Cuvantul Legionar nr. 114, ianuarie 2013

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

„ 


“Pac ucr lăcea acejlia, peretele Car Iapa, 
Ad Crarngplelie Lipă Lica 79 4 
A 


Po LEGIODRAI 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul IX, Nr. 114, IANUARIE 2013 Apare la SFARŞITUL lunii 2,5 lei 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


E RELAȚII CU PUBLICUL: 
IN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc; tel.: 0212425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionarzelea-codreanu.com; 


CUPRINS: 
Crualietalz Modelul | demagogia Eminescu Govegoondență Cardul de sănătate 
Oglinlaipieresălai iudaice inerea de Iu let. Paşi pe amintiti (VII) 


Sitani Narele pericol uiritualitate. Nihilismul (XI) - 


OZ Manit rea f 
Z an este Lza lil 199 Caneurj De ce a deschis Sima porțile Legiunii 
o | . . . 
5 2 Za ezu dora pia (4) Document. Războiul din Răsărit (1) 4 
An bagucă Respect şi dragoste ZA ua pa 


Editorial: 


În luna mai a anului 


trecut publicam un editorial 
intitulat “Fanfara 
stridenfelor iudaice”. 

Nu ştiu dacă în practica 
publicistică se obişnuieşte 
auto-aprecierea sau mai 
precis autojustificarea 
exploziei de indignare şi Bă 
mânie care  "generase” 
articolul. Explozia cu pricina |. 
fusese pricinuită de apariţia 
unei cărţi - din punctul meu 
de vedere de o jegoşenie ÎN 
ce îmi provoacă of 
nemărginită greață, care nu 
putea fi depăşită decât de 
revolta neputinței mele de a |; 
avea un acces mai mare 


| într-o mass-media 

stăpânită de interesele 
iudaice. 

DI. Lucian Boia 


7 lansase o carte intitulată 
| "Capcanele. istoriei”, un 
| model perfect de diversiune 
şi impostură prin care 
intoxică cititorii, denaturează istoria - ca să nu 
spunem că minte cu neruşinare - prezentând “elita 
românească între 1930 şi 1950". Domnia sa prezintă 
| participarea minorităţii evreieşti din România la viaţa 
„ -socială şi culturală ca fiind expresia unui 
devotament al acesteia, urmărind binele României şi 
al poporului român. 
i Bineînţeles că nu trebuie să reiau 
| conţinutul şi argumentele acelui articol; poate 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE. 2013 


dacă aş afirma că atitudinea duşmănoasă şi 
comportamentul evreilor autohtoni. a fost şi este 
binecunoscut. de majoritatea românilor, nu ar mai 
avea rost "să bat apa în piuă”. 

Cu ce îşi certifica dl. Lucian Boia aprecierile? Cu 
profesia şi competenţa sa; or, să încerci să pui un 
semn de egalitate între atitudinea minorităţii evreieşti 
şi contribuţia ei culturală în perioada de 20 de ani, 
între 1930 şi 1950, este o eroare din punct de vedere 
ştiinţific, iar din punct de vedere moral, o abjecţie! Să 


CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ i 


te declari istoric şi dascăl 
] de orice nivel şi să nu faci 
remarca de bun simţ 
“i măcar, diferenţiind 
ş comportamentul 
conaţionalilor noştri 
corespunzător cu 
desfăşurarea densă a 
evenimentelor + istorice 
petrecută în cei 20 de ani, 
te descalifică profesional, 
iar din punct de vedere 
moral, te transformă într-un 
"mop” care vrea să spele 
murdăria. 

Dând cu mopul prin 
perioada istorică amintită, 
dl. Lucian Boia se face a nu 
observa că nu poţi emite 
generalizări: au fost trei 
etape distincte în 

comportamentul 
decidenţilor atitudinii şi a 
relaţiilor  minoritarilor cu 
“oficialităţile” până în 1950, 
când mopul respectiv se 
e împiedică de zeci de mii de 
cadavre, amintind dezmăţul criminal dintre 1944 şi 
1964. De asemenea, nu poţi amesteca perioada 
1930 - 1940 cu restul; cele trei perioade: 1930-1940, 


1940 - 1944, 1944 - 1950 (şi în continuare) se referă 
la relaţia evrei - români. en re Ia ai 


Pag. 1 


CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ [Gontinuare din Bag 


Un proverb românesc spune că "prostul nu e 
prost destul, dacă nu e şi fudul”! DI. Boia poate o fi 
fudul”, dar prost în nici un caz; dar ce este atunci? 

Ziceam odată: tipul perfect de oportunist! 

: Dar ce este un oportunist? O persoană care 
ştie să aprecieze oportunităţile şi le foloseşte în felul 
lui, în funcţie de scopul urmărit. 

Un hoţ care sparge o locuinţă ca să fure, 
profitând de lipsa stăpânilor, este un oportunist? 
Altul care "tâlhăreşte” un bătrân este un oportunist? 
Altul, care dezertează Şi trece în tabăra duşmană, 
este un oportunist? 

In stare de război "DEZERTAREA” la inamic 
se pedepseşte în faţa plutonului de EXECUȚIE, 
Aezig n stare de război”? Dar există un 

ent al vieţii noastr ă i 
definit ca eta Tăzbraje = Rat în 

Păi să începem cu răzb 
continuăm cu toate feluri 
discuţie, o luptă este o 
război. 

Fără să generalizăm, OPORTUNISMUL poate fi 
o CRIMĂ (fără referire strictă la crima de omor)? 
Chiar ESTE o crimă, în funcţie de amploarea 
dezastrului pe care îl provoacă sau la care se 
face "parte”. 

„A face parte dintr-o organizaţie, o structură 
(să zicem, nedefinită) care luptă prin metodele 
specifice ei pentru destrămarea, discreditarea, 
distrugerea statului naţional român, este un gest 
criminal? Categoric! 

DI. Lucian Boia se manifestă ca un duşman, care 
promovează minciuna şi diversiunea în defavoarea 
interesului naţional? Răspunsul este afirmativ în 
măsura în care se poate demonstra reaua domniei 
sale intenţie. 

Şi ce mi-a venit iarăşi cu ”istoricul” BOIA? 

Domnia sa ”o ţine înainte”! 

Lansează la târgul de carte un nou volum, 
intitulat "DE CE ESTE ROMÂNIA ALTFEL ?”, care 
"va deranja şi va supăra din nou fibra 
naționalistă a societăţii româneşti, căci pune 
Pag, pe i (i de la insuficient, indefinit, interminabil, 
instabil, insalubru — toate atributele valabile ale 
Românie veşnice)” - închei citatul din articolul d-lui 
(?) Codruţ Constantinescu, intitulat “Diagnosticul 
necruţător al prof. Boia”. 

Până mai departe, diagnosticul este “identificarea 
unei maladii prin simptomele ei” sau "judecata 
făcută asupra situaţiei sau asupra unei stări” (după 
Larousse). "Diagnosticul necruţător” este, fără 
discuţie, "o licenţă poetică” a d-lui Codruţ 
Constantinescu, în revista "22"! 

Nu am citit cartea d-lui Boia: am, oricum, destulă 
fiere în suflet! A citit-o di. Constantinescu şi pentru 
noi, "fibra naționalistă a societăţii româneşti”! 

După domnia sa, după enunţurile şi citările sale, 
ar trebui să ne minunăm? 

“Eseul d-lui Boia este o ultimă încercare, plină 
de savoare, de inventariere a eşecurilor şi 
defectelor poporului român, în mersul său lin 
prin istorie...” 

A lua la palme şi la şuturi în spate poporul 
român, este o acţiune "plină de savoare”? 
Pentru cine? Poate pentru duşmani! 

Domnul "plantație tânără” aminteşte de "mersul 
lin prin istorie al poporului român”? 

Măi nea, care mers lin prin istorie? Licenţă 
poetică dacă te duce mintea, dar nu "cu oişte în 
gard”: dacă tu socoteşti că poporul român a avut un 
mers lin prin istorie, ce scrii "de la tine” mai departe 
nu valorează nici cât o ceapă degerată! 

Dar să revenim o clipă la "diagnostic"; în mintea 
românului diagnosticul este punctul de pornire a 
aplicării unui tratament de însănătoşire. 

O boală poate fi necruțătoare, un comportament, 
o hotărâre, o ofensivă... 

Cartea d-lui Boia este o ofensivă necrufătoare 
împotriva poporului român? Vom vedea că da! 
Atenţie: împotriva poporului român! A 

Problema care se pune "din capul locului” este 
diferită de aprecierea “stilului” sau de faptul că 
desfăşurarea vieţii societăţii româneşti de mai bine 
de un secol, pe drumul bolovănos al luptei pentru 

supravieţuire ca naţiune şi în particular a 
individului, a dus la însuşirea unor metehne 


Pag. 2 


oiul dintre bine şi rău; să 
ile de luptă, căci, fără 
parte integrantă dintr-un 


nedorite nici de noi între noi, nici de “alţii” în relaţiile 
cu noi. 

Analiza defectelor românului şi, prin proiecţie, a 
clasei politice româneşti, este cel puţin duşmănoasă 
dacă te rezumi la enumerarea tarelor, trecând cu 
vederea împrejurările dramatice ale evoluţiei noastre 
pe care, pentru a consolida ideea, cu totală 
imbecilitate dl. Codruţ Constantinescu o prezintă ca 
fiind "mersul său lin prin istorie”. E 

Acest domn caracterizează scopul lucrării d-lui 
Boia ca “inventarierea eşecurilor şi defectelor 
Poporului român”. | 

Deci problema care se pune de la început ar fi: 
care este scopul acestei ”inventarieri”, dacă se 
propun soluţii şi, în final, în afară de a constata 
"calitatea" analizei în sine care eventual îi poate 
aduce “lauri” d-lui Boia, ce urmări benefice ar avea 
pentru români? 

Cui foloseşte, dacă nu foloseşte românilor? 
Pentru cine aduce o mare satisfacţie 
"diagnosticul necruţător al prof. Boia”? 

Corivingerea unor contemporani ai noştri că 
etalarea sau inventarea a cât mai multe defecte 
Poporului român şi expunerea, publicarea lor în 
media sau, mai mult, într-o literatură de analiză 
istorică sau politică, ar aduce mari avantaje 
personale autorilor, se verifică. Exemplul cu 
"Politicele” tovarăşului H. R. Patapievici care, 
folosind un limbaj suburban, aduce insulte de cea 
mai joasă speţă românilor,  dezvăluindu-şi 
nemărginita ură şi disprețul faţă de concetăţenii pe 
care îi stigmatizează, ajunge directorul "Institutului 
Cultural Român”, îşi găseşte adepţi. 

Întrebaţi-vă ce se întâmpla cu tov. Patapievici 
dacă trăia în Ungaria şi îşi exprima într-un fel 
asemănător sentimentele faţă de unguri? 

Păi ungurii îi "spărgeau geamurile cu pietre” de 
zece ori pe an, până îşi lua traista cu abjecţii şi se 
ducea în "ţara făgăduinţei”. 

Aparent imberbul Constantinescu se simte obligat 
să cânte în cor cu "Patapievicii”, acuzând pe români 
de ipocrizie, făcând.o gpnstatare hazlie: “căci, să fim 
serioşi, nimeni nu i-a obligat după 1800 să se 
raporteze constant şi obsesiv la Occident.” 

După părerea plină de subtilitate şi inteligenţă a 
d-lui * Constantinescu, dintre multele opţiuni ale 
românilor ar fi ales "raportarea la Occident”, lăsând 
să se înţeleagă în plus că modelul "Occident" nu ar fi 
un model de evoluţie caracteristică şi obligatorie dar 
şi general acceptată ca direcţie de desfăşurare; ea 
este de fapt o “direcţie” care nu necesită (sau, dacă 
vreţi, nu comportă) opţiunea. 

Ca să-i mai dăm puţină atenţie d-lui C. c. 
(suficient): domnia sa crede că dI. Boia "oferă 
diagnostice”! Diagnosticele se constată, nu “se 
oferă”; se oferă soluţiile şi chestia cu "proprietatea 
cuvintelor” intră în joc. Să constaţi bune decizii 
(aducerea lui Carol 1) sau proaste decizii ("cedarea 
Basarabiei şi Bucovinei fără să tragi un foc”) nu are 
nici o legătură cu "diagnosticul"; v-aţi gândit "în 
viteză” la contextul istoric? 


Dar să revenim la di. Boia: "ceea ce nu merge în- 


societatea românească este selecţia valorilor”. 

Păi, d-le Boia, hai să stabilim cine face 
"selecția valorilor în societatea românească”; 
care a fost perioada istorică în care ”totuşi” a 
funcționat selecția cât de cât? i 

Răspuns: perioada interbelică, care produce 
un Eliade, un Enescu, un Cioran, lorga, mari 
personalităţi culturale ştiinţifice şi artistice. 

Care sunt perioadele în care selecţia 
capotează: comunismul şi post-comunismul. 
Comunismul prezentat de tov. Tismeneţchi, sau cel 
real caracterizat ca una dintre concepţiile iudaice - 
cu referire la stăpânirea mapamondului? Post- 
comunismul este perioada în care manevrele 
evreieşti de subjugare au renunţat la disimulări şi cu 
ajutorul (parţial) al unor Boia, Patapievici şi cohorta 
de trepăduşi adiacentă vrea să ne facă idioţi, fără 
trecut şi, prin raportare, fără viitor. 

Cine face astăzi selecţia valorilor? Se înţelege 
din context care sunt criteriile de selecţie: totala 
obedienţă faţă de interesele iudaice, chiar dacă 
eventualii candidaţi la selecţie îşi demonstrează 
opţiunea indirect, prin ricoşeu, sau direct, prin 


apartenenţa la masonerie sau, şi mai direct, Pi 


îndeplinirea unor comenzi criminale de pe Poziţii q 
decizie în conducerea României, sau toate la un i 


Se configurează apariția unei elite de trădător; i 


intereselor naţionale, sau trebuie să vo, 
timpul trecut de apariţia ei? 

Din punct de vedere al Mişcării 
apartenenţa la un grup de orice dimensiun 
a propus ca scop distrugerea României c 
ca popor, este un gest criminal. 

Abordarea problemelor de comportament i 
românilor fără nici un scop declarat sau vizibij îi 
servi interesul naţional, este o crimă? At 
"necruţător" pe rănile poporului român? 

Mai mult: decât atât: când se urmăreşte 
demonstrarea unor teorii a nonvalorii, a. Spiritului 
gregar, şi indirect a imposibilității de a se conduce 
singuri a românilor, apare evidentă Promovarea 
intereselor străine, în speţă evreieşti, de 2 
transforma România într-un Israel european, cy 
românii cetăţeni de categoria a doua. 

Din punct de vedere al Mişcării Legionare 
obligaţia însuşirii ca opţiune a primatului naţional în 


este la alegere: nu_ poţi să_ trăieşti într-o țară 


devorându-i temelia, ca termitele. 
Este o poziţie "extremistă"? "Cii vorbeeşti"? 


Exemplu de diversiune pentru a intoxica 
mentalitatea presupuselor victime: "autorul oferă o 
explicație valabilă a complexului nostru de 
inferioritate” scrie C.. C.. şi îl citează pe dl. Boia: 
"dacă ar fi să pun un diagnostic societății româneşti, 
aceasta este prima maladie pe care aş identifica-o. 
românii îşi descoperă neînsemnătatea" - închei 
citatul. 

Cum ar putea mai bine dl. Boia să creeze o 
stare de descurajare, de non combat, de 
renunțare la apărarea intereselor sale fireşti, 
decât însuşindu-şi ideea că nu au ce apăra? 

DI. Boia a uitat sau "se face că plouă”: totdeauna 
ţi-a mai rămas ceva de apărat! 

"Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul, şi de- 
aceea tot ce mişcă-n fara asta, râul, ramul, mi-e 
prieten numai mie, iară ţie duşman este!”, sau "lăsaţi 
orice speranță voi, care intraţi"? 

Cui foloseşte să descurajezi pe români, d-le 
Boia? Duşmanilor noştri! 

În slujba cui sunteţi? În slujba puternicilor vremii! 

Să nu vă închipuiţi că prostiţi pe toată lumea 
prefăcându-vă . în filosoful din turn, care, rupt de 
realităţile cetăţii, face studii teoretice. 

Vă deosebiți de neobositul duşman al românilor, 
banditul Patapievici, prin exprimare prin calitatea 
prezentării şi - de ce să nu recunoaştem? - de multe 
ori prin subtilitatea cu care aruncaţi mâţa moartă în 
ograda conştiinţei naţionale. 

n rest, "toate drumurile duc la Roma”? De fapt, 
toate duc la Tel-Aviv! 

Sunteţi "acelaşi Patapievici cu altă pălărie”! 

Aveţi păreri "mobilizatoare” chiar şi în legătură cu 
disputa asupra punctului din Constituţie, "România 
stat naţional şi unitar”! Vă citez: "nu ajunge să 
vorbeşti aceeaşi limbă şi să-i bruftuluieşti din când în 
când pe unguri pentru a fi o naţiune. în sensul 
organic al cuvântului”. = 

Domnia sa, marele istoric Boia, deja a stabilit că 
"nu suntem o naţiune în sensul organic al 
cuvântului”, şi ne explică şi de ce: "România este o 
fară extrem de eclectică, făcută din bucăţi de tol 
felul”. Zicem noi: "tot ce este făcut din bucăţi, în 
bucăţi se poate desface” - acesta este mesajul d-lui 
Lucian Boia! - 

Domnia sa, din turnul de fildeş, rupt de actualitate 
şi de "disputele lumeşti”, bineînţeles că fără să vrea 
justifică punctul de vedere al minorităţii maghiare, 
total dezinteresat de viitoarea formă geometrică â 
României. = 

Sunt de acord: “trăim în România, o tară 
demoocratică, şi libertatea de exprimare este 
garantată prin Constituţie; ei bine, înjură-mă tu de 
mama şi, dacă eşti faţă în faţă cu mine, “ifi rad 
una peste bot de nu te vezi”! : 

Oricum, deja "aţi fost nominalizat” pentru premiul 
"Institutul Cultural Român”. "Speranţa moare ultima - 


rbim la 


Legionare 
e, Care şi- 
a Stat Sau 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


S/tualitalz 


MODELUL EMINESCU VERSUS DEMAGOGIA EMINESCU 


Este fără îndoială lăudabil faptul că atât 
forurile noastre culturale, cât şi o parte din 
mass-media au hotărât să comemoreze cei 
163 de ani scurşi de la naşterea marelui om |! 
de cultură instituind o "săptămână 
Eminescu” (ianuarie 2013). 

Am ales să-l definesc pe Eminescu "om |! 
de cultură” şi chiar "om politic” deoarece el 
a fost, în cei doar 39 de ani cât a trăit, nu 
numai "poetul fără pereche”, cum .este 
îndeobşte cunoscut, ci şi autorul unei 
impresionante opere politice. Articolele pe 
care le-a publicat în ziarele "Curierul de Pf 
laşi” (perioada 1876-1877) şi "Timpul' (1877- | 
1883) sunt nu numai analize de o rară 4 
perspicacitate a societăţii româneşti şiliă, 
europene din timpul său, dar şi anticipări 
surprinzătoare ale unor evenimente ce s-au 
desfăşurat după dispariţia sa (răscoala de la |. 
1907 este un exemplu). : 

Dintre programele TV difuzate in această |. 
"săptămână Eminescu” remarc reluarea la | 
TV laşi în seara zilei de 19 ianuarie ac., a 
emisiunii girate în anii trecuţi de poetul Cezar Î 
Ivănescu, cu participarea lui lon Caramitru. i 


MODELUL EMINESCU 


În ce-l priveşte pe EMINESCU CAN 
MODEL DE URMAT pentru generațiile [ 
viitoare, îmi amintesc de o convorbire 
vesperală purtată în 1995 la Universitatea 
San Diego - California cu laureatul Nobel 
George Emil Palade. Încercam să-i definesc | 
modelele care i-au călăuzit tinereţea, când PE 
el mi-a spus: y 

„Au fost patru asemenea mentori ță 
spirituali; anatomiştii Francisc Iosif Rainer şi 
Grigore T. Popa, biochimistul parizian Andn 
Boivin  — 
Bucureşti de către lon Cantacuzino, şi Eminescu. 
Tatăl meu, care era profesor de filosofie la liceul 
Haşdeu din Buzău, m-a învățat să-l admir şi să-l 
iubesc pe Eminescu, nu numai pentru poezia sa 
de o rară frumusefe, pentru profunzimea şi 
rafinamentul ei, dar şi pentru dragostea statornică 
față de poporul român ce reiese atât din versuri, 
cât mai ales din opera sa de jurnalist (opera 
politică). 

Eminescu a fost un mare creator de limbă. Este o 
adevărată minune de unde a putut el recolta atâtea 
vorbe grele de înfeles, într-o epocă în care marea 
majoritate a scriitorilor noştri se mişcau, încă greoi, 
într-o lume de cuvinte unde metafora subtilă, platina 
cugetării existenţiale, era încă înăbușită de banalităţi 
şi facilitate. Eminescu a erupt în cultura Europei 
precum Goethe, Boileau, Shelley sau Leopardi. 

Numai răspândirea mai redusă a limbii române 
în lume a făcut ca el să nu fie încă perceput ca 
egalul celor mai de seamă creatori de frumos. şi 
limbaj bogat care au trăit în ultimii 200 de ani în 
Europa. A-l prezenta însă pe Eminescu doar ca 
poet, trecându-i sub răuvoitoare tăcere opera 
politică înseamnă a-l văduvi de o parte 
însemnată din contribuţia sa la cultura română. 
Citeşte-i cu atenţie articolele politice şi-ţi vei da 
seama, cum am înțeles şi eu, că eticheta de şovin, 
de antisemit-exclusivist, etc, îi este pusă de rău 
intenţionaţi, de cercurile ostile poporului român.” 

Într-adevăr, se cunosc bine eforturile disperate 
de a minimaliza şi chiar demola modelul de 
gândire şi comportament social-politic 
Eminescu. Aceste acţiuni de anihilare a influenţei 
sale în rândul tinerilor, mai cu seamă a celor din 
zilele noastre, au început încă din cursul vieţii 
poetului şi au fost orchestrate de forţele ce doreau 
să oprească emanciparea României după 
proclamarea Independenţei sale din 1877, în prim 
plan Rusia şi Austro-Ungaria. Cei ce colonizaseră 
Moldova după 1876, sprijiniți de "Alianța Israelită”, 
visau şi ei la exploatarea noului teritoriu în care 
fuseseră primiţi. În acele vremuri această organizaţie 


4 


| CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE '2013 


adus la Facultatea de Medicină : din 


nu precupeţea nici un efort pentru a calomnia şi 
compromite România în publicaţii de prestigiu de 
peste hotare precum "Journal de debats” şi "Le 
Monde illustre” - Paris, 1876-1877, sau "Pester 
Lloyd” (22 dec. 1876 şi 2 ian. 1877). 

Broşura "Situaţia israeliților în Serbia şi România” 
(1877) în care se află adunate cele mai grosolane 


minciuni (pretinse pogromuri vaste împotriva 
evreilor) a fost înmânată ambasadorilor din toate 
țările europene şi larg difuzată în SUA şi Europa. În 
loc de fotografii probatoare (imaginile fotografiate 
se foloseau deja în presă) sunt inserate desene 
imaginate de propagandiştii evrei ai vremii. 
Redăm după cunoscutul eminescolog acad. D. 
Vatamaniuc: 

"Doi soldaţi escortează trei vagabonzi spre a fi 
preluaţi de autorităţile austriece din Bucovina şi mai 
mulţi evrei din Adjud se fotografiază încadraţi 
între cei doi soldați înarmați. 

Fotografia este trimisă Alianţei Israeliene şi 
cercurile. evreieşti din străinătate fac o largă 
publicitate ca mărturie a opresiunii militare din 
România.” (în M. Eminescu - "Chestiunea evreiască 
- documente” - Ed. "Vestala", Bucureşti, 2005, pg. 9). 

Era firesc astfel ca Eminescu să răspundă. în 
proza sa politică acestor mistificări care loveau 
temelia noului stat român. A făcut-o fără violenţă, 
fără ură, pe baze de drept internaţional. Articolele 
sale (ţinute şi azi sub obroc ca să nu supărăm 
Israelul şi SUA şi Europa aflate sub cenzură iudaică), 
precum: “Alianţa Universală Israelită şi evreii din 
România” ("Curierul de laşi, 1876), ciclul 
"Chestiunea  Israelită”  ('Timpul”,. 1879), apoi 
articolele „Congresul de la Berlin -şi amestecul în 
treburile interne ale României” ("Timpul 1879), 
„Chestiunea evreiască şi recunoașterea 
Independentei” (1879), “Marile puteri şi 
chestiunea evreiască” ("Timpul”, 1879), “Presa 
europeană şi amestecul puterilor străine” 
("Timpul”, 1879), nu sunt articole ofensive, ci 
pledoarii întru apărarea poporului român de 
cotropirea perversă, tacită, dar înrobitoare a celor 
250 000 de evrei imigraţi în teritoriul nostru 


(şantajul impus nouă de marile puteri la 
Congresul de la Berlin din iunie-iulie 1878, la 
care victima, România, nici n-a fost invitată, deşi 
îşi cucerise independenţa cu sânge, salvând de 
la pieire corpul expediționar rusesc). 

Articolele politice eminesciene sunt 
adevărate lecţii de logică. Ele vădesc o 
/] cunoaştere profundă a coabitării armonioase 
“|dintre români şi alogeni (armeni, evrei, 
ucraineni, turco-tătari) de-a lungul istoriei 
noastre. Eminescu însuşi a acordat cinstire 
acelor evrei care, odată stabiliţi la noi sau în 
alte ţări, au desfăşurat activităţi productive, au 
contribuit la propăşirea culturală a ţării de 
adopţie. Prietenia sa cu filologii evrei M. 
Gaster (stabilit ulterior la Londra) sau H. Tiktin 
| (cu care plănuia să redacteze un dublu dicţionar 
* german-român şi român-german) este de 
notorietate. Eminescu frecventa teatrul ieşean 
în idiş al lui Avram Golfaden şi chiar a scris 
laudativ despre aceste spectacole. Dar, cum 
era şi firesc, a luptat împotriva parazitismului 
alogenilor care, năvălind în țară, s-au îmbogățit 
prin speculă. Ca şi pentru N. Paulescu mai 
târziu, „cârciumarul evreu”, monopolist, fără 
i scrupule, care a răspândit alcoolismul la sate ca 
pe o epidemie, constituie subiectul unor articole 
perfect justificate. 

Este clar astfel pentru orice om de bună 
credinţă că eticheta de antisemit înverşunat, 
pe care şi azi i-o pun lui Eminescu unii 
exponenţi ai sionismului extremist, este falsă şi 
duşmănoasă. Unii dintre aceşti ignobili scribi 
metamorfozaţi la noi din cenzori comunişti în 
"jurnalişti ai democraţiei”, continuă şi azi să 
i] profeseze calomnia în acelaşi spirit denigrator al 
"Alianţei Israelite” de pe vremea lui Eminescu. 
Ce să ne mai mirăm când tonul deprecierii lui 
Eminescu a fost dat de însuşi H. Patapievici. fostul 
prezident neregretat al Institutului Cultural Român! 

Unele posturi "româneşti” de televiziune nu se pot 
abţine nici măcar în ”săptămâna Eminescu” să nu 
clameze suferinţele evreilor. O doamnă în vârstă, 
evreică emigrată în Suedia, ne povesteşte în limba 
română, mai bine de o jumătate de oră, despre 
teroarea la care a fost supusă familia sa, modul 
barbar în care a fost aruncată în lagăr, ba chiar 
pretinde că l-a văzut la lucru pe Mengele. Nu suflă 
însă o vorbuliţă de locul unde s-au petrecut 
aceste atrocități. Timpul trece şi amicii cu care 
eram îmi cer să trecem pe alt post. Mi se spune: 
"Vezi, şi mai pretinzi că românii nu au fost implicaţi în 
holocaust”. „Aşteptaţi, aşteptaţi!”, îi rog. În sfârşit, 
Şmechera „neosuedeză” zice: “Trenul mergea şi nu 
mai ştiam în ce colt al Ungariei ne vor debarca”. 
Atât. Câteva cuvinţele pe care prietenii mei nici 
măcar nu le-au sesizat, păcăliţi de faptul că bătrâna 
doamnă vorbea româneşte. Deci era vorba de . 
holocaustul unguresc din zona ocupată a Ardealului 
de Nord! lată, redivivus, aceeaşi  perfidă 
propagandă antiromânească pe care a 
combătut-o şi Eminescu cu strălucire în vremea 

| 


DEMAGOGIA EMINESCU 

Dacă despre eforturile demolatoare ale mitului 
Eminescu sunt cunoscute azi şi alte multe fapte, mai 
puţin ştiute sunt manevrele absconse întreprinse 
conform principiului “LAUDĂ, AMEȚEŞTE şi 
UCIDE”. Este vorba despre aşa-numita folosire 
demagogică a personalităţii lui Eminescu. 

DEMAGOGIA EMINESCU a debutat în anul 
1948 şi mai ales în 1950 (prima aniversare de tip 
comunist a centenarului naşt 


profesor doctor, laureat UNESCO 


Pag. 3 


* alegerile locale "desființând” orice iluzie privind 


PCrualtale 


OGLINDA INTERESELOR IUDAICE 


Dacă, dintr-un motiv oarecare, nu eşti la curent parafând desființarea 'serviciilor medicale de urgență 
cu preocupările la zi ale forțelor ultraactive de sub forma cunoscută până atunci şi acordarea 
antinaționale Şi anticreştine, există un loc unde unui fel de monopol unor societăţi private din Igraei] 
săptămânal ți se oferă pe tavă meniul otrăvit al Ca să ştiţi cam ce “ploi” le-au stricat "proşti de 
momentului. români” viitorilor stăpâni ai serviciilor de urgenţă 

_Echivalent al fostei prese evreieşti din medicală, dacă vreți să ştiţi cât de siguri erau pe 
Sărindar, revista 22” este barometrul poziție datorită tovarăşului Băsescu: A9Ja 
preocupărilor ca un fel de avancronică, îndrumar,  cumpăraseră 2000 de autovehicule de "salvare"! 
indicând celor afiliați punctele de vedere ale 7 tza | 
intereselor evreieşti în România, şi 'celorlalţi Ya 
indicându-le temerile de moment, situațiile şi A 
locurile  "fragile” ale imensei ofensive i: . 
antiromâneşti. Aa 

Eşecul încercării de permanentizare a PPE 
guvernului M.R. Ungureanu, declarat, cu un ie | Ă 

ici 


Pă 


ă 


an înainte, de către purtătorul de cuvânt al 
SRI, It.-col. Ulieru, ca fiind "agent al uneib 
agenturi” nenumite (confirmată însă de site-ul 
Federaţiei Comunităţilor Evreieşti), a fost o 
surpriză şi încă una neplăcută, care 
determină conştientizarea a două realităţi: 

- prima ar fi că evaluarea stadiului de 
supunere necondiționată a poporului român a 
fost eronată; 

- a doua ar fi aceea că planurile 
momentului privind sugrumarea definitivă a 
oricărei reacții de demnitate a românilor, - i Se 
trebuie modificată, alegându-şi cu un instinct perfect S-a mai pus la cale vânzarea exploatării de cupru 
persoana cea mai potrivită pentru a pune în operă de la Roşia Poeni, cea mai mare din Europa, unui 
planurile corespunzătoare momentului istoric, evreu plecat din România, tovarăşul Timiş şi nu-mai- 
tovarăşul Băsescu, ale cărui ambiţii de mărire puteau  ştiu-cum; acesta urma să plătească "privatizarea" 
fi oricând utilizate oferindu-i "consilieri de taină” minei care avea la ora respectivă un bilanț pozitiv, 
despre care nu ştim decât că s-au priceput foarte din banii pe care, oricum, cu el sau fără el, îi 
bine să învrăjbească pe români împotriva românilor. producea în următorii ani. Mai simplu: “Iți vând vaca 

Evenimentele majore ale anului 2012 au mea şi tu o să o mulgi, o să vinzi laptele şi, când 
produs oarecare derută neprevăzută. Căderea vei strânge suma convenită, o să o plăteşti”l! 
guvernului Ungureanu după mai puţin de 80 de zile, Curat gheşefi! 

Mai departe: gazele de şist, cu urmări ecologice 
popularitatea lui Băsescu, cele 7,5 milioane de catastrofale pentru o cincime din România; 
români cerând demisia preşedintelui, alegerile “privatizarea” Hidroelectricii. în termeni nedeclarați 
parlamentare în care nici un băsist nu a intrat în dar neavând nici o îndoială că total defavorabili; 
Parlament decât datorită sistemului electoral cel Transelectrica; CFR Marfă etc., etc. 

puțin curios, a pus ”"oficialităţile” evreieşti într-o Pomeneam mai devreme de două lucruri capitale 
serioasă derută. care au fost demonstrate în 2012; primul, cum am 


Vor fi obligate în perioada celor câţiva ani viitori spus: instinctul de supravieţuire la români poate . 


să folosească mult mai drastic (dacă se poate mai avea reacţii neaşteptate; al doilea: în fața unui popor 
mult!) sancţiunea economică împotriva poporului unit hidra de care vorbeam a trebuit să-şi amâne 
român; această ”răscoală” care "a călcat în "execuţiile”. 5 ps 
picioare” dorințele şi prevederile legate de evoluția Avem exemple în lume unde tovarăşii au 
(sau, dacă vreţi, de involuţia) percepției românilor capotat? , SRR 
despre dreptate şi rolul pe care trebuie să şi-l Da, avem țări mari şi țări mici, care s-au opus cu 
asume, a uluit pe "înţelepţi Sionului”. succes încercărilor de subjugare prin intermediul 
S-a lansat conceptul de "lovitură de stat” pentru marii finanţe. Argentina, Brazilia, Turcia, mica 
tot ce  s-a-ntâmplat după demisia guvernului Islandă. 3 e i 
Ungureanu. Se încerca acreditarea ideii că să acceptăm faptul că primele trei exemple au o 
avuseseră loc mari încălcări ale legalităţii, ca o legătură cu dimensiunea; dar mica Islandă? "l-au 
“lovitură” aplicată poporului român. luat boii de Ia bicicletă”! „op cate 30 : 
A fost în mod real o lovitură, dar împotriva Să revenim la revista 22 şi la "marile dureri 
duşmanilor poporului român. evreieşti” din ultimul timp, din România. i 
Atenţiune: indiferent de ceea ce se va întâmpla în Va părea cam bruscă trecerea de la marile state 
viitorul apropiat, favorabil sau nefavorabil fomânilor, care s-au debarasat de controlul iudaic, la mica 
forța şi însemnătatea acestei schimbări de macaz nu noastră bucătărie cu plită, burlane, foc cu lemne, 
este departe de decembrie 1989. cenuşar, cuptor şi căzănel cu apă caldă. A 
Nu mai reiau evocarea desfăşurării Din mai multe țipete stridente ale revistei în 
evenimentelor. Demonstrații antibăsiste simultan în cauză, devine „amuzantă, pur şi simplu, tratarea 
65 de oraşe au dat măsura nemulțumirii românilor “pierderii” Institutului Cultural Român (ICR), a 
transformați de forțe financiare externe în cobai "Institutului pentru Investigarea Crimelor 
asupra cărora se experimenta gradul de Comunismului şi Memoria Exilului Românesc 
suportabilitate al unor măsuri care vizau întărirea (IICCMER). A i 
controlului politic şi social prin înfometare; dar poate Autoarea articolului, pe care nu merită s-o facem 
nai greu de suportat a fost bătaia de joc, umilința cunoscută _ciţitorilor noştri, . fiind „un mercenar 
care se presupunea din felul în care eram tratați. Sa Ralecaloi Sue, prgole sau crede că sunt probleme 
i i ț lți, nu au sesiza e nivel nați i 
Plen EA Pe pi a, Zi 1. Andrei Marga îl înlocuieşte, însoțit de un cor de 
Sunt două lucruri care ar fi trebuit să ne reţină bocitoare, pe oribilul Patapievici la ICR.. : 
atenţia şi să ne bucure; primul ar fi şi cel mai Ziarul nostru a publicat un articol intitulată ICR, 
important, şi anume faptul că românii s-au dovedit a mon amour”; dar dacă simbriaşii de la '22” o ţin 
fi un popor şi nu o populaţie. Marea hidră iudaică a înainte cu bocetele, înțelegeți că îi ustură răul 
fost total surprinsă de reacția românilor, surprinsă şi 2. Este înlocuită şi conducerea de la IICCMER. 
descumpănită: eram deja "contabilizaţi” la rubrica "şi Cine conducea acest „institut? Tov. Tismenețchi, 
alţi”. : băiat de luptător evreu în Spania împotriva Crucii şi 
Vizita primului ministru al Israelului din 24 nov. pentru instaurarea unui cap de pod iudeo-bolşevic în 
2011  consemnase capitularea totală a Vestul Europei. Ca şi când „m-ar pune pe mine să 
României prin vânzătorul şi trădătorul de țară  condamn Mişcarea Legionară! 


Noii numiţi la IICCMER, oricât de Împăciuito 
vor dovedi până la urmă, ne dau unele Speranțe q se 
aborda problema dezastrului comunist Ceva ca 


pe de adevăr, cu toate că sunt convinsă TE 


abrmnlie lor. (Andrei Moraru, Dinu Zamfirescu i 
Marius Oprea) nu vor ajunge vreodată să utilizeze ș 
adresa autorilor sintagma iudeo-comunişti”. a 
Dar să vezi lucrătura necuratului: Conducăto A 

4 TI celor două institute s-au gândit să-şi Uneas Ul 

i | eforturile pentru ca rezultatele Cercetării 

| |ICCMER să fie cunoscute, să fie fact 
publice. prin intermediul ICR! Citându-i f e 

"unit eforturile pentru conştientizare 
urmărilor regimului comunist”. a 

Vă daţi seama că aici mai intervine Cava. 

raportul întocmit de tov. Tismeneţchi care a 
încercat să distragă atenţia de la adevăraţi 


autori ai genocidului soldat cu 1.115.009 a 
arestări şi întemniţări abuzive, dintre Care 
500.000 au fost asasinați sub o fe 
d oarecare, va fi declarat având valoarea 
i hârtiei reciclate; auzi dumneata ZA 
îndrăzneală, ce insultă la adresa mareluj 
profesor "al lui peşte prăjit”! 

Că noii numiţi la conducerea IICCMER îl 
vor spune în veci explicit despre dezmăţu 
criminal al evreilor ajunşi la conducerea 


“României după 1944, este sigur, dar ceva-ceva tot 


vor trebui să scoată la iveală. 

Autoarea articolului (care nu ne este prezentată 
în uniforma de serviciu, copie fidelă a uniformei 
"legiunii Franceze”) înțelege perfect că în problema 
dezastrului iudeo-comunist înțelegerea de cooperare 
între cele două institute este absolut logică, normală, 
atunci când chiar vrei să faci lucrurile publice. 

La semnarea înțelegerii dintre cele două institute, 
pe 16 ianuarie, în sala de festivități a ICR, cei care 
au salutat inițiativa şi-au exprimat în termeni lipsiţi de 
echivoc părerea despre tov. Băsescu îtîn legătură cu 
prezentarea "Raportului Tismăneanu” în 2006 - ca 
fiind formal, motivat de nevoia de popularitate a 
preşedintelui/ 

Mai aflăm ceva din articolul din ”22” pe care eu 
mi-aş permite, pe lângă mincinos, să îl declar şi 
pueril: "Preşedintele Emil Constantinescu a anunțat 
victorios că tocmai vine de la Primărie, unde a 
obținut deblocarea fondurilor pentru cel mai grandios 
monument dedicat victimelor comunismului din 
Europa de Est.” (victimelor noastre) 

Deocamdată nu s-a hotărât locul de 
amplasare al viitorului monument; dacă ar fi să 
se respecte un principiu al echităţii, locul cel mai 
potrivit ar fi alături de "Monumentul 
holocaustului”. | 

Potrivit legii şi, bineînțeles, datorită legii care 
interzice negarea "holocaustului", noi nu ne 
exprimăm nici un punct de vedere asupra 
subiectului; dar tovarăşii vor constata că lipseşte 
ceva: o lege care să interzică orice fel de aluzie la 
rolul de inițiatori . şi executanți ai genocidului 
împotriva poporului român 1944 — 1964 a etnicilor 
evrei, deținători ai puterii totale în perioada 
respectivă soldată cu asasinarea a 500.000 de 
români! Am mai spus o dată cifra în acest articol? O 
voi spune încă de atâtea ori, cât nu voi avea gură 
astupată! 

Cele două monumente față în față ar sugeră 
că românii sunt în cunoştinţă de cauză şi câ, ja 
acuzaţiile care i se aduc poporului român (acuzaţi 
colective!?), răspunsul nostru ar fi acuzaţiile pe 
care normal ar trebui să le strigăm zi şi noapte IA 
adresa călăilor dovediţi: noi avem dovezi! 

Se "discută" pe internet că oficialitățile evreieşi 
de oriunde au cerut aplicarea legii împotrivi 
"negaționiştilor” români, iar "Institutului Naţional (77) 
de Studiere a Holocaustului din România” Si, 
spună un punct de vedere asupra "despăgubirilor ! 


„Să ne închipuim că IICCMER va lua în calu 


despăgubirile pe care noi trebuie să le cere 
Israelului? 


Adică cum ISraelului? 
Adică cum României? 


MWoolita Codin 


Pe9:4 CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2043 


ii 


În revista "LUMEA" (care merită să fie citită), 
apare un articol interesant, semnat de 
binecunoscutul NEAGU DJUVARA, oricum mai |: 
bine cunoscut decât revista (din păcate). 

„De ce ziceam că "Lumea" merită să fie 
citită: ne aduce "în casă” informaţii şi comentarii 
care pentru o bună parte a populaţiei României, 
care nu foloşeşie internetul, dar şi pentru | 
majoritatea celor care îl folosesc, face of 
selecţie plină de discernământ şi de inteligenţă, 
propunându-ne "mură în gură” lucruri pe care în 
contextul vieţii cotidiene riscăm să le pierdem [ 
din vedere. 

Chiar dacă vorbesc prea mult de "Lumea, 
trebuie totuşi să adaug că se vrea neutră, fără 
culoare politică, fără preferinţe speciale, lucru 
care, din punctul nostru de vedere, aduce cu o 
nuanţă de oportunism, încercând “să dea bine” 
pentru o arie cât mai largă de cititori. 

Dar să revenim la dl. Neagu Djuvara pe care | 
nu demult îl auzeam declarând la televizor că 5 
pe linie maternă ar fi descendent din marile 
familii domnitoare în Ţările Româneşti de talia 
Basarabilor sau ceva apropiat. 

E Bineînţeles” că acest lucru nu poate decât să îl 
ridice în ochii românilor - privit prin ochii unei părţi a 
fibrei naţionaliste a societăţii româneşti”. "Fibra 
radicală”, după zeci de ani de marş ostăşesc prin 
pădurea de ostilităţi ridicată în drum de promotorii 
intereselor universale iudaice, recunoaşte 
diversiunile simbriaşilor oricât de îmbrăcate ar fi în 
"costum naţional” sau în ”straiele” unei informaţii 
absolut neutre. 

Până la alte comentarii privind expunerea d-lui 
Djuvara, trebuie să ne declarăm surprinşi de 
"ochelarii de cal” pe care domnia sa îi poaită 
(bineînţeles la figurat, nevrând să insinuăm vreo 
relaţie cu nobilul animal), expunând o sinteză de 
mici dimensiuni, dar bine  ticluită, bine 
documentată, despre pericolul invaziei 
musulmane în Europa. j 

Informaţia se dovedeşte a fi un avertisment care 
pe român, plin de propriile griji şi nevoi, nu îl atinge 
nici prin ricoşeu, ca o scrisoare cu un conţinut doct, 
plină de precizări pertinente, dar cu adresa şi 
destinatarul greşite. 

Până aici totul în regulă, aparent; în fond, vrea 
să-l facă pe român atent la pericolul musulman, 
pericolul unei invazii care deja îşi produce efectele 
negative în Occident. 

Domnia sa “ignoră” că pe noi nu ne paşte acest 
pericol din două motive: 

- primul ar fi că "invazia" de care vorbeşte are ca 
ţintă ţări bogate şi în care legislaţia, făcută de evrei, 
de fapt, şi care avea ca scop acceptarea, favorizarea 
invaziei evreieşti, s-a răsfrânt automat şi asupra 
celorlalţi alogeni, ca o cutie a Pandorei care, odată 
deschisă, nu mai poate fi închisă. În ţările apusene 
Israelul şi sionismul nu pot să căsăpească arabii 
după pofta inimii, dându-şi pe faţă instincte primitive 
(atenţie: nu am zis "criminale”), ca în Palestina. 

- al doilea motiv ar fi că România, veche ţintă a 
planurilor hegemonice. evreieşti, deja este ocupată 
economic şi politic: în România un om politic neatent, 
_ dezvăluindu-şi numai nişte îndoieli în legătură cu 
veridicitatea scenariului impus de golemul iudaic, 
este trimis în pelerinaj de penitenţă la muzeul 
holocaustului de oriunde. 

După perioadele de paroxism criminal, producând 
genocidul basarabean al anilor 40-50 şi din restul 
României, oferind sute de mii de “sacrificii” pe altarul 
"instinctelor. primitive” de care pomeneam mai sus, 
este greu pentru di. Djuvara să ne abată atenţia 
către pericolul musulman. 

DI. Djuvara ne propune indirect să apreciem 
ca nedistructivă invazia evreiască despre care, 
de altfel, se preface a nu avea nici un fel de 
cunoştinţă. Ne sugerează, "plin de subtilitate”, să 
mulțumim lui Dumnezeu că trăim sub cizma 
evreiască! 

intitulându-şi articolul "Un <<pojar>> 
mortal” vrea din start să ne, trimită la 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


e LI 


MARELE PERICOL 


semnificaţiile cuvântului "pojar”; acesta nu se prea 
foloseşte de mult timp, însemnând iniţial un incendiu, 
un foc care cuprinde o suprafaţă mai mare - de 
unde, transferat ca denumire pentru o boală mai 
frecventă la copii, manifestată prin temperaturi mari 
şi care demult căpăta aspectul unei epidemii. 

Domnia” sa începe articolul cu un citat foarte 
inspirat - din punctul nostru de vedere (fibra 
naționalistă a societăţii româneşti”) — din spusele 
generalului Charles De Gaulle, a cărui 
personalitate mă jenez să o prezint (fiind 
ultracunoscută), acceptat de istorie dar în special de 
francezi ca un politician-etalon: 

"Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. 

Este foarte bine că există francezi galbeni, 
francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că 
Franța, conform vocației +sale universale, - este 
deschisă tuturor raselor dar cu condiţia (atenţie!!) 
să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu 
va mai fi Franţa. 

Noi suntem, înainte de toate, un popor de rasă 
albă, de cultură greacă şi latină şi de religie 
creştină. Astea nu sunt poveşti! : 

l-aţi văzut pe musulmani? Le-aţi văzut turbanele 
şi djelabalele?' Vedeţi bine că nu sunt francezi? ... 
arabii sunt arabi, francezii sunt francezii! ... 

... satul meu natal nu se va mai numi "Colombey 
două biserici” ci Colombey două moschei” 

La un asemenea discurs, fără doar şi poate 
rasist, te aşteptai la o reacţie de oarecare 
dimensiune din partea ”"cenzorului universal”, rol 
asumat de forurile conducătoare ale evreimii. Dar... 
tăcere! 

Ce remarca sau ce sublinia generalul: că orice 
minoritate poate fi acceptată "cu condiţia ca ea 
să rămână mică”! Citez şi parafrazez: "dacă nu, 
Franţa nu va mai fi Franţa” — sau, dacă nu, România 
nu va mai fi România! 

Marii paznici ai iudeo-democraţiei au tăcut mâlc. 
Franţa, bine garnisită cu evrei - şi nu vorbesc de cei 
invizibili, ci de cei purtând "uniforma" tradiţională, 
care pot fi văzuţi împânzind străzile cu anumite 
ocazii - ignoră (!!) existenţa acestora, chiar dacă au 
ajuns să aibă un cuvânt decisiv în viaţa social- 
politică, de cel puţin un secol, ca să nu vorbim de 
economie! 

Dacă arabii fac notă discordantă cu turbanele lor, 
costumul şi podoaba capilară a evreilor nu face 
aceeaşi impresie?! "De ce nu se supără mama?” 

Şi încă ceva: "dar cu condiţia ca ei să rămână o 
mică minoritate”! Poftim? Noi îi acceptăm pe ţigani, 
dar cu condiţia să rămână o mică minoritate?! 

O să vă întrebaţi, probabil, dacă spusele 
generalului De Gaulle sunt "litere de evanghelie”: 
pentru mine şi "ai noştri” numai când ne convine dar 
pentru francezi da! 3 

Evocarea de către dl. Neagu Djuvara a 
respectivului citat ne dezvăluie că poziţia francezilor 
faţă de minorităţi este foarte nuanţată, iar la români, 


dacă ai aplica acelaşi tipar, ai fi socotit un odios 
rasist de către cenzorii atotputernici. 

Ca o paranteză în strictă actualitate, voi 
aminti de un fapt care poate fi ori o diversiune 
ordinară, ori o tâmpenie extraordinară: se 
vehiculează ”faptul” (??) că o organizaţie 
legionară din Timişoara oferă 300 de lei 
oricărei ţigănci dispuse să accepte 
sterilizarea. Informaţia, dacă reprezintă 
iniţiativa unora, este de o idioţenie care 
frizează infantilismul ca boală congenitală: nu 
poţi să fii atât de redus încât să îţi închipui că 
un om, indiferent cât de strâmtorat ar fi, ar 
accepta pentru 300 de lei o asemenea 
alternativă; pe de altă parte, pentru o astfel de 
operaţie: îţi trebuie tot ansamblul logistic 
necesitând investiţii importante. 

Îmi cer scuze că mă îndepărtez oarecum de 
subiect dar nu total, fiind, în fond, vorba despre 
probleme demografice. 

Iniţiativa aşa-zişilor legionari de la Timişoara 
ilustrează perfect simismul şi formele lui de 
manifestare: inconştienţa, inconsistenţa acţiunii, 
indiferența faţă de imaginea pe care o creează 
Mişcării Legionare faţă de opinia publică. 

Românii naţionalişti care ”se uită cu un ochi” la 
Mişcarea Legionară, solicitând, în necunoştinţă de 
cauză, ca să nu zic în prostie, acceptarea deviaţiei 
simiste ca şi cost pentru o unificare a diverselor 
grupuri şi grupulete, să ia aminte! Când ar fi solicitat 
un astfel de tratament necreştin şi neuman un 
Corneliu Zelea-Codreanu sau oricare dintre fruntaşii 
adevăraţi ai Mişcării? 

Şi pentru ce toată această tulburare a apelor? Ca 
să arătăm că "noi suntem activi, avem iniţiative, 
nu ca alţii”! 

Parcă îl văd pe Horia Sima în octombrie- 
noiembrie 1938 organizând atentate care urmăreau 
să îl sperie pe Carol al II-lea şi să îl aducă pe el la 
putere. Atentate de operetă: incendierea gardului 
sinagogii din Sălaj, “aruncarea a două petarde 
fumigene în curtea uzinei electrice din Cluj şi alte 20 
de acelaşi calibru, transformate de presa din 
Sărindar în cataștrofe naţionale! Domnilor simişti, 
sunteţi de un ridicol care frizează inconştienţa! 

Să revenim însă la diversiunea comparabilă ca 
infantilism cu presupusa iniţiativă legionară. 

DI. N. Djuvara mai vrea să înscrie puncte în 
favoarea “echipei” iudaice. De fapt vrea să îşi 
păstreze un loc de titular. 

DI. Djuvara continuă cu exemplele şi citările 

"Acum 50 de ani Enoch Powell, văzând cum 
naţiunea britanică privea. liniştită după metereze 
apropierea valului uriaş de musulmani, a spus: 

<<Este ca şi cum ai privi o întreagă națiune 
lucrând de zor la înălțarea propriului rug funerar>>"." 

Trebuie să recunosc cu regret că nu ştiu cine a 
fost acest domn care trăgea semnale de alarmă 
despre amploarea invaziei musulmane, dar căruia 
nici prin gând nu-i trecea să remarce că Marea 
Britanie era demult cotropită de forţe iudaice care nu 
ştiu dacă prin număr, dar sigur prin putere, controlau 
viaţa politică şi economică a imperiului. 

Dacă di. Djuvara se străduieşte să ne 
comunice despre invazii, ca presupus român şi 
încă având os domnesc, cum de ignoră 
catastrofala invazie iudaică asupra propriei sale 
ţări, invazie afectând evoluţia României pe care 
aniversatul acestei luni, poetul şi vizionarul politic al 
României numărul 1, Mihai Eminescu, comparând-o 
cu distrugătoarea epocă fanariotă, spunea: "epoca 
fanariotă a fost incomparabil mai puţin 
distrugătoare ca activitatea prezentă a evreimii în 
România” (aproximativ).? 


DEE Za ari. 


Pag.5 


REM 


MANIFESTE 21-23 IANUARIE 1941 


Am în față câteva manifeste care au fost 
tipărite în urmă cu 72 de ani, în intervalul 21 -23 
ianuarie 1941. Astăzi aceste documente, de o 
importanță majoră pentru studierea obiectivă a 
momentului istoric respectiv, sunt de negăsit; mai 
există, probabil, la Biblioteca Academiei Române şi, 
poate, la încă vreo câteva persoane care le-au 
păstrat. Explicația _rarităţii acestor manifeste este 
simplă: cei care le-au păstrat şi-au asumat un mare 
risc; le-au ținut ascunse până după anul 1989 pentru 
că în perioada dictaturii antonesciene şi a celei 
comuniste, când se făceau des, oricui şi oricând, 
percheziții pentru cea mai neînsemnată reclamaţie 
sau bănuială, descoperirea acestor afişe în casa 
cuiva ar fi adus tuturor locatarilor ani mulți de 
puşcărie. : 

Reproducem aceste patru manifeste, în ordinea 
apariției lor, făcând, fără patimă, după şapte decenii, 
câteva comentarii impuse de respectarea 
adevărului. 


MANIFESTUL NR. 1 
Români si Românce! --_ 


tură Poliţiei. 

Căpitanul a spus: mă ese când mă desc că 
mormintele şi pe otel ein Sinai la a 
jleahtă de asa cari să-ţi mrsee patta de putere 


REM LEGIONARĂ. 
— CEREM ARMATEI ROMANE, CEREM CAMA- 
RAZILOR NOŞTRI SOLDAȚI, SĂ NE INȚELEAGĂ ȘI SĂ NU 
UCIDEREA INTRE FRAȚI PENTRU PLĂCEREA 
LUI RIOȘEANU ȘI A TUTUROR JIDANILOR ȘI JIDOVIȚILOR. 


TE AASCĂ LIGANEA Şi Căsrtanyu 
GROZA DUNITAU 

A fost difuzat cu siguranţă în perioada de început 
a evenimentelor, în seara de 20 ian. 1941, la marea 
manifestaţie legionară din fața  Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri şi se adresează tuturor 
(românilor şi româncelor. Are - înscris numele lui 
Dumitru Groza, şeful Corpului Muncitoresc Legionar, 
dar a fost scris de Horia Sima, după cum 
recunoaşte el însuşi în memoriile sale. 

Este un  "manifest-scânteie” care afirmă 
răspicat "Nu mai putem răbda! şi cere, printre altele, 
"guvern legionar”, "Românie legionară” şi 
înțelegere din partea Armatei. 

OBSERVAȚIE: Păi, nu era România stat 
naţional-legionar, iar H. Sima vicepreşedintele 
Consiliului de Miniştri, adică al doilea om ca putere 
în țară? Nu erau în funcţiune, în continuare, miniştrii 
legionari de la ministerele atribuite de la început 
Mişcării - mai puţin prefecţii şi ministrul de Interne 
acuzat de grave nereguli, printre care şi asasinatele 
de la Jilava, Snagov şi Strejnicul, plus abuzuri şi 
ilegalităţi ale Poliţiei aflate în subordinea acestui 
minister? E 

Dorința ca armata să stea pasivă era utopică. 
"Marea mută” - cum i se spunea armatei pentru că 
era obligată să fie apolitică, dar, totodată, obligată 
prin jurământ chiar să se jertfească pentru apărarea 
țării - nu putea să nu asculte ordinul conducătorului 
statului. 


Dar cu ce se ocupa în acest timp şeful 
Legiunii, Sima? 
Ne spune chiar el în memoriile sale ('Era 
libertăţii”, vol. II, Ed. "Gordian" — Timişoara, 1995, 
Pg. 126): A 


Pag. 6 


EDIŢIE SE 


VINTA 


MANIFESTUL NR. 2 


Este semnat de câteva cadre militare (în 
special medici militari şi sublocotenenți în 
rezervă) - nici un nume de rezonanță. 

Se adresează Camarazi Ofițeri și Osdași, 
ofițerilor şi 
soldaților. 

Apelul central 
al manifestului 
"Armată şi 
Legiune,  uneşte- 
le! se referă, 
bineînțeles, la 
trecerea armatei 
de partea 
legionarilor. 
Manifestul 
vorbeşte despre 
faptul că "puterile 
întunecate ale 
francmasoneriei 
au reuşit să se 


[i 
Puterile întunecale ale lrancmasoneriei și baxului jadaio 
lncrează maj deparie pentru nimicirea seamalai românese, 

Au reaşii să introducă în Guvernul Naţional Legionar 
înșelâad pe Domnul General Lon Antonescu, oameni de-ai 
or, care Incearcă să sape prăpastia latre Armată și Legisaia. 


Oare mu vom lupia cet la cot peniru relaccrea: grasb 
telor? 
Oare au luptăm impreauă peatru coasolidarea Patriei 
|Nenatret e i) 
Dacă e vorba de tran cu arma, șă n tace țintă vaii din: 
nlţli; aveza, ştiţi bine, în cine trage 

Dia meluţelegerea le acum tot jidanii și francmnsoali 
profită. 


nată și Legiune, Uneşte-te! 
Pentru România. Legionară 

Trălnacă Legiunea și Căpitanul 

Cpt. malic lina. Niuleeu Petre, Cpt. Dex. Mămemea Ni- 


colea; Lect. mei Res. Cieudian lo, Lacul. Rea. Maior 
Da 


ECIALA| 


îz Aaa 
meastră. 

rpal IV armată dn laşi 
im imtregime alături. de 
lezlenară. 


Actul tal mi a menit până oa. În ă 
i pe pri bora de: 


RE e Dă că anna eee DER 


ză - — = aan TA, | 


lând pe 


introducă 
di. gen. lon Antonescu, oameni de-ai lor care 
încearcă să sape prăpastia între armată şi Legiune”. 

Se afirmă, printre altele: "Avem, ştiţi bine, în cine 
trage"! 


COMENTARII 


Şi atunci m-am apucat să redactez în grabă o 
listă de guvern din care nu lipseau vechile 
numele de legionari, adăugând altele, în special 
în sectorul militar.” 

Sima vroia acum chiar mai mult decât avusese la 
constituirea statului naţional-legionar, şi anume 


22 IANUARIE 1947 


MANIFESTUL NR. 3 

Ediția specială a ziarului "Biruinţa 
noastră", datată miercuri, 22 ian. 1941 (punctul 
culminant al evenimentelor) 

Conţine apeluri pentru a salva țara de "călăi; 
neamului care vor simți ascuţişul paloşului legionar”, 
avertizându-i, totodată, pe călăi: 

"Înţelegeți că un singur semn al marelui nostru 
Comandant Horia Sima e de ajuns ca să vă trimitem 
în fundul iadului lângă iubitul vostru Călinescu & Co.” 

Pe pagina a doua, sub titlul de o şchioapă 
“Armata e cu noi!" se dau exemple de un rând: la 
Tecuci aviația e de partea legionarilor, la Constanţa - 
toată armata şi marina, la Craiova — 3/4 din 
efectivele armatei, la laşi — corpul IV armată, la 
Braşov — armata gen. Dragalina. Şi cam atât... 

OBSERVAȚIE: Cu alte cuvinte, Sima îşi imagina 
faptul că diferitele corpuri de armată să se lupte între 
ele, şi să fie victorioase cele trecute de partea lui?! 

Se mai menționează: "Nu facem evoluţie, ci 
revoluție. În revoluţia pe care am pornit-o în seara 
zilei de 19 ianuarie ...”; "În prezent Prefectura Poliţiei, 

= 7] Prefectura județului sunt în mâinile 
PRE CURI să celor care 7 merită. Legionarii stau 
neclintiți.” 

Apare şi portretul 
"Comandantului", Horia Sima care, 
"brav”, comanda din ascunziş, prin 
intermediari, deşi ar fi trebuit, dată 
fiind funcţia sa supremă de 
comandant al Legiunii, ori să se afle 
în prima linie a protestatarilor, ori 
să ordone încetarea protestelor. 

Interesant este faptul că poza îl 
prezintă într-o cămaşă albă, cu 
„| cravată şi haină, iar nu în uniforma 
] legionară (ținuta sa de zi cu zi din 
timpul guvernării), deşi evenimentele 
erau în plină amploare, înregistrându-se victime. 


MANIFESTUL NR. 4 


Este semnat ... "Comandamentul ad-interim al 
Mişcării Legionare"! (?1) 

Notabil faptul că 
nu se spune din 
cine era format! Mai 
mult ca sigur că 
este "opera" lui 
Sima, ca şi 
manifestul zis al lui 
Dumitru Groza... 


Domnule General, 


Opriţi masacrul! Râd duşmanii. 
Jubilează jidanii! Ne desconsideră 
prietenii. 

Pentru jertfa Căpitanului şi a mii- 
lor de martiri, este păcat ca Sol- 


Datează, Cu | daţii români să risipească sânge 
siguranță, din seara | de legionar. 
de 22 ian. 1941,| Aţi îmbrăcat cămaşa verde. 
pentru Câ| Sunteţi Șeful Regimului Legionar. 
"Senatul - Nu daţi ocazie Londrei, să trâm- 
Sal SĂ in biţeze în lume că Tatăl îşi îm- 
precedente sunt casa se de Cepli. 3 
Euler LI ultim ceas, vă rugăm opriți 
mesaj patetic dezastrul. Vorbiți fățiș și fără 
cet: gen. intermediari cu comandanții 
Antonescu: noştrii. 

"Opriţi masacrul! aie omeniri Cati mă 
(...) Aţi îmbrăcat 


cămaşa verde. Sunteţi Şeful Regimului Legionar. (...) 
In ultim ceas, vă rugăm opriţi dezastrul. Vorbiţi făţiş 
şi fără intermediari cu comandanții noştri." 

OBSERVAȚIE: Uluitor: ca şi cum Antonescu ar 
fi stat ascuns şi ar fi vorbit prin intermediari, nu 
Sima! Nu mai este cazul de alte comentarii... 


conducerea guvernului: "mie să-mi transmită 
numai conducerea guvernului” ("Era libertăţii”, pg. 
126), adică Antonescu să-i cedeze locul!! 

Asta se petrecea pe 22 ian. 1941! Când legionarii 
erau încolţiți de armată şi se trăgea deja în ei, 
Sima cerea lui Antonescu să-i predea lui puterea 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


: Legionarii au fost victimele 
incapacității dovedite a lui Sima de a 

ț conduce, de a lua o decizie bună în timp 
util, şi ale ambiţiei sale (total nejustificate 


prin vreo calitate) de a deține putere 
numai în Legiune, ci şi în stat. E a 


A părăsit țara în portbagajul 
Andreas Schmidt după ce declanş 
prigoană antilegionară, lăsând în urmă mii ilii 
în suferință şi mii de legionari pia nau aul 
şi mulţi de puşcărie, inclusiv elevi de liceu... 

Abaterile lui Sima de la linia legionară au 
sfârşit prin a fi observate de fruntaşii legionari 
refugiați în străinătate. Părăsit în 1954 de 
majoritatea acestora, a continuat să se considere 
şeful unei Mişcări care, de fapt, nu mai exista: 
cele câteva sute de legionari plecaţi din țară şi 
răzlețiți în lume, nu-l mai recunoşteau ca şef iar 
miile închise zeci de ani în temniţele antonesciene şi 
comuniste nu puteau reprezenta, practic, o Mişcare 
în adevăratul sens al cuvântului. SIMA A FOST 
GROPARUL LEGIUNII. 

y "Orb şi surd”, total rupt de realitate, a continuat 
să dea ordine fanteziste, să ţină predici 
moralizatoare (lupul moralist!), să-i calomnieze pe 
cei dezgustaţi de el şi să-şi ridice osanale sprijinit 
de septembriştii lui. i 


maşinii lui 
ase o nouă 


kk 


tinu 


La constituirea noii Academii RPR Eminescu 
este ales membru post-mortem, "un pumn în nas” 
burgheziei care nu se gândise la o asemenea 
cinstire. In paralel însă, criticul literar oficial al epocii 
paukero - dejiste, tov. Ion Vitner, lua măsuri drastice 
să se elimine din opera eminesciană poezii 
precum "Doina” ("De la Nistru pân' la Tisa, tot 
românul plânsu-mi-s-a..."), obligându-i pe actori şi pe 
şcolari să recite cu patos „Împărat şi proletar”, 
poezie unică în felul ei, ce nu făcea aluzie la 
viitoarea orânduire socialistă, cum se pretindea, ci 
era izvorâtă din compătimirea poetului pentru 
dezmoşteniţii sorții. 

Când, după 1965, George Vraca a reluat 
"Scrisoarea a III-a" — considerată până atunoi "o 
otravă naționalistă” - am considerat că asistăm la un 
reviriment sufletesc al naţiei române. Din nefericire, 
aşa-numitul "naționalism comunist” care a urmat 
s-a dovedit a promova tot o demagogie — 
diversionistă. El nu putea fi conceput decât în 
strânsă legătură cu cultul personalităţii. 
Megalomanul Ceauşescu s-a autodecretat urmaş 
firesc al lui Mircea cel Mare (nu admitea "cel Bătrân” 
fiindcă îi aducea aminte de sfârşit). 

“În general, tehnica de a-l'minimaliza pe atât de 
complexul Eminescu a constat din ridicarea în 


lumină a poeziilor sale paralel cu ascunderea în 
umbră a operei politice, acţiune vehement cerută 


de evreimea de pretutindeni, bine cunoscută ca 


forţă economică strivitoare. 

Un tip mai aparte de „demagogie Eminescu” 
(am numi-o "deschiderea supapei de presiune”) a 
fost folosită în Basarabia prin anii '70, de către KGB- 
ul lui Brejnev, devenit "mai cu mânuşi” după brutala 
invazie a Cehoslovaciei. Intelectualii român de acolo 
se opuneau rusificării forţate, folosind cu precădere 
două simboluri: Ştefan cel Mare şi Eminescu. Şi cum 
amândoi erau moldoveni (şi nu neapărat români, în 
accepțiunea ocupanților), iată calul. troian al 
distrugerii ideii de naţiune română şi al instaurării 
unui moldovenism exacerbat, opus românismului, 
Acest „patriotism moldovenist” sprijinit de PCUS şi 
KGB vedea o unificare a poporului din care se 
născuseră Ştefan şi Eminescu, evident în interiorul 
sârmelor ghimpate ce despărţeau URSS-ul de restul 
Europei. 

În ce ne priveşte, ne-am lăsat păcăliţi de o serie 
de scriitori ce-l "adorau” pe Eminescu şi scriau piese 
de teatru precum "Ce avem mai scump” (lon Druţă) 
pentru ca ulterior asemenea oameni să ceară 
cetăţenia rusă şi să prefere să-şi ducă zilele la 
Moscova. De notat că lon Druţă este şi azi membru 
al Academiei Române. 

Un exemplu recent de folosire 
demagogică a personalităţii lui Eminescu 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


S-a scris şi s-a discutat mult pe tema 
evenimentelor sângeroase din 21-23 ian. 1941, unii 
legionari susțin că ar fi fost vorba despre lovitura de 
stat dată de gen. Antonescu împotriva regimului 
naţional legionar. FALS! 

lată de ce: 


1. Statul ”național-legionar” înființat la 14 sept. 
1940 avea drept conducător cu puteri depline tot 
persoana gen. Antonescu care era şi — ATENȚIE! - 
Şeful REGIMULUI LEGIONAR. Mihai | avea doar rol 
"decorativ", el semna tot ceea ce hotăra Antonescu. 
Mişcarea deţinea 6 ministere (Presă şi Propagandă, 
Sănătate şi Muncă, Educaţie şi Culte, Lucrări Publice 
şi Comunicaţii, plus Internele şi Externele) şi un 
subsecretariat la Finanţe. Horia Sima era "omul nr. 2 
în stat”: vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, iar 
prefecții şi primarii erau legionari. 

2. Mişcarea îi jurase .credință nelimitată, în 
ORICE condiţii, Generalului, atunci când. fusese 
chemată la guvernare. 


3. Toate deciziile şi legile adoptate în cadrul 
ministerelor deținute de legionari depindeau 
exclusiv de aprobarea lui Antonescu. 

4. ATENȚIE: Generalul avea dreptul să 
destituie pe oricine, din orice funcție. 


este propunerea ridicolului personaj caragelian Dan 
Diaconescu de a face din moartea marelui poet şi 
om politic un nou caz „Elodia”, aducător de rating 
pentru cel care se visează viitorul prezident al 
României. El cere guvernului actual deshumarea 
osemintelor de la Bellu şi eventual extragerea de 
ADN din acestea. O mai mare gogomănie nici că 
s-a văzut. Ce să facă cu ADN-ul lui Eminescu? Vreo 
probă de paternitate? Sau clonarea prin 
însămânţarea intraovulară a ADN-ului eminescian la 
câteva cucoane din PP-DD pentru a se produce 
genii în serie? Ignoranţa împletită cu insolenţă a 
acestui penibil individ mă sperie: Mi-e tare teamă să 
nu o regăsim în viitor în proporţie de masă la tinerii 
români, fiindcă unele premise sunt. Câteva dintre 
aceste premise constau tocmai în abandonarea voită 
sau inconştientă a modelului eminescian. Ultima 
consecinţă a depersonalizării, manifestarea unei 
triste slugărnicii, este la fel de gravă. 

De fapt, în ce constă moştenirea spirituală 
lăsată de Eminescu generațiilor de după el? Fără 
îndoială, abordarea cinstită a vieţii, eliminarea 
minciunilor şi a mistificărilor, a „tragerii spuzei pe 
turtă”, munca, aportul la dezvoltarea culturii şi a ţării, 
au fost pentru Eminescu un criteriu de selecție şi 
apreciere. Tinerii, reprezentând viitorul țării, au fost 
mereu în centrul preocupărilor lui Eminescu. Acel 
celebru „Voi sunteţi urmaşii Romei?” din "Scrisoarea 
a IIl-a” este un amar avertisment dat viitorimei. 

E destul să privim în jurul nostru. Ce fel de. 
modele ne oferă ziarele tabloide care au generat 
odiosul fenomen paparazzi şi televiziunile acaparate 
de străini fără scrupule? 

Nimic altceva decât stârnirea unei curiozități 
stupide, diabolic întreținută. Sunt desigur informaţii 


"diversioniste care anihilează de timpuriu spiritul critic 


al tinerilor şi deopotrivă al vârstnicilor. Se urmăreşte 
transformarea lor într-o turmă de sclavi spirituali, 
uşor de manipulat. În “săptămâna Eminescu” 
capul de afiş şi interesul general este ţinut de 
năbădăiosul divorț Ştefan Bănică Jr — Andreea 
Marin. Emisiunea "Happy Hour” de la "Pro TV” este 
un model perfect de prost gust, vulgaritate şi 
mahalagism. ldem, apariţiile fiicei lui Petre Roman la 
postul turcesc "Kanal D”. În aceeaşi “săptămână 
Eminescu” ni se oferă zeci de detalii despre cearta 
copiilor lui Dolănescu pentru moştenire şi faptul că 
soția lui Sorinel Puştiu a pierdut câteva sarcini în 
ultimii 13 ani. Un critic literar a fost chemat în 15 
ianuarie (ziua lui Eminescu) la "Realitatea TV” să 
vorbească despre Eminescu. Nenorocire: i s-a 
explicat că din cauza rating-ului, ora ce i s-a promis 
a fost redusă la 15 minute din cauză că timp de 45 
de minute s-a comentat (Sorin Roşca Stănescu, 
Cristian Teodorescu) despre faptul că Becali a vorbit 
urât cu o ziaristă. Aşadar, Becali mai important 


5. ATENȚIE: nu se stipula nicăieri, în 
nici un act oficial, faptul că legionarilor 
le-ar fi fost rezervate anumite ministere! 

6. Antonescu, incitat de ilegalitățile şi 
dezordinile din cadrul Ministerului de Interne 
(abuzurile Poliţiei Legionare, paralelă cu Poliţia 
Statului, asasinatele de la Jilava etc.), de fricţiunile 
dese între el şi legionari (printre altele, imixtiunea în 
problemele economice care nu erau de resortul 
Mişcării), a trecut la înlocuirea ministrului legionar de 
Interne şi a prefecţilor (aflaţi în subordinea acestui 
minister). H. Sima nu fusese destituit din funcţia de 
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, şi nici ceilalți 
miniştri. Antonescu dispusese înlocuirea prefecţilor şi 
a chestorilor (care erau aflaţi în subordinea 
ministrului de Interne destituit), iar aceasta NU 
însemna __"schimbarea_ordinii__constituționale” 
(lovitură _de_stat) (aşa cum susţin, total ilogic şi 
nefondat, unii legionari)! 

Prefecţii şi chestorii s-au opus predării instituţiilor 
(nonviolent: s-au baricadat înăuntru sau au dus 
tratative cu ofiţerii). Puţini au acceptat să predea 
armatei instituțiile. 

Armata a ascultat ordinul şefului statului şi a 


tras... : 
dacia 


MODELUL EMINESCU VERSUS DEMAGOGIA EMINESCU 
ză 


decât Eminescu, de vreme ce poetul nu a beneficiat 
decât de un sfert de oră de atenție, iar celor ce 
vorbeau despre el li s-a spus: „Repede, repede, 
câteva cuvinte despre poet să fie acolo, că nu mai 
avem timp”. 

Audiovizualul sancţionează: formal acele posturi 
TV în care numărul de reprezentanţi ai partidelor nu 
reprezintă o „paritate democratică”, dar „n-aude, n-a 
vede” conţinutul verbal al unor emisiuni. Domnii şi 
doamnele de acolo sar şi fac spume la gură când 
Cristoiu spune câteva vorbe de bine despre patriotul 
Corneliu Zelea-Codreanu, în schimb lasă să curgă 
spre. public zoaiele unor minciuni care-murdăresc 
imaginea României (precum numitul holocaust”). 

Reducerea şi scăderea nivelului orelor de limba 
română, continuarea prezentării falsificate a unor 
evenimente istorice, duc în continuare la formarea 
unor „sfertodocţi” care nu mai ştiu să construiască o 
frază sau utilizează facil-anapoda cuvintele: „Cum vi 
s-a părut vacanța la munte?” - întreabă o reporteră 
TV. „A fost TARE” - răspunde un student. „Şi peisajul 
FOARTE GENIAL! 

"Peisajul" din mijloacele noastre de transport în 
comun nu e conturat de omul care deschide o carte, 
ci de sutele de tineri care butonează în neştire nişte 
telefoane mobile în căutarea unui „Godot” inutil, 
taman bun să umple timpul unor oameni ce nu-şi vor 
ordona niciodată gândurile şi pe care nu-i 
interesează, de fapt, nimic. De altfel, nu o dată, 
încercând să-i cooptez la anumite idei, mi-au opus 
bariera unui stupid „nu mă interesează”. Cu creierul 
spălat, ignoranți ai istoriei naţionale, idiosincrazici 
la tot ce e românesc, adoratori ai urletelor şi 
scălămbăielilor muzicale de import, excitaţi de 
zbierătul „Together!” care-i transformă în turmă, 
tinerii noştri sunt tocmai buni pentru statutul de sclav. 

Nu un asemenea curs al istoriei şi civilizației 
noastre a dorit Eminescu pentru românii ce-l vor 
urma peste ani. Nu idealul strâmb al îmbogățirii 
oneroase. Nu aservirea tâmpă față de nişte false 
modele oferite de mass-media, ci dimpotrivă, 
individualități înarmate cu discernământ care să 
respingă minciuna politică şi să:readucă pe locul pe 
care-l merită în conştiinţa publică şi în istorie pe cei 
care s-au jertfit pentru propăşirea României. Este 
astfel necesar ca, alături de poezia eminesciană, 
oamenii de azi şi de mâine să se aplece cu luare 
aminte şi asupra operei sale de jurnalist politic. Nu 
vor găsi acolo doar idei şi îndemnuri în care a trăit 
marele poet şi gânditor, ci şi idei perene care, 
însuşite de contemporani, pot salva de la pieire. 
Aceasta pentru că scrisul politic eminescian 
înseamnă curaj, demnitate naţională - cu nimic 
contrare spiritului european sănătos. 


Pag. 7 


——"reza 


Carte (pionaă 


CAZUL HORIA SIMA ŞI MIŞCAREA LEGIONARA. (IV) 


EŞUAREA GUVERNĂRII (continuare) 


După cum am mai spus, conducătorul Mişcării 
(HORIA SIMA - n. n.), neavând nici un plan pentru 
a-şi stabili centrul de rezistență în lupta surdă cu 
Antonescu care avea un plan bine conceput pentru 
uzarea Mişcării, în neînțelegere cu factorul german 
care era de aproape interesat de stările din 
România, cu Mişcarea răvăşită, cariată de intrigă 
prin  nesocotirea cadrelor cu suprafață şi 
ridicarea oamenilor inferiori de casă, s-a pornit 
haosul în fața căruia însuşi HORIA SIMA - după 
cum spunea Borobaru - plângea de multe ori 
neputincios. Lipsa de personalitate în raport cu 
sarcina aici se dovedea, când trebuia să ia atitudine 
împotriva curentului. 

Suflul spiritualității Căpitanului care dăduse 
încredere poporului român în zilele cele. mai 
întunecate ale lui septembrie 1940, când s-au 
prăbuşit graniţele şi încălzise inimile în manifestările 
de la 6 oct. şi 8 nov. 1940, începea să fie din ce în 
ce mai mult alterat de miasmele politicianiste. 

Sentimentul de libertate pe care l-a simţit poporul 
român de la oraşe şi sate (prin intimidarea abuzurilor 
polițiste şi jandarmereşti) - ca niciodată după 
răsturnarea regimului tiraniei carliste - începea să fie 
tulburat de abuzul elementelor iresponsabile. 

Energia, munca şi elanul de creație al atâtor 
elemente de elită depusă în funcțiuni de stat, la 
centru, județe şi sate, care dădea atâtea atuuri față 
de putregaiul politicianist vechi, era anulat din lipsa 
de coordonare şi de abuzurile elementelor slabe. 

Eroarea fundamentală a fost că Mişcarea 
Legionară n-a călărit ostentativ pe elementul cinste 
unde era cel mai slab adversarul, satisfăcând 
milenara sete de dreptate a poporului român. 

Dezmățul a început să crească pe toate 
laturile. Însăşi esența spirituală a Mişcării era 
amenințată. Jurământul legionar complet nefolosit. 

1. Sub pretextul românizării îşi făcuse apariţia 
afacerismul la multe elemente noi infiltrate care 
afişau zel pentru HORIA SIMA. 

2. Sub pretextul legionarizârii întreprinderilor au 
apărut membri în consiliile de administraţie în 
cămaşă verde! Era o "liberalizare" a Mişcării lipsită 
de experienţă şi pricepere! 

3. Sub pretextul menținerii ordinii au apărut 
abuzurile şi dezordinile elementelor chiar din garda 
personală a lui HORIA SIMA care făceau uz de pistol 
pe stradă, la petreceri, nunţi etc., făcând pe 
muşchetarii sau haiducii! 

4. Lăsat la iniţiativa fiecăruia, problema umplerii 
golului lăsat de eliminarea jidanilor a ajuns un prilej 
de fricțiuni până la ultimul sat atât în concurența între 
legionari cât şi față de nemţii din Ardeal, din care 
ieşeau atâtea dificultăți prin caracterul minor şi 
meschin pe care îl luau. Fără să aibă măcar 
justificarea  eficacităţii, deplasa conflictul cu 
Antonescu spre factorul care îi acoperea pe plan 
extern spatele. 

5. Lipsa de atribuții fixate la elementele 
încadrate făcea ca să se ia diferite măsuri în 
aceeaşi chestiune din care fapt ieşeau încurcături 
şi chiar ridicolul. 

6. Inundarea Mişcării de elemente dubioase, 
fără a se putea lua măsuri de stăvilire tocmai fiindcă 
cadrele care rămăseseră şi puteau face un control, 
erau puse la index. Se umbla după adepţi zeloşi! 

7. Bunul plac în distribuirea fondurilor Mişcării şi 
lipsa oricărei posibilități de control. 

Din 110 milioane numai 1 milion s-a dat pentru 
Vechiul Regat, restul distribuindu-se în anumite 
"regiuni din Ardeal unde Stoicănescu şi Pătraşcu 
aveau legături, fără să se ţină seamă de interesul 
general pe întreaga țară. Numai în judeţul Timiş s-au 
dat 54 milioane. 

Lipsa de bună cuviință dusă până la 
obrăznicie, în special a elementelor apropiate 
4 personal, jignea toată lumea şi de multe ori 

cadrele  ofițereşti ale  anualei. Această 


Pag. 8 


instituție pe care Căpitanul în tot timpul o menajase 
atât de mult, nu numai-că nu era apropiată acum, 
când erau atâtea posibilităţi, dat fiind că Antonescu 
nu era agreat, dar era jignită şi astfel era împinsă 
prin spirit de corp să facă zid în jurul lui Antonescu. > 

Miscarea, scoasă de pe _liniile_ei_de_bază, 
mergea spre prăbuşire. 

Intreg capitalul moral tindea să fie irosit. 

Toate forțele au fost provocate: Anloncscu 
(forța constituită), lumea veche, aliatul (suspiciune). 

Acest lucru i-a permis lui Antonescu şi clicii 
masonice care îi dirija ambițiile din umbră, să 
saboteze organizarea stalului şi să compromită orice 
colaborare pentru conlucrare (vezi notele mele: 
„Criza politică din România", note care au fost 
trecute în memoriul semnat de lasinschi către 
Killinger). Deci, după cum am spus: 

1) Uzura prin relevarea dezastrului; 

2) Roaderea încrederii față de Germania; 

3) Cultivarea disensiunilor din Mişcare; S 

4) Facerea din armată un instrument pentru ca să 
reprime Mişcarea şi să aibă un atuu real “în 
necesitățile de război. 

In denigrarea reciprocă ce se angajase într-un stil 
minor ce amintea tare de ale trecutului, lumea veche 
avea mai mari posibilități de denigrare fiindcă, prin 
contactul zilnic în afaceri, baruri, mese, cadouri, 
putea să exagereze şi să calomnieze pe legionari, 
folosindu-se de relaţiile avute. 

Şi când aceste probleme grave puneau în 
discuţie însăşi existenţa Mişcării şi a Statului 
Român, HORIA SIMA şi anturajul lui se ocupau 
de lucruri meschine: săparea, lucrătura şi 
DENIGRAREA elementelor care aveau un trecut 
sau prestigiu în Mişcare şi erau apreciate de 
CAPITAN! 

Afirmarea cu tărie a liniei Căpitanului mi-a 
trezit duşmănia tuturor acelora care o călcau sau 
vroiau să o calce. 


Întrucât în ultimul său pamflet HORIA SIMA 
încearcă să atribuie greşelile din timpul guvernării 
legionare „greutății trecerii legionarilor de la faza 
revoluţionară la cea de guvernare”, vom aminti că-de 
această meteahnă a suferit în primul rând tocmai el, 
“Comandantul” Mişcării. In loc să încerce a se 
adapta noii situații din faza guvernării, el a continuat 
să pozeze ca un “teribil revoluţionar”. La acest mit 
ținea cu tot dinadinsul. 

Dar problemele care se puneau dramatic în 
acele momente grele în care fusese adus Statul 
Român de câtre regele Carol al II-lea şi de politicienii 
lui servili, nu se puteau rezolva stând cu pârul 
zburlit şi cu “privirile peste veacuri” spre a 
impresiona pe  fidelii întârziați de care se 
înconjurase. 

Acest stil ridicul, în contrast cu şcoala sobră şi 
decentă imprimată de educaţia Căpitanului, nu se 
reflecta numai în ținută, ci influența şi felul 
nechibzuit şi dăunător în rezolvarea problemelor 
de administrație publică. Şi exemple de această 
natură oferea în abundență însuşi 
“COMANDANTUL”. A rămas de pomină când, cu 
ocazia unor vizite ce le-a făcut la centrele industriale 
din Banat şi Ardeal, la plângerile muncitorilor că 
salariile sunt insuficiente, el a pus rezoluţia pe loc ca 
să fie mărite cu un procent 'care depăşea cu mult 
procentul stabilit mai înainte, prin decretul promulgat, 
cu toate formele cerute de lege, chiar de guvernul al 
cărui vicepreşedinte era! 

Desigur, lumea veche, masată acum la spatele lui 
Antonescu care ne ura şi ne pândea orice greşeala, 
specula la maximum asemenea ocazii. 

Gen. Antonescu care în cariera sa militară 
trecuse şi prin serviciile Marelui Stat Major, era 
destul de bine iniţiat şi în problemele de administraţie 
statală. 

Asemenea greşeli elementare îl determinaseră 
să-i scadă stima pentru HORIA SIMA, primul său 
colaborator, al cărui post era pândit de reptila 
aceea care se chema Icâ! (Mihai Antonescu — n. n.) 


CONST. PAPANACg, 


(continuare din numărul trecu 


Faptul se agrava fiindcă şi în Consiliile 
Miniştri, fie că nu era la curent cu problemele 
use în discuţie, fie din cauza auzului său Slab 


-GOMANDANTUL” Mişcării rămânea de multe oși 


total absent. Din cauza stărilor psihologice Care se 
creau din astfel de rezerve mocneau aversiunj 


reciproce care veneau să contribuie la ruptura 
consumată cu aşa-zisa rebeliune. 
Pe de altă parte, punerea la index ae 


desconsiderarea cadrelor vechi formate. la Şcoala 
Căpitanului şi promovarea de elemente ariviste 
neformate ca legionari şi selecționate pe singurul 
criteriu că se manifestaseră ca “oamenii săi”, a Creaj 
o anarhie în Mişcare pe care nu o mai putea 
stăpâni. 

Această situație i-a oferit lui Antonescu . 
manevrat şi el de elemente dubioase infiltrate în 
anturajul său - să obțină de la Hitler mâna liberă 
pentru a se descotorosi de o "Mişcare anarhică”. Maj 
ales că HORIA SIMA, pentru motive puerile, se 
eschivase să însoțească pe Antonescu, aşa cum a 
fost invitat, în călătoria la Berlin făcută pe |a 
începutul lui Ianuarie al aceluiaşi an. 


Calea spre al doilea exil in Germania 


În această situație confuză s-a produs actul 
provocator, premeditat de către un grec (agent 
englez) care a asasinat pe maiorul german Doering, 
şeful transporturilor militare în sud-estul european. 

Gafa lui HORIA SIMA de a nu merge cu 
Antonescu la Hitler, urmată apoi de demonstrații 
publice studenţeşti, ca în vremurile studenției, nu 
numai că n-au impresionat pe un tip decis şi orgolios 
ca Antonescu, ci l-au înrăit şi mai mult. Şi această 
iritare a atins culmea când SIMA, fără să ţină seama 
de poziția şubredă în care se găsea în acea fază a 
luptei, revendica pentru el întreaga putere de 
guvernare! 

Uluitoare greşeală de a refuza invitația 
Fuhrerului sau de a fi atras în cursă ca să o refuze! 
Singurul acest fapt este de natură să confirme totala 
incapacitate. Indiferent dacă a fost o cursă pregătită 
sau întâmplare, Antonescu a speculat nevenirea 
ca să arate cât de „necopt” şi neserios este H. 
SIMA şi că în aceste condițiuni nu se poate 
conduce un stat în preajma unor evenimente atât 
de importante ca acelea care se pregăteau. 

Necesitatea unității de comandă era absolut 
necesară. 

Şi afară de sentimentul de jignire, Fuhrerul era 
îndreptăţit să dea lui Antonescu mână liberă pentru a 
soluţiona criza internă din România. 

Chiar dacă n-ar fi fost invitat, SIMA trebuia să 
facă tot posibilul ca să fie prezent, mai ales după 
discursul lui Antonescu de Anul Nou, fiindcă „cei 
absenți n-au niciodată dreptate”: 

Care au fost împrejurările care au dus aici se va 
arăta odată pe larg. Cauzele însă vor fi greu de găsit 
fiindcă n-au existat. A 

Cele invocate mai târziu pentru justificare 
sunt puerile şi de circumstanță, mai ales că 
Fabricius a repetat invitaţia -şi în fața generalul 
Hansen. Nu stau în picioare la cea dintâi analiză. 
Singura explicaţie este că nu şi-a dat seama şi nu s- 
a consultat cu nimeni care să-i atragă atenţia asupra 
gravităţii măcar ca chestiune de formă, dacă nu de 
fond. Problema n-a fost adusă înaintea Forului decât 
după ce se consumase. 

Ar putea exista două cauze, totuşi: 

1. H. SIMA, bănuind că Antonescu va pune 
problema şefiei la Fuhrer, n-a vrut să fie prezent! . 
Dar în acest caz, de ce n-a ştiut să ocolească 
problema măcar formal! : 

„2. H. SIMA se pregătea să meargă în vizită câ 
invitat al lui Hess. 

În acest scop îşi făcea uniforme. Totul se făcea 
oarecum discret, nu s-a adus la For această 
chestiune fiindcă, tot pentru chestiuni mărunte, NU 
trebuia să meargă decât cu elemente agreate de e 
ca reprezentanți ai Mişcării - adică elemente 
docile (eu nu am fost anunţat). 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


Producându-șe invitația (la Hitler) 

se anula în aparenţă vizita proiectată 

(la Hess). El trebuia acum să meargă 

în Germania ca secund al lui Aha SE, i 

i nu ca vedetă, cum se pregătea, şi pentru 
cost lucru n-a vrut să meargă - poate şi sfătuit 
de Pătraşcu şi Stoicâneştii lui - fără să-şi dea 


va cădea!! rii 

lată preocupările unui conducător de 
mişcare. şi vicepreşedinte de Consiliu de 
Miniştri în vremuri atât de aprige! „Casa arde şi 
baba se piaptănă”! Conflictul cu Rusia plutea în 
aer, armate peste armate treceau în Balcani şi H 
SIMA avea preocupări de vedetă!! | 


maia ni ia 


După întoarcerea lui Antonescu din Germania, B 
Greceanu informase pe H. SIMA de succesul 
acestuia. 

A transpirat faptul că Antonescu obținuse 
mână liberă. 


Nu se ia nici de data aceasta o poziţie matură şi 

Nu se pune problema în For. 

Se convoacă adunările de la 19 ianuarie 1944 

ntru a arăta fidelitatea față de Axă. i 

Dar acest om vrednic de plâns, jalnic 
PĂTRAŞCU, fără nici un rost, ține un discurs la 
- Academia Comercială în ziua de 16 ianuarie 
"1941 prin care amenința că se va trage din toate 
 ferestrele!! In loc să facă altceva mai serios dacă 
„găsea că este necesar să facă! 

Asemenea lucruri spuse de un om cu 
răspundere în Mişcare (Secretarul General) l-a | 


i 


cine ştie dacă n-a fost şi provocat de anturajul său 
suspect - a dat lovitura prin destituirea lui 
Petrovicescu cu scop preventiv. 


ş Cum a reacționat H. SIMA? 


„1.Nu s-a consfătuit cu Forul şi nici individual cu 
fiecare. 

2. A făcut demonstrație cu studenții, ca în 
“vremurile romantice din epoca democrată şi, după 
ce a răspândit manifestul prin care se cerea guvern 
"legionar, într-un moment când miniştrii legionari 
"erau destituiți, şi s-a strigat sacadat „HORIA 

SIMA”. 

„ Apois-a împrăştiat în linişte! 

„3. S-a ascuns, rupând orice legătură, cerând 
" doarlui Antonescu guvern sub preşedinţia sa, pe 
Antonescu lăsându-l numai conducător al Statului! 
(Cât de puţină cunoaştere a oamenilor!) 

Cum se putea concepe ca Antonescu, cu 
armata în mână şi cu sprijinul german asigurat, 
va ceda lui H. SIMA care n-avea nimic, fiindcă 
realmente rupse legăturile şi cu Mişcarea Legionară 
şi cu organele de Stat (prefecţii etc.)? 

Nici Trifa şi Groza care au fost însărcinați cu 
manifestaţia nu ştiau mai mult. Nici un membru din 
For şi nici nenorociții din anturaj! 

4, Rezistența (aşa-zisa rebeliune) a izbucnit mai 
“mult dintr-un sentiment de demnitate a legionarilor 
care nu se puteau lăsa aruncaţi peste bord ca nişte 
cârpe democratice. În această reacțiune s-au 
amestecat şi elemente dubioase de la periferii sau 
agenți provocatori care aveau misiunea să facă 
| dezordini pentru compromiterea Mişcării. 


kk 


MARELE PERICOL 


Mai dă domnia sa exemplul Olandei unde (în 

aa) numărul băştinaşilor de-abia se ridică la 

9. 

Din cei 45% străini, câte procente sunt evrei, fiind 
„bine stabilit. că aceştia reprezintă un procent 
însemnat? 

Se mai arată în articol apariţia musulmanilor în 
parlamente ale statelor europene: în Belgia, de 
€xemplu, dacă în 1989 nu era nici un parlamentar 
Musulman, după 20 de ani 21% din locuri sunt 
ocupate de aceştia. 

Ei bine, nu a auzit nimeni strigăte de alarmă 
Sau referiri la o participare dezastruoasă a 


seama că măcar după acest refuz Şi vizita la Hess 2 


alarmat pe Antonescu şi, folosind cazul Doring - bă 


m. 


"Comandantul”, care a murit eroic... 
de bătrâneţe 


5. În tot acest interval de timp H. SIMA, pe care 
nici noi (cu lasinschi, Gârneaţă, absolut nu ştiam 
unde este ascuns), n-a fost capabil de nici un fel 
de inițiativă şi hotărâre. Nici de atac şi nici de 
rezistență organizată, nici de împăcare când 
Antonescu încă putea face acest lucru, dat fiind 
că nu avea deplină încredere în asigurările date de 
germani, crezând că. este vreo cursă pentru a 
prilejui ocuparea. 3 

Ceilalți conducători nu puteau lua nici ei vreo 
inițiativă de linie mare fiindcă nu ştiau ce 
plănuise şi ce plănuieşte H. SIMA, conducătorul 
Mişcării. 

(Eu mă întorsesem bolnav de la Timişoara şi 
eram în pat la G. Pariza). Toate legăturile, curieri 
etc., se dezorganizaseră. 


6. Completa dezorientare a lui H. SIMA şi totala 
incapacitate de a lua hotărâri în situaţii neprevăzute 
am văzut-o atunci când a trebuit să se dea ordinul 
pentru încetarea luptei. . 

Atunci am văzut că a fost o aventură făcută din 
uşurinţă şi fără nici un plan sau o incapacitate de 
reacțiune sănătoasa, 

Ce l-a făcut să se angajeze în această aventură 
sau mai bine zis cursă întinsă de Antonescu? Nu se 
poate răspunde, ca şi pentru faptul refuzării venirii la 
Fuhrer - decât că nu şi-a dat seama. Totală 
uşurinţă. 

A fost atâta dezorientare la 21 ianuarie 1941 (îmi 
spunea Few. - 28 februarie 1942) că nimeni nu mai 
ştia ce să facă, nici măcar un ordin prost) 


musulmanilor la viaţa socială politică sau 
economică a ţărilor apusene!! 

Dezastrele produse însă de dictatele financiare 
evreieşti sunt de notorietate publică (Fondul Monetar 
Internaţional, Banca Mondială şi, în general, marile 
bănci) - ca să nu vorbim decât de acest domeniu, 
care au transformat destule ţări în vasale ale 
intereselor iudaice. 

Concluzia ar fi că analiza d-lui Djuvara este în 
sine competentă, bine documentată, alarmantă; 
pusă în contextul actualități, în care orice. piatră 
aruncată în fragilele geamuri ale continuității naţiei şi 
poporului român te obligă la o poziţie fermă şi lucidă 
în aprecierea priorităţilor. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


Deci incapacitate, dezorientare. şi 

| lipsă de sincronizare. 

Din punct de vedere legionar - cum 

îi] scrie Căpitanul - legionarul nu face ceva 

decât din iniţiativă sau din ordin. Cu atât 

mai mult conducătorul legionar. El trebuie să-şi 
păstreze în permanenţă poziţia proprie şi de pe 
această poziție să judece acţiunile atât cu 
duşmanii cât şi cu prietenii. Simulând pe victima 
nu poți găsi justificare - mai ales când faptul nu 
“| pare adevărat - pentru o asemenea ratare într-o 
“| conjunctură favorabilă. 

Acţiunea mea în această împrejurare care m-a 
surprins bolnav în pat a fost să merg - la venirea 
lui Gune - să iau contact cu cercurile germane 
spre a vedea punctul lor de vedere, fiind esențial 
în conflict. 

N-aveam nici o legătură cu H. SIMA sau alții. 
Spre surprindere, am constatat că nici 
lasinschi, Gârneaţă, Georgescu, care au fost 
aduşi şi ei acolo nu aveau legătură. 

Mişcarea Legionară prin politica lui H. SIMA 
pierduse atuul din mână. Acest atuu îl luase acum 
Antonescu. Şi pentru motive de restabilirea ordinii, 
cu toate că atunci nu avea întreaga încredere a 
cercurilor germane, totuşi a fost ajutat. A ştiut să 
speculeze necesităţile de război ale Germaniei 
care, cu armatele în plin transport spre sud, se 
găseau într-o mare strâmtoare. Aşa se explică de 
ce nici armistițiul stabilit prin care s-a promis 
legionarilor libertate şi neurmărire, n-a putut să fie 
respectat. 

” Conflictul era atât de avansat, cursese atâta 
sânge şi fusese închisă atâta lume nevinovată, 
încât o înțelegere în acele momente, când lumea 
veche devenise stăpână pe situaţie prin 
Antonescu, nu era avantâjoasă şi onorabilă 
pentru Mişcare; mai ales că nemții nu s-au pus pe 
tema să medieze această înțelegere! 


Mai mult decât loviturile de afară ale adversarilor, 
regimul legionar, după o durată de 4 luni şi 
jumătate, se prăbuşeşte mai mult din păcatele 
proprii făcute posibile de o conducere incapabilă. 

Această prăbuşire are loc în__conjunctura 
politică cea mai favorabilă, când regimul legionar 
era necesar pentru dezvoltarea războiului în sud-est. 

- Era suficient dacă se administra bine poziția 
şi forța lăsată de Căpitan, fără să fie nevoie de a 
se crea altă forță, pentru a putea dura. 


De_aici_ rezultă: cucerirea _puterii_- fruct al 


conjuncturii; pierderea ___ei___- __rezultat __al 
incapacității. 


Mişcarea, răvăşită de pe liniile ei; capitalul 
moral lăsat de Căpitan, irosit sau compromis. 
Nimbul necunoscutului, sfâşiat. Mişcarea trebuie să- 
şi ispăşească păcatele pentru a-şi recăpăta echilibrul 
pierdut. 


" Al doilea exil începe. 


Nesecata forță a spiritualității legionare creată 
de Căpitan, sfințită prin jertfa sa, ne va da puteri 
să ieşim şi din aceste greutăți. 

(continuare în numărul viitor) 


Sorina de Vasile Păduraru 


Diversiunea cu ”Speriaţi-vă, fraţi români, că 
vine  tsunamiul _ musulman!”, "ignorând" 
copilăreşte că în ţările bogate apusene evreimea 
are toate frâiele în mâini, că şi noi suferim 
aceeaşi ocupaţie, că până să ne înece valul 
musulman ne sugrumă ritual laţul iudaic, îl 
depăşeşte pe românul înglodat în datorii, cu 
facturi neplătite, fără nici o geană de speranţă la 
orizont. 

Domnia voastră însă să fiţi liniştit şi satisfăcut: 
unde trebuia să se consemneze aportul domniei 
voastre la o anumită cauză, s-a consemnat!” 


Pag. 9 


4 


RESPECT ŞI DRAGOSTE 
ION |. MOȚA ( 13 ianuarie 1937) 


Tânăr, ager, cumpătat şi 
purtătorul unui nume de 
îImare autoritate în Ardeal, 
IONEL MOȚA s-a impus de 
la început în masa 
studențească, desemnându- 
se ca un conducător. În 
"| toamna anului 1922 el face 
L.] cunoştinţă la Cluj cu Corneliu 
i Zelea-Codreanu, Căpitanul 
lui de mai târziu, care se reîntorsese din Germania 
în urma izbucnirii Mişcării Studenţeşti. lată cum 
descrie lonel |. Moţa atmosfera de atunci în care se 
oglindesc sentimentele şi ideile de care era pătruns: 

"Numerus clausus al nostru e moral şi totodată 
serveşte progresul societății româneşti. 

Într-adevăr, când banii nu se vor cheltui pentru 
ridicarea laboratoarelor suplimentare şi întreținerea 
lor pe seama numărului exagerat de jidani, atunci 
vom avea bani pentru cămine şi alte ajutoare atât de 
necesare studentului de astăzi. 

Când vor avea burse în străinătate 80 de 
români, 10 jidani şi 10 alte naţionalităţi, atunci 
vom avea o  intelectualitate românească 
viguroasă, puternică şi sănătoasă, aşa cum nu 
este cea de astăzi.” 

"Eşti greşit, iubite coleg mai tânăr, dacă îţi 
închipui despre cei din generaţia noastră că am fi 
nişte făpturi excepţionale a căror imagine 
necunoscută trebuie să ţi-o alcătuieşti în minte. 

Noi, în raport cu românitatea, n-am fost ciudate 
excepții. În consecință: 

1. Nu am avut ură pe nimeni; 

2. Nu ne-au făcut plăcere violențele; 

3. Avem un dram de conştiinţă şi de cenzurare a 
faptelor; 

4. Nu ne erau necunoscute şi neasimilate în 
suflet sau neînțelese curentele de idei nobile şi 
umanitare predicate la toate răspântiile, de ziare 
şi literatură (cunoaştem chiar şi deviza "libertate, 
egalitate, fraternitate”); 

5. Nu eram deloc duşmanii instrucției 
universitare, ai cărții şi ai muncii, ai bibliotecii şi 
laboratoarelor, nu eram nici codaşi la examene.” 

A urmat apoi complotul studențesc, în care Moţa 
s-a retras cu cei mai încăpățânați dintre conducătorii 
studențimii: Corneliu  Zelea-Codreanu, Tudose 
Popescu, |lie Gârneaţă, Radu Mironovici, Corneliu 
Georgescu şi alții. 

"Doresc să ştii, tată, că comunicatul guvernului, 
după care s-ar fi descoperit la noi un complot 
împotriva vieții mai multor miniştri, nu e deloc 
adevărat. Căci nu contra guvernului era îndreptată 
pornirea noastră. Pornirea noastră era îndreptată 


. împotriva duşmanilor cauzei noastre studenţeşti, 


care sunt, în acelaşi timp, şi duşmanii ţării şi ai 
neamului nostru." 

”- Dacă azi dă năvală la hotar o armată de 
duşmani din afară, mă mânați să-i împuşc. Şi cu 


cât i-oi împuşca mai bine, îmi veţi acoperi mai tare 
pieptul cu decoraţii. 

lar acum mă gândesc numai să ridic mâna 
împotriva duşmanului dinăuntru şi mă aruncați în 
temniță. 

- Acela e război după lege, acesta nu — răspunde 
judele. 

- Prejudiciu, d-le judecător, e numai prejudiciul 
Duşmanul din afară ce-mi face? Are să-mi 
răpească bunul meu din țara mea. 

Duşmanul dinăuntru face acelaşi lucru, doar 
că stând liniştit în scaune moi aici, între noi, ne 
răpeşte zi de zi bunul şi dreptul nostru în casa 
noastră. Şi impotriva lui de-mi ridic brațul, îndată e 
crimă!” 

E ceea ce lon |. Moţa caracterizează mai târziu în 
aceste lapidare cuvinte: "duhul marilor rupturi de 
lumea veche înfrățită cu străinul duşman... 
pornirea eroică, în spirit de totală jertfă personală — 
ceea ce constituie, fără îndoială, spiritul conducător 
al Mişcării Legionare.” 

Trebuia să se judece procesul complotului 
studențesc. În ajun însă, lonel Moţa care avea 
credința că dacă nu se rezolvă problema trădării, 
sacrificiul- lor şi lupta căreia se închinase va fi 
compromisă, cheamă la el pe fostul lor camarad, 
Vernichescu, şi, din proprie iniţiativă trage mai multe 
focuri de revolver chiar în cancelaria închisorii, 
asupra trădătorului. La interogatoriu lonel Moţa 
declară că a săvârşit fapta "căci Vernichescu făcea 
dubla operație de laş trădător şi de membru activ 
în viața studențească.” 

În fruntea pleiadei de fruntaşi ai legilor care s-au 
grăbit să ia apărarea lui lon |. Moţa a apărut însuşi 
prof. N. C. Paulescu: “Procesul de azi e, în 
realitate, procesul trădării care e cea mai infamă 
dintre crime căci ea adaugă amăgirea vicleană şi 
fățărnicia la cruzimea  nelegiuirii. Ea întruneşte 
sărutul lui luda cu răstignirea lui Hristos. În timp 
de pace legislaţiile creştine nu au nici un paragraf 
penal. destinat trădării. Şi astfel, dintr-un lapsus 
juridic regretabil, groaznica fărădelege ce inspiră 
atâta scârbă, rămâne nepedepsită.” 

În zorii zilei justiția a adus un verdict de achitare, 
constituind încă un imbold în marea luptă ce era să 
se continue. 

La 8 Noiembrie 1927 a avut loc la laşi legământul 
primilor legionari şi primirea săcuşorului cu țărână 
adusă din toate locurile unde sângele viteaz al 
românilor s-a vărsat pentru apărarea pământului 
strămoşesc. Cu acest prilej lon |. Moţa a luat 
legământul lui Corneliu Zelea-Codreanu şi i-a 
încredințat săcuşorul de  țărână, după care 
CĂPITANUL a luat legământul lui Moţa şi al celorlalți. 

lon |. Moţa este purtătorul de cuvânt scris al 
noii şcoli eroice, doctrinarul în concepția lui cea mai 
înaltă, a tuturor simțirilor şi acţiunilor pe care le 
înfăptuia noua oaste. "Socotesc că trebuie să se 
respingă categoric formula de a reduce pe 


student numai la activitatea. cărții. Aceasta ar 
însemna nu numai contrazicerea tradiției istorice 
universitare, ci, mai ales, a lipsi națiunea de 
concursul eforturilor curate. şi dezinteresate ale 
tinerimii, care concurs totdeauna a fost esențial în 
soluționarea problemelor capitale ale vieții 
naționale.” (scrisoarea către Congresul Studenţesc 
de la Oradea, 1927, exprimând opinia asupra 
datoriei ce o au studenții față de acțiunea evreiască 
îndreptată împotriva nației româneşti). Seb 

instalat definitiv la Bucureşti, Moţa îşi împarte 
timpul între munca grea pe care trebuia să o depună 
pentru întreţinerea familiei, pentru care avea un 
adevărat cult în toată accepţia cuvântului, şi 
interesele superioare ale Mişcării. Repede se 
grupează în jurul lui întreaga acea falangă de 
tineri intelectuali care se încorporează in 
Legiune, formând, împreună cu alte câteva 
elemente vechi ale Legiunii, Cuibul ”Axa”. 

Pe lângă revista cu acelaşi nume în care Moţa 
îşi va publica atâtea din articolele sale strălucite, 
cuibul va fi un laborator de studii şi discuții al 
Mişcării. Unul dintre aceşti tineri, dl. Al. Constant, 
iată cum înfăţişează personalitatea şi rolul lui Moţa în 
aceste împrejurări: ”Moţa a fost puntea între 
intelectualismul nostru livresc, sec şi indiferent, şi 
acest izvor de spiritualitate românească şi 
creştină, de sens, credință şi hotărâre. Pentru mai 
mulți dintre noi intrarea în Legiune a însemnat 
finalul unei exasperante crize psihologice. şi 
meritul acestei tămăduiri revine întreg lui Moţa.” 

lonel Moţa ia conducerea efectivă a glorioasei 
reviste "Libertatea" de la Orăştie, prin care 
venerabilul său părinte dusese atâtea mari lupte 
pentru cauza românismului. Totodată, lonel Moţa 
colaborează regulat la "Cuvântul Studenţesc”, 
“Revista Mea”, "Cuvântul Argeşului”, "Crai Nou”, 
"România Creştină” (editată de şeful Basarabiei 
legionare, Sergiu Florescu), "Vestitorii” (editată de 
Vasile Marin). 

Începând crâncenele lupte din Spania dintre 
naționalişti şi comunişti, cu toate ororile pe care 
aceşti luciferi moderni le dezlănțuie împotriva 
Bisericii şi civilizaţiei creştine, se naşte în sufletul 
profund creştin al lui lonel Moţa o mare problemă de 
conştiinţă. lon |. Moţa îşi pregăteşte o echipă de 
încă 6 comandanți legionari, dintre cei mai bravi şi 
mai încercaţi, printre care un preot (lon Dumitrescu- 
Borşa, comandant al Bunei Vestiri — n. n.) şi, senin, 
pleacă ca să moară, spre pământul Spaniei. 

În ziua de 13 ianuarie 1937, în cumplitele lupte de 
la Majadahonda, lonel Moţa a căzut, alături de 
nedespărțitul său camarad şi prieten, VASILE 
MARIN, cu mâna pe mitralieră. Aşa a fost scris să 
moară: simplu, modest, luptând, ca de altfel toată 
viaţa sa. 

- selecţiuni din schiţa biografică din prefața cărții lui lon 
|. Moţa, "Cranii de lemn”, schiță semnată de A. Vântu - 


VASILE MARIN (ţ 13 ianuarie 1937) 


"Asta era acum legionarul VASILE MARIN: un om 
crescut în adâncime şi în siguranță personală, aşa 
ancorat cum se găsea în mişcarea revoluţiei 
naţionale a lui Corneliu Zelea-Codreanu. Era în el o 
mare linişte şi o mare lumină; liniştea înotătorului 
care, venind de departe, simte din nou pământul tare 
sub picioare; lumina celui care a găsit poarta 
înspre grădina sufletului. 

n presa şi publicistica Mişcării, atâta cât au 
îngăduit-o grija sau lipsa grijei de viitor a celor ce 
stau la războiul destinelor noastre astăzi, condeiul 
lui VASILE MARIN s-a impus fără întârziere 
printre cele dintâi înfățişătoare de doctrină. 
Calitățile lui de claritate şi de preciziune făcuseră din 
el o autoritate a doctrinei legionare, dacă în 
Legiune poate exista, într-un fel oarecare, şi o altfel 
de autoritate decât cea care, prin delegaţie, porneşte 
de la cel care comandă. O mare ascuțime şi 

mlădiere dialectică, o impresionantă putere 
de sinteză, un simț special pentru 


proprietatea termenilor; un dar de a formula, 
echilibrând nu numai sensul, dar şi fraza; o căldură 
pasionată pornind dintr-un ritm interior pe care 
disciplina nu-l diminuează în intensitate, ci, 
dimpotrivă, îl întăreşte, purtându-l pe drumuri sigure, 
şi peste toate un ochi deschis pentru momentele 
esențiale ale realității, singurul instrument care 
poate preface evenimentul în teorie. Aşa stă în fața 
noastră gândirea lui VASILE MARIN câtă a trecut 
pe hârtie până la vârsta de 33 de ani. Nu poezie 
sistematizată prin morişca unei dialectici care tot 
umblă să-şi mănânce propria coadă, ci formularea 
cât mai precisă a unor realități trăite direct, până 
la contopirea în ele; contopire în aşa măsură, încât 
orice gest pe care îl faci nu mai e formulare sau 
expresiune, ci pur şi simplu MĂRTURIE. Mărturie 
care uneori se poate înfățişa ca o carte, iar alteori 
ca... o plecare pe front, în Spania. - 


VASILE MARIN a căzut sub PI 
zidurile Madridului, alături, cot la 
cot cu lon Moţa, în fața aceluiaşi 
duşman. 

EI s-a dus acolo ca să stea în 
fața duşmanului credințelor lui, 
ca să lupte cu el. Să-l învingă? 
Da, dacă se poate. Dar victoria 
asta nu era necesară. Necesară 
în fapta lui MARIN era numai 
prezenţa lui acolo, prezență în care moartea era un 
risc, dar nu o necesitate. Desigur, când a plecat 
dintre ai lui, lepădarea de sine era atât de 
desăvârşită, încât el se gândea tot aşa de puţin la 
întoarcere cât şi la moarte; viața lui sau moartea lui 
nu-l mai priveau pe el personal, de îndată ce 
principalul nu era moartea lui sau scăparea de la 


moarte, ci depunerea unei mărturii pentru 


credinţa lui, cu orice pret.” i 
(NAE IONESCU, 17 februarie 1937) 


Pa9.10 CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


Comandant legionar, numit de Căpitan ca 

= locţiitor al lui la sediul central al 
Mişcării din str. Gutenberg atunci 
când s-a retras câteva luni la Carmen 
Sylva ca să scrie cartea "Pentru 
legionari”, vicepreşedintele Parti- 
dului "Totul Pentru Țară”, ultimul 
şef al Comandamentului Legionar 
"de prigoană”. 

Doctor în Istorie, cadru universi- 
î. arheolog, autor al unui amplu studiu concretizat 
„prin editarea volumelor "Istoria militară a Daciei” şi 


Ultimul COMANDANT 
LEGIONAR făcut de Căpitan! 
Medic, scriitor, poet, 


compozitor, o persoană de o 
fermitate specifică descenden- 
ților din luptătorii 
supraviețuitori în Munţii Pindului 
autorul volumelor de poezii 
"Golgota românească" şi 
“Florilegiu” şi al romanului istoric 


"vulturii Pindului'. 
Legionar din anul 1932, autor al melodiei 
“ Marşului Taberelor Legionare de Muncă, intitulat 
"Dealul Negru" (1935), când a participat la tabăra de 
ja Dealul Negru (munţii Apuseni). În 1938, înainte de 
a fiarestat, a refuzat să participe la actele de anarhie 


Începând de anul acesta se introduce cardul 
naţional de sănătate, prezentat în mass media ca o 
"mare binefacere, o grandioasă realizare, care ne va 
să face viața mai uşoară, mai “sigură”. Oare? 

DAR, DIN NENOROCIRE: 

1. Singurul care devine transparent nu numai în 
fața autorităților, ci şi a terţilor, este cetățeanul; în 
“schimb, statul este complet opac în ceea ce 
priveşte modul în care va proceda cu datele 
“personale ale oamenilor. 

La acest card vor avea acces multiple instituţii ale 
statului dar şi furnizori, medici şi farmacişti, precum 
şi oricine se pricepe la noile tehnologii; siguranța 
„datelor personale ale cetățeanului este un mit pe 
„care oficialii nu îl cred! S-a demonstrat demult faptul 
„că există numeroase fraude realizate în cadrul 
„sistemelor informatice ce operează cu carduri cu cip 
 şicu semnătură electronică. 
Nimeni nu ne poate garanta securitatea 
bazelor de date electronice. Informaţiile personale 
despre noi vor putea fi accesibile unor instituții, 
„autorităţi, comercianţi sau chiar criminali, care vor 
E: dispune după bunul plac de acestea. 
Dacă ne putem simţi manipulaţi când datele 
“noastre personale sunt folosite în campaniile 
promoţionale şi de marketing ale diferitelor firme sau 
„ne putem simţi amenințați de faptul că este posibil ca 
| Opersoană care ne vrea răul, să afle totul despre noi 
. în doar câteva secunde, cu mult mai terifiantă este 
poarta pe care aceste sisteme informatice o deschid 
Către un stat totalitar, dictatorial, care să 
" supravegheze obsesiv cetățenii şi să întocmească 
 „dosare” ca fosta Securitate, despre fiecare dintre ei. 

Datele medicale pot să fie utilizate inclusiv 
pentru a distruge o persoană! 

Microcipul nu este protejat şi oricine are un cititor 
de cipuri compatibil poate să afle tot, fapt ce violează 
dreptul la intimitate al persoanei şi poate să-i aducă 
mari prejudicii. De exemplu, la Consiliul Europei se 
exercită o presiune imensă din partea firmelor de 

asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile 
despre sănătatea oamenilor. Forţa financiară uriaşă 
a acestora face ca datele despre posibilele 
boli (nu numai despre bolile cronice) ale 


aromâni,- 


"Viaţa economică a Daciei”, student important al lui 
Vasile Pârvan. 

Judecat în procesul celor 19 fruntaşi legionari, din 
1938, este condamnat la şapte ani de închisoare 
alături de alți membri ai Statului Major Legionar. În 
drumul spre închisoare evadează şi preia şefia 
Comandamentului Legionar "de prigoană”; acesta 
avea exclusiv rolul de a veghea la îndeplinirea 
ordinelor Căpitanului, de linişte şi tăcere, şi de a 
menţine legătura cu legionarii rămaşi nearestați. 
Din păcate, omul desemnat pentru legătura in teren 
era HORIA SIMA datorită faptului că era un 
necunoscut in Miscare şi pentru că, venind din 


cerute legionarilor de Horia Sima împotriva ordinului 
Căpitanului de linişte şi tăcere (mărturie în cartea 
"Răspuns dat tinerilor ...” de Duiliu Sfinţescu). A fost 
unul dintre supraviețuitorii masacrului elitei legionare 
din 21/22 sept. 1939, din lagărul de la Miercurea 
Ciuc. Face 16 ani de puşcărie în închisorile iudeo— 
comuniste. Rămâne fidel lui Corneliu Zelea- 
Codreanu, refuzând să accepte oribila deviație 
simistă; om de mare prestigiu în Mişcare şi în sânul 
grupului legionar de mare valoare compus din 
aromâni. 

Deşi adversar implacabil al simiştilor, până în 
ultima clipă a vieții a încercat să-i îndrepte pe calea 
Căpitanului, inclusiv invitând o parte dintre simişti 
(cei care păreau recuperabili) la refacerea Mişcării. 


Pogină vealicată de Clt Wioaderi 


Corepondențăă 


VASILE CRISTESCU (ţ 26 ianuarie 1939) 


provincie, nu era în atenţia Poliţiei cum era 

Vasile Cristescu si ceilalti membri ai 
Comandamentului. Toţi aceştia au căzut in 
mâinile Poliţiei, pe rând; Vasile Cristescu a fost 
împuşcat în casa gazdei unde se adăpostea (iar 
gazda a fost arestată). Singura persoană care-i ştia 
adresa era omul responsabil de legăturile în teren, 
cel care se mişca liber, Horia Sima. Şi preotul 
Dumitrescu-Borşa a fost căutat de Poliţie la gazda 
unde locuia şi a scăpat ca prin urechile acului 
(mărturie despre aceasta în cartea „Cal troian intra 
muros"). Astfel, Sima a scăpat de o parte dintre rivali. 


ION ZEANA (ţ 8 ianuarie 2003) 


Impecabil la vârsta sa înaintată, activ, lucid şi 
prezent, relicvă vie a timpurilor căpităneşti, ne-a fost 
alături în toate momentele. Pentru gruparea 


noastră care a preluat linia politică a Căpitanului i 


- singura, de altfel - lonel Zeana a fost mentorul 
spiritual, conducându-ne pas cu pas spre ceea ce 
suntem astăzi. = 

Important; el este personalitatea legionară 
care ne confirmă, conform legilor noastre, în 
calitate de legionari. E/ este inițiatorul refacerii 
SENATULUI LEGIONAR, la nivel internațional, 
eveniment petrecut pe 2 noiembrie 2002. 

S-a stins din viaţă fulgerător, în timp ce se 
pregătea să iasă din casă, a doua zi după 
sărbătorirea zilei onomastice. 

Îi vom fi veşnic recunoscători! 


CARDUL DE SĂNĂTATE. 


oamenilor să ajungă la ei pe birou pentru a majora 
polițele de asigurare. 

2. Cardul de sănătate poate împiedica accesul la 
serviciile medicale! 

Încă înainte de a fi implementat, sistemul exclusiv 
electronic şi-a arătat limitele: o singură problemă 
tehnică reuşeşte să blocheze întreg sistemul. 
Oricât de greoi şi birocratic ar -fi un sistem 
administrativ clasic, el nu se poate bloca în mod 
similar. 

Blocarea frecventă a serverelor CAS este încă o 
dovadă că sistemul este nesigur. 

În Marea Britanie s-au pierdut datele a 93% 
dintre asiguraţi, iar Germania a dat 1,7 miliarde de 
euro pentru implementarea parţială a unui astfel de 
sistem şi acum l-a stopat. , 

De ce pornim noi ceva în care englezii au 
eşuat, iar nemții au stopat? Cine are interese în a 
controla românii ŞI la capitolul sănătate şi organe? 

3. În privința donării de organe, vom intra in 
circuitul european şi vom trimite numărul de organe 
disponibile spre alte țări. . 

Şi dacă ar exista mai mulți donatori de 
organe, nu vor exista mai multe transplanturi în 
ţara noastră, pentru că fondurile disponibile sunt 
limitate, iar creşterea numărului de donatori ar 
depăşi limita bugetară! 

Cui vor folosi organele luate de la români? Ce 
bani şi ce organizaţii sunt în joc? 

Medicii sunt şi ei oameni; dacă ne uităm la istoria 
sec. XX, vedem că ei erau cei care făceau abuzuri în 
domeniul psihiatric în timpul regimului comunist. lată 
şi un exemplu recent: în cazul A1H1 (gripa porcină), 
s-a dovedit că aceia care au întreţinut spaima aveau 
contracte cu firmele care produceau vaccinurile. Şi în 
cazul transplantului de organe medicii pot să ajungă 
la abuzuri dacă legea şi autoritățile permit şi 
încurajează, or, cardul cu microcip exact asta face! 

Cine va apăra "prostimea" de cei care vor socoti 
că este mai rentabil să comercializeze organe în 
locul vindecării? Ca să înțelegem mai bine: în Spania 
(unde există acordul prezumat din partea familiei 
pentru prelevarea de organe), s-a ajuns la abuzuri 
față de imigranţi, care nu au familiile alături de ei, 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


deci nu are cine să-i apere de reţelele de "transplant 
de organe"! Există un comerţ ilicit de organe, iar 
acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în 
România, ridică mari semne de întrebare. 

4. Costurile sistemului sunt suportate de 
medici, furnizori de servicii medicale şi asiguraţi. 

Noul sistem este imoral şi inaccesibil; se impune 
pe banii şi responsabilitatea cetățenilor. Introducerea 
acestui sistem este un experiment efectuat pe pielea 
asiguraţilor. 

Sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza 
cardului cu cip este EXPERIMENTAL (un nou 
experiment dubios pe pielea românilor!), în sensul în 
care nu există o experienţă probată suficient care să 
ateste că introducerea lui serveşte scopurilor 
enunțate de autorități. 

5. Decizia guvernanţilor noştri, pe care nu o 
contestă nici televiziunile, nici opoziția parlamentară, 

„este halucinantă: Cei care plătesc asigurările 
medicale de stat dar care nu vor card de sănătate, 
vor plăti toate serviciile medicale de care au nevoie! 
Altfel spus, românii care nu vor cardul vor plăti 
de două ori asistența medicală. 

Lipsa posibilității de a opta ne încalcă grav 
drepturile. Şi românii tac, românii se uită cum se 
mai face un mare pas spre controlul total, cum 
începe un nou jaf național, şi stau ca mieii la 
tăiere. Televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se 
bat pentru funcţii în Parlament. 


Pentru toate aceste motive prof. dr. Vasile 
Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor 
din România, este categoric IMPOTRIVA acestui 
card care "numai APARENT este în favoarea 
asiguraţilor; de fapt constituie un ABUZ din 
partea statului asupra asiguraţilor şi comportă 
riscuri PE TOATE PLANURILE"! 

Citiţi şi spuneți şi altora, poate aşa realizăm cât 
este de grav ceea ce ni se întâmplă, fără informarea 
corectă şi fără acordul nostru! Poate reacționăm 
măcar atunci când este vorba despre viața noastră, 
dacă cea a celor din jurul nostru nu ne interesează! 


Ban Shad 


Pag. 11 


era de su“ 


PAŞI PE AMINTIRI 


(VII) 


OCEACOV 


Am avut inspirația de a mă abate, pentru 
două ore, pe un drum lateral care duce în 
oraşul OCEACOV. 

In sec. al XVill-lea peste 90% dinți 
locuitorii acestui oraş erau români, conform 
descrierilor făcute de călătorii ruşi şi italieni. 

Pentru o scurtă perioadă de timp, mai | £ 
înainte, cetatea Oceacov fusese. deţinută de îi 

Ştefan cel Mare, în încercarea acestuia de aj 
păzi de departe Moldova de prea desele 
invazii ale tătarilor. În 1455 el cucerise] 
cetatea construită de fraţii Senorega, care au] 
» încercat în anii următori, fără succes, să] 
recucerească cetatea. 

Oraşul ce se va forma în jurul cetăţii este | 

descris în sec. XVI-XVII de diplomații 


polonezi ca fiind "cel mai mare târg al 
=: Moldovei". 

Apoi, la finele sec. XVII, teritoriul a intrat treptat 
sub stăpânire țaristă. Recensământul efectuat de 
către ruşi în această regiune a dezvăluit că 
imensa majoritate creştină era românească. Țarii 
ruşi au încurajat colonizarea acestui teritoriu cu 
ucraineni, ruşi şi germani, astfel încât în 1900 
românii reprezentau aprox. 15% din populația 
regiunii, iar ulterior populația românească a fost 
asimilată de către cea ucraineană. 

De altfel, emblema oraşului Oceacov, pe care am 
văzut-o pe marginea şoselei, la intrarea în localitate, 

pe are ca simbol vechea cetate, având în stânga 
crucea rusească cu două brațe din care unul înclinat, 
cel de jos, la dreapta cetăţii semiluna, amintind astfel 
de tătarii de odinioară. 

Oraşul actual nu are nimic de reţinut în afară de 
ruinele fostei cetăți şi de un bulevard ce merge 
paralel cu marea, ideal pentru promenadă. 

În perioada 1941-1944, când Transnistria a fost 
administrată de organele militare româneşti, 
Oceacovul era cel mai estic județ dintre cele 13 

LA înființate. 

Toţi diriguitorii acestor județe, începând cu 
prefecții, primarii, juriştii, şi până la simplii jandarmi şi 
soldaţi, au fost consideraţi criminali de război, unii 
plătind chiar cu viața pentru scurta lor 
administrare a teritoriului dintre Nistru şi Bug. 


NICOLAEV 


| lată-ne ajunşi la Nicolaev, oraş mare, centru vital 
| pentru economia ucraineană, care se întinde pe o 
| supraf. de 260 kmp. Este principalul şantier al 
construcțiilor navale de la Marea Neagră. A fost 


fondat în 1789 de către prințul Grigorie Potemkin, 
figurând până în sec. al XIX-lea pe locul 3 ca mărime 

a în Imperiul Rus, după Sankt Petersburg şi Moscova. 
Astăzi- este al patrulea oraş din Ucraina, după 
Kiev, Harkov şi Doneţk. Datorită importanţei sale 
majore ca citadelă industrială până în anii '50 din 
secolul trecut, Nicolaevul a fost închis vizitatorilor. 
Dar acest decret comunist de a interzice vizitele în 
aşa-zisele "oraşe-cheie" s-a aplicat şi la noi în unele 
localități din partea sudică şi vestică a țării: nu puteai 
pleca vara la Mangalia decât cu autorizaţie (bilet de 
voie), primită după verificări efectuate de miliția 
securistă, dar la fel de greu, dacă nu imposibil, era 
să te duci la Deta, Jimbolia sau Sânnicolaul Mare, de 

a unde te privea după gardul de sârmă chipul 
trădătorului Tito. 

Oraşul Nicolaev a fost ocupat de către trupele 
germane şi române după lupte extrem de dârze şi 
sângeroase. S-au dat lupte de stradă, casă cu casă, 
oraşul suferind mari stricăciuni. Armata Română era 
subordonată Armatei 11 Germane conduse de 
generalul de armată cavaler Schabert. Fotografiile 

. de epocă îl prezintă pe general alături de mareşalul 
Antonescu, un om de 50 de ani, înalt şi cu mustață. 

Sub comanda lui au fost eliberate Basarabia şi 

nordul Bucovinei, fapt ce l-a. determinat pe lon 

“ Antonescu să îi acorde distincţia "Mihai Viteazul”. 
Asediul oraşului a durat cca. două săptămâni. În 


(continuare din numărul trecut) 


îmbarcați în vagoane pentru transportul 


vitelor, duşi în Rusia, "judecaţi" şi 
| condamnați la muncă silnică ani mulți, în 
Siberia. Unii, în special cei cu grade 


superioare, au sfârşit în fața plutonului de 
il execuţie, fiind învinuiți de "înaltă trădare”. De 
ce? În august 1941 Stalin lansase un slogan: 
"Nici un pas înapoi în fața duşmanului", 
adică lupta până la moarte, ridicarea mâinilor 
în sus şi abandonarea armamentului fiind 
1] considerate drept crime de război. S-au luat în 
acest sens măsuri inimaginabile privind 
rezistența printr-o luptă fanatică, uneori chiar 
fără sens, a ostaşilor ruşi: agenţi NKVD aflați 
în spatele celor din linia întâi erau cu degetul 
mereu pe trăgaci,  ochind pe cei care 
părăseau câmpul de luptă; încuiau cu lacăt pe 
] cei aflați în cazematele betonate, ceea ce de 


Prizonieri ucraineni salutând trupele române şi germane 


toiul luptelor crâncene gen. Schabert, şi-a pierdut 
viaţa într-un accident de avion (care, aterizând pe un 
câmp minat, a explodat). La funeraliile lui (sept. 
1941) a participat şi conducătorul statului român. 

Un album extrem de rar, o comoară bibliografică 
intitulată "Basarabia, Ucraina, Crimeea", apărut la 
Berlin în 1942, în limba română, cuprindea câteva 
sute de fotografii de pe câmpul de luptă, printre care 
şi din luptele date la Nicolaev. Tot aici se afla şi 
fotografia mormântului generalului german, având 
crucea de fier pe una din laturi, alături de mormintele 
soldaţilor germani şi români înhumați în cimitirul de 
onoare de la Nicolaev. 

Noul comandant numit a fost gen. von Manstein, 
în vârstă de 54 de ani, faimos pentru proiectul său 
de operațiuni al campaniei din vest, "Lovitura de 
seceră”, care a dus la fulgerătoarea victorie obținută 
de Werhmacht împotriva Aliaților în mai-iunie 1940. 
Acum însă generalul era numit pentru prima dată la 
comanda unei armate şi, aşa cum mărturiseşte în 
memoriile sale, el vedea în aceasta "încoronarea 
carierei sale militare”. 

Ocuparea Nicolaevului a dus la capturarea unor 
cantități impresionante de materiale de război care, 
în retragerea grabnică a Armatei Roşii, nu a putut fi 
distrusă: tunuri şi mitraliere de toate calibrele, zeci 
de tractoare cu putere mare de tracţiune, tancuri şi 
un crucişător de 10.000 tone, nou, aflat în şantierul 
naval de pe fluviul Bug. S-au predat trupelor româno- 
germane un număr mare de soldaţi sovietici, 
fotografiile vremii prezentând coloane lungi de 
prizonieri, de peste 1 km. Între 22 iunie 1941 şi 23 
aug. 1944 Armata Română a capturat 91.060 militari 
ruşi, dintre care 82.057 au fost internaţi în România; 
dintre aceştia au fost eliberați succesiv 13.682, în 
special cei de origine română din Basarabia şi nordul 
Bucovinei. Ei au fost internaţi şi închişi în lagărele de 
la Slobozia, Dorneşti - Rădăuţi, Drăgăşani, Corbeni - 
Arges, Alexandria, Vaslui etc. La început condiţiile 
de cazare au fost mai grele, mai ales datorită iernii 
cumplite din 1941-1942, dar din primăvara anului 
1942 condiţiile de trai ale prizonierilor în lagăre s-au 
îmbunătățit, astfel încât s-au putut respecta 
prevederile reglementărilor Convenţiei de la Geneva, 
ratificată şi de România în sept. 1931. Acest fapt a 
fost consemnat şi în raporturile delegaţiilor străine 
care au vizitat lagărele de internare, printre care şi 
reprezentații Vaticanului şi ai Crucii Roşii 
Internaţionale de la Geneva. y 

Reglementările prevedeau că prizonierii valizi 
puteau fi folosiți la munci agricole, exploatări 
forestiere, carbonifere, lucrări edificatoare de drumuri 
şi căi ferate, la diverşi proprietari individuali, 
beneficiul urmând a asigura, în afara plăţii pentru 
munca efectuată, condiții corespunzătoare de 
cazare, hrană, timp liber pentru curățenie, odihnă, 
activităţi religioase sau de altă natură. 

La 23 aug. 1944 în lagăre se aflau 59.856 
prizonieri sovietici, din care 2.794 erau ofițeri. Dar 
aceşti prizonieri “eliberați” de Armata Roşie au 
avut o soartă cumplită; din lagăre au fost imediat 


Pe9-12 CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


cele mai multe ori însemna moarte sigură, 
improvizau "tribunale" ad-hoc în fiecare 
regiment, judecând în câteva minute pe dezertori. Şi 
nu numai atât: familiile celor căzuți în prizonierat 
aveau de suferit, fiind obligate de a munci din 
greu la  săpatul şanțurilor sau  înălțatul 
baricadelor. 

De Nicolaev am auzit deseori vorbindu-se în 
casa mea, deşi eram mic, elev în primele clase 
primare. 

Aveam un vecin, o namilă de om, şofer de 
meserie, care se întorsese grav rănit de pe câmpul 
de luptă. Vorbea cu tatăl meu şi povestea cum la 
Nicolaev, oraş mare cât Bucureştiul, călcase cu 
maşina pe o mină, pierzându-şi în acest fel unul din 
picioare. 

Mergea cu greutate, piciorul amputat fiindu-i 
înlocuit cu unul din lemn. Ca mulţi invalizi întorşi de 
pe front, avea pe braţul hainei litera V întoarsă, ceea 
ce îi conferea dreptul la o pensie, ajutoare medicale, 
unele scutiri financiare, dreptul de a se angaja într-o 
muncă accesibilă şi de aceea la intersecţia str. 
Tunari cu Barbu Văcărescu îşi amenajase pe trotuar 
(de fapt improvizase) o tonetă din tablă în care 
vindea ţigări şi ziare. Vecinii îl botezaseră 
"Tabacheră”. 

Într-o zi tatăl meu m-a trimis la el să fac 
cumpărături; m-am adresat ca atare: "D-le 
Tabacheră, vreau ziarul 'Universul' şi un pachet de 
țigări Regale -RMS (Regia Monopolului de Stat) 
pentru tata, iar pentru mine revista 'Universul copiilor! 
(al lui N. Batzaria)”. "Mă cheamă Pană, nu 
Tabacheră!' a sunat replica tăioasă. Tata m-a găsit 
nevinovat de gafa comisă, şi aşa am scăpat de 
muştruluială. 

Şi fiindcă veni vorba de invalizi: pentru ei 
mareşalul Antonescu a înființat 1.O.V.R-ul (invalizi, 
Orfani şi Văduve de Război), aflat în Piaţa 
Cosmonauţilor, . în clădirea actualului Spital 
Oftalmologic. Mai exista Consiliul de Patronaj care 
avea în fruntea lui pe Maria Antonescu, soția 
Mareşalului. 

Nicolaevul este întins pe o distanță de 10 km de- 
a lungul Bugului, la vărsarea lui în Marea Neagra. 

Străzile sunt lungi şi drepte, având pe marginea 
lor sute de blocuri trase la indigo, cenuşii şi triste, 
aproape toate de aceeaşi înălțime. Multe dintre ele 
au fațadele netencuite şi balcoanele ruginite. 

Nimic care să rețină atenția! : 
„ În centru se află o mică biserică (închisă la orele 
vizitei mele în oraş), strivită între blocuri, un parc 
mare, plin de vegetație, pe nume "Pobeda” 
('Victoria”); artera principală se numeşte în 
continuare “Lenin”, iar un alt bulevard, 
Cosmonauţilor” O stradă principală — “Prieteniei” - 
era închisă _circulăţiei auto, fiind rezervată numai 
pietonilor. y 
i Am intrat într-o cafenea, mai ales pentru firma ei, 
URSS", unde pe un perete se afla harta URSS-ului, 
inglobând şi statele care şi-au câştigat în anii '90 
independența (Țările Baltice, țările din Asia Centrală: 
Kazakhstan, Uzbekistan, Turkmenistan, 
Chirghistan). (continuare în numărul viitor) 


unitualitale 


i NIHILISMUL - SERAFIM ROSE (XI) 


Nihilismul însuşi, apropiindu-se de 

ătul programului său, indică spre acest | 
scop care se află dincolo de el; aceasta 
te adevărată semnificaţie a apologieif 
 mihiliste pe care o fac Yeats şi alți. CĂ 

pentru a încheia în mod adecvat 

discuţia noastră despre  nihilism, ar fi 
suficient să sugerăm care este natura 
nihilismului şi să stabilim structura 
enerală a expunerii noastre; această 
intenţie poate fi privită ca un corolar în trei 
părți al gândirii nihiliste. 
; 4. În primul rând, corolarul anihilării 
 nihiliste a Vechii Ordini reprezintă 
- conceperea unei „noi epoci” — „nouă 
într-un sens absolut, nu relativ. Y. 
Epoca pe cale să înceapă nu este doar | 
tim sau cea mai măreaţă dintr-o serie de | 
epoci, ci reprezintă inaugurarea unui timp [ 
“ cutotul nou; care se stabileşte împotriva a | 
 totce a fost anterior. 


î 2.Al2-lea corolar al gândirii nihiliste: 
ătirea  nihilistă şi  antiteismul] 
responsabile pentru „moartea lui 
Dumnezeu” generează ideea că trebuie 


inaugurată o „nouă epocă” în care omul 
să se transforme el însuşi în dumnezeu. 
Morți sunt toți zeii”, spune Zarathustra nietzschean: 
şi acum dorim ca supraomul să trăiască” 
<Uciderea>> lui Dumnezeu este o faptă prea 
însemnată pentru a-i lăsa pe oameni neschimbaţi.” 
La Kirilov supraomul este „Omul-dumnezeu”, pentru 
că, în logica lui, „dacă nu există Dumnezeu, atunci 
eu sunt Dumnezeu.” 
Această idee despre „supraom” este cea care 
" fundamentează şi inspiră concepția despre 
nsformarea omului”, ca în realismul lui Marx şi în 
ismul numeroşilor ocultişti şi artişti. 
"Diferitele concepții despre „omul nou” nu 
“reprezintă decât o serie de sketch-uri ale 
'supraomului. 
Aşa cum nimicul, zeul nihilismului, nu este decât 
„un vid şi aşteptarea unei împliniri prin revelarea unui 
- nouzeu”, la fel „omul nou”, pe care nihilismul l-a 
rmat, l-a sărăcit şi l-a lăsat fără caracter, fără 
credință, fără orientare — acest „om nou” indiferent 
că este apreciat ca „pozitiv sau „negativ, a 
devenit „mobi!” şi „flexibil”, „deschis” şi „receptiv”, el 
te un material pasiv care aşteaptă o nouă 
descoperire sau o revelație sau o comandă care 
il toare în cele din urmă într-o formă 
definitivă. 
3, În sfârşit, corolarul anihilării nihiliste a autorității 
şia ordinii este concepția — prevestită în linii mari de 
toate miturile „noii ordini” — despre o categorie cu 
| nouă a ordinii, o ordine pe care cei mai 
nflăcăraţi apărători ai ei nu ezită să o numească 
arhie”. Statul nihilist, potrivit mitului marxist, 
șI ie să „spulbere” totul, lăsând loc unei ordini a 
- lumii.cu totul unice în istoria umanităţii şi pe care nu 
va fi nici o exagerare să o numim „mileniul”. O „nouă 
ordine” guvernată prin „anarhie” şi populată de 


4 
ir 


rminat pe oameni să dea naştere incredibilei 
a istoriei moderne. Este un vis „apocaliptic” şi 
„8 care văd în el o stranie inversare a speranţei 
„Creştine în Împărăţia cerurilor sunt cât se poate de 
„. îndreptăţiţi. 
Dar aceasta nu este o scuză pentru „simpatia” 
. acordată atât de adesea cel puţin celor mai „sinceri” 
Şi „nobili” revoluționari şi nihilişti; aceasta este una 
ntre capcanele împotriva cărora am socotit necesar 
să-l prevenim pe cititor încă de la început. 
Intr-o lume care se află în echilibru instabil pe 
Marginea abisului, unde orice adevăr şi nobleţe par 
Să fi dispărut, cei bine intenţionaţi, dar naivi, sunt 
„SXuem de tentaţii să caute certitudinea la 
| Personalitățile (fără îndoială, marcanteo care au 


i Ro poareni: acesta este visul revoluţionar care i-a . 


Mănăstirea Platina din Munţii Stâncoşi, 
unde a fost ieromonah Serafim Rose 


populat peisajul intelectual modern, şi — ignorând 
standardele genuine de adevăr şi spiritualitate — să-i 
glorifice în „giganţi” spirituali numai pentru că au 
rostit un cuvânt, dacă nu „ortodox”, cel puţin 
„provocator”. Dar realitățile acestei lumi şi ale celei 
viitoare sunt prea riguroase pentru a permite 
asemenea confuzie şi liberalism. Bunele intenții 
apucă prea uşor pe un drum greşit, geniul şi 
noblețea sunt prea adesea pervertite; iar coruperea 
celui mai bun produce nu un „cel mai bun” de 
mâna a doua, ci ceea ce este mai rău. 


Unui MARX, PROUDHON sau NIETZSCHE 
trebuie să le recunoaştem geniul şi fervoarea şi chiar 
o anumită noblețe: dar noblețea lor este cea a lui 
Lucifer, primul dintre îngeri, care, dorind să fie chiar 
mai mult decât era, s-a prăbuşit din acea poziție 
preamărită în abis. Viziunea lor, în care unii ar 
putea vedea un soi de creştinism, este viziunea 
Împărăției lui Anticrist, imitația satanică şi 
răsturnarea Împărăției lui Dumnezeu. 

Toţi nihiliştii, dar mai ales cei de mare geniu şi 
cu o perspectivă vastă, sunt profeții satanei; 
refuzând să-şi folosească talentele în slujirea smerită 
a lui Dumnezeu, „Ils ont guerroye Dieu et ses dons” . 


Cu greu s-ar putea nega faptul că războiul dus 
împotriva lui Dumnezeu nu a obținut victoria, iar 
o privire nepărtinitoare asupra transformărilor pe 
care lumea şi omul le-au suferit de-a lungul ultimelor 
două secole nu poate decât să confirme acest fapt; 
ultima victorie a acestui război, de fapt, pare 
iminentă. 

Dar ce poate însemna 
asemenea război? 

Ce fel de „pace” poate cunoaşte o umanitate 
educată atâta vreme cu lecțiile violenței? 

În viața creştină cunoaştem că există o armonie 
între mijloace şi scopuri. Finalitatea şi mijloacele 
sunt unul şi acelaşi lucru; ceea ce a început în 
această viață se desăvârşeşte în viața viitoare. 

În acelaşi timp, există şi o „armonie” în 
lucrările Satanei; „virtuţile” slujitorilor săi sunt 
consecvente cu scopurile cărora le slujesc. Ura, 
mândria, răzvrătirea,  discordia, violența, 
folosirea fără scrupule a puterii: nimic din toate 
acestea nu va dispărea în chip magic atunci când 
Împărăţia revoluționară se va fi realizat pe pământ; ci 
vor fi mai degrabă intensificate şi perfecționate. 


Dacă scopul revoluţionar de „dincolo de nihilism” 
este descris exact în termeni „contrari” şi dacă 
nihiliştii îl văd de fapt ca o împărăție a „dragostei”, 


„victoria” - într-un 


(continuare din numărul trecut) 


„păcii” şi frățietăţii”, asta se întâmplă pentru 
că Satana este maimuța lui Dumnezeu şi 
chiar în negarea lui Dumnezeu trebuie să 
| recunoască sursa acestei negări, şi — încă 
mai aproape de tema discuţiei noastre — 
pentru că oamenii s-au schimbat atât de 
mult prin practica „virtuţilor” nihiliste şi 
prin acceptarea transformării nihiliste a 
îl lumil pe care încep efectiv să o cunoască 
în Împărăţia Revoluţiei şi să vadă totul 
| aşa cum vede Satana, opusul a ceea ce 
| este în ochii lui Dumnezeu. 


Ceea ce se află dincolo de nihilism şi a 
reprezentat visul cel mai mare al celor mai 
| mari „profeţi” ai săi nu înseamnă în nici un 
caz înfrângerea nihilismului, ci punctul lui 
culminant. 

„Noua epocă”, fiind în cea mai mare 
parte opera nihilismului, nu va fi în 
esență cu nimic diferită de epoca 
| nihilistă pe care o cunoaştem. A crede 
altfel, a căuta mântuirea într-o nouă 
„dezvoltare”, fie ea determinată de forțele 
inevitabile ale „progresului” sau „evoluţiei 


sau de vreo oarecare „dialectică 
romantică, fie oferită gratuit din tezaurul 
„viitorului” misterios în fața căruia oamenii 
stau cu venerație superstițioasă — a crede acest 
lucru înseamnă să devii victima unei monstruoase 
înşelăciuni. 

Nihilismul este, în profunzime, o dezordine 
spirituală, şi nu poate fi învins decât prin mijloace 
spirituale; dar în lumea contemporană nu există nici 
o încercare de a aplica asemenea mijloace. 

Oamenii au obosit; Împărăția lui Dumnezeu 
este prea departe, modul creştin de viață este 
prea îngust şi prea abrupt. 

"Revoluţia” a luat în stăpânire „spiritul veacului” şi 
a merge împotriva acestui curent puternic este 
mai mult decât poate duce omul modern, pentru 
că se cer tocmai acele două lucruri nimicite cu 
atâta ardoare de către nihilism: adevărul şi 
credinţa. 


A încheia discuţia noastră referitoare la nihilism 
cu un asemenea comentariu ar însemna să ne 
expunem acuzaţiei că ne-am făurit un nihilism 
propriu. Analiza noastră, s-ar putea argumenta, 
este . extrem de  „pesimistă”, respingând 
categoric tot ceea ce omul modern consideră 
valabil şi adevărat. Părem la fel de radicali în 
negare ca şi nihiliştii cei mai extremişti. 

Şi într-adevăr, creştinul este, într-un anumit sens 
— în sensul ultim — un „nihilist”; deoarece pentru el, în 
cele din urmă, lumea nu înseamnă nimic, iar 
Dumnezeu este totul. Acesta este, desigur, exact 
contrariul nihilismului pe care l-am analizat aici, 
în care Dumnezeu nu înseamnă nimic, iar lumea 
este totul. 

Adevăratul nihilist acordă încredere lucrurilor 

trecătoare care sfârşesc în nimic; în acest sens, 
orice „optimism” este inutil. 
3 Creştinul, renunțând la o asemenea vanitate, 
îşi pune credinţa într-un lucru care nu trece, în 
Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru cel care trăieşte în 
Hristos, multe dintre bunurile acestei lumi pot fi 
dobândite şi se poate bucura de ele, înțelegând în 
acelaşi timp caracterul lor trecător; dar nu sunt 
necesare, ele nu înseamnă nimic pentru el. Şi numai 
acela care s-a umplut de o asemenea bogăție poate 
să înfrunte fățiş abisul în care nihilismul i-a condus 
pe oameni. 

Cel care nu trăieşte în Hristos trăieşte deja în 
“abis şi nici măcar toate comorile lumii nu i-ar 
putea umple vidul. 


(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013  Pa9:13 


Cancupi 


- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. - 

RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII DECEMBRIE: 

"De ce Sima a deschis larg porțile Legiunii când a ajuns la conducerea 


acesteia?” 


nu a fost dat de nimeni, astfel încât cartea "Cal troian intra muros" 
va fi oferită din nou ca premiu celui care va răspunde corect la întreba 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Să stabilim întâi când se socoteşte oficial că 
Sima conduce Mişcarea Legionară: 6 sept. 1940. 

Ce reprezintă această dată: preluarea oficială a 
puterii în România prin abdicarea regelui criminal 
Carol-al II-lea şi investirea gen. Antonescu cu 
toate prerogativele puterii executive. 


Care era situaţia Mişcării Legionare la data 
respectivă; sunt multe de spus: CĂPITANUL, şeful 
Mişcării, Corneliu Zelea-Codreanu, fusese asasinat 
în 1938 din ordinul regelui Carol, la instigarea 
permanentă a amantei regale, Elena Wolf-Lupescu, 
evreică, "strecurată” în palatul regal din ordinul şi în 
slujba internaţionale iudaice, un fel de Ceauşească 
controlând fizic şi psihic pe Carol. Ca să se înţeleagă 
până unde se întindea puterea acesteia, trebuie 
consemnat faptul că avea propriul serviciu de 
informaţii pe care îl folosea sugerându-i lui Carol 
măsuri şi comportamente. potrivite momentului, pe 
care regele le socotea ca pe clarviziunea ei politică. 
În concluzie: CORNELIU ZELEA-CODREANU 
fusese ASASINAT la ordinul OCULTEI MONDIALE 
EVREIEŞTI, folosindu-se de instinctele criminale ale 
REGELUI, de ambiția nemărginită a lui ARMAND 
CĂLINESCU. (ministrul de interne care dorea să 
devină prim ministru şi a şi ajuns după asasinarea 
Căpitanului), a lui MIHAIL MORUZOV (şeful 
Serviciilor Secrete, agent, printre altele, şi al 
temutului N.K.V.D. sovietic), şi a celui mai important 
om într-un anumit sens, de agentul strecurat 
(infiltrat) în Mişcarea Legionară încă de la 
începuturile ei, HORIA SIMA. 

Pentru a ajunge în fruntea Mişcării, SIMA, de 
convenienţă cu Serviciile Secrete, contribuie 
direct la asasinarea Căpitanului şi la “eliminarea” 
pe rând sau în cadrul masacrului de la 21/22 
sept. 1939, a tuturor celor îndreptăţiţi să preia 
conducerea Mişcării; s-au salvat câţiva 
supraviețuitori ai terorii carliste, care au reuşit să 
fugă în Germania. 


Cum ajunge gen. Antonescu să colaboreze cu 
Sima şi aparent cu Mişcarea Legionară: 

Partidele politice fuseseră desființate în 1938 de 
Carol care se dorea a fi un fel de Mussolini sau 
Hitler; în 1940, prin pactul Ribentrop-Molotov 
pierdusem Basarabia şi nordul Bucovinei; în august, 
prin Dictatul de la Viena, pierdusem cea mai mare 
parte a Transilvania. Situaţia României era 
disperată, se proiecta al doilea război mondial. 

La abdicarea regelui din 6 sept. 1940, partidele 
denumite mai târziu istorice” — declarativ — adică 
țărăniştii şi liberalii, refuză să colaboreze cu o 
dictatură (dictatura lui Antonescu), Notă: pretext, praf 


„în ochi: cu dictatura personală a lui Carol 


acceptaseră să colaboreze opt ani! Evident, 
previzibil şi constatabil mai târziu, cel care prelua 
puterea în situaţia tragică a momentului, devenea o 
victimă a împrejurărilor, de aceea politicienii români, 
obişnuiţi numai cu avantajele puterii, au refuzat să îşi 
asume gravele răspunderi ale momentului; generalul 
lon Antonescu le acceptase însă, datorită 
patriotismului nemăsurat de care era stăpânit; 

n căutarea unei susţineri politice ajunge la 

Mişcarea  Legionară, mişcare de mare 
popularitate în acel moment - din păcate la Horia 


ÎNTREBAREA LUNII IANUARIE: De ce Corneliu Zelea-Codreanu a înființat Fră 
PREMIU: "Ca! troian intra muros” — lon Dumitrescu-Borşa. 


Pag. 14 


de lon Dumitrescu-Borşa, 
rea lunii acesteia. 


Sima. Acesta, tipul de aventurier absolut inconştient, 
dominat de ambiţii personale care nu aveau nimic în 
comun cu calităţile obligatorii unui mare om politic ce 
se dorea, înţelege că a venit momentul vieţii sale. 

Generalul bineînţeles că nu avea de unde să ştie 
că SIMA, pentru a ajunge în fruntea Mişcării, călcase 
fără nici un fel de scrupule pe cadavrele camarazilor 
legionari, fiind convins că acesta corespunde 
modelului de legionar, cinstit, dedicat chiar cu preţul 
vieţii sale interesului naţional. Dacă Generalul ar fi 
avut înţelepciunea şi prevederea de a trece peste 
unele împrejurări care îl ţineau departe de Moruzov 
Şi să-l întrebe pe acesta despre adevărata faţă a lui 
SIMA, sigur că nu ar fi colaborat cu acesta niciodată. 

În lipsă de altă colaborare politică, refuzată, cum 
am spus, de liberali şi ţărănişti, Antonescu îl numeşte 
pe SIMA vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri, 
trecându-se la formarea unui guvern cu 
participarea unor personalităţi din  Mişcare, 
supraviețuitorii trădărilor simiste, care 
bineînţeles nu aveau nici un fel de certitudini în 
legătură cu activitatea criminală a acestuia. 

Existau şi legionari din vârful ierarhiei care ştiau 
suficient de-multe lucruri despre SIMA - bineînţeles 
că nu ceea ce se află mai târziu şi mult prea târziu! - 
care refuză colaborarea, exemplul "clasic". fiind 
preotul lon Dumitrescu Borşa, Comandant al Bunei 
Vestiri (grad suprem în Mişcare), cel mai apropiat 
colaborator al Căpitanului "de la început şi până la 
sfârşit”. SIMA, conştient de pericol, încearcă cel puţin 
de două ori să îl asasineze, dar pronia divină se 
opune acestor tentative. 

După această prezentare succintă a situaţiei, 
să revenim la "deschiderea porţilor Mişcării 
Legionare”. 

Pentru a deveni legionar trebuie să dai dovadă de 
o serie de calităţi, de un anumit comportament în 
viaţa de toate zilele, în familie şi în societate, trebuia 
să dovedeşti că ţi-ai însuşit imperativele ideologice 
ale Mişcării ca, de exemplu, punerea interesului 
naţional. înaintea tuturor intereselor, şi să probezi 
toate aceste lucruri în timp, în ani de devotament. 

Adeziuni de genul "Subsemnatul ... născut în ... 
de profesie ... domiciliat ...” nu existau în Mişcarea 
Legionară precum la celelalte partide; "adeziunea" 
era fapta ta. În aceasta a constat puterea şi 
expansiunea Mişcării Legionare. Calitatea de 
legionar se căpăta în urma faptelor, bine stabilite 
şi controlate în ani! 

Departe de a fi prost, SIMA era conştient că 
imaginea lui Corneliu Zelea-Codreanu, chiar şi 
“plecat” dintre legionari de aproape doi ani, era 
emblema perfecțiunii, a curajului, a devotamentului, 
a geniului politic; aceasta era valabilă în special 
pentru românii ce aderaseră la Mişcare în timpul 
vieţii Căpitanului. 

Poziţia de “urmaş”, moştenitor al unui milion 
de membri şi simpatizanți, cărora oricum nici nu 
le trecea prin cap să îi acorde lui Sima statutul 
Căpitanului, îl nemulțumea pe acesta: oare pentru 
numai atât își încărcase conștiința cu sutele de 
asasinate ale camarazilor? 


Îi trebuia o masă nouă de aderenţi, care să nu 
fie atât de marcați de personalitatea Căpitanului, 
care să facă din el un idol, legionari de calitatea lui 
căci "cum e turcul, şi pistolul”, îi trebuiau aderenţi 
care să poată spune astăzi că activitatea 
Căpitanului de cel puţin 10 ani, anii de înflorire 
dar şi de jertfe a Mişcării Legionare, ar putea să 
fie comparată cu dezastrul celor 4 luni de 
guvernare cu Antonescu şi cu ordinarul 
simulacru de Legiune practicat de Sima în 
diasporă. 

Îi mai trebuia ceva lui SIMA o presupusă bază 
de mase căci vroia să îl înlăture şi pe gen. 
Antonescu! Şi ce face acest bolnav incurabil? 
Primeşte în Legiune pe baza unei simple 
adeziuni! 

Puneţi-vă întrebarea simplă: cine intră într-o 
formaţie politică aflată la putere? Oportunişti, 
neisprăviţi cu gândul la pricopseală, tineri care 
visează să poarte un pistol la brâu (Legiunea le 
fusese prezentată de duşmanii ei ca o gaşcă de 
pistolari)! SIMA _încalcă_iarăşi legile de bază ale 
Mişcării - floare la ureche dacă te gândeşti că pentru 
visele. lui de mărire "turnase” autorităţilor-locul în 
care se ascundeau camarazi care în aceeaşi noapte 
erau torturați şi ciuruiţi de poliţie, şi care era autorul 
moral al masacrului din 21-22 sept. 1939 şi al 
asasinării Căpitanului! 

Odată cu intrarea în Mişcare pe baza unei 
simple ”adeziuni” a unui număr neidentificat de 
oameni, începe dezastrul, distrugerea imaginii 
Legiunii de până atunci. Aceşti noi veniţi, cunoscuţi 
mai târziu sub numele generic de "septembrişti”, se 
dedau la tot felul de abuzuri îmbrăcaţi în uniformă 
legionară, înarmaţi sau nu, creează o stare de 
nelinişte în rândul populaţiei şi nu numai, se 
transformă în justiţiari ignorând justiţia, fură, 
ameninţă, jefuiesc, lucruri pe care gen. Antonescu 
nu le poate tolera. De la găinării şi până la asasinate 
şi masacre pe care Sima le declară ca acte de 
patriotism sau provocate dintr-un exces de zel 
explicabil prin dorinţa de răzbunare a Căpitanului, 
totul este consemnat. În fapt, asasinarea lui Nicolae 
lorga şi Virgil Madgearu şi masacrarea demnitarilor 
aflați în custodia statului la închisoarea Jilava în 
aşteptarea unui proces care trebuia să stabilească 
vinovăția fiecăruia în conformitate cu legile statului 
român, sunt atribuite unor "septembrişti”, dar 
iniţiativa, îndemnul sau poate chiar ordinul de 


executare nu putea să vină decât de la Sima, 
comandant suprem. 


ţia de Cruce înaintea înființării Legiunii? 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


n numărul trecut am prezentat trei di 
„POEMELE DE RĂZBOI” ale lui RADU GYR. e 


alt poet şi reporter de un remarcabi 
Ur ONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU. lent a 
Cel mai prolific dintre iterații prezenţi pe câmpul 
luptă, autorul a trei cărți primite cu mare interes 
de către cititori: "ARD MALURILE NISTRULUT (cu o 


Pocumend 


LUPTAT ÎN CRIMEEA", "CU SUBMARINUL 
DELFINUL LA ATACUL SEVASTOPOLULUI. 

A scris şi o carte cu poeme de război "CEASUL 
DE RUGĂCIUNE", din care prezentăm 
"Rugăciune pentru  aviatorii căzuți! şi 
“Închinare”. În numărul viitor vom publica 
spicuiri din reportajele sale de război. 


RAZBOIUL DIN RĂSĂRIT ÎN LITERATURA VREMII . (|I) 


(continuare din numărul trecut) 


Cel de-al treilea poet, ALEXANDRU RAICU, este 
şi acum total necunoscut, nu i-am mai întâlnit 
numele pomenit în nici o lucrare. 

A lucrat în timpul războiului ca reporter special la 
ziarul "Viaţa" editat de Liviu Rebreanu. 

Din cartea "CARNET DE SOLDAT” ştergem 
colbul nedrept al uitării, republicând, după mai bine 


prefaţă elogioasă scrisă de Tudor Arghezi), "AM 


RUGĂCIUNE PENTRU AVIATORII CĂZUȚI 


Voi, prieteni, rugați-vă pentru zburători căzuţi astă noapte, în luptă! 


Dacă aripile lor s-au frânt în gâriele negre ale norilor 
Sau pe umerii aspri de vânt, 

Rugaţi-vă să le cadă cenuşa peste tulpinile florilor, 
să nu-i doară trupurile când s-or lovi de pământi... 


Dacă au căzut din cer peste o țară străină, 

- Rugaţi-vă, prieteni, ca până jos din trupurile lor nimic să nu rămână. 
Rugaţi-vă, atunci, vântului, cu inimile de lacrămi grele 

Până la noi; 


de şapte decenii, poeziile: "Amurg cenuşiu” şi 
"Spre uliți natale” 


CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU 


ÎNCHINARE 


Versurile astea triste — ca pe un fân cosit — dragă, 

Ți le aştern ţie la picioare, 

Inima mea sângeră între ele ca între brazdele de iarbă, o fragă, 
lar când îţi scriu, plopul tremură de durere în tunica lui de răcoare. 


Pieptul mi-e dogorit de rugăciune, ca de pojar. 

De câtăva vreme rătăcesc prin propriile-mi vise, fără hodină, 

Ca printre ierburi uriaşe, fugărit de poteră, un tâlhar . A 
lată, şi acum — ca un coif de jandarm — mă urmăreşte luna, de pe colină. 


Curând, eu poate îmi voi părăsi trupul ca pe un steag, 
Lăsându-l, sângerat, vrăjmaşilor mei, pe iarba asta de mătase.... 
Tu, dragă, aşteaptă-mă însă: ca un hulub speriat de gloanțe 
Sufletul meu se va întoarce atunci, singur, acasă...... 


S-o scuture, peste lanurile noastre de trifoi, 
Peste apele, peste câmpiile noastre de mătase: 


AMURG CENUŞIU 


Mergem de cu noapte pe drumuri grele. 

A plouat mult. Şoselele-s gârle de aramă. 

 Caiitrag obosiţi. Pe alocuri bocancii se afundă 
Detot, şi nori groşi de pâslă pe cer se destramă . 


- Pe haine noroiul zvâcneşte cleios. 
Trec maşini, tunuri, chesoane. 
Satele-s goale. Parcă lisus 

A fost bătut a doua oară-n piroane 


Uneori, magaziile de porumb mai ard. 

Bisericile au cruci dărâmate, uşi căzute. 

intrăm în grabă —năuntru. Sfinţii au ochii scoşi, 
Icoanele sparte de la altar, zac prăfuite şi mute. 


De pe-o prispă, câte o bătrână plânge. 
Se uită speriată cu mâna la gură. 

li strigăm: "Suntem rumâni, mătuşă... 
Ți-or veni iarăşi copiii şi vitele-n bătătură”. 


Podul peste-o gârlă a fost rupt. 
Trecem cu bărci. Ne urmăreşte din înalturi lisus. 
„ Lângăocasă goală, trei ruşi, 

 Opatrulă poate, ridică braţele-n sus...... 


În final să dau un exemplu caracterizând 
: nivelul cunoştinţelor noilor intraţi în Legiune despre 
„ Mişcare şi despre Corneliu Zelea-Codreanu. 

„După înscăunarea lui Sima ca şef al Mişcării dar 
„în special ca vice prim ministru, prima grijă a fost să 
“înlăture prin asasinat membrii familiei Codreanu sau 
legionari care oricum ar fi trebuit să fie la conducerea 
Mişcării înaintea lui. Reuşeşte să aresteze”, 
folosind aceiaşi "septembrişti” inconştienți şi 
iresponsabili, pe prof. lon Zelea-Codreanu, tatăl 
Căpitanului, pe unul dintre fraţi şi pe 
Comandantul Bunei  Vestiri preotul  lon 
Dumitrescu-Borşa, ducându-i în secret în 
Subsolurile vilei nu demult aparţinând amantei 
regale. a 

Păziţi de o gardă înarmată care se schimba la 12 
Ore; aceştia aveau ordin ca în cazul în care se 
, „ încearcă eliberarea arestaţilor de către un grup de 


DECE SIMA A DESCHIS PORȚILE LEGIUNII 


"ALEXANDRU RAICU 


SPRE ULIȚI NATALE 


Aş vroi să merg şi eu, dar nu pot. 

Cânt cu alţii; pe stradă se —aruncă flori... 

Se face în cugetul meu lumină. Spun sorei: 
nai “Ce devine-sufletul după ce mori ?" 


Unul spune: 


COITURA .OFAR BUCURESTI 


Îmi astupă gura cu degetele blânde. 

Peste o săptămână plec. Cobor scările agale. 

Pe străzi e aceiaşi viață. Trec maşini. 

Nimeni nu ştie că-s bine, că îmi voi vedea ulițele natale. 


Pe mânecă am o săgeată de bronz .. 
Sunt mândru. Inima-mi bate tare, 


„lată un erou!”. L-aş săruta ca pe o floare. 


Ei sunt cei de mâine. Pentru ei 
Ducem azi ranița..... 
„Vor fi apele mai albastre şi nopțile, 
Mâine, vor fi mai pline de dreptate. 


Poate 


legionari ce se declarau ca atare, să deschidă focul 
începând cu suprimarea celor arestaţi. 

Vom sublinia faptul că Sima, ca şi în cazurile 
de asasinate politice care au urmat, s-ar fi 
"spălat pe mâini” aruncând vina pe executanţi. 

Pentru "gărzi" arestaţii erau "nişte  jidani 
periculoşi”. Din instructajul făcut adolescenților cu 
pistoale la brâu, lipsea ceva: ce să facă dacă o 
doamnă în vârstă dar plină de curaj şi energie vine 
să elibereze arestaţii. 

Mama  Căpitanului, o femeie descrisă de 
contemporani ca fiind "o stâncă de durere” are 
următorul dialog: 

- Să eliberezi imediat pe cei arestaţi! 

- Dar cine sunteţi dvs.? 

- Sunt mama Căpitanului! 

- Poţi să fii şi mama colonelului, noi avem ordin 
să îi ținem aici! 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


Replica bătrânei Eliza Zelea-Codreanu? Îi ia la 
palme pe cei doi paznici, care încremenesc; fără alte 
amănunte, se duce şi eliberează pe cei sechestraţi 
de Sima şi pleacă. - 

Acesta era nivelul cunoştinţelor despre Legiune a 
"septembriştilor”, inconştienţi, dispuşi să execute 
ordine criminale. 

Ce se întâmplă cu tinerii de atunci, care au reuşit 
să supraviețuiască după 1990? Îl au pe Sima ca 
idol, se declară urmaşii moştenitori ai Mişcării 
Legionare, sunt ”profesori” de  legionarism! 
Culmea culmilor, trăiesc cu convingerea că 
dezastrul comportării lui Sima reprezintă 
adevărata linie a Mişcării! 


Pag. 15 


i ZA dacia 


ABONAMENTE PE ADRESA 
NICADOR 
DUMITRACHE NR. 35, SECT, 2 


ZELEA-CODREANU, STR BANUL 


BUCUREŞTI 


Tel: (021) 2425471; 0745 074493 
Prețul unui abonament pentru un an: 


50 RON pentru țară (Bucureşti şi 


provincie); 70 RON 


pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 
Se pot face abonamente pentru minim jumătate de an 


Florian Petrescu - Roşiori de Vede: Am] 
citit cu plăcere şi interes reflecţiile dvs. şi! 
suntem întru totul de acord! Ce bine ar fi dacă 
ar gândi cât mai mulți români ca dvs.! Ami 
apreciat: şi varianta de "Mioriţă” şi ne bucurăm 
că aţi progresat în ale scrisului. 

Pavel Tunaru —- Bucureşti: Confundaţi: 
Palatul în care a locuit Elena Lupescu se află 
pe Aleea Vulpache, cel cumpărat de Gigi 
Becali, aflat pe Aleea Alexandru nr.1, a 
aparţinut magnatului oţelului interbelic, Max 
Auschnitt. Se afirmă că era mai bogat decât 
rivalul său, românul Nicolaie Malaxa, fiind 
patronul Uzinelor de Fier şi Domeniilor Reşiţa, 
cea mai mare societate pe acţiuni din ţară, cu 
un capital social de un miliard de lei, cea mai 
mare cifră de afaceri din România şi cei mai 
mulţi angajaţi, cca. 20.000. Era p> 
proprietarul concernului "Titan — Nădrag $ 
- Călan, membru în conducerea 
Societăţii Române de Telefoane, în 
Banca  Chrissovelone, preşedinte al 
Asociaţiei Fabricilor din Banat care 
deţinea cam 100.000 ha, din care 
88.000 erau acoperite cu păduri, mine 
de fier, cărbuni, cupru, podgorii, cariere 
de calcar. A fost un personaj influent, 
relaţiile cu partidele politice şi Casa 
Regală fiind bine cunoscute. Era un 
bărbat urât, pistruiat, dar recunoscut 
pentru slăbiciunea sa pentru femeile 
frumoase. La 47 de ani s-a căsătorit cu 
Livia Prodan, fiica primarului liberal al 
Clujului, în vârstă de 22 de ani. Edificiul 
din Aleea Alexandru nr. 1 este o copie 
fidelă a Muzeului Rodin din Paris şi 
musteşte de istorie românească 
interbelică, impozanta clădire găzduind 
petreceri fastuoase pentru protipendada 
bucureşteană. Palatul are 20 de 
încăperi, barul este un stil Art Nouveau, 
băile sunt din marmură verde, unele = - 
camere erau tapetate cu mătase, altele cu material auriu sau argintiu. După 
1947 în casa lui Auschnitt a locuit Petru Groza, apoi a fost sediul Ambasadei 
Argentinei. Gigi Becali l-a cumpărat de la urmaşul lui Max Auschnitt cu 7,5 mil. 
euro şi a investit încă vreo câteva milioane, redând palatului aurul şi strălucirea 
de altădată. 

Ştefania Bulgaru - Caransebeş: Cu două zile înaintea ultimatumului de la 
28 iunie 1940, la graniţa răsăriteană a României se afla concentrată de-a lungul 
Prutului o imensă armată sovietică care cuprindea 32 de divizii de infanterie, 2 
divizii moto, 6 divizii de cavalerie, 11 brigăzi tancuri, 3 brigăzi desant aerian, 16 
regimente de artilerie, 14 regimente corp de artilerie şi 4 divizioane de artilerie. 
Numărul total al trupelor şi al armamentului era de 637.149 de oameni, 9415 
tunuri şi aruncătoare de mine, 2461 de tancuri, 359 de maşini blindate, 28.056 
automobile. Ziarele sovietice din acele zile, toate incitante ca articole, susțineau 
că Basarabia ar fi un ţinut rusesc ocupat vremelnic "de gărzile albe” române, iar 
despre Bucovina se insinua că ar fi o veche provincie locuită "în majoritate de 
ucraineni”, "cedată României în mod injust" prin Tratatul de la Saint Germain. 
Titluri din ziare: "Acţiunile provocatoare ale cercurilor guvernante ale României 
față de Uniunea Sovietică (!!); "Orice război purtat de statul muncitorilor. şi 
făranilor este un război drept, un război de eliberare” (!!); "România pregăteşte o 
agresiune armată contra Uniunii Sovietice pe care Armata Roşie trebuie să o 


“prevină cât mai curând” (11) 


Nicolae Georgescu - Bucureşti: Dezmembrarea RASS Moldoveneşti şi a 
Basarabiei, la 2 aug. 1940, a fost un act ilegal; de fapt un dictat al Moscovei în 
baza propunerilor făcute de conducerea RSS Ucrainene. Judeţul nordic, Hotin, şi 
cele sudice, Cetatea Albă şi Ismail, au fost rupte de restul Basarabiei. Probabil 


ISSN 1583-9311 
Nicoleta Codrin 


Redactor şeț: 
Colegiul de redacție: 


Relaţii 
cu publicul: 


e-mail: cuvantul-lealo 
Pag. 16 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Marius Prichici, Viorel Bârzeanu 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 
(zona Cireului = inters, eu Ştefan cel Mare, colț cu str. V. Laseăr) 


Tel.: (021) 2425471 sau 0745 074493 
nar(azelea 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2013 


| că diplomaţia sovietică a hotărât că în acest fel 
Ilva fi mai uşor ca Rusia să păstreze 
| importantele raioane ale Basarabiei, inclusiv 
| ieşirea la gurile Dunării, chiar şi în cazul în care 
| sovieticii vor fi siliţi, din cine ştie ce motive sau 
| considerente, să accepte unele  cedări 
| teritoriale în această zonă. Prin amputarea 
judeţelor de sud ale Basarabiei şi încorporarea 
| lor la Ucraina, astăzi Republica Moldova este 
lipsită de ieşire la Dunăre şi la limanul fluviului 
Nistru, adică a fost înlăturată de la Marea 
Neagră. 
| Emil Grumăzescu — Piatra Neamţ: Am 


| creatorul Turciei moderne, dar nu pot fi de 
! acord cu clişeul relaţiilor „prieteneşti” timp de 
secole între ţara noastră şi Turcia. "Marele 
î3 nostru prieten” din sud are actualul 
i teritoriu ocupat abia în anul 1453, când 
ji a căzut Constantinopolul creştin! Troia 
(cu frumoasa Elena şi celebrul cal 
troian) şi zeci de vestigii greceşti se 
ui aflau în Elada, iar acum figurează între 
graniţele Turciei şi constituie obiective 
majore de vizitat. În zilele noastre în 
Cipru 200.000 de greci refugiaţi au fost 
înlocuiţi cu 50.000 de colonişti turci; 14 
milioane de kurzi sunt ţinuţi sub călcâi; 
a în 1914 s-au masacrat cu ferocitate cca. 
fi două milioane de armeni. Până în 1877 
(războiul de Independenţă), Moldova şi 
Muntenia erau ocupate de “prietenii” 
noştri; mai mult: oraşe ca Brăila sau 
Giurgiu au fost declarate în urmă cu trei 
secole raiale turceşti- Aşa că, vorba 
1 turcului, "aferim prietenie”! 
3 Puica Buciumac — Bucureşti: Într- 
“| adevăr, foarte puţini ştiu cine a fost 
Episcopul Radu, al cărui nume îl poartă 
| azi o stradă centrală din Capitală, aflată 
în vecinătatea Bd. Daciă. Era membru 
al Senatului ţării, fiind episcop de 
Oradea. La 8 dec. 1920 şi-a pierdut viața în urma unui atentat, alături de Dimitrie 
Greceanu, ministrul Justiţiei, şi de senatorul Spirea Gheorghiu, iar preşedintele 
Senatului, gen. Const. Coandă, a fost grav rănit. Atentatul a fost comis pentru 
destabilizarea proaspătului Stat Român întregit în granițele fireşti, prin 
asasinarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria chiar la ceremonia de 
încoronare de la Alba lulia. Norocul a fost că bomba a explodat înaintea venirii 
lor! Teroristul a fost evreul Max Goldstein din Bârlad, zis "Ciungul” deoarece 
avea mâna dreaptă amputată în urma unei explozii pe când se afla în Rusia la o 
şcoală de spionaj. În 1918, aflat la Odessa, se amestecase printre bolşevici, ca 
agitator şi se dedase jafului românilor refugiaţi acolo, remarcându-se prin 
"ardoarea revoluţionară” de om cu mână forte. A fost o vreme şi în garda de corp 
a lui Cristian Racovski, cunoscut militant comunist bulgar, român şi sovietic, fost 
prim ministru al Ucrainei Sovietice. Era agent stipendiat de la Moscova, de către 
Ceka, să comită atentate - era deci terorist profesionist. După atentatul de la 
Senat, urmărit de Siguranţa română, a fugit la laşi, de aici la Chişinău şi apoi în 
Rusia. Mintea nu prea l-a ajutat când a decis să revină în România: a fost arestat 
din nou în nov. 1921, având asupra lui 15 kg de explozibil! A fost judecat în 
1922, odată cu alți comunişti, în aşa-numitul "proces din Dealul Spirii” şi a fost 
condamnat pe viaţă cu complicii săi, Leon Lichtblau şi Saul Ozias. A fost internat 
la Doftana, unde a murit în 1925, după 57 de zile de greva foamei. Din 
corespondența rămasă de la el din timpul detenţiei rezultă că avea convingerea 


ă "viitorul îl va privi ca pe un erou"! 


ca 


| anu 


3 


| 


| 


| 


| 


8 


| 


I 


5