Rost anul IV, nr. 46, dec. 2006

ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


ărintele 
sau celălalt Noica 


Scenariile unui colaborator 
al Securităţii 
de Viorel Patrichi 
Identitatea națională văzută 
de la Chişinău 
de Octavian Sergentu 
an IV e nr. 46 e decembrie 2006 e 3 lei 





Am pierdut o călăuză spre 
Hristos: Părintele Calciu 
de Claudiu Târziu 


Un portret al fericirii: 
N. Steinhardt 
de Ramona Suciu 
www.rostonline.ro 


Coperta I: Părintele Rafail Noica 


sumar 


EDITORIAL 
Noii iconoclaşti 


de Claudiu Târziu... cecene ceace ceaeeeeeeceeeaee 3 


MARTORI AI VEACULUI 


Fapte, vorbe, gînduri............................. 4 


IN MEMORIAM 
Am pierdut o călăuză spre Hristos: 
Părintele Gheorghe Calciu 


de Claudiu Târziu... aaa eenoaaeeeaeaaeea esa 6 
REPERE 

Părintele Rafail sau celălalt Noica 
de'Hozia Bradet teaca coat 1 


Părintele Rafail Noica despre moarte 
ŞI VIAȚĂ... 13 


Cultura Duhului 
de Constantin Mihai... naaaaaeeeaaaaaaaaaae 16 


POLITICA, LA DESCUSUT 
Identitatea națională văzută 
de la Chişinău 


de Octavian Sergentu....... nana 18 


Exorcizarea strigoilor 
de Viorel Patrichi.........n an aauunnaneaneneeaeae 22 


INTERVIU 

Scenariile unui colaborator 

al Securității 

de Viorel Patrichi..........n neon eaeaencnoncaaeece 27 


IMPORTANT 


numărul 46 e decembrie 2006 


MARTIROLOGIU 
Un martir bănățean: părintele 
loja Sinesie 


de Adrian Nicolae Petcu.......... caca. 


HISTORIA 
În căutarea Bisericii 
pierdute (2) 


de George Enache... aceea 


RECUPERĂRII 
Prințul Ghyka, 
măsură a dîrzeniei 


Arhiepiscopul Victor Leu 


Ge:Pâul Teri: n seca ză sa cotata cula 


DECANTĂRI 
Eternitatea în travesti 


de Mircea Platon.......... cecene 


Un portret al fericirii: 
N. Steinhardt 


de Ramona Suciu... nana aaa unea 


După chipul 
şi asemănarea lui Dumnezeu 


de Paul Sandu, entaacasenocenosaenarea 


SEMNAL EDITORIAL 


Pentru inimă şi minte.................. 


Următorul număr al revistei ROST va apărea în februarie 2007 
şi va fi dublu, pe lunile ianurie şi februarie. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 
Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociația ROST 
DIRECTOR 
Claudiu TÂRZIU 


tel.: 0740.103.621 
rostOrostonline.ro 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Richard CONSTANTINESCU 
George ENACHE 
Cristi PANTELIMON 
Mircea PLATON 


COLABORATORI PERMANENȚI 
Antonio ARONEASA 
Corina BISTRICEANU 
Pr. Gheorghe CALCIU 
Răzvan CODRESCU 
Pr. Radu ILAŞ 
Arhim. luvenalie IONAŞCU 
Constantin MIHAI 
Viorel PATRICHI 
Adrian Nicolae PETCU 
Marcel RĂDUȚ SELIŞTE 
Mircea STANESCU 
Constantin N. STRĂCHINARU 
Nicolae STROESCU-STINIŞOARĂ 


COMUNICARE & PR 
Nicu BUTNARU 
tel.: 0723.504.807 
nicubutnaru?rostonline.ro 


COORDONATOR DISTRIBUȚIE 
Ciprian GEANA 


DTP 
Omni Press & Design 
art?opd.ro 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
CP 27, OP 23 - Bucureşti 


TIPAR 
Docuprint SRL 
tel.: 0234/588.930 


DIFUZARE 
Hiparion Distribution SA 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacție sau prin Rodipet SA 
(nr. catalog 4843-V1) 


ISSN 
1583-6312 


www.rostonline.ro 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacției. 
ROST este difuzată în țară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 








oii iconoclaști 


Ideea scandaloasă de a elimina icoanele din școli - ca pe 














N 
NE 


p retenţiile activiştilor anti-religie ar părea 


Claudiu Târziu 





că se înscriu într-un liberalism maximal, 
dar în realitate sînt motivate ideologic de 
anarhism. Dacă ieşirile lor publice, mai ales sub 
firma asociaţiei „Solidaritatea pentru Libertatea 
de Conştiință“ (SLC), n-ar fi decât puseurile demo- 
latoare ale unor juni în căutarea propriei identi- 
tăţi?, sau acţiunile unor „fanatici de drepturile 
omului“3, încă ar putea fi gestionate cu lejeritate. 
Însă, sub lozinca apărării drepturilor omului şi a 
democraţiei - precum odinioară troțkiştii în 
Franța şi staliniștii la noi -, fundamentaliştii pro- 
gresişti caută să lovească în toate instituțiile în 
care se cultivă ierarhia, ordinea, disciplina, tradi- 
ţia, cultura naţională şi o scară de valori. Natural, 
Biserica este principalul lor adversar. Pentru că 
Biserica înseamnă toate cele de mai sus şi pentru 
că progresiști nu sînt doar liberi-cugetători, 
adică atei, ci de-a dreptul antihrişti. Mărturie stă 
activitatea SLC, sprijinită de unele figuri publice 
- în parte membri ai organizaţiei, cum e cazul lui 
Gabriel Andreescu, Liviu Antonesei, Samaranda 
Enache şi Mircea Toma. 
Tentativa de scoatere a icoanelor din şcoli este 
doar un pretext pentru încă un atac asupra Bise- 
ricii, ca pilon de rezistență al societății româneşti. 


rădăcina răului la români - a provocat, firesc, reacții. Năzbitia 

şi-a găsit susținători în cîțiva profesioniști ai „progresismului“ fără 
Dumnezeu şi, bineînţeles, „corect politic“. Dar și contestatari, în 
personalități-reper !. Un fapt a rămas însă nesesizat: anarhismul 
funciar al noilor iconoclaști. Izgonirea icoanelor din şcoli este doar 
încă un pretext în derularea unui program împotriva României. 


La fel cum au fost protestul față de construirea Ca- 
tedralei Mîntuirii Neamului în Parcul Carol şi con- 
testarea articolului 13 din proiectul Legii Cultelor - 
care interzice defăimarea simbolurilor religioase. 

Pe site-ul său, SLC nu-şi ascunde antipatia fa- 
ță de Biserică, pe care o vede drept „un obstacol 
redutabil pentru modernizarea țării“. SLC îşi dez- 
văluie şi simpatiile - grupuri anarhiste din toată 
lumea, la care face trimitere pe acelaşi site. 

Strategia SLC & Co se reduce, deocamdată, 
la ofensiva asupra Bisericii şi la ațiţarea unor mi- 
norități, în special a celor sexuale şi religioase. 
Mediatizarea excesivă a acțiunilor lor urmăreşte 
să dea impresia că SLC & Co reprezintă majori- 
tatea şi să declanșeze fenomenul sociologic denu- 
mit „spirala tăcerii“ - sub efectul căreia românii 
vor ajunge să creadă că anormalul este normal, 
ori îşi vor înghiți opiniile, considerîndu-se, în 
mod fals, minoritari. 

Instituţiile politice de la noi au un credit tot 
mai scăzut din partea opiniei publice, Armata a 
fost amputată şi transformată din oaste națională 
în trupă de mercenari - cu tot ce implică asta -, 
Şcoala este la pămînt sub efectul relativizării ge- 
nerale. Biserica încă rezistă, în pofida răului pe 
care i-l fac chiar unii clerici şi a asalturilor din ex- 
terior. Dacă şi ea ar deveni o prezenţă formală, 
statul ar fi ca un deşert cutreierat de hiene. 


1! Îi amintim pe academicienii C. Bălăceanu Stolnici, Dinu C. Giurescu şi Florin Constantiniu, Mariana Nicolesco, 
Dan Puric, prof. dr. Pavel Chirilă, Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici, prof. dr. Ilie Bădescu. 


2 Remus Cernea, liderul SLC, se declară liber-cugetător. Andrei Pleşu comentează: „Pe scurt, nu era nici cu 


adevărat «liber», nici «cugetător în sens deplin. (...) E nevoie de mult mai mult ca să fii un ateu credibil. Ca să nu 
mai vorbim de aroganţa juvenilă a unei autoevaluări, care îşi atribuie beneficiul independenței de gîndire, ca şi 
cînd cei care sînt de altă părere ar fi, toţi, nişte slugi decerebrate“ (Dilema Veche, nr. 148/nov. 2006). 

3 „Ceea ce nu suportă fanaticul secular este realitatea, aşa cum este ea. (...) Fanaticul de drepturile omului de azi 
este ca anabaptistul de odinioară, care distrugea toate reprezentările religioase cu sentimentul că impunea 
adevărul şi moralitatea“. (H.-R. Patapievici în Evenimentul zilei, 23 nov. 2006) 





anul IV e nr. 46 3 





MARTORI Al VEACULUI 





Fapte, vorbe, ginduri 


ROST s-a întilnit cu cititorii 
suceveni 





Sala de conferințe a Observatorului Astronomic 
din Suceava a devenit neîncăpătoare în seara lui 
10 noiembrie, cu prilejul unei noi întruniri din 
ciclul „România - noul lov“, organizată de 
Părintele Mircea Bejenaru şi de vrednica sa 
soţie, Aura. Rod al colaborării Asociaţiei „Rost“ 
cu Fundaţia „Memoria“ - Suceava, manifestarea 
a avut dublu scop: lansarea cărții „Întoarcerea la 
Hristos“ de Ion Ianolide şi prezentarea revistei 
ROST pe noiembrie. Claudiu Târziu, 
directorul revistei ROST şi preşedintele 
asociației omonime, a accentuat valoarea 
documentară a cărții lui Ianolide şi a povestit 
aventura manuscrisului, conceput în anii '80, 
ascuns în mai multe locuri, scos peste graniţă şi 
ajuns, în cele din urmă, la Mănăstirea Diaconeşti 
- Bacău, unde a fost diortosit. Maicile de la 
această mănăstire merită recunoştinţa tuturor 
pentru darul pe care ni l-au făcut, după o muncă 
migăloasă, care a durat doi ani. Cristi 
Pantelimon, doctor în sociologie şi redactor al 
revistei ROST, a vorbit despre virtuțile literare 
ale cărţii, care îl transportă pe cititor în plină 
teroare, pentru a- face să înțeleagă dimensiunea 
duhovnicească a suferinței. Dl. Dumitru Oniga, 
fost deţinut politic şi preşedinte al Fundaţiei 
„Memoria“ - Suceava, care l-a cunoscut în 
închisoare pe Ion Ianolide, a depus mărturie 
despre adevărul transmis de „Întoarcerea la 
Hristos“. 


Asociaţia „15 Noiembrie 1987“ 
cere condamnarea comunismului 
Asociaţia „15 Noiembrie 1987“ a organizat la 
14 şi 15 noiembrie a.c., la 19 ani de la revolta 





muncitorească anticomunistă de la Braşov, 
conferința cu tema „Crimele comunismului“. 

Au participat reprezentanţi ai „Solidarităţii“ 
poloneze, ai Institutului Memoriei Naţionale din 
Polonia, ai organizaţiilor unioniste ale 
românilor din Basarabia, cîţiva foşti luptători 
din rezistenţa armată anticomunistă din 
România, istorici, sociologi şi jurnalişti din presa 
centrală. Asociaţia „Rost“, invitată special de 
organizatori, a fost reprezentată la această 
manifestare de teologul Antonio Aroneasa, şeful 
Filialei Braşov. În rezoluţia conferinţei se cere 
condamnarea regimului şi a ideologiei 
comuniste, acordarea de drepturi foştilor 
luptători în rezistența anticomunistă, 
depolitizarea CNSAS şi punerea sa sub controlul 
societăţii civile şi redarea cetăţeniei române 
scriitorului şi disidentului Paul Goma. Asociaţia 
„15 Noiembrie 1987“ l-a ales preşedinte de 
onoare pe Părintele Gheorghe Calciu - care, 
fiind grav bolnav, n-a participat la eveniment. 


O iniţiativă absurdă: 

scoaterea icoanelor din școli 

La 13 noiembrie a.c., un grup de organizaţii 
civice au dat publicităţii o scrisoare deschisă 
către Consiliului Naţional pentru Combaterea 
Discriminării (CNCD), în care solicită scoaterea 
icoanelor din şcoli, pe motiv că îi discriminează 
pe atei sau pe credincioşii de altă confesiune 
decât cea ortodoxă. Documentul s-a vrut unul de 
susținere a unui profesor buzoian, Emil Moise, 
care ceruse CNCD să se pronunţe în chestiune. 
Printre semnatari, adversari mai vechi şi mai noi 
ai ideii naţionale şi ai ideii creştine: Gabriel 
Andreescu, loana Avădani, lon Bogdan Lefter, 
Mihaela Miroiu, Mircea Toma, Răzvan Martin 
(Agenţia de Monitorizare a Presei), Remus 
Cernea (Solidaritatea pentru Libertatea de 
Conştiinţă), Renate Weber, Romaniţa Iordache 
(şefa organizației homosexualilor „Accept“), 
Smaranda Enache (Liga Pro Europa). Am fost 
uimiţi să vedem acolo şi semnăturile lui Mihai 
Burcea - de la Miliția Spirituală, şi a lui 





anul IV e nr. 46 


MARTORI Al VEACULUI 





ROST 





Ghenadie Brega - şeful Asociaţiei Hyde Park. 
Ne-am lămurit însă repede. Niciunul nu e legat 
de Biserică şi de interesele naţionale, ci doar de 
propăşirea proprie. Prin urmare, Asociaţia 
ROST, ca şi alte organizaţii, nu va mai sprijini 
cele două organizaţii şi nu le va mai mediatiza. 
Peste 70 de organizaţii ale societății civile, între 
care şi ROST, reunite într-o Coaliţie pentru 
respectarea sentimentului religios, alături de 
numeroase personalități, se opun categoric 
retragerii simbolurilor religioase din şcoli. 
Coaliția a semnat o petiție către CNCD, în care 
demonstrează, cu argumente desprinse din 
legislaţia internațională şi din jurisprudența 
unor state membre UE, că în cazul scoaterii 
icoanelor din şcoli s-ar face un abuz, o încălcare 
a drepturilor omului şi o discriminare a 
majorităţii creştin-ortodoxe. În plus, coaliția a 
arătat că profesorul Moise a pierdut deja un 
proces în instanţă în care cerea acelaşi lucru. 
Împotriva ideii eliminării „simbolurilor 
religioase“ din şcoli s-au declarat şi sindicatele 
reprezentative din învățămînt şi cele din presă, 
precum şi toate cultele recunoscute în România. 
Totuşi, CNCD a recomandat Ministerului 
Educaţiei să elaboreze o normă internă prin 
care să reglementeze prezenţa simbolurilor 
religioase în şcoli, mai precis să permită ca 
icoanele să fie puse pe perete doar în timpul 
orelor de religie. Ministerul a pasat problema la 
Parlament. Coaliția a contestat la CNCD decizia 
şi va ataca în instanță „recomandarea“. 


Ultima ofensă 

adusă Părintelui Calciu 

Părintele Gheorghe Calciu, decedat la 
Washington, a lăsat cu limbă de moarte dorința 
de a fi înhumat la Mănăstirea Petru Vodă - 
Neamţ. Părintele Stareț Iustin Pârvu şi-a dat 
acordul demult. Cînd să se fie însă adus în țară 
trupul neînsuflețit, un zvon dinspre palatul 
mitropolitan din Iaşi ne-a îngheţat. Surse din 
Mitropolia Moldovei spuneau că ÎPS Daniel nu 
va permite îngroparea Părintele Calciu într-o 
mănăstire din eparhia sa. Informaţia era 
credibilă, pentru că Părintele Calciu s-a opus 
curentului „ecumenist“ (new-age-ist) care 
bîntuie Biserica noastră şi este reprezentat la 
noi şi de ÎPS Daniel. De asemenea, în bătălia ÎPS 














Bartolomeu pentru înființarea Mitropoliei 
Clujului, Părintele Calciu a fost de partea 
Arhiereului ardelean, în dauna „ecumeniştilor“ 
din BOR, care se opuneau ideii. Mai mult, ÎPS 
Daniel a considerat mereu Petru Vodă drept 

„un cuib de fanatici religioşi“, imposibil de dat 
pe brazda „ecumenismului“ şi, deci, nu are 
interesul ca mănăstirea să fie întărită cu o figură 
de talia Părintelui Calciu. Or mormîntul 
Părintelui Calciu va face din Mănăstirea Petru 
Vodă un mare loc de pelerinaj. Dacă pînă acum, 
zeci de mii de credincioşi mergeau la Petru Vodă 
pentru puterea duhovnicească a Părintelui 
Stareţ Iustin, de acum vor alerga acolo şi pentru 
a se ruga la căpătiiul unuia dintre cei mai iubiţi 
duhovnici ai României, Părintele Gheorghe 
Calciu. Familia Părintelui Calciu i-a trimis ÎPS 
Daniel, la 23 noiembrie, o scrisoare, în care îi 
solicita binecuvîntare pentru înmormîntarea la 
Petru Vodă. Tot atunci, Părintele Iustin i-a cerut 
binecuvîntare pentru acelaşi lucru. Dar lerarhul 
a considerat că e prea tirziu. Jurnalişti din presa 
centrală s-au interesat ce se întîmplă. Scandalul 
era gata să izbucnească: Părintele Calciu este 
prigonit şi mort! Biserica îi face astfel a doua 
mare nedreptate, după ce, în anii '80, l-a caterisit 
pentru că a protestat contra dărîmării bisericilor 
din Bucureşti! Sesizat, ÎPS Daniel a încercat să 
liniştească spiritele în manieră proprie. 

La 23 noiembrie seara, de la secretariatul 
Arhiepiscopiei Iaşiului a emanat un comunicat 
țifons şi fățarnic, în care se spunea că Arhiereul 
acceptă ca Părintele Calciu să fie înhumat la 
Petru Vodă, dar nu-şi dă binecuvântarea. Adică, 
respectă dorința testamentară, dar e 
nemulțumit că nu au fost respectate 
„rînduielile“. Desigur, există formalități care 
trebuie îndeplinite, dar bunul-simţ te opreşte 

să te prevalezi de ele în cazuri ca acesta. 





anul IV e nr. 46 





ROST 


IN MEMORIAM 





Am pierdut o călăuză spre Hristos: 
Părintele Gheorghe Calciu 


Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, unul dintre cei mai curajoși şi mai 
cunoscuţi opozanți ai regimului comunist, a trecut Ia cele veșnice. Un 
munte de durere este cuprins în aceste doar cîteva rînduri, L-a fost dat 
Părintelui nostru să sufere mult pînă la capăt. N-au tost de ajuns anii de 
temniță, cu îngrozitoarea lor „reeducare“, nici anii de exil. Avem 
convingerea că a trebuit să îndure pînă la sfârşit pentru păcatele noastre. 


Claudiu Târziu 





olnav de cancer la pancreas, Părintele 
B Calciu a venit în România la 20 septem- 

brie, ca să-şi vadă, pentru ultima oară, pri- 
etenii şi rudele. Suferind vizibil, s-a încumetat la 
un ultim circuit al ţării, aşa cum făcea anual. La 14 
octombrie, cu trei zile înainte de a susţine în Bu- 
cureşti o conferință despre dimensiunea duhov- 
nicească a suferinţei, a fost internat de urgență la 
Spitalul Militar Central. Medicii l-au operat imedi- 
at şi au constatat că boala era în ultima fază. Timp 
de o lună, cât a fost îngrijit în Secţia Reanimare, la 
patul Părintelui a fost un adevărat pelerinaj. Zeci 
de oameni care îl cunoaşteau au intrat la el pen- 
tru a-i ura sănătate şi a căpata binecuvântare. 
Printre cei care lau vizitat s-au numărat şi Prea 
Fericitul Părinte Teoctist, ÎPS Bartolomeu, Mitro- 
politul Clujului, care l-a spovedit şi l-a împărtăşit, 
şi fostul preşedinte Emil Constantinescu. 


Înmormîntat la Petru Vodă 


La dorința familiei, care spera că va avea parte 
de un tratament mai eficient în SUA, la 16 noiem- 
brie, Părintele Calciu a fost transportat la un spital 
din Washington. Însă, marţi, 21 noiembrie, la ora 
19.00 a României, la praznicul Intrării în Biserică a 
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Părintele Cal- 
ciu a trecut din Biserica Luptătoare în Biserica Bi- 
ruitoare. Cu două zile înainte de a împlini 81 de ani. 

La ora cînd scriam acest articol, trupul său 
neînsufleţit urma să fie adus în țară, să fie depus, 
pentru o zi, la biserica Radu Vodă, a Seminarului 
Ortodox din Capitală, şi apoi să fie înmormîntat 


la mănăstirea Petru Vodă - Neamţ. A cerut asta 
prin testament, după ce primise încuviințarea Pă- 
rintelui Stareţ Iustin Pârvu. 


21 de ani de temniță 


În timpul regimului comunist, Părintele Cal: 
ciu a îndurat peste 21 de ani în închisoare (1948- 
1964, 1979-1984). A doua condamnare a primit-o 
pentru că, într-o serie de şapte predici, ținute în 
Postul Paştelui lui 1979, a criticat virulent regi- 
mul comunist şi a protestat împotriva dărîmării 
bisericilor. Eliberat la presiunile SUA, determi- 
nate de intervenţile unor Comitete pentru salva- 
rea sa conduse de Mircea Eliade şi Eugen Ionescu, 
în 1985 i s-a impus să părăsească definitiv ţara. A 
emigrat în SUA, unde i se acordase cetățenia de 
onoare, şi a devenit parohul bisericii ortodoxe ro- 
mâneşti „Sfânta Cruce“ din Washington. 

În exil, şi-a continuat lupta pentru apărarea 
credinței ortodoxe şi a intereselor românilor, 
fiind, între altele, fondator şi preşedinte al Rom- 
fest - Congresul Românilor de Pretutideni. De 
asemenea, a scris cinci cărți centrate pe un mesaj 
către tineri. După '89, a continuat să acţioneze 
pentru educaţia în spirit creştin a tineretului, mai 
ales ca preşedinte de onoare al Asociaţiei Rost. 

Despărțirea de Părintele Calciu a noastră, a 
celor care l-am cunoscut bine, l-am iubit şi am încer- 
cat să-i urmăm sfaturile, este extrem de dureroasă. 
Singurul gînd binefăcător este acela că Părintele 
Gheorghe Calciu este acum în Împărăţia Cerurilor, 
în slava lui Dumnezeu cel în Treime, unde se va ruga 
în continuare pentru iertarea păcatelor noastre. 
Dumnezeu să-l odihnească în ceata drepţilor săi! 





anul IV e nr. 46 





IN MEMORIAM ROST 





Testament 


Îndrumări pentru familie şi biserică privitoare la moartea mea 


Când Dumnezeu mă va chema Ia EI vor îi niște trepte de par- 
curs pentru pregătirea trupului meu spre îngropare. 

Mai întâi să ştiţi că Parintele Stareţ al Mănăstirii Petru Vodă, 
Arhimandritul Iustin Pârvu ne-a acordat în cimitirul mănăstirii 
două gropi alăturate, pentru ca aşa cum am trăit în viața Să fiu 
și-n moarte cu soția mea, Adriana, care nr-a ajutat în împrejurările 
grele cu un curaj pe care înainte de aceste imprejurari nici nu i 
Lam bănuit. 

La căpătâi va fii o singură cruce de piatră pe care vor fi scrise 
numele noastre, data naşterii şi a decesului şi un îndemn către cei 
care ne vor vizita mormântul să se roage pentru noi. | 

Contorm legilor americane, trupul meu va fi depus într-o 
casă mortuară, care va îndeplini procedurile prevăzute pentru un 
trup care va fi transportat în România. După spălarea profesio- | 
nală făcută de casa mortuară, rugați un preot ortodox să spele | 
trupul cu vin și untdelemn rostind rugăciunile de cuviință şi 
miruindu-mă pe tot trupul. Apoi să mă îmbrace cu straiele preo- 
fești şi pe piept să-mi pună icoana Maicii Domnului, cea sculptată în os şi fixată într-un cadru de lemn, pe 
care mi-a dăruit-o în spital Prea Fericitul Patriarh Teoctist al României, care mi-a dat şi binecuvântare pen- 
tru asta. În mâna dreaptă să-mi pună sfânta cruce şi metaniile primite de la Mănăstirea Diaconești, care vor 
merge cu mine în mormânt. 

De Ia aeroportul din Bucureşti până la Petru Vodă sunt vreo şapte ore de mers cu mașina... Prietenilor 
mei de o viaţă, ucenicilor mei şi credincioşilor care mă vor însoți pe ultimul drum, le mulțumesc... 

Dumnezeu să le răsplatească însutit dragostea, grija şi ajutorul pe care mi l-au dat! Nu sunt în stare să 
găsesc cuvinte de recunoştinţă pentru toate, cuvântul îmi este prea slab şi inima mea prea săracă pentru a 
putea exprima toată recunoştinţa mea pentru ei. 

Pentru enoriași mei las acest cuvânt: lubiţi-vă unii pe alții cum şi lisus ne-a iubit pe noi, ca să se vadă 
dintru aceasta că suntem fii Mântuitorului nostru lisus Hristos. Fiţi jertfelinici! Străduiți-vă pentru zidirea 
bisericii! Rugaţi-vă şi milostiţi-vă de cei în nevoi! 

Arhitecților care au proiectat Biserica fără nicio răsplată materială, să le înmulțească Dumnezeu 
harul, să le răsplătească dragostea cu care au lucrat Ia proiect luni de zile pentru a ajunge la cea mai 
desăvârşită formă, prin inspirația Duhului Sfânt. 

Vă rog să păstraţi curată pictura bizantină, fără niciun fel de amestec cu alte influenţe. Numai pictură, 
culoare şi lumina... nici o icoană în relief, nicio icoană atinsă de modernismul zilelor noastre! 

Multumesc Consiliului Parohial care nr-a sustinut şi ajutat. Duc cu mine în mormânt o dragoste uriașă 
pentru voi, pentru jertta voastră, pentru susținerea mea în faţa greutăților, a micilor neînţelegeri şi a pro- 
priilor mele slăbiciuni. 

Dacă am uitat pe unii, îi rog să mă ierte... Scriu asta pe patul spitalului, sunt SIăbit şi fără îndoială că 
mintea mea nu-i poate cuprinde astăzi pe toți cei care m-au iubit şi i-am iubit, dar Dumnezeu ştie dragostea 
mea pentru toți, şi-mi iartă neputinţă. 

Harul Domnului nostru lisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Stântului Duh, 
să fie cu voi toți! Amin. 








12 noiembrie 2006, 
Spitalul Militar Bucureşti, 
Preot Gheorghe Calciu 





anul IV e nr. 46 7 





IN MEMORIAM 





Pr. Gheorghe Calciu 
sau nebunia pentru Hristos: 


În cercul strâmt al elitei politice comuniste 
de la mijlocul veacului (XX - red.) erau două cu- 
rente: Ana Pauker voia exterminarea adversari- 
lor prin forță, iar Gheorghiu-Dej prin muncă. 
Temniţele, lagărele şi „reeducarea“ anilor '50 
sunt expresia politicii de ură şi crimă a Anei 
Pauker. Când ea a ordonat „reeducarea“ marxist- 
leninistă a deținuților politici din penitenciarul 
Piteşti, nu a crezut în formularea ei ideală, ci crud 
şi sec a dorit exterminarea prin forță a „duşma- 
nilor de clasă“. 

„Reeducarea“ însemna terorizarea deținuți- 
lor, prin ei înşişi, până la „șocul revoluţionar“, 
prin care se trecea la „conştiinţa comunistă“. Tor- 
tura era necontenită, oribilă, responsabilă şi fără 
ieşire. Nu exista dreptul la moarte, ci numai la 
viață monstruoasă. 

Era o nebunie de Ia care nu s-a putut sustra- 
ge nimeni. Fiecare a avut căderea lui în aşa-zisele 
„ture ale reeducării“. Acolo au fost batjocorite 
credința, idealul, națiunea, familia, virtutea, 
onoarea, eroismul şi, în ultimă instanță, omenia. 














Toţi au fost cobai. Unii au cedat uşor, alții după 
incredibile chinuri. 

Acolo a fost chinuit şi studentul Gheorghe 
Calciu. 

În 1948 a fost arestat şi condamnat ca „spion 
american“ şi „contrarevoluționar fascist“. 

În temniță a intrat în „tura“ reeducării mar- 
xiste. Rezultatele Ia fața locului au fost depline, 
dar în perspectivă mai largă au răsturnat toate aş- 
teptările: datorită torturilor fizice şi sufleteşti 
prin care a trecut, datorită inteligenţei cu care ve- 
dea lumea, datorită forței sale lăuntrice, Gheor- 
ghe Calciu, după eliberare, a făcut Teologia şi a 
devenit preot. Este un proces sufletesc cu mult 
mai tragic decât al Apostolului Pavel, care contri- 
buise la uciderea primului mucenic creştin, Sfân- 
tul Ștefan. Cazul lui nu este unic, dar chiar dacă ar 
fi, ar ajunge ca să anuleze şi să discrediteze pen- 
tru totdeauna principiile materialismului ateu. 

Noi cunoaştem evoluția sufletească a acestui 
om, cât şi covârşitoarele sale suferințe şi cu umi- 
lință sărutăm rănile sufletului şi trupului său, 
pentru că acest om a trecut prin iad, a fost chinuit 
de satana, a dat piept cu antihrist - căci toate for- 
țele răului s-au întruchipat la Piteşti în oameni şi 
au dus la evenimente trăite tragic. 

La Piteşti oamenii s-au comportat ca nişte 
demoni, ca nişte demenți, ca nişte halucinați. 
Acolo a fost scos Dumnezeu din om şi înlocuit cu 
satana, acolo însăși natura umană a fost mutilată 
şi răsturnată. 


În prima parte a detenţiei sale, Gheorghe 
Calciu, pe atunci tânăr medicinist de douăzeci de 
ani, a fost torturat până ce a fost distrus fizic şi 
spiritual, încât ca o cârpă, ca un robot, ca un ani- 
mal dresat, ca un nebun îngrozit, ca un ne-om, 
într-o totală răsturnare a tot ce fusese, urând tot 
ce fusese, a fost silit să batjocorească tot ce fusese 
sfânt în el şi să devină fiară condiţionată prin 
ştiinţa materialismului. 


* Fragmente din volumul Întoarcerea Ia Hristos de Ion Ianolide, apărut la Ed. Christiana (Bucureşti, 2006) 





anul IV e nr. 46 


IN MEMORIAM 





ROST 














prezentată în faţa lumii ca „revoluția socialistă“. 
Dar din bezna beznelor a văzut lumina lui Hristos 
şi s-a hotărât să ÎI slujească. Torturat de cele petre- 
cute, a decis ca după eliberare să se facă preot. Iar 
ca preot, a decis să spună adevărul. 

Deşi opţiunea sa preoțească pare paroxis- 
tică, aproape imposibil de înțeles de cei ce nu au 
trecut prin experiența lui, totuşi preotul Calciu 
este un om echilibrat şi mesajul său este pe cât de 
autentic evanghelic, pe atât de senin şi de opti- 
mist, căci acest om s-a născut din nou ca nimeni 
altul şi nu poate fi ştirbit cu nicio iotă. În el cloco- 
teşte, arde, străluceşte Hristos, cu intensitățile 
țâşnite din cele mai cumplite prigoniri. 

Resorturi interioare pe care nu le poate reali- 
za omul obişnuit - şi care nu sunt descrise nici în 
literatura lumii, decât poate în prezentările apo- 
caliptice ale infernului - îi fac pe cei ce au cunoscut 
„reeducarea“ să se cutremure de forța sufletească a 
omului care a cutezat să înfrunte din nou fiara ce-l 
robise. EL a ieşit din iad şi a avut curajul să înfrunte 
din nou iadul. Ştia că îl aşteaptă caznele, dar şi-a 
pus nădejdea în Hristos. L-a primit pe Hristos viu, 
divin, puternic - şi aşa a putut domina teroarea 
întipărită în ființa şi în sufletul său. 








Studentul Calciu a trăit deci această nebunie, 








Prin preotul Calciu vorbeşte Hristos. El este 
mort în Hristos printr-o adâncă pocăință şi sme- 
renie, dar este viu prin har şi prin adevăr. El nu a 
putut să tacă. EI are obligaţia să mărturisească 
oamenilor atât oroarea satanică a ateismului, cât 
şi splendoarea hristică a credinței. 


kk 


Dar satana nu poate răbda astfel de oameni. 
Preotul Calciu neagă fundamentările materialis- 
mului ateu, deci trebuie distrus. Preotul Calciu 
divulgă metodele torturii comuniste, deci trebuie 
anihilat. E] nu este un om politic şi totuşi denunță 
politica comunistă, nu este un economist şi totuşi 
distruge mitul traiului comunist, nu este un ideo- 
log, dar credinţa lui anulează ideologia comu- 
nistă. Şi asta nu i se poate ierta. 

Chiar fraţii lui preoţi l-au trădat, ca Ana şi Caia- 
fa, şi k-au dat spre judecare Pilatului acestui veac. 


kk 


Preotul Calciu se roagă pentru duşmanii săi 
şi rugăciunea lui îi arde. Credinţa lui nimiceşte 
orice duh rău, căci pentru el binele este o necesi- 





anul IV e nr. 46 








IN MEMORIAM 








tate chinuitoare. Calciu iartă tot chinul suferit 
personal, dar înfierează duşmanii oamenilor, 
duşmanii Adevărului, duşmanii lui Hristos. El dă 
bătălia în înălțimile şi adâncimile puterilor, înce- 
pătoriilor şi stăpâniilor întunericului. Conside- 
răm că este unul dintre acele vârfuri duhovni- 
ceşti de mare intensitate, puţine la număr, prin 
care lucrează Dumnezeu în lume pentru ca lumea 
să se mântuiască. 

Comuniştii au în preotul Calciu dovada ne- 
putinței lor. El este o gravă problemă a comunis- 
mului internațional şi un strălucit exemplu al cre- 
dinţei creştine. Toţi comuniştii din lume sunt vi- 
novați pentru teroarea exercitată asupra lui Cal- 
ciu, după cum toţi credincioşii şi toţi oamenii de 
omenie sunt tributari harului şi martiriului lui. 


kk 


Pentru comunişti, Calciu e un pericol şi dacă 
e viu şi dacă e mort şi ei nu ştiu dacă trebuie să-l 
ucidă, să-l „reeduce“ a doua oară ori să-l elibere- 
ze. De eliberarea lui se sperie, dar ar trebui să se 
sperie mai mult de martirizarea lui. Orice se va în- 
tâmpla cu Calciu, el rămâne un martir al creştinis- 
mului şi un personaj-simbol al omenirii. 


kk 


Din păcate însă creştinii au pierdut sensul 
crucii şi nu mai sunt solidari cu martirii lor. Ei au 





renunțat la credință, la eroism şi onoare, dar de 
nu se vor trezi vor păţi mai rău decât Calciu. Dacă 
creştinii şi dacă oamenii ar şti că vor ajunge în 
„reeducare“, ar năvăli în temnița în care este tor- 
turat preotul Gheorghe Calciu şi l-ar elibera. 


kk 


Dacă oamenii ar fi înţeles măcar parţial 
sfințenia şi importanța unui om ca preotul Calciu, 
s-ar fi făcut demersurile necesare pentru a-i salva 
viața. Dar creştinătatea s-a mulțumit să-l apere 
platonic şi oamenii nu cred cele ce se întâmplă. 
Însă el este cu atât mai mare cu cât este mai pă- 
răsit. 


Acest preot al lui Hristos, plin de puterea 
duhului şi a cuvântului, cu o adâncă conştiinţă 
misionară, simbol al martiriului, dovadă a ome- 
niei, biruință a libertăţii obținută prin jertfă este 
victima nu numai a comuniştilor, ci şi a servito- 
rilor lor din înaltul cler român. Aceştia din urmă 
au o răspundere care nu se poate ierta. 

Preotul Calciu este necesar lumii şi Bisericii. 
Cei ce îl ucid sunt cu mult mai conştienţi de sacri- 
legiul pe care-l săvârşesc decât alți prigonitori. 
Dacă lumea creştină îl va lăsa să moară în Aiud, 
ea se va asemăna poporului care a încuviințat 
Golgota. 





10 


anul IV e nr. 46 


REPERE 








Părintele Rafail 
sau celălalt Noica 


A4-iispi smerenia unui monah este un păcat. A scrie despre un 
monah este un gest care poate aduce a ispită. Departe de noi gîndul 
de a-l tulbura pe Părintele Rafail Noica, schimnicul din Munţii 
Apuseni, căruia i-am dedicat numărul de faţă al revistei noastre. 
Nădăjduim că ne va înțelege demersul şi ne va ierta pentru 
îndrăzneală, dar trebuia să o facem, căci leromonahul Rafail este 
unul dintre acei stilpi ai Ortodoxiei către care cu toții ne îndreptăm 


privirile la vreme de cumpănă. 


Horia Brad 





rintele Rafail este atât de întărit duhovni- 

ceşte încât laudele, ca şi răutăţile lumii, 
nu-l afectează. Dovadă că Sfinţia Sa îşi slujeşte cu 
osîrdie rostul este faptul că nu a primit propune- 
rile de mărire lumească. Patriarhia Română l-a 
vrut Episcop, dar Părintele Rafail a respins ofer- 
ta, cu eleganță dar şi cu fermitate, ca odinioară 
Arhimandritul pe atunci Bartolomeu Anania, 


P e de altă parte, avem convingerea că Pă- 





care a refuzat să fie Mitropolit al Moldovei şi, deci, 
posibil Patriarh. 

HR. Patapievici, unul dintre cărturarii cu 
mare influenţă în societatea românească, a avan- 
sat ideea că numai un călugăr de înălțimea du- 
hovnicească a Părintelui Rafail ar putea limpezi 
apele în Biserică şi i-ar putea păstori dumne- 
zeieşte pe românii ortodocşi, dacă ar fi ales Pa- 
triarh. „|Biserica - n. red] Avînd în fruntea ei un 
om sfînt precum Rafail Noica, altfel va putea în- 
frunta punerea ei în discuţie de secularismul 
agresiv al timpurilor noastre decit avînd în frun- 
tea ei un om politic precum actualul Patriarh 
Teoctist“ - şi-a motivat Patapievici propunerea. Şi 
a adăugat: „Rezistenţa Bisericilor la atacurile vre- 
mii s-a verificat nu prin aurul altarelor, ci prin 
sfinţenia preoților“. 

Ieromonahul Rafail a alungat gîndul printr-o 
tăcere adincă, străbătută doar de lumina rugăciu- 
nii fierbinți şi punctată de postul aspru. 


Poporul îl iubește 


Aceste dovezi de preţuire a Sfinţiei Sale sînt 
dublate de dragostea de care se bucură în popor. 
Părintele Rafail coboară rar din munţii săi şi o 
face numai pentru că este insistent solicitat să 
dea cuvint de folos credincioşilor. Cînd conferen- 
țiază Părintele Rafail, nici o sală nu este încăpă- 
toare; mii de oameni din toată ţara merg să-i soar- 





anul IV e nr. 46 


IN 





REPERE 





| m 








bă cuvintele la Alba Iulia - unde Ieromonahul 
vorbeşte o dată sau de două ori pe an în public - 
sau, mai rar, în Bucureşti ori alte oraşe. 

Părintele Rafail s-a ferit să facă şcoală, pri- 
meşte foarte rar vizite, este extrem de preten- 
țios în a accepta ucenici, n-a scris decît două 
cărți, Celălalt Noica şi Cultura Duhului - şi ace- 
lea, după propria-i mărturisire, din obligaţie fa- 
ță de cei care aşteptau asta de la Sfinţia Sa -, iar 
în public apare cu parcimonie. Toate acestea îl 
fac cumva inaccesibil şi cu atît mai dorit. Dar 
Părintele nu face un joc de imagine, pentru a fi 
căutat. Sfinţia Sa are comportamentul firesc al 
monahului care îşi înțelege şi îşi urmează 
menirea. De aceea, rămîne consecvent în izo- 
larea sa de lume - care nu-l merită, fie vorba 
între noi. 


Repere biografice 


Cînd am ales să-l prezentăm drept reper pe 
Părintele Rafail am fost animați de un singur 
motiv: lumea trebuie să-l cunoască şi să-i urmeze 
întru Hristos. Sîntem adepții ideii că trebuie să ne 
preţuim valorile încă din timpul cînd acestea sînt 
în viaţă, căci exemplul personal ne poate influ- 
ența decisiv. Cu fiecare personalitate exemplară 
pe care o cunoaştem ne este mai limpede că nu 
există o criză de modele, ci doar suferim de o 
orbire incredibilă. 

Părintele Rafail este pilda vie a salvării sufle- 
tului care într-adevăr îl caută pe Dumnezeu. Expe- 
riența sa de viață îl recomandă drept unul dintre 
cei mai potriviţi duhovnici, pentru că de la rătă- 


cirile în credință, pînă la cele din tinereţe, nimic 
nu i-a fost străin. 

Fiul al marelui filosof român Constantin Noi- 
ca şi al unei englezoiace, părintele Rafail s-a năs- 
cut în 1942. Educaţia lui creştină a fost sumară, 
întrucât tatăl său nu era preocupat de aşa ceva, iar 
mama sa era de confesiune anglicană. Despărțit 
de tatăl său, care avea domiciliu obligatoriu la 
Cîmpulung Muscel, la numai 13 ani, cel ce avea să 
devină Părintele Rafail, a plecat cu mama şi cu 
sora sa în Marea Britanie. 

Acolo a trecut de la anglicani la penticostali, 
baptişti, congregaționalişti, Armata Salvării şi 
altele. În protestantism s-a poticnit în special în 
textele referitoare la Sfinta Împărtăşanie. Într-o zi 
a simțit „ca o lumină în sufletul meu gîndul de a 
mă întoarce la Ortodoxie“ (cf. Celălalt Noica, Ed. 
Anastasia, Bucureşti, 1994). L-a întâlnit în chip 
providenţial pe părintele Sofronie, povăţuitorul 
duhovnicesc al mănăstirii Essex, care la sfătuit 
să-şi termine studiile. 

Revenirea la Ortodoxie s-a petrecut în 1961, 
iar în 1965 părintele Rafail este tuns în mona- 
hism la mănăstirea Essex de către părintele So- 
fronie, călugăria fiind „răspunsul la întrebările ce 
mi le puneam din copilărie“ (cf. Celălalt Noica). 
Pribegiile protestante le-a socotit drept o lucrare 
a lui Dumnezeu cu el pentru că „dacă n-aş fi trăit 
Ortodoxia ca un convertit, poate că n-aş fi putut 
niciodată să o văd în frumuseţea ei strălucitoare, 
drept singurul adevăr al istoriei“ (cf. Celălalt 
Noica). 

S-a întors în România în 1993, pentru o 
scurtă vizită, dar n-a mai plecat. 





12 


anul IV e nr. 46 


REPERE 





ROST 





Părintele Rafail Noica 
despre moarte şi viaţă 


ubiectul de astăzi este o întrebare pe care 

am socotit-o minunată în ultima cuvântare 

pe care am ţinut-o aici, care era: Din ce 
moarte ne-a izbăvit Hristos? Eu am simţit că n-am 
răspuns cum se cuvenea, sau, cum se zice mai 
popular, n-am fost pe fază. Aş răspunde aşa: din 
moartea necunoaşterii de Dumnezeu, care ne-a 
survenit tocmai din gustarea pomului cunoaşte- 
rii. Aşa cum m-a izbit întrebarea, ca fiind minuna- 
tă, tot aşa îmi vine Să zic că m-a trăsnit şi răspun- 
sul: Moartea necunoaşterii de Dumnezeu surve- 
nită tocmai prin gustarea pomului cunoașterii, 
dar mă iertaţi, de acum încolo aş vrea să zic „lem- 
nul cunoașterii“ (acesta era traducerea mai ve- 
che). În vechime traducătorii nu-şi permiteau să 
parafrazeze atâtea ca în modernitate şi mai bine 
făceau, în general. De ce „lemnul cunoaşterii“? Ni- 
meni nu vorbeşte de pomul Crucii, dar în greacă, 
în slavonă, există ecoul acesta pe care-l are lem- 
nul Crucii, şi lemnul vieții, şi lemnul cunoaşterii 
şi toate lemnele raiului (zice un tropar de-al nos- 
tru cântat în Marele Post: „...s-a înfipt lemnul Cru- 
cii pe Golgota şi iadul a strigat: vai, cine a împlân- 








tat o aşchie de lemn în inima mea?!“). Limba 
noastră, care a cunoscut duhul dreptei slăviri, 
şi-a însuşit anumite formule şi anumite expresii şi 
un anumit vocabular, însă nu deplin, şi cu năvala 
modernității, le pierdem. E foarte important să 
nu pierdem cuvântul şi sensul cuvântului. E 
important ca Scriptura şi tot ce este liturgic să fie 
o traducere şi nu o trădare. Se tot citează, cel pu- 
țin în Occident, expresia italiană „Traduttore - 
traditore“ ( „Traducător, trădător“). Să nu trădăm, 
ci să traducem, fiindcă, mai ales în cele biseri- 
ceşti, cuvântul are o importanță deosebită. Cu- 
vântul nu este doar un purtător de informaţie, 
cuvântul are energie; energia asta este mântui- 
toare şi dacă nu, riscă să fie ucigaşă. Cuvântul 
este unul din numele lui Hristos - Cuvântul lui 
Dumnezeu. 


Blestem 


Părintele Sofronie socotea că blestemul cel 
mai mare este a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Bă- 
nuiesc că mulți din contemporanii noştri sunt 
„bine mersi“ fără Dumnezeu. Ne e un pic dor de 
El, poate mai avem şi greutăți şi ne amintim că 
mai este şi Dumnezeu şi poate că ne ajută EI când 
alții nu pot, însă nu ne dăm seama că a murit ceva 
în sufletul nostru şi nu ne dăm seama tocmai 
fiindcă suntem morţi, iar moarte înseamnă faptul 
de a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. E sigur că, deşi 
a fost faţă către faţă cu Dumnezeu, Adam nu a 
ajuns să cunoască pe Dumnezeu destul de deplin. 
Dacă ar fi cunoscut Adam pe Dumnezeu destul de 
deplin ar fi fost cu neputinţă mincinosului şarpe 
să-l înşele pe Adam, respectiv pe Eva... 


Chipul morţii 
Ce numim noi moarte? Ne îngrozeşte şi ne 


întristează dincolo de orice măsură chipul morții. 
Un trup care până odinioară fiind în viață avea 





anul IV e nr. 46 


13 





ROST 


REPERE 





cât de cât o înfăţişare, să zicem o frumusețe, chiar 
şi un om rău, un om îmbătrânit, urâţit poate de 
ani şi de cine ştie prin ce trecuse viața lui, dar, în 
comparaţie cu trupul lui mort, avea o frumusețe, 
în el stătea viața. Trupul neînsuflețit are un chip 
care îngrozeşte pe om nu numai în sensul de 
frică, de groază, îngrozeşte şi în sensul de urâciu- 
ne, ceva de nerăbdat, ceva ce omul nu poate să su- 
porte. Şi nu va putea niciodată, fiindcă Dum- 
nezeu nu a vrut ca omul să se împace cu moartea. 
Dumnezeu nu vrea să ne împăcăm cu moartea, 
căci ea este vrăjmaşul, singurul vrăjmaş. Şi dacă 
harul lui Dumnezeu îl putem numi sabie pentru a 
lovi pe vrăjmaşi, e sabie pentru moarte şi numai 
pentru moarte. Deci, pentru noi, chipul morţii 
este trupul neînsufleţit, dezbinarea între trup şi 
suflet. 

[...] Dar, iubiţi fraţi şi surori, pe de altă parte, 
moartea, ca proces din viața noastră, dacă am 
trăi noi creştineste, este o minune. Sub aspectul 
acela tragic, Dumnezeu omoară moartea, adică, 
cum zice Sfântul Pavel, tot ce este păcat se sfâr- 
şeşte cu moartea. Moartea nu este altceva decât 
energia morţii care lucrează în noi. Ar trebui 
multe definiţii date, dar nădăjduiesc la expe- 
riența vieții voastre. Domnul şi harul lui Dumne- 
zeu Să vă explice şi experiența vieții şi cărțile citi- 
te, că n-avem timp să explicăm fiecare cuvânt. Să 
nu ne oprim la definiţii morale, e prea puţin mo- 
rala, trebuie să o depăşim cât mai curând, nu în 
imoralitate (asta e a cădea dincoace de morală), 
trebuie să trecem dincolo de morală, în ființia- 
litate, în ontologie, dacă vreți. 

[...] Deci, păcatul trebuie înţeles ca lucrare a 
morții în noi, care înmulțeşte moartea, ne umple 
de moarte. Moartea este sfârşitul acestei lucrări. 
Dumnezeu a zis „...ca răutatea să nu fie fără de 
moarte, acum să îndepărtăm pe Adam din rai“ şi 
a pus moartea despărţire între trup şi suflet, cum 
zice rugăciunea de iertare a arhiereului la înmor- 
mântare: sufletul să se întoarcă de unde ființa 
şi-a luat, iar trupul să se dea în cele din care a fost 
alcătuit. Păcatul este chipul morții, al morții văzu- 
te ca despărţirea sufletului de Dumnezeu, Făcăto- 
rul lui. Asta este moartea, ăsta este păcatul. Tot 
ceea ce desparte sufletul omului de Făcătorul lui, 
de Dumnezeu, e moarte. Lucrarea acelui lucru, 
acelei energii, a acelui gând, a acelei fapte este 
păcat, este lucrarea mortii. Iar tot ceea ce aduce 


pe om către Dumnezeu este viaţa şi este stingerea 
lucrării morţii. Viaţa şi libertatea ne sunt date 
pentru ceea ce numeşte Biserica: pocăință. 


Intrarea în această viaţă 


Dar de ce a suferit Eva blestemul acesta al 
naşterii în dureri? Pentru că naşterea omului în 
lumea asta îngână omului nașterea omului la 
sfârşitul vieţii ăsteia. Aşa cum ne-am făcut gesta- 
ţia în pântecele maicii pentru a veni în viața asta, 
tot aşa ne facem devenirea asta între naştere şi 
mormânt, a doua gestație, pentru a ne naşte în- 
tru cele veşnice. În dureri şi poate cu plângere se 
face naşterea omului în lumea asta. Pruncul se 
naşte plângând şi în plânsoare însoţim trupul ne- 
însuflețit la mormânt şi cu plângere îl înmormân- 
tăm. Plângerea însă trebuie să fie numai pentru 
viața asta şi face parte din dinamica pocăinței, cu 
atâta părere de rău pentru relele făcute. Noi 
gândim obiectiv. Faptul că am făcut o greşeală şi- 
mi pare rău pentru ea, nu asta este încă pocăința, 
dar este un început. Adică, o părere de rău că ve- 
dem că am scrântit-o, asta e normal. Dar lacrimi- 
le adevărate sunt când sufletul începe să trăiască 
faptul că despărțirea de Dumnezeu este un bles- 
tem şi că acel blestem este moarte. Că el, sufletul, 
despărțit de Dumnezeu (sufletul nostru fiind per- 
soana; nu iau analitic doar sufletul, ci cu trupul şi 
cu tot ce alcătuieşte persoana omului), dacă îşi dă 
seama că e despărțit de Dumnezeu, înseamnă că 
cunoaşte cât de puțin pe Dumnezeu, măcar atât 
cât să îşi dea seama că e despărțit de El. Când cu- 
noaşte sufletul pe Dumnezeu? Atunci când începe 
sufletul să-şi pună întrebarea „De ce Dumnezeu 
ne-am despărțit noi?“, „De care dragoste ne lipsim 
noi?“. Lacrimile vin din dragoste, nu din părere 
de rău obiectivă (că am făcut - obiectiv - ceva 
tâmpit, să zicem), ci că prin acea prostie, prin 
acea răutate când s-a rănit dragostea lui Dumne- 
zeu, începem să ne despărțim de dragostea asta. 


Nimic mai vulnerabil decât 
dragostea 


[...] Îndrăznesc să mai spun un lucru: dra- 
gostea - şi când vorbim de dragoste vorbim de 
Dumnezeu -, dragostea divină este atotputerni- 
Că, însă nimic nu este - paradoxal - mai vulnera- 





14 


anul IV e nr. 46 


REPERE 











bil decât dragostea. Dacă Dumnezeu n-ar iubi, 
dragostea n-ar putea fi rănită şi Dumnezeu n-ar 
putea fi rănit. Paradoxal, dragostea adevărată, 
dumnezeiască este aşa de intensă, este „foc mis- 
tuitor“ care mistuieşte nemistuind; dar oare cum? 
De ce nu mistuie? Pentru că Dumnezeu este ne- 
muritor şi totuşi, în acelaşi timp, este, cum zicem 
noi, cu limbajul nostru de la psihologie: vulnera- 
bil. În ce sens vulnerabil? Subţire, mereu se măr- 
gineşte! Şi în ce sens se mărginește? Nu se ofen- 
sează zicând: asta-i erezie! Dumnezeu nu cu- 
noaşte mânie, ofensă; nu-L poţi ofensa pe Dum- 
nezeu. Numai proştii ne ofensăm, că dacă cineva 
mi-a zis că sunt un porc, mă şi ofensez şi mă supăr 
pe el... da' uită-te-n oglindă, poate nu e foarte 
bine ce vezi acolo, dar porc nu e! Degeaba m-am 
ofensat! Avem slăbiciune, avem moarte. Dumne- 
zeu nu are slăbiciune, nici moarte şi nu se supără, 
ci mă iubeşte pe mine, deşi, păcătuind, eu mă lip- 
sesc de dragostea Lui şi tot ce vrea să reverse în 
mine... Dumnezeu vrea să devin un dumnezeu, 
dar nu pe calea asta amatoristă, ci pe calea, hai 
să-i zicem profesionistă. Dumnezeu profesional 
ne învață cum să ajungem la EI şi dacă ar putea să 
ne dea mai mult decât ce este EI, ne-ar da mai 
mult! Asta-i dragostea dumnezeiască! De ce în- 
drăznesc să zic eu că ne-ar da mai mult? Fiindcă 
Hristos în experienţa Lui de om ne spune că „cei 
care cred în Mine cele ce le fac Eu şi ei le vor face 


i i 
şi mai mari decât acestea pentru că Eu mă rog 
către Tatăl“. Poftim, care este iubirea lui Dumne- 
zeu! Ce şoptea şarpele că vrea Dumnezeu? Ca nu 
cumva să ajungem ca Dumnezeu! ...Sfinţi, de-a 
lungul istoriei, au înviat din morminte oameni 
morţi de nu ştiu când. Hristos a făgăduit „nu nu- 
mai că veţi face ce fac Eu, ci şi mai mari decât aces- 
tea“. Poftim, ce invidie are Dumnezeu? Nici una! 
Dragostea se dăruieşte total şi dacă ar putea da 
mai mult decât totul, ar da mai mult, şi când a pu- 
tut să dea mai mult a dat mai mult măcar în con- 
dițiile astea limitate, pământeşti. 


Crucea — de viață făcătoare 


Crucea nu este suferință. Crucea, şi de aceea 
o numeşte Biserica de viață făcătoare, este dra- 
goste. Dar Crucea, în lumea asta sălbatică, nu 
poate decât să fie suferință. Dragostea dumne- 
zeiască în lumea asta nu poate să fie decât sufe- 
rință şi asta este Crucea. Crucea trebuie să o înţe- 
legem ca dragostea jertfelnică a lui Dumnezeu 
care, cum zice Sfântul loan Evanghelistul: dacă 
i-a iubit pe ai Săi, până în sfârşit i-a iubit. Care 
sfârşit? Însăşi moartea prin chin, prin ruşine, 
ruşinea că L-au făcut de două parale, cică şi-a pier- 
dut tot ce propovăduise, tot ce fusese a fost făcut 
acum de două parale. Nici astfel nu I-a biruit dra- 
gostea! Dragostea e jertfelnică până la capăt... 





anul IV e nr. 46 


15 





ROST 


REPERE 











Cultura Duhului 


Constantin Mihai 


nde duce cultura cuvântului lui Dumne- 

| | zeu, credinţa în cuvintele lui Dumnezeu? 

99 Cuvintele lui Dumnezeu omului pot pă- 
rea, şi par de multe ori, sminteala cea mai mare, 
şi însuşi Apostolul Pavel nu se sfieşte a vorbi de 
«nebunia lui Dumnezeu», dar adaugă că nebunia 
lui Dumnezeu se arată mai înțeleaptă decât înţe- 
lepciunea omului. Înţelepciunea omului e nepu- 
tincioasă, precum şi omul; este stricăcioasă, pre- 
cum şi omul; dar ceea ce ne pare nouă a fi o nebu- 
nie, dacă este dumnezeiască, să ne împărtăşim cu 
—_»— ui 








această nebunie, şi vom vedea că asta era înțelep- 
ciunea “ (Pr. Rafail Noica, Cultura Duhului, Alba- 
Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp. 28-29). 

Pr. Rafail Noica încearcă să definească noți- 
unea de cuvânt, de cuvânt al Domnului, plecând 
de la existenţa a priori a ceea ce numeşte „cultura 
Duhului“. Dincolo de nivelul prim, cel de infor- 
maţie a cuvântului, el mai semnifică, în tradiția 
religioasă, şi împărtășire, cuminecare. Cultura, ca 
o devenire a propriei cultivări - există o cultură a 
păcatului, „o cultură smintită“, tot aşa cum există 
o cultură a pământului - este în permanent acord 
cu vocea Tatălui ceresc, modelând existența 
umană. Această voce interioară se dezvoltă trep- 
tat prin trăirea cuvântului divin, contribuind la 
împlinirea unei culturi a Duhului. Înduhovnicirea 
celor cinci simțuri conduc ființa la o reală cunoaş- 
tere a lui Dumnezeu. În măsura în care aceste 
simțuri nu sunt înduhovnicite, ele devin prin cul- 
tură (ca şi cultivare), omul ajungând „să cultive 
cuvântul lui Dumnezeu“. 

Ascultarea, acel „auz al cuvântului“, înainte 
sau dincolo de a fi o disciplină în Biserică, „este o 
auzire şi un discernământ“. Cu alte cuvinte, ființa 
discerne vocea Tatălui într-un mod distinct, în ra- 
port cu orice altă voce. Numai „cultivând cuvân- 
tul lui Dumnezeu - afirmă Pr. Rafail Noica - cul- 
tivăm în noi sămânța vieții“. Prin urmare, cuvân- 
tul lui Dumnezeu constituie cultura Duhului. 

Este vorba de o păzire a cuvântului lui Dum- 
nezeu nu la nivelul etic, al purei formalizări, ci la 
nivelul trăirii duhovniceşti, al practicii efective. 
Pornind de la presupoziţia unei cercetări duhov- 
niceşti care implică o interogaţie capitală de ce, 
fiinţa poate descifra sensul şi esenţa lucrurilor. 
Cu alte cuvinte, păzirea cuvântului lui Dumnezeu 
depăşeşte aspectul moral implicit, efectul său se- 
cundar, trimițând la sensul său primordial, acela 
al cuvântului de viaţă. Prin păzirea cuvântului lui 
Dumnezeu se creează posibilitatea ca acest cu- 
vânt „Să sălăşluiască şi să petreacă în noi“. Aceas- 
tă nuanță, în limbajul teologic arhaic, dă măsura 
plenitudinii energiei creatoare divine. 





anul IV e nr. 46 


REPERE 





ROST 





Astfel, cuvântul devine cuminecător pentru 
om, în măsura în care „se împărtăşeşte numai în 
vieţuire“. Nevoia interioară a ființei umane depă- 
şeşte nivelul unui studiu abstract scripturistic sau 
nivelul formalismului, prin simpla împodobire a 


























casei cu icoane sau a ascultării unei muzici biseri- 
ceşti. Adoptarea unei „culturi îmbisericite“, prin- 
tr-un mod specific de trăire este o primă etapă 
esenţială în procesul prefacerii spirituale. Îmbise- 
ricirea înseamnă intrarea şi rămânerea în Biseri- 
Că, integrarea în duhul Predaniei, adică ascultare 
şi supunere desăvârşită poruncilor ei. 

Cultura Cuvântului, de care vorbeşte Pr. Ra- 
fail Noica, duce tocmai spre sfera Nefigurabilului, 
a Invizibilului, a Inefabilului. Întreaga căutare 
umană „trădează chipul dumnezeiesc în om“. Cu- 
vântul lui Dumnezeu este cuminecător pentru 
om la toate palierele: al cuvântului, al simțului şi 
chiar la palierul concret „al mâncării“. 

Nebunia întru Hristos este forma autentică a 
sophiei din care fiinţa se poate împărtăşi, acea 
energie creatoare de viaţă. Cultura Duhului este 
o proiecţie eternă a „calității dragostei lui Dum- 
nezeu“, a cărui virtute este smerenia „care se dă 
fără întoarcerea asupra sa“. Nu se poate înţelege 
semnificația profundă a acestei culturi a Duhului 
pe care o exprimă magistral Pr. Rafail Noica fără a 
ne raporta la o valoare esenţială a creştinismului, 
la atributul său primordial, libertatea credinţei. 

















anul IV e nr. 46 


17 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Identitatea naţională 
văzută de la Chişinău 


S-au împlinit 15 ani de independență a R.Moldova. O independenţă 
șubredă, poticnită în visul prosperității „elveţiene“, cu schimbări ciclice 
în orientarea politică a statului denumit R. Moldova. 27 august este o 
dată simbolică, plasată între 23 august şi 28 septembrie. Dacă 23 august 
reprezintă data odiosului Pact Molotov-Ribbentrop, ultima semnitică 
stabilirea demarcaţiei frontierei conform acestuia. 


Octavian Sergentu 





e mai adaugă 24 august, care a culminat cu 
$ inaugurarea Complexului memorial „Eter- 

nitate“ din Chişinău. Este extem de dificil, 
dar totuşi pentru unii se poate să se „manevreze“ 
pe nişte subiecte fierbinţi, cum poate fi catalogat 
cel al „eliberării Moldovei pe 24 august 1944“. 
După ziua de 27 august urmează 31 august, care 
simbolizează Ziua Limbii Române, oficial Ziua 
Limba Noastră, în care au loc mai multe manifes- 
tări cultural-artistice, care ne aduc aminte de „po- 
durile de flori“ de altădată. 


„Fii credincios“, în stil 
statalist 


M-am deplasat în centrul Chişinăului pentru 
a serba împreună cu concitadinii mei ziua simbo- 
lică de 27 august şi a rememora evenimentele 
care au precedat Independenţa Naţională şi apa- 
riţia unui nou stat pe harta lumii. Într-un fel, am 
fost şi eu un participant indirect sau măcar mar- 
tor ocular al acelor timpuri de renaştere naţiona- 
lă, de destrămare a Imperiului Răului şi de edifi- 
care a unei noi lumi în acest teritoriu. Am avutun 
gust amar participând la fastuoasa reprezentare 
cultural-artistică dedicată acestei zile. N-am înțe- 
les mai multe lucruri: spre exemplu, de ce a fost 
modificată denumirea cu Ziua Republicii şi nu a 
rămas cea cu care deja ne obişnuisem, a Indepen- 
denței, în acest an? De când? Sau, de unde au apă- 
rut şi cine i-a îmbrăcat pe tineri cu maiouri galbe- 
ne, pe care era imprimată o lozincă populist-sec- 


tantă: „Fii credincios, lubeşte-ţi țara!“ M-am apro- 
piat de câteva tinere şi le-am întrebat din ce sectă 
fac parte şi ce contribuţie au la această manifes- 
tare, unde admiri Ansamblul „Joc“, dar şi câte-un 
cazacioc, la o adică. Tinerele, parcă panicate, s-au 
aruncat să scotocească prin genţi după buletinele 
de identitate. Le-am explicat că fac parte din pre- 
să, nicidecum de la „secu“ sau poliţie, fapt care 
le-a făcut să-mi împărtăşească sentimentele pe 
care le nutresc faţă de patrie şi ataşamentul lor 
faţă de religia ortodoxă. Erau studente care mani- 
festă o dragoste inimaginabilă faţă de R. Moldova 
şi fac voluntariat. Un fel de „crucea roşie“ moldo- 
venească. Secretul confuziei mele, probabil, îl 
constituia faptul că vestimentația acestor tinere 
era identică cu cea a cultului religios al „copiilor 
soarelui“, ai cărui membri i-am întâlnit, cu o săp- 
tămână mai devreme, prin centrele raionale din 
Basarabia, iar lozincile inscripționate pe maiouri 
fiind apropiate de conţinut. „Stupizenia rarisi- 
mă“ de-a jongla cu lozinci, motto-uri sau manifes- 
tări populiste din partea unor lideri ai partidului 
de guvernământ sau ai administraţiei locale, ne 
sar în ochi, deseori, aruncându-ne în negura tre- 
cutului sovietic. Lozincile care ne mângâie şi ustu- 
ră, concomitent, privirea de pe panourile firme- 
lor ce activează în R. Moldova sunt întregite de 
„puseurile“ administraţiei locale şi guvernamen- 
tale. „Nu fii porc la drum“, „Revoluţia s-a născut în 
stradă“, „Back in the URSS“, „Dima Bilan-Jizny i 
reka“ sunt suplinite de ultimul hit local: „Chişi- 
nău - inima Patriei“. Pentru un român din țară, 
identificarea regională de tipul Banatul e „frun- 
cea“, Ardealul - „mintcea“, fac parte dintr-un 





18 


anul IV e nr. 46 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





fond istoric comun. Toate aceste aplicații de me- 
saj şi inserturi de limbaj stalinist fac parte din ar- 
senalul grupului retrograd - „garda veche“ - al 
PCRM, sprijinit în demersul dat de sârguinciosul 
membru al Consiliului de experţi al agenției RIA 
Novosti, totodată şi consilier principal al preşe- 
dintelui Vladimir Voronin, Mark Tcaciuk, care 
păstoreşte la rându-i un grup propriu de influen- 
ță în partid. Mai există grupul „reformaților“ în 
sânul PCRM, care are un cuvânt greu de spus şi 
obiectivul căruia îl constituie „integrarea euro- 
peană“, acesta se regăseşte într-o serie de minis- 
tere preocupate de relaţia cu Europa. În acest joc, 
singurul actor de care ţine variabila menţinerii 
omogenității politice este preşedintele Voronin. 
Cu toate că Voronin are o influență determinantă 
în stat şi partid, consilierea şi abordarea scheme- 
lor politice din partea lui Mark Tcaciuk stau la 
baza acţiunilor pe care le întreprinde. De fapt, 
Tcaciuk îşi are propriul joc şi faptul că impune o 
linie bine stabilită în politica de stat nimic nu este 
întâmplător. Exact ca în cazul proiectului Kozak, 
în care jocul l-a depăşit nu numai pe preşedinte, 
dar şi pe el. După expirarea mandatului de preşe- 
dinte a lui Voronin, probabil, Tcaciuk v-a miza pe 
noi actori, dacă nu chiar din propria pepinieră 
sau grup. S-ar putea chiar să-i înşire actualului 
silită 


preşedinte în viitor vreo capcană, cine ştie? De 
fapt, Mark Tcaciuk, susţin unii foşti colegi de fac- 
ultate, este discipolul lui Artem Lazarev sau 
V. Iacovlev, stalinişti dogmatici, promotori ai 
teoriei „moldoveniste“. Dacă cei doi nu mai există 
printre cei vii, înfăptuirea operei ideologice este 
suplinită de Mark Evghenievici şi amicii săi, 
Alexei Tulbure şi VI. Solonari. Asta chiar dacă nu 
sunt în văz, pe ei reprezentându-i un Stepaniuk, 
Nazaria sau Stati. 


Moldovenismul — repere 
antropologice 


Ideologia moldovenismului a fost lansată în 
anii 1992-1993, de facțiunea „agro-socialistă“ din 
acea perioadă care era la guvernare. Mircea Sne- 
gur a fost primul preşedinte care a îmbrăţişat cu- 
rentul „moldovenismului“ şi, alături de premie- 
rul Andrei Sangheli, l-a „iluminat“ în Basarabia. 
Într-o formă mai extravagandă, „moldovenis- 
mul“ a fost preluat şi de către penultimul preşe- 
dinte al R. Moldoav, Petru Lucinschi. Tot, în acea 
perioadă, cu prinosul scriitorului „evanghelist“ 
Ion Druţă, este lansată „Casa noastră comună - 
Republica Moldova“. După proclamarea indepen- 
denţei faţă de URSS, Republica Moldova şi Româ- 











E: 











anul IV e nr. 46 


19 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





nia sunt două state suverane cu o singură națiu- 
ne, aceasta o vorbesc nu doar morţii, dar şi nenăs- 
cuţii. Ceea ce ni se propune înseamnă renunțarea 
la propria naţiune, un stat bazat pe un melanj de 
episoade istorice controversate, cât şi episoade 
istorice ce se exclud reciproc. O maximă chine- 
zească spune: „Copacul se trage spre lumină, iar 
omul spre o viață mai bună. Dar, atât unul, cât şi 
celălalt au rădăcini“. Nu poți să te joci cu istoria, 
să-ți baţi joc de ea. O naţiune, într-adevăr, este o 
creaţie modernă, iar rădăcinile ei sunt pre-mo- 
derne. A accepta concepția de „naţiune moldove- 
nească“ este nu numai o prostie crasă, ci o debili- 
tate mintală şi se cere ajutorul specialistului. Nu a 
psihologului, ci a psihoterapeutului. Internare şi 
tratament prescris. Existenţa naţională are la 
bază mitul descendenţei, codul cultural, memorii 
comune şi este reprezentată de etno-simboluri. 
Ceea ce ni se propune este mai mult decât o con- 
fuzie socio-lingvistică, iar perpetuarea unei atare 
manifestări echivalează cu „transnistrizarea“ psi- 
hosomatică a R. Moldova, devierea din formatul 
etno-cultural, etno-lingvistic, etno-comportamen- 
tal normal la unul anormal. Ideologia „identi- 
tară“ a statului moldovenesc după independență 
a constituit-o teoria moldovenismului. Impune- 
rea de sus în jos a tezelor „țarist-staliniste“ n-au 
nici legitimitate, pentru că populaţia, practic, nu 
s-a pronunțat vizavi de caracterul „identitar“ al 
statului. Dacă societatea civilă sau mediul acade- 
mic s-a opus cu înverşunare față de teoriile „mol- 
dovenismului“, atunci țăranii cu sapa în mână 
n-au participat la nici un fel de referendum, re- 
censământ, studiu sociologic. Teoria moldovenis- 
mului este un bluf, o cacealma, o aberaţie într-un 
spaţiu public în care totul este permis. Actual 
mente, ideologia de stat promotoarea moldove- 
nismului are la bază ştința leninist-stalinistă şi 
Pactul Molotov-Ribbentrop. Iar dacă „moldove- 
nismul“ cu efect peiorativ se vrea instalat la te- 
melia mitului fondator al R. Moldova cum se va 
rumega el? Un experiment nou sau de-a casei. 
Uneori, este prea periculos să te împrieteneşti cu 
antropologia, te îmbolnăveşti de Gellner încât nu 
te mai înțelege Kagarliţkii. Proiectanţii aberantei 
teorii prin lansarea inepţiilor dogmatice, diva- 
gaţiilor ideologice, traduse în acte ale statului, își 
motivează astfel existența. Avem de-a face cu o 
instuţionalizare a unor forme fără fond, a 


kitch-urilor socio-culturale şi deviaţiunilor psiho- 
somatice în viață. Proiectul moldovenist deto- 
nează „mitul integrării europene“ a R. Moldova şi 
îmbracă mantaua „leninist-stalinistă“. Perspec- 
tiva de schimbare curriculară în Europa nu se 
încadrează în proiectul „moldovenist“ chiar dacă 
pe această chestiune unii strategi politici de la 
Chişinău, care sunt „moldoveni“ doar după 
paşaport, insistă. 


Matrioșca detractorilor 


În cotidianul „Ziua“ din 26 august 2006, re- 
publicat în „Timpul de dimineață“ de la Chişinău, 
unul din apropiații foştilor preşedinţi Mircea 
Snegur şi Petru Lucinschi, în perioada lor de glo- 
rie, Constantin Tănase, scrie un material aproape 
realist despre fenomenul basarabean din ultimul 
timp. Sunt de acord cu autorul că „spunând <eli- 
berarea de sub ocupaţia fascistă» spune doar o 
parte de adevăr, fiindcă, acum 62 de ani, la 24 
august 1944, a avut loc altceva: eliberarea Basa- 
rabiei de armatele fasciste şi ocuparea ei de către 
armatele sovietice. Să nu uităm un adevăr istoric 
foarte important: niciun organ reprezentativ al 
Moldovei, ales în mod democratic, nu a anulat 
nicio dată Actul Unirii votat de Sfatul țării la 27 
martie 1918. Acest Act a fost anulat de tancurile 
sovietice la 28 iunie 1940. Punctul de vedere ex- 
primat de Voronin - «eliberarea Moldovei» - este 
cel al Rusiei imperiale. Dacă accepți acest punct 
de vedere trebuie să justifici şi genocidul la care a 
fost supusă Basarabia după «eliberare» - foame- 
tea organizată, valurile de deportări, colectiviza- 
rea forțată, rusificarea, deznaţionalizarea ş.a.m.d. 
Numind desprinderea Basarabiei de România de 
către armatele sovietice drept «eliberare», Voro- 
nin se postează pe poziţiile imperiale şi şovine ale 
defunctei URSS şi defunctului PCUS.“ (C.T.). 

Altceva nu înţeleg, şi anume acea problemă, 
considerată cea mai „delicată“ pentru o parte a 
clasei politice de la Chişinău, „votul de la 4 aprilie 
2005 prin care liderul comuniştilor Voronin a 
fost reinstalat în funcţie cu voturile unor partide 
din fosta opoziţie anticomunistă, vot care a cur- 
mat orice speranţă de schimbare“. Aici, gogoşile 
lui Constantin Tănase, „moralistul“ şi pro-româ- 
nul nu se mai leagă. Nu înţeleg, mai întâi de toate 
despre ce fel de schimbare poate fi vorba? Adică, 





20 


anul IV e nr. 46 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





până la 4 aprilie 2005 n-au existat cohorte de ce- 
kişti de pe la organizaţiile civile ale FSB-ului, gen 
CIS EMO, care tranzitau Basarabia, pentru a 
„oferi un vânt de adiere pentru schimbarea R. 
Moldova asistând financiar, logistic, informaţion- 
al partea cea de opoziție, pentru care mai «punea 
osul» şi C. Tănase?“ Cu ce note vrea să ne încânte 
autorul materialului „Fratele Vova“? Că liderul 
PPCD Iurie Roşca, s-a transformat „din cel mai 
înfocat anticomunist, în cel mai înfocat şi credin- 
cios aliat al lui Voronin, a declarat în repetate rân- 
duri că votul de la 4 aprilie a exprimat interesul 
naţional al R. Moldova şi a «contracarat pericolul 
rusesc». Mai întâi de toate, Iurie Roşca a acordat 
credit şefului statului moldovean şi din acest con- 
siderent, însă el nu participă ca aliat, partener de 
guvernare. N-a semnat nici un program de guver- 
nare, nu are nici un ministru, iar votul său şi al co- 
legilor săi, al „popularilor“ basarabeni s-a bazat 
pe nişte condiţii de occidentalizare şi de demo- 
cratizare a spaţiului românesc răsăritean. Chiar 
dacă este vorba de un cu totul alt partid, a abor- 
dat problematica democratizării PCRM. Același 
vot a fost dat şi de PSL-ul lui Serebrean sau PD-ul 
lui Diacov. Astăzi, Oleg Serebrean este în alianță 
cu AMN-ul lui Urechean, deci s-a spălat de com- 
plicitatea votului trădării. Dacă printr-o minune, 
BMD-ul câştiga alegerile, conform opticei lui Tă- 
nase aceştia ar fi făcut Reîntregirea Basarabiei cu 
România, ca urmare a sponsorizărilor ruşilor, iar 














actul ar fi fost adus la Bucureşti de însuşi Pasat. 
Dacă Constantin Tănase ar fi avut dintotdeauna 
verticalitatea pe care o exprimă azi, în sensul său, 
nu ar fi făcut servicii promotorilor „moldovenis- 
mului“ în Basarabia: M. Snegur, P. Lucinschi sau $. 
Urechean. 


A fost Lenin moldovean? 


Pentru că tot suntem la mituri şi memorii 
comune am să fac o excursie imaginară prin 
plaiurile mioritice basarabene, unde statuile lui 
VI. Lenin înfloresc după chipul şi asemănarea 
ideologului PCRM, tovarăşului Stepaniuc. La 
Râşcani, în nordul Basarabiei, monumentul con- 
ducătorului revoluţiei proletare sovietice, ulteri- 
or cu extensie mondială, are o înălțime de circa 
doi metri. În capitala nordului, Bălţi, s-a încercat 
de nenumărate ori să fie instalat unul asemănă- 
tor. N-a fost să fie. Arcadie Marcu, un intelectual 
bălțean, pe care l-am reîntâlnit după mai bine de 
un deceniu jumătate, îmi mărturisea că cea mai 
mare încredere o are în Iurie Roşca, întrucât a 
fost singurul lider politic care a venit de la Chişi- 
nău şi a oprit „artileria comunistă“ exprimată în 
tractoare şi camioane. Gestul lui Iurie Roşca a fost 
unic în felul său, ceea ce destramă mitul unei 
coaliții şi alianţe cu partidul de guvernământ. Me- 
moria colectivă a populaţiei din spaţiul românesc 
răsăritean nu are depozitată vreo informaţie con- 
solidată despre aportul lui Ilici la prosperarea 
economiei, culturii basarabene. Nu a vizitat nicio- 
dată aceste meleaguri, n-a pus nici o cărămidă. 
Este un model pentru cei care elaborează manua- 
le şcolare cu falsuri grosolane, care scot la lumină 
multiple vulnerabilităţi ale concepției stataliste. 
La 1 septembrie 2006, fusul istoric trece Ia o isto- 
ria integrată cu moştenire sovietică. La 2 septem- 
brie Transnistria, nerecunoscută, îşi serbează in- 
dependenţa. Care este istoria ei „integrată“. 

Manipularea „identitară“ continuă. Pe fron- 
tul estului românesc. Suntem manipulaţi de cei 
care dau drumul la dosare identitare noi, dupa 
un orar bine programat şi cu bătaie lungă, fără a 
mai ţine cont de vreun moratoriu intern sau ex- 
tern. Istoria integrată în Basarabia poartă pece- 
tea „stalinistă“, un experiment al Înaltei şcoli An- 
tropologice de la Chişinău. Până când, spălarea 
creierilor? 





anul IV e nr. 46 


21 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 








Vedere de pe Centura Politicii 


Exorcizarea strigoilor 


Spuneam altădată că politicienii români au instincte de 
antropofagi. Este un atavism care se mai reflectă până astăzi în 
expresii familiare nevinovate: „Mânca-te-ar mama/tata!“, dar şi în 


Viorel Patrichi 





te de fantome. Partidu lu Mucles este mun- 

cit de spectrul Împăratului-de-Mătase, 
care, după aforismul unui clasic în viață - „Adrie- 
ne, nici nu ştii/ Cât de mic începi să fii! - se com- 
portă întocmai. Partidul Naţional Liberal este 
moleşit de stafia lui Teodor Stolojan. Iar Partidul 
bocilor este bântuit şi el - aţi ghicit! - de fantoma 
lui Traian Băsescu. Prezentă la Galaţi la o întâl- 
nire partinică, Anca Boagiu, una din vechile pu- 
pile credincioase, a privit cu aceeaşi ochi umezi şi 
grei-grei, ca ochii Europei lui Homer, apoi a susu- 
rat: „După cum spunea domnul preşedinte Traian 
Boc...“ A pufnit în râs şi ea, săraca, imediat, după 
care a găsit şi explicaţia la care noi ne-am gândit 
de mai mulți ani: „Gura păcătosului adevăr gră- 
ieşte!“... Binevoitor ca de obicei, Emil Boc a găsit 
imediat şi justificarea: „Pe fratele meu îl cheamă 
Traian. 


N u întâmplător, avem nişte partide bântui- 


„Are privire de killer“ 


Tot mai inteligente şi mai justificate au deve- 
nit atacurile lui Ludovic Orban la adresa Marine- 
lului, care i-a adus pe liberali în fruntea Guvernu- 
lui. Recunoştință - floare rară, dragă Ludovic! 
Dar veți plăti, uitaţi-vă bine la Gheorghe Ciuhan- 
du, altfel un om deosebit. „Dansează manele la 
Cireşica, face pe durul şi autoritarul, îi place să 
primească zilnic raportul de la SRI, de la Armată, 


reacții de mânie: „Te mănânc, mă!“, „Să mușcăm dân ei!“. Asta 
Chiar e tare. Parcă îl și vedem pe Ady cum îl muşcă pe Traian. 
Antropofagia nu mai are însă culoare politică atunci când apare 
Elena Udrea: toți au priviri de cobrizi, vechii strămoși ai oltenilor. 
Se transformă în vampiri. 


de peste tot. Ar trebui să primească raportul de 
dimineață la Spitalul Bagdasar (specializat pe 
afecțiuni neurologice şi neuropsihice). Din pă- 
cate, foarte mulţi îl au încă model de conducător 
pe Ceauşescu. Cred că Băsescu va fi foarte greu 
de bătut. Stă la şprițuri cu Becali, mănâncă semin- 
țe pe stadioane, sunt chestii româneşti, pe care 
nu le face întâmplător... Să vă mai spun ceva. Bă- 
sescu are însă o charismă negativă. Ce înseamnă să 
ai charismă? Înseamnă să ai o figură de care să-ţi 
aduci aminte şi peste două luni. Băsescu atrage 
atenţia datorită ochiului strâmb, are o figură de 
killer... La Băsescu, 80% din ce vedeţi voi este o fă- 
cătură. Este actorie şi joacă foarte bine. Eu îl cunosc 
pe Băsescu şi, în realitate, nu-i place să muncească. 
Îi place de Elena Udrea şi îi place whisky-ul.“ 


Motocicleanu dă cu Mucea 
în popor 


Câtă dreptate are fratele lui Leonard Orban, 
transformat în comisar de limbi la Bruxelles! Dar 
nu înțelegem de ce ar fi greu de bătut Marinelu? 
Nici nu ştie să meargă pe motocicletă. Şi apoi, 
dacă el s-a operat la Viena, Motocicleanu se ope- 
rează la Paris! Nu există spitale şi doctori în Ro- 
mânia pentru aleşii noştri! 

Şi apoi, Marinelu s-a luat de tovarăşii de la 
OMV, adică de la LukOil, că ne-au scumpit gazele, 
mai ceva decât în toată Europa. A obţinut şi el o 
reducere de 7 bani la pompă, după care noi am fă- 
cut tot ce-am vrut. De ce? Fiindcă noi suntem pro- 





22 


anul IV e nr. 46 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





fesionişti, cu tinerii Dorinel Mucea şi Codruţ Șe- 
reş în frunte. Aşa se face că avem cel mai scump 
gaz metan din Europa. Abia acum înțelegem că 
gânditorii de la Bruxelles au tras România pe 
sfoară. 

Dorinel Mucea a fost înainte de 1988 un di- 
plomat discret la Ambasada României din Turcia. 
Consilier la Fondul Româno-Amnerican pentru 
Investiţii, specialistul Mucea a fost pus de Dan 
loan Popescu, de Mircea Geoană şi de Adrian Năs- 
tase să se ocupe de așa-zisele privatizări din do- 
meniul energetic. Avea o leafă de peste 4 miliarde 
de lei pe an. Oficial! Individul face parte din con- 
siliile de administraţie a opt societăți: Distrigaz 
Sud, Termoelectrica, Transelectrica, Electrica, Com- 
plexul Energetic Turceni, Hidroelectrica, Comple- 
xul Energetic Craiova. Numai de la Electrica, Mu- 
cea a încasat un miliard de lei vechi. Fie, că merită! 

Şi nu este de mirare, dacă o simplă secretară 
este pusă să semneze că a luat 2000 de euro pe zi 
de la OMV pentru ... „consultanță“. Iată că străinii 
folosesc români ca „suveici“ pentru scoaterea va- 
lutei din ţară, iar noi plătim facturile la gaze şi la 
petrol. De ce anticoruptul Motocicleanu nu i-a 
destituit pe Mucea şi pe Sereş pentru această si- 
tuaţie scandaloasă? 

Avem comisar, avem şi sovromuri cu care 
aleşii noştri au semnat contracte bizare, cu tot fe- 
lul de clauze secrete, chiar dacă resursele natu- 
rale sunt avuţie națională. 


„Cu buzduganul peste fălci!“ 


Numai Mult Iubitu şi Stimatu avea parte de 
aplauze şi urale prelungite, ca olandezu Marean 
van Ghelle. Partidu lu Mucles vrea sânge! Mult 
sânge! Le-au legat unii tinicheaua de coadă şi 
sună peste tot la fel: Baronii! Şi vine Liviu Drag- 
nea şi ne oferă definiţia cea mai adecvată: „Baro- 
nii locali sunt cei care muncesc, care produc veni- 
turi locale“. Aşa-i! De exemplu, Mucea, promovat 
de baronul D.I. Popescu, să se ocupe de privati- 
zarea Petrom şi Romgaz, este cel mai bun exem- 
plu de sacrificiu pe altarul patriei. Nu este straniu 
că Motocicleanu l-a moştenit pe Mucea de la 
Adrian Năstase şi l-a promovat să se ocupe de în- 
străinarea resurselor noastre de gaze naturale? A 
procedat întocmai ca în cazul Cristea de la Lo- 
terie. 


Pentru loan Rus, Prostănacu este un fel de 
Ştefan cel Mare, pe partid călare. „Orice vodă rab- 
dă ce rabdă, dar apoi, cum spune şi cronicarul, îi 
cheamă pe boierii vicleni şi îi loveşte cu buzduga- 
nul peste fălci“. Nemernicul care trebuia pălit 
„peste fălci“ era chiar Adrian Severin, coleg de 
partid, care scrisese un articol despre „Republica 
de la Cluj“, iar „boierul viclean“ trebuie să fi fost 
doctorul Jivago din grădina lu Mucles. Vodă n-a 
mai răbdat prin lobodă! „Îl voi alunga pe Traian 
Băsescu de la Cotroceni!“, zghiară Prostănacu la 
microfon. Şi-atunci n-a mai răbdat Tataie atâta 
eleganță: „Cum să faci politică cu ghioaga peste 
fălci? M-a dezamăgit domnul Rus!“ şi pe noi. 


Nu a recunoscut 
Republica Molotov! 


În sfârşit, liberalii au mai răpus o Muscă: Va- 
rujan Vosganian! Călin Motocicleanu l-a desem- 
nat comisar european, dar în grădina lui Felix s-a 
auzit atunci urlet de revoltă: „Securistu! Securis- 
tu!“ Bietul om fusese deja lucrat până la Parla- 
mentul European. A venit şi Liviu Turcu din State, 
cu arome noi din dosare vechi şi la pus în pio- 
nezele Bătrânei şi Perversei. Marele senator 
Adrian Ciorrroianu l-ar fi atacat în plină şedinţă 
pe bietul Varujan Vosganian: că la plătit Sorin 
Ovidiu Vântu (dar pe cine n-a plătit?), că este un 
necunoscut printre liberalii europeni, că Monica 
Lovinescu a scris că, în 1996, Virgil Măgureanu 
s-ar fi opus desemnării elegantului armean ca mi- 
nistru, din cauza unor probleme de dosar. Adică- 
tele, cum vine asta, dom' profesor? Varujan Vos- 
ganian are probleme grave de dosar, dar matale, 
care ai sărit de la Giurtelecu-Hododului direct în 
căruța Securităţii de la Băneasa, n-ai? Au mai spus 
alde Ciorrroianu că armeanul este prea de dreap- 
ta. N-am sesizat un asemenea dicteu la Vosganian, 
dar dacă spune istoricu? Reproşurile nu se opresc 
însă aici. Jose Manuel Durao Barroso, preşedin- 
tele Comisiei Europene, l-a primit la Bruxelles şi 
i-ar fi amintit lui Vosganian că ar fi făcut o decla- 
raţie în 1996, prin care nu recunoştea Republica 
Moldova. Dar ce român normal la cap, care ştie 
ceva istorie modernă, recunoaşte Republica Mo- 
lotov, creată de diabolicul Stalin, la presiunea 
ucraineanului Nikita Hruşciov? Cert este că Va- 
rujan Vosganian este o victimă nevinovată a ma- 





anul IV e nr. 46 


23 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





fiei din țară, fiindcă trebuia înlocuit cu fiul unui 
securist. 

Varujan Vosganian este un caz la fel de ab- 
surd şi tulburător ca Rocco Butiglione din Italia. 
Cu diferenţa că Rocco Butiglione, acuzat că nu-i 
iubeşte pe homosexuali, a spus adevăraul până la 
capăt: „Am fost înlocuit cu Franco Frattini, care 
este mason. Eu nu eram.“ Domnul Vosganian nu 
poate merge până la capăt dacă nu are şorț. Nu- 
mai că tot prin 1996-1997, Vosganian le cerea 
membrilor partidului său, PAR/UFD şi preoților 
să refuze intrarea în Masonerie. Şi asta nu se uită. 


„Îmi iubesc patria irațional“ 


Oricum, deocamdată, prin Leonard Orban 
(foto), inginer mecanic, format la Universitatea 
din Braşov, România a primit departamentul 
„Limbi“. Atât au oferit gânditorii de la Bruxelles 
unei țări de dimensiunea şi de importanța 
României. Personajul va câştiga 18.000 de euro 
pe lună şi nu va avea voie nici să pronunţe 
numele României. Atunci când se va referi totuşi 
la România, el va găsi formule eufemistice de 
felul: „În ţara pe care o cunosc cel mai bine etc., 
etc.“ Aşa spunea cel puţin Jonathan Scheele, şeful 
Delegației Permanente a Comisiei Europene la 
Bucureşti, care ne-a părăsit. „Care sunt defectele 





cele mai mari ale românilor?“, la întrebat o 
gazetăreasă. Venerabilul domn a dat un răspuns 
antologic: „Nu am întâlnit oameni care să vor- 
bească atât de urât despre poporul lor şi care să- 
şi desconsidere atât de mult propria țară“. 

Oamenii se schimbă. Însuşi H.-R. Patapievici 
a spus recent că nu mai este ruşinat că e român ca 
director la Institutul Cultural. Dimpotrivă, îşi iu- 
beşte patria „irațional, fără un motiv precis“. Mai 
mult, domnia sa ne asigură că ne aflăm pe dru- 
mul cel bun: suferim de complexul inferiorităţii, 
deci vom evolua. Occidentalii, din contra, se cred 
grozavi - deci îi paşte decadenţa. Iată un naţion- 
alist raţional - o redundanță! Până la proba con- 
trarie, nu retractez ce-am scris. 


„M-a plătit şi m-am resemnat“ 


Febra exorcizării a continuat cu valurile fă- 
cute de Liviu Turcu, un ofiţer care şi-a trădat regu- 
lamentul militar, în numele luptei pentru... Sacri- 
ficarea unor nevinovați ca Mona Muscă sau Va- 
rujan Vosganian nu face decât să îngroape defini- 
tiv legea lustraţiei din România. Adrian Năstase 
este o victimă a Securităţii, dar Mona Muscă a fă- 
cut poliţie politică! Doctorul Turcu apare în gră- 
dina ui Felix şi ne spune că Adrian Năstase este 
colaborator al Securităţii. De ce nu a venit dom- 
nul Turcu atunci când aveam cea mai mare ne- 
voie de domnia sa: când Adrian Năstase era şeful 
Guvernului sau măcar în campania electorală? 
Poate pentru că era colaborator la Jurnalul Naţio- 
nal, al turnătorului dovedit Voiculescu, care era 
la rându-i aliat cu Năstase. 

Tot din grădina lui Felix a mai ieşit un atac 
barbar. „Urmaşul“ lui Petre Carp a prezentat lu- 
mii un malac de 140 de kile, care susținea că Mo- 
nica Macovei, pe când era procuroare, la bătut 
timp de patru ore, l-a călcat în picioare. Ce mai, 
securista l-a făcut una cu pământul. Mă uit la 
Monica şi încerc să mi-o imaginez cum dă upercu- 
turi. Cum de n-a încercat şi cu Motocicleanu, când 
i-a cerut să-l păsuiască pe Dinu Păturiciu? 

Însuşi Cornel Ivanciuc, şeful departamentu- 
lui de investigații de la „Academia Caţavencu“, a 
povestit ce crize de conştiinţă a avut atunci când 
îşi turna cunoscuți la Securitate pentru 200 de 
lei: „El venea seara. Trecea pe lângă bancul meu 
de lucru. Avea un consemn: trecea pe lângă mine 





24 


anul IV e nr. 46 


POLITICA, LA DESCUSUT 





ROST 





şi eu mă duceam după cinci minute la el în birou 
şi dădeam o turnătorie. M-a plătit. M-a obligat să 
semnez chitanțe. M-am resemnat, am zis Că aşa-i 
procedura. Era o sumă absolut infimă, derizorie. 
Cred că erau 100 sau 200 de lei.“ 

A fost Securitatea un monstru, dar faptele țin 
de istorie. 


Ultimul cartuș pentru Mareșal 


Fac ce fac unii români şi le strică dispoziția 
„elitiştilor internaţionalişti“. S-au depus atâtea 
eforturi ca un ne-român să fie decretat cel mai 
mare român la concursul de cultură populară, or- 
ganizat de TVR 1, la care plătim abonamente. Nu 
a fost să fie Wurmbrand? Măcar să ajungă regele 
Carol 1. Românii s-au încăpățânat şi l-au votat pe 
Ştefan cel Mare pentru locul întâi. Pentru „elitişti“ 
este scandalos: lui Ştefan îi plăceau femeile, în loc 
să-i admire pe bărbaţi, ca vărul Radu cel Frumos 
de la Bucureşti, „omorea fără giudeț“, cum spu- 
nea cronicarul mare boier Grigore Ureche, de 
parcă trebuia să ceară părerea parlamentarilor 
de la Bucureşti ca „să-i scurteze pe hicleni“. De pil- 
dă, ar fi fost „democratic“ să-l întrebe pe Marko 
Bellissima dacă trebuie să-l captureze pe Mateiaş 
Corvin sau nu, după ce ungurii invadaseră Mol- 
dova. Este deci semnificativ că, în această perioa- 
dă grea, în care statul naţional este distrus pas cu 
pas în numele integrării europene, românii au 
votat pentru o personalitate care a însemnat pen- 
tru istoria lor: autoritate morală, politică şi mili- 
tară, suveranitate naţională, deci, implicit, dem- 
nitate pe arena internaţională pentru țara lor, 
aplicarea legilor, în special, prin pedepsirea ho- 
ților şi a trădătorilor. Ca să nu mai vorbim ce lovi- 
tură năucitoare este ultima victorie a Măriei Sale 
pentru comuniştii lui Vladimir Voronin, cu toate 
corciturile lor de la Chişinău, care nu se conside- 
ră români. Aici a fost şi clenciul concursului: ba- 
lanţa a fost înclinată spre Ştefan tocmai prin votu- 
rile date de basarabeni... 

Argumente există destule. Până la urmă, „eli- 
tiştii“ au primit ceva satisfacţie fiindcă, totuşi, nu 
se putea mai mult: Carol 1 a fost pus deasupra lui 
Eminescu, iar „celebrul“ Wurmbrand a trecut îna- 
intea lui Ion Antonescu. Nu spun că ar fi fost mai 
edificator dacă ar fi fost promovați în top Nicolae 
Steinhardt sau, de ce nu, Nikolski sau Brucan. 


Altceva mi s-a părut lamentabil: marele senator 
Adrian Cioroianu l-a împuşcat pentru a doua oară 
pe Mareşal. Tânărul istoric a venit cu ultimul car- 
tuş contra unui martir care a avut o singură 
obsesie: reîntregirea naţională a României. Pen- 
tru a pleda pentru Ion Antonescu, TVR i-a oferit 
3.000 de euro. Personajul parcă repeta partitura 
Alexandrei Sidorovici, soţia lui nea Tăchiţă şi 
„acuzator al poporului“. Am înțeles o dată în plus 
cam ce istorie învaţă studenţii români de la Adrian 
Cioroianu. Promoţia brucanilor de tip nou este în 
ascensiune și cred că trebuie luată în serios. 


Războinicul și bomba din 
Ferentari 


În timp ce Motocicleanu se războia cu 'Teo- 
dor Stolojan şi cu platformiştii lui, o primă petar- 
dă avertiza România că bomba socială, provocată 
de țigani, ar putea tulbura toată societatea. Supu- 
şii olandezului Marean van Ghelle din Ferentari 
au fost debranşaţi de la reţeaua de curent electric 
fiindcă fură energie de zeci de ani şi refuză să plă- 
tească. Printre ei, se aflau şi cetăţeni care au ră- 
mas în beznă chiar dacă îşi plăteau datoriile. Ma- 
rean, cel care muşcă dîn duşmani, nu s-a arătat 
printre alegătorii lui mânca-ț-aş, decât mult mai 
târziu în noapte. Şi a început răfuiala cu poliţiştii 
în Ferentari. Estimp, Gigi Becali se indigna la Rea- 
litatea TV fiindcă alţii fuseseră considerați miliar- 
dari în topul revistei „Capital“, iar el - nu. Avea 
dreptate omul să sufere, în timp ce atâţia feciori 
ca stânca de Năstase se declară tot mai săraci. 
Şi-atunci, supărat, „Sfântu Gheorghe“ din Pipera 
a plecat în Ferentari, unde se frăsuia Mioara Man- 
tale printre ţigani: „Le plătesc io factura.“ „Becali! 
Becali! Becali e Dumnezeul nostru!“ şi efectul de 
imagine zdrobitoare este asigurat. Ca în cântecul 
lui Pavel Stratan: „E-aşa di ieeftin! Aproapi icet- 
tin!“. De ce nu a sărit cu factura ţiganilor fratele 
Ion Țiriac, sau fratele Miron Mitrea, sau alți fraţi 
pătați? Oricum, bomba nu a fost dezamorsată, 
însă am putut vedea că autoritățile noastre nu au 
nici cea mai vagă idee despre cum trebuie proce- 
dat. Iar presiunea creşte. Introducerea discrimi- 
nării pozitive este o eroare: tot mai mulți copii de 
români se declară rromi, plătesc la Partida şi ocu- 
pă locurile de Ia liceele mari rezervate pentru ți- 
gani. La fel ca în cazul minerilor, bani frumoşi vin 





anul IV e nr. 46 


25 





ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





de la comunitatea europeană, de la bugetul Ro- 
mâniei pentru emanciparea acestei etnii, cresc 
palate de aluminiu sau de aramă peste tot, iar 
necazul rămâne. 


Paria Europei 


Au luat cele mai mănoase contracte în Româ- 
nia, au tăiat pentru fier vechi majoritatea fabri- 
cilor construite prin înfometarea românilor şi le- 
au exportat, ne-au vândut produse de care nu 
prea mai aveau nevoie, dar nu vor să-i primească 
pe lucrătorii noştri la muncă. Aşa se comportă 
partenerii din Uniunea Europeană. Nu întâmplă- 
tor deci, Traian Băsescu, după ce a ascuţit țeapa 
pentru Ady, fireşte, a scăpat iar caii şi i-a bătut 
obrazul lui Tony Blair, care a uitat de scrisorile 
către Ady, fireşte. EI le-a reproșat Statelor Unite şi 
Uniunii Europene că nu se implică suficient în ex- 
portul de democraţie spre Transnistria. 

Dar Marinelu s-a rățoit şi la țarul Putin care 
şantajează toată Europa cu gazele lui. „Dacă pe- 
trolul regiunii va continua să fie transportat ex- 
clusiv prin Rusia, aceasta va avea un cuvânt din 
ce în ce mai important de spus în ceea ce priveşte 
politica UE. Spaţiul economic şi politic evoluează 
în strânsă interdependenţă şi este important să 
amintim că promovarea reformelor în întreaga 
regiune a Mării Negre este îngreuiată de mono- 
polul energetic al Rusiei în zonă. Acest fapt este cu 
atât mai îngrijorător, cu cât regresul liberalizării 
şi privatizării coloşilor energetici ruseşti este evi- 
dent - cazul Yukos este grăitor în acest sens“, a 
spus Băsescu. 


Memoria lui Iurie Roșca 


Iurie Roşca, şeful Partidului Popular Creştin- 
Democrat de la Chişinău, pare să aibă străfulge- 
rări de amintiri chinuitoare. Presimt că se va rupe 
de Voronin şi va ieşi iar în stradă, însă puţini îl vor 
mai crede. Proiectul unificării s-a dus pe apa sâm- 
betei şi pentru că Iurie Roşca şi ai lui nu au crezut 
suficient în el. Nu l-am văzut să susţină ideea reîn- 
tregirii naţionale, relansată de Traian Băsescu la 
Bucureşti. Ne place sau nu, era totuşi primul pre- 
şedinte român care venea şi spunea pe şleau ce 
gândeşte în legătură cu Basarabia. Acum, Iurie 
Roşca le dă dreptate românilor de dincolo de 


Prut, care nu mai suportă politicianismul de la 
Chişinău. Din cauza lipsei de fermitate, din cauza 
ignoranței şi oportunismului clasei politice, 
românii din Basarabia constituie unica etnie din 
Europa care încă are probleme de identitate na- 
țională. „Este absurd ca în societatea moldoveană 
să se poarte discuţii interminabile pe chestiunea 
identitară, în timp ce Republica Moldova este cea 
mai săracă țară din Europa. Mai ales că problema 
identitară este în mare parte una artificială. Este 
adevărat că o parte dintre reprezentanții popu- 
laţiei titulare se consideră români, iar altă parte 
crede că sunt moldoveni. Dar asta nu provoacă 
conflicte în interiorul populației majoritare. Aţi 
văzut măcar un caz în care două persoane să se 
certe doar pentru că unul zice că e român, iar 
altul - moldovean? Conflictele apar doar atunci 
când în aceste dispute se implică factorul politic, 
mai ales atunci când autorităţile vor să impună 
celor care se definesc români pretinsa identitate 
moldovenească. Aşa s-a întâmplat în 2001, când 
autoritățile au încercat să elimine din şcoli obiec- 
tele de limba şi literatura romănă şi de istorie a 
românilor, acțiuni care s-au soldat cu manifestați- 
ile de protest de masă din prima jumătate a lui 
2002. Acelaşi lucru se repetă anul acesta odată cu 
introducerea cursului de istorie integrată“. 

Basarabenii vor rămâne dincolo de noua 
cortină de fier, cu norme economice din altă lu- 
me. Fără o politică de sprijin, ei vor rătăci din nou 
spre Rusia sau Ucraina. 

Iar despre mercenarii de la Bucureşti ce să 
mai vorbim!? Motocicleanu spunea recent că Ro- 
mânia are unul dintre cele mai reduse rate a şo- 
majului din Europa. Să fim serioşi! Probabil că se 
referă la numărul mic al lucrătorilor care primesc 
ajutor de şomaj. Altfel, de ce românii aleargă pe 
tot continentul pentru o bucată de pâine? 

Uneori se produc şi scene jenante pentru Ro- 
mânia. Supuşii ministrului Vasile Blaga au prins 
la Giurgiuleşti trei basarabeni care nu aveau câte 
250 de euro ca să treacă spre Galaţi. Şi atunci au 
încercat să-i ofere poliţistului 2.400.000 de lei 
vechi. Polițistul a refuzat fiindcă ştia ce dotări ne- 
am procurat la vamă. Având camera în ceafă, 
bieţii oameni au fost arestați pentru... corupție şi 
vor face puşcărie. În sfârşit, am rezolvat-o cu 
mafia! Daţi-le drumul lui Adrian Năstase şi lui 
Dinu Patriciu! 





26 


anul IV e nr. 46 


INTERVIU 








Scenariile unui colaborator 


al Securităţii” 


Convorbire cu profesorul Dan Zamfirescu, 
membru de onoare al Academiei Oamenilor de ştiinţă 


Dacă trebuie să mai așteptăm multă vreme până când economia 
noastră va atinge exigenţele Uniunii Europene, cultura națională 
s-a integrat, a devenit o entitate europeană, încă din epoca 
interbelică, şi a continuat „dialogul la nivel înalt“ chiar şi în 


perioada comunistă. 


poate vorbi de continuitate în cultura noas- 

tră prin performanţele mari pe care le-a dat, 
chiar dacă au fost mai puţine. Nichita Stănescu 
putea primi Premiul Nobel dacă se făceau demer- 
surile necesare. Marin Sorescu, Marin Preda - la 
fel. Ca să nu mai spunem că, imediat după război, 
avusesem nume grele, de talie mondială: Lucian 
Blaga, Mihail Sadoveanu şi Tudor Arghezi. De ce 
nu am primit Premiul Nobel? 

Recent, a venit în România domnul Kjell Esp- 
mark, pentru a participa la „Zilele şi nopțile de Ii- 
teratură“ de la Neptun. Domnia sa a fost preşe- 
dintele Comitetului Nobel pentru Literatură de la 
Stockholm şi a făcut o mărturisire aiuritoare pen- 
tru „elitiştii“ noştri: România nu are nici un Pre- 
miu Nobel pentru literatură fiindcă nimeni nu a 
făcut nici o propunere. 

Sigur că „elitiştii“ au motivat imediat: Securi- 
tatea nu ne-a dat voie. Până acum însă, nu am vă- 
zut nicăieri o notă măcar, unde ofițerul Benone 
să scrie lapidar: „Criticul Nicolae Manolescu, scri- 
itorul Dumitru Radu Popescu şi filozoful Andrei 
Pleşu au propus ca opera lui Nichita Stănescu să 
candideze pentru Premiul Nobel. Propun să fie 
trimişi la Aiud.“ Dacă nu asemenea gest nu a făcut 
nimeni, eu nu mai văd rostul vântorii de vrăji- 
toate din cultura epocii comuniste. 

Am cunoscut trei boieri care au colaborat cu 
Securitatea, fără să facă delaţiune ordinară. Dan 
Amedeo Lăzărescu nu a recunoscut şi a fost dat în 
vileag. Alexandru Paleologu a recunoscut după 
ce i-a finalizat cariera: „Am făcut pactul cu dia- 


N 
] n ciuda condiţiilor ostile de după 1944, se 


volul!“. În sfârşit, cel de-al treilea, dar nu cel din 
urmă, Dan Zamfirescu. Descendent al unei familii 
de boieri liberali, fără să fi fost vreodată membru 
al Partidului Comunist, el este primul intelectual 
român care a recunoscut public relaţiile sale cu 
Securitatea. Dar a făcut-o şi în chipul cel mai origi- 
nal: „Am colaborat cu acea parte a Securităţii care 
a fost structura de rezistenţă a naţiunii române“. 

La început, n-am înţeles nimic. Treptat, 
aveam să accept că unii intelectuali mari din peri- 
oada comunistă - „colaboraţioniştii“ — au făcut 
concesii grele pentru a mai salva câte ceva din 
cultura noastră în fața activiştilor oportunişti, 
dornici de parvenire. Că aceiaşi „elitişti“ generali- 
zează astăzi toate dezastrele atribuite exclusiv Se- 
curității, omițându-i într-un chip foarte straniu pe 
activişti. 

Un singur exemplu. Rabinul Mozes Rosen s-a 
dus la Nicolae Ceauşescu şi i-a cerut să interzică 
tipărirea volumului X din operele lui Mihai Emi- 
nescu, Editura Academiei. La ordinul Mult Iubitu- 
lui şi Stimatului, volumul a fost oprit. „Veţi tipări 
voi integrala Eminescu atunci când va veni şi la 
noi Messia“, i-a aruncat Mozes Rosen lui Dan Zam- 
firescu. Cine se mai putea opune? Totuşi, Dan 
Zamfirescu a strâns bani (au cotizat inclusiv preo- 
ţii Argatu, Daniel şi Cassian) şi a tipărit pe ascuns 
volumul X. Vine şi ziua de 15 iunie 1989, când 
s-au comemorat la Sala Palatului o sută de ani de 
la moartea lui Eminescu. „Eminenţă, la noi a ve- 
nit!“, a strigat Dan Zamfirescu spre Mozes Rosen, 
ridicând tomul. Fetiţa colonelului de Securitate 
care răspundea de scriitori i-a prezentat lui Ceau- 





anul IV e nr. 46 


27 





ROST 


INTERVIU 





şescu opera. A fost un dezastru pentru colonel, 
iar Mult Iubitul a cerut topirea cărții. Inutil. Vo- 
lumul a trecut Prutul şi a invadat tot spaţiul româ- 
nesc! Atunci am reuşit să-l citesc pe gazetarul 
Eminescu. 

Să nu fiu înţeles greşit, dar nu suport genera- 
lizările. Nu vreau să scuz cumva ororile provocate 
de Securitate, dar în acele condiţii infernale, exis- 
tau „colaboraţionişti“ care au făcut eforturi pen- 
tru a repune cultura română pe făgaşul firesc al 
continuității şi al performanţei. Ei au contribuit, 
în mare măsură, la „românizarea“ culturii româ- 
ne invadate. Era singura cale pentru sincroniza- 
rea relativă cu spiritualitatea europeană. 

Am găsit aceste idei într-un excelent studiu, 
intitulat „Locul şi rolul culturii române în Europa 
şi în lume“, un discurs rostit de profesorul Dan 
Zamfirescu, membru de onoare al Academiei 
Oamenilor de ştiinţă din România, la Universita- 
tea Valahia de la Târgovişte. De la „Spiritul critic 
în cultura română“, carte scrisă de Garabet Ibrăi- 
leanu, uitată astăzi, nu am întâlnit o analiză mai 
subtilă a spiritualităţii noastre din perspectiva 
specificului național, brevetul sigur al universali- 
tăţii. 

În timp ce „postmoderniştii“ subțiri conside- 
ră că avem „0 cultură de tip second hand“, Dan 
Zamfirescu este convins că românii au realizat o 


x 


autentică „sinteză europeană“. În fond, Jacques 
Prevert este un autor minor pe lângă Marin So- 


rescu, autorul „Liliecilor“, lucru care nu i-a împie- 
dicat pe talibanii noştri să-l excludă pe chisnova- 
ticul oltean din Uniunea Scriitorilor, pentru pre- 
care motive politice... 

Cum a fost posibilă totuşi performanţa artis- 
tică în timpul dictaturii comuniste explică profe- 
sorul care nu a ezitat să spună din start că a cola- 
borat cu Securitatea, „structura de rezistență a 
naţiunii române“. Un paradox sau „0 altă realita- 
te“, pe care unii intelectuali de astăzi refuză s-o ac- 
cepte? Ne aflăm încă în faţa unei conjuraţii mon- 
diale, care urmăreşte distrugerea României (Şi) 
prin anihilarea culturii? Cel care - pe drept cu- 
vânt - l-a ridicat pe Neagoe Basarab alături de 
Machiavelli şi de Erasmus, este convins că realita- 
tea culturală din perioada comunistă este un fe- 
nomen foarte complex, ce trebuie cercetat în pa- 
ralel cu realitatea politică. Abordare valabilă şi 
pentru perioada actuală. 


România trebuia lichidată 
înaintea Iugoslaviei 


- Domnule profesor Dan Zamtirescu, trăim 
într-o perioadă destul de tulbure. Este o 
nouă etapă de calvar pentru spiritualitatea 
noastră, afectată grav de imixtiunea politi- 
cului. De Ia Antim Ivireanu şi Miron Costin, 
primii intelectuali asasinați din motive 
politice, şi până astăzi, oamenii de cultură 

















Foto: Bogdan Onofrei 








28 


anul IV e nr. 46 


INTERVIU 





ROST 





au fost nevoiţi să facă mari eforturi pentru 
a-şi salva creaţiile şi pentru a supraviețui. 
În calitate de cunoscător al regimului co- 
munist și al perioadei actuale, ce puteți 
spune despre destinul intelectualului ro- 
mân de astăzi? 
- Pentru mine situaţia nu este deloc tulbure. 
Eu am publicat în 1993, cartea intitulată „Răz- 
boiul împotriva poporului român“, pornită de la 
un articol contra guvernului Stolojan. În 1990, 
într-un articol refuzat de toate ziarele, dar publi- 
cat în gazeta „Alianţa“ - „Cui foloseşte?“ - denun- 
țam operaţiunea antiromânească, desfăşurată 
din afară, pentru crearea unui conflict între ro- 
mâni şi unguri. Mi s-a spus că visez. Am avut intu- 
iţia acestui program de distrugere a României. Ca 
să aflăm de la domnul Ioan Talpeş că i se spunea 
încă din 1985, la Stuttgart, că, în viitorul apro- 
piat, „România va fi distrusă“. Recent, domnul Ni- 
colae Văcăroiu, la Piteşti, la lansarea unei cărţi pu- 
blicate de mine, spunea că, înainte de distrugerea 
Iugoslaviei, trebuia distrusă România. Nu s-a reu- 
şit şi s-a transferat toată acțiunea asupra lugosla- 
viei. Acţiunea de lichidare a României a început 
în aprilie 1978, când Nicolae Ceauşescu s-a dus la 
Washington şi a fost primit de Jimmy Carter cu 
mare fast şi cu un discurs fulminant. Faţă de acest 
discurs, noi, pupincuriştii de la Bucureşti, inclu- 
siv subsemnatul, eram copii mici. După ce i s-a fă- 
cut acest uriaş elogiu pentru contribuţia la priete- 
nia dintre Israel şi arabi, i s-a propus să devină un 
fel de cal troian, care să-i ajute pe americani să 
dărâme sistemul socialist. Ceauşescu, care era şi 
naţionalist, dar şi comunist - nu întâmplător a 
murit la zid, cântând „Internaționala“, nu „Deş- 
teaptă-te, române“ sau imnul național - nici n-a 
vrut s-audă. În acel moment chiar, nici nu se ple- 
case din Washington, ministrul de Externe Şte- 
fan Andrei şi Eugen Florescu, care-l însoțeau, au 
primit o informaţie teribilă: România este falită! 
Lucru pe care mi l-au spus şi mie. Din acel mo- 
ment, Statele Unite au trecut România pe lista de 
lichidare. Operaţiunea de subminare a sistemului 
sovietic a fost transferată asupra Poloniei. În iulie 
1978, agentul CIA Ion Mihai Pacepa, care era re- 
crutat demult de americani, trece în SUA cu toată 
situaţia spionajului şi a apărării naţionale ro- 
mâneşti. După alte trei luni, CIA pune un Papă 
polonez. 


În toamnă, Ştefan Andrei s-a dus să discute 
cu Zbigniew Brzezinski problema delicată a lui 
Pacepa. A vrut să-i facă un compliment. „Domnu- 
le secretar de stat, vi se spune la noi «Papa polo- 
nez de la Washington». „De ce nu ar fi un Papă 
polonez şi la Roma?“ a răspuns cu o întrebare 
Brzezinski. Şi a fost uns loan Paul al II-lea. Sigur, 
nu Ştefan Andrei i-a dat ideea. Informaţia nu este 
anecdotă. De altfel, Karol Voitila a fost dinamita 
montată în imperiul sovietic şi Polonia a devenit 
ceea ce România a refuzat. Țara noastră a ajuns 
oaia neagră. Noi, un grup de 22 de intelectuali, 
am reacționat în 1980 la această strategie. În 
1985, a fost găsit şi omul providenţial, avionul 
american trimis spre Kremlin - Mihail Gorbaciov. 
Spre fericirea noastră, chiar dacă pentru ruşi nu a 
fost tocmai la fel. Iluzia lui a fost că îl va dărâma 
doar pe Ceauşescu. Gorbaciov a făcut copca de la 
Bucureşti, care l-a înghiţit însă peste un an şi pe 
el, la Moscova. 


Ion Iliescu, un Henric al IV-lea 


- Nu credeți că a fost o undă de şoc, antico- 
munistă, finanțată corespunzător, progra- 
mată să meargă de Ia Praga şi Berlin, până 
Ia Beijing? 

- Nu. Acest lucru nu se înțelege deloc la noi. 
Aranjamentul de la Malta, dintre Mihail Gorbaciov 
şi George Bush, s-a bazat pe o dublă iluzie: iluzia 
lui Gorbaciov că sistemul socialist se poate refor- 
ma (dar iadul nu se poate reforma!) şi iluzia lui 
Bush şi a lui Gorbaciov că la Malta își reînnoiesc, 
sub altă formă, angajamentele reciproce, care le-au 
permis americanilor şi ruşilor să ţină Europa în 
laţ 50 de ani. Acolo se hotărâse ca americanii să 
asiste procesul de reformă al lui Gorbaciov: toţi 
naţional-comuniştii - Ceauşescu, Jivkov, Honnec- 
ker - trebuiau daţi jos fiindcă nu se mai supu- 
neau, şi să fie puse alte instrumente, docile Mos- 
covei. Să se creeze un sistem dominat de Mosco- 
va, în numele perestroikăi, încă 50 de ani. În 
acest aranjament perfectat la Malta, au intervenit 
nişte nenorociți de la Bucureşti. La Bucureşti, a 
explodat mămăliga românească. Şi s-a dus de 
râpă tot aranjamentul de la Malta. 

La Bucureşti s-a făcut revoluție anticomu- 
nistă clară. Când domnul Iliescu a ieşit pe balcon, 
cu lecţia dictată de Silviu Brucan, s-a trezit în faţa 





anul IV e nr. 46 


29 





ROST 


INTERVIU 





unui popor român care se lupta cu comunismul 
încă din 1917, din tranşee. Când românii au prins 
momentul, au strigat „Jos comunismul!“. Iar lon 
Iliescu a făcut ca Henric al IV-lea, care a trecut 
repede la catolicism ca să ajungă regele Franţei. 
Este primul şef de stat care a abolit oficial siste- 
mul comunist şi a dat drum liber popii care la 
spânzurat pe Lenin. Boris Elțin este un emul al lui 
Ion Iliescu, fiindcă el va scoate Partidul Comunist 
Sovietic în afara legii abia în 1991. 

România a fost acarul Păun, care a schimbat 
toată direcţia evoluţiei din Europa. Nu s-a mai 
putut realiza aranjamentul de la Malta. 

- Vreți să spuneţi că americanii nici nu au 
intuit, nici nu au vrut distrugerea comunis- 
mului? 

- Nici vorbă! Tot aranjamentul care se con- 
venise cu Mihail Gorbaciov fusese ca ei să asiste 
prieteneşte procesul de perfecționare a comunis- 
mului. Iar românii au dat cu jucăria de pământ şi 
au făcut-o praf. Există două momente clare de is- 
torie universală ale românilor: atunci când Mir- 
cea cel Mare l-a bătut pe Baiazid la Rovine şi l-a 
împiedicat să ajungă la Roma „să dea calului ovăz 
din pristol“, altfel, în loc de Renaştere, am fi avut 
o Italie 400 de ani otomană, ca Peninsula Balcani- 
că; al doilea moment a fost atunci când tinerii din 
România, călcaţi de tancuri, au realizat Revoluţia 
reală în 21 decembrie 1989. Erau eroi, nu era 
regia lui Sergiu Nicolaescu! Că au fost apoi sce- 


sa 








narii - e altceva. Atunci s-a făcut revoluţie antico- 
munistă în România. Toate celelate au fost jocuri 
puse la cale, precum scenariul cu securistul care 
făcea pe studentul mort la Praga. La noi, s-a murit 
de-a binelea! La Bucureşti, au ieşit cu adevărat 
masele a doua zi şi armata a înțeles că nu mai 
poate face nimic în fața muncitorimii. 

- Credeţi că așa a reuşit România să-și salve- 

ze statalitatea? 

- Exact. România şi-a salvat statalitatea 
fiindcă trebuia invadată de trupele sovietice şi oc- 
cidentale. Era un contingent francez în Ungaria, 
care aştepta să vină să ne „ajute“. România tre- 
buia să devină o Bosnie, un Kosovo. N-a fost să 
fie, fiindcă poporul român s-a transformat peste 
noapte într-un fel de Sfântul Gheorghe, care 
omoară balaurul. Ceauşescu fusese demonizat cu 
atâta energie şi cu atâta cheltuială, încât românii, 
în momentul în care l-au dat jos pe monstru au 
devenit eroi mondiali. Cum puteai să-l mai inva- 
dezi pe Sfântul Gheorghe al omenirii, chiar şi la 
ordinul americanilor? Ar trebui să se facă şi un 
bulevard Shevardnadze lângă bulevardul Pavel 
Kiseleff, fiindcă el s-a opus invitaţiei de la Wa- 
shington de a invada România. „Ce, aţi înnebunit, 
aţi preluat voi doctrina Brejnev?“ le-a spus She- 
vardnadze. 

Ion Iliescu a făcut un serviciu uriaş români 
lor fiindcă, atunci când a ajuns la putere, ruşii şi-au 
făcut un calcul simplu: dacă îl avem pe Ion Iliescu 
acolo, de ce să mai invadăm România? Fără să-şi 
dea seama, că, acest personaj foarte interesant 
ştie să ducă România nu spre perestroika, ci spre 
libertate. Câtă democraţie? Nu ştiu. Dar se poate 
vorbi, se poate acționa, fără să mai vină duba. 


Cele trei coloane ale culturii 
recente 


- Reușeaţi să publicaţi Ia fel de mult înainte 
de 1989? 

- Nici vorbă! România a ieşit din condiţia ca- 
tastrofală pe care i-au creat-o marii noştri prieteni 
de la Teheran şi Ialta, când ţara noastră a fost vân- 
dută lui Stalin. Din nenorocire, când a ieşit din 
burta chitului sovietic, România s-a trezit, ca în 
piesa „Iona“ a lui Marin Sorescu, în burta altui 
chit. Anume, această prezumție a lumii euro- 
atlantice că ea a câştigat războiul rece şi că îi 





30 


anul IV e nr. 46 


INTERVIU 





ROST 





poate trata pe răsăriteni după principiul roman 
„Vae victis!“. Ne-au ajutat ca şi florile şi ceapa să 
nu mai fie româneşti. Cum spune poetul Virgil 
Diaconu din Piteşti, România este ca un cadavru 
care navighează în noapte, fără lumini şi fără di- 
recţie. România trebuia lichidată imediat după 














Foto: Bogdan Onofrei 


Pi, 
1990. Transilvania nici astăzi nu este în afara 
oricărui pericol. Lui Adrian Severin şi lui Adrian 
Păunescu [i s-a cerut la Bruxelles să facă decla- 
raţie scrisă că România nu se va uni niciodată cu 
Basarabia. Este programul occidental de dez- 
membrare a României. 

- Cui foloseşte aşa ceva? Cei de la Bruxelles 
care au cerut asemenea enormități erau 
plătiți de ruşi, de ucraineni, de unguri? 

- Cui i-a folosit să dezmembreze Iugoslavia? 

Vor să distrugă tot Răsăritul. Noi suntem înfrânți 
în războiul rece. Uită că ei ne-au băgat în turbinca 
lui Ivan. Atitudinea Occidentului față de Răsărit 
este atitudinea piraţilor care sabordează o cora- 
bie. Secretarul de stat american James Baker îi ce- 
ruse lui Eduard Shevardnadze să invadeze Româ- 
nia. Asta ce este? James Baker a venit la Bucureşti 
şi primul pe care la pupat a fost Laszlo Tokes. 
După care, Francois Mitterrand s-a dus la Buda- 





pesta şi a spus că Ungariei i s-a făcut o mare ne- 
dreptate la Trianon. Dezgropă securea războiului 
dintre români şi unguri. 

- Deci, momentul S-a ratat atunci. Conjura- 
ţia continuă? Ce anticorpi avem să rezis- 
tăm mai departe? 

- S-a ratat, iar politicienii noştri nu pot 
spune încă tot. Nu se mai face acum acest gen de 
operaţii. Programul de la Stuttgart este însă în 
funcţie. 

- Nu credeţi că distrugerea acestor țări toste 
comuniste vine şi din interior? Toate aveau 
economii centralizate, izolate de piața 
mondială, deci necompetitive. Nu pentru 
că n-au putut ține pasul cu economia mon- 
dială au ajuns „Cadavre în noapte“? 

- Diferenţa între Hitler, care a invadat Polo- 
nia cu tancurile, şi cei care ne invadează pe noi cu 
pretenţiile impuse de Fondul Monetar Internaţio- 
nal să ne vindem Petrom-ul şi Banca Comercială 
Română sunt deosebite numai în formă. 

- Cine La obligat pe Adrian Năstase să dea 
Petromul cu clauze secrete, să nu ştie ni- 
meni? 

- Li s-a bătut cu pumnul în masă tot timpul. 

O să ziceți că avem o clasă politică trădătoare. Du- 
pă ce a eşuat distrugerea violentă, au rămas cele 
două mijloace de distrugere: montăm o clasă po- 
litică dispusă să-şi vândă ţara; constituim o inteli- 
ghenţie nouă, antinaţională, cu ajutorul lui 
George Soros. 

Oricât de greu a fost în secolul trecut pentru 
noi, intelectualul român a rezistat şi a reuşit să 
iasă iar la lumină. Au fost trei coloane de intelec- 
tuali care veneau din perioada interbelică. O co- 
loană a fost exilul românesc. Cu toate dezbinările 
lui, a realizat cele mai frumoase publicaţii cultu- 
rale româneşti - „Destin“, „Caiete de dor“. Prin 
Eliade, Ionescu şi Cioran spiritul românesc s-a ri- 
dicat pe cele mai înalte culmi. Aceştia au făcut 
din geniul creator românesc o prezență mon- 
dială. A doua coloană au format-o rezistenţii din 
puşcării. A treia coloană o formează „colabora- 
ționiştii“: Ion Gheorghe Maurer, Petru Groza, 
Patriarhul Iustinian, Atanasie Joja, Mihail Ralea, 
Mihail Sadoveanu, George Călinescu, George 
Ivaşcu şi mulţi alţii. Toţi au venit lângă „ciocă- 
narii“ noştri, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi ai lui, 
care poate că nu aveau decât un interes personal; 





anul IV e nr. 46 


31 





ROST 


INTERVIU 





nu aveau interesul să apere națiunea română, ei 
voiau doar să-şi apere scaunul în faţa Anei Pauker 
şi a tuturor celor care veniseră de la Moscova să 
lichideze neamul românesc pentru tătuca Stalin. 
Ei ştiau că suntem vânduți. Patriarhul Iustinian le 
spunea apropiaților: „Nu mai aşteptaţi america- 
nii! Veniţi lângă noi, să facem ce putem!“ Mihail 
Sadoveanu a spus: „Dacă nu scriam Lumina vine 
de la Răsărit, dacă nu eram cu ei, opera mea era 
interzisă 20 de ani, ca şi a lui Nicolae Iorga, Oc- 
tavian Goga şi a celorlalți“. 

În momentul în care s-a creat o intelectuali- 
tate adusă pe tancuri din Uniunea Sovietică şi im- 
pusă românilor, când un om ca George Călinescu 
a fost înlocuit cu Ion Vitner, când Nicolae Moraru 
eiusdem farinae deveniseră dictatorii absoluţi ai 
culturii române, dacă nu mai aveai în această cul- 
tură niciun Sadoveanu, niciun Călinescu, ce-ar fi 
fost cultura română? 

- Era A. Toma, era Silviu Brucan. 

- Asta şi spun. Unchiul meu, Constantin C. 
Zamfirescu-Căteasca, omul care fusese delegatul 
Partidulului Naţional Liberal, împreună cu Bebe 
Brătianu, la formarea Blocului Naţional-Democrat, 
a murit în puşcărie, aşteptându-i pe americani. 


„Generaţia mea a crezut în 
umanizarea socialismului“ 


- Există mulți oameni cu pretenții, mai ales 
tineri, care nu realizează că după 1960 a 
avut loc în România Chiar un reviriment 
cultural, dacă nu chiar o renaștere. De 
unde această percepție eronată? 

- Eu aveam 11 ani în 1944, când unchiul 
meu trecea pe la Gheorghe Brătianu, care îi spu- 
nea că în şase luni sosesc americanii. Eu am trăit 
revirimentul, care a început imediat după moar- 
tea lui Stalin. La o lună, Gheorghiu-Dej a dat dis- 
poziţie să se monteze la Teatrul Armatei piesa 
„Vlaicu Vodă“. Apoi a oprit lucrările la Canalul 
Dunăre-Marea Neagră, i-a trimis pe oameni acasă, 
inclusiv pe George Ivaşcu. În 1954, Ivaşcu a fost 
numit redactor-şef la „Contemporanul“, unde 
erau 100 de ziarişti, din care doar 3-4 erau de na- 
ționalitate română. A început selectarea cadrelor. 
I-a adus pe Tudor Arghezi şi pe George Călinescu, 
transformând „Contemporanul“ în „nava amiral“ 
a renaşterii culturii române autentice. Până atun- 


ci, se spunea: „cultura română este socialistă în 
fond şi naţională în formă“. Adică în limba româ- 
nă. „Socialismul în fond“ poate fi înțeles dacă ve- 
deţi Bibliografia lui Tudor Vianu apărută în 1960 
şi vedeţi ce oameni semnau. Ei bine, cultura noas- 
tră a redevenit pas cu pas română. 

În 1960, la Congresul al III-lea al Partidului 
Muncitoresc Român, s-au înghiontit chinezii cu 
ruşii şi a înțeles Dej că e din nou posibilă vechea 
noastră politică în umbra a doi coloşi care se bat. 
În 1960, Dej s-a dus pe nava „Baltica“ la Washing- 
ton şi s-a întors pe „Queen Marry“. Eram foarte 
tânăr, dar am înțeles gestul. Gheorghiu-Dej era 
un maestru al gesturilor simbolice. Putea să che- 
me un avion să vină şi să-l aducă în ţară. N-a vrut. 
A ţinut neapărat să vină pe „Queen Marry“. A dă- 
râmat clădirea librăriei Cartea Rusă, fără să folo- 
sească paravane, ca să vadă toți bucureştenii care 
treceau pe Calea Victoriei şi să aibă satisfacția că 
se duce dracului librăria Cartea Rusă, care se afla 
în fața Teatrului Odeon. Statuia lui Maxim Gorki, 
din institutul cu acelaşi nume, au demolat-o timp 
de o săptămână: mai întâi capul, apoi o mână, un 
picior, până au rămas cizmele! Am fost martor! 

În 1960, s-a dat drumul la faimoasa colecţie 
„Luceafărul“, în care au apărut Nichita Stănescu, 
fiu de rusoaică albă şi de inginer, Cezar Baltag, fiu 
de popă din Basarabia, şi Ilie Constantin, fiu de 
muncitor. În acel moment, s-a deschis posibili- 
tatea ca intelectuali de altă origine decât munci- 
torească sau țărănească să poată să-şi spună şi ei 
cuvântul. 

Generaţia 1960 începe cu Fănuş Neagu şi 
Paul Anghel şi se încheie cu Ana Blandiana, loan 
Alexandru şi Adrian Păunescu. În această genera- 
ție se află oameni care au repus cultura română 
pe marile ei tradiţii. Nimeni nu poate contesta ge- 
niul lui Marin Sorescu sau geniul lui Nichita Stă- 
nescu, Paul Anghel ori Fănuş Neagu şi Adrian 
Păunescu. Sau extraordinara poetă Ana Blandia- 
na. Noi am fost o generaţie care a crezut, ca Hruş- 
ciov şi Gorbaciov, în umanizarea socialismului. 
După noi, a venit generaţia scepticilor sau poate 
a lucizilor, cu Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban, 
Augustin Buzura. 

- Şi Dumitru Radu Popescu, un mare scri- 

itor, uitat în mod regretabil astăzi. 

- Nu-i uitat! Este directorul general al Editu- 
rii Academiei Române. În 1964, România a fost 





32 


anul IV e nr. 46 


INTERVIU 





ROST 





prima ţară care a abolit comunismul de puşcărie. 
Dej a deschis toate închisorile şi au venit Nicolae 
Balotă, Ovidiu Cotruş, Vladimir Streinu, Constan- 
tin Noica, Dumitru Stăniloaie, Edgar Papu şi alţii. 
Nichifor Crainic şi Radu Gyr ieşiseră cu primul 
lot. Şi toţi au fost trimişi direct la „Glasul Patriei“. 
Toată această intelighenție românească are o 
istorie ca o epopee; am pupat mâinile, am pupat 
tot, dar am făcut cultura română! Ce-au făcut, de 
16 ani încoace, aceia care contestă ce s-a făcut 
atunci? Nimic! 

Este o lecţie care s-a învăţat. Cei care distrug 
România azi ştiu un lucru: dacă laşi intelighenția 
românească naţională să se solidarizeze şi să 
poată lupta pentru perpetuarea culturii, ea învin- 
ge până la urmă. Şi atunci, există doar două solu- 
ţii: s-o marginalizezi, s-o compromiţi, într-un cu- 
vînt s-o anihilezi, apoi să montezi o nouă inteli- 
ghenţie dispusă să lucreze la ordin. Părintele aces- 
tei noi constelații este George Soros, care, pe banii 
lui, a reuşit să monteze, în 10-15 ani, o mulțime de 
servanţi. Nu le poţi contesta nici talentul, nici abi- 
litatea, nici inteligența, dar au o singură misiune: 
trebuie să ne convingă pe toţi că am fost nişte 
nimeni, că am fi un neam de trădători, de ne- 
norociți, că n-avem practic nici un rost pe lume şi 
nici un viitor. Mă mâhmeşte că le ţin uneori isonul 
şi oameni pentru care am tot respectul şi pe care 
nu-i consider recruți ai unei asemenea men- 
talități, ca Octavian Paler şi Florin Constantiniu. 


Colaboratorul nedeconspirat 
e politician cinstit 


- Ce părere aveţi despre „dosariada“ actua- 
Iă? Este necesară, este o vânătoare de vrăji- 
toare? Vom avea politicieni mai curaţi, mai 
uscați? 

- Nu vedeţi ce se întâmplă? Cum îi prinde, 
cum recunosc! Numai doi intelectuali au recunos- 
cut neprinşi: Alexandru Paleologu şi cu mine. 
Roşca-Stănescu a recunoscut după ce l-au prins. 
Domnul Paleologu a spus: „Eu am făcut pactul cu 
diavolul“. Eu am zis: „O anumită parte a Securită- 
ţii a fost structura de rezistență a naţiunii române 
şi continuă să fie“. 

- Cei mai mulţi intelectuali se tem de etiche- 

ta care li S-ar lipi: „colaborationiști“. Mona 
Muscă este o victimă? 


- Doamna Mona Muscă a citit angajamentul 
prin care se obliga şi să semnaleze toate even- 
tualele atitudini ostile statului român, la studenţii 
străini. Adică însăşi definiţia „poliţie politică“. 
Dar dacă astăzi se cere acelaşi comportament, 
cum se cheamă? 

- Deci e vorba de statul român, nu de regi- 

mul politic. 

- Mona Muscă a făcut poliţie politică. Ei, şi? 
Nu asta e vina dumneaei, ci faptul că a ascuns şi a 
devenit campioana condamnării la lustraţie a 
propriilor colegi! 

- De exemplu, astăzi, dacă eu constat acum 
că există indivizi care acționează contra 
statului român, am dovezi şi dacă mă duc 
Ia SRI şi îi denunţ, înseamnă că fac poliție 
politică? 

- Nu, ar fi o acţiune de naiv sau de om ne- 

bun. 

- Pe-atunci nu erau naivi Sau nebuni? 

- Nu, atunci, dacă se duceau să arate ce se în- 
tâmplă, cineva îi asculta şi ajutau astfel statul ro- 
mân. Dumneavoastră astăzi v-aţi duce la nişte oa- 
meni constrânşi să distrugă statul român. Cum să 
reclamaţi a ei? 

- Bine, dar îi plătim din banii noștri pe cei 

care trebuie să protejeze statul român! 

- Evident. Eu nu arunc piatra, nu ştiu cum 
lucrează noile servicii. Nu mă hazardez, dar ser- 
viciile noastre nu pot face față acestor formida- 
bile operaţiuni de distrugere a statului, fără să 
aibă informatorii lor. Dacă aceşti oameni vor fi 
demascaţi, atunci România va fi coborât atât de 
jos, încât a mai lupta pentru ea, va deveni din nou 
o crimă. Ca pe vremea lui Stalin. 


„Am făcut lucruri 
bune cu ajutorul Securităţii“ 


- Nu e prea sumbră perspectiva asta? 

- Dacă aş crede că aşa va fi, mi-aş trage un 
glonţ în cap sau m-aş duce la mânăstire. Eu lupt 
pentru ţara mea de 50 de ani. Am ajutat la îngro- 
parea regimului impus de la Moscova culturii ro- 
mâne. Am mâncat coliva imperiului sovietic şi 
sper că voi ajunge să mănânc şi această colivă. Ce 
s-a întâmplat recent la Herculane este edificator. 
Se construia acolo o clădire ilegal şi pe toți i-a 
cumpărat proprietarul. Un om, cu un copil mic, 





anul IV e nr. 46 


33 





ROST 


INTERVIU 





care nu mai putea trăi acolo din cauza zgomotu- 
lui, s-a dus şi şi-a dat foc în faţa clădirii. Oamenii 
au ieşit, l-au stins şi au dărâmat şandramaua, fără 
să mai aştepte autoritățile. Asta înseamnă că nea- 
mul românesc începe să se trezească şi să-şi facă 
dreptate de jos în sus. 

- E posibil să avem din nou un conflict de 
proporții între stat şi națiune, între politi- 
cieni şi popor, ca în perioada interbelică? 

- Politicienii sunt acum beneficiarii struc- 
turii de stat, pe care au pus mâna. Dacă poporul 
ajunge la starea de spirit a celor de la Herculane, 
va reacționa. Nu neapărat dărâmând. În momen- 
tul în care națiunea se lămureşte ce-i cu ea, începe 
să acţioneze. 

Misiunea intelectualului român de azi este să 
trezească, să lămurească această naţiune, să-i ex- 
plice tot ce se întâmpplă cu ea. Paul Valery spu- 
nea că „nimic nu-l face pe om mai redutabil, decât 
să vadă lucrurile aşa cum sunt“. În momentul în 
care, după 16 ani, armata lui Soros se străduieşte 
să ne determine să nu mai vedem nimic, să um- 
blăm ca un cadavru cu luminile stinse şi fără di- 
recţie, se vor găsi 20-30 de oameni în România 
care să pornească o acţiune de curățenie şi toată 











națiunea se va lua după ei. Părintele Anania spu- 
nea că Biserica trebuie să reintre în politică. Dar 
cum, votând la viitoarele alegeri, în loc de dracu, 
pe mama dracului? Dacă pe Biserica Ortodoxă o 
țin curelele, să-şi facă un partid, aşa cum a făcut 
Biserica Romano Catolică, deoarece creştin-de- 
mocraţia occidentală este o creaţie catolică. 

- Sunteţi un intelectual care a reuşit să mo- 
deleze anumite acţiuni ale Securităţii în in- 
teresul culturii naționale. Cum s-a putut fa- 
ce atunci, cum se mai poate proceda acum? 

- Atunci se putea fiindcă Securitatea era 
interesată de cultură. 

- Nu generalizați? 

- Era un sector care se ocupa de cultură 
după 1964. Eu i-am cunoscut în 1973, când am 
semnat angajamentul de colaborare. În acel sec- 
tor erau numai oameni licenţiaţi în istorie, geo- 
grafie, filologie... Puteai discuta cu ei şi erau pro- 
fund patrioţi. Erau preocupaţi să ne apere. 
Niciunul dintre acei ofiţeri nu i-au dat în vileag pe 
colaboratorii lor. Nimeni nu a fost denunţat. Toţi 
au rămas loiali şi îşi păstrează discreția. Eu m-am 
bucurat de sprijin şi am făcut câteva lucruri bune 
cu ajutorul Securităţii. Volumul X de Mihai Emi- 
nescu nu ar fi apărut niciodată dacă nu mă ocu- 
pam eu de el. 


Operaţiunea 
„Osânda la moarte“ 


- Ce relaţii avea Eugen Barbu cu Securi- 

tatea? 

- Venea actualul senator PRM Ilie Merce săp- 
tămânal la revista „Săptămâna“ lui Eugen Barbu, 
cu aşa-zisul jurnal al lui Ion Caraion. Se închideau 
acolo şi spuneau că au şedinţă. Merce venea cu 
acele pagini care nu erau jurnal, erau note infor- 
mative şi ei le publicau. De câte ori venea alt şef la 
Securitate, apropiații lui Barbu ne spuneau nouă 
la ureche: e prieten cu patronul, a fost la masă cu 
el. Cineva, nu-i dau numele, ne arăta, mândrin- 
du-se, fotografiile proprii cu generalul Nuță la nu 
ştiu ce reuniune bahică. Erau nişte lucruri nor- 
male, iar la „Săptămâna: se lucra direct, pe faţă. O 
ştiu prea bine, doar am fost şi eu acolo. 

- Atunci ați putea să ne spuneți cum a apărut 

faimosul articol „Idealuri“ şi ce efect a avut 
el în epocă? 





34 


anul IV e nr. 46 


INTERVIU 














mată în 1978, la Washington nu putea fi execu- 
tată, câtă vreme Ceauşescu era marele prieten al 
Israelului. Pavăza redutabilă a lui Ceauşescu era 
politica lui față de Israel, statutul de om care, în 
războiul de şase zile, a ținut România alături de 
Israel şi care nu rupsese relaţiile. El împăcase 
Egiptul cu Israelul. Anwar el-Sadat îi dedică o pa- 
gină splendidă în memoriile lui. Povesteşte cum 
i-a spus Ceauşescu să se împace imediat cu Israe- 
lul şi, aflat în avion, contempla grădinile Bucureş- 
tiului, a hotărât să se ducă personal la Tel-Aviv. Şi 
s-a dus la Golda Meir care îl bătuse măr. „Vai, îţi 
mulțumesc că ai venit să vezi o biată babă!“, i-a 
spus Golda Meir. Prin urmare, despre Ceauşescu 
trebuia să se răspândească o altă imagine, că ad- 
mite pamflete de tip legionar la adresa lui Mozes 
Rosen! Sarcina i-a revenit lui Ilie Rădulescu şi arti- 
colul a fost scris, după mărturia autorului, chiar 
în cabinetul său. 

- Ilie Rădulescu făcea asemenea servicii? 

- Cu certitudine. Şi am mai cules acum doi 
ani un argument, chiar din gura celui care a dat 
drumul explozivului articol. Nu ka citit până la 
capăt deoarece se grăbea la un meci! Scandalul a 
fost însă repede înnăbuşit, şi abia acum dânsul 
înțelege de cine şi de ce! 





Schimbarea imaginii lui Ceauşescu într-un 
antisemit şi patron de antisemiţi a fost parte din 
vastul program de „distrugere a României“ , dez- 
văluit în 1985, la Stuttgart! 

A venit apoi agentul CIA Mihai Pacepa şi i-a 
făcut portret de antisemit în „Orizonturi roşii“. 
După care, Ceauşescu a fost predat pentru exe- 
cuţie. 

- Cum puteaţi să deosebiți invidia profesio- 
nală a colegilor de breaslă de intenţia bu- 
nă dea sprijini cultura României prin cola- 
borarea cu Securitatea. 

- Erau tabere, nu doar invidie. Erau oameni 
instrumentaţi din aceleaşi direcții, ca şi azi, ca să 
erodeze tot ce este naţional. Protocronismul a 
fost o idee excelentă, prin care se demonstra că şi 
românii pot spune ceva nou în lume, nu că ei au 
descoperit totul pe lume. Ideea excelentă venea 
de la Edgar Papu, un evreu creștinat la 30 de ani, 
în închisoare, ca Steinhart. 

- Credeţi că se derulează o acţiune de demo- 
nizare a Securității? Şi dacă da, foloseşte la 
ceva? 

- Da. Ca să-i facă de râs pe cei aflaţi la putere, 
care, în loc să se ocupe de problemele grave, se 
țin de prostii. Cei de la PSD furau, dar aveau grijă 
să mai lase ceva ca să poată fura şi mâine. 

- Ce pricep tinerii politicieni, care nu au co- 
Iaborat cu Securitatea, din tot ce se întâm- 
plă? Îi văd pe unii foarte dispuşi să calce pe 
cadavre pentru a se impune, iar dosarele 
de Ia Securitate ale bătrânilor vor fi o tram- 
bulină excelentă pentru ei. 

- Sunt mai curios să ştiu ce vor pricepe ur- 
maşii lor când vor descoperi colaborarea părinţi- 
lor lor cu tot felul de „securități“ din lume, împo- 
triva țării şi a naţiunii române. 

Dialog realizat de Viorel Patrichi 


* Redacţia revistei ROST a acceptat să publice 
acest dialog cu profesorul Dan Zamfirescu pen- 
tru că propune o viziune mai puţin întilnită şi pe 
alocuri bizară, de natură să declanșeze o dez- 
batere adevărată despre rostul României într-o 
nouă ordine mondială. Redacţia îşi păstrează 
însă rezerva față de afirmaţiile dlui Dan Zam- 
firescu. Aşteptăm cu interes eventualele replici 
la punctul de vedere al dlui Zamfirescu. (Re- 
dacția ROST) 





anul IV e nr. 46 


35 





ROST 


MARTIROLOGIU 





Un martir bănăţean: 
părintele loja Sinesie 


Adrian Nicolae Petcu 





milia preotului Romul Ioja din comuna Nea- 

gra, judeţul Arad. Clasele primare le-a urmat 
în localitatea natală, apoi pe cele gimnaziale la 
Brad, județul Hunedoara, pe care le-a absolvit în 
1933. Urmează apoi cursurile Academiei Teolo- 
gice din Arad pe care le-a încheiat în 1942. După 
căsătorirea cu Eugenia Fruja, care i-a dăruit doi 
copii, în acelaşi an a fost hirotonit diacon, iar la 6 
noiembrie a fost hirotonit preot pe seama paro- 
hiei Valea Mare, judeţul Arad. După moartea tată- 
lui său, părintele Sinesie Ioja îi urmează la paro- 
hiatul bisericii din localitatea Rănuşa. 


] oja Sinesie s-a născut la 23 aprilie 1916, în fa- 


Arestat pentru că i-a sprijinit 
pe partizani 


La 5 ianuarie 1949, loja Sinesie avea să fie 
arestat de Securitatea din Arad. A fost anchetat 
extrem de dur, anchetatorii reuşind să-i smulgă o 
declaraţie „serioasă“ abia la 10 octombrie 1949. 
Părintele Sinesie Ioja, potrivit declaraţiei dată în 
otului Gornic din Buteni, ar fi luat legătura cu Gli- 
gor Cantemir, coleg de liceu, care fusese paraşu- 
tat de legionarii din Germania în scopul pregă- 
tirii rezistenței armate anticomuniste din Banat. 
Pentru a-l ajuta pe Cantemir, părintele loja l-ar fi 
găzduit în locuința sa pe acesta în perioada de- 
cembrie 1944-martie 1945. Pe lângă acesta, din 
grupul lui Cantemir, părintele Ioja lar fi adăpos- 
tit şi pe „fugarul“ Brad Vasile, în perioada sep- 
tembrie 1948-ianuarie 1949. Acesta din urmă 


avea să fie arestat, în ianuarie 1949, alături de pă- 
rintele loja. 

De la Cantemir, părintele Ioja primise însăr- 
cinarea, potrivit declaraţiei sale, „să organizez va- 
lea Deznei, precum se găseşte în declaraţia 
amintită, în care scop m-am deplasat în comunele 
Slatina, Neagra, Nădălbeşti şi altele ca Susani, un- 
de am activizat pe preotul Coraş Florian. Am dat 
instrucţiuni de organizare acelora pe care i-am 
activizat, pentru ca la rândul lor să încadreze pe 
alții, operaţiunea trebuind făcută în sistem spic, 
adică să nu ştie mulți unii de alții, pentru a evita 
o eventuală deconspirare“. Pe lângă sistemul de 
relaţii pe care l-a închegat, părintele Ioja a ajutat 
cu bani pe luptătorii anticomuniști, alimente şi 
informaţii. 

Pentru participarea sa într-o „organizaţie 
subversivă cu scopul de a răsturna actuala ordine 
socială din RPR“, părintele Ioja a fost încadrat 
într-un lot format din 25 de deţinuţi şi trimis în 
justiţie, de colonelul Ambruş Coloman, şeful Se- 
curităţii Timiş, la 28 octombrie 1949, cu propune- 
rea de judecare şi condamnare. Era considerat ca- 
pul lotului, deoarece, în optica Securităţii el fuse- 
se cel care organizase grupul subversiv?. 

Procesul s-a ţinut la Tribunalul Militar Timi- 
şoara, între 6-22 decembrie 1949, părintele loja 
fiind judecat pentru încălcarea art. 209, p. III, Co- 
dul Penal, combinat cu Înaltul Decret Regal nr. 
856/1938, fără propunere de martoriă. La intero- 
gatoriu, părintele loja a afirmat răspicat că nu a 
făcut parte din Mişcarea Legionară, precum i s-a 
imputat în ancheta Securităţii, că pe Gligor Cante- 
mir l-a adăpostit pentru că nu avea unde să stea şi 
pe considerentul că fuseseră colegi de liceu, că nu 


1 AMJDIM, fond Penal, dosar 7375, vol. 2, £. 140, 161-164; ACNSAS, fond Penal, dosar 689, vol. 1, £. 19-20. 


2 ACNSAS, fond Penal, dosar 689, vol. 1, f. 133. Din lot mai făcea parte un preot, pe nume Dumitru Morar, care nu 
avusese nici o legătură cu părintele loja, n. 19 octombrie 1913, licenţiat în Teologie, confesor militar, paroh la 
Seitin, jud. Arad (Ibidem, f. 101). Lotul „condus“ de părintele Ioja era al II-lea al „organizaţiei subversive 
legionare“ din județul Arad constituit de Securitate (Ibidem). 


3 ACNSAS, fond Penal, dosar 689, vol. 1, f. 152. 





36 


anul IV e nr. 46 


MARTIROLOGIU 





ROST 








a ştiut în mod clar de misiunile acestuia, decât în 
parte, atunci când a fost rugat să-i facă legătura cu 
diferiți legionari din zonă. A susținut că nu a avut 
misiunea precisă de a reorganiza Mişcarea Legio- 
nară sau vreo organizație cu caracter antistatali. 


Condamnat 
la 12 ani de temniţă 


La 22 decembrie 1949, prin Sentința nr. 
1.800, Tribunalul Militar Timişoara îl condamna 
pe părintele Sinesie Ioja la 12 ani temniță grea, 
10 ani degradare civică şi confiscarea averii, fiind 
cea mai mare pedeapsă dată în acest proces5. 

În timpul detenţiei, părintele Ioja a fost an- 
chetat şi purtat prin arestul Securităţii Arad şi Ti- 
mişoara, închisoarea militară. La 25 septembrie 
1950, părintele loja era adus de la penitenciarul 
Aiud şi internat la colonia de muncă Baia Sprie. 
La 11 februarie 1951, fiind bolnav de TBC pulmo- 
nar, cu tuse şi expectoraţie, era internat în spi- 
talul-penitenciar Tg Ocna. La 26 iunie 1957, „pen- 
tru spitalizare“, era transferat de la Jilava la Tg. 
Ocna, „complet izolat pe parcurs de restul deţinu- 
ților C.R. şi legionarilor“, dispunându-se ca la des- 
tinaţie să fie ţinut în „secţia legionarilor“, potrivit 
unei adrese a Direcţiei Penitenciarelor către peni- 
tenciarul Jilava. În ianuarie 1957, la consultaţia 
medicală i s-a depistat un „TBC pulmonar fibro- 


4 Ibidem, f. 194-196v. 

5 Ibidem, f. 255. 

6 Ibidem, vol. 2, f. 89, 90, 91, 92, 98. 
7 Ibidem, f. 109-110. 

3 Ibidem, f. 104. 





cazeos“ şi „TBC peritoneal intestinal“. Faţă de 
acestea, la 7 octombrie 1957 era transferat la pe- 
nitenciarul Văcăreşti din Bucureşti. La 4 noiem- 
brie 1957 avea să fie transferat de la penitencia- 
rul Văcăreşti la spitalul de stat nr. 9 din Bucureşti 
pentru „expertize medicale“6. 


Greva foamei 


Din cauza sănătăţii precare cu care se con- 
frunta, aflat la Tg. Ocna, la 17 iulie 1955, părintele 
Ioja declara greva foamei pentru: 1) „lipsa de aer 
în cameră prin fixarea ferestrelor Ia o deschidere 
de 30 cm; 2) plimbarea şi closetul îl facem în timp 
de o oră, deci am nevoie de aer să mă vindec şi să 
nu [indescifrabil] în timp de o oră, cum poate 
garantează medicul; 3) lipsa de zarzavaturi în ali- 
mentație, ca roşii, ardei, ceapă, morcovi“, potrivit 
declaraţiei către conducerea penitenciarului. La 20 
iulie va ieşi din greva foamei, „nesilit de nimeni“, 
potrivit unei declaraţii scrise de o altă persoană 
decât părintele, semnată de acesta cu o semnătură 
abia lizibilă, probabil ca rezultat al unei torturi”. 

În timpul muncii forțate de la Baia Sprie pă- 
rintele loja, în perioada 24 septembrie 1950-6 fe- 
bruarie 1951, a lucrat timp de 12 zile, „cu medie 
de 100%“, muncind la suprafață „la diferite 
munci“, cu excepția lunii ianuarie, unde a fost în- 
cadrat în mină. 





anul IV e nr. 46 


37 





ROST 


MARTIROLOGIU 





Tot în penitenciarul Tg Ocna, părintele avea 
să fie pedepsit, prima dată în 30 iunie 1953, pen- 
tru „manifest[ări] ostile regimului şi indisciplină 
penit|enciar], cu 5 zile izolare, iar la 19 octombrie 
1955, pentru că „nu a vrut să se bărbierească“, 
„nu are drept la vorbitor pe timp de 6 luni“. Ulti- 
ma „abatere“ şi-o justifica părintele printr-o de- 
claraţie olografă: „Având barba mare şi fiind che- 
mat la domnul comandant ca să mă rad eu am re- 
fuzat să fac aşa ceva din motive de sănătate şi că 
sunt preot“9. 

În această perioadă, părintele primea de la 
familie mai multe lucruri, alimente şi scrisori. În 
iunie 1956, aflat la Tg. Ocna, primea de la soție: 
„miere 1500 [gr], brânză, 1300 [gr], carne, 500 
[gr], zahăr, 500 [gr], dulceaţă, 500 [gr], şuncă, 
300 [gr], ceapă 200 [gr], 1 cămaşă“. O scrisoare 
de la soţie şi copii era trimisă părintelui la 23 fe- 
bruarie 1956, pe când se afla la Tg. Ocna, din care 
cităm: „Dragă Sinesie, E mult de când nu am mai 
scris, dar aşa trebuie să ne mulțumim, şi cu o scri- 
soare pe an. Eu am fost tare necăjită din cauză că 
au venit pachetele cu haine groase şindescifrabilț 
de două ori, iar cel cu alimente aproape stricat. 
Acum îţi trimit haine groase şi alimente, dar oche- 
larii nu îi pun până luna viitoare, căci trebuie să-i 
facă după numărul trimis de tine. Copiii sunt 
buni şi mari, numai mămica și tata au slăbit şi au 
îmbătrânit mult. [...] Acum te sărut cu mult dor şi 
drag, a ta Zina. Sărut şi eu mâinile Corina. Îţi să- 
rut şi eu mâinile, Marin. La tine voi merge în iulie, 
căci acum e frig şi zăpadă“I0. 


Omorât în închisoare 


Despre părintele loja în detenţie avem măr- 
turii de la Anastasie Berzescu, care în ianuarie- 
februarie 1950 avea să-l întâlnească în peniten- 
ciarul Timişoara, atunci când era transferat la 
penitenciarul Aiud: „Într-o bună zi, cu noaptea în 


9 Ibidem, f. 108, 120v. 


cap, se deschide cu zgomot uşa camerei şi ne 
anunță să ne luăm bagajele şi să ieşim afară. [...] 
Unul câte unul, cum eram strigați după tabel, 
eram conduşi la butucul cu lanţuri. Nu toţi au fost 
legați în lanțuri. Numai aceia care erau conside- 
rați mai periculoşi şi şefii de loturi. Eu am fost le- 
gat în lanţuri împreună cu părintele Ioja Sinesie, 
din comuna Rănuşa, jud. Arad. Era un om blând 
şi bun, cu multă dragoste față de om şi cu multă 
credință în Dumnezeu. Suntem amândoi ferecaţi 
în lanţuri grele. Cătuşele erau groase şi late, reci, 
ca-n timp de iarnă. Părintele loja Sinesie era legat 
de piciorul stâng. Trebuie să fim foarte atenţi şi să 
păşim deodată amândoi, că altfel ne împiedicăm, 
sau ne trăgeam unul pe altul. Aşa ne-am dus zile- 
le, legaţi în cătuşe şi lanţuri grele. Aşa am dormit, 
aşa am mers împreună la WC. Ne uitam unul la 
altul cu resemnare şi cu speranța că odată vom 
scăpa. Blândele priviri ale părintelui Sinesie mă 
încurajau. Era mai bătrân ca mine“. 

Despre comportamentul părintelui loja în 
spitalul-penitenciar de la Tg. Ocna o autentică 
„0ază de spiritualitate într-un deşert al suferin- 
ței“, ne vorbeşte părintele Constantin Voicescu, 
unul dintre supraviețuitorii tuberculoşilor rugă- 
tori din gulagul românesc. Acesta ne mărturiseş- 
te că nu de puţine ori părintele oja Sinesie, ală- 
turi de Gherasim Iscu, Viorel Todea şi Varlaam 
Lica îi „asista religios“ pe fraţii de suferință „prin 
diferite slujbe, mai ales prin taina spovedaniei 
[...] şi îndeosebi prin Sf. Împărtăşanie, adusă de 
afară prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Ma- 
joritatea celor care au murit au primit Sfânta Cu- 
minecătură. Toate acestea se săvârşeau pe as- 
cuns, ferindu-ne de ochii administraţiei şi de ure- 
chile turnătorilor. Atmosferă de catacombă! Ceea 
ce ne întărea sufleteşte şi mai mult“!?. 

La 2/3 august 1958, aflat în penitenciarul 
Văcăreşti, părintele Ioja Sinesie a trecut la cele 
veşnice!3. Cauza, potrivit certificatului de deces 


10 Ibidem, f. 83, 102. Dacă cartea poştală din care am citat se află în dosarul de penitenciar, probabil că aceasta 
nu a ajuns niciodată la destinatar. Alimente a mai primit părintele de la familia sa la 9 septembrie 1955 


(Ibidem, f. 107). 


1! Anastasie Berzescu, Lacrimi şi sânge. Rezistenţa anticomunistă armată din munții Banatului, Timişoara, Editura 
Marineasa, 1999, p. 125-126. Tot acesta susţine că părintele loja ar fi decedat la Tg Ocna, de tuberculoză, ceea 


ce este eronat (Ibidem, p. 356). 


12 Constantin Voicescu, Viaţa religioasă în închisoarea Târgu Ocna (1950-1954), în „Memoria ca formă de justiţie. 
Comunicări prezentate la Seminarul de la Sighetu Marmaţiei (10-12 iunie 1994)“, 1994, p. 187. 


13 ACNSAS, fond Penal, dosar 689, vol. 2, f. 78, 80. 





38 


anul IV e nr. 46 


MARTIROLOGIU 














semnat de Popescu Ion, „medicul oficial al Spita- 
lului Văcăreşti“, a fost „contuzie forte cranio-en- 
cefalită, fractură de bază“14. 

Alte date despre părintele Ioja avem de la 
pastorul Richard Wiirmbrand, despre care amin- 
teşte pe când era la Tg. Ocna, de Ia alt deţinut 
politic: „Un biet preot ortodox, loja, se aruncase 
dintr-o cuşetă de sus, sfărâmându-şi țeasta. Repe- 
tase gestul de mai multe ori, până reuşise să se 
omoare. Fusese torturat. Se temea că, dacă reedu- 
catorii or să-l tortureze din nou, va ceda şi-şi va 
renega credinţa. Era un om foarte rigid, un deţi- 
nut i-a mărturisit că lucrase cândva pentru comu- 
nişti şi părintele loja i-a interzis să ia împărtăşa- 
nia, timp de cincisprezece ani“5. 








Din citatul de mai sus constatăm că părintele 
loja ar fi încercat să se sinucidă pentru a nu-şi 
pierde credinţa, aspect care se întâlneşte şi în ca- 
zul unor sfinți. Totuşi, cuvintele lui Wiirmbrand 
pot fi puse la îndoială dacă ţinem cont de faptul 
că povesteşte de evenimente la care nu a fost 
martor, consumate la Gherla şi Piteşti, în perioa- 
da anterioare prezenţei sale la Tg. Ocna, adică 
între 1950-1951. Ori, decesul părintelui Ioja se 
consumă în 1958, la Văcăreşti, după ce Wiirm- 
brand fusese în acest spital-penitenciar şi chiar 
fusese eliberat în primăvara lui 1956. În orice caz, 
informaţiile lui Wiirmbrand sunt de la alt deţinut, 
ceea ce ne determină, din principiu, să-i putem 
pune la îndoială cele relatate. 


14 Ibidem, f. 81. Documentul are ştampila penitenciarului Văcăreşti, dar nu are număr de înregistrare. În 
„Memoria“, nr. 8, p. 138 este trecut, în mod eronat, că ar fi murit la Văcăreşti, în 1956, informaţie preluată, 
probabil, de la Cicerone Ioniţoiu, din Cartea de aur a rezistenței românești împotriva comunismului, Hrisovul, 
1995, p. 74, 332. La fel se găseşte în The Imprisoned Church. Romania 1944-1989, INST, 1999, p. 213, iar în 
Vasile Manea, Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste, Patmos, 2001, p. 132, se susţine că ar fi decedat la Tg. 
Ocna. În ultima lucrare se pare că informaţia a fost preluată din Mihai Rădulescu, Rugul Aprins. Duhovnicii 
Ortodoxiei sub lespezi în gherlele comuniste, Bucureşti, Editura Ramida, 1993, p. 237, în care se susține că 
părintele ar fi decedat la Tg Ocna, în perioada 1950-1953, potrivit unei liste din volumul Din documentele 
rezistenţei, nr. 3, care conţine mărturii orale ale foştilor deţinuţi politici. 

15 Richard.Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, trad. M. Alexandrescu-Munteanu şi M. Chilian, Editura „Casa 
Şcoalelor“, Bucureşti, 1993, p. 105. La fel se găseşte în The Imprisoned Church..., p. 213, iar în Preoți 
ortodocși... p. 132, se susţine că ar fi decedat la Tg. Ocna, după cum se susține în Rugul Aprins... p. 237. 





anul IV e nr. 46 


39 





HISTORIA 





În căutarea Bisericii 


pierdute w 


Spirit liberal, reacțiune şi naționalism în spațiul românesc în epoca modernă 


George Enache 


u între democraţie şi dictatură se pune 

N problema, ci între absolutism şi libera- 

9) lism“1. Aceste cuvinte, aparținând lui 
Nicu Steinhardt, ni s-au părut foarte potrivite 
pentru a sublinia perspectivele istoriografice 
existente asupra istoriei naţionale în perioada 
modernă. Mult timp s-a insistat pe primul binom 
conceptual, căutându-se a se demonstra fie vigoa- 
rea democraţiei româneşti interbelice, de unde 
rezulta caracterul de import al spiritului dictato- 
rial la noi, fie slăbiciunea şi contradicţiile acestei 
democrații, drumul spre dictatură fiind prin ur- 
mare logic şi firesc, disputele dintre cele două 
tendințe conducând la adevărate aporii. Mai nou, 
al doilea binom este pus în centrul dezbaterilor 
istoriografice, cu beneficii certe. În spaţiul româ- 
nesc, la fel ca în toată Europa Centrală şi de Est, 
spiritul liberal a stimulat dezvoltarea în sens capi- 
talist a economiei, punerea în discuţie a sistemu- 
lui de privilegii şi generalizarea principiului egali- 
tății în drepturi, regândirea rolului instituţiilor şi 
a relaţiilor de putere în societate prin realizarea 
unor mecanisme funcţionale valabile la nivelul 
întregii societăţi care, pe lângă activitatea de con- 
trol şi represiune, să poată contribui la stimula- 
rea oamenilor către activităţi de tip capitalist. Li- 
beralismul introduce o anumită stare de spirit la 
nivelul întregii societăți, care influențează chiar 
şi pe contestatarii acestuia, ajungându-se chiar, în 
anumite cazuri, ca partide catalogate drept con- 








servatoare sau reacționare să adopte măsuri mai 
radicale decât liberalii propriu-ziși. 


Modelul francez 


Nici spaţiul românesc nu face excepție, Ve- 
chiul Regat şi provinciile stăpânite de Monarhia 
Habsburgică, dezvoltându-se, din a doua jumăta- 
te a secolului al XIX, sub auspiciile unui libera- 
lism adaptat însă specificului local, care încura- 
jează libertatea individuală, dar este încă 
departe de a manifesta un spirit democratic au- 
tentic, acest fapt constituind unul din reproşurile 
constante aduse liberalismului de noile forțe, 
mai sos Chiar şi ÎpasaraDid, în i 





1 Apud Aurelian Crăiuţiu, A fi sau a nu fi liberal? în Alina Mungiu-Pippidi (udat ), Doctrine politice. Concepte 
universale şi realități românești, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 17. 


2 Relaţia ambiguă dintre conceptele de democraţie şi liberalism se poate observa lesne în disputele istoriografice 


româno-maghiare. Maghiarii se laudă cu spiritul liberal al perioa 


ei dualiste, forțând însă reprezentarea ei şi ca 


o perioadă de autentică democraţie, în care minoritățile etnice se puteau exprima plenar (vezi în acest sens 
recentul film Trianon), în timp ce românii subliniază asuprirea naționalităților nemaghiare, fără a explica 
dezvoltarea economică remarcabilă pe care o cunoaşte Imperiul, inclusiv Transilvania, ridicarea burgheziei 
româneşti ardelene şi obținerea unui câmp de manevră pentru acţiunile pe tărâm național mult mai favorabil. 





40 


anul IV e nr. 46 


HISTORIA 











a E 


ma unirii ei cu patria mamă, trecuse printr-o 


scurtă experiență de tip liberal, cu efecte demne 
de luat în seamă. Sub influenţa acestui liberalism 
se vor produce şi la noi, în domeniul religios, 
mutații semnificative față de realităţile secolelor 
precedente, însă cu un pronunțat specific în 
funcţie de autoritatea politică care guverna una 
sau alta din provinciile româneşti. Diferențele în 
domeniul legislaţiei bisericeşti existente între 
Vechiul Regat, Imperiul Rus şi Imperiul Austro- 
Ungar vor reprezenta o problemă majoră când 
se va pune problema redefinirii rolului religiei în 
societate şi stabilirea relaţiilor biserică - stat în 
România Mare, chestiune care a trebuit să fie 





Ea x 
w, 





cat Y A iau: E 
rezolvată tot de Partidul Naţional Liberal, cel 
care, după o scurtă perioadă de opoziţie, va domi- 
na cu autoritate viața politică românească în anii 
'20 impunând, adesea fără a ține seama de opini- 
ile celorlalte partide, propria viziune asupra orga- 
nizării României Mari. 

Spiritul paşoptist va rescrie în mod radical 
geografia structurilor de autoritate şi a formelor 
simbolice aferente în interiorul societății româ- 
neştis. Cum instrumentul modernizării României 
urma să fie statul, „energia politică pură“, acesta 
trebuia să facă, în viziunea revoluţionarilor ro- 
mâni, un salt necesar, ce poate fi descris în ter- 
menii lui Jean-William Lapierre ca trecerea de la 


3 Deşi studiile dedicate fenomenului de modernizare în spaţiul românesc sunt deosebit de numeroase, el a fost şi 
rămâne unul din cele mai controversate subiecte ale istoriografiei noastre, care moşteneşte în general 
polemicile ideologice contemporane. Reţinem din toată această producţie istoriografică remarcabila lucrare 
a lui Ştefan Zeletin, Burghezia română, originea și rolul ei istoric, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1925, 
deoarece aici sunt relevate, ca nicăieri altundeva, modul în care este restructurată societatea românească 
pentru a servi unor noi scopuri, impuse de modernitatea care vine şi ne include, fie că vrem sau nu. Armata, 
poliția şi aparatul administrativ devin instrumente forte ale statului, care-şi asumă tot mai multe 
responsabilități, în dauna altor instanțe de autoritate, având drept scop să creeze şi la noi condițiile dezvoltării 
capitalismului şi burgheziei. Zeletin încearcă, şi reuşeşte în mare parte să demonstreze că fenomenul apariţiei 
burgheziei la noi nu este o „formă fără fond“ ci este rezultatul firesc, al „intrării în istorie“, mai ales după 
tratatul de la Adrianopol din 1829, a Principatelor Dunărene, evoluţia istorică descrisă de autor fiind în cea mai 
mare parte asemănătoare cu alte spaţii periferice ale sistemului economic mondial (mai ales cele existente în 
America latină, comparaţie pe care istoricii români încearcă să o evite cu grijă, pentru a demonstra cu orice preţ 
„europenismul“ nostru, intr-o Europă care cuprindea deopotrivă state care dominau globul, dar şi zone extrem 
de sărace, unele cu statut de semicolonie, precum Irlanda sau Balcanii). Cartea subscrisă de Zeletin are o 
tendință ideologică clară: aceea de a demonstra că toate imputările aduse liberalismului românesc se înscriu în 
logica inevitabilă care coordonează la nivel mondial dezvoltarea capitalismului, fiind aspecte care se vor 
rezolva odată cu trecerea la o nouă etapă istorică. El apără pe liberalii români, încercând să arate că multe 
dintre abuzurile politice comise de aceştia, se înscriu în eforturile de a scoate România din postura de simplă 
anexă economică a vestului, Zeletin fiind de altfel unul dintre adepții neoliberalismului şi a ideii lui Vintilă 
Brătianu, despre spațiul economic autarhic pe care poate şi trebuie să-l formeze România Mare. Multe din 
observaţiile făcute sunt pertinente, însă Partidul Liberal poartă în continuare o mare parte de vină pentru 
promovarea unui politicianism care se va dovedi extrem de dăunător societăţii româneşti. 





anul IV e nr. 46 


4 





ROST 


HISTORIA 








societatea cu putere politică instituționalizată şi 
exercitată printr-o rețea de relaţii clientelare (sta- 
tele „feudale“) la societatea cu putere politică in- 
stituționalizată şi exercitată de o administraţie 
specializată şi ierarhizată+. Nu vom intra în dispu- 
tele despre profilul statalității medievale româ- 
neşti, vom spune numai că eforturile de organiza- 
re în spirit modern a statului nu încep odată cu 
reformele lui Al.I. Cuza, însă modul în care Dom- 
nul Unirii şi colaboratorii acestuia înțeleg acest 
proces este mult diferit de măsurile anterioare, 
prin adoptarea, până la exces, a modelului socio- 
politic francezs, care va avea consecinţe neferici- 
te asupra rolului bisericii şi a religiei în viaţa so- 
cială a Vechiului Regat. 


Rolul religiei în politică 


Traian Brăileanu, marele politolog român, 
membru al Mişcării Legionare şi ministru al Edu- 
caţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor în perioada 
guvernării Sima - Antonescu, în lucrarea sa Poli- 


a 7/2 AS ED 





=) 
e 
=] 
(=) 
W=ă 
g 
eo, 
=: 
i=; 
A 


tica, apărută în 1928, afirma că „diferențierea 
fundamentală a sistemului politic e dată prin lup- 
ta între comunitățile omeneşti, şi organele aces- 
tui sistem vor servi pentru apărare şi atac față de 
comunităţile străine“. „Statul s-a născut deci din 
instinctul de conservare al grupului social față de 
alte grupuri. Această opoziţie, acest antagonism îi 
dau formei politice nota ei caracteristică, deose- 
bind-o de celelalte forme sociale“. „Statul apare 
din modul de gestionare a intereselor. Interese 
identice vor crea şi menţine solidaritatea, intere- 
se opuse vor crea o tensiune, un antagonism şi, în 
anumite condiţii, luptă“. Perspectiva agonică asu- 
pra mediului intracomunitar nu este o concepție 
proprie autorului român, ci exprimă o viziune 
destul de răspândită în gândirea politică moder- 
nă europeană. După cum se poate observa, statul 
este cel chemat să apere interesele unei comu- 
nităţi în raport cu celelalte, însă conflictul perma- 
nent din domeniul relațiilor externe are implica- 
ţii şi asupra evoluţiei realităţilor interne, în sen- 
sul creşterii permanente, sub controlul statului, a 
solidarității şi coerenței comunității proprii, pen- 
tru ca astfel rezistența în fața provocărilor exter- 
ne să fie mai bună. Modernitatea a însemnat re- 
ducerea treptată a prerogativelor politice ale Bi- 
sericii în dauna statului, singurul competent să 
gestioneze chestiunile politice. Bisericii îi sunt 
rezervate alte competenţe, care variază de la sim- 
pla satisfacere a nevoilor religioase individuale, 
până la considerarea unui rol social mai amplu 
pentru aceasta, situaţiile concrete existente în 
Europa variind din această perspectivă destul de 
mult. Însă, dacă Bisericii ca instituţie i se refuză 
un rol politic, religia, cu dimensiunea ei identita- 
ră care se păstrează foarte puternic şi azi, va juca 
un rol de primă importanță în acţiunile politice 
ale statului, cu consecințe importante şi pe plan 
intern, în ceea ce priveşte atitudinea faţă de reli- 
gie şi de instituţiile eclesiastice. Faptul se poate 
observa cel mai bine în cazul vestitului Kultur- 
kampf promovat de Bismarck, unde lupta pentru 


4 Jean-William Lapierre, Viaţa fără stat? studiu introductiv de Anton Carpinschi, traducere de Gabriela 


Scurtu-llovan, Institutul European, Iaşi, 1997, p. 62. 


5 Despre fascinația exercitată asupra românilor de „sora noastră mai mare de gintă latină“ s-a scris extrem de 
mult. Amintim aici doar câteva pasaje dintr-o scrisoare a lui I.C. Brătianu şi C.A. Rosetti către Edgar Quinet, 
exprimând sentimente cât se poate de sincere şi nu doar simple cuvinte menite să-l atragă pa marele învățat 
francez la cauza românească: „Orice român are două patrii: mai întâi pământul în care s-a născut, şi apoi Franța. 
Franța ne-a crescut, ne-a învățat carte. Scânteia, care încălzeşte patria noastră, am luat-o de la căminul Franței“ 


(apud Şt. Zeletin, op. cit, p. 62). 





42 


anul IV e nr. 46 


HISTORIA 




















o delimitare identitară a noului Imperiu German 
față de Austria a însemnat pe plan intern şi o pri- 
goană împotriva bisericii catolice şi promovarea 
lutheranismului drept „adevărata“ religie germa- 
nă. În contrapartidă, Monarhia Habsburgică va 
căuta să-şi consolideze poziţia în sud-estul Euro- 
pei cu ajutorul catolicismului. Rusia este o putere 
ortodoxă. Nici Anglia, nici Franța nu vor ignora în 
politica lor acest factor atât de important. 
Guvernaţii Principatelor Unite vor trebui să 
definească, din perspectiva ideii moderne de- 
spre stat, rolul care urma să-l joace factorul reli- 
gios în politica românească şi noul rol social al 
instituţiilor religioase. Din păcate, după cum am 
spus deja, Cuza şi colaboratorii săi vor avea ca 
model „marea Franță“, cea dominată de un spirit 
anticlerical dintre cele mai persistente. Dacă în 
spaţiul anglo-saxon, Biserica, deşi nu mai par- 
ticipă la decizia politică, este respectată şi 
ocrotită, pe considerentul că joacă un rol pozitiv 
în viața societăţii, în Franţa, urmaşii spirituali ai 











revoluției văd în religia creştină, dacă nu un rău, 
măcar un fapt inutil propăşirii umane, iar Bise- 
rica o instituţie necesară în măsura în care satis- 
face nevoile unei părți a populaţiei, trebuind ast- 
fel tolerată, pentru a nu stârni nemulțumiri. 
Dacă Biserica este lăsată să funcţioneze, acest lu- 
cru se datorează prin urmare unui „realism“ care 
nu implică nici o simpatie faţă de religie, idee pre- 
luată şi dezvoltată ulterior într-un sens şi mai dis- 
tructiv, de comunism. Franța revoluționară, pre- 
cum şi Franța lui Napoleon al III-lea vor face din 
drepturile omului şi cetățeanului noua religie 
care să închege o nouă formă de solidaritate in- 
tracomunitară€. 


Spiritul anticlerical 


Semnificaţia măsurilor adoptate în dome- 
niul bisericesc de domnul Unirii şi guvernaţii care 
s-au succedat la conducerea României formează 
încă o temă controversată. Ele sunt justificate 


6 Despre rolul jucat de religie în politica externă a lui Napoleon al II-lea, extrem de interesante sunt 
consideraţiile făcute de Henry Kissinger în Diplomatia, tr. de Mircea Ştefancu, Radu Paraschivescu., ed. A III-a, 


Bucureşti, 2003, p. 88-117. 





anul IV e nr. 46 


43 





ROST 


HISTORIA 





adesea, chiar şi de reprezentanți ai Bisericii Orto- 
doxe, prin „necesitatea istorică“ care impunea 
astfel de măsuri, insinuându-se ideea că altfel nu 
se putea. Din ceea ce am studiat până acum, nu 
credem că opinia citată se susține, fiind vorba de 
un adevărat spirit anticlerical, orientat în special 
față de monahi, care cuprinde elitele româneşti, 
şi care a influențat în mod cert deciziile adoptate 
față de Biserica Ortodoxă. Clericul, cu deosebire 


propăşirii societăţii. Exemplul cel mai şocant în 
acest sens întâlnit de noi până acum este scriito- 
rul Calistrat Hogaş, care în Pe drumuri de munte 
scrie câteva pagini absolut oribile despre mona- 
hii şi monabhiile care viețuiau în zona munţilor 
Neamţului”. Deşi mai temperaţi, nici alți scriitori 
nu fac excepție de la regulă. Imaginea caricatura- 
lă, deşi creionată fără răutate, a preoţimii ortodo- 
xe, aparţinând lui Ion Creangă, va fi pentru mulți 


monahul, este privit adesea ca un element inutil un etalon în raportarea lor la Biserică. Şi Mihai 


7 Lucrarea citată este cu atât mai şocantă, cu cât se referă la un spaţiu care în prima jumătate a secolului al XIX-lea 
era venerat ca un sanctuar al spiritualității ortodoxe. Autorul nu se proclamă ateu, dar se consideră un spirit 
„luminat“, dator să „demaşte“ rătăcirile doctrinare creştine şi slăbiciunile slujitorilor lui Hristos. Nu face acest lucru 
cu scop ideologic precis, cum se va întâmpla mai târziu în perioada comunistă, ci pentru „bucuria“ spirituală şi 
estetică a celor care îi împărtăşesc ideile, Hogaş mulțumindu-se doar să „constate“, chiar dacă aceste „constatări“ 
sunt identice cu cele făcute mai târziu de Alexandru Drăghici. În periplul său prin munții Neamțului, Hogaş ajunge 
la mai multe mănăstiri, fiecare dintre ele prilejuindu-i reflecții despre condiția monahului. La schitul Almaş el 
apreciază ospitalitatea oferită de călugărițe, ceea ce-l face să spună: „Poate adevăratele învățături evanghelice au şi 
ele cuvântul lor în aceste locuri, cel puțin“ (Calistrat Hogaş, Pe drumuri de munte, text stabilit de C. Mohanu, 
prefață de Const. Ciopraga, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1964, p. 40). Această apreciere, care ar sugera că Hogaş 
critică Biserica în numele unui rigorism mai înalt, este rapid corijată de libidinoasa descriere a nurilor veştejiţi ai 
unei măicuţe care, de altfel, din context, reiese a fi cât se poate de dedicată slujirii lui Hristos (Ibidem, p. 40-42). 
Ajuns la mănăstirea Horaiţa, el nu vede altceva decât pictura murală făcută de un rus (sugerând în subtext că acest 
lucru ar fi rău) şi masa frugală care i se oferă, prilej să afirme că „părintele egumen nu ştia că pofta de mâncare este 
o virtute cu totul biblică şi că, mai la urmă, e foarte îndoielnic lucru să se fi săturat cinci mii de oameni cu cinci 
pâini şi doi peşti ba încă să mai fi rămas şi douăsprezece coşuri de fărmături“ (Ibidem, p. 42-43), exprimare care 
arată limpede ce crede Hogaş despre minunile dumnezeieşti. La Văratic, devenită de făcto staţiune de vilegiatură la 
modă, sunt puse față în față două lumi: cea „normală“ a celor care vin să se bucure de aer, apă, de plimbări şi de o 
societate selectă pentru a-şi menţine sănătatea, şi lumea monahală, cu rânduieli de neînțeles, plină de „făţarnică 
smerenie“. Probabil pasionat de acest subiect, Hogaş priveşte cu insistență măicuțele de la Văratic, cuprinzându-l 
durerea că „atâta tinerețe, atâta vigoare şi atâta frumuseţe“ sunt „înmormântate sub mohorâta îmbrăcăminte 
sacramentală“ (Ibidem, p. 48), moment din care începe să delireze: „Cuvântul scris în carte e oare destul de puter- 
nic ca să şteargă cuvântul scris de natură în inima lor? E cu putinţă ca rabinii bisericii noastre să fi putut porunci 
sângelui să circule mai încet, inimii să bată mai rar, şi naturii să ceară mai puțin? [...] $-apoi, munţii Văraticului sunt 
aşa de înalți, [...] aerul aşa de îmbălsămat, încât sufletul cel mai zglobiu se simte înmuiat de o dulce melancolie [...] 
Şi, în sânul acestei naturi atât de prietenoase, care-ţi varsă [...] în inimă beţia unui nesfârşit amor, ce vroiți să facă 
omul şi mai cu seamă femeia? A cere acestei din urmă să rămână logodnica veşnic credincioasă a unui mire, care de 
două mii de ani s-a înălțat la cer, e, desigur, o erezie vrednică de cel mai îndreptăţit autodafe“ (Ibidem, p. 48-49). 
Delirul continuă la grota Sfintei Teodora de Ia Sihla, imaginată ca o a doua „Marie din Egipet“, unde autorul nu 
manifestă „nici un soi de evlavioasă gândire sau măcar de profană admirațiune pentru o viaţă jertfită, fără nici o 
țintă, lipsei, chinurilor şi suferințelor trupeşti, cu toată râvna ce va fi avut sufletul ei pentru cele sfinte şi dum- 
nezeieşti“ (Ibidem, p. 55), fiind „amărât“ din această cauză. Ajuns la schitul Sihla, locuit de un singur călugăr, Hogaş 
îl ia la rost pe acesta, de ce stă în aceste locuri pustii şi cu ce-şi duce existența. Răspunsul călugărului că „Dumnezeu 
şi oamenii cei buni nu ne lasă să pierim“ îi prilejuieşte reflecţii ironice: „Când e vorba de Dumnezeu, nu zic ba: ciu- 
buni, apoi aceştia nu vor fi dând pe aicea decât din an în an, timp în care ar putea prea bine să moară de foame şi 
schivnicia cea mai fără de stomac“, bănuindu-l, fără niciun temei pe călugăr că ar fi părtaş la hoţii (Ibidem, 

p. 57-58), lucru identic cu aprecierile făcute de Securitate când se referea la mănăstiri ca locuri de adăpostit tâlharii. 
Coboară apoi la Sihăstria, unde găseşte şase călugări descrişi ca aflându-se într-o stare de mizerie exterioară ce 
exprimă implicit mizeria sufletească, pentru a poposi în cele din urmă la Secu, unde-şi aminteşte de eterişti care-şi 
vărsau sângele pentru a „plămădi cu el robia ţării noastre“, motiv de indignare şi dispreț faţă de „toți eroii greci, de 
Ia Achil, până la căpitan Iordache“ (Ibidem, p. 64). Periplul autorului prin mănăstiri se încheia cu următoarele con- 
cluzii: „Secularizarea a suflat ca un vânt de peire peste belşugul de altădată al cuiburilor acestora de închinători în 
pustiu şi prezentul zdrențuros şi slab, rânjeşte, cu o amară bătaie de joc, în fața trecutului luxos şi îngâmfat“ 
(Ibidem, p. 65). Nu am fi insistat asupra acestui autor mediocru, dacă nu am fi întâlnit, concentrate în numai câteva 
pagini, o gamă atât de largă de reproşuri la adresa monahismului, care se vor regăsi, reluate aproape identic, în 
rapoartele Securităţii. Evident, ofițerii de securitate nu l-au citit pe Hogaş, sursele lor de inspiraţie fiind altele. 
Asemănarea este importantă totuşi pentru a semnala existența unui pronunțat sentiment antimonahal în epoca 
modernă, care nu a încurajat nicidecum dezvoltarea mănăstirilor, fapt care evident a favorizat asaltul comunist. 
Perioada interbelică a fost prea scurtă pentru a remedia această situație, iar măsurile luate au fost de multe ori 





44 anul IV e nr. 46 


HISTORIA 














Eminescu a manifestat asemenea atitudini. Poezii 
precum Împărat şi proletar, Făt Frumos din tei 
fragmente de proză precum Părintele Ermola- 
chie Chisăliță şi unele articole din Timpul arată 
că poetul național avea o părere destul de proas- 
tă despre clericul „concret“ şi despre respectarea 
unor rânduieli bisericeşti, introduse în categoria 
„clericalismului osificat“. E adevărat, nu există la 
noi opere sistematice care să atace Biserica şi ros- 
turile ei, ci majoritatea opiniilor sunt exprimate 
circumstanțial şi adesea fără un scop manifest. 
Dar şi acestea sunt importante deoarece ilustrea- 
ză o proastă comunicare între elite şi clerici, o ne- 
înțelegere reciprocă mai bine zis, precum şi neîn- 
crederea în valoarea şi rosturile dogmelor şi insti- 
tuției bisericeşti. Nu se poate spune că Biserica 
Ortodoxă din Vechiul Regat a fost atacată siste- 





matic, însă, după 1864, ea a fost adesea uitată şi 
ignorată, acest lucru fiind poate mai dureros. 

Explicaţiile unei asemenea atitudini pot fi 
mai multe. În primul rând e vorba de mutaţia 
care se produce în domeniul valorilor culturale şi 
a producătorilor de cultură. Vocile dominate nu 
mai sunt clericii, ci laicii, care scriu în spiritul cul- 
turii europene moderne dominante, în cadrul 
căreia o afirmaţie de genul celei făcute de Sfântul 
Calinic de la Cernica, conform căreia a fost ajutat 
în salvarea mănăstirii de Sf. Nicolae, poate stârni 
cel puţin zâmbetes. 

Un alt motiv care stârneşte ostilitate este 
„imobilismul“ clerului, care descrie de fapt indife- 
rența arătată de multe dintre feţele bisericeşti din 
epocă față de „chemarea istoriei“, de problemele 
emancipării naţionale şi sociale care obsedează 
generația paşoptistă, aceştia fiind priviţi de mul- 
te ori drept „zavergii“ care răscolesc lumea în 
mod inutil. Amestecul pe care îl conţine cu grecii, 
ruşii şi alte neamuri dușmane identității noastre 
naţionale face din Biserică o insituţie care nu e 
„sigură“ din acest punct de vedere. Identitatea 
naţională trebuind să fie cultivată în altă parte, 
departe de asemenea influențe malefice. De aici 
va rezulta o atitudine extrem de circumspectă 
față de influenţa bisericii în şcoală. Dinamismului 
pe plan naţional i se adaugă şi un dinamism pe 
plan economic, prin dezvoltarea şi la noi a bur- 
gheziei, din a cărei perspectivă monahul mai ales 
este un parazit social. Acestor factori generali fa- 
vorizatori li se va adăuga deja invocata apropiere 
de ideologia revoluţiei franceze a unor personali- 
tăţi cu putere de decizie politică, care vor orienta 
într-un mod, credem negativ, viaţa Bisericii Orto- 
doxe din Vechiul Regat. 


paleative, luate de cei cu putere de decizie, care majoritatea împărtăşeau idei de genul celor cultivate de Hogaş, 
pentru a linişti presiunea noii generaţii protestatare, care redescoperise valoarea spirituală a mănăstirilor. În ceea 
ce priveşte relevanţa acestor idei în societatea românească, nu credem deloc că mediocrul Hogaş ar fi avut o aşa 
influență asupra lectorilor din epocă. EL este relevant pentru noi însă tocmai prin această mediocritate, care 
exprimă de obicei ideile curente din epoca respectivă. Hogaş nu face altceva decât să sistematizeze vulgata opini- 
ilor despre monahi din mediul în care se învârtea, care de altfel se pot regăsi fragmentar şi la alți autori, însă nu aşa 
de clar şi de coerent. Este moda timpului, pe care mediocrii o urmează servil, care în perioada interbelică va fi 
înlocuită de închinarea Ia toate icoanele posibile, pentru ca în perioada comunistă, dincolo de falsul şi propaganda 
oficială, mulţi să se apropie de realismul socialist cu „sinceritate“. 


8 “Tot acest an 1821 Noemvrie 5, s-a cutremurat pământul în zi Sâmbătă. Într-această vreme fiind foarte 
strâmtorați de pâine în monastire că ce avusăsem să mâncase cu băjăniile, şi neavând mijloc de a cumpăra sau 
a căpăta, a făcut Dumnezeu milă prin mijlocirea sfântului ierarh Nicolae că Chehaia-bei, paşa ce era mai mare 
peste Turci, cât pesmet făcuse pentru oştiri pă la toate brutăriile, pă care pesmet era să-l ducă după oştiri ca să 
gonească pă zavergii, iar zavergiii n-a mai aşteptat să se lupte cu Turcii ci s-a râsipit, trecând în alte țări. Aşa 
văzând că nu le iaste de trebuință acel pesmet, ni 1-a trimis noă, ca vreo 50 care din care am mâncat toată 
obştea părinţilor şi mosafirii ce venia până am făcut pâine de grâu nou“ (apud D. Furtună, op. cit., p. 153). 





anul IV e nr. 46 


45 





ROST 


RECUPERĂRI 





Prinţul Ghyka, 
măsură a dirzeniei 


Prințul Alexandru Ghyka, fost comandant legionar, fost şef al Poliţiei 
române şi om cu 24 de ani de închisoare politică”, n-a fost - precum 
strămoșul său domn al Moldovei - consacrat de istoria românilor ca 
personalitate de referinţă. Noi, cei care lam cunoscut în închisoare, 

ştim însă cine a fost Prinţul Ghyka, model de demnitate și de rezistenţă 
anticomunistă, de o corectitudine exemplară și o putere de suterință 
pentru idealul său de neînchipuit. Nimic nu La putut întrînge. EI a rămas 


Prințul pînă la capăt. 


Marcel Petrişor 





ţine. Istoria veacului trecut, atît de frământa- 

tă, sîngeroasă şi întoarsă cu fața de la Dum- 
nezeu, nu i-a ştirbit personalitatea, ci dimpotrivă 
i-a arătat-o în adevărata sa dimensiune. Le-a făcut 
față tuturor cu un veşnic zîmbet princiar pe buze. 
Catarg pe care nici o furtună sufletească nu l-a 
putut nici îndoi, nici rupe. Aşa ni-l amintim. 

Le-a străbătut pe toate cu ochii mereu aţintiţi 
spre steaua care l-a călăuzit pe cele mai drepte căi, 
prin cele mai întortocheate spaţii. Spaţii carcera- 
le şi situaţii limită prin care adversarii nu lau pu- 
tut răpune, nici prietenii deruta. 

Şi câte nu s-au încercat cu neînfricatul lov al 
veacului modern. Diavolul şi-a schimbat stategia 
şi nu a mai respectat biblicul contract din Cer: a 
încercat să i se atingă şi de suflet, după ce foamea, 
setea, frigul şi întunericul temniței, care i-au dat 
tîrcoale zeci de ani, muşcaseră cu poftă din car- 
nea-i abia mai rămasă pe oase. Frigul atitor ani 
însă nu f-a înghețat, l-a sleit doar, ca să nu tremure 
în faţa nimănui. Iar întunericul, în loc să-l orbeas- 
Că, i-a ascuţit şi mai mult privirea. O privire de 
sfinx, cu care şi-a urmărit obsedat idealul: mîntui- 
rea. Mîntuirea lui şi mântuirea întregului neam. 

Represiunii fizice i-au urmat apoi ispitele, 
zdrobite şi ele, cu tot cortegiul lor funebru. Dar 


N 
] ncercările la care a fost supus nu au fost pu- 


nu pe un munte biblic, ci pe cel al unei suferințe 
omeneşti profunde. Şi diavolul i s-a atins apoi de 
suflet, nu cu propria-i mînă, ci cu a aproapelui. De 
mai multe ori, pînă cînd îngăduința divină a pus 
punct. „lese Prințul în lume!“ - a exclamat atunci 
un gardian al temniței Aiudului, văzindu-l cu 
păşea pe poarta deschisă a închisorii. Era 1964, 
anul în care regimul comunist a mimat clemența, 
deschizînd porţile puşcăriilor spre a ne turna în 
temnița mai mare care era România. Prinţul însă, 
trecut prin istorie, păşea spre legendă. 

Şi cum să nu se mire paznicii încercărilor 
sale de ținuta-i princiară, sau cum să-l uite mar- 
torii calvarului său căci: 

1. Niciodată, în nici o zi din toţi cei 24 de 
ani de închisoare pe care i-a făcut, mîna lui nu 
s-a întins să ia din pîinea sau din mălaiul dat ca 
hrană celor din celulă sau din cameră cu el 
decît spre cea mai mică porţie. Nici cînd era 
grav bolnav n-a vrut decît cea mai puţină 
hrană. 

2. Niciodată, în toată detenţia, nu ezitat să 
dea apa sa de băut unuia mai însetat sau mai în 
nevoie decit el. Căzut într-o noapte în murdăria 
unei celule, pe mine m-a spălat cu ultima apă ce-i 
mai rămăsese în gamelă. 

3. Toţi cei care au fost pedepsiţi alături de el 
[a carceră sau la izolare îşi amintesc vreun gest de 
afecțiune din parte-i, dacă nu chiar de oferirea 


” Prințul Ghyka a înregistrat un negru record: între anii 1962 şi 1964 a făcut 75 de zile de izolare pentru că a 


refuzat reeducarea. 





46 


anul IV e nr. 46 


RECUPERĂRI 








pîinii, a porției sale de mîncare sau de apă caldă 
pentru o zi. 

4. Niciodată Prinţul Alexandru Ghyka n-a 
fost văzut sau auzit cerînd de la cineva ceva. Dis- 
pus fiind însă în acelaşi timp să ofere tot ce putea 
oricui. Pînă şi propria-i identitate, pentru supor- 
tarea unei pedepse carcerale, cînd confuzia ar fi 
fost posibilă - şi a fost de multe ori. 

5. În nicio împrejurare nu a acuzat pe cineva 
de ceea ce i s-a întîmplat lui pe drept sau pe 
nedrept. 

6. Niciodată nu a fost auzit plingîndu-se de 
cineva sau de ceva. Nici măcar de cei care îl osîn- 
diseră la închisoare pe viaţă pentru că a crezut în 
ceea ce a crezut şi fusese ceea ce fusese. 

7. Niciodată nu a mințit şi nu a acceptat 
vreun compromis. Odată, ministrul de interne 
Drăghici i-a propus libertatea în schimbul unei 
declaraţii acuzatorii la adresa lui Lucrețiu 
Pătrășcanu - pe baza căreia acesta să fie condam- 
nat la moarte. Prinţul a spus: „Domnule ministru, 
dumneavoastră ştiţi cât şi cum vă iubesc eu şi câţi 
aş mai vrea să rămîneți în viață ca adversari; dar 
ca să triumf printr-o mişelie împotriva oricui - 
chiar şi împotriva lui Pătrăşcanu, pe care l-am 
compătimit ca duşman şi iubit ca om, mai bine să 





cad pe drumul onoarei, cum spunea Căpitanul. 
Aşadar, găsiți-vă alt client pentru acest gen de 
crimă, domnule ministru“. 

8. Niciodată n-a fost aspru, acuzator sau ne- 
politicos cu cineva. Cu sine însă a fost întotdeau- 
na neînduplecat. 

9. În faimoasa şi capitularda „reeducare“ din 
penitenciarul Aiud, din perioada 1961-1964 (cât a 
durat această siluire a conştiințelor şi torturare a 
cărnii trupurilor epuizate de zeci de ani de reclu- 
ziune), prințul Alexandru Ghyka n-a făcut nici o 
concesie, păstrîndu-şi permanent pe buze surisul 
aristocratic, iar pe trup hlamida de mucegai. Dus 
forţat într-o călătorie supravegheată prin ţară de 
Ministerul de Interne, ca să vadă „marile realizări 
ale socialismului triumfător la sate şi oraşe“ şi în- 
trebat la întoarcere ce l-a impresionat din cele 
văzute, a răspuns tot surizător: „Ce frumos pling 
sălciile de pe Aiudel, domnule colonel!“. Aiudelul 
fiind pîrîul ce înconjura penitenciarul Aiud. 
Urmarea: 0 explozie de indignare din partea „or- 
ganizatorilor“ silitului voiaj, uluirea auditorului - 
deținuți strînşi cu forța în curtea închisorii, ca 
să-l audă ce spune - şi un număr imens de zile de 
carceră pentru Prinţ, din care omul n-a mai ieşit 
decit la amnistierea generală. 

10. Tot în cadrul preparativelor de eliberare 
condiţionată, de renunțare la identitatea politică, 
într-o zi, în faţa a sute de deţinuţi strînşi ca să-l 
vadă şi să-l audă ce spune după citirea unei scri- 
sori trimise de familie - în care cei de acasă îl 
implorau să renunţe la ceea ce n-a renunţat în cei 
24 de ani de închisoare -, Prințul Ghyka a răs- 
puns tot surîzînd: „Domnule colonel, cu mai bine 
de o sută de ani în urmă, un strămoș al meu şi-a 
pierdut capul pentru Bucovina, iar un alt strămoş 
comun de data asta şi mie şi dumneavoastră, şi 
întregului neam românesc, Constantin Brânco- 
veanu, şi-a pierdut pentru credință, la Constan- 
tinopol, capul său şi pe al copiilor săi, care îl im- 
plorau să cedeze voinței sultanului. Pot fi mai 
prejos decit ei, cînd mie nu mi se cere capul, ci nu- 
mai identitatea şi onoarea?“ 

„Prinţ blestemat, nu ştii pe ce lume trăieşti!“- 
a exclamat atunci colonelul Crăciun, comandan- 
tul închisorii Aiud. 

Dar Alexandru Ghyka ştia. Trăia într-o lume 
pe care o efigie, chiar şi princiară, cu greu ar fi pu- 
tut-o cuprinde. Şi niciodată n-a ieşit din ea. 





anul IV e nr. 46 


47 





RECUPERĂRI 





Arhiepiscopul 


Victor Leu 


Paul Leu 





al unei „dinastii de ierarhi-martiri, pe nu- 

me Leu, pilduitori slujitori ai Altarului“ şi 
al Grupului de rezistență al celor şapte episcopi, 
membri ai Sfântului Sinod [Gheronte Nicolae de 
la Constanţa, Grigorie Leu de la Huşi, Cosma Pe- 
trovici, fost episcop al Dumării de Jos, Antim Nica 
de la Galaţi, Partenie Ciopron, fost episcop al Ar- 
matei, Eugen Laiu Suceveanul şi Chesarie, fost, 
apoi, la Galaţi] al Bisericii Ortodoxe Române, şi-a 
vărsat sângele în luptele duse împotriva antihris- 
tului cominternist şi pentru întregirea țării ciun- 
tie, urmând pilda stră-străbunului său Mihai Leu 
Blagocinul, fost preot de tabără al lui Ştefan cel 
Mare. 

Arhiereul Victor Vasile Leu a fost un om ex- 
cepţional, care a trăit în împrejurări istorice excep- 
ționale şi a slujit cu credinţă şi dăruire totală 
două instituţii fundamentale ale României Mari: 
Biserica Ortodoxă Română şi interesele perene 
ale Neamului Românesc. În toate acţiunile sale 
Victor Leu a respectat, cu sfințenie, jurământul 
făcut la alegerea şi hirotonisirea sa ca episcop, 
acela că va „sluji, cu timp şi fără timp şi înaintea 
oricărei alte acţiuni, numai pe Hristos şi duhul 
neamului românesc“. Pentru a transforma jură- 
mântul în fapte, arhiepiscopul Victor şi-a pus li- 
bertatea şi viaţa în primejdie, pătimind nu numai 
pentru Hristos, ci şi, mai ales, pentru libertatea 
duhului neamului românesc al cărui reprezen- 
tant era. 

După ieşirea din adolescență, când nu apu- 
case să se dezmeticească de seismele provocate 
de prima conflagrație mondială, a şi fost angre- 
nat, efectiv, în iureşul evenimentelor premergă- 
toare celui de al doilea război mondial, devenind, 
mai apoi, un participant activ în timpul răsturnă- 


rhiepiscopul exilului românesc, mesager 





rilor istorice, când lumea era gata să se prăbu- 
şească în neat, datorită expansiunii a două puteri 
malefice gemene, comunismul şi fascismul şi a 
amenițărilor cu bomba nucleară. 

În acest context istoric contorsionat s-a for- 
mat şi a evoluat, între multe altele şi personalita- 
tea arhiepiscopului exilului românesc, Victor Va- 
sile Leu. Dacă episcopul Grigorie Leu, spre a îm- 
bărbăta şi a alina suferinţele ostaşilor ce au lup- 
tat, în 1916-1918, pentru întregirea neamului, la 
Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti, a funcționat ca preot 
militar, iar în 1941 a slujit la eliberarea Chişinău- 
lui, Tighinei şi Tiraspolului, fiul său, Victor, în cel 
de-al doilea război mondial, a însoţit, în aceeaşi 
calitate, trupele române în cruciada dusă pentru 
eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi sto- 
parea expansiunii cominterniste spre apusul 


=) 
E 
E 
E 
& 
=: 
5 








48 


anul IV e nr. 46 


RECUPERĂRI 





ROST 











Europei, pentru a nu se instaura dictatura prole- 
tariatului şi lupta de clasă, cele mai distrugătoare 
instrumente de dezumanizare, care depăşesc cu 
mult teroarea brună, atât prin amploare, cât şi 
prin ferocitate. 

Cu toată atitudinea de combatant intransi- 
gent contra cominterniştilor - care aveau o uria- 
şă capacitate de a mistifica realitatea - şi în pofi- 
da faptului că a fost educat de ortodoxistul Nichi- 
for Crainic, pe care îl admira în studenţie, arhi- 
episcopul Victor era un spirit ecumenic, ce a mili- 
tat pentru o consonanţă simfonică a diversității 
identităţii, cu deschideri largi către lume. 

Arhiepiscopul exilului a fost un păstor 
devotat turmei sale, un diplomat luminat, o inte- 
ligență pătrunzătoare, vizionară a epocii în care a 
trăit, fapt pentru care reprezentanţii majorității 
refugiaților politici din Occident intenționau ca, 
după alungarea invadatorilor sovietici, să-l alea- 
gă patriarh al Bisericii Ortodoxe Române iar, din 
aceleaşi motive, reprezentanții antihristului com- 











[4 Za va Serie =208 toma, 
internist, duşmani ai libertăţii şi ai democraţiei, 
şi-au mobilizat toate forțele pentru a-l marginali- 
za. Iar când au constatat că nu pot face acest lu- 
cru, au hotărât să-l lichideze, spre a uşura munca 
securiştilor în sutană, care, în prezent se ceartă 
pentru trecătoarea glorie lumească, se scuză că 
au fost informatori, pretextând că delaţiunea lor 
a fost făcută pentru pretinse interese patriotice, 
uitând de Dumnezeu şi pe cei care L-au slujit cu 
credință, până la sacrificial suprem. 

Principalele argumente ce au stat la baza 
răpirii de către KGB şi a condamnării arhiepis- 
copului Victor Vasile Leu la moarte au fost delic- 
tele de fugă din fața barbariei comuniste şi pro- 
testul împotriva cămăşii de forță pusă pe trupul 
țării. 

Numai prin adevăr, credință şi sacrificiu 
Biserica va putea rezista asaltului dat de antihrist 
prin exploatarea slăbiciunilor omeneşti, iar viața 
şi activitatea arhiepiscopului exilului oferă un 
asemenea exemplu demn de luat aminte. 








anul IV e nr. 46 


49 








DECANTĂRI 





Eternitatea în travesti 


Mircea Platon 





entru unii, viața e zdupăitul instinctelor, 

pulsul cenuşiu al diferitelor rase de lăco- 

mii. Soarele e o chiftea, cerul o răcitură, 
luna le face sete şi zorii zornăie-n pungă. Orele se 
rostogolesc printre acele ceasornicelor ca bilele 
de flipper. 

Pentru alții, a căror voință e melancolică sau 
a căror melancolie e voită - precum cea a Bufonu- 
lui shakespearean -, existența e o algebră a des- 
compunerii: „Sînt ceasurile zece (...) Trecu o oră 
doar de fură nouă,/ Şi peste-o oră încă, fi-vor 
unşpe;/ Astfel, din oră în oră ne tot coacem, ne 
pîrguim/ Sau putrezim, da, putrezim, cu fiecare 
ceas/ Şi asta-i tot. 

Pentru Cioran, întunecata oglindă a nopții, 
lucirile ei de solz de balaur trebuia să poarte sule- 
menelile somnului: „Înainte de a cunoaşte insom- 
nia eram un om aproape normal (...) insomnia 
suprimă inconştiența, adică petreci 24 de ore pe 
zi fiind lucid, ceea ce omul e prea slab ca să supor- 
te (...) Acum eşti în conflict cu toată lumea, cu toa- 
tă lumea care doarme. Nu te mai poţi considera 
un om asemeni celorlalți, pentru că toți ceilalți 
trăiesc în inconştiență. Şi prima reacțiune este un 
fel de orgoliu dement: eu nu sunt ca ceilalţi, eu 
trăiesc veghea fără sfîrşit, în vreme ce toți ceilalți 
sunt nişte inconştienţi (...) Cînd sufeream de in- 
somnie, dispreţuiam pe absolut toată lumea, toţi 
mi se păreau nişte animale (...) A fost o experien- 
ță îngrozitoare; aveam 20 de ani şi umblam noap- 
tea singur prin Sibiu, nopți întregi...“ 

Nesimţire, fățărnicie, gotică demență - trei 
moduri de a da piept cu viaţa. De-a filtra prin noi 
timpul. Dar mai există şi alte moduri de acţiune: 
de o eficiență anonimă, lucide şi translucide. Du- 
pă cum stau mărturie romanul memorialistic Vre- 
mea încercuirii! şi jurnalul omiletic Calendarul 
incendiat?. Protagonistul primei cărți e „Dinu“, 
caligraful celei de-a doua, „lerusalim Unicornus, 


1 Editura Albatros, Bucureşti, 2001. 
2 Editura Anastasia, Bucureşti, 1999. 





trândav şi neiscusit aspirant ucenic al Sfintei Sme- 
renii. 

Sub primul pseudonim îl aflăm pe Nicolae 
Stroescu-Stinişoară. Născut la Tîrgu-iu, la 1 no- 
iembrie 1925, face studiile liceale Ia Colegiul „Ca- 
rol 1“ din Craiova şi la Liceul „Alexandru Laho- 
vary“ din Rîmnicu Vilcea şi, apoi, studii de drept 
şi filosofie la Bucureşti. În 1945 se înscrie în rân- 
durile Tineretului Naţional Țărănesc din Vilcea, 
devenind vicepreşedinte al organizației şi mem- 
bru al Biroului de Presă şi Propagandă al P.N.Ţ. 

Din 1952 intră în „ilegalitate“, fiind intens 
căutat de Securitate în legătură cu apartenenţa la 
o organizaţie anticomunistă. Doisprezece ani „cu 
voinicie/ şi-a bătut joc de domnie“. În 1964 se 
predă Procuraturii Generale Militare. În septem- 
brie 1969 emigrează în Germania, începe studii 
de filosofie încununate de un doctorat la Univer- 
sitatea din Miinchen şi devine redactor, mai apoi 
şi director, al Departamentului Român de la pos- 
tul de radio Europa Liberă. În prezent este consi- 
lier al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Ger- 
mania şi Europa Centrală. 

Celălalt heteronim, mai exotic, îi aparține lui 
Mihail Avramescu, născut în 1909, care „preot or- 
todox acum, şi de neobişnuită fervoare, era de 











50 


anul IV e nr. 46 


DECANTĂRI 





ROST 





fapt evreu. Mai înainte se numise Marcel Avra- 
mescu şi avusese o tinereţe de tot insolită, origi- 
nală şi neconformistă: hărăzit cu puteri psihice 
neîntilnite la muritorii de rînd (le-am zice azi de 
natură paranormală), era cunoscut în Bucureşti 
ca horoscopist, astrolog, grafolog, fizionomist, 
ghicitor, ocultist, un fel de magician în stare de 
performanţe miraculoase, gustate de prieteni. 
Dar în afară de asta, încă de pe cînd era în clasa a 
cincea de liceu, debutase în literatură cu schița 
Urangutanul în calorifer, semnată Mark Abrams, 
urmată de alte scrieri la fel de năzdrăvane, în 
maniera agresiv suprarealistă pe atunci la modă 
(...) Era publicat în Bilete de papagal (...) ca şi de 
alte reviste de avangardă, sub pseudonimul 
Ionatan X Uranus...“3 

În anii '30 îl găsim discipol-corespondent al 
lui Gu&non (pe care îl revelează şi prietenilor săi 
Vasile Lovinescu şi Mihail Vilsan). Apoi survine 
trecerea la ortodoxie, împreună cu întreaga fami- 
lie. Face studii de teologie şi se preoţeşte. În 1946, 
îl întâlneşte pe Părintele Ioan Kulighin, prin inter- 
mediul căruia intră în contact cu isihasmul şi „ru- 
găciunea inimii“. După un timp de mari încercări 
şi căderi duhovniceşti - „explicabile poate prin 
ardoarea cu care a vrut să atingă pragurile înalte 
ale înduhovnicirii“4 - se recăsătoreştes şi obține 
parohie la Jimbolia, unde rămîne 20 de ani. 
După moartea celei de a doua soţii, revine în Bu- 
cureşti şi moare în 1984, „La sfîrşitul verii, mult 
scăzut trupeşte, dar cu mintea neatinsă, răpus în 
cîteva zile de o boală rapid devastatoare, rămasă 
nediagnosticată“. 

Vremea încercuirii şi Calendarul incendiat 
sunt cărți despre timp: cum să i te sustragi, cum 
să-l transfigurezi, cum să readuci miloasa rupere 
de zăgazuri a Istoriei la matca veşniciei. Sînt 
cărțile unei lucidități nezdruncinate (prima), 
suprafireşti (a doua). 

„Nu-şi puteau trăi prezentul într-un turn de 
fildeş, dar îl jucau după alte reguli decât cele ale 
micii înțelepciuni realiste“, scrie Nicolae Stroes- 








Foto: Bogdan Onofrei 








Milo - 
cu-Stînişoară despre grupul anticomunist din 
care făcea parte. Confruntat cu perfida teroare 
bolşevică, „Dinu“ ia calea „codrului“ de beton 
care e Bucureştiul. Acţionează nevăzut. Schimbă 
adrese, identități, parole, obiceiuri. Renunţă la 
unii, vechi, prieteni. Cîştigă alţii. Înşeală Securita- 
tea: nu l-au atins, nu l-au văzut, le-a scăpat. Dar de 
fapt, pentru că a ales să interiorizeze înfruntarea, 
a trăit împreună cu organele de represiune: toate 
mişcările sale se raportează la „ei“, trebuie să le 
ghicească intenţiile şi să le dejoace planurile. ÎL 
bîntuie. 

Îi ferfeniţesc fluxul conştiinţei, îi macină li- 
bertatea de mişcare, îi contorsionează elanurile. 
Zdrumicat astfel, simţim însă că Nicolae Stroescu- 
Stînişoară ajunge să cunoască în amănunte ana- 
tomia timpului, metabolismul lui: culoarea mo- 
mentelor de plictis, aroma orelor de răgaz, gerul 
ceasurilor de prigoană. Adulmecă timpul în des- 
compunere şi îl întrezăreşte, cu coada ochiului, în 
prospețimea facerii. Acceptînd un statut himeric, 
sacrificînd rigidităţile accidentalului” pentru a 





3 Dr. Mihail Constantineanu, în postfaţa Ia volumul pomenit. 


4 dem. 


5 Cu Sabine, „o tînără franţuzoaică deşteaptă, grațioasă“ care „şi-a luat Crucea şi l-a urmat pe Părintele Mihail pe 
drumul greu şi aspru, dar exaltant, al Sfintei Smerenii“, îşi aminteşte Alexandru Paleologu într-unul din textele 


introductive ale aceluiaşi volum. 
6 Şi unde scrie, printre altele, Calendarul incendiat. 


7 Adică cele atîrnînd de buletinul de identitate (care pentru multe nulități e singura probă a existenței). 





anul IV e nr. 46 


51 





ROST 


DECANTĂRI 




















Foto: Bogdan Onofrei 





salva mlădierile esenţeis, a putut intui partea fra- 
gilă a lucrurilor, zorii aşteptînd în culisele amur- 
gului şi cărbunele înserării în pîrjolul amiezii. 
Pentru Dinu, „five o'clock“ nu era ora aristocrati- 
cului ceai şi nici măcar a vreunei burghez tihnite 
mese: era ora cînd, în chip de „agent de asigu- 
rări“, străbătea maidanele cu romaniță de pe la 
marginea Bucureştilor, sau citea în tramvai pen- 
tru că nu era prudent să se întoarcă „acasă“. 
Emailul rutinei, pe care atât de uşor alunecăm la 
suprafața vieții, nu mai exista pentru el. Găsise 
calea care duce dincolo de determinismul istoriei 
politice sau private. Simţea spiralările şarpelui 
care-şi muşcă propria coadă sugrumîndu-te în 
mijloc: „vremea încercuirii“. 

Scriitorul Marcel Avramescu şi-a schimbat şi 
el identitatea, devenind Părintele Mihail Avra- 
mescu, de la Jimbolia. „Domnia cantității şi sem- 
nele vremurilor“ l-au găsit pregătit: le-a înfrun- 
tat, le-a domolit, le-a transfigurat în curtea inti- 
mităţii liturgice: „Adevărul cel mai adevărat 
despre Calendar este că el arde încă de la 
începutul tuturor mileniilor, filele lui mistuindu- 


se în asfinţitul înflăcărat al fiecărei zile (...) 
Incandescenţa secretă a Nevremelniciei risipeşte 
în hăul neființei orice plăsmuire a veacurilor, a 
zilelor, a clipelor (...) bestiile tenebroase ale stu- 
pidităţii şi nebuniei pier în focul veghetor al 
Adevărului, împreună cu monstruosul Timp din 
care nu au contenit a se isca. Astfel, Calendarul 
cel mai adevărat - singurul adevărat - e cel 
incendiat în vilvătaia sălbatecă şi slobodă a Ade- 
vărului (căruia ştiindu-i Veşnicia, incendiatorul 
îi citeşte semnele certe, statornice, foarte grave, 
sub orice travestire, în orice fel de costumaţii de 
epocă)“. 

Dacă Nicolae Stroescu-Stînişoară a transfor- 
mat timpul în destin, Mihail Avramescu la incen- 
diat în aură. Virtuţilor pămîntene ale primului 
i-au răspuns incantaţiile orientale ale celui de-al 
doilea. Busuiocul s-a amestecat cu tămiia. Haidu- 
cul a hărțuit fiara pînă în pragul Pustnicului îm- 
blinzitor. Căci amîndoi ştiu că veşnicia e spaţiul 
dintre clipe. Că lumea se va mîntui dinlăuntru, 
din miezul de taină al lucrurilor. Unde e „tinere- 
țea fără bătrîneţe“. 


3 Sau, cum scria Părintele Mihail Avramescu, „Acum cînd toate tac/ am înţeles şi ştiu:/ nu am venit să fac/ ci sînt 


chemat să fiu“. 


Î=) 


„Deci, un timp, fantoma lui Dinu a lucrat la Constanţa, el nedepăşind de fapt fiziceşte perimetrul Bucureştiului“. 


Sau: „Pentru acreditarea acestei «legende», care acoperea ascunderea lui Dinu în Calea Moşilor atât față de 

Hristodoru, cât şi față de vecinii de apartament, Dinu părăsea cu regularitate cu o valijoară în mînă noua lui 
locuință, chipurile pentru a pleca la Ploieşti. În realitate, destinaţia se găsea la mai puţin de zece minute dis- 
tanță, în strada Ştefan Mihăileanu, unde Dinu urma să petreacă două-trei zile baricadat în mansarda în care 


locuia Irmgard“. 





52 


anul IV e nr. 46 


DECANTĂRI 








Un portret al fericirii: 
N. Steinhardt 


Parcurgând Jurnalul fericirii, nu putem să nu ne redefinim 
conceptul de fericire. Și aceasta chiar ne-ar prinde bine, căci am 
ajuns în impasul de a ne întreba ce înseamnă fericirea şi cum se 
poate ajunge Ia ea (oarecum explicabilă situația, întrucât avem 
prea multe „oferte“ viabile pe piață ). Nu ne propunem să facem un 
eseu despre tericire - căci ar presupune prea multă filosotie în prea 
putine rânduri -, ci, în liniile posibile, să traseze un contur privitor 
Ia ce înseamnă alegerea modelelor (inclusiv a cărților-model ). 


Ramona Suciu 





urnalul fericirii se îndepărtează de formula 

Clasică a memoriilor şi a autobiografiei tradi- 

ţionale, întrucât autorul nu intenționează să- 
şi povestească în totalitate viața, ci prezintă o ex- 
periență capitală (detenţia între 1959-1964), pre- 
cum şi temeiurile convertirii sale religioase. Auto- 
rul nu mai scrie presat de evenimente, din fuga 
condeiului, are timp, discursul lui e elaborat cu 
atenţie. Între eveniment şi discursul evenimentu- 
lui este o distanță de timp confortabilă. 

N. Steinhardt, născut evreu, trece în închi- 
soare la ortodoxie şi, când iese, laudă detenţia ce 
i L-a adus pe Dumnezeu. Are dreptate Virgil Ie- 
runca să spună că închisoarea I-a transformat ra- 
dical pe eseist „dintr-un intelectual pur, mai de- 
grabă agnostic şi preocupat de literaturi străine, 
să devină un autentic homo religiosus“, şi nu mai 
puţin important, să descopere „constanțele unei 
spiritualităţi româneşti, pe care, odată ieşit din 
închisoare, le-a cinstit cu verbul şi verva lui inimi- 
tabile (...) închisoarea a fost pentru N. Steinhardt 
academie şi altar...“ 


Alegerea între noapte și zi 


Cu adevărat se împlineşte în cazul său vorba 
lui Mallraux: „Omul trebuie să facă în aşa fel încât 
să-şi transforme viaţa în destin“. La 48 de ani este 





arestat şi de atunci viaţa lui se schimbă. Securita- 
tea îi dă şansa să aleagă între două variante: pri- 
ma, să devină martor al acuzării şi atunci ar fi de- 
venit liber, sau să nu accepte acest lucru şi să fie 
închis. Cere îngăduinţa de a reflecta timp de trei 
zile şi, primind-o, se duce la bătrânul său tată care 
îl sfătuieşte astfel: „Dacă nu accepți, e adevărat că 





anul IV e nr. 46 


53 





ROST 


DECANTĂRI 





vei avea zile foarte grele. Dar nopţile le vei avea 
liniştite, vei dormi bine. Pe când, dacă accepţi să 
fii martor al acuzării vei avea, ce-i drept, zile des- 
tul de bune, dar nopțile vor fi îngrozitoare“. Şi re- 
feritor la dilema pe care trebuia să o depăşească 
într-un fel, se naşte inevitabil întrebarea: câţi din- 
tre cei ce-şi spun astăzi „oameni morali“ ar mai 
sta câtuşi de puţin să pună în balanţă astfel de 
decizii, şi câţi ar asculta în cele din urmă glasul 
conştiinţei? 

Înţelegând faptul că nu poate sluji la doi 
stăpâni, Steinhardt respinge propunerea de cola- 
borare făcută de Securitate. Este arestat şi inclus 
în lotul „mistico-legionar“, situaţie contrariantă 
pentru un evreu. Nu convingerea politică, origi- 
nea socială, credința, cultura, ci tăria morală este 
importantă, conchide el. Se hotărăşte, după alte 
experiențe spirituale, să se creştineze. În ziua de 
11 martie 1960, părintele Mina, asistat de un ca- 
tolic şi un protestant, îl botează întru Hristos pe 
robul lui Dumnezeu. 





Bucuria iubirii 


Aici, în închisoare, descoperă de fapt care 
este condiția creștinului: aceea de a fi fericit, res- 
pectând. îndemnul Mântuitorului: „Bucuraţi-vă 
neîncetat!“ Şi cum am putea să nu ne bucurăm, 
atunci când ştim că „Dumnezeu este iubire“? 
Amo, ergo sum, este răspunsul omului la „Dum- 
nezeu este iubire“. Între Dumnezeu şi sufletul 
omenesc nu se poate întâmpla ceva mai măreț de- 
cât a iubi şi a fi iubit. Credinţa înseamnă în cazul 
omului care-L descoperă pe Dumnzeu, o morală, 
un mod de a fi, o lege a moderaţiei şi o religie a 
iubirii. 

În ciuda dictaturii şi a ororilor ei, Steinhardt 
şi-a păstrat spiritul liber şi demn, şi a dobândit, 
alături de credința ortodoxă, şi apartenenţa cul- 
turală şi spirituală la neamul românesc. Și asta în- 
seamnă fericire, să descoperi în tot şi în toate, 
Sensul, Care este Hristos, şi Calea către Dumne- 
zeu. Să fii împlinit prin asta şi să poţi să insufli şi 

Ei 





54 


anul IV e nr. 46 


DECANTĂRI 





ROST 





altora această tărie de caracter, aceasta ne propu- 
ne cu modestie şi cu discreţie, monahul de la 
Rohia. 

În urma interviurilor sale cu tânărul, pe 
atunci, loan Pintea, acesta mărturiseşte: „Zilele şi 
săptămânile pe care le-am petrecut cu N. Stein- 
hardt la Rohia fac parte dintr-un timp al taifasului 
(mult i-a plăcut acest cuvânt). O vreme mai bine- 
zis a dialogului liber, în care m-am regăsit uneori 
cu uimire altfel, iar alteori întreg, pe mine însu- 
mi“. De aici, importanța modelului în viața noas- 
tră, a modelului pe care îl apreciezi pe măsură 
ce-l descoperi în viața reală prin actualitatea 
ideilor sale, prin capacitatea de a susține un dia- 
log viu, deschis, prin marea calitate de a fi Om. 

În „Revista de Istorie şi Teorie Literară“ din 
1992, nr. 1-2, Eugenia Tudor-Anton realizează 
un portet al lui Steinhardt, arătând că acesta nu 
era doar colaborator al revistei „Viața româ- 
nească“, ci o prezență totdeauna bine-venită şi 
plăcută: „Avea distincția unui diplomat, sporită 
de nelipsitul baston şi privirea de o prudență 
curioasă ca a copiilor, şi iscoditoare, şi neli- 
niştită, dar şi uşor ironică a omului care ştie, 
căruia nu i se poate ascunde nimic... a omului 
care se poate aştepta la orice surpriză. Aşa mi se 
părea cel mai adesea. Alteori însă, când se în- 
fierbânta discutând pe un subiect anume, ochii 
îi sclipeau, obrajii, de obicei palizi (cât se puteau 
vedea din barba sură, bine pieptănată) se îmbu- 
jorau, căpăta în înfăţişare ceva de profet. Poate 
că ar râde, dacă ar citi ce scriu acum, dar aşa era, 
trecea uşor de la sfiiciune la afirmarea fermă, de 
la privirea ironică la verbul pasionat, convingă- 
tor“. Cu alte cuvinte, trăsături ale unui om viu, 
cu emoții şi trăiri proprii, nu ale unei marionete, 
căreia i-au rămas mici măsurile sforilor şi care 
nici măcar nu-şi conştientizează soarta. Şi, în 
astfel de cazuri, mai putem vorbi despre viață ca 
dar divin, pe care omul şi-o asumă şi o trăieşte 
cu demnitate? 


Cultura, 
o subțirime a caracterului 


Referitor la acest aspect, Eugen Simion 
apreciază scrierile lui Steinhardt tocmai da- 
torită farmecului inteligenței şi al sincerităţii; 
scrierile sale par a fi vii, şi aceasta pentru că în 


ele sunt cuprinse lecţii de viață. În acest sens, 
merită a fi citat un text din interviurile monahu- 
lui de la Rohia, cuprinse în lucrarea Primejdia 
mărturisirii, apărută în 1993, în care morala 
bunătăţii tinde să devină o estetică a bunătăţii: 
„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cul- 
tura, istețimea, supracultura, doctoratele, su- 
pradoctoratele (ca profesorul din Lecţia lui E. 
Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vul- 
gari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc 
pe apa sâmbetei şi inteligența, şi erudiția, şi 
supradoctoratele, şi toate congresele interna- 
ționale la care luăm parte, şi toate bursele pen- 
tru studii pe care le câştigăm prin concursuri 
severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică 
bunătate sufletească, nițică bunăvoință, tole- 
ranță şi înțelegere (...). Bunătatea sufletească 
nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de 
bază al ființei omeneşti şi, totodată, un atribut al 
culturii. Bunătatea este alt nume al definiției 
dată de Aristotel omului: ființă socială. Fără 
bunătate nu putem conviețui decât în condiții 
de groază şi justificând amarnica afirmaţie a lui 
Sarte: „ceilalţi, iată iadul!“ Există un altruism 
elementar exprimat prin bunătate, care este o 
axiomă a vieţii obşteşti. Berdiaev spunea: 
pâinea pentru mine este o problemă materială 
(bineînțeles, egoistă, vulgară), dar pâinea 
aproapelui meu este o datorie spirituală. (...) 
Ştim că de am vorbi toate limbile şi dialectele 
pământului, şi de am fi capabili să clasificăm 
conform cu clasificarea zecimală toate volumele 
tipărite în toate limbile pământului de la 
Gutenberg şi până astăzi, şi de am fi tobă de 
carte şi de erudiție, şi de am cunoaşte între- 
buinţarea tuturor termenilor specifici, tuturor 
ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi 
oameni culți dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte 
bădărani şi nişte răi la suflet. Că ne-o place sau 
nu, cultura nu este numai acumulare de cu- 
noştințe, ci o subţirime a caracterului, şi capaci- 
tatea de a considera bunătatea nu drept o sim- 
plă virtute desuetă şi sentimentală. Să nu 
săvârşim regretabila eroare de a lua drept scri- 
itori pe simpli făcători de cărți, şi drept oameni 
de cultură, pe simpli memorizatori de infor- 
maţii“. Să ne amintim, aşadar, aceste cuvinte în- 
țelepte, în momentele în care ne încearcă orgo- 
iul atotcunoaşterii. 





anul IV e nr. 46 


55 





ROST 


DECANTĂRI 





După chipul 
şi asemănarea lui 
Dumnezeu 


Vladimir Lossky, După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, 
Ed. Humanitas, Bucureşti 2006, traducere Anca Manolache, 232 pp. 


Paul Sandu 





itind cartea lui Vladimir Lossky, După chi- 
GQ pul şi asemănarea lui Dumnezeu, ai senti- 

mentul limpede că te afli în preajma unei 
stăruitoare lumini a credinței şi rațiunii deopotri- 
vă capabilă să însufleţească sensurile tradiției, să 
sublimeze dihotomiile din sânul creştinismului, 
capabilă să opună „Dumnezeului lui Decartes“ pe 
„Dumnezeul cel viu“. 

Cele douăsprezce studii înmănucheate sub 
acelaşi titlu, dezbat teme dintre cele mai contro- 
versate şi mai problematice ale creştinismului. 
„Întuneric“ şi „lumină“ în cunoaşterea lui Dum- 
nezeu, Teologia Luminii la sfântul Grigorie Pala- 
mas, Tradiţia şi tradiţiile, sunt numai câteva din- 
tre dintre temele pe marginea cărora s-a scris nes- 
fârşit de-a lungul veacurilor, efortul teologului 
rus fiind acela de a ne face să privim toate aceste 
dispute în lumina „credinţei celei vii“, şi de a le 
asimila roditor în acest fel. 

Pentru că este imposibil să abordăm în aces- 
te câteva rânduri întreaga gamă a problematici- 
lor pe care le tratează cartea de faţă în întregul ei, 
vom urmări numai rolul pe care îl joacă perechea 
„întuneric - lumină“ în cunoaşterea lui Dumne- 
zeu, una dintre temele centrale ale cărtii: 

„Este cu neputinţă să vorbim despre întune- 
ric în cunoaşterea lui Dumnezeu fără să vorbim 
în acelaşi timp de lumină“ (p. 24), mărturiseşte 
autorul care notează în continuare că rolul lu- 
minii în cele mai multe dintre religii ne-ar îndrep- 
tăti aproape să identificăm cunoaşterea lui Dum- 
nezeu cu lumina (în sens metaforic sau nu). Pen- 


tru a înțelege rolul întunericului este suficient 
să ne amintim de cuvintele Sfântului Ioan: 
„Dumnezeu este lumină, iar în el nu este în- 
tuneric“ (|, 1, 5). 

Termenul de întuneric este conotat aşadar 
cu un sens profund negativ, marcând necunoaş- 
terea celor divine şi înstrăinarea definitivă şi ire- 
cuzabilă de posibilitatea recuperării ființei. Ter- 
menul de întuneric nu se închide în acest sens, ci 
se deschide către o cu totul altă acceptiune, pu- 
tând indica deopotrivă inefabila prezență a celui 
ce „...Şi-a pus întunericul acoperământ“ (p. 25). 
Acesta este întunericul despre care mărturiseşte 
Grigorie de Nyssa, neexistând o vedere a esenței 
divine, dincolo de înțelegere fiind prezentă 
numai iubirea. 

Sinoadele Bisericii Ortodoxe aveau să pre- 
schimbe teologia întunericului în teologia lu- 
minii necreate, „element real al experientei mis- 
tice“, iar „întunericul Muntelui Sinai se va trans- 
forma în lumina muntelui Tabor, în care Moise a 
putut vedea în cele din urmă faţa slăvită a Dum- 
nezeului întrupat.“ (p. 37). 

În studiul Teologia luminii la Sfântul Gri- 
gorie Palamas, este dezvăluit un alt aspect al ace- 
leiaşi probleme, de o importantă deosebită. 
„Sfânta Scriptură este plină de expresii referi- 
toare la lumina divină, la slava lui Dumnezeu, la 
Dumnezeu însuşi numit lumină. [...] Ar trebui 
oare să nu vedem în acestea altceva decât meta- 
fore, figuri retorice? Ori poate această lumină 
este un aspect adevărat al lui Dumnezeu, o reali- 
tate de ordin mistic?“ (p. 53). Lossky notează mai 
departe că pentru Grigorie Palamas lumina divi- 





56 


anul IV e nr. 46 


DECANTĂRI 











23 șE 3 Ba s-a ş Si oeei 1 
nă „este un dat al experienţei mistice“, lumină 
care nefiind numai de ordin sensibil este de aşa 
natură încât să umple inteligența deopotrivă. În 
acest punct autorul distinge, conform Tomului 
aghiortic, între trei tipuri de lumină, ultimul din- 
tre ele fiind de esenţa cea mai pură, fiind de fapt 
nimic altceva decât harul divin care ne-a fost dă- 
ruit în vederea îndumnezeirii ființei noastre, 
având un caracter necreat. Aceasta este lumina 
pe care cei trei apostoi au văzut-o pe muntele 
Tabor, deşi, după cum mărturiseşte Palamas, „ea 
aparține veacului viitor“ (p. 55). Schimbarea la 
Faţă a Domnului, centrală gândirii Sfântului Gri- 
gorie Palamas, dacă este să-i dăm crezare lui 
Lossky, şi problema luminii Transfigurării (creată 
sau necreată?) este în măsură să aducă un ele- 
ment nou în dezbaterea asupra naturii luminii şi 
rolului pe care aceasta îl joacă în cunoaşterea di- 
vinității de către om. Sfântul Palamas aduce măr- 
turie că „Lumina Transfigurării Domnului nu a 
început şi nu s-a sfârşit, ci a rămas necircumscrisă 
(în spaţiu) şi imperceptibilă pentru simțuri, cu 
toate că a fost contemplată de ochi trupeşti“ (p. 
57). Cu alte cuvinte, faptul că apostolilor le-a fost 
dat să vadă acea lumină este petru că ei înşişi au 


3e! i a 





[E ia e UNSA 

fost sub imperiul aceleiaşi lumini, pentru că altfel 
nu ar fi putut s-o vadă. Poziţia pe care Lossky o 
adoptă față de aceast subiect este una circum- 
spectă, îndemnându-ne la respect față de sfinții 
părinți, înainte de a ne grăbi să afirmăm absurdi- 
tatea posibilităţii de a-l vedea pe Dumnezeu în 
esenţa lui prin mijloace sensibile. Lucrul care ar 
trebui să ne pună pe gânduri este că această con- 
cepţie apare la numeroşi Părinţi, Grigorie de 
Nazianz, Andrei Criteanul, Simion Noul Teolog, la 
care afirmaţia nu are, cu siguranţă un caracter 
pur retoric. 

Să fie oare Dumnezeul cartezian pe care-l 
avem în vedere, acel Dumnezeu-matematician al 
spiritelor şi al inteligenţelor? Să le fie atât de străin 
modernilor „DumnezeulTrinitate, vieţuind în lu- 
mină inaccesibilă şi pătrunzând toată lumea creată 
prin energiile lui, cea a spiritelor pure ca şi cea a 
fiinţelor corporale“ (pp. 59, 60), cel care este Ia fel 
de aproape deopotrivă de simturi şi de inteligențe? 

Acestor întrebări autorul le răspunde apăsat 
prin fiecare frază a cărţii sale, care se constituie ca 
un îndemn pentru toţi cei care s-au înstrăinat de 
Dumnezeul Uni-Trinitar, înlocuindu-l cu dum- 
nezeul sterp al filosofilor. 





anul IV e nr. 46 


57 





ROST 


SEMNAL EDITORIAL 





Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa 





Cum îţi sunt gândurile, așa îţi este și viaţa 


Cartea, apărută deja în 
două ediții (Ed. Predania, Bu- 
cureşti, 2005 şi 2006), în tra- 
ducerea din limba sârbă a lui 
Valentin-Petre Lică, cuprinde 
interviuri, convorbiri, sfaturi şi 
apoftegme ale unuia dintre cei 
mai de seamă părinți duhov- 
niceşti din Serbia veacului XX, 
adunate din convorbiri avute 
cu fii duhovniceşti, adresate cu 
precădere mirenilor, în mijlo- 
cul cărora Starețul Tadei şi-a 
împlinit misiunea. O parte a 
acestor materiale circulau în 


perioada comunistă, printre 
credincioşii ortodocşi sârbi, 
sub formă dactilografiată. 
Părintele Stareţ Tadei a 
fost un îndrumător duhovni- 
cesc dăruit cu multe harisme, 
ce a călăuzit poporul sârb ase- 
menea Părintelui Cleopa în 
România - pe care l-a şi întâlnit 
prin anii 1970, la Mănăstirea 
Sihăstria. Un aspect interesant 
din viața Starețului Tadei, măr- 
turisit de cei ce l-au cunoscut 
îndeaproape, este faptul că Pă- 
rintele era de origine română, 


STAREȚUL 
TADEI 


te ta 
MANASIBLA 
VITOWNIȚA 


- SN 
 AFTE y, iz 


: EN Cum 
SS IT SANT 
CANDULE, 

ASA 

II ESTE 

ŞI VIAȚA 


iu 





slujirea sa săvârşindu-se în mij- 
locul unei masive comunități 
româneşti din răsăritul Serbiei. 





Ioan Pintea 


Arhimandritul Serafim Alexiev 





Mic Jurnal discontinuu. 
Insemnările unui preot de ţară 


Titlul smerit al cărții (Ed. 
Eikon, Cluj-Napoca, 2005) nu 
trebuie să ne păcălească. 
Avem de-a face cu un scriitor 
cu ştate vechi, poet sensibil şi 
eseist dibaci. Însemnările 
Părintelui loan Pintea, fost 
ucenic al lui N. Steinhardt, 
sînt măestrite tablouri diur- 
ne, care împacă mărturisirea Ortodoxiei cu incursi- 
unile în filosofia pură. Nea Nicolae, enoriaşul, se 
întilneşte firesc în pagină cu Gabriel Liiceanu sau 
cu Dan C. Mihăilescu. Scăpărările de luciditate cio- 
raniene se îmbrățişează verosimil cu filosofia 
creştină a lui Gustave Thibon. Părintele loan 
Pintea evocă personalități marcante ale culturii 
române, unele adormite întru Domnul, întotdeau- 
na căutînd sîmburele de lumină din viața şi opera 
lor. Se ţine departe de duhul polemic, oprindu-se 
numai asupra gândurilor, scrierilor şi faptelor pil- 
duitoare. Ceea ce nu-l opreşte să rostească adevă- 
rul. Alege însă, de cele mai multe ori, să o facă prin 
gura unora pe care îi crede mai îndreptăţiţi, bună- 
oară prin aceea a monahului Nicolae Steinhardt. 


loan Pintea 


MIC JURNAL DISCONTINUU 


însemnările unui preot de țară 


rca 


Viaţa duhovnicească 
a creștinului ortodox 


Volumul (Ed. Predania, Bucureşti, 2006), în 
traducerea din limba bulgară a lui Valentin-Petre 
Lică, este alcătuit din cinci scrieri ce explică şi 
detaliază, pe înţelesul tuturor, mai multe aspecte 
însemnate ale vieţii duhovniceşti a creştinului 
ortodox, de multe ori neînțelese sau trecute cu 
vedere: spovedania, vrajba şi împăcarea, mân- 
dria şi smerenia, suferințele. 

Arhimandritul Serafim Alexiev a fost unul 
din cei mai mari părinți duhovniceşti contempo- 
rani din Bulgaria, fiu duhovnicesc al Arhiepisco- 
pului rus Serafim Sobolev. Atât ca profesor de 
dogmatică al Academiei Theologice din Sofia, cât 

5 Sg şi ca părinte duhovni- 
cesc al multor bul- 
gari, precum şi ca 
scriitor bisericesc 
deosebit de prolific, 
Arhimandritul Sera- 
fim a avut o lucrare 
duhovnicească înal- 
tă, ale cărei roade se 
fac văzute până în 
aceste zile. 





A d rinoart 
SERATIM 
ALEXIEV 


DURINICLASCĂ 
A CESTNULU 
ARID 


het. 





58 


anul IV e nr. 46 


ROST: cuvint, rațiune, sens, ordine 


În latină, rostrum însemna „deschizătură“, „cioc“, „plisc“, „bot“. Mai tîrziu, în latina populară, 
a început să însemne şi „gură“ în general. În româna veche, sub forma rost, a fost moştenit cu acest 
din urmă înţeles, păstrat astăzi doar în cîteva expresii de largă răspîndire (a învăţa pe de rost, a lua 
la rost) şi stînd la baza verbului a rosti. Rost a evoluat spre înțelesul „rațiune“, „sens“, „tâlc“, 
„Doimă“, „scop“, cu care se foloseşte astăzi în mod curent. Aşa a apărut verbul a rostui („a da sens“, 
„a pune ordine“), cu derivatele rostuire, rostuitor etc. 

Creat prin Rostirea (Cuvântul) divină, omul este el însuşi făptură rostitoare, dar şi rostuitoare. 
Omul are un rost dat de Dumnezeu, dar uneori caută să-şi facă singur alt rost, după mintea lui. În 
orice caz, starea cea mai rea a omului este aceea de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu 
care poate fi făcut omului este de a-l ajuta să-şi (re)găsească rostul. 

Revista ROST îşi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii româneşti, care în comunism 


şi-a pierdut rostul şi care trebuie să se redescopere pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiţie. 





În acest număr semnează: e George Enache - istoric, lector univ. drd. la 
Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi, a publicat cartea Ortodoxie şi putere 
politică în România contemporană (2005) e Paul Leu - istoric, critic literar, 
etnolog e Constantin Mihai - doctorand în litere (Universit6 de Craiova- 
Universit& Michel de Montaigne, Bordeaux III, LAPRIL), eseist. Autor al vol- 
umelor; Arca lui Nae. Perspective culturale asupra generației '27 (2004), La 
logique d'Hermes. Etudes sur L'Imaginaire (2006) e Viorel Patrichi - jurnalist, 
ultima carte publicată: Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul 
Nicolae Pleşiţă (2001) e Adrian Nicolae Petcu - istoric, publicist, a publicat 
(coord.) Partidul, Securitatea și cultele (2005) e Marcel Petrişor - scriitor, fost 
deţinut politic e Mircea Platon - doctorand în istorie la Columbus University 
din Ohio - SUA, scriitor, ultima carte publicată: Ortodoxia pe litere. Îndreptar 
de fuindamentalism literar (2006) e Paul-Gabriel Sandu - student la Facultatea 
de Filosofie a Universităţii Bucureşti e Octavian Sergentu - jurnalist, master în 
Ştiinţe Politice e Ramona Suciu - profesor, teolog e Claudiu Târziu - jurnalist 





Abonament 

Vă puteţi abona trimițind contravaloarea abonamentului prin mandat poştal (în care specificaţi citeţ numele, 
adresa completă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele: Târziu Claudiu Richard, CP 27, Oficiul 
Poştal 23, Bucureşti sau achitînd contravaloarea abonamentului în contul nr. RO61CECEIS0143RON 0122556, 
deschis la CEC Iaşi pe numele Asociaţiei ROST, cod fiscal 12495302, după care veți trimite copia chitanţei şi o 
scrisoare în care solicitaţi abonamentul la CP 27, Oficiul Poştal 23, Bucureşti. 

Preţul unui abonament este 180.000 lei (18 lei noi) pentru 6 luni şi de 360.000 Lei (36 lei noi) pentru un an. 
Pentru cei din străinătate abonamentul este de 50 euro/an în Europa şi 70 USD/an pentru celelalte continente. 


VASI 


d miere 
BĂNCILĂ 


V & 
A) | ţi 
Li 


er ai 


Î 


Părintele E4IERD, 








Părintele Tustin 
un adevărat 
purtător de Hristos 





















































ISSN 1583-6312 








II 


























58: 03:12 


Cei care doresc să-şi completeze colecția publicației 
ROST pot trimite contravaloarea revistei (30.000 lei 


vechi/exemplar), prin mandat poştal, pe numele: 
Târziu Claudiu Richard, CP 27, OP 23, Bucureşti. 


Precizați pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, 
în câte exemplare şi adresa dvs. Pentru informații sunați 


la tel: 0740.103.621 


Nr. 1-— martie 2003, dedicat lui 

Nicu Steindhardt 

2 — aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 

3 — mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 

Nr. 4-— iunie 2003, dedicat lui 

Mihai Eminescu 

5 — iulie 2003, dedicat lui 
Nicolae Paulescu 
6 — august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 

Nr. 7 — septembrie 2003, dedicat lui 

Nae Ionescu 

Nr. 8— octombrie 2003, dedicat lui 
Valeriu Gafencu 

Nr. 9 — noiembrie 2003, dedicat părintelui 
Dumitru Stăniloae 

Nr. 10-11 — decembrie 2003, dedicat lui 
Vasile Băncilă 

Nr. 12 — februarie 2004, dedicat lui 
Nichifor Crainic 

Nr. 13 — martie 2004, dedicat lui 
Mircea Vulcănescu 

Nr. 14-15 — aprilie-mai 2004, dedicat lui 
Radu Gyr 

Nr. 16 — iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia 

Nr. 17 — iulie 2004, dedicat lui Ștefan cel Mare 

Nr. 18 — august 2004, dedicat lui 
Ernest Bernea 

Nr. 19 — septembrie 2004, dedicat lui 
Constantin Noica 

Nr. 20 — octombrie 2004, dedicat 
Părintelui Arsenie Boca — epuizat 

Nr. 21-22 — noiembrie-decembrie 2004, 
dedicat Părintelui Constantin Galeriu 

Nr. 23 — ianuarie 2005, dedicat lui 
Vasile Lovinescu 

Nr. 24 — februarie 2005, dedicat lui 
Octavian Goga 

Nr. 25-26 — martie-aprilie 2005, dedicat 
Părintelui Constantin Voicescu 

Nr. 27 — mai 2005, dedicat lui 
Nicolae lorga — epuizat 

Nr. 28 — iunie 2005, dedicat 
Părintelui Arsenie Papacioc 

Nr. 29 — iulie 2005, dedicat 
Părintelui Zosim Oancea 

Nr. 30 — august 2005, dedicat lui 
Vasile Voiculescu 

Nr. 31 — septembrie 2005, dedicat 
Părintelui Liviu Brânzaș 

Nr. 32 — octombrie 2005, dedicat lui 
Aron Cotruş 

Nr. 33 — noiembrie 2005, dedicat 
Părintelui Iustin Pârvu 

Nr. 34 — decembrie 2005, dedicat lui 
Paul Goma 

Nr. 35 — ianuarie 2006, dedicat lui 
Horia Bernea 

Nr. 36 — februarie 2006, dedicat lui 
Ioan Alexandru 

Nr. 37 — martie 2006, dedicat 
Părintelui Teofil 

Nr. 38 — aprilie 2006, dedicat 
Părintelui Calciu 

Nr. 39 — mai 2006, dedicat lui 
Pan M. Vizirescu 

Nr. 40-41 — iunie-iulie 2006, dedicat lui 
Ion Gavrilă 

Nr. 42-43 — august-septembrie 2006, 
dedicat părintelui 
Adrian Mărturisitorul 

Nr. 44 — octombrie 2006, dedicat lui 
Gabriel Constantinescu 

Nr. 44 — noiembrie 2006, dedicat lui 
Simion Mehedinţi