Cuvantul Legionar nr. 19, martie 2005

l\ 


Qfacă cce tăcea, acegtta, /idefaete ace 1 dfrc^a. 

/t/fi (/>vastyAe/k dufiă tta&z fd, 4(fi 


jj 




Periodic al tineretului român naţionalist ortodox 


Anul II, Nr. 19, MARTIE 2005 Apare la jumătatea lunii 

10 000 lei 

Director: NICADOR ZELEA CODREANU 



//osnzzaicrzt 

* 

yd&dfyie Psihoza colectivă 

O torţă nestinsă: Marius Neagoe 
Srfctiuz/tiaU Scrisoare cătFe Senatul şi Congresul SUA 
3/ep-zap/ie m/yiam^nd Sicilia; Maroc 
iiW eatââe& t/epiunu Sunt simist, dar mă tratez (VI) 

^e/Ue^a^ //fada Poetul Legiunii 

Compozitorul Legiunii 

Destinderea dintre legionari şi regimul carlist (II) 
2ec£wfui de/istsicyui a dfcgcăru t/epioaase 
vaste /epionas'ă ce&ddr V. Marin - "Crez de generaţie” (IV) 

//osicurJ, fflwitc /epioaar, /vdacţiei 

FLUX Şl REFLUX 



Pe tot parcursul existenţei sale Mişcarea Legionară a trebuit să suporte, pe 
lângă terorismul de stat exercitat asupra ei şi în perioada interbelică şi în 
penoada comunistă; atacul permanent al unei prese dominante de cotidienele 
super-stângiste din Sărindar, proprietatea unor evrei, care la vremea aceea 
reprezentau elementul cel mai dinamic, vârful de lance al comunismului 
moscovit, îndreptat împotriva tuturor instituţiilor care formau baza existentei 
statului român. Pe termen lung însă, imaginea falsă a Mişcării Legionare 
acuzate de fapte sau intenţii imaginare, au fost unii istorici, impostori sau 
lingăi, mercenan ai partidului comunist sau cei copleşiţi de ură din motive 
personale sau etnice. 

in mod normal, după 1990, când se presupunea că cenzura sau controlul 
statului vor ti mai puţin drastice, când accesul la arhive şi la alte surse de 
informaţie nu va mai fi îngrădit, se va rescrie o istorie obiectivă, bazată pe date 
certe şi raţionamente logice. K 

*"^"1 CU in,eres ' ucrările care conţineau referiri la Mişcarea Legionară şi 

m 3 CU . surpnndere că se încearcă acreditarea teoriei conform 
careta Mişcarea Legionară, apărută în România tocmai ca o reacţie la 
ofensiva comunismului şi rămasă consecventă până la capăt acestui 
fo 0 rma?î a rT-H eS .? prezen,a,a - prin afirmaţii fără nici o susţinere, drept o 

Lomăîitit r fnl 3,6 P °' itiCă precisă ' oscilând P r ' n comportament şi prin 
compoziţie intre extrema dreaptă şi extrema stângă 9 P 

Th f a l°, n •' prezen,ării am ales ,.Istoria loviturilor de stat din 
Romania a d-lui Alex Mihai Stoenescu, editată la "Rao". 

ceastâ lucrare, de certă valoare, încearcă - şi în mare Darie reu<;pQtP c* 
flVobSf COmunis,e Au,orul scrie cu mult curaj şl cred 
inte^eS dar f«e îf r SL V ..r« re “ n ‘ area MişCării Le 9 ionare di " Penoada 
mod evrijentnereaîe. 3 * rma ® 56 C ° n,raZÎC CU Sensul lucrăril ‘ sa “ în 

sal^ c^rem^ă pîmem îiwilsei't) 3 ' aCe anallza cri,icâ a Arării domniei 
lectură parţială a operei d-lui Stoenescu** 3 aSpeC,e ev,den,e ch 'ar şi la o primă 

(Chiaf n6pr0,eSi0niSt > : 

Israel,tâ d^laş, Na ^spllt^cu o^muzînâ aSSn^^ 3 ^; Comuni,afea 

incinta tribunalului dirflaşi escortare oT* pa Corneliu Zelea Codreanu în 
poliţie? Ş ' eSCOrtal de 0 ,rupâ de jandarmi şi trei comisari de 

JvSSTZSVZ 1 “ •«*. de csw 

.prezenţa lor la toate casele verz, dinţară’* ^ Sâ demons,rată prin 

decâTo^b"ne ?,ii ** 3 eXiS,a ’ 


După ce dl. Stoenescu afirmă în repetate rânduri că este normal sâ tragi 
o linie de demarcaţie între Mişcarea Legionară de până la 1939 şi cea 
condusă de Horia Sima, singurul lucru neschimbat fiind firma, câţiva şefi 
legionari pe care îi consideră „ambuscaţi", o masă de legionari marcată de 
însuşirea unei discipline de fier şi masa de pseudolegionari apăruţi după 6 sept. 
1940, domnia sa continuă sâ prezinte evenimentele ca aparţinând aceleiaşi 
conduceri - şi multe altele. 

Voi revenLînsă la subiect. 

Propunându-şi sâ vorbească despre “ devierea spre stânga şi spre 
revoluţionarism ”, atacă subiectul având mai multe baze de plecare: 

- apariţia Corpului Muncitoresc Legionar 

- transformarea lui pe parcurs într-o formaţie „cu caracter comunist şi 

revoluţionar 9 

- prezentarea lui Dumitru Groza, şeful Corpului Muncitoresc Legionar după 6 

sept. 1940, ca fost comunist din Basarabia, infiltrat de Moscova în Mişcarea 
Legionară Y 

- acreditarea ideii conform căreia o parte dintre legionari „ după 23 auq 
1944 au îngroşat rândurile PCR\ 

Sâ tratăm lucrurile pe rând: 

- Apariţia Corpului Muncitoresc Legionar este datată în anul 1936. sub 
conducerea ing. Gh. Clime, la ora respectivă comandant legionar al Bunei 
Vestiri, cel mai înalt grad. 

Dl. Stoenescu nu are răbdare să ajungă cronologic la înfiinţarea Corpului 
Muncitoresc Legionar şi îşi trădează obsesia anticipând cu şase ani apariţia lui 
declarând cu seninătate: „ Mişcarea Legionară îşi va înfiinţa propriul Corp 
Muncitoresc Legionar care va lua explicit un caracter comunist şi revoluţionar*. 
Işi dă seama câ acreditarea acestei idei cere timp - fiind absurdă - şi încearcă să 
obişnuiască pe cititor cu ea; omite însă sâ explice sau sâ precizeze când 
localizează in timp transformarea, cum se manifestă şi care este impactul 
practic asupra Mişcării Legionare. De asemenea, aruncă afirmaţia de mai sus 
ca şi când ar spune că „preotul îşi va înfiinţa propriul harem", ca pe un lucru total 
nepotrivit cu doctrina legionară, ca pe o surpriză care trebuia sâ creeze 
nedumenre, bruscând logica lucrurilor. 

r 9 ~, n Gh Can,acuz 'no-Grânicerul, în 1937 ing. comandant al 

bune'VestmGh Clime preia comanda partidului .Totul pentru Ţară', expresia 
politică a Mişcării Legionare, iar Corpul Muncitoresc Legionar trece sub 
conducerea lui Ion Victor Vojen, comandant legionar, având ca adjunct tot pe 
Legionar Gr ° 23 ' ^ 1940 aces,a devenind comandantul Corpului Muncitoresc 

O primă constatare: Dumitru Groza conduce Corpul Muncitoresc Leqionar 
m mod direct şi efectiv 127 de zile. (continuare in pag. 2) 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


Martie 2005 


Pag. 1 






























^Vtcador 2etea < ţ?ed /'easJ4/ 

FLUX Şl REFLUX (continuare din 

Muncitoresc Legionar spre 


pag 


absurd 


Putea în patru luni sâ ducă Corpul 
stânga şi să-l transforme într-o formaţie „ explicit comunistă şi 

revoluţionară "?! ... . , A „ 

Sau poate vrea cineva să împingă ridicolul pană 
caracterizându-l astfel în timpul celorlalte conduceri ale Corpului 

Muncitoresc Legionar? ..... . . . ^ . 

Pentru a putea scrie o istorie a Mişcăm Legionare trebuie ori sa 
fi făcut parte din ea. ori să ai capacitatea psihică de a te transpune 
sufleteşte şi în conjunctură pentru a putea înţelege nişte lucruri 

felul de a gândi al legionarilor. 

Autorului îl scapă un amănunt capital: sistemul d 
organizare al Mişcării Legionare exclude posibilitatea 
ingerinţei unor persoane în determinarea acţiunilor la 
nivel de Mişcare. 

Trebuie să nu fii legionar ca să crezi că unul sau mai 
mulţi membri ai Corpului Muncitoresc Legionar, să 
zicem infiltraţi de comunişti, ar fi putut să influenţeze 
lucrurile în vreun fel; mai mult decât atât, nici Dumitru 
Groza nu putea face nimic, nici un pas, şi cu atât mai mult în situaţii de criză, 
fără sâ i se fi comandat acest lucru de către conducătorul Legiunii; şl atunci în 
ce constă atenţia şi importanţa (total şi interesat acordată) care se dă aşa 
zisei infiltrări?! 

Alt aspect hotărâtor: ce a reprezentat perioada celor 127 de zile pentru o 
Mişcare Legionară care avea în spate aproximativ 4600 de zile? 

Suntem de acord că aceste 127 de zile au epuizat în mare parte zestrea 
de popularitate a Legiunii, dar asta este cu totul altceva. 

După cum istoricul a mai afirmat, de mai multe ori: Mişcarea nu mai era 
aceea a Căpitanului şi a celor 4600 de zile; era hibridul, era vâscul crescut pe 
trupul sănătos al Legiunii, era parazitul care tindea sâ distrugă definitiv trupul de 
unde-şi trăgea seva! 

Am putea noi, legionarii de astăzi, să nu fim iar îngrijoraţi când un 
personaj de talia d-lui Stoenescu nu ia în consideraţie argumentele logice 
şi informaţii hotărâtoare, la îndemâna oricui? 

- Argumentul Dumitru Groza: încă din 1936 instructor legionar (grad) făcut 
de Căpitan. Adjunct al Corpului Muncitoresc Legionar până la 6 sept. 1940 când 
devine şeful acestuia, arătaţi dvs. că a fost prezentat Generalului Antonescu de 
către Eugen Cristescu, şeful S.S.I.(şi mare duşman al Mişcării Legionare) drept 
un comunist ieşit din închisoarea din Chişinău în 1939 şi infiltrat în Mişcarea 
Legionară; credeţi că se putea inventa ceva mai rău? 

Interesant este că în alte ocazii istoricul a sesizat pe cititor despre intoxicările 
informative practicate de Cristescu, iar acum se preface că a înghiţit gâluşca cu 
seninătate! De ce oare, îi confirmă teoria? 

Având în vedere că ştie bine că din 1948 şi până în 1964 Dumitru Groza a 
fost deţinut în puşcăriile comuniste de exterminare în calitate de legionar, 
acest lucru nu îi zgândăreşte cu nimic logica? 

Nu crede că după atâta “infiltraţie" ar fi trebuit să ne spună şi efectele ei? 

- A treia bază de pornire o voi numi, stăpânit de umorul obligatoriu, “FLUX 
Şl REFLUX ": până acum comuniştii se infiltrau în Mişcarea Legionară şi 
după 1944 începe mişcarea inversă! (?) 

Repet, dacă ai simţul umorului, poţi să apreciezi această informaţie şi, cu cât 
este mai hotărâtă şi mai „argumentată", cu atât este mai hazlie: păi dacă 
Dumitru Groza, care ar fi făcut atâtea „servicii 0 comuniştilor, transformând 
Corpul Muncitoresc Legionar într-o fortăreaţă comunistă, a fost ţinut 16 ani în 
închisoare, trupeţii infiltraţi sau „masele" de presupuşi legionari care şi-au călcat 
jurământul intrând în PCR” ar fi trebuit să fi fost împuşcaţi pe loc de comunişti! 



Poate se gândeşte la cei intraţi in Mişcare după 6 sept. 1940? 

Dacă da, vă mai spun ceva care va scapa: nu poţi fi 
^legionar decât după trei ani de la înscriere, deci în 
k mod evident aceştia nu erau legionari! 

Istoricul se mărgineşte la afirmaţii: vine şi domnia sa cu 
nişte nume de legionari, cum dă exemplu cu I. Gh. Maurer, trecut 
de le liberali la comunişti, Gogu Rădulescu şi Leontin Sâlăjan de 
la ţărănişti. Petru Groza de la Frontul Plugarilor sau alţii. Să fi 
sugerat o idee măcar despre criteriile după care unii 
legionari au intrat în PCR, cu toate avantajele, şi alţii au 
ajuns la Canal, la Aiud, Piteşti, Baia Sprie, Periprava etc. 
etc. Sâ fi făcut ca ţiganul cu prunele; „Asta e murdară, asta nu e 
murdară?" 

Citez în continuare: „ Aceeaşi minoritate muncitorească urbană 
şi semiurbană a constituit prima bază de mase a comunismului 

instalat în România odată cu ocupaţia sovietică in 1944". Ce vrea istoricul să 
# sugereze de fapt: „aceeaşi Mărie cu altă pălărie". Greşeala capitală! Baza de 
mase a Mişcării Legionare a fost ţărănimea ridicată prin ştiinţa de carte, 
studenţimea, liceenii, învăţătorii, preoţii şi intelectualitatea care nu îşi 
vânduse sufletul pe bani. 

Mişcarea Legionară a fost însă şi foarte aproape de omul nevoiaş şi 
cinstit şi a militat întotdeauna pentru a îmbunătăţi traiul unor oameni 
dezavantajaţi din diferite motive. 

Constat că pentru un om educat în comunism, din păcate, grija pentru 
muncitori sau ţărani este musai o înclinaţie spre stânga sau chiar spre 
comunism, ignorând preceptele creştine. 

Legiunea nu putea să ignore păturile sociale aflate în dificultate, dintr- 
un sentiment profund creştin şi profund uman, aceasta neputând să o 
trimită spre marxism decât de o gândire pervertită. 

in încheiere: 

- istoricul începe sâ facă aluzie la Corpul Muncitoresc Legionar şi la deviaţiile 
lui în volumul care tratează despre Mişcare până în 1930: ideea trebuia 
acreditată în mintea cititorului cu 6 ani înaintea apariţiei Corpului Muncitoresc 
Legionar şi cu 10 ani înaintea infiltrării reale prin apariţia septembriştilor, câa 
altfel ar fi de râsul găinilor sâ încerci sâ acreditezi ideea că Legiunea s-a 
satanizat în patru luni, 

- fără urme, fără argumente, doar aprecieri personale şi preluarea de 
zvonuri. Chiar prezentate într-un context alcătuit cu talent şi cu 
profesionalism, povestea este lovită de nulitate. 

Din punct de vedere moral, mă voi abţine de la vreo apreciere; voi constata - 
pentru a câta oară? - că teme pentru a lovi în Mişcarea Legionară se 
descoperă mereu, pe măsură ce gândirea oamenilor este tot mai pervertită . 

îmi amintesc acum, zâmbind, de o întâmplare absolut reală: aveam un 
vecin, Dumnezeu sâ îl ierte, care ştia cine sunt şi pe vremea lui Ceauşescu. 
Atunci când se supăra pe mine, ieşea în stradă şi striga după mine, să-l 
audă toată lumea: “ Legionarule! LegionaruIeF' 

După 1989, trecând prin faţa curţii lui, am văzut că îşi legase câinele de gât 
cu o sârmă ghimpată; nu am rezistat, am intrat în curte la el şi am luat sârma de 
la gâtul câinelui. Când să ies din curtea omului, acesta mă vede pe geam, iese 
din casă şi începe să strige: “ Comunistule! BolşevicuIeF'. 

Tot eu eram, dar se schimbase regimul! 

Punct. 



*îdos/iasucat 


Pentru persoanele 


ieşirile “la rampă” îmbibate de revoluţionarismul simist ale d-lui prof. ŞERBAN SURU ne îngrijorează tot mai 
mult. Nu poate nimeni contesta dreptul oricărui cetăţean de a-şi exprima convingerile sau crezul politic; din punctul 
domniei sale de vedere o face cu multă râvnă şi chiar pasiune. Dacă ar vorbi în nume propriu sau în numele 
Asociaţiei al cărei fondator este, totul ar fi în limitele normalului. A vorbi însă în numele Mişcării Legionare este 
absolut incorect. Domnia sa (şi nici o persoană din România sau de oriunde) nu îşi poate aroga acest drept. 

Metodele domniei sale de a se face remarcat în peisajul politic românesc nu poartă, sub nici o formă, amprenta 
moştenirii legionare; comportamentul său generează tot timpul reacţii negative la adresa Mişcării, astfel că am ajuns sâ 
ne punem întrebarea dacă acest lucru se datorează neîndemânării d-lui Şerban Suru sau nu 
SENATUL MIŞCĂRII LEGIONARE declară următoarele: 

1. Nu am avut şi nu avem nici o relaţie cu activitatea d-lui Şerban Suru; 

> j 2. Domnia sa crede că şi-a însuşit unele dintre dezideratele Mişcării Legionare; lucrul este discutabil, dar metodele 
-fi de promovare a lor arată o necunoaştere temeinică a doctrinei legionare sau desconsiderarea mesajului acesteia; 

^ 3. Pretenţia d-sale de a se considera “şeful Mişcării Legionare” este cel puţin ridicolă; 

4. Precizarea emfatică “revista Mişcării Legionare ” este falsă şi contraproductivâ. Este, pur şi simplu, revista 
d-lui Şerban Suru şi atât. 

care au înţeles greşit menirea şi activitatea Mişcării, publicăm în pag. 12 a revistei Declaraţia de principii a Senatului Legionar. 



^îomâoâ fâuoitatud^depioaar oâ taoitâ /a âeduU 
/ie data, de ^3martie, di ora t/. 3$ 

/leatru, dârdâtorirea ^e/itesuirudui ddîada &j/r. 


ccec 



Pag. 2 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2005 























PSIHOZA COLECTIVĂ SAU PISICA Şl ŞORICEII 


Un banc mai vechi spunea câ unor psihologi americani 
veniţi în vizită la confraţii lor ruşi pentru schimb de expehenţâ 
li s-au arătat două grupuri de şoricei: cei din primul grup erau 
rotofei şi vioi, iar ceilalţi erau slabi şi parcă pe moarte. 

întrebarea era: "Având în vedere că toţi şoriceii sunt îngrijiţi 
identic, puteţi explica de ce unii sunt graşi şi sigun pe ei, iar alţii 
sunt scheletici şi tremurători7 

Cum psihologii americani n-au putut dezlega misterul, 
gazdele le-au răspuns, zâmbind superior: Celui de-a! doilea 
grup de şoricei i se arata din când în când pisicar 

Acelaşi lucru se întâmplă şi în societatea actuală: oamenilor 
li se arată din când în când "pisica", şi devin tremurători şi 
nesiguri, încercând să se ascundă în orice colţişor. 

"Pisica" era, până acum vreo 15 ani, groaza că dacă vorbeai 
ce "nu trebuia", dacă nu-ţi renegai prietenii, rudele sau chiar 
credinţa intimă legionară, erai descoperit mai devreme sau 
mai târziu şi puteai fi oricând călcat de maşină la etajul X. 

Acum "pisica" e teama câ-ţi vei pierde pâinea sau că 
vei ti închis într-un viitor foarte apropiat dacă îndrăzneşti să 
aduci în atenţia opiniei publice valorile legionare. 

Acasă, la şcoală şi în societate, tinerilor li se 
transmite sau li se sugerează, ca un laitmotiv, mesajul: 

-Dacă vrei să nu ai probleme , dacă vrei să fii bine văzut, 
nici să nu te gândeşti măcar la legionari!" 

"Binevoitorii" sunt pretutindeni şi te întrebi, stupefiat, cum se face 
că lumea întreagă se gândeşte la binele tău doar când trebuie să te 
ferească de "greşeala" de a fi atras de legionari! 

Se epurează opera eminesciană de valoroasele scrieri politice şi de masiva 
componentă naţionalistă şi creştină, precursoare a legionarismului, se mâsluiesc 
biografiile şi operele lui Radu Gyr, Ion Barbu, Blaga, Eliade, Noica etc., 
omiţându-se activitatea şi scrierile lor legionare, în strădania de a se şterge din 
amintirea opiniei publice "perioada" legionară a acestora (deşi la majoritatea 
această "perioadă" a durat până la moarte); se elimină figurile legionare chiar şi 
din cadrul rezistenţei anticomuniste din munţi. 

Mass-media bate monedă pe ideea câ naţionalismul e învechit, că religia e 
discutabilă, câ totul e relativ, arătând "pisica" marginalizârii de către societate 
dacă vei îndrăzni să ignori "indicaţiile". 

Cei mai mulţi, slabi de înger, se aliniază cuminţi şi aplaudă conştiincioşi. 

Psihoza colectivă se întinde de la cunoştinţele care ne tot spun să 
abandonăm această activitate, "spre binele nostru", la cititori care se tem să 
primească revista acasă prin poştă, şi ajunge până la avocaţi care au refuzat, 
spenaţi, să ne susţină dreptul - dat de legile în vigoare - de a tipări această 
revistă (deşi avocaţii au dreptul consfinţit de lege de a apăra chiar şi pe cei mai 
mari criminali, fără a putea fi acuzaţi pentru aceasta că ar fi ei înşişi criminali). 

Mulţi ne scriu sau ne telefonează manifestându-şi simpatia pentru Mişcare, 
dar când e vorba să iasă la lumină, să se implice, dau înapoi cu regret, 
justificându-se că le-ar dăuna (vieţii sociale, carierei, etc ). 


rv« Qotta cut tacK on the cafloint 





Din păcate, există chiar şi vechi legionari care apar în 
public alături de foştii camarazi doar la parastase, 
uitându-se speriaţi în toate părţile, care pun pătura pe 
telefon când sunt vizitaţi şi care evită să le povestească 
propriilor copii despre Mişcare. 

Partea proastă este însă că toţi aceşti oameni timoraţi, 
în loc să stea într-adevâr deoparte, se simt obligaţi să 
clameze mereu, întrebaţi sau nu. " Mişcarea a fost 
extraordinară, dar nu mai e de actualitate?, "Mişcarea nu 
are nici o şansă pentru că lumea este condusă forţe care 
nu văd cu ochi buni naţionalismur etc. 

Dar să luăm pe rând scuzele pentru lipsa de implicare: 

-"Mişcarea nu mai e de actualitate"... 

Oare? Ce s-a schimbat faţă de penoada interbelică? 
Aceeaşi pseudo-democraţie impusă, aceeaşi aservire a 
guvernanţilor unor interese străine neamului românesc, 
care implică în mod evident necesitatea aceleiaşi reacţii 
sănătoase a românilor: o Mişcare naţionalistă şi creştină. 
Bineînţeles, dacă vor să mai aibă un stat al lor» 

- "Mişcarea nu are nici o şansă pentru că 
lumea este condusa forţe care nu văd cu ochi 
buni naţionalismul." 

Dar marile puteri au văzut vreodată cu ochi buni o Românie puternică? Nu! 
Au încercat mereu să subjuge România şi în acest scop s-au străduit să înăbuşe 
sau să deturneze naţionalismul românesc. " Poporul român a trăit din ascuţişul 
săbiei şi din mila lui Dumnezei/, spunea Căpitanul. Nimeni nu ne-a dat nimic 
niciodată, ci a trebuit să câştigări) noi înşine, prin forţa proprie. Pământurile 
româneşti ne-au fost luate, nu ne-au fost date, şi a trebuit să luptăm ca să le 
recucerim şi să le păstrăm. Nimeni nu ne-a ajutat niciodată fără a cere şi a-şi 
primi plata. 

Cele trei examene despre care scrie Căpitanul (examenul suferinţei, al 
primejdiei şi al credinţei) nu sunt doar o figură de stil. Unii au urcat muntele 
suferinţei şi au trecut prin pădurea cu fiare sălbatice, pentru a se îneca în 
mlaştina deznădejdii (şi-au pierdut credinţa); alţii, deşi n-au ajuns nici măcar la 
poalele muntelui suferinţei, deşi n-au înfruntat nici o fiară reală, sunt deja înecaţi 
în mlaştina lui "eu sunt mic şi nu pot nimicf. 

Atitudini de şoricei care văd mereu pisica; o adevărată psihoză 
colectivă... 

Există oare vreun remediu pentru vindecarea ei? 

Eu cred câ există unul singur: să conştientizeze fiecare că doar sufletul este 
nemuritor şi câ vom da toţi socoteală de talantul ce ne-a fost dăruit: dacă l-am 
întrebuinţat cum trebuia sau dacă l-am îngropat. 

Să ne reamintim rugăciunea copilăriei: "Eu sunt mic, Tu fă-mă mare, eu sunt 
slab. Tu fă-mă tare..." şi să ne străduim să avem curajul de a trăi conform 
propriilor convingeri, iar nu conform celor impuse, şi de a ne manifesta credinţa 
public, cu hotărâre. 




O TORŢĂ NESTINSĂ: MARIUS NEAGOE 


Psihoza colectivă despre care am amintit mai sus era generată de o adevărată teroare la nivel de stat in anii comunismului. Totuşi, aceasta nu l-a 
putut abate pe studentul MARIUS NEAGOE de la principiile sale morale, profund româneşti şi creştine: nu numai câ nu s-a lăsat influenţat de 
atmosfera generală de laşitate sau de ameninţări, dar a reuşit să respingă şi ademenirile. 

Cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la trecerea sa a pragului veşniciei, îi aducem, din inimă, un sincer omagiu. 


MARIUS NEAGOE (7 febr 1961 - 30 apr. 1985) s-a născut în 
SIMERIA, jud. Hunedoara, ca unic fiu al camaradului dr. 

VALER NEAGOE. Tatăl său, dr. Vaier Neagoe, legionar, 
preşedinte al Societăţii Studenţilor Medicinişti din Bucureşti 
(1937 - 1940), preşedinte al Centrului Studenţesc Bucureşti i 
1940. chirurg reputat, senator legionar (acum), a avut marea 
durere de a-şi conduce pe ultimul drum pământesc unicul fiu, 
asasinat de Securitatea comunistă din România. 

in 1993. in Ed. “Cuget. Simţire şi Credinţă" din Bucureşti, a 
apărut o carte scrisă de regretatul camarad senator legionar 
prof. Victor Isac. dedicată lui MARIUS NEAGOE şi intitulată 
sugestiv: “ Marius, o jertfă a conştiinţei 

Tânărul student ardelean care a refuzat să-şi vândă sufletul, 
constituie un model pentru mulţi dintre cei de azi care cedează 
rapid in faţa unor obstacole mult mai mici, pentru câ a nu fi pe 
placul autorităţilor putea însemna chiar moartea- în anii comunismului pe când 
acum acest aşa-zis "neaiuns" nu înseamnă altceva decât câ nu vei prim. un post 
călduţ ş. bine plătit. Ţinem de atunci care cedau în ţaţa ameninţărilor, încercau 

V h ' 3 P !™ â , nteascâ ' dar cei de az '- ,ârâ a « presaţi de o ameninţare 
substanţială, cedează in faţa unei bucăţi de cozonac 

. ^^ n 5 P °' şi nepo1 de P re °t'- ,iu de legionar, educat in spirit creştin, Marius a 
dovedit de timpuriu un caracter excepţional: iubitor faţă de toţi şi atent, mereu 
d ^ en echll ^ ral ' stă Pânit. cu voinţă, ascultător, modest, amabil, de o vivacitate 
rtMhl U . ne ° b, * n “ M Şl de 0 9 er *erozitate şi demnitate înnăscute Caracterul era 

f^fiKS^T^ ?i ,n,e,i9enţâ: Marius ci,ea enorm ' ’ reca " d 

h a ^ Un,a . ,ea 3 P f ° Chii " P* el ' dorindu -' colaborator, cu ocazia tezei de 
bacalaureat care, avand un subiect din opera eminesciană, a constituit o analiză 
- ide valoare şi un adevărat elogiu al naţionalismului românesc. 



Bineînţeles însă că tânărul în al cărui suflet pulsa sublimul, a 
refuzat. Cum să nu refuze, când extrema lui consideraţie şi dragoste 
faţă de oameni ajunsese până într-acolo încât preferase să poarte în 
facultate paltonul din liceu, pentru a nu se diferenţia de colegii mai 
lipsiţi, şi refuzase chiar şi confortul unui locuinţe personale pe care i-o 
ofereau părinţii, cerând sâ locuiască în căminul studenţesc din Cluj! 

Aflat întotdeauna printre fruntaşii la învăţătură, lucrările lui Manus 
circulau printre colegi, şi nimeni dintre cei care aveau nevoie de 
ajutor nu a fost ignorat vreodată. 

Deşi blând şi amabil, respectuos, caritabil, îşi domina colegii pnn 
intelect şi forţâ spirituală. 

Din nou a fost solicitat de Securitate sâ devină delator al propriilor 
colegi, dar din nou Marius a refuzat sâ se transforme în mercenar. 
Admirator al trecutului legionar al tatălui său, Marius a refuzat, de 
asemenea, înscrierea în partidul comunist. 

Fără a fi provocator sau măcar strident, prin nobleţea lui sufletească, Manus 
constituia un model de rezistenţă anticomunistă printre colegi. 

De aceea securiştii au hotărât sâ dea un avertisment cutremurător pentru toţi 
cei cate nu voiau sâ se supună: în seara de 30 aprilie 1985 l-au răpit pe Manus 
din drumul spre casă, l-au torturat într-o pădurice de lângă Cluj şi l-au legat de 
şina de tren, pentru a fi călcat! 

Lacrimile doamnei Stela Neagoe, nefericita mamă, nu s-au opnt nici azi... 

Mormântul lui Marius a devenit un loc de reculegere pentru cei din zonă. Erou 
şi martir, Marius Neagoe face parte din drama intelectualităţii române care a 
pierdut mii de talente secerate nemilos şi diabolic de la zenit. 

Dacă mulţi studenţi ar fi fost ca Marius, altul era drumul nostru prin lume azi... 

Dar noi credem câ “ viaţa noastră nu se termină aici, la aceşti aşa de trecători 
ani, ci se prelungeşte dincolo, in Cer "... 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2005 


Pag. 3 



























2sta-z<Z42' /ie 

DOUA ZONE APROPIATE. DAR TOTAL DIFERITE: SICILIA Şl MAROC 



SICILIA 


REGGIO CALABRIA 

Reoaio Calabna este oraşul cel mai sudic din peninsula Italiei. 

Fără industrie el constituie o atracţie puternică pentru tunştn care vin aia an 
de an in număr din ce in ce mai mare. atraşi de munţi, care coboară direct m 
«.oro /Hocrrnentru prima dată de Homer, în Odiseea). 

Obiectivul cel mai vizitat este Muzeul Naţional, căruia i-a fost ridicată 
fantastic cota in anul 1972. pnn expunerea, în sala pnncipalâ. a statuilor 
gigantice, din bronz, vechi de circa 2000 de ani. pierdute dintr-un vapor ce 
naviga intre Calabna şi Grecia, a doi războinici greci. , 

Nu am stat decât câteva ore în acest liniştit oraş. întrucât îmi propusesem să 
fac timp de 5-6 zile turul Siciliei, cea mai mare insulă din Marea Mediteranâ, 

denumită de italieni ’ L Isola del Sole . 

Un feribot face legătura între orăşelul San Giovani şi Messma m numai o 
lumâtate de oră. Oraşul de intrare în Sicilia oferă o surpriză plăcută prin 
bulevardele sale largi şi drepte, casele înalte şi relativ noi (întrucât un 
înspăimântător cutremur de pământ, urmat de un cutremur violent in mare, au 
zguduit localitatea şi au dârâmat-o în anul 1908). 

O autostradă superbă cu numeroase lucrări de artă, ce ating in unele locuri 
aproape o sută de metri înălţime, facilitează înconjurul insulei. 

ARHIPELAGUL INSULELOR EOLIENE 

Am făcut o escală la MILLAZZO. un mic oraş fără nici un obiectiv turistic, dar 
care nu poate fi ocolit de cei care vor să viziteze micul Arhipelag al Insulelor 
Eoliene (sau Lipari, cum spun italienii). 

Arhipelagul are 7 insule, toate vulcanice, la care se ajunge cu vapoarele, dar, 

-1 atenţie, frecventate de foarte mulţi 

bogătaşi, deşi două insule, Filcudi şi 
Alcudi, cele mai îndepărtate, nu au 
facilităţi modeme, electricitate şi apă 
potabilă (au un schimb linişte, care nu 
este tulburată niciodată de muzică sau 
de zgomotul de la ţevile de 
eşapament). 

Am acostat în cea mai apropiată, 
vizitată de cei mai mulţi turişti, 
Vulcano. Am făcut baie în apropierea 
craterului, într-un ghiol cu apă galbenă 
şi sulfuroasă care constituie atracţia 
principală a micuţei insule, întrucât 

salinitatea excesivă face imposibil înecul. 

Celelalte insule, mai îndepărtate, sunt şi cele mai frumoase: Lipari, cea mai 
mare (de unde şi numele Arhipelagului), Salina Panarea şi, mai ales Stromboli, 
cu un vulcan încă activ, constituie locuri de atracţie pentru cei care nu sunt cu 
ochii pe ceas (aşa cum am fost eu), şi, în plus, repet, pentru cei care au şi 
portofele pline cu euro. Aici s-au realizat şi două filme italiene cu faimă în lume, 
cu titluri sugestive: " Vulcano şi StromboW (cu Ingrid Bergman) şi "La dolce vita " 
(cu Marcelo Mastroiani). 

Şoseaua şerpuieşte de la Milazzo prin dealuri stâncoase, paralel cu Marea 
Tireniană care este de un albastru intens. Din când în când, pe distanţe de mulţi 
kilometri, trece şi prin livezi de citrice şi de măslini. 

Un popas de o noapte în CEFALU, cu o plajă aglomerată flancată de hoteluri. 
Oraşul are un aspect medieval, cel mai important edificiu fiind Catedrala 
impresionantă prin masivitatea ei, datând din anul 1471, cu dimensiunile de 90 m 
lungime şi 40 m lăţime. 

PALERMO 

Din nou la drum, a doua zi dimineaţa, cu destinaţia Palermo, “capitala" 
insulei, aflată la capătul unui golf pe care Goethe l-a descris ca fiind "ce/ mai 
frumos promontoriu din lume". 

Am trecut pragul Palatului Regal 
şi al superbei Catedrale, al 
Parlamentului sicilian (!) care are 
în interior Cappela Palatină, al 
Teatrului Massimo, unul dintre cele 
mai mari din Italia. 





cu scene 



Bisericile Martarona (decorată cu 
mozaicuri bizantine) şi San Cataldo (cu trei 
cupole maure, roşii) şi centrul vechi al oraşului 
(ca o curiozitate, aici sunt multe clădiri vechi, 
frumoase odinioară, azi dărăpănate) 

Portul vechi Cala este foarte animat (mai 
ales faleza Foro Italico, seara). Aici există, în 
mici tarabe de pescărie, în cutii pline cu 
gheaţă, o faună extrem de variată de peşti, 
pnntre care “spade", caracatiţe şi aşa-zisete “fructe de mare". 

O alta atracţie, dar puţin gustată de către turişti, este Catacomba 
- jpuclnilor Vizita aici este impresionantă: în jur de 8000 de trupuri neînsufleţite 
sunt aliniate în toate poziţiile: bebeluşi, tineri, adulţi şi bătrâni Aerul excepţional, 
puţin umed, a permis conservarea corpurilor. Printre aceste oseminte se află şi 
cele ale lui Nicolae Bălcescu, decedat într-un hotel din Palermo, în urmă cu 153 
de ani 

Oar cea mai frumoasă biserică nu se află în Palermo. ci la 15 km de oraş: 
ecţe vorba de MONREALE Nu am cuvinte să o descnu. dar în această 
m^re admiraţie intervine şi factorul subiectiv, fiindcă are un stil arhitectonic 

p ag 4 CUVÂNTUL LEGIONAR 


bizantin, iar imaginile sfinţilor sunt realizate| 
din mozaicuri extraordinare. Simbioza dmtreP 
culoare şi arta lucrătorilor se află la cele mai 
înalte cote. Mănăstirea are nu mai puţin de 
109 grupuri de capiteluri în exterior, decorate 
de meşteşugari din secolul XII. Cupola 
interioară este imensă, a treia din lume (după 
SI Sofia din Instanbul şi Sf. Marcu om 
Veneţia), având mozaicuri 
Vechiul şi Noul Testament. 

TRAPANI 

Oraşul cel mai vestic al Siciliei este Trapani, cu un trecu» istoric foarte 
zbuciumat - fiind înfiinţat de greci, extins de fenicieni ocupat de cartaginezi, de 
romani, apoi de vandali, goţi, arabi (in anul 827). de nomazi (m 1077), de 

spanioli (între 1718-1719). 

Ca şi la Palermo, cel mai circulat loc este faleza la care ancorează vase man 
de pe toate meridianele lumii. Din micul port turistic se pleacă la intervale de 
câteva ore. în curse spre arhipelagul Egadi. format din patru insule: 
Coiombaia; Marettino; Levanza şi Favignana. Am vizitat-o pe ultima, cea mai 
■mare’, cu dimensiunile de 9 km / 4.3 km. Are numeroase grote şi este un ‘rai' 
pentru amatorii de pescuit. 

La revenirea în Trapani, un peisaj inedit în călătoriile mele de “ globetrotter* 
de pe vaporaş am putut vedea, pe o lungime de 2-3 km, extragerea sării din apa 
mării prin metoda cea mai veche, de evaporare. Sute de movilite albe ca zăpada 
din sare erau formate şi apoi cărate cu roaba în containere de câteva zeci de' 
muncitori. 

AGRIGENTO 

De la Trapani, în sudul Siciliei am mers paralel cu cea de-a doua mare care 
înconjoară insula mediteraneană. Un scurt popas la Marsala pentru a bea un 
pahar din faimoasa băutură dulce-amâruie şi parfumată, care poartă numele 
orăşelului şi l-a făcut astfel cunoscut în toată lumea, şi un popas mai lung. în cea 
mai bogată în antichităţi localitate, Agrigento. despre care poetul grec Pmdar 
spunea că este cel mai frumos oraş al muritorilor. Simbolul localităţii care 
datează din anul 581 Î.Hr. este un grup de temple magnifice care ocupă o vale. 
Ele se numesc: Templul lui Zeus din Olimp (cel mai mare templu doric construit 
vreodată), Templul Hera şi Templul Concordia (unul dintre cele mai bine 
conservate temple din lume). 

Deşi nu eram presat de timp, deşi măreţia lor m-a copleşit, am zăbovit foarte 
puţin în faţa loc, dintr-un motiv destul de hazliu: la o temperatură record a lunii 
august de 48°C, eram printre puţini turişti care s-au încumetat să urce scările 
templelor din valea lipsită de vegetaţie (sutele de turişti străini preferând să le 
vadă de la 1 km distanţă, de la numeroasele mese aflate fa intrarea în muzeuTTn ~ 
aer liber, în compania unei cutii de bere)! 

SIRACUSA 

Am ajuns şi la cea de-a treia mare care înconjoară insula, Marea lonianâ 

făcând un popas la un oraş cu nume de rezonanţă: Siracusa. Şi acesta atrage 
pe iubitorii de antichităţi, fiind construit în anul 734 Î.Hr., de un mic grup de 
fermieri corintieni. 

Ortigia este inima antică a oraşului, dar încă vie! Aici am putut admira vestigii 
excepţionale: Templul lui Apollo (sec. VII l:Hr) şi grandiosul Templu al Atenei 
(sec V I.Hr), apoi ceva mai departe întinsul parc arheologic cu Teatrul Grec. 
unul dintre cele mai mari teatre din lumea antică (138 m diametru şi 15 000 de 
scaune). Aici, în lunile mai şi iunie, se ţin o serie de spectacole clasice de înaltă 
calitate. Să nu omit să adaug că am vizitat şi o peşteră numită Urechea lui 
Dionisus, cu un ecou uluitor, orice şoaptă fiind puternic amplificată de pereţi. 

CATANIA 

Catama este un oraş modem, cu o activitate comercială de pnm rang. care 
i-a atras denumirea Milano al Sudului. Amfiteatrul roman este al doilea după 
Colosseul din Roma. arena având un diametru de 75 m şi o capacitate de 
16 000 de spectatori. Originale, nu numai frumoase, sunt şi Fântâna 
Elefantului Poarta Garibaldi (construită înainte de a se naşte eroul Italiei, 
adică in 1768), grandiosul Dom unde se află sarcofagul din mamiurâ al marelui 
compozitor V.ncenzo Bellmi (născut la Catama în 1801) ş, Teatrul Bellini 
inaugurat ,n 1890, având 4 rândun de loji capitonate cu pluş grena .ar tavanul 
decorat cu numeroase pictun înconjurate de foită auntâ ^ * 9 

TAORMINA uţaauma 

Ultimul obiectiv turistic vizitat a fostr 
Taormina. cea mai ratmatâ şi cosmopolită 
staţiune din Italia. Este cea mai mare operă\ 
artistică şi naturală r a exclamat Goethe ini 
cartea “Călătorie in Italia 

Aici nu există gn: frumuseţea e compusă! 
din lumină, culoare şi mare. " 

Şi aici îşi face simţită prezenţa un îl 
monument antic Teatrul Grecesc ilustrând' 
iscusinţa grecilor de a alege aşezări i n care 1 
natura amplifică 
arta. De pel 
scările lui de 





piatră se vede 

vulcanului Etna, de 3 375m 


mai bine conul 


(continuare in pag. 13 - MAROC) 

Martie 2005 


























Srfctua/ct&fe 

SCRISOARE CĂTRE SENATUL Şl CONGRESUL SUA 

- text integral - 


Către Preşedintele SUA. dl. George W. Bush, 

Către Senatul şi Congresul SUA, 

Către Departamentul de Stat al SUA» 

Stimaţi domni, „ 

Nu este pentru prima oară când mâ adresez celor mai înalte instanţe politice 

din Statele Unite Am mai făcut-o de câteva ori în ultimii 20 de ani (prima oara in 
1985) şi de fiecare datâ am fost încredinţat câ pot fi de folos autorităţilor 
amencane pentru a înţelege corect realităţile din România. Sunt bucuros sâ pot 
consemna câ intervenţiile mele chiar au fost de folos câteodată, ultima oară anul 
trecut, când la Washington s-a luat decizia retragem înainte de termen a 
ambasadorului Michael Guest . Am, de aceea, motive sâ sper, să fiu convins 
chiar, că veţi lua această scrisoare ca pe expresia unei atitudini amicale fata de 
SUA. faţă de idealurile şi tradiţia americană cea mai autentică. 

Sunt convins, profund convins câ pax americana , la care trage nădejde orice 
persoană îngrijorată şi preocupată de situaţia planetei noastre, se poate institui 
ca soluţie politică de lungă durată numai şi numai dacă această nouă ordine 
planetară se va instaura în respectul deplin şi necondiţionat al adevărului, al 

justiţiei. .... , , 

Din această perspectivă, a adevărului şi a justiţiei, eu şi colegii mei, 
societatea românească, opinia publică, clasa politică şi mediile academice din 
România, preţuim în mod deosebit preocuparea guvernanţilor americani pentru 
(1) combaterea antisemitismului şi pentru (2) corecta evaluare a Holocaustului, a 
răspunderii faţă de victimele genocidului antievreiesc din anii 1939-1945. 

Dat fiind că România, fără voia sa, a fost angrenată în cel de al ll-lea Război 
Mondial, noi, românii, suntem interesaţi de corecta evaluare a tragicelor 
evenimente prin a căror însumare se constituie Holocaustul, pentru ca în felul 
acesta să putem stabili cât este de corectă acuzaţia că românii, autorităţile 
româneşti, au ucis sute de mii de evrei. Din păcate, autorităţile americane şi- 
au însuşit această acuzaţie la adresa românilor şi o promovează prin documente 
oficiale. 

Noi, un grup de intelectuali şi de organizaţii non-guvemamentale, am formulat 
de-a lungul anilor unele rezerve sau obiecţii faţă de poziţia afirmată fie în Senatul 
sau Congresul american, fie în rapoartele Departamentului de Stat. Ne-am făcut 
cunoscute aceste obiecţii prin mass-media şi prin înscrisuri depuse la Ambasada 
SUA din Bucureşti. Precum şi la Ambasada Israelului... 

Din păcate, din partea autorităţilor americane nu am primit nici un semn de 
luare în consideraţie a faptului că în acest proces de evaluare a Holocaustului 
există şi această altera pars a disputei, parte care respinge acuzaţia şi teza unui 
holocaust petrecut în România sau pricinuit de români. 

Considerăm câ este imprescriptibil şi imposibil de anulat dreptul nostru de a 
ne face cunoscut punctul de vedere şi dovezile pe care ne sprijinim. Ceea ce 
include şi dreptul de a primi un răspuns nguros detaliat şi argumentat din partea 
celor care îşi menţin acuzaţiile la adresa noastră, a părinţilor noştri. Suntem gata 
să recunoaştem orice greşeală sau incorectitudine pe care ar putea cineva s-o 
identifice în argumentaţia noastră. 

Noi susţinem câ în România nu a funcţionat o politică de genocid 
antievreiesc. Dar nu ne facem iluzii că noi ştim şi că numai noi ştim care este 
adevărul despre situaţia evreilor din România în perioada 1939-1944. Ne îndoim 
de unele concluzii, de unele documente sau mărturii pe care ne bazăm 
argumentaţia. Dar sunt totuşi două fapte, două împrejurări certe, indubitabile şi 
uşor de dovedit, pe care ţinem sâ le aducem la cunoştinţa înaltelor autorităţi 
americane. Mai întâi faptul că o serie de documente şi mărturii evreieşti, 
numeroase şi de mare forţă probatorie, infirmă teza holocaustului din 
România, infirmă datele puse în circulaţie de cei care susţin câ românii poartă 
vina uciderii a sute de mii de evrei. Nimeni însă până acum nu a încercat măcar 
să demonstreze că aceste dovezi - repet, dovezi de sorginte evreiască, nu ar 
avea valoare probatorie în discuţia despre Holocaust. Punem public această 
întrebare: De ce nu se iau în seamă documentele evreieşti care neagă ideea 
de holocaust provocat de români? 

A doua informaţie pe care o oferim autorităţilor americane priveşte dovezile 
de rea credinţă şi de incorectitudine a celor ce susţin teza câ în România s-a 
produs holocaust. Cităm în acest sens împrejurarea câ deşi arhivele din 
România au fost puse la dispoziţia tuturor celor Interesaţi, arhivele 
evreieşti, inclusiv arhivele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, 
sunt interzise, sunt inaccesibile cercetătorilor. 

Insistăm asupra acestui aspect prezentându-vă cazul Wilhelm Filderman, 
lider necontestat al evreilor din România în perioada 1930-1948. Agresat de 
evreii comunişti, a pledât din România şi s-a stabilit în SUA. Wilhelm Filderman a 
fost considerat "evreul cel mai important din Europa", după aprecierea unui 
istoric american După război şi mai ales după ce s-a stabilit îni 
America, W Filderman a făcut declaraţii explicite în justiţie, din 
care rezultă clar câ: 

1. Regimul lui Ion Antonescu l-a protejat pe evrei, în 
ciuda presiunilor germane; 

2. în România, inclusiv în Transnistria, nu s-a practicat o 
politică de genocid, de exterminare a evreilor. 

în mod inexplicabil, nici unul dintre autorii care susţin câ în 
România a fost un holocaust, nu ia în discuţie mărturia 
cetăţeanului american Wilhelm Filderman, martorul cel mai 
important pentru acest subiect, măcar pentru a explica de ce 
mărturia acestuia nu merită sâ fie considerată drept document. 

Mai mult, în loc să avem parte de o discuţie amplă şi 
onestă pe marginea mărturiei Iul Filderman., a 
documentelor râmase de la acesta, autorităţile din 


Israel au confiscat arhiva rămasă de la Filderman şi au interzis accesul la 
această arhivă. Printre documentele confiscate şi scoase din circuitul de 
informaţii istorice se numără Jurnalul şi Memoriile lui Filderman. Precizăm câ 
legatarii testamentari ai lui Filderman au încercat sâ încredinţeze această arhivă 
Academiei Române, preşedintelui acesteia, dl. Eugen Simion, spre publicare. în 
momentul de faţă nimeni, nici măcar istoricii evrei, nu au acces la documentele 
din arhiva Filderman. 

Rugăm respectuos autorităţile americane să verifice cele două 
informaţii şi să-şi facă cunoscut punctul de vedere faţă de atitudinea 
autorităţilor israeliene, atitudine pe care noi o considerăm obstrucţionistă, 
în total dezacord cu regulile de probaţiune şi argumentare ştiinţifică sau 
juridică, în dezacord cu onestitatea şi corectitudinea cea mai elementară. 

în chestiunea antisemitismului din România, despre care vorbeşte şi ultimul 
raport al Departamentului de Stat, vă rugăm sâ luaţi aminte la următoarele: 

Nu poate fi negată existenţa unor sentimente şi resentimente antisemite la 
unii români, mai ales la persoanele în vârstă, buni cunoscători ai istoriei secolului 
al XX-lea. Astfel de resentimente încep să se nască însă şi în conştiinţa unor 
intelectuali tineri. Cauzele acestor evoluţii atât de neaşteptate şi de nedorite nu 
pot fi neglijate ori ignorate. Simpla condamnare a antisemitismului nu este 
suficientă şi nu duce la nimic dacă ocolim sistematic aflarea cauzelor. Precizăm 
că aceste resentimente în România nu se manifestă propriu-zis, ca reacţie, 
atitudine sau gesturi antisemite publice. 

lată câteva împrejurări care, după părerea noastră, în ultimii ani 
ameninţă să genereze antisemitism într-o proporţie greu de controlat ori de 
prevăzut: 

1. Presiunile care se fac asupra românilor pentru a-l trata pe Ion 
Antonescu ca pe un criminal de război. Cei mai mulţi români au o părere bună 
şi foarte bună despre regimul Ion Antonescu, dedusă, printre altele, şi din 
cunoscuta simpatie şi preţuire pe care Ion Antonescu a avut-o faţă de Anglia, 
faţă de civilizaţia anglo-saxonâ, inclusiv americană. Expresia cea mai 
convingătoare a acestor sentimente rezultă din atitudinea arătată de Mareşal şi 
de autorităţile româneşti faţă de prizonierii americani şi englezi -un subiect care 
face cinste istoriei neamului românesc şi lui Ion Antonescu. O pagină de istorie 
exemplară şi rarisimă la nivel planetar, dar înscrisă în tradiţia românească cea 
mai autentică. Această pagină poartă semnătura mareşalului Ion Antonescu. 
Faţă de Ion Antonescu noi considerăm că poporul american are datorii de 
recunoştinţă pentru grija specială arătată de guvernul Ion Antonescu faţă 
de soarta celor peste o mie de militari americani care au fost prizonieri în 
România în timpul celui de al 2-lea război mondial. Datorii de recunoştinţă pe 
care nimeni în SUA nu şi le asumă! Pentru români este de neînţeles această 
atitudine... 

2. Majoritatea liderilor comunişti, inclusiv liderii organelor de represiune 
politică din România au fost evrei, îndeosebi în perioada 1944-1964, anii în 
care s-au produs cele mai grave crime şi abuzuri comuniste împotriva poporului 
român, a valorilor democraţiei şi civilizaţiei. Procentul de comunişti a fost printre 
evrei mult mai mare decât la orice altă comunitate etnică din România. însăşi 
represiunea comunistă, neîndurătoare cu românii, a fost extrem de tolerantă faţă 
de evrei, inclusiv faţă de evreii infractori la legea penală. 

Fireşte, o judecată corectă a lucrurilor nu-i bagă pe toţi evreii în aceeaşi 
categorie, a evreilor comunişti, bolşevici. Şi dacă avem multe de reproşat 
evreilor comunişti, considerăm câ mult mai reprezentativi pentru statura morală a 
evreimii sunt acei evrei americani, peste 15.000 la număr, care în 1946 au 
semnat, la iniţiativa rabinului american Rosenstein, apelul către guvernul român 
pentru graţierea lui Ion Antonescu... 

3. Rolul nefast jucat de unii evrei în evenimentele din decembrie 1989, în 

ceea ce s-a numit "revoluţia furată". Evrei cu trecut "glorios" în activul partidului 
comunist din România, pe care bunul simţ şi onoarea, dacă le-ar fi avut, i-ar fi 
determinat să stea pe marginea evenimentelor. Profitori ai instaurării 
comunismului în România, unii evrei, aceiaşi evrei, au ţinut sâ profite şi de 
căderea cornunismului! împrejurare care le dă dreptate celor ce susţin că în 
România după 1990 s-a instalat din nou regimul antiromânesc din perioada 
1944-1964!... 

4. Implicarea evreilor în afaceri dubioase după 1990, în cadrul a ceea ce 
s-a numit privatizarea economiei româneşti. Esenţa reală a acestei privatizări 
este trecerea averii naţionale a României din proprietatea statului român, a 
românilor deci, în proprietatea unei oligarhii internaţionale de tip mafiot. Printre 
beneficiarii iliciţi şi nelegiuiţi ai privatizării din România sunt mulţi, foarte mulţi, 
prea mulţi evrei pentru ca această situaţie sâ nu stârnească, mai devreme sau 
mai târziu, resentimente antievreieşti şi chiar reacţii publice. Reacţii pe care 

românii le vor declanşa cu sentimentul, corect, perfect îndreptăţit, 
câ se află în legitimă apărare . 

5. Acest sentiment, de comunitate agresată, va fi fără îndoială 
dureros şi insuportabil atunci când românii vor afla şi vor 
conştientiza faptul câ, în zilele noastre, paralel cu înstrăinarea 
economiei româneşti, se produce un veritabil atac demografic: 
după 1990, circa 450.000 (patru sute cincizeci de mii) de 
evrei au căpătat cetăţenie română. Autorităţile române au făcut 
un secret de stat din această situaţie atât de anormală şi de 
contrară celor mai legitime şi naturale drepturi ale românilor. De 
ce ne este ascunsă această veritabilă invazie? 

(continuare in pag. 12) 





CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2005 


Pag. 5 






























2ia cudâe& Sepiuaii 

SUNT SIMIST, DAR MĂ TRATEZ (VI) 

(continuare din numărul trecut) 

SCURTĂ INTRODUCERE LA CAP. VI AL SERIALULUI 

Pe data de 21 ian. 1941 legionarii din cadrul ministerului de Interne (prefecţii şi chestorii) 
au fost înlocuiţi de gen. Antonescu cu ofiţeri, dar au refuzat sâ părăsească instituţiile pe 
care le conduseseră până atunci. Ca atare, prefecturile, chesturile, oficiile telefonice şi 
telegrafice au fost înconjurate de armată, iar activităţile din întreaga ţară s-au întrerupt 

Sima a refuzat sâ iasă din ascunziş şi să trateze cu gen. Antonescu. deşi a fost 
solicitat şi deşi nu fusese destituit, el ocupând în continuare funcţia de 
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (principalul colaborator al gen. Antonescu). 
în schimb, a cerut prin intermediari, nici mai mult, nici mai puţin decât preşedinţia 
Consiliului de Miniştri, adică locul gen. Antonescu în Stat! 

Cum această situaţie se prelungea, existând şi pericolul invaziei vecinilor bolşevici, 
pentru restabilirea normalitâţii a intervenit principalul aliat militar al României, Hitler 
cerând lui Sima să ordone încetarea rezistenţei legionare împotriva conducătorului ţării. 

Sima s-a supus ordinului lui Hitler. Legionarii au fost asiguraţi de Sima că se purtau 
tratative între Antonescu şi Mişcare - deşi tratativele tocmai eşuaseră! 

Legionarii au părăsit imediat instituţiile publice, dar era prea târziu: gen. Antonescu se 
hotărâse să treacă la represalii; deci mii de legionari au fost condamnaţi pentru rebeliune! 

După ce a distrus şi ceea ce mai rămăsese de distrus din legendara Legiune a Căpitanului, Sima a plecat în portbagajul unei maşini! 

Ca rezultat al activităţii lui, a lăsat în urmă mii de familii în suferinţă şi mii de legionari condamnaţi la ani mulţi şi grei de închisoare... 


Notă: Pentru o înţelegere mai bună a relatănlor memorialistului (pe care le-am reprodus întocmai) , am considerat utile câteva comentarii însoţite de subtitlun 
sublinieri în text. 

«** 


HORIA SIMA - "Era libertăţiP', voi. II (Ed. "Gordian", Timişoara, 1995) 

- citate şi comentarii - 

DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR DIN 21 - 23 IAN. 1941 (continuare) 

21 IAN. 1941 (continuare) 


in seara de 21 ian. 1941, un grup de vechi Senatori legionari, în frunte cu 
generalul Const. Dona, a încercat aplanarea conflictului dintre Mişcare şi 
şeful statului, prezentându-se întâi la Antonescu şi apoi la sediul legionar. 

lata un fragment din Memoriul Senatorului legionar, gen. Dona: 

“Discutând în urmă cu d-sa posibilităţile unei înteleaen . dl. aeneral Antonescu 
ne-a arătat o deosebită bunăvoinţă in aprecierea situaţiei delicate şi a mers până 
la maximum de concesii posibile, admiţând ca armata să se retraaă o dată cu 
grupurile de legionari , cu condiţia ca mai întâi să se retragă grupul ce ocupa, în 
coasta Preşedinţiei, cazarma Gardienilor publici, şi că aşteaptă pe dl. Horia 
Sima , cu care voieşte să ia contactul spre a se înţelege ca să formeze un guvern 
legionar de oameni înţelepţi şi de încredere. 

Noi garantam cu persoana noastră această loială si adâncă înţelegere a 

conducătorului statului ." 

N. RED.: Soluţia oferită de Antonescu era, într-adevăr, rezonabilă: 


armata şi legionarii să se retragă simultan, iar Sima sâ fi venit sâ discute 
direct cu Generalul, pentru formarea unui guvern legionar! 

De aceea, Senatorii legionari s-au dus la sediul Mişcării din str. Romei, 
pentru a perfecta această înţelegere şi cu Sima. 

Acesta însă a refuzat să discute direct şi a transmis un răspuns arogant 
prin curieri: “După o aşteptare de peste o oră, a sosit răspunsul cerut , care era 
următorul: că se cere întâi retragerea armatei , ca un semn de bunăvoinţă a d-lui 
general Antonescu, şi apoi se va retrage Legiunea! După aceea va veni si şeful 
Legiunii spre a trata cu dl. aeneral ." 

N. RED.: Senatorii legionari au avut astfel ocazia să constatate că 
tratativele erau torpilate de Sima, nu de General. 

Şeful statului se afla la postul său şi purta tratative cu legionarii, în timp 
ce vicepreşedintele în funcţie al Consiliului de Miniştri şi şeful Legiunii se 
ascunsese şi refuza să discute cu proprii camarazi! 


22 IAN. 1941 


CU PĂR ZBURLIT Şl OCHI HOLBAŢI PESTE VEACURI 

începând din 21 ian. 1941 centrele de comandă ale ţării (prefecturile şi 
chesturile) erau înconjurate de armată; străzile erau blocate, întreprinderile 
îşi întrerupseserâ activitatea. 

' Generalul Antonescu era prizonier în Palatul Preşedinţiei . M ; " Nu mai avea 
altă perspectivă decât să capituleze .' (pg. 125) 

N. RED.: Cu toate acestea, Sima n-a catadicsit să iasă din adăpost, ci, 
imaginându-şi, probabil, că va călări istoria şi veacurile cu minuscula-i 
persoană, s-a apucat să scrie o listă de guvern: 

Şi atunci m-am apucat să redactez in grabă o listă de guvern , din care nu 
lipseau vechile nu me de legionan . adăug ând altele, în special in sectorul militar. n 
(P9- 126) - 

N. RED.: Bineînţeles că Sima n-a uitat sâ se treacă pe el în capul listei, 
ca şef de guvern, în locul Iul Antonescu, explicând posterităţii că aflase de 
la N. Pătraşcu, secretarul de atunci al Mişcării, că Generalul voia sâ se 
retragă de la conducerea statului: 

Aflând că vroia să se retragă, i-am trimis vorbă să accepte să rămână mai 
departe în fruntea Statului, iar mie să-mi transmită numai (?!!] conducerea 
guvernului . Era un semn de a tenţie si recunoştinţă din partea mea [!!] pentru 
colaborarea noastră. m (pg. 126) 

N. RED.: Aşadar, aşa-zisa " recunoştinţă ’’ pe care pretinde Sima a o fi 
avui fata de Antonescu, consta în a cere locul acestuia în fruntea statului!! 

ractic, Sima cerea schi mbarea ordinii constituţionale . întrucât în Actul 
de constituire a Statului naţional-leglonar de la 14 sept. 1940 era prevăzută 
expres, prin Decret regal, persoana gen. Antonescu ca şef al statului! 

.. U cuv ‘ n te, perfidia lui Sima merge până la a afirma că dorea 
numat (!) puterea deplină! 


(Lui Antonescu n ••rezervase’’ un rol onorific, decorativ, întrucât şeful 
guvernului deţinea toată puterea în stat, executivă şi legislativă ) 

SCUZE OLOAGE 

însuşi Sima ne mărturiseşte că Generalul era “un 
pătimaş al puterii" şi că juca teatru când afirma că voia sâ 
se retragă de la conducere: “în cursul guvernării noastre, de 

e - on izbucnea vreo neînţele g ere intre noi Genera lul mi-a 
spps - nu o dată , o de zeci de ori , ca vrea sâ se retrag* Dar 
gş fa era teatru . Vroia să pipăie pulsul i nterlocutori jiu, ( ) 

»» 

N. RED.: Deci, cu toate că Sima era perfect conştient că 
Antonescu nu t-ar fi cedat locul niciodată, se încăpăţâna să 
ceară imposibilul, pretinzând că el credea că avea 
susţinerea lui Hitler: ea ca avea 

, "— soco,l, - că este o indicaţie d e la Berlin care fusese 
informai cTnoTam test victimele unei agresiuni neprovocate v 

Z RED ^fr f / " nta S,a,UlU1 exist ^ n < "(P9 126) ' . 

N. RED.. Dar Impostorul se încurcă in propria plasă de < 

EkLSSR ^ nTsZe% n n ta E Z ^aus^ch favorabile nicil 



23 IAN. 1941 


PIELEA COMANDANTULUI 

După vagabondajul dc trei zile (20-22 ian.1941), pe străzi şi prin diverse 

unul inspector de poliţie, la o fam. de unguri, la d-na 

SrîîSJsr" 22 s ""* * *»' « o-"»-. 

' eJbdSSLflZ .'? 8e< ! IUl S ° (SD sau NSDAP ~ Serviciul German pentru 
străin ătate), pentru a i se impune restabilirea ordinii: 


dimineaţa. Joi 23 'lanuane^ miti^r ^’ pe un scaun când pe la orele 4 

- - -r 1 


Pag. 6 


CUVÂNTUL LECaflONAIR Martie 2005 



















































































" " " r Moţăiala însă n-a durat mult misterul chemării lui Sima la SD 
- - - —— Lămurindu-se: principalul aliat militar al României, Hitler, cerea 
restabilirea ordinii: '« Fuhrerul face acel la patriotismul legionarilor şi 
insfstă ca liniştea sâ se restabilească cât mai curând.»' (pg. 128) 

N. RED. Evident că Hitler era interesat de linişte şi ordine în România, 
iar nu de satisfacerea ambiţiilor pipernicitului şef legionar, întrucât nu 
Sima, ci gen. Antonescu era garantul şi conducătorul statului român. 

Ca atare, Sima, care sfidase ordinele conducătorului propriei ţări, a fost 
nevoit să se supună unor ordine străine (germane), şi să ceară legionarilor 
încetarea rezistenţei: 

*Ordon ca să înceteze orice luptă. Legionarii vor părăsi de îndată instituţiile 
publice ocupate şi vor reintra în viaţa normală. Cer ca acest ordin să se execute 
fără şovăire şi cu cea mai mare stricteţe. Vreau ca în cel mai scurt timp Ţara 
să-si reia aspectul normal . Horia Sima, Buc., 23 lan. 1941, ora 5 dim.~ (pg. 129) 

N. RED.: Sima a pretins că “între conducerea statului şl Mişcarea 
Legionară au început tratative", ordonând încetarea rezistenţei “pentru a 
uşura mersul acestor tratative" (pg. 129), când, de fapt, tratativele tocmai 
eşuaseră! 

Sima, prizonier al Serviciului German, era dispus la orice pentru a-şi 
salva pielea. 

(De altfel, şi în vara lui 1940, când fusese prins de Siguranţă, îşi 
deconspirase camarazii pentru a se salva el - a se vedea cap. I al 
serialului.) 

REZULTATUL TRATATIVELOR SIMISTE 

' Mormane de cadavre zăceau în Piaţa Teatrului Naţional, la Telefoane, pe 


Calea Victoriei, la încrucişarea cu Bulevardul Elisabeta, la Palatul _- „ 

Poştelor. 800 de vieţi omeneşti au fost secerate de mitraliere .' (pg. —— - - ■ 
131) 

N. RED.: Socotelile şi târguielile Comandantului au ieşit pe dos, ca 
totdeauna până acum, soldându-se cu sute de morţi. 

Legionarii au plătit crunt faptul că se lăsaseră păcăliţi să accepte ca şef 
pe acest epigon al Căpitanului, care i-a dus la dezastru... 

CU STÂNGUL ÎN DREPTUL 

Sima “tună şi fulgeră” în legătură cu intervenţia germană pentru 
încetarea rezistenţei legionare şi restabilirea ordinii în România: 

“Avizat în ultima instanţă la ajutorul lui Hitler, Antonescu accepta intervenţia 
unei puteri străine in afacerile interne ale României , exclusiv în beneficiul său 
personal, pentru a-şi salva «tronul» care se clătina.'(pg. 130); 

“O putere străină este chemată «sâ facă ordine» în România , aşa cum pe 
vremuri diferiţii pretendenţi la domnie se adresau Porţii Otomane cerându-i să-l 
alunge pe principele existent şi a-i înscăuna pe ei la cârma tării ' (pg. 130) 

N. RED.: Dar declaraţiile sforăitoare şi poza de mare naţionalist a lui 
Sima nu valorează, de fapt, absolut nimic: în cartea următoare de memorii, 

“Prizonieri ai puterilor Axef\ Sima îşi dă cu stângul în dreptul, afirmând cu 
nonşalanţă câ el, la rândul lui, solicitase intervenţia germană pentru 
readucerea Mişcării la putere!! 

m Am cerut ca prin intervenţia aermanâ sâ se restabilească colaborarea dintre 

Mişcare si General , indispensabilă pentru bunul mers al Statului Român şi pentru 
garantarea intereselor germane în sud-estul european. m (*Prizonieri ai puterilor 
Axef, pg. 25) 


*+* 


HORIA SIMA - ”Prizonieri ai puterilor Axef' (Ed. “Gordian”, Timişoara, 1995) 

- citate şi comentarii - 

AVENTURI SIMISTE 

După ce a “fericit” Legiunea cu o nouă prigoană, Sima a plecat, asemeni personajului din “Balada chiriaşului grăbit 
de Topârceanu. 

însă “chiriaşul" Sima lăsa în urmă o ţară însângerată din cauza ambiţiei lui de a conduce fără a avea capacitatea 
necesară: 'Lăsam in urmă o tară însângerată şi zeci de mii de familii expuse cruzimii trufaşului Conducător m (pg. 15) 



UN CUFĂR MIC PENTRU SIMA 

Cel care nu se mulţumise cu vicepreşedinţia Consiliului 
de Miniştri şi visa Preşedinţia, se mulţumea acum cu ... o 
k neîncâpâtoare ladă (din portbagajul unei maşini)! 

" Pentru mai mare siguranţă , pe drum, până la Braşov, s-a 
^ gândit să mă ascundă in cufărul maşinii, aşezat în spatele 
vehiculului. Am acceptat , căci nu era altă soluţie. 

M-am ghemuit cum am putut în cufăr, care era prevăzut cu 

| o gaură pentru a putea respira m (pg. 9) 

N. RED.: O imagine de neuitat, cu adevărat “eroică”: 
entru a-şi salva pielea, comandantul Mişcării s-a ghemuit 
într-un cufăr cu gaură pentru aerisire, şi a fost transportat 
asemeni unui animal! 

După această dovadă de “eroism”, a-l mai socoti pe Sima ca 
reprezentant al Mişcării, frizează absurdul şi ridicolul absolut. 

FURTUNA ÎN PAHARUL CU CEAI 



în perioada în care mii de legionari (inclusiv femei şi elevi din Frăţiile de 
Cruce) erau condamnaţi la zeci de ani de închisoare din cauza lui. Sima 
notează ca u eveniment important de semnalat” faptul că s-a tăiat la mână! 

m ln timpul şederii mele acolo (la Sibiu, după fuga din Bucureşti şi apoi din 
Braşov - n. r.J. sunt trei evenimente importante de semnalat : (...) 2. Fiind în baie 
şi vrând să deschid o ferestruică groasă, care era înţepenită, mi-am tăiat vâna 
de la mâna stângă. (...) Eram speriat şi sângele nu se mai oprea 9 (pg. 10) 

N. RED.: Cel care provocase fără şovăire vărsarea sângelui a sute de 
oameni, tremura pentru câteva picături din sângele propriu. 

Speriat de moarte, Sima i-a alertat chiar şi pe vecini: in disperare de 
cauză, am deschis uşa de-afară şi m-am adresat vecinului din faţă. fără să ştiu 
cine este .'( pa 10) 

A fost chemat un medic, iar odiseea lui Sima cu fereastra s-a rezolvat cu 
un banal bandaj pe care ar fi putut sâ şi-l aplice singur: m Mi-a pus o alifie 
peste rană şi apoi un bandai . Mi-a spus la plecare că nu e nimic grav si să fiu 
hntştir (pg. 10) 

O LIGHIOANĂ RARĂ 

Notă: Această caracterizare (lighioană rară) îi aparţine chiar lui Sima 
(cum se va vedea puţin mai jo s). 

Din poziţia de vicepreşedinte al Consiliului 
de Miniştri, Sima a devenit bagaj într-o ladă. 
apoi a ajuns în ipostaza de ordonanţă a unui 
ofiţer german: 

' “Dar totuşi, ca măsură de prevedere, mi-a dat 
o tunică şi o capelă militară germană aduse de 
el. Şedeam lângă el in maşină, încât părea că 
sunt o ordonanţă de-a lui ' (pg 11) 

N. RED.: Dar cel care voise să conducă 
ţara, sâ devină şeful statului român, nu era 
capabil să înveţe nici măcar un salut: 

I m Nu o dată ofiţerii germani s-au uitat la mine 
ca la o lighioană rară . Eram îmbrăcat altfel decât ceilalţi soldaţi, nu aveam 
arme. nu ştiam să salut şi, culmea disperării, pantalonii mei nu aparţineau 
veşmintelor militare' (pg. 15) 



CU CAPUL ÎN ZID 

Atitudinea lui Sima după evenimentele din ian. 1941 a fost similară cu a 
celui care, primind un şut în partea dorsala ca răspuns la o solicitare, s-a 
întors şi a întrebat: “Se consideră asta un refuz7' 

în condiţii de prigoană cruntă, la 22 martie 1941, din ascunziş. Sima a 
trimis o scrisoare gen. Antonescu. întrebându-l dacă legăturile şefului 
statului cu Mişcarea puteau fi “ reluate" “în totalitatea lori' - deci dacă 
Legiunea putea reveni la guvernare! 

“Dacă această scrisoare a trezit in conştiinţa D-voastră trecutul cu vibraţiile lui 
de entuziasm şi bucurie pentru o conducere închinată numai poporului şi credeţi 
că legăturile cu Mişcarea pot fi reluate în totalitatea lor , din partea mea m-am 
adresat lui Vasile lasinschi ca să facă primii paşi în această direcţie.' 

N. RED.: Sima nu reproduce scrisoarea respectivă, dar aceasta a fost 
publicată de Generat, astfel încât ne putem face o idee clară despre lipsa 
de percepţie a realităţii de către Sima. 

Gen. Antonescu nu numai că nu vroia să audă măcar despre o 
colaborare cu Mişcarea, ci hotărâse “o acţiune totală contra Legiunii" - 
după cum recunoaşte însuşi Sima: 

m Intenţiile sanguinare ale Generalului apar si mai dar în proclamaţiile ce le-a 
dat către ţară, după «triumfala » înăbuşire a «rebeliunii».' (pg. 7); 

“Dacă pe Şeful Legiunii îl tratează în modul acesta ignominios, înseamnă că 
o reconciliere nu mai e posibilă şi că va împinge prigoana până la exces. O 
acţiune totală contra Legiunii , al cărui obiectiv final nu putea fi decât anihilarea 
ei.' (pg. 7) 

N. RED.: în aceste condiţii, când “o reconciliere nu mai era posibilă ”, 
Sima, surd şi orb. ca de obicei, i-a trimis scrisoarea gen. Antonescu, pentru 
... readucerea Mişcării la putere!! 

“Dar după ce Antonescu a văzut de la cine vine scrisoarea şi a citit-o . a avut 
o explozie de revoltă .' (pg. 12); 

* Generalul Antonescu şi-a rezervat dreptul de a răspunde scnsom mele pnn 
ziare , reluând acuzaţiile contra Legiunii ' (pg. 12) 

N. RED.: Pentru ducerea tratativelor de revenire la guvern, fugarul Sima 
îl desemnase pe V. lasinschi. Halal şef care tratează numai prin 
intermediari şi vrea să fie "la plăcinte, înainte!/la război, înapoi1~ 

Evident câ Antonescu a refuzat sâ poarte tratative cu persoana 
desemnată de Sima în acest scop (V. lasinschi), iar răspunsul a fost pe 
măsura tupeului simist: 

*Dacă se simţea lovit şi mai cu seamă lovit pe nedrept, Hona Sima avea 
dreptul şi daton a sâ arate poporului, în faţa justiţiei ţârii, nevinovăţia sa şi 
nedreptatea care i s-a făcut sau i se face 

OmuJ cu cugetul si fapta curată , tare pe dreptatea ideilor si faptelor lui, nu 
fuge şi nu se ascunde, o stă dârz, cu conştiinţa limpede, în faţa tuturor furtunilor 
dezlănţuite împotriva sa " 

N. RED.: Şah mat pentru Sima! intr-adevăr, iată nişte observaţii de bun 
simţ elementar: Dacă Sima era convins de dreptatea lui. de ce nu şi-a 
susţinut-o public? De ce a refuzat să trateze cu gen. Antonescu direct? De 
ce a preferat să plece ascuns in portbagajul unei maşini? 

După ce dă din nou cu bâta în baltă, Sima fuge iute, pentru a scăpa de 
consecinţe: “ Când scrisoarea va aiunoe în mâna lui Antonescu . noi trebuie să 
fim departe de Bucureşti, peste celălalt ţărm al Dunării " (nn 12) 

(continuare în numărul viitor) 

. VZco&ta- 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2005 


Pag. 7 































































































'lezaţii 'S’ys* 

Anul acesta, pe data de 2 martie [15 martie pe stil nou] s-au 
împlinit 100 de ani de la naşterea celebrului poet român 
naţionalist şi creştin, RADU GYR. 
poetul Mişcării Legionare, 

autorul versurilor multor cântece legionare: Sfântă tinereţe 
legionară (Imnul Legiunii), Marşul legionarilor olteni, lmnul\ 

Muncitorilor, Imnul Moţa-Marin, Imnul biruinţei, 

comandant legionar şi şeful legionar al regiunii Oltenia, 
deputat de Muscel şi Vâlcea al Partidului "Totul Pentru Ţară". 

NOTĂ: in cadrul acestei sărbători vom prezenta şi personalitatea compozitorului NELU MÂNZATU, pentru că nemuritoarele marşuri ale Legiunii se 
datorează acestui tandem extraordinar: RADU GYR şi NELU MÂNZATU. 

RADU GYR 

(RADU ŞTEFAN DEMETRESCU) 

1905-1975 

Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti 

Conferenţiar la Facultatea de Litere din Bucureşti 

Poet laureat al multor premii ale Societăţii Scriitorilor Români şi ale Academiei Române 

Comandant legionar, şeful regiunii Oltenia, deputat legionar 

OPERA LITERARĂ 


Linişti de schituri - 1924; 

Plânge Strâmbă-Lemne - Ed. "Flamura*, Craiova, 1927, 

Cerbul de lumină - Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1928; 

Făuritorii unui ideal (conferinţă la Societatea Tinerimii Române, 1932); 
Curcubee şi florete; Studenţimea şi idealul spiritual (conferinţă la Craiova, 1935); 
*Femeia şi eroismul spirituar (conferinţă la Craiova, 1935); 

Stele pentru leagăn - Râmnicu Vâlcea, 1936; 

Evoluţia criticei estetice şi aspectele literare contemporane - Ed "Haralamb 
V. Eugen", Bucureşti, 1937; 

Baladă şi eroism (studiu publicat în "Gândirea", apr. 1938); 

Literatură pentru copii: Abecedar - 1938; Muţu Cotoşmanul - Ed. "Bucur 
Ciobanul", Buc., 1942, ş.a.; 

Cununi uscate - Ed. “Cartea Românească", Buc., 1938; 


Corabia cu tufănici- Tipogr. "Universul", Bucureşti, 1939. 

Poeme de război - Bucureşti, 1942; 

Balade - Bucureşti, 1943; 

POSTUME: 

Suferinţa. Sacnficiul şi Cântecul - U AI paso con L Arcangeld " - Ediziom 
all'lnsegno del Veltro. Parma, 1982, pg. 45-62; 

Poezii din închisoare. Sângele temniţei. Balade (voi. I); Stigmate (voi. II); 
Poezii (voi. III) - Ed. Marineasa. Timişoara, 1992-1994; 

Anotimpul umbrelor- Ed. “Vremea", Bucureşti, 1993; 

Ultimele poeme - Ed. "Vremea", Bucureşti. 1994; 

Pragul de piatră - Ed. "Vremea", Bucureşti. 1998; 

Era o casă albă - Ed. "Ex Ponto", Constanţa, 1998; 

Calendarul meu( momente şi atitudini literare) - Ed. "Ex Ponto", Const.. 2001. 


Ongmala creaţie a lui Radu Gyr, însumând sute de poezii, se remarcă printr-o sensibilitate de exceotie venită narcA din alt* 
impresionantă: adiere de zefir şi crivăţ în acelaşi timp. excepţie, venită parcă din altă lume, îngemănată cu o forţă 

Profund răscolitoare şi sugestivă, înfruntă timpul şi moda, pentru că a izbucnit din preaplinul unui suflet care a vibrat în înălţimii- , • 

a iubit, a crezut, a sângerat şi s-a ridicat, neînfrânat, spre soarele orbitor al veşniciei malţ.m.le spiritului romanesc, 

* *•** s * ,ul «*">*• "*«* ««» »•* * OM -**. copleşiloare ci m* 

REPERE BIOGRAFICE 


Născut la Câmpulung-Muscel, la vârsta de 
14 ani a scris poemul istoric 'in munţr, care a 
fost pus în scenă la Teatrul Naţional din Craiova 
(1919), iar la vârsta de 21 de ani a debutat cu 
volumul de poeme 'Linişti de schiturr care s-a 
bucurat de o mare apreciere, atât în rândul 
publicului, cât şi al criticii româneşti. 

Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie 
din Bucureşti, conferenţiar la Facultatea de 
Litere din Bucureşti, colaborator statornic la 
Universul literar şi apoi la alte reviste de formaţie 
naţionalistă Gândirea (director: Nichifor Crainic), 

Gând Românesc, S/armâ-Piatrâ, Decembrie. 

Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeană etc., 
precum şi la renumitele ziare naţionaliste ale 
epocii: Cuvântul (director: Nae lonescu) Buna 
Vestire. Cuvântul Studenţesc etc., Radu Gyr a 
publicat numeroase articole, studii literare şi 
poezii, fiind un poet apreciat, laureat al ma, . . . .. — 

multor premii ale Societăţii Scriitorilor Români şi ale Academiei Române 

leoionaTsi 1.HT Legionară de timpuriu, gradul de comandant 

k ŞC ' e9lonar al re9lun " Oltenia demonstrând 
aprecierea de care s-a bucurat din partea Căpitanului. 

JZSKL* t ? b ® rele de muncă '©9'onarâ, printre care şi la cea condusă 

a cărat pietredin manf Radu Gyr ' in,elec,ual ra,ina > Şi Poet sensibil, 
oSm vea J ^ de Câpi,an ' pen,ru a sul sub soare "catapetesme 

fibrele fiin^T ® nU au ,ost ,i9uri de s,il - d realitatea trăită cu toate 

MÂNZATU* LTllT* din ' re f f e,U ' RADU GYR Gv r Şl compozitorul NELU 
spre azilul ce^luLcu^arinzănTu^riÎMf-^Smb^Işare* ,e9, °" are “ inâ " a ' 

. aproape înspăimântat de torta de oenetratie a 

ay g;» « o v . . r .p.~ o. p.i.ujfjz STft* 

wanzatu Cum am compus cântecele legionare") v 

cei'amTumLî an,iieg, ° nare d,n «i«un 

masacrului eliteTfeoTrLf.. , UnU ' d, " ,re pUţ ' n " su P ravl <Multorl al 

misiunea lui Rari r 9 nare * este e * ,dent câ Dumnezeu a considerat că 
minunea | UI Radu Gyr ^ acesţ pâmâm nu $0 incheiase 



A fost director general al teatrelor în 
perioada sept. 1940 - ian. 1941, luând, în 
această calitate, iniţiativa înfiinţării Teatrului 
Evreiesc Baraşeum. 

In 1941, sub regimul gen Ion Antonescu, a fost 
din nou închis, apoi a fost eliberat şi a luptat în 
prima linie a frontului, pentru reîntregirea tării 
fiind grav rănit la ochi. 

In 1945 regimul comunist l-a condamnat la 11 
ani închisoare în lotul ziariştilor. 

Revenit acasă în 1956, după doi ani a fost din 
nou arestat şi condamnat la moarte pentru poezia 
Manifest {Ridică-te. Gheorghe, ndicâ-te. Ioane 0. 
dar i s-a comutat sentinţa la închisoare fiind 
eliberat în 1964 de la Aiud, împreună cu toţi 
ceilalţi deţinuţi politici. 

Numai sub regimul comunist a executat, în 
otal, 17 ani de închisoare, cu regim de celulă 

prolaps cangrenat, cu inlă^t pXfon^TBc" B °' naV 

fost torturat fizir ncihi^ no P m ° nar IBC, i s-a refuzat once ajutor medical; a 

(Radu Gyr - ‘Cântec de /uomT R adei ^ ate/e '^frângeri sunt renunţările la vis' 
stând sutele de weS^mt ^ Gyr n ' a ,os < nicioda * â ««*"«. dovadă 

S-a stins din viaţă la 29 

premii ale^cadem/eTRorninL^i « C? ' poe * consacrat laureat al mai multor 
cu obstinaţie dmmanu^f 5 S ° C,efap/ Scriitorilor. Radu Gyr este omis 

deşi este unul dintre cei maUc^rezentl» 0 ^" 011 li,erar ' n evi,ă - pUr Ş ' simplU- 
al generaţiei Interbelice) si tot^ff * poeţl romani < cel mal de seamâ 
şl naţionalişti. ' * ’ ,0,0da,ă - «nul dintre marii noştri poeţi creştini 

Duşmanii românismului si ai . 

fie trezit la realitate din somnul manei* « veghea2â “ tineretul român să nu 
se opună transfomtârif TncTt e i j Ş ' 3 ‘ ' elenovelelor sâ nu vibreze. să nu 
incapabili să se înalţe. Căci poezia fui r 9 ^® ^ ,n . robo f u Ş° r de manevrat, 

nezdruncinată, cruce si soada „«.r.» U RadU Gyr 'nseamnă trăire, credinţa 

de mormânt pentru învinaere» P ri ,r | U i a, î ararea unul ideal - ,up,â de dinc0, ° 
Legiunea... V '" 9erea râului. Iar dne-l înţelege pe Gyr înţelege 


Pag. 8 


LUVÂM JIJS. l.iE<GI®NÂIÎ Martie 2005 






























PIGMEII Şl STRUŢII 



Pigmeu 

f De-a lungul timpului s-au găsit unii pigmei care sâ încerce sâ ştirbească 
măcar un colţişor din imaginea legendarului Radu 
Gyr pentru publicarea poeziilor sale în revista 
comunistă Glasul Patriei (după eliberarea din 
închisoare) - vezi, Doamne, aceasta constituind "o 
pată* în biografia valorosului poet român şi 
comandant legionar. 

Dar toţi aceştia care caută “pete în soare", n-au 
jA ^ luptat pe front pentru eliberarea ţârii, n-au fost 
™ capabili să compună măcar o singură poezie de talia 
sutelor de poezii scrise de Radu Gyr şi n-au decât o 
vagă idee, cel mult, din cărţi, despre închisorile 
comuniste! 

Crezul neînfrânt al poetului comandant legionar 
răzbate clar: “A/u scuip pe-nfrângerile mele, / Ce-am adorat nu vreau sâ ard / Şi 
nu ridic in vânt obiele / In locul ruptului stindard ." ("înţeleptul'). 

Alţi pigmei au lansat ideea vinovăţiei lui Radu Gyr pentru crearea poeziilor 
care au însufleţit o generaţie, opinând că fără acestea, poate, mulţi ar fi stat pe la 
casele lor şi n-ar mai fi suferit, n-ar mai fi fost omorâţi. Atât au reuşit ei sâ 
înţeleagă din lupta unei generaţii... 

Păstrând, bineînţeles, proporţiile, este ca şi cum s-ar afirma că Sfinţii Apostoli 
ar fi de vină că au propovăduit cuvântul lui lisus, pentru că, fără de aceasta, n-ar 
mai fi fost atâţia martiri şi mucenici în istoria omenirii! 

Şi până sâ scrie Radu Gyr minunatele sale poezii, acea generaţie de aur a 
luptat, cu preţul vieţii. Dar fără acele poezii am fi fost cu toţii mai săraci. 


du v s 


Struţii 

în ultimul timp readucerea - timidă - a lui Radu Gyr în “lumina reflectoare or' 
s-a făcut exclusiv ca "poet al închisorilor. 

Nimic mai nedrept! 

Aşa cum observă şi nepotul poetului, dl. Radu Popa, “definiţia 
de poet al închisorilor, fără îndoială onorabilă, nu acoperă, 
totuşi. întreaga dimensiune poetică a lui Radu Gyr, în 
fapt mult mai amplă şi, din păcate, mai puţin cunoscută ." 

Renumitul prof. universitar de la catedra de limbi 
clasice a Facultăţii de Litere din Bucureşti şi membru al 
Academiei Române, George Murnu, semnala încă din 
1928, în raportul către Academia Română, că Radu 
Gyr era “un cântăreţ naţional în devenire, în plină 
’ evoluţie "; ori a face abstracţie tocmai de această 
calitate înseamnă minimalizarea creaţiei poetului, iar nu 
omagierea, aşa cum se pretinde. 

O mică parte a presei a aniversat împlinirea a 100 de ani de la naşterea lui 
Radu Gyr, dar, fără excepţie, s-a aplicat “politica" struţului. 

De exemplu, în “ Aldine” (suplimentul “României libere?), se vorbeşte despre 
faptul că poetul a fost închis 20 de ani, că a fost "martir al convingerilor sale 
politice? etc., fără însă a se preciza care au fost aceste convingeri (numite 
“anticomuniste"). 

întrucât s-a dezbătut chiar în prezentul număr chestiunea “psihozei colective", 
nu insistăm asupra acestei impietăţi faţă de memoria sărbătoritului căruia i se 
“corectează", ca la şcoală, cu creionul roşu, însăşi viaţa. 



*** 

Fiind literalmente îndrăgostiţi de personalitatea lui Radu Gyr, de-a lungul timpului am publicat multe poezii din legendara sa creaţie: 

"A/e vom întoarce într-o zi" (sept. 2003); "Cântec de luptă", ’Tinereţea mea n , "înţeleptul", "Ziurel de ziuă", "Colind" (dec. 2003); "Legionarul" (aug 
2004); "Mormântul Căpitanuluf (nov. 2004). 

(Notă : poezia " Legionaru? era necunoscută nu numai publicului larg, ci şi vechilor legionan, pentru că a apărut în nov. 1940 în “Revista Fundaţiilor Regale" şi nu 
mai fusese republicată niciodată de atunci, nicăieri.) 

Ne-a fost greu să selectăm dintre sutele de poezii minunate ale lui Radu Gyr; am ales poezii din trei volume diferite: din perioada de început a 
poetului (1928), când sufletul său însetat căuta un ideal, prefigurând crezul legionar, şi din timpul celui de-al doilea război mondial. 


EU, MEŞTERUL ... 


CRUCIAŢI 


M-am căţărat pe gânduri, ca pe schele, 
şi frământându-mi lutul omenesc, 
văzui că trup şi viaţă-mi tencuiesc 
în zidăria visurilor grele!... 


Doamne, printre vâlvătăi 
suntem cruciaţii Tăi. 

Cu asprime şi cu vis 

cruci de foc pe piept ne-ai scris. 





(din voi. “ BALADE 1943) 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2005 


DACUL 


,n llm pezimi, unde-mi zbura săgeata, 
steaua ta şi-aprinde nestemata. 

Pe Plaiul veghei mele de oier 
Uf ci tu, acum, cu turmele în cer. 


• Pe unde plugul meu trecea cu sporul, 
cânta lumina şi zâmbea ogorul. 

Azi plugul tău pe urma mea se-mplântă 
şi zările zâmbesc şi brazda cântă. 


Ţi-aştept în lut trudiţele ciolane 
sâ le-n frăţesc cu mine sub tăpşane 
şi-n strânse împletiri de oseminte 
vom ţine-n braţe veacurile sfinte. 


Şi arcuind bolţi vajnice de bronz, 
urcat-am mie mănăstire grea, 
sfinţindu-mi în altar icoana mea, 
eu, meşterul cu sufletul de bronz!... 

Hei , eu am fost mai meşter, că-ntrecui 
zidarul din povestea muntenească! 

Ca zidul meu să nu se prăbuşească 
eu însumi m-am zidit în piatra lui. 

...Şi tencuit în zid, simţeam câ-nalţ 
deasupra mea, cupole de lumină, 
şi sfinţii mei cu faţa bizantină, 
şi soarele pe turnuri, ca un smalţ 

Şi mănăstirea grea de vis şi gând, 
din jertfa mea suită numai mie, 
pe viaţa mea - vânjoasă temelie - 
s-a năpustit spre ceruri, fulgerând... 


Ne-ai tăiat prin porumbişti 
raiul Tău cu îngeri trişti. 

Rai, în care branduri bat, 
de chesoane spintecat... 

Ne porţi marşul triumfal 
prin pucioasă şi metal, 

mucenici cu-obraji de zinc 
în urgii ce nu se sting. 

Spre ce grav Ierusalim 
mergem să ne răstignim? 

Urcăm Noul Testament 
sub un dur bombardament, 

şi ne seceră din cer 
heruvimi sonori de fier... 


Da-nfiptă-n cer cu tumurile-i lucii, 
oh, piatra mănăstirii tari, cu vuiet, 
s-a prăbuşit din slăvi, huind cu huiet, 
că trăsnetu-a trăsnit trufia crucii! 

Sub surpături strivindu-mi măiestria, 
ades aud un glas dintre ruine : 

«Hei, meştere, apucă iar mistria, 

Şi te zideşte, înc-odată, 'n tine!" 

(din voi. "CERBUL DE LUMINA *, 1928) 


Doamne, printre vâlvătăi 
suntem cruciaţii Tăi. 


Ritmic, cum bocancii sună, 
sângerând intrăm în lună. 


In grenade şi-n rucsac 
ducem crâncenul Tău veac 


şi purtăm la centiron 
Cerul Tău într-un bidon 

(din voi. - POEME DE RÂZBOr, 1942) 


















z NELU MÂNZATU (NELLO MANZATTI): 

UN COMPOZITOR DE GENIU 

Sărbătoarea "CENTENAR RADU GYR"e ste cel mai bun prilej pentru a readuce în atenţia tuturor celebrul 
compozitor legionar NELU MÂNZATU, pentru că înflâcăratele şi nemuritoarele marşuri legionare care au 
însufleţit o generaţie se datorează acestui tandem extraordinar. 

în acest număr îl omagiem pe COMPOZITORUL Mânzatu, iar în numărul viitor pe SCRIITORUL Mânzatu. 


CÂNTECUL LEGIONAR 

în cartea „Pentru legionarf Comeliu Zelea Codreanu arată cele patru linii 
care brăzdează iniţial viaţa legionară: credinţa în Dumnezeu, încrederea în 
misiunea noastră, dragostea dintre noi şi cântecul. Despre ultimul spunea 

Pentru a putea sa cânţi, îţi trebuie o anumită stare sufletească. O 
armonie fn sufletul tău. Cel ce merge să fure nu poate cânta. Nici cel ce 
merge să tacă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi şi se 
vrăjmăşie faţă de camaradul său. Şi nici acela al cărui suflet e sterp de 
credinţă. 

De aceea, voi, legionarii de azi sau de mâine, de câte ori veţi avea nevoie de 
a vă onenta fn spiritul legionar, să vă reintoarceţi la aceste patru linii de început, 
care stau la baza vieţii noastre. Iar cântecul vă va fi un îndreptar. De nu veţi 
putea cânta, să ştiţi că este o boală care roade în adâncul fiinţei voastre 
sufleteşti sau că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu 
le veţi putea vindeca, să vă daţi la o parte şi să lăsaţi locul vostru celor ce 
vor putea să cânte." 

Şi, într-adevâr, îndemnurile Căpitanului au devenit fapte: la orice întâlnire 
legionară din perioada interbelică, în închisori şi lagăre, în străinătate, în ţară, 
răsună frumoasele cântece legionare. 

Evocăm succint persoana ilustrului compozitor, cel a reuşit acest efect 
nemaipomenit, mobilizator şi încurajator, al imnurilor legionare. 

REPERE BIOGRAFICE NELU MÂNZATU 

Născut în Bucureşti în 1902, a compus muzică modernă de dans şi romanţe 
(cea mai cunoscută: „Frumoasa mea cu ochii verzi' pe versurile lui Cincinat 
Pavelescu), fiind totodată critic muzical al revistei " Vremea ", inspector al 
Societăţii Compozitorilor (conduse de George Enescu), şi conferenţiar la Radio 
în cadrul emisiunilor muzicale. 

A aderat la Mişcare la începutul anului 1935 şi primul său gând a fost să 
creeze un marş ca elogiu la adresa tinerilor legionari, deşi "Era prea mare saltul 
de la muzica de dans. zglobie sau dulceagă, la marşul răscolitor ..." 

Dăruirea originalului compozitor a fost încununată de succes Imnul Legiunii t 
Marşul Muncitorilor, Imnul Moţa - Marin, Imnul biruinţei, Imnul românilor 
secuizaţi se datorează inspiraţiei lui care a reuşit să transforme în ritm muzical 
idealurile generaţiei naţionaliste. 

Pentru că era compozitorul Legiunii. în 1938, sub dictatura carlistâ a fost 
închis la T.smana; în perioada sept. 1940 - ian. 1941 a fost Directorul 
Radiodifuziunii Române. In 1941 a emigrat, stabilindu-se în 1948 la Buenos 
Aires, unde a fost redactor şef al revistei „România", una dintre primele publicaţii 
a e . e , x ' 1 u ui românes c. pe care o realiza fără să a fi remunerat, şi unde organiza 
serbânle naţionale din cadrul comunităţii romaneşti. După câţiva ani s-a întors în 
Europa cumplit de strâmtorat din punct de vedere material, îndeplinind la Milano 
funcţia de director de relaţii publice la o mare companie comercială. 

aş, ® rnut pe hârtie 0 P arte din memorii, sub titlul: „CUM AM COMPUS 
CÂNTECELE LEGIONAR F. manuscris pe care l-a înmânat prietenului său Ion 

din strâinăTa U t n e C " 0r in ' m ° S ' UnU ' din,re marii ed,tori de car1e legionară 

rar!^JL ,eb - r ] 98 ?' care a compu s splendidele melodii, adevărate 
SEfiST 6, ,n ri mul cărora a mărşâluit generaţia Căpitanului, pleca pe drumul 
fără întoarcere, intr-o lume mai bună. 

rnnrfi! Pâ 2e , Ce 301 3 apârut ,a Mun chen cartea cu titlul amintit, în remarcabile 
‘ ««*• “ «» a' Pictorului legionar 

cantotoal?” 1 ” 2 """ 1 ” L * 9 " J '” 1 se ® apanS S “P'“ 51 elegant, asemeni 

J*m întâlnit in Legiune figuri de legendă, fără egal 
Au năvălit apoi şi uscături după „victoria" din 1940 
Furtuna ,-a împrăştiat pe toţi. ucigând pe cei mai buni. 
cu ei in minte am compus imnurile sau marşurile. 

ţărănească sau Muncitoare*'evîttînt? Zr î '' U? ° r re ^' nule de marea masă 

aceste melcii pe 7 u.^^ieS^a^nTT ** C “ 

ale Mişcării Cu aresio Jîîîî secera,e de pistoale şi mitraliere superbele figuri 
spre marea ^ 32^ ţ** *'**> d<? ^rşăfuind 
sufletul de crin » <Slân,ă " nere t e legionară / Cu piept călit de fier şi 

muri intrZtrăîniTr^nlbor vZ,peîîeZîZ Mă S ' m> Şi VOi 

frâng». Un cântec ce astăzi sZ Zunadio' ’ ^ S,răini mă 

AMINTIRI DESPRE NELU MÂNZATU 

sufletească. Sorile^ârzii s'ub'îremuram. ^'r' permanenl sub dominaţia lui 
camaradul Ion Mânzatu i, cânta d-iui mo ChîiT î “7 lămpi de gaz ' 

dor şi amintire Cântecul ii lâltăia luminiţa tar,!? 0 ' 1 m 9âmmtea sa, romanţe de 
pe obraji ca o şuviţă de 



vibraţia ce am încercat-o noi? Ce imnuri\ 
universal cunoscute alăturaţi măreţiei lor? Ce I 
compozitori de pe firmamentul muzicii pot fii 
acceptaţi aidoma lor? (...) 

Nelu Mânzatti şi Radu Gyr au mărturisit în 
realizăhle lor suflu supra-uman, nu de pământ, 
de mit. Şi mitul nu moare, ci rodeşte, chiar în 
temniţele de apocalips Mişcarea Legionară a fost suportul pe care ei, inspiraţii, 
au dat Neamului eternul imn." (Radu Budişteanu, prefaţa cărţii lui Nelu 
Mânzatu, u Cum am compus cântecele legionareT) 

“CUM AM COMPUS CÂNTECELE LEGIONARE" 

'Revenit acasă am incercat a reconstitui emoţiile pozitive sau negative ale 
celui dintâi contact efectiv cu Legiunea. 

Fusesem indiscutabil impresionat de disciplina, avântul şi contemplarea 
eroică a vieţii de către gruparea de tineri prezenţi la şedinţă. 

Mă gândii a încerca să compun un marş , în spirit mai modern şi 
simplificat, un elogiu adresat tineretului legionar ." 

Pentru colaborarea literară, cuvintele, îmi fu indicai Radu Demetrescu-Gyr 
asistent al Facultăţii de Litere din Capitală, eminent poet şi vechi membru al 
Gărzii de Fier. întâlnirea fu simplă, dar providenţială." 


CuvnnuU Radu Gyr 

JUmt 


IMNUL TINERETEI LEGIONARE 

Imn • Marţ 


Mure» Ion Mânzatu 

  | V . » 



T date , 


luni în 


întâlnind <RadU Gyr " “ Su,enn<6 ' i* m oântecT) ' portativ, acel<<VenfmcâWfân7^nln7i^7^ ,nstrvmen ' hârtie cu 

„fnfâ/rwid un poef-pe Radu Gyr - cele două talant* cm i inspirate ale lui Gyr ' binjl,on>> P& versunle întotdeauna 

st; jzrszttbi ««*« 

7S,SSSS£T * *“• 

mereţe Mgionarâ». Oar poate că intr-o zi va răsuna din nou.' 


acestea se petreceau in primăvara anului 1936. După câteva 
AUgust, în drum spre Constantinopol, mă dusei la Carmen Sylva ..." 

"Intr-o clipă se formă un careu şi pentru întâia oară ascultai aproape 
cutremurat de emoţie, intonat de sute de piepturi goale, arse de soare 
propria-mi compoziţie." 

Imnul Muncitorilor 

obicei'la™, Ţ U j Ui W37 3m ,OS> ' nVitat de Căp ' tan la Pr edeal, unde mergea de 
, J? s ° sini /a Podeai am dormit nu numai in aceeaşi modestă încăpere 

c£Z c*Z ST w ' * *■»« ® «-o CP 

Voia să mă iniţieze intr-un gând ce-l frământa de multă vreme 

a in?in<°7 î eS ' 9Uf ' ,aimoasa melodte a Internaţionalei comuniste, care s- 

sovietice Dta iZZZî' a TZ* de ,0f/ adep( " universa " 31 ’^logie, 

sovietice. D-ta împreuna cu Radu Gyr aveţi o grea misiune i i As dori să 

compuneri un cântec de luptă al muncitorilor, mai tare decât International 

Recunosc, e o grea misiune, dar sper că veţi izbuti internaţionala. 

. JKUSL? !7 k m " a “**■ * ,Ww * N *** «w «««* 

- Hat cu mine afară, să ne încălzim spălându-ne cu zăpadă! 

subzZ ^Pe^Căprianu^nuZrTrT^tMn^Zânc^la^Z 0 )^ * ^ 

mil a". **" w « misreaaa ce 

Am trăit realitatea cântecului in minele de aur de la Rmd c=„ ^ 

supuş, lacrele. ^nuZne mZtî In Câteva luTZcu^ZTţa'm T'^d 
conştiinţă in lumea muncitorească Adeziunile ta mZIZ i ° n ° Uâ 
masive, enorme. m e a M, ^ canea Legionară fură 

Imnul biruinţei 

"Internat in primăvara Iu, 1938. in Duminica Floriilor cu Gvr ta r,c m .„ 
la Miercurea Cucului şi Vaslui, in afară de o sumedenie d* JîJ f ’ ap °' 
sense in colaborare cu el (intre altele «Vânt de seam>>, Zm T* / 'T*' 

elaborarea Imnului Biruinţei Legionare." seara»), am pus la cale şi 

* Astfel, in atmosfera frenetică a innxr,.h.; . 

ciuda suferinţelor, am compus mintal ^ărâ ' vreun în n J. uziasm la 
portativ aml <^\/ontm ^ vreun instrument 


şi devastarea 
au prescurtat şi viaţa 


Pag. 10 


IIJVÂNTtll Oî'ftlONAJf Martie 2005 — ||| . 





























F 




ca 


ISTORIA DESTINDERII DINTRE LEGIONARI Şl REGIMUL CARLIST (II) 

(continuare din numărul trecut) 


Oupâ complicitatea la asasinarea lui Corneliu Zelea 
Codreanu * a 30 nov.1938 şi complicitatea la masacrarea 
Statului Major Legionar la 22 sept. 1939, Horia Sima se 
temea de patru persoane încă în viaţă. Prima persoană era 
* p r0 | Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului ; celelalte persoane 
erau singurii supravieţuitori ai elitei legionare de la 
Râmnicul Sărat: ing. Virgil lonescu , av. Radu Budişteanu şi dr. 

Şeitan Milcoveanu. 

Foarte probabil ca Horia Sima să fi cerut lui Moruzov 
îndepărtarea de Bucureşti a acestor patru persoane care în mod 
sigur nu puteau agrea ascensiunea sa spre şefia supremă a 
Mişcării Legionare 

Din ordinul lui Moruzov, la sfârşitul lui mai 1940, s-au luat 
măsuri în absolută contradicţie cu sensul general al 
destinderii dintre carlism şi legionarism. Prof. Ion Zelea 
Codreanu împreună cu unul dintre fiii săi, Cătălin Zelea Codreanu, a fost 
arestat şi internat la Mănăstirea Sadaclia din sudul Basarabiei. 

La data aceea noi. cei trei supravieţuitori de la închisoarea de la Râmnicul 
Sărat, ne găseam la Bucureşti, internaţi sub paza poliţiei în câte un spital din 
Bucureşti: ing. Virgil lonescu se găsea în sanatoriul Saint Vincent de Paul din 
Şos. Aviatorilor, av. Radu Budişteanu în sanatoriul Diaconeselor (Şos. Ştefan cel 
Mare) şi eu eram la Spitalul Brâncovenesc. 

în plină linişte aparentă, a venit o informaţie bombă: inspectorul de la 
Siguranţă Vintilâ lonescu, a convocat pe d-na Maria ing. lonescu şi în mod 
confidenţial i-a spus că are ordin să ne transfere pe noi, cei trei supravieţuitori, 
înapoi la închisoarea de la Râmnicul Sărat, adăugând că va întârzia 48 de ore 
execuţia ordinului, pentru ca în acest timp familiile noastre să aibă posibilitatea 
intervenirii mai sus pentru anulare. D-na Maria ing. lonescu a intervenit la gen. 
dr. N. Marinescu, ministrul Sănătăţii, dar acesta nu era putere în stat. Soţia lui 
Radu Budişteanu a intervenit la primul ministru Gh. Tâtârâscu şi acesta a dat 
ordin de anulare. 

Mulţumită primului ministru Gh. Tătărâscu, noi, cei trei supravieţuitori, am 
rămas în Bucureşti şi n-am fost înapoiaţi la închisoarea de la Râmnicul Sărat. 

De aici furia viscerală a lui Horia Sima împotriva lui Gh. Tâtârâscu, pe care în 
dimineaţa zilei de 27 nov. 1940 a încercat sâ-l aresteze şi probabil sâ-l execute 
sumar la învălmăşeală, prin intermediul Poliţiei Legionare. 

Este un episod încă nelămurit de istorie cum s-au petrecut atunci lucrurile, 
când s-a încercat asasinarea celor cinci oameni politici: Gh. Tâtârescu, C. 
Argetoianu, ing. I. Gigurtu şi M. Ghelmegeanu. 

Nu este exclusă manopera lui Eugen Cristescu şi decizia lui Horia Sima. 

Deşi am rămas în Bucureşti, destinderea dintre carlism şi legionarism s-a 
operat fără nici un fel de contribuţie a persoanelor noastre. Nimeni nu ne-a vizitat 
în spital şi nimeni nu ne-a cerut vreo opinie sau propunere. în memoriile sale ing. 
Virgil lonescu menţionează că a fost vizitat de Horia Sima, fără însă a-i fi 
comunicat vreun proiect, ci mai mult pentru a-i testa atitudinea. 

Dar să relatez ce ştiu direct şi personal. în dimineaţa de 21 iunie 1940 am 
fost vizitat la spital de principele Alecu Ghica şi de dr Alex. Popovici, care mi-au 
cerut să-mi pun semnătura pe o cerere colectivă de înscriere în „Partidul 
Naţiunii", la ordinul lui Horia Sima. Eu am refuzat, dând explicaţia: „Nu semnez 
pentru că asta înseamnă recunoaşterea lui Horia Sima ca şef al Mişcării 
Legionare în locul Căpitanului ." Principele Alecu Ghika s-a supărat şi mi-a spus: 

“Atunci o să faci în continuare încă cinci ani de închisoare.” La plecarea din 
cameră, dr. Popovici a insistat: “ MHcoveanu, uite cine semnează înaintea tar şi 
mi-a arătat numele prof. Ion Zelea Codreanu şi al câtorva comandanţi ai Bunei 
Vestiri. Apoi a urmat: "Pof/ pretinde că ai dreptul să-/ contrazici?' Cum dr. Alex. 
Popovici îmi fusese profesor de anatomie în primii ani de facultate, sub influenţa 
sa am semnat acea înscriere colectivă în "Partidul Naţiunii”. 

A doua zi, 22 iunie 1940, s-a publicat Decretul de amnistie şi am fost pus în 
libertate. în aceeaşi zi l-am vizitat pe prof. Ion Zelea Codreanu la domiciliul său 
din cartierul Tei. 

ba pronunţarea de către mine a numelui lui Horia Sima. tatăl Căpitanului mi-a 
spus că Sima era fiul său sufletesc şi comandant al Mişcării. 

Astfel s-a instalat Horia Sima la comanda Mişcării. 

Câţiva ani mai târziu, comandantul Bunei Vestiri Radu Mironovicl, mi-a 
explicat: "Noi am făcut ce ne-a spus tatăl Căpitanului: Sima a fost 
recunoscut ca şef pentru că Sşi asumase sarcina detronării, judecării şi 
pedepsirii lui Caro! al ll-lea pentru sutele de crime comise. ” 

Doar două luni mai târziu, în nov 1940, tatăl Căpitanului şi-a dat seama de 
greşeala comisă prin susţinerea lui Sima la comanda Mişcării, şi l-a repudiat 
public; de aici porneşte ura abia stăpânită a lui Sima faţă de Profesor şi familia 
Căpitanului. 

Adaug că Sima nu şi-a onorat promisiunea făcută din proprie iniţiativă, deşi i 
Sa oferit ocazia, de la sine, în două rânduri: la plecarea lui Carol al ll-lea din 
t ar â, şi o lună mai târziu, când l-a oprit pe şeful Corpului Muncitoresc Legionar 
^ Plece în Spania, unde se afla atunci regele asasin. 


Secundo: Punerea noastră în libertate era inevitabilă, 
odată cu punerea în practică de către mareşalul Palatului, 
Emest Urdâreanu, a destinderii în politica internă şi a 
consolidări dictaturii carliste cu ceva vopsea legionară 

Terţo punerea noastră în libertate nu s-a făcut prin 
decret de graţiere individuală, ci prin decret de amnistiere 
colectivă 

Nu există nici o necesitate de a falsifica în continuare 
adevărata istorie. 

Din masacrul de la 22 sept. 1939 ing. Virgil lonescu a fost 
salvat de gen. dr. N Marinescu, ministrul sănătăţii; av Radu 
Budişteanu a fost salvat de colegul lui de şcoală, col. Ion 
Lobei, ginerele gen. Ion Bengliu, şi eu am fost salvat de col 
Pop Hagiu, originar din Slatina şi prieten din copilărie cu tatăl 
meu. 

- Ce ne puteţi spune in legătură cu convocarea Consiliului de Coroană? 

- Nu a fost nici un Consiliu de Coroană, întrucât nu au fost chemaţi foştii prim 
miniştri: generalul Artur Vâitoianu, luliu Maniu, gen. Gh Argeşanu; n-a fost 
chemat nici Const. Dinu I. C. Brâtianu. 

înainte de începerea şedinţei regale Carol II a ordonat ministrului de Război, 
gen Ion llcuş. şi şefului Marelui Stat Major, gen. Florea Ţenescu, să susţină în 
şedinţă imposibilitatea armatei române să apere şi să păstreze Basarabia. 

La Şedinţă, mareşalul palatului Ernest Urdâreanu a votat pentru apărarea şi 
păstrarea Basarabiei, ceea ce l-a făcut pe prof. Nicolae lorga să elogieze pentru 
istorie voinţa şi curajul lui Carol al ll-lea de a apăra Basarabia. 

Horia Sima era subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale şi a 
fost prezent fără să manifeste o opinie. 

- Ce părere aveţi despre textul care redă întâlnirea dintre gen. 
Antonescu şi Horia Sima? în acesta se spune că Generalul i-a arătat lui 
Horia Sima o scrisoare dură adresata regelui, privind cedările teritoriale 
făcute de Carol al ll-lea, iar Horia Sima i-ar fi recomandat prudenţă, 
propunându-i să-şi împartă acţiunile: legionarii pe plan politic, iar 
Generalul pe plan militar. 

- întrevederea dintre gen. Antonescu şi Horia Sima a avut loc în cabinetul de 
consultaţii medicale, din str. Mântuleasa, al dr. Alex. Popovici. care a fost 
prezent de la început până la sfârşit. 

Nu corespunde adevărului istoric aşa-zisa propunere făcută de Horia Sima 
Generalului. 

Adevărul este că Horia Sima a raportat lui Mihail Moruzov tot ce a discutat 
secret cu gen. Antonescu şi urmarea a fost că Generalul a primit domiciliu forţat 
la Mănăstirea Bistriţa, jud. Vâlcea. 

Ajuns conducătorul statului, după 15 sept. 1940 gen. Antonescu a aflat 
adevărata cauză a arestării lui cu domiciliu obligatoriu, şi aşa a început 
năprasnica lui înverşunare - întâi numai împotriva lui Hona Sima şi apoi 
împotriva întregii Mişcări Legionare. 

- Ce părere aveţi despre felul cum se relatează evenimentele din vara 
anului 1940 în revista “ Permanenţe"? 

- Pot afirma cu certitudine două lucruri 

Primo: Av. Radu Budişteanu şi ing. Virgil lonescu niciodată şi în nici un fel nu 
au ambiţionat şefia Mişcării Legionare. 

Secundo: Cu excepţia lui Horia Sima, toţi şefii legionan erau pentru o 
conducere colectivă de şapte persoane între care, obligatonu, dr Vasile 
Noveanu iniţiatorul destinderii. Nici o persoană nu putea să-l înlocuiască de una 
singură, pe Căpitan. 

Nu am participat la acea şedinţă de la locuinţa av. Radu Budişteanu (aşa cum 
afirmă Horia Sima în cărţile sale). Sima a testat opinia mea întâi prin av Horia 
Cosmovici şi apoi prin ec. Ilie Niculescu; amândoi i-au raportat imposibilitatea 
colaborării cu mine. în memoriile mele explic mai amănunţit. 

Ce opinie aveţi despre felul cum relatează Ion Popescu evenimentele 
din 31 aug. - 7 sept. 1940? 

Sunt relatate ca de cineva complet străin de acele evenimente, şi care ia 
drept bune ce spune Horia Sima 

Eu am fost în mijlocul evenimentelor şi le-am descris într-un text pe care l-am 
trimis spre editare la Institutul pentru Studiul Totalitansmului 

- Vă mai citez un fragment din textul lui I. Popescu: m Sosit la Bucureşti. 
Hona Sima este primit de generalul Antonescu, care îi relatează despre 
abdicarea lui Carol in favoarea fiului său Mihai, apoi se întâlneşte cu legionam 
din Bucureşti, ocazie cu care prof. Codreanu îl întâmpină cu cuvmtele>«Ştii ce 

z ' e a 5' ? ^ /,7en 6 septembhe, în calendarul Bisericii noastre, Minunea 
Arhanghelului Mihail. »* 



* Se pretinde că Horia Sima, aflat în audienţă la Carol al ll-lea, ar fi cerut 
Un decret pentru eliberarea tuturor legionarilor. Este adevărat? 

m Această afirmaţie este exact Inversul adevărului Istoric 
p nmo: Horia Sima nu a vrut prezenţa noastră în Bucureşti şl nu este 
e *ctus ca el să fi cerut lui Mihail Moruzov atunci, la sfârşitul lui mai 1940, 
.retrimiterea noastră la închisoarea de la Râmnicul Sărat 


MT 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2005 


- Este exact Inversul realităţii. 

in ajunul insurecţiei armate legionare din 3-4 sept 1940. Horia Sima l-a luat 
de acasă pe prof Ion Zelea Codreanu şi l-a dus într-o casă conspirativă de lângă 
na a M Kogâlmceanu, pentru a-l pune la adăpost - în aparenţă - dar, în 
realitate, pentru a-l scoate din centrul evenimentelor. 

De la 3 sept. până la 16 sept prof Ion Zelea Codreanu a fost alimentat cu 
informaţii false, cum că insurecţia legionară a eşuat şi că are loc un mas 
general mereu prelungit 


Pag. 11 














t m I se cerea prof. Ion Zelea Codreanu sâ stea culcat în pat şi nici 

— măcar la fereastră sâ nu se arate 

în acest sens sunt cunoscute memoriile prof. academician Ion 
Bâncilâ. Dânsul. împreună cu cuibul sâu, a ocupat sediul legionar din 
strada Gutenberg nr. 3. din dimineaţa de 4 sept. până în dimineaţa de 7 sept. 
1940. când au venit sâ se instaleze hioria Sima şi Nicolae Pâtraşcu. în memoriile 
sale Ion Bâncilâ precizează câ prof. Ion Zelea Codreanu nu a fost deloc în acea 
perioadă la Sediul Legionar. Deci este evident câ Horia Sima minte când 
afirma câ l-ar fi întâmpinat tatâl Căpitanului la sediu, şi, evident, de asemeni, câ 
aşa-zisa discuţie despre “minunea Arhanghelului" nu avea cum să se producă! 


- Ce părere aveţi. în general, despre articolul semnat Ion Popescu în 
revista „Permanenţe", şi. mai ales, despre evenimentele din 3 sept 1940? 

- Articolul comentat prezintă jumătăţi de adevăr care sunt mai înşelătoare şi 
mai primejdioase decât un text mincinos. 

Despre ceea ce s-a întâmplat la 3 sept. 1940, pot spune că abdicarea 
regelui Carol al ll-lea a fost opera gen. Dumitru Coroamă, comandantul 
Diviziei de Gardă şi a gen. Const. Niculescu ministrul Apărării Naţionale, 


care amândoi au refuzat ordinul regelui de a îneca Bucureştiul ZZZZ ZZ 
în sângele legionarilor răsculaţi. — 11 

Gen. Ion Antonescu a fost beneficiarul refuzului de război civil al celor 
doi generali mai sus menţionaţi. 

- V-aş ruga să concluzionaţi referitor la evenimentele care sunt 
subiectul interviului de faţă . 

- în politică arma victoriei este numai adevărul care te aşează în fruntea 
coloanei, îţi deschide drumul de înaintare şi te propulsează pozitiv în viitor. 

în defensivă în faţa focului inamicului, legea unităţii are prioritate asupra legii 
adevărului şi de aceea din 1940 până în 1989 eu mi-am impus păstrarea tăcerii 

Odată cu libertatea de acţiune şi cu posibilitatea de regrupare, relansare 
şl ofensivă, legea adevărului trece înaintea legii unităţii. 

Generaţia lui Traian Cotigă, George Furdui şi losif Bozântan a intrat in 
Mişcarea Legionară pentru câ aceasta reprezenta adevărul social-politic. 

Pentru viitor nu există altă soluţie decât acelaşi devotament, aceeaşi 
sinceritate şi aceeaşi tenacitate în serviciul adevărului. 


SCRISOARE CĂ TRE SENA TUL Şl CONGRESUL SUA (continuare din pag. 5) 


După 1990 România a intrat într-un declin demografic fără precedent în 
istoria sa. Declin demografic pe care avem motive sâ-l considerăm provocat în 
cadrul unei vaste şi criminale strategii antiromâneşti. Atât populaţia 
românească majoritară, cât şi minorităţile etnice, au scăzut numeric într-o 
proporţie alarmantă. Singuri evreii, ca segment etnic de populaţie, au 
crescut de la 5-6.000 (cinci-şase mii) câţi erau în 1990, la circa 460.000, adică 
numărul evreilor din România, în perioada 1990 - 2004, a crescut de 75 
(şaptezeci şi cinci) de ori! 

Nu e greu de imaginat cum ar privi evreii din Israel dacă câteva sute de 
mii de români sau de ruşi ori germani s-ar încetăţeni în Israel, căpătând 
drepturi egale cu ale cetăţenilor israeliţi! 

Atragem atenţia, în modul cel mai serios cu putinţă, câ acest exod evreiesc în 
România constituie un act de agresiune la interesele vitale ale naţiunii române, 
agresiune care nu va întârzia sâ stârnească reacţia firească de apărare a 
românilor. întreaga răspundere pentru ceea ce se va întâmpla revine celor 
implicaţi în această formă perfidă şi criminală de imigrare, în primul rând revine 
evreilor emigranţi, care, cu sau fără ştiinţa lor, au intrat într-un joc incorect şi 
laş» profitând de slăbiciunea şi corupţia autorităţilor de la Bucureşti, de 
situaţia precară în care au fost aduşi românii în 1990, prin diversiunea care s- 
a chemat "epoca de tranziţie". Tranziţia de la un stat suveran la un stat înrobit 
capitalului mafiot internaţional, majoritar evreiesc! 

Din păcate, scopul urmărit de aceste strategii şi acţiuni cu caracter 
antiromânesc nu este numai economic şi nici în primul rând economic. Avem 
motive să ne temem că în felul acesta se reia un vechi proiect antiromânesc 
care urmăreşte deposedarea românilor, a statului român, de dreptul de 
proprietate asupra teritoriului naţional. Reluarea după 1990 a acestui proiect se 
face, desigur, după o strategie nouă, mai bine disimulată şi mai eficientă, mai 
bine pusă la punct. Nimeni însă nu ne poate lua dreptul de a ne opune la 
asemenea proiecte deopotrivă nebuneşti şi criminale, care ameninţă nu numai 
poporul român, dar şi pacea mondială şi spiritul de colaborare internaţională. 

In aceste condiţii, a acuza societatea românească de sentimente 
antisemite, aşa cum o face recentul raport al Departamentului de Stat, este un 
gest care denotă din partea autorităţilor americane fie (1) necunoaşterea 
situaţiei reale din România, ţară agresată într-un mod atât de perfid, fără 
pereche in istona lumii, fie (2) colaborarea, complicitatea la proiectul 

urz,t de cercuri,e evreieşti care au organizat infiltrarea în România 
a 450.000 de evrei, veritabili invadatori. 

Autorităţile române care au îngăduit şi tăinuit această invazie vor da cât de 


curând socoteală în faţa poporului român pentru acest act de trădare naţională. 
Dar care este instanţa dinaintea căreia vor răspunde autorităţile americane dacă 
vor susţine în continuare agresiunea israelită împotriva poporului român? 

Cerem deci, în consecinţa celor de mai sus, ca Departamentul de Stat al SUA 
şi celelalte autorităţi americane care s-au pronunţat până acum cu atâta uşurinţă 
pe tema antisemitismului dip România, sâ ia în cercetare situaţia inacceptabilă 
creată prin mcetâţenirea celor 450.000 de evrei şi sâ se pronunţe public asupra 
caracterului licit sau ilicit, legitim sau nu, corect sau incorect, al acestui proces. 

Cerem acestor înalte autorităţi americane sâ ia cunoştinţa de 
desfăşurarea în lumea de azi a unor proiecte politice şi social-econ'omice 
cu caracter antiromânesc, proiecte care au susţinerea unor guverne a 
unor instituţii şi cercuri influente occidentale. 

în situaţia grea în care se află, românii sunt în drept sâ spere totuşi la sprijinul 
comunităţii internaţionale, al organismelor internaţionale dedicate păcii şi 
colaborării, al înaltelor autorităţi americane cărora le adresăm mesajul de faţă. Şi 
mai ales contăm pe sprijinul opiniei publice americane şi mondiale. Considerăm 
câ opinia publică, din America şi de pe această planetă, este o instanţă 
superioară tuturor autorităţilor politice. Pentru corecta informare a opiniei publice 
nu vom precupeţi nici un efort. în cadrul vastului, necesarului şi ireversibilului 
proces de globalizare la toate nivelurile existenţei noastre, noi, românii, mizăm 
pe solidaritatea planetară a celor care împărtăşesc cu noi credinţa în adevăr şi 
văd în respectul nostru pentru adevăr forma sensibilă de afirmare a lui 
Dumnezeu cel al tuturor oamenilor şi al tuturor popoarelor. 

Dumnezeu să ne ajute ! 

S^-<%<>mâac4ma/tu, 
o/ 7 < 2 ^tzcu/m 3%0//uîsieadGâ. 

Co-semnatari: Uniunea Mondială a Românilor de Pretutindeni, Uniunea 
Veteranilor de Război şi a Urmaşilor Veteranilor, Liga Naţională a Luptătorilor din 
Decembre '89, Societatea Culturală Bucureşti - Chişinău, Liga pentru 
Combaterea Anti-Românismului LICĂR, Uniunea Vatra Românească filiala 
Bucureşti, Acţiunea Română. 


DECLARAŢIA DE PRINCIPII A MIŞCĂRII LEGIONARE 

Pentru persoanele şi instituţiile care au înţeles greşit menirea şi activitatea Mişcării Legionare, publicăm Declaraţia de principii a Senatului Legiunir. 

Senatul Mişcării I oninn orn I. n_. r • . ... 

cat şi contra alterării mediului de către excesele civilizaţiei 



Senatul Mişcării Legionare, constituit la Bucureşti în 
zwa de 1 nov. 2002, şi întrunit în Adunare generală, a 
1 pr/ t nc^î// adOPtarea difuzarea următoarei Declaraţii de 

, 1 Libertatea poporului român în frontierele sale naţionale, 

aşa cum au fost stabilite prin tratatele internaţionale şi cum se 
aflau la 31 dec. 1939 

a * * *■ 

' nrel '9' a lui lisus Christos şi trăirea în spiritul Bisericii 
românească. P™cipiilor ei morale In viaţa publică 

4. Păstrarea esenţelor permanente ale tradiţiei româneşti, 
universale Cullur " romăne ?H în relaţie cu marile culturi 

6. Răspândirea culturii populare. 

rasă. SŞISÎSJb? PerS0ana umană - ,ărâ deosebire de neam. 

dreotun^f dalonv pro ^ resului ?' a justiţiei sociale, prin egalitatea in 
grepiun şi datom a tuturor cetăţenilor români. 

SSr* ,e ' de exploa,are a °™lui de către om. 

ţ a natum contra abuzului de exploatare a Horei, faunei 



şi subsolului, 
modeme. 

1 1. Excluderea oricărei forme de violenţă in acţiuni, pe orice târâm 

12. Respingerea totalitarismului în exercitarea puterii în Stat 

«sr te p,op " eisiî * a * *• *•"*« 

14. Stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor de prietenie cu toate popoarele 

15. Sprijinirea unităţii Europei în libertate deplină. 

16. Sprijinirea eforturilor de reuniticare a Bisericii creştine. 

17. Primatul luptei contra comunismului de orice natură. 

Rnmân!2 S ^T ea unu, A re 9. im de democraţie sănătoasă şi pluralistă in 
Român a liberă care să stimuleze progresul poporului român "poate 
singurul popor din lume", cum spune Căpitanul, "care în toată istona 

Sa 19 'senat* f^ 3 ' 01 r ° b ' rii ' incâlcârii 8311 nedreptăţiţii altor popoare" 
™J 9 , S a Legiunii preconizează sâ oglindească năzuinţele 
poporului român in lumea modernă şi sâ lupte pentru ~ - 

independenţa, suveranitatea şi dreptul la Creaţie ale l 
poporului roman, asigurându-i un loc de cinste între 
celelalte popoare libere. 




Pag. 12 


CUVÂN TUL LE<GiONAU Martie 2005 



























yz<? /Tzsyi&sri&at//conluuuuv afon/uz#. 4j 

MAROC 






«fi . *■ .& *r,J»7* 


Pentru turistul european care şi-a 
propus sâ viziteze Marocul, oraşul 
Tanger este poarta de intrare în 
această ţară. Din "rampele de lansare 
spaniole" (porturile Gibraltar; 
Algecipras şi Tarifa), vapoare mari şi 
elegante, pline cu excursionişti, 
traversează strâmtoarea Gibraltar 
pentru a-i aduce pe teritoriul 
marocan. 

Dintre cele trei ţâri arabe: Maroc, 
Alger şi Tunisia, foste colonii 
franceze, cunoscute şi sub numele 
de Machrebe, se spune (şi se vine cu 
argumente) că Marocul este cea mai 
frumoasă şi mai interesantă. Nu 
contrazic fiindcă nu am termeni de 
comparaţie (pe celelalte două nu le- 
am vizitat), cunoştinţele mele în 
această privinţă (ca şi ale tuturor 
turiştilor) rezumându-se prin "tabula 
rasa", adică nimic, deoarece, ca 
european, atât în liceu, cât şi în 
facultate, am învăţat (în mod firesc) despre istoria şi cultura continentului meu, şi 
mult mai puţin despre Japonia, India sau despre ţările africane. 

De aceea Ghidul Michelin, cu gradaţie de la o stea la trei stele a obiectivelor 
principale, mi-a fost de mare folos, mai ales că am călătorit în această ţară, timp 
de o săptămână, singur (şi nu în grup organizat, cu ghid). 

TANGER 

Oraşul vechi, care, ca orice oraş vechi din lume, este atracţia numărul unu 
pentru turişti, se poate vizita în circa patru sau cinci ore. 

Poziţia sa strategică a făcut ca 
de-a lungul timpului Tangerul sâ 
fie ocupat de fenicieni, 
cartaginezi, romani, vandali, 
bizantini, ostrogoţi, iar din 707 
până în 1471 de către arabi, când 
a cunoscut o puternică înflorire. A 
fost ocupat apoi de portughezi, 
spanioli, din nou de portughezi, 
apoi de englezi, francezi, spanioli 
(între 1940-1945): a avut statut 
internaţional până în 1956, când a 
fost încorporat regatului marocan. 

Legenda spune că oraşul a fost fondat de către mitologicul gigant grec, 
Anteu, care ar fi locuit în nişte peşteri uriaşe de pe malul Oceanului Atlantic, la 
10 km depărtare. 

Dar sâ revin la centrul vechi al oraşului, la piaţa comercială cu contururi 
neregulate, "Grand Souk', de unde se pot cumpăra fel de fel de produse 
alimentare şi nealimentare. 

M-au interesat mai puţin tarabele şi mai mult atmosfera. Strigătele puternice 
ale vânzătorilor lâudându-şi marfa se fac permanent auzite: parcă asişti la o 
întrecere orală. Prea puţini oameni cumpără, iar localnicii îmbrăcaţi în cămăşi 
lungi şi cu turbane pe cap stau la taclale ore în şir, pe vine. Mulţi stau călare pe 
mici măgăruşi, dând astfel mai multă culoare locală peisajului; alţii cară în spate 
oale mari de lut pe care nu le cumpără nimeni: unii vând apă din burdufuri roşii 
din piele de capră, alţii pilaf cu came tăiată în mici bucăţele, care are o oarecare 
trecere în rândurile celor care ignoră regulile elementare de igienă. 

Grădinile Sultanului , un alt obiectiv, adăpostesc şi câteva ateliere 
manufacturiere unde meşteri iscusiţi realizează, în faţa vizitatorilor, obiecte din 
aramă pe care le decorează cu motive arabe. 

Muzeul de Artă marocană , Muzeul de Antichităţi , au şi ele uşile larg 
deschise pentru cei interesaţi. Am zăbovit însă cel mai mult în Kasban , cartier 
tipic arab, cu străzi scurte şi întortocheate, cu case mici lipsite de grădini, cu 
câteva geamuri din care răzbate la intervale scurte de timp din minarete vocea 
^$prâ a museimului, chemând pe credincioşii lui Allah la rugăciune. Pare pustiu, 
întrucât unii adulţi muncesc, iar alţii (cei mai mulţi) stau la cafenele fumând 
narghilea. Liniştea este perturbată de copiii care merg în cete, urmărind pe vreun 
cutezător turist care s-a încumetat sâ vină aici, şi cerşindu-i acestuia un "dlrham" 
(echivalentul unei jumătăţi de dolar); rar se vede câte o femeie cu voalul pe fată. 
RABAT 

De la Tanger la capitala ţârii, Rabat, cale de 281 km, se merge paralel cu 
Oceanul Atlantic. Drumul este arid, pământul are o culoare roşiatică, lipsind 

]aproape total vegetaţia. 

Plaja este la tot pasul şi, 
deşi este o căldură de peste 
40 C, nimeni nu se încumetă 
sâ facă o baie în apele 
întunecate ale oceanului, 
cumplit de reci din cauza 
curenţilor puternici, aşa că 
"baia" este mai mult solară, 
pe şezlonguri, cu capul sub 
acoperişul unei pânze. 

Rabatul este o capitală 




relativ nouă, până în 1412 centrul ţârii pulsând în oraşul FES, aflat în interiorul 
ţârii, mutaţia care s-a dovedit benefică fâcând-o sultanul Mulay lussuf. 

Aici se află reşedinţa regilor, sediile ambasadelor, universitatea şi 
ministerele. 

Feroneria şi iscusinţa ţesăturilor covoarelor - culorile fiind extrase din plante, 
au dus de-a lungul timpului faima oraşului, existând în acest sens două muzee 
de sine stătătoare care oglindesc măiestria. Pe bulevardul principal al oraşului, 
purtând numele lui Hassan al ll-lea (care a decedat în urmă cu puţini ani), se 
află Moscheea lui Mulay şi Mekki, străjuită de un elegant minaret octogonal 
ornat cu arcuri "stalactite". Turnul lui Hassan , înalt de 44 m, constituie. într-un 
fel, emblema oraşului Palatul Regal, cel mai vizitat edificiu, te face sâ te simţi în 
altă lume, datorită personalităţii sale care este ca un "şoc" pentru european; 
Poarta lui Udais din piatră dar îngustă pentru cei care îi trec pragul. 

KASBAHUL este ^semănător Tangerului dacă vizitezi unul dintre acestea 
două, celălalt parcă nu te mai impresionează. 

CASABLANCA, aflat la numai două ore de mers de Kasban, este portul 
principal al Marocului, inima economică a ţârii, unde se află concentrate băncile 
şi industria. Aşa se explică "explozia" populaţiei, de la 60 000 de locuitori în 
1912, la 263 000 în 1936, la 682 000 în 1952 şi la peste două milioane în clipa 
de faţă. 

Străzile sunt lungi şi drepte, flancate de hoteluri înalte şi elegante, cu 
magazine pline de mărfuri străine, renumite, de marcă. 

MARRAKECH 

Este cel mai interesant oraş turistic al ţârii, cu faimă în toată lumea, aflat în 
interiorul ţârii, la circa 300 km depărtare de Casablanca. 

Ca sâ savurezi atmosfera orientală a acestui oraş trebuie neapărat sâ petreci 
aici minim o noapte. 

Oraşul este înconjurat de munţi stâncoşi care vara au acopente vârfurile şi 
văile de zăpadă; la marginea lui întâlneşti corturile berberilor şi târguri de cămile. 
Aflat pe un platou înalt de 600 m, este un oraş eminamente turistic şi un punct 
de plecare spre oazele aflate în deşertul dogoritor al Saharei. 

Fostă capitală a Marocului, Marrakechul este o lume aparte. 



Pe străzi vezi măiestria îmblânzitorilor de şerpi care lucrează numai cu 
vipere; pe hipodrom au loc zilnic curse de cai. călăreţii fiind îmbrăcaţi în straie 
specific arabe; cafenelele oferă ceai verde şi o gamă largă de prăjituri pe bază 
de nucă şi miere, precum şi posibilitatea de a juca table şi - de ce nu? - 
posibilitatea de a sta turceşte pe un covor, trăgând din narghilea o doză de tutun 
aromat, răcit cu apa dintr-un vas de sticlă. Se vând aici, pe străzi, ţesâtun din 
lână sau din pâr de cămilă, tipsii şi amfore de aramă, fesuri, farfurii şi câni din lut, 
şi chiar mici mori de mână alcătuite din două pietre rotunde, cu care se macină 
cerealele. 

Monumentele din acest oraş sfânt sunt trecute de interes maxim. Lista fiind 
lungă, nu-mi permit sâ le descriu - ele trebuie văzute, aşa că mă limitez la 
enumerarea câtorva: Koutobia o moschee cu un minaret înalt de 70m, foarte 
frumoasă, dar în care nu pot intra decât cei de credinţă mahomedană (!) - la fel 
ca şi în moscheea El Mansour construită în 1574, mormintele Sardinilor pe 
care le poţi vizita numai însoţit de un ghid autorizat. Palatul El Bed Palatul 
Bahia, Piaţa Jemma El Fna. mare, în care dacă zăboveşti chiar 2-3 ore, cu 
certitudine nu ai sâ te plictiseşti, din cauza spectacolului la care asişti 
MEKNES Şl FES 

Alte oraşe arabe căutate de către turişti, aflate în interiorul Marocului, sunt 
Meknes şi Fes, care au a 
palate regale şi pieţe - 
adevărate furnicare, aidoma 
celor din oraşele amintite 
mai sus. 

Numele lor nu se poate 
ţine minte fiindcă sunt 
compuse din câteva cuvinte 
şi greu de pronunţat. 

Am reţinut totuşi 
Moscheea Iul Karavin din 
Pes, care are 270 deB 
coloane şi care formează 1 ^ 

16 mici curţi interioare, cu o faimoasă bibliotecă fondată în sec. Xlll-lea, care 
conţine manuscrise şi documente de valoare inestimabilă pentru cultura maură. 

Călătoria în Maroc este interesantă şi nu regreţi în final că ai vizitat această 
ţară, dar sărăcia, ignoranţa şi mai ales lenea localnicilor, sunt elemente mai puţin 
plăcute, care te determină să nu doreşti să revii. 





t-asi 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2005 


Pag. 13 
































ceJe&â — 

VASILE MARIN - ’CREZ DE GENERAŢIE” (IV) 

“EXTREMISMUL DE DREAPTA” 

Fragmentele extrasele din acest articol sunt la fel de actuale şi azi, reprezentând poziţia Mişcării Legionare faţă de etichetarea ei 
greşită ca organizaţie “extremistă de dreapta. 


Eticheta ticluită in hrubele masoneriei, sera ocultă a răsadurilor 

democrate, a tost pusă în circulaţie de rotativele presei din 
strada Sărindar. 

Cu popularizarea ei s-au angajat: militanţii diversiunii 
naţionale, toleraţi şi stipendiaţi de regimul demo-liiberal; oamenii de 
bună credinţă* şi canaliile frontului mason-comunist-democrat. (...) 

Prin angajarea organizaţiilor naţionale revoluţionare în 
cadrul acestor formule, se urmărea compromiterea acestora 

sub diferite aspecte. . 

în principal, diversiunea sistematic întreţinută servea 

următoarele scopuri: 

1. Să înglobeze sub aceeaşi firmă, pentru a provoca confuzie, 
forţe politice distincte şi ca structură, şi ca ideologie şi ca spirit, cum 
ar fi de pildă Garda de Fier şi L. A. N C.; 

2. Să timoreze pe cetăţenii care s-ar decide să militeze in 
rândurile frontului revoluţionar, asupra cărora cuvântul 
«extremism» ar opera în dublu sens: 

a) prin influenţa peiorativă a termenului însuşi, care poartă în el rezonanţa 
extremismului comunist, şi 

b) etichetaţi «extremişti», cetăţenii terorizaţi de consecinţe vor da înapoi 

pentru a nu suferi rigorile vindictei statului demo-liberal, atotputernic încă în 
compartimentele politicii alimentare; 

3. în sfârşit, prin expresiunea «de dreapta», perfid colportată, scopul 
urmărit era sâ prezinte acţiunea legionară drept o mişcare reacţionară, de 
la care să se îndepărteze atât masele muncitoreşti, educate până acum de 
funcţionarii revoluţiei în ideologia «stângii», cât şi Intelectualii cu antipatii mic- 
burgheze. pentru care iluzia libertăţii din regimul democrat a fost luată, de 
mulţi dintre ei, drept o realitate. (...) 

Toţi adversarii noştri de rea credinţă, flancaţi de cireada oamenilor politici 
educaţi în şcoala parlamentarismului, caută activ să prezinte acţiunea noastră 
ca pe o mişcare de extremă dreaptă, o reacţiune «albă», o formă de 
contrarevoluţie mic-burgheză şi - mai ales - în slujba «capitalismului». 

Este o calomnie calculată căreia timpul şi forţele nebiruite ale 
legionarilor, nu vor întârzia să-i pună prompt capăt. (...) 

Existau o « dreaptă» şi o « stângă» în adunările suverane ale 
democraţiei, în care unii apărau autoritatea absolută şi instituţiile unui 
trecut injust , iar alţii se declarau gata să moară pe altarul libertăţilor 
individualismului anarhic. 

Dar noi nu putem fi nici la dreapta, nici la stânga, pentru bunul motiv că 
Mişcarea noastră îmbrăţişează întregul plan al vieţii naţionale, nediferenţiată 
în structura ei; Mişcarea noastră organizează. în aceeaşi măsură, atât 
autoritatea, cât şi libertatea. (...) 

Deşi nu înţelegem să paralelizăm lumea socială cu cea organică, totuşi 
pentru precizarea noţiunilor în joc, mi-aş permite să amintesc că fiinţa 
omenească trăieşte şi se dezvoltă în acelaşi spirit unitar care exclude, 
pentru perfecta funcţionare a organismului, orice dezvoltare a uneia dintre 
părţi în detrimentul altora. După cum nu se acordă nici o importanţă mai mare 
sau mai mică unora dintre organele simetric distribuite de divinitate, organe care 
nu pot avea interese potrivnice - ar fi absurd! tot astfel o colectivitate, care 
fiinţează în sentimentul unei uniuni politice şi sociale cu legi proprii şi superioare 
intereselor de fracţiuni, nu se poate eticheta parţial, fără ca prin aceasta să nu-şi 
pună în primejdie propria sa existenţă. 

îmbibată de dinamism, Mişcarea noastră e revoluţionară. Ea promovează 
spiritul creator în toate domeniile vieţii publice şi e sincer refractară 
atitudinii conservatoare. 

Ea organizează cucerirea viitorului, cu participarea tuturor categoriilor 
productive ale naţiunii şl nu prezintă o reacţiune spre trecut. 

Pe planul politic, prin această putere nouă de creaţie, Mişcarea 
Legionară absoarbe şi anulează atât liberalismul, cât şi socialismul. 

Susţinută de ideologia faptei, Mişcarea Legionară revoluţionează concepţia 
de viaţă a naţiunii, care trece de la aria oratorică la arta construcţiei sub toate 
formele, cum scria Georges Valois. 

Mişcarea aceasta este naţională şl socială în acelaşi timp. Ea luptă 
împotriva internaţionalismului orchestrat de lojile masonice şi de sinedriile 
ovreieşti şi promovează realizarea maximă a potenţelor naţionale cu 
participarea tuturor straturilor sociale. (...) 

Am sunat mobilizarea colectivităţii româneştii (...) 

De totdeauna, guvernarea unei naţiuni s-a făcut în două moduri (G 

Valois): * 

1. Sau Statul tace alianţă cu poporul pentru a-i reduce şi supune pe cei 
puternici disciplinei naţionale şi sociale; 

2. Sau Statul se aliază cu oligarhia - în epoca modernă, plutocraţia - pentru a 
menţine naţiunea în dependenţă. 

Prima politică ar putea fi considerată ca o politică de «stânga» - deci 
proprie democraţiilor; secunda ar fi o politică «de dreapta» proprie 
regimurilor absolutiste şi arbitrare. 

Să continuăm lecţia noastră pentru şcoala de adulţi politici nărăviţi în 

ţarcul ludeo-masono-democrat şi luând ca îndreptar cele două principii de 
politică generală expuse mai sus, în acord cu cele mai noi metode de 




pedagogie experimentală, sâ procedăm, pentru ilustrarea celor 
teoretizate, la exemplificări. 

Pentru generoşii apologeţi ai democraţiei, ca şi pentru profeţii 
din valea Sărindarului, Franţa este prototipul Statului democrat 
«de stânga», Italia şi Germania - fasciste - odioase regimun, «de 
dreapta», Rusia Sovietică - organizaţie statală de -«extrema 
stângă», iar România, în forma ei actuală, o dulce democraţie 
stropită cu apa de flori a «stângii», înzestrată cu vot universal, 
constituţie «belgiană» şi partidism parlamentarist. 

Ce se petrece în Franţa «de stânga»? Ne-o spune tot Georges 
Valois, în acord cu toţi gânditorii politici de acolo, confirmat de 
Charles Maurras care desparte demult «Franţa reală» de «Franţa 
legală»: 

* Sub numele de democraţie parlamentară, noi avem 
domnia puterilor banului, dirijată de un fel de guvern al 
bancherilor » 

Mai este necesar sâ insistăm asupra exactităţii acestei situaţii? 
Nu credem; s-au însărcinat faptele însăşi. De ani de zile, Franţa republicii a treia, 
Mecca democraţiei «radicale», trăieşte sub comanda bancherilor afacerii 
Panama, iar aşii vremurilor mai noi se cheamă: Oustric, Sacazan, Stavisky, 
Levy-Dubois. în serviciul lor, slugi devotate, reprezentanţii «ţârii legale», graţie 
dinamului electoral pus în mişcare de esenţa arginţilor, se află toată turma 
radical-aocialistâ: Raoul Peret, Raynaldy, Rene Renoult, Dalimier, Camille 
Chautemps et Co.; întreg regimul parlamentar «ou, mieux, pourrimentaire», cum 
ar spune «oribilul reacţionar» Leon Daudet. 

Şi iată cum, încadrată în principiul nostru general aşezat la început. Franţa 
capătă, în sensul însuşi al terminologiei adversarilor de rea credinţă, cea mai 
patentă etichetă «de dreapta». 

Dar Italia, creatoarea ordinii fasciste, proclamată de iudeo-democraţi ca 
o bestială organizaţie «de dreapta», cum ne apare în lumina principiilor 
stabilite mai sus? 

Ne-o spune cel mai autentic reprezentant al ei. Mussolini însuşi, care, la 
pag. 138-139 din cartea Mi E. Ludwig, «Entretiens avec Mussolini*, declară: 

« - Noi avem despre naţiune o concepţie sintetică şi nu analitică. Noi suntem 
ca în Rusia - «extrema stângă» - sensul colectiv al vieţii; acest sens noi dorim 
să-l întărim în paguba vieţii personale ...» 

Da, iată ce vrea să facă fascismul din masă: să organizeze o viaţă 
colectivă, să trăiască, să muncească, să lupte în comun, într-o ierarhie, fără 
a fi o turmă. 

Şi mai departe, la întrebările puse de E. Ludwig, pentru a i se preciza 
diferenţele care există între cele două regimuri, Mussolini răspunde (pag. 165): 

«- Diferenţe? 

Noi avem proprietate privată, Ruşii nu. 

Noi am supus capitalismul unui control, Ruşii l-au suprimat. 

La noi partidul depinde de guvern, dincolo este invers .» 

« - Partidul şi guvernul *> spune Ludwig «sunf reunite în persoana Dvs. Era la 
fel şi cu Lenin!» “Şi este cu mult mai mult acum cu Stalin, ale cărei puteri asupra 
partidului depăşesc cu mult pe ale lui Mussolinr, adăugăm noi. 

« - Nu neg asemănările.» Şi apoi: « - Noi ne asemănăm cu ei in tot ceea ce 
este negativ. Noi şi Ruşii suntem contra liberalilor . democraţilor, 
parlamentarilori» . 

Şi acelaşi Mussolini, şeful unui regim de «extremă dreaptă», spune 
brutal unei delegaţii de patroni, veniţi să expună starea precară a afacerilor lor 
şi obligaţia în care se găseau de a nu mai putea conduce exploatări insuficient 
remuneratorii: « Dacă închideţi uzinele, eu deschid închisorile.» 

în vremea aceasta, marea democraţie americană, la ordinele temuţilor 
regi ai oţelului, ai automobilelor ori ai nasturilor, îneacă în sânge muncitorii 
la San Francisco, la Detroit sau la New York. 

Iar dacă păşim între hotarele României de coloratură democrată, atât de 
scumpă scrutătorilor şi brâniştenilor scoborâtori din Dragoş-Vodâ, vedem că 
Statul, aşezat pe instituţiuni de «stânga» - sufragiu universal, libertăţi şi 
parlament - la ordinele plutocratici autohtone şi internaţionale, zdrobeşte 
cu patul de armă pe invalizii de război, calcă în picioarele cailor congresele 
învăţătorilor rămaşi pe drumuri, trimite plumb în gurile flămânde şi în 
trupurile istovite ale muncitorilor de la Lupeni şi Griviţa, întoarce 
baionetele ostaşilor asupra studenţimii care, purtată de mistica naţionalistă, 
merge sâ pună o cruce pe lespedea de la mormântul Eroului Necunoscut, şi 
leagă în lanţuri de ocnaşi braţele viguroase ale unui tineret educat în şcoala 
generoasă a constructivismului. (...) 

«Stânga» şi «dreapta»? Unde sunt? (...) 

Mişcarea Legionară este o concepţie totală a vieţii naţionale. (...) 

in lupta noastră noi voim să construim autoritatea, Statul, pe nevoile 
poporului întreg, pentru a-l apăra şi conserva împotriva dominaţiei şi 
exploatării practicate de clicile pluto-democrate şi condiţionăm de această 
dualitate, de această alianţă Stat - Naţiune, durata şi tăria oricărui stat. 

Generoşi şi înţelegători, nu vom căuta însă să exasperăm cu totul pe 
adversarii noştri, demontându-le complet legenda pe care ne-au făurit-o; cu spirit 
împăciuitor declarăm aci că vom adopta şi noi terminologia atât de scumpă lor, 
de «dreapta» şi «stânga». Dar nu acum! Ci în ziua Judecăţii de pe urmă. 


Pag. 14 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


tfiapisiă nza/azaXâ erfe | 

Martie 2005 E 

























LIBERATEA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ 


UE a renunţat să mai interzică simbolurile naziste, rasiste şi xenofobe. 

Miniştrii Justiţiei din Uniunea Europeană au renunţat la .deea de a include interzicerea simbolurilor naz.ste mtr-un text european refentor la combaterea 

^^S.nţ.riuîemburghezâ a Uniunii Europene a propus o discuţie asupra „interzicerii arborării simbolurilor care incită la ură şi violenţă*, printr-o legislaţie care 

combaterea comună a rasismului în statele membre, text blocat din 2003. ^ ... . . , ... 

pTcpunerea retentoare la includerea acestei interdicţii in proiecteld de legi vizând rasismul a (ost prezentată de parlamentari, german,, după scandalul provocat in 
uarM Britanie de o fotografie care îl prezenta pe prinţul Harry îmbrăcat într-o uniformă militară nazistă. ....... _ .. 

• Marea Britanie, Ungaria şi Danemarca s-au opus propuneri, „Nucleul xenofobiei nu îl constituie simbolurile , a subliniat ministrul bntamc Cathy Jam.eson^ 
Sstâ decizie-cadru, care trebuie adoptată în unanimitate, fusese blocată în 2003 de către Italia, care a apreciat că reprezintă o încălcare a libertăţi, de 
expresie. (Jurnalul de ştiri din 25 febr. 2005) 


+** 




1919 - Căpitanul depune pentru pnma oară jurământ pentru 
apărarea ţârii împotriva comunismului, în pădurea Dobrina (24 
martie) 

1923 - prima arestare a Căpitanului, ca autor al unui manifest 
naţionalist (29 martie) 

1930 - Căpitanul organizează o manifestaţie anticomunistă în 
Bucureşti (25 martie) 

1931 - legionarul Traian Cotigă este ales preşedinte al Centrului 
Studenţesc Bucureşti (6 martie) 

1934 - Căpitanul se prezintă de bunăvoie la Tribunal în procesul 
I. Gh. Duca (14 martie) 

1937 - Circulara prin care Căpitanul ordonă "să nu se răspundă 



la nici un fel de provocare" 

1937 - Circulara Căpitanului prin care anunţă că revista "Buna 
Vestire" nu este legionară (4 martie) 

1937 - Căpitanul înfiinţează Partidul "Totul Pentru Ţară", 
expresia politică a Mişcării, s Jb conducerea gen Gh. 
Cantacuzino-Grănicerul; semnul partidului: două puncte într-un 
pătrat (20 martie) 

1938 - Căpitanul este dat în judecată de prof. N lorga pentru 
"ultraj" (pentru scrisoarea în care îl consideră pe acesta "incorect 
şi necinstit sufleteşte") (30 martie) 

1949 - capturarea de către comunişti a grupului de rezistenţă 
în munţi Spiru Blânaru (10 martie) 


*** 




"ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI" 

- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII FEBRUARIE: "De ce nu a plecat Căpitanul din 
ţară in 1938, când îi era ameninţată viaţa, şi de ce a refuzat apoi să evadeze din închisoare?' 

a fost dat de Adriana Colea, 34 ani, din Bucureşti, care a câştigat cartea u Stilul legionar de luptă ” 
(C. Papanace) şi. ca premiu suplimentar pentru detalierea răspunsului, cartea de Cântece legionare. 

RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 



De multe ori, nu numai în 1938, a fost ameninţată viaţa Căpitanului: 

- încă din 1924. în chiar incinta Tribunalului, prefectul de poliţie ieşean Const. 
Manciu a încercat să-l împuşte pe tânărul naţionalist creştin (“ Pentru legionarf ); 

- în 1933. după împuşcarea lui I.G. Duca de către trei legionari, s-a încercat 
lichidarea sumară a Căpitanului de către autorităţile liberale; 

- în aug. 1934 M. Stelescu a încercat sâ-l ucidă pe Căpitan prin împuşcare, 
prin intermediul lui V. Cotea ("Circulări şi manifeste!')', 

- în sept. 1934 Stelescu a încercat personal să-l otrăvească (“ Circulări şi 
manifeste "); 

- în 1937 subsecretarul de stat la Interne, Gabriel Marinescu, a încercat să 
tocmească 200 de ocnaşi să-l asasineze cu topoarele pe Căpitan, dar cum 
aceştia pretindeau să li se acorde întâi libertatea, G. Marinescu a renunţat 
(Memoriile lui Armând Câlinescu, 

- în 1938 (în lan.), comisarul Clonţa de la Poliţia Capitalei şi 5 civili înarmaţi 
au încercat să-l împuşte pe Căpitan în drumul spre Predeal (martor: Şerban 
Milcoveanu, cartea "Testamentepolitice?, Ed. “Crater' 1 , Buc., 1999); , 


- în sfârşit, tot în 1938 (în febr.), prefectul jud Neamţ, av. cuzist Ion V. 
Emilian a primit ordin de la ministrul de Interne Armând Câlinescu, pnn av. 
Istrate Micescu, să-l asasineze pe Căpitan, dar nu numai câ Ion V. Emilian a 
refuzat, ci a şi deconspirat atentatul (“ Circulări şi manifeste?). 

[N. RED.: în nov. 1938 Căpitanul a fost strangulat de către jandarmii de pază, 
din ordinul lui Carol al ll-lea, transmis prin ministrul de Interne Armând 
Câlinescu, având ca pretext atentatele ordonate de Horia Sima - C. Papanace - 
"Fără Căpitan?, I. Dumitrescu-Borşa - “Câ/ troian intra muros ", Duiliu Sfinţescu - 
“Răspuns dat tinerilor , Virgil lonescu - "Memorii” ş. a.] 

Căpitanul nu putea părăsi ţara în 1938, deşi îi era ameninţată viaţa, 
întrucât, conform principiilor legionare, un şef legionar trebuie să fie 
întotdeauna în fruntea camarazilor. 

Fidel principiilor enunţate, Fondatorul Mişcării nu şi-a părăsit legionarii, 
pentru se pune la adăpost (aşa cum avea să facă, doi am mai târziu, epigonul 
lui, Horia Sima)! 


ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: în cadrul raporturilor dintre Stat şi Mişcare, cine a tras prima oară, când şi de ce? 
PREMIU: “D/n prigoane în prigoaneT - Tudor Cucu. 


doreşte tutruw' ci ti torc/or c/ifisnăoară/rum&adâ, /ifiaâ cfe ducusiiŞi *ca/iaâsi. 


SENINA DIMINEAŢĂ 


Să ne sfinţim vorbirea prin cuvânt. 

Să ne-ncărcăm privirile cu soare, 

Să îmbrăcăm sărbătoresc veşmânt; 

Din tot ce-a fost, azi totuşi ne mai doare. 

El au trăit şi au murit crezând, 

Noi ne-am trezit din “somnul cel de moarte " 
De ne-am purtat speranţele în gând, 

Urmaşii mai departe să le poarte. 




Se retrezeşte timpul amorţit. 

Priviri avide străbătând prin ceaţă; 
Frumosul vis ce-n taină am nutrit - 
Lumină de senină dimineaţă. 


S-au spus mereu atâtea vorbe mari. 

Dar noi să nu ne temem de cuvinte; 

Azi, Soare, pentru noi ai să răsări, 

Să-nviorezi cu raza ta fierbinte. 

Srfdsiasi SrfsrucocJca 



Pag. 15 


CUVÂNTUL LECIONASI Martie 2005 





















Sfiita redacţiei 


Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 

BUCUREŞTI şl din toate reşedinţele de judeţ ale ţârii , 
precum şi în alte localităţi pe care nu le mai enumerăm. 

Vâ rugam cereţi revista: distribuitorii n-o afişează! 

Vasile Nichlfor - Paşcani: Ne bucură faptul că aţi auzit despre 
faimoasa ..Escadrilă Albă' care astăzi este puţin amintită, din păcate, şi 
că o readuceţi în atenţie, lată detaliile solicitate: în ttmpul luptelor duse 
de armata română pe frontul de est în cel de-al doilea război mondial, a 
luat fiinţă, chiar în 1941, „Escadrila Sanitară ", alcătuită exclusiv din 
femei-pilot; mai târziu va căpăta numele de „Escadrila Albă" datorită culorii 
avioanelor care aveau pictată Crucea Roşie pe fuselaj şi aripi, pe fond alb. 

°Escadrila Albă” prelua în condiţii de mare risc răniţii din linia întâi. A participat şi 
la luptele de la Stalingrad de unde lua răniţii pe care îi transporta la spitalul din 
Sinferopol, din Crimeea, unde chirurgii operau zi şi noapte, adesea sub tirul 
aviaţiei inamice de bombardament, in toată perioada războiului, “ Escadrila Albă” 
a salvat peste 1500 de ofiţeri şi soldaţi grav răniţi în luptele din prima linie a 
frontului. Femeile-pilot din Escadrilă au zburat pe 15 tipuri de avioane, totalizând 
peste 2200 de ore. Primele componente ale acestei Escadrile au fost Mariana 
Drăgescu - singura care mai trăieşte, având vârsta de 93 de ani, Virginia 
Thomas, Nadia Russo şi Virginia Duţescu; mai târziu s-au adăugat Stela Huţanu, 
Mana Nicolae şi Maria Pocal. Aceste brave femei-pilot erau asimilate gradului de 
sublocotenent de aviaţie. Maria Drăgescu a obţinut numeroase decoraţii române, 
germane şi italiene: „Vulturul german" (1941), Crucea „Regina Maria" (1942), 
Ordinul „Virtutea Aeronautică de Război" - clasa „Cruce de Aur” cu baretâ şi 
înaltul Ordin „Steaua României" cu grad de cavaler, iar din partea Asociaţiei 
Piloţilor Veterani Francezi a primit o diplomă de recunoştinţă. 

Ion Petcu-Soroceanu - Galaţi: Ne face plăcere faptul că ne-aţi apreciat 
pagina din numărul trecut al revistei, dedicată oraşului Soroca. Amintirea dvs. în 
legătură cu oraşul de pe malul Nistrului, de care sunteţi legat din copilărie şi pe 
care l-aţi părăsit, împreună cu familia, în vara anului 1940, odată cu invadarea lui 
de către bolşevici, este exactă: într-adevâr, în centru se afla o stradă şi o mică 
statuie a generalului Stan Poetaş. La întrebarea: " Cine a fost acest militar de 
carieră şi de ce nu se scrie nimic despre el ?”, vâ răspundem că suntem siguri că 
astăzi, atât numele străzii - Stan Poetaş, cât şi statuia, nu mai există, din motive 
„întemeiate". Istoria, pe scurt, este următoarea: în dimineaţa zilei de 6 ian. 1919, 
trupele bolşevice au trecut Nistrul, în corn. Ataci din jud. Soroca, omorând mai 
mulţi ofiţeri şi soldaţi români aflaţi pe frontieră. Generalul Stan Poetaş a plecat cu 
trăsura spre locul incidentului, având cu sine numai un soldat-vizitiu, în urma 
trăsurii mergând ordonanţa călare. Ajuns la marginea satului Ataci, un grup de 
bolşevici a răpus cu gloanţe ambii soldaţi. Generalul Stan Poetaş a luat armele 
soldaţilor morţi şi, dându-se jos din trăsură, s-a luptat vitejeşte o jumătate de oră 
cu întreaga bandă de bolşevici, până când a terminat toate cartuşele (după care 
a căzut glorios, străpuns de nenumăratele gloanţe inamice). Acesta este eroul 
general Stan Poetaş, a cărui memorie i-au cinstit-o basarabenii, dând numele 
generalului multor străzi din toate oraşele basarabene (nu numai din Soroca). 

Ion Martiniuc - Suceava: Referitor la filmul unguresc „Trianon" vă 
recomandăm numărul trecut al revistei: Suntem de aceeaşi părere cu dvs. că a 
dezamăgit: cenzurează crunt adevărul istoric, fiind, în acelaşi timp, total lipsit de 
valoare artistică, patetismul comentariului neputând să creeze decât o impresie 
penibilă; s-a făcut un exagerat tam-tam în jurul lui. Producţia amintită, care are la 
bază fragmente din jurnalele de actualităţi, nu a prezentat nici o scenă din 
războiul româno-maghiar care a început la 20 nov. 1918 prin ocuparea 
Ardealului, şi s-a sfârşit la 20 aug. 1919 prin cucerirea Budapestei. între 14 febr. 
şi 28 martie 1920, întreg teritoriul unguresc a fost evacuat şi trupele noastre au 
fost retrase pe noua linie de frontieră, actuala graniţă de vest a ţârii, trasată de 
Conferinţa de Pace de la Trianon. Intrarea trupelor româneşti în Budapesta, sub 
conducerea generalilor Moşoiu şi Mârdârescu, a fost benefică nu numai 
Ungariei, ci întregii Europe, întrucât a fost alungat guvernul comunist instaurat de 
Bella Khun la terminarea primului război mondial, guvern patronat material şi 
moral de Rusia bolşevică. Campania ne-a costat pierderi serioase: 11478 soldaţi 

188 de ofiţer.: morţi, răniţi şi dispăruţi. Regizorul Kolotay Gabor şi istoricul 
atfay Emo, care au realizat filmul, şi-au făcut „reclamă", întrucât difuzarea 
peliculei a fost respinsă de către toate televiziunile maghiare, din cauza 
carenţelor ei. Şi cum există tentaţia „fructului oprit", a fost stârnit astfel interesul 
etnicilor maghiari din Transilvania, care l-au vizionat la Cluj, Odorheiul Secuiesc, 



ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAE BADEA (secretar redacţie) 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL. V39 AP 37 
SECT. 3, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 322 3832 


Gheorghieni ş.a., deşi filmul nu a avut licenţa de 
difuzare din partea Ministerului Cultelor. 

Camelia Ila - Constanţa: Răspunsul la întrebările 
pe care ni le-aţi adresat îl veţi găsi în articolele din 
numerele trecute ale revistei (în nr. din apr. 2004 veţi 
găsi răspunsul la întrebarea dvs. referitoare la cazurile 
I.G. Duca şi Stelescu, în nr. din apr. 2004 veţi afla care 
au fost raporturile Căpitanului cu LANC, iar în nr. din iulie şi aug. 2004 veţi afla 
detalii despre războiul civil din Spania). 

“X.Y.Z." - Bucureşti: J<ş dori câteva explicaţii in legătură cu bombardarea 
Dresdei, întrucât am văzut la televizor, pe 13 febr. 2005. cum câteva mii de 
persoane manifestau în Germania, la Dresda, cu placarde pe care scria: «Noi 
nu uităm şi nici nu iertăm», atenţionând astfel opinia publică mondială că s-au 
împlinit 60 de am de la distrugerea oraşului în întregime de către aviaţia anglo- 
americană în noaptea de 13 febr. 1945. cu doar trei luni înainte de încheierea 
războiului ." Vâ oferim explicaţiile solicitate. Dresda era o bijuterie barocă 
germană, şi din această cauză a fost declarat oraş deschis. S-au refugiat aici 
câteva sute de mii de persoane din împrejurimi, marea majoritate fiind femei, 
copii şi bătrâni. Lipseau din oraş, din cauza statutului său, trupele terestre 
germane, bateriile antiaeriene şi aviaţia. Cu toate acestea. încâlcându-se regulile 
războiului, oraşul lipsit complet de apărare a fost crunt bombardat de aviaţia 
anglo-americanâ, noaptea, în trei valuri consecutive la care au participat peste 
2.000 de avioane. A fost, ca să respectăm termenul militar, un „bombardament 
prin saturaţie", cu bombe incendiare, astfel că nici o casă nu a scăpat neatinsă 
pe o suprafaţă de circa 20 kmp. Pe lângă pagubele materiale incalculabile, au 
fost omorâţi 135.000 de oameni lipsiţi de apărare, de două ori mai mult ca la 
bombardamentul atomic de la Hiroshima! Un genocid in adevăratul sens al 
cuvântului, de care s-a vorbit până acum prea puţin; dictonul lui Machiavelli este 
actual: „învingătorul are întotdeauna dreptate, indiferent prin ce mijloace o face". 

Florin Vidar - Predeal: Trupele SS constituiau o unitate separată a armatei 
germane. Erau trupe de elită, selecţia oamenilor căzând pe pnmul plan Au 
acţionat cu duritate în rândurile populaţiei pe teritoriile ocupate de Wermacht în 
anii 1939-1945, dar, să respectăm adevărul, erau trupe de şoc. mereu în prima 
linie, cu rezultate, de cele mai multe ori. spectaculoase şi de răsunet. Deviza lor 
era: „Nici un pas înapoi, niciodată mâinile sus", pentru că dacă ar fi procedat 
altfel erau sortiţi pierii (întrucât prizonierii erau imediat împuşcaţi de către ruşi). îi 
dădea de gol şi tatuajul: sub braţul fiecărui soldat era trecută grupa sanguină, nu 
un număr matricol (cum este prezentat, eronat, în anumite lucrări care tratează 
luptele din cel de-al doilea război mondial). 

Maricica Bonca - Braşov: Despre scriitorul Marin Preda putem afirma cu 
siguranţă nu numai că nu a fost legionar, ci că nici măcar simpatizant nu a fost - 
în acest sens vă recomandăm romanele “Delirul" şi “Cel mai iubit dintre 
pământeni", în care scrie despre legionari în conformitate cu vederile duşmanilor 
Legiunii, cu totală rea credinţă. 

Marcel Zidaru - Ploieşti: Mulţi oameni care sunt acum în jurul vârstei de 75 
de ani şi care au făcut închisoare pentru activitate "legionară" prin anii 50, nu 
aveau cum să fie legionari: au fost închişi abuziv, aşa cum s-a întâmplat cu sute 
de oameni, doar pentru că îi reclamase vecinul activist de partid care voia să se 
remarce, sau vecinul cu care se aflau în ceartă, ca să se răzbune, sau vecinul 
care le râvnea bunurile. Aceasta este explicaţia faptului care vâ uluieşte: că 
aceşti oameni care au făcut închisoare sub comunişti, ca “legionari", nu cunosc 
mai nimic despre istoria sau principiile legionare. 

Mihal Manoilă - Bucureşti: Aşa cum v-am promis în numărul trecut al 
revistei, vâ răspundem acum. editorialul camaradului Nicador Zelea Codreanu 
are ca subiect exact tema abordată de dvs. în scrisoarea către redacţia noastră. 

&/rit/u2si 

Mulţumim camarazilor: MARIA şi CARAMFIL SPÂNACHI din Freiburg 
(pentru donaţiile repetate de cărţi), NICOLAE ITUL din Câlan şi IORDAN 
ŞTANCIU din Bucureşti (pentru preocupare şi sprijin). 


ANUNŢ: 


Acţiunea de colectare a materialului necesar confecţionării bustului din bronz al CĂPITANULUI se încheie în MAI 2005. 

ei care doresc sa facă donaţii de material (sau băneşti) sunt rugaţi sâ se adreseze secretarului nostru de redacţie. 

Nicolae Badea, la adresa Indicată pt. abonamente, 

sau sâ depună la Banca Română de Dezvoltare în contul: R085BRDE 4240014031830012. 

^ in Bucureşti , sora d-lui F/or Strejnicu , care a donat cca 6 kg aramă. 



Redactor şef: 

Colegiul de redacţie: 
Secretar de redacţie 

Periodic editat de " ACŢIUNEA ROMÂNA" ISSN 1583-9311 

Nicoleta Codrin 

Emilian Ghika, Comeliu Mihai, Ştefan Buzescu, Cătălin Enescu 

Relaţii cu publicul 

Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti 

(zona Circului - inters. cu Ştefan cel Mare, colţ cu str. V.Lascâr) 

Vineri, între orele 15 00 - 19 00 

Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 


Pag. 16 


CUVÂNTUL LEGIONAR Martie 2005