Cuvantul Legionar nr. 34, iunie 2006

'Qjaeă cvr tăeea aceştia, vw 4trigr 


// 


HtHZ* 


7S2-#itetu 


te duşi# ttt7<r~a 7% *0? 


'/?/ 




Periodic al românilor naţionalişti creşti" ; 

. în duhul NATIONAL CREŞTIN al lui Comeiiu Zeiea Cccrearu - 



CONVOCAREA ROMÂNILOR! 

Eşti la capătul răbdării şi al puterilor. 

INTRA ÎN LUPTĂ! ALTĂ SOLUŢIE NU EXISTĂ! 

9 

De somnul tău profită duşmanii Neamului. 

SÂMBĂTĂ 24 IUNIE, ORA 16, LA MUZEUL DE ISTORIE (P-ta Universităţii). 

CUVÂNTUL LEGIONAR 
Nicador ZELEA CODREANU 


34. IUNIE 2006 


Ăpare la jumătatea lunii 1 leu 


Director: NI CADOR ZELEA CO DREA 

CUPRINS: 


o 


7a ae mafia, 

y/ V 


'Jdcdaate Dorinţa ’ f . 

România nu-i Sodoma! 

Roma 

S^tttadt/u Penibilul la superlativ 

Sduuxtte de carte C. Sandache - 'C. Zeiea Codreanu 

Sdctuatltate Centura politicii - iunie 

Toere-3/ic/ute/ita ata tara Codul lui da Vinci 

/ ^ ^ 






răceteara n Pentru legionari” (II) 
hisoarea Râmnicu Sărat 
ferâc Semnificaţia creştină a numelor (HI) 

{Dareâ/icaacrttă aai 3trauiăTaTc P r omo !’z • ca 


^/~‘L 


GC 


'o/icuri, iTbâta £$e<7ac£ieL 


CENZURA CA UN BUMERANG 




în această ţară blagoslovită de 
Dumnezeu, El, Marele Creator a 
înmulţit un popor de oameni înzestraţi 

cu modestie şi supuşenie - calităţi 
sau defecte care de-a lungul istoriei 
nu ne-au lăsat nici să murim, dar 
nici să trăim. 

Mulţi din cei care au ajuns pe 
acest pământ în goana cailor sau în 
goana boccelelor pline de păduchi, au 
fost fermecaţi de această ţară, au 
primit câteodată de nevoie, câteodată 
din bunătate prostească, calda 
ospitalitate românească. 

Mulţi din aceşti hoinari au rămas 
pe lângă noi, dar. în dispreţul oricărei 
gândiri creştine şi a logicii celei mai 
simple, au vrut şi vor să acapareze 
tot ce se poate plăti cu bani, 
inclusiv suflete omeneşti. Se 
comportă ca nişte stăpâni, au hotărât 
să ne cumpere cu banii jefuiţi de 
la noi, vor să ne spună ei ce este 
11 bine şi ce este râu. ce este 


CUVÂNTUL 


LEGIONAR 


Iunie 2006 


frumos şi ce este urât, să ne rostuiască 
viaţa după interesele lor şi bunul lor plac. 

Din când în când, supăraţi şi 
obraznici, lasă deoparte 

conspirativitatea şi atacă deschis, 
"secondaţi cu entuziasm" (vorba d-lui 
Cristian Sandache) de o armată de cozi 
de topor care nu au măcar bunul simţ să 
judece o secundă, de la caz la caz. în ce 
hazna se aruncă; şi pentru ce, pentru 
care beneficii? - mâine - poimâine cu 
ajutoml Lui Dumnezeu, se Juc la cele 
veşnice, pentru un "troc" mai mare şi mai 
plin cu târâţe? 

Dar să intrăm şi în subiect la sfârşitul 
lunii mai, ne trezim cu o bombă în presa 
românească: un grup de "tovarăşi de 
bine" care sunt cu ochii şi cu urechile 
pe tot ce mişcă în ţara aceasta, şi 
ca re, cu m spuneam, se cred deja 
(conftuare in pag. următoare) 

^Tdtreoau 
Pag. 1 




























r 


CENZURA CA UN BUMERANG (continuare din pag. 1) 



stăpânii noştri, atacă într-un exces de isterie presa românească, 
mai precis ziarul "Ziua" care a îndrăznit să critice ministrul de 
externe, dl. Mihai Răzvan Ungureanu, pentru prestaţia 
necorespunzâtoare în gestionarea politicii externe a României. 

Să o luăm de la început cu nedumeririle: 

1. tn numele cui vorbesc semnatarii protestului publicat de ziarul "Ziua” 
in data de 31 mai 2006? Acesta este primul lucru care trebuie lămurit. 

Cei 18 pe care nu îi pomenesc deocamdată, din Ierusalim, Praga, Zurich şi 
din oraşe din România, după cum citim în ziar şi după însuşi faptul că li se dă 
atâta atenţie, reprezintă un stat de pe harta lumii, reprezintă o organizaţie 
trans-naţională; şi dacă da, să o numească şi să descrie în trei cuvinte 
scopul declarat al organizaţiei. 

2. Dacă un cotidian de importanţa ziarului "Ziua" trebuie să joace după 
cum îi căntă o gaşcă de neica-nimeni care atacă presa, a patra putere în stat, 
bietul om de pe stradă, care nu îşi poate plânge necazurile nicăieri, în ce stare 
de subjugare se află? 

Dacă nu mâ credeţi câ sunt nişte nimeni faceţi un sondaj. întrebaţi omul de 
pe stradă cine dracu o fi ăsta: Agoston Hugo, Adrian Cioflâncâ, Maximilian Katz, 
Daniel Ursprung, Victor Eskenasy, 
etc., etc. Am citat nume 
necunoscute pentru că, slavă 
Domnului, sunt şi nume bine 
cunoscute care, dacă ar fi lipsit, nu 
mai ştiam la ce să ne gândim. 

3. De ce nu au reacţionat 
proporţional la criticile mai mult 
decât vehemente aduse în presă 
altor miniştri , în ultimul an, cum ar 
fi Gh. Flutur de la Agricultură, 

Nicolâescu de la Sănătate şi alţii 
foarte mulţi? 

Acuzaţia de antisemitism 
adusă ziarului are vreo relaţie cu 
naţionalitatea d-lui Ungureanu? 

4. Cum de au neruşinarea să 
facă o "listă neagră" cu ziarişti 
de la acest cotidian? 

Cam cum ar fi privită o m listă 
neagră m făcută de oricine la 
adresa unor ziarişti din ţările lor 
de baştină (dacă au aşa ceva)? 

5. Ce ar fi dacă în presa românească (cu destui laşi sau vânduţi) ar apare o 
listă, să zicem roşie, pentru a fi în ton, cu toţi domnii şi doamnele care se simt 
obligaţi să tragă de urechi ziarul "Ziua"? Ar aminti protestatarii despre zile de 
teroare totalitară de orice culoare? Ar ţipa ca din gură de şarpe? 

Fără a răspunde a răspunde punct cu punct la întrebările de mai sus, voi 
lămuri lucrurile într-un alt fel decât "Ziua", mai direct, excluzând piersicul 
ocrotitor. 

CE A DECLANŞAT MÂNIA FIAREI? 

Să o luăm cu finalul crizei: 

Prima întrebare: De ce dl. ministru Mihai Răzvan-Ungureanu trebuie 
apărat de către internaţionala sionistă? 

întrebarea pe care şi-o pune într-un fel ziarul "Ziua", dacă el este evreu - şi în 
consecinţă poate să facă orice, şi toată lumea, inclusiv presa, trebuie să tacă 
sau eventual să-l şi laude - nu mai este de actualitate. 

Că sus-numitul se "joacă" cu soarta aceste ţări, că este dispus să se 
comporte ca un duşman al ţării pe care o reprezintă, nu are nici o relaţie cu 
naţionalitatea domniei sale. Vedem destui români, nu mai departe decât în lista 
celor 18, care s-au vândut unor interese străine. 

De fapt cel care a declanşat protestul şi criza este dl. Leon Volovici de la 
Universitatea Ebraică din Ierusalim, care şi-a văzut discipolul atacat, căci 
iată ce ne dezvăluie ziarul "Ma’Ariv" din 15 febr. 2005 şi preluat de pe site-ul 
public al Comunităţii Evreieşti din România: 

"Nou/ ministru de externe al României, dl. Mihai Răzvan Ungureanu, s-a 
întâlnit cu persoane din rândul evreilor care au fost surprinse că domnul 
vorbeşte puţin ebraica, urmare a studiilor făcute la Universitatea din 
Ierusalim 

Dl. Ungureanu şi-a tăcut doctoratul în m Istoria evreilor din România m şi în 
urmă cu câţiva ani a venit în Israel pentru specializare. înainte de numirea în 
înalta funcţie (n.n.: ministru de Externe al României), urma să fie numit şeful 
Centrului de Studii Evreieşti " din oraşul laşi. D-sa promovează cu 
devotament studii legate de poporul evreu şi acponează pentru 
introducerea unui program de învăţământ legat de Holocaust, ca parte 
integrantă din programul de învăţământ în România ..." 

lată deci de unde "vine de se leagă" toată tărăşenia; întrebarea pe care şi-o 
pune ziarul Ziua”, îngrijorat câ a îndrăznit să critice un evreu trăitor în 
România, îşi pierde sensul. Noi cunoaştem dintotdeauna că românii care s-au 
vândut unor interese străine au fost mai devotaţi, mai distructivi, mai fără milă 
decât stăpânii în slujba cărora lucrau. 

Vă puneţi desigur întrebarea: de ce a trebuit să apară pe site-ul respectiv? 

Simplu, pentru ca să ştie tot omul, duşmanii să se teamă, prietenii să îl 
susţină. 

Nu voi reveni ^ asupra "greşelilor" făcute de Ungureanu, care au fost 
prezentate în "Ziua şi în alte ziare, şi care au afectat interesele naţionale. 

Ca să închei pnmul caz, cazul Ungureanu, vă propun să vă gândiţi ce 

tierdere ar fi fost pentru stăpânii lui, nedeclaraţi, tocmai acum, când se 


remaniere de guvern, pierderea uneia 


= 4 tt 

I I T* 


genocidul 


dintrecefe maf impo^antepiese din angrenajul antiromânesc. 

O altă areseală gravă a ziarului Ziua 

Cu o săptămână înainte apăruse în ziar un editonal intitulat "Cine plăteşte 
pentru holocaustul roşu?" scris de Miruna Munteanu (sa n dea Dumnezeu 

sănătate) şi care încalcă trei "tabu-un : 

primul că îndrăzneşte să prezmte cu aceeaşi denumire 
comunist, riscând să banalizeze cuvântul " holocaust ", 

- doi: îşi închipuie că suta de milioane de victime ale comunismului pot avea 
aceeaşi valoare cu cele 6 milioane de evrei, 

- trei: vorbeşte de "plată". „ 

Să ne gândim că pretenţiile romanilor şi a altor victime ale 
comunismului la despăgubiri băneşti: ar "sparge" un monopol? 

Să ne gândim că dacă populaţia României ar trebui să plătească , 
generalizând vina la nivel naţional, am putea să generalizăm şi noi vina /a 
nivel ETNIC pentru genocidul dintre 1944 şi 1964? 

Aceste subiecte trezesc turbarea acestor domni, care nu îşi mai prezintă 

pretenţiile disimulate în spatele unor 
"opinii publice" sau opinii ale unor 
personalităţi "de bine": bat cu pumnul 
în masă!! 

Cazul Tismăneanu 

Cum ar putea fi prezentat mai bine, mai 
caracteristic şi mai simplu pentru un 
român, o persoană, decât făcându-i public 
dosarul de la Securitate? 

Persoana d-lui Tismăneanu care putea 
fi "bănuit de român" doar prin prisma 
paşaportului, crescut în sânul unei familii 
obişnuite să mănânce anticomunişti pe 
pâine, devine, în optica d-lui Bâsescu, 
persoana cea mai potrivită sâ ne 
desluşească crimele comunismului (parca 
nu le cunoaştem pe propriile piei), acelaşi 
domn Bâsescu care face un circ penibil la 
Muzeul Holocaustului din Washington şi (a 
sugestia căruia Ungureanu este numit 
ministru de Externe, care la rândul 
domniei sale primise sugestia. 

Cum sâ nu reacţioneze critic un ziar şi 
să nu tragă un semnal de alarmă? Era dovedit că Tismăneanu, cum s-a vândut 
Securităţii, se va mai vinde oricui, deci este imposibil de închipuit câ 
reprezintă garanţia morală pentru a fi un judecător. 

Dacă era vorba de un român, sărea de fund în sus gaşca celor 18? 

Nici vorbă I 

Şi atunci domniile lor ne învaţă că dacă se fac luări de atitudine şi se fac 
apărări pe bază de etnie, atunci va trebui pe viitor să facem şi noi acuzaţii 
şi critici pe bază de etniei Poate veţi spune dv. cum se numeşte asta în 
limbajul general! 

Faptul că aceşti tovarăşi acuză ziarul, printre altele, de "legionarism", ne 
bucură, căci se întăreşte credinţa în opinia publică conform căreia orice 
gest de românism" are la bază "Mişcarea Legionară"; aici aveţi dreptate! 

"Unde dai şi unde crapă" 

După toată tevatura şi tot scandalul provocat de amestecul acestor falşi 
justiţiari în viaţa românească, după această neruşinată punere la colt a ziarulu 
"Ziua", aceşti oameni nu se gândesc, nu le trece pnn creieraş că reacţia opiniei 
publice, chiar dacă nu se manifestă decât în sufletele oamenilor, este mai 
contraproductivâ decât punerea lor la punct? Nu îşi dau seama că în pas 
alergător devin odioşi în conştiinţa românilor? 

Dacă cenzura comunistă asupra presei în general a trezit furia poporului 

roman, îşi poate închipui cineva câ acest nou sistem de cenzură va stârni 
altceva? 

Unde este înţelepciunea acestui popor? Vorbe goale? Sau au impresia câ 
deja ne-au pus in lanţuri? 

a voastră ^ comportament - §' noi, ăştia, ne bucurăm la fiecare greşeală 

a sus\!l?m U a ?XLT rUlUI r ° m ? n pe c " e voi o dispreţuiţi, dâ nişte soluţii pentru 
cât poate dlfce"' ndicafc * auzit de ’nu-i da. Doamne, românului 

ameninţări ’ Tot rău ' Spre bine " ? Să vă traduC: 

prefiqureazâ mi i i ma ' pUţin voalate ' amestecul în vata noastra 
Somnîor? d6Vreme S3U mai ,âr21 ^ ^cţ.a acestu. popor. E clar. 

aM!ie?STO“”ii?viwiofia , iiî Ur ^ rile CU a ' tă zicală: ’ cu câl ma/ % 

pe gânduri pe toţi duşmanii lui! f 6n " 3 poporului român ar trebui sa pU 

ideeainu p^epinici o 0018 " 1 CU ° Chii pe voi; chiar dacă vă legănaţi ; 11 
care depozitam afronturile rC — la fiecare grosolănie a voastră, sacul in 

moment dat se va um^ J ' 9 16 P3re deStul de mare dar % 

momentului respectiv. Ş ' Va dec,an S a reacţia cea mai potrivita 


Vâ dorim mai departe aceeaşi lipsă de discernământ! 




Pag. 2 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2006 






















DORINŢA 


Cândva mi-am dorit să rămân copil. Şi am râmas. Toţi mă privesc acum de 

sus. _ 

Cândva mi-am dorit sâ-/ văd pe Dumnezeu. Şi l-am văzut. Cum, crezi câ nu 

se poate? Priveşte in juri 

Cândva mi-am dorit sâ pot sâ inţeleg ce-i iluzia. Şi am înţeles: viaţa. 

Cândva mi-am dorit sâ descopăr fericirea. Şi am aflat sufennţa. Abia atunci 
am găsit ceea ce căutam: calea spre divinitate. 

Cândva mi-am dorit sâ ştiu de ce oamenii sunt materialişti. Acum ştiu: pentru 
câ le este mult mai comod sâ se îngrijească doar de carcasa in care le este 
îmbrăcat sufletul. 

Cândva mi-am dorit să am parte de iubirea perfectă. Acum, aceasta mi s-a 
oferit, iubirea lui Dumnezeu ce mâ ţine în viaţă. 

Cândva mi-am dorit sâ mor. Acum mâ agăţ cu dinţii de viaţă, pârându-mi-se 
câ este prea devreme pentru a muri. 

Cândva mi-am dorit să mă îmbogăţesc. Mi-am realizat şi această dorinţă: 
cunoaşterea adevăratei feţe a Mişcării Legionare mi-a umplut sufletul cu tot 
aurul din lume. 

Cândva am vrut să-mi dau seama cine-i cel liber: eu sau păsările cerului? Ce 
logic nonsens: eu sunt cel liber sâ fac tot ceea 
ce vreau, dar în limitele restrictive ale legilor 
vremii , legi create în majoritate de evreimea 
mondială, vrăjmaşă a lui Hristos. 

Nefîind botezat la naştere, cândva am vrut 
să mă botez. Am făcut-o şi atunci am observat 
că toţi oamenii sunt credincioşi propriei lor 
religii şi abia apoi lui Dumnezeu. 

Cândva am dorit să aflu ce-i mizeria. Am 
aflat: sufletul unor semeni de ai noştri ce 
cunosc adevărul, dar împroaşcă în 
continuare cu noroi Mişcarea Legionară. 

Cândva am vrut să aflu ce-i egoismul. Am 
ieşit pe stradă şi am aflat că este felul 
oamenilor ; simplu şi natural, de a se purta. 

Cândva mi-am dorit sâ fiu asemenea 
Căpitanului: este singurul lucru pe care nici 
măcar nu sper câ-l voi putea realiza vreodată! 

El m-a învăţat câ cea mai mare 
nenorocire care mi s-ar fi putut întâmpla în 
viaţă ar fi fost aceea de a nu-mi fi iubit 
semenii şi neamul românesc niciodată. 

El m-a învătat ca în fiecare zi să stau de vorbă cu cel care aş fi vrut să 
fiu. 


El m-a învăţat sâ fac lucrul greu ca şi când ar fi uşor. 

El m-a învăţat că, într-o lume în care lichelele ies în faţă precum gunoaiele 
deasupra apei, să crezi într-un ideal sfânt reprezintă un privilegiu pe care 
puţini îl au. 

El m-a învăţat să am curajul de a-i privi drept în ochi pe vrăjmaşii mei. 

El m-a învăţat câ a-ţi iubi neamul, a plânge de frumuseţe, a-ţi iubi ţara, 
munţii şi văile, dealurile şi câmpiile înverzite, apele limpezi şi cerul albastru, 
copacii înfloriţi şi florile colorate, vieţuitoarele, bisericile sfinte şi casele 
ţărăneşti, tradiţia şi istoria, martirii şi eroii, a iubi românescul şi 
Dumnezeiescul, este un sentiment cu care te naşti şi pe care îl simt doar 
puţini, dintre cei aleşi. 

El m-a învăţat că totalitatea calităţilor unui om nu este dată de totalitatea 
cunoştinţelor acumulate, ci doar de caracterul său. El m-a învăţat că acolo 
unde există cunoştinţe şi pricepere şi nu există caracter, se vor face numai 
dezastre, iar acolo unde este caracter şi cunoştinţe mai puţine, se pot face 
lucruri măreţe. 

El mi-a arătat că cea mai mare realizare a diavolului este aceea că a convins 
lumea câ el nu mai există. 


El m-a învăţat că omul care îşi face 
toate poftele crezând câ astfel devine liber, 
fără să-şi dea seama devine un sclav - al 
poftelor sale. 

El m-a învăţat sâ îmbrac visul în rugăciune 
şi să-l înalţ către cer. 

El mi-a arătat ca dezvoltarea ştiinţei nu ne 
foloseşte la nimic, dacă nu avem grija de 
dezvoltarea morală a oamenilor. 

El m-a învăţat că nimeni nu poate 
rămâne o viaţă întreagă ”neutru " în privinţa 
lui Hristos. Odată va sosi clipa când fiecare 
va trebui ia o atitudine pro sau contra. 

El a făcut sâ se zbârlească pielea pe mine 
atunci când ascult cântecele legionare, 
gândindu-mâ la ce şcoală de caractere 
puternice, bazată pe doctrina Hnstică, a vrut 
să înfiinţeze în România. 

El m-a învăţat să am picioarele pe 
pământ şi capul printre stele! 

TRĂIASCĂ LEGIUNEA Şl CĂPITANUL! 





pietre 


ca 


jpe 


vremea 


ROMÂNIA NU-I SODOMA! 

Acesta este unul din sloganurile care s-au auzit la MANIFESTAŢIA NORMALITĂŢII ÎMPOTRIVA HOMOSEXUALITĂŢII , manifestaţie ce a 
avut loc la data de 3 IUNIE ANUL CURENT anul curent, în Bucureşti, la care au participat, alături de alte 20 de asociaţii şi fundaţii, de 
studenţii la Teologie, de Noua Dreaptă etc., şi LEGIONARII (reprezentaţi prin redacţia CUVÂNTUL LEGIONAR şi ACŢIUNEA ROMÂNĂ). 

Sugestiv mi s-a părut faptul că manifestaţiei s-au alăturat tineri din Suceava, din Craiova şi alte oraşe, care au făcut un drum lung până în Capitală 
pentru a-şi exprima direct protestul împotriva homosexualităţii. 

Facto 
impresia 
angoase 

Aşadar zic eu către Şerban: 

- Deşi nu mâ simt prea bine, m-aş duce mâine la manifestaţia de protest 
împotriva homosexualilor. 

- Vezi-ţi de drum, ce ai cu ei? Ce te priveşte pe tine, asta-i treaba ta?" 

- Da, asta-i treaba mea, şi a ta, şi a oricărui 
om normal din ţara asta. Pe mine mă priveşte 
cam tot ce se întâmplă în România, la fel cum ar 
trebui sâ te privească şi pe tine. Eu, ca şi tine, 
aici trăiesc şi tot ceea ce se întâmplă în jurul 
meu îmi influenţează viaţa, într-un fel sau altul, 
acum sau mai târziu. Şi dacă nu pe a mea, atunci 
pe a copiilor mei. Dacă nu mâ priveşte pe mine, 
atunci pe cine ar trebui sâ privească, doar pe 
gânditorii de la Bruxelles? 

- Nu a spus lisus sâ-fi iubeşti aproapele? Faci un 
păcat dacă te iei de ei. 

- In primul rând, tocmai în Biblia pe care o invoci 
şi pe care ar fi trebuit sâ o citeşti măcar o dată de la 
un capăt la altul, scrie clar câ nu-i bine să rămâi 

căldicel”, adică neutru, nici cu stânga nici cu 
dreapta, sâ nu iei nici o atitudine, să nu te 
implici, sâ stai în expectativă, sâ fii comod 

T <ac. treaba A s ,a „ vor 
decurg evenimentele comandate fi încuTaTate^e către ^ b ‘ a, ' n ** CUm 






Mântuitorului . de către nici 
unul din cei ce participă la 
mitingul împotriva lor, 
dovedeşte cât de mult îşi I 
iubesc aproapele aceşti 
manifestanţii Numai simplul 
fapt că fac o acţiune ce doreşte 
a le arăta poponarilor câ trăiesc | 
într-un imens păcat ne arată 
iubirea faţă de aproapele lor. I 
(Notă. Faptul că ulterior, la 

parada homosexualilor care s-a_ 

desfăşurat după Mitingul Normalitâţii, lumea a aruncat cu ouă în ei, face parte 
dintre riscurile pe care şi le-au asumat bărbaţii "gay M chiar din clipa când au 
hotărât sâ devină fetiţe, iar incidentul nu l-au provocat cei de la Mitingul 
Normalitâţii, ci nişte suporten ai unei echipe de fotbal). 

in al treilea rând, Dumnezeu i-a "iubit" atât de mult pe homosexuali şi 
(esbiene, încât a trimis foc şi pucioasă peste ei în Sodoma şi Gomora! 
Dumnezeu nu i-a agresat verbal sau fizic, ci i-a nimicit, pur si simplu. Dar 
cum noi nu suntem Dumnezeu, o sâ-L lăsam pe El sâ-i judece; suntem însă 
datori sâ demonstrăm împotriva lor. 

Tu eşti perfect? lisus Hristos a spus că cel ce se simte fără de păcat sâ ia 
piatra şi să arunce primul 

- Suntem conştienţi de păcatele noastre, căci suntem oameni, nu îngeri, dar 
comparativ cu aceste scârnăvii devenim (continuare în pag. 5) 




CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2006 Pa9 ' 3 


I 






































* 

METROPOLELE LUMII: ROMA 


n 


Cred câ dintre toate capitalele lumii, Roma îţi ia cel mai mult timp sâ o 
vizitezi Nu datorită mărimii ei. ci datorită faptului câ are un număr impresionant 
de obiective istonce de pnm rang, de unde şi denumirea'Romei de "muzeu in 
aer liber". 

Dar nu numai atât capitala Italiei este şi cel mai vechi oraş european, 
anul 753 î. Hr. este anul întemeierii legendare a Romei de către Romulus. 

De atunci şi până la cotropirea ei de către barbari, Roma a fost stăpână peste 
una din cele mai man civilizaţii. Imperiul a atins apogeul până în jurul anului 100 
d. Hr., el cuprinzând tot nordul Africii (Egiptul, Cartagina până la Gibraltar), Asia 
(Israelul actual, sudul Turciei şi Daciei), Grecia, sudul Angliei. 

Obiectivele turistice se împart în trei categorii: cele care aparţin lumii antice, 
cele ale Renaşterii italiene şi cele ale epocii moderne, din secolul trecut 

Lordul Byron a numit Roma "oraşul sufletului care ne ajută să ne înţelegem 
pe noi înşine, nimicnicia noastră şi fragilitatea acestei lumi". 

Obiectivele cele mai vechi se găsesc chiar în inima oraşului. 

forumul KW : : 2 HL 



I 


. hp m dar cu postamentul şi statuia, are 42,40 m. O copie a 
întregime, este de ■ fi vă2Ută | a Muzeul de Istorie din Bucureşti. 
Columne., m mul ^ Co|umnej domina stat uia lui Traian. De atunci a f 0st 

existentă şi astăzi. Statuia lui Traian se află ; n 
înţeleaptă a împăratului domină viaţa 


Până în . _ 4 

înlocuită cu statuia Sf. Petru 
vecinătatea Columnei, de unde privirea 


agitată dini centrul Romei. ^ es(e un |oc de întâlnire. în fiecare dimineaţă 


• Cu un ghid în 
mână, care te 
informează până în 
cele mai mici 
amănunte, vizita 

începe cu Forumul 
Roman, centrul civic al 
vechii Rome. Această 
zonă, căndva o 
mlaştină, a fost 
asanată în sec. al VI 
lea î. Hr. de către un 
rege etrusc. 

Până la săpăturile 
arheologice care au 
început în secolul al 
XlX-lea, Forumul a fost 
îngropat sub 8 metri de 
dărâmături. Astăzi, el 
dezvăluie o mulţime 
impresionantă de 
temple şi ruine, clădiri 
publice, cupole. 

Imaginea de ansamblu 
este impresionantă, 
dar sâ identifici 
anumite clădiri este 
greu. Se distinge însă, 
din aceste ruine, Arcul lui Titus , care comemorează distrugerea, în anul 70 d. 
Hr, de către acest împărat, a Ierusalimului şi a Templului Sfânt. 

Via Sacra este, într-un fel, artera principală a Forumului Roman: trece pe 
lângă cele trei arcuri rămase din Basilica di Constantino - care a fost o sursă 
de inspiraţie pentru arhitecţii Renaşterii, alături de Basiliya Sf. Petru - şi apoi pe 
lângă Templul Antonino şi Faustino un exemplu minunat de arhitectură în 
straturi, ridicat în anul 141 d. Hr. de împăratul Antonius Pius, templu care în Evul 
Mediu a fost transformat în biserică. 

Vis a vis de Via Sacra se află Templul Zeiţei focului sacru (Tempio di 
Vesto) în formă circulară, unde şase vestale făceau cu rândul la întreţinerea 
focului sacru. Vestalele aveau locuri de'onoare în arenă la teatru şi în oraş, iar 
acolo unde erau interzise vehiculele cu roţi, numai ele aveau dreptul de-a merge 
cu trăsura. Cele care lăsau focul sâ se stingă erau biciuite de preot, drept 
pedeapsă. Sacerdoţiul lor dura 30 de ani, iar castitatea era cerinţa primordială. 
Puţini patricieni erau gata să-şi ofere fiicele şi, astfel, împăratul Augustus a 
trebuit sâ le aleagă prin tragere la sorţi. Deoarece jurămintele de castitate erau 
prea des încălcate, împăratul Domiţian a instaurat o pedeapsă devenită 
tradiţională, cea a îngropării de vii a vestalelor nesupuse şi cea a omorârii cu 
pietre a iubiţilor lor. 

Tot aici se află cele trei columne care au mai rămas din Templul lui Castor 
şi Pollux. precum şi Basilica di Giulio, unde se ţineau procese, chiar câte patru 
deodată Acustica era extraordinară şi, la câte un eveniment, discursul înflăcărat 
al unui avocat cu o voce puternică era aplaudat de toţi cei aflaţi în cele patru săli. 

Senatul roman se întrunea peste drum, la Curia, cea mai bine păstrată 
clădire din Forum. Aspectul său sobru, masiv se potriveşte perfect scopului 
pentru care a fost construită. Tot în Forum se înalţă faimoasa Rostra, de unde 
marele orator Cicero obişnuia sâ se adreseze maselor. Lângă ea se înalţă 
Columna di Eoco care a fost timp de secole simbolul Forumului, şi un alt 
superb Arc de Triumf care poartă numele lui Septimius Sever. 

La capătul Viei Sacra se înalţă cele opt coline ionice ale Tempio di Saturno. 
Sărbătorirea zeilor, numită *Satumalia\ marca cea mai veselă sărbătoare din 
calendarul roman, în timpul căreia se ofereau daruri, iar deosebirile dintre 
stăpâni şi sclavi erau uitate. Acest eveniment sărbătorit în miez de iarnă a fost 
sărbătoarea pe care creştinii au transformat-o apoi în cea de Crăciun. 

Iar dintre vestigiile vechii Rome, cel mai mult, fireşte, mi-a plăcut Columna 
lui Traian. aflată In apropierea Forumului. Am fotografiat-o din nenumărate 
unghiuri, din apropiere sau de la 100 de metri distanţă. Se ştie câ pe ea, sub 
formă de basoreliefuri cu o fidelitate istoncâ incomparabilă, sunt reprezentate 

li i • T ro ion i n H _1 a 1 1 a A , A r- . « « _ _ 


Încep cu monumentalul 
Capitoliu. cu piaţa care îi 
poartă numele. Aici a primit 
laurii gloriei poetice 
Francesco Petrarca şi, cu 
două zile mai înainte, 
Torquato Tasso. in timpul 
Evului Mediu era centrul 
vieţii politice a Romei, iar 
Senatul îşi ţinea aici 
şedinţele. Piaţa 

Capitoliului, cum se 
prezintă în zilele noastre, a 
fost concepută şi construită 
de Michelangelo în sec al 
XV-lea. Ansamblul clădirilor 
este construit din Palatul 
vechilor senatori (ale 
cărui baze îşi au originea în 
epoca antică, şi anume în 
anul 79 î. Hr. şi care, în 
Evul Mediu, a fost chiar 
fortăreaţă), Palatul 

Conservatorilor | a 
dreapta, şi Pa , atui 
Capitoliului. la stânga in 



* • .. 

- * * 


de mărime colosală ale celor'doiX?, k Marcus A urelius. iar la intrare. statu |le 

/ celor d0 ' d'scoboli, descoperite în sec. al XVI-lea 


mânine 


campaniile lui Traian în Dacia în anii 101-102 şi 105-106. Peste 2500 de 
personaje. înşirate ca pe o peliculă de film, ilustrează faptele de arme ale lui 
Traian in Dacia, cetăţile cucerite, operele militare construite pe parcurs - 
pnntre acestea Podul de la Turnu Severin. înălţimea Columnei, păstrată în 


naturală, exprimă, pnn form^şn^âsâ? 3 ^ 6 "' Romei ’ din bronz ?' de , eS , 
este opera unui anonim etrusr h, Un e s,m P^. un realism unic. sugestiv d $ 
Conservatorilor. O copTe a monf.mfT, a, ^- ,ea 1 Hr Ea se află acum în Muzeul 
de Roma în Om ii 1 nn/N __ rr)0nu mentului "LUDOaira” a fnet Riirurt 


ue * oma . în anul 1906 Stat” Lupoa,ca '’ a fost dăruită Bucureşti^ 
Romană. acum ’ după câteva peregrinări, în P ,a - 


Pag. 4 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2006 



De mulţi am — , „ 

de duminică, a românilor care muncesc la Roma 

Sâ Jmintesc în treacăt alte vestigii romane: Termele lui Carcollo inaugurate 
de acesta în anul 217 d Hr. Acestea constituie, de fapt, un vast complex care 8 
cuprins piscine comune, bă. private, biblioteci publice, săli de conversaţie j n 
acest complex balnear cu fngidarium (baie rece), tepidanum (baie călduţă) şj 
colidonum (baie caldă) îşi dădeau întâlnire cei mai rafinaţi locuitori ai Romei 
Astăzi în interiorul uriaşelor ruine, în timpul verii, se dau spectacole lirice, la care 
oarticiDă peste 10 000 de persoane. Alte Terme sunt cele ale lui Diocliţan 
construite între anii 298 şi 306 d. Hr.; fiind cel mai mare edificiu termal al lumi, 
antice (350/ 316 m), suficient pentru 3 000 de persoane. 

Arcul lui Constantin completează cadrul evocărilor gloriilor romane. El a fost 
ridicat în anul 315 d. Hr. de Senatul şi poporul roman, în amintirea victorie, 
câştigate de Constantin împotriva lui Maxentius. Este pe cât de elegant (pnn 
culoarea albă a marmurei), pe atât de somptuos (prin decoraţia basoreliefurilor ş, 
a medalioanelor care decorează nu numai bravurile lui Constantin, dar ş, ale 
altor împăraţi: Adrian, Marcus Aurelius şi Traian). 

COLOSSEUMUL 

Am lăsat la urmă relatarea despre cel mai frumos edificiu roman emblemă a 
oraşului: Colosseumul. Se numeşte astfel atât datorită proporţiilor lui. cât şi - 
după unii istorici - datorită unei statui de dimensiuni neobişnuit de man, a 
împăratului Nero, din vecinătate, dispărută în timpul migraţiunii popoarelor 
Amfiteatrul acesta a fost iniţiat de împăratul Vespasian către anul 72 d Hr. şi 
inaugurat prin serbări uriaşe, în anul 80 d. Hr, de fiul acestuia, Titus. Construit 
după un plan eliptic, în patru planuri, măsoară 57 m înălţime şi 527 m 
circumferinţă. Avea 80 de intrări şi putea cuprinde peste 50 000 de spectaton. 
"Pâine şi circ", aşa îi ridiculiza Juvenal, un autor satiric din secolul al ll-lea. pe 
romanii care veneau aici şi-şi vindeau sufletele pentru mâncare şi distracţie pe 
gratis. Aveau loc lupte între gladiatori, cu plase, săbii şi tridente. Apetitul 
romanilor pentru vărsarea de sânge era mare: la lupte, în afară de gladiaton. mai 
luau parte şi animale - lei, elefanţi, cai sălbatici şi chiar hipopotami. Luptele erau 
printre altele, şi o modalitate de a scăpa de creştini, de prizonierii de război şi de 
agitatorii politici. Seneca, îndrumătorul lui Nero, venise la un astfel de spectacol 
pentru a se "distra şi relaxa", dar a fost uluit de cruzimea lui şi de stngâtele care 
se auzeau: "Omoară-I! Loveşte-I! De ce nu s-a apărat mai bine?" 

în anul 248 d. Hr., la sărbătorirea unui mileniu de la întemeierea Romei, au 
avut loc mari lupte la care au participat nu mai puţin de 2 000 de gladiaton 
Luptele cu gladiatori au fost interzise în anul 404 d. Hr.. în timp ce luptele intre 
animale au luat sfârşit în secolul următor. 

Trecând succint în revistă cele mai mari comori antice sâ relatez şi despre 
monumentele şi lucrările de artă din timpul Renaşterii şi de după deşi îmi este 
greu: nu ştiu cu care să încep, întrucât numărul lor este impresionant de mare 
fiecare având propriul stil de arhitectură şi propria istorie 
CAPfTOLJUL 










ROMÂNIA NU-ISODOMA! (continuare din pag. 3) 


nişte persoane imaculate ce-şi permit sâ ridice piatra şi sâ arunce. Câ tot 
ai adus tu vorba de Hristos homosexualitatea este considerată păcat de 
moarte adică un păcat ce le depăşeşte pe celelalte Blaise Pascal a spus 
"Când mă uit în oglindă. mă scârbesc. Când mă uit in jurul meu. mâ liniştesc*. 

In ai doilea rând, doar atunci când Maria Magdalena a căzut la picioarele lui 
Hnstos cerându-l sincer iertare şi fiind convinsă că a greşit, acesta a 9pus “Cel 
ce se simte fără de păcat sâ ndice piatra şi sâ arunce primul" Poponarii nu 
numai câ nu şi-au pus cenuşă în cap. dar mai şi defilează pe străzi, căutând 
prilej de exhibiţie a ticăloşiei. în loc sâ se trateze prin spitale sau sâ se 
ascundă sub piapumâ, ei ies pe stradă ostentativ sâ ne spună câ este 
normal sâ fii anormal, este "european” sâ fii imoral, ofensând majoritatea 
populaţie». Nu încerca sâ scoţi din context doar frazele care îţi convin - şi 
tocmai din Biblie! - şi sâ le potnveşti cum îţi convine ţie! 

- Dar in BibJie spune să întorci şi obrazul celălalt, sâ dai şi cămaşa de pe tine. 

- Aşa este însă creştinul nu-i o cârpă fără minte, judecată şi demnitate, o 
slugă, un instrument al celor răi. pus la dispoziţia lor, şi cu atât mai puţin la 
dispoziţia homosexualilor El este un luptător din toate punctele de vedere 
iar spre deosebire de ceilalţi, el ÎL are alături pe Dumnezeu. Dacă cineva îţi dâ o 
palmă, nu înseamnă câ trebuie sâ întorci obrazul şi sâ primeşti la propriu încă 
una. apoi sa întorci iar celalalt obraz, şi tot aşa, la nesfârşit, lisus vorbea 
metaforic, în pilde, iar substratul acestora trebuie înţeles exact: ideea este câ 
atunci când cineva îţi face o nedreptate sâ fii cu inima deschisă, sâ înduri, sâ nu- 
i porţi pica sâ-i explici ca te nedreptăţeşte, iar apoi sâ fii bun şi sâ-l ierţi 
Revenind la subiect, nu înseamnă câ dacă homosexualii îţi dau o palmă prin 
parada lor, tu trebuie să întorci şi celălalt obraz aducându-ţi şi copiii la 
parada lor şi dându-i pe mâna lor pentru ca ei sâ-i educe în spiritul "homo- 



european”. Ba mai mult. Biblia pe care o tot invoci spune: "Sâ nu vă aruncaţi 
mărgăritarele la porci , căci aceştia le vor mânca şi se vor întoarce împotriva 
voastră ". Adică orice compromis ai face cu porcii, aceştia nu vor aprecia, iar 
mai târziu se vor întoarce împotriva ta. 

- Cum adică ? 

- Este simplu şi evident: prima oară deviaţii sexual şi-au cerut dreptul de a 
se putea declara ca atare. Au "mâncat mărgăritarele” şi s-au întors cerând 
dreptul de a se căsători. în Olanda şi Danemarca autorităţile au zis "bine" 
şi le-au aruncat din nou "mărgăritarele”. Homosexualii nu s-au mulţumit 
nici cu asta: s-au întors şi-au cerut dreptul de a înfia copii! 

Copiii vor creşte mari şi vor 
deveni, la rândul lor, deviaţi sexual, 
după exemplul "părinţilor” (mai ales 
câ vor auzi şi la şcoală şi în societate 
câ homosexualitatea este normală!). 
Vor înfia alţi copii şi tot aşa, astfel 
satana creându-şi o întreagă armată, 
corupând suflete după suflete. Acum 
înţelegi? Cum va arăta "noua" 
Europă? Fără sâ vrei îţi aduci aminte 
de cuvintele Proorocului Isaia: " Acolo 
va fi sălaşul şacalilor şi adăpostul 
struţilor. Câini şi pisici sălbatice se vor 
pnpâşi pe acolo şi făpturi omeneşti cu 
chip de ţap se vor strânge fără număr. 
Acolo vor zăbovi nălucile ce umblă 
noaptea şi în acele locuri îşi vor găsi 

odihna. 

Sâ ştii câ Dumnezeu nu 
doarme: uraganul Katrina a 
devastat New Orleans-ul chiar 
cu două zile înainte ca în acest 
oraş sâ se ţină "Festival of 
decadence" ( Festivalul 

decadenţei) unde homosexuali 
şi lesbiene, trans-sexuali şi alte 
lighioane programaseră sâ 
mârşâluiascâ ia ceea ce se vroia 
cea mai mare demonstraţie a 
imoralităţii din S.U.A. Dar 
Dumnezeu nu le-a mai permis 
lucrul acesta. 

Apoi, "dacă cineva îţi cere 


haina de pe tine, tu sâ-i dai şi cămaşa " nu înseamnă câ dacă o ţigancă îti cere 
în uşa bisericii zece mii de lei, tu trebuie sâ-i dai tot portofelul, ceasui de la 
mână, crucea de la gât şi bijuteriile, fără discernământ. Cum am mai spus, 
creştinul nu-i un dobitoc farâ judecată, chiar dacă mulţi îşi doresc asta. Din 
contra, principala lui calitate este capacitatea de a gândi, de a alege între 
bine şi râu. Fiind creştin, el vede pericolul acolo unde cei fârâ de Dumnezeu nu- 
1 pot vedea căci nu-i lasă satana. 


- Eu cred câ ar trebui sâ fii mai tolerant dacă vrei sâ intrăm în Europa 

- Dar suntem de mii de ani in Europa, chiar înaintea multor popoare 
occidentale de azi ce ne condiţionează aşa-zisa aderare. Nu trebuie sâ cerem 
mila nimănui pentru a rămâne aici. 

- Ştii ce vreau să zic 

Probabil te referi la noile standarde europene", printre care acceptarea 
homosexualităţii ca o condiţie esenţială a integrării în Comunitate. Noi nu vrem 
sa ne integrăm" cu pantalonii in vine, în poziţia aplecat şi cu dosul înainte. 


Era şi un banc cu un bătrân care zice: Taică, taicâ. vreau sâ emigrez 
până nu devine homosexualitatea obligatorie." 

Ai dreptate, avem toleranţă zero: nu tolerăm homosexualitatea, 
minciuna, hoţia, crima - şi, în general, păcatul făcut conştient şi repetat la 
infinit 

Noi, cei ce iubim Mişcarea Legionară, nu vrem să trăim intr-o astfel de 
"nouă" Europă, in Sodoma şi Gomora. unde fiecare sâ facâ ce-i trece prin 
cap, unde fiecare sâ se ghideze exclusiv după impulsurile lui primare, în numele 
unei aşa-zise democraţii existente doar pe hârtie. Praf în ochi! Omenirea se 
îndreaptă spre una din cele mai mari dictaturi care au existat vreodată. 

- Prostii! Ce vrei sâ spui, câ NU-I DEMOCRAŢIE?f 

- Dacă ai vedea statuia mareşalului Ion Antonescu de la biserica Sf. 
impâraţi Constantin şi Elena din Piaţa Muncii, fără sarcofagul de tablă în 
cap , atunci da, ar fi democraţie . 

Când distribuitorii Rodipet n-o sâ mai tină sub tarabă revista "Cuvântul 

legionar m (pentru distribuirea căreia Rodipetul a încheiat contract cu 
Acţiunea Română!), atunci da, s-ar putea vorbi câ trăim m democraţie . 

Când legea n-o să-ţi mai interzică, sub sancţiunea închisorii, să-ţi 
exprimi în public rezervele pe care le ai in legătură cu existenta 

holocaustului, atunci da, ar fi democraţie . 

Şi dacă tot ai adus vorba de democraţie: ce te face sâ crezi câ este sistemul 
social infailibil şi perfect la care a ajuns omenirea, şi câ altceva mai bun nu va 
exista niciodată? Ce te face sa crezi că este vârful piramidei sistemelor politice - 
căci realitatea contrazice clar asta şi toată lumea vede câ lucrurile merg din mai 
prost în foarte prost? 

Dar tu deja ai inoculată ideea câ democraţia este o stare ultimă şi desăvârşită 
a societăţii, stare ce nu mai poate evolua. 

Dar sâ revin la impulsurile primare ale oamenilor. Fiecare din noi poate avea 
înclinaţii spre hoţie, sau spre beţie, sau spre minciună, sau spre lene, pe care in 
timp, unii dintre noi, datorită în mod special educaţiei creştine, le înăbuşă, le 
dizolvă, cultivând cinstea, hărnicia, altruismul. 

Propensiunea spre rău trebuie stopată, nu încurajată, nu legalizată, nu 
propagată prin mitinguri. Şi hoţul fură căci aşa este el. şi drogatul se simte bine 
numai când se droghează, iar dacă ar putea sâ facâ asta legal, ar fi minunat 
pentru ei. Eventual sâ facă şi ei un miting 

Inteligenţele de la Bruxelles, ce ne impun condiţiile de aderare, sâ-şi ia 
homosexualii, să doarmă cu ei în pat şi "sâ se iubească", dacă se plac aşa de 
mult. 

Se creează precedente periculoase; în viitor vor ieşi pe stradă zoofilii cu 
caprele după ei, necrofilii cu cosciugele în spate şi pedofilii vor alerga pe 
stradă, în văzul tuturor, după copilaşi. 

- Asta nu o să se întâmple niciodată. 

- Eşti depăşit de evenimente: deja se întâmplă! In Olanda s-a înfiinţat 
partidul pedofililor intitulat " Caritate, libertate şi 
egalitate ", partid ce se doreşte a fi parlamentar şi 
care pledează şi pentru legalizarea zoofiliei! Ştirea 
este strict reală, preluată de la agenţia Reuters. 

In Anglia, în clasa a doua, în anumite oraşe, s- 
a impus la şcoală " Manualul homosexualului ", prin 
care se explica unor copii ce n-au păşit încă bine în 
viaţă, câ este normal ca el cu el şi ea cu ea sâ se 
iubească! 

Ţie ţi-ar plăcea să vină fiul tău acasă cu prietena 
lui. iar "aceasta" sâ aibă barbă şi sâ numească 
Gheorghe? 

- In Biblie se spune câ cel ce ndicâ sabia, de sabie va pien. 

- Noi nu ridicăm sabia decât la figurat! Iar în Biblie, înainte de citatul pe 
care l-ai dat, era un altul " Cel care nu are sabie sa¬ 
şi vândă haina şi să-şi cumpere (in grădina 
Ghetsimani lisus S-a dus sâ se roage împreună cu 
trei apostoli, cerând mila Tatălui ceresc şi vrând sâ 
afle planul acestuia cu El. Apostolii nu au avut cum 
sâ afle răspunsul lui Dumnezeu, pentru că ei 
dormeau în timp ce lisus se ruga şi comunica cu 
Tatăl. Mântuitorul dorea, dacă s-ar fi putut, sâ se ia 
de la El paharul crucificării, adăugând însâ în final: 
"Facâ-se voia Ta Doamne!". Răspunsul ce L-a primit 
a fost unul negativ şi atunci El a înţeles câ nu se mai 

poate opune în nici un fel voii lui Dumnezeu. De aceea când unul dintre ucenicii 
sâi, la arestarea Sa, a scos sabia şi a lovit sluga arhiereului tăindun urechea, 
lisus a zis: "Crezi tu câ poţi sâ iei de la mine paharul pe care Tatăl meu mi l-a dat 
sâ-l beau 0 Cel ce ridică sabia de sabie va pieri" Atunci, in momentul acela! 
Pentru câ nimeni nu se mai putea opune voinţei lui Dumnezeu. Iar lisus aflase 
direct care era voinţa Lui.) Mântuitorul nu a spus. "Nimeni niciodată sâ nu 
ridice sabia căci de sabie va pieri!". Chiar mai înainte Hristos le ceruse 
apostolilor sâ se înarmeze: *Cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi sa-şi 
cumpere r . 

lisus nu era un blajin monoton şi stupid ce-i mângâia pe toţi pe creştet, 
indiferent de lucrurile pe care le făceau. Când a văzut dezmăţul din Templu 
nu le-a zis iudeilor "Vâ iubesc, fiţi binecuvântaţi", ci na făcut "năpârci şi pui de 
viperă" şi i-a gonit cu biciul. 

Dacă tot nu citeşti Biblia, măcar citeşte-l pe Sf Ignatie Branciarunov, câ-i mai 
scurt, lata ce spune el: " Vremurile vor fi tot mai grele, creştinismul ca duh se 
îndepărtează de mediul uman, fără ca gloata agitată şi asen/ită lumii 
deşertăciunii sâ observe, lâsându-se pradă propnei decăden ." Ce zici, te 
regăseşti în gloata asta 0 * 





Pag. 5 










































Stftctuafou 

PENIBILUL LA SUPERLATIV 




Cenuşiul vieţii noastre cotidiene care tinde sâ se accentueze în viitorul 
apropiat, îşi are explicaţia în creuzetul în care se gâsesc, în cantităţi mari, 
incompetenta celor mai mulţi diriguitori ai ţârii; corupţia la cote maxime; 
slugărnicia în faţa Europei, ignorându-se specificul naţional; tupeul care 
face casâ bună cu obrăznicia şi cu agresivitatea verbală; ignorarea 
promisiunilor făcute în preajma alegerilor; quasi-inexistenţa clasei de 
mijloc, societatea având doi poli bine conturaţi: bogaţi şi săraci. 

"Satul arde şi baba se piaptănă*'! Economicul se află pe planul doi, politicul, 
indiferent de culoare, ocupă cel mai mare spaţiu în mas-media. 

Fostul preşedinte lliescu are un argument surpriză în lupta sa împotriva 
legii lustraţiei: el le-a amintit adversarilor de idei că şi ei au fost membri în 
structurile P.C.R., fârâ sâ înţeleagă câ de fapt acesta este un argument in 
plus pentru promovarea legii. Intr-o emisiune la un post T.V. el a nominalizat 
pe Emil Constantinescu că a ocupat o funcţie în consiliul de partid al Universităţii 
Bucureşti, la fel ca şi fostul consilier prezidenţial Zoe Petre. Nu a spus o mare 
noutate, dar moderatoarea Rodica Culcer, care căuta să îl bage în corzi pe 
interlocutor cu întrebări legate de trecutul său politic comunist, a amuţit când 
lliescu i-a atras atenţia câ şi ea a lucrat la Academia de Cadre P.C.R. "Ştefan 
Gheorghiu", dialogul reluându-se după o pauză jenantă. 

Am dat acest exemplu fiindcă, la nivel general, cei mai aprigi înfierători ai 
odiosului regim totalitar au dus-o bine mersi şi în trecut; lista ar fi mult prea lungă 
şi se ştie cine sunt cei care acum poartă "o altă blană 

Sunt total scârbit câ printre cei puşi sâ cerceteze nocivitatea comunismului 
autohton, îl văd în frunte pe Vladimir Tismăneanu, ca şef al Comisiei 
Prezidenţiale. Fiind student la facultatea de "Filosofie-ziaristicâ" a Universităţii 
Bucureşti, l-am avut în anul I (1953), la "materia" "bazele marxism-leninismului", 
pe Leonte Tismăneanu, cu numele de tată Tismeninzchi, tatăl celui amintit mai 
sus. Materia era groaznică, cu texte obligatorii pe care trebuia sâ le învăţăm pe 
de rost. Citeai pagini întregi şi nu puteai reţine nimic care să-ţi permită sâ porţi 
un dialog. "Profesorul universitar" Leonte Tismăneanu luptase în războiul civil din 
Spania, fiind un comunist stalinist feroce. Nu avea o mână, era îmbrăcat într-un 
pardesiu kaki de care nu se dezbrăca niciodată, din toamnă până-n primăvară. 
Venea la catedră, nu zicea niciodată "bună-ziua" şi începea sâ citească (!) nişte 
conspecte pregătite dinainte. Vorbea cu pasiune de lupta de clasă, şuierând 
printre buzele subţiri şi vinete, expresii pe care nu am sâ le uit niciodată: "Troţki, 
Zinoviev şi Kameneev erau otrepe ale partidului" (!) - "dar şi Buharin mai târziu 
s-a dovedit a fi otreapă"; "Culacii (chiaburii ruşi - n. n.) erau nişte ploşniţe, mai 
răi decât marii moşieri pe care nu-i găseai stând mereu în ţară", "Generalii alb- 
gardişti Vranghel şi Kolceac erau şi ei, la rândul lor, mari criminali. Genii erau 
Lenin şi Stalin, adevăraţii făuritori ai lumii noi". Repetate mereu aceste fraze 
stupide, îţi intrau în cap, ajungeai să le înveţi pe de rost. Asistenta lui Leonte 


bolşevică a anilor 1936 din Spania, pe câmpul de luptă de la Mahadahonda, ci 
într-o cârciumă din Andaluzia unde cei doi chefuiau, peste care a căzut o bombă» 
Pamflet sau mitocănie?! Avid de publicitate, prezent în toate domeniile deşi 
nimeni nu i-o cere, dl. Dinescu a candidat în urmă cu două săptămâni la Braşov, 
în holul hotelului "Aro" la funcţia de ... preşedinte al Vânătorilor şi Pescarilor 
Sportivi din România, post deţinut ani buni de nepotul Mâtuşii Tamara. 

Ce autoritate morală pot avea astfel de oameni pentru a fi însărcinaţi cu 
cercetarea criminalităţii comunismului? De ce au fost omişi atâţia tineri, 
mai puţini legaţi de trecutul comunist şi, neîndoielnic, cu o pregătire 
profesională mult mai bună? Ghici ghicitoarea mea! 

Tot o alegere a actualei coaliţii guvernamentale "de dreapta" a fost 
desemnarea d-lui Bogdan Olteanu în înalta(!?) funcţie de Preşedinte al 
Parlamentului - se leagă, nu? - trebuia să nu uităm actuala legătură cu 
trecutul comunist. Domnul mai sus menţionat este nepotul tovarăşei Ghizela 
Voss, fostă membră a Comitetului Central al P.C.R. . La ultimul interviu televizat 
al dl. V. Tismăneanu, întrebat dacă descendenţa sa comunistă nu este de natură 
sâ influenţeze obiectivul şi bunele sale intenţii, domnia sa a spus că este nedrept 
a fi judecat fiul după faptele tatălui. La români este o vorbă: "tată-sâu a mâncat 
aguridă şi lui fiu-sâu i s-au sterpezit dinţii" Dacă nu este aşa, de ce spune 
într-o anumită carte că răzbunarea trebuie întinsă până la a şaptea 
generaţie? De ce au fost daţi afară, în 1952 din licee şi facultăţi, fui şi nepoţii 
marilor luptători anticomunişti dar şi ai politicienilor din tot spectrul politic şi (pe 
"motive" de descendenţă) fiii de simpli negustori sau ţărani înstăriţi? Ce se naşte 
din pisică ... nu mai mănâncă şoareci? 

Declaraţiile agresive în sfera politicului ating cele mai groteşti situaţi. Depistat 
cu diagnosticul "hernie de disc" preşedintele Traian Bâsescu a declarat cu 
emfază că "nu sunt Năstase să mă operez afară", dar câteva ore mai târziu se 
află internat la o clinică specializata din Viena. Statistica arată că în România se 
fac lunar sute de operaţii şi când una nu reuşeşte se face cazul public (vezi cazul 
Ciomu). Operaţia d-lui preşedinte, larg mediatizatâ în România, a produs "perle" 
de întrebări de genul: "i se face anestezie totală 9 !" sau "care este vertebra ruptă 
a preşedintelui?", iar doctorii austrieci, chirurgul şi recuperatorul, au aparut seară 
de seară la jurnalele de actualităţi şi, ca sâ nu fie acuzat că operaţia dificilă ar fi 
fost achitată clinicii vieneze din banul public, s-a dat un comunicat că operaţia de 
20 mii de euro, a fost suportată de fiica d-lui preşedinte, ca şi cum aceşti bani 
i-ar fi făcut iubitoarea fiică personal, la sapă. "înduioşător", melodramatic, demn 
de o telenovelâ nesfârşită, "Viaţa lui Bâsescu". 

Nici o deosebire între guvernarea P.S.D. şi cea actuală. Cum spune în 
bătaie de joc românul: "Ce e Londra, ce-i Viena? Amândouă sunt pe Sena"; "o 
apă şi un pământ". 

Dl. Stolojan vrea să intre din nou pe scena politică, lovindu-l sub centură pe 


Tismăneanu era una pe nume Petroniac, o femeie nervoasă şi care mereu se actualul premier, declarându-se decepţionat şi ca atare dispus să -i ia locul. 

Z? ■ __._*_ : _ _ ^ : — - . _ _ ^ r. . _ Ia a a K La, aai , aIi aam rs. . a > A ai AiAiI/V î A r  A 4 /-\ A M A I a a , * I H 


fălea cu originea ei muncitorească, fiind recrutată direct din fabrică la catedra 
universitară. Examenele la "bazele marxism-leninismului" erau cumplite, se 
cădea în serie. Leonte Tismăneanu nu îţi punea nici o întrebare ajutătoare, tăcea 
şi te privea cu ochii sticloşi care îţi paralizau şi mai mult gândurile. Către sfârşitul 
anilor 50, "profesorul" Leonte Tismăneanu. ca stalinist convins, ca om al 
Moscovei şi ca posibil emigrant în Israel, a căzut în dizgraţia lui Gh. Gh. Dej şi a 
fost "mazilit" într-un post căldicel la Editura Politică (dacă nu greşesc), editură 
condusă de alt "spaniol" evreu, Walter Roman. 

Am avut ocazia sâ-l aud pe Vladimir Tismăneanu vorbind foarte puţin 
despre copilăria sa şi mai mult despre succesele pe care le-a abţinut în studierea 
comunismului autohton reflectat în cărţile pe care le-a conceput. Se consideră ca 
o victimă a comunismului (?!) după îndepărtarea de la "masa cu bucate" a tatălui 
său. Uită însă sâ spună câ în ciuda acestui fapt, a învăţat la liceul "Jan Monet" 
împreună cu toţi copiii de nomenclaturişti. Nu a fost scos din vila din Primăverii şi 
mai ales nu a avut grija zilei de mâine. Mai nou, presa a dezvăluit conţinutul 
dosarului de la C.N.S.A.S., ca colaborator al Securităţii, ajuns în Apus de 
misiune comandată şi preluat acolo în grija structurilor fostului partid comunist 
american, care l-au susţinut şi promovat. 

Dar apropo de C.N.S.A.S.: îl vedem la loc de frunte pe marele poet Mircea 
Dinescu, dintr-un versificator cu câteva cărticele care nu totalizează 200 de 
pagini, "revoluţia" din 1989 l-a propulsat ca preşedinte al 
"Uniunii Scriitorilor* ; i s-a dat o vilă imensă la Şosea, a 
intrat în afaceri, a avut o tipografie primită gratuit din 
Germania, are actualmente moşie şi conac pe malul 
Dunării, la Cetate. Faima dobândită, aşa cum am spus, nu 
stă in temeinicia operei sale, ci în insolenţa pe care o 
afişează non-stop în toate ocaziile. în "băşcălia de doi bani" 
care i-a adus porecla de "poetul măscâricr. Omul este 
prezent pretutindeni, la toate posturile T V.; atât ca invitat 
"să-şi dea cu părerea ", cât şi ca moderator, în presă dar şi 
la toate reuniunile, unde cei săraci cu duhul dar bine 
"înţoliţi" încep sâ zâmbească înainte ca poetul să-şi 
deschidă gura. Se spune câ este un mare pamfletar, dar e 
departe de această caracterizare: cascada epitetelor în 
dauna conţinutului îl situează la un an lumină de adevăraţii 
pamfletari ca Ion Vinea, Demetrescu Şacalul, Tudor 
Arghezi. Pamfil Şeicaru sau Zaharia Stancu, puţini la număr 
dar renumiţi în istoria jurnalisticii române. Batjocora şi 
terfelirea numelor fac parte permanent din arsenalul ieftin al 
culturii poetului cu strungăreaţă care râde non-stop. In urmă 
cu doi ani, în luna ianuarie, la o emisiune T.V., vrând sâ fie 
original" sau poate plătind un tribut pentru evidenta sa 
bunăstare, a afirmat câ martirii neamului românesc, Ion 
lMoţa şi Vasile Marin, nu ar fi fost omorâţi de coaliţia 



Nici revoluţionarii nu stau cu mâinile în sân, forţând intrarea la sediul P.S.D., 
păzit de zeci de jandarmi; lozincile lor au fost dure dar pline de realism: "lliescu 
pentru noi este Ceauşescu doi!" sau "lliescu, nu uita: la Aiud e casa ta!". 

Un deputat P.S.D., Dan losif, care nu are niciodată nimic de spus de la 
tribuna Camerei Deputaţilor, a găsit momentul că trebuie să rupă tăcerea cu o 
propunere bombă: ca fumător pasionat, sâ se revină la situaţia de acum câteva 
luni şi să se permită fumatul în toate localurile, propunere susţinută şi de alţi 
fumători parlamentari. Facem abatere de la imitarea cu once preţ a regulilor 
occidentale, demonstrând prin această propunere că avem şi noi personalitate". 

Nu este zi în care sâ nu vorbim de aderarea iminentă a ţârii la "Uniunea 
Europeană " la data de 1 ian. 2007. Cu toate că nu avem un răspuns clar în 
această privinţă, pnmul ministru Tănceanu a scos patru milioane de ilustrate cu 
chipul său, mulţumind românilor câ prin efortul său s-a ajuns acolo Tras de 
ureche de Traian Bâsescu pentru gafa făcută, Tănceanu a declarat că nu ştie de 
aşa ceva şi nici de costul acestor milioane de imprimate 

S-a privatizat pe nimic întreaga industrie grea a ţârii, la fel ca şi sistemul 
bancar. La fel se petrec lucrurile şi în problema pădurilor unde au fost 
retrocedate familiei Sturza nu mai puţin de 37 mii de hectare în judeţul Neamţ, 
regelui Mihai alte 14 mii la Azuga şi se studiază posibilitatea de a se atribui 
episcopiei ortodoxe din Rădăuţi nu mai puţin de 120 mii de hectare, în timp ce în 
toată ţara nu au fost rezolvate zecile de mii de cereri de 
punere în posesie a terenurilor agricole şi silvice. Dacă 
oamenii nu au acte. acesta este motivul; dacă au acte. nu 
sunt puşi în posesie din lipsă de ... terenuri! 

Se trec în mod voit sub tăcere sacrificiile pe care le 
vom face odată cu intrarea în Uniunea Europeană 
Presa are preocupări "senoase" relatând despre tânărul 
"pop-neţ". Nu ştiţi cine este 9 De mirare. Este fiul lui Dinu 
Cocoş (??), om de afaceri care are un "Ferrari" de şapte 
miliarde de lei şi care plăteşte seara la discoteca 
"Bamboo" sticle de şampanie de 15 milioane bucata! 

Fârâ excepţie toţi conducătorii ţârii din ultimii 16 ani se 
prezintă ca mari democraţi şi mari europeni. în realitate ei 
au adus corupţia, sărăcia şi haosul în România Ei s-au 
numit lliescu, Năstase, Roman, Constantinescu, Radu 
Vasile, Ciorbea, Marko Belo. Bâsescu, Stolojan, 
Tănceanu, Patriciu, etc., etc., etc.. Nota de plată a 
incompetenţei şi necinstei lor a plătit-o un singur 
contribuabil: Poporul Român! 

Avea dreptate George Orwell când spunea, în urmă cu 
cinci decenii: "în vremun ale minciunii universale, a spune 
adevărul este un act revoluţionar!". 

& (o/ni/uw 


Pag. 6 


CUVÂNTUL LECSONAiR Iunie 2006 

















Styia/'iţie afe caste 

”CORNELIU ZELEA CODREANU” - CRISTIAN SANDACHE 

ISTORIA, ISTORII, ISTORIOARE 

CAZUL” CORNELIU ZELEA CODREANU SAU CAZUL BIETULUI DOMN CRISTIAN SANDACHE 



Apariţia oricărei variante, mai mult sau mai puţin istorice, încercând să 
zugrăvească .portretul acestui personaj unic în galeria marilor români ai 
secolului 20 şi ai întregii istorii naţionale, reprezintă pentru mine şi, 
indiscutabil, pentru mulţi alţi români, un fel de barometru al stării 
de anormalitate existente la momentul apariţiei. 

Ideea că în tratarea istoriei românilor am putea 
constatăm şi normalitatea este total iluzorie; cam de 
când se scrie în mod obişnuit despre trecutul poporului 
român, cu puţine excepţii grămăticii noştri au fost cu un 
ochi la adevăr (mă refer, bineînţeles, la cel cunoscut) şi 
cu celălalt la punga Domnului, şi cu amândoi la sabia 
cea tăioasă şi iute a stăpânului. 

De fapt .cazul" Corneliu Zelea Codreanu a fost demult aşezat în conştiinţa 
umanităţii - aşezat prin voinţa lui Dumnezeu şi prin contribuţia prietenilor - e 
drept, puţini la număr faţă de duşmanii cu vocea behăită şi spartă, copleşiţi de 
ura care le este picurată în suflet odată cu laptele de la sânul mamei, şi care îi 
caracterizează. 

Domnule, „cazul” este al domniei voastre care vă prezentaţi în faţa 
„posterităţii" cu nişte afirmaţii neargumentate şi uşor demontabile; nu voi 
nega niciodată uşurinţa şi farmecul verbului dvs., dar probabil că sunteţi obligat 
şi dvs., ca şi mulţi alţii, să respectaţi un scenariu prestabilit, manifestat printr-o 
autocenzurâ degradantă. 

Citind cartea dvs. vă mărturisesc cu oarecare jenă că aveţi pasaje de o 
calitate literară şi artistică impresionantă, chiar şi informaţia istorică se 
apropie de multe ori de adevăr, dar aceste pasaje sunt întrerupte de 
aberatii istorice, de afirmaţii nefondate, de abdicări de la logica 
împrejurărilor prezentate, astfel că, din lipsă de altă comparaţie mai academică 
şi poate mai potrivită, aş asemui stările prin care trece cititorul, cu o baie 
Finlandeză: când într-un spaţiu fierbinte, când aruncat într-un bazin cu apă 
rece gheaţăI 

Vă repet: nu este „cazul Corneliu Zelea Codreanu", ci este „cazul 
Cristian Sandache" şi vă spun cu toată modestia că vă pot demonta o mare 
parte din „istoriile" pe care le prezentaţi, fără nici un efort. 

Părţile bune ale cărţii dvs. sunt atât de bune, încât subsemnatului, cu felul 
meu .săltăreţ" de a gândi, îmi trecuse prin minte într-o noapte că, dacă aş rupe 
vreo sută şi cinzeci de pagini şi aş retipări cartea în noul format, ar fi într- 
adevăr o carte reală despre Corneliu Zelea Codreanu ; oricum, cred că 
monitorii sunt aproape mulţumiţi. Nu disperaţi, este loc şi de mai rău, ca 
întotdeauna. 

Vă daţi seama probabil că într-o revistă de dimensiunea 
Cuvântului Legionar pe de o parte şi la pretenţiile noastre faţă 
de noi, nu ar fi fost posibil de mai mult: şi ca volum, şi calitate. 

M-am mulţumit să dezinsectez o mică parte din cartea 
dvs., şi anume câteva observaţii punctuale din conţinutul 
capitolului intitulat n Un tânăr ciudat , de la titlul de pe coperta a 
2- a „Cazul Corneliu Zelea Codreanu ". 

Bineînţeles, într-o ordine subiectiv logică, trebuia să 
precizaţi sensul peiorativ al "cazului". La români în general, 
când spui despre cineva că este un caz, înţelesul are o 
conotaţie negativă, iar titlul celui de-al doilea capitol este 
de fapt "Cazul unui tânăr ciuda f\ 

Vă voi trimite punctual la afirmaţiile dvs. - cum se mai 
spune, vă voi cita - iar alături de citarea dvs. voi face micile 
mele observaţii cu scopul de a dezvălui reaua dvs. credinţă 
în prezentarea faptelor: 

pag. 39-o mică inexactitate fără nici-o importanţă: Ion 
Zelea Codreanu a avut şapte copii, nu cinci; 

pag. 45 - "Frapează însă de la început, în conduita publică 
a viitorului creator al Mişcării Legionare, o anume 
desconsiderare a ordinii date, greu de înţeles şi de acceptat chiar dacă invocăm 
ca şi circumstanţe atenuante factorul reprezentat de vârstă (18 ani). Această 
afirmaţie se referă la hotărârea liceanului Codreanu de a forma o grupă de 
rezistenţă în munţi, respectiv în pădurea Dobrina din apropierea Huşiului, în 
acest context autorul face două specificări: conduita publică şi 
"desconsiderarea ordinei date", înc^fae sarabanda prostioarelor: cine a auzit 
de "conduită publică" într-un codru pustiu, a unui elev cu un grup de colegi? 
Apoi „desconsiderarea ordinii date" - de râsul lumii: nişte copii care 
plănuiesc să-şi apere tara în cazul unei invazii bolşevice, sunt acuzaţi de 
marele istoric Cristian Sandache de desconsiderarea ordinei date! Mai 
găsim şi altă specificare: „greu de înţeles şi greu de acceptat - afirmaţii absolut 
gratuite care te pot arunca în derizoriu, dar care în mod evident fac parte dintr-un 
plan .subtil", „bine gradat", care se vrea insinuant. Acel "greu de înţeles" se 
referă, evident, la anul 2000, căci atunci, nefiind public, nu avea de cine să fie 
înţeles. Devine de-a dreptul tragică greutatea de a înţelege, şi în nici un caz 
nu este vinovat tânărul licean de care vorbiţi. 

Tot la aceeaşi pagină: „războiul se terminase, evenimentele, cu încărcătură 
ameninţătoare, urmau a fi devenit (n. n.: ?) obiectul de soluţionare a autorităţilor 
statului, astfel încât gestul tinerilor lui Codreanu părea mai curând inexplicabil 
decât firesc". Atenţie: „urmau" te trimite în viitor, deci prezentul rămâne vid, iar „a 
fi devenit" - la trecut. Această exprimare, subliniată de lipsa oricărei specificaţii: 
care au fost la n viitorul în trecut (sic!) măsurile autontâţilor - ii oferă 
cititorului perspectiva unei contribuţii personale care nu are nimic în 
comun cu istoria, urmând să înghită sugestia dvs. de mai sus; 




„soluţionarea autorităţilor statului" intervine înainte sau după momentul Dobrina?! 
Care au fost soluţionările de care tinerii nu au ţinut cont?! 

pag. 46 - vâ citez, „...termenul care mai târziu va cunoaşte o tristă consacrare 
publică, acela de iudeo-comunism ..." 

Domnule Sandache, constatarea - „trista constatare" - la ce se referă? 

- la efectele dezastruoase ale comunismului? 

- la tristeţea inventatorilor şi promotorilor acestui oribil flagel, când au 
constatat că era un eşec cu o sută de milioane de victime? 

- la tristeţea omenirii cotropite de iudeo-comunism? 

Melanjul dintre comunism şi iudaism este imposibil de contestat, cel 
puţin de un istoric hotărât să nu cadă în ridicol. 

Unul dintre argumentele aduse de evrei este acela al existenţei, în acelaşi 
timp, a unei evreimi capitaliste în Apus; dar planurile tot mai evidente la nivel 
mondial aveau nevoie de susţinere financiară; şi apoi nu trebuie să ne 
scape din vedere politica de împrumuturi la nivel statal practicată de marile 
bănci evreieşti prin care era şantajată România, obligată - de Apusul 
necotropit de bolşevisml - la diverse măsuri favorabile împământenirii 
evreilor în România, sau amestecuri grosolane în politica internă (ca de 
exemplu momentul 1933, obligând guvernul României la un gest total 
ilegal: scoaterea în afara legii a Mişcării Legionare). 

Alt argument „forte" adus împotriva ideii de iudeo-comunism este acela - 
absolut real - al existenţei în România a unei mari părţi a evreimii care chiar 
detesta comunismul, şi că termenul în cauză vrea să generalizeze, să arunce 
vina şi pe cei care nu merită a fi condamnaţi pentru apartenenţa lor politică şi 
activităţi criminale. Dar cine ne ”învaţă m că se poate generaliza, decât tot 
forţele iudaice care practică generalizarea: pentru represiunile împotriva 
etnicilor evrei în starea de război a anilor '40, despre care se poate discuta 
oricând (până când nu ni se va umple gura cu pământ), esfe acuzat ÎNTREGUL 
popor român şi „condamnat m de un tribunal fantomatic la plata a zeci de 
miliarde de dolari; adică numai domniile voastre au dreptul să 
generalizeze, dragilor? 

Vă amintesc, dacă vă faceţi neştiutori, că s-a încercat implementarea 
comunismului în toată Europa, j>e cale politică sau prin război civil. Pnn 
voinţa lui Dumnezeu şi a popoarelor nu s-a reuşit, dar toţi marii conducători ai 
comunismului sau socialismului apusean , interbelic şi postbelic , au fost 
evrei. 

Citind cartea dvs., de multe ori m-am întrebat cine sau ce vă obligă la acest 
comportament detestabil? 

Un paragraf mai departe, trântiţi iarăşi o afirmaţie de trei 
parale: „toţi orchestratorii şi făptuitorii actelor de terorism 
împotriva românilor erau evreii, cel puţin asta era optica lui 
Codreanu"!! Care acte de terorism, d-le Sandache? A fost 
unul singur, mare şi lat, al lui Max Goldstein, în 8 dec. 1920, 
bomba pusă în Parlament, care viza asasinarea 
făuritorilor României întregite, regele Ferdinand şi regina 
Maria! Fără discuţie, gestul spune foarte multe despre 
sentimentele minorităţii evreieşti la adresa Romăniei şi a 
românilor, dar a utiliza aceşti termeni pentru o caracterizare 
a lui Corneliu Zelea Codreanu este „o prostioarâ". 

pag. 49 - Autorul, descriind dasa politică a momentului, 
declară: „oamenii politia care de la distanţă semănau cu nişte 
părinţi milostivi ai naţiunii, îşi dovedeau micimea 
neverosimilă, iar priviţi printr-o lentilă măritoare, biete 
marionete cu mâinile şi picioarele agitate continuu de către 
fire invizibile". De ce nu vâ duceţi ideea până la capăt: lipsa 
de caracter, absenţa sentimentelor patnotice, goana turbată 
pentru îmbogăţire cu orice preţ! Decursul unei legislaturi 
care rareori ţinea patru ani, îi transforma pe politicienii 
români de atunci (la fel ca şi astăzi) într-o pradă uşoară în 
mâinile oligarhiei financiare de sorginte iudaicâ; ca să 
parafrazez pe autor, nu aveau nevoie de „fire invizibile" pentru a fi manevraţi. 
Conturile personale, cunoscute şi astăzi, demonstrează dependenţa lor faţă de 
stăpânii „nevăzuţi" - am scris "nevăzuţi" în ghilimele căci erau foarte bine 
cunoscuţi. Vă dau doar un exemplu din cele nenumărate: Titulescu , marele 
filo-sovietic al anilor '30, avea un debit neacoperit niciodată, de 19.000.000 
lei la banca „ Marmorosch Blanc ", sumă cu care la vremea respectivă 
puteai să-ţi construieşti 40 de case ca aceea în care locuiesc eu acum. 

pag. 52 - Tendinţa evidentă de culpabilizare a lui Corneliu Zelea Codreanu 
prin folosirea de „argumente" neexplicate sau prin generalizare este "la ordinea 
zilei": „brutalizarea colegilor de stânga" (asta era preocuparea lui Codreanu sau 
a unor studenţi care nici nu auziseră de Codreanu): smulgeau şepcile model 
rusesc de pe capul altor studenţi, manifestându-şi astfel oroarea faţă de ce se 
întâmpla în stânga Nistrului. Aceasta era marea brutalizare, fără a putea să fie 
stabilită obligatoriu o legătură cu "activitatea lui Codreanu". 

O altă generalizare menită să facă ceaţă şi valuri* „pătrunderea cu forţa în 
sediul unor ziare (n. n.: în realitate un singur caz, „Opinia"), spargerea 
geamurilor unor magazine evreieşti", fără a preciza, căci nu sunt decât extensii 
pentru a prezenta un tânăr drept "ciudat", chiar dacă anumite acuzaţii ce i se 
aduc ar trebui eventual să facă obiectul discuţiilor altor capitole şi cu referire la 
alte persoane. Dl. Sandache o ştie mai bine ca oricine dar sarcina domniei sale. 
pe care şi-a asumat-o - din proprie iniţiativă sau nu - trebuie executată. 

(continuare în pag. 9) yf&ZZdfas' fâodsea/iu 


CULANTUL LEGIONAR Iunie 2006 


Pag. 7 































”CENTURA” POLITICII - IUNIE 2006 




Parazitarea 

în timp ce se auzeau voci care cereau* ca Nicolae 
Vâcâroiu. al doilea om în patrie, sâ preia buzduganul 
de la Cotroceni. iată câ baciul Traian se sculă şi pleca 
glonţ la Palatul Victoria. Pre mulţi avea sâ-i popească. • 

Sau aşa nădăjduia. Călin Popescu Tăriceanu ne-a 
asigurat că el însuşi l-ar fi invitat pe preşedinte, cu 
vornic şi cu sticla de vin, legată de gât cu busuioc, ca 
la nuntă. Ce a urmat arăta clar câ numai de invitaţie 
nu putea fi vorba. Supărat câ aviara a scăpat de sub 
control, preşedintele a dat de pământ cu toate 
comisiile şi i-a cerut premierului sâ preia comanda 
asediului la coştereţe. Cum sâ nu fie necăjit când 
tocmai îl lăudase pe Radu Timofte pentru vigilenţa 
serviciilor de informaţii. Până când s-au dumirit băieţii 
lui Traian dacă "pulyka" înseamnă "curcă” sau "puică” 
în ungureşte, preşedintele i-a făcut de aviară pe 
guvernanţii noştri. Nasurile miniştrilor s-au alungit sub 
microfoanele de pe pupitre, iar Călin avea fixitatea lui Keops în privire. 

Ne-am făcut praf avicultura din toată ţara. Cu mâinile noastre, sâ nu mai 
cârtim. Molima - câtă este, dacă este - s-a extins vertiginos. Veterinarii întâi 
omoară şi apoi testează rapid, după care vine şi confirmarea de la Londra. Cum 
a ajuns la cârma aviarei, Câlin-Filâ-dâ-Poveste a dat o hotărâre de l-au ocârât 
toate cloştele: poliţiştii de la sate sâ poftească şi sâ alerge toate găinile care sar 
pârleazul, toţi cocoşii care fug pe sub răzlogi - acolo unde există garduri! - sâ 
captureze toate orătăniile libere şi sâ le rupă gâtul. (Vai, ce limbaj violent: sâ le 
euthanasieze, desigur...). Dar nu-i totul pierdut: s-au adus pulpe americane 
proaspete la Constanţa, cu numai 300 de dolari tona. Chilipir, neamule! 

Capra râioasă ţine coada bârzoi 
MOTTO: Americanul Stephen Jones a 
compărut in faţa justiţiei din Los Angeles 
pentru că ii plăcea să lingă picioare. (Toate 
agenţiile de presă) 

Marinelul le-a cerut băieţilor lui Radu 
Timofte sâ facă două investigaţii: De ce a fost 
el purtat de la Ana la Caiafa şi înapoi la Sorin* 

Oprescu pe când scrâşnea de durere. Şeful 
statului, nu doctorul, evident: apoi, sâ 
stabilească SRI de unde vine aviara.* Dacă la 
prima întrebare, Radu Timofte a precizat că 
"a fost o bramburealâ" şi atât, răspunsul la a 
doua investigaţie a avut şi conotaţii aruncate 
imediat sub preş fermierii de la Codlea au adus păsări bolnave de aviară din 
Ungaria şi din Slovacia. Alt scandall ’Esfe o atitudine xenofobă. Avem ceva 
cu Ungaria ", au sărit propagandiştii de tip nou. Povestea a devenit tot mai 
stranie după ce autorităţile au pus batista pe ţambal şi au decis că aviara este 
de-aici, de pe timpul pelasgilor, este o molimă naţională, patriotică, de-a noastră. 
Ce mai contează că aviara a izbucnit într-o fermă care folosea făinuri de came şi 
oase din import? în fermele de la Codlea nu a intrat nici un scufundac, nici un 
nagâţ care sâ aducă virusul H5N1. Prin urmare, de unde este virusul? 

Aceeaşi spaimă servilă ne ţintuieşte chiar şi atunci când e vorba de o 
interpretare simplă: nişte escroci din Ungaria au avut afaceri cu alţi escroci din 
România pe seama consumatorilor din ţara noastră. Cine acuză Ungaria ca stat 
pentru această nenorocire? Cine este vinovat câ noi nu avem dotările necesare 
sâ verificăm alimentele care intră cu duiumul din import, cumpărate pe datorii? 

Prin 1992, a apărut în presa centrală o notă din partea celor care ”îi 
protejează atent pe consumatori" " Rugăm gospodinele sâ fie foarte atente 
atunci când cumpără zahăr care ar putea fi radioactiv dacă provine din Ucraina ”. 
Bineînţeles câ fiecare pensionar are câte un detector în ţaşcâ atunQi când pleacă 
la piaţă. 

Şi cum capra râioasă ţine coada bârzoi, autorităţile române le-au cerut 
rugbiştilor francezi să vaccineze cocoşul galic, mascota echipei de la Paris, dacă 
vor să-l etaleze printre puicuţele noastre gălbejite de aviară. 

Tain şi diplomaţie 

Şi s-a sculat iar bădica Troian şi a plecat de la Elias la Elysee. L-a primit 
afabil, ca un vulpoi, Jacques Chirac, deşcâ veche într-ale politichiei. Discuţia s-a 
prelungit, de la 30 de minute, cât era prevăzut, la o oră şi 20 de minute. Nu vom 
şti cu precizie niciodată ce s-a întâmplat acolo. Cert este că pe sub sălciile de pe 
Dâmboviţa a început chirăiala naţională. "Un eşeec!" "Nuuu, o victooorie!” "Noi 
vrem în UE şi Franţa nu vrea! Nu ne primeşte!" Isteria s-a prelungit vreo trei zile. 
Analistul Neamului dăduse tonul: Franţa a pedepsit România. 

Dincolo de orice glumă, realitatea este totuşi cu mult mai complexă. Sigur câ 
la Paris şi la Berlin persistă o anume iritare faţă de Bucureşti. Abia fusese 
investit şi Traian Bâsescu a anunţat că preferă "Axa Washington - Londra - 
Bucureşti". Eu am cerut prelungirea axei până la Topraisar, unde se poate 
naviga mai ca lumea. 

întrebat - obraznic - de un parlamentar francez in Consiliul Europei de ce nu 
vorbeşte franţuzeşte, Traian Băsescu a răspuns direct, în maniera lui 
mconfundabilâ: pe vapoare se cere ajutor numai in limba engleză. Sâ nu uităm 
câ Franţa este condusă de un preşedinte care a întors spatele şi a ieşit din 
sala de la Paris, unde oamenii de afaceri vorbeau englezeşte, iar nu 
franţuzeşte. Este bine sâ cunoaştem asemenea lucruri şi sâ facem legătura în 
ch‘P firesc între ele fiindcă şi politicienii sunt şi ei oameni care au tot felul de 
hachiţe şi slăbiciuni. 

Şi a venit scadenţa. Jacques Chirac a zâmbit, a făcut aceleaşi gestun 
aT 9 i l-a susţinut pe trepte pe preşedintele României, aflat încă în 



convalescenţă. Şi i-a promis că Parlamentul francez 
va ratifica Tratatul de aderare a României la Uniunea 
Europeană după reuniunea Consiliului European din 
15-16 iunie, dar înainte de luna octombrie, când se va 
prezenta ultimul raport despre ţara noastră. Chirac nu 
a ieşit cu Traian Bâsescu în faţa ziariştilor la 
terminarea întâlnirii. Putem presupune câ era foarte 
ocupat, iar întrevederea durase şi aşa prea mult. 

Philippe Douste-Blazy, şeful diplomaţiei franceze, 
a ieşit în faţa jurnaliştilor, dar cu ministrul de Externe 
al... Georgiei. 

Bine, să presupunem câ aşa cereau uzanţele 
diplomatice, sâ nu vină cu preşedintele României, dar 
el nu a ieşit nici cu Mihai Râzvan Ungureanu. 

"în privinţa Bulgariei şi României, Comisia 
Europeană îşi va da avizul în octombrie despre 
politica în privinţa Justiţiei şi vom avea, când Comisia 
îşi va fi dat avizul, o decizie de luat. După cum ştiţi, 
aceasta este asupra datei de 1 ian. 2007 sau 1 ian. 2008", a spus Philippe 
Douste-Blazy. 

Marea Britanie a ratificat Tratatul de aderare a României. în paralel, au 
izbucnit două scandaluri cu privire la comisioanele împărţite între Tony Blair şi 
împăratul-de-Mătase: vânzarea pe te-miri-ce a Combinatului SIDEX Galaţi către 
Lakshmi Mittal şi preluarea celor două fregate britanice vechi pentru noua 
armată română. Ce mai contează? S-a ratificat tratatul? S-a ratificat. 

Franţa, "sora noastră de ginte latine", a amânat cât a putut ratificarea 
Tratatului de aderare. Aşa a procedat şi Germania. Bundestagul şi Bundesratul 
vor ratifica Tratatul de aderare după raportul Comisiei Europene din octombrie. 

Care să mai fie motivul pentru care ţările ce formează "motorul Europei" au o 
asemenea rezervă înăcrită faţă de România? 

Dacă vom analiza mai atent rubricile "tainul aşteptat" şi "tainul dat", vom 
înţelege şi mai bine situaţia. 

Un alt aspect care nu trebuie neglijat ar fi prea bunele relaţii dintre Rusia şi 
Germania. 

Nu trageţi în premier 

Estimp, Alianţa NU are orbul găinii: pediştii vor 
restructurarea guvernului Nâstase din cârca lui Călin, 
liberalii poftesc remaniere ca la nenea lancu: "sâ se 
revizuiască primesc..." Profitând că nu există lege 
care să le taie avântul, băieţii mai isteţi din Partidul- 
lui-Mucles sar pe corabia Marinelului. Mulţi oameni de 
afaceri din gaşca lui Aii Baba fug tot acolo. Călin 
vede peste tot "şiretlicurile" lui Traian care a refuzat 
să-l primească la căpătâi. 

"Utecistule!" strigă "Sfântu Gheorghe din Pipera’ . 

"Pardon, nu am fost la UTC. Eu am fost la UASCR", a 
rotunjit sunetele George Copos. După care şi-a dat 
demisia din funcţia de vice la Călin. "Cred câ, în acest 
moment, trebuie sâ plec pentru că nu pot accepta tratamentul la care sunt 
supuse întreprinderile mici şi mijlocii. în locul meu, cel mai potrivit ar fi sâ vină la 
Guvern dL Dan Voiculescu." Urmaşul lui Petre Carp tocmai făcuse o declaraţie 
de om sărac şi cinstit: "Toată averea mea şi afacerile le-am lăsat fiicelor mele. 
Eu nu mai pot să mai fac nici un râu nimănui". Şi aşa, Câlin-Filâ-dâ-Poveste a 
scăpat de Copos şi a dat de studentul tomnatic de la Oxford. Care de cine s-a 
lipit gura flori i-a mirosit. în politică. Aşa a fost cu Adrian Nâstase, care a 
acceptat parazitarea. Atunci eram sigur câ destinul lui politic este pecetluit. Ce i- 
a arătat studentul lui Ady nu putem şti. Ce-i va arăta şi Marinelului, iarăşi nu 
putem şti... Şi atunci, iar ne întumâm şi spunem că bine zicea Cârmaciul: 
"Căline, trebuie alegeri anticipate". Acum e prea târziu. Luaţi cocoaşa de la 
Adrian Nâstase şi purtaţi-o sănătoşi. Teodor Stolojan avertiza câ PNL va sfârşi 
ca PSD. Parcă tot PNŢCD ar fi mai aproape... Nu trageţi în premier!... 

Şotron în Partidul-lui-Mucles 

Văzând câ Tataie umblă cu Petre Roman de mână pe la televiziunile cele mai 
independente şi mai ales că nu dă semne cum ca l-ar chinui amintirile. Buze- 
Reci s-a supărat râu şi i-a cerut sâ scoată din vocabular sintagma "pol social". 
"Cine să-mi interzică mie? Geoanâ? Nâstase? Le ziceam ceva pe româneşte şi 
mă ridicam şi plecam imediat din şedinţă", s-a zburlit Tataie foarte supărat, de 
credeam câ-i sare "bai-pasul". După care, principial cum îl ştim, Prostănacul a 
spus câ nimeni nu i-a interzis vreodată lui Ion lliescu sâ se întâlnească fie şi cu 
Petre Roman sau sâ folosească noua marcă de sifon cu trei stele roşii "pol 
social". Vrei în parc să ne luptăm?" Şi au plecat în parc. A venit primul la şotron 
tot Prostănacul. Mai târziu, ca o primadonă sedusă şi abandonată de tot Partidul- 
lui-Mucles, a sosit şi Tataie. Merita filmat momentul în care Prostănacul a rămas 
singur şi toate babele au alergat sâ plângă pe umărul puternic al fondatorului 
social-democraţiei post-modemiste din România. 

Şi a venit vara, dar copiii noştri nu mai au unde sâ-şi petreacă 
vacanţele. Ultimii pionieri ai Mult Iubitului şi împuşcatului le-au dat lovitura 
de graţie: Daciana Sârbu, pe când era subsecretar de stat PSD a oferit 
taberele Agenţiei Naţionale de Tineret către Tineretul Social Democrat mâi 
draga. Fără licitaţie, sâ poată veni Victor Ponta cu urmaşii lui Guevara sâ-şi 
petreacă vacanţele. Nu ştiam ce a mai rămas de furat în România 

Iar Impâratul-de-Mâtase a avansat de la "patru-case" la "patru-dosare". plus 
apendice: Dosarul Zambaccian (coincidenţe artistice), Bijuteriile Mâtuşii 



un 


Tamara, Miliardul de la Fânel Pavalache, Muzeul National 
Contemporană de la Parlamentul României cu termopane la Comu 
Apendicele ar fi sâ fie brâţârile nevestei lui Burebista. 


Artă 


Pag. 8 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2006 


























f * Naţiunea ţinţarilor 

Nu ne putem întoarce de foame, dar bine câ avem de toate. 
Marşuri cu "gay" avem şi noi, sub lozinca "Noi suntem de la Traian şi 
Decebal". (La următorul recensământ mă voi declara "dac"!). Marşuri cu 
ecologi care îşi amintesc de natură numai pe 5 iunie când e ziua mondială a 
mediului. Şi nu mă miră. 

Dar am rămas stupefiat sâ-i văd pe machedonii Sfântului Gheorghe din 
Pipera că mârşăluiesc prin Bucureşti cerând să fie recunoscuţi ca 
minoritate naţională. Adică ei n-ar fi români. Hăbăucii! 

Ce-ar zice Petre Ţuţea de ţinţarii lui, venerabilul filosof care spunea câ 
macedo-românii sunt români la puterea a doua "? Şi nu greşea. Până şi 
Mihai Viteazul era pe jumătate armân. 

Umbra de la Ţiganca 
Ce se mai aude peste Prut? Ruşii nu 
mai primesc vinurile basarabenilor. 

Acum ar fi momentul pentru o măsură 
inteligentă din partea României, care ar 
putea prelua toată producţia Basarabiei, 
fiindcă face toţi banii. 

După ce a sărbătorit ziua de 9 mai 
pentru eliberarea de sub "jugul fascist 
burghezo-moşieresc al României", 

Vladimir Voronin nu mai putea veni la 
Ţiganca de Ispas la cimitirul eroilor 
căzuţi la datorie pe Prut. A venit regele 
Mihai. dar nici un trimis important de la 
Chişinâu. Nu s-a spus de ce au murit 
românii acolo. Coincidenţa stranie a 
făcut ca înălţarea să coincidă cu ziua în 
care fost împuşcat mareşalul Ion Antonescu. Despre el nu s-a spus nici o 
vorbă la Ţiganca, chiar dacă el a lansat porunca aşteptată atunci de toţi 
românii: "Vă ordon: treceţi Prutuir. El conducea războiul de reîntregire 
naţională. Şi pentru asta a şi murit. 

Vânătoarea de vrăjitoare moarte 

Un scandal întreg s-a declanşat în jurul ministrului Mihai Râzvan Ungureanu. 
18 intelectuali rasaţi au publicat o scrisoare în care condamnă cu mânie de tip 
Katz "antisemitismul" ziarului Ziua. Am crezut câ nu văd bine. Nu am citit nici un 
articol antisemit scris de Victor Roncea sau de Miruna Munteanu. Nimeni nu a 


afirmat că Mihai Râzvan Ungureanu este evreu. Şi dacă ar fi? Să " 11 
rezolve problemele moştenirii Gojdu în interesul românilor şi poate să —— ■ ■ 
fie şi ciukmec. Să participe la eforturile de apropiere a românilor din 
Basarabia şi din Ucraina de Ţara-Mamâ, şi totul va fi perfect. Nici un om 
normal nu invocă acum etnia în politică. Citind scrisoarea celor 18, m- 
am convins că mai există evrei care vor să reanimeze fantoma 
antisemitismului din România. Nu se mai poate astăzi, e prea târziu, chiar 
dacă unii iau bani frumoşi dintr-o asemenea vânătoare de vrăjitoare moarte. 
Este absurd să afirmi câ un politician sau un gazetar este antisemit doar 
pentru faptul câ spune deschis câ moştenirea Gojdu a fost oferită de 
Ungaria unui cetăţean israelian, iar România, dacă vrea, poate s-o 
răscumpere ... 

O lecţie gravă 

Ce percepţie mai are Uniunea Europeană chiar asupra sa se poate vedea din 
lecţia luată în Muntenegru, o "respublică” locuită majoritar de sârbi, care 
vorbesc sârbeşte şi sunt de religie ortodoxă, dar aveau un nivel de trai mai 
ridicat decât ceilalţi sârbi. Uniunea Europeană a acceptat mult prea uşor, 
poate chiar suspect de uşor, organizarea unui referendum pentru secesiune. A 
pus doar două condiţii: electoratul să participe la vot în proporţie de minim 50%, 
iar votul favorabil independenţei să fie de minim 55%. 

Participarea la vot a fost masivă, iar numărul celor care au vrut independenţa 
s-a ridicat la 55,5%. Şi inevitabilul s-a produs pe criteriul "no/ nu vrem să 
împărţim prosperitatea noastră cu alţi cetăţeni de aceeaşi etnie din aceeaşi 
ţară, dar care au avut ghinionul să trăiască în alte regiuni, mai sărace 
Aceşti sârbi mai norocoşi decât ceilalţi controlau litoralul şi puteau face turism, 
dar şi traficuri de tot felul cu Italia. însuşi premierul Milo Djukanovici este urmărit 
de procurorii italieni pentru trafic ilegal de ţigări. 

Rezultatul a fost separarea Muntenegrului de Serbia care rămâne astfel şi 
fără ieşire la Marea Adriatică. Este un precedent grav, de care vor să se 
prevaleze ciprioţii turci, flamanzii, bascii, corsicanii, ruşii din Transnistria etc. 

Să ne imaginăm că, peste un timp, conaţionalii noştri din Dobrogea vor vrea 
să facă un referendum pentru separarea de România... 

Să ne imaginăm că tatăl, cel care are leafa cea mai mare din familie, vine 
într-o seară şi spune:" Trândavilor, am terminat-o cu voi! Numai eu muncesc aici, 
în timp ce tu, nevastă, de plimbi, soacră-mea doarme, feciorul meu este 
handicapat şi trebuie întreţinut, iar fiică-mea nu produce"... Să ne imaginăm... 



ISTORIA, ISTORII, ISTORIOARE - "CAZUL” CORNELIU ZELEA CODREANU SAU CAZUL BIETULUI DOMN 
CRISTIAN SANDACHE (continuare din pag. 7) 


Fiindcă a venit vorba de ziarul „ Opinia ", pentru continuitate de idei sărim la 
pag. 58, unde daţi un citat din ziarul evreiesc sus numit din 10 aug. 1919: „.... 
atunci intervine preotul; cu duhul blândeţii el îşi împlântă mâna în chica poporului 
pe care îl bate cu fruntea de lespezile bisericii până când îl ameţeşte " - şi autorii 
articolului precizează: propovăduim dragostea între oameni şi dăm cu piciorul 
în uşa templelor (n. n.: a se citi "bisericilor”) care adăpostesc ura şi răzbunarea "! 
D-le Sandache, declaraţi în continuare că Corneliu Zelea Codreanu nu 
putea fi de acord cu astfel de afirmaţii; să bănuiesc că dvs. puteţi fi? 
Acceptaţi câ acesta ar fi rolul Bisericii şi al slujitorilor ei? Spuneţi, cam ce 
s-ar întâmpla dacâ aş face astfel de afirmaţii la adresa clerului mozaic? 
Atunci, acum, oricând? Aş deveni un odios „antisemit" şi un prost pe deasupra, 
care îşi poate închipui că dacâ mă defăimează şi mă înjură un evreu, am dreptul 
de a-i răspunde cu aceeaşi măsură!! 

pag. 53 - „Lipsa de nuanţă, încăpăţânarea neverosimilă, fixaţiile imposibil de 
înlăturat, îl transformau într-un personaj greu de acceptat sau de urmat de către 
spiritele tolerante sau carteziene" Practicaţi un umor greu de asimilat: când 
cineva îţi dă şuturi în „spate", cam care ar fi nuanţele pe care le poţi percepe ca 
tolerant? Pe cine vrea dl. Sandache să păcălească alăturând termenul de 
toleranţă cu cel de cartezianism? Intoleranţa la rău şi la iraţional este un 
defect? Care toleranţă este un atribut al civilizaţiei? Toleranţa la rău?! Din 
perspectiva istoriei încăpăţânarea neverosimilă ", Jipsa de nuanţă" ar putea fi 
calităţi capitale într-o ţară de politicianişti şi „liber schimbişti" . 

pag. 56 - „Codreanu nu putea să se desprindă de ideea potrivit căreia între 
comunism şi iudaism ar fi fost deplină identitate" . Aprecierea este falsă; nimeni 
nu îşi poate închipui câ între ateism şi mozaism ar fi identitate, cu atât mai puţin 
un om foarte inteligent Bineînţeles că „deplina identitate" era între scopurile 
iudaismului şi ale comunismului faţă de România; acestea se confundau. Di. 
Sandache prezintă lucrurile tendenţios şi necinstit, comunismul nu era decât 
un mod de operare, dar pus în practică de evrei (în toată lumea). Ce ar vrea 
autorul sâ ne sugereze, câ o făceau în scopuri independente de idealurile 
iudaice? 

Citez din nou. „comunismul şi iudaismul mergeau aşadar împreună, într-o 
sinteză monstruoasă, fatidică pentru destinul colectivităţii româneşti". Dacâ aşa 
pretindeţi câ gândea "tânărul ciudat", este absolut exact; lucrul care îi împiedica 
la tjmpul respectiv sâ transforme România într-o republică sovietică sau măcar 
provincia istorică a Moldovei într-o gubernie rusească era lipsa împrejurărilor 
prielnice. S-a adeverit cu prisosinţă la prima ocazie în care au putut să-şi 
manifeste ura viscerală împotriva românilor, cu ocazia cedării Basarabiei în 
1940. Dl. Sandache îşi manifestă surprinderea faţă de rigiditatea unei astfel de 
gândiri ca şi când nu ar fi depozitarul evenimentelor de mai târziu; îţi pui 
întrebarea la ce bun confirmarea tuturor previziunilor şi îngnjorârilor lui Corneliu 
Zelea Codreanu? Istoria mai îndeplineşte vreo funcţie, cu excepţia istoriei 
holocaustului? 

pag. 59 - "Constantin Pancu miza ... pe elementul brutal." "Recurgea probabil 
la forţa fizică, fiind secondat cu entuziasm de Codreanu". Acest " probabil" 
subliniază presupunerea fără nici o dovadă, evidenţiind subiectivismul şi 
înclinaţia spre denigrare cu orice preţ. Comparaţia grupului lui Pancu cu 
detaşamentele de asalt ale lui Rohm este atât de forţată, atât de stridentă, 



atât de proastă, încât te întrebi dacă sâ citeşti mai departe istoriile d-lui 
Sandache. Dacă apariţia pe scena vieţii publice a lui Pancu este prea timpurie 
pentru a fi acuzat de fascism, autorul, cu o mare "fineţe", prezenţă de spint şi 
inteligenţă, găseşte soluţia să-l desfiinţeze: "protofascist"! l-a aruncat şi cinstitului 
şi dârzului Constantin Pancu oala cu lâtun în cap! 

pag. 72 - Referindu-vâ la participarea etnicilor evrei la primul război 
mondial în calitate de combatanţi, îl citaţi pe ''istoricul” Carol lancu, acest 
mare istoric de care nu a auzit nimeni precizează nişte cifre fără sursa; 
putea foarte bine să scrie orice cifră! Dvs. vă simţiţi obligat sâ confirmaţi 
informaţia şi iată, datorită reputaţiei dvs., intră în istorie o nouă dezinformare. 

pag. 73 - Vorbind de adoptarea Constituţiei care consfinţea împământenirea 
etnicilor evrei în România în condiţii absolute facile, imposibil de găsit în alte 
legislaţii europene: "in acest sens Codreanu a organizat la laşi adunări de 
protest, ele degenerând finalmente în ciocnin violente cu etnicii evref. Cine 
organizează o demonstraţie nu poate fi decât atacat. Demonstraţia făcută în 
centrul oraşului nu poate să fie atacată decât de contrademonstranţi! De ce 
nu scrieţi clar câ grupuri de evrei au atacat demonstranpî? Nu vă jenaţi 
deloc?! 

pag. 75 - "Codreanu. . .era fuhos pe toţi evreii şi era furios câ grupul său nu-i 
putea extermina ". Prin asemenea deducţie jegoasă este de aşteptat peste puţin 
timp, cu ajutoare alde Sandache, sâ înceapă sâ se discute despre " cuptoarele lui 
Codreanu ", ce ziceţi? Este dovedit istoric şi vă pot prezenta proba oricând 
(mergând pe linia naivităţii mele câ aţi făcut această remarcă din prostie), că atât 
timp cât a trăit Corneliu Zelea Codreanu nu s-a putut afirma că vreun evreu 
ar fi murit din cauza Mişcării Legionare (exceptăm situaţiile posibile când ar fi 
murit de ciudă...) 

La aceeaşi pagină prezentaţi ca pe altă aberaţie a lui Corneliu Zelea 
Codreanu: * evreii ar fi acaparat presa, industria, comerţul . băncile. într-un 
cuvânt, ar fi făcut legea în România ". Prezentaţi problema cu o mirare 
nedisimulatâ, ca un copil care îşi surprinde părinţii făcând amor şi nu ştie de ce 
se "certau" ei în felul acela! Aveţi obrazul să prezentaţi chestiunea ca pe o 
alarmă falsă? Veţi veni cu argumentul câ mai erau şi ziare româneşti şi 
puţin comerţ românesc şi ceva industrie româneasca şi bănci româneşti! 
Treziţi-vâ, d-le Sandache, voi face precizarea că vorbim aici despre statul 
ROMÂN, înţelegeţi?! 

pag. 77 - Vorbind despre cazul călăului Manciu. prefect de laşi, omul care a 
terorizat tineretul creştin din laşi tot timpul cât a fost în funcţie, afirmaţi câ "el i-a 
hărţuit fără milă, iar pe unii dintre tineri i-a supus la unele umilinţe". Elevii de 
liceu care au fost schingiuiţi la poliţie, care au rămas fizic şi psihic marcaţi pentru 
toată viaţa, se pot numi "supuşi la umilinţe"?! Oare zecile de procese intentate de 
părinţii copiilor schilodiţi, acestui descreierat, acestei fiare libere în mijlocul 
societăţii ieşene, aveau ca obiect jignirea copiilor lor?! Din moment ce câteva file 
mai târziu detaliaţi procedeele sălbatice ale lui Manciu, de ce trebuia la început 
sâ vă puneţi "poalele în cap"?! 

^ Amintiţi ca posibilă varianta în care Corneliu Zelea Codreanu nu ar fi tras cu 
pistolul în Manciu în legitimă apărare, ci l-ar fi pândit la ieşirea din tribunal 

(continuare în pag. următoarei\ 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2006 


Pag. 9 















f 5 


&<^yiwide/iţă afai ţasă 

"CODUL LUI DA VINCI” 



întrucât de mult timp se face mare vâlvă în legătură cu această carte 
(mai nou a apărut şi un film), voi scrie câteva cuvinte despre minciunile 
răspândite de DAN BROWN. 

NICIODATĂ DA VINCI NU A SCRIS Şl NICI NU 
CONCEPUT VREUN COD, SECRET SAU NU. 

Leonardo da Vinci (1452-1513) s-a născut ca fiu 
nelegitim al lui Ser Pietrp, notar în Vinci; în 1468 tatăl său 
l-a dus la Florenţa şi l-a plasat în atelierul lui Verrochio; 

Leonardo a fost un geniu al Renaşterii, cunoscut mai ales 
ca pictor (cel mai celebru tablou: Mona Lisa del 
Gioconda), dar şi ca scriitor (maxime, anecdote, legende, fabule în proză - 
prima mare proză a Italiei), muzician, om de ştiinţă (astronomie, mecanică, 
medicinâ-anatomie şi fiziologie, botanică, aviator etc). Scrisul lui era caracterizat 
de scrierea în oglindă, adică scria de la dreapta la stânga, nu pentru că ar fi 
ascuns vreo informaţie secretă, ci fiindcă suferea de o boală, o formă de dislexie 
(afecţiune a percepţiei). 

Deşi Dan Brown îşi cataloghează cartea ca pe o simplă ficţiune, felul în 
care e făcută are un singur scop: să zguduie credinţa în lisus 
Hristos.toţi creştinii, de ar fi cu putinţă "şi în cei aleşi". 

Capitolul 1 începe cu perfida întrebare: "Dacă tot ce ştim despre lisus se 
dovedeşte a fi fals, atunci unde se află adevărul?" îndoiala e de multe ori mai rea 
ca necredinţa. 

DL Brown, membru al masoneriei, declară că a fost influenţat de cartea altor 
doi masoni, intitulată " Misterul templierilor însă aiurelile pe care le debitează 
în cartea sa nu sunt nici noi, nici originale. Originea lor se află în Palestina, 
iar vechimea lor e egală cu cea a creştinismului. Hristos a spus: "Şi unde Mă duc 
Eu, voi ştiţi, şi ştiţi şi calea. [...J Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine 
la Tatăl Meu decât prin Mine ” (loan 14:4-6) Deci ştim unde este Adevărul! Şi 
Cine este Adevărul! 

Dan Brown afirmă în carte că lisus Hristos s-a căsătorit cu Maria Magdalena 
(deci nu El ar fi murit pe cruce, ci un altul), şi că au avut un copil, iar din acest 
copil s-ar fi desprins un întreg arbore genealogic care ar include şi primii regi 
francezi ai căror urmaşi supravieţuiesc până azi. Dl. Brown mai susţine că 
Sfântul Graal (Sfântul Potir) ar fi însăşi Maria Magdalena, cea care i-a perpetuat 
sângele (iată o teorie rasială demnă de evrei). 

în primul rând, Maria Magdalena nu a fost soţia sau amanta lui lisus! în al 
doilea rând, ea, după ce a fost la Roma, luminându-l pe împăratul Tiberiu despre 
Domnul lisus, s-a întors la Efes, unde a rămas până la sfârşitul vieţii, slujind în 
Biserica în care păstorea Sf. Apostol loan. Şi nu a avut nici un copil, cu nimeni. 

Sfântul Graal este o invenţie, o legendă păgână care a căpătat o mască 
creştină şi a pătruns în Apus după 1054. Nu a existat niciodată un Sfânt 
Graal (sau Sfânt Potir)! Sângele lui lisus Hristos s-a SCURS ÎN ÎNTREGIME 
PE CRUCE, iar nu într-un potir! Astfel Sf. Cruce a devenit altarul pe care S-a 
jertfit Domnul, şi a devenit cea mai puternică armă contra diavolului! 

Astfel de hule şi blasfemii au rolul de - spune el - a "elibera" omul de "vechile 
prejudecăţi ale Bisericii. Şi astfel "eliberat" şi "iluminat" "noul om", animalizat şi 
îndobitocit, va deveni foarte uşor sclavul duşmanilor lui Hristos (căci e limpede 
că Dan Brown nu a acţionat de unul singur - nici nu ar fi putut - ci a fost ajutat din 
umbră să-şi răspândească mizeria sufletească în toată lumea). Evreii, din ură că 
n-au reuşit sâ-L distrugă pe lisus, au început să scornească minciuni (asemeni 
tatălui lor, diavolul - după cum afirmă însuşi lisus). Prima minciună ticluită de 
evrei este dezvăluită în Noul Testament: i-au plătit pe soldaţii romani să spună 
că lisus n-ar fi înviat, ci ar fi fost furat de ucenicii Săi; o altă minciună (pe care, 
mai nou, au prezentat-o şi pe Discovery Channel) este că Maica Domnului ar fi 
fost o desfrânată care l-a făcut pe lisus cu un soldat roman. Menţionez însă în 
mod special altă mare minciună a lor: lisus nu a murit pe cruce, ci un ucenic al 
Lui, El fugind cu Maria Magdalena şi având copii împreună - adică exact ce 
afirma Dan Brown! 

• Ace ^!f ™" CIU "! $ i a,te| © asemănătoare (sau chiar mai mari) erau cunoscute 
şi com )aue e Sfinţii Părinţi ai Bisericii. însă, ce-i drept, pe atunci creştinii nu-şi 
plecau urechea la toate minciunile! 

La pag. 138 dl. Brown afirmă: "Primii capi ai Bisericii Creştine au răspândit 
care e âimau latura feminină, înclinând balanţa în favoarea celei 
prostie şi minciună! Argumentul forte al lui Brown este... 



Inchiziţia catolică! Dar Inchiziţia - adusă la apogeu de 
faimosul Torquemada. un EVREU convertit la catolicism - 
urmărea vrăjitoarele şi ereticii, nu femeile! (pare-se că în 
mintea d-lui Brown toate femeile sunt vrăjitoare). în 
favoarea stupidei sale afirmaţii dl. Brown îl aminteşte şi pe 
Sf. împărat Constantin Cel Mare. Nu există nici cea mai mică 
dovadă în acest sens! 

Dl. Brown se dovedeşte a fi un adept al ereticului ARIE - 

care a fost condamnat la sinodul I Ecumenic, deoarece afirmă la pag. 
249: " Până atunci lisus fusese considerat de adepţii săi un profet, un 
muritor... un om extraordinar, însă doar un om". 

L-aş întreba pe domnia sa şi pe toţi care îl susţin: Dacă toţi Sfinţii Părinţi 
ai Bisericii s-au ocupat, în mod conştient, cu răspândirea de minciuni, 
atunci de ce şi-ar fi sacrificat viaţa pentru nişte minciuni în care nu 
credeau?! Oare tu ai fi gata să mori pentru ceva care ştii sigur că e greşit, că e o 
minciună pe care chiar tu ai spus-o? 

Biserica, începând cu Sfinţii Apostoli, L-a considerat pe Domnul lisus Hristos 
Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. 
Pentru a vă convinge iată câteva pasaje din Noul Testament: Matei 16:13-18 
4:11; loan 1:1, 1:14, 1:18, 10:30, 14:6, 8:12, 4:42; Timotei 3:16, 4:1; Tit 2:13; 
Romani 9:5; (Ps. 109.3); Corinteni 1:24, 6:20; Apocalipsa 1:8; Ps 2:7; Fapt. Ap. 
3:33; Evrei 1:5, 5:5; Luca 4:13; Petru 1:19, 3:22; Marcu 16:19 etc. 

CâL despre Sinodul de la Niceea să nu uităm (adevărul): în anul 332, la 
Niceea s-au adunat 318 Sfinţi Părinţi (episcopi) şi au formulat primele 7 articole 
din CREZ şi L-AU ANATEMIZAT PE A^RIE, şi nu numai pe el, ci şi pe toţi care-l 
vor urma în învăţătură. Hotărârile Sinodului au fost aprobate prin vot de 317 
Sfinţi Părinţi şi unul singur s-a abţinut, (nu a fost o luptă aşa strânsă, cum afirmă 
Brown) 

La pag. 251: "Biblia modernă a fost alcătuită de oameni care urmăreau un ţel 
politic clar, promovarea caracterului divin al lui lisus Hristos şi exploatarea în 
interes propriu a influenţei sale". Dar Sfântul Apostol Pavel spune: "Toată 
scriptura este insuflată de Dumnezeu !"(Timotei 10:17). Deci pe cine să credem: 
pe Sfântul Apostol Pavel sau pe masonul Dan Brown ? 

Afirmaţia lui are un sâmbure de adevăr: " EVREII au început să mâsluiască 
textul Sfintei Scripturi a Vechiului Testament, in mii de locuri, pentru a 
ascunde proorocirile mesianice şi orice altă legătură ce s-ar fi putut face 
între Legea Veche şi Creştinism . Astfel. în dialogul cu iudeul Trifan (cam în 
anul 150 d.Hr.), putem citi cum Sf. Mucenic Iustin Filosoful îl mustră pe acesta 
pentru o seamă de schimbări aduse de evrei textului Sfintei Scriptun a 
Vechiului Testament, mai cu seamă proorocirilor despre întruparea, 
Propovăduirea, Patimile, învierea şi înălţarea la cer a Mântuitorului nostru 
lisus Hristos. Dar schimbările făcute de iudei asupra cărţilor Vechiului 
Testament au continuat până la alcătuirea unei forme finale căreia i s-au 
adus şi comentarii în acelaşi duh, şi aşa s-a ivit ceea ce se cheamă 
TALMUDUL, cartea de căpetenie a evreilor de pretutindeni. Cărţile Vechiului 
Testament, atât ohginalul cât şi copiile cu modificările uttenoare, au fost distruse 
sistematic de iudei... "(Fericitul Teodorit al Kirului, "Tâlcuirea celor 150 de psalmi 
ai prorocului împărat David " - Ed. Mănăstirea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril - 
Petru Vodă, 2003, pag. 538). 

Iar apoi, toţi ereticii urmând exemplul evreilor, mai ales cei din vremea 
noastră, au început să facă schimbări în Sfânta Scriptură "inspirate" (de ce 
duh oare?) astfel încât să concorde cu ereziile pe care le propagau. 

Dar să nu uităm cuvintele Sfântului Apostol şi Evanghelist loan: "Şi orice duh 
care nu mărturiseşte pe Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci ESTE DUHUL LUI 
ANTIHRIST, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume", (loan 4:3). 

Dl. Dan Brown nu este decât unul din mulţii antihrişti ai vremurilor 
noastre, un bun ucenic al Satanei şi înainte-mergâtor al Antihristului. Deie 
Domnul ca el să se pocâiascâ de faptele sale şi la cunoştinţa Adevărului să vină, 
căci şi pentru el - şi pentru alţii ca el - a venit şi a murit Hristos» Până atunci, să 
păstrăm predania şi sâ-L urmăm pe Hristos până la moarte! Aşa să ne ajute 
Dumnezeu! Amin. 


minciuni 

masculine' 


Altă 






... CAZUL BIETULUI DOMN CRISTIAN SANDACHE (continuare din pag. precedentă) 


criselor unui alt istoric evreu proletcultist. Ca să ne mai descreţim 

Tniimf i f Cem - Un scenariu după descrierea d-lui Stelian Neagoe în cartea 

*Triumful raţiunii impothva violenţei" 

mii H^ C i dreanU ' eSe d ' n tr »bunal; în faţa tribunalului erau adunaţi sute sau 

Odat^ ipcm' care vo ^ erau §' care nu avuseseră loc în interior, aşteptând ceva. 
Distniui în V ZU . uturor acestor oameni, Codreanu se dă după colţ şi cu 
Dul aiH^i\ af I a a ^f apta j e $' rea lui Manciu. Gloata de oameni îl vede (nu se 
frirâ m ’• ° s ® rvâ cum '»tremurau genunchii şi îi clănţăneau dinţii în gură de 
ce estP ' . as,sten ţ' nu '$» dau seama de ce stă cu pistolul în mână şi de 

Codreanu c 6 Al ^ " sâ z ' cem o sută din o mie - înţeleg ce pândeşte 

focuri etr intre Pri nză tor, strâng pariuri dacă va ochi sau nu, din câte 

anunţa ne Mw' ? one $ te (mâcarcu strigăte) pe Codreanu, nimeni nu îl 
etc \ Manfii C,U Dupa 0 a $teptare plină de suspans (vezi adrenalina etc., 
se dur io o ** tra . 9edia se produce; urmează plăţile la pariuri, câştigătorii 

Codream. c e C V m,ci> Pedanţii îşi propun să fie mai atenţi data viitoare când 
V'uareanu va omori pe cineva. - 

6 ^^ n 5j i J a ser »os, istoricul sus amintit credea câ îşi poate permite să 
I ® ln ma » mu lte motive: regimul comunist va fi veşnic şi nu va veni 


||| sene 


niciodată timpul să-l contrazică cineva; incriminarea lui Comeliu Zelea 
Codreanu da bine în faţa partidului. Aceeaşi incriminare da bine în fata 
coreligionarilor. Aceeaşi incriminare face parte din el şi din crezul lui şi din 
frustrările lui şi din ura lui şi din meseria lui. Cred câ este suficient 

Aş face o comparaţie pentru ca dl Sandache să înţeleagă cum ar cataloqa 
domnia sa un istonc dispus, în anul 2000, să aducă în discuţie ca posibilă 
vananta masacrului de la Katin ca executat de armata germană? Ar râde curcile' 
Trebuie să mă opresc pentru că, printre altele, mi-am umplut mima cu venin 
sub pretextul imparţialităţii şi corectitudinii, vă simţiţi obligat să împroşcaţi cu 
noroi un mare erou. martir al aceste, ţâri, încercând sâ discreditaţi o perioada 
de deşteptare a conştiinţei naţionale a românilor, vă simţiţi oWiqat să 
distrugeţi amintirea miilor de tineri dispuşi să moara pentru un ideii şl 
pentru aceasta ţara! Vă simţiţi obligat sâ prezentaţi ca pe o aberaţie 
sacrificiul sutelor de mii de români şi de legionari omorâjde qlon. de 
măciuca, de foame sau de frig. Vă simţiţi obligat sâ aasiti iu^ifi^a^ 

car ® ~ «fetru. in.™ tel sau altul mffe «3 ’ " P ‘’ n, '“ 


Pag. io 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2006 














CORNELiU ZELEA CODREANU - "PENTRU LEGIONARI 



Primul congres studenţesc după război - Cluj, sept 1920 

Tinerii studenţi sunt foarte influenţabili, mai ales când le lipseşte o credinţă 
B se lasă amăgiţi nu atat prin avantajele materiale imediate care li s-ar oferi cât 
mai ales prin magulinle ce li se aduc şi prin perspectivele de mare viitor ce ii se 

oferă. 

Tânărul insă va trebui să ştie că în orice post va fi, este o santinelă in 
slujba neamului şi ca a se laşa cumpărat, flatat, ademenit, înseamnă o 
părăsire de post. poate însemna o dezertare sau chiar o trădare/’ (pg. 34) 

Deschiderea Universităţii din laşi în toamna anului 1920 

"La celelalte centre universitare, linişte. Noi eram însă condamnaţi la 
războire. Pentru prima oara în istoria Universităţii ieşene, senatul universitar 
anunţa deschiderea cursurilor fără preoţi şi fără serviciul religios. (...) 
Universitatea laşiului creştin, cea mai înaltă şcoală românească, proclama în 
ceasurile grele de atunci, lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu 
din şcoală, din instituţii, din ţară . (pg. 35) 

Un număr de vreo opt studenţi naţionalişti, care ne aflam în laşi. am umblat 
zadarnic pe la uşile multor profesori, încercând să-i convingem a reveni asupra 
masurilor luate. Repetatele noastre intervenţii n-au dus la nici un rezultat. 

Şi atunci, în ajun, am hotărât un lucru grav: să ne opunem cu forţa la 
deschiderea universităţii. (...) 

Eu am făcut un afiş scris cu creionul roşu, pe care l-am lipit pe uşa cea mare 
de la intrare. Aduc la cunoştinţa domnilor studenţi precum şi a domnilor 
profesori, că această universitate nu se deschide decât în urma slujbei religioase 
tradiţionale". 

Restul camarazilor n-a venit decât târziu, prea târziu. 

De la ora 8 au început să vină studenţii. Eu am rezistat singur la uşă până la 
ora 9 şi jumătate, când în faţa universităţii se adunaseră peste 300 de studenţi 

P 

Biruinţa adversarilor n-a durat însă mult pentru că peste puţin timp secretarul 
universităţii s-a coborât de la rectorat şi a afişat următoarele: "Se aduce la 
cunoştinţa tuturora că rectoratul a hotărât ca universitatea să rămână închisă 
până miercuri, când se va deschide cu serviciul religios". Era un mare triumf pe 
care l-am primit cu o bucurie nespusă. (...) 

De atunci mi s-a înrădăcinat credinţa care nu mă va părăsi, că cel care 
luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins 
niciodată.” (pg. 36 - 37) 

înfiinţarea Asociaţiei Studenţilor Creştini 

"Pornisem un grup restrâns. înfiinţasem un cerc studenţesc, trecusem la 
Societatea Studenţilor în Drept, iar spre sfârşit, se năştea din truda noastră 
adevăratul Centru Studenţesc sub denumirea de Asociaţia studenţilor creştini , 
către care băteau acum toate inimile 
studenţimii ieşene." (pg. 51) 

Angajament de onoare: 

Subsemnaţii studenţi ai Universităţii din 
•aşi, văzând situaţia grea în care se găseşte 
poporul român, ameninţat în existenţa sa de 
către un neam străin, care ne-a acaparat 
m oşia şi tinde să pună mâna pe conducerea 
ţârii pentru ca urmaşii noştri să nu 
Pribegească prin ţări străine, alungaţi de 
sărăcie şi mizerie din ţara lor şi pentru ca 
neamul nostru să nu sângereze sub 
tirania unui neam străin, ne ridicăm 
°tărăţi împrejurul unui nou şi sfânt 
lde al, acela al apărării patriei noastre în 
contra cotropirii străine. 

,n jurul acestui ideal am format Asociaţia 
Studenţilor Români Creştini de la 

Universitatea din laşi. 

Cu acest ideal plecăm în suflet cei care 
P râsim astăzi băncile şcolii. 

A •upta, pe oriunde vom fi, pentru dreptatea noastră, pentru viaţa 
ar *eninţatâ a neamului, socotim a fi cea dintâi a noastră datorie de onoare. 

aceea, întruniţi astăzi sâmbătă 27 mai 1922, ne luăm un angajament 
e°mun ca, împrâştiindu-ne în toate colţurile ţârii, să ducem cu noi pretutindeni 
d,n focul care ne-a însufleţit în vremurile tinereţii şi să aprindem în sufletele 
ne căjite făclia adevărului a dreptului de viată liberă a neamului nostru pe aceste 
meleaguri. 

Vom păstra cea mai strânsă legătură cu asociaţi pe care azi o părăsim şi în 
re r âmânem ca membrii sprijinitori, ea fiind punctul central care ne va uni 
me ;euîn lupta noastră. (...) 

Lasâm cuvântul nostru tuturor generaţiilor de studenţi care vor trece prin 
-^asţâ asociaţie şi care vor înţelege să-şi închine munca lor pe altarul 
Patriei sâ se întrunească în acelaşi an şi in aceeaşi zi cu noi la Universitatea din 
a *' (pg. 52) 

f-a sfârşitul studiilor universitare 

ine Cand m ' am aruncat în cea dintâi luptă, n-am făcut-o în urma vreunui 
h cmn din partea cuiva. Nici în urma vreunei consfătuiri, a vreunei 
*uh rar * Prealabile cu executarea căreia aş fi fost eu însărcinat. Nici măcar 
ad b 'mpul* U | unej mari şi îndelungi frământări interioare sau cugetări 
nc <. in care să-mi fi pus această problemă. 

Nimic din toate acestea. N-aş putea sâ definesc cum am intrat în luptă. 
p oate ca un om care. mergând pe stradă cu grijile, nevoile şi 


11 I * 

411 *“ 


(II) 

(continuare din numărul trecut) 

gândurile lui, surprins de focul care mistuieşte o casă, îşi aruncă haina si 
sare în ajutorul celor cuprinşi de flăcări. 

Eu, cu mintea unui tânăr de 19-20 de ani. am înţeles numai atât din toate cele 
ce vedeam: că ne pierdem ţara, că n-o sâ mai avem ţară; că prin concursul 
inconştient al bieţilor muncitori români sărăciţi şi exploataţi, va veni peste noi 
stâpânitoare şi pustiitoare hoardă străină. 

Am pornit din porunca inimii, dintr-un instinct de apărare pe care îl are 
cel din urmă vierme târâtor, nu din instinctul de conservare personală, ci 
din acela de apărare a neamului din care făceam parte. 

De aceea, tot timpul, aveam senzaţia că în spatele nostru stă neamul tot cu 
viii, cu alaiul de morţi pentru ţară. cu tot viitorul lui. Că neamul luptă şi vorbeşte 
prin noi, că mulţimea vrăjmaşă, oricât de mare, în faţa acestei entităţi istorice 
nu-i decât un pumn de fărâmituri omeneşti pe care le vom împrăştia şi le vom 
învinge. 

Pentru aceasta au căzut cu toţii . in frunte cu necugetatele senate 
universitare, care crezând că luptă cu noi, o mână de tineri nebuni, luptau in 
realitate cu propriul lor neam. 

Există o lege a firii, care aşează pe fiecare la locul său; răzvrătiţii in 
contra firii, de la Lucifer şi până azi, toţi răzvrătiţii aceştia, de multe on foarte 
inteligenţi, dar totdeauna lipsiţi de înţelepciune, au căzut străfulgeraţi." (pg. 54 - 
55) 

Individul în cadrul şi în slujba neamului său. 

Neamul în cadrul şi în slujba lui Dumnezeu şi a legilor Dumnezeirii. 

Cine va înţelege aceste lucruri va învinge, chiar de va fi şi singur. Cine 
nu va înţelege, va cădea învins, (pg. 55) 

Din punctul de vedere al organizării ne statornicisem pe ideea de şef şi 
de disciplină. Democraţia era înlăturată, nu din calcule şi nici din convingerea 
născută pe cale de teorie. (...) nu m-au ales pe mine şef luptătorii, ci eu mi /- 
am ales. 

Niciodată n-am avut comitete şi n-am pus la vot propuneri. Totdeauna 
însă, când am simţit nevoia, m-am sfătuit cu toţi, dar pe a mea răspundere, 
am luat singur hotărărea De aceea, grupul nostru mic era întotdeauna o 
unitate nezdruncinată. Tabere cu păreri împărţite, majorităţi şi minorităţi, 
ciocnindu-se între ele pe chestiuni de acţiune sau de teone, n-au existat. Le toţi 
ceilalţi era exact contrariu. De aceea au şi căzut învinşi." (pg. 55) 

MIŞCAREA STUDENŢEASCĂ 

10 decembrie 1922 

(...) Aparţine istoriei naţionale nu acela care va trăi sau va învinge - cu 
sacrificarea liniei vieţii neamului - ci acela care, indiferent dacă va învinge 
sau nu, se va menţine pe această linie. (...) 

^ 10 decembrie, delegaţi din toa te centrele se adună la Bucureşti, îşi fixează 

în zece puncte ceea ce au crezut că 
formează esenţa mişcării lor şi se declară 
greva generală pentru toate universităţile, 
cerându-se realizarea acestor puncte. Nu 
este 10 decembne mare prin valoarea 
formulării care s-a făcut atunci, după cât au 
putut delegaţii formula din esenţa adevărului 
care frământa sufletul întreg al studenţimii 
române. 

Este mare pnn miracolul trezirii acestei 
tinerimi la lumina pe care a văzut-o sufletul 
ei. Este însemnată ca zi a hotărârii. A 
hotărârii la acţiune, a declarării războiului 
sfânt, care va cere acestei tinerimi române 
atâta tâne de suflet, atâta eroism, atâta 
maturitate, atâtea jertfe cunoscute şi 
necunoscute, atâtea morminte! 

10 decembne 1922 cheamă tineretul 
pământului acesta la un mare examen. (...) 

La Bucureşti, Cluj, laşi şi Cernăuţi, 
izbucniri formidabile ale maselor studenţeşti, 
care, conduse de puterea lor de intuiţie, - accentuez: nu de conducâton - se 
îndreaptă spre duşman. Ele vizează în primul rând presa evreiască: "Adevărul", 
Dimineaţa", "Mântuirea", "Opinia", "Lumea", focare de infecţie morală, de 
otrăvire şi zâpâcire a românilor. 

Presa aceasta atacă ideea religioasă la români, slâbindu-te astfel 
rezistenţa morală şi rupându-le contactul cu Dumnezeu. (...) 

Presa aceasta împrăştie teorii antinaţionale, slăbindu-le credinţa în 
naţiune şi rupându-i de pământul ţârii de dragostea pentru el, pământ care 
în toate timpurile a fost îndemn la luptă şi sacrificiu. 

Presa aceasta prezintă fals interesele noastre româneşti, dezorientând 
şi îndreptând pe români pe linii opuse intereselor naţionale. 

Presa aceasta înalţă mediocrităţile şi oamenii capabili de corupţie 
pentru ca străinul să-şi poată satisface interesele lui şi coboară valorile 
morale care nu se vor preta a face servicii iudaismului şi intereselor acestuia. 

Presa aceasta otrăveşte sufletul neamului, dând zilnic şi sistematic publicitate 
crimelor senzaţionale, legăturilor imorale, avorturilor, aventurilor 

Presa aceasta omoarâ adevărul şi slujeşte minciuna cu perseverenţă 
diabolică, întrebuinţează calomnia ca armă de distrugere a luptătorilor români." 

(pg. 64 - 65) (continuare în numărul viitor) 



4 


Iunie 2006 


Pag. 11 




















ÎNCHISOAREA RÂMNICU SĂRAT 


In urmă cu cca. 30 de ani am vizitat fără să vreau închisoarea de tristă 
amintire din Râmnicu Sărat, şi iată cum: 

Lucrând ca ziarist profesionist, mâ aflam în interes de serviciu la fosta 
întreprindere Comercială de Stat Mixtă Râmnicu Sărat; fiind toamnă, am fost 
invitat să vizitez stocul-tampon de mărfuri necesar aprovizionării de iarnă a 
localnicilor. Şi iatâ-mâ la un depozit unde se aflau cca. zece vagoane de produse 
alimentare, aproape în exclusivitate borcane cu legume şi cutii de conserve cu 
peşte. în cantităţi relativ mari dar în sortiment mic. 

Spaţiile de depozitare mici dar multe ca număr, cu ferestre "liliput" şi uşi la fel 
dar cu vizor, un culoar drept şi neverosimil de larg pentru circulaţie, în contrast 
cu încăperile adiacente, poarta masivă de la intrare şi două turnuleţe de veghe 
lângă ziduri m-au făcut să întreb, pe bună dreptate, pe directoarea care mă 
însoţea, dacă depozitul alimentar nu era o fostă închisoare. 

Intuiţia mea s-a dovedit bună: directoarea mi-a răspuns afirmativ şi, spre 
surprinderea mea, a dat şi unele amănunte legate de edificiul în care ne aflam, 
dar pnn prisma cunoştinţelor însuşite de ea voles-nolens la cursurile de istorie 
R.S.R.: mi-a spus că aici au fost închişi legionarii care au făcut mult râu ţării (n-a 
spus în ce a constat răul), că legionarii l-au asasinat pe lorga (n-a spus de ce şi 
în ce împrejurări), că au fost împuşcaţi aici unii dintre ei deoarece au vrut să fugă 
de sub escortă (!?) etc. Nu am vrut să o contrazic şi sâ-i ţin un scurt istoric 
adevărat, pentru că era pierdere de timp şi sigur nu era dispusă la un dialog pe o 
temă "tabu" care i-ar fi părut, în acei ani de dictatură comunistă, o "provocare” 
periculoasă care arfi putut duce la probleme cu Securitatea;-tăcerea, ca măsură 
de prevedere, era cel mai bun lucru atunci. 

Armând Călinescu, în calitate de ministru de Interne, a început acţiunea 
monstruoasă, ordonată de Carol al ll-lea, de distrugere a Mişcării Legionare 
prin ASASINAREA conducătorilor ei. De declanşarea acestor tragice 
evenimente se leagă numele penitenciarului RÂMNICU SĂRAT: în noaptea 
Sf. Andrei (29/30 nov.) CĂPITANUL şi 13 camarazi (NICADORII şi 
DECEMVIRI! ), aflaţi aici în detenţie, sunt luaţi şi strangulaţi de autorităţi la 
marginea Pădurii Tâncâbeşti ( nota bene: nu erau condamnaţi la moarte, ci la 
detenţie!). 

Un an mai târziu, în noaptea de 21/22 sept., alţi 15 legionari de prim 
rang, tot în miez de noapte, la ceasul duhurilor rele, sunt împuşcaţi chiar între 
zidurile reci ale acestei închisori, deşi nici aceştia nu erau condamnaţi la 
moarte! Singura lor vină era aceea de a se fi dăruit total şi necondiţionat 
ridicării spirituale a neamului românesc, clădirii unei Românii puternice şi 
temătoare de Dumnezeu. 

în noaptea aceea, odată cu cei 15 martiri de la Râmnicu Sărat, erau asasinaţi 
250 de legionari de pe tot cuprinsul ţării, ELITA legionară (câte 3 - 4 din fiecare 
judeţ şi cei 80 de fruntaşi legionari aflaţi în lagărele de la Vaslui şi Miercurea 
Ciuc; nu au fost cruţaţi nici cei internaţi în Spitalul Militar din Braşov). 

Amintim numele elitei legionare asasinate în închisoarea de la R. Sărat: 

1. Gheorghe CLIME - inginer şi avocat, comandant legionar al Bunei Vestiri 
(cel mai înalt grad legionar), Şeful Corpului Muncitoresc Legionar, Şeful 
Partidului Totul pentru Ţară, luptător anticomunist pe frontul din Spania; 

2. Alexandru CANTACUZINO - dr. în Drept, diplomat, prinţ (din fam. 
domnească a Cantacuzinilor), comandant al Bunei Vestiri, luptător anticomunist 
pe frontul din Spania; Şeful Corpului de elită Moţa - Marin; 

3. Nicolae TOTU - avocat, comandant al Bunei Vestiri, luptător anticomunist 
pe frontul din Spania; deputat numit de Căpitan pe listele Partidului Totul Pentru 
Ţară la alegerile din dec. 1937; 

4. Alexandru Cristian TELL - avocat, comandant legionar, membru al 
contenciosului legionar, membru al grupării intelectuale legionare "Axa"; 

5. Gheorghe FURDUI - dr. în Teologie, comandant legionar, preşedintele 
Studenţilor Teologi din Bucureşti, preşedintele U.N.S.C.R. (Uniunea Naţională a 
Studenţilor Creştini Români) în 1936-1937; 

6. Bănică DOBRE - economist, comandant al Bunei Vestiri, luptător 
anticomunist pe frontul din Spania; 

7. Mihai POLIHRONIADE - avocat, comandant legionar, membru al grupării 

intelectuale legionare ”Axa’, şeful Garnizoanei Legionare Bucureşti, deputat 
numit de Căpitan pe listele Partidului Totul Pentru Tară la aleqerile din dec. 
1937; y 

8. Paul CRAJA - medic, comandant legionar, preşedintele Centrului 
Studenţesc Bupureşti; 

9. Sima SIMULESCU - profesor, comandant legionar, şeful organizaţiei 
legionare a sect. 2 Bucureşti, deputat numit de Căpitan pe listele Partidului Totul 
Pentru Ţară la alegerile din dec 1937; 

10. Gheorghe APOSTOLESCU - comandant legionar, comerciant însărcinat 
cu responsabilităţi în organizarea Comerţului Legionar; 

11. Ion BANEA - medic şi dr. în Drept, comandant legionar, şeful Ardealului 
Legionar, deputat numit de Căpitan pe listele Partidului Totul Pentru Ţară la 
alegerile din dec. 1937; 

12. Aurel SERAFIM - inginer, comandant legionar, şeful orqanizatiei leqionare 
a sect. 3 Bucureşti; 

13. Traian COTIGĂ - dr. în Drept, comandant legionar, preşedinte al Centrului 
Studenţesc Bucureşti, preşedinte al U.N.S.C.R. în 1935-1936, orator remarcabil; 

14. Emil ŞIANCU - avocat, căpitan invalid de război (1916 - 1918), 
comandant legionar, apărător al moţilor, şeful legionar al jud. Cluj, deputat numit 
de Căpitan pe listele Partidului Totul Pentru Ţară la alegerile din dec. 1937; 

Eu 9 en IONICĂ - dr. inginer, comandant legionar, şeful Asociaţiei 
"Prietenii Legiunii". 


acest memoriu reprezintă perfect linia de gândire şi credinţă a lui Comeliu Zelea 
Codreanu, arătând fără echivoc singurul drum posibil spre redresarea morală a 
neamului românesc: 

"Domnule General, Suntem familiile legionarilor care au fost întemniţaţi şi 
asasinaţi între zidurile reci ale Penitenciarului Special din Râmnicu Sărat 

Respectuos vă rugăm cele ce urmează: 

1 . Penitenciarul special de la Râmnicu Sărat să fie declarat monument 
istoric şi să facă obiectul unui muzeu legionar (...) 

2. Reconstituirea nopţilor din 29/30 Noiembrie 1938 şi 21-22 Septembrie 
1940 să se facă în prezenţa cuiva din partea noastră (...) 

3. Să se facă un film documentar al Penitenciarului Râmnicu Sărat şi al 
Spitalului Militar Braşov, film în care să nu se vadă numai zidurile, ci să apară 
însuşi sufletul care a suferit acolo. (...) Vă rugăm ca scenariul să fie alcătuit de 
cineva care a stat înăuntru acolo şi a suferit împreună cu ei. 

în afară de aceasta, fotografiile şi alte filme care se iau , să nu fie o afacere şi 
să nu banalizeze un clişeu care, atunci când va fi proiectat, trebuie să zguduie 
conştiinţele româneşti. 

Pentru organizarea interioară a muzeului, reconstituirea nopţilor în care au 
avut loc asasinatele şi scrierea scenariului filmului documentar, vă rugăm să 
primiţi ca reprezentanţi ai gândurilor noastre pe prof. Ion Ionică şi dr. Şeitan 
Milcoveanu. 

în afară de acestea ne îngăduim să vă adresăm o rugăminte de ordin 
sufletesc: Dorim ca în România legionară să se acorde întreg respectul cuvenit 
atât faţă de fiinţa omenească în sine, cât şi faţă de orişice credinţă sinceră. Să 
nu mai fie deţinuţi politici printre români, iar cei străini să fie trimişi în ţara 
lor. Pe pământul ţării noastre să nu mai fie suferinţă pentru idei, iar cei 
arestaţi să fie izolaţi de societate dar cu nimic să nu fie chinuiţi . 

Domnule General, această rugăminte vo adresează familiile unor oameni 
care au fost condamnaţi, întemniţaţi, umiliţi, chinuiţi şi apoi asasinaţi pentru 
credinţa lor. (...) Rugându-vă să credeţi, Domnule General, că cererile şi 
sentimentele noastre le exprimăm numai din dorinţa ca aşezarea României 
legionare să aibă temelii cât mai tari, îngăduim să vă urâm în numele alor 
noştri şi al nostru: Dumnezeu să vă ajute! 

Elena Corneliu Zelea Codreanu, Alexandrina Gr. Cantacuzjno, Flori Al. 
Cantacuzino, Marietta Claudian-Te//, Paulina şi ing. Ion Ionică, Floriea ing. Gh. 
Clime, Col. Polihroniade, Mary Polihroniade, Vera cpt. Emil Şiancu, Vera Totu, 
Maria dr. Ion Banea, Viorica E. Ionică, Liana Cotigă. Eugenia Apostolescu, 
Ştefan Simulescu, cpt Scarlat şi Tiberiu Simulescu, Margareta Furdui, S. 
Serafim, Ana Valaori-fîân/că, Tudorşi Mircea Craja. n 

Menţionez că la data redactării memoriului, în închisoare se găseau în celule 
individuale câteva comuniste condamnate, printre care Liuba Chişinevski şi Ana 
Pauker (expulzată câteva luni mai târziu în Uniunea Sovietică la un schimb cu un 
fost deputat în Sfatul Ţării, pe nume Codreanu), viitoarele stăpâne sângeroase 
ale destinului românesc. Nu s-a făcut nici o referire la răzbunare asupra lor, deşi 
este ştiut că Mişcarea Legionară a avut un profund caracter anticomunist, ci, aşa 
cum reiese, s-a cerut doar părăsirea ţârii noastre de către acestea. 

în urmă cu 3-4 ani, aflându-mâ din nou la Râmnicu-Sârat, m-am hotărât 
să revăd fosta închisoare. Nimic mai simplu: porţile masive de la intrare erau 
acum larg deschise, intra cine vroia, neexistând vreun portar. Privatizarea de 
după 89 a spulberat fostul comerţ centralizat de stat, acum noii ”jupâni" având 
propriile spaţii de depozitare, en-gross, în fosta închisoare. 

Nimic nu aminteşte de jertfa legionară care atunci a îngrozit sufletele 
tuturor românilor cinstiţi. 

La intrare un lucru mic îţi atrage atenţia: pe o plăcuţă de marmură se 
aminteşte de detenţia şi suferinţele lui Ion Mihalache. fostul lider al Partidului 
Naţional Ţărănesc, care a fost întemniţat aici în timpul regimului comunist. 

Am fost surprins (plăcut) când la o vorbă de a mea aruncată unui "serelist" 
despre tragedia legionarilor care au fost închişi aici, mi s-a răspuns că în cimitirul 
oraşului, nu demult, fusese inaugurat un mic monument ridicat pentru legionarii 
asasinaţi de autorităţi în septembrie 1939. 

Şi iatâ-mâ, la mai puţin de o oră, la cimitirul oraşului, în faţa unei cruci 
modeste care aminteşte de cei 15 asasinaţi în incinta închisorii, din zona 
dinspre ieşire. Câteva flori ofilite marcau trecerea unor persoane care aduseseră 
recent un pios omagiu celor a căror viaţă a fost brusc curmată în floarea tinereţii. 

Monumente închinate jertfei legionare sunt foarte puţine. Cel mai 

cunoscut este cel din pădurea Tâncâbeşti, unde a fost strangulat Căpitanul 
împreună cu Nicadorii şi Decemvirii. 

S-ar putea ridica altele în oraşele laşi (la Râpa Galbenă sau Galata, unde 
au fost schingiuiţi studenţii români creştini şi naţionalişti pentru crezul lor), la 
Huşi, Focşani, Tumu Severin, Bucureşti, etc., pretutindeni unde sângele eroilor a 
curs din belşug. Lipseşte însă iniţiativa şi, mai ales . LIPSESC BANII 
NECESARI, în plus, din păcate, se mai şuşoteşte pe la colturi să nu se ia 
astfel de hotărâri întrucât, vezi Doamne, "ar fi exagerate şi’ar deranja mai 
ales acum, când batem la porţile Europei"! 

Ar fi bine dacă, citind articolul de faţă, s-ar găsi un mic "Mecena" 
care să-şi ia obligaţia de a confecţiona o placă de marmură pe care 
să fie trecute numele naţionaliştilor asasinaţi la Râmnicu Sărat 
întrucât Acţiunea Română nu-şi poate permite în momentul de fată acest 
efort financiar. In septembrie am monta această placă pe zidul de la 
intrarea din fosta închisoare, cinstindu-le astfel memoria Ne-ar face 
mare bucurie dacă până atunci am primi un semnal pozitiv din 
partea unui bun român sensibil la istoria ţării noastre. 


u demult, răsfoind în Biblioteca Academiei Române colecţia ziarului 
Buna Vestire", am descoperit în nr. din 6 oct. 1940 un articol - 

oc ument, un memoriu adresat gen. Ion Antonescu de către familiile celor 
asasinaţi. Il prezentăm cititorilor noştri deoarece îl considerăm important: 


iii z 


Pag. 12 


CUVÂNTUL LCCSONAIR Iunie 2006 















p 

III w* 


ztG-zAGPE 


lfl Pista Poporului (Piez za c lei popolo) este o 

sens al cuvântului Ea este in formă ovală s, P ' aţă publicâ ,n 

jn centrul ei se află un obelisc de granit eomt^an 3 con ceputâ în anul 

£1-.1» «««- * W .m SeaT^r^Vlf, 5 m aaan0 

c-j de către împăratul Auoustus de la Hehopoles ansporta ' la 

pentru noi. români, aici se află două statui de daci di^ U Un ' UCru 
cm sec. al IMea d. Hr. P, a , a este uni i. ' nmarmură ' care 
^efenstice şi maijtaimoase din lume având fântâni şi grapei? 3 "' m3 ' 
0 altă urmă românească pe care vreau să o reliefez Joi 4 w 
£-•* 7 , 3*-3 sau Şcoala Română un edificiu impunător dp tin m c ca ^ emia & 
r ^.-3 altor academii şi instituţii străine, in Văile Giulio şf^fosUoiSfJ" 
Lobul isîonc roman Vasile Pârvan, pentru aâzdnir ^’. 3 f ° S de 

mmân spre a-. învăţa aici arta cercetării ştuntiftce ^ ma ' bUn ' * a ' 
La P>aţa Spaniei se ajunge prin bulevard pe o scară in o,i k,, 

I,.re 1721-1725. La baza e, se află vestita Baraccâ p , 
co-r lan? de mănme naturală, pe jumătate scufundată - d,n mnbcuTe .lsnJoJ 
yf* --vor de apă care o umple continuu - de aici impresia că seTcufSidâ Is * 
ope« Iu- P*tro Bemim. tatăl sculptorului cu acelaşi nume. unul dTn primJ'trîî 
- La capătul de sus al pieţe, se află la o înălţime apreciabilă s Jir rJ 
TUnito dei Menti care a fost construită în 1485. în fată având un obehsc c! 
-scnpt'i şi imagini faraonice. Treptele, de jos până sus. sunt mereu ocupate 
jeniru odihnă şi meditaţie sau de conversaţie in toate limbile pământului peni u 
împărtăşirea tuturor impresiilor. ■ pe tru 

Piaţa Veneţiei este cea mai cunoscută, cea mai frecventată învec,nându-se 
w Cdosseumul visa vis de Columna Iu, Traian. Este un vast patrulater aî se 
** ’f nument ^ lu ' V'dor Emanuel II. primul rege al Italiei unite monument 
na" de m, făurit din 5 tone de bronz La dreapta este Palatul Veneţiei în 
a-e este incorporata S/senca San Marco, iar la stânga. Palatul Asigurărilor 
Sociale alatul Veneţia este plin de istorie a fost ridicat începând din 1445 de 
cardnalul de origine veneţianâ Pietro Barbo, având un aspect de fortăreaţă 
sotvâ şi impunătoare. A fost mai întâi reşedinţă papală, apoi sediu al Ambasadei 
aeoublw Veneţia, proprietate a Imperiului Austro-Ungar sediu al lui Mussolmi 
a,3nd un balcon care n poartă numele deoarece de aici îşi ţinea discursurile) 
r astăzi este un Muzeu de Arheologie şi Istorie a Artelor. 

0 altă piaţă este Navono. un spaţiu complet închis. Aici se află şi o frumoasă 
disencă. Sf. Agnes; Sfânta Agnes a jurat să fie mireasa neprihănită a lui Hristos 
Ea a fost izgonita într-un bordel unde castitatea sa a fost. în mod miraculos, 
păstrată încercarea ulterioară de a o arde pe rug a fost fără sorţi de izbândă in 
cele d 3 fost decapitată 

fântânile romei 

Una din frumuseţile 
Romei este constituită. | 
neîndoios de făntâmle ei, 
fiecare în parte având un 
ansamblu de figuri şi statui 
alegorice mitologice, [ 
însoţite de o faună sau f 
torâ mai mult sau mai 
puţin complicată toate sunt 
dm marmură albă 
seducătoare Sunt 

răspândite în toată Roma 
Şi multe din ele sunt opera 
unora din cei mai mari 
sculptori italieni Fântâna 
Tritonului se înaltă ca o 
oupercă sau ca o floare 
fantastică in Piaţa 
Barberim este construită 
jje celebiul pictor Bermni. 

"9 ura fotonului - jumătate 
. viguros. atletic, 
jumătate peşte - este 
«^Pietate la bază de un 
de delfin, Două mar, 

* 0,a primesc din ™ 
jfourfoenţâ apă ce ţâşneşte 
mâinile împreunate ale 
"tonului o altă fântână. 

** imoasă este Trevi 
'Rentabila expoziţie de 
* me *n marmură. 

*J**|atâ continuu de o 
Z® ca< ^ zgomotoasă de 
•Un bazm larg cu apă 
"^e întregeşte cât se 

l " a ' e potrivit acest cadru. Ea este opera lui Niccolo Salvi (după un desen al 
£»*>■. construcţia ei a început in 1735. în stil baroc caractenstic sec al 
'' tea Tumultul acesta de forme şi de apă este dominat de Neptun. zeul 
' ca '6 se află intr-un car tras de un grup de cai marini impetuoşi. însoţiţi de 
° e asupra statuilor care împodobesc nişele din preajma lui Nepîun se află 
^ubntatea ş. Abundenţa Apa ajunge la această fântână de la o distanţă de 20 
u r pnnlJ ~' jn apeduct 

""chefangelo îşi face simţită prezenţa în Roma prin câteva opere 
^-•crdinar e in Biserica St Petru in laţuri (San Pietro in Viceli) se afla statuia 
•'urătoare a l u > Moise. înaltă de 3 metri Despre această statuie. Giorgio 
'f* 3 ' biograful artistului (şi el artist), spunea "Nici o operă modernă nu se 
va apropia vreodată de frumuseţea acestuia" La rândul său, Michelangelo, 
Qu Pa ce a tem.,nat lucrarea s-a adresat sculpturii "Şi acum. vorbeşte'" 


.!§ 


Respectul italienilor pentru mame poate fi explicaţia faptului că ... 

Roma cele mai multe biserici sunt închinate Fecioarei Mana şi nu uoui 
sfânt. Cea mai mare şi cea mai minunată dintre acestea este Santa Mana 
Magiare; aici amalgamul de stiluri arhitecturale este în mod surprinzător 
armonios. încât eşti buimăcit de atâta marmură. 

O altă biserică este Santa Maria Sapra Minerva. singura în stil gotic din 
Roma unde se află o altă statuie a lui Michelangelo intitulată ’ lisus ducând 
crucea" în faţa ei se află o sculptură a lui Bermni un elefant ce duce în spate cel 
mai mic obelisc al Romei Alte biserici cărora trebuie să le treci pragul comori 
ecleziastice, sunt San Luigi dei Francesl (Chemarea Sf Matei) si Btsenca 
Madona Pelerinilor ambele fiind împodobite de fresce ale lui Caravaggio 
Mă i - — - t— - ~ -— 



opresc aici, 
întrucât vreau să 
vorbesc mai mult 
despre cea mai mare 
biserică creştină din 
lume, SF PETRU 
Piaţa din faţa ei 
este una din cele mai 
frumoase şi vaste din 
lume. Are formă 
eliptică, limitată de 
patru rânduri de 
coloane şi pilaştri (284 
de coloane şi 88 de 
pilaştri cu înălţimea de 
20 m). Pe unele 

coloane sunt 

suprapuse 140 de 
statui de sfinţi (3.75 m 
fiecare), executate 
sub supravegherea lui 
Bernini. Biserica Sf. 
Petru însăşi de mari 
proporţii arhitectonice 
este o capodoperă a 
artei italiene, a 
Renaşterii şi a 
Barocului. în anul 324 
fusese ridicată aici o 
primă formă de 
basilică. pe locul 
unde. conform 

tradiţiei, s-ar fi aflat 
corpul Sf Petru ucis 



împreună cu alţi martiri în grădinile Circului lui Nero pe acelaşi teren 

La construcţia acestui imens edificiu şi-au dat concursul, de-a lungul 
secolelor, dar mai ales în epoca Renaşterii, artişti arhitect, renumiţi, pnntre care 
Michelangelo. care a conceput planunle cupolei enorme Interiorul vast este 
echilibrat de proporţiile sale Astfel, heruvimii au o înălţime de 2 m cât au şi 
literele din mozaic ale frizei care înconjoară bisenca. Pe partea dreaptă se află 
Pieta a lui Michelangelo. iar la capătul naosului se aflâ statuia din bronz a 
Sfântului Petru. 

Biserica Sf. Petru, piaţa cu acelaşi nume şi palatele ocupă o suprafaţa de 
doar 40 ha şi constituie statul VATICAN cel mai mic stat suveran din lume Un 
stat într-un alt stat! Populaţia statului liliput nu depăşeşte 400 de persoane cu 
paşaport Papa însuşi are paşaportul nr. 1 şi este stăpânul absolut Papn şi-au 
impus autoritatea morală cu vigoare şi in 1993 când papa de atunci loan Paul 
al ll-lea, a adresat tuturor episcopilor romano-catolici solicitarea sâ denunţe in 
faţa enoriaşilor lor contracepţia. homosexualitatea şi alte încălcân ale credinţei 
ca fiind răul din noi" Iar la noi în ţară cu "frica lui Dumnezeu" se permite un 
marş organizat al homosexualilor, ca sâ dâm dovadâ de 'toleranţa şi înţelegere' 
un dat din coadă" ca semn de bunăvoinţă pentru a ni se permite intrarea in 
Uniunea Europeană 

Muzeul şi Galeria Vaticanului mentă un studiu de o viaţa nu doar câteva ore 
Muzeul Pio-blementmo conţine colecţia de antichitât, a papei 

In curtea Palatului Belvedere se află celebrele statui Apollo şi Laocoon iar 
Pinacoteca Vaticanului posedă picturi valoroase cum ar fi Madona din Foligno şi 
Schimbarea la faţă - ale lui Rafael De asemenea există săli întregi pictate cu 
fresce, trei dintre acestea sunt pictate de Rafael iar Apartamentul Bongia de la 
parter este decorat cu fresce realizate de Pmturicchio 

Capela Sixtină reprezintă triumful artei frescelor nu doar în Palatul Vatican 
ci chiar în întreaga lume Pereţii laterali sunt acopenti cu picturi de Botticelli 
Pintuncchio, Ghirlondaio, dar fresca ce efectiv îţi taie respiraţia este cea care 
acoperă bolta Capelei Sixtine, realizată de Michelangelo intre 1508-1512. Ea 
înfăţişează minunatul tablou al Creaţiei. Nici o reproducere nu va putea vreodată 
sa redea îmbinarea perfecta a pietoni cu arhitectura şi dramatismul intregn 
capele Vasan spunea "întreaga lume s-a grăbit să vadă această minune şi a 
fost copleşita muta de uimire" Şi azi, ca în vremea Renaşterii te încearcă 
acelaşi sentiment de uimire şi de admiraţie. 

Italia este o ţară superba, cu o limbâ apropiată de cea a noastră cu un popor 
prietenos, cu o climâ blânda, cu o trepidaţie a străzilor ce ţine pânâ la miezul 
nopţii, cu magazine bine aprovizionate ce au mârfun de bună calitate şi la preţuri 
mai mic,, cu români pe care îi întâlneşti pretutindeni (numărul lor tinde sâ atingă 
actualmente un milion!), dispuşi sâ-ţi dea lâmunn de once fel 

Personal am vizitat de 5 on Italia din nord. de la Varese pânâ in sud in 
extremitatea Siciliei. la Taponi, dar oricând aş reveni cu plăcere şi a sasea oara 
mâine, dacă ar fi posibil! 


CUVÂNTUL LEGiONAW Iunie 2006 Pa s 13 


■ m 























Qticierte 

SEMNIFICAŢIA CREŞTINĂ A NUMELOR (III) 


(continuare din numărul trecut) 


Continuăm cu dezvăluirea semnificaţiei creştine a numelor, referindu-ne în mod special la numele de botez al unor LEGIONARI CE ŞI-AU 
DAT VIAŢA pentru apărarea neamului românesc, a ţării şi a creştinătăţii: 


ALEXANDRU (Alecu Cantacuzino. 
Alexandru Cristian Teii, Alexe Mandaste, Alexe 
Condratiuc, Alexandru Tolan, Alexandru 
Cojocaru, Alexandru Cocora, Alexandru Bubi 
Moraru - martiri legionari asasinaţi de autorităţi 
in noaptea de 21/22 Sept. 1939). 

Acest nume provine din greacă şi înseamnă 
"cel ce apără poporul, bărbatul care apără". El 
ne îndeamnă să nu fim egoişti, să nu ne 
apăram doar pe noi înşine de cele rele. ci să 
încercăm, cu tot ce putem, sâ-i apăram şi să-i 
ferim de orice râu pe cei de un neam cu noi. 

Să-i apăram şi sâ-i ajutăm pe ceilalţi cu 
rugăciunile noastre, cu exemplul, sacrificiul şi 
răbdarea noastră, cu tot ce le poate folosi, căci 
atunci când ne ajutăm unii pe alţii, ne ajută pe 
toţi Dumnezeu- "Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora."- Sf. 

Biserica Ortodoxă cinsteşte peste patruzeci de sfinţi numiţi Alexandru sau 
Alexandra De o preţuire deosebită se bucură Sf. Ierarh Alexandru. Acesta este 
unul dintre sfinţii care au participat la Sinodul I ecumenic , atunci când Sfinţii 
Părinţi au alcătuit Crezul (numit şi Simbolul credinţei). Sf. Ierarh Alexandru a dat 
dovadă de o mare tărie în lupta sa împotriva ereticului Arie, care se îndepărtase 
de la dreapta credinţă şi încerca să dezbine Biserica. Reuşind să ţină piept 
uneltirilor lui Arie, dar şi altor ispite, Sf. Ierarh Alexandru, Patriarh al 
Constantinopolului , în întreaga sa viaţă a păstorit cu sfinţenie Biserica lui Hristos, 
îndrumându-i pe creştini pe drumul cel bun al sfintei învăţături. După cum arată 
şi numele său, Sf. Alexandru i-a apărat pe toţi creştinii, a apărat întregul popor 
de erezii, de greşeli şi păcate, şi ne apară şi astăzi pe toţi cu rugăciunile sale. 

Biserica îl prăznuieşte pe Sf. Ierarh Alexandru la 30 August. 

Tot 30 August este ziua în care Ortodoxia îl prăznuieşte pe Sf. Alexandru 
Nevski - ocrotitorul Rusiei. 

Trebuie sâ-l amintim aici şi pe Sf. Alexandru al Ierusalimului. Acesta a rămas 
in amintirea credincioşilor prin exemplul blândeţii sale, al eforturilor pe care le-a 
făcut pentru ajutorarea celor din jurul său, şi prin marea sa credinţă. A fost ales 
episcop de către comunitatea din Ierusalim, în urma unei descoperiri 
dumnezeieşti, dovada incontestabilă a sfinţeniei vieţii şi gândurilor sale. In 
calitate de episcop, Sf. Alexandru s-a îngrijit ca bisericile să fie conduse de 
oameni aleşi. A înfiinţat în Ierusalim una din cele mai valoroase biblioteci 
creştine din aceea vreme, iar când a fost aruncat în închisoare pentru credinţa 
sa, în timpul persecuţiilor romane, Sf. Alexandru nu a contenit cu grija pentru 
bunul mers al Bisericii, trimiţând scrisori creştinilor, mărturisind până la ultima 
suflare credinţa şi dragostea nemărginită pentru Hristos şi Biserica Sa. Amintirea 
vieţii sale a rămas pentru noi toţi un exemplu de dăruire şi bunătate, de credinţă 
şi sfinţenie, o mărturie a minunii pe care dragostea de Dumnezeu şi de oameni o 
poate înfăptui în sufletul şi în viaţa fiecăruia. 

Zilele de sărbătoare ale Sf. Alexandru al Ierusalimului sunt 12 Decembrie si 



legionar asasinat în Bucureşti, pe podul Elefterie 


16 Mai. 

CEZAR (Cezar Popescu 
in ziua de 21 sept. 1939). 

Numele acesta provine din latină şi înseamnă "divin". El ne aminteşte că 
fiecare om, bun sau râu, sfânt sau păcătos, poartă ceva divin în el. Sufletul său, 
conştiinţa sa, viaţa ce palpită din toată făptura omului, sunt semnul prezenţei lui 
Dumnezeu în tot ceea ce suntem şi în tot ceea ce facem. Omul a fost creat 
"după chipul lui Dumnezeu", nu în sensul unei asemănări fizice. Citatul biblic se 
refera la trăsăturile noastre sufleteşti, căci Dumnezeu este mereu prezent în 
inima noastră şi de aceea şi noi, ca şi El, suntem capabili de iubire, de lucruri 
bune, dornici de pace şi înţelegere. 

în primele trei veacuri creştine, biserica lui Hristos a fost crunt prigonită de 
către împăraţii romani, cei care îşi mărturiseau credinţa şi se botezau fiind 
torturaţi şi ucişi. In aceea perioadă a trăit şi Sfântul Cezar, un tânăr din Damasc, 
care, mărturisind faptul că era creştin, a fost omorât dându-i-se foc. 

Ziua Sfântului Cezar, care a rămas pentru noi un exemplu de curaj şi 
hotărâre, este 1 Nov. 

ILIE (llie Mincâ - elev la Şcoala Militară, llie 
Bulboacâ, llie Jucan, llie Mirea, llie Hozarlescu, I 
llie Poenaru - martiri legionari asasinaţi în j 
noaptea de 21/22 sept. 1939). 

Numele provine din ebraică, însemnând | 

"Domnul este adevăratul Dumnezeu" 

Semnificaţia lui este aceea de a vedea cât de I 
important este să ne păstrăm dreapta credinţă. [ 

Există în lume şi oameni de alte credinţe, iar I 
acest lucru trebuie să ne indemne a le 
împărtăşi şi lor credinţa cea adevărată, cea 
creştină. De ce? Fiindcă noi, creştinii, credem 
in dragoste, în milă şi iertare. Aşa cum ne 
iubeşte Dumnezeu pe noi, toţi la fel trebuie să 
ne iubim unii pe alţii Aşa cum spune şi acest 
frumos nume, Dumnezeul nostru, Sfânta 
Treime, este singurul Dumnezeu 
adevărat: Atotţiitor, Atotputernic, I 

Pag. 14 


frumc 
III Trein 
ade 

4 #= 



Atoateiubitor, iar datoria noastră de creştini este să arătăm că avem dragoste, 
răbdare şi înţelegere, nu doar cu vorbe, ci mai ales prin fapte. "Dumnezeu este 
al tuturor"- Sf. loan Scârarul. Sf. Prooroc llie se bucură de mare cinste în poporul 
român. Biserica de lângă sediul legionar din vremea Căpitanului (str. Gutemberg, 
lângă Cişmigiu), frecventată de legionari şi azi. poartă numele de "Sf. llie 
Gorgani". Acest sfânt a fost un mare prorooc din sec. al IX-lea î. Hr., care a făcut 
multe şi mari minuni datorită credinţei sale profunde. Atunci când ţara se afla în 
secetă mare, Sf. llie a înălţat rugăciuni până când altarul pregătit pentru jertfe s-a 
aprins singur, cu foc venit din cer, iar ploaia a început să cadă, ca o 
binecuvântare. Sf. llie nu a murit ca orice om, ci spre sfârşitul vieţii a fost ridicat 
la cer într-un car de foc. A rămas pentru noi un exemplu de credinţă şi încredere 
în Dumnezeu Care întotdeauna ascultă rugăciunile celui cu adevărat credincios: 

Sărbătoarea Sf. Prooroc llie Tesviteanul este 20 Iulie. 

LEON (Leonid Miron - martir legionar asasinat de către autorităţi în noaptea 
de 21/22 sept. 1939). 

Acest nume provine din greacă şi înseamnă "leu". El este simbolul puterii 
divine, al regalităţii şi triumfului. De asemenea este şi simbolul justiţiei, imaginea 
leilor fiind întâlnită pe lângă tronurile regilor şi scaunele episcopale. Leul este 
simbolul Sf. Evanghelist Marcu, al Sf. Ieronim şi al Sf. Adnan. 

Biserica Ortodoxă cinsteşte amintirea a doi sfinţi Leon, prăznuiţi în luna 
Februarie, în zilele de 18 şi 20. 

Trebuie sâ-l amintim aici şi pe Sf. Leontie de la Rădăuţi (sec. al XlV-lea), un 
călugăr român plin de evlavie şi credinţă, a cărui zi de pomenire este la 1 Iulie. 

LUCIAN (Luchian Cozan - martir legionar asasinat în noaptea de 21/22 sept. 
1939, Lucian Caramlâu - sublocotenent, legionar, împuşcat la 3 sept. 1940). 

Acest nume provine din latină şi înseamnă "cel ce face lumină". El ne arată 
că fiecare om trebuie să fie pentru semenii săi o rază de lumină şi speranţă, la 
fel cum a fost şi Căpitanul. Avem nevoie de lumină în inimă şi în viaţă, avem 
nevoie de înţelegere şi deschidere, iar aceste lucruri le găsim cu atât mai mult, 
cu cât le oferim şi noi la rândul nostru. 

Biserica Ortodoxă cinsteşte numeroşi sfinţi-cu numele de Lucian, Lucia sau 
Luchian, dar amintim aici doar pe Sfântul Lucian, preotul din Antiohia, 
întemeietorul unei şcoli teologice. Sărbătoarea Sf. Lucian Preotul este 15 Oct. 

MARIN (Marius Cioflec, Marin Popescu, Marin Matici - martiri legionari 
asasinaţi in noaptea de 21/22 sept. 1939, Marin Stânciulescu - legionar asasinat 
la 21 sept. 1939 pe podul Elefterie). 

Numele provine din latină, el însemnând "marin, care ţine de mare ".El ne 
aminteşte de aproprierea omului de mare, de dragostea şi pasiunea pe care 
omul a nutrit-o dintotdeauna pentru albastrul nesfârşit al apelor. Mai întâi pescar, 
apoi navigator, omul, din cele mai vechi timpuri, a învăţat să cunoască marea, să 
o respecte, iar valurile neobosite, orizontul in care cerul se uneşte cu marea, i-au 
fascinat mereu pe poeţi, pe pictori, pe orice om cu sufletul sensibil. "Sufletele 
merg către absolut, aşa cum apa merge către mare" - Henry de Montheriant. 

Sfânta Muceniţâ Marina a fost o tânără care a trăit in vremea pngoanei 
creştinilor, şi care! mărturisindu-şi credinţa în Hristos, a fost alungată în afara 
cetăţii, trăind o perioadă ca păstoriţă. Cu toate acestea, datontâ înţelepciunii şi 
harului ei, a convertit la creştinism mai mulţi păgâni. In cele din urmă a fost 
omorâtă de către autorităţile romane din cauză că a refuzat să se lepede de 
credinţa sa. Minuni mari s-au petrecut atât în timpul vieţii sfintei, cât şi după 
aceea, până în zilele noastre, Sfânta Muceniţâ Marina fiind ocrotitoarea celor 
aflaţi pe patul de moarte, dar şi a tinerelor mame şi a pruncilor nou-născuţi. 

Ziua Sfintei Mare Muceniţe Marina este pe 17 Iulie. 

OCTAV, OCTAVIAN (Octavian Bâlău - martir legionar asasinat în noaptea 
de 21/22 sept. 1939). 

Numele provine din latină şi înseamnă "opt". Cifra opt simbolizează 
divinitatea şi perfecţiunea, "/ar când s-au împlinit opt zile, i-au pus numele lisus, 
după cum spusese îngerul.' - Sf. Scriptură. 

PETRU (Petre Zanche, Petre Roşianu. Petre Caranica, Petre Cuibuş. Petre 
Niţescu, Petre Popa. Petre Hristu Geacu, Petre Marin 
- martiri legionari asasinaţi în noaptea de 21/22 sept. 
1939, Petre Fleschin, Petre Stânescu - martiri 
legionari împuşcaţi în febr. 1939 şi arşi la Crematoriu). 

Acest nume provine din greacă şi înseamnă 
"piatră, stâncă". în viaţă omul trebuie sâ fie neclintit ca 
o stâncă în lupta cu greutăţile şi cu 
ispitele de tot felul. Un vechi 
proverb românesc ne spune că 
"apa teee, pietrele rămân". Acest 
nume denotă hotărâre şi tărie de 
caracter, personalitate şi curaj. 

Sf. Petru a fost cel mai în vârstă 
dintre cei 12 Apostoli, fratele Sf. 

Apostol Andrei, un exemplu de 
entuziasm şi tărie, de dăruire şi 
sacrificiu. 

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel 
au fost martirizaţi la Roma, în 
ziua de 29 Iunie anul 67, de aceea ziua lor de praznuire 
este 29 Iunie. (continuare în numărul viitor) 




Iunie 2006 

























f 


PROMOŢIA EROICĂ 



ul)L ACESTA. LA 22 IUNIE SE ÎMPLINESC 45 DE ANI DE CÂND mareşalul Ion Antonescu, erou şi martir al neamului românesc, a 
cruciada împotriva comunismului şi eliberarea de sub stăpânirea sovietica a Basarabiei şi Bucovinei de Nord, prin istoricul ordin 
i " ce ^Lnn’ treceti Prutul!“ dat la 22 iunie 1941. 

0 OTOV' * 


p mC |e unităţi care se avânta în lupta sunt escadrilele 
minatoare bombardament şi recunoaştere apropiată şi 
* filament uşor, din care a făcut parte şi proaspăta 
otie de aviatori înălţaţi în gradul de sublocotenenţi la 

U31 1941 . t 

1W pnntre cei căzuţi în prima zi de război şi in prima lor misiune 
^ luptă se numără sublt.av. Constantin Mânâilâ şi sublt.av. 

2Ln Sobieschi. Apoi, în încleştarea luptelor au plecat dintre 
. ' -drumul umbrelor**, alţi şi alţi camarazi de zbor; filosofam 
^.4nd: “Fiecare pilot are ultimul său zbor**, sau, glumind, 
fineam că "Aviatorii nu mor. Ei zboară şi nu se mai întorc" 

^ Ofiţerii aviatori ai Promoţiei 1941, in escadrilele in care 
fost repartizaţi, luptând fie direct împotriva aviaţiei 
inamice sovietice sau cooperând cu trupele terestre, au 
întrat in oraşele şi judeţele eliberate din Basarabia: Cahul, 
riqhina, Ismail. Cetatea Albă, Chişinău, Orhei, Bălţi, 

Soroca, Hotin, iar in Bucovina de Nord: Cernăuţi şi 
Storojineţ. 

După readucerea la patria-mamâ a Basarabiei şi a 
Bucovinei de Nord. escadrilele de aviaţie au însoţit mai 
departe, in teritoriul inamic, unităţile noastre victorioase: "Promoţia 1941 de 
ofjţen de aviaţie, promoţia eroică care şi-a purtat aripile până la 
Stalingrad şi până la Elba, jertfindu-şi sublocotenenţii şi locotenenţii în 
lupte homerice împotriva a patru din cele mai teribile aviaţii ale 
lumii : rusească, americană, engleză şi germană, cu cei mai 
mulţi piloţi din întreaga aviaţie decoraţi cu Ordinul "Mihai 
Viteazul m : promoţie martirizată după război, înjosită, 
condamnată la anonimat, scoasă abuziv din istorie, spre a şterge 
din controale, odată cu ea, demnitatea şi gloria noastre de 
arme. 

Am fost coechipierul unora din aceşti bravi şi altora le-am fost 
subaltern la escadrilă; mai târziu, când erau prin puşcării, sau abia 
ieşiseră din puşcării, când numele le erau hulite, le-am devenit cronicar 
şi le-am dedicat câteva din cărţile mele ai căror eroi reali sunt." (....) - 
Camaradul de zbor - mai tânăr - scriitorul c-dor aviator (r) Radu Theodoru 
(-Jurnal de bord") 

in urmă cu zece ani am fost invitat şi am participat la Festivitatea Aniversării a 
55 de ani de la înălţarea în gradul de subit, aviator a promoţiei noastre de 
aviatori 1941. 




In numele Promoţiei 1941. a vorbit şeful promoţiei, 
comandorul av. Decebai Constantinescu, care in final a arătat că 
in cei patru ani de război (1941 - 1945). din cei 140 ofiţeri 
aviatori (activi şi de rezervă), două treimi (respectiv 93) au 
murit pe frontul de Est şi pe frontul de Vest, iar din cei 47 
supravieţuitori la sfârşitul războiului, au mai pierit in 
închisori, anchete, 14, aflându-se în viaţă 33 (acum zece ani; 
azi Dumnezeu ştie câţi au mai rămas). Toţi supravieţuitorii au fost 
prezenţi la această aniversare, cu soţiile, copiii, şi chiar nepoţii 
lor, inclusiv rudele şi prietenii. 

S-au trecut în revistă numărul de misiuni executate, 
faptele de arme deosebite, ordinele şi medaliile primite, 
precum şi marele număr de jertfe aduse de către ofiţerii 
Promoţiei 1941, fapte pentru care Forurile Superioare ale 
Aviaţiei Române au decernat acestei Promoţii de aviatori 
titlul de PROMOŢIA EROICĂ. 

Am început articolul cu ordinul dat de mareşalul Ion Antonescu 
pe data de 22 Iunie 1941; închei tot prin cuvintele sale adresate 
Ţârii cu ocazia preluării conducerii Statului Român 
"DRUMUL nostru este CINSTEA, 

PUTEREA noastră este MUNCA, 

ARMA noastră este JERTFA, 

CASA noastră este CREDINŢA, 

ŢELUL nostru este IZBÂNDA." 

Cred că nu greşesc dacă afirm că Promoţia de Ofiţeri 
Aviaţie 1941, PROMOŢIA EROICĂ, şi-a făcut datoria faţă de 
Patrie. 

Cine va prelua ştafeta ? 

uetesosi de / A âzdcu ofdP/wri&ttec ddtuu 

cu (^/duiuf ^^fârtuteu Sdesvuuutccu cu 

• I <2? / 1! 

Tosucea ae cuts 

2006 


*★* 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 

- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 
următoare apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MAI: "Care sunt ideile de doctrină 
legionară desprinse din ”Pentru legionari" (Corneliu Zelea Codreanu) ?" 

a fost dat de doi tineri: 

Alex Toncea din Cluj, 22 de ani, 

Şi Comei Stoian din Craiova, 34 de ani, 

care au câştigat fiecare câte un exemplar din Ideologie şi formaţiuni de dreapta în 
România" (1934 - 1937) - voi. IV - Institutul Pentru Studiul Totalitarismului. 



RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Re lângă povestirea vieţii sale, descrierea împrejurărilor în care a înfiinţat 
^giunea "Arhanghelul Mihail" şi prezentarea începutului organizării legionare, 
^pitanul fixează în cartea "Pentru legionari" multe principii de bază ale Mişcării: 

" Principiile selecţionării conducerii Statului; 

-principiile selecţionării elitei Mişcării; 

- atitudinea împotriva trădării ("Dacă aş avea un singur glonţ şi m faţă un 
du *man şi un trădător, glonţul l-aş trimite în trădător" Trădarea a măcinat 

Merih Neamului acesta'): , , .. . 

- atitudinea împotriva mişeliei (aceasta nu poate fi folosită de un legionar nici 

^faţade duşman); . tx 

•cum trebuie să fie un conducător de mişcare de renaştere naţională, 

“ rolul disciplinei şi al dragostei în Mişcarea Legionară, 

- atitudinea faţă de clasa politică şi politicianism (izolarea politicianismului); 

; a t«tudinea faţă de materie şi faţă de raţiune ("Nu negăm şi nu vom nega 
‘Rodată existenţa rostul şi necesitatea materiei în lume, dar negăm şi vom 
*** <*«-a pururi dreptul stăpânirii ei absolute"; "Raţiunea, pe care o ridicase 


lumea în contra lui Dumnezeu, noi, fără a o arunca şi dispreţui. vom pune-o 
acolo unde e locul ei, în slujba lui Dumnezeu şi a rosturilor vieţii"); 

- fixarea poziţiei Mişcării Legionare faţă de diferite aspecte de interes 
major: 

- individ, colectivitate naţională şi naţiune; 

- Biserică; 

- şcoala românească, tineret, educaţie; 

- clasa de mijloc; pământul, satul şi oraşul românesc. 

- forma statală (monarhie); 

- programe; 

- elecţiune, selecţiune şi ereditate; 

- democraţie, dictatură şi ecumenicitate naţională; 

- contracararea duşmanilor neamului românesc etc.. 

- primejdiile care pândesc o mişcare politică; 

- principii de viată şi organizare legionară. 

Etc. 


111 ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: Legionarii au cultul morţii (după cum sunt acuzaţi)? 
11 l p NEMIU: "România în eternitate " - Mircea Eliade. 


JllPRE 

$5 


Iunie 2006 


Pag. 15 




















Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 

BUCUREŞTI Şl dm toate reşedinţele de judeţ ale ţării precum şi 
ir alte localitât 1 pe cane nu le mai enumerăm. . _ 

Vâ rugăm cereţi revista, întrucât distribuitorii n-o 

afişează! 



ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAE BADEA (secretar redacţie) 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL V3S AP 37 
SECT 3, BUCUREŞTI. Tel.: (021) 322 3832 



^N^IŢIU^^CARE ESTE EDITATĂ REVISTA (LIPSA unui personal de specialitate, PLĂTIT) constituie cauza micilor erori 
de editare pentru care cerem scuze cititorilor. 


Victor Marnea - Sinaia: Denumirea de 
politician nu este sinonimă cu cea de om politic, 
aşa cum se face azi frecvent confuzie chiar în mass 
media (sau poate "confuzia" este voită, încercând 
să se şteargă nuanţele, că tot avem numai 
politicieni şi nici un om politic); menţionez că 
această diferenţă semantică nu este "invenţia" 
legionarilor: inclusiv în DEX-ul editat în perioada 
comunistă am găsit această specificaţie. Termenul 
de politician are conotaţie peiorativă şi desemnează 
nu un om politic, ci un demagog care face din 
politică un mijloc abil de realizare a intereselor 
personale. într-adevăr. în textele din perioada 
interbelică (în special cele legionare) se întâlneşte 
frecvent această diferenţiere (corectă!) între cei doi 
termeni. 

Paul Plugaru - Piteşti: Şi eu am fost la 
Comana (chiar luna trecută), atrasă de acele 
reportaje mirobolante din presă (deşi cunosc în ce 
măsură se poate avea încredere în aceasta!), dar 
nu sunt chiar atât de dezamăgită ca dvs. din mai 
multe motive: mănăstirea, deşi restaurată urât, fără 
a ţine cont de vechimea de peste 500 de am, este 
totuşi clădită chiar pe temelia bisericii ndicate aici 
de Vlad Ţepeş, aici aflându-se adevăratul mormânt 
al domnitorului (nu la Snagov); apoi, aşa-numita "a « 
doua Deltă a României", chiar dacă nu însumează 9 
sute de hectare (cum exagerează presa), ci poate * ' 
doar 20, este un loc plăcut, o baltă cu mici canale, 
cu stuf, stânjenei galbeni de apă, o imitaţie a Deltei la scară foarte mică, iar 
pădurea, întinsă, este superbă. Acest articol bombastic cu "a doua Deltă a 
Românei’ e doar un "giumbuşluc" nevinovat care nu merită atâta indignare... 

Alex Toncea - Cluj: Din lunga dvs. scrisoare, în afară de răspunsul corect la 
concurs, reţinem şi afirmaţia (deosebit de pertinentă): "Nu pentru persoana lui 
Hona Sima care era la mii de km distanţă de locul luptei, cum a fost întotdeauna, 
au sufent legionarii prin închisori, la Canal şi în domicilii obligatorii, sau cei 
hăituiţi prin munţi de Securitatea regimului comunist, ci pentru credinţa lor 
legionară insuflată de ideile şi lupta Căpitanului, şi pentru dreptate şi libertate! 
Mişcarea a existat înainte ca Sima să fi auzit de ea, şi ar fi existat, în continuare, 
fără el." 

Cornel Stoian - Craiova: Condiţia de vârstă pusă pentru participarea la 
concurs se datorează faptului că vrem să stimulăm tinerii să citească, pentru că 
ei reprezintă viitorul; în primul rând cu ei dorim să iniţiem un dialog ei trebuie să- 
şi însuşească, prin emulaţie, idei naţionaliste pentru că ei le vor duce mai 
departe, pentru seniori rolul cel mai potrivit este acela de sfetnic, nu de 
concurent. 

Ovidiu Oneagă - Călăraşi: Oricine care vrea să devină legionar trebuie să 
respecte principiile stabilite de fondatorul Mişcării Legionare, enunţate fără nici 
un echivoc în cărţile sale (în respectul acestor principii au trăit şi au murit atât 
Căpitanul, cât şi întreaga elită legionară), cel care doreşte să facă "m/c/ 
modificări, prin părţile esenţiale " (vorba unui personaj celebru al lui Caragiale), 
este liber să-şi întemeieze propria organizaţie dacă "îl ţin curelele", pentru că 
nimeni nu este obligat să devină legionar, iar simpta etichetă de legionar aplicată 
artificial nu are nici o valoare. 

Părintele Augustin - Aiud: Mulţumim pentru rândurile trimise şi vâ adresăm 
în continuare rugămintea rugaţi-vâ pentru Mişcarea Legionară de ieri şi de azi, 
pentru morţi şi pentru vii! 

Jean Suciu Buchiu — SUA: Mi-era dor de verva ta epistolară şi mă bucură 
faptul că ne împărtăşeşti întocmai părerile exprimate despre Patapievici, Alina 
Mungiu Pippidi etc. in ceea ce priveşte bisericile din ţară, îţi comunic cu bucurie 
că în ultimii 15 am s-au construit nu mai puţin de 30.000 de lăcaşuri ortodoxe 
noi. Aştept cu acelaşi interes veşti şi noutăţi din Comunitatea Românească din 
America (eventual expuse sub formă de articol). 



Anca Neagu - Câmpulung: Interesantă 
întrebare şi nostim început de scrisoare: "Mi-am 
zis că legionarii trebuie să cunoască mai 
amănunţit povestea lui loan Vodă Cel Cumplit". 
Inspiratul calificativ ("Cel Cumplit") dată 
domnitorului Moldovei, strănepot al lui Ştefan cel 
vpmL Mare, se datorează lui B P. Hasdeu care i-a 
ydedicat un amplu şi celebru studiu istoric, şi este 
£ zPv în legătură directă cu pedepsirea exemplară a 
trădăm unui pârcălab care-i jurase credinţă 
(leremia Golia): când oştenii de sub comanda lui 
leremia şi-au pus cuşmele în vârfurile suliţelor, 
trecând de partea turcilor, viteazul domnitor a 
j poruncit ostaşilor râmaşi leali să-şi folosească tot 
armamentul pe capetele trădătorilor. 

Radu Mihai Crişan - Bucureşti: La rândul 
nostru, vâ rugăm să primiţi şi dvs elogiile noastre 
pentru nobila dvs. preocupare pentru realizarea şi 
editarea de cărţi naţionaliste! După Testamentele 
Politice (Mîhail Eminescu, Corneliu Zelea 
Codreanu, Ion Antonescu), şi după valorosul, 
| amplul şi documentatul studiu "Spre Eminescu" 
(pe care am avut plăcerea sâ-l prezentăm 
cititonlor noştri chiar la începutul anului acesta), 
noua dvs. reuşită reprezentată de Testamentele 
Politice ale lui Ion Moţa şi Vasile Marin ne 
îndreptăţeşte să credem că în ciuda calomniilor, 
imaginea legionarilor ca reprezentanţi autentici ai 
românismului nu poate fi ştearsă din conştiinţa 

românilor.. 

Adrian Begiu - Constanţa: Ştampila de pe anumite cârti Samtzdat de 
multe ori pusă în locul numelui autorului cărţii (sau alături de acesta) indică fără 
echivoc sensul de interzis " cărţile respective au fost interzise de autorităţile din 
ţara respectivă (sau chiar din mai multe ţări), iar autorul se fereşte a-şi face 
public numele pentru a nu "dispare" de pe faţa pământului în condiţii misterioase 
înainte de a apuca să spună lumii ceea ce are de spus. Cartea savantului 
Nicolae C. Paulescu, " Spitalul. Coranul , Talmudul, Cahalul. Francmasoneria " are 
ştampila "Samizdat" pusă alături de numele autorului, Protocoalele înţelepţilor 
SionuluT , "Protocoalele de la Toronto " sau " Hitler contra luda r au doar ştampila 
"Samizdat*. Cărţile respective au fost interzise chiar şi în democraţiile 
occidentale, în ciuda libertăţii de gândire şi expnmare proclamate Cuvântul este 
de origine slavă şi denumeşte once scnere cu circulaţie "subterană’ care 
conţine informaţii, pâren şi concepţii opuse istoriei cenzurate de autorităţile 
vremii şi modului oficial de gândire. (Atenţie 1 doar în statele totalitare este 
interzisă exprimarea altor păreri decât cele ale regimului respectiv: e clar ca 
lumina zilei cam câtă democraţie şi sincentate zace în lăudata Americă şi în 
statele europene care interzic discutarea anumitor probleme sau le trec sub 
tăcere totală, sub pretextul "liniştii", "toleranţei" etc.) 

Valeriu Leonte - Ploieşti: Şi noi am înregistrat cu deosebită bucurie faptul 
că prof. Grigore Opnţâ, condamnat în urmă cu doi am de către Tnbunalul 
Braşov, la doi am de închisoare pentru propagandă naţionalist-şovinâ. în baza 
art 4 din OUG 31/2002, întrucât difuzase cărţi legionare, a fost achitat de Curtea 
Supremă de Justiţie 1 Ne rezervăm satisfacţia comentării sentinţei de achitare 
date de cea mai înaltă instanţă de judecată a ţârii, într-un articol viitor, din lipsă 
de spaţiu, mulţummdu-ne deocamdată să subliniem încă o dată faptul, confirmat 
de Justiţie, că LEGIONARISMUL NU ESTE INTERZIS' 

Eugen Dorobanţu - Bucureşti: Despre semnificaţia numărului 666 veţi găsi 
explicaţii ample şi fondate în site-ul www sfatunortodoxe.ro. pe care vi-l 
recomand cu căldură. Din lipsă de spaţiu mă limitez deocamdată la această 
sugestie; preconizăm ca în câteva din numerele viitoare să publicăm extrase din 
acest site pe care se găsesc multe subiecte interesante 

Jnce&tU topcfa/i- 



Redactor şef: 

Colegiul de redacţie 
Secretar de redacţie 

Periodic editat de 'ACŢIUNEA ROMÂNĂ’ ISSN 1533-9311 

Nicoleta Codrin 

Emilian Ghika. Corneliu Mihai. Ştefan Buzescu, Cătălin Enescu 
Nicolae Badea 

Relaţii cu publicul 

Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti 

(zona Circului - mlers cu Ştefan cel Mare. colţ cu str V Lascar) 

Vineri, intre orele 15 00 - 19 00 

Tel.: (021)322 3832 sau 0745 074493 
e-mail: actiunea-romşnaiasţliy.nşa-romjji^ţ.ciT) 


Pag. 16 


CUVÂNTUL LEGIONAR Iunie 2006