Cuvantul Legionar nr. 53, decembrie 2007

“Dacă vor lăcea acejtia, putere cor Ira = 
[SA Suangtede dpă Lea 19 4 


i CUVYÂNTUI 
"" LEGIONAR 


| Periodic al Românilor naţionalişti creştini 

n duhul NAȚIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu 

Anul IV, Nr. 53, DECEMBRIE 2007 Apare lajumătatea lunii 1,5 RON (15.000 lei vechi) 
Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


CUPRINS: 


Crăciun 2117 Nreau să fiu mic Pun Cputald Biserici bucureştene (III) 


nora În secuime de 1 Decembrie Carte Apionară Cărticica şefului de cuib (VI) 
Tâncăbeşti 2007 > untul tale Războiul nevăzut (1) 


In memoriam Z pe 
: Document Presă legionară interbelică (Il) partie de carte Şerban Milcoveanu 


Fed. Scrierile prof. lon Zelea Codreanu Coracuri, gta Pedacţiei 
Editorial: CRĂCIUNUL NAŞTERII NOASTRE 


Publicam în septembrie 2005 un editorial 
intitulat "Marea armată tăcută”; mă refeream 
atunci la  absenteismul electoratului 
românesc atunci când. prin prezenţă ar fi 
trebuit să îşi manifeste interesul față de o 
anumită ofertă politică pe piața marilor 
decepții, increderea, măcar parțială, în cei ce 


















































































pentru Parlamentul European) 
duce cifra neincrederii şi a scârbei 
la 70%)! Aproape trei sferturi din 
populația țării nu mai dă doi bani 
pe promisiunile unor partide care 
deja sunt compromise "definitiv şi 
irevocabil”, care s-au dovedit a fi, 


s-au dovedit a fi abjecţi campioni ai Ş după cum le caracteriza Corneliu 
cinismului şi mitocăniei i Zelea Codreanu în perioada 
in august 2005, la aproape un an de la interbelică, “societăți anonime de 


spoliere a bogățiilor naţionale şi a 
poporului român” 

Cifra este catastrofală dacă ne 
gândim că din sfertul rămas, să 


chinuita victorie în alegeri a alianței dintre 
democrați şi liberali, un sondaj C.UR,S. 
dezvăluia intenţiile de vot ale românilor: 43% 
dintre cei întrebaţi îşi declarau totalul 
dezinteres față de această minimă zicem, “in funcțiune”, 6-7% sunt 
participare la viața politică a țării! Atragem Y | ungurii pe care iredentismul îi 
atenţia că atunci se practica o adevărată LU 5 transformă într-un mare grup 
diversiune de câtre cei care comentau A disciplinat, încă pe atât sunt 
rezultatele sondajului, încercând să abată profitorii actualei stări de lucruri şi 
atenţia românilor de la rotunda cifră de 43, familiile lor, şi ce mai rămâne îi 
comentând pe pagini întregi variațiile de cuprinde pe nişte indivizi a căror 
două sau trei procente ale partidelor rațiune, în mod inexplicabil, a 
parlamentare de la un sondaj la altul. alunecat de la clasica locație 
Nimănui "nu îi trecea prin cap” să undeva în regiunea plexului solar. 
comenteze cifra celor dezamăgiți, Întâlnim oameni care sunt 
descurajați şi în mod evident totalmente incapabili să îți aducă 
dezinteresați, care ajunseseră la cel mai palid argument în legătură 
convingerea că soluția rezolvării marilor cu apțiunea lor electorală, dând 
probleme ale națiunii şi ale poporului credit unui Băsescu, de exemplu, 
român cer şi o nouă clasă politică, care de atâția ani nu face decât sa 
debarasată de arivism, egoism şi ÎI promită şi să amenințe, utilizând 
mentalitate iudeo-comunistă. un limbaj  manelzat dar 
Trecerea timpului nu a făcut altceva nerealizând nici unu la mie din 
"decât să adâncească prăpastia dintre pădurea de "țepe” pe care vroia să 
electorat şi clasa politică, intrăm Imediat în o instaleze în Piaţa Victoriei, şi nici 
al patrulea an de guvernare al avortonului să dea viață lozincii cu priză la 


politic (âtat de Nereuşita încrucişare. i | = E aia 2) sibi 
Reflectarea opţiunilor alegătorului român j ă şi 

ÎN 0%6a ce în mod evident depăşeşte A să 

“Aalabilitatea şi credibilitatea unul 

(referindu-ne aici la referendumul 

total inut şi imoral, organizat de 

preşedintele isterizat şi de alegerile [N 














Într-o discuţie recentă cu doi domni care in 
mod categoric nu pot fi acuzați decăt de o naivitate 
dezarmantă, mi-au adus un argument năucitor: “ar fi 
făcut tot ce a promis, dar nu a fost lăsat!” 

Când a cerut votul, oferind marile promisiuni, 
în România era alt sistem politic? România avea 
altă Constituţie? Credea că va fi ales pe post de 
Mussolini? Permite sistemul democratic unei 
persoane, chiar presupunând că nu este un 
farseur ordinar, "să fie lăsat” să facă ce vrea? 

Am auzit de multe ori la televizor diverşi imbecili 
vorbind despre "dictatura Parlamentului"! Păi citeşte, 
neică, ce serie la carte: "Formă de guvernământ în 
care puterea aparține UNUI dictator”; păi nu 
democrația a inventat parlamentul?! Dacă vrei să 
schimbi sistemul parlamentar, înseamnă să 
renunți la democrație! 

Nu e cazul să facem noi o mare pasiune pentru 
democrație, dovedită ca un instrument peniru tot 
felul de impilatori, spoliatori, chiar criminali dovediţi 
de multe ori, dar de aici şi până a lăsa țara în mod 
conştient sau, dacă vreți, "de bună voie şi nesiliți de 
nimeni”, pe mâna unui personaj situat la nivelul 
consumatorului de manele, sperăm să fie cale lungă 

În contra partidă, renunțând la mitocănie, ceea ce 
mai îndulceşte chinina totuşi, un guvern poate la fel 
de preocupat de păstrarea puterii şi a privilegiilor 
economice aferente, reuşeşte să nemulțumească 
suficient de mult pe români, suficient spuneam, 
pentru a contribui cu procentul său la dezgustul 
românului față de actuala clasă politică 


Într-o economie care are la bază "tunurile" în care 
este posibil ca de la un an la altul să acumulezi zeci 
sau sute de milioane de dolari, în care legea cererii 
şi a ofertei se opreşte la tranzacţiile "en gros”, lăsând 
pe mâna comerțului "en detail 15- milioane de 
salariați şi de pensionari, în -care marile companii 
prestatoare de servicii sau livratoare de utilități fac 
legea aplicând prețuri occidentale “a salarii şi la 
pensii de mizerie, periodicele modificări ale salariilor 
pretinzând să acopere inflația sau mai insesizabilele 
măriri ale pensiilor, ori mărirea cu iz electoral mai 
recentă, nu reuşesc să rezolve marile probleme de 
fiecare zi ale populației 

Parcă. într-o întrecere drăcească. între mărirea 
veniturilor şi creşterea prețurilor, efectele economice 
directe asupra populației sunt total iluzorii; mărirea 
pensiilor, de exemplu, a declanşat un val de scumpiri 
absolut nejustificate! Observăm din ce în ce mai 
dezamăgiţi că reglarea pieţei pe baza legilor cererii 
şi ofertei rămâne un deziderat; funcţionează parcă o 
regulă a prețurilor unice, de parcă toți comercianții ar 
fi înțeleşi între ei să ne ducă la exasperare! 


Să revenim însă la clasa politică: un alt argument 
pentru acceptarea unor personalilăți alât de 
dubioase în fruntea treburilor țării este şi justificatul: 
"Şi pe cine punem în loc?". 

Urmează întrebarea "cheie de boltă” pentru un 
legionar sau un simpatizant: ce a răspuns Mişcarea 
Legionară la o astfel de dilemă? 

Simplu, plecând de la 5 oameni şi ajungând în 
zece ani la 500.000, a propus țării singura 
alternativă valabilă şi viabilă! 


Ne vom întoarce într-o zi, 

Ne vom întoarce neapărat. 

Vor fi apusuri aurii, 

Cum au mai fost când am plecat. 


Ne vom întoarce neapărat, 
Cum apele se-ntorc din nori 
Sau cum se-ntoarce, tremurat, 
Pierdutul cântec, pe viori. 


Ne vom întoarce într-o zi.., 

Si cei de azi cu paşii grei 

Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi 
Cum vom pătrunde-ncet în ei. 


Ne vom întoarce ca un fum, 
Uşori, ținându-ne de mâni, 
Toţi cei de ieri în cei de-acum, 
Cum trec fântânile-n fântâni. 


Pag. 2 


CRĂCIUNUL NAŞTERII NOASTRE 


CUVÂNTUL 


În fond, a face politică fără această finalitate, 
este o activitate lipsită de orice sens! 

Credem că a venit momentul să renunțăm la 
neimplicarea directă în lupta politică; suntem 
convinşi că din cei 70% de absenți de la vot, vom 
reuşi iniţial să canalizăm 5% din opțiuni spre un 
viitor partid, cu toate adversitățile sau, mai 
corect spus, cu toată ura ce o vom dezlănțui 
împotriva noastră din partea neo-iudeo-comuniştilor, 
a  mondialiştilor (varianta mai nouă a 


internaționalismului comunist), din partea slugilor lor 
de care mişună țara, care deţin în prezent puterea 
economică şi politică în România. 








































Suntem convinşi ca în cadrul electoratului 
românesc există sute de mii de potenţiali 
aderenţi la o nouă politică bazată pe ideile 
naţionalismului real. 

Vă veţi pune întrebarea dacă există mai multe 
feluri de naționalism: categoric nu, dar există mai 
multe feluri de a prezenta această ideologie. ludeo- 
comunismul, câştigător incontestabil al celui de al 
doilea război mondial. a reuşit. să işi impună şi. în 
acest caz punctul de vedere, făcându-i pe oameni să 
confunde naționalismul cu rasismul şi xenofobia. 

Ce este de fapt naționalismul - pe care îl 
numesc mai sus "real": este doctrina politică, este 
crezul sfânt dar absolut real prin logica sa, că 
națiunea trebuie să reprezinte prima preocupare 
a tuturor, începând de la conducătorul țării şi 
până la ultimul aderent la această concepție 
politică. Ce poate fi mai logic decât că în primul 
rând trebuie să îţi creezi un spațiu şi un mediu uman 
propice unei vieţuiri normale, o politică pe termen 
scuri, mediu şi lung care să asigure o 
continuitate a dezvoltării neamului tău şi țării 
tale. 

Ideea că acest lucru ar include o politică de 
excludere a persoanelor de alte naționalități este 
o minciună care are ca scop, de fapt, excluderea 
pe cât posibil a românilor de la conducerea țării, 


NE VOM ÎNTOARCE ÎNTR-O ZI 


Cei vechi ne-om strecura, 
În toate dragostele noi 





dovedindu-se ca cei cu dragoste de acest 
neam sunt mai greu de cumpărat şi de 
manipulat. 00 A 

Mişcarea Legionară, prin ideologia naționalisţ- 
creştină pe care şi-o asumă, nu a avut, nu are şi nu 
va avea intenția de a dezavantaja în nici un fe| 
minoritarii trăitori pe pământurile noastre; subliniez 
pe pământurile noastre! Să fie clar însă, legile ţării 
sunt şi pentru ei, românul nu trebuie să ajungă 
sluga nimănui pentru a supraviețui în propria 
țară, politica discriminării pozitive este 
contraproductivă şi pentru majoritari, şi pentru 
minoritari: majoritarii trebuie să subvenţioneze o 
anumită categorie socială, fapt care nu îi încurajează 
deloc pe aceştia să pună osul la treabă, ci, din 
contră, devin din ce în ce mai nemulțumiți şi mai 
pretenţioşi 
De ce nu îşi pune' nimeni întrebarea de ce 
Uniunea Europeană a devenit de vreun an, de 
când am devenit şi noi membri, foarte exigentă 
când vine vorba de unii cetăţeni români? Unde 
mai sunt "nobilele” lor principii de toleranță - ca 
să nu spunem de afecțiune - pentru minoritari, în 
general? 


Reluând ideea de mai sus, Mişcarea Legionară a 
ajuns la concluzia că toate sperantele ei şi ale 
românilor în oferta politică actuală sunt deşarte. Am 
aşteptat cu răbdare şi cu speranță că vreuna din 
partidele mai noi sau mai vechi, nu să rezolve toate 
nevoile neamului, batjocorit de comuniști şi de 
neocomunişti o jumătate de secol, dar măcar să lase 
impresia că a pornit în direcția cea bună şi există 
speranțe de viitor. 

Nu vedem nici "o luminiţă” nici foarte departe, fapt 
care ne obligă să ieşim din relativa expectativă, 
înarmați cu aceeaşi hotărâre, răbdarea şi 
perseverența care ne-a caracterizat de-a lungul 
timpului, şi chiar dispuşi la acceptarea oricărui 
sacrificiu . 

Viitorul nostru partid va avea îndreptar legile țării 
şi cele zece porunci ale bisericii creştine. lar la baza 
dezvoltării economice şi sociale va fi munca, 
contribuţia fiecărui cetățean român la prosperitatea 
generală 





În încheiere, să ştiţi că intenția noastră de-a intra 
în lupta politică nu reprezintă o simplă formalitate 
Vom întâmpina mari greutăți: forțele antinaționale se 
vor coaliza împotriva noastră, utilizând o legislație 
ambiguă, în care hotărâri guvemamentale 
funcţionează ca legi chiar în evidentă contradicție cu 
Constituţia 

Dacă ne va ajuta Dumnezeu, vom avea nevoie 
de ajutorul vostru, al membrilor şi în special al 
simpatizanților noştri din toate oraşele şi satele 
de pe unde vă duceți traiul. 


Vine un Crăciun; îl primim cu speranță şi cu 
dragoste de Dumnezeu, iar celor care sunt alături de 
noi le dorim sărbători fericite, sănătate, 
prosperitate şi, nu în ultimul rând, dârzenie şi 
credință într-un viitor legionar! 


RADU GYR 


tiptil, 


Si-n cântecul pe care şi-l 
Vor spune alții, după noi. 


În zâmbetut ce va miji 

Si-n orice geamăt viitor, 

Tot noi vom sta, tot noi vom fi, » > 
Ca o sămânță-n taina lor. 


Noi, cei pierduţi, re-ntorşi din zări, 
Cu vechiul nostru duh Fa = 


Ne-napoiem 


Şi-n disperări, 


Si-n răni ce-n piepturi se ascund, 


Şi-n lacrimi ori în mângăierii 

'gâieri, 
Tot noi vom curge, zi de zi, 
În tot ce mâine, ca şi ieri, 


Va sângera 


Sau va iubi. 


LEGIONAR Decembrie 2007 


Avertisment: Acest articol se citeşte numai într-o stare 


Subsemnatul vă aduc la cunoştinţă hotărârea 
mea irevocabilă de a demisiona olicial din funcţia de 
adult pe care o dețin acum printr-o numire abuzivă, 
independentă de voința mea. 

După o analiză detaliată a situaţiei, m-am hotărât 
să mă retrag şi să preiau atribuţiile unui copil de 
şapte ani, cu toate drepturile şi îndatoririle pe care 
le-am avut cândva, dar la care am renunțat cu prea 
mare uşurinţă. 


Vreau să desenez cu creta colorată pe străduța 
unde locuiesc, atunci când oamenii maturi şi 
importanți trec spre serviciu, fără să-ml pese de 
stresul lor în lupta cu minutele şi traficul infernal care 
îi aşteaptă. 

Vreau să fiu din nou mândru de tricicleta mea cea 
verde, fără să mă intereseze cât costă asigurarea 
maşinii pe anul viitor. 

Vreau să cred sincer că bomboanele “Cip” şi 
guma chinezească ce se mesteca cu tot cu hârtia de 
pe ea sunt mai bune decât banii, pentru că le poți 
mânca 

Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un 
pahar de zmeurată cu sifon în mână şi cu ochii la 
norii pufoşi care aleargă pe cer, întrebându-mă de ce 
adulții nu au timp să facă Ia fel 

Vreau să mă întorc la vremurile când viața era 
simplă şi nu avea ca scop in sine goana obsesivă 
după bani, când radiam de fericire după dulceața 
hăpăită din chesea, în timpul vizitei la unchiul Rudolf, 
Atunci, tot ceea ce ştiam se rezuma la cele şapte 
culori, trei fabule de La Fontaine pe care bunica mă 
obligase să le învăţ, zece cifre şi vocea mamei care 
mă chema la masă când nu îmi era niciodată foame, 
pentru că 
"speriasem” câteva 
monezi din 
buzunarul bunicului 
şi le transformasem 
în acadele la 
cofetăria din colţ. 
Vreau să cred 
ca odinioară, că 
totul pe lumea asta 



















poate fi obținut 
cerându-i mătuşii 
[| mele să-mi 


cumpere ce mi se 
năzare mie sau că 
se poate obține la 
troc cu un pahar de îngheţată de 3 lei. 


M-am maturizat prea mult şi nici nu mai ştiu când 
m-am trezit mare. A tost cu siguranță un abuz şi 
aştept scuze pentru asia. 

Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit, 
războaie “preventive” şi purificări etnice, copii abuzaţi 
sau muritori de foame în țara lor, droguri în licee, 
prostituție, justiție coruptă, politicieni în patru labe, 
biserici de homosexuali, țigani infractori şi criminali 
protejați de politica iudeo-masonică a dreptului 
omului țigan ce omoară, în dauna dreptului omului 
lallan sau român ce este omorât, evrei sioniști, 
dictatură mondială, țara vândută bucată cu 
bucată, cu relief cu tot, vânătoare de legionari, 
cruci şi troițe de eroi profanate, ură, bârtă, secrete 
bine păzite de guverne, popoare ţinute în ignoranță, 
experiențe medicale făcute pe oameni-cobai, 
lagăre în aer liber. 

Am afla! despre materialismul nedialectic ce a 
urmat celui dialectic, am aflat despre mame 
“denaturate care fac copii din egolsm sau foame, 

pentru a-şi salistace propriul ego, sau pentru a-şi 
vinde copilele unor animale cu chipuri de bărbaţi, în 
schimbul unui televizor de ocazie. 

Am aflat despre industria de medicamente care 
ucide oameni deşi spune că îi salvează, fără ca 
oamenii de rând să sesizeze că moanea datorată 
abuzului de medicamente a ajuns una dintre cauzele 

frecvente ale deceselor din țările civilizate. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007 F23 


Căci DI 


DE CRĂCIUN 
VREAU SĂ FIU MIC 


Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia 
că moartea este un concep! de poveste, cu care eu 
nu voi avea niciodată de-a face, că doar împărații 
bătrâni mor pentru a face loc pe tron prinților tineri 
căsătoriţi cu prințese câştigate după trecerea multor 
încercări în lupta cu zmeul cel rău? 

Unde sunt anii când mi se părea că tot ceea ce ţi 
se putea întâmpla mai rău în lume era să nu fii ales 
în echipa lui Petrache repetentul, sau să fii portar 
atunci când joci fotbal în spatele şcolii? 

Încotro s-au dus vremurile când lugeam pe 
coclaurile din parcul “Trivale”, când mă fugăream cu 
veverițele prin pădure, când mâncam la "Cornul 
Vânătorului” pâine caldă şi beam “Brifcor” pentru că 
mama nu-mi cumpăra niciodată "Quick-Cola"? 

S-a scurs ca un fum pe hornul casei timpul când 
furam dude împreună cu fiul miliţianului Varga, când 
legam bondarii de picioare cu aţă şi făceam zmee 
din ei, sau când mă înecam cu plăcinta făcută de 
tuşica mea pentru că îi căzuse măseaua din gură în 
aluat, fără ca ea'să vadă? 


Vreau să mă întorc la vremurile când versurile 
melodiilor nu erau atâl de penibile şi muzica nu era 
atât de otrăvită, când toţi copiii citeau cărți 
folositoare, când mama îmi stingea lumina şi eu 
citeam pe ascuns “Colț Alb” şi Winetou” la lumina 
becului din stradă ce se furişa printre obloanele 
crăpate. 

Vreau să aud lar istoria povestită din gura 
bunicului meu, care-i înjura pe comunişti, şi pe care-l 
rog să mă ierte de acolo, din Cer, de unde se află, 
pentru că în vremea aceea nu îl înțelegeam şi 
fugeam de el ca de ciumă, pentru a nu întârzia la 
povestioarele oficiale spuse de tovarăşa învățătoare 

Vreau desene animate cu “Donald Duck”, “Tom şi 
Jemy” şi "Mickey Mouse”, peripețiile echipajului 
“Speranța” navigând "Cu toate pânzele sus” şi pe 
mama mea cea blândă citindu-mi după o zi 
obositoare de serviciu despre losif şi fraţii săi, sau 
despre naşterea Mântuitorului 

Ce bine era când credeam în naivitatea mea că 
lumea este fericită doar dacă are “surprize” cu “Cin- 
Cin” şi “Tipi-Tip”, reviste cu "Rahan”, soldăței de 
plumb, plicuri cu oranjadă, sticle de "Cico” sau 
bomboane cubaneze şi două banane verzi puse în 
pantof de Crăciun! 


Promit solemn că, imediat ce o să-mi reiau 
atribuțiile de copil, o să-mi petrec după-amiezile 
cățărându-mă pe garduri pentru a fura nuci verzi de 
la domnul arhitect, călărind bicicleta vecinului în 
schimbul celor trei “Pif-uri pe care mi le cerea de 
fiecare dată, citind Robinsoe Crusoe, ascuns în 
coliba înjghebată din ramuri şi frunze de vişin, în 
spatele grădinii, unde Măiţa ne muştruluia: “oarba 
după voi, dracilor, mi-aţi desțelenit copacul!” iar noi 
ne întrebam "ce, Doamne iarlă-maă, o fi aia?!” 


Îmi iau angajamentul că nu-mi va mai păsa de 
ratele centralei termice, de facturile de telefon, 
curent, gaze, apă, gunoi, cablu tv, internet, asigurări 
de sânălate, taxe anuale pe proprietate, pensii 
private obligatorii, credit-carduri, computerul virusat 
şi faptul că maşina e veşnic îndrăgostită de mecanic. 
Ducă-se toate! 


Vă asigur că nu o să mai fiu pus în încurcătură, 
aşa cum se întâmpla în trecut, atunci când voi fi 
întrebat "Ce vrei să te faci când o să fii mare?, 


“deoarece acum ştiu; vreau să fiu copil. 


Vreau să colind cu buhaiul prin satul Coada 
Malului şi să primesc în schimb doar nuci, mere roşii 
şi o mângăiere pe creştetul capului. Să călăresc 
câluții fără şa prin zăpadă, până când durerea mă va 
face să merg lar caraghios de crăcânat. 


Gata cu bârtele vecinelor pensionare, gata cu 
hernia şi cu ganglionii umilați, cu durerile de oase şi 
de plămâni, gata cu ficatul mărit, cu operațiile, cu 
medicamentele şi tratamentele, cu dinţii de plastic, 





de relaxare lolală, cu muzică de Crăclun pe fundal. 


cu radiografille, cu părul căzut şi ochelarii pierduţi de 
ani de zile. 

Gata cu plecatul la serviciu când ar trebui să 
dorm şi să-l visez pe "Muc cel mic” câlare pe covorul 
său zburător, când mai am încă de vorbit în somn cu 
Buratino, vulpea Alicia şi motanul Basil. 

Gata cu ştirile  comunisto-globalisto- 
mossadiste, despre terorişti-fantomă, bombe şi 
alte bazaconii şi minciuni ordinare, difuzate spre 
a menține o stare de teroare permanentă pe 
mapamond, ce va justifica pe mai târziu politica 
ce va să vie. 

Gata cu ipocrizia şi mâncătoria de rahat! Basta! 
Ajunge! Stop! Cedez! 

Demisionez din funcţia de adult! 


Vreau să cred în sinceritatea zâmbetelor, în 
noblețea vorbelor, puritatea dragostei şi a 
prieteniei, o lume a cuvântului dat şi respectat, a 
camaraderiei şi dreptății, a păcii, a viselor 
împlinite, a imaginației înnobilate, a arhanghelilor 
ce ne veghează, şi a omului după chipul şi 
asemănarea lui lisus Hristos, aşa cum a visat-o şi 
aşa cum a vrut-o şi Căpitanul. 


Vreau să am iarăşi şapte ani şi să stau în 
brațele Mântuitorului, în timp ce împodobesc 
bradul de Crăciun. 

lar paginile oficiale de politică să le citesc numai 


dimineața, pe oliță, pi 

la obraz părerea mea “criminalilor legal” ai 
vinovaţilor fără vină, atunci când ei îşi vor arăta în 
public, "la poză”, grija lor fățarnică față de mititelul de 
mine. 





Fiţi voi mari şi importanti şi conduceţi voi lumea 
spre dezastru după legile *demonocrate” ale 
“mamonarhiei” voastra. 

Intraţi voi în pământ cu buzunarele pline de 
aur şi petrol, că tare mult o să vă folosească, şi 
duceţi-vă pe lumea cealaltă cu mâinile şi 
sufletele de sânge nevinovat. 

Eu nu vreau decăt să fiu mic, să ascult colindele 
cereşti şi să serbez naşterea lui lisus la masa de 
lângă gura sobei, acolo unde parcă ieri stăteau 
rânduiți cei dragi mie şi unde bunica ne aducea cele 
mai alese bucale, calde şi aburind a fericirea 
Crăciunului!! 


Dragilor mei camarazi,  simpatizanților, 
cititorilor noştri şi familiilor acestora, le urez ca 
lumina naşterii Mântuitorului să le umple 
sufletele: “S-a născut Hristos, Crăciun fericit!” 









] 
si 


Motto: "O, vino la noi, Căpitane, / Ne zbatem În trudă şi-amar, / Pierdut-am şi limba şi lege, /0, vino, re'nalță-un altar." (Imn 





























































Secuil sunt o populație rezultată din contopirea, 
prin asimilare, a unor populații de limbă turcică, 
ataşate uniunii triburilor maghiare de sub 
conducerea lui Arpad i 

În Ungaria medievală au fost consideraţi naţiune 
diferită de maghiari, potrivit Edictului Unio Trio 
Nationum care stabilea drepturile națiunilor recepte: | 
saşii, secuii şi maghiarii, În decursul timpului, sub | 
presiunea autorităților statale maghiare, secuii au] 
fost asimilați cultural şi lingvistic ungurilor. 

Ziarul Timpul (de sub redacţia lui Mihai 
Eminescu) consemna în anii 1877-1878 agitația din 
anumite aşezări secuieşti intracarpatice prilejuită de 
războiul româno-turc. Cete de secui organizate ad- 
hoc amenințau să pătrundă prin trecătorile din| 
Carpaţi unde urmau să alace şi să pârjolească] 
satele pentru a sabota interesele româneşti | 

După instaurarea comunismului, în 1952, s-a 
făcut reorganizarea administrativ-teritorială a țării, 
iar una dintre regiunile nou create a fost "Regiunea 
Autonomă Maghiară” (!!), cu reşedinţa la Târgu 
Mureş, 

În prezent, secuii vorbesc un dialect maghiar şi 
ocupă o parte însemnată a teritoriului actual al 
județelor Harghita, Covasna şi Mureş, şi încearcă 
să le desprindă din trupul vlăguit al țării. 


Mulţi români îşi amintesc că sunt Români o dală 
pe an, de 1 Decembrie. lar unii nu-şi amintesc nici 
măcar atunci ce sunt. 

Aşa cum ziua Naşterii Domnului, pervertită de 
spiritul iudaic dominant din vremurile noastre, a 
ajuns să reprezinte pentru mulți creştini doar! 
sarmalele din farfurie şi sticla cu vin, şi ziua de 1 
Decembrie a devenit o simplă "zi liberă” în care 
românul, scăpat pentru o clipă de lanțurile sclaviei 
moderne, republicane, se ocupă de orice, mai puțin 
de cinstirea străbunilor căzuți pe câmpul de luptă 
tocmai pentru ca el, românul de azi, să aibă un 
pământ al său... 

Şi dacă la Alba Iulia politicienii organizează 
paradă o dală' la patru ani (adică doar în an 
electoral), dacă în Bucureşti preşedintelui i se pare 
potrivit să inaugureze un brad, în județele Harghita şi 
Covasna, unde ți se răspunde la orice întrebare 
'Nem tudom!” de parcă ai fi în Ungaria, nu în 
România, sărbătorirea Zilei Naţionale a ajuns să 
pară un act de mare curaj 

Urmând invitaţia lansată de simpatizanții legionari 
din Târgovişte, după comemorarea Căpitanului, 
Nicadorilor şi Decemvirilor din pădurea Tâncăbeşti, o 
delegație 3 3 z FN ] 
legionară a pornit 


spre municipiul 

sf. Gheorghe, | ] 

pentru a participa 

alături de puținii şi! | ” | + 
4 a 


inimoşii Români AI ți 
AI ari 
pa 














din Covasna, şi de | 
cei veniți de prin... 
diverse colțuri ale Î 
țării, | 


Naţionale. 


Presa 
mediatizat 
manifestarea 
organizată 
partidul lui Dan 
Voiculescu (fostul Partid Umanist, intitulat acum 
“conservator” deşi are în comun cu doctrina 
conservatoare cam cât are o scrumleră cu un tanc), 
care a pus manifestația Românilor din Sf. Gheorghe 
sub semnul său electoral, deşi n-a făcut altceva 
decât să angajeze trei cântăreţi care să dea cu tunul 
în urechile localnicilor, presa noastră cea "liberă" 
şi “obiectivă” a "omis" însă să spună că delegații 
de studenţi din Buzău, Bacău, Târgovişte, Sibiu, 
Cluj, Bucureşti au venit aici pe cont propriu, fără 
nici o legătură cu partidul d-lui Voiculescu, filnd 
invitați de Asociaţiile de Români din Sf. 





ul românilor secuizați) 


dimineață pe stradă doar în 


spectacolului promis de d!. Voiculescu la 





Programul zilei a fost următorul 
- evocarea luptei 
recucerirea pământului strâmoșe 
sângele a mii soldați, bunic 
ŞI evocarea momentului ist 
1918, când cerul era acoperi 
de steaguri tricolore; 
- o serie de cânt 
în interpretarea 
(urmate de aplauze frene' 

- Te Deum la Cal ă 
de preoți şi binecuvântat de 
şi Harghitei, Preasfinţitul loan 
pentru linia sa tradiționalistă c 
iubit de credincioşi, în opoziție cu mo: 
ecumenistul episcop 
Patriarh; mulțime: 
a încăpul în Cate: 


românilor 


sc 





străbuni 

















pe străzile centrale; 

- marea adunare din 
încheiată cu cântece 
române, Carpaţii”, "Deşteptă 
Unirii” ş.a.) 


Piața 








omâne 







apo 


românismului; apoi a 
improvizat de Partidul d-lui Voic 









vede, cu "căscații” din Bucureşti care 
literalmente în “picioare, pierzându- 


genţile, copiii (capul, oricum, şi-l pierd 


Gheorghe (pancartele cu numele asociaţiilor erau demult), în acea buluceală de neimaginat, doar ca să 


vizibile, nimeni nu le putea ignora prezența) 


Am fost. primiţi cu 
căldură de frate şi cu 
mare interes de către 
studențimea 
prezentă; am fost 
asaltați cu întrebări 
despre legionari şi ni 
s-a povestit despre 
situația grea a 
românilor din 
Harghita şi Covasna 

Le-am povestit şi 
noi despre crezul şi 
acțiunile noastre, am 
distribuit revista, am 
făcut - schimb de 
numere de telefon, 
lar câțiva s-au 
angajat chiar să 
formeze noi cuiburi 
prin țară şi să devină legionari 

Preoții au oferit în dar, în mod special, fiecăruia 
din delegația noastră, câte o iconiță cu Sfântul 
Mormânt al Mântultorului, iar episcopul ne-a 
binecuvântat 

În schimb, în sala de festivități a Catedralei 
municipiului, un reprezentant al Primăriei a fost mult 
mai puțin încântat de prezența noastră şi a ținut să 
ne “roage” să nu cumva să "dăm prilejul la 
manifestări exagerate” (ce-o fi fost în capul lui 
rotofei, cu fizionomie tipică de fost activist PCR, ca 
vom întige, țopăind şi urlând, tricolorul românesc în 
spinările secuilor? că vom detona clădirile 
ungureşti?!). Atenţionarea tovarăşului a avut însă un 
efect neaşteptat: am avut bucuria să vedem cu toate 
capetele din sală s-au întors spre noi şi ne-au privit 
cu simpalie evidentă. La ieşirea din sală respectivul 
s-a strecurat pe lângă noi, mormăind în chip de 
scuză, probabil, că el este istoric, că "Ştie ce-i cu 
legionarii, dar vrea să nu atragem atenţia presei ca 


vadă un oarecare brad metalic amplasat în Piata 
Unirii (ca şi cum bradul ar fi fugit de acolo a douazi) 





Am fost plăcut impresionați de faptul că au fos! 
prezente la manifestaţie domnişoare şi doamne 
entuziaste, purtând steaguri şi cântând, ca şi de 
faptul că marea majoritate a Românilor ieşiti PE 
stradă erau tineri 

Mai puţin îmbucurător însă ni s-a părut faptul că 
numărul localnicilor participanţi la festivitate, cca. 2 
mie, reprezintă de fapt doar 10% din populală 
românească a oraşului! Cifrele, ca de obicei, 


realitatea crudă, ș 
„În ciui sm 
momen da valului de entuziasi 


zi Su Viitor de Ziua Naţională a României, vom fi: 

pal MEA lui Dumnezeu, în Harghita, purtând 

a a speranjei că, oricât ne-ar strămtora a 

aula de nişte parlamentari nepăsători sau corupt 
inii vor fi Stăpâni la ei acasă, 


Nolte Codrin 


"4 CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007 


Acesta a fost sărbătoarea adevărată a 


în care naționaliştii s-au risipit, în Piaţă 
rămânând câleva zeci localnici denumiți în 
lermeni populari "gură ă”, rude bune, se 


să nu fie probleme” (?!). La data scrierii acestor 
| rânduri e mulțumit, întrucât, ca de obicei, mass 
media a deformat cu rea credință uluitoare 
realitatea, spunând că românii ar fi ieşit de 
aşteptarea 
aânzi 


pentru 
udat cu 
noştri, 
la Alba Iulia, 
fluturarea milor 











şi foarte 


- defilarea Românilor, cu steaguri şi fanfară, 


batalioane 


Hora 


ae 





SCRIERILE PROF. ION ZELEA CODREANU 


În amplul interviu (pe două pagini şi jumătate) 
din numărul trecut al revistei noastre, cu dr. 
Şerban Milcoveanu, despre personalitatea şi 
urmaşii prof. ION ZELEA CODREANU, tatăl 
Căpitanului, orator şi deputat în Parlamentul țării din 
partea Mişcării Legionare şi membru al Senatului 
Legionar, am amintit doar în treacăt de scrierile 
sale, fără a le comenta cât de cât, motivul fiind 
lipsa de spațiu 

În articolul de față însă voi prezenta succint 
cele şase titluri de lucrări care poartă semnătura 
prof. lon Zelea Codreanu, cărți care se găsesc 
numai în Biblioteca Academiei Române. 

Prima lucrare, apărută în urmă cu 99 de ani, la 
Huşi, unde îşi avea domiciliul lon Zelea Codreanu, 
se intitulează "SPRE ALTĂ ŞCOALA”, iar doi ani 
mai tărziu, în 1919, apărea la tipografia revistei lui 
Nicolae Iorga, “Neamul Românesc”, de la Vălenii de 
Munte, altă broşură a prof. lon Zelea Codreanu, 


“RĂVAŞUL UNUI ȚĂRANI 
108 ZELEA-CODREANU 


Ravașu' unui ţaran 


eatră 


Fraţii săi din județu Suceava. 


CĂTRE FRAȚII SĂI DIN 
JUDEȚUL SUCEAVA" 

Tot la Huşi, în 1920, îi apare broşura “PENTRU 
ORDINE, MUNCĂ ŞI DREPTATE, unde sunt 
reproduse câteva cuvântări ţinute în Camera 
Deputaţilor (lon Zelea Codreanu fiind deputat de 
Suceava). 
Lucrarea 
“PENTRU. 











PENTRU 


ORDINE, MUNCĂ şi DREPTE 


Discursul 
e e ma emir bepeat am 1e î E 
Interpelări și Comunicări 
n me în 2 Ama a 


La mormântul lui Statan cel Mi 
mr ra e ma e 18 n m în m tm a 
m maia. bezea 


ION ZELEA-CODREANU 











Pentru Neam 












NEAM, CU ARMA 
CUVÂNTULUT a apărut la laşi 
în 1920 şi sunt redate 
alte discursuri rostite în! 
Camera Deputaţilor în 
cursul anului 1918. 

În 1927, la Cernăuţi, 
în Tipografia Mitropolit 
Silvestru, îi 


la laşi în luna martie al 
anului 1941 şi 
este cea mai 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007  P295 





Cu Arma Cuvântului 
DISCURSURI 








interesantă. De aceea vom insista asupra ei. 

Se intitulează “O MĂRTURIE” şi cuprinde 
depoziția prof. lon Zelea Codreanu în procesul 
intentat de organele de stat comandantului 
legionar Sebastian _Erhan şi celorialți legionari 
din Câmpulung Moldovenesc, avocatul apărării 











fiind fiul profesorului, DECEBAL  ZELEA 
CODREANU. 
Nu voi relata nimic despre desfășurarea 


procesului, ci voi reliefa câteva paragrafe, de 
importanță capitală pentru cei ce studiază 
fenomenul legionar, din păcate total 
necunoscute, întrucât nu au fost reeditate sau luate 
ca puncte de referință, deşi acest lucnu acum este 
posibil 

Rândurile pe care le voi publica mai jos scot în 
evidență aventurismul lui Horia Sima, lipsa lui de 
scrupule,  denaturarea adevărului în mod 
grosolan şi alte asemenea “pârghii” care au dus 
în final nu numai la dispariția definitivă a 
Gărzii de Fier de pe eşichierul politic, 





legionari, de toate categoriile, de la cei din 
Frăţiile de Cruce până la cei din Senatul 
Legionar. 


Argumentele lui ION ZELEA CODREANU 
sunt convingătoare, nu lasă loc dubiilor, 
expunerea este logică, intr-un limbaj bogat şi 
colorat 


- Incidentele de la sediul legionar, 
petrecute în nov. 1940, s-au soldat cu moartea 
a doi legionari. S-a tras cu pistolul mitralieră 
din două maşini în cei care încercau să intre 
în imobilul din str. Guttenberg; principala 
țintă trebuia să fiu eu. 

„Colonelul Zamfirescu întreabă: “Era echipa 
molții?” 

- Nu! Echipa morții a însemnat pentru 
legionari ceva suprem. O echipă hotărâse să 
moară pentru o idee sfântă, iar nu să omoare pe 
alţii în slujba trădătorului. 


În numele nostru s-a asasinat fără judecată! 
S-au dezgropat morţii de la Jilava pentru a spune că 
a fost o revoltă spontană, atâ! de grozavă a celor 
care efectuau deshumarea, încât aceştia nu s-au 
putut abține. NU ERAU ÎNSĂ ACEI CE 
DEZGROPAU. 

ACEI CARE I-AU OMORÂT CU 
REVOLVERUL ÎN CELULE AU FOST 
ALȚII. A fost lovitura trădătorului (n. n.: 
Horia Sima) de a asasina sfințenia 
tuturor morților noştri, şi nu numai a 
aceslora: DE A ASASINA 
AUTORITATEA MORALĂ A LEGIUNII! 

Pedeapsa cu moartea pentru călăi! 
Dar numai prin justiție! Nu se po! spăla 
crimele. 

Noi îl asasinăm pe Nicolae lorga? 
O fi fost savant.sau nu, însă nu există 
academie din lume, in care să nu fi fost 
membru. Toate aceste instituții de cel 
mai inalt rang l-au comemorat! Omorât 
“Ipentru că a deschis procesul fiului meu, 
Comeliu? Că el, Nicolae lorga a 
început procesele şi ne-a înjurat? 
Cum? Pentru aceasta trebuia asasinat? Că era 
adversarul nostru? Putea fi. Era foarte normal să 
avem adversari: DACĂ NU AM FI AVUT, AR FI 
FOST IRAȚIONALĂ EXISTENȚA NOASTRĂ, A 
LEGIUNII. 

Apoi, să-l asasinezi pe Virgil Madgearu? A fost 
un adversar al nostru, însă nu a ridicat nici degetul 
cel mic asupra noastră! La pactul de neagresiune 
din dec. 1937 a fost impreună cu noi în campania 
electorală. A fost luat de Ia biroul lui când făcea un 
studiu economic cerut de gen. Antonescu. 

IATĂ CRIME GROAZNICE! 


Am stat în celule doi ani, fără să fi avut 
posibilitatea de a mă plimba la aer măcar 5 minute 
pe zi, deci fără soare, fără mişcare, fără dreptul de a 
citi. Mi se luau şi bucăţelele de gazete vechi, în care 
erau învelite pachetele cu mâncare ce mi se 











trimiteau de acasă. Am lost la Miercurea Ciucului, la 
Odorhei, apoi iar la Miercurea Ciucului, şi la 
Sadaclia, în Basarabia (n. n.. în lagăr, unde erau 
închişi legionarii importanţi). SĂ NU SE CONFUNDE 
LEGIONARII  CĂPITANULUI CU  PLEVUŞCA 
SOCIALĂ SAU MORALĂ! lar legionarii de aici, din 
boxe (n. n.: comandantul legionar Sebastian Erhan şi 
ceilalţi legionari din Câmpulung, al căror martor era 
prof. lon Zelea Codreanu), sunt temeiul 
românismului! Ei sunt nevinovaţi. Adevărații 
vinovaţi se ascund, pe când pe câmpul de luptă 
comandanții de regimente pleacă la atac! DAR 
VITEJIE ŞI NOBLEȚE NU POATE EXISTA LA UN 
TRĂDĂTOR! 


La dala de 6 sept. 1940 am fost înlăturat de la 
conducerea Legiunii de mom 








n. HORIA 


CEATĂ MICĂ  DEȚ 
NEMERNICI ŞI DE UNAȚ: 
MAI MARE, DEȚ 
ÎNSELAŢI PRI 
MINCIUNI. 

Apoi ială cum: gen. 
Antonescu mi-a cerut ui 
sfat: cum să inceap: 
guvemarea? La aceast: 
am răspuns: decăt s: 
dau un sfal între patrug 
ochi, cred că ar fi mai 
bine să-l dau în fața“ 
opiniei publice. Deci să-mi trimită gazetari români şi 
străini pentru a-i da un răspuns. Gen. Antonescu a 
admis aceasta şi mi-a trimis gazetari. În interviul pe 
care l-am dat ziariştilor am spus: Gen. Antonescu 
să facă un guvern de oameni pricepuţi şi cât mai 
oneşti, de oriunde i-ar găsi, IAR NOUA, LEGIUNII, 
SĂ NE DEA TIMP DE UN AN DE ZILE SĂ NE 
REFACEM IN URMA PRIGOANEI ŞI A 
CUMPLITELOR PIERDERI. Refacerea unei trupe în 
urma unor bătălii cu pierderi grele. 

Acest ins, Horia Sima, pe care eu am făcut 
greşeala de a-l fi pus în locul pe care-l sfintise 
marele om, gen. Cantacuzino _Grănicerul, acest 
ins a arătat interviul meu unora pe care îi pescuia 
spunându-le: 

“lată că prof. Codreanu vrea să ne mai pună la 
post şi rugăciuni timp de un an. A căzut în mania 
religioasă. El nu vrea puterea, eu însă o vreau! ŞI 
astfel vă ofer posibilitatea de mari foloase. 
Perspective ademenitoare şi grabnice imediate”. 

HORIA SIMA S-A DESPRINS ASTFEL DIN 
CALEA SFÂNTĂ A LEGIUNII, O MICĂ DAR 
ÎNDRĂZNEAȚĂ CEATĂ DE PROFITORI, CARE M- 
AU ÎNLĂTURAT PE MINE ŞI AU FĂCUT PRESIUNI 
ASUPRA GEN. ANTONESCU, CARE I-A ADUS LA 
PUTERE ÎN CONTRA SFATULUI MEU. 

El a mers şi a ceru! cu silnicie ca să fie numit 
oficial “Comandant al Mişcării Legionare” 

A venit acasă la mine, la Huşi, unde mă 
retrăsesem şi i-am spus CĂ PRIN CEREREA LUI 
DE A FI NUMIT PRIN DECRET REGAL 
COMANDANT AL LEGIUNII A COMIS UN ACT DE 
FĂȚIŞĂ TRĂDARE FAȚĂ DE LEGIUNE. 

A venit la mine, la Huşi, de două ori, însoțit de 
fiecare dată de un mare alai. 

A doua oară i-am cerut ca pe viitor să inceteze 
orice întâlnire cu mine, EU ÎNȚELEG CA 
AUTORITATEA MEA MORALĂ SĂ O CHELTUIESC 
EU, PRIN GREŞELILE MELE, ŞI NU PRIN 
PROSTIILE LUI ŞI ALE CELORLALȚI DIN JURUL 
LUI. 


Căteva luni mai târziu, prof. lon Zelea Codreanu 
a murit în urma unei peritonite. 

Rândurile de față sunt primele care 
incriminează perioada scurtă de conducător al 
Legiunii a lui Horia Sima. AI 

Vom reveni încercând sa mai reproducem şi alte 
fragmente definitorii. 


y Emalian Sta 














Pioşenia îmbrăcată în cuvinte pompoase, cu 
adjective strălucitoare, îşi pierde, cu certitudine, 
sensul, Simplitatea este totdeauna de preferat: ea 
merge la sulletul omului şi la o mai bună înțelegere a 
faptelor. Aşa am procedat şi noi în toți anii la 
comemorarea de 30 Noiembrie. 

Şi în această toamnă blândă s-a respectat tradiţia 
împământenită, ca legionarii şi simpatizanți să se 
adună în fața troiței de la marginea păduri 
Tâncăbeşti, la 30 de kilometri de Capitală, ca să-şi 
aplece cu pioşenie capetele în fața locului unde a 
fost asasinat Fondatorul Mişcării Legionare, să 
asculte slujba religioasă ținută aici pentru Căpitan, 
Nicadorii şi Decemvirii, strangulați în urmă cu 69 de 
ani de jandarmi. 

În reportajele anterioare am trecut direct la 
relatarea evenimentelor de la faţa locului, omiţând 
munca pentru reuşita acțiunii. Voi „repara” această 
omisiune şi voi aminti de „culisele” care au precedat 
comemorarea tristului eveniment. 

S-a începul, din timp, cu popularizarea lui, prin 
anunțuri în ziare cotidiene în care apare chipul 
Căpitanului, şi prin lipirea, de către tinerii noştri 
legionari, pe arterele principale, a peste 700 de afişe 
în care omul de pe stradă cu sentimente cinstite şi 
cu dragoste faţă de înaintaşii martiri, asasinați pentru 
lupta lor ca Românii să fie stăpâni în propria țară, să 
participe la adunarea din pădurea Tincăbeşti. 

S-a stabilit cine să pregătească oala imensă cu 
ciorbă de fasole, cine să prepare platourile cu colivă, 
cine să cumpere lingurile de lemn şi străchinile de 
lut, cine să facă pachetele, cine să contecţioneze 
cele 14 făclii mari, cine să se ocupe de flori şi 
lumânări, cine şi cu ce maşină să facă toate aceste 
transporturi, s-a închiriat autobuze pentru transportul 
simpalizanților şi al legionarilor la Tâncăbeşti, 
precum şi alle aspecte organizatorice. Şi trebuie 
spus de la inceput că totul a mers ca la carte! 

În ziua de vineri 30 Noiembrie, la orele 11, în 





locul de întâlnire devenit tradiţional, în fața hotelului 
Ibis de lângă Gara de Nord, s-au adunat oameni de 
toate vârstele: 

Ca în fiecare an, vremea frumoasă ne-a fost 
favorabilă. 

La Tâncăbeşti am avut o surpriză plăcută: în fața 
troiței alte căteva zeci de persoane, venite cu maşini 
proprii = nu numai din Bucureşti, ci şi din judeţele 
învecinate: Argeş, Prahova şi Dâmboviţa, aşteptau 
în linişte începerea ceremoniei; se afla acolo și 
primarul comunei Tâncăbeşti, 

A început slujba oficiată de părintele Marian din 
Târgovişte. Glasul lui limpede a răsunat în liniştea 
pădurii, pronunțând. în întregime numele celor 14 
fruntaşi legionari (nu doar prenumele, cum procedau 
ceilalţi preoți de până acum); în plus, pentru prima 
oară, părintele a adăugat ŞI cuvântul „strangulat”. 

Un cor de 5 tineri de la Seminarul Teologic au 
colorat frumoasa slujbă. 

Slujba s-a încheiat cu „Veşnica lor pomenire” la 
care au luat parte toţi cei prezenţi . 





Pag. 6 





Da 


: Am publicat două reportaje despre Tâncăi 
şi reportajul unei persoane care a luat contact pentru prima dată cu Mişcarea Legionară la 30 nov. 2007. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007 





TÂNCĂBEŞTI 2007 


Momentul cel mai emoţionant a fost marcat de 
apelul martirilor. În fața şeful organizației. Nicador 
Zelea Codreanu, s-au aliniat 13 tineri îmbrăcați în 
cămaşă verde, cu făclii. Printre cei 13 tineri s-au aflat 
Nicoleta Codrin, Corneliu Mihai, inconfundabil prin 
statura lui herculeană, Ştefan Buzescu, şeful 
Cuibului "Vestitorii”, precum şi lonuț, cel mai tânăr 
legionar, care a primit câmaşa verde şi săculețul cu 
pământ în urmă cu câteva luni, în iunie, la 
comemorarea a 80 de ani de la înființarea Legiunii 

- Corneliu Zelea Codreanu! strigă Nicador Zelea 
Codreanu, aprinzând prima făclie, în memoria 
Căpitanului. 

- Prezent! răspund toți participanții, făcând salutul 
legionar (mâna dusă la piept, apoi ridicată spre cer şi 
întoarsă din nou la inimă) 

- Nicolae Constantinescu! strigă Nicador Zelea 
Codreanu. 

- Prezent! răspund din nou toți cei prezenți, 
salutând, iar Mihai Corneliu aprinde făclia pentru 
Nicolae Constantinescu, de la făclia aprinsă de şeful 
organizaţiei noastre pentru Căpitan 

- lancu Caranica! strigă Nicador Zelea Codreanu 

- Prezent! răsună cele peste 150 de glasuri, şi 
Ştefan Buzescu aprinde făclia 

La fel se întâmplă după fiecare strigare a numelui 
celorlalţi 11 legionari strangulați 

Întreaga asistență întonează Imnul legionarilor 
căzuţi şi apoi "Sfântă tinerețe legionară”; părintele a 
cântat alături de noi. 


Se mănâncă ciorba fierbinte, aburindă, din 
străchinile de lut care au fost oferite participanţilor ca 
aminlire, se bea vin şi se savurează coliva. 
Atmosfera se destinde. Unii cumpără de la standul 
înființat ad-hoc de camaradul Andrei revista 
„Cuvântul Legionar”, cărţi de amintiri şi de doctrină 
(printre care ultima, noutate, apărută cu /doar o 
săptămână înainte, cartea dr. Şerban Milcoveanu, 


Fireşte, în această mulțime de oameni, am 
întâlnit figuri noi şi, ceea ce ne-a bucurat, mult mai 
mulţi tineri decât anul trecut. Ne-a atras, printre 
acestea, o doamnă care â depus flori la troiță, alături 
de alte buchete şi coroane personalizate cu numele 
celor care le-au depus. Am intrat în vorbă cu ea şi a 
spus că se numeşte Ana Maria Ciobanu, cadru 
universitar la . Facultatea de Matematică din 
Bucureşti, că a venit prima dată la Tâncăbeşii, în 
urma citirii anunţurilor de pe străzi, că organizarea a 
fost fără cusur, felicitând astfel pe iniţiatori, 
promițându-ne că va veni şi anul viitor 


Am fi preferat să ne oprim aici cu relatarea de la 
fața locului, punând astfel capăt! articolului. Dar nu 
putem trece cu vederea o odioasă faptă de 
vandalism, care nu este prima. 

În urmă cu câteva luni am publicat o pagină 
ilustrată cu fotografii, în care arătam cum la cimitirul 
Reinvierea din Cartierul Tei, monumentele funerare 
ale familiei Zelea Codreanu, crucile de stejar masiv 
şi din piatră au fost doborâte, probabil noaptea, 
deşi administraţia are paznici plătiţi! . (Toate 
mormintele din imediata apropiere au rămas însă 
intacte!) 

Apoi, la Tâncăbeşti, tot în vară, s-a petrecut 
un fapt asemănător: catargul pe care flutură 
tricolorul românesc a fost îndoit până la pământ 
şi steagul a fost rupt în fâşii şi arunca! în şanțul din 
apropiere. Camaradul Norocel din Ploieşti impreună 
cu un prieten al său, a venit cu un aparat de sudură 
şi ne-a ajuta! să reparăm stricăciunile produse de 
aceşti demenţi — pe care nu-i cunoaștem ca să-i dăm 
pe mâna poliţiei, ba chiar să-i în jude 

Acum tricolorul românesc străj. 
de martiraj al Căpitanului 

Cei care au venit pe 30 nov. la Tâncăbeşti au 
avut neplăcuta surpriză să constate că troița din 
lemn masiv, înaltă de 4,5 metri, o operă de artă 






te din nou locul 








"Pentru ce a fost asasinat Corneliu Zelea 
Codreanu"). Câţiva vechi legionari, printre care şi 
octogenarul ing. Aurel Moraru, membru al Senatului 
Legionar, cântă melodii-aproape necunoscute astăzi 
dar la loc de frunte în perioada interbelică. 

Agenţiile de ştiri Reuters şi Intact Images au 
venit la comemorare şi, spre deosebire de reporterii 
de la diverse ziare, care au venit în anii trecuți şi au 
făcul fotografii doar octogenanilor şi nonagenarilor, 
Surprinzându-i în cele mai nefavorabile şi 
neconcludente poziţii, încercând astfel să prezinte 
Mişcarea Legionară ca pe o organizație desuelă, 
formată exclusiv din bătrâni nostalgici, reporterii de 
la Reuters şi Intact Images şi-au făcut treaba în mod 
profesionist, fără a altera prea mult mesajul, şi au 
postat pe internet fotografii sugestive, precum şi 
scurte relatări şi explicații ale evenimentului. 

Pentru revista noastră, ca Şi în anul trecut, 
fotografiile de la Tâncâbeşti au fost făcute de unul 
dintre simpatizanți, di. Costel Roman, căruia îi 
mulțumim pe această cale. 


ibeşti: comemorarea văzută din interior, prin prisma unul 







Sa 
i Purim E =. ja 
care se datorează sculptorului Fane Georgescu, era 
toată măzgălită cu Vopsea roşie, groasă! Nu 
trebuie să fi neapărat Sherlock Holmes ca să-ți dai 
seama că „opera” acestor anticreştini este a unei 
echipe, și nu aparține unui singur dement, întrucât în 
mod evident trebuia adusă o scară înaltă Şi o găleată 
de vopsea, ceea ce se putea face numai cu ajutorul 
unei maşini, O treabă murdară dar organizată 

În toate țările, cei prinşi că  profanează 
monumentele sau mormintele, nu sunt amendaţi, ci 
condamnaţi la ani de închisoare. 

De altfel, şi monumentul eroilor legionari lon 
Moța şi Vasile Marin, care au căzut la 
Majadahonda, pe frontul antibolşevic, în fiecare 
an este profanat în preajma datei de 13 ianuarie, 
adică a comemorării, fiind măzgălit — tot cu roşu! — 
fie cu însemne obscene, fie cu secera şi ciocânul 


Post scriptum: La data apariţiei acestor rânduri, 
crucea a fost curățată de tinerii Organizaţiei noastre. 






i camarad, 





IN MEMORIAM 





CORNELIU ZELEA CODREANU 


"Numai vântul mai suspină, 
Dulcele tau cânt, 
Peste florile ce-alină, 
Tristul tău mormânt...” 


S-au aşternul ani, ani ce apasă puternic suflarea 
pământului străbun, ani în negura cărora a pierit 
amintirea sfântă a celor căzuţi pentru patrie, neam şi 
limbă, ani ce au fost martorii unei dezumanizări 
masive şi ai stârpirii cugetului românesc sub un 
regim dement care a bătătorit calea spre pierzanie 

Din fericire însă, o mână de oameni cu o 
verticalitate demnă de admiraţie, uniţi întru dreptate 
şi adevăr printr-un legământ pecetluit cu sângele 
fraților martiri ale căror vieți au fost curmate 
mişeleşte, ne primeşte călduros în braţele neuitării, 
ne educă spiritul şi ne sădeşte sămânța unei 
conştiinţe naţionale mereu treze, căci energiile unui 
suflet ardent, unei simțiri naţionaliste se cer mereu a 
fi cheltuite 

Chemarea acestor oameni s-a materializat prin 
pelerinajul la  Tâncăbesti, unde a avut loc 
ceremonialul celei mai triste comemorări din istoria 
Mişcării Legionare - asasinarea, în noaptea de 29 / 
30 noiembrie a anului 1938, a lui Corneliu Zelea 
Codreanu şi a 13 dintre camarazii săi (Nicadorii şi 
Decemvirii) 

Ecourile aceste! chemări nu au întârziat să apară 
şi, drept urmare, nostalgici ori tineri înflăcărați au 
venit să cinstească memoria Căpitanului 

Nu atât detaliile de ordin organizatoric fac 
obiectul acestei scrieri, cât atmosfera, simțămintele 
care au inundat trupurile celor prezenţi, durerea, 
neputința, poate chiar revolta, dar şi lumina, căldura 
şi mândria înfiripate în sufletele noastre de 
solemnitatea momentului, 

În ceea ce mă priveşte, experiența Tâncăbeşti nu 
poate fi redusă la parametrii unei comemorări ce ţine 
doar de orândulala social-creştină, nu o pot raporta 
la ceva asemănător pentru simplul dar 
condamnabilul motiv al neparticipării anterioare la o 
astfel de acţiune. Pot doar să le mulțumesc celor 
care au făcul posibilă întâlnirea mea rea 
cu un astfel de eveniment, să le 
mulțumesc pentru faptul că sunt 





români, pentru devotament şi 
credință, pentru că nu au aşternut 
praful uitării peste idealurile 


interbelice si pentru ca generația din | 
care fac parte poate găsi îndrumare 
sub ochii unor oameni drepți şi 
frumoși. 

Crimele de la Tâncăbeşti au fost 
într-o oarecare măsură dezbătute 
sub raport istoric, vorbe în vânt 
aruncate in manuale de istorie 
servite unor minţi necoapte, ori sub 
raport etic în pagini îngălbenite de 
vreme. Nimic însă nu  m-ali 
cutremurat mai tare decăt declarația 
maiorului asasin Iosif Dinulescu, 
față de care nu-mi pot ascunde 
oripilarea 

Soarta a fost potrivnică şi sânge: 
nevinovat a curs, dar sângele 
legionarilor căzuţi a hrânit pământul 
românesc, pământ ce şi-a cerut jertfa de-a lungul 
istoriei în rândurile celor mai însemnați fil ai Daciei. 

Corneliu Zelea Codreanu nu a murit! Îşi duce 
veşnicia în verdele crud al ierbii primăvăratice, în 
seninul cerului şi în murmurul apelor, în casele şi 
“sufletele noastre, în Împărăţia Cerului, Aceasta 
” Wansmite. chiar şi troița ridicată în locul asasinatului, 
o împletire de simţ artistic şi religiozilate ce 
aminteşte de Coloana Infinitului a marelui Brâncuşi, 
un simbol al cinstei, credinței şi aspiraţiei spre divin. 
Revenind la comemorarea de la Tâncăbeșii, 
întregul ceremonial a stat sub semnul lui Nihil sine 
Deo, fapt ce demonstrează menţinerea spiritului 
creştin drep! o trăsătură delinitorie pentru adevăratul 

legionar. 
















(Simion Lefter) 


Slujba de parastas a desăvârşit întregul 
eveniment, iar pomana de după ne-a amintit tuturor 
de tradiţiile poporului român, tradiţii care ne alunecă 
printre degete precum efemere fire de nisip 

Un moment deosebit l-a constituit şi aprinderea a 
14 torţe în amintirea legionarilor răpiți dintre noi, 
oameni ale căror nume trebuie păstrate în minte şi 
cinstite în suflet. 

ŞI ceea ce m-a bucurat nespus a fost faptul că 
evocarea nu a fost umbrită de cuvântări 
demagogice, populiste, ci a fost încununată de 
cunoscutul cântec legionar pe versurile lui Radu Gyr, 
plin de sinceritate, de modestie, dar şi de vitejie, din 
care transpare sufletul neamului românesc, 

Au fost ochi înlăcrimaţi şi drapele naţionale, au 
fost lumânări şi (lori, au fost tineri şi bătrâni, 

A fost o lecție despre însuşirea sentimentului de 
dragoste faţă de Dumnezeu şi țară, despre 
conştientizarea datoriei capitale de cinstire a eroilor 
neamului românesc 

Nu a fost un ceremonial formal şi sec, ci o 
comemorare sfântă în sânul unei familii. 

Întoarcerea spre Bucureşti a marcat un alt 
moment emoționant. Autobuzul pus la dispoziție 
pentru deplasarea simpatizanților se umpluse de o 
nouă energie: cu siguranță ceva s-a schimbat în 
fiecare dintre noi, iar rodul acestei împliniri şi-a făcut 
simțită prezența. Au existat dezbateri, unele mai 
aprinse decăt altele, dezbateri la care am tras cu 
urechea, avidă de orice plus de informaţie. Dar mai 
presus de orice a existat o conexiune dincolo de anii 
ce mă despărțeau de cei din jur. În pofida aerului 
rece respiram dragoste şi călăură: 

Făcând o paranteză, doresc să trag un semnal de 
alarmă referitor la dezbinarea dintre generații, 
rezultat al diferenţelor ideatice. Lansez pe această 
cale rugămintea către domnii trecuți prin viaţă de a-și 








apleca privirile asupra copiilor României, rălăciți şi 
dezbinaţi, mințiţi şi lăsaţi în voia jocurilor de culise 
ale liderilor politici, ale unor vedete ieftine, ale mass- 
mediei ipocrite, Ei sunt viitorul acestei țări şi se 
impune să fie educați creştineşie, sub egida 
sentimentului naționalist, în pofida materialismului în 
care am ajuns să ne scăldâm cu taţii. Însăşi istoria 
ne învaţă importanța majoră a acestei educări, din 
rândurile tinerilor ridicându-se personalități ce au 
revoluţionat întregul sistem. În revoluția din '89 spre 
exemplu un factor decisiv I-a format tineretul, care a 
închinat propria-i suflare unui crez şi țel comun de 
eliberare fizică şi descătuşare spirituală. Şi 
exemplele ar putea continua, sper însă că le este 
suficient celor ce au ochi să vadă. Pentru a nu 
continua în aceeaşi notă sumbră, adopt o atitudine 


CUVANTUL LEGIONAR Decembrie 2007  P287 




































încrezătoare şi... tot răul spre bine! Avem din ce 
învăţa pentru a nu repeta greşelile predecesorilor 
noştri şi avem resursele necesare pentru a schimba 
ceva. O şansă în acest sens o poate constitui însăși 
Mişcarea Legionară, a cărei luptă este continuată. 

Cauza pentru care au fos! sacrificate vieți nu 
poate pieri prin ignoranța prezentului vremelnic, 
trebuie doar să privim spre noi înşine si vom regăsi 
adevăratele valori şi virtuți ale neamului. 

Imaginea satului şi a ţăranului român trebuie 
păstrată vie, datinile şi dogma creștinească trebuie 
însuşite și respectate cu sfințenie, strămoşii şi eroii 
se impune a fi cinstiți. Numai astfel vom pulea privi 
cu demnitate în ochii copiilor noştri căzuți sub brațele 
tentaculare ale unei globalizări forțate, ruşinoase de- 
a dreptul, care ne conduce orbitor spre pierderea 
oricărei fărâme de identitate națională. 

Spre final se cuvine să mă opresc în câteva 
rânduri, cu siguranță neîncăpătoare, asupra celui ce 
a fost, este şi va fi Căpitanul. Corneliu Zelea 
Codreanu, intrat în legendele neamului 
românesc. | s-au dedicat toate câte conștiința 
umană poate produce: de la poezie și cânt, de la o 
justă laudă, la o mârşavă calomnie, de la idolalrizare 
la ură viscerală. Gama posibilităților de expresie şi 
interpretare a fost întrebuințată pentru a lumina ori 
întuneca viața unui om de excepţie ale cărui margini 
cuprind nemărginirea 

Pătimaş apostol al oralităţii, Căpitanul s-a îngrijit 
de spiritele îngreunate ale tinerilor, iar nu de latura 
lor perisabilă. Sub acest aspect, el se înrudeşte cu o 
altă mare personalitate a lumii, Socrate, gânditor 
care s-a opus unor principii, prestabilite, raportându- 
se la noi valori şi -exprimându-şi neîncrederea în 
practicile politice contemporane. Cum adeseori 
neincrederea lua forme vitriolante, adversarii politici 
i-au înscenat un proces în care a fost acuzat în chip 
aberant de ateism sau introducerea unor noi zei 

“Jîn cetate, precum şi de coruperea tineretului, A 
“fost primul filosof din lume condamnat la moarte 
pentru vederi politice; o crimă odioasă, săvârşită 
cu sânge rece, într-un stat care-şi zicea 
democratic. Adeptul dialogului a fost ucis prin 
sentința care anula dialogul ca instrument al 
comunicării şi dezbaterii, Crima de impietate 
pusă în sarcina lui Socrate masca adevărata 


La sute de ani distanță, aceeaşi nimicnicie 
„|umană avea să facă o nouă victimă. Cupa cu 
otravă de cucută a fost înlocuită de un asasinat 
dement, în miezul nopții, la marginea pădurii, 
fără nici măcar un simulacru de proces, 
asasinat care a ucis însă trupurile şi nu 
“|spiritele celor căzuți, căci "Leg/onarii nu 










mor.  Drepți,  nemişcaţi,  neinvinşi şi 
nemuritori, privesc pururea  biruitori.” 
îi (Corneliu Zelea Codreanu - "Pentru 


Legionari”). Acestei realități i se subjugă orice 
angajare umană în demonia verbului «a avea» 
ce dezbină națiuni şi mutilează suflete. Actiuni 
de tipul celei de la Tâncăbeşti constituie o 
mărturie a nealterării spiritului legionar sub presiunea 
timpului. 

Coneluzionând, îmi îngădui să îl citez pe omul de 
cultură Mircea Eliade, membru al Mişcării 
Legionare, şi să îmi insuşesc crezul dumnealui: 
"Cred în destinul neamului nostru, cred în 
revoluţia creştină a omului nou, cred în libertate, 
în personalitate şi în dragoste, de aceea cred în 
biruința Mişcării Legionare, mândră şi puternică, 
într-un nou stil de viață care va transforma în 
valori spirituale de circulație universală bogăţiile 
sufletului românesc." 


AAz furata, Tant 








Pocumand 


RĂSFOIND PRESA LEGIONARĂ INTERBELICĂ CU UN NUMITOR 


COMUN, TITLUL: *GARDA DE FIER” (Il) 


Garda Bucovinei 

Apare la RĂDĂUȚI, primul număr la data de 18 
nov. 1932, redactor responsabil find Vasile 
Prelipcean. 

Este unul dintre cele mai bune ziare legionare şi 
asta datorită şefului organizației locale, Vasile 


Anul I No.1 





lasinschi, o figură emblematică a Mişcării, devenit 
apoi comandant legionar şi şeful regiunii Bucovina 

Pe pagina | din acest prim număr stă scris cu 
majuscule: 

"Luni, 21 nov,, la orele 11 se va ține la Rădăuţi, în 
sala Casei Germane, o adunare a Gărzii de Fier. Cu 
acest prilej sosesc în localitate parlamentarii noştri, 
în frunte cu di. Corneliu Zelea Codreanu, care va 
face o expunere asupra activităţii parlamentare în 
sesiunea trecută şi va indica soluții pentru viitor. 
Toi cetățenii de acord cu principiile Gărzii de Fier 
sunt rugaţi să participe." 

În anul de grație în care ne aflăm, 2007, nu am 
văzut nici un anunț de acest gen în vreunul din 
ziarele județene din țară, în care cel ales să dea 
socoteală asupra activității sale în Parlamentul 
țării, deşi toți au în circumscripțiile electorale unde 
au fost aleşi, birouri bine dotate tehnic, secretar şi 
maşină cu şofer... 

Mai atrag atenţia titlurile: "Naţionalism inactiv”, 
"Prăpastia comunismului” şi, mai ales, "Traficanții de 
conştiinţă”. 

NR. 2, din 2 dec. 1932, are pe pagina întâia o 
relatare asupra adunării amintite în numărul 
precedent al ziarului: 

"Toţi parlamentarii au fost primiți cu urale şi 
aplauze. DI. farmacist Vasile lasinschi deschide 
adunarea salulând pe Căpitan şi îl asigură de tot 
devotamentul. 

Apoi o echipă legionară intonează “Pe-al nostru 
steag e scris unire”, 

Sunt prezente echipele de studenți din Cemăuţi şi 
delegațiile legionare din județele Suceava, Storojineţ 
ŞI Dorohoi. 

la cuvântul d], prof. lon Zelea Codreanu care face 
o analiză asupra activității parlamentare a 
reprezentanților Gărzii de Fier, unde, printre altele, s- 
a cerut ca orice cămătar să fie pedepsit, dacă nu cu 
închisoarea, măcar cu pierderea totală a capitalului 
împrumutat. 

Urmează la cuvânt studentul Gh. Marinciuc din 
jud. Storojineţ, care scoate în relief sărăcia: țăranul 
nu-şi mai poate trimite copiii la şcoli din pricina 

taxelor mari, rămânând ca de acestea să benelicieze 
numai străinii. 

În urale şi manifestări de simpatie a întregii 
mulţimi prezente ia cuvântul Căpitanul Corneliu 
Zelea Codreanu care, într-o cuvântare de toată 
frumuseţea, explică programul viitor al Gărzii de Fier, 

începând cu desființarea tuturor lojilor masonice — 
aceasta fiind una din cauzele principale a stării 
nenorocile în care se găseşte România, legiferarea 
pedepsei cu moartea pentru hoţii banului public, 
oprirea pe loc a tuturor cheltuielilor fără rost şi 





Pag.8 


__ Rădăuţi, 18 Noembrie 1932. 


]Garda Bucovinei 


Gazeta organizaţiei politice „Garda de Fer“ 


Apare de 2 ori pe lună, | 
sub conducerea unui comitet 


gratuitatea serviciului în folosul statului pentru care 
azi politicienii sunt plătiţi enorm şi totuşi nu fac nimic. 

După lerminarea discursului se inlonează un 
cântec legionar. la apoi cuvântul dl. farmacist Vasile 
lasinschi care vorbeşte de principiile Gărzii de Fier şi 
aminteşte că aceasta este singura organizaţie care 


Exemplarul 1 






se nidică pulemic şi dârz impotriva curentului 
comunist dinăuntrul şi afara țării. Se cântă apoi iar 
cântece legionare, într-o sală arhiplină. Seara, cu 
trenul de 6:30, oaspeții noştri au plecat, conduşi cu 
cântece şi urale de către legionari." 

Din articolul "Un an de la moartea lui Tudose 
Popescu” citez un mic fragment: "A dat semnalul de 
luptă pentru naționalizarea teatrului din Cemăuţi; 
avea o figură blândă dar vorba lui era aprigă şi 
hotărâtă pentru dreptatea ţăranului nostru. Opera lui 
care rămâne este monumentul lui Mihail Eminescu 
ridica! in ograda Mănăstirii Putna. " 

Alte titluri din acest număr 2: "Prăpastia 
comunismului (Il) ”, "Ce spune ziarul CALENDARUL 
sub semnătura eminentului sociolog şi ziarist di. 
MIHAIL POLIHRONIADE, despre organizația noastră” 
şi "14 ani de la Unirea Ardealului şi a Bucovinei. " 

Există şi un articol incendiar cu titlul "Un. lucru 
ciudat”, din care citez, spre exemplificare, doar 
câteva rânduri: "Dl. prof. Gh. A. Cuza, fiul 
cunoscutului lider ultranaţionalist A.C. Cuza, în 1928 
a intrat ca francmason în lojele de la laşi, apoi, după 
7 luni, şi-a dat demisia! Cum a putut face aceasta 
Gh. A. Cuza, secretar (!!) al Ligii Apărării Naţional 
Creştine, care trebuia mai mult ca oricine să 
cunoască scrierile savantului prof. N. Paulescu 
despre francmasonerie, şi toată campania ce se 
ducea pe acea vreme impolriva acestei organizaţii 
periculoase pentru stat şi biserică? Era foarte activ în 
loja francmasonică din Str. Scaune”. 

În NR. 3 din 16 dec. 1932, citez, fără a face 
comentarii, titlurile: "10  decembne 1922 
Îndreptățirea noastră”, "Pluguşorul Gărzii de Fier” şi 
"Moise losler spune că evreii au capital si cu el pot 
face ce vor”, 

NR. 4, din 22 dec. 1932, este un număr festiv, de 
Anul Nou, iar numărul 1, anul 2, din 13 ian. 1933, 
dă o listă cu cele 18 ziare legionare care existau 
în toată țara, cele mai recente fiind "STRAJA 
NEAMULUI (din Bărlad), "FRONTUL DIN CLUJ", 
"RĂSĂRIT DE SOARE" (Bucureşti), "INDEMNUL" (din 
Argeş) şi "BIRUINȚA” (din Galaţi), 

NR. 2, An II, din 27 ian. 1931, are un nou 
redactor şef, VASILE IASINSCHI, sar sediul 
redacției, aşa cum scrie pe frontispiciu, este în 
farmacia sa, cunoscută în tot oraşul Rădăuţi 

Articolul de fond din acest număr este intitulat 
"Preoți, învățători, țăran”, iar alături de acesta se 
află un articol cu un titlu retoric: "E săracă țara? Nu! 
E suptă.”, un alt material se intitulează "Camioneta 
Bucovine?, în care se face un apel câtre 
simpatizanți Gărzii de Fier să cumpere o camionetă 
care "ne va ajula să scutim din oboseală şi ne va 
înviara sufletul pe căile de şes şi munte." . 

Un tabe! prezintă statistica elevilor de la Liceul 
Eudoxiu Hurmuzache, cel mai reprezentativ din 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007 












(continuare din numărul trecut) 


Rădăuţi. În cele 8 clase, în anul 1933, elevi români 
erau 166, elevi evrei 128, elevi germani 54 şi 5 elevi 
de alte naționalități 

Pagina a doua a numărului este dedicată în 
întregime "Mişcării anticomuniste a legionarilor 
Gărzii de Fier în Cernăuţh. Se relatează că "În ziua 
de 22 ianuarie două companii de jandarmi au fost 
împrăştiate prin oraş pentru menținerea ordinei 
Comuniştii, înarmați cu foarfece, pumnale şi 
ciomege, strigau "Jos Universitatea”, au rănit câliva 
poliţişti care săriseră in ajutorul studenților, dintre 
aceştia a fost rănit la cap şi studentul Turcu, şef de! 
cuib. Atacatorii erau în număr de cca. 200 şi se 
pregăteau să intre cu forța în clădirea Universităţii 
Incidentele violente au dus la concluzia că 
studențimea cernâuțeană se poate organiza şi poate 
riposta repede." 

Articolul “Prăpaslia comunistă” este semnat de 
legionarul Macrin, iar din articolul lui MIHAIL 
POLIHRONIADE, "Naţionalism cu cuzism”, extragem 
fragmentul 

"DI. A.C. Cuza, om de talent şi de caracter, 
cufundat în hipnoză, nu face decăt să repete mereu 
"Jos jidanii! Jos jidanii!". Apostolul antisemitismului 
are naivitalea să creadă că într-un regim 
parlamentar supus puterii banului, a presei şi a 
demagogiei problema semită va putea fi abordată, 
necum rezolvală”. 

Se publică şi o listă cu numele şi suma 
donatorilor pentru achiziționarea  camionetei 
Bucovina şi "Din activitatea cuibului legionar 
cemăuean Dumbrava Roşie” (care a organizat două 
manifestări, la 6 ianuarie în comuna Cuciurul Mare şi 
alta la 15 ianuarie, în Mrecea Mănăstioara), precum 
şi o poezioară intitulată "Nebunia bolşevică” al cărui 
autor este Gh. Pitician 

NR. 3, An 1, din 24 ian. 1933, are în pagina a 
doua relatarea incidentelor din Parcul Carol din 


Bucureşti, când Crucea a triumfat împotriva 
francmasoneriei 
Tot în acest număr: “Pentru ce plătim 


parlamentarii?”, articol care ar fi avut loc şi în 
paginile ziarelor din ziua de astăzi! 

NR. 4, An II, publică iar o statistică cu elevele de 
la Liceul de fete şi de la Şcoala Profesională din 
Rădăuţi: la prima erau 87 eleve românce, 103 
evreice şi 44 germane, iar la a doua 36 de românce, 
33 evreice şi 10 germane. În sialistică se arată că nu 
s-a luat în calcul numărul elevilor particulari, aproape 
toți fiind evrei, cu părinţi de bani-gata 

Un alt articol cu un conținut bogat în idei este 
"Inconştiență sau laşitate?" 


Închei prezentarea “Garda Bucoviner cu NR. 21 
An II, din 8 dec. 1937, întreg numărul fiind consacrat 
alegerilor pe țară, unde Partidul Totul pentru Țară s- 
a situat pe locul III 

Pe pagina întăi se_află fotografia lui Vasile 
lasinschi, şi într-un chenar negru articolul intitulat 
"Primul mort", care vorbeşte despre asasinarea 
tânărului legionar, studentul Vasile Teodorescu din 
Constanţa, în timp ce lipea afişe electorale 


Garda Prahovei 

Apare la PLOPIEŞTI la 23 oct. 1932. 

Pe prima pagină este declarația la mesaj a şelului 
Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu, deputat de 
Cahul, care a spus, printre altele: “am cerut 
pedeapsa cu moartea pentru hoţii banului public, * 


a Prahovei 


a! gruparei Corneliu Z. Codreanu din Prahova E::3 





Modele Calea Chinpiriei 20 ia) i 


mer et eu Ce gol „Garda de Far” 









În NR. 2 al ziarului se distinge "Răspunsul nastru 
Ja obrăzniciile ungureşt?, iar în NR, 3-4, "Trei 
forțe legionare” (purtând iscălitura 


farmacistului Hristodulo Lugi), "Cine a 
îndrăgit străinii” şi "Cum se organizează un 
cuib”. 
Numărul următor, 5, are ca articol de fond 
"Responsabilitalea tăcerii şi o pagină întreagă 
cu impresii de la adunarea Senatului Legionar şi a 
şefilor de organizații din toată țara, ținută la Focşani 
în zilele de 4 şi 5 ian. 1933, 

Mă voi opri mai mult cu expunerea la NR. 6, la un 
articol deosebit de interesant, cu titlul "Dreapta 
românească şi proletariatul — declarația lui Corneliu 
Zelea Codreanu cu ocazia incidentelor de la Griviţa 
CFR”. Reproduc paragralul cheie: "Mă îndoiesc de 
exaclitatea afirmațiilor făcute de di. ministru de 
Interne, mă îndoiesc pentru un motiv bine întemeiat. 
La 24 ianuarie din acest an, când studenţimea 
română naționalistă şi creştină mergea să depună o 
cruce la mormântul Eroului Necunoscut din_ Parcul 
ANUL La. 






2 Lei txemlerul 








foaie din Capitală că acea acţiune a fost pusă la cale 
şi supravegheată de Moscova!! Dacă tot aşa de 
verosimilă este informaţia pe care dv. o aveţi şi în 
conflictul de la Griviţa CFR, atunci înțeleg foarte bine 
câtă dreptate aveţi să luaţi măsuri de asemenea 
natură ca cele pe care le-aţi luat ieri şi azi. (Aplauze 
de pe băncile Gărzii de Fier). În al doilea rând, ţin să 
afirm că mie, ca şi tuturor românilor de bun simţ din 
această țară, nu ne este frică de bolşevism! Nouă ne 
este frică de altceva, de faptul că oamenii de la acele 
ateliere nu au ce mânca, le este foame. (Aplauze de 
pe băncile Gărzii de Fier). Unii din acei muncitori au 
1100 lei pe lună, şi au 5,6,7 copii. Având acest mare 
număr de copii, acea leafă nu le ajunge nici măcar 
pentru pâinea de toate zilele. Mie, în al doilea rând, 
îmi e frică şi de altceva: de setea de dreptate. Şi 
atunci dvs. veți trebui să satisfaceţi aceste două: atât 
foamea muncitorilor, cât şi setea de dreptate, şi va fi 
ordine deplină în această țară. Lipsa de optică a 
guvernului de azi, ca şi a tuturor celor de până acum, 
ilustrează şi mal mult adevărul că politica de realități 
omeneşti se face numai sub presiunea străzii. Şi 
chiar şi atunci surzenia guvernanților noştri e aşa de 
acută încât vor să acopere murmurul de nevoie şi de 
suferință al muncitorului cu zumzetul metalic al 
baionetelor stării de asediu. ” 


PRIMUL IMN AL LEGIUNII 


Vorbind despre presa legionară din anii 30, 
pentru a reda mai bine almosfera de atunci şi pentru 
a completa fresca de epocă, trebuie să aduc în 
atenția cilitorilor o componentă spirituală deosebit 
de importantă; CÂNTECUL. Căpitanul, într-una din 
faimoasele sale cărți, „Pentru legionari”, subliniază 
importanța cântecului în viața legionară. lar dacă la 
începuturile Mişcării „era singura posibilitate de 
manifestare a stării noastre lăuntrice”, mal târziu a 
deveni! un indicator al capacității de trăire pe 
coordonate legionare: ” 


Am primit de la camarazii noşiri, vechi legionari, 
refugiaţi în Germania în 1941, un colet de cărţi 
legionare apărute atât aici cât şi pe alte meridiane, 
printre acestea aflându-se şi o culegere de Cântece 
Legionare (versurile şi partitura). 

Dintre cântecele legionare câteva sunt pe 
versurile poetului naționalist IUSTIN ILIEŞU, un 
nume azi total uitat, neamintit în cărțile apărute 
după 1989, Nici eu nu auzisem despre el până la o 
convorbire cu dr. Şerban Milcoveanu, care îl 
considera ca pe un stindard în Mişcarea naţionalistă 
începută în 1922, odată cu Mişcarea Studenţească, 

Poetul este născut în 1900, în com. Maleru din 
jud. Năsăud, iar în 1918, odată cu terminarea 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007 aaa 


ARDA (OLTENIEI 


GORJENI! 


NR. 7-8 are şi el titluri care vestesc un conţinut 
interesant: "Nădejdea viitorului este tineretul", "Cum 
am înființat un cuib” (semnat de G.R. Dumitrescu din 
comuna Fântânele), "Care este diferența dintre 
Garda de Fier şi comunism? *, "Pentru ce vor 
învinge legionarii”, "Putregaiul şi afacerea Skoda”. 

NR. 9-10 apare după un interval de trei luni, în 
luie 1933. Reţinem articolele "Sensul voiniei 
naționale" şi "Căpitanul Şiancu, un martir al cauzei 
moțilar". 


Garda Olteniei 

Apare la 1 dec. 1932, cu un conţinut bogat, dens. 

Pe pagina întâi un anunţ; "Deputaţii, în frunte cu 
şeful lor, Corneliu Zelea Codreanu, vor sosi la 
Craiova duminică, 4 decembrie, la orele 11 şi un 
sfert". Alte titluri: "Ce vrem”, "Către intelectualii tineri 
la suflet", "Scrisoare către lineretul gorjean” (acesta 
din urmă semnat de studentul 
legionar D. Boştină), Tot el 
mai scrie un articol, intitulat 
"Răspuns d-lui Cuza, fiul lui 









1 Decemituie 119, 









rândurile "Acesta 
recunoaşte faptul că a intrat 
în francmasonerie care, se 
ştie, este duşmană pe viață 
şi pe moarte a to! ce este 
naționalism, tradiție şi 














PET age ti 


— Orpan al grupării Cornelia 7. Codreanu, din Jud. R-Saral — 


credință străbună, care are ca deviză "cu malele 
ultimului popă să spânzurăm ultimul rege”. Scuzele 
acestuia sunt neconvingătoare, şi îi fac în acest sens 
o epigramă: "Ţi-e tristă scuza / Domnule Cuza / Şi 
această scuză / Mai mult acuzăl... " 

Articolul "Organizații vechi şi noi” specifică "S-au 
creat marile instituții Camera şi Senatul. Cu diumele 
deputaților, Statul işi stoarce averea pentru a hrăni 
nu pe reprezentanții poporului, aşa cum se 
intitulează ei fără neruşinare, ci pe samsani şi 
ploşnițele tuturor partidelor politice, care se înjură ca 


primului război mondial, scoate la Cluj ziarul "G/asu/ 
libertăţii”. Îşi ia licenţa în Litere şi Drept, tot la Cluj, în 
1924, în timpul Mişcării Studenţeşti căştigându-şi 
merite deosebite prin compunerea faimosului IMN 
AL STUDENȚILOR ('Sculaţi, Români!), pe muzica 
lui Artene Istrate, cânta! în toată țara 

Puţini mal ştiu astăzi că Imnul STUDENȚILOR a 
fost primul IMN AL LEGIUNII (până în 1935, când 
IMNUL LEGIUNII a devenit celebrul cântec 
"SFÂNTĂ TINEREȚE LEGIONARA" pe versuri de 
Radu Gyr şi muzică de Nelu Mânzatu), 

Pentru versurile sale însuflețitoare, poetul IUSTIN 
ILIEŞU a fost trimis în judecată de Consiliul de 
Războl Cluj; evident că a fost achitat! 

Întrucât din înregistrările vechi nu s-au mai 
păstrat decât şase cântece, având versurile şi 
partiturile, în urmă cu doi ani, la aniversarea 
Legiunii, redacția şi unul dintre cuiburile noastre, 
"Vestitorii", au editat şi difuzat un compact disc 
cu 17 cântece legionare, în interpretarea unuia 
dintre tinerii camarazi, CĂTĂLIN ENESCU, 
licențiat al Conservatorului, printre aceste 
cântece aflându-se şi PRIMUL IMN AL LEGIUNII, 
IMNUL STUDENȚESC compus de Iustin Ilieşu. 

Considerând că este de datoria noastră ca aceste 
versuri mobilizatoare — şi extrem de actuale! - să 


A.C. Cuza", din care extrag PP „sum 










asa GRUPAREA CORNELIU Z. CODREANU mms 


a me mu 







porcii, iar senatorii sforăle în bănci 
pentru a li se semnala prezența..." O 
imagine foarte actuala, nu? 


Garda Râmnicului 

Apare la 6 dec. 1932 şi are ca subtitiu al 
grupării Corneliu Zelea Codreanu în jud. Râmnicu 
Sărar'. . 

Din lipsă de spațiu vol aminti doar unele titluri de 
articole, fără a mai da citate din ele: 

Nr. 1: "10 decembrie 1932", Nr. 2: "Rostul Gărzii 
de Fier (autor MIHAIL POLIHRONIADE), Nr. 3 
"Congresul Gărzii de Fier din Focşani (note de Gh, 
Muşatin), "Singură religia moralizează” (NICHIFOR 
CRAINIC), Nr. 4: "Pagina legionarilor (pe care o 
găsim în continuare, şi în Nr, 5 şi Nr. 6); Nr 7: 
"Scrisoare trimisă de Căpitan lui Al. Vaida Voievod 
privind prigoana dezlânţuită impotriva Gărzii de Fier”, 





"Digul generaţiei tinere" (semnatar GH. 
RACOVEANU). 
Garda de Fier — Orăştie 
nm ra 


GARDA DE FIER 


Ziar pentru alegeri 


si organizmyei care candidează cu numirea 











Sub acest titlu se precizează: "Editor 


wm m responsabil ION |. MOȚA”; "ziarul se trimite gratuit 


fanta Râmnicului 2 


celor interesaţi”. 

Apare la 20 mai 1931. 

Articolul de fond, intitulat "Țărani şi muncilor, 
este personalizat cu semnul Gărzii de Fier, 
precizându-se că el este, în acelaşi timp, şi gard, şi 
stavilă la sufletul naționaliştilor români. 

Citez din acest articol un fragment edificator: 

"Comeliu Zelea Codreanu a întemeiat organizația 


“de luptă politică, economică şi culturală pentru 


apărarea neamului noslru în cadrul Constituţiei şi al 
legilor, organizația numită "Legiunea Arhanghelului 


-] Mihail”, care are şi un Senat compus din oameni în 


vârstă şi cumpătați. 

Romănia, cu tot bugetul ei, nu poate fi decăt a 
Neamului Românesc. 

Nu aşteptaţi să ne vedeți făcând - multă 
propagandă, sărăcia ne opreşte de la aceasta. 
Certificatul nostru e in faptele noastre de până acum. 
lar pentru aceasta trebuie să fim cu toții cu fața la 
Nistru, dar şi la păcatele noastre! 

Nu ne ridicăm impolnva d-lui lorga, care este un 
mare român şi cu gânduri bune; ne mulțumim cu 
puţinul pe care îl ya putea face. DI. lorga este însă 
înconjurat de prea mulți oameni vechi, cu idei la fel 
de vechi.” 


vadă din nou lumina tiparului, reproducem câteva 
strofe, în limita spaţiului disponibil: 

Sculați, Români, la luptă: bate ora 

Din urmă pentru Neamul Romanesc. 

Poporul geme sfâşiat de lanţuri, 

Călăi aprinşi de ură-l gâtuiesc. 


Răsună aspru cântec de alarmă, 

Ne clocoteşte sângele in piepl: 
De-acum vom pune mâinile pe armă, 
Sculaţi, Români, la luptă, fraţi români. 


E timpul să pretindem azi dreptate, 
Pentru săraci, orfani şi-obijduiți, 

Căci veacuri lungi ne-au copleşit duşmanii 
Şi ne-au struntat păgâni nelegiuiţi. 





Dar clătina-vom munţi din temelie, 

Cu pieptul nostru râuri vom opri 

ŞI ne vom scoate neamul din robie, 
Sculaţi, Români, la luptă, frați români. 





Am suferit şi am râbdal destul. 
De-acum vom pune măinile pe armă, 
Sculaţi, Români, la luptă, frați români. 


E Emilian 












Lumea nevăzută 

Dumnezeu a făcut mai intâl iumea îngerilor; 
scopurile principale pentru care au fost creaţi îngerii, 
care formează lumea nevăzută, sunt: împlinirea voii 
lui Dumnezeu, vestirea către oameni a tainelor şi voii 
lui Dumnezeu şi ajutorarea oamenilor să se 
mântuiască. 

Sfânta Scriptură ne spune că sunt nouă cete 
îngereşti şi trei ceruri (II Cor, 12,4). Sf. Dionisie 
Areopagitul, în cartea sa, "Despre ierarhia 
cerească”, spune că cetele îngereşti se împart în trei 
grupe triadice: 1. serafimii, heruvimii şi tronurile; 2. 
domniile, stăpâniile şi puterile; 3. îngerii, arhanghelii 
şi începătoriile. 


Lucifer, fiind înger de lumină şi căpetenia celei 
de a doua trepte îngereşti, în loc să progreseze în 
sfințenie, s-a mândrit, voind să fie asemenea cu 
Dumnezeu. 

Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului 
Sfânt şi astfel s-a transformat în diavol. 

Împreună cu el au căzut şi îngerii care i-au 
urmat lui, diavolii. 

Aşadar, întâiul vinovat de păcat şi întemeietor 
al răutăților este diavolul: "...pentru că de la 
început diavolul păcătuieşte” (loan 3,8). 

Fiind creat de Dumnezeu bun, el însuşi, prin 
propria voință, s-a făcut diavol, adică clevetitor, 
vrăjmaş, mincinos şi defăimător. 


Sf, Antonie cel Mare ne învaţă scopul principal 
al lucrării diavoleşti imânt: *... au căzut din 
înțelepciunea cerească, mândrindu-se. De atunci ne 
ispitesc mereu, încercând să împiedice urcarea 
noastră Ja Cer, locul de unde au căzut ei”. 


La oameni binele este amestecat cu răul, dar 
la demoni acționează numai răul. Păcatul lor cel 
mai mare este ura neinfricată față de Dumnezeu. 
Ei au transformat ascultarea față de Dumnezeu, 
firească tuturor făpturilor, într-o împotrivire şi într-o 
vrajbă neincetată. De aceea căderea lor este fără 


de intoarcere. 


Demonii nu pot face nimic rău Creatorului, de 
aceea şi-au indreptat toată răutatea lor împotriva 
oamenilor, care sunt chipul lui Dumnezeu, 
creatura mâinilor Sale. Demonii, ştiind că 
Dumnezeu işi iubeşte făptura sa, caută să 
dăuneze cât mai mult obiectului iubirii Sale. 

Duhurile necurate, având în sine principiul 
tuturor relelor, caută să-i atragă pe oameni, să-l facă 
robii lor, pentru a-i duce le pierzarea veşnică, 
răzbunându-se astfel împotriva lui Dumnezeu, 
Care i-a blestemat. 

Diavolul, ispititor (Matei 4.3), stăpânitor al 
acestei lumi (loan 12,31; 14,30; 16, 11), desparte 
pe om de Dumnezeu şi inspiră ură şi minciună 
între oameni, 


Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe spun că 
locul diavolilor (al îngerilor căzuţi) so va 
cu sfinţi, preoți şi călugări, după care 
va sfârşi, datorită păcatelor oamenilor. 

Libertatea vrăjmaşilor noştri depinde de sunetele 
omeneşti care se mântulesc şi de aceea îl atacă pe 
oameni atăt, ca să tragă cât mal multe suflete în lad, 


Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie au numit în 
felurite moduri pe diavoli: "ducă-se pe pustie”, 
"intunecatul”, "potrivnicul”, “mincinos şi tată al 
minciunii (loan 8,44), "cel viclean” (Matei 13,19), 
"urătorul binelui”, “inşelător”, “şirel”,  "vrăjmaş”, 
ScipAIfe "leu care răcneşte”, "balaur“, "Belzebul" 

a, 









De ce majoritatea oamenilor nu văd şi 
nu simt pe diavoli 

În Rai Adam şi Eva se aflau în comuniune 
harică cu Dumnezeu şi cu îngerii luminii, pe care îi 
vedeau şi cu care comunicau. După căderea lui 
Adam şi a Evei din Rai, mintea omenească a 
pierdut harul lui Dumnezeu, care o apăra de 
duhurile necurate, Diavolii au astfel puterea de 
Ja intra în mintea omului şi de a-i insulla 
i gânduri păcătoase,. 
Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului, întrebat 
fiind de ce mulți oameni nu simt prezența demonilor, 
a răspuns: "Pentru a simți asupra ta atingerea 
duhului întunericului, trebuie să fii tu insuţi 
luminos, iar păcatul inseamnă întuneric”. 

Pe o haină albă, curată, se vede orice pată, iar pe 
o haină murdară, neagră, nu se văd nici petele cele 
mai mari 

Într-un suflet curat, luminos şi neprihănit, un 
singur gând trimis de diavol produce supărare, 
greutate şi durere sufletească. lar pentru un suflet 
păcătos, întunecat şi» plin de pofte, gândurile 
diavoleşti sunt imperceptibile sau sunt acceptate cu 
mare poftă şi plăcere 


Înseşi duhurile necurate caută prin toate chipurile 
să se facă cât mai puțin-perceptibile. Pentru că dacă 
ar fi uşor de văzut, cei mai mulţi oameni ar fugi de 
diavoli. Demonii, dominând tiranic asupra 
păcătoşilor, caută totodată să-i convingă cu 
iluzia că ar acţiona ei înşişi şi că ar fi absolut 
liberi în toate. 

Sfinţii Părinţi spun că pentru un om nepregătit 
este foarte primejdios şi păgubitor să vadă pe 
demoni: "Câţi demoni umblă în văzduh? Dacă 
Dumnezeu ar îngădui să ne arate chipul lor hidos şi 
respingălor, ne-am ieşi din minţi” (Sf. loan Gură de 
Aur). Trupul nostru material este ca un paravan 
salvator, păzindu-ne de vederea înfricoşătoare a 
demonilor, care ne-ar duce la şoc psihic şi tulburare 
a minţii. î 

Lumea nevăzută a duhurilor s-a deschis însă 
celor curaţi cu inima (Mt. 5,8). Pe aceştia demonii 
nu-i mai pot amăgi. Pentru ca oamenii să-i vadă pe 
demoni, ei trebuie să se sfințească şi să atingă 
treapta desăvârşirii creştine 


Prezicătorii,. vrăjitorii si magii, intrând în mod 
conştient în legătură cu demonii, văd aceste duhuri 
necurate. Practicarea sistemului antihristic yoga şi a 
altor religii de orientare -decăzută şi demonică te 
ajută să ai vedenii de la duhurile necurate, care, din 
păcate, sun! crezute că ar fi vedenii dumnezeieşti 


Îngerii au chip şi înfăţişare, o asemănare 
deplină cu a omului în trupul său, Frumusețea 
virtuților, harul dumnezeiesc strălucesc pe figurile 
sfinților îngeri 

Chipul demonilor este intunecat şi hidos 
demonii s-au desfigurat prin distrugerea în ei a 
binelui, prin zămislirea şi dezvoltarea în ei a 
răutăților. Aceasta a lăsat amprenta şi pe aspectul 
exterior. De aceea Sfânta Scriptură îi numeşte 
"fiare", iar pe căpetenia lor, Lucifer, “balaurul cel 
mare” (Apoc. 12,9) 

Duhurile imateriale au fost croate de la 
început dintr-o substanță mai subtilă decât omul 
ŞI au fost înzestrate de la început cu forțe care le 
îngăduie să exercite o influență puternică asupra 
lumii materiale; în afară de acestea, au cunoştinţe 
foarte mari despre organizarea materiei şi legile lumii 
materiale şi stăpânesc mijloace care le dau 
posibilitatea să influențeze legile lumii materiale. Dar 
aceste puteri care le posedă duhurile imateriale rele, 
demonii, dezorganizează şi distrug. 

Înainte de cea de a doua venire a Mântuitorului 
pe pământ, "Satana va fi dezlegat din închisoarea lui 
(din lad) şi va ieşi să amăgească neamurile care 
Sunt în cele 4 unghiuri ale pământului” (Apoc, 20,7), 

Din Vieţile Sfinților aflăm că mai marele demonilor 
se află în lad, iar la suprafața pământului şi în 
văzduh se află diavolii conduși de căpeteniile lor, 

Demonii pot să intre în oameni cu toată esența lor 
volatilă, Demonul care intră în acest fel în om nu se 
amestecă cu suletul, ci trăieşte în trupul omului, 
posedând în chip forjat sunetul şi trupul. Datorită 








RĂZBOIUL NEVĂZUT. (|) 


imaterialităţii 
şi subtilității 
lor, demonii pot 






intra într-un 
număr foarte 
mare în om 
(Luca 8,30), 

Cel mai 
des se 
întâlneşte nu 







instalarea diavolului în 
om (indrăcirea), ci 
posedarea omului de diavol, prin 
subordonarea sufletului său voinței demonice 
Drep! exemplu ne poate servi luda. Sfântul Apostol 
loan spune că: 1. Satana a pătruns mai întâi în 
sufletul ucenicului, datorită lăcomiei acestuia de bani 
(loan 12,6); 2. După aceasta a pus stăpânire pe 
inima lui (loan 13,2); 3. In cele din urmă a intrat 
satana desăvârşit in el (loan 13,27). Aici avem un 
exemplu grăitor de posedare treptată de către 
diavol a sufletului păcătos, datorită pasiunii 
crescânde a acestuia pentru bani, băutură, 
desfrânare şi celelalte păcate. 

Duhul necurat se poate înfățişa sub chip prefăcut, 
întinzând o cursă sau alta. El reprezintă fie răul 
evident, fie că se transformă în înger luminos, luând 
chipul binelui si cucerind astfel minţile noastre 

Dumnezeu nu îngăduie diavolilor ca să lupte 
pe oameni peste puterile lor, ci în aceste lupte îi 
dă omului putere ca să poată birui. 





Din gândurile diavoleşti 

Toată lupta Bisericii şi, deci, a creştinilor, este 
lupta cu diavolii, fiindcă ei sunt izvorul a toată 
răutatea şi, mai ales, cei care fac râul 

Diavolul numai ne ispiteşte, el nu are nici o 
putere de a ne face rău, cât trăim în această viață 
pământească. Diavolii au atâta putere asupra 
noastră, câtă le dăm noi. 

După căderea lui Adam si a Evei din Rai şi 
pierderea comuniunii harice cu Dumnezeu, diavolii 
pol să vorbească sufletului omenesc prin gândurile 
păcătoase. Demonii ne îndeamnă prin gânduri la 
păcate, dar nu ne pot obliga să păcătuim. Au 
puterea de a ne înşela, de a ne duce în eroare prin 
gândurile pe care ni le insulă 

Satana pierzând, prin măndrie şi blestem, 
conștiința dumnezeiască, a ajuns neştiulor. De 
aceea nu poate ști de la sine ce să facă, ci vede ce 
face Dumnezeu ca să ne mântuiască şi se sileşte să 
facă cele contrare, ca să ne piardă. Astfel, impotriva 
proorocilor a ridicat prooroci mincinoşi, împotriva 
legii - fărădelegea, impotriva virtuților - patimile şi 
păcalele, impotriva credinței - necredința, hula şi 
erezia 

Pe cei ce nu au cunoscut păcatul, viclenii diavoli 
îi îndeamnă să facă numai o încercare şi apoi să 
înceteze 

Pe cei care au păcătuit îi războieşte cu amintirea 
păcatului, pentru a cădea larăşi 

Demonii, ştiind că oamenii iubesc adevărul, se 
îmbracă în haina dreptății şi astfel toamă prin 
gânduri otravă în “sufletul lor Astfel a înşelat satana 
pe Eva, spunându-i cuvinte ce nu etau ale lui, ci ale 
lui Dumnezeu, dar amestecându-le cu minciuna 
(Facerea 13,1) 


Tehnica de luptă a diavolilor 

Trebuie să cunoaştem melodele prin care ne 
luptă diavolii, ca să prindem curaj şi să biruim pe 
vrăjmaşii mântuirii noastre, 

Avem vrăjmaşi cu adevărat răi, cumpliţi, vicleni, 
meşteri în uneltiri, puternici, neadormiţi, imaterial, 
care po! să aprindă cu focul păcatelor Biserica Vie a 
lui Hristos, care suntem noi, creştinii ortodocşi 

Fiecare dintre noi, cunoscând planurile 
potrivnicului, se va îngriji să nu cadă în cursa 
diavolului (Tim. 3,7). 

Cea mai mare viclenie a diavolilor este să ne 
facă să credem că ei nu există. Ei au interesul să 
ne facă să credem că ei nu există, pentru că aşa 
este uşor să crezi că nu există nici Dumnezeu, şi 
atunci nu există nici un criteriu moral, 
şi totul este permis. 


Sa = CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007 


= Diavolul îşi schimbă des planul 
'de acțiune 
Diavolul cercetează ce fel de ispită este 
mai eficace și se potriveşte mai bine fiecăruia, 
şi pe aceasta o pune în lucrare. 
Nesuportând înfrângerea, 
cântăreşte bine fiecare lovitură. 
Aşadar, într-un fel se luptă cu începători şi în alt 
fel cu cel crescuți duhovniceşte; într-alt fel cu cei 
nepăsători şi în alt fel cu cei care cred în Dumnezeu. 
Altfel _ispiteşte diavolul pe cel bolnav și 
neputincios şi altfel pe cei sănătoşi. Altfel se poartă 
cu cei cinstiți şi altfel cu cei vicleni 
EI ştie că ceea ce valămă pe unul poate fi de 
folos pentru altul, Sf, Atanasie cel Mare spune că 
"diavolii, după cum ne vor afla, tot astfel se vor face 
şi ei față de noi” 


îşi măsoară şi 


Diavolul ne ispiteşte la început cu păcate 
mici 

Diavolul niciodată nu începe lupta cu păcatele 
cele mari. El incearcă la început să-l păcălească pe 
om, ca să comită o cât mai mică greşeală 

luda nu a devenit trădător dintr-o dală, ci a 
început cu furtul unor mici sume de bani, iar apoi, 
dorind mai mult şi fiind ajutat de diavol, s-a făcut rob 
al iubirii de bani. Apoi acest păcal a condus la 
trădarea Mântuitorului lisus Hristos. 

SI. loan Gură de Aur ne spune că diavolul de la 
păcatele cele mici ajunge la păcatele cele mari 
Diavolului îi este suficientă o mică slăbiciune a 
noastră, iar apoi, dacă cedăm ispitelor, îşi face sâlaş 
în sufletele noastre 


Diavolul exploatează slăbiciunile noastre 

Diavolul studiază cu atenție toate slăbiciunile 
oamenilor şi după aceasta îşi alege ispitele. 
Slăbiciunile diferă de la un om la altul: unul este 
înclinat spre lăcomia  pântecelui, altul spre 
desfrânare, altul spre iubirea de arginii, altul spre 
mândrie, altul spre lene, altul.spre băutură, altul spre 
nepăsare, altul spre necredință, altul spre mânie. 

Neinarijindu-ne de slăbiciunile noastre vom lăsa 
deschisă poarta inimii, iar diavolii vor veni să ne 
ispitească, 


"Blândețea” diavolului 

Vrăjmașul mântuirii noastre ne prezintă păcatele 
ca fiind bune şi atrăgătoare. 

EI ştie că dacă ar ataca cu furie de la început, 
creştinii s-ar mobiliza să lupte împotriva lui. Din acest 
motiv diavolul ne prezintă intunericul drept lumină, 
nefericirea ca fericire, păcatul ca fapta bună 


Diavolul lucrează în ascuns 

O tactică importantă a diavolului este 
ascunderea. lată de ce mulți oameni cred că nu 
există diavoli 

Sf. Clement Romanul spune că atunci când 
diavolii se retrag şi se ascund, râvna creştinilor spre 
Vinlute scade, lar dacă diavolii s-ar arăta în toată 
urâțenia şi răutatea lor, atunci oamenii ar încremeni 
de lrică şi s-ar feri de Ispitele lui 

Aşadar, deşi diavolul este ființă personală, el se 
ascunde cu grijă, pentru ca oamenii să nu dea 
importantă şi să fie liniştiţi. 


Diavolul ne atacă prin surprindere 

În viața duhovnicească, cea mai înfricoşătoare 
armă a diavolului este atacul prin surprindere 

Mântuitorul nostru lisus Hristos ne-a învățat cum 
să biruim această puternică ispită: "Rugaţi-vă 
neincetat, ca să nu cădeți în ispită" (Matei 26,41), 
Prin rugăciune şi priveghere, darul Duhului Sfânt va 
pătrunde în sufletul nostru şi ne va sfinţi şi astfel va 
alunga pe diavoli, 

Neinfrânarea datorită nepăsării noastre față de 
cele duhovnicești este starea sufletească de care 
are nevole diavolul pentru a stăpâni sufletul nostru. 


Diavolul ne luptă cu nepăsarea 

Viaţa duhovnicească este o luptă permanentă 
pentru sfințirea noastră. 

Sf. loan Gură de Aur ne învață: "Diavolul, când 
află un suflet moleşit şi care nu se ingrijeşte de rănile 
păcatelor sale, nu încetează să-l lupte cu această 

„ Armă”. "Antidotul nepăsării este implinirea cu 
„râvnă a datoriilor duhovniceşti” 

Sufletul care nu-şi simte căderea 
„duhovnicească, fie că nu este interesat de viața 


4 


cea veşnică, fie că din 
nechibzuite este căzut în 
diavolului. Sa ne ostenim duhovniceşte, 
păzim cetatea sulleluiui de atacurile satanei, ca 
nu găsească la noi posibilitatea de a ne ispiti. 


Amânarea pocăinței 

"Ai timp să te pocăieşti!” Aceste gânduri le 
auzim adesea în mintea noastră, prin gândurile pe 
care ni le insuflă diavolul, cât şi prin cuvintele 
oamenilor păcătoşi. 

Ani de zile am fost jucării în măinile diavolilor, 
făcându-le pe plac şi săvârşind păcate. 

Într-o zi însă lumina dumnezeiască străluceşte în 
noi şi ne îndeamnă la pocăință. Darul lui Dumnezeu 
ne face să simțim starea noastră păcătoasă. 
Dumnezeu ne cheamă la pocâință prin gânduri 
insufiate de Sfântul Înger Păzitor şi prin duhovnici. 


a E paz: ZA 





Acum intervine însă şi diavolul. El lucrează cu 
gândurile amănării, pe care ni le insuflă în mintea 
noastră. Încearcă să ne convingă prin argumente 
mincinoase: "Nu ai postit, nu eşti pregătit”, "Ai 
timp”, "Ce o să zică duhovnicul când va afla 
păcatele tale?”, "Lasă să te îndrepți şi apoi te vei 
pocăil” 

Nici un om nu poate fi însă sigur că în viitor 
se va mai putea pocăi sau că nu va muri. 

Dar diavolul, ajutat de înclinările noastre spre 
păcate, de cele mai multe ori reuşeşte să câştige 
voința noastră. Astfel, pocăința noastră este 
amânată şi ocazia începulului bun şi al mântuirii 
noastre esle amânat. Cu trecerea timpului, 
patimile noastre se vor mări. Rânile sunt mai uşor 
de vindeca! la început decât atunci când s-au 
cronicizat 

Trebuie să punem de îndată în practică hotărârea 
noastră de a ne pocăi. Să facem să rodească 
prezentul. Nu mai avem timp. Acesta este adevărul, 
pe care diavolul caută să-l schimbe, pentru a ne 
înşela 


"Furnico-leul” 

Este tactica de acţiune a diavolului. La început 
diavolul este mic şi neobsenval, ca o fumică, iar după 
o perioadă de timp devine mare şi inincoşător ca leul 
(Petru 5,8), "Furnico-leul” este, de fapt, păcatul, 
aşa cum ni-l prezintă diavolul. 

La început, înainte de a păcătui, diavolul ni 
prezintă mic, cât o furnică, fără însemnătate şi 
fără consecințe. lar după ce am păcătuit, ni-l 
arată ca un leu, mare şi întricoşător. 

Acest lucru îl face pentru a ne arunca în 
deznădejde şi a ne convinge că nu mai este şansă 
de pocăință şi, deci, de mântuire 

Toţi am avul de suferit de pe urma acestei arme 
diavoleşti 

La început, diavolul îţi pune în gând să calci o 
poruncă dumnezeiască. De exemplu. să desfrânezi. 
Ajulat de pofta ta spre destrânare, atacul diavolului 
începe sistematic. Dacă omul nu i se impotriveşte 
prin post, rugăciune, smerenie. spovedanie şi 
Sfintele Taine, diavolul îi spune: "Nu te necăji, nu 





După ce ai păcătut, diavol te aduce d 


ai făcut: ai să te duci 
spui că ai greşit? EI, care te ştie atăt de 
Ai călcal porunca lui Dumnezeu şi pentru aceasta v 
fi canonisit. Pentru tine nu mai este iertare şi milă 
Nu mai ai şansă de mântulre. Mai bine distrează-te 
si păcătuieşte în continuare.” 

îngreunându-ți sufletul cu păcate, pierzi astfel 
şansa pocăinței şi a mântuirii. De aceea este 
nevoie de mare atenție. Ş 
Orice călcare a poruncilor este de la diavol. 
Orice călcare a poruncilor dumnezeieşti este păcat. 
Bine este să nu păcătuim, pentru că orice păca! este 
urâciune inaintea lui Dumnezeu şi mânie pe 
Dumnezeu. lar dacă am păcătuit, să ne ridicăm 
imediat, să ne rugăm, căci mila lui Dumnezeu 
este nemăsurată. 


Cele opt atacuri ale diavolilor 
Diavolii ne războiesc ispitindu-ne din apt părți: 


1) a. Nevoința fanatică, exagerată, peste 
puterea noastră (exemplu: post aspru). De multe 
on dracii ne împiedică să lacem cele uşoare şi 
folositoare nouă si ne indeamnă să ne apucăm de 
cele peste puterile noastre, ca să ne imbolnăvim 
trupeşte şi sufleteşte 

1) b. Tălcuirea Sfintei Scripturi, mai presus de * 
creşterea noastră duhovnicească. 

Sunt diavoli mincinoşi care ne şoptesc la ureche 
tălcuiri ale dumnezeieştilor Scripturi (Mt. 45, Le. 
4,10). Acestea le fac mai ales în inimile iubitorilor de 
slavă deşară, şi cu deosebire la cei care s-au 
ocupat cu filosofia lumească, amăgindu-i încetul cu 
încetul şi ducându-i spre eresuri şi hule 

Vom cunoaşte teologia: - sau, mai bine zis 
teomachia teologilor iadului - din mândria şi bucuria 
neruşinată ce se revarsă din sufletul acestor oameni 
în vremea tâlcuirii Sfintei Scripturi 


2) Când ne lenevim cu voia noastră şi nu ne 
silim să lucrăm faptele cele mântuitoare. 

Când sună clopotul, trâmbţa duhovnicească, 
pentru a merge la rugăciune, creştinii se adună în 
chip văzul, iar diavolii în chip nevăzul. Celor ce se 
află in pat le spune să mai zăbovească un pic, pe cei 
care se roagă ii adoarme. pe alţii îi împunge la 
stomac cu foame, sete sau durere. 


3) a. Lucrăm fapta cea bună, dar cu scop rău, 
când lucrăm din mândrie sau pentru a fi lăudați 

3) b. Privim vedeniile şi nălucirile diavoleşti în 
chip de descoperiri dumnezeieşti şi îngereşti 

4) Cunoaştem păcatul, dar cu voia noastră ne 
hotărâm să păcătuim. Vicleanul diavol ne spune că 
Dumnezeu este bun şi iată şi că a greşi este 
omeneşște. 


5) Diavolii ne transmit gânduri şi imagini ale 
lucrurilor pe care le socotim că se vor întâmpla 
în viitor. 

6) Dracii ne dau război cu gânduri, imagini si 
locuri unde am păcătuit noi în trecut, 

Imaginaţia este tabla minţii. Ea este hotar între 
minte şi simțire, pe care s-a întipărit tot ce-am văzut, 
auzit, mirosil, pipăit şi gustat în timpul vieții noastre. 
De aceea, când ne războiesc, dracii ne răscolesc 
imaginația şi memoria cu lo! ce şliu că s-a întipărit 
acolo în chip pălimaş, pentru a ne stârni spre păcate, 
Sfinţii Părinţi numesc imaginaţia "pod al dracilor”, 
pentru că păcatele trec de la minte la trup prin 
imaginaţie 

7) Pornirea patimilor ce ies din inima noastră: 
"Din inima omului ies gândurile cele rele. uciderile. 
curviile, .— preacunviile,  lurtişagurile, mărturiile 
mincinoase, hulele” (Mt. 15,19). 

8) Patimile şi răutățile pe care le toarnă dracii în 
sufletele noastre prin cele cinci simţuri care se mai 
numesc şi "ferestrele sufletului”. 

(continuare în numărul viitor) 


- după site-ul www sfaturiortodoxe.ro - 


3 Papini realizate de Nicolae 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007 Pa"! 











| Carte (pionară celebră 


CORNELIU ZELEA CODREANU — "CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB” 


Legionarul şi comunistul 

Legionarul este împotriva comunistului şi 
va lupta din toate puterile, pentru ca oriunde se 
va afla încuibat acest comunist, să fie demascat 
şi răpus. 

Triumtul mişcării comuniste în România 
ar însemna! desființarea monarhiei, desființarea 
Bisericii, .* desfințarea familiei, — desființarea 

roprietății individuale şi desființarea libertăţii. 
Înamad, într-un cuvânt  deposedarea 
noastră de ceea ce formează patrimoniul 
moral al omenirii şi în acelaşi timp 
deposedarea de orice bunuri materiale, în 
favoarea  profitorilor din umbră ai 
comunismului, care sunt evreii. 

În această mişcare comunistă se află adunați 
toţi inamicii noştri, care n-au văzut şi nu văd cu 
„ochi buni România Mare. (Vezi „Pentru 
legionari”) 


Legionarul şi evreul 

Problema evreiască, vizibilă numai în 
jumătatea de nord a României, invizibilă dar 
existentă şi în cealaltă jumătate, constituie 
pentru națiunea română cea mai mare primejdie 
pe care a cunoscut-o de la începutul istoriei şi 
până astăzi. 

” Legionarul este singurul în stare a rezolva 
această problemă, pe care o priveşte cu curaj şi 
cu seriozitate, rezolvare pe care o va face odată 
cu soluționarea şi a celorlalte probleme de stat, 
care se pun şi astăzi cu aceeaşi necesitate. 
(Vezi „Pentru Legionari.”) 


Ce crede un legionar 

Că statul bazat pe ideologia veche a 
revoluţiei franceze se ruinează. 

În lume se pune problema unui stat nou. 

EI poate fi foarte bun şi foarte rău. 

Cum va fi? 

După cum ni-l vom face, 

Statul nou, însă, nu se poate baza numai pe 
concepții teoretice de drept constituțional. 

Statul nou presupune, în primul rând şi ca un 
lucru indispensabil, un tip nou de om. Un stat 
nou cu oameni cu păcate vechi, nu se poale 
concepe. Statul este o simplă haină care 
îmbracă trupul naţiunii. Putem să facem o 
haină nouă, luxoasă, scumpă, dar nu va fi de 
nici un folos dacă ea va imbrăca un trup istovit, 
distrus de cangrene morale şi fizice. 

Omul nou, sau națiunea înnoită, presupune o 
mare înnoire sufletească, o mare revoluție 
sufletească a poporului întreg, adică o 
împotrivire direcţiei spirituale de astăzi și o 
ofensivă categorică în contra acestei direcţii. 

În acest om nou vor trebui să învie toate 
virtuțile sufletului omenesc. Toate calităţile rasei 
noastre, În acest om nou vor trebui ucise toate 
defectele si toate pornirile spre rău. În acest tip 
de erou, erou în sens războinic, pentru ca să 
poată prin luptă să-şi impună puterea, erou în 
sens social: incapabil după victorie de a 
exploata munca altuia; erou al muncii: uriaşul 
creator prin muncă al țării sale, trebuie să fie 
concentrat tot ce a putut strânge mai bun în 
timpul millor de ani poporul român. Pe acest om 
îl aşteptăm, pe acest erou, pe acest uriaş. Pe e! 

se va baza statul cel nou, România de mâine. 
Mişcarea Legionară, înainte de a fi o 
mişcare politică, teoretică, financiară, 
economică, etc., de formule, este o scoală 





Pag. 12 CUYV 


REZUMAT (VI) 


spirituală în care 
dacă va intra un om, 
la celălalt capăt va Gera 


trebui să iasă un 
erou. [...) 

Nu  simţiți din 
adâncuri cum 
clocotește marea 


renaştere a poporului 

român? 
In această înviere he 

va avea un  rolfă 

a o j ze 


As 


covârşitor  tinerimea 
Pe dânsa o cheamă 
destinul să joace pe Bă 
scena istoriei 

Legi, stări de 
asediu, baionete, 
care să oprească 
destinul unei națiu 
n-au existat, 
exista şi nu 
exista. 

Această mare 
înviere, de la sine, va 
crea o nouă ofensivă 
a poporului în toate 
domeniile Această [i 
ofensivă, ajutată şi 
susţinută de legi, va 
repune pe român în 
drepturile lui de care 
a fost deposedat an 
cu an, într-o mie de pi ai] 
ani prin nedreptate —— 
şi silnicie. 


nuj 
vor 


ae 


Parlamentarii Legiunii 

Parlamentarii Legiunii sunt parlamentari 
datorită sforțărilor şi sacrificiilor materiale şi 
morale ale tuturor legionarilor din țară. 

Diuma parlamentară 'nu le aparine. Ea 
aparține Legiunii, ea va acorda fiecărui 
parlamentar strictul necesar pentru o existență 
modestă. Pentu că nu este drept ca 
parlamentarul să-şi creeze o situaţie materială 
mai bună, în timp ce toți camarazii lui duc o 
viață din ce în ce mai grea. Ce tablou moral 
mizerabil ar fi, dacă unii dintre noi ne-am 
îmbuiba cu tot felul de bunătăţi, de haine şi de 
ghete, sau ne-am purta soția în lux, iar alți 
dintre noi, răniţi în urma luptelor, ar trăi o viață 
de sfâşietoare mizerie 

Cheltuielile băneşti făcute nu se mai întorc, 
după cum_nu se întoarce nici sănătatea celui 
care a suferit pentru Legiune, nici viața celui 
care a murit pentru dânsa 

Acestea sunt jertfe şi jertfa nu se cere înapoi 

Dogma legionară ne spune: cantitatea de 
jertfă făcută determină victoria. Gloria 
noastră este gloria jertfei pe care o facem. 

Nu este un scop, un țel, acela de a fi 
parlamentar: noi trebuie să mergem înainte 
către biruință. Ca parlamentari, nu putem decât 
să pregătim victoria. De aceea, fondurile 
provenite Legiunii din diume, vor înzestra 
organizaţia cu tot ce-i trebuie pentru luptă: 
ziare, broşuri, automobile etc. 

Conducătorii țării trebuie să fie în frunte 
în zile de mizerie. 



























































| 


] Trec pe la organizații diferiți spioni. Unii, 


(continuare din numărul trecut) 


Agenţii provocatori 





fagenți de la politie. Chemaţi-i înăuntru 
“pentru a le arăta că nu aveți nimic secret. 
Dacă însă printre legionari va fi prins unul 
care se va vinde pentru bani şi va deveni 
trădător al Legiunii, va fi pedepsit azi, mâine, 
peste un an sau peste doi. 

Sunt alții care se dau drept legionari şi umblă 
pe la diferite organizaţii pentru a fura, a cere, 
sau a colecta bani. Unii din ei reuşesc a avea la 
mână o scrisoare sau un carnet de membru. 
II Cercetaţi-l bine. Daţi-i pe măna poliţiei 


LEGIONAR, 

- Niciodată să nu faci o faptă de care ți-ar fi 
ruşine a doua zi, iar când ai făcut ceva, 
asumă-ţi răspunderea întreagă. 

— Când ţi se pune în față un obstacol, tu să-l 
sari, să nu te laşi. Să nu te laşi învins. Nu te 
descuraja. Încearcă a 2-a oară, a 3-a oară 
mereu. Nu există nu pol. Legionarul poate 

- Dacă pentru politician politica înseamnă 
o afacere, pentru legionar politica înseamnă 
religie. 

— Nu spune „Nu voiesc să servesc Legiunea 
din cauză că cutare şef nu-mi place, nu este 
bun.” Azi e unul, mâine altul, poimâine vei fi tu, 


[i/dacă prin munca şi credința ta neclintită şi prin 
iati capacitatea ta vei merita să fii, iar într-o bună zi 


[ice va putea găsi cel mai bun 


Din această mare luptă legionară, va ieşi 


5 i-lo nouă aristocrație românească. |n cariera ei 
inu se va pune bază nici pe bani, nici pe 

tel da i Ş ici 

Elavere, nici pe haine, ci pe calitățile sufleteşti, 


pe virtute; va fi o aristocrație a virtuții. 

Aristocrația ieşită din afaceri, din fraudă sau 
din vânzare de țară, va cădea. Dacă aurul se 
lămureşte în foc, în focul luptelor legionare se 
va lămuri adevărata elită morală a naţiunii 
româneşti 

Dacă eşti om cu păcate şi te cheamă sufletul 
spre îndreptare, botează-te acum, îndreaptă-te 
Ai însă bună cuviință şi păstrează-te pe linia a 
I-a. 

Nu te gândi cumva că sub regimul legionar 
vei putea trăi din afaceri, mită, intervenții 


9 porunci legionare 

1. Legionarul nu intră în polemică cu nimeni 

2. Legionarul disprețuieşte lumea politică şi 
nu stă de vorbă cu ea 

3. Legionarul seamănă sămânță bună în 
sufletele curate ale poporului 

4. Legionarul se întreabă în fiece clipă: 
„Ce am făcut bun pentru România 
legionară?” 

5. Legionarul înseamnă în răbojul lui pe 
păcătoşi pentru ziua de mâine 

6. Legionarul începe orice muncă cu gândul 
la Dumnezeu şi-i mulţumeşte la ajungerea 
scopului urmărit. 

7.  Legionarul este disciplinat 
conştiinţa şi voinţa lui proprie. 

8. Legionarul n-are teamă decât de 
Dumnezeu, de păcat şi de clipa în care puterile 
fizice ori sufleteşti il vor scoate din luptă. 

9. Legionarul iubeşte moartea, căci sângele 
lui va servi pentru plămădirea cimentului 
României legionare. 


(continuare în numărul viitor) 


prin 


Pagină realizată de Cuiul “Iestitorii 


NTUL LEGIONAR Decembrie 2007 





VECHI BISERICI BUCUREŞTENE. (II) 


Încheiem, prin rândurile de față, miniserialul care 
se referă la numai o parte din vechile biserici 
bucureştene, toate, firesc, aflându-se în vechea 
vatră a oraşului 


BISERICA CURTEA VECHE, cunoscută şi sub 
numele de SF. ANTON, este cea mal veche biserică 
din Bucureşti, fiind zidită de Mircea Ciobanul, în 
prima lui domnie, 1545-1554 

Decorul atât de simplu şi de impunător al 
fajadelor, format printr-o altemare de zone orizontale 
de tenculală şi fâşii de cărămidă aparentă, este 





e it a po că 


caracteristic primei jumătăți a sec. al XVI-lea 
Portalul de la intrare a fost aşezat în locul vechii 
intrări, în 1775, de către Ştefan Cantacuzino, iar în 
interior, după restaurare, se găseşte şi un fragment 
din fresca originală 

În perioada interbelică biserica era cunoscută ca 
find a studenţilor, duhovnicul acestora fiind, între 
1933-1936, preotul legionar Nicolae Georgescu- 
Edineţ. Toponimul Edineţi vine .de la comuna cu 
acelaşi nume, aflată în Basarabia, între Hotin şi 
Soroca, unde în 1918 a plecat aici ca misionar, fiind 
încă student la Teologie 


La mică distanță, o altă biserică, tot atât de 
veche, BISERICA DOAMNEI, aflată în capătul 
Stradelei cu acelaşi nume 

A fost zidită în 1683 de către Doamna Maria, 
soia lui Şerban Cantacuzino. 

Este o construcţie solidă, din cărămidă, având 
fațadele decorate cu două registre de firide oarbe, 
înconjurate de ciubucuri rotunde, Remarcabil este 
pridvorul, ridicat pe 8 coloane, libere, din piatră, de 
secțiune octogonală, cu capiteluri prismatice 
Interiorul, bine proporționat şi interesant din punct de 
vedere arhitectonic, a fost repictat 


Tot în zona ultracentrală a Bucureştiului se află 
BISERICA DOMNIȚA BĂLAŞA. 

(A se vedea imaginea de mai sus, foto 2) 

Spre deosebire de cele două biserici 
amintite. mai sus, Domnița Bălaşa 
impunătoare, în sti! neo-românesc 

Ridicată înțre 1881-1888 după planurile arh. Al 
Orescu, pe locul unei biserici ce fusese zidită în 
1751 de dormnița Bălaşa, fica lui Constantin 
Brâncoveanu, are un tablou votiv reprezentând pe 
Marica Brâncoveanu, domnița Bălaşa şi Constantin 
Brâncoveanu. Într-o nişă se ană mormântul şi 
monumentul funerar al domniței Bălașa, opera 
sculptorului |, Georgescu. Interiorul este grandios; în 
Curte, fondatoarea bisericii mai are o statule în 


mărime naturală, realizată de către sculptorul Karl 
Storck 


vechi 
e mai 





Lângă Piața Victoriei se găseşte Biserica 
Mavrogheni sau IZVORUL TĂMĂDUIRII, ce a fost 
Mădită în 1789 de către fanariotul Nicolae 
Mavrogheni, care a închinat-o mânăstirii din insula 
Paros, locul său de origine: 

Exiravagantul domnitor, care înhăma deseori la 
trăsura sa cerbi în loc de cal, zidise lângă biserică şi 
P casă domnească în jurul cărela amenajase o mare 
Și fnumoasă grădină cu chioşcuri şi fântâni, un colț 





pitoresc din care azi 
nu se mai păstrează lă 
decât amintirea 


Strivită de blocurile în 
Magistralei. Nord-Sud 
se află o mică 


atribuie ciobanului 
Bucur, întemeietorul (ă 
legendar 
Bucureştiului. Ate o 
tură în formă 
ciupercă, şubțirică și 
bine proporționată, cu 
o prispă de 
țărănească. A 
restaurată În 1869 


BISERICA MÂNTULEASA, situată la punctul de 
intersecţie al străzilor Negustori şi Mântuleasa, a fost 
zidită în 1784 de Manta Precupețul şi de soția sa 
Stanca. Numeie cartierului vine de la biserica ce 
poartă acest nume. Este modestă ca dimensiuni, dar 
foarte bine proporționată şi împodobită în interior cu 
frumoase picturi. Biserica aceasta este una din 
puţinele construcţii ale primei jumătăţi a secolului 
XVIII repuse în valoare, restaurarea făcându-se între 
1924-1930, de către Comisia Monumentelor Isi 





rice 


O altă biserică, un punct de reper în Bucureşti 
întrucât este foarte cunoscută este cea numită 
CUȚITUL DE ARGINT. (foto 4) 

Este relativ nouă, opera arhitectului N. Ghika- 
Budeşti. Este situată într-o vastă curte retrasă mult 





de la stradă, înfâțişând astfel, într-o bună 
perspectivă, silueta elegantă a unei biserici 
moldoveneşti. Liniile izbutte precum şi toate 
materialele decorative amintesc fidel modelul 


Biserica Sf. Nicolae Domnesc din laşi a lui Ştefan cel 
Mare 


BISERICA SF. DUMITRU, în apropierea Căli 
Victoriei, datează din 1674, ctitorul fiind vomicul 
Bălăceanu, care a clădit-o pe locul vechii biserici din 
lemn 

Era cunoscută din vechime sub numele de 
„Biserica de Jurământ”, fiindcă în ea se făceau 
jurămintele solemne: părâtul şi reclamantul se 
încingeau cu brâul Preacuratei şi în fața uşilor 
Împărăteşti jurau că vor spune adevărul şi numai 
adevărul, de faţă fiind preoții 

Întățişarea ei de azi se datorează ultimei 
transformări pe care a suferit-o în 1819, când a fost 
reparată şi zugrăvită 














(continuare din numărul trecut) 





Ultimele rânduri le consacrăm BISERICII GHIKA- 
TEI. Aceasta se află lângă palatul lui Grigore Ghika, 
domn al Țării Romăneşii, care l-a construit în 1822, 
în sti! neo-clasic italienesc 

Biserica a fost construită în 1833. pe locul unei 
bisericuțe mai vechi, ctitona vistiernicului Barbu 
Văcărescu 

A fost concepută pe un plan circular, înrudit cu 
stilul vechiului palat vecin, şi este înconjurată de 





mormintele unora dintre membrii familiei Ghika, 
însemnate cu frumoase monumente funerare: 
Mormântul ctitorului este ornat cu un cub de piatră 
cu acoperiş ce se sprijină pe patru cariatide. 


Selecția mea s-a oprit numai la cele mai 
cunoscute locaşuri de cult ortodox; celelalte, pe care 
nu le-am amintit, am lăsat să fie descoperite 
trecându-li-se asttel pragul şi făcând semnul crucii, 
de câtre cei ce sunt interesați să cunoască istoria 
zbuciumată a oraşului în care trăiesc. 


E Meet 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007 f2%* 





Ze de carte 


"PENTRU CE A FOST ASASINAT CORNELIU ZELEA CODREANU” 


În urmă cu o lună a apârul, sub egida Asociaţiei 


foştilor. p inți ai studenţimii şi a Ligii pentru 
apărarea rului istoric, o nouă carte scrisă de 
prolificul doctor Şerban Milcoveanu, preşedintele 
studențimii române naționaliste şi creştine în 
perioada 1937 - 1940, condamnat în 1938 în 
procesul Statului Major Legionar şi închis atături 
de Căpitan, de comandantul legionar al Bunei 
Vestiri ing. Gh. Clime, şeful Partidului Totul 
Pentru Țară, şi de fruntaşii legionari, la 
închisoarea Râmnicu Sărat, supraviețuitor al 
masacrului antilegionar din noaptea de 21/22 sept. 
1939, medic militar pe frontul de Est, decorat cu 
Coroana României şi Steaua româniei, panglica 
Virtute Militară, un valoros martor a trei sferturi de 
secol de istorie, precum şi al evenimentelor din 
viața Mişcării Legionare, actual membru al 


ŞERBAN MILCOVEANU 


Senatului Legionar 
reînființat în țară după] 
modelul Senatului 
Legionar al Căpitanului, 
de câtre ultimul 
comandant legionar din 
vremea Căpitanului, 
apreciatul şi  valorosul| 


camarad dr. lonel Zeana. 

Lista volumelor scrise 
şi tipărite de dr. Şerban 
Milcoveanu este de-a 
dreptul impresionantă: 
"Învierea" (4 vol.), 
"Corneliu Zelea 
Codreanu, altceva decât 
Horia Sima" (2  vol.), 


| "Atentatul contra lui Armand Călinescu”, 
| între dictatură şi democraţie”, "Războiul dintre stat şi 












"Dilema 


națiune” (3 vol.), "Testamente politice”. "Cum l-am 
cunoscul pe Corneliu Zelea Codreanu”, "Ce se vrea 
cu România”, "Vărf de lance, sec. XX” şi multe 
altele. 

Volumul este o frescă a epocii, cuprinzând nu 
numai relatarea evenimentelor din perioada 
interbelică, aşa cum le-a trăit şi le-a înțeles autorul, 
un fel de istorie succintă şi reprezentativă, cu 
elemente interesante, necunoscule nu numai 
publicului larg, ci şi multor legionari, ci şi explicarea 
diferitelor evenimente, în context intem şi 


internațional 


Considerând că prezentarea cea mai sugestivă a cărţii o constituie înseşi cele scrise de dr. Şerban Milcoveanu, îi "dăm cuvântul”, mai ales că evenimentele 
relatate sunt de maximă importanță pentru cunoaşterea adevărului istoric: 


"Regimul care ni s-a aplicat de la 1 aug.1938 
până la 30 nov, 1938 avea un scop şi nu pulea fi 
decât în scop anume gândit, anume organizat şi 
anume voit. 

Scopul nu putea fi decăt aducerea noastră la acel 
grad de disperare şi de insuportabilitate, în care se 
pierde autocontrolul şi se fac acte iresponsabile. 
Spre exemplu: o rebeliune în interiorul închisorii, în 
cursul căreia să fim mitraliaţi, sau o încercare de 
evadare, în cursul căreia să fim împuşcaţi în mod 
lega! şi reglementar. 

Scopul acesta al guvernanților (Carol |l, Armand 
Călinescu) n-a avut însă capacitatea de a înfrânge 
disciplina de legionar şi decizia lui Corneliu Zelea 
Codreanu de „tăcere, suferință şi răbdare”. S-a 
îndurat tortura: nu în mod pasiv, ca ființe 
reificate, ci în mod activ, cu convingere de a 
obține victoria prin rezistentă. 


_ La închisoarea Doftana, 17 iunie-31 iulie 1938, 
Comeliu Zelea Codreanu a primit o singură vizită, şi 
anume mama sa, doamna Eliza prof. |. Codreanu. 
După vizită, la ieşirea din închisoarea Doftana, 
dânsa a spus lui Cătălin Zelea Codreanu: „Corneliu 
mi-a spus să transmit legionarilor liberi că 
oricare dintre ei poate lua comanda, în afară de 
Horia Sima”. 

Ordinul lul Comeliu Zelea Codreanu a fost 
transmis de Cătălin Zelea Codreanu principelui 
Alecu Ghica, venit de la laşi la Bucureşti, şi 
acesta l-a transmis lui Horia Sima, care l-a făcut 
inexistent. 

Pe la sfârşitul lul octombrie 1938 suntem 
încunoştințaţi că a venit un medic dentist şi că vom fi 
duşi pe rând în (aţa lui pentru eventuale lucrări 
dentare, 

Comandantul închisorii a nominalizat pe dr. Paul 
Craja să fie un fel de soră medicală. Tot ce se ştie 
este ce-a auzi! dr. Paul Craja şi ce-a raporiat el ing. 
Gh. Clime. 

În luna nov. 1938, căpitanul dentist dr. Adrian 
Petrescu a venit de 4 ori la interval de o săptămână 
Şi s-a ocupat de dantura lui Corneliu Z. Codreanu. 

lată ce-a raportat dr. Paul Craja dlui ing. Gh. 
Clime şi eu am auzit prin vizor: 

Prima consultație: căpitanul dr. Adrian Petrescu |- 
a şoplit lui Corneliu Zelea Codreanu: „Sunt rudă 
apropiată a lui Radu Demetrescu Gyr şi sunt 
membru cu cotizaţie la zi în organizaţia „Prietenii 
Legionarilor”. Poji avea încredere în mine şi spune- 
mi cu cine să fac legătura la Comandamentul de 
Prigoană." 

Corneliu Zelea Codreanu a răspuns că „Nu-i 
nevole de nici o legătură cu legionarii liberi de 





A doua săptămână; căpitanul dr. Adrian Petrescu 
i-a şoptit lui Corneliu Zelea Codreanu: „Am fost 
contactat de Hona Sima care prin mine vă roagă să 
transmiteţi ce ordine daji legionarilor liberi de afară." 


Corneliu Zelea Codreanu a răspuns: „Tăcere, 
linişte şi răbdare. Nimic altceva şi nimic în plus." 

A treia săptămână; căpitanul dr. Adrian Petrescu 
i-a şoptit lui Corneliu Z. Codreanu: „Masele populare 
din Ardeal sunt în fierbere revoluţionară. Prof. Horia 
Sima încearcă să-i oprească să treacă Carpații şi să 
vină la Bucureşti.” 

Corneliu. Zelea Codreanu: „Să stea pe loc şi 
să nu facă nimic. Dacă nu-şi pot stăpâni nervii să 
ia tonice. Şi dacă cu tonice nu se pot linişti, să fie 
eliminați din Mişcare, oricine ar fi aceşti 
neastâmpărați." 

A patra săptămână şi ultima: căpitanul dr. Adrian 
Petrescu i-a şoptit lui Corneliu Zelea Codreanu: 
„Prof, Horia Sima raportează că a pierdut comanda 
asupra mulțimilor înverşunate care vin cu scop 
revoluționar spre Bucureşti." 

Corneliu Zelea Codreanu: „Să fie oprite şi, dacă 
nu pot fi oprite, căl“puţin să fie împiedicate la 
trecerea la violență.” 

Acestea sunt tot ce-a raportat dr. Paul Craja şi 
ce-am auzit cu urechile mele 


După 1990 am aflat adevărul, direct de la 
doamna Elena, colonel Praporgescu, fosta soție a 
lui Corneliu Zelea Codreanu. 

Reproduc exact ce mi-a povestit dânsa după 52 
de ani: 

În ziua de 23 nov. 1938 este chemată la 
Inspectoratul General al Jandarmeriei din Bd. Ştefan 
cel Mare şi colonelul Ştefan Gherovici o 
încunoştințează că s-a aprobat cererea de a vizita pe 
Corneliu Zelea Codreanu la închisoarea Râmnicu- 
Sărat. Aici a fost primită de comandalul căpitan 
Iliescu, care, cu deosebită amabilitate, a dus-o de la 
cancelarie la locuința particulară, o mică clădire în 
curtea din față„de la stradă, a închisorii 

Alci îi spune confidențial că s-a organizat 
evadarea lui Corneliu Zelea Codreanu, îmbrăcat în 
uniformă de căpitan medic al Armatei Române. 
Corneliu Zelea Codreanu nu este de acord să 
evadeze şi dânsa este rugată să-l convingă a 
accepta propunerea, întrucât totul este organizat 
perfec! şi reuşita este sigură 

După câteva minute este adus în locuința 
particulară a căpitanului Iliescu însuşi Corneliu Zelea 
Codreanu, ca noi toți, în uniformă de ocnașş şi palid 
la faţă. 

Căpitanul Iliescu s-a retras pentru a face pază la 
poartă. 

Corneliu Zelea Godreanu a refuzat oferia de 
evadare şi şi-a exprimat convingerea că factorul 
Timp lucrează în favoarea Mişcării Legionare şi că, 
mai curând decât ne aşteptăm, lucrurile se vor 
clarifica şi legionarii vor fi puşi în libertate 

Corneliu Zelea Codreanu era foarte sigur în ce 
spune şi era total optimist. Leg/onarilor liberi de 
afară Horia Sima a diluzat calomnia că în 
închisoarea Râmnicu-Sărat Corneliu Z. Codreanu 


a căzut într-o stare de misticism complet rupt de 
realitate. 

Ani de zile mai târziu am aflat de la legionarii din 
jud. Buzău şi din jud. Prahova că Horia Sima, în 
marele său „devotament legionar”, organizase 
echipe care să preia pe Corneliu Zelea Codreanu la 
evadarea din închisoarea Râmnicu-Sărat 

Totul era minciună, întrucât Corneliu Z. Codreanu 
trebuia să fie omorât de jandarmi, cu forme legale 
pentru tentativă de evadare din închisoare 

Legionarilor din Comandamentul de Prigoană 
Horia Sima le spunea că se respectă decizia lui 
Corneliu Zelea Codreanu de tăcere, linişte şi 
răbdare, iar legionarilor din teren Horia Sima le 
spunea că Comandamentul de Prigoană ordonă 
respectivele acte anarhice, tulburări publice şi 
activitate revoluționară pentru a obliga punerea 
în libertate a lui Corneliu Zelea Codreanu 

În total au avut loc 23 de acte violente, intre care 
unul la Teatrul Evreiesc şi altul la Sinagoga din 
Timişoara şi două atentate nereuşite: unul la Cluj şi 
altul la Cemâăuţi. Nici astăzi, după 70 de ani, n-au 
putut fi identificați legionarii sau pseudo-legionarii 
care, între 15 oct. şi 29 nov. 1938, au executat în 
țară ordinele lui Horia Sima de tulburări publice şi 
acte anarhice 

După 1 decembrie 1938 au fost executați sau au 
fost condamnaţi la moarte mai mulți legionari 
adevăraţi din Transilvania şi Bucovina, dar nu este 
exclus ca aceşti martiri, cu voie sau fără voie, să fi 
fost nişte victime manipulate de organizatori apoi 
dispăruţi în neantul anonimatului. Ceea ce se ştie 
sigur este că toate ordinele veneau de la Horia Sima 
care execulanţilor din țară le spunea să sunt ordinele 
Comandamentului de Prigoană pentru salvarea din 
închisoare a lui Comeliu Zelea Codreanu 


lustrul şi valorosul ing. Duliu Sfințescu de la 
Paris ne-a relatat când a venit la Bucureşti, în 
1992, un fapt incredibil: 

(Ing. Duliu Simțescu a absolvit Politehnica din 
Paris şi în 1937 a venit la Bucureşti: salariat la 
Direcţia mişcare a C.F.R -ului şi, perfect convins, s-a 
încadrat în Mişcarea Legionară, având încrederea lui 
Corneliu Zelea Codreanu. La 17 aprilie 1938 n-a fost 
arestat întrucât nu avea dosar de urmărire continuă.) 

La începutul lui nov. 1938 este vizitat la serviciu 
de Horia Sima care, în numele Mişcării Legionare, îi 
cere ca la o anumită zi şi o anumită oră să provoace 
deraierea unui tren, pe ruta Bucureşti-Braşov-Cluj- 
Napoca în care, după spusele lui Horia Sima, se vor 
găsi Regele Carol |] şi Elena Lupescu 

Prostie în plus de minciună, întrucât pentru Sinaia 
Regele se deplasa în automobil, şi pentru distanțe 
lungi avea tren special, regal. 

Ing. Duliu Simţescu l-a refuzat, dar m-a avut 
curajul să-l demaşte public.” 


Pa0:14 CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007 














ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 


Conouri 


- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max, 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare apariției 


revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII NOIEMBRIE: "Când a fost închis Căpitanul, 


unde anume şi pentru ce motive?" 


a fost dat de Eugen Blăjan din Urziceni, în vârstă de 30 de ani, 
care a câştigat cartea lui Pamfil Şeicaru, "Să rămână doar cenuşa” 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 
În total, Căpitanul a fost închis 2 ani şi jumătate. 


. Prima arestare: 1923, o săptămână (29 martie — 
6 aprille), la inchisoarea "Poarta verde” din laşi, 


- 9 oct, 1923 — 30 martie 1924, 6 luni, la 
închisoarea Văcăreşti (Bucureşti) — pentru aşa- 
zisul complot studenţesc; Corneliu Zelea 
Codreanu, împreună cu lon Moţa, Ilie Gârneaţă, 
Radu Mironovici, Corneliu Georgescu şi Tudose 
Popescu, au fost judecaţi şi achitați. 

O observaţie interesantă de făcut în legătură cu 
închisoarea Văcăreşti (năruită la cutremurul din nov 
1940) este că inițial era cea mai impunătoare 
Mănăstire a Bucureştiului, pe care Al. |. Cuza a 
transformat-o în închisoare, 

Aici Căpitanul a înființat Frăția de Cruce 
(1924), înainte de fondarea Legiunii, constatând că 
în primul rând tineretul trebuia educat, organizat şi 
sustras de sub influența nefastă a politicianismului şi 
a mentalităţii iudaice care începuse să se întindă în 
țară. (primul şef al Frăţiilor de Cruce pe țară a fost 
lon Moţa, urmat apoi de trădătorul M. Stelescu și de 
comandantul legionar martir al Mişcării, economist 
Gh. Istrate). 


- 25 oct. 1924 — 25 mai 1925, 7 luni, la Galata 
(laşi), Focşani, Turnu Severin — după impuşcarea 
polițistului ieşean Const. Manciu care, plătit de evrei, 
schingluise. elevii şi studenţii care ridicau Căminul 
Cultural Creştin de la Râpa Galbenă (laşi); 
Căpitanul a fost judecat şi achitat, stabilindu-se 
legitima apărare; 


- 1928 - 17 zile, în luna aprilie), la Galata, 
anchetat şi eliberat 


- 1930 (26 iulie - 30 aug.), o lună, la Văcărești, 
anchetat şi eliberat 


- 1931 (12 ian. — 1 aprilie), 2 luni şi jumătate, la 
Văcăreşti, judecat "pentru subminarea ordinii de stat” 
în procesul dizolvării Gărzii de Fier — proces dovedit 
a fi fost neintemeiat; evident, Căpitanul a fost 
eliberat 


- 1934 (14 martie — 5 aprilie), 3 săptămâni, la 
Consiliul de Război Bucureşti, judecat şi achitat în 
procesul Nicadorilor (cei care l-au împuşcat pe 
1.Gh. Duca). 


(Despre închisorile Căpitanului a scris şeful 
Ardealului Legionar, comandant legionar medic şi 


TI 





avocat, martir al Mişcării, Jon Banea, în carea 
intitulată "Căpitanur',) 


- Ultima arestare: 1938, 6 luni (17 aprilie — 29 
nov.), la Doftana, Râmnicu Sărat, Căpitanul fiind 
acuzat, într-un proces trucat grosolan, de “înaltă 
trădare” şi condamnat la 10 ani de muncă silnică 

În noaptea de 29/30 nov, 1938 însă, din ordinul 
lui Carol al II-lea şi al lui Armand Călinescu (ministru 
de Interne, numit apoi de către Carol al lilea, ca 
răsplată, prim ministru), Căpitanul a fost scos din 
închisoarea de la Râmnicu Sărat, dus la marginea 
pădurii Tâncăbeşti (km 30 pe DN 1 Bucureşti - 
Ploleşti) şi strangulat de jandarmi, împreună cu 
Nicadorii şi Decemvirii, deşi nici unul dintre aceştia 
nu fusese condamnat la moarte prin vreo 
sentință oficială! 

De menţionat că în nov. 1940 procesul 
Căpitanului, de condamnare la 10 ani muncă 
silnică pentru "înaltă trădare”, a fost rejudecat, 
iar memoria sa reabilitată post-mortem. 


ÎNTREBAREA LUNII DECEMBRIE: Evenimentele din 21/23 se pot caracteriza ca rebeliune (legionară) sau ca lovitură de stat a 


gen. Antonescu? 


PREMIU: "Pentru ce a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu” — Şerban Milcoveanu. 


Licenţiată a Facultăţii de Filosofie dinţi 
Paris, profesoară, membră a Uniunii 
Scriitorilo, pictoriță amatoare de talent (cui 
aplicație spre scene din viața ţăranului 
român, fiind mare admiratoare a luiji 
Nicolae Grigorescu), soție de legionar şi 
legionară neincadrată dar "verde" din 
punct de vedere sufletesc şi spiritual, a 
fost o bună prietenă și camaradă, dispusă 
încă, la cei 90 de an! ai săi, şi în ciuda 
suferințele îndurate, să se implice în viața |) 
legionară 

Consilier la Legatia României din Sofia|i 
În perioada 1939 — 1942, i-a cunoscut pe 
legionarii refugiați după 21 ian. 1941 din 
fară  (lreceau prin Bulgaria  sprelă 
Germania), a aflat despre crezul şi lupta | 
lor şi s-a îndrăgostit pentru totdeauna de | 
Mişcarea Leglonară 

„S-a căsătorit cu un legionar, a revenit 
în țară în 1947 întrucât soțul său a primii 
ordin în acest sens de la Sima, şi apoi timp 
de 16 ani a umblat pe la porțiej 
închisorilor, prin ger, zloată şi arșiţă, 
mergând zeci de kilometri pe jos, mal întâi 


ca să-și cauța şi apoi ca să-şi vadă soțul, ca o nouă Ană a meşterului Manole 


(cum o numeau prietenele). 


oamnă în adevăratul sens al cuvântului, educată într-un pension din Paris, 
avea siofă de luptătoare, probabil moștenire de la strămoşii macedo-români; nu 















































i 


 memoRiau $ 


FLORA CRĂCEA 
(14 mai 1914 — 14 dec. 2007) 


legionară 


când vedea cămaşa verde, când întâlnea un legionar, fie el tânăr sau bătrân, 
când auzea fredonat un crămpei de cântec legionar, ochii ei albaştri deveneau 
magnetici, şi doamna sărea literalmente să-l îmbrățişeze pe cel care dj 
produsese marea bucurie de a o pune din nou în contact direct cu trăirea 


Evident, Doamna "Verde" era abonată fidelă a Cuvântului Legionar, menținea 
o corespondenţă permanentă cu toți legionarii pe care-i cunoştea, era nelipsită 
de la comemorări şi aniversări, şi povestea mereu, eu drag, amintiri din tinerețea 


sa zbuciumată alături de legionari: ea trăia numai şi 
numai în lumea legionară, şi pentru lumea 
legionară 

A trecut în veşnicie preocupată şi tristă că 
numele de legionar este în continuare calomnial, 
că duşmanii, aceiaşi din perioada interbelică, devin 
tot mai puternici, că țara se vinde bucală cu 
bucată, că Românii, dezbinaţi în diverse partide, se 
ceartă între ei în loc să facă front împotriva 
| duşmanului comun, şi că, în dorința ei nemăsurată 
de armonie şi "pace", n-a avut puterea să publice 
ceea ce ştia despre nefastul anturaj al lui Sima, pe 
care l-a cunoscut direct şi în anii 1945 — 1947, în 
străinătate, şi după 1989, în țară, 

“De-aţi şti cât vă iubesc, pe toți cei care vă 
adunaţi în numele Găpitanului! ŞI vă voi fi mereu 
alături, pentru că acesta a fost tot sensul existenței 


mele” sunt ultimele cuvinte din ultima discuție pe care am purtal-o cu ea. 


Să-ţi fle țărâna uşoară şi cerul aproape, dragă Doamnă Verde! 


ŞI n-a! să mal vii!” 


s-a lăsat înfrântă de greutățile vieţii şi se mândrea întotdeauna, ca 
nimeni altcineva, cu calitatea de legionar a soțului său Iubit; atunci 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2007 P29.15 


"Plânge printre ramuri luna, / Noplila-s pustii, / Căci te-ai dus pe toldeauna / 








Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 
BUCUREŞTI, şi din toate reședințele de județ ale ţării 
(precum şi în alte localităţi). 






ABONAMENTE __PENTRU 


= pentru Bucureşti şi provincie: 40 RON (400.000 lei vechi) / 


an, 


- pentru Europa: 50 RON (500.000 lei vechi) / an; pentru 


America, Australia, Canada: 100 RON (1 milion lei vechi) / an 





Am reparat-o, dar tot goală a răm 





Vă multumim! 





1941-1944, de căteva ori, printre care şi articolul "Rânduri despre 
soclu fără bust”. Din articolul vast, pe care ne sugerați să-l 
reproducem, din lipsă de spațiu, ne vom limita la un singur 
fragment: "Este revoltător ca acest mare român şi remarcabil 
militar, ce a fost un duşman de moarte al comunismului, pe 
care pentru a-l stârpi de la rădăcină, a lansat sintagma cu 
efect în epocă: Cruciada împotriva bolşevismlui, să fie elogia] 
şi adulat de elogiatori notorii ai regimului defunct ca C. 
Tudor şi A. Păunescu. Dezgustător! Probabil, pentru a sell) 
minţile noastre mari conluzii şi a ne arunca într-un 
neințelegerii. din care să nu ne mai dezmeticim. Alții suni 
tentaţi să scrie Aiud cu "a" şi Auschwitz cu "A", 
considerându-l că a fost un stâlp al Holocaustului. 
Antonescu a avut idei fixe şi orice fixitate, normal, strică. Dak 
cuvintele sale de la inceputul. războiului: Români, vă ordo 
treceţi Prutul! au de-a dreptul o rezonanță mitologică. Este 
puținele strigăte cu adevărat româneşti ale sec. XX.” 

"Che Guevara” — Braşov: “Frumos” pseudonim v-aţi ales! De ce nu Lenin 
sau chiar Stalin, din moment ce aveţi simpatii deosebite pentru extrema stângă? 
Îi considerați pe idolul dvs. ca pe cel mai "naţionalist internațional” (?!), nu ştim 
ce vrea să insemne această titulatură, ştim că naționalismul este specific fiecărei 
țări! Pentru documentare vă rugăm să vizitaţi Cuba, unde cel al cărui nume l-aţi 
împrumutat a fost o vreme ministru, în urmă cu peste 40 de ani. Acolo să vezi 
"naționalism", "prosperitate şi nivel de trai”; nu mai .vorbim de libertate 

Radu Militaru — Caransebeş: Într-adevăr, în articolu! din numărul trecut în 
care am evocat pentru prima dată personalitatea prof. lon 
Zelea Codreanu, tatăl Căpitaniui, am amintit şi de 
numele dr. chirurg Dimitrie Gerota, care I-a operat în 
spitalul său aflat pe Bd. Ferdinand, dar nu am 
specificat simpatiile pe care le avea acesta pentru 
Mişcarea Legionară. Precizarea ar fi fost poate necesară, dar ideile 
adiacente uneori îndepărtează pe cititor de tema trasată, şi, după 
cum vedeţi, în articolele mele nu prefer stilul baroc. Dr. Dimitrie 
Gerota (1867-1939) nu avea numai simpatii legionare, ci a fost'un 
susţinător activ al Mişcării şi făcea parte din Senatul Legionar. În 
alegerile din 20 dec. 1937 (anulate de Carol al II-lea) a fost ales 
parlamentar pe listele partidului Totul Pentru Țară. În 1908 
creionase Institutul de chirurgie care-i poartă numele, iar în 1916 . 
fusese ales membru al Academiei Române 

Adela lacob — Focşani: Observaţia dvs. este justă şi îmi fac mea 
culpa. În numărul trecut, când am vorbit de personalităţi legionare din 







Redactor got: 
Colegiul de reduajie; 


Nicoleta Codrin 





Relaţii 
cu publicul: 


Y 


e-mail 





SEMNAL DE ALARMĂ CĂTRE CITITORII REVISTEI ŞI CĂTRE CEI CE NE ÎMPĂRTĂŞESC IDEILE 
SAU SOCOTESC APARIȚIA PUBLICAȚIEI NOASTRE CA FIIND NECESARĂ 


Biata noastră pungă, după ce că este mică, tot umblând în ea, s-a spart în fund; am băgat mâna în ea şi am găsit-o goală! 


Societatea de distribuție (Rodipet) de doi ani bătuţi pe muchie nu ne-a mai băgat în cont nici cinci bani Ă 
APELUL NOSTRU LA O CONTRIBUȚIE BĂNEASCĂ DIN PARTEA PRIETENILOR ESTE DE URGENȚĂ! 































Periodic edita! de "ACȚIUNEA ROMANĂ: 


Emilian Ghika, Ştetan Buzescu, Gornetiu Mihai, Cătălin Enoscu 
Nicolae Badea - secretar de redacție 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - 
“(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V Lascăr) 


Tel.; (021) 322 3832 sau 0745 074498 








ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICOLAE BADEA (secretar redacţie) 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL. V39, AP 37, 
SECT. 3, BUCUREŞTI, Tel.; (021) 322 3832 








ANUL 2008: 


În aceste preţuri sunt incluse: costul revistei, contravaloarea 
taxei poştale, plicurile etc. 

Pentru orice informație în legătură cu abonamentul puteţi lua 
legătura cu secretarul de redacție (adresa de mai sus) 











lumea artistică, l-am “botezat” pe compozitorul Paul 
Constantinescu, Mihai Constantinescu (!), probabil că m-am 
gândit la compozitorul de muzică uşoară cu acest nume. Mă 
revanşez şi fac câteva completări privind activitatea 
pozitorului . Paul Constantinescu (1909-1963): a fâcut 
temeinice studii de specialitate în străinătate şi a fost membru al 
Academiei Române. Creaţia sa se inspiră din folclorul străvechi şi 
din muzica bizantină; a compus muzică simfonică, de cameră, 
lucrări concertante; a compus, de asemenea, operele "O noapte 
furtunoasă” şi "Miorița", precum şi două oratorii de inspirație 
creştină: “Naşterea” şi "Patimile". A făcut parte din Mişcarea 
Legionară în perioada 1934-1941 şi a fost admirator al lui 
Corneliu Zelea Codreanu 
Vasile Bârsan - Galaţi, 94 de ani, invalid de război, grav 
ll] it în Crimeea, la Feodosia, la 25 dec. 1941: Vă dorim sănătate 
UISE ajungeţi la o vârstă matusalemică! Întrucât rugămintea dvs., de 
IMiblica "Marşul Basarabier, pe care nu l-aţi mai auzit cântat de 
erați în armată, total necunoscut astăzi, este atât de 
Sțlonantă, vă satisfacem cererea cu mare drag, mai ales că este 
vorba despre un marş pur românesc. Îmi amintesc, de pe când eram. în clasa | 
primară, cum soldaţii mărşăluiau cântând pe Şos. Ştefan cel Mare, frumos 
încolonaţi, şi păstrez şi acum în memorie melodia (dar nu mai ştiam decât 
primele două versuri) 
MARŞUL BASARABIEI 


Azi noapte la Prut războiul a-ncepul, 
Românii trec dincolo, iară 
Să ia înapoi, prin arme şi scut, 
Moşia pierdută astă vară 
Refren: Mergem în câmpia Basarabilor, 
Plină de grâne, plină de dor, 
Şi-n Bucovina cu mănăstiri şi brazi, 
Mergem la luptă, dragi camarazi! 
Refren 
Azi Prutul uneşte pe fraţii români 
Şi Nistrul al nostru e iară, 
lar Bugu-i hotar. între noi şi păgâni, 
Din Tisa /a Bug vrem hotare! 
Refren 
Trăiască românul şi patria sa 
Ca-n vremuri de odinioară! 
Nimic nu vom da, pe veci vom jură 
Credinţă în neam şi țară! P 


Emelian SHe 


ISSN 1883-0311 









==5 
— 
==: 
== 
=== 
> 
== 
— 
— 
== 















n fiecare Vineri, orele 15-19 


| 









er