Cuvantul Legionar nr. 33, aprilie 2006

'QJacă cwr tăcea aceştia, /itet/v/e acs* âtri^a. 

/Sfî ^o><z^A^ta c6yiă3uca S# 4Cj/ 


jj 





Periodic al tineretului român naţionalist ortodox 

- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 

Anul III, Nr. 33, APRILIE 2006 _ Apare la jumătatea lunii 1 leu nou (10.000 lei 

! Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


CUPRINS: 

Minciuna la rang de credinţă 
Zip-zap/ie aityia/naaaf Itinerar american 
Srftituăvu Planuri de dictatură internaţională 
fâoOCUJ'd 

Styiasctte cte caste Cântecele Căpitanului 
Srfctua/itate "Centura” politicii - aprilie 
*1oaste tepâmasă cetetsă "Circulărî' (VI) 
Chişinău (II) 

<Sfî&a$te Semnificaţia numelor (I) 

Sinoadele ecumenice 

^oseâ/icaăeaţă O maladie promovată 
&a$tei 3%eatacţtec 

SUNTEM TÂMPIŢII PREŞEDINTELUI? 

Gafele d-lui Bâsescu depăşesc limita suportabilitâţii când confirmă 
ceea ce încearcă să ascundă cu abilitate: dispreţul profund faţă de acest popor! 

După această afirmaţie, până să explic altceva, îmi vine în minte acelaşi 
dispreţ pe care Ceauşeasca îl exprima faţă de apropiaţi, numind pe români 
"viermii ăştia". 

Domnule "Preşedinte", după ce nu veţi mai fi în funcţie, ce vreţi să faceţi, 
emigraţi? 

Păi gândiţi-vâ că faceţi tot posibilul să ne deveniţi odios; mă opresc şi mă 
întorc cu câteva luni în urmă, când declaraţi câ nu puteţi sâ condamnaţi 
comunismul decât cu acte în regulă, emise de o comisie care sâ studieze 
trecutul şl sâ-şl la rdspundereal 

Deja era prea mult şi friza iraţionalul! Genocidul poporului român, 
practicat într-un dezmăţ total de ură, vă este necunoscut? 

Crimele comise împotriva a un milion de români trebuie confirmate de o 
comisie? 

Dumneavoastră unde eraţi, pe mare? 

Când zeci de mii de oameni erau asasinaţi la Canal, eraţi prea mic şi nu ştiţi 
nimic? 

Păi dacă nu ştiţi nimic din anii 50, aveţi idee, aţi auzit de daci şi de romani, 
că ăia au fost acum 2000 de ani? Sigur că nu! 

Dacă nu aţi auzit de Aiud, de Gherla, de Baia Sprie, de Piteşti, de Ocnele 
Mari, de Periprava. de Sighet, de Rahova, probabil câ nu aţi auzit nici de Tudor 
Vladimirescu: oricum nu eraţi pe lume atunci! 

De răpirea Basarabiei aţi auzit? Deja poate v-ar trebui sâ faceţi o comisie, 
desigur condusă şi numită de un rus: care sâ studieze problema, ca sâ vă luaţi 
după aceea răspunderea de a vă pronunţa! Istoria nu înseamnă nimic pentru 
dvs ? La ce se poate gândi cineva: câ aţi făcut subit o amnezie? 

înainte de 90 eraţi tot timpul în voiaj? 

Dar după '90 aţi fost tot timpul în ţară, s-au desfăcut arhivele, s-au scris 
sute de cărţi, memorii ale celor care au supravieţuit, sau rudele tutelor de mii 
de asasinaţi Nu vă daţi seama câ vă umpleţi de ridicol? 

Câ vă umpleţi de ridicol pe mine personal mă bucură; minciuna are picioare 
scurte, dar de ce să ne trataţi, de ce sâ trataţi poporul român ca pe nişte 
imbecili? K 



i 


Poporul ăsta păcălit şi dispreţuit, a socotit în 89 câ nu mai poate suporta 
comunismul; vă propun sâ faceţi o comisie care sâ confirme revolta populară din 
'89! Vă propun şi pe cine sâ numiţi conducătorul comisiei şi care sâ o şi formeze 
ce ziceţi de generalul Pleşiţâ? 

Sigur câ sunt multe lucruri de care nu vă puteţi aminti Asta se cheamă 
memorie selectivă; aţi fost zilele trecute la C.N.S.A S. nu puteţi nega! Propun sâ 
înfiinţaţi o comisie care sâ cerceteze dacă acest C.N.S.A.S. a existat, există şi 
dacă este necesar 

Arhivele Securităţii - Care securitate, domnule "Preşedinte", aceea înfiinţată 
de Walter Roman (Neulander), tovarăş de luptă cu Tismâneanu împotriva 
naţionaliştilor spanioli? Na, câ am ajuns acum la Tismâneanu! Te cruceşti ce 
Imparţial ca tot romănur o să fie istoricul şi politologul Vladimir Tismâneanu, 
băiat de comintemist care de ani buni mănâncă salam cu soia fn Statele Unite şi 
care este interesat sâ dezvăluie crimele comunismului în România ca mâţa sâ 
lingă sare. Domnule m Preşedinte m , chiar ne credep tâmpip? 

Dar Securitatea asta , de are cuvânt in C.N.S.A.S.. de cine a fost înfiinţată 7 
De ce trebuie studiate arhivele Securităţii, pentru că a făcut bine poporului 
român? 

Păi dacă a făcut cel mai mare râu acestei ţâri, a făcut sub conducerea 
comuniştilor români. 

Dacă admltep existenţa C.N.S.A.S. înseamnă câ ap admis ci părinpi 
securităţii, comuniştii, au fost nişte criminali; dacă au fost criminali de ce 
mai trebuie sâ ne-o confirme Vladimir Tismâneanu? 

Şi vă mai întreb ceva cine vi l-a vârât pe gât pe Tismâneanu? Sau, ceva mai 
academic: cine v-a sugerat câ el şi ciracii lui ar fi mai potriviţi pentru aşa ceva 7 

Aş continua aşa: pâi sâ vâ spun eu, domnule "Preşedinte”, cum stâ treaba; 
dar nu trebuie sâ vâ spun eu nimic, câ le ştiţi, dar voi spune celor ce au urechi 
de auzit: Totul a început de la buboiul care se spărgea. Toţi liderii foştilor sateliţi 
ai U.R.S.S. condamnaseră comunismul; în ţarâ tot mai multe glasuri o cereau cu 
un ton ridicat. _ 

Im* 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


Aprilie 2006 


Pag. 1 


li 



































Cine s-a opus la un proces al comunismului, proces care vâ scuteaide o 
scenă pe temă? Păi cine să se opună, vinovaţii care urmau să fie daţiî 

SC0 _ M xk.l roro înci impa7ă SLltC de fTlii 



SUNTEM TÂMPIŢII PREŞEDINTELUI? . cuminţise", era înfricoşat până acolo 

comunlşnuM P^'J^u erau singulare şi sporadice 
încât glasurile care se ma. na ^ ^ român , ca pana , a ve n/ree f Wl 

Ceauşescu nu a omora pe orice rezistenţa fusese anihilati. 

putere pentru simp um enta onorabilă desfaşoara o camp anjţ 

O serie de domni cu , aducând ca argument numărul 


Tl^ca^r^ ‘-urnea;* sute de mi. 

y™ c^ds-a "tst**?* 

Împotriva comunismului, pnn as * s '" ar ®“ “ " ° ( | ţ a care nu mai pârea u disperată de reabilitare » < ^ vo | a duce un argument de necombăt^ 

reprezentau un pencol pentru regimul “mun s puşcăriile victime Intr-o perioadă sau ■ pIoc edat cu mai mare cruzime deu, 

să P reprezinte. Au tos. «a de -md^ ^uTn a^Le mXe eLomi“. când ,i-a sim,i. domnia când a dat^ ordin armate'^ 

de ar./ J a dura, genocidul poporului romă- au fos, predecesorn fj cSnd . pus transportoarele blindate să l„ tre 

omorâţi do către comunişti rol cea ovut mai bun şi mai va oros ac p | jna viteză in demonstranţi. ^ c ând. în prima noapte - alentie w ţ. 

Piaţa Unive^fâtVci ţnPteţa Unirii - s-a intrat cu blindatele în mulţime, zis penirj 

",une televizată pe d-nii Andrioşteanu şi Alea loanid afirmând că trebuie a «dispersa, 
laoemibiunc r _ _ nifromnrat mi-am dat seama ca 


iune televizata pe a-nn Mnunu?ra»u —---- - 7 ^ - 

făcui un -proces al comunismului" şi m-am cutremurai: mi-am da seama ca 

intru a mistifica lucrurile este suficient să fi organizatorul acestu, proces. 

CE AR AVEA DE ASCUNS aceste persoane? 

Răspunderea ETNICILOR EVREI mai mult sau mai puţin trăitori 
România pentru implementarea comunismului şi pentru 9? n ° c, J ul J;f re a 
S până la eliminarea lor din securitate şi din partid, când 80 - 90% dm 
ooDulatia evreiască din România a optat pentru emigrarea in Israel. 

aţe'njiei Securitatea care, de la vârf şi până la funcţiile de anchetatori, era 
înţesată de evrei însetaţi de răzbunare. Miliţia, plină de ofiţeri evrei care 
rtîdeau tonul partidul comunist care controla şi dirija totul, era compus m 

montate din etnici evrei. începând de la Ana Pauker. Teohari Georgescu. Domnule ■preşea.me ; unte ţi preşedintele ac^ 

Walter Roman, şi până la ultimul secretar de partid din întreprinderi t iaui şi ghihme e, a i g • ■ ace astă funcţie; în rest tot ce faceţi - sau, să - 

spânzurau pe spinarea amărâtului de roman, repet, pana ş.-au saturat popor doar pentru ca deţ.ne^acea ^ ^ SCQD . să vâ Dunetj bine 
r . - _: ... fi<rir con ncihir np cei mai 


• ^ i* "iubitul Preşedinte": domnule Bâsescu. cereţi fj| mele 
Revenind la iub tjnerj omorâţi de comunişti in 1989, nu vă 

revoluţiei! Oare ^cei p murj şj vom fi Hberi". Nu vă înfioară? Pe cine vreţi 

sfsa?vaţîdclă răspundere? Alo cui jocuri le faceţi, că ale poporului mm» 

sfvâ"acun pronostic: ghiciţi care vor f, componenţii comisiei plătite cu ban 
S H„if cu vieţile si cinstea poporului roman: Vlad Tismaneanu. Andrei 
oiştetnu. Ales. loanid. Alina Mungiu. Ion Manolescu, Hor,a Patapievici şi dc, 
istorici care sâ certifice mascarada. 


Domnule "preşedinte", dacă mă întrebaţi de ce scriu ■■preşedinte- k 
uomn fatÂ* Qunteti Dresedinte e 


nu 


spânzurau pe spinarea dmdidtu.u. ^-; * . r . . 

instinctele de răzbunare şi au lichidat fizic sau psihic pe ce. ma. valoroşi fi. a. 
neamului românesc, supravieţuind cei care şi-au vândut neamul pentru 30 de 
arginţi şi alţii pentru un blid de linte. 

Să fim bine înţeleşi: departe d e mine gândul de a absolvi de vină p g 
co muniştii Români neaoş/" dar când aceştia au p reluat controlul du pj 

moartea, luj Gh. Gh. Dej deja fuseseră ucişi sau anihilaţi ţoji opozan ţi i 


popor doar pentru ca aeţineţi . .. 

exaaerăm aproape tot - urmăreşte un singur scop - să va puneţi bine cu 
inalta Poartă", începând cu penibilele smiorcă.el. de la "Muzeul 
Holocaustului" din Washington şi, deocamdată, cu ultima boacana a 
numirii lui Tismăneanu în fruntea respectivei comisii. 

Nu există decât două alternative posibile: on ne credeţi pe toţi idioţii lipsiţi de 
orice discernământ, ori sunteţi dispus să treceţi peste orice pentru încă o alegere 

ca preşedinte! . 

Prevăd că o sâ apuc vremea când veţi deveni un neică nimeni . 


MINCIUNA LA RANG DE CREDINŢĂ (continuare) 

- după ce, plănuind şi organizând direct asasinarea lui Armând 
Călinescu, provocând astfel represaliile regelui care asasinează 254 de 
legionari aflaţi în lagăre, în custodia statului, nimeni alţii decât Statul Major 
Legionar, dintre care 50 îndreptăţiţi înaintea lui Sima de a prelua 

conducerea Legiunii, .... . - . 

ce ar mai fi pentru el cei 67 de demnitari, comisari şi jandarmi închişi la 
Jilava pentru a fi acuzaţi! Şi unde mai pui câ aceştia nici nu erau legionari! 

Pânâ acum provocase - sâ zicem indirect - moartea a sute de legionari, 
acum, socotind ca pe o invitaţie anunţul Generalului că va schimba garda, 
profită de ocazie să scape de Moruzov care ceruse deja printr-un legionar 
din Poliţia Legionară - care trăieşte si poate depune oricând mărturie - o 
întrevedere cu Sima. în noaptea dinaintea termenului de schimbare a gărzii de 
la Jilava sunt asasinaţi cei 67 de deţinuţi, în celulele unde erau închişi, cu focuri 
de revolver. 

Se poate aceasta numai o continuare firească a tot ce a însemnat 
vreodată Mişcarea Legionară?\ 

Pentru noi categoric NU. 

Dar pentru duşmanii de ieri, de azi şi de mâine, a fost prilejul mult 
aşteptat pentru incriminare fără drept de apel a Mişcării! 

Oare se opreşte Sima aici? 

Nici vorbă! A doua poziţie în stat îi pute; îi trece prin cap că Antonescu ar 
putea sâ fie înlăturat de la conducerea statului. 

Este adevărat că toată puterea de decizie îi aparţinea Generalului, dar acum 
mulţumim lui Dumnezeu câ a fost aşa: cu relativa putere pe care o avea, 
primul lucru care l-a făcut Sima a fost arestarea cu scopul declarat de a-î 
asasina pe tatăl Căpitanului, profesor Ion Zelea-Codreanu, pe fruntaşi ai 
Mişcării Legionare (printre care comandant al Bunei Vestiri preot Ion 
Dumitrescu-Borşa), pe fraţii Căpitanului care nu făceau practic parte din 
Mişcare - care îi înţeleseseră jocul încă din 1939, când provocase 
asasinarea elitei legionare, scăpaţi de glonţul lui Sima datorită intervenţiei 
energice a gen. Antonescu sau / şi a unor întâmplări. 

Capete pline de şiretenie dar goale de logică vor să acrediteze ideea că 
Antonescu ar fi dat o lovitură de stat pentru a îndepărta pe legionari de la 
conducerea ţârii. FALS! Antonescu era dictator cu puteri depline ! 

Tot comportamentul lui Sima, cu demonstraţii organizate de el, care 
cereau preluarea puterii prin înlăturarea Generalului, au produs reacţia lui 
Antonescu, normală în situaţia în care îşi vedea poziţia şi prerogativele 
ameninţate: şi de cine: de unul care aflase de victoria "revoluţiei legionare" 
în momentul când era cu un picior în Ungaria, pe linia de frontieră, în drum 
spre un refugiu în Transilvania cedată ungurilor! Şi cine, mai zic, unul care 
niciodată nu fusese în "linia întâi", aruncând însă în foc pe camarazi fără 
nici o mustrare de conştiinţă. 

Cred câ avusese Generalul timp sâ afle tot ce trebuia despre Sima. 

Departe de mine gândul de a-l socoti pe Antonescu altceva decât s-a dovedit 
a fi. dar alternativa cu Sima ar fi fost cea mai mare catastrofă a acestui popor. 

Ca de obicei, Sima a făcut ceea ce era obişnuit sâ facă: a angrenat 
masele de legionari intr-un război propriu-zis cu armata română, un 



război fratricid în primul rând şi fără absolut nici o şansă, trimiţând la moarte mu 
de români, legionari şi militari, victime colaterale fiind cca. 120 de evrei asasinaţi 
şi jefuiţi de scursura mahalalelor şi de deţinuţii de drept comun eliberaţi special şi 
condiţionat, nicidecum de legionarii care primiseră ordin şi erau concentraţi 
pe anumite instituţii şi puncte ale Capitalei; el s-a ascuns, după cum declară 
singur, şi, după ce provocase tot ce i-a revenit şi îi revine pânâ în veac in 
responsabilitate, neputând fi găsit "nici în gaură de şarpe" când gen. Dona obţine 
de la Antonescu încetarea ostilităţilor cu condiţia retragerii de pe principalele 
artere ale Capitalei a maselor de legionari care demonstrau şi eliberarea 
Cazarmei Gardienilor Publici ocupată de la începutul ostilităţilor. 

Pentru Dumnezeu din Cer! Ştiţi de ce nu a putut fi oprit camagiul care a 
urmat? 

Pare de necrezut! Sima, în loc de a fi în fruntea maselor de legionari, se 
ascundea atât de bine încât nu a putut fi găsit nici de conducerea 
momentană a Legiunii, Antonescu cerând măcar o confirmare verbală a 
înţelegerii!! 

. Să îl acuzi în continuare pe Antonescu că este autorul unei lovituri de stai 
este la fel de logic ca acuzarea oricărui dictator cu puteri absolut depline că mai 
avea nevoie de o lovitură de stat! 

Vroia sâ îl înlăture pe Sima? Nimic mai simplu şi mai legal: îl destituia. 
şi cu asta, basta! 

Faptul adus ca argument că se aflase din surse ale armatei câ Antonescu se 
pregătea de "ceva", câ mutase divizia X de la Piteşti la Bucureşti, divizie la care 
fusese comandant şi în care avea deplină încredere, nu este o dovadă d e 
agresivitate, ci dovadă de înţelepciune vis-a-vis de informaţiile (fără doar şi poate 
exagerate) asupra planurilor simiste. 

Ostilităţile au fost începute de Corpul Muncitoresc Leqionar pnn ocupare 3 
Cazarmei Gardienilor Publici. 

Mirarea pe care o mimează Sima când constata 
declanşarea ostilităţilor, preluată din metnon ,e 
sale, contravine flagrant tot cu observaţiile s3 '* 
anterioare apropos de pregătirile Generalului. 

N u P°î sâ apreciez decât ca infantilă ideea oa 
toată înşirarea cacofonică a evenimentelor * 
atunci şi de oricând ar putea justifica în vreun e 
prezenţa sa catastrofală în Mişcarea Legionară $' 
in istoria României. 

Ma opresc aici şi îmi cer scuze pentru lungm 1 ^ 
neprofesionalâ a acestui articol: stiloul a începUt . : l 
alunece pe hârtie, gonit de gânduri şi sentimente. Am 
recitit apoi de mai multe ori articolul ca sâ 
corectez dacă am exagerat pe undeva. Nu, nu a 
exagerat! Singurul lucru pe care îl regret este 1 
oncât m-am străduit, nu am reuşit sâ descopăr ^ 
9 an de speranţă pentru recuperarea unor rătăci, ■ 



Pag. 2 


CUVÂNTUL LECilONAK Aprilie 2006 


Jtt 

















MINCIUNA LA RANG DE CREDINŢĂ 



Nu ştiu câţi români citesc 
publicaţiile simiste şi dacâ totuşi acei 
care le citesc doresc altceva decât 
confirmarea la nesfârşit a justeţei 
poziţiei pe care se situează. 

Faptul că au ales să susţină şi 
eventual să promoveze trista 
aventură a "Comandantului", nu 
surprinde decât pe cei care s-au 
preocupat de aflarea adevărului pe 
măsura apariţiei documentelor 
istorice, a mărturiilor, a studiilor 
de specialitate care puteau pune în 
cunoştinţă de cauză orice om 

raţ De 3 ce am făcut apel la raţiune? Căci socotesc suficient timpul, cel puţin 
din 1990 până în prezent, pentru a te situa, dacă nu ca apartenenţă declarata, 
cel puţin ca gândire, pe o poziţie normală, renunţând la susţinerea la infinit a 
unei cauze iremediabil pierdute. 

Am ezitat un timp să abordez acest subiect, gandindu-ma ca pentru 
cititorul neangajat al publicaţiei noastre s-ar putea să pară o disputa 
internă a Legiunii, o ceartă în familie, cu normala proiecţie negativă asupra 
întregului; apoi mi-am dat seama că cel mai grav lucru este de fapt 
persistenţa ideii că simismul ar fi o ramură crescută pe trunchiul viguros al 
Mişcării Legionare. 

Simismul este crescut pe trunchiul Legiunii, dar este un vase, un parazit 
care numai s-a hrănit din seva Mişcării Legionare, deformându-i doctrina, 
oferind ocazia lui Carol al ll-lea de a asasina pe Căpitan şi Statul Major Legionar, 
transformând masele de legionari în came de tun pe altarul ambiţiilor personale 
în ianuarie 1941 şi mai târziu trăind toată viaţa cu convingerea că cel mai 
valoros lucru pentru Legiune şi pentru ţară este viaţa şi bunăstarea 
’Comandantului 

Acest impostor a fost, conştient sau nu, asociatul duşmanilor de moarte 
ai Legiunii, începând cu apreciatul (de el) Carol al ll-lea, apoi ca executant al 
ordinelor lui Moruzov, prin tot comportamentul terfelind un prestigiu câştigat prin 
luptele şi jertfele martirilor Legiunii. 

Se pune întrebarea: Ce mă determină să reiau problema dacă o socotesc 
ca pe un lucru bine stabilit de istorie şi indiscutabil? 

lată despre ce este vorba: 

- în primul rând, încăpăţânarea de a prezenta mai departe şi fără jenă, 
politica şi acţiunile promovate de Sima după măcelul din 1939 drept o 
continuare firească a tot ce a însemnat vreodată Mişcarea Legionară. Este 
un comportament criminal care nu te poate duce cu gândul decât la o imensă 
trădare sau la o impardonabilă inconştienţă; 

- în al doilea rând, sunt destui aceia care, având cunoştinţe relativ superficiale 
despre Mişcare, aplicând Legiunii acelaşi tipar valabil oricăror partide politice din 
România de azi şi de oricând, îşi închipuie câ existenţa mai multor "grupări" (în 
aparenţă) reprezintă manifestări ale orgoliilor personale ale diferitelor curente 
doctrinare, ale unor interese care reuşesc să transforme curăţenia de cristal pe 
care speră să o găsească la noi, în "aceeaşi Mărie cu altă pălărie" (în speţă 
verde); astfel, punctele forte ale Mişcării Legionare, cinstea şi dragostea, 
apar în ochii celui care îşi caută refugiul sufletesc în limbajul legionar drept 
aceleaşi vorbe deşarte dezminţite de realitatea observabilă. 

Departe de mine gândul câ ar fi posibilă într-un viitor oarecare corectare (sau, 
dacă vreţi, schimbare) a mentalităţii unor persoane ajunse la vârsta certitudinilor; 
este îngrijorătoare însă poziţia celor care mai devreme sau mai târziu vor prelua 
unsuroasa ştafetă. Cum pot aceştia accepta să li se interzică să citească 
mărturiile unor comandanţi ai Bunei Vestiri sau comandanţi legionari 
precum preotul Ion Dumitrescu-Borşa, secretar al Mişcării Legionare de la 
începuturi şi până la dispariţia Căpitanului; sau a lui Constantin Papanace, 
sfetnic apropiat al Căpitanului? Am dat doar două exemple despre care am 
informaţii. 

în contrast total, la biblioteca noastră toată "opera" lui Horia Sima este 
prezentă, la dispoziţia oricui, împrumutarea ei netrezind nici un fel de 
suspiciuni. Simiştilor de azi şi care vor fi şi mâine, nu le trezeşte îndoieli 
această practică? Oricum, nu aş vrea să cred că sunt oameni care au 
certitudini! 

De multe ori m-am gândit cum aş putea să sintetizez în câteva fraze, fără să 
mai apelez la exemple punctuale, fără să mai apelez la istorie, dar ca o 
concluzie a acestora, caracterul care a determinat comportamentul lui Sima. 

Dacă încercăm să urmărim "firul roşu" al acestui comportament, vom 
remarca mai multe trăsături - într-un fel comune unor personalităţi ale timpului 
şi nu numai - dar incompatibile cu modelul legionarului de orice grad. 

Pe primul plan al caracterului său era setea de putere şi de mărire: 

- comandant al regiunii Banat timp de un an, avusese ocazia să guste la 
nivelul respectiv "deliciile" unei poziţii de şef; 

- născut într-un sat, apoi profesor la Lugoj, un orăşel de provincie, visa la o 
poziţie importantă în capitală, unde ajungea destul de rar, la sediul din casa qen 
Cantacuzino din buricul Bucureştiului; 

- poziţia lui destul de marginală în angajamentul conducerii Legiunii îi provoca 

invidia - dacă nu chiar ura faţă de cei pe care îi socotea favorizaţi de soartă pur 
şi simplu. ' ' 

Visul lui secret, nemârturisit nimănui, căci prin firea sa era un singuratic 
orgolios, era poziţia Căpitanului, la care se simţea îndreptăţit de aberaţiile 



autoaprecierii. 


Prezenţa şi carisma lui Comeliu 
Zelea-Codreanu, faptul că era mult 
mai înalt decât el, pe care îl vedea 
permanent înconjurat de dragostea şi 
admiraţia camarazilor, îi amplificau 
sentimentele negative şi secreţiile 
gastrice. 

Trebuie să recunoaştem totuşi, 
după cum ne dovedeşte istoria, câ din 
acest punct de vedere nu era un 
singular; nici măcar în cadrul Legiunii: 
Mihail Stelescu cu care era prieten şi 
care i-a fost un timp şi model, de altfel 
mult mai inteligent, mai spontan şi 
mai expansiv decât Sima, dar care nu 
a reuşit în planurile, câci a eşuat în planurile de asasinare a Căpitanului, l-a 
precedat. 

în exteriorul Mişcării avem exemple arhicunoscute de personalităţi care 
invidiau poziţia Căpitanului de lider incontestabil al tineretului român şi 

după aceea al poporului român: de pe prima scenă politică a ţării, nu aş aminti 
decât pe cei mai celebri: Nicolae lorga şi Carol al ll-lea. 

Nicolae lorga , cunoscut ca savant în toată lumea de atunci şi oarecum şi 
astăzi, era un personaj foarte orgolios, geniul oferindu-i toate atuurile unei 
prezentări ideale în faţa opiniei publice; naţionalist militant, visa încă dinaintea 
primului război mondial să ajungă un idol al tineretului român, un mare lider. Nu 
a reuşit nu din cauza lui Cornelui Zelea-Codreanu, ci din cauza înălţimii la care 
se situa, a aroganţei şi poate a cameleonismului politic. Avea toate motivele să 
se socotească un tip absolut superior, dar faptul că se şi comporta ca atare, era 
departe de a crea un val de simpatie în jurul său; devine, dintr-o invidie absolut 
evidentă dar nedeclarată, duşman de moarte al Căpitanului. 

Carol al ll-lea care, încă de la revenirea pe tron în 1930, visa şi se pregătea 
pentru instalarea dictaturii personale, a fost fascinat (din ceea ce reuşea el să 
perceapă) de ideea transformării Mişcării Legionare într-o anexă a sa şi a 
planurilor sale, după modelele fascist şi naţional-socialist unde dictatorii erau şi 
şefii supremi ai unor partide unice, totalitare. în acest context merge până acolo 
încât să îi ofere Căpitanului poziţia de prim-ministru, cerând în schimb şefia 
Legiunii. Refuzul Căpitanului la propunere îl transformă pe Carol al ll-lea în cel 
mai aprig duşman al Mişcării Legionare şi, cu precădere, al lui Comeliu Zelea- 
Codreanu, în final devenind călăul lui (în paranteză fie spus: şi Sima a dovedit că 
pentru o poziţie în topul ierarhiei politice a fost dispus să sacrifice sute de vieţi de 
legionari). 

Asocierea lui Sima cu lorga şi Carol nu este determinată de semne de 
egalitate între ei: există doar un punct comun care Fi uneşte în istorie şi 
anume că sunt personalităţile centrale ale complotului urzit împotriva 
Mişcării Legionare şi a conducătorului ei. l-a unit o trăsătură de caracter, şi 
anume ambiţia nemărginită, lipsită de scrupule. 

Pe lângă acest triumvirat de promotori ai asasinatelor şi distrugerii Mişcării 
Legionare, Mihail Moruzov face oarecum o figură distinctă; el neavând ambiţii 
politice de genul celor amintite! Agent multiplu internaţional, inteligent şi rece, nu 
a râvnit niciodată la onorurile poziţiilor oficiale din fruntea statului. Nu s-a dorit 
conducător de partid sau, cum pomeneam, al tineretului. în poziţia lui de 
eminenţă cenuşie se simţea ca peştele în apă, dar a făcut anumite greşeli care I- 
au dus la cunoscutul sfârşit. 

Sima, care a făcut stagiul militar la Jandarmi, a fost remarcat de 
superiori care au dedus din comportamentul său că ar putea deveni un bun 
informator al Serviciilor Secrete; apartenenţa lui la Mişcare (pe care nu avem 
cum să o apreciem ca pe o iniţiativă personală sau ca pe o sarcină primită) a fost 
marea inspiraţie a lui Moruzov: probabil intuind marea ambiţie a lui Sima 
de a ieşi din anonimatul provinciei, de a se căţăra fără scrupule în vârful 
ierarhiei sociale, a ştiut permanent să îi stimuleze ambiţiile, să îi laude 
calităţile, transformându-l în timp în instrumentul care a devenit. 

Nu trebuie să omitem din prezentarea lui Sima nici lăcomia de bani, 
binecunoscută de cei din preajma lui. 

Sfârşitul lui Moruzov, de care pomeneam mai sus, a avut la bază două 
motivaţii-cheie: 

- în primul rând, ura gen. Antonescu care era foarte ranchiunos şi nu putea 
sau nu voia să îi treacă cu vederea rolul hotărâtor sau poate chiar iniţiativa de 
care îl bănuia pe Moruzov în marginalizarea sa în anii 39-40 şi poate şi faptul că 
i se confirmase colaborarea cu NKVD-ul şi ABWEHR-ul lui Canaris; 

- în al doilea rând, devenise periculos pentru Horia Sima; când, după 14 
sept. 1940 fuseseră arestaţi - pentru a fi judecaţi - toţi călăii Mişcării 
Legionare, Moruzov fusese şi el întemniţat cu toţi ceilalţi de la Jilava, în 
aşteptarea procesului. 

Cererile insistente ale lui Wilhelm Canaris de a-l pune în libertate pe Moruzov 
au trezit reacţia, poate aşteptată, pe fondul unor nemulţumiri ale lui Antonescu 
faţă de abuzurile "Poliţiei Legionare": hotărăşte schimbarea pazei legionare de la 
Jilava cu jandarmi. Cu aproape 24 de ore înainte îl încunoştinţeazâ pe Sima de 
hotărârea luată, care înţelege două lucruri: că eventual Generalul plânuieşte sâ-i 
facă scăpaţi pe călăii Legiunii şi câ în acest caz Moruzov ar putea să facă 
publice relaţiile dintre ei. 

- După ce contribuie decisiv la crearea atmosferei publice pentru 
asasinarea Căpitanului, Decemvirilor şi Nicadorilor, prin zeci de atentate fără 
rost pentru Legiune dar furnizând motive în plus autorităţilor, încălcând astfel 
ordinele Căpitanului, care era în închisoare; 


CUVÂNTUL LECÎONAIR Aprilie 2006 Pa9 ' 3 





























m „ s „ A „ »o«.^u U ■ 



lob anobleb 

De la Londra la los Angeles avionul zboară fârâ escală, 11 
ore şi jumătate, trecând peste Alaska şi Canada, la o înălţime 
ce atinge şi 10.000 de metri. 

Sosit în oraşul american am avut o surpriză ce mi-a dat 
fiori: avionul Boehing 747, pe care nu-l văzusem în exterior 
când m-am îmbarcat deoarece accesul în el s-a făcut printr-un 
"burduf de la un terminal din Heatrow, m-a copleşit ci 
gigantismul său, concretizat în cei 450 de pasageri plus 
personalul de bord. O minune a tehnicii, relativ nouă, întrucât 
faptul pe care îl relatez s-a întâmplat în urmă cu 10 ani. 

Los Angeles este considerat a fi capitala celui mal mare 
stat din cele 50 care compun Statele Unite ale Americll, 
CALIFORNIA 

De fapt este impropriu să spui că este un oraş propriu-zis: 
este format din nu mai puţin de 37 de orăşele, trecându-se 
pe neobservate dintr-unul în altul, aici neexistând termenul de 
"intravilan": Santa Monica, Tarzania, Venlce, Mallbu, 
Hollywood şi altele, care de la cap la cap ating 230 km din 
coasta Oceanului Pacific. 





■* ,r> 








Clima este greu de suportat: ziua termometrul atinge 
şi 45 de grade, iar noaptea mori de frig dacă nu ai o 
haină grosuţă pe tine. 

Oceanul Pacific este lugubru, veşnic agitat, cu o 
culoare întunecată, brăzdat de valuri înspumate, şi, ceea 
ce este mai rău, cu apa ca de gheaţă, deşi pe plajă, aşa 
cum am spus, rişti să faci insolaţie din cauza soarelui. Gândul m-a dus la 
minunatele noastre ţărmuri ale Mării Negre, cu apa ei caldă şi limpede 

Oraşul, ca toate celelalte oraşe din partea apuseană a Statelor Unite, are o 
infrastructură modernă, cu bulevarde largi; "Jusnif e cel mai lung din lume - nu 
cunosc exact câte mile are, dar ştiu câ dacă vrei să-l străbaţi în întregime, faci cu 
maşina minimum 2 ore (precizez câ aici nu există ambuteiaje, circulaţia fiind 
fluidă). 

Centrul metropolei este străbătut de câteva mari bulevarde, cel mai de seamă 
fiind Broadway , unde se află zgârie-nori, mii de magazine, care mai de care mai 
atrăgătoare, cu patroni asiatici (în marea majoritate a cazurilor). Circulaţia şi 
animaţia sunt în timpul zilei deosebite: mulţi oameni obezi pe care îi vezi la 
mesele de pe trotuare, turişti "gurâ-cască", "hippies" jegoşi, negri cu placarde pe 
piept, care solicită fel de fel de ajutoare (numai băneşti, ca să-şi astâmpere 
foamea, deşi toţi sunt supraponderali). De la orele 18 agitaţia dispare ca prin 
farmec, se trag obloanele magazinelor şi peste o oră nu mai vezi pe nimeni 
decât în unităţile de alimentaţie publică. Criminalitatea este acum posibilă pe 
bulevardele pustii: îşi fac apariţia drogaţii şi homosexualii, siguranţa fiind dată 
numai de automobilul personal; dacă nu-l ai, este preferabil să stai acasă în faţa 
televizorului şi să te plimbi per pedes a doua zi dimineaţă. 

Nebunia automobilului este mare, de la adolescent la vârstnic, fiind 
explicabilă prin faptul că aici există o puternică tradiţie: Henry Ford a 
revoluţionat puternic producţia şi vânzarea (până în 1922 el vânduse deja 
uluitoarea cifră de 1,2 milioane de automobile Model T). Astăzi automobilul este 
o emblemă atât a distincţiei sociale cât şi a necesităţii. De altfel. în L.A. există cel 
mai mare muzeu auto din lume, numit Petersen, cu patru etaje, care oferă 
absolut orice ţi-ai dori să cunoşti despre maşini. 

Primăria, construită în 1928, are un vestibul ca al unei biserici, fiind 
încununată de o cupolă impresionantă şi are o podea din plăci de marmură, 
Hollywood Bowl este un amfiteatru natural pentru concerte în aer liber; de sus, 
de pe deal, ' Hollywood, scris cu litere uriaşe din metal, este vizibil de la mare 
depărtare şi este, poate, emblema oraşului califomian. 

Iubitorii de frumos nu ar trebui să piardă Muzeul de Artă care prezintă picturi 
şi sculpturi din diferite perioade. 

O altă atracţie faimoasă în toată lumea este Disney Land , aflat în oraşul 
Anaheim, Inaugurat în 1954. Americanii nu au egal în organizarea paradelor 
muzicale fastuoase şi acest lucru se vede aici, în această lume a basmului, a 
senzaţiilor tari, a divertismentului pe cea mai înaltă treaptă. Intri dimineaţă şl nici 
nu ştii când s-a făcut seară şl a venit ora închiderii. 

Şi dacă tot vorbim de personalitatea oraşului L A., să amintesc de 
Bulevardul Hollywood, lung de câţiva km, pe trotuarele câruia sunt imortalizate, 
într-o stea, numele celor mai faimoase staruri din cinematografia americană, 

similar, în cimentul de la intrarea în Teatrul Chinezesc (inaugurat în 1920) 

___ _ 


Dar obiectivul turistic principal îl reprezintă studiourile 
de film Universal O zi întreagă am stat aici, râmânându- 
mi în final, amintiri de neuitat La un preţ destul de piperat 
(costa atunci intrarea 57 de dolari), poţi vedea cascadorii şi 
efecte speciale precum şi simulări de cutremure, atacuri ale 
rechinilor, infemuri apocaliptice, dai mâna cu Frankenstein 
etc. 

Americanul este o fire agitată, imprevizibilă, mereu în 
căutarea de surse financiare, veşnic neliniştit într-o ţară 
superprosperâ. Alexis de Tocqueville scria încă de acum 
două secole: "americanul îşi va construi o casă pentru 
bătrâneţe şi o va vinde înainte sâ-i ridice acoperişul, va 
planta o grădină şi o va închiria tocmai când pomii vor 
răsări, va curăţa pământul şi-i va lăsa pe alţii să culeagă 
roadele, se va apuca de o meserie şi o va părăsi, se va 
stabili într-un loc pentru a pomi spre alte meleaguri, î n 
clipele de relaxare va plonja rapid în vârtejul politicii". 

In toată California o să auzi la tot pasul vorbindu-se 
limba spaniolă. Pe oamenii de această etnie fi distingi 
repede: sunt mai mărunţi, mai laţi în spate, bruneţi, foarte 
muncitori, practicând cele mai diverse mund, multe 
necalificate. 

Străzi întregi sunt locuite de mexicani sau băştinaşi din 
ţările Americii Latine, care au ziare, posturi de 
televiziune şi de radio proprii. Când mă aflam în L.A. se 
disputa un meci de box pentru titlul mondial, unul dintre 
protagonişti fiind Oscar de la Maya. In timpul 
desfăşurării meciului întreg oraşul a fost paralizat, de la 
mic la mare, orice latino-american aflându-se în faţa 
micului ecran. La fel se întâmplă şi când au loc meduri 
de fotbal din campionatul mexican, transmise în direct 
în Statele Unite. 

SAN FRANCISCO 

De la L.A. la San Francisco sunt pe autostradă 611 
Km., pe care fi străbaţi în cca. 6 ore. Fiecare vizitator 
rămâne cu o amintire diferită din San Francisco. cu 
amintirea străzilor sale drepte care duc toate ia golf, cu 
amintirea podului celebru Colden Cate, cu amintirea 


călătoriei cu tramvaiul cu 
cablu, sau cu imaginea j 
caselor victoriene I 
amplasate de-a lungul ţ 
drumului. 

Chinatown este o I 
atracţie specială, cu 
rezidenţi chinezi ce au 
câteva sute de 
magazine; unele dintre 
acestea vând ierburi [ 
care promit vindecarea 
durerilor reumatice sau 
restabilirea potenţei 
sexuale. 

La un km de ţărm se I 
află faimoasa 

închisoare Alcatraz Ca 
să o vizitezi trebuie să 
cumperi bilete cu câteva 
zile înainte, atât de mare 
este dorinţa turiştilor de 
a o vedea Am vizitat şi 
eu celulele în care au 
fost închişi gangsterii Al 
Capone, Big jj m 
Colosimo, Scareface şi 
alţii. Nimeni nu a evadat I 
de aici, fiind o închisoare | 
de maximă securitate, iar în dIus ano 
imposibilă orice tentativă de a^iunn» “ 9 hea t a şi curenţii puternici fac 
oraşului. Am făcut şi eu fotografii îmbrăr^t ? evâ,âmat la t ârrnul aglomerat al 
bereta pe care scria "AlcaS" în 2e 9 hea vărgată" şi pe cap având 

Piramida TransAmerica cu cai* ar 

clădire din San Francisco iar nodul cmn e ~ ,e ale Sale ' es,e °® a mai fna tâ 
zile întregi acoperit de cea'ţâ a£ S f*' 6 

aparatului foto. ' 58 “■ dln P âca »e. 




care traversează golful este 
nu am putu declanşa obiectivul 

La San Francisco a apărut acum 

Street care acum nu mai există virtimf ^ decenil fenomenul hippie, un Height 
mnit« coinonn • 'ciima a timpului şi a modei. Astăzi aici sunt 

cu o mare varietate de restaurante Ş* 


multe saloane de tatuare şi'plerdnQ 
cafenele -- 



se află amprentele mâinilor şi picioarelor celor mai mari vedete. 

Pa9 4 CUVÂNTUL LEGIONAR Aprflt« 2006 








Stftitc/dtsu 

PLANURI DE DICTATURĂ INTERNAŢIONALĂ 



Să foiletâm împreună o carte care astăzi nu se găseşte decât în biblioteci particulare, întrucât a făcut multă vâlvă încă de la apariţie, din 1905: 
"Protocoalele înţelepţilor Sionului", tradusă în română de Ion Moţa, a cărei autenticitate evreii o contestă vehement. 

Dacă este autentică sau nu, stabiliţi dvs.; noi considerăm că orice comentariu este de prisos, întrucât vedem cu toţii, zilnic, care este situaţia 
actuală. în ţară şi în lume, şi câtă asemănare este între ceea ce se întâmplă şi această aşa-zisă ficţiune. 

Cei cărora nu le plac aceste planuri să iasă din letargie şi să observe că antidotul este subînţeles. 

Redacţia 


'Interesul nostru e, dimpotrivă, ca toţi creştinii să 
degenereze. Puterea noastră izvorăşte din foamea 
cronică, din slăbiciunea muncitorului , deoarece toate 
acestea îl robesc voinţei noastre şi îl fac să -şi piardă 
şi puterea şi hotărârea de a se împotrivi acestei voinţe.” 

"Astăzi suntem atotputernici ca putere internaţională, 
căci atunci când suntem atacaţi într-un stat, suntem 
apăraţi de celelalte.” 

"Trebuie să dărâmăm credinţa şi să smulgem din 
sufletul creştinilor însuşi gândul dumnezeirii şi al 
sufletului, pentru a le înlocui cu socoteli şi lipsuri 
materiale. Pentru ca cele mai alese suflete ale 
creştinilor să nu aibă timp să cugete şi să observe, 
trebuie să-i abatem de la aceste preocupări 
împingându-i către grijile industriei şi ale comerţului.” 

"Oratorii noştri vor vorbi atât de mult, încât toată 
lumea va fi obosită de a-i mai auzi. 

Trebuie să buimăcim opinia publică, răspândind din diferite părţi 
şi vreme îndelungată atâtea păreri care se bat cap în cap, încât 
creştinii vor sfârşi prin a se pierde în labirintul acesta şi prin a 
înţelege că e cu mult mai bine să n-ai nici o părere în politică " 

"Trebuie deci, cu orice preţ, să-i luăm din stăpânire pământurile. 

Cel mai bun mijloc pentru acest scop este de a mări impozitele pe 
proprietatea funciară pentru a îndatora pământul. (...) în acelaşi timp 
trebuie să ocrotim negoţul şi industria cu multă putere, şi mai ales 
speculaţia al cărei rol serveşte de contragreutate industriei; fără 
speculaţie industria ar înmulţi capitalurile particulare, ar îmbunătăţi 
agricultura, eliberând pământurile de datoriile create prin împrumuturile 
băncilor agricole. Trebuie ca industria să răpească pământului roadele 
muncii sale ca şi ale capitalului şi, prin speculaţie, să ne dea nouă 
banii lumii întregi. Fiind astfel aruncaţi în rândurile proletarilor, toţi 
creştinii se vor pleca înaintea noastră pentru a obţine cel puţin dreptul de 
a trăi. 

Pentru a nimici industria creştinilor, vom mări speculaţia, gustul 
luxului, al acestui lux care înghite totul. 

Vom face să se mărească salariile, care totuşi nu vor aduce nici 
un folos muncitorilor, deoarece vom fi dat naştere în acelaşi timp 
unei scumpiri a obiectelor de primă necesitate datorită (vom spune 
noi) decăderii agriculturii (...)" 

"Ne-am atins de jurisdicţie, de alegeri, de presă, de libertatea 
individuală şi mai ales de învăţământ şi educaţie care sunt reazemul vieţii 
libere. Am înşelat, năucit şi corupt tineretul creştin printr-o educaţie 
bazată pe învăţăminte şi teorii pe care noi le ştim că sunt false şi 
care sunt răspândite de noi.” 

"După ce vom fi obişnuit în acest fel toată lumea cu ideea propriei 
sale valori, vom nimici însemnătatea familiei creştine şi valoarea ei 
educativă, nu vom lăsa să se ridice individualităţile cărora mulţimea, 
călăuzită de noi, nu le va îngădui să apară şi nici chiar să vorbească (...)” 

"Când am introdus în organismul statului otrava liberalismului, toată 
constituţia sa politică s-a schimbat. Statele s-au îmbolnăvit de o boală 
mortală: descompunerea sângelui; nu ne mai rămâne decât să aşteptăm 
sfârşitul agoniei lor." 

"Prin înrâurirea noastră, executarea legilor creştinilor e redusă la 
minimul posibil. Prestigiul şi tăria legilor sunt zdruncinate de 
interpretările liberale, pe care le-am introdus noi în ele.” 

Vom unelti alegerea de preşedinţi care au în trecutul lor o pată 
ascunsă, vreo panama oarecare. Teama de descoperire, dorinţa 
proprie fiecărui om ajuns la putere de a-şi menţine privilegiile, 
foloasele şi onorurile legate de condiţia lor, vor face din ei servitorii 
credincioşi ai poruncilor noastre." 

"Vom trece astfel pe nesimţite la suprimarea oricărei Constituţii, 

când va fi sosit timpul de a grupa toate guvernele sub autocraţia noastră " 

N. RED. Deja reglementările Uniunii Europene au prioritate legală în 
România faţă de Constituţia României (fapt stipulat chiar în Constituţia noastră) 
Şi România nici nu este încă membră a Uniunii Europene... 


vom opri a gândi prin petreceri, prin jocuri, prin 
desfătări, prin înlănţuiri de patimi şi prin case 
publice... 

îndată vom propune apoi prin presă concursuri de 
artă şi de tot felul de sporturi : aceste preocupări vor 
îndepărta pentru totdeauna spiritele de la chestiuni unde 
am avea de luptat cu ele. Oamenii, dezobişnuindu-se 
din ce în ce mai mult de a gândi liber, prin ei înşişi, 
vor ajunge să vorbească exact aşa cum gândim noi 
deoarece noi vom fi singurii care vom da noi îndrumări 
cugetării..." 

Tresa va atrage îndată atenţia publicului spre 
chestiuni noi, căci după cum ştiţi, noi am obişnuit oamenii 
de a căuta totdeauna ceva nou.” 

"De aceea noi îi vom îndemna pe oameni să 
conceapă tot felul de teorii fantastice, noi sau aşa- 
zise progresiste, căci am sucit cu mare uşurinţă 
capetele acestor nemernici de creştini cu ajutorul 
acestui cuvânt: progres, şi nu găseşti nici unul printre 
ei care să înţeleagă că sub acest cuvânt se ascunde o greşeală, afară 
de cazurile când e vorba de descoperiri materiale, deoarece adevărul e 
unul singur şi neschimbat, şi nu mai poate, prin urmare, să progreseze. 
Progresul, ca idee greşită, serveşte la întunecarea adevărului pentru ca 
nimeni să nu-l cunoască în afară de noi, aleşii lui Dumnezeu, păzitorii lui.” 

"Publicitatea ne costă astăzi scump, deoarece numai prin ea putem 
cenzura ceea ce se scrie în ziare." 

"Literatura şi ziaristica sunt cele două forţe educatoare mai însemnate, 
de aceea guvernământul nostru va trebui să fie proprietarul celor 
mai multe ziare. (...) îi vom învinge pe duşmanii noştri fără doar şi poate, 
deoarece ei nu vor avea la îndemână organe prin care să-şi poată 
spune cuvântul până la sfârşit, în urma măsurilor pe care le-am arătat." 

"Aşteptând însă venirea noastră la putere, vom înfiinţa şi vom înmulţi 
societăţile francmasonice în toate ţările din lume; vom atrage în ele 
pe toţi aceia care sunt sau pot fi nişte buni agenţi. (...) Aceia care intră 
în societăţile secrete sunt de obicei nişte ambiţioşi, aventurieri şi în 
general oameni superficiali, cu care nu ne va fi greu să ne înţelegem 
pentru înfăptuirea planurilor noastre. 

Creştinii se înscriu în "loji" din curiozitate sau cu nădejdea de a gusta 
din praznicul public cu ajutorul lor. iar unii chiar numai pentru a-şi putea 
expune înaintea unui public visurile lor irealizabile, care nu se sprijină pe 
nimic: sunt însetaţi de emoţia succesului şi a aplauzelor, cu care noi nu 
suntem niciodată zgârciţi. (...) 

Nu vă puteţi închipui cât de uşor pot fi aduşi la o naivitate inconştientă 
cei mai inteligenţi creştini, cu condiţia de a-i face mulţumiţi de ei înşişi, iar 
în acelaşi timp cât e de uşor sâ-i descurajezi prin cel mai mic insucces, 
fie chiar numai prin încetarea aplauzelor, şi astfel sâ-i robeşti unei 
supuneri slugarnice numai pentru a putea obţine noi succese... 

Noi n-am numărat jertfele dobitoacelor creştine şi, cu toate câ 
am sacrificat şi mulţi de-ai noştri, am dat poporului nostru pe acest 
pământ o putere pe care n-ar fi îndrăznit s-o viseze vreodată. Jertfele 
noastre, relativ puţin numeroase, l-au scăpat de pieire." 

Atunci drepturile noastre internaţionale vor covârşi drepturile 
naţionale, în adevăratul înţeles al cuvântului..." 

Administratorii, aleşi din public de către noi, dintre creştinii cei mai 
slugarnici, nu vor fi oameni pregătiţi pentru administraţia ţării. în 
acest fel vor deveni uşor nişte păpuşi trase de aţă de către înţelepţii şi 
genialii noştri sfetnici..." 

"Greşelile administraţiilor creştinilor vor fi zugrăvite de noi în 
culorile cele mai vii. Vom da naştere la o aşa de mare scârbă faţă de 
aceste administraţii apuse, încât popoarele vor prefera odihna ROBIEI în 
locul drepturilor mult-trâmbiţatei libertăţi care le-a zăpăcit atât de mult..." 

Vom şterge din amintirea oamenilor toate fapte veacurilor apuse, 
care nu NE sunt plăcute , nepăstrând decât pe acelea care zugrăvesc 
greşelile guvernelor creştine." 

Filosofii noştri vor discuta toate greşelile credinţelor creştine, dar 

nimeni şi niciodată nu va discuta religia noastră sub adevărata ei 
înfăţişare, deoarece nimeni nu o va cunoaşte cu adevărat, afară de ai 
noştri care nu vor îndrăzni niciodată să-i descopere tainele..." 


Pentru ca aceste gloate să nu ajungă la nimic prin cugetare, îi 


CU^VÂN fUlL ILEClONAiR Aprilie 2006 



Pag. 5 
























ţ|| "Sistemul înăbuşirii gândirii e deja în vigoare, în aşa- 
j | f 11 "Tiumitul învăţământ prin imagini care are menirea de a 
transforma pe oameni în animale blânde care nu cugetă , ci 
aşteaptă reprezentarea în imagini a lucrurilor pentru a le 
înţelege ..." 


"Ne-am îngrijit deja să discredităm clasa preoţilor creştini şi să le 
dezorganizăm astfel misiunea, care ne-ar putea stânjeni mult. înrâurirea 
ei asupra poporului scade din zi în zi. Astăzi libertatea conştiinţei este 
pretutindeni proclamată, prin urmare numai e decât un anumit 
număr de ani care ne desparte de căderea desăvârşită a religiei 
creştine; celelalte religii le vom dărâma şi mai uşor, dar e încă prea 



Hpcnre aceasta. Vom aşeza puterea!. 
bîeri^as^şiVeoţimea în nişte cadre atât de strâmte. încât' 
înrâurirea lor va fi nulă fată de aceea pe care au avut-o altădată. 

| nr f Regele iudeilor va fi adevăratul Papă al lumii, patriarhul bisericii 
internaţionale. Dar atâta timp cât nu vom fi crescut tmeretul în noile 
credinţe de tranziţie, şi apoi în a noastra nu ne vom at.nge pe fată 
de Bisericile existente, ci vom lupta împotriva lor prin critică, aţâţâng 
neînţelegerile.* 

"în general, presa noastră contemporană va dezvălui afacerile de 
stat neputinţa creştinilor, şi toate acestea în termenii cei mai necinstiţi 
cu scopul de a le înjosi în toate felurile, cum numai rasa noastră de 

/«Artiâi r\ rtin for'O ” 


"Cuvântul libertate împinge la luptă societăţile omeneşti împotriva 
oricărei puteri, fie ea chiar a lui Dumnezeu şi a firii, lată pentru ce la 
ridicarea noastră la domnie, va trebui să scoatem acest cuvânt din 
vocabularul omenesc , ca fiind principiul brutalităţii care schimbă 
gloatele în fiare sălbatice." 

"Când domnia noastră va fi sosit, oratorii noştri vor vorbi poporului 
despre marile probleme care au frământat omenirea pentru a o aduce în 
sfârşit la regimul nostru mântuitor. Cine va mai bănui atunci că toate 
aceste probleme au fost născocite de către noi t după un plan politic 
pe care nimeni nu /-a ghicit în decursul lungilor veacuri?" 

"Când va fi sosit domnia noastră, nu vom recunoaşte nici o altă 
religie afară de aceea a Dumnezeului nostru unic de care e legat 
destinul, deoarece noi suntem poporul ales... Din acest motiv va trebui să 
nimicim toate credinţele." 

"Vom expulza liberalismul din toate posturile de căpetenie ale 

administraţiei noastre, de care va atârna educarea celor mai mici în 
vederea ordinii noastre sociale. Nu vor fi îngăduiţi a ocupa aceste posturi 


decât aceia pe care îi vom fi crescut noi înşine pentru guvernământul 
administrativ." 

"Absolutismul nostru va fi consecvent în toate, lată de ce marea 
noastră voinţă va fi respectată şi împlinită fără murmur, ori de câte 
ori vom porunci ceva. Ea nu va ţine seamă de nici o împotrivire, de nici 
o nemulţumire, va înăbuşi orice revoltă prin pedepse exemplare" 

"Fiecare clasă socială trebuie să fie crescută într-o aspră 
îngrădire , după menirea şi locul care o aşteaptă." 

"Vom desfiinţa orice învăţământ liber." 

"în programul nostru, o treime a supuşilor va supraveghea pe 
ceilalţi numai din simţământul datoriei, pentru a servi de bunăvoie statul. 
Atunci nu va fi ruşinos să fii spion şi denunţător; dimpotrivă, va fi 
demn de laudă . (...) 

Acela care nu-şi va fi făcut raportul asupra celor văzute şi auzite 
de el în legătură cu chestiunile de politică, va fi considerat tot atât 
de vinovat, de tăinuire şi complicitate, ca şi cum ar fi săvârşit el 
însuşi aceste două crime." 






ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 

- premii în cărţi - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: "Având în vedere că după Congresul 
Studenţesc de la Târgu Mureş, din 1936, autorităţile au interzis (până în 1940) întrunirile studenţimii 
creştine române, se poate deduce că aceasta era un pericol pentru liniştea publică ?" 

a fost dat tot de Tudor Bârsan din Slatina, 32 de ani (cel care a răspuns corect şi la întrebarea 
lunii februarie), şi care a câştigat cartea Ideologie şi formaţiuni de dreapta în România" (1927 — 
1931)- Institutul Pentru Studiul Totalitarismului. 

RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


latâ dovada clară câ studenţimea creştină română nu constituia nicidecum 
vreun pericol pentru liniştea publică: Moţiunea adoptată de Congresul General 
al Studenţimii Române Creştine de la Târgu Mureş (5 aprilie 1936): 

Studenţimea română creştină, adunată la al X-lea Congres general la Târgu 
Mureş, în zilele de 3-5 aprilie 1936. a votat în unanimitate următoarea moţiune: 

După 14 ani de suferinţe şi jertfe, studenţimea română creştină se 
regăseşte pe aceeaşi linie de credinţă şi luptă naţionalistă şi creştină 
începută la 1922 şi reafirmă cu tărie aceleaşi crezuri. 

Studenţimea română, ca corp constituit, îşi afirmă completa independenţă 

îirituală Artilinck ci Hicr'lrxlirv^ :__■ . ... 



S LuTnri^r^H 0 * 6 ^/ 63 hrUbel ° r masonice pnn paza agatei române, 
partide etc îmnntriua ensiv ? mi ? e,lor . dusă prin presă, parlament, consilii de 
nTm% inrf m ^ r " naţ '° na " şi a corpului studenţesc, se deschide 
îrofeSi P s :.!r a c r a : eagra 3 ,rădăto "'<”. Şl cartea canaliilor, 
eliminaţi din univercitat •" d ° vec,l t' a face parte din francmasonerie, sâ fie 
avea leqături cu Partidul i ir?' a . l?a ' , _ pe ,a sediile societăţilor. Studenţii dovediţi a 

afişaţi la sediile societăţilor respeîive. e '' minat ' ^ t0a ‘ e SOC ' etăţile s,udenţeŞ " 

ofe°sk!naîe ale neamufui S ° lidar cu dezideratele materiale şi 


.7. J Z -^ ^ wiiamuu, dnrma compieia inoependenta Congresul studpntoc* ^ ^ . - 

spirituala de acţiune şi disciplină. încuviinţând ca individual studenţii sâ poată profesionale ale neam .,1 ,?i SC d ® c,ara solidar cu dezideratele mat 

Creşfinetc Ct ' V m ' ŞCări,or naţionalis,e " To,ul pen,ru T a râ". Padidul Naţional- 1 . Românizarea indus“'eT& come^u™™*™ ? ' COnsecinţă cere; 

‘ . universităţi fi ' n ' area le9 " C3re hotărâş,e li ™'<area numărului studenţilor in 


Creştin etc. 

Studenţimea română, constatând pericolul ce pândeşte fiinţa fizică şi 
spirituală a mişcării naţionale, prin ofensiva mişeleascâ a trădătorilor, calomniilor 
corupţiei şi tentativelor de asasinat, declară că a ajuns la capătul răbdării si al 
îngăduinţei. * 

în consecinţă, cere: 

- Măsuri neîntârziate pentru proteguirea şi redresarea morală, fizică si 
materială a elementului românesc, grav periclitat în Bucovina. Maramureş. 
Banat şi Ţara Moţilor, şi îmbunătăţirea situaţiei elementului românesc din 
Macedonia. Valea Timocului. Banatul Iugoslav. Ucraina şi din părţile 
transnistrene. a căror etnitate începe sâ se destrame. 

' Măsun de hi 9tenâ socială pentru vitalizarea constituţiei fizice a neamului 
• îosiru • 

d.n’,a!u!^f r !, a nl e9imUlU i eXCepţional ' starea de asediu şi cen 2ura. instaurate nu 
Dukaiit ^perioare de S,at ' şi care pnn modul de aplicare înăbuşă orice 
adică asasinaîl morar ro "ânesc. favorizând atacurile laşe şi calomnia. 

rastrictive şi legale împotriva curentelor sociale şi spirituale 

libeSmu| C comfm? ă la | me,ia exis,en t ei s,atului V culturii româneşti: 
beralismul, comunismul, francmasoneria şl sectele religioase. 


se conduce confo^spinhî^ studenţimea singură fiind indicată a 

5. Ameliorarea Ttăn^mlîenaîe 6 prirfa'^H Ce '° r de examen - 

căminelor şi cantinelor sâ li se aniir£ [\ acordarea d ® burse şi subvenţii. ' ar 
cu controlul forurilor care le subvent p^,nc,p,u, conducerii studenţilor autonomi 
Sâ se inferzică patronajul noiitîr 

6. Călătoria studenţilor pe C F R s i ? ' can,inelor 

tot timpul anului." $ S.M.R. sâ se facă cu reducere de 50% î n 

DECI. ca în^oric^Sta^de'^treDf 60 ^ 3 ^ 110 *' 0 ' 3 ^' Dosarnr - 18-1936. f. 62 - 66 ) 
naţionalist şi creştin! - cerând auinhtin ud ®^ im . ea română îşi afirma crezul - 
tocmai susţinerea şi protejarea RPimâ'mh ^^ÂNE, în mod public şi organiza 
PRIN LEGI re S .nc.ive d eŢe r !c 0 lu^, N ! LOR Şi apărarea STATULUI ROMAN, 
cauza acestor cereri autorităţii» a. • . f 1 comunismului etc. Faptul că d' n 
totul despre lăudata "democraţi»- l . n, * rzis Congresele Studenţeşti spune 
....... . emocrafie interbelică, ca şi despre interesele - 

_ ... .... o/i 


total străine de neam şi ţară - a |p in ! erbe * ic ^. ca şi despre 
sub soare... * a >e politicienilor români Pare- 


•se, nimic n° u 


iklTDCD » d -- 1 amarii rare-sv, /ww 

11 »- ««. Na, lonescu. Mi rcaa Eliade „ a , intelectuali român i 
U ţşm,: volume din Meologi. ş , forma, ^ Ce Creapta l„ Ro m a„ia~ (1931 , • • • 

ag ' C ît IV Â ÎSlir fl 11 ll llirr: ll.JAVl A iTT. . r '“ " IJhl ' Pen,fu s,(J diul Totalitarismului 


CUVÂNTUL LECSONAIB Aprilie 2006 




















Srfnast'h# de caste 

CÂNTECELE LUI CORNELIU ZELEA CODREANU 



în urmă cu aproape doi ani, am prezentat un interviu 
cu dr. FLOR STREJNICU din CISNÂDIE, punând 
accentul pe laborioasa sa activitate publicistică 
materializată prin lucrări importante pentru cel care vrea 
să-şi completeze cunoştinţele în legătură cu fenomenul 
legionar. Aceste cărţi, apărute după o migăloasă muncă 
de documentare a autorului octogenar, au o remarcabilă 
ţinută grafică şi titluri ce exprimă dar conţinutul lor 
"Mişcarea Legionară şi evreii", "Creştinismul 
Mişcării Legionare " (cu două ediţii în anul 2000 
întrucât tirajul a fost repede epuizat), "Culegem din 
mormântul tău lumină m (poezii tipărite în 1999 cu ocazia 
aniversării centenarului Comeliu Zelea Codreanu), 

* Hronic Legionar * (din care, număr de număr, timp de 
un an, am publicat fragmente)," Miniaturi \ 

Nu demult, distinsul autor ne-a mai rezervat o 
surpriză plăcută, scoţând o altă lucrare, de aproape 300 
de pagini, apărută tot la Sibiu, intitulată 
" MĂRTURISITORUL ". Cartea este un florilegiu liric, o 
culegere de poezii închinate Căpitanului, iar autorii nu 
mai au nevoie de nici o prezentare: Radu Gyr (" Balada 
ucenicului cu ochi albaştri ”, 'Vânt de seară ", *Doina 
Căpitanulur, "Mormântul Căpitanului , Ion Barbu 
C194CT), Aron Cotruş ("7ara" şi " Corabia Verde’), 

Lucian Blaga fA/oemvrie"). Tudor Arghezi ("Făt 
Frumos ", ’Suiş’), Valeriu Cârdu ("Inscripţie pe o 
cărămidă ", "Zări verzi”, Inscripţie pe un zid de 
mănăstire ", "Rugă "), Vasile Posteucă (" Legendă” şi 
’ TâncăbeştT ), Horaţiu Comăniciu ("Imnul Românilor 
SecuizaţT). Dumitru Bacu (" Căpitanul ", "Lumina ") ş.a.; 
doi străini (spaniolul Alberto Crespo şi germanul Karl 
Haushofer) îl elogiază, de asemeni, în versun, pe 
legendarul Căpitan al Gărzii de Fier "A Comeliu Zelea Codreamf , respectiv " Ihr 
Capitan \ Poeziile alternează cu citate din Comeliu Zelea Codreanu, Ion Banea, 
Nicoară lordache. Gr. Pihu, Vasile lasinschi, Comeliu Georgescu, Const. 
Papanace, Stelian Stânicel, Mircea Eliade, Sextil Puşcariu, Ion Barbu, Gh. 
Racoveanu, D. Găzdaru, Eugen Weber, Julius Evola, Ana Maria Marin etc. - 
evident, tot referitoare la Căpitan. 

Dar volumul îngrijit de Fior Strejnicu, " Mărturisitorul" , oferă şi o surpriză 
de mari proporţii, necunoscută de cei mai mulţi cercetători istorici: autorul a 
descoperit la Biblioteca Academiei Române două broşuri de negăsit în alte 
părţi şi, probabil. în nici o bibliotecă a vreunui pasionat bibliofil, apărute în anul 
1925, intitulate " CÂNTECELE LUI CORNELIU ZELEA CODREANU”. Prima 



CÂNTECELE 

LUI 

Corneliu Zelea Codreanu 

CU OCAZIA JUDECĂRII PROCESULUI 
LA CURTEA CU JURI DIN T.-SEVERIN 

21 CĂNTECE NOU!, CULESE $1 PUBUCATE 
E. L. 


-OO- 



MA I 1020 


CD (TURA ZIARULUI .OOORUL NOSTRU" 
TUWILSEVDIU 


AATt ORATlCK .RAMURI” B. A- 


iS; BBBIBaSSHa [ ' EKKSE^BH 


m 


broşură a apărut în 1925 la Focşani, în Tipografia 
Cartea Putnei, şi a doua la Tumu Severin în editura 
ziarului Ogorul nostru. 

Cântecele sunt compuse cu doi ani înainte de 
înfiinţarea Legiunii Arhanghelului Mihail, adică în 1925, 
cu ocazia procesului de la Tumu Severin al viitorului 
Căpitan, judecat pentru împuşcarea lui Manciu. 

Procesul lui Comeliu Zelea Codreanu fusese mutat 
de la Focşani la Tumu Severin din cauza valurilor 
extraordinare de simpatie ale localnicilor pentru 
naţionalistul român care comisese acel act In legitimă 
apărare. Dar şi la Tumu Severin toată suflarea oraşului 
era alături de tânărul Comeliu Zelea Codreanu. 
manifestăndu-şi public solidaritatea cu acesta. 
Preşedintele Tribunalului primise nu mai puţin de 19.300 
înscrieri de apărători din toată ţara, pe banca apărării se 
aflau, printre alţii, profesorii universitari A.C. Cuza, I. 
Găvânescu şi Comeliu Şumuleanu şi întreg baroul din 
Tumu Severin; trenuri întregi din laşi. Bucureşti. Cluj, 
Cernăuţi, erau pline de studenţi care veniseră să-l 
încurajeze pe Căpitan. Sala era arhiplină, iar afară, în 
jurul Teatrului, aşteptau peste 10.000 de oameni. 

După şase ore de dezbateri Comeliu Zelea Codreanu 
a fost achitat, iar la întoarcerea la laşi trenul a fost 
aşteptat în toate gările de mulţimi entuziasmate, 
îmbrăcate în costume naţionale, cu eşarfe tricolore, cu 
crengi de brad şi flori în mână. 


Poeziile din cele două broşuri aparţin unor tineri 
români, studenţi, elevi şi ţărani din diverse colţuri ale 
ţării: Lica din Huşi, Paraschivescu Constantin, Zaharie 
Florea, Viscol Domescu, F.S., B.B. sau "o creştină" sau 
"un notar din Mehedinţi*. Titlurile poeziilor şi conţinutul poeziilor expnmâ 
admiraţia şi dragostea pentru luptătorul Zelea Codreanu: Glasul Ţârii, Martirul 
naţional Comeliu Zelea Codreanu, Eroului Codreanu. Strigătul românilor, în 
zilele de zbucium. Rugă pentru Comeliu Zelea Codreanu, etc. Frumuseţea 
populară a acestor versuri vădeşte sinceritatea autorilor, sentimente de revoltă 
împotriva politicienilor corupţi şi trădători de neam şi ţară şi speranţa în victona 
celui judecat, considerat justiţiarul oamenilor cinstiţi din România. 


(o/nd/uzsi 


Lui Corneliu Zelea Codreanu 


Lui Corneliu Zelea Codreanu 


Preot sfinţit pe altarul suferinţa, 

Purtând în suflet fala de roman, 

Tu moşteneşti ce ne-au lăsat părinţii, 
în firea de moşie şi de neam. 

Pe fruntea ta senină străluceşte 
Lumina legendarilor martiri, 

Şi jertfa ta de azi ne aminteşte 
Făuritorii sfintei mântuiri. 


Măreaţă-ţi este vorba, eroule iubit! 

Măreaţă este ţinta spre care ai pornit! 

Măreaţă este spada ce ştii s-o porţi cu fală, 

Pătruns de datoria şi dragostea de ţară! 

Prin negurile vremii, în oarba rătăcire 
A celor care astăzi socot c-a lor menire 
E ca să ocrotească duşmanii ţârii lor, 

Apari ca un Arhanghel, un zeu deşteptător. 


Şi din adâncuri de străvechi morminte 
Sorbit-ai şoapta-naltului îndemn; 

Profetizând, ai dus mereu-nainte 
Ideea drepturilor ce avem. 

Şi glasul tău chemând la biruinţă 
Pe strănepoţii marelui Mihai 
Răsună încă-n toatâ-a noastră fiinţă, 
Şi aşteptăm doar semnul să ni-l dai. 


Molcumul semn al morţii, cu unghiile-i reci 
Voia să ne cuprindă în mrejele-i pe veci! 

Dar jerfta-ţi de apostol la luptă ne-a chemat, 

Ne-a arătat cărarea ce-avea-vom de urmat. 

Ol... fiu al suferinţei, curaj la luptă dreaptă, 
Curaj, căci o cunună de glorie te-aşteaptâ, 
Cununa mulţumirii de-a şti c-a încolţit 
Cuvântul deşteptării, ce tu l-ai răsădit! 



Şi-atunci, purtaţi de doruri seculare 
De-a fi stăpâni pe glia strămoşească, 

Vom smulge crunt neghina din ogoare, 

Tara să fie numai Românească. 

B. B. 


Curaj, că Românimea din somnu-i deşteptată 
Cu braţele deschise în mijlocu-i te-aşteaptâ, 

Te-aşteaptă să depună martirului pe frunte 
Sărutul re-nvierii din chinurile-i crunte. 

Dureliu Gorian, Focşani 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2006 


Pag. 7 










































CENTURA” POLITICII - APRILIE 




Baciul Traian şi aurul lui Decebat 

"Şade moşu-n cur la foc/ Şi ce vede spune 
tot!" (din înţelepciunea doctorului Sorin Oprescu, 
apud Moş Ion Roatâ-Roatâ, sâ se vadă toata) // 

Aşa glăsuia în direct, pe toate posturile de nli 
televiziune - de stat, comerciale, adică private, de 
tot private - doctorul Sonn Oprescu, un ubicuu 
director de spitale, senator, mahăr la Colegiul 
Medicilor şi senior coordonator la Partidul lui 
Mucles, filiala de Bucureşti. Un personaj fabulos, 
nu doar foarte inteligent. 

Ne avertiza câ - gata ! - s-a dat liber la vânatul 
cel mare. la mistreţul cu colţii de aur. Trageţi 
adânc! Aer în piept. Mai jucâm o dată opereta de 
la zidul din Târgovişte. ca să rămânem noi mai 
curaţi, mai uscaţi. Sâ nu mai spună lumea câ noi 
am fi nişte golani, şi nişte mafioţi, şi nişte escroci, 
şi nişte comunişti revopsiţi. reşapaţi şi mascaţi. 

Gata! 

Dar cine sâ fi fost "Moşu"? Câ focul noi 
cunoaştem cine l-a pus. 

"Ni s-a pus eticheta pe frunte, sistem ticăloşit, corupţi - Cauza suntem noi 
pentru ca am fost nişte fraieri. Vreţi sâ rămânem în genunchi? Rămânem în 
genunchi! Ce-avem de făcut când toate mesajele noastre către populaţie sunt 
parazitate. Câ mă întreba Adrian Năstase: E adevărat că lumea vorbeşte? E- 
adevârat. Câţi vorbesc? Mulţi. Pân-acum nu vi s-a spus decât gulgute. 
Nenorocirea că timpul trece şi că dacă am fost o speranţă la tinereţe, sunt 
o certitudine la bătrâneţe” dixit doctorul Partidului, cu mortul pe masă. 

Cânta un matelot la proră 

Este aşa de frumos la noi, încât numai un tâmpit fără umor ar mai vrea să 
plece din România. Aici e de râs, de făcut! Doctorul Sorin Oprescu este un 
pasionat de ţâpurituri de la bunicul: "Lupta este colosală atunci când prostul are 
şcoală". Nu, nu se referea la Prostănacul, el se gândea la ministrul Nicolăescu, 
cel care a spus câ Mircea Geoanâ şi Adrian Nâstase au învăţat dialectica politică 
de la Bătrâna-şi-Perversa-Securitate. Ce fiare! 

Şi atunci, Prostânacu s-a năpustit cu pieptul la hotarele partidului fiindcă 
ieşeau din năvod tot felul de lighioane cu procurori gheboşi în cârcă, aşa cum 
ţâşneau dracii din turbinca lui Ivan al lui Creangă. Principial cum îl ştim, şi-a 
schimbat discursul de trei ori în patru ore: "Nu mai excludem pe nimeni!"; "Este o 
idee tâmpită sâ-l dăm afară"; "Adrian Năstase trebuie să plece!". 

Şi asta după ce toţi aleşii neamului rătăcit au făcut lanţ de... lanţ! în jurul 
partidului şi a secretarului său general: nu vrem sâ-l amuşine procurorii la ouă, 
nu vrem sâ fie percheziţionat ca orice pârlit de român, nu vrem sâ fie scos din 
capul trebii de la Camera Deputaţilor fiindcă pierde partidul. Indiferent de 
culoarea zgârzilor pe care scrie mândru "câine comunitar estropiat", toţi aleşii au 
votat întru apărarea impâratului-de-Mătase, la fel cum au votat contra 
Departamentului Naţional Anticorupţie. De s-a dus vestea până la gânditorii de la 
Bruxelles. 

Şi deodată, din senin, zbang! A venit noaptea cuţitelor roşii şi băieţii l-au 
obligat pe Arogantul să-şi taie venele în privata Partidului, ca Seneca în baie. Nu 
ca Seneca. Ca Paler! Nu, nu, Paler a abjurat ca Galileo Galilei. De altfel, fireşte, 
Adrian Nâstase spusese recent că idealul lui de tinereţe era Octavian Paler - 
fireşte. Nu a precizat fireşte care Paler, evident: cel vioi de la Comitetul Central 
sau eseistul sumbru, cu lumânarea-n poloboc, de după tâmbâlâul din decembrie 
1989. N-am înţeles. 

Există trei explicaţii posibile pentru a percepe principialitatea spontană a 
Prostănacului. Tataie a cerut capul Arogantului; Baciul Traian are mâna prea 
lungă şi insinuantă; porunca a venit din afară. Eu optez pentru a treia variantă... 
Prostănacul i-a şantajat pe aleşii din provincie: nu votaţi pentru aruncarea 
Arogantului, atunci toată conducerea îşi dă demisia. Şi l-au dat pe două beţe, 
cum zic basarabenii când se referă la scârnăvii. Era deja ora două noaptea. 
Votul fusese lăsat la urmă, ca sâ-i exaspereze pe delegaţi. Aşa cum făceau pe 
vremea UTM, când îşi condamnau colegii de facultate pentru câ au dansat rock. 
Partidul lui Mucles devenise antropofag şi nu se va opri aici. "Vreţi congres 
extraordinar? O sâ-l facem, câ tot noi o sâ-l organizăm, dar sâ luăm în noaptea 
asta o decizie", a spus Manivelă, de sub mustaţa lui de I C. Frimu, cel care 
ceruse în iarnă sâ se despartă bărbaţii de curve - lucru imposibil: PSD este un 
partid de androgini! 

-Cât de dezagreabil s-a exprimat părintele Constituţiei 

când a susţinut câ gruparea din jurul împăratului de 
Mătase se bazează pe trei criterii: infracţionalitate, 
homosexualitate şi masonerie... 

Degeaba a mai vorbit Arogantul ca preoteasa 
Casandra in templul lui Lenin: "Vă vine rândul şi vouă! 
Nu veţi scăpa nici voi. Toţi sunteţi expuşi prin excluderea 
mea." 

Ce vremuri! Cânta un matelot la proră: "Adriene, nici 
nu ştii/ Cât de mic începi sâ fii!..." Parc-a fost Mama 
Omida politicii româneşti. 

"N-am nici o greaţă" 

Prostănacul se arata naţionalist, după ce s-a dat în stamba prin tot felul 
de "panduri internaţionale, care andorseazâ puternic România". Se face câ nu 
pricepe cum de actualii guvernanţi acceptă ca americanii sâ poată ataca 
I | lorice ţară străină de pe teritoriul nostru, fără ca măcar sâ ne 
| info rmeze. 

Pag. 8 




în realitate, acordul SOFA privind statutul 
militarilor americani în România a fost semnat 
pe vremea tandemului Geoană-Nâstase- 
lliescu. Sau viceversa. Actualii guvernanţi nu 
fac decât să pună în practică prostiile 
antecesorilor. Dacă au uitat, le aducem aminte. 
Acordul SOFA, ratificat de PSD în 2002, arată 
clar:" România recunoaşte importanţa deosebită a 
controlului disciplinar exercitat de autorităţile 
militare ale SUA asupra membrilor forţei şi 
eficienţa acestui control in planul capacităţii 
operaţionale a forţei, in consecinţă, reiterând 
angajamentul său faţă de obiectivul apărării 
comune. România îşi 

exercită voinţa suverană de a renunţa la 
dreptul său primar de a-şi exercita 
jurisidcţia penală...” 

Trebuie să fii mameluc sâ semnezi un 
asemenea document în numele României, dar 
şi mai şi dacă FI acuzi pe altul pentru 
semnătura ta? 

Mâna cu mănuşă albă 

în timp ce pe sub sălciile de pe Dâmboviţa se consuma telenovela cu Mătuşa 
Tamara Cernâşov, honvezii lui Marko Bellissima defilau prin oraşele 
"scaunelor secuieşti", pe cai, cu drapelele Ungariei Mari. Au dat o 
declaraţie de autonomie, document pe care îl vor duce la Bruxelles. Ei vor 

cere Uniunfi Europene sâ condiţioneze aderarea României de acordarea 
autonomiei pentru aşa-zisul m Ţinut Secuiesc ". 

Pentru naivii care susţineau că nu s-a întâmplat nimic la Odorhei sau la 
Târgu-Secuiesc pe 15 martie, de ziua naţională a Ungariei, aş oferi un citat 
semnificativ din cartea "Transilvania de Nord-Est. 1944-1952" " Pentru 

revizionismul maghiar, nu conta ideologia celor la care apela, adaptabilitatea lui 
la orice regimuri politice fiind deplină. S-a dovedit şi faptul câ rezistenţa 
revizionismului depăşea pe aceea a regimurilor politice; a rezistat şi după 
dispariţia fascismului şi după dispariţia comunismului. Şi la începutul sec. al XXI- 
lea se încearcă din nou a se face ceea ce s-a reuşit doar temporar în 1940 şi 
1952 - crearea unui nou statut pentru Transilvania. în dauna Statului Român, in 
1940 şi 1952. Ungaria a fost ajutată decisiv de puterile dictatoriale; la început de 
secol XXI, îşi îndreaptă speranţele spre Occidentul democratic. Va reuşi?" 

Cu grijă şi cu răbdare, poţi face cât unul mare... 

^ După defilarea din 15 martie, Traian Bâsescu i-a făcut o vizită lui Szasz Jeno. 
primarul de la Odorhei, şi i-a spus că va obţine aceeaşi autonomie ca Braşovul 
sau Craiova. Nu ştiu dacă Szasz Jeno şi-a dat jos de pe peretele din biroul de 
primar harta Ungariei Mari. 

DUNA TV de la Budapesta arăta că România a adus tancuri la marginea 
oraşului Odorhei pentru a realiza o demonstraţie de forţă cu prilejul vizitei 
pastorului Laszlo Tokes, acest colonel Kossuth al timpurilor noastre, care voia 
lupte, simţea miros de sânge de valah. 

Desigur, cu totul întâmplător, autorităţile române au precizat că tancurile nu 
se aduc, ci se duc la... casare, pentru a face loc unor blindate moderne, mai 
performante, necesare vânătorilor de munte din zonă. Aşa se face politica 
naţională. Elegant. Mâna cu mânuşă albă trebuie sâ poarte aceeaşi măciucă a 
statului unitar. 

Marinelul se dă la cultură, mai ceva ca olandezul Van Ghelle. L-a 

medaliat pe Mircea Cărtărescu cu Ordinul"Meritul 
Cultural în grad de Mare ofiţer, categoria A 9 

"Literatura". Motivaţia sună cam aşa "pentru 
talentul remarcabil, care a ridicat valoarea 
literaturii române contemporane şi pentru spiritul 
managerial dovedit, prin care a deschis iubitorilor j* 
de carte noi posibilităţi de a avea acces la 
literatura de bună calitate". Dacă citim ce a scris 
despre Mihai Eminescu sau despre Mahn ™ 

Sorescu. cel mai mare schitor de după Nichita 
Stănescu. vom înţelege mai bine contribuţia lui 
Mircea Cărtărescu la ”buna cunoaştere” 

Falş tratat poetic de Nichita Stănescu 

sub M p a r 'fn S m^ aS p Cheta de '° keu s,e,ea Ea s,e,ea - Frumos Mana stetea. Şi calul 
nerh^J wft Foma,a - , Zâbala dâbuci molfăia. El molfăia. Calul cel fără şea 
ca trecea EUre^ea 3 Calul se ~ nchina $' Anghelescu cel spânzurat 

sfafiselLa ^' at b “ n 61 ,erea El ierea Când ban, de ţigan ne dedea 

El se luDta Iar Annhoif! 6 pa arie frum oasâ avea. Cu drapelul în vânt se lupta. 

caschetă D linoea 9 înl« U supăra ' că »*cea Acum el trecea. Iar Mana sub 
caschetă plângea. Frumos şl discret ea plângea. Ş, calul din cap câ dedea El 

Halal! 

"Dumnezeu m-a trimişi” 

Bisenca Ortodoxa^'oac^'sfp^ Tr f an Băsesc u sâ intre frecvent în conflict cu 

CaPU ' F “" da " a GO,< "\ ae 

Prelaţii Bisericii 3 * ° no trebu,e sâ plătim, râu cap au avut 

bu , zl rlffs".»»'«• - c-r 

p.nca Io.: Emano.I GojOu . li! JE,'?' f’ 5 " 92 fundca •*" 

trei miliarde de dolari Bisericii tes tament toata averea lui d 

Biserici. Ortodoxe, iar nu unui cetăţean din 


\ 


1 



CUVÂNTUL LCCIONAIR Aprilie 2006 

























| Israel. "Mulţumesc Dumnezeirii care m-a făcut român", spune 
. Gojdu în testamentul pe care Câlln-Filâ-dâ-Poveste îl încalcă. 

Nu-I obliga nimeni pe Mihai Râzvan Ungureanu sâ semneze 
orice inepţie i se cere. Daca este puternic, să-şi dea demisia. Altfel. 

oâ mai multe gafe care li se vor arunca oricum în cârcă, liberalii vor pierde 
-^mptet Transilvania fiindcă s-au dezis de politica Brâtienilor de dragul unei 

^După 06 s " a °P US P atr ' ar ^ e ' ©forturile de a construi Catedrala Neamului, 
T ra>an Bâsescu nu are nevoie de un alt război cu Biserica Ortodoxă, pe care îl 
pierde sigur. 

Trei politicieni români se ceartă în Parlamentul de la Bucureşti. "Dumnezeu 
tnmis să-i salvez pe români", spune unul din ei. "Ba pe mine m-a trimis", 
n V ?$ tează al doilea. "Aţi înnebunit amândoi. Eu n-am trimis pe nimeni", spune 
pîjjtfsit al treilea politician român. 

"Veri impotănt papagal! 

Din toată tevatura politicianistă, 
majoritatea gazetâreselor-pistol reţin doar 
efectele: Gigi Becali a zis că Târiceanu este 
"un veri impotănt papagal", numai bun de pus 
la peluza lui din Ghencea, ca sâ regreseze şi 
mai mult: "este un gândac politic, iar eu sunt 
un monstru politic!". Dar ia hai să vedem ce 
l-a apucat pe creştinul de la Pipera de-a 
dat cu bazuca după filfizoni. 

Călin Popescu-Tăriceanu a semnat 
acordul cu Ungaria, prin care se 

desconsidera testamentul lui Emanoil 
Gojdu. Toată moştenirea, lăsată de 

patriotul aromân pentru tinerii români de 
credinţă creştină ortodoxă, a încăput pe mâinile unui cetăţean israelian. 

Chiar dacă Biserica Ortodoxă Română înregistrase o fundaţie Gojdu pentru 
recuperarea moştenirii de la Budapesta. Guvernul de la Bucureşti mai face o 
fundaţie cu acelaşi nume, dar în colaborare cu Guvernul de la Budapesta, pentru 
alimentarea căreia România ar trebui sâ plătească milioane de euro anual. 

Să fim rezonabili şi să cântărim ce este mai grav: înjurătura creştinului 
de la Pipera sau acordul semnat de Tăriceanu? 

Şi apoi, de ce ar trebui să dispreţuim un om 
simplu şi atât de direct, cum este Gheorghe 
Becali? El a construit pe banii lui 200 de case 
pentru sinistraţi, iar Guvernul - doar 40. 

De ce Dinu Patriciu sau Adrian Năstase nu au 
ridicat măcar un acoperiş pentru un biet amărât, 
calicit de şuvoaiele Şiretului? 

Şi ar mai fi ceva semnificativ: Steaua este 
singura mare echipă de fotbal, sponsorizată de un 
anticomunist convins, care vine dintr-o familie care 
a suferit enorm din cauza politrucilor Anei Pauker. 
ceea ce nu se poate spune despre stăpânii de 
gladiatori de la alte cluburi sportive. 

Leuştean, cine te-a pus? 

Lucian Leuştean. ministru secretar de stat la Ministerul de Externe, le explica 
parlamentarilor de la Bucureşti că România este un fel de Liechtenstein pentru 
Ungaria. Cum sâ te baţi cu Ungaria pentru Fundaţia Gojdu, care aparţine 
României? "E ca un meci de fotbal între Brazilia şi Liechtenstein. Şansele ca 
Liechtenstein sâ câştige cu Brazilia sunt minime". 

Leuştean, vorba cântecului, cine te-a pus moţ în diplomaţia românilor? 

Cam în acelaşi timp, ministrul Mihai Răzvan Ungureanu declara către "Die 
Presse" câ "România este ca un nou land federal" al Austriei. 

Aurelian Pavelescu a înregistrat "Fundaţia Gojdu" la Oficiul de Stat pentru 
Invenţii, şi Mărci, ca să-i taie apa lui Târiceanu, iar Gigi Becali a plătit pentru 
realizarea unui documentar despre Emanoil Gojdu, un armân de-al lui, adică 
"român la puterea a doua", după cum spunea Petre Ţuţea. Este bine sâ 
priceapă şi liberalii actuali câ asemenea gesturi se reţin, iar nu ce au făcut 
ei. 

Poate numai Dumnezeu să mai aibă grijă de ţara noastră 
Mei există gazetari de serviciu sau din oficiu, care încă mai ameninţă 
Populaţia câ nu va fi primită România în Uniunea Europeană la 1 ian. 2007. 
S* nu aibă nici o grijă. M România este foarte importantă ca piaţă de 
desfacere", explica Bernard Bot, ministrul de Externe al Olandei, în faţa 
Partamentului de la Haga. 

,n acelaşi timp, Rusia caută pe toate căile să rămână în Transnistria, dar 
pierde în favoarea Ucrainei. Până şi Patrairhul Aleksei atacă Mitropolia 
Basarabiei, care se subordonează Patriarhiei de la Bucureşti. 

Cam în aceeaşi perioadă, Vladimir Puţin făcea o vizită la Budapesta pentru a- 
1 ^vinge pe unguri să-şi schimbe politica faţă de vechiul partener. Puţin fusese 
^ la Sofia. Este foarte semnificativ cum ocoleşte Kremlinul România. Sâ 
vedem cum va p roce( j a m atelotul nostru cu Marea Neagră. 

p°pita Kremlinului 

Dacă aş fi consilierul lui Vladimir Puţin, l-aş avertiza câ Rusia va pierde 
[«cum Partida pe Nistru, câ ar fi mai constructiv sâ coopereze cu România, 
va sprijini umflarea Ucrainei. Nu are nici o importanţă câ indivizi ca un 
£ lrcea P°pa mai susţine şi astăzi că Basarabia este pământ rusesc. Uniunea 
Uf opeanâ şi Statele Unite îşi înteţesc insistenţele ca Rusia sâ plece de la 
J^pol. Traian Bâsescu a fost ironizat câ nu va putea sâ transforme lacul 
Marea Neagră într-o zonă a cooperării libere. Nici nu şi-a arogat 
^ m ©nea calităţi. 

De altfel. Moscova a avertizat de mai multe ori câ nu are nevoie de 
România pentru a construi punţi spre Occident. Rusia a respins 


Uf 

mir 



înfiinţarea unei euro-regiuni a Mării Negre în cadrul Conferinţei 
internaţionale privind cooperarea inter-regionalâ în regiunea Mării 
Negre, la Constanta. "Rusia nu a participat la pregătirea documentului 
şi nu se consideră obligată de această declaraţie", a declarat Vladimir 
Lebedenko, reprezentantul Moscovei la conferinţă. 

Lucrurile evoluează în tot spaţiul românesc, situaţie pe care ruşii o intuiau 
încă din 1991. Conform datelor unui sondaj realizat de Centrul de Analize şi 
Investigaţii Sociologice CIVIS. în perioada 20-27 martie 2006 şi finanţat de 
Institutul pentru Liberă Iniţiativă. 51% dintre români vor unirea celor două 
pământuri romaneşti, în timp ce numai 27% vor menţinerea situaţiei actuale, iar 
10% nu ar vota deloc. Liceul "Lucian Blaga" din Tîraspol are deja 5000 de elevi' 

Evoluează interesant şi situaţia românilor din Ucraina. La alegerile 
recente, a fost ales Ion Popescu în calitate de deputat al românilor în Rada 
Supremă de la Kiev. Mulţi români au fost aleşi în organele locale ale puterii 
din nordul Bucovinei, din Herţa şi din sudul Basarabiei. Semnificativ este câ 
ei au primit locuri pe listele Partidului Regiunilor, controlat de ruşii din 
Ucraina. Naţionaliştii ucraineni au refuzat în general sâ coopereze cu 
reprezentanţii românilor. 

Democraţia şi traseismul politic 

Cum lichelele au un simţ de orientare socială mai acut decât ceilalţi oameni, 
migrează din alte partide spre PD fiindcă în spatele acestuia este acelaşi Traian 
Bâsescu. Fug şi de la liberali, ceea ce i-a ofuscat teribil. In fond, Partidul Naţional 
Liberal are istorie, dar nu şi locomotivă. Vor să facă pe nebunii? Sâ plece singuri' 

Pe de altă parte, Partidul Democrat tinde sâ se "pesedizeze": se va umfla şi 
el, până la implozie. Românii pricep foarte uşor că toată clientela politicianistă 
de la noi este cultivată, întreţinută, stimulată: nici un partid nu vrea să 
iniţieze o lege care să interzică traseismul politic. 

Ucraina, ţară aflată în faza democraţiei primitive, are o asemenea lege: 
dacă un parlamentar părăseşte în timpul mandatului partidul care l-a 
propus pe liste, pierde locul în Rada Supremă. Fotoliul lui este luat de 
următorul aflat pe listă. 

Toţi politicienii români pe care i-am întrebat de ce nu iniţiază o lege care sâ 
taie poftele de parvenire ale traseiştilor, mi-au răspuns că "nu vrea Europa"\ 
Este fals, fiindcă noi nu vrem o asemenea Europă. 

"Condamnarea" comunismului 

"Sâ vină o comisie de istorici care să ne 
arate cum sâ condamnăm ororile bolşevice!” 

Dar l-au găsit imediat pe Vova 
Tismaneanu care sâ ne arate cum sâ punem 
la zidul infamiei regimul cel mai criminal din 
istoria lumii. De ce sâ apelăm la istorici 
redutabili, ca Florin Constantiniu sau ca 
Gheorghe Buzatu? Nu, pentru câ pârinţii 
lor nu au fost comisari sovietici şi nu au 
venit pe tancurile Armatei Roşii. în plus, ei 
ar fi în stare să ne şi arate cine se face 
vinovat de instaurarea dictaturii bolşevice 
peste un popor care, funciar, organic, nu are nimic comun cu mentalitatea 
comunistă. 

Prin urmare, noi am făcut comunismul, noi îl demascam, da? Aţi văzut că nici 
Parlamentul European nu a acceptat sâ condamne comunismul? Şi iarăşi am 
regretat câ Stalin nu şi-a prelungit excursia până la Madrid şi la Londra, sâ vadă 
şi ei binefacerile şi victoriile... 

Ne putem lăuda câ avem domenii în care România a luat-o înaintea boilor 
prin Europa. Traian Bâsescu le-a mulţumit băieţilor de la Serviciile Secrete câ s- 
au integrat deja. S-au integrat şi autor ii manualelor de istorie. Astfel, copiii 

~' nu trebuie sâ mai înveţe despre 
Burebista, despre Decebal, nu 
trebuie sâ ştie de unirea făcută pe 
timpul lui Alexandru loan Cuza, nici 
despre sacrificiile românilor în cele 
două războaie mondiale pentru 
reîntregirea naţională. Mihai Viteazul 
se va studia "opţional". 

Ei bine, eu nu vreau într-o Europă 
comunistă fiindcă tot aşa arătau şi 
manualele din anii 1950. Numai câ 
lupa era la Moscova. 

Pomii lui Funar 

Şedinţă mare la Parlament. 
Prezidează Miron Mitrea. Ghiţâ Funar 

_a propus un proiect de lege pentru 

asfaltarea trotuarelor şi pentru plantarea pomilor fructiferi pe marginea 
drumurilor. Gând sâ se treacă la dezbateri, Manivelă începe sâ râdă. Şi râzi, şi 
râzi! Se îneca, stătea pe sub birou, se ridica şi iar prufnea. Era stacojiu, nu mai 
semăna cu I.C. Frimu din manualul meu de istorie din clasa a Vlll-a. S-a 
suspendat şedinţa. întrebat de ziarişti de ce râdea Manivelă, Ghiţâ Funar a 
răspuns: "Cred că era drogat!". Noo! Ş-apâi adevărul este altul adică noi nu mai 
prididim cu afacerile, cu ponturile şi cu tunurile, trebuie să mai dăm şi cu 
subsemnatul pe la procurori, şi vii tu, Ghiţâ, să ne arăţi câ trebuie sâ plantăm 
zarzări şi corcoduşi! Bă, tu eşti normal, Ghiţâ? De asta ne arde nouă? De ce ne- 
ar interesa pe noi câ pomii ar înfloh frumos de Paşti? Nu avem plopi destui? Ce 
dacâ-i sufocă pe cei alergici cu puful lor sau dacă se mai prăbuşesc uneon peste 
maşini, peste oameni? Nu avem timp să ne ocupăm de corcoduşi, când nu ştim 
după care piersic să ne mai dăm 




Jir- 

4ţl — 




CUVÂNTUL LECaONAIR Aprilie 2006 


Pag. 9 





















CORNELIU ZELEA CODREANU - ’ CIRCULĂRI Şl MANIFESTE” (VII) 

(continuare din numărul trecut) 



PACTUL ELECTORAL DE 

NEAGRESIUNE DINTRE CĂPITAN, IULIU 
MANIU Şl GH. BRĂTIANU 

'Domnilor ziarişti, Ştiţi că am încheiat un 
acord cu dl luliu Maniu şi Gh. Brătianu! Acest 
acord are ca scop: apărarea libertăţii şi 
ducerea unei lupte electorale civilizate din 

care să lipsească, denigrarea, neloialitatea şi 
reaua credinţă. 

Acordul prevede că fiecare din părţile 
contractante îşi va afirma ideologia sa 
proprie în faţa ţării într-o formă de bună-cuviinţâ 
şi eleganţă. 

Deci acordul voieşte să realizeze două lucruri: 
libertatea de exprimare şi în al doilea rând 
înlăturarea a tot ce ar putea împiedica o cât mai 
bună judecată a ţării. Adică ducerea bătăliei în 
câmpul ideilor cu înlăturarea desfăşurării de 
patimi personale, cu înlăturarea relei credinţe, cu 
înlăturarea violenţelor care toate împiedică 
totdeauna o bună judecată. 

M-a mirat profund scrisoarea unui preşedinte 
de partid. în care spune că partidul său nu poate încheia un "Pact de 
neagresiune" care i se pare straniu şi imoral cu un alt partid cu idei 
diametral opuse. 

"Pact de neagresiune" nu în privinţa "ideilor” care, tocmai 
aceasta dorim, să se lupte libere, d-le preşedinte, ci pact de 
neagresiune în privinţa ghioagelor, în privinţa relei credinţe, a 
atacului nesincer sau plătit. 

Cum adică, este imoral ca cineva să invite chiar pe cel mai mare 
adversar al său la o luptă dreaptă, corectă, civilizată, şi este moral să-l 
ponegrească pe nedrept, să-l insulte, sâ-l calomnieze? Este mai moral 
să-l aştepţi de după gard şi să-l izbeşti cu ghioaga în ceafă?” 

Politica externă 

”Cu profund respect pentru dl Maniu, îmi permit să afirm că 
părerile mele sunt EXACT CONTRARII. 

Eu sunt contra marilor democraţii ale Occidentului, eu sunt contra 
Micei înţelegerii, eu sunt contra înţelegerii Balcanice, şi n-am nici un 
ataşament pentru Societatea Naţiunilor în care nu cred. 

Eu sunt pentru o politică externă a României alături de Roma şi 
Berlin. Alături de statele revoluţiilor naţionale. în contra bolşevismului. 

O spune un om care n-a călătorit şi n-a cerşit nimic nici ia Roma şi nici 
la Berlin. 

în 48 de ore după Biruinţa Mişcării Legionare, România va avea o 
alianţă cu Roma şi Berlinul, intrând astfel în linia misiunii sale istorice în 
lume: apărătoarea Crucii, a culturii şi a civilizaţiei creştine." 

"în privinţa revizionismului afişat şi speculat de dl Titulescu, Mişcarea 
Legionară afirmă că nici o revizuire de frontieră nu se va face în 

defavoarea României.” 

Politica internă 

"Dl Maniu este pentru democraţie. Eu sunt de părere exact contrară. 
Sunt contra democraţiei. După cum sunt si contra dictaturii . Sub 
aurora dimineţii, se naşte un alt sistem, nou, neîntâlnit până acum. 
Pentru acela sunt eu. 

Dl Maniu spune că partidul său va aduce justiţie şi toleranţă pentru 
minorităţi. Eu sunt pentru JUSTIŢIE, FĂRĂ TOLERANŢĂ. Pentru că 
am tolerat aşa de multe încât suntem pe patul de moarte. Mişcarea 
Legionară va aduce justiţie pentru români. Vorbesc de acea justiţie de 
secole înfrântă în defavoarea Neamului Românesc, vorbesc de acele 
drepturi milenare ale românilor pe care ei trebuie să şi le recucerească, şi 
pe care după cea mai severă aplicare a justiţiei, nu au a le împărţi cu 
nimeni. Şi mai cu seamă nu există nici o justiţie, care 'să ne oblige a 
împărţi drepturile noastre de stăpânire şi conducere a ţârii, cu jidanii." 
(Dec/ara ţ/»7e politice ale Căpitanului - 30 nov. 1937) 

ATITUDINEA FAŢĂ DE GUVERNUL NAŢIONALIST GOGA 

"(...) noi trebuie să fim corecţi chiar dacă alţii n-au fost cu noi, şi să nu 
lăsăm nici o pată pe trecutul Mişcării noastre." 

'Sunteţi un guvern naţionalist. 

Eu nu am dreptul nici măcar să vă suspectez buna-credinţă, chiar 
atunci când unele lucruri nu le înţeleg, sau mi se par greşite. Un om 

corect nu se poate năpusti asupra altui om din primul ceas, înainte 
de a fi lăsat să-şi pună în aplicare gândurile sale. 

De asemeni. împins de vreo invidie plină de josnicie, nu mă veţi găsi 
strigând: lată aceştia îmi iau şi executa din programul meu şi eu ce 

I voi mai face”? 

Cizic acum şi voi zice totdeauna: "Să va ajute Dumnezeu să 



Pag. 10 


faceţi pentru neamul românesc tot ce vrem, tot 
ce am vrut, tot ce a visat mintea noastră ca ar 
putea face.” (13 ian. 1938) 

CĂTRE LEGIONARII DIN TOATĂ ŢARA 

"în general în propagandă: Nu atacaţi pe 
nimeni. Nu veţi zice: Să ne votaţi pentru că cuziştii, 
ţărăniştii, vaidiştii, sunt răi. Ci veţi zice: Votaţi-ne 
pentru ce avem noi bun. Votaţi-ne pentru 
credinţa şi jertfele noastre. ” (Circulara din 18 ian. 
1938) 

”Şeful Legiunii râde de moarte şi nu se 
păzeşte niciodată de ea.” (11 febr. 1938) 

"Puterilor vrăjmaşe din afara hotarelor sau 
dinăuntru, care-şi închipuie că legionarii le pot 
face jocul printr-un început de răzmeriţă, le 
răspund că se înşeală." (Circulara din 8 febr. 1938) 

”Noi nu voim să întrebuinţăm forţa. Nu voim 
să întrebuinţăm violenţa. Ne este suficientă 
experienţa din trecut, când fără voia noastră am 
fost atraşi pe calea violenţei. La orice violentare, 
noi nu mai răspundem în nici un fel: Suportăm. (...) 

Lovitură de Stat nu voim să dăm. Prin esenţa însăşi a concepţiei 
noastre noi suntem contra acestui sistem. Ea însemnează o atitudine 
de bruscare, de natură exterioară, pe când noi aşteptăm biruinţa noastră 
de la desăvârşirea în sufletul naţiunii, a unui proces de perfecţiune 
omenească. (...) Ceasul biruinţei noastre încă n-a sunat E încă 
ceasul lor.” (Circulara din 22 febr. 1938) 

CALOMNIA ”OMUL Şl POGONUL” 

Domnul care a afirmat că noi am făcut propagandă în judeţul Dolj. 
mergând prin sate şi promiţând oamenilor averile altora, sub lozinca: 
"Omul şi Pogonul" se npmeşte Nolică Tătărăscu. fratele fostului prim- 
Ministru. (...) Pe domnul amintit mai sus Mişcarea noastră îl somează să 
facă dovada afirmaţiilor calomnioase. (...) 

Pentru încheiere, o lămurire: Mişcarea Legionară nu va lua 
pogoanele oamenilor, mai multe sau mai pupne, adunate cu trudă, 
gospodărie şi economie. Va lua însă pogoanele şi averile acumulate în 
mod necinstit prin defraudarea banului public." 

ŞCOALA DE PRIMARI Şl PREFECŢI LEGIONARI 

"Am luat hotărârea de a înfiinţa în fiecare capitală de judeţ o şcoală de 
primari legionari, iar în Bucureşti o şcoală de prefecţi legionari. 

Aceste şcoli vor avea misiunea de a crea în fiecare comună (rurală 
sau urbană) cel puţin 5 oameni care în orice moment să poată 
îndeplini în cele mai bune condiţiuni, funcţiunea de primar. 

De asemeni vor avea misiunea de a crea pentru fiecare judeţ cel puţin 
5 oameni care să poată îndeplini în aceleaşi bune condiţiuni funcţiunea 
de prefect. 

Cei ce vor urma aceste cursuri vor fi aleşi dintre cei mai apţi, 
avându-se în vedere: 

1. Capacitatea (puterea de a pricepe şi a rezolva bine lucrurile, 
problemele). 

2 . Corectitudinea cea mai severă. 

3. Simţul ordinei. 

4. Simţul gospodăriei. 

5. Bună cuviinţă, dragoste de oameni şi de lucrurile tării. Răbdare 
şi tact. Stăpânirea nervilor. 

6 . Zelul de a-şi face datoria până la ultima limită şi dincolo de ea, 
adică sentimentul sacrificiului persoanei sale. 

Aceste cursuri se vor face sub conducerea mea. Prelegerile în număr 
de 20 sau 30 vor fi tipărite. Se va pleca însă de la practica lucrurilor. 

Astfel încât legionarul sau prietenul legionar care va intra într-o 
primărie sau prefectură cu însărcinarea de a conduce, să ştie din primul 
moment ceea ce are de făcut. Iar dacă dă dovadă de nepricepere sau 
incorectitudine sa fie înlocuit automat de cel din spatele său fără ca 
serviciul să sufere ceva. ’ 

Aceasta şcoală legionară voieşte să repare greşeala de până 
acum care susţinea ca pentru a conduce un tramvai este nevoie de 
şcoala, iar pentru a conduce o comună sau un judeţ, nu-i nevoie de 
mc, o şcoala. Legionarul trebuie să fie pregătit solid până în cefe mal 

.an C 'l938) nUn ' m ' ^ ^ Caf * V3 SU " a CeaSul său " (Circulara din 20 

miniştrilor nelegionari, mai binefla maf P ^^ ^ >or s _' 

f,„ primari sub pro,ec„ * 


CUVÂNTUL ILECIONAiR Aprilie 2006 



































f 


CHIŞINĂU (II) 



Bunicul, ajutat de Igor cumpăra "cu toptanul’ (un termen des folosit înainte 
aproape dispărut din vocabular) - adică un volum mare de produse’ 
Căruţa se umpte a cu Şaci de legume, fructe, came şi mai cu seamă păscuţi 
făceau loc in căruţa şi lăzi cu peşte acopent cu gheaţă naturală de râu 
Bunicul pleca apoi singur, cu problemele lui, în centru. în diferite părţi iar eu 
spre casa. pe capra, langa vizitiu. După ce se descărca căruţa, începea măcelul 
insoţ't de plansetul meu pasanle erau tăiate de Sonia cu o toporişcâ, implorările 
mele de a salva viaţa unui falnic cocoş porumbac fiind zadarnice P 

Clienţii -Berbecului’ erau în mare parte funcţionari, poliţişti veniţi din 
Bucureşti, jandarmi, profesori, avocaţi, ofiţen români; câţiva nemţi şi localnici 
(aceştia din urma in număr destul de mic); de cele mai multe ori clienţii veneau 
singuri, fără consoarte sau prietene (caz rar când apărea vreo femeie) 

Se mânca şi se bea de dimineaţa până seara. în spaţiosul beci erau nişte 
butoaie imense cu yinun roşi. ş. negre din podgoriile ce înconjurau Chişinăul 
Seara nu găseai un loc liber. y 

Iluminatul se făcea cu lămpi de gaz deoarece uzina electrică fusese aruncată 
în aer de ruşi în timpul retragerii. 

Chelnerii erau stilaţi, orchestra cânta "populare" şi "manelele" acelor timpuri 
dintre care îmi amintesc: r ’ 

•Şapte mare într-o basma, / Am plecat la Moscova! / Ce credeai tu mă Stalin 
/Că bei ceaiul la Berlin? / Din capul lui Molotov / Facem tocuri la pantof'" 

Sau alt cântec, cu versuri desuete: 

•A plecat la vânătoare Agarici / Sâ vâneze bolşevici, bolşevici " 

Nu se dansa, era lege: orice patron care 
ignora această dispoziţie, primea 
■pedeapsa capitală" în numai 24 de ore - 
închiderea localului. 

Orchestra nu avea solistă: cânta cu o 
voce groaznică un tuciuriu de prin părţile 
Brăilei. 

Dar mult timp din vacanţă l-am petrecut 
în ...gară! Era ca un magnet pentru mine: 
lume multă, soldaţi, trenuri cu vagoane- 
platforme ce transportau tancuri grele şi 
tunuri, altele înţesate cu soldaţi români şi 
nemţi ce luau drumul Sevanstopolului şi al 
StaJingradului. 

Nu eram singur în escapadele mele 
zilnice (ce aveau loc cu precădere după 
amiaza): aveam câţiva prieteni, copii de 
vârsta mea; ţin minte că cel mai voinic era 
unul cu pârul roşcat, pe nume Serghei 



1 umfi w MWTţînrz rr 

lilITTYTf 11 rfWf'i 1{: 


->v / ' 1' * ‘. • 

^ < M * * 


Înfăţişarea mea contrasta mult cu cea a prietenilor de joacă: eu eram elegant, 
aveam pantofi negn de lac sau sandale din piele, şosete albe, pantaloni scurţi cu 
bretele şi cămăşi albe ca laptele, ornate cu dantele de mână, făcute de mama 
mea. Ei erau sărăcăcios îmbrăcaţi, mulţi aveau picioarele goale şi mai toţi erau 
tunşi cu maşina. Bunicul făcea mult caz de educaţia mea: învăţam la o şcoală 
particulară de maici (unde se predau, printre altele, franceza şi germana). 

In legătură cu gara, amintesc ceva ce mi-a rămas întipărit în memorie: pe 
peron erau câteva panouri mari, acoperite cu geamuri, care aveau fotografi ce 
prezentau zeci de cadavre găsite în curtea Consulatelor italian şi francez 
•n Chişinâu - barbariile Armatei Roşii care, în retragerea din faţa Armatei 
omâne, în iulie 1941, dăduse foc oraşului, folosind pentru aceasta un 
n^giment de distrugere cu un efectiv de 480 de comunişti, care executaseră 
Prunca lui Stalin de aplicare a tacticii "pământului ars": sâ nu cadă în mâinile 
^roatei române nici un tren, nici un vagon, nici un kilogram de pâine, nici un litru 
^combustibil. lista distrugerilor erau prezente numele Mitropoliei, al 
eoralei. Primăriei, uzinei electrice, depoului de tramvaie, al Băncii Naţionale, 
a i £ ircu ™ scr, Pţiilor de poliţie, al fabricilor de bere, săpun şi tutun, al cazarmelor, 
am 7' ^ asarabiei - al Prefecturii, al Facultăţii de Teologie şi sute de case. Nu 
Ş .ut sâ localizez obiectivele majore distruse amintite mai sus, dar tot oraşul 
era o ruină. 

strâzuf^ 11 * * usese con ceput la mijlocul sec. al XlX-lea ca un oraş modern, cu 
s ‘ rept ^ ,ar 9'. străjuite de castani, fără uliţe întortocheate şi murdare (care 
* lm SeaU ' n scb ' mb - cu zeci,e Şi sutele, la periferia Bucureştiului). 
ca re a 9 ine a apocaliptică putea fi văzută pretutindeni: pe bulevardul principal (pe 
Bun 6ra amp,asatâ linia de tramvai amintită mai înainte), pe Bd. Alexandru cel 
Brâ*. Pe ce,e P ara *ele cu acesta (Ştefan cel Mare, regele Ferdinand, I.C. 

strâzi,e Gen. Berthelot, M. Kogâlniceanu. Străzile pietruite erau 
ferestr 6 i 6 "° pade de alta numai de case arse, fără acoperişuri, uşi sau 
a*"*- n oapte cu lună plină, venind cu bunicii mei dintr-o vizită, din birjă 
imag,n| U vedea panorama apocaliptică a ruinelor lăsate de ruşi: o succesiune de 
0 e . nev er ° s i m j| e proprie unei imaginaţii tulburi, o privelişte parcă ireală. 

'sobor eVa ° n durn ' n ' ca dimineaţa am fost la Catedrală (basarabenii îi ziceau 
Pnntr-u^ n<d,ca tâ în 1836. In faţă avea o frumoasă grădină, iar intrarea se făcea 

IrKend Ufn 06 aVea Un clo P ot mare de 6400 K 9- un oro, °9' u " 
faţa a rnj rea Catedralei a determinat ţinerea slujbelor în aer liber, în parc, în 

^ cânij de oamen ‘ Preoţii cu veşminte bogate se întreceau, care mai de care, 

D ar frumos * cu vocile lor baritonale. 
decenii * mai am ' nte sc şi de ceva care mă face acum, la scurgerea « y . 
spectaţ^ f Zâmb ^c, şi iată de ce: afişe mari, cu litere de o şchioapă anunţau 
ttiare co asc,nant Cu cin nume care spunea tot: Constantin Tănase, cel r..« 

li. SnI^ C Pe care Uam avut, într-un recital incendiar intitulat "Eu şi Stalin ,0,, ,ta 

s^ COlul s ' a l inut în Grădina Publică, amenajată cu câteva zeci de bănci singur acas 

«Ui e de Scaune. Nu mai ţine minte subiectul revistei dar ştiu că acţiunea ^ p ® b “ nic - 


(continuare din numărul trecut) 

se petrecea...în Rai! Apăreau pe scenă Sf. Petru, îngerii... şi Stalin cu bască 
roşie şi cizme la fel, cu mustaţă, ţinând în mână un bici cu 4-5 cureluşe din piele 
care aveau la capăt o bilă de plumb: "Davai ceas. davai palton. / C-am rămas în 
fundul gol. / Prietenie, prietenie / Haraşo tavaraşcie..." 

Timpul a trecut pe nesimţite, mâncarea bună contribuise substanţial la 
îmbunătăţirea aspectului meu fizic; la începutul lunii septembrie mama a venit să 
mă ia acasă. Am plecat cu valizele pline de produse alimentare, dornic să-mi 
revăd colegii de clasă şi, mai cu seamă, prietenii din cartier. 

în vara următoare, 1943, am luat din nou drumul Chişinâului. Afacerea 
bunicului meu prospera: pe peronul gării mai deschisese un mic bufet cu câteva 
mese în faţă (la fel de-o parte şi de alta a restaurantului "Berbec"). 

Lume multă, aceleaşi personaje. Igor, Sonia. orchestra, dar şi unele 
îmbunătăţiri, printre care şi lumina electrică întrucât uzina fusese reparată. La loc 
de cinste într-o sală se afla aparatul de radio AEG. cu lămpi care hârâia 
îngrozitor. 

Oraşul era mai curat, dispăruseră de pe peronul gării fotografiile cu ororile 
bolşevice şi fuseseră înlocuite cu imagini care oglindeau refacerea oraşului pe 
multiple planuri: se construiseră şcoli, biserici, cutiile de chibrituri care erau 
tramvaiele pe care le-am descris mai înainte fuseseră înlocuite cu altele 
(exagerat de mari, care circulaseră pe străzile Odesei). 

Se schimbase şi gara; trenurile veneau întotdeauna la ore fixe, dar nu erau 
multe ca număr (de aceea le ştiam pe toate, din ce direcţie vin sau pleacă, şi 
chiar ora), deoarece zilnic mă jucam cu prietenii aici. Veneau de la laşi. 

Bucureşti şi de la Bălţi: în plus. se mai 
înfiinţase unul direct; pe ruta Tighina - 
Odesa. La 500 metri de gară apăruseră 
câteva construcţii noi din lemn, de 
dimensiuni mari: erau depozitele 

"Transnistriei". Din teritoriul dintre Nistru şi 
Bug aflat sub ocupaţie românească se 
recoltau cantităţi imense de legume şi fructe, 
multe luând drumul fabricilor de conserve. 
Se duceau la Chişinâu, de unde plecau în 
toate oraşele ţârii, şi desigur (în primul rând 1 ) 
pe front. 

Alături, pe două linii "moarte", staţionau 
uneon zile-ntregi vagoanele cu semnul Crucii 
Roşii, care aveau şi un spital de campanie. 
Veneau de pe front, aveau în ele sute de 
răniţi români şi germani, bandajaţi. Era un 
punct de triere: de aici vagoanele erau 


a şase 
i un 
mai 


scaune. Nu mai ţine minte subiectul 

—-• vih optuiaiii 

CUVÂNTUL LE<G8©NAiJÎ Aprilie 2006 


dirijate către toate spitalele din ţară cu secţii de chirurgie. Surorile de caritate îsi 
faceau exemplar datoria, pline de solicitudine şi amabilitate. Un semnal însă clar 
de întorsătură periculoasă pe care o luase frontul rusesc, cu pierdenle umane tot 
mai man. existenţa a zeci de vagoane de Cruce Roşie (în vara trecută nu 
staţionase nici unul în Chişinâu). 

S î- Urant . Se VOrbea mult de a P r °P ier ea frontului, de înaintarea 
permanenta a ruşilor. 

nhn T t ama f 6 C î itea în ° Ch ' ,Utur ° r ' dar mai a,es ai localnicilor care simţiseră din 
plin. pe pielea lor, prin arestări, deportări, etichetări de duşmani a. poporului ce 
însemna regimul comunist. 

nnmi/î^ t0 * vorbesc de razbo1 ' sâ mai amintesc de ceva care există acum 
numai in memona mea: intr-o duminică am plecat cu o maşină închinată într-o 

de C faDiu| , câ'T,r re,Unm . ile ?oa ? i UlUi ' 13 Chlnd ' 9h,a ' un sa ' "*• scos din anonimat 
riihprarpfro 'i D ie T' 9en ‘ lon Antones cu a condus personal lupta de 
ehberaw a curtatei Basarabiei; fusese înălţat un măreţ monument, numit Tumul 

Cum m 1 i Um f a V6ne ! Să ~' Vadă ' era un P elerina ) în «oală puterea cuvântului 

despre monumVn. T™ ° ^ d,n aCe ' a "' în care am 9ăs " detal " ‘ehnice 

; le . reproduc: 'nalţimea Turnului era de 28 de metri, pe latunle 
sale fiind incrustate in marmură simbolurile României, Basarabiei şi ale tuturor 
junelor. In interiorul Turnului, pe un perete, era harta Moldovei .S Şto™ 

dl ?ri ml m0Z ? ,C r0fT îf n ?l ° ,rescâ 3 is,oriei neamu| oi românesc (cu o înălţime 

penlmTiclrirea ChfeS ^ marmură Şl 9 ranit - înfăţişând operaţiunile 

luclăteam f â . Lucrarea s " a efectuat într-un timp record 60 de zile 

,8 ° “ 2,da ''' si 200 * 
ocupar a 7:: 5 i a u Se a s; n Mr ,a 25 au9 ,M4 ' Mia ,a d “ a * * ia 

fata^chefne^r?"^ f m6a 3m CU " 0Scut mu " ma ' b ^e oraşul, pentru că 
liceu la c,,n!l^ h d f res,aurant ' Pe nume Lucia, elevă în pnmele clase de 

în qarâ) mia todnhid^' (pen,ru a nu mă mai ve dea tăind frunză la câini 
centm siTonilo' 9 h cunoaşterea oraşului. Luam tramvaiul ş. mergeam in 
la intrai"! o P f ^ edes ’ m, ’ a arătat Banca oraşului, cu doi superbi lei din piatră 

mâneam o îngheţată ş, o prăjtu â l^axa" îâtîtă’de I 0 ' 6 ' d ’ n ° r3Ş ' unde 
scăpa de mine. P J ra ,axa p,â,l,a de bunicul meu pentru a mai 

întrS^Jric^ttrlS^' 6 ' ’°â CU ’ 9 ° r CU Căru ' a lui - dar acesta se 
însoţeam ma ' d ° ream Să vad camagiul păsărilor eu n 

d^nuntirea^'La^Cruc^a'cle'^au^eralt d6, , 7' et^0 . ^ ' 0^n • un Magazin cu 
cea 0e aur era specializat in vânzarea de bijuterii 

Pag. 11 
























M-am rupt de grup şi am mers aproape tot timpul singur. 

Gara nu mai avea animaţia de odinioară; lângă ea se afla puzderie de 
dughene de tablă în care se vindeau "piroşti", plăcinte şi bere, toate sub numele 
firmei "Călătorul". 

Am avut o emoţie: în locul fostului restaurant "Berbecul" şi a caselor 
învecinate, era un parc prost întreţinut, cu bănci rupte. 

Biserica din apropiere era închisă: ne-a spus un localnic că "nu lucrează", 
recomandându-mi să o vizitez pe cea mare, aflată în drumul către cimitir. 

Tramvaiul fusese înlocuit cu o linie de troleibuze, casele ruinate fuseseră 
demolate, în locul lor construindu-se blocuri mici, de culoare cenuşie (multe 


în anii 1990 şi 1991 am fost pentru câteva zile la Chişinău, făcând parte din 
"Asociaţia Pro Basarabia " condusă de Radu Halipa, fiul lui Pantelimon Halipa - 
fost deputat în Satul Ţării care a votat unirea provinciei cu ţara-mamă, act care 
l-a costat după 23 aug. 1944 petrecerea a 7-6 ani în Siberia. 

Am adus multe cărţi cu grafie latină, am fost pretutindeni bine primiţi, cu 
căldură şi speranţe. 

Statuile lui Lenin, basorelieful cu Marx şi Engels tronau încă pe soclurile lor, 
deşi toţi condamnau pactul Ribbentrop - Molotov. 

Nu am mai fost în Basarabia de 14 ani, dar sper să merg din nou în această 
vară, pe ruta Bălţi - Soroca - Cahul (plus alte oraşe). Poate scriu un reportaj 
amplu, ancorat însă în realitate, care să trezească interesul cititorilor revistei 
noastre. 

închei cu o poezie "arzătoare”, non-conformistâ, plină de durere şi "nerv”, a 
unui român de origine basarabeană. Andrei Ciurunga. 

(o/rit/ursi 


Ide aur de tot felul, inele, brăţări cercei, cruci, 

■lânţişoare. multe etalate pe catifele roşii, în 
vitrine păzite. Nu ştiu ce discuta bunicul cu 
patronul magazinului, pentru că aşteptam afară sau 
la plăcintăria din apropiere; secretul acestor vizite 
permanente la magazinul de bijutem aveam sa-l aflu după 
zece ani, la Bucureşti: presimţind retragerea trupelor 
române din fata puhoaielor roşii, bunicul meu, care avea 
un fler deosebit, şi-a investit toţi banii câştigaţi in bunuri de 
valoare - în speţă bijuterii scumpe, uşor de manipulat şi 
fără a bate la ochi. în mai 1944, când a părăsit Chişmâul 
lăsând tot inventarul restaurantului şi beciului cu vin celor 
15-20 de angajaţi ai săi, şi-a cărat tot ce a agonisit în cei 3 
ani de muncă, într-un compartiment de vagon plin cu 
covoare icoane vechi ruseşti din aur şi o casetă mare 
plină cu bijuterii. S-a stabilit într-o casă modestă din 
cartierul mărginaş. Colentina, şi a trăit din vânzări 
(talciocul deschis magistral de George Câlinescu in 
romanul "Bietul loanide", se afla în imediata vecinătate a 
casei lui), timp de cinci ani. Când i s-au epuizat resursele 
s-a angajat curier, transportând acte prin ţară, într-o 
geantă (pe timpul acela nu se inventase faxul şi telefonul 
mobil!). 

Bombardamentul aerian din 4 aprilie 1944 a îngrozit 
Bucureştiul; străzile, în special cele aflate lângă Gara de 
Nord. au fost distruse, semănând astfel aidoma cu cele din 
Chişinău. Au urmat alte bombardamente, ceea ce a făcut 
ca anul şcolar să se încheie, în mod excepţional, foarte 
devreme, la 30 aprilie. Nici vorbă să-mi fac cea de-a treia vacanţă de vară la 

Chişinău! w ... 

Am dus dorul acestui oraş de care mă leagă atâtea amintiri, permanent. 

La începutul anilor 1980 m-am înscris într-o excursie organizată de Automobil 
Club România, să vizităm timp de 7 zile oraşele Cernăuţi, Bălţi, Chişinău, în 
ultimul trebuia să stăm trei zile, având achitate toate serviciile. Nu a fost să fie! 
Când coloana de maşini a ajuns la Chişinău, în faţa Hotelului Inturist, ni s-a spus 
să ne întoarcem rapid în România deoarece camerele noastre rezervate 
fuseseră cedate unei delegaţii ucrainene. Degeaba am spus că ne-am hotărât să 
dormim la case particulare sau chiar în maşini! Propunerile noastre nu au fost 
ascultate şi, în faţa ameninţărilor că vom suporta consecinţele dacă la orele 24 
nu vom părăsi teritoriul R.S.S. Moldova, a trebuit să cedăm, şi noaptea am 
dormit la Huşi. 

Deci nici vorbă să văd cum arată Chişinăul după patru decenii! 

Dorinţa de a păşi pe străzile oraşului am realizat-o în anul următor, când m- 


erau neterminate). Soborul devenise muzeu 
ateist (ca şi Catedrala din Cernăuţi. Catedrala Sf. 


Isac din Sankt Petersburg şi celelalte catedrale din 
toate oraşele), iar într-o aripă a sa era o expoziţie de 
pictură. 

Banca cu cei doi lei de piatră avea. m schimb, tot 
destinaţia iniţială; Primăria la fel. 

Am putut vedea şi edificii mari şi moderne, specifice însă 
arhitecturii socialiste: Preşedinţia Republicii Moldova, Casa 
Guvernului (pe dinafară semăna cu o mare sală de sport), 
Palatul Naţional şi Parlamentul. 

Parcul central, unde se aflau busturile scriitorilor clasici 
români: M. Eminescu, I. Creangă, C. Negruzzi, se numea 
Puşkin. 

Magazine mici şi multe, prost aprovizionate, oameni 
modest îmbrăcaţi, contrastând însă izbitor cu căciulile din 
blană de vulpe polară ale multor femei, şi cu verighetele din 
aur, duble faţă de cele obişnuite. 

Am ajuns şi în piaţă - care se afla tot pe acelaşi loc: o 
sărăcie lucie, deşi Anul Nou bâtea la uşă. Pe tarabe erau 
câteva găini şi raţe legate de picioare, morcovi, cartofi, ceapă, 
murături fel de fel, varză murată şi ceva inedit pentru mine: 
două cisterne mari, pe care scria "cvas", de unde lichidul 
gălbui se turna cu un furtun în nişte pahare mari. Amator 
eram eu, însă nu am avut curajul să gust aşa ceva. 

Contemplarea pieţei m-a umplut de tristeţe: cât de bogată 
era în timpul cruntului război şi cât de săracă era în anii 
comunismului biruitor! 

Tristeţea mi-a fost risipită de un bătrân care a intrat în 
vorbă cu mine. Aflând că sunt din România, parcă mi-a ghicit gândurile şi mi-a 
spus că, deşi nu ~ 
să-l cred, el afirr 
cu toată tăria că 
timpul Român 
Mari era aici 
belşug 
neimaginat: 
pepenii se vinde 
cu grămada - 
ca acum, 
jumătatea, 
strugurii cu lac 
găseai orice, şi 
ştiu asta nu nun 
cei de o etate 
el, ci şi tinerii ( 
la părinţii şi bun.^« 
lor). 

Oamenii s-au arătat foarte prietenoşi cu micul grup de români petrecăreţi, 
s-au schimbat adrese şi numere de telefon, invitaţii chiar (neonorate însă: 
oficialităţile cereau să dovedeşti că ai rude de gradul 1 atât în Moldova cât şi în 
România). 


Hai să bem, mâi frate Dumnezeu, 
un pahar din vinul ţării mele. 
Astăzi sunt bogat, fac cinste eu, 
buzunarele mi-s doldora de stele. 


LA UN PAHAR 

Fraţii mei de dincolo de zări 
la răspântii cine i-a vândut? 
Voia cui împinge pe cărări 
paşii grei de dincolo de Prut? 


ANDREI CIURUNGA 


Cot la cot, ca doi prieteni buni, 
vom ciocni pahare de lumină. 
Setea mea de vis şi de minuni 
va-ntâlni privirea Ta blajină. 


Hai să bem, mâi frate Dumnezeu, 
vinul ţârii mele dă puteri, 
va fi crud şi noduros cuvântul meu 
ca ciomegele strămoşilor oieri. 


Şi pe urmă, Doamne, când va sta 
luna ca o pasăre pe gard, 
aplecat peste pahar îţi voi striga 
toate rănile fierbinţi care mă ard. 


Iar cu pumnul încleştat de voi izbi 
şi cu vin de-oi murdări mantia Ta, 
să ţii minte, Doamne, că pe-aci 
toate apele sunt sânge-n ţara mea 



Pentru ce vecinii noştri şui 
ne-au prădat şi ne-au ţinut în jug? 
Din porunca şi din mila cui 
arde ţara noastră ca un rug? 

Pag. 12 


(din voi Lacrimi pentru Basarabia*) 


ClI^VÂNTlLliL LECiUONAfl® Aprilie 2006 




































ZIG-ZAG PE MAPAMOND 
Ilas vegas 

Este un oraş pe care trebuie sâ-l vizitezi noantM in»n ,.«> „• 
pustiu. Este oraşul jocurilor de noroc, cel mai cunoscut SÎnfume^uVoraş^ 
păcatelor. Anual 12 milioane de vtzitatori îşi golesc buzunarele de'drca 10 20 
Jniiiarde de dolan. intr-un omagiu adus frivolităţii şi lăcomiei. 

Cel care a readus la viaţă acest oraş construit în Dustiu a fn^t r, mcw e;,™i 
care tn 1946 a aeschis Hotel Flamingo, neeconomisind nimic pentru interiorul 

somptuos, cane° *ţ|2J de floare roz cu reclame luminoase care au 
impus un nou standard de fanfaronadă ventabilâ 

Găseşti aici cele mai extravagante locuri de cazare care concurează cu 
palatele din Veneţia, Pans. Roma. cu vasele de croazieră şi piramidele egiptene 
Cel mai mult mi-a plăcut cazinoul din centru. Cezar, lung de circa un km 
unde cu regularitate au loc «i meciuri de box profesionist pentru titlul mondial cu 
burse de milioane de dolan. Am jucat şi eu câţiva dolari la un joc mecanic unde 
miza de în^pere era doar de>10 cenţi, unde, prin “rotaţie" câştigam odată şi 
pierdeam de 10 on la rândl Sălile cazinounlor sunt mereu pline de cei care-şi 
încearcă aici şansele; m-a surpnns numărul mare de femei singure care luau loc 
fn faţa ruletelor şi a altor jocuri pe care eu, novice, nu le-am înţeles 
Oraşul este feeric luminat, reclamele ating o inventivitate greu de imaginat; 
am văzut câteva spectacole extraordinare în faţa cazinourilor, în fata “aurilor 
cască" de pe străzi. ’ * 

Pentru suma de 99 dolari am vizitat o zi Marele Canion şi Barajul Hoover 
Spectacolul este extraordinar: pereţii canionului, înalţi de sute de metri fără 
vegetaţie, au culorile cele mai diferite; o tăcere deplină şi o căldură toridă 
contribuie la fixarea unor amintiri unice. Dar să nu se creadă că am vizitat tot 
Marele Canion, ci numai o mică parte, cu autobuzul, deoarece are o lungime de 
435 km. şi o lăţime medie de 16 km„ trecând prin 5 din cele 7 zone temperate 
PHOENIX este un oraş cu turism dezvoltat, dar în toate ghidurile eşti 
îndemnat să-l vizitezi iama (din cauza căldurii necruţătoare). 

înconjurat de munţi care au o altitudine mică, se află la marginea deşertului 
Sanoran, şi are afaceri în floare, fiind prosper pentru cei mai mulţi locuitori ai săi. 

în centrul Iul se află zgârie-nori şi modemul centru Arizona, lipsit însă de 
trăsături puternice, o Casă a Ştilnfei a cărei construcţie a costat 30 milioane 
dolari, înfrumuseţată cu un planetariu, precum şi Muzeul Meord care se 
preocupă îndeosebi de arta indienilor americani, atât de cea veche cât şi de cea 
modernă. Galerii vaste încearcă să acopere cultura diferitelor triburi de indieni. 

SAN DIEGO este un oraş portuar aglomerat dar elegant, cu o istorie 
neîntrecută în statul California. 



TIJUANA 

Aflându-mâ la San Diego era păcat să nu trec graniţa mexicană, şi iatâ- 
mâ la Tijuana, un oraş de graniţă, de mărimea Ploieştiului. 

Localitatea este cea mai mare din "Baja California", o peninsulă lungă de 
peste 200 km. şi îngustă, scăldată de Oceanul Pacific şi Golful California. 

La vama dintre Statele Unite şi Mexic formalităţile sunt foarte simple, 
neexistând obligativit atea vizei de intrare pe paşaport. Este uşor să in tri Tn Mexic, 
ofiţerii de imigraţie 
de pe ambele părţi 
făcând semn de 
trecere oricui. La 
întoarcere însă, 
exigenţa este 

maximă, celor mai 
negricioşi fiindu-le 
controlat cu atenţie 
paşaportul, din 
cauza imigraţiei 
ilegale a sute de mii 
de mexicani atraşi 
de locurile de muncă 
mai sigure şi mai 
bine plătite. în 





Misiunea San Diego a fondat în 1769 oraşul, existând şi un muzeu dedicat 
•ntemeierii localităţii. Oraşul Vechi este locul unde soldaţii spanioli şi familiile lor 
au locuit până în anii 1800. Parcul Statal Istoric al Oraşului Vechi păstrează 
^are parte din aşezarea originală şi prin construcţiile de aici oferă o imagine a 
alifomiei din perioada mexicană şi cea americană timpurie. 

In inima oraşului se află Parcul Balboa, cu o supraf. de peste 1000 de acri, 
9 zduind muzee, teatre, floră şi faună, galerii de artă şi multe altele. Un permis 

- e iberâ trecere în Centrul Ospitalităţii mi-a facilitat intrarea în mai bine de 4 
muzee 

p ^ an Diego se află ancorată cea mai mare flotă navală americană, flota 
^aticului. Din ademenitoarea zonă turistică Embarcadero am luat un vaporaş 
r e ne-a dus în Insula Coronado. cu magazine şi ‘ 
saurante. Aici s-a turnat filmul "Unora le place 
^ cu frumoasa Marylin Monroe. 
espre Grădina Zoologică din San Diego se 

lum° e 3r cea mai mare ^ mai interesantâ din 
o f ^ unt expuse aici, în libertate şi semilibertate. 

Ur 6 800 de specii de animale, incluzând drăgălaşii 
s panda, masivii urşi polari, foci şi morse, girafe şi 
lacih crocod * l< Şi Şerpi boa. Un mic trenuleţ 
Tro d e32â clep,asarea vizitatorului în Acvariul Pădurii 
di ‘ C f le Orwens, şi el cu o faună marină foarte 
vizitat ,C3tâ Amfiteatrul în aer liber prezintă 
- 11 *. de câteva ori pe zi, o dresură formidabilă 
Ţ ene ucigaşe, cu sărituri Incredibil de înalte. 




anumite zile de 
sărbătoare nu este 
deloc neobişnuit 
să se aştepte la 
vamă două ore. 

Am stat trei zile 
pe pământul 
mexican, vizitând 
Şi oraşele 

ERSENADO şi 
mai la sud EL 
ROSARIO 

Gălăgie şi 
muzică mexicană 
la mulţi decibeli, 
cohorte de copii cu 
mâna întinsă la 

...... * , , turişti, sărăcie 

vizibilă in curţile caselor, farmacii însă la tot pasul (întrucât medicamentele sunt 
la jumătate de preţ faţă de San Diego), fotografi ambulanţi care te îndeamnă să 
pozezi călărind măgăruşi ce au un carton între urechi, pe care scrie Tijuana", 
produse din piele şi argint lucrate manual, expuse pe tarabe (şi acestea la un 
preţ mai mult decât accesibil). 

Am mâncat la restaurant o "tortilla" condimentată care îţi ardea cerul gurii 
udată dejtequila", în acompaniamentul unei muzici ritmate, cântate la chitare de 
mariachi purtând faimoasele sombrero negre, neverosimil de mari 

HAWAII 

De la LA. am zburat timp de 5 ore cu avionul, în cel mai atractiv teritoriu din 
lume, cel de-al 5-lea stat al S.U.A., Arhipelagul Hawaii, unde vulcanii nu sunt 
încă stinşi. Tunştn din întreaga lume sunt atraşi de plajele de vis, strălucitoare, 
flancate de zgârie-nori şi lanţuri hoteliere. Insulele au o suprafaţă de 16.760 kmp 
şi o populaţie de; aproape 2 milioane locuitori, cu opt insule principale (Hawaii. 
Oahu, Maui, Kaui, Lanai, Malakai, Kahaolawe şi Nihau, plus încă 120 de insule 

r^ C H Plt f^ ®? te Honolulu pe insula 0ahu a cărei plajă. Waikiki, bate toate 
recordunle în domeniul multitudinii hotelurilor. 

Economia s-a dezvoltat în trei direcţii: agricultură, turism şi baze militare 
Insulele Hawaii sunt cel mai mare producător de ananas din lume şi cel mai 
mare furnizor de zahăr din S.U.A. 

Plajele întinse şi valurile înalte sunt un adevărat rai pentru amatorii de surfinq 
' n * ulele K au , ffst descoperite în 1778 de James Cook; în 1881 regele 

! n,r ® 9 arh 'Pe'agul. O statuie a sa am văzut-o in centrul 
şuiui Honolulu (care în limba vorbită în Hawaii înseamnă "golful liniştit") 

dC Câ,6Va frUm0aSe pol,nez,ene care ".-au 

pus ia gât o coroană de flori şi mi-au urat "Aloha" (bun venit) 

ba2a mi,i,arâ Pearl Hart} our şi Mausoleul, unde. sub o punte se 

unkfîrHumff n»™, vaporulu !. " Anz °™~ Complexul muzeal este impresionant. 

în Sua itaculSl«xKi f T* ,reCU,e nume,e a câ,orva mii de m0f 1' ocşi 
m ziua atacului, există ziare (xerox) cu declaraţia de război împotriva Japoniei. 

Preţurile sunt mici, cu restaurante unde cu 7 dolari 
poţi servi orice, bufetul cu mâncăruri calde şi reci fiind 
foarte bine asortat 

Am stat la Honolulu o săptămână pe care nu o voi 
uita niciodată, timp în care am vizitat şi mormântul 
remarcabilului poet român Ştefan Baciu azi pe 
nedrept uitat, care era profesor la Universitatea din 
oraş, la catedra de limbi romanice, şi care a scris 
numeroase poezii despre Insulele Sandwich (o altă 
denumire a insulelor dată în 1786. de căpitanul francez 
La Păroase) - dar am relatat, cu multe detalii, despre 
românul Ştefan Baciu, într-un articol apărut în revista 
noastră în urmă cu cca. doi ani. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2006 Pa g 13 


III 











SEMNIFICAŢIA CREŞTINĂ A NUMELOR (I) 


Mulţi dintre noi poarta numele unui sfânt sau al unei sfinte din calendarul ortodox, sfinţi ce ne ocrotesc şi vegheazâ neîncetat asupra noastră cu 
rugăciuni şi dragoste. Fiind şi noi la înălţimea numelor pe care le purtăm, rugându-ne acestor sfinţi şi lui Hristos, vom putea vedea neîntârziat ajutorul 
lor şi vom fi mereu ocrotiţi şi binecuvântaţi. Voi începe prin a explica semnificaţia creştină a numelor unor legionari ce şi-au dat viata pentru 
apărarea neamului românesc, a ţârii şi a creştinătăţii: 


CORNELIU (Cornelia Zelea 
Codreanu- profetul ce ar fi trebuit demult 
sanctificat; Comeliu Ungureanu, Cornel 
Girigan - martiri legionari asasinaţi in 
noaptea de 21-22 Sept. 1939). 

Acest nume provine din latină şi 
înseamnă "cornul abundenţei", simbolul 
hărniciei şi al belşugului: arată că în întreaga 
sa viaţă omul trebuie să fie sârguitor în 
fapte, pentru ca dărnicia Domnului să se 
reverse asupra sa. 

Biblia ne povesteşte în capitolul Faptele 
Apostolilor despre un bărbat cu numele 
Comeliu, "om drept şi temător de 
Dumnezeu", care, deşi era sutaş (militar 
roman), s-a botezat şi a devenit creştin, 
aceasta arătându-ne că toţi oamenii sunt 
chemaţi să se boteze şi să devină creştini, 
pentru a fi cu toţii fraţi întru împărăţia lui Dumnezeu. 

ION, IOAN (Ion Moţa - erou legionar; Ion Banea, Ion Antoniu Pâsu, Ion 
Belgea, Ion Herghelegiu , Ion Zelea Codreanu (unul dintre fraţii Căpitanului), loan 
Enescu, Ion Macoveschi, Ion Miter, Ion Ursu. Ion Galus Vasiliu, Ion C-tin 
Busuioc, Ion Radu Dobre, loan Măduţâ, loan Pielmuş, loan Gherman, Ion 
Teodor Babâtă, Ion Udrea, Ion Bordeianu, Ion Băleanu, loan Molotiuc, loan 
Vladau, loan Caranica, Ion Chivu, Ion Stoica Mocanu, Ion Secăreanu, Ion Lungu, 
Ion Gâlmeanu, loan Ştefanache, Ion Honceru. loan Gh. Manolescu, Ion 
Palamarciuc, loan Butnaru. loan Nerasan, loan Stancu, loan Râuţ, loan 
Gemeniuc, loan Prus, Ion Caragancev, Ion lonescu, Ion Moldoveanu, Ion Vasiliu 
- martiri legionah asasinaţi in noaptea de 21-22 sept. 1939, Ion Popa - muncitor 
legionar împuşcat în feb. 1939, Ion Pop (Filerul), loan Chiujdea, loan Mogoş - 
luptători anticomunişti din Munţii Făgăraşului, căzuţi la datorie). 

Acest nume provine din ebraică şi înseamnă "Dumnezeu a avut milă", fiind 
printre cele mai frecvente la popoarele creştine, amintindu-ne dragostea şi mila 
lui Dumnezeu cea fără de sfârşit, pentru noi, oamenii. 

Biserica Ortodoxă cinsteşte mai mulţi sfinţi care s-au numit Ion. 

Primul trebuie amintit Sf. loan Botezătorul, cel care propovăduia venirea 
Mântuitorului şi care L-a botezat pe lisus Hristos în râul Iordan. Fără a se teme 
de autorităţile vremii aceleia. Sf. loan a spus mereu adevărul. A fost întemniţat şi 
i s-a tăiat capul. Este unul dintre cei mai importanţi sfinţi în cultul creştin, simbol 
al adevărului, al lucrării neîntrerupte şi al smereniei, deoarece sfântul trăia 



modest, sărac pe dinafară dar atât de bogat în 
inima sa. Sărbătorile Sf. loan Botezătorul sunt: 7 
Ianuarie, 24 Iunie. 29 August. 

Apoi îi avem pe Sf. loan Gură de Aur), numit 
astfel pentru predicile 
sale frumoase. Toţi cei 
ce-l ascultau erau 
pătrunşi de cuvintele 
deosebite, pline de 
credinţă. Acest sfânt este 
un simbol al învăţăturii pe 
care creştinul trebuie să o 
propovăduiască şi 

celorlalţi, al dăruirii pentru 
Hristos, al lucrării 
neobosite, deoarece Sf. 
loan Gură de Aur, în 
întreaga sa viaţă, nu a făcut altceva decât sâ-i 
ajute pe fraţii săi creştini, nu doar cu învăţătura, d cu tot ce putea. Sub 
îndrumarea sa aveau loc acţiuni de binefacere, el fiind înainte de toate un 
exemplu viu de milă şi dragoste, un model de bun creştin. Ziua Sf. loan Gură de 
Aur este 13 Noiembrie. 

Alţi Sfinţi loan prâznuiţi de Biserica Ortodoxă: Sf. loan Evanghelistul, cel 
mai tânăr dintre cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului; Sf. loan 
Damaschin; Sf. loan lacob Hozevitul. 

CRISTIAN (Al. Cristian Teii, Hristu Popescu - martiri legionari asasinaţi in 
noaptea de 21-22 Sept. 1939). 

Acest nume provine din latină şi înseamnă creştin, cel ce crede în Hristos. 
fiind o mărturie a credinţei şi dragostei noastre faţă de Mântuitor; ziua celor 
numiţi Cristian sau Cristina se sărbătoreşte pe data de 25 Decembrie. 

De asemenea este unul dintre cele mai întâlnite nume din lumea creştină 
încă din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. " Creştin este cel ce ÎL imită pe 
Hristos in cuvinte, în fapte, în gândire."- Sf. loan Scârarul. 

Bibliografie: 

Biblia', Farmer D.H.- Dicţionar al Sfinţilor (Ed. Univers enciclopedic. Buc., 
1999); lonescu Christian - Enciclopedia Onomastică (Ed. Enciclopedică. 1975); 

Magdan Leon - Mic dicţionar ortodox (Ed. Corint Turism, 2004). 




(continuare în numărul viitor) 




CELE ŞAPTE SINOADE ECUMENICE 


Părinte sfinte, voieşte ca şi ei sa fie una, precum noi suntem una. m (loan 17, 11 ) 


Ce reprezintă aceste Sinoade Ecumenice? 

învăţătura Ecumenică a Bisericii, una în fiinţă, 
învăţătura care stă la baza Bisericii, învăţătura fără 
greş. Formarea definitivă a Bisericii. Stâlpii Bisericii lui 
Christos, una singură şi nedivizată. 

Originea ecumenismului (oikos = a locui; oikoumeni = 
pământul locuit, lumea) o întâlnim in Evanghelie; ea 
reprezentând unitatea (toată lumea). 

Aceasta dorea şi Căpitanul, ecumenicitate naţională. 

Toţi intr-un gând şi intr-un cuvânt, în conştiinţa 
neamului căruia aparţinem, şi pregătirea legionarilor 
pentru mântuirea întru Christos, "încreştinarea" efectivă. 

Dr. teolog Gheorghe Racoveanu a ţinut legionarilor 
exilaţi o conferinţă în lagărul Buchenwald. în 1943 la 
trei ani de la moartea mentorului său, prof. Nae lonescu. 
analizând activitatea şi drumul pe care trebuia să-l 
parcurgă Mişcarea Legionară din perspectiva 
metafizicii creştine. Dl. Racoveanu atrăgea atenţia asupra 
onentâm unor legionah spre alte obiective (exclusiv politice, 
şi încă doar de moment), asupra îndepărtării de la linia 
Fondatorului Mişcăm, asociind, ca fin teolog, abaterea 
£*£“?• ••fllonare cu abaterile pe care le-a suferit 

c dUpă Ce e * apte Sinoade Ecumenice. La -——— 

aresfe Sinoade au participat episccpi apostolici cu credinţa in cele saDte taine 

prrZmTd^' ZZ P Tr ePiSC0 ^ ° W tîsetZa 

aceeaşi temele , cru t c,ficarea borului Bisericii, credinţa s-a inălfat pe 

,emelle Pen,ru ,e 9 lo nari se punea problema dacă după asas narea 
olob^n 5 - 3 inâlţal Pe aceea * Nu discutăm aki d.sTre 

T T Zând * GS,e neCesar ' sâ " e «*"tim 
.clădirea B,sene lumistos 3 ,0st ros,ul ** tn 





Primul Sinod Ecumenic - Despre dumnezeirea lui 
Hristos - împotriva arianismului, a avut loc în anul 325 la 
Niceea, în data de 20 mai. pe timpul sfântului împărat 
Constantin cel Mare (306-337) şi a sfintei sale mame. 
împărăteasa Elena. Aici s-au discutat problema care 
ameninţa pentru prima dată foarte grav credinţa şi unitatea 
bisericii, erezia ariană. 

Erezia este pornirea conştientă de a contrazice 
dreapta învăţătură a Bisericii. 

Termenul de arianism vine de la episcopul Aries (256- 
336), preot în Alexandria, şcolit de Lucian din Antiohia, 
care susţinea că lisus nu ar fi fost Fiul lui Dumnezeu 
născut din veşnicie, câ nu este de aceeaşi fiinţă cu Tatăl 
Ceresc, ci o fiinţă asemănătoare cu Tatăl. S-a dezbătut 
interpretarea termenelor "homousios" (de aceeaşi fiinţă) şi 
"homiousios" (de fiinţă asemănătoare). 

Tot atunci a fost adoptat Crezul creştin, redactat de 
Sfântul diacon Atanasie din Alexandria. 

S-a mai stabilit formula pentru sărbătorirea 
Paştelui: prima lună plină, după echinocţiul de 
primăvară, după Paştele evreiesc. 

S-a respins celibatul în ideea susţinută de Pafnutie. 
__ ucenicul Sfântului Antonie 

La acest Sinod Ecumenic au participat un număr de 318 episcopi si Sf 
Atânasue, Eu^tiu al Anliohiei. Hosiu al Cordobei. Alexandru al Alexandriei 
Teofi! al Got.ei, Euseb.u al Cezareii, Eusebiu al Nicomidiei. Nicolae al M.relor 
Liciei, Spindon al Tnmitundei etc. 

Cel de-al doilea Sinod Ecumenic, care purta numele: Despre Duhul Sfânt - 
împotriva pneumatomahilor ( cei care sunt împotriva Duhului Sfânt ) s-a finul la 
Constant.nopol in anul 381, unde au participat 150 de episcopi în timpul 
Sfântului patnarh Nectarie şi al împăratului Teodosie cel Mare ( 379 - 395 ). 


Pag. 14 


CUVÂNTUL LEGi©NAIR Aprilie 2006 






















Intenţia era eradicarea completă a arianicm..i..i , 
wJ: Macedonie (342-360) şi a Iu, Apolinarie condam , nare f 

fost om - erezie cunoscută ca erezia pneumatomantor^ " 3 

• Cel mai mare adversar al acestor eretici a fo^t ,. 

, combătut în lucrarea 'Despre Sfântul Duh' * Sf V ° *** Mare 

~ Tot aici s-a definitivai în forma cunoscută până astăzi Crezul cunoscut sub 
numele de sau simbolul credinţei 

Aid s-au afirmat Sfântul Gngone Teologul şi Sfântul Grigone de Nyssa. 

c6 Ut Domnul lisus exrstâ două fiinţe, dioprosopism: o fiinţă divină şi o fiinţă 

Nestorianismul îşi trage denumirea de la Nestorie (428^31) oatriarh al 

Constantinopolului. >' v*"'?"' dI 

La acest Sinod Ecumenic au participat şi Sfântul Chirii al Alexandriei (444) şi 
Ţintei al Eparhiei scip/or (cu reşedinţa în oraşul Tomis). 

Ce l de-al patrulea Sinod Ecumenic: Despre cele două firi ale lui Hristos - 

a S . f 1 13 Ca ' Cedon ’ în " m P“< Apăratului 
Marcian (450-457) şi al împărătesei Pulchena, unde au participat aprox 500 de 
episcopi. 

Reprezentanţii ereziei monofizite erau Eutihie (454) şi Dioscor (444 - 451 ) 

Monofiziţii susţineau că firea omenească luată de Hristos la întrupare în sânul 
Fecioarei Mana a fost absorbită de firea Sa dumnezeiască, încât cea dintâi a 
dispărut cu desăvârşire. 

Bisericile care se îndepărtaseră de dreapta credinţă erau: Biserica Abisiniei a 
fvmeniei, Biserica Coptă din Alexandria, Biserica Siriacă Veche. 


Al cincilea Sinod Ecumenic: Despre unirea firilor în ipostasul lui Hristos - 
impotriva defăimătorilor învăţăturii Sfântului Chirii, a avut loc în anul 553 , la 
Constantinopol, pe timpul împăratului lustinian cel Mare (527-565) şi al 
Patriarhului Eutih al Constantinopolului (552-556). 9 

S-au anatemizat Origen şi lucrarea sa," Peri arcon", Didim cel Orb. Teodor de 
Mopsuestia, Teodot şi toţi cei care împărtăşeau erezia lui Origen. 


Sinodul al Vl-lea Ecumenic: Despre cele două lucrări ale lui 11 

Hristos - impotriva monoteliţilor. a fost în anul 680, tot în —— - - 
Constantinopol. pe timpul împăratului Constantin al IV-lea Pogonat ( 668 - 
685) şi al patriarhului Gheorghe al Constantinopolului. 

Au participat 170 de episcopi. 

A fost combătută problema ereticilor monoteliţi (sau monofizism mascat), 
care vroia să impace ortodocşii cu monofiziţii. Ei susţineau că in Hristos 
există o singură voinţă, divino-umană, dar şi o singură energie divino-umanâ. 

Acest sinod a fost patronat mai târziu de patriarhul Sergiu al 
Constantinopolului, care a fost promotorul monotelismului. 


Sinodul al Vll-iea Ecumenic: Despre cinstirea sfintelor icoane - împotriva 
iconoclaştilor, s-a ţinut începând cu anul 783 până la anul 787 în fruntea 
acestuia fiind Sfântul patriarh Tarasie (784-806), în timpul împăraţilor Constantin 
Porfirogenetul şi Irina (mama sa). 

Au participat 367 de episcopi. 

S-a combătut iconoclasmul -(iconoclaştii se ridicaseră împotriva cultului 
icoanelor). Aici s-a concluzionat că închinându-ne la icoană noi nu ne închinăm 
materialului din care este fabricată, ci arhetipului, al cărui chip este. Icoana 
este prezenţa văzută a celor nevăzute. 

Tradiţia de căpătâi a Bisericii Ortodoxe este Dumnezeu - Omul Hristos cel 
viu. aflat întreg in trupul dumnezeu-omenesc al Bisericii, căruia El îi este Cap 
nemuritor şi veşnic. Aceasta nu este doar bună-vesdre. ci şi a-tot-buna vestire a 
Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi. Ei nu ştiu altceva fără numai pe Hristos Cel 
răstignit. Hristos Cel înviat, Hristos Cel înâlţar. spune părintele Iustin Popovici 

Iar sfântul loan Damaschin spune în "Dogmatica" " Pentru aceasta, fraţilor, 
sa stăm pe piatra credinţei şi pe Predania Bisericii, nepârăsind hotarele pe 
care le-au pus Sfinţii noştri Părinţi, nedând prilej celor ce vor să 
izvodească şi să strice zidirea Sfintei lui Dumnezeu soborniceşti şi 
apostoleşti Biserici. Căci dacă s-ar da voie oricui ar voi, după puţină vreme 
tot trupul Bisericii se va strica." 




£<2/l 


de cititori 

O MALADIE PROMOVATĂ DE ANTICREŞTINI 


"Homosexualitatea este o maladie ce trebuie tratată medical 
nu legiferată. Fenomenul trebuie plasat, pur şi simplu, în zona 
aberaţiilor, în rând cu toate accidentele, malformaţiile şi 
(fisfuncpile pe care necontenit şi inexorabil ni le oferă natura. 

Niciodată însă nu ar trebui încercat să se ordoneze faptul 
curent în raport cu excepţia, şi nici să se asimileze anomalia 
(dr. Dan Oprescu - "Homosexualitatea - o maladie ce 
trebuie tratată şi medical" - iulie 2000). 

Un studiu comparativ al longevităţii la 6 grupuri: bărbaţi 
căsătoriţi, celibatari. femei căsătorite, necăsătorite, 
homosexuali şi lesbiene, arată că cei căsătoriţi trăiesc mai mult 
( 5 de ani bărbaţii căsătoriţi, 79 de ani femeile căsătorite, 57 
te ani bărbaţii singuri, 71 de ani femeile singure), iar 
homosexualii trăiesc uimitor de puţin: 39 de ani (doar 2% dintre 
e ajung la vârsta de 65 de ani). Chiar dacă sunt excluşi cei 
^re mor de SIDA, vârsta morţii este de 42 de ani la 
homosexuali şi 45 de ani la lesbiene. 

Comparativ cu restul populaţiei, ei au de 116 ori mai multe 
j e de 3 asasinaţi şi de 24 de ori mai multe şanse de a se sinucide, 
n Vechiul Testament, Dumnezeu a pedepsit cu foc din cer cetăţile Sodoma şi 
In ^ ator ^ Perversiunilor sexuale pe care le făceau locuitorii acestor cetăţi. 
averf 113 acestor ce *3ţi, cândva înfloritoare, a rămas doar Marea Moartă. Acel 
sment din zorii istoriei ar trebui să ne pună pe gânduri, pe noi cei de azi, 
ik* JV , care aceste spurcăciuni şi perversiuni aduse din iad au devenit masca 
^ şi a democraţiei. 

Pâcau Testament « de asemeni, condamnă homosexualitatea, fiind unul dintre 
tfo/; 6 6 stri 9 ăt °are la cer. *Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la 
nicj'f? 101 a( ^ utteri f nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, 
'Iar™ nU VOr mo $ ten ' împărăţia Lui Dumnezeu (I Corintieni 6,9) 
inchmâf >ar1ea CBlor & necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi 
Puoo a 0/7 Şi a tuturor celor mincinoşi este iezerul care arde cu foc şl 

Ac/ ^ ° are esfe moartea 3 două" (Apocalipsa 21,8). 
nj ^ âcat 3 fost consemnat şi de marii gânditori ai antichităţii ("La animale 
im 6 fl Vâzut un mas cul împreunându-se cu un alt mascul, căci acest lucru 
n-a/fc 1 nva f,rir “ p, aton), dar şi de Sfinţii Părinţi ai Bisericii (*Şi zic numai că 
ie, uj f 6nit femeie, dar şi că ai încetat sâ mai fii bărbat, căci nici n-ai trecut la 
*rr i z n(j * mimn nici nu /-a/ păstrat pe cel bărbătesc, deci le-ai trădat pe 
#k-ej ?' eşti vre dnic sâ fii alungat şi dintre bărbaţi şi dintre femei, dat fiind 
r u ' necin $tit pe amândouă - Sf. loan Gură de Aur). 

aces tea, homosexualitatea este astăzi încurajată prin toate 
com unicare în masă, în special televizorul şi calculatorul personal 
. ^ porţile iadului pentru noi. dar mai ales pentru copiii noştri. 
euro Pone au început sâ publice anunţuri năaâtor 



i ‘ r * 6 n 4 fr- fa , n ^ a s " a votat o lege prin care insultele la adresa homosexualilor se 
*■ 01 37000 euro. Defăimarea, instigarea la violenţă, ura, sau 


de căsătorii între 


discriminare la adresa lor e pedepsită cu amendă de 67000 euro şi până la un 
an de închisoare. 

- Suedia interzice prin lege din 1999 discriminarea 
homosexualilor de către autorităţi şi angajatori. Pedepsele pentru 
insulte şi atacuri pot atinge chiar 4 ani de închisoare. 

- Spania şi Olanda au legiferat căsătoriile între homosexuali. 

- Biserica Anglicană a ajuns până acolo încât a admis oficial 
ca slujitori ai ei pe homosexuali. 

I - în America, universităţi ca Northeastem din Boston 
Stanford. Universitatea din lowa şi Antioch College trimit invitaţi! 
organizaţiilor de homosexuali sâ vină sâ fie angajaţi ca profesori 
oferindu-le salarii mai ridicate decât celorlalţi. Departamentul 
Agriculturii al guvernului SUA a creat pentru salanaţii sâi o 
organizaţie pentru homosexuali, lesbiene şi bisexuali numită 
Globe. Serviciul care colectează impozitul pe venit în St. Paul 
Minesota, publică un buletin lunar menit sâ introducă salariaţii în 
cultura homosexuală. Directorul companiei Kodak reaminteşte 
"minorităţi" C,rCulară ca recunoaşte grupurile de homosexuali ca 

«Ti S2 L 5 ‘ UnaŞa companie de telefoane ş. telegraf distribuie salanatilor 
ce c ve?de wJ| r ,°n CU homosexua,ilor u " triunghi roz înconjurat de un 

homosexuale^ 3 între personajele sale douâ Persoane 

_ homl a c Pt ’ in r" erea CU atâta forţâ a P romi «uităţii. a decăderii morale şi 

,ta J' nU ® Ste d ° ar ° arma de detract are a individului pentru a- 

aceîasi^con Ş h°I ?r eXploatat ' ci * 0 metodă de descreştere a populaţiei (tot în 
aceiaşi scop, de a fi mai uşor de controlat). 

aC î? nt se pune pe h °mosexualitale cultura, politica şi viata 

SE" mp pp ' câ deviaţii sexual a, r, numea* D» 

nu este nici pe departe adevărat! 

scoale " P T C ‘ 10 " Care diri > ează P ro 9 ram a analitică pentru 

SScS raoortul Kin« 'y 08 10% d,n omen,re ar fl homosexuală. Dar nic, 
?f(iar o oSi h nă h , P r °P a gandâ, nu indică 10% homosexuali, ci doar 
astfel) ei SS^ aC6Şt,a au fosl inf,uen ^' în mod complex sâ devină 
în scoduI măriri i ă ?' n0n a e es,e Pdviiegiată şi finanţată din culise (evident 

be conduce 1?' U .^ / ru ' U ' me h mbri,0r 60 15 9% din ,0ta,ul P°P ula ?' ei au posturi 
acm i^ 6, . d f 49 4 d tre hom °sexuali sunt în astfel de posturi. 

O w 6 e noastre se îm Pfinesc cuvintele Sf Antonie cel Mare "Va veni 

n»h?m < ând oa ™ n " vor ' nne buni Şi dacă vor vedea pe unul care nu este 
as b emin!™r nd ' Ca ^ ^ că nu este 

s"himCcnZ\uheX S * U C * ” pUtea da * 


i* 





CUVÂNTUl LE€il©NAIR Aprilie 2006 


Pag. 15 










F 




PREŢUL UNUI ABONAMENT PT. ANUL 2006: 

- 25 lei noi (250.000 lei vechi) / an pentru cei din ţară; 

- 20 euro / an pentru cei din Europa; 

- 30 euro (35 $) / an pentru cei din America. 



ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAE BADEA (secretar redacţie) 

STR: VLAICU VODÂ NR. 23, BL V39, AP 3 

SECT. 3, BUCUREŞTI Tel.: (021) 322 3832 



"Legiune" - Tr. Severin: Recenta carte < 
yoghinului Gregorian Bivolaru, "Francmasoneria 
(ediţie 2005), care v-a impresionat atât, plagiază 
fără nici o jenă cartea legionarului Traian Golea, 
intitulată "Până unde am ajuns " şi tipărită în 1994 
în Miami. Aceasta demonstrează, încă o dată, ce 
cod al onoarei are dl. Bivolaru şi câtă credibilitate 
i se poate acorda 

loan Clama - Timişoara: Mulţumim pentru 
frumoasele fotografii şi pentru rândurile dvs.! 

Mirela Pricop - Vaslui: Testamentul 
avocatului de origine aromână, Emanoil Gojdu, 
prevede ca întreaga sa avere să le revină 
românilor ortodocşi din Transilvania şi din 
Ungaria. El a lăsat Bisericii Ortodoxe Române, în 
anul 1870, o avere estimată la trei miliarde de 
euro - bani, acţiuni, clădiri, terenuri şi opere de 
artă, numind ca administrator al averii sale 
Mitropolia Ardealului. Fundaţia Gojdu a fost 
înfiinţată de Andrei Şaguna şi a funcţionat timp 
de 50 de ani de la moartea lui Gojdu, fiind 
recunoscută de Austro-Ungaria. Traian Vuia, 
loan Slavici, Octavian Goga şi mulţi alţii au beneficiat de 
bursa Gojdu. In 1920, încălcând Tratatul de la Trianon care 
obliga Ungaria să cedeze moştenirea Gojdu către BOR, 
statul maghiar a blocat conturile fundaţiei şi a interzis 
funcţionarea acesteia. Amănunte suplimentare găsiţi chiar 
în numărul acesta, la rubrica "Actualitate". 

Valeriu Neştlan - laşi: Vă răspund şi eu pe puncte, 
după cum mi-aţi scris: 1) Nu am înlocuit nicidecum 
principiul selecţiunii cu cel al eredităţii: poziţia ocupată de 
dl. Nicador Zelea Codreanu în Mişcare se datorează 
activităţii în slujba acesteia începând din 1990. iar 
nicidecum descendenţei sale din fam. Zelea Codreanu; 2) 

Felicitări pentru că aţi reuşit să treceţi de prof. de 
matematică din şcoala primară: într-adevâr, cifra 2 (doi) 
reprezintă - pentru unii ca dvs. - procentul majoritar din 300 
(trei sute)! Pentru că din 300 de legionari antisimişti din exil 
(din totalul de 400 de legionari), număr indicat de însuşi H. 

Sima în "Prizonieri ai Puterilor Axei", au trecut la catolicism 
doar doi: llie Gâmeaţă şi Miile Lefter - aceasta este, în 
realitate, ceea ce numiţi dvs. "catolicizarea în masă a 
antisimiştilor"!; 3) Constat că aveţi serioase probleme şi cu 
limba română, nu numai cu matematica: disidenţii sunt cei 
care se desprind dintr-o mişcare, grupare etc.; ori, când simiştii au deviat de la 
lima Mişcării, când numărul lor a fost mai mic de trei ori ca al codreniştilor 
disidenţi nu sunt antisimiştii, ci simiştii dvs ! 4) Nu era nevoie de atâta insistenţă 
pentru a mă convinge că sunteţi adeptul teoriei evoluţioniste (aveţi ca strămoş ca 
maimuţa). La restul epistolei (care alunecă în suburban, ajungând până la 
subuman) - rod al educaţiei simiste, probabil - nu are nici un sens să vă 
răspund Dar refentor la invitaţia dvs. ireverenţioasă din final vă relatez o 
întâmplare semnificativă: într-o zi, Grigore Ţiţeica. aflat pe coridorul facultăţii l-a 
auzit pe un coleg spunând altuia. "Să mă pupe-n dos Tiţeica" Marele 
matematician s-a apropiat de cei doi şi l-a pupat pe frunte pe coleg la 
nedumenrea acestuia a precizat, zâmbind: ’Ţi-am îndeplinit dorinţa". 

Anghel Bogdan - Bucureşti: Este interesant poemul spaniol trimis de dvs 

m UŞ Să ? eSC ' râm în tota,itate "hieroglifele" dvs., de aceea vă rugăm 
măcar să- transcrieţi cu litere de tipar (dacă nu puteţi la computer sau la maşina 
de sens). In ceea ce priveşte răspunsul la concurs. îmi pare râu câ nu poTsâ vâ 
acord premiul, ca in alte rândun, întrucât sunteţi mult prea vag şi neconvingâtor 
iar lozincile nu pot ţine locul argumentelor. ^ 

“ arla Corne . a , ’ Tg Mureş: în,r -adevâr. Regina Maria a trecut oficial la 

odoxism, restul sensorii dvs confirmă clar, încă o dată, câ adevăratele 

22T* SeC ' an ' ll0r fa,ă de sunt de ură şi dispreţ iar nu de 

conl “f rare sau ma ' eu ce bunătate întruchipată masca se 
eapădâ, iar vorbele dulcege. miorlăitoare şi ipocrite din public se transformă in 



particular în ameninţări şi precizarea adevăratelor 
intenţii. (De altfel, şi un pastor evanghelic din 
Suceava, ceva mai lustruit ca dvs., scriindu-ne 
periodic zeci de pagini, îşi îndeplinea de fapt, 
conştiincios, misiunea de propagandist antiortodox.) 

Gabriel Antoniu - Suceava: Acuzaţia că 
naţionaliştii ar fi "reacţionari" se datorează faptului câ. 
aşa cum sublinia Aurel C. Popovid, naţionalismul s-a 
ridicat împotriva egalizării popoarelor într-o lume 
cosmopolită prin intermediul democraţiei. Ne bucurăm 
câ mai există tineri care au auzit de doctrinarul 
naţionalist Aurel Popovici. Opera lui, " Naţionalism sau 
democraţie ", nu poate fi "povestită" în câteva rânduri; 
poate vom face o prezentare într-unul din numerele 
viitoare; deocamdată mă mulţumesc sâ vă subliniez 
faptul că nu este niddecum depăşit şi nid iraţional: 
nimeni n-a putut sâ-l contrazică şi sâ demonstreze 
vreodată că saltul tehnologic obligă la părăsirea 
naţionalităţii, a identităţii (Japonia este un exemplu 
concludent conservare tenace a tradiţiei în duda 
saltului tehnologic spectaculos realizat). 

Marius Nedelea - laşi: Termenul "jidan" era folosit 
înainte vreme (inclusiv în perioada interbelică) în mod curent 
şi oficial pentru desemnarea evreilor; abia în ultimul timp i se 
atribuie înţeles peiorativ (aşa cum cuvintelor: "negru", 
"cetăţean de culoare", "afro-american" li se atribuie sens 
peiorativ chiar nu pricep de ce! -fiind înlocuite cu "africano- 
american" pentru desemnarea negrilor din America, şi aşa 
cum ţiganilor li se spune, mai nou, "rromi"). 

Elena Marcu - Ploieşti: Dumnezeu să-l ierte şi sâ-i fie 
ţărâna uşoară! într-adevăr, curios lucru ceea ce relataţi dvs. 
(faptul că simiştii, făcând necrologul lui Vasile Blânaru- 
Flamurâ tocmai în revista unde acesta era redactor de 
onoare — menţionează doar că "a scris 6 volume de 
memorialistică ", fără a le enumera). N-am citit decât 5 din 
cele 6 pe care spuneţi că le-ar fi scris Vasile Blânaru- 
Flamură: " Generalul Antonescu în cămaşă verde ", 
Blăstâmele lui lorga ", "Mercenarii infemulur, "Batalioanele 
mor t ii ” t ; m Apocalipsa ucigaşă ", m 804 zile şi nopţi în lanţurile 
morţii , şi vă asigur că nu deviază deloc de la linia strâmbă a 
Comandantului" lor adulat (mă înd&iesc sincer câ tocmai 
cea pe care n-am dtit-o ar conţine cea mai mică critică la 
adresa lui Sima.) 

Geta Damian - Blaj: Redresarea spectaculoasă a 
Germaniei sub conducerea lui Hitler s-a datorat nu industriei de război, aşa cum 
susţine mincinos istoria actuală, ci construcţia de şosele, locuinţe şi oraşe 
muncitoreşti, industria textilă şi cea a construcţiilor de maşini - fapt relevat de 
statistica angajărilor din acea perioadă (industria de armament şi sectorul militar 
n-au absorbit decât cca 15% din numărul enorm al şomerilor 6 milioane). De 
un e a găsit Hitler banii necesari pentru finanţarea acestor proiecte de 
anvergură într-o ţară ruinată de primul război mondial? Nimic mai simplu, fiind 
conducător al ţâni cu puteri depline, a lansat pe piaţa internă o mare masă 
mone ară de hârtie (fără acoperire), spărgând monopolul bancar cosmopolit, 
pentru ca muncitorul german sâ poată cumpăra bunuri şi să-şi vadă astfel 
răsplătite efortunle muncii sale. In plus, Hitler le-a impus germanilor bogaţi sâ 
investească preferenţial in comunitatea germană, oferindu-le în schimb reducen 
fiscale, a aplicat supra-impozite banilor speculativi (cei proveniţi din lovituri la 
^r^ â ^ d,n / sch, ^hun valutare, din acţiuni etc.) şi a redus impozitul banilor 
p uc ivi (cei câştigaţi pnn muncă) şi al bunurilor imobiliare, a impus bancherilor 
din Germania practicarea dobânzilor de doar 1,5% (!), a făcut reduceri de 

h^ Z | ii* n .T , 0r Ş ' m A unc,torf,or P entru a stimula munca - orice muncă era 
decent plătită, ,ar camâta, aparatul funcţionăresc birocratic şi intermediani erau 
escurajaţ! Apoi pe măsură ce ţara se restabilea, prin acumularea de devize 

a m.tnt k 3 e) | p f rtu,ui de P^use germane de calitate excelentă. Hitler 

R^hrll I 9 bancnotele cu ordin de utilizare internă, înlocuindu-le cu moneda 
Reichmark cu echivalenţă internaţională. 


Redactor şef: 
Colegiul de redacţie: 
^Şecrefarderedache 

Relaţii cu publicul 



Periodic editat de 'ACŢIUNEA ROMÂNĂ' ISSN 1583-9311 

Nicoleta Codrin 

Emflian Ghika. Comeliu Mihai. Ştefan Buzescu Cătălin Enescu 

JVjcoteeBectee_^ 

Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti 

fzona Circului - inters cu Ştefan cel Mare, colt cu str, V Lascăr) 

Vineri, intre orele 15®° - 19°* 

Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 
e ~ ma *> SCţiunea-romar>a@actiunea-romana corn 


Pag. 16 


CUVÂNTUL LEGIONAR Aprilie 2006