Cuvantul Legionar nr. 62, septembrie 2008

"Dacă vor blăcea acejiia, patetrele dor Sri. Ș A 


(PP Prangfhelie după fura 792 47 


CUVÂNTUL 
LEGIONAR 


Periodic al Românilor naţționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 
Anul V Nr.62 SEPTEMBRIE 2008 Apare DUPĂ jumătatea lunii 2 RON (20.000 lei vechi) 
i 1 - 
Director: NICADOR ZELEA CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-19, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 


e-mail: cuvantul odreanu.com; site: www.zelea-codreanu.com 























CUPRINS: 


Sotualilate Ce-aţi pierdut din vedere (VII) Sairituealetate Capcana televizorului 

Sacrarsăre Aniversarea Fondatorului Mişcării Diverse *1984 - A greşit Orwell numai data? 
Cuvântul Legionar, 5 ani de luptă Dr. N. C. Paulescu şi noi 

Carte pionară Cal troian intra muros (V) Zip-ag prin Basaralia Chişinău (|) 

Famemerarea elitei pionare Feed. Românii la Odessa (VII) 


iti Svastici... evreieşti! Caracuri,: Sa memoria Dilr Neagoe 
Sfearitie de carte Memorii — dr. Milcoveanu Pogta Hedacţiei 


Vizitaţi noul nostru site: WWW.ZELEA-CODREANU.COM 


Editorial: URA VOASTRĂ, PUTEREA NOASTRĂ 


Tovarăşul S. Damian este din nou pe cai mari. 
Este iarăşi la putere. Au venit iarăşi vremurile 
bune pentru Damiani! 

Taie şi spânzură, pun calificative, hotărăsc 
ce este bine şi ce este rău pentru Gheorghe şi 
lon, clădesc cariere strălucite pentru slugile 
lor, distrug prin intermediul presei care le 
aparține strădaniile unor oameni de valoare, 
falsifică istoria promovând ura împotriva 
tuturor celor care nu au acceptat şi nu acceptă 
şi nu promovează planurile lor de dominație. 

Cine este S. Damian nu se ştie; eu personal 
cred că este o plăsmuire. Poate o maşinărie. 
Poate un fel de computer programat. Ceea ce este 
sigur, nu este un om ca toji ceilalţi. Nu am întâlnit 
nici unul pe care să îl cheme „S“. Ştiu că 
submarinele germane din ultimul război mondial 
se chemau „U*. Habar nu am ce însemna „U', 
normal era să se numească „S". Să mă gândesc 
la tov. Damian ca la un submarin? Adică ce este 
un submarin: unul care se ascunde, se duce la 
fund când este în pericol, iese la suprafață şi îşi 
arborează apartenența când se simte tare pe 
siluație. Alacă şi distruge din tenebrele 
adâncurilor. Nu are milă de nimeni şi de nimic, ca 
o plăsmuire feroce torpilează şi pe cei câțiva care 

ajung într-o barcă de salvare! 
De la ce o veni „S"-ul ăsta: de la cineva care s- 
a „salvat când corabia s-a dus la fund, de la 


























transforme într-un călău al naționalismului şi un 
trâmbițaş al internaţionalismului proletar? 

Cum de îi facem cinstea să îl pomenim în 
publicaţia noastră: a avut originala idee să 
desființeze nişte corifei ai culturii româneşti şi 
mondiale. Acest salvat de pe corabia 
comunismului în anii 50 sau 60 - nu are nici o 
importanță, oricum, după ce îşi adusese „umila” 
contribuție la distrugerea fizică a intelectualității 
româneşti, a clasei politice interbelice, a 
naţionaliştilor, a burghezilor, a chiaburilor, revine 
în țara noastră să-şi continuie „opera" distructivă. 
Demn continuator al d-lui Moses Rosen care 
vroia să îl desființeze pe Mihai Eminescu, tov. 
„S.“ vrea să dărâme, cu un topor de plumb, 
având cozi destule la dispoziție, stânci de 
granit ale culturii româneşti: Emil Cioran, 
Mircea Eliade şi Constantin Noica! 

Şi cine putea să îi găzduiască valul de 
murdării, cine îi putea face publică expunerea 
plină de minciuni şi de incompetenţă, decât neo- 
tovarăşul H. R. Patapievici. 

De fapt, tov. „S." vroia în principal să îl 


„desființeze“ pe Constantin Noica i să 


„Sovielici” pe care l-a aşteptat să 1] 
+ CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 P29" 


în sperieți Sorin Lavric care nu a 
dat ati de o PEM eeecă mânie proletară” în 
cartea „Constantin Noica şi Mişcarea Legionară“. 

Tov. „S tace afirmaţii inițial la adresa celor trei 
conifei, care prefigurează avalanşa de acuzații fără 
nici un fel de acoperire, de pe tot cuprinsul pretinsei 

Citez prima trăsnaie: „Generaţia 27 - Eliade, 
Cioran, Noica — a crezut în supremația vârstei june, 
a privit cu scepticism străduința bătrânilor de a se 
menține în cursa culturii, a decis să-i alunge din 
cetate, socotindu-i sterpi, inutili, indezirabili.* 

Absurditatea acestei afirmații, limbajul de lemn 
folosit, repet, lipsa de acoperire faptică sau logică, 
repetată pe tot parcursul articolului, te duce cu 
gândul la practicile „Tribunalului Poporului” de prin 
anii 49 — 50: ca să fii trimis în puşcăriile morții sau în 
fața plutonului de execuție, era suficient ca un 
tovarăş oarecare să depună o mărturie care nu 
trebuia probată în nici un fel. 

Pentru oricine are cunoştinţe despre perioada în 
discuție, această sentință a tov, „S.“, ca şi tot ce 
urmează, este revoltătoare. 

Ce să deteşti mai întâi: minciuna, sau spoiala de 
cunoştinţe dedusă din ce citeşti? 

Măzăăi! Generaţia de la 27 era prea bine educată, 
prea creştină şi prea valoroasă ca să dorească 
„alungarea din cetate" a unor valori culturale 
româneşti, sub pretextul vârstei! Generaţia de la 27 
a militat pentru înlocuirea clasei politice 
îmbătrânite în corupție, hoție şi dezmăț. 


> Intenţionat sau nu, faci „o confuzie” care te aruncă în 


derizoriu. Generația de la 27 nu a făcut ce ați făcut 
voi, să umple închisorile cu cele mai valoroase 
personalități ale culturii româneşti, sub pretextul 
orientării politice sau originii sociale. Înțelegi 
ceva? 

Cităm în continuare: „De prima parte a vieții sale, 
Cioran nu mai voia să-şi amintească. Contemplând 
retrospectiv etapele formării, s-a hotărât să renunțe 
la propria biografie. d 

Hai să înlocuim cuvântul „Cioran“ cu „Damian“: te 
apucă râsul! Cioran datora valorii sale prezentarea 
trecutului; a face cea mai vagă comparație între 
Cioran şi Damian este o enormitate şi o prostie, dar 
să acuzi pe oricine că îşi ascunde identitatea şi 
trecutul, când tu însuți îți ascunzi numele astăzi, 
când te simți iarăşi la putere?! Trecutul? Nu vrei 
să ne povesteşti ceva despre trecutul tău de tovarăş, 
şi de ce îţi ascunzi numele şi de ce îl modifici? Ai 
ceva de ascuns? Cel puţin Cioran a înfruntat cum s- 
a priceput ostilitatea unui Occident iudaizat şi 
comunizat. 

Tu ce ai făcut ca să îţi dea dreptul să acuzi pe 
alţii: când ţi-ai terminat „misiunea“ în România, ţi-ai 
pus coada pe spinare şi ai plecat, nu ai fugit, ai 
plecat cu acte în regulă. După 90, ai venit iar să ne 
spui ce să facem, cine suntem, ce este drept şi 
ce nu. Ascultă, tu chiar le iei în serios? 

În continuare, tov. „S.” îl ia la refec pe Mircea 
Eliade. Şi se comportă ca un „mare“ critic; iată cum 
apreciază tovarăşul pe Eliade: „Partenerul său de 
glorie târzie”. Se poate spune de Eliade şi Cioran 
că au fost beneficiarii unei glorii târzii?! De ce nu 
glorie postumă? Ce se poate ințelege de aici decât 
că autorul este în totală necunoştință de cauză? De 
fapt tot articolul este presărat cu afirmaţii uluitoare. 

ÎI blamează pe Mircea Eliade pentru faptul că se 
eschivează de a declara apartenența sa la Mişcarea 
Legionară; desigur, nu a fost punctul forte al 
filosofului, dar aici se pun două probleme, pe care 
tov. „S* le ignoră fără remuşcări: 

- în valurile de cerneală consumate în scopul de a 
consemna pentru eternitate opera critică a 
tovarăşului după plecarea din România în Republica 
Federală Germania, cinstitul acuzator şi-a pus firmă 
de stalinist la poartă? 

- faptul că Mircea Eliade nu a fost ostracizat îi 
dela i-a ati posbiitaiea, să continue o operă care în 

evi nu face parte din bagajul ii 
al oul terchea-berchea, NE "Mbit 
in continuare, tovul se ocupă să-l facă 

Const. Noica, neputând să uite minunatele je Pe 

ale anilor 50, când, dacă vroiai să te muţi într-o casă 

mai frumoasă, făceai un denunț unde trebuie, 
acuzând proprietarul că este sau a fost legionar; în 
scurt timp, ca prin minune, casa rămânea 
pustie şi te mutai bine mersi în ea. Acum 


Pag. 2 





> 
a venit iar vremea „demascărilor“ publice în care, 


după părerea unor nulități, a descoperi 
apartenența unei mari personalități la Mişcarea 
Legionară, este un semn de „vigilență în lupta de 
clasă“ şi are ca rezultat desființarea cui? A 
operei lui Noica?? O să fie băgat iarăşi în 
puşcărie? O să i se stabilească iarăşi domiciliu 
forțat? 

Deshumaţi-l, hienelori! Ardeţi-i opera în piețele 
publice! 

Pe respectivii tovarăşi îi doare în cot de Noica 
propriu-zis; sunt turbați când se face asocierea 
dintre orice mare valoare culturală şi Mişcarea 
Legionară. Evocarea Mişcării Legionare Îl doare 
atât de tare, că dacă nu pot urla precum „lupii în 
pustiu“, se simt obligați să facă alte gesturi, care 
devin necontrolate în furia de moment. Evocă 
nişte: lucruri care nu s-au întâmplat niciodată, 
încurcă datele, devin ridicoli şi periculoși. 

Păi să o luăm cu începutul, tovule: „El a aderat 
după ceilalți, odată cu moartea lui Codreanu..." 

Măi tovule, eu nu ştiu ce meserie ai în afară de 
asta de „acuzator public":neinvitat de-nimeni. Tu ştii 
Corneliu Zelea-Codreanu este asasinat ritual în 29- 
30 nov. 1938. Asta sigur ştii, că aţi avut atunci aşa o 
bucurie! 

Primul gest public de aderare la Legiune al lui 
Const. Noica se produce pe data de 8 sept. 1940, 
după 636 zile, când scrie primul articol în „Buna 
Vestire", devenit un oficios legionar. Ultimul articol şi 
ultimul semn de aderare la Mişcare se produce pe 
data de 11 oct. 1940 

Măăăi! Ştii câte zile sunt între cele două date? 33 
de zile; ştii câte articole a scris în acest interval? 20! 
Douăzeci, mari şi late! Doreşti să se înțeleagă că era 
un ziar legionar, care apare de la asasinarea 
Căpitanului zi de zi, în care Noica scrie „aproape 
zilnic un articol“: tu vorbeşii serios sau glumeşti? 
Repet, Noica scrie 20 de articole în 33 de zile, şi 
atât! Asta este toată activitatea lui legionară, 
pentru care v-aţi bătut joc de viața lui! 

Mergi la Academia Română şi cere „Cuvântul 
Legionar” nr. 57 din aprilie 2008 ca să te lămureşti 
care a fost relația dintre Const. Noica şi Mişcarea 
Legionară. Departe de mine gândul de a-l] 
„disculpa“ pe filosof; pentru noi, la mintea 
cocoşului, apartenența la Mişcarea Legionară 
este o mare calitate, nu o culpă! 

Nu voi comenta aprecierile tovarăşului la adresa 
cărţii lui Sorin Lavric: se mulţumeşte să scoată fraze 
din context, care ar demonstra abordarea greşită, de 
către "condamnat, a problemei, înțelegând că 
autorul scoate în evidență lucruri care, reale sau nu, 
sunt favorabile Mişcării Legionare. ŞI asta îl scoate 
din sărite pe tov. „S.". 

Pe noi nu ne interesează „să salvăm- lucrarea 
domnului Lavric; vrem să scoatem în evidenţă faptul 

că articolul tov. „S." este construit cărămidă cu 
cărămidă din minciuni. Nu le putem comenta pe 
toate: sunt prea multe şi prea absurde. Trebuie să 
mai dau căteva scurte citate: 

” „Sorin Lavric evită să inscrie Mişcarea Legionară 
în cohorta grupărilor fasciste”; tovul nostru omite 
să declare că la procesul de la Nărnberg, la care 
a fost judecat nazismul, fascismul şi toate 
filialele teritoriale de diverse naționalități, 
Mişcarea Legionară a fost exonerată de ori 


- Mişcarea 


URA VOASTRĂ, PUTEREA NOASTRĂ  (EGRUare din pag. 1) = 
legătură cu politicile şi practicile acestora; 


poate nu a auzit de Tribunalul Internaţional şi de 
autoritatea lui! va : 

„Reabilitarea Legiunii înseamnă inerent g 
absolvire a fascismului în genere”. De fapt, în asta 
constă esența strigătului îngrozit de alarmă: 
descoperirea în cartea lui Sorin Lavric a unor 
evocări care nu puteau să fie evitate şi care 
prezintă Mişcarea Legionară. 

Fără pic de ruşine, răstălmăceşte un citat aj 
istoricului german Armin Heinen: „Ea (Legiunea) a 
înălțat moartea, uciderea, tortura, ca mijloace de 
demonstrare a puterit. Istoricul german în mod 
evident se referă ia disponibilitatea legionarilor 
de a indura orice fel de represalii fără să 
riposteze, şi în felul acesta să îşi demonstreze 
puterea — exact ca în cazul „echipei morţii“, 
declarată de diverse javre ca o echipă care 
omora sau ameninţa; „echipa morții“ a fost un 
grup de 15 legionari, în frunte cu preotul lon 
Dumitrescu-Borşa, care au plecat într-un turneu 
de propagandă electorală, acceptând să-şi facă 
testamentul înainte de plecare, decişi să 
primească moartea în confruntarea cu terorismul 
de stat exercitat absolut tot timpul în perioada 
interbelică împotriva Mişcării Legionare. 

„Acte de cruzime şi ferocitate"! Care acte de 
cruzime şi ferocitate, tovule, ţi-ai pierdut minţile? 
Despre ce vorbeşti? Despre deportații în Transnistria 
care, din lipsă de sare pentru bucale, se strângeau 
în grupuri, plângeau şi adunau lacrimile, din care 
făceau ciorba? Păi când conaționalii tăi erau 
internați în lagăre, legionarii erau de un an 
înainte închişi de Antonescu sau fugiți din țară. 
Chiar nu ai nici cea mai vagă idee despre bun simț? 

Urmează o revărsare pestilențială de afirmații, 
atribuite aceluiaşi Armin Heinen, pe care cei mai 
mulți nu I-au citit, şi chiar şi aşa îşi închipuie tovul - 
că prin cuvinte ticluite va putea să demonstreze 
ceva 

„Faptul religios nu atribuie doctrinei un veşmânt 
mai puțin fioros“. Măăăi! Tu ai citit doctrina 
Mişcării Legionare? Tu vorbeşti din reflexul 
spaimelor tale care, în modul cel mai evident, nu 
au nici o legătură.cu realitatea! 

Voi repeta de câte ori va fi nevoie în acest articol 
nişte javre vor să acrediteze că măsurile luate de 
oficialități în ultimul timp al guvemării lui Carol al Il- 
lea (1939-1940), apropos de „românizarea” unor 
întreprinderi, şi apoi din timpul lui Antonescu referitor 
la trimiterea în lagăre din Transnistria a evreilor 
trăitori în Basarabia, ar avea cea mai vagă legătură 
cu Mişcarea Legionară! Minciună ordinară! 

Şi atunci, o întrebare care devine obligatorie după 


aceste constalări: De unde ura aceasta împotriva 


Miscării Legionare, manifestată de foarte multe 


cercuri şi organizații evreieşti? 

Răspunsul este de o importanță capitală şi 
trebuie consemnat în toate istoriile prezente ŞI 
Viitoare: MIŞCAREA LEGIONARĂ ESTE SINGURA 
FORMAȚIE POLITICĂ DIN LUME CARE, 
SESIZÂND OFENSIVA MURDARĂ A 
IUDAISMULUI ASUPRA ROMÂNIEI (SOCOTIM CA 
SUNTEM ABSOLUT ÎNDREPTĂȚIȚI SĂ NE 
ari A, piete CU ARMELE CINSTE 
MARSAND RĂSPUNDĂ MÂRŞĂVIEI 

Să ia seama 


toți românii şi duții şi toți 
duşmanii şi ți ii şi toți vânduții şi 


toți pripăşiții, că atâta timp cât 
mes arsă legionară a fost sub conducerea 
nemijlocită a lui Corneliu Zelea-Codreanu, nu s-a 
putut constata moartea nici unui evreu ca urmare 
a „cruzimii şi ferocității” legionarilor! 

Luaţi aminte: 


tiţi igă în di 18 
tov. „5.7 Ne Ştiţi pentru ce strigă în dispera 


oate da un singur exemplu 
ile care_le_ face, Şi 


evreul, dacă nu se poate autovictimiza, este 


ponştient că nu poate să pretindă nici un 

tratament prefe i! la cu 

celelalte naţii rențial prin comparație 
Țipă ca din 


gură de şarpe, evocând „cruzimea 
= ferocitatea“ Mişcării Legionare pentru că acest 
roti tie i aie cred EI - le-ar da dreptul re 

precieri, judecăți, învii lamnări 
adresa românilor. Ă a RE leg 


lăsaţi îi i să aflati adevărul! 


„CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE (VII) 


rualitate 


ŞTIRI SEPTEMBRIE 2008 


e 


În fiecare an, pe data de 14 septembrie (Ziua 
Crucii), la Aiud se adună foştii deținuți politici 
(marea majoritate legionari) supraviețuitori „ai 
cumplitei temnițe de aici, de la an la an tot mai puțini, 
pentru a comemora miile de Români morţi la Aiud. 

Aproape de marginea oraşului se ridică un 
monument impunător din marmură albă: 14 
CRUCI dispuse în 2 şiruri de câte 7, pe acestea 
sprijinindu-se o altă cruce, enormă, simbol al 
calvarului, al Golgotei Neamului românesc pe care 
au urcat-o deținuții de la Aiud. 





Monumentul Deţinuţilor Politici din 
regimului comunist (Monumentul Eroilor, cum i se 
mai spune), proiectat de arh. Anghel Marcu, a cărui 
construcție a durat şapte ani (1992 — 1999), a fost 
ridicat chiar pe locul. unde au fost înhumați de-a 
valma, în groapă comună, în urmă cu jumătate de 


timpul 


secol, 
secret. 

În interiorul monumentului se află o Mănăstire şi 
un Osuar în care sunt adunate osemintele 
dezgropate. 

Pereţii mănăstirii sunt acoperiţi, de la intrare şi 
până în dreptul altarului, cu plăci de marmură 
inscripționate cu numele martirilor de aici. La Aiud şi- 
au sfârşit viața pământească şi preotul instructâr 
legionar. Ilie Imbrescu, autor al extraordinarei cărţi 
"Biserica şi Mişcarea Legionară”, şi comandantul 
legionar avocat Andrei C. lonescu, întemeietorul 
primului cuib din Bucureşti, şi poetul naţionalist, 
simpatizant legionar, Vasile Militaru, şi scriitorul 
simpatizant legionar Const. Gane, autorul celebrei 
cărți "Trecute vieţi de doamne şi domnițe”, şi 
senatorul legionar, general în Armata Română, 
Const. Petrovicescu, şi renumitul sociolog, prof. 
universitar şi senator legionar Traian Brăileanu, şi 
preotul legionar Andrei Mihăilescu, paroh al Bisericii 
Sf. Ilie Gorgani din Bucureşti, şi o parte dintre eroii 
rezistenței anticomuniste în munţi. 

Prof. Mircea Vulcănescu, prof, Gh. Manu, ing. lon 
Gigurtu, gen. Aurel Aldea, gen. Iosif Iacobici, gen. 
Nicolae Macici şi multe alte personalităţi fac parte, 
de asemeni, dintre victimele de la Aiud. 

La Aiud au fost închişi şi poetul Mişcării, prof. 
universitar şi comandant legionar Radu Gyr, şi 
comandanții Bunei Vestiri: Radu Mironovici (unul 
dintre cei cinci fondatori ai Mişcării) şi lon 
Dumitrescu-Borşa (secretarul Mişcării), şi ultimii doi 
fraţi ai Căpitanului (Decebal şi Cătălin Zelea 
Codreanu), şi comandanții legionari lon Victor Vojen 
şi Dumitru Groza (şefi ai Corpului Muncitoresc 
Legionar), şi dr. comandant legionar one! Zeana, cel 
ce a reînființat Senatul Legionar în țară după 1989, şi 

prințul (avocat şi legionar) Alecu Ghika, şi generalul 
care a refuzat să tragă în legionari, Dumitru 
Coroamă, şi filosoful simpatizant legionar Const. 
Noica (am numit doar câteva dintre notabilități). 


miile de Români asasinați cu bestialitate, în 


sk 


În 2005, în Germania au fost interzise 
organizaţiile „Sturm 27” şi „Hauptvolk”. Majoritatea 
dintre cei 110 membri ai acestor organizații au fost 
de-a lungul timpului acţionaţi în instanță, deoarece la 
sediul acestor grupuri s-au găsit materiale care 
aduceau elogii unor lideri nazişti, iar holocaustul era 
calificat drept “o minciună” (citat exact). 

Am înțeles că dacă un evreu trage ostentativ un 
vânt în nasul tău, tu trebuie să-l întrebi: 
"Extraordinar, de unde aveți partumul acesta, este 
cumva Coco Chanel?", altfel vei face parte din gaşca 
tot mai mare de „antisemiţi”. 

Ceea ce nu am înțeles sunt următoarele: . 

Cum, pe ce probe juridice, în ce mod, instanțele 
din Germania, precum şi Canada, SUA, Belgia, 
Franța etc., condamnă cetăţenii acestor țări pentru 
calificarea holocaustului drept “o minciună” (citat 
exact), atâta timp cât Germania a acceptat să 
permită accesul cercetătorilor şi istoricilor la unul 
dintre cele mai importante documente ale arhivelor 
ce vorbesc despre activitățile naziste din cel de-al 
doilea război mondial, de abia la mijlocul anului 
2006?! 

De unde aveau instanțele documentele 
istorice incriminatoare, dacă accesul la aceste 
arhive a fost interzis? 

Poate din alte arhive?! 

Această decizie de deschidere a arhivelor 
menţionate a fost luată după o limitare a accesului la 
ele timp de 60 de ani, aşa cum a declarat “şefilor” săi 
de la Washington, ministrul german al Justiției din 
anul 2006, Brigitte Zypries. Anunţul a fost făcut în 
urma - întâlnirii ministrului german cu directoarea 
Muzeului holocaustului din capitala SUA, Sara 
Bloomfield. 

Arhivele, cunoscute sub denumirea de 
International Tracing Service, conţin enorm de multe 
documente întocmite de nazişti despre lagărele de 
concentrare şi persoanele condamnate la muncă 
silnică, întrunind cca. 30 de milioane de acte! 

Şi atunci, condamnările s-au făcut pe baza 
unei legi de sine stătătoare ce interzice negarea 
holocaustului, sau pe baza documentelor istorice 
la care a fost interzis accesul timp de 60 de ani? 

Legea de interzicere a negării holocaustului 
nu a fost dată pe baza unor documente istorice 
studiate?! 

Nu era oare în interesul acestei legi accesul liber 
la documente? 

De ce a fost interzis acest acces, că doar nimeni 
nu avea nimic de ascuns, nu ? 

ŞI uite aşa întrebările pot continua până poimâine 
dimineața. 

Pentru cei etern lipsiţi de logică, trebuie precizat 
că subiectul ştirii nu este negarea holocaustului, 
pe care nimeni nu a luat-o în discuţie aici, ci 
justiția şi aplicarea legilor, cu alte cuvinte cum 
sunt condamnați cetățenii planetei, pe baza unor 
probe care existau în nişte arhive la care 
instanțele respective nu aveau acces!! 

Nu vă mai scrântiţi creierii să căutaţi sens acolo 
unde nu este. Vă lămurim noi: cetățenii "planetei 
albastre” sunt condamnați nu atât pe baza 
documentelor şi probelor, ci pe baza unei legi 
politice dictatoriale care nu are nici logică, nici 
temei legal, nici umor, nimic. Este fadă, la fel ca cei 
care au dat-o! 


i 


Cei care doresc să obțină cetățenia americană 
după ani şi ani-lumină de aşteptare, trebuie să 
răspundă la mai multe întrebări, printre care şi 
următoarea: „Sunteţi evreu sau aveți rude evrei?". 





Şi asta cu 
toate că 
respectivii nu doresc să obțină cetățenia 


israeliană, ci pe cea americană! Mă rog, gurile 
rele spun că nu prea ar mai fi mare diferență. 

Bineînțeles că dacă respectivi sunt evrei, obțin 
cetățenia imediat, cât ai zice SUA! 

Evreii care vor să viziteze America pot pleca 
direct, fără a solicita viză turistică, căci ei sunt 
probabil considerați rasă superioară, 
supercetățeni şi „poporul ales”. 

Cei care nu sunt evrei, ci români — sau orice altă 
nație - şi doresc să obțină viza pentru Statele Unite, 
ca simplu turist, trebuie să răspundă în cadrul 
ambasadei SUA la un chestionar cu mai multe 
întrebări, printre care şi următoarele: "Aţi făcut parte 
-din guvernul nazist?', „Aţi persecutat vreodată 
evrei?'. 

Şi asta cu toate că oamenii respectivi nu doresc 
să viziteze Israelul, ci America, şi, mai ales, nu vor 
să se stabilească aici, ci doar s-o viziteze! 

În timp ce te duci să depul chestionarul cu 
întrebările cu iz rasist, treci pe lângă un afiş cu 
Osama Bin Laden, pe care scrie: "Căutat viu sau 
mort. 

De cine este căutat ăsta până la urmă, că FBI-ul 
nu a emis nici până acum mandat de arestare pe 
numele lui, neavând la dosar probe pentru începerea 
urmăririi?! 


Ce jenant ar fi dacă vreun individ mai puțintel la 
minte ar răspunde, vrând să dea dovadă de o totală 
sinceritate față de autorităţi: 

"Mă numesc Ț.Ţ. şi am 110 ani. Cu toate 
acestea, nu am făcut parte din guvernul nazist al 
domnului acela cu mustață pe care îl chema... Hiller, 
parcă? Scuze, din cauza vârstei, uneori memoria îmi 
joacă feste. 

În Ferentari am văzut mulți indivizi care semănau 
cu Bin Laden, dar nu pot baga mâna în foc pentru 
nici unul dintre ei că ar fi bătrânul din fotografie, 
pentru că bătrânul mi s-a părut în poză mult mai 
blajin decât ei. 

Când eram mic aveam un coleg de bancă pe 
care îl chema Bercovici. L-am întrebat ce fel de 
nume este acesta şi el mi-a răspuns cu zâmbetul pe 
buze că este nume de sârb. Mai târziu am aflat că 
este evreu şi eu, care mă credeam prieten cu el, m- 
am dus furios direct la el şi l-am întrebat de ce m-a 
minţit. Mi-a răspuns că nu-i treaba mea. Atunci el /- 
am jignit spunându-i “J'Dănilă Prepeleac”, după 
cunoscutul personaj pe care îl adoram în copilăria 
mea antisemită. E! m-a scuipat, iar eu l-am forțat să 
mănânce carne de porc. Atunci a fost primul meu 
act de persecuție a unui evreu. Au urmat şi altele, 
printre care amintesc unul deosebit de grav, când 
nu am dat locul unei doamne cu nasul coroiat în 
tramvaiul nr.1. Nu ştiu dacă era evreică, dar ştiu 
sigur că eu am fost antisemit. 

Îmi pare rău că m-am purtat urât cu persoane 
ce fac parte din poporul ales chiar de el însuşi, 
spre a ne conduce vieţile.” 


Revenind la realitate, cei care doresc să obțină 
cetățenia germană, de asemenea trebuie să 
răspundă la oareşce întrebări, printre care şi una 
cheie de boltă: „Explicaţi sintagma Dreptul la 
existenţă al Israelului! 

Şi asta cu toate că respectivii nu doresc să objină 
cetățenia israeliană, ci pe cea germană. 

"Vorbiţi frumos despre Israel, nu amintiți nimic 
despre palestinieni, şi deveniți cetățeni germani. 
Altfel, afară din Germania!” 


4 bpentia de ştire anda de Far * 
CUVANTUL LEGIONAR Septembrie 2008 P29:3 


iii: 


ANIVERSAREA FONDATORULUI MIŞCĂRII LEGIONARE, 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


TTO: "Na Doamne, din pământul românesc, ea d la pă 
să pia: ie şi suferințele cu mâna lui, să vindece rănile trupeşti şi sufleteşti pricinuite de cei fără Dumnezeu, 
luminos către tronul Împărăției Tale, Neamului nostru românesc, 3 A 2 
bogată, puternică şi temătoare de Dumnezeu, aşa cum au visat-o lon Moța şi Căpitanul. 

(comandant legionar, avocat STELIAN STĂNICEL, unul dintre secretarii Căpitanului —'Corneliu Zelea 


"Acest om este un cerebral şi un sentimental 
totodată. 

Este rațional şi mistic. 

E bun şi dur. 

Blând şi implacabil, voluntar şi suav, orgolios 
şi modest, tenace fără să fie rigid, idealist fără 
să fie utopic, vizionar al potențelor latente ale 
poporului român. De înaltă energie spirituală şi 
de extraordinară forţă fizică. 

Pedagog şi conducător, răbdător şi prudent, 
deşi de un temperament tumăltuos, liber de 
pofte personale, predestinat a conduce 
mulțimile. | 

Era un organizator obsedat de imperative | 
spirituale, în marea lui putere de dragoste pentru 
ceilalți oameni, pentru toate făpturile lui 
Dumnezeu, pentru animale, pentru - culorile 
cămpului, pentru florile şi păsările lui Dumnezeu 
Nesfârşită bunătate față de umili şi copii. Cum 
credem că nimic mare nu s-a făcut în lume fără 
dragoste, fără îndoială că el era cel chemat la 
redeşteptarea Neamului românesc." 

(comandant legionar VICTOR PUIU GÂRCINEANU, 
asasinat în noaptea de 21/22 sept.) 


"Căpitanul! Este o piatră de hotar; o graniţă. 
Sabie întinsă între dauă lumi. Una veche, pe care o 
înfruntă cu bărbăţie, distrugând-o; alta nouă, pe care 
o creează, îi dă viață, o cheamă la lumină. (...) 

A mers de mână cu vremea, primind cu zâmbetul 
pe buze şi batjocurile, şi laudele. 

lubitor.al luptei, vitejiei i-a închinat tot rostul. S-a 
dat tot Mişcării, dar el n-a cerut nimic. (...) 

Căpitanul: gând, hotărâre, acţiune, vitejie, viață.” 

(medic, avocat şi comandant legionar ION BANEA, 
şeful Ardealului Legionar, asasinat în noaptea de 21/22 





Căpitanul (în prim plan) în mijlocul legionarilor 


sept. 1939 — fragment din cartea sa publicată în 1937 şi 
intitulată "Căpitanul”) 


"Şi şi-a realizat omul acela, coborât din munte, 
viața lui românească, adânc, cu o frumusețe şi cu o 
autenticitate care a pus pecete pe veacul lui. Şi a 
izbutit, zugravind pe scut un Arhanghel, după 
îngenuncheri prelungi pe lespezile bisericilor şi ale 
temnițelor, după jertfe şi schingiuiri. A izbutit să 
strângă, cu brațele şi ochii lui, vrerea tânără a 
Neamului, să-i sape albia adâncă şi s-o lase să 
curgă clocotind prin veacuri, până azi.” 

(comandant legionar IORDACHE 
asasinat în noaptea de 21/22 sept. 1939) 


NICOARĂ, 


"Corneliu Zelea Codreanu nu era un predicator; 
nu era profesor de educație creştină; nu era dascăl 


pă 


încă un Căpitan, care să ridice Crucea doborâtă la pământ, să refacă istoria străbună, 


şi să deschidă drum 


şi să facă din țara noastră o țară frumoasă ca soarele sfânt de pe cer, 


Codreanu - Portret”) 


i] de pedagogie. Ci era Învățătorul, Organizatonuj, 
Călăuzitorul, El învăța, organiza, conducea, (...) 

Corneliu Zelea Codreanu n-a avut numai 
darul de a intui şi de a formula, Ci a avut şi 
puterea de a organiza; a avut capacitatea de a 
prelucra materialul uman existent. 

Ucenicii şi prietenii lui Corneliu Zelea 
Codreanu au datoria de onoare să nu trădeze 
opera lui. 

Îl distingea, fără îndoială, marele lui simț 
pentru real. Dar peste aceasta el era o putere 
care topea zgura ticăloşiei omeneşti, gonea 
boarea leneviei, pregătea sufletele spre fapta 
eroică, spre totala jertfă de sine. În această 
putere, în acest dar excepțional sta valoarea lui 
Aici, extraordinarul lui prestigiu. Comeliu Zelea 
Codreanu n-a izbutit numai să pună pe picioare 
— în pofida tuturor adversităților imaginabile — o 
mişcare de mari proporţii. Corneliu Zelea Codreanu 
a transformat oamenii: le-a îmbrăcat sufletul în 
haină de nuntă. (...) 

Dar Codreanu nu mai este. Şi Codreanu nu mai 
poate fi înlocuit de nimeni. lată de ce, prin 
decapitarea Mişcării Legionare, de la 1938, nația 
românească a rămas săracă. 

Dar Dumnezeul îndurărilor va face cu ea semn 
spre bine. Căci păcatul nu l-a săvârşit Națiunea. Ci 
duşmanii ei de moarte” 

(teolog comandant legionar GH. RACOVEANU) 


(Extrase din revista "Pământul strămoşesc”, serie nouă 
- Buenos Aires, 1977, volum jubiliar. semicentenarul 
Mişcării Legionare) 


ANIVERSARE "CUVÂNTUL LEGIONAR”: 5 ANI 


Aducem aminte cititorilor noştri, dacă mai era 
nevoie, că odată cu apariția publicaţiei noastre pe 
această lună, încheiem primul ciclu de cinci ani 
din cele zece cicluri propuse, cu sentimente 
împărțite: 

- tuturor acelor care ne citesc - dacă nu cu 
dragoste, cel puţin cu interes, socotind că suntem 
singura publicație legionară, încercând cu 
mijloacele absolut limitate să îşi exprime punctele de 
vedere - le dorim sănătate, prosperitate şi să 
acumuleze cât mai multe informații, menite să 
trezească în sufletul lor mândria de român şi 
spiritul de luptători intransigenți; 

- tuturor acelor care nu ne citesc, din multe 
motive posibile, le dorim numai bine şi îi aşteptăm să 
vină lângă noi, să înțeleagă şi să transforme actuala 
indiferenţă într-un interes major pentru soarta națiunii 
române; : 

- tuturor acelor care ne citesc scrâşnind din dinţi, 
le urăm şi lor sănătate şi viață lungă, de libelulă 

Cred că suntem singura publicație din țara 
românească, supraviețuind+din punct de vedere 
economic din micile donații ale penslonarului 
sărac, ale salariatului care îşi numără restul la 
magazin până la ultimul bănuţ, ale elevului sau 
studentului care renunţă la o berică sau la un 
pachet de țigări, convins că micul lui sacrificiu 
are un rost pe lumea asta. 

Ne simțim datori să precizăm câteva lucruri, spre 
buna ştiinţă a tuturor: 

Suntem conştienţi că în momentul de faţă 
România se îndreaptă într-o direcţie greşită, având 
ca punct terminus dezastrul ca națiune în sensul 

dispariţiei ca entitate naţională şi culturală. 





Din punct de vedere economic forțele externe - 
nu zicem oculte, căci de mult timp lucrează la vedere 
- dețin controlul a cel puţin 80% din obiective, 
întorcându-ne la situaţia anilor 30 când Oscar Finaly, 
preşedintele Uniuriii Mondiale Israelite, numea şefii 
de guvem din România prin intermediul regelui 
criminal Carol al II-lea, 


Lozinca comunistă „Proletari din toate țările, uniți- 
vă!” a fost înlocuită cu „Bogătaşi din toate țările, uniţi- 
vă!” - lozinci care au acelaşi ideolog nedeclarat 
deocamdată, frate de sânge şi de credință cu Manx și 
Engels! 

4 Dacă în perioada interbelică dezastrul cauzat de 
primul război mondial a fost asociat în mintea şi 
inimile tineretului român cu împlinirea visului milenar 
de a strânge aproape toți românii în interiorul 
granițelor etnice, după evenimentele din 1989, 
tineretul român a păşit mai departe cu sufletul 
uscat, cu inimile şi minţile convertite la un 
materialism care excludea şi exclude cea mai 
vagă preocupare pentru tot ce depăşeşte aria de 
interese strict familiale. Ei şi părinţii lor au fost 
crescuți cu un dicton ucigător: „Câinele moare de 
drum lung şi prostul de grija altuia”. Nu ştim care 
este originea lui, l-am auzit de sute de ori şi era În 
fond un îndemn la un individualism feroce şi soluția 
pentru divizarea totală a societății 
___ Astăzi, aşa-zisele partide practică aceeaşi politică 
în sensul că în final împlinirea năzuințelor se 
concretizează în căpătuirea membrilor, interesele 
naţionale fiind luate în considerație numai în măsură 
in care pot deveni elemente de sprijin în campaniile 
electorale 
„Revenind însă la publicația noastră: pe de o parte 
tirajul de buzunar condiționat de limitarea cheltuielilor 
la minimum, precum şi numărul relativ mic de 
persoane care prestează benevol activitatea de 


redacţie şi de redactare, ne limitează pei de 


exprimare. 


Pe-4 CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 





"CAL TROIAN INTRA MUROS” - de preot comandant al Bunei Vestiri, 
secretarul Partidului Totul Pentru Țară, ION DUMITRESCU-BORŞA (V) 


"<<- Am fugit din țară de frică, fără a comunica 
cuiva, ajutat de legăturile stabilite de SIMA prin 
Iugoslavia. Nu mai aveam încredere în cei cărora le 
servisem informații, căci situația în țară era gravă. S- 
a răspândit ştirea că va fi asasinat Călinescu şi 
organele caută pe complotişti. 

Aşa că am fost silit să fug şi fără bani, crezând 
că aici voi fi ajutat de SIMA; care avea 

“ recomandări date de Moruzov. Şi iată-mă acum 
căzut pe. capul dvs. Faceţi ce credeți. Eu m-am 
spovedit.>> (n. n.: continuarea, din numărul trecut al 
revistei, a spovedaniei la lon Dumitrescu-Borşa, a lui 
Victor Biriş, complicele lui SIMA la trădare.) 

<<- Bine, Victore. Eu voi proceda după credința 
creştină. "Faceji bine duşmanilor voştri şi celor ce vă 
urăsc pe voi.” 

Ce mi-ai spus voi păstra secret pentru mine, 
până va sosi o vreme a divulgării. Aici, la Berlin, 
nu e cazul, mai ales că SIMA a plecat.>>" (pg. 287) 


"După plecarea lui SIMA, nu prea mai aveam ce 
face. Primeam numai prin curieri anumite ştiri şi 
răspundeam dacă aveam ceva important. 

În țară se mai afla acum Vârfureanu, şeful 
studenților legionari de la Medicină, care, de 
bună credință că SIMA e lăsat să conducă 
organizația, acționează la ordinele lui, având 
legătură cu toate cadrele ce au fost schimbate cu 
oamenii simişti.” 

N. N.: Vârfureanu, întemnițat la Jilava în sept. 
1940, urmând să depună mărturie despre ordinele 


criminale şi trădătoare primite de la SIMA, în cadrul 
Comisiei de Anchetă, a lost asasinat în noaptea de 


26/27 nov. 1940, odată cu Mihai! Moruzov, şeful 
Serviciilor Secrete, de asemeni întemnițat la Jilava şi 
urmând să fie interogat. = 

În aceeaşi noapte s-a încercat asasinarea 
preotului lon Dumitrescu-Borşa, de asemeni 
martor direct al trădării lui SIMA. 





"SIMA se afla acum în Țară şi aveam temeri cu 
Armand Călinescu. 

L-am chemat pe Papanace şi am discutat cu el 
grijile care mă frământau. Mi-a dat dreptate întru 
totul şi am căzut de acord să trimitem câte o 
scrisoare explicativă atât lui SIMA, cât şi lui Miti 
Dumitrescu, că nu trebuie să întreprindă nici o 
acțiune, războiul va rezolva totul. Scrisorile urmau 
să aibă un conţinut convingător pentru amândoi, 
arătând că orice gest făcut acum va aduna mari 
nenorociri. 

Printr-o telegramă am chemat pe lie Vlad 
Sturza, căruia i-am încredințat scrisorile ca să le 
ducă în Ţară, rugându-l, împreună cu Papanace, să 
facă tot ce stă în puterile lui, nu numai ca scrisorile 
să ajungă la destinaţie, dar să împiedice orice act de 
violență, 

După plecarea lui Ilie tot mai aveam temeri în 
legătură cu SIMA. 


Biris îmi mai comunicase că SIMA întocmise o 
listă cu toţi capii legionari din închisori, pe care o 


dăduse lui Moruzov. 


Li] 


ANIVERSARE "CUVÂNTUL LEGIONAR”: 5 ANI 


Timidele noastre apeluri la o mai mult sau mai 
puțin discretă susținere financiară nu s-au 
concretizat decât la nivelul de care vorbeam mai 
devreme, îngrădindu-ne accesul la mai multe apariții 
şi la un tiraj mai apropia! de cerinţele pieţei. 

All moliv de temperare a dezvoltării o reprezintă 
şi faptul că distribuitorul RODIPET, de 23 de luni nu 
a mai virat nici un ban în contul nostru, RODIPET 

aflat la ora actuală în conilict juridic cu alte 
zeci sau poale sute de publicaţii cărora le 





Apoi, pe mine şi Papanace ne tot iscodise 
care mai sunt căpeteniile care ar mai putea 
conduce Legiunea. Nu cumva acum să înmâneze 
un nou tabel lui Moruzov, cu care va pune la cale şi 
asasinatul, mai ales că Moruzov căzuse în ura lui 
Călinescu. 

Speram totuşi că SIMA va asculta de sfatul lui 
Papanace, dacă nu de al meu, iar de Miti nu mă 
îndoiam că, primind scrisoarea, va da ascultare; şi îl 
rugasem pe Sturza ca să i-o prezinte personal lui 
Miti, făcând tot posibilul. (...) 

În seara de 29 septembrie (1939) eram cu Biriş 
ascultând radioul, când s-a dat comunicatul că a 
fost asasinat Armand Călinescu de o echipă de 9 
legionari, cum aceştia au ocupat clădirile Radio- 
emisiunii, dând un comunicat: „Căpitanul Legiunii, 
Corneliu Codreanu, omorât mişeleşte, a fost 
răzbunat." Apoi au cântat marșuri legionare şirpe 
urmă s-au predat. 

Nu-mi dau seama în ce stare, aproape de 
nebunie, mă aflam. Acesta era un comunicat scurt. 

Aveam să vedem a doua zi mai pe larg ştirile 
date de presă. Ziarele anunțau cum a fost săvârşit 
asasinatul, dând numele lui Miti Dumitrescu şi ale 
celorlalți care, predându-se, au fost duşi în locul 
unde săvârşiseră omorul, şi împuşcații au fost lăsaţi 
să fie văzuţi de lume, cu o inscripţie pe o tabelă; Aşa 
se pedepsesc trădători! de țară. 

Dar nu numai atât; din ordin au fost împuşcaţi 
48 de fruntaşi legionari în închisori şi lagăre, şi se 


(continuare din numărul trecut) 


publica şi numele unora, apoi de fiecare jude| au fost 
executați în provincie câte 2-3 şi chiar 4 
legionari, numărul total ridicându-se la vreo 320” 
(pg, 288 - 290) 

"A pierit toată floarea Legiunii. (...) Un şir lung 
de morţi şi morminte. Cum prezisese â/ mare al 
nostru (n. n.: Căpitanul). (...) 

Îmi vine greu să mai pomenesc de toți şi de 
barbarii mai urâte ca pe vremea hunilor şi a tătarilor. 
Să mai spunem că suntem o țară civilizată! 

SIMA nu mai avea pretendenți la şefie. Îşi 
atinsese scopul. Poate mă mai considera pe mine. 
Dar mie nici prin gând nu-mi trecea.” (pg. 292) 


“Înainte de sărbătorile Crăciunului cu câteva 
zile, am fost anunțat telefonic că un grup de 24 
de legionari au fost opriți la graniță, şi dacă sunt 
de acord vor fi aduşi la Berlin. Răspunsul meu a 
fost afirmativ, aflând apoi că a venit SIMA cu vreo 
20 de legionari, care au fost duşi la Amalienhofi. 
Peste două zile m-am prezentat, fiind anunțat de 
Direcţia Străinilor pentru identificarea lor, ca să i se 
emită legitimații. 

M-a mirat mult prezența acestora. Erau mai 
toți din BANAT. Nişte tineri îmbrăcați prost şi 
lipsiți de orice manieră. Singurul dintre ei era” 
Octavian Roşu, avocat şi fost şef al judeţului Caras, 
care făcea figură de intelectual.. 

Directorul îi privea de jos în sus cu oarecare 
indispoziţie şi pe mine mă cuprinsese ruşinea. Era şi 
Ciorogaru cu mine. 

Am întrebat pe SIMA ce este cu ciurucurile 
acestea, a răspuns că sunt oameni de încredere 
şi i-a luat să-i scape de prigoană. Între ei se aflau 
doi mai apropiaţi lui SIMA: Borobaru, fost notar pe 
undeva în Banat, şi Jon Boianu, o figură bănuitoare. 
(...) Erau frizeri, cizmari şi diferite alte meserii, şi 
acestea neisprăvite; alții, derbedei fără ocupație, 
între vârsta de 18-22 de ani. 

Li s-au dat acte şi am plecat cu Giorogaru 
scârbiţi. 

Seara a venit SIMA la mine spunându-mi: 

- Ei, acum crezi că am fost în Țară? 

Era vesel şi râdea, râdea întruna. 

- Cred sigur că ai fost în Țară fiindcă ai omorât 
pe toți legionarii de valoare. Ai distrus Mişcarea 
Legionară. 

lar acum ai adus cu tine o ceată de derbedei, 
care să-ți facă galerie şi să-ți spună 
Comandantul. Ai ajuns şelul unei cete de borfaşi. 

Eu de-acum înainte nu mai am nici o legătură cu 
tine. Am rupt-o definitiv, căci ai lucrat numai de capul 
tău. 

Ce-ai făcut cu scrisorile ce ţi-am trimis prin Il ie 
Vlad Sturza, de ce ai procedat contra indicațiilor 
date de noi.? 

- Nu am primit nici o scrisoare! 

- Minciuna a fost arma ta de totdeauna. De 
acum am terminat. Nu vreau să te mai văd şi te rog 
să pleci, Relaţiile dintre noi sunt rupte." (pa. 293) 

(continuare în numărul viitor) 


Pupină realizată de Jan Buzescu, student. Stan 


este datoare cu enorme sume de bani. Acest lucru 
ne face să sugerăm proprietarilor de chioşcuri 
dispuşi să se angreneze în distribuirea 
publicației, să ia contact direct cu noi pentru 
expedierea prin poştă a necesarului. 

Ideea că obiectivele politice, economice şi 
sociale ar fi diferite față de perioada de timp în 
care au apărut şi au devenit nținte” ale activității 
Mişcării Legionare, este greşită chiar dacă 
comuniştii îşi spun  social-democrați iar 





interesele şi acțiunile iudaismului internațional 
se numesc „mondializare” - sau oricum. 

Încheiem acest scurt bilanț mulțumind încă o dată 
tuturor celor implicaţi direct în viața şi dezvoltarea 
revistei, cititorilor permanenţi şi abonaților, 
solicitând încă o dată sprijinul celor care 
socotesc că publicația noastră are rostul ei pe 
lumea aceasta. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008  P29:5 


Comemorare e/lei (epionare 
u MASACRUL STATULUI MAJOR LEGIONAR 
ds - NOAPTEA DE 21/22 SEPTEMBRIE 1939 - 





LEGIONARI ASASINAȚI LA ÎNCHISOAREA DIN RÂMNICU SĂRAT: 


- GHEORGHE CLIME (inginer 
şi avocat, comandant legionar al 
Bunei  Vestiri, primul şef al 
Corpului Muncitoresc Legionar, 
Şeful Partidului “Totul Pentru 


Țară”, şeful Statului Major 
Legionar după asasinarea 
Căpitanului) 





(fotografia din stânga) 


- lon Banea (avocat, medic, 
publicist, comandant legionar, 
Şeful Ardeaului legionar) 

(foto - dreapta) 

- Mihail Polihroniade 
(avocal, ziarist, comandant 
legionar, fostul şef legionar al 
garnizoanei legionare 
Bucureşti) 





- Gheorghe Istrate 
(economist, comandant 
legionar, Şeful Frăției de Cruce 
pe țară) (foto - dreapta) 

- Gheorghe Furdui (doctor în 
Teologie, comandant legionar, 
preşedinte alți 
Studenţimii 
române pe ţar 
în 1935-1936) 
(foto - stânga) 








pe frontul împotriva 
comunismului, comandant 
legionar al Bunei Vestiri) 

- Alexandru Cristian Tell 
(avocat, comandant legionar, Şeful legionar al 
jud. Romanați) 

- Gheorghe Apostolescu (comerciant, 
comandant legionar, Şeful garnizoanei legionare 
„Râmnicu Sărat) 


spaniol 


LEGIONARI ASASINAȚI LA SP/TALUL MILITAR 











- Traian Cotigă (avocat, 
comandant legionar, 
preşedinte al Studenţimii 
române pe ţară în 1934-1935) 
(fotografia alăturată) 

- Grigore Pihu (economist, 
2 comandant legionar, Şeful 
îi legionar al jud. Durostor - 
Cadrilater) 


LEGIONARI ASASINAȚI ÎN 


1. Bene Constantin (funcţionar CFR, şef Frăție Cruce 
Caransebeş) 
2, Biriş Ovidiu Gh. (avocat) 
3, Borzea Titus (student) 
4. Buhai Vasile (student, comandant legionar-ajutor) 
5. Cioflec Marius (student) 
8. Comjic Ştefan (funcţionar, şef Corp Muncitoresc 
Legionar Oradea) 
7 Coman Constantin Cozmin (Student, instructor 
legionar) 
8. Constantin Gheorghe (student, 
Studenţesc Timişoara) 
9. Constantinescu Dumitru (medic) 
10. Corbeanu Vasile (student, Instructor legionar) 
11. Dobrin Liviu (medic) 
"12. Dorca Afilon (leolog, instructor legionar) 
13. Dugaru Dumitru (subinginer) 
14. Enescu loan (funcţionar) 


şef Centru 


- Eugen lonică (inginer, asistent 
universitar, comandant legionar, |, 
Şeful Asociaţiei "Prietenii Legiunii”) | 
(fotografia alăturată) | 

- luliu Şuşman (funcționar, Şeful 


Corpului Muncitoresc Legionar 
Bucureşti) E 
LAGĂRUL DE CONCENTRARE 


15. Felecan Vasile (meseriaş) 

16. Filipov Vasile (licenţiat) 

17. Gârcineanu Florin (ofer, fratele comandantului 
legionar Victor Puiu Gărcineanu, asasinat în aceeaşi 
noapte, la Vaslui) 

18. Grama Iosif (student) 

19. Iordache Nicoară (asistent universitar, comandant 
legionar) — fotografia alăturată 

20. Macoveschi lon-(desenator) 

21. Micu Augustin (inginer, asistent universitar) 

22. Mincă Ilie (elev la Şcoala Militară) 

23. Miter lon (student) 

24. Noaghea Virgil (student) 

25. Nuţiu Aurel (student) 

26. Pavelescu Gheorghe (avocat) 

2). Popa Tiberiu (student) 

28. Popescu Marin (student) 

29. Popescu Barbu Anton (funcționar) 











- Nicolae Totu (avocat, luptător - 










- Alecu Cantacuzino (dr. 
avocat, comandant legionar al 
Bunei  Vestiri, Şeful Corpului 
Moța - Marin) (foto - dreapta) 

- Bănică Dobre (economist, 
publicist, 
luptător pe | 
frontul spaniol 
împolriva 














comunismului, 
comandant legionar al Bunei 
“Vestiri) (foto - stânga) 


- Sima Simulescu 
(profesor, comandant 
| legionar, Şeful legionar al 

sect. II! Bucureşti) 

- Aurel Serafim (inginer, comandant legionar, 
Şeful legionar al sect. II Bucureşti) 

- Paul Craja (medic, comandant legionar- 
ajutor, Şeful studenţilor legionari de la Medicină) 


DIN BRAŞOV: 


- Emil Şiancu (ofițer invalid din 
primul război mondial, avocat, 
comandant legionar, Şeful legionar 
al jud. Cluj) (fotografia alăturată) 

- lon Herghelegiu (avocat, 
comandant legionar-ajutor, Şeful 
legionar al jud. Neamt) 

- Gheorghe Proca 
legionar-ajutor) 


DE LA MIERCUREA CIUC: 


30. Prodea Nicolae (muncitor) 











comandant 





(funcţionar, 


31. Rădulescu Virgil (ziarist, comandant legionar) 
32. Raicu Constantin (licenţiat) 

33. Stamate Constantin Eugen (medic) 

34. Stegărescu Contantin (economist) 

35. Strugaru Nicolae (avocat, comandant-ajutor) 
36. Susai Vasile (licenţiat) 

37. Teodorescu Gheorghe (sculptor) 

38. Tiponuj Gheorghe (elev. şef Frăție Cruce Bihor) 
39. Todan Coriolan (student) 

40. Ungureanu Corneliu (licențiat în Litere) 

41. Ursu lon (student) 

42, Vasiliu lon Galus (locotenent) 

43. Vilmos Adam (muncitor) 

44. Zanche Petre (ziarist) 


LEGIONARI ASASINAȚI ÎN LAGĂRUL DE CONCENTRARE DELA VASLUI: 






1. Belgea lon (avocat, comandant legionar, 
Corpului "Răzleţi”) — foto dreapta 
2. Boboc Constantin (student) 
3. Borzea Virgil (student) 

4. Bujgoli Spiru (student, comandant | 
legionar) 


Şeful 









5. Busuioc 
(inginer agronom) o 
6. Calapăr Mihai (student 
| teolog) 
7. Cărdu Valeriu (ziarist şi poet) - foto 
i] stânga 
8. Clime Traian (funcţionar, Iratele şefului 
Partidului Totul Pentru Țară, Gheorghe Clime, asasinat în 
aceeaşi noapte, la Râmnicu Sărat) 
9. Comănescu Nicolae (student) 


NOTĂ: 


lon C-tin 














- ÎN BUCUREŞTI: j 
Vasile Cristescu (profesor 
universitar, comandant legionar, 


Şeful legionar al jud. Vlaşca, 

Vicepreşedinte al Partidului "Totul 

Pentru Țară”, împuşcat la 26 ian. 
1939); 


Pag.6 


10. Danielescu Zosim (licenţiat) 

11. Dobre lon Radu (muncitor STB) 

12. Dorin Constantin (student) 

13. Gărcineanu Puiu Victor (avocat, ÎI 
comandant legionar) — fotografia alăturată 

14, Goga Mircea (student) 

15. Maricari Nicolae (locotenent) 

16. Moraru Alex. Bubi (Student, 
instructor legionar) 

17. Motoc Mircea (student) 

18. Nicolicescu Gheorghe (ing., Instructor legionar) 

19. Popescu Spiru (Student, comandant legionar- 
ajutor) 

20. Popescu Vasile (licenţiat) 

21, Păsu Antoniu lon (avocat, comandant legionar- 
ajutor ) foto dreapta 





Nicoleta Nicolescu (licenţiată în 
matematică, comandant legionar, 
Şefa Cetățuilor, schingiuită şi arsă 
de vie în Crematoriu, 10 iulie 1939), | Ba 

Nicolae Dumitrescu (inginer, |; 
locotenent în Armata Român, strangulat 
la 25 ian. 1939), 






a 


CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 


22. Recman Gogu (student) 

23. Roşianu Petre (ing, director la 
Nitrogen-Bucureşti) 

24. Spânu 
comandant legionar) 

25. Stahu Teodor (avocat, comandant 
legionar, şeful jud. Maramureş) 

28. Şola Stavri (Student) 

27. Şupilă Polisperhon (student) 

28. Teohari Mircea (student) 

29. Tucan Boris (studen, instructor legionar) 

30. Tudose Teodar favocal, comandant legionar, 
şeful jud. laşi) 

31. Velecaru Gheorghe (funcţionar) 

32. Zus Radu (student) 


Iordache (avocat, ÎN 





Tot în anul 1939, înainte de acest masacru, fuseseră asasinați de autorități: 


- LA HUEDIN, JUD. CLUJ (împuşcaţi în febr. 
1939 şi arşi la Crematoriu): Flaschin Petre (student); 
Hodrea Aurel (profesor); Stănescu Petre (student); Popa 
Ion (muncitor); Borzea Dumitru țofiţer); Borzea Zenovie 
(ofițer); Gruiţă Victor (elev). Nadoleanu Enache (medic): 
Popovici Dragoş (student); Bă/ău Octavian (student) 


LEGIONARI ASASINAȚI PE TOT CUPRINSUL ȚĂRII, PE JUDEȚE: 





Chivu lon (preot, şeful legionar al jud. Constanţa) 
Chiriazi Constantin 
Mocanu Ion Sloica (preot) 


= 








Palotaş Francisc 
Pădureanu Nicolae 





1) ARAD: 18) COVURLUI (BASARABIA): Preda Gheorghe 
a maj Cratru Tudor Ie je sape acu 
Bulboacă Ilie (şef legionar de plasă) ui Zalupcescu Grigore 
Jucan |lie Potolea Spiru (ofițer invalid război) MOT ni 
2) ARGEŞ: 19) DÂMBOVIȚA: Răileanu Naum 
Pielmuş loan Niţescu Petre 38) PRAHOVA: 
Olteanu Vasile Lungu lon Cojocaru Alexandru (comandant legionar-ajutor) 
Amzăr Traian Gălmeanu lon Filip Dumitru 
3) BACĂU: 20) DOLJ): 39) PUTNA: 
Candopol Mircea Hozarlescu Ilie State Vasile 
Mandaste Alexe Poenaru Ilie Voinea Nicolae 
Antonovici Constantin Ştefănache loan Marin Petre 
4) BĂLȚI (BASARABIA): 21) DOROHOI: 40) ROMAN: y 
Condratiuc Alexe Surugiu Gheorghe Creangă Vasile (elev) 
Ursache Victor Barbu Gheorghe 
(Gherman loan Honceru lon RL, ROPUANEIE 
5) BIHOR: 22) DUROSTOR (CADRILATER): bei ia 
Cozma Lazăr Nastu Cola (instructor legionar, primar sat) i 
Jude Dumitru Măngânița Costică 2 SAL Rl 
legi. rca; stin 
6) BOTOŞANI: NS, Nişa (instructor legionar) urcaş Augu: 
Iftimuţă Vasile 23) FĂLCIU: 43) SATU MARE: 
Grigoriu Mihail Zelea Codreanu lon (inginer, unul dintre fraţii Bozânlan Victor (fratele Decemvirului comandant 
Mancoş Ghecrghe Căpitanului) — fotografia alăturată E legionar losif Bozântan care lusese asasina! alături de 
ĂILA- Nicolae Emil Căpitan) 
7) BRAILA: Croitoru Vasile. ; 
Babătă lon Teodor (şef Corp Muncitoresc Legionar 44) SEVERIN-LUGOJj: 
Brăila) 24) GORJ: Gălescu Nicolae 
Udrea lon Şerban Constantin Ghindă Gheorghe 
Ș Munteanu Gheorghe Sărbu Damaschin 
aro V: Molomancea Grigore (preot) Matici V. Marin 
Bordeianu lon (comandant legionar) 25) HOTIN (BASARABIA): 45) SOROCA (BASARABIA): 
Lehaciu Nicolici Nicolae Dobuleac Vasile Levizchi Ştefan (elev) 
Papacioc Radu Dubovinschi Teodor Ştiucă Boris 
9) BUZĂU: Soroceanu Depr lacob Criclivoi Azare - 
Voinea Constantin 26) HUNEDOARA: 46) SUCEAVA: 
10) CALIACRA (CADRILATER): pie, i FREE AUPSREtoY FN NIN 
“  Caranica Petre (ratele Nicadorului lancu Caranica ci] UPA oa 
E: y Corea Gheorghe Jitaru Spiridon (student) 
care lusese asasinat cu un an în urmă, alături de Căpitan) Sârbu Nicolae E & 
Popescu Hristu 47) TARNAVA MICA: 
Cavachi Dumitru 27) IALOMIȚA: Bârză Gheorghe 
A Manolescu loan Gheorghe Pruş loan 
11) CANPULUNG: Constantinescu Costel Codrea Nicolae 
lrimiciuc Valerian Badea Traian 
Țăranu Traian 48) TECUCI: 
Cozan Luchian 28) IAŞI: Căsăneanu Gheorghe 
12) CARAŞ: î 3 Dănilă Nicolae Teodorescu Spirache 
Fotie: Dia Miron Leonid (preot, instructor legionar) Baciu Vasile (instructor legionar) 
Bagdad Elena (comandant legionar,  curiera (4 
Pai e Căpitanului) 49) TELEORMAN: 
z Abajiu Dumitru (şef legionar de plasă) 
13) CERNĂUȚI (BUCOVINA DE NORD): 29) LĂPUŞNA (BASARABIA): Cristea Aristotel 
Pisarciuc Silvestru Diaconescu Vasile (colonel invalid război, senator Toader Dumitru 
Ș legionar) 
Regwald anicise Florescu Sergiu (comandant legionar, şeful 50) TIGHINA (BASARABIA): 
Molotiuc loan soy = Heidenrecz Vladimir 
> Basarabiei Legionare) — fotografia alăturată 
14) CETATEA ALBĂ (BASARABIA): Palamarciuc lon Caldare Constantin 
Macăuiioan 30) MARAMUREŞ: Si 
Păucă V. Dumitru Butnaru loan S: 51) TIMIŞ-TORONTAL: 
Cuzoglu Damian Chirariiță Dumitru Udrea Toader 
15) CIUC: Beldioan Mircea Dragomir Gheorghe 
Duma losif (comandant legionar) 31) MEHEDINȚI: Cocora Alexandru 
Caranica loan * 52) TREI SCAUNE (BASARABIA): 
AraIUE Gheorghiu Victor (şeful garnizoanei legionare Tr. ( . 
Mirea Ilie Ea iu Victor (şeful garnizoanei legionare Tr. Lascăr Gheorghe 
16) CLUJ: Geacu Hristu Petre Vrânceanu Gheorghe 
Cuibuş Petre Gheorghevici Nicolae Caranica Enache 
Eremia Nicolae 32) MUREŞ: 53) TURDA: 
17) CONSTANȚA: Rusu lacob Cucerzan Constantin 


Nichita Augustin (comandant legionar-ajutor) 
Tcaciuc Toceanu Ghiţă 





33) MUSCEL: 54) VÂLCEA: 
Secăiiri lon (preot) Neraisari lar Nicolaescu Aurel (preot) 
[n Stancu loan Macon Dumitru (preot) 
34) NĂSĂUD: pi 
Tonea Simion ÎN BUCUREŞTI: 
A corel - Victor Dragomirescu (inginer, comandant 
25 5 legionar, Şeful Corpului Studențesc Legionar), 
) NEAMŢ: ars de viu la Crematoriu la 21 sept. 1939 — fotografia 
Malinici Nicolae alăturată 
(vidate Vesa - Echipa "Mili Dumitrescu, formată din 9 oameni: 
'asile Puiu Dumitrescu Miti, lonescu lon, Isaia Ovidiu, Moldoveanu 
36) OLT: lon, Paraschivescu Gh., Popescu Cezar, Popescu Traian, 
Găman Florian (elev) Stănciulescu Marin, Vasiliu lon. 
Maânzu Dumitru 


257 DE LEGIONARI AU FOST ASASINAȚI 
ÎN NOAPTEA DE 21/22 SEPT. 193911 





NOTĂ: Despre motivul producerii acestui cumplit i chiar îi Stei 
SI otivu mplit masacru aflaţi chiar în ..5 a revistei (CARTE 
LEGIONARĂ - "Cal troian intra muros" de preot lon Dumitrescu-Borşa). ) reg 


CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008  P29:7 


2 


SVASTICI ... EVREIEŞTI ŞI NAZIŞTI ... AŞIJDEREA! 


O nouă ştire despre odrasla de comunist Horia 
Roman Patapievici, detractorul nr. 1 al României 
şi al românilor, proțăpit în chiar fruntea 
Institutului Cultural Român (ICR), prin voia şi cu 
binecuvântarea masoneriei din care face parte atât 
el cât şi gaşca de elitişti fabricaţi şi cizelaţi de 
aceeaşi ocultă instituţie. 

Individul acesta a expus, prin institutul pe care îl 
patronează, nişte aberaţii, într-o expoziție a ICR- 
ului de la New York, realizate de nişte indivizi „all 
american boys”, din cartierul Bronx - Ferentariul New 
Yorkez. 

Printre „operele de artă” s-a numărat: o 
svastică pe fundul unui ponei roz (culoarea 
preferată şi pe fundul po-poneilor), o icoană a 
Fecioarei Maria prezentată ca o gunoieră, cu 
mătură în mână şi îmbrăcată cu vestă REBU, 
diverse obiecte sau reprezentări sexuale, simboluri 
islamice, ortodoxe şi evreieşti batjocorite etc. 

Kitsch-ul cu pricina cu pretenţie de expoziţie, a 
reuşit să lezeze sentimentele multor credincioşi, fie 
ei musulmani, iudei sau creştini. Acesta a fost şi 
scopul, după cum ne cânta nu demult John Lennon: 
“Imagine no religion...” Satanistul Patapievici, 
mason şi ateu totodată -pardon de pleonasm - a 
dorit cu prilejul acestei prezentări publice 
călcarea în picioare a tuturor simbolurilor 
religioase. Nici o religie nu este bună pentru el, 
comparativ cu «viitoarea New Age ce este 
promovată de fapt de oamenii care nu au şi nu vor 
avea niciodată nici o religie: sionişti, societatea civilă 
creată de masonerie, sau lichelele fără sare şi fără 
piper cu fețe strâmbe şi urâte - căci urâțenia şi 
răutatea le izvorăşte prin toți porii din însăşi ființa lor 
degenerată. 

„Inginera” care a desenat svastica pe dosul unui 
ponei din plastic, a declarat presei: „Când eram mică 
îmi era foarte frică de ponei. Am depăşit frica asta 
mai târziu când mi-am dat seama că am puteri 
magice. Poneii şi simbolurile pe care le poartă spun 
câle ceva despre lumea în care trăim”. Declaraţia 
creatoarei de svastici ne arată că nu numai retardați, 
dar şi bolnavii mintal ce se află în tratament din 
cauza frustrărilor-din copilărie, oameni ce se cred 
Hamy Potter “cu puteri magice” sau SuperWoman ce 
plonjează în piscina goală sperând să poată zbura, 
indivizi ce frecventează psihiatrul, toți aceştia au 
fost invitați de ICR - New York să creeze. Mai citiţi 
o dată declarația de mai sus. Cucu-cucul 

Deşi isteria generală a fost stârnită de apariţia 
svasticii pe crupa poneiului, mâhnirea noastră 
cea mai mare este generată de apariția unui 
simbol creştin fundamental, Maica Domnului, în 
postura de măturătoare. 

Nu este pentru prima oară când satanistul 
Patapievici, dimpreună cu purceaua Mungiu Pippidi 
Şi cu obsedatul sexual Cărtărescu -lucru mărturisit cu 
sinceritate în cărțile sale, „Orbitor" de proaste - ne 
umplu de nelinişte față de faptul că banii noştri 
publici se duc-pe porcăriile lor filo-cretine. Căci ei 
sunt iubitorii cretinismului absolut pe care îl adoră şi 
la care se închină cu fiecare ocazie care |I se iveşte. 

Cu doi ani în urmă la ICR a venit un cetățean 
canadian de origine română care scosese pe 


banii lui două volume cu poeziile lui Eminescu, în 


franceză şi în engleză, plus un CD cu poeziile 
respective recitate. La rugămintea respectivului 
român, ICR, care nu a vrut să colizeze nici măcar cu 
un dolar, nici măcar nu a vrut să popularizeze 
această lucrare valoroasă şi unică până acum! 
După care d-na Corina Şuteu, directoarea ICR - 
NY a primit a se juca în aceeaşi perioadă o piesă 
intitulată „Bukarest Calling”, în care din trei cuvinte 
cinci erau înjurături, în care se desfăşurau scene 
de sex explicit, cu chiloți scoşi pe scenă şi aruncaţi 
prin sală, Piesa făcea parte din „noua dramă 
românească”, iar creatorul ei, un oarecare Ştefan 
Peca, mai avea la activ opere dramatice precum 
„New York Fuckin'City”, „| hate Helen" şi „Nils' 
fucked-up day”. Foarte frumos! 
Şi de atunci tot aşa o ţine ruşinea asta de 
Institut care ne mănâncă nouă banii, inclusiv 
acoperind costurile pentru manifestaţia 
Gay-Fest a poponeilor din Bucureşti: 
aproape 6 miliarde de lei, bani proveniţi 






din bugetul statului, Ziaristul George Roncea scria în 
ziarul „Ziarul” în luna mai a anului în curs, vorbind 
despre “spectacolul degenerării umane”: “Aceşti 
bani, plătiţi de cetățenii majoritari normali, se adaugă 
finanțării de către Institutul Cultural Român 
condus de Patapievici a unei delegații de 
homosexuali, care a participat la un zaialet de 
pidosnici experţi în verificatul fecalei în Suedia”. 

Revenind la ICR - New York, să vedem cine 
sare oare în apărarea svasticii? 

Rromul Andrei Pleşu (care seamănă mai mult a 
romulan — din serialul SF "Star trek”), ce cu lacrimi în 
ochi trimitea în 1982 două scrisori către lov. Nicolae 
Ceauşescu spre a nu-i retrage carnetul de membru 
de partid. Zice Pleşu (mare atenție, a nu se confunda 
cu Teşul): “Comentariile pe care le-am văzul sunt ale 
unor inşi care nu inţeleg nimic din arta plastică...". Să 
mooori tu! Scuzaţi, dar exprimarea noastră este una 


plastică, a unor inşi-care nu înțeleg nimic din 
comentariile lui Pleşu. 

Evreul Radu loanid prezentat de presa din 
România ca directorul Muzeului Holocaustului din 
Washington, examinând fotografiile expoziţiei, 
denunță campania ca fiind lipsită de orice temei. 
Deci svastica este bună, ne sugerează di. Radu 
loanid. 

Evreul Andrei Oişteanu (Oigenstein), nepotul 
torționarului stalinist Leonte Răutu ce a murit la 
începulul anilor '90 !avătsta de 93 de ani, visând 
frumos în patul său, fără ca nici o instanţă să-l tragă 
vreodată la răspundere pentru vreuna din crimele 
sale, ne spune: "Nu mai contează svastica”. Bre, ai 
mâncat matza stricată? Cum să nu mai conteze 
aşa, dintr-o dată, hodoronc-tronc? Păi nu aţi 
făcut burta mare până acum, sugând banii 
popoarelor Europei de pe urma svasticii? 

Când nu vă convine vouă să debarcați de la 
conducerea ICR creația voastră numită H.R. 
Patapievici, în care aţi investit atâta timp, bani şi 
energie, atunci svastica nu mai are importanță? 

Când „Mein Kampf" se găseşte pe toate tarabele 
din Israel nu contează, ci doar dacă vreo editură mai 
îndrăzneață il publică în altă țară? 

Când piesele evreieşti pline de Hitleri şi de 
svastici se joacă în Israel nu contează, ci doar 
dacă vreun european face greşeala să arboreze 
aceeaşi svastică, într-o piesă ce doreşte a evoca 
atmosfera perioadei național-socialiste? 

Când evreul Mel Brooks de la Hollywood face 
o obsesie de a introduce în filmele sale svastici 
şi nazişti nu contează, contează doar ca prinţul 
Harry al Marii Britanii care apare la un bal mascat 
cu svastica pe mână să-şi ceară scuze în faţa 
națiunii, umilindu-se public? 

Contează svastica doar când spuneți şi hotărâți 
voi, minoritarii, iar când este vorba despre goymi, 
„piua!”, nu se mai pune la socoteală, dacă apar în 
discuţie evreii voşini? Doar aşa funcționează 
democraţia voastră, doar atâta poate? 

De fapt noi ştiam că există evrei nazişti, dar nu 
ştiam că avem din ăştia şi la ICR. Chiar la sfârşitul 
anului trecut poliţia din Tel Aviv a arestat mai mulți 
neonazişti de naționalitate israeliană, bânuiţi de 
comiterea de agresiuni împotriva muncitorilor 
imigranţi, a homosexualilor, a unor evrei religioşi, cât 
Și de vandalizarea a două sinagogi din Petak Tiqwa. 

n cursul percheziţiilor efectuate la domiciliu! evreilor 
nazişti, au fost găsite uniforme naziste, portrete ale 
lul Adolf Hitler, un pistol şi explozibil. Suspecţii îşi 
tatuaseră pe corp sloganuri legate de superioritatea 
rasei albe. "Este foarte greu de crezut că în Israel 
pot exista partizani ai ideologiei naziste, dar 
acesta este un adevăr. Unii dintre membrii 
familiei lor sunt evrei, dar nici unul nu este 


considerat evreu din punct de vedere religios”, a 
declarat comisarul Revital Almog, -coordonatorul 
anchetei! Este alarmant ce ne spune comisarul! 

Rromul Nicolae Manolescu atacă şi el de 
partea celor care l-au recreat după 1990, uitând 
de articolele băloase pe care le scria în 
„Contemporanul” în 1962 pentru Gh. Gheorghiu- 
Dej, un picuț mai ponderate decât cele scrise de 
Lenin în momentele lui de demență. 

Apare în schemă şi Gabriel Liiceanu care se 
întreabă: "A cui e România de azi? A slugarnicilor lui 
Ceauşescu? Sau a lui Patapievici?” 

Păi care este diferenţa, măi nea..? Tocmai îţi 
demonstrai că  slugarnicii lui Ceauşescu, 
odraslele şi nepoții de kominternişti sunt acum în 
echipa lui Patapievici! Incepând cu tine care din 
marxist-leninist în tinerețe ai năpârlit în elitist de 
laborator! 

Aproape toate pramatiile astea au dus-o bine şi în 
regimul comunist, unde şi-au început cariera 
profesională pupând dosuri de conducători iubiţi şi 
îmbrățişând marxismul, cât şi în actualele regimuri 
de după îngrămădeala din 1989, când au apărut 
gata fabricați de laboratoarele masoneriei încă de la 
sfârşitul anilor 80 

Să nu uităm că în timp ce taţii şi bunicii 
acestor minoritari obraznici trăiau bine merci în 
puful cald de nomenkiaturist, Vasile Militaru, 
Nichifor Crainic, Radu Gyr şi câți alții se aflau în 
temniţele de la Canal, Aiud, Sighet şi Piteşti! 

Societatea civilă actuală a fost creată cu grijă, 
dinainte de asasinarea lui Ceauşescu, chiar ge 
către cei care cunoşteau bine viitoarele 
evenimente, tocmai pentru a se evita formarea 
unei clase de intelectuali scăpați de sub control. 
Fiecare deontolog şi elitist de care tot auziți acum de 
genul minoritarilor de mai sus - şi ar fi nedrept să nu- 
| includem aici şi pe evreul Andrei Cornea - a fost 
atent selecționat pe baza dosarului său de cadre 
Din acest motiv, indivizi de genul lui Paul Goma 
care reprezintă adevărata societate civilă, dizidență 
şi suferință, nu vor fi lăsaţi să intre niciodată în cadrul 
actualei „societăți civile” creată de Ocultă 

Deci să recapitulăm: 

a) Patapievici sponsorizează delegațiile de 
homosexualii din România, 

b) Patapievici premiază televiziunile ungureşti 
care bat apa în piuă îndemnând la autonomia 
ținutului secuiesc, 

c) Patapievici înjură şi denigrează poporul 
român şi pe poetul nostru național, în scrierile 
sale de doi bani, 

d) Patapievici patronează Raportul 
Tismăneanu  (Tisminițki) creat de băiatul 
kominternistului evreu cu acelaşi nume, neținând 
cont nici măcar de faptul că în trecut acesta a 
aşteptat 5 ani. la granița cu Mexicul intrarea în SUA, 
pe care nu a primit-o mai devreme fiind considerat 
un bolşevic periculos, conform activității lui tac-său 
cât şi a lui personală, în România. Odată început 
Raportul Tismăneanu, urmaşul de stalinist a scos din 
țară, via Israel, sute de documente la care a avut 
acces fără ca nimeni să se sesizeze!! 

e) Patapievici patronează crearea de svastici şi 
de simboluri antireligioase la cel mai cunoscut 
Institut Cultural Român din lume. 

Mircea Cărtărescu spune şi el o yorbă mare, mai 
mare decât toată prostia din capul său: "Nu oricine 
desenează o svastică este pronazist. Corect! Am 
putea comanda 200 de tricouri pe care va fi 
imprimată crupa poneiului mărită, cu svastica în 
toată splendoarea ei şi cu declarația lui 
Cărtărescu şi Andrei Oişteanu sub ea. De 
săptămâna viltoare am putea circula cu aceste 
tricouri prin țară ca semn că dacă Patapievici nu 
este la închisoare, nici noi, cei care i-am copiat 
exponatul - pe care el şi ICR-iştii lui l-au creat - nu 
avem a ne teme de ceva. Dacă Patapievici nu va fi 
debarcat de la conducerea ICR, va fi o bucurie să 
poli impărtăşi cu toată lumea de pe stradă exponatul 
de la New York. La un eventual proces, 
Patapievici va fi alibiul perfect! 


Pe50 CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 


După ani de aşteptare din partea unei importante 
părți a intelectualității de dreapta, fenomenalul dr. 
Şerban Milcoveanu, finisează şi dă publicului o carte 
de memorii menite să formeze o imagine mai 
aproape de realitate a mult zbuciumatei perioade 
interbelice. 

Din poziția de participant nemijlocit la aproape 
toate evenimentele pe gare le prezintă, incercând să 
fie obiectiv chiar şi atunci când această poziţie este 
în defavoarea convingerilor sale, dr. Şerban 
Milcoveanu reuşeşte mai mult ca oricine să 
proiecteze o altă lumină asupra fenomenului 
legionar. 

Aceste "Memorii (1929 — 1989)" au calitatea de a 
motiva în bună parte apariția Mişcării Legionare ca o 
reacție de apărare a poporului român în fața invaziei 
dacă nu  numaidecât demografică, categoric 
economică şi socială a iudaismului, în încercarea de 
a stabili în România o colonie cu populația evreiască 
națiune dominantă şi privilegiată, şi poporul autohton 
pe post de servant, populație de categoria a II-a 

„Data apariției coincide în mod fericit cu 
sărbătoarea aniversării a 109 ani de la naşterea lui 
Corneliu Zelea Codreanu, cel care înființează, 
organizează şi conduce Mişcarea Legionară, singura 
organizație politică pe plan mondial care, sesizând 
pericolul reprezentat de planurile iudaice de 
dominație, bineînțeles cu referire specifică la 
România, găseşte mijloacele de a contracara marea 
ofensivă interbelică (in derulare neîntreruptă până 
azi), propunând poporului român soluția concurenței 
sprijinite de  guvermanți, celorlalte alternative 


xi 


URA VOASTRĂ, PUTEREA NOASTRĂ 


Citez iarăşi din incercarea tov. „S." de a vă trata 
de imbecili. „Ruta Legiunii a fost marcată de un şirag 
de crime”... „împuşcarea comisarului Manciu (nu ştie 
nici ce era Manciu) de către Codreanu şi lichidarea 
studentului Vernichescu.*;, „Cei doi terorişti au fost 
achitați fiindcă s-au bucurat de sprijinul gloatei 
îmbătate de fanatism". Să îi explicăm tovului: şirag 
vine de la mărgele: la voi nu e tot aşa? Un şirag de 
două mărgele nu există. Deci mai tocim la română; 
şi după aceea .. 

„Achitați cu sprijinul gloatei"! Au fost judecaţi de 
un tribunal, nu de „Tribunalul Poporului“, şi 
„gloată“ sunteți voi, nu poporul român! Înţelegi 
ceva? 

Şi !6 mai intreb ceva: ce te doare pe line de 
Manciu şi Vernichescu, vrei să ne faci să credem că 
ai suferit de moartea celor doi? Dar despre moartea 
prin împuşcare a 70.000 de palestinieni din 
taberele de la Sabra şi Sapira, poţi să ne faci o 
scurtă descriere, umanistule?! 

ÎI mai citez pe tov. Talmeş-Balmeş: „Pentru 
Garda de Fier, represiunea prin teroare era un mijloc 
adecvat de luptă”. Aici se simte în măsură să dea un 
exemplu: complotul „Văcăreştenilor“, un proiect 
absolut imaginar, imposibil de concretizat, limitat 
la nişte discuţii fără nici un fel de finalitate 
posibilă, ale unor tineri de 20 de ani. Singura 
legătură cu „Garda de Fier“ este în mintea 
tovului, căci acea „Gardă de Fier“ apărea peste 
exact şapte ani!! 

Deja „mă trage de mânecă” spațiul limitat de care 
dispunem în revistă; nu pot să trec cu vederea 
acuzaţia tovului de „răstălmăcire grosolană”: Lavric 
constată că „arestarea şi moartea lor (a legionarilor) 
se petrecea într-un singur sens, dinspre jandarm 
înspre legionar. Lipsa celui mai elementar 
Simțământ de ruşine este incredibilă! Tovul nu dă 
exemple; el nu are nevoie, el dă verdicte! 

Cum s-a ajuns la conflictul cu prefectul (nu 
comisarul, puiule) Manciu? 

Din ordinal lui au fost schilodiţi la Poliţie zeci 
de elevi care lucrau împreună la o. grădină de 
Zarzavat în Dealul Copoului, pe terenul pus la 
dispoziţie de boieroaica Ghika. Sponsorii israeliți ai 

lui Manciu, văzând în aceasta un 
periculos început de organizare a 
tineretului creştin din laşi, au dat ordin 


CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 P209 





înglobând violența! 
Soluţia absolut creştină 
şi eficientă, imposibil de 
condamnal, a trezit 
instinctele primare ale 
conducătorilor israeliți 
care au procedat la 
distrugerea fizică a 
Mişcării, iar după 1944, 
preluând puterea 
discreţionar în 
România, au declanşat 
şi executat genocidul 
împotriva românilor 
creştini, indiferent de 
culoarea politică, soldat 










cu 500.000 de victime. 

Dar revenind la evenimentul cultural, trebuie să 
subliniem faptul că în scurtul răstimp dintre apariția 
cărții şi apariția revistei pe luna septembrie, nu am 
putut întreprinde un studiu cât de cât aprofundat 
pentru a ne pronunța asupra tuturor problemelor de 


natura interpretărilor politice, având in vedere 
tendința noastră de a practica un radicalism total. 
Răsfoind impresionanta lucrare, am descoperit 
din fugă unele probleme poate neimportante pentru 
marele public cititor, asupra cărora ne simțim obligați 
de a ne expune punctul de vedere. Suntem absolut 
conştienţi că in situația de criză în care ne aflăm, 
orice relaxare duce inevitabil la breşe, la interpretări 
tendențioase, pe care trebuie să le evităm. Aş da un 
singur exemplu: la pg. 46 di. dr. Milcoveanu 


prefectului să îi facă pe copii „să-şi bage mințile 
în cap“. Dacă ştiai de toată tărăşenia eşti un 
mincinos, şi dacă nu ştiai, eşti incompetent! Ţi-am 
dat de exemplu începutul începuturilor; mai 
departe exemplele curg de la sine: urmează 
trădătorul |. G. Duca, un politician ros de ambiţii, 
care acceptă trocul propus de marele bancher 
franco-evreu Finaly să devină prim ministru în 
România cu condiţia să distrugă fizic şi politic 
Mişcarea Legionară şi să primească 300.000 de 
evrei în Țara Românească, fugind din Germania 
„cucerită” de Hitler (decembrie 1933). Duca „trece 
la treabă“: arestează 20.000 de legionari fără nici 
un temei juridic. 600 sunt spitalizați în urma 
bătăilor încasate, 17 sunt asasinați pe stradă. Se 
închide poarta de intrare în țară a macedo-românilor 
sătui de represiunile criminale fără precedent ale 
autorităţilor greceşti Ş 

Nu discutăm aici cum de numea Finaly prim- 
miniştri în România, că nu avem loc. 

Carol al II-lea vroia să pună mâna pe actul pe 
care Duca îl avea de la regele Ferdinand, în seiful 
personal, prin care Carol era decăzut din toate 
drepturile de moştenitor al tronului. ÎI cheamă la 
Sinaia, pentru un fel de investitură, fără gardă, fiind 
la curent prin spioni că doi macedoneni şi unul din 
cei 600 băgaţi în spital de poliție şi jandarmi au jurat 
să se răzbune etc,, etc. Înțelegi ceva? 

Citez iarăşi: „Se răspândise zvonul că vin” 
hoardele cu cântece şi marşuri şi aduc pedeapsa 
brutală". Tovarăşe „S.", spune-mi ce este această 
afirmaţie, decât o reprezentare generală a tot ce 
încerci să prezinţi pe tot parcursul articolului? 

„Se răspândise zvonul"! Unde, în cartier, în 
oraş, în judeţ, în toată România? 

Cine „răspândise'zvonul“? 

De ce „răspândise zvonul"? 

S-a concretizat „zvonul? 

Dacă da, de ce nu specifici unde, când şi cum 
au adus "pedeapsa brutală"? 

Afirmaţii neprobate, care de fapt au valoarea 
unor vânturi pestilențiale, dar care nouă, 
românilor, ne trezesc sentimente de revoltă şi 
chiar de ură! 

Ne gândim la „hoardele“ care au atacat 
Armate Română în „Săptămâna Roşie“, roşie de 
sânge, nu de culoarea politică a făptaşilori La 





povesteşte o întâmplare la care a fost martor şi care 
vrea să demonstreze faptul că Şeful Mişcării, 
Corneliu Zelea Codreanu, era la curent cu 
unor legionari importanţi care erau în 
membri ai masoneriei, şi că era de acord cu 
lucru, cunoscând diferența dintre iudeo-masonerie 
masoneria naţională. |deea mi se pare cel pul 
năstruşnică, eufemistic vorind, şi ne-a făcut să nu 
acceptăm prezentări ale cărţii oferite de persoane 
total competente, dar pentru care afirmaţii de genul 
celei de mai sus pot fi trecute cu vederea! 

Bineinţeles, suntem convinşi că astfel de scăpări 
nu sunt de natură să pună la îndoială enorma 
cantitate de informaţii cu caracter istoric; prin forța 
împrejurărilor observaţiile noastre se vor limita la 
comentarea unor afirmafti sau interpretări trimițând 
cititorul pe piste paralele cu gândirea şi fapta 
legionară, filtrate prin stocul de cunoştinţe asimilate, 
concretizate prin logica de care dispunem, fără 
pretenții de infailibilitate. 

O recomandăm marelui public românesc, în 
special nelegionar, şi ne oferim, prin intermediul 
revistei noastre sau prin contacte directe, să 
dezbatem conținutul preţiosului document, oferindu- 
vă şi punctul nostru de vedere pentru cele câteva 
cazuri de dezacord. 

Cartea se găseşte în principal la Librăria 
Mihail Eminescu, în Bucureşti, iar pentru provincie 
vă vom da informații pe măsură ce le vom primi. 


Nadar Zotta Codrea 





cedarea Basarabiei din iunie 1940 - atenţie! - 
42.000 de ostaşi români, sute de ofițeri şi 
subofițeri de pe teritoriul Basarabiei au fost 
asasinați de bande de alogeni, în marea lor 
majoritate evrei. Nu avem o evidență statistică a 
civililor asasinați, a oficialităților, a preoților căzuți 
sub topoarele „hoardelor” de care tovul se face a nu 
avea cunoştinţă! 

Dacă tov. „S." improaşcă pe oricine cu murdărie, 
fără a se simţi obligat, nu să dovedească, dar măcar 
să exemplifice, noi putem dovedi oricând în fața 
Justiţiei cu datele aduse la cunoştinţa românilor şi a 
oricui de studiile întreprinse de prof. Gh. Buzatu în 
arhivele Armatei Române, conservate în arhivele 
Kremlinului, după confiscarea lor în 1944! 

„Hoarde” au fost trupele Armatei Roşii care au 
cotropit România după ruşinosul armistițiu din august 
1944, pe care tov. Damian „le-a întâmpinat cu 
buchete de flori în centrul Bucureştiului”, şi care au 
asasinat, au distrus, au violat, dar, şi mai grav, au 
propulsat minoritatea evreiască la conducerea 
statului timp de aproape 20 de ani, timp în care s-a 
produs marele genocid împotriva poporului român, 
soldat cu 1.115.000 de arestări abuzive, pe criterii de 
apartenență politică sau religioasă, soldat cu 
500.000 de victime, asasinate direct sau indireci de 
organele de represiune!! 

Tovarăşe „S.“, oare nu ai nici un pic de jenă 
când vorbeşti de „lorga şi Madgearu“, pe care, 
statistic, cu toate scuzele de rigoare, îi numeri pe 
două degete de la o mână, şi te faci a nu şti de 
miile de intelectuali de aceeaşi valoare trimişi de 
VOI la Sighet, pe ultimul drum? 

Cele câteva victime ale Mişcării Legionare, pe 
care le declari țipând din fundul plămânilor şi cu 
ochii sticlind de ură, le veți putea vreodată 
compara cu genocidul ludeo-comunist împotriva 
a tot ce a avut mai bun şi mai valoros România 
interbelică? Unui „aurolac” din fundul canalelor 
bucureştene, dacă îi vei cere să facă o comparație 
între o cilră până Ja zece şi 500.000, şi beat fiind va 
pulea face deosebirea; tovule, vorbim de cifre 
oficiale: spre surprinderea ta, ele există! Capisci? 

Trebuie să mă opresc! Aş putea, şi poate o voi 
face, să scriu sute de pagini despre sulerințele 
poporului român sub călcâiul iudeo-comunist. 














CAPCANA TELEVIZORULUI 


































În România mass-media este o putere. 

Dintre mijloacele mass-media cel mai mare 
impact îl are televizorul. Ca aparat, televizorul 
este o invenție a minții omeneşti - care în sine nu 
este nocivă; însă modul în care el este folosit, 
cu precădere în ultimii optsprezece ani la noi si 
în ultimii patruzeci ge ani în Occident, l-a 
transformat în cea mai distructivă armă din 
lume - pentru suflet. 

Televiziunea are o tendinţă tot mai accelerată 
şi mai accentuată de a nu mai îndeplini funcția 
de divertisment, informație, cultură eic., ci pe 
aceea de a forma un om nou, spălat de tot ce 
e bun. Televizorul are o influență. spirituală de 
netăgăduit. . 

Este televizorul vinovat de toate relele din 
lume? Oare el le-a adus? 

Nu. Dar e! amplifică la maxim răul în lume, îl 
rafinează, îl generalizează, îi dă o putere pe care 
acesta nu a mai avut-o până astăzi. Răul exista si 
fără televizor, dar nu avea forța şi întinderea pe care 
le are în prezent. 

În timp se produce o simbioză între om şi 
televizor, o întovărăşire în care însă primul este 
factorul pasiv, cel care primeşte orice, fără nici un 
discemnământ. 

Omul devine pur şi simplu un material care se 
lasă, fără să-şi dea seama, prelucrat în duhul 
tovarăşului său, care treptat îi devine chiar şi stăpân. 

Astiel televizorul devine de fapt adevăratul 
dumnezeu al omului, căruia i se închină, îl 
ascultă, îi slujeşte, chiar dacă privitorul este creştin 
botezat în numele Sfintei Treimi. 

Dumnezeu cu adevărat este cel cu care ai o 
legătură conştientă. Cei cărora li se pare că 
exagerez să facă o comparație între timpul pe 
care îl petrec în fața micului ecran şi timpul pe 
care îl petrec în biserică sau în fața icoanei, în 
rugăciune, intre interesul şi emoția cu care primesc 
imagini cel mai adesea murdare, şi formalismul cu 
care fac o rugăciune, prea adesea nălucită de 
imagini pătimaşe, demonice. 








Cum se poate distruge o persoană sau o idee 
prin televizor: emisiunile calomniatoare, 
mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg, dar 
creează atitudini ostile față de persoana vizată. _ 

Chiar dacă după zece astfel de emisiuni 
mincinoase va apărea o emisiune care 
restabileşte adevărul, totuşi sămânța răului a fost 
aruncată. 

Nu numai oameni, dar şi idei şi instituţii pot fi 
distruse prin această metodă. 

lată ce forță au la îndemână cei care conduc 
televiziunea în lume! 

Cine dă certificat de corectitudine oamenilor 
care lucrează în massmedia? 


"La televizor sunt si lucruri bune, noi le 
despărțim de cele rele”. 

Ca să alegi trebuie un criteriu în funcţie de care 
să te orientezi în privința binelui şi a răului. 

Adulții (peste 40 de ani), care n-au-crescut cu 
mizeriile de la televizor, s-ar putea să aibă un criteriu 
în bunul lor simţ. Dar dacă nu sunt bine ancoraţi într- 
o viaţă religioasă, vor fi şi ei foarte îngăduitori îi 
privința răului. ă 

Ce criteriu are însă generația tânără care din 
copilărie s-a hrănit cu filme erotice, de groază şi 
de incredibilă violență? 





Personalitatea adolescentului se va forma pe 
această temelie spurcată şi şubredă. 

Răul şi binele sunt amestecate în capul lui. El 
nu va apuca niciodată vârsta discernerii binelui 
de rău. 

De exemplu, desenele animate, nevinovate 
numai în aparență, au un caracter hipnotic, înrobesc 
sufletul copilului, creează viciul privirii necontenite la 
televizor. Acum se uită la desene animate, iar după 
12-14 ani la filme de "acţiune", de război, la filme 
pornografice, “sexy”, de extremă violență şi de 
groază. În afară de aceasta, desenele animate de 
astăzi umblă tot mai vădit la modelarea unei 
concepții false a copilului despre Dumnezeu şi 
lume: în unele desene animate, eroul principal, 
"demonică", este un personaj pus pe pozne şi, chiar 
dacă are cornițe, este prezentat astfel încât să 
devină cât mai simpatic. 

Roboții cu ochi roşii şi aripi (draci moderni) care 
se războiesc între ei şi ucid cu aberantă cruzime, 
inoculează copiilor setea de violență. 

Imaginile desenelor animate care se mişcă cu 
repeziciune zăpăcesc mintea copilului, îl fac şi pe el 
să fie sucit, să n-aibă astâmpăr, îi răpesc dorința de 
învățătură. 

Violenţa desenelor animate trece în realitate. La 
noi, crimele îngrozitoare săvârşite de unii copii i-au 
făcut pe responsabilii de la Televiziune să 
însemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri şi pătrate 
colorate, filmele nocive pentru copii. Dar aceasta 
este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor 
filme de către copii, ai căror părinţi sunt ei înşişi în 
gravă confuzie morală? 

Celor care dau pe post asemenea producții 
cinematografice ucigătoare de suflete le vor fi de 
ajuns bulinele şi celelalte semne spre a se apăra la 
dreapta Judecată? 


În vinderea unui produs pe piaţă, un rol important 
îl are reclama. Atunci câhd un film serial are succes 
la public, produsele cărora |i se face reclamă în 
timpul lui sunt mai bine vândute, aşa încât omul care 
iubeşte un film serial “înghite” fără să vrea, pe lângă 
acesta,.şi produsul căruia i se face reclamă. Ce este 
rău în aceasta? Râul este că televizorul devine 
astfel, dintr-un mijloc de aşa-zis divertisment, 
stăpânul întregii noastre vieți, care ne 
poruncăşte cum să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, 
cum să vorbim, cum să gândim . 


Majoritatea covârşitoare a filmelor fiind 

americane, dau iluzia răspândirii stilului de viață 
american, străin felului nostru de a fi. Prin aceste 
filme se realizează de fapt o colonizare 
ideologică de la distanță, o înrobire a 
mentalități şi a sensibilităţii creştine a unui întreg 
popor. Chiar dacă cea mai mare pare a 
americanilor sunt neoprotestanți, trebuie spus că 
aceste filme n-au în ele nici un fel de nuanță 
creştină: sunt pur şi simplu păgâne şi 
anticreştine. 
Occidentul, pe care l-au invadat mai demult, 
deja s-a debarasat de ele, fiind suprasatural de 
neruşinarea lor, eliminându-le metodic, 
sistematic şi rapid. 

Ştirile care - chipurile - ar trebui să fie 
emisiuni mai serioase, s-au pervertit şi ele: 
violențele, uciderile între rude, morți terifiante, 
incesturi, violuri umplu astăzi mai tot spaţiul lor. 
Oare ce fel de informație poate fi aceasta, că în 
cutare sat un om beat a venit acasă, a luat toporul şi 
l-a omorât pe tatăl său? Sau altele de acest. gen. 
Aceste “ştiri” reprezentau înainte subiectul de 
discuţie şi de bârfă al babelor de pe la sate şi al 
celor lipsiţi de orice orizont spiritual şi 
intelectual, iar astăzi se transmit la ore de maximă 
audienlă, de oameni şcoliți special pentu o 
asemenea activitate. 


Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de 
fotbal, întrecerile sportive) au un aspect negativ: 
pierderea timpului. 

Fiecare clipă a vieţii omului are o valoare infinită 
În timp omul câştigă sau pierde veşnicia. 

Cumplită este, în inconştiența şi 
iresponsabilitatea ei, expresia: "Mi-am omorât timpul 
cu..." 


Ne cultivăm prin televizor? 

Nimeni nu ajunge om de cultură pierzând timpul 
în' fața micului ecran, ci citind cărţi, tocindu-şi 
coatele. 

Televizorul caută cu insucces să se substituie 
actului de cultură; dimpotrivă, s-a obsenat că 
interesul pentru carte dispare la copiii ce-şi petrec 
timpul în fața televizorului. 

Vrăjitoarele, al căror meşteşug este osândit şi 
amenințat cu grele urgii dumnezeieşti în toate 
paginile Sfintei Scripturi, astăzi îşi demonstrează 
abilităţile pe micul ecran, dau interviuri, îşi fac 
reclamă şi îşi dau adresele. În zilele noastre oamenii 
nu se mai tem de Dumnezeu, ci de vrăji, nu îi mai 
cer ajutorul Lui, ci vrăjitoarelor, iar astrologia este 
nelipsită din programele TV, sub forma, de rătăcire şi 
înşelare, a citirii zodiilor, atât de vehement 
condamnate de Sfânta Scriptură şi de scrierile 
Sfinţilor Părinţi. Dar iată ce ne spune în această 
privință si Sfânta Scriptură: "lar partea celor 
necredincioşi... şi fermecători... este în iezerul care 
arde, cu foc şi cu pucioasă” (Apocalipsa 20, 27). 


Cele spuse în aceste rânduri vor părea unora 
exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar în 
realitate răul care vine prin micul ecran - aşa cum 
este alintat el în prezent - este cu mult mai mare şi 
mai greu de evaluat. Însă fiind de natură spirituală nu 
se vede nici cu luneta, nici cu microscopul şi nici nu 
poate fi cântărit cu cântarul. 


Extrase din site-ul www.sfaluriortodoxe.ro - 
"Televizorul — noua cetate a Sodomei” - 


URA VOASTRĂ, PUTEREA NOASTRĂ  (EGRERUIIS II Ra RrEGaERIa) 


Trebuie să închei, fără să fi ajuns la capătul 
articolului acuzator al tov. „S.”. 

Să revenim la ideea de bază a tovului, plină de 
„logică şi înțelepciune“: opera celor trei corifei ai 
culturii româneşti: Eliade, Cioran, Noica, este mai 
mult sau mai puțin valoroasă, în funcţie de 

apartenența politică. 


După logica tov. S. Damian, aurul extras în 
Uniunea Sovietică este mult mai valoros decăt 
aurul extras din Republica Sud-Africană în timpul 
regimului de apartheid! 

Naționalismul lui Eminescu anulează valoarea 
operei sale! 

Cine sunt judecătorii, cei ce pronunță 
sentințele asupra valorilor culturii româneşti: 


rabinul şef Mozes Rosen, S. Damian şi alți 
Damiani! Care este criteriul de referință: dacă îi 
iubeau sau nu pe evrei. Toţi cei care au anumite 
reţineri în acordarea unor sentimente calde față de 
evrei sunt ori criminali ori tâmpiţi! Şi toată ia 
asta, până când??7! eta ee 


Pe9-10 CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 





Ne găsim uneori în situația de a recunoaşte 
onestitatea, inteligența şi mari calități omeneşti în 
persoana unui adversar. 

Vă mai amintiţi bancul cu ursitoarele şi copilul 
inteligent, onest şi -.. comunist? (în vremea lui de 
glorie se spunea în şoaptă şi se râdea numai din 
priviri...) lată-ne la un pas de o excepție: Eric Arthur 
Blair (1903 — 1950), celebru sub pseudonimul 
GEORGE ORWELL: are destule calități ca să dea 
peste cap anecdota... De fapt nu era chiar comunist, 
doar simpatiza marxismul (ceva în genul: "nu are 
SIDA, e doar infectat cu HIVI”). Este de ajuns să 
menționăm că pe durata războiului civil din Spania s- 
a înrolat în Partido Obrero de Unificacion Manxista. 
Luptând împotriva lui Francisco Franco, a fost 
împuşcat în gât, rămânând pentru restul vieții cu 
vocea schimbată („a strange, compelling quietness”). 
Doar o reconstituire atentă a itinerarului ar putea 
stabili dacă ar fi fost sau nu posibil ca tocmai vreunul 
din cei şapte eroi legionari să-i fi dăruit noul glas. Ca 
să fie clar, până şi pentru unii necopţi la minte care 
şi-au riscat vieţile în tabăra greşită (că nu spaniolii 
trăgeau cel mai cu spor „cu mitraliera în obrazul lui 
Hristos"), iată că Orwell şi soția sa şi-au făcut imediat 
bagajele către Anglia, după ce au scăpat ca prin 
urechile acului de a fi omorâţi de bolşevicii care 
tocmai operau o "mică epurare” a partizanilor, în stil 
sovietic, la Barcelona. Orwell s-a întors de acolo cât 
se poate de antistalinist, dar a rămas fidel 
„socialismului democratic“: „Fiecare rând serios pe 
care l-am scris din 1936 incoace a fost scris direct 
sau indirect impotriva totalitarismului şi pentru 
socialismul democratic, aşa cum îl ințeleg eu." Cum 
îl înțelegea? Evident, nu departe de cel promovat 
mai târziu de John Lennon (în cântecul „Imagine”) 
„no reason to die for and no religion, too“ etc. - adică 
fără ţări, fără constrângeri sociale, fără Dumnezeu. 
O turmă fără păstor, dar şi fără lup. Frumos. Dacă 
puteţi face rost, nu rataţi „Homage lo Catalonia”, 
volumul de memorii din războiul! spaniol, şi „Animal 

Farm”, o alegorie cu umor negru a statului bolşevic, 
scrise în timpul celui de-al doilea război mondial. 

In cele ce urmează vom comenta unele aspecte 
din CARTEA „1984“, ultima realizare a lui 
GEORGE ORWELL, cu mai puțin umor, dar mult 
mai mult negru. (Dacă vă apucaţi să o citiți, vă 
recomandăm să ţineţi la îndemână vreo comedioară 
de Stephen King, ca să vă mai descrețiți din când în 
când fruntea.) 

In esenţă, latura epică urmăreşte înfiriparea 
clandestină a iubirii dintre Winston şi Julia, 
membri ai Partidului, şi apoi curmarea ei brutală 
de către POLIȚIA GÂNDIRII, în scopul restabilirii 
monopolului cuvenit asupra loialității şi 
dragostei pentru FRATELE CEL MARE. 

Ochiul prin care privim totul este al lui Winston, 
însă în acest context Orwell comite singura 
incoerenţă, de altfel inevitabilă, a romanului: deşi, în 
conformitate cu tot ce se spune despre regimul de 
Viaţă al individului, Winston ar trebui să poarte, 
strânşi pe cap, inseparabilli ochelari de cal, acesta 
are 0 viziune relativ completă asupra ansamblului 
societăţii şi îşi pune întrebări care, în sine, ar trebui 
să-i fie inaccesibile. 

O precizare de cadru: există nivelul „de sus”, 
Partidul, ai cărui membri trebuie să aibă mințile 
riguros controlate, şi „prolii“ (prescurtare de la 
„Proletari'), care sunt manipulați vag, cu hățurile 
largi ale loteriei, fotbalului şi artei pentru mase, 
conform lozincii „prolii şi animalele sunt liberi: 
„Munca fizică grea, grija de casă şi de copii, 
micile certuri cu vecinii, filmele, fotbalăl, berea 
şi, în primul rând, jocurile de noroc le umpleau 
orizontul." ("1984" — George Orwell) 

Ei bine, există „proli“ în jurul dvs.? 

Dar, fie, asta nu este o profeție, cu siguranță că 
scriitorul a văzut şi el aşa ceva; nici sclavii romani, 
Care se veseleau cu „pâine şi circ”, nu aveau mutre 
mai lucide. 

În structura romanului, prolii sunt un element 
Cvasi-decorativ, în ciuda numărului lor care esle 
mereu - şi pe bună drepiate - lăsat la o parte. 

Locul central este ocupat de 
societatea ermetică a membrilor de partid, 


Direrte 


pepinieră a puterii 
|] absolute şi teren al unor 
experimente... mult mai 
ingenioase. 
Demolarea piatră cu piatră a orice este 
omenesc în protagonişti se face pe fundamentul 
unei filosofii halucinante, insuportabil de 
convingătoare, după impactul căreia cititorul năucit 
încearcă să-şi facă ghem toate certitudinile, să le 
țină strâns, să revină „cu picioarele pe pământ. Doar 
cel dornic să scape mai repede (îl înțelegem) o trece 
cu vederea, ca produs imposibil al unei minţi bolnave 
sau al dorinței de a şoca. 
Renunțăm la ideea unei recenzii a cărții ca 


întreg, în favoarea înțelegerii CÂTORVA 
ELEMENTE ALE ACESTEI FILOSOFII. 
- ADEVĂRUL. 


Winston, personajul principal al cărții "1984", 
lucrează la MINISTERUL ADEVĂRULUI, operând 
fără încetare rectificări în diverse publicații, 
pentru ca ele să țină pasul cu minciunile mereu 
actualizate ale Partidului. Într-un episod, el 
„corectează” un articol în care se promitea că raţia 
săptămânală de ciocolată nu va fi redusă de la 30 de 
grame, făcându-l să promită că va fi mărită de la 20 
la 25 de grame, Ulterior, pe fundalul altei întâmplări, 
la ştiri se transmite o manifestaţie spontană de 
recunoştinţă faţă de Fratele cel Mare, pentru această 
creştere. Este, cu siguranţă, unul din rarele momente 
în care se poate râde, cu un rictus 

Vă întrebaţi ce face Partidul cu toate exemplarele 
din ziarele vechi, devenite probe incriminatoare, cu 
care prolii şi-or mai fi impachetând morţii, când n-au 
coşciuge? Merge cineva din casă in casă, adunând 
şi arzând tot ce nu este „la zi“? 

Dar noi ce facem cu arhivele din lagăre, de pe 
fronturi şi de oriunde s-or mai fi adunat între 
1940 şi 1945, cu care s-ar putea afla mai multe 
despre Holocaust, o dată pentru totdeauna?... 
(cenzurat)... 

George Orwell face un adevărat circ din 
războiului veşnic al celor trei mari puteri, Oceania 
(statul care include Londra, oraşul lui Winston), 
Eurasia şi Estasia, Fără a intra în detalii, doctrina de 
Partid spune că duşmanul este unul singur, atroce, 
întru totul abominabil şi de neiertat („Oceania se afla 
în război cu Eurasia; Oceania era dintotdeauna în 
război cu Eurasia”), însă numai pe durata infimă a 
acţiunii romanului au loc cel puţin două întoarceri de 
arme. Ministerul Adevărului face față cu o măiestrie 
uluitoare provocării; asistăm la o asttel de întoarcere 
chiar în timpul unei manifestații feroce de ură 
populară împotriva duşmanului care, dintr-o dată, 
devine celălalt, Estasia, lar după un minut de furie „a 
fost dintotdeauna Estasia”, totul continuând apoi 
neschimbat. Istoria nu se rescrie pur şi simplu, ea se 
rescrie în continuu. „Minciuna devine adevăr, 
pentru a redeveni apoi minciună, când este 
necesar”. 

- CELE DOUĂ MINUTE DE URĂ, 

Aici apare duşmanul poporului, _teroristul 
Osama, cum i se spune astăzi, căruia Orwell îl 
dă, dintr-o simpatie de neînțeles, un nume 
evreiesc, Emmanuel Goldstein. 

Similaţitatea cu Bin Laden merge până la capăt: 
Goldstein chiar ține pe ecran un discurs care 

contrazice şi ameninţă fățiş puterea, iar spectatori 
se simt obligaţi să-şi dezlânțuie manifestările cele 
mai deşănate ostilități, pentru a nu fi luaţi la ochi 
(cum erai dacă nu-l aplaudai pe Gh. Gh. Dej, şi cum 
eşti azi, în SUA, dacă nu te indignezi împotriva 








"teroriştilor”, sau oriunde în lume dacă încerci să pui 
în discuţie holocaustul...). 

Până aici este banal pentru majoritatea celor 
de azi care s-au resemnat cu legile abuzive ale 
"democraţiei” care condamnă DELICTUL DE 
OPINIE; doar că, peste bariera fragilă a propriei 
conştiinţe,  prefăcătoria devine sinceritate, 
extazul de violență serveşte admirabil la 
canalizarea marelui val de frustrări care, 
altminteri, ar urca preşul până la tavan. 

Winston încearcă măcar să-şi dirijeze ura, care 
se sustrage simulării, către altă ţintă, ca să ştie cel 
puţin de ce urăşte, însă acest „de ce” se dovedeşte 
irelevant. Chiar aşa, de ce un dinamovist urăşte 
un stelist?! Amândoi îşi refulează ura pentru... un 
destinatar cu o adresă imprecisă. 

- „NOU-VORBA“. 

Un departament al aparatului de Partid se ocupă 
fără încetare cu RE-reeditarea dicționarului „nou- 
vorbei“. Esenţa acestei transformări reiterative 
constă în simplificare, în trunchierea oricărei 
nuanțe de exprimare: prostirea populației până la 
nivelul de a nu mai avea cu ce cuvinte să 
formuleze un gând nealiniat doctrinar. Oprindu-ne 
asupra unui singur exemplu, adjectivul „bun" nu mai 
are nevoie de grade de comparație: se poate spune 
„Plus-burr” şi „dublu-plus-bun", precum nici de un 
antonim independent — în loc de „ră se spune 
„NEburr. 

Nu vă zgârie pe urechi, măcar puţin, să tot auziți 
puştimea spunând că nu ştiu ce este supercool? Ei 
bine, lipsa lor de imaginaţie în alegerea cuvintelor 
este succesul unei întreprinderi laborioase (vroiam 
să zic că e supertare), pe care învățământul ăsta 
împuşcat în amândouă anpile nici măcar nu se 
preface că o combate. 

- DUBLU-GÂNDITUL. 

Nenumărate situaţii reale au concurat în a-l 
inspira pe Orwell să creeze acest concept rafinat. 

Puteţi găsi pe internet „Notes on Nationalism”, în 
care autorul, cu ani înainte de ultimul său roman, îi 

“anticipează, cu o anumită nesiguranță, cheia de 
boltă. Se impune precizarea că prin „naţionalism” nu 
înțelege ataşarea fanatică fată de propria țară 
(pentru aceasta foloseşte „patriotism”), ci fanatismul 
în sine, dedicat unei idei sau grupări oarecare, de 
vreme ce vorbeşte de un naționalism a! comuniştilor, 
altul al antisemiţilor, altul al catolicilor etc. Trecând 
peste această absurditate (dar ținând cont de ea), 
respectivul articol clarifică definitiv, cu simplitate, 
punctul de vedere din „1984". „În gândirea 
naționalistă există lucruri care sunt şi adevărate şi 
false, în acelaşi timp cunoscute şi necunoscute." 
Atât. Aveţi o mostră. 

Ce este cu adevărat original este că, în 
contextul romanului „1984“, dublu-gânditul nu 
este un sinonim al ipocriziei politicianiste, cum 
ar fi îndeobşte înțeles, ci o abilitate îndelung 
exersată de a fi unul cu entitatea supremă, 
Partidul. Un membru de Partid se poate 
considera, ca parte a lui, infailibil şi atotputernic, 
şi, concomitent, poate învăța din greşelile 
trecutului, pe care şi-l aminteşte sau nu, în 
funcţie de cum vrea Partidul. 

Acest mecanism este pe larg expus cu prilejul 
incursiunii lui Winston în Ministerul Iubirii care 
este... un vast complex de tortură! - 

Numele nu se datorează unei ironii, oricât de 
cinice, el este tot „dublu-gânalit'. Y 

Scena cea mai memorabilă este cea a numărării 
degetelor: Winston vede patru, pentru că alătea i se 
arată, însă Partidul vrea să vadă cinci, în urma unei 
maltratări în care nu brutalitatea, ci perfidia 
şochează, răspunsul cel mai bun pe care „elevul" 
ajunge să îl dea, cu sinceritate, este „4, 5. 6, chiar nu 
mai ştiu”. Torţionarul / Partidul / mentorul îi expune 
ceea ce s-ar putea defini drept „solipsism colectiv”, 
dar merge mai departe, spre autohipnoză: atâta 
timp cât Partidul vede un lucru, acela există 
întocmai, iar dacă Partidul dispune de „vedere” 
după dorință, el controlează realitatea. 


Ft inca 


CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 P29:"1! 








Diverie 


PROF. DR. NICOLAE CONSTANTIN PAULESCU ŞI NOI 


Istoria o fac şi învingătorii şi învinşii. 

i Însă, de scris o scriu numai 

învingătorii. Bineînţeles potrivit voinței lor. De 

căte ori voiesc ei Adevărul?... De câte ori le convine 
ca acesta să fie aflat?... Ori măcar căutat... 

Al doilea război mondial a schimbat fața lumii. Şi 
s-a sfârşit acum mai bine de o jumătate de veac. Ştiţi 
asta, dragii mei.- 

Dar ştiţi şi cine l-a câştigat? Cine l-a câştigat în 
far? Cine-i realul lui câştigător?... Ă 

incă în 1921 profesorul doctor Nicolae Constantin 
Paulescu (1869-1931) descoperă insulina. Substanța 

care, an după an, salvează viețile a milioane şi 
milioane de suferinzi de diabet. Care îi este 
brevetată de Ministerul Industriei şi Comerţului la 10 
aprilie 1922, sub denumirea de «pancreină». Dar 
pentru care Banting şi McLeod primesc, în 1924, 
Premiul Nobel. 

„La 7 - 8 luni de la apariția rezultatelor 
definitive ale lui N.C. Pauleşcu în presa ştiinţifică 
internațională, F.C. Banting şi C.H. Best, lucrând 
în laboratorul de fiziologie al profesorului 
McLeod de la Universitatea din Toronto, fac 
publice rezultatele obținute în aceeaşi direcție şi 
revendicate ca fiindăle lor. 

Adevăratul descoperitor protestează şi 
produce dovezile necesare, sprijinit de o parte a 
lumii ştiinţifice a vremii, dar nu mai poate 
împiedica marea nedreptate abil regizată de 
forurile occidentale (probabil şi sub anumite 
presiuni evreieşti, având în vedere proasta reputație 
de antisemit pe care şi-o „crease savantul român). 
Banting şi McLeod primesc Premiul Nobel. Se 
comitea astfel, cu o abjecţie senină, probabil cea mai 
mare escrocherie din istoria ştiinţifică a sec. XX.” 

(Răzvan Codrescu — "Doctorul Nicolae C. 
Paulescu sau ştiinţa mărturisitoare, crestomaţie, note 
şi tablou bio-bibliografic”, Ed. Christiana, Bucureşti, 
2002, pag. 19-20) 

Escrocherie nici până astăzi reparată! (Oare 
de ce?...) 

Escrocherie despre care dr. V. Trifu mărturiseşte 
public în 1944: „Medici evrei m-au rugat să intervin 
pe lângă prof. Paulescu şi să-l rog să nu mai 
combată jidovimea, ca să poată întreprinde ei, evreii, 
o campanie de pe urma căreia dânsul va obține, cu 
siguranță, Premiul «Nobel». Dar profesorul a refuzat 
categoric şi a preferat să se lase fura”. (dr. V. Trifu — 
"Prolesorul Paulescu 1869-1931, Introducere la 
volumul dr. N.C. Paulescu, Fiziologie filosofică, vol. |, 
Noţiunile de „Suflet” şi „Dumnezeu” în Fiziologie, 
ediție îngrijită de dr. V. Trifu, Fundaţia Regală pentru 
Literatură şi Artă, Bucureşti, 1944, pag. 26) 

«Să nu mai combată jidovimea»! 

Dar cum anume o «combătea»? 

„A adresal, în 1921, o lungă «Scrisoare către 
ovrei» (N. C. Paulescu — "Cele patru patimi şi 
remediile lor” - Scrisoare către Ovrei”, pag. 182-211), 
în care le arăta, cu propriile lor mărturii, intenţiile 
criminale şi viciile in care s-au scufundat, de ce sunt 
urâţi de lume, ce soartă nenorocită îi aşteaptă. 

Le vorbea despre legea divină a Iubirii şi-i chema 
în sânul Bisericii lul Christos”. 

(dr. V. Trifu, opera citată, pag. 45) 

„Nu mai chinuiţi omenirea, întreţinând 
discordia şi provocând revoluții şi războaie. 
Lăsați lumea în pace, şi binefacerile păcii se vor 
revârsa asupra voastră. Dar, mai presus de toate, 
cereţi lui Dumnezeu să aibă milă de voi şi să vă dea 
puţină înțelepciune, ca să nu mai persecutați 
Creştinismul, şi chiar să vă întoarcei la Doctrina 
sublimă a lui Christos... pe care, în starea actuală de 


-.. 

















turpitudine morală, în 


care  putreziți, n-o 
puteți pricepe”. 
(Nicolae c. 
Paulescu - "Cele 
patru patimi şi 
remediile lor, Ed. 


Cartea Românească, 
Bucureşti, 1921, pag. 
211) 


„Ovreii au rămas o 
nație. Această nație 
e convinsă că Imperiul lumii îi aparține. Ea nu are 
ca mijloc de a realiza aceasta, decât corupția 
spiritelor, care duce la descompunerea socială. 

«Pentru a conchide», zicea marchizul de la Tour 
du Pin, cu două decenii înainte (Marquis de la Tour 
du Pin - Vers un Ordre social chretien (1907), citat 
de Leon de Poncins în La mysterieuse international 
juive, Paris 1936, pag. 272), «emanciparea noastră 
depinde de sistemul părinților noştri: 

a) A nu se trata ovreii decât ca străini, şi ca 
străini primejdioşi. 

b) Să se recunoască şi să se abjure toate 
erorile filosofice, politice şi economice cu care ei 
ne-au otrăvit. 

c) Să se reconstituie în ordinea economică, ca şi 
în ordinea politică, organele vieții proprii, care ne 
făceau independenți fală de ei, şi stăpâni la noi 
acasă». 

lar Voltaire care, deşi nu era nici ateu, nici 
materialist, voia să combată totuşi catolicismul - ca 
să placă asociaţiei oculte a masoneriei - nu s-a putut 
împiedica să scrie categoric, cu aproape două 
veacuri înainte, în «Dictionnaire Philosophique»: 
«Ovreii cred că într-adevăr, într-o zi, prezicerile 
oracolelor lor se vor îndeplini şi că ei vor avea 
împărăţia pământului.» _ 

Prof. Paulescu era mult mai “puțin vehement ca 
alţii. Totuşi, o adevărată furie a cuprins pe 
'tonducătorii ludaismului, şi, fireşte, pe numeroşii lor 
«prieteni». 

Totuşi, medicii evrei continuau să-i trimită pe 
coreligionarii lor, pentru ca prof. Paulescu, bun şi 
iertător, în fața durerii, să le descurce cazurile 
inexplicabile şi să încerce să vindece pe cele 
disperate”. X 

(dr. V. Trifu, opera citată, pag. 46) 


"Profesorului Paulescu, —clinica, biologia şi 
fiziologia i-au revelat cu o splendidă claritate, pe 
Creator, «Cauza + primară»: «Demonstrația 
existenței unei cauze primare a vieții, nematerială, 
unică, înțeleaptă, este termenul sublim la care ne 
conduce Fiziologia, Această Cauză primară este 
Dumnezeu», proclama Paulescu în fața. studenților 
săi uimiţi şi fermecaţi. (N. C. Paulescu - Noţiunile de 
«Suflet» şi «Dumnezeu» în Fiziologie — lecţie făcută 
la 18 febr. 1905, la Facultatea de Medicină din 
Bucureşti”. a 

(dr. V. Trifu, opera citată, pag. 30) 


Dorinţa curată şi fierbinte de a li sluji lui 
Dumnezeu: iată ce-i leagă întreolaltă pe profesor şi 
pe tineretul naționalist Român! 

"Când, la 23 martie 1924 începe la Curtea cu 
Jurați din Bucureşti judecarea aşazzisului 
complot al Studențimii împotriva propriului 
guvern, are loc celebra depoziție de martor din 
partea Istoriei şi din partea Divinităţii a prof. dr. 
Nicolae Paulescu: 

«Onorată Curte! Onoraţi juraţi! 

Cauza ajunsă în judecata domniilor dvs. nu este 
tentativa decisă sau intenția neconcretizată a unor 


tineri studenți de a întrebuința violența în raporturile 
dintre guvernaţi şi guvernanți. 

Cauza ajunsă în judecarea domniilor dvs. nu 
este vreo ostilitate mai mult sau mai puțin 
antisocială impotriva populației evreieşti 
paşnice. muncitoare şi până la proba contrară 
prezumată a fi loială cu statul care o găzduieşte şi în 
care trăieşte 

Națiunea Română a creat Statul Român. 
Națiunea Română este singura răspunzătoare în 
Istorie. Dacă piere România, nu alții, ci singuri 
noi, românii, vom fi vinovaţi. 

Responsabilitatea aduce dreptul de a conduce 
şi, înainte de aceasta, dreptul la apărare. 

Românii sunt un popor paşnic şi o națiune 
conştientă. Suntem toleranți cu străinii pentru că 
avem legitimitate pe pământul strămoşesc şi pentru 
că nu ne lipseşte capacitatea de a asimila de bună 
voie. 

Onorată Curte! Onoraţi juraţi! 

Cauza ajunsă în judecata domniilor dvs. este cea 
mai mare primejdie naţională şi socială din istoria de 
două milenii a poporului nostru 

Cauza ajunsă înaintea domniilor dvs. este 
conspirația Forţelor Oculte mondiale de a ni se 
lua dreptul la suveranitate şi de a fonda aici în 
spațiul carpato-ponto-dunărean Israelul 
european: Israelul european: stat bi-național cu 
evreii clasă conducătoare şi exploatatoare în calitate 
de naţiune învingătoare şi cu noi, românii, clasă 
subordonată şi exploatată în calitate de naţiune 
învinsă. 

În România nu există antisemitism nativ scop 
în sine din ură de rasă sau ură de religie. În 
România există numai un antisemitism reactiv de 
legitimă apărare împotriva unei agresiuni din 
exterior în complicitate cu trădare din interior. 

Onorată Curte! Onoraţi juraţi! 

Înainte de a vă retrage în camera de deliberare şi 
înainte de a lua o decizie, vă adresez o rugăminte 
Vă adresez rugămintea să vă gândiţi că sunteți 
exponenții unei națiuni căreia Dumnezeu îi 
interzice a se sinucide; rugămintea că n-aveţi 
chiar dreptul să uitaţi cele 34 generații 
premergătoare de români care vă privesc din cer 
şi din pământ; rugămintea să vă gândiţi că nu aveţi 
chiar întreg dreptul de a nu ţine seama de ce 
aşteaptă şi de ce nădăjduiesc de la dvs. următoarele 
generaţii de români. 

Onorată Curte! Onoraţi jurați! 

Sunteţi îndreptăţiți să judecați după legile în 
vigoare şi după propria dvs. conştiinţă. 

Umila mea rugăminte şi mare rugăminte a istoriei 
sunt ca la ctiteriul legii şi la criteriul conştiinţei să 
adăugaţi criteriul Națiunii care nu vrea să moară şi 
care nu trebuie să moară 

Onorată Curte! Onoraţi juraţi! 

Vă însoţeşte rugămintea mea şi eu alături de 
întreaga Națiune avem încredere în domniile dvs.»” 

(dr. Şerban Milcoveanu -— "Pentru ce a fost 
asasinat Corneliu Zelea Codreanu? - vol |, Bucureşti, 
2007, pag. 13-15) 


„Bucuria vieții tale / Fost-a să găseşti / 
Leacurile ideale / Firii omeneşti..." rezuma, după 
zece de la trecerea în eternitate a savantului, vărul 
său primar, Cincinat Pavelescu 

Completa-vom oare astăzi: 
noastre / Este să le-urmăm.»? 


«Stăruința faptei 


"1984" - A GREŞIT ORWELL NUMAI DATA ? (continuare din pg. 11) 


A A AL sensurile romanului „1984 
cu atât de puţin efort. Orwell a pornit, 
probabil, acest demers în scopul de a expune la 
microscop mecanismul unor regimuri dictatori; 


nu pot fi 


pe care le vedea pe viu sau le putea 
concepe pentru viitorul previzibil; în 
Pag. 12 





esență, în acelaşi scop am dorit şi noi să vă 
prezentăm cartea. Acesta ar fi rezultatul înțelegerii 
ei în sensul figurat şi meta-umoristic, dar... există şi 
sensul propriu — uneori a vedea în toate numai 
metafore este o dovadă de superficialitate. Practic, 
seriitorul şi-a depăşit intenţia, s-a depăşit şi pe sine. 


Avem în față o nouă metafizică a răului. Dacă 
Ghilgameş, Herakles şi Dante s-au întors din Infern 
doar Cu propriile impresii fugare, iată că acum un 
muritor consemnează un interviu cu însuşi Diavolul. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 


Za- Z0p Perii Poraralia 
CHIŞINAU — BALȚI — OTACI —- SOROCA - CAHUL (()) 


Cred că majoritatea oamenilor de vârsta a treia 
îşi amintesc cu multă nostalgie anii copilăriei. Deşi 
au trecut multe decenii de atunci, amintirile nu sunt 
estompate de trecerea timpului: se țin minte chiar 
şi detalii cum ar fi, de exemplu, datul cu sania iarna 
pe derdeluş, poznele făcute împreună cu cei cu 
care băteai mingia pe maidan, zmeul din hârtie pe 
care îl înălțai când bătea vântul, jucăriile primite in 
diferite ocazii, cum te-a îmbrăcat mama şi cum te-a 
dus de mână in prima zi de şcoală, ce poezie ai 
recitat la serbarea de la finele anului, cum era in 
vacanța de vară la bunicii de la țară sau in taberele 
organizate anume pentru elevi. Parcă a fost ieri, 
deşi, paradoxal, uităm ce am mâncat in urmă doar 
cu o zi sau, cel mai des, unde ne-am pus 
ochelarii 

Dintre multele şi minunatele amintiri care mi-au 
marcat copilăria se numără şi cele două vacanțe 
de vară pe care le-am petrecut la Chişinău in anii 
războiului, in 1942 şi 1943. Ele m-au determinat ca 
apoi, in anii de liceu şi mai ales in cei de facultate 
să mă preocup intens, spre ştiinţa mea, de a afla 
cât mai multe lucruri prin lecturi care se refereau la 
Basarabia, ținutul românesc dintre Prut şi Nistru. 
Nu a fost uşor: totul era !a “index”; aveam noroc 
dacă găseam vreo cate sau un ziar intr-o 
bibliotecă a unei cunoştinţe, însă ajuns ziarist am 
avut privilegiul ca aceste mari comori culturale să le 
citesc, pe nerăsuflate, în sala mică a Bibliotecii 
Academiei Române, comoară cunoscută sub 
numele de “fondul special"! 

Nu am mai avut ocazia să vizitez Chişinăul in 
anii epocii comuniste întrucât nu se făceau excursii 
speciale pentru vizitarea acestui oraş; se putea 
însă face acest lucru maximum o zi, când se făcea 
o scurtă escală pe ruta de "turism clasic”, ce dura 
intre 12 şi14 zile, Kiev — Moscova — Leningrad 

Abia in 1990 am reuşit să merg la Chişinău, 
pentru doar două zile, când, împreună cu trei 
membri ai organizaţiei “Pro Basarabia", am adus 
cu un microbuz câteva mii de volume româneşti pe 
care le-am donat câtorva biblioteci şcolare sau 
liceale j 

M-am bucurat mult când, in urmă cu puţin timp, 
împreună cu trei buni prieteni, am hotărât să 
străbatem cu maşina toată Basarabia, de la nord la 
sud 

Emoţia, împletită cu dorința de a vedea mai 
mult, s-a instaurat in ființa mea de cum am trecut 
Prutul, Comuna  Leuşeni, prima localitate 
basarabeană pe care am străbătut-o, este aşezată 
pe dealuri, casele fiind înşiruite într-o ordine 
desăvârşită, unele în spatele altora, cu grădini mici 
în jurul lor, toate, aproape fără excepție, fiind 
construcţii-standard, specifice arhitecturii comuniste, 

simple, fără decorațiuni exterioare, cu acoperişuri 
cenuşii din azbociment şi garduri prefabricate din 
beton: “firesc”, având in vedere că doctrina socialistă 
prevedea ştergerea deosebiri dintre sat şi oraş... 
Drumul asfaltat taie pe o lungime de mulți 
kilometri o pădure deasă şi frumoasă. Un indicator 
ne arată, în comuna Bursuc, că sunt doar 2 km până 
la Mănăstirea Hâncu, ctitorită de stolnicul Mihail 
Hâncu in 1678. Ne abatem până la ea; este mică, o 
Vzităm în cca, 15 minute, apoi ne reintoarcem la 
şoseaua care duce la Chişinău. Un alt indicator aflat 
la cca. 10 km arată direcția către mănăstirea 
Căpriana, Este cea mai renumită din întreaga 
Basarabie, aşa că nu puteam să nu-l trecem pragul. 
Spre deosebire de Mănăstirea Hâncu care este 
izolată, înconjurată de pădure, Mănăstirea Căpriana 
se află în mijlocul satului cu acelaşi nume 
Apărută prin anii 20 al sec al XV-lea, ctitorie a 
voievodului Alexandru cel Bun, “Mănăstirea de la 
Visneve” (cum era denumită în hrisovul domnesc de 
la 10 febr. 1429), avea să traverseze în următoarele 
secole un parcurs spectaculos şi să se impună drept 
unul din cele mai importante aşezăminte de cultură 
creştin-ortodoxă de la extrema de răsărit a lumii 
ra ceoi fost ridicat într-un 
onastic a 
Mail ae oaau Eee încă de la 1420 drept 
“Poiana lui Căprian” (de aici numele mănăstirii). 
Prima menţiune documentară a denumirii 




































“Căpriana” datează din 1545, aceasta fiind atestată 
pe inscripția de pe coperta Tetravangheliei adusă de 
către voievodul Petru Rareş (1541-1545) în dar 
comunității monahale din acest sfânt lăcaş. 

Mănăstirea sub forma actuală este însă de fapt 
ctitoria lui Ştefan cel Mare (1471-1504), care i-a dat 
dimensiuni mai mari celei ridicate de Alexandru cel 
Bun (1420-1429). Consolidarea a făcut-o Alexandru 
Lăpuşneanu în 1560 şi apoi Vasile Lupu în 1630 

Mănăstirea veche, Adormirea Maicii Domnului, a 
fost refăcuta de către mitropolitul Gavriil Bănulescu- 
Bodoni (1819-1820), pentru ca în 1905 alături de 
mănăstirea veche să se zidească Catedrala Sfântul 
Mare Mucenic Gheorghe. Pe aceasta am putut să o 
vizitez, pe cea veche.nu, întrucât era închisă pentru 
reparații 

Lăcaşul este construit în sti! neobizantin 
Catapeteasma este originală, iar pictura din interior a 
fost refăculă intre anii 2006-2008. 

Menţionez şi faptul că Mănăstirea Căpriana a fost 
închisă de regimul sovietic în 1948 şi a fost 
redeschisă in 1990, 

Sintetizând succinta descriere, se poate reține ca 
Mănăstirea Căpriana este cel mai vechi 
aşezământ monastic din Basarabia, unica 
mănăstire volevodală, lăcaş sfânt creştin ctitorit 
de marii voievozi: Alexandru cel Bun , Ştefan cel 
Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu şi 
Vasile Lupu; este unica mănăstire care păstrează 
arhitectura medievală clasică moldovenească, e 
un simbol al unității naţionale. 

Din nou la drum şi facem un alt popas, într-un loc 
care nu spune nimic din punct de vedere turistic: 
comuna Ghidigeni, aflată la numai 2 km de 
Chişinău. Este însă un popas de ordin sentimenial, 


întrucât am petrecut aici o duminică împreună cu 
bunicii mei, în vara anului 1943. Ţin minte că 
veniseră mii de locuitori de la Chişinău ca să 
asiste la inaugurarea unui mare monument ridicat 
în cinstea eliberării Basarabiei de sub ocupația 
sovietică. Am sosit aici cu o trăsură închiriată, eu 
având locul privilegiat, pe “capră”, lângă birjar. 
Cânta fanfara militară, defilau trupe româneşti cu 


tăi tricolorul în față, dar şi soldați germani, mulțimea 


arunca asupra lor flori şi îi aplaudau frenetic. 
„ Monumentul inătțat se numea Turnul Dezrobirii, 
era impunător, dar mie îmi este imposibil să-l 
descriu. Încerc să fac aceasta, totuși, cu ajutorul 
unei cărți pe care am avut norocul să o 
achiziționez pentru biblioteca mea, intitulată 
“Cutreierând Basarabia dezrobită - privelişti, 
oameni şi fapte”, apărută 'in 1943. Autorul, Al, 
Lascarov-Moldoveanu, despre care astăzi nici 
măcar nu se mai aminteşte, îl descrie, menţionând 
că a fost ridicat în 60 de zile, la acesta lucrând 
peste 500 de muncitori, arhitecţii fiind renumiţi 
Octav Doicescu şi Dumitru Giulamia, şef de lucrări 
fiind Soare Stoian. Pe o colină s-a construit. o 
platformă de. 60/50 mp, iar pe aceasta un tum de 
formă pătrată cu latura de 11 m, înalt de 30 m, 
partea de sus având creneluri; sus fâlfâia tricolorul 
țării. Pe fețele turnului erau încrustate 14 steme de 
marmură, reprezentând stema României, a 
Moldovei lui Ştefan cel Mare şi județelor 
Basarabiei. Deasupra intrării in turn era un mare 
basoreliefrcu un fragment din Columna lui Traian şi 
următoarele cuvinte ale mareşalului lon Antonescu 
"Ca şi Columna lui Traian suntem unde am fost 
şi rămânem unde suntem”. Uşa de la intrare era 
din stejar masiv. În fața turnului era un bloc masiv 
de piatră, de aproape 10 m înălțime, pe care erau 
săpate cuvintele unei pisanii: “de pe acest loc al 
Ghidigeniului, în ziua de 15 iulie 1941, lon 
Antonescu, comandantul de căpetenie al armatelor 
româno-germane, a urmărit şi condus operațiunile 
pentru eliberarea orașului Chişinău”. Turnul 
Dezrobirii avea în părțile sale laterale 24 de 
coloane de piatră, pe acestea fiind înscrise numele 
tuturor unităților care au luptat pentru eliberarea 
Chişinăului. Pentru întreaga construcție, unică în 
felul ei, atunci, s-au folosit peste 1200 de vagoane 
de piatră, 60 de vagoane de ciment, 50 de 
vagoane de schelărie, 5 vagoane de fier, s-au 
dislocat peste 3000 mc de pământ. La inaugurarea 
sa, după slujba religioasă, a vorbit gen. C 
Voiculescu, guvernatorul Basarabiei, prof. Mihail 
Antonescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, 
fiind de față miniştrii guvernului român şi regele 
Mihai cu regina-mamă Elena. 

După 1944, la venirea sovieticilor, acest măreț 
monument, pe care am avut plăcerea să-l văd când 
eram mic, a fost distrus, ca şi un altul, mai mic, de la 
gara Ghidigeni, care cinstea memoria primilor soldați 
căzuţi pentru Basarabia în 13 ianuarie 1942, din 
armata gen. Ernest Broşteanu 

Am-ajuns la Chişinău noaptea şi ne-am cazat la 
marginea oraşului, în condiţii excelente, într-un 
cămin rezervat perfecționării cadrelor medicale, aflat 
într-un parc 

Următearele 2 zile le-am rezervat în întregime 
vizitării capitalei Republicii Moldova. 

CHIŞINĂU 

Oraşul era in sărbătoare; se aniversa cu mult fast 
ziua de 31 aug. 1989, zi in care limba română a 
devenit limba oficială a ţării şi s-a introdus alfabetul 
latin. Am renunțat la maşină din cauza aglomerației 
din central capitalei, unde cu greu am fi găsi! un loc 
de parcare, şi am apelat la un microbuz local.care nu 
are staţii pe ruta parcursă, oprind numai la solicitarea 
călătorilor sau a pietonilor care îi fac semn pe stradă. 
Sute de aceste mici maşini străbat Chişinăul, metodă 
eficientă şi foarte rentabilă, o călătorie costând Ş lei 
moldoveneşti (100 de lei româneşti se schimbă 
contra 380 lei moldoveneşti). 


(continuare în numărul viitor) 


în n tine 


CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 P29:12 





ae 


ROMÂNII LA ODESSA 1941 — 1944 (VII) 


închei prezentarea revistelor apărute în 
Odessa în timpul administrației româneşti, cu cel 
de-al doilea ziar de front (primul l-am prezentat în 
numărul trecut), despre care, de asemeni, nu s-a 
scris niciodată nimic, şi care se numeşte 

„ECOUL CRIMEII" i 

Era un ziar săptămânal de informaţii pentru 
ostaşi şi era editat de Comandamentul MU, oficiul 
poştal 22. Predominau ştirile de război proaspete 
care relatau evenimentele petrecute cu doar câteva 
zile mai înainte, articolele sub semnătură apărând 
însă destul de des. 

„ECOUL CRIMEI a avut o durată de apariţie 
mult mai mare decât ziarul „VICTORIA“ pe care l-am 
prezentat, în mod succint, în numărul trecut al 
revistei. Au apărut 156 de numere: primul la 9 
martie 1942 şi ultimul la 26 martie 1944. Specific că 
la această dată se dădeau lupte. infernale în 
Crimeea, trupele române şi germane fiind 
înconjurate şi scăpând pe mare, fiind evacuate apoi 
în portul Constanţa, dar cu mari pierderi umane şi 
cca. 80.000 de prizonieri. 

Dar să răsfoim împreună ziarul 
CRIMEII“. 

ÎN NR. 2 semnalez un articol cu o semnătură 
celebră, cea a faimosului general de armată Von 
Manstein: „De ziua eroilor elogiez armata română", 
precum şi articolul „Eroismul vânătorilor de munte”, 
având ca autor pe căpitanul Trandafir. Interesant 
este şi articolul „Ceva despre Crimeea", din care 
subliniez rândurile: „Statisticile sovietice din 1933 
arată că azi sunt 200.000 de tătari, în vechea 
capitală Baccisarai trăind o treime. dintre aceştia. 
Crimeea are 25.000 kmp, are trei legături cu uscatul: 
prin istmul Pericop care are în unele locuri doar 2 km 
lăţime, printr-un lanţ de insule legate de o cale ferată 
şi prin peninsula Kerci despărțită de Caucaz prin 


„ECOUL 


Bosforul caucazian. Crimeea este cea mai caldă - 


.. regiune a Rusiei, în luna ianuarie temperatura fiind 
de 3,5 grade“. Vreau să comentez scurt cele spuse 
despre tătari: aceştia i-au primit cu urale pe nemți în 
vara lui 1942, mulți s-au înrolat chiar în armatele lor, 
purtându-le uniformele. Ocupând Crimeea (aprilie 
1944), prima grijă a lui Stalin a fost să-i strămute pe 
cei 200.000 de tătari în Siberia! 


ÎN NR. 5 atrag atenția reportajele de la fața 
locului: „Atac de noapte la Sevastopol“ şi „Lupte 
crâncene la Kerci“, iar din NUMERELE 6 - 9 rețin 
titlurile:  „Mareşalul Antonescu în Crimeea, 
inspectând unitățile româneşti”, „36 de aviatori 
români decoraţi cu ordinul german Crucea de Fier”, 
„O țară renaşte, un imperiu se prăbuşeşte", „Biserica 
din Cruciulnia, redată cultului divin“ şi „Pandurii de la 
Feodosia, după lupte crâncene au recucerit oraşul la 
15 ian. 1942, după ce în noaptea Anului Nou, 31 
dec. 1941, îl pierduseră”. 

O ştire relatează despre luptele navale din 
Oceanul Înghețat, în preajma Murmanskului, singurul 
port care îngheaţă doar trei luni pe an. 

O altă ştire informează că debitele CAM (țigări) 
se vor acorda numai invalizilor de război. (Şi aşa a 
fost: copil fiind, îmi amintesc că toate debitele care 
vindeau ţigări, ziare şi timbre poştale, aparţineau 
invalizilor de război.) 

Se anunță înființarea, prin decret regal, a 
„Cruciadei împotriva comunismului: "Pe beretele 
soldaților se vor scrie pe partea laterală locurile unde 
au luptat: Bucovina, Basarabia, Nistru, Odessa, Bug, 
Nipru, Azov, Crimeea şi Caucaz.” 


IN NR. 13, cu litere mari, atrage atenţia titlul: 
„Străpungerea frontului de la Kerci, o mare victorie 
românească”. Au fost luaţi 40.000 de prizonieri, au 
fost distruse 598 de tunuri sovietice, 197 tancuri şi 
260 de avioane. Se descrie în cuvinte 
cutremurătoare ce au găsit românii în oraşul 
Feodosia pe care îl pierduseră la 31 ian. 1941 şi îi 
recuceriseră două săptămâni mai târziu: românii 
răniţi în spitale şi care nu au putut fi evacuaji, au fost 
masacrați de bolşevici; în clădirea denumită 
Moscheea, ostaşii români au fost mitraliați de către 

năvălitorii sovietici — şi nu numai atât: au 
fost găsite cadavre cu cranii zdrobite şi 


membre sfârtecate; mulţi răniţi au fost azvăriiţi afară, 
în gerul năprasnic, şi au fost stropiți cu furtunurile. 
Identificarea morților nu s-a putut face decât în cazul 
a 2-3 persoane. 


Fac sumarul NUMERELOR 14 — 18, apărute în 
iunie 1942: „Victoria de la Kerci, din 8-15 mai 1942, 
a produs pierderi mari ruşilor: 30.000 de morţi; 
90.000 de ostaşi sovietici au fost luaţi prizonieri“; „Un 
erou german, subit. Koppen, a înregistrat cea de-a 
85-a victorie aeriană pe frontul de răsărit“; „Luplele 
de nimicire de la Kerci" (acesta din urmă purtând 
semnătura reporterulul de război dr. A Haas); "Ruşii, 
în uniforme germane, sunt primiţi cu bucurie de 
populaţie, pe care apoi o împuşcă!”; „Luptele de la 
Kerci s-au terminat. Peninsula Kerci are 2500 kmp, 





este lungă de 90 de km, lată de 25 km, şi este 
curățată complet de bolşevici”, „Ce am văzut la 
Kerci“ (un mare reportaj de război); „Cu Divizia de 
granit pe câmpiile Kerciului“ (semnat de reporterul 
sergent |. Vasiliu); „Cavaleria română în luptele de la 
Kerci a avut o participare deosebită şi prețioasă în 
luptele de străpungere şi urmărire“, „Der Angrift - 
despre gen. Corneliu Dragalina”: "Mari formaţiuni 
aeriene germane au atacat puternic Sevastopolul“. 

În reportajul „Ziua eroilor de pe front se arată că: 
“În Valea de la Kocinea, la marginea muntelui laila, 
în cimitirul unde sunt îngropați soldați români, pe 
fiecare cruce din lemn există o coroniță de fier. Un 
ofițer român, pe pieptul căruia străluceşte Crucea de 
Fier, face apelul. După fiecare nume rostit se aude 
răspunsul: <<mort pentru patrie>>". 

Maiorul Mircea Marcoiu semnează articolul „S-a 
stins un vânător de munte, la 10 mai 1942, soldatul 
Dumitru Dumitru“ şi poeziile „Munţii străini şi „Au 
înflorit salcâmii în Crimeea“. 

Alt articol anunță că a fost decorat gen. Von 
Manstein cu ordinul Mihai Viteazul cl. II. În telegrama 
de mulțumire trimisă lui lon Antonescu de către 
proaspătul medaliat, acesta îi spune: „O voi purta cu 
recunoştinţă pentru aportul trupelor româneşti care 
au contribuit atât de mult la victorie“. 

Un mic articol îl elogiază pe mareşalul finlandez 
Manerheim la împlinirea a 75 de ani, şi un alt 
reportaj relatează; „Cu avionul IAR deasupra 
Harcovului.* 


Să răsfoim şi NUMERELE DE LA 18 LA 28: 
titluri pe teme variate - toate, desigur, de război: „457 
de tancuri engleze distruse la sud de Tobruk, în 
Africa de nord, de către mareşalul Rommel”; „DI. 
Mareşal printre ostaşii săi din Crimeea'; „Lupte 
crâncene în Sevastopolul încercuit“; „Doi eroi: 
căpitanul Racoviţă Dumitru şi serg. major Mihai 
Mitrică“: „Ora românească în fiecare zi la Radio 
Crimeea"; „Scrisoare din Crimeea“; „Lupte crâncene 
la Sevastopol”; „Unul contra 44: eroul sublt. Const. 
Cociu“: „Ordinul de zi adresat de gen. Von Manstein 
românilor şi germanilor din armata Crimeii“; „Un 
erou: col. de artilerie Mihai Şuţu, căzut la datorie pe 
frontul de la Sevastopol”; „Tobrukul, încercuit de 
mareşalul Rommel'; „Inspecţia lui lon Antonescu la 
Nicolaev, Oceacov şi Odessa”; „Căderea Tobrukului 
a produs mari agitații în Anglia şi America”; „Pe 
frontul de la Sevastopol două poziții cheie au fost 
cucerite de vânătorii de munte care au distrus 148 
de cazemale”. 

Se publică pierderile de război ale armatei 
române în intervalul 26 iunie 1941 - 26 iunie 1942: 
5.998 de ofiţeri, 2.633 subofițeri şi 148.941 soldaţi. În 
Basarabia pierderile au reprezentat 20%, Nistru — 
Bug - 63%, Bug — Nipru - Marea de Azov - 5% şi 
Kerci - Sevastopol - 12%. 


NR. 25 din 2 iulie 1942; „Cu goama la asalt: 
eroica jentlă a trompelistului Tănase Gh", „Asaltul 
cazemalelor“, „A început marea olensivă germană 
după cucerirea Sevastopolului", „Oraşul Balaklava, 
cucerit de trupele române, „Forlul Molotov, luat cu 


(continuare din numărul trecut) 


asalt de ostaşii noştri“, „Vulturii Carpaţilor în munţii 
Crimeii“ (semnat de Al. Gregorian un nume de 
gazetar foarte cunoscut), „Vânătorii de cazemate de 
pe frontul Sevastopolului“, „Von Manslein elogiază 
pe eroii de laBalaklava”, „Jon Antonescu mulţumeşte 
generalului Avramescu, comandantul Corpului 
Vânătorilor de munte“, „Luptele legendare au creat 
eroii de la cazemate”, „Înălțimea Kegel, ultimul punct 
de rezistență a căzul; selea făcea ravagii în rândurile 
asediaților“; „Constatările lui lon Antonescu în 
Transnistria, Crimeea şi Bazinul Doneţului”, "Impresii 
de pe frontul Sevastopolului“ (de maior Emil 
Buzescu), "Eroismul caporalului pionier Constantin 
Popa”. 


Ajungem la NR. 30, cu reportajele „Prizonierii 
sovietici” şi „Sevastopolul este o ruină, tricolorul 
românesc  fâlfâie deasupra cetăţii (din care 
reproduc: „Biserica cu patru bulbi nu mai serveşte 
demult ca locaş de cult, ci fortăreață, având multe 
guri de tun şi țevi de mitraliere; în tot Sevastopolul nu 
mai există acum un singur ochi de geam nespart”); 
mai amintesc şi materialele: „Fotbal la Simferopol: 
trei meciuri între români şi germani“, „Impresia de pe 
frontul Sevastopolului (semnat de maiorul Buzescu), 
„Eroul locotenent-colonel lonescu Anghel". 


NR. 34, din 6 aug. 1942, are pagina | rezervată 
vizitei regelui Mihai în Crimeea, iar alte articole pe 
care le menţionez sunt: „Radio Crimeea a sărbătorit 
1000 de ore de emisie“, "Gen. Dragalina, cavaler al 
Crucii de Fier”, "Artişti români la Simferopol, 
Bacciserai şi Yalta; tenorul Mihai Amăutu, Oleg 
Danovski, Niculescu Cadet etc“. 

Subliniez rândurile: „<<Vom împuşca pe toți cei 
care se retrag>> a spus Stalin. În fiecare regiment 
vor fi două batalioane de pedeapsă formale din cei 
care s-au făcut vinovaţi de teamă în fața inamicului. 
Ei vor fi încadrați de ofițeri şi politruci şi vor fi trimişi 
în cele mai grele sectoare pentu a-şi ispăşi 
greşelile”. 

Să frunzărim şi NUMERELE 41 - 75: „Drapelul 
german fâlfâie pe vârful Elbrus, 5630 m", „Trupele 
române au cucerit oraşul şi portul Temeruk”, „Oraşul 
Anapa are în centrul său tricolorul românesc”, „La 
Stalingrad se dau cele mai mari lupte din istorie”, 
„Catastrofala înfrângere a englezilor la Tobruk”, „O 
strălucită victorie românească în Caucaz: vânălorii 
de munte au cucerit oraşul Nalcic, capitala regiunii 
Balcar Kabardin”. 


DIN NR. 78 se remarcă articolul "Tătarii din 
Crimeea preamăresc memoria eroilor români”: la 
geamia din Bacciserai, imamul Alim Seit Dsemil a 
elogiat şi a transmis telegrame de mulțumire regelui 
Mihai şi lui lon Antonescu, conducătorul statului. 


DIN NR. URMĂTOR: "Katyn - monstruoasele 
asasinate sovietice in care au pierit peste 20.000 
de ofițeri polonezi” (în momentul deshumării s-au 
găsit în buzunarele lor legitimaţiile de ofițeri; toți 
erau cu fața în jos şi cu mâinile legate; peste 
gropi erau plantați pini care aveau vârsta de trei 
ani). x 


Mai semnalez: ÎN NR. 90: 'Livadia, reşedinţa 
țarului Nicolae al II-lea”, "Orori bolşevice în Estonia” 
şi "Decorarea gen. de divizie V. Dumitrache care a 
comanda! la Naleic şi a înfipt drapelul românesc în 
cel mai îndepărta! loc de pe linia frontului” ÎN NR. 
91: "Armata naţională rusă a gen. Vlasov luptă 
împotriva bolşevismului”; ÎN NR. 97: "Ziua eroilor, 
sărbătorită la Simferopol (articol semnat de lon 
Hodoş, un mare gazetar); ÎN NR. 124: "Pomenirea 
lui Petea Vâlcov, fostul intemaţional de la Venus, 
campioana țării la fotbal, căzut în luptele din 
Caucaz". 

ULTIMUL NR., 4156, din 26 martie 1944, are 


articolul de fond "Au început deportările de către 
armata bolşevică”. 


Broclara SAa 


, = 12914 CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE 
ROMANEŞTI 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. Y 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII AUGUST: "Ce categorii de oameni nu pot fi 


primite în Mişcarea Legionară?” 


a fost dat de Victor Tutuloi din laşi, 26 de ani, care a câştigat cartea "Întoarcerea la Hristos” 
de loan lanolide (frate de Cruce, întemnițat 16 ani sub regimul comunist). 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


MOTTO;  "Comoditățile, îmbuibarea, luxurile, 
frivolitatea, indică drumul decăderii naţiunilor." 
(Corneliu Zelea Codreanu — "Circulări şi manifeste”) 


Conform  Fondatorului Mişcării Legionare, 
Corneliu Zelea Codreanu ("Cărticica şefului de cuib” 
şi "Circulări şi manifeste"), NU POT FI PRIMIŢI ÎN 
MIŞCAREA LEGIONARĂ: 

- cei care nu sunt creştini (inclusiv protestanții 
şi sectanții, întrucât "Legiunea apără altarele Bisericii 
pe care duşmanii vor să ni le dărâme; Legiunea 
îngenunche înaintea crucilor vitejilor şi mucenicilor 
Neamului”) 

- necinstiții, incorecții (inclusiv cei incorecţi în 
materie de bani); 

- arțăgoşii, oamenii de scandal; 


Cancuri 


- trufaşii; 

- lăudăroşii; 

- fricoşii, laşii; 

- oamenii fără căpătâi, haimanalele; 

- voiajorii politici; 5 

- vorbăreții; 

- cei care cerşesc; 

- cei care se vând; 

- cei care nu luptă, care stau cu grumazul în 
jug şi aşteaptă să le cadă din cer o soartă mai 
bună. 

Adică, într-un cuvânt, nu poate fi primit omu! 
secătură, fără sănătate interioară, întrucât 
Legiunea este o organizajie bazată pe creştinism, 
naţionalism, ordine, disciplină, onoare, camaraderie, 
faptă creatoare. 









Reproducem un extras dintr-o Circulară a Șefului 
Mişcării Legionare, care complelează imaginea 
despre condițiile de primire şi incadrare în Mişcare: 

*... stagiul de mai multe luni de cunoaştere şi 
apropiere şi stagiul de 3 ani, în care timp noi 
trebuie să ne dăm seama dacă omul, fie el corect, 
cu bunăvoință, etc., se poale totuşi integra 
perfect în spiritualitatea legionară. Numai în acest 
caz va fi trecut în rândurile legionare. Altfel prezența 
lui va fi permanent o discordanță în sânul 
organizației şi o permanentă dificultate. 

Veţi accentua necontenit deosebirea între 
calitatea de membru şi aceea de legionar.” 


ÎNTREBAREA LUNII SEPTEMBRIE: Care sunt primejdiile care pândesc o mişcare politică? 
PREMIU: Scrisori studenţeşti din închisoare — Corneliu Zelea Codreanu. 


kk 


IN MEMORIAM DR. VALER NEAGOE (1913 — 23 aug. 2008) 


În seara de 23 aug. 2008 a trecut în veşnicie doctorul legionar Valer Neagoe din SIMERIA (jud. Hunedoara), preşedinte al studențimii 
române interbelice (şeful Centrului Studențesc Bucureşti în perioada 1940 — 1941), membru al Senatului Legionar actual. 


L-am cunoscut în toamna lui 1931, când s-aj 
înscris ca student la Facultatea de Medicină| 
Bucureşti 

A făcut studii strălucite, fiind apoi extern şi intern| 
de spital, specializat în chirurgie generală şi, prin 
concurs, a devenit titularul serviciului de chirurgie del 
la marele Spital al Căilor Ferate din Simeria, jud. 
Hunedoara. 

Dânsul a activat la Societatea Studenților înl 
Medicină, mai întâi ca adjunct al valorosului dr. Paul 
Craja, erou al Mişcării Legionare şi martir al naţiunii 
române, iar în perioada 1938-1939 a deveniţ 
preşedintele Societății Studenților în Medicină. 

În 1939 a fost internat în lagăr, împreună cul 
elita legionară. 

În toamna lui 1940 dr. Valer Neagoe a fost ales 
şi recunoscut, în unanimitate, drept preşedintele 
Centrului Studenţesc Bucureşti, cel mai 
Important din cele 400 de organizații studenţeşti 
ale României interbelice. În calitatea aceasta aj 
colaborat, intim şi fructuos, cu comandantul legionar-] 
ajutor Viorel Trifa, fostul preşedinte al Centrului! 
Studențesc Bucureşti şi preşedintele de atunci alj 
Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini Români. Dr. 
Valer Neagoe a evocat acea epocă glorioasă în| 

"Cuvântul Legionar” din oct. 2005, în pag. 14, sub 
tul "Studenţimea română de ieri: trei preşedinţi 
legionari ai studenţimii”, şi ne-a oferit trei excelente| 
biografii: dr. Paul Craja, teologul comandant-ajutor| 
Viorel Trifa şi el însuşi. 2 
Sub regimul comunist dr. Valer Neagoe s-a limitat 
la profesia de chirurg, salvând multe vieţi şi devenind 

Celebru în cadrul Căilor Ferate Române şi în Jud 

Hunedoara; n-a avut nici o participare publică şi, de 

asemeni, nici o colaborare cu Partidul Comunist sau 

CU Securitatea 

L-am reîntâlnit, o singură dată, la o anchetă a 
curițăţii, privitoare la activitatea din România 
interbelică a lui Viorel Trifa, devenit episcop şi 

celebru în exilul său din Statele Unite ale 
Americii. Atât dr. Valer Neagoe, cât şi 














































a 
: 


Dr. VALER NEAGOE (în centru), între Paul Craja (în 
slânga imaginii, şi Viorel Trifa (în dreapta) 


persoana mea, am refuzat să-l recunoaştem pe 
Viorel Trifa în nişte fotografii trucate, pentru a-l 
condamna drept autor de crime contra umanităţii. Nu 
după mult timp, au venit, din Statele Unite ale 
Americii, procurori şi magistrați, care au primit 
acelaşi răspuns negativ din partea mea şi a dr. Valer 
Neagoe. 

Dr. Valer Neagoe şi distinsa lui soţie, doamna 
Stela, au fost încercaţi cu cea mal mare durere 
pentru o ființă omenească: dânşii aveau un singur 
descendent: Marius, care în anul 1985 era eminent 


student în anul V la Facultatea de Medicină din Cluj- 
Napoca, şi personalitate în generația sa; studentul 
Marius Neagoe a refuzat oferta de încadrare în 
Partidul “Comunist şi_ de colaborator-spion al 
Securității de Stat; în acelaşi an Marius a fost răpit 
de pe stradă de nişte necunoscuţi care l-au omorât 
şi i-au pus trupul pe calea ferată, în chip de 
sinucidere. Marea durere a celor doi părinți s-a 
completat cu nedreptatea strigătoare la cer de la 
ancheta făcută de autoritățile comuniste din Cluj- 
Napoca: atât medicul legist, cât şi procurorul, au 
pus diagnosticul de „sinucidere“ (pe care îl cerea 
Securitatea). Martorul care a văzul scena asasinării 
a fost şi el omorât, pentru a nu exista nici un fel de 
dovadă că n-a fost sinucidere, ci a fost o odioasă 
asasinare. + 

După decembrie 1989, dr. Valer Neagoe a 
încercat redeschiderea anchetei, dar a primit acelaşi 
refuz din partea noilor autorități democrate. 
Concluzia este de tras de la sine. 

România este țara eroilor şi martirilor, dar nu 
țara libertății şi a dreptății. 

Marius Neagoe nu a apucat să fie încadrat în 
Mişcarea Legionară, dar era o nădejde de viitor a 
tineretului universitar din Transilvania, care este 
matca poporului român. "Cuvântul Legionar” i-a 
dedicat un articol lui Marius Neagoe în nr. din 
martie 2005, sub titlul "O torţă nestinsă”. 












Trecerea în veşnicie a dr. Valer Neagoe este o 
mare durere pentru Mişcarea Legionară şi pentru 
chirurgia românească şi o mare pierdere pentru 
Națiune. 

Pentru Mişcarea Legionară, dr. Valer Neagoe a 
fost un întreft steag: steag de recomandare, steag 
de luptă şi steag de comportament. 

lar Națiunea Română a pierdut un stâlp de 
susținere a societății. şi un model de perfect 
comportament social şi de rezistență la uzura istoriei. 


Sân Mleovearii 


CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 F%:15 





ps 

















Revista se difuzează la chioșcurile RODIPET din 
BUCUREŞTI, şi din toate reședințele de judeţ ale ţării 
(precum şi în alte localități). 


Eugen Părâianu - Călăraşi: 
Termenul întâlnit de dvs. în 
“Cărticica şefului de cuib” este 
necunoscut nu numai dvs., ci 
aproape tuturor tinerilor de azi. În 
vechea împărţire administrativă a | 
țării. "plasa" era o subdiviziune a 
unui județ De exemplu, după 
constituirea Regatului Român 
(1877), Braşovul cuprindea 23 de 
comune mari, împărţite în trei 
plase: Bârsa de Jos, Bârsa de 
Sus şi Săcele. Prin intrarea în 
vigoare a legii de unificare 
administrativă din 1925 s-au pus 
bazele unei noi organizări a 
administrației locale Potrivit 
acestei legi, teritoriul României a 
fost împărțit în județe şi comune — 
urbane şi rurale — şi plase. Judeţul F 
şi comuna erau unități cu 
personalitate juridică, aveau 
patrimoniu propriu, organe de 
conducere, în timp ce plasele erau 
circumscripții administrative ale 








ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICADOR CODREANU 

STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 
SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 






mare prigonitor al creştinismului (4 
edicte care declanşează cea mai mare 
| persecuție din istoria imperiului), în 
încercarea de a reactiva vechile culte 


păgâne (cultul lui Jupiter devine 
obligatoriu pentru întregul imperiu). La 
antipod se situează Teodosiu | care 
sprijină hotărât ortodoxismul, devenit 
religia de stat obligatorie pentnu taţi 
supuşii imperiului, prin Edictul de la 
Tesalonic) 

Lucian Coman - Arad: Într- 
adevăr, imediat după venirea lui Hitler 
la putere, Herbert von Karajan a 
devenit membru al Partidului Naţional- 
Socialist. A fost şi director general 
muzical al Teatrului din Aachen, 
precum şi membru al Camerei de 
Cultură a celui de-Al Treilea Reich, 
pg Muzician „oficia! al Germaniei naziste, 
"Karajan a dirijat imnul oficial nazist 
„Horst Wessel Lied” în deschiderea 
„concertelor, precum şi  „Fidelio“, 
singura operă a lui Beethoven, la 
aniversarea lui Hitler. În 1939, la 





județului, care controlau 
activitatea autorităților comunale. 

Mihai Măduţă — Huşi: Noţiunea de "pogrom" (din rusă: "a demola”, "a 
distruge”) se referă la un atac masiv, spontan sau organizat, împotriva unui grup 
minoritar (naţional, etnic, religios. Termenul a fost folosit inițial pentru atacurile 
împotriva evreilor, dar în prezent este extins la atacuri împotriva oricărui grup 
minoritar. O nuanţă importantă: complicitatea oficialităţii la atentat. 

Mugur Ciubotaru - Sibiu: Ciocoii nu sunt totuna cu boierii! Boier = nobil, 
domn; cel mai înalt rang al aristocrației româneşti şi ruseşti, fiind mai prejos doar 
de voievod, mare stăpân de pământ. În jurul anului 1850 existau în Moldova cam 
2800 de familii de boieri, şi în Muntenia 320, constituind un total de aprox, 
30.000 de boieri. Din categoria boierilor făceau parte cei care se distinseseră în 
funcţiile militare sau civile în care -activaseră, acordându-li-se moşii de către 
domnitor. Progresiv, boierii s-au diferențiat în mari boieri (proprietari ai unor mari 
moşii şi deținători ai unor poziţii importante în administrația centrală) şi boienaşi, 
mici boieri (ce deţineau proprietăţi mici şi poziții mai puţin însemnate). Începând 
cu prima jumătate a sec. XV boierii au devenit cea mai importantă forță politică 
în principatele extracarpatice. În Transilvania ei au fost ori asimilați de nobilimea 
maghiară ori şi-au pierdut statutul, devenind simpli țărani. Anumite titluri şi 
ranguri istorice româneşti erau rezervate pentru boieri, în mod special cele de 
medelnicer, postelnic şi stolnic. Celebre familii boiereşti: Bibescu, Brătianu, 
Familia Costachi, Cantacuzino, Ghika, Golescu, Văcărescu, Ştirbei, Movilă ş.a. 
Rangurile şi titlurile au fost abrogate prin Convenţia de la Paris, în 1855. În 
schimb, cuvântul "ciocol” este un termen de dispreț pentru un parvenit din 
rândurile arendaşilor. 

Cosmin Teodoru — Curtea de Argeş: Imperiul Bizantin este termenul folosit, 
în mod convenţional, pentru a numi Imperiul Roman de limbă greacă având 
capitala la Constantinopol, în Evul Mediu. În anumite contexte specifice, în mod 
obişnuit, atunci când se vorbeşte despre perioada de dinaintea căderii Imperiului 

Roman de Apus, Imperiul Bizantin este numit şi Imperiul Roman de Răsărit. Nu 
există un consens în ceea ce priveşte data de început a perioadei bizantine. Unii 
o plasează în timpul domniei lui Dioclețian (284-305), datorită reformelor 
administrative pe care acesta le-a introdus, împărțind imperiul în pars Orientis şi 
pars Occidentis; alții plasează evenimentul în 1impul domniei lui Teodosiu | (379- 
395) şi a victoriei creştinismului împotriva păgânismului, sau, după moartea sa 
din 395, în momentul divizării Imperiului în jumătăţile de vest şi de est; alții 
plasează această dată mai târziu, în 476, când ultimul împărat vestic, Romulus 
Augustus, a fost forțat să abdice, astfel lăsându-l pe împăratul din estul grecesc 
ca singur împărat roman. În orice caz, schimbarea a fost graduală şi, până în 
330, când împăratul Constantin | (306-337) şi-a inaugurat noua capitală, 
procesul de elenizare şi creştinare erau deja în curs, Dioclețian este cunoscut ca 





Redactor şet: Nicoleta Codrin 





cu publicul: 





Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Corneliu Mihai, Adrian Tânase, Ştefan Hâncu 
Nicolae Badea - secretar de redacție 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - 
= (zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, cal cu str. V. Lascăr) 


Tel.: (021) 2425471 
e-mail: cuvantul-legionarOzelea-codreanu.com 


"1 CUVÂNTUL LEGIONAR Septembrie 2008 


reprezentația „Maeşirii cântăreți din 
Nirnberg”, von Karajan a dirijat fără partitură; s-a încurcat, corul şi-a pierdut 
ritmul şi cortina a căzut, spre stupoarea publicului, a lui Hitler şi a invitaţilor săi 
de onoare, cuplul regal iugoslav. De aceea Fuhrerul îl detesta, considerându-l o 
vedetă arogantă. Doi ani mai târziu, dirijorul austriac s-a refugiat la Milano. 
Chemat în fața Comisiei Aliate de „denazificare”, von Karajan a declarat că 
fugise de un ordin de încorporare într-un organism de propagandă; începând din 
1947, a reintrat pe cursul profesional ascendent, fiind numit în posturi 
prestigioase la Londra şi Viena, apoi la Berlin şi Salzburg. În 1955, în timpul-unui 
tarneu în SUA, care reprezenta o premieră pentru von Karajan în calitatea sa de 


„firector al Filarmonicii din Berlin, muzicienii europeni au fost afectați de o 


Virulentă 'campanie antinazistă. La New York, în fața clădirii Carneggie Hall, au 
defilat manifestanți evrei cu pancarte pe care scria: „Au contribuit la uciderea a 
milioane de oameni" sau „Fără armonie cu naziştii”. Orchestra berlineză -a 
susținut câteva concerte în nişte săli pe jumătate goale, biletele fiind cumpărate 
din timp de protestatari, pentru a boicota evenimentele. (Ce bine ar fi fost ca şi 
românii să boicoteze imunda piesă de teatru a lui Mungiu-Pippidi, 
"Evangheliştii!) Cert este însă că Herbert von Karajan a refuzat, de-a lungul 
vieţii, să-şi exprime public regretul pentru apartenența sa la Partidul nazist 

Constantin Neacşu - Urziceni: Svastica este un străvechi simbol religios al 
popoarelor indo-europene, reprezentând o cruce cu brațe egale şi extremitățile 
îndoite în unghi drept de la stânga la dreapta (crucea încârligată). Corneliu Zelea 
Codreanu scrie că a văzut în anul 1925 svastici aurii pictate pe tavanul albastru 
al unei biserici vechi de sute de ani din Franța (Grenoble) — deci nici o legătură 
cu nazismul. Într-adevăr, aşa cum se observă în câteva fotografii de epocă, şi 
cum. menționează şi Căpitanul în "Pentru legionari, prin anii 1922-1925, 
naţionaliştii români aveau ca însemn svastica şi tricolorul. Dar aceasta nu avea 
nici o legătură cu nazismul care nu era cunoscut nici în Germania pe acea 
vreme, necum în România. Dar încă din primii ani de la înființarea Mişcării, 
aceasta a avut însemne proprii: icoana Arhanghelului Mihail şi cunoscuta gardă. 
lar denumirea de “arian” nu au inventat-o nazişti: conform dicționarului explicativ 
al limbii române, acest cuvânt are o vechime de câteva sute de ani, desemnând 
popoarele indo-europene, rasa albă. 


Cerem scuze cititorilor ale căror scrisori le-am primit după data de 10 sepl.; le 
vom răspunde în numărul viitor. 


Mulţumim tuturor celor care ne-au felicitat cu ocazia aniversării revistei şi ne- 
au elogiat activitatea! 


Vă aşteptăm alături de noi! 
Nolte Codrin 


ISSN 1583-9311 












n fiecare Vineri, orele 15-19 





sau 0745 074493