Cuvantul Legionar nr. 8, aprilie 2004

d/uisi că ate oas tăcea aceştia,, /ztefreSe acs âtrcpa,. 

/Sft <£cHZStyAetâe dcyiă 2uc<z /J? 33- 4$/ 


jj 




Periodic al tineretului român naţionalist ortodox 

- în duhul naţional creştin al lui Corneliu Zelea Codreanu 


Anul I, Nr. 8, APRILIE 2004 


Apare la sfârşitul lunii 


7 000 lei 


Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


ARGUMENTE REVOLTĂTOARE 

dVuxuăr Zeăa %'adseasui 

Trăim cu toţii un vis urât, dar, spre deosebire de visele nopţii, 
din acesta nu ne mai trezim deloc. 

Ne-am lăsat îmbrobodiţi de nişte politicieni foşti comunişti, 
obtuzi şi agramaţi, legaţi între ei prin legile mafiei, blindaţi cu 
diplome universitare şi postuniversitare, deveniţi cadre universitare 
şi chiar academicieni pe criterii politice - şi după 50 de ani de viaţă 
de boi înjug, acum ni s-a luat jugul; şi atât! 

Visul românilor în 1989 a fost, în primul rând, un vis de libertate; 
nu că nu am fi dorit să ne astâmpărăm chiţăiturile din burţile goale, 
dar eram atât de fericiţi de perspectiva unei vieţi libere, încât 
uitaserăm de toate necazurile. 

Dar iată că aceşti conducători diformi din cauza prânzurilor 
îmbelşugate, îngrijoraţi foarte de soarta ţârii (lor), emit din capetele 
îngrijorător rotunjite, legi. 

Aceste legi nu pot decât să îi caracterizeze, păstrând amprenta 
originii materne şi paterne. 

Crescuţi şi educaţi în spirit comunist, sunt apucaţi de frisoane 
când aud de legionari. 

Păi, măi tovarăşi, hai să ne hotărâm la un fel: din sutele de mii 
de deţinuţi politici din timpul când dvs. sau părinţii dvs. conduceau 
”cu strălucire” destinele acestei amărâte ţâri, 80% au fost legionari, 
după 1989 le-aţi dat pensii compensatorii substanţiale; noi ce să 
credem, că sunteţi caiafe cu două feţe? Când sunteţi dvs. cei 
adevăraţi: când faceţi legi prin care interziceţi chiar şi folosirea 
cuvântului "legionar” sau când îi recompensaţi băneşte pentru 
tinereţile petrecute sub 
supravegherea directă şi 
atentă a părinţilor 
domniilor voastre? 

Mai zilele trecute 
primim de la O.S.I.M 
răspunsul la cererea de 
înregistrare a mărcii 
pentru revista noastră 
Negativ. 

Argumente: legea 

siguranţei naţionale nr. 

51/1991 a Parlamentului 
speriat de o eventuală 
mineriadâ a legionarilor 
octogenari şi nonagenari care ar pune în pericol ordinea existentă! 

Că lumea a început să se deştepte şi că mai devreme sau mai 
târziu, nu va mai suporta nedreptatea şi matrapazlâcurile dvs., asta 
este cu totul altceva, şi reacţia va fi, poate, tot atât de legionară ca 
şi "Piaţa Universităţii" 

Nu sunt jurist de meserie, dar este absolut evidentă şi pentru un 
profan contradicţia dintre drepturile omului, consfinţite prin 
(Constituţie, şi această lege; dar, liniştiţi-vâ, nu este singurul 
argument al doctului funcţionar care a făcut "cercetarea" dă un 
facsimil dintr-un dicţionar explicativ al limbii române editat pe 
vremea d-lui Roller: 

legionar = luptător în legiunile romane; 
legionar = membru al Gărzii de fier, organizaţie teroristă de tip 
ist etc etc. 



CUPRINS: 

<Jde<depte Evreii, ţiganii şi legionarii 

Cazurile f. Gh. Duca şi Stelescu 
Sdtctudvu De la statul naţional la satul mondial 
Invitaţia la trădare 

Conspiraţiile împotriva lui Eminescu 
Texte ocultate 

^toeie Tribunalul Internaţional Nurnberg 
Styuzscţe^ de easfe *Stilul legionar de luptă" 


Stiveede Anul "Ştefan cel Mare" 
Strungăreaţă veninoasă 

«2, âAÂ 


Păi, mai întâi şi mai întâi, poţi fi legionar fără să fii "membru al 
Gărzii de fier”, denumire sub care a participat la alegeri Mişcarea 
Legionară în 1930-1931, când a fost interzisă printr-o hotărâre 
abuzivă şi nejustificatâ, ca şi în zilele noastre. 

Şi ca să înţeleagă şi dumnealui, dl. funcţionar de la O S.I M. îi 
dau un exemplu "pe viu": subsemnatul sunt legionar, dar nu pot fi 
membru al Gărzii de Fier, că m-am născut prea târziu! Cât despre 
apartenenţa Mişcării Legionare la fascism sau nazism, unii, ceva 
mai deştepţi şi mai competenţi în problemă, au stabilit în justiţia 
internaţională, creată imediat după război, că Mişcarea Legionară 
n-are nici o legătură directă cu fascismul sau nazismul. Totuşi, 
dacă dvs., d-le funcţionar, nu sunteţi de acord cu hotărârile 
Tribunalului de la Nurnberg, vâ priveşte. Ca dovadă câ nu vâ port 
pică, vă dau şi un sfat: să nu 
contestaţi public acel 
tribunal. 

Păi, mai întâi şi mai întâi, 
poţi fi legionar fără să fii 
"membru al Gărzii de fier", 
denumire sub care a 
participat la alegeri Mişcarea 
Legionară în 1930-1931, 
când a fost interzisă printr-o 
hotărâre abuzivă şi 
nejustificatâ, ca şi în zilele 
noastre. 

Cât despre calificativul de 

terorist, acesta s-ar putea aplica, absolut motivat, guvernelor 
(ţărănist, liberal etc.) care, în perioada de referinţă, au omorât mii 
de legionari - atenţie: fără judecată, la simplul ordin al criminalilor 
Carol al M-lea, Armând Câlinescu, Gavrilâ Marinescu etc Legionarii 
au fost nişte victime care, totuşi, n câteva rânduri, au explodat, 
nemaiputând suporta injustiţia şi teroarea de stat. 

lată concluzia istoricului Alex. Mihai Stoenescu exprimată în 
monumentala lucrare Istoria loviturilor de stat din România ", 
voi. 3, la pag. 200: 



CUVÂNTUL LEGIONAR aprilie 2004 


pag. 1 


*- 0 

































”EVREII, ŢIGANII Şl LEGIONARII” 

SAU 

PENTRU CE SE CAUTĂ ANTISEMIŢI Şl "ŢAPI ISPĂŞITORI 



In ultimul timp a reînceput, mai puternic, 
corul calomniilor la adresa Mişcării 
Legionare antisemită, şovină, violentă 
etc. "A reînceput" e un fel de-a spune, 
pentru că, de fapt, se continuă aceleaşi 
mistificări grosolane care au împânzit 
lumea încă de la apariţia Legiunii. 

în ce scop se mistifică istoria 
poporului român? Şi, mai ales, de către 
cine? 

Răspunsul la prima întrebare este 
cuprins în cel la a doua întrebare: duşmanii 
neamului românesc, duşmanii renaşterii lui 
spirituale, ai unităţii teritoriale, ai 
supravieţuirii lui ca neam. 

Din păcate, uneori aceşti duşmani sunt 
"ajutaţi" - conştient sau nu - de diverşi 
"agitaţi” care nu cunosc doctrina 
legionară, deşi se pretind ”şefi”. Aceştia folosesc orice 
argumente colaterale, intră în dispute agresive şi inutile, se 
pierd în amănunte, se preocupă la infinit de defectele evreilor, 
”uitând” un adevăr DE BAZĂ, strigător la cer: SCOPUL 
MIŞCĂRII - AFIRMAT Şl DEMONSTRAT ÎNTOTDEAUNA - ESTE 
RIDICAREA POPORULUI ROMÂN, NU COBORÂREA 
(NICIDECUM DISTRUGEREA) ALTOR POPOARE, este crearea 
românului CORECT. DREPT, MUNCITOR, IUBITOR. 'Decât să 
învingi printr-o mişelie, mai bine să cazi luptând pe drumul 
onoarei (Corneliu Zelea Codreanu - " Cărticica şefului de cuib”) 
Deci NICI MĂCAR ADVERSARULUI NU ESTE ADMIS, ÎN CONCEPŢIA 
LEGIONARĂ, SÂ-I FACI MÂCAR O NEDREPTATE, NECUM SÂ 
PERSECUŢI SAU SÂ ASASINEZI ÎN MASĂ! 

Primele legi antisemite în România s-au dat în timpul dictaturii 
lui Carol al ll-lea, sub guvernul Goga - A. C. Cuza, în 1938, când 
legionarii erau prigoniţi, închişi abuziv şi asasinaţi în masă - fapt 
atestat istoric. 

Antisemitismul funciar, iraţional, violent, obsesiv al prof. A. C. 
Cuza, propovăduit non-stop, transformat în "doctrină", cu capete de 
evrei sparte şi prăvălii distruse a fost, de altfel, şi motivul 
despărţirii Căpitanului de A. C. Cuza în 1927, când a luat 
hotărârea înfiinţării Legiunii ca instrument de ridicare a poporului 
român şi crearea unui nou tip de erou, ”un uriaş” cu picioarele 
înfipte în glia străbună şi cu mâinile ţinându-se de toartele 
Cerului, neclintit şi neabătut. 

NICIODATĂ MIŞCAREA LEGIONARĂ NU A FOST 
CONDAMNATA PENTRU OMORÂREA EVREILOR - nici în 
vremea Căpitanului, nici în vremea lui Antonescu (1941 - 1944), 
când legionarii erau prigoniţi şi închişi abuziv cu miile, nici în 
vremea comunismului totalitar care îi ura de moarte pe legionari (şi 
care avea în conducere foarte mulţi evrei). 

Povestea cu evreii atârnaţi în cârligele de la Abator a fost 
infirmată demult (vezi mărturiile şi dezminţirile medicilor veterinari şi 
ale funcţionarilor Abatorului, publicate în " Expres Magazin " nr 4 din 
1991), de asemenea, şi cea cu oameni îmbrăcaţi în cămaşă verde 
în ian 1941, care au jefuit, au provocat dezordini şi au ucis 
2^K)1^ ra ^* e ^' n C3rtea bro * ,on ^oja, "Legionarii noştn", Buc., 

Acuzele nefondate aduse Mişcării se bazează pe două lucruri 
ori nu se citează deloc din Căpitan, fâcându-se afirmaţii "în aer" ori 
se citează trunchiat. Şi într-un caz, şi în celălalt, procedeul este nu 
numai antiştiinţific şi antiistoric, ci lipsit de bun simţ elementar 

°!? exemplu, pentru "demonstrarea” antisemitismului 
Căpitanului (şi, implicit, al Mişcării) se citează deseori fraza 

™ ,ne este c,ar $' P rec,s inteligentă sau nemteligentă. 
parazitară sau neparazitară, morală sau imorală, această populaţie 
este o populaţie duşmană aici, pe pământul ţârii. " (populaţia la care 

se referă sunt evreii) Dar se omite continuarea ei imediată: n Şi 



poporul român ar 


eu înţeleg să lupt împotriva ei cu toate 
mijloacele pe care mi le va pune la 
dispoziţie mintea, legea şi dreptul meu 
românesc n (Corneliu Zelea Codreanu - 
Discurs în Parlamentul României, 1931) 
MARE ATENŢIE LA CUVINTE 

- parazitară SAU NEPARAZITARĂ - 
deci nici măcar nu afirmă că populaţia 
evreiască e parazitară; 

- să lupt cu mijloacele pe care mi le va 
pune la dispoziţie LEGEA 

- se poate susţine că n-ar exista 
dreptul la APĂRARE 9 

- CĂPITANUL NU SUSŢINE NICĂIERI 
(nu numai în fraza citată, dar NICĂIERI) 
CĂ EVREII AR TREBUI OMORÂŢI, 
ÎMPUŞCAŢI, "POGROMIŢI"! 

Aşa cum nu se poate spune că 
fi antiturc, antitătar, antigerman, 
antioccidental doar pentru că a luptat - şi chiar cu arma în 
mână) - împotriva turcilor, tătarilor, germanilor, Aliaţilor (la 
diverse momente ale istoriei), tot aşa nu se poate spune că 
Mişcarea Legionară ar fi fost antisemită doar pentru că lupta 
PENTRU AFIRMAREA POPORULUI ROMÂN, IAR NICIDECUM PENTRU 
COBORÂREA ALTOR POPOARE, FIE ELE SEMITE! 

"Se uită", de asemenea, discuţia Căpitanului cu David Şafran ; 
fiul rabinului comunităţii evreieşti din România acelor ani, Hannoch 
Şafran (David Şafran a devenit mai târziu rabinul Genevei) Un om 
care crede, cum cred eu, nu numai în judecata istoriei, ci şi a 
lui Dumnezeu, nu poate urî alte neamuri, egale în faţa Lui 
(Corneliu Zelea Codreanu în 1937, la Casa Verde); "Va veni o 
vreme când toate neamurile pământului vor învia, cu toţi regii şi 
împăraţii lor. Având fiecare neam locul său înaintea tronului lui 
Dumnezeu ” (Corneliu Zelea Codreanu -" Pentru legionarf) 

Iar celor care aduc ca argumente VIOLENTA Mişcării (cazurile 
DUCA, STELESCU, ARMAND CÂLINESCU) le spun că NICI 
UNUL DINTRE ACEŞTIA'NU ERA EVREU! NICI MANCIU nu era 
evreu 1 Cazul MANCIU a fost prezentat pe larg în numărul trecut 
al revistei noastre sub titlul ” Scrisoarea /”, astfel încât nu insist 
asupra lui, mărginindu-mâ să sublimez că a fost LEGITIMĂ 
APĂRARE - CONSIDERATĂ ASTFEL DE JUSTIŢIA ROMÂNĂ 
CAZ CLASAT DEFINITIV - AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT 
Cazurile Duca, Stelescu le prezentăm chiar în pagina următoare 
l^x m . ăru,ul acesta - ,ar ^2ul ARMAND CÂLINESCU petrecut 
MOARTEA CĂPITANULUI, îl vom prezenta în numărul din 
septembrie 2004, la împlinirea a 65 de ani de la eveniment, 

CADA n^ me T 0rarea SU l EL0R DE LEGIONARI ASASINAŢI 
FĂRĂ JUDECATĂ Şl EXPUŞI ÎN STRADĂ DE STATUL ROMÂN 

L mp , UŞ< ? rea ,UI ,0RGA Şl MADGEARU, ca şi despre 

^ N Ap!pt! LAVA di "x n0V 1940 ' V0 ' S P U " e doar P e SCUrt ' 
ABATERII OR A r T DAwc MI$CÂRI1 CREATE 0E CĂPITAN. CI 
SEF HORIA U UNIA LEGIONARĂ SUB NOUL 

de cîSSî, ??' ABATERI SANCŢIONATE de Forul Legionar şi 
declarat,h e9 '. onar In 195A când hor.a SIMA A fost 
"DECĂZUT nfwnoirc^ e ' e 'egionare din vremea Câpitanului) 

MIŞCĂR " Şl m 

Desfid p. Ofi şiSU! 


ţiganilor! 


(Ac ^ c-â —— — Mişcarea a luptat im^ia 

câţivălioani iar i* r ^ mai vorbim câ însuşi Căpitanul a botezat 

ce!.wi',T£ia r S e 0 S apr,l,e se aa “" au in ,ata “‘"“î 

naş! - vezi Ion Dnm.tr 6 6 £ U *' 9ani care ven eau sâ-l omagieze pe 
Ş '° n Dum,trescu -Borşa - ‘Cal Troian intra muros ) 





pag. 2 


CUVÂNTUL LEGIONAR aprilie 2004 



















m 


CAZUL I. GH. DUCA 


I. Gh Duca a fost împuşcat pentru atitudinea sa 
VIOLENTA Şl ILEGALĂ ANTIROMÂNEASCA 

în urma angajamentului luat personal şi oficial de I. 
Gh. Duca la Paris faţa de puterile străine, de exterminare 
a Mişcării Legionare (publicat în ziarele din Paris), 
precum, şi a punerii în practică a acestui angajament 
prin: 

- dizolvarea ilegală a Legiunii (prin simplu Jurnal al 
Consiliului de Miniştri - nesemnat de rege), 

- prin represiuni antilegionare soldate cu mii de arestări 
fără mandat, bătăi şi 18 morţi - în campania electorală din 
dec 1933, 

(toate acestea în ciuda avertismentelor primite), 

Nicolae Constantinescu, lancu Caranica şi Doru 
Belimace au comis actul disperat de la Sinaia din 29 dec. 
1933 (împuşcarea lui I. Gh. Duca), fără ştirea Căpitanului 
La procesul intentat Mişcării, atât Căpitanul, cât şi 
ceilalţi din conducerea legionară au fost achitaţi de 
Tribunalul Militar (deşi s-au făcut presiuni pentru 
condamnarea Căpitanului şi a Mişcării), dovedindu-se că 
legionarii care FI împuşcaserâ pe Duca acţionaseră din 
proprie iniţiativă. 

Notă Acest grup de trei legionari care l-au împuşcat pe 
Duca a primit numele de ” NicadorP f (de la numele celor trei: NI 

- de la Nicolae Constantinescu, CA - de la Caranica şi DOR - de la 
Doru Belimace) 

Ieri, vineri 16 (febr. 1934), mareşalul Averescu a făcut 
declaraţii politice cu privire la dizolvarea Gărzii de Fier (...). 
Declaraţiile lui sunt de o importanţă capitală, că Duca nu este o 
victimă, ci el este răspunzător de faptele lui. n (sublin. red ) 
"Fenomenul cauzal al morţii lui Duca nu este complotul, ci 
provocările, nedreptăţile şi încălcările de legi ale acestuia ca şef 
al guvernului. In aceasta stă valoarea istorico-morală a gestului de 
la Sinaia, din care conducătorii au de învăţat, că dacă 
îndrăznesc să sfarme leaile si să-si iasă din minţi, se înşeală 

amarnic imaginându-şi că prin situaţia pe care o deţin sunt la 

adăpost de orice răspundere. Se înşeală pentru că se poate 

găsi un nebun care să-i culce la pămănt . (sublin red ) 

(...) Se condamnă efectul fără să se condamne cauza care l-a 
născut. On cauza nu este complotul unor nebuni, ci călcarea 
noastră în picioare, batjocura Bisericii, asasinatul laş. ” 

(Comeliu Zelea Codreanu - File de jurnal, 1933) 


CAZUL STELESCU 




rs 


DE 


Mihail Stelescu a fost împuşcat 
pentru TRĂDARE: PENTRU DOUA 
TENTATIVE DE ASASINAT LAŞ Şl 
PENTRU BATJOCORIREA 

NEDREAPTA Şl SISTEMATICA A 
FOŞTILOR CAMARAZI. ACESTEA 
GUVERN PENTRU DISTRUGEREA 


FIIND FINANŢATE 
MIŞCĂRII. 

Stelescu, născut în 1917, a fost unul dintre primii legionari 
care au depus legământul legionar (împreună cu Căpitanul) 
la 8 nov 1927, pe când era încă elev; a fost şef al Frăţiei de 
Cruce din Galaţi încă din 1927, apoi şeful Frăţiilor de Cruce 
(T 932 ? ^ 193 ° ~ 1934 ^ ?i comanclant legionar în prima serie 

A devenit deputat în Parlamentul României din partea 
Mişcări. Legionare, la numai 25 de ani. fiind cel mai tânăr 
parlamentar roman (cu dispensă), în urma alegerilor 


generale din iulie 1932. Legionarii merseseră 
(fiecare) zeci de km pe jos, prin arşiţă, înfruntând" 
bătăile şi moartea; Căpitanul însuşi îi cedase locul de 
deputat în Parlament pentru a-i dovedi încrederea şi pentru 
ca Stelescu, bun orator, să reprezinte Legiunea. 

Dar Stelescu, ros de ambiţia de a fi el şeful Legiunii, a 
"răsplătit” cumplit dragostea şi speranţele camarazilor: a 
încercat înlăturarea Căpitanului prin intrigi meschine şi, 
văzând că nu are succes, a încercat (de două ori!) 
asasinarea Căpitanului (prin împuşcare şi prin otrăvire). 

A recunoscut, a fost judecat de un Consiliu de onoare 
legionar (compus din 23 persoane şi prezidat de gen. Gh. 
Cantacuzino Grănicerul) şi a fost exclus din organizaţie 
în 1934 ( Circulara din 25 sept. 1934 din "Circulări şi manifeste " - 
Corneliu Zelea Codreanu) 

Circulara din 25 sept 1934: 

M Camarazi, 

Consiliul de onoare, compus din Comandanţi legionari cu 
gradele câştigate în lupte şi din legionari cu legământ, sub 
preşedinţia Domnului General Cantacuzino-Grănicerul. pentru a 
cerceta „Cazul Stelescu", astăzi la ora 3 şi jumătate s'a pronunţat în 
modul următor, după o deliberare de 4 ore 

1. Mihail Stelescu este vinovat ca legionar 

2 Este vinovat de înaltă trădare. 

3 Mihail Stelescu, faţă de Codul de onoare, este şi rămâne 
desonorat şi deci descalificat. 

Hotărârea este dată în unanimitatea Consiliului, compus din 23 
persoane 

I. In urma acestei sentinţe, subsemnatul. Şef al Gărzii de Fier. 
hotărăsc eliminarea din Gardă a lui Mihail Stelescu pe termen 
nelimitat. 

II. Felicit Consiliul de onoare şi pe Preşedintele său. Generalul 
Cantacuzino-Grănicerul, pentru sănătatea şi înălţimea morală a 
sentinţei date 

III. Acord lui Stelescu dreptul, ca într'un viitor cât de 
îndepărtat, care rămâne la aprecierea mea, să-şi poată 
răscumpăra în faţa aceluiaşi Consiliu de onoare, convocat de 
mine în acest scop, numai prin jertfă, onoarea pierdută şi 
păcatul făptuit." 

Deci Căpitanul l-a eliminat din Legiune pe Stelescu; nu 
numai că nu l-a condamnat la moarte, dar i-a acordat şi 
dreptul de a se întoarce dacă ar fi redevenit om de 
onoare. 

Mihail Stelescu însă nu s-a îndreptat; mai mult; a 

perseverat în greşeală, accentuând-o timp de doi ani, în 
pofida oricărui avertisment şi a bunului-simţ elementar, 
lansându-se într-o campanie de calomniere a Mişcării, a 
foştilor lui camarazi, prin intermediul ziarului " Cruciada 
Românismului ”, finanţat de guvern. 

în paranteză amintim că, în pofida reclamaţiei Căpitanului 
şi a dovezilor. Parchetul a refuzat cercetarea lui Stelescu 
pentru tentativă de crimă. 

Ion Caratânase, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui 
Mihai Stelescu din perioada când erau camarazi, a hotărât 
pedepsirea trădătorului şi, împreună cu losif Bozântan, a 
strâns un grup de 8 legionari, împuşcându-l pe Stelescu (iulie 

1936), pentru a spăla ruşinea trădării, dar fără ştirea 
Căpitanului, aş a cum de altfel, s-a si demonstrat la 

proces. 

îioţă: Cei care l-au împuşcat pe Stelescu au primit numele 
de " Decemviri" pentru că erau în număr de 10: 8 studenţi (losif 
Bozântan, Ion Caratânase, Ştefan Georgescu, Ion Trandafir, Ion 
Pele, Ion Atanasiu, Radu Vlad Bogdan, Gavrilâ Ion) şi 2 muncitori 
(Grigore State, Ştefan Curcă). 

Ştefan Georgescu şi Radu Vlad Bogdan erau studenţi la 
Teologie 


n i r f.^. 11 L? 606 ™™ S aU predat de bună v oie autorităţilor (CAZURI UNICE ÎN ISTORIE). 

Decemvirii au fost* asasinat! de autorităt (at f nţie nu la moarte ci la muncă silnică), Nicadorii şi 

29/30 nov 1938 (noaptea Sf. Andrei), lâ^ CU Come, ' U Zelea Codreanu ' în ™ap\ea de 


cdzcţia 
pag.3 — 


CUVÂNTUL LEGIONAR aprilie 2004 

































srfatwfau 


DE LA STATUL NAŢIONAL LA 


Oare cum ar reacţiona Ştefan cel Mare 
dacă ne-ar vedea câ ne vindem copiii? ^ 

Câ tot comemorăm noi 500 de ani de la ^ 

moartea dreptului între drepţi (Cu . *1 J- 

dispensă, după opinia unora) El, 
care i-a spârcuit pe turci, pe tătari - 
şi pentru pretenţia lor pnmitivâ ca toţi ^ 
vasalii să le ofere copii pentru , 

cohortele de ieniceri sau pentru ^ 
haremuri, ce-ar zice el despre noi? Sigur, 
este o întrebare ce ar putea să pară unora 
dacă nu puerilă, cel puţin retorică. 

Dar ce fel de ţară este aceea de unde se vând copiii ca pe 
sclavi? Conducători creştini? Să fim serioşi! Ii vom vedea la Putna, 
făcând cruci largi şi lungi şi nu-i va trăsni pentru blasfemie. La fel 
de lamentabil se comportă şi conducătorii conaţionalilor noştri de la 
Chişinâu: ei supervizează cel mai dezonorant comerţ - cu oameni. 
Bucureştiul şi Chişinâul au ajuns în topul sclavajului modern de pe 
continent. 



SATUL MONDIAL 


-~4lr 

Ifi 


îngrijit foarte bine aici la Madrid', îi spunea o femeie 
plecată la muncă în Spania feciorului rămas în Peretu 
de Teleorman. Să nu mai vrea omul să vină în ţarj 
nici mort... 


educă, dar 


cu 


Singura formă de regenerare 

Comerţul cu oameni este principalul indiciu câ statul naţional a 
ajuns la anemie. Străini de legea pământului, conducătorii noştri 
"creştini” nu mai respectă nici o lege. La fel se vor comporta şi 
supuşii lor. După distrugerea patrimoniului naţional, se mai pot 
vinde doar oameni. 

Dacă aşa va arăta " satul mondial”, spre care ne orientează 
"cosmocratorii" lumii contemporane, atunci românii trebuie sâ se 
opună acestei alienări induse. 

Naţionalismul autentic se va regenera fiindcă este singura 
formă de autoconservare, unica modalitate de răspuns natural faţă 
de unele construcţii contra naturii. Este singura doctrină politică, 
bazată şi pe reavivarea spiritului creştin. Naţionalismul se opune 
internaţionalismelor de orice formă. El se întemeiază pe cel mai 
curat umanism, pe iubirea de oameni, şi nu are nimic a face cu 
şovinismul Dacă un om îşi iubeşte copiii cu adevărat, cum ar putea 
să-i urască pe copiii vecinilor? 

Ignoranţa (?) i-a determinat pe occidentali sâ rostească îngroziţi 
cuvântul ' naţionalism", să-l anatemizeze prin presă, prin dicţionare 
şi enciclopedii. Voit sau nu, ei confundă naţionalismul cu intoleranţa 
cea mai abjectă. Prin mimetism, spirite mărunte din România 
folosesc adjectivul "naţional”, în locul termenului "naţionalist" 
Partidul nostru este nalional, nu naţionalisr, afirma un "lider" de 
portbagaj 


* Patriotismul se 
naţionalismul te naşti 

Nu te obligă nimeni prin lege sâ devii naţionalist şi 
nu poţi fi naţionalist decât în ţara ta Naţionalist te naşti 
sau nu, aşa cum păsările migratoare au instinctul 
buRosTOT întoarcerii. 

Doar patriotismul se educă, se impune prin lege în 
unele ţări. Trebuie sâ iubeşti America dacă pleci acolo, sâ devii 
patriot. Patriotismul se formează prin educaţie permanentă, se 
impune drapelul la poartă, la garaj, pe tricouri sau pe chiloţi. 

Naţionalismul este altceva, este acea stare de graţie, care-i 
scoate pe irlandezi, pe polonezi, pe evrei, pe români la New York 
sau la Boston sâ cânte, sâ danseze, sâ petreacă după legea lor de 
demult. 

Ortodoxia este un element important al naţionalismului 
românesc. Desigur, poţi sâ fii romano-catolic, greco-catolic, 
protestant sau neoprotestant de orice culoare şi să devii un autentic 
naţionalist. 

Propovăduitorii de toate culorile insistă însă excesiv pe 
mântuirea individuală. In realitate, reformatorii cei vechi puneau 
accent pe salvarea naţiunilor prin credinţă, chiar dacă evaluarea 
este individuală. La judecata de Apoi se prezintă naţiuni, nu doar 
indivizi, spune apostolul Pavel: "Vor fi adunate toate neamurile şi 
limbile în văzduh, deasupra Văii lui loasafat'. 


Binele nostru depinde şi de binele altora 

Fiindcă se întemeiază pe iubire, pe umanism, naţionalismul este 
străin de orice formă de fanatism. El regenerează instinctele 
naturale de supravieţuire a poporului. Naţionalismul nu se confundă 
cu hegemonismul, cu tentaţiile de cucerire, de asuprire a altor 
popoare, fiindcă este însăşi libertatea înţeleasă ca necesitate, ca 
sâ parafrazăm un dicton comunist Binele unei naţiuni nu se 
întemeiază pe răul alteia, aşa cum este imoral sâ mănânci cozonac 
printre copii flămânzi. Prin urmare, orice tentaţie imperialista 
s e un adversar atavic al naţionalismului. "Prosperitatea 
J *P° n ' ei n “ es [ e Posibilă fără prosperitatea celorlalte (ărf. afirma 
recent ambasadorul acestei ţâri la Bucureşti. 


Onoruri militare pentru morţii de foame 

in chip reflex, românii obişnuiţi, care trăiesc în condiţii extreme 
reacţionează mult mai firesc După atentatele musulmanilor de la 
Madnd, întrebat de o televiziune aservită ce mesaj ar vrea să 
transmită din Spania familiei rămase în ţară, un român de 
aproximativ 40 de ani a dat un răspuns "incorect politic" "Aş vrea 
să-i rog pe conducătorii noştri să facă ceva şi pentru noi românii, să 
nu mai fim nevoifi să pribegim prin lume pentm o bucată de 
pâine.. Un anonim care ar putea descalifica orice partid politic 
pnntr-o remarcă de bun simţ. "O bucată de pâine" De aici 
pornesc multe. aicl 

Mircea Dinescu, un mare pamfletar, făcea o comparaţie 
nepotrivită intre cortegiul organizat pentru Ion Moţa ş. Vasile Mar n 
ucişi de bolşevicii lui Stalin în Spania, şi parada militară oferită 

ea«a» Ambele ar fitoet 
deşănţate In realitate, este vorba de două tragedii. 

Există insă o mare diferenţă intre victime cei doi leqionah au 
plecat ca voluntan tn Spania pentru a lupta contra comunismului ce 
ameninţa Europa înainte de război, iar lucrătorii de azi S ri! 
anatic" musulmani, au plecat la muncă în Spania din cauza 
sărăcie, provocate de comunişti Ei au fost victime a ! 
cosmocratonlor’ care ne construiesc iar un viitor luminos fără sâ 
ne întrebe dacă nu vrem sâ ni-l facem singuri în £râ asa ÎS 

unde?te-ai SS,** Sâ ™"' străină. 


Apocalipsa vine de la Babilon 



extreme în istoria umanităţii, când 


unde te-ai dus ca sâ culegi usturoi^ 

* 54 teSp “ mr * “ m-l Muci pe a,-,2t urial 

s cuvântul legionar ap, ille 200 4 


lup^etareaTatoto,™”"" ln ls >°™ u 
loan" pune asemenea flmn PUne fn ,ermeni duri "Apocalipsa hu 
"Şi am văzut o femma <. Pe * e pe seama hpsei de credinţă 
bulă. având şapte can^ eZdnd pe ° fiară ' e - P lină de nume de 
fn purpură şi in stofa ci f zece coam e ş t femeia era îmbrăcate 
scumpe şi cu mâraăntarJ C ° JI ? 5 ' lm PoPobită cu aur şi cu piei* 
urâciunile şi de necurAton ? vănd in mână un pahar de aur, plin & 
Babilonul cel mare mamJ'a e/ lar famtoa ei sens nume tainic 
Femeia este cetatea rac esfrăn etelor şi a urâciunilor pământului 
pământului'. mare care are stăpânire peste împăraţi! 


H§ 











11 - întoarcerea la grotă? 

"" ■“ Trăim o epocă în care hegemonismul "motivat" de lipsa 
resurselor poate răbufni apocaliptic. Preistoria se întoarce, dar 
vom explica popoarelor că vrem să le "democratizăm" - cum se 
întâmplă în Irak. “întâi vom acţiona, după care vom motiva actele 
noastre ", afirma David Kaplan, un "cosmocrator" foarte agreat la 
Casa Albă. Un raport secret al Pentagonului, obţinut şi publicat de 
"Observe^, provoacă fiori prin apropierea de Apocalipsa. 
"Întoarcerea la grotă" este explicată de experţii lui George W Bush 
peste 20 de ani, lumea va arăta groaznic; catastrofele naturale vor 
provoca dezastre umane Marea Britanie va cunoaşte un climat 
siberian, iar Haga se va scufunda sub ape Nordicii vor migra spre 


sud-estul Europei din cauza vremii aspre Seceta şi _ 11 
inundaţiile vor face ravagii. " Schimbările climatice vor duce "" 
la anarhie şi (ările dezvoltate vor folosi armele nucleare pentru 
a-şi apăra resursele de hrană, apă şi energie. Stabilitatea 
globală va fi afectată de terorism. Exploziile sociale şi conflictele 
vor domina viata in viitor. încă o dată. războiul ar putea defini viata 
umană " Perspectiva este sumbră 

"La apa Vavilonului. acolo şezum şi plănsum ...", spune un 
psalm tradus de mitropolitul Antim Ivireanu, la 1700. Iar Babilonul! 


INVITAŢIA LA TRĂDARE 


Sună ciudat, dar chiar aşa este: am fost invitat să-mi trădez şi 
bucata de ţară pe care o mai avem. Singurii “zei" în care credem, 
profesorii din şcoli, sfătuiesc acum elevii, pentru un viitor mai bun, 
să plece în afara graniţelor. Material pentru export. 

Mi s-a întâmplat chiar şi mie să mi se dea un astfel de sfat din 
partea unui profesor, a unui veritabil intelectual, împovărat însă de 
sărăcie La întrebarea mea “Ce se va întâmpla cu România dacă 
toţi aceşti tineri valoroşi vor pleca?” mi-a răspuns foarte scurt:" Mai 
sunt şi alfii care să conducă tara”. Poate că tocmai sărăcia aceasta 
mizeră l-a făcut să mă îndrepte spre o lume mai înavuţită... 

Discuţia a rămas în acest punct, dar dacă aş avea prilejul să-i 
vorbesc din nou, i-aş arăta acestui român, pe jumătate 
deznădăjduit, că speranţa stă tocmai îrvcei mai buni dintre tineri. 

Cum îşi poate cineva imagina că în momentul de faţă, în care 
unii absolvenţi de facultăţi sunt mai slabi decât în momentul 
admiterii, aceştia ar putea conduce destinele unui neam? Ar 
însemna să continuăm drumul pe care ne aflăm acum, drumul 
pierzaniei, unde diferiţi indivizi cu pretenţii de intelectuali, şefi de 
promoţie (Promoţia Trădării INTERNAŢIONALE) cu burţi de elefant 
şi colţi de câine conduc tara asta ca o maşină de raliu, bună de lovit 
cu ea toţi pereţii. 

Problema implicării tineretului în viaţa românească a fost şi este 
una delicată. 

Partidele noastre politice au speculat cât de cât. formând, mai 
fiecare, câte o "aripă" a tineretului. Şi-au făcut astfel loc pe scena 
vieţii politice câteva păpuşi cu sfori şi studii de tractorist ajunse 
până aici numai pentru că au ştiut să dea dreptate la momentul 
potrivit şi, mai ales, să pupe câteva dosuri mai importante 

Totul se petrece ca în romanul lui Camil Petrescu ( “Ultima 
noapte de dragoste. întâia noapte de războf): oala de noapte a lui 
Brătianu o duce conul Alecu, eu o duc pe a lui conul Alecu şi tu. 
dacă vii în partid, o s-o duci pe a mea. (. ) Ăsta e partid sehos. cu 
ierarhie, nu glumă. “ 

Cine crede că astfel de personaje mai pot conduce destinele 
neamului ăstuia, ori sunt orbi, ori sunt proşti... 

Hidrelor ăstora Căpitanul totdeauna le-a opus tipul omului nou 
pe care şi-ar fi dorit sâ-l aducă la maturitate Omul acela, capabil să 


se gândească mai întâi la binele celorlalţi şi apoi la sine, omul 
capabil sâ-l conducă pe ceilalţi prin exemplul propriu, pnn jertfa 
proprie, omul puternic format intelectual (Căpitanul îi îndemna 
permanent pe fraţii de Cruce şi pe studenţii legionari să fie cei mai 
bum în şcolile unde învăţau). 

Căpitanul a trecut în veşnicie, dar a lăsat pentru totdeauna 
gândirea sa, a unui geniu doctrinar şi organizator încercând să ne 
facem loc în speranţa că vom reuşi să arătăm oamenilor din jur şi 
un alt fel de trai, mai bun, am pornit în acţiunea noastră convinşi că 
numai cei mai buni trebuie să decidă, cei cu mare putere de 
muncă, în folosul celor mulţi şi batjocoriţi. 

Cei ce fac pasul spre noi nu trebuie să se gândească la 
bunăstarea lor. nici acum, nici peste câţiva am. Efortul muncii 
noastre se va fructifica abia în folosul copiilor voştri De ce? Pentru 
că dacă s-ar îmoogâţi numai o anume parte din populaţia ţării, ar 
însemna să se continue drumul de până acum On nu ăsta este 
scopul nostru! 

Dorinţa cea mare a Căpitanului era ca fiecare să pnmească 
exact pentru ce, cât şi cum a lucrat, creând în acest scop gradele 
legionare ca semn de distincţie oferit numai luptătorilor 

Vorba lungă, sărăcia omului! închei afirmând că organizaţia 
noastră luptă pentru reafirmarea valorilor, posibilă prin propria 
muncă Orice tânăr care nu vede o cale de scăpare pentru ţara 
asta poate să vină şi pe la noi N-avem discursuri bombastice, nici 
promisiuni electorale, ci doar un loc de muncă multă 
(neplâtitâ) Munceşte, munceşte în fiecare zi “Munceşte cu drag. 
Răsplata muncii să-fi fie nu câştigul, ci mulţumirea că ai pus o 
cărămidă la înălţarea Legiunii şi la înflonrea României " (una dintre 
legile cuibului) 

Iar celor ce sug din sângele ţârii le spun doar atât "Dumnezeu 

nu bate cu parul!'’ 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 

Trăiască România legionară! 



Ifosu 




Indiferent ce opinie avem despre Mişcarea Legionară, 
suntem nevoifi să recunoaştem că plănuirea unui asasinat de 
o asemenea amploare - a lui Corneliu Zelea Codreanu şi a 
altor 13 liden ai unei formaţii politice româneşti - reprezintă 
un act de terorism de stat care transferă asupra inifiatohlor 
cunoscuţi: regele Carol al ll-lea, Armând Călinescu. şi 
Gabnel Marinescu, calitatea de criminali, cu circumstanţe 
agravante prin natura funcfiei lor publice Actul de terorism 
in jtiat de conducerea statului pune foarte sehos în discuţie 
dreptul Mis căhi Legionare la legitimă apărare " (s n ) 

Cine sunt aceia care se tem de legionari? 

sasss 

drastici revizu.re a conduitei sale 3 Con ^ el maselor - d * fr ^are a luptei pentru propus " (!!) Propunem OSIM o 


După cum merg lucrurile, am toate şansele si 


apuc ziua când se vor umple iar închisorile pentru delicte de opinie. 


CUVÂNTUL LEGIONAR aprilie 2004 


pag. 5 



































cu cZr. 'ĂkZcovea/ia 

CONSPIRAŢIILE ÎMPOTRIVA LUI MIHAIL EMINESCU 


- Am venit la dvs. pentru că deţineţi o serie întreagă de 
calităţi care vă pun în situaţia de a da răspunsul cel mai 
potrivit şi cel mai real: aveţi calitatea de medic (şi o 
parte din răspunsul dvs. va fi pe temă medicală), aveţi 
calitatea de reprezentant al tineretului universitar în 
perioada interbelică şi de apropiat al Statului Major 
Legionar. Dvs. sunteţi în măsură să ne spuneţi şi poziţia 
Mişcării Legionare faţă de toată această problemă: 
Eminescu. 

Pentru a începe să desluşim nişte lucruri care au rămas la 
latitudinea unor persoane cărora noi, pur şi simplu nu vrem să le 
dăm crezare. 

- într-adevăr, deşi a trecut atâta timp de la decesul lui Mihail 
Eminescu, încă există împotriviri, încă există calomnieri şi, aşa cum 
aţi spus dvs , persistă o conspiraţie pentru scoaterea lui Eminescu 
din sufletul poporului român şi pentru trimiterea lui în anonimat 

Se pare că nu este o singură conspiraţie: au fost mai multe. întâi 
a fost conspiraţia proştilor care nu l-au înţeles (rămasă în 
istoriografie cu numele de „constelaţia gama" - un critic care nu a 
înţeles nimic din poeziile lui M 
Eminescu). 

A mai fost persiflarea, zeflemeaua lui 
Macedonschi care, pentru plăcerea de a 
face o glumă, a exprimat o blasfemie la 
adresa lui M. Eminescu. 

Tot timpul a fost pusă sub semnul 
întrebării valoarea lui Eminescu de cei 
care au ideea infecţiei sifilitice, iar în 
ultimul timp conspiraţia împotriva lui 
Eminescu s-a întărit cu invocarea sau 
atribuirea unei boli psihice pe tangentă 
cu iresponsabilitatea. 

Această conspiraţie împotriva 
memoriei lui M Eminescu este în 
continuă creştere şi în ultimul timp, de 14 
ani, de când cu "tranziţia", este încă mai 
veninoasă decât înainte. 

Ne întrebăm pentru ce această conspiraţie şi răspunsul pe care 
vi-l dau şi în calitate de medic, şi în calitate de exponent al 
tineretului universitar interbelic, şi în calitate de apropiat al Statului 
Major Legionar - dl. ing Clime şi doctor Ion Banea, este că această 
conspiraţie are scopuri muit mai mari decât distrugerea unui 
om şi a memoriei sale: se vrea ca poporul român să dispară, 
să nu avem în cultură şi în civilizaţia universală prezenţe cu 
valori mondiale. 

Aceasta este explicaţia pentru care nu s-a dat premiul „Nobel" 
lui Nicolae Paulescu care a descoperit insulina: nu antisemitismul a 
fost cauza, nu s-a vrut ca poporul român să aibă un premiu „Nobel"; 
şi mai sunt şi alte persoane care meritau premiul „Nobel". 

Chiar recent se poate spune că însuşi regele Mihai avea dreptul 
la premiul Nobel pentru pace, pentru că evenimentul de la 23 aug 
1944 a scurtat războiul cu 200 de zile şi s-au terminat operaţiunile 
militare în Europa înainte de a se fabrica bombele atomice. 
Bombele atomice au fost fabncate pentru Germania, nu pentru 
Japonia, şi faptul că s-a terminat războiul a ferit Germania şi 
Europa de explozii atomice Cred că regele Mihai avea dreptul la 
premiul Nobel pentru pace - pentru că a salvat Germania şi Europa 
de bombele atomice. 

Nu se vrea! Poporul român trebuie să fie decapitat de 
inteligenţele lui şi această conspiraţie este mai mare decât 
împotriva lui Eminescu, este o conspiraţie împotriva poporului 
român. 

De aceea, răspunsul meu este că sunt mai multe conspiraţii, 
între care aceasta este cea mai importantă de la tranziţie încoace, 
atâtea reviste cum ar fi n Dilema\ „2Z şi altele au pornit campania 
împotriva lui Eminescu (dar se şi vorbeşte, fără să se scrie). 

Sâ vă spun ceva, această teorie că a suferit de o boală psihică 



convoace corpul medical, sâ vadă* ce spune corpul medical Intr- 
adevăr s-a convocat la Institutul de Igienă, în aula mare, o 
adunare de aproape 1000 de medici. 

M-am dus şi eu acolo, stăteam in banca a lll-a, la mijloc. A 
apărut un conferenţiar care a venit cu suporteri pe care i-a băgat pe 
lăturile sălii şi au început sâ ovaţioneze la cele susţinute de acest 
conferenţiar cum că Mihail Eminescu ar fi suferit de o boală psihică 
ereditară. Nu afirma, dar lăsa sâ se înţeleagă iresponsabilitatea. 
După ce s-a terminat şedinţa şi au vorbit mai mulţi, a venit la mine 
dr Buşoiu acesta era trimisul Comitetului Central al Partidului 
Comunist ca sâ facă observaţii şi referinţe A venit la mine, deşi nu 
mă cunoştea, nu vorbisem niciodată cu el şi mi-a spus. „D-/e 
Milcoveanu, m-am uitat la dvs. şi am văzut că nu aţi aplaudat deloc, 
nici pe parcursul expunerii, nici la sfârşit. De ce nu aţi aplaudat7 
l-am răspuns: n D-/e Buşoiu, nu am aplaudat pentru că nu sunt de 
acord cu tot ce s-a susţinut " Atunci el a pus capul în pământ, s-a 
gândit şi mi-a spus: „Da, nici eu nu sunt de acorcT Şi într-adevăr, 
cărţile împotriva lui Eminescu nu s-au editat la data aceea, s-au 
editat mai târziu şi sunt 3-4 cărţi care îl combat pe Eminescu 
Vedeţi astfel că conspiraţia împotriva lui Eminescu este relativ 
recentă şi din ce în ce mai veninoasă. 

- Pentru că aţi vorbit de 
ereditate, de familia lui Eminescu , 
vă rog să spuneţi câteva cuvinte: 
de unde este originară familia şi 
de ce s-a numit Eminovici . 

- în biografia lui M. Eminescu 
făcută de George Câlinescu se 
înşiruiesc toate ipotezele şi toate 
versiunile. Deja este o blasfemie şi un 
neadevăr sâ vorbeşti de o ongine 
atribuită altor naţiuni Numai a lua în 
discuţie acest lucru este o blasfemie 

Mihail Eminescu este numai român: 
mama lui, luraşcu. este moldoveancă şi 
tatăl lui este venit în Bucovina din 
Transilvania, şi anume din regiunea Bistriţa-Nâsâud 

Atunci când Maria Tereza, împărăteasa de la Viena, a pus 
mâna pe Bucovina (Moldova de Nord) (1775), a făcut o lege pentru 
desnaţionalizare. Şi anume, orice străin care se stabilea pe 
teritoriul acestei provincii era scutit pe 50 de am de impozite la stat 
şi de serviciul militar. 

Atunci au năvălit pe acest teritoriu tot felul de străini: polonezi, 
ucraineni, ruteni, evrei şi chiar germani şi s-a făcut 
desnaţionalizarea acestui teritoriu. 

Printre cei care au yenit atunci au fost şi români din Transilvania 
care era atunci sub ocupaţia austriacă Dintre aceştia a fost şi 
familia Emin din Bistriţa-Nâsâud. Se ştie din arhivele unei biserici 
din Bistriţa-Nâsâud că în anul acela (1775-1777) familia Emin a 
plecat în Nordul Moldovei, în teritoriul anexat Imperiului Austnac. 

Numele Emin e un nume bisericesc, face parte din numele 
Emanoil care în limba ebraică înseamnă „trimisul lui Dumnezeu", 
Emin fiind nume din aceeaşi familie, legat de divinitate, există şi un 
sfânt Emin. 

Ei au trăit 50 de ani cu numele de Emin. 

—50 de ani au striecii au făcut un recensământ Sli 

c onstatând că majorit a tea populaţiei era tot romăneascâ^j u 

§£licat desnaţionaliza rea numelor, si astfel Fmin a deve nit 
novici” , Porumbescu a devenit Golumbovici, aşa__cum 
farp.l.a naţionalista Zelea * rt» v e nit Zelinschi 

De asemenea, blasfemia se continuă şi astăzi, spunând "Mihai 
dar atât în actul lui de naştere şi de botez, cât şi Pf 


Eminescu" 


morniântu! ui de la cimitirul Şerban Vodă (Belu) este MIHAIL B 
2“ via a lu ' a semnat MIHAIL Eminescu De la Mlhil. nu Mihai 
imnortan 5 0 a , breviaţlune ' a ? a cum ai zice Gicâ la George Are 

uTcuvân^ 60 0 C M CUVâ - n,U ' M ' hai1 es,e din ebraica an,ic5 . ?l eS ! e 

ereditara, a apărut In timpul dictaturii lui Ceauşescu şi tmi amintesc limba ebraică înseamnă "Dumnezeu^deci'^outei^a^u^Durnnezeu'' 

de un eveniment prin anii 83-85 s-a cerut aprobarea pentru a sene a $ a cu toi în limba ebraică GabnPi7n«m„flta -hunâtalea M' 

aceste cârti împotriva lu. Eminescu, şi cineva foarte de sus a Dumnezeu" ^ Gabnel msemneazâ bunătatea 


stat la îndoială dacă sâ dea aprobarea sau nu şi a spus să se ^,^«e^blasfemie utilizată de toţ, românii, sâ spunem Mihai 

P a 9 ® CUVÂNTUL LEGIONAR aprilie 2004 


'Uit 

— ’ T L U 






















I -1- - D-le doctor, aş vrea sâ vă pun o întrebare 

~~ strict legată de profesia dvs., dar şi de 
cunoştinţele dvs. atât de vaste în istorie: Ce este 
adevărat în legătură cu internarea lui Mihail Eminescu în 
spitalul de alienaţi mintal Mârcuţa? Este ceva adevărat? 

- Da, este adevărat, dar interpretarea este greşită. 

Ce s-a întâmplat - statul român modern a fost posibil mulţumită 
Franţei şi împăratului Napoleon III care ne-a apărat de 
impenalismul ruso-turc. După înfrângerea lui Napoleon III, noi am 
pierdut această protecţie. Atunci am căutat o altă protecţie în 
Occident care sâ ne apere de imperialismul ţarist; şi protecţia 
aceasta nu putea veni decât de la Germania lui Bismark. Regele 
Carol cel înţelept şi oamenii politici s-au adresat Germaniei care 
ne-a luat sub protecţie, dar a pus condiţia sâ fie de acord şi Austro- 
Unaaria 

împăratul de la Viena a fost şi el de acord sâ ne ia sub protecţie 
faţă de ruşi, dar cu condiţia sâ fie şi ungurii de acord - fiindcă era 
monarhie dualistă; ungurii au pus condiţie sine qua non dispariţia 
lui Mihail Eminescu care în ziarul Timpul se referea mereu, în 
articolele sale politice, la românii din Transilvania, afirma că 
Transilvania este românească, combătând ocupaţia maghiară a 
Transilvaniei. Atunci s-a încercat a-l convinge pe Mihail Eminescu 
sâ tacă; însuşi preşedintele Partidului Conservator, Alexandru 
Lahovari, a venit ia redacţia ziarului (care era al partidului), sâ-l 
roage pe Eminescu sâ nu mai abordeze aceste subiecte 

Eminescu nici nu a vrut sâ audă şi a continuat mai departe sâ ia 
apărarea românilor din Transilvania 

Mereu veneau telegrame de la Berlin şi de la Viena " Grăbiţi 
dispariţia publică a lui Eminescu, căci altfel nu obţinem semnătura 
Germaniei şi Austriei pe tratatul secret de protecţie împotriva 
ruşilor''. 

Atunci s-a convenit sâ fie internat într-un azil si să fie declarat 
nebun, din "raţiune de stat 0 , nu că era nebun , dar ca sâ le arate 
ungurilor câ a dispărut Eminescu. 

Această internare s-a făcut cu acordul lui Titu Maiorescu care 
era protectorul şi persoana care l-a lansat pe Mihail Eminescu 
Pentru internarea în azilul de nebuni s-a fabricat un proces- 
verbal de către poliţia din Bucureşti Un comisar a făcut un proces- 
verbal cum că Eminescu s-ar fi dus la o baie publică declarând Jac 
baie să mă curăţ, că la ieşirea din baie mă duc la palat şi îl omor pe 
regele Carol r. Acest lucru este o prostie, dar cu acest proces 
verbal a fost internat în Spitalul de alienaţi mintal Mârcuţa de pe 
Şos. Pantelimon. 

Ceea ce a putut obţine Titu Maiorescu când şi-a dat acordul de 
internare, a fost ca odată cu Eminescu să fie internat şi un comisar 
de poliţie care să-l păzească de nebuni, fiindcă odată băgat acolo, 

între nebuni, nu se ştie ce se întâmplă 

Comisarul nu şi-a făcut datoria şi în primele zile de internare un 
nebun cu numele Poenaru i-a azvârlit o piatră mare în cap, Mihail 
Eminescu a făcut o plagă infectată cu pământ, frison, febră 41 
grade, apoi a fost internat în Spitalul particular - Sanatoriu Dr Şuţu 
de pe str Plantelor şi a murit în trei zile, cu frisoane şi cu febră 
mare, ceea ce arată că a avut septicemie cu anaerob Pe vremea 
aceea septicemiile cu anaerob erau întotdeauna mortale, 
neexistând antibiotice şi sulfamide 

Aşa încât la întrebarea dumneavoastră răspunsul este câ a fost 
internat în spital din raţiune de stat care era justificată, cu 
asentimentul lui Titu Maiorescu, nu din motive de boală mintală 
Urma sâ fie internat până se obţinea semnătura Împăratului de 

la Viena, care era necesară pentru tratatul secret 

- D-le doctor, având în vedere pregătirea dvs., ce este 
adevărat cu infecţia sifilitică? 

~ Nici o legătură cu internarea la spitalul de boli mintale 

sifilisul era o boală foarte frecventă în sec XIX. Pe vremea aceea 

nu exista nici un tratament. Se făceau aşa-zisele fumuri cu pământ 
care avea arsenic Dacă nu apărea neo-salvarsanul făcut de Paul 
Ertich, ar fi fost o nenorocire pentru toată Europa 

Eminescu a fost tratat într-adevâr infecţie sifilitică, însă sifilisul 
primar, pe urmă sifilisul secundar, erupţia pe Piele nu atacă cu 

nimic sistemul nervos central, nu alterează cu nimic inteligenta 

Numai sifilisul terţiar care apare după vârsta de 50 de ani si 

care da paralizia generală progresiva (când Treponema pallidum 

se fixează pe creier) sau tabesul dorsal (când se fixează pe şira 
spinâni) atacă inteligenta o atacă degradând-o, ori Mihail 
Eminescu a murit la vârsta de 39 de ani înainte ca infecţia lui 
sifilitică sâ ajungă la stadiul trei 

Această invocare a sifilisului nu are nici o legătură cu 
responsabilitatea mintală 


- D-le. doctor, spuneţi-ne ce este adevărat în —— - - 
acuzaţia de boală mintală ereditară? 

- Această acuzaţie a apărut recent înainte nu se vorbea 
nimic de aşa ceva, până în 1989, la nivel de profesori 
universitari, nimeni nu ştia câ i se atnbuie lui Eminescu o boală 
ereditară 

Această acuzaţie a apărut acum pentru că nu au putut să 

dărâme pe Eminescu cu acuzaţia de infecţie sifilitică. 

S-a inventat câ ar fi suferit de psihoză maniacală depresivă, 
după ce s-a văzut câ nu este adevărat, s-a inventat psihopatia 
bipolară care este acelaşi lucru, dar cu alt nume („La meme janette 
au trement coafe"). Se vrea sâ se afirme câ şi-ar fi scris opera 
poetică în faza de depresiune a bolii şi opera politică în faza 
maniacală a bolii: acesta este scopul aceste invenţii. 

Eu l-am întrebat pe profesorul nostru de psihiatrie, Petre 
Tomescu, care a spus câ nu s-a auzit niciodată de acest lucru 

Profesorul Marmescu, când a vorbit la Academie despre starea 
de responsabilitate mintală a lui Eminescu, nu a amintit nimic 
despre această acuzaţie 

Aceasta, am spus, este o invenţie recentă 

Trebuie sâ vă spun că atunci când s-au împlinit 40 de ani de 
la moartea lui (iunie 1929), la Academia Română a ţinut prof. 
Gh. Marinescu, părintele neurologiei şi psihiatriei româneşti, o 
conferinţă în care a afirmat că infecţia sifilitică nu a atacat 
sistemul nervos şi nu a vorbit nimic despre această psihopatie 
maniaco-depresivâ. 

Cei care vor sâ distrugă memoria 
lui Eminescu au inventat acest lucru 
Nu ştiu cine sunt şi ce scop au şi 
cine i-a pus pe ei 

De fapt. nici nu se putea, din 
cauză câ toată opera lui politică 
are o logica perfecta, este realista. 

legata de realitate . Nu ştiu pe ce se 
bazează aceştia când spun acest 

lucru Vor să justifice aceste afirmaţii 
prin trecerea cu uşurinţă de la 
pesimism la optimism şi invers, dar 
aceasta este inteligenţa nu este un 
semn de boală, ci de inteligenţă 
superioară 

- D-le doctor, o ultimă 
întrebare, care de fapt ar putea 
fi ca un fel de sinteză: Ce este 
Eminescu pentru naţiunea română şi pentru Mişcarea 
Legionară? 

- Eminescu este exponentul cel mai autentic si cel mai perfect al 

gemului naţional, al sufletului naţional românesc Eminescu este 

însăşi România 

Mişcarea Legionară este urmaşa lui Eminescu Prof Simion 
Mehedinţi a scris un articol care este o capodoperă şi poate chiar 
testamentul politic aî său. intitulat . Urmaşii lui Eminescu* în care 
recunoaşte în Mişcarea Legionară şi în tineretul universitar 
interbelic pe urmaşii lui Eminescu 

Eminescu este sufletul naţional românesc din care o parte 

este Mişcarea Legionară. 

Pentru legionari este o datorie sâ avem cultul lui Eminescu 
(pentru câ avem cultul naţiunii române) şi sâ milităm pentru 
instituirea în universităţii a unei catedre de studiu al lui 
Eminescu, aşa cum englezi au catedră pentru studiul lui 
Shakespeare, germanii pentru Goethe, ruşii pentru 
Dostoievschi, francezii au Institutul Napoleon sâ avem şi noi un 
institut care sâ studieze opera poetică şi politică a lui Mihail 
Eminescu 

Aceasta este şi părerea prof Ion Creţu care a editat primul 
opera politică a lui Eminescu - în introducere el scrie „ cu cât 
poporul român va ajunge mai matur, cu atât îşi va preţui mal 
mult pe Mihail Eminescu; preţuirea lui Mihail Eminescu este 
criteriul de maturitate la poporului român". 

Maturitatea politică are drept criteriu receptivitatea şi asimilarea 
adevărului, cu păstrarea unităţii de voinţă 

Eu cred câ poporul român o fi condamnat ia dispariţie de forţe 
oculte, dar vom supravieţui şi vom câştiga si actuala bătălie de 
existenţă în acest spaţiu carpato - ponto - dunărean 

S& r cvsu&msuz/ 

jyîctufor beasiu 



O poză mai puţin 
cunoscută a lui Mihail 
Eminescu, de la vârsta când a 
scris "Luceafăruf 


CUVÂNTUL LECilONAU aprilie 2004 


pag. 7 































































TEXTE OCULTATE _ 

■ fragmente din gândirea naţionalistă eminesciana 


ifî 


Moto: ’Asistăm la similitudini tulburătoare." (D Vatamaniuc) le , ac 0 i ar gă publicitate să denigreze opera şi lupta 

"Persoane şi cercuri interesate extrag din publicistica sa anume 9 


sa politică " (D. Vatamaniuc) 

"Reacţiune! strigă adversarii noştri. 

Reacţie, da. răspundem noi; nu însă reacţie 
prin răsturnare, nu reacţie politică în sensul 
feudal, cum insinuaţi dvs. cu rea-credinţă 

Voim şi sperăm o reacţie socială şi 
economică determinată de rămăşiţa puterilor vii 
ale poporului, care. dacă nu e preursit să piară 
aşa degrabă, trebuie să-şi vină în fire şi să vază 
unde l-a dus direcţia radicală. 

Prin reacţie nu înţelegem - precum insinuaţi 
dvs. - o întoarcere la un sistem feudal ce nici n- 
a existat cândva în ţara noastră, ci o mişcare 
de îndreptare a vieţii noastre pub lice, o 

mişcare al cărui punct de vedere să fie ideea 

de stat si ideea de naţionalitate, sacrificate 

până astăzi sistematic principiilor abstracte 

de liberalism american si de umanitarism 

cosmopolit 

O asemenea mişcare ar pune stavile 
speculei de principii liberale şi umanitare ar 
descărca bugetul statului de cifrele enorme ale 
sinecurelor patriotice şi ar condamna astfel pe 
mulţi patrioţi subliniaţi la o muncă mai onestă, 
dar mai grea ar apăra treptele înalte ale vieţii 
publice de năvala nulităţilor netrebnice şi 
triviale, garantând meritului adevărat vaza ce 
i se cuvine; ar tinde la restabilirea respectului 
autorităţii, şi ar da astfel guvernului mijloacele şi 



legii şi 
morale şi 

economice pentru a cârmui bine dezvoltarea normală şi cu folos a 
puterilor acestui popor. 

Elementele sănătoase ale poporului român tind fireşte la 
această mişcare, şi. iarăşi fireşte, această tendinţă nu poate 
conveni acelora ce au trăit o viată întreagă exploatând 

ignoranta si slăbiciunile tinerei noastre naţiuni. 

Nu e dar vorba de reacţiune prin răsturnare, ci prin înlăturarea 
elementelor bolnave şi străine din viaţa noastră publică de 
către elementele sănătoase coalizate. 

Orice ar căuta să insinueze, prin tertipuri uzate, aceia cărora nu 
le convine această tendinţă, ei nu vor putea împiedica mersul firesc 
al lucrurilor 

Dacă acestui popor i-a mai rămas cel din urmă instinct de 
conservare proprie, reacţia, în sensul arătat de noi mai sus, 
trebuie să se facă." 

(Timpul", IV, nr. 205, 19 sept. 1879, pg. 1) 

"A trebuit să se dărâme toate îngrădirile cu cari se încunjurase 
clasele vechei Românii: fie tagme spirituale, fie bresle economice, 
fie, în fine, avere imobiliară; a trebuit ca in locul tuturor acelor 
prejudicii din evul mediu, naţionale, să se puie drept măsurătoare 
banul Cosmopolit, pentru a deosebi om de om; a trebuit în fine ca 
ideile marii Revoluţii franceze să se introducă pe deplin în ţara 
noastră şi în organizarea noastră socială pentru ca, în puterea 
acelor principii admise şi aplaudate de noi, de demagogia mare şi 
mică, să ajungem a ni se impune de dinafară, prin străini, legi 
organice pentru ţara noastră proprie, şi a trebuit într-adevăr un 
guvern liberal de doi ani pentru ca prin tratate internaţionale să ni 


eroic, ci învinge cel pentru care orice mijloc de 
câştig e bun, cel fără de scrupul faţă cu 
concetăţenii săi, cel pentru care orice apărare a 
muncii e o piedică pe care va tinde a o răsturna 
pe cale legiuită sau pe cale piezişă. 

("Timpul", IV, nr. 39, 20 febr. 1879, pg 1-2) 

De la mişcarea din 48 şi până astăzi 
naţiunea românească, pe tărâmul politic, n-a 
făcut alta decât a se lepăda sistematic de 
orice tradiţie, a răsturna orice autoritate, a 
arunca departe orice s-ar fi putut numi 
original în viaţa ei naţională, şi-n acelaşi timp 
a adopta cu mai multă ardoare decât 
cuartalurile de coloni din America de 
miazănoapte şi pe o scară tot atât de înaltă, 
toate reformele, toate teoriile cosmopolite, 
toate calapoadele internaţionale, in viaţa 
politică şi intelectuală. în limbă, in moravuri, in 
tot. 

Libertatea fără margini pentru orice 

individ, pentru toate necurăţeniile ce s-ar 
scurge din cele patru colţuri ale lumii , in 

România ca şi-n America, fraternitate şi 

egalitate între om şi om; republici man şi mia şi 
prezidenţi de republică pe toate uliţele şi-n toate 
cafenelele, în România ca şi-n America; şiretenia, vicleşugul şi 
cinismul - virtuţi cetăţeneşti; "gheşeftul" - scopul; şi politica 
umanitară - mijlocul. Acestea pe tărâmul politic; pe cel economic, 
nimic, curat nimic; din nenorocire întru aceasta ne deosebim cu 
totul de America. Rezultatul îl vedem, şi poate că aşa de târziu, 
încât îl vedem în zadar. (...) 

In acelaşi timp, în oraşe mari şi mici, liberalismul şi 

umanitarismul ne prieşte foarte bine în numele libertăţii se face 
camătă fără margine; în numele egalităţii şi fraternităţii 

deschidem braţele tuturor elementelor stricate pe care le 

reiectează chiar societăţile hipercivilizate şi, în numele naţiunii 

române, facem politică radicală, aspirând la o republică, ba chiar şi 
la mai multe. 

Toată mizeria noastră publică o îmbrăcăm în formele poleite ale 
unei civilizaţii calpe, precipitarea noastră spre fundul râului o 
numim progres, fierberea unor elemente necurate şi lupta lor 

cu elementele ce au mai rămas încă sănătoase în tară se 

numeşte politică. 

Acela ce cutează a se revolta fată cu această stare cte 

lucruri , acela care îndrăzneşte să arate că formele poleite învelesc 

un trup putred, că progresul nostru ne duce la pierzare, că 
elementele sănătoase trebuie să se conjure şi să facă o luptă 
supremă pentru mântuirea acestei ţări este denunţat opiniei 
publice de către negustorii de principii liberale umanitare ca 

barbar, ca antinaţional, ca reacţionar ." 

(Timpul", IV, nr 138, 23 iunie 1879. pg 1) 

“ Catolici. protestanţi, calvini, armeni, lipoveni, turci şi în fine 
evrei toate confesule creştine şi necreştine, posibile şi imposibile, 
s-au bucurat pururea de cea mai mare toleranţă religioasă pe 


se dicteze cu sila lucruri pe care nu ni le-au dictat Baiazid pământul nostru Străvechile biserici armeneşti din Botoşani şi din 
nu - *" J “ 11 * Suceava, bisericile catolice întemeiate de pnncipi români chiar 

templele sectanlor alungaţi din Rusia şi, asupra tuturora, 
sinagogele evreieşti. sunt tot atâtea semne de piatră că persecuţia 
religioasă a fost şi este un neadevăr, necalificabil neadevăr: ba 
faptul însuşi că evreii, de la 1848 şi până astăzi , din 30000 s-au 
înmulţit prin imigraţiune la 550000 , e o dovadă vie şi stngătoare la 
cer contra aceste/ nedemne calomnii. Cu aceeaşi stăruinţă cu care 
românii au ţinut la legea lor, ei au respectat credinţa altora. Un 
singur act s-ar putea invoca în favorul alungării evreilor din 
Moldova, o scrisoare a lui Petru Vodă cel Şchiop adresată 
consiliului comunal din Lemberg la anul 1579, dar şi in acela se 
citează anume cauza alungăm lor, care nu e religia, nici rasa. nici 
faptul că sunt străini, ci numai concurenţa ce-o fac negustonlor | 
moldoveni în exportul de vite albe. în acel act se spune 


Itderim, învingătorul creştinătăţii; a trebuit ca libera-cugetare 
să fie cult erijat in public şi apărat de guvern şi de organele lui 
în contra unei biserici ce domneşte de-o mie de ani pe 
pământul nostru. ( ) 

Astfel teoriile liberale îşi găsesc astăzi cea mai amară ducere ad 
absurdum prin chiar puterea lor. Li s-a părut prea greu demagogilor 
noştri dominaţiunea acelor oropsiţi boieri cari erau români înainte 

de toate? Eî bine - vor avea de de-acuma dominaţia banului 
internaţional, o domnie străină impusă de străini . 

Li s-au părut grele şi jignitoare demagogilor noştri îngrădirile cu 
care munca naţională se înconjurase faţă cu concurenţa străină? 
Vor avea acuma libertatea absolută de muncă şi tranzacţiuni. teoria 
de om şi om. de luptă pe picior în aparenţă egal. în realitate 
inegal Şi în această luptă nu învinge cine-i tare, nobil, sau 


IU "4 


pag. 8 


CUVÂNTUL LEGIONAR aprilie 2004 


mior a 11 

me ML 







































F I anume că alungarea evreilor poloni nu se face din vreo altă 
' cauză, ci numai din cea economică citată mai sus. “ 
CTimpur. IV, nr. 47, 1 martie 1879, pg 1-2) 

n fără cele mai slabe cunoştinţe istorice, fără a fi recunoscut că. 
mai cu seamă în ştiinţele ce ating statul şi societatea, nu există nici 
un adevăr absolut şi că toate dispoziţiile câte atino viata juridică 
şi economică a naţiei trebuie să rezulte înainte de toate din 

suprema lege a conservării naţionalităţii si a tării, cu orice 

mijloc $i pe orice cale, chiar dacă mijlocul $i calea n-ar fi 

conforme cu civilizaţia şi umanitarismul cari azi formează 

masca si pretextul sub cari Apusul se luptă cu toate civilizaţiile 

rămase îndărăt sau eterogene, tinerii noştri au luat drept bun tot 
ce se poate citi în câţiva ani în autori francezii şi germani, 
dispensându-se cu desăvârşire de a mai gândi şi ei înşişi ceva, 
de a mai cerceta şi ei înşişi. 

Astfel, fără a discuta sau gândi, s-au introdus cu toptanul 
legi străine în toată puterea cuvântului, cari substituie 
pretutindenea şi pururea în locul noţiunilor "naţiune", "ţară", 
n român" - noţiunea "om", "cetăţean .al universului" - fie din 
Berber, din Nigritania, din China sau, în fine, extract de Galiţia. 

( Ce s-au întâmplat în urma acestui americanism 
introdus ca sistem in viaţa statului nostru? 

Mai întâi s-au creat goluri artificiale în viaţa statului 
pentru cari se cereau cu totul alte individualităţi decât acelea 
cari s-au grămădit în ele. Un sistem reprezentativ, întins ca o 
reţea asupra ţării întregi, influenţat însă totdeauna în mod 
absolut de guvernul central, şi-a format în fiece părticică 
organele sale, sub forma de consilii judeţene, consilii 
comunale, consilii de instrucţiune, consilii în sus şi în jos, 
care nici ştiau ce să consilieze, nici aveau ce reprezenta 
decât pe persoanele din care erau compuse. Mii de funcţiuni 
noi s-au înfiinţat cari să garanteze exerciţiul libertăţilor publice şi 
private, dar s-au ocupat de oameni cari nici ştiau ce 
însemnează întreaga organizaţia aceasta Toate braţele câte 
puteau munci sau produce ceva folositor s-au detras ramurilor 
de activitate economică pentru a aspira la funcţiuni publice, 
încât. în locul întrecerii pe calea industriei şi a muncei în 
genere, viaţa naţiei se preface într-o întrecere în palavre, 
intr-o luptă pentru puterea statului ca mijloc de existenţă O 
deplasare generală începe în toată România." 

CTimpur, IV, nr 113, 27 mai 1879, pg. 1-2) 


Din punctul de vedere al liberalismului e injust ca un individ să 
nu ia parte la viaţa statului fiind de altă rasă Cel mai mare exemplu 
citat de inteligenţele liberale sunt Statele Unite ale Americei, unde 
într-adevăr diversitatea originei locuitorilor nu-i opreşte pe aceştia 
de a fi buni patrioţi americani. 

Dar românii nu sunt englezi, vom răspunde Pentru a rămâne 
ceea ce suntem, adică români, pentru a ne îndeplini misiunea 
istorică pe care Dumnezeu ne-au încredinţat-o din ziua în care 
Traian împăratul a pus piciorul pe malul stâng al Dunării trebuie 
să ţinem ca toţi membrii statului nostru să fie de nu români de 
ongine. cel puţin pe deplin românizaţi Această teone e cu totul 
conservatoare şi diametral opusă teoriei de "om şi om” profesată 
de liberali. 


Tot in acest sens vor trebui a se face toate reformele necesare 
pentru a fi folositoare. încât nu e departe ziua in care toate sferele 
din ţară vor deveni conservatoare. 

Nu trebuie să uităm că liberalismul cosmopolit, de care au 
suferit ca de o boală cronică pături întregi ale societăţii noastre, 
ne-a adus cele mai mari rele, din care cel mal mare e că 
nenumărate nulităţi, sub pretextul liberalismului şi al 
democraţiei, se servesc de stat şi de demnităţile lui pentru a 
câştiga o pâine pe care pe calea muncii oneste n-ar putea-o 
câştiga să nu uităm asemenea că acest câştig, la care oiicme 
poate ajunge fără muncă, deprinde pe oameni de-a spera totul 
de la schimbările politice, demoralizându-l sistematic, 
fâcându-i linguşitori şi servili către mărimile zilei, prefâcându-i 
adesea în denunţători şi calomniatori, încât liberalismul în 
România, în loc de-a avea de rezultat oţelirea caracterelor, a 
avut din contra, pe acela de-a bizantiniza şi a veşteji oamenii 
ce erau încă neatinşi de acel rău 

De aceea direcţia în care se vor face reformele trebuie să fie 
de a scăpa statul şi organizaţia lui de lupta pentru existenţă şi 
de ambiţiile individuale, de a-l pune la adăpostul asalturilor 
desperate ale oamenilor cari nici au învăţat ceva in viaţă, nici sunt 


în stare a câştiga ceva prin munca lor proprie, 
rTimpul", IV, nr 227, 14 oct. 1879, pg 1) 

"Prin pripi rea celor crescuţi de mici copii la Paris ni s-au 
îngreiuat peste măsură lupta pentru existenţă, libertăţile nu sunt 
decât tot atâtea forme de nelibertăţi. căci liber nu e decât omul ce 
trăieşte din munca productivă a mâinilor sale Numai acela e în 
stare de a aproba binele unde-l vede şi munca temeinică. 

Dar cei cari îşi fac din ponegrirea meritului, din calomnie şi 
intrigă o meserie pentru a trăi de pe-o zi pe alta, aceia, chiar 
recunoscând adevărul în fundul sufletului lor, căci acesta îi se 
impune, se vor feri de a-l spune, ba vor reprezenta chiar contrahul 
(...) Domnia fanarioţilor au putrezit clasele noastre sociale, 
aristocraţia noastră, din războinică şi mândră ce era. a fost devenit 
în cea mai mare parte servilă, încrucişându-se cu stârpitura 
grecului modem, care e tot atât de şiret, dar mai corupt decât 
evreul de rând Prin urmare clasa înaltă a societăţii noastre, care 
luase de la grecul constantinopolitan toată lenea, tot bizantinismul, 
se lasă uşor înăduşită de ciocoimea ei, de fostele ei slugi, can, fără 
nici o muncă merituoasă pentru societate, se urcă repede în locul 
vechei aristocraţii, ce dedese aşa de tare îndărăt. Se va găsi că 
lenea este caractenstică românului " ridicat", pentru că s-au şi 
ridicat din clase leneşe, din phvilegiaţi mici 

Rămânea deci o singură clasă muncitoare, din a căni exploatare 
trebuia să trăiască toată societatea română - ţăranul. Dar chiar 
exploatarea directă era o muncă prea grea pentru aristocraţia 
foştilor cafegii şi ciubuccii, de aceea şi-au introdus pretutindenea 
câte-un asociat activ cezaro-crăiesc - câte-un evreu Acelaşi proces 
se repetă însă. Precum ciocoimea au alungat pe boieni vechi din 
locul lor, tot astfel evreii, având numai dreptul de a cumpăra bunuri 
imobile la ţară, ar lua în mâni proprietatea de mijloc, ai cărei 
arendaşi sunt deja astăzi, iar neamul românesc ar ajunge cu 
desăvârşire proletar.” 

("Curierul de laşi", X, nr. 2. 10 ian. 1877, pg 2-3) 

"Cestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de 
dezvoltare a acestei ţâri este ca elementul românesc sâ rămâle 
cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat ca 
limba lui. înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c-un 
cuvânt geniul lui să rămâie şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi 
să pătrundă pururea această dezvoltare. Voim statul naţional, nu 
statul cosmopolit, nu America dunăreană. Voim ca stejarul 
stejari să producă, nu meri pădureţi." 

(Timpul", VI, nr 276, 17 dec 1881 pg 1) 

"E curios într-adevăr de-a se vedea cum un popor ca al nostru, 
căruia Dumnezeu i-a dat oase destul de proporţionale şi o isteaune 
îndestul de vie. şi-a prefăcut tocmai Adunarea în care ar fi trebuit 
să tnmită tot ce are mai bun într-un fel de menajerie de cunozităţi 
etnologice şi zoologice, ale cărei exemplare gândesc şi vorbesc tot 
atât de ciudat pe cât de ciudate arată Se vede că teoha de *om şj 
om” a fost pricepută la noi cu totul conform spintului naturalist al 
secolului nostru, şi naţia a voit să trimeată un şir de specimene 
omeneşti dintre acelea cărora nu le lipseşte, pentru a fi pure 
expresii vertebrate ale regnului respectiv, decât deosebirea unui fir 
de păr aruncat într-o cumpănă Ecce homo Darwini, omul redus 
la ultima, la cea mai simplă expresie cu putinţă 

Dar ce să mai vorbimf Un proverb turcesc zice câ, pentru cel 
ce înţelege, un ţânţar sună ca o trâmbiţă, iar pentru cel ce nu 
înţelege tobele şi surlele sunt în zadar, şi în orice caz lumina 
nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi 

Domni-va aceeaşi orbire la aleoerile viitoare ca la cele trecute, 

tnmite-se-vor dm nou aceleaşi incapacităţi personificate, aceleaşi 
ambiţiuni meschine, aceleaşi mutre imposibile în adunânle viitoare 
sau poporul românesc îşi va deschide ochii şi va refuza concursul 
la încercarea de-a se forma un nou cabinet de cunozităţi - iată 
întrebarea pe care noi. câţi n-am pietfut pe deplin speranţa unui 
viitor mai bun, îndrăznim a o nega " 

(Timpul". IV, nr 67, 24 martie 1879, pg 1-2) 



Oare să ne aflăm la 1879? Parcă sună totui foarte 
actual. Dl Vatamaniuc are perfectă dreptate: "asistăm 
la similitudini tulburătoare "! (vezi moto) 

Oare de aceea să dorească unii să-/ declare nebun 
pe Mihail Eminescu? 


CIJVÂNTUI. LEGIONAR aprilie 2004 


pag. 9 



























torte 

TRIBUNALUL INTERNATIONAL DE LA NURNBERG 



Tragerea la răspundere a celor ce se fac vinovaţi de crime 
împotriva păcii, de crime de război, de genocid, de crime împotriva 
umanităţii, a constituit o preocupare mai veche pentru opinia 
publică internaţională, pentru oameni politici, jurişti, moralişti etc. 

S-a pus problema judecării lui Napoleon cu prilejul Congresului 
de la Vienadin (1815). 

Au trecut mulţi ani până când un tribunal internaţional a fost 
efectiv organizat 

In 1918, în cercurile aliaţilor victorioşi se cerea "spânzurarea 
Kaiserului". Articolul 227 din tratatul de la Versailles era redactat In 
următorii termeni: " Puterile aliate şi asociate îl acuză public " pe 
Wilhelm al IMea de Hohenzolern, fost împărat german, " pentru 
ofensă supremă fmpotnva moralei internaţionale şi autorităţii sacre 
a tratatelor”. împăratul, în momentul armistiţiului, şi-a găsit refugiu 
în Olanda care a refuzat sâ-l extrădeze, şi ca urmare tribunalul 
interaliat, format din 5 judecători, câte unul din partea Angliei, 
Franţei, SUA, Italia şi Japonia, a rămas inoperant. 

O comisie internaţională a întocmit o listă cu principalele 
persoane acuzate că ar fi comis crime de război şi care urmau să 
fie livraţi de Germania pentru a fi judecaţi de tribunale militare 
interaliate. Guvernul german a susţinut că extrădarea unor cetăţeni 
germani din punct de vedere politic este imposibilă pentru că ar 
provoca tulburări interne, în schimb s-a angajat să deschidă 
urmăriri penale împotriva persoanelor ce-i vor fi desemnate 
Rezultatul a fost aproape nul. Cea mai mare parte din acuzaţi nu au 
fost arestaţi, iar din cei puţini care au compărut în justiţie au primit 
condamnări derizorii. 

La 13 ianuarie 1942 reprezentanţii ai 18 state, din care 9 din 
ţările ocupate de Reich şi 9 din ţările libere au semnat declaraţia în 
care au precizat că vor fi pedepsiţi "prin intermediul justiţiei 
organizate" criminalii germani. Declaraţia afirmă că o astfel de 
pedeapsă este o problema de "solidaritate internaţională" şi că cei 
găsiţi vinovaţi vor trebui căutaţi, puşi la dispoziţia justiţiei şi 
judecătorilor; sentinţele executate. Ultima formulă avea un caracter 
surprinzător într-un document diplomatic, dar justificată prin eşecul 
măsurilor adoptate după primul război mondial. 

Pentru a se evita asemenea situaţii, la 8 aug. 1945 a fost creat 
Tribunalul militar internaţional cu sediul la Numberg. Scopul 
Tribunalului era, potrivit statutului său, " judecarea şi pedepsirea în 
mod corespunzător şi fără întârziere " a persoanelor vinovate de 
complot împotriva păcii, crime de război, genocid şi contra 
umanităţii. La Tokio s-a constituit de asemenea un tribunal militar 
internaţional pentru judecarea şi pedepsirea japonezilor vinovaţi de 
asemenea crime. 

"Principalii vinovaţi care au comis fapte care nu au o anumită 
localizare geografică vor fi judecaţi prin decizia comună a 
guvernelor aliate." Se dorea nu o justiţie "populară" ca în cazul lui 
Mussolmi. Se urmărea să se evite posibilitatea interpretării unei 
răzbunări colective Se intenţiona punerea la punct a unei justiţii 
politice, militare şi civile, o justiţie bine organizată care nu urmărea 
numai să pedepsească, ci şi să împiedice săvârşirea altor fapte. 

Din 7 oct 1942, în Statele Unite, când a fost creată Comisia 
Naţiunilor Unite pentru cercetarea crimelor de război, s-a început 
adunşrea de documente şi mărturii în intenţia de a se întocmi un 
catalog oficial cu toate crimele comise de germani şi japonezi în 
ţările ocupate, pe fronturile terestre şi marine. In acelaşi scop au 
fost create şi comisii naţionale 

Crearea Tribunalului de la Numberg - şi a celorlalte din alte 
oraşe - au suscitat în epocă multe luări de poziţie In ordinea 
politică, procesul trebuia mai întâi sâ denazifice Germania 
rocesul se dorea sâ se fundamenteze şi pe o bazâ morală, în 
sensu că râul nu rămâne nepedepsit, râu care - se afirma - pune în 
pencol civilizaţia întregii lumi. Carta constitutivă a Tribunalului 
otipula că fiecare din puterile semnatare va desemna un judecător 
şi un judecător supleanr. 

Acuzarea era formata din 


drept al neretroactivitătli legii. Cu alte cuvinte, Statutul 
Tribunalului a stabilit atunci lista acţiunilor care trebuie considerate 
criminale. Anumite acţiuni care nu fuseseră menţionate până atunci 
în textele dreptului internaţional erau considerate criminale, iar 

persoanele acuzate trebuiau sâ răspundă acestor acuzaţii ca atare. 

deşi înainte nu se scria nicăieri că actele comise ele erau criminale. 
S-a mai ridicat problema unui conflict de competente între 

Tribunalul (tribunalele) internaţional si cele naţionale : germane, 
italiene, sovietice, poloneze, cehe etc. 

Capetele de acuzare au fost: 

1) complot - adică acţiunea politică a Partidului Naţional- 
Socialist încă de la începuturile sale; 2) crima împotriva păcii - 
adică acuzaţia că a provocat războiul, 3) crime de război şi 4) crime 
împotriva umanităţii. 

Cei 21 aflaţi în boxa acuzaţilor nu au fost singurii care au 
compărut în faţa Tribunalului. Actul de acuzare cerea sâ fie 
"declarate criminale" şi unele grupări şi organizaţii precum corpul 
şefilor Partidului Naţional-Socialist, Gestapoul, SS, SD, SA, 
Guvernul Reichului, Statul Major General şi înaltul Comandament 
al forţelor armate germane. 

La Nurnberq si în procesele care au urmat au fost 

anchetate si mdecate nu numai fascismul si national- 

socialismul, ci si unele grupări politice europene 


A 

■o 


ffiâasttat german S. mc, un m o ntant al tarilor neutre Din M 

H^rnTn ' V S ‘ au expnmat P âreri care nu au fost de acord cu modul 
de organizare şi procedura folosită de tribunal 


considerate a fi dependente de aceste două ideologii 

Trebuie reţinută ideea că aceste organizaţii erau 
dependente de ideologiile fasciste şi naţional-socialiste. 

S-a evidenţiat că ele nu aveau numai unele afinităţi cu 
aceste ideologii, ci îi erau, într-un fel sau altul, subordonate 
IL II II In acest context se pune firesc întrebarea: care 
ZDDC a fost situaţia Mişcării Legionare ? 
ni—1[—ir Cazul întregii Mişcări Legionare, aşa cum lapidar 

=^|=j^=jj= poate fi formulat, a fost dragostea de Neam, jertfa de 
sine pentru binele lui, toate făcute sub semnul Crucii. 
Mişcarea Legionară, aşa cum a construit-o Căpitanul, nu a fost 
la remorca nici unei ideologii europene şi cu atât mai puţin nu a 
servit interese străine, deşi ea a evoluat in mijlocul unor conjuncturi 
nefavorabile, au fost conjuncturi care au marcat dramatic Mişcarea 
în noaptea Sfântului Apostol Andrei, Căpitanul a fost asasinat. 

A urmat genocidul împotriva Mişcării, decapitarea elitelor, 
alunecarea spre terorism a lui H Sima şi a adepţilor lui - 
"rebeliunea" legionară care mai exact ar putea fi numită 
evenimentele de la 21/23 ian 1941”, fuga unor orupun legionare in 
Germania, internarea lor, la început relativ liberi ia Berkenbruck la 

Rostock, la Dachau, si mai aooi închişi în faimosul laoâr de la 

Buchenwald Când situaţia pe front a devenit gravă, conducătorii 

Reichului nu au avut încotro şi au chemat şi pe legionam închişi H. 
Sima a format (cu greu) Guvernul Român de la Viena şi s-a 
încercat organizarea unei armate naţionale care sâ lupte împotriva 
armatei roşii. Capitularea Germaniei a însemnat şi sfârşitul 
guvernului de la Viena şi internarea membnlor acestuia şi a misiunii 
diplomatice-consulare a guvernului de câtre trupele americane 
Comisia de anchetă de la Nurnberq. duoâ o prealabila 

cercetare, nu putut stabili nici o vină oedepsihilă pentru Mişcata 

Legionară pentru capetele de acuzare formulate in Statutul 

Tribunalului Militar Mişcarea nu a fost găsită vinovată nici 

pentru colaboraţi onism cu Reichul; ca urmare a fost scoasă de 

sub acuzare. 

Este de menţionat că tocmai şeful de atunci al Mişcării şi 
iniţiatorul Guvernului Român de la Viena, H. Sima, în loc sâ 
apere Mişcarea, se afla bine ascuns (ca de obicei în 
momentele cruciale), lăsând altora sarcina de a o apăra. 

„ C , A ma . i , fost scoasă de sub acuzare şi organizaţia bulgară 
Strajnicit creată de prof Cantargief dupâ modelul Mişcării 

n schimb au fost acuzate ca organizaţii criminale toate 
mişcările naţionaliste europene, dintre care amintim ’Cruale 


cu 


„ ~* ea de justiţie poate fi pusă la indoialâ când învingăto rii 

isi iudccA 


un (belgieni), "Ustaşa' (croată, condusă de Ante Pavelici)" 
Hlmka-Garda (slovacă), mişcarea lui A.V 

norvegiană) 


P 



Quisling (viitoarea Norsk Front 
şa 



nro . lnv ' n fl ătoni au fixat b a zele juridice ale 

procesului, incâlcându-so , î n acelaşi timn, si Dhncini..i di 

Pa0 10 CUVÂNTUL LEGIONAR 




aprilie 2004 























































r Sfyuzriţie de caste 

”STILUL LEGIONAR DE LUPTĂ” 

- CONSTANTIN PAPANACE - 

Am avut plăcerea de a prezenta fragmente din manuscrisul inedit al comandantului 
legionar Const. Papanace, "Stilul legionar de luptă", începând chiar din numărul 2 al 
revistei noastre (oct. 2003) - până în ianuarie 2004 

în martie 2004 cartea a văzut lumina tiparului la Editura Lucman din Bucureşti 
(Bd. Al. I. Cuza nr. 91, sect. 2) şi se află în librării bucureştene (M Eminescu, 

Dalles. Sintagma, Papirus etc.) şi din provincie (Ploieşti, Piteşti, Craiova, Timişoara, 

Cluj, laşi, Arad, Sibiu, Piatra Neamţ ş a ). 

Spre deosebire de multe alte cărţi legionare care, în general, nu 
sunt răspândite (din motive pe care nu le expun acum, din lipsă de 

spaţiu), Stilul legionar de luptă s-a bucurat de o largă difuzare (ca şi celelalte două cărţi apărute la 
Editura Lucman: Cal troian intra muros - I Dumitrescu-Borşa (2002) şi Doctrina Mişcării Legionare 
- Corneliu Zelea Codreanu (2003), ambele publicate sub egida Acţiunii Române). 

Cum apariţia unei cărţi legionare este un eveniment (mai ales când este vorba despre 
scrierile unei personalităţi legionare de prima mărime, şi mai ales când este vorba despre 
o carte de doctrină), sărbătorim aceasta prin prezentarea recenziei 

Personalitatea autorului 

am prezentat-o amplu în numărul din 
oct 2003, de aceea mă voi limita la a 
marca extrem de succint doar câteva 
date din biografia Const. Papanace: 

Născut în 1904 în corn Veria din Pind - Macedonia 

Doctor în Economie 

A aderat la Mişcare în iulie 1930 

Comandant legionar din 1932 şi consilier al Căpitanului 

Apreciat în mod deosebit de către Căpitan, caracterizarea 
făcută de acesta în cartea "Pentru legionari' fiind elocventă: 

’cultură aleasă, o înaltă sănătate morală, bun patriot, construcţie de 
luptător", legionar de elită", "clară judecată şi mare sinceritate’' 

Fondator al ziarelor Graiul (1932), Bucium şi Armatolii (1933) 

Deputat pe listele Partidului "Totul Pentru Ţară" (expresia 
politică a Mişcării Legionare) la alegerile din dec 1937 

Opera 

Constantin Papanace, deşi doctor în economie politică, se remarcă prin amploarea scrierilor sale în diverse domenii, făcând parte din 
categoria intelectualilor români de marcă scrieri în domeniul: 

- istoric: Geneza şi urmările revoluţiei lui T. Vladimirescu, Geneza şi evoluţia conştiinţei naţionale la macedo-româm, 

- politic: Destinul unei generaţii. Mihai Eminescu - un mare precursor al legionarismului românesc. Spre o democraţie social-creştină 
Reflexii asupra destinului istoric şi politic al aromânilor, Stilul legionar de luptă 

-memorialistic: Evocări, 

Mişcarea Legionară şi macedo-românii , 

Fără Căpitan, 

Cazul Horia Sima şi Mişcarea Legionară 

In curs de apariţie: Mişcarea Legionară înainte şi după moartea Căpitanului. 


Unul dintre şefii Comandamentului legionar "de prigoană" 
în 1938, după arestarea Căpitanului, până când a fost la rândul 

lui. arestat 

Ministru subsecretar de stat la Finanţe în 1940 
Deţinut în lagărele germane (ian. 1941 - mai 1945) 

C-tin Papanace s-a aflat în fruntea oponenţilor lui Hona Sima 
păstrând tradiţia legionară a întemeietorului Mişcării Legionare, 
Corneliu Zelea Codreanu, luând parte activă la sancţionarea (de 
către fruntaţii legionari) a abaterilor fostului comandant (H. 
Sima) de la spiritualitatea legionară (1954) 

Membru al Consiliului Conducător al Mişcării Legionare din 
străinătate (alături de comandantul Bunei Vestiri llie Gărneaţă şi 
de comandantul legionar Vasile lasinschi). consiliu care a preluat 
conducerea Mişcării după sancţionarea lui H. Sima 
Stabilit la Sallo (Italia), s-a stins din viaţă în 1985 



— 

BfSTITUUU 

israuci 




CONSTANTIN PAPANACE 


ST1LIL 

LEG10Y4K 

DE 

LUPTA 

Concepţia tactică 
a Căpitanului 


"STILUL LEGIONAR DE LUPTĂ" 

Cartea este cea mai detaliată expunere a principiilor care, aplicate în practică, au dus la crearea unui mit care străbate 
timpul, in pofida numeroşilor duşmani şi a prigoanelor sângeroase. Am citit multă literatură legionară, transpunându-mâ în 
epoca legendarei Legiuni şi încercând să descifrez misterul unei generaţii care a avut puterea să se sacrifice pentru a 
»ace din România o ţară "ca soarele sfânt de pe cer”, căzând sub gloanţele duşmane cu crucea în braţe şi cu 
versurile lui Radu Gyr pe buze. Dar tocmai aspectul cel mai important nu este, în general, sesizat de unde tâsneste 
inepuizabila forţă a Mişcării Legionare şi cum de a rămas nemuritoare chiar după dispariţia fizică a creatorului ei şi 
a elitei consacrate? 

. De la Constantin Papanace am aflat că legionarismul şi-a cristalizat un stil propriu de luptă, inconfundabil prin îmbinarea 
intre două stiluri milenare, stilul eroic şi cel divin dinamism dat de forţa propne morală şi materială şi durabilitate având 
ca bază jertfa, martiriul; simbioză nuanţată particular, specifică spiritului românesc * Căpitanul a Intuit în toate 
Profunzimile, acest fond naţional şi i-a dat cea mai autentică expresie legionarismul Aşa s-ar putea explica atât adeziunea 
fanatică a maselor sănătoase româneşti, cât şi reacţiunea câinoasâ a pătuni suprapuse şi a acelor elemente româneşti 
derutate şi viciate sub influenta nefastă a acestei pături." (Const Papanace) 

*** 


Stilul legionar de luptă si stilul divin 
Ş‘ tot prin domnia sa am conştientizat că lisus a fondat un nou 
stil de luptă, necunoscut până la El stilul divin Căci în plan 
terestru lisus nu a fost numai învăţător, cl cel mai mare 
luptător din istoria tuturor timpurilor: Binele împotriva Răului, 
Dumnozeu împotriva lui Lucifer, având ca arme: Adevărul, 




lumina, dragostea, credinţa, Jertfa, fapta, exemplul, 
organizarea (fondarea Bisericii), şi ca ţel mântuirea, cucerirea 
vieţii veşnice prin înviere. Căci rezultate în lupta împotriva 
Râului nu se pot obţine din contemplaţie, ci din activitate: 

Cereţi şi vi se va da. căutaţi şi veţi afla, bateţi şl vi se va 
deschide" (Matei, 12/34) 


CUVÂNTUL LEGIONAR aprilie 2004 


pag.11 
























Asemănarea dintre stilul legionar şi cel divin este 
“"evidentă Ţelul este acelaşi cu al stilului divin (învierea), 
cu diferenţa că centrul de greutate al stilului legionar este 
neamul românesc, nu împărăţia cerurilor. Tactica legionară, 
având ca finalitate învierea neamului (pe care îl consideră 
permanent pe acest pământ, omul fiind trecător), urcă spre ţelul 
învierii, înâlţându-se în mod evolutiv, fără a se rupe de relaţiile 
pământeşti. Neamul românesc trebuie înălţat pe drumul care duc.e 
la înviere prin fecundarea talantului cu care l-a înzestrat Dumnezeu 
pe acest pământ. 

Nu numai ţelul, dar şi armele stilului divin se regăsesc în stilul 
legionar adevărul, lumina, dragostea, credinţa, jertfa, fapta, 
exemplul personal, la acestea adâugându-se disciplina, emulaţia, 
şarjarea din situaţii grele (arme specific omeneşti care nu există în 
stilul divin). Chiar la unele din armele comune se remarcă mici 
diferenţe: spre exemplu, dragostea legionară tinde spre puritatea 
dragostei creştine, dar pentru că principiul nonrezistenţei nu poate 
fi admis - dat fiind ţelul Mişcăm - aceasta se reflectă în 
corectitudinea faţă de adversar. Căpitanul a făcut distincţie între 
linia bisericii care "se găseşte la 1000 m deasupra noastră ", spre 
care se năzuieşte, şi cea a Mişcării Legionare care trăieşte şi luptă 
în mijlocul realităţilor, "în veac", în acelaşi timp fixând linia 
fundamentală care fereşte Mişcarea de a evolua, prin 
exagerare, spre misticismul ascetic. 

Stilul legionar de luptă şi stilul eroic 

Celălalt stil de luptă cu care 
stilul legionar are afinităţi, stilul 
eroic , nu are ţelul cristalizat pe o 
traiectorie cu finalitate religioasă 
(nu cunoaşte învierea, forma 
nemuririi fiind gloria), spre 
deosebire de stilul legionar a cărui 
finalitate de luptă este învierea 
(neamului românesc). 

Armelor comune stilului 
legionar şi stilului eroic: onoarea, 
vitejia, fapta, simplitatea, 
tăcerea, responsabilitatea, cultul 
strămoşilor, le corespund şi 
diferenţe esenţiale stilul eroic se 
caracterizează prin ambiţia de 
putere, lipsa de prudenţă, lupta de 
gherilă, cultul sângelui, în timp ce 
respiraţia stilului legionar este mult 
mai amplă. Voinţa de putere nu 
este hipertrofiată şi amorală ca în 
tactica eroică, ci se sublimează în 
dăruire, având astfel un potenţial 
mult mai mare, fiindcă singură 
jertfa se poate transmite în timp ca 
sursă de energie permanentă 
Setea de putere proprie tinereţii era 
la legionari setea de înălţime care 
excludea beţia puterii. Propriu 
stilului eroic este cultul pentru forţa 
primară, brută, pe când stilul 
legionar spiritualizează forţa prin 
omenie şidâruire care merg până 
la jertfă. In lupta legionară forţa 
este asociată cu omenia, fiindcă 

forţa singură este descreştinizatâ Credinţa în înviere - această axă 
verticală - leagă cei doi poli ai existenţei pământul şi cerul, dând 
stabilitatea tacticii. Această dimensiune verticală este proprie 
poporului român lipsit de tentaţia expansiunii orizontale, 
determinând astfel punerea accentului pe calitate şi nu pe cantitate 
- deci posibilitatea expansiunii nelimitate în plan spiritual. 

Concepţia antică şi stilul Arhanghelului 
Stilul legionar de luptă fiind un stil de tip ofensiv care implică, 
prin excelenţă, simţul răspunderii, al faptei şi al luptei, are multe din 
caracteristicile tipologiei ofensive este creator, optimist, dinamic, 
franc, hotărât, pasionat, năzuind spre lumină iar ca 


redat în imaginea Arhanghelului Mihail: senin, blând, 
drept, dar ferm în lupta împotriva Răului. 



spre 

se remarcă echilibrul perfect cu raţiunea 


particularitate 
moralitatea 

In concepţia antică spiritul ofensiv are ca expresie tipul 
apolinic luminos, Idealist şi viteaz, iar în concepţia creştină este 




Concepţia de luptă a Căpitanului 

Stilul legionar este, de fapt, stilul fondatorului Legiunii, 
devenind stilul românesc naţionalist ortodox. 

Concepţia legionară împacă armonic toate raporturile dintre 
individ, comunitate naţională şi Dumnezeu, câlâuzindu-se după 
legile naturale, tinzând spre înălţarea neamului românesc, 
apârându-i sănătatea morală, spirituală, politică şi economică, faţă 
de orice duşman potenţial. 

Supravieţuirea ca entitate a românilor - popor puţin 
numeros, situat la răspântie de drumuri, se datorează 
dragostei profunde pentru pământul strămoşesc, 
nestrămutatei credinţe în Dumnezeu şi cultului înaintaşilor. 

In ultimul secol au fost atacate tocmai aceste rădăcini, pentru a 
disloca şi nimici naţiunea română, de aceea actul politic necesar 
consta în crearea şi manevrarea unui sistem capabil să rezolve 
problemele româneşti. Acest sistem, îmbinare de cer şi 
pământ, de realism şi ideal, a fost creat de geniul Căpitanului. 

Origini 

Mişcarea Legionară are ca punct de plecare mişcarea 
studenţească de la 1922, când tineretul şi-a exprimat năzuinţa de 
afirmare a unei concepţii de viaţă creştine, morale şi eroice, în 
concordanţă cu valenţele sufletului românesc înăbuşit încă de 
dominaţiile străine (generaţia precedentă 
care ridicase steagul luptei româneşti, 
generaţia paşoptistă, se încadrase 
într-un exces de imitaţie al 

Occidentului, având individualitatea 
aproape anulată) 

Gânditorii şi bărbaţii de stat din istoria 
modernă a României au stimulat 
energiile creatoare, atingându-se 

apogeul prin făurirea României întregite, 
dar crearea unui fenomen similar, cu 
temelii atât de solide şi perspective atât 
de largi, cum este 'fenomenul legionar. 
a stabilit obiectivele strategice ale luptei 
de afirmare românească, viaţa în 
totalitatea ei, ducând până dincolo de 
ea, în transcendent. 

Pentru prima oară în istoria României 
o generaţie a pornit hotărât disciplinat 
(din proprie voinţă), în acelaşi gând şi 
suflet, să lupte pentru salvarea fiinţei 
naţionale, la chemarea fascinantului 
Căpitan. 

Terenul de luptă : moralitatea 
Pentru prima dată în politica 
românească, Căpitanul a ales terenul 
moral pentru purtarea luptei, pregătind 
şi armele adecvate. In acest sens va 
spune Căpitanul că poporului român nu 
îi trebuie un mare om politic, ci un mare 
educator, şi că trebuie creat un mediu 
sufletesc, un mediu moral în care să se 
nască, din care să se hrănească şi să 
crească omul erou." (Const. Papanace) 
Originalitatea şi invincibilitatea spintualâ a Căpitanului constă 
tocmai în aplicarea principiilor creştine în lupta politică pentru 
afirmarea idealului de înălţare a neamului, concretizate prin crearea 
şi educarea unei mişcări de elită care să antreneze în lupta pentru 
regenerare masele (deci întâi crearea unei forţe proprii bazate 
pe coordonatele eterne ale Binelui adaptate specificului 
naţional şi apoi organizarea şi conducerea acestei forţe în 
lupta pentru transformarea societăţii), dinamul acţiuni, fiind 
setea eternă de dreptate a omului şi credinţa în Bine. 

Programul 

Istoria demonstrează că doar programele, oricât de 

«S' TU M n' n t d ap !r ,e de 0ameni ' râmân ll,er â moartă dacă nu 
r^ri nat,0nală conducâ(oare Pârerea vehiculata atunci <ca 
şi acum) ca oncine poate sâ ajungă orice" este contrazisa 
categoric de evidenţa câ "nu poate fi o elită o 




pag.12 


aproape fără nici o selecţie - oricine poate să Întreg lă se™ 

CUVÂNTUL LEGIONAR aprilie 2004 - 




























menţină Nu poate fi elită o categorie socială din care 
lipseşte orice severitate, din punct de vedere intelectual 
sau sufletesc, la cooptarea de noi membri Nu poate fi elită un 
crup social care nu are sentimentul intim şi adănc al inegalităţii 
create de merit. "(M Manoilescu) 

Mijloacele de acţiune 

Mijloacele de acţiune sunt în concordanţă cu înălţimea ţelului şi 
cu moralitatea terenului. Principiului de bază al tacticii amorale că 
“scopul scuză mijloacele" Căpitanul l-a opus imperativul “decât să 
învingi printr-o mişelie, mai bine să cazi luptând pe drumul 
onoarer ” pentru că altfel se schimbă doar persoana 
învingătorului, mişelia în sine rămânând neschimbată în lume 
(deci nu lipsă de combativitate, ci luptă, dar dreaptă U nu pâine 
cu orice preţ, ci onoare cu orice pre ("). 

Dacă Mişcarea s-ar deplasa de pe terenul ei moral pe cel al 
adversarului (deci imoral) sau dacă ar folosi aceleaşi arme cu 
ale lui, chiar dacă ar învinge, în realitate ar fi o falsă victorie 
(adică înfrângere în esenţă). Biruinţa spirituală durează, pe 
când cea materială e efemeră. 

Fanatism? 

Scepticismului dizolvant cultivat de tactica satanică prin 
teme contradictorii, pentru a dizolva orice certitudine, 
Căpitanul îi opunea afirmarea unei credinţe absolute, 

schimbând în acest fel climatul şi construind un teren propice: “Să 
vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel 
ce are îndoieli" (Comeliu Zelea Codreanu - "Pentru legionarf). 

împăcarea cu moartea ridică terenul legionar pe treapta 
invincibilităţii. " Acceptarea morţii de către Socrate /-a făcut să 
învingă în veacuri. Crucificarea de pe Golgota a învins moartea. 
(...) Ideea morţii este strâns legată de credinţa in Dumnezeu. (...) 
Pe acest teren , toate armele adversarilor rămân neputincioase" 
(Const. Papanace). 

Esenţa legionară este trăirea idealului, concordanţa între 
vorbă şi faptă. 

Sobrietatea legionară 

Alt principiu pe care se bazează tactica adversarilor (cea 
satanică şi cea amorală) este că, în general, oamenii sunt vanitoşi 
şi vulnerabili în faţa banilor. Prin adoptarea sobrietăţii, legionarul 
devenea independent de materie, asigurându-şi astfel oriunde 
terenul propriu de luptă, chiar în mijlocul celor mai mari 
tentaţii: "Trăsătura are un caracter aristrocratic, fiindcă a fi sobru 
(ascet) în sens legionar nu înseamnă a renunţa definitiv la materie, 
ci a domina materia care subjugă atâtea fiinţe micf (Const. 
Papanace). 


in ce a constat violenta 
Mişcarea nu coboară pe terenul adversarului şi nici nu" 


foloseşte arme din câmpul lui tactic: lupta se poartă numai pe 
terenul ei. deci nu poate fi depăşită decât pe acest teren, iar 
venirea adversarului pe terenul ei (adică lupta în cadru moral) 
înseamnă tot un triumf. 

La acţiunile negative ale adversarilor Mişcarea a răspuns prin 
acţiuni pozitivp, creatoare (de exemplu, la abuzurile şi prigoana 
autorităţilor legionarii au reacţionat prin lupta în cadrul legilor ţârii, 
cu eroismul jertfei). 

Doar în cazuri extrem de rare. în legitimă apărare, legionarii au 
răspuns violenţei cu violenţă, reparând însă în esenţă păcatul 
prin ispăşirea lui de bună voie (caz unic în istorie). 

Mişcarea Legionară - conspirativă? 

Pentru cei care mai cred că Mişcarea Legionară ar avea 
caracter conspirativ poate părea stranie dezvăluirea sistemului 
tactic al organizaţiei şi explicarea articulaţiilor acestui sistem 
Cartea de faţă, ca şi scrierile fondatorului Legiunii, demonstrează, 
încă o dată, lipsa de temei a unei asemenea păreri în concepţia 
legionară, străbătută de lumină şi adevăr, liniile tacticii legionare 
nu numai că se pot arăta fără primejdie pentru ducerea luptei, 
dar este chiar necesar să se arate, fiindcă ele Indică însuşi 
drumul care duce spre înălţare şi înviere pe linia destinului 
românesc " (Const. Papanace) 

Duşmanii Legiunii = duşmanii neamului românesc 

Duşmanii renaşterii neamului românesc, intuind pericolul ridicat 
în calea interesele lor de Mişcare, s-au străduit, încă de la apariţia 
ei, s-o extermine fizic şi să-i înece imaginea în valuri de calomnii. 

După trei sferturi de secol, spaima duşmanilor în faţa 
invincibilităţii spirituale a edificiului legionar nu a încetat s-a 
transmis copiilor şi nepoţilor, asemeni unei moşteniri, astfel încât 
devine relativ simplu să identifici un duşman al neamului românesc 
sau un arivist (grabă şi zel suspect în a denatura şi stigmatiza 
legionarismul). 

Deşi numărul legionarilor actuali este infim, deşi tineretul de azi 
prezintă certitudinea că nu poate urma calea elitei interbelice, deşi 
literatura "verde" constituie o raritate corul denigrărilor nu 
încetează 

Dar pentru legionari "nu există înfrângere şi dezarmare, 
căci forţa ale cărei unelte vrem noi să fim e etern invincibilă ." 

(Ion Moţa - "La Icoană ", 1927) şi 

CHIAR DACĂ A CĂZUT CĂPITANUL, A RĂMAS METODA!” 

jfâco/eta 






1923 - Ion I. Moţa este ales preşedinte al Centrului Studenţesc din Cluj "Petru 
Maior" (8 aprilie) 

1930 - Căpitanul înfiinţează Garda de Fier , organizaţie de tineret împotriva 
comunismului (13 aprilie) 

1934 - Căpitanul şi ceilalţi conducători legionari sunt achitaţi de Consiliul de 
Război şi Tribunalul Militar al Capitalei în procesul I. Gh. Duca (5 apriliel 

- Congresul Studenţesc anual al UNSCR (Uniunea Naţională a Studenţilor 
Creştini Români) se ţine la Herculane, comandantul legionar Traian Cotigă este 
ales preşedinte al UNSCR (20 aprilie) 

1935 - Congresul studenţesc de la Craiova, prezidat de comandantul legionar şi 
preşedinte al UNSCR, Traian Cotigă, unde Ion I. Moţa este ales preşedinte de 
onoare al UNSCR (18 aprilie) 

1936 - Congresul studenţesc de la Tg Mureş, unde este declarată lupta împotriva 
corupţiei politicianiste (2 şi 3 aprilie) 

- apare la Sibiu cartea "Cranii de lemn ” - Ion I. Moţa (2 aprilie) 





CUVÂNTUL LEGIONAR aprilie 2004 


pag. 13 

























ANUL 2004 - ANUL "ŞTEFAN CEL MARE Şl SFÂNT” 



- articol preluat din revista "ARCAŞUL" (din Bucovina DE NORD) - 





Am intrat în anul 2004. Anul lui Ştefan 
cel Mare şi Sfânt, anul când se rotunjeşte 
o jumătate de mileniu de la trecerea lui în 
eternitate. 

E anul marelui 
nostru domnitor. 

Anul celui care, 
cu crucea si spada 
| în mână, a ştiut să 
apere ca nimeni altul 
nu numai hotarele 
ţării sale, ci şi 
credinţa creştină, 

făcând-o sâ triumfe în 
casele şi-n sufletele 
noastre. 

Anul celui care a 
fost numit şi pe buna 
dreptate "Atleta 
Cnsti", adică atletul lui 
Hhstos pe pământ. 

Anul celui care 
constituie mândria 
noastră, a locuitonlor 
acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu pe 
care a păşit şi el, apârându-le de invazia străinilor. 

Aflăm cu bucurie că guvernul patriei noastre 
istorice - România - a elaborate un program 
special de comemorare a lui Ştefan oel Mane şi Sfânt 
că în acest scop s-au alocat importante mijloace 
financiare, şi că acest program, consacrat împlinirii celor 500 de ani de la 
moartea neîntrecutului în vitejie domnitor, se va desfăşura sub înaltul 
patronaj al preşedintelui României şi sub coordonarea unui Comitet de 
onoare, prezidat de pnmul-mimstru Adrian Nâstase şi de Patriarhul 
Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist 

De fapt, acest program, după cum ne dâm seama, a şi început sâ 
se deruleze. Or, chiar la sfârşitul primei decade a lunii curente, 
preşedintele României. Ion lliescu, a deschis, la Vaslui, manifestările 
ocazionate de comemorarea bătăliei de la Podul Înalt una dintre 
nenumăratele victom repurtate de marele nostru domnitor 

Totodată, aflăm că s-a trezit şi conducerea Republicii Moldova, că a 
început sâ se mişte şi ea în această direcţie adică să-l pomenească 
de bine pe cel care a ridicat Moldova în conştiinţa întregii lumi Mai mult 
chiar, liderii chişinâuem au declarat că intenţionează să-l 


Ghioagă cu piroane, bici 
şi lance din vremea lui 
Ştefan Cel Mare 


Arbaletă din vremea lui 
Ştefan Cel Mare 


comemoreze pe Ştefan cel Mare şi Sfânt cu 
mai multă amploare Atât doar că faptul 
acesta, pe noi în loc sâ ne bucure, ne cam 
întnsteazâ. Căci prin afirmaţii 
nechibzuite. Vladimir Vcromn, 

Victor Stepaniuk şi alţii din 
tagma lor, declară nişte 
neadevârun strigătoare la oer 
cum că Republica Moldova ar fi, 
chipurile, moştenitoarea de drept 
a Moldovei istonce din 1859, că 
Ştefan cel Mare şi Sfânt ar fi 
doar al lor, că ceilalţi s-ar mândn cu el fără de nici un 
temei 

Bine, fraţilor, dacă ne sunteţi fraţi de sânge, trebuie 
să înţelegeţi că Ştefan cel Mare şi Sfânt este şi al nostru, al 
românilor (moldovenilor) din străvechile ţinutun - nordul 
Bucovinei, nordul şi sudul Basarabiei, fostul ţinut al 
Hertei, care acum fac parte din Ucraina. Or ( Ştefan cel 
Mare şi Sfânt a trecut pe aici mai des ; decât pe ia Chişinâu 
Bătălia de la Valea Cosminului. Dumbrava Roşie din 
apropierea Cemâutiului, a fost una dintre cele mai 
strălucite. La gloria lui Ştefan cel Mare ar putea pretinde 
într-o anumită măsură şi ucrainenii căci una dintre 
principesele lor i-a fost soţie Mai mult chiar, confraţii 
noştri ucraineni ar trebui sâ-l celebreze la fel ca şi noi, 
deoarece primul document care atestă sensul în limba 
ucraineană este un cântec consacrat lui Ştefan cel Mare 
şi Sfânt, pe care înaintaşii lor l-au iubit şi respectat 
pentru că le-a dat pamântun unde sâ se aşeze cu traiul, sâ-şi 
facă gospodării, să-şi crească copiii Pentru că le făcea dreptate ş»-i 
apăra de cotropitoni străini 

Păcat că în calitatea lor de urmaşi ai rutenilor, care au fost bum 
prieteni cu Ştefan cel Mare, orbiţi de ură. induşi în eroare de false 
lozinci patriotarde, condamnă, discreditează calomniază acum pe 
toţi cei care nu-s de un sânge cu ei 

Sperăm câ acele atacuri nedemne pe care le-au făcut unu dintre ei 
cum sunt. de exemplu, Leonte Sanduleak, Petro Kobevko şi alţii de 
teapa lor care l-au comparat pe domnitorul nostru cu Ginghrs Han şi 
cu alţi cotropiton, sunt nişte incidente, greşeli, eron. de care autoni lor îşi 
vor aduce aminte cu ruşine Desigur, dacă obrazul lor nu s-a îngroşat 
prea tare ca acest sentiment nobil sâ-l mai poată pătrunde. 

Vasile TĂRÂTEANU 


Ştefan Vodă al Moldovei 
Fost-a pe la noi prin munţi 
Şi-a găsit n codrii noştri 
Şoimi viteji, războinici mul 
Tot aşa tu, Căpitane, 

Urcă pe-ale Putnei văi 
Şi-ţi vom da batalioane 
)De legionari flăcăi 

pag.14 



Marşul legionarilor vrânceni 



CUVÂNTUL LECIONAU aprilie 2004 


Ştim că tu de multă vreme 
Aprig lupţi ca un erou 
Să scapi ţara care geme 
Şi să-i dai un suflet nou 




































STRUNGĂREAŢĂ VENINOASĂ 


r. 


Am auzit prima oară de el în urmă cu 15 ani, la postul de 
radio „ Europa Liberă ", prin vocea tabacicâ a Monicâi Lovinescu Nu 
pentru cele căteva poezii apărute arareori în publicaţiile literare, ci 
pentru că era păzit atunci de secuntatea ceauşistâ pentru 
convingerile sale anticomuniste De fapt, un fel de domiciliu 
obligatonu, fără plimbări şi fără vizite, în rest totul fiind normal 
televizorul alb-negru funcţiona în cele două ore de emisiune pe zi, 
în fngider se găsea mereu ceva de ale gurii, caloriferul, aşa anemic 
cum era, nu-şi dăduse duhul, telefonul zbârnâia, presa era zilnic 
adusă de factor în cutia poştală. 

Aceste "privaţiuni" au fost recompensate din plin la finele lui 
decembrie ’89. Pentru disidenţa lui, POETUL a făcut parte din 
C.P.U.N. şi de aici - majore realizări personale: preşedinte al 
Uniunii Scriitorilor din România pentru o perioadă, deplasări 
dese în străinătate, în locul apartamentului din Piaţa Dorobanţi 
unde fusese sechestrat a primit un ditamai viloi la şoseaua de vis- 
a-vis de Parcul Herăstrău, maşină de lux la scară, dar şi o modernă 
tipografie primită gratuit din Germania. 

Dintr-un "ilustru aproape anonim" a devenit vedetă la 
televiziune Invitaţiile au început să curgă gârlă de la mai toate 
posturile T V. nu pentru felul matur de a aborda problemele de tot 
felul, ci pentru modul „miştocâresc" inconfundabil, de speţă 
lalomiţeanâ de persiflare şi "luare în balon". Prezenţa lui în 
emisiune este "o pată de culoare"; show-ul este asigurat în lumea 
de azi în care raţiunea pierde în faţa senzaţiei. Nu-i stă în faţă nici 
remarcabilul muzician losif Sava îi pomeneşte numele, fixează un 
punct pe plaf onul stud ioului, ochii i se măresc, vocea i se subţiază, 
1 iar prin strungăreaţă dinţilor ejaculează 
veninul; omul e mai de nimic, habar nu are, 
"ştie poetul de ce": deoarece el în fragedă 
copilărie probabil că a fost un fel de Mozart! 
i Se bate pe burtă cu preşedintele ţârii, Ion 
lliescu, pe care tot el îl întreabă şi tot el 
răspunde, vrea sâ-l sfâşie pe Corneliu 
Vădim Tudor, dar are dinţi prea mărunţi 
Ifc pentru blana şi colţii acestuia. 

Omul vrea să se reliefeze cu orice preţ 
în toate domeniile, vrea "binele" tuturor şi 
, se vrea inepuizabil în lupta pe care duce 
| doar cu armele zeflemelei. 

A abandonat aproape poezia şi a scos 
in schimb o revistă Playboy românesc pe care a botezat-o „ PLAI 
CU BOL (frumos nume), deoarece îi lipseşte carul din cauză, că 
oiştea s-a vârât demult în gard! 

Pentru felul lui de a fi, mereu agitat şi mereu acuzator, a fost 
poreclit de cei din branşa loi „maimuţoi" sau „ poetul măscărici " 

Când nu apare la televizor aruncă - tot cu venin - în tot ceea ce 
scrie, cerneala nefiindu-i, ca atare, folositoare. Terenul este încă 
prielnic deoarece, pierzându-ne identitatea, trebuie să o căutăm cu 
lupa în cotloanele tranziţiei, nu? 

în „ Jurnalul Naţionar de vineri 19 martie 2004, POETUL 
vrea iar să ne descreţească frunţile şi să mai uităm de viaţa grea de 
% cu zi, afirmând într-un articol intitulat „Ce ştim despre ce nu ştim " 
05 ce > doi martiri legionari Ion Moţa şi Vasile Marin n-au murit la 13 
ianuarie 1937 Majadahonda luptând împotriva comunismului şi 
pentru religia şi civilizaţia creştină, ci ... „intr-o cârciumă andaluză, 
pnnşi sub un bombardament” (!!??) 

Precara sa cultură îl face pe poet să confunde însorita 
Andaluzie din sudul Spaniei cu partea central-nordicâ unde se află 
Majadahonda, dar dacă e vorba de hazul ieftin de doi bani, sudul şi 
nordul sunt totuna, la fel ca şi estul şi vestul, ca Bahluiul şi 
Missisipi, ca Măcinul şi Everestul. 

Eu, care am fost în cârciumile andaluziene, mici ca spaţiu, dar 
destul de răspândite în Sevilla şi Granada, completez că au mai 
toate câte un chitarist, iar cele mai arătoase au şi un "supliment" 
eminin care-şi unduieşte trupul zvelt în ritmul trepidant al 
castanietelor şi al strigătelor „o/e, oier în timp ce mesenii beau 
•ooarea dulceag-parfumatâ a vinurilor negru-rubinn de Malaga 
Moartea dramatică a lui Moţa şi Marin în tranşeele care 
espărţeau două lumi - cea a civilizaţiei creştine şi cea a 
comunismului barbar, sunt evocate în cuvinte simple de 
camarazii lor de luptă: Bănică Dobre în cartea „ Crucificaţii ”, 
•culac Totu în „ însemnări de pe front ' şi preotul Dumitrescu- 
orşa în „Cea mai mare jertfă legionară ” Spaţiul nu ne permite 
să descriem pe larg eroismul lor, ne vom limita doar la câteva 



rânduri scrise de Bănică Dobre: „ Ionel Moţa ne strigă: dacă 
suntem încurajaţi nu cade prizonier nimeni Murim mai bine toţi 
împreună 1 Sunt cele din urmă cuvinte pe care le-am auzit de la el”. 

Moartea celor doi din elita legionară l-a sensibilizat şi pe marele 
nostru istohc de talie mondială Nicolae lorga, care se ştie că nu a 
avut simpatii legionare - din contră, a fost asasinat de gloanţele 
simiste . lată însă ce scria Nicolae lorga în ziarul „ Neamul 
Românesc " din 19 ian. 1937 (articolul intitulat: „ Doi băieţi viteji: 
Moţa şi Marin”): „Luptând pentru credinţa lor creştină şi 
pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump şi 
curat în latinitatea nebolşevizată, doi tineri Români, doi băieţi 
viteji, Moţa şi Marin, au căzut înaintea Madridului apărat de 
Roşii " 

Dar să vedem ce mai spune mai jos poetul fârâ pană, dar 
înzestrat cu fantezie maladivă „Puşcaşul Marin şi colegul său Moţa 
au fost aduşi in ţară în două sicrie pompoase şi, în gara de Nord, 
Garda şi Căpitanul au pus la cale un măreţ spectacol sportivo- 
religios, cu zeci de preoţi, sute de coroane de flon şi mii de flăcăi şi 
plete despletite, de parcă pe catafalc ar fi căzut doi mieluşei 
nevinovaţi, nu doi terorişti mioritici”. O frază unde fiecare cuvânt 
este o calomnie, un neadevăr, dar "strâns cu uşa", poetul îţi va 
spune foarte probabil, cu un zâmbet forţat, câ a folosit o „metaforă" 
sau o „figură de stil". 

Cele două sicrie "pompoase" (cum or fi fost ele?) erau două 
sicrie de plumb, sigilate, folosite întotdeauna la transportul pe 
distanţe lungi (dintr-o ţară în alta), 

- „spectacol sportiv" - nu ne amintim ca în timpul vieţii 
Căpitanului să fi existat vreun club legionar; 

- nu au fost „zeci de preoţi”, ci sute de preoţi, aproape o mie, 

- „mi de flăcăi şi fete despletite” (!?) - poate erau, în viziunea 
halucinată a poetului, majorete care, în ritmul unei muzici stridente, 
aruncau confeti alb-verde, la trecerea celor doi "terorişti mioritici" 

Nici un incident, nici o ambuscadă în darea de seamă a 
Direcţiei generale a Poliţiei privind sosirea la Bucureşti a trenului 
special care aducea corpurile eroilor legionari Moţa şi Marin se 
specifica „în interiorul Gării de Nord. patru plutoane de legionan 
toţi în uniforme, având un efectiv de circa 500 de oameni, formau 
puternice cordoane pentru ordine si disciplină. începând de la linia 
de sosire nr. 7. pe care urma să intre trenul special şi până la 
ieşirea din gară ”. 

Poetul, care s-a considerat a fi o victimă a regimului comunist 
fără sâ ştie cum arată interiorul unei celule din închisoare, îi ia în 
schimb în „balon", după cum am arătat, pe cei care şi-au dat viaţa 
pe câmpul de luptă căzuţi sub bombardamentul armatelor ateiste! 

El este acum un prosper om de afaceri, a devenit "castelan" - 
având un mic domeniu pe malul Dunâni, la Cetate , unde tinde sâ 
devină un amfitrion la scară mai mare, în genul lui Eugen 
Lovinescu A cam rupt-o cu poezia, nu-i mai apare de multă vreme 
nici o rimă în presa literară, nu i se vede chipul la nici o dezbatere 
televizată pe vreo anumită temă culturală, dar, aşa cum se vede. la 
toate cancanurile politice ieftine este în prima linie, prezenţa lui fiind 
"sarea şi piperul", "culoarea" pentru spectatorul (într-un fel, 
„delicvent ) căruia îi place sâ-şi "omoare timpul” în detrimentul 
vizionâriiTjnui film bun sau al lecturâni unei cârti 

Dar cine este poetul, acest (pe moment) " Mister NO 7 îl 
recunoaşteţi lesne am dat destule elemente care sâ-l identifice 
Dacă nu, atunci „ mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă cine-i? m Sâ 
dăm filmul înapoi cu aproape 15 ani, la sfârşitul lumi decembrie 89, 
când a apărut prima dată la T V O scenă devenită, cu trecerea 
anilor, o emblemă pentru televiziunea liberă de astăzi Poetul, 
îmbrăcat într-un pulover de lână închis la gât, era în faţa unui grup 
numeros de revoluţionari, având alături de el pe actorul Ion 
Caramitru care i-a şoptit „ MIRCEA, fă-te că lucreziT Sfat pe care I- 
a ascultat şi astăzi „se face" în tot ce vrea sâ realizeze spre binele 
celor din aproape. Este şi asta o meserie 

Şi încă ceva în ţânle civilizate orice ziar care se respectă, 
pentru a nu-şi pierde credibilitatea în rândurile cititonlor săi, nu 
publică articole care nu reflectă veridic realitatea, care deformează 
m mod voit sub masca ironiei ieftine. Orice redactor şef are lângă 
biroul său, pentru această operaţie estetică, un coş pentru aruncat 
hârtiile 

Se pare însă că la „Jurnalul Naţionar coşul pentru hârtii este în 
permanenţă gol 


CUVANTUOL LEGIONAR aprilie 2004 




pag. 15 
















“ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE 
ROMÂNEŞTr 
- premii în cărţi - 


Condiţii de participare: 

- vârsta max. 35 ani; 

- răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până 
la data de 15 a lunii următoare apariţiei ziarului. 

Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL LA ÎNTREBAREA LUNII MARTIE Ce a fost 
"LANC" şi care au fost relaţiile lui Corneliu Zelea 
Codreanu cu LANC? a fost dat de doi tineri - de data 
aceasta - Mircea Mocanu (29 ani) şi Vlad Brebu (34 ani), 
ambii din Roman, care au câştigat fiecare câte un exemplar 
din cartea "Crez de generaţie " a lui Vasile Marin. 

RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL LANC, Liga Apărării 
Naţional-Creştine, înfiinţată la 23 martie 1923 sub conducerea prof 
univ. ieşean A. C. Cuza, organizaţie naţionalistă, a canalizat iniţial 
aspiraţiile tineretului universitar. 

Corneliu Zelea Codreanu a fost şeful tineretului în cadrul LANC 

Dezamăgit de antisemitismul violent, de demagogia şi 
politicianismul Ligii, viitorul Căpitan a fondat propria organizaţie, 
urmat, în decursul timpului, de majoritatea tineretului român creştin 
şi naţionalist. 

ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: Ce ştiţi despre 
Mişcarea studenţească? 

PREMIU: "Destinul unei generaţir (conţine două lucrări 
reeditate într-un singur volum: ” Mihai Eminescu - un mare 
precursor al legionarismului românesc" şi"Geneza şi urmările 
lui 10 dec. 1922") - Const. Papanace. 


redacţiei 



Titi Călin - Târgovişte: Nu¬ 
mi dau seama dacă într-adevâr 
am reuşit să creăm - aşa cum ne 

complimentaţi dvs. - "o revistă decentă, diversificată care 
«trăieşte» şi scrie pe înţelesul tuturor, poartă dialog cu cititorii, 
care conţine şi istorie naţională, şi legionară, şi actualitate, şi, mai 
ales. atitudini în legătură cu ceea ce se întâmplă azi m - dar vă 

asigur că ne străduim în acest sens. 

Răzvan lorga - Bucureşti: Ne scrieţi că aveţi o mică 
"comoară", un număr al revistei " Pământul strămoşesc " şi ne 
sugeraţi că aşa ar trebui să se numească revista noastră, cu 
specificaţia de " seria a doua ". Ne-am gândit şi noi la propunerea 
dvs , dar am renunţat pentru că am vrut să avem un titlu nou care 
să spună cititorului de la început cine suntem. Specificaţi^ "sena a 
doua", nu aveţi de unde să ştiţi, nu ar fi fost corectă întrucât 
"Pământul strămoşesc " a apărut şi la Buenos Aires, începând din 
1952 Fondator a fost llie Gârneaţâ, unul dintre fondatorii Legiunii, 
comandant al Bunei Vestiri, alături de Dumitru Gâzdaru, remarcabil 
om de cultură, fost profesor de Filologie Romanică la Universitatea 
din laşi In 1940 D Gâzdaru a plecat ca director al Academiei 
Române de la Roma, ca apoi să aleagă calea, de neîntors, a 
refugiului. Revista a avut o înaltă ţinută, la ea colaborând 
personalităţi (atâtea câte au mai rămas), din linia întâi legionară 
Dintr-un articol al lui D Gâzdaru vă redăm un fragment "Mai 
compacţi şi mai organizaţi au fost legionarii care, graţie nerodei 


revoluţii a lui Horia Sima, au căutat să se pună la adăpost —— 
de prigoana mareşalului Antonescu şi. deci. nu au fost 
surpnnşi nici de ocupaţia bolşevică Dar urmarea nefastă a 
moştenirii lui Corneliu Zelea Codreanu de către un agitator 
infantil şi sinistru, cocoţat acolo prin decizia extralegionară şi 
perversă a lui CaroI al ll-lea, urmată apoi de cramponarea 
uzurpatorului, întocmai ca un vâsc, pe trupul Legiunii exilate, a dus 
rapid la sfărâmarea unităţii din pribegie. Agitaţiile bezmetice care. 
în ţară, provocaseră asasinarea Căpitanului, au fost aici. în exil, 
acidul coroziv al rezistenţei, în loc de cheag al blocului expatriat m 
Galiş Viorel - Suceava: într-adevâr, F. D C este prescurtarea 
Frăţiilor de Cruce despre care, cu sinceritate, ne spuneţi că nu ştiţi 
nimic, deşi aţi depăşit vârsta de 20 de ani, întrucât nu aveţi nici o 
sursă de documentare. Cea mai bună carte care tratează această 
problemă "Frăţia de Cruce ", scrisă de Gh. Gh Istrate şi apărută în 
1937, pe care noi o avem şi v-o putem împrumuta. Prima Frăţie de 
Cruce naţionalistă şi ortodoxă a luat fiinţă la 4 mai 1924, la laşi, din 
iniţiativa Căpitanului, apoi la scurt timp s-a mai înfiinţat o Frăţie de 
Cruce la Focşani (numită "Vrancea"), iar în toamna aceluiaşi an au 
mai luat fiinţă alte Frăţii de Cruce la Vaslui, Neamţ, Bacău, 
Botoşani şi Bârlad Şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară era Ion Moţa 
Cel care a gândit înfiinţarea lor, Căpitanul, voia ca tineretul "să fie 
ferit şi izolat de politicianism şi infecţia lui". Frăţia de Cruce 
înseamnă frăţia până la moarte în jurul Crucii a acelora care simt în 
sufletul lor scânteia sfântă a iubirii pentru ţărâna românească 

Silviu Chifîuruc - Rădăuţi: într-adevâr, în preajma alegenlor 
din 1937 Căpitanul a încheiat un pact de neagresiune electorală cu 
Partidul Naţional Ţărănesc condus de luliu Maniu. Respectând 
adevărul istoric, completăm informaţia solicitată de dvs., precizând 
că la pactul dintre partidul" Totul Pentru Ţară" şi PNŢ au aderat şi 
Partidul liberal - aripa Gh. Brâtianu, Partidul Agranan condus de C- 
tin Argetoianu, Blocul evreiesc condus de Willy Filderman şi 
Partidul Ţărănesc radical al lui Gngore lunian. 

lordache Mauri - Galaţi: Faceţi un "top" al celor trei publicaţii 
lunare legionare care apar. concomitent, în Capitală şi ne calificaţi 
pe locul întâi. Vă mulţumim pentru apreciere; cu afirmaţia cealaltă 
că actualmente este o "penurie" de presă nu suntem decât parţial 
de acord cu dvs. Nu ştiu ce vârstă aveţi; dacă faceţi comparaţie 
între presa de astăzi şi cea existentă în anii comunismului, vă dăm 
dreptate, întrucât atunci cotidienele bucureştene, cu număr mic de 
pagini (4 - 6), le puteai număra pe degetele unei singure mâini 1 
Altfel stăteau însă lucrurile cu presa interbelică printre multe 
altele, în Bucureşti se tipăreau nu mai puţin de trei cotidiene, în 
remarcabile condiţii grafice - este vorba de "Bukarest tagenbtal 
(în germană) şi "L Independace Roumaine" iin franceză), organ 
al Partidului Naţional Liberal şi "Le Moment" (în franceză) apropiat 
de cercurile Ministerului de Externe. Să mai precizăm câ populaţia 
Bucureştiului de atunci număra doar circa 1/3 din cea de astăzi 
Toma Ionel - Călăraşi: Dacă donţi să deveniţi colaborator al 
revistei sunteţi binevenit. Dar cum să vă sugerăm noi "ohce temă 
care ne-ar interesa, din orice domeniu "? Chiar aşa de 
atotcunoscător, în toate, sunteţi? Noi nu dăm indicaţii, articolele 
trimise apar numai dacă sunt pe linia revistei Manuscrisele care 
văd lumina tiparului nu sunt remunerate, întrucât nu dispunem de 
fonduri (şi nimeni din colegiul de redacţie nu este remunerat). Dacă 
veniţi în Capitală, poate ne faceţi o vizită, ne-ar face plăcere sâ vă 
cunoaştem. 

NOTĂ REDACŢIONALĂ: Abonamente anuale se fac pe 
adresa: Emilian Georqescu, str. Ghiocei nr. 23, sect. 2, 
Bucureşti . Preţul abonamentului este de 120.000 lei 
(lunile apr. - dec. 2004, pt 1 ex. în tară) ; cei care doresc 
mai multe exemplare adaugă preţul celorlalte ex. 
suplimentare. 



Redactor şef: 

Colegiul de redacţie: 
Secretar de redacţie: 

Periodic editat de 'ACŢIUNEA ROMANA" ISSN 1583-9311 

Nicoleta Codrin 

Radu Constantin, Emilian Ghika, Corneliu Mihai 

Nicolae Badea 

Relaţii cu publicul 

Str Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti 

(zona Circului - intersecţie cu Ştefan cel Mare, colţ cu str. V. Lascăr) 
Vineri, între orele 15 00 - 19 00 

tel ; (021) 322 3832 şi (021) 610 3578 sau 0745 074493 
e-mail. actiunea-romana(5)actiunea-romana corn 

- pag.16 

CUVÂNTUL LEGIONAR aprilie 2004 


4