: 90% din 
populaţia de azi ţării nu a apucat aşa ceva. Poate era o industrie a tutunului, 
poate conta în politica economică a ţării! 

Un debit de tutun era un chioşc metalic tip, de 2/2 m, cu o uşă metalică în 
spate şi un gemuleţ în faţă prin care se vindeau ţigări şi chibrituri, şi, repet, 
aceasta persoană "periculoasă" stătea de dimineaţă până seara închisă în 
„debit" pe un scaun, că mal mult decât scaunul şi marfa nu intrau înăuntru, şi 
vindea ţigări! 

Continuaţi cu citatul: ''Sursa: C.D - valoarea: senoasă". 

"Propunerile Biroului: plecând de la ideea că anumite interese supenoare de 
stat cer să aibă o sursă de venit uşor justificabilă şi ţinând cont de comentariile 
create, propune ca să fie luate măsuri: sâ i se retragă autorizaţia" (închei 
citatul). 

Deci în momentul în care intră în vizorul autorităţilor, se dispune retragerea 
autorizaţiei de funcţionare. 

Hai sâ ne batem capul niţel: dacâ trebuia să fie urmărită, unde era mai uşor 
decât într-un loc precum acela? 

Chiar şl Securitatea a trebuit să ţină cont însă de reclamaţiile unor tovarăşi, 
chiar dacâ acest lucru, în final. îi îngreuna treaba. 

Ce vreţi să încercaţi să sugeraţi, că era în gratiile autorităţilor comuniste? Nu 
vi se pare riscant sâ trataţi o persoană despre care nu ştiţi practic nimic. în felul 
acesta? 

Vă puteţi susţine insinuarea scriind totul despre „Lilica* Codreanu? Totul 
însemnând aici marile dezastre ce i-au marcat viaţa în continuare 

O prezentaţi pănâ în toamna anului 1949. de ce vă opriţi aici? Continuaţi cu 
descrierea tratamentului "preferenţial" de care se bucura „Lilica* Codreanu! 

La câteva luni după ce încheiaţi dvs. prezentarea, I se face "favoarea” 
de a fl băgată în puşcărie pentru 12 ani, până în 1962, şi după aceea în 
domiciliu forţat în Bărăgan, până In 1964. 

De ce nu scrieţi şl cum a murit Elena Zelea-Codreanu? Sper să nu fie 
prea jenant pentru dvs. vis a vis de insinuările pe care le faceţi. 

Când avea 92 de ani, o umbră de om, au intrat în locuinţa el doi zdrahoni 

tineri care au bătut-o, lăsând-o (continuare în pag. 2) 


CUVÂNTUL UEGIONAII Aprilie 2005 


Pag. 1 



































UN LOZ TOTDEAUNA CÂŞ TIGĂ TOR (continuare din pag. 


aproape moartă. Noi am găsit proteza dentară făcută bucăţi prin toată 
încăperea A mal trăit puţin timp după aceea. Nu a fost jaf, căci hoţii nu 
se duc la praful de pe tobă. 

Apoi vine poanta cu automobilul din 1944. Vă citez; Jn 1944 singura 
problemă a Elenei Zelea-Codreanu era că i se cerea automobilul înapoi'. 

Iniţial afimiaţia pare hazlie; dacă te gândeşti puţin, este tragică: cum v-aţi 
strecurat în mintea acestei persoane, să faceţi constatarea? Poate mai avea şi 
alte probleme, poate o durea genunchiul. 

Să revenim la tonul serios: soţia Căpitanului primise de la Mareşalul 
Antonescu un automobil în folosinţă, ca semn de preţuire a lui Comeliu Zelea- 
Codreanu. 

Bineînţeles că în sept. 1944 s-a găsit cineva care să pună chestiunea pe 
tapet. 

Dar ca să faci afimiaţia că aceasta era singura grijă a unui om în sept. 1944, 
trebuie ori să gândeşti ioarie superficial, ori să fii de rea credinţă. 

D-le Cristoiu, la data evocată de dvs. ar fi trebuit să fii ultimul imbecil din». 
România ca să nu înţelegi că pierdusem războiul, că urma să devenim sclavii 
ruşilor, că majoritatea populaţiei ţării era conştientă că urmau deportările în 
Siberia, arestările şi tratamentele barbare, deposedările de bunuri şi 
proprietăţi, răzbunările evreilor şi ale altor categorii sociale şi etnice: acestea 
erau preocupările; dar dvs. de unde să ştiţi? 

încheiaţi perla cu afirmaţia referitoare la: „tratamentul blând de care 
beneficiază „Ulica’‘ Codreanu din partea Securităţir, Este revoltători O persoană 
care nu a avut nici o participare la activitatea politică a timpului, este 
tratată ”blând” de Securitate cu 14 ani de detenţie!! 

Desigur că unii dintre cititorii acestui articol, poate nutrind sentimente 
negative la adresa Mişcării Legionare, vor socoti exagerată reacţia noastră ia 
articolul d-lui Cristoiu: „Dacă nu a făcut parte din Mişcare, de ce săriţi să îi luaţi 
apărarea"? 

De fapt, rolul intervenţiei noastre este doar parţial adresată subiectului; 
problema principală, problema gravă din punctul nostru de vedere, este 
disponibilitatea celor mai mulţi dintre Intelectualii români sau persoanele 
publice de a-şi face o trambulină sau un pilon de susţinere din ponegrirea 
Mişcării Legionare. 

Lucrul nu este o noutate. 

Cum puteai în timpul regimului comunist să intri în graţiile partidului? Atacând 
Mişcarea Legionară, erai sigur că nu greşeşti: erai privit bine şi beneficiile nu 
întârziau să apară; bineînţeles, lucrul era evident la persoanele publice. 

După 1990 sistemul a continuat, şi îmi amintesc de martie-aprilie 1990, 
când dl. Manolescu a scris - în „România Literară’ - un articol pe două pagini, 
tunând şi fulgerând împotriva Mişcării. 

Comentând atunci articolul cu Mihăiaş Moţa. am ajuns la concluzia că vrea 
să intre în politică şi îl trebuie trambulină. 

Chiar aşa a fost: peste o lună a primit o invitaţie în SUA, unde a stat o lună 
sau două, şi când s-a întors, probabil avea şi liber şi bani să pună de un partid. 
Că s-au păcălit investitorii, asta e altceva. 

Este un exemplu care ml-a venit acum în minte. 

Sistemul a ţinut şl ţine în continuare: semidocţi declară cu emfază că 
Ionel Moţa şi Vasile Marin au murit beţi intr-o cârciumă din Andaluzia in 



timpul războiului 
anticomunist din 
Spania din 1937, 
neavând măcar 
bunul simţ să se 
informeze la 
cineva cu liceul la 
zi pe unde vine 
Andaluzia aceea. 

Un mare 

personaj al 

culturii româneşti 
spune de Mihall 
Eminescu că este 
un cadavru in 
debaraua istorică 
a României, pe 
struna campaniei 
lui Moses Rozen. .... ^ • 

Un istoric pe care l-am auzit spunând că el nu face istorie, ci literatură, 
prezintă Mişcarea Legionară că pe un „melange" de naţionalism împănat 
bine cu comunişti şl agenţi NKVD. 

Feţe bisericeşti de prim rang îşi calcă conştiinţa declarând că nu au 
avut nici In clin, nici in mânecă cu Mişcarea Legionară. 

Am putea să ne închipuim că mulţi din cei care atacă Mişcarea „şi în sculare 
şi în culcare" nu o fac din oportunism, o fac din cauza convingerilor politice. B 
sunt demni, fermi pe poziţii, şi îşi asumă şi "marele risc" de a arunca cu noroi in 
Mişcarea Legionară şi, pentru a fi la modă, în acelaşi timp se declară 
anticomunişti. 

Dacă sunt atât de demni şi de fermi în rostirea crezului lor politic, de ce nu au 
făcut-o şi pe vremea lui Ceausescu? Să credem că sunt nişte laşi care vin să 
lovească cu piciorul In nişte oameni pe care îi cred ei la pământ, după 
exemplul marelui savant şi om politic N. lorga in 22 sept. 1939? 

De cine se tem toţi aceşti oameni care se simt obligaţi să îşi dea tainul 
de antinaţionalism din când in când, când au ocazia, şi de multe ori total 
surprinzător, fără nici o legătură cu subiectul? 

De fapt. dacă aşa cred domniile lor, să zicem că îi priveşte. Au însă o 
obligaţie morală şl una profesională pentru a se păstra în logica şi firea lucrurilor 

- obligaţia morală de a da dreptul la cuvânt şi celeilalte părţi (printre 
altele şi dreptul la replică) 

- obligaţia profesională de a folosi informaţiile puse la dispoziţie de o 
istorie reală, netrunchiată, nepartizană, folosind logica pentru interpretări. 

Ce faceţi dvs. de fapt: loviţi în nişte oameni legaţi la mâini şi la picioare. 
Absolut degradant. 

Dumnezeu să vă lumineze!! 


MANIA, UN RĂU SFETNIC 


în fiecare lună primim ia sediu, prin intermediul unul 
camarad, revista ’Puncte Cardinale’. Bănuiesc a fi o 
publicaţie legionară Şi sper că această afirmaţie să nu fie 
taxată ca o dezvăluire inoportună. 

Citesc în ea multe lucruri apreciabile, dar de cele mai 
multe ori rămân cu un gust amar în gură, ca după o 
bomboană ascunzând în interior sare amară. 

Nu mi-am propus niciodată să monitorizez această 
publicaţie, nu am nici calitatea de a o face, nici nu Intră în 
preocupările mele, şi scriu ca exact ceea ce sunt: unul de pe 
stradă care scoate banul din buzunar şi citeşte. Am 
specificat acest lucru pentru că ştiu şi ce cor de proteste voi 
stârni, asta bineînţeles în situaţia în care veţi catadicsi să 
citiţi până la capăt. 

Trebuia poate să fac un ’drept la replică’, dar sunt 
convins că ar fi fost pierdere de vreme. 

Să intru însă în subiect: în serialul d-lul director Gabriel 

2005), cite^ ctespre ’Comeliu Codreanif, nume repetat de 
multe ori. Bineînţeles că ştiu despre cine este vorba, despre 
^l pe care il numiţi şl "Căpitanul" şl îl prezentaţi în fotografii; 
Nu mă pot însă opri de a întreba retoric: cine o fl acest 
Corneliu Codreanif 7 Să fie oare acelaşi cu Comeliu 
Ze/e»<;odreanu ? 

Da, sigur el este! 

‘ opreşte de a-i scrie 
urnele întreg? Este un efort prea mare, vl se pare că 
trebuie să faceţi un sacrificiu nemeritat? 

simiştil îl "mănâncă" pe 

Vă daţi de gol. domnilori Bineînţeles. în încercarea 
prostească de a minimaliza până şl numele 



Căpitanului 

Sper că aţi remarcat că am vorbit de simişti şi nu de 
legionari. 

Un legionar are ca prim îndreptar "Cărticica şefului de 
cuib\ Mă uit la o cărticică pe care o am în faţă mereu, şi ce 
vâd: la autor - "Comeliu Codreanu" (pe copertă): înăuntru se 
g seşte sens de 15 ori Comeliu Zelea-Codreanu şi o dată 
pomeneşte de tatăl Căpitanului, pe care, lucru curios, îl 
cheamă tot ZELEA-CODREANU! 

T®, dumireşti imediat; coperta cu numele incomplet c 
d^că ar fl legionari ar respecta 
*** obligă la două 

num<»ia ^ “ pronunţe numele întreg 

Leaionnri pîf®nulul, sau să Inventeze o Mişcare 

VA formată, optimizată de Idolul lor de lut. 

oaoina acelaşi număr al publicaţiei: la 

doare mân» Gavrilă Ogoranu. Vâd că nu vă 

decât atât TI ** scrieţi numele complet; dar mai mult 
reoet Zeipa-rprenume. Este perfect, dar. 

Să MÂ t I S'Jfit două nume, ci unul singur! 

cunosc 4:1 ^ M ^®'^03tura Căpitanului pe care o 

închei exo^A h*"^^*^*^**^ ^ 

"ZELEA-’ă<fS ® părerea de râu că 

ăsta va strică socotelile ! 

P.S.: Titlul se referă la mine. nu la dvs. 
numeluMncornotA/Hl! aduceţi ca argument folosirea 


Aprilie 2005 


Pag. 2 


















TUR DE ORIZONT 



De multe oh. înainte de a mă fi încadrat în Mişcarea Legionară, mi-am pus 
următoarea întrebare: ESTE UN LEGIONAR?' Nu unul din cărţi, aşa cum 

n desena Căpitanul în ^Pentru LegionarT, care reprezenta idealul de morală şi 
credinţă şi servea drept model tuturor legionarilor, ci un legionar în carne şl 
oase. cu defecte şl calităţi, cu slăbiciuni şi tării. 

Această întrebare a încolţit în mintea mea datorită fascinaţiei exercitate de 
docthna românească naţionalistă, datorită aureolei de taină formate în jurul 
Legiunii - ca urmare a ideologiei sale. mai asemănătoare cu cea a unei religii 
decât cu cea a unui partid politic, dar şi ca urmare a influenţelor inamicilor 
Mişcării care au dorit mistificarea ei (în sensul negativ al cuvântului). 

Astfel, am fost totdeauna curios să aflu ce crede un cetăţean obişnuit, 
un ^profan”, despre acest subiect. 

Asupra unei astfel de persoane acţionează patru forţe distincte, atât ca 
mărime cât şl orientare, a căror rezultantă, nu de puţine ori, este surprinzătoare. 

Forţe care au influenţat cunoaşterea legionarismului 

• Prima este Injfiferenţa în legătură cu un subiect care, după cum spune 
englezul, ^doesnl pay your bilIsT {nu-ţi plăteşte facturile). Este vorba de aceeaşi 
indiferenţă pe care o are un om obişnuit (mal ales unul dintr-o ţară fost 
comunistă), un om pe care condiţiile de viaţă l-au făcut să se gândească în 
primul rând la ce mănâncă a doua zi şl în viitorul apropiat, cu prioritate faţă 
de orice subiect social, cultural sau religios, faţă de valorile naţionale sau 
de apropierea de Dumnezeu, faţă de soluţiile pe termen lung ale 
problemelor de zl cu zi 

Această atitudine este în primul rând o problemă de mentalitate şl educaţie. 

• A doua forţă este literatura şi cinematografia comunistă care au tratat 
subiectul. Cei care au avut contact cu astfel de cărţi şl filme au fost intoxicaţi cu 
minciuni din cele mai gogonate, care mergeau până la trucarea unei fotografii 
cu o mare adunare legionară pentru a părea manifestaţie comunistă, şi până la 
prezentarea unul articol legionar care lua apărarea muncitorilor, ca fiind 
comunist. 

Punctul slab ai acestor încercări 
de denaturare l-a constituit tocmai 
grosolănia falsurilor utilizate. Dar 
chiar şi aşa, din diverse motive, au 
existat şi există destule persoane 
la care au prins calomniile şi 
răsturnarea adevărului istoric. 

Ura acumulată împotriva 
comuniştilor şi răsturnarea regimului 
Ceauşescu în decembrie 1989 ar fi 
putut oferi momentul prielnic unei 
reabilitări oficiale a Legiunii. 
ir>clusiv prin presă, publicaţii de 
orice tip şl radio-televiziune. 

Dar cercurile de interese ale noii 
puteri au făcut să nu se întâmple 
aşa. 

• Astfel a apărut cea de-a treia forţă, şi anume publicaţiile postdecembriste 
care au continuat seria de falsuri şi minciuni la adresa Mişcării Legionare. 
Poveşti fantastice despre masacre ia abator sau pe străzile Bucureştiulul în 
timpul rebeliunii au continuat cu fantezii moderne care ajungeau până la a 
afirma că mineriadele au fost organizate de legionari pentru a prelua puterea. 

în articolele de presă şi în cărţile de specialitate aceste minciuni au început 
să fie încadrate de pasaje care, la prima vedere, elogiază aspecte ale 
istoriei sau doctrinei legionare. 

Principala diferenţă a noilor publicaţii faţă de cele comuniste este modul mal 
subtil şl mal rafinat In care atacă. înlocuirea paharului cu otravă cu un pahar 
de vin otrăvit, a făcut propaganda şi mai eficientă. O otravă este uşor de 
recunoscut şi lumea se fereşte, pe când câteva picături de otravă într-o 
licoare dulce pătrund în organism fără a fi simţite. 

• A patra forţă şl, din păcate, cea mal slabă dintre ele, o constituie 
cărţile care prezintă Legiunea obiectiv şi care îl dovedesc deplina justeţe. 

Societatea postdecembristă a permis, într-o oarecare măsură, apariţia unor 
astfel de lucrări. Spun „oarecare măsură" pentru că. deşi interdicţiile cu bâte. ce 
ţineau de codul penal, au dispărut, cenzura s-a manifestat prin măsuri de natură 
financiară şi prin politicile abordate de edituri, care au făcut ca apariţia unei cărţi 
legionare să nu fie un lucru uşor de realizat. 

Puţinele volume de acest gen care au reuşit să vadă lumina tiparului au 
apărut în tiraje extrem de mici. fiind repede epuizate din librării şi devenind greu 
de găsit. In această direcţie au venit în ajutor cărţile tipărite în străinătate dar 
numărul lor. de asemeni redus, şl preţul ridicat, le fac greu accesibile. 

Toate motivele de mal sus au contribuit 
legionarismului de către cel mal mulţi. 

Puţinii veterani al Mişcării încă în viaţă au încercat ca prin activitatea lor să 
redeştepte conştiinţa naţională, dar limitele impuse de vârsta înaintată şl de 
publicul puţin receptiv au redus mult rezultatele. 

Un mic sondaj de opinie 

Modelate de aceste forţe, părerile românilor, în necunoştinţă de cauză 
variază de la indiferenţă la atitudine ostilă (şi chiar agresivă) ' 

Zlare^în cuibului nostru am împărţit 


la necunoaşterea 


O parte dintre ei le priveau fără să le atingă (nu cumva să aibă antrax), alţii le 
puneau la loc după ce citeau titlul, câte un cetăţean le "colecţiona" pe toate din 
staţia respectivă şi le îndesa în sacoşă. 

Câteva persoane mai în vârstă ne-au privit cu surprindere şi au ascuns ziarul 
în geantă, pentru a-l citi acasă, în siguranţă (că doar în metrou suntem toţi 
urmăriţi). 

Un individ solid şi tuns "regulamentar" se întreba, scandalizat (oare de ce?), 
când ne pun la răcoare autorităţile (de ce?!), iar altul, roşcat şi pistruiat, ne-a 
spus că ar fi bine să ne ocupăm de ceva mai rentabil. 

Un vârstnic a oftat către însoţitorul său: "'Avem peste 35 de ani, nu mai putem 
participa la concursul ăstora de istorie! Poate câştigam şi noi cevaT. 

La nedumerirea unui tânăr: "Cine sunt legionarii ăştiaT răspunsul mamei a 
sosit, prompt: „Un fel de PNG-işti: Căpitanul era un fel de Becallir, fără să 
bănuiască măcar că tocmai rostise o tâmpenie cât China. 

în staţia de metrou „Victoria” doi soţi au luat ziarul şi au început sâ-l 
răsfoiască. La un moment dat soţul îi spune soţiei, arătându-i fotografia 
Căpitanului: „Uită-te la ell E un copil nevinovat, a pozat şi el să câştige un ban! 
Habar nu are unde i-a apărut fotografia, nu are nici o legătură cu legionariir {\\\) 

Pentru a nu transforma articolul într-o ghicitoare, trebuie să opresc aici 
lunga listă de păreri false referitoare la legionari, şi să încerc să opun 
răspunsul pe care l-am găsit eu la întrebarea de la începutul articolului. 
CUM ESTE UN LEGIONAR? 

O cunoaştere ceva mal aprofundată implică, automat aprobarea 
Mişcării. 

în cele aproape 12 luni de la primul meu contact cu membrii Acţiunii Române, 
singura organizaţie activă care se poate considera, pe drept cuvânt, 
continuatoarea Legiunii Arhanghelului Mihail, mi-am făcut o idee despre cum 
este un legionar (fără a avea însă pretenţia că pot să-l definesc în totalitate). 

Legionarul este acel om 
robust şi optimist, totdeauna cu 
fruntea sus, iluminat de o credinţă 
' ^ puternică şi curată atât în 
Atotputernicul Dumnezeu, cât şi în 
misiunea neamului românesc. 
Această stare de spirit, de om 
„năzdrăvarf, cum îi plăcea 
Căpitanului să spună, este 
caracteristică doar oamenilor 
drepţi şi cu o conştiinţa justeţii 
alegerilor făcute atât în momentele 
decisive ale vieţii, cât şi în cele 
cotidiene. 

Legionarii sunt acei oameni 
care nu s-au dezis niciodată de 
faptele lor şi în care nici prigoana 
şi nici anii grei de temniţă (2, 5 ... 
16 ani) nu au reuşit să zdruncine credinţa curată sau să le alunge zâmbetul de 
pe buze; oameni care, în ciuda loviturilor primite, au rămas verticali („Nu scuip 
pe-nfrângerile mele, / Ce-am adorat nu ştiu să ard / Şi nu ridic în vânt obiele In 
locul ruptului stindard. (...) Cu aceleaşi zâmbete înţelepte / (mi port şi lanţuri şi 
cununi, / Urcând spre soare scări şi trepte /Sau coborând printre furtunr). 

Legionarul este acel om care, chinuit de boli, cu două luni înaintea morţii îi 
spune zâmbind tinerei care dorea să-l cedeze locul în autobuz: „Domnişoară, 
cum credeţi că pot sta pe scaun, iar dvs. în picioare?!" 

Legionarul este un om cu pasiunile Iul: muzică, sport, artă, computere 
etc., fapt ce nu îl împiedică să fie creştin devotat cauzei naţionale şi să 
lupte pentru aceasta. Aproape de fiecare dată după şedinţa de cuib discuţia 
fuge spre scorul meciului de ieri, spre muzica lui Mozart sau Wagner sau spre 
tehnici şi ustensile de pescuit (spre disperarea reporterului care. după interviul 
luat d-lui Codreanu, se aşteaptă probabil să audă în continuare o discuţie aridă 
pe teme politice). 

Sufletul curat şi cântecul îl definesc pe legionar şl îl opresc de la orice 
nelegiuire. „Pentru a putea să cânţi - spunea Căpitanul - îţi trebuie o anumită 
stare sufletească. O armonie în, sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, 
acela nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cânji 
suflet e ros de patimi şi vrăjmăşie faţă de camaradul său. Şi nici acela al cărui 
suflet e sterp de credinţă." 

în privinţa regimului de viaţă, despre care neinformaţii şi duşmanii spun că 
ar fi „militarist" (sau chiar "de lagăr", după unii aşa-zişi istorici), tot Căpitanul ne 
este îndrumător: „Din partea legionarului nu se aşteaptă disciplină în sens de 
cazarmă, cât bunăcuviinţă, devotament şi zel în lucru." 

Aceasta este, în linii mari, tipologia psihologică a legionarului: departe 
de a fl vreun criminal dement, vreun îngust la minte, vreun inconştient sau 
vreun habotnic al unei ideologii. 

Viaţa legionarilor în cadrul structurii de cuib nu se bazează nici pe 
principiul autorităţii stricte şi dure (care ştirbeşte identitatea personală şi 
tâmpeşte omu/^ şi nici pe principiul libertăţii absolute (principiu ce duce la 
anarhie şi permite apariţia unor monştn), cl pe principiul dragostei 
camaradereşti (creştineşti), din care izvorăsc atât libertatea, cât şi 
autoritatea, în proporţiile perfecte. 



'fSa/u\ 

Pag. 3 



CUVÂNTUL LECflONASî Aprilie 2005 


























PELERIN ÎN ŢARA SFÂNTĂ: ISRAEL 


Israelul este ţara unde se întâlnesc trei 
continente. Africa, Asia şi Europa. 

O vizitâ în aceastâ ţarâ se va identifica 
cu un fel de pelerinaj în Ţara Sfântă Fac 
aceastâ afirmaţie întrucât pe aceste 
meleaguri permanent însorite, s-au 
desfăşurat viaţa, predicile, minunile şi 
Jertfa lui Hsua, dar şl tărâmul Istoiiehdin 
Vechiul Testament, precum şl locul 
misticei înâfţăn la Cer a Iul Mahomed. 

Târâmuriie lui lisus, extraordinarele 
mărturii ale trecutului, grandioasele 
vestigii arheologice, impunătoarele 
manifestări ale unei arhitecturi variate şi 
electice, fermentul de credinţă şl 
lăcaşurile de cult invită pe contemporani 

la meditaţie profundă. 

Vizitarea bisericilor, bazilicilor, a templelor şi a altor lăcaşuri ale credinţei 
iudee şi ale celei islamice, constituie o experienţă neobişnuită, care nu va putea 
lăsa indiferent pe turist şi pe vizitator. 

Israellenll sunt o naţiune formată din imigranţi veniţi din peste 80 de ţări, 
având în comun doar aceeaşi moştenire religioasă şi dorinţa de a se reîntoarce 
în patria lor ancestrală, însă aproape nimic altceva, nici măcar o limbă comună. 
Pe străzi poţi auzi un mozaic extraordinar de limbi: rusă, engleză, arabă, 
maghiară, franceză, persană, spaniolă şi română (aici sunt peste 400.000 de 
localnici proveniţi de pe meleagurile ţării noastre). 

Trecutul Israelului este foarte amplu în timp: de la primele aşezări 

întemeiate cu circa 10.000 de 
ani î. Hr. pe Valea Iordanului, 
ia perioada biblică (2000 de 
ani î. Hr.), cu repere ca 
Avraam, Moise, Regii David şl 
Solomon; perioada romană (cu 
regele Irod), perioada creştină, 
ocupaţia musulmană, 

cruciadele, ocupaţia otomană, 
naşterea sionismului (cu 
primele aşezări în 1878), şi 
până în 1948, cănd David Ben 
Gurion înfiinţează statul Israel. 
Secole întregi evreii au 
fost prost văzuţi în toată 
Europa, ca ucigaşi ai lui lisus 
Hristos. In plus, faptul că evreii erau singurii cămătari, cănd Biserica interzisese 
creştinilor să practice cămătăria, le^a creat acestora reputaţia de avari. 

TEL AVIV 

Capitala ţării. Tel Aviv, este pentru turistul european poarta unică de intrare 
în Israel. Aeroportul Ben Gurion, cu măsuri de securitate deosebite, pe care nu 
mai este nevoie să le explic, are un trafic remarcabil. Numele înseamnă "Dealul 
Primăverir; metropola este modernă şi plăcută, întrucăt nu are nici un secol de 
ta începutul construcţiei, ea fiind primul oraş din lume dominat de stilul 
internaţional. Este centrul culturii în Israel, al afacerilor, al modei şi, nu în ultimul 
rând. al vieţii nocturne, de unde şi sloganul „oraşul care nu se opreşte niciodată”. 

Viaţa nocturnă începe târziu, restaurantele nu sunt aglomerate până după ora 
22, iac barurile, cafenelele şi cluburile de noapte încep să fie populate dupâ 
miezul nopţii. Esenţa vieţii nocturne este petrecerea timpului în aer liber. Nimic 
nu este mai plăcut decât sâ stai afară ia o masă şi să priveşti lumea trecând pe 
stradă. Trecătorii sunt gălăgioşi şi veseli, însă beţiile sunt foarte rare. 

Aşa cum am precizat, oraşul, fiind nou, nu abundă în obiective turistice de 
primă mărime. Promenada pe malul mării este presărată cu restaurante, 
cafenele, standuri de îngheţată, toate oferind gratis aerul mării şi răcoritoarele 
scumpei Mi-a plăcut Piaţa Cârmei, veşnic aglomerată, cu vânzătorii şi clienţii 
care se târguiesc; este ieftină şi plină de culoare, arome, sunete, fructe exotice, 
legume şi ierburi, dar şi îmbrăcăminte, murături şi chifle pitte. 

Dar obiectivele modeme dispar dacă vizitezi YAFA, acum o periferia a Tel 
Aviv'ulul, fostă capitală până In secolul trecut Este unul dintre cele mai vechi 
oraşe din lume, Yafa însemnând în ebraică Vrumos”. Păstrează atmosfera 
btbicâ. Vechiul Yafa a fost reconstruit şi renovat în 1963, turistul putând face 
fotografii la Turnul cu Orologiu, Moscheea Mahmondia (construită în 1812), 
Muzeul de Antichităţi, Biserica Franciscanâ "Sf. Petru** şi, mai ales. 
Mănăstirea Sf. Ludovic (care poartă numele regelui francez care a condus 
Cruciada şi a stat aici In 1147). Napoleon s-a odihnit aici dupâ cucerirea 
oraşului. 

Mergând pe malul Mâni Mediterane. la circa o oră se află. de asemenea, un 
oraş modem. NETANYA. o fostă colonie, fondată în 1929, pentru cultivarea 
citricelor. Oraşul are aproape 200.000 de locuitori şi zeci de hoteluri; nu are 
obiective turistice, dar este renumit ca un centru al industriei de prelucrare a 
diamantelor, el fHnd numărul unu fn lume In exportul de diamante şlefuite 
IERUSAUM 

De ajci, o autostradă modernă te duce în oraşul cel mal vizitat al ţării, 
vechiul Ierusalim, oraşul stănt. 

Neglijat timp de 400 de ani de ocupaţie otomană, până In 1917, oraşul a fost 
în paragmă, murdar şi insalubru Astăzi este sofisticat, cu bulevarde cu copaci pe 
margir^e, ■zgăne-norT, teatre şi hoteluri de lux 

Dar nimeni nu vine ak:i pentru a admira explozia urbanisticii 
I contemporane, ci pentru a^l înţelege şi aH cunoaşte trecutul tumultos. 



i 



Din nefericire, este şi 
un oraş al înfruntărilor: 
pentru evrei reprezintă 
epicentrul naţional şi 
spiritual, locul gloriei lui 
David şi al Templului lui 
Solomon: pentru 

musulmani, tot un oraş 
sfânt, adică locul unde 
Mahomed s-a înălţat la 
Cer, fiind al treilea oraş 
sfânt al islamului după 
Meca şi Medina, iar 
pentru creştini este locul Patimilor şi învierii lui lisus. 

Aş depăşi cu mult spaţiul tipografic dacă aş descrie amănunţit Ierusalimul, 
aşa că mă voi limita la prezentarea celor mai importante vestigii (o treabâ difiaiâ, 
totuşi, din cauza numărului lor mare). 

Oraşul vechi este un muzeu, un bazar, o colecţie de aflare sacre înghesuite 
într-o circumferinţă de 4 km ale vechilor ziduri, iar numărul vizitatorilor strâini 
depăşeşte anual cifra de două milioane. 

Portalul principal actual este poarta Jaffa dar mai există alte şase. 

între zidurile înalte pănă la 20 de metri există două locuri care îl incită şi pe 
cel mai simplu creştin: Via Dolorosa şi Golgota Prima denumire desemnează 
drumul pe care l-a parcurs, cu crucea în spinare, lisus Hristos. şi cele nouâ oprtn 
ale sale. (Arheologii contestă acest drum. presupunând că în urmă cu 2000 de 
ani era alt drum, astăzi îngropat în pământ.) Primul popas al Crucii, unde lisuta 
fost condamnat, se aflâ acum în curtea unei şcoli musulmane de băieţi: al doilea 
popas, unde a primit crucea, este în faţa Capelei Condamnării şi Bisericii 
Biciuirii, unde a fost biciuit si încoronat cu o coroană de spini; al treilea popas. 
' ' unde lisus a căzut sub cruce, 

este comemorat printr-o 
coloană într-un zid, ai 
patrulea popas, unde lisus a 
întâlnito pe Mana, esti acum 
Biserica Catolică Armeană, 
al cincilea popas este locul 
unde Simion Crinianul l-a 
ajutat pe lisus sâ poaris 
crucea; al şaselea la Casa $1. 
Veronica. unde aceasta i-a 
şters faţa cu voalul ei. al 
şaptelea, unde lisus a căzut 
din nou; al optulea se afiâ in 
faţa Capelei Ortodoxe 
Greceşti a Sf. Haralambie, al noulea popas, unde lisus s-a potrcnrt a treia oară. 
se află în apropierea Bisericii Sfântului Mormânt care a fost construită în sec. 
al Xll-lea de către Cruciaţi. Aici, pe punctul cel mai înalt, Golgota, a fost răstignit 
Mântuitorul. 

Nu ştiu cum se simt pelerinii pentru faptul că astăzi Via Dolorosa este o 
stradă pur comercială, gălăgioasă, cu magazine de suveniruri şi nenumăraţi 
vânzători ambulanţi deosebit de gălăgioşi şi, mal ales. de insistenţi. 

Cartierul armean cu Catedrala Sf. James din sec. al Xll-lea şi Muzeul 
armean. Biserica Sf. Ana, Biserica franciscanâ *’Domlnus FlevIT*, 
scăldătoarea Slloamulul (atribuită regelui Ezechiel care a realizat-o către 
sfârşitul secolului al Vlll-lea î. Hr.). Biserica Cina cea de Taină (cu arcade 
gotice zvelte, construită tot în epoca cruciadelor şi transformată apoi de turci în 
moschee). Scara Macabelcă pe care a coborât lisus în Joia Mare sâ se roage în 
grădina GhetsImanI, Zidul Plângerii la care credincioşii, de toate neamunie, 
pun bileţele pentru îndeplinirea de către Cel de Sus a dorinţelor sunt alte puncte 
de atracţie din vechiul Ierusalim 



CI' - ' 
t . . 




Grota Qhetslmarit 


BETHLEEM Şl NAZARET 



Alte oraşe biblice, 
după Ierusalim. 
Bethleem şi Nazaret. 

Primul este oraşul îe 
care s-a născut Hrlftoi- 
aici. în Biserica Nsşterir 
se află o iesle. într-c 
peşteră, locul unde a văzuj 
lumina zilei. Dar în AjUf'U' 
Crăciunului cea 
vizitată biserică este St- 
Ecaterlr\a, de unde ea 
transmite în l^^ 
întreagă slujt>® anuală de 
la miezul nopţii 

In cel de al doilea 


Inif-o p»kierA •• 6Duna ''•clf'Alate. unda la suW^j 

lui litus. (Aatâii ofBţul ar?o poMalieS^io *' 

D* aici am vizitai aaini '’’®)Of'<ar4 mutulmanâ) ^ 

un a dinlf minunila im i..... comamoraa 

mmmt '• ® • 'f>n»»ormai apa in vin 


Pag, 4 


ClJVÂNTtl LEGIONAR Aprilie 2005 




'um 

























y- Sfctua/ctate 

' VEDERE DE PE "CENTURA POLITICII" 

"PARADOXUL" VORONIN Şl "PUCIUL PĂPUŞOIULUI" 

Pentru prima dată în scurta ei istorie. Republica "Molotov" s-a bucurat de o atenţie specială în lume. 
Parcă era buncul Pământului! După revoluţia oranj de la Kiev, după emoţiile portocalii de la Bucureşti, 
toată lumea se aştepta ca basarabenil să dea o lovitură de Imagine, inutil. N-a fost să fie aşa. 
Basarabia a rămas roşie. 

Explicaţii ar fi destule. Aproape un milion de tineri au plecat la muncă prin toată Europa şi prin 
Sibena. Au rămas acasă pensionarii şi ţăranii. Ei au decis asupra culorii portocalii: a/asfa nu sf poati la 
noi. 

Vasile Tarlev, şeful guvernului de la Chişinău. ştie să umble cu zăhărelul. Nu degeaba a fost el 
director la fabrica de bomboane "Bucuria" din Chişinău. Tarlev a ieftinit salamul şi pâinea chiar înaintea 
alegenlor. Dacă mai adăugăm că pensiile şi salariile se iau la timp, chiar dacă au rămas tot de 
mizehe. vom înţelege mai bine motivaţia votului. 



Bush: "Republica Moldova trebuie să schimbe direcţia" 

Peste două milioane cinci sute de mii de basarabeni cu drept de vot au fost 
chemaţi la urne pe 6 martie pentru a alege noul Parlament. Legislativul de la 
Chişinău are 101 locuri. Noul preşedinte al republicii parlamentare va fi ales în 
maxim 45 de zile de minim 61 de deputaţi din totalul de 101. Pragul de admitere 
în Parlament este de 3% pentru candidaţii independenţi, 6% pentru partidele 
politice, 9% pentru alianţele alcătuite din două partide, 12% pentru alianţele 
formate din trei sau mai multe partide. 

Partidele şi coaliţiile înscrise pe listele electorale au fost următoarele: 

- Partidul Comuniştilor, condus de Vladimir Voronin, ex-general de miliţie, 
pro-rus şi pro-imperial, chiar dacă în ultimul an manifestă opţiuni pro-europene, 
de conjunctură; 

- Partidul Popular Creştin Democrat, condus de turle Roşea, unionist, pro- 
european consecvent, cel care a preluat iniţiativa revoluţiei oranj la Chişinău; 

- Blocul Moldova Democrată, coaliţie de centru-stânga, pro-rusă. cu 
orientare pro-imperială, condusă de Serafim Urechean, primarul Chişinăului, 
fost preşedinte al sindicatelor sovietice din Basarabia, nomenclaturist, agreat şi 
susţinut deschis de Vladimir Puţin. Blocul Moldova Democrată este format din 
Partidul Democrat al lui Dumitru Diacov, fost preşedinte ai Parlamentului şi, 
probabil, ex-agent KGB la ambasada sovietică de la Bucureşti; Alianţa Moldova 
Noastră, condusă de Dumitru Braghiş şi Viaceslav Untllă; şi Partidul Social- 
Liberal al lui Oleg Serebrean. 

- Partidul Social-Democrat al lui Ion Muşuc, de orientare comunistă; 

Blocul electoral Patria-Rodina al lui Boris Muravşili, xenofob, construit pe 
criterii etnice ca UDMR. Patria Rodina cuprinde Partidul Socialist al lui Victor 
Morev şi Partidul Socialiştilor din Republica Moldova, condus de Veronica 
Abramciuc şi Eduard Smirnov. 

- Uniunea Muncii Patria-Rodina, social-democrat, condus de Gheorghe Sima- 

- Ravnopravie, mişcare sindicală comunistă, prorusă a lui Valeri Klimenko; 

- Uniunea Centristă, condusă de Mihai Petrache, pro-comunistă; 

- Partidul Ţărănesc Creştin-Democrat ai lui Nicolae Andronic; 

- Partidul Justiţiei Socio-Economice', 

- Partidul Republican. 

? independenţi, din care se remarcă Andrei Ivanţoc, deţinut 
poirtic in celula nr.6, la închisoarea cea mai insalubră din Tiraspol 

Conform sondajelor, şanse reale de a intra în Parlament aveau doar primele 

Cmsin oco Comuniştilor - 30-45%; Partidul Popular 

Creştin-Democrat - 1 2-25 /©; Blocul Moldova Democrată -12-25% 

Pariamentul' European au 

weSntete GeornrR h ‘a'si'ice rezultatele însuşi 

preşedintele George Bush a afirmat la Bratislava că poporul de peste Prut a 
aiuns la răscruce şi trebuie să schimbe direcţia. 

Nu au fost alegeri libere 

papuşolulur dacă nu va fi ales Iurie Roşea. ^ ^ 

trebuii®^Popular Creştin Democrat însă 
furtuna ^f<^noaştem că lune Roşea a coborăt în stradă, a stat în ploaie in 


2 

sâ dea şpăgi pentru a atrage minim 6 deputaţi de la ooozitie i ' 

L'ven^laîrTe^'St^'^wS^ 

Cu Serafim Urechean au votat basarabenil din Rusia 

Voronin. M-au surprins unii parlamentari şi gazetari romfln'^°^' P® 

alegerile din Basarabia au fost libere EsIp i afirmai că 

intr-o ţară in care o parte a teritoriului ^ Cum pot fi libere alegerile 
Smimov a acceptai totuşi amenajarea unor wnurdo tot*tn 

Nistru: două ■ dincolo de râu. şapte - de dincoace. ' ®®'® ‘^® '’® 


Homanll din Transnistria puteau veni de la zeci şi sute de kilometri să 
voteze în aceste sate. De exemplu, la Corjova. satul natal a lui Voronin. s-a 
putut vota "liber", dar agenţii lui Smirnov l-au filmat pe toţi cei care veneau la 
vot. Presiunea psihică a fost teribilă pentru bieţii români de-acolo Este 
adevărat că Televiziunea şi Radioul de la Tiraspol chemau populaţia din 
Transnistria să voteze cu Blocul Moldova Democrată sau cu ... Partidul Popular 
Creştin Democrat al lui Iurie Roşea! A fost cumva o atitudine cinică’ Oa şi nu 
Smirnov spera să nu iasă Voronin. 

De altfel, Voronin a fraudat alegerile încă înainte de campania electorală. 
După modelul lui Puţin, Voronin nu a permis accesul Opoziţiei la Televiziunea şi 
la Radioul de stal pentru a-şi prezenta programele. 

Revenirea Iul Voronin a fost posibilă şl din cauza unei opoziţii scindate 
lipsite de personalitate. 

După stingerea protestelor contra planului Kozak, Iurie Roşea le-a propus 
liderilor din Blocul Moldova Democrată să constituie o coaliţie pentru 
îndepărtarea comuniştilor. Serafim Urechean, Oleg Serebrean Viaceslav 
Untilă Şl fostul consilier sovietic Dumitru Diacov nu au acceptat ofertă 

Toate cele trei formaţiuni au adoptat acelaşi discurs electoral în esenţă- 
orientarea spre Uniunea Europeană. 

Iurie Roşea a evitat să se refere la România pentru a nu-şi pierde electoratul 
Şl tot atât a obţinut. 

Eroul de pe malul Bîcului 

enorm că l-au pierdut pe Voronin, dar aici este eroarea lui 
Vladimir Puţin. Mafia din Duma de la Moscova l-a sfătuit prost pe ţarul de la 
Kremlin, care s-a orientat spre Serafim Urechean. Spre Blocul Moldova 
Democrata s-au dus banii veniţi din Rusia şi Moscova a pierdut, aşa cum a 
pierdut şi la Kiev. unde Puţin l-a susţinut deschis pe Viktor lanukovici. 

pe altfel. Vladimir Puţin l-a pierdut pe Voronin când l-a ajutai pe Igor Smimov 
de la Tiraspol. Imi pare rău, dar Kremlinul a mizat pe două mârţoage 

Voronin părea câştigat definitiv de partea Rusiei. Făcea spume la gură 
când înjura România, îi considera antropofagi pe români, spunea că românii ar 
fi mjnorityi peste Prut. îl punea pe Vasile Stati să demonstreze cu "dicţionare" si 
cu istorii că moldovenii n-ar fi români. ^ 

•planului’KoSk-^'^’^ '®‘^®'®''^®'®^ Republicii Molotov. A poruncii redactarea 

\i^ '"3 modificai la cererea lui Igor Smimov şi i l-a băgat lui 

nas pentru a fi semnat a doua zi. când urma să vină la Chişinău 
preşedintele rus, fără să4 informeze pe Voronin că a făcut modificări. 

Kn 7 a*k'^frt °4 Republicii Molotov, Voronin a depistat făcătura lui 

Kozak. adică a Kremlinului care se pusese de acord cu Smimov 

inrtr,^lnrt ‘^.®» necesar pentru ca Transnistria să se declare 

independentă, iar Rusia să o recunoască oficial drept partener 

Si i « frfn'.rcT"D " ® '"'®'®® ®^® abandonat de Kremlin şl a zis sloi! 

ia£l P°®'® s®"’na -planul Kozak*. în timp ce fanfara lui 

^®?®xgeamurile prezidentului cu imnul sovietic al Rusiei Aşa s-a 

^ ® Supăraţi, ruşii au plăntnt să- 

Caura 7 r ®®^® ®® vitejeşte, la fel ca generalul Dudaev în 

^ ifniti ! Voronin din timpul campaniei electorale. 

Unii l-au crezut pe miliţian. Inclusiv Traian Băsescu 
Jocul Ucrainei 

RoIca'rellSle molfiif® 'a »®' ca alegenie recente Iurie 

catSel rtJrr V “ ‘^® ‘'® care deveneau tot 

mal categoria, dacă Voronin va semna planul Kozak. ei vor aplica scenariul 

fomn?:.'" ''““'“'®"'® ‘‘®'"C"s‘ranţilor au Wga? gr^Ta^ 

1^ C^JiUău ®' ”“®'®'' '®P®’®' geamurile preşedinţiei de 

Este posibil însă ca opţiunea lui Puţin pentru Igor Smimov să-l fi indionat oe 

Voronin săTeamâ7'’r*‘"® '® "“'i "^ai dă voie M 

D6n?hTn!t a Corjova, satul Iul natal, să-şi vadă mama. Ce poate fi mai 

schimb»! nt* ^® ‘^® ‘^c'^ofunea lui pentru Rusia; Voronin a 

Co^rocenll'^oraiHL!" t'" Europeană, alături de cârmaciul de la 

Georoiei a veni» i» Ph alegerilor, Mihail Saakaşvili, preşedintele 

S^aflm A vorbit cu Voronin şi cu Iurie Roşea, dar nu şi cu 

flnlnw.y» ^ f '’®.y®'“l'a »r«nt»afirllor de la Tblllsl s-a realizat cu sprijin 
V z"â eî^^aoXi';â')» ®®®’Pa"'®' electorale, Voronin a loţa» o 

du?t S Benei p ®'®9®"- '“Scenko s-a 

Spreunâ cu Snf» .Trt"'®l® ®'®"' ’^®‘ ®^~ Ucrainei pentru ca, 

exDorto ne nieto I T f ’ a®®că gaze naturale din Turcmenlstan, pe care să le 

loil,Sre^SLm, y""T ®®®"® '‘{^®®"'‘® ® Germaniei pentru 

Să DiardA nJîurt ®® ^aeeeis'aa. In acest moment, mă tem că Rusia începe 
Să piardă partida pe Nistru, (continuare in pag: 12) 


CUVÂNTUL LEC;1®NA32 Aprilie 2005 




Pag. 5 


























"CĂPITANUL TREBUIE SANCTIFICAT!" 




prof. Ion Coja, ca replică la aii. 


Acest articol este scrisoarea adresată d-lui Gabriel Constantinescu. a recuzat sâ-i acorde dreptul la replică. 

Somnul Dreptei naşte monştrr (apărut in ian. 2005). PuDiicaţia a 

adevăr în toată nuditatea sa genuină, In câteva cuvinte trăsnet fără arabescurile 
^ .ii 4 ^ nândului ezitant şi prudent, tranzac^onar. chiar oportuna c. 

SsS,t îâ st: S w 

Se m fată şlîn obrkzul nimicniciei; Căpitsr,ut trebute sancUUceti 

^ ms ovniir din unahiul cel mai înalt al orizontului la care 


Stimate domnule director Gabriel Constantinescu. 

Din respect pentru cititorii revistei * Puncte cardinale’' ţin ca, atât cât îmi slâ în 
putintă, sâ-« orientez corect pe aceşti onorabili compatrioţi asupra subiectului pe 
care l-aţi pus în discuţie publicând în nr. 1/169 din ian. 2005 textul intitulat 
^Somnui Dreptei naşte monştrr. Subiectul - măsura în care Dreapta românească 
este compromisă prin prestaţia (publică şi politică) a tinerilor din Noua Dreaptă, 
care. sfătuiţi de subsemnatul, s-au înscris în Partidul Noua Generaţie, oterindu- 
se astfel să colaboreze îndeaproape cu preşedintele PNG. dl. Gigi Becali. Adică 
măsura în care. fiecare în parte şi toţi laolaltă, Ion Coja. Gigi Becali şi tinerii din 
Noua Dreaptă, declaraţi sau declarându-se de dreapta, o compromit de fapt pe 
dumneaei Dreapta românească. 

Nu intervin în discuţie ca să mă apăr de acuzele şi insinuările incomode la 
adresa mea lansate ^ textul amintit, ci ca să ofer câteva informaţii (şi 
considerente personale) care probabil i-au fost necunoscute nu numai autorului, 
d Şl distinsului colegiu de redacţie al revistei. Altminteri.. Altminteri, cred eu şi 
sper. ori textul nu ar mai fi fost scris, ori redacţia nu l-ar mai fi agreat spre 
publicare. Sper aşadar că totul se explică din partea autorului şi a redacţiei prin 
faptul că nu au cunoscut următoarele: 

Principala Informaţie pe care o ofer, cu nădejdea câ ea va căpăta 
circulaţia şl notorietatea meritată, se referă la dl. GIGI BECALI. Domnia sa a 
apărut destul de des în emisiuni TV deosebit de gustate atât de admiratorii săi, 
cât Şl de adversan sau denigratori. Fiecare, fireşte, pentru motive diferite. 
Bunăoară adversarii şi denigratorii, vânăndu-i cu nesaţ orice abatere de la 
normele limbii literare. Şi trebuie spus că niciodată aceştia nu s-au ales cu tolba 
goală. Au avut ce vâna! 

Numai că printre anacoluturi. dezacorduri şi cacofonii, dl. Gigi Becali mai 
nimerea şi câte o “zicere" proprie cu care. zic eu. reuşea să se ridice propriu-zis 
la înălţimea "zicerilor unor fruntaşi legionari din interbelic", cu ale căror ziceri 
este acuzat că şi-a "împănat" discursul politic. Nu am ţinut contabilitatea 
"zicerilor becaliene", dar una dintre ele m-a edificat, probabil definitiv (sper!), 
asupra personajului atât de controversat. Şi, anume, într-una dintre apariţiile 
sale publice, acuzat de simpatii legionare şi cerăndu-i-se să-şi recunoască 
greşeala (sau slăbiciunea ori păcatul) de a nutri simpatii legionare, dl. Gigi 
Becali nu a făcut pasul înapoi, atât de obişnuit printre intelectualii noştri de 
dreapta, dovedind astfel, dacă mai era nevoie, că el, Gigi Becali. intr-adevăr nu 
este un intelectual. Nici măcar unul autentic ... Deci nu a abjurat, nu şi-a retras 
cuvântul, ci a încercat, cu puterile sale, să-şi justifice simpatiile - ca să nu zic 
crezul, şi a pledat în faţa a câteva milioane de români (emisiunile cu Gigi 
Becali au întotdeauna audienţă maximă), a pledat pentru corecta preţuire a 
legionarismului. Şi şi-a încheiat pledoaria, atât de insolită pe ecranele 
televizoarelor noastre, cu propoziţia, de-acum magică pentru mine, CĂPITANUL 
TREBUIE SANCTIFICAT! 

Repet propoziţia rostită în auzul Ţâni de Gigi Becali. preşedintele Partidului 
Noua Generaţie Căpitanul trebuie sanctificat! Aşadar, pe posturile româneşti 
de televiziune, atât de nemernicite în minciună, atât de smintite de la menirea 
lor. atât de răscoapte şî ghiftuite în sperjur şi ticăloşie, au răsunat aceste trei 
cuvinte purtătoare de adevărul cel mântuitor pentru întreg neamul românesc: 
Căpitanul trebuie sanctificat!... 

Am să procedez americăneşte şl am să ofer, ca o provocare, un 
premiu - din banii mei, nu ai lui Becali, un premiu pentru cel care va 
identifica, rostite de când există televiziune în România, alte trei 
cuvinte mai cuprinzătoare de adevăr şi speranţă decât tustrele vorbele 
aobanului, ale baciului Becali: “Căpitanul trebuie sanctificat!” Ba las 
de la mine şi nu mai pun condiţia celor "trei cuvinte"! Cine, indiferent de 
lungimea textului, s-a mai produs în mass-media din România cu un 
adevăr mal puternic, mai necesar pentru România de azi şi de mâine, mal 
clar vizionar decât cel rostit de dl. George Becali nu în biserică sau într-o 
aulă universitară, adică nu într-o incintă menită rostirii şi aflării 
adevărului, ci la un post de televiziune, adică în chiar bârlogul 
fiarei care se cheamă minciuna instituţipnalizată! în însuşi 
sanctuarul diabolicei conspiraţii împotriva adevărului! 

Sfăşimd ca un bici pedepsitor obrazul celor mal neobrăzaţi 
dintre noi, aşa a răsunat zisa Becaliului: Căpitanul trebuie 
sanctificat! 

Şl mă întreb, a spus-o din capul său Gigi Becali sau 
sfătuit de cineva? Căci bun cap sau sfetnic a avut! Sâ-i 
trăiască! 

Aşadar. Becali dixit: Căpitanul trebuie sanctificat! Atât şi nimic mai mult! 
Căci nici nu se poate mai mult şi nici nevoie nu-i de mai mult!.. 

... Cu mulţi ani în urmă, aceeaşi poruncă adresată suflării româneşti am 
auzit-o de la PETRE ŢUŢEA Pe urma sublimului profesor. într-un text, intitulat 
roman, sens în anii '80 - Salonul de reanimare, m-am învrednicit, nevrednicul de 
mine. sâ^ scriu despre comportamentul ''eristic al Căpitanului în faţa morţii, 
despre “îngentateaT Căpitanului, făcând din ele argumente implicite ale 
sanctificârii martirului nepereche în lumea modernă. Alături. în varianta cea mai 
cmstrtă Şl mai dreaptă, alături de camarazii din cumplita noapte de 29-30 nov 
1938 ori din sept. 1939. 

Sanctificarea deci a Căpitanului şl a camarazilor săi. Inclusiv neapărat 


noastră. 


ăpţa şi I 

1 


Şi Marin, aceşti un (el de Mihai şi Gavril români. Arhangheli, adică... 

Dar una e s-o spui numai cu subînţeles, insinuăndu-l, pe o foaie de 
care zace apoi ani de zile într-un sertar, şi altceva este să-l rosteşti pe 

Pag 6 CUVÂNTUL LELiSWNAR Aprilie 2005 


Si acum să mă explic, dm unghiul cei ma. ...a.. « care am 

acces Am in vedere străvechea poruncă de a nu lăsa nepedepsrt sângele vărsat 
nevinovat, de a nu-l trece cu vederea, nepăsându-ţt de el. Sângele stngâ!* 
Sânoele morţilor ucişi, ale căror zile le-a cumat gestul asasin, Iratnod, ca şi 
sufletul ultragiat al morţilor, ne cere să nu lăsăm chiar totul in plata Domnului! 
Porunca Domnului liind ca in asemenea situaţie să facem orice pentru a ne 
impăca cu fratele pe care alt frate ni l-a răpit şi l-a dat morţii nedrepte, 
nemeritate, mai cumplită decăt care nu poate fi decât nepăsarea 
Nepăsare care ne transformă în asasini şi mai odioşi.... 

"Spală pe Israel de sângele nevinovat şi-ţi va fi bine."{Deuteronomul. 19. 13 ) 

Când în Teba lui Oedip. cel proaspăt întronat rege, se abate molima 
pustietoare şi mor pe capete tebanii. consultat, oracolul le face cunoscut păcatul 
care a atras asupra lor mânia zeilor: nepăsarea faţă de împrejurările în care 
fusese UCIS regele al cărui loc, pe tron şi în patul reginei. îl luase Oedip! Cetatea 
nu se va izbăvi până nu se va afla cine şi în ce chip l-a fost ucis pe rege şi până 
nu se va produce gestul reparator, care să repună lumea pe făgaşul normalitâţM 
din veac rânduite!... 

Aşa mă simt şi eu ca român! Sub povara unui blestem supra-omenesc. 
care nu poate suferi nepedepsită indiferenţa, de-acum de pomină, cu care no^ 
românii, înghiţim crime fără de număr, asistăm placizi ia uciderea unor semeni 
nevinovaţi, ba chiar a celor mai buni şi mai curaţi dintre noi. fără să reacţionăm 
nici măcar atunci când aflăm sau ştim bine cine sunt făptuitoni, funeştii asasini! 

Suntem - spunea deunăzi onorabilul Lorin Fortuna, blestemaţi pentru şi de 
către copiii care au murit în decembrie 1989, iar noi nu ne-am învrednicit 
încă să punem mâna în chica asasinilor, deşi toată lumea îî cunoaşte pe 
nemernici, sunt ziarele pline de fotografia lor. iar pe buletinele de vot sunt capi 
de listă la toate partidele parlamentare! Povara acestui blestem este cea care 
determină nivelul precar, lamentabil şi binemeritat ai existenţei noastre 
naţionale, atât de mizeră! 

Aceeaşi povară ne-au pus-o pe umeri şl crimele din iunie 1990! (..) 

E timpul, fraţilor, să ne dumirim pe ce lume trăim, sub care legi şi porunci 
dumnezeieşti! Şi să pricepem că nu ne va fi bine până nu ne vom înfăţişa 
dinaintea Istoriei şi a bunului Dumnezeu cu pomelnicul complet al morţilor 
Neamului! Care nu-şi vor găsi odihna până nu-i vom pomeni cum se cuvine 
pe ei. cei care de prea nevinovaţi ce au fost, au trebuit să moară, care la Canal 
sau la Aiud. care la Jilava sau Gherla, în timpul dictaturilor care au precedat-o pe 
cea de azi! 

Neamul ăsta românesc a adunat atâta vinovăţie de neiertat prin 
indiferenţa, prin nepăsarea faţă de martirii Neamului! Prin uitare, pnn 
ignoranţă, prin lenea de a afla adevărul şi de a reacţiona omeneşte la aflarea 
adevărului ne-am atras mânia binemeritată a zeilor! Căci. în planul superior a> 
lumii, purtarea noastră echivalează cu asasinarea mereu repetată, mult ma' 
criminală şi mai dureroasă, a celor atât de buni, cei mai dintre noi. în 
fruntea cărora se află. cinstindu-şi gradul. Căpitanul! 

Spală Neamul românesc de sângele nevinovat şi va fi bine! 

Am mai spus-o şi am s-o mai spun incontinent: lucrul cel mai grozav 
este că un om, atât de om, atât de egal cu cea mai înaltă viziuna 
• despre om cum a fost Căpitanul, nu a profeţit în pustiu. Ci din neamul 
românesc s-au găsit mii, zeci. sute de mii, iar dacă îi pui la socoteală 
pe cei care în toamna lui 1937 i-au votat pe legionari, milioane de 
români aşadar s-au înrolat voiniceşte în oastea cruciată a 
Căpitanului, făcând de doi bani proverbul cum că *^nimeni nu ^ 
profet fn ţara Iul !» 

Căpitanul, ultimul mare profet martir al lumii, 
precizez: al omenirii deci. a fost de îndată recunoscut şi 
urmat de suflarea românească. într-un avânt al voinţei de 
bine. de dreptate şi adevăr cum de puţine ori a mai răzb*! 
aceasta în istoria bietei noastre planete 

II meritam noi, românii, pe Căpitan? 

Da! Negreşit îl meritam, ni se cuvenea chiar, şi nurr>ai aicj 
s® putea naşte dacă luăm aminte la numărul mare » 
Cânitan m românilor care n-au pregetat să facă jertfa supremă întm 

S'tSă crestn^ ^^'‘stos. întru strămoşeasca lo^ 

vXâ roolncâ româneşti, de'« 

tn Cadr aternlm . ^ Transnistna ş. din Debreţin 

n^muS deosebita din istor*» 























"CĂPITANUL TREBUIE SANCTIFICAT!" (continuare din pag. 6) 


veacunie primare şi decisive ale creştinismului. 

l-am meritat noi, românii, pe legionari şl Jertfa for, a Nicadorilor, a 
Decemvirilor, a martirilor din septembrie 1939?... 

Dacâ luăm aminte la posteritatea martirilor legionari, la comportamentul 
nostru adicâ, la noianul de calomnii şl minciuni sub care acceptăm să fie 
copleşită şi întinată amintirea legionarilor martiri şi mai ales luând aminte la 
nepăsarea doctă a mediilor academice, a. vezi Doamne, elitelor, vecină cu 
complicitatea această indiferenţă faţă de diversiunile mediatice care au ca ţintă 
prestaţia sub specie aetemitatis a legionarilor, nu cumva să fie corect receptată 
în posteritate, ne bate gândul că chiar nu suntem demni de jertfa legionară, chiar 
dacă pentru mulţi dintre noi este vorba de jertfa a înşişi pări nţilor ori fraţilor noştri! 

Or. undeva în ordinea divină a lumii este cumplit 
păcatul de a-l batjocori pe cel ce se jertfeşte sau să nu 
îţi pese de suferinţa celor ce şi-au pus toată puterea 
nădejdii în izbânda ordinii divine, că odată şi odată aceasta 
se va instaura cu drept de cetate pe Pământ. Căci legionarii 
nu au vrut altceva! Chiar dacă mai mult nici nu e omeneşte 
să poţi să vrei! 

Pe scurt, din momentul în care, catehizat de Petre Ţuţea 
şi Simion Ghinea, am înţeles cine au fost de fapt legionarii, 
trăiesc de atunci cu sentimentul şi disperarea îndurerată că 
nenorocul şi ghinionul şi nedreptatea şi adversitatea atroce 
de care avem parte ca români nu sunt altceva decât feţele 
sensibile ale blestemului care s-a abătut asupra noastră 
pentru nepăsare,* pentru întârzierea cu care ne cutremurăm 
de sângele nevinovat al fraţilor, copiilor şi părinţilor 
noştri... Ucişi atât de mişeleşte din 1938 încoace, 
aproape ciclic, ca un tribut de sânge plătit fiarei 
apocaliptice! Nefărtatelui cu care ne-am înfrăţit! 

Mascarada de mai an, a înhumării în spaţiu sacru, 
voievodal, a regelui poltron şl criminal, a diabolicului 
Carol, a fost mai înainte de orice o impietate imposibil de 
iertat, săvârşită în dispreţul batjocoritor pentru cei pe care 
nedemnul individ i-a martirizat cu conştiinţa clară, 
sardonică, a răului pe care îl face. Nu e de mirare că iniţiatorii şi organizatorii 
acelui act malefic, de nimica bun prevestitor, erau ei înşişi profitori de pe urma 
unor crime şi asasinate, altele, mai recente şi mai numeroase şi mai gratuite, 
bine cunoscute de fiecare dintre noi, ceea ce nu i-a împiedicat pe criminalii 
fratricizi să fie acceptaţi de noi în fruntea cetăţii! A statului român! 

Oameni buni. cât o vom mai duce aşa, tăvălindu-ne în cocina indiferenţei şi 
acceptând pentru copiii şi copiii copiilor noştri povara acestui blestem cumplit, 
devastator de Neam şi Ţară?!... 



Şi iată că se iţeşte dintre noi. păcătoşii, un păcătos dintre cei mai mari. 
capabil însă să îşi răscumpere toate relele şi răutăţile, deja săvârşite ori 
viitoare, iar odatâ cu sine „derbedeul agramat şl necloplit" - cum îl spun unii - să 
ne salveze şi pe noi. rostind răspicat adevărul simplu şi decisiv de la care trebuie 
să începem curăţenia generală a Ţârii, primenirea Neamului în straie noi şi 
curate; Căpitanul trebuie sanctificat! 

Căci de aici trebuie să înceapă şi aici să închidă cercul cei ce vor să-l judece 
pe George Becali! De la adevărul atât de supărător pentru cei mai ticăloşi dintre 
noi că, cu orice preţ, Căpitanul trebuie sanctificat... Se poate constitui în 
România o dreaptă care să fie dreaptă şi care să refuze comandamentul înalt 
propus de domnul Becali?... Mă îndoiesc. 

... Acesta este, cum spuneam, punctul de unde am privit 
în jurul meu atunci când câţiva tineri din Noua Dreaptă mi-au 
cerut părerea despre GigI Becali. Puteam să mă poziţionez şi 
ceva mai jos, cum, comozi sau ignoranţi, fac cei care îl 
resping sau denigrează pe Gigi Becali. Nu zic că nu au de ce 
să o facă! Dar, ca orice om de dreapta - mai exact spus ca 
orice naţionalist cumsecade, pe mine m-a interesat la Gigi 
Becali dacă tangentează vreodată cu eternitatea neamului 
românesc. Există acest loc? 

Eu cred că am identificat acest punct ferice în afirmaţia cu 
care bişniţarul ctitor de biserici va intra sigur în istorie; 
Căpitanul trebuie sanctificat! Căci această afirmaţie, 
înţeleasă în toate sensurile p>osibile. deopotrivă toate de 
adevărate şi de utile, îmi pare cea menită să deschidă în 
istoria Neamului capitolul cel mai aşteptat şi mai visat: al 
împlinirii noastre! Atât ca persoane, cât şi ca neam. Iar o 
împlinire a noastră ca neam. ca naţiune, ca stat, ca societate 
ori clasă politică nu poate exista fără o dreaptă cinstire, 
mărturisită public şi în manualele şcolare, a Căpitanului şi a 
camarazilor săi. A tuturor celorlalţi martiri ai devenirii noastre 
pe acest pământ. Dumnezeu să-i odihnească întru împărăţia 
Sa. iar pe noi. nevrednicii, să ne întărească pentru a putea 
face faţă celor care nu ne iubesc şi nu ne respectă morţii, 
făcând tot ce le stă în putinţă să ne lipsească de ei. de 
amintirea şi de modelul lor. 

Aşadar, orice va fi făcut şi va mai face la viaţa lui Gigi Becali, bune sau 
rele, toate pălesc pe lângă curajul şi inspiraţia cu care a dat porunca 
salvatoare: Căpitanul trebuie sanctificat! Calea mântuirii noastre nu poate să 
înceapă în alt fel. altfel decât prin afirmarea şi însuşirea la nivelul conştiinţei 
naţionale a adevărului despre cei mai buni şi mai urgisiţi dintre noi. 


AU VENIT LA NOI ÎN ŢARĂ... 


Au venit să ceară pământ şi apă toţi; toţi au încercat să ne 
plece, dar noi nu ne-am clintit. Când ţara a avut nevoie de oşti, 
s-au adunat din toate ţinuturile, fără a ţine cont că vor înfrunta 
şi moartea, nu numai un duşman aprig. Şi din calmitatea 
noastră oierească le-am dat să guste cel mai amar deşert, 
înfrângerea. De-abia atunci ne-au lăsat să trăim în tihnă în 
aceste locuri mitice unde neamul românesc a prins râdăcini 
adânci, ba mai adânci decât codrii de stejar. 

Dară acum au venit cu arme noi. menite a ne rupe de 
tradiţia noastră milenară, tradiţie care este trunchiul stejarului 
românesc. Topoarele lor lovesc năprasnic în credinţa noastră, 
a tuturora ce simţim româneşte. 

Dar trebuie să învăţăm din rănile trecutului şi să le 
transformam în noduri de fier în care să se rupă dinţii de drac ai 
fierăstraielor lor. Că nu ştim ce au cu noi, că noi nu avem 
datorii şi nu am prigonit niciodată pe nimeni. în schimb, de 
veacuri ne tot sug seva şi ne fură roadele. Iar când s-au ridicat 
la luptă, cele mai bune vlăstare româneşti „au suferit prigoane 
şi chin pentru credinţa în alt destin". 

Arme vătămătoare în adâncul spiritului au fost şi sunt 
folosite în continuare pentru a sfărma unitatea neamului nostru şi pentru a ne 
vrăjmaşi unii în contra celorlalţi. Tot vechea metoda e mai bună: Divide şi 
cucereşte. 

Dar noi cu cine luptăm? Cum cu cine? Cu un duşman nevăzut, mal viclean 
şl mal puternic ca orice turc ori tătar ce ne-a călcat cu oştile. Luptăm cu 
spiritualitatea unui popor mişel şi mincinos, care trage nădejdea de cucerire a 
lumii întro veche promisiune divină. Pentru că ei nu au înţeles câ lumea 
făgăduită nu este în viaţa pământeană, ci in cea de după aceasta. Nu înainte de 
a da socoteala în faţa lui Dumnezeu. 

Mişelia şi minciuna i-au devenit vrăjmaşului armele cele mai de preţ cu care 
luptă neîncetat întru dărâmarea idealurilor înalte şi drepte şi întru impunerea 
idealunior înguste, idealuri de moment ce ne vor subjuga pe vecie puterii lui 
drăceşti. Cel mai bun exemplu de intoxicare intelectuală este televizorul, mă 
rog, televiziunite. Televizorul, acest lux foarte apreciat de când a apărut, a ajuns 
să ne corupâ spre a ne pierde credinţa în noi si de a ne obişnuii cu ideea câ 
suntem slabi şi câ nu putem face nimic. A ajuns ca din instrumentul de 
dezvăluire a minciunii şi mârşăviei să fie instrumentul de ascundere a acestora 
sub o ţiplă comercială. Am văzut o emisiune, se numea Ciao Darwin. Foarte 
I bună emisiune! Dar pentru proştii! Mă gândeam că ar trebui să-şi schimbe 


numele în „Shalom Darv/irf. Emisiunea asta are vreo două ore, 
iar pe TVR2 există o emisiune mai lungă... ^Cinci minute de 
cultură*\ (de necomentat) 

Asta e marea noastră problemă: educaţia. Până nu vom 
avea o educaţie în spirit creştin, să ştim să discernem intre 
bine şi rău, să ştim că aceste noţiuni există, că nu sunt relative, 
nu vom putea ridica nimic. Iar daca nu ridicăm nimic, nu ne 
ridicăm pe noi - şi vom rămâne în starea asta, de exploataţi. 

Nouă nu ne plac războaiele, dar vom lupta ori de câte ori 
hotarele moralităţii si creştinismului vor fi ameninţate. Iar 
dacă va fi nevoie, vom şti să ne apăram şi în fata oştilor ce au 
cucerit Parisul în 1789 prin minciună şi mişelie. 

Nu sunt atât de nebun pe cât par, dar să ştiţi voi. Români, câ 
aveţi o moştenire de preţ ce va fi de mare folos. Aţi moştenit de 
la strămoşii daci o dragoste de pace care vă face luptători 
de temut, chiar dacă în acest război nu veţi avea nevoie de 
spadă, ci de educaţie. 

Educaţia morală va fi noua armă. arma cea mai potrivită în 
lupta cu mişelia şi minciuna. Doar un lucru trebuie să facem; să 
ne rupem de starea de somnolenţă in care am căzut cu tot 
neamul, împinşi de la spate. 

O grija mare mă apăsă, dacă vor înţelege fraţii români câ trebuie să ne jertfim 
pentru ca urmaşii noştn să fie stăpânii acestor pământuri, să vorbească aceeaşi 
limbă şi să aibă aceleaşi datini şi aceeaşi credinţă ca moşii şi strămoşii lor. 

"De atâta lup prinde a muşca şi oaia", zice un vechi proverb ciobănesc. 
Tare vreau să fie adevărat, să ne ridicăm toţi la luptă, toţi ca unul, şi să 
alungăm (repet; să alungăm) duşmanul ce vrea robia noastră. 

Eu îmi pun nădejdea în popor, în credinţa că ţara este puternică atunci când 
ştie câ-şi apără ale sale. 

Vă spun vouă că vom face din masele de ţărani marea oaste a ţării pentru a 
apăra ce avem mai scump; tradiţie, credinţă, limbă Totul pentru urmaşii noştii. 

Termin cu un îndemn cât se poate de serios; Luptaţi, fraţi români, bate ora! 
La luptă, că a venit ceasul dezrobirii noastre; la luptă, pentru o Românie creştină, 
curată, morală, în veacul vecilor!! La luptă!! 

-/.Pan* 


CUVÂNTUL LE<GI©NAIS Aprilie 2005 ^^9 7 


































Al doilea centenar pe care-l sărbătorim anul acesta (după centenarut Radu Gyr): 

100 de ani de la naşterea ŞEFULUI ARDEALULUI LEGIONAR, doctor şi avocat, comandant legionar 

ION BANEA 
1905-1939 

Medic, doctor în Medicină, avocat, publicist 
Comandant legionar în prima serie, şeful legionar al regiunii Ardeal 
Parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară 
Martir al neamului românesc 



în scurta sa viaţă pământească (34 de ani), Ion 
Banea a fost o personalitate nu numai în întregul 
Ardeal, ci şi în Mişcare, îmbinând în mod excepţional 
calităţile de luptător cu cele de organizator şl de 
intelectual. 

Idealist şi realist în acelaşi timp, descendent ai lui 
Avram lancu. Ion Banea a rămas o legendă, un model 
de dârzenie şi nobleţe sufletească românească. 

Născut în 1905 în corn. Vurpăr, lângă Sibiu, dintr-o 
familie numeroasă, cu vechi tradiţii româneşti, în 1930 
şi-a obţinut licenţa în Medicină ia Universitatea din laşi. 

A cunoscut Mişcarea Legionară în timpul studenţiei 
şi i s-a alăturat din primul moment, devenind imediat 
administratorul Căminului studenţesc de la Râpa 
Galbenă şi al revistei Mişcării Legionare, Pământul 
Strămoşesc, demonstrând încă de la început calităţi de 
mare organizator. în perioada 1930 - 1933, după 
mutarea Căpitanului la Bucureşti, Ion Banea a rămas 
şeful organizaţiei legionare laşi. 

Din 1934 s-a mutat la Cluj. pentru organizarea Mişcării în Ardeal. 
Prin spiritul său constructiv, prin dragostea de neam şi de oameni, prin 
munca şi extraordinarul său caracter a reuşit în trei ani să transforme 
Ardealul într-o adevărată citadelă legionară, atrăgând în Mişcare 
numeroşi fruntaşi ardeleni. 

Ca apreciere a vieţii sale închinate luptei şl jertfei personale în slujba 
neamului românesc şl a realizărilor deosebite în cadrul Mişcării, încă de 
ia înfiinţarea funcţiei de şef de regiune, din 1935, a fost numit de 
Căpitan şef al Ardealului Legionar. 

Deşi Căpitanul schimba şefii de regiuni în fiecare an (pentru a 
deprinde cât mai mulţi legionari cu arta conducerii), datorită 
incontestabilelor sale merite Ion Banea a rămas până la sfârşitul vieţii 
şeful Ardealului, fiind unul dintre cei mai apreciaţi comandanţi legionari, 
nu numai de către Căpitan, ci de către toţi camarazii. 

în paralel cu intensa activitate legionară, legendarul Ion Banea şi-a 
luat licenţa la cea de-a doua facultate, cea de Drept, în 1932. şi 
doctoratul în Medicină m 1934. în acelaşi an, acelaşi mare român 
creştin, dotat cu extraordinară putere de muncă, a fondat revista 
legionară din Cluj, Glasul Strămoşesc. 

in perioada 1935 - 1936 şeful legionar al Ardealului a întemeiat şi a 
condus taberele de muncă de la Chintău, Baciu, Sutor şi Dorobanţi, 
la care au lucrat 1800 de legionari, timp de doi ani, construind, din 


resursele proprii ale legionarilor, Căminul "Ardealul 
tânăr legionar", şl desfăşurând tot(xiată o amplă 
acţiune de educare. (Marşul Taberelor de muncă a 
păstrat imaginea lui Banea, lângă focul de tabără.) 

Dar activitatea prodigioasă în slujba Mişcării a lui Ion 
Banea s-a manifestat pe multiple planuri: în afară de 
problemele concrete, organizatorice, pe care le-a 
rezolvat cu mare succes, a colaborat la multe dintre 
publicaţiile legionare: Pământul Strămoşesc (laşi), 
Glasul Strămoşesc (Cluj), Revista Mea (Cluj). Străjerul 
(Oradea), România Creştină (Chişinău). Iconar 
(Cernăuţi) ş.a., şi a găsit timpul necesar scrierii de 
cărţi: 

Portul naţional - tipografia ‘Trecerea Munţilor 
Carpaţr, laşi, 1928 (lucrare închinată Legfunii 
Arhanghelul MIhail); 

Rânduri pentru generaţia noastră (culegere de 
articole publicate în diverse ziare şi reviste). Cluj, 1935; 
Căpitanul -Tipogr. ‘Vesterrrean”, Sibiu, 1936; 

Ce este şi ce vrea Mişcarea Legionară (cărticică pentru săteni) - 
Tipogr. “Vestemean”, Sibiu, 1937. 

La alegerile parlamentare din dec. 1937 Căpitanul l-a desemnat ca 
senator pe listele Partidului Totul Pentru Ţară, subliniind astfel. încă o 
dată, valoarea comandantului legionar Ion ^nea, care era un adevărat 
tribun, apreciat atât de intelectuali, cât şi de ţărani. 

Arestat în 1938. a fost condamnat abuziv, fără nid un temei legal, într- 
un proces trucat, din ordinul lui Carol al ll-lea, la 7 ani închisoare, în 
cadrul procesului elitei legionare din iulie 1938. (în 1940 s-a rejudecat 
procesul trucat din 1938, suspendându-se această condamnare 
nedreaptă la închisoare.) 

A fost deţinut în închisoarea Râmnicu Sărat, alături de Căpitan, ing. 
comandant al Bunel Vestiri Gh. Clime (şeful Partidului Totul Pentru 
Ţară"), ec. comandant legionar Gh. Istrate (şeful Frăţiilor de Cruce pe 
ţară), prinţul avocat şi comandant al Bunei Vestiri Alecu Cantacuzino 
(şeful Corpului de elită Moţa - Marin) şl alţi mari conducători legionan. 

Deşi condamnat doar ia 7 ani de. închisoare, a fost asasinat de 
autorităţi în noaptea de 21/22 sept. 1939 la Râmnicu Sărat, în 
masacrul elitei legionare. 

Osemintele sale trudite pentru înălţarea unei Românii ca soarele de pe 
cer, se odihnesc acum în modestul cimitir din Râmnicu Sărat... 



"RÂNDURI CĂTRE GENERAŢIA NOASTRĂ" 
ION BANEA ' 


Cititorii se vor întreba cu drept cuvânt: care este generaţia noastră. 

lată răspunsul: generaţia noastrâ este aceea care în frageda ei copilârie n-a 
cunoscut bucuria, n-a ştiut ce-l jocul, n-a trăit tihnită în casa părintească, n-a 
gustat liniştea In schimb a simţit curând de tot calvarul războiului, lipsurile şi 
boalele. (...) Cu un cuvânt prin generaţia noastră înţeleg pe copiii războiului. Pe 
aceia care au continuat spiritul eroic şi plin de jertfă al tranşcelor Oamenii 
secolului al XX-lea. 

Este generaţia care a trebuit să lupte cu realitatea crudă şl să se matureze 
la o vârstă când alte serii de tineri citeau la gura sobei basme cu zmei şi 
împăratul Verde Este generaţia care. în ţara noastră întregită prin oasele şi 
sângele părinţilor ei. a trebuit să sufere şi să îndure cel mal grozav martiraj pe 
care l-a suferit vreo generaţie de români în propria lor ţară, de la 
conducători, pentru credinţele şi atitudinea sa. Căci pe deasupra oricăror alte 
însuşiri ce o caracterizează, generaţia noastră a născut o credinţă nouă ( ) 

MOMENTUL ' ' ' 

Niaodată nu s-a auzit mai bine ca astăzi cum pârâie încheieturile organizaţiei 
noastre de Stat. Avem impresia că totul se destramă, se prăbuşeşte. Decadenţă 
morală şi lipsa oricărui simţ al onoarel şi demnităţii naţionale a atins cea mai 
joasă treaptă 

Peste suflete s-a întins leşia Indiferentului Pretutindeni resemnare laşă. Şi 
ceea ce este în adevăr dureros, este faptul că nu auzi din locurile de comandă 
>ro estul legitim şi plin de îngrijorare faţă de această situaţie, izbucnind ca 
din adâncimile de rezervă sănătoasă ale fiinţei neamului. 


Pag. 8 


românesc, generaţia noastră se 
furtuni ® ^ ridicăm puternici în tata dezastrului şi a 

^ cu pieptul şi braţele noastre, să 

cerint^r^T!^t neputinţei şi să-l înfrângem. Să dăm satisfacţie 

Saosă peni lor. "dreptate şi 

f^t călăi. ^ poporul şl pedeapsă legală pentru cei ce r-au 

est^dâmrtă cuprinde esenţa revoluţiei spirituale de mâme. 

SÎbSiloTn'oIm^ n^J^nX^am 

sădi de^t1m*-o^oJn^I?J^?r*i^^ ** suflet Şi un suflet nou nu se poate 
(aţa istonei neamJui tăj ^ Prezintă curată tn pragul vieţii Ş* 

TT' 

rând, ş, ca ceva ind«pensaM'*unTp*rrnI)u^"’“' 

mare revoluţie^suftetea^ aPresupune o mare înnoire suflefeascâ. o 

spirituale de astăzi, şi o ® împotrivire direcţiei 

împotriva ideilor de libertate acestei direcţii, 

înaintaşilor, generaţia noa^rîT’a’lIriT " * ’ ®9«lltate purtate pe 

ordine, discipilni şi ^rarhktT I *‘®»9ul ei de luptă: credinţi- 

disciplina si ierarhÎa ^ ^ 

) Aspectul sufletesc al acestei Bem*.. . ^ 

„ , acestei Românii trebuie să fie altul. 


_ ^ • WWTjraiţJI r 

UVAN JIJL LEG 10NA.I;î Aprilie 2005 



















::= SUPLIMENT =^- 

MĂRTURIA ŞEFULUI CORPULUI MUNCITORESC LEGIONAR 

Pentru accentuarea faptului că muncitorii din Mişcarea Legionară nu au avut nici o legătură cu comuniştii, în completarea editorialului din nr. 
trecut al revistei ("Flux şi reflu)C), vă prezentăm biografia - scrisă sub formă de declaraţie solemnă, înaintea morţii - a Comandantului legionar 
DUMITRU GROZA, ajutor al ing. GH. CLIME la comanda CORPULUI MUNCITORESC LEGIONAR şi Şeful acestui Corp în sept. 1940 - ian 1941 


Sunt născut în 5 dec. 1913, în localitatea CugIr din |ud. Alba (fost 
Hunedoara), având părinţi pe Ion şi Salomia. La data aceea ocupaţia principală a 
populaţiei era agricultura şi părinţii mei trăiau din munca pe pământul lor, ca 
agricultori, culegând puţinele roade pentru existenţa lor şl a copiilor, căci 
Dumnezeu le-a dăruit opt copii. Eram al cincilea ca vârstă şl am rămas în viaţă, 
că ceilalţi patru fraţi au murit în timpul războiului mondial din cauza lipsurilor şi 
mizeriei de după război. 

La vârsta de şcoală, în 1921, m-au dat în localitate să urmez cursurile 
primare. 

în 1927, urmare extinderii fabricii existente dinainte de război, s-a înfiinţat o 
şcoală industrială în vederea pregătirii mâinii de lucru calificate. Am trecut la 
această şcoală, dar având talent la desen, la. finele cursurilor am 
fost angajat ca desenator tehnic al acestei întreprinderi. 

In primăvara anului 1932, datorita crizei economice care 
afectase întreprinderea C.M.C., aceasta şi-a închis porţile iar eu, 
care eram un sprijin ai familiei, am rămas şomer. 

In această situaţie, rămas şi orfan, a trebuit să plec în lume 
pentru a-ml căuta de lucru, întrucât pământul nu putea să 
hrănească atâtea guri, cu toată munca familiei. 

După multe peregrinări, în căutare de lucru, pe la Hunedoara, 

Călan, Deva, Alba-lulia, am pornit spre capitală, auzind că acolo 
s-ar găsi mai uşor de lucru. Şi în vara lui 1932 am ajuns în 
Bucureşti. 

Umblând pe stradă, flămând, necăjit şi aproape disperat, 
necunoscănd pe nimeni, am fost surprins de cântecul unor tineri, 
încolonaţi şi mergând pe Şos. Ştefan cel Mare spre Obor 
" Vrem dreptate, pâine, pace / Pentru neamul românesc^ 

Era exact ce simţeam şl căutam şi eu. în acest fel am început 
să merg pe trotuar pe lângă ei, ba chiar fără să-mi dau seama, ca 
atras de o putere, m-am ataşat coloanei, murmurând şi eu 
cântecul lor. 

în acest fel, am ajuns în strada Ţepeş Vodă, la sediul GĂRZII 

DE FIER al sectorului 2 - Negru. 

Sub privirile mirate ale tuturor, un tânăr frumos, cu ochii 
albaştri, comandantul coloanei, s-a apropiat de mine şl, cu un 
glas cald, m-a întrebat: 

- Ce-i cu dumneata? De ce ai venit cu noi? 

M-am prezentat cine sunt, de unde vin. ce vreau, spunăndu-i: 

- Aţi cântat ceea ce vreau şi eu. 

Privirile tuturor s-au transformat în zâmbete de admiraţie şi din clipa aceea 

am rămas împreună cu ei. 

îmi dădeam seama că nu mai sunt singur în Bucureşti şi în lume. Simţeam 
căldura dragostei lor. 

Tânărul care îmi vorbise era Ing. Serafim Aurel, chiar şeful sectorului 2 - 
Negru, care, privindu-mă insistent, mi-a zis: 

- Rămâi cu noi! 

Acesta a fost primul pas făcut în Legiune. 

Mi-au asigurat câteva zile să dorm la sediu şi de atunci îmi părea că m-am 
urcat într-un tren care a pornit cu o viteză fantastică, şl care m-a purtat în 
continuare. ... 

în 1933, la dizolvarea Gărzii de Fierşi după cazul Duca. am fost arestat mai 
multe zile, bătut, flămânzit şi torturat. După câteva zile de chinuri. Prefectura 
Poliţiei Capitalei, mi-a întocmit un dosar pentru Poliţia din Cugir şi m-a obligat să 
mă reîntorc la Cugir. 

După câteva luni de stat acasă, la vatra părintească, îndârjit de nedreptatea 
ce mi se făcuse, trebuind să-mi câştig existenţa, m-am înapoiat la Bucureşti 
pentru a susţine lupta în care mă angajasem. L-am reîntâlnit pe ing. Serafim, cu 
sprijinul căruia am ocupat un serviciu de procurist la o societate, în timpul 
disponibil participând ia taberele de la Casa Verde, Cărămidăria Ciuleşti, 
Mănăstirea Plumbuita, ocazie în care am cunoscut pe Căpitan 

în toamna anului 1934 am fost recrutat şi încorporat pentru stagiul militar ca 
elev TR la Regimentul 92 Infanterie din Orăştie. 

în timpul concediului avut, pe când eram militar, am lucrat în tabăra 
Tămăşeşti - Hunedoara condusă de Costea losifş\ Viorel Boborodea. 

in 1935 m-am eliberat din armatâ şi m-am întors la Bucureşti, la acelaşi 
serviciu unde fusesem înainte. 

in cursul anului 1936 am continuat să particip la toate activităţile 
organizaţiilor legionare. 

în 25 oct. 1936 s-a înfiinţat CORPUL MUNCITORESC LEGIONAR, condus 
de comandantul legionar al Bunel Vestiri, Ing. GHEORGHE CLIME. 

îndemnat de ing. Serafim, ca unul care aveam contacte strânse cu muncitorii 
din diferite întreprinderi bucureştene pe care le frecventam cu serviciul meu, 
m-am prezentat la sediul din str. Gutenberg, la ing. CLIME, organizatorul 
Corpului. Acesta îmi dâ îndrumarea să mă ocup cu organizarea unei unităţii 
legionare la fabrica dc avioane SET. caro nu avea nici o participare la vreo 
activitate şi nici un legionar. 


Luând contact cu cunoscuţii din SET. în curând am format un cuib, apoi 
încă unul şi, în final, am devenit o secţie. Nu mai spun despre elanul şi viaţa 
în această fabrică: oamenii lucrau cântând. 

La începuturile Corpului Muncitoresc, se clasificau unităţile după bunul 
comportament, muncă, disciplină şi mai ales ordine. în această clasificare, 
şefului unităţii ieşite prima i se încredinţa pentru un timp conducerea 
Garnizoanei Legionare Muncitoreşti din Bucureşti, pentru o lună. 

Pentru că obţinusem aproape întruna şefia Garnizoanei Bucureşti, în 
1937, Ing. CLIME m-a numit definitiv ca şef al Garnizoanei Muncitoreşti 
Legionare Bucureşti. 

In acest timp ing. CLIME dorea să fiu cât mal aproape de el. şi m-a introdus 
în biroul lui, unde am lucrat cu dr. Victor Apostolescu şi Bubi 
Moraru. Aşa am fost în contact tot mai strâns cu conducerea 
Partidului '‘Totul pentru Ţară* al cărui preşedinte devenise chiar 
ing. CLIME. 

In biroul alăturat, care era biroul Căpitanului, am cunoscut pe 
ing. Nicolae Horodniceanu, ing. Duiliu Sfinţescu şi av. Stelian 
Stânicel. 

Cu ocazia plecării delegaţiei Legiunii în Spania, în 24 nov. 
1936, am fost prezent, dar am asistat şi la primirea telegramei 
prin care s-a anunţa martiriul lui Moţa şi Marin din 13 ian. 1937. 
Nu pot descrie durerea ce am simţit-o în acele clipe. 

Organizarea funeraliilor celor doi eroi a fost încredinţată 
comandantului legionar VICTOR VOJEN. Cum eram ajutorul 
lui, am participat şi eu tot timpul la organizare, mai ales că 
însărcinarea aceasta fusese dată de Căpitan lui Victor Vojen. 

în 12 febr. 1937, cu ocazia jurământului gradelor 
legionare, sunt avansat la gradul de instructor legionar, la 
propunerea d-lui ing. CLIME şi a lui VICTOR VOJEN. 

După plecarea în Spania a d-lui ing. CLIME, locul lui fusese 
luat de VICTOR VOJEN. 

Amintesc aici că am participat la toate acţiunile din cursul 
acestui an. 

La reîntoarcerea din Spania, ing. Clime şi-a reluat locul 
la comanda Corpului Muncitoresc Legionar şi VICTOR 
VOJEN a redevenit ajutorul tui la Corpul Muncitoresc, ca 
mai înainte. 

în oct. 1937 a fost înmormântarea gen. Cantacuzino - Grănicerul la cimitirul 
Bellu şi, din însărcinarea Căpitanului, am rostit singurul discurs ţinut cu această 
ocazie. 

La finele anului am participat în campania electorală în fruntea unei echipe 
de muncitori, prin jud. Dîmboviţa. Urmare acestei acţiuni precum şi celei din jud. 
Buzău şi pe parcursul întregii campanii am fost propus pentru gradul de 
comandant legionar. (Este vorba de campania care s-a încheiat cu alegerile din 
20 dec. 1937.) 

în 13 ian. 1938, cu ocazia comemorării unui an de la martiriul lui Ion Moţa şi 
Vasile Marin, Căpitanul înfiinţează Corpul Moţa - Marin sub conducerea lui 
Alecu Cantacuzino, cu deviza *Gata de moarieT şi cu limitarea numărului la 
10.000 de membri. Dintru început au fost cooptaţi următorii (de care îmi aduc 
aminte): lordache Nicoară: ajutorul lui Alecu Cantacuzino. Victor Dragomirescu, 
procuror. Dumitru Groza, ajutor al lui Victor Dragomirescu, Toma Simion, 
Alexandru Pavelescu, luliu Suşman, Laurian Ţălnaru. Vârfureanu Mihail, 
Alexandru Moraru. 

în cea dc a doua campanie electorală (1938) am participat iarăşi prin jud. 
Dâmboviţa cu echipele respective. După uciderea, de către autorităţi, a lui 
Mija Dumitru şi a lui Popescu Florian, student, s-a dispus retragerea 
noastră din campania electorală. 

Pe data de 21 febr. 1938, Căpitanul dizolva partidul "Totul pentru Ţară* 
(nu şl Mişcarea). 

Eram la sediul din Gutenberg Se prevedeau vremuri tot mai rele. în acest 
sens. ing. CLIME, gândindu-se la arestările ce-ar putea surveni pe parcurs, 
a hotărât ierarhia conducerii CORPULUI MUNCITORESC LEGIONAR pentru 
viitoarea prigoană. Numeşte pe VICTOR VOJEN, DUMITRU GROZA, 
Alexandru Pavelescu, luliu Suşman, Haznaş, ca ordine a succesiunii, 
având grija să nu o facă public, pentru apărarea în prigoană. 

In 17 apr. 1938 este arestat Căpitanul - şi apoi toţi fruntaşii Mişcării. 

în 19 apr. 1938 Căpitanul este judecat şi condamnat ia 6 luni închisoare. 

Imediat după această dată, VICTOR VOJEN. care rămăsese în locul ing. 
CLIME la comanda Corpului Muncitoresc, mă cheamă şi-ml transmite: 

- Preiei comanda Corpului Muncitoresc, intmcât eu, fiind cunoscut, pot fi 
arestat mâine şi deci nu mai pot activa. 

Conform ierarhici stabilite de ing. CLIME. îmi revenea sarcina de a 
răspunde dc toate acţiunile şl ordinele. 

Concomitent s-a înfiinţat Comandamentul Legiunii din care făcea 
parte şi MORIA SIMA ca agent de legătură între Comandament ş\ unităţi. 


SUPLIMENT CUVÂNTUL LEeiONAR Aprilie 2005 ^^9 ’ 



r 


/ 


Ing. GH. CLIME, comandant 
legionar al Bunei Vestiri, şef al 
Partidului '"Totul Pentru Ţară" 
(din 1937) şi primul şef al 
Corpului Muncitoresc Legionar 























” Eu am rămas la comanda Corpului Muncitoresc având ajutor pe 
— Pavelescu şl din acea dată, de 30 apr. 1938, am ţinut legătura cu 
MORIA SIMA. 

La 23 mai 1938 fncepe procesul politic intentat de Carol al ll-lea 

Căpitanului. , 

Legăturile mele cu HORIA SIMA le-am stabilit ca o dată pe săptămână să 
ne vedem în Grădina Botanică din Bucureşti, vinerea şl la o oră anumită, 
când avea întâlnire şi cu şefii celorlalte mari unităţi pe aceeaşi alee. 

Cu aceste ocazii am întâlnit pe: Victor Dragomirescu, lordache Nicoară de la 
Corpul Răzleţi Mircea Mojoc de la Corpul Studenţesc Legionar, Lucia 
Trandafir şi 77// Gâ(ă de la Cetăţui Dumitru Târdoiu de la Frăţiile de Cruce, 
care veneau în ordine ierarhică - şeful sau înlocuitorul. 

Se Păstra astfel legătura cu Comandamentul numai prin HORIA SIMA^ 

La una din întâlnirile mele cu Sima (ultima), acesta mi-a trasat sarcina de a 
strânge cotizaţiile de la Corpul Muncitoresc şl eventuale donaţii şi să I le aduc la 
data de 26 aug. 1938, în locul de întâlnire fixat, de astă dată, la Institutul de 
Medicină Legală (pe cheiul Dâmboviţei), la ora 9 dimineaţa. Mi-a cerut să aduc 
cât pot mai mulţi bani, fiind necesari Comandamentului. 

Locuiam atunci clandestin în str. Gen. Budişteânu, la Andronic Cantacuzino. 
Strânsesem cu chiu cu vai cca. 40.000 lei. Luându-mi toate precauţiile de a nu fi 
urmărit de cineva (periclitând şl situaţia gazdei), am plecat spre punctul de 
întâlnire. Când să apar la locul de întâlnire, la Institut, mal aveam câţiva paşi, 
apar doi civili, mă somează, mă înşfacă şi mă urcă într-o maşină ce se găsea 
acolo şi mă duc la Prefectura Poliţiei Capitalei. Gândul meu era atunci dacă nu 
cumva l-au prins şl pe Sima. pentru că punctualitatea întâlnirii era foarte exact 
respectată. Eraim acolo exact la 9 fără vreun minut, atât ca să apar pe punctul 
respectiv, de după colţ. M-au percheziţionat, m-au întrebat de unde am banii, de 
la cine îi am, cui trebuia să-i predau. Pentru că tăceam, au început să mă bată 
aşa de dur, că mi-au rupt spatele, degetele, picioarele, încât eram zdrobit fizic. 
Nu am vorbit nimic. M-au interogat dacă ştiu unde locuieşte VASILE 
CRISTESCU, ALECU CANTACUZINO, oamenii şi unităţile de la SET (fabrica de 
avioane) etc. 

Ml s-a întocmit dosar şi am fost judecat, după ce în prealabil m-au dus la un 
spital să mă restabilească pentru a putea sta pe picioare în faţa instanţei. 

în sept. 1938 am fost judecat şi condamnat la un an corecţie. Pedeapsa 
am executat-o ia Jilava, Văcăreşti (spital) şi apoi la Chişinău. Oe aici am fost pus 
în libertate prin 10 sept. 1939. Eliberarea mea s-a făcut cu condiţia să mă 
prezint la Deva, locul de origine, aparţinând jud. Hunedoara. Trecând prin 
Cugir, să-i văd şi pe ai mei. am găsit un ordin de chemare la Regimentul 90 
Infanterie Sibiu, a cărui dată de prezentare expira peste o zi. A doua zi m-am 
prezentat la Regimentul 90 Infanterie Sibiu şi am fost repartizat la un pluton unde 
am găsit pe Aurel Călin. Aici m-au surprins evenimentele cu asasinarea lui 
Armând Călinescu din 21 sept. 1939. Dându-mi seama de gravitatea 
situaţiei, am fugit din regiment împreună cu Aurel Călin. M-am retras în munţii 
Făgăraş, unde m-am adăpostit la o cabană câteva zile, până mi-am procurat 
acte fictive de identitate, prin Aurel Călin, şi haine civile. 

Deghizat am plecat la Sibiu unde l-am contactat pe dl. av. Augustin Bidianu. 
Aurel m-a prezentat şi de la dl. avocat am primit sprijin material şi informaţiile 
exacte asupra situaţiei noastre generale din ţară. Era tragică; sute de morţi. 
Figurasem şl eu. Eram pe listele de execuţie, dar Dumnezeu m-a salvat. în Sibiu 
am locuit mai multe zile, pe la: Ion HalmaghI. Galaction Vulcu, Tatu şi alţii care 
m-au găzduit, riscându-şi viaţa pentru mine. 

Pe la începutul lui oct. 1939 am ajuns în Bucureşti. 

Datorită prigoanei şi teroarei, chiar cunoscuţii se fereau de mine şi nu mă 
primeau, încât a trebuit sa locuiesc într-un cavou din cimitirul Sf. Vineri 
Potolindu-se oarecum lucrurile cu noi. pentru că începuse campania germană 
din Polonia şi erau mulţi refugiaţi şi mare vânzoleală, am fost luat acasă la 
familia Zotu, Tibi Teodorescu, Paulian şl apoi m-am stabilit la ferma Martha 
Bibescu. prin contabilul Gh. Comăţeanu. unde am stat toată iarna De aici am 
reluat legăturile mele cu grupurile existente de muncitori, precum şi cu dr llie 
Niculescu, Gh. Sârbu (de la Corpul Răzleţi) şi cu Cătălin Ropală. 

In primăvara lui 1940 restabilisem legăturile cu întreaga unitate a Corpului 
Munatoresc Bucureşti şi cu celelalte unităţi legionare. 

Pnn 13-18 iunie 1940. Ilie Niculescu mi-a comunicat că Horia Sima este în 
ţară şi doreşte să mă întâlnească. El mi-a realizat prima întâlnire cu Sima de 
dupâ arestarea mea şi până acum. Am aşteptat, având toată încrederea în el 

m întâmplată într-o casă particulară, ne-am îmbrăţişat 

m-a compătimit pentru ceea ce am suferit, zicându-mi: ^ 

anchftă ^ ai rezistat la 

Apoi m-a pus In temă că el este în legătură cu autorităţile şl acestea i-au 

« 

1 . Colaborarea cu regimul existent 

2 Predarea de către legionari a armamentului pe care îl posedă, 

3.Intrarea în legalitate, în mod special a mea 

Am acuplat şi am căzut de acord cu condiţia ca eu. Groza D. să nu anar 
Că considerat ca o rezervă pentru orice eventualitate. Mi-a mal spus 

^ma«^ toţi de la gulem pom!^ 

armată, erau Irămăntaţi de ceea ce se întâmplă în Europa PI. 

regeîe s^Vlil leglorxard că 

^S^taZmzid ° prezenţa lui Ilie Niculescu i-am zis: 

e am despărţit după această scurtă primă întâlnire. 


rrttt 


La intrarea în Guvern, participarea la Partidul Nafiurtii etc.. eu nu 

finelui !uri940 S^i^antr^^rp^iin^ie Niculescu că este hotărât 
să Sionăm contra lui Carol al ll-lea. Ne-am întâlnit in casa mg. Veţeleanu. 

unde am stabilit lovitura de l3 3 sept. 1940. 

Horia Sima pleacă la Braşov să organizeze o acţiune de acolo, iar eu sâ 
acţionez în Bucureşti. Din Braşov primesc o cerere a Iul Sima: să-i pun |, 
dispoziţie un om de cea mai mare încredere, care să Păstreze legătura dintre 
noi (eu si el) stabilind consemnele de regăsire cu legăturile şi orele de întâlnire. 

La aceasta îl trimit pe omul de nădejde şl de încredere, dr. DONAT 
SULTAN pe care-l cunoscusem în închisoarea din Chişinău. 11 lăsasem în 
închisoare când m-am eliberat în sept. 1939 şi venind la Bucureşti m-a căutat 
Fugise din Basarabia urmare ultimatumului sovietic pentru cedarea Basarabiei şj 
Bucovina, îmi era drag. fiind un suflet extraordinar. 

îl chem la mine şi-i zic: . . _ , 

- Te duci la Braşov şi vei întâlni în locul X, m ziua Z. la ora D, un camarad, 
are semnalmentele.. .ş'\ i le spun. îl vei recunoaşte. 

Evident DONAT nu cunoştea semnalmentele lui Sima. 

Se întâlnesc în ziua. locul şi ora stabilită conform consemnului şi Sima nu-ş| 
spune Identitatea. SIMA îl dă nişte dispoziţii pentru mine şi iată cum mi le 
transmite DONAT: 

- Omul pe care l-am întâlnit la Braşov mi-a spus să mâ reîntorc la Bucureşti şi 
să-mi pregăteşti un ordin de transfer de trupă din Bucureşti la Braşov, in ordin 
vei menţiona că sunt concentraţi ... (15-20 persoane) de la o unitate din 
Bucureşti care se detaşează la regimentul de Artilerie. Aceşti oameni să fie 
legionari din unităţile tale din Bucureşti. 

Am făcut ordinul de transfer, cu un număr de cca. 20 persoane, care vor 
pleca transferaţi la Reg.4l Artilerie Braşov şi l-am dat lui Donat Sultan, 
numindu-l şef al acestui lot. 

DONAT se uită ia mine îndelung şi-mi zice: 

- Rog insistent să pui pe altcineva în locul meu, cu acest grup. 

- De ce? întreb eu. 

- Nu am încredere în omul acela la care m-a! trimis (n. n.: H. SIMA). Merg 
cu d-ta oriunde. 

- Dragă, astă seară se dă lovitura regelui şi acum eu nu mai pot schimba 
nimic! Eu plec în alt loc şi poate nu ne mai vedem niciodată. 

A plecat DONAT îmbrăcat în uniforma de sublocotenent, ca delegat ai 
grupului ce-l conducea pentru transfer şi a executat ceea ce ceruse 
"necunoscutul" acela (n. n.: H. Sima). 

Am aflat ulterior de ia oamenii participanţi, care au scăpat de acolo, 
următoarele: Ajunşi în Braşov, mai repede de ora 21. DONAT a mers cii 
oamenii, ca un delegat şi au intrat într-un restaurant pentru a nu sta în drum. Le- 
a luat câte un pahar de vinars aşteptând apropierea orei 2 ??? în acest timp le-a 
spus că misiunea este să intre în regiment, că la poartă vor fi aşteptap de 
cineva din regiment, ofiţerul de serviciu va şti acest lucru şi că acolo să 
ţină un discurs incitând soldaţii şl gradaţii să iasă in Braşov şi să ocupe 
toate instituţiile. 

La ora 21 fix s-au prezentat la poarta regimentului. 

DONAT s-a dus la sentinelă ca sublocotenent, ofiţer delegat, i-a arătat ordinul 
şi a cerut să vină ofiţerul de serviciu. Soldatul din gardă a chemat ofiţerul de 
serviciu spunând: 

-Au sosit! 

Erau aşteptaţi! 

A venit ofiţerul de servici, a luat ordinul de transfer, l-a citit, apoi a deschis 
poarta şi. sărind în lături, adăpostindu-se după un stâlp de beton de la poartă, a 
Strigat : "Foc./" 

Mitraliera a început să ţăcăne. ucigând pe DONAT care era chiar In poartă 
pe un student. Grigorescu, şi pe Sălceanu, muncitor STB. 

Unii au fost răniţi, alţii au fugit şi după ce ne-am întâlnit ulterior, mi-au relatat 
cele văzute şi petrecute la Braşov. 

® sept. 1940. am venit la Braşov şi am recunoscut pe DONAT şi pe cei 
doi. Era ciuruit pieptul şi gâtul lui DONAT. îl trimisesem eu... 

să mc"'^* in Bucureşti la 3 sept. 1940. contra voinţei lui Sima care urmărea 
^ Bucureşti cu: o echipă condusă de //re 

d^ rS nînfnf ® ^ Cutumina: la postul 

BucuSafahei -nf *7"® ^dio. a doua la Palatul Telefoanelor 

ToTodLtă am nil ? găseam eu. a pornit spre Palatul Regal, 

manifesfeze ni persoane, pentru a doua zi. care trebuia sâ 

rşsrzss'»?' '• 

împrejmuirea din scândură care el Concomitent, o grupă a aprms 

au atras reacţia Da 7 fti ^ ^ ^ Partea stângă a Palatului. Toate acestea 

Profitând de panica pazei m a^rof ^^mele. Am fost rănit la umărul stâng. 

ce în ce mai intenl.’care cerMuTbdS''"r' 

Carol să-l cheme oe oen Antnnof ^ Acestea au determinat pe 

numind pe Antonescu conducătorul sltlltî. 


Evenimentele din 1940 sunt destul de i 
Accentuez că nu am condus ^ 016 


Pag. 2 


cunoscute. 

încarceraţi la Jilava. Acesiea’iZ.I l'""' executat deţinuţii politici 

final în faţa Justiţiei, la produl lud»r Securităţii Şi 'ţj 

Bucureşti din 1957 olumllL ^ ‘ *** Tribunalul Militar Reg. H 

verificate. Tot ceerceslahl^rr ®..? '® “«sa™' respectiv. Pot « 

Faptele <e-are,p!irsrSf,rj'' ?'"" ®®^®®Punde adevăruluT 
In perioada rebe^unH dl 2 , ^“ 1 ' "’®‘ dezvoltate, 

conducând manifesuţii din dlspozitiâll’w^’lMT manifestând şl 

In organizaţia Corpului Muncitori/. i guvern legionar. 

până la această dată nu a ovicţat ^® ®®’^® condus-o 


SUPLIMENT CUVÂNTUL LECIONAR~^ 


2005 























r. 


Nu sm avut nici o infilt rare de comunişti, aşa cum se afirmă cu 
diverse ocazii; toate sunt pure invenţii, imaginate şi lansate de 
Eugen Cristescu prin Serviciul Secret de Informaţii 

Din 21 isn. 1941 nu l-am mai vâzut pe Sima până în Germania, unde 
refuQist şi ©u. plecând într-un tren militar german, împreună cu Comeliu 
Q^^vgescu. N. Pâtraşcu. Viorel Trifa, Eugen Teodorescu, Traian Puiu şi alţii. 

Câ aş fi fugit în URSS, cum s-a afirmat în presa vremi:, aş dori să fie 
(demonstrat de cel ce o afirmă fără nici un temei. Mai clar argument "de 
fabncare“ a informaţiilor de tot felul care mai apoi devin "documente Istorice", nu 
fTîai oste necesar. Ca să demonstrez cele afirmate anexez câteva xerocopii 
obţinute prin Crucea Roşie în 1975 . 

Ajuns în GERMANIA am fost anchetat de Gestapo la sediul din Berlin 
împreună cu şeful studenţimil, Viorel Trifa, ca unii care eram acuzaţi că am 
iniţiat şi organizat rebeliunea legionară la sugestia Moscovei. 

urma anchetei şi a Informaţiilor culese de Gestapo prin oamenii lui, acesta 
s-a convins de faptul că toate acuzaţiile aduse Iul Trifa şl mie erau 
neadevărate şl tendenţioase. 

Din acest moment am fost trataţi de către autorităţile 
germane la fel ca ceilalţi fruntaşi legionari aflaţi acolo. 

Apoi am fost conduşi la Berkenbruck unde. împreună cu 
ceilalţi 11, am fost consideraţi capi. 

Am regăsit pe: Constantin Papanace, Vasile iasinschi, 

Comeliu Georgescu. Ilie Gâmeaţă, Horia Sima, C I 
Stoicănescu, Dragomir-Jilava, N. Horodniceanu, Virgill 
Mihăilescu, Ilie Smuitea, Traian Borobaru. împreună cu 
mine şi Viorel Trifa, acesta era grupul celor 13 care a stat 
separat de restul legionarilor. 

in 21 iunie 1941 am ascultat la radio, cu toţii, 
declaraţia de război a României contra URSS. 

Până în toamna anului 1942 lucrurile s-au derulat 
obişnuit, viaţa noastră fiind o semilibertate. Nu trebuia să 
depăşim zona delimitată fără avizul conducerii germane 
in iama lui 1942 Horia Sima a fugit în Italia. Cu această 
ocazie am fost Internaţi imediat în lagărul de la 
Buchenwald. în care am stat până în feb. 1943. După 
această dată am fost transferaţi în lagărul de la Dachau, 

unde am rămas până la 30 aug. 1944. Urmare a 
evenimentelor din România, s-au produs unele 
schimbări şi în relaţiile noastre. Astfel la 30 aug. 1944 
am fost transportaţi la Viena, pentru a fi cooptaţi în 
guvernul format de Horia Sima, cunoscut ulterior ca ''Guvernul de la Viena" Am 
refuzat această aderare împreună cu: Constantin Papanace, Viorel Trifa, Ilie 
Gâmeaţă, Mile Lefter, N. Horodniceanu, V. Mihăilescu, Dragomir-Jilava şl 
alţii. 

Urmare a măsurilor dictate de Horia Sima, de comun acord cu Gestapo¬ 
ul german, ca toţi cei care nu au aderat la "Guvernul Naţional de la Viena" 
să fie internaţi în lagărul de la Erlangen, spre finele lui martie 1945. 
evenimentele precipitându-se, am hotărât plecarea în Italia. Acolo am stat până 
în aug. 1945 când. aflând despre amnistia generală pentru faptele politice şi 


despre pactul încheiat intre Pătraşcu şi comunişti, am hotărât _ 
reîntoarcerea în ţară prin intermediul Crucii Roşii ■“ 

Sosit în ţară împreună cu Tibi Teodorescu, m-am prezentat la 
organele oficiale, unde am mărturisit că fusesem condamnat de 
Antonescu. Peste tot mi s-a replicat că această problemă nu-i interesează 
şi mi-au întocmit actele legale. Apoi m-am angajat la o fermă din Mogoşoaia 
unde mi-am câştigat existenţa până în 15 mai 1948. Atunci am fost arestat de 
Securitate şi anchetat ia Uranus, Rahova, Malmaison şi apoi depus ia Jilava 
unde am stat la celula zero, a condamnaţilor la moarte. Din Jilava am fost 
transferat la Aiud în 27.lo.l950 unde am stat până în 18 apr. 1964. Anexez 
adeverinţa nr. 342 din 12 apr. 1994 a închisorii Aiud. 

Din închisoarea Aiud am fost transferat la Bucureşti şi au fost judecate 
sentinţele din 1941 de către Tribunalul Militar Reg. II Bucureşti şi condamnat la 
muncă silnică pe viaţă prin sentinţa nr. 178/1957. 

în 1964, la 30 aug., am fost pus în libertate. Mi-au fixat domiciliu în 
Hunedoara şi am fost angajat la Combinatul Siderurgic Hunedoara până la 
pensionare. Nu am mai părăsit niciodată Hunedoara. 

Cele publicate în revista "Magazin Istorid* din ian. 1994 de către d-nul 
Cristian Troncotă, cele afirmate la TVR de către unii 
ca; Cristian Popişteanu, loan Scurtu, V. lonescu 
etc., cele scrise de Aurel Simion în "Regimul politic 
din România in perioada sept. 1940 - ian. 194V\ cele 
publicate de Gh. Buzatu în "Procesul lui Comeliu 
Codreanu", cele publicate în ziare ca "România 
liberă" din 15 lan. 1996 de V. Alexa, referitor la 
persoana mea, nu got fi considerate ca adevăruri 
istorice fără verificarea autenticităţii lor. Consider toate 
aceste "informaţii" drept calomnii necorespunzând 
adevărului. Dosarul de la Tribunalul Bucureşti 
privind procesul meu din 1957 le stă la dispoziţie. 

Nu am fost comunist şi nu am cunoscut niciodată 
pe comunistul Bogâţoiu Panait şi nu am introdus 
comunişti în Mişcarea Legionară. 

Am participat activ în ea, cu tot sufletul, iubind 
dreptatea, ţara, neamul şi pe Căpitan, dar mai 
presus de toate, adevărul şi pe Dumnezeu. 



Comandant legionar DUMITRU GROZA, al 
doilea şef al Corpului Muncitoresc Legionar (în 
dreapta) si Nicolae Itul. actual senator leoionar 


Nu am fost niciodată în URSS şi niciodată agent 
KGB. 


După ce mi s-au citit cele de mai sus. dictate de 
mine, le-am semnat cu mâna proprie filă cu filă, confirmând astfel conţinutul 
pentru autenticitate, întrucât nu mai văd. ca să pot citi şi scrie. 

Las în seama lui Dumnezeu sa ne judece El, pe mine si pe acuzatorii 
denigratori ai mei. Aştept ca El să dea adevărata sentinţa care va fi fără 
recurs şi apel. 


Hunedoara. 24 ian.1996 
DUMITRU GROZA 


MARTORI: Mircea Tarcea şi Nicolae Itul 




V 




Dacă doriţi să citiţi CĂRŢI LEGIONARE Şl DOCUMENTARE DESPRE LEGIUNE şi nu puteţi procura aceste cărţi, aveţi 
posibilitatea de a le împrumuta de la sediul nostru, în fiecare zi de vineri, între orele 15 - 19. Vă aşteptăm cu drag! 

VÂ RECOMANDĂM (SPICUIRI): 


CORNELIU ZELEA CODREANU: Scrisori studenţeşti 
din închisoare, Cărticica şefului de cuib. Pentru legionari, 
CIrculărI şi manifeste, însemnări de la Jilava, Compendiu 
- Doctrina Mişcării Legionare 
ION I. MOŢA; Cranii de lemn 
VASILE MARIN: Crez de generaţie 
GHEORGHE ISTRATE: Frăţia de Cruce 

ION DUMITRESCU-BORŞA: Cal troian Intra muros (Memorii legionare). 
Cea mai mare jertfă legionară 
ALECU CANTACUZINO: Opere 

NAE IONESCU: Roza vânturilor, îndreptar ortodox. Convorbiri ş.a. 

ION BANEA: Rânduri către generaţia noastră. Căpitanul 
VICTOR PUIU GÂRCINEANU; Din lumea legionară 

TRAIAN HERSENI: Mişcarea Legionară şl ţărănimea. Mişcarea Legionară 
'nuncilorimea 

CONSTANTIN PAPANACE: Fără Căpitan, Cazul Horia Sima şl Mişcarea 
‘■«glonarâ. Evocări, Destinul unei generaţii, MIhall Eminescu - un mare 
Precursor al leglonarismulul. Stilul legionar de luptă ş.a. 

radu GYR. Cerbul de lumină. Studenţimea şl Idealul spiritual. Femela şl 
*'oltmul. Poeme de război. Sângele Temniţei, Stigmate, Balade, Poezii, 
umbrelor, Ultimele poeme 

•ONEL ZEANA: Golgota românească. Florilegiu, Vulturii Pindulul 
andrei CIURUNGA: Lacrimi pentru Basarabia, Poeme cu umbre de 
^^^IzJ^oemele cumplitului Canal ş.a. 

vTEFAN PALAGHIŢÂ; Garda de Fier spre reînvierea României 
^ 'UDOR CUCU: Din prigoane în prigoane; Totul Pentru Ţară, Neam şl 
Totul Pentru Ţară, nimic pentru noi 


1 =' 


ŞERBAN MILCOVEANU: Prof. Nae lonescu. Testamente politice, 
Comeliu Zelea Codreanu altceva decât H. Sima, învierea, Războiul 
dintre stat şt naţiune. Istoria destinderii din 1940 ş a 
VIRGIL IONESCU; Memorii 
DUILIU SFINŢESCU: Răspuns dat tinerilor 
NICOLAE ARNAUTU: Amintiri 

MARDARIE POPINCIUC: Pentru sfânta Cruce, pentru Tară 

VIOREL TRIFA: Memorii 

ANA MARI A MARIN Pe poarta cea strâmtă 

NAE TUDORICA; Mărturisiri în duhul adevărului 

ILIE IMBRESCU: Biserica şi Mişcarea Legionară 

GHEORGHE RACOVEANU: Biserica şi Mişcarea Legionară 

DUMITRU BANEA: Acuzat, martor şi apărător în procesul vieţii mele 

PETRU GHEORGHEONI; Năzuinţi şi deznădejdi 

ION MÂNZATU: Cum am compus cântecele legionare 

CLAUDIO MUTTI; Penele Arhanghelului 

MIHAI ENESCU; Garda de Fier în ancheta Tribunalului de ta Numberg 
ALEX. RONNETT O pacoste sau un destin vitreg? 

^STIN HOSSU: Tăifăsuind cu Petre Ţuţea, Istoria monarhiei române 
RAZVAN CODRESCU: în căutarea Legiunii pierdute 
EUGEN WEBER: Dreapta românească 
ARMIN HEINEN: Legiunea "Arhanghelul MihaU" 

GH. BUZATU: O radiografie a dreptei româneşti 
CÂNTECE LEGIONARE 

DIN LUPTELE TINERETULUI ROMÂN (1919 - 1939) 

ADEVÂRUL ÎN PROCESUL CĂPITANULUI 
FORMAŢIUNI DE DREAPTA ÎN ROMÂNIA (1919-1938) 

DOSAR HORIA SIMA; H. SIMA ÎN FAŢA ISTORIEI şi altele. 


SUPLIMENT CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2005 ^ 





















CENTENAR HORIA ZELEA CODREANU 


S-au împlinit 100 de ani de naşterea fratelui Căpitanului, sublocotenent în Armata 
Română. HORIA ZELEA CODREANU (1905 - 1941), asasinat la vârsta de 36 de am, in 
fata casei sale din cartierul Tei din Bucureşti, din ordinul Serviciului Secret de Informaţii. 

HORIA ZELEA CODREANU a fost al treilea membru al familiei Zelea Codreanu asasinat 
de autorităţi (după CĂPITAN, strangulat de jandarmi în pădurea Tâncăbeşti în noaptea Sf. 

Andrei din 1938, şi după unul dintre fraţii săi, ing. ION ZELEA CODREANU, asasinat la Huşi, în 

masacrul antilegionar din noaptea de 21/22 sept. 1939). 

Ceilalţi doi fraţi ai Căpitanului, av. DECEBAL şi CĂTĂLIN Zelea Codreanu. au executat 16 am de 
detenţie nejustificată sub regimul comunist, de aceasta nefiind scutită nici măcar sora Căpitanului, 

IRIDENTA. . , u . - , 

Hota Redacţiei: Cu această ocazie am răspuns cititorilor care ne-au întrebat ce s-a întâmplat 

cu ceilatti membri, mai puţin cunoscuţi, ai fam. Zelea Codreanu. 

Tot pentru a răspunde cititorilor, menţionăm că directorul revistei noastre, NICADOR ^ 

Zelea Codreanu, este fiul lui HORIA ZELEA CODREANU. 

UN NOU CUIB ”RADU GYR” 

Luna trecută, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea marelui poet român naţionalist şi creştin şi 
comandant legionar, prof. univ. RADU GYR, a luat fiinţă un nou cuib în comuna gălăţeană ŞLIVIŢA. 

Noul cuib, format sub îndrumarea camarazilor noştri Ion Cucu şi Nicu Antoniu, membri ai Cuibului "Radu Gyr" 
din municipiul Galaţi, poartă, de asemeni, numele poetului Mişcării. 

Salutăm ambele cuiburi "RADU GYR” şi le dorim din suflet mult succes în lupta legionară. LA MULŢI ANI!! 


Camarazii şi Redacţia urează LA MULŢI ANI! 
celui mai vârstnic legionar din lume, 

VIOREL TĂNASE (SIBIU), 
instructor legionar, contemporan al Căpitanului 
şi membru marcant al Senatului Legionar, 
cu ocazia împlinirii vârstei de 98 de ani 
şi a 73 de ani de activitate în slujba Mişcării! 

iHtH 

DR. VASILE GRIGORIU: 72 DE ANI ÎN MIŞCARE 





Cel mai vârstnic şef de cuib. dr. VASILE GRIGORIU. a împlinit luna 
trecută <pe 26 martie 2005) 72 de ani de când a devenit legionar. 

Cu această ocazie. Cuibul ”NAE lONESCLT, condus de dr. Vasile 
Ghgoriu, ai cărui membri sunt contemporani ai Căpitanului, a ţinut o 
şedinţă festivă ia care a fost invitat cel mal tânăr cuib, ^Vestitorir, 
format din studenţi şi tineri absolvenţi de facultate. 

Membrii Cuibului ”Nae lonesct/^: dr. VASILE GRIGORIU, ing. AUREL 
MORARU, ing. MIRCEA AL RAŢIU, ec. FLORIN BURIAN Şl MIRCEA 
BULGĂREA, sunt senatori legionari, dar, în ciuda vârstei înaintate (cel 



“Vestitorf al Mişcării deveniseră şi ei contemporani aj 
epocii... Căpitanul parcă venise şi el să asiste; 
prezenţa martirilor legionari plutea peste toţi, 
îgvăluinduH... 

Dr. Grigoriu, cel care i-a impresionat pe toţi prm 
eterna sa tinereţe sufletească, a trăit aproape un secol 
de istorie: a participat intens la viaţa Mişcării, a muncit 
în tabere, a cunoscut toate personalităţile legionare 
din vremea Căpitanului, a luptat în războiul din răsărit 
a fost prizonier de război, despre toate acestea scrind 
un roman-fluviu extrem de antrenant, o adevărată 
frescă a epocii. în 9 volume, sub titlul ^Generaţia 
blestemată'*. 

Mesajul transmis în finalul şedinţei de dr. Grigonu 
irombrilor cuibului invitau a fost simplu şi zguduitor 
"Generaţia noastră a fost «generaţia blestemată»: 
şi-a asumat sacrificiul pentru un ideal: a fost hulită şi 
a luptai pe front pentru reîntregirea ţăni, s-a opus cu arma în măra 
bolşevizirii ţării, a suferit in închisorile comuniste. Vouă, tinerilor de azi. vă 
revine nobila şi greaua sarcină de a duce mai departe lupta şi crezul acestei 
generaţii. Să recuperaţi tot ce ni s-a furat şi tot ce nl s-a luat cu forţaf 





rcniiiini^fC ^ activeazâ în continuare şi ţin cu 

^^1 Peiitru că. aşa cum spunea Căpitanul, 'trebuie să 

^ legionari şi rămânem legionari până în veacul 

P® **"9^ 5' o a'tâ familie, 

a ‘®'® P"e‘en'. ÎŞ' reface forţa 

SvîtrfuSa P^âlind z.ua in cale 

''^®® s-a desfăşurat după t.picul oncăre. 

(incfusiv intonarea Imnului Legiunii şi a altor câte^ căntece) 
oarr^ ^ lesiivitate doar prin atmosfera sărbătorească a avut loc' 

• ’'®"’‘®'®'® P® d-spăruserâ. s^aSi'i 

păreau să fie dm nou studenyi de acum mai bine jumătate de secot, tinerii 


Pag. 4 


SUPLIMENT CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2005 












































J ^ Unire şi pânâ 

^ '^eo ne^sitate 

'"®®5' co"'^'t'''e <le existenţă ale 
Şl bona ^1 debitare, decât despre unificare sufletească Un 
^ numai atunci este puternic când toţi fiii lui poartă in sufietut ior 
^ credinţă, acelaşi dor şi năzuinţi. când. într-un cuvânt sufletul 



S!Sl se pr«’intă unitar. . 

CREDINŢA 

I Alăiun de latura aceasta a credinţei, ideea în sine este completată cu 
^inţa »n viitorul măreţ pe care trebuie sa-l trăiască neamul nostru, 
-^inta în patria strămoşească şl credinţa în puterile noastre. Tot ceea ce 
^ clădit durabil, numai m puterea credinţei s-a făcut. Nimic nu dăinuieşte fără 
credinţei, iar cetui ce crede, toate fi sunt cu putinţă. (...) 

" FEM0A 

^ ^ Femeia este creatoare de viaţă. Ea transmite celor următori, prin sănul ei. 
^ txţpta ei întreagă, toate dorurile, gândurile şi năzuinţele care i-au zbuciumat 
^ruî Un popor ale carul femei pricep apelul Patriei şl răspund chemării 
^ nu pos^ decât copii viteji, gata oricând sâ-i înalţe faima şi să-i ridice 
,-jg»mnftatea. Aceasta este mama. Astăzi ne găsim într-o perioadă de prefacere, 
ce fuptă- Uin această bătălie de onoare femeia timpurilor noastre nu poate lipsi. 

Vrem pe femeia vârstei noastre, luptătoare. O vrem camaradă. O cere 
Nu manechin fardat, nu zbătându-se steril pentru drepturi, nu în 
g^gtumul Evel, lăcuind ceasuri întregi unghiile kilometrice şi mâncând lămâie 
oeritru siluetă, şi nu piatra de moară pe sufletul luptătorilor, cl ea însăşi 
jjzboinică, înfruntând piedici de tot felul, propovăduind credinţa cea nouă. 
so^erind pentru idealul zilelor de azi, contribuind la strălucirea lui. 


) 


PATRIA ROMÂNĂ Şl MINORITĂŢILE Z Z 

O chestiune mare s-ar putea ridica din partea cetăţenilor 
minoritari în faţa acestei Patrii Române, pe care noi o dorim şi pentru 
care luptăm: ea va fl şl a lor şi deci care le va fi situaţia? (...) 

în privinţa minorităţilor creştine, generaţia tânără înseamnă principii mari de 
conduită. 

I. Simpatia naturală către naţiunea de baştină nu poate fi socotită nici ca 
lipsă de loialitate, şl nici ca un pericol pentru Statul român. 

II. Minorităţile conlocuitoare în România, urmează să se bucure de toate 
drepturile, in măsura loialităţii de care vor da dovadă faţă de Statul român. 

Cel sau cei ce se vor opune sau vor unelti aici in casă la noi. în contra 
viitorului românesc, vor fi striviţi. De altfel, ca şi românii care se vor opune sau 
vor unelti. (...) 

CĂPITANUL 

(...) Drumul pe care l-au străbătut falangele de tineri. în cântecele aducătoare 
de nădejdi şi biruinţă, nu ar fi fost atât de drept şi de conform cu cele mai sfinte 
năzuinţe româneşti, dacă nu ar fi apărut din sânul acestei generaţii - ca o stâncă 
în mijlocul valurilor - omul chemat să stea în fruntea ei ca un deschizător de 
drumuri. Căpitanul. 

Din sufletul cald şi mare al acestui conducător au ieşit, ca nişte porunci, 
principiile şl normele vieţii celei noi. Lucrând pe planul istoriei viitoare şl de la 
o înălţime neînţeleasă pentru majoritatea bătrânească, trăitoare pentru burtă, 
petrecere şi... democraţie.. Dar l-a înţeles generaţia tănără. 

Asemenea unui uriaş constructor, el a cimentat credinţă în sufletele 
tinere, entuziasmându-le, îmbărbătându-le şi anîmându-le, impunându-se 
prin însuşirile sale deosebite. S-a făcut impus pentru ca îl impuneau persoana 
şi faptele sale legendare. (...) 


AMINTIRI DESPRE ION BANEA 


în anul 1948 ne aflam pe podinele închisorii din Sibiu circa 
70-80 de legionari: noi. "bandiţii'", n-aveam paturi. 

■Judele", cum îl numeam noi pe Lechinţan, ne face 
unnătoarea mărturisire: 

«Eram Preşedintele studenţilor în Drept din Cluj. 

Uram pe legionari, nici numele nu-l pomeneam. 

Mă duceam la toate conferinţele care se ţineau în aulă sau 
însă&e mari, căd doream să-m/ îmbogăţesc cultura. 

htr-c zi, citesc pe afişe că va conferenţia ton I. Moţa. Ştiam 
bine că e fruntaş al Mişcării Legionare. M-am dus la conferinţă 
să văd ce vor, ce gândesc duşmanii. Când a apărut Moţa pe 
sceriă. ca tip mi-a plăcut, avea o figură de serafim, îi vedeai 
knştea sufletească pe faţă, un om parcă din altă lume. 

L-am ascultat atent: vorbele lui nu înmugureau, ci despicau 
adevăruri. Asistenţa a început să bată din palme, eu mă 
forţam să mă reţin; am pus mâinile la spate, ca nu cumva 
să aplaud. Pe la jumătatea conferinţei, din instinct, băteam din 

palme şi gândirea mi se limpezea. 

La sfârşit, în ropote de aplauze, întărite şi de mine, am 
părăsit sala tulburat. 

Am mers în neştire toată noaptea pe străzile Clujului, puteam fi arestat ca 
vagabond. Când omul este propriul său judecător, e foarte bine. M-am întrebat: 
T)e ce ai urât aceşti oameni, tu, Grigore Lechinţan, fiu de la cea mai curată 
brazdă? Cum de nu te-al aliniat lângă ei de la prima trâmbiţă? Nu numai că 
nute-ai aliniat, dar i-ai şi duşmănit. Oare acest păcat ţi se va ierta vreodată?" 


Dimineaţa am luat următoarea hotărâre: mâ voi duce ta dr. 
BANEA, şeful legionar al Ardealului. 

Am văzut pe stradă un student in cămaşă verde. M-am 
adresat lui, de parcă eram de o mie de ani legionar "Camarade, 
poţi să-mi spui unde locuieşte dr Banea?" Mi-a dat adresa. 

La orele 8 dimineaţa am sunat; în momentul acela, tocmai era 
pregătit să plece. Am spus cine sunt şi că doresc $ă-i vorbesc. M- 
a poftit în casă. 

Am descărcat amândoi şi am încărcat multe probleme până la 
ora 1 d.m. 

Şi-a întrebat soţia dacă se poate servi masa. A spus ea că da, 
dar eu am văzut bine că nu eram programat pentru masă şi era şi 
destul de săracă. 

Am mai observat că mobila, dacă o putem numi aşa, era parcă 
adunată de la mai multe anticariate: una albă. alta gri. 

Omul acesta trăia departe de materie. 

Ne-am despărţit, unindu-ne pentru totdeauna. 

Aceşti doi oameni, dl. Moţa şi dl. Banea, m-au făcut să 
merg pe drumul lor. Azi ei nu mai există. Au plătit credinţa şi 
dragostea de Neam şi Ţară, cu viaţa. Şi eu sunt gata să 
piătesc, chiar cu viaţa!» 

(Mărturia unui fost duşman al Mişcării, judecătorul Grigore 
Lechinţan din Cluj - 

- extras din cartea "ACUZAT, MARTOR Şl APĂRĂTOR ÎN 
PROCESUL VIEŢII MELE"de DUMITRU BANEA) 



ION BANEA 


în campania electorală din 1937 


Tot anul acesta, când s-au împlinit 100.de ani de la naşterea lui Ion Banea, se împlinesc şi 10 ANI de la trecerea în veşnicie a 
fratelui mai mic al lui Ion Banea, DUMITRU Banea, de asemeni COMANDANT legionar, care a participat la toate bătăliile 
Mişcării. De aceea, cu ocazia Centenarului Ion Banea vom aduce un modest omagiu şi memoriei fratelui acestuia. 

DUMITRU BANEA 
Ţăran, Comandant legionar 
1911-1995 

în cartea sa, sugestiv intitulată: "ACUZAT, MARTOR Şl APĂRĂTOR ÎN PROCESUL VIEŢII MELE', apărută la Sibiu în 1994, Mitu Banea, 
şi apărător al Mişcării, participant activ la toate evenimentele epocii, redă o istorie vie: idealul, lupta şi jertfa unei generaţii, într-un stil 
®*»riior, cu mult talent, simplitate şi sinceritate. 

format din 5 generalr, evident câ a fost achitat - împreună cu toată 
conducerea legionară - demonstrăndu-se dar că împuşcarea lui 
Duca nu fusese comandată Căpitan sau de altcineva din 
conducerea Mişcării, ci se produsese ca reacţie disperată la politica 
antinaţională a lui I. G. Duca şi la abuzurile săvârşite de autorităţi 
din ordinul acestuia, soldate cu arestarea ilegală şi schingiuirea a 
mii de legionari şi a familiilor acestora. 

Nobilul ţăran cu minte ageră şi vie conştiinţă românească 
nealterată de prigoane, a răspuns mereu "Prezent!*, dobândind 
prin merite proprii gradul de comandant îegionar - consacrarea 
ca membru al elitei Mişcării. Pentru acest motiv a fost arestat şi în 
1938. în timpul marii prigoane antilegionare. fiind închis, fără nici o 
condamnare. în lagărul de la Vaslui. Şi tot din acest motiv, după 
instaurarea regimului comunist, a executat alţi ani de detenţie 
nejustificatâ - 16! - dar. aşa cum notează cu umor, "/e-am tras 


Născut în 1911, Dumitru Banea a aderat la Mişcare încă de la 
'^^rsta de 18 ani. urmând exemplul celebrului său frate. 

^ lăcut parte din "echipa morţii" - echipa legionară care 
ţara cântând şl înfruntând bătăile jandarmilor şi 
zurile autorităţilor, dispusă chiar să accepte moartea pentru 
^^*pând/ crezul românesc naţionalist creştin, dispusă să se 
sacrifice şi sâ-i omoare pe atţii faşa cum au 
. Şl pretind încă duşmanii şi calomniatorii Mişcării). Alături 
^ preot Ion Dumitrescu-Borşa, av. losif Bozântan, ec. Sterie 
ec. Petru Ţocu ş.a., Mitu Banea a suferit bătăi şl 
'bnţe nedrepte din partea aşa-zisel "democraţii : Noi 
echipa morţii, / Din Moldova azi venim, / Aruncat e zarul 
/ Ori învingem, ori murim. (...) E jale multă-n ţară / Căci 
® / Cerşetor ta el acasă / A ajuns bietul român ." 


. Cântecul Echipei morţii). 

^ împuşcarea lui I. G. Duca de către Nicadori, 

^âpftan şi fruntaşii Mişcării, a fost arestat şi judecat dc 



Mitu Banea. alături 
de un tribunal militar 


chiulul şl nu m-am «corectat».' 


1= 




CUVÂNTUL LECalONAIl Aprilie 2005 


Pag. 9 





































SUNT SIMIST, DAR MĂ TRATEZ (VII) 

(continuare din numătvl trecut) 

SCURTĂ INTRODUCERE LA CAP. VII AL SERIALULUI 

Refugiat în Germania, pentru a nu fi extrădat şi judecat în ţară, H. Sima a semnat o 
declaraţie prin care se angaja să nu întreprindă nici un fel de acţiune politică. în anul 
următor însă şi-a călcat cuvântul şi a fugit în Italia, de unde a fost adus înapoi de poliţia 
germană. Unicul rezultat al noii lui gate a fost un nouă şi amplă prigoană antilegionară, atât 
în ţară, cât şi în Germania. 

Acesta este punctul de plecare al dezicerii legionarilor de Sima: în ian. 1943 Forul 
Legionar format din fruntaşii legionari din Germania a refuzat să-l mai recunoască pe Sima 
ca şef; după aceea, tot mai mulţi legionari s-au trezit ta realitate. După zece ani, în 1953, şi 
după alte grave abateri ale lui Sima de la principiile Mişcării, toate gradele formate de 
Căpitan şi trei sferturi din legionari l-au părăsit şi ei pe Sima, hotărând refacerea Mişcării 
fără fostul “Comandant", şi readucerea acesteia pe linia trasată de Căpitan. 

Neputând să se înalţe la standardele necesare conducerii legendarei Mişcări, Sima a 
rămas, în final, cu un efectiv pe care-l putea dirija el, după cum voia... 

în “Prizonieri ai puterilor Axei' apar reliefate atributele simiste: micimea sufletească, 
stupiditatea, îngâmfarea, setea de parvenire prin orice mijloace, lipsa nu numai de simţ 
politic, ci de bun simţ elementar etc. 

Continuăm cu prezentarea aventurilor simiste care au “încununat” “opera" de fărâmiţare a Mişcării. 


Notă: Pentru o înţelegere mai bună a relatărilor memorialistului (pe care le-am reprodus întocmaii . am considerat utile câteva comentarii însoţite de subtitluri şi 
sublinieri în text. 



HORIA SIMA - "Prizonieri ai puterilor AxeP (Ed. “Gordian”, Timişoara, 1995) 
- citate şi comentarii - 

AVENTURI SIMISTE (continuare) 



“COMANDANTUL” RĂTĂCITOR 
După sângeroasele întâmplări din ian. 1941, cel care voise să comande 
cu orice preţ, fără a fi capabil, a fost scos din ţară de un agent SD (Gunne), 
— fiind apoi predat, asemeni unui **colef\ 

altor agenţi germani: 

“De la Bucureşti - Sofia - Viena - Berlin, 
am fost transportat mai mult ca un colet 
poştair (pg. 19) 

Din 23 martie 1941 şi până în 1993, 
când Sima s>a dus să dea socoteală Celui 
pe care nu-L putea păcăli, aşa cum făcuse 
cu legionarii, Sinra a fost un pribeag prin 
buna lui voie, având însă în continuare 
obsesia de a conduce Mişcarea, de la mii 
de km distanţă... 

BÂIGUIALA “COMANDANTULUI” 

Legionarii refugiaţi în Germania au fost internaţi în lagărele Buchenwald 
şi Rostock. 

H. Sima ne povesteşte Indignat că el se aştepta să fie “oaspete” al 
Reichului. Dar iarăşi se încurcă în propria plasă de minciuni, întrucât chiar 
de la început declară senin că autorităţile germane ştiau deja nu numai că 
el va accepta domiciliu forţat pentru a nu fi trimis în ţară, dar că îi va 
convinge şi pe ceilalţi legionari refugiaţi: 

"“Odată piesa principală în mâna lor, adică persoana mea, autorităţile ştiau că 
prin prezenţa şi influenţa mea, voi convinoe tc^i leoionarii să se supună deciziei 
lu ate de guvernul german , de a ne interna cu domiciliu fortat în anumite 
localităţi.” (pg. 21 ) 

N. RED.: Deci, nu numai că Sima s-a supus imediat condiţiilor puse de 
nemţi pentru a l se acorda ocrotire, dar le-a cerut şi celorlalţi acelaşi lucru: 

LâiâniGxplişaţ necesitatea de a colabora cu guvernul german în perioada 
f P® pământ german, aveam datoria să acceptăm 

co ndiţiile in care ni se oferă ospitalitate chiar dacă acestea nu sunt acelea ne 
care m le-am dorit noi *' (pg. 21 ) --- 

N. RED.: Nimeni nu l-a obligat pe Sima să accepte prizonieratul pentru a 
se acorda ocrotire... Dar dacă ar fi refuzat, ar fi fost extrădat. Şl atunci, 
evident că pretinsul mare şef legionar a preferat să accepte şi să semneze! 
m loc să se întoarcă in ţară şi să-şi probeze "eroismul”: 

în ^ ca urmare extrădarea culpabililor 

‘6mjmDâicu inima Iremurăndă şi cu multă amărăciune în suflet" (pq. 28) 

orlcâro^ nH’Linii’II!"'’*!®''’.^! .*■“ Străinătate, contrar 

fntfi, Ix morale şl legionare, în timp ce în ţară mll legionarii, intratl 
de Se'* din cauza dublei Iul incapacităţi - de şef al Mişcării şi 

deom politic - erau condamnaţi la zeci de ani grei de închisoare, şi chiar 

militară germană în România, 
de război li Judecau şi fi condamnau la 
(pg 23 )- S- Ipchisoare şi. nu in puţine caznn pronunţau sentinţe caoiialn " 

SAMBA PE MORMINTE 

lu^*dt7ÎÎ)îl fO"'“nl Căzuseră in 

in’închisori * Odesel, mii de legionari erau pe front, în linia întâi, şl 

şl alume!o!”'-^;i,^"’"''*^?!)*“' ®''® momentul veseliei 

’ 5' 'mrfonam arii. ca şi cum lumea era a 

Pag. 10 


CUVÂNTUL LEGIONAW Aprilie 2005 


“ "Patru am de închisori, suferinţe $i morminte. în care interval n-a slăbit nid o 
clipă teroarea regimului.” (pg. 71); 

N. RED.: în aceste condiţii dramatice pentru Mişcare şi ţară. Sima are 
neobrăzarea să afirme că soarta cea mai cruntă era a lui, pentru că I se 
cerea ... renunţarea la şefie! 

“Dar dintre toţi legionarii refugiaţi în Germania, eu aveam situaţia cea mai 
aiiâ- Erarn supus la mari presiuni politice şi morale ca să renunţ la şefia 
Legiunii .” (pg. 81) 

N. RED.: Apoi, sub titlul “O vară excepţională". Sima ne prezintă 
“tratamentul excepţional” de care s-au bucurat el şi câţiva legionari din 
partea autorităţilor germane, în vara anului 1942: 

"“Când zic excepţională , nu mă refer la climat, ci la tratamentul de care ne-am 
bucurat din partea autorităţilor germane în vara anului 7942. "(pg. 93) 

N. RED.: lată însă în ce a constat “tratamentul excepţional” cu care se 
laudă Sima: poliţiştii germani care îi păzeau pe legionari au râs şi au glumit 
cu el o zi întreagă (ei, şl?!); i-au dus să viziteze expoziţia anticomunistă de 
la Berlin (în care, nota bene, legionarii figurau drept auxiliari ai 
comunismului!!); le-au prezentat un lagăr de polonezi; câţiva legionari au 
fost Invitaţi în casa poliţistului Wolf. 

Mare “minunăţie”, într-adevăr, pentru mintea lui Sima care se şi vedea 
călare în România, cu ajutorul nemţilor! (Evident însă că nu s-a produs 
nimic în acest sens.) 

PERSECUTAT DE PROSTIE 

“Activistul” nostru, văzând că nu i se mai acordă nici o atenţie din 
partea nimănui şi considerând probabil că toate greşelile săvârşite până 
atunci nu erau suficiente, s-a gândit să-şi suplimenteze palmaresul* a fuait 
în Italia (15 dec. 1942). ^ 

"Totul depindea de fermitatea lui Mussolini : dacă Ducele îmi va acorri;i 
prp±ecţiş necesară, p otolind irascibilitatea germană anit^^ţi:, 'ru> nn,.nH^ o. 
nu se va putea întinde, lipsindu-i terenul de propagare. *’ (pg. 103) 

N. RED.: Dar Sima scrie chiar la începutul cărţii că ""Mussolini stătea ca 
un elev ascultător în faţa lui Hitter, care decidea soarta Europei "" (pg. 33) şi 
că regimul fascist nu-l putea ajuta pe legionari nici măcar în problema 
asigurării unui refugiu: 

A/ungănd în această stare de descompunere, Mussolini. prizonier al lui 
tjiţler. iar Ctano sabotând Puterile Axei. regimul fascist lu ne outM Aiut^ 
puţin în pr oblema găsirii unui refugiu în Italia " (prj 33) ' - 

. ®®”®' 5'-* «ngaiamentul scris, 

luat de bună voie, faţă de cei care îl oferiseră ocrotire 
(angajamentul de a sta cuminte în "cutiuţa" lui), şl deşi nu 
exista nici o perspectivă in Italia. 

POLITICA SUIRII PE CADAVRE 

Sima a fost înştiinţat că. dacă nu se întorcea în 
Germania, urmau să fie împuşcaţi, ca represalii - nota bene 
- cel mal buni legionari: 

""^cerea luase o în torsătură gra vă O serie de camam^i 

tf/nfre cei mai buni erau ameninţau / ■ 

împuşcaţi " (oo. 108) -— 

N. RED.: Sima insă a acceptat senin împuşcarea camarazilor . în 
schimbul împlinirii dorinţei Iul de a se conversa cu Mussollnll 

- ^ . m aiuns ta conglgzia că cu toate ohmeidiiir, nu putaam nârtc, 

BP JjVd pentru care venisem în Italia " {pg 108)- ^ EŢ oieaui 

Rupsesem ^ntactul cu guvernul german si nu-l /hrvvy«c«l 
guyemuLMh^.” {pQ. ^07) -- mpt c\i 





















































































N. RED.: După 10 zile, Sima a primit vestea că un funcţionar ai 
• Ducelui (Mussoilni) îl va comunica răspunsul acestuia: 

ft comunics lui Enescu că un funcţionar al Ducelui ti va 
' oe 0-1 Hr>riQ Sima pentnj a-i comunica acestuia răspunsul lui 

Dar funcţionarul italian nu era altcineva decât un poliţist care, 

M f\ ordinul Iul Mussoiini, l-a expediat pe Sima înapoi de unde venise: 

* Ducelui nu era altcineva decât Senise, chestorul poliţiei din Roma .**: 

nu împlinise decât un ordin al Ducelui (pg. 109) 

^ RED.: Noroc cu poliţia italiană şi germană, mal omcnoase decât 
••Co*n»ndantui’’: l-eu găsit pe Sima şi i«au adus pachet înapoi în Germania, 
^pându-l astfel pe legionari de la moarte! 

f, 5 <rure pentru^diticultâtile ce le-am creat guvernului italian prin 

în Italia-^ (pg. 109) 

Sima şi-a cerut scuze italienilor pentru o gafă politică - de a 
neinvitat în italia - dar niciodată nu şl-a cerut iertare miilor de rude 
j^urerate ale celor ucişi din vina Iul, şi nici măcar miilor de camarazi care 
^jyferit zeci de ani de închisoare din cauza multiplelor lui gafe... 

eternul furnizor de pretexte 

Ca şi până acum (nov. 1938, sept. 1939, ian. 1941), acţiunile dubioase 
gle lui Sima au oferit autorităţilor pretextul pentru exterminarea 
plenarilor: 

•o,i p fuaa mea în Italia, s-a adăugat o nouă ohaoanâ . care s-a abătut 
ssupra noastră în cadrul prigoanei pre-existente. Deci, o prigoană în prigoană .*' 
(pg. 114) 

•înmntestabil că fără fuaa mea în Italia, nu s-ar fi aiuns la convoiul de 
internaţi în laaânji de la Tărou-Jiu r (pg. 115) 

întreagă s-a cutremurat din nou. în urma sutelor de arestări de 

i Mionari , care au pătimit apoi în lagăre^ (pg. 116) 

N. RED.: După înseşi spusele iui Sima, ridicola şi inutila lui fugă în Italia 
a constituit “un prilej binevenit de lichidare şi a ceea ce mai rămăsese din 
falnica Legiune de odinioară" (pg. 120)1 
Scuza infantilă că nu se aştepta la asemenea cruzimi etc. nu rezistă la 
cea dintâi privire. Chiar Sima a Insistat în voi. trecut, “Era libertăţir, că 
gen. Antonescu era “capab/7 de orice crimă'* (a se vedea cap. trecut al 
serialului)- Şi atunci, cum nu se aşteptase la asemenea reacţie?! în plus: 

•nuvemul german . în speţă Gestapo, nu s-a mulţumit cu arestarea „mânu 
fjiifrtan" a legionarilor de la Rostock. ci a extins raza operaţiilor asupra întregului 
teritoriu german si chiar asupra anumitor ţări ocupate în cursul războiului .** (pg. 

118) 

N. RED.: Deci fuga lui Sima a generat nu numai prigonirea legionarilor 
din ţară (unde pretinde că motivul principal ar fi fost “nebunia” gen. 
Antonescu), ci chiar şi în ţările ocupate de germani! 

"Aş putea zice dintr-un fapt anonim , realizat cu discreţia caracteristică 
pol^iştilor, s-a aiuns la o proiecţie europeană a internării noastre în lagăr.** (pg. 
116 ) 

N. RED.: Sima ne povesteşte pe şapte pagini (116-123) despre ecouri 
mondiale, despre o “proiecţie europeană” (?!) a ratatei lui fugi: “goana după 
legionari”, **zguduiri în sânul SS**, **urgia din ţară", “nici femeile n-au fost cruţate", 
^mitraliere la închisori"! 

Mărunţelul personaj se bucură deci, cu 
adevărat, că a reuşit, în sfârşit, să producă 
ecouri ale existenţei lui obscure, chiar dacă 
acestea au fost create doar de imbecilitatea 
lui, şl s-au soldat cu arestarea ultimilor 
legionari care scăpaseră din prigoana din 
ian. 1941 (dezlănţuită tot de el)! 

“Cu o energie spectaculară şi -a trimis 
hoardele de oolitisti si jandarmi să-i culeagă de 

oe întreg cuprinsul României pe legionarii care , 

din diverse motive, se bucurau încă de libertate 

şi oe toti aceia care scăpaseră până atunci cu 

viată ** (pg. 120) 

N. RED.: Este evident pentru oricine 
faptul că Sima a fost “calul troian”, 
distrugătorul din interior al Mişcării. 

Înapoi ÎN CLASA A iv-A 

Ca şi cum n-ar fi scris destul până acum despre el însuşi, gâdilăndu-şl 
«morul propriu, declară emfatic: “A sosit momentul să mai vorbesc ceva 

mine” {pg. ^29) ^ u 

Intr-adevăr, notabilă ocupaţia Iul: mutat în lagărul de la Sachsenhausen, 
Comandantul” juca ping-pong: ^ i ^ 

târziu conducerea lagărului a aprobai să ni se instaleze în colţul unde se 
celulele noastre, o masă de oino-oong . atât pentru distracţia cât şi pentru^ 
S^ ^ercitii Am iucat multe partide r u Traian Borobaru, dar cu toate că 
^ a/uns şi eu la o mare dexteritate în mânuirea mingii de ping-pong, n-am 
niciodată să devin campion.” {pg. ^30) . . 

N RED.: După ce s-a specializat în arta ping-pong-ulul. Sima s-a gândit 
^ ®ra cazul să afle câte ceva şl despre originile poporului său! 

^âvând la dispoziţie atâta timp liber, mi-am făcut planul ş$-mi insu^şşp Şi eu 
^^^^â Mjrecutul nn nnruiui nfito trac. f Un dare ne tragem şi.rjQi. (P9- 131) 

“â m^uns la rJi aparţineam un ui neam mare, atât pe lima tracă, cât 

♦ P^n român/." (pg. 131) , 

RED.: Noroc cu închisoarea germană, altfel Sima n-ar fl cunoscut 
^Qlnile poporului român, pe care voise să-l conducă! 

Un ŞUţ SPATE 

*''«nd în vedere ci actele • Comandantului" au 

•'«'«II în rândurile MIşcârlI, acesta nu mal avea. pur şl simplu, nici un 
^^ept de a conduce Mişcarea. 




Evident că pentru toate gravele greşeli de conducere, soldate _ 
cu distrugerea Mişcării, cu mii de legionari ucişi şi alte mll închişi, — 
Sima, ca şef al Mişcării, trebuia să răspundă. 

Extrem de pertinentă observaţia comandantului legionar C-tin 
Papanace, citată chiar de Sima: 

.. Horia Sima este vinovat de starea în care am aiuns . in consecinţă, el trebuie 
să plătească si nu mai poate fi Şeful Lepiunir . (pg. 152) 

N. RED.: Legionarii, treziţi la realitate din rătăcirea simistă, s-au hotărât 
să revină la adevărata linie a Mişcării, fixată de Căpitan. 

Orice legionar normal şi-ar fi pus “cenuşă în cap” şi s-ar fi retras 
imediat, predând comanda altcuiva mai capabil, şi ispăşindu-şi gravele 
greşeli. Dar nu Sima! 

NOII COMANDANŢI SIMIŞTI 

Prima gradare făcută de Sima a fost avansarea lui Traian Borobaru, 
partenerul lui de ping-pong, direct la gradul de comandant legionar (sărind 
peste etapele Intermediare de Instructor şl comandanl-ajutor). 

inainte de culcare, pe o bucată de hârtie, am scris ordinul de înaintare în 
arad al lui Traian Borobaru. de la legionar la Comandant Legionar . Era cea dintâi 
avansare ce-o făceam de când fusesem proclamat Şef al Legiunii ." (pg. 160) 

N. RED.: Sima, care **nu avusese timp** (?!) să-i gradeze nici măcar pe 
cei care, după proprille-i,spuse, luptaseră eroic la 3 sept. 1940, acum, când 
avea timp, nu s-a putut gândi decât la... Borobaru! 

in timpul guvernării noastre, n-am avut nici at^ta vreme disponibilă ca să 
răsplătesc cu grade pe cei ce s-au purtat eroic la 3 Septembrie , riscându-şi viaţa 
pentru salvarea patriei." (pg. 160) 

N. RED.: Borobaru, absolvent al unei şcoli profesionale, fără nici o 
activitate în Mişcare, a primit acelaşi grad cu personalităţile elitei legionare, 
consacrate în ani de luptă şi sacrificii în slujba Mişcării. Meritul noului 
comandant simist: doi ani de închisoare! 

"Cu Borobaru împărtăşisem anii de închisoare şi m-a ajutat mult ca să pot 
suporta umilinţa şi nedreptatea pe care le sufeream tocmai din partea 
camarazilor noştri germani ." (pg. 160) 

N. RED.: lată, deci, noua “elită” a “Comandantului”! 

Pe baza acest principiu sui-generis în Mişcare, Sima ar fi trebuit, atunci, 
să înainteze la grad de “supcrcomandant” miile de legionari care făcuseră 
deja patru ani de închisoare. Dar miile de legionari nu-i "ajutaseră să 
suporte umilinţele** pe Sima, jucând ping-pong cu el, ca Borobaru... 

MĂSCĂRICIUL ANGAJAT LA RIBBENTROP 
Sima îl considera pe Hitler ca "principalul făuritor al dezastrului din 
România**: in ordinea de mărime a cauzelor prăbuşirii de la 23 August, trebuie 
rectificată opinia de până acum: Hitler a fost principalul făuritor al dezastrului din 
România . De altminteri, ca si principalul făuritor al dezastrului celui de-a! Treilea 
Reich ." loQ. 157) 

N. RED.: in aceste condiţii. Sima se angajează faţă de ministrul de 
Externe al lui Hitler să repare el dezastrul României (el, care în condiţii mai 
puţin grele, nu reuşise măcar să se menţină la guvernare)! 

l-am declarat - Schmidt traducea - că eu sunt gata să-mi asum răspunderea 
unui guvern care să continue lupta poporului român alături de germani ." (pg. 
160) 

N. RED.: După asumarea răspunderii în faţa ţării, prin discursul ţinut la 
Radio Donau în 26 aug. 1941, Sima pretinde că el şi Borobaru îşi 
schimbaseră “radical” preocupările: 

“Acum, după ce ne luasem răspunderile în fata tării . 
preocupările noastre s-au schimbat radical .** (pg. 163) 

N. RED.: Intr-adevăr, Sima şl Borobaru n-au mal ^ 
jucat ping-pong, ci au desfăşurat o activitate 
intelectuală, pe măsura lor: s-au înţolit! ^ 

in sfârşit, am găsit ce ne trebuia şi îndată ne-am 
schimbat , uitându-ne unul la altul ca la nişte nou- 
născuti ." (DQ. 163) 

N. RED.: După această “importantă” schimbare (a 
hainelor!). Sima, "nou născut*, i-a oferit ajutor 
concret lui Hitler constând în ... zero barat: 

“Ce puteam să fac, când eu am fost ţinut prizonier 
până la 24 August 1944?”{pg. 163) 

N. RED.: După ce îşi luase angajamentul, fără să-l 
oblige nimeni. Sima constată că iarăşi intrase “cu 
capul în zid”: 

“Nu le puteam oferi sprijinul la care se aşteptau , din 
motivele mai sus amintite. Hitler plătea lipsa lui de 
previziune politică , acordându-i lui Antonescu toată încrederea, iar pe noi 
ignorându-ne ca o cantitate neglijabilă.”{pg. 163) 

N. RED.: Şeful etnicilor germani din România, Andreas Schmidt, s-a 
întors în ţară pentru a fi alături de camarazii lui în acele momente grele: 

"Andreas Schmidt nu s-a mai întors cu noi. El avea alte misiuni. Vroia să se 
înapoieze în România , pentnj ca în aceste momente grele pentru Grupul Etnic 
German să fie în fruntea compatrioţilor săi ."( dq. 164) 

N. RED.: în schimb, cel care avea pretenţia, în continuare, să conducă 
nu numai Mişcarea, cl şi lupta poporului român, a rămas la mll de km 
distanţă de locul luptei, ca să se îndoape cu cartelele nemţilor şi să 
răguşească la un microfon pe care nu-l mal asculta nimeni: 

“Prin proclamaţii nu se putea rezolva nimic .” (H. Sima - “Guvernul naţional 
român de la VIena”, pg. 12;; 

"(...) primeam din partea serviciului de protocol trei cartele de alimente. în loc 
de una, cum avea dreptul fiecare cetăţean al Reichului . ” {ibidem, pg. 17; 

N. RED.: lată, deci, motivul real al formării "guvernului de la Viena”: ca 
să primească trei cartele de alimente, în loc de una... 

(continuare în numărul viitor) 



CWÂNTilB- LEtalCB^NAK Aprilie 2005 


Pag. 11 



























































































UN SCRIITOR DE TALENT: NELU MÂNZATU (NELLO MANZATTI) 

(continuare din numărul trecut) 


Dupâ apariţia articolului din numărul trecut despre Nelu Mânzatu. am primit 
din Germania câteva colete cu cărţi legionare, apărute în diverse ţâri din Europa, 
multe dintre acestea nefiind încă retipărite în România. 

Printre acestea se află şi o carte în limba italiană, apărută la editura "Alkaesr 
din Genova, intitulată ^Guardia di Ferro Al Passo con LArchangelo - Ritmi 
Leoionarf. Nu cred că este cazul să traduc titlul, întrucât îl înţelege oricine. 
Cartea, apărută sub îngrijirea reputatului cercetător al fenomenului legionar 
Claudio Mutti. are mai multe capitole: '^Cântecul legionar de Traian Puiu; 
"Suferinţa, sacnficiul şi căntecuP de Radu Gyr; "Cum am compus cântecele 

legionare' de Ion Mânzatu. , 

Am avut surpriza plăcută ca pe pagina de gardă a acestui ultim capitol din 
cartea sus menţionată, cel mai amplu, să găsim o precizare, scrisă chiar de 
mâna lui Nelu Mânzatu (Nello Manzatti) care elucidează dilema în legătură cu 
numele său. O reproducem: "Semnată cu numele original pe care /-am schimbat 
cu cel artistic, deoarece nu era pe placul poliţiştilor." Deci ambele nume îl 
reprezintă pe compozitorul şi scriitorul legionar. Numele lui Nelu Mânzatu este 
asociat cu pseudonimul Nello Manzatti, din raţiuni obiective: genialul compozitor 
a fost cunoscut de către contemporanii săi cu ambele nume. 

Despre cartea „Cum am compus cântecele legionare", am scris pe larg în 
numărul trecut al revistei, când am prezentat COMPOZITORUL Nelu 
Mânzatu. Aşa cum am promis cititorilor. în articolul de faţă vom vorbi, pe 
scurt, despre SCRIITORUL Nelu Mânzatu. 

Titlurile celorlalte trei cărţi scrise de talentatul Nelu Mânzatu sunt: 
.,Nostalgie - Zece cântece de Inimă albastra" (apărută la Editura "Cartea 
Pribegier din Buenos Aires, în 1952); "hi mal aduci aminte, doamnăT - schiţe 
şi nuvele (a văzut lumina tiparului tot în Argentina, la aceeaşi editură şi în acelaşi 
ân); „Frumoasa cu ochi verzP (la Editura Carpaţii", Madrid, 1957). ^ 

Dintre ultimele trei cărţi avem „Frumoasa cu ochii verzP. Titlul este sugestiv, 
Nelu Manzatti fiind autorul celebrei romanţe purtând acelaşi nume, creată în 
perioada interbelică. Cartea, apărută în remarcabile condiţii grafice, are 300 de 
pagini şi. prin tirajul el mic (500 exemplare şi 40 exemplare în ediţie de lux, 
legate în piele), constituie o raritate. întrucât nu a mai fost reeditată de atunci. 
Este Ilustrată de Emilio de Silva şi. aşa cum precizează Nelu Manzatti, este ca 
pe timpul "când în ţară nu încremenise surâsul pe buze". 

în prefaţă Manzatti precizează. în stil ironic: "Cele mai multe prefaţări sunt 
scrise din politeţe; altele, din amiciţie. E greu să zici NU când eşti solicitat; e mai 
ales greu să spui că cel pe care-l prezinţi e un dobitoc, că n-are talent sau că 
scrie cu picioarele, lată de ce am decis să mă prezint singur, ca prologul din 
Pagliacci. E, în orice caz, mai prudent. Sunt mai bine se treizeci de ani de când 


public, nu de când scriu. Fiindcă poţi comite 
literatură pentru tine, pentru iubită sau r}entru 
uzul casnic, fără ca cineva să te publice. 

în ţară era mai greu decât în străinătate. Iţi 
trebuie un stagiu îndelung, spre a fi acceptat de 
gazete sau reviste de literatură. Nu mai vorbesc 
de o editură, care, cu rare excepţii, nu prea 
tipărea spanac. Cine-i prostul să zvârle bani spre 
a rămâne cu marfa pe rafturi? 

fn străinătate însă, revistele româneşti, 
politice sau de literatură, acceptă uneori şi zarzavat. 

Asistăm la fenomenul îmbucurător (doar din punct de vedere numeric), de a 
vedea că cincizeci la sută din emigranţi sunt sau vor fi scriitori. Restul de 50 la 
sută sunt sau vor fi mari oameni politici. Să se mai spună ca suntem un popor 
eminamente agricol! (...) 

Media este însă în favoarea mea, chiar dacă criticul bucureştean George 
Călinescu s-a supărat în revistele bolşevice „Contemporanul" şi „Glasul Patriei" 
pentru faptul că „Istoria Literaturii Române" apărută în limba italiană sub 
semnătura prof. Gino Lupi, mă menţionează printre poeţii exilului. Dl. Călinescu 
priveşte ca un fenomen de decadenţă că «literatura exilului a încăput pe mâna 
lui Manzatti, fost cântăreţ de bar». De prisos să mă apăr. Regret că n-am fost şi 
cântăreţ de bar, poate că aş fi avut mai multe parale, fnsă, între altele, ştiu să 
cânt sau să compun. Nu e vina mea dacă sunt cumulard " 

„Frumoasa cu ochii verzT are două părţi. în prima sunt cele 21 de schiţe, 
dintre care amintim doar câteva titluri: „Câinii", „Aurica, „GeorgeT, 
„Chibrif‘(porire\u\ şefului de galerie care susţinea faimoasa echipă de fotbal 
"Venus"), „Coana Mare", „Melancolică" etc., iar partea a doua a cărţii, intitulată 
„Portrete de bolşevici şi Amintirile lui Gâgă, copil de familie proastă", cuprinde 12 
schiţe, toate prezentate cu scriere de mână. fără nici o literă de tipar, cu greşeli 
gramaticale Intenţionate care reuşesc să contribuie la caracterul umoristic. Şi aici 
titlurile sunt sugestive, ele spunând aproape tot: „Noua armă secretă sovietică", 
„Pătru Groza", ,Anişoara Pauker, fostă femeie", „Profesorul Parhon, fost 
preşedinte al RPR", „Mihail Sadoveanu, lichea naţională", „Căprarul 

general Bodnăraş", JMicrobii", „Peştele", etc. Schiţele se citesc toate cu plăcere, 
ironia este la tot pasul şi de calitate, ceea ce nu plictiseşte. 

Poate, cine ştie, în viitorul apropiat, prin retipărirea cărţii în România, numele 
scriitorului Nelu Manzatti să devină tot atât de apreciat ca şi compoziţiile iui... 





VEDERE DE PE ''CENTURA POLITICII” (continuare dinjiasi. 5} 

România va rămâne faţă în faţă cu... Ucraina, o 
ţară imprevizibilă, care trăieşte sincer frustrarea 
ilegitimităţii din cauza teritoriilor străine, primite 
de la ucraineanul Nikita Mruşciov, cu aprobarea 
lui Stalin! Chiar dacă Emil Constantinescu a 
semnat Tratatul cu Ucraina, Kievul trăieşte 
aceeaşi frustrare a hoţului. 

Birştein, investitorul strategic 

Ruşii resimt aceste evenimente cu tot năduful. 

Ziarul "Argument! i FaktT susţine că Voronin ar fi fost 

scos de americani din sfera Moscovei din motive şi 
mai penibile. Cu alte cuvinte, dacă vrem să 

înţelegem o decizie politică, trebuie să căutăm hoţia, iar nu femeia, cum cred 
francezii! CIA ar fi depistat o reţea internaţională de falsificatori de dolari şi de 
euroi. în reţeaua de falsificatori intrase şi Oleg Voronin, feciorul prezidentului, cu 
ajutorul lui Vladimir Molojen, directorul Departamentului Tehnologii 
Informaţionale de la Chişinău, şi cu participarea lui Vladimir Kolesnicenko. 
reprezentantul miliardarului Boris Birştein. care este la fel de rus ca mine. Boris 
Birştein a finanţat şl campania electorală a lui Voronin. El are cetăţenie 
rusă, elveţiană, canadiană şl... Israeliană. Oleg Voronin ar fi săltat peste 150 
de milioane de euroi. Comuniştii au încercat să-i atnbuie lui lune Roşea această 
manoperă, dar nu le-a reuşit. CIA l-a forţat pe Voronin să predea "tiparniţa" de 
valută falsă şi prezidentul a rămas în fotoliu. 

După datele oficiale. Blocul Moldova Democrată a cheltuit cei mai mulţi bani 
în campania electorală; 1961000 de lei. Pe locul secund, ar fi Partidul 
Comuniştilor, cu 912000 de lei. Partidul Popular Creştin Democrat a cheltuit 
722000 de lei. 

"Să-i pupaţ chişioarili Iu Băsăscu!" 

Rusia ar fi dorit să-l impună pe Serafim Urechean şi nu a reuşit. 

Cu o ZI înaintea alegerilor, aproximativ o sută de "observatori" dm Rusia au 
fost întorşi din drum. Cele trei vagoane în care se aflau ruşii au fost decuplate în 
gara Buiboaca şi miliţienii lui Voronin i-au ţinut acolo 15 ore. Pnn urmare. 
Voronin a stncat râu de tot căruţa cu Vladimir Puţin. Nadejda, la fel ca speranţa, 
moare ultima. 

Traian Bâsescu s-a dus la Casa Albă şi l-a impresionat pe George Bush prin 
atitudinea lui dărză şi directă. Cârmaciul nostru a băgat Marea Neagră în Biroul 
Oval. Preşedintele Traian Bâsescu este pnetenul meu (...) România s-a dcwdrt 
un al.3t ferm al libertăţii. Apreaez sfaturile preşedintelui României, judecăţee 
saie Este o persoană care trebuie ascultată in probleme precum Republica 
şt vecinătatea acesteia', le-a spus Bush zianştilor Trebuie să 
I recunoaştem nici un şef de stat român nu a intrat cu toroipanul peste 
Amenoi ca sâ-i arate unde este Marea Neagră şj ce 

Pag, 12 



importanţă strategicâ au România şi Republica Molotov 
în sud-estul Europei. Uneori, Fn pontică, trebuie să fii 
neconvenţional, numai să nu sări calul. 

Şi atunci să nu-i dai dreptate liberalului Gheorghe 
Ştefan, zis şi Pinalti. ca să-l deosebim de mitropolitul 
Gheorghe Ştefan? Pe când pr^edintele patnei era la 
Washington, liberalii se frâsuiau pentru că Traian 
Bâsescu declarase pe sticlă că l-a pregătit pe Teodor 
Stolojan să preia Guvernul de la Bucureşti. "Este 
indamisibil ca şeful statului să nu ţină seama de Călin 
Popescu-Tănceanu. liderul celui mai important partid 
aflat la guvernare", a replicat Ludovic Orban ia şedinţa 
liberalilor. Şi atunci a grăit liberalul Gheorghe Ştetan- 
Pinalti: "Şi tăt umblaţ, măi. cu chila-n tureatcî? Ar trebui sî-i pupaţ chişioarili iu 
Traian Băsăscu, cî dacî nu iera iei, nişi unu din voi nu ajiunjeţ aişi*. Şi goool! Jos 
pălăria în faţa lui Pinalti! 

"La poarta noului" 

furie Roşea sau Vlad Cubreacov nu pot fi acceptaţi în jocuri de 
dimensiuni eurasiatice şi pan-americane. Ei sunt naţionalişti, adică români 
adevăraţi. De aceea, ei nu puteau intra în cărţile celor care au aşii puterii în 
regiune. 

Boris Birştein are tentacule enorme, la fel ca Mihail Hodorkovski. ca Bons 
Berezovski. ca Bons Abramovici şi tot neamul lor. 

Este adevărat. Oleg Voronin are cea mai tare bancă din Chişmău. iar Oteg 
Smimov. feciorul acelui Lenin întârziat, se ocupă cu eleganţă de holdingul "Şerrf 
de la Tiraspol. Dar investiţiile strategice le fac alţii, nu ei şi nici ruşii de ia 
Moscova. Compania Saint Guidon Invest NV a lui Daniel Goidenberg. un azer 
de-al meu din Baku, a cumpărat Termocentrala de la Kuciurgan. cea mai mare 
unitate energetică din Republica Molotov Daniel Goidenberg are şi cetăţenie 
israeliană şi deţinea un fond de numai 1450 de dolan ta o bar>că din Elveţia 
când a făcut gheşeftui cu Termocentrala de la Kuaurgan. Este însă tot jrx 
apropiat de-al lui Boris Birştein, care ar vrea să controleze şi Combinatul 
Siderurgic de la Râbniţa din Transnistna. mai modem decât Combirwitul de la 
Galaţi. Trebuie 'eţmut apoi că Fabnca de confecţr Zao Cdema de la Tiraspd a 
lost preluată în aceleaşi condiţii de compania americanâ 'Hertz Inv'sstment 
Group' 

Iar acum să facem sinapsa cu opţiunea electorală. 

Afacenle rămân atacen indiferent de unde ar ver capiia ^ de tip mafiot în 
anul 2000, un bătrân din Basarabia putea cumpăra cu o pensie medie 10 
kilograme de salam. Acum. poate lua doar patru kilograme. 

El a vrut să-i fie mal bine şi l-a ales pe Voronin, Vorba fabulistului: 
“Aşa e soarta boului, - Viţei adult - / Să stea ta poarta noului / Puţin 
mai mult ." 


ClIVANTlIl LrCJOf-AR Aprilie 2005 
































c/^^tcn€ 

DUMINICA FLORIILOR 



n,;- 
q,<pnca 


i dinair.tea Paştetui este sârbâtoarea Roriilor 
ctrts^Ticij • 9 < • 'dâ o mare însemnătate, socotind-o printre cele 12 Sărbători 
împărăteşti *"^5''.,^' fjf»riumfalâ a lui lisus în Ierusalim 
s.no '- y'aţa Sa pământească în care El a acceptat să fie 

j ca "^^.[3» aceasta, chiar El singur îşi pregăteşte Intrarea 

conlonr» profeţiilor, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia. 

: ,js --''a să precizeze & ^suşi, din timpul vieţii, că este Mesia, împăratul 
.rriH cel aşteptat, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit. 

1^^.. Horâ unii L-au întâmninAt ro ^ 


irrî-ce* o vd avea STarşit. 

Dar dacă unii L-au întâmpinat ca pe împăratul, alţii s-au întărâtat împotriva 
L... ca Şl la infrarea Lui m lume. La Naştere, magii l-au adus daruri ca unui rege, 
I s-au închinat ca Celui vestit de îngeri, ca Mântuitorului lumii; Irod însă a 
i ^-L ucidâ. La intrArpA în lonict^iirr^ 4^4 . 


P^tDT. I S-au incninai ca l^iui vestit ae îngeri, ca Mântuitorului lumii; Irod îns 
5 C 0 S satxa ca sâ-L ucidă. La intrarea Fn Ierusalim, regăsim tot două categorii: 


unii - ''Osana” (”Binecu\/ântar), alţii - ”Răstigneşte-L\ 

Fariseii şi cărturarii au hotărât răstignirea Lui. chiar înainte de a-L judeca. 
Deşi au văzut puterea Lui Dumnezeiască prin care L-a înviat pe Lazăr, deşi au 
văzut minunile, faptele, învăţătura Lui, nimic n-a putut să-i convingă. "Trebuie 
nimicit. Ne încurcă, ne împiedică de a ajunge să dominăm noi peste toate 
popoarele lumii." 

Şi până astăzi, în locul magilor, adevăraţii oameni de ştiinţă se inspiră de la 
adevărul adus de Dumnezeu în lume; şi până astăzi. în locul păstorilor oamenii 
cu inima curată se închină înaintea Lui; dar tot până astăzi în locul lui Irod şl al 
fariseilor, urmaşii lor scot sabia ca să-L nimicească; dacă se poate - să-L scoată 
cu totul din istorie. 




in anul când Mântuitorul a murit pe Cruce, ziua de 14 
cidea într-o zi de vineri; iar învierea a avut loc a treia zi, 
duminica. 

De atunci, cum a stabilit Sinodul I de la Niceea, noi 
sărbătorim învierea în duminica ce urmează imediat 
după luna plină şi după echinocţiul de primăvară. 

Nu putem sărbători Paştele deodată cu iudeii, 
întrucât lisus a înviat după Paştele lor. (Cuvântul Paşte 
înseamnă "trecere" şi vine de la ebraicul “pascha*. In primul 
Paşte, poporul, scăpat de moarte prin sângele mielului 
pascal, a trecut de la robie la libertate. Paştele a continuat 
să reprezinte, pentru fiecare om în parte, şi pentru întreaga 
omenire, o trecere atât de ia moarte ia viaţă, cât şi o trecere 
de la robia păcatelor la starea de libertate.) 

■Ultimul duşman", moartea noastră sufletească şi 
trupeasca a fost biruită. Hristos ne-a dăruit tuturora 
putinţa de a trece de la vieţuire şi moarte, la viaţa cea 
vie şi veşnică. Viaţa mea, în care am cunoscut atâtea 
frământăn, atâtea dureri, atâtea năzuinţe, nu se încheie cu 
muşuroiul de pământ, ci în Hristos: ştiu că voi cunoaşte 
adevărata viaţă şi viaţa fără de sfârşit. 

Chiar dacă oamenii încearcă pe calea lor proprie, 
exclusiv umană, se vor convinge, până la urmă, că fără Dumnezeu nu pot atinge 
Şl cunoaşte adevărata Viaţă. Nu se poate ca tu, făptură, să fii fără Creator. Nu 
se poate ca tu, copilaş, să fii fără tată şi mamă. 

Dumnezeu ne îngăduie calea de experimentare a Binelui şi a răului 
pentru că noi suntem cei care ne-am ales-o. Dar calea reală este Hristos. 


Amarul, tragedia vieţii umane este că noi folosim şi 
exploatăm această creaţie înţeleaptă, spunănd însă în 
acelaşi timp că nu există altă înţelepciune în afară de noi, că 
noi suntem cei înţelepţi. Noi exploatăm înţelepciunea, pe 
care a făcut-o înţeleptul înţelepţilor, dar ne socotim pe noi a fi 
cel înţelepţi. 

Celor care L-au primit şi îl primesc, le dă putere să devină 
fii ai înţelepciunii, fii ai lui Dumnezeu. Ce mare dar! Eu, om, 
o gâză, de mine să depindă să-L primesc sau nu, să 
devin sau nu, fiu ai lui Dumnezeu! Ce crucială alegere 
stă în faţa mea! lisus a coborât pentru toţi, a murit pentru toţi 
şi ne-a dăruit tuturora învierea şi viaţa veşnică. 

Dumnezeu-Cuvântul a îmbrăcat haina mea, haina mea 
de om. Şi s-a sălăşluit printre noi, a fost ca unul dintre 
noi, a vorbit în graiul nostru, a suferit, a simţit, tot aşa 
cum simţim noi, şi frigul, şl foamea, şl durerea. Se 
deosebea de noi doar că era în afară de păcat. Eu sufăr şi 
de păcat, în mine mijeşte răul, am patimi, am înclinaţii spre 
rele, la Dânsul acestea nu erau. El era ca omul cel dintâi, 
Adam, care, înainte de Cădere, nu avea aceste înclinaţii spre 
rău. Dar lisus a luat de bună voie asupra Sa tot răul, toate 
păcatele, toate defectele, toate abaterile noastre. Pe toate 
le-a luat asupra Sa, le-a pironit pe Cruce şl prin moartea Sa a răscumpărat 
moartea noastră, a omenirii întregi. 

Creatorul şl-a făcut din umanitate un locaş al Său. "Dumnezeu s-a făcut 
Om, ca să-l facă pe om Dumnezeu", spun Sfinţii Părinţi. 


SFINTELE SARBATORI ALE PAŞTELUI 
PRIMA ZI DE PAŞTI 





A DOUA ZI DE PAŞTI 



Astăzi, a doua zi de Paşti, se vorbeşte despre 
Sfântul loan. 

Pentru toţi, imediat după înviere, lisus se 
arată şi ne deschide calea: "Uşile casei unde se 
iflau ucenicii fiind încuiate, a venit lisus şi a zis: 
Pace vouă... Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, 
Vâ trimit şi Eu pe voi. Şi acestea zicând, a suflat 
Şi /e-a zis: Luaţi Duh Sfânt, Cărora veţi ierta 
păcatele, se vor ierta şi cărora le veţi ţinea ţinute 
^rfr, (loan XX. 19-25) Prin aceste cuvinte şi 
Pnn Duhul Sfânt lisus a Instituit Taina Preoţiei, a 
Duhovniciei şi a Spovedaniei. 

Prin Hirotonie, Apostolul şl urmaşul Iul, 
Preotul, devine un Trimis pentru a săvârşi 
Sfintele Taine, a învăţa cuvântul lui Dumnezeu 
Şl a lupta cu prinţul lumii. Satana. Prin Duhovnicle 
preotul a primit sarcina şi marea putere de a 
Mleca şj (je a lega sau dezlega păcatele 


oamenilor în numele Sfintei Treimi. 

Tot omul este păcătos şi prin păcat este legat şi 
rob al Satanei. Singura lui posibilitate de a se 
dezlega şi eţibera de păcat este pocăinţa şi 
spovedania. Preotul duhovnic, primind 
mărturisirea, iartă şi dezleagă în Numele Sfintei 
Treimi. Astfel, Satana este scos din sufletul 
omului şi din lume prin lucrarea Duhului Sfânt 
Nimeni nu poate birui răul din el, decât prin Duhul 
Sfânt. 

lisus a dăruit Duhul Sfânt Bisericii, prin 
Apostoli. 

lisus instituie această Taină imediat după ce a 
biruit moartea, pentru a ne da putinţa şi a ne arăta 
importanţa trecerii noastre de la starea de robi ai 
păcatului, la starea de fii ai lui Dumnezeu. 


A TREIA ZI DE PAŞTI 


Apropiindu-s© de sat, ucenicii L-au rugat "Rărnâi cu noi, căci ziua a trecut şi 
spre seară". Iar când s-au aşezat la masă. lisus a luat pâinea şi 
”*6cuvântând, a frânt şi le-a dat. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, El 
s-a făcut nevăzut. 

Dacă la Cina cea de Taină lisus a săvârşit prirna Liturghie cosmică înainte de 
*^3 Sa, dacă, răstignit fiind, a săvârşit o Liturghie a Crucii, la Emaus a săvârşit 
Liturghie după învierea Sa. Cina cea de Taină continuată în Sfânta 
Wurgh/e devine în acest fel o "colaborare divino-umană" pentru alungarea 
;^vidin lume şi instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu şi a dreptăţii Sale. Nu est© 
mare făcut nouă, oamenilor, decât Sfânta Liturghie. Ea reprezintă centrul 
”*îiini8mului. 

După cypr, El a rămas împreună cu cei doi ucenici la Emaus, la rugămintea 
tot aşa El coboară la rugămintea noastră, a Bisericii. La flecare Sfântă 
^fShle are loc o venire a Iul lisus în lume. Fiecare Sfântă Liturghie 
^ezintâ o întâlnire a noastră cu lisus Hristos Cel Viu. Noi trebuie să ne 
de noi înşine şi de lume, pentru ca înălţându-ne, prin Duhul Sfânt, 
trâi această sfântă realitate. 


Trecerea de la râu la bine nu se face 
automat, mecanic, ci prin stăruinţa noastră 
continuă, pentru purificarea şl transformarea 
sufletului: să devenim oameni ai adevărului, 
să devenim cumpătaţi, milostivi, smeriţi, curaţi 
cu Inima Această schimbare înseamnă 
învierea noastră moral-spirituală. 

De 2000 de ani, lisus, cu bunătatea, cu 
blândeţea, cu înţelepciunea Lui, bate la uşa 
Inimii fiecăruia, ca să-l deschidem... 

El ne-a cuprins pe toţi în Trupul Său cosmic, 
s-a jertfit, a biruit pentru toţi, lăsând însâ ca 
fiecare să-şi aleagă şi să-şi hotărască viaţa sa. 

Libertatea nimănui nu este ştirbită, fiecare 
rămas liber să se Integreze - sau nu - în Hristos 
şi să câştige - sau nu - împărăţia Iul Dumnezeu. 




(Extrase din cartea 


‘Semnificaţia marilor sărbători creştini’ - preot Boris Râduleanu) 

ClITÂNTUL LECIONAR Aprilie 2005 


Pag. 13 





















- ii ÎNVIAT HRISTOS SĂDIND PESTE TOATĂ LUMEA. PÂNĂ LA SFÂRŞITUL VREMII, SPERANŢA. NĂDEJDEA. 
’ţ:Ă MCIODAtTnS vO^^^^ sub piatra nedreptăţilor, oricât de GREU AR FI AŞEZATA PESTE 


hra vele noastre trupuri. 

VOM ÎNVIA, VOM BIRUI. 


(CORNELIU ZELEA CODREANU - "ÎNSEMNĂRI DE LA JILAVA”) 


IMNUL ÎNVIERII 


VALERIU GAFENCU 


Vă cheamă Domnul slavei la lumină, 
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii, 
Fortificau Biserica creştină, 


Poezie pusă note tot de Valeriu Gafencu. După 1989 acest Imn a fost ascultat în fiecare an în noaptea de înviere, în timpul predicii, la Biserica Sapientei, 
cântat de regretatui preot Constantin Voicescu. 

Să crească-n inimile noastre-nfrânte, 

Un om născut din nou, armonios. 

Pe chipurile voastre să se-mplânte i 

Cu pietre vii zidite-n temelii. Pecefea Domnului lisus Hristos. 

REFREN' Veniţi, creştini, luaţi lumină, Un clopot tainic miezul nopţii bate 

Cu sJfletul senin, purificat! Şi Usus coboară pe pământ. 

Veniţi flămânzi, gustaţi din cină. Din piepturile voastre-nsângerate 

E nunta Fiului de împărat! Răsună Imnul învierii Sfânt. 

VALERIU GAFENCU 
(1921 -1952) 

Student la Drept şi la Filosofie ^ 

Legionar - numit ' Sfântul închisorilor^' 



S-a născut în Basarabiă, corn. Sângerai din jud. Bălţi, în 1921, ca 
fiu al unui înflăcărat naţionalist care fusese deputat în Sfatul 
Tării, votând în 1918 unirea Basarabiei cu România. 

(La ocuparea Basarabiei de către bolşevici, în 1941, Vasile 
Gafencu, tatăl lui Valeriu, a fost deportat şi nimeni n-a mai ştiut nimic 
despre el.) 

Valeriu a urmat Liceul "Ion Creangă" din Bălţi, intrând în Frăţia 
de Cruce de acolo, apoi a devenit student al Facultăţii de Drept şi 
al celei de Filosofie din laşi şi a preluat, în calitate de legionar, 
conducerea unui grup al Frăţiilor de Cruce de aici. 

Arestat în ian. 1941 şi condamnat ia 25 de ani de muncă 
silnică, a avut ca martori ai apărării mulţi profesori universitari, 
dar sentinţa a rămas definitivă şi şi-a executat nemeritata pedeapsă 
la Aiud, Piteşti şl Târgu Ocna. 

După venirea comuniştilor la putere, a fost transferat de la Aiud la Piteşti, 
unde a suportat un regim extraordinar de dur şi inuman, dar nu s-a supus 
cumplitei "reeducări” comuniste, devenind astfel o legendă. Nu a putut fi 
convins, cu nici un preţ, să-şi abjure credinţa creştină, românească şi 


legionară, iar la Târgu Ocna, unde a fost transferat, a reuşit, 
prin exemplul său, să împiedice "reeducarea" de aici! 

Numeroasele şi grelele boli contractate în regimul dur de 
detenţie al închisorilor Aiud şi Piteşti, în loc să-l încovoaie, l-au 
întărit şi desăvârşit sufleteşte şi duhovniceşte. De aceea camarazii 
(şi toţi cei care l-au cunoscut) l-au numit ^sfântul închisorilor^'. Şl 
muUi aşteaptă cu nerăbdare clipa canonizării lui... 

in închisoare a compus poezii, care se cântau în celule, 
adevărate rugăciuni închinate lui Dumnezeu. Nu au fost publicate 
niciodată până acum în ţară în vreun volum de poezii. 

După 1989 au fost cântate în Biserică: '"Imnul învieri!' 
compus de Valeriu Gafencu a fost ascultat în fiecare an în noaptea 
de înviere, în timpul predicii, la Biserica Sapientei, cântat de 
neuitatul şi regretatul preot Constantin Voicescu. 

A murit în temniţă, la 18 febr. 1952, la vârsta de 30 de ani, după 11 ani de 
detenţie, iar trupul lui a fost aruncat într-o groapă comună... 

Noi încercăm să ducem mai departe glasul rugăciunii sale... 





1923 - Ion I. Moţa este ales preşedinte al Centrului 
Studenţesc din Cluj "Petru Maior" (8 apr.) 

1930 - Căpitanul înfiinţează GARDA DE FIER, 
organizaţie de tineret împotriva comunismului (13 
aprilie) 

1934 - Căpitanul şi ceilalţi conducători legionari sunt 
achitaţi de Consiliul de Război şi Tribunalul Militar al 
Capitalei în procesul L Gh. Duca (5 apr.) 

- Congresul Studenţesc anual al UNSCR se ţine la 
Herculane; comandantul legionar Traian Cotigă este ales 



preşedinte al UNSCR {Uniunea Naţională a Studenţilor 
Creştini Români) (20 apr.) 

1935 - Congresul studenţesc de la Craiova, prezidat de 
comandantul legionar şi preşedinte al UNSCR, Traian 
Cotigă, unde Ion I. Moţa este ales preşedinte de onoare al 
UNSCR (18 apr.) 

1936 - Congresul studenţesc de la Tg. Mureş, unde este 
declarată lupta împotriva corupţiei politicianiste (2 - 3 apr.) 

- apare la Sibiu cartea "Cran// de lemn* - Ion 1. 
Moţa (2 apr.) 


*** 


Anul acesta, pe 13 aprilie, comemorăm un an de la trecerea în veşnicie a camaradului părinte protopop DUMITRU POPA din 
Freiburg, membru al Senatului Legionar, 

DUMITRU POPA 

Ofiţer, preot, legionar, membru al Senatului Legionar 
1913-aprilie 2004 


Născut la 13 iulie 1913 în corn. Aldeni din jud. Buzău, 
fiu şi nepot de preot, Dumitru Popa a fost atras încă din 
copilărie de cultul bisericii creştine, împlinindu-şl menirea 
după multe şi rodnice alte activităţi în slujba neamului 
rornânesc şi a creştinismului. 

încă din vremea când era student al Politehnicii 
din Bucureşti, viitorul preot de mai târziu a devenit 
legionar; în 1940 a devenit ofiţer de rezervă în 
prestigioasele batalioane ale Vânătorilor de Munte, iar 
după Uagicele evenimente din ian. 1941 s-a refugiat în 
Germania, fiind internat în lagărul de concentrare de la 
Buchenwald alături de ceilalţi legionari. După război a 
rămas în Germania, câştigăndu-şi existenţa ca agricultor, 
iar din 1963, fiind nevoie de un preot ortodox pentru 
românii de aici, a fost hirotonisit preot de către 
^triarhul Constantinopolulul, slujind timp de 

m Pag. 14 



40 de ani ca paroh al Comunităţii Româneşti din sudul 
Germaniei, şi ajungând ia gradul de protopop. 

îmbinând activitatea în slujba Bisericii Ortodoxe cu cea 
în slujba ţării, a neamului românesc şi a Mişcării, părintele 
Dumitru Popa şi-a urmat şi în exil, neabătut, crezul 
legionar, contribuind la întreţinerea vestitei Biblioteci 
Româneşti de la Freiburg, a Căminului Moţa - Marin şi 
ajutând refugiaţii români şi camarazii din ţară. 

A avut fericirea să-şi încheie viaţa pământească la 
slujba de Paşti. în biserică, iar ca urmare a dorinţei lui, 
osemintele î-au fost aduse şi îngropate în ţară, în 
locurile natale. 

Dumnezeu sâ-l odihnească în loc luminat, cu verdeaţă! 




CUVÂNTUL LECÎONAK Aprilie 2005 























































ZIGZAG PE MAPAMOND (continuare din pag, 4) 
marea MOARTĂ 

0 jumătate de zi am fâcut o baie excelentă în Lacul Tiberias. iar o zi 
întreagă în Marea Moartă, cel mai jos punct terestru de pe glob. la 400 de metri 
nive*^* nriăni. Este înconjurată de cel mai sterp peisaj din lume: stânci 
'l^te da culoare roşie, peşteri. în care (în anul 1947) un păstor beduin a 
(tescoperit o interesantă colecţie arheologică: pergamente datând din primele 
cpcola înainte de Hnstos şi după. păstrate în nişte recipiente, cunoscute în toată 
ca .Manuscrisele de la Marea Moartă". Apa caldă şi cumplit de sărată a 
^rii unde. plutind fără a face o mişcare, poţi admira peisajul selenar al vechilor 
munţi, atrage în tot timpul anului un număr mare de turişti, cei mal mulţi din 
p^insula Scandinavă şi Germania, fanatici ai sănătăţii şi iubitori ai soarelui 
0 baie aici ®ste o experienţă unică: se poate pluti asemeni unul dop de 
plută, având posibilitatea de a citi o carte! Salinitatea apei este de zece ori mal 
mare decât a oceanelor, care însă poate provoca dureri serioase celui care are 
cea mai mică zgârietură! 

în partea sudică a Mării Moarte se află un kibbutz pe care l-am vizitat, pe 
nume Ein GedI, care este, în viziunea israeliană, un colectiv agricol sănătos, 
j^tualmente sunt în Israel 270 de kibbutzuri unde trăiesc 130.000 de oameni, 
reprezentând 2.5 la sută din populaţia ţării, dar producând 33% din bunurile 
agricole ale ţării şi 6.3% din produsele manufacturiere. 

De aici am vizitat anticul oraş MASADA, aflat pe o stâncă înaltă de 300 m 
(jeasupra Mării Moarte, care este cel mai spectaculos vestigiu arheologic. în 
acest loc dezolant, în anul 43 î. Hr., Irod a cucerit o fortăreaţă pe care a 
amenajat-o, a construit un palat, destul de bine conservat, cu băi romane şi 
cisterne uriaşe pentru apă, săpate în stâncă, cu un sistem ingenios de încălzire. 

AKKO 

Dar dintre oraşele vizitate cel mal mult mi-a 
plâcut Akko, aflat în apropierea frontierei de 


nord. la graniţa cu Libanul. Vechiul zid dinspre mare, construit de Cruciaţi, se 
ridicâ deasupra Mediteranei; pe acesta sunt multe arcade gotice în care 
funcţionează multe cafenele şi mici restaurante ce servesc, cu precădere, 
mâncăruri din peştele prins în urmă cu doar câteva ore. 

Oraşul a atins apogeul în perioada Cruciadelor, şl s-a menţinut astfel cca. 
200 de ani. până în 1292, în a treia cruciadă (condusă de Philip Augustus al 
Spaniei şi Richard Inimă de Leu al Angliei). 

in 1799 Napoleon a fost asediat aici de flota engleză şi înfrânt după un 
as^iu de două luni. 

in cetate se află cel mai interesant loc, dramaticul şi umedul Oraş Cruciat 
Subteran, precum şi Souk-u\, fascinanta Piaţă Orientaiă. 




HAIFA 

Haifa este portul principal al ţării, unde 
evreii şi arabil trăiesc în armonie (ceea ce 
nu se poate spune, de exemplu, în 
Nazaret. unde intifada - aruncatul cu pietre 
- este la ea acasă). Poate această armonie 
se datorează faptului că aici se află Aitarui 
şi Grădinile Bahai, şi că aici Mirza Aii 
Mohamed, în 1850, a fondat o credinţă 
universală, bazată pe frăţie, dragoste şl 
caritate, adepţii ei având o limbă şi o religie 
comună. Ideea centrală a acestei credinţe 
este că Moise, Hristos, Buddha şi 
Mahomed sunt mesagerii trimişi de 
Dumnezeu în diferite părţi ale lumii, în 


diferite perioade, toţi propovăduind o 
filosofie similară. Se spune că şi Regina 
Maria ar fi aderat la credinţa Bahai. 

Haifa este un oraş modem, aşezat pe o 
înălţime de unde se vede frunnoasa panoramă 
a portului. Ca să ajungi în oraş, poţi lua 
telefericul şi te poţi plimba cu metroul, fiind 
singura localitate din israel care dispune de 
acest mijloc de transport. Oraşul este 
muncitoresc, din cei 300.000 de locuitori 
120.000 sunt salariaţi în industrie (excluzând 
turismul şl domeniul public). 

in afara Altarului şi Grădinilor Bahai, am 
văzut Piaţa Cârmei şi, coborând pe o pantă, 
districtul rezidenţial Carmelul Francez, aici 
găsindu-se Mănăstirea Carmeiitâ, fondată în 
secolul al Xll-lea de un mic grup stabilit aici 


pentru a se devota ascetismului, singurătăţii 
şi rugăciunii. 

Ca şi în celelalte oraşe israeliene, şi aici am auzit vorbindu-se româneşte pe 
străzi. O doamnă slăbuţă, mignonă, cu ochi negri şi vioi în ciuda vârstei sale 
înaintate, a intrat în vorbă cu grupul în care ne aflam şi ne-a spus că este din 
Bucureşti, a venit în Israel de circa 5 decenii şi s-a recomandat: Angelica 
Rozeanu. Pentru cei tineri numele ei nu spune nimic, din păcate; pentru cei cu 
părul alb şi care au iubit sportul, ca mine, reprezintă cea mal mare jucătoare de 
tenis de masă din lume (cucerind în anii '50 nenumărate titluri mondiale cu 
echipa României la fete simplu, dublu fete şi dublu mixt). Dar în România zilelor 
noastre numele ei este total necunoscut, ca şl cel al săritoarei în înălţime, 
lolanda Balaş, în timp ce lui Dobrin sau lui Dinu, fotbalişti care nu au adus nici un 
trofeu internaţional ţării noastre, ,fanii" le pomenesc mereu numele, ba chiar cer 
să le fie ridicate şi statui... 

Nu am văzut, deşi am dorit, cel mai sudic şi cel mai frumos oraş ai Israelului, 
de fapt o staţiune turistică la Marea Roşie. Eilatul. Căldura, oboseala, timpul 
limitat, dar desigur distanţa de circa 500 de km de la Tel Aviv (străbătând 
deşertul Negev care acoperă 60% din suprafaţa Israelului, şi în care trăieşte 
10% din populaţie, majoritatea beduini în corturi), au constituit .argumentele" de 
a amâna această călătorie. Dar sper că o voi face: Israelul trebuie revăzut. 


*** 


"ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI" 

- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
deliului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
pariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: “/n cadrul raporturilor dintre Stat şi 
Mişcare, cine a tras prima oară, când şi de ce?" 

a fost dat de elevul Valeriu Bidiga din Bucureşti, care a câştigat cartea "Din prigoane în prigoane" 
Tudor Cucu. 

Răspunsul este următorul: 



Aşa cum spunea Căpitanul, violenţa nu a constituit o metodă sau un 
Pdncipiu legionar, ci s-a produs - rar - ca reacţie la abuzurile şl crimele 
•utorliâţiior care încâlcau legea, în loc şâ o respecte. 

Nu legionarii au tras primii, ci autorităţile. 

Prima victimă, semnalată la 22 nov. 1933, a fost un legionar - studentul 
"Qil Teodorescu din Constanţa care a fost împuşcat în spate de un 
l«ndarm în timp ce lipea afişe pentru Mişcarea Legionară, aceasta 
Wrtlcipând oficial şl legal la alegerile parlamentare! 

împuşcarea lui I G Duca la 29 dec. 1933 a survenit ca reacţie disperată, de 
faţă de abuzurile şl Ilegalităţile comise tocmai de cel care erau 
obligaţi ta respecte legile şl viaţa oamenilor (autorltâţilel* A G. Duca ajunsese 


prim ministru în urma angajamentului public faţă de cercurile financiare mondiale 
de a extermina Mişcarea Legionară (adică tineretul român naţionalist şi creştin), 
şi se ţinuse de cuvânt, la 10 dec. 1933 mll de legionari fiind arestaţi fără 
forme legale, bătuţi şi schingiuiţi. Iar Garda de Fier dizolvată, fârâ justificare, 
prin simplu Jurnal al Consiliului de Miniştri. 

(In acelaşi an, au fost asasinaţi (tot de către autorităţi, fără ca respectivii 
legionari să fi avut vreo vină, fie ea şi imaginară): NIţâ Constantin (în laşi), la 28 
nov.; Sterie Clumetti (în Bucureşti), la 29 dec.; Toader Toma (în corn. Borcea din 
Tecuci), la 30 dec. La 12 ian. 1934 a murit legionarul Gh. Negrea din Severin. ca 
urmare a schingiuirilor de către jandarmi.) 


întrebarea lunii APRILIE: Numiţi câteva diferenţe majore între legionarism şi comunism. 
1 PREWilU: "Totul Pentru Ţară, Neam şi DumnezeW de Tudor Cucu. 


CUVÂNTUL LECaONAilS Aprilie 2005 



Pag. 15 






























/w/acţi^' 


Revista se difuzează la chioşcurile ROOlP€T ir 

SiJCU'^EŞ'n Ş» di»’ toate reşedinţele de judeţ ale ţănt. 

-roca- ş ate ccaitât oe care -rx^ e -s> eru-erâr- 

rvgâtn cereb revista: dbihbfJkMii n-o fişează/ 


___ rii.ifii — Bârlad: Nu creder* că revata. noassră se <a (rsocasâ 
se criu ‘acîuauu -irxsrr. a CUturi. Oecer-. r scnr-c că >dcotcorea 
V^ilcr ^ 3 ce care dr ar-ou - şi rra, /e«aTiul - DŢOQrar- oe rrooire - a care 
ccrctue dir cir cuverrartii cşa^ — unii cniar :r r^oc conşaert. cenn. ^ 
Ou&se ai.-arta!6 Da- cur^ .uptăr- oertra -srezirea conşfiinte reccrae, '«r' 
cubica scrscaree Cvs.. ca .uare de aîrtLCire ^ de actuaia şi grava 
crccienă a OiitLini oir ‘krr-âriz. ’r '^u-ăru viitor ai -ev-stei. rrtnxăt 'ura 
acesss. exSărd -ute srcrtăc (centenar icr Barea. anversăr. 
sărtătoaree ir'^ieni ş. crscrea -et-cre 'Sîinulu ircnsorlor- cu această 
•scaze arccciu ceaşteocat cnrut de ia praf Ion Ccia ec. ru ar- rra av’at 

scafîu cur şî st’Dl- _ 

GrigoTB Popovfo — Râdâşcni: Dragâ 5âdi6. '/ă iTTjt-r"fr" 

^=xredte cb ^^^cezj articaruri^ şt zari^&s aftr’afe" ^oarre '’gustsre'’ de^ 

M ca care :€-€u OCL Acut- aver* - ^ărşit a^certe exerx'are certr.. a e 
"r*.crj^az oroj. cnetenildr. \e-au defectat, de aser^eri. ş Jtr"e^e 

gcezii rîrrfse ş vcr* cuWica oir creeda d^s.. cât de curândf picat e 
dir iosâ de soa&u- "■-ar^ cunjt t acest rur^â^. Sunt dire^'^erite aser^erea 
^ersur tcrice- cu su^ui căr-ârtUu strâvecri. cu frertur de cer. rene ^ră şt 
(Ta srTCiu. Vâ Tarsnter' screcenle a adresa o-s.. care şi acur^ 

Daliei S«fteţi - Lugoţ: Decada de prrepi a ^fişc^i Legicnare se 
-Hîerâ a -granteie Per-âne de :a 'dec- 'S^. deoarece aturo graritae 
PcT’âne erau eae fireşti Basarafiia Buco^'^ra de ^ara Cacsriaiier j ş» Ardeal ui ■ 
îaceau paTE din Pcr^ia. scestee fiind cserdute aPa ‘r ^9^. Pactul R boertrx: 
- MWctnv din 23 aug. '929 era -cn pact de reacresure ger-ara - «us care 
«deiifita rcneie de rteres '** Baican» ale celor dcuâ cuier r zena Mâni saiifcce ş; 
Mâni fSecre- errtre aitele U1RSS speoficânc rter^ui pertr- Basaraoa. ^ar 
Ger-aria ceaarerou-Şi dezinteresu t această precier-â. Apia a 29 
T9*i0 VfoictDv a acerdar □rctier-a Basaranie, ş apa !a 23 'une * 9^2 
ce Exsrre scvieic a soiiotat Ger-ane secararea Basaracie de Perrâna. 

'-[âcar > ‘?9o9 Por-ăna ar fi a occ ta: :iria politii praccrizsâ de Căpfer 
1 de aiiartâ cu Ge—ana. '~area putere de arunc a Eutcc© grantee -castre '"u 
ar —ai fi ciunutB. Dar ceiitea dusă de "ntiJescu ş Cărei ai ^-ea a fc^ de 
QsaJitate ş de dudictare idir "939. fată oe 3e<e-ana, Per-âna mizând pe 
aiiarta - *e 9 ercasâ - cu Panta ş Argiia. Acia a " Uie "9^. 'ducă oo-carea 
Fcione- ducă ofens va germană m Vest ocuparea Pansuiu — fără 'LOtâ • de 
către rucee g© — ane. şt ducă artist tui dintre ^renta şj Ge — ^an:a Pemăria a 
renurs: :a .iuzariie garanţi fiarceze ş engieze. dar era prea âcixu iar 
ao e r si t a t e a dintre Căpitan ş "î'tuiescu se datora tocr-a poitxai e.xtem6 '^etaste 
•duse de "Ruiesc^ ş n. cr cărenî ererace a aceluia descre ^şcare*. 

Lirâ Angftei - Sibiu: S-au sens multe, prC' şi centra, despre tr^amentui 
aciicat eocraricr de or Artorescu > cursul rezCouiu. uni sustrărd că 
eciGrari au fes: persecJat. iar atî că ar fi a^ut cane oe un tratament corect- 
Peaiitatea sercă este -r—âadarea: ă mcecerea "ăzDoulu au ‘ost trmşj ce 
"-crt -umai :egicrani care nu fio^serâ ocrpamraîi certr., reoeiune aoc». an 
-re: tărzîu. m or cauza Trâsern rezPoUu. au ?ost nreiat şj c© care 

Eiere. cordamrăr cănă "r ano arh P©re-- aceassâ catecene s-a rnf irtat certr-u 
‘de nstnjcte ce 'a Săraca, fiermăndu-se baaiicanee nume^rate oe la nr 99*^ 
dâră a ş» focalizând oca "200C oameni ş. mtr-ac©»ăr 'egenani dir ao^te 
cacaiicare au fost suouşj utu reom de exterminare. sere oeoseore de celat 
oomearart -u ermeau "»c soidă şj *^10 permisi a*reau -o»e să cnmeascâ 
serser sau pacrete de a famuie. ar cierderie “orti ş; reriţr -u erau 
ccmpetaîe ca ‘a aite untăti bataiicanee respeetNe uptând m ocnţruare cu 
efiecc'/ete rămase pâră a setâa "irniare. fn pus egicnan din aceste 
cecaâcare cniar dacă a’#ee^ gradul de c^ter sau suPefiter erau >degr a cas la 
smc»i soidan. Şi zTiar dacă se disergeau n uotâ erau a*arsafi er aiătur de 
ec^crar. a test comasată, soeoai ooată pea*4a socetăc»: "co. dezenjor. 
onrniraii i^4ccac»i este ^actui că. suc irfiu©Ta iegionară. ac^te ^ităd de <uctâ 
deveTiseră. r scur nmc. exempie de oisccitrâ şi aonecatie 1 Măicrfatea 
covăfşjtca.re a :eccrarlc^ dir aceste Pataiicare a pert. "r >crison r^ârtănd 
c© cu ccrcamrăr m© ce ara ari ^după ^9^ au ‘ost precan direct 
corrunstîtcr e -ePereroirc de T-nsoe -dată de regeie i'.fira» 




ABOMAliBfTE PE ADflESA: 

NKOLAE BADEA (secrvtar r edx d e i 
STTî: VLAJCU VOOĂ MR. 23. Bi- v jS A?, r* 
SEC^. 3 . aoCuPES” TeL: |Q21 > 322 3832 


lustir Bieabii - Aiud: Cerumirea de arar -u au r .ertar-c -azşâ: 
c or f or - dicticraruiu expiicacv a imeu ^emâre acest o^rârt are c 
vecnirre de câteva sufie oe an. desemnare cccxiareie rde^aj^ere 
resa aibă- Hu eacstâ mo o ©găsurâ cu :©— eru aranism cae 
desemnează erezre aexa-dnruiu Ane c oro am ratâ de Smccu âr 
Sfceea r 326 C Hr, care -"ega ^aiura divmâ a 'U ^isus C^nsacs ', 

losif Limgulescu - P^oieşlr ua -eocişnuta d^ soiotafe cuem. 
rnâmciător să rescuroem pezGv. rtrjcă? dl. uiar . 54 '“: ka. ‘pcce 
TCCer'-^j nestr^ a rsoraca să-şi crocure caseta cu cărtecae 
Faiarw r emeu excurs»© saie m Pâ-ăre ‘dcar să -e 

comunicaţi adresa 'Comqietâ pentr- ca să dâ c-mitem c cope. 

Oiara Idateş - Tg. liureş: CorzeroQSui egtonar a "cs? ’rftinns ce 
Căptar > "936, suc corcucefea a:* A-ex. /ergatt ş Aiex Icrstam. 
oentr- acordarea de a & st e rt ă ;urdică graSL?tâ eocraricr comer- ^ 
aiutorju: 4/Uă-r: căzur r nercrcore. %u- ăsa' Auccrtătiie cemes. 

dese crccese “^octr’^a egerarior ficiosirc orce crecexi criar ş; smoe 
zveruT ş oărer, de aceea creszcc^ a'»ccad eocra" ^ereeak. oruroe 
^sră- -rde ere f^ecesare prezenta 'or ^-mre c© care au ^ăcur care or acest 
contETces s-su '“umărer '/asie Ma“n Winal ^mrrenaide. "^rea" v^oDcă 
Hona CosmovHO. Pacu BudişxEaru Laurar ^âtra^u -.ex. rcreea C-ş. 
Axerte ^«coiae CotertM: ş-a 

Neia Pascu - Cradee: Dr ce* -tSC.COC de eccra- ©rsaEnt r "93^ 

' —emeni CcreUu Murctcresc, ’r n-măr oe cca S. CCC recrezeniau ce/a -a 
pucr de 2*'c' Ota" şi > scurre cercacă că: Sma s-a a^a: a cârma -egiurşi. ş 
cârti “- 7 -a<devâr "s-a*- descris a-g pcoe uco-nr Ccreui Wurctcresc -u 
avea -ut oe "C.’CCC oe -emer, Dec mc cârc oe ’zreiecarzare" a Uişcă^i. 
aşa cum erunar presuD-retr: \fişcarea a cermr de oe cânole "arutăCfcr -ca jr 
curent spirtua a crere ©isei -arerae Şi a remas ase© cară az. ‘rseş 
pnnopiîle de erganzare sunt ’eîtste" - ca.*" cazare ce c aoevâracâ eitâ. cea 
leşîtâ dir reca.re procne “urcă. erosm ccrecrtuore -cc*ere sjfierească. 

Marian Cobre - Buaareşt: ‘rtr-ace-ăr ^ cum se cese^re căa 

fo t og r af i oe ecocă. ş; cu-^©rticreazâ ş Căc<taru; - "^=rercr. eex^rer" cn- 

aru :922-^925. catcraiştii -cmă*, a*eau ca n s em r s-^ascca ş mcoc*-^. Iar 
aceasta •u sitea c 'egătură cu '•azsmu care "‘u ere curescut mc ’r 
Ge<—aria pe acea .reme -ec-m ^^mâna. Svascca esse -r sră/ecri smzo 
^©1905 a' c?cxxîar©cr roo-eurccere. ^crezertărc c crjce c^ creie egare s- 
exremîîătle mdoiiE r j^gr erect ce a sssnce a oreecta crjcea >că"gE-'â 
Com efi u Z©ea Codrearu serre că a 'âăz-t aru "925 svaste a-rt DcraSB ce 
talarul aibasru a -r© ptserc de sute de ar. zr ^rerca Grencoe -oec 
mc a egăturâ c- '•azs^u. Da' 'ncă cir prm.f ari ce a ‘n^nţarea ^Aşcări, 
a ce a sta a a-^ut 'rsemne preen»: coana Amangreuu una** ş, curcscua careă. 

Emamn^ Şieteriu - CraiO¥a: Faiotân oerru ceea cvs ş- "'re ses cemr. 
curerea a > prectcă: Ccmci— cem^erae ssaPiiite cu aot co rescxrce^i meşm 
(deo ar ece aneexu Ois nj a scsît oe casa de a un- cure. o oe care oe 9 " 
'^om Duplica ‘ura vfitDere. Vă rxrftumm atât D©mr. mTxre sareasă. decusă cir 
orapne ntacvâ. căt şi cerru s rcer t a ree ş: căKdure c«s. Viacenaiu) este .aoros 
ş rtBresart. prevent erte oecsect® am. c oase dcar rectu că esre cucn 
Direa amo'u ceea ce Dm^ieşre "’u^rdaseie recr.r ae cactsmuu. E>»* 06 rT că 
aşrectăm să -re trm:tet > ccntrruare, cre ze rt are a ceona.tB seeae «care. dn 
păcate Dncirtiereazâ a re. 

Partene Otmarcea - Piatra NeoRiţ: I4oroai" a c^ tă rerentî 

tcare a trrut congresul dir "93- a Vfcntreux. a care a c a raoca: Ş( 'cr Veta. 
avea semrrficata -ru P^rc^ rrema.scra de cerm-ame—ar- rn^re 3 CZv^Sa&*t 
lucaismuuţ dr urne. oertr. apâraree creşTi^smufu ş; ămurrea c©or 
dezrfdm-at. rditererr de s&u căruia aparrrea-- Era acwreres' âi -Pere*ismuu 
•re49cs. u" re< de cortramasonene. şi ^.^sese ‘rfiirfiar ’r " 333 ce -co- censenar 
Pe«scnrauer ■- "SG’’ GoeC‘es -a srniinr ■^nanoa' ar “remo-i '’Ser^'ouu 
Vfordiai'’ erau '^g^icrer ca revcraiismuj creşrr să fie deturnat > maxa 
retîorai-sooajsmUu Dăgăr 




ANUNŢ : Acţiunea de colectare a rnaîeraiuiu: necesa.' corrfectionă’-îî Oustuiu; din fcronz a) CÂP’TANLT-iJ: se încheie LUHA 
VMTOARE. Ce: care doresc să facă donaţii de matenai (sau băneşti) sum rugat? să se adr^eze secreîaruiui nostru de *6030:6 V 
Badea, la a. 3 resa ndicată pt abonarnerte sau să Oecunâ ia Bancs Română de Dezvoitare. în contul; R085BRDE 
4240014031830012. 

^ «Prifc a-n- pr:r-it dona# Ce ta. GRIGORE TÂRÂTĂ - Cctftfău 5 mii»oa.«e i©\ MELU RUSU 3 .•miioare ie 
•nuior ei şi IRRCEA BULGĂREA 6 • c 


CAROL PAPANACE 



Hooscfor şeft 

Coteau <3e *eoacse 
Secfear de maactm: 

Periodic eeSta: 3e '4C7X-WE< =0«ăv5* ,ssn isas-oa'' 

Nicoieta Codrin 

E^uian G.nika Comeiki Miha. Ştefan Bwescu Cătâm E*-escu 
N'icofae Saoeâ 

niîiaţi CU pubiiCLit 

Str. Mărgăritarelor rv. S. sector 2, BuciAreşti 

izona Oroju - rtars. cu Şiefan cet Ware car ou str. V.L^sscâr' 
Vineri. între orele 15*-19* 

Telz i02:) 322 3S32 sa- 0 '-u :93 

e-mai: aciui^ee-ncmanadacîHjfrea-ndrrţan^ 


Pag. 16 


CUVÂNTUL UEGIONAII Aprilie 2005