Cuvantul Legionar nr. 54, ianuarie 2008

e: 


“Dacă vor lăcea acejlia, pietrele por Jipa. Li == 
(2 Poangtele după Lica 19 4 
A 


CUYANIUL 
LEGIORAI 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NATIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 
Anul IV, Nr. 54, IANUARIE 2008 Apare la jumătatea lunii 2 RON (20.000 lei vechi) 
Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


AG multi aul! 


Mulţumim tuturor celor care ne-au felicitat cu ocazia Crăciunului şi a Anului Nou, 
rugându-i, totodată, SĂ SE IMPLICE ACTIV în viaţa Mişcării, pentru ca tradiționala urare! 
"La mulţi ani!” să nu fie simplă vorbă în vânt. 











CUPRINS: 


RGitudini Alţi stăpâni, aceleaşi slugi Carte pionară "Cărticica şefului de 
cuib” (VI) 


Suiritualitate Războiul nevăzut (11) 


Diverse Gănditorii umanității 


Zip-rag prin Zară Mănăstiri sucevene 
Dacumenl Din presa legionară 


Futeruiui. Personalităţi: M. Polihroniade 


Momente de oâyf Perseverența masonică Coracuri 
Războiul continuă Pgta Bedacliei 


Editorial: CUI Îl E FRICĂ DE LEGIUNE 


Voi începe cu o precizare: titlul nu are sens Duşmanii 
interogativ, ci afirmativ, şi încercăm în cuprins să românismului 
răspundem unor întrebări de mare actualitate, Fără să stabilim o dată fixă, din motive lesne 
unor nelinişti şi îndoieli pe care le surprindem la de înțeles, odată cu dezvoltarea posibilităţilor de 
mulți români care, sub o formă sau alta, transter a capitalurilor şi cu foamea de lichidităţi, 
năzuiesc la o relație, la o apropiere, la o cei care prin definiție dețineau şi manevrau cu 
colaborare, începând cu o cunoaştere a adevărului abilitate banii, s-au trezit posesorii mijloacelor de 
despre Mişcarea Legionară. manevră la nivel mondial pentru asigurarea unor 

In ce măsură această discuţie este de actualitate spații vitale în care să işi poată promova 
sau nu: în măsura în care post iudeo-comuniştii s- interesele pe poziţia de naţiune dominantă. 
au înconjurat cu legi împotriva a tot ceea ce li se Ce ar fi trebuit să devină populația trăitoare 
pare a fi de o cât de vagă nuanță naționalistă, iar de milenii din spaţiul ales de ei pentru viitoarea 
campioana naționalismului românesc a reprezentat, tocaţie: cu foarte puţine excepții, menile să 
prin definiţie, prin doctrină şi prin aplicarea în viaţă a salveze aparențele, elemente de coerciție în 
doctrinei - numim aici Mişcarea Legionară, relația directă cu' autohtonii, ar fi devenit 
dușmanul de moarte a tot ce s-a manifestat ca un executanții muncilor fizice mai mult sau mai puţin 
pericol la adresa ființei poporului şi țării româneşti calificate sau al unor ocupaţii numite, în limbajul 

Ţ Actualitatea acestei probleme se acutizează pe timpului, cu o nuanţă uşor peiorativă servitori. 
zi ce trece, pe măsură ce planurile de dominație Pa că nu trebuie să precizez că 
economică, conducând la impunerea politicii interne alegerea spațiului pentru viitorul stat-refugiu al 
sipiene a țării, prind un contur din ce în ce mai cite tati se căzut ca un trăsnet (sau 
vi a aia re divii ii inței 
Dar să revenim la subiect; vom împărți în două ea că: ra etice Pola ai 
părți, în funcție de motivaţie, pe cei ce se tem de prima dată e tratat bine cunoscut la nivel 


isa fără a putea preciza proporțiile în sensul internațional, feonninăiaie XI PER REG) 


CUVÂNTUL LEGIONAR  lanuarie 2008  P2:! 

































creştinismului şi ai 





de la Berlin din 1878, după Războiul de 
Independență din 1877, când recunoaşterea 
Regatului Romăniei la nivel european, de către 
marile puteri, a fost condiționată de încetățenirea a 
câteva sute de mii de evrei - acesta fiind doar 
începutul. 

Aceştia proveneau din imperiile german, austro- 
ungar şi țarist, populație migratoare în căutarea unui 
spațiu cât de căt ospitalier, cu băştinaşi îngăduitori, 
invadăând ca nişte huni blânzi în aparenţă, în căutare 
de păşuni şi de sclavi. 

Aici au găsit ce căutau, o populaţie care să îi 
acceple din milă, o țară blagoslovită de Dumnezeu 
cu toate bogățiile şi frumusețile, unde au reuşit, in 
mai puțin de jumălate de secol, să ocupe poziţii 
"dominante în aproape toate secloarele de activitate, 
controlând, în dauna poporului român, finanțele, 
comerțul, o mare parte din industrie, stăpânind prin 
arendăşie enorme suprafețe agricole. De pe aceste 
poziţii,  dezinteresul manifestat față de 
necesitatea unui trai decent sau măcar la nivelul 
supraviețuirii al majorității populației, dar în 
special al populației rurale, a atras nemulțumirea 
şi adversitatea celei mai mari părți a 
intelectualității şi studențimii române, care s-a 
simţit obligată să reacționeze. , 

Desigur că „voi fi acuzat că exagerez atribuind 
tgale responsabilitățile situației economice şi sociale 
ale anilor 20-30 dominaţiei economice evreieşti - şi 
în parte pe bună dreptate, dar, atenție: drumul pe 
care se pornise ducea direct spre prăpastie! 
Prăpastia în care trebuia îngropată nația română, 
spiritul nostru creştin, singurul sprijin moral în' cele 
aproape două milenii de închinare la Dumnezeu; din 
stăpâni ai acestor locuri, din stăpâni ai spaţiilor 
începând de la Bug şi a toată Câmpia Panonică şi 
până dincolo de Balcani, urma, conform planurilor 
urzite în cancelariile europene şi la fața locului 
de către aparent inofensivii invadatori, urma, 
ziceam, să devenim servitorii unor venetici 
călcând la fiecare pas pe oasele strămoşilor 
noştri! Parcă pentru a confirma temerile românilor 
de totală dominare de către minoritari, situația 
participării lor la. învățământul liceal şi universitar 
devenise alarmantă prin numărul tota! 
disproporționat - statistic vorbind - de evrei 
comparativ cu românii; la o proporție de 8-10% din 
populație, numărul lor în învățământul preuniversitar 
şi universitar ajunsese de la 50% până la peste 80% 
la unele facultăţi, cum ar fi Farmacia şi Medicina, şi 
60 - 70% la Drept, Litere, Filosofie etc. 

Care era perspectiva: în următoarele decenii să 
elimine complet din competiţie românii din profesiile 
libere - şi nu numai, căci in mod evident 
administrația statului, marile şi micile companii 
economice şi industriale nu puteau fi conduse de 
oameni cu patru clase primare; de 
predarea învățământului urma să devină îi 
atribut evreiesc, formând generații de atei şi 
internaționalişti, rupți de credință şi tradiție, 
sclavi ai interesului personal, ai banului. 

Reacţia de trezire a instinctului de conservare 
național nu a fost nicidecum o modă a timpului 
sau o imitație a mişcărilor sociale din Europa; cei 
care incearcă să acrediteze această idee sunt 
nişte vânduți sau duşmani ai adevărului, 
încercând şi reuşind de multe ori să păcălească 
nişte naivi - ca să nu îi calificăm mai drastic 

Apariția mişcărilor naţionaliste în Europa anilor 
20-30 este, cum ziceam mai sus, o reacție inevitabilă 
la ofensiva iudaismului mondial, din ce în ce mai 
eficientă şi mai ofensatoare prin pretențiile emise şi 
prin disprețul declarat faţă de celelalte naţionalităţi! 

Apariţia Mişcării Legionare, din iunie 1927, fusese 
precedată de marile mişcări studenţeşti începute cu 
cinci ani mai devreme, ca o reacție disperată la 
invadarea liceelor şi facultăţilor de către tineretul 
israelit. Tineretul universitar şi preuniversitar cerea 
statului român, autorităţilor, o lege prin care să se 
pună capăt acestei anomalii, care pe termen scurt şi 
mediu micşora şansele de realizare a românilor, 
transformându-i în şomeri cu diplomă universitară, 
ga atu şi accesul în posturile administraţiei 

ice. 


Revenind strict la întrebare: Cine se teme 
de Legiune? 





Pag. 2 


În primul rând promotorii iudaismului, dintre 
care sunt destui care îşi spun români. 

Răspunsul punctual este: spre totala deosebire 
de orice mişcare nâționalistă, Legiunea "Arhanghelul 
Mihail” de sub conducerea directă şi nemijlocită a lui 
Corneliu Zelea Codreanu a propus și promovat 
rezolvarea problemei prin concurență şi 
nicidecum prin violență. Până în ultimele clipe 
când a putut să se exprime, atât timp cât a putut să 
influențeze direct comportamentul maselor de 
legionari, cuvântul de ordine a fost excluderea 
violenței în procesul de accedere la putere. 

Era exact ceea ce nu dorea iudaismul în planurile 
sale de dominație economică şi socială a României, 
recâştigarea poziţiilor dominante în propria țară a 
românilor prin mijloace legale şi creştineşti era 
soluția propusă de Mişcarea Legionară, lucru care i- 
a speriat pe adversari, căci era o soluție fără cusur, 
de necontestat, de necondamnalt. 

Vă pun o singură întrebare: De ce promotorii 
antisemitismului violent - îl numesc aici pe prof. 
A.C. Cuza, ca exemplu - nu sunt condamnaţi pe 
la toate ocaziile şi pe la toate răspântiile? 

De ce, cu tot comportamentul său agresiv, A. C. 
Cuza nu a făcut o zi de închisoare, nu a fost hărțuit 
de autorități, toată viața, a murit de moarte bună, in 
patul propriu, prin comparație cu Corneliu Zelea 
Codreanu şi ceilalți martiri legionari? 

Pe cei ce conduceau destinele evreimii 
mondiale i-a speriat, repet, nu violența 
legionarilor, lucru pe care îl trămbițează tot 
timpul, ci tocmai soluția adevărată, soluția 
valabilă a problemei; Căpitanul a propus numai 
ridicarea poporului român la un nivel de la care 
să desfidă orice concurenţă în orice domeniu de 
activitate în societatea românească. 

Putea oare cineva să conteste sau să condamne 
acest comportament? 

Exclus! 

Atunci care era soluția adversarilor (sau mai 
precis a duşmanilor): promovarea, prin trădătorii 
intereselor naţionale, a terorii de. stat împotriva 
Mişcării Legionare, pentru a o împinge la violenţă - 
lucru care nu a reuşit - cu câteva excepții, care însă 
nu au putut fi puse niciodată în sarcina Legiunii ca 
organizaţie şi ca organizare. 

Restul este minciună, țesută cu migală, cu arijă, 
cu perseverenţă şi, foarte important, de pe poziţia de 
câştigători ai ultimului război mondial. 

La ideea, de multe ori exprimată, că "am ma; 
scris despre această problemă”, voi răspunde: 
"Da, am mai scris în nr. 10 al revistei, oare a fost 
acel număr citit de tot poporul român?" 

Total greşit: aceste explicaţii şi precizări ar trebui 
să fie cunoscute cuvânt cu cuvânt legionarilor pentru 
a combate oriunde şi oricând propaganda 
duşmănoasă şi mincinoasă a duşmanilor, dar şi 
simpatizanţilor invitați să promoveze adevărul despre 
Mişcarea Legionară, 

Mai de principiu şi mal puţin cu adresă: duşmanii 
noştri nu obosesc (era să zic "zi şi noapte”) să ne 
acuze, să mintă cu neruşinare la adresa 
legionarilor şi la adresa oricui îndrăzneşte-să îi 
contrazică chiar în acuzaţii grave la adresa poporului 





- “ . 


român, iar unii dintre ai noştri vor să = A 


repetările! 

Propusesem la începutul acestui articoj să 
discutăm şi despre cea de a doua categorie de 
oameni cărora le este frică de Legiune. 

Este obligatoriu să nuanțăm problema: acestor 
oameni nu le este frică în sensul duşmanilor, ca de g 
forță adversă sau ca de un pericol potențial pentru 
națiune. 

Mulți oameni în țara românească, pe de o pante 
sunt intoxicaţi de propaganda comunistă şi iudaică, 
formându-şi o idee greşită despre Mişcare sau, pur 
şi simplu ignoră, din lipsă de interes, informaţia, 
mulțumindu-se cu şabloanele devenite — lozinci, 
promovate de presa scrisă şi video, tributară în mare 
proporție capitalului evreiesc sau tributară 
mentalităților comuniste supte de la țăța mamei 
Neiniţiații se mulțumesc să aplice nişte aprecieri. 


- şablon — poate, pur şi simplu, din comoditate, 


Acestora ne adresăm în acest articol, încercând, 
în-puţine cuvinte, să le trezim interesul, propunându- 
le varianta reală a istoriei > 

Tot din această categorie mai fac parte și cei 
speriaţi de eventualele represalii din partea unor 
"şefi" mai mari sau mai mici care, oricum, fac parte 
din tabăra adversă, recunoaştem că poate fi un 
argument până la un anumit nivel de adeziune la 
mişcare, dar există soluții verificate şi pentu 
aceasta 


Ce ni se pregăteşte ca națiune 

Printr-un program bine pus la punct, românul 
este ținut la limita supraviețuirii, pentru ca toată 
atenția şi preocuparea lui să se indrepte spre 
rezolvarea zilei de mâine, cu prețuri mari, salarii și 
pensii mici; tineretului i se oferă fotbal, ca o supapă 
de refulare a mizeriilor şi neimplinirilor, stadionul — şi 
nu numai - devenind locul de descărcare dirijală a 
furiei şi a excesului de energie 

Cine se mai gândeşte în ziua de azi la viitorul 
apropiat sau mediu al României, cine pune cap la 
cap toate manevrele aparent fără legătură din 
viața politică a țării? Românilor |i s-a dat o coajă de 
pâine şi circ cât cuprinde! 

Presa scrisă, dar mai cu seamă televiziunea, î) 
serveşte zi şi noapte diversiune şi nu peniu 
audiență, cum se pretinde, ci în baza unei campanii 
de lungă durată, dar de evidentă intensitate, pentru a 
te dirija pe un anumit drum, pentru a-ţi abate atenția 
de la manevrele ce țintesc la transformarea 
României într-o parcare iudaică 

Presa internaţională ne acuză tot timpul de 
diverse delicte; închisori americane pentru teronişti 
baze de antrenament pentru Al Quaida, livrăm uraniu 
teroriştilor, infracționalitatea transfrontalieră, tot ce se 
poate pentru a crea o imagine urâtă României 

Pe plan intern trebuie creată impresia că nu 
reuşim să ne guvernăm şi că eventual ar trebui să 
aducem miniştri străini — cum, mai în gkimă, mă! în 
serios, spunea cineva ieri la o emisiune desple 
eşecul gestionării încălzirii locuințelor la nivel 
naţional. Băsescu şi Tăriceanu au transforma! 
guvernarea într-un meci de box desfăşurat într-un 
ring numit țara românească, ring în care nu contează 
unde calci, pe cine calci, pe câți calci, singura Io 
preocupare fiind să pareze şi să lovească a 

În următorii cinci - zece ani veți fi convinşi Că 
ne trebuie o altă Constituţie - lucru în parte 
adevărat — dar, mirare! vor lipsi unele prevederi: 
cu discreţie, dacă ar fi posibil aşa ceva, Va 
dispare articolul prevăzând "România este sta! 
unitar” şi altele "învechite", şi se va demonstra Că. 
fiind membri în UE şi că globalizarea, bla, bla. bla 
Ne vom trezi iarăşi că suntem moldoveni: 
munteni, ardeleni, la dispoziția vecinilor cărora 
bineînțeles, le va fi mult mai uşor să ne impun 
dictaturi şi "tratate”. . 

Până unde trebuie "să ne ajungă cuțitul la 95 
pentru a ne trezi din indiferența faţă de so 
acestui pământ, a acestei țări, pentru care PÂN 
mai ieri părinții şi bunicii noştri au făcut rii, 

supremului sacrificiu în războaie, în puşcă 
vânaţi pe străzi sau în munţi şi păduri? i 

Oare" Deşteaptă-te, române!” ar trebui cânta! d 
oră in oră, pe toate posturile, pentru ca 10 
recepționăm mesajul? 


CUVÂNTUL LEGIONAR Ianuarie 2008 





Rr, / . 





ALȚI STĂPÂNI, ACELEAŞI SLUGI 


Este curios cât de uşor şi aproape instinctual 
prezentul etichetează trecutul, iar muritorii îi 
desființează fără să conştientizeze, sărmanii, că se 
anulează pe sine. 

Conceptul de identitate şi-a rătăcit valenţele 
religioase, istorice ori filosofice, şi pare a se 
subordona celui de individ, în jurul căruia 
gravitează Universul cândva integrat în structurile 
IZuntrice ale ființei. L-am ucis pe lisus, dar nu pe 


scena lumii, ci în propria scenă sufletească 
guvernată de un scenariu ieftin A 
Trăind în secolul informaţiei, microbul 


computerului ne atinge pe toți în oarecare măsură 
Din acest motiv internetul, cu părțile lui bune şi cu 
cele rele, tinde să devină un subiect exhaustiv. Cu 
toate acestea, mă lovesc frecvent de lucruri ce nu 
încetează să mă surprindă, adesea neplăcut. 

O astfel de situație s-a petrecut recent când, total 
întâmplător, am dat peste un şir de replici postate pe 
un anume site, având ca subiect fenomenul 
legionar de astăzi 






















este sporit. Consider că principalul rol al 
acestora este de a menţine vie Mişcarea în 
aşteptarea momentului în care țara va avea 
cea mai mare nevoie de ea, pentru că viitorul 
nu se arată nicidecum îmbucurător. 


Din păcate însă nu doar legionarismul 
respiră încă, ci şi comunismul. 

Manipularea maselor a fost atât de puternică 
încât oamenii nu se pot încă elibera de gândirea 
colectivă. lar actualul regim nu a făcut decât să 
înrăutățească lucrurile, sporind nemulțumirea în 
rândurile populaţiei şi creând astfel un mediu 
propice dezvoltării unei nostalgii generale, 
sufocante. 

Având în vedere faptul că psihologia umană 
este un lucru delicat şi are uneori părți ce 
depăşesc gradul nostru de înțelegere, fapt căruia 
i se adaugă lipsa educației, ignoranţa, urâțenia 
sufletească şi altele asemenea, este explicabilă 
amăgirea la care s-au lăsat supuşi oamenii de 

+ rând şi, 
implicit, 
această 

nostalgie de-a 
dreptul 
deranjantă 
Şocantă 
însă 
atitudinea 
socialistă a unor 
oameni ce 
pretind că răsar 
din rândurile 
intelectualității. 
Judecând 
după tipare, o 
emanaţie a 
acestei 
intelectualități se 
doreşte a fi cartea 
d-lui Vasile Ernu, 


este 





Nu lipsa informației m-a surprins, şi nici clişeele 
specifice acesteia, ci vehemența argumentării — 





alide, ce-i drept. Pentru ca ceea ce dezbat să 
albă o substanță şi pentru o concretizare a 
părerilor unor tineri, voi cita un fragment, aşa 
cum apare el, fără a-l înfrumuseța ori corecta: "Am 
fost şi la întrunirile legionare (acum vreo 3 ani) şi m- 
au dat afară când un nene a zis că «această Mişcare 
nu a greşit niciodată», iar eu m-am ridicat şi am 
intrebat ce mai face Iorga. Probabil că dacă nu eram 
de la presă, «mi-o şi luam»". Asta mi-a amintit 
cumva de filmele d-lui Sergiu Nicolaescu. 

Revenind, dilema celor de pe forum se construia 
în jurul întrebării „Pentru ce se mai luptă astăzi?”, 
având în vedere că pericolul comunist a fost - în 
viziunea dumnealor - înăbuşit, graniţele sunt stabilite 
şi stabile - şi o întreagă serie de premise de acest 
tip. 

Şi adevărul este că totul se învârte în jurul unor 
abstractizări şi viziuni ideatice greu de digerat pentru 
un om subjugat simțului materiei 

Nu putem ingurgita veşnic un populism mizerabil 
de care legionarismul se dezice total 

Dezumanizarea este întâiul fapt ce produce 
ruptura de ideea spre care tindem: omul nou. 

Un principiu spune că nimic nu se pierde, totul se 
transformă. 

Întregul efort de a prezenta şi cultiva simțămintele 
legionare trebuie adaptat la doleanțele prezentului 
„Adaptându-l la subiect, deşi un pic forțat, realizăm 
că odată ce sămânța a fost sădită, ea nu poate 
decât înflori. 

Așadar, românul din fiecare nu poate fi ucis, ba, 
dimpotrivă, cu uneltele şi îngrăşămintele potrivite, 
poale căpăta proporții uriașe, iar frumoasa noastră 

țară este grădina ideală. Din ecuaţie lipseşte însă un 
element crucial: grădinarul, care_trebuie să fie 
legionarul! E: 

În prezent condiţiile socio-politice şi culturale sunt 
potrivnice unei acţiuni de amploare din partea 

legionarilor şi riscul de a fi greșit interpretată şi de 

a fi în totalitate respinsă de către populație 


CUVÂNTUL LEGIONAR Ianuarie 2008 


"Născut în URSS”, la a cărei lansare (mai 2006,Club 
A) am fost prezentă. 

Nu este o carte de ținut pe noptieră, aşteptând cu 
nesaț lăsarea serii pentru a continua lectura, şi nici 
genul de scriere pentru care să te închizi în 
bibliotecă, uitând de sine. Este un prototip al cărții 
„de metrou", deşi implicaţiile sale se doresc a fi cu 
totul deosebite. 

Controversele stârnite îmi par exagerate şi 
chiar măgulitoare pentru orgoliul autorului, fericit 
posesor al unui maşter în filosofie. Pentru 
domnia sa, filosofia pare însă că a început şi s-a 
sfârşit totodată cu Marx. 

Reacţii au existat în ambele tabere; unii au fost 
entuziasmați, iar alţii au criticat-o aprig. Din ultima 
categorie face parte şi domnul Marius Chivu, autor 
de cronică literară în „România Liberă”, care declara 
într-un interviu: "E mişto că avem reclame cu 
Ceuşescu şi că Vasile Emu scoale o carte în care 
are nostalgia statului la coadă şi cere momente de 
reculegere pentru Lenin. Din păcale, nu acesta a fost 
adevăratul comunism. Dacă Emu şi-ar citi cartea în 
fața bunicului meu care a trecut pe la Canal şi care 
şi-a pierdut tot pământul şi animalele la colectiv, s-ar 
alege cu o lopată peste față.”. 


Libertatea exprimării după care tânjim cu toții 
produce şi oroare. 

Nu mă simt îndreptăţită să arunc cu piatra pentru 
că, din păcate - sau din fericire - pentru mine, nu mă 
pot ghida după un dublu etalon, cel al experienţei 
directe şi cel mediat cultural, ci doar după cel din 
urmă, datorat cărților ori documentarelor. Cu toate 
acestea, beneficiez de un drept natural de a-mi 
apăra credințele şi semenii, şi drept urmare 
consider dizgrațios şi patetic să fie călcată în 


picioare suferința indurată de oameni în 
comunism. 


Comunismul a trecut = cel puţin ca regim 
oficial — şi, teoretic, ne bucurăni cu toţii de 
beneficiile democraţiei - termen generic pe 
placul noli orânduiri. 





Şi cum de la teorie la practică este cale 
lungă, nici de această dată istoria nu a ferit țara 
de încercări. 

Viața mai călduță, servilismul, paranoia 


avutului, globalizarea, risipirea valorilor 
morale, şi tot ce poate fi mai nociv ţării şi 
românului, sunt normele actuale. 


Deschizând ochii, suveranitatea poporului 
apare ca o glumă proastă. 

Represiunea politică a comunismului ori 
represiunea economică a capitalismului? 

Concluzia ar fi că stăpânii se schimbă, 
slujitorii rămân aceiaşi. 

O ratare ireversibilă cu care conviețuim, 
lipsiți de curaj şi demnitate. Cu ce drept, 
stimaţi contemporani? 

Nu cei care conduc poartă principala vină 
pentru situația de față, ci majoritatea care 
tace mâlc, complăcându-se în neştiință şi 
pasivitate! Nu cred că se va ridica curând un 
lider care să destupe minţi şi nici o viață 
extraterestră nu ne va purta pe tărâmuri 
înfloritoare, în pace şi prosperitate. Noi trebuie 
să punem mâna pe lopată să ne clădim 
idealurile! 


Îndrăznesc să visez cu ochii deschişi la 
un stat legionar. Dar aceasta va fi posibilă 
doar atunci când ne-o vom dori cu adevărat 
cu sufletul şi apoi cu rațiunea. Pentru că, 
parafrazând un prieten, cea mai luminată minte 
va fi dusă cu uşurinţă în beznă de către un 
caracter mediocru. Sunt legi nescrise care 
guvernează lumea şi a sosit ceasul să le 
înfruntăm. 

Nemulțumirile sunt multiple: față de ce a 
fost, față de ce este, şi, mai cu seamă, vor fi 
față de ceea ce urmează. 

Elementul politic este un factor important, 
fie că ne place sau nu asta. A fost subiect de 
polemică încă din antichitate şi, pornind de la 
Aristotel până în ziua de astăzi, soluțiile optime 
au fost în zadar căutate. Numai Căpitanul a ştiut 
să concentreze într-o singură frază un lucru de 
nestrămutat: "Țara aceasta piere din lipsă de 
oameni, nu din lipsă de programe”. 


AA furata, Tiani 


Zep-rag prin 2 Cartă 


MĂNĂSTIRILE DIN "ȚARA DE SUS” (|) 


Țara noastră are în interiorul ei mai multe “țăr” 
cum ar fi Țara Bârsei, Țara Hațegului, Țara Moților, 
Țara Oașului, Țara Zarandului sau Țara de Sus, care 
poartă fie numele zonei etnofolclorice respective, fie 
al amplasamentului lor geografic, ca în ultimul 
exemplu 

Între aceste “țări”, cea mai cunoscută şi mai 
îndrăgită, faimoasă pe toate meridianele lumii, este 
"ȚARA DE SUS” - care este de fapt BUCOVINA, 
meleag de glorie şi legende, ținut de încântare şi vis, 
vatră de frumusețe neasemuită. Se află aici trecutul 
nostru de demnitate şi luptă pentru păstrarea ființei 
neamului, vestigii şi zidiri ce-l amintesc nu numai pe 
Marele Voievod Şiefan, ci şi pe voievozii de dinainte 
şi de după el, de dragostea de totdeauna pentru 
pământul strămoşesc, de geniul creator al poporului 
român, de talentul oamenilor acestor pământuri, care 
şi-au durat edificii în care au pus gândul curat şi 
sensibilitatea lor. 

Sunt aici o mulțime de edificii, majoritatea 
biserici sau mănăstiri, cu rol însă şi de cetăți de 
apărare Începând cu cea mai veche bătrână ctitorie, 
Biserica Bogdana din Rădăuţi, cu necropola sfântă 
de la Putna şi mănăstirile de la Voroneţ, Moldovița, 
Suceviţa, Humor sau Arbore, cu fascinantele fresce, 
şi continuând cu Cetatea de scaun a Sucevei, simbol 
al biruințelor prin vitejie şi nestinsă iubire de țară, 
aflăm pretutindeni mărturii durabile. 

Propun cititorului să viziteze aceste magnifice 
bijuterii feudale, multe trecute în patrimonial 
UNESCO, mereu pline de turişti de pe toate 
meridianele, chiar şi acum, iarna, când albul imaculat 
al zăpezii şi reflexele ei în razele solare pun mai bine 
în evidenţă culorile de pe frescele zidurilor. * 


VORONET 

Să începem circuitul, care poate dura şi 3-4 zile, 
cu peria mănăstirilor care este VORONEȚ. 

Nu trebuie să ne îngrijorăm dacă nu vom găsi loc 
de cazare peste noapte: în ultimii ani în această 
zonă s-au construit hoteluri şi s-a declanşat o 
adevărată “explozie” de pensiuni agroturistice în 
casele tradiționale ale gospodarilor bucovineni. 
Venind de la Suceava şi ajunşi la Gura Humorului, 

sr 


7 








_- 





un splendid 'orăşel de munte ce are câteva hoteluri | 
confortabile, un drum de numai 4 km ne duce la | 
Mânăstirea Voroneț, cu podoaba ei de fresce intrate | 
în circuitul'de valori internaţionale | 

Aşa cum arată pisania de la intrare, ctitorul ei, 
ŞTEFAN CEL MARE, a început zidirea bisericii în 
ziua de 26 mal 1488 și a terminat-o în acelaşi an, 
la 14 septembrie, deci în doar trei luni si 18 zile! Eaa 
fost ridicată pe locul unui schit de lemn, unde trăise, 
după legendă, pustnicul Daniil Sihastrul. 

Biserica este zidită în piatră brută, în stilul 
moldovenesc, aflat atunci în plină dezvoltare. Se văd 
firidele înalte, câte şapte la fiecare absidă şi la altar 
Nu insist în descrierea interiorulul el, ci voi pune 
accentul pe picturile exterioare celebre prin coloritul 
lor bogat şi vioi, care demonstrează rafinamentul la 
care ajunsese şcoala de pictori de biserici 
moldoveneşti. În pictura religioasă au pătruns multe 
elemente folclorice, laice, din viaţa poporului. Lângă 
u de intrare în biserică se remarcă portretele 

mitropolitului Grigore Roşca şi al legendarului 
Daniil Sihastrul, Pe peretele sudic se 


Pag. 4 


CUVÂNTUL LEGIONAR 





desfăşoară, pe opt 


registre, marea compoziție 
“Arborele lui leseu” având un fond albastru cu 
aproape o sută de personaje în atitudini variate; în 
dreapta compoziției se văd pe verticală un şir de 
filosofi antici. Pe peretele Nordic este ciclul “Facerea 
lumii”, în care Adam apare arând cu un plug de 
lemn, iar Eva țesând. În sfârşit, cea mai realizată 
dintre frescele exteriorului este cunoscuta “Judecată 
de Apoi” de pe peretele vestic, considerată o 
capodoperă a picturii universale, în care grupurile 
păcătoşilor au expresii dramatice, dovedind o 
tendință netă spre realism. Valoarea frescelor 
exterioare de la Voroneţ constă nu numai în redarea 
degajată, naturală, foarte expresivă, cu desăvârşită 
artă, a mişcărilor şi expresiei feței fiecărui personaj, 
dar şi în admirabilul echilibru al culorilor pe fundalul 
verde şi albastru, care preiau coloritul cerului şi al 
naturii înconjurătoare, 


HUMOR E 

Să continuăm raliul automobilistic al mănăstirilor 
pentru a vedea al doilea obiectiv, Mănăstirea Humor. 

Ne întoarcem la GURA HUMORULUI şi pe o 
şosea județeană care se înfundă în munte, dar este 
bine întreținută, după numai 6 km se ajunge la 
mănăstire. Ctitorul Mănăstirii Humor este 
logofătul Teodor Bubuiog, fratele lui Petru Rareş. 

Este o construcție din 1530, zugrăvită 5 ani mai 
târziu. Caracteristic la această biserică este că, 
pentru prima dată în Moldova, apare pridvorul 
deschis format din patru arcade uşor frânte la cheie, 
susținute de stâlpi pătrați, groşi cât zidul bisericii 
Farmecul monumentului constă în podoaba de 
fresce care îi îmbracă fațadele. Pictura exteriorului, 
ca şi cea din interior, este opera din 1535 a 
zugravului Toma din Suceava; frescele de pe 
peretele nordic, înfăţişând scena "Arborele lui leseu”, 
sub bătaia crivățului, s-au şters. Cele mai interesante 
şi mai bine păstrate sunt cele de pe peretele sudic al 
bisericii, “Cinul”, impresionantul cortegiu de serafimi, 


îngeri, sfinţi, profeţi, apostoli şi martiri, realizat pe 


cele trei abside, reprezintă cel mai impozant 
ansamblu pictural de la Humor. Din pridvorul deschis 
se remarcă, deosebit de frumoasă, scena 
reprezentând-o pe "Maria cu pruncul”. Peretele 
pridvorului este acoperit de compoziția "Judecata de 


Apoi”. Se disting compoziţiile “Rugul în flăcări”, 
“Asediul  Constantinopolului” şi “Legenda fiului 
risipitor”. În scena cu asediul Constantinopolului, 


meşterul zugrav Toma, dorind să imprime operei 
sale un caracter mobilizator pentru poporul chemat 
de câtre Petru Rareş la lupta împotriva otomanilor, a 
schimbat adevărul istoric, in locul perșilor din asediul 
de la 626 fiind reprezentați turcii, care au asediat şi 
cucerit Constantinapolul în 1453. 

Din pictura interioară a Mănăstirii Humorului 
impresionează compoziția realizată în bolta 
pronaosului, considerată una din cele mai valoroase 
sub raportul viziunii monumentale, al îmbinării între 


pictură şi suprafața arhitecturală. Pe pereții 
pronaosului sunt pictate sute de scene ale 
calendarului bisericesc 

MOLDOVIȚA 


Din nou la drum, spre altă mănăstire din zona 









apropiată, MOLDOVIȚA. Pomim de Gura 
Humorului spre Câmpulung Moldoven şi de. la 
comuna Vame facem la dreapta drum 
județean şi el asfaltat Pitore naturii 
înconjurătoare, brazii groşi şi înalți, păstrăvăria cu 
incubatoare pentru puiet, te cuceresc încât uiţi să 


mal apeşi pedala de la accelerație 

Domnitorul PETRU RAREŞ a zidit în 1532 
biserica existentă şi azi. În jurul bisericii, Petru 
Rareş a ridicat puternice ziduri, înalte de 5 m şi 
groase de 1,20 m, vizibile şi astăzi pe trei laturi. La 
colțuri ctitorul a ridicat patru turnuri, iar un al cincilea, 
pe latura de est, protejează intrarea. Trei din aceste 
turnuri se mai păstrează şi astăzi, Biserica, pe plan 
treflat, se află în mijlocul incintei. 

Naosul bisericii este suprainălțat şi 
evidenţă de o turlă ce dă monum 
impresionantă. Pictura, at: 
din exterior, datează din 153 
realizate aici egalează pe cele 
Voroneț, în ceea ce priveşte com 
Caracteristica şcolii de pictură din vremea 
Rareş este umanizarea personajelor, tendințe spre 
realism sunt vizibile şi aici. Din pictura interioară 
remarcă scena "Judecății de 
“Răstignirea” şi tabloul votiv, în care Petru Rareş 
apare împreună cu Doamna Elena şi cei doi copii 

În ce priveşte pictura exteriorului, se distinge 
peretele sudic, care are, ca şi la celelalte mănăstini 
compoziția "Arborele lui leseu”, realizată pe un fond 
albastru, ca şi la Voroneţ, cu un decor vegetal 
amplu, cu mai multe personaje. În colțul de nord-vest 
al incintei s-a păstrat clisarnița — o casă de locuit, din 
piatră, cu multe încăperi destinate păstrării odoarelor 
i întregului tezaur al mănăstirii. Ea a fost construită 


pus în 
tului o înfățișare 














Apoi”, sc 















între 1610 şi 1612 din ordinal episcopului din 
Rădăuţi. Are două nivele, la etaj se ajunge printr-o 
scară cuprinsă într-un tum special. În cele nouă 
încăperi, toate boltite, s-a amenajat un muzeu cu 
bogate colecții de obiecte sculptate în lemn. Printre 
altele, se află aici jilțul lui Petru Rareş, în întregime 
ornamentat cu sculpturi, şi un triptic sculptat şi pictat 
care cuprinde pe toți domnitorii. 


E Shaoeel 


lanuarie 2008 








„eroi comandanți legionari, ambii doctori în Drept, lon 


Document 





DIN PRESA LEGIONARĂ INTERBELICĂ 
"GLASUL STRĂMOŞESC” - CLUJ 


În anul 1936 apare la CLUJ o revistă bilunară de 
educaţie, cultură şi informații naţionaliste, 
„GLASUL STRĂMOŞESC . 

Nu se specifică directorul acestei publicații: se 
precizează că aceasta apărea sub direcţia unui 
comitet, redacţia aflându-se în centrul oraşului, pe 
Bd. Regina Maria, la nr 16. 

Cercetând colecția aflată în  Bibljoteca 
Academiei Române, se observă lesne că revista 
are un căracter pur legionar, ilustrând conținutul ei 
prin articole de toate genurile şi fotografii, ancorate 
în realitate, Voi căuta să susțin această afirmație 
răsfoind revista şi reliefând cele mai atractive 
arficole, titlul lor fiind sugestiv şi, ca atare, 
nemainecesitând comentarii pe marginea lor 


NUMĂRUL 8 din 30 iulie 1937 are pe prima 
pagină un citat din Corneliu Zelea Codreanu 
"Ştefan cel mare de o jumătate de mie de- ani 





străluceşte în Istorie şi Românii nu l-au uitat pentrui__ 


că s-a confundat perfect cu linia de viață a 
neamulu?. 

Sunt prezentate fotografiile comandanților 
legionari avocat Nicolae Totu şi economist Bănică 
Dobre, autorii cărților recent apărute atunci 
„Însemnări de pe front” şi, respectiv, „Crucificaţii” 
(memoriile celor doi de pe frontul spaniol 
antibolşevic). Sunt publicate şi fotografiile celor doi 


Moța şi Vasile Marin, care au pierit în Muptă la 
Majadahonda, împreună cu articolul „Şase luni de la 
moartea lui lon Moța şi Vasile Marin”, iar legionarul 
Anişor semnează textul „Odihnă interzisă”. 

Numărul următor, NR. 9, apare mai târziu, la 1 
nov. 1937. 

Prima pagină îi este rezervată generalului Zizi 
Cantacuzino, erou din primul război mondial, şeful 
Partidului Totul Pentru Țară, inspectorul taberelor 
legionare de muncă, ce! care pusese la dispoziția 
Mişcării casa sa din str. Gutenberg. nr. 3, care 
devenise sediul central; necrologul şi fotografia sa 
ocupă în întregime prima pagină a publicaţiei. 

Prof. Dan Rădulescu semnează articolul 
„Semnificaţia muncii legionare”, un alt articol se 
intitulează „Intelectualul şi munca legionară”, iar un 
reportaj, cu fotografii, prezintă Căminul Legionar de 
la Predeal, inaugurat la 17 oct. 1937 în vila „BARU" 
în prezența lui Comeliu Zelea Codreanu: „Legionarii 
suferinzi, ca şi orice prieten al Mişcării, au putinţa să 
trăiască, modest, în aerul curat al munților 
româneşti”. 

NR. 10, apărut la 2 dec. 1937, este ultimul din 
acest an, revista fiind apoi suspendată. 

Am reținut din conținut următoarele titluri: „Pentru 
biruința legionară”, „Azi, mâine, ieri” şi poezia Martei 
Rădulescu, „Chemarea Codrului” 

O pagină întreagă este rezervată recenziilor de 
cărți legionare: „Cea mai mare jertfă legionară” de 
preot comandant al Bunei Vestiri, secretarul 
Partidului Totul Pentru Țară, lon Dumitrescu-Borşa, 

„Frăția de Cruce” — scrisă de şetul Frăţiilor de 
Cruce pe țară, comandant legionar, economist şi 

pedagog Gh. Istrate, „Domnia regelui Carol f — 
scrisă de comandanții legionari avocat Mihail 
Polihroniade şi dr. avocat Alex Cristian Tell, „Cine 
suntem” - de prințul comandant legionar, doctor 
avocat Alex Cantacuzino, „Mişcarea Legionară şi 
muncitorimea” şi „Mişcarea legionară şi țărânimea" — 

broşuri scrise de prof. comandant legionar Traian 
Herşeni. 

Un amplu articol poartă titlul „Acordul Iuliu Maniu 
- Gh, Brătianu - C. Z Codreanu" În care ing. 
Gheorghe Clime, şetul partidului Totul pentru Țară şi 
comandant al Bunei Vestiri dă lămuriri asupra 
pactului de neagresiune electorală dintre Maniu, Gh. 
Brătianu şi Căpitan, semnat la 26 nov. 1937, înaintea 
alegerilor pe |ară. 


După o întrerupere de doi ani revista 
„GLASUL STRĂMOȘESC” reapare la 8 nov. 1940, 
însă la SIBIU: explicabil prin predarea Transilvaniei 

jul se afla sub ocupaţia trupelor maghiare). 


CUVANTUL LEGIONAR 



























intitulată | == 


Îi 


ji 


| 


CER) 


Glasul Strămoses 


Pe frontispiciul ziarului însă. în loc de "Comitet de 
Direcţie”, în noua serie a revistei este trecu, post 
mortem, numele comandantului legionar, medic 
şi avocat lon Banea, şeful Ardealului legionar, 
martir al Mişcării (împuşcat de autorități, fără nici o 
judecată şi fără nici o sentință de condamnare, în 
noaptea de 21/22 sept. 1939, împreună cu alți 256 
de şefi legionari). Alături de numele lui lon Banea 
este trecut şi numele prof. Nicolae Pătraşcu, devenit 
noul secretar general al Mişcării; se specifică faptul 
că seria nouă din "Glasul strămoşesc” este o "foaie 
în duhul Ardealului legionar”; sediul redacției se afla 
în Piaţa Regele Ferdinand, 

Revista este acum mai frumoasă decât cea 
tipărită la Cluj, remarcându-se desenele în tuş ale lui 
Moldovan pe teme legionare (asemănătoare, într-un 
fel, cu cele ale pictorului comandant legionar 
Alexandru Basarab). Căteva titluri din acest prim 
număr: “Biruința legionară” de St. Cândea, „Cei morţi 
au biruit” de Gh. Varnica (notă: exact, ce sugestiv 
titlu, au biruit Căpitanul şi elita sa - care a fost 
masacrată în noaptea de 21/22 sept. 1939, jertfa 
lor supremă!), îprecum şi „Biruința morții” de preot 
Teodor Badogaoia (?) 

Alte titluri în NR. 2: „A treia primejdie” de lon 
Banea - articol republicat, post mortem, şi „Jon 
Banea la laşt de Roşca Săuleşti; pagina întâia este 
ocupată toată de un desen semnat Moldovan, având 
titlul „Dealu/ Negn/, iar în NR. 3: „Student — articol 
scris de comandantul legionar avocat Alex Constant, 
ministrul Propagandei, urmat în paginile următoare 
de alte teme studenjeşti: „Legiunea Şi studenţii” de 
comandant-ajutor Viorel Trifa, şetul Uniunii Naţionale 
a Studenţilor Creștini Români, „Studenții 
Arhanghelului” de preot Nicolae Voica şi un amplu 
reportaj-foto „Universitatea Clujului şi-a redeschis 

ile la Sibiu”. 

n NR. 4 întâlnim iar un amplu foto-reportaj: 
„Cantina legionară nr. 1 din Sibiu”; la inaugurarea ei 
a participat, printre alţii, şi episcopul Maramureşului, 
PS Vasile Stan (reportajul este semnat de Emil 
Cioran), iar în numerele următoare 5 şi 7, ambele 
rezervate Ardealului pierdut, rețin atenția textul 
„Glasul Stră, şi Ardealur, autor fiind țăranul 
moţ Samull Dan, şi poezia sugestiv intitulată „Marşul 


i 


li 


lanuarie 2008 


Ardealului legionar reintregit, semnată de Gh. 
lonescu Singer. 

NR. 8 din 5 dec. 1940 este scris în întregime 
în amintirea încă vie a Căpitanului. Exemplific 
afirmația cu articolul: „Căpitanul” semnat de 
comandantul legionar prof. Paul Gălăşeanu, fost 
şei! al regiunii Banat (notă: H. Sima a fost şeful 
Banatului legionar doar un an, după care a fost 
schimbat cu Paul Gălăşeanu), iar un alt articol, tot 
cu titlul „Căpitanul”, are ca autor pe preotul lon 
Sabău. Comandantul legionar Dumitru Groza, 
şeful Corpului Muncitoresc Legionar, aşterne pe 
hârtie îndemnul cu titlul „Să ne gândim la 
Căpilanul nostru”, prof. universitar, membru în 
Senalul Legionar, Traian Brăileanu, ministrul 
Culturii, scrie articolul „Personalitatea 
Căpitanulur, iar Tudor Trăpcea semnează textul 
„Doi martiri: Tudor Vladimirescu şi Comeliu Zelea 
Codreanu”. 

NR. 9 din 15 dec. 1940 se deschide cu 
materialul „10 decembrie 1922 de prol. -PP. 
Panaitescu şi un amplu foto-reportaj pe două pagini, 
cu un titlu asemănător: „10 Decembrie la Sibiu” 
(notă: 10 dec. 1922 a fost decretată de către 
sludențimea romănă creştină interbelică "Ziua 
studențimii”, întrucât de aici a pornit lupta Românilor 
pentru redeşteptare națională). O poezie semnată cu 
inițiale are ca titlu „Pentru Nicoleta” (este dedicată 
comandantei legionare Nicoleta Nicolescu, şela 
Cetăţuilor, martiră a Mişcării — asasinată şi ea de 
autorități în noaptea de 21/22 sept. 19383), iar un alt 
reportaj se referă la sfințirea troiței ridicată în curtea 
închisorii din Jilava, unde fusese îngropat în secret 
Căpitanul după asasinarea sa de către autorități, la 
care au luat parte, cu profundă durere, d-na Elena 
Zelea Codreanu, soția Căpitanului, şi un fron! masiv 
în uniformă legionară, de camarazi şi camarade. 

NR. 10, de sâmbătă, 25 decembrie, este 
ultimul pe anul 1940. Se remarcă de depare 
articolul fulminant al! lui Emil Cioran, însoți! de 
fotografia Căpitanului, intitulat „Profilul interior al 
Căpitanulur, acesta fiind de fapt conferința pe care 
cunoscutul filosof de talie mondială a ţinut-o la radio 
în ziua de 27 nov. 1940, cu ocazia deshumării 
Căpitanului. Tot în acest număr atrag atenția 
cititorului materialul intitulat „Educaţia morală şi 
şcoala legionară” de lon.Bembea şi o pagină 
întreagă pe tema „Cum este pnvită în Franta 
Mişcarea Legionară?”, semnată de N. Santua 


NUMĂRUL 1 din 1941 are ca dată de apariție 1 
ian. 1941. Pe pagina 1, sub titlul "Dragi camarazi”. 
este redată conferința lui Corneliu Zelea Codreanu 
din 24 iunie 1937, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la 
înființarea Legiunii Arhanghelul Mihail. Este singura 
înregistrare audio rămasă de la Căpitan, cuvântare 
pe care a ţinuto în decembrie 1937 după succesul 
din alegerile de la finalul acelui an 

NR. 3 din 1941 are şi el un conținut bogat şi 
variat. Reţin atenţia foto-reportajul de o pagină 
„Parastasul de la Vurmpăr, satul copilăriei dr. lon 
Banea”, articolele. „Cât de mare este preotul 
legionar?” de lon Apostol Popescu şi „Deschiderea 
cooperativei Dealul Negru din Călăţele”, precum şi 
poezia semnată de Nicolae Boeru, „1941, an al 
speranțelor noastre”. 

In NR. 4 se reliefează materialul semnat de 
directorul revistei, prof. Nicolae Pătraşcu, „Înţelesul 
eroic al morţii lui Moţa şi Marin”, iar NR. 5 este 
dedicat în întregime „Prezenței Căpitanului în 
Istorie”. Din suita de articole care alcătuiesc 
această dezbatere, cel mai reuşit este „Viaţa de 
Studeni a Căpitanulur, iscălit de lonel Pop Zeicaru. 

Ultimul număr, NR. 5 din 1941, apare pe 26 
lanuarie (!1), adică după evenimentele tragice de 
21-23 ianuarie 1941! 

Am distins din el articolele „Rolul femeii în 
România legionară” de preot lon Sabău şi 
„Unicitatea morţii Căpilanuiul de len Apostol 
Popescu, precum şi poezia „Femeia legionară” de 
Victoria Contea din Cisnădie. 


F Emilian 


Pag. 5 iai 


Hi 


* 





MIHAIL POLIHRONIADE, UN EXPONENT 


- D-le dr. Şerban Milcoveanu, în continuarea 
seriei de interviuri incepule cu dvs. despre 
personalitatea unor intelectuali de seamă ai Mişcării 
Legionare despre care, din păcate, nu se cunosc 
prea multe, v-aş ruga să vorbim astăzi despre Mihail 
Polihroniade. 

În căteva cuvinte, cum îl puteţi caracteriza? 


- Se ştie că Mişcarea Legionară a fost, chiar de la 
înființarea ei, o mişcare naționalistă şi anticomunistă. 
Printre cei care făceau parte din elita ei se numără şi 
Mihail Polihroniade, pe care eu îl consider dotat cu o 
inteligență genială, considerat unul dintre "directorii 
de conştiinţă” ai intelectualității universitare din 
România interbelică. 

A avut o activitate multilaterală: jurist reputat ca 
profesie, gazetar de prim plan, autoritate în 
probleme de politică externă, remarcabil 
conferențiar pe teme cu precădere literare, autor 
de cărți. 


- În căteva cuvinte, reperele biografiei lui? 


- S-a născut la Brăila în 1906, într-o familie 
înstărită. Liceul l-a început în oraşul său natal şi l-a 
continuat la Tecuci şi apoi la Bucureşti, unde l-a 
absolvit. = 

Studiile universitare le-a făcut în Capitală, luându- 
şi, în 1928, licența în Drept. 

În această perioadă îşi face de timpuriu debutul 
în presă, în 1923 cu un articol de politică externă 
apărut în ziarul "Lupta”. Colaborează des la ziarele 
cele mai conoscute (cum ar fi "Cuvântul", "Curentul", 
“Politica”, "Gândirea", "Calendarul", "Rânduiala”, 
"Ultima oră”. Timp de trei ani a fost secretar de 
redacţie (1928-1931) la revista săptămânală 
"Vremea" (condusă de frații Donesou, toți 
"colaboratorii ei fiind persoane de prim rang ale lumii 
literare şi artistice). 


- Să presupunem deci că Mihail Polihroniade 
avea deja un renume când a adera! la Mişcarea 
Legionară, că încrederea lui în această organizaţie a 
fost benefică pentru imaginea ei. 


- Aşa este, toată România îl cunoștea pe Mihail 
Polihroniade, numele lui apărea, aşa cum am mai 
spus, în cele mai cunoscute ziare şi la conferințele 
permanente pe care le ținea. 

Să exemplific aceste două laturi. 

La începutul deceniului trei din secolul trecut a 
apărut revista de artă, litere şi filosofie intitulată 
"Criterion"; redactorii ei, toți membri ai asociaţiei 


* 20 oct. 1932, încredințându-i-se lui N. Guguianu 








ideologiile şi doctrinele social-politice”, prezidată de 
acad. Const. Rădulescu Motru, o personalitate. 
Printre conferențiari (în număr de şapte) se afla şi 
Mihail Polihroniade tare avea ca subiect 
"Partidele de stânga, comunist şi socialist”, 
precum şi o figură total ignorată astăzi, din cauza 
concepțiilor sale, anume Ilarie Dobridor. 

Să spun doar câteva cuvinte despre acesta, autor 
a două volume incendiare la vremea respectivă 
"Organizarea minciunii” şi "Prăbuşirea dogmelor”, 
care a suferit cumplit apoi după instaurarea 
comunismului la 6 martie 1945, Din cauză că plana 
deasupra lui iminenta arestare, a încercat să treacă 
clandestin frontiera țării, dar, se pare, nu am nici o 
confirmare, că a fost trădat de “ghizi” şi ar fi fost ucis 
Nicăieri însă astăzi nu se pomeneşte de numele lui, 
deşi era o remarcabilă valoare a dreptei. Scuză-mi 
paranteza făcută, dar cred că era necesară 

Ilarie Dobridor trebuia să vorbească despre 
partidele de dreapta: Garda de Fier condusă de 
Corneliu Zelea Codreanu şi Liga Apărării Naţional 
Creştine care avea în fruntea sa pe prol. ieşean A.C 
Cuza. 

Ambii, Mihail Polihroniade şi Ilarie Dobridor, prin 
expunerile lor pline de argumente convingătoare, au 
uluit auditoriul care ticsea sala până la refuz, care în 
final i-a răsplătit cu ropote de aplauze prelungite. 

Dar a avut loc şi un incident. În sală se afla şi 
Lucrețiu Pătrăşcanu, comunist notoriu, care a 
protestat vehement pentru modul de expunere a 
celor doi (care au fost, aşa cum am mai spus, 
aplaudaţi de public). A sărit cu picioarele pe masă şi, 
susţinut de 10 tovarăşi de idei, a vorbit despre lupta 
de clasă ca factor de progres social, şi de ideologia 
marxistă, combătând pe cei doi. Lumea-nu a 
apreciat "argumentele” lui Lucrețiu Pătrăşcanu, 
dezbaterea întrerupându-se prin golirea sălii. 

A fost o şedinţă epocală, ziarele au comentat pe 
larg incidentul avut-şi l-au caracterizat pe Mihail 
Polihroniade ca "director de conştiinţă al 
intelectualilor români”. , 

Puţin mai târziu, Mihail Polihroniade a părăsit 
gruparea "Criterion", împreună cu lon Victor Vojen, 
Alex. Cristian Tell, Octav Suluțiu, Eugen Ionescu, lon 
Cantacuzino, şi alți câjiva intelectuali de marcă, şi 
fondează revista "AXA”, primul număr apărând la 


direcția-şi administrația. 


“Criterion”, înțelegeau să continue ideile pe temeiul | .: 















cărora au lucrat în sânul acesteia. Responsabilitatea 
revistei aparţinea lui Petru Comarnescu, Mircea 
Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, 
Alexandru Cristian Tel! şi lon Cantacuzino, care o 
redactau, dar la care aderase şi Mihail Polihroniade. 

Gruparea "Criterion" organiza conferințe regulate 
la Fundaţia Carol, dar aceste conferințe se 
deosebeau radical de cele de astăzi. Erau așa-zise 
conferințe "smmtetice şi critice”, nu exista doar un 
singur conferențiar, ci erau adunate mai multe 
persoane care dezbăteau tema propusă, fiecare 
spunându-şi punctul de vedere, cu analiză ştiinţifică 
pro sau contra, cu argumente convingătoare, 
excluzându-se încă din start spiritul partizan, 

Alături, la circa 100 de metri, la Ateneul Român, 
se țineau, de asemenea, conferințe de toate felurile, 
dar nu sub formă de dezbatere publică, ci de 
conferinţă în adevăratul sens al cuvântului. 

De fiecare dată când se organizau astfel de 
manifestări, de obicei duminica dimineaţa, sălile 
Fundaţiei Caro! și ale Ateneului Român erau 
arhipline; în prima auditoriul era format în cea mai 
mare parte din tineret, studenți şi elevi, iar în cea de- 
a doua de oameni mai în vârstă, profesori şi 
intelectuali de cele mai variate profesiuni. Ambele 
întâlniri aveau însă un numitor comun: cei care le 
prezidau erau de cele mai multe ori un academician 
Sau o personalitate culturală de prim rang. 

În 1931, în sala Fundaţiei Culturale Carol, vis a 

Vis de Palat (actuala Bibliotecă Universitară), a 
_tost organizată o conferinţă intitulată “Despre 


Pag. 6 


e 


> a ZI 
Sediul noii publicaţii se afla pe sti Polizu nr 12. 
Mihail Polihroniade a fost prezent cu articole 
în toate numerele revistei "AXA", până când 
acesta şi-a încetat activitatea. Toate materialele sunt 
scrise ireproşabil, cu mult rafinament artistic, 
accentul celor mai multe căzând pe politica externă a 
țării. Posed primul număr al revistei "AXA" şi vă 
propun să revadă lumina tiparului, după 76 de ani, 
articolul de la pag. 1, intitulat "Moţuni, mofun şi 
pampoane”. . 


- Ştiu că de la sfârşitul deceniului trei Mihail 
Polihroniade s-a imprietenit "a cataramă” cu 
Constantin Noica, o amiciție durabilă, pe care numai 
moartea primului i-a despărțit. Ce imi puteţi spune 
despre acesta? 

- În 1929 Mihail Polihroniade împreună cu alți trei 
colegi de generaţie: Petru Comarmescu, lonel Jianu 
şi. Const. Noica, înființează revista "Acțiune şi 
reacțiune”, importantă nu atât prin articolele 
a a ae ca ea din scurta ei 

, cât mai n că acum, cu prileji 
xistenţă, pt pril 







ejul . 
la această revistă, Mihail Polihroniade se 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


lanuarie 2008 





cu dr. ŞERBAN MILCOVEANU 
AL ELITEI LEGIONARE 


împrieteneşte cu Noica. Amândoi venetici pun 
originea strămoşilor: unul grec (Polihroniade) şi altul 
aromân (Noica), amândoi având soții englezoaice, 
Mary şi Wendy, amândouă de o inteligență peste 
medie. Mihail Polihroniade era deseori invitat de 
către Noica la moşia acestuia din com. Chiriacu, jud 
Viaşca, unde cei doi tineri, afaţi acolo împreună cu 
soțiile lor sau singuri, îşi treceau unul altuia 
tribulațiile şi crezurile 

Polihroniade, cu doi ani mai în vârstă decăt 
Noica, era o fire tonică şi molipsitoare, în contrast cu 
asprimea sobră şi ascetică a legionarului visat de 
Căpitan şi de Moța. Scria mult, cu uşurinţă şi talent, 
ideile îi izbucneau prin vârful peniței, ca şi în vorbă 
fără efort. Nu era mândru, dimpotrivă, era prietenos 
şi vesel. Era apropiat de Căpitan şi de cei care îl | 
cunoşteau, îl supărau părerile defavorabile ale 
macedonenilor (in legătură cu originea lui greacă | 
origine demult uitată, căreia nu-i mai cunoştea | 
nici glasul odată învăluit în zeghea românească) 








Să vorbim şi despre activitatea lui Mihail 
Polihroniade în Mişcarea Legionară şi despre ocazia 
cu care l-aţi cunoscut personal. 


- Mihail Polihroniade a intrat în Mişcarea 
Legionară la scurt timp de la fondarea revistei "AXA 
cred că la începutul anului 1933 

A fost primit cu brațele deschise, dat fiind 
puternica sa personalitate şi aspirațiile. sale 
naționaliste 

În acelaşi an au intrat în Mişcarea Legionară şi 
ceilalți redactori ai revistei "AXA", printre care av 
Alex. Cristian Tell şi lon Victor Vojen, precum şi prof 
Vladimir Dumitrescu, “succesorul lui Vasile Pârvan, şi 
dr. avocat Vasile Marin (care fusese directorul de 
cabinet a! lui luliu Maniu în vremea când acesta 
fusese prim ministru) 

Personal, ţin bine minte, l-am cunoscut pe 
Polihroniade in-act. 1935, în biroul Căpitanului, in 
sediul din str. Gutenberg, vis a vis de Grădina 
Cişmigiu. În vara acelui an el fusese nu 
comandant legionar în tabăra de la Carmen S 
condusă şi organizată de Căpitan 

(Îmi permit să mai fac o paranteză 
care era scopul acţiunilor de munc 
organizate de  Mişcare. Principalul sco era 
educarea virtuților de caracter, în completarea 
cunoştinţelor pe care ţi le dă şcoala. Caracterul se 
dezvolta pe front, în război, în sport, şi prin muncă 
voluntară. Război nu era, iar Căpitanul a ales munca 
voluntară, nu sportul. Al doilea obiectiv era 
solidarizarea claselor sociale şi asta era rațiunea 
cămăşii verzi: nu scop de unilormizare, ci de 
apropiere a claselor sociale. Când o serie de principi 
îmbrăcau cămaşa verde şi munceau alături de un 
țăran sau de muncitor, vă închipuiți că dispăreau 
clasele sociale, se crea o aşa-zisă ecumenicitate 
naţională, adică starea sufletească comună ideii 
asta e un termen pe care l-a creat Căpitanul plecând 
de la sintagma de ecumenicitate creştină. Prin 
aceste acțiuni s-au făcut biserici, şosele, s-a făcut o 
şosea la Carmen Silva, clădiri de şcoală la Dealul 
Negru în Transilvania, s-a încercat să se ridice un 
dig la Vişani, pe râul Buzăului care provoca mereu 
inundaţii.) 













După ce l-a avansat la gradul de comandant 
legionar pe Mihail Polihroniade, Căpitanul i-a dat şi 
funcia de şef al Sectorului Negru din Bucureşti 
(acesta se întindea cam pe acelaşi teritoriu unde 
este acum sectorul 5; să mai fac o precizare pentru 
cei tineri: după primul război mondial Capitala a fost 
împărțită în tinci zone: Negru, Galben, Verde, Roşu 
Şi Albastru, similare sectoarelor de astăzi). 

În Ziua când l-am cunoscut personal pe Mihail 
Polihroniade, acesta venise în biroul Căpitanului şi 
ceruse să fie schimbat din funcția de şef al sectorului 
Negru deoarece timpul nu-i permitea să se ocupe de 
această activitate cotidiană care solicita multă 
muncă de teren, întrucât era ocupat şi la Tribunal cu 
procese (fiind avocat), cu redactarea de articole la 
ziare, cu documentare pe mai multe planuri. 
Dorinţa i-a fost admisă Şi în locul lui a fost 


numit ing. Aurel Serafim, un om căruia îi 
plăcea munca în teren. Ă 


Anul 
1937 a 

fost anul de 
vârf în 
şi activitatea 
lui 
Polihroniade. 
Împreună cu 
doctor avocat! 
comandant 
legionar 
Cristian 
scoate un 
splendid volum, 
de peste 400 
de pagini, cu 50 
de planşe, 
intitulat 
"DOMNIA LUI 
CAROL I'. A 
fost, din păcate, 
primul şi ultimul 
din lucrarea 
care trebuia să 
aibă mai multe! 
volume, 
întrucât în anul 
următor, 1938, 
şi Mihail 
Polihroniade, şi 
Al C. Tell au fost închişi (impreună cu alte câteva 
zeci de fruntaşi legionari), iar în 1939 au lost 
asasinați 

Cartea a apărut la Ed, "Vremea" (aşa cum am 
mai amintit, Mihail Polihroniade a fost secretar 
general de redacție între 1928-1931 la 
săplămânalul cu acelaşi nume), şi tratează 
perioada venirii lui Carol | în țară, adus de lon 
Brățianu după consultarea prealabilă cu 
Napoleon al Ill-lea al Franței: vizita în 
Germania la Casa Regală Hohenzollern de 
Sigmaringen, ajungerea pe pământul 
românesc a viitorului rege al României travestit 
ca servitor al lui Brătianu, negustor de cereale, 
primirea la Vărciorova, pe Dunăre, de câtre 
Lascăr Catargiu, şi declarația-şoc a lui Carol 
|: "din acest moment nu mai sunt german, 
ci român”, dar găsim în această carte de 
excepțională valoare şi amănunte despre 

















MIHAIL POLIHRONIADE 
și 
ALEXANDRU - CHRISTIAN TELL 


Domnia 


Carol 1 


VOLUMUL 1 
1N66 


az 
dr 5) 


oa 


1872 


VREMEA 


începutul vieții 

RÂNDUIA L A |parlamentare în 
—— eee eee România, -.. deapre 
gi situația armatei 


MIBANL POLIMNONVA înainte de Războiul 


de Independenţă, 
despre viaţa de 
curte şi de familie a 
lui Carol de 
frământările politice 
şi culturale, 
tehnice, 

de 
, liderii politici 
de la începutul 
domniei. 

În acelaşi an 
Polihroniade a mai 
scris "Tineretul şi politica externă”, iar în 
decembrie a candidat și a fost ales pe listele 
partidului Totul Pentru Ţară. 


TINERETUL 


POLITICA EXTERNĂ 





Hustrăm interviul cu primul articol al lui Mihail Polihroniade 







Şi încă ceva legat de anul 1937: la 21 febr. 
cotidianul naționalist creştin “BUNA Dă 
atenţie, nu legionar, cum se face 
azi; însuşi Căpitanul are o circulară care 
specifică faptul că "Buna Vestire” nu era o foaie 
legionară, ci doar naționalistă - condusă de prof. 
Dragoş Protopopescu, un renumit lingvist englez şi 
naţionalist, și de Toma Vlădescu, iar prim redactor 
a fost numit Mihail Polihroniade. 


- Se trece prea uşor peste această publicaţie 
majoră care nu a lost niciodată analizală de către 
cercelătorii istorici. 

Ce-mi puteţi spune despre aceasta, întrucât ştim 
că un colidian central, cu angajați plătiți, trebuie s& 
dispună de multe fonduri? 


- Cel care a înființat ziarul "Buna Vestire” a 
fost Mihail Manoilescu, un activ simpatizant şi 
susținător al Mişcării Legionare, membru în 
Senatul Legionar şi senator pe listele Partidului 
Totul Pentru Țară în alegerile din decembrie 1937 
Era un om bogat, cunoscător al mai multor limbi, 
economist de elită, profesor universitar, autor al 
cărții de economie intitulată ”Corporatismul sec. 
XX", ministru, mort în condiții tragice la Sighet, 
închisoarea înalților demnitari, în 1950. 

Ziarul avea propria tipografie, apărea în condiții 
tehnice remarcabile, cu titlul în culoare verde, cu 
multe fotografii din actualitatea interbelică, având 
colaboratori legionari de primă mărime. 

"Buna Vestire” a avut o viață scurtă: din febr. 
1937 până în ian. 1938, şi nu a avul timp suficient 


„ca să se alirme. A fost interzis de dictatura carlistă 


Marea majoritate a angajaților şi a colabotatorilor 
ziarului au fost omorâți; alții, mai puţini, au ales calea 
exilului sau au făcut mulţi ani de inchisoare şi sub 
regimul antonescian, şi sub cel comunist 


Să nu omit: "BUNA VESTIRE” a apărut, pentru 
a doua oară - serie nouă - într-un interval însă şi 


mai scurt: sept. 1940 - ian. 1941, iar de data 
aceasta a fost ziar al Mişcării (de aici probabil şi 
confuzia de care am amintit mai sus), 

Numele noului director era Grigore 
Manoilescu, fratele primului director a! ziarului, 
Mihail Manoilescu, şi el un om bogat, fost director 
general al minelor de la Şorecani 

Printre articolele scrise s-a evidențiat unul, 
deosebi! de percutant, intitulat "Fără mănuş?, care 
se referea la asasinii Căpitanului şi care a irita! pe 
antonescieni 

Grigore Manoilescu a ales calea exilului după 21 
ian. 1941, unde a redat tiparului cărți prețioase ale 
spiritualităţii naţionale, murind aici, În 1963 

Prim redactor al "Bunei Vestiri' - seria a doua, 
sept. 1940 - lan. 1941, a fost numit, post mortem, 
tot Mihai! Polihroniade. 


- Să nu omit o întrebare. mai deosebită: intrarea 
lui Mihai! Polihroniade în Mişcarea Legionară se 


Petre Ţuţea spunea despre 
că sunt cei mai buni legionari, dar cred 
macedonenilor faţă de influența elementului g 
în viața românească era exagerată. 

Se știe că între macedoneni şi draci di at 
mereu stări tensionate, antagoniste. Şi în roi 
er această sa întrucât, în urmă cu mai bine de 

louă secole, gi aflaţi atunci sub 

otomane, doreau să facă pe teritoriul Ante ai 
“Grecia mică”, având sprijinul domnilor fanarioți şi al 
preoților de la Muntele Athos, Dobândirea 
independenţei Greciei în 1828 şi apoi secularizarea 
averilor mănăstirilor greceşti de către domnitorul Al. 
|. Cuza a temperat considerabil sentimentele 
antigreceşti ale populației române, dar nu și pe ale 
macedo-românilor, în perioada interbelică grecii 
alcătuiau o mică minoritate, concentrată în oraşele 
dunărene (Brăila, Galaţi, Sulina), în Constanta și în 
Capitală. 

Dar Mihail Polihroniade era nu numai român, ci 
naționalist român. Căpitanul, întrucât era adeptul 
faptelor și nu al vorbelor, l-a avansat la gradul de 
comandant legionar, considerându-l, şi pe bună 
dreptate, un foarte bun român, om de încredere, cu 
faple care au probat din plin calitatea lui şi de român, 
şi de legionar; reținerile macedanenilor s-au dovedit 
a fi fost neintemeiate, De altfel, moartea lui ca 
martir al Mişcării închide calea oricăror alte 
divagaţii sau speculaţii pe tema originii grecești a lui 
Polihroniade 


- Dvs., închis alături de fruntașii legionari la 
închisoarea din Râmnicu Sărat, ca 
al elitei legionare masacrate aici in noaptea de 
21/22 sept. 1939, ce ne puteți spune 
despre asasinarea lui Mihai! Polihroniade? 


- Nimic mai mult decât se cunoaşte; în 
noaptea de 21-22 sept 1939 la Râmnicu 
„| Sărat, la Braşov, ia Miercurea Ciuc, ia 
3] Vaslui şi în toate județele țării a fost 

distrusă toată elita legionară 

| La Râmnicu Sărat au fost asasinați: 
„| comandantul legionar al Bunei Vestiri, ing 
GH. CLIME, şeful Partidului Totul Pentru 
“| Țară, locţiitorul de drept al Căpitanului; 
“| comandantul legionar, medic și avocat ION 
|BANEA, şeful Ardealului legionar; 
comandantul legionar, economist. GH. 
ISTRATE. şelul Frăţiilor de Cruce pe țară, autorul 
cărții-îndreptar “Frăția de Căuce”; doctor avocat şi 
diplomat AL. CANTACUZINO, prinț, şeful Corpului 
Legionar de Elită Maţa — Marin; comandantul 
legionar, teolog GH. FURDUI, şeful studențimii pe 
țară în 1936 — 1937; comandanți» legionari a! Bunei 
Vestiri: avocat NICOLAE TOȚU şi economist 
BĂNICĂ DOBRE, luptători pe frontul antibolșevice din 
Spania; şi alții 

Am auzit că în vitonul apropiat în fosta inchisoare 
de Ja Râmnicu Sărat se va amenaja un muzeu 
dedicat fruntaşilor PNȚ care au fost incarcerali aici, 
bunăoară Corneliu Coposu şi lon Diaconescu. Este 
obligatoriu însă ca în viitorul muzeu să se 
regăsească numele tuturor legionarilor care au 
fost aici închişi şi ulterior ucişi, întrucât 
închisoarea de la Râmnicul. Sărat era cunoscută 
ca o închisoare a legionarilor, nu a PNȚ-ului, 
falsificându-se astfel, în mod grosolan, istoria 


- Vă mulțumim mult. 








Şutarniu realist de Cimitan Seorpeseu 


legionari, "AXA", al cărei redactor a fost, articol intitulat: 


Cunoaștern cu toţii lipsurile de care suteră armata 
noastră. Urmărisem doar anchilozarea progresivă 
a corpului ofițeresc, insuficiența lui tehnică, 
haosul existent în serviciile armatei, iragedia 
corpurilor de trupă cu efective scheletice care se 


CUVÂNTUL LEGIONAR 





Moţțuri, mofturi şi pampoane 


consumă În gărzi şi în corvezi, venalitatea care o 
contaminase, în sfârşit, inexistența oricărui 
armament modern. 

Șiam că dacă un război ar da peste noi, ne vor 
lipsi nu numai „sculele”, ca în 1916. 


din primul număr al prestigioasei reviste interbelice a intelectualilor 


de Mihail Polihroniade 
Şi retorma a venit. A veni! rapidă şi neaşteptată. 


lanuarie 2008 Pa? 














ANIVERSARE MIHAIL EMINESCU 
PERSEVERENTA MASONICA 


„Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când 
acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în teava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. (G. Călinescu) 


Întrucăt în anii trecuți am prezentat conspirațiile 
împotriva lui Eminescu,-am, publicat fragmente din 
articolele sale ocultate, am contracara! acuzaţiile 
aduse privind prelinsa “xenofobie şi pretinsul său 
antisemitism, am prezentat noi cârți apărute; 
"Testamentul politic al lui Mihai Eminescu” şi "Spre 
Eminescu”, ambele de dr, în Economie, Radu Mihai 
Crişan, şi am rezumat studiul comandantului 
legionar Const, Papanace, "Mihail Eminescu, un 
mare precursor al legionarismului”, anul acesta 
atragem atenţia asupra unui aspect care este, din 
păcate, neobservat de cei mai mulți: profanarea 
mormântului său! 

De mult timp mormântul lui Mihail Eminescu a 
deveni! loc de pelerinaj pentru Românii de toate 
vârstele şi categoriile sociale,- mai ales în ziua 
naşterii lui, pe 15 ianuarie. Puţini au observat însă că 
pe monumentul funerar au fost amplasate recent 
(de aprox. doi ani) două făclii din bronz masiv, cu 
flacăra ÎN JOS. 

Simbolul torței era folosit din antichitate pentru a 
reprezenta fie dragostea, purificarea, atunci când 
Nacăra era în sus (Appolo, Eros, Aurora etc. purtau 


făclii), fie moartea, atunci când torța era întoarsă în, 


jos: simbolul lui Thanatos, personificarea morţii. Deşi 
era un zeu important, "odiosul Thanatos”, cum îl 
numeşte Hesiod, era evitat cu mare grijă şi cu 
oroare, nefiind aproape deloc reprezentat sau 
invocat. 

Peste multe secole, masoneria a preluat 
simbolul torței pentru a ilustra „flacăra raţiunii” şi a 
"iluminării” (nota bene: făclia răsturnată reprezintă 
damnarea), şi puțini şliu ce reprezintă cu adevărat 
renumila Statuie a Libertăţii din SUA (operă a 
sculptorului Bartholdi, realizată tehnic de G. Effel, 
ambii masoni notorii): simbolul primei republici 
masonice din lume. (Statuia a fost dăruită masonilor 


De la Nistru pân'' la Tissa 
Tot românul plânsu-mi-s-a, 
Că nu mai poate străbate 
De-atâta străinătate. 
Din Hotin şi pân' la mare 
Vin muscalii de-a călare, 
De la mare la Hotin 
Mereu calea ne-o aţin; 
Din Boian la Vatra-Dornii 
Au umplut omida comii, 
Şi străinul te tot paşte 
De nu te mai poți cunoaşte. 
Sus la munte, jos pe vale 
Şi-au lăcut duşmanii cale, 
Din Sătmar pân' în Săcele 
Numai vaduri ca acele. 
Vai de biet român săracul! 
Îndărăt tot dă ca racul, 
Nici îi merge, nici se-ndeamnă, 
Nici îi este toamna toamnă, 
Nici e vară vara lui, 
Şi-i străin în țara lui. 


De la Turnu-n Dorohoi 
Curg duşmanii în puhoi 
Şi s-aşează pe la noi; 

Şi cum vin cu drum de fier 
Toate cântecele pier,.d 






Pag.8 


CUVÂNTUL 





le Orient al Franței cu ocazia 
centenarului creării SUA). 

În limbajul heraldic funerar torța nu este un 
simbol comun. De reținut este faptul că pentru a 
semnifica viața eternă, Învierea, torța se 
amplasează în registrul superior al 
monumentului, cu flacăra în sis; la mormântul 
lui Eminescu, însă, torțele sunt montate în 
registrul INFERIOR, şi cu flacăra ÎN JOS! 

În toate limbajele: mitologic, masonic şi heraldic, 
noile excrescențe oculte de pe “locul de odihnă 


DOINĂ 


Zboară păsările toate 

De neagra străinătate; 
Numai umbra spinului 
La uşa creştinului. 

Îşi dezbracă țara sânul, 
Codrul - frate cu românul - 
De secure se lol pleacă 
Şi izvoarele îi seacă - 
Sărac în țară săracă! 


Cine-au îndrăgit străinii, 
Mânca-i-ar inima câinii, 
Mânca-i-ar casa pustia, 
Şi neamul nemernicia! 





LEGIONAR 


veşnică al genialului gânditor şi doctrinar naționalist, 
nu reprezintă altceva decât damnarea! Se poate 
afirma, fără nici o exagerare, că mormântul lui 
Eminescu a fost profanat! 

Chestiunea nu este întâmplătoare: în ultima 
vreme se desfăşoară, mai mult sau mai puţin subtil o 
campanie susținută impotriva. genialului naționalist 
creştin: incepand cu Patapievici, preşedintele 
Institutului Cultural Român, care sustinea ca 
Eminescu este cadavrul din debara, continuand cu 
Manolescu care insista fara nici o logica doar asupra 


prelinsei nebunii eminesciene (in ciuda 
contraargumentelor solide), si ajungand la Cristian 
Preda, decanul Facultatii de Ziaristica, prezent 


mereu pe la diverse emisiuni televizate, care gaseste 
de cuviinta sa serbeze ziua de 15 ianuarie de anul 
acesta, afirmand, nici mai mult, nici mai putin decat 
ca opera polilica eminesciana ar fi nula (probabil 
domnia sa se privea in oglinda) - si alte asemenea 
aberatii care nu merita a fi reproduse. Fie ca accepta 
sau nu unii si altii, Eminescu nu este doar cel mai 
mare poet al Românilor, aşa cum se accentuează 
mereu, ci este părintele ideologiei naţionale 
moderne, cele mai valoroase scrieri ale sale fiind 
cele politice, economice şi sociale, scrieri extrem 
de incomode însă pentru duşmanii Românilor şi 
pentru slugile lor. 

De altfel, şi Shakespeare (categorisi! ca antisemit 
din cauza piesei "Neguţătorul din Veneţia” - în care 
evreul Shylock pretinde ca dobândă pentru banii dai 
cu camătă o livră de carne din trupul creştinului 
împrumutat), are, de asemeni, pe monumentul său 
funerar, aceeaşi reprezentare a torței cu vârful în jos! 


Witte Codin 
MIHAIL EMINESCU 


Ştefane, Măria ta, 

Tu la Putna nu mai sta, 

Las' arhimandritului 

Toată grija schitului, 

Lasă grija sfinților 

In sama părinţilor, 

Clopotele să le tragă 

Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, 

Doar s-a-ndura Dumnezeu, 

Ca să-ţi mântui neamul tău! 

Tu te-nalță din mormânt, 

Să te-aud din corn sunând 

Şi Moldova adunând. 

De-i suna din corn o dată, 

Ai s-aduni Moldova toată, 

De-i suna de două ori, 
Îţi vin codni-n ajutor, 
De-i suna a treia oară 
Toţi duşmanii or să piară 
Din hotară în hotară - 
Îndrăgi-i-ar ciorile 
Şi spânzurătorile! 


lanuarie 2008 





ION MOȚA ŞI VASILE MARIN 
RAZBOIUL CONTINUA 


Au trecut 70 de ani de când Spania a fost 
țiteralmente devastată de comuniști, iar naționaliștii 
spanioli au reacționat. 

Ruşii trimiseseră oficial fumituri de război în 
cantităţi considerabile, militari şi comisari politici, iar 
guvernul francez. trimisese şi el sprijin aviatic pentru 
“roşii. Din 50 de state - printre care şi vestitele 
democrații occidentale, printre care şi România! 
- s-au trimis Brigăzi Internaţionale de obediență 
comunistă care măcelăreau în masă pe spanioli 
pentru a instaura comunismul. În cazul unei 
victorii comuniste în Peninsula Iberică, Europa s-ar fi 
găsit ca într-un cleşte: la Răsărit Uniunea Sovietică, 
iar în Apus o republică sovietică spaniolă (alături de 
Frontul Popular Francez de factură socialistă) 

lar astăzi statele occidentale vorbesc despre 
războiul cumplit al acelor ani inversând iără 


ruşine datele problemei: comuniştii au fost 
"transformați" în "forțe democratice”, 
“progresiste”, iar naționaliştii spanioli în 


"fascişti”, "extremişti”, expresie a răului absolut; 
statuile gen. Francisco Franco, eliberatorul 
Spaniei de comunism, "trebuie” să fie dărâmate, 
aşa cum s-a procedat şi cu cele ale mareşalului lon 
Antonescu, Întrucât ambii sunt vinovați că şi-au iubit 
neamul din care făceau parte, au luat arma în mână 
şi l-au condus în lupta de apărare și afirmare a 
drepturilor! 


Ca în fiecare an, organizația noastră i-a 
comemorat pe CEI DOI EROI LEGIONARI căzuți 
pe câmpul de luptă cu antihristul, şi, totodată, n- 
au fost uitaţi nici ceilalți camarazi trecuți în 
veşnicie tot în această lună: 

- ultimul comandant legionar contemporan cu noi, 
medic, poet şi pictor IONEL ZEANA, cel care a 
reînființat Senatul Legionar după 1989 şi ne-a Lt 
legionari (şi care din 2003 odihneşte în cimitirul din 
Bucureştii Noi); 


-— 





- avocat şi instructor legionar NELU RUSU, cel 
de-al doilea şef al Senatului Legionar, de la moartea 
căruia s-a împlinit un an; 

- legionarul avocat şi doctor în Economie RADU 
CONSTANTIN DEMETRESCU, membru al colegiului 
nostru de redacţie, trecut în veşnicie în 2005; 

- ing. MIHAI MOȚA, fiul eroului legionar lon Moța, 
trecut în veşnicie ca și tată! sâu, al cărui notabil 
urmaş a fost, tot pe data de 13 ianuarie dar în 1992 

L-am comemorat, de asemeni, pe comandantul 
tegionar prof. universitar doctor în Istorie VASILE 


-.. 





La 13 ian. 1937 ton Moţa şi Vasile Marin au , 
murit eroic, în luptă, la Majadahonda, Tar ceilalți 
membri ai echipei au lost asasinali de 
române, doi ani mai tărziu, în noaptea de 21/22 sept. 
1939, singurul supraviețuitor fiind preotul lan 
Dumitrescu-Borşa (care reuşise să se refugieze 
peste graniță). 

Despre acest cumplit război povestesc căteva 
cărți legionare, scrise de combalanți "CEA MAI 
MARE JERTFĂ LEGIONARA”  - ION 
DUMITRESCU-BORŞA. "CRUCGIFICAȚII" - IICĂ 
DOBRE, “ÎNSEMNĂRI DE PE FRONT” - NECULAI 
TOTU, ca și articolele lui ION MOȚA şi VASILE 
MARIN (incluse în cărțile "Cranii de lemn”, respectiv 
"Crez de generație”) 

Monumentul de la Majadahonda este profanat 
în fiecare an în preajma datei de 13 ianuarie, 
adică a comemorării, fiind mâzgălit (cu roşu) cu 
însemne obscene sau cu secera şi ciocanul, fie este 
înconjurat cu maldăre de gunoaie şi dejecții 

După 70 de ani RĂZBOIULCONTINUĂ: acum 
se poartă cu memoria lor si osemintele lor. 
Evident. in numele ... democratiei, cum altfeţ?! 

Dar, cum spunea Mota, forta in slujba căreta 
suntem este invincibila 


Nolte Codrin 


CRISTESCU, şeful jud. Vlaşca şi vicepreşedintele 
Partidului Totul Pentru Țară, autorul cărților "Istona 
militare a Daciei romane” şi "Viaţa economică a 
Daciei romane”, asasinat de autorităţi în ian. 19389. 

Evident, printre ce: pomeniți a fos! şi părintele 
ideologiei naţionaliste modeme, MIHAIL EMINESCU. 

Ceremonia religioasă a avut loc pe data de 12 
ian. 2008, la ora 10, la Biserica Dichiu (str. Icoanei), 
de lângă sediul nostru 


"Moţuri, mofturi şi pampoane” de Mihail Polihroniade [EBălinuare din pag. 5) 


În locul tunurilor grele am adoptat 
pampoanele, in locul artileriei de câmp s-au 
introdus cu mult succes eghileții, 
uniformele multicolore țin locul armei chimice, 
iar aviației i s-au deschis orizonturi noi, prin 
aceea că şapca el a fost adoptată de toate 
armele. 

Cu alte cuvinte, 


în locul unei reforme a 





armatei w/i uvai —* prompt, inteligent şi 
conştiincios — o magnifică reformă a 
uniformelor. 


Miniştrii noştri de război au transformat în lozincă 
mântuitoare marțialul dicton popular. „Țara piere şi 
baba se piaptână!” 

Graţie admirabilei reforme a uniformelor, armata 
noastră — armata Plevnei, a Mărăştilor, a Jiului şi a 
Mărăşeştilor  — a ajuns să albă aspectul 
carabinierilor lui Oftenbach. 

In sunetul vesel al marşurilor lansate de ultimele 
filme sonore, în urultul săltărej al tobelor, defilează 
pe Calea Victoriei — de două ori pe zi — o superbă 
colecție de soldați lustruiți, spiicuiţi, care mişcă 
măinile în tact și ropotesc, cu o marțială gentilețe, din 
picioare, Frumos! 

lar uniformele ofijereşti! Ce lux, ce gust şi ce 
„Chic! Umerii se încovoale felini sub greutatea 
dolmanului unguresc azvârit cochet, eghileți 


freamâtă necontenit pe piepturile artileriștilor, 
aviatorilor, cavaleriştilor şi... comisarilor de poliţie; 
aurul multiplu distribuit dă străzilor noastre un aspect 
californian, iar pompoanele roşii, albe, verzi se mişcă 
lin în bătaia vântului. 

In secolul în care eleganța militară tinde 
pretutindeni să copieze tipul britanic, noi inovăm cu 
pricepere, cu taci şi cu un fenomenal simţ estetic. 
Culorile curcubeului s-au împrăştial darnice pe 
armia română! Violetul se îmbină armonic cu 
portocaliui, galbenul deschis se uneşte cu cenuşiul 
ouălelor de bibilică, verdele cade în plin pe albastru 
jar roşul se răstață în  lampasuri magistral 
executate! Frumos! Foarte frumos 

Spre gloria noastră nepieritoare, vom vedea 
apărând curând comisiuni peruvene, boliviene, 
mexicane şi paraguayeze venite să se inspire de la 
eleganța noastră irezistibilă. Frăția de sânge dintre 
noi şi surorile latine de peste Ocean va fi incă 
odată verificată! 

Magnifica reformă înfăptuită a transformat 
armata noastră, care, oricât de oropsită era, 
constituia totuşi o armată în sensul inalt şi nobil 
a! cuvântului, în trupe de operetă defilând de 
două ori pe zi în sunetul marşurilor de operetă, 

Lucrătorul necăjit, şomeri! Nămând, funcţionarul 
orapsi, intelectualul chinuit de grija pâinii. au în fiece 


dipă impresia că trăiesc într-o feencă viziune 
cinegrafică, în care evoluează pe muzică de Lehar 
travesti-uri militare şi unde te aștepți ca la fiecare colț 
de stradă un Maunce Chevalier locotenent victorios 
să danseze o polcă în trei limgi cu vreo Lia Mara. 

Mărturisesc că-mi roşeşte obrazul de ruşine şi mi 
se umple inima de jale ori de câte ori sunt silit să 
asist la aceste spectacole care azvâriă corozivul acid 
a! ridicolului asupra armatei şi a țări 

Şi pe când noi ne jucăm de-a soldații în sunet 
de tromboane şi în uruit de tobe, la Nistru se 
aliniază tăcute regimentele ruseşti. Sotnille 
cavaleriei roşii îşi încarcă pistoalele automate, carele 
de asalt, se mişcă grele şi masive avioanele, fac 
zboruri de încercare iar în laboratorii, nevinovați 
iepuri de casă dovedesc prin moarte rapidă eficiența 
noilor gaze 

Mâine, poimâine sau răspoimâine puhoaiele 
staliniene vor putea porni de pe malurile Amurului, 
ale Volgei sau ale Donului asupra noastră, fără ca 
moi să le putem apune decâ! lampasuri roşii, 
pompoane albe şi sune! de jamtoră săltăreață 

Atunci? 

Atunei vom plăti scump satisfacția puerilă de a fi 
voi! să ne jucăm de-a soldații, iar lampasurile vor 
deveni cu adevărat roşii 


CUVÂNTUL LEGIONAR - lanuarie 2008 O f2%% 








RĂZBOIUL NEVĂZUT.. (II) 


De ce îngăduie Dumnezeu existența 
diavolilor? 

Din iconomie dumnezeiască, diavolul n-a fost 
trimis în Gheena sortită lui, ci a fost lăsat dezlegat 
pentru probarea şi cercetarea omului şi a voii lui 
libere. 

Căpetenie a veacului acestuia si stăpânitor al 
celor văzute a fost la început omul, fiind rânduit 
la aceasta de Dumnezeu. Pentru că nici focul nu 
putea ceva asupra lui, nici fiarele nu-l vătămau, nici 
otrava nu avea efect asupra lui. Dar odată ce a fost 
amăgit de diavol, a pierdut harul Duhului Sfânt şi 
stăpân al lumii a devenit diavolul. Din această 
cauză, vrăjitorii şi fermecătorii devin prin puterea 
diavolească făcători de minuni diavoleşti. 

Pprunca dată de Dumnezeu în Rai, care interzice 
omului să guste din rodul pomului cunoaşterii binelui 
şi a râului, nu a fost anulată. Ea îl încearcă mereu pe 
om, până astăzi. Mereu este prezent lângă noi 
diavolul şi ne indeamnă să gustăm din rodul oprit. El 
nu încetează să ne ademenească prin cugetări 
păcătoase şi lumeşti, dezlănțuindu-ne nemăsurat 
patimile. 

Sf. loan Gură de Aur ne spune exact motivele 
pentru care Dumnezeu îngăduie existența 
diavolului şi nui împiedică să ne atace cu ispitele 
sale: "în primul rând ca să cunoşti că te-ai făcut 
mai puternic decât diavolul, însemnându-te, în 
numele lui Hristos, cu Crucea dătătoare de viață”. 

De ce îngăduie Dumnezeu ca să fim ispitiți? Sf. 
Apostol lacob ne spune: "Nimeni să nu zică atunci 
când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru 
că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu 
ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este 
tras şi momit de însăşi pofta sa." (lacob 1,13-15). 
Prin urmare, fiecare este ispitit de către diavol, 
dar numai prin propria sa voinţă. 

Sf. Maxim Mărturisitorul ne lămureşte, de 
asemenea, motivele pentru care Dumnezeu îngăduie 
să fim ispitiți de diavoli: d 

Prima pricină este ca acei "care sunt încercaţi şi 
se luptă, să ajungă să disceamă virtutea de rău”. 
Acest război ne aduce experienţă, ajungând să 
deosebim binele de vicleşug, virtutea de păcat, 

A doua pricină este că "dobândind virtutea prin 
osteneală şi durere, să o avem sigură şi 
nestrămutată”. 

A treia pricină este că “inaintând în virtute, să nu 
ne îngâmftăm, ci să ne smerim”. Războiul continuu 
ne obligă să ne smerim continuu şi nu ne 
îngăduie să ne mândrim cu virtuțile noastre. 

A patra pricină este ca "după ce am fost ispitiți 
de păcat, să-l urâm din toată inima”. 

Prin urmare, vom, trece adesea de la război la 
pace, de la durere la bucurie duhovnicească, ştiind 
că înainte de Înviere este Golgota Crucii. Trebuie 
să ne luptăm cu toate puterile noastre, bizuindu-ne 
mai ales pe ajutorul lui Dumnezeu, căci nu întru 
mulțimea oştirii este biruința războiului, cl din 

Cer este putere, 


Treptele păcatului 

Dacă la început diavolul seamănă gândul rău, 
care este cât o furnică, mai târziu, dacă nu-l vom 
îndepărta prin împotrivire şi rugăciune, el va ajunge 
la puterea leului. 

Deci trebuie să cunoaştem care sunt treptele 
păcatului, de când ne ispiteşte diavolul până când ne 
robeşte desăvârșii, ducându-ne la pierzarea cea 
-veșnică, 

Lipsa noastră de atenție în ceea ce priveşte 
gândurile necurate este întâia cedare periculoaşă în 
fața diavolilor, lar acest lucru este puţin cunoscut de 
cei mai mulţi oameni. 

1, Prima treaptă a păcatului este aceea în care 
creştinul face o faptă bună, dar urmăreşte un 
scop rău. Dacă facem o faptă bună spre a fi lăudaţi 
de oameni, vom pierde plata de la Dumnezeu. 

2. A doua treaptă a păcatului este aceea în care 
creştinul nu lucrează desăvârşit fapta bună. De 
exemplu: când cineva se roagă lui Dumnezeu cu 

lândrie, cu mintea risipită, sau când dă milostenie 

din lucruri furate. 


Pag. 10 





CUVÂNTUL LEGIONAR 





3. A treia treaptă a păcatului este momeala. 
Diavolul vine în mintea noastră şi ne aduce aminte 
de viața noastră din tinerețe, ca astfel să 
deznădăjduim şi râvna noastră spre cele sfinte să se 
ofilească. Aşa l-a ispitit diavolul pe Sf. Antonie cel 
Mare, reamintindu-i bogăția, datinile şi păcatele 
neamului, iubirea de arginți, iubirea de slavă deşartă, 
pofta multor feluri de mâncăruri şi celelalte desfălări 
aje tinereții sale. După aceasta i-a înfățişat asprimea 
virtuților şi osteneala cerută de ea. Aşadar, diavolul 
speculează toate cele de care are lipsă cineva 
atunci când se luptă pentru virtutea sa. Drumul! 
virtuţilor este greu şi aspru, în timp ce drumul 
păcatelor este uşor şi lipsit de obstacole. 

4. A patra treaptă a păcatului; convorbirea 
noastră cu diavolul, cu gândurile necurate care au 
apărut în inima noastră; în această treaptă a 
păcatului, diavolul înaintează şi mai mult. El ne atacă 
cu gândurile care ne îndeamnă să săvârşim direct 
păcatul. 

5. A cincea treaptă a păcatului: lupta, care 
trebuie să înceapă şi să continue pe toate treptele. 

Sufletul consimte să stea de vorbă cu acel diavol 
şi, cunoscând că acele gânduri îl duc în păcat, 
începe a se lupta mintea cu ele. 


trebuie să fie războinică şi că are putere să 
răspundă cu forțe egale atacurilor diavoleşti. Ea 
se poate împotrivi gândurilor şi poate să le 
contrazică. Important este însă ca mintea noastră 
să lupte. Atunci va veni în ajutor darul Duhului Sfânt 
şi va alunga pe demoni. Pentru că atunci când 
Dumnezeu vede că ne luptăm cu gândurile, vine 
şi ne ajută cu harul Său. lar acest lucru se întâmplă 
pentru că războiul îm, 'a gândurilor necurate 
deschide calea spre sfințenie. 

6. A şasea treaptă a păcatului este învoiala, 
care are loc atunci când sufletul, din iubire de sine şi 
de păcate, cedează gândului celui păcătos, 
învoindu-se cu diavolul şi primindu- în mintea sa 
EI zice: "Da, am să fac păcatur. 

7. A şaptea treaptă a păcatului este păcatul cu 
mintea, prin imaginaţie. In această treaptă vezi în 
imaginația ta păcatul. Exemplu: femeia cu care vrei 
să te desfrânezi, cel care te-a ofensa! şi cu care vrei 
să te cerţi... 

8. A opta treaptă a păcatului este păcatul cu 
fapta (furi, loveşti, desfrânezi etc.). 

Când nu ne luptăm cu putere pe treptele cele 
mai mici ale păcatului şi păcătuim cu mintea de 
mai multe ori, vom ajunge să păcătuim şi cu 
fapta. 

9. A noua treaptă a păcatului este repetarea 
„păcatului, prin care se ajunge la obişnuință. 

10. A zecea treaptă a păcatului este 
deprinderea cu' păcatul sau viciul. Omul devine 





(continuare din numărul trecut) 


astfel rob al păcatului şi al diavolului. "Cine face 
păcalul este de la diavol, pentru că de la început 
diavolul a păcătuif” (loan 3,8). În această treaptă 
păcatul devine a doua fire a omului. 

11. A unsprezecea treaptă a păcatului este 
deznădejdea. Diavolul îl îndepărtează pe om de la 
nădejdea cea bună câtre Dumnezeu, spunându-i că 
are multe păcale şi Dumnezeu nu-l mai iartă. Să nu 
ne lăsăm amăgiţi de diavol, care ne spune să nu 
părăsim azi păcatele cu care ne-am obişnuit. 

12. A douăsprezecea treaptă a păcalului este 
sinuciderea. Omul, fiind deznădăjduit de toate şi 
luptat de diavoli, îşi pune capăt Vieţii. Este cea mai 
grozavă moarte: şi pedeapsă sufletească şi 
trupească, omul muncindu-se în vecii vecilor în iad, 
cu luda vânzătorul 


Diavolii ne ispitesc prin răul natural 

În pilda Evangheliei cu femeia gârbovă, se arată 
putinţa diavolului de a chinui pe oameni cu boli. lisus 
Hristos, vorbind despre cei 18 ani de suferință ai 
femeii, spune că satana a legat-o cu aceasta (Luca 
13,11), 

Dumnezeu a îngăduit diavolilor să ne ispitească, 
pentru a incerca credința şi evlavia oamenilor. Răul 
care există în lume este de multe ori o armă 
redutabilă a diavolilor, prin care încearcă pe oameni 
Astfel, diavolul, trimițând cele rele oamenilor 
mâhnirile care ne copleşesc, bolile care ne 
cercetează, moartea care bate la uşă, nereuşitele 
care ne încearcă, visurile care ne sunt 
spulberate; biciul încercărilor ne loveşte fără milă 

lar noi, în fata greutăților vieţii şi, mai ales, din 
pricina neliniştii, neputințelor şi descurajărilor, ne 
pierdem nădejdea şi credința. Şi pentru aceste 
lucruri ne certăm cu Dumnezeu, îl hulim, îl 
ocărâm, îi cerem socoteală. 

Diavolul se bucură de aceste reuşite ale lui. 

Prin gândurile insuflate demonii ne împing la 
Wrăjmăşie cu Dumnezeu şi urmăresc să ne 
îndepărteze de El, ca după aceasta să devenim 
pradă uşoară pentru ei. Dar”puterea lui Dumnezeu 
este infinit mai mare decât a diavolilor, iar omul care 
se roagă lui Dumnezeu va putea să scape prin 
puterea dumnezeiască de orice rău cu care satana 
încearcă să ne chinuie. 





ne înşeală 
prejudecăţi şi superstiții 

Dumnezeu, cu multa Sa Înțelepciune, a ascuns 
omului viitorul său. lar acest lucru I-a făcut pentru a-l 
feri de o infricoşată sursă de nelinişte şi nefericire. 

În plus, i-a hărăzit speran!a şi I-a încredințat de 
iubitoarea Sa purtare de grijă, cerându-i să se lase în 
grija Sa, cu încrederea copilului față de Părintele 
Său 

Insă vrăjmaşul diavol, vrând să slăbească şi să 
micşoreze această încredere, speculează cu 
vicleşug capacitatea sa (ca duh ce este asemenea 
îngerilor) de a cunoaşte anumite lucnuri, la care omul 
nu are acces. Mai ales cele referitoare Ia viitor. 

Să nu uităm că omul este, totuşi, mai prejos 
decăt îngerii 

Aşadar, diavolii, fără să fie a toate cunoscători, 
căci atotştiința este o însuşire numai a lui 
Dumnezeu, cunosc totuşi unele împrejurări legate de 
cele ce se vor petrece. 

Sf. Antonie cel Mare spune că, de exemplu, 
diavolii văd cum plouă torențial în Munţii Etiopiei si, 
în acelaşi timp, se pot arăta în Egipt, unde prin ghicit 
şi prin vise prevestesc celor creduli umflarea apelor 
Nilului. Dacă un frate de al tău, aflat într-o localitate 
îndepărtată, se va porni să vină la tine, diavolii care 
văd şi aud acest lucru se vor arăta în vis ție şi îţi vor 
spune aceasta, 

lar când se vor întâmpla de mai multe ori aceste 
lucruri, te vei încrede în visele şi descoperirile tale. 

Astfel, diavolii, folosind una din însuşirile lor, se 
prefac că ghicesc şi că spun mai înainte ce se va 
întâmpla după mai mule zile. 

Sf. Atanasie cel Mare spune că diavolii "se 
prefac că ghicesc”, căci în esență ei nu ghicesc 
nimic, ci înşeală pe oameni cu falsele lor 


prin ghicit, vise, 





lanuarie 2008 




























previziuni. Pe termen lung, el se 
dovedesc mincinoşi, căci mint şi nu spun 
nimic adevărat şi sigur. 

Hrana diavolilor este minciuna. Și chiar 
atunci când spun adevărul, o fac de nevoie, ca să 
apoi să înşele şi să ne robească şi să ne 
prindă în cursele lor. "De multe ori diavolul ne 
înşeală, amestecând adevărul cu minciuna” (St. 
Didim Alexandrinul). Să luăm pildă pe Mântuitor şi pe 
Sfinţi Apostoli, care n-au primit cele ce diavolul le-a 
ghicit. Domnul Însuşi (Fă 
i-a respins pe diavoli, 
cu toate că 
mărturiseau despre 
El un adevăr, anume 
că este Fiul lui 
Dumnezeu (Matei 4,1- 
11). La fel a făcut si St 
Apostol Pavel, 
duhul  pitonicesc 


























aducea mult câştig 
stăpânilor ei, ghicind, 
Ea spunea adevărulh 
când striga despre Sf. 
Apostol Pavel: şi Sila 
"Aceşti oameni 
slujitorii 


16,17).: Sf. Apostol 
Pavel nu a primiti 
aceste adevăruri, care 
proveneau de la 
diavoli. Astfel ne-a || 
învățat să nu credem 
în ghicit şi prevestiri, 
care sunt lucrări diavoleşti. 

Şi aceasta pentru ca nu cumva în adevărul 
spus de diavol să fie amestecată şi minciuna sa, 
şi ca să ne deprindă pe noi să nu dăm niciodată 
crezare. 

Pentru că nu se cuvine ca noi, având 
dumnezeieştile Scripturi şi libertate de la 
Mântuitorul, să ne lăsăm inşelaţi de diavoli. 

Trebuie să fim foarte atenți, pentru că mulți 
vrăjitori şi ghicitori lac aceste lucrări folosind cuvinle 
de evlavie şi de rugăciune! 

Mântuitorul ne-a învățat: *Feriţi-vă de proorocii 
mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe 
dinăuntru sunt lupi răpitori" (Matei 7,15), 

lar Sfinţii Apostoli ne-au învăţat şi ei, la rândul lor: 
“Nu daţi crezare oricărul duh. Ci cercetaţi duhurile 
dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci 

mincinoşi au ieşit în lume” (1 loan4,l). 

Având o asttel de poruncă de la Dumnezeu, 


trebuie să ne ferim de orice legătură cu cei 
demonizaţi (astrologi, vrăjitori, magi, “senzitivi”, 
mediumi,  contactanți ai OZN,  prezicători, 


bioenergeticieni, radiestezişti etc.) 

Chiar dacă demonul se prelace că spune prin ei 
adevărul, noi, cunoscând scopurile pe care le 
urmăreşte el, să le respingem, aducându-ne aminte 
de cuvintele Sfintelor Scripturi: “Iar păcătosului i-a 
zis Dumnezeu: Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile 
Mele?!” (Ps. 49,17) 


Diavolul înşeală prin erezie şi necredință 

Credinţa puternică, dreaptă, şi faptele bune, 
creştine, mântuiesc pe om 

Dimpotrivă, credința rătăcită, eretică şi care 
se sprijină pe născociri omeneşti şi diavolaşti, nu 
foloseşte şi nu mântuleşte. 

Sf. Atanasie cel Mare spune: "Diavolul, care în: 
urâciunea  răutăților lui, a născocit ereziile, se 
foloseşte de cuvintele Sfintelor Scripturi ca de un 
acoperământ, pentru  amăgirea celor naivi, 
semânănd în ele otrava sa sufletească” 

Ca urmare, credințele eretice si greşite, care se 
împotrivesc învățăturii Bisericii Ortodoxe sunt pledici 
înfficoșătoare pentru mântuirea sufletelor noastre şi 
arme puternice ale diavolilor. 

Prin necredință, diavolul întinde curse mai 
ales celor învățați, care se încred în el înşişi. 
Diavolul se prezintă în faţa lor cu ştiinţa şi filosofia şi 
le aduce necredința. Oare nu-i vedem pe astfel de 
oameni lângă noi?! 

“Dumnezeul acestui veac (diavolul) a orbit 
mintea necredincioşilor, ca să nu le lumineze 




















CUVÂNTUL LEGIONAR 


lumina Sfintei Evanghelii slava lui Hristos" (Sf. 
Apostol Pavel). 


Diavolul ne luptă cu 

deznădejdea - 

Să păcătuieşti este cel mai ușor. Rar 

şi greu lucru este a te pocăi şi a te 

mântui. Multe pricini contribule la 

aceasta: nepăsarea, ruşinea, lipsa de interes. Şi 

astfel omul rămâne căzut în păcate, departe de 
mântuirea sa. 

Pocăința noastră se 
sprijină pe nădejdea că 
Dumnezeu, prin marea 
Sa milostivire, îşi va 
deschide cu dragoste 
braţele Sale, primind pe 
Inul cel pierdut care se 















întoarce din țara 
păcalului, în casa 
Tatălui Său 

Lipsit de această 


nădejde, omul păcătos 


se simte părăsit de 
Dumnezeu şi 
neputincios, renunțând 


la lupta de a se elibera 
de păcatele sale, care îl 
apasă. lar greutatea 
păcatelor sale creşte în 
fiecare zi şi starea sa 
sufletească se 
înrăutățește. Odată cu 
pierderea nădejdii sale 
în Dumnezeu, omul îşi 
a plerde şi mântuirea, 
pentru că rămâne încătuşat păcatului, rob al 
satanei, care îl conduce la tot lucrul rău, şi 
aceasta împotriva bunăvoinței lul Dumnezeu, care 
vrea ca toți oamenii să se mântulască şi la 
cunoştinţa Adevărului să vină (1 Tim, 2,4). 

Arma deznădejdii este 
extrem de eficace pentru 
diavoli, căci deznădejdea 
va sluji întotdeauna de 
sfetnic rău omului. Ea îi 
închide omului calea 
întoarcerii la Dumnezeu şi 














































il sileşte să  rămănă 
împotmolit în  mlaştina 
păcatelor. 

Dar cum lucrează 


diavolul? El şopteşte la 
urechea fiecărui om 
păcătos: "Jată, tinerețea |i- 


al pierdut-o în păcate, 
toată viața ta ai făcut 
numai rele, desfrânări, 


hoţii, minciuni, iubire de 
arginți, beții, al minţit, ai! 
hulit pe Dumnezeu. Ce 
nădejde de mântuire ai?! 
Eşti pierdut! Cel puţin mai 
distrează-te, câte zile mai 
ai de trăit pe pământ 
Astfel urmăreşte să 
adâncească pe om si mai 
mult în păcate, să facă E 
inima noastră locaş al La 

diavolilor şi să ne indepărteze de Dumneze! 

Atitudinea noastră trebuie să fie alta. Al 
păcătult? Trebuie să-ți pară rău de păcatele 
săvârşite şi să te ridici şi să te întorci la 
Dumnezeu. 

Sf. loan Gură de Aur zice că "diavolul are cea mai 
mare bucurie când omul cade în deznădejde, mai 
multă decât atunci când păcătuleşte” 

Sf. Scriptură şi Sfinții Părinţi ne arată cât de bun 
şi iubitor de oameni este Dumnezeu, ca să ne dea 
nădejde şi curaj, să ne ridicăm din robia păcatelor 
De fiecare dată când şovăim să ne pocăim şi 
rămânem în deznădejde, bucurăm pe diavoli şi ne 
facem robii lor. Trebule să scăpăm de această cursă 
a diavolilor (|! Tim. 2,26). Să nu ne lăsăm stăpâniți 
de deznădejde, căci deznădejdea se naște din 
mulțimea păcatelor, din îngreunarea conştiinţei şi din 
nesuferita mâhnire, sau din mândrie şi din 
îngâmfare, după cum ne spune SI. loan Scărarul. 








leznădejde nu este 
plăcută lui Dumnezeu, iar Sf. Scriptură şi 
Sfinții Părinţi ne-o prezintă ca pe o stare 
sufletească 


periculoasă. Numai diavolul se 

bucură de deznădejdea omului, Orice gând 

de deznădejde este de la cel viclean. 

Sf. loan Scărarul spune: "Nimic nu se compară 

cu îndurarea lui Dumnezeu. De aceea, cel ce 
deznădăjduieşte, s-a înjunghiat pe sine”. 


Diavolul atacă pe oamenii izolați 

Oamenii izolaţi, care se sprijină pe ei înşişi, care 
nu se sfătuiesc cu alți oameni, sunt cel mai uşor de 
atacat şi de doborât de diavoli. Întărirea reciprocă a 
doi sau mai mulţi frați este o armă redutabilă 
împotriva diavolilor. Oamenii uniţi duhovniceşte, care 
se ajută şi se întăresc reciproc, cad foarte greu în 
cursele diavolilor. Vrăjmaşul mântuirii noastre ştie 
că "unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele 
Domnului, acolo se află şi Hristos, în mijlocul 
lor" (Matei 18,20), şi de aceea îi urmărește pe cel 
izolați, pentru a-i ataca. Deci trebuie să păstrăm în 
permanenţă legătura duhovnicească cu Hristos, cu 
Biserica şi cu semenii noşiri. 

Creștinii, care sunt uniţi duhovniceşte cu Hristos 
şi cu semenii lor când se roagă împreună, se ajulă 
unii pe alţii si muncesc împreună, iar harul lui 
Dumnezeu îi păzeşte de săgețile diavolilor. 

Cele mai multe cazuri de sinucidere sunt 
semnalate la oamenii care se despart de Biserică și 
trăiesc izolați 

Să rămânem credincioşi în cele ce am învățat şi 
de care suntem încredințați din Sfintele Scripturi și 
învățăturile Sfinților Părinți (11 Tim. 3,14). Pentru că 
aceste lucruri sunt spre folosul mântuirii noastre şi al 
dobândirii vieții celei veşnice 


Oamenii păcătoşi sunt slugile diavolilor 

Diavolul este împăratul acestei lumi a 
păcatelor. El are în această lume slujbaşii săi 
(loah 12,31). 
Vrăjmaşul 


mântuirii noastre 
se luptă pentru 
pierderea 
sufletelor 
omeneşti şi a avul 
întotdeauna 
ucenici, cu voia 


sau fără voia lor 
Astfel de oameni, 
gata oricând să 


facă voia 
diavolului, sunt 
nenumărați, atât 
tineri, cât şi 
vărstnici, bărbaţi 
şi femei 

lată numai 
câteva exemple: 


î [soţul tiran, aspru, 
bețiv şi desfrânat, 


care alungă 
pacea şi 
dragostea din 
familia sa; o 


îlfemeie ispititoare, 
„a umblă sumar 
îmbrăcată pe 
= stradă,  smintind 
pe oameni cu păcatul desfrânării. un om de ştiinţă 
sau de cultură, necredincios sau eretic, care prin 
scrierile sale, prin cuvintele sale varsă otrava 
necredinței şi a ereziilor în sufletele cititorilor; omul 
bogat, care cu ajutorul banilor corupe conştiințele; 
tatăl şi mama, care prin educația atee şi imorală pe 
care o dau copiilor fi conduc pe aceştia în mrejele 
păcatelor şi spre pierderea sufletelor. 


Să luăm aminte la noi înşine, ca nu cumva să 
ajungem vreodată unelte ale diavolilor, cu voia sau 
fără voia noastră, şi să contribuim astfel la pierderea 
sufletelor semenilor noştri. Căci va veni într-o zi clipa 
în care vom da seama de sufletele care s-au pierdul 
în iad din pricina noastră 


- după site-ul www. sfaturiortodloxe.ro - 


lanuarie 2008 


Pag. 11 





. 


Carte bpionară cebhă 


j CORNELIU ZELEA CODREANU - "CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB” 


CEREN: 

CEREM revizuirea şi confiscarea averilor 
celor care şi-au furat țara săracă. 

CEREM tragerea la răspundere penală a 
tuturor oamenilor politici care se vor dovedi 
că au lucrat în contra țării, sprijinind afaceri 
necorecte particulare. 

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor 
politici care se vor dovedi că au lucrat în contra 
țării, sprijinind afaceri necorecte particulare. 

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor 
politici de a mai face parte din consiliul de 
administraţie ale diferitelor bănci şi întreprinderi. 

CEREM alungarea cetelor de exploatatori 
nemiloşi care au venit pe pământul acesta să 
exploateze bogățiile solului şi munca brațelor 
noastre. 

CEREM declararea teritoriului României 
ca proprietate inalienabilă şi imprescriptibilă 
a neamului românesc. 

CEREM trimiterea 
agenților electorali. 

Dacă în momentul de faţă conducătorii țării 
sunt împiedicaţi să ia măsuri întregi din cauza 
Constituţiei sau a legilor în vigoare, atunci noi 
suntem de părere să se dizolve Corpurile 
Legiuitoare, să se facă apel şi să se cheme 
Adunarea Constituanţă, pentru ca poporul să 
desemneze pe acel care va fi chemat să ia 
toate măsurile necesare pentru salvarea 
României. 

(din discursul la Mesajul Regal rostit de Căpitan 
în Parlamentul Ţării, dec. 1931) 


„UN NOU REGIM POLITIC 
“Un regim politic trebuie să corespundă 
următoarelor cerințe, în ordinea urgenței: 

1) Să desființeze aceste discuții sterile şi 
scump plătite ale  parlamentarismului 
democratic din care n-a ieşit niciodată lumină şi 
din care, mai ales, nu poate ieşi hotărârea 
eroică de a face față primejdiei în ceasurile 
grele de acum. . ă 

2) Să se înlocuiască prin comandă, care să 
adune într-un singur mănunchi toate energiile 
disparate ale neamului, încleştate astăzi în luptă 
fratricidă, să le disciplineze, să le refacă 
moralul pierdut, să le insufle credința în 
destinului neamului nostru românesc şi să 
le conducă pe căile acestui destin. 

3) Să declare război mizeriei şi sărăciei 
generale îndemnând la muncă şi cumpătare pe 
cei buni, trimițând cu forța la muncă toate 
elementele parazitare; care joacă în stat rolul 
trântorilor din stup, pe toţi leneşii care păzesc 
mesele cafenelelor de dimineața până seara, pe 
toți plictisiții care se plimbă pe străzi, pe toți 
agenţii: electorali de la primării, prefecturi, 
ministere, în fine, ideologii democrați doritori de 
a ţine discursuri ieftine. 

4) Să desființeze tot ce este parazitism pe 
trupul istovit al țării, să răscolească, să 
organizeze şi să stimuleze toate energiile 
creatoare ale neamului. 

5) Să stârpească necinstea şi, confiscând 
averile celor vinovaţi, să aducă înapoi, până la 
ultima centimă, în vistieria statului, banii 
furaţi. 

6) Să treacă în fruntea marii gloate sărace 
şi la bine şi la rău, să mănânce aceeaşi 
pâine neagră şi aceeaşi masă săracă pe care o 
mănâncă muncitorul sărac, Căci în aceste 


la muncă a tuturor 


Pag. 12 



















CUVÂNTUL LEGIONAR 


REZUMAT (VII) 


timpuri grele, mizeria morală, inegalitatea de 
tratament răneşte mai mult decât mizeria 
materială. Unii trăiesc în lux, cu şampanie şi 
icre negre şi alții n-au nici măcar mămăligă, sub 
regimul democrației celei iubitoare de popor. 

7) Să facă dreptate românului în propria 
sa țară. Să-i vindece rănile adânci. Să îndrepte 
nedreptăţile seculare pe care el le-a suferit în 
timpul lungilor stăpâniri străine. 

8) Să apere România de pericolul pe care 
îl prezintă invazia mereu crescândă a 
evreilor. 

9) să pună 
i punct existenței 
falimentare a 
statului 
democratic 
întemeiat pe 
ideologia 
perimată a 
Revoluției 
Franceze. 

să producă 

acel act epocal 


de curaj 

i reformator, care 

să arunce 

i complet şi 

definitiv 

sistemul de 

false 

abstracțiuni al 

filosofiei politice a acestei revoluții. O mare 


epocă istorică apune şi în locul ei e ceasul să 
punem temeliile unei epoci noi. O epocă de 
întoarcere la realitățile naționale, dând 
naţiunii înțelesul ei real de societate naturală, a 
unor indivizi de aceeaşi rasă, iar nu în sensul 
naţionalităţi juridice a cetățeanului, care 
permite transformarea automată în români a 
maselor de străini năvăliți la noi pentru a ne 
cuceri şi oprima. 

10) Să înalțe din temelii statul nou etnic 
naţional întemeiat pe primatul culturii naționale, 
pe primatul familiei şi pe primatul corporațiilor 
muncitoare. 

(din declarația la Mesajul Regal rostită de Căpitan 
în Parlamentul Ţării, nov. 1933) 


PROGRAMUL ŞI SUFLETUL 

M-am ferit să desfăşor un program complet. 
Liniile mari sunt trasate şi cunoscute 
(natural, cu riscul de-a le vedea furate). 

Programele se bazează pe realitățile 
naționale şi dacă sunt realități care rămân, 
sunt foarte multe acelea care se schimbă=de 
la o zi la alta. 


Un program nu poale fi o combinaţie de teorii 5 


adunate de prin nori. El trebuie să se bazeze pe 
realitățile care. dor, ale neamului nostru 
românesc. 

Căutaţi programe? 

Ele se află pe toate buzele mulțimii. 

Mai bine aţi căuta oameni. Căci într-o 
noapte oricine poate face un program, şi nu 
de ele se simte nevoie în țară. Ci de oameni 
şi de voințe cari să le îndeplinească. 

Sunt mişcări care nu au nici un program; ele 
trăiesc din specularea diferitelor probleme care 
apar în viață. De exemplu: camăta. O 
de pe aceasta şi apoi mor. Dacă nu le 
apare înainte o altă pradă. 


(continuare din numărul trecut) 


Sunt altele care au un program. 

Sunt altele care au mai mult decât un 
program, au o doctrină, au o religie. Este 
ceva de ordin superior sufletesc, care adună în 
chip misterios miile de oameni hotărâți să-şi 
creeze o altă soartă. 

Dacă omul de program sau de doctrină îşi 
slujeşte cu oarecare interes programul, 
legionarii sunt oamenii unei mari credințe 
pentru care oricând stau gata să se 
jertfească. Pe această credință ei vor sluji până 
la capăt. 

Oricât de frumos şi de complet ar părea 
programul lupiştilor, țărăniştilor, liberalilor, puteți 
fi asigurali că nici un lupist nu este gata să 
moară pentru programul lupist, nici un georgist 
pentru al lor şi aşa mai departe De aceea eu 
pun mai mult temei pe oamenii adunaţi la baza 
marilor credinţi, care nu te vor lăsa până la 
moarte. 

Strigaţi în toate părțile că râul, mizeria, ruina, 
ne vin de la suflet. 

Sufletul este punctul cardinal asupra căruia 
trebuie să se lucreze în momentul de față 
Sufletul individului şi sufletul multimii. 

O minciună sunt toate programele noi şi 
sistemele sociale fastuos etalate poporului, 
dacă în umbra lor rânjeşte acelaşi suflet de 
tâlhari, aceeaşi lipsă de conştiinţă întru 
îndeplinirea datoriei, acelaşi duh de trădare 
fată de tot ce-i românesc, acelaşi desfrâu, 
aceeaşi faptă de risipă şi de lux. 

Chemaţi sufletul neamului la o viață nouă 
Nu căutaţi succesele electorale dacă, ele nu 
înseamnă în acelaşi timp biruința forțelor 
organizate ale sufletului înnoit 

Programele, cum adică? 

Credeţi că noi nu putem seca mlaștini? Nu 
putem capta energiile din munți și electrifica 
tara? Nu putem înălța oraşe româneşti? Nu 
putem face ca lanurile noastre să producă 
împătrit? Nu putem pe pământul nostru bogat 
asigura pâinea fiecărui român? 

Nu putem face legi care să asigure o bună 
funcționare a unui mecanism de stat apropiat 
timpului şi specificului nostru naţional? 

Nu putem face planuri quinquenale? 

Noi nu vom putea ridica aici în creştetul 
Carpaţilor o patrie care să strălucească ca un 
far în mijlocul Europei, şi care să fie expresia 
geniului nostru românesc? 

Putem 

Dar mare greşeală a multor oameni politici a 
fost aceea de a-şi fi etalat programele în 
amănunte mai înainte de a fi puşi în situația de 
a le realiza 

Avem şi noi programe în buzunar. Ele se 
studiază necontenit, dar se păstrează pentru 
timpul lor. 

Vă întreabă lumea ce veți face? Spuneţi-i că 
oamenii năzdrăvani pot să facă multe. 

Deocamdată, programul nostru este: 

1) Să realizăm forță; 

2) Să manevrăm acea forță astfel ca să 
învingă toate forțele adverse. 

3) Şi apoi să aplicăm măsurile programatice 
propriu-zise. 

În orice caz, amănuntele, fie tactice, fie 
programatice, fac parte din secretul de 
operaţiuni al forțelor de luptă, 

(continuare în numărul viitor) 


Papină readcată de Citul “Veatitarăă 


lanuarie 2008 


A ZIG - ZAG PRIN ȚARĂ: MĂNĂSTIRILE DIN "ȚARA DE SUS" 


SUCEVITA 


De la Mănăstirea Moldoviţa o şosea 


pot fi descrise, te duce la altă mănăstire, SUCEVIȚA, 
aflată la 16 km de Rădăuţi 

Aceasta se află amplasată în mijlocul unui 
încântător peisaj de munte, dominată de înălțimile 
Dealul Rău (828m), Dealul Holm (875m) şi Poiana 
Crucii (1091m). Este ctitoria lui leremia Movilă , 
devenit domnitor între 1595-1606, şi a fratelui 
său, mitropolitul Gheorghe Movilă, fiind construită 
între anii 1582-1584 

Dintre mănăstirile întărite cu ziduri de apărare, 


ce 
şerpuieşte printre păduri, cu frumuseți naturale ce nu 





























arhondaricul mănăstirii se află muzeul în care se 
păstrează o colecţie de obiecte religioase lucrate cu 
artă (cruci, iconiţe, iconiţe de fildeş, tăvi), precum şi 
cărți vechi şi rare, prinse în legături aurite şi 
împodobite cu miniaturi fine. De o valoare artistică | 


rară sun broderiile scumpe, cu fir de aur şi perle | 


ARBORE | 
O altă mănăstire cu faimă mondială este cea din 
| comuna ARBORE, aflată la 16 km de Rădăuţi. Ea a 
fost construită în 1502, în vremea lui Ştefan cel 









închis şi a înlocuit chenarele unor ferestre cu 

altele noi, de factură gotică 
Biseric reprezintă o 

elementelor romanice 








sinteză a 
bizantine şi golice şi 





















SUCEVIȚA este cea mai bine păstrată. 
Incinta este aproape pătrată, zidurile, din piatră 
brută, au grosimea de 3 m şi înălțimea de 6 m, fiind 


sprijinite de contraforturi 
prevăzute sus cu metereze, iar 
în interior cu drumuri de strajă, 
altădată acoperite 


De mare valoare artislică 
este zugrăveala, atât cea 
interioară cât şi cea din 


exterior. În SUCEVIȚA pictura 
murală a Moldovei atinge noi 
culmi de artă, meşterul zugrav 
urmărind să cuprindă toate 
figurile biblice în imagini de 
iuni mici. Marele număr 
imagini impresionează, 
alcătuind podoaba bisericii 
Unele" compoziţii din partea 
exterioară sunt remarcabile 
“Scara cerurilor” şi “Arborele lui 
leseu”, care este compoziţia 
centrală de pe peretele sudic. În interior, în naos, 
imaginile din ciclul “Genezei” sunt, după părerile 
specialiştilor, chiar cele mai izbutite din întreaga 
pictură moldovenească. Tot în naos, pe peretele 
de vest, se remarcă scenele “Arginţii lui luda” şi 
“lisus în fața lui Pilat”, Personajele au viață, figurile 
au gesturi şi expresii naturale. Peisajele, cu pajişti pe 
care se observă exemplare din flora locală (garofițe, 
maci etc.) denotă că meşterul acestei opere de artă 
a fost moldovean. Ctitorul leremia Movilă şi fratele 
său Gheorghe Movilă sunt pictaţi pe peretele din 
vest, cel de-al doilea în vestmânt de episcop, lar in 
genunchi se mai află episcopul Teodosie Barbovski 

În gropniță se află mormintele celor doi, cu 

lespezi funerare lucrate  măiestrit În 





de 





CUVÂNTUL LEGIONAR 


Mare, de către LUCA ARBORE, 
sfetnicul domnitorului. 
Biserica se impune atenției prin 










pictura în fresce, de însemnată 
valoare artistică, ce împodobesc atât 
interiorul cât şi exteriorul. Pictura 


exterioară este cea mai izbutită din tot 
ce s-a realizat în epoca lui Ştefan cel 
Mare şi Petru Rareş ca succesiune de 
imagini mici. În biserică se află două 
tablouri votive, într-unul Luca Arbore 
aparând înconjurat de cinci copii, iar 
în altul, pictat la terminarea 
construcţiei bisericii, tot el, alături de 
| soție şi doi copii. De aceeaşi valoare 
artistică este şi mormântul ctitorului, 
Idin pronaos, unul dintre cele mai 
interesante monumente funerare de 
| factură gotică 




















este cea mai veche necropolă domnească din 
Moldova, aici aflându-se mormintele lui Bogdan |! 
(1359-1365), Laţcu (1365-1374), Roman | (1392- 
1394), Ştefan | (1394-1398) ş.a. Tabloul votiv de pe 


BOGDANA 


Oraşul RĂDĂUȚI are câteva obiective turistice, 
printre care Catedrala, construită cu aportul 





semnificativ al legionarilor şi al prof. universitar 
sociolog Traian Brălleanu, membru al Senatului 
Legionar, precum şi un modern dar impresionant 
monument al lui BOGDAN ! (1359-1365), primul 
voievod al Moldovei, dar, de departe, cel mai de 
prej este Biserica "SF NICOLAE”, zidită în vremea 
lui BOGDAN |, care a fost înmormântat aici Ea este 
cunoscută şi sub numele “BISERICA LUI BOGDAN 
VODĂ” sau “BOGDANA” 

De plan dreptunghiular, cu ziduri masive, groase 
de 1,40 m, sprijinite pe contraforturi şi cu ferestre 
mici, biserica are o personalitate distinctă. 

Ea a fost restaurată de Alexandru 
Lăpuşneanu, care i-a adăugat în faţă pridvorul 





peretele apusean al navei îl reprezintă pe Ştefan cel 
Mare înconjurat de familia sa 
(continuare în numărul viitor) 


Ianuarie 2008  P22-15 













Am auzit de nenumărate ori următorul 
cretinism ridicat la rang de stereotip 
manelist: „Toată lumea ascultă manele, 
doar că unii nu recunosc asta”. 

Şi, sincer, nu am înțeles niciodată de 
unde lătrătorii tuciurii cu impresia de 
cântăreți, au atăta siguranță şi încredere 
că propriile „capodopere” de mahala cu 
puternice infuențe ţigăneşti, ar putea 
fermeca auzul oricui 

O muzică modificată genetic ce nu | 
este nici muzică populară (capitol la 
care am putea da zeci de exemple 
autentice), nici muzică lăutărească (de 
exemplu, cea a lui Alexandru Cercel sau 
a fraților Gore), nici muzică de 3 
petrecere (cum e cazul lui Gică Petrescu 
- care avea, printre altele, şi studii făcute | 
la Paris), făcând de râs, în final, toate 
cele trei genuri enumerate. 


Ascultătorii fervenţi ai acestei anomalii 
muzicale ce zgărie timpanul oricărui om 
de bun simț, sunt exclusiv ţiganii, elementele 
periferice ale oraşelor sau localităților rurale, şi care 
constituie, totodată (din nefericire!) noua clasă de 
parveniţi agramați şi bogați sub care geme 
România în momentul de față. 


Dar, vai, în ce eroare: sunt, şi cât de mult mă 
înşel! 


Ascultând "pesa de pesă”, intitulată "Trei luni de 
senzații”, a lui Florin Peşte, am început să descopăr 
profunzimea acestor adevărați gânditori ai umanităţii, 
neințeleşi decât de iniţiaţi! în Shambala manelistă. 

Haideţi să analizăm puţin "capdopera” (citându-1 
pe Nicolae Bălcescu) lui Peşte (prăjit). 


Încă din primele versuri ale acestei nestemate a 
muzicii româneşti ("Trei luni de senzații”), autorul 


plasează acţiunea într-un mediu feeric: „Ce miracol | 


şi ce vrajă: / Stau cu gagica pe plajă ". 


Prin folosirea cuvintelor "miracol" şi “vrajă”, poetul [i 
ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de [> 


rând. Efectul este completat de plasarea celor doi 
protagonişti pe plajă, trimiterea fiind directă la infinitul 


mării care sugerează şi iubirea nesfârşită, dar şi pi 
eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea [îi 


timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin 
folosirea unui singur cuvânt, atât nemărginirea, cât şi 
perenul 

În următoarele versuri poetul reuşeşte să împace 
relativa bipolaritate a celor două principii enunțate 
anterior: -"Am chef de distracție, / Trei luni de 
senzație” 

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, 
autorul îşi avertizează ascultătorul că iubirea 
nesfârşită, dragostea profundă, infinitul, ard intens, 
asemeni razelor însorite ale unei zile de vară, 


comprimându-se în trei luni de senzație. Necuprinsul | 


este astfel incadrat în limite foarte bine delimitate - 
trei luni - iar profunzimea sentimentelor umane 
îmbracă forma senzațiilor. lubirea magică nu are 
suişuri sau coborăşuri. Aşa cum spune şi poetul, 
cuvintele de ordine în cazul unei asemenea idile 
onirice sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau 
de gagică. Folosirea cuvintelor nu este deloc 
întâmplătoare. Elementele de argou (gagiul, gagica), 
vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un 
om asemeni nouă )?I), ce însă şi-a pus talanţii în 
valoare, reușind să pătrundă într-o lume de vis. 


A doua strofă a cântecului descrie opulența de 

care se bucură eroul: „Dau o cheie la merțan / Ş-am 
' plecat pe litoral, / Mi-am pus plinul de benzină / Şi în 
dreapta o blondină”. 

La început ne sunt fumizate mici detalii tehnice 
despre superfiabilitatea maşinii („dau o cheie”), 
sugerându-ni-se şi rapiditatea, hotărârea, îndârjirea 
acțiunii ce se petrece în secvențe aiuritoare. 
„Merțan” face trimitere Ia stilul de viață al marilor 


Pag. 14 





NTUL 


Diverte 
GÂNDITORII UMANITĂȚII 














































































padişahi. Intercalarea expresiei "plinul de benzină” 
nu este nici ea aleatorie. Ea ilustrează verticalitatea 
convingerilor personajului principal. E/ nu operează 
cu jumătăţi de măsură. “Totul sau nimic” este deviza 
după care se conduce. Proprietarul merțanului pare 
a fi un om extrem, extrem de muncitor care, din 
acest moliv, nu duce lipsă de bani pentru a-şi umple 
rezervorul “maşinii, el nefiind influențat nici de 
războiul petrolului din Irak, nici de creşterea prețului 
la combustibil, nici de inflația din țara noastră 
Noţiunea "plin" are totodată şi un sens metaforic. Ea 
reliefează maturitatea dragostei dintre cei dai, indivizi 
care tind spre perfecțiune. Acest lucru este confirmat 


LEGIONAR 


și de termenii prin care este descrisă 
marea iubire a personajului nostru. 
Ea este o “blondină”, simbol al 
frumuseții dar şi a! agerimii minţii, 
aşezată la dreapta bărbatului pentru 
a fi la îndemână în caz de Doamne 
fereşte 


Afirmația este întărită în versul al 
i] doilea din cea de-a treia strofa: „Am 
merțanul de mult timp / Şi o blondă 


prototip: JE a mea, numai a mea / Şi- 
mi petrec vara cu ea” 
Hiperbola  „blondină prototip" 


îi descrie în profunzime calitățile greu 
de egalat ale iubitei, ea fiind o ființă 
unică. Prin folosirea unui termen 
tehnic - “prototip” - pentru a descrie 


ființa pasiunii sale, autorul ne 
reaminteşte că dragostea lui este 
asemeni ținuturilor exotice, 


fascinante dar încă neexplorate în 
profunzime, afirmaţia fiind reliefată şi 
de plasarea poveştii în anotimpul de vară, atunci 
când hormonii o iau razna. Acestă titulatură 
minunată şi foarte potnvită pentru a descrie o 
persoană dragă - „prototip” - ne indică faptul că 
personajul nostru poate fi de formaţie inginer. 
Câştigă bine şi de aici şi posibilitatea „plinului de 
benzină” 

Totuşi, unii critici literari răutăcioşi au ajuns la 
concluzia că "blonda prototip” ar putea fi o păpuşă 
gonflabilă de ultimă generație, foarte mecanizată ş 
dotată cu toate accesoriile folositoare unui om serios 
cu merțan, păpuşă capabilă de a-emite probabil 
interjecții mirobolante prin care poate comunica cu 
iubitul său 

lubirea bărbatului este atăt de mistuitoare încât! 
capătă şi forma unei gelozii ce poate deveni 
periculoasă în viitor: "Ea mea, numai a mea”, când 
după o eventuală oficializare a relației lor, o 
scaloalcă scăpată in dinţii "prototipului" se va putea 
produce oricând datorită acestui sentiment 
gelozie. 

Aceeaşi critici literari răutăcioşi susțin că senzatia 
puternică de posesie asupra iubitei este dată de 
bonul fiscal aflat în buzunarul eroului nostru de când 
a ieşit cu blondina la sub braţ din sex-shop-ul unde îi 
căzuse cu tronc. 


de 


Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi 
In primele două versuri ne este prezentată atmosfera 


ce domneşte între îndrăgostiți: „Marea Neagră e 
călduță, / Blonda-i sexy şi finuță”. 
lubirea se consumă în apa caldă a mări 


Cristalinul apei descrie sentimentele celor doi 
temperatura că/duță descrie relația toridă dintre ei 
Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea 


timpului. “Ziua stau cu ea la soare, / Noaptea o scot 
la plimbare”. 
In aceste stihuri subiectul fiind eliptic, se 


presupune totuşi că “a sta cu ea la soare” fate 
referire la ” prototip” şi nu la altceva. După ce ziua 
perpeleşte “prototipul” ca pe un şnițel în tigaie, 


noaptea o zvântă cu o plimbare profund răcoritoare. 


Succesiunea rapidă zi - noapte nu poate perturba 
trăirile profunde ale tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul 
lasă o portiță de ieşire din această idilă aproape 
perfectă. Folosirea substantivului "noaptea" din 
ultimul vers, avertizează ascultătorul că totul poate fi 
perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste dragostea 
dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece și 
peste acest obstacol. Este vorba doar de trei luni de 
distracție, nu? 

Ce  kaşto, 
culturalişti! 


mânca-v-aş talentul vostru de 


ae Dlzauducu 


lanuarie 2008 








revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII DECEMBRIE: "Evenimentele din 21/23 se 
pot caracteriza ca rebeliune (legionară) sau ca lovitură de stat a gen. Antonescu?” 

a fost dat de Laurenţiu Mitoc din Călăraşi, 34 de ani, care a câştigat cartea "Pentru ce a fost 
asasinat Corneliu Zelea Codreanu” de Şerban Milcoveanu. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Dictatorul României, Carol al II-lea, a abdicat la 6 
sept. 1940 în favoarea fiului său, Mihai, dar l-a 
investii pe gen. lon Antonescu cu puteri 
discreționare: conducător al Statului. 

Gen. Antonescu, întrucât nu a vrut să conducă 
țara cu Armata, întrucât liberalii şi ţărănişti au 
refuzat să lormeze guvernul, şi întrucât Horia Sima a 


oferit colaborarea cu Mişcarea Legionară, i-a 
ASOCIAT pe legionari la guvernare. 
NOTA BENE: Legionarii au deținut patru 


ministere sociale (al Muncii, al Populaţiei Colonizate 
- care se ocupa de refugiații din teritoriile cedate, al 
Sănătăţii şi al Educaţiei), plus Ministerul de Externe 
şi cel de Interne, în aceșta din urmă intrând 
prefecturile.  H. Sima deținea funcția de 
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, deci era 
"omul nr. 2" în Stat, "mâna dreaplă” a lui Antonescu. 

De subliniat că Mişcarea Legionară îi jurase 
credință NECONDIȚIONATĂ şi NELIMITATĂ gen 
Antonescu, şi abia după aceea se întocmise 
Decretul de constituire a Statului Naţional-Legionar: 
"Mişcarea Legionară răspunde cu toată însulleţirea 
şi toată bucuria la chemarea Generalului Antonescu, 
fiind gata să-l urmeze în orice_impreiurare şi să se 
identifice cu ființa noului Stat”. 

Decretul de constituire a Statului 
Legionar cuprindea 5 puncte şi suna astfel: 
"1. Statul Român devine Stat Naţional-Legionar. 

2. Mişcarea Legionară este singura mişcare 
recunoscută în noul Stat, având ca (el ridicarea 
morală şi materială a poporului român şi dezvoltarea 
puterilor lui creatoare. 

3... Domnul General _lon__Antonescu este 
Conducătorul Statului _National-Legionar şi Setul 
Regimului Legionar. 

4. Domnul Horia Sima este Comandantul Mişcării 
Legionare 

5. Cu incepere de la data acestui Înalt Decret, 
orice luptă între fraţi încetează. 

Dat în Bucureşti, la 14 Septembrie 1940". 

AŞA CUM SE OBSERVĂ, NICĂIERI NU SE 
PRECIZEAZĂ CĂ LEGIONARII TREBUIE SĂ 
DEȚINĂ ANUMITE MINISTERE (NU EXISTA O 
ÎMPĂRȚIRE SCRISĂ), 

În plus, GEN. ANTONESCU Îl SUPERVIZA, EL 
FĂCÂND NUMIRILE ÎN FUNCŢII (ŞI AVÂND 
DREPTUL LEGAL DE DESTITUIRE). 

Mai mult: gen. Antonescu era şeful regimului 
Najional-legionar, deci supervizorul lui Sima pe 
linie politică. 

Toate numirile, deciziile şi legile adoptate, 
Chiar în cadrul ministerelor deținute de legionari, 
depindeau exclusiv de |. Antonescu: "Nu exislau 
două comenzi în Stat. Generalul conducea singur 
Statul. EI dispunea de puterea legislativă şi tot el 
făcea orice numire." (H. Sima — "Era libertăţii”, vol, 1) 

DECI, când gen. Antonescu I-a destituit pe 
ministrul de Interne (legionar), pe 19 ian. 1941 (ca 

urmare a neregulilor, abuzurilor și ilegalităţilor 
petrecuțe în cadrul acestul minister, "bomboana pe 
colivă” filnd asasinarea şefului transporturilor Misiunii 


Naţional- 








Coreui 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 
- premii în cărți - 7 

Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; 

sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare apariţiei 


răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 


Militare Germane din România, maiorul Doring, de 
„către un cetățean grec, agent al Aliaților), era în 
dreptul său consfințit de legile de atunci ale țării. 

La cererea lui Sima legionarii au manifestat 
paşnic şi ordonat, cerând re-numirea în funcţie a 
ministrului de Interne 

Evident că gen. Antonescu nu a fost de acord să 
revină asupra destituirii şi, în plus, întrucât 
prefecturile erau în subordinea Ministerului de 
interne, în mod absolut firesc şi logic, peste două 
zile (21 ian. 1941) au fost destituiți şi prefecţii 
(care erau tot legionari), De aici au început 
problemele: întrucât gen. Antonescu se aştepta ca 
legionarii să opună rezistență, prefecții fuseseră 
convocați cu o zi înainte în Capitală, pentru 
"consfătuiri”, La prefecturi au venit cadre superioare 
ale Armatei, care au cerut subprefecţilor să le predea 
instituțiile, fără insă a avea ordin scris. 

Unii prefecţi sau subprefecţi — majoritatea celor 
din provincie — au predat prefecturile, alţii au rămas 
în instituţie alături de reprezentantul Armatei, în bună 
înțelegere, până la clarificarea situației. Alţii însă — 
cei din Capitală — au refuzat şi s-au baricadat 
înăuntru, aducând şi întăriri. 

Ceea ce s-a întâmplat mai departe se cunoaşte şi 


nu face parte din răspunsul la întrebarea 
concursului. 
DECI NU SE POATE VORBI DESPRE O 


LOVITURĂ DE STAT A GEN. ANTONESCU 
ÎMPOTRIVA MIŞCĂRII, întrucât el deținea puterea 
absolută, având dreptul LEGAL de a numi şi 
destitui miniştrii! 

De asemenea, NU SE POATE VORBI NICI 
DESPRE O REBELIUNE LEGIONARĂ; este 
adevărat că UNII legionari nu s-au supus hotărârii 
şefului . statului _naţional-legionar, dar la data 
respeclivă NU EXISTA O HOTĂRÂRE SCRISĂ A 
ŞEFULUI STATULUI. 

DE ACEEA, corect din punct de vedere atât 
istoric, cât şi juridic, este a se vorbi despre 
EVENIMENTELE SÂNGEROASE DIN 21 — 23 IAN. 
1941, iar nu despre lovitura de stat a gen. 
Antonescu împotriva Mişcării, şi nici despre 
rebeliunea legionară. De altfel, aşa au decis şi 
majoritatea istoricilor. 


Ar mai fi de notat şi faptul că H. Sima, omul nr. 2 
în Stat, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, şi, în 
acelaşi timp, şeful Mişcării Legionare, a dispărut fără 
urmă, ascunzându-se, odată cu destituirea 
ministrului de Interne, deşi el personal nu fusese 
destituiti! Antonescu dispusese înlocuirea DOAR 
a ministrului de Interne. 

Romănia era în continuare stal național-legionar, 
iar Horia Sima, vicepreşedintele Consiliului de 
Miniştri, adică al doilea om în guvem, se alla în 
exercițiul funcţiunii. 

Erau în funcţiune, în continuare, miniştrii legionari 
de la ministerele atribuite de la început Mişcării (mai 
puţin ministrul de Interne). 

Atunci de ce a fugi! şi s-a ascuns H. Sima? 

Inexplicabil. 


ÎNTREBAREA LUNII IANUARIE: Din ce se întreţine Mişcarea Legionară? 
PREMIU: "Cartea Căpitanilor” — Ernest Bernea. 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


lanuarie 2008 










Explicabil însă, poate, doar prin lipsa de realism 
si de simt politic, prin incapacitatea de a conduce, de 
fapt, Miscarea, si prin laşitate — "La plăcinte, înainte; 
la război, înapoi!”, adică el înțelegea să fie în frunte 
doar în vremuri bune, iar în vremuri grele să se 
descurce legionarii cum or şti, că el nu era dispus 
să-și asume riscuri, Altă explicație de bun simț 
elementar este că Sima presupunea că legionarii vor 
protesta, că Armata va riposta, şi din această luptă — 
fratricidă! — Mişcarea va ieşi învingătoare, iar el, fără 
a putea fi acuzat de implicarea în evenimente, ar fi 
devenit nr. 1 în guvern, în locul gen. Antonescu. (Noi 
dispuneam de suficiente lore ca să ne întruntăm cu 
Antonescu” — H. Sima — "Era libertăţii”, vel, 1). 

Sima încearcă în memoriile sale ("Era libertăţii”, 
vol. |l) să explice gestul său prin faptul că şi-ar fi dat 
seama că urma şi destituirea sa, Evident însă că 
aceaslă temere a fost iluzorie. Dar acceptând că ar fi 
fost aşa, fuga şi ascunderea oricum nu puleau să 
impiedice destituirea sa! 

El mai completează că ar fi urmat. după 
destituire, şi arestarea sa. Întrebarea este însă: DE 
CE SĂ FI FOST ARESTAT, AŞA, HODORONC-TRONC, 
ŞI ÎNCĂ ÎNAINTE DE A FI FOST DESTITUIT?! 

Deci singurele explicaţii pentru gestul 
vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri sunt doar 
cele de mai sus (laşitatea şi selea de putere 
nelimitată). 

ŞI tot conform principiilor legionare, şelul trebuie 
să fie în frunte mai ales în ceasuri grele (cum au fost 
cele din ian, 1941), deci H. Sima, în calitate de şel, 
trebuia să ia o decizie pe loc şi să comande 
legionarilor ori supunere, ori rezistență (notă: ar fi 
trebuit să comande supunere); nefăcând acest lucru 
decât când era prea târziu şi faptele consumate, şi 
doar atunci când A FOST OBLIGAT de către nemți 
(care au pus mâna pe el), s-a descalificat singur ca 
şei al Mişcării. Nemaivorbind despre faplul că şi-a 
dovedit astfel incompetența, nu numai laşitatea. 

Ori, conform principiil$r legionare, legionarul 
acționează din proprie inițiativă atunci când nu 
primeşte ordin de la şef, deci Jegionarii nu pot fi 
acuzați că s-au descurcat fiecare cum a crezul de 
cuviință 

Deci răspunderea acelor nefericite evenimente 
din viața Mişcării, conform normelor legionare, 
aparține şefului, H. Sima, care TREBUIA şi nu a vrut 
(sau nu a putut, nu mai contează) să aplaneze 
conflictul ivit cu şeful statului, ba încă “a lumat 
benzină pe foc” atunci când vechi senatori legionari, 
printre care şi gen. Const. Dona, au încercat să 
calmeze lucrurile, iar Sima a pretins, din 

ascunzătoare, nici mai mult nici mai puţin decât să 
preia el funcția lui Antonescu, de preşedinte al 
Consiliului de Miniştri, adică se schimbe ordinea 
constituțională, “întrucât în Aclu/ de constituire a 
Statului național-legionar de la 14 sept. 1940 era 
prevăzută expres, prin Decret regal, persoana gen. 
Antonescu ca şef al statului! 


Pag. 15 | 










Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 
BUCUREŞTI, şi din toate reşedințele de județ ale ţării 
(precum şi în alte localități). 





ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICOLAE BADEA (secretar redacție) 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL. V39, AP. 37, 
SECT. 3. BUCUREŞTI. Tel.: (021) 322 3832 









ABONAMENTE PENTRU ANUL 2008: 


- pentru Bucureşti şi provincie: 40 RON (400.000 lei vechi) / 


an; 
- pentru Europa: 50 RON (500.000 lei vechi) / an; 
- pentru America, Australia, Canada: 100 RON (1 milion lei 


vechi) / an 


Virginia Cliveţ — Botoşani: Din scrisoarea dvs. reiese că treceţi destul de 
des Prutul pentru a merge la rudele şi prietenii dvs. din Republica Moldova 
Lucrurile nu se prezintă aşa de roz, cum afirmaţi dvs., cu Biserica Ortodoxă 
Română, dependentă de Mitropolia Română, Din contră: 1281 de biserici sunt 
aferente Mitropoliei Moldovei - dependentă de Patriarhia Rusiei - şi doar 309 
sunt subordonate Mitropoliei României. Cred că sunteți indusă în eroare de 
faptul că biserica din comuna în care vă duceți este subordonată Mitropoliei 
Române şi de aici generalizarea dvs. complet eronată. În aug. 2007 activau în 
teritoriile româneşti de peste Prut 23 de culte religioase (!), pe primul loc aflându- 
se Biserica Evanghelică Baptistă cu 273 unităţi, Martorii lui lehova - 162 de 
unități, Adventiştii - 151, Cultul Penticostal - 40, Episcopia Romano-Catolică - 33, 
Cultul Harismatic (n. n.. !!?) - 19, Ortodoxia Rusă de rit vechi — 15; alte 15 culte 
au sub 11 unități. 

Despina Pascal — Cluj, studentă la Facultatea de 
Istorie: lată detaliile cerute de dvs. în legătură cu 
profesorii Cătuneanu şi Şumuleanu, naţionalişti români de 
la începutul anilor 20 din secolul trecut. lon Cătuneanu 
(1883-1937) a fost dr. în Drept, prof. universitar din 1924 
la Catedra de Drept Roman a Universităţii din Cluj. A fost 
unul dintre fondatorii Ligii Apărării Naţional Creştine 
(LANC) şi deputat în Parlamentul țării în mai multe 
legislaturi. Din opera lui amintesc doar câteva titluri: "Din | 
evoluția politicii externe a Imperiului german” (1915), 
"Curs elementar de Drept Roman” (1922), "Cuvinte 
adevărate” (1921) şi "In fața primejdiei” (1925). A fost 
activ. susținător al generaţiei naționaliste din 1922 
(generația Căpitanului) şi a călăuzit studențimea română 
în lupte de supraviețuire a neamului românesc în 
perioada interbelică. Corneliu Şumuleanu (1869-1937) şi- 
a luat doctoratul în Chimie în 1901, la Berlin, iar din 1913 
a devenit directorul Institutului de Chimie din laşi. A fost 

vicepreşedinte al Senatului României în 1920, apoi 
deputat în Parlament (1926-1927). Opera lui este bogată 
şi variată, de la "Studii chimice şi bacteorologie” (1896), 
"Studii asupra vinurilor din vițele americane” (1911), până 
la “Mişelia unor prieteni” (1927, când a părăsit LANC-ul, 
Liga Apărări! Naţional Creştine a prof. A.C. Cuza). A fost 
un mare militant naționalist, un îndrumător al generaţiei 
tinere interbelice, a participat în primele rânduri la luptele Ș 
studenţeşti şi a făcut parte din Senatul Legionar. Din nov. 
1936 a avut funcţia de preşedinte al Asociaţiei Prietenii 
Legionarilor. 
Stanciu lordan — Bucureşti: Ne scrieţi că sunteți originar din comuna 
Marceşti, jud. Dâmboviţa, locul naşterii şi al copilăriei lui Tudose Popescu (1898 
- 1932), fruntaş al generaţiei naţionaliste creştine de la 1922, student la Cernăuţi 
şi luptător pentru drepturile românilor, şi că acesta are o frumoasă troiță în 
Cimitirul din localitate. Vom merge ŞI noi să punem un buchet de flori la picioarele 
acestui “luptător cu figură de pandur care doarme uitat într-un cimiti” (cum 
spunea Căpitanul în "Pentru legionari”). Interesante ni s-au părut şi amănuntele 
despre nepoata dvs., Anastasia Popescu. (1911 - 1995), cunoscută şi sub 
numele de "Mama Sica”, de aceea reproducem cele scrise de dvs.: “Era o 
persoană cultivată, cu o individualitate bine conturată, absolventă a Facultăţii de 









Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacţie: 


Relaţii = 
cu publicul: 






































Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Corneliu Mihai, Cătălin Enescu 
Nicolae Badea - secretar de redacție 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - 
- (zona Gircului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) 


Tel.: (021) 322 3832 sau .0745 074493 


În aceste preţuri sunt incluse: costul revistei, contravaloarea 
taxei poştale, plicurile etc 


Pentru orice informaţie în legătură cu abonamentul puteți 
lua legătura cu secretarul de redacţie (adresa de abonamente 
de mai sus). . 


Teologie, prima femeie care a terminat acest institut. A aderat timpuriu la 
Mişcarea Legionară, unde, alături de celebra comandantă legionară, studenta 
Nicoleta Nicolescu, şefa Cetăţuilor, Sica Popescu devine o asiduă 
propovăduitoare a crezului şi idealurilor legionare, în special printre studente. 
După obținerea licenţei în Teologie este repartizată la Bazargic, în Cadrilater, ca 
profesoară de religie, unde, cunoscându-i pe lancu Caranica, Stere Ciumetti, 
Doru Belimace şi Constantin Papanace, intră în lumea aromânilor de aici, care o 
tratează cu multă camaraderie. În vacanțele de vară participă la taberele de 
muncă de la Rarău, Arnota şi Carmen Sylva. Căpitanul o înaintează la gradul de 
comandant legionar, fiind a -doua femeie comandant legionar, a treia a fost 
medicinista Lucia Trandafir, sora Decemvirului lon Trandafir, devenită şefa 
Cetăţuilor după Nicoleta Nicolescu. În prigoana de după 1941 este profesoară la 
Liceul Monahal de la Mănăstirea Bistrița. După instalarea regimului comunist 
este dată afară din învățământ, studiul religiei în şcoli 
fiind interzis. Din 1990, la vârsta de 79 de ani, se 
avântă cu elan pentru propovăduirea dragostei 
pentru Hristos. Conferenţiază în repetate rânduri la 
Bucureşti, Cluj, Sibiu şi Braşov, experiența ei 
didactică este folosită în redactarea manualului „Cum 
să-i învăţăm pe copii religie”. l-a fost acordată 
medalia Crucea Patriarhală” Într-adevăr, "Mama 
Sica” a ars o candelă pe altarul neamului românesc. 

Paula Mitroi — Găieşti: Aveţi dreptate să fiți 
indignată pentru că, vizitând Capitala de sărbători, să 
vedeți într-unul din parcurile din cartierul Pantelimon 
„Statuia 1907”, Aceasta, care avea locaţia înainte în 
Parcul Obor, în fața Primăriei Sectorului 2, a fost 
reamplasată în Pantelimon. "Cum de a fost posibil, 
când pumnul ridica! şi trupurile țăranilor răsculați 
incită la lupta de clasă, acum, când se vorbeşte 
mereu de toleranță?” întrebaţi dvs. Vă place sau nu 
dar istoria nu trebuie mințită sau ocolită, răscoala 
țăranilor din 1907 a cuprins întreaga țară, aceştia 
fiind mânaţi în acţiune de sărăcia lucie în care trăiau 
si, nu mai pulin adevarat, oricat nu le-ar placea 
unora si altora sa recunoasca, din cauza exploatarii 
nemiloase de catre arendasii evrei.. Îi amintesc că pe 
această temă a răscoalei de mari proporții, mai 
există încă două statui asemănătoare, una în 
comuna Flămânzi din jud. Botoşani, locul de unde s- 
a aprins scânteia răscoalei, şi alta la laşi, în Piaţa 
Independenței. Laptele şi mierea nu au curs 
niciodată în timpul guvernării partidelor istorice, se poate vedea aceasta şi 
astăzi, la un secol depărtare, vizitând comunele cu sărăcie lucie din Moldova şi, 
mai aproape de noi, cartierele mărginaşe Ferentari, Rahova. Berceni sau 
Giuleşti 

Nota. Ne cerem scuze ca din lipsa de spatiu, celorlalti citititori ale caror 
Scrisori au sosit mai tarziu, le vom raspunde in numarul viitor al revistei 


ISSN 1583-9311 








NI 


| 


In fiecare Vineri, orele 15-19 


INI 


e-mail: cuvantul-leg Dzelea-codreanu.com 


Pag. 16 





CUVÂNTUL LEGIONAR 


lanuarie 2008