Cuvantul Legionar nr. 28, decembrie 2005

ră tw tăcea acestui, /icets&^e cz&s 4 

/jfî ţeftastytAs/tr r/tyi& ////a? -fM 46]/ 


// 




Periodic al tineretului român naţionalist ortodox 

- în duhul NATIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 


Anul lll Nr 28 DECEMBRIE 2005 Apare la jumătatea lunii 1 leu nou (10,000 lei vechi) 

‘ Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


CUPRINS: 

O nouă diversiune 
Profeţii nu mor niciodată 

m/yui/?wsi<z Estonia 

S’/fitud&iT VânaFe de vânt; Patri-hoţii; Moş Rabbi; Patibularul Patapievici 
Qt&a,v/Ttssi/ Crucea de pe malul lacului 
tâcfua-ăfafe Dascălii noştri; Tâncăbeşti 2005 
/Zleyrjv'fcp Cel mai bătrân legionar din lume (II) 

%'as*£e //jpwn-as'ă ce/e/fră ” Circulă rT (lll) 

S&wtffe r/s rasfe Radu Cf\şar\-Testament Eminescu" (U) 
cu/fae/e o < /&auuiu Addenda 
/odat/s din Ardeal, Basarabia, Bucovina, Vechiul Regat 
J/jforfc Comitagiii 

</ j/c( , €S'Je Pericolul sectelor - Adventiştii 
Concură, SP&gta 3iee/acţie6 

DEZERTOR SAU "VOLUNTAR”? 



De câtva timp, o parte 
a suflării româneşti este 
preocupată de ofensiva 
fără precedent a 
forţelor antiromâneşti 
de astăzi, de ieri şi de 
mâine, din interiorul 
graniţelor şi din afara 
lor 

Toţi vecinii 

României au avut sau 
au ceva de revendicat 
de la noi: bulgarii sunt 
convinşi că li se face o 
mare nedreptate în 
problema Dobrogei, dar 
deocamdată se mulţumesc cu Cadrilaterul; ucrainienii ne-au furat sudul 
Basarabiei, nordul Bucovinei şi ţinuturi dintotdeauna româneşti de pe malul drept 
al Tisei ruşii ne-au furat Basarabia; ungurii ţipă pe toate tonurile că le-am răpit 
Transilvania şi că la Trianon nu a fost un tratat, ci un dictat; sârbii, care în 1919, 
la Versailles, ridicaseră pretenţii asupra Banatului Românesc, se mulţumesc 
acum cu terorizarea minorităţii româneşti de pe Valea Timocului, ducând o 
politică de deznaţionalizare şi dărâmând bisericile româneşti. 

Se spunea despre Marea Neagră că este singurul vecin care nu râvneşte la 
pământ românesc; EROARE, se constată că hectare de plaje dispar anual, 
micşorând suprafaţa de pâmânt a României. 

(Bineînţeles, problema cu Marea Neagră a fost amintită pentru pei cu un 
dram de simţ al umorului!) 



Dacă aceste pretenţii sunt bine 
cunoscute şi, într-un fel sau altul, se 
poate presupune câ statul se va 
implica în apărarea graniţelor în 
sensul lor geografic, avuţiile 
naţionale, imaginea României, starea 
biologică a populaţiei, nivelul de trai, 
educaţia şi in special educaţia 
patriotică a românilor, sunt lucrun în 
mod evident lăsate la discreţia unor 
acaparaton de profesie care ne-au 
dovedit de câte on au avut ocazia câ 
urăsc de moarte poporul român, chiar 
dacă aici şi-au făcui avehle . din truda şi 
sănătatea românului de rând. 

Disponibilitatea clasei politice 
româneşti de a se închina la o Poartă oarecare pentru o pungă de arginţi este 
bine cunoscută, dar servilismul, slugărnicia politicianului româr* îl face să-şi 
amplifice măsurile antiumane şi antinaţionale de frică să nu apară alt suflet de 
slugă, mai slugă decât el, cu care să fie înlocuit. Dacă „stăpânif îi cer să 
împileze sau să distrugă o sută de români, ei „omoară" o mie ca să rămână în 
graţiile lor. 

Cât despre aceşti „stăpâni ", dacă am fi noi vitele lor de muncă, ne-ar 
trata cu mai multă consideraţie , astăzi se tem de reacţiile noastre fireşti. 

Aceşti „stăpâni" din întuneric - căci mai nou nu îşi declină identitatea - au 
o mare potenţâ financiară, cumpără tot şi once: pâmântun. păduri, mine, petrol, 
gaze, imobile, fabhci, magazine şi supermagazine. Acaparează comerţul, 

(continuare în pag. 2) * r <*/£■> 


CUVÂNTUL LiGIONÂff Decembrie 2005 Pag 1 








































: ~ DEZERTOR SAU "VOLUNTAR”? (continuare 

industria , controlează finanţele prin bănci autohtone sau internaţionale, 
au ajuns deja să controleze guvernele în România, impunând legi prin 
simpla fluturare a unor cuvinte magice cum ar fi: antisemitism, xenofobie, 
drepturile minoritarilor., holocaust, extremism etc.. etc... 

Alţi invadatori fac achiziţii „strategice" fără sâ se ascundă, cum fac. de 
exemplu, unguni în toată Transilvania, la fel de divers şi cu aceeaşi perseverenţă 
ca şi anonimii de mai sus. 

Alţii, elimină din pieţele agroalimentare pe producătorul direct, pe ţăran, 
ndicând cu o verigă sau două lanţul intermedierilor. La ora actuală, în pieţele 
agroalimentare din Bucureşti, cel puţin (căci în provincie nu am fost sâ văd), 
peste 80% dintre cei care comercializează sunt de etnie "rromă" (n. n.: poate au 
luptat pe front şi au pământ; dar ce front şi de unde pământ?), ridicând ştacheta 
preţurilor până aproape de insuportabil. încercările municipalităţii de a regla 
această porcărie s-a lovit ca de un zid de presiunile mafiei respective favorizate 
de previzibilul comportament al organelor de control care, în mare, fac parte din 
aceeaşi etnie - sau, oricum, s-au îngrăşat aşa de tare (la propriu), că trec pe 
lângă tine gâfâind de te întrebi dacă nu vor exploda imediat. 

Aceiaşi etnici de mai sus au ajuns să fure şinele de cale ferată sau instalaţiile 
de semnalizare care asigură securitatea circulaţiei feroviare, producând deraieri 
şi alte accidente grave. 

"Colac peste pupăza" suntem acuzaţi - poporul român, nu persoane 
aflate vremelnic la conducerea acestei ţări - de uciderea a sute de mii de 
evrei; care sunt scopurile acestei acuzaţii? 

Prezentarea românilor în faţa lumii întregi ca un popor de sălbatici şi criminali 
- pe de o parte - şi obţinerea unor despăgubiri astronomice care să contribuie 
la susţinerea materială a politicii de lungă perspectivă a poporului evreu. 

Reamintind de comportamentul guvernanţilor noştri şi în această problemă, 
capitularea a fost ca la cedarea Basarabiei în 1940: fără nici măcar o 
rezistenţă "de ochii lumii"; şi un criminal dus la execuţie tot mai zbate! 
Guvernanţii noştri au acceptat totul cu o docilitate surprinzătoare. 

Dacă te gândeşti mai profund, într-un fel se poate explica; despăgubirile de 
zeci de miliarde de dolari nu îi vor afecta direct, mizeria va cădea tot asupra 
omului de rând căruia, deocamdată, i se bagă pe gât preţuri comunitare la 
utilităţi şi servicii, care ţine în spate un legislativ mai mare decât al Statelor 
Unite, un executiv mamut şi un aparat administrativ supradimensionat; 
ineficient, corupt şi arogant. 

Niciodată în România, nici în perioada terorii comuniste, nu au existat atâtea 
feluri de "securităţi” ce se spionează una pe alta; în plus, avem Jandarmerie, 
Poliţie Comunitară, Poliţie de Frontieră, Poliţie obişnuită, Gardieni Publici, sute 
de societăţi de şecuritate şi pază particulare, sute de birouri de detectivi - şi 
multe nu le ştiu nici eu, care nu produc nimic, trăiesc bine merci, iar majoritatea 
zdrobitoare sunt alimentate de la bugetul statului. Toate acestea pentru liniştea 
cui? 

A îmbuibaţilof care prin rotaţie ajung sâ conducă ţara şi sunt dispuşi la 
momentul respectiv sâ accepte orice: tratate de pace sau bilaterale ruşinoase 
şi dezastruoase pentru ţară, acordarea de autonomii teritoriale criminale şi 
neconstituţionale, acceptarea acuzaţiei de holocaust fără măcar să încerce 
în vreun fel oarecare să apere poporul român de această acuzaţie. 

Şi unui criminal prins de poliţie cu cuţitul plin de sânge în mână, în momentul 
crimei, tot i se acordă dreptul unui proces şi al unui apărător! 

Noi, românii, oare ce om fi?! Nu avem nici un drept?! 

Se încearcă permanent, prin diverse legi şi justificări, să ni se limiteze 
drepturile la exprimarea convingerilor politice sau de alt domeniu. 

Şi toate acestea impuse românilor prin intervenţii mai mult sau mai puţin 
directe ale unor forţe externe. 

Somnolenţa impardonabilă a românilor 



din pag. 1) 

Poate câ unora putini la număr, responsabili cg critica şi care, 

„rin drfin'L °u punumârul la nimic, li se va pârea câ Io) tabloul . 
ETaenfat mai'sus despre starea Român,ei esţe or, lucra bine cunoscut vor 
aândi acest lucru şi eventual îl vor declara p . 

9 Trajîi realitate este însă cealaltă nu ne putem mchjpu, ca soc/et** 
românească - şi aici mă refer la marea masaj populaţ,e,- este conşfte^ 
de rolul pe care ii joacă in aceasta traged.e ce se desfaşoara i a n/ve , 

Ideea multora că nu se ames tecă în politica şi ca , in acest fel^ ny^y 
un fel de responsabilitate, este f alsă şi paguboas _a. 

Atâta timp cât trăieşti pe pământul acestei ţari, eşti implicat de | a 
naştere şi până la moarte, vrei - nu vrei, în toate evenimentele fericite sau 
nefericite ce compun viaţa. 

Vă voi exemplifica simplu şi „citeţ care este situaţia cea mai gravă pentru 
existenţa unei ţâri; războiul. Ce se întâmplă atunci? Prin lege eşti mobilizat 
eşti instruit (mai mult sau mai puţin) cu arma în mână şi trimis pe front! Câţi din 
cei chemaţi sub arme ar prefera să se sustragă^ Mulţi. Este ruşinos, dar aţi auzit 
desigur de sutele sau miile de dezertori sau de cei care prin relaţii îşi aranjează 
un loc călduţ în spatele frontului. Plata pentru servirea patriei este de multe ori 
capitală. Viaţa! 

Dar sâ nu uităm şi de o altă categorie de participanţi la război, cei care, 

nAfiinrl r 'kKiinotî o o omnră în fnr.ul bătăliei. Dunând la bătaie sr.ppâci 


viaţa proprie! 

Sintetizăm vis a vis de elementul uman; poţi fi participant la apărarea ţării 
datorită obligaţiei legale, poţi fi DEZERTOR, dar poţi fi şi „VOLUNTAR”, 
conştient şi cu inima deschisă. 

Noi ne-am propus dintotdeauna să vorbim pentru şi despre cei mulţi. 

Tu, omul de pe scena acestei drame, în ce categorie crezi câ ar trebui să 
te postezi? 

în Ţara Românească, din nenorocire, puţini sunt aceia ce sesizează un lucru 
că pentru a fi luptător activ, conştient de rolul tău în viaţa cetăţii, nu este 
obligatoriu sâ faci o relaţie strictă între situaţia ta personală şi ideea de 
participare activă la luptă - mulţi dintre marii luptători ai neamului românesc 
au fost săraci, mulţi au fost bogaţi, mulţi au purces la luptă lăsând în spate 
fericirea, mulţi au plecat la luptă din disperare, mulţi au fost tineri, mulţi au 
fost bătrâni, mari intelectuali sau simpli muncitori sau ţărani. 

Care a fost totuşi numitorul comun care i-a pus în aceeaşi tabără, în acelaşi 
„război", pe aceşti nenumăraţi oameni, atât de diferiţi? 

Conştiinţa pericolului prin care trecea ţara şi neamul lor cel românesc . 

O să spună cineva că vorbesc de război, că dau un exemplu nepotrivit 
slavă Domnului, este pace, nu ne ameninţă nimeni graniţele, şi singurul 
lucru înţelept pe care îl putem face este să ne vedem fiecare de necazul lui! 

Această percepţie a lucrurilor este înşelătoare : duşmanii ţării sapă 
temeliile zi şi noapte, trebuie doar să ai urechi de auzit şi ochi de văzut. 

Vezi câ o duci din ce în ce mai prost şi perspectivele sunt din ce in ce 
mai sumbre, vezi cum clasa politică este tot mai lacomă, mai numeroasă, 
mai dispusă la price com promis în care să te pună pe tine zăloq drepturile 
tale, libertăţile taleT “ --^- * - 


Interesele naţionale sunt pe planul 
grup. 

Nu suntem în război? 


şapte faţă de interesele personale ori de 


numaiî 1 ermueie şi cârtiţele sapă zi şi noapte. Duşmanii văzuţi şi 
nevăzuţi sunt periculoşi şi mulţi. 

î* ISta s i ngurâ so,u .pe Priveşte atent in jurul tău, insuşeşte-p 

CÂMPUL DE ONOARE! L ° CUL CEL ° R CÂZUV * 


O NOUĂ DIVERSIUNE 


Prin mediile mai mult sau mai puţin legionare din 
Capitală a fost făcută publică iniţiativa unor persoane 
de a înfiinţa o asociaţie intitulată: “Prietenii 
Legionarilor*'. 

1) Acceptarea acestei denumiri este total iluzorie: 

Statul, prin legile abuzive, interzice folosirea cuvântului 
legionar - prin ultima Sentinţă judecătorească din 21 oct. 

2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a lll-a 
Civilă, dosar 1571 / 2005, în procesul intentat de “Acţiunea 
Română". 

2) Asociaţia Prietenii Legiunii n înfiinţată de Căpitan sub 
conducerea ing. Eugen Ionică avea o motivaţie foarte 
precisă; 

- permitea apropierea de Mişcarea Legionară a 
persoanelor care, prin statutul lor de funcţionari sau de 
ofiţeri în Armata Română sau de salariaţi ai unor societăţi 
care nu agreau acest gen de manifestare politică, aveau 
interdicţia de a fi membri ai Mişcării; 

- de asemenea, din această asociaţie făceau parte - 

c^°r ne Ca / e ; din diverse motive, nu puteau sâ participe direct la activităţile 
specifice vieţii legionare. 

3) Persoanele care făceau parte din această asociaţie nu erau făcute publice 

de , ma ‘ SUS Erau cunoscute <*e Căpitan şi de câţiva apropiaţi, 
urmând sâ li se facă publică identitatea odată cu victoria Legiunii. 

Le 9 ,unir erau, de asemenea, persoane care contribuiau 
iSiinii C ° penrea nece sitâţilor financiare, îndeobşte foarte modeste, ale 

r^l Apa * f A ,a ^ soc,a î iei “ Prietenii Legiunii" în perioada Căpitanului a fost o 
,n ^ a donnţei a zeci d^mii de români de a se apropia de Legiune 


fără a-şi periclita public identitatea. Dar, atenţiune, avea 
in spate o organizaţie de sute de mii de membri! 

Pe noi ne bucură orice iniţiativă legionară care are o 
ogicâ, o justificare şi amprenta de doctrină specifică. 

n momentul de faţă nu vedem nici o justificare 
pentru acest demers şi, ca unii fripţi de ciorbă, suflăm şi 
n ,aur ^ ne î n * re bâm dacă Mişcarea Legionară de 
as azi a ajuns la un număr suficient de mare de 

P entru a necesita apariţia unei Asociaţii * 
Prietenilor legionarilor 7 

mtrebam • de asemenea, dacă ideea iniţiatorilor 
a °eeaşi linie a necesitâţilor urmărită de 
strângi ^ daca această Asociaţie urmăreşte 
Dre 7 *nt* a de * ondur î Pentru Legiune, cine va 
va era* / r* aranba morală a gestionării banilor, cine 
care nu? ^ activita ! i,e ce trebuie susţinute ş* 

singurâ voinţă, o singură" eSimVe^TL**' 8 ** ° singura conducere, ° 
lesnicios, dar astăzi lucrurile se orezînJ- f® n ' Vel al Mi$carii> lucrul era 
Ne temem ca acest deme^ c 3 CU totul a,tfel 
grupare care sâ fragmenteze si maimVu^' mtr ' un fel sau altul, la alta 
Nu avem dreptulsâinte^'™ T* Ml ? carea 
intermediul revistei noastre sâ semn T nU * n ' m ' c - Ne rezervăm dreptul ca P nn 
angumentape care sâ vrem sâ w? m punctul nostru de vedere. Nu exista 

a,s cutâm cu iniţiatorii. 



Pa9 2 CU'yÂNTUi LE(G3©NAI8 Decembrie 2005 


‘ ÎÂzaoţzr 



























PROFEŢII NU MOR NICIODATĂ 




Vrem Comisia noastră, a majoritarilor, a 
băştinaşilor, de studiere â crimelor, ororilor şi terorii 
bolşevice! 

Vrem despăgubiri pentru victimele ciumei roşii de 
la călăi şi de la cei care au adus şi finanţat 
comunismul la noi în ţară, indiferent cine sunt 
aceştia! 


Vrem dreptate şi drepturi egale cu minoritarii şi 
alogenii! 


Vrem o Comisie obiectivă care să stabilească, pe 
bază de documente, nu pe baza unor simple afirmaţii 
pline de ură sau a unor martori mincinoşi, dacă în 
România a fost într-adevâr holocaust. 


Vrem România Legionară! 


Dacă simţi câ împărtăşeşti aceleaşi sentimente, 
dacă simţi câ nu mai rezişti, încearcă sâ te apropii 
fără frica, fără resentimente, de Mişcarea Legionară , 
şi vei avea revelaţia unei descoperiri uluitoare Vei găsi 
aici oameni cum ai crezut câ de mult timp nu mai pot 
exista în ţara noastră! 

Convinge-te. nu pleca urechea la ce spun alţii! 

Trăiască Legiunea si Căpitanul! 


In zilele noastre verbul "a fi" (om) a fost înlocuit 
demult cu verbul "a avea" (materie). 

De când se nasc şi până când mor, oamenii vor "sâ 
aibă". 

Vor să aibă cutia colorată din mâna ta, vor să aibă 
jucării mai multe, vor sâ aibă hăinuţe ca vecinul, vor sâ 
aibă calculator, vor sâ aibă celular din ce în ce mai 
sofisticat, vor sâ aibă bani, femei frumoase, maşini 
luxoase, bijuteni scumpe, haine elegante, apartamente, 
vile. putere, influenţă, publicitate, faimă, glorie, respect 
şi iar bani! 

Dacă pe parcursul formării lor ca indivizi nu primesc 
şi o educaţie spirituală adecvată, iar familia şi 
societatea nu le arată câ trebuie sâ-i pună pe semenii 
lor înaintea produselor, atunci oamenii devin 
individualişti, egoişti, lacomi, avari, dependenţi numai 
de lucruri materiale. încercând din răsputeri sâ ţină 
pasul cu moda, cu tendinţele pieţei de consum, cu cei 
din jurul lor cu care intră într-o concurenţă perpetuă de 
bunuri, de averi şi de orgolii. 

în mbmentul de faţă este evident câ societatea 
noastră, condusă de "bogumilii " Talmudului şi marea 
finanţâ a ocultei mondiale francmasonice, nu poate 
asigura această educaţie creştinească, fiind de fapt 
adversarul înverşunat al Binelui. 

Rămâne doar familia, cea care ar fi trebuit sâ fie 
celula de bază a societăţii - lucru care nu se mai 
întâmplă, pentru câ ea, societatea, se formează, 
finanţează, influenţează, instruieşte, hotărăşte, 
urmăreşte (pardon, monitorizează!), ca o tumoare ce 
creşte pe un corp cândva sănătos. 

Din păcate, este evident că de multe 
ori celulele tumorale îmbolnăvesc şi 
celulele de bază, sănătoase - în speţă 
familiile românilor. 

Astăzi avem case mai mah dar 
familii mai mici, fără copii sau fără 
unul dintre părinţi. 

Avem mai multe funcţii dar mai 
puţină minte. 

Avem mai multe cunoştinţe dar 
mai puţină judecată proprie. 

Avem mai mulţi experţi şi totuşi 
mai multe probleme. 

Avem o medicină mult mai 
performantă dar din ce în ce mai 
puţină sănătate. 

Avem clădih mai mah dar suflete 
mai mici, autostrăzi mai largi dar 
niciodată. 

Cheltuim mai mult dar avem mai puţin, cumpăram 
mai mult dar ne bucurăm mai puţin. 

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea 
nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne 
enervăm prea des, ne culcăm prea târziu, ne sculăm 
prea obosiţi, citim puţin şi controlat, ne uităm prea mult 
la televizor, la tâmpenii şi lucruri fără nici o valoare, şi ne 
rugăm prea rar sau doar când ne mai loveşte mânia lui 
Dumnezeu. 

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus 
valorile, căci le-am gonit din ţară sau chiar le-am 
omorât. 

Vorbim prea mult fără folos, iubim prea rar şi urâm 
prea des. Am învăţat cum sâ ne câştigam existenţa, dar 
nu cum sâ ne facem o viaţă plăcută lui Hristos. 

Am adăugat ani vieţii, odată cu boli, duren, necazuh - 
nu viaţă propriu-zisâ. 

Am ajuns până pe Lună şi înapoi, dar avem 
probleme când trebuie să traversăm strada şi sâ 
salutăm un vecin ; am cucerit spaţiul cosmic dar nu şi 
pe cel interior. * 

Am cuceht atomul dar nu şi prejudecăţile noastre 

Am făcut lucruri cu mai mult simţ estetic şi comercial 
dar nu mai bune calitativ. Am construit mai multe 
calculatoare, care deţin mai multe informaţii ca 
niciodată, care produc mai multe copii, dar comunicăm 
din ce in ce mai puţin. 

Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin, uneori nici 
măcar din propriile greşeli. 

Plânuim prea multe şi realizăm prea puţine, ne 
grăbim când nu trebuie şi aşteptăm - când nu trebuie - 
sfârşitul unei infinite tranziţii 


Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei 
încete, sunt vremurile oamenilor cu funcţii mari şi 
caractere meschine, ale profiturilor rapide şi relaţiilor 
superficiale, de faţadă, ale minplor înceţoşate şi 
abrutizate de nevoi. 

Acestea sunt vremurile în care avem două venituri 
dar mai multe divorţuri, case mai frumoase dar cămine 
destrămate. 

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide 
dar ţara nu ne-o cunoaştem deloc, vremuh în care 
avem scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, 
aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale umflate 
cu E-uri si amidon modificat, pastile care îţi induc ohce 
stare, de la bucune la linişte şi moarte 

Vremuri în care avem prea multe în vitrine dar nimic 
în interior. 

încearcă, până nu este prea târziu să petreci 
puţin timp cu persoanele iubite sau dragi, pentru că nu 
vor fi lângă tine o eternitate. încearcă - şi aminteşte-ţi - 
sâ spui o vorbă bună copilului tău, pentru că acel copil 
va creşte curând şi va pleca de lângă tine. Aminteşte-ţi 
să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine. pentru 
că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu 
inima - şi nu te costă nimic,, dar absolut nimic. 
Aminteşte-ţi sâ spui "te iubesc" când simţi lucrul 

acesta, aminteşte-ţi câ o sărutare, o îmbrăţişare vor 
alina durerea atunci când sunt sincere. 

Aminteşte-ţi să cinsteşti memoria eroilor 

neamului care s-au gândit câ prin jertfa şi 
sacrificiul lor, intr-o zi TU vei trăi mai bine. 

Gândeşte-te la ce au făcut ei 
pentru ţară, nu la culoarea lor 
politică. Eroii nu au culoare 

politică. 

încearcă să reţii câ odată, nu 
demult, în România a existat un 
Profet, soldat al lui Hristos, 

înconjurat de oameni năzdrăvani şi 
muncitori ce şi-au dat viaţa 
împreună cu el, pentru a ne aduce 
nouă lumina şi speranţa în suflete 
şi a înfăptui o ţară ca soarele de pe 
cer. 

Aminteşte-ţi că Profetul a fost 
vândut, ucis mişeleşte şi răstignit de 
către luda până în zilele noastre. 

Nu-I jelui, căci este viu în Ceruri. 
Dar cea mai mare victorie a lui 
să-şi biruiască duşmanii prin faptul 
câ este mai puternic, mai prezent ca niciodată în 
conştiinţa şi inimile multora dintre noi, fie că suntem 
conştienţi de lucrul acesta sau nu. 

Şi după toate acestea, totuşi vei vărsa o lacrimă 
pentru el, spune: GATA! Ajunge! Până aici! 

Vrem lumină, nu întuneric! îl vrem pe Dumnezeu, 
nu pe satan! îl vrem pe Hristos, nu profeţii mincinoşi de 
azi! Vrem dragoste înflăcărată, nu ură exacerbată! Vrem 
adevărul nu minciuna! 


CUVÂNTUL iLECHONAIR 




Decembrie 2005 


Pag. 3 














































Ztp-z 

ESTONIA 






Destrămarea fostului imperiu sovietic şi a Iugoslaviei, în] 
urmă cu cca. 15 ani, au fâcut sâ reapară pe harta Europei 12 
state independente, printre acestea numârându-se şi cele trei 
ţâri baltice: Lituania, Letonia şi Estonia. 

Timp de o săptămână am vizitat aceste mici ţâri, cu un 
trecut istoric aproape comun, cu acelaşi relief, cu aceleaşi 
aspiraţii politice, ţâri care, deopotrivă, prin civilizaţia lor şi pri 
nivelul de trai mai ridicat, au fost decenii la rând "vitrina" fostei 
URSS, ţările cele mai vizitate de către occidentali. 

Mi-am propus sâ descriu, dintre cele trei ţâri, Estonia, fiind 
mi-a plăcut cel mai mult. 


Ţara se învecinează cu Rusia la est, 
Letonia la sud, iar Marea Baltică o desparte 
de Finlanda şi Suedia. 

Natura e lipsită de tonuri stridente, dar 




oraş 



nu 


este pitorească, pădurile ocupând 38% din teritoriul ţării, aici fiind 1525 de 
lacuri, 1521 de insule şi 420 de râuleţe. Linia ţărmului are o configuraţie 
bizară, formând numeroase golfuri mari şi mici. 

Din cei 1,6 milioane de locuitori, cca. 70% trăiesc în centre urbane, în Talin 
peste 600.000 şi în Tartu 200.000. 

Religia: catolică până în^ec. XVI, când a cedat locul lutheranismului. 

în 1710 Estonia a fost alipită Rusiei şi un procent de 10-12% din populaţia 
rurală a trecut la ortodoxism. 

Estonienii, se ştie, sunt tăcuţi, neîncrezători faţă de necunoscuţi, harnici, 
neobişnuiţi să piardă timpul în zadar; poate de aceea consemnează cu o 
deosebită pasiune, prin cântece, dansuri, jocuri, rarele lor sărbători. 

Tradiţiile naţionaliste sunt puternic înrădăcinate, căsătoriile dintre estonieni 
şi neestonieni fiind foarte rare. 

Estonia, după mai bine de două secole de ocupaţie rusească, şi-a 
câştigat independenţa la 12 dec. 1918, cu ajutorul unei flote maritime militare 
engleze comandată de amiralul Sincler şi, mai ales, a detaşamentelor alb- 
gardiste finlandeze. 

Independenţa a fost de scurtă durată, deoarece la fatidica dată de 21 iunie 
1940 - în aceeaşi zi s-a dat ultimatumul sovietic şi României de a renunţa la 
Basarabia şi Bucovina de Nord - printr-o lovitură de stat regizată de la 
Moscova, guvernul legal estonian a fost înlăturat de circa 20 000 de oameni 
cu orientare comunistă, după un miting care a avut loc în centrul capitalei Talin. 
Hoarde pro-sovietice muncitoreşti au fost înarmate, organizându-se 
"detaşamente populare de autoapărare" (?!). Noul guvern l-a avut în frunte pe 
mediocrul scriitor comunist Johannes Vares, care, la o lună după ce a fost 
instalat cu ajutorul armatei roşii, "a cerut" şi "i s-a aprobat" ca Estonia să intre în 
componenţa URSS! 

Am dormit două nopţi la cel mai impunător hotel din capitala ţării, TALIN , pe 
nume "Viru", cu 22 de nivele, deosebit de elegant, din sticlă şi beton, având un 
restaurant cu o bucătărie remarcabilă şi servicii de înaltă calitate.. 

Pe etajera din cameră am găsit o broşură cu multe fotografii, în care se 
vorbea de "raiul" comunist, ilustrat de trenurile cu deportaţi ce luau drumul 
fără întoarcere al Siberiei, de transformarea bisericilor în depozite şi 
cinematografe, de zidurile netencuite şi cenuşii ale blocurilor ce contrastau 
cu vilele burgheze, de "serbarea" zilei de 21 iulie 1940 în care s-a pierdut 
independenţa, dar şi despre detaşamentele estoniene SS (!) şi cele 
naţionaliste ce acţionau prin pâduri şi oraşe în luptă cu armata roşie 
(înainte dar, mai ales, după încheierea războiului). Este evident că estonienii 
preferă detaşamentele SS celor comuniste, fapt explicabil având în vedere ce 
a însemnat comunismul... 

TALIN 

Dar să vorbesc şi despre oraş, să încep cu TALIN, cu vechea denumire 
REVAL , care a menţinut perfect sistematizarea străzilor medievale din 
centrul său; Talinul nu are o stradă principală. 


Acest 

are monumente dec ¬ 
arii itect ură vestite' 
pe plan mondial 
deşi Biserica Oleviste a 
fost, la timpul ei, una din cele 
mai înalte clădiri din Europa 
(159 m), şi este indicată şi 
astăzi ca punct de orientare 
în îndreptarele maritime. 
Remarcabile, de asemeni,; 
sunt: clădirea Breslei 

Farmaciei , întemeiată în 
1442, şi complexul foarte 
original de case de locuit, 
din sec . XV - XVI. O clădire 
dreptunghiulară cu două 
niveluri adăposteşte] 

Primăria: frontoanele ei au 
vârfuri ascuţite, acoperişul 
este puternic înclinat, ian 
deasupra faţadei de est se 
ridică un elegant turn 
octogonal. Zidurile groase 
din piatră şi ferestrele 
înguste abia lasă să treacă 
lumina zilei. Tumul încununat 
de o giruetă înfăţişează un 
oştean: bătrânul Toomas, 







■ mm 




simbolul 


care este sinonim 
capitalei Estoniei. 

In centru! vechi trăiesc 7500 de 
oameni care sunt vizitaţi de mai 
mult de o jumătate de milion de 
turişti anual, pe străduţe 
vorbindu-se în engleză, germană, 
finlandeză, suedeză ... Se spune 
că Talinul nu poate fi descris, d 
doar simţit: magia lui te întâmpină 
înainte de a apuca sâ-i cunoşti 
secretele, atunci când priveşti 
oamenii din jur, feţele zâmbitoare, 
politicoase şi curioase! 

în apropierea oraşului se află 
(STAŢIUNEA "PIRITA", unde sunt 
sute de ambarcaţiuni, sportul cu 
vele tinzând sâ devină sport 
naţional. Apa mării rece şi tulbure, 
lipsa valurilor şi adâncimea mică 
lângă ţărm, plaja îngustă, soarele 
puţin arzător în august, m-a fâcut 
fireşte, sâ doresc litoralul 
românesc ... 

închei vorbind despre 
chihlimbar, această răşină 
bucăţelele de mineral căminar. - fosilizată, şi despre comerţul cu 

magazine de profil iar pe străzi ' n < 5 en,rul %echi din Ta lin există o mulţime de 

bucată cât de mică de râ^Tnâ dîn care ^ 9 r aSa ’ ^ localnia dornici sâ vândâ 0 

inele. O bucată simplă de chihlimbar care bUt ?"'' cercei ' P ort !'9 are ' e 4 

bătrână de câteva mii de ani costă 4 5 £^ de ,n pân,ecele sale o msecţâ 

funcţie de greutate, preţul poate urca fnart» P ru sculp,urile mai complicate, in 
de euro. oarte uşor, ajungând până la câteva sute 


orar'dmTarâ^cl'mâTm^'l^e'sÎe 'T'"* ™ TAR ™' cel de al doi ' eâ 

t/n/versrtafecaresenumârâ'printrecell ma ,OCa, K afea studen ! ilor ~ având ,° 

a studentelor poartă pârul platinat ra a vechl din Europa; marea majontate 
" ■ 08 0 a,en ţionare asupra vechimii universităţii 


Pag. 4 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2005 


'si 
















SrfUtuahsu 

VÂNARE DE VÂNT 


Toţi vorbesc de "patriotism”... La tot pasul îi întâlnim bâtându-se 
cu pumnii în piept cum câ ei sunt mai patrioţi decât alţii. 

Partidele îşi spun ... “naţional" Totul este “naţional” ... numai 
spiritul nostru râmâne inert sau sfidător la ideea de naţionalism. 

Dar domniile voastre pot sâ vorbească de patriotism şi de patrie 
fără a pronunţa numele celui care a reprezentat apogeul 
naţionalismului românesc, şi anume Comeliu Zelea Codreanu ? 

Pană când vom tâcea? Cât timp ne mai ascundem? Cât timp ne 
vom minţi? Cât timp vom mai falsifica istoria? 

Fraţilor, e istoria noastră! A românilor! Nu a altor naţiuni! Ci a 
noastră 

Dacă vreodată acest popor a fost într-adevâr mândru de 
apartenenţa sa latin-ortodoxâ a fost în perioada lui Comeliu 
Zelea Codreanu. 

După asasinarea lui a fost o degringoladă bolşevico- 
iudaică. Asta o ştim cu toţii... chiar dacă nu 
recunoaştem. 

Chiar voi, mişeilor şi trădătorilor care aţi 
aparţinut şi aparţineţi acestui neam, sunteţi fiii 
României. Că vreţi ori că nu vreţi. 

Şi aveţi datoria morală pe care o are orice fiu 
faţă de mama sa! Ţara nu cere decât ceea ce cere 
orice părinte: respect şi dragoste. 

Şi noi ce îi oferim? Servilism şi laşitate? Aceeaşi spini pe care i-am dăruit şi 
Mântuitorului? 

Nu o sâ fiţi iubiţi nicăieri în lumea asta mare ... decât aici ... acasă, în 
România de care toţi ne batem joc. 

Am ajuns o ruşine europeană şi mondială, şi aproape că ne este teamă să 
mai recunoaştem că suntem români. Nu mai avem nici o fărâmă de demnitate. 
Aveţi curajul sâ vă priviţi în oglindă şi sâ spuneţi: "eu sunt român"? 

Oare cine sunt responsabilii pentru aceste etichetări? 

Avem o scuză: comunismul. Dar numai el?.. Nu suntem vinovaţi cu toţii? 

Seara. în rugăciunile voastre, vă gândiţi o clipă că pentru patria noastră, 
pentru credinţa noastră, au murit şi s-au sacrificat nişte oameni - ca să purtăm şi 
noi un nume în lume .. acela de român? 

Ştiţi voi pentru cine a murit Căpitanul? 

Ştiţi voi pentru cine au murit elitele ţării? 

Ştiţi voi pentru cine au suferit şi au murit generaţii întregi de tineri, şi 
familiile lor? 

Pentru noi, fraţi români! Pentru voi, cei care nu-i lăsaţi nici acum să se 
odihnească, împroşcându-i cu veninul, indiferenţa sau neputinţa voastră. 

Dar în jertfa martirilor neamului, a legionarilor, a celor care au luptat pentru o 
Românie puternică şi frumoasă ca soarele de pe cer, dintotdeauna s-a aruncat 
cu noroi. 

Ştiţi voi pentru cine au murit comandanţii legionari Vasile Marin şi Ion 
Moţa pe frontul din Spania, încercând să-şi pună frumoasa tinereţe zid 
comunismului? 

Pentru Hristos! "Se trăgea cu mitraliera in obrazul lui Chnstos! Se clătina 
aşezarea creştina a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători ?" spunea Ion Moţa. Şi 
mai adăuga: " Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Chnstos, şi am 
mers fericit la moarte pentru Eir. 

Părintele Dumitru Stâniloaie. unul dintre cei mai de seamă teologi ai neamului 
nostru, spunea despre Ion Moţa: "Eu cred câ Moţa, care era băiatul protopopului 
din Orăştie, era foarte creştin: s-a dus ca să apere Occidentul de comunism ." 

Am îndrăznit sâ-l rog pe sfântul părinte ce păstoreşte enoria al cărui 
credincios sunt şi eu, să oficieze slujba de comemorare a lui Comeliu 
Zelea Codreanu. 



Ştiindu-I un bun creştin, cum rar găseşti în această 
perioadă secularizată, şi cu multe fapte de sacrificiu şi 
de biruinţă creştină, un adevărat exemplu ce 
comasează mulţime de credincioşi în jurul său, în zilele 
de sărbătoare pornindu-se către sfinţia sa pelerinaje 
ce nu o dată s-au lăsat cu întreruperea de trafic auto, 
i cu exaltaţii mistice, lumea fiind plină de bucurie numai 
în speranţa de a-l auzi vorbind pe iubitul părinte, am 
îndrăznit sâ îl rog sâ ne ţină slujba de comemorare. 

Părintele m-a refuzat politicos, justificând prin 
faptul că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române 
a emis o Circulară prin care se interzice Bisericii sâ 
ia parte la viaţa politică. 

Dar pomenirea morţilor noştri nu este un 
eveniment politic, ci o datorie ortodoxă! Nu îi 
cerusem părintelui decât o slujbă de parastas, 
iar nu o conferinţă sau adeziunea la Mişcare! 

A face parastasul unui om nu înseamnă a face 
politică, chiar dacă defunctul a făcut politică! 

Aşa cum se fac parastase oricărui creştin 
ortodox, fie el ţărănist, liberal, socialist, oare cum de 
se poate refuza parastasul unui naţionalist ortodox?! 

Dacă preoţii nu fac politică, atunci de ce se ţine cont de orientarea politică a 
defuncţilor, refuzându-se slujbele religioase doar pentru... legionan?! 

Suntem dispuşi să avem toleranţă faţă de toţi şi de toate, mai puţin faţă 
de cei care s-au sacrificat pentru binele nostru?! 

Ne înclinăm în faţa unor morţi străini, ”uitându-i" pe ai noştri?! Se face 
slujba ortodoxă victimelor de religie mozaică, anticreştină, dar nu şi 
creştinilor noştri?! Putem oare să cinstim memoria unora şi altora, fără sâ 
ne cinstim eroii şi martirii?! Unde încape oare atâta ipocrizie?! 

Nu ne este oare teamă că ne privesc icoanele sfinţilor? 

Preoţii se roagă la fiecare Sfântă Liturghie pentru conducătorii noştri 
(mulţi dintre ei atei şi masoni notorii), dar refuză să se roage pentru un 
martir ortodox. 

Am aflat apoi de la camarazi câ refuzul părintelui la care m-am adresat nu 
este o excepţie: pentru marele Român ortodox asasinat tocmai pentru 
marea lui credinţă în Dumnezeu şi în neamul românesc, pentru cel care a 
reparat şi a ridicat biserici pe tot cuprinsul României Mari, cu mâna lui 
săracă, din muncă benevolă, este foarte greu sâ găseşti un preot care să-i 
facă veşnica pomenire! 

Doamne, ce o sâ se întâmple cu noi, tinerii care mai avem un gram de 
credinţă şi iubire de neam, dacă ne părăseşte şi Biserica? Pentru ce toată lupta 
noastră cu demonii? 

Oare mântuirea nu înseamnă, Doamne, sacrificiu? 

n Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul 
Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstohţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a 
câştigat-o cu însuşi Sângele Său " . (Fapt. Ap. 20-28) 

imi însuşesc puterea de a vă insulta cu aceste vorbe ale Căpitanului 
u Adu-ţi aminte de neamul tău! Pnveşte cu ochii mari cârăhle de nenorocire pe 
care e condus! Cel ce stă indiferent, fricos şi laş In faţa ţarii sale care moare, 
va fi blestemat de cei ce vin după el. Ţară, cheamă-fi feciom şi vor răspunde 
Cei ce te iubesc vor răspunde, iar laşii vor sta muţi ” 

(Corneliu Zelea Codreanu - Circulara din 18 dec 1936)" 

Fie ca aceste vorbe să vă urmărească oriunde ati fi! 






1923 - încep manifestaţiile studenţimii române naţionaliste şi creştine, la 
Cluj. laşi. Cernăuţi şi Bucureşti (4 dec.) 

- delegaţii studenţimii din toate centrele universitare din ţară fixează 
coordonatele luptei naţionaliste şi creştine (printre care şi numerus clausus) (10 
dec.) 

1929 - este ales ca preşedinte al Centrului Studenţesc 
Bucureşti primul legionar: Andrei C lonescu (2 dec.) 

- prima mare adunare legionară, la Tg. Bereşti (15 

dec.) 


1931 - Căpitanul, deputat 

Discursul la Mes^j (3 dec.) 


în Parlamentul ţârii, rosteşte 


1933 - legionarul N Bâlâianu care făcea propagandă pentru 
Mişcarea Legionară, este asasinat de autorităţi (9 dec.) 

La 23 nov 1933 fusese împuşcat de autontâţi, pe la spate _ 

stud Virgil Teodorescu din Constanţa doar pt. câ lipea afişe pentru Mişcare, 
iar la 28 nov 1933 fusese asasinat, tot de autontâţi, legionarul Niţâ Constantin. 

NOTA IMPORTANTĂ: Legiunea se afla oficial în campanie electorală, ca 
şi celelalte partide. 

- primul ministru, I. G. Duca, care, pentru a ajunge la putere, îşi luase 
oficial angajamentul de a-i extermina pe legionari, dizolvă abuziv 
Garda de Fier, printr-un simplu Jurnal al Consiliului de Miniştri (9 dec ) 



- numeroşi fruntaşi legionari (în număr de câteva mii) sunt închişi ilegal, 
fără mandat (9 dec.) 

- este asasinat de autorităţi Stene Ciumetti, după ce, chiar în aceeaşi zi. 
fusese eliberat din închisoare (29 dec.) 

- N ic adori i (Nicolae Constantinescu, lancu Caranica, Doru 
Belimace) îl împuşcă pe I. G. Duca, predându-se apoi imediat, 
de bunăvoie, autorităţilor (29 dec.) 

1935 - Căpitanul înfiinţează cel mai mare grad legionar: 
comandant al Bunei Vestiri, cei care primesc acest grad în 
prim^ serie sunt: fondatom Legiunii (Ion Moţa, llie Gâmeaţâ. Radu 
Mironovici, Comeliu Georgescu) şi comandanţii legionari Gh. 
Clime, Mile Lefter, I Blânaru, I. Dumitrescu-Borşa (2 dec.) 

1936 - echipa legionară plecată în Spania intră în foc pe 
frontul de luptă împotriva comunismului (18 dec.) 

1937 - deschiderea primei cooperative legionare din Moldova, la Bacău. în 
cadrul Comerţului Legionar (3 dec.) 

- sunt asasinaţi de autorităţi, în timpul propagandei electorale, 
legionarii Ion Târcolea şi Mihai Ţurcanu (14 dec.) 

- Partidul ” Totul Pentru Ţară " (expresia politică a Mişcării) obţine 
locul III pe ţară şi locul II pe Bucureşti la alegerile parlamentare (20 dec 


CUVÂNTUL LEGIONAIR Decembrie 2005 Pag ' 5 
































StfUtcufou 




PATRI-HOTII 


O data pe an de Ziua Naţională, demnitarii îşi aduc aminte că sunt 
reprezentanţii României în faţa lumii şi a istoriei, şi îşi etalează "patriotismul' pnn 
declaraţii sforăitoare şi defilări. Poporul român însă îi plăteşte pe aceşt. 
demnitari cu bani munciţi cu greu. ca să-şi dovedească iubirea faţă de ţară. 
prin fapte, nu prin vorbe, şi nu doar ocazional, la sărbători, ci ceas de ceas. 

Parafrazând un personaj celebru din " Patul lui Procusf (Camil Petrescu). 
avem cunoştinţă despre destui oameni care şi-au iubit ţara şi destui care o 

iubesc fără a fi plătiţi şi fără a face paradă. ..... . 

Asa cum declaraţiile lui Carol al ll-lea, la fel de sforăitoare şi de patriotice , 
nu l-au împiedicat să cedeze, fără nici un protest, şi Basarabia, şi Bucovina de 
Nord şi Cadrilaterul, şi Ardealul, discursurile de azi ale "patrioţilor improvizaţi 
,sau mai bine zis, ale patri-hoţilor) nu înseamnă nici ele mai mult decât 
mânecile de la vestă, gaura din covrig, sau praful de pe tobă: o dovada recentă 
şt de neuitat este modul în care au tratat problema holocaustului în Romama. 

MOŞ RABBI 


patibularul patapievici 

■ O a n Patapievici, notoriu pentru atitudinea sa violent 
Hona Roman p a*ap n , prjn scr is şi prin viu grai, în cărfi 5i în 

antiromâneascâ exprimată P d că "Eminescu este cadavrul noştri din 

presă, cel care i-a ^m pentru a intra in UE". a fost numit de ^ 

debara, de care trebuiesă^P^P.^. Cu „ ural Român - âUe 

guvernarea actuală preşe reprezentantului Românilor în lume: 

lată câteva spicuiri din opera, jepre ^ ^ q ^ ° 

ca ’un tur trl ~ " PoW/Ce ”’ Ed ” Human ^. 

trează câf o tur mă; după 

gră m £ţ^ Să *****” *£ 

este imensă, dar ne opr, m 

aici din greaţă Individul este patibular (bun de spânzurat), iar locul Iu, este ori 

13 '"^n'^mân'din Canada, dr. Corneliu Florea, a tipărit o broşură-protest 
Anii trecuţi l-am văzut la televizor pe "Moş Crăciun” ţinând pe genunchi j mpotr j va defăimărilor ordinare aduse^ Rom a” iei $V ^ omanilor ** 
"Crâciunite" (?') cu minijupe. Anul acesta vedem (tot la televizor, bineînţeles) un Patapi evici, intitulată " Patibularul Patapievici . pe ^ guvernanţilor, 

sirTntreg de Moşi "CrădunT care VÂND telefoane (reclamă la "Connex"). şi. colac- cerând demit erea lui Patapievici şi luarea măsurile cuvenite (ronfoirn Constituţiei 
pesteTupir^n altă reclamă (la magazinele "Cora”). apare un "Moş Crăciun” României . art . 30, alin. 7, "Sunt interzise de 
maroniu cu pălărie (?) şi cu înfăţişare tipică de... rabin!! Reclame caracteristice 

- 1 ■ a _4: ri rslfn licf ri 1 


mdlUIHU, yaicnivs V / v —r* '- u 4 ^ 

pentru vremurile actuale care au înlocuit spintul creştin, generos şi altruist, cu 
cel specific iudaic: adevăratul Moş Crăciun dăruieşte întotdeauna, spunând: 
~V-am ADUS cadouri/, în timp ce ideea noului tip de Moş este: 'Copii, Moşul va 
VINDE cadouri ieftine!" 

Simultan, pe aceeaşi linie de falsificare, se încearcă mereu degenerarea 
marilor sărbători creştine în ceva minor, strict laic, fără altă semnificaţie în 
afară de petrecere şi îmbuibare. 

(De altfel, şi comuniştii descoperiseră că pentru îndepărtarea oamenilor de 
unicitatea, emoţia şi magia Crăciunului, era mai productiv să-l transforme pe Moş 
Crăciun în Moş "Gerilă”, decât să-l ignore.) . 

Duşmanul milenar, duşmanul de moarte al creştinismului nu doarme , 
încercând mereu să ne cumpere sau să ne păcălească, îndepărtându-ne uşor 
dar sigur de Christos, sub diverse pretexte: al "noului", al distracţiilor, al toleranţei 
fată de oridne şi orice ("liberalism”, "democraţie") etc. 

Deci, cum spunea Ion Moţa, să stăm cu faţa la duşman! 


namei - an. ou, cum. ^.. . 

Reacţia " patri-hoţilor r care ne conduc a fost cea la care ne aşteptam: au 
mulţumit în scris d-lui Corneliu Florea pentru informare! Şi atât... 

Dar ceea ce nu fac guvernanţii poate face opinia publica; exemplific 
printr-un episod relatat de dr.Şerban Milcoveanu în Arhiva Istorică " învierea " nr.2 
In 1925 fusese pusă în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti lucrarea 
"Roşu, galben şi albaştri/ a minorului poet Ion Minulescu, care batjocorea 
eroismul Românilor care tocmai reîntregiseră România luptând în 1918. 

Tineretul naţionalist universitar a intrat pe scenă, luându-i. pur şi simplu, la 
bătaie pe actori. Din acea zi piesa nu s-a mai jucat, guvernul de atunci, condus 
de Ionel Brătianu, a dat dreptate Românilor care nu suportau să fie denigraţi in 
propria ţară de o canalie oarecare. 




CRUCEA DE PE MALUL LACULUI 


De curând, cotrobăind prin arhiva strânsă într-o viaţă 
de om, am dat peste un clişeu foto rătăcit, nu se ştie 
cum. printre poze de familie. L-am developat şi am 
constatat, cu emoţie, că reprezintă imaginea din 
adolescentă a subsemnatului alături de crucea 
ridicată pe malul lacului FUNDENI în memoria 
primului martir legionar, STERIE CIUMETTI. 

Cred că această "descoperire" a clişeului, după 69 
de ani, tocmai în decembrie, în luna când a fost 
asasinat Ciumetti. nu este o întâmplare, ci un mic semn 
de la cei îmbarcaţi pentru veşnicie în corabia verde a 
Căpitanului. 

Povestesc pe scurt, pentru tinerii cititori, cine a fost 
Sterie Ciumetti, şi cum a devenit primul martir 
legionar: 

La 9 decembrie 1933, printr-un simplu Jurnal al 
Consiliului de Miniştri, /. G Duca, primul ministru al ţării, 
care fusese adus la putere în urma angajamentului 
oficial faţă de finanţa mondială evreiască de a 
extermina Mişcarea Legionară, dizolvă organizaţia 
legionară Garda de Fier. Din ordinul său sunt bătuţi de 
jandarmi şi arestaţi, în toiul nopţii, câteva mii de 
legionari (fără nici o justificare legală, fără mandat de 
arestare). 

Trei comandanţi legionari - Nicadoni (Nicolae 
Constantinescu, Doru Belimace şi Ion Caranica) îl 
împuşcă pe I. G. Duca, în seara zilei de 29 decembrie 1933, pe peronul Gării 
Sinaia, când acesta se întorcea din vizita făcută lui Carol al ll-lea. După aceea, 
Nicadorii se prezintă organelor de poliţie pentru a fi arestaţi. 

Guvernul dă ordin de suprimare a Şefului Gărzii de Fier, deşi acesta nu era 
implicat în nici un fel în împuşcarea lui I. G. Duca. 4 

Câutându-I pe Căpitan, agenţii poliţiei dau buzna, în toiul nopţii, peste 
secretarul lui, Sterie Ciumetti, pe care îl ridică de acasă. Interogat şi schingiuit de 
comisarul Panova. pentru a spune unde se afla Căpitanul, aromânul îşi dă 
seama că nu e lucru curat la mijloc şi se zâvorâşte în tăcere absolută. 

Văzând această dârzenie neobişnuită, comisarul Panova îl duce chiar în 
aceeaşi noapte pe marginea Lacului Fundeni, în cartierul Colentina, şi îl pune să 
aleagă între viaţa fără credinţă şi moartea pentru credinţă. 

Dar Ciumetti a preferat să moară pe marginea smârcurilor îngheţate decât să 
devină trădător, pentru că, aşa cum spune un vechi cântec haiducesc din 
Munţii Ptndului, Fiecare om s-a născut pentru a muri odata, dar onoarea sau 
ruşinea se perpetuează în eternitate 



Trupul neînsufleţit al credinciosului şi bravului 
Ciumetti, ciuruit de gloanţele comisarului a fost* 
descoperit după câteva zile, când a ieşit la suprafaţa 
apei. 

(Comisarul n-a fost judecat pentru crima comisă. în 
ciuda insistenţei familiei.) 

După terminarea procesului I. G. Duca cu 
condamnarea Nicadorilor la muncă silnică pe viaţă şi cu 
achitarea şi eliberarea celorlalţi legionari, Mişcarea şi-a 
reluat activitatea; din ordinul Căpitanului , de atunci ş 
până în zilele noastre, numele lui Ciumetti se pronunţă 
în deschiderea oricărei şedinţe de cuib 

lată şi "istoria” clişeului foto despre am vorbit la 
început: 

Doi ani mai târziu, în vara anului 1936 m-am dus la 
Fundeni, împreună cu alţi prieteni, ca să facem o baia 
în lac. Acolo, pe malul apei, am văzut montată o cruce 
de lemn pe care era inscripţionat numele lui Sterie 
Ciumetti. 

Eram în clasa a Vl-a a Liceului " Gheorghe Lazăr ş 

făceam parte din Frăţia de Cruce a liceului deci ştian 1 
cine fusese Sterie Ciumetti. 

Impresionat că am ajuns, fără intenţie, tocmai P* 
locul asasinării unui legionar, m-am fotografiat Iâng3 
cruce împreună cu membru al Frăţiei. Cornele 
I Dinulescu, şi am păstrat clişeul acasă, în biroul meu. 
După ani de zile, în 1951, fiind încă ofiţer în activitate (comuniştii m-au 
epurat un an mai târziu), am fost chemat de Securitate pentru a fi interogat i 
legătură cu unul dintre membrii echipei sportive F.C. Suter din carfieru 
Colentina, la care activasem ca jucător şi conducător (Am fost întrebat dacă un 
oarecare Nicolae N.culescu făcuse parte din această echipă şi dacă tusese 
legionar. Evident, am spus că nu fusese ) 

Gândindu-mâ că poate voi f« din nou anchetat pe această temă. am ascuns 
ceea ce era în legătură cu F.C, Suter. ocaz.p cu anraâsit şi cW* 



Pag. 6 


tot 

mai sus ’ ; evide "t căTam'ascunsei p~e Zeasta, pentru a nu 
descoperit la vreo eventuală percheziţie 

’ nla . demolarea casei mele din Colentina, am regăsit clişeul - 

ciumei 

că'^estîon L?Umn Tc^ ^"'^rabâ.'aşa^um am^si^ai îna^ 
că este un m,c semn dm Cer că martini noştri ne veghează... 


'L1J YANHUIL ÎLÎE(G9TDNA DGcombri© 2005 































'* DASCĂLII NOŞTRI 

MOTTO Nu este o artă mai valoroasă ca arta educaţiei. Pictorii, sculptorii creează o figură fără viaţă, iar educatorul înţelept făureşte un chip viu pe care. 
vâzânduJ. se bucură Dumnezeu şi oamenii .” (Sfântul loan Hristostom) 


Fiara roşie, pustiitoare, a smuls temeliile sănătoase ale unui neam urgisit şi 
încercat Biserica. Monarhia. Armata şi Şcoala 

Cu mic. cu vârstnic, am asistat. în decembrie 1989. la naşterea, din sânge, 
lacnmi şi speranţă a copilului român liber... 

De atunci, odată cu scurgerea timpului, ar fi trebuit ca oamenii sâ-şi reia 
trâsâtunle mutilate de tăvălugul apocaliptic. Dobândirea libertăţii pierdute ar fi 
trebuit să redescopere în neamul românesc sentimentul de onoare şi dârzenie. 

S-au scurs am şi copilul român liber a crescut lângă noi. fiind prezent zi de zi, 
într-o societate „onginalâ" construită de eşalonul doi al structurilor atee sosite pe 
tancurile sovietice Copilul a devenit adolescent - dar nu mai visează, nu mai 
vrea sâ devină medic, dascăl sau preot, ci este în "elementul lui” atunci când stă 
în faţa camerelor de luat vederi şi a microfoanelor care-i oferă posibilitatea de a fi 
vedetă. Şi se comportă ca atare, fredonând melodiile virtuoşilor subculturii, 
împrumutând limbajul şi comportamentul acestora, ducându-te cu gândul la 
degradantele şcoli de corecţie şi la tenebroasele închisori de maximă securitate. 

în luna noiembrie am urmărit protestul profesorilor noştri cărora libertatea 
câştigată de sufletele neprihănite ale inocenţilor din decembrie 1989 le-a oferit 
umilinţă şi dispreţ, împingându-i la marginea societăţii. 

Răspunsul la protestul dascălilor nu a întârziat sâ apară: pe de o parte, cei 
care au guvernat, venali şi corupţi, strigau: "Uite hoţul! Prindeţi hoţul!”; au urmat 
cei animaţi de un singur gând, acela de a parveni şi a se căpătui, începând cu 
liderii sindicali . Astfel, fauna făţarnicilor ignoranţi şi-a mobilizat toate forţele în a 
conduce o campanie agresivă, uzând de presă, televiziuni şi posturi de radio, 
întânnd încă o dată dovada câ acestea le aparţin în totalitate. Toată puzderia de 
mercenari a intrat în priză, găsind similară greva profesorilor noştri cu o grevă 
dintr-o ţară musulmană. în care autorităţile arestează şi aplică „corecţia” 
"cuvenită" protestatarilor. Scopul? Desolidarizarea opiniei publice faţă de 
cererile dascălilor noştri; aceste cereri însă noi le considerăm îndreptăţite. 

Din acest adevărat bombardament informaţional negativ nu au putut face 
excepţie nici radioul şi nici televiziunea naţională, care au adoptat o atitudine de 
învrăjbire, uitând’ că aceasta face pe banii tuturor românilor, inclusiv ai cadrelor 
didactice Cu această ocazie ne-am amintit de atitudinea acesteia de 
subculturalizare naţională prin difuzarea de desene animate cu monştri SF. care 
agresează copiii, de filme care-i fac sâ roşească pe adulţi, de talk-show-uri în 
care manipularea „celor mulţi" este la ea acasă, de "documentare” în care 
poporul român este culpabilizat la nesfârşit pentru „crima" de a fi român etc. 

Recomandăm televiziunii naţionale sâ descopere emisiunile televiziunilor 
naţionale italiene, spaniole — programele sfârşitului de săptămână dedicate 
copiilor, care conţin ecranizări ale unor opere clasice (Dumas, Twain, Scott, 


Dickens, etc..), programele educative şi buletinele informative care cultivă bunul 
simţ şi profesionalismul. 

Această ţară a stat - şi va sta - sub semnul Sfintei Cruci, iar într-o lume 
confuză, desacralizatâ cu îndărătnicie de cei obişnuiţi sâ trăiască în servilism 
parazitar. învăţăturile milenare creştin-ortodoxe împrumută fiecăruia dintre 
noi optimismul nelimitat: optimismul câ dascălii noştri vor fi la înălţimea 
înaintaşilor lor care au dat neamului românesc mii de eroi; optimismul câ dascălii 
noştri vor sădi în sufletele tinerilor tradiţiile şi valonle acestui popor, 
corectitudinea şi respectul pentru adevăr; optimismul că ei nu pot fi niciodată 
acuzaţi de parvenitism, câ pot fi înţelepţi, perseverenţi şi calmi; câ pot fi oameni 
de atitudine, mereu însetaţi de dreptate, câ ne vor face sâ ne mândrim cu copiii 
noştri care vor preţui imnul naţional, drapelul, costumul popular şi trecutul glorios 
al acestui neam. 

Este imperativ de a găsi modalităţi - altele decât cele existente - prin 
care adevăraţii modelatori de caractere ai copiilor noştri să-şi mobilizeze 
forţele în crearea unui pol social - factor de echilibru al unei societăţi 
europene, pentru o reală societate civilă de care România are atâta nevoie. 

Nu avem dreptul sâ uităm câ în anii 80 participarea elevilor sau a profesorilor 
la slujba învierii Domnului constituia o gravă abatere care atrăgea scăderea notei 
la purtare pentru primii şi sancţiuni administrative pentru a doua categone, şi că 
totuşi s-au găsit mulţi dascăli, exponenţi ai rezistenţei tacite în faţa sistemului 
diabolic, care încurajau tinerii pe linia creştină, făcând diferite „paranteze" la 
programa materialistă - „paranteze" care erau adevărate izvoare de "apă vie”, 
alternativă la mizeria comunistă, salvare spirituală. Acestor dascăli le suntem 
profund recunoscători şi le vom păstra mereu amintirea, cu dragoste. 

Lipsa de reacţie a dascălilor prelungeşte starea de "masă de manevră". 
Neamul nostru nu s-a născut pentru a-şi ţine mereu capul plecat, iar glasul 
acestui important segment social trebuie sâ se facă într-adevar auzit 
Acum, mai mult ca niciodată. 

Datoria românilor este de a lupta iar aceasta impune credinţă şi dârzenie, 
clădirea caracterelor şi oţelirea sufletelor 

Sâ ne amintim spusele Sf. Antonie Cel Mare din Jnvâţâtun despre viaţa 
morală„Cercetează şi probează cele ale tale, deoarece căpeteniile şi 
stâpânitorii numai peste trup au stăpânire, nu şi peste suflet. Deci, dacă 
poruncesc ucideri şi fărădelegi ori nedreptăp vătămătoare de suflet, nu 
trebuie să li te supui, chiar de ţi-ar chinui trupul. Căci Dumnezeu a creat 
sufletul liber şi de sine stăpânitor în cele ce le face bine sau rău. ’ 

Dumnezeu sâ ne ajute ! 


*+* 


TÂNCĂBEŞTI 2005: PREZENT! 


Motto "Ce/ răpuşi de gloanţele duşmane păşesc în rând cu cei ce au rămas ..." 



flori, aprinderea lumânărilor şi reculegerea individuală la troiţă, s-a oficiat slujba 
religioasă de către doi preoţi. 

Apoi Nicador Zelea Codreanu a aprins, pe rând, câte o torţă pentru fiecare 
nadir. începând cu Căpitanul, fâcându-se apelul celor căzuţi aici şi dându-li-se 
1 ‘onorul, s-au păstrat câteva minute de reculegere colectivă şi s-au cântat 
Cânte cul legionanlor căzuţi, Imnul Legiunii şi Marşul legionarilor vrânceni. 


noastră faţă de impunerea holocaustului în România, 
s-a împărţit tradiţionala pomană, iar legionarii de toate vârstele, precum şi 
simpatizanţii din diferitele colţuri ale ţârii au făcut schimb de idei. 

Ca în flecare an. reporterii de la "Realitatea românească" şi de la 
Expres TV Galaţi" au fost alături de noi şi au consemnat evenimentul. 


Pe data de 29 noiembne. ca în 
flecare an, Acţiunea Română 
(condusă de Nicador Zelea 
Codreanu) şi Cuvântul Legionar 
au organizat comemorarea 
Căpitanului, Nicadorilor şi 
Decemvinlor, la troiţa ridicată în 
pădurea Tâncâbeşti pe locul 
asasinatului. 

Cum amintirea acestei zile de 
doliu ne îndurerează, ne limităm 
sâ prezentăm câteva imagini şi sâ 
facem un scurt rezumat al 
programului zilei: 

După aşezarea unei gărzi de 
onoare, depunerea coroanelor de 


La finalul ceremoniei 
Nicador Zelea Codreanu a 
vorbit despre probleme 
actuale ale societăţii româneşti 
şi ale Mişcării. 

S-au distribuit cărţi 
legionare şi insigna care 
desemnează atitudinea 


CUVÂNTUL LECIONAR Decembrie 2005 Pa9 7 

















































ÎN VIZITĂ LA CEL MAI BĂTRÂN LEGIONAR DIN LUME (II) 

in v 14.11 m lh v/cl (continuare din numărul trecut) 

"Baia" de românism oferită de instructorul legionar contemporan cu Căpitanul, pa ™ a n^am^omptetet^^cu'vi^^ 

de 98 de ani, pnn rememorarea vremurilor de luptă şi glorie ale tineretului nostru di p» nu descris a a 

Muzeul Astra din Dumbravă, un amplu şi impresionant expozeu al satului romanesc, ca . _ ţâ a Sibiului ne am imnren 

N*.am plimbai pnn eenlrpl vacbi. spac,r,c transfcânean. am admirat MIM. Irumpaaâ y_ robust «.gg^' ^ŞJ^ bal«, 
atmosfera tihnită, bucurându-ne de soarele blând şi de paleta coloristicâ a toamnei Am avut ocazia sa ap e ab tatea şi calmul 

localnicilor, ca şi curăţenia oraşului (în contrast cu nervozitatea şi murdăria din Bucureşti) 

Acasă, in strada Jina, la nr. 8, venerabila şi calda noastră gazdă ne aştepta cu nerăbdare. 

- Cărui secret se datorează neobişnuita dvs. vitalitate? l-am întrebat aproape toţi, intr-un glas . 

- Nu este nici un secret! Toată viaţa am făcut sport, n-am băut, n-am fumat, n-am luat medicamente, am muncit, am făcut o 
permanentă "gimnastică a minţii”, mi-a plăcut să lupt şi nu m-am lăsat doborât, ştiind că am o misiune pe de îndeplinit pe acest pământ 

ANUL TRECUT, in numărul din sept. 2004 al revistei am publicat un amplu interviu luat domnului Viorel Tănase, in care-şi 
retrăieşte viaţa plină de realizări (atât în slujba Neamului, cât şi de ordin personal): 

- a fost student la Cluj, unde a urmat Şcoala Superioară de Comerţ şi a fost vicepreşedinte al Centrului Studenţesc Petru Maior " 
ocazie cu care a luat contact, pentru prima oară, cu naţionalismul românesc, aici l-a cunoscut pe unul dintre celebrii comandanţi legionari 
din elita Căpitanului, preşedintele pe ţară al studenţimii române şi martirul de mai târziu al Mişcării, dr av Traian Cotigă , 

- a format primul cuib legionar din Sibiu, "Avram lancu" (în 1932) şi a luptat alături de Capitan, fiind implicat în toate 
evenimentele din viata Mişcării şi primind gradul de instructor legionar; a avut permanent funcţia de casier al jud Sibiu; i-a cunoscut 
direct pe Ionel Moţa. Ion Banea, Radu Gyr, Viorel Trifa. Bănică Dobre, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Augustin Bidianu, ca şi pe 
Căpitan, dar şi pe Sima şi Pâtraşcu, motiv pentru care nu încetează de a sublinia ori de câte on are ocazia, diferenţa enormă dintre 
Căpitan şi pretinsul său succesor, ca şi diferenţa între codrenişti şi simişti; 

- a luptat pe front pentru eliberarea Basarabiei, la Dalnic, la Odesa, la Cotul Donului, sub comanda gen. Praporgescu. a avut gradul 
de maior, întrucât absolvise Şcoala de Cavalerie din Târgovişte. 

Pentru crezul său naţionalist şi creştin a făcut închisoare în perioada 1949 - 1964, la Aiud, la Canal, la Piteşti, la Văcăreşti, la Jilava. în 
lagărele de muncă Oneşti şi Salcia. 

- în prezent este membru activ al Senatului Legionar şi distribuitor al revistei noastre. 

A fost economist în Ministerul de Finanţe, a făcut parte din Corpul Controlorilor Financiari, a fost portarul echipei "Şoimii" din Sibiu şi 
apoi arbitru; şi-a întemeiat o frumoasă familie şi o gospodărie admirabilă alături de soţia sa. Rafira, profesoară, cu care a împărţit toate 
bucuriile şi necazurile vieţii, timp de 70 de ani; este tatăl a doi copii reuşiţi, iar de câţiva ani este străbunic. 

ANUL ACESTA ne-am oprit la două probleme diferite: tineretul român de ”ieri n şi de azi (în numărul trecut al revistei), şi, în numărul 
acesta, adevărul istoric în legătură cu o perioadă controversată din istoria Mişcării: pactul de neagresiune al lui Pâtraşcu cu comuniştii 


- Nicolae Pâtraşcu, în calitate de secretar general al Mişcării sub 
conducerea lui Sima, a încheiat un pact de neagresiune cu comuniştii. Ca 
martor direct al evenimentelor, ce ne puteţi spune în legătură cu aceasta? 

- într-o zi mă cheamă un nepot, spunând că avea sâ-mi comunice ceva 
important. M-am dus la el şi acolo l-am găsit pe Pâtraşcu, îmbrăcat militar, care 
fusese paraşutat, şi care mi-a cerut sâ-l ajut să facă rost de acte de identitate 
false pentru legionarii paraşutaţi. 

Pâtraşcu a plecat la Bucureşti, dar în scurt timp a fost prins. Cum el avea 
condamnare la muncă silnică încă din 1941, de la rebeliune, pentru a-şi scăpa 
pielea, a dat o circulară prin care cerea legionarilor să depună armele şi să 
nu întreprindă nimic împotriva comuniştilor, promiţănd că în schimb 
comuniştii îi vor lăsa în pace, şi că vor fi eliberaţi toţi legionarii deţinuţi politic 
din vremea lui Antonescu. 

- A fost salutar acest pact? 

- A fost mizerabil! Mi-era jenă, pur şi simplu; toţi cunoscuţii mă opreau şi mă 
întrebau: “Cum, tocmai voi, legionarii, care aţi luptat de la început împotriva 
comuniştilor, aţi ajuns să faceţi pact de neagresiune cu ei?! Nu vă daţi seama că 
vor sâ-şi asigure liniştea din partea voastră şi, după ce se vor consolida, vă vor 
extermina?! 

- Simiştii susţin că Pâtraşcu a fost sincer şi a dorit doar să-şi pună la 
adăpost camarazii ... 

- Poveşti! l-ar fi protjat fără a trebui să facă nimic special pentru asta, dacă nu 
dădea el lista Securităţii, pentru ca apoi - culmea prostiei - să se apuce de 
"reorganizarea" Mişcării împotriva comuniştilor! 

Dacă el nu ar fi întocmit aceste liste cu cei care aderaseră la Mişcare în 
ultimul timp. printre care foarte mulţi studenţi, Securitatea nu ar fi putut aresta mii 
de tineri naţionalişti care aderaseră la Mişcare în clandestinitate! Aceştia au fost 
târâţi într-o aventură tragică de Sima, Pâtraşcu şi oamenii lor necopţi la minte 
care s-au jucat mereu de-a politicienii şi de-a revoluţia armată, fără a avea vreo 
bază. Aceşti tineri nu avuseseră privilegiul de a-l cunoaşte pe Căpitan nici măcar 
din scrieri (cărţile legionare erau prohibite începând din 1941), şi nici nu 
avuseseră timp sâ-şi consolideze educaţia legionară şi caracterul; ei auziseră de 
Sima, fără a şti cine era el în realitate. 

Atât de mult îi păsa lui Pâtraşcu de camarazi (ca de altfel şi lui Sima), încât 
când a venit legionarul Fântână cu un rucsac plin cu milioane de lei, n-a ajutat cu 
nimic familiile celor închişi sau refugiaţi în Germania. Ştiu asta pentru că eu mă 
ocupam cu Ajutorul Legionar (fusesem casierul judeţului în vremea Căpitanului, 
iar acum strângeam bani de la comercianţii legionari şi îi duceam rudelor 
camarazilor închişi); chiar şi familiei martirului Ion Banea, cu care Pâtraşcu era 
mrudit prin căsătoria cu una dintre surorile Banea, eu îi duceam din puţinii bani 
strânşi; Pâtraşcu nu a dat nimic, deşi în faţa mea a primit banii de la Fântână. 

-In ce a constat, prophu-zis, această reorganizare7 


- In refacerea legăturilor intre legionari, auiuca imairlm inue oameni, ^ m 
planuri de luptă, neconcretizate prin nimic. Pentru asta au fost arestaţi 17.000 de 
legionari şi au făcut ani de închisoare grea! 

La un moment dat vine un legionar din Poiana Sibiului, Fântână, care-mi 
spune că a început reorganizarea Mişcării din ordinul lui Pâtraşcu care, la rândul 
lui, primise ordin de la Sima, din străinătate. Sima transmisese că în doi am se 
vor organiza alegeri libere, la care puteau participa şi legionarii, şi că pentru asta 
era necesară reorganizarea. Sima visa veşnic venirea la putere. 

l-am comunicat imediat aceasta naşului meu de cununie, comandant av 
Augustin Bidianu, fost şef al judeţului Sibiului în vremea Căpitanului şi mare 
personalitate legionară a Sibiului. 

Bidianu l-a chemat pe Pâtraşcu la el şi l-a admonestat: 

- Iar vreţi să umpleţi închisorile cu legionari, cum aţi făcut pe vremea lui 
Antonescu? După ce i-aţi lăsat pe comunişti să se instaleze liniştiţi la putere, fără 
să faceţi cea mai mică opoziţie, după ce i-aţi dezarmat pe legionari, acum v-ati 
trezit să reorganizaţi Mişcarea şi să luptati. împotriva comuniştilor? 1 Voi nu sunteti 
normali la cap! 

Atunci Pâtraşcu a negat că ar fi reînceput reorganizarea şi l-a adus pe 
Fântână să nege şi el că mi-ar fi spus de reorganizare 

Mai târziu, Fântână s-a scuzat, motivând că Pâtraşcu îl ameninţase câ-l 
împuşcă dacă recunoaşte faţă de Bidianu câ se trecuse la reorganizarea 
Mişcăm, văzând că Bidianu era împotrivă. 

lată cu ce se ocupa mâna dreaptă a lui Sima cu minciuni, ameninţări.. Asta 
era exemplu, asta era educaţia legionară?* 

rn i**? b J ne J,? c U reor 9 anizat ' că Securitatea l-a luat pe toti, ca din oală. 
t n °*T d l 4/15 mai 19481 Bi "eînţeles câ fuseseră împânziţi cu agenţi şi 

i an hin ? n ’ ' ma CU Pâ’ ra Ş cu au P e conştiinţă zeci de mn de oameni pe care 

inuhleţp lipae ,nC0 ?r'f nţâ ? ' dnism : în ni $ ,e sufenn ' e mai rele decât moartea, şi 
upra. apitanul ne-a învăţat sâ luptăm, nu să ne sinucidem! 

- Cum a murit Pâtraşcu? 

are'nld fsuSner? Versiunea «asinării lui. lansată de către simişti. nu • 

nimic deci nu e*i<tta h ra ? PU ie S' se o epavă din închisoare nu mai reprezenta 
acum sâ I aureolă r a° U | n ' CI Un mo, ' v să fie asasinat Deşi simiştii încearcă 
a luat smau îaL rl"^T J6 " â Să recunoa scâ faptul câ secretarul Mişcăm şi- 

mai p,o:a,ca < " n " ete " cw pa r 

arme iar în urma ~ n -h i c n 964 ■ s ' au 9âsit la o biserică din judeţ câteva 
preotul Nicolae Cândva « ^ Securi,a,ea a afl a< câ fuseseră ascunse acolo de 
arKhete sHnteroaatîw^ ! "" ares,at pe acesta Pâtraşcu a fost chema, şi el la 
anchete s-a soâSzum T re . 2ista ' Pasiuni, psihice: după două - trei 

într-un nou pmces alătur, dTcândli" 9 "*? ^ ' deea Că urma să f ' e ,ntrodU fi 
urma, sâ suporte din ascu " dere d * a "" e - * * * * 


j T irnpul nu at , rec ^ 1 ° a zburat La plecare am cânta, împreună "Marşul legionarilor din Ardeal" n 4 „H a 

* Irii/Atati-i rwa ti n^n 1 / i.* • ■ ■ ... ^ 


-lnvâţap-i pe tinerii de azi sa fie naponaliştil Sâ nu le fie ruşine că sunt 


români 


sun 


1 ... w nauonaiişw nu le fie ruşine că sunt 

m s * nu acc *P'e această stare ca pe un fapt d,vers. ci să fie mândn că deopane en^L îT *' (3ra * să nu ^ea cu braţele incruasate' Sâ lase 
român,, pentru câ Ştefan ce, Mare şi Eminescu au fost români, ^ e9 ° ISmur lenea ' la ^, superficiali,,al ea.^sî fie oZ%S 


Pag. 8 


Tzcudrui 111 

CUVÂNTUL LECSONAIÎ Decembrie 2005 ^ 





















r 


^a/ A te /epie/ia/'â ce^e&ă 


CORNELIU ZELEA CODREANU - ”CIRCULARI Şl MANIFESTE ’ (III) - 

(continuare din numărul trecut) 


CÂND VA ÎNCEPE ACŢIUNEA POLITICĂ PT. GUVERNARE 

IMici un drept nu putem avea, nici o pretenţie de guvernare, nici o 
critica sau înfierare a politicianismului incorect nu putem face, dacă noi 
înşine nu suntem corecţi. 

Celor ce mă în treabă când vom începe acţiunea politică pentru 
guvernare, le răspund: „ Atunci când şefii de regiuni şi de judeţe îmi 
vor raporta că în organizaţiile lor nu mai există nici un om incorect". 

(Circulara din 12 nov. 1936) 

OBLIGAŢIA ŞEFULUI DE A PĂSTRA ARMONIA 

Eu am dorit de la un şef înainte de orice ca să-mi 
păstreze armonia şi unitatea. 

Şeful care nu este capabil să realizeze acest lucru 
pentru Legiune, trebuie să-şi ceară concediu şi să 
plece. 

(Circulara din 26 nov. 1936) 

Cel mai bun şef este acela care poate să dea 
organizaţiei armonie şi unitate. Dacă un şef nu poate, se 
va retrage. 

(Circulara din 11 dec. 1936) 



OBLIGAŢII ALE ŞEFULUI MIŞCĂRII LEGIONARE 

Legea l-a. Este interzis Şefului Mişcării Legionare a face 
vizite cu caracter politic. 

Legea ll-a. Este interzis Şefului Mişcării Legionare şi 
şefului Partidului „Totul pentru Ţară" de a face 
intervenţii la autorităţi pentru servirea legionarilor sau 
diverselor şi nenumăratelor persoane care se 
perindă zilnic în vederea acestui scop. 

Un şef de mişcare şi un şef de partid 
legionar trebuiesc apăraţi de toţi legionarii şi de toată lumea din jur, 
pentru a rămâne numai cu marile preocupări ale Mişcării, luptei şi ţârii şi 
pentru a-i feri de orice obligaţii, de orice natură ar fi ele, faţă de oricine. Ei 
reprezintă ideea de neatârnare a legionarismului care trebuie păzită 
ca pe cel mai scump tezaur. 

(Circulara din 27 nov. 1936) 

DESPRE OAMENII CU PĂCATE 

Rog pe Şefii de Regiuni să atragă atenţia asupra următoarelor: 

Există în organizaţia noastră şi oameni care în trecutul lor au lăsat 
de dorit cu privire la conduita lor în societate. 

Organizaţia noastră nu le-a închis uşa din spirit creştin şi dorinţa de 
îndreptare, dar îi roagă să aibă bună cuviinţa de a se păstra pe linia 
ll-a şi a nu ieşi cu pieptul înainte. 

(Circulara din 28 nov. 1936) 

ÎMPOTRIVA LAŞITĂŢII 

Legionarul iscăleşte ceea ce crede, a iscălit şi va iscăli în vecii vecilor. 
El înţelege să-şi asume întreaga răspundere a faptelor şi 
credinţelor lui, şi scuipă în ochi pe laşii, oricare ar fi, care se ascund în 
dosul anonimatului. 

(Circulara din 16 dec. 1936) 

SCHIMBAREA CADRELOR 

Toate aceste schimbări se fac pentru următoarele considerente: 

3) Desfiinţarea spiritului politicianist care a dus la trista concepţie 
că un judeţ e dat în arendă pe viaţă şefului respectiv. Că acesta îşi 
învesteşte sume pe care apoi şi l£ scoate prin tot felul de afaceri. 

b) Necesitatea facerii şcfolii de comandant pentru cât mai multă 
lume. 

c) înnoire^ puterilor ofensive ale organizaţiei care se va face 
°datâ cu apariţia valului de conducători al fiecărui an. 

d) Realizarea maximului de muncă deoarece fiecare val având un 
timp de activitate limitat la un an, se va sili să dea maximum de 
efort. 

e ) In sfârşit, în unele judeţe am trimis elemente de la Centru care să 
Poată introduce noile metode de activitate şi inovaţiuni în materie de 
0r 93nizare, cercetate şi aplicate în şcoala Centrului. 

R epet: A nu se confunda funcţiunea cu gradul. Gradul este mai mare 
decât funcţiunea într-o funcţiune poate fi şi un om intrat de 1 an în 
organizaţie. Pe când gradul se câştigă greu. De aceea funcţiunea va 
^respectul r»» ve nit aradului . 

Ro 9 noile cadre să se bazeze: 

omul corect, de cuvânt, de onoare, de nădejde. 



h 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2005 


Pe omul cu cap, acela care judecă. 

Să înlăture de la recrutare cu desâvâşire din organizaţie: 

1) Pe omul haimana, fără căpătâi. 

2) Pe omul secătură, fără sănătate interioară. 

3) Pe omul lăudăros. 

4) Pe omul vorbăreţ. 

5) Pe cel cu scăderi în materie de corectitudine bănească, etc. 

6) Pe cel care n-ar putea trăi în armonie deplină 

(Circulara din 1 ian. 1937) 

CAPACITATEA LEGIONARĂ DE JERTFĂ 

Cu ce vor să ne învingă aceştia? Cu ce? Când noi, 
până la cel din urmă legionar, stăm gata de moarte? 

(Circulara din 8 ian. 1937) 

JURĂMÂNTUL GRADELOR LEGIONARE 

pe trupurile lui Moţa şi Marin în Biserica Sf. Ilie Gorgam 

Iubiţi Camarazi, 

Ori de câte ori am fost în faţa unei jertfe legionare 
mi-am spus: Ce îngrozitor ar fi ca pe sfânta jertfă 
supremă a camarazilor, să se instituiască o castă 
biruitoare, căreia să i se deschidă porţile către viaţa 
afacerilor, a loviturilor fantastice, a furturilor, a îmbuibâhlor, a 
exploatării altora. 

Deci : au murit unii pentru ca sâ slujească poftelor de 
mbogâţire, de viaţă comodă şi de desfrânare ale altora, 
lată, acum, ne-a adus Dumnezeu aici, în faţa 
celei mai mari jertfe pe care putea s-o dea 
Mişcarea Legionară. 

Să punem inima, fruntea şi trupul lui M o ţ a şi a camaradului său 
Marin, temelie Naţiunii Române. Fundament peste veacuri pentru 
viitoarele măriri româneşti. 

Sâ punem deci pe Moţa şi Marin bază viitoarei elite româneşti, care. 
ea, va fi chemată să facă din Neamul acesta, ceea ce abia întrezăreşte 
mintea noastră. 

Voi, care reprezentaţi primele începuturi ale acestei elite, să vă legaţi 
prin jurământ, câ vă veţi comporta în aşa fel, încât sâ fiţi cu adevărat 
începutul sănătos, de mare viitor al elitei române, că veţi apăra întreaga 
Mişcare Legionară ca ea să nu alunece pe căi de afaceh, de lux, de trai 
bun, de imoralitate, de satisfacere a ambiţiilor personale sau poftelor de 
mărire omenească. 

Veţi jura câ aţi înţeles, câ deci nu mai există nici un dubiu în conştiinţa 
D-voastră, că Ion Moţa şi Vasile Marin n-au făcut uhaşa lor jertfă pentru 
ca noi, câţiva de azi, sau de mâine, sâ ne îmbuibăm de bunătăţi şi să 
benchetuim pe mormântul lor. Ei n-au murit ca sâ biruim prin jertfa lor 
o castă de exploatatori, pentru a ne aşeza noi în palatele acestei 
caste; continuând exploatarea ţării şi a muncii altora continuând 
viaţa de afaceri, de lux, de destrăbălare. 

In cazul acesta biata mulţime a Românilor, prin biruinţa noastră, ar 
schimba numai firma exploatatonlor, iar ţara stoarsă şi-ar încorda 
istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care sâ-i sugă 
sângele : adică noi. 

O! Moţa, tu n-ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai fâcut-o pentru Neam. 

De aceea veţi jura câ aţi înţeles că a fi elită legionară, în limbajul 
nostru nu înseamnă numai a lupta şi a învinge, ci înseamnă: 
permanenta jertfire de sine în slujba Neamului, câ ideea de elită este 
legată de ideea de jertfă, de sărăcie, de trăire aspră şi severă a vieţii, câ 
unde încetează jertfirea de sine acolo încetează elita legionară. 

Vom jura deci, câ vom lăsa prin legământ urmaşilor să vină sâ jure 
la mormântul lui Moţa şi Marin pe următoarele condiţii esenţiale ale 
elitei pe care noi înşine jurăm: 

1) Sâ trăim în sărăcie, ucigând în noi poftele de îmbogăţire materială 

2) Sâ trăim o viaţă aspră şi severă cu alungarea luxului şi a 
îmbuibării. 

3) Să înlăturăm orice încercare a exploatării omului de către om. 

4) Sâ jertfim permanent pentru ţară. 

5) Sâ apărăm Mişcarea Legionară, cu toată puterea noastră, 
împotriva a tot ce ar putea s-o ducă pe căi de compromisuri sau 
compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea sâ-i scadă măcar, înalta 
linie morală. 

MOŢA Şl MARIN, 

JURAM! 

(continuare in numărul viitor) 


tfiopesia /ea/Zx&tâ de ^eJtiteed 

Pag. 9 — 
















£yiasiţ&e afe az/*te 

RADU MIHAI CRIŞAN - "TESTAMENTUL POLITIC AL LUI M. EMINESCU" (II) 

x (continuare din numărul trecut) 

rjjm am Dromis în numărul trecut, redăm interviul acordat de dl. dr. Radu Mihai Crişan unui redactor de la Radio România Cultural, cu ocazia 
apanîei cărţii, întrucât abordează acuzele aduse poetului naţional şi actualele dispute pe tema xenofobiei, antisemitismului, rasismului. 

Şi doi. 


CINE ESTE MIHAI EMINESCU 


Ctn* Mto IMmI 

.Dltprmţvl pentru uiuipăn m conducem d« 
puţinii care nu »-«u ridicet macar prin 
IntoHgenţa, cultura fi munca Iof 


Cm* asia Mihai CeitnMcu? 

JEviavta pentru timpurile de clnstti. hart>*ţlo 
|l mituri*. 

CWta a«l» Mihai Emtn«*cu7 

.Afirmarea unltâtil române fii eterne, gnome 
de cotropirea «tr ainA. care ucide o conştiinţa, 
ImpiedicA o dealâfuraro, alarmă un vlrior. 
laşa fi/A îngrijire un Trecut pentru a da in loc 
/ol |i corupţie, oricare ar li numele 
cotropitorului, al celui dintâi dintre neamurile 
de cultura ori a celei din urma plebl aaiotice' 
Niootaelorga 

Trei eitnm cfcn cu»*rnaree inU te ifl 
ociomen* 1911. cu prteM «tervte*. »Uh* 
tu. Meiai Emneaou in Qatev 


roi «*g mi «•» 


nawvrvni im-» 


m» 



ale 


- Cine şi de ce consideraţi că ar avea 
interes să blocheze accesul publicului la 
scrierile, fie ele chiar politice, ale iui 
Mihai Eminescu? 

Vă număraţi, cumva, printre adepţii 
teoriei omniprezentei conspiraţii 
mondiale împotriva poporului român? 

îmi place sâ cred că nu sufăr nici de 
mania persecuţiei, şi că nici nu văd 
pretutindeni doar complotişti şi 
comploturi. 

Deschizând o lucrare de strategie a 
războiului, fie contemporană nouă, fie chiar 
scrisă în antichitate (cum ar fi bunăoară cea 
a lui Sun Tzu), vedem statuata ca 
esenţială pentru dobândirea victoriei, 
identificarea şi anihilarea centrului de 
greutate, mai ales moral-psihologic, al 
adversarului. 

Ei bine, mai ales când e vorba de 
neamuri, acest centru este alcătuit, cu precădere, din valorile-simbol 
culturii naţionale, alături de familie, de tradiţii şi de credinţa religioasă 

Prin urmare, împotriva acestor elemente, agresorul duce, permanent, o 
luptă pe cât de perfidă, pe-atât de necruţătoare. Iar agresiunea, se înţelege de 
la sine. nu trebuie să fie neapărat nici declarată şl nici armată : ba chiar e 
mai eficientă cu cât victimele ei o conştientizează mai puţin ... Deh attfel 
le-ar putea încolţi în minte dorinţa să se apere... altfel agresorul ar putea 
suferi pierderi grele... 

Şi-aşa stând lucrurile, când atât de frecvent, emisiuni televizate, producţii 
radiofonice, filme, articole de ziar, sau chiar persoane publice, se întrec în 
a împroşca cu noroi tot ceea ce este specific românesc, de ce n-am fi 
îndreptăţiri, noi românii, să ne-ntrebăm dacă nu cumva agresiunea 
împotriva neamului nostru este în plină desfăşurare? 

Şi. mai departe, dacă Eminescu, aşa cum o serie de cercetători oneşti au 
demonstrat, reprezintă axa spiritului românesc, cum să interpretăm 
întemniţarea timp de zeci de ani a scrisului său doctrinar, inclusiv a unei 
considerabile părţi din opera poetică, la fondul de carte interzis, de către o 
guvernare dovedit-deznaţionalizatoare? Sau cum sâ înţelegem mulţimea de 
blasfemii puse în circulaţie pe seama lui, neadevăruri care au otrăvit 
conştiinţele atâtor generaţii la rând? 

Să ne mai mirăm oare că majoritatea semenilor noştri, lipsiţi de lumina 
mărturisitoare a scrierilor economice, politice şi sociale eminesciene, îşi 
pierd busola autoapărării intereselor vitale, devenind prăzi uşoare şi 
profitabile pentru oricine se pricepe să le speculeze deruta? Ori că, şi mai rău, 
dând necondiţionată crezare calomniilor, ajung nu numai să se priveze de orice 
premisă măcar de a-şi recăpăta puterea combativă, dar încep să urască şi să 
desconsidere chiar izvorul de la care le-ar putea veni regenerarea? 

- D-le Crişan, în opinia dvs., despre Eminescu s-au rostit «blasfemii». 

Acesta este. după câte ştiu, un termen care ţine de religie. Pot primi o 
astfel de etichetare doar invectivele grave aduse Divinităţii. De când este 
Mihai Eminescu Dumnezeu? ţ 

- De crima spirituală a desconsiderării Domnului, dusă până la negarea 
existenţei Lui, s-a făcut, prea destul, vinovată Renaşterea. Iar crima 
respectivă a fost aşa de limpede demascată şi de un Eminescu, şi de-un Petre 
Ţuţea sau un Nae lonescu, încât n-are nici un rost sâ insist asupra ei. 

Vreau sâ subliniez însă altceva, anume că fiecărui neam - căci Dumnezeu 
le iubeşte pe fiecare deopotrivă - Divinitatea îi dăruieşte un mare luminător 
de conştiinţă, întrupat din carnea şi din sângele naţiunii în slujba căreia îi 
este hărăzit să-şi devoteze viaţa. Plămada lui înmănunchează, în chip organic, 
cele mai de seamă calităţi şi însuşiri ale etniei pe care o reprezintă. Asta îl face 
apt sâ se identifice cu sufletul neamului său şi să-şi poată îndeplini misiunea 
divină. 

Iar întrucât, pentru naţiunea română, marele luminător de conştiinţă 
hotărât de Dumnezeu, avem toate temeiurile sâ fim încredinţaţi că este 
Eminescu, înseamnă că aceia care se străduiesc să-i întineze imaginea, aduc, 
prin acţiunea lor, ofensă lui Dumnezeu, adică blasfemează. 

Şi-atunci, ca sâ exemplific, este sau nu este blasfem acţiunea de-a căuta 
sa discreditezi un astfel de om, prezentându-l cu obstinaţie lumii drept 
*nebun», şi făcând, ca sâ-ţi iasă pasenţa, în mod deliberat, abstracţie de faptul 
(verificabil de altfel) că. în miile dfe pagini ale operei sale de-o viată nu există 
° ^Q n * rac hcţie _ loflicâ ; totul publicistică, poezie, manuscrise, constituind un 
ansamblu organic şi armonios, de o coerenţă fârâ fisură. 

- După cum cunoaşteţi, în România discriminarea etnică este interzisă 
pun lege Atunci, dvs., ca cetăţean român, cu ce drept va permiteri sa 
vă situaţi mai presus de lege, şi sâ definiri naţiunea pe baza 
criteriului etnic, adică rasial? 


Radu Mihai CRIŞAN 


TESTAMENTUL POLITIC 
AL LUI 

MIHAI EMINESCU 


Nu voon U trăim mlr-un «UI poitfkM. unde j»a num*» 
potrte • doatufxa naţ.on*lrL»U< 

SJnguf» r»pur>» do » A » »c»*tul tui. pun im noi. «fi 
nsponmlitjtvo lui românutcâ DocJ • vorbo CM ©coot Slot tl 
Incoto» O»-» mal romintK, Munci © nwi»m ci na 
asta cumplit da Indtfaranti a© aria pământului Iul. 

Voim «I tpofâm nu o totoorvoro la un artlam teudol. ca 
nici n~a a i te Ui cândva In ţara noaal/â. ci '> mtfcanr de 
indrepU'a a vteţu noaaira puWtce o macara al Câfat punct da 
vodera U fio Moca de t-Ut ţi da naţionalitate 


^ Cartea' 

Universitara 


ce vă face să fiţi atât de 
sigur că Eminescu ar fi «marele 
luminător de conştiinţă hotărât de 
Dumnezeu pentru români» ? 


- Intr-adevăr în România discriminarea 
etnică este interzisă prin lege. Dar, tot în 
România, ca de altfel peste tot în lume, 
realitatea ereditarii este confirmată de 
ştiinţa genericii. 

Şi-atunci, când, pe de o parte, însăşi 
sociologia din mileniul internet-ului 
atestă faptul că “apartenenţa etnică 
configurează identitatea persoanei”; ba 
mai mult chiar, că “orientează procesul 
cunoaşterii psihologice prin implicarea 
noţiunilor de etnotip şi conduită etnică", iar 
pe de alta, în esenţă, rasa din biologie 
este sinonimul etniei din sociologie şi 
al naţiunii din politică, acuzaţia ce-mi 
aduceţi începe sâ se clatine serios. 

Şi ca sâ vă convingeţi ca este complet 
lipsită de fundament, vă rog, servindu-vă de discernământul pe care v-am 
mărturisit că vi-l admir, să-mi spuneţi în ce măsură a recunoaşte pur şi simplu 
existenţa ca atare a unei realităţi obiective (etnia română), este totuna cu a 
solicita sâ fie discriminată pozitiv, adică favorizată, în raport cu alte realităţi, la fel 
de obiective ca şi ea (etniile conlocuitoare). 

Iar pentru că m-aţi provocat prevalându-vâ de legile ţării, care, cum just 
spuneţi, sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii ei, vă rog sâ cumpăniţi un pic 
declaraţiile făcute în presa centrală chiar la începutul acestei veri, de către un 
reprezentant al unei etnii conlocuitoare, potrivit căruia membrii ei se 
consideră îndreptăţiţi la discriminare pozitivă faţă de elementul românesc, 
invocând o «privare de multe drepturi şi o robie, suferite amândouă din partea 
majoritarilor români », dar fără sâ explice, totodată, de ce bunăoară, dacă erau 
într-adevăr atât de odios trataţi aici, nici vitregirii nu făceau vreun demers 
să părăsească ţara, nici conaţionalii lor de peste hotare nu conteneau să 
imigreze în ea. 

Şi, dacă tot veni vorba de reparaţii şi de favoruri, de ce. de pildă, ar fi oare 
etnicii români, sau chiar şi alţi cetăţeni ai ţârii, neîndreptâţiţi sâ ceară statului 
român privilegiul de a fi discriminaţi pozitiv, drept compensaţie pentru valul de 
dispreţ pe care-l revarsă străinătatea asupra lor, urmare atitudinii nedemne 
manifestate curent peste graniţe de mulţi dintre membrii etniei revoltate? Etnie 
ce, culmea, în pofida notorietăţii prejudiciului pe care atitudinea în cauză îl 
provoacă României, beneficiază, după cum chiar ea recunoaşte public, atât legal 
cât şi efectiv, de privilegiul respectivei discriminări... Hm... O fi legalul 
întotdeauna şi legitim? 

Şi de ce, dacă revoltaţii sunt atât de mult pătrunşi de spiritul dreptăţii, 
continuă dezinvolt să măsoare cu măsură dublă, prezentându-se în 
străinătate ca cetăţeni, dar solicitând în ţară tratament de etnici? 

Iar ceea ce iarăşi găsesc a fi de o gravitate extremă este sinonimia pe 
care legislaţia ţârii o face între cetăţenie şi naţionalitate, concepte care, de 
fapt, exprimă realităţi diferite: 

- cetăţenia: starea juridică a unui om de a fi supus al unui stat naţional; 

- naţionalitatea: apartenenţa pnn naştere a unei persoane fizice la o anumită 
etnie. 

Acesta este încă un motiv pentru care am rostit apăsat cuvântul «cetăţeni». 
Căci atâta vreme cât, de pildă, pe fiecare paşaport, indiferent de etnia 
titularului său, va sta scris NAŢIONALITATEA. CETATEAN ROMÂN, orice 
infracţiune de drept comun comisă peste graniţă de către persoane care 
fac parte din orice altceva numai din naţia română nu, va fi pusă de 
străinătate în seama neamului românesc c*re nu a săvârşit-o. Mai mult 
va fi exploatată duşmănos împotriva lui chiar înăuntrul tării prin acţiunea 
dizolvantă a atâtor şi-atâtor organe de presă care, în relatarea evenimentelor 
ignoră cu desăvârşire esenţiala diferenţă de care-am vorbit , 

„ Referitor la cea de a doua dvs. întrebare; dacă expresia folosită de mine. 
marele luminător de conştiinţă hotărât de Dumnezeu pentru naţiunea română" 
consideraţi că este inadecvată pentru Eminescu, vă rog să-mi sugerat, dvs cum 
s-ar cuveni sâ calific un om care, în doar “două” vorbe spus* 

- este părintele ideologiei naţionale modeme în evoluţia noastră 

- care dintre toate geniile neamului românesc rămâne şi azi singurul care a 
mvestigat toate domeniile de activitate fundamentale naţiunii şi 3 avansat 
soluţii pentru propăşirea lor; 

=>n ,1 ,n | î eme ' a, în ! regul sis,em de gândire (străbătut de la un capăt la 

altul ca de un fir roşu, de primatul adevărului şi al iubirii de neam) oe 
valorificarea organică a raporturilor dintre naţional ş, universal, conţinutul săC 
potenţând experienţa şi tradiţia românească, prin ceea ce le petp romn^tihii 
şi le-ar putea fi folositor, din marele izvor de înţelepciune; omenirea 

(continuare în numărul viitor) 


CHJVÂN TUI ILECiUONÂIR Decembrie 2005 ~ 







































SCURTA INTRODUCERE 

pin pâcate, concepţiile şi faptele lui H. Sima fac ravagii şi azi în sânul Mişcârii, 
s3ârgându-> unitatea, şi. ceea ce este şi mai grav, debusolează tineretul 
Concepţia de bază legionară este afirmarea deschisă a adevărului, indiferent de 
conjuncturile politice efemere, iar tineretul României, de azi şi de mâine, purtătorul celor 
ma i înalte idealuri româneşti, Raţionaliste şi creştine, trebuie să ştie bine ce a fost - şi ce 
trebuie să fie - Mişcarea Legionară, şi care este adevăratul drum. 

Legiunea Arhanghelul Mihail nu poate avea alte principii decât cele trasate de 
Fondatorul ei; în caz contrar, ar deveni orice altceva, dar numai Mişcare Legionară nu 
s-ar mai putea numi. Pentru salvarea patrimoniului politic şi moral al Mişcârii 
Legionare trebuie combătut acest spirit simist, dizolvant, tendenţios, de falsificare a 
doctrinei legionare şi a istoriei, care se observă şi la anumiţi inşi chiar din rândurile 
Mişcării, care încearcă, prin fel de fel de scrieri, să ascundă, sa justifice şi să 
împovăreze Legiunea cu toate isprăvile lor, nedemne şi incompatibile cu linia 
legionară, ocolirea, ascunderea sau învăluirea lor într-un "mister" inexplicabil, ca şi 
justificânle (perfide sau puerile) contrastează violent cu etica legionară. 

in completarea serialului prezentăm trei scrisori adresate fostului Comandant al 
Mişcării, care rezumă atitudinea legionarilor faţă de abaterile simiste de la linia Căpitanului. 


SUNT SIMIST, DAR MĂ TRATEZ 
- ADDENDA- 


DESPĂRŢIREA DE SIMA 

Scrisoarea adresată lui Sima de PETRE VĂLIMĂREANU (instructor legionar, şeful legionar al jud. Muscel): 


”M-am simţit jignit în suflet: cum puteam da ochii cu camarazii din ţară - 
ei în cârje, noi în decoraţii? (...) 

0 avansare în Garda de Fier este o recomandare pe care Mişcarea o 
face poporului român ea îşi pregăteşte elementele de elită ca s-o reprezinte 
demn şi le înfăţişează, prin avansare, naţiei: iată oamenii mei, iată stegarii mei; 
în once împrejurare grea te vei afla tu, naţie română, să te orientezi după 
aceştia; ei mâ reprezintă. (...) 

Au fost avansaţi toţi cei care au afirmat de zece ori pe zi că sunt cu 
Dvs., au făcut spiona] în numele Dvs., au fost pedepsiţi pentru legile 
călcate in numele Dvs. (sub acest aspect se pare că se răsplăteşte cu grade 
legionare un devotament personal, dar să dea Dumnezeu să nu aveţi vreodată 
nevoie şi de fapta lor): (...) 

Cel ce va voi de acum să intre în Mişcare va studia, natural, mostrele pe care 
ea le împinge în faţă. Şi vor veni acei ce îşi vor găsi afinităţi. Vrea cineva să 
devină mare în Legiune? Nu-i trebuie nici una din încercările prescrise de 
Căpitan, nici o virtute omenească, poate să calce toate legile, să saboteze 
toţi şefii, numai să stea bine cu arendaşii numelui Dvs. 

Avansările recente reprezintă oglinda fidelă a decăderii în care tot 
coborâm de câţiva ani încoace. Este imposibil să desluşeşti în ele criteriul 
legionar. (...) 

Dacă Mişcarea nu ne poate garanta nici minimum care poate să stea la 
baza oricărei acţiuni idealiste - dreptatea — nu vedem de ce am mai agitat 
ţara de ce am mai chinuit familiile şi pe noi cu amăgeli. O stare mediocră putea 
exista şi fără zvârcolirea noastră. (...) 

Gluma că s-ar fi acordat grade în vederea faptelor viitoare, dacă s-ar lua în 
serios, ne-ar vârî de-a dreptul printre eroii lui Budai-Deleanu, care înaintau 
numai precedaţi de carele cu bunătăţi... (...) 


Examinând avansările de la Viena, se constată fără greutate că intenţia 
Căpitanului a fost complet neglijată, renunţându-se la strădania de a se crea, în 
sfârşit, un capăt de istorie. Mai mult, impresia generală e că în locul unui gând 
de^proporţii căpităneşti a domnit intenţia foarte modestă a întăririi unei 
poziţii personale. Dacă e aşa. nu ştiu ce legionar se va putea simţi solidar cu 
Mişcarea în slujba şefului, după ce pornise la drum cu dorul Mişcârii în slujba 
Neamului. 

Promovarea linguşelii, camarila, lupta fratricidă, spionajul, ura, 
politicianismul sunt mizerii în care înoată omenirea de mii de ani Apariţia 
noastră în aceste domenii e complet inutilă. Toate sistemele acestea au fost 
rafinate la maximum de alţii şi sunt arhibrevetate. Noi trebuie să ne conturăm 
altfel identitatea, altfel să ne justificăm existenţa. Nu rămânem viabili decât 
ţinându-ne morţiş de drumul Căpitanului. (...) 

Nu vremurile au sfărâmat Mişcarea, ci cancerul interior în zadar ni se 
distrage atenţia de la pricinile adevărate. O Legiune tare biruie vremurile; una 
bolnavă sucombă chiar şi în cele mai trandafirii condiţii.(...) 

Bngadirii (n. n.. denumirea dată celor din clica personală a lui Sima) ştiau ce 
ştiau când vorbeau în lagăr de ”drojdia Căpitanului şi 'elita 
Comandantului '. Dar dacă le pun faţă în faţă e descurajant. Afară de cazul 
că vorbele şi-au pierdut sensul. Văd pe Căpitan înconjurat de Moţa, Clime, 
Banea, Cantacuzino, Cristescu - alături de Comandantul cu Borobaru, 
Coniac, Lică, Ion Chira, Popa Nicolae... 

Pe atunci ne lipea unul de altul o camaraderie inundată de dragoste, 
astăzi excelăm prin spirit poliţist, spionaj, secâturism. (...) 

Domnule Comandant, eu nu voi înceta de a lupta din răsputeri pentru 
revenirea la seninătatea şi seriozitatea vieţii legionare de altădată, care 
este posibilă de vreme ce a mai fost. (...) 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul!" 

30 sept. 1944 


Scrisoarea adresată lui H. SIMA de trei comandanţi-ajutori legionari de pe vremea Căpitanului: av. LAURIAN ŢÂLNARIU, dr. 
VICTOR APOSTOLESCU, av. VIRGIL POPA: 


"După mult zbucium sufletesc şi cu inima îndurerată, subsemnaţii 
comandanţi-ajutori ai Căpitanului, vă facem cunoscut pe această cale gândurile 
noastre Conştienţi de răspunderea morală ce apasă pe umerii fiecărui legionar, 
do a păstra intact patrimoniul Mişcârii Legionare pentru generaţiile viitoare, nu 

putem fi nepăsători faţă de următoarele grave abateri de la principiile 
trasate de Căpitan: 

a. - încălcarea legilor ospitalităţii, onoarei şi camaraderiei, de către acela 
^re avea datoria sacră sâ vegheze la respectarea lor; (n. n. este vorba despre 
adulterul comis de Sima în 1948 cu sofia unui camarad, aviatorul Andrei Costin, 
cane-/ gâzduise şi cărase cărbuni în spinare ca să-l poată hrăni pe Sima), 

b. - Nerezolvarea şi bagatelizarea acestei chestiuni de onoare din anul 1948 
Ş* Până astăzi; 

c - “ Specularea spiritului de disciplină şi dragoste faţă de Căpitan şi 
Legiune, a camarazilor, pentru a trece sub tăcere fapta degradantă, 

d. - Procedeul incorect, prin care se încearcă înăbuşirea oricărui protest 
firesc legionar contra păcatului comis; 

e - Acordarea de grade şi funcţiuni în cazuri similare de imoralitate; 
f* * încercarea lipsită de modestie, de a se identifica persoana dvs. cu 
Legiunea şi Neamul Românesc, 

9- încercarea de a crea o nouă ”elită” legionară, avându-se in vedere - in 
cazuri - gradul de servilism faţă de persoana dvs., şi nu devotamentul 
Pentru Legiune; 


h. - Sfărâmarea unităţii legionare prin crearea unui sistem sectar căruia 
singur i-aţi căzut pnzonier; 

i. - Atmosfera bolnăvicioasă de suspiciune şi politicianism cultivată de sus 
în jos, în rândurile legionare; 

j. - Renunţarea intenţionată la structura firească a Mişcării Legionare, 
care, din lipsa unui organ consultativ şi de control, a cauzat diminuarea 
simţului de răspundere, domnia bunului plac in acţiunile întreprinse şi 
alunecarea pe panta periculoasă a infructuoaselor speculaţii politice. 

Toate aceste constatări ne determină pe noi, care v-am urmat şi lat)ine şi 
la greu - din dragoste faţă de Căpitan şi de întregul şir de eroi şi martiri 
legionari, din dragoste faţă de Legiune - căreia, prin actul săvârşit, îi răpiţi 
prestigiul şi însăşi raţiunea ei de existenţă, sâ vă cerem: 

I) - Sâ renunţaţi la comanda Mişcârii Legionare; 

II) - Sâ dovediţi credinţa în linia Căpitanului, respectându-i porunca: 
„ Dacă eşti om cu pâcate . şi te cheamă sufletul spre îndreptare, boteazâ-te 
acum, îndreaptâ-te . Ai însă buna cuviinţă si pâstreazâ-te pe linia a 2-a /' 

(Cărticica şefului de cuib, pag. 103, punctul 7, Colecţia „Omul nou", 1952) 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul!" 

22 nov. 1953 


Scrisoarea adresată lui H. SIMA de VASILE IASINSCHI (comandant legionar, şeful legionar al regiunii Bucovina în vremea 
Căpitanului, ministru al Muncii în perioada sept 1940 — ian. 1941, devenit adjunctul lui Sima după 1945): 

Pomnule Comandant. mărturisit-o cu dragoste şi bunăvoinţă dezinteresată în mai multe rânduri 

(...) Mişcarea Legionară trece printr-o cnzâ de vreme îndelungată. Ţi-am rugându-te sâ înclini către o schimbare de sistem şi un început de 

OJ^VÂNTUiL ÎLE(GaONAiR Decembrie 2005 Pag 11 =# 


































I acţiune nouă. clară şi precisă, dreaptă şi corectă. 

- (...) Criza a continuat sâ se mărească prin câte s-au adaos 

aceluiaşi procedeu abuziv, arbitrar şi tiranic. 

Ultima rămăşiţă de speranţă ce-am purtat-o în suflet pentru o 
îndreptare de pe calea rătăcirilor s-a spulberat, când ai venit pentru prima 
dată în Spania Atunci şi mai târziu mi-am dat seama definitiv că nu se schimbă 
nimic. ci. dimpotrivă, râul curge mai departe, cu o intensitate neobişnuită. 

(...) Poate că în subconştient mai rămăsese vreo urmă din cât am dorit sâ te 
întorci din drumul pierzaniei. 

Ţi-o spun cu toată durerea: continui să greşeşti în calitate de Comandant 
al Mişcării Legionare, de sef politic, si pe planul etic - deci al caracterului şi 
onoarei - menite prin funcţiunea lor sâ împrăştie fericire $i voie bună între toţi, 
până la periferie. 

Acţiunea, pornirile şi manifestările ce le-ai dovedit în cursul anilor au 
redus tot mai mult din dragostea, camaraderia şi elanul ce ne însufleţeau. 

Neîncrederea, suspiciunea şi intriga puse în mişcare sub diferite forme au 
nimicit căldura, prietenia şi acea stare de spirit care ne-a legat laolaltă, oriunde 
ne găseam. (...) 

 dispărut criteriul moral, care este impulsul pentru un ideal de viaţă, în 
baza căruia sâ ne modelăm existenţa; a dispărut corectitudinea sufletească şi 
dezinteresul. (...) 

Rândurile s-au desprins demult. Ele continuă sâ se macine între 
deziluzie şi dorinţa de îndreptare. Intre cei de sus s-a oploşit vrajba; cei în 
subordine, descoperind că via nu mai rodeşte, s-au răsculat 
împotriva nevrednicilor; myjţi au rămas deprimaţi, iar câţiva 
continuă să te apere. 

Conducerea nu este capabilă să frâneze, să îndrepte, să 
armonizeze, sâ dirijeze. In realitate ea a încetat să existe de 
mult timp . Substituindu-te ei de unul singur, în baza 
funcţiunii de Comandant al Mişcării, ai dărâmat , c-o 
implacabilă încăpăţânare, ultimele resorturi ce ne mai 
ţineau împreună. 

O ieşire din acest haos se impune. Ne obligă legile 
care stau la temelia Legiunii. Aceasta vrea să se salveze 
şi noi trebuie s-o ajutăm. E datoria care ţi se impune, 
înaintea oricui. 

Semne s-au arătat din toate părţile şi a le dispreţui nu ne 
este permis. Prin acestea vorbesc tot trecutul şi toată jertfa de eroi, 
martiri şi mucenici. Mişcarea Legionară, falnică, şi mândră, severă şi 
exigentă, trăieşte din respectul realităţilor, din iubirea adevărului, din 
cultivarea sentimentului de onoare, din promovarea elementului moral, din 
toată legiuirea ce-a fost concepută şi rânduită pentru rezistenţă în veac; altfel, 
nu mai este ea! Respectarea ei de toţi, de la cel mai mare până la cel mai 
mic. e regulă de viaţă. (...) A refuza sâ ne punem faptele în armonie cu 
interesele societăţii este o scădere pe care Legiunea n-o tolerează. 

A crede că putem fugi de răspundere , indiferent cum şi de unde apasă 
aceasta. înseamnă să- fii sclavul unor pasiuni inferioare, al unor principii 
destructive. al unor impulsuri egoiste. Legiunea urmăreşte tocmai contrariul: 
fiecare să evolueze pe linia sentimentului de nobleţe, al dezinteresării, al 
respectului, al dreptăţii, al corectitudinii. " Corect din toate punctele de vedere: 
in raport cu el, în raport cu lumea din afară, în raport cu organizaţia, în 
raport cu camarazii, în raport cu Ţara, în raport cu Dumnezeu". Noi trebuie 
să purtăm pecetea de "om corect". 

Şi totuşi, ca oameni suntem supuşi greşelilor. S-au făcut multe; ni le-am . 
ierţaţ, ni s-au trecut cu vederea, în credinţa si speranţa că vor fi 
avertismente, părere de rău si experienţă . 

S unt însă abateri grave care, săvârşite în momente de turburare a mintii 
- aşa cum ţi s-a întâmplat - cer să fie ispăşite prin pedeapsă . 

Iar dacă aceasta nu vine în mod normal, ea se profilează într-o formă mai 
urâtă, mai degradantă, mai pustiitoare pentru suflete şi oameni din jur care se 
trezesc ca dintr-un vis urât. 

Dovezile ce s-au produs şi câte au putut să ajungă până la mine sunt 
grăitoare. (...) Judecând toate agitaţiile şi necazurile din Mişcare ţi-am scris pe 
la începutul lui oct. ' 53, că iniţiativa întru rezolvarea lor îţi aparţine. Ea nu s-a 
produs, aşa cum mă aşteptam. (...) Ce să înţelegem prin modificarea de 
structură a Mişcâni din străinătate, conţinută în Circulara din 28 oct 1953? Cum 
s-o judecăm ultima, cea de la 8 nov. 1953? In faţa lor am rămas înmărmurit şi 
revolta mea n-a fost mică. Eu nu le aprob! 

Ai încercat sâ aplici violenţa faţă de nemulţumirile ce s-au întins peste 
tot Ori, eu am convingerea că Legiunea s-a născut ca o reacţiune împotriva 
râului, pentru apărarea libertăţii şi adevărului; deci nu este îngăduit să le 
înăbuşim cu piatra arbitrarului; ci dimpotrivă, avem obligaţia sâ continuăm a 

ne p ure pieptul. ocro l ,lnd V' le A $ a vom f" vrednici sâ vorbim de piepturile 
ciuruite de gloanţe ale elitei legionare. (...) 

liJrtlîîla 3 ®’® m ®r tară a ^9ionarului este sâ spună adevărul, în toată 
SSSânte De^ t-^r 3 ' C0 . nsidera ' ia ?' sinceritatea; resping obrăzniciile şi 

Iii?! ° ’ ucru ' de ‘ a s P une adevărul, nu ne poţi împiedica. 

Fiecare avem o răspundere şi toţi laolaltă purtam destinul Mişcării 
căreia ne-am închinat viaţa. De ea nu ne despărţim, orice soartă ne-ar f, dată ’ 

9 I ei dC activita,e »• colaborare, câtă a fost pozitivă - uneori şi 

^ P , 9r6Ş !" Ce Se iartâ *» P^ate peste care nu se poate trece 

vreau sâ cunoşti atitudinea mea. 

ea ‘ ^ <aC ! ° riCe ' daC * esti Comandan t al Mişcării: nentr.. ^ 



peste şi împotriva Mişcării Legionare , pentru ca acest cuplu — 
nenorocit şi anormal sâ acţioneze arbitrar şi dispreţuitor de legi, 
aspiraţii şr curate intenţii legionare; iar jos ai lăsat o masă împrăştiată în 
toate părţile, abătută şi tolerantă, pe cât din credinţă şi disciplină, pe atât 
din răbdare şi ruşine, care se zbate deznădăjduită, de-a cunoaşte adevărul şi 
rostul ei propriu. 

Nimeni nu ti-a sărit în spate - precum îmi scrii - dimpotrivă, altceva s-ar 
putea spune prin ce-ai provocat: ai adus Mişcării atâta r ău, cât n-a putut să-l 
facă nimeni , în anii din urmă. 

Gândeşte-te bine şi raţionează că reactiunea ce s-a pornit de 
pretutindeni e un semn de sănătate morală ce ne avertizează pe toti să 

revenim la linia cea dreaptă si creştină, linia Căpitanului. De ea trebuie sâ ţii 

socoteală. - * 

E ceasul suprem. Judecă-te mai întâi singur, mai ales din poziţia ce o ai 
fii n omul judecător în propria sa cauză, drept şi sever cu sine însuşr. 

Situaţia este aşa de gravă încât eu, după o lungă meditare a acesteia, m-am 
hotărât să-ţi atrag atenţia că e momentul când trebuie salvată Mişcarea, dacă 
vrem ca ea să mai aibă eficacitate şi valabilitate. 

Mişcarea nu constă în voinţa unei singure persoane, şeful ei, care 
trebuie să fie expresia stării de conştiinţă a comunităţii întregi şi nici în forţa 
prietenilor care te ajută sâ rămâi încărcat cu greşeli şi păcat. Mişcarea este un 
mănunchi de valori spirituale, este o stare de spirit, care anticipează o lume 
nouă, ieşită dintr-o prefacere lăuntrică a sufletului omenesc. "Există o 
manifestare politică a Mişcării Legionare, şi o manifestare culturală, şi 
una socială, şi alta morală", cum spune Puiu Gârcineanu. Toate 
acestea, şi câte mai sunt, rămân unite întreolaltă printr-o mare taină, 
care pune în acţiune puterile latente ale legionarilor la lumina 
zilei şi nu în subterană, aşa cum vrei să procedezi, judecând 
după atitudinea din urmă. Mişcarea nu este şi n-a fost din 
capul locului clandestină şi conspirativă. Aceste atribute i 
le-au dat duşmanii. A fost nevoie de zbucium, de suferinţă şi 
jertfă multă, ca să iasă de sub acuza incompatibilă cu spiritul 
ce o animă Deci nu înţeleg ca Mişcarea să-şi întrerupă 
activităţile prin suspendare sau renegare ci acestea 
trebuie completate şi amplificate în conformitate cu cerinţa 
timpului, eliminând orice impediment sau anormalitate. 

De aceea îmi îngădui ca în faţa dezastrului ce-l privim cu durere 
şi nelinişte să-ţi pun câteva întrebări: 

Ce măsuri ai luat pentru îndreptarea situaţiei? (...) 
în ce fel răspund legionarii care greşesc faţă de Mişcare, începând 
cu Şeful ei? 

Ce sancţiuni s-au aplicat celor vinovaţi - după judecarea fiecăruia - care 
au contribuit la compromiterea şi degradarea ei; şi 

Cum ai înţeles să-ti rezolvi vinovăţia proprie ? 

Există o Circulară a Căpitanului din anul 1935, sub titlul "pedeapsa 
legionară", în care spune. 

''Voiesc prin aceasta sâ fac tuturor legionarilor educaţia în sensul de a şti . 
atunci când greşesc sau se abat de la linia legionară, să-şi recunoască 
greşeala, să-şi plătească pedeapsa... 

Nu e nimeni pierdut când primeşte o pedeapsă; suntem cu toţii pierduţi 
atunci când închidem ochii la greşelile legionarilor, pentru că ne sfărmam 
linia de viaţa legionară, legile noastre, in virtutea cărora trăim ca legionari in 
lume . 

Vom scoate insă noi legionarii un alt om pe care-l vom opune omului 
laş, omului vechi, şi care zice. " răspundI" 

. Bj spunde deci, Domn ule Comandant . în acest moment al istoriei 
legionare; te rog eu şi aşteaptă o lume întreagă, pentru ca sâ se împlinească 
voia Căpitanului şi sâ se adeverească cuvântul lui; pentru ca sa se menţină şi 
sa se desavarşească unirea, pentru ca să ne regăsim liniştea şi echilibrul 
“• f Sa C , aŞ î 9 âm Prestigiu în afară; ca sâ dispară vrajba din m,)locul 
t î 55 "f mâna frăţeş,e ca ? e vremur| ; ca insinuarea ş, intriga sâ 

0a ,' e mtre noi Ş ' dincol ° de marginea noastră, ca pizma 
ambiţia deşarta şi viclenia politicianistă să nu ne mai deformeze sufletele 
penlru ,3 „ nu ,ea cu a epn.der., ,oin,ei pe„,r„ “mSTS 

, , U ' mma Ş ' Sâ ne lum| neze mintea cuprinzătoare de gândun 

^ată eSlrăTtîhff n H U r a Legiunea sa Pipere după normele etice de 
viaţă legionară, stabilite de Capitan dintru început. (...) 

că C e a ste C ^io?e a ,â Ce t S ^ PU ' ne considera ^; P e ">^ acest moment greu. cred 

Leqionarâ lăsând ra re 91 con * ecm ? e,e situaţiei generale din Mişcarea 
Legionara^ lăsând ca cei indicaţi de opinia răspunzătoare să oprească actuala 


ordinea normală. 

Personal îţi mărturisesc cu 
condiţiile ce le-ai creat 


multă mâhnire că nu te 


mai pot urma în 


ce 


ai detinut-o . Te-am aparat de multe oh ^ 3 M,şcar . h Le 9'onare, 

având conştiinţa câ apăr Legiunea dar aceiU' ? d ? | t Ul Când n_ai ?tiut 
când am refuzat s-o fac cu atât mai mi.it » * * Cru ' am s,m - ,t şi atunci 

un sfert de veac şi chiar mai înainte, conţinu, ^mfoort^ Ce ~° urmez de 
aceiaşi scop, cu acelaşi obiectiv şi cu totul deZfereslt^ ^ 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul!'' 

18 ian. 1954 


(...) 


— Pa9 ' 2 CUVÂNTUL LE<Gl]©NAJÎ Decembrie 2005 

































































' îoe/uude 


extrase din CARTEA SATULUT nr. 21 - "COLINDE", o culegere întocmită de unul dintre marii 


noştri folclorişti, George Breazul - Ed. "Scrisul Românesc", Craiova, 1938 


*7a, sculaţi, boieri mari, 
Florile dalbe, 

Sculap voi. Români plugari, 
Florile dalbe, 

Că vă vin colindători, 

Florile dalbe, 

Noaptea pe la cântători, 
Florile dalbe. 


Şi Te-ai dat în chip de-argat. 

Şi ne-ai scos pe noi din iad. 
Doamne lisuse Cristoase, 

Tu eşti raza prea frumoasă 
Şi soare prea luminos. 

Iar naşterea lui Cristos 
Să ne fie de folos. ” 

(colind din BASARABIA) 


Şi v-aduc un Dumnezeu 
Să vă mântuie de rău: 

Un Dumnezeu nou-născut 
Cu flori de crin învăscut. 

Dumnezeu adevărat, 
Soare-n raze luminat 
Sculap, sculap, boieri mari, 
Sculap voi, Romăni plugari, 


"Sus, boieri, nu mai dormip, 
Vremea e să vă gătip. 

Casa să vi-o măturap 
Şi masa s-o încârcap. 

Că S-a născut Domn frumos. 
Numele lui e Crisfos. * 

• (colind din DOBROGEA) 



Că pe cer sa arătat 
Un luceafăr de-mpărat. 

Stea comată, strălucită, 

Pentru fericiri menită." 

(colind din ARDEAL) 


"Steaua spre Răsărit străluceşte. 
Steaua împăratului se iveşte. 

Steaua cu raze mari luminează 
Sfânta Naştere adeverează. 


”0, lisuse, lume dulce, 

Te-ai spăşit pe Sfânta Cruce. 

Şi Te-ai dai în chip de rob, 

Şi ne-ai scos pe noi din foc. 

Şi Te-ai dai în chip de slugă, 

Şi ne-ai scos pe noi din nwncă. 



Că S-a Născut azi Cel Rreaveşnic, 
Mesia Cristos Cel Preaputemic. 

Din Fecioara Maria Curată, 

Astăzi lumea este desfătată." 


"După dealul cel mai mare, 
Velerim şi Veler Doamne, 
Răsărit-a mândrul soare. 

Mândrul soare nu era, 

Ci era o mănăstire, 

Cu perepi de-alâmâie 
Şi cu uşa de tămâie. 

Dar într-însa cine şade? 

Moş Crăciun cu Moş Ajun, 
Cu barba de ibrişin, 

Cu mustăple de fân. 

Moş Ajun îi tot spunea: 
„Mergi, Crăciune, la-mpârat, 
Ca-i târziu şi a-nnoptat m . 

Ce ne-aduce Moş Crăciun? 
Tot ce e frumos şi bun." 
(colind din MOLDOVA) 


(colind din OLTENIA) 





PLUGUŞOR 2006 

de la ţăranul nostru poet, GRIGORE POPOVICI din RÂDĂŞENI 


Aho, ahoo, sosit-am iară, 

Toţi cu dragoste de ţară. 

Avem pluguri năzdrăvane, 
îndemnând ai noştri boi 
Brazde negre să răstoarne 
Mai adânc peste ciocoi. 

Ascultaţi urarea noastră 
De pe plaiuri, de prin munţi, 
In ograda dumneavoastră, 
Feţi frumoşi şi moşi cărunţi! 

Mai pocniţi, feciori, din bice, 


Şi sunaţi din clopoţei; 

Peste nas şi peste moace 
Mai plesniţi-! pe mişei: 

Mai îndemnaţi, flăcăi, hâi. hăiî! 

La mulţi ani cu sănătate 
Noi vă zicem an de an 
Şi să nu-4 uităm, de-a pururi. 
Pe al nostru Căpitan. 

Spiritul să-i reînvie, 

C-a fost falnic, legendar 
Să clădim o Românie 
în veşmânt legionar. 


"Anul bun vouă vă fie: / La mulp ani cu bucuriei / Streaşină de mentă creaţă, / Dumnezeu vă deie 
viaţă! / Streaşină de busuioc, / Rămâi, gazdă, cu noroci / Foaie verde mederean, / S-ajungem , de-amu- 
ntr-un an r (colind din BUCOVINA) 



-Să trăip, / Să înfloriţi / Ca un mâr, / Ca un păr, / Ca un fir / De trandafir, / Tare ca piatra, /Iute ca săgeata „ / Tare ca herul, /iute ca oţelul , 
LA ANUL Şl LA MULŢI ANII m (colind din MUNTENIA) 

Iubiţi cititori, vă adresăm din suflet tradiţionalul "LA MULŢI ANI!" cu multe bucurii şi realizări! Şi, in plus, sănătate! 

Vă dorim să trăiţi şi să înfloriţi în credinţa strămoşească, să fiţi t^ri ca piatra in faţa tuturor necazurilor şi duşmanelor! 




CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2005 


Pag. 13 




















Ateste 

COMITAGIII- UN SUBIECT TABU PÂNĂ ÎN DECEMBRIE 1989 


La începutul anilor 40, copil fiind, am auzit un fel de basm cu Fât Frumos şi 
Zmeul Zmeilor cel râu. eroii fiind românii şi, respectiv, bulgarii. 

Se mutase în casa noastră un plutonier de jandarmerie cu soţia şi cei doi 
copii, venit din Cadrilaterul recent cedat, mai precis din Bazargic; la 
nenumăratele partide de table jucate cu tatăl meu, îi povestea cu lux de 
amănunte luptele pe care le-a dus împotriva hoardelor de bulgari înarmaţi 
care terorizau mai toate aşezările umane. Ascultam cu mult interes cele 
relatate, mă fascinau luptele duse. inconştient că acestea se soldau de foarte 
multe ori cu vărsare de sânge şi morţi. 

Peste cca. douăzeci de ani, fiind ziarist debutant, am auzit din nou de 
agitaţiile etnice din perioada interbelică din Cadrilater. cei răzvrătiţi, bulgarii, 
numindu-se COMITAGII 

Un coleg din redacţie, aflat în pragul pensionării, fusese director de şcoală 
într-o comună aflată în sudul Balcicului, lângă frontieră, pe nume Ecrene. îmi 
povestea că oameni mai înstăriţi ca în Cadrilater nu găseai în România, cel mai 
sărac om având minim 5 hectare de pământ, oi, vite, şi zeci de păsări; nevoiaş 
era numai cel căruia nu-i plăcea munca. Pretutindeni erau fructe, fel de fel, 
pescării, în fiecare sat se găsea câte o cafenea, plină la orele serii, unde se 
serveau prăjituri făcute după reţete turceşti, pe bază de miere de 
albine şi nucă, şi renumita bragâ. 

Totul era într-o perfectă armonie şi avea 
o prospeţime neobişnuită fiindcă u aici îşi 
rupsese Dumnezeu sacul cu bunătăţi m . 

Liniştea era deseori întreruptă, mai cu 
seamă noaptea, de hoardele de BULGARI 
înarmaţi, pe nume COMITAGII , care voiau 
ca prin acţiunile lor extremiste să 
determine populaţia romănă să 
părăsească sudul Dobrogei, iar cele 
două judeţe, DUROSTOR şi CALIACRA, 
să se unească cu Bulgaria (care le 
stăpânise până la războiul balcanic din 
1913). 


pentru părăsirea 



Pentru a nu strica prietenia dintre liderii 
comunişti Ceausescu şi Jivkov, cuvântul 
“comitagii" era total necunoscut în lucrările 
de istorie. Ca să se "dreagă busuiocul" 
întrucâtva, un film românesc intitulat 
‘‘Salata" , după o schiţă a lui Petru Dumitnu, 
a avut ca scenariu capturarea unor bulgari 
şi pedepsirea lor de către şeful de post de 
jandarmerie, fără însă a se preciza de ce 
anume, punând astfel într-o lumină proastă 
organele de ordine ale statului român de 
acum 70 de ani. 

lată însă că prăbuşirea regimului 
comunist de cumplită cenzură a permis 
cercetătorilor istorici accesul liber la documentele zăvorâte cu lacăte grele şi ca 
atare, istona a început să se mai scrie şi cu cerneala adevărului istoric. 

Pe această temă, a crimelor comise de COMITAGII , au apărut câteva 

r‘ĂTĂ^.o eV,Stee de s P ecia,itate - Ş* 0 remarcabilă lucrare a lui DAN 
CATANUŞ, intitulată sugestiv “ CADRIL A TERUL - ideolooie 
comintemistă şi iredentism bulgar, din care ne-am 
permis să extragem ideile de bază care stau la 
redactarea acestui articol. 

Deşi structura populaţiei din Cadrilater era 
preponderant românească (54% dintre r 
locuitori), bulgarii reprezentând un procent 
de 13%, sub auspiciile guvernului de la ... 

Sofia s-a format în 1920 un comitet de , ' 

propagandă iredentist intitulat “ Dobrogea ”, 
având in frunte, printre alţii, pe preşedintele N 
Drumov, bancher şi cerealist, care avea un birou 
de informaţii cu sucursale nu numai în Bulgaria, ci 
şi in toate marile oraşe din Europa, şi care se ocupa 
cu apeluri, proteste, memorii. 

Războiul recent terminat nu avea cum să liniştească sau 
să Mimeze spiritele dornice de revanşă şi răzbunare 

:r 

mgerea câ populaţia nu suporta administraţia 


2) terorizarea elementului turco-tătar şi românesc 
regiunii; 

3) crearea de situaţii încordate care să ducă la măsuri excepţionale, iar 
acestea să fie prezentate ca acţiuni de terorizare şi prigoană a populaţiei 
bulgare de către statul romăn. 

în caz de război între România şi Bulgaria, unităţile de comitagii trebuiau să 
distrugă comunicaţiile şi lucrările de artă, să producă incendii la obiectivele 
industriale şi panică în rândul populaţiei civile. 

Să nu omit că numele de COMITAGII l-au dat turcii grupurilor înarmate 
ale bulgarilor care comiteau raiduri teroriste pe teritoriile ocupate de turci, în 
special în Macedonia, care la nevoie, puteau acţiona alături de trupele regulate. 

în anul 1925, în cadrul societăţii u Dobrogea" a luat fiinţă o aripă denumită 
D.R.O. (organizaţia revoluţionară dobrogeană), cu caracter comunist 
subvenţionată de Moscova, care trebuia să producă în România ample 
mişcări sociale, chiar anarhice, dacă era posibil, scopul fiind “să grăbească 

prăbuşirea sistemului social în fiinţă” şi, odată 
cu aceasta, să anexeze Dobrogea la statul 
bulgar. 

Fostul şef al Serviciilor Secrete Române, Mihail 
Moruzov, a descoperit chiar prezenţa unor experţi 
sovietici în materie de informaţii; informaţiile culese 
urmau să fie transmise Marelui Stat Major Bulgar. 

Numărul atacurilor comitagiilor din perioada 
1923-1932 a fost de câte sute, cele mai multe în 
primii trei ani: 120 de atacuri în 1923 121 în 1924 
şi 115 în 1925. 

* Pentru contracararea acţiunilor comitagiilor, 
statul român a hotărât să colonizeze macedo¬ 
români în Dobrogea, oferindu-le pământ, case şi 
animale pentru a deveni agricultori. 

Cartea de care am amintit, "Cadrilaterul - 
ideologie comintemistă şi iredentism bulgar". 
prezintă cititorului un număr de 173 documente, 
care mai de care mai interesante 

- Documentul nr. 34 din 11 sept. 1923 arăta cum 
se formase un nucleu comunist şi agresiv în 
comuna Kemanlar; nucleul avea arme, grenade, 

benzi cu cartuşe, şi era constituit din bande de 30-40 de oameni; aceste 
bande au făcut câteva jafuri şi victime, dispărând apoi peste graniţă. în 
Bulgaria. Sunt nominalizaţi capii acestor bande, care în cursul lunilor 
iunie şi iulie lansaseră numeroase atacun asupra pichetelor de grăniceri 
şi satelor din vecinătatea frontierei. 

Documentul nr. 58 din 26 mai 1927 prezintă nota informativă a 
Inspectoratului General de Siguranţă Constanţa cu pnvire la oferta 
guvernului sovietic de a sprijini Bulgaria să intre în posesia Dobrogei. dacă între 
cele două ţăn se vor stabili relaţii comerciale şi diplomatice. In cazul unui 
eventual război româno-rus. bulgarii ar fi trebuit sâ înlesnească flotei ruseşti 
uitilizarea^ litoralul bulgar al Mării Negre, pentru debarcarea de armate care sâ 
invadeze pe uscat Dobrogea 

Documentul 82 din 8 sept. 1930 conţine o listă lungă de 
nume bulgăreşti. Sunt comitagii care apăreau la Curt- 
Bunar, lângă Siliştea, şefii bandelor teroriste fiind 
mvâţâtorul Buzduganov din Alfatar şi Ghilov, învăţător 
i Habarug, care aveau în subordine 30 de iredentişti, 
toţi prinşi de jandarmerie şi identificaţi. 

- Documentul nr. 149 din 4 apr 1940 prezintă 
> aportul Biroului de Siguranţă din Siliştea, cu 

privire la starea de spirit din această regiune, în 
urma discursului lui Molotov , şi raportul activităţii 
_ mişcărilor comuniste. Se arăta, printre altele, cum 
f ^ comuniştii Daciu Vâlcev şi Stoian Dulev umblau prin 

Tukoa J târguri, luau contact cu ţăranii, făcând astfel 
* s ' J Propagandă de la om la om, dându-le instrucţiuni. 

^ " Documentul 141 din 15 apr. 1940 este amplu. 

Constanta arât ^ nd CUm avoca t" comunişti Mmev şi Iliev din Bazargic 
duro^tod " U : ŞI ascun< teau intenţiile iredentiste, cum un anume 

ap/fanov combătuse pe istoricul Nicolae lorga (Capitanov 
CALIACRA susţmuse că savantul român. într-o confennţâ intitulată 
a demonstra r.,i^ ° na Dobro 9 ei • ar fl invocat date istorice “eronate" pentru 
LenSaî) .o. a ^r" a , nU 3V * a nici un fel de *** faţă de regiunea 
de o scânteie care nnaicT' 3n ° V afirima că P s| hoza de război nu depinde decât 
desfăşura tn Europa U3 naş ere cu mu,tă uşurinţă în conflictul armat ce se 

ătSTmâno-iuloîe în ’Jî. ^. la P° 2i < ia UR SS cu pnvire la 



Soarea spTritelor COn8eCinţâ ‘ re9iU " ea t '* buia tratate^'Tmâno-iulgaîe în probii ceîâîifDobroqTcT fdVl P -"s* 

P^SS^ SOfia subvenţionase toate aceste acţiuni care aveau ™ ^nstder^de c^uT* % 

soc ac,iona ,a 

direct cu locuitorii bulgari şi indernnând^la^gitaţîe. BuCUmşU venlnd tn COntaCt 


Pag. 14 


<&?utâasi &£ 

Decembrie 2005 




=§ 
























PERICOLUL SECTELOR - ADVENTIŞTII 


Denominaţiunea a apărut în prima jumătate a sec. trecut. 

învăţătura lor centrală este apropiata venire a lui Hristos Care va 
întemeia împărăţia de 1000 de ani pe pământ. De aici şi numele lor: 

adventus = venire. 

In 1831, William Muller, un fermier din Massachusetts, de 
credinţă baptistă, a început a ţine predici ocazionale în 
care vorbea de apropiata venire a lui Hristos, fixând 
Ş i o dată: 1843. Anul 1843 va trece însă fără să 
producă nimic. 

Muller a declarat că era vorba despre o eroare 
de calcul şi l-a însărcinat pe Samuel Snow să 
•caute" greşeala. Acesta a "găsit" o nouă dată: 10 
oct. 1844. Pe măsură ce se apropia data fixată, 
discipolii lui Muller îşi părăseau ocupaţiile, în aşteptarea 
evenimentului. Dar a trecut şi 10 oct. 1844, fără să se întâmple nimic. 

Muller a declarat din nou că s-a înşelat, şi i r a sfătuit pe discipoli să se 
întoarcă la baptişti. Dar adepţii nu i-au ascultat sfatul şi s-au divizat într-o serie 
de grupuri. Acum o pare o tânără de 17 ani care va fi cunoscută, după căsătorie, 
sub numele de Hellen G. White. Tânăra cu sănătate şubredă, care urmase doar 
3 clase, suferea de grave crize de halucinaţii. Personal, cred că era sub înşelare 
demonică, crizele halucinatorii nefiind strict de natură medicală. Ea pretindea că 
avea “revelaţii direct de la Dumnezeu (printre altele, susţinea că Dumnezeu i-ar 
fi poruncit să serbeze Sabatul în ziua a 7-a). De-a lungul vieţii sale, “Spiritul 
Profetic” - după cum a fost numită de adventişti — a avut 2ooo de vise şi viziuni 
profetice (dacă ar fi să dăm crezare sectanţilor). 

Adventismul apare în Europa în 1864. 

în România ajunge în 1870 la Piteşti prin Toma Aslan şi fratele său. în 1900 
apare la Bucureşti cea dintâi grupare adventistă al cărei coordonator este 
studentul în medicină Petre Paulini. 

La prima vedere, învăţătura adventistă pare foarte asemănătoare cu cea 
ortodoxă (poate cea mai asemănătoare, după catolicism), dar se 
diferenţiază substanţial; rezum aceasta prin câteva puncte importante: 

1) Adventiştii se orientează după doar Vechiul Testament , fără a ţine cont 
de Noul Testament 

Şi atunci îi întrebăm: De ce a mai venit Hristos, dacă Legea Veche îi 
îndreptase pe oameni ?! 

2) Adventiştii ţin Sabatul, ca evreii (consideră sărbătoare sâmbăta 
duminica). 



întrebăm, din nou: De ce nu a înviat Hristos sâmbătă , 
pentru ca atunci să fie cu adevărat *ziua bucuher? 
Pe de altă parte, se mai observă o 
contradicţie: deşi adventiştii consideră sâmbăta 
sărbătoare şi zi de odihnă (în loc de duminică), 
ei fac foc sâmbăta în casele lor de rugăciune, 
contrazicându-l astfel şi pe Moise (după care se 
orientează), care zicea: "în ziua odihnei să nu faceţi foc 
în toate locaşurile voastre" ("Ieşirea", 35:3) 

3) Adventiştii consideră că Statul este considerat o 
instituţie rânduită de Dumnezeu (ceea ce este fals. Statul fiind o 
instituţie lumească; doar naţiunile sunt lăsate de Dumnezeu, "Cezarii" 
fiind trecători). 

4) Consideră că Sfântul Duh purcede şi de la Fiul şi de la Tatăl - la fel ca 
şi catolicii. 

5) Cel mai grav este însă faptul că resping preoţia (în scrierile lor reiese o 
adevărată ură faţă de preoţi), Sfânta Tradiţie, cultul icoanelor, al sfinţilor etc. 

Din cele de mai sus putem uşor deduce că adventiştii sunt la fel ca aceia 
despre care Sfântul Pavel spunea: u Dar Duhul grăieşte lămurit, că în vremunle 
cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele 
înşelătoare şi la învăţăturile demonilor (1 Timotei 4:1). 

Să nu uităm că “nimeni nu ştie de ceasul când va veni Fiul Omului" (Matei 
24:36) şi “nu este al vostru a şti anii şi vremurile pe care Tatăl le-a pus sub 
stăpânirea Sa" (Faptele Apostolilor 1:7). 

“Dec/, dar , fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, 
fie prin cuvânt, fie prin epistola necesară (2 Tesaloniciem 2:15). - Sfântul 
Pavel îi îndeamnă pe creştinii ortodocşii din Tesalonic să respecte Sfânta 
Tradiţie, fie orală, fie scrisă. 

Fraţi creştini ortodocşi, noi, românii, am avut privilegiul de a primi credinţa 
de la Sfântul Apostol Andrei , care în anul 40 d. Hr. a venit pe meleagurile 
noastre. Să păstrăm comoara pe care o avem lăsată moştenire şi să ne 
lucrăm talantul pe care ni l-a lăsat Dumnezeu, pentru a nu fi ruşinaţi la 
Judecata de Apoi! 




nu 


*** 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 

- premii în cărţi - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 
următoare apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII NOIEMBRIE: "Care sunt diferenţele 
între legionarism şi fascism ?” 

a fost dat - parţial - de Emanuel Ştefaniu, 25 de ani, din Craiova (care a schiţat jumătate 
de răspuns, referindu-se doar la creştinismul legionarilor şi divagând pe alte teme). 

îi acordăm premiul lunii nov. 2005 (" Iertarea da, uitarea nu!" - Jean Bukiu) pentru 
strădania sa şi pentru colaborarea la revistă (serialul" Pericolul sectelor*'). 



Răspunsul este următorul: 

Nu numai faţă de fascism, ci şi faţă de nazism şi de celelalte 
mişcări de dreapta, mai mult sau mai puţin radicale, există o deosebire 
categorică care face legionarismul unic (aşa cum subliniază înşişi istoricii 
oneşti), căci se referă la scopurile şi mijloacele sale. 

Ceea ce este unic şi irepetabil este faptul că scopul Mişcării 
Legionare se confundă cu mijlocul pentru atingerea acestui scop. 

°e ce la legionari scopul se confundă cu mijlocul? Simplu: mijlocul 
este revoluţia spirituală (de sorginte creştină) a poporului român, 
dar în mod evident acesta este şi scopul Mişcării Legionare. 

Mişcarea Legionară exclude revoluţia prin violenţă; celelalte 
mişcări declarate de unii şi de alţii similare Mişcării Legionare, au 
formaţiuni paramilitare, restul membrilor având statut de "civili" (ca să 
opunem aşa) în cadrul organizaţiei (vezi formaţiile paramilitare ale lui 
Mussolini şi Hitler folosite în cucerirea puterii). 

Marele paradox la legionari este că, deşi toţi se socotesc şi se 
comportă ca o mare armată, împrumută de la aceasta (armată) doar 
Anumite caracteristici menite să îi dea putere, coeziune, eficienţă şi 
coordonare la nivel naţional. 


De ce se exclude atunci caracteristica principală a unei armate - 
utilizarea armelor pentru obţinerea scopului propus? 

Pentru că arma Mişcării Legionare este spirituală. 

Atenţiune, revoluţia promovată de legionarism este revoluţia 
spirituală, nu armată ! 

în decursul existenţei Mişcării din vremea Căpitanului, nu veţi constata 
abateri de la această linie! Dovada este refuzul de a prelua puterea 
înainte de desăvârşirea acestui ideal de revoluţie spirituală la nivel 
naţional şi refuzul de a ajunge la putere prin mijloace violente, chiar 
atunci când ambele posibilităţi i-au stat la îndemână. (După asasinarea 
Căpitanului şi a elitei legionare, totul nu a fost decât fum!) 

Celelalte deosebiri (referitoare la soluţiile de rezolvare a problemelor 
sociale, referitoare la mijloace şi scopuri în economie etc.) sunt. de 
asemeni, importante, dar, din lipsă de spaţiu, ne oprim aici. 

Proba sigură şi la îndemâna oricui pentru identificarea duşmanilor - 
mai mult sau mai puţin conştienţi - ai neamului nostru, o reprezintă 
atitudinea negativă la tot ce a însemnat şi înseamnă Mişcarea Legionară. 


ÎNTREBAREA LUNII DpCEMBRIE: Există vreo diferenţă între noţiunea de "naţionalism" şi cea de "patriotism"? 
I PREMIU :"Diverse stiluri de luptă politică " - Const. Papanace. 




CUVÂNTUL LEC30NA3Î Decembrie 2005 Pa9 ' 15 


























PREŢUL UNUI ABONAMENT PT. ANUL 2006: 

- 25 lei noi (250.000 lei vechi) / an pentru cei din ţară; 

- 20 euro / an pentru cei din Europa; 

- 30 euro (35 $) / an pentru cei din America. 



Mircea Olaru - Câmpulung, Sorin Damaschin - Roman, 

Bracov - Tulcea, Mircea Tuşu - Sibiu, Alex Sergiu - 
Ploieşti: Ne bucurăm că vă alăturaţi şi dvs. protestului 
nostru împotnva Ordonanţei privind holocaustul în România. 

Subliniem că protestul nostru public este perfect 
legal, întrucât nu este interzisă negarea grafică, prin 
simboluri, a holocaustului, ci doar cea exprimată prin 
grai şi pnn scris. Parafrazându-I pe Căpitan, neamul 
care acceptă acest jug fără ca măcar să protesteze, este un 
neam de imbecili şi de laşi, care îşi merită soarta. Vă puteţi 
procura insigna care defineşte acest protest, de la secretarul 
de redacţie, Nicolae Badea, a cărui adresă este înscrisă mai 
sus Evident că aveţi acordul nostru să o multiplicaţi în oricâte 
exemplare, iar acest acord este valabil pentru toţi cei care au 
curajul să se alăture acestui protest şi au posibilitatea de a 
multiplica şi distribui insigna. 

Dr. Corneliu Florea - Canada: Vă salutăm cu tot respectul 
şi admiraţia, şi vă felicităm pentru iniţiativa de a tipări broşura-protest 
"Patibularul Patapievicf împotriva acestei canalii care defăimează România şi 
Românii! Bineînţeles că vom multiplica şi răspândi broşura dvs.! Sunteţi un 
exemplu pentru toţi cei care se întreabă: "Ce aş putea face eu, de unul singur, 
împotnva unei lichele cu funcţie?" sau "Ce rost are să mă frământ, că doar nu voi 
schimba eu ceva în România?". Ne-aţi stârnit curiozitatea phn faptul că scoateţi, 
de ani de zile, absolut gratuit, de unul singur, revista de critică socială "Jurnal 
liber", de aceea vă rugăm să ne trimiteţi, dacă puteţi, un exemplar. 

Iordan Tudose Popescu - Bucureşti: Chiar dacă nu ne-am manifestat până 
acum aprecierea faţă de prezenţa dvs. tăcută, dar credincioasă, alături de noi, 
nu suntem indiferenţi la dovezile dvs. de prietenie. Mulţumim din suflet pentru 
constanţa cu care ne scheţi şi ne felicitaţi cu fiecare ocazie: Sfintele Paşti, Ziua 
Legiunii, Sf. Mucenic Corneliu, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, Sfântul Nicolae, 
Crăciun etc., ca şi pentru donaţiile de cărţi şi ilustraţii. 

Gheorghe Bâluică - Hunedoara: Susţineţi că nu ar fi necesar un proces al 
comunismului, ci al comuniştilor, sub justificarea: "comunismul este o doctrină - 
care nu se procesează; comuniştii ar trebui trimişi în judecată." Dar comuniştii au 
comis orori de nedescris, pretutindeni în lume, în numele ideologiei lor, nu în 
nume propriu (faimoasa "luptă de clasă")! Făcând doar un proces al comuniştilor 
ca indivizi (X şi Y), va apare, nu peste mult timp, "un W” care va comite aceleaşi 
orori - în numele aceleiaşi doctrine criminale. Aşa cum crima este interzisă, 
credem că trebuie interzisă şi această ideologie care susţine asasinarea în masă 
ca principiu de luptă şi de afirmare politică, pentru că în conformitate cu această 
doctrină au fost asasinate zeci de milioane de oameni nevinovaţi, au fost 
terorizate celelalte zeci de milioane râmase în viaţă (inclusiv proprii tovarăşi!). 
Pentru a nu lungi inutil subiectul, adaug doar, în chip de rezumat, o constatare 
obiectivă - care ar trebui să dea de gândit tuturor "pacifiştilor": în toate ţările unde 
a fost la putere, comunismul a adus milioane de morţi, foamete, teroare, 
dezumanizare etc. (adică ruina materială şi morală). De aceea dorim un proces 
împotriva comunismului! 

Antohe Moţoc - Buzău: întrebarea pe care ar 
trebui să v-o puneţi în primul rând este: "De ce 
oamenii nu mai aderă, în general, la Mişcare?", iar 
nu "De ce nu avem azi personalităţi de talia lui 
Nae lonescu, Radu Gyr, Eliade etc ". Cu asta am 
cam spus totul. Vă semnalez totuşi, în completare, 
că toţi cei care au venit la noi sunt fie studenţi, fie 
absolvenţi de facultate, iar un Eliade sau un Radu 
Gyr nu se nasc mereu. în legătură cu adevărata 
problemă actuală a legionarismului - faptul că nu 
aflueazâ oamenii - motivele sunt multiple şi în 
strânsă legătură cu propaganda antilegionarâ 
susţinută care se face de mai bine de jumătate de 
secol, cu persecuţiile, cu decăderea morală şi 
naţională etc.; nu este mai puţin adevărat că la 
aceasta a contnbuit masiv şi denaturarea simistâ. 



ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAE BADEA (secretar redacţie) 

STR: VLAICU VODĂ NR_ 23, BL V39. AP 37 

SECT. 3. BUCUREŞTI, Tel.: (021) 322 3832 



Cătălin Enache - Drăgăşani: Deşi a trăit 
doar 41 de ani, iar principala sa ocupaţie era 
avocatura (practicată în oraşul natal, 
Drăgăşani), Gib Mihâescu a avut o prodigioasă activitate literară, fiind 
autorul a cinci romane ("Rusoaica", "Donna Alba", "Braţul Andromedei" 
"Femeia de ciocolată", "Zilele şi nopţile unui student întârziat"), al 
volumului de nuvele "La Grandiflora", şi al piesei de teatru "Pavilionul 
cu umbre" (pusă în scenă la Teatrul Naţional Bucureşti, în interpretarea 
tragedienei Marioara Ventura). Scriitorul şi avocatul originar din oraşul dvs.. 
a fost, într-adevâr, simpatizant legionar (o dovadă fiind romanul" Zilele 
şi nopţile unui student intârziaf, în care este idealizat un student 
eminent, model de ţinută morală, coleg de facultate cu eroul 
principal; printre rânduri" aflăm că eminentul coleg al studentului 
întârziat era., legionar, iar autorul elogiază - discret însă - taberele de 
muncă, seriozitatea, cinstea şi incoruptibilitatea legionarilor. (De altfel. 
Catedrala din Drăgăşani este construită din muncă legionară). 

Vlad Pogorevici - Suceava: Am primit - cu plăcere - noul set de poezii 
compuse de dvs.; vă promitem că vom publica vreo două - trei dintre acestea în 
numărul viitor al revistei. întrucât, precum observaţi, spaţiul ne este "drămuit". 

Grigore Popovici - Râdâşeni: Mărturisim că nu putem face faţă, pe măsura 
dorinţelor, "bombardamentului" cu poezii lansat de dvs.! Puteţi fi însă convins de 
întreaga noastră prietenie şi apreciere (dovedite în decursul timpului pnn 
publicarea câtorva dintre foarte multele dvs. poezii). 

Maria şi Caramfil Spânachi - Freiburg: Vă mulţumim mult, şi pe această 
cale, pentru întreg sprijinul acordat, ca şi pentru activitatea dvs. în slujba 
Mişcării. Gândul mă poartă la naşul dvs. (regretatul nostru camarad, şef al 
Senatului Legionar, dr. comandant legionar Ionel Zeana, ce! în faţa cămia am 
depus legământul de legionar mulţi dintre noi), pentru că vă asemănaţi în privinţa 
felului de a fi: mereu prezenţi, atenţi, lucizi, neabătuţi de pe linia Căpitanului. 

M. P. - Craiova: Ideile pe care le expuneţi sunt desprinse din aiuritoarea 
sofistică iudaică. Dacă strămoşii ar fi gândit ca dvs.: "Dumnezeu ne-a dat în 
mâna duşmanilor drept răsplată pentru laptele rele", şi ar fi stat cu braţele 
încrucişate, în loc să lupte, n-am mai fi făcut acum discuţii pe tema creştinismului 
românilor, pentru că am fi fost de religie mahomedană (am fi devenit cu toţii, de 
mult timp, ori turci, ori tătari)! Cât despre valoarea ideii că “trebuie să dăm 
exemplu de adevărat creştinism şi să ne plecăm în faţa evreilor, chiar dacă nu 
suntem vinovaţi" vă puteţi da seama şi singur, dacă veţi răspunde absolut sincer 
la întrebarea: Dacă v-ar lua cineva casa şi v-ar confisca pe viaţă venitul, i-aţi 
face cadou şi venitul copiilor dvs., şi al copiilor copiilor dvs.?! (căci asta 
înseamnă despâgubin de 59 miliarde euro: nu vom plăti numai noi. cei de azi ci 
şi urmaşii urmaşilor noştri!), lisus spune "sâ-i dai şi cămaşa celui care îţi cere 
haina", dar nu spune să dai şi cămaşa altuia, şi nici cămaşa copilului tău! ’ în 
ceea ce priveşte chestiunea cu "poporul ales", cred că este important de 
subliniat că evreii au fost aleşi nu pentru a stăpâni lumea (aşa cum eronat se 
susţine), ci pentru revelarea lui Dumnezeu (ei L-au cerut mereu pe Mesia, dar 
când în sfârşit le-a fost trimis, L-au negat şi L-au răstignit) — în acest sens. vă 
recomand, printre altele, "Semnificaţia marilor sărbători creştine" de preot Bons 

Râduleanu. De asemenea, a discuta că "evreii L- 
au dat pe lisus". că lisus "este evreu" e o prostie 
(comisă şi de nazişti, printre alţii), întrucât lisus 
este de origine divină, este Fiul lui Dumnezeu 
Emanuel Ştefaniu - Craiova: Vă mulţumim 
pentru ajutorul dezinteresat oferit constant revistei 
[în ultima jumătate de an; apreciem în mod 
deosebit seriozitatea, punctualitatea, 
documentarea şi munca dvs., motiv pentru care 
am ţinut să vă mulţumim public Ce bine ar fi dacă 
măcar o parte dintre simpatizanţii noştn şi-ar 
dovedi sentimentele pe care doar le enunţă, şi 
dacă ar pune umărul alături de noi. după puterile 
fiecăruia, aşa cum aţi făcut dvs., în loc să se 
limiteze la "sfaturi" (unele de-a dreptul aiuristice) 




Redactor şef; 

Colegiul de redacţie 
Secrutar de reda 

Relaţii cu publicul 



Periodic editat de 'ACŢIUNEA RC 

Nicoleta Codrin 

Emilian Ghifca, Corneliu Mihai Ştefan Buzeecu CatWin Enescu 
_Nlcolee Badea _ 

Str. Mărgăritarelor nr. 6. sector 2, Bucureşti 

(zone Circului - Intere, cu Ştefan cel Mare. colt cu ttr V. Letcir) 

Vineri, Intre orele 15°° -19* 

Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 
e-mail 


Pag. 16 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2005