Corneliu Codreanu Prezent — ed. Dacoromania 1966

să e ea 4 
pi DO tame 
îi 


CORNELIU 
CODREANU 


PREZENT 


ION BANEA * PREOT VASILE BOLDEANU + TRAIAN BRĂI- 
LEANU * GENERAL PLATON CHIRNOAGĂ + HORIA C. COS- 
MOVICI * ARON COTRUŞ + VASILE CRISTESCU + ION 
FLEȘERIU + VICTOR PUIU GAÂRCINEAU + ILIE GARNEA- 
ŢĂ * CORNELIU GEORGESCU + C. HENȚESCU + PAUL 
GUIRAUD + VASILE IASINSCHI + NAE IONECU + IONUŢ 
JIVAN = GRIGORE MANOILESCU + VASILE MARIN = SIL 
MION MEHEDINȚI * ION 1. MOȚA * PREOT ȘTEFAN 
PALAGHIȚĂ : CONSTANTIN PAPANACE * ION PROTOPO- 
PESCU * GEORGE RACOVEANU + LAURIAN ȚÂLNARU = 
J. L. GOMEZ TELLO + ION ŢOLESCU 


MADRID 
1966 


o III 


P- 


Deposito legal: M, 5.305-1966 


Grăficas 


Benzal . Virtudes, 7 - Madrid 


Ij mulțimile oarbe unu “alege... 
gândul lui: rege... 

vorba lui: lege... 

vrerea-i: platoşe de neintrânt... 
pasul lui: cutremur de pământ... 


veacul sub trăsnete, în sbatere grea, 
îi zice cum vrea, 
îl botează cum vrea... 


la masa de lucru adună: 

azurul văzduhului lângă furtuna 

și lângă—o inimă mai bună ca o pâine:— 
cruzimi de ligru, auzuri de câine... 


noua lui limbă 

fața ţării o schimbă: 

grâul crește mai plin din glia săracă, 
fetele se fac mai frumoase să-i placă, 
flăcăii, pentru el, 

se'mbracă'n mușchi mai tari ca de oțel... 


pentru o rază din privirea-i, ruptă, 

oricine-i gata, pentru el, să cadă'n luptă... 
bătrânii sătui de viaţă ar vrea să mai lrăiască 
să stee drepţi la vorba lui împărătească... 


pușca, tunul, tancul, co botul în tina 

i senchină... 

pacea-i mai pace, războiul-mai crunt... 
pentru el sunt toate așa cum sunt... 

ochii lui cu mii de uitături deodată 
străfulgeră și scoală în picioare țara toată... 


ARON COTRUŞ 


AAA 


A j 
i 
uita - ri aa) % 
; Ap aa A Sta 
m GAMA i : 
îm stiri 43 i shizat 
- 13 APE | - 
Aa tpar iei e 
H i n 
Aita ab iu . 
ad i Fi LE 
FLA 073 NECA, 
4 
| 
pata: : | 
ei 
A ” Sau 
1 0 DI 


$ 


PARTEA | 


CORNELIU CODREANU ȘI REVOLUŢIA OMULUI NOU 


CAPITOLUL 1 


LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL 


- 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


A CUM, la douzăzeci şi cinci de ani dela asasinatul din 1938 și în lu- 
mina evenimentelor politice ce s'au petrecut de atunci, se poate 
privi în perspectivă istorică imensa personalitate a lui Corneliu Zelea 
Codreanu. 
„„. Gânditor politic, reformator social, luptător și organizator neîn- 
trecut el a reușit în scurtul răgaz al unui deceniu (1927-1937) să 
răscolească din adâncuri sufletul unui popor și să creeze ambianța 
prielnică unei primeniri sufleteşti cum niciodată nu sa pomenit 
în lungul istoriei neamului românesc. 

Cu darurile sale naturale, cu armonia lui structurală, —înalt. 
bine făcut, de o masculină şi austeră frumuseţe, cu o privire lim- 
pede şi pătrunzătoare, de o seninătate calmă și gravă în același 
timp— el impresiona fără nicio altă manifestare, prin simpla lui 
apariţie. a 

Prezenţa lui însă nu însemna ostentaţie ori provocare căci el 
era modest. Modestia lui Corneliu Codreanu își avea obârşia în 
respectul de persoana umană. Deaceea vorba pe care o pai 
părerea pe care o emitea erau totdeauna cumpânite. El nu urmă 


A tere S in încă 
efectul facil al unui joc de cuvinte sau de idei și ţi pa su 
zeflemeaua chiar atunci când argumentarea era re ucerea 


surd. 
13 


i 


A 
i 


Preocupările minţii sale, imboldurile sufletului sit Cta 
la problemele adânci ale trăirii omenești. Deaceea soluţiile pe c i 
le preconiza nu erau paliative de moment, nu se enunţau RIL 
formule ori lozinci răsunătoare și surprinzătoare, ci jean a 
simplă a marilor adevăruri. Cartea lui «Pentru Legionari»+ «Cireu- 
lările» date de el, ori «Insemnările dela Jilava», constituesc; din 
acest punct de vedere, un model de stil sobru, simplu şi direct, 
fără întortochieri, fără ditirambe. Emotivitatea cu care scrie Și ze 
volta pe care o stârneşte nu sunt rezultatul unei frazeologii înlier- 
bântate, ci expresia obiectivă a stărilor de fapt. A ş i 

Corneliu Codreanu socotea că viaţa trebue luată în serios Și 
trăia cu intensitate acest adevăr care nu-i îngăduia preocupări 
mărunte ori meschine. 

Hotărârea lui era fermă fără a fi agresivă. Ea pornea d un 
adevăr care nu poate fi contestat şi ţintea la înscăunarea dreptăţii 
pe care o socotea condiția unică şi deci esențială pentru convie- 
țuirea oamenilor şi a neamurilor. 


e la un 


IDE 


Dela hotărârea din pădurea Dobrina, în Martie 1919 —când 
încă nu avea douăzeci de ani—, până la hotărârea cea mare, dela 
24 Iunie 1927, când întemeează «Legiunea Arhanghelul Mihail» 
şi îşi asumă o răspundere unică în viaţa publică a României, toate 
preocupările și întreaga lui activitate ţintesc spre o unică finali- 
tatei apărarea neamului ameninţat în toate granițele lui ca și în 
interior. Eram dușmăniţi de Unguri pentru Transilvania, de Bul- 
gari pentru Cadrilater, de Ruși pentru Basarabia, de Bolşevici 
pentru a fi sdrobit —prin intrarea armatelor române în Buda- 
pesta, la 3 August 1919-— regimul comunist al lui Bela Kuhn ins- 
taurat în Ungaria şi a fi stăvilit astfel revărsarea puhoiului bolșevice 
spre Apus. La amenințarea molohului comunist în vecinătatea gra- 
niţei noastre răsăritene se adăugau neliniști produse în ţară de 
simpatizanţii revoluţiei roşii, recrutaţi de agenţii bolșevici în evrei- 
mea română şi în populaţia rusească rămasă în Basarabia. Printre 
cei mai activi, alături de studenţii basarabeni veniţi la lași, la 
Universitate, erau o serie de Evrei intelectuali şi gazetari. In cartea 
sa «Pentru Legionari» în capitolele «Un tablou al situaţiei la 1919» 
(pag. 27) şi «Atitudinea presei jidăneşti» (pag. 31), Corneliu Co- 
dreanu fixează suceint și pregnant primejdia care ne pândea. 


14 


= 


Labilitatea politică 
ță, (se înfiinţaseră : 
nale), oseilațiile spirituale 


americane care nu e 
ra l 
u at titi uţia din Rusi ip 
p amara suprem de cinci” al armatelor ie sie de 
vanda liloconu isți e albe ruseşti, 
A nuniștilor ȘI criptocomuniștilor di 3 li, 
fapte care mijl bi din toată lumea 


în ţa ră. «Se 


străină de revoluri 


reprezentanţi ai Universităţii care a 
baricadele de apărare a neamului 


TA ; 3 
aceste vremuri Corneliu Codreanu luptă împreună cu lucrăt 
rul Constantin Pancu și cu o m pa 


ână de studenți naționaliști și zădă 
, / Le aa ţ ţ ști şi zădăr- 
nicește încercările de grevă puse la cale de comuniști la R. M. Ş 
—aşi și la atelierele C. F. R.— Nicolina BR, a, 


Pe linie studenţească, în luptă cu elementele politicianizate ori 


desorientate, reuşeşte să întemeeze "Asociaţia Studenţilor Creștini” 
care a durat până în timpurile din urmă când țara a căzut cotropi- 


îi de Ruşi. Semnalăm din angajamentul celor 46, care au întemeiat 
Asociaţia”. 


„..cA lupta, pe oriunde vom fi, pentru dreptatea noastră, pen- 
tru viaţa ameninţată a neamului nostru, socotim cea dintâi a 
noastră datorie de onoare.» ...«să aprindem în sufletele necă- 
jite făclia adevărului, a dreptului de viaţă liberă a neamului 
nostru pe aceste meleaguri.» (P. L. pag. 61). 


Intre 1923 și 1927 luptă şi pe frontul politie în "Liga Apărării 
Naţionale Creștine” —L. A. N. C., inființată în 1923 sub conducerea 
Prof. A. C. Cuza— până când, în Mai 1927, Liga se rupe în două 
prin cearta dintre şef și comitetul de conducere. 

Experienţa acestor patru ani este hotărâtoare în acţiunea lui 
Corneliu Codreanu care va începe curând lupta sub total alte aus- 
picii. In capitolul «Primejdii care pândese o mişcare politică» 
(P. L. pag. 240) notează cu privire la popularitatea L. A. N. C. 
—ului : 


«Curentul din ţară era formidabil. Nu cred să fi fost de multe 


15 


ati 


"ET aurar 


- mai unanim ca 
ori pe pământul românesc un curent popular mal 


acesta»; pentruca imediat să adauge: sait dle 
«Dar Liga nu merge bine. Lipsă de organizaţi Ş Ai ia 
de acţiune. La aceasta se mai adăugase, în urma m eh 
ii işcării a unor € - 
rent, pericolul amestecului în cadrul mişcării a U 


te compromițătoare şi primejdioase.» 


la Grenoble, scrisoarea lui Lon |. 


Moţa care îi anunţa dezastrul din „Ligă, se ii în Eat i 
constate că totul se surpase. Toate încercările lui aan gi 
mân zadarnice. Până şi «tineretul era cuprins de flăcări Ă mis i 
re ale învrăjbirii». (P. L. pag. 270) iar lui Corneliu Co cală si 
rămâne decăt să constate că totul se prefăcea în scrum», 
fletele noastre coborâse pustiul.» E ş 
In urma tribulațiilor fără de rezultat făcute pe lângă tatutari ; 
şi pe lângă tineret, hotărăşte să nu mear- 
e se împărţise Liga. Por- 
pe care încă din 1923 


Când, în Mai 1927, primeşte, 


pe lângă prof. Cuza i 

«ă cu niciuna din cele două grupe în car 

: i si după judecata 

neşte lupta pe socoteala lui şi după Ju 

şi-o fixase în închisoarea dela Văcăreşti. i E 
In seara de Vineri, 24 lunie 1927, înfiinţează Legiunea Arhan- 


ghelul Mihail'. 


Această hotărâre a lui Corneliu Codreanu va fi putut să pară 
o aventură de neînțeles pentru cei care priveau lupta politică sub 


semnul minor al întrecerii sau încăerării între partide. Incă o nouă 


grupare care venea să mărească numărul celor deja existente, con- 


curente în ambiția pentru putere. Sub aceste auspicii încercarea 
era, vădit, sortită eşecului. 

Corneliu Codreanu însă nu aceasta gândise. Prin înființarea 
Legiunei el nu întemeează un nou partid politic. Legiunea nu în- 
semna o extrapolare pe traectoria pe care se mișcau' partidele ei 
un punct de întoarcere bruscă pe această traectorie. O revoluţie în 
conceptul politie ca şi în metodele de a realiza acest concept propriu. 

Lupta lui de aproape un deceniu alături de muncitori, în ca: 
drul studenţimii şi în partidul politic L. A. N. C,, îi mijlocise o 
experiență pe care el nu o lăsase să-i scape fără a trage în: 


16 


vățături, Indelungile 
0 altă gândire politic 
politice care își 
momente. 


meditații din închisoare 
ă decât aceea 
asumau răspundere 


îl îndrumaseră spre 
de care erau călăuziţi oamenii 
a diriguirii popoarelor în acele 


ă înclinaţie spre stânga, dacă 
nietzscheismul” politie al ce- 


gonistul teoriei s ităţii pa 
g ne! superiorității rasei 'bl ice” 
ap , ţ onde-nordi 
germanică. Si unul și celălalt urmăreau n 
oliție i viziuni a vieţii şi a 
oi a lor, a unei viziuni a vieţii şi a lumei. Ei depășeau rosturile 
i ă 
ap Side iparta arta de a conduce pe oameni, ştiinţa de a folosi 
un ._. îi 
să ] cturile, arta de a prevedea... Dar viziunea lui Mussolini era 
tatul' iar a lui Hitler, rasa”, 


. Corneliu Codreanu definind Neamul ca totalitatea celor ce trăesc, 
a celor ce au fost şi a 


fără îndoială, realizarea, prin 


se : celor ce vor veni, precizează astfel patrimo- 
niu Reamului, l.—patrimoniu. fizic, (carnea și sângele), 2.—patri- 
moniu material, (pământul şi bogăţiile lui) și 3.— patrimoniu spi- 
ritual care cuprinde, (P. L. pag. 396). 


«a. Conceptul lui despre Dumnezeu, lume Şi viață. Acestă 
concepție formează un domeniu, o proprietate sprituală... 

5 Onoarea lui ce străluceşte în măsura în care neamul 
sa putut conforma, în existența sa istorică, normelor izvorâte 
din concepţia despre Dumnezeu, lume şi viaţă. 

e. Cultura lui, rodul vieţii lui născut din propriile sforţări 
în domeniul gândirii şi al artei... 

Un neam trăeşte în veșnicie prin concepţia, onoarea şi cultura 
lui. Deaceea conducătorii naţiilor trebue să judece şi să acţione- 
ze nu numai după interesele fizice sau materiale ale neamu- 
lui, ci ţinând seamă de linia lui de onoare istorică. de intere- 
sele eterne. Prin urmare nu pâine cu orice preț ei 
onoare cu orice pret. (P. L. pag. 397). 

lar, în complectarea ideii, precizează. 

«Țelul final al neamului». Este viaţa? Dacă este viaţa nu in- 
teresează mijloacele pe care popoarele le întrebuințează pen- 
tru a şi-o asigura. Toate sunt bune, chiar şi cele mai rele. Se 
pune deci problema: După ce se conduce naţiunile în raport 


17 


m 


i ? upă legea peşti- 
cu alte naţiuni? După animalul din la După leg 
lor din mare sau a fiarelor din pădure! E 
Țelul final nu este viața ci Inul SEI era fauni 
în numele Mântuitorului Isus Ciad ae a i nl 
nu un scop cum să , 
Este iu sâuBgu aa pe care Dinica l x 
de care trebue să răspundem». (P.L. 


erea neamurilor 


decât un mijloc, 
această înviere, 
sădit în neamul nostru, 
pag. 397). 


Această gândire politică, fundată în creştinism, detașează pe 
Corneliu Codreanu de toate curentele contimporane, de dreapta ori 
de stânga, şi determină o traectorie inedită acţiunii sale politice. 
In timp ce Hitler pune accentul pe primul patrimoniu, ie 
sângele», adică rasa, Mussolini pe al doilea, «Statul» sa Oga ţii e 
lui, Corneliu Codreanu pune accentul pe cel de-al treilea, pe pa- 
trimoniul spiritual care trebue să domine și să coordoneze pe: ce- 
lelalte două. Este în aceasta un sens superior dat noţiunii de po- 
litică: realizarea unei vizuni în concordanţă cu egile 
supreme ale Creaţiei. 4 

Ca o consecinţă a acestui concept este unicitatea moralei. Nu 
există două morale, una a individului şi alta a statului. Există o 
singură morală pentru ins și pentru colectivitate, morala creştină 
şi de ea înţelege să se călăuzească în acţiunea sa politică. 


Credinţa în Dumnezeu a lui Corneliu Codreanu nu este o. 


oportunitate politică faţă de ateismul comunist. Este convingerea 
profundă în adevărul bisericii creştine că nimic nu se poate face 
temeinic fără ajutorul lui Dumnezeu așa cum stă scris sub emble- 
ma ţării românești «Nihil sine Deo». Este convigerea că adevărul 
fundamental, adevărul de netăgăduit dela care trebue să pornim 
în toate judecăţile şi acţiunile noastre e adevărul creștin. 

Şi nu este o atitudine 'personală” așa cum obișnuiește să se 
enunţe în statele laice, ci este o atitudine pe care înţelege să se 
miște întreaga lui organizaţie și—până în cele din urmă—întregul 
neam românesc. El notează chiar dela început, dela întemeerea 
Legiunei: - ! 


18 


iei Dat arati Cf A A 

«Patru linii brăzdează mica noastră viată inițială: 

1; Credinţa în Dumnezeu. "Toţi credeain în Dumnezeu. Nu 
era nici un ateu printre noi.» (P. L. pag. 281), 


Considera o «infirmitate imposibilitatea de a crede în Dumne- 
zeu». (Circalara din 23 Februarie 1936). 

Poporul românesc a fost totdeauna credincios. Dela Voevozi, la 
boeri și la talpa ţării toți credeau în Dumnezeu. Ştefan-cel-Mare 
constitue, din acest punct de vedere un admirabil exemplu în Isto- 
rie. Intreaga Moldovă este sămănată de bisericile ridicate de el. 
Aşezămintele religioase de caritate fundate de boeri la fel. Pilda 
dată de aceștia era venerată de ţărani. Toţi se găseau astfel legaţi 
între ei prin aceeași credință în Dumnezeu și toţi mărturiseau că 
această credință i-a salvat în ceasurile grele de cumpănă. Secolul 
al nouăsprezecelea a adus însă din Apus vântul de laicism care 
bântuia acolo şi cu aceasta detașarea 'intelectualității” noastre de 
biserică, care rămânea astfel, doar o mondenitate festivă la nunţi 
și botezuri. 

Corneliu Codreanu, profund credincios. cere practicarea cre- 
dinţei în toate actele vieţii ca o condiţie esențială trăirii. Cultul 
lui Lucifer pe care îl extindea tot mai mult masoneria, îl îngrijora 
în măsura în care primejdii de tot felul se adunau, ca nori grei 
şi întunecoși deasupra Neamului nostru. Deaceea el nu se mulțu- 
mește cu mărturisirea plată a existenţei lui Dumnezeu ci pretinde 
practica efectivă a religiei creştine cu morala ei. 

Corneliu Codreanu pune ca temei al politicii sale principiul 
că nu se poate porni în nicio judecată decât dela un adevăr incon- 
testabil şi nu se poate urmări altă finalitate decât adevărul și drep- 
tatea, așa cum preconizează religia creștină. 

Evident nu au lipsit, pentru această atitudine, ironiile şi ze- 
flemeaua. Mişcarea Legionară era arătată ca o organizaţie de mis- 
tici. A. invoca ajutorul lui Dumnezeu într'o acțiune politică părea 
o naivitate. Si totuşi, puţini, săraci şi huliţi, întemeetorii Legiunei 
pornesc la luptă numai cu această credinţă. 


«Noi avem o religie, noi suntem'robii unei credinţe. In fo- 
cul ei ne consumăm şi în întregime stăpâniţi de ea o slujim 
pâna la ultima putere. Pentru noi nu există înfrângere şi de- 
sarmare, căci forţa ale cărei unelte vrem noi să fim e etern 
invincibilă.» 

19 


coană» din primul număr al 


3 E 

Pământul "strămoșesc apărut la 1 august 192 , 

i 1936 să lupte în Spania împotriva urgiei co- 

lo. Lon I. Moţa serie părinților săi. 
LI] 


serie lon IL. Moţa în articolul «la | 


revistei legionare 

lar când merge în Ii 
muniste ce se deslănţuise aco 
în obrazul lui Cristos! Se „clătina 
Puteam noi să stăm nepăsători? 
tească pentru viaţa viitoare 


2» (Be. XI. 1936). 


«Se trăgea cu mitraliera 
aşezarea creștină a lumii! 
Nu e oare o mare binefacere sufle 
să fi căzut în apărarea lui Cristos 


| Sat E 

Credinţa creştină și practicarea ei este mereu prezentă za ua 
acţiunea lui Corneliu Codreanu. Cu prilejul înfiinţării "Corpului 
muncitorimii legionare” el ordonă: 


or lua cele mai severe măsuri cu privire la recrutarea 
dă decât acelea ca- 


ulara din 25 Oet. 


15 Set 
: noilor elemente aşa fel încât să nu pătrun 


pabile de credinţă în Dumnezeu...» («Cire 
1936). 


"1 Tm punetul 53 din "Cărticica şefului de cuib” el stabilește nor- 
ma pentru legionari «rugăciunea ca element decisiv al victoriei». 
cu condiția dreptăţii și moralității acţiunii. y 

- De bună seamă se poate riposta că toate programele politice au 
la bază 'dreptaterea şi moralitatea!. Desigur în programul tipărit 
și folosit pentru propagandă. In concepţia lui Corneliu Codreanu 
—și în aceasta stă valoarea gândirii sale politice—moralitatea po- 
litică trebue să fie tot atât de riguroasă ca și morala individuală 
şi trebue practicată în toate actele vieţii. Moralitatea nu poate să 
cedeze necesităţilor politice. lar dreptatea este pentru el singura 
justificare plauzibilă a unei acţiuni politice. Căci—spune el—mi- 
șelia din viaţă nu poate fi alungată decât «prin lumina pe care 
o aduce sufletul viteazului plin de caracter și de onoare.» (P. L. 
pag. 281). 

3, Corneliu Codreanu era perfect conștient de dificultatea formă- 
Ti anui astfel de Suder, Oamenii, călăuziți numai de ambiția de 'a 
i oa DI aa ear de 
De aceea acțiunea lui politică este ia ae a Me 
a insului. Un om crescut fără ideal, fără i dA SA pe pu care 
tru aceasta, ca bălăriile Da pe ucid) Doceaară pen- 

i pe maidan, repede se sufocă în ambianța 


20 


forţelor nefaste care stăpânese lumea. Si niciodată aceste forţe nu 
fuseseră mai amenințătoare ca atunci, când, după revoluţia din 
Rusia, se găseau în euforia succesului, «Ora victoriei noastre su- 
preme se apropie. Ne găsim în pragul stăpânirii lumii. Ceeace nu 
de mult părea un vis, acum e pe cale să se relizeze Eram slabi și 
neputincioşi; catastrofa mondiala ne transformă și, grație ei. pu- 
tem să ridicăm capul cu mândrie» scria, în Decembrie 1919. comi- 
tetul central al secţiunii din Petrograd al Ligei Internaţionale Is- 
raelite. 

Imensei puleri materialiste ridicată în coasta noastră sub forma 
unui stat comunist de peste 180 milioane de oameni nu se putea 
opune cu eficacitate decât o forţă spirituală. singura pe care maleria 
nu o poate invinge. Corneliu Codreanu a văzut limpede acest lucru 
și l-a enunțat chiar dela întemeerea Legiunei. 


«Nu negăm şi nu vom nega existenţa, rostul și necesitatea male- 
riei în lume, dar negăm şi vom nega deapururi dreptul stăpâni- 
rii ei absolute. Singura forță morală în începuturile noastre 
nu am găsit-o decât numai în credința nestrămutată că pla- 
sându-ne în armonia originară a vieţii—subordonarea male- 
riei spiritului—vom putea înfrânge adversităţile şi vom pu- 
tea birui în contra puterilor satanice coalizate în scopul de a 
ne nimici.» (P. L. pag. 278). 


Deaceea când politica noastră externă încearcă apropierea de 
Rusia. el se ridică în numele lumii «care întrun ceas greu pentru 
țara aceasta va fi chemată să vorbească cu tunul sau cu sângele ei» 


și scrie: 


«Apropierea de Rusia.—I. Este un gest de trădare pe care 
poporul român îl face față de Dumnezeu şi de ordinea mora- 
lă a acestei lumi și faţă de popoarele care stau în slujba aces- 
tei ordini în răsboiul cu puterile nimicitoare ale răului... 

II. De vor intra trupele ruseşti pela noi și vor eși învingă- 
toare, în numele diavolului. cine poate să creadă, unde este 
mintea care să susţină că ele vor pleca înainte de a ne sa- 
taniza,. adică bolșeviza?» (*) (Circulara «Politica Externă» 


30. V. 36). 


(*) Deşi nu este cazul să intrăm în amănunte politice în această evocare a 
lui Corneliu Codreanu, socotim totuși extrem de important să relatăm următorul 


21 


zi la 22 de ani dela acel avertis- 
ai ; 
nul cu credința in Dumne- 


tanice? Mai poate fi vala- 
? 


Se mai poate oare tăgădui, | 
0 
ment, că cel care avea dreptate a : 
. y» . .. ai cle £ 
zeu şi nu făuritorii de teorii îi pa 1 si cu Satana» 
Ia pin e DATE a st A Site gem sub jugul sovietic 
ră Si e su 
Azi când peste 120 milioane . i sib amenințarea a -pes- 
şi când lumea întreagă trăeşte iti are cu suficientă strin- 
sa CE ă eo 
te 800 milioane de comunişti nu se vades îi Cid dadu 4 
genţă adevărul celor propovăduite de Corne în FRAIER aa oriten: 
Când la Moscova, în mai puţin timp decât a Sea 
i i il ândut comuniștilor pe 
tru a serie în memoriile sale, Churchil a van . ii 
ai i igă r poporului des- 
Români. nu a făcut o nedreptate strigătoare la Cer p p 
pre care cu atâta dreptate spunea Corneliu Codreanu că «este poa- 


te singurul în lume care, în toată istoria sa. n'a cunoscut păcatul ro- 
birii, încălcării şi nedreptăţirii. altor popoare»? (P. L. pag. 287). 

Desigur arbitrul politicii europene uitase de Dumnezeu cum 
a uitat dealtfel și când a făcut pactul cu Satana în 1942. 


se e 


Imens merit al lui Corneliu Codreanu este de a nu fi cedat pr 
această linie a credinţei sale și de a nu fi oscilat o clipă, oricare ar 
fi fost curentul de opinii care îşi făceau loc în ambianța de 


atunci. 
Când în ultimul proces. în Mai 1938, procurorul denunța Legiu- 


nea ca pe o acţiune "mistică! foarte primejdioasă, Corneliu Codreanu 
a răspuns cu seninătate: «impotriva misticei comuniste care ame- 
ninți lumea cu distrugerea nu se poate lupta decât cu o altă mis- 


tică.» 


fapt quasi inedit— care alături de această Circulară va lămuri pentruce «forțele 
oculte» au hotărât distrugerea Legiunei și suprimarea șefului ei. 

Era în noaptea de 7 Martie 1936. Trupele germane ocupaseră Renania. Can- 
celariile apusene erau alertate. Ministrul Poloniei în România vine în miezul 
nopţii la diplomatul român ministrul M. S.—și-i pune sub ochi o notă informa: 
tivă a atașatului său militar prin care se arăta că guvernul român (prin ministrul 
său de externe N. Titulescu) luase hotărârea că din acea noapte căile ferate din 
Bucovina şi „Molpeia di PNară sunt puse la dispoziţia U, R. S. S. pentru 
transporturi destinate Cehos iei, Di â ti 
Brătianu, deputat, care a abat Su pet a CPA i anunţaţi pe (prea 
Cantacuzino pe Corneliu Codr pie ee A i Ereneralul Zizi 
santal p odreanu. Acesta a luat imediat măsuri dat dispo- 
zițiuni pentru sabotarea transporturilor, Ca urmari i ia ee 
de mai sus în politică externă, 4 “ Îi de utelarația 


22 


indica prin aceasta lămurit că o idee chiar aberantă, ca cea co- 
munistă, nu poate fi distrusă cu închisorile şi beciurile poliţiei. Im- 
potriva ei trebue să se ridice o idee mai luminoasă care e capabilă 
să smulgă sufletele din ispita răului. Impotriva ideologiei materia- 
liste a diavolului, Corneliu Codreanu ridica spiritualitatea crești- 
nă cu credinţa în Dumnezeu. 

Din păcate, acest fapt nu este deplin înţeles nici azi de cei care, 
interesaţi sau din naivitate, preconizează teoria coexistenţei şi con- 
viețuiru. 

"Inarmarea Morală” inițiată acum câţiva ani în urmă îi dă însă 


o postumă și răsunătoare dreptate. 


Consecvent acestui principiu de credință şi morală creştină 
în domeniul politic, Corneliu Codreanu consideră ca prim mobil 
și ca finalitate a unei acţiuni, dreptatea. 

O acţiune nedreaptă—avea el obiceiul să spună—n'ar fi plă- 
cută lui Dumnezeu, n'ar fi în folosul neamului, ar fi în dauna Le- 
giunei şi, până în cele din urmă, chiar celui ce o face. 

Noţiunea de dreptate—ca și noţiunea de libertate—este de mul- 
te ori de un subiectivism care-i alterează esenţa. Omul vrea să fie 
complect liber şi să aibă totdeauna dreptate. Lucrul este cu nepu- 
tință. S'ar cădea în anarhie pedeoparte, sau în egoism, care ar duce 
la egolatrie, pedealta. 

Este o mare diferenţă între noţiunea de dreptate şi cea de jus- 
tiție. Insăşi justiţia pentru a fi echitabilă trebue, în prealabil, să 
fie dreaptă. In zadar o hotărâre este în conformitate cu articolele 
codului de justiţie, dacă legea nu e dreaptă. 

Deaceea, Corneliu Codreanu, înainte de orice cerea dreptate. 
De bună seamă nu e uşor să se înfrângă înclinația instinctivă a 
omului de a vrea să aibă dreptate cu orice preț. Orgoliul poziţiei 
sociale, al prestigiului personal şi în fine, credinţa că deţine ade- 
vărul îl împinge către aceasta. E o ambiţie care naște din însăşi 

condiţia de viața socială. Toate acestea alterează caracterul drep- 


Lăţii şi-i denaturează calitatea. 


x 


23 


k 
A 


as ciinii tg 


căderi Corneliu Codreanu cere dra- 
LI] 


Pentru a înlătură aceste $ 
3 ş pie PET 
goste şi pretinde corectitudin 


e regulatoare care 


» - ân 
ş uz int cele două frâ AL 
Dragostea şi corectitudinea su pă învățătura st. 


împiedică pe om să fie nedrept. Cere dragoste du 
300-302). 


Apostol Pavel. (P. L. pag: 
Pretinde dragoste ca element de selecție: 


«Nu poate intra cel ce nu are capacata e d 
avea toate calităţile, nu poți fi primit în ace 
gionară dacă pașii tăi n'au fost mânaţi aici de dragoste.» 

(Circulara "Familia Legionară!, 17 Oct. 1935). 


e dragoste. Poţi 
astă familie le- 


Consideră dragostea ca element echilibrator, 


> N pă AS o at ă 
«Dragostea e împăcarea intre cele două principii, autoritate 


şi libertate. Dragostea nu poate aduce nici tiranie, nici impi- 
lare, nici nedreptate, nici răsvrătire sângeroasă, nici răsboire 


socială.» (P. L. pag. 300). 


Pentruca dragostea să stea la baza dreptății, când înființează 
pedeapsa legionară, încredințează” Serviciul legionar de judecată” 
unui preot, părintelui lonescu-Duminică. 

Grija de corectitudine a lui Corneliu Codreanu se manifestă în 
toate Circulările privitoare la Comerţul legionar. Insă peste co- 
rectitudinea materială îl preocupă acea corectitudine, 'onestitate su- 


fletească” pentru care deschide o bătălie. 


«Anul acesta taberele au rostul de a crea sau a începe creerea 
omului corect. : 

Am creat până acum omul de credință, omul viteaz, omul 
de jertfă. Acum ne trebue omul corect. Corect din toate punc- 
tele de vedere: în raport cu el, în raport cu lumea dinafară. 
(ținută, atitudine, bună credință, respect, etc.) în raport cu 
organizaţia, în raport cu camarazii, în raport cu șefii săi, în 
raport cu “Țara, în raport cu Dumnezeu.» 


. n... cn. cv... 


In așa fel să se poarte legionarii încât să apară o formula 
publică: «Este corect ca un legionar», (Către legionarii din 
Tabăra Arnota, 20 Iulie 1935). 


Toate aceste. valori itui 
sp tt ie aril constituiau pentru Corneliu Co- 
ră PAD ep iC n» pentru soluţionarea problemelor 
drul nouii configurații FE due pi i ae arti iad 
iama at IE peri fie după unirea provinciilor locuite 

a e convieţuire cu neamuri străine de sufletul 
nostru lăsaseră urme care alterau esenţa acestui suflet. 

Din primul moment a] întemeerii Legiunei el ţine să menţio- 


neze : 


«Țara piere din lipsă de oameni. nu din lipsă de programe... 
deci nu programe trebue să creem ci oameni, oameni noui. 

Cea mai mare primejdie naţională stă în aceea de a ne fi di- 
format de a ne fi desfigurat structura noastră rasială, daco-ro- 
mană, dând naștere acestui tip de om, creind această căzătură, 
stârpitura morală: politicianul care nu mai are nimic din no- 
bleţea rasei noastre, care ne dezonorează şi omoară.» (P. L. 


pag. 285). 
inta acţiunii lui era să creeze. 


«Un om în care să fie desvoltate până la maximum toate po- 
sibilităţile de mărire omenească ce se află sădite în sângele 


neamului nostru.» (P. L. pag. 286). 


Nu ştim, din istoria politică, să se fi întreprins vreodată o ac- 
ţiune de dimensiunile celei pe care a întreprins-o Corneliu Codrea- 
nu pentru creerea 'omului civic” conştient de menirea ce i sa dat 
pe pământ. 

In toate timpurile oamenii au avut căpetenii, uneori viteze, al- 
teori înțelepte, câteodată năprasnice. Au fost oameni de bine care 
au vrut să realizeze ca Pitagora în Crotona o comunitate ideală de 
oameni austeri. Au fost oameni năprasnici ca, în timpurile noastre, 
Stalin pentru care viaţa unui om preţuia mai puțin ca a unui gân- 
dac în realizarea ideei nebunești pe care o urmărea. Niciunul nu 
a reușit să se încadreze mai armonic în legile cosmice ale creaţiei 
ca Corneliu Codreanu. Fără constrângeri, fără violenţe de conștiin- 
ță, fără făgăduieli demagogice, nepromițând nimănui nimic şi ce- 


rând fiecăruia totul, el a reușit să polarizeze în jurul său tot tine- 
retul românesc, toată elita de gândire și simţire, nu numai a se- 
neraţiei sale ci şi a majorităţii generaţiei care l-a precedat. 

E E 


e 


SI L] 
i "Fenomenul legionar 


Pentru un studios ca ă adâncease 
; care vrea să a CE 
te condițiuni 


se pune totuşi o legitimă întrebare. Pentruce în aces 


i i i i ost 
Corneliu Codreanu a fost persecutat? Pentruce mișcarea lui a f t 
la suprimarea lui 


prigonită? Pentruce, în ultimă analiză, s'a mers 4 
în mod mişelesc, asasinându-l atunci când nu mai era liber, când 
era prizonierul detractorilor săi? 

Răspunsul deşi este clar nu e totuși ușor vizibil pent 
nu cunosc substratul problemei. 3 

Corneliu Codreanu reprezenta prin Legiune o primejdie morta- 
lă pentru clasa conducătoare a politicei româneşti. Incepuse să 
se realizeze ceeace în închisoarea dela Văcăreşti, în 1923, era nu- 


ru cei ce 


mai un gând. 


«Această organizare a tineretului va rezolva însăși problema 
politicianismului care nemai primind elemente tinere va fi 
condamnat la moarte prin inaniţie, prin lipsa de alimentare. 
Lozinca întregei generaţii tinere trebue să fie niciun tânăr nu 
va mai intra pe poarta vreunui partid politic.» (P. L. pag. 180). 


Alegerile generale din Decembrie 1937 confirmau acest fapt şi 
ele constituiau un simptom grav peste care politicienii nu puteau 
trece fără îngrijorare. Deci, cât nu era încă târziu, Legiunea şi şeful 
ei trebuiau suprimaţi. 

In aceeaşi măsură Legiunea primejduia o clasă alogenă de spe- 
culatori ai bogăției și a muncii româneşti. Legiunea iniţiase un în- 
ceput de soluţionare a problemei evreești. "Comerțul legionar”. lm: 
potriva acestei acţiuni nu se mai putea folosi propaganda defăimă- 
toare ca împotriva pogromurilor ori a persecuțiilor. Poziţiile celor 
ce huzureau fără grijă până atunci erau serios amenințate. Măsu- 
rile de apărare trebuiau să fie drastice. 

Pentru aceasta şi unii şi alţii au găsit un înalt protector în re- 
gele netrebnie Carol II care pentru faptele sale dezonorante fuse- 
se îndepărtat dela moştenirea tronului în 1925 chiar de câtre părin- 
tele său, regele Ferdinand |. 

Solidari în ticăloşie, au început să înfăţișeze naționalismul le- 
gionar ca primejdios pentru liniștea în interior și pentru bunele 
relaţii în exterior. 

Naționalismul poporului românesc a fost totdeauna treaz şi ac- 
tiv în clipele de cumpănă. Prin el neamul nostru a putut supra- 

vieţui împilării turcești, prin el a rămas imun față de desmăţul și 


26 


a 


imolaritatea adusă în țară d i 

maghiar în Transilvania E ai) 
tă imposibilă. Mai recent id 
sile Conta, M. Eminescu 
Bogdan Petriceicu Hajdău, 


1 rusifica 


Costaki : 
staki Negri, A. D. Xenopol au dat 
7 din Constituţie cerută de 


rat,- lăudat și încurajat. Când Sp potrivă şi Apusul, el era admi- 
nsă el îşi apăra «sărăcia și nevoile 


și neamul» atunci crima si ră 

ÎN editii retrecui o ag sa pa laudei şi adulaţiei. 
Viteazul, cu Grigore Ghica Vodă e ge edi cu Mihai 
Tudor Vladimirescu, cu Avram Taxieii i a. "her ri se 
Îi ăeljii Codreanu! ŞI, acum douăzeci de ani, cu 
ns SE SRR an a Ne ca FE anioni 
tă sati Ori moral, trădarea. Aceste arme 
s'au încercat deopotrivă şi în contra lui Corneliu Codreanu. Insă 
trădarea lui Vernichescu a fost sancţionată — așa cum o preconiza- 
se—de lon 1. Moţa. Incercarea de otrăvire. pusă la cale de Stelescu, 
a fost descoperită, împiedicată şi pedepsită. Incercarea de asasinare 
morală prin acuzarea că Legiunea este cîn slujba străinilor», a 
«Ungurilor care se deşteaptă», în «slujba Moscovei», că «primesc 
bani dela Jidani», că «sunt în solda hitleriştilor», că sunt autorii fa- 
bricei de bani falși dela Rășinari, a dat greş, acuzaţiile formulate 
fiind de un ridicol care le nimicea chiar dacă ele erau publicate 
de ziarul naţional-țarănesc "Patria” dela Cluj. 

Politicienii au desfiinţat de trei ori Legiunea fără să o poată 
nimici. Când insă, în 1937, în alegerile din Decembrie ea a reuşit 
să doboare—prima dată în istoria politicii româneşti—guvernul, 
problema devenea acută. 

In afară de dictatura regală din Februarie 1938 care desființa 
orice activitate a partidelor politice, Corneliu Codreanu este condamnat 
la șase lui pentru «ultragiu» adus Prof. N. Iorga și la 26 Mai 1938 
_ adică exact la 13 ani dela achitarea dela T. Severin—este condamnat 


«înaltă trădare». Deşi prizonier in mâinile călăilor 


la 10 ani pentru... : 
t în ţară și duhul lui 


săi, Corneliu Codreanu era prezent, peste to 


călăuzea pe legionari. A i Ș 
In aceste condițiuni nimic nu mai rămânea de făcut decât ca. 


n T 1 re ei este Ş nii sa recurga la ultimul 
oprob iul int ui lumi oneste, dușma a s 
27 


| 
| 


mijloc, asasinarea. Si astfel, în noaptea de 30 Noembrie A dl 
când îl transportau pe el și pe alţi 13 legionari dela închisoare 
dela R. Sărat la Bucureşti, ştreangul s'a strâns—la semnalul luminos 
dat de maiorul Dinulescu—în jurul gâtlejului celor pa tuepe 0 oSa 
Era la km. 30 în pădurea Tâncăbeşti. (Declaraţia maiorului Dinu: 
lescu în 1940). ALI 

După doi ani, în Septembrie 1940, călăul Carol IL părăsea 
tronul şi fugea din ţară. Ceilalţi călăi şi-au găsit o moarte nemer- 
nica. = 
Dacă moravurile politice ale vremii explică acest asasinat, ră- 
mâne totuși o nedumirire. In aceeaşi epocă făceau politică naţio- 
nalistă și antisemită profesorii N. Lorga şi A. C. Cuza. Amândoi au 
militat, împreună sau separați, până la adânci bătrânețe fără să 
fie stingheriţi cu nimic în politica pe care au făcut-o. Dece atunci, 
Corneliu Codreanu care era continuatorul ideilor lor a trebuit să 
aibă altă soartă? E drept că cei doi profesori au fost «tribunii» 
naţionalismului şi antisemitismului în România. E drept că din 
ideile lor s'au adăpat generaţii de studenţi. Dar politica lor nu a 
fost niciodată o primejdie pentru nimeni. Nu a trebuit desfiinţaţ 
partidul 'naţionalist-democrat” pentrucă şi l-a desfiinţat însuşi Prof. 
Iorga. «N'am nevoe de partid» a strigat într'un moment de supărare 
şi şi-a trimis partizanii în... cloaca politică a vremei. lar Prof. 
Cuza a rupt—cum am arătat—L. A. N. C.-ul fără să fie nevoe, de 
nicio bruscare exterioară. Nici unul, nici altul nu erau interesaţi 
de biruinţa ideilor lor ci de politica de moment, de succesul per: 
sonal. În opoziţie cu ei, Corneliu Codreanu se distingea prin «lipsa 
de interes personal». «La noi nu se putea câştiga nimic. Nicio pers- 
pectivă surâzătoare nu se deschidea. Aici toţi nu aveau decât de 
dat: suflet, avere, viaţă, capacitate de dragoste şi încredere» no- 
tează el chiar dela întemeerea Legiunei. 

Când a pus termenii problemelor ce avea să rezolve a şi trecut 
eroic la faptă, el și toţi ai lui cărora nu înceta să le spună: 


«Vorbeşte puţin. Vorbește ce trebue, Vorbeşte când trebue. 
Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuiești, lasă-i pe alţii 
să vorbească.» (P. L. pag. 316). 


In aşa fel vorba lui Corneliu Codreanu era grea încât lumea 
străină de Legiune avea obiceiul să spună «dacă Codreanu a spus-o, 
el o face». Când a vrul să rezolve latura comercială a problemei 


28 


„II 


oVreeşti și a deschis 
jentrucă nime 
avea atâta succes 


ag i ras m ă ă i â 
deschiderea restaurantul: n. artă bună și cântar drept». La 
dreanu spune, ţa pentru lucrători. Corneliu Co- 


«În comerțul ou gi 
n 
ț » legionar. vom dobori principiul iudaic 


1 pofta de câştig, foamea de aur. Atâta 


parte din lume va fi 
d 1 - 4, 
vasfi foamea de A a pofta de aur, în cealaltă 


munca din interes « 
vreme cât într'o 


De bună seamă isemiti 
s ă antisem : : 
a itismul Prof. Iorga şi Cuza era sincer 
ar-—așa cum spune Protocolul [X : 

si, Saru ocolul IX al Inţelepţilor din Sion__era 
un cl alea a pa ca instrument iudaismului. Antisemi- 
tismul lui Corneliu Cod e Pere 

! dreanu era lupta deschisă, fățişă și onestă 
pentru recucerirea poziţiilor pierdute ale breslelor românesti. In 
locul teoriei, doctrinei ȘI invectivei, era fapta. Si aceasta înspăimân- 
ta pe Evrei ale căror situaţii erau câştigate prin necinste și imorali- 
tate potrivit învăţăturii «politica nu are nimic de a face cu morala». 


(Protocolul I). 


AIE 


«Hotărârea cea mare» din seara zilei de 24 Iunie 1927 îşi are 
valoarea în aceea că inițiatorul ei nu sa mulţumit să enunţe 
primejdiile, nu a socotit că e deajuns să îmbogăţească literatura 
cu câteva volume de gândire politică în care să-şi expună doctrina 
sa și să precizeze soluţiunile sistemului său, ci a înţeles să purceadă 
la înfăptuiri. 

“ Pentru aceasta el a creat întâi mijloacele. «Legiunea Arhan- 
'ghelul Mihail» va fi mai mult o şcoală și o oaste decât un partid 
politic». (P. L. pag. 286). Elita legionară care trebuia să ducă la 


realizare programul legionar Jura: 4 , 
«1.——Să trăim în sărăcie ucigând în noi poftele de îmbogă- 


țire materială, N a 

Ă 2 __Să trăim o viaţă aspră şi severa cu alungarea luxului și 
a îmbuibării, 

3—Să înlăturăm orice inc 


către om, 5 
4.—Să jertfim permanent pentru țară, 


ercare de exploatare o omului de 


29 


„să 3 E 


ată puterea noastră 


şi de compromisuri 


eta i ionară to 
5—Să apărăm Mişcarea Legionară CU 
să-i scadă 


L] x: c 
a a tot ce ar putea s'o ducă pe 


împotriv 
E t ce ar putea 


sau compromitere sau împotriva a LO 

măcar, din înalta ei linie morală.» 0 1937 
(Jurământul Moţa-Marin, 2 Februarie ) 

Fie incipii morale 

Este clar că unei forţe, clădită pe astfel de principi îcange- 

sta = . a Inira a 

nimic nu-i poate sta deacurmezişul. Pentru ea «nu i că Al 

re» cum scria Ion I. Moţa. Si lucrul s'a vădit mai repede i, 

putea aştepta. Legiunea s'a întemeeat cu cinci membri în > 


dărâma în alegeri guvernul în 1937. 10 d 
Nu i se putea da deci lui Corneliu Codreanu răgazul celor , Uc 
ani ai lui N. orga sau cei peste 80 ai lui A. C. Cuza. EL trebuia 


suprimat înainte ca Biruinţa legionară întrevăzulă să se realizeze- 
Si astfel la 39 de ani a fost asasinat pentrucă a realizat ceeace nu 
au putut face cei doi în lunga lor viaţă politică. 


k x % 


«Popoarele vorbese rar. E un anume grad de căldură care lămu- 
reşte cugetarea lor și-i dă glas. Si atunci vorbesc tare, în auzul 
veacurilor. Ele își au, pentru aceasta, interpreţii şi împuterniciţii 
lor, crainicii gândului lor. Prin ei, marele suflet înfierbântat al 
mulțimii se desvălue ca jarul pământului prin gura vulcanilor. 
Aprins şi luminos totdeauna, spăimântător câteodată.» 

Un astfel de 'crainic” al neamului—cum spune poetul Vlăhuță 
de pictorul N. Grigorescu—a fost Corneliu Zelea Codreanu. 

Și crima comisă în noaptea de Sf. Andrei 1938, nu a fost odioasă 
numai că a zugrumat pe Corneliu Codreanu nevinovat, ci pentrucă 
a ucis pe acest crainic al neamului românesc. Și crima înfăptuită 
împotriva unui neam se plătește totdeauna scump. Au plătit-o cu 
moarte ruşinoasă făptuitorii materiali ai ei și o vor plăti —cum 
dealtfel o plătesc în prezent—făptuitorii morali care au conceput 
viaţa pe alt plan. Suferințele fizice și morale pe care le trăeşte 
lumea în coexistența cu comunismul și forțele oculte care îl susțin, 
sunt rezultatul prevăzut și denunţat de Corneliu Codreanu la 30 Mai 


1936. (Circe. «Politica externă»). 


ION PROTOPOPESCU 
(Ed. Libertatea, 1959) 


30 


Aa 


— 


ÎNFRUNTAREA RĂULUI 


R OMÂNIA şi Neamul Românesc se găseau în anul 1919, după pri- 
mul război mondial, cu hotarele restabilite, pe bază de drep- 
tate istorică, de jertfe seculare... 

Bucuria împlinirii idealului de unitate românească a potolit cloco- 
tul resentimentelor pentru suferința milenară la vest sau cea seculară 
la nord şi est; și minoritățile au fost considerate parte integrantă 
din masa mare a cetățenilor români. Problemele spirituale și eco- 
nomice își reclamau drepturile lor, pe măsura evenimentului. 

Dar în faţa acestei stări de lucruri, cu dorinţa generală de mai 
bine, fapte și acțiuni dușmănoase începuseră să tulbure cursul evo- 
laţiei. Incercări de pregătire a desmembrării Statului, abia înche- 
gat în graniţele sale fireşti, n'au lipsit. Deschiderea porţilor, la ră- 
sărit şi la apus inamicului, care nu urmărea numai înghițirea Ro: 
mâniei ci revoluția mondială și izgonirea lui Dumnezeu din sufle- 
tele creștinilor, era virtualmente un fapt conceput. Peste tot ardeau 
focuri, care aveau să mistuie casa românească, aşa cum ieşise din 
război. i îi inmtă 3 iza 
Cetăţeni din mijlocul minorităților, încălziți la sânul Patriei 
ă în mână cu dușmanii de peste graniță și stă- 
Câţiva intelectuali români 


31 


generoase, erau mân 
teau gata să ne predea în orice moment. 


a 


ci înainte, Spri- 
tot felul de manifestări 


a iolului comunist dela răsărit. 
pEt)9 f lovedit vrăjmași al 
cari sau fost do. din clasa 
An j A aer lăsau ii polticiani din i 
Unirii Poporului Român, se înfrățiseră CU i României Mari. 
noastră conducătoare, cu scopul de exploatare ca o mare pri- 
Impotriva acestor crude realităţi, ce se desenau instinctelor de 
mejdie pentru Tară și erau o continuă provocate a în din toate 
conservare elementară a Neamului, Tinerimea Romă Ie zise 
centrele universitare a reacționat, dând la LARA semnal 
mă. Ea, cu sănătatea-i sufletească și conștiința CUL 
cea dintâi, pieptul la lovituri, ca să frâneze ofensiva ag 
muniști și plaga afacerilor dubioase. Na opera 
Din mijlocul ei și a intelectualilor alături de ea, car EC. 
începutului de comunizare și păgânizare a Tării; a apăr aura 
neliu Zelea Codreanu. Între toţi, dânsul sa distins î 
mod special și s'a înălțat pe scara valorilor morale Baa cr ate 
gândirea, voinţa și tenacitatea sa. Dela o vreme sa ales împu tă 
citul sentimentelor şi intereselor Naţiunei Române ; J;acrea! E 
nou ideal, ieșit din credinţă și lupte grele; i-a intănit concepiIa e 
viață, concretizată în doctrina eminesciană și-a restabilit puterea 
tradiţiei ; a dat spiritualității româneşti un impuls pentru un viitor 
nedeterminat. In acţiunea sa dreaptă și luminoasă, necesară şi le- 
gală și-a luat ca orientări spirituale Dumnezeu şi Nea m u l. 
Corneliu Zelea Codreanu s'a avântat cu toată puterea credinţei, 
care îi străjuia sufletul, împotriva comunismului promovat” de, 1) 
anumită presă şi împotriva propagandei susținută cu diabolică în- 
demănare, că Neamul nostru și domeniile sale de activitate trebuie 
să fie supuse controlului și considerațiilor dinafară, unor oficine 
ale «umanitariștilor» de factură, în aparenţă, internaţională; în 
realitate, să asculte de ordinele unui consorțiu de presă, care și-a 
luat cu neobrăzare misiunea să dirijeze interesele României Mari 
cum îi convenea, creind în acelaș timp prestigiului Țării și eco- 
nomiei naţionale tot felul de greutăţi. 
Aceasta este prima înfruntare a răului, ce se uneltea dinlăun- 
tru și ne amenința dinafară, marcată de Corneliu Zelea Codreanu. 
Iată ce ne mărturisește el însuşi despre primii pași ce i-a făcut 
pe drumul spinos al apărării Patriei: «Când m'am aruncat în cea 
dintâi luptă, n'am făcut-o în urma vreunui îndemn din partea cuiva. 
Nici în urma vreunei consfătuiri, a vreunei hotăriri prealabile cu 


1 Neamului de a 


desechilibraţi, cari uitaseră rostu a 
a 2 i sat a al și 
Jineau prin declaraţii, prin îndemnuri $ 


tendinţele centrifuge şi avalanşa 
Alţi străini, din tabăra acelora 


ată și-a expus» 
enţilor co- 


32 


executarea căreia aș fi fost cu îns 


ărcinat. Nici măcar sub impulsul 
unei mari și îndelungate 


L frământări interioare sau cugetări adânci 
in care să-mi fi pus această problemă, 

Nimic din toate acestea. N'aș putea să definese cum am intrat în 
luptă. Poate ca un om care. mergând pe stradă cu grijile, nevoile 
și gândurile lui, surprins de focul care mistuieşte o casă, își aruncă 
haina și sare în ajutorul celor cuprinși de flăcări.» (Pentru Legio- 
nari. pâg. 04). 

îxperiența anilor i-a arătat că valoarea binelui și primejdia 
răului stau într'un raport extrem de strâns: aproape că se ating: 
iar uneori nici nu se poate observa demarcaţia între ele, la acelaș 
om. Din această pricină lupta este grea și rezultatele sunt foarte 
relative. Masele nu percep diferenţele, căci ele prezintă aspectul 
unor valuri fluctuante în căutarea permanentă a unei vieți mai 
uşoare, iar oamenii cărții sunt în cea mai mare parte furați de pro- 
blemele: care-i pasionează sau abătuţi dela necazurile Neamului 
prin manevre şi influențe, ce par nevinovate. 


Corneliu Zelea Codreanu a văzut deci că fapta și cuvântul său 
nu ajung să structureze mișcarea conștiinţelor îndurerate și con- 
topirea lor pe linia mântuirii; că e nevoie de ceva mai mult, de o 
nouă rânduială și-o încadrare a scânteierilor transcendente, de-un 
ritual și de crearea unei atmosfere de nobleţă, în care să se desvolte 
Tinerimea căreia i se adresa. Atunci a jalonat legi și principii, a 
arătat precis calea de urmat și scopul final; și păstrând cu stricteţe 
orientările ceasului dintâi —Dumnezeu și Neamul-—. sa 
oprit la Om, ca element decisiv pentru biruinţa ideii. Omul cu 
sufletul său este «punctul cardinal asupra căruia trebuie să se lu- 
creze în momentul de faţă: sufletul individului şi sufletul mulţi- 
mii», pentrucă, afirmă dânsul, «răul, mizeria, ruina ne vin dela 
suflet» (C. Z. C. Cărticica şefului de cuib pag. 111). Aceasta e a 
doua etapă de infruntare a răului, și ea priveşte pe toţi din jurul 
său şi pe câţi se vor aduna, atrași de lumina credinţei aprinsă de el. 

Corneliu Zelea Codreanu stabileşte deci ca punct de plecare a 
invățăturii sale omul nou, care trebuie să rezulte din lupta 
fiecăruia cu el însuși. «In acest om nou vor trebui să învieze — spu- 
ne dânsul mai departe — toate virtuțile sufletului omenesc. Toate 
calitățile rasei noastre. In acest om nou trebuie ucise toate defectele 
şi toate pornirile spre răuw. (C. Z. C. Cărticica șefului de cuib 
pag. 65). Numai cu un astfel de om se poate ajunge la țintă, la 
salvarea Patriei, și prin ea a unei părți din omenire. În acest unghiu 


33 


a 


care unește naționalismul şi uma- 


stă toată taina idealului cornelian 
nitarismul. .dividului, nici necesitatea personalităţii, 

El n'a negat valoarea individu tt idicându-se împotriva lor 
așa cum procedează dictatorii şi rani A + de misiunea ce-o sim- 
şi pe trupurile lor; ci dimpotrivă, dungiien Ea Ei obue 

S 4 ă divină, a înţeles că lecare 1 
șeairdin! plin! Cat 07 POLL EA ta ie binele şi să înceapă să-l 
ajutat să se curețe de pacat RASEI d uterea, influența 
facă pe-o rază de acţiune, cât poate cuprinde cu p . ț 
şi capacitatea lui. 3 

Este începutul Scolii, din care furricază s 
perfecţi, oameni de acţiune, de gândire şi e 
noastră Legionară are mai mult caracterul 
tuale». dogmatizează Corneliu Zelea Codreanu. 4 

Considerată individualitatea fiecăruia, realizată transformarea 
ce se cere, asta insemnează selecţiunea naturală a luptătorilor, a 
învăţăceilor, a mărturisitorilor. Este elita Neamului. Hozulttele 
s'au văzut pe toată aria românească, când, omul a sfinţit locul . 

Aşa că valoare liberă și eternă în concepția de viaţă a lui Cor- 
neliu Zelea Codreanu este omul, în strânsă legătură cu Patria și 
cu Dumnezeu; omul, care se poate ridica cu mintea și inima la 
nivelul cerințelor umane de pe piedestalul ordinei naţionale. 

Caracterul de Şcoală spirituală ce-l are «Legiunea Arhanghelul 
Mihail», fundată de Corneliu Zelea Codreanu la 24 lunie 1927 este 
opus “dictaturii de orice gen ar fi ea. pentrucă îl socoate pe om 
liber sub raportul activităţii, a gândirii și a creaţiei, slujind în 
ultimă analiză umanităţii, ce crește din bunurile spirituale ale na- 
țiunilor; și cum «pentru un legionar politica înseamnă religie» aceas- 
ta întăreşte adevărul de mai sus pentrucă religia, prin dogmatismul 
ei însuși, nu poate ajunge niciodată la asuprire, la eliminare, la 
exploatare sau la fățărnicie în viața publică. Deci toate presupu- 
nerile, interpretările și acuzaţiile de până acum lansate împotriva 
Mișcării Legionare sau cari continuă să fie folosite pentru a le acre- 
dita sub diferite forme în locuri influente, sunt false, interesate sau 
comandate. Procedeul e rău și consecințele deservesc interesele Nea- 
mului. (Mișcarea Legionară n'a avut încă posibilitatea să facă cu- 
noscută pe-o scară largă oamenilor de bună credinţă doctrina sa 
în lumina adevărului etern; ea insă va împlini această necesitate; 
căci ceea ce s'a făcut până acuma e numai un început. Odată ce 
Neamul Românesc întreg va ieși din iobăgia actuală și va intra în 
toate drepturile sale, problema va fi lămurită științificește sub toa- 


ă iasă oameni cât mai 
reaţie; căci «Mișcarea 
unei mari Școli spiri- 


34 N 


te raporturile și se vor explica accidentele, exploatate. din neno- 
rocire până în ultisnul moment, cu înverșunată ură și dușmănie). 

După această scurtă paranteză interpusă în analiza sumară a 
vieţii lui Corneliu Zelea Codreanu, constatăm că aceasta nu se re- 
zumă la o atitudine anumită, nu i se puate da o singură caracteri- 
zare, nu prezintă numai latura politică; ci ca se întinde peste va- 
riate ramuri de activitate și de gândire închinate binelui. Corne- 
liu Zelea Codreanu a devenit un educator al 
Neamului cu respectarea ordinei legale. Este 
aceea ce ne-a lipsit în acea vreme. El muncește să stârpească răul 
și să întărească legea, pe care organele de Stat o calcă neincetat, 
ca să-i împiedece urcușul —un adevărat pelerinaj ce crește tot mai 
mult spre culme peste muntele suferinței, pădurea cu fiare săl- 
batice si mlaştina desnădejdii, unde avea să se găsească terminat, 
măreț locaș de închinare și de mulțumire lui Dumnezeu. 

Adevărul cu necesitatea legii, cum rezultă din scrierile sale, cu- 
prinde toate legile pe care le-a vrut să fie respectate de oricine și 
să servească oricui: legile divine și umane, ale Statului și ale So- 
cietăţii, cele morale și naționale — cu aplicare în cadrul organi- 
zației sale şi în afară de ea. Nu existau excepţii, ce-ar fi fost să 
ie admită pentru consideraţii de oportunitate, ci numai dragostea 
lui de creștin cu profundă simţire umană îi încălzea continuu su- 
fletul și-i lumina judecata până la condiţia iertării. Mila lui au- 
tentică şi iubirea aproapelui, în conformitate cu exigenţele Evan- 
gheliei, erau sentimente fundamentale. Acestea îi potoleau supără- 
rile îndreptăţite, în favorul restabilirii echilibrului distrus de abu- 
zul adversarului sau de greșala legionarului. Până la ce grad se 
înalţă concepţia sa despre justiţie în genere, ne dăm seama din 
raționamentul următor și formularea regulei ce o putem considera 
legea legilor: «Un principiu al justiției spune: nimeni nu 
poate fi judecător în propria sa cauză» 

Răspund: principiul înjosește omenirea, pentrucă îl consideri 
pe om laş sau hrăpăreț. Așa e. Dar eu nu vorbesc de cum este 
omul, ci de cum poate şi trebuie să fie. Intr'o omenire înălțată, 
omul nu numai că poate, dar trebue să fie propriul său judecător. 
Omul trebuie să se judece singur, să aibă curajul şi loialitatea de 
a da fiecăruia ceea ce este al său, adică de a fi drept. Omul jude- 
cător în propria sa cauză, drept şi sever cu sine însuşi. 

La temelia unei țări trebue să fie omul drept şi e bine să înce- 
pem a face şcoală în această direcție». (Circulări 24 Oct 1937 C. Z. C. 


35 


a fost consecvent, pil- 
cile ce i-au fost arun- 
ratitudinele și desi- 
plu de răbdare 
rumoase, de gân- 


eliu Zelea Codreanu 


4 A . ste toate stan 
duitor, omenos și perseverent, E Aa e 
. ? 
cate în cale, cu toate prigoanele, p 
: întotdeauna un exem 
luziile îndurate. A fost înto tii ati veti 
> izv cat de i j g 
ambpesze id aaa ip A avut încredere în destinul și 
duri înjelepte, de soluții COP ie zincipiile călăuzitoare, 
rezultatul Şcolii. sale. Mi-a spus; odată PORC sl bilă bz0b; două 
ce le stabilește în cursul acţiunii, vor p 4 “a 
ti altele vor fi să le ia locul. Atacurile 
i ă am ._. ya 
sute de au, după sare : p . dea: i împlini misiunea. făcând 
și calomniile nu i-au slăbit voința de a-$ j ; 
N ă iul, Caracterul său excepțional de 
binele unde vedea că e prezent răul. E oiirorde darul 
perfect, construcția sufletească și aspectul Hzic, ecua 
AES a a îndividualitate rară, poate unică (în timp 
înțelepciunii, prezentau o îndividuali . A alea 
ă dească în mod erudit această afir- 
se va găsi maestrul, care să dovedească 1 îi ala 
: ă ă ahtățu S 
maţie). Personalitatea sa de luptător era dotată cu ce ţ A oledi 
de frumoase; pe lângă cunoștințele sale de drept, avea o c i 
ES ryie i ; e ușu- 
generală in toate domeniile vieţii naţionale; vorbea cusmare;ușu- 
rință două, trei și chiar patru ceasuri fără să obosească, A să 
plictisească; manierele sale disiinse ii dădeau drept bă gap 
eapise 5 . .. : C = p; t si dis- 
lângă educaţie și observaţii; era amabil şi politicos, ei img 
cret; avea expresia unei nobleţe străvechi. Il socot pre pacura 
multor generaţii care s'au sbătut pentru conservarea existenții a- 
țiunei române și promovarea progresului, ce le reclamă idealul ei 
pururea viu. Această figură de român și creștin, de om și îndru- 
mător de oameni a avut parte de-o viață frământată. A fost ca o 
simfonie cu parcursuri tumultuoase și rare popasuri de meditaţie; 
armonioasă, ca muzica din Cosmos, în unde variate și intonaţii 
dramatice, ce la sfârșit s'au întâlnit în punctul de iluminare a jert- 
fei de martir. Anii lui de luptă s'au scurs în suferință. Contrariat 
la fiecare pas ce-l făcea, lovit în cele mai curate gânduri și pentru 
cea mai desinteresată acţiune în folosul Neamului și în supunerea 
oricărui lucru lui Dumnezeu, virtutea nu l-a părăsit; ci dimpotri- 
vă, i-a stat în ajutor să răscolească conștiința neamului în totali- 
J 
tatea reprezentării sale pentru recuperarea drepturilor de care a 
lost desbrăcat, — fără să atingă interesele cetățenilor de altă na- 
ționalitate, ci numai să-i determine prin lege să-și schimbe men- 
talitatea, sistemul și obiceiul, care contribuiau la demoralizarea și 
sărăcirea Ţării, la. accentuarea dușmăniei între Români și ei. Ne- 
dreptatea care continua să persiste, după primul război mondial 
și Unirea tuturor Românilor, se cerea reparată. Atât, 


In evoluţia sa Cron 


36 


Corneliu Zelea Codreanu a 


strălucit în timpul vieţii sale ca 
puțini în istoria poporului rom 


ân, și mitul său crește pe măsură 
ce evenimentele îi confirmă teza în ordinea primejdiei. externe ca 
Și în stabilirea păcii interne... 

Astăzi, când întâmplările zorese, una după alta, întrun ritm 
uimitor, fără să se întrevadă lumina libertăţii pierdută momentan 
nu numai pentru Neamul Românesc ci pentru omenirea întreagă, 
ni se pune problema de-a pătrunde necunoscutul cu puterea limi- 
tată a omului de rând și din cât vedem, să judecăm cam ce părere 
ar Îi avut Corneliu Zelea Codreanu în răsturnările apocaliptice ce 


se produc. Acest lucru nu este imposibil. date fiind premisele. care 
ne-au rămas dela el: 


Corneliu Zelea Codreanu era, înlăuntrul granițelor Tării sale, 
pentru libertatea individului și respectul colectivităţi, înafară 
pentru independenţa și suveranitatea ei. 

Trâia proecţia României în lume. 

Era profund îngrijorat de primejdia comunismului ce ne ame- 
nința dela răsărit și simţia dușmănia acumulată de vrăjmași 
pe socoteala Neamului. : 

Naționalismul său vibra în funcţie de soarta Patriei creştine 
şi de lipsurile poporului, iar umanitarismul îl trăia în legă- 
tură cu nevoia individului, indiferent de unde venea acesta. 
Intuia forţa creatore a spiritului românesc și cunoștea capa- 
citatea de producție materială a claselor muncitoare: cu aju- 
torul acestor două pârghii vedea înălțându-se potenţialul ro- 
mânesc la nivelul oricărei naţiuni occidentale. 

Patriotismul său se dovedea a fi mai presus de întrecerea de- 
magogică a partidelor sau de pretenţiile de hegemonie a 
vreunei clase sociale. Unele și altele erau socotite funcțiuni 
necesare în viaţa Statului nicidecum organisme profitoare ale 
conjuncturilor interne sau externe. 

Refacerea clasei de mijloc şi perfecţionarea industriei erau 
socotite un imperativ; aceste probleme, hotărite în principiu, 
urma să le împlinească, fără frământări şi abuzuri şi fără ca 
mersul economiei naționale să aibă de suferit. Capitalul străin, 
cel sprijinitor şi nu acel exploatator, îl considera o necesitate 
de prim ordin pentru progresul general. Ideia morală stătea 
deasupra oricăror raporturi politice. 

Relaţiile internaţionale nu se bazau pe-un sistem preferen- 


37 


iLăţii economice și culturale, a 
a relațiilor de ar- 
lor fixate prin tra- 


țial, ci pe respectul reciproc! a nt 
libertăţii comerțului interior și s da 
monie si bună vecinătate, 1n baza Îro 


tatele de pace. Se ii ab TR. 
incii ă nerită in evoluția lor 
Departe ca viața provinciilor să fie sting 


_ | ee | le T In- 
+] utala consolidarea ) 
specifică care chiar trebuia a) 


i i for- 
iri si is i manea ex! ența timpului pentru 
An intreg indisolubil Tă [4 ţ 


â ă ăluceas- 
tificarea unui Stat Român, ccare să străli 
Europei». 


că ca un far în mijlocul 


ă i ănile Neamului, acele 
Corneliu Zelea Codreanu văzuse bine rănile 3 


care dor. Avea simţul realităţii și era ales între cei chemaţi papa: 
monizeze toate discrepanţele, care apăruseră în viaţa politică A 
României din preajma evenimentelor internaționale. Dar, pentrucă 
a îndrăznit să înfrunte răul, începând cu acel care se încuibase 
în Palatul Regal al României Mari până în sufletul pervertit al 
ultimului agent în slujba dușmanilor pentrucă a afirmat cu toată tăria 
adevăruri crude și avea «conștiința obiectivelor drepte şi morale şi a 
mijloacelor loiale», a fost condamnat la moarte, nu de un tribunal 
în baza unei legi, ci de-o camarilă în baza urei fără limită, care-și 
simțea pierderea poziției de jăcmănitori ai Neamului. 

Pe cât de nevinovate erau faptele lui, de corecte, legale. instruc- 
tive și atrăgătoare, pe atât de mult creștea ura adversarilor, care 
descompune tot ce are omul bun în el. In această situaţie, de raport 
nedrept, Corneliu Zelea Codreanu n'a avut altă alegere în cursul 
activității sale decât să se apere și să înfrunte răul cu toată ener- 
gia; să apeleze de fiecare dată, până în ultimul moment, la legi. 
la rațiune, la suflet, ca să se facă lumină și dreptate, unde era 
abuz și ilegalitate. 

Rezultatul a fost contrar așteptărilor. Condemnarea lui de către 
camarilă a rămas definitivă. Răul a biruit. Detractorii Naţiunei Româ- 
ne au jubilat, ca niciodată. Țara a fost înfrântă. Neamul, care văzuse în 
marea ui personalitate apariţia unui uriaș al spiritului, unui în- 
văţător al generaţiilor actuale și viitoare, suferă jugul robiei, contra 
căruia Corneliu Zelea Codreanu se ridicase cu 19 ani în urmă, de 
pe când intuise primejdia, pe care cu realismul său politic, necu- 
noscut la nici un bărbat de Stat în măsura sa, 
țul vieţii. an după an. 

Providența a rezervat Neamului Românesc un de 
ideal nou. Istoria se va pronunța. Pentru a- 


a înfruntat-o cu pre- 


stin crud și un 
| înfrânge și reetifica 
38 


pe cel dintăi și a-i urma pe cel de-al doilea, trebuie să ne pătrun- 
dem de adevărul pe care el l-a simţit, l-a apărat și pentru care a 
murit; trebuie să ne înălțăm sufletele și să ne îmbogăţim mintea, 
ca să avem dreptul a-i fi urmași, așa cum ne-a învățat să fim, când 
"duşmanii ne copleșesc și când Patria ne este în primejdie”. 

Corneliu Zelea Codreanu ne-a cucerit viitorul prin lupta. învă- 
țătura și moartea sa, noi să ne cucerim libertatea, în care «virtutea, 
iubirea şi Jertfa pentru Țară, dreptatea și dragostea pentru popor, 
cinstea, munca, ordinea, disciplina. mijloacele loiale și onoarea» 
(Pentru Legionari. pag 391) să aibă rezonanţă. să fie respectate 
şi să fie învăţate, ca jertfa să dea roade spirituale. din sămânța 
credinței sănătoase. 

(Ed. Libertatea, 1959) 


39 


y 


IN FAȚĂ CU ADEVĂRUL 


... Pornind dela o realitate experimentată, Corneliu Codreanu și-a 
împlinit gândul după o îndelungată frământare şi după judecarea 
chibzuită a stării de lucruri, — cu voința, să taie brazdă adâncă pen- 
tru sămânța spiritualității românești. 

Viziune fericită, pe drumul cu suferință şi lovituri, ce-l vor 
copleşi tot mai mult, până să-l ajungă clipa din noaptea dela Tân- 
căbești. 

Fundatorul prezintă semnul sub care s'a născut Legiunea, în felul 


următor: 


«Nu ne interesa, dacă vom birui, dacă vom cădea înfrânți ori 
dacă vom muri. Scopul nostru era altul: de a merge înainte 
uniţi. Mergând împreună uniţi, cu Dumnezeu înainte și cu 
dreptatea Neamului Românesc, orice soartă ne-ar fi dăruită, 
infrângerea sau moartea, ca va fi binecuvântată și va da 
roade pentru Neamul nostru. 

Sunt înfrângeri și sunt morți, cari trezesc un neam la viaţă, 
după cum sunt și biruințe dintre acele, care-l adorm, spunea 
profesorul Nicolae Iorga odată» (2). 


Decizia din scara zilei de 24 lunie 1927 n'a însemnat negarea 
luptei începută la 1919 sau aceleia susținută în cadrul organizaţiei 
«Ligei Apărării Naţionale Creștine», nici început de răzvrătire, pe 
linia viitorului, contra ordinei existente, așa cum s'a interpretat 
de răuvoitori, ci continuarea aceleiaşi acțiuni. întrun sens mai 
ordonat, contra primejdiei întrezărită. cu opt ani în urmă, pe po- 
tecile din pădurea Dobrina. 

Căci Corneliu Zelea Codreanu a înfruntat revoluţia comunistă 
de pe atunci,, —din 1919-— pentru respectul așezării sociale, așa 
cum era. 

Iar, la 24 Iunie 1927. 


temeiat Scoală. Cu ajutorul ei 
pe om; din pragul ei să predice un crez nou — perfecțiunea prin 


virtute ; prin ca să se poată oglindi mai bine orizonturile cu fur- 
tuni, ce ne amenințau din umbra propriei noastre case ca și de 


dincolo de Nistru. 
Forţa ce voia s'o deștepte şi s'o organizeze Corneliu Zelea Codrea- 


nu, pentru ca să se poată măsura cu dușmanul, este de ordin spi- 


ca să aibă sorţi de biruință — a în- 
să împiedece răul ce-l desonorează 


ritual; ea stă în: 
«credința nestrămutată, — cum spune dânsul — că plasân- 
du-ne în armonia originară a vieţii, — subordonarea mate- 
riei spiritului — vom putea înfrânge adversitățile şi vom pu- 
tea birui în contra puterilor satanice, coalizate în scopul de 


a ne nimici». (3) 


Cu acest obiectiv în față «va merge pe linia legilor Țării, ne- 
provocând, nerăspunzând la nici o provocare» (4). 

E, necesar să amintim aceste mărturisiri și măsuri gândite cu 
anticipație, cari la această dată, pentru experienţa din trecut, pot 
fi considerate concluzii, dar și premise valabile pentru activitatea 
de mâine. 

Am dori, prin cele ce urmează, să limpezim nedumeriri acolo 
unde mai stăruie şi să înlăturăm îndoieli la cei de bună credinţă. 

Chiar dacă vremea de azi nu este potrivită, ca judecata nepăr- 
linitoare să-și facă loc şi să considere în mod obiectiv evoluţia 
evenimentelor, așa cum s'au petrecut, — găsim de cuviință să pre- 
gătim calea pentru când mintea, senină și lipsită de prejudecăţi 
sau liberă de influența impulsurilor pasionale a celor preocupaţi 
să cerceteze fenomenul în spiritul dreptăţii, — va putea desprinde 
adevărul întreg. Și lumină se va face, dar, 


4l 


«ea «lumina» nu poate fi găsită și căutată gocă a 
ei: la picioarele Mântuitorului, sub iubitoarea oblă ia d 
lui Dumnezeu», ne spune I. IL. Moţa, puțin timp dipâlee. 
pele de zămislire nouă». (5) 


O puternică credință creștină și o nemărginită dragoste de 
Neam, corectitudinea sufletească expresie « sentimentului de Onoare 
şi unirea ca premiză a succesului sunt cei patru stâlpi dintru liriceput 
ai Școlii întemeiată de Corneliu Zelea Codreanu, cu gândul să stator- 
nicească «domnia spiritului și a valorilor morale». (6) 


ÎN 


ziuă de mâine. In mod deschi 
schis se 


îi “fata 'acearu: - 
aţa ace stuia, Românul era îndemnat să 
- at să capi ă 
trebuia să accepte o ideologie stizin x a capituleze: pare că 
- ste Aare slrăină, ce-si ţăi m ipti 
peste popoare și milioane de vieţi i ii dru apocaliptice 
IE ți crestine lipses ici i 
țările perete sp y Ș „NU 1pse au nici ame 
E onorau indivizi piată 
: pa ZI, ce de pe atunci inători 
A ublie z pe atunci erau susțin 
- a) uU populare romane». Ne miscam c oie îi 0; iati 
DEE irlatae Ș u anevoie într'o atmos- 
Asta când? A doua zi 


vo i 
rbea de un soi de umanitarism : 


după « : - 
Pee lupă ce 'Țara a birut; după ce Regele 
cap „AU insemnat cu sabia hotarele pe locuri străvechi 
dinainte stăpânite, cari ; i 
ainte stăpânite, cari de pe vremea lui Alexandru Basarab si 


: sa E : ară: Todă CA JO Mii 

lar pentru a ajunge aici (24 lunie 1927) și a sfârşi cu moarte de Roman Vodă au fost să rămână legalizate în veci: după ce conștiin 
s 1.4 L, 4 E, 2 

ţa ȘI voința poporului în marile adurări naţionale ale anului 1918 


martir (30 Noembrie 1938) a pornit la drum dela 1919, 
— Chişinău 27 Martie, Cernăuţi 28 Noembrie si Alba—lulia 1 De- 
cembrie—au pecetluit așezarea străjilor la Nord-Est ca și la Vest 


pe baza dreptăţii noastre istorice, nicidecum în urma vreunui favor 
sau compromis dinafară. 


| 
| 
| 


«din porunca inimii, dintr'un instinct de apărare pe care-l 
are cel din urmă vierme târâtor, nu din instinctul de conser- 


vare personală, ci din acela de apărare a neamului din care 
La data aceasta, reţeaua Moscovei întinsă peste Nistru ca și pes- 


făceam parte». (7) 
. ia GI af ra îi 
Ă te, Tisa, pana n inima Țării, era un adevărat asediu. la vederea 
Observăm dela început, că nu revoluția pentru râvna puterii > Zoe 
Ordinul, «stă i, di i ini i izeri 
r » «sfărmați, distrugeți Mașini, creaţi starea de mizerie 


era urmărită, ci Școală pentru reforma omului a fost întemeiată; 
căci, «piatra unghiulară dela care pornește Legiunea este omul... 
cu puterile lui Dumnezeu înfipte în suflet, care va duce Neamul pe 


generală, care duce la izbucnirea revoluției» (9), se executa or- 
bește și cu perseverenţă diabolică. 

Lor, | căile măririi lui». (8) Toate se petreceau în toamna anului 1919. 

3 | Aţa stând lucrurile, să vedem locul de plecare a lui Corneliu 
Zelea Codreanu, aria socială in care s'a mişcat mai înainte, și mo- 
tivele hotărâtoare ale atitudinii sale, care l-au așezat în primul 
plan de luptă, unde a rămas factor determinant al orientării spiri- 


«La fiecare trei, patru zile, pe străzile Iașului mari demons- 
trații comuniste parcurgeau orașul în cântecul Internaţiona- 
lei, în strigăte de: «Jos Armata!». «Jos Regele»!. purtând 
placarde pe care se putea citi: «Trăiască revoluţia comunis- 
tă, «Trăiască Rusia sovietică». (10) 


tuale românești aproape două decenii. 
La lași, în 1919, agenţii comunismului împânziseră Universi- 


tatea, fabricile și toate întreprinderile industriale, particulare și 


SI Va re primejdioase apăreau pretutindeni. i Și = Age : : Sa aaa 
de Stat. Viespare primejdioase ap p Profesori. ș Au putut să se întâmple acestea în capitala Românismului. în 


| die teeteebaa lt dă Essai bibi ŞI i ai CatuL ul meet de  psiho- acea vreme loc de refugiu al Românilor din toate unghiurile țării ocupa- 
| za revoluţiei comuniste, întrețineau o agitaţie surdă, îndemnau la te; în locul de unde Regele Fed iAaisai Regina Maria împreună cu 
a | acţiune de destrămare sufletească sau, în cel mai bun ă A i ia z . ra Ă : 
| ţ SR: : panta 4 g caci p iau o elita neamului conduseseră în momente dramatice răboiul și destinul 
| pasivitate vinovată. Fiecare se prezenta cu «libertatea de conștiin- Rosiâni6i; în orasul Unirii dela'1859 ai ăcuiiial Mortăţiiitutaroa(Rummai 
ță», căutând s'o impună ca un sprijin pentru o rânduială ă X fidea ouă $ . adi pe RR ă ad 
N si cândde fipâtă if lia pe Esi detotă: Ă și el nilor; căci aici depuseseră voluntarii de război din Transilvania și 
S AA baie EA i ee lă di At le A isa Bucovina primul jurământ de credință pe altarul României ce avea 
| a ic e pe Di ph & gel EX DHzlica Ur să fie întregită; aici au fost descins delegațiile oficiale ale Basara- 
ărui senti SID; ni i Ă re 
N iii ; : pir Parte ema de dușmănie se biei, Bucovinei și Ardealului, ca să prezinte la picioarele Tronu- 
simția tot mai mult; din cealaltă, indiferența inspira grijă pentru ai : ret ri 3 
lui omagiul Voinţei Naţionale. 


42 43 


In acest oraş cel mai: încărcat de amintiri istorice, ne Caii 
acuma în fața unui început de revoluţie, ce, prin sabotare Cei 
lă dinlăuntru și prin agitaţie exterioară, împrăștia a acuajar i 
nesiguranță; era manifestarea sentimentului de ură, PrOpaga- 2 
toate formele, inclusiv de presa zilnică pusă în serviciul desagre- 
gării sociale: 


«Ura trebue să fie veșnic călăuza contra partidului de CIRași: 
care a domnit în cap cu lon Brătianu, (primul ministru E 
României din cel dintâi război mondial). (11) Ne trebue cel 
puţin un nebun, dacă nu mai mulți nebuni. - 

Să iasă nebunii, cari să înceapă acţiune ilegală sau în contra 
legii, împotriva stării de lucruri de azi (12). A 

Luxul de a avea la dispoziţie un Dumnezeu cu un întreg La 
major ar trebui plătit. Noi preferăm ca din birul nostru să se 
tocmească un profesor, nu un preot. 

Suntem exasperaţi de teroarea în sacou și în tunică. 

Nu mai putem suporta și teroarea în rasă... deajuns. 

Bolţile Bisericii apasă pe umeri neamul omenesc, — meta- 
niile îl atrag la pământ... Regele creiaţiunii săvârşeşte în fie- 
care zi greșeli de neiertat... Regele creiațiunii este avi- 
zat»... ete. (13) 


Asemenea propagandă era împrăștiată pe tot cuprinsul Tării, 
în zeci de mii de exemplare și verbal din om în om, cu lipsa ori- 
cărui scrupul și cu gândul să provoace mulţimea, condusă din um- 
bră către o ţintă străină de interesele ei și ale Statului român. 

Ce însemna jerifa sfântă a 800.000 de ostași căzuţi la datorie? 
Ce valoare avea pentru oficinele roșii visul milenar al Unirii tu- 
turor Românilor, împlinit din colaborarea conştiințelor unanime? 

Avalanșa desprinsă, în acele zile, de mâini nelegiuite ne aco- 
perea cu toate insultele, în numele lozincilor de înfrățire univer- 
sală. Granițele “Ţării nesocotite; Regele chemat la ordine; Bise- 
rica să rămână «o afacere particulară a fiecăruia»; (14) Armata să 
fie desființată; instituţii și așezări întemeiate cu trudă străbună 
stăteau gata să fie nimicite ; nici un respect pentru nimeni și nimic. 
Generalisimul Foch, care pentru noi Românii era primul erou din 
războiul naţiunilor, 1914-1918, pentru agitatorii comuniști era »că- 
lăul Foch». Scriitorul Panait Istrati, pocăitul de mai târziu, a mi- 
litat ani de zile pentru «sfărmarea aspirațiilor primitive clădite 
pe frontiere» și pentru o «dreptate cu oameni inteligenţi și gene- 


44 


ÎN 


TOSI, Oricare “. 
- are le-ar Lt) Șia $ de: se 
fi bâr la, asa cum ved 
3 TI ca se petrec lu ruril . 


Comunismul prin conducătorii 


a violenţ 
lui trebuiau să dispară în 


0 ȘI agenţii lui 
| ă și descompunere. 
olosul sovi i 
i tre 1 s sovietului, 
să ia în primire bunuri publice si private; f 
, ș : for 
al Statului, rezultat din strădania 
ului, s : 
sub loviturile străinilor si 


și decădere, îndemna |] GEDAnE ânițbie 
drepturile omu- 
pregătit și organizat 
Ara ma și fondul organic 
inaintașilor. 


erau amenințate 
ale celor cu 


pa > «libertatea de e ii 
uitând că aceasta —_ pia . a de conștiință». 
: ace asta mutatis mutandis —poate fi folosită ; 
de bine de naţionalist losită tot așa 


ȘI patrioți ca un argument 


lie generale, —care e dre in sprinjul regu- 


E Ea ptul la evoluție a Neamului. 

assa ma >s i ii 

sa fai el oi 10-20 mii de oameni, scoasă din fire 

prin aţâţări e celor interesaţi își descărca furia patimilor în stradă 

Autoritatea timorată nu îndră ăi i i . 
oritat raznea să intervie cu energia cerută de îm- 

prejurări. Intronarea regimului comunist, așa cum îl pretindeau mani- 

festanţii, ce era la cațiva pași de realizare. 


f CE, însemna încadrarea 
ateismului în ordinea politică 


i » înlocuirea monarhiei cu republică, 
desjiinţarea proprietăţii, suprimarea tradiţiei, schimbări instituțio- 
nale, subjugarea trupului şi a spiritului uman, sfârșitul RO marite 
noui. 

In acest moment critic și împotriva acestei revoluții născânde 
se înfiripă «Garda Conștiinţei Naţionale» a muncitorului Constan- 
tin Pancu, ajutat între alții —la început puţini— şi de studentul în 
drept, Corneliu Zelea Codreanu. 

Acestor doi oameni, unul preşedinte al sindicatului metalur- 
giștilor și cu o experientă de peste 20 de ani în treburile muncito- 
reşti, celălalt tânăr cu instinctul primejdiei apropiate. —le-a reu- 
şit printr'un fericit concurs de împrejurări, având și un curaj ex- 
cepţional, să oprească valul de distrugere și să întoarcă, în primul 
rând, pe o bună parte de muncitori la rostul lor; să înlocuiască 
steagul roşu, pe unde era arborat, cu acel al Tării; să inspire în- 
credere opiniei publice şi să creeze pe încetul «organizaţii munci- 
toreşti naţionale, care să-și poată câştiga dreptatea în cadrul Sta- 
tului, nu în contra Statului». (16) 

Manifestul lansat de muncitorul Constantin Pancu şi publicat în 
ziarul «Conștiinţa» an. | No. 1, 30 August 1919, recunoaştem că 
este începutul demarcaţiei între comunismul materialist și ateu 
pe de o parte și consacrarea ideii naţionale, temelia de viață a 
poporului român. pe de altă parte. 

(Misiunea Armatei române de-a extirpa comunismul agresor a 


45 


garia de flagelul roșu, 


lui Bela K salvă în acest moment Un 2 
Khun, salvând în a piectivul acestor ran- 


este de importanță europeană și depășește o 
duri, cari se referă la acţiuni de ordin intern.) e a A NE 

Ce cuprinde acel manifest? Ce idei străbat lasupra dia sosea 
moment de criză socială și politică pentru Statul E a ză E ră 
realizat cu sacrificii enorme și din Voința poporului, El : 
ținerea căruia sunt și vor rămâne responsabili toţi i e [Se 
mai Români. Această afirmaţie ne impune, nu VICUn a Se ză 
orgoliu şi mai puţin unul de barbarie șovină, cum Si SA că 
atâtea părţi, ci numai experienţa de pe urma întâmplărilor. 

Pentru o mai dreaptă apreciere a celor spuse de (ipnoianun 
Pancu în manifestul său și pentru recunoașterea spiritului care a 
precedat la întemeierea Legiunii Arhanghelul Mihail, capi i 
va pasagii vrednice de reţinut, căci ele intră pe linia de evoluţie 
a faptelor și gândurilor legionare: 


«Fraţilor, 


După ani de groaznice lupte, lumea sărbătoreşte pacea in- 
tre oameni; conducători luminaţi din toate țările se silesc 
să înlăture războiul prin întemeierea unei Ligi pentru ga- 
rantarea unei vieţuiri paşnice în viitor. (e vorba de proectul 
Ligi Naţiunilor dela Geneva). 

Dar, iată din răsărit se aud glasuri de ură... dușmanii din 
răsărit s'au unit cu cei din apus, ca să turbure liniștea noas- 
tră, pentru ca apoi să ne poată cotropi... 

Ei zic că voiese pacea, dar ei singuri o nimicese omorând 
pe cei mai vrednici. 

Cer libertatea, dar cu ameninţări de moarte silesc lumea 
să li se supună. 

Doresc înfrăţirea, dar ei seamănă ura, nedreptatea și des- 
frâul în mijlocul popoarelor. 

Mai mult încă: ei zic că voiese desființarea capitalului 
caștigat prin sudoarea frunţii. 

Ne spun că nu voiesc războiul, dar ei se războiesc. 

Cer desființarea armatei, dar ei se înarmează, 

Ne îndeamnă să aruncăm steagul tricolor, dar v 
ridice în locul lui steagul roșu al urii... 


Mântuirea noastră e munca, cinstea, iubirea de neam 
credința în Dumnezeu... 


oiesc să 


„Și 


Strânși în jurul Tro 


nului și uniți 
color, vegheaţi | feri 


a liniștea Tării,, 

Crezul lui Constantin Pane 
1920, rămâne pe acelas f 
nu în lupta ce 


în umbra steagului tri- 
» (7) 
Ş u publicat 
âgaș, trasat de e] 
lupte pe amândoi i-a înfrățit pen 
Ei militează, ca Și în il dă 
pasagii, pentru un 


în «Conștiinta» la 9 Febr. 
și Corneliu Zelea Codrea- 
tru salvarea neamului. 


manifestul din care am reprodus câteva 


«nedespărțit Stat român dela Nistru la Tisa 
pentru un Stat sprinjinitor al ar i 
miliei, salariind funcţionarii 
pe baza muncii depuse 
pentru M. S. Ferdinan 


«desrobirea Patriei»? 


pentru Sfânta Biserică creştină, cu preoți trăind din Evanshe- 
lie și pentru Evanghelie...» 


moniei sociale, protector al fa- 
pe baza numărului de copii și 
„ înțelegând cantitatea şi calitatea...: 


d I, Regele ţăranilor şi muncitorilor; 


Si sfârșește crezul său acest bun creștin 


şi mare suflet de român 
cum nu se poate mai patetic, 


mai măsurat și mai frumos: 


Aştept învierea conștiinței naţionale până şi la cel din urmă 
păstor și coborirea celor luminaţi în mijlocul celor trudiți 


spre a-1 întări și ajuta în adevărată frăție, temelia României 
de mâine! (18) 


Faţă de cruda realitate de atunci. pot fi aceste observaţii și 
aceste idei întru apărarea așezărilor naționale din chemarea adre- 
sată de-un muncitor fraţilor de toate categoriile sociale, expuse 
într'o formă vie, plastică și populară, în opoziție cu modul de a fi 
al Naţiunei Române? Oare nu se proectează ele până ce iarăși vom 
ajunge să ne integrăm în hotarele strămoșești? Ce altă primejdie, 
dacă nu cea semnalată în August 1Y19 și Februarie 1920 de către 
Constantin Pancu şi Corneliu Zelea Codreanu, s'a interpus între 
realitățile din acea vreme și idealul ce-l purtăm iarăși în suflet 

«desrobirea Patriei». 

Vedem astfel, că apariţia lui Corneliu Zelea Codreanu înseam- 
nă din primele ceasuri atitudine contra revoluţiei, contra comunis- 
mului, contra violentării fundamentelor de Stat. 

Corneliu Zelea Codreanu cerea pentru muncitori «dreptul la 
pâine şi la onoare». iar în Universitate era «pentru respectul și 
pentru podoaba tradiţiei seculare». 


tele din această epocă, și-a 
u într'o vreme de pa- 
d aceasta era da- 


Referindu-se mai târziu la evenimen 
expus în felul următor gândurile ce-l pă Jia 
ralizie spirituală a intelectualității romane; 
toare cu o atitudine francă: 


idi ămă omâ- 
i să caute să ridice pe pământul rom: 


oriei noastre naţionale. 
nu-i admitem ca 
Nu va admite 


âna unei 


«Nu admitem nimănu 
nesc alt steag decât al ist i 
Oricâtă dreptate ar avea clasa muncitoare, * 
să se ridice peste și împotriva hotarelor Ţării. 


i âi ă ieşti şi să dai pe m 
i a pentru pâinea ta să pustieșii și ha 
iu st ani E ări tot ce-a agonisit truda 


naţii străine de bancheri și cămătă a palelale 
de două ori milenară a unui neam de muncitori Și eta 
Dreptatea ta în cadrul dreptăţii neamului. Nu se admit A 
pentru dreptatea ta să sfarmi în bucăţi dreptatea istonc 


naţiei căreia aparţii. i 
Dar nici nu vom admite ca la adăpostul Aziz pai CECT 
ssd i a ara 0 a 
să se instaleze o clasă oligarhică şi tiranică, pe spate e pne 
ere one dea * 

torilor de toate categoriile și să-i jupoaie literalmente 


piele...» (19) 


Această concepție rămâne dealungul anilor şi pentru totdeau- 
na, caracterul distinctiv, linia Mișcării Legionare. i 
Cuvintele de mai sus, gând de erou, stau săpate în veac pe pie: 
destalul de marmoră al edificiului spiritual, care este Legiunea Ar- 
harghelul Mihail. i pi 
Nu la dreapta, precum în mod tendențios a fost socotită din 
afară sau greșit văzută și de atâtea ori exprimată de mulți din rân- 
durile noastre, — aceasta din cauză că noi ne socotim, precum ȘI 
suntem, antipodul comunismului — nici la stânga, unde le place 
unora să ne așeze, aplicând teoria 'extremelor!, ca să ne scoată o 
altă nuanță de 'comuniști”, ci la mijloc, pe linia tradiţiei şi vieții 
neamului, intre comunismul devastator și oligarhia acaparatoare. 
Respectând legea evoluţiei și înfruntând dezastrul revoluţiei, 
liberi de angajamente oneroase și fără compromisuri, în „noi creş- 
tea sentimentul libertăţii, ca să ne apărăm limba și credinţa, obi- 
ceiul și instituția; să ne conservăm sentimentul şi firea, trecutul 
întreg cu dreptul de-a intra pe poarta prezentului în lumea viito- 


rului. j 
Așa a relevat că suntem, savantul pedagog, profesorul Ion Gă- 


vănescu. 


48 


Citat ca martor în procesul nostru din Martiz-Aprilie 1934. dân- 
sul, cu viziunea de a formula adevăruri şi cu puterea de pătrunde- 
XAsă realităților, a expus teoria Mișcării Legionare ca organism de 
echilibru. în, evoluția homâniei după primul război mondial. A fă- 
cut 9 analiză știiaţifică a partidelor politice, atunci existente. si 
a arătat poziţia unde erau situate, după dispariția partidului Cre 
servator; le-a dat fiecăruia locul ce-l avea după structura și doc- 
trina profesată, iar Mişcarea Legionară a aşezat-o la mijloc in con- 
formitate cu principiile ce le apăra şi cu obiectivul restaurării, cât 
ajunsese să fie cunoscut și intuit până atunci. Argumentele sale 
irefutabile şi de-o logică impresionantă, prezentate, la vârsta lui. 
cu autoritatea omului de știință și cu liniștea ce-l caracteriza, Con- 
siliului de judecată instituit din șase generali de mare prestigiu ai 
armatei române, — au rămas pentru cei prezenţi indicație trans- 
cendentă, iar pentru toţi au fost semnul şi calea, pe care urmează 
să ne mișcăm în serviciul unui ideal de dreptate socială şi de li- 
bertate spirituală. 

Semnificaţia adâncă a Mişcării Legionare constă în garanţia 
continuității și respectul omului, — e ceea ce ni s'a refuzat sau 
ni S'a răpit nouă mai mult ca orice. Spiritul ei îl găsim în doctrina 
concepută de Simion Bărnuţiu, Mihail Eminescu, Vasile Alecsan- 
dri, Vasile Conta, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, B. P. Haj- 
deu, Iacob Negruzzi, A. C. Popovici, V. Pârvam, N. Iorga, A. C. Cuza, 
Nae lonescu, lon Găvănescu, Traian Brăileanu, ete. 

Prin aceștia şi alți mari înaintași, prin contemporanii cari sau 
topit într'un fel sau altul în tragedia legionară, — încă nu pe deplin 
cunoscută, nici sfârşită, — Corneliu Zelea Codreanu sa împlinit, pe 
cât răgaz i sa dat, lăsând peste veacuri doctrină călăuzitoare și 
dreptul «de a te cunoaște pe tine însuţi». 

Peste tot el apără esenţele din care trăeşte Neamul: Dumnezeu. 
Patrie, Biserică, Armată, Familie. 

Cum e privită de el problema armoniei şi vieţii, a ordinei și 
ierarhiei — «lege veșnică a evoluției vieții organice şi spirituale 
în cosmos, lege ascunsă nouă acum şi deapururi», cum spune V. Pâr- 
van — putem deduce din argumentul său care ne transpune în do- 
meniul filosofiei biologico-teologale: 


«Există o lege a firii care așează pe fiecare la locul său: 
răsvrătiţii în contra firii, dela Lucifer şi până azi, toţi răs- 


49 


le multe ori foarte inteligenţi, dar totdeau- 
e t 
lepciune, au căzut străfulgerați. 


legi a firii, acestei înțelepte așezări, ori- 
S. e datoria să lupte pentru 
te această așezare nimeni 


vrătiții aceştia, « 
na lipsiţi de înţelep 

In cadrul acestei 
cine poate lupta, are dreptul, ar 
mai bine, In afară, în contra, pes 
nu poate activa nepedepsit și ncinti 

Globula de sânge trebue să râma 


organismului omenesc. SpA : i 
dz răsvrătire ar fi nu când s'ar ridica în contra organismu- 


lui, ci mai puţin: când ar sta în propria sa slujbă, când n 
"Sar satisface decât pe ea însăși, când n ar avea altă menire și 
alt ideal în afară de ea, când ar deveni propriul ei Dum- 
nezeu. : A 
Individul în cadrul și în slujba neamului său. 
Neamul în cadrul și în slujba lui Dumnezeu și a legilor 


Dumnezeirii». (20) 


frânt. 
nă în cadrul și în slujba 


Prezentarea rânduielii fireşti, în forma de mai sus, arată înţe- 
lepciunea, adâncimea de suflet și gândul înalt ce-l caracterizau pe 
Corneliu Zelea Codreanu. 

Din ce-au fost începuturile cu svâcnirile lor firești, pe urma 
sacrificiilor în războiul de unitate națională, din acțiunea cu suc- 
cese și poticniri rezultă «calea de viață și onoare pentru neamul 
nostru». 

Ea a fost luminată de flacăra revelatoare purtată de Corneliu 
Zelea Codreanu. Pe acest drum de frământări a căzut floarea tine- 
riimi române; pentru acelaș ideal s'au dăruit sutele de mii de 
ostași ai neamului în luptele date contra invaziei și-a raptului, con- 
tra primejdiei permanente a comunismului, pentru integrarea pă- 
mântului străbun, pentru libertate, pace și linişte. 

Sufletul lui Corneliu Zelea Codreanu era încărcat din fragedă 
tinereţe de credință mântuitoare; el era născut pentru misiune și 
martiriu; mai târziu când a fost găsit, ca o comoară nepreţuită, 
prin instinctul de conservare a naţiunii, un fluid de sănătate spi- 
rituală se mișca în valuri nesfârșite până la margine de ţară. De 
multe ori, în ore de restriște, după furtuna potolită prin puterea 
conștiinţelor vii, se producea acordul cu elernitatea ; și acesta con- 
firma dreptatea cauzei în lupta ce de ani se începuse sau cum spune 
PE Poe e justă în ordinea morală». Un „caz din 

a (0; 0ăi a infâptuit la 10 Decembrie 1922, când întreaga 
Tinerime intelectuală dela toate Universitățile Tării a descoperit 


50 


4 


adevărul. Zvâcnirea ei de atunci a luminat calea evoluției viitoare. 
A fost, ca ea să-și justifice sensul spiritual întrun anume moment 
istoric, cu respectarea tradiţiei neamului. 

Purtătoare de valori spirituale, Tinerimea română dela 1922 
a devenit dintr'odată centrul de apărare a ordinei amenințate. De- 
clanșarea acţiunei s'a produs cu energia caracteristică vârstei, dar 
și cu răspunderea pentru gingășia problemei deșteptării sufletești 
la cei cu răspunderea treburilor publice. 


«Meritul nostru a fost unul singur: serie |. |. Moţa. că 
ne-am supus firii, am împlinit acest spasm, am rămas adică 
membre ale organismului naţional, de care nu ne-am des- 
părțit, am primit și am simţit senzațiile acestuia și deci po- 
runcile lui». (21) 


lar Corneliu Zelea Codreanu, însemnând acest moment al conș- 
tiinței colective, scrie: 


«..„.pentrucă ziceam și zic și astăzi, nu nevoile, nu lipsurile 
îi împinseseră la marca mișcare pe studenţi, ci dimpotrivă 
părăsirea grijei oricăror nevoi şi oricăror lipsuri, oricăror în- 
terese, oricăror suferințe personale sau chiar familiare, uita- 
rea acestora de către studenţii români și integrarea lor cu 
toată fiinţa în grijile, nevoile şi aspirațiunile neamului lor. 
Mişcarea studențească n'a fost mișcare de revendicări ma- 
materiale. Ea se ridica dincolo de nevoile unei generaţii, 
împletindu-se cu liniile mari ale neamului». (22 


Legiunea Arhanghelul Mihail întemeiată de Corneliu Zelea Co- 
dreanu la 24 lunie 1927, cu participarea Văcăreştenilor (I. |. Moţa, 
C. Georgescu, I. Gârneaţă și Radu Mironovici) sa dovedit a fi 
continuarea luptei începută la 1919. 

Aici s'a încadrat elita mișcării studenţeşti dela 1922; aici și-au 
găsit mântuirea și realizarea un mare număr de. boieri, deţinăto- 
ri de tradiții şi bunuri spirituale, moştenirea secolelor din urmă; 
aici începuse să se structureze noua elită a neamului. 

Sensul luptei rămânea acelaș: împotriva atacului neîndurat din- 
lăuntru şi dinafară, ce urmărea să schimbe prin violenţă securita- 
tea trecutului, să curme cursul vieții liniștite, proprie neamului 
nostru, să înmormânteze un gen creator în literatură, artă, muzică, 
un sistem economic, o normă politică, o formă de guvernare. Pa- 


5l 


Sa 


a continuă a dușmanu- 
ționa sub prolecţia Ax. 
„lt. lume din toate 


ță faţă de agresiune 
Școala ce func 
din ce în ce mal Mu 


ralel cu această rezisten 
lui, acţiunea de educaţie la 


atei ME psp e d 
hanghelului Mihail, atrăgea, du ue A caul "Țării. 
clasele sociale; rezultatele se resimț p 


ji ă ație și oaste de 
Legiunea Arhanghelul Mihail, Școală die E A ORI 
ă i de sus, a» 
apărare, s'a dovedit că poale face faţă primei i Sei ra Aa j 
iață si i andire aască, 
ă a sti ă si concepţia de & 

te să le opună stilul de viață și concepuă Ca alo 

înăltate la nivelul culturii umane și civilizaţiei creștine. 


DI e catel E ZA 
nifesta ca un factor de purificare morală într o perioadă de mate: 
de rezistență contra oricui 


i i eră 
mpromiţător, ca o barie ! 
RR E a amului cu cerul și cu 


încerca să rupă legăturile sufleteşti ale ne 


pământul său». (23) i e 
Rostul ei a mai fost, ca să împiedece acţiunea de slăbire a uni- 


tății sufleteşti şi de întrerupere a circulației normale în organismul 
viu, care este poporul alcătuit din păturile sale fireşti. Mai mult, 
prin ea se realiza închegarea morală și intelectuală a tuturor cetăţe: 
nilor de pe întinsul României. Astfel, tot ea contribuia la dispa- 
riția definitivă a spectrului ce pe ici și colo mai răbulnea prin per: 
sistența granițelor vechi. Mişcarea Legionară a luat atitudine con- 
tra dinamitării coeziunei naționale și contra descreștinării preves- 
tind primejdia «ce pândeşte întreaga Biserică creștină și cu ca 
întreaga noastră civilizaţie spirituală și nobilă, care e pe cale de 
scunfundare, odată ce adevărurile primite prin revelaţie divină și- 
ar pierde valoarea în conștiinţele actuale». (24) 

Așa că, în vederea unei fericite realizări prin Școala faptei și 
a spiritului, toată experienţa trecutului este luată drept chezășie 


de viitor. 

Legiunea Arhanghelul Mihail, la data întemeierii ei. este suma 
aclivilăților, a suferințelor și gândurilor din trecut, concretizate 
în câteva principii; iar acestea împreună cu ce se mai adaugă 
—produs al mentalității sănătoase și a unei stări de simţire aleasă— 
cu legile și dogmele ce se stabilesc în anii următori. puţini dar 
mari prin zbucium și jertfă, formează învățătura cea nouă, doc- 
trină de profundă creștinătate și umanitate. de morală individuali 
şi colectivă, de afirmare a credinţei în ideia națională și în liber- 
Lățile cetățenşti, Acestea purtându-le înainte, nu putem trece nici 
peste încercările ce ne-au bântuit în refugiu, ci considerându-le, 
selectăm și suprapunem, la cele moștenite, ceea ce este valoare eler- 
nă, ca să fina în permanență de acord cu timpul și cu legea vieţii, 
care este tradiţie și evoluţie. i 


52 


Incepe dela 24 Iunie 1927 9 nouă fază de acțiune și de luptă. 
De acum înainte intră în funcţiune un alt sistem de organizare 
pentru acei curi stau gata să se apropie de Legiune, aducând cu 
ei mai întâi «o mare coreclitudine sufletească» și în al doilea rând 
fiind «lipsiţi de orice interes personal». Baza de plecare pentru 
cei porniţi pe acest drum rămâne educaţia. În cadrul Legiunii fie- 
care poate să se desvolte după cele patru linii de viaţă inițială: 
«credința în Dumnezeu, încrederea în misiunea asumată, dragostea 


întreoialtă şi cântecul». 


Prin exerciţii şi voință, omul poate să devină, aici un altul: 


«mai frumos ca suflet, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai 
înțelept, mai curat, mai muncilor și mai viteaz»; poate deveni 
unul «in care să fie desvoltate, până la maximum toate po- 
sibilitățile de mărire omeneuscă, ce se află sădite de Dum- 
nezeu în sufletul omului». 
Din această clipă având la bază principiul că «numai lupta pen- 
tru orice ideal care depăşeşte interesul. egoismul şi poftele perso- 
nale, este blândă, cuviincioasă, nobilă şi fără deslăntuire oarbă 
de patimi», (25) 
Mişcarea Legionară începe să crească să devină o forţă în sens spi- 
ritual, având la temelie o serie de norme etice. 
Viaţa în noua organizaţie nu este deosebită ca disciplină, față 
de aceea a oricărei alte comunităţi organizată pe bază de ierarhie. 
Acest lucru îl specifică fundatorul ei dela început spunând, că: 


«Din partea legionarului nu se cere atât disciplină în sens 
de cazarmă, cât bunăvoință, credință, devotament și zel la 


lucru». (26)... 


Dacă mai târziu disciplina este încadrată ca prima între cele 
şase legi, ea reprezintă, 
«o mare supapă de siguranță pentru asigurarea unității şi deci 
a victoriei, atunci când celelalte mijloace s'au epuizat». (27) 
Disciplina pentru noi e o profundă trăire spirituală, mult mai 
importantă ca obișnuitele manifestări externe, la care ne obligă bu- 
nul simț și o educație elementară. «Legionarul este disciplinat prin 
conștiința şi voința lui proprie» —cum se spune în cărticica șefu- 
lui de cuib—, ca orice om liber în viața socială, nu «din ordin» 
precum a fost permanent batjocorit. 


53 


ma eine 


este o întâmplare oarbă, nu se 


ia inafară, ci unei 
datoreşte lipsurilor materiale, nici eee Mee, i 3 
crize spirituale din viaţa privată și pub șir, DMI 
cut din necesitatea de-a restabili un ecluili sie Di rel 
duseseră goluri, deplasări și confuzii. Obiectivu aa re: 
taurarea stării sufletești a omului Şi a unui seci 7 St pps 
tudine; în general a promovării unui început renaș j 


zguduiri sociale. 


Ka „ENE : i 
Apariţia Mişcăru Legionare n 


Corneliu Zelea Codreanu a plecat dela credin- 
dela dragostea pentru muncă, 
poate salva din 


dela iubirea pă- 


Cum am văzut, 
ţa în Dumnezeu, luată în derâdere; 
dispreţuită în mare măsură, dar singura ce ne 
crize economice și ridica la un nivel superior; d Irea 
mântului străbun, restabilit în hotarele sale fireşti, care Ar acrai 
pândit şi râvnit de cei porniţi pe drumul imperialismului cuceri- 
tor: dela respectul tradiţiei —obiceiuri, cultură, știință, spiritua- 
litate. - : 

"Corneliu Zelea Codreanu a respins revoluția și toate consecinţe- 
tele ce decurg din ea, detestându-le până la capăt; dar revoluţia 
sa uneltit şi s'a facut impotriva lui. $ 

Mişcarea Legionară este, după o jumătate de secol, proecţia 
conservatorismului eminescian în domeniul vieţii publice. Poate 
că n'a fost timpul necesar. pentru ca să se producă acea structura- 
re, ca fiecare să-şi poată da seama de acest caracter al ei. Asta nu 
înseamnă că ea este un nou partid conservator, opus unuia liberal 
sau altora, ci că noi ne simțim numai purtătorii spiritului conser- 
vator, a unor valori morale permanente; nicidecum însă în mod 
exclusiv, pentrucă oricine liber este să le prețuiască, să le susţină 
şi să le apere, poate uneori chiar mai bine și cu mai mult succes, 
cu toate că «non idem est, si duo dicunt idem (nu a acelaș lucru 
dacă doi spun la fel). Când spunem spirit conservator, nu ne gân- 
dim la ideia de reacțiune —antinomică necesităţii de a progresa 
nici la anchilozarea Statului, oprindu-ne în loc și legănându-ne cu 
iluzia că şi timpul rămâne acolo cu noi, ci la marea răspundere ce 
apasă pe toţi, că trebue să privim permanent datoriile ce avem 
față de Stat (Polis), cel puţin în aceeași măsură în care pretindem 
să ne fie asigurate prin el drepturile și libertăţile individuale. Voim 
libera desveltare a tuturor în pas cu evoluţia generală a omenirii, 
fără să admitem să fim împinși «spre forme de vieţuri străine de 
firea poporului român», cum a spus M. Eminescu cu 50 de ani 
înainte de fundarea Legiunii. 


54 


«Voimy 


neamului, î 


— e gândui, nostru, în rând cu oricine se mișcă pe linia 
in opoziție cu cea care primejduieşte. ast 


ăzi firea lui de 
acasă— 


«a conserva libertăţi și instituţiuni prin realizarea lor. prin 
aplicarea lor sinceră faţă cu un curent care le discreditează 
prin abuz şi ducerea la absurd». (28) 

Spirit conservator înseamnă că, 
cidei şi interese, fie cât de diverse, sunt și trebue să fie ar- 
monizabile pentru ca Statul să fie cu putință. Nu înţelegem. 
nici avem, vreo încredere în mișcări violente sau extralegale. 
și mai puțin încă în conspiraţiuni, deși aceste din urmă s'au 
bucurat în trecut de-o nejustificată glorie...» iar apoi; 
«..„ Precum orice moment al creșterii e o conservare a celor 
câștigate în trecut și o adăugire a elementelor cucerite din 
nou, astfel adevăratul progres nu se poate realiza decât con- 
servând pe deoparte, adăugând pe de alta: o vie legătură în- 
tre present și viitor, nu însă o serie de sărituri fără rânduială. 
Deci progresul adevărat fiind o legătură naturală între trecut 
şi viitor, se inspiră din tradiţiunile trecutului, înlătură însă 
inovaţiunile improvizate și aventurile hazardoase». (29) 


Există o legătură indisolubilă între doctrina eminesciană şi prin- 
cipiile cari încheagă opera legionară. Mai mult, Mişcarea Legiona- 
ră se orientează după această doctrină, ca şi cum ar fi o Constituţie 
spirituală, o Magna Charta, din care Neamul îşi trage toate pute- 
rile, ca să supraviețuiască catastrofelor. 

Urmărind în deaproape înţelepciunea lui Corneliu Zelea Co- 
dreanu, a bătrânului cum îl numea Generalul Cantacuzino, susți- 
nând cu verva-i caracteristică afirmaţia acestui adevăr, am înțeles 
în multe rânduri dela el, că noi Românii avem nevoie de liniște 
înlăuntru și pace înafară, ca să ne rezolvăm în mod normal toate 
problemele sociale și economice, dar mai ales să ne întărim spi- 
ritualitatea noastră proprie, închegând din toate manifestările şi 
creaţiile intelectuale ale trecutului forța. valabilă pentru veacuri 
de acum înainte. Şi adăuga dânsul că, ştiindu-ne odată înarmați 
sufletește cu experiența acestui trecut şi cu însuşirea de-a intui 
realitățile prezente, se gândea să sprijine desvoltarea liberă a 
oricărei naţionalităţi conlocuitoare care nu Sar fi pretat să împie- 
dece mersul normal și logic al Statului român. Astfel considera cu 


55 


9 


20 la 


înțelegere, principiul stabilit de Ion I. Moţa că e ie ca 
aceleași drepturi ca noi Românii până la limita prime) a 
tenței Satului şi poporului roman». 2 co 

a pelin ei e legal pentru consolidarea României, 
Corneliu Zelea Codreanu a fost atât de riguros și sever, incat 
scrisoarea adresată Ministrului Al. Vaida Voevod la 22 Februarie 
1938 va rămâne o superbă pagină de igienă politică prin condam- 
narea loviturii de Stat, dată de vamenii partidelor de guvernământ, 
când pe neașteptate au schimbat vechea Constituţie. 


«fără respectarea normelor legale trasate de legea fundamen- 
tală a Statului, promovând un regim nou. (regimul de dieta- 
tură al fostului rege Carol II-lea) și dictându-ne o Constituţie 
alcătuită în câteva nopţi, punând pe întreaga națiune pece- 
tea de incapabil și dobitoc» (30). 


Această procedură diectatorială a oamenilor politici la ordinul 
unui rege, care și până la această dată dăduse destule dovezi „de 
batjocorire a speranțelor unui popor prin acte nesocotite și dău- 
nătoare, Corneliu Zelea Codreanu o califică de 


adispreţ pentru poporul român. Caracteristica nouilor forme 
statale din lume nu stă atât în forma Statului pe cât stă în 
contribuția națiunii la crearea acestor forme de Stat. Nu are 
importanță mecanica Statului pe cât are în aceste schimbă- 
ri voința naţiunii». (31) 


In acest fel a fost surpat scheletul juridic al Statului român, 
pe care nicium guvern nu l-a mai putut reconstitui. 

Probleme de asemenea natură le-a tratat cu o desăvârșită com- 
petență științifică profesorul de sociologie a Universităţii din Cer- 
năuți, Traian Brăileanu, care a îndurat moarte de martir pentru 
atitudinea avută și scrierile sale de savant. Dânsul a conchis, că 


«dacă nu vom reuși să creiem o elită economică națională, 
vom pierde libertatea politică, pentrucă economia și politica 
sunt cele două braţe care au atâta putere pe câtă tradiţie stă 
la temelia lor». (32) 


Stim că libertatea este atributul conștiinței umane; înțelegem s”o 
respectăm faţă de toată lumea, dar ne-am opus să ni se răpească 


56 


nouă pentru singuru 
pinge totdeauna le 


| motiv că o apără 

: Ly că 0 aparăm. Am protestat și vom res- 
ing Sile speciale contra libertăţii, 
rii Și oprirea dreptului de liberă manife 
toate acestea duc la învrăjbire 
mări spirituale și metode y 


instituirea cenzu- 
A stare a omului, pentru că 
oirea intre fiii aceluiaș neam, la difor. 
ătămătoare unei desvoltări normale. Că- 
cl precun nu putem altera legile naturii 


d e id : prin puteri omenești, tot 
Bairel nu put ti legi care să nimicească facultăţile sufletului. 
ar interesează, nu numai indiy: ia - : 

ă imai individul, ci în acelaș timp entitatea 
individului: familia. asociaţiile 
—fiecare în sfera ei de activitate 


ordanță cu ordinea, cu legea și cu 


organică care este op proecțiune a 
culturale, unitățile economice, 
pentru binele public și în conc 
principiul de autoritate. 

Insemnăm la acest loc un alt gând a lui 
dreanu privitor la ordinea socială în cadrul unui Stat, între clasele 
sociale, între partidele politice și între oamenii cu răspunderea 
lor. E cazul să-l relevăm cu acest prilej, ca să vedem dacă nu e cu 
putință să ajungem măcar la reducerea conflictelor, considerând 
acest principiu de importanță capitală, în orice moment al vieţii 
neamului: este principiul autorităţii şi al libertăţii. Va sfârși prin 
a deveni o axiomă pentru orice minte sănătoasă? Oricum ar fi ju- 
decată până la urmă formula, ea onorează şi înalță pe omul care 
a gândit-o, distinge caracterul și sufletu-i mare, învăluit de grija 
pentru cerințele și poftele tot mai dese şi uneori mai nemăsurate 
ale guvernanţilor diformaţi ca și ale mulțimei ațâțată de cei inte- 
resați sau viciaţi. 


Corneliu Zelea Co- 


Reproducem pasajul, care tratează acest principiu transcendent 
pentru acei, pe cari-i interesează fenomenul legionar, originar ro- 
mânesc, cu ideile fundamentale și adevărurile eterne. concepute, şi 
aprofundate cu mintea și inima de către Corneliu Zelea Codreanu. 
până acum neexplorate de exegeți. 


«Toată istoria socială a omenirii e plină de lupte, având 
la bază cele două mari principii cari caută să-şi facă loc unul 
în paguba celuilalt: principiul autorității şi principiul liber- 
tății. 

Autoritatea a căutat să se extindă în dauna libertăţii, iar 
aceasta, la rândul său, a căutat să limiteze cât mai mult pute- 
rea autorităţii. Aceste două, faţă în faţă. nu pot însemna de- 
cât conflict. 

A orienta 6 mișcare după unul sau celălalt din aceste douiă 
principii, înseamnă a continua linia istorică de turburări și 


57 


e de o parte linia de 


Ş i aliat, e, FA inua 3 cură 
războire socială. Înseamnă a continua p ia de răsvră- 


tiranie, împilări şi nedreptate iar pe de alta lin 
tire sângeroasă și permanent conflict. renta: 

Mişcarea Legionară nu se întemeiază SAC pa i EslAȚE 
cipiul autorităţii și nici pe acela al libertății. ile 
meliile înfipte în principiul dragostei. In el îşi 
atât autoritatea cât și libertatea. NE aici 

Dragostea nu poate aduce nici tiranie, ia. ke, Aia 
nedreptate, nici răsvrătire sângeroasă, NICI războir Xe ză 

Dragostea aplicată însemnează pace in suflete, i 
tate şi în lume. 

Data e cheia păcii pe care Mântuitorul a aruncat-o tu- 
turor neamurilor din lume. Până la sfârşit ele se ji sicoavin: 
ge, după ce vor fi rătăcit, cercetat și încercat totul, că în pa 
de dragostea pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletul gânicnulor 
ca o sinteză a tuturor însușirilor omenești și trimiţându-ne-o 
prin însuși Mântuitorul Isus Cristos, care a pus-o deasupra 
tuturor virtuţilor, nu există nimic care să ne poată da liniște 
și pace, , 4 j 

Toate celelalte își au rădăcina în dragoste: și credinţa și 
ordinea și disciplina». (33) 


Libertatea își are şi ea limita ei, în jos; nu poate trece în anar- 
hie. După cum şi autoritatea își are limita ei, în sus; ea nu trebue 
să se transforme în dictatură. În acest cadru am dori pe viitor să 
se aleagă, prin voința națională, o reprezentare de elemente res- 
pectuoase liniei istorice și eficace planului social. i a 

A clădi pe tradiţia trecutului, a intui lipsurile prezentiilui și 
a nu pierde din vedere nevoile generației următoare. înseamnă să 
proclami o concepţie de viață, menită să lie subiect de inspirație 
și progres. Aceasta, în curs de elaborare, a corespuns cu amploare 
sentimentului şi aspirațiilor Tării. 

Ceea ce socoteam ieri că era indispensabil în ordinea firească 
a evoluţiei, cum ar fi formarea de elite în compartimentele vieţii 
naționale, acelaș lucru, se va simți și mâine, când Ţara va fi libe- 
ră, — adică de realizat în mod pașnic și fără turburări, complec- 
tarea golurilor și modificări necesitate de vreme. 

Si, ca să nu fie îndoială asupra concepţiei de fond a doctrinei 
Mișcării Legionare, reproducem afirmaţia profesorului Traian Brăi- 


leanu, care nu sufere interpretare, pentru că e și luminoasă și 
cinstită ; 


58 


«Mișcarea Legionară nu este și 

cl ea este antirevoluționară și ee 
a autorului) Aşa a definit. și 
concepută de el în ordine i 
prin firea ei, deoarece 
a naţiunei org 
voluţionare 


Îi revoluționară. 
ui (EDatart, (subliniere 
mines i 

escu Mișcarea na 
a conservării trad 
este expresia ins 
anizată politie 
ale dem 
ge la putere, aţâță a 


a este 
ționalistă, 
iției și așa este ea 
tinctului de conservare 
iticeşte. Ea se opune 
agogilor de tot felul, cari 
Sta draft i see acle de clas 
e nemulțumirile mulţimii suv 
ce guvernante». (34) iza 


tendințelor re- 
A pentru a ajun- 
ă şi exploatează toa- 
împotriva clasei politi- 


Principiile enunțate înaintea anului de tristă 
poate nu vor fi toate potrivite cu timpul ce 
ră din neagra noapte de azi, dar multe to 
selecţionate din mulțimea scrierilor, de 
şi a prigoanelor nesăbuite, le 
nerală a Tării şi vom e 
ționale şi să întărim s 
tățile zilei; £ 
îşi închipuie 
„ Pe noi ne 


amintire, 1938, 
toți îl așteptăm să apa- 
tuși rămân; și acestea 
pe vremea luptelor grele 
. om pune în acord cu atmosfera ge- 
ontinua să promovm regenerarea elitei na- 
intari) Piritualitatea românească conform cu reali- 
ară războire şi fără pretenție de guvernare, precum 
atâţia, că am fi înclinați să urmărim doar numai asta. 
interesează în primul r 
biologic și spiritual al neamului de 
lui morale, înnoirea sufletească, 
sensul învierii virtuţilor; 
binele, nici frumosul. 
Noi urmărim ren 


ând conservarea patrimoniului 
peste tot, desvoltarea valorilor 
revoluţia interioară a fiecăruia în 
altfel nu putem realiza adevărul. nici 


aşterea poporului român, înstăpânirea adevă- 


xurilor organice pintr'o neîntreruptă pedagogie naţională, ca să 


crească «omul drept, omul corect, de cuvânt, de onoare, de nădej- 
de; omul cu cap, acela care judecă, omul cu bun simt. și de bună 
cuviinţă». (GC. Z. Codreanu) 

Nu este asta umanitatea de culme spre care tinde omenirea prin 
intermediul națiunilor libere, prin sfințirea vieții fiecăruia cu în- 
văţătura lui Cristos, cu credința într'o biruință «asupra puterilor 
răului»? 

Pentru elucidarea oricărui despre ceea ce a fost acuzaţie ne: 
dreaptă contra noastră, confirmăm, pe lângă atâtea argumente îns- 
erise că, dacă pentru comuniști democraţie înseamnă dictatura pro: 
letariaturului și proletarizarea tuturor, pentru alții, —acei pe cari 
i-am cunoscut— degradarea ei la o ficţiune, prin falsificarea lega- 
lităţii sau arbitrariul puterii executive, —pentru noi rămâne în pi- 
cioare formularea profesorului Traian Brăileanu, că 


59 


Dai 


Atu | : ude me- 
«democraţie înseamnă drum deschis pentru orice ia 


rit de a deveni aristocrat, în toate domeniile de activitaţe, nu 
numai în politică. La criteriul meritului personal nu exclude 
principiul eredității, ci poate fi pus de acoddlcaitl pentru 
zădărnici anarhizarea societății». (35) 


In continuare, profesorul Traian Brăileanu stabilește principial, 
ca o premisă doctrinară atitudinea cu privire la generaţii trecute 
şi respectul ce-l datorăm înaintaşilor pentru valoarea spirituală a 
instituţiilor fundate de ei: 


«toate cele ce Națiunea românească a realizat ca progres ade- 
vărat, privind libertăţile politice, democratizarea şcoalei, buna 
rânduială în Biserică, apărarea intereselor diferitelor clase 
sociale şi profesiuni nu numai că se vor păstra neatinse, ci se 
vor pune pe temelii solide și se va deschide calea pentru de- 
săvărșirea progresului». (36) 


Valoarea unei generaţii constă în felul cum ea îngrijește de moș- 
tenirea părinţilor. Căci generaţiile trecutului prin munca și creaţia lor 
ne-au dăruit prezentul, pentru care noi suntem responsabilii. Fără 
sprinjinul lor și așezămintelor la care ne-am luminat mintea și ne-am 
încălzit sufletul, noi n'am putea vorbi de-o civilizație sau de-un pro- 


gres. 


Incheiem seria câtorva documentări din acele, care pentru Miș- 
carea Legionară reprezintă esenţialul în ordinea soluţiilor desem- 
nate să ridice un neam în istoria omenirii, reproducând după Mi- 
hail Eminescu și Traian Brăileanu adevăruri exprimate cu privire 
la instituția parlamentară, indispensabilă bunului mers al unei na- 
țiuni, concepulă în forma de mai jos. Aceşti doi mari gânditori cri- 
ticând funcţia parlamentului degenerat care nu mai corespunde cerin- 
țelor poporului, indică atribuţiile acestei instituțiuni atât de necesară 
echilibrului dintre puterea executivă și cea judecătorească în felul ur- 
mător: 


«Cheia bolții regimului parlamentar consistă în manifes- 
tarea liberă a ţării legale, ori de câte ori ea este chemată. în 
numele Șefului Statului, ea să fie consultată... pentrucă 'în- 
trun Stat constituțional, guvernului nu-i este permis de-a 


avea o voință proprie 


4 (mai 
nu trebuie să fie ale 


A ici alegeri), 
e egilor, ce ni le facem 
Dui i 

nța poporului, din voin- 


pet SATU 
intimidată a acelei vointe» 


SE şi nici 
noi înşine... care rezultă li 
z din 


ța lui și din legiuirea liberă 
(Eminescu). (37) i 


«Parlament ie să 
=: tul trebuie să exercite un e 
BY pipiiatotoiu pe fiori a : ontrol sever şi obiec- 
re Justă a 


zală în așa fel 


e 3 pri 
rice conflict cu naţiunile dus. 


an Brăileanu ). (38) 


Rezultă deci că Misc 


la d Uecrica: area Legionară născut 
nuului și dintr'un ins 


tinct de conserv 
cătuit din toate clasele sociale cu răd 


ă din duhul Căpita- 
are a neamului românesc. al- 


isi & £ ăcinele înfipte în = 
toriei străbune, —pătrunsă de consti : pc eniul ae 


ința unității— crede că 
4 A ZE AA | ţ e că tre- 
bue «să _triumfe ideia armoniei intereselor naționale», împotriva 
dictaturii, fie c: 


d a € reprezentată de-o persoană, de-o castă sau de-o 
clasă. 


In concluzie, Mişcarea Legionară, după trei decenii de jerttă și 


suferinţă, nu se consideră anacronică; deoarece primejdia văzută 
de Corneliu Zelea Codreanu, că bolşevicii star putea întinde și pes- 
te România, este astăzi o realitate de-un tragism fioros; cu aceasta 
se înfruntă toată omenirea. Jurământul depus în pădurea Dobrina, 
în Martie 1919, pentru «organizarea unui centru de acțiune şi re- 
zistență românească contra comunismului invadator» se repetă, la 


această oră. în mii și mii de locuri de pe suprafaţa pământului. 


Dar nu numai atât; existența Mișcării Legionare nu e în funcție 
de războaie ucigătoare, nici de adversitatea factorului politie; ea 
nu depinde de anume evenimente, aşa cum rezultă acestea din con- 
ciliabule voite, căutate sau obligate și nici de arbitrarul celor pu- 
ternici ; ea nu trăește nici măcar în funcţie de acei cari ne numim 
legionari sau nu ne numim şi totuși suntem. Adevărul este că la 
temelia ei stă jertfă peste o mie de morţi și mai mult de o sută de 
strălucite condeie ale intelectualităţii româneşti; acolo sunt doc: 
trinarii, oamenii de elită şi de știință, cu un cuvânt martirii şi floa- 
rea tinerimii române, cari rămân, chezășia noastră morală. 

In lupta care trebue dusă pentru Neam şi Tară, așa cum se 


6l 


1 diseriminează pe Di” 


poate, Mișcarea Legionară nu se elimină, ni 
Meni și are un total dispreţ împotriva exclusivelor. 

- ihai -de ma! 

Din această poziție, Legiunea Arhanghelul Mihail purce ja 

î - . . « ) x: 

departe, în al patrulea deceniu, cu credința de-a atinge 0 suj pa 
- su: E a E A ii : i 
ritate spirituală ce-şi are izvorul în adâncurile unei culturi, 

jugată, oprimată, 

hipuit-o vreodată. 

nu ne 


de care nu poate fi biruinţă. 
Astăzi în faţa noastră, avem o Românie subj 
vlăguită fizic și spiritual, cum nimeni nu și-a încl ; 

N'avem pretenția unui monopol întru ale naţionalismului, nu 
m că singuri-am 


asumăm numai pentru noi patriotismul, nu spune! E: , 
fi chemaţi să ne desrobim pământul străbun, —ci ne afirmăm prin 
prin 


ce-am fost, semnal de alarmă cu intuiţia sigură a primejdiei, J 
ceea ce suntem, gata oricând la datorie, fără să stingherim pe ci- 
neva care participă desinteresat la marea acţiune a morții de IS 
urma căreia să renască Neamul, pentru ca liber să-și hotărască des- 
tinul, să-şi aleagă forma de viață politică, economică şi socială. 

In lupta dintre cele două lumi, Mișcarea Legionară este de par- 
tea apărătorilor Crucii și a civilizaţiei creştine. 

Mişcarea Legionară crede că pe linia evoluției neamului româ- 
nesc, în apărarea justiţiei naționale și a instituțiilor tradiționale, 
are loc oricine, pe cât îi îngăduie capacitatea, pregătirea, credința 
şi abnegaţia. 

Ea este, precum a fost în luptă contra dușmanului care pe unii 
i-a satanizat, pe alții i-a crucificat și pe toți continuă să ne urmă- 
rească a ne preface într'o masă informă cu aripile avântului tăiate, 
pentru a nu lăsa nici ochi de plâns, nici suflet cu nădejdea în Dum- 
nezeu. Și totuși... 

Pentru ce va fi să se întâmple mâine, atenți la sfatul și la ati- 
tudinea celor cari ne-au lăsat adevăruri permanente, noi ne cunoaș- 
tem locul. Nu ne vom rătăci, nici la dreapta nici la stânga, ci sub 


impulsul vremii vom stărui pe linia gândită de Eminescu: 


«Intre aceste două extreme e poate meșteșugul adevăratei 
politice. A împreuna exigenţele existenței neapărate a Statului 
cu existenţele (cerinţele) libertăţii individuale, a nu permite 
ca asociaţii de indivizi răpitori să facă din Stat o unealtă a lor, 
și a nu lăsa pe de altă parte ca Statul impersonal să lege cu 
totul mâinele individului, asta e problema pe care mulți au 


încercat s? lege, dar , ii 
at so deslege, dar dela Cezarii Romei și până la Cezarii 
Ș „ez 1 


moderni s'a ăsit încă ii 
"ni nu sau găsit încă remedii radicale». (3) 


VASILE IASINSCHI 
(Ed. Libertatea 1959) 


$ l, 2 3,4,6,7,8 (9, 10), 11, 12, 13, 14, 16,1 
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari, p. 215, 276 278. 291 278, 64, 286 
17, păg. 32 după «Adevărul» 28/XII 1919, pâg. 33 după 4 Adevărul IX 191 ! 
pp. 36, 34 după «Opinia» 26/X 1919 și «Dimineaţa» 16/XI 1919 ag. 35 d . 
«Opinia» 10 Aug, 1919, Pp. 24, (27, 28, 29), (25. 26) 24, 65 q Apr 2) dy; 
(286, 289), 282, (299, 300). 3 E Apa 7 i ae 
21 Corneliu Zelea Codreanu, Cârticica şefului de 
5, 21, 24 L. 1. Moţa Cranii de Lemn, pp. 20, 230, 67. 
28, 2, 37, 39 M. Eminescu, Articole politice, pp. 242, 211, (231, 29). 172 
32, 34, 35, 36, 38 Traian Brăileanu, Sociologia şi 4 i Coalitia, 


1, 18, 19, 20, 22; 23; 25; 26; 33.— 


cuib, pag. M. 


85, 93, 10, 68. 


Arta Guvernării, pp. 83, 


63 


L 
LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL 


A 


[ vremea în care Dr. Frank N. D. Buchman, în vârstă de 60 de ani, la o 

plimbare prin Schwarzwald (Junie 1938) primea dela e e 
dul de a înființa o organizaţie pentru «Renaşterea Morală şi piri- 
tuală spre Salvarea Omenirii», viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu, în 
vârstă de 39 de ani, își aștepta sfârşitul. 3 

Din ordinul Regelui Carol II, fiind condamnat la 10 ani muncă 
silnică pentru «crimă de trădare» câteva luni mai târziu —ca deținut— 
el fu ucis mişeleşte prin sugrumare. 

Acesta fu tragicul sfârșit al întemeietorului celei mai adânci re- 
voluţii morale, pe care poporul românesc o cunoscuse dela ES sa. 

Mișcarea sa pentru Renașterea Morală a Omului român «Legiunea 
Arhanghelul Mihail», luase ființă în Junie 1927. 

Dar lupta lui Codreanu în slujba Patriei și a lui Cristos cel în- 
viat din morţi, începea mult mai de vreme. Încă din anul 1919, la vârsta 
de abia 20 de ani, când Rusia bolșevizată, constituia un pericol de 
moarte pentru existența României el simţi întrânsul chemarea de 
a-și apăra pământul strămoșesc. 

Sfârşitul primului războiu mondial ne redase Basarabia răpită 
eu un veac mai înainte, unde acuma agenţii Rusiei roșii, instigând 


64 


massele de lucrători și elementele dubioase la 
la greve și la rezistență împotriva Unirii și a no 
extrem de periculoasă. 


revoltă cu orice preţ, 
uei ordine, situația era 


In acest ceas de mare încercare pentru 


1919— îşi începe tânărul Corneliu Zelea Co 
Mai întâi el adună 


clasele superioare de li 


Neam si "Țară — Martie 
dreanu, opera sa. 

în pădurea Dobrina o grupă de colegi din 
ceu, circa 20 la număr, cu cari avea să se 
sfătuiască. În cartea sa «Pentru Legionari» el scrie: 

«Convocasem pe aceşti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei 
o problemă gravă, deși viața noastră abia înmugurea. Ce facem dacă vin 
bolșevicii peste noi? Părerea mea, asupra căreia au căzut și ceilalți 
de acord, era aceasta: dacă armata bolşevică va trece Nistrul și apoi 
Prutul ajungând să încalce și locurile noastre, noi să nu ne supunem, 
ci înarmați să ne retragem cu toţii în pădure. 

Aici să organizăm un centru de acţiune şi de rezistență româneas- 
că şi prin lovituri date cu măestrie să zdruncinăm inamicul, să men- 
ţinem o stare de spirit de neaplecare și să întreținem o scânteie de 
nădejde în mijlocul massei românești din sate şi orașe. Era această 
pădure un colț al acelui vestit codru al Tigheciului, pe cărările că- 
ruia, în decursul istoriei Moldovei, mulți dușmani își găsiseră moartea. 
În mijlocul acestei păduri seculare am consfințit hotărârea noastră 
prin jurămant>» (1). 

După trecerea examenului de bacalaureat și începutul studiilor 
universitare, din episodul «Dobrina», cum însuşi Codreanu spune, 
nu mai rămăsese «decât amintirea și voinţa dârză de a apăra "Ţara 
contra hoardelor dușmane». 

Ca student la Universitatea din Iași el nu putu să-și continue 
în liniște studiile. Rândurile colegilor săi erau răvăşite de curente 
anarhiste, lansate și bine întreţinute de marea majoritate a studen- 
țimii, de origine etnică străină. Mulţi dintre aceştia, elemente dizol- 
vante şi nemernice, erau purtătorii de făclii ai sloganului «ex orientae 
lux»: lumina vine de la răsărit. 

Conștient de gravitatea situaţiei, Codreanu se împrieteni cu mun- 
citorul Constantin Pancu, fondatorul «Gărzii Conștiinţei  Naţiona- 
le» de pe acea vreme, în jurul căreia se strânseseră patrioţi din toate 
profesiunile şi straturile sociale: lucrători, advocaţi, meseriași, preo- 
ţi funcţionari, foşti militari, studenţi. In cartea sa, Corneliu Codrea- 
nu, descrie astfel raporturile sale cu Pancu: 

«Eu m'am legat sufletește de acest om și am rămas cu el, sub 
conducerea lui, tot timpul, până la desființarea organizației lui. 


4 
ă 
[3 
4 


Pancu în serile lui 1919 până noaptea târ. 


iv cu aptea tă 
De multe ori vorbeam pi „irigioag Sigilat i Sah 


i necontenit eran îm 


ziu, căc 
plam pen 
N (-] să 1 vingem comunismul. Trebue să ȘI | h 
u-1 d ajuns ăn uplăn 


rilor. Ei au dreptul la pâne şi dreptul la onoa. 
contra partidelor oligarhice, creind organi- 
să-și poată câștiga dreptate în ca. 


tru dreptatea muncilo 
re. Trebue să luptam in 
zaţii muncitorești naţionale care 


i, tului. 
drul Statului nu In contra Sta AR 
i i I Y tul TOM anesc 


alt steag decât al istoriei noastre naţionale. Oricâtă dreptate A avea 
clasa muncitoare, nu-i admitem să se ridice peste și împotriva ho- 
roi paie vom admite ca la adăpostul formulelor tricolore 
si se instaleze o clasă oligarhică și tiranică, pe spatele muncitorilor 
de toate categoriile și să-i jupoaie literalmente de piele, fluturând 
prin văzduh necontenit: —Patria— pe care n-o iubesc, —Dumne- 
zeu în care nu cred, —Biserica— în care nu intră niciodată, și 

——Armata-— pe care-o trimit la războiu cu braţele goale. Am început 

apoi organizarea muncitorilor în sindicate naționale». 

În toamna anului 1920, senatul Universităţii lași, anunţa înce- 
perea anului școlar, fără serviciul religios creştin. De o jumătate de 
secol încoace, solemnitatea deschiderii cursurilor devenise tradiţie, 
fiind cea mai înălțătoare sărbătoare a Universităţii, la care partici- 
pau totdeauna, toată studențimea, toate notabilităţile orașului, sena- 
tul universitar, profesorii și reprezentanţii tuturor autorităţilor şi ins- 
tituțiilor publice. Mitropolitul Moldovei, în fruntea unui impozant 
sabor de preoți, oficia în aula Universităţii slujba religioasă, binecu- 
vântând un an nou de activitate culturală pentru poporul Român. 

lată deci cum deastădată, printr'o hotărâre a senatului universi- 
tar, acest obiceiu creștinesc trebuia sa cadă, «Universitatea era des- 
brăcată —cum zice Codreanu— de podoaba tradițiilor ei». Mare 
durere pentru el! Toate stăruințele lui și a câtorva colegi, pentruca 
senatul să sit asupra acestei măsuri, fură zadarnice. Din această 
sta kr 3 paris în ultimul moment, dacă va fi nevoie, să se opună 

ja acestui fel ateu al deschiderii cursurilor. Să ascultăm ce 
spune Codreanu: 

y zi ici dimineața eu am plecat înainte la Universitate cu Vladi- 
mir Frimu, urmând ca ceilalți să vină după noi 
dat ușa din dos a Universitii lăsa iile pe 

E rsiții lăsând acolo pe Fri 
Eu am făcut un afiș scris cu creionul roșu, 


Am închis și barica- 
mu. 
pe care l-am lipit pe 


66 


ușa cea mare dela intrare: «Aduc la cunoștința domnilor studenţi pre- 
cum și a domnilor profesori, că această Universitate nu se deschide 
decât în urma slujbei religioase tradiționale». 

«Restul camarzilor n'a venit decât târziu». 

Eu am rezistat singur la ușe până la ora 9,30 când în faţa Uni- 
versităţii se adunaseră peste 300 de studenți. În momentul când 
profesorul Mueller dela Matematici voia să intre cu forța, i-am spus: 
«Când aţi intrat profesor la Universitate aţi jurat pe cruce. Pen- 
truce vă ridicaţi acum împotriva crucii. Sunteţi un sperjur. pentrucă 
ați jurat într'un lucru în care n-aţi crezut. iar acum vă căleați jură- 
mântul». 

Atunci studenţii, peste 300, în frunte cu șeful comuniștilor, Ma- 
rin, cu Hriţeu și Ionescu dela Botoșani, s'au repezit asupra mea, m'au 
ridicat pe sus, au deschis ușa Universității, m'au introdus în sala 
paşilor pierduţi, unde m'au purtat ca întrun vârtej. dela un capăt 
la celălalt al sălii, timp de aproape o jumatate de oră. lovindu-mă 
cu bastoanele și cu pumnii în cap. Nici-o apărare și nici-o ripostă nu 
mai era posibilă, deoarece eram prins la mijloc și impins în toate 
părțile ; loviturile cădeau de pretuţindeni. 

În sfârșit am fost lăsat. Pe când stăteam întrun colț și mă, gân- 
deam la nenorocul înfrângerii mele, au sosit și cei șase... Biruința 
adversarilor n'a durat însă mult pentrueă peste puţin timp secretarul 
Universităţii s'a coborât dela rectorat și a afișat următoarele: «Se 
aduce la cunoștința tuturora că rectoratul a hotărât ca Universitatea 
să rămâna închisă până Miercuri, când se va deschide cu serviciu 
religios». Era un mare triumf pe care l-am primit cu nespusă bu- 
curie. : 

Peste două zile, în sala arhiplină de lume din întreg orașul. s'a ofi- 
ciat serviciul religios. Pe mine m'au felicitat toți. A vorbit neîntrecut 
de frumos profesorul A. C. Cuza. 

Deatunci mi s'a înrădăcinat credința care nu mă va mai părăsi, 
că cel ce luptă pentru Dumnezeu şi Neamul său, chiar singur, nu va 
fi învins niciodată» (3). 

Sub imperiul acestor gânduri și în credinţa că: «Individul trebue 
să stea în cadrul şi în slujba Neamului său, iar Neamul în cadrul și 
în slujba lui Dumnezeu și a legilor Dumnezeirii» (4), Codreanu își 
termină studiile la Universitatea din lași. 

Urmară apoi ani foarte bogați în evenimente, cu: marile mișcări 
studențești cari duseră la închiderea tuturor Universităților româ- 
neşti pe timp de un an, cu speranţe, decepții amarnice, tragedii lăun- 


07 


. 


| 
| 


| 
| 
| 


trecerea examenului de doctorat 
cu 


. . îi 43 ar it y ă . e 
trice, lovituri erunte, ȘI In MAI p luă Codreanu hotărârea defini- 


; im 
a pri liga al și Patriei sale. l 
Sa E At iata lui să x ela: aa 
Hrărde şi ina AX NA se aflau închiiși la Văcăreşti, el și camara 
n anu E] 


Ă rhan ihai tector al 
ii săi i lesera pe A ha g 
zii să (Văcăreşteni), a 


ă i şi-i întă fără 
luptei lor. coana Sfântului Arhanghel le dădea curaj şi-i întărea fără 
uptei lor. 
încetare în credința lor. j 


; ba tinuăm lupta sub 
e ie urile şi să con 
x rângem rând 
«Ne-am hotărât să st 


fost adusă |; 
otecția aceleiaşi Sfinte Icoane. În acest A Să ai aa ţ ! 
sită Z6Ă ala 
d ii nostru din lași, din altarul bisericii Sfântul 5p inde 
că a 
ă i ani în urmă. ) 
o lăsasem cu trei ani in a SERIA Y tag 
La aceste gânduri, grupul «Văcărești» sa Sin: are: te 
i ineri unie 27. ora 
: zile am convocat la laşi pentru Vineri Ju 27, ora 
pa da Florilor 20, pe «Văcăreșteni» și pe 
lo seara, în camera mea strada * de , 
puţinii studenți cari mai rămăseseră legați de 59 a E 
i înai isesem într'o condică: 
Cu câteva minute înainte scr 


«Astăzi, Vineri 24 Junie 1927 (Sfântul loan tc Cl Nud 10 
seara, se înființează «Legiunea Arhanghelul Mihai » st Roon ucerea 
mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară 
cel ce are îndoieli...» ț Ă : 

«Această primă ședință „a durat un minut.. „ după care cei prezenţi 
Sau retras, rămânând să cugete dacă se simt destul de hortărâți 
şi tari sufletește, pentru a păși într'o asemenea organizaţie, unde nu 
era niciun program, singurul program fiind viața mea de luptă de 
până atunci și a camarazilor mei de închisoare. 2 | A 

Chiar şi pentru cei din grupul «Văcărești» am lăsat timp de gân- 
dire gi de cercetare a conștiinței lor, pentru a vedea dacă nu au 
vreo îndoială sau rezervă, deoarece pășind aici vor trebui toată viaţa lor 
să meargă înainte fără șovăire. 

Starea noastră sufletească din care sa născut Legiunea, a fost 
aceasta: nu ne interesa dacă vom birui, dacă vom cădea frânți sau 
dacă vom muri. Scopul nostru era altul; de a merge înainte uniţi. 
Mergând împreună uniți cu Dumnezeu înainte și cu Dreptatea Nea: 
mului Românesc, orice soartă ne-ar fi dăruit, înfrângerea sau moar- 
tea, ea va fi binecuvântată şi va da roade pentru Neamul nostru» (5). 

Și Ion Moţa, al doilea ostaș al Legiunii, serie: 

«Dela Altar și Icoana Sfântului Arhanghel am pornit, apoi am 

rătăcit o bucată de vreme purtaţi de valurile omenești și n'am ajuns 
la niciun mal, cu toată curăţenia impulsurilor noastre (rămasă in- 


terioară, nu impusă valului care ne purta)... Acum cu sufletul greu, 


68 


răsleţiţi, sfârtecaţi ne strângem la adăpost, la singura căldură și ali- 
nare, tărie și reconfortare a noastră, 
cioarele lui Isus, în pragul orbitoarei 
Sfântului Arhanghel cu sabia 

Așa se născu la 24 lunie 


lul Mihail», școală spirituală 


readucătoare de puteri, la pi- 
străluciri a cerului, la icoana 
sa de foc...» (6). 

1927, organizaţia «Legiunea Arhanghe- 
i pentru poporul român, iar pentru ad- 
versarii ordinei creştine. în viața românească. prilej de neliniște și 
ură. 

Cinci titraţi au fost întemeietorii Legiunii: Corneliu Zelea Co- 
dreanu, Ion 1. Moţa, Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu şi Radu Mi- 
ronovici. Dintre aceștia mai trăiește astăzi —în Exil— numai unul: 
advocatul Ilie Gârneaţă. 

Ideia de bază a «Legiunii» este necesitatea Reinnoirii Omului. Con- 
vingerea lui Codreanu era că «răul, mizeria, ruina» vin dela suflet 
și nu dela lipsa programelor politice atrăgătoare: 

«Țara aceasta piere din lipsă de oameni. nu din lipsă de pro- 
grame. 

Aceasta este părerea noastră. Că deci nu programe trebue sa 
creiem ci oameni. oameni noui... Deaceea, piatra unghiulară dela 
care porneşte Legiunea este Omul; nu programul politie. Reforma 
omului, nu reforma programelor politice. «Legiunea Arhanghelul 
Mihail» va fi mai mult o școală...» (7). 

Credinţa lui Codreanu era că naţia română nu avea nevoie de 
un mare politician, ci de un mare Educator: 

«Poporul român, în aceste zile ale lui, nu are nevoie de un mare 
om politic, așa cum greșit se crede, ci de un mare Educator și con- 
ducător, care să biruiască puterile răului și să zdrobească tagma ce- 
lor răi. Pentru aceasta însă, el va trebui să biruiască mai intâi răul 
din el şi din ai lui. Din această școală legionară va trebui să iasă un 
om nou, un om cu calități de erou» (8). 

Patru au fost firele de foc cari la inceput le-au arătat lor calea: 
a) Credinţa în Dumnezeu, b) Increderea fermă în misiunea lor. c) 
Dragostea, d) Cântecul. 

Credinţa în Dumnezeu. Toţi credeau în Dumnezeu și anume în 
Dumnezeul Bisericii noastre. Isus Cristos: 

«Credem în Dumnezeu... credem într'o Românie nouă pe care 
vrem s'o cucerim pe calea Bisericii lui Cristos...» (9). 

«Să nu se uite că noi, poporul român, stăm aici pe acest pământ, 
prin voia lui Dumnezeu și binecuvântarea Bisericii creștine» (10). 

«Rugaţi-vă necontenit! Pentrucă în momentul în care Mânăsti- 


69 


i | 
| 
| 


îP GER ca ui 


"Țara noastră se va prăbuși» (11). 


e vor mai ruga: 2 i 
nu se Vor zi lănțuit in cazematele fortului 


rile şi Bisericile i 4 
ând Codreanu zăcea în 


Mai târziu e 


Jilava. el scria: 


ii î ă stau aici în închi- 
«Când am terminat Evangheliile, am înţeles că fii 


lui Dumnezeu, că deşi nam nici o vină sub latura ju- 
a Li = z N 

ăcatele mele şi-mi supune la încer- 
A căzut liniştea asupra zbuciumu- 


soare din voi 
ridică. EL mă pedepseşte pentru P 
care credința mea. M'am liniștit. 
lui meu din suflet» (12). 

Codreanu și legionarii săi, 
morţi: 

«A înviat Cristos, sădind peste to 
vremii, speranța că niciodată nu vom p 
oricât de greu ar apăsa ea asupra firavelo 


toți credeau în Cristos cel înviat din 


ată lumea, până la sfârșitul 
ieri sub piatra nedreptăţilor, 
r noastre trupuri». 


«Vom învia, vom birui» 


«A înviat Cristos, sădind nădejdea învierii din morţi; că viața 
noastră nu se termină aici, la aceşti aşa de trecători 60-70 de ani; 
că se prelungeşte dincolo; că ne vom întâlni iarăși cu cei dragi ai 
noștri și nu ne vom mai despărți niciodată. 

«Că vom învia din morţi în numele lui Cristos și numai prin 
Cristos: adică fără de credință în Cristos, nimeni nu va învia și nu 
va fi mântui» (13). 

Această ultimă notă din «Însemnările dela Jilava» ale lui Codrea- 
nu, dovedește cât de tare era credința lui în Dumnezeu și cât de 
nemărginită era dragostea lui pentru Țară: 

«Adu-ţi aminte: Doamne de toți ai mei și ia-i sub ocrotirea Ta. 
Celor adormiţi întru Tine, iartă-le Doamne păcatele și odihneşte su- 
fletele lor în pace. Viilor, dăruește-le putere și biruință asupra po- 
trivnicilor. spre înflorirea României creștine legionare, și apropierea 
de Tine, Doamne al Neamului nostru românesc, întru nădejdea în- 
vierii Lui. Amin» (14). 

, Încrederea în misiunea lor. Ei fondatorii Legiunii nu puteau da 
nimănui nici cel mai mic argument despre posibilitatea unei victo- 
rii: «Erau așa dej puţini. aşa de tineri, așa de săraci, așa de urâţi 
e Ab E ta uite încât toate argumentele scoase din starea de 

ri trastuale perspective de biruință». 
„od aa stării sărăciei lor, ne putem face o ideie din următorul 

«Când ne-am adunat în camera dela cămin, noi cinei și încă vre-o 


zece studenţi și câ i ap ASR 
enţi și când am voit să scriem câteva scrisori, vestind holă- 


70 


rârea noastră la cunoscuţi, abia atunci ne-am dat seama câl suntem 
de săraci; toţi la un loc nu aveam bani nici măcar pentru plicuri 
şi mărci poștale... Dumnezeu a vrut însă să arate că in lupta și bi- 
ruința legionară, materia n'a jucat niciun rol. Domnia absolută a ma- 
teriei era răsturnată, spre a fi înlocuită cu domnia spiritului și a va- 
lorilor morale. Nu negăm şi nu vom nega existenţa. rostul și nece- 
sitatea materiei în lume, ci vom nega deapururi dreptul «stăpânirii 
ei absolute» (15). 

Nezdruncinaţi ei pășeau mai departe, pentrucă credeau în mi- 
siunea lor: «Am pornit din porunca inimii, dintr'un instingt de. legi- 
timă apărare, nu din instinctul de conservare personală, ci din acela 
de conservare a Neamului din care facem parte. Deaceea, tot timpul 
aveam senzaţia că în spatele nostru stă Neamul tot. cu viii, cu alaiul 
de morţi pentru Țară, cu tot viitorul lui, că Neamul luptă și vor- 
beşte prin noi, că mulţimea vrăşmașe oricât de mare, în faţa acestei 
entităţi istorice, nu-i decât o mână de fărămituri omenești pe care 
le vom împrăștia și învinge» (16). 

Dragostea reciprocă. Din primul moment al reuniunii lor. ei fură 
cuprinși de un adevărat fluid sufletesc, de o puternică legătură de 
dragoste, caşicând dintru început fraţi erau şi laolaltă aparțineau. 
În Legiune dragostea este alfa și omega. 

«Dragostea este cheia păcii pe care Mântuitorul a daruit-o nea- 
murilor din lume. În afară de dragostea pe care Dumnezeu a sădit-o 
în sufletele oamenilor, ca o sinteză a tuturor însuşirilor omeneşti și 
trimiţând-o prin însuși Mântuitorul Isus Cristos, care o pune deasu- 
pra tuturor virtuţilor, nu există nimic care să ne poată da liniște 
şi pace, Toate celelalte îşi au rădăcina în dragoste: credinţa și muri- 
ca, ordinea și disciplina. 

Nu ştiu cum să vă îndemn mai mult ca să cultivați dragostea, şi cei 
ce comandaţi şi cei ce staţi sub comandă. Singură dragostea vă dă po- 
sibilităţi nebănuite și nesfârșite în rezolvarea tuturor problemelor grele 
ce vi se vor ivi. 

Acolo unde nu este dragoste, nu există Legiune nici legionari» (17). 

Cântecul. Ei porniseră la drum fără ca nopţi întregi să-şi fi bă- 
tut capul cu alcătuirea de programe, cu şedinţe şi discuţii contradic- 
torii, cu conferinţe, argumentări filosofice, ete. Poate tocmai din 
această cauză singura posibilitate de manifestare a stării lor lăun- 
trice, era cântecul. Pentru Codreanu cântecul era piatra de încercare 


a sufletului legionar: 
«Pentru a putea să cânţi îţi trebue o anumită stare sufletească. 


TI 


DI nuntii 


O armonie a sufletului tău. Cel ce merge iau) cata AN 
Sâutăi Nică cel: ca pierge Ia iâ0ă 0 NASI Au AaTRISitintetabela 
e ros de patimă şi de vrășmășie față de camaradu i 
al cărui suflet e sterp de credinţă. âine, de câte ori veţi avca 
Deaceea voi legionarii de azi sau de aaa iasă că % eți la aceste 
nevoie să vă orientaţi în spiritul legionar, ser dl, băliveaul 
patru linii de început, cari stau la baza vieţii să Aa zi i de 
sa vă fie un îndreptar. De nu veți putea cânta, să știți că este Aa 
care vă roade în adâncul ființei voastre sufletești galic aia emcav.a 
turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le veţi mai putea vin- 
deca, să vă dați la o parte şi să lăsaţi locul vostru celor ce vor 
putea cânta» (18). 


O notă caracteristică a învățăturii lui Codreanu era «Invierea 
Neamurilor» : 


«Ţelul final al Neamului nostru nu este viaţa, ci învierea. Invie- 
rea Neamurilor în numele Mântuitorului Isus Cristos. Creaţia, cultu- 
ra nu sunt decât mijloace şi nu un scop cum s'a crezut, spre a ob- 
ține această înviere, Este rodul talantului pe care Dumnezeu l-a să- 
dit în Neamul nostru, de care trebue să răspundem. Va veni o vreme 
când toate Neamurile pământului vor învia, cu toți morţii și toţi 
regii şi împărații lor. Având fiecare Neam locul său înaintea tronu- 
lui lui Dumnezeu. Acest moment final «învierea din morţi» este țelul 
cel mai sublim către care se poate înălța un Neam (19). 

Codreanu n'a studiat nicicând teologia. El era om de Drept și 
Economie Politică. Deaceea această confesiune a sa, a dat prilej la o 
serie de ironii. Spre cinstea poporului român care a dăruit omenirii 
un Codreanu, să-mi fie însă îngăduit ca la acest punct, al credinţei, 
să amintesc cuvintele unui teolog cu renume mondial, cuvintele lui 
M. Y. Congar O. P.: «Le Christ a recu du Păre toutes les nations 
en heritage. Aussi IEglise nous est-elle prâsentce, en sa consomation, 
comme une Jerusalem nouvelle oi les rois de la terre apportent leur 
magnificence, et les nations ce qu'elles ont de plus prâcieux (*), c'est- 
ă-dire, sous râserve de ce que nous dirons bientât, ce qu'elles ont de 
plus specifique et de plus unique. I'Eglise ne peut âtre faite de tous 
les peuples que si en les englobant dans son unite, 


elle ne les reduit 
pas tous en commun denominateur, 


appauvri de toutes leurs speci- 


(*)  «Neamurile vor umbla î 


în lumina ei și îmi 
slava şi cinstea lor în ea. În ea vor aduce slava și 


părații pământului îşi vor aduce 
nu va intra în ea» (Apoc. 21, 24.21). 


cinstea Neamurilor. Nimic întinat 


12 


icites: ce serait lă comme | 

je de l'incarnation Sopa d e ja 
Christ» (20). i 
a Din toate aceste profunde convingeri crestine 

că Mişcarea lui Codreanu este o anexă a Bic icii 
«Biserică Vie», în sânul Bisericii oficiale dicta 
însă o eroare, fiindcă grijile lui Codream ZA 
cu acelea ale Bisericii Române, față în acelui ls 
narii săi au dovedit o deosebită smerenie și venerație „Căile mă e 
fost dintru început deosebite, în această privință Codecs te ai 
te clar: 3 , 
«Am fost întrebat dacă ac 
pe linia Bisericii Creștine. R 

Facem o mare deosebire 


mission, un appauvrisse- 
dire, une amputation du 
Sar putea deduce 
Române, un fel de 
niei. Aceasta ar fi 


anu nu se acopereau fără rest 
de menirea căre 


tivitatea noastră de până acum 


se află 
ăspund: 


tră. Ea atinge perfecția şi sublimul. Nu putem cobori această linie 
pentru a explica faptele noastre. Noi prin acțiunea noastră, prin toa- 
te faptele și gândurile noastre, tindem către această linie, ne ridi- 
căm spre ea, atât ne permite greutatea păcatelor cărnii şi condamna- 
rea la care am fost sortiți prin păcatul originar» (21). 

Şi Ion Moţa, scrie: 

«Nu suntem creatori de lumină. Ea se află numai la Dumnezeu. 
Nu suntem făuritori ai mântuirii dorite, ci vrem să fim simple unelte 
ale acestei forțe salvatoare pe care 


n'o căutăm așadar în altă parte 
decât în singurul loc unde se află: la Dumnezeu» (22) 
Fireşte că el nu era mulțumit cu via 
său: 


ţa creștinească a poporului 


«Ne creştinăm în formă, 


dar ne descreştinăm în conținut... Creş- 
tinarea în 


suprafaţă pare că a preocupat mai mult lumea... 
Caracteristica timpului nostru: Ne ocupăm cu lupta dintre noi și 
alți oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfânt şi poftele fi- 
rii noastre pamânteşti! Ne preocupăm şi ne plac victoriile asupra 
oamenilor, nu victoriile împotriva diavolului şi păcatului» (23). 

Răul pe care Codreanu îl condamnă este formalismul acelor «chrâ- 
tiens ă lheure de la messe mais chrâtiens oublieux des volontes di: 
Vines des que Vargent se montre ă eux» (Emile Favier), formalism 
stigmatizat și de Episcopii sfintei Biserici. Tot cu privire la acest 
Formalism care desbracă Religia de suflet şi de strălucirea ci, Mer. 
Thea, Episcopul Lourdes—ului serie de curând: 

«On veut un christianisme facile. On Lappauvrit. On le dess&che. 


73 


igion formaliste et sans vi- 
che ne tient ă Varbre que 
elle se dâtache 


On le deshonore! On le degrade. Une rel 
gueur et sans resistance, Quand une bran 
par lecorce, au premier soutfle diun vent vigoureux, CIC 
et meurt. Ainsi en est-il de chretiens qui sont des pratiquants sans 
Gtre des vivants» (24). if 

Dar nici Mgr. Theas și nici Codreanu, cari aduc creștinilor a0oa 
tă critică aspră, nu conchid că învățătura lui Cristos să fi eșuat: 

Legiunea lui Codreanu vrea sa clădeasca «din suflete tari și braţe 
vânjoase o Românie sănătoasă, puternică și ascultătoare de Dumne- 
zeu». A 

Cu omul românesc, Codreanu, deasemenea, nu era mulțumit el 
dorea renașterea acestuia, în sensul tradiţiilor românești creştine, tra- 
diţii în care paşii Neamului sunt purtați de credinţa în Dumnezeu, 
de pietate față de sacrificiile înaintaşilor şi de nesecata grije Iele 
urmași. Această Unitate a Națiunii este o permanenţă vie în conștiin- 
ţa lui Codreanu: j 

«Când zicem Neamul Românesc, înțelegem toţi Românii vii și 
morţii, cari au trăit dela începutul istoriei pe acest pământ și cari vor 
mai trăi și în viitor. Așadar, Neamul, cuprinde: 


1. Toţi Românii aflători, în prezent, în viaţă. 
2. Toate sufletele morţilor și mormintele strămoşilor. 
3. Toţi cei ce se vor naște Români. 


Un popor ajunge la conștiința de sine, când ajunge la conştiiința 
acestui Întreg, nu numai la acea a intereselor sale» (25). 

Legiunea lui Codreanu vrea sa trezească la luptă toate energiile 
creiatoare ale Neamului: 

«Refacerea României celei noui, nu o poate realiza decât Legio- 
narul prin munca sa; nu spre a câştiga ceva, ci numai din dorinţa 
arzătoare de a avea o patrie sănătoasă» (26). 

Și iarăsi: 

«La noi în țară, după 15 ani de discursuri pe la răspântii, discur- 
suri umflate dar sterile, de pe urma cărora nu au rămas decât ruine, 
sufletul nostru fuge de vorbe și: caută direcţia faptei» (27). 

Și mai departe: 

„«Noi vrem să construim dela un pod rupt, până la o șosea și până 
la captarea unei căderi de apă şi transformarea ei în forță motrice, 
dela construcția unei gospodării ţărăneşti noui, până la acea a unui 
sat românesc, a unui oraș a unui Stat românesc nou... 


74 


=] 


socata 


PE 


ÎN 


Aceasta este chemarea istor 
stăzi să clădim o Si . : i: 
a i ţară nouă, o țară mâ 1 Moastre: pe ruinile de 
Statul acesta nou trebue să ândrây (28) 


ş Să trăiască s 
OMENIEI, chiu toaaziă A ască sub conceptul 
vânt ce în mici o limbă din 
. : Ss A . ei i 
prinde „Yespectarea cuvântului dat, ospitalit E Ea 
generozitate, modestie, tea Ep del ale, bunătate, dreptate, 
„pi a ezeu, spirit de jertfă din dra- 
«Tot ce mintea noastră îşi - 
znos ca suflet, tot ce poate „că: 8 perfect ȘI mai fru- 
mai drept, mai puternic, mai e 00 nâiiineli 
mai viteaz, iată ce trebue să i di. ză tigla d 
Un om în care să fie desvolta â ; SAP emilgeio rari 


Am trait, așadar, cu gândul şi cu hotărârea morţii. Aveam solu- 
ţia sigură a biruinţii, pentru orice imprejurări. 
ea ne dădea tărie. Ea ne va face să zâmbin 
a oricăror încercări de distrugere» (30). 

Mișcarea lui Codreanu a pornit din Universităţi. S'a extins apoi 
la elevii de liceu, la țărani, la lucrători, la preoțimea tânără și la 
mânăstiri. Tuturor acestora Codreanu nu le oferea nimic, înafară de 
privilegiul de a se jertfi pentru patrie. El cerea dela ei totul. Şi mi- 
nunea se împlinise. 


Ea ne dădea liniște, 
în fața oricărui vrășmaș si 


După un deceniu de muncă încordată şi jertfe, școala spirituală 
lua dimensiuni atât de mari, încât toți cei ce erau pentru status quo 
şi menținerea lui, fură cuprinși de mare neliniște. Căci Legiunea lui 
Codreanu era în mod inexorabil contra corupției: 

«Socoise că cea dintâi revoluție morală în viața publică sau privată, 
trebue să fie aceea de a nu se mai câştiga nimic din tragerea pe sfoară a 
altui om» (31). 

«O minciună sunt toate programele noui şi sistemele sociale fas- 
tuos etalate poporului, dacă în umbra lor rânjește același suflet de 
tâlhar, aceeași lipsă de conștiință întru îndeplinirea datoriei, același 


75 


| 
| 
| 
| 
| 


[; 


duh de trădare față de tot ce-i românese, acelaşi desfrâu, aceeaşi Ep 
lă de risipă şi de lux» (32). SO le li nțăt sau 

Principiile Legiunii nu admit nici cea mal pac LISA de că 
incorectitudine în administrarea bunurilor obștești. Un citat ia 
tea lui Codreanu «Pentru Legionari», ne redă foarte clar atitudinea 
sa cu privire la onestitate: 4 ul 

«Legionarul care îşi va însuși bani ce nu-i aparţin, care i Aa 
nui în mod necinstit banii Legiunii sau ai oricărui om, vă fi Cei 
nat pentru totdeauna din Legiune, dela primul caz, orice situație ar 
ocupa în ea» (33). 


În «Cărticică» stă scris: A 
= u = i s- 
În organizaţia aceasta, nu pot să crească decât numai oameni cin 


tiți. O mică hoţie nu poate să ne lase indiferenți, pentrucă în defi- 
nitiv, aceasta nu este decât sămânța marilor hoţii care desvoltându-se 
din cauza toleranței noastre, ar putea răstigni din nou, prin jefuire, 
poporul român și aceasă, țară« (34). . 

Codreanu nu tolera în rândurile organizaţiei sale nici cea mai 
mică urmă de interes personal. El scrie pentru Legionari aceste rân- 
duri testamentare: 

«Deaceea, iubiți camarazi, de acum și până când va mai fi viaţă 
legionară, să ştiti că unde veţi vedea apărând, fie în sufletul vreunui 
luptător, fie în propriul vostru suflet, rânjetul acestui interes perso- 
nal. acolo a încetat de a mai exista Legiunea» (35). 

Dar cu și mai mare neînduplecare pășeşte Codreanu în contra 
călcării cuvântului dat, în contra mișeliei și a trădării: 

«...Luptă și nu fi niciodată mișel... decât să învingi prin infa- 
mie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei» (36). 

Sau: 

«Toată inteligența, toată învăţătura, toate talentele, toată educa- 
ţia, nu ne vor servi la nimic, dacă vom fi mișei. Învăţaţi copiii voș- 
tri să nu întrebuinţeze mișelia, nici în contra prietenului și nici în 
contra celui mai mare dușman al lor. Căci nu vor învinge: ci vor fi 
mai mult decât învinși, vor fi striviţi. Nici în contra mișelului şi 
armelor lui mișeleşti să nu întrebuințezi mișelia. Pentrucă de vor în- 
vinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Mişelia va rămâne nes- 
chimbată. Mişelia învinsului va fi înlocuită cu a învingătorului. În 
esenţă aceeași mișelie va stăpâni peste lume» (37). i 

Despre conducătorii de popoare cari se gândese numai la victorii 
prin împilarea altor naţiuni, Codreanu serie următoarele : 

«Răspunderea unui conducător este foarte mare. 


76 


El nu trebue să delecteze ochi; 
teşti, nepregătindu-le în apoi i armatelor sale 
sufletul fiecăruia se poate înc A: 
frangerea veșnică» (38), 

Cele mai elementare legi ale vie 

a) Legea disciplinei, b) Le 
ria faptei), d) Legea Onoarei, 
biruinţii. 

Codreanu a fost un geniu Organizator. Niei 
românească n'a cunoscut o Organizaţie atât d 
plinată şi de serioasă, Şi aceasta, fără niciunul din mij 
ciare sau de Propagandă, care stăt au dinsmijloacel 
tidelor politice, în mod nelimitat, d 

Dar prin ce mijloace a putut Codreanu să asi - 
sale? El însuși era complet sărac, iar dintre cra Spereul Seoalea 
nu era mare industriaș ori bancher. Toţi ap tă nici unul 

i dețineau î â i Pate Și MR 
p ține aci AA lor finanţele arii, toți de origină etnică 
străină sau înstrăinaţi de neam, e Za : : 
lui și nu cruţau nici cel mai i oale nu ia da ag ai Seoalei 
NE e iniziries că el za a pă BIS a-l calomnia. Se înţe- 

a : — mar fi acceptat sprijinul, 
acestora. Nici la Radio, care de bine de rău era o instituţie a Statului 
nu-i era slobod să se adreseze poporului prin cuvântări. Dealtfel zi 
detesta metoda discursurilor. În «patria advocaţilor» România, se să- 
turase toată lumea de-atâta vorbărie. Același lueru și cu cărțile şi li- 
teratura de propagandă: organizația n'avea mijloacele necesare spre 
ale difuza în milioane de exemplare. Deasemenea el nu aprecia nici 
teatrul ca mijloc de propagandă. 

Pentru succesul Şcoalei sale, Codreanu utiliza timpul liber al stu- 
denţilor, al elevilor de liceu și al tineretului dela sate. Marşuri, cân- 
lece, șantiere de muncă și contactul direct cu populaţia, erau armele 
lui. Despre semnificaţia marşurilor prin pădurile şi văile României 


Hi legionare erau: 

gea muncii 

LE eu c) Legea Tăcerii (orato- 
Băciunea ca element decisiv al 


el. serie: 
«Vara anului 1929 am petrecut-o în două marșuri cu tinerii din 


frăţiile de cruce și legionarii din Focşani şi Galaţi. Voiam să-i duc 
pe drumurile de-atâtea ori bătătorite de mine, să trăiese cât mai mult 
cu ei, să-i studiez, să vadă și ei frumusețile acestei ţări, 
De data aceasta, ca şi în toate marșurile pe cari le voiu face, voiu 
căuta să desvolt în tinerii legionari în primul rând voinţa. Prin mar. 
şuri lungi, încărcați de poveri, executate prin ploaie, vânt, căldură 


tropicală sau noroaie și în cadență și aliniere, cu ore întregi de inter- 


17 


Za Sua 


dicţie a vorbirii. Prin obligația de a fi severi cu ei înșiși, în toale 
privințele, începând dela ţinută și gesturi, prin creiarea de o satue 
pe cari ei erau obligaţi a le învinge, escaladând stânci, trecân ape, 
urmăream să fac din ei oameni de voinţă, cari să privească drept şi 
să se comporte cu bărbăţie față de orice greutate. Deaceea puri 
team nicio dată ocolirea unui obstacol, ci numai depăşirea lui. 

In locul omului slab și învins, care se apleacă mereu la toate 
bătăile de vânt, om care covârşeşte, ca număr, în politică, iăiouui 
în celelalte ocupații, trebue să creiem neamului acestuia un învingă- 
tor. Neaplecat şi neînduplecat. 

Prin instrucție întrunită, voiu căuta, în al doilea rând, să desvolt 
conştiinţa de corp, de unitate. Un duh al unităţii. Am observat că 
instrucția întrunită are o mare influență asupra intelectului şi psihi- 
cului unui om, punându-i în ordine şi în cadență mintea desordonată 
și simțirea anarhică. 

Prin aplicarea de pedepse, voiu căuta să desvolt în sfârșit, simţul 
realităţii. Curajul de a-şi asuma fiecare răspunderea faptelor sale. Pen- 
trucă nimic nu e mai desgustător decât omul care minte şi fuge de 
răspundere» (39). 

Un aspect extraordinar de inedit avea pe acea vreme în Româ- 
nia chemarea tieneretului la munca voluntară, fireşte fără recompen- 
să bănească. E 

Codreanu utiliza o bună parte din timpul liber al adepților săi 
pentru opere sociale, constructive: reapararea unui pod, construcția 
unui dig sau a unei șosele, săparea unei fântâni. reparația unei școli 
sau a unei biserici, ajutor la strângerea recoltei, ete, 

Cu cât aceste fapte atât de lăudabile, într'o ţară în care guvernele 
erau societăţi de exploatare, câştigau admiraţia și recunoştinţa po- 
pulaţiei, cu atât mai înverşunate erau şicanele și persecuțiile auto- 
rităților. Un exemplu strigător la cer în această acțiune de sabotare 
şi împiedecare a muncii sociale constructive a tineretului, este cazul 
dela Vișani. Acolo inundaţiile distrugeau recoltele agricole țărănești 
an de an, autoritățile de Stat sau judeţ nu se gândeau să intervină, 
iar locuitorii satului erau prea săraci, prea puţini și cu totul lipsiţi 
de mijloace. pentru o lucrare de indiguire aşa de mare. Codreanu 

se hotări să le vină în ajutor. 

Din scrisoarea adresată de Codreanu, șefului guvernului de-atun- 
ci, se poate vedea tragedia tineretului Țării lor, care prin acte de 
barbarie și brutalitate din partea autorităţilor de Stat, nu numai că 
se vedea împiedecat dela o asemenea operă socială, dar mai era și 


78 


maltratat în mod oribil și umilit 


i Ex m d; 
DE , tragem din această scrisoare 
ur- 


«Domnule Prim Ministru Via 
să fac un dig pe malul Buzăului 

«Nu. Foarte bine. Foarte frum 
«Am introdus petiția cu o lună de zile inainte la Ministerul L 

Ss U- 


erărilor Publice, am vorbit cu cei 


1 mai distinși inviner; 
« : , : ȘI Ingine ători 
în materie și la 10 Julie trebuia să începem ză eine 


Nu era numai o e i i ă 
Tecreație tinerească; era 


m răs 
puns eu— am luat hotărîrea 


Aveţi ceva de obiectat?» 
08». 


ani întregi cu podurile rupte, cu drumurile stricate, asteptând să vină 
ui jeae pirt ati când mami înce dag ai ape n n 

! - mn pentru toată țara și un în- 
dreptar pentru cei ce-și pot imagina că o Românie puternică ar putea 
ieşi 'din mila altora, și nu din munca noastră a tuturora... 

In ziua de Luni, 10 Julie, au sosit la Vișani 200 de tineri, în ma- 
joritate studenți. 

Acolo, în loc de braţe deschise pentru bunele lor intenţii. stau 
pomenit cu prefectul judeţului, procurorul, colonelul de jandarmi Ig- 
nat, generalul Cepleanu, Locot. de jandarmi Fotea, mai multe sute de 
jandarmi cu armele întinse. o companie de infanterie cu mitralierele 
în poziţie de tragere și cu somaţiunea de a părăsi imediat localitatea. 
pe un ton de insultătoare agresivitate, cu nimic justificată. În faţa 
acestei situaţii și a tuturor amenințărilor, cei 200 de tineri s'au culcat 
la pământ, în noroiul de două palme, în cea mai umilă poziţie și au 
început să cânte: «Cu noi este Dumnezeu». 

Jandarmii au primit atunci ordin sa sară asupra lor. Mai multe 
sute ! I-au căleat în picioare, strivindu-le piepturile și capetele cu bo- 
Cancii, tinerii îndurând într'o tăcere de martiri, tot acest calvar, fără 
nici o împotrivire... Ş 

La urmă, sau adus frânghii și toţi cei două sută dul fost legaţi d 
mâinile la spate în mod barbar și ţinuţi în această situație, în ploaie, 


0 jumătate de zi... 
79 


A din ivniţile 
Unii au fost scoşi leşinaţi din camerele de chin sau E 


în care erau aruncaţi şi bătuţi cu râncile... 

Domnule Prim Ministru, aude 

Vă atrag atenţiunea în modul cel mai cuviineios, 
noaștem istoria și ştim jertfele făcute de fiecare ei 
dorea să-și răscumpere o soartă mai bună, noi tineretul 
mâniei, nu refuzăm această jertfă. 

Dar, iarăşi Vă atrag atențiunea, că eu am făcut aces 
sentimentului demnităţii omeneşti, scoala onoarei. 

Primim moartea, dar umilința nu» (40). N aja 

Ținuta Legionarilor și a elevilor de liceu era în aceste. aici 
rări, exemplară. Prin seriozitate, cumpătare, sârguință, multă p E, ci 
re și fiind foarte săritori, dar mai ales prin căldura ajute : 
faţă de toată lumea, ei cuceriseră inima întregii "Țări. Deaceea cu p 
scrie Codreanu: ] Capua 

«ln sate, când cântam sau vorbeam oamenilor, pimţeanuscA pis 
trund în acele adâncuri sufleteşti nedefinite, acolo unde politicienii, 
cu programele lor de împrumut nu putuseră să pogoare». i 

«Aici, în aceste adâncuri, am înfipt eu rădăcinile Mişcării Legio- 
nare. Ele nu vor mai putea fi scoase de nimeni» (41). 

Dar chiar și în comerț s'au afirmat Legionarii lui Codreanu. Ve- 
chii profitori ai vieţii politice românești, spre a ataca Mişcarea Le- 
gionară, i-au reproşat, între altele, «misticismul» ei și absența ele; 
mentelor practice din această Şcoală. Ar fi mai bine, spuneau ei, dacă 
Legionarii ar lua comerțul din mâna străinilor. | 

La o asemena provocare Codreanu se declară gata și pentru aceas- 
tă acţiune. Neavând însă mijloacele necesare pe care în niciun caz 
n'ar fi vrut să le solicite dela Stat, dela politicieni sau dela bancheri. 
el face apel la personalități de mare prestigiu, care desigur se aflau 
în afara vieţii politice românești cu moravurile ei decadente; astfel, 
în foarte scurt timp îi stăteau la dispoziție sume mult mai mari de- 
cât avea nevoie. 

Așa luă ființă «Comerţul Legionar», cu magazine de consum în 
diferite oraşe. Deviza era: «Numai marfă de cea mai bună calitate». 
Şi pentrucă idealismul Legionarilor cu sârguinţa şi munca lor neo- 
bosită, dar mai ales desinteresată, excludea pe toți intermediarii, pro- 
ducătorii realizau prețuri foarte bune, iar marele public consuma- 
tor, putea acum să, cumpere mărfuri de excelentă calitate, pe preţuri 
necrezut de ieftine. Pentru Legiune o întreprindere de primul ordin. 

Codreanu avu curajul să conceapă ceva și mai original. In fru- 


că noi, care cu- 
atunci când 
e azi al Ro- 


tor tineri Școala 


80 ş 


moasa stațiune climaterică Predeal, 
chise un restaurant, în care 
la intrare sta scris: 


din munții Carpaţi, el des- 
ru exista o listă de preţuri. Pe un afiș 
«Fiecare plăteşte după posibilitățile sale bănești 
și după inima sa; cel bogat mai mult, cel modest mai puţin, iar să- 
racul, nimic. Însă, săracul ce vine, mănâncă. bea și se duce, să se întrebe, 
dece nu poate el să-și plăteas 


că mâncarea? Nu cumva este el însuși vi- 
novat de sărăcia lui? Codreanu nu dorea să încurajeze pe această cale, 
lenea. Specialiştii în materie i-au profeţit o bancrută sigură, totuși, peste 
toate așteptările, tocmai fiindcă o ideie atât de originală se încadra 
perfect în etica legionară, rezultatele restaurantului dela Predeal au 
fost mai muit decât mulțumitoare. 

Acest succes imens însă irita peste măsură guvernul "Ţării, care, 
pedeoparie instigat de străinii” venali, acaparatori ai tuturor resur- 
selor naţionale, iar pedealtăparte, constatând, că Mișcarea lui Codrea- 
nu cucerind admiraţia întregii naţii, devine un adversar invincibil, 
dădu ordin, şi peste noapte, toate întreprinderile comerciale legio- 
nare fură închise iar averea lor confiscată... 

În urma acestui nemaipomenit act de abuz de putere despotică, Co- 
dreanu adresează politicienilor. o scrisoare deschisă în stilul lui ferm 
şi plin de duh și adevăr: 

«Voi mișeilor, voi ne-aţi cerut sa vă arătăm destoinicia noastră 
în materie de comerț și acum când v'am făcut dovada, tot voi ne 
interziceţi acțiunea noastră plină de succes! Când aţi fost voi sinceri?» 

În asemenea “condițiuni de permanente lovituri, hărţueli și încor- 
dare, era firesc ca din această școală spartană să iasă elemente cari 
prin tăria lor de caracter, erau pregătite să se sacrifice pentru Ţară 
și Cristos. 

Sigur că procesul sufletesc și lupta interioară a tineretului, n'au 
fost uşoare, ele sfârşiră însă prin biruința de sine. Din îsemnările 
“unui tânăr care a trecut prin toate aceste încercări și disciplini ri- 
'guroase, putem vedea fenomenul de transformare și evoluţie parcur- 
să de el, dela intrarea sa în «Mișcarea Legionară». 

«Mă leapăd pe zi ce trece de câte ceva, căci tare multe au mai 
fost. N'am bănuit niciodată imensa povară de inutil pe care o pur- 
tăm pe spate. E totuşi pentru prima dată când sarcina descăreată nu 
produce imediată senzaţie de ușurare, ci mai degrabă una de sufe- 
vință. Să fie aderenţa inutilului de fondul nostru esenţial, atât de 
organică? Ași despera dacă n'aşi simţi eliberarea curând și din plin! 

«Mi-aștept acum ziua cea mare! Ziua omului din mine, pe care 
l-am înghesuit în fundul cavernei de carton a fostei mele existen- 


81 


âtă spaimă 

ie ult de ea, ca ă 

țe, atât amar de ani. Mire teamă tot atât i i conştiinţă la gândul 

aă trebui să încerce omul în stare pg si cicabla că o voiu birui 
re ET : tcu 

'unei a doua renașteri. Şi totuşi 0 aștep 


încăodată ». 
Cred! că nu mai este necesar să a! 

nar, a căzut ca un erou în uriașa Inc 

Biserici a lui Cristos. 
Încoronarea tuturor ri 


cest tânăr Legio. 


: i,căa 
ă amintesc acl+ AEV 
i rea Sfintei 


leştare pentru apăra 


ezultatelor Şcoalei lui Codreanu, culminea- 


ză astfel în sacrificiul dela Majadahonda, în războiul mie: 

Locţiitorul lui Codreanu la conducerea Legiunii, m i Fă 
tă, Dr. Lon I. Moţa, împreună cu o grupă de Legionari, N i E 
se prezinte ca luptători voluntari pe frontul din Sg ii 
ortodocși, să apere altarele creştine ale Spaniei Catolice. “a tele 
grupă făceau parte: Dr. Ion I. Moţa, Dr. Vasile Marin, sate 
Gheorghe Clime, Prințul Alexandru Cantacuzino, Preotul Ion umi- 
trescu, Expertul-Econ. Bănică Dobre, şi advocatul Nicolae Totu, toţi 
ofițeri de rezervă ai armatei române. Conducerea o avea eroul dela 
Jiu, din Războiul de Întregire al României, Generalul Prinţ Gheor- 
'zhe Cantacuzino-Grănicerul. Cu excepţia bătrânului General, toţi cei- 
aţi luptară în Spania ca soldați, deși —cum amintirăm— toţi erau 
ofiţeri. 

În Januarie 1937, cad în luptele crâncene dela Majadahonda, în 
fața Madridului, Dr. Ion 1. Moţa și Dr. Vasile Marin. 

Inăltimea şi curăţenia sufletească a acestor eroi întru Cristos, o 
putem. vedea din scrisoarea lui lon I. Moţa adresată părinţilor, pentru 
eventualitatea căderii sale pe front: 


«lubiţi şi prea mult încercații mei parinți și dragi surori, 
Dumnezeu a vrut să fie așa. 


Durerea e mare, imensă, o știu. Și mă cutremur de îngri- 
jorare la gândul că aţi avea prea puţină putere so supor- 
taţi. Dar iubiții mei părinți, căutaţi să vedeţi alături de du- 
rerea voastră, toată frumusețea faptei noastre: Se trăgea cu 
mitraliera în obrazul lui Cristos! Se clătinia așezarea cres- 
tină a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu e o mare 
binefacere sufletească pentru viața viitoare să fi căzut în 
apărarea lui Cristos? 

Eu așa am înțeles datoria vieţii mele! Am iubit pe Cris- 
tos și am mers fericit la moarte pentru EI! De ce să vă chi- 


nuiţi prea mult, când eu am sufletul mântuit, în împărăția 
lui Dumnezeu?» (43), 

Deasemenea, în însemnările sale cu prilejul Sfintelor Săr- 
bători ale Naşterii Domnului, el serie: 

«Astăzi la Nașterea Domnului, nu ne este îngăduit să 
avem numai bucurie în casele noastre, ci și grije pentru a 
păstra marele dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu prin trimi- 
terea fiului său printre noi. Fiara roșie va fi biruită, fără 
îndoială, până la sfârşit. Căci Biserica întemeiată de Dom- 
mul Cristos nu va putea fi doborită «nici de porţile iadului». 
Dar, iată că totuși, în ţările unde comunismul diavolese a 
biruit, Biserica a fost doborită. Nu pentru veșnicie, dar to-. 
tuși a fost doborită pentru veacul de azi, iar în locul.ei s'a 
înstăpânit puterea diavolească a necredinţei, a stricăciunii, 
cu suferinţele şi moartea sufletească și trupească a oamenilor 
de azi. Noi credem în învierea Bisericii atât în Rusia cât și 
în Spania comunistă. Dar această înviere cât și mântuirea 
"Ţării noastre de pacostea stăpânirii lui Anticrist, atârnă de 
vrednicia noastră» (44). 

Şi însfârşit, răvaşul său, pentru Anul Nou 1937: 

«Nu poate fi pentru un om, o cinste mai mare, o che- 
mare mai plină de rod sufletesc, decât aceea de a fi apărător 
al lui Cristos şi prin Cristos, al Neamului tău creștin» (45). 


Aşa erau Legionarii cari trecuseră prin Şcoala lui Codreanu. că- 
ruia îi fusese dat să îmbrace sufletele acestor luptători în haină de 
nuntă. 

Şcoala spirituală a lui Codreanu, prin rezultatele ei, trebuia să 
ducă la creiarea unui organism politic. Aceasta se deduce din cu- 
vintele unui tânăr scriitor înălțat din râdurile acestei Şcoli : 

«Legiunea este marea comunitate din care fac parte astăzi, toți 
Legionarii, din care vor face parte mâine, toţi Românii. Legiunea 
tinde să se confunde cu întreaga comunitate românească. Şi mâine, 
când va ajunge astfel, Legiunea nu va fi decât expresia sub formă 
de oaste a întregii suflări românești» (46). 

Dar Codreanu este şi mai explicit: 

«Celor ce mă întreabă când vom începe acțiunea politică pentru 
guvernare, le răspund: «Atunci când şefii de regiuni şi judeţe îmi 
vor raporta că în organizaţiile lor nu mai există nici un om inco- 


rect» (48). 


83 


Şi mai departe, iarăși: 
«Mişcarea Legionară» nu 
interior, de conşti 
de pe majoritate 
at» (48). 4 

«Mișcării Legionare» era 


te birui decât odată cu desăvârși- 
pie tiință a Națiunii Române. Când 
aie di a Românilor, și se va desă- 


acest proces va cuprin + 
vârşi, biruința va veni atunci automab A 
Cu privire la politica externă poziți 
clar fixată de Codreanu: lu 
«Apropierea de Rusia Sovieti 


poporul românesc îl face faţă de 


că este un gest de trădare, pe care 
Dumnezeu și faţă de ordinea mora- 


lă a acestei lumi și față de popoarele care stau ata acestei or- 
dini, în războiul cu puterile nimicitoare ale răului» (49). zii A 
= ca 3 te ușor de presupus, Legiunea Ar- 
lar în politica internă, cum est $0 ANR anure 
hanghelul Mihail, trebuia să realizeze Dreptatea . rea Ș 
în sensul învățăturii creștine, așa precum Constantin apanace, unu 
dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai Şcoalei lui Codreanu, nu de 
mult seria: Democraţia Legionară este rezultatul Demofiliei ei: «Mo- 
bilul luptei noastre pentru Dreptate Socială —spune Papanace— nu 
va fi ura contra celor ce posedă avere, ci dragostea iii Ceai ce nu 
posedă nimic. Poziţia noastră faţă de problema socială în România 
este așadar una creștină și nu satanică. lar acţiunea noastră pentru 
o «Recreştinare în Adâncime» —cum spune Corneliu Codreanu— se 
va extinde pe toate tărâmurile vieţii publice și private românești. 
Pentrucă cea mai mare parte a răului care face ravagii și bântue 
astăzi în lume, provine din cauza predominaţiei materialiste» (50). 
' Corneliu Codreanu se ridică în contra tuturor nedreptăţilor și 
umilințelor. Astfel el anunță tragerea la răspundere și pedepsirea 
jefuitorilor ţării: 

«Nu este om, care sa aibă ochi și care să nu vadă că Țara noas- 
tră bogată a ajuns o ruină. Ruină gospodaria ţăranului, ruină satul 
(o mână de oameni necăjiţi care se vaită), ruină comuna, ruină câm- 
purile părăginite care nu mai aduc nimic bietului plugar, ruină bu- 
getul statului, ruină ţara. 

Pe deasupra acestor ruine întinse cât ține pământul românesc. 
pe deasupra milioanelor de gospodării cari se distrug, deazupra mi- 
lioanelor de suflete sărace cari plâng, se înalță batjocoritor palatul 
tâlharese al jefuitorilor de ţară... Neamul acesta va trebui să-şi pe- 
depsească măcar odată la o mie de ani, pe cei ce i-au călcat legile în 
picioare, l-au împilat şi l-au trădat» (51). 

Această severitate a lui Codreanu ne aminteșe cuvintele politicei 
de Stat ale Sfânului Augustin: «Dacă în State n'ar mai exista drep- 


84 


tate, apoi ce-ar fi ele altceva deca bande de hoţi organizate?» (Civi- 
tas Dei, IV, 4-6). 

Patronul Legiunii era Arhanghelul Mihail, cel care poartă sabia 
răzbunătoare... 

La panica și groaza jefuitorilor noștri, se mai adăoga și aceea a 
monarhului de pe-atunci. regele Carol II. Viaţa desfrânată a aces- 
tuia și caracterul lui detracat, nu l-au putut face pe Codreanu să-și 
părăsească liniştea. În cartea sa «Pentru Legionari» apărută în 1936, 
Codreanu se limită din acest punct de vedere numai la câteva con- 
sideraţii generale asupra Monarhiei și monarhului: 

«Un monarh nu face ce vrea. Un monarh e mic, atunci când face 
ce vrea și e mare, atunci când face ce trebue. Există o linie a vieții 


„Neamului: un monarh e mare și bun, atunci când se menţine pe 


această linie a vieţii Neamului...» (52). 

Însă jafurile nemaipomenite, scandaloasele afaceri pe care oamenii 
corupți din clica regelui, le săvârşeau precipitară evenimentele, sfârșind 
prin inexorabililul conflict dintre Codreanu cu Legiunea lui și rege. 

Codreanu avea de partea sa Dreptatea și Autoritate Morală. re- 
gele, organele de siguranță ale statului, întreg aparatul poliţienese 
şi jandarmeria, precum și toţi străinii și politicienii venali, dușmani 
de moarte ai Legiunii și Dreptăţii. 

În anul 1937 trebuiau să aibă loc alegeri parlamentare. Şi pen- 
trucă violarea voinţei poporului prin actele samavolnice și abuzu- 
rile de putere ale guvernului să ia odată sfârșit, marele democrat 
Iului Maniu, şeful partidului Naţional-Ţărănese, încheiă cu Codrea- 
nu un pact electoral. Rezultatul acestui act de loialitate politică. fu 
pentru guvernul numit de Carol și Magda Wolf, o adevărătă înfrân- 
gere. 

Spre a ieși din această mare dificultate, regele intervine prin lovi- 
tura de stat: dizolvă toate partidele politice, introduce dictatura iar 
pentru înșelarea poporului şi salvarea: aparenţelor democratice. nu- 
mește pe patriarhul Miron Cristea preşedinte al consiliului de Mi- 
niștri. 

„Viaţa lui Codreanu era de-acum în primejdie. Desigur, el Sar fi 
putut salva la vreme părăsind țara. Dar conștiința înaltei sale che- 
mări, îl împiedecă dela orice măsură de siguranţă. Ca și Apostolul 
Pavel, și el putea sa spună acum: 

«M'am luptat lupta cea bună... am păzit credința (2 Tim. 4, 7). 

În Aprilie 1938, la rugămintea fierbinte a valorosului lui cama- 
rad. Ilie Gârneaţă, făcută în numele Seniorilor Legiunii, de a se 


85 


NC ispunde: «În numele şi pentru dra- 
gi ie Sega due calea mântuirii mele prin jert- 
ta cea mare. «Mişcarea Legionară trebue să-ȘI ie pete ali fise 
| discurs al ei înaintea Naţiei și a lui Dumnezeu : ir - să pa 
pe drumul. martiriului creștin. Sacrificiul nostru XE mes bea lu ; 
si mărire. În niciun caz ea nu trebue împinsă într un Taz A tai ra 
n măi am. fi imediat atacați şi ocupați de Rusia et (5 EI 

In noaptea de 29 spre 30 Noembrie 1938, Codreanu, Ala în 
lanțuri, fu ucis mișelește din ordinul regelui Carol II, gâdele Țării. 
După doi ani. în toamna anului 1940, dupăce poporul român iz- 
se spăla o mare rușine: 


gostea în Cristos, eu trebue 


gonise din țară pe regele scelerat și ucigaș, : : 
| sentința dată de o instanță militară —din ordinul lui Carol II— priu 
care Corneliu Zelea Codreanu fusese condamnat la 10 ani Iiuncă silnică, 
era anulată. Numai cu acest prilej a putut însfârșit afla nația românească, 
împrejurările tragice şi modul mișelesc în care Codreanu fusese ucis... 

Așa se sfârşi viața unuia din cei mai mari bărbaţi pe care i-a dat 
nația română creștină. 

Crescut în credința'n Dumnezeu și în disciplina celui mai bun Li- 
ceu Militar al Ţării, patriotismul lui înfocat era animat de universa- 
lismul învățăturii creştine. Era dăruit cu un mare simţ pentru Real. 
Nu confunda niciodata Realul cu Concretul. 
> Profunda seriozitate ce-l însuflețea, îi dădea, cu toată tinereţea 

sa, înțelepciunea bătrânului. 
Codreanu a fost cel mai mare Pedagog pe care l-a cunoscut Româ- 
i nia modernă. 
| El era omul care știa să descopere energiile, să le armonizeze și 
A să le stimuleze, dar mai ales să arate în mod clar, calea pe care naţia 
j | românească trebue să meargă. 

Cuvintele lui grave, pătrundeau în adevăr până în adâncurile cele 
mai ascunse ale sufletului compatrioţilor săi, Cât de multă dreptate 
avea el când scria în cartea sa: 


«n aceste adâncuri am pus eu piatra de temelie a 
— Mișcării Legionare. Din aceste adâncuri sufletești nici o 
putere din lume, nu o va mai putea scoate». 
Și la sfârșitul cărţii: 


«Dacă acești 14 ani ai tinereţii noastre n'au fo 
ceri și bucurii, o mare mulțumire îmi lu 
«Românie Legionară» şi-a înfipt, ca un 


st prea plini de plă- 
minează acum conștiința: O 
copac, rădăcinile în carnea 


86 


inimii noastre, Ea creşte din dureri şi din jertfă, și ochii noştri plini 
de nesaţ, o privesc înflorind. Aceasta răsplăteşte din belșug, nu nu- 
mai micile noastre jertfe, dar orice chin omenesc, fie el, cât de în- 
grozitor» (54). 

GEORGE RACOVEANU 


(Traducere din limba germană de 
Vasile Comănescu ) 


BIBLIOGRAFIE 


(1) Corneliu Zeleae Codreanu, Pentru Legionari, București 1936, p. 9. 

(2) Ibidem, p. 19. 

(3) Ibidem, p. 35, 

(4). Ibidem, p. 37. 

(5) Ibidem, p. 261. 

(6) Ion I. Moţa, Cranii de Lemn, Bucureşti 1937, p. lî. 

(7) Pentru Legionari, p. 286. 

(8) Ibidem, p. 285, 

(10) Ibidem, p. 267. 

(10)  Cărticica Sefului de Cuib, București 1933, punct. 54. 

(11) Scrisoare către un preot, 22 Octombrie 1935. 

(12) Însemnări dela Jilava, Bucureşti, 1938, p. 56. 

(13) Ibidem, p. 50. 

(14) Ibidem, p. 50. 

(15) Pentru Legionari, p. 278, 

(16) Ibidem, p. 246. 

(17) Ibidem, p. 300-301. 

(18) Ibidem, p. 397-398. 

(20) M. Y. Congar, O. P., Chrâtiens desunis. Principes dun <Oecumenisme> 
catholique, Paris, 1937, p. 138-139. 

(21) Scrisoare către un preot, 25 Noembrie 1936. 

(22)  Cranii de Lemn, p. 16. 

(23) Însemnări, p. 59. 

(24)  Communisme et Christianisme, Mantes, 1952, p. 22 

(25) Pentru Legionari, p. 396. 

(26)  Cărt. Șef. Cuib, pet. 53. 

(27) Pentru Legionari, p. 432, 

(28) Ibidem, p. 432. 

(29) Ibidem, p. 216. 

(30) Ibidem, p. 284-285. 

(31) Ibidem, p. 244. 

(32) Cart, Șef. Cuib., pet 87. 

(33) Ibidem, pet, 51. 

(34) Ibidem, pet. 51. 

(35) Pentru Legionari, p. 299. 

(36)  Cărt. Șef. Cuib, pet. 3. 

(37) Pentru Legionari, p. 280-281, 


87 


(39) 
(40) 
(41) 
(42) 
(43) 
(44) 
(45) 
(46) 
(47) 
(48) 
(49) 
(50) 
(51) 
(52) 
(53) 
(54) 


Însemnări, p. 59. 

Pentru Legionari, p. 328. 
Ibidem, p. 424-271, 
Ibidem, p. 334. 


Vasile Marin, Crez de Generaţie, București, 


Testament, Bucureşti, 1937, 


La Naşterea Domnului, ibid. Libertatea, 


Pentru anul 1937, ibid. 1937. 


Victor P. Gârcineanu, Din Lumea Legionară, București, 


Circulări, 12 Noembrie 1936. 
Ibidem, 26 Febr, 1937. 
Ibidem, 30 Mai 1936. 


1937, p. 119. 


Bucureşti, 1936. 


Democraţie Social:Creștină, Roma, 1958, p. 103) 3 


Cărt. Şef. Cuib, pet, 88. 
Pentru Legionari, p. 399. 
Ilie Gâneaţa, Amintiri. 
Pentru Legionari, p. 430. 


Ey ui 


Aa. 0) sro: 


E EU ARI TI 
cztabă balena - dovezii 


2 ai bhypbiti 


DE 
Pa E 
ADE 7 mil 

Ş = sEIe0R. e aid) 
SRERE a altii 

Si 


1937, p. 8 


SE IRT ap Pot is] * ai 

20 Aman ee same 02 
DE same my dm) ac) 

Me Îi aa i E dati 

set aci AT) miau: ma) Li 
ARE ca tăiem) ai 

ta „a lată Rp d i DID ÎN) 

„STĂ d pa ariei. 4 ce 
pati aaa 432 

00: TDi) BEcA 

iad e iai ter 

E RU medi 1 
Ta si masii 0 m) ae 

a a: Pi „sept (Es 
e) 4 Fă cae did ISA) 

: At e 4 vilă: „Laz, 
A iu a RI 
hitit $ a fa Ra i del 


CAPITOLUL 11 


CORNELIU CODREANU: OMUL 


MADĂ: CORN 


A 


| |obinia oamenii cari au însemnat ceva în viața neamului sunt unii a 

„căror ființă poate fi ușor, deplin și definitiv prinsă într'o bună 
cuvântare la înmormântare. Rostul lor încetează în ceasul morţii 
și viitorul nu le mai poartă nici un interes. 

Pentru alţii e nevoie să treacă totuși câțiva ani pentruca ima- 
gineă provizorie de obiceiu înfrumusețată în timpul vieţii să ca- 
pete trăsăturile definitive. Acestia mai păstrează și după moarte 
o oarecare influență în viața Neamului, uneori prin ideile lor. dar 
mai des datorită legendei întreținute de prietenii lor politici, cari 
n'au însemnat și nu înseamnă ceva decât în funcţie de cel dispărut. 
Cei mai mulţi dintre ei se topesc totuși repede în focul istoriei așa 
cum se topeşte ceara de fața jarului. Imaginea lor devine tot mai 
difuză, tot. mai searbădă, pe măsură ce dispar trăsăturile cari le 
fuseseră gratuit atribuite. 

Cine mai știe azi de oameni ca Stătescu, ca Palade, ca Lahovari 
sau ca atâția alții din secolul trecut? Și ce se va mai ști peste 
cinzeci de ani de Take lonescu, de Titulescu sau de Vintilă Bră- 
tianu, cari au umplut paginele gazetelor vremii lor? Apă 
"Numai câțiva, puţini, foarte puțini oameni, nu numai că SUpră 
viețuiesc dar și cresc tor mai mult cu vremea, ajungând să îndru- | 


91 


Ed 


| 
| 
| 
| 
| 


a uneori şi pe aceea a unei bune părţi 
moarte. San Fran- 


Beethoven trăeşte 


meze viața neamului lor; b & 
din omenire, la zeci şi chiar la sute de ani după 
cesco d'Assisi e azi mai viu decât în ceasul morții. 
încă în orice om de muzică. Aristotel a murit abia în veacul trecut. 

Coborând de pe culmile omenirei la cele românești, vedem CE 
acei cari într'adevăr trăese după moarte nu au strălucit numai 
prin inteligenţa lor, prin cultura lor sau prin abilitatea lor poli: 
tică. Uneori le-au avut și pe acestea dar calitatea lor principală 
a fost o tainică putere de întruchipare a năzuinţelor permanente 
sau cel puţin de lungă durată ale neamului. Așa au fost de un 
veac încoace Avram Iancu, Cuza Vodă, Kogălniceanu și —poate !— 
lonel Brătianu. Așa a fost, mai presus de toţi, Eminescu. Dar cine 
ar fi îndrăznit să afirme la moartea bietului gazetăraș nebun că 
va fi socotit de Istorie ca cel mai mare român al vremii? Cine ar 
fi crezut că urmașii nici nu vor mai ști numele miniștrilor de pe 
atunci, dar că și azi va rămâne îndrumătoare, vie, gândirea politică 
a lui Eminescu? 

Avram lancu, Kogălniceanu, Cuza Vodă, Eminescu, n'au căpă- 
tat însă nici până azi trăsăturile lor definitive în Istorie. Nu puteau 
să le capete, pentrucă fie cu știință fie fără să o știm, fie voit fie 
în ciuda vrerei noastre, noi continuăm să trăim din bogăţia gân- 
direi şi mai ales din belșugul sufletelor lor, umblăm pe drumurile 
deschise de ei, suntem prelungirea lor, ducându-le mai departe via- 
ţa dincolo de pragul mormântului. 

In timpul vieţei lor pământești, mărimea lor însuși i-a împie- 
decat pe contemporani să-i vadă întregi. Cu cât au fost mai mari, 
cu atât e nevoie de o mai largă perspectivă istorică pentru a-i cu- 
noaște, a-i înțelege și a-i zugrăvi. 

Mai e şi greutatea diferenţei de esență dintre ei și noi. (Blaga 
îl simțea pe Avram lancu «pajură făcută om».) Aşi îndrăzni să 
spun că Dumnezeu i-a plămădit din alt aluat sufletesc, i-a făcut mai 
aproape de asemănarea lui, a pus în ei ceva mai mult decât în cei- 
lalți oameni, așa cum pune în sfinții lui. De aceea ne lipsește 
nouă oamenilor de rând, măsura cu care să-i putem măsura. Aţi 
putut vreodată înțelege sfinții? li putem simţi uneori, dar nicio- 
dată explica. 

Aşa e și cu oamenii aceștia peste măsură de mari. Ei ne înţeleg 
pe toţi la un loc și ne cunosc pe fiecare în parte mai bine decât 
ne cunoaştem noi înșine, dar rămân carte închisă pentru contem- 


porani. 


92 


bei 


Fentrucă aceștia le-au Văzut fa i 
mâncând și strănutând, rea ie și le-au 
nea lor, asemenea nouă, Tafăţișarea 16, de 
vadă că în adâncuri ei erau ea rue i 


auzit glasul, i-au privit 
unt întru totul aseme- 
: fiecare zi a oprit să se 
ât alți oameni. 


lată de ce, li ăzeci : 

a douăzeci de ani dela 
nu nu 1 se poate încă însemn 
poate face portretul «definitiv 

Codreanu e încă în plin 
de acum înainte va 
întradevăr neamul. 

Desigur, viața politică âni 

gur, a Dohtică Li ă 

A i ) a României intre cele două războaie a 
fost în mare parte în funcție de acțiunea lui 
apitaţie avea un caracter minor, era prea măruntă pentru persona 
litatea lui. Cât a trăit a fost întruna încâlcit în plasa evenimentelor 
zilnice care au impiedecat să-și manifeste limpede pentru toţi ade- 
vărata lui fiinţă. 


moarte, lui Corneliu Codrea- 
a pentru vecie chipul, 


n » al unui copil sau al un 
ă devenire. Aşi îndrăzni s 
ajunge la maturitate. va 


așa cum nu se 
ui tânăr. 

ă spun că abia 
începe să conducă 


dar toată această 


Deabia după moarte, abia acum, începe să se arate Codreanu 
cel adevărat. Nu prin vorbe. nu prin scrieri, ci prin fapte. Dacă 
neamul românesc trece cu cinste greaua încercare a prigoanei co- 
muniste, aceasta i se datorește în mare parte lui (Geci Rota care nu 
numai că a pregătit tineretul țării pentru asemenea vremi. dar care 
continuă azi să ajute și să conducă neamul în unul din ceasurile 
cele mai grele ale istoriei românilor. 


Am avut prilejul să-l văd pe Codreanu de multe ori şi în felu- 
rite împrejurări. În momente dramatice sau în ceasuri senine, bă- 
tut de gânduri sau luând hotărâri. L-am văzut glumind şi l-am 
văzut poruncind. Vorbind cu ţărani și cu muncitori, cu oameni 
politici sau cu oameni de cultură. Cu români și cu străini. Un an 
de zile, cât a apărut «Buna Vestire», l-am văzut aproape în fie- 
care zi. 

Dar tot nu îndrăznesc să spun că l-am cunoscut într'adevăr. 
Ce-am putut vedea au fost mai ales unele înfățişări ale personali- 
tății lui vizibile, trecătoare, neesențiale. Rar mi-a fost dat să întrevăd 
câte o scânteie din adâncuri. 

De aceia tot ce pot face astăzi e să adun doar câteva pietre, noi, 
necunoscute, pentru temelia monumentului lui. Câteva fapte și gân- 
duri care aşi vrea să fie înfățișate întocmai aşa cum au fost deși 
sunt trecute prin sufletul unui om care l-a iubit și l-a respectat. 


93 


O +27 


| 
| 


revoluțiilor naţionale 
Mussert, Degrelle, 
mari oameni de 
multe neamuri. 


Am întâlnit în viaţă pe câţiva din capii DE 
din prima jumătate a veacului: Hitler, Pavelici, 
Doriot... Am cunoscut oameni politici, savanţi, 
afaceri, oameni ai Bisericei, artişti și seriitori de 
Numai în faţa lui Codreanu am simțit că s'a născut mare. 

Toţi căutau să se arate şi mai mult decât erau. Toţi jucau teatru 
întrun fel sau întraltul, chiar faţă de ei înși. Căutau să se im- 
pună și prin înfăţişare, prin ţinută, prin tonul convorbirei. 

Codreanu impunea fără să vrea, de multe ori în ciuda cadrului 
sau felului în care se prezenta. E singurul om căruia i-am recunos- 
cut instinctiv, din adâncul sufletului, nu cu mintea, dreptul de a-mi 
comanda. Singurul om pe care l-am simţit făcut din altă plămadă 


. 


decât a celorlalți oameni. 
Și totuşi era de o modestie de necrezut. Avea un simţ inascut 


al ierarhiei. Deşi nu se intimida în fața nimănui, era deosebit de 
respectuos cu oamenii mai bătrâni sau cu cei care socotea că au 
adus servicii Ţării: învățați, oameni politici pe cari îi preţuia, mili- 
tari, diplomaţi. Era mai ales respectuos față de preoți. 

N'avea nici un fel de complex de inferioritate faţă de străini. 
Pe numeroșii gazetari străini cari veneau să-l vază nu căuta șă-i 
cucerească, ba chiar uneori îi primea în condiţii pe care le soco- 
teau nepotrivite legionarii cari îi însoțeau. Rezultatul era totuși 
că până și cei preveniţi împotriva lui, cum au fost Gayda și Tha- 
raud, erau impresionați de personalitatea lui. 

Accepta şi chiar provoca critica prietenilor, deşi nu ținea seama 
decât rareori de ea. Aprecia faptul că-i spuneam de multe ori lu- 
cruri neplăcute, că-i aduceam veşti rele sau îi atrăgeam atenţia 
asupra ce mi se părea mie o greșeală. 

Asculta și sfaturile altora, dar tot într'un chip al lui deosebit. 
Așa, de pildă, atunci când consulta uneori «gradele, funcțiunile și 
cuibul Axa din București», adunare ne prevăzută în organizarea 
legionară dar care concentra o bună parte din capetele politice 
ale Legiunii, nu accepta părerea majorităţii sau pe acea a unor 
personalități fruntașe, ci dădea o soluţie nouă, neașteptată. Anali- 
zând atent, puteai găsi totuși în ea influența, positivă sau negativă, 
a părerilor exprimate în adunare. 

In toate avea darul să elimine ne-esenţialul și să pună în lumi- 
nă aspecte neașteptate, dar hotărâtoare. 

Nu căuta însă niciodată să-și impună o părere, numai penirucă 
era a lui. Era gata să şi-o schimbe atâta vreme cât nu o transtor- 


94 


mase încă într'o hotărâre, D 
o acțiune, o ducea cu 
poziţii doctrinale, în gol. 
E ştiut că a refuzat totdeauna să | 
<Ă să lege vii işcării. Legi 
nare de un program politic precis (9) st Pa ini Zepi 
bine, cred, poziţia lui Codreanu în zile An lealuingapiei 
A = : această privință 
Imi spunea odată vorbind despre A a a 
«Mihail Manoile mezi ie, 
DP 2 DAT Y rea sa adopt corporatismul ca un punct 
de prog d, “eglunii. S'ar putea să aibă dreptate. sar utea să 
ajungem odată acolo. Dar nu stiu încă dacă e Apei so 
. v ... EI 2 Ș 
cea mai bună politică pentru țara noastră 
«Legiunea e în devenire. Eu am pus niște ouă la clocit. A 
Fi i a ur i E sia 
inpeput 3 lasă puii, dar deocamdată Sunt toţi cu puf galben. Vor 
A - fi E) : FREI 3 E 
fi albi? or fi negri? Vor fi pestriți? Nu pot să știu. Să așteptăm 
să-i vedem cum arată atunci când le vor creşte penele.» 


ar când lua 


i | 0 hotărâre. câ 
dârzenie până arare, când pornea 


la capăt. Se ferea însă de 


ŞI va fi multă vreme 


Tinuta lui Codreanu nu era însă de fapt pasivă niciodată. Din 
tinerii cari creșteau subt ochii lui, pe cari îi creştea, Codreanu a 
știut să scoată de multe ori oameni noi. 

Preţuia caracterul mai mult decât inteligența, înțelepciunea mai 
mult decât știința. Dar era fericit când le întâlnea reunite într'un 
singur om și se străduia să le desvolte în fiecare. 

«Omul nou» legionar a existat într'adevăr, dar în primul rând 
datorită reflectărei personalităţii lui Codreanu în sufletele celor 
ce-l urmau. 

După moartea lui însă, puţini au fost acei a căror nouă fiinţă 
sufletească era deajuns de bine întemeiată încât să nu se mai afle 
în primejdie. Mulţi, chiar dintre cei mai apropiaţi de el, s'au reîn- 
tors la vechea lor structură sufletească, au rămas iarăși nişte oameni 
oarecari, au încetat să mai fie coameni noi» de îndată ce sursa 
lor de lumină, Codreanu, a încetat să lucreze asupra lor. Au fost 
buni sau răi, lași sau eroici, generoşi sau meschini, așa cum fuse- 
seră înainte, fără să rămână urmă uneori din personalitatea pe 
care le-o împrumutase Codreanu: Ba chiar unii, prin reacție, au 
fost mai răi, mai laşi, mai mişei decât înainte. 

Aceasta explică în mare parte nenorocirile Mişcării Legionare 
din ultimii douăzeci de ani. Unor fruntași, dintre acei cari nu exis- 
tau decât în funcţie de Codreanu, li s'au atribuit calităţi proprii 
și li s'au cerut daruri de conducători și de oameni excepţionali, 
daruri pe care nu le aveau, deşi de obiceiu credeau că le au. Lip- 


95 


4 ă 


: : AU ăbuşit. Dar 
siți de sprijinul lui Codreanu, mulţi legionari sau prăbuş 


și mai mulți au rămas în picioare. 

Dar, cât a trăit, ce minunat descoper 
ascunse a fost Codreanu! . L y 

Ştia, ca nimeni altul, să pătrundă în cele mai ascunse adâncuri 
ale sufletului oamenilor. In inima şi în mintea fiecăruia găsea co- 
mori de nimeni bănuite, le scotea la iveală și le făcea să domine 
personalitatea celui astfel înoit, făcându-l capabil de fapte de care 
nici nu Sar fi visat a fi în stare. : i 

In sufletul de războinice barbar al lui Nicolae Totu, ap tut să 
descopere gingăşia unui scriitor şi abilitatea unui om politic. 

In diplomatul salonard care fusese Alecu Cantacuzino, a deș- 
teptat vitejia strămoșilor războinici şi căldura camaraderiei cu toți 
românii. 

In intelectualul rafinat și sceptic care era Mihail Polihroniade, 
a trezit fibra eroismului și l-a făcut să trăiască frumusețea primej- 
diei, deşi n'o iubea. i 

In medicul și juristul ardelean Dr. lon Banea, a scos la ivea- 
lă o energie politică și un spirit de organizare pe care nimeni nu 
le-ar fi bănuit. * 

In magistratul bucureștean blazat Alexandru Tell, a descoperit 
gânditorul politic ce se pregătea să reprezinte cu cinste a treia ge- 
neraţie de oameni de stat. 

Se pot da mii de asemenea exemple. 

Ciudat e faptul că acţiunea lui pare a fi fost mai durabilă, după 
moarte, în oamenii pe cari i-a văzut mai puţin, sau chiar în legio- 
narii pe cari nu i-a văzut niciodată, decât în colaboratorii lui di- 
recţi. Poate pentrucă pe cei mulţi i-a educat, dăruindu-le astfel o 
parte din personalitatea lui, pecând pe cei din jur i-a dominat și 
i-a condus, împrumutându-le doar o parte din calităţile lui. 

Ascendentul lui era atât de puternic încât strivea pe colabo- 
ratorii imediaţi, dacă nu aveau un caracter deajuns de precis și 
de tare, așa cum îl aveau cei mai buni: Mota, Corneliu Georgescu, 


itor de calităţi sufletești 


Belgea... 
Codreanu avea de altfel puterea să facă să conlucreze—și cu 


folos!—oamenii cei mai deosebiți între ei. Sub conducerea lui el 
adunase, dându-le un rost și'o ţintă comună, oameni cari păreau 
făcuţi să lupte pe direcţii divergente, dacă nu chiar în câmpuri 


adverse. 


96 


Metodele de educaţie ale Jui Codreanu și controlul rezultatelor 
lor erau deasemeni altele decât cele obisnuite. 

lată o amintire caracteristică din acest domeniu: 

In 1937 Mihail Polihroniade era șelul organizaţiei legionare 
din București și redactorul-set al «Bunei Vestiri». Intr'o zi vine 
foarte amărât să-mi spună că i-a comunicat Codreanu că l-a sus- 
pendat din funcția de șef al Capitalei și că nici la ziar nu mai are 
voie să lucreze. Va pleca imediat la Predeal, așteptând acolo noi 
ordine. Pedeapsa urma să rămână secretă, având voie să o comu- 
nice numai la două persoane: mie, ca să pot lua măsurile necesare 
la ziar şi celui ce urma să-i ţină locul și eventual să-i urmeze la 
conducerea Capitalei, mi se pare Constant. 

Nu i se comunicase motivul pedepsei și, oricât ne străduiam 
amândoi, nu-l puteam găsi. Polihroniade nu s'a plâns, n'a protes- 
tat, n'a invocat nevinovăția lui, ci a executat ordinul. 

Peste o sâptămână Codreanu îl chema la București. 

—Știi de ce te-am pedepsit? 

—Nu. 

—Niei eu, pentrucă nici n'a fost o pedeapsă ci numai o încer- 
care. Am vrut să văd cum reacţionezi la o nedreptate, atunci când 
ea vine de la șeful Legiunii. Te felicit pentru comportare. Tot nu- 
mai cei doi au voie să fie informați şi de asta. 


Rămânând veșnic acelaș, Codreanu ştia totuși să fie muncitor 
cu muncitorii, plugar cu ţăranii, domn cu domnii, principe cu prin- 
cipii. 

Era deosebit de bun. de înțelegător în fond, dar asta nu-l îm- 
piedeca să fie aspru cu cei greşiţi, furtună față de răi și ticăloși. 
Şi-a arătat de multe ori în vorbe și în scris scârba față de mișelie și 
mişei. Dar mai ales îl urmărea problema trădării şi a trădătorilor. 
Spunea odată că dacă ar veni în România un regim care să împli- 
nească toate năzuințele lui naţionale, politice sociale... îi rămâne 
totuși o misiune pe care numai el și Legiunea o poate împlini cum 
trebuie: pedepsirea trădătorilor şi a politicienilor vânzători de 
neam. Preşimţea parcă vremurile pe care le-am trăit şi le trăim! 

Stia să prindă înaintea altora, cari puteau părea mai cunoscă- 
tori și mai pregătiţi, consecințele îndepărtate ale unui act politic. 
lată un exemplu: 

In noaptea alegerilor din Decembrie 1937, organizasem un ser- 
viciu de transmitere și de organizare a rezultatelor, care a permis 


97 


1 cu o oră înaintea Ministe- 


E st : Ei ră 
i i aibă totalurile pe țară ca! 
atata. oscute, rezultatele se proiec- 


rului de Interne. Pe măsură ce erau cun 


tau în curtea sediului legionar. E : : xi 
Când în cursul nopţii totalurile au arătat limpede că guvernul 


nu va atinge cele 40 % din voturi necesare pentru do- 
rimei majoritare și deci urmează să-şi dea dimisia, toți 
bândă legionară. Dar când i-am prezen- 
părut pe frunte cutele 


Tătărăscu 
bândirea p 
eram fericiţi de această 17 


Codreanu s'a încruntat ȘI l-au a 
de mare supărare. Succesul era prea 


| risca să fie extremă, așa cum a şi 
rlament în care ar fi 


tat cifrele, 
adânci care erau la el semn 
mare, reacţiunea Regelui Caro 
fost. In locul unei guvernări slabe, cu un pa e 
dominat legionarii, venea imediat lupta pe viaţă şi ae moarte. 

A dat ordin să nu fie publicate aceste cifre și s'a arătat gata 
să lase să-i fie furate de guvern o sută de mii de voturi, sau câte 
Era însă prea târziu. In April s'a 
văzut limpede câtă dreptate avusese Codreanu să nu se bucure de 
rezultatul prea bun al alegerilor. Se spulberase decorul provizoriu 


al guvernului Goga şi prigoana cea mare începuse. 


avea nevoie pentru a se salva. 


Unul din cele mai curioase aspecte ale personalităţii lui Codrea- 
nu era extraordinara lui putere de pătrundere în miezul unor pro- 
pleme care poate nu-l preocupaseră până atunci. El nu citise mult. 
nu avea o cultură de om de bibliotecă, dar ştia enorm de mult 
şi înţelegea repede şi bine, ce i se spunea. Avea şi darul să folo- 
sească în așa fel ştiinţa altora încât o îmbogăţea parcă. 

Imi aduc aminte de o discuţie asupra visului unei noi capitale 
a României în care întrebările pe care le punea tehnicienilor lu- 
minau problema cum nu știuseră ei să o facă. E 

Niciodată însă nu mi-am dat mai bine seama de ştiinţa înnăs- 
cută a lui Codreanu, ca într'o întâlnire a lui cu Sextil Puşcariu și 
cu Lucian Blaga în casa mea. 

Au stat să discute o după amiază întreagă cele mai gingașe pro- 
bleme ale fiinţei, culturei și spiritualităţii românești. 

Cu cât înainta discuţia nivelul se ridica, nuanțele erau tot sub- 
ile, argumentele tot mai ascuţite. De la o vreme eu n'am mai 
îndrăznit să mă amestec. Curând a tăcut şi Pușcariu. Codreanu și 
cu Blaga se urcau tot mai sus cu fiecare frază, cu fiecare întrebare, 
pe o spirală de gândire ce părea de fiecare dată că a atins culmea. 


Dar ei nu se opreau. 
Ca să-i urmărești, ţi se cerea o încordare totală, deși gândirea 


98 


amândurora era de o claritate cu care nu eram deprins la Blaga 
și de o precizie în formulare rară la amândoi. De fapt nici nu dani 
era o discuţie, ci o întregire reciprocă, sprijinindu-se parcă unul 
pe celălalt ca să urce tot mai sus. Doar în muzică am mai întâlnit 
aceaslă neîncelată depăşire a ceea ce pare că nu mai poale fi de- 
pașit. 

Și Pușcariu și Blaga socoteau această după amiază ca una din 
cele mai frumoase din viaţa lor. Pușcariu, metodic, a redactat amă- 


« nunţit cuprinsul convorbirilor în notele lui zilnice, azi desigur pier- 


dute. Blaga, deși îl mai întâlnise pe Codreanu, părea că atunei l-a 
descoperit. 


În cursul acestei convorbiri a formulat Codreanu, mai clar poate 
decât totdeauna concepţia lui despre mântuirea neamurilor. care 
explică în mare parte întreaga lui ţinută sufletească și mai ales 
caracterul creștinismului lui. 

Codreanu era un om profund religios. Nu numai în adâncul su- 
fletului, dar și în viaţa de toate zilele. Ducea o viață de o extremă 
sobrietate și de o nediscutată moralitate. Cred că n'a lăsat să treacă 
niciodată o zi fără să facă lungi rugăciuni. Păzea cu severitate pos- 
turile. Multă vreme a postit negru în fiecare Vineri. Avea un mare 
respect pentru preoţi, chiar atunci când prin purtarea lor ca oame- 
ni nu-l meritau. Orice hotărâre importantă o cernea printrun tri- 
plu criteriu: folosește Legiunii? e spre binele Neamului? e plăcută 
lui Dumnezeu? 

Sinceritatea şi puterea credinţei lui sunt mai presus de orice 
îndoială: «Insemnările dela Jilava» sunt un imn creștin. Cum se 
împacă aceasta cu unele din faptele sale? 

Cheia înțelegerei ținutei interioare şi a acţiunilor lui Codreanu 
—care sunt sau par a fi, în unele momente culminante, în deza- 
cord cu poruncile creştine—ne-o dă concepţia lui despre neamuri 
și rostul lor. Pentru el neamul nu e un conglomerat de indivizi, ci 
o creaţie a lui Dumnezeu, cu viață proprie, cu rostul lui pe lume 
aşezat de Dumnezeu, cu sufletul lui propriu, de care însă noi sun- 
tem răspunzători. 

'Țelul final al neamului nu este viaţa, ci învierea în numele lui 
Hristos. Creaţia, cultura, lupta, nu-s decât mijloace de a apropia 
neamul de acestă înviere. «Va veni o vreme când toate neamurile 
pământului vor învia, cu toți morţii și cu toți regii și împărații 
lor, având fiecare neam locul său înaintea tronului lui Dumnezeu» 


99 


Această judecată de apoi a neamuri- 


seria în «Pentru Legionari»: j & i 
tă ? fice fiecare acțiune prin cri- 


lor impune fiecărei naţiuni să-și veri 
teriile creştine. 
Scopul final al 
prie, ci mântuirea 
tră toate păcatele ne 


vieţii lui Codreanu nu era mantuirea lui pro- 


neamului lui. «Doamne! Ne luăm asupra noas- 
amului acestuia. Primește-ne suferința de acum. 
Fă ca din această suferință să rodească o zi mai bună pentru cl 
seria din închisoarea Văcărești în 1923. «Sunt gata să fierb zece 
mii de ani într'un cazan cu smoală, ca să ajut neamului românesc 
să facă un pas pe calea mântuirei lui», spunea lui Blaga în 1937. 

Creştinul acesta înfocat, sever cu el însuşi până la ascetism, era 
ă-şi jertfească nu numai trupul, dar să-şi pună în primejdie 


gata s 
șz a . . SA 
luptând pentru învierea neamului său. 


însăşi mântuirea sufletului, sul 
Așa se explică faptul că în sufletul lui și a urmașilor lui s'a putut 


împăca uneori călcarea poruncii a cincea cu cea mai adâncă reli- 
giozitate. Ca în sufletul unor soldaţi aleși, în războiu. 

Cine are o credință trebuie să fie gata să-i jertfească tot ce are 
mai scump. Viaţa şi mai mult decât viața. Viaţa lui și viaţa celor 
dragi. Viaţa de aici și viaţa viitoare. 

Știu foarte bine aceasta românii cari de cinsprezece ani luptă 
şi mor în toate colţurile țării. 

Când în colibele din munţi, în care zăpada pătrunde prin în- 
cheieturi, se strecoară și desnădejdea, când luptătorii, nu inai știu 
dacă suferinţa lor are un rost, dacă jerifa lor nu-i pierdută fără 
folos, aud uneori un glas care le dă noi puteri: 

— «Din, petrecerile şi din traiul tihnit al fiilor săi, un neam 
n'a câştigat niciodată nimic. Din suferință totdeauna a ieșit ceva 
bun pentru el.» 

Atunci înţeleg că jertfa lor nu-i fără folos, că pot și ei spune 
senin dușmanilor: 

— «Nu-mi pasă dacă voiu vedea sau nu ziua biruinţii, dar sunt 
sigur că jertfa mea va aduce prăbușirea voastră.» 

Coliba se umple de lumină, fumul îndoielii se risipește, sufle- 
tele se limpezese. Acei cari luptă nu se mai simt singuri:. 

—«Căpitanul e cu noi!» 

GnrcoRE MANOILEL CV 
(«Carpaţii», 1958 


CĂPITANUL* 


Pi tresăriri de viață legionară încep în primăvara anului 
1919, când adunaţi într'o după amiază în pădurea Dobrina. 
care stă de strajă în înălțimile din jurul Hușului, un grup de vreo 
douăzeci de elevi de liceu, din cursul superior-a 6-a, a 7-a. a 8-a- 
sunt convocați de Corneliu Zelea Codreanu și el de vârsta lor-pen- 
tru a discuta, deşi viata lor abia înmugurea, ce vor face dacă vin 
bolșevicii peste noi. Părerea lui Corneliu Zelea Codreanu. asupra 
căreia au căzut și ceilalți de acord, era aceasta: dacă armata bol- 
şevică va trece Nistrul și apoi Prutul, ajungând să încalce locu- 
rile noastre, ei să nu se supună, ci să se retragă cu toții în pădure 
înarmaţi. Aci să organizeze un centru de acţiune și de rezistență 
românească, şi prin lovituri date cu măiestrie să sdruncine ina- 
micul, să menţie o stare de spirit de neaplecare și să întrețină o 
scânteie de nădejde în mijlocul massei româneşti din sate și ora- 
şe.. Au depus cu toţii un jurământ în mijlocul pădurii seculare. 
Era această pădure un colţ al acelui vestit codru al Tigheciului, 
pe cărările căruia în decursul istoriei Moldovei, mulți duşmani 
îşi găsiseră moartea; (Pentru Legionari, pagina 9). 
“Din acea primăvară cu gânduri frumoase și tinereşti în mij- 
locul mugurilor şi a verdelui celui mai curat, ia naștere mișcarea 


101 


chimbat căci numai ce e mort nu 


sir: amar taustea 
se schimbă ceeace a rămas constant de atunci și până azi, este un 
patriotism, împins până la sfidarea oricărei proporţii. Și azi ca 
Neam, douăzeci contra zeci de 


legionară. lar dacă multe sau s 


atunci, pentru dușmanii acestui 
milioane. păstrăm credinţa biruinții. 

Cel puţin atunci au fost 20 de copii cu astfel de gânduri ; 

Ce era în jurul lor o ştie toată lumea, și mărturiseşte orice 
om în țara aceasta. 

În debandada politicianistă și în desmățul neînfrânat al de- 
magogiei 20 de copii curaţi gândeau la soarta țării lor. Gând cu- 
rat, plutind pe valurile neiertătoare ale necinstei. Orice încercare 
cât de mică pentru mai bine, era frânată. 

Necinstea era pretutindeni stăpânitoare. 

Necinste în gând, necinste în faptă, necinste în cuvântul dat: 
adică lipsa de caracter; necinste în mânuirea avuţiei arii, necins- 
te în dragostea nețărmurită pe care trebuie să o ai pentru neamul 
tăn, necinste în viaţa de familie, necinste fată de copiii tăi și ai altora, 
când ridicai pe ai tăi prin tine și nu-i învățai să se ridice prin ei. 
Necinste peste tot. Gândul din primăvara anului 1919, a celor câţiva 
copii, fusese legat printr'un jurământ în mijlocul pădurii seculare. 

Este cinstit să păstrezi un jurământ. 

Nu pentrucă e jurământ, ci pentrucă înlăuntrul lui este an- 
chis un cuvânt dat. Când te respecţi pe tine, respecţi prin tine și 
pe Dumnezeul tău. 

De sigur, că numai cine nu vrea să vadă întinsul nesfârşit din- 
tre cinste şi necinste, poate să se mire în faţa încleşștării neiertă- 
toare care se anunţa atunci. 

Armele erau inegale. 

Timpul trecea și zi de zi se alătura tânăr cu tânăr. Se căutau 
oameni. Pentru selecţie se făceau toate sforțările posibile. Se puneau 
piedici, se provocau încercări, se făureau ispite. 

Din această grijă, de a nu chema la lupta care începea decât 
oameni cinstiţi, naște preocuparea de căpetenie de mai târziu: 
grija de oameni. De oameni cinstiţi, sau cum spunea în mod obiş- 
nuit, de oameni noui. 

Această mișcare către cinste nu trebuie privită ca o mișcare 
sectară, în care nu e socotit bun decât ce este în ea, disprețuind 
tot ce este în afară de ea. Mai întâi, mișcarea legionară, după 


102 


chiar numele ei de, «mișcare» reprezintă o tendinţă. O tendință 
către din ce în ce mai bine. Cine crede că fiind legionar încadrat 
este un om perfect, acela nu este legionar, pentrucă este necins- 
tit. Om perfect nu există. Există numai om care se trudește să 
fie din ce în ce mai bun. Apoi, până în primăvara anului 1919, 
chiar cei douăzeci de copii erau în afara mișcării, care încă nu 
exista. Și de atunci și până astăzi fiecare nou intrat vine cu tre- 
cutul lui din afară. Așa ceeace e materialul de care te foloseşti, 
nu poate fi disprețuit. Se va spune: cunosc pe cutare legionar 
care a zis sau a făcut altfel. Răspund: a greșit. Prin aceasta se 
schimbă întru câtva ideea fundamentală însă a acestei mișcări? 

Fundamentul mișcării stă în greșelile membrilor, sau în ideea 
de bază cinstea, către care încearcă din răsputeri și se frământă 
zilnic fiecare legionar să o poată ajunge. 

«...piatra unghiulară dela care pornește Legiunea este Omul. 
nu programul politic. Reforma omului nu reforma programelor 
politice... Poporul român, în aceste zile ale lui, nu are nevoie de 
un mare om politic, aşa cum greşit se crede, ci de un mare edu- 
cator și conducător, care să biruiască puterile răului şi să sdro- 
bească tagma celor răi. (Pentru Legionari, pagina 286). 

Pentru aceasta ce trebuie să facă acel mare educator si con- 
ducator? 

»...el va trebui sa biruiască întâiu răul din EL și DIN AI LUI. 
(Pentru Legionari, pagina 286). 

Așa că este drept să se spună, pentrucă a spus-o Corneliu Zelea 
Codreanu, un legionar nu este un om perfect, ci un om care mun- 
ceşte din: răsputeri să fie mai bun. Un legionar când recunoaște 
că el nu este perfect, nu poate dispreţui imperfecţiunile altora. 

Dar atât pentru el cât şi pentru oricine, cere drept condiţie 
esenţială de existență a acestui Neam o luptă continuă către 
cinste. 

»Din această școală legionară va trebui să iasă un om nou, cu 
calităţi de erou. Un uriaş în mijlocul istoriei noastre, care să lup- 
te şi să biruiască împotriva tuturor dușmanilor Patriei, lupta sa 
şi biruinţa sa trebuind să se prelungească și dincolo asupra ina- 
micilor nevăzuţi, asupra puterilor răului. Tot ce-și poate imagina 
mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rassa noas- 
tră, mai mândru, mai înalt mai drept, mai puternic, mai înțelept, 
mai curat, mai muncitor şi mai viteaz, iată ce trebuie să ne dea 


103 


să fie desvoltate, până la maxi: 


şcoala legionară. Un om în care i Ag TA 
ască ce se află sădite 


mum, toate posibilităţile de mărire omene a 
de Dumnezeu în sângele neamului nostru. (Pentru Legionari, pa- 
gina 286). 

În sângele Neamului nostru nu în sângele altui Neam. 


Această ţintă către care tindem, anume: cinstea, să fii un om 
cinstit, şi această luptă continuă, a concretizat-o Corneliu Zelea 
Condreanu, atunci când a fost întrebat dacă activitatea Mișcării 
până în 1936 (anul în care a dat răspunsul), se află pe linia Bi- 
sericii creştine: «...Facem o mare deosebire între linia pe care mer- 
gem noi și linia Bisericii creştine. Linia Bisericii creștine este cu 
mii de metri deasupra noastră. Ea atinge perfecția și sublimul. 
Nu putem cobori această linie pentru a explica faptele noastre. 
Noi, prin acţiunea noastră, prin toate faptele şi gândurile noas- 
tre tindem către această linie, ne ridicăm spre ea, atât cât ne per- 
mite greutatea păcatelor cărnii și condamnarea la care am fost 
sortiți prin păcatul originar. Rămâne de văzut cât am putut, prin 
sforțările noastre pământeşti, a ne înalța către această linie. (Pen- 
tru Legionari, pag. 393, 394). 

Aceasta este linia Mişcării: tindem atât cât ne permite greu- 
tatea păcatelor prin sforțările noastre pământești, a ne înalța că- 
tre linia perfecţiei și sublimului. 

«Pentru Mișcarea legionară, țelul final al Neamului este via- 
ta Dacă este viața, atunci nu interesează mijloacele pe care nea- 
murile le întrebuinţează spre a și-o asigura. Toate sunt bune, 
chiar și cele mai rele. Se pune deci problema, după ce se conduc 
naţiunile în raport cu alte națiuni? După animalul din ele? După 
tigrul din ele? După legea peştilor din mare sau a fiarelor din 
pădure? 'Ţelul final nu este viața. Ci ÎNVIEREA... Acest MO- 
MENT FINAL, învierea din morți, este țelul cel mai înalt şi mai 
sublim către care se poate înălța un neam». (Pentru Legionari, 
pagina 397, 398). 

Nu există mișcare asemănătoare în lume, pentrucă niciuna din 
ele nu-și împletește credința cu Biserica creştină, așa cum face 
Mişcarea Legionară, și pentrucă dacă prin mişcările lor proprii, 
celelalte neamuri își reclamă dreptul la viață, Mișcarea Legionară 
deschide viața şi pune ca ţel final al Neamuluni învierea. 


Învierea din morţi. i 


104 


Morţii îi dăm noi. L-am dat, 
cere, îi mai trebuie, noi îi mai. 

Și cine își închipuie că ace 
fie greșește. 

Corneliu Zelea Codreanu, a sem 
și 398 din «Pentru Legionari». 


ȘI incă dacă neamul acesta mai 
putem. oferi. 


ste vorbe sunt spuse cu ură sau tru- 


i nat cu sângele său paginile 397 
suferit cu cuvânt ini 

3 : ul «liniste» 
buze. A murit cu cuvântul «liniște» pe buze a 


Înviere fără moarte nu se poate. 
Biaie TA Ap i ae LI Sa clintit, A murit el în frun- 
râdă toţi cei care se gândesc ia zi Invierea Neamului.. Și; 
; 8 sc la viața, pe mormântul unui neam. 
„i ERROR te a alea a at 
buibării, sau în accidente din frise sali ra pp i cica 
uza exceselor și vieţii ușuratice. 
Prin aceştia un neam nu învie. Și mai ales pentru neamul nostru 
care nu putea să învie din cauza necinstei adunate fără să-si dea 
seama, picătură cu picatură, în suflet. 

Necinstea este foarte puternică. 

Într-o noapte, plecând spre Brașov pentru un proces, am fost 
poftit de Căpitan, să străbat drumul, în mașina pusă la dispozi- 
ție de Legionari, cu el. Se ducea la Predeal, să se reculeagă, în 
odaia fără de covor cu un pat de fier şi două scaune de ler 
unde intrai prin cooperativa și restaurantul legionar de acolo. 

Data precis nu mi-o reamintesc, dar nu era departe de ziua 
arestării lui. 

Stătea în stânga. 

L-am întrebat: cum vezi biruința legionară, Căpitane? 

S-a uitat lung pe geam și mi-a răspuns: «ȘTIU CĂ VOM BI- 
RUI; Că NEAMUL ACESTA VA TRĂI O VIAŢĂ NOUĂ. 
MIJLOCUL DEȘI NU POT SĂ-L FORMULEZ îL. SIMT ÎN TOT 
CEEACE FAC». 

Mintea mi-a fugit atunci, la ziua în care se dispusese închide- 
rea Sediului. Eram cu camaradul Mişu Orleanu în biroul lui Cor- 
neliu Zelea Codreanu, când a intrat pe neaşteptate, însoţit de 
d. inginer Clime-să fi fost ora 9 jumătate seara-fericit, avea o mul- 
țumire ca niciodată. N-a mai așteptat salutul nostru și a izbucnit: 
«Măi băieți, rămân în țară, nu mă lasă să plec în străinătate». 


În acea noapte, în mașină, ne-am reamintit scena și m-am in- 


105 


face. 'Ţelul 


grozit: Mijlocul învierri neamului i, sixțea a tot i; 

acestui neam îl vedea în înviere, adică în viaţa nouă. 
Viaţa nouă nu poate fi decât dacă va isgoni din inimi ara 

tea; trebuia pus ceva mai puternic. Dacă va provoca remuşcarea: 
Da! Nimic mai puternic pentru sufletul omenesc decât remuș- 


carea. & tei 4 gi, 
de asta se bucura atata ca va rămâne in țara! 


Și atunci, i i 
În ziua în care fiecare inimă de român va intra în remușcare 
că s'a făcut ceva nedrept cu el și cu ai lui căzuți, în acea zi se 


poate vorbi de învierea acestui neam. ă 
Corneliu Zelea Codreanu a spus: LINIŞTE SOCIALĂ. 


Acest cuvânt a fost singurul pe care Corneliu Zelea Codrea- 
nu l-a rostit tot timpul și pentru toate întrebările ce i se făceau 
în închisorile Jilavei, Doftanei, Râmnicului Sărat chiar. 

La Râmnicul Sărat i s'a adus la cunoștiință: omorul. A răs- 
puns: LINIŞTE. : 

Prin vorbă, faptă, suferință și jertfă, simţea că și-a 
chemarea. Nu mai avea nimic de spus în lumea aceasta, decât cu- 
vântul care să cuprindă întreaga misiune a vieţii sale. VIATA LUI 


poate fi numită: O BĂTĂLIE CRÂCENĂ ȘI CONTINUA PEN- 
TRU LINIŞTE... 


împlinit 


HORIA H. COSMOVICI 


(*) Din «Poziţia României», 1940. 


106 


CĂPITANUL* 


| pa pe care l-au străbătut falangele de tineri. în cântecele 

aducătoare de nădejdi și biruinţă, nu ar fi fost atât de drept si de 
conform cu cele mai sfinte năzuinţe românești, dacă nu ar fi apă- 
rut din sânul acestei generaţii —ca o stâncăn mijlocul valurilor— 
omul chemat să stea în fruntea ei ca deschizător de drumuri: Că- 
pitanul. 

Din sufletul cald și mare al acestui conducător au ieșit ca niște 
porunci principiile și normele vieții celei noui. Lucrând pe planul 
istoriei viitoare şi dela o înălţime neînțeleasă de cei care trăiau 
bătrânească, trăitoare pentru burtă, petrecere și democrație. Dar 
l-a înţeles generaţia tânără. Asemenea unui uriaș constructor el a 
cimentat credinţa în sufletele tinere, entuziasmându-le, îmbărbă- 
tându-le și animându-le, impunându-se prin însușirile sale deose- 
bite. Sa făcut impus pentrucă îl impuneau persoana și faptele 
sale legendare. Nimeni n'a fost mai hulit ca el. Nimeni n'a fost mai 
prigonit. Toată viața lui a fost o continuă luptă și un lanţ nes- 
fârșit de primejdii. Istoria politică a României nu cunoaște în tot 
trecutul ci încă un caz asemănător. Calomniiile cele mai ordinare, 
provocările şi toată gama de josnicie a trădătorilor şi lichelelor 
naţionale, au căutat să-l nimicească, fără să-l poată atinge sau um- 


107 


| 
| 
| 
| 
| 


Ta 
| 

| N) 

RR 


bri pe acest uriaș al generaţiei noastre, ea însăși foarte mare, în 
seria generațiilor româneşti. În acest om ne regăsim noi toți. Toa- 
tă generația tânără de astăzi. Si în el vedem pe cel ce va prohodi 
nesuferita situaţie de acum, spre marea fericire a unui neam scă- 
pat dela sufocare şi o moarte sigură. Noi credem în el, şi suntem 
siguri că nu va înșela speranțele celor mulţi și obidiţi, fără pâine, 
şi fără dreptate. Tot mai mult se profilează duhul nou, care își 
găseşte isvorul în sufletul lui curat, pe orizontul zilei de mâine. 
Zi, care va fi în primul rând a lui; a noastră: a României de 
mâine, al cărei Căpitan este el: 


Corneliu Codreanu. 
Căpitanul! 


Este o piatră de hotar; o graniţă. Sabie întinsă între două 
lumi. 

Una veche, pe care o înfruntă cu bărbăţie distrugând-o; alta 
nouă, pe care o crează, îi dă viaţă, o chiamă la lumină. 


Căpitanul! 


Gând. Hotărâre. Acţiune. Vitejie. Viată. 

Pe el îl iubim. Pe el îl ascultăm. Lui îi stăm la ordine. El este 
nădejdea noastră de azi şi a României de mâine. Prin el suntem 
tari. Prin el suntem temuţi. Prin el vom birui. Generaţia noastră 
adunându-și toată credinţa ei, strigă: 

Traiască Căpitanul! 


CĂPITANUL CREATOR * * i 


În capitolele cari urmează, ne vom strădui să scoatem în evi- 
dență unele însuşiri esenţiale ale personalităţii Căpitanului. În 
această ordine însemnăm pe cea mai de seamă și anume: 

Constructivismul şi puterea lui de creaţie. £ 

Constructivismul pe terenul material și creațiunea în domeniul 
spiritual. 

Căpitanul este un mare creator. 


108 


“ 


III 


Este un izvor de creațiune, un i 

: : £ , veşnic î 

PE foii aloe ui ta A nic îndemn spre fapte, un 
Nelucrarea și negativismul 

trug sufletește, îl omoară. E un activ 


Cu toate aceztea 


mi il fac să sufere, îl dis- 
1st in mers, 
„ acuza cea i 3 
e: pe Aa Care 1 sa adus atât Căpitanu- 
. partea tuturora 
ga i + â constat tocmai î 
Pi cui sli mai în a 
se sp a sa ) generație negativă, o generaţie d i 
iar el un negativist. Cât de neadevărată 73 aaa atace 
Ă drala este această acuz 
i sd SI : are o vor 
arăta faptele de azi și timpul viitor. Din inițiativa și înde Ie 
A A 
s'a creat enorm de mult, în toate domeniile | goi) 
În cel material de exemplu, 


lui cât şi generaţiei 


PI d =] Lta ea de :eb a Vo- 
1n esvo T 0s ata, 
luntariatului munci 

cu, prin nenumăratele tabere, 


stă mărturie în căminele, școlile, bisericile, 
durile, fântânile, şoselele și alte lucrări realizate. este o adevărată 
revoluție care s'a făcut. Însușirea caracteristică a strămosilor cati 
Romani, Construcţia, după o adormire de secole, se Eta în noi 
cu aceeași putere cu care i-a stăpânit pe ei. 

Sub semnul acestei reîny 


al căror rezultat 
spitalele, _troiţele, po- 


ă ieri a puterii de muncă și construcţie, 
noi prevedem viitorul frumos în care această minunată țară va fi 
un vast șantier de lucru în care nimic să nu fie neîntrebuințat. 

lată cum vede Căpitanul problema construcţiei şi cum o pre- 
zintă: «Niciodată nu s'a pus problema luminii mai mult decât în 
clipa în care omul și-a pierdul vederea. Tot astfel în lume proble- 
ma construcției se pune mai puternic în clipa în care omenirea 
are conștiința clară că totul în jurul ei se ruinează. Când toate se 
îndreaptă încet către paragină, sufletul omenesc se îndeaptă în sens 
contrar, pornește la contra-atac, care se manifestă prin setea for- 
midabilă de a clădi din temelie, de a înălța prin muncă. de a 
construi. În Europa nu s'a pus niciodată această problemă a cons- 
lrucției ca astăzi când epoca răsboiului ne-a lăsat o ruină și când 
epoca de după războiu ne lasă mai multe ruine. în fiecare zi câte 
o ruină. d 

La noi în ţară, după 15 ani de discursuri pe la răspântii, dis- 
cursuri umflate dar sterile, depe urma cărora n'au rămas decât 
ruine, sufletul nostru fuge de vorbe şi caută direcția faptei. Voim 
şi noi să construim, dela un pod rupt, până la o șosea şi până la 
captarea unei căderi de apă și transformarea ei în forțe motrice, 
dela construcţia unei gospodării ţărăneşti noui, până la aceea a unui 
sat românesc nou, a unui oraș, a unui Stat românesc nou. Aceasta 
este chemerea istorică a generației noastre: pe xuinele “de astăzi să 


109 


A 


| 
| 
| 
| 


clădim o țară nouă, o ţară mândră. România cea nouă nu poate 
ieși, nici din jocul cărților din cluburi, nici din cafenele, nici din 
cabareturi şi nici din călcâiele roase pe străzile orașelos în plim- 
bări şi desfătări ale diferiților don-juani. Ea va ieşi din eroismul 
muncii». 

Eroismul acesta revărsat a devenit o lege legionară. Un prin- 
cipiu de cunoaştere pentru un legionar ceare trebuie să fie un om 
de fapte în primul rând. Prin fapta lui, prin munca lui, el va 
clădi, din temelii, România cea nouă». Tot viitorul de aur al ţării, 
Căpitanul îl vede realizabil numai prin munca tuturor și prin 
fapte. «O palmă de pământ să nu rămână nelucrată între Nistru 
și Tisa. Primăvara cu preoţii în frunte, cu ofiţeri, cu profesori uni- 
versitari, cu copii de școală şi cu bătrâni, să ieșim, cu elan noi, 
popor de plugari, la încurajarea muncii pe câmpiile de unde tre- 
bue să iasă salvarea patriei noastre, mărirea și gloria ei.» 

Constructivismul legionar, pornit din marile îndemnuri ale Că- 
pitanului, pune tot mai multă stăpânire pe neamul românesc. Sub 
vraja muncii se încheagă tot mai temeinic sufletul naţional. În 
binefacerile ei se scaldă şi intelectualul mânat în a aprecia cum se 
cuvine sforţarea plugarului şi acesta se mângâie cu camaraderia 
cinstită a omului de carte. Un ideal comun se plămădeşte, o înfră- 
țire se produce. În trecere trebue să amintim, când scriem despre 
această renaștere într'o muncă românească a generației de azi, că 
nu se găseşte în ea nicio umbră de imitație, cum în mod perfid 
insinuează atâţia duşmani cutremuraţi de zorii cei noui. 

Virtutea muncii și revirimentul ei în România, pleacă din su- 
fletul sbuciumat, în găsirea unui nou drum de viaţă, al lui Corneliu 


Codreanu. 
E "a 


Opera Căpitanului cea mare, creațiunea de căpetenie care va 
trăi să vorbească viitorului, este Legiunea cu noul tipar al sufletului 
legionar. 

Legiunea ca bază de manifestare spirituală, ca sistem de gân- 
dire și disciplină. Tot duhul acestei creațiuni, împreună cu viața 
și desvoltarea ei, din sufletul lui pornește, și tot. în el își găsește 


condiţiile de existenţă. 


Căpitanul este Legiunea: 
Dar ce este Legiunea? Legiunea nu este ceeace mulţi, judecând 


110 


2 4 


medi 


0 III 


superficial, au putut crede: 
de orice, o mişcare spiritual, 
mai ales asupra sufletului. 
În -situaţia de azi oricine neg 
și munca lui va fi sterilă, 
Căpitanul a spus: «Mişcarea Legionară are 
şcoli spirituale. Ea tinde să aprindă e 
să transforme, să revoluționeze ; 


0 mişcare politică, 


: E i 
Dea “d este mai presus 


acționează i 
a asupra sufletului, şi 


lijează sufletul, lucrează în zadar 


Ti caracterul unei mari 
“ îs UjL0 sufletul aaa ae pate ta 
tul cardinal asupra căruia trebue să se ] E 
faţă. Sufletul individului și sufletul Palas in momentul de 
Sufletul neamului românesc trebue ch sI 
tirul artist creator al vieţii celei noui, 
este el, Căpitanul. Clipă de clipă a educat și a -f : 
toate mijloacele. Cu vorba, cu fapta și aie îi Sei aa prin 
făcând din legionari oameni noui. cu alt mod de a Eta Si 
credinţei lor, apostoli ai acestei noui religii. Toţi d îi TE anca 
personalităţii Căpitanului; i-a transformat. Pe tei ji te 
curajoşi. Pe cei şovăelnici încrezători, Desorientaţilor js rai 
calea cea bună. Pe cei cu visuri deșarte i-a readus la ital 
românească. Ambiţioşilor le-a pus frâna, iar celor cu dorinţi de 
parvenire le-a închis calea. Celor buni le-a mărit elanul și tuturora 
le-a făcut câte o infuzie de viață nouă, legându-i laolaltă prin 
camaraderia legionară, cimentul prin ajutorul căruia se pregătește 
betonul armat al sufletului biruitor. În direcțiunea educației i a 
transformării sufleteşti, atâta cât a înfăptuit Căpitanul până acum 
il situează în rândul marilor reformatori. 


etul este pune- 


emat la o viață nouă. Maes- 
al sufletului nou a fost şi 


X o  % 


Momentul în care apare Legiunea este important. În nenoro- 
cirea care a urmat lui 8 Mai 1927 pentru mişcarea naţională, din 
mijlocul ruinelor se ridică salvatoare această organizaţie. Primul 
strigăt al iniţiatorului acestei organizaţii, adresându-se oamenilor 
curaţi la suflet și tineri la inimă a fost acesta: «E ceasul vostru: 
veniţi!» Si au venit puţini de tot. Vreo 10-12 copii, reprezentând 
cea mai fidelă imagine a sărăciei, cu vreo trei patru inși mai bă- 
trâni de ani. Cu ei trebuia să înceapă Căpitanul creațiunea lui cea 
mare. lată în ce cuvinte arată primele încercări: 

„.. «Am luat contact cu cei ce înclinau spre a deveni legionari. 
Pe unii din ei i-am pus să execute mici însăreinări, în special la 


ina! 


cămin. Toţi însă erau 
a Icoana Sf. Arhanghel 
tre în puterea infinită 
gă Dânsul, în ceasurile 


văruitul şi aranjatul camerelor noastre din 
obligaţi ca să facă de gardă, câte trei ore | 
Mihail. Aceasta ca o dovadă a credinţii noas 
a lui Dumnezeu și a neclintirii noastre de lân 
cele mai grele prin care trecea mişcarea naţională. Am dorit ca Le- 


giunea să se formeze pe bază creștină fățișă, pentru a brava necre- . 


dința lumii şi pentru a pregăti pe acești tineri la rezistență în lu- 
nile de ură și de răutate care urmau să vină peste dânșii și peste 
noi. Încât atunci, când prin înfiinţarea Legiunii i-am expus la ura 
lumii, le-am dat imediat și antidotul necesar, credința în Dumne- 
zeu. Acesta a fost primul caracter al Legiunii. Al doilea a fost 
caracterul ostăşesc, al disciplinei, curajului, sacrificiului, încrede- 
rii în puterile sale. Era o admirabilă împletire: Icoana reprezenta 
credința, și garda din jurul ei care se făcea zi şi noapte, spiritul 
ostăşesc. Din aceste două caractere a isvorât Legiunea.» 

Pentru lumea pretențioasă de azi, atâta nu era deajuns. Aceste 
două caractere ale organizaţiei puteau fi bune doar pentru copiii 
naivi, entuziasmați de atitudinea unui «nebun». Ca să conduci o 
țară însă, îţi trebuie oameni capacitaţi, cu multe titluri universi- 
tare, tobă de teorii seci, dar savante, apoi programe amănunțite, 
editate în broşuri luxoase, doctrine clar expuse de doctrinari bă- 
trâni şi încă atâtea altele. Şi Legiunea care nu voia numai să con- 
ducă, ci să creeze un suflet nou, cu o țară nouă, se mulțumea cu 
credinţă şi vitejie. Ei da! Mărturisim sus și tare că Legiunea Că- 
pitanului s'a născut fără doctrină, fără oameni mari și fără pro- 
gram. În locul acestora a pus ceva mai bun: mult suflet cinstit și 
credincios. «O miniciună sunt toate programele noui și sistemele so- 
ciale fastuos etalate poporului, dacă în umbra lor rânjeste acelaș 
suflet de tâlhar, aceeași lipsă de conștiință pentru îndeplinirea da- 
toriei, acelaş duh de trădare față de tot ce-i românesc, acelaș des- 
frâu, aceeaşi faptă de risipă și lux.» Realitatea și viața nu pot fi 
încadrate în programe. Pe urmă programul în sine n'are nicio 
valoare. Valoare are numai credința și trăirea ei, în legatură cu 
programul. «Dacă omul de program sau de doctrină își slujeşte 
cu oarecare interes programul, legionarii sunt oamenii unei mari 
credinţe, pentru care oricând sunt gata să se jerifească.» 

În ce priveşte călăuzirea legionarilor și atitudinea Legiunii în 
fața diferitelor probleme, cari s'au pus în față, Căpitanul a prins 
vremea de mână și a mers în rând cu ea. 

Acestei perfecte înţelegeri a cerințelor momentului, a descitră- 


112 


rii realităţilor și a spiritualui său de pătrundere și previziune, se 
datoresc atâtea iniţiative, măsuri şi atitudini pe care le-a avut cel 
dintâi el, fiind totdeauna aspru criticat, pentru ca după aceea să 
fie copiat și urmat. 

CAE RL 


Această mare şcoală spirituală a avut totuși şi are la bază mai 
multe principii, pe care se desvoltă și s'a desvoltat organic edifi- 
ciul cel nou. Aceste principii sunt: Credinţa, Munca, Ordinea. Dis- 
ciplina, şi Ierarhia. 

Având ca puncte de bază și manifestare aceste principii, prin 
infiltrarea și înţelegerea lor se creia lumea cea nouă. Dela individ 
la colectiv. Căci nu se poate purifica sufletul colectiv și viaţa pu- 
blică de otrăvurile care o stăpânese astăzi, cum este democrația 
lașe, anonimă și distrugătoare precum și spiritul politicianist cu 
toate derivatele lui, lipsa de răspundere, hoţia, trândăvia, jaful, 
şi trădarea intereselor generale naţionale, în favorul celor perso- 
nale, decât pornind dela transformarea individului. Cu indivizii al 
căror suflet este curat se poate creia o altă atmosferă publică. Şi 
aceasta nu se poate îndeplini decât prin ajutorul principiilor amin- 
lite, luate ca bază spirituală de plecare. Câteva cuvinte despre ele. 


CREDINŢA și MUNCA 


«În locul necredinţei și ateismului masonic, care tinde să înstă- 
pânească domnia iudaismului, Legiunea vine cu credința în Dum- 
nezeu, ca cea dintâi şi cea mai puternică idee de bază. Tot ceeace 
S'a clădit durabil, numai în puterea credinţei sa făcut. Nimic nu 
dăinuieşște fără cimentul credinţei, iar celui ce crede toate îi sunt 
cu putință. Generaţia noastră trebuie să se ferească de prea mult 
criticism şi să-şi umple sufțletul cu credință căci aceasta o va mântui. 

Vremurile noastre sunt vremuri de răscruce. Viaţa colectivă nu 
se manifestă normal, continuu şi tenace, ci este sguduită și plină 
de frământări în căutarea echilibrului, în găsirea făgașului potrivit 
tendințelor şi plenitudinilor pe care timpul le pretinde acestei 
vieţi. Acest desechilibru, pe care îl simțim şi îl trăim cu toții, își 
are originea în îndepărtarea omului dela misiunea lui. A omului 
şi a generațiilor. Când un neam ajunge prin generaţia care îi deţi- 


113 


TE re pati 


i i iți cutului și aspi» 
= l st istoric, destinul lui—tradiţia tre lui și asi 
ERIE e A e ătut de fiorul unei mari cre- 


rațiile de viitor..:să nu mai fie străb clare a 
ge înviorătoare, care să-și lase pecetea ei Ea 
a abdicat dela înţelegerea organică a II UDGLi ŞI r DA abia 
muncă, el nu mai poate trăi decât în gi sie ci aa e 
libru. Acesta este aspectul pe care îl (prezinta jr si Asii 
dela războiu încoace. Tol felul de „crize au sgudu ee i, 
nostru social, mergând din dezastru în dezastru, e opaoai dica 
liitoarea criză sufletească, generatoare a ride ce N sata i 
şiri cunoscute şi trăite. În acest imens haos e mu Pe Sela 
aprins o candelă cu lumină nouă. La sete Ana 8, si ua 
apoi tot mai cuprinzătoare, mai barbi a sg 

ței legionare în frunte cu Căpitanul, creatorul acestei j 


În răscrucea vremurilor, această credință începe a fi soră 
zătoare de drum nou și în căldura ei liniştitoare începe să să orga: 
nizeze o viață nouă a cărei primă NA e d aa a i 
pectul muncii și cultul ei. Oamenii trec. repe e și seneraţ le la 
fel. In urma lor rămân însă înfăptuirile. Acestea stau mărturie in 


fața urmașilor, încadrate în patrimoniul naţional, servind 2 fl 
timp ca exemple și îndemnuri. Apelul pe care uraai 4 tă n 
fața haosului în care se înfățișează lumea AL dai -a ac ea 
copiilor celor adormiţi în mormântul ei, n a rămas g să a ul 5 
L-a înţeles Căpitanul şi generația tanără. Peste ruinele e e Ss 
si la înerucișările drumului, s'a ridicat mândră cu Spa E, 
sanii. Pentru că legionarii chemărilor romaneşti știu prea bine că: 

«România cea nouă nu poate ieși decât din eroismul muncii.» 


ORDINEA 


Desordinei materiale și sufleteşti să-i opunem or d in ea de. 
săvârșită. Ordinea în gând, în fapte, în administraţie, în via- 
ță. Fără această operă ordonată țara noastră se „destramă ca o 
țesătură proastă. «Munca aceasta, mare azi când călim suiletele și 
ne întindem în largul țării, apropiind ora victoriei, mare mâine 
când va trebui să clădim şi să refacem ţara aceasta a lenii, a poli- 
ticei și a ignoranței, este călăuzită de principiul fără de care ar da 
greș: ordinea». 


114 


DISCIPLINA ȘI IERARHIA 


Libertăţilor democratice prost înțelese, absurde. și. impotriva 
firii, Legiunea le opune. două principii sănătoase: disciplina şi 
ierarhia. Nu există una fără cealaltă. Fără disciplină: nu poate 
exista societate bine organizată şi prosperă. Ambiţiunile şi pulsa- 
iile de natură egoistă ale individului trebuie să se plece în faţa 
marelui interes colectiv. Disciplina legionară nu este cazonă, pru- 
sacă, și aspră, ci educativă şi voluntară. Este o disciplină trăită. 
Ea isvorăște din sufletul fiecăruia ca o înaltă ințelegere a vremilor 
şi a valorii principiului în sine. Principiul disciplinei este cel mai 
criticat de lumea democratică, egalitară şi individualistă. Împotriva 
acestei atitudini Căpitanul a venit cu spiritul creator al disciplinei. 
În locul lipsei de autoritate se cere disciplină şi comandă. Disci- 
plina cere ierarhie, comandă și şef. Aceasta presupune răs- 
pundere și pedeapsă. Legiunea respinge ca nedemnă și împotriva 
firei egalitatea trâmbiţată de către democraţie. Nu există egalitate 
naturală. Oamenii sunt diferiţi. Ierarhia cere selecţiune. Selecţiune 
însă bazată pe valoare şi pe calități. Selecţiunea celor care se impun 
prin forţele și capacitatea lor. lată normele vieţii celei noui. 

lată Legiunea. 

În fruntea Legiunii este creatorul ei. Căpitanul. EI şi-a închinat 
întreaga. viață acestei mari creaţiuni. Cam își îngrijeşte un artist 
opera să nu o strice cineva, aşa este de atent Căpitanul cu Legiunea 
lui. Trei ani a ținut pe puţinii înţelegători ai sufletului său departe 
de lumea cealaltă, pregătindu-i mereu ca să fie destul de rezistenți 
în lupta ce trebuia s'o poarte. Să nu-i copleșască spiritul dela care 
i-a smuls şi care trebuia învins. Îar după aceea, când a ieșit pe 
baricade, câte griji pentru Legiunea lovită cu violenţă din toate 
părţile, pentru a fi distrusă în fașe. 

În vâltoarea acestor primejdii de fiecare moment, cu o veghe 
de adevărat Căpitan, stând la postul de comandă şi cârmă. de 
multe ori a ocolit milimetric Seyla şi Carybdele care stăteau în fata 
corăbiei legionare. 

Azi, când aşternem aceste rânduri, călăuzeşte barea sufletului 
legionar prin cea mai învolburată strâmtoare, pe unde încă nimeni 
dintre oamenii care se pretind la noi, conducători, n'a trecut yreo- 
dată. Acum nu se poate naviga cu pavilionul ridicat, ci fără lumină 
şi cu steagul acoperit, făcând diferite manevre, una mai dibace ca 


113 


î8 


Y] 


arilor vapoare pentru a nu fi nimicit, 
Trecând peste primejdia apei, a strâm- 
nului, dela frâna de comandă este 
atenţie echipajul, în sânul căruia s'au 
Cel mai primejdios este germenul 
tă să-l însămânţeze prin- 
și al doilea este fructul 


alta, ferindu-se din calea m 
tinzând să ajungă la liman. 
torilor și a vigilenței dușma 


obligat să supravegheze cu ati 
strecurat doi dușmani teribili. Cel m 
şoaptei ticăloase pe care agenţii străini cau 
tre soldații celui ce stă nemișcat la cârmă, | te fruci 
acestei semințe, dintele trădării, care a încolțit într un 
suflet mișel şi plin de ambiţiuni vanitoase. Un moment trebuie să 
Dar numai o secundă necesară asvârlirii peste 


părăsească cârma. SuLIl 
Totul intră iarăși în suprema atențiune. Peste 


bord a balastului. pre: 1 
toate obstacolele și suferințele ce pândesc încă corabia aceasta, în 


depărtare se vede o lumină din ce în ce mai strălucitoare și plină 


de nădejdi. E sabia de foc a Arhanghelului Mihail, patronul Le- 


giunii care ne conduce în luptă şi ne arată drumul biruinţii. 


CĂPITANUL ȘI FELUL DE ACȚIUNE 


Căpitanul nu lucrează desordonat niciodată. El iubeşte ordinea 
şi situaţia clară. 

Pătrunde extraordinar de repede miezul oricărei probleme și 
tot așa de pătrunzător este în sesizarea părţilor slabe, sau bune. 
Aceste însușiri organice ale. Căpitanului, au făcut din el, un mare 


tactician. 
Este un judecător desăvârșit al situaţiunilor, în decursul desfă- 


şurării unei acţiuni de orice fel. 

Acei cari au lucrat sub comanda Căpitanului, au avut posibi- 
litatea de a pătrunde minunatul său simț tactic, de splendidă orien- 
tare şi de conducere. Cu adversarul în faţă aceste calități se po- 
tenţează. În fața dificultăților și a dușmanului. Căpitanul este mai 
în largul său, decât atunci când este nevoit să actioneze «în timp 
de pace». 

Militar în structura și concepţiile sale a introdus în viața poli- 
tică defectuoasă, falsă și plină de labirinte diplomatice. linia dreap- 
tă de atitudine militară, prin ajutorul căreia a tăiat de atâtea ori, 
până acum, încureatele ițe ale politicei românești. 

«În toată Europa este un curent pentru introducerea virtuţilor 
ostășeşti în viața publică a ţărilor. 


116 


În locul vorbăriei și a discursurilor lungi, lumea vrea frază 


scurtă, clară, și precisă, ca aceca a ostașului, 


În locul desbinării și a certurilor, noi punem camaraderia fru- 
moasă a ostașului și unitatea perfectă, ca a unei trupe, a naţiunii 
întregi.» 

Este un mare animator. Cu Căpitanul şi lângă el. te simţi așa 
cum spune poetul «cu şapte vieţi», gata de a înfrunta orice pri- 
mejdie, şi mai ales cu nesfârșită încredere în biruință. Cel din 
urmă slăbănog, lângă Căpitanul, și prin influența lui, devine un 
viteaz. 

Secretul tuturor acţiunilor reușite ale Căpitanului constă toc- 
mai în această putere magică de influență eroică, asupra soldați- 
lor săi. 

O chestiune, care intră în preocupările Căpitanului este stu- 
diată și pusă la punct până în cele mai mici amănunte. Nimic 
nu-i scapă, nimic nu neglijează, nicio posibilitate nu rămâne ne- 
controlată. Hotărârea, odată luată, cedează locul încrederii. Incre- 
dere în reușita acelei acţiuni trecând peste toate piedicile ce sar 
pune deacurmezișul. Este o încredere pasională. cuceritoare. epi- 


demică. 
Ei AR E 


Curiozitatea felului de acţionare a Căpitanului, nu o formează 
cele scrise mai sus, ci acțiunea prin intuiţie, prin inspirație. Marele 
dar al Căpitanului. 

Atitudinile din clipele hotărâtoare ale vieţii lui şi marile orien- 
tări date organizaţiei, nu le-a săvârșit în urma unei logice și me- 
ticuloase construcții mintale, pornind dela premise date, ci tot- 
deauna la îndemnul instinctului personal, al intuiţiei, chiar dacă 
contrazicea atunci toate regulele raţiunei și ale dreptei judecăți. 

Acest spirit de intuiţie până acum nu a dat greş niciodată. Se- 
diul acestui spirit nu stă în creer, adică în rațional, ci în inimă. 
adică în puterea sentimentului. Creerul, frânt de judecată, poate 
greşi, pe când inima, care merge pe culmea pasiunilor și a înălți- 
milor sentimentale, care dau orizont mare și larg. nu greşește. 

«De altfel inspiraţia şi intuiţia geniali—amândouă în afara ra- 
ționalului—nu numai în artă, ci chiar în științele exacte, stau la 
temelia tuturor marilor propăşiri și prefaceri. Cu atât mai mult în 
domeniul economic și social-politic. 

Intelectualitatea, oricât de superioară şi rafinată ar fi, e inca- 


117 


i 


ze 


Ei 
ci 


pabilă să “găsească prin raționament, calea cea mai justă spre mai 
nou și mai bine. De aceea în orice domeniu, drumurile noui le-au 
găsit şi le-au deschis numai marii inspirați. Și nu pe cale de rațio- 
nament. 

Incontestabil că, de nenumărate ori —post factum— inspiratul 
poate demonstra rațional valabilitatea oricărei mari inovaţii create 
inspirativ. În știință în special, marile genii inovatoare, din diverse 
motive şi mai ales dintr'un soi de cochetărie intelectuală, au căutat 
să camufleze inspirativul, prezentându-l ca rezultat al raționamen- 
tului logic curent. Dar istoria bine documentată și biografia mari- 
lor deschizători de drumuri, ne arată caracterul de inspiraţie hiper 
sau ultra rațională dela temelia tuturor realizărilor epocale. 

Istoria pătimirii geniilor şi marilor inovatori în orice domenii, 
incapacitatea unor generaţii de a pricepe ceeace apare, azi, €evi- 
dent chiar unui licean mai inteligent, stau mărturie pentru genera: 
litatea acestei inferiorităţi a gândirii raționale. Nu odată elita in- 
telectualilor. nu odată docte academii s'au comportat, în fața ma- 
rilor descoperiri în diferite domenii. ca şi cum ar fi fost compuse 
din cretini. 

Intelectualitatea noastră—vorbese de cea care-și merită nume- 
le—se găsește față de adevărul nostru într'o postură de a cărei ciu- 
dățenie ne-am putea mira că nu-și dă seama. 

De fiecare dată, la fiecare acţiune sau adevăr exprimat de Că- 
pitanul a reacţionat contestându-i valabilitatea. neînțelegând-o. 
părându-i absurdă sau ridiculă, sfârșind, în toate cazurile prin a 

„constata cu surprindere că evenimentele i-au dat lui dreptate, și 
nu raționamentului lor. Elita intelectualităţii noastre calificate a 
căzut cu brio și aproape în totalitatea ei la acest examen de înţe- 
legere şi pătrundere a realităţilor social politice.» (Prof. Dan Ra- 
dulescu: Marile revizuiri care se impun. Revista mea 1936). 

Un conducător însă, nu este un om într'adevăr excepţional, dacă 
are numai acest dar al naturii. El trebuie să recepteze cu sufletul 
lui, încă ceva: momentul traducerii înfapte, încadrarea. în 
fapte a inspiraţiunilor avute. Căci altfel, fie că este un grăbit. fie 
că rămâne un întârziat—ceeace din punct de vedere al geniali- 
tății personale și a reușitei acţiunii intreprinse—este acelaș lucru, 
adică nimic. 

Există o lege a momentelor. Mai precis: o anumită fi- 
xare a lor în timp. Nu poţi face orice; oricum și ori- 


118 


când, fără ca acțiunea pe care o încerci să nu producă o desar- 
monie și să nu cadă îr; ridicol, dacă nu cumva iți ridică în contra 
la, toate adversitățile mediului, forţat în manifestarea lui. 

După cum într'un cor, dacă nu se știe intrarea sau ieşirea unei 
voci, totul devins deplasat și strident tot astfel se întâmplă și în 
viață, care nu-i decât o vastă scenă, pe care, cu toţii jucăm și cân- 
tăm, intrăm și ieşim, 

Unora, le este rezervat câte un rol mare. Totul depinde de felul 
cum înţeleg să se achite de această însărcinare. 

Când actorii înţeleg și pricep indicaţiunea momentului 
lor, termină bine devenind eroi. când nu. rămân doar biete ju- 
cării, sau nebuni. 

În această privință, Căpitanul posedă marea însușire. de a simți 
când trebuie să intre în scenă, ce mişcare să facă și când trebuie 
să se retragă. 

Legile naturii își găsesc o tălmăcire perfectă în sufletul lui. Își 
face intrarea în mijlocul mediului totdeauna la timpul cel mai 
potrivit, încât niciodată nu strică armonia și mersul firesc. 

Aceasta este calitatea priceperii momentelor. Ea nu se câștigă 
decât printr'un singur fel: înzestrarea naturală. Din cărți nu se 
poate învăța și nici nu este legată de vreo calitate omenească, cum 
ar fi: inteligenţa, cultura, sau cuminţenia. 

Ajutat de însușirile acestea, modul prin care lucrează și în- 
fluenţează pe semenii săi, a fost și este fapta. 

Unii, dintre aleşii neamurilor, sau impus prin puterea capti- 
vantă a oratoriei lor. Alţii, și-au atras valuri întregi de simpatii 
prih întrebuințarea tacticei tăcerii. 

A treia grupă prin strălucirea unor biruințe de arme zar pe 
alţii i-a ridicat sus de tot diplomaţia sau teroarea. 

Căpitanul s'a impus prin vitejia faptelor şi a atitudinilor sale. 

Cultivă oratoria faptelor. Un discurs oricât ar fi el de frumos 
şi ori câtă lume l-ar asculta, rămâne tot vorbă goală, şi nu trăieşte. 
Pe când fapta este un permanent discurs. Ea nu se adresează numai 
celor cari o înfăptuiesc şi celor prezenţi. Străbătând anii şi chiar 
veacurile, în fiecare moment vorbeşte atât celor cari sunt, cât și 
celor ce vor veni. Faraonii Egiptului au amuţit de mii de ani, dar 
faptele lor, câte nu ne vorbese nouă, despre ei şi timpurile lor. 

Mult mai mult, decât ar fi putut vorbi în întreaga lor viaţă. 

Când s'a pus problema construirei unui dig pe malul Buzăului. 
la Vişani, ca să fie stavilă împotriva apelor, Căpitanul adresându-se 


119 


legionarilor săi, zicea printre altele: «Acest dig va purta peste 
veacuri faima legionară.» P 

Dacă îl transpunem pe Căpitan în fruntea Legiunii ca şef al ci, 

şi vom căuta cum acționează în această calitate, ceeace frapează 
din primul moment, pe un cercetător al evoluţiei acestei înjghe- 
bări, sunt așa numitele «bătălii» cari atrag în jurul lor forța Le- 
giunii întregi, constatând ceeace Căpitanul a numit «muncă pe 
țară». 
Ce sunt bătăliile? Ce este munca pe țară? O bătălie în sistemul 
legionar este o sforțare comună și unită a întregei Legiuni, în ve- 
derea atingerii unui scop precis, pentru a cărui realizare se efec- 
tuează munca pe ţară, ca să poată duce la rezultatul dorit. Câteva 
cuvinte despre această muncă pe țară. 

lată ce spune Căpitanul: «Era ceva nou în mișcare și răspun- 
derea principiilor de organizare a Legiunii. Acest sistem are nrmătourele 
avantaje: 

a) «Rezultat material mare, cu foarte puţină sforțare. 

b) «Educaţia în spiritul de unire al legionarilor îndreptându- 
se toţi în acelaș timp către atingerea aceluiaș ţel. 

c) «Întărirea ordinei şi a disciplinei, fiecare muncind ordonat 
şi după un plan bine stabilit de mai înainte. 

d) «Crearea conducătorilor de mâine ai mişcărei.» 

Munca pe ţară, în cadrul Legiunii, în ultimul timp a luat o 
formă nouă, a muncii pe țară, pentru țară. 

Taberile de muncă, în finala lor năzuință, tind să aprindă dra- 
gostea de muncă a neamului întreg, în vederea creerii instituțiu- 
nilor și operelor de interes abştesc, pentru el. Aceasta se face prin 
voluntariatul actual al muncii legionare. 

Taberile de muncă sunt și ele o bătălie, numai, în războiul 
mare pe care îl duce Legiunea. Prima bătălie cu care a ieșit pe 
teren organizaţia legionară a constat în asigurarea numărului de 
abonaţi necesari; pentru a putea trăi revista «Pământul Strămo- 
şesc», după cum am văzut. 

A doua a fost «bătălia vitezii» pentru cumpărarea unei camio- 
nete, necesară deplasărilor de propagandă. 

Au urmat celelalte bătăliisuna după alta: cărămidăria dela 
Ungheni, grădinăria, organizarea, încercarea marșului din Basara- 
bia, tipografia, Neamţ, Tutova, Casa-Verde ș a., terminându-se cu 
«bătălia prigoanei». ) 

Cu ocazia primei bătălii, Căpitanul a scris: 


120 


«Pie ca la a 50-a bătălie 
wat a5 ) a bătălie, neamul acesta să scape de stăpânirea 
inimei negre a iudei şi de nedreptate» 


Legionarii a Căpi i 
gi de sub comanda Căpitanului, așteaptă această bătălie. 


CUM SCRIE CĂPITANUL 


Căpitanul nu este un obișnuit al scrisului. În viaţa lui plină 
de luptă a stat mai mult cu mâna pe sabie, decât pe condei. A 
lăsat această îndeletnicire pe seama altora. Aceasta nu însemnează 
că este lipsit de însuşirile cari se cer unui bun mânuitor al con- 
deiului. Dimpotrivă, articolele pe care le-a scris în timpul vieţii 
de student, răspândite prin ziarele naţionaliste ale timpului, apoi 
redactarea revistei «Pământul Strămoșese», broșurica «Serisori stu- 
denţești din închisoare», «Cărticica Șefului de Cuib» și mai ales 
«Petru Legionari» ne arată cu prisosință aceste calități. 

Caracteristica scrisului său este claritatea. Modul de a-și aşterne 
gândul pe hârtie este limpede, fără ascunzișuri și fără întortocheli. 
Fraza lui nu este o frază savantă, plină de cuvinte al căror înţeles 
trebuie căutat prin dicționarul cuvintelor radicale. Ea este simplă, 
însă vie şi plină de nerv. Verbul o stăpâneşte. În afară de aceasta 
în tot ceeace a scris Căpitanul nu găseşti nimic rece datorit com: 
binaţiilor mintale, sofisticărie. Scrisul lui, e sufletul lui. 

Când scrie despre Moldova, pe care o iubeşte nespus de mult, 
felul de exprimare devine duios și plin de sentimentalism: ... «pen- 
trucă noi Moldovenii am rămas cei mai săraci şi cei mai bătuţi 
de soartă dintre toţi Românii... La noi au dispărut cântecele de 
veselie şi mândrul, albul nostru port a dispărut. Bătuta voinicească 
flăcăii noștri nu mai ştiu să o joace, doar cântec prelung de doină 
răsună depe dealuri în nopţile cu lună. Atâta ne-a mai rămas nouă 
Moldovenilor. (C. Codreanu:  Serisori Studenţeşti din închisoare, 
scrise în 1923). 

Din acest scris se desprinde ca o văpaie dragostea pentru pă- 
mântul nostru în suferință. «O, pământ al strămoșilor! de mila ta 
noi plângem. Vorbeşte ; noi te-am mai ascultat odată şi ţi-am jurat 
credinţă: ori te vom scoate din robic, ori vom muri în luptă». 

Adresându-se celor. mici, le arată, că, prima şi cea mai înaltă 
datorie a lor «este, să iubiţi cu foc, copii, pământul acesta. Într'însul 
dorm şi vor dormi mereu toate amintirile voastre ; sărutați cu drag 


121 


4; 


încetișor pe dânsa. Dedesubt sunt oase 


fiecare picătură de sânge vor 
(C. Codreanu: 


țărâna lui, călcați încet, incet, 
scumpe și sânge mult. Fiecare os, 


Ss inimii e 7 i m de eroi». 
spune inimii voastre povestea unul zica Ă 
se în 1923.) 


Scrisori studenţeşti din inchisoare scrise 1n 1 ea EM 

Şi apoi nădejdile pe care le depozitează în SpA î ja e 
«Convingerea noastră este, că ei sunt cei meniţi de sus, p a 
făuri acea Românie, liberă, fericită și românească. Nu cei învechiţ 
în rele, cei mâncaţi de patimi, şi nici cei orbiţi de Qi mea “le 
rului jidovesc, vor putea mântui această Românie. Nu! entru că 
Dumnezeu niciodată n'a încredințat o menire sfântă, unor oameni 
care n'au avut nimic sfânt.» ș alla a 

Sufletul Căpitanului este cuprins de trei mari pasiuni. da 
şi cea mai puternică este iubirea de Patrie. Înțelegerea suferinţe i 
şi a sbuciumului ei precum și chemarea pe care o face pământu 
în care «dorm toate amintirile, toată slava noastră, și dela care- 


"așteptăm să ne vină și mântuirea». 


Dragostea de codru este o altă pasiune care răbufnește din tot 
ce a seris Căpitanul. lubește codrul într'un mod tainic şi superior. 
Frăția proverbială a românului cu pădurea, în sufletul lui îşi gă- 
sește multă înțelegere ... «În tăcerea nopăilor de închisoare; visând 
la România pe care ne-au cântat-o mamele la capătâiu și de care 
ne-am legat atâtea nădejdi și atâtea doruri sfinte; adesea ne întoar- 
cem cu faţa îndărăt spre codrii pe cari i-am “părăsit. Spre țara 
strămoșilor.» (C. Codreanu, Scrisori studențești din închisoare). 

Și țara strămoşească pentru Căpitan este muntele, a treia lui 
pasiune. Cum iubesc vulturii stâncile, așa iubește Căpitanul mun- 
tele. Aici îi place să-şi odihnească sufletul și ochii, străpungând cu 
privirea lui depărtările. În înălțime se simte bine, respiră cu ar- 
doare aerul rece și curat al pădurii, care îi dă viaţă și putere: Îi 
place linia dreaptă a stâncilor, sălbăticia locurilor și desimea bra- 


zilor. 
e i 


Scrisul Căpitanului se schimbă însă, când e vorba de acţiune, 
de luptă. El îmbracă altă haină. Devine serios, grav, metalic, ca o 
goarnă. Totul vibrează atunci. Fraza este dinamică și răscolitoare. 
Simţi cum se îngrămădește în ea furtuna și este gata să isbucneas- 
că. E partea eroică a sufletului. În această postură adresându-se 
camarazilor le arată situaţia în care se găsesc. «Generaţia noastră 
a ajuns la grea răspundere. Ori o apucăm la deal, ori la vale. La 


122 


deal, pe calea energiei, a bărbăţiei, a cinstei și a credintei neţăr- 


murite într'un ideal, Și într'un Dumnezeu, către un soare de aur 
al Românilor; la vale, pe calea moliciunii, a decăderii morale si 
a pieirii noastre ca ueam. Ori clădim o Românie Nouă, ori ia 
prăbușim.» Și natural. este pornit pe calea luptei, de unde spune 
celor cari îl urmează: «Nu voi putea crede că aţi fost înfrânți, 
decât în fața mormintelor voastre, sau văzându-vă în lanţuri în 
temnița Galatei.y 

Când obrăsnicia dușmanului este prea mare. când provocarea 
lui este prea neînchipuită, când tăcerea ar însemna lașitate, atunci 
serisul lui prinde. nota revoltei și a demnității. Așa îl ve 
dem în împrejurări ca acestea: «Cu inima străpunsă de du- 
rere și legitimă revoltă, am cetit, pe zidurile Iașilor nesocotita și 
obrasnica anunțare: Apariţia unui ziar cu numele «Moldova» având 
ca proprietar și director pe Gh. Spina, adică jidănașul comunist, 
advocat Sehreiber... : 

«Ascultă jidane, tu să vorbeşti în numele acestei Moldove? Nici 
măcar să îndrăsnești a pronunţa ăcest nume scump și sfânt, necum 
a ţi-l face titlu de gazetă pentru ca să ştii, că pe noi Moldovenii, 
care ţi-am răbdat ţie și neamului tău, toate obrăzniciile. ne vei 
găsi de data aceasta transformați într'o stâncă de fier. 

Fii ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt, copii ai Moldovei, cuprindă 
braţul vostru, energie cerească de trăsnet, în clipa în care cele din 
urmă amintiri ale voastre sunt călcate în picioare de venetici şi 
de vampiri.» (Manifest, lași 1930). 

lar presei înstrăinate, care înveninează zi cu zi sufletul acestui 
neam, acelei prese care vorbeşte în numele nostru fără să aibă 
ceva comun cu noi, afară de limba pe care ne-a furat-o. îi vor- 
bește astfel: «Poate voiţi ca prin insultele neîncetate cu care răniţi 
sufletele româneșţi să mă vedeți într'o bună zi în fruntea sfinţilor 
răsculați din Maramureș!. Să ştiţi, că în clipa aceea v'a sunat ceasul 
și v'a sunal și scândura.» (Manifest, Buc., 1930). 

Si chemarea lui către români: «În clipa când dușmanii ne co- 
pleșesc şi politicienii ne vând, Români, strigaţi cu înfrigurare. ca 
pe potecile munţilor în ceasurile de furtună: Patria! Pa- 
tria! Patria!» 


Așa scrie Căpitanul! * 
Limpede, curgător şi energic, ca un râu de munte. 


123 


Cu duioșie, faţă de amintirile noastre şi ințălegere pentru suferințele 
pământului strămoșesc. 

Cu seriozitate, despre misiunea generaţiei noastre. 

Sobru şi imperativ, când se adresează luptătorilor. 

Viforos, când apără onoarea Neamului şi a Patriei. 


CĂPITANUL ȘI CÂNTECELE LEGIONARE 


«Aşezările lumii vechi se dărâmă. În locul lor apar, singuratice 
luminișuri în turburări şi prefaceri, așezările lumii noui. Şi fiecare 
așteaptă, înfrigurat, să se ridice cineva de undeva şi să lămurească 
profilul lumii ce se ivește. Organismul nostru naţional trece prin 
criza prefacerii pentru lumea nouă, trăind totodată legea împli- 
nirii sale.» (Liviu Rusu: Omul rumân în lumină de cântec, Însem- 
nari Sociologice). 

Lumea aceasta nouă care astăzi se conturează tot mai bine și 
se profilează în zarea unui viitor destul de apropiat, răbufnește 
prin mediul lumii vechi, în acorduri de cântec. Această «naştere 
în cântec» a lumii noui legionare arată toată frumusețea şi curățe- 
nia ei sufletească, fiind conformă și cu întreaga fire românească. 

Pentrucă românul îşi duce viața «sub semnul muzicii». «Nu 
este eveniment fără întovărășire de cântec. Peste capetele vieţii 
pluteşte cântecul de leagăn şi de îngropare. Înlăuntrul ei se des- 
făşoară, ca într'o priveliște, colinda, cântecul de stea, doina, cân- 
tecul de lume, jocul, cântecul bătrân și alături, ca o strajă, muzica 
bisericii creștine». 

În al doilea rând pentrucă muzica permite o scrutare a adân- 
curilor sufletului, o răscolire a sentimentelor, o captivare a lor 
și o înfrățire. Sub vraja cântecului dispare orice grije şi legătură 
pământească; sufletele se contopesc într'o trăire divină. 

Legiunea fiind o mișcare spirituală mare și răscolitoare, cu ac- 
țiune directă asupra sufletului, era firesc ca cea dintâi manifestare 
care exteriorizează această credință să-și găsească glas prin cântec. 

Cântecul este doar vorba sufletului. Prin mijlocirea lui sufle- 
tele se îmbrățișează. Adresându-se sentimentului şi pornind din 
sentiment, cântecul înalță, dă avânt și creiază anumite dispozi- 
tiuni. EL este firul nevăzut pe care se ridică omul dela pământ 
spre zările înalte ale seninului, ale vieţii sufleteşti, spre Dumnezeu. 


124 


E 
Ş 


Mărturisirile de credinţă, oricare a fost 
Pi . p zi c] 
mult decât prin orice alț mijloc esen 
cântec. Acţiunile mari omenesti 3 
- 


a ie ţa originii lor, mai 
u răspândit și au trăi prin 


* * E 


Credinţa legionară 2 
nouă pe i i ieiileă Gigel cane aa legionare. Lumea 
& ; Sa aratat mai întâi sul 
cântecului. mi, 
«În adevăr din primul minut, în Iunie 1927 
numai câţiva tineri disprețuiți de toată lumea = 
laţi Români, la luptă bate ora...» y 
A fost cel dintâiu cântec în car = z 
român, din mijlocul Iașului Esta der pia si zi 
Depunerea primului legământ â ni Itaca 
făcut în mijlocul Eat a aa Ei pu a 
le iubeam mai mult erau: «Să sune iara a e aie 
pu ȘI goarna», «Voinicilor 
înăintând», ș. a. După un an, la 1928, când spiritul legionar adu- 
nase în jurul lui o mulţime de tineri, având os si sânge de legionar. 
au incepiit să apară cântece noui.» Izvorând fită însăși viaţa 1ă 
gionară, ele purtau pe aripa lor noua credință în care își găseau 
întreg suportul. « Aceste coruri, marșuri și poezii, sunt frânturi din 
sufletul nostru legionar şi ne aparţin prin urmare nouă şi numai 
nouă. Ele sunt expresia felului nostru de a gândi și de a simți, 
şi s'au născut din clocotul sângelui nostru... Ne revendicăm cu 
încăpăţinare și ne aşezăm cu hotărâre în faţa acelora cari. având 
o gândire și simțire contra gândirii și simţirii legionare, încearcă 
să ni le fure, încearcă să le prezinte publicului ca fiind ale lor. 
încearcă să se împopoţoneze.» Avem dealtfel mulțumirea de a ve- 
dea că imitaţiunile, neavând nicio bază de credință, se pierd şi 


haina 


pe când eram 
am cântat: «Scu- 


dispar, cum se vestejesc florile pe care încercăm a le sădi în alt 
teren decât acela care le este propriu. Ele nu rezistă. 

În măsura în care această credință legionară se cristaliza 
și lua o formă mai desăvârșită, în aceeaşi măsură şi cântecele au 
evoluat. Pornind dela încercările timide ale începutului şi până 
la cântecele cele mai noui, adevărate capodopere de crez legionar, 
de esență muzicală superioară și rezistând oricărei eritici literare, 
este un drum destul de lung, ale cărui rezultate se văd în sutele 


125 


DD. 


de cântece legionare ce s'au născut pretutindenea, «Fiecare a 
îşi are cântecele ei, care se cântă în toată țara. Şi dacă a ajuns în 
Munţii Apuseni sau în alt colț de țară, de multe ori imi. se mai 
ştie dacă stihuitorul este Radu Gyr sau un umil dascăl, din munţii 
Bucovinei.» (Liviu Russu: Ce este cântecul legionar). S au ivit cân- 
tăreți mulți, tărani, studenţi, meseriași și titrați, al căror suflet 
a prins esenţialul credinţii celei noui și l-au așternut în cântec. 
«Astăzi cântecele noastre răsună prin toate satele, prevestind parcă 
apropierea Invierii ce va să vie.» . Ă 

Subiectul acestor cântece este Căpitanul și opera lui: Legiuuea. 
Aproape nu există cântec legionar, care să nu preamărească Legiu- 
nea şi Căpitanul. Această încadrare în cântec nu are nimic forțat, 
nimic dictat, nimic care să nu fie firese. Totul reiese dintro adâncă 
înțelegere a vieţii legionare. Pe cel ce a creiat Legiunea și pe la 
însăși o cântă legionarii. a 

Toată istoria închegării noastre se găseşte în cântec. Dela sfioşii 
pași ai începutului, până la acumularea marilor accente de revoltă 
ale prigoanei, totul este cântat. În hore vesele și săltărețe ca şi în 
duioase cântece de închisoare. În strigătul pământului ţării „care 
geme şi'n cântece de Nicadori. Slăvind munca din care legionarii 
şi-au făcut un crez şi vitejia pe care ei o iubesc ca pe o mireasă. 
În chemările pe care le-au făcut către românii «din munți și văi» 
şi îndatoririle .pe cari toţi le avem de a ne apăra munții noștri 
cei frumoşi. În îndemnurile din faţa primejdiilor, cum e acesta: 


Legionare, nu te teme 

Că prea tânăr vei pieri, 

Căci tu mori pentru-a te naşte, 
Și te naști pentru-a muri. 


Și din atitudinile din fața morţii: 


Cu zâmbetul pe buze 
Moartea'n faţă o privim, 
Căci suntem echipa morţii. 
Ori învingem ori murim. 


Pentru cei căzuţi în lupte Legiunea are Imnul ei, impresio- 


nant până la lacrimi, al cărui final este de o duioșie unică: 


126 


Bate vântul peste ape 
Trece timpul greu; 


7 ta 
Noi mereu te Plângem [rate 
Iar tu dormi mereu. 


Pe deasupra tuturor stă însă Cs: 
suprs stă însă a : - 
i Căpitanul și Legiunea. Omul și 


în Sinteza lor se opresc la acel vers mi- 
a noastră care se închee asa: 


opera. Cântecele legionare 
nunat dintr'o poezie 


Tu Codrene ești nădejdea 
Ce ne-a dat-o Cel din cer. 
Tu ne spulberi desnădejdea, 


Tu şi Garda ta de Fier. 
și apoi: 


Să traiască Legiunea 

Și al nostru Căpitan! 
Căpitanul și Legiunea stau mai presus de viaţa comună. sunt 
inspiratorii, sunt în mod indirect creatorii acestor cântece frumoase 
şi cuceritoare, la căldura cărora se va încălzi odată întregul suflet 
românesc. 

«Cântecele legionare inaugurează o epocă nouă a României, 
de curaj, de realizare istorică. Ţara întreagă începe să răsune de 
cântece legionare. Vara în tabere. în marșuri prin munţi şi sate, 
călătorul le poate înregistra ca un netăgăduit semn de renaștere a 
neamului, ca o pregătire de luptă. Cântecul legionar ține trează 
în conştiinţa tineretului acestei țări imaginea de peste timpuri a 
Căpitanului.» 

«Pentru viitor cântecul legionar va păstra, încrustat în legendă, 
chipul Căpitanului.» (Liviu Russu: Ce este cântecul legionar). 


e i se 


Ca o complectare a acestui capitol publicăm două poezii, ale 
lui A. G. Delafântânele și Viorica Lăzărescu, amândoi poeți tineri 
dela Iași, închinate Căpitanului, pentru a arăta cum este văzul 
de ei: 


128 


HAIDUCESC* 


Dlui. Corneliu Codreanu 


S'a deşteptat în mine dorul iară, 

De-a hoinări ca'n vremuri prin păduri, 
Cu ochii aţintiți spre munţii suri, 
Cântând din frunză'n fiecare seară. 


Hai, murgule, să ne pornim prin țară, 
Netemători ca voinicii panduri, 

Ca doi haiduci cu prăzile'n coburi, 
Prin luncile pustii cu frunza rară. 


Acelaş dor s'a deşteptat în mine, 
Să rătăcesc pe câmpurile pline 
Cu flori de sânziană şi cicoare. 


Să uit amarul vieţii care doare, 
Să chiui şi să strig moldovenește, 
Cântând can vremea veche, haiducește. 


A. C. Delâfântânele 


ÎNCHINARE* 


Viorica Lăzărescu Lui Corneliu Z. Codreanu 
Cu ocazia zilei de 10 Dec. 


Un gând umil s'a ridicat spre tine, 
Sfios, ca ciocârliile spre soare, 

Căci tu ne-aduci credinţă în mai bine 
Și vorba ta i-o sfântă sărbătoare. 


În tine se'ntrupează năzuința 
Pe care, toți eroii o purtară: 
Să cânte'n largul zării, biruinţa 
Învingători şi liberi, ori, să moară. 


in tine-şi văd bătrânii tot avântul 
Ce-l trambițau cu drag în larga zare: 
Prin tine se răsbună tot pământul 
Și înfloreşte România-Mare. 


Umilu-mi gând s'a ridicat spre tine, 
Să-ţi dea prinosul dragostei de frate, 
Căci tu ne-aduci credință în mai bine 
Sun tine, ni's nădejdile'ntrupate. 


O minunată încadrare a Căpitanului în cântec ne face deasemenea 
și subtilul poet și scriitor Radu Gyr. 

În admirabilele lui cântece figura Căpitanului apare legată de 
natură și de sufletul legionarilor lui, așa precum ne arată și aceste 
două strofe pe cari le reproducem: 


Ci vin şi la noi, Căpitane, 
Flăcăii ţi-s codrii de brazi, 
Si-s gata să'nfrunte prigoane 
Și drag li-e mormântul viteaz. 


Sub flamura verde a Gărzii de Fier 
Și tot legionarul în visu-i de cer 

E-o trudă de mâini şi ciocane 

Te poartă încrustat, Căpitane. 


ÎNCHISORILE CĂPITANULUI 


În cuprinsul lucrării am arătat diferitele închisori în care și-a 
petrecut timpul Căpitanul, încununându-și acțiunea întreprinsă cu 
pecetea jertfei personale. 

Le reunim în acet capitol final, ca o încoronare a sbuciumului 
și a frământarilor, pe care viaţa omului, ce am căutat să-l prezen- 
tăm, o poartă. 

Zilele acestea trăite după gratii, numai în tovărășia gândului, 
sunt garanția și cartea de vizită cea mai strălucită, pentru încre- 
derea în timpul de mâine; a timpului de înfăptuire a celor cuge- 
tate și meditate în atâtea nopţi lungi de chinuri şi nesomn, trăind 
numai pentru focul idealului contopit cu sufletul lui. 


129 


Căpitanul, spre deosebire de alți oameni politici-nu a trăit în 
exterior, ci a coborât în interiorul său. Trăirea aceasta lăuntrică 
i-a ajutat în a descoperi defectele fundamentale ale sufletului ro- 
mânesc de azi. 

Opera lui a tins să îndrepte aceste carenţe de suflet și de aceea 
refacerea sufletului colectiv românesc a rămas pârghia principală 
de preocupare a lui. 

EL a întemeiat o credință nouă. Credinţa trăirii în duh 
românesc. 

Clădirea măreață a României Legionare stă sprijinită pe această 
credinţă şi pe spiritul legionar, care din închisori s'a născut și în 
ele s'a întărit. 

Căpitanul la baza operii lui a pus piatra jertfei şi a credinţei. 

Prima arestare, 29 Martie 1923 până la 6 Aprilie, la Închi- 
soarea «Poarta Verde» laşi. Apoi 9 Oct. 1923-30 Martie 1924, Vă- 
căreşti. 25 Oet. 1924-25 Mai 1925, Galata, Focşani, Severin, Două 
zile 1926 la Focşani. 17 zile luna Aprilie 1928, Galata. 26 Iulie 
1930-30 Aug. 1930, Văcăreşti. 12 Ianuarie-l Aprilie 1932, Văcă- 
reşti. În timpul din urmă nevoința de a se ascunde din 8 Decem- 
vrie 1933-14 Martie 1934, când s'a predat, stând la Consiliul de 
Răsboiu până la 5 Aprilie acelaș an. 

Poarta Verde, Văcăreşti, Galata, Focșani, Severin. lar Focşani, 
Galata, Văcăreşti, iar Văcăreşti și Consiliul de Răsboiu. 

Tot atâtea distincțiuni pe pieptul Căpitanului. 


Ion BANEA 


(*) Din «Rânduri către generaţia noastră», 1936. 
(**). Din «Căpitanul», IL, "1936. iul 


130 


RÂNDURI DE CREȘTET 


A vronur acestei broșuri, căruia Ardealul legionar de maâime îi 

va datora mult, crede folositor să-mi ceară câteva rânduri pentru 
a le pune în creştetul acestor pagini ale sale. Pagini menite să în- 
tărească descălecatul legionar în Ardeal. 

Dar armata aceasta de fier care vine astăzi, dinspre răsărit, 
din ţara Moldovei, voind parcă să întoarcă ţării apusene binefa- 
cerile şi altoiul descălecatului prin care s'a înălțat ea în vremu- 
rile ei de pruncie, —această oaste legionară e atât de bine. nu 
zugrătivă, ci mărturisită în aceste pagini de spovedanie ale co- 
mandantului— legionar lon Banea încât eu găsesc de ajuns să 
vorbesc aici despre un lucru mai mărunt, întrucât e mai per- 
sonal. 

Valul de viaţă legionară cuprinde tot mai mult Ardealul. Tot 
mai mult, românimea apuseană se rândueşte sub comanda Căpi- 
tanului. Marile înnoiri ale popoarelor au fost totdeauna înfăp- 
tuite prin căpitănia conducătoare a unui om providenţial. Nu e 
locul să stăruim aici în a arăta pentru ce; fără mâna de cârmă a 
unui asemenea mare conducător, eforturile și misiunile diverselor 
generaţii menite să răsbătă prin vremuri grele, n'au putut nicio- 
dată să fie împlinite, să se înalțe pe culmea victoriei. 


131 


isa 


şi mulțumire: încă 
âre, în disprețul 
pe omul 


Cel care vă vorbeşte aici? o mare mândrie i 
de acum 12 ani a mărturisit și a arătat cu hotăr 
şi neîncrederea multora, pe omul sortit să ne fie Căpitan, 1 Oră 
fără de care generaţia noastră e incapabilă de a-și împlini misiu- 
u Codreanu. Atunci, în 1923-24, n'am fost crezut, am 
rupt multe prietenii pentru crezul meu și m'am înstrăinat in Du 
nă măsură de Cluj și de Ardeal. Dar eram încredințat că am vă: 
am sfătuit bine şi că viitorul îmi va da dreptate. 


nea: Corneli 


zut bine, că 
Azi prezentul îmi dă dreptate (nu fac din aceasta un leme:u 


de orgoliu personal. Dar mă bucură trezirea Ardealului la marea 
şi tradiționala lui datorie de ostaș al marilor bătălii naționale. 
Absența Ardealului dela luptele şi victoria legionară, ar fi fost 
o întunecare a virtuţilor româneşti ale acestui colț de ţară). 

De aceea eu fericesc acel conflict, acea despărţire din vremu- 
rile studențești, căci bucuria regăsirii de acum ne este cu atât mai 
mare cu cât azi nu purtăm sarcina nici unui compromis, a nici 
unei greşeli. 

Ba aducem chiar, pentru bunul nume al Ardealului, un mă- 
nunchi întreg de încercați legionari ardeleni slujitori ai Căpita- 
nului din primele ceasuri de viață legionară. Mai aducem chiar 
şi acea onoare unică de a ști că tot un ardelean e cel mai vechiu 
legionar, acela în mâinile căruia însuşi Căpitanul a depus legă- 
mântul său faţă de Legiune. 

Toate acestea amintite le împrospătăm aici fără niei un gând 
de satisfacţie vanitoasă. De asemenea fără nici un fel de spirit 
regionalist, de orgoliu local. Ci le reamintim ca o dovadă a să- 
nătăţii trunchiului românesc din oricare parte a țării, le reamin- 
tim ca un temeiu de bune nădejdi în vitalitatea neamului nostru 
care nu-și greșeşte atât de ușor calea. 

Apropiata biruinţă legionară va fi începutul marei ascensiuni 
şi străluciri a poporului românesc în lume. 

Pentru cucerirea acestei biruinţi, să ne ridicăm cu toții gata 
de moarte, în duhul lui Horia, al lui Iancu și al Căpitanului. 


18 Septembrie 1935 


Bucureşti, 22 Noembrie 1936 


Dragă Corneliu, 

Rugămintea mea —în singura mea îngrijorare pe care o am: 
copiii şi lridenta— e doar aceasta una: 

Nu lăsați «Libertatea» să moară. 

Sunt sigur că, deocamdată cel puţin... tata (plus mici colabo- 
rări) vor putea face față redacţiei. Cât despre administratie ea va 
continua pe linia trasată, aşa cum e azi... 

Iridenta să nu se mule din casa «Mica», nici din Bucureşti. 

Venitul foii îi ajunge pentru trai. lar cum D-l Gigurtu îi va 
face sigur o chirie redusă (i-am scris), nu va putea locui în altă 
parte mai ieftin. Nici nu vreau apoi să-i mai aduc, în plus, și du- 
rerea de a trebui să-și desfacă casa. Abia și-a înfiripat-o şi so 
risipească. In nici un caz nu doresc să se instaleze la Huși, de 
unde nu va putea, de altfel, să conducă administraţia căci n are 
echipa de băieţi de aici, învăţaţi de mine, nici la Orăștie. 

Deci, totul să rămână pe loc și să continue ca și înainte de ple- 
carea mea... 

Cu concursul tău, și lăsând «Libertăţii» sectorul operei zia- 
ristice pe care o împlinea până acum în Legiune, —foaia e asi- 
gurată şi familia mea are din ce trăi. Te rog deci ajută «Liber- 
tății» să trăiască. 

E de dorit ca, cu timpul, să fie crescut un element bun ca re- 
dactor. Va fi salariat, va face carieră aici... 

Mor, Corneliu, cu tot elanul şi toată fericirea, pentru Hristos 
și Legiune. Nu cer nici răsplată, nici nimic, ci doar biruinta. Si 
vă rog să aveţi inimă pentru copiii mei. 

Cu Iridenta te rog să fii îngăduitor şi iertător. Stiu că nu vă 
veţi putea înţelege totdeauna. Dar nu încerca, inutil, s'o schimbi 
în felul vederilor tale. Nu spun să nu te interesezi de o blândă 
supraveghere şi îndrumare a lor. Dar în conflictele care știu că 
se vor ivi, fii tu cel îngăduitor. Gândeşte-te la durerea și la pier- 
derea lor, la nervii ruinaţi ai lridentei, și la tot ce nu se poate 
schimba aricât te-ai necăji. Ea încolo, e econoamă, cinstită, trăies- 
te numai pentru copii, e devotată... 

După aceste lucruri personale, iată, deoarece e vorba de des- 
părțire, îţi urez ocrotirea lui Dumnezeu şi biruinţă cât mai apro- 
piată. Sunt fericit, şi mor bucuros cu această multumire, că am 


133 


pai 


de a te înțelege şi de a te 


avut putinţa de a simţi chemarea ta, € 
i şi ce nu 


servi. Căci tu ești Căpitanu! Ți-am şi greșit, şi ce şti i c 
ştii. lartă-mă. Nam greșit însă niciodată nimic celei (ui sii cere 
fidelităţi legionare şi fideiității faţă de tine, Căpitanul. N am fă- 
cut destul pentru Legiune în ultimii ani, dar am crezut şi cred 
în tine şi faţă de această credință n'am păcătuit vreodată nici în 
cea mai ascunsă cută a sufletului meu (chiar dacă uneori mai cri- 
ticam câte ceva, cu bună credinţă, ca de pildă lipsa ta de atașa- 
ment faţă de forme şi contabilităţi, cari aduc adesea mari nea- 
junsuri de fond). 

Si să faci, măi Corneliu, din fara noastră, o țară frumoasă ca 
un soare. şi puternică şi ascultătoare de Dumnezeu! 


Trăiască Legiunea! 


Ion |. Mora 


(*)  Prefaţă la «Rânduri către generaţia noastră» de L Banea, 1936.) 
(**) (Din «Testamentul lui Moţa.) $ 


134 


CRUCILE DE PE MUNTELE PIETROSU 


Pp: la finele lunii Mai 1934 ne găseam în tabăra de pe Rarău 
cam optzeci de legionari, la clădirea «Casei de odihnă pentru 
bolnavi». 

Lucram sub conducerea Căpitanului, după un plan stabilit de 
el, care ne împărţise în echipe pentru șantier, pentru bârne, pentru 
piatra, etc. 

In mod obișnuit, de Sâmbătă după orele douăsprezece, uneori 
şi mai degrabă, până Luni dimineață eram liberi. Fiecare indivi- 
dual își vedea de curăţenie, se retrăgea pentru meditație, lua parte 
la slujbele dela Schit, îşi complecta educaţia pe urma învățăminte- 
lor și istorisirilor din pauzele în cursul lucrului; iar spre seară 
apăream toţi le şedinţă comună. 

Intr'o astfel de după-amianză ni s'a spus ca a doua zi în zori să 
ne adunăm în ograda Schitului Rarău, rămânând pe loc acei desem- 
nați cu serviciile curente, după rânduiala taberei. 

Astfel în dimineața din ziua următoare, Duminecă, ne-am deștep- 
tat la glasul prelung al unui corn, ce s'a repetat de câteva ori în 
unde cu ecouri multiple între acele trei înălțimi din preajma Schi- 
tului, îmbrăcate din talpă până'n creştet în verdele bradului se- 
rafie. In mai puţin de 15 minute stam în fața Căpitanului. Era 


135 


tocmai timpul când noaptea se găsea pe picior de plecare şi ziua 


cra gata să-și facă intrarea. 

Fără nici o vorbă, plecăm după el și, trecând de poartă, luăm 
pas de fugă spre satul Chiril. Ajunși în vale, continuăm. încetinel 
și respirăm adânc. Simţeam cum toată răcoarea munţilor se lăsa- 
se ca o binecuvântare peste noi. De pe pârâul Chiril ceața se ri- 
dică în pale uriaşe. Din depărtări începe să ne mângâe câteva raze, 
săgeți de aur, ale soarelui înfundat după creste de munţi. 

Suntem la malul Bistriţei. E rece. Valurile de apă bulbucesc, 
când mai zgomotos, când mai domol, alungându-se unele pe altele 
într'o goană neregulată. 

Apucăm la stânga spre satul Crucea. 

Despre ce avea să fie în dimineaţa aceasta, știau numai câţi- 
va. Un meșter lemnar din sat ne-a fost lucrat în cursul săptămânii 
nouă cruci destinate să cinstească memoria celor căzuți în prigoa- 
na din 1933-1934. Una dintre ele. de aceeași formă, era mai mare, 
mai grea, întru amintirea lui Sterie Ciumeti; celelalte toate la fel. 

De Sâmbătă seara au fost trecute peste apă și ne aşteptau la 
poalele muntelui Pietrosu, în vârful căruia aveam să le așezăm ca 
să dăinuiscă acolo, în singurătatea misterioasă a naturii, semn de 
pătimire creștină. 

La locul vadului întâlnim pe cei doi țărani din Crucea, cari fu- 
seseră tocmiţi din vreme, să ne fie călăuză spre culme. Bistriţa 
venise mare peste noapte, şi era lată; noi mulți și o singură lun- 
tre, lucrată destul de primitiv din trunchiul unui brad voinic. 


Căpitanul judecând situaţia, a socotit că pierdem mult timp 
ca să trecem pe rând, câte trei sau chiar cinci odată; apoi e mare 
nesiguranță, şi primejdie. Atunci ne-a sfătuit să ne luăm de mâini 
și să formăm un lanţ; el se așează în cap, avându-l la dreapta pe 
studentul Alexandru Morariu, iar Radu Mironovici face încheie- 
rea, ultima verigă. Imbrăcaţi cum ne găseam şi prinși voiniceşte 
unul de altul intrăm în apă cu fața spre valuri și bâjbâind fundul 
cu picioarele, ieşim teferi pe malul drept după câteva minute bune. 
Cei doi țărani au trecut cu luntrea, pe care a înapoiat-o la locul ei 
un al treilea, care se întâmplase să fie pe acolo. 


În bătaia soarelui ce se ridica dintre vârfuri de munţi, ne-am 


stors hainele şi ne-am ușurat bocancii de apă, cât s'a putut, odih- 
nindu-ne apoi un pic pe pajiștea verde dintre râu și munte. 


136 


După acest se j 
scurt popas, a a să ă i î 
îi Ar popas, ajungem să luăm crucile în spate și 
muntele Pietrosu în piept. 
Cei peste șasezeci i i 
sie șasezeci de â ălă însirui 
A E ș ezeci de legionari, urmând călăuzele, se inşiruie 
într'o acere desavarșită pe singura cărare cu foarte puţine ocoli- 
șuri ce urcă în pripor chiar de jos. 
Crucile le ducem cu schimbul: cea mare o mișcăm încet, câte 
. - pe „d - .. â i 
doi sau trei, după putere. Inlocuitorii sar la datorie din sfert în 
sfert de oră; și chiar mai degrabă, unde este nevoie 


A Soarele începe să ardă cu toată puterea. Brazii ce ne acopăr pe 
ici şi colo cu umbra lor încep să se rărească, și după un timp ră- 
man în urmă. Nici o adiere de vânt. Piatra pe care călcăm e fier- 
binte. Căldura ne stoarce broboane de sudori. Inaintarea e tot mai 
anevoioasă. În fața noastră numai tufe şi arbuști; iar din loc în 
loc dăm peste câte un brad izolat trântit la pământ, care a rezistat 
cândva cu fălnicie multor furtuni în rariștea de pe coastă. Pe cale 
izvoare nu sunt; decât unul aproape de vârf, sărac și neingrijit. 

După trecere de vreme grea am ajuns la el. Poposim între acei 
câțiva copăcei slăbănogi, răsăriți dintre pietrele ce le servese mai 
mult de razim decât de hrană. Din apa izvorului abia avem cu ce 
să ne umezim gurile arse de căldură și de oboseală. Imprăştiați 
cum ne-am pomenit, căutăm o palmă de umbră și ne întindem pe 
povârnișul muntelui cu faţa în sus şi, la propunerea Căpitanului, 
cu capul la vale, ca să se odihnească picioarele ce mai aveau mult 
de străbătut. 

După o jumătate de oră suntem din nou în mișcare. Cărarea 
devine din ce în ce mai nevăzută până dispare cu totul. Panta s'a 
priporit deabinelea și vârful Pietrosului ne amăgeşte că este pe- 
aproape. Înspre el apucăm fiecare pe unde se poate, prin sihlă și 
ierbărie până la brâu sau peste covorul de muşchi, în care scapi 
picioarele până la genunchi, depăşind cu anevoie bolovanii colțu- 
roşi, unul câte unul. 

Pe această distanţă dela izvor în sus, Căpitanul ia în spate 
crucea mare; Radu Mironovici, Nicoleta Nicolescu și alți căţiva 
crucile mici. Cei mulţi înaintează cu desaga gândurilor. Fiecare 
pas e un efort. 

Din întâmplare sunt în urma Căpitanului, la câţiva paşi. Pot 
să-l privesc din apropiere, uitându-mă şi în jos pe unde să-mi 
sprijin picioarele. Era obosit cum eram toți. Mişcându-ne în sus; 
uităm de măreţia cadrului. Se făcea că şi noi dispăruserăm cu to- 


137 


tul, rămânând el singur, omul cu crucea în spate ce-o poartă pe a 
Neamului întreg. : ii 

O privelişte unică. în viaţă, care te cutremură, te luminează, te 
transformă. 

Dela un timp, la unul din popasurile dese şi scurte, cineva se 
apropie și-i cere pardesiul ca să-i mai ușureze mersul, dar el con- 
tinuă fără cel mai mic gest cu capul aplecat în jos și îndreptat 
spre stânga. Tăcerea e complectă. 

Figura lui de bronz, chipul suprauman învăluit în fiorii trăi- 
rilor adânci mi-a rămas întipărit ca o icoană de legendă. Părul 
umed de sudoare i-a căzut în desordine peste fruntea înrourată. 
Albastrul cerului din ochi s'a innourat. Faţa suptă de-o mare du- 
rere, mai arsă sub dogoarea soarelui din acea dimineaţă, era nu- 
mai apă. Trupul întreg i s'a încovoiat sub povara din spate şi de 
mersul greu pe povârniș. 

Căpitanul urca spre vârf cu gândurile și suferința lui, cu tot 
trecutul brăzdat de-o voință de fier, cu întreg viitorul din faţă, 
descifrând poate în sinea sa când ura nepotolită a dușmanilor, 
când dragostea în creştere a Neamului. Urca în aceste momente el 
singur, sub privirile care-l întovărăşeau discret din toate părțile 
în liniștea maiestuasă de acolo. 

Ce semn a stat în preajmă, gândind să ia această inițiativă, 
dincolo de închinare în fața morţilor? Ce viziune i-a fulgerat min- 
lea, acea minte așezată, echilibrată, genială? A fost drum de lu- 
mină sau întunerec de noapte? 

Au fost necazurile îngrămădite din prigoanele de ieri? S'a ivit 
grija pentru ce va urma de acum înainte? A văzut un moment zo- 
rile biruinței? A intuit o clipă urgia dușmană deslănţuită cu fu- 
rie nebună? Şi-a dat seama că ar putea să înfrunte şi procedeie 
de justiție mascată? A simţit tăria durerilor din teroarea ce avea 
să fie drămuită cu cinism de brute și înconștienţi prin închisorile 
Jilavei, Doftanei, Râmnicului ?... 

In anii lui puţini n'a încetat să predice, să facă bine, să ne 
pilduiască cu blândeţe şi seninătate; să ne înveţe cum se apără o 
credinţă, odată răsărită din sămânța bună a sămănătorului; să se 
arate cum se proiectează forța ei; să ne îndemne la perseverare 
pe drumul către biruinţă, ce nu oricui îi este dat s'o vadă; pentru- 
că nimeni nu Sa născut ca să trăiască un număr nu știu cât de ani, 


138 


cum spune Ion |. Moţa sau «neputând învin 


anticipează Căpitanul. 
untem sus, mantia azurie si 
i UrIe Și curată ității ă 
cu pietre desfăcute de vremea de azil ii aa 0 
: Heni din stâncile ce vor fi 
2 [d i 4 . . Ă OT - 
format vâriul uriaş al Pietrosului. Perspectiva, minune de frumoa 
să, pad la depărtări. într'o ceață albită de fierbinţeala soare 
lui. acvarea dela înălțime și undele plăcute ale unui vânt pri- 
beag ne usucă feţele îmbrobonate și ne svântează trupurile umede 
După așezarea crucilor urmează un program scurt, ce se aa 
mină, într'o atmosferă de emoție generală i 
căzuți. 


a . . ei iată fii 
învinge marind», ge în viaţă fiind, vom 


cu imnul legionarilor 
Aşa s'a împlinit în acea zi un act măreț. pornit din gândul 
pentru frumos, pe calea grea a adevărului, spre împlinirea binelui. 

Poate, ca manifestare, ca formă, să pară un fapt divers, dar 
pe traiectoria vieţii Căpitanului, a Mișcării Legionare, a tragediei 
de azi a Neamului românesc, această zi, a crucilor purtate i sa- 
tul Crucea de pe Bistriţa până în vârt de munte. este de-o profun- 
dă semnificaţie prin tot ce s'a întâmplat. 


LE IE i 


Acele nouă cruci înfipte cu nădejde între pietrele din vârful 
Pietrosului, pe unde foarte rar calcă picior de om, le-am găsit 
sfărmate încă în acea toamnă. Din informaţii dela ciobani și ță- 
rani, lucrători la pădure, jandarmii stăpânirii au trecut pe acolo 
cu ordin să le dărâme; și le-au dărâmat. 

Ion Herghelegiu, avocat şi şeful partidului «Totul pentru Țară» 
din județul Neamţ, a lucrat altele într'un atelier din Piatra, mai 
mari, mai solide, mai frumoase. Le-a transportat și le-a urcat cu 
sania cu patru boi pe alt versant al muntelui. Sus au muncit două 
zile o echipă de legionari prieteni și țărani din vecinătate. Le-au- 
îngropat adânc între pietre şi le-au rezemat cu toată grija, ca să 
inspire respect chiar şi omului fără Dumnezeu. Dar acesta n'a 
avut inimă nici de data aceasta. A trimis iarăși jandarmii ca să 
le taie; și le-au tăiat; cum au procedat şi prin alte regiuni cu 
troițele dela margine de drum; sau acea lucrată în lemn de stejar, 
un monument de artă dela Mănăstirea Putna, așezată, din pre- 
cauţie ca să nu fie batjocorită, în grădina particulară a unui ță- 
ran, pe drum spre Mormântul lui Ştefan cel Mare; cum au dis- 
trus crucea din Grădina Publică dela Cernăuţi, lucrată în piatră 


139 


2 


şi ridicată în amintirea studentului Gheorghe Gligor de intelec- 
tualii, studenţii și muncitorii cernăunțeni prin râvna neobosită 
a profesorului Constantin Ţopa. 


E E 3 


Faptul din acea Duminecă de Mai 1934 ne apropie în mod 
imperativ de data când sa petrecut moartea năprasnică, ce curând 
va împlini un pătrar de veac. Gândul se încumetă să facă legătura 
între lumina de atunci și noaptea cu ceaţă, în care s'a prelins sân- 
sele morţii pentru viaţa cea fără de sfârșit; şi precum ea ne-a 
zguduit pe noi, va înfiora și generaţiile viitoare cât timp va fi să 
lucească steaua învăţăturii legionare. 

Dacă nedreaptă a fost prigoana contra Căpitanului, începând 
din anul 1919; dacă satanică a fost înscenarea cu arestarea și cu 
acele două condamnări fără nici o bază juridică din primăvara 
anului 1938; apoi oribilă este plăsmuirea de către forțele oculte 
a planului de a-i curma firul vieţii într'un mod atât de crud şi 
hoţesc. Însăși organele oficiale ale Statului au fost poruncite cu 
execuţia bestială, din ordinul guvernului asasin, în înţelegere, cu 
aprobarea şi sub protecţia acelui tiran și om stricat, care a fost 
din nenorocire rege al României. 


PE CĂILE ÎNTUNECOASE DE ASTĂZI 


«Bate vântul peste ape, 

Trece timpul greu... 

Noi mereu te plângem»... Căpitane, 

Iar tu, viu mereu în inima şi gândurile noastre, 

ne îndrumezi, ca şi altădată, oră de oră, pe căile întunecouse 
de astăzi, ca să nu ne rătăcim, să nu ne pierdem.. 


Cu lacrimile noastre vărsate din acel ceas, când ni s'a comuni: 
cat fărădelegea săvârșită asupra trupului tău frumos, ne strecurăm, 
prin lume nu cu slăbiciune, nici cu resemnare ci cu hotărârea 
dintâi şi cu focul credinţei deapururi. : 

Infruntăm la nesfârşit atacurile din toate părţile ale mișeilor 
date contra fundamentului spiritual al Neamului, ce l-ai întărit și 
înălțat prin lupta ta de erou şi moartea ta de martir. 


140 


Lucrarea ce-și ure pornire 


; EL a în pădurea Dobri : 
Tigheciului, continuată pe tot obrina din codrul 


cuprinsul țării e setea de dre 

FII pentru s p 
tate, n'a avut nicidecum caracterul de revoluție î ] 
e d le in sensu rasiur- 


nării ordinei în stat, precum ți-au calificat-o dusmanii: 
de la nimeni și de nicăieri nu ne-am însușit vreo tafiza le 
ționară ; pentrucă tu, Căpitane, ai urmărit numai acea « 
re sufletească», acea «măreaţ 

Ne-ai învăţat că «birui 
mare, alât de luminoas 


pentrucă 
ă revolu- 
: : mare înoi- 
ă revoluţie spirituală a poporului întreg». 
: sie dei si o așteptăm este atât de 
. ată nu y i ă 
fie înlocuită cu o biruinţă ieftină si Thot di a 

sed Ș n com- 
plot sau lovitură de stat; pentrucă Mişcarea Legionară nu poate 
birui decât odată cu desăvârșirea unui proces de conștiință a Na- 
țiunei române». 

«Când acest proces va cuprinde pe majoritatea Românilor și 
se va desăvârși, biruința va veni atunci automat, fără comploturi 
şi fără lovituri de stat.» 

Plecând dela această statornicire a unui principiu de fond. 
ne-ai îndemnat întotdeauna la liniște, la respectul legilor. la pur- 
tare amabilă cu autorităţile, precum a spus și Isus Christos, «să 
dăm Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui 
Dumnezeu». 


Iar, «dacă am fi noi sau familiile noastre bruscaţi sau maltra- 
taţi cu calm și seninătate să spunem: «Doamne, pentru biruința 
Legiunii învrednicește-ne şi pe noi de orice suferință și de o moar- 
te ca a lui Moţa și Marin». 

Ne-ai fost, Căpitane, pildă și îndrumător, ne-ai fost prieten şi 
învățător, ne-ai apreciat lucrările și ne-ai dojenit greșelile. Ai fost 
nădejdea Neamului Românesc. 

Dar tâlharilor nu le-ai fost pe plac; au văzut ce mare piedică 
le stai în calea hoţiilor, a necinstei şi a nelegiurii lor. Atunci s'au 
așezat la pândă. Ascunși de lume au ţinut sfaturi prin subterane 
și alcovuri, au ţesut intrigi, au lansat calomnii; în cele din urmă 
au hotărît să te prindă. Slugile lor te-au urmărit; ele te-au prins 
şi te-au predat legat chiar înspre săptămâna patimilor. De aci 
înainte ei vin cu falsificări și cu ațâţarea spiritelor; începe teroa- 
rea; se face judecarea unui simulacru de proces; te condamnă 
fără nici un temei, fie el cât de neînsemnat. Pentru toţi legionarii 
se deschid porţile lagărelor. In inima acestora şi în inima celor 
fără număr nelegionari s'a strecurat din momentul întemniţării 


141 


tale grija că nu le vei mai scăpa din mâini, că te vor ascunde ca 
pe o pradă de mare preț sub toate lacătele orânduite, că te vor 
ține chezăşie, te vor umili, te vor tortura... 

Cu cât trecea timpul aceste presupuneri ni se întăreau şi amin- 
tirea acelei zile, cu patru ani în urmă, când ai purtat crucea spre 
vârful Pietrosului, revenea tot mai mult. De aceea toată strădania 
noastră, a celor din lagărele dela Dragomirna, Bistriţa, Miercurea 
Ciucului şi Vaslui a fost să te cruțăm, să te apărăm în mod indi- 
rect prin comportamentul nostru, să nu provocăm, să suferim şi 
aminte să ne fie Moţa și Marin. 

Nu cunoşteam atunci consemnul de liniște dat de tine, Căpita- 
ne. Dar instinctul pentru situaţia creată de tâlhari şi sentimentul 
răspunderii ne povățuiau să nu le dăm prilej de răzbunare, să 
n'aibă nici un motiv pentru moartea ce ţi-o pregăteau în taină. 
Sau... Cine știe?... Gândul ne purta în iluzia că și tâlharului ce- 
lui mai crunt ar putea să-i vie pe neaşteptate, o clipă, luciditatea, 
momentul rațiunei normale, privind albul de crin al nevinovăţiei. 

Dacă în general ne-am menţinut în ordine cu toate provocări- 
le ticluite de temniceri la poruncă de sus, s'au făcut şi greșeli în 
lagăre, dar mai ales în afară. Le mărturisim și ne căim. 

In ceasurile de plâns şi iugăciune te implorăm, Căpitane, să 
nu-ţi întorci faţa dela noi ci priveşte-ne starea în care ne găsim: 
împrăștiați pe toată fața pământului sau în Ţară scrâșnind sub 
enutul ucigător al dușmanului, pus în slujba cotropitorului. 

Vezi-ne felul cum umblăm și duhul în care trăim. 

Priveşte și ne judecă cu acea obiectivitate, care ţi-a întovă- 
răşit lumina credinţei în drumul vieţii. : 

Caută dacă suntem pe linia ce ai trasat-o, când ne-ai lăsat și 
cuvânt, că nici dușmanului să nu-i facem vreo nedeptate. 

Judecă-ne cu dragostea aceea, ce însemnează, cum ai spus, «pace 
în suflete, în societate, în lume». i 

Ai suferit prigoane, ai purtat crucea, ai îndurat martiriu, ne 
ești Căpitan. Condamnă sau absolvă, căci noi nu putem fi încă 
judecători în propria noastră cauză. 

13 Septembrie 1962. 


VASILE ÎASINSCHI 


142 


i rit ri 


SUB ARIPA ARHANGHELULUI 


D-: format sufletește încă din sânul familiei pe apropierea de 

Biserică şi credință în Dumnezeu, apoi în şcoală pregătit pen- 
tru misiunea de preot, totuși am avut oarecare greutate când a trebuit 
să înţeleg Mișcarea Legionară, ca pe o organizaţie născută sub ochiul 
Și grija cerului. 

La inceput, şi acest început trebue șă recunosc că a durat mult, 
fiind deja vechiu legionar, am înţeles Legiunea ca pe o organi- 
zaţie politică, care îsi propune cu mai multă hotărîre, cu altă me- 
todă și sistem de lucru, să fie mai bună, mai cinstită și mai efi- 
cace decât celelalte organizaţii politice, cari, la rândul lor, pretin- 
deau şi ele că luptă și se sacrifică pentru țară şi binele poporului 
român. 


Socoteam Mișcarea Legionară o organizaţie a noastră. cu care 
facem ce putem și ce vrem, care învinge sau se prăbușește prin noi 
Și piere, mai mult sau mai puțin, odată cu noi. 

«ln câmpul politic trebue să se decidă soarta luptei noastre», 
spunea Căpitanul; şi m'a furat terenul. 2 8 

Mi-a părut rău de această târzie înțelegere; m'am mângâiat 
însă, când am văzut că şi altă lume, cu mai multe posibilităţi de 
pricepere decât ale mele, a înţeles cu oarecare greutate această taină 
legionară. 


143 


In acelaș timp, m'am ingrijorat văzând că, chiar dacă ai înțeles 


taina legionară, eşti mereu ameninţat, să te indepărtezi de ade- 
văr, să te rătăceșşti, să te pierzi sufletește, ca legionar. «Dela Icoană 
şi altar am pornit apoi am rătăcit, serie lon Moţa în primul nu- 
măr din «Pământul Strămoşese», am rătăcit o bucată de vreme 
purtaţi de valurile omenești şi n'am ajuns la nici un mal, cu toată 
curăţenia impulsurilor noastre»... 

Greşala mea cea mare era de a nu fi înţeles, de a nu fi dat 
atenţia și locul cuvenit Stântului Arhanghel Mihail în Legiune. 

Ştiam tot ce poate ști un teolog creștin despre sfântul Arhan- 
ghel Mihail. Il cinsteam cu dragoste și temere în Biserică. In Le- 
giune însă, socoteam că i-am luat numele şi l-am dat organizaţiei 
noastre, ca pe oricare alt nume și atâta tot. Aveam un nume. 

Cunoşteam fără îndoială, vederile Căpitanului pe care le-a scris 
mai târziu in cartea «Pentru Legionari»: lată-ne cu granițele Miș- 
cării noastre fixate. Cu un capăt înfipt in pământul țărei și cu 
altul in cer: Arhanghelul Mihail şi Pământul Strămoșesc». 

Citisem la fel scrisul lui Moţa, unde vorbea despre sfântul 
Arhanghel și Icoana sa: «Nu mai lucrăm noi, ci ea (Icoana, Arhan- 
ghelul care este neînvins). Pentru noi nu există infrângere și 
desarmare, căci forţa ale cărei unelte vrem să fim, e etern invin- 
cibilă». 

lar Căpitanul ne scria acelaș lucru in diferitele sale Circulări: 
«Din înălţimea cerului sfânt Arhanghelul Mihail ne ocrotește, ne 
conduce și ne face invingători» (8 Nov. 1930). 

In altă parte: «Cu cât vom fi mai loviți cu atât vom sta mai 
strâns sub scutul Arhanghelului.» 

Cu altă ocazie: «Mâine 8 Noembrie (1934) fiind ziua sfântului 
Arhanghel Mihail vom intra în sărbătoare şi rugăciune încă din 
această seară, ora 6... ne vom aduce aminte... și de ziua aceea care 
va fi într'o bună zi de mâine, când tot ce este suflare vie in această 
țară românească va sărbători pe sfântul Arhanghel Mihail Birui- 
torul, în fața dușmanilor lui, de astăzi, uluiţi și sdrobiți de măreția 
Biruinţei lui.» 

Așa dar, dușmanii, care păreau a fi numai ai noștri, erau și duş- 
manii Arhanghelului, deaceea și biruinţa nu urma să fie a noastră, 
ci a sfântului Arhanghel Mihail Biruitorul și a noastră, a legio- 
narilor, morţi și vii! 

Nu ştiu dacă vor fi fost mulţi legionari sau dacă mai sunt mulți 
și acum, care să facă greșala de inţelegere pe care am făcut-o eu 


144 


față de sf. Arhanghel Mihail; știu însă, că mie mi-a fost dat, să 
primesc o lecţie, pe viu, din partea Căpitanului. 

Era în 1934, Legionarii ieşiţi de prin închisori stăteau încă sub 
apăsarea actului de guvernământ liberal din Decembrie 1933; pe 
lângă disolvarea Gărzii de fier şi a celeilalte organizații legionare 
legate de Garda de fer, se interzicea tuturor foștilor membri ai 
organizațiilor legionare dizolvate orice activitate politică. Dacă unul 
dintre foștii membri ai Gărzii de fer s'ar fi înscris in orice orga- 
nizaţie politică, fie chiar în partidul liberal. acea organizație era 
amenințată cu dizolvarea. 

In acelaș timp, loate organizațiile politice adversare Mișcărei 
Legionare au trecut la o intensă acţiune de captare a tineretului, 
organizând tineretul aparte, in partid: tineretul liberal, tinere- 
tul n. țărănist, averescan, georgist, lăncieri şi așa mai departe. Ba, 
au început să apară și îmbrăcaţi în diferite cămăși colorate, să 
meargă în marş, socotind că acestea au atras tineretul în Garda 
de fier. 

Pierdem tineretul îmi ziceam eu îngrijorat: alunecă, pleacă, 
se pervertește, se slăbănogește! 

In nenumărate rânduri în discuţii lungi cu bătrânul nostru Hris- 
tache Solomon și cu alții, dintre ai noștri, schimbam fel de fel de 
păreri și soluţii în legătură cu situaţia în care ne găseam și cu 
grija de a nu pierde cel puţin tineretul cât îl aveam. 

Intr'una din zile, primesc prin poștă statutul asociaţiei «Sfântul 
Gheorghe» patronată de către sfântul Sinod al Bisericei Ortodoxe Ro- 
mâne. Îl iau, îl-citesc și deodată parcă văd lumină înaintea ochi- 
lor: Asociaţia sfântului Gheorghe se ocupa de tineret. Impărțit 
pe vârste așa cum era în Legiune; iar programului de lucru nu-i 
lipseau decât foarte epuţine lucruri caracteristice Mișcării Legiona- 
re. Aceeași grije de formarea şi educaţia creştină și românească 
a tineretului şi aproape aceleaşi mijloace. Conducerea o putea avea 
preotul, învățătorul, iar în lipsa acestora, orice român, creștin mai 
răsărit din Asociaţie. 

Merg la bătrânul Hristache Solomon și-i dau să citească sta- 
tutul amintit mai sus, împărtășindu-i în acelaș timp gândul meu: 
să îndemnăm tineretul legionar să intre în Asociaţia sfântului 
Gheorghe. Pe unde nu-i organizată să începem s'o organizăm noi. 
Preoţi și învătători legionari erau destui. La fel, oameni mai ră- 
săriți, iscusiţi şi destoinici, în fiecare sat, destui! După ce va în: 
ceta prigoana liberală, ieşim cu totii din Asociaţia stântului Gheor- 


145 
10 


- a xsi în cadrul Legiunei Arhanghe- 
ghe ne reîntoarcem şi lucrăm iarăși Inc 


lului Mihail. a îi JAN ARINĂ pair 
Bătrânul Hristache Solomon, ceilalți bătrâni şi Lineri [i ohari 
cu câţi ne mai puteam întâlni pentru consfătuiri, au g je 


foarte bună. Aşa de bună, că ar trebui, i pr el i ia 
ne mulțumim cu aplicarea ei numai In a ră lee fără d AER 
întinsă pe ţară. Hristache Solomon propun P 

la Bucureşti şi să-i spun Căpitanului gândul pu au i 

A doua zi, pornese la drum. In tren întâlnesc 9 ja „Colegi 
de Facultate. preoți şi ei acum, mergeau cu diferite treburi, la 
Bucureşti. Vorbim de una de alta și în cele din urmă aduc vorba 
despre Legiune și necazurile noastre cu liberalii. Prietenii mei, se 
descoperă şi ei, ca începători în ale Legiunii şi arată și unul și 
altul dorința de-a vedea. și a cunoaște pe Căpitan. Nu-l văzuseră 
până. atunci. li invit să meargă cu mine la sediul din Gutemberg. 

Ajungem. i 

Căpitanul ne primeşte în biroul său de lucru, „prietenos ca de 
obiceiu. Dupăce termină de vorbit cu prietenii mei, incepe cu mine: 
ce se mai petrece pe la Focșani, ce face cutare și cutare, incepând 
cu «DI. Hristache». îi Ale 

Răspund. repede, repede fiindcă păcatul meu mă îndeamnă, să 
încep de faţă cu prietenii mei, să-i spun Căpitanului pentru ce am 
venit să-l văd. Mă gândeam: vor vedea acum și prietenii mei, proas- 
peţi legionari, cum, fostul lor coleg întrun ceas greu al Legiunii, 
a găsit o posibilitate ca Legiunea să nu se înăbușe până la ieșirea 
de sub apăsarea prigoanei liberale. 

Căpitanul cu vădit interes ne invită, să ne așezăm. Se aşează 
și el la masa lui de lucru, iar eu cu statutul Asociaţiei sfântului 
Gheorghe în mână, mă așez în dreapta Căpitanului și încep să-i 
spun pe încetul și bine pregătit tot planul cu care venisem la Bu- 
curești. 

Căpitanul foarte atent ia statutul după ce am terminat de 
spus ce avusesem de spus, îl răsfoiește, se opreşte pe alocurea și 
citește. Apoi, adăogă rar, rar de tot și apăsat: Eh! Da! Da! Bine! 
Da. toţi trebue să ne gândim, să găsim o ieşire din situaţia asta. 
Suntem întrun mare întunerec. Mai rău decât într'o noapte fur- 
lunoasă rătăciți printr'o pădure seculară. 

Da! trebue să găsim o ieșire. Atenţiune însă, continuă Căpita- 
nul cu vocea mai ridicată, să nu ne rătăcim părându-ni-se că am 
găsit ieșirea la lumină, că am găsit drumul cel bun! 


146 


Căpitanul reincepe răstoirea statutului, Trag cu ochiul la prie- 
tenii mei. Le râdea fața de bucurie. Colegul lor găsise ceva, o mică 
potecă pe care Legiunea putea să înainteze. 

Nu știam, reincepe Căpitanul, că există o asemenea Asociaţie. 
E bună. Chiar foarte bună! Anume am răsfoit statutul, ca să-mi 
dau seama cât e de serioasă. E bună! 

Pentru cazul nostru însă, eu aș pune câteva întrebări, ca să 
mă lămurești și pe mine mai bine, Dta Părinte, fiind în materie: 

Există în împărăția lui Dumnezeu sfinţii aceștia, pe care ne 
învață Biserica, să-i cinstim? 

După aceea, există o ierarhie a sfinţilor? Care este mai mare în 
ordinea sfinţeniei şi a puterei, sfântul Arhanghel Mihail sau sfântul 
Gheorghe? 

Am simţit cum urcă sângele şi-mi văjâe în urchi. Am înţeles 
bine, bine de tot pe unde greşisem. 

Sfântul Arhanghel Mihail, e mai mare decât toţi sfinţii, Căpi- 
tane, răspund eu, vine îndată ca sfințenie și putere după sfânta 
Treime. El, ca şi ceilalţi sfinți Arhangheli și îngeri sunt fără păcat, 
pe câtă vreme omul, oricât de sfânt ar fi, are totuşi în fiinţa lui 
urme de păcat. 

Eh!... Foarte bine!... începu Căpitanul. In acest caz Părinte, 
dacă noi am merge la sfântul Gheorghe, va veni sfântul Arhanghel 
Mihail şi-i va spune cam așa: uite, îi vezi pe ăștia, care au venit 
la tine sfinte Gheorghe? Aceştia sunt legionari. Sau speriat de pu- 
terea partidului liberal. Ei cred că liberalii sunt mai tari decât 
mine, deaceea încearcă să-i ocolească venind la tine. Când vor ob- 
serva liberalii că legionarri se ascund în Asociaţia ta, vor lua mă- 
suri şi împotriva Asociaţiei tale, cum au luat împotriva Legiu- 
nei mele. - 

Legionarii, desigur, te vor părăsi şi pe tine. Vor căuta un alt 
sfânt, pe sfântul Dimitrie spre exemplu, și după sfântul Dimitrie 
alt sfânt şi tot așa mai departe, până vor termina cu sfiinţii din 
calendar. 

In plus, ei nu vin cu gândul să rămână la tine, ceea ce nar 
fi deloc rău, ci ei se gândesc, ca de îndată ce partidul liberal va 
obosi cu măsurile lui împotriva mea, să iasă cu toţii din Asocia- 
ţia ta, să te părăsească şi să revină la mine. 

Eh! sfinte Gheorghe, îți spun eu. să nu le ajuţi! Lasă-i la 
puterile lor! Şi-ţi promit și eu, că-i las pe mâna liberalilor de 


147 


tă probă de necredinţă în puterea lui Dum- 
as 


îndată ce vor da ace 
sia că se învârtește pământul 


nezeu. 
î ă impre 
Eu, în această vreme, aveam p 
ae itanul, nu m'aș fi simțit așa de 


Dacă aș fi fost numai eu cu Căp 
7 . 
lor doi preo 


rău, ca acum în prezența e cani alea calca 
fi gândind ei faţă de această greşală ăc i ARĂ 
ăpitanul continua cu convingerile sale: «noi p si ntu 
E a impl tron, aşa cum au cismarii, bir- 
Arhanghel Mihail ca un simplu patron, ; nl 
jarii, negustorii și alte feluri de breslași; un steag, 0 icoană și o 
zi de sărbătoare când se mănâncă și se bea mai bine în cinstea 


sfântului, a patronului. Câte odată se şi mai bat sau se și tae, 
tot de ziua patronului, adică în cinstea patronului». 


ți şi mă întrebam: ce vor 


«La noi? i Vita : i Sa 
»La noi, Arhanghelul e viu! viu! Mai viu și mai tare decât 


toate forţele răului din lume!» ; i 
Parcă aud şi acum vocea și vorba sacadată a Căpitanului: 


«Arhanghelul ne conduce! El ne apără, cu el luptăm și cu el von 
învinge! Dar ca să ne ajute, trebue să credem în Dumnezeu și 
puterea Arhanghelului Său, să ne rugăm și să ne mișcăm ca sub 
ochiul viu al sfântului Arhanghel Mihail. Cu dușmanii noștri să 
avem răbdare, veţi vedea ce va face Arhanghelul cu ei !» 


In legătură cu tineretul? 

«Da, în adevăr e amenințat cu alunecarea în apele otrăvite ale 
partidelor politice; totuşi, cine va înţelege lupta noastră, de ori 
unde va fi, va veni sub sabia Arhanghelului. când se va putea! 

Cu liberalii? Veţi vedea ce va face Arhanghelul cu ci. fiindcă 
atunci când nu mai putem noi să facem nimic, atunci lucreză sfân- 
tul Arhanghel Mihail. Când mintea noastră cu toate sforţările, nu 
mai găsește nici o cale, nici o ieşire, ci stăm ca legaţi la stâlp. 
atunci lucrează Arhanghelul. Noi, desigur, nu ne culcăm și zicem: 
lasă că lucrează Arhenghelul pentru noi, ci am dori să lucrăm, 
dar nu putem ; ci stăm mereu gata să lucrăm și să mergem înainte 
de îndată ce cărările ni se limpezese în față. Dar chiar când se 
pare că nu mai putem fase nimic, și atunci mai putem face ceva 
și încă ceva foarte de folos luptei noastre; ceva de la care nici o 
forță din lume nu ne poate opri; post și rugăciune! » 

Căpitanul a mai spus și altele, a mai răstoit statutul Asocia- 
ției Sfântul Gheorghe recomandând, că cine vrea să lucreze în 
această Asociaţie face bine, dar să rămână și să lucreze și după 


148 


« 


ce Legiunea va ieși de sub măsurile partidului liberal; mai mult 
nam mai reținut și n'am reținut nici cum am ieșit pe poarta 
sediului. 

M'am trezit, întrun târziu pe Bulevardul Elisabeta când cei 
doi colegi cari mă însoțeau încă, oprindu-se pe loc și cuprinși și 
ei de aceeaşi stare sufletească ca a mea, începură să-mi vorbească : 
Mă, frate, şi noi eram câstigaţi de părerea ta, că e foarte bună. 
Ce noroc am avut, că eram gata să mai adăogăm și noi câte ceva 
intru susținerea propunerilor tale. Și lucrurile erau așa de simple 
de înțeles mai cu seamă pentru noi preoţii. adause unul dintre 
prietenii mei! 

Acasă, când am povestit discuţia cu Căpitanul. bătrânul nostru 
Hristache Solomon a ascultat tot timpul cu capul plecat și prins 
între palme. S'a sculat după aceeia şi a propus să postim trei zile 
post negru. Trei miercuri, deoarece Vinerile se postea de regulă de 
către toţi legionarii. 

Cu Căpitanul m'am mai văzut după aceea şi am vorbit în ne- 
numărate rânduri, a venit şi pe la mine în casă, niciodată însă, 
nu mi-a mai amintit de cazul cu sfântul Gheorghe și Sfântul Arhan- 
ghel Mihail. 

Aveam impresia că a uitat! 

A trecut timpul. Legionarii sau mișcat și ei cum au putut 
în cadrul puţinelor posibilităţi legale câte mai rămăseseră nesupri- 
mate de către guvernul liberal. 

In cele din urmă au venit alegerile din 1937. După alegeri 
merg pe la Bucuresti. Intâlnesc pe Căpitan în curtea sediului din 
Gutemberg. Şi așa prin curtea sediului, după câteva întrebări asu- 
pra felului cum s'au desfășurat alegerile pe la noi, îmi spune: 

«Eh! ai văzut ce-a făcut Arhanghelul cu partidul liberal? Aveai 
teamă că ne prăpădim!» 

«lată falnicul partid liberal cu toată armata lui de agenţi elec- 
torali și de bătăuși, cu toată tehnica lui în furtul urnelor și măs- 
luirea rezultalelor, cu tot aparatul de stat, în mare majoritate li- 
beral, ce-i stă la dispoziţie de aproape 70 de ani. cu toate băncile 
lui, cu toţi bancherii străini și cu toate puterile întunericului ce-i 
stau în spate, cu tot furtul de voturi ce l-a făcut și cu toate silni- 
ciile întrebuințate, iată-l la pământ! 

Pentru prima dată în istoria poporului român se petrece: așa 
ceva; partidul care-și face alegerile cade la alegeri. 

Şi noi, noi săraci şi loviți din toate părţile ne-am permis să. 


149 


ne măsurăm cu liberalii și să mai luăm și pe alţii sub ocrotirea 
piepturilor noastre. 
Dacă forţei liberale i- 
torul Arhanghelului, am fi 
Deaceea Biruinţa este a noastr 
este Biruinţa Arhanghelului.» 
Foarte mulţi dintre noi s'ar putea s 


se: Bine, e drept că adversarii Legiunii, 4 gurii « 
rând, au fost lichidaţi, unde este însă, Bi- 


a noastră în momentul de față? 
că toate dușmăniile din trecut 
i mult printr'o apropiere 


a noastră. fără aju- 


am fi opus numai forţ îi 
nu liberalii! 


fost noi la pământ Și ali! 
ă a tuturor, în primul rând însă, 


ă greşească acum, întrebându- 
sub toate formele în care 


Sau prezentat, rând pe 
ruința Arhanghelului și 

Mai întâi trebuie să constatăm, 
sunt definitiv lichidate; bine înțeles, ma 
și înfrățire românească, decât printr'o nimicire materială, radi- 


cală: printr'o împingere a vechilor noştri adversari în tranșee, cot 
la cot, cu noi! 

Apoi, că salvarea dela pieire a unui neam nu se poate face 
fără asentimentul şi contribuţia lui. In plus acest lucru nu se face 
dela o zi la alta. ci cum spunea Ion Moţa că, «un neam bolnav 
nu moare, ca omul în 2-3 ani, ci în secole», la fel și ridicarea lui 
din mormânt nu se face în trei zile, sau în trei ani! 

După aceia, lupta împotriva răului e continuă. Biruinţa depli- 
nă și perpetuă nu se realizează în lumea aceasta, pe pământ. 
Viaţa este o continuă luptă, un continuu războiu. «În lumea plan- 
telor, spune Căpitanul, în natură, în păduri şi pe câmpii, acolo 
unde oamenii se duc să guste pacea, nu este în realitate decât o 
luptă surdă şi necruțătoare pentru viaţă !» 

Mai departe, fiindcă este vorba de biruința Neamului și nu de 
biruința noastră, nu trebuie să legăm ziua marei Biruinţi, de zilele 
noastre, ci numai de lupta și de sacrificiul nostru. 

«Avem credința, spune lon Moţa, că, de astă dată mergem 
drept la ţintă și biruința este asigurată. Neamul va fi servit, mân- 
tuit, deoarece nu înțelegem să ne mai depărtam nici o clipă dela 
Icoană și dela porunca ei... Pentru noi nu există înfrângere și 
desarmare, căci forța ale cărei unelte vrem noi să fim e etern 
invincibilă.» 

lar Căpitanul scrie și mai lămurit despre această biruință peste 
veac: «mâine, pe deasupra tuturor suferințelor, a loviturilor. a 
amenințărilor și chiar a morţii vom învinge. 

„Și IE AVON întâlni cu atâta drag, povestindu-ne calvarul, toţi 
cei cari ne-am împărtășit cu voia lui Dumnezeu din el. 


150 


Ne vom minuna de măreț; pisi 
lasi i ae una de măreţia Birninţei şi vom râde scârbiţi de 
așitatea și nimicnicia celor ce ne 


prigonesc și ne lovesc astăzi. 
Dealungul luptelor Şi în 


mijlocul tuturor loviturilor rămân me- 


pe credinţă, că vom învia, biruind în .nu- 
mele Mântuitorului Isus Christos 


(27 Mai 1935), 


Deaceia legionarii n 


reu cu aceiași nestrămutată 


și al Neamului Românesc» 


E au dreptul să se îndoiască de biruință. la 
fel cu toată lumea cealaltă. ce se 


nică și desorientare! 
Legionarilor nu le este îngăduit 


scufundă în desnădejde. în pa- 


3 C - sa meargă bâjbâind prin lume, 
când ştiu bine că se află sub conducere cerească. când stiu bine. 
că murind închid ochii sub aripa protectoare a Arhanchelului 


Mihail! 
PREOT VASILE BOLDEANU 


(«Pământul Strămoșese>, 1952.) 


151 


13 SEPTEMBRIE 


| ae din ultimele zile ale veacului care apunea, la 13 Sep- 

tembrie 1899, în cumpăna dintre veacul care se stingea și veacul 
care se ridica spre vieață, s'a născut undeva în lași lumină nouă, 
Căpitan, nu numai veacului cu care răsărea impreună, ci șirurilor 
de veacuri viitoare, CORNELIU CODREANU. 

Bătrâna capitală a Moldovei n'a observat la început minunea care 
se petrecea între zidurile sale, nu fiindcă vârsta i-ar fi slăbit vederea, 
ci fiindcă târgul de pe malul Bahluiului a încetat de mult să mai 
fie ce a fost odată: Iași. Se ridicau ele, nu-i vorbă, ca și mai demult, 
patruzeci de turle de biserici, pe chinga dealurilor ieșene, dar clopo- 
tele din turle răsunau a pustiu în vremuri de sărbătoare. Pornind 
dela piciorul «Copoului» spre «Păcurari», sau în jos spre «Lăpuș- 
neanu», de aici urcând spre «Sărărie», sau trecând dealul spre «Tă- 
lăraș», oriunde-ți întorceai privirea, străini și iar străini. «Trei 
Ierarhii» lui Vasile Lupu, buchet uriaș de flori încremenite în piatră, 
își zăvoriseră de mult porţile, ocrotind pe cât îi era cu putință dom- 
neasca odihnă a ctitorilor din racle. [Și era mare nevoe de zăvorire 
a porților, deoarece bâjbâia primprejur furnicarul jidovimii proaspăt 
aciuiate. Cimitirele mai puţin păzite și-au pierdut, pe ici pe colo, cru- 
cile de marmoră și multe lespezi măestrit dăltuite au fost ridicate 


152 


| 
| | 


epe mormintele mi PRE 7 
fe or E Pale, 1 Yornicilor vechiului laşi, şi folosite 
a e zidarie pe seama h zf ȘI, $ 

! A avrelor iidovesti idi 
proaspete, dar hâde, peste osemintele pâng 4 Pasa ee: silicat 
«Unirii», doar statuia lui Cuza Vod E 
mulțimea de firme jidovești, de m 
trecut odinioară românesc. F 


sep: ărite de veneciti. In piaţa 
3 stingherită și ea, cum era, între 
sai E, Artiniea prin prezenţa ei de un 
rită xi - 
dița Ticăului, «Bojdeuca» lui Creangă. Pe dealul C g i ina u- 
anu, de bronz, şi-a întors de It £. i iu o Slais 
e i mai aie CMihăilea i, A iza pa degia Ea e E 
i : i », deoarece sălășluiau din ce în 
capinai „mulţi studenţi străini între zidurile ei. Ceva mai la deal. 
în grădina Copoului, «Teiul lui Eminescu» zăvora, cu ajutorul ra- 
murilor sale posomoriît coborite, cât putea mai deplin, sanctuarul tul- 
pinei sub care a visat de atâtea ori pe vremuri poetul. Si aici, ca 
și pretutindeni în lung și în latul orașului înstrăinat viermuia «omi- 
da» coborită din «Boian» şi «Vatra Dornii», peste Iașul, inimă a 
Moldovei. 

Si ca inima sa era toată Moldova şi ca Moldova era ţara toată, 
în acea toamnă de sfârșit de veac. Părea o toamnă de sfârșit de lume, 
de sfârșit de lume românească. Străini în orașe, străini în satele ro- 
mâneşti. Străini cu sutele și sutele de mii, cum n'au fost nici în 
timpul celor mai cumplite viscole ale trecutului românesc. Străini 
în casă, străini în moșia românească. Si, ce era mai rău decât toate. 
parcă şi sufletul românesc se înstrăina. Se răvăşau într'însul como- 
rile de energie și virtute românească, se deschideau tot mai adâne 
în el, începând din păturile lui de sus, guri de prăpăstii negre, gata 
să adâncească ființă și neam şi morminte și tot. 

„„Veacul al XIX-lea care apunea, sgâlțâise din țâţâni, de cum a mi- 
jit ochii, toate așezările lumii. Născut din vălvătaia unei revoluţii 
care n'a cunoscut decât duhul dărâmării, a căutat să înlocuiască au- 
toritatea, principiul indispensabil organizării oricărui stat, cu hărmă- 
laia iresponsabilă a plebei, dragostea de ţară, şi neam, cu ideea unei 
false fraternităţi universale, false fiindcă se referea la ceva general, 
ireal, iar în concret nega familia, cuibul în care fraternitatea 
se naște şi creşte organic, nega neamul în cadrul căruia se înfrățese 
familiile. Acelaș veac a mai asmuţit însfârșit massele împotriva lui 
Dumnezeu, cinstirii căruia au încercat să substitue adularea materiei 
și a unei prezumtive, dar jalnice, rațiuni românești. 

In locul desvoltării organice în cadrele fixate de istorie și pute- 
rile lor de vieaţă, neamurile, cuprinse de duhul distrugerii împrăștiată 


153 


în lume de focul revoluției plebei pariziene, au dărâmat în ele cu 
sgomot și cu voluptate, zăgazul sângelui, pentruca să cadă în curând 
vlăguite de puteri în mreaja păianjenului care stătea la pândă, păian- 
jen cu chipul lui Juda. 

Suflul otrăvitor al veacului al XIX-lea nu atinsese o vreme pă- 
mântul românesc. Isbiţi mereu de vitregiile istoriei, Românii au rămas 
sufletește în veacul lui Stefan cel Mare sau al lui Mihai, veacuri la 
care și-au adăpat tăria și Horia și Tudor și Iancu și Vodă Cuza. O 
vreme ocupat cu Apusul, veacul prăvălitor de suflet ne-a trecut cu 
vederea. Cu atât mai aprig s'a repezit asupra noastră când și-a adus 
aminte de noi. în ultimele lui decenii. Mai puţin timp decât o gene- 
rație de om, a fost suficient pentruca să dărâme din suflete tot ce 
au creat și conservat șirul de secole. Mai puţin timp decât o gene- 
rație a fost suficient pentruca să facă din lașul Voevodal de până 
atunci un cuib de ploșnițe străine. Si ce s'a petrecut cu Iașul, s'a 
întâmplat cu Tara toată. 

13 Septembrie 1899, în toamna Iașului cufundat în melancolia 
sfârșitului de veac și în desnădejdea sfârșitului său de, istorie, cine 
ar fi putut bănui că începe să mijească, printre ruinele proaspete 
ale trecutului, muguri de primăvară înnoitoare, duh de veac nou, ener- 
gie de trăsnet, menit a cutremura din străfunduri neamul ce se credea 
sortit pieirii, și a-l ridica spree viață, spre demnitate, spre glorie? In 
Iașul amintirilor măreţe ale trecutului românesc, în Iașul cutropit 
de jidovime și de moarte, a licărit în prag de veac nou scânteie nouă, 
scânteie care -avea să crească și alimentată de jalea Iașului muribund 
— să ajungă cândva foc, vâlvătae, Căpitan. Căpitan care se mistue 
pe sine pentru a-și salva Iașul, Moldova și Neamul. Căpitan care-și 
transforma pieptul în torță vie pentruca să lumineze cu ea cărarea 
de mântuire a neamului. Sens nou jertfei creștine. Sens nou istoriei 
românești. 

Când a aflat că a fost dăruit de Dumnezeu cu primul său născut, 
tânărul, pe atunci, lon Zelea Codreanu, coborit de prin ținuturile Su. 
cevei de unde a fost silit să plece din cauza urgiei străine, s'a rugat 
lui Dumnezeu, să-i dea putere și lui și fiului său, să poată lupta 
pentru desrobirea Bucovinei lui dragi, dar și a bietei Moldove, robită 
și ea din ce în ce străinului. Calendarul zilei de 13 Septembrie cinstea 
pe Corneliu Sutașul, Semn bun —se gândea tatăl-— fiul meu s'a năs- 
cut în ziua cinstită de numele unui soldat roman. A unicului soldat 
cu numele trecut în calendar. A unui soldat și viteaz și temător de 
Dumenezu. Așa cum trebue românul să fie — și în semn de mulțumire 


154 


pentru semnul ceresc, si-a botezat e 
sutașului din calendarul zilei. 


Semnul părea să aibă un sens și mai adâ : 
din Faptele Apostolilor, ne arată CERP adânc. Capitolul 10 
unei centurii italice cu garnizoana în ci : aa ie a ital 
moscător al credinţei creștine, I ailtiezâia uri. Deși păgân și necu- 
nic de mântuire din cauza inimei cea ia pe Cornelius vred- 
deci acestuia prin gura unui înger să ceea A. ea; pornit 
la Simon, supranumit Petru, care-] va mânt piei a oraşul Joppe 
au aflat într'adevăr în Joppe pe Apostolul Bas e aaa Cornelius 
cele auzite de Cornelius din tei 3: A a pi i 
; : gerilor. Călăuzit de acesti soli 
Petru s'a dus la Cezaria, unde a intrat în ca sului : ş 
dată s'a convins că acesta este vrednic d i Boala ra 
De botezat nu îndrăsnea să-l boteze. C ete taia lee 
4 i snt - omunitatea creștină de pe atun- 
Di erascipase Aa de prescripțiunile legii lui Moise. Apostolii 
şi ucenicii lor, crescuți în spiritul Vechiului Testament. nu înţele- 
geau încă deplin sensul nouei căi trasate de jertfa Mântuitorului, și 
se considerau mai departe ca o sectă mozaică, sectă care se deosebeşte 
de ceilalţi mozaici prin faptul că crede în Mesia Cristos, crucificat pe 
Golgota și înviat din morţi de unde ceilalți mozaici. negând pe Cris- 
tos, așteptau pe un alt Mesia. Incolo toate prescripțiunile legii lui. 
Moise erau valabile și pentru hebreii creștini, ca și pentru ceilalți 
hebrei. Hebreul creștin socotea, ca și cel necreștin, că numai hebreul 
e om deplin, că nehebreul este o ființă inferioară. impură. de care 
hebreul trebue să se ferească, deoarece orice atingere a acestuia este 
păcat. Legaţi în particularismul iudeocentrist al legii lui Moise primii . 
creștini continuau să creadă, chiar după jertfa Fiului lui Dumnezeu 
pe cruce, că Dumnezeu a făcut lumea numai pe seama ludeilor și 
că numai ludeii sunt vrednici de mântuire. 
Pe când se ruga Petru lui Dumnezeu în casa lui Cornelius pentru 
a obţine lumină în Această împrejurare în care vedea că voința di- 
vină, manifestată prin spusele îngerului, este în contradicţie cu litera 
legii lui Moise, văzu semnul Duhului Sfânt coborîndu-se deasupra lui 
Cornelius. Aceasta era o dovadă deplină că Dumnezeu nu a rezervat 
putinţa mântuirii numai pe seama iudeilor, ci o lasă deschisă tutu- 
ror oamenilor cu inimă curată. Petru nu a mai şovăit să boteze pe 
sutașul roman și Cornelius deveni întâiul creştin neiudeu și nelegat 
de legea lui Moise. 
Prin botezul lui Cornelius s'au deschis orizonturi cu totul noui 
Bisericii creştine. Din acest moment a început propovăduirea Cuvân- 


opilul cu numele Corneliu, numele 


155 


tului lui Dumnezeu între toate neamurile pământului. Cu botezul 
acestui prim nehebreu, creştinismul a rupt zăgazul hebraismului, ză- 
gaz în care prima comunitate creştină, dominată încă de exclusivismul 
legii lui Moise, a ferecat cuvântul Mântuitorului. 

Prin pogorirea Duhului Sfânt deasupra centurionului nehebreu 
Cornelius, Dumnezeu a dat sens nou creștinismului, sfărâmându-i ca- 
rapacea asfixiantă a iudaismului şi dirijându-l spre lumea romană, 
spre lumea deschisă a tuturor neamurilor pământului. Prin acceptarea 
la botez a lui Cornelius s'a dat posibilitate și strămoșilor noștri, care 
locuiau pe aceste plaiuri, de a se încreștina, și deci s'a deschis drum 
pe seama Romanilor, spre a se mântui. 

Tânărul tată avea deci dece să se bucure în ziua de 13 Septem- 
brie 1899. Intâiul său născut a apărut în lume sub semn bun. Sub 
semnul întâiului soldat creştin. Totodată, a întâiului creştin nehebreu. 

Cornelius, Căpitanul centurionului italic din Cezaria, a fost soro- 
cit de Dumnezeu pentru credinţa sa ca să determine smulgerea creș- 
tinismului din zăgazul hebraic în care se sufoca și să pregătească 
drum de mântuire omenirii. 

Un alt Cornelius, de mai târziu, devenit Căpitanul neamului ro- 
mânesc, a fost sorocit de Dumnezeu să-şi smulgă neamul din lanţu- 
rile robiei jidoveșşti, în care trăgea să moară, pentruce reînnoit, puri- 
ficat prin etica legionarismului, să poată relua urcușul creştinismului. 

In răsărit de zodie de veac, în toropeala Iașului gata de moarte, 
nu se năștea numai în ziua de 13 Septembrie un om, ci renăștea un 
neam, în fulger de ochi ageri, în piept voinic, în braț vânjos, braț 
care rotește cu spor sabie purificatoare de arhanghel. 


CORNELIU GEORGESCU 
(«Berkenbruck>, 1941.) 


156 


18 SEPTEMBRIE 


A 

[| Iașul patriarhal, locul de unde au pornit toate avânturile spre 
oo azur ale românismului, în ziua de 13 Septembrie 1899 s'a născut 
cel ce trebuia să pună temelie nouă neamului nostru. Acolo s'a născut 
şi acolo și-a lămurit chemarea. Azi când ne închinăm memoriei sale, 
constatăm că umbra Căpitanului capătă din ce în ce proporții uriase 
şi tot mai mult se lămurește, în cugetele tuturora, că apariţia lui Cor- 
neliu Codreanu este o apariție providențială. 

Este darul pe care Dumnezeu l-a făcut neamului nostru care prin 
suferințele lui și prin rugăciunile înălțate zi și noapte din micile 
și umilele lăcașuri de închinăciune și din sufletele miilor și miilor 
de umilinți, și-a căpătat drept de izbăvire. 

Creștinii ortodoxi serbează la 13 Septembrie patronul Sutașului 
Corneliu și nu-i o simplă întâmplare nașterea în aceeași zi a celui 
ce trebuia să creieze și să însuflețească oastea de mântuire - Legiunea. 

Nu e o întâmplare că această oaste legionară și-a ales ca patron 
în cer pe Arhanghelul Mihail, cel care execută poruncile Cerului și 
care conduce la biruință ajutând popoarele care binemerită dela Dum- 


nezeu. ie 
Deasemenea nu e o simplă coincidență cifra 13. Această cifră 


157 


apare des în viața Căpitanului și e legată atât de ființa sa cât și de 


activitatea sa. 

Că a fost un om excepţional nu mai contest 
înverșunaţi dușmani, dar noi credem că a fost şi p 

Predestinarea sa se poate uşor descifra urmări 
scurtă și totuşi așa de plină de rod. i i 

In ultimii 20 de ani Căpitanul a fost prezent pretutindeni unde 
pulsa un pic de viaţă românească; de cele mai multe ori. era însă 
animatorul acelor pulsaţii. Viaţa publică din ultimii 20 ani sa des- 
fășurat având ca principală preocupare persoana și activitatea Căpi- 
tanului. 

Nu moştenise un nume răsunător și totuși la auzul numelui său, 
bătrâni sau tineri, femei sau copii, se cutremurau, ochii li se umezeau 
şi o bucurie le strălucea pe faţă. 

Cei ce aveau fericirea să-l vadă și să-l audă nu-l mai uitau. 

Intelectuali tineri sau bătrâni, erau mișcaţi profund în prezența 
sa. Suflete curate şi idealiste se luau la întrecere care să se apropie 
mai mult de Căpitan. 

Ce îi făcea pe toţi aceștia să-l urmeze, când știau că singurul 
lucru pe care-l pot câștiga cu siguranță era suferința, prigoana şi 
închisoarea, şi moartea poate, moarte chinuită, grea. 

Si de ce-l urmau tocmai pe el! 

Nu erau în ţara aceasta atâția talentaţi vorbitori și scriitori Şi 
atâţia oameni politici care-și făuriseră grupări cu programe studiate 
şi complect documentate? i 

Si totuși pe omul acela cu chip de Arhanghel, bun și blând cu 
privirea când senină ca o zi de vară sau aspră ca şi crivățul iernii, 
care cu prezenţa și cu vorba sa desarma pe cei răi şi făcea „pe mişei 
să se îngrozească, pe omul acesta care știa să mângâie pe cei necăjiţi 
şi să lumineze întunericul celor desndăjduiţi, îl cântau poeții, tineri 
și bătrâni îl iubeau și-l urmau. 


Gândul lui: rege 

Vorba lui: lege 

Vrerea-i platoșe de neînfrânt 
Pasul lui cutremur de pământ. 


ă astăzi nici cei mai 
redestinat. 
ndu-i viața așa de 


Să numim apariţia Căpitanului predestinație, sto numim soartă. 
sau ori cum am vrea, un lucru € sigur, ea vine în unul din momentele 
cele mai critice din viața neamului românesc. Apare tocmai la timp 
ca să oprească mersul grabnic spre prăbușire. 


158 


In locul deprimării și 
care a rupt orice legătură 
traiul comod și destrăbăla 
trecutului glorios și să să 
avânturi de vulturi ce năzu 
alismului întronează. spiritu 


preocupărilor materialiste într'o. societate 
cu trecutul și care n'avea alt ideal decât 
rea, Căpitanul reuşeşte să înnoade firul 
dească în inimi nădejdi de mai bine și 
ese spre albastrul cerului. In locul materi. 


ualitatea. In locul egoismului sălb i 
iri atec, spi- 
ritul de jertfă. In locul omului «politic», omul nou, legionarul. De 


aceea apariția sa este hotarul dintre două lumi. Căpitanul este început 
de veac nou pentru noi românii. 

Când apele. se vor linişti și timpul va da perspectiva adevărată 
evenimentelor, istoria nepărtinitoare va înregistra ca cel mai impor- 
tant jeyciimeht din viaţa neamului românesc, apariția Căpitanului, 
cu viața, învățătura și realizările sale. 

In decursul veacurilor, noi românii, am avut Voevezi viteji cari 
cu sabia și înţelepciunea lor ne-au scris dreptul la viață pe pământul 
nostru. (Epoca de glorie și eroism a lui Stefan cel Mare a fost hrana 
sufletească a tuturor generaţiilor de până acum.) 

Am avut inspirați și poeţi creatori de limbă, oameni politici stră- 
luciţi. A avut nația românească mlădiţi a căror dragoste de neam 
şi glie era fără margini, eroi ce s'au jertfit fericiţi, apărând moște- 
nirea strămoșească. Căpitanul, însă, omul acela predestinat. a căutat, 
a găsit şi a arătat linia destinului românesc: linie pe care neamul 
se poate realiza și trebuie să se realizeze ca să-și îndeplinească misiunea 
sa în lume. A crezut în neamul său și l-a iubit ca nimeni altul. Sta 
străduit să-l așeze pe linia destinului și a murit sfințind cu sângele 
său învățătura sa. 

Invăţătura sa —porunci pentru noi— porunci scrise cu litere de 
foc și sânge. 


«De acum încolo de un singur glas va trebui să ascul- 
taţi, tainic şi nepătruns ca Dumnezeu, chemarea Patriei. Acest 
glas să-l audă suflarea voastră. Lui să vă supuneţi într'un 
singur suflet» : 


Căpitanul nu ne-a lăsat o doctrină, ne-a lăsat o credinţă. Mănun: 
chiul de legi cristalizat în învăţătura sa este cel mai perfect mijloc 
pentru realizarea colectivităților naţionale. In el se află adevărata 
spiritualitate nouă, care poate să asigure pacea și liniștea sufletească 
a popoarelor și să stimuleze forțele creiatoare întru realizarea misiu- 
nii lor în lume. 


159 


Cheia de boltă a acestei spiritualităţi este dragostea. Temelia ei 
este credinţa în Dumnezeu, iar disciplina mijlocul de înfăptuire. 

Spiritualitatea legionară n'are nimic din duritatea și asprimea im- 
perialismelor ori sub ce nume s'ar camufla ele; ea tinde să pună 
nația în faţa misiunii sale și să-i îndrumeze paşii pe drumul desti- 
nului făcând-o să se realizeze încălzită de dragoste și luminată de 
credinţă în Dumnezeu. 

Căpitanul zice: 


«Individul în cadrul și în slujba neamului său. Neamul 
în cadrul și în slujba lui Dumnezeu și a legilor dumnezeirii.» 


Vorbind de mișcarea pe care o creia, Căpitanul zice: 


«O şcoală legionară poate să dea Tării acesteia un mare 
tip de Român. Poate să iasă din ea ceva mare, cum n'a mai 
fost, care să frângă în două întreaga noastră istorie şi să 
pună temeliile începutului unei alte istorii românești, la 'care 
acest popor are dreptul, datorită suferințelor şi răbdării lui 
milenare „precum și curățeniei şi nobleței sale sufletești, căci 
este poate singurul popor din lume, care în toată istoria sa 
n'a cunoscut păcatul robirii, încălcării sau nedreptățirii altor 
popoare.» 


Vorbind despre învierea neamului, Căpitanul o profetizează: 


«Această mare înviere a națiunii române este posibil să 
vină? Urmează. O simţim cu toţii. După lunga noapte de 
veacuri, azi, între aceleași granițe „poporul român așteaptă 
răsăritul soarelui, aşteaptă ceasul învierii lui ca neam.» 


Un mare tip de român, așa definește Căpitanul omul nou pe care 
trebuie să-l dea școala legionară Om care s'a biruit pe el, s'a des- 
brăcat de grijile şi bucuriile omenești și s'a dăruit total naţiei. Pe 
acest om nou îl visa Căpitanul când scria: 


«În acest om nou, vor trebui să învieze toate virtuțile su- 
fletului omenesc. Toate calităţile rasei noastre... Tot ce-și 
poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce 
poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept, 


160 


mai puternic, mai înţelept, mai curat, mai muncitor și mai 
viteaz.» 

«Un om în care să fie desvoltate până la maximum, toate 
posibilitățile de mărire omenească ce se află sădite de Dum- 
nezeu în sângele neamului nostru.» 


Această transformare sufletească a celor ce trebuiau să fie craini- 
cii și înfăptuitorii lumii noi, a visat-o, a dorit-o și a relizat-o Căpita- 
nul. De acolo din cer, de unde ne străjuește acum, Căpitanul poate 
să fie mulțumit: pe tot cuprinsul ţării cresc azi ca brazii și stejarii 
în pădure, legionarii. Nu-i înspăimântă lupta, nu-i descurajează pie- 
dicile supraomenești ce le stau în cale. 


«In cer, în morminte, în grele închisori și în razboi la 
marginea pământului, pretutindeni legionarul stă de strajă.» 


Azi când cele două lumi, în cruntă încleștare se războiesc, când 
unii din camarazii noștri cad sub gloanțele dușmane peste hotarele 
Tării, ca să pecetluească cu sângele lor victoria de mâine a lumii 
noui, alţii cad în ţară sub gloanţele fraților puşi în slujba lumii vechi. 

Noi, departe de Tară, pribegi și îndureraţi. O tragedie mai mare 
nu se poate. 

Si totuși, e ultima încercare; în curând se vor prăbuși și cele din 
urmă întărituri ale lumii vechi. Cu ajutorul lui Dumnezeu și ocrotiți 
de sufletul mare al Căpitanului vom sărbători ziua mântuirii. 

Predestinat a fost Căpitanul, predestinată învăţătura sa, iar opera 
sa, Legiunea, este predestinată să biruie. 

Ca o trâmbiță din Cer sună azi spusele Căpitanului: 


«Veţi birui, pentrucă în voi trăieşte neamul nostru. Veţi 
birui, pentrucă neamul nostru, trădat de toţi, trăieşte numai 
în nădejdea de biruință a credinței legionare. Tot norocul 
viitorului acestui neam e angajat în lupta noastră. În mo- 
mentul acesta neamul nostru trăeşte cu noi, luptă cu noi, 
birueşte prin noi.» 


(Berkenbruck, 1941.) 


161 
Ni 


CĂTRE CAMARAZI 


Căpitanului și elementelor Superioare care 
u, Legiunea a reușit să creeze o. ideologie 
u numai pentru neamul nostru și nu nu. 
La temeliile ei, sfințindu-i adevărurile 
ile celor ce-au creat-o precum și sân. 
dispărea fără să lase cele mai 


Datorită genialității 
sau grupat în jurul Să 
salvatoare și roditoare nu 
mai pentru epoca prezentă. 
propovăduite, se află corpur 
vele a mii de martiri. Ea nu poale 3 
saluțare urme în plămada sufletească a generațiilor ce vor veni. 


Spiritualitatea care a însuflețit și însuflețește pe cei „ce Sau înca- 
drat ei face din Mișcarea Legionară cea mai de seamă manifestare 
politico-socială a secolului nostru. Cei care, iniruntând „prigoane, 
închisori și pribegia de astăzi, nu şi-au clintit credinţa în adevă- 
rurile luptei începută de Legiune au satisfacția să vadă că „lumea 
întreagă se orientează obligatoriu pe calea Căpitanului, dacă vrea 
să se salveze de la un dezastru definitiv. 

Sub impresia acestor constatări şi în pragul unui nou sfert de 
veac care, cu ajutorul Cerului, ne va aduce salvarea, socot de da- 
toria mea, iubiți camarazi, sa vă înfăţișez câteva gânduri. 


Intâi vă rog să constatați cu toţii că după moartea Căpitanului 
am greşit și ați greşit față de EI și față de Mișcarea Legionară. 
Să începem cu această spovedaine și cu promisiunea de a duce, 
odată cu noul sfert de veac, o viaţă total conformă cu principiile 
revoluţiei creștinești-sociale ale Mișcării noastre. E o datorie față 
de jertfele celor ce nu mai sunt printre noi și față de Neamul 
care așteaptă mult dela noi. 

Durerea morţii Căpitanului ne va urmări până la mormânt pe 
toți cei ce L-am cunoscut și liniște nici acolo nu vom putea avea 
dacă nu-i vom fi continuat învățăturile. 

Cu trecerea timpului personalitatea Sa uriaşă creşte și capătă 
proporţii de legendă. E greu să credem că Neamul Românesc va 
mai rodi în acest secol sbuciumat un alt gigant de talia Lui. Mer- 
gând mai departe chiar, cred că foarte greu această lume mate- 
rialistă,, dominată de tehnica modernă ucigătoare de suflet, va mai 
produce un exemplar asemănător ca perfecție morală şi de o clar: 
viziune așa de perfectă a realităţilor social-politice. 


162 


Omul modern își face o glorie din a stăpâni technica, dar tech- 
nica a pus stăpânire pe el, anulându-i personalitatea și reducându-l 
la un robot în slujba mașinei de el creiata. Ne prosternăm în faţa 
dezagregărilor atomice și uităm de ființa noastră spirituală, de 
rostul vieţii morale și de perfecționarea ei. În acţiuni, oculte ca 
organizație, dar vădite ca rezultate, paralele cu dezagregarea ato- 
mului, se urmărește dezagregarea divinității din om. Artele plas- 
lice, muzica, literatura, presa sunt indrumate pe căi care duc la 
moartea noastră spirituală, ca indivizi mai întâi, mai apoi și ca neam. 
Ora douăzeci și cinci, icoana înfiorătoare a epocei noastre! 

Dacă oamenii politici și conducătorii destinelor societății nu se 
depășesc, transformându-se interior şi modelându-se la flacăra prin- 
cipiilor morale creștine, devin mai întâi megalomani, apoi tiranii 
cei mai crunţi ai semenilor lor și sfârşese în chip de bestie a seco- 
lului, produs apocaliptice ca Stalin și ca prezumtivii săi urmași. 

Căpitanul ajunge la concluzia: 


«1) Că nu suntem creștini; suntem deparie de a fi creș- 
tini; Cât de departe! 2) Că ne creştinăm în formă, dar că 
ne desereștinăm în conţinut. 3) Că omenirea a suferit acest 
proces de descreștinare dealungul veacurilor până la noi. cu 
mici svâcniri spre adâncuri!... Creştinarea în suprafață pare 
a preocupat mai mult lumea. Caracteristica timpului nostru: 
ne ocupăm cu lupta dintre noi şi alți oameni. nu cu lupta 
dintre poruncile Duhului Sfânt și poftele firii pamântești; 
ne preocupă şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victo- 
riile împotriva diavolului și păcatului; toți oamenii mari ai 
lumii de ieri și de azi: Napoleon, Musolini. Hitler. etc.. sunt 
preocupaţi mai mult de aceste biruințe; Mișcarea Legionară 
face excepţie, ocupându-se dar insuficient, și de biruința creş- 
tină în om, în vederea mântuirii lui; răspunderea unui con- 
ducător este foarte mare»... 


(Insemnările dela Jilava. 19338, ed. Rostock. 1942, pag. 22.) 


Acestei incomplecte transformări interioare şi lipsei de trăire 
profund creştinească se datorează, în mare parte, tragedia Mişcării 
noastre. Preocuparea politică comună, technica acestei politici pe 
care şi unii dintre noi au început să o socotească știință pură, adi- 
că «amorală» —zic ei— i-au determinat pe câţiva dintre noi să se 


163 


îndepărteze complect dela principiile de bază ale Mişcării. Impre- 
d n ultimul deceniu, lipsa de contact, lipsa de 


jurările anormale di | lipsa 
unitate provocată de ambiţii şi orgoliu personal, au prov ocat în sânul 


Mișcării adevărate erezii. 
II 


Impotriva acestei urîcioase «spume» care a întinat puritatea Mis- 
cării Legionare se cuvine să începem o luptă de purificare, ca 
după aceea să purcedem la unificarea noastră. Unitatea este pri: 
mordiala condiție de viabilitate a mișcării naţionale. Trecutul, ca 
şi împrejurările actuale. totul pledează pentru unire. 

1. Pledează în primul rând principiile de bază ale Legiunii. 

2. Ne obligă la unire jertfele celor morţi, care sunt ai noştri 
ai tuturora! Pe morţi nu-i putem împărți în tabere! lar ceilalți 
morți ai Neamului, care în decursul atâtor secole de frământare 
istorică au apărat și sfințit cu sângele lor pământul Patriei, nu ne 
îndeamnă oare și ei ca, astăzi, când mormintele le sunt pângărite 
şi Ţara în robie, să ne unim, pentru ca, uniți, să-i răzbunăm și să 
isgonim pe vrăjmași!? 

3. Trecutul nosiru legionar, luminat de bucurii și de sufe- 
rințe comune, cum am putea să-l fragmentăm? Cum am putea noi 
uita lagărele și temniţele, unde ne-am măcinat tinerețea cot la cot, 
inimă lângă inimă, cu camarazii de care vitregia timpurilor și mai 
ales greşalele noastre ale tuturora ne-au făcut să trăim separați 
atâţia ani! Ba chiar și în dușmanie între frați! Al cui blestem îl 
ispăşim? 

Nu vă mustră conștiința când în memoria noastră vin clipele 
înălțătoare pe care le-aţi petrecut în cântece și voe bună, în sfânta 
armonie frățească, la Casa Verde, la Râpa Galbenă, Arnota, Rarău, 
Dealul Negru, Carmen-Sylva? Când fără să vreți vă apar în visele 
voastre chipurile prietenești, vioae și senine, ale atâtor dintre cei 
ce astăzi dorm presăraţi pe tot întinsul Patriei, ori prin stepele 
Rusiei. nu simțiţi că aceste figuri vin să vă mustre pentru ura ce 
începe să încolțească în sufletele voastre față de camaradul care 
până mai ieri a fost mai mult decât un frate? 

Cum puteţi fi liniștiți, o clipă măcar, când la fiecare sărbătoare 
sau comemorare legionară vă năpădesc amintirile și nostalgiile? 

Astăzi când trebue să iertăm şi celor mai inverșunați dușmani 


164 


de altădată, ca să putem realiza ceva pozitiv pentru Neam, nu sun- 
teţi oare în stare să vă daţi mâna, fără niciun resentiment, frate 
cu frate? Nu simţiţi de dincolo de moarte poruncile Căpitanului? 
Nu vă arde privirea blândă a lui Moţa și a întregei Legiuni de 
eroi şi de martiri? 

4. Imperativul: momentului eşte unire și iar unire. Suntem 
grupul cel mai numeros de Români emigraţi. Am constitui o forță 
reală, şi poate decisivă, în orice măsură care ar fi de luat în favoa- 
rea 'salvării Neamului. Suntem cei mai activi în toate domeniile 
manifestărilor româneşti de peste graniță. Realizările noastre ar 
fi înzecit şi însutit mai mari, dacă am fi organizaţi și uniţi, dacă 
nu ne-am mai pierde energia în lucruri negative şi în certuri. 


III 


Sunt cunoscute, împrejurările în care noi cei din grupul inițial 
de şase, împreună cu Căpitanul și cu Moţa, am hotărit să punem 
mâna pe armă și în entuziasmul tinereții am stat gata să ne jertfim, 
sacrificând viaţa noastră odată cu a celor pe care îi socoteam vino- 
vaţi de trădarea întereselor româneşti. Dumnezeu a vrut ca lueru- 
rile să aibă alt curs şi alt sfârţit decât acel plănuit de noi şi să ne 
reîntoarcem în mijlocul vieții, îndrumând lupta generaţiei noastre 
pe alt făgaș, Ne-am supus vrerii divine de a ne schimba calea. Şi 
între zidurile închisorii, la treptele altarului, sub scutul noului 
nostru protector, am hotărât să ne închinăm. viața acțiunii de fău- 
rire a unui om nou, realizabil mai întâi în noi înşine, ca să putem 
apoi ajuta și pe alții în această strădanie și să realizam acea orga- 
nizaţie. de educaţie, de rennoire şi de luptă care este Legiunea Arhan- 
ghelul Mihail. 


Atunci am. hotărît ca arma noastră să fie dragostea. De. aceea 


scrie Căpitanul: 


«Dragostea este cheia păcii pe care Mântuitorul a arun- 
cat-o tuturor neamurilor din lume. Până la sfarșit, ele se vor 
convinge, după ce vor fi rătăcit, cercetat şi încercat totul, 
că în afară de dragostea pe care Dumnezeu a sădit-o în su- 
fletele oamenilor, ca o sinteză a tuturor însușirilor omeneşti 
şi trimiţându-ne-o prin însuşi Mântuitorul Isus Hristos, care 


165 


a pus-o deasupra tuturor virtuţilor, nu există nimic care să legionare, ridică dragostea și nonviolența la rangul de principală 


ne poată da liniște și pace. armă de luptă legionară. 
Toate celelalte își au rădăcina în dragoste: și credința și | 


In cea mai cruntă prigonire îndreptată împotriva noastră, când 
munca și ordinea și disciplina. 


forțele răului clocoteau ca într'un cazan al Satanei și pregăteau chiar 
uciderea Căpitanului, acesta scria: 


Ce minunat și ce înţelept vorbeşte Apostolul Pavel: 

«Chiar dacă aș vorbi în limbi omeneşti și îngerești și dra- 
soste nu am, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăn- 
gănitor. Si chiar dacă aș avea darul proorocirei și aș cunoaste 
toate tainele și toată știinta, chiar dacă aș avea toată credința 
așa încât să mut și munţii, dacă dragoste nu am, nimic nu 
sunt. 

Şi chiar dacă aș împărți toată averea pentru hrana săra- 
cilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars şi n'aș avea dra- 
goste, nu-mi folosește la nimic. 

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bună- 
tate, dragostea nu pizmuește, dragostea nu se laudă, nu se 
umflă de mândrie. 

Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se 
mânie, nu se gândește la rău. 

Nu se bucură de nelegiuiri, ci se bucură de adevăr. 

Acopere totul, crede totul, nădăjduiește totul, sufere totul. 

Dragostea nu va pieri niciodată. 

Prorocirile se vor sfârşi. limbile vor înceta. cunoștința va 
lua sfârșit» (Corintieni I, 13, 1-8). 

De aici ponește mișcarea noastră. Nu știu cum să vă în- 
demn mai mult ca să cultivați dragostea şi cei ce comandaţi 
şi dei ce staţi sub comandă. Ea va da posibilități nebănuite 
şi nesfârşite de rezolvare a tuturor problemelor grele care vi 
se vor ivi. Acolo unde nu este dragoste, nu este viaţă legio- 
nară. Priviţi un moment această viaţă legionară și întelegeți 
ce ne leagă pe noi, pe toţi, unul de altul, pe cei mari și pe 
cei mici, pe cei săraci și pe cei bogaţi, pe cei bătrâni și pe 
cei tineri»... 


(Pentru Legionari, Editura «Totul pentru 'Țară», 
Buc., 1936, pâgs. 300-301.) 


«Voi care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuințat 
contra noastră cele mai mari violențe, împingându-ne la dis- 
perare şi păcat, voi, cărora, dacă cineva v'ar fi dat numai o 
palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca să mai fi tre- 
cut prin chinurile fizice și umilințele prin care am trecut 
noi, voi necinstiţilor sufletește, vă vom dovedi acum, că nu 
vom reacționa în nici un fel la toate provocările voastre. 

Nu să ne închideţi comerțul nostru, să ne înăbușiți avân- 
tul, ci să ne bateți la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Serpilor, 

"să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzurați cu tălpile în sus și 
să ni le bateţi în cue, să ne supuneţi la cele mai mari umi- 
linţi... 

Nu veţi întâmpina nici Dys., Domnule profesor lorga și 
nici ceilalți toţi care v'aţi asumat răspunderea unei sângeroase 
şi nedrepte opresiuni, nu numai nici o violenţă. ci nici măcar 
o opunere»... 

(C. Z. Codreanu: Cireulări, 26 Martie 1938, București.) 


lar în altă parte: 


«Noi nu voim să întrebuințăm forţa. 

Nu voim să întrebuințăm violenţă... 

Prin existența însăși a concepţiei noastre, noi suntem con- 
tra acestui sistem. Ea însemnează o atitudine de bruscare, de 
natură exterioară, pe când noi aşteptăm biruința noastră dela 
desăvârșirea în sufletul naţiunii a unui proces de perfecţiune 
omenească. 

Nu vom întrebuința aceste mijloace, pentrucă tineretul de 
astăzi are prea adânc înfiptă conștiința misiunii sale istorice 
şi a răspunderii sale pentru a face acte necugetate»... 

(C. Z. Codreanu: Circulări, 21 Februarie 1938, Bucureşti.) 


Dragostea trebuia să-i însoţească pe legionari în toate împre- 
Pe această cale a dezarmării prin dragoste a mers totdeauna jurările. Când îi trimetea în propagandă electorală, Căpitanul le 


Căpitanul:' Tot scrisul lui, toate circulările trimise organizaţiilor tai n ahdat 


166 1617 


«Nu mai întunecaţi sufletele oamenilor, ci mergeţi cu voe 
bună, vorbiţi-le numai de bine, de nădejdi, de biruinţă, îm- 
părtășindu-le bucurie. și lumină».—«Pe legionarul care începe 
să vorbească de rău pe alții, să clevetească, îl voiu scoate din 
luptă.» 

Nu sunt simple vorbe, mai ales la un om care vorbia așa de 
puţin, cum era Căpitanul. E a ţinut să le dea putere de lege, după 
care să ne conducem, și le-a sfințit prin jertfa sa personală. 

EL a iubit cu adevărat. Şi vorbele lui adevăr au fost. pentrucă 
au pornit din profunda sa dragoste de Neam. De aceea învăţăturile 
lui, esență de dragoste nemuritoare, vor trăi şi vor birui. 


IV 


Căpitanul a iubit nu numai Neamul, ci și Pământul Țării ca 
nimeni altul. In iubirea lui se reflecta nesfârşită dragostea de glie 
a ţăranilor noştri care îngenunche şi sărută brazda pe care o vor 
săpa. Cine l-a văzut la 8 Noembrie 1927 amestecând ţarâna adu- 
nată din numeroasele locuri iştorice, sfinţite cu sângele eroilor care 
le-au apărat, țărâna care trebuia să umple săcușoarele-talisman ale 
fiecărui legionar, acela nu-şi va putea niciodată şterge din minte 
chipul Căpitanului luminat de dragoste și evlavie, transfigurat prin 
contactul cu pământul strămoșesc. 

L-am văzut apoi la Casa Verde. Săpam împreună cu el teme- 
liile mauzoleului unde trebuiu să fie adăpostite corpurile lui Moța 
şi Marin și unde arhitectul lotu rezervase loc şi pentru Căpitan. 

—E bine, spunea Căpitanul, ca Moţa să aibă un mausoleu demn 
de eroica lui jertfă. Chiar şi o biserică peste trupul lui de sfânt! 
Dar nu este ceva mai bine pentru corpul nostru decât să odihnească 
direct în pământ, de care să nu fie despărțit prin nimic, nici prin 
sicriu chiar, nici prin cărămidă, sau ciment. Să-l învălue ţărâna 
moale şi afânată a pământului! Să-l cuprindă în braţele lui și să-l 
contopească ! 

Am rămas profund impresionat auzindu-l punându-și astfel de 
probleme. Tâlcul profetic al vorbelor lui l-am înțeles la vreo doi 
ani şi jumătate după aceea. Pentru ziua de 26 Noembrie 1940) con- 
vocasem la ora 6 dimineaţa gradele legionare la Jilava. De cu seară 
se ridicase blocul de ciment de zece tone care acoperise mormântul 
comun. Zăceau acolo. aruncați unul peste altul, Căpitanul, Nica- 


168 


=, 


ao a ete esa 


dorii si Decemvirii. Hotărisem, din 
sfinte, ca numai noi, cu mâinile no 
ment, să desfacem ţarâna care-i aco e S ; 
Sina j perea. Scormonisem mai mult 
de un metru şi jumătate și corpurile lo > E 
PI tâlai : Tr nu apăreau. Continuând 
ucrul am întâlnit la oarecare timv o mână = 
iardă depetele. Primul d timp o mână care începuse să-și 
piard: 8 - mul descoperit a fost Belimace. La o marei 
pia : Ftizottetetel si - ne 
a gropii, împletit cu ceilalţi, şi acoperit aproape numai cu ca t 
l-am întâlnit și pe Căpitan. Pământul îi Îmbrăţișase și faţ ba y 
A î i șase și faţa și pieptu 
unde ținea săcușorul talisman împreună cu cruciulita și cu o icabivi 
a Sfântului Anton. m i 
Nu-l despărţise de maângâerea prietenoasă a pământului nici 
sicriu, nici cărămidă şi nici cimentul. Ca un frate bun si primitor 
cum spunca el, îl învăluise pământul cu țărâna lui și se contopi- 
se cu el. 

Era țărâna pământului strămosese pe care îl iubise el atâta și 
pentru care na vrut să părăsească Ţara. Chemarea ei a fost mai 
puternică decât toate îndemnurile prietenilor. 

Această ţărână sfințită, acum când scriem aceste rânduri, o avem pe 
masa noastră de lucru, păstrată ca cel mai scump talisman al pribegiei 
și al vieţii. Ea a fost conservată până în 1948 într'o casetă de fier a 
unui prieten italian dela Roma. Fusese trimisă cuibului Dacia, după 
deshumarea Căpitanului în 1940. 

In faţa acestui talisman implorăm Cerul ca să ne ajute ca din 
paginile «Pământului Strămoşese» spiritul Căpitanului să radieze 


pietate pentru corpurile lor 
astre, și fără niciun alt instru- 


iarăși talazuri de nețărmurită dragoste, care să topească toată ura. 


toată vrajba și tot răul care ne-a despărțit până acuma. 
Din nou uniţi să ne putem libera Neamul și Pământul Strămoșesc. 


(«Pământul Strămoşese», 1952. $-2. An. 1. Nr. 1.) 


(Din articolul «Către Camarazi».) 


ILIE GÂARNEAŢĂ 


169 


A 3 i CAPITOLUL III 


i DIMENSIUNILE DOCTRINEI LEGIONARE 
i | i il? af | , | , 
1% | j 4 Ş 1 
Brutuar Bia AB ş 
CDI pă samă [ni |irtruti În 
4 DMI i 
PA NEA 
la i 


DIN LUMEA LEGIONARA 


CE ESTE MISCAREA LEGIONARĂ 


N]osoieea legionară nu este o mișcare politică ci o revoluție 
spirituală: o mișcare care a transformat viaţa românească nu în 
manifestările ei. ci în esenţa ei. . 
Firește că există o manifestare politică a mișcării legionare. Şi 
o manisfestare culturală. Şi una socială. Şi alta morală. Dar fiecare 
din acestea și toate la un loc nu sunt decât oglindiri pe planuri 
variate a unei puteri mai înalte ca toate aceste manifestări, depă- 
șindu-le pe toate și, mai ales, fecundându-le pe toate: puterea spi- 
rituală. Legionarismul aici își are valoarea lui unică: în aceea că 
a isbutit să pună în mişcare realitatea centrală a vieții: spiritul. 
Mişcarea legionară este înainte de toate o revoluție spirituală, 
una din acele prefaceri lăuntrice și totale ale sufletului omenesc, 
care nu se petrec în istorie decât la stă vremii, la deschi- 
derile de epocă. 
Nu un partid politie se ridică prin mișcarea legionară ci o 
lume nouă se naște, în întregime și organic: lumea legionară. 


173 


PE CE SE SPRIJINĂ MISCAREA LEGIONARA 


Firește că o mişcare cu temelii sufleteşti atât de adânci șI: cu % 
orizonturi atât de vaste nu se poate realiza oricând şi oricum in 
istorie. Şi nici de către oricine... : 

O mișcare sufletească cu adâncimea şi în acelaș timp cu ori- 
zonturile legionarismului este un fenomen de suflet omenesc, pe 
care istoria nu-l realizează decât atunci când Dumnezeu orândueşte 3 
o rodnică potrivire. Toate schimbările mari în lume s'au petrecut 
numai atunci când Sau putut alătura cei doi factori decizivi de j 
istorie: 

1)  năzuințele adânci ale sufletului colectiv și 

2) o personalitate creatoare care să le fecundeze. 


j 
| 
O lume nouă nu se naște decât atunci când toate năzuințele sufle- ț 
tului colectiv—oarbe şi haotice de felul lor—sunt fecundate, adică f 
scoase din starea de permanentă latență, delimitate din virtual, i 
trecute în actual şi în concret, prin puterea de fixare a unui crea- ș 
tor de geniu. Care, prin aceasta e genial: — că e omul reprezen- i 
tativ. În jurul axei care e personalitatea sa, toate elementele nebu- i 
loase vin și se așează după afinități și valențe, după o mare lege i 
de armonie şi din haos se încheagă o lume. i 
Lumea legionară se încheagă, azi, determinată de aceiaș mare 
lege cosmică. Lumea legionară se realizează azi din năzuinţele i 
adânci şi permanente ale neamului nostru, care se cristalizează, 
însfârşit, în jurul celei mai reprezentative personalități pe care 
Dumnezeu a hărăzit-o istoriei româneşti. 


].  Wăzuinţele sufletului colectiv al neamului. 


areas ere eee 


Suntem un neam de oameni nobili. 


j 
i „iat, 1 i 
Fiindcă suntem singurul neam care păstrăm aici, în această i 
parte a Europei, tradiţiile pământului şi ale cerului de deasupra i 
noastră, Ar, i i 
Fiindcă suntem singuri stăpâni din vremuri imemoriale pe pă- ; 
mânturile acestea peste care toate neamurile, dar absolut toate nea- i: 
murile care ne înconjoară, au venit mult mai târziu. Oaspeți pe pă- | 
mânturile acestea sunt și Ungurii și Bulgarii și Sârbii și Ruşii și 
Polonii şi Slovacii. su | 
„Ș totuşi suntem un neam cu soartă tragică. | 
5 
A 
174 | 
€ 
ă 
Ş 


» până azi, o istorie 


ă. Istoria stră i 
Tia noastră turi de glorie: Mircea, 


Ștefan, Mihai, 
Dar toată 


are numai frân 
Horia, Mărăști, Mărășești, 


istoria noastră —— modest 
ei, glorioasă în toate 


eauna — un suflet care a 
j a Ce minunată ridicare de su- 
flet românesc înseamnă domnia lui Ştefan, a lui Mihai, înălţarea 
lui Horia, a lui Tudor, momentul Cuza-Vodă, momentul sufletesc 
al Ligii Culturale, momentul 1916. 

Ce mare ridicare de suflet românesc înseamn 
populară în jurul figurii generalului Averescu 
ționalistă dela 1922. Și imensa, 
naţional- 


ă fanatica mișcare 
. Si mișcarea na- 


oarba popularitate a partidului 
țărănesc în 1928. E semnificativă isbucnirea aceasta de su- 
flet colectiv, orb dar neobosit, repetată 


decepţiile, dela răsboi încoace. Lucrul 
isbitor, împotriva mentalităţii imbecile 


așa de stăruitor, cu toate 
acesta dovedește în chip 


stăpânitoare azi, că nea- 
mul acesta nu e deloc un neam sceptic, nici individualist, nici obo- 


sit. Ci e un neam a cărui năzuință socială, al cărui idealism și a 
cărui putere de credință, — deci de creaţie — sunt nelimitate. Care 
neam ar mai fi fost în stare de efortul acesta de idealism gratuit 
și nesfârșit? Intrebaţi-vă, numai, dacă poporul italian ar fi fost 
în stare să repete fenomenul minunat de aderență colectivă în 
jurul altui om, dacă Mussolini i-ar fi înşelat pe Italieni în aștep- 
tările lor. 


Dece atunci mari posibilități sufletești nu sau realizat efectiv 
într'o istorie glorioasă? 

Pentrucă până azi soarta ne-a ţinut mereu într'o dramatică ne- 
potrivire. Dela răsboi încoace, nu mai avem oameni. Iar până la 
răsboiu, când mai erau oameni, nu era vremea lor. Căci oricât de 
mare va fi fost personalitatea lui Ştefan (sau oricât de mai mare 
ar fi putut fi personalitatea d-lui lorga...). o mișcare sufletească 
românească de proporţiile, de adâncimea și orizonturile legiona- 
rismului nu Sar fi putut realiza, pentrucă atunci sufletul românese 
nu avea conștiința înaltă a tuturor posibilităţilor sale. Neexistând 
înglobarea efectivă istorică a sufletului românesc, — așa cum s'a 
făcut ea prin unire —., nu Sar fi putut realiza circulaţia totală de 
valori sufleteşti și închegarea ultimă a sufletului colectiv românesc 
care să ducă la tensiunea legionară, Fenomenul legionar nu era 


175 


posibil până la răsboi, pentrucă sufletul românesc nu avea la în- 
demână conştiinţa globală a puterilor sale. lar dela răsboi încoace 
legionarismul nu s'a putut realiza pentrucă, deşi sufletul colectiv 
românesc a ajuns la maximul tensiunei, în toate momentele deci- 
zive au lipsit oamenii excepționali cari să canalizeze cu geniul lor 
această tensiune. 

Dar dacă fenomenul legionar până azi nu era posibil, azi e 
fatal. 

Astăzi, pentru prima dată în istoria românească, Dumnezeu a 
hărăzit potrivirea rodnică a acestor două puteri: sufletul colectiv 
românesc ajuns însfârșit la conștiința totală a valorilor sale, şi pre- 
zența simultană a unui conducător excepţional. 


2. Prezența în istorie a Căpitanului. 


Acest conducător excepţional este Căpitanul. Lumea legionară 


naște din virtualităţile sufletului românesc prin prezența pola- 
rizatoare a Căpitanului. 


se 


Personalitatea acestui om e reprezentativ românească prin aceea 
că e singurul om politic care crede în Dumnezeu. Nu numai că el 
crede. Dar crede că politica e supusă şi ea lui Dumnezeu. Prin 
aceasta e pe linia românească a lui Ștefan cel Mare. 

Personalitatea acestui om e unică prin bogăţia fără sfârșit a 
tuturor insușirilor lui. Pus în faţa oricărei situaţii de viață, omul 
acesta a putut întotdeauna şi va putea întotdeauna să facă față. 
Pentrucă are la îndemână toate însușirile sufletului omenesc. 

Omul acesta e un cerebral şi un sentimental în acelaș timp, e 
rațional şi mistic, e bun şi aspru, blând. şi neiertător, voluntar şi 
domol, mândru și modest, tenace fără să fie rigid. idealist fără să 
fie utopic, vizionar al marilor latenţe românești, cu o înaltă energie 
spirituală, pe cât de rezistentă energie fizică, pedagog și coman- 
dant, răbdător stăpânit, chibzuit, deşi tumultos în structura tem- 
peramentului său, viteaz, şi, mai cu seamă, moral în cel mai greu 
înţeles al cuvântului, adică deslegat de imperative personale — ori 
predestinat înaltelor dominări colective. 

Ceca ce e singular, după cum se vede, în construcția sufletească 
a acestui om, e că în el sălășluese valabil nu numai cele mai nu- 
meroase calităţi sufletești, ci cele mai depărtate. Inalta lui putere 
de proiecţie a spiritului și în acelaşi timp, excepţionala lui putere 
de organizare materială, — surprinzătorul său «bun simț», — for- 
mează un contrast de o fertilitate aproape nemai întâlnită. Oame- 
nii care se bucură de înălțime spirituală sunt, de obicei, complect 
dezorientaţi în viaţa concretă. lar «organizatorii» nu sunt nicioda- 
tă obsedaţi de imperative spirituale. 

Și iată, omul acesta e valabil pentru toate planurile vieţii. 
Omul acesta are cea mai armonioasă îmbinare a intelectului cu 
voinţa şi sentimentul, fiind prin asta omul cel mai întreg şi mai 
sănătos al contemporaneităţii, expresia cea mai plenară a omeniei 
noastre româneşti. Cerebralismul său e un cerebralism care merge 
până la luciditate, la iluminare, voinţa e o voință de oţel și afec- 
tivitatea sa e uriașă, o afectivitate care proectează asupra tuturor 
ființelor din jur marea sa radiaţie interioară. E ceva unic — ca în 


177 
12 


e din Assisi—în uriașa putere de iubi. 
ilalți oameni, pentru celelalte ăpturi 
animale și gâzele colorate ale câmpu- 


pasiunea Sfântului Francis 
re a acestui om pentru ce 
ale lui Dumnezeu, pentru 


rilor şi pentru flori și pentru 
copii... 0 uriaşă putere de iubire, o nesfârșită bunătate. 


păsările lui Dumnezeu... și pentru 


Aici, desigur, e însușirea esenţială care îl face un predestinat, 
Nimie nu s'a făcut niciodată în lume, fără iubire. Nu putem iubi, 
— nu putem crea. E un adevăr care depăşeşte biologia. Porneste 
din divinitate, dela Isus. Cine poate închina o mare, nesfârşită 
iubire acestui neam românesc, acela îl va tecunda. 

Căci numai cine poate astfel iubi neamul — neamul acesta așa 
cum este el, socotit păcătos, ros de grele moșteniri istorice şi pă- 
cate atavice — numai cine îl poate iubi total și poate total să i se 
jertfească, numai acela va putea desmorţi latenţele vieţii etnice, 
aducând la suprafaţă un cu totul alt suflet românesc decât ne-am 
obişnuit să-l vedem. E. aici un tainic proces de fecundare, un com- 
plicat joc de deslănțuiri lăuntrice pe care numai afectivitatea îl 
realizează în ascunsul suflet omenesc. 

Fenomenul potitic *) românesc, adică o mare înflorire de nă- 
zuinți vitale, va fi posibil numai atunci când neamul acesta obij- 
duit va simţi, va simţi însfârşit asupra lui, tradusă până în faptele 
mici concrete, o mare iubire care planează deasupra-i, care îi va 
da însfârșit sentimentul că are pentruce trăi, că nu mai sunt zadar- 
nice sforțările, că e înțeles, ajutat, ridicat. 

Creaţia politică românească va fi posibilă abia alunci când în 
locul monstruoasei abstracții a statului român actual, se va realiza, 
dela Căpitan până la ultimul român, sentimentul marii comuniuni 
romanești. 

Şi atunci se va deschide marea epocă românească... 


Un astfel de om cum e Căpitanul, prin complexitatea însușirilor 
de care dispune, poate pătrunde toată diversitatea vieţii şi se așea- 
ză în inima lucrurilor. De acolo este un punct de observaţie și o 
perspectivă asupra vieţii, care îţi îngădue să o vezi simultan în 
tolalitatea ei. Rezolvările de viață care pornesc din acel punct de 
observaţie centrală asupra ei, sunt rezolvări definitive. Omul care 
stă în inima lucrurilor nu greşește niciodată. Faptele lui pot să 
apară greşeli — imense, monstruoase — bieţilor oameni de du- 
zină, cari rezolvă viaţa la suprafață, cu perspectivele lor mediocre 


178 


- 


și momentane. E deajuns, însă, să se deschidă perspectiva, pe care 
oamenilor obișnuiți le-o deschide timpul, pentruca toţi să-i recu- 


noască dreptatea. 

Verificarea obiectivă a celor spuse până aici, a marilor lui în- 
suşiri, a puterii lui creatoare, a organicității faptelor sale, stă în 
observaţia isbitoare că, de vre-o şase ani încoace, deși omul acesta 
n'are nici o calitate oficială în ţară, politica oficială a ţării româ- 
nești a început să se învârtă cu toate evenimentele ei importante 
ca simple reflexe în jurul faptelor sale. 

Pentrucă numai faptele sale sunt organice colectivităţi româ- 
nești. 

Numai faptele sale sunt esenţiale destinului românesc. 


179 


E) 


PATRU NOUL COMUNITĂȚI ROMÂNEȘTI: 


Cuibul. tabăra, temnița, legiunea. 


Pentru revoluţionarea făpturii noastre româneşti pentru reali: 
zarea în fiecare din noi, a unor noui valori de viaţă sufletească, 
Căpitanul întrebuinţează ca mijloace tehnice de educație: cuibul, 
tabăra, temniţa, care toate trei sunt trepte de introducere pentru 
înglobarea noastră definitivă în cea de a patra comunilate, care 
le depăşeşte pe toate: Legiunea. Legiunea e marea comunitate spi- 
rituală din care facem. parte, azi, toți legionarii, din care vor face 
parte, mâne, toți Românii. Legiunea tinde să se confunde cu în: 
treaga comunitate românească. Și mâne, când va ajunge astfel, 
Legiunea nu va fi decât expresia sub formă de oaste a întregei su- 
flări românești. 

a) Cuibul este cea mai mică înjghebare de comunitate legio- 
nară prin cercul ei restrâns, dar cea mai importantă prin efectele 
adânci pe care le are asupra membrilor săi. În cuib se pun bazele 
educaţiei legionare. 

In organizarea şi'n activitatea cuibului se arată dintr'odală 
deosebirile care diferenţiază lumea legionară de lumea democra- 
tică și anarhică de azi. 

lată ce este cuibul: «Un grup de oameni sub comanda unui 
singur om. Cuibul n'are comitet, El are numai un şef care co- 
»mandă, un corespondent care poartă corespondența, un casier care 
»strânge cotizaţiile, și un curier care face legătura cu alte cuiburi 
»sau cu șeful judeţului. Toţi aceștia, ca niște fraţi adevăraţi as- 
cultă de camaradul lor care îndeplineşte funcțiunea de șef de 
cuib» e), 

Efectele vieţii în cuib sunt hotăritoare. 

Constrâns în mod statornic la o activitate de încadrare, admi- 
rabilă prin continuitatea ei și prin influenţa ei asupra amănuntelor 
de viaţă, fiecare membru al cuibului, care are cât de puţină râvnă 

şi cât de puțină mândrie, termină prin a deveni un adevărat le- 
gionar. Înrâurirea vieţii de cuib se arată în două direcţii hotări- 
toare: 1) în modificarea componenţei morale interioare, 2) în 
reeducarea spiritului social-creativ (spiritul de iniţiativă). Cu aceste 


(*)  Cărticia șefului decuib. 


180 


două obiective: educația şi transformarea sufletească a fiecărui 
membru al său, înăuntru, și îndeplinirea iniţiativelor de interes 
obștesc, în afară, activitatea cuiburilor legionare a isbutit să schim- 
Ve viața românească, pretutindeni unde ele au prins și s'au închegat 
Din Românii pe cari îi ştim: obosiţi, democrați, decoloraţi, trân- 
davi, hoţi, comozi, puși pe plăceri, fără idealuri, strâmbi și nepu- 


tineioşi, întrun cuvânt din nişte oameni fără axă — fără vlagă, 
educaţia legionară a isbutit să realizeze în câțiva ani, minunea: 
oameni de credință — oameni de faptă. 


ID) Tabăra realizează aceleași binefăcătoare înrâuriri asupra 
sufletului românese, ca şi cuibul. Numai că le realizează pe pro- 
porții mai mari. Efortul sufletesc e mai adânc, opera realizată e 
mai mare, legionarii sunt mai mulţi. Tabăra, prin proporţiile ei, 
e locul şi singura modalitate de anticipare a marei vieţi legionare 
de mâne. Tabăra e o proecţie în mic a României Legionare. 

In tabără, efortul sufletesc și trupesc fiind continuu și greu, o 
tabără bine realizată este o mare bătălie câştigată de legionari. 
împotriva duşmăniei, neîncrederei și prostiei oamenilor de azi. 


c)  Temniţa esie a treia comunitate de închegare a sufletului 
legionar: cea mai importantă. Spiritualitatea profund creştină care 
însuflețeşte viaţa legionară aici își are verificarea cea mai lumi- 
noasă: în acceptarea temniţei şi a suferinţii. Desigur, pentru idea- 
lul lor curat, adevărații legionari suferă în viaţa lor de toate zi- 
lele — viaţă de așteptare, de neisprăvite privaţiuni, de hulă, de 
ironie. Suferă în viaţa de tabără, care e viaţă de efort și constrân- 
gere. Dar suferința în înţeles extrem de incercare, suferinţa în în- 
țeles de pătimire, de abia dela închisoare înainte se arată. Numai 
cine poate înfrunta temniţa şi toate grozăviile care în țara asta 
fără stăpân sunt legate indisolubil de dânsa, cine poale înfrunta 
temniţa cu toate corolarele ei de pătimire fatale: bătaia, schingiui- 
rea, teroarea, moartea, numai cine poate înfrunta temniţa în sens 
nicadoric şi rămâne neclintit privind iluminat spre cerul lumii le- 
gionare care se ridică, numai acela e legionar adevărat. 


Dela temniţă înainte începe adevărata verificare legionară: pă- 
timirea și jertfa. 

Cuvintele Căpitanului: «Cine renunţă la mormânt, renunță la 
„Inviere. Pentrucă, condiţia Invierii stă în acceptarea prealabilă, 


181 


»neșovăitoare, senină, a durerilor și apăsării mormântului» — sunt 
inspirate deadreptul din pilda lui Isus şi conțin în ele adevărul 
veșnic, pe care vor trebui să-l realizeze oamenii, azi ca şi ieri ca 
şin vecii vecilor, oridecâteori vor voi să se depășească pe ei, să 
înceapă o viaţă nouă, de mântuire, sau măcar de creaţie. Căci 
acest adevăr etern nu e valabil numai în ordinea transcendentă 
a mântuirii, ci şi în ordinea lumească a creaţiei. Neamul nostru 
îl mărturiseşte așa de frumos în legenda Meşterului Manole. Nu 
există creaţie decât dela depăşirea propriei noastre fiinţe. 


d) Deasupra tuturor acestor trepte de comunitate nouă de su- 
flet românesc, e cea care le depășește pe toate și care e scopul 
tuturor celorlalte: Legiunea. 

Infăptuirea desăvârşită a Legiunii — comunitatea organică a 
întregului românism — e visul, mărturisirea și destinul istoric al 
generaţiei noastre. 


ci dei ateu tr RN 


UN OM NOU — UN OM ADEVĂRAT 


Nu există psihologie definitivă, psihologie împietrită. Sufletul 
este domeniul prin excelenţă al spontaneităţii. al autodeterminării. 

Amintim acest mare adevăr ignorat, pentru toţi scepticii, proș- 
tii, negativiștii şi nepăsătorii sau disperaţii tineri sau bătrâni. care 
ne tot vorbesc de «incapacitatea românească de a crea istorie», de 
«iremediabila mediocritate a sufletului românesc». Toată literatura 
noastră de interpretare socială ne-a umplut capul dela răsboi în- 
coace, cu expunerea, documentarea, observaţia pe anumite cazuri 
și situaţii și generalizarea acestei afirmaţii, care s'a impus acum 
ca indiscutabilă și ca eternă: iremediabila mediocritate a sufletu- 
lui românesc. Această convingere care a ajuns să-și pue pecetea pe 
toată atmosfera socială românească atât de resemnată și de vlă- 
guită azi, este extrasă, de fapt. mai mult dintr'o singură regiune 
semnificativă a românismului: Bucureștii şi dintr'o foarte foarte 
mărginită perspectivă în timp: ultimii optsprezece ani. 

Ei bine. afirmăm cu toată credința că neamul românesc are 
toate latenţele întregi pentru a da în scurtă vreme la iveală, în 
văzul, înțelegerea și recunoașterea tuturor, un suflet colectiv glo- 
rios, în locul celui mediocru şi obosit de azi. Care nu e de cât o 
manifestare aparentă și o modalitate trecătoare istorică, a valorii 
eterne românești. 

Legiunea a isbutit, chiar numai până azi, să structureze un cu 
totul alt tip de Român, decât cel de până acum. 

S'a spus până acum că Românul e un om resemnat, întotdeauna 
supus să primească evenimentele, niciodată în stare să reacționeze 
în fața lor. Ei bine, s'a văzut în tragedia din 1933 și în 1936, cu 
Stelescu, câtă valoare mai are povestea asta cu resemnarea şi cu 
pasivitatea și cam în ce măsură sunt în stare să reacționeze acești 
noui Români, cari sunt legionarii. 

S'a vorbit până acum de firea individualistă a Românului, de 
incapacitatea organică a neamului nostru de a crea fenomenul co- 
lectiv, de a realiza acea disciplină și acel idealism social, de care 
sunt în stare, bunăoară, Nemţii. Ei bine, Legiunea a demonstrat 
numai în câţiva ani de zile, marile posibilităţi de structurare co- 
lectivă a sufletului românesc, prin viaţa de tabără în special, prin 
toate caracterele manifestării legionare în general. 

S'au îngrozit toți oamenii conștienți de lașitatea și de apleca- 


183 


Ş 


rea spre compromis a Românului de azi. Legiunea le-a arătat un 
Român demn — un român neflexibil —, mai mult: un român 
eroic, gata să moară pentru credința lui. 

Au vorbit imbecilii de sceptismul organic al firii românești, de 
structura sa rațională prin excelență, de incapacitatea lui religioa- 
să. (Nu știu ce deștept scotea concluziile acestea din faptul că... 
suntem singurul popor european care n'am dat mucenici creştini!) 
Ei bine, Legiunea nu numai că a modelat un tip de Român cre- 
dincios: legionarul, dar temelia însăşi pe care sa ridicat Legiunea 
în marile ei perspective, esența însăși a mișcării legionare, e religia. 
Spiritul legionar a realizat acest fenomen unic în lume: singura 
mișcare politică structurată religios. 

O fi paradoxal fenomenul acesta pentru înțelegerea amputată 
a oamenilor de azi. Dar e o realitate, care, cel mult, poate să sur- 
prindă de-acum pe „acei cari credeau că România e, de sus până 
Jos, țara raționalismului... universitar. 


Cum se explică realizarea acestor noui reliefuri românești, rea- 
lizarea acestui om nou? 

Realizarea unui om nou constitue unul din obiectivele mari ale 
mișcării legionare. Tehnica de realizare a acestui om e foarte sim- 
plă. cum sunt foarte simple toate lucrurile în Legiune. Voind să 
realizeze un om nou, Căpitanul nu vrea să realizeze un om nou 
în înțelesul de inedit, adică un om cum n'a mai fost niciodată. Ne- 
bunia aceasta demiurgică, a trufiei omenești care vrea să realizeze 
în lume numai lucruri noui, dincolo de ceeace a lăsat Dumnezeu. 
această nebunie de megalomani şi caraghioși reformatori, a putut 
so aibe veacul acesta de raţionalism individualist care se va ter- 
mina în curând şi împotriva căruia, apariția Legiunii e cea mai 
decisivă reacțiune. Nebunia aceasta demiurgică în voinţa de a crea 
o lume inedit nouă și oameni inedit noui, a putut s'o aibă revo- 
luţia franceză sau sora ei bună revoluţia rusească. Legiunea voind 
să realizeze un om nou, nu face decât atât: deschide iar toate 
isvoarele vieţii, pentru ca omul să devie din nou un om întreg. 
Năzuind să realizeze un om nou, Căpitanul nu vrea decât să rea- 
lizeze pe omul adevărat. Căci omul care circulă azi, omul repre- 

zentativ al veacului actual, nu e un om adevărat. E un sinistru 
degenerat, e o ființă amputată — în aceiaș măsură în care e un 
hipertrofiat al propriei lui trufii omeneşti — e un sburător cu 
mari aripi frânte, e un olog megaloman. Aceasta e imaginea, făcută 


184 


0 eco aamamaaaai 


din contraste lipite, a chinuitului 
ţionalist, individualist şi ateu. 
Două sunt 


on care e omul acestui veac ra- 


axele mari ale condiţiei noastre omenești: 1) ori- 
zontal — integrarea noastră între ceilalți oameni. 2) vertical 
punerea noastră lui Dumnezeu. 


axe: fapta lui nu se mai sprijin 


— su- 
Omul modern a ieșit dintre aceste 


„tă ă nici pe sufletul celorlalți oameni 
şi nici nu se mai supune ultimei legi ierarhice, adică lui Dumne- 
zeu. De EL CIA tot tragismul vieţii moderne. Viaţa omului modern e 
ca o păpădie între vânturi: rămasă fără axe, marele ei regizor 
e întâmplarea și fatalul său blestem — rătăcirea. 

Omul adevărat e omul capabil să-și depășească propria lui sin- 
gurătate omul care se supune lui Dumnezeu şi îi recunoaște pe cei- 
lalți oameni. 

Omul adevărat nu este tipul acesta intelectualist. chinuit și 
sterp, de care e plină cultura și istoria modernă a Apusului (și a 
cărui imitație strălucită s'a realizat în toată pătura superioară dela 
noi) şi nici, prin contrast, omul voluntar și orb, animalic. pe care 
l-a realizat, prin reacțiune, revoluţia rusească. Ci omul adevărat 
este omul întreg, cu toate compartimentele sufletului valabile. omul 
pe care tratalul de psihologie îl numește omul pasional. In omul 
acesta nu predomină intelectul sterp, nici voinţa oarbă şi anima- 
lică, ci toate cele trei mari puteri ale sufletului sunt în armonie: 
intelectul, afectul, voința. Și toate stau sub radiaţia celei mai înalte 
dintre toate: afectul — puterea de iubire. 

Această înaltă și nesfârșită putere omenească — iubirea — îi 
face pe oameni adevăraţi. Legionarii sunt învăţaţi să se iubească 
Şi să trăiască afectiv. 

lubirea e drumul — singurul — care duce către ceilalți oameni 
şi e calea — singură — care ne duce în sus spre Dumnezeu. 

Supunându-se lui Dumnezeu și alipindu-se comunității fireşti 
din care face parte, omul e deabia atunci un om adevărat, pentrucă 
abia atunci își recunoaște adevărata poziție omenesc în lume. 

lată ce înseamnă realizarea omului nou românesc, care e legio- 
narul și iată cum se explică marile lui reliefuri, marea lui putere 
de creaţie, surprinzătoare în lumea românească de azi, individua- 
listă, sceptică şi obosită. Depăşindu-și singurătatea. omul simte în 
mod concret puterile celorlalte suflete omenești, cu care luptă ală- 
lurea și între care se face o comunicație atât de densă, încât re- 
vărsarea puterilor sufletești devine câteodată o realitate mai pal- 
pabilă decât curgerea apelor. 


185 


TE 


Și depăşindu-și singurâtatea, omul simte încă pogorând în biata prinsul unei broșuri ă i 
Ş Ș s ârgini ă s? li 

Ii fite n ecua BULa) A eti-2e pa ASA ne vom margini deocamdată so schițăm : se a ăi 
ui înnță mărginită, puterile nesfârșite ale lui Dumnezeu de deasu- Di oo aaa im 
| te ga = rin legionarism neamul românesec 
în istoria modernă a Europei: 


De aceea o lăsăm pentru cu 


a realizat acest fenomen unic 


Aici e tot secretul puterilor legionare. Depășindu-și singurăta- 9 miscare politică structurată. re- 


tea, integrat în viaţa colectivă a cuibului, a taberei, a temniţei, ligios. 9 AA ela Vag [a deadreptul creştin. Singura mişcare 
înglobat în marea viaţă a Legiunii, legionarul simte în mod concret politică; mezi ii cit, in teologia creștină. Aici stă unici- 
descătuşarea isvoarelor nesfârșite ale vieţii celei mari, care n'are nici tatea inegalabilă E carat legionare. Faseismul, hitlerismul co- 
epuizare, nici sfârșit. munismul, e TA întotdeauna marile mișcări colective se au 

Firește că ești capabil de mari tensiuni şi mari dominări, când 3 luat cleo tie roligidada e drept. Dar acesta e un fenomen foarte 
ajungi astfel, aici. Nu e puţin lucru a avea sentimentl veșniciei în banal zi Psihologia mulțimilor, Și nu înseamnă valoare înaltă de 
tine. A simți că nu vei muri niciodată. A avea convingerea că fapta viaţă. Oridecâteori sentimentele care conduc o colectivitate iau o 
ta creşte într'o armonie mare, a lui Dumnezeu, a lumii. intensitate mare în întinderea lor, ele tind 'să capete o notă reli- 


gioasă. Dar aceasta este numai o formă s 


Adei Prea tetză - și nu fondul religios al 
mișcării, fiindcă acest misticism, această quasi-religiozitate se re- 


zolvă de cele mai multe ori în obiective omenesti 
TA SŞ € e a = ști. nu transcendente. 
MESIANISM ROMÂNESC Religiozitate adevărată există numai acolo unde există un obiect 


al ei transcendent, unde există la capătul ei, Dumnezeu. Unde nu 


| Spre deosebire de massa mare a Românilor, legionarii trăese există Dumnezeu, ci UR obiectiv omenesc, nu este religie ci cel mult 
| cu conștiința unei înalte nobleţi românești. misticism. Care misticism, în sine, n'are nici o valoare superioară. 
Atitudinea aceasta de nobleță românească rezultă, desigur, din Misticismul în el însuși poate să fie un fenomen sufletesc cu totul 

convingerea indiscutabilei valori morale pe care a reprezentat-o inferior. 
întotdeauna, prin structura lui, sufletul neamului românesc. Dar Toate marile mișcări colective moderne sunt mistice. Niciuna 
rezultă, mai ales, din convingerea că azi, neamul românesc, valo- nu e spirituală. Fascismul are mistica statului — patria luată ca 
SA rificând la maximum această structură morală, se ridică, prin Le- realitate materială —, hitlerismul, mistica rasei — sângele ca va- 
giune, la o înălțime spirituală neîntrecută. loare biologică —, comunismul, mistica goală a colectivului — co- 
Prin realizarea mișcării legionare, a structurei ei, a marilor ei lectivitatea ca valoare în sine. Structural, nu e deosebire între 
axe spirituale, a supremei ei înălţări spre Dumnezeu, sufletul ro- fascism, hitlerism, comunism. “Toate trei sunt mișcări mistice cu 


mânesc desvălue puteri sufleteşti nebănuit de adânci și de com- 


obiective omenești. Abia legionarismul realizează pentru prima 
plexe și își fixează o poziţie în momentul de azi al Europei, care 


dată in istoria modernă, o mişcare colectivă spirituală, pentrucă 


e însăşi poziţia de axă în jurul căreia urmează să se întoarcă miş- numai legionarismul se înalță până la Dumnezeu. 
carea istoriei de azi înainte. Când am spus că mișcarea legionară Legionarismul este în primul rând credinţă în Dumnezeu, în 
a este o revoluție spirituală, una din acele prefaceri lăuntrice și sensul cel mai pur, în sensul tradiţiei noastre creştine. 
totale ale sufletului omenesc, care nu se petrec în istorie decât la Ei bine faptul acesta e hotărîtor pentru poziţia românească în 
deschiderile de epocă, ne-am gândit nu numai la efectele integrale perspectivele istoriei care se deschid. Pentrucă pe acest drum. al 
pe care legionarismul le are înăuntru, asupra schimbărilor sufle- i căutării colective a lui Dumnezeu. vor trebui să vie după noi toate. 
SA tului românesc, ci la perspectivele istorice pe care le are în afară, neamurile. Aici se svârcolesc toate neamurile să ajungă, dar nu 
D . u Și ei de ci SI s yo A x 
ta, ÎN în faţa celorlalte neamuri pentru o nouă aşezare sufletească a epo- pot încă să ajungă. Spuneam altădată că lumea se întoarce, fără 
ăi N cei de istorie ce urmează. voia ei aparentă, împinsă de năzuințe organice, din nou spre Dum- 
E prea vastă această chestiune de filosofie a istoriei, ca s'0 pu- nezeu. Spuneam că acesta e un mare proces sufletesc al cărui mers 
tem expune aici în dimensiunile ei întregi. e fatal în istorie. 


187 
186 


Ei bine, pe drumul acesta al reîntoarceiri oamenilor către Dum- 
nezeu, neamurile ne vor găsi pe noi ca învățători. 

lată, dar, înălțimea unică a ceasului românesc de azi. 

Se vor întreba mulţi (şi s'au întrebat până acum), cu multă 
ironie, ce efecte imediate, ce importanţă politică are în momentul 
de aci această atitudine mistică și spirituală, acest mesianism le- 
gionar. 

Pentru cei cari tot repetă de atâţia ani, prin mari ziare naţio- 
naliste și prin declaraţiile solemne ale marilor oratori politici, pros- 
tia enormă că neamul acesta nu doreşte decât să fie lăsat să trăias- 
că liniștit între graniţele tratatelor de pace, pentru toți politicienii 
şi ideologii, cari au tot afirmat că neamul românesc n'are veleilăţi 
şi că e un neam modest şi de treabă şi cuminte, care nu vrea decâl 
să fie lăsat în plata Domnului, ca să-şi trăiască viața lui modestă, 
aşteptându-și moartea lui anonimă, pentru toţi cei cari au spus 
——începând dela simpla hâlbâială politicianistă sau gazetărească și 
terminând prin afirmaţia cu pretenţie culturală— că neamul ro- 
mănesc nu e un neam mesianic prin chiar firea lui, le vom răs- 
punde foarte simplu: 

Mesianismul românesc există. Dincolo de toate discuţiile şi in- 
terpretările istorice ori psiho-etnice, mesianul acesta este o reali- 
tate, este starea de conştiinţă a întregului tineret legionar. Şi deci 
e inutil să mai argumentăm. Tineretul legionar trăește în starea de 
conștiință a unei supreme valori spirituale românești și de aici în 
conștiința destinului mesianic al neamului nostru. 

Cum să nu ia coloratură mesianică, tensiunea de suflet a unei 
mişcări colective, a cărei finalitate ultimă stă în aceste cuvinte: 

«“Ţelul final al neamurilor este viaţa? 

»Dacă este viaţa, atunci nu interesează mijloacele pe care nea: 
»murile le întrebuințează spre a și-o asigura. Toate sunt bune, chiar 
»și cele mai rele. ; 

»Telul final nu este viaţa. Ci Invierea. Invierea neamurilor 
înaintea tronului lui Dumnezeu» *). 

Daţi-vă seama, domnilor români nemesianici, ce înălţime ului- 
toare de suflet e aici, ce puteri adânci se încordează lăuntric şi 
nevăzut, ca să ajungă la expresia acestor cuvinte. 

Ei bine, domnilor, înălțimea aceasta de suflet n'o mai găsim 
nicăieri împrejurul nostru și niciodată în cursul mileniului care a 


(*) «Pentru legionari», C. Codreanu, 


188 


„a 


trecut. Asemenea cuvinte nu s'au i 
de ani. Dela Cristos nimeni n'a mai pu 
accentul vieții în transcendent. Nimeni 
pentru a înălța colectivitatea la aces 
ne gândim la oamenii politici. 
ciologie afară de sfinţii creşti 
să fi afirmat atât de extrem 


are 
ân- 
socială integrală ). 
şcarea legionară pe care 
Și cum să nu se proecteze 
dela astfel de înălțimi şi din conștiința 
așa de unice în manifestarea de suflet a po: 


tuire în istorie, aplicarea creștinismului ca normă 

Cum să nu ia coloratură mesianică mi 
o frământă astfel de puteri sufleteşti? 
un mesianism românesc, 
unei poziţii spirituale 
poarelor europene? 

Aa! vă mai întrebaţi ce importanță politică poate avea acest 
mesianism legionar? 

Tată: 

Sunt două probleme esenţiale -ale politicei românești dela ră;- 
boi încoace: 

1.  Separatismul politie al românilor din provinciile alipite 
—acel regionalism care. e, dela răsboi încoace, spaima, acoperită 
sau mărturisită, a tuturor momentelor dificile ale politicii româ- 
neşii ȘI, 

2.  Tendinţele centrifuge ale minoritarilor cari năzuesc spre 
alte idealuri naţionale decât cel românesc. 

Acestea sunt problemele vitale ale statului românesc, căci în 
ele stau însăși condiţiile de existenţă politică ale acestui stat. Şi 
acestor două probleme vitale, politica românească nu le-a putut da 
până azi nici o soluție. Pentrucă, aici e paradoxul: soluția acestor 
două probleme politice nu e o soluţie politică. Ci una spirituală. 
Unificarea politică a sufletului românesc şi problema minoritarilor 
sunt probleme de spiritualitate. 

Soluţia lor este în spiritualitatea și în mesianismul legionar. 


Prima problemă a și fost rezolvată de spiritul legionar. Gene- 
raţia tânără de legionari din Ardeal nu ştie ce însemnează regio- 
nalism. Cine cunoaște bine Ardealul ştie că generația tânără a Ar- 
dealului trăeşte cu o singură obsesie: misiunea legionară a neamului 
românesc. 

Tar a doua problemă: problema minoritarilor, se va rezolva 
numai atunci când mesianismul legionar adică această înaltă stare 


189 


de conștiință românească va cuprinde întreaga massă a neamului 
nostru. Şi o va fecunda, creând acea stare de încordare a puterilor 
de creaţie care e întotdeauna în legătură cu euforia, cu starea de 
mândrie a unei colectivităţi. Atunci îşi vor de seama și minoritarii 
că trăese în țara unui neam nobil. A singurului neam care s'a ridi- 
cai cu tot sufletul său în sus, spre Dumnezeu, întrun moment 
istoric în. care toate celelalte neamuri îl căutau. orbește şi nu puteau 
incă să-şi mărturisească căutarea lui. 

Atunci vor simţi toți străinii că în sufletul acestui neam sunt 
energii şi înălţimi spirituale unice. De care vor avea și ei nevoe 
pentru sufletul lor propriu. Şi spre care vor năzui, ca să-și întă- 
rească bietul lor suflet omenesc. 

Așa e, veşnic, sufletul omenesc: are nevoe de înălțimi, 

Problema minoritarilor se va rezolva atunci prin respectul și 
iubirea care se vor naște în ei pentru valorile neamului românesc. 

Dar până la această răsturnare de poziţii spirituale, nu se poate 
face nimic. Ce putem face cu un neam ca Sașii, cari au o așa de 
înaltă conştiinţă a valorii lor culturale, a valorii exclusive germa- 
nice? Ce putem face cu stăpânirea materială românească în Basa- 
rabia, atâta vreme cât asupra sufletului ei mai stărue și va mai 
stărui misterioasa atracţie a mesianismului rusesc? 

Impotriva mesianismului rusesc și a oricărei alte atitudini de 
mândrie etnică minoritară nu putem opune decât o singură putere: 
mesianism românesc. 


VicroR P. GÂRCINEANU 
1937 


ORE e 


LA ICOANĂ () 


By icoană şi altar am pornit, apoi am rătăcit o bucată de 

vreme purtați de valurile omenești și n'am ajuns la nici un mal, 
cu toată turățenia impulsurilor noastre (rămasă interioară, nu im- 
pusă valului care ne purta )... Acum, cu sufletul greu, răslețiţi, 
sfârtecaţi, ne strângem la adăpost, la singura căldură şi alinare, 
tărie şi reconfortare a noastră, readucătoare de puteri, la picioa- 
rele lui Isus, în pragul orbitoarei străluciri a cerului-la Icoană... 

Noi nu facem, şi n'am făcut o singură zi în viața noastră, 
politică... Noi avem o religie, noi suntem robii unei credinţe. 
In focul ei ne consumăn și în întregime stăpâniţi de ea, o slujim 
până la ultima putere. Pentru noi nu există înfrângere şi desar- 
mare, căci forţa, ale cărei unelte vrem noi să fim, e etern invin- 
cibilă. 

Nu putem discuta deocamdată în amănunte cauzele prăbu- 
şirii sistemului de până acum. Să fie spus doar atât, în aceste 
clipe de zămislire nouă, să fie spus clar și hotărît, spre a impri- 
ma caracterele noului sistem născând: lumină din lumină! 

Intunericul patimilor nu va putea niciodată cristaliza un fo- 
car de lumină salvatoare. lar ceeace căutăm și dorim noi din toa- 
tă fiinţa noastră, e lumina, e înstăpânirea din nou a vieţii așa 


191 


192 


cum a voit-o Dumnezeu: viață de adevăr, dreptate, virtute. In 
aceasta consistă mântuirea, cu scăparea de Jidani și de toate plă- 
gile ucigătoare care ne mistue: readucerea rodului în via dum: 
nezeiască azi bolnavă și stearpă, în națiunea noastră (măcar în 
ea) căzută în ghiarele satanice stârpitoare ale sufletului și adu- 
cătoare de pieire. Această nouă fecundare a sufletului pierdul 
al unei națiuni, nu se poate face decât prin cea mai pură esenţă 
de lumină, de virtute. 

De pregătirea şi cultivarea acestei esențe am căutat noi a ne 
îngriji încă de mult, de când prevedeam ceasul deziluziei amare. 
(Vom dovedi la timp că ea nu poate fi creiată, păstrată, cultiva- 
tă şi apoi întrebuințată la operația de regenerare, decât în me- 
diul ei creator. Ea nu poate fi găsită și captată decât la izvorul 
ei: la picioarele Mântuitorului, sub iubitoarea oblăduire a lui 
Dumnezeu. Vrem viață, scântee mântuitoare, vrem cale isbăvitoa- 
re... «Eu sunt calea, adevărul și viața», e sentința neclintită a lui 

Isus. Deci la El, la Dumnezeu, la harul său am alergat; pentru 
a primi scânteea vieţii pe care s'o redăm neamului nostru con- 
damnat. La El am alergat, dar piedici şi rătăciri ni sau ridicat 
în cale, şi acţiunea noastră a tânjit. Vrem să trecem peste pie- 
dici. Am și trecut... A fost o zi dureroasă pentru noi ziua aceea 
de lepădare şi îndepărtare a piedicilor, căci ne erau crescute în 
suflet, ba chiar le iubeam. Dar am învins durerea, am ridicat frun- 
tea şi am călcat asupra lor. Acum, în pustiu, suntem iarăși liberi, 
în faţa viitorului. Cadrele pe care ni le alcătuim de astă dată, 
trebue să cuprindă, şi vor cuprinde, numai crezul, dorinţa și acţiunea 


salvatoare, ferite de tot ce e umbră și întuneric. 


Vrem să construim deci (şi, cu ajutorul lui Dumnezeu 
vom construi) o celulă de strălucitoare lumină care va ac- 
ționa, adică va lumina și deci va mântui. Nu suntem crea- 
tori de lumină. Ea se află numai la Dumnezeu. Nu suntem 
făuritori ai mântuirei dorite, ci vrem să fim simple unelte 
ale acestei forțe salvatoare pe care m'o căutăm așadar în altă 
parte decât în singurul loc unde se află: la Dumnezeu. 

Deci: la Iconă! 

Această căsuță €e, natural, un sistem. El există, de-acum 
si, orice sistem viu e mişcat de o forță. În sistemul socie- 
tăților omeneşti, forța nu se captează decât prin organiza- 
re. Așadar sistemul nostru trebue să aibe o organizaţie, și o 


are. Organizaţia însă, nu se poate naște şi desvolta sănătos, 
fără rânduială, erarhie şi mai ales fără un Conducător. 

De aceea organizația noastră are un șef, neales de nimeni, 
ci consimțit de cei, cari atraşi de o forță tainică, au venit să 
constituie, sub conducerea unui şef, celulele ordonate şi dis- 
ciplinate ale organizaţiei. Acest șef al nostru este Corneliu Zelea 
Codreanu. 

Sistemul nostru, această căsulă cu rânduiala și conduce- 
rea ei, strâns unit în jurul stâlpului credinţei în Dumnezeu 
(singurul ei stâlp de sprijin) îşi începe în fața lumii, munca, 
strădania, de care ne e legată singura nădejde de mântuire. 


Avem credința că, de astă dată, mergem drept la țintă şi bi- 
ruința este asigurată. Neamul va fi servit, mântuit, deoarece nu 
înţelegem să ne mai depărtăm nici o clipă dela Icoană și dela po- 
runca ei. Nu mai lucrăm deci noi, ci ea, care este ne-invinsă. 

Celor destul de tari la suflet, pentru a ne înțelege, a ne apro- 


ba și însoţi de pe acum, le trimitem chemarea noastră: la Icoană! 


Ceilalţi, cei mulți, vor veni mai târziu, dar vor veni sigur. 


(«Pământul strămoșesc>, 1-8-1927.) 


MĂSURA CREȘTINĂTĂȚII NOASTRE 


Stăm iarăși în preajma Crăciunului. 

Ne-am apropiat noi oare sufletește de el? 

Asemenea măsurători de distanţe sufletești nu ne pot fi indi- 
ferente, dacă avem o cât de mică credinţă în Dumnezeu şi în ade- 
vărul că rosturile și bucuriile vieţii nu pot fi temeinic împlinite 
decât în măsura apropierii de Dumnezeu, în măsura în care pro- 
cesul de asimilare cerească a făcut ceva spor înlăuntrul fiinţei 
noastre omeneşti. 

Să ne întrebăm, cum bogatul din Evanghelie întreabă pe Mân- 
tuitorul: ce trebue să fi făcut noi pentru a putea zice azi că de 
Crăciunul acesta ne-am apropiat nu numai prin epuizarea foilor 
calendarului din acest an şi prin isprăvile gastronomice de care ne 
pregătim, ci şi printr'o orânduire nouă a sufletului, a adevăratei 


noastre vieţi? 
Tar răspunsul nu poate fi numai un interogatoriu asupra for- 


193 


melor și legilor respectate, un examen tehnic asupra conformării 


la ceeace e mai mult exteriorul doctrinei creștine: ai furat, ai ne- 


dreptăţit, ai respectat poruncile în ceeace au ele oarecum formal, 
normativ, de reglementare a raporturilor cu semenii? Ci vom fi 


întrebaţi dacă a fost ceva viu sufletește în noi, vom fi întrebaţi ce 
disoluţii sufletești adânci s'au întâmplat în noi şi ce reconstrucţii 
interioare pe un alt plan, de jertfă și de prefacere vie. Cineva 
care ar cerceta apropierea noastră sufletească de Mântuitorul, ne-ar 
coborî în acele adâncuri de rană vie în care a fost coborît boga- 
tal căruia Mântuitorul îi cerea o totală disoluție a structurii lui 
lăuntrice, vânzarea tuturor bogățiilor, arătându-i că simpla con- 
formare oarecum contractuală față de porunci, simpla atitudine 
aparent corectă dar lipsită de prefacerea vie interioară, nu poate 
apropia pe om de cer şi de mântuire. 

Viu, sufletește viu, ce s'a elaborat în viaţa noastră interioară? 
Ce biruinţe asupra poverilor omeneşti am repurtat noi, spre a 
putea să ne simţim astăzi mai apropiți de Mântuitorul care se 
naște? 

Nu ştiu ce vor zice teologii, despre a căror știință n'am mul- 
tă cunoştinţă, dar măsura învierii noastre interioare, măsura cerești. 
nătăţii noastre vii, eu o văd mai ales în măsura jertfei pentru bi- 
nele altora; a unei jertfe personale, liber, cu dragoste și cu elan 
consimţite, fără gând la respectarea formală a nu știu căror re- 
glemente bilaterale dintre noi și Dumnezeu. 

Jertfa aceea care e deslănțuită în noi din dragoste, dintr'o 
dragoste pentru altceva decât fiinţa noastră, jertfa aceea care ne 
inundă pustiindu-ne aşezarea omenească a vieţii dar ne încălzeşte 
tot odată cu satisfacţii pe care nu le poate cuprinde graiul ome- 
nesc, această jertfă e faptul care smulge depe ființa noastră cara- 
pecea nesimţirii faţă de cele dumnezeești, și transformându-ne 
în rană vie, («de soare și sânge», cum ar zice Radu Gyr), ne pune 
în directă comunitate cu Dumnezeirea care pătrunde năvalnic şi 
deadreptul în sufletul nostru. (Și. devenim astfel vii sufletește, mai 
vii, mai creștini. 

Jertfa este astfel măsura creștinătății noastre. 

Cine a jertfit ceva în acest fel, înțelege şi vede mai bine pe 
Mântuitorul care se naște, și se bucură mai mult, căci simte o 
apropiere, o comunitate între o părticică a structurii lui si Dum- 
nezeul cel viu care coboară printre noi. 


194 


Sunt oare mai aproape de taina Crăciunului cei care o via- 
ță întreagă au respectat doar graniţele poruncilor, vrând nevrând, 
fără a se fi luminat însă în adâncul lor prin puterea vie a dra- 
gostei care duce la jertfă? 

Nu! Dacă ochiul nostru ar putea înţelege zările cereşti în mij- 
locul cărora se va cobori în curând Mântuitorul pe pământul ro- 
mânese, el ar vedea, alături de Mântuitorul și de sfinții Bisericii, 
toate sufletele de viteji care s'au jertfit bucuros și conștienți pen- 
tru a ajuta pe aproapele lor: mar lipsi nici Horia, nici Tudor, 
nici Avram lancu, nici Brâncoveanu, nici mulțimea celor care s'au 
jertfit cu adevărat, din toată comoara sufletului lor. Căci în ei 
mai mult decât în alţii creștinătatea a fost vie, ei mai mult de- 
cât alții s'au integrat în comunitatea Bisericii creştine, formân- 
du-i trupul viu, împlinit. 

Tineretul de astăzi, luptător şi el pentru binele neamului ro- 
mânesc şi al rândurilor viitoare de oameni. tineretul acesta care- 
şi strică orînduirile personale ale vieţii egoiste pentru a-și ascul- 
ta volbura vie din suflet care-l îndeamnă la luptă și la jertfă pen- 
tru neam şi creștinătate, -acest tineret are dreptul să se bucure 
de sărbătorile apropiate ale Naşterii: el sa apropiat de ele și 
sufletește. 

lar. cei care dăscălese acest tineret şi-l mustră tocmai pentru 
ceeace e viu în sufletul lui, cei care, oricine ar fi, îl insultă afir- 
mând că nici o operă de educaţie şi de înălțare morală nu sa în- 
făptuit în tineretul românesc de după răsboi și că deci trebue or- 
ganizată acum educaţia lui oficială şi cu anasâna, aceştia toti să 
cerceteze, acum în preajma Naşterii sfinte și să constate că nu înțeleg 
nimic din adevăratele bucurii ale Crăciunului. Şi văzându-și mortăciu- 
nea din suflet, să se dea la o parte din calea tineretului de jertfă, 
dacă nu pot să-l înțeleagă, să-l prețuiască şi să se bucure cu el. 


(«Cuvântul Studenţesc», 1-1-1936.) 


ESENŢIALUL 


Un Congres General Studenţesc trebue să fie nu numai oca- 
ziunea de afirmare a studențimii în raport cu adversarii idealu- 
rilor sale, ori prilejul de a fixa încă odată aceste idealuri, dar el 


195 


e: a ioară scă, o ex i- 
trebue să constitue și o verificare interioară sufletca că, o exami 
ră ă ce a studentului luptător, o preocupare 


e ae e Hiei 
nare a capacităţii lăun aud jupiă OP ipa 

tuden iii de propria ei structură interioară, revizuind şi în- 
Ep ae ă > enirituală în aşa fel, încât ea să co- 
drumând această structură spini Ş 


respundă cerinţelor luptei şi să asigure victoria idealurilor stu- 


denţești. 


Este inutil să se indice idealuri care să nu fie însoțite de ela- 


porarea mijloacelor prin care aceste idealuri vor E atinse. Iar 
esenţialul în acest domeniu al realizărilor este un e te inte- 
rior sufletesc al luptătorului, un element care a caracterizat miş- 
carea naţională, studențească dela 1922-23 şi care trebue păstrat 
si cultivat înainte de orice: confundarea vieții personale a stu- 
dentului cu idealul său. Acest salt din egoismul individual oricât 
de justificat, pentru a trece în focul dureros a unei lupte din care 
să fie hotărât a nu ieși viu fără a fi biruitor, acesta e elementul 
esenţial fără de care nu poate exista o împlinire a idealurilor stu- 
dentesti. Totala aservire a interesului personal interesului colec- 
tiv, hotărârea de a-ți da pieptul tău sdrobit pentru a sluji la te- 
melia biruinței pe care o visezi, numai din această transfigurare 
sufletească poate ţâșni victoria ta student român! 

Când vei spune cumpliţilor tăi dușmani: Nu-mi pasă dacă mă 
veţi sdrobi sau nu-mi pasă dacă voi vedea sau nu ziua biruin- 
ţii, dar sunt sigur că jertfa mea va aduce prăbuşirea voastră și 
când porneşti și te menţii până la capăt cu această hotărâre se- 
nină, nu încape nici o îndoială că porţi în tine o forță pe care nici 


o tehnică represivă nu o poate birui. 


Spiritul de jertfă este esenţialul 

Avem cu toţii la dispoziție cea mai formidabilă dinamită, cel 
mai irezistibil instrument de luptă, mai puternic decât tancurile 
şi mitralierele: este propria noastră cenuşe! Nici o putere din 
lume nu va putea evita prăbușirea atunci când se menţine pe ce- 
nușa unor luptători viteji, căzuţi pentru Dreptate și Dumnezeu. 

Camarazi! Trecutul tuturor luptele românești și al luptelor 
studențești ne învaţă să mânuim această teribilă armă: propria 
noastră jertfă ! 

Coborâţi în adâncul vostru sufletesc şi întrebaţi-vă dacă vă 
mulțumește sau nu o simplă recitare de idealuri menite a fi veş- 
nic în frunte. lar dacă veţi simţi că demnitatea voastră de om și 
de Român nu mai îngăduie ruşinea tuturor resemnărilor atunci 


196 


împăcaţi-vă (pe încetul și definitiv, iar nu numai în clipa unui 
entuziasm trecător), cu gândul că viaţa voastră personală cade cu 
totul pe al doilea plan, și treceţi dincoace. pe marele drum du- 
reros al jertfei pentru binele altora pentru binele neamului. pen- 
tru slujirea lui Dumnezeu. 

Astfel, dacă veţi condiționa lupta de faptul de a nu vă stinghe- 
ri interesele personale oricât de îndreptăţite, atunci toate moţiu- 
nile voastre frumoase, toate congresele voastre înfierbântate nu 
vor aduce nici o biruință, ci vor rămâne în istorie doar pentru a 
caracteriza lașitatea unei generaţii nevrednice de înaintașii ei și 
menite blestemului urmaşilor. 

(«Cuvântul Studenţesc>, 17-4-1935.) 


LEGIUNEA SI L. A. N.C. 


Unificarea mișcării naţionale —adică în primul rând a Legiu- 
nii şi a L. A. N. C.— este o puternică dorință a tuturor celor care 
își dau seama că singura nădejde pentru asigurarea viitorului Ro- 
mâniei este în această mișcare națională. Căci o împărțire a for- 
țelor desorientează, demoralizează și îngreuiază biruința. De 
aceea este evident că această dorință de unificare e și a noastră a 
celor din Legiune. Dorim o singură mișcare naţională. 

Dar spre a ajunge să avem această unificare mai curând (prin 
fuziunea celor două organizaţii) căci, mai târziu, tot vom ajunge 
la o singură mișcare, chiar fără fuziune. trebue să pornim dela 
adevăr, dela ceeace e realitate indiscutabilă. Dacă vom putea 
ajunge la o unificare în înţeles de o sinteză a acestor realități din 
care să rezulte o amplificare o forțelor realmente vrednice de în- 
crederea ţării, atunci unificarea trebue făcută. Dacă însă, tolerân- 
du-se premise false (indiferent de natura lor calomnioasă) sar 
realiza o unificare prin care să se ucidă ceeace e forța vitală a 
acestei mișcări, atunci unificarea ar fi o crimă contra neamului. 

Noi cei din Legiune n'am otrăvit cu nimic, nici odată, terenul 
unei eventuale înțelegeri cu L. A. N. C., n'am falsificat nici un 
jalon al poziţiei noastre față de ea, n'am calomniat-o nici n'am 
mințit lumea prezentându-i L. A. N. C., într'o lumină falsă. Am 
recunoscut totdeauna, şi o facem și acum, înalta competință 
știința economică-politică, acceptându-i concluziile ştiinţifice pri- 


197 


că, această parte esențială a marei 


vitoare la problema jidăneas 
Dar în ceeace priveşte realizarea 


probleme naţionale românești. 
politică a acestor imperative n 
ginal, un ritm nou de luptă. 


aționale, noi am adus un aport ori- 

Am adus o concepție nouă asupra 
metodei acestei lupte şi asupra reorganizării Statului național, nu 
numai prin rezolvarea problemei jidăneşti, dar și prin creiarea 
unui spirit nou, metodă și spirit care au fost concepute și sunt 
azi realizate de către Corneliu Zelea-Codreanu, avându-şi germe- 
nul și începutul încolțirii lor în mișcarea națională studențească 
dela 1922-1924 (vom reveni cu detalii mai jos). 

In timp ce noi păstrăm această probitate în poziţia și acțiunea 
noastră faţă de DI. A. C. Cuza şi L. A. N. C., nu ne-am bucurat, 
nici până azi, din partea Dsale şi a membrilor L. A. N. C. de un 
alt tratament decât acela al copleșirii noastre cu toate calomnii- 
le. al negării ridicole a oricărei existențe politice a noastre și al 
defăimării Căpitanului nostru. 

Nu vrem să adâncim prăpastia, să sporim otrava. De ani de 
zile tolerăm această neomenie, spre a nu desăvârși ireparabilul 
săvârşit de către această partie. Dar ne dăm seama că răbdarea 
noastră nu are rost deoarece fără a lămuri lucrurile, fără a în- 
lătura de pe teren aceste odioase obstacole, ori ce unificare e cu 
neputinţă. Deci trebue să ne lămurim, iar lumea nepărtinitoare 
să știe de partea cui e dreptatea. 

Vom porni dela analiza celor mai noui mostre ale atitudinii 
cu care răspund cuziștii la demna ţinută păstrată de legionari faţa 
de DI Cuza și L. A. N. C. Nu le cităm pentru a răspunde detaliu- 
lui lor —ridicol când nu odios— ci pentru că ele ne vor servi la 
reconstituirea întregei tragedii a conflictului dintre profesorul 
Cuza și noi, urmând apoi a trage concluziile privitoare la rapor- 
turile viitoare dintre Legiune și L. A. N. C. și la posibilitățile unei 
utile unificări a mișcării naționale. 

Oficiosul cuzist «Apărarea Naţională» din 17 Septembrie 1933 
publică în pagina l-a următoarele despre Legiune și Căpitanul ei, 
sub semnătura Dlui Mucichescu Tunari: 

«Stăpânul Legiunii este Căpitanul. cel care a furat fărâmitu- 
rile ce-au căzut dela masa profesorului A. C. Cuza, pentruca apoi 
să se transforme în «șef» și să trăiască fără o profesiune practică, 
deci în. mod. suspect». 

Vorbind apoi despre pretinsa temă a noastră de a fuziona 


198 


cu L. A. N. C., oficiosul Dlui Cuza spune: «Această temă a ofi- 
ciosului gardist denotă convingerea intimă pe care «legionarii» 
de pae o au despre ei, adică iși dau seama că la primul contact 
pe cara donchișoţii goi pe dinăuntru lar avea cu un organism 
viguros, ar dispărea fără urmă. De ce le este teamă însă nu vor 
scăpa». 

Luând apoi în bătae de joc înălțătoarea muncă a ridicării, la 
Bucureștii Noi, a casei legionarilor, —muncă în care se rezumă 
esenţa noii lupte naționale propovăduite și împlinite de către Le- 
giune: jertfa pentru crearea României noi. jertfă impetuoasă. 
plină de credinţă, de voie bună şi descătușare din egoismul ome- 
nesc, —fruntașul cuzist spune: «Dl. Nichifor Crainic, extaziat de 
isprava unor pierde— vară ce s'au adunat la marginea Bucureș- 
tiului pentru a «construi» demagogie, scrie printre altele că ri- 
dicarea căminului dela Râpa Galbenă lași se datorește Dlui Cor- 
neliu Codreanu». .Protestând contra acestei afirmaţii a Dlui Pro- 
fesor Crainic, autorul cuzist declară că acest cămin dela lași se 
datorește nu lui Corneliu Zelea Codreanu, ci în rândul întâi in- 
ginerului Bejan care a donat terenul, apoi «studenţilor și elevi- 
lor de liceu care au muncit cu braţele și printre care poate fi ci- 
lat —ca orișicare altul— şi Dl. Corneliu Codreanu! 

Ca ori şi care altul... 

Dle Mucichescu te rog-spre a-mi da putință să fac o experiență 
utilă pentru mine, privește în ochii mei, dta care ai fost, câtva 
timp, alături de mine pe şantierul dela Iaşi, şi deci știm ambii 
a cui a fost concepţia şi inițiativa Căminului. Dta deasemeni știi 
cine a organizat din închisoare (unde era închis pentrucă spălase 
onoarea studențimii de rușinea Manciu) campania de construc- 
ție. Dacă, din cauza închisorii dela 1925, el a lipsit câtva timp 
de la munca efectivă Dta mai ştii totuși cine realizase. în vara 1924, 
la Ungheni, cea mai grea etapă: fabricarea sutelor de mii de că- 
rămizi. Stiindu-le așadar toate acestea, priveşte-mă în ochi și mai 
xepetă odată cinstitele-ți cuvinte: «ea ori şi care altul». 

Îţi aud răspunsul stăruind: 

«Ca ori şi care altul»... 

«Trăeşte fără o profesiune practică, deci în mod suspect» (deşi 
deputat)... 

«Pierde-vară ce s'au adunat la marginea Bucureștiului pentru 
construi demagogie»... 3 


[«] 


[=] 


199 


«Legionari donchişoți, goi pe dinăuntru». 
«Oameni fără morală»... 


«OAMENI FĂRĂ MORALĂ» 


Aceste ofense ni le aruncă ziarul oficios al dlui Cuza nouă ce- 
lor din Legiune și Căpitanului nostru care e întruchiparea jertfei 
şi a vieții corecte. 

Nici «Adevărul» sau «Lupta» nu scriu astfel despre noi. 

Pe deasupra mizeriei acestor infamii care se repetă în orice 
vorbă a lor despre noi și care nu merită să fie luate în cercetare 
spre a li se răspunde, —se pune problema: De ce a ajuns aici 
mișcarea națională? Descifrând cauzele putem întrevedea ce eși- 
re trebue să aducă viitorul în acest impas care desparte două ge- 
nerații. 

De ce a ajuns mișcarea națională la această despărţire, cobo- 
râtă până la atâta josnicie? Atâta jertfă desinteresată din partea 
marilor masse naționaliste —jertfă de energie, de bani, de sbu- 
cium sufletesc de viață chiar —nu merită să— fie mai bine chiverni- 
sită şi mai rodnic cheltuită de căpeteniile —adorate— ale acestei 
mişcări naţionale? 

Intrebări pe deplin Justificate. 

Situaţii de justificat. 

Deci să ne deschidem sufletul. 

Origina despărțirii e veche şi de ordin sufletesc. 

Noi —vorbese de studențimea dela 1923-24, ale cărei căpete- 
nii erau cei din actuala Legiune, în anii de grea luptă naţională 
din Universităţi— noi am adus în lupta antisemită studențească 
un alt suflet decât cel pus de d. Cuza în lupta de decenii a par- 
tidului său naţionalist de până atunci. Noi am adus DUHUL MA- 
RILOR RUPTURI DE LUMEA VECHE înfrățită cu străinul duş- 
man. Noi am adus pornirea eroică, IN SPIRIT DE TOTALA 
JERTFA PERSONALA, contra acestei lumi vechi și înstrăinate, 
combătută de Dl. Cuza până atunci numai cu mănuşa genialei sale 
dialectice ştiinţifice, numai cu biciușca democraţiei parlamenta- 
re, fără crearea nici unui ciocan de foc care să sfarme din creştet 

catapeteasma satanică a templului Judeo-masonie clădit pe piep- 
tul sdrobit al acestui neam prea blând. 


200 


[Atac ANDRE să ape EET armare > car ema tea RI 


Braţele noastre au svâcnit, au doborât 


tei o cereau, când reacţiunea violentă era ultima esire dintr'o în- 
frângere definitivă şi desonorantă. Dar mai importantă și carac- 
teristică a fost svâcnirea noastră sufletească | 

Li 


atunci când nevoile lup- 


zi le ac pa sfărâmarea, în noi. 
a unei întregi Vieți pregătite pentru normala tihnă şi rânduire 
personală, spre a o înlocui cu o viață destinată numai luptei pen- 
tru neam, gata oricând de moarte. 


Acest duh al marei. definitivei şi neimpăcatei rupturi 
— ruptură de înstrăinata generație veche şi ruptură de o 
viață personală orientată, chiar şi numai parțial, de intere- 
sul personal, îndoita ruptură indispensabilă unei lupte eroi- 
ce de totală primenire a unei vieţi obștești— a fost aportul 
nostru sufletesc original în această mișcare națională, la în- 
ceputurile ei de acum 10 ani. Nici unul dintre noi n'a mai 
păstrat, în întregime neatins, acest duh nemicșorat prin loviturile 
vieţii (supremul eroism e eroismul de durată! ). Nici anul afară 
de Corneliu Zelea Codreanu! Căci el l-a avut înaintea tuturora şi 
el îl renaşte astăzi în întregul tineret legionar al României. 


Acest duh nou de totală jertfă pentru neam și impetuozitate 
(observând însă, bine'nțeles, o gradaţie în aceste mijloace în sen- 
sul de a nu recurge la mijloacele extreme decât după completă 
epuizare a celorlalte), a fost prima noastră depărtare de profeso- 
rul Cuza. Nu am voit noi să ne depărtăm, nu ne-am depărtat noi. 
nici d-sa nu s'a depărtat de noi, dar două structuri sufletești deo- 
sebite (gândiți-vă chiar numai la vârstă) se găseau depărtate, cu 
toată identitatea obiectivelor luptei. 

Dar această depărtare de noi n'a avut-o numai Dl Cuza, au 
avut-o aproape toți «bătrânii» noştri naționaliști, au avut-o părin- 
ţii noştri, familiile noastre, a avut-o toată lumea... afară de noi 
mai îndrăciţi și mai dispreţuitori ai vieții egoiste. 

«Complotul studențesc» din toamna 1923, prima manifestare 
a «marei noastre rupturi» de lumea veche, înstrăinată, ne-a așezat 
astfel la o mare depărtare de profesorii și părinții noștri naționaliști 
-atât de adânc şi de mult iubiti. Nu-l înțelegeau pentrucă le lipsea ceva 
din sufletul nostru: le lipsea tocmai acest duh «al marilor ruptu- 
ri» care era esența sufletească a luptei noastre. Unul dintre aceşti 
foarte vrednici profesori universitari şi îndrumători ai naţionalis: 


201 


ii 
lj 


mului nostru (altcineva decât DI. Cuza) a declarat chiar că «până 
când judele instructor nu va găsi neîntemeiată acuzaţia de com: 
plot, nu mai pot sta de vorbă cu acește tineri». E departe de noi 
gândul de a păstra supărare acestui distins și bun Român, dar 
fraza aceasta caracterizează întreaga generaţie a dlui Cuza care 
nu pricepe volbura acestui «must care fierbe» în sufletul nostru. 
Căci doar, dacă era vorba să luptăm contra Jidanilor, trebuia —zi- 
ceau dânșii— să luptăm «cu înțelepciune», să luminăm massele, 
iar când vor fi fost luminate și ne vor vota, urma să avem majo- 
rități parlamentare, rezolvând problema jidovească fără focuri de 
pistol și jertfe inutile, ci printr'un simplu joc de bile în urnele 
parlamentare (în așteptarea cărui joc prefectul Manciu, deocam- 
dată ne sfărâma, din ordinul guvernului, în beciurile poliţiei, fără 
ca logica luptei cuziste să fi avut vreo putere de a ne apăra). 

Nu cred că va nega cineva această situație de acum 10 ani, care 

concretizează două lumi deosebite în germen: lumea reformei na- 
ționale de metodă căldicică pe cale democratico-parlamentară, 
incapabilă de a face faţă volniciilor guvernamentale şi incapabi- 
lă de a sgudui adâncurile sufletești ale neamului spre a-l ridica 
la lupta decisivă, -și lumea eroică a revoluţiei spirituale și mo- 
rale a naţiunii luptătoare, pornite pe calea fără întoarcere care 
n'are decât două ieșiri: moartea sau victoria. 

Marile procese studențești următoare «complotului» n'au fă- 
cut decât să accentueze această disonanţă între spirite de forma- 
țiune deosebită. E adevărat că DI. Prof. Cuza și alți reprezentanţi ai 
generaţiei vechi —cu formula: «nu aprob, nu desaprob, ci cons- 
tat>— au venit, cu multă părintească solicitudine, să ne apere în 
aceste procese la care în adâncul sufletului nostru, noi nici nu mai 
doream, cu orice chip achitarea; ne ajungea că ne vedem porniţi 
fără întoarcere împotriva temeliilor antinaţionale, binișor dislo- 
cate în spiritul public şi așteptăm, cu conștiința mulțumită, un 
viitor personal de care nu ne sinchiseam prea mult. Si le vom fi 
totdeauna recunoscători că au contribuit a ne reda libertăţii și 
luptei. Dar această părintească asistență și apărare nu înfățișa o 
inimă și totală înţelegere și aprobare a spiritului nostru de luptă 
«nebunească»... 


Un alt element venit să complice și mai mult problema: Lup- 
ta studențească lua sfârșit prin 1925 —în forma ei intensă— și ge- 


202 


DESPRE SUNE i iar atu eu ua A A 


neraţiu tânără își dădu seama că nu poate continua lupt i 

nală universitară decât în cadrul unei mișcări politice ni ci d 
te de ansamblu. având ca scop cucerirea puterii în Stat Di A 
moment deosebirea mentalităţii de luptă dintre r a e să 
prin Corneliu Zelea Codreanu care sintetiza acest DE Fa FA 
luptă și dintre vechile cadre ale [. A. N. C.. avea ocazii tot e: 
dese de manifestare. P 


Disciplina quasimilitară pe care o cerea Corneliu Zelea Co- 
dreanu (care era însărcinat cu organizarea L. A. N. C.) drept chiag 
al organizaţiilor şi chezășie a biruinţii, era sistematic refuzată E 
inevitabile șarje de umor, din partea bătrânului nostru profesor. 
Corneliu Codreanu a trebuit să cedeze, nu fără amărăciuni respec- 
tuos exprimate şi care începeau totuși să învenineze raporturile 
dintre dânsul şi profesorul președinte Cuza. 


lar spre a nu uita nici de Căminul dela lași şi de vorbele dlui 
Mucichescu: «ca ori şi care altul» —e locul să ilustrăm încă oda- 
tă deosebirea dintre aceste două mentalități, arătând că ideea lui 
Cornelui Codreanu de a ridica un mare Cămin cultural naţiona- 
list făcut nu din fonduri ci din energia creatoare și din spiritul nou 
de muncă și jertfă al tinerei generaţii— această ideie a fost la în- 
ceput, obiectul de glume și de condamnări din partea chiar şi a 
Dlui Cuza, ca şi din partea aproape a tuturor celorlalți. care so- 
coteau asemenea acţiuni ca fiind fără rost ba chiar deadreptul 
anormale. 


După primele succese dela cărămidăria din Ungheni. sau 
schimbat însă cu toţii la faţă și au contribuit (nu vom drămui exa- 
minând cât de mult) la ridicarea Căminului. Dar bunăvoința era 
tardivă, ea vădea greutatea de adaptare a vechii generaţii la spi- 
ritul nostru nou pe care nu-l înţelegea şi de care nu se lăsa târâtă 
decât atunci când nu mai era altceva de făcut. 


Așadar spiritul de luptă al L. A. N. C. lipsit de vigoarea bi- 
ruitoare a duhului de totală jertfă şi pornire împotriva lumii ve- 
chi, —acest anemic spirit de luptă unit cu persistență L. A. N. C. 
în a apăra democraţia și parlamentarismul pe care noi tinerii le 
osândeam cerând o organizare asemănătoare fascismului,-erau veș- 
nice cauze de fricţiuni şi deosebiri de vederi între aceste două ge- 
neraţii naţionaliste. Fapte la care se adăuga şi o binecunoscută 
stângăcie și lipsă de simţ practic chiar și în organizarea democra- 


203 


tică a L. A. N. C., lucru care deasemeni nu ne putea lăsa nepă- 
sători, 


Intrigile care îl arătau pe Căpitanul nostru râvnitor la 
şefia Dlui Cuza, nu întârziară să apară, spre a falsifica înţe- 
lesul acestor ciocniri de mentalități. 


Dar se pune întrebarea: avea sau nu dreptate Corneliu 
Zelea Codreanu în. acest conflict? 


Superioritatea punctului de vedere a lui Corneliu Zelea Co- 
dreanu —cu organizarea disciplinată, autoritară, antidemocratică 
a mișcării naționale— e de netăgăduit. Nu numai pilda mișcări- 
lor asemănătoare din străinătate îndreptățește această concepție de 
luptă (veche, la noi, de 10 ani). 


Dar chiar evoluţia mişcării naţionale românești dă drep- 
tate lui Corneliu Codreanu. Ce ar fi într'adevăr mişcarea 
naţională fără aportul elementului de! renaştere morală şi 
spirituală a luptătorului şi apoi a poporului întreg-prin «spiritul 
legionar» element evidenţiat şi creiat de concepția legionară 
a luptei naţionale? Răspunsul e limpede: ar [i o simplă fră- 
mântare intelectuală —seacă de jertfă, de rodnicie sufleteas- 
că şi, prin ele, de biruinţă înnoitoare— adică ar [i ceeace a 
fost în totdeauna mişcarea antisemită a Dlui Cuza: o des- 
fășurare de argumente logice adresate minţilor noastre, fără 
a însoți însă această operă de propagandă intelectuală —foar- 
te convingătoare— de corolarul sufletesc al acestor concluzii 
logice: de hotărârea caldă de a ne desface de ori-ce intere- 
se personale și de a porni la luptă în spirit de jertfă nelimi- 
tată, redeșteptând virtuțile eroice, hotărâți să murim ori să 
biruim. 

Deviza legionară, învățată dela Seneca: «Cine știe să 
moară, nu va fi rob niciodată», e singura forță propulsivă 
care poate duce la biruinţă o luptă îndreptată împotriva 
unor dușmănii atât de crunte. La o biruinţă care vine ca o 
răsplată a jertfei și a credinţei în atolputernicia adevărului 
slujit cu asemenea duh de jertfă, după pilda Mântuitorului. 

Această deviză, acest spirit, această învățătură dată nouă 
de Invierea Mântuitorului şi de biruinţa lui prin jertfă —nu 


di 


ET TEORIA RE E 


le-a avut nici i i :Î : 

E ui ciodată cuzismul şi în ori-ce caz nu le-a înfăptuit 
In ultimii ani e drept că a 

gionară a luptei disciplinate şi 

copiată de către cuziști. 


ceastă întreagă concepţie. le- 


hotărâte la orice, e în parte 


Cine nu-și aduce aminte de articolele foilor cuziste de acum 
2-3 ani, în care, vorbindu-se despre uniforma 
eram arătaţi ca «o ceată de paiaţe»? 
te la adresa cântecelor noastre prin care respiră duhul legionar 
de luptă pornită să sdrobească orice Zăgaz, —pentruca apoi azi 
aceiaşi cuziști să și-le însușească (adesea chiar melodiile și textul 
nostru, puţin schimbat), deși ridiculizate în ajun, și să îmbrace 
și ei uniforma noastră de «paiaţe»? Dar această întârziată trezire 
a cuziştilor la metodele, concepțiile și spriritul legionar, nu por- 
nește dintr'un fond sufletesc original. Ci e o goană după forme 
de luptă dovedite eficace, care nu sunt însă emanate spontan de 
sufletele lor rămase în fond străine și neînţelegătoare faţă de acest 
duh al nostru. Dar în orice caz această acceptare, din partea cu- 
ziștilor, a formelor exterioare de luptă legionară (fondul rămânând 
tot cel vechi: democrație, parlamentarism, lipsă de spirit de tota- 
lă jertfă în luptă, lipsă de spirit legionar creator: dovadă felul 
cum vorbesc cuziștii despre munca dela Bucureştii-Noi), această 
schimbare a formelor cuziste în sens legionar, este o nouă dova- 
dă că concepția noastră de luptă, rămasă neelintită pe aceeași li- 
nie dela 1922 încoace, este cea bună. 


noastră legionară, 
Cine a uitat ironiile cuzis- 


Deci Corneliu Codreanu a avut dreptate când cerea Dlui 
Cuza s'o adopte, iar Dl. Cuza a greşit când sa opus acestui 
spirit pricinuind despărțirea dintre dsa şi noi. 


Aceste conflicte de idei apărute în anii 1924-25, în care nouă 
nu ni se poate așadar găsi vre-o vihă, sar fi putut așa de ușor 
aplana printr'o recunoaștere, din partea bătrânilor naționaliști 
(care urmau dealifel să păstreze şefia) a temeiniciei noului spirit 
de luptă tineresc, «legionar», creiat de Corneliu Codreanu (şi atât 
de mult râvnita azi de L. A. N, C.). Dar această recunoaștere nu 
s'a produs. Spre a evita agravarea lucrurilor, Corneliu Zelea Co- 
dreanu și subsemnatul am părăsit Iaşul, în toamna anului 1935, 


205 


SD 


plecând în Franţa, unde ne-am desăvârşit studiile universitare 
(deşi Căpitanul era avocat încă din 1922). Am lăsat L. A. N. C. să 
se conducă după vechile obiceiuri, fără o a mai stingheri cu «în- 
curcăturile» spiritului nostru «complotist» şi «legionar». 


Pe când ne aflam în Franta în 1927, a intervenit neînchipui- 
ta greșală a Dlui Cuza care, învinuindu-si pe cei mai vechi și buni 
luptători de a se fi vândut Jidanilor (fapt astăzi dovedit ca neade- 
vărat), a produs spargerea Ligii în două, eliminând 7 din cei 10 
deputaţi ai săi, spre uimirea țării întregi. Spre a se evita să se rupă 
şi tineretul în două («statutari» si «nestatutari») — si socotind că 
spiritul nou al acestui tineret luptător a fost îndeajuns de neso- 
cotit şi prigonit de către generaţia bătrână care se dovedea inca- 
pabilă de o acţiune unitară, disciplinată. şi ordonată, acțiune 
strict necesară unei biruinţe— noi cei din actuala Legiune, foștii 
«complotiști» dela Văcăreşti, Galata, Severin, Focșani, am hotărât 
să nu urmăm nici una din cele două frânturi ale L. A. N. C. și 
ne-am constituit în organizaţia nouă de astăzi. 


Ce am «furat» noi prin aceasta dela masa profesorului Cuza? 
Dreptul de a duce o luptă pentru neam, mai eroică și întrun spi- 
rit de jertfă totală, pe care nu-l deţinem nici dela Dl Cuza nici 
dela altcineva decât dela renașterea noastră morală călită în fo- 
cul marilor ani de luptă studențească? Antisemitismul? Dar legă- 
tura spirituală faţă de cugetarea unui om de ştiintă, implică oare 
o interdicţie de a lupta, în direcția acelei cugetări, cu arme noui 
pe căi mai eroice? Nici Dl Cuza nici Legiunea nu au un drept ex- 
clusiv asupra luptei naţionale românești. Oricine e în stare să facă 
mai mult și mai bine decât noi, e nu numai liber, dar e dator 
s'o facă. 


Pentruce atunci calomniile din «Apărarea Naţională» faţă 
de Donchişoţii care au sângerat la Vișani, au degerat dar 
au biruit în lupta dela Tutova (chiar și contra L. A. N. C., 
deși «nu există politicește»), au fost sdrobiţi fiziceşte dar au 
fost sfărâmaţi pe toate căile patriei, peniru dragostea lor de 
neam, pentru visul celeilalte Românii pe care și profesorul 
Cuza ne-a învățat s'o dorim? 

Pentruce. infamia cu «traiul din fonduri suspecte» al Că- 
pitanului nostru, care e pildă de totală abnegaţie și descă- 


206 


9 


Da a Ia 


regaie înc 


în a 


Sp e IPEE napoca ace ari 


tuşare din egoismul personal, pildă de care nici un membru 
al L. A. N. C., şi nici chiar al Legiunii, n'a putut-o imita pe 
deplin? 


Cum îşi pot permite oamenii cari ar avea un suflet românesc 
deplin și sănătos, să calomnieze pe conducătorul nostru și să uite 
că şeful lor efectiv, profesorul George Cuza, are trecutul pe care 
îl are? Căci nici noi nici ţara nu putem uita niciodată, așa cum 
uită cuziştii, că în vreme ce Corneliu Codreanu luptă cu arma în 
mână și cu viaţa aruncată în focul luptelor pentru a da rodnicie 
și înplinire cugetării profesorului A. C. Cuza — DI. Cuza— fiul 
nu numai că nu vibra sufletește deloc alături de tinerimea închi- 
sorilor, nu numai că era complect absent din luptele şi dela jert- 
fele şi suferinţele noastre, dar era în tabăra dușmană, alături de 
Pangal și Socor, membru în lojile franemasonice. adică acolo unde 
se uneltea şi se uneltește contra mişcării naționale, contra lui 
Dumnezeu, a Națiunii și a Regelui! Nici o scuză nu există pentru 
aceasta eroare! Nu este îngăduit ca fiul profesorului Cuza să fi 
fost «nelămurit» asupra masoneriei până prin anii 1928-1929, când 
apare subit în mișcarea naţională pentru a pretinde să fie element 
de infailibilă îndrumare a românismului şi moştenitor prezumtiv 
(pe bază de succesiune legală conform Codului Civil) al proprie- 
lăţii mișcării naţionale românești. Cine nu ştia în anii următori 
mișcării naționale, ce este masoneria? Profesorul Paulescu îşi pu- 
blicase de mult marile sale studii asupra masoneriei, totuși tână- 
rul profesor Cuza nu se lămurise nici până în anii 1926-28 şi sa 
făcut franemason. Această «nelămurire» a sa nu-l poate în nici un 
caz îndreptăţi să atace astăzi, în acest fel, pe Căpitanul nostru şi 
Legiunea, adică exact așa cum a învăţat şi a auzit de nenumărate 
ori vorbindu-se în loja lui masonică despre mișcarea naţională, de- 
pre Legiunea şi studențimea luptătoare: «pierde-vară», «donchi- 
şoţi», «fonduri suspecte», ete. 


Pentruce sunt «pierde-vară» legionarii veniţi pe jos dela 
Reşiţa, Sibiu, Brăila ori din Basarabia, până la București, 
spre a munci nu atât la betonul şi cărămida unei case legio- 
nare, cât la construcția sufletească a României de mâine? 
Mistria pe care o ţin ei în mână e o ruşine. dar mistria și 


şorțul ridicol de mason pe care profesorul George Cuza abia 


207 


le-a lepădat (dacă le-a lepădat) acestea nu fac ruşine unei 


mişcări naționale? 


Această purtare publică a L. A. N. C. faţă de Legiune nu e, 
aşadar, altceva decât o nouă dovadă că L. A. N. C. (cu toată imi- 
tarea formelor noastre exterioare de luptă legionară) continuă să 
fie străină de spiritul legionar care s'a dovedit a fi duhul viitoru- 


lui și esența aducătoare de biruință. 
Si atunci, câtă vreme această prăpastie sufletească dăinueşte 


——nu datorită nouă— ce ar fi unificarea mișcării naţionale decât 
o îngropare a spiritului legionar, o otrăvire a lui, o scufundare 
pentru totdeauna a zorilor unei alte Românii, eroice, drepte, cins- 
tite? Căci o organizaţie care vorbește despre noi în felul arătat, 
nu e nici eroică, nici dreaptă, nici cinstită, iar a ne confunda cu 
ea însemnează a ne însuși coloritul ei, ceeace ne repugnă și ne este 
cu neputinţă. 
Așadar, pentru a se ajunge la o utilă unificare cu L. A. N. C., 
ar fi trebuit mai întâi să se respecte din partea acesteia —cum 
nu se face astăzi şi nu mai credem că e cu putinţa nici în viitor— 
ceeace e adevăr (şi supremă calitate) în mișcarea Legiunii: duhul 
totalei rupturi de lumea veche, adică spiritul legionar revoluţionar 
(de aridă, așadar ordonată revoluţie); spiritul de disciplină şi de 
jertfă eroică pentru neam: înnoirea totală nu numai a structurii 
etnice a Statului dar și a organizării sale politice, cât şi înnoirea 
spiritului poporului românesc în sens eroic şi moral; în rezumat, 
o unire ar fi pretins părăsirea, din partea L. A. N. C., a falselor 
căi democratico-parlamentariste (precizăm de altfel că L. A. N. C. 
ne va imita cât de curând dinnou, lepădându-se de democrașie și 
intitulându-se și ea «revoluţionară» ). 
Dar respectarea acestor direcţii caracteristice ale Legiunii nu 
este posibilă fără respectarea Căpitanului nostru care a creiat 
acest complex de năzuinţi și de viaţă nouă legionară și care e che- 


zășia împlinirii lor. 


Sunteţi liberi să ne aruncați în față învinuirea mincinoa- 
să după care toată actiunea Legiunii nu e datorită decat 
unei pretinse vanităţi de şef a Căpitanului nostru. «Vanita- 
tea» sa nu e nimic altceva decât conștiința operei concepute 
și creiate de el și o săntitoasă ambiţie de a realiza pe deplin 


208 


ET ADR DE De, ip an Maui ora ADI 


această concepție mântuitoare de neam. Noi aplaudăm aceas- 
tă ambiţie şi o vrem tot mai puternică; vrem s'o vedem tre- 


când în noi toți și în ţara întreagă! 


Incheem: 

După ce am văzut așadar, timp de mai bine de 10 ani, în raportu- 
rile noastre cu L. A. N. C., numai ne-înțelegere a spiritului nos- 
tru legionar, numai defăimare şi rea credinţă, suntem departe de 


a mai face astăzi imprudenţe. 
De aceea față de insultele din «Apărarea Naţională», pe care 


le privim nu în nemernicia literei lor ci în înțelesul de fixare a 
unei atitudini față de problema unificării mişcării naționale sin- 
gura problemă care merită această amplă discuţiune, —noi nu mai 


avem decât un răspuns: 
Cu aceşti oameni care domină azi în L. A. N. C.., plini de ne- 


dreptate, de ură și de invidioasă neputinţă, —noi nu mai avem 
nici o comunitate sufletească. A crede într'o revenire a lor la sen- 
timente de dreptate şi de cinste, este o naivitate. lar a accepta 
compromisuri nesincere, ar însemna să dărâmăm noi înșine tot ce 


am clădit până astăzi. 


Lepădând orice nădejde de rodnică şi onorabilă unifica- 
re cu L. A. N. C., legionarii, în frunte cu Căpitanul lor bine 
încadrați spritualicește, fără nici o şovăire, pată sau com- 
promis în trecutul lor, îşi continuă înaintarea victorioasă 
spre ziua cea mare de înviere românească prin jertfa le- 
gionară. 


ION 1. MOŢA 


Post scriptum. 


In ultimul număr al «Apărării Naţionale» cităm următoarele 
noi grosolănii aruncate Căpitanului, sub pseudonimul «Ordessus» 
(în care recunoaștem condeiul Dlui A. C. Cuza însuși): Căpitanul 
e făcut pe rând: «dobitoc», «zăltat de Dumnezeu», «prost», «tru- 
faş», «vițel tânjind de-o boală ascunsă», iar marea noutate e des- 
coperirea făcută de autor asupra originii Căpitanului care n'ar fi 
decât o: «vită toantă-a dracului, de obârşie leşească». 


209 


14 


i E enilă a ajuns până la asemenea murdării, nu- 
Gaadirga a ee tăţit să ne vorbească despre obligaţiuni de 
mai e nimeni sea: ne-ar impune oarecari rezerve chiar și în 
filiațiune spirituală € otriva nedreptăţilor și «părinteștilor» _neo- 
reacţiunea” noastră. re nu vom răspunde cu aceeași măsură în- 
menii cuziste. Desi se ştie că ne simţim desfăcuţi de orice le- 
jositoare. Dar SED ei a oameni, aşa cum are dreptul ori-ce 


faţă de niște PĂRINȚI DENATURAŢI! 


gătură sufletea 
fiu să se simtă 


(«Axa», 1-10-1933.) 


-._ 


CE ESTE POLITICA NAȚIONALISTĂ 


INEAUTUI și l-au însușit mai toate organizaţiile politice. Ce 
reprezintă şi cât repreezintă naționalismul acesta? Care este deose- 
birea între naționalismul autentic și naționalismul partidelor? 

Naționalismul are o notă de agresivitate şi de singularizare. 

El este o politică de afirmaţie a naţiei respective. 

Este o politică de ofensivă și de afirmare. 

Rosturile lui trebue concretizate într'un stat naţional. care să 
nu fie la dispoziţia cetățenilor. Ci să fie un stat de prestigiu, cu 
misiune istorică, culturală, civilizatoare. 

Naționalismul este o nouă etică şi o altă ierarhie de valori. 
El promovează spiritul naţional înaintea celui cetăţenese, condi- 
ţionează de primatul național toate celelalte rosturi statale. 

Prin mistica naţională se crează un om desfăcut de abjectul 
materialism al epocii, se desghioacă omul de aderențele epocii 
actuale, şi se face școala permanenţelor eroice. El formează omul 
virtuţilor cardinale: erou, preot ascet, corect, ostaș. Naţio- 
nalismul concepe societatea ca pe o mare armată, cu o ierarhie 
spirituală și o conducere adecuată. Naţionalistul este un ostaș în 
slujba unei credințe. Acţiunile lui sunt subordonate interesului 
patriei. El se comportă ca și cum ar face-o întrun răsboi pe care 
îl poartă națiunea lui. Esenţialul este spiritul de jertfă. 

Intolerant ca toate marile dogme. Lipsei de toleranță a cato- 


211 


crearea unui sistem universal, precum. to- 
ă i se datoreşte pulverizarea 
nţei şi Angliei în epoca lor 
rea unor state cu nume istoric. 


licismului i se datorește i 
leranţei dovedită de biserica creştin 
în secte. Intoleranței naţionale a Fra 


de formaţie, i se datorește crea 

Naționalismul nostru are un conţinut social. Nu împarte pe 

profitori în Români şi neromâni. Nu-i tolerează pe cei dintâi ca 

şi pe cei de-al doilea. Uneori este chiar mai de temut adversar 
al celor dintâi, cari, subjugați intereselor lor și deservind intere- 
sele patriei, comit un act de înaltă trădare. 

Armata naţională este ca un ordin religios. Naționalismul nos- 
tru va desfiinţa politica interesului personal. Termenul de «a ajun. 
ge» va dispare Nimeni nu ajunge, ci toți se jertfese. Jertfă când 
comanzi, jertfă când te supui. Desvoltarea virtuţilor cardinale în om, 
acesta e rostul și ființa naționalismului nostru. 

Concretizarea naționalismului nostru se face sub simbolul unui 
stat, creat pe alte baze. Făra fi un sistem dialectic, ca marxis- 
mul şi democraţia, prin cultivarea însușirilor supreme ale omu- 
lui naționalismul poate fi şi este un sistem social în măsura în 
care este o școală educativă de înalt idealism. 

Conducerea centralizată. Onoarea de a conduce, și simțul res- 

ponsabilităţii, singura răsplată pentru munca depusă. Se poate 
chiar spune că conducerea statului să o deţie oamenii care nu au 
nimic. Elita nu este o elită înnobilată, ci este o elită de puri. Res- 
tul societăţii se poate complace în practica vechilor instituții, con- 
ducătorii nu. Din ei trebue să dispară instinctul de acaparare şi 
dorinţa de a se bucura de bunurile pământești. Un stat nu se poa- 
te întemeia pe etica îmbuibaţilor. Cel care posedă, de bună voie 
va trebui să cedeze tot ce are pentru a se ocupa de treburile pu- 
blice. Nimeni nu-l chiamă acolo, dar odată instalat, el trebue să 
înțeleagă chemarea misiunii sale. 

Politica românească, ca și Economia Politică, se așează pe anu- 
mite linii în termenii legii lui Besham: 

Pe aceeaşi piaţă, dacă circulă în acelaș timp două feluri de 
monetă, moneta cea rea isgoneşte și înlocuește, moneta cea bună». E 
cazul laturii naționaliste în politica românească de azi. 

Intr'adevăr. În vreme ce curentul politic autentic naţionalist, 
isvorit din străfundurile acestei vieţi românești și vijelios pornit 
s'o reînnoiască și s'o tâlmăcească, în manifestări trainice, curmând 

odată pentru totdeauna sistemul neputincioaselor dibueli, se gă- 


212 


seşte strivit de cisma oficială a conducătorilor pseudo-statului ac- 

tual, în vreme ce legiunile arhanghelismului misionar sunt ţinute 

la carantină de către nevolnicii vremelnicei puteri, iar roada mun- 

cii lor trudnice, țesută din elan și jertfă, tăgăduită și meșteşugit 

ascunsă ochilor cari ar vroi să privească, în vreme ce apele adân- 

ci şi limpezi ale misticei naţionaliste sunt stăvilite, în scopul de 

a fi abătute către alte limanuri sau prefirate să se piardă în mâ- 

lul mlaștinei de toate zilele, peste toată vieaţa publică a ţării, ca 

într'un imens bâlciu, fâlfăesc stindardele «naţionaliste» și fiece bara- 
că cu pretenţii de partid se simte indatorată să dea reprezentaţie «na- 
ţională» la umbra tricolorului trivializat. Sub oblăduirea acelorași cari 
lovesc crâncen în legionarii naţionalismului, se agită și se întreține o 
activitate «naționalistă», a cărei cea mai dintâi însușire este larma și 
al cărei ultim scop rămâne diversiunea. Diversiune cultivată cu osebi- 
tă grije din interior și meşteșugit regisată și exploatată din afară. 
Acesta este dar tabloul politic al ţării românești în momentul de 
faţă: deoparte lupta fără cruțare pentru îngenuncherea și stâlci- 
rea acţiunii naţionaliste, pe dealtă parte, sub ocrotirea autorită- 
ților statale, desvoltarea şi promovarea curentelor pretinse națio- 
naliste care, sub firma chenăruită cu tricolor, ascund interesele 
de tarabă ale unor alcătuiri cari au monopolizat abuziv puterea, 
au periferizat cultul interesului general și au măcinat la moara 
iudeo-masoneriei crezul românismului integral. 


De totdeauna, pentru marea gloată anonimă ca şi pentru toţi 
cei cari n'au adâncit niciodată realităţile vieţii noastre publice, 
s'a făcut politică «naționalistă» în țara românească. De totdeauna 
au existat legi «naţionaliste», presă «naționalistă», instituţii «pa- 
triotice», și mai cu deosebire partide politice ale căror titulaturi 
începeau sau sfârşeau, aproape fără excepție, cu termenul «na- 
ţional. 


Dela începuturile acestui pretins stat românesc, căruia noi i-am 
tăgăduit totdeauna existența firească, și până la generația mișcă- 
rilor studențești, care pune piatră de hotar între lumea de eri şi 
cea de mâine, cu excepţia miracolului Eminescu și a unei pleiade 
de publiciști, urmaşi ai liniei trasată incandescent de geniul lui 
profetic printre cari, în frunte se aşează marele Aurel C. Popovi- 
ci, vieața publică a ţării a fost regisată de naționalismul pe care 
eu l-ași denumi naționalismul caragealesc. Naționalismul teoreti- 
zat de «Voacea Patriotului Naţionale», redactat de junele Rică 


213 


i 
Li 


Ventureanu, pentru educaţia politică a mulțimii, ai cărei auten- 
sunt Nae Ipingescu şi Jupân Dumitrache, Titi. 
ren economic în societatea enciclo- 


conomică Română» a lui Caţaven- 
cu si difuzat în toate straturile sociale de partidul «Ă... național. 
al cărui reprezentant la guvern este Fănică Tipătescu și al cărui- 
a populară este... «onorabilul, stemabilul, Aga- 
cu familie dela patuzsopt în toate Camerele»... 


tici reprezentanți 
rică Inimă-Rea, realizat pe te 
pedică cooperativă «Aurora E 


«ales» în adunare 
mită Dandanache, 

In afară de politica misionară a generaţiei studențești de după 
răsboiu. arhanghelismul legionar încadrat în făgaşurile genialei 
viziuni a lui Eminescu. marele critic al falsei așezări statale de 
azi şi uriașul deschizător de drumuri, prin care generația noastră 
se leagă, sărind peste secole, cu faptele de granit românesc ale lui 
Stefan cel Mare, în afară de politica aceasta legionară, transformată 
prin jertfa slujitorilor ei tineri și ne-înfricaţi în crez și misiune, vieața 
noastră publică de după război continuă cu aceiași vehemenţă, uneori 
mai dârz chiar. ofensiva nationalismului caragealesc. Cu o singură 
deosebire: naivitatea lui Jupân Dumitrache este înlocuită cu rea cre- 
dință de către elucubraţiile junelui Rică, transformată de publicistul 
«naţionalist» in dogmă de șantaj și trafic de influentă, in partidul 
conului Zaharia Trahanache. o vastă asociaţie de exploatare a avutiilor 
publice şi şcoala de înaltă imoralitate, aservind intereselor particula- 
re marile interese de neam şi acoperind cu pavăza tricoloră a «na: 
ționalismului» toate faptele câte contrazic desvoltarea firească, 


autentică, românească. a acestui neam. 


Prin jocul unui calcul care n'a dat niciodată greș, asociaţiile 
de exploatare a avutului obștesc, care sunt partidele. au înţeles 
dela începuturile aşa zisei noastre vieţi de stat să-şi fățuiască ac- 
tivitatea cu poleiala naționalistă. Create sub impulsul marilor cu- 
rente și reforme ale Apusului sguduit de catastrofa socială și mo- 
rală care a fost marea revoluţie dela 1789, partidele politice ro- 
mânești, rezultate ale împerecherii dintre masonerie şi democra- 
ţia străină de realităţile noastre, au fost nevoite, sub presiunea 
unor curente de care nu puteau să nu se ţie seama, să accepte sa 
se transforme în organizaţiuni parțial «naţionale». Si era firesc 
aceasta, într'o țară care n'a cunoscut nici feudalism, nici burghe- 
zism, care n'a cunoscut comunismul dela 48 și nici influența ne- 
fastă a marilor capitaluri, ci care, pe tot trecutul ei, dela croni- 


214 


0 N DAE CPR ic = lit due aia: ai 1 PI 


cari, prin marii dascăli cărturari și până la Mihail Eminescu, a 
cunoscut o singură realitate: naționalitatea. 

In numele acestei naţionalităţi, valoare permanentă în rezol- 
area equaţiei românești în cadrul european sau mondial. s'a miș- 
cat totul în țara aceasta. Constrânse deci au fost, la rândul lor, și 
partidele să se înjghebeze și să ţină seama, vom vedea că numai 
aparent, de considerentul primatului naţional. Așa, partidul pa- 
șoptist, mason, democrat și universalist al lui lon Brătianu și 
C. A. Rosetti, partidul liberal, (roșu). s'a tranformat forțat de 
împrejurări în partid naţional-liberal, și tot astfel cincizeci de 
ani mai târziu, sub porunca aceleiași realităţi. partidul internaţio- 
nal, narodnicist, marxist, democrat și iudaizat al țărănismului. a 
devenit partidul «național-ţărănese». Dar a confunda forma cu 
conţinutul nu este o însușire a noastră. Dacă pentru vechea ge- 
neraţie, veșnic păcălită, termenii s'au suprapus, pentru generaţia 
care a luat cunoștință de ea însăși și de misiunea sa în zorile anu- 
lui 1922, lucrurile sunt complect schimbate. De aci se va ivi, cu 
un moment mai devreme, sfârșitul atâtor: formaţii hibride, de a 
căror nocivă activitate în primul rând statul și națiunea română 
au avut de suferit. 

Ce reprezintă «naționalismul» partidelor? Un atribut formal: 
atât și nimic altceva. Răspunsul la problema pusă de noi îl vom 
trage dintr'o serie de întrebări. lată-le: 

Cu cât au contribuit partidele «naționale» la crearea unui stat 
naţional românesc? Care este sensul de vieaţă naţională în care au 
indrumat spiritul și viaţa acestei țări? Cât au contribuit la tâlmăcirea 
potenţialelor materiale, spirituale și morale ale ţării în valori real-na- 
ționale? 


NAŢIUNEA IMPOTRIVA STATULUI DE IMPORT 


Semnele au apărut și lichidarea nu mai poate întârzia. Ac- 
țiunea cu răscolitor ecou în mase, condusă eroic de frontul miș- 
cării naţionale revoluţionare, curentele cu caracter naționalist din 
ce în ce mai accentuat cari agită și frământă corpurile profesio- 
nale constituite, valul de entuziasm care a cucerit elitele reale și 
tinerețea românească în totalitatea ei pentru cauza revoluţiei na- 
ționale, toate acestea la un loe nu alcătuiesc decât un singur ade- 


215 


văr, acela că națiunea cu toată componenţa ei, dincolo de intere- 
sele respective ale breslelor și pe deasupra mobilelor individua- 
le, a declarat răsboiu statului actual, statul de import. 

Panica şi deruta cari au cuprins sindicatele de exploatare ale 
naţiei, am numit partidele democratice, stau mărturie nesdrunci- 
nată că evenimentul acesta, căruia nici o combinaţie și nici un 
obstacol nu-i puteau împiedica apariția, pentrucă el se găsea îns- 
cris în planul tragic al fatalităţii, s'a produs. 

Să constatăm realitatea și să înregistrăm efectele: Națiunea 
română de totdeauna a declarat răsboi statului de niciodată. Pen- 
trucă, să fim bine înțeleși; dintru început, la întrebarea legitimă 
dacă nu există cumva un stat românesc, nu vom șovăi să răspun- 
dem neted: nu! Există o aparență de stat, cel actual, statul fic- 
țiunii democrate, dar acesta nu aparţine națiunii, ci unor coterii 
cari nu au măcar meritul de a-l fi creat. Ceva mai mult, nici n'a 
ființat vreodată un stat românesc. 

Un stat se naște exact în momentul în care națiunea respecti- 
vă, luând cunoștință de forţa ei, în conformitate cu aspirațiile și 
posibilitațile sale autentice, reale, este coaptă de evenimente pen- 
tru a se integra sub forma juridică numită stat. Ori, statul naţio- 
nal românesc trebue creat abia acum, când națiunea s'a închegat 
într'o unitate perfectă, organică şi indestructibilă și prin manifes- 
tarile sale de viaţă cele noi e capabilă să-și dea dinlăuntrul și 
pe deasupra ei, un stat firesc și autentic. 

Ca națiune existăm de mult,-dela primele înjghebări voevoda- 
le. Națiunea aceasta, de structură, agrar-pastorală, s'a perpetuat 
dealungul veacurilor într'o organizaţie primitivă, necreatoare de 
instituții proprii, ocrotită și păstrată de cele mai multe ori, fără 
consimțământul ei, de către interesele respective, politice ori eco- 
nomice, ale statelor limitrofe, care ele, erau într'adevăr state. Pen- 
trucă, a existat un stat turcesc, un stat ungar, un stat polon şi mai 
ales un stat moscovit., dar niciodată un stat românesc. 

Ortodoximul, care a luat sub aripa lui de cloșcă și puiul or- 
fan al naţiunii române, prin esența lui însuşi legat și întemeiat 
pe o anumită idee de universalitate spirituală, era impropriu 
creării unui Stat. Dar, era în măsură, precum a și dovedit-o, să 
păstreze ființa unei naţiuni și a păstrat-o temeinic, după cum se 
poate verifica istoric, elementele naţional și ortodox împletindu- 
se în mod egal întru crearea fenomenului românesc. Atât numai: 


216 


PP — 


Statul de import, statul de azi, ni L-au inventat interesele €co- 


nomice şi politice ale puterilor europene —vezi pacea dela Adria: 
nopol— cu sprijinul plătit ori sincer al «cărvunarilor» romanti- 
ci și simiești dela 1821, al bonjuriștilor pașoptiti, aiuriți de bom- 
hastica frazei revoluţionare și mai ales cu nelimitatul Pa al 
generaţiei conducătoare din preajma răsboiului de independenţă. 
Si astfel s'a îmtâmplat că Statul acesta, prematur şi pernicios, n'a 
fost niciodată expresia reală a națiunii românești celei adevărate, 
pentru simplul fapt că această -naţiune nu era în măsură să-si 
creeze un stat decât la definitiva ei închegare. eveniment care tri 
bue să se producă abia acum, în timpurile noastre, concluzie fi- 
rească a procesului de desvoltare, accelerat de răsboiul pentru 
unitatea naţională. 


Statul-invenţie a rămas pe mai departe statul lor, al străini 
lor protectori-germani până la răsboiul cel mare, francezi după 
aceea şi al instrumentelor din mâna acelor străini, politicienii ro: 
mâni dela C. A. Rosetti, mason și semidoct inspirat până la de- 
mocratul tincturat cu ezuitism de o anumită extracţie blăjană, lu- 
liu Maniu. 


Impotriva acestui stat, fără aderenţe organice cu națiunea, ar: 
tificial şi parazitar, european, parlamentar și liberal, creat de in- 
ternaționala plutomasonică a sec. XIX, se ridică azi ca un singur 
val națiunea întreagă, națiunea celor care muncesc şi produc, na- 
țiunea una singură și nu o clasă anumită. Pentrucă având condi- 
ţii speciale de desvoltare, în procesul său de realizare, în ciuda 
acelora cari maimuțărese marxismul în Romania, națiunea Ro'mna- 
nească n'a cunoscut desvoltarea înlăuntrul ei a claselor cu interese 
antagonice. 


Impotriva statului intreținut şi cultivat prin zelul tuturor par- 
tidelor, aşa numite de guvernământ. reprezentate sau nu în Par- 
lament-cazanul satanic din care se pompează vieaţă în vine Sta- 
tului de import, -dela liberali la naţional-țărăniști, clici cointere- 
sate şi strâns legate pe deasupra deosebirilor aparente, se ridică 
azi națiunea, prin toate categoriile active dinlăuntrul ei şi reclamă 
cu tărie un stat nou, un stat real, al ei şi numai al ei. Inlăuntrul 
căruia să nu aibă cuvânt nici dragomanii puterilor cari ne «ocro- 
tesc» şi ne «asistă», nici antreprenorii demagogiei electorale, vaj- 
nici cruciați ai sufragiului universal alcoolul metilic abundent dis- 
tribuit pentru îndobitocirea şi paralizarea maselor. 


211 


Iniţiativa creării noului Stat pe care îl pretinde astăzi naţiu- 
nea, nu poate fi și nu trebue lăsată străzii. Masele nu participă 
la mișcările de instaurare a unei noi ordine prin iniţiativa lor, ci 
prin adeziunea lor conştientă. Rostul maselor este cu totul altul 
decât dinamic, în curentele cu caracter de transformări fundamen- 
tale. In cazul nostru, inițiativa trebue să aparţină elitei generaţi- 
ei noastre, a celor puţini și aleşi, dârzi și uniţi. Minoritatea se- 
lectă, disciplinată, devine instrumentul de realizare concretă a tu- 
turor aspirațiilor nutrite de mase în mod vag și confuz. Deaceea. 
în cadrul generaţiei noastre, toată străduința în lupta pe care am 
angajat-o a stat în perfecționarea crescândă a minorităţii care și- 
a înțeles chemarea. 

Așezată la răspântia istorică a destinelor noastre româneşti, 
generației noi îi revine misiunea cea mare de a da naţiunii uni- 
ficate statul pe care îl merită și pentru a cărui formulare, vieața 
publică este continuu agitată dela răsboiu încoace. Aici se găses- 
te sensul tuturor frământărilor colectivității românești de atâţia 
ani, convulsiuni pe cari reprezentanţii statului de import le decre- 
tează comod, dinlăuntrul cabinetelor capitonate, drept acte de 
anarhie. 

Istoria este mărturie vie că ori de câte ori masele sunt agitate, 
anarhie nu e jos niciodată și nicăeri. Anarhia este sus, totdeau- 
na. Deaceea. revoluția populară, capacitată și condusă de mino- 
ritatea conștientă a celor puri și intransigenţi, devine legitimă și 
în ordinea firească a lucrurilor-un comandament al istoriei !-atun- 
ci când intervine pentru extirparea anarhiei de sus. Si tocmai ac- 
țiunea de apărare a așa-zisei ordine în stat, de către coteria anar- 
hică și uzurpaloare, apare ca un act de insurecție care trebue 
sancţionat neîntârziat de către națiune. 

Generaţia noastră, strânsă în jurul acelora cari au înscris cu 
sângele lor pe drapelul de luptă, faptă și jertfă, neprecupeţindu- 
și tributul, îşi merită existența și misiunea istorică. Ea a înțeles 
că atâta valoare i se poate presupune cuiva, câtă înălțime atinge 
idealul pe care îl militează. Cât mai neîntârziat ea își va trans- 

forma crezul în faptă. Cu siguranța deplină a izbândei, înapoia ei 
stând gata să dea iureș națiunea întreagă. 


(cAxa>, 5-11-1933.) 


CREZ DE GENERAȚIE: IDEOLOGIA FAPTEI 


«Soyez durs, mes freres>! (NIETZSCHE.) 


Sar părea că trăim un sfârșit de veac. Sunt semne. 

Încheieturile lumii vechi trosnese de pretutindeni. Oamenii 
lumii care se duce au ochii rătăciţi: dezorientarea le trece pe di- 
nainte vedenii jucăușe can apa morţilor. Din străfundurile vieţii 
naționale, acolo de unde se fierbe plămada rosturilor viitoare. 
pornește către suprafață clocot surd purtător de ameninţare. Se 
pregătesc marile primeniri. Cari, în ciuda oricui. nu vor întârzia 
să se arate, pentrucă oricât ar dori-o din răsputeri oamenii lumii 
vechi, colectivităţile nu se sinucid şi nici nu se permanentizează 
în stări letargice. 

Naţiunile cunosc crise, ca şi indivizii izolaţi, dar nu sucombă: 
lent, prin evoluţie și brusc, prin revoluţie, le depăşesc singure. Re- 
nașterea prin revoluţie nu mai poate spăimânta pe nimeni: po- 
poarele fără revoluții se elimină prin ele înșile din istoria lumii. 
așa după cum indivizii care nu încearcă în viața lor crize spiri- 
tuale profunde, se îngroapă dela sine în lutul cenușiu al anoni- 
matului. 

Generaţia în mâinile căreia se află frânele colectivității naţio- 
nale, trage să moară; nu de bătrânețea împlinirii misiunii sale. 
ci din neputinţă, fizică şi morală. Ea moare prin ea însuși: moa- 
re din lipsă de respiraţie, din incapacitate de înţelegere a vremu- 
rilor și din paralizarea voinţei creatoare. 

Deposedarea ei din comandă, trebue să se opereze cât mai 
grabnic. Vremurile cer oameni tari și generaţia înaintașe nu-i poa- 
te da. Vremurile cer oameni întregi. cu patima jertfei. imbibaţi 
de crez, forjaţi din oţelul temerității: generaţie de crez şi faptă. 
dinamică ; cer oameni cari nu dibuiesc în preajma marilor hotă- 
Tiri, ci realizează direct şi din plin; cari nu bâiguiesc idealuri 
străine de sufletul naţiei acesteia şi nici nu militează proecte po- 
trivnice intereselor ei. Si. pe oamenii aceștia, nu-i poale da de- 
cât generaţia noastră. 

Pretutideni, acolo unde ea Sa așezat în slujba revoluţiei, con- 
ducerea destinelor societății se află în mâinile viguroase ale ge- 
neraţiei noastre. Pretutindeni, puntea de comandă şi locurile de 
responsabilitate sunt ocupate de garda privilegiată a tinereții, de 


219 


aristocrații autorităţii etice, de casta acelor cari au înţeles la vre- 
me că, fără spiritul de jertfă îndrăsneaţă al unei elite conștien- 
te, lumea ar fi fost de mult un muzeu perfect catalogat, o uzină 
de roboţi sau o morgă imensă. 


Generaţia tânără din toate țările cari și-au dat reformele cele 
mari, a înțeles momentul istoric al chemării sale; cu încredere 
nedestrămată de îndoială a realizat direct și din plin, cu riscul 
vieţii însăși. «Vivere pericolosamente» este formula dinamică a 
tinereții, turnată în cea mai lapidară concretizare a virilităţii crea- 
toare. 

Generaţia noastră nu constituie o zestre politică în mâinile ni- 
mănui. A luat demult cunoştinţă de ea insăși și a înțeles că nu 
poate servi drept capital de exploatat. Ea este o entitate fizică 
şi morală, cu patrimoniul său propriu de idei şi sentimente. Qa- 
menii generaţiei noastre nu apar numai ca lichidatorii unui tre- 
cut: demiurgii lumii noi poartă intr'o mână târnăcopul și'n cea- 
laltă mistria de zidire a unei alte vieţi. 

Principiul nietzscheian al existenței a prins să fecundeze spi- 
ritul generaţiei noastre românești căutându-și în planul general al vre- 
mii formula de activism, a găsit-o nu în economie cum au crezut am- 
buseaţii crizei, nici în spiritualism cultural, cum predică defetiștii inte- 
resaţi la menținerea actualei aşezări, ci în politic, prin lupta care a în- 
ceput pentru realizarea Statului autentic, deparazitat de formele 
democraţiei putrefiate şi pentru întegrarea naţiunii nediferenţia- 
le, în cadrul statului celui nou, a statului etic. 

Națiunea nu mai poate tolera să fie girată la infinit de co- 
ieriile partidelor politice existente, vase diverse cu acelaş conţi- 
nut și comanda statului trebue luată din mâini debile articulate 
pe trupuri astmatice. 

Noi credem în valoarea etică a forţei. Statului zis de drept, 
care permite joc liber egoismului interesat al individului spora- 
dic, noi îi opunem Statul etic, clădit pe legalitatea moralității, 
înlăuntrul căruia nu-și găsesc armonizări și justificări decât asa 

pirațiile și interesele colectivităţii naţionale. Inlăturăm cu dispreț 
stârvul statului demo-liberal, pentruca să proclamăm în locul lui 
nu un stat ocrotitor al intereselor de clanuri, ci un Stat fecuridat 
de principiul autorităţii morale, înlăuntrul căruia să se realizeze 


maxima desvoltare a naţiunii întregi. 0 
In lupta aceasta dârză nu-și găsesc locul nici filantropia s0- 


cială, nici tinctura mieroasă a naţionalismului ieftin şi nici tole- 
ranța sentimentală; ci intransigența desăvârşită, 
druncinată în virtuțile cele dintâi ale omului 
că a războinicilor. 

In lupta noastră vom desființa zeflemeaua lichelei publice și 
scepticismul invalizilor intelectuali. Amatorii de diversiune în 
vieaţa publică să se retragă în vizuini şi cât mai degrabă. Inlătu- 
zi cu ideologia caragealescă a teoreticienilor din bâlciul public 
autohton, care profesând acrobație democrată ori comunism salo- 
nard, caută să modifice, dar să nu schimbe nimic, decât pe ici pe 
colo, și anume pe la părțile esenţiale. 

Tara românească are nevoe în vremurile acestea de oameni tra- 
gici și sintetici. De aceea să ia aminte rachiticii intelectuali strân- 
şi în țarcurile democraţiei comunizante: nu cu zeama roză a confe- 
rințelor peltice ori cu pana muiată în cerneala de boz a indife- 
venţei se pregătesc marile transformări. Ci acestea, se realizează 
alături şi pe deasupra lor prin acţiunea dârză, conștientă, orga- 
nizată și disciplinată a acelora cari sunt apologeţii unei singure 
ideologii: Fapta. 


încrederea nes- 
» duritatea de stân- 


VASILE MARIN 
(«Axa>, 22-1-1933.) 


221 


n — 7] 


«ÎNSEMNĂRI SOCIOLOGICE» 


Din «SOCIOLOGIA ȘI ARTA GUVERNĂRII» 


(articole politice) 


(PROBLEMA SOCIALĂ) 


ura socială cercetează diferitele feluri de organizare a socie- 

 tăţilor omenești, structura și evoluţia lor. Dar ea nu poate de- 
monstra că una sau alta dintre aceste forme de organizare este mai bu- 
nă, mai «perfectă». 2 

Pentru a le putea ierarhiza după valoarea lor, noi trebue să alegem 
un criteriu, o masură de valoare. Geometria nu ne demonstrează că 
un triunghiu echilateral e mai perfect decât un triunghiu oarecare. 
Dar în architectură de pildă putem stabili foarte bine o ierarhie a 
triunghiurilor după perfecțiunea lor. 

Dacă schimbăm criteriul, ierarhia valorilor ia și ea altă înfățișare. 
Când doi oameni discută asupra valorii unui lucru, ei ar trebui să 
se înțeleagă mai întâi asupra criteriului judecăților de valoare. Dacă 
criteriul lor e deosebit, ei ar trebui să încerce a stabili un criteriu 
comun. Dacă nu se ajunge la acest rezultat, discuţia e inutilă şi 
stearpă. În orice caz, niciunul din ei nu poate susținea că criteriul 
ales de el este singurul posibil afirmând că adevarul lui ar fi de- 
monstrat de știință. Unul zice: portocala e mai bună decât mărul, 
fiindcă e mai zămoasă, și adaogă: ceeace e dovedit de știință; iar 


222 


aa 


PPE 227022 EPIC ee a ai al aaa a 


celălalt va răspunde: mărul e mai bu 
ieftin — ceeace stiința economică o po 

Argumentul «științific» nu va pu 
tivă, raţională, între portocale și m 
pe cineva să consume mai de 
aduce şi argumente «științifice 
mai bună asupra stomacului 


n decât portocala fiindcă e mai 
ate demonstra. 

tea hotări aici o ierarhie obiec- 
ere. Totuși pentru a determina 
grabă mere decât portocale, noi vom 
», arătând că merele, au o influență 


(mai ales asupra stomacului celui de 
convins), apoi că prin consumul merelor se încurajază un ram de 


producţie națională, etc. Noi vom apela deci la interesele interlocu- 
torului, la sentimentele și la dorinţele sale. Iar invocarea ştiinţei ser- 
veşte pentru a-l împinge mai lesne într'o anumită direcție, de a opri 
deci intervenţia altor sentimente care ar 
gerea în sensul dorit de noi. 

Argumentul «știintific» servește deci și pentru a ascunde intentia 
noastră și interesul nostru. Un negustor de portocale ar aduce alte 
argumente științifice decât un producator de mere. Cel dintâi e liber- 
schimbist, al doilea protecţionist. 

În realitate știinta economică nu demonstrează că liberschimbis- 
mul e oricând preferabil protecționismului. Ci ea poate arăta doar ce 
efecte au cele două sisteme asupra unei societăți. Dorind efectele liber- 
schimbismului, vom lupta pentru izbânda sa, dorind pe cele ale pro- 
tecţionismului, vom face politică economică protecționistă. Ori pen- 
tru a determina pe alţii să lupte alături de noi pentru protecționism, 
noi vom susținea: Ştiinţa economică a dovedit ca protecţionismul e 
cel mai bun sistem. Şi vom avea succes cu atât mai mult, cu cât cei 
cărora ne adresăm nu cunosc știința economică, dar au mare res- 
pect de știință și sunt dispuși să creada fără a cerceta. 

Mai ales dacă pretinsele adevăruri ştiinţifice se acordă cu dorin- 
țele și interesele lor. 

Asa s'a răspândit socialismul. 

Lupta de clasă e un fapt izvorât din antagonismul natural între 
bogaţi și săraci. Alt fapt este iarăși că în orice societate există oameni 
care vreau să guverneze și nu pot ajunge la guvernare decât apelând 
la mulțime. Dacă săracii sunt într'o societate foarte numeroşi (pro- 
letarii industriali în unele țări), e natural ca demagogii ambiţioși să 
cheme proletariatul în luptă împotriva capitaliştilor cari deţin pute- 
rea. Ei zic: vom face o societate în care săracii, după exproprierea 
celor bogaţi, vor deveni stăpâni. Și vor adăoga: știința economică a 
dovedit (vezi «Capitalul» lui Marx) că Stalul socialist trebue înfăp- 
tuit, fiindcă e cel mai bun Stat. 


impiedica ale- 


223 


Si nu numai cel mai bun, dar și cel mai civilizat, cel mai pu- 
ternic, cel mai bogat, ete. Argumentul știintific îi dă deci proleta- 
rului convingerea că cel bogat poate fi ucis, desbrăcat, bătut, deoa- 
rece, cum spune teoria marxistă, religia, morala, dreptul, etc., nu 
sunt decât ficțiuni «burgheze», menite să zădărnicească evoluţia 
«naturală» spre statul socialist. 

Dar biata știintă economică nu ştie nimic de acest adevăr. 

Ea cercetează fenomenele economice cum s'au desfășurat și cum 
se desfăşoară în diferitele societăţi, deci în condiţii concrete de loc 
și timp. 

În cercetările ei, ea poate porni dela ipoteza determinismului eco- 
nomic, alegând factorul economic ca variabilă independentă și stabi- 
lind cum variază celelalte fenomene sociale în funcţie de sistemul eco- 
nomic. 

Formularea dogmatică a determinismului economic a dat naștere 
unei filozofii a istoriei întemeiată pe «concepția materialistă a isto- 
riei», care însă e tot atât de mult sau tot atât de puţin adevărată 
ca și o concepție idealistă sau spiritualistă a istoriei. 


.„. Astfel începu sa dospească în Europa spiritul revoluţiei, pre- 
gătirea dezastrului, nu numai a burgheziei creștine ci a civilizației 
și culturii umane... 


... Socialismul marxist adopta ca principiu de temelie ura și 
ca obiectiv exterminarea fizică a elitei sociale 
creștine. 


(PROBLEMA ADMINISTRATIVĂ) 


„„.Mișcarea naționalistă năzuiește deci de a restabili solidaritatea 
clasei conducătoare și de a exclude, prin asta, amestecul străinilor. 

Deslegarea practică a acestei probleme nu este așa de simplă cum 
S'ar părea. Am arătat în câteva studii diferite aspecte ale ei precum 
și mijloacele prin care s'ar putea încerca deslegarea ei. Ni s'a părut, 
și credem a nu greși, că organizația legionară este pe calea cea bună 
de a înfăptui regenerarea elitei noastre politice fără mari sguduiri 
şi evitându-se mișcări revoluţionare. Legionarii nu vreau să răstoarne 
elita actuală, nici nu vreau să răstoarne guverne pentru ca, la rân- 
dul lor, să fie răsturnaţi de la guverne, ci ei vreau să asigure ţării 
o conducere politică naţională stabilă şi scutită de frământări dema- 


224 


gogice. Mijloacele întrebuințate pentru atingerea acestui scop sunt 
de diferite feluri: participarea la viaţa politică în temeiul constitu- 
ției, educaţia cetăţenească în taberele de muncă, rezistenţa activă 
împotriva demagogiei și a comunismului. 

Conducătorul Legiunii, d-l Corneliu Codreanu, a înţeles dela înce- 
put că un conducător trebue să fie în primul rând un organi- 
zator și un educator. Problema ce și-a propus spre desle- 
gare a fost deci formarea legionarului, a Românului nou, 


a Românului de elită... 


.„„Cu drept cuvânt, Căpitanul a văzut aci, în formarea omu - 
lui nou, cheia problemei. Intuiţia lui l-a condus în mod logic 
la concepţia lui Platon și Aristotel. Dar pornind dela realitățile noas- 
tre şi angajat de timpuriu în lupta politică practică, el a ajuns să 
găsească în condițiuni concrete date cea mai potrivită cale de a re- 
zolva problema fără să se lase amăgit de teorii sterpe și fără să se 
lase abătut din calea sa de empiriști rutinari și sceptici. 


Educaţia legionară cuprinde toate stările și clasele sociale ale na- 
ţiunii românești. Scopul este de a forma o elită unitară și solidară 
ca ideologie și concepţie, dar bine structurată, și ierarhizată după 
diferitele funcțiuni sociale. Astfel în orice stare, clasă, funcțiune sau 
profesiune s'ar găsi, legionarul va prezenta omul de elită înăuntrul 
acelor categorii sociale. 

Evident însă că pentru organizaţia politică și pentru oprirea des- 
trămării și decăderii elitei politice important este ca legionarii să pă- 
trundă cât mai mult în elita politică și să-și păstreze aci neștirbit 
caracterul de legionar, adică să fie incoruptibili și pavăză neclintită 
împotriva masoneriei și a comunismului iudaic. Legionarul intrat în 
slujba statului trebue să fie și să rămână funcționar al Sta- 
tu lui naţional român. Fie că e jandarm, primar, magis- 
trat, preot, învăţător, pretor, ministru, fie că ocupă cea mai infe- 
rioară sau cea mai superioară treaptă în ierarhia elitei politice — el 
trebue să fie însufleţit de spiritul de jerifă pentru Statul naţional 
român, el trebue să-și împlinească fără şovăire datoria și trebue să 
înțeleagă ce este datoria sa... 


... Se va obiecta că în toate partidele sunt oameni cinstiți și buni 
Români și că Legiunea «n'a monopolizat cinstea şi naționalismul». 
Fără îndoială că și în partidul lui Marius și în cel al lui Sulla 


225 


si buni Romani, n'am putea totuși afirma că 
Statul roman AA bine servit prin acești oameni cinstiţi din 
cele două tabere. Şi cu drept cuvânt se! pune i oma dacă după 
prăbușirea autorității Senatului ŞI Sb Care iii AD civilă până 
la întemeierea şi organizarea imperiului prin ue fa a existat un 
Stat roman. Și prin ce a renăscut Statul roman! apa 4 

Eminescu în scrierile sale politice a descoperit cu ai genială, 
de unde pornesc toate forţele care ameninţă unitatea Statului român. 
În «Ideea Statului monarhic» și în alte articole, Eminescu arată că 
«Statul trebue pus la adăpost de înverșunate lupte de partid», «la 
adăpost de patimile și asprimea intereselor momentane și trecătoare». 
In articolul «Ilustrații administrative» Eminescu descrie starea de 
plâns a administraţiei românești, desorganizarea instituţiilor Statului 
prin politica partidelor. «A administra? Dar întrebatu-s'a vreunul 
din geniile universale ale liberalismului ce va să zică a administra? 
Ce va să zică a privi bună starea populaţiei, ca pe un lucru încre- 
dinţat înţelepciunii şi vegherii tale? Excepţie făcând de ţara noastră, 
administratorul pretutindeni e un adevărat părinte al populaţiei rura- 
le. El are să judece, când scade populația, dece scade; când dă îndă- 
răt producţia, dece dă; când e un drum de făcut, pe unde să-l faci; 
când e o şcoală de înființat, unde s'o așeze mai cu folos... Pentru 
sarcine de subprefect se cere atâta ştiinţă, atâta dezinteresare, atâta 
patriotism, pe cât le poate avea numai un om cu multă și temeinică 
cultură... Dar, fiindcă la aproape toate posturile din țară poate aspira 
oricare cenuşar,de aceea fiecine care a'nvăţat două buchi, lasă plu- 
gul, cotul și calapodul în știrea lui Dumnezeu și râvnește a se face 
roată la carul Statului». 


erau oameni cinstiți 


... Observând organizarea servicilor publice în Statul nostru ne 
vom încredința lesne că regimul partidelor politice cu demagogia și 
corupția lor a ucis și ideea de Stat și Statul. Acesta nu poate renaște 
decât iarăși numai prin organizarea servicilor publice prin crearea 
unei aristocrații de funcţionari. 

Birocraţia anarhică, lipsită de patriotism, amestecată cu străini 
neasimilaţi și cu Români înstrăinaţi, trebue purificată, redusă la nu- 
măr, iar modul de pregătire și recrutare a funcţionarilor (în toate 
serviciile și toate instituţiile publice) trebue stabilit în conformitate 
cu interesele Statului naţional român. 

Problema deci nu se pune în felul că am acuza pe toţi funcțio- 
narii noștri de necinste şi corupție, sau pe toţi membrii partidelor po- 


226 


I 


litice. Ci constatăm că niciun mijloc nu există în situaţia actuală de 
a împiedica intrarea de elemente necinstite și corupte în serviciile 
publice și niciun mijloc pentru a le elimina. Dimpotrivă ni se pare 
lămurit și verificat prin experienţă şi istorie că regimul actual, demo- 
cratic, demagogic și parlamentar, înlesnește nu numai intrarea de ele- 
mente corupte și nepregătite în serviciile publice, ci chiar le apără 
și protegueșşte, întrucât în primul rând acești oameni sunt cel mai 
puternic sprijin al partidelor. Ei reprezintă și susţin partidele impo- 
triva Statului, și sunt stâlpii democraţiei demagogice, ei sunt devo- 
taţi şefilor de partide, ei fac alegerile, mijlocesc afacerile, canalizează 
banii publici în buzunarele politicienilor și ale lor proprii... 


„.„ De aci se explică atacurile tuturor partidelor împotriva Legiu- 
nii şi tendinţa lor de a împiedica intrarea legionarilor și a concep- 
ției legionare în funcționărimea românească... 


„.„„În această învălmăşeală şi luptă între partide, Legiunea își 
croiește drum drept fără cotituri și compromisuri. Ea înaintează incet 
dar sigur, pe front larg, scoțând dușmanul din toate pozițiile ocupate. 

Acţiunea Legiunii deci nu e îndreptată spre un singur obiectiv, 
care ar fi de pildă dobândirea puterii prin mijloace demagogice, ci 
ea merge în adâncime, transformând bazele organizaţiei noastre poli- 
tice. Crearea unei aristocrații de funcționari ai Statului și infiltrarea 
lor în serviciile publice ni se pare, după cele spuse mai înainte, o 
acțiune menită nu numai să susţie lupta pentru dobândirea puterii 
dar să și asigure înfăptuirea unui Stat național deasupra și. când va 
fi necesar, împotriva partidelor politice. 

Legiunea năzuește deci a înlocui birocraţia politicianistă printr'o 
funcționărime a Statului. 


(PROBLEMA POLITICEI ROMÂNEŞTI) 


... guvernele dearândul şi-au dat cea mai“ mare osteneală să slă- 
bească curentul naţionalist. Căci există o singură mișcare naţiona- 
listă, cea începută la 1922 sub conduceread-lui Corneliu Codreanu. 

Au existat şi există partide antisemite (Naţional-creștin ), partide 
naţionale «constituționale» (Naţional-liberal, Naţional-ţărănesc), dar 
numai un singur partid naționalist: «Totul pentru Ţară»... 


„.. În acest partid s'au concentrat toate forţele de apărare împo- 
triva comunismului, împotriva democraţiei demagogice care deschide 


227 


drumul desmăţului comunist. Acest pariiţ are 3 program bine defi. 
nit, crearea Statului național românesc. et e ED vernămante mo- 
narhia. Politica: întemeiată pe morala ȘI re, Igia creştină. Respin. 
gerea hotărâtă a principiului luptei de clasă în domeniul economic, 
Definirea precisă a «puterilor» politice nu jiu aițar teorie dar sili 
practică. Stârpirea din rădăcină a politicianismului demagogie corupt 
şi corupător și întronarea principiului meritului personal și al pre- 
gătirii morale şi tehnice pentru Liricțiuni politice. Mijloace dei 
țiune puse în practică: educaţia în tabere de muncă, formarea 
nou eliitemp.olitaca a sceitacies | 
În acţiunea politică s'a adoptat fără rezerve și cu sinceritate desă- 
ării absolute a legilor exis- 


vârșită principiul respect sol 
tente. Orice reformă trebue înfăptuită în temeiul legii și cu mij- 


loace legale. 
Principiile morale, religioase, juridice stau la temelia acestei 


mișcări. 
Ele se contopesc în ideea Statului naţional românesc, care pentru 


acţiunea practică, reprezintă idealul acestei mișcări de 


regenerare. 
Nu avem deci în fața noastră un obicinuit program de partid po- 


litic pentru agitarea maselor în vederea campaniilor electorale, ci o 


răscolire a sufletelor pentru redobândirea virtuților cetățenești, pen- 
tru închegarea unui organism politic puternic. O revoluție 


spirituală. 
Pregătire temeinică pentru lupta ce s'a deslănțuit între noi și 


dușmanii noștri. 

Și atunci: dece organele Statului nostru, guvernele ţării româ- 
nești au năzuit să oprească și să suprime cu toate mijloacele, legale 
dar și ilegale, această mișcare? Din ce motive: anularea listelor «Gru- 
pării Corneliu Zelea Codreanu» în preziua alegerilor din 1933, des- 
ființarea Gărzii de Fier, arestările în massă, împușcarea fără jude- 
cată a atâtor tineri, ete? Din ce motive: cenzura și starea de asediu 
aplicate cu rigoare împotriva partidului «Totul pentru Ţară», supri- 
marea ziarelor și revistelor naţionaliste, noui arestări de țărani și 
studenţi? 

Mărturisim ca nu cunoaștem aceste motive din declaraţii lămurite 
ale guvernului, aşa cum ar trebui să fie într'un Stat «democratic». 

Politica externă sau cea internă a impus și impune aceste mă- 
auriAi Se poate ca aliații noștri să nu îngădue ca Statul român să 
devină Stat naţional? Se poate ca un guvern român să vadă într'o 


228 


mișcare naționalistă disciplinată și respectuoasă față de legile și 
instituţiile publice o primejdie pentru ordinea internă? 

Răspunsuri limpezi la aceste întrebări din partea celor ce le-a: 
putea da lipsesc. Ministrul afacerilor străine tace. cel de Interne tace, 
ceilalți miniștri și semi-miniștri vorbesc câteodată dar nu spun nimic. 

Dar circulă svonuri. Unele reviste și ziare scriu că politica ţării, 
externă şi internă, e condusă sau influențată de lojile masonice, de 


puteri oculte... 


„„. Regim parlamentar? Democraţie? Constituţie? 

Dar cine mai vorbește de aceste lucruri: Morală, religie, drept? 

Subiecte pentru manuale de școală, fără înțeles pentru viaţa poli- 
tică unde se răsfață intriga, viclenia, minciuna, lichelismul, reclama 
şi toate viciile imaginabile. 

O societate în plină descompunere, roasă de 
feroce, coaptă să cadă pradă barbarilor de afară 

Și iată explicaţia: acești barbari s'au pus deacurmezișul istoriei 
neamului românesc. Ei vreau sa oprească ascensiunea culturii româ- 
nești, ei vreau să împiedice consolidarea Statului național românesc, 
ei vreau să distrugă tot ce-au clădit Voevozii și Regii noștri, să smulgă 
din suflete credința în Hristos, să frângă crucile de pe biserici. să 
dărâme zidurile mânăstirilor și să pângărească mormintele sfinte... 


scepticism și egoism 
şi dinăuntru. 


TRAIAN BRAILEANU 


Profesor de Sociologie 


la Universitatea din Cernăuţi 


229 


| 


. 


ECUMENICITATE NAȚIONALĂ 


C ORNELIU Zelea Codreanu pornind lupta sa de reintegrare a rea 
lităţii,prezenle româneşti în aspiraţiile ei seculare, începe 
prin a crea o stare de spirit pe linia istorică a jertfelor neamului 
nostru creştin, stare de spicit căreia el îi da numele de cecumeni: 
citate naţională». 

Clădind pe ea, el iese din rândul zecilor de şeh politici romani 
dispăruți ale căror grupări au dispărut și ele adotă cu ei. El creşte 
cu timpul tot mai mare și Legiunea există de un sfert de veac dela 
moartea lui, și fără el, fără Căpitan, și în condiţie de ostracizare 
și schingiuire continuă. Sunt legionari care n'au mai ieșit din în- 
chisoare din 1938. 

Legiunea este; și va fi şi fără legionari chiar. E ca o identifi- 
care, ca o ilustrare a românilor adevârați; pentrucă, vedem. legio- 
nari rămași doar cu numele din ceeace au fost altădată. Și uu 
vorbesc de acei schingiuiţi în închisori până la despersonzuzare 
şi scoşi după aceea ca să servească de sverietoare de ciori pe ogorul 
comurismului, ca cei dela Glasul Patriei din Pankov. Vorbesc mai 
degrabă de cei din exil, pentrucă în exil Leviunea are cea mai 
puţini fiinţă. 

în schimb vedem români cane ieri erau împotriva Căpitanului 


230 


(unii poate pentrucă l-au cunoscut din spusele oficialităţii în slujba 
regelui călău care l-a omorât ucuzându-l de trădare de ţară) şi care 
astăzi văd cum figura sa a crescut în sufletul neamului şi au văzut 
aceaslă creştere treptat cu ficcare an care îi împlinea spusele 
adăogând atâta măreție figurii lui predestinate, câtă suferință se 
adăoga pe inima lor, pe inima ţării, care poate ieri nu l-a înțeles; 
acești români, dușmani de ieri, care astăzi vin și ne întind mâna 
(și nu sunt puţine cazuri; unii plâng de desbinarea noastră), do- 
vedese. dimensiunile fenomenului legionar care capătă grandoare 
de convertire asemănătoare celei creştine a Sfântului Pavel sau 
Sfântului Augustin. Si nu este exagerat deloc, pentrucă și dușmanii 
pot confirma: Corneliu Codreanu este astăzi măsura conștiinței 
noastre românești şi creştine. Mărturisindu-l sau dezavuându-l, fie- 
care român. laic sau prelat, în funcție de Corneliu Codreanu se 
fixează pe el însuși, și nu numai faţă de țară ci și de toată lumea 
occidentului. Codreanu judecă și absolvă în conştiinţa noastră, el 
exemplul de jertfă marturisită în numele Mântuitorului. Desigur 
că toţi românii buni au jertfit luptând lupta lor. Unii au trecut 
chiar în legendă ca eroi depe front. Jertfa Căpitanului însă e altfel 
decât a lor. Arhanghelul l-a ales pentru o moarte deosebită. Ea e 
învăluită într'o aureolă; în duhul strămoșilor pe care el i-a cântat 
şi după el i-au cântat munţii şi văile Carpaţilor răsunând în acel 
ecou cutremurător al lui «Ştefan Vodă al Moldovei fost-a pe la noi 
prin munţi»... Acel ecou cutremurător care a smuls lacrimi mulţi- 
milor este duhul «ecumenicităţii naţionale». 


EA E 


Dar să trecem aceasta pe plan speculativ. 

Despre acest simțământ care dovedeşte prin lacrima mulțimilor 
apartenenţa insului la o. realitate interioară a neamului. Codreanu 
spune: 

«Mulţimile au câte odată contactul cu sufletul neamului. Un 
moment de viziune. Mulţimile văd neamul, cu morţii, cu tot tre- 
cutul lui. îi simt toate clipele de mărire, ca şi acelea ale înfrânge- 
rii. Simt cum clocotește viitorul. Contactul acesta cu neamul întreg 
e plin de înfrigurare, de cutremur. Atunci mulțimile plâng.» (Pen- 
tru Legionari, p. 234, (260/51). Sau: 

«Mişcarea naţională... este o formă nouă de conducere a sta- 
telor. Neîntâlnită până acum... ea are la bază o stare de spirit, 


231 


acea stare de înaltă conştiinţă naţională, care, mai devreme Sau mai 
târziu, se întinde până la periferiile organismului naţional. Este o 
stare de lumină interioară. Aceea ce odinioară era zăcământ ins- 
tinctiv al Neamului, în aceste momente se reflectează în conștiințe 
creind o stare de unanimă iluminaţie, iai La numai în marile 
experienţe religioase. Această stare pe drept sar putea numi : 0 
stare de ecumenicitate naţională» (P. L. 312/3). 
Ecumenicitatea naţională, astfel numită, devine o denominare 
filozofică oarecum, şi inedită; Compusă din două concepte deter- 
minând două planuri diferite și incompatibile în sensul strict al 
termenilor reprezentând două realităţi în disproporţie infinită: 
«naţional» și «ecumenic» ; naţionalul., concept sociologic, referin- 
du-se la planul uman: ecumenicul. concept teologic, referindu-se lu 
planul divin. i 
Le luăm pe fiecare în parte doar pentru a căuta corelaţia în- 
tre ele. 
Naţionalul. 
S'ar spune azi ca naționalismul să fi eşuat; că nu poate fi ideo- 
logie; sau chiar nici să nu se mai poată prezenta ca problemă, 
deci fiind în afară de sfera ştiinţei. Nu mai vorbesc de considera- 
țiile curente de «fanatism trecător» sau catalogarea la capitolul 
de mare actualitate «fascism» şi sancţionarea lui pur şi simplu, 
«crimă împotriva umanităţii». (Se ştie bine logica genială a acestor 
sentinţe: «fasciștii au eșuat; fasciștii au fost naționaliști ; deci na- 
ționaliştii au eşuat». Sau în ceeace privește calificarea de crimă, la 
fel; acelaş raționament demn de fruntea lombroziană de doi cen- 
timetri a faimosului «Genial» din mausoleele internaţionalismului. ) 
Abia că merită să ne mai ocupăm de falsul poziţiei interna- 
ţionaliste când nu-i concede realitate naţiunii (și o invocă decât 
pentru ca să o combată) luând-o drept idee numai uneori, iar 
alteori doar o conjunctură istorică o alienaţie în limbajul mar- 
xist. Înternaţionalismul ateu care consideră națiunea ca o aliena- 
ție a omului dela condiția lui originară, nici măcar nu-i coerent cu 
sine însuși pentrucă e absurd să iei în argumentarea doctrinei. tale 
un element din negarea căruia e născută însăși doctrina: negarea 
lui Dumnezeu ; în clipa când se vorbește de condiţie originară, adi- 
că de principiul creaţiei, care implică o cauză primă și dacă e 
cauză primă trebue să fie «una» și «infinită». Ori «Unul și «Infi- 
nit» este doar Dumnezeu. 
Internaţionalismul sub celelalte forme ale sale (chiar cel creș- 


232 


tin), adică fără rădăcină în ateism, e deasemenea o poziţie falsă, 
când admițând națiunea ca principiu sau idee, nu-i conced. reali- 
tate. Ori este eronat, pentrucă nu există idee sau principiu care 
să nu aibă realitate. Nu realitate ontologică, dar realitate gnoseo- 
logică. Este problema care se pune în Metafizică în ceeace privește 
negarea realităţii principiului de cauzalitate și a ideci lui «a fi» 
(poziţia nominalistă, sau conceptualistă), când, din cauza aceasta. 
nici Metafizica nu mai este posibilă, deci filozofia transcendenţei, 
Teologia Naturală, care e baza, punctul de plecare al Teologiei 
Dogmatice. 
Cu alte cuvinte, problema s'ar pune în felul acesta: 


Dumnezeu fiind act pur și infinit (şi asta o dovedește Filozofia 
tradițională) în EI se identifică esenţa și existenţa și este cauza 
primă (unică) a tot ceeace există. Este deci existenţa însăsi, cauza 
tuturor existențelor, și pentru aceasta ideea lui «a fi». și principiul 
cauzalităţii au realitate, şi tot ceeace există are realitate prin fap- 
tul că Dumnezeu este realitatea care transcende toate celelalte rea- 
lităţi, existența pură neputând fi cauza primă a ceeace nu are 
realitate, existență ; realitate existenţială gnoseologică (a ideilor și 
principiilor) şi realitate existenţială ontologică (a lucrurilor și a 
fiinţelor). 

Acuma, că națiunea este o realitate aparținând planului gnoseo- 
logic sau ontologic sau amândorora (ca o întrepătrundere), e o pro- 
blemă care deja intră în ideologia naţionalismului, și nu intră în 
tema noastră. Ceeace ne interesează pe noi: că națiunea este o rea- 
litate cu fundament existenţial de cauzalitate în realitatea divină. 

În felul acesta, cei care nu admit existența lui Dumnezeu nu 
pot vorbi de «condiţia originară» a naţiunii pentrucă nu admit 
cauza primă deci principiul creaţiei. Cei care admit existența lui 
Dumnezeu nu pot vorbi de naţiune doar ca o idee nominală, fără 
realitate ontologică şi enoseologică, tocmai pentrucă Dumnezeu, cau- 
ză primă, realitate și existență pură, nu poate creea ceva ceeace 
nu există. lar cei care admit realitatea naţiunii dar ca pe un rău, 
le răspundem că «răul» în el însuşi nu există, ci este doar o pri- 
vaţiune în particular a ceeace prin creaţie a fost hotărât să existe, 
O privațiune deci care provoacă un dezechilibru în armonia «bine- 
lui»care este în primul rând «existenţa», pentrucă tot ceeace există 
e un bine prin însuşi faptul că există. lar națiunea e o ființă sau 
o manifestare existenţială. Această manifestare în particularul și 


233 


conjuncturalul ei poate da naştere răului, însă națiunea e un bine, 
o existenţă cu cauza în Dumnezeu. 

Națiunea deci chiar luată ca idee sau principiu, este o realitate 
în sine. Dar ea nu este o idee sau un principiu așa cum este ideea 
de «bine», de «frumos», de «justiţie», etc., care au sens prin ele 
însele pentrucă se găsesc în mintea noatsră, care este de esență di- 
vină (fiind gândul în el însuși o perfecţiune), adică cu realitate 
transcendentă, cu fundament în atributele divine. Națiunea e o rea- 
litate în sine evidentă pe care o interceptăm ca pe orice lucru şi 
fiinţă din lume prin facultăţile minţii noastre care își au punctul 
de plecare din planul real prin evidența imediată și operează în 
planul logic prin abstracţiune, judecată, etc., până la formulare de 
sistem care-i dă sensul; în cazul naţiunii el se chiamă ideologia 

naționalismului. 

Că se spune de naționalism că «are o singură ideologie: inima», 
este adevărat, dar nu în sensul (unor emeriţi gânditori decolorați ) 
că ar fi ceva doar de aspirație. de vis, ci din contră, tocmai, că e o 
realitate evidentă pe care o interceptăm prin percepţia vie şi totală 
a fiinţei noastre, adică o trăim cu inima. Realitatea naţiunii se dă 
în experiența vieţii noastre, în fervoarea de patriotism din lume, în 
fenomenele de viaţă omenească insuflate de acel autohtonism și 
tradiţionalism din orice parte a lumii, în acea avalanșă a destinu- 
lui care antrenează într'un singur moment milioane de vieţi ome- 

nești pe acelaș vad, către aceeași viață și moarte, atât în timp de 
pace cât și în timp de răsboi. Este o dimensiune deci care ne cons- 
titue fiinţa şi ne determină modul de a fi al existenţei noastre. 
Naţiunile sunt fenomene de viaţă şi cât este de legitimă poziția 
naționalistă față de cea internaţionalistă o dovedeşte înainte de 
toate istoria care este manifestarea vieţii popoarelor iar nu o fic- 
iune sterilă. Nu ficțiunea internaționalistă a creat istoria lumii ci 
neamurile. Această ficţiune, care e doar o criză a umanității și de 
care-s pline bibliotecile, cade întotdeauna când apare în istorie un 
fenomen de suflet cmenesc sub flamura aspirațiilor naţionale. ar 
viitorul desigur aparține acestor aspirații patriotice care reprezintă 
acea realitate vitală, națiunea, pe care o trăim cu inima şi-i desco- 


perim sensul prin ideologia sa. Naționalismul. 


Trecem la celălalt termen. «ecumenicitate». 
E un concept teologic. Afectează divinitatea. 


234 


DEI Li acre cae Tie 


Se vede bine în ce înţeles e luat cuvântul «ecumenicitate». Este 
luat în «semnificaţia», o ulu) în «significaţia» lui. E vorba de sensul 
RE care îl inspira («expresia» din terminologia Esteticei). iar nu 
în semantica sau etimologia lui şi nici chiar în conceptual. Etimo- 
logia cecumenicităţii» e greacă (vine dela «oikoumene» şi înseamnă 
«univers» în accepțiunea lui primară de (pământ) «locuit» ). Se- 
mantica e complicată dela origină şi până acum, 

Dela înţelesul «de peste tot» a evoluat până a ajunge la ceeace 
Biserica înţelege prin «ecumenicitate» şi până la vorbirea curentă 
când este întrebuințat ca figură de stil. 

Îl ia Codreanu în etimologia și semantica lui. sau numai con- 
ceptual. ceeace înseamnă în limbajul Bisericii? Sau poate îl folo- 
sește ca estetică, într'o expresie frumoasă? 

Nu îl ia în niciunul din aceste sensuri ci îi dă un înțeles de 
transcendență configurând în el însăşi divinitatea cu care se leagă. 
la care se referă când Biserica uzează de el. Și deaceea spuneam 
că e un concept teologie. Această dimensiune a termenului se pre- 
simte şi în alte expresii care prin viziunea lor pare că scapă însăși 
Teologiei. Spre exemplu, expresii ca acestea (din «Pentru Legiona- 
ri»): «Telul final al neamului: Este viaţa? Dacă este viaţa. atunci 
nu interesează mijloacele pe care neamurile le întrebuințează spre 
a şi-o asigura. Toate sunt bune, chiar şi cele mai rele. Se pune deci 
problema: După ce se conduc naţiunile în raport de alte naţiuni? 
După animalul din ele? După tigrul din ele? După legea peştilor 
din mare sau a fiareleor din pădure? Ţelul final al neamului nu 
este viaţa. Ci învierea. Învierea neamurilor în numele Mântuitoru- 
lui lisus Hristos. Creaţia, cultura, nu-i decât un mijloc. nu un scop. 
cum Sa crezut, pentru a obţine această înviere. Este rodul talantu- 
lui, pe care Dumnezeu l-a sădit în neamul nostru. de care trebue 
să răspundem. Va veni o vreme când toate neamurile pământului 
vor învia, cu toţi morţii şi cu toți regii şi împărații lor. Având fie- 
care neam locul său înaintea Tronului lui Dumnezeu. Acest mo- 
ment final, «învierea din morţi», este țelul cel mai înalt și mai 
sublim către care se poate înălța un neam. Neamul este deci o enti- 
tate, care își prelungeşte viaţa şi dincolo de pământ. Neamurile 
sunt realităţi şi în lumea cealaltă, nu numai pe lumea aceasta.» 
(p. 397/8). 

Acestea sunt afirmaţii atât de grave că îl aşează pe Corneliu 
Codreanu. dacă nu în conflict cu înţelegerea teologică strietă, de- 
sigur dincolo de această înțelegere. Şi, natural, fiind dincolo, sar 


235 


spune că ar fi nevoie de anumite rectificări din punct de vedere 
teologie. Noi însă le luăm aşa cum sunt şi nu ni le impunem ca 
«adevăruri de credință» ; atâta doar, cu umilință vorbim de ele, 
că ne evocă în suflet o oarecare aureolă de gând vizionar, şi le 
lăsăm vremurilor să le ducă cu viaţa noastră mai departe, fără 
nicio rectificare. 

Care ar fi relaţia între Divinitate şi Națiune? 

Să zicem aşa dupăcum se spune: că națiunea nu are nevoie de 
ideologie, de argumentare pentru a-i dovedi fiinţa (nu structura 
sau sensul), însă pentru motivul că este o realitate evidentă, du- 
păcum spuneam mai sus. Are nevoie de inima care să o simtă. 
Dar Divinitatea? ; pentrucă ea nu este o realitate evidentă. Are 
nevoie de argumentare. Şi argumentarea o face ultima din cele trei 
discipline care compun Metafizica şi care e Teodiceea sau Teolo- 
sia Naturală. Dar atunci, dece ne trebue credinţa, când avem la 
îndemână discursul, rațiunea? Încercăm să răspundem treptat. 

Divinitatea, realitate ce nu-i evidentă, o descoperim prin reali- 
latea evidentă având în mintea noastră realitatea gnoseologică a 
principiului cauzalităţii, punând acestei realităţi ontologice eviden- 
le o cauză primă, pentrucă nimic nu există decât printr'o cauză 
eficientă. Putem spune că națiunea nu-i direct creația lui Dumne- 
zeu pentrucă Dumnezeu a făcut un om şi nu un neam. Neamul 
ar fi o rezultantă istorică. Dar nu este un produs al omului ci al 

legilor pe care Dumnezeu le-a pus în om la creaţie. Ceeace înseam- 
nă că neamul este şi el creaţia lui Dumnezeu printr'o cauză inter- 
mediară, omul. 

Națiunea este constituită deci realitate ca toate celelalte pe care 
le întâlnim în lume. Dar națiunea nu-i numai ca celelalte realităţi 
evidente ontologice, un lucru, o; fiinţă. Ea este o conjunctură on- 
tică adică un mobil convergent care circumscrie spre sine însuși o 
realitate impalpabilă, gnoseologică, o stare de conștiință, de spirit, 
care porneşte însă din ontologic, din realitatea palpabilă a neamu- 
lui. lată deci o contextură de două planuri în sânul unei aceleiași 
realităţi și pentru delimitare în înţelegerea noastră este nevoie de 
explicație, de discurs. Ar trebui să spunem deci contrar la ceeace 
am spus mai înainte, că națiunea are nevoie de ideologie. Dar cum? 
Până la un punct; luată ca rezultantă istorică. Ca realitate în sine, 
nu are nevoie decât de inimă. Dar Dumnezeu? El e dovedit că exis- 

tă de către Teologia Naturală, de rațiune. Dar dacă există, cum 
există și cum guvernează lumea, neamul în cazul nostru? E vorba 


236 


<a 


AGE 20 RE EDIU E E. 


deci de raportul între planul divin și uman ; 
ţei. La această întrebare, rațiunea poate = 
Dumnezeu guvernează lumea, adică scame 
guvernează, raţiunea nu poate răspunde, 
credința în ceeace ni s'a revelat, Ori Cre 
ci o virtute, şi 0 virtute care nu poate exista fără altă virtute mai 


Problema Providen- 


Ele : biecte proprii exclusi 
ale rațiunii sau exelusiv ale inimei, ci există o întrepătrundere de 
planuri care afectează ambele aceste realităţi şi ambele instrumen- 
te ale sufletului omenesc cu care le interceptăm Dumnezeu-Na- 
tiune, pe deoparte, ca realităţi, Şi inimă —raţiune, pe dealtă parte 
ca mijloace ale sufletului. Această întrepătrundere ar fi punctul de 
plecare pentru definirea acelui concept de <ECUME NATALIE 
TATE NAŢIONALĂ», pe plan speculativ. deci intrarea lui ca 
problemă în Teologie şi Sociologie. 


kk 


Luând astfel separat fiecare element şi schițându-le doar pentru 
delimitare şi semnalare a problemei, revenim la ansamblul for- 
mulei «ecumenicitate naţională». 

Corneliu Codreanu a spus că ecumenicitale naţională este acea 
stare de spirit în care mulțimile se regăsesc şi plâns. Şi fiind vorba 
de Legiune a zis «deacum nici eu nu o mai pot opri». Avea astiel 
conştiinta că Legiunea nu a fost creaţia lui, că îl depășea. El ar 
fi fost doar mijlocitorul; iar Legiunea, un moment de confluență 
de năzuinţi între elită şi neam, un aport de simţire al mulțimilor 
trezite de cuvântul lui la acea stare de spirit, de ecumenicitate na- 
ţională căreia îi era el exponent. 

Nu din întâmplare dă Corneliu Codreanu şcolii spirituale prin 
care el aspira la acea reintegrare naţională caracter de oaste ce- 
rească denumind-o Legiunea Arhanghelul Mihail şi nu în zadar 
a murit el pentru Arhanghel; şi a mişcat o întreagă lume româ- 
nească pe drumul morţii sale în această conştiinţă, iar oamenii 
erau fericiți că mor. Nu e o întâmplare că mii de creştini, ador: 
miți poate în formă, să se descopere în ființa lor creştini, adică 
să se trezească în duh și să meargă la moarte voluntară cântând 


pe Arhanghelul Mihail, în sentimentul comuniunii cu sufletul nea- 


231 


mului şi pătrunşi de un profund imperativ etic căruia Codreanu 
primul îi era cel mai supus. 

lată dece există Legiunea şi dece va exista. Şi iată dece Legiu- 
nea nu este un partid politie ci o şcoală spirituală legată de un 
destin, o comunitate de destin românească. Comunitatea de destin 
şi ecumenicitatea naţională sunt complementare și conceptele ce le 
compun se suprapun. l o corelaţie de concepte care atrage după 
ea planul religios şi istorie pe un fapl care se dă în realitate și 
care, tacit, constitue un diferend de veacuri între Ortodoxie Şi 
Catolicism pe tema însăși a ecumenicităţii religioase, creștine, în 
funcţie de poziţia celor două biserici față de neamuri. 

Concepţia legionară, dacă ne gândim bine, e plasată pe terenul 

acestui diferend şi poate menirea ei va fi să-l rezolve. Indiciul de 
transcendentală semnificaţie este însăşi dispariţia acestui diferend 
în sânul Legiunii între ortodocşi și catolici. (Si poate că nu e o întâm- 
place, ci Dumnezeu a vrut ca noi românii popor latin să fim ortodocși 
şi din sânul nostru să nască Legiunea Archanghelului Mihail, ca să 
fim puntea de unire între Sfântul Scaun din Roma și popoarele nela- 
tine ale Ortodoxiei. ) 

Aceeaşi mare semnificaţie o are analogia între relaţia dintre 
termenii cecumenicităţii-naţionale» şi relaţia care există în Dogma 
creştină, linie funcţională între două coordonate, Tradiţie-Revela- 
ție; şi din această relaţie naște acel diferend dintre bisericile sepa- 
rate în legătură cu conținulul tradiţiei. Ce-i tradiţia? E numai sti- 
lul? Sau e viaţa însăşi? Adică, în cazul nostru, neamurile creştine 
în toată fiinţa lor; pentrucă Biserica nu-i ceva pe deasupra ca o 
instanță ; ci ființa popoarelor care crește din ea și către ţelurile ei; 
iar înţelegerea dintre neamuri este, nu supunerea doar faţă de o 
instanță supranaţională, ci însăşi viaţa lor, trăirea în legea Mân- 
tuitorului, Numai această trăire înseamnă Corpul Mistic al lui 
Cristos; această trăire este garanţia identificării de ideal între nea- 


murile lumii. 

Și aceasta este ecumenicitate naţională. 

Ecumenicitatea nu-i deci numai pentru (ECCLESIA» și doar la 
Conciliile Ecumenice, ci e viaţa popoarelor în Cristos; fiecare po- 
por după darul pe care i l-a lăsat Dumnezeu, adică, fiecare mani- 
festându-se în stilul lui, care intră constitutiv în tradiţia Bisericii. 

Această tradiţie structurată cu revelaţia ne dă dogma ce este 
viața Mântuitorului astfel împărţită pe sufletul popoarelor a căror 


238 


- 


III 


a strWererează şi eaăpeicelea două coordonate, eternă Și is 
Sigur că „există conflicte Între popoare. Istoria e plină de ele 
Asta nu înseamnă că naționalismul e rău şi biserica trebue 5 

se ţină în afara lui. Naționalismul e rău atunci când se mișcă Să 

pe linia istorică, adică desprins de biserică ; şi e bun Ati iese, 

pe etern, când ascultă de legea lui Dumnezeu urmând țelul e 

sale. Asta nu s'a petrecut în istorie ci doar în gândul Sfântului Au. 

gustin când pune temeliile cetăţii lui Dumnezeu pe pământ. 

Corneliu Codreanu vine cu metoda pentru edificarea acestei 
cetăţi când dă naţionalismului ca fundament etica creștină. Şi aceas- 
ta nu doar dintrun impuls ci dintr'un sens adâne al lucrurilor cu 
care vedea realitatea în practica celor mai mici detalii. (Spre exem- 
plu, o mică distincţie pe care o face în selecționarea elitelor între 
«funcţie» şi «grad». Funcţia o stabilește în raport de capacitatea 
intelectuală şi pregătirea profesională. Gradul îl ia în raport de 
dotarea sufletească şi formaţia etică. Și spune. funcţia dă onorul 
gradului dar ea rămâne cu răspunderea pe teren în organizaţie. 
Acest amănunt pe care l-a prins în mod intuitiv stabileşte valorarea 
oamenilor în mod strict ştiinţific corespunzând schemei însușirilor 
intelectului omenesc teoretice şi practice (în ceeace privește <func- 
ţia»), schemă păstrată încă dela Aristotel (Habitus-urile dianoeti- 
ce); iar în ceeace priveşte «gradul» corespunde exact tabloului de 
virtuţi (teologale şi etice) rămas încă dela Patristică în Etica Sco- 
lastică creştină. Și onorul pe care «funcţia» îl dă «gradului» nu-i 
altceva decât subordonarea planului intelectual celui etic. Iată doar 
un amănunt. Şi când era întrebat dece a stabilit acestea (pentrucă 
aceste amănunte, care păreau poate forme, au dat întradevăr în 
fond rezultate neașteptate), Codreanu răspundea simplu: «Așa mi-a 
venit»). 

Doctrina lui deasemenea, în problemele cele mai grave, reiese 
nu din construcţii grele de gând, ci din afirmaţii directe, entuziaste 
şi simple ca niște confesiuni, dar de o soliditate arhitecturală. 

Așa, pe linia istoriei, orizontală, el ridică o verticală: Religia. 
Şi fixează asttel realitatea naţională pe transcendent. În funcţie de 
aceste două dimensiuni se mișcă realitatea existenţială, în cazul 
nostru, românească. Curba aceasta între istorie şi eternitate, între. 
social şi religios. nu putea să fie decât o etică. Numai etica cu- 


“prinde cele două reversuri: metafizice și existenţial. Nu există elică 


fără fundament metafizic, pentrucă numai transcendența poate ga: 


239 


canta principiile etice. Şi în acelaş timp, etica transcende viaţa, 
fundamentând ea la rândul ei sociologia şi politica. 

Astfel, națiunea nu poate face ceeace doar îi ordonă condiţia 
istorică ci ceeace îi spune Dumnezeu. Deaceea Mişcarea lui Corne- 
liu Codreanu este o etică creştină. EL vine cu problema «omului 
nou», iar Legiunea nu-i decât specificul domeniei» româneşti, chi- 
ntesenţă de virtuţi creștine. Omul nou (din Sf. Scriptură), în viziu: 
nea Căpilanului nu renunţă niciodată la luptă şi rămâne credincios 
neamului tocmai că e fixat pe transcendent, pe permanenţă. Spiri- 
tualitatea creştină dă astfel naționalismului vigoare, transfigurare, 
iar creştinismul iese din pasivitatea lui și capătă un aer dinamic 
de combativitate. Fiind structurate Națiunea şi Ecumenicitatea, in- 
sul nu se mai poate deslipi de neam şi se deschide prin transpa- 
renţa neamului către eternitate; el leagă neamul de biserică prin- 
tr'o credință indestructibilă, prin acel nod invizibil ce leagă forma 
de conținut. 

Acesta e secretul, de care spuneam, că Legiunea există chiar 
dacă dispare perspectiva politică, iar Căpitanul rămâne, nu om 
politic, ci maestrul vieţii noastre pe veci, în numele Arhanghelului 
Mihail. De aici, salutul legionar «Trăiască Legiunea şi Căpitanul ; 
chiar dacă e mort. 

Poate ne-a fost dat prin asta ca în ajunul invaziei materialis- 
mului ateu peste noi să ni se aprindă în inimi făclia spiritualităţii. 
făclia care să ne lumineze cu lumina eternă prin bezna în care am 
fost aruncați. 

Deaceea atacurile bolșevismului fără patrie şi fără Dumnezeu 
nu mai contenesc împotriva Legiunii nici astăzi, deşi legionarii, 
stim, sunt anihilaţi biologic, şi moral prin schingiuire și drogare 
în centrele de reeducare din închisorile regimului comunist de ocu- 
paţie din ţară. 

Poate că aşa doar se ajută biserica lui Cristos cum a ajutat-o 


Corneliu Codreanu. El a dat metoda de a infuza neamurilor virtu- 
u se mai găsească desarmate 


u mai aibă biserica doar 
âta ușurință în mâna 


ţile creştine pentruca neamurile să n 
în faţa Răului; pentruca neamurile să n 
pe deasupra lor ca o instituție, şi să cadă cu at 
Satanei. 

Iată deci, semnalată 
mensiune a doctrinei Căpitan 
fi revenirea la noi înșine, să apl 


problema «ecumenicităţii naţionale» ca di- 
ului. O concluzie a acestor pagini ar 
icăm această formulă pe viu, în lu- 


240 


mina istoriei, realităţii existenţiale, aceea care ne priveşte pe noi, 
cea românească. 

Pe planul omenirii, noi credem că, sub o formă sau alta, mâine 
«ecumenicitatea naţională» va intra ca problemă nu numai în isto- 
ria gândirii omeneşti dar chiar în ordinea de zi a Conciliilor Ecu- 
menice; pentrucă, nu Biserica singură. în sens de «Ecelesia», a 
suferit dealungul veacurilor şi suferă azi, ci neamurile în numele 
Bisericii. lar martiriul neamurilor este puterea Sfântului Arhanghel 
Mihail, care nu-şi spune numai «Protectorul Bisericii» sau «Pro- 
tectorul creştinilor și îngerilor credincioşi», ci deasemenea «Ingerul 
Neamurilor pământului» şi al «lerarhiilor Cerului», că acesta este 
așezământul pe care Dumnezeu l-a voit creaturilor cele după chipul 


şi asemănarea Sa, pe pământ şi în cer. 


IDEALUL ROMÂNESC ÎN LUMINA ISTORIEI 


«Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, 
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător..., 
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă'ntreb în sine-mi; 
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inimi? ... 
Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei, 
Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei..., 
Şi tot pe lângaceste cerșesc încun adaos: 
Să'ngăduie intrarea-mi în veşnicul repaos!... 
Sasculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă, 
Puteri să puien braţul ce-ar sta să mă ucidă... 
Când ura cea mai crudă mi sar părea amor. 
Poate-oi uita durerea-mi și voi putea să mor... 
Şi-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, 
Ce-o să asmuţă câinii, ca inima-mi s'o rumpă...» 
Astfel numai, Părinte, eu pot să-Ţi mulțumesc 
Că Tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc... 
Să simt că de suflarea-Ţi suflarea mea se curmă 
Şi'n stingerea eternă dispar fără de urmă !> 

(Minar EMINESCU.) 


S PUNÂND cecumenicitate națională românească», înseamnă, pur 

şi simplu, configurarea ființei noastre interioare în lumina is- 
toriei. Înseamnă jalonarea drumului milenar al neamului românesc, 
“adică descrierea existenţei și menirii noastre. Și asta vom face în 
cele ce urmează. Dar înainte de toate, spre orientare, urcăm pe 
piscurile neamului și din ele alegem unul; cel mai iubit de noi: 


242 


gândirea eminesciană. Depe acest pisc să facem un tur de orizont 
dela răsăritul soarelui spre asfinţit. lată în depărtare zorii neamu- 
lui românesc. lată din negura vremilor aurora. Deschidem paginile 
poetului acolo; la Rugăciunea unui dac... 

Mihail Eminescu ne descoperă sensul morţii regelui Decebal al 
Dacilor învins de împăratul Traian al Romanilor, când acel rege 
al dacilor («ad mortem paratissimi») își curmă viața la căderea Sar- 
misegetuzei ; ne desleagă enigma sufletului românesc legată de des- 
tinul de atunci pe care îl trăim noi azi românii, fără ca să ne dăm 
seama de el şi-i descoperim frumuseţile în noi înșine: este realitatea 
fiinţei noastre căreia îi descoperim linia sublimă datorită măiestriei 
geniului. (Geniile prin visul şi imaginaţia lor. prin inspiraţie. în- 
frângând însăși obstacolele pe care le pun cunoașterii omenești 
legile raţiunii, săvârşesc un act de cunoaștere, ne descoperă rea- 
litatea.) 


O realitate pe care o vedem clipă de clipă şi deaceea nu o ve- 
dem, așa dupăcum țăranul acela amestecat cu pulberea pământului 
pe care-l muncește din greu, acel țăran care privește linia dealuri- 
lor și nu mai gândește că sunt frumoase trecând istovit de povară 
pe lângă ele. EI, ţăranul, abia atunci contemplează această frumu- 
seţe a naturii când un zugrav i-o arată pe pânza de care se minu- 
nează; abia atunci descoperă acea realitate estetică, doar prin în- 
termediul artistului, aşa cum descoperim realitatea transcendentă 
prin intermediul misticilor; iar realitatea şi sensul vieţii şi morții 
prin poeţi. Este ceeace simțim din poezia lui Eminescu pe care am 
reprodus-o cu niciun risc, deci, de a da problemei noastre alt ca- 
racter decât cel real pe care îl are. ; 

Din înălţimea gândului eminescian, ne cunoaştem noi înșine ca 
români, cu tot sensul istoriei noastre din care ne adăpăm sufletul 
şi în care trăim şi înviem în numele lui Dumenezeu Creatorul. 

Și iată sensul și itinerariul acestei istorii româneşti din acel 
moment de sublimă dăruire... 

Când strămoșii ne-au dăruit datina lor, fremătau codrii Carpa- 
ţilor şi râurile însângerate duceau peste plaiuri în goană martiriul. 

Ce aspră urgie încercuise țara dacilor la vremea aceea! Ce soar- 
tă cumplită! Ardea Sarmisegetuza. Şi de atâtea flăcări zarile se 
lărgeau către ţărmul pribegiei din urmă, către aurora ce se înălța 
din nimbul funerar al unui neam biruit. Sub cetini, cu sufletul 
deschis către cer, Părintele Neamului străjuia libertatea din inima 
sa din care curse până'n fruntarii sângele desrobirii. lată minunea 


243 


ant cu dăinuirea eternă, trăia libertăţii ris. 
testamentul regelui Decebal. 


conştiinţa neamului românesc, 


supremului legăm y 
cumparate prin jertfă, 
în acel sânge fu zidită 


În ţundră şi în opinci, cu mâinile împietrite pe sapă și pe să. 
n $ 


S/ iranul român să poarte în istorie făclia acelei minu. 
Si: Ep iat sa. era omeniari isvorând din durerea ruinii sale, 
E aia ară durere - cunoscut el pe Fiul lui I)imeneztni Această 
durere a pus-o el temelie legii creştine pe care a apărat-o apărându. 
si sufletul, viaţa și pământul său Sir In03c Că De (pâlcori n au fost 
încălcate hotarele sale ! Câtă bejenie şi cât sânge vărsat! La semnul 
Domnitorilor, un singur strigăt de frate la frate, un singur dangăt 
de clopot la cer. Cărările vremii toate au dus către munţii fremă: 
tând de înfrigurarea atâtor inimi. Acolo era cripta trecutului, acolo 
leagănul viitorului. Două milenii de când păgânii nu-și mai conte- 
nesc năvala sălbatecă. Niciun deceniu de pace, niciun an de răgaz. 
La poarta invaziunilor noi am stat de strajă şi n'am strigat în lume 
teama că ne vom pierde. Viaţa ne-a fost împăcarea cu suferinţa; 
libertatea, împăcarea cu jerifa. Că apare ca o enigmă pentru isto- 
ric istoria românească, e că poporul român na scris decât cu 
sânge pe paginile gliei străbune. Acolo-s înfrângerile și biruinţele 
sale; înfrângeri care nu l-au sfărmat; biruinţe care nu l-au împie: 
trit. Înflorind lacrimi în ochii mamelor şi fecioarelor la căpătâiul 
morţii vitejilor, aceste înfrângeri şi biruinţe uneau pe fiii viitorului 
cu strămoșii. Ele erau solia neamului către cer, rodul sângelui văr- 
sat pe câmpul de bătălie. Astfel nicicând făclia străveche nu s'a 
stins în inima noastră. Poporul român nerânduindu-și nici faţă de 
sine însuşi vreo misiune în lume, s'a păstrat în tăcere prin năzuin- 
ţele sale. 


Aceste năzuinţe l-au pus însă întotdeauna pe făgaşul care ducea 
la împlinirea idealului omenirii întregi. Lupta lui pentru libertate 
a fost lupta contra păgânătăţii, contra stăpânirilor şi ocultelor care 
au uneltit împotriva așezămintelor sufletului omenesc. Pericolele 
care au amenințat civilizația lumii creştine au fost aceleaşi care au 
urzit pierderea neamului românesc. Și orice triumf al lumii creşti- 
ne a marcat întotdeaună pentru români prilej de împlinire și afir- 
mare. La adăpostul sacrificiului românese a inflorit secole dearân- 
dul cultura apusului. Ea a fost plătită cu sângele nostru, cu sângele 
île neam care a trăit în cumbra istoriei», «în calea tuturor rău- 
aȚILOr». e 


244 


Și toate aceste suferințe au fost ca să se împlinească un testa- 
ment milenar. 

În concret, care era acel testament? 

Decebal pierduse: O Ţară. O Lege. Un Dumnezeu. 

Testamentul lui era recâştigarea în istorie a acestor trei idea- 
luri. Şi ca să le salveze, el s'a supus Spiritului Dumnezeu Unul 
Atotputernic în care credea după religia dacilor întemeiată de Zal- 
mMoxe. 

El s'a supus acestui Spirit intrând în nemurire prin jertfă, să- 
vârșind-o liber, în libertatea ascunzișurilor codrilor, acolo pe pă- 
mântul străbun și după preceptele religiei lui, fiind urmat în acest 
gest de toţi generalii, renunțând chiar la lupta pe care încă i-o 
deschideau căile Carpaţilor către dacii liberi; luptă care sa con- 
tinuat după el sub regi descendenți legitimi. 

Primul ideal: Ţara; adică, frontierele și neamul. 

E un testament politico-social. 

Al doilea ideal: Legea; sau stilul de viaţă, tradiţia satului dac 
ameninţat în ființa lui de colonistul roman. Este cultura nescrisă, 
analfabetă a dacilor (ei îşi cântau în versuri până și legile), acea 
cultură a omului simplu, preistorie a gândului omenesc. ce sub- 
sistă astăzi în folclorul genial al ţăranului. Deci un testament cul- 
tural-national. 

lar al treilea ideal: Dumnezeu; transcendenţa Spiritului; cre- 
dința în nemurire a dacilor, concepţie în viziunea lumii dublată 
de toată acea etică ascetică orânduită de marii preoți din Cogeon. 
Așadar un testament etico-religios. 

Acuma, sunt toate acestea o simplă metaforă ideologică. o evo- 
care a unei figuri istorice care să imprime stării noastre afesctive 
anumite entuziasme? Posedă caracter de autenticitate spirituală re- 
ligia dacilor? Răspundem: Dumnezeu Spirit Unul Atotputernic a 
fost și este, acelaş şi'n vremi și'nainte de vremi. 

Iar jertfa lui Decebal este o problemă de conştiinţă legată de 
realitatea sufletului omenesc pe care o confirmă și o iluminează 
Creştinismul. Mântuitorul a spus «nu ascultați pe mine ci pe Dum- 
nezeu duhul care m'a trimis și care e în voi prin mine. Faceţi ce 
vă spune El». Deci conștiinața. Si se poate chiar vorbi în cazul aces- 
ta, de un Vechi Testament nescris; se poate vorbi de conștiinta pe 
care a lăsat-o Dumnezeu dela începutul lumii omului şi de care 
omul necrezător în Dumnezeu, în spirit, s'a îndepărtat prin însăși 


245 


adormisca acestei conștiințe prin care Dumnezeu i-a lăsat testa. 
mentul vrerilor Sale. g e „e zl 

Conştiinţa căreia se adresează Decebal fiind fixată deci pe trans. 
tei Dumnezeului spirit, ea transcende și guvernează implicit 
toate planurile de mai sus pe care o vedem că se manifestă: etico- 


religios, naţional-cultural şi politico-social. | 
Acesta este şi suportul conștiinței naționale și «ecumenicităţii 


naţionale» (luată conştiinţa în sensul dat de Corneliu Codreanu, 


că transcende toate generațiile). 


Teoriile internaţionaliste atacă poziția naționalistă a impon- 
derabilului conștiinței naţionale. și este just din punctul lor de ve- 
dere raţional să ignori o asemenea realitate, dar este absurd să o 
tăgăduiești, pentrucă invocând raţiunea, nu poți tăgădui, adică mă- 
sura rațional, imponderabilul, ceeace nu se poate măsura. un ele- 
ment care se manifestă în realitatea. vieţii cu evidența în fapt. E 
un semn că aceste teorii ce nasc odată cu raționamentul vor trebui 
să moară odată eu el (în colbul bibliotecilor), ele fiind, dupăcum 
se vede, o desmoștenire a spiritului prin rațiune. 

În ceeace ne privește, noi dovedim că s'a păstrat în fapt reali- 
tatea conștiinței naţionale românești și că aceasta în forme noui 
nu prezintă decât conţinutul acelui străvechi testament precreștin 
al jertfei. Aceleaşi idealuri. Natural că din punctul de vedere so- 
ciologic pur, aceste imponderabile de care vorbim se iau ca simple 
circumstanțe geopolitice și sociale, determinând ca în orice parte 
a pământului -un repertoriu de probleme tip (lupta dintre sat și 

oraș, problema justiţiei sociale, etc.). Acea transcendență însă nu 
o adaogăm noi. Ea s'a dovedit în istorie și s'a manifestat în conș- 
tiința tuturor generaţiilor românești, ca aspirații. 

Au luptat pentru înfăptuirea lor Domnitorii încoronați, Crăi- 
şorii țărani şi promotorii României Moderne. 

Domnitorii: Mircea cel Bătrân. Ștefan cel Mare. Mihai Viteazul 
(sunt exemple). 

Mircea cel Bătrân, domnitor neaoș, întruchipează acel ideal na- 
țional al specificului și independenţei spiritului românesc în luptă 
cu legea Islamului. Mircea e păzitorul Legii ancestrale, al patri- 
pe îl ioni Mihail Eminescu în scrisoarea III-a: 
PO ce mișean țara asta, râul, ramul, mi-e prieten nu- 
mai mie iară ţie dușman este»... i 
Ștefan cel Mare, cAtleta Cristi» spune în 1475: «Ţara noastră 


246 


e poarta Creștinătăţii pe care Dumnezeu a păzit-o până acum»... 
(G. Brătianu: originea și formaţia unităţii române). E întruchi- 
parea idealului religios. 

Mihai Viteazul reprezintă idealul politic al restaurării Dacici. 
Fu încoronat în 1600 la Alba lulia Domnitor al tuturor românilor. 

Crăișorii: Horia face revoluţie social-poltică de unire a româ- 
nilor iobagi împotriva grofilor unguri în Transilvania și este ucis 
pe roată sub învinuirea de a se fi denumit Regele Daciei (au existat 
monede cu inscripţia Horia Rex Daciae»). Formula politică de res- 
laurare a conducerii românesti în Ardeal se vede din cererile pen- 
tru dreptate ale căpitanului său Crișan: «Românii să nu mai fie- 
iobagi și niciun ungur să nu mai domnească în Transilvania» (Nic. 
Densușianu: Revoluţia lui Horia... 1884). 

Tudor Vladimirescu, Domnul țăran, exaltând ideea jertfei pen- 
tru refacerea morală a ţării face revoluţie împotriva fanarioților co- 
rupți. Avea conștiința că răspunde la o chemare a neamului măr- 
turisind: «De când m'am născut în cămașa morții mam îmbră- 
cat»... «Știindu-mă norodul pe mine din alte vremi că sunt un ade- 
vărat fiu al patriei mele, cu silnice m'am luat de a le fi şi la 
această vreme chivernisitor pentru binele și folosul tuturor»... «Stri- 
cătorii şi făcătorii de rău, bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu! 
Că bun e Dumnezeu și ca să ne asemănăm poruncilor Lui trebue 
să facem binele; iar acesta nu se face până nu va trece răul»... 
«Uniţi-vă cu toţi cei înfrăţiţi cu bunele cugetări ce între toți se 
vor chibzui spre binele folosul, nebântuirea pașnicei și liniștitei 
petreceri a patriei; voi fi silitor şi săvârșitor din parte-mi spre 
orice bună pornire»... «Ci de va fi Dumnezeu viu, va vedea și va 
judeca» (C. D. Aricescu: «Acte justificative la istoria revoluţiei 
române de la 1821»). 

Avram lancu, Tribunul românilor din Ardeal, face revoluţie 
naţională de independență împotriva naționaliștilor unguri pentru 
obținerea drepturilor de liberă manifestare a naţiunii române în 
cadrul Imperiului Austro-Ungar. Fiind înșelat de Împăratul din 
Viena îi întoarce decorația spunând: «M'am luptat pentru Tron 
și Națiune. Guvernul să mijlocească acordarea drepturilor promise 
neamului românesc, atunci voi primi decorația. Alteum, nu. (|. St. 
Suluţiu: Transilvania). lară doctrinarul revoluției sale, Simion Băr- 
nuţiu, vorbea mulțimilor: «Așa este. Fără naţionalitate nu e liber- 
tate nici lumină nicăeri ci pretutindeni numai lanuri, întuneric și 
amorţire... Prin ce vorbim astăzi cu părinții noştri care au trăit 


347 


înainte de mii de ani: prin ce ne vor cunoaşte Strănepoţii şi pos- 
teritatea peste mii de ani; naționalitatea e îndemnul cel mai pu- 
ternic spre lucrare pentru fericirea neamului omenesc... Naţiona- 
litatea e libertatea noastră cea din urmă şi limanul scăpării noastre 
viitoare» (Filozofia politico-juridică a lui Simion Bărnuţiu: P. Pan. 


drea, 1935). 


Şi dacă toți aceşti conducători ai neamului românesc nu au 
învins în istorie lupta lor a înscris cu sângele jertfei paginile înăl. 
țătoare ale conştiinţei românești. 

Deasemenea şi promotorii României Moderne: 

Nicolae Bălcescu, prezintă idealul Daciei politico-sociale, unite. 
Se stinge în exil de ftizie pe paginile istoriei sale despre Mihai 
Viteazul. 

Mihail Eminescu luptă pentru o Dacie ideală, independentă a 
specificului naţional. Moare ucis în casa de nebuni unde l-au pus ve- 
neticii păturei superpuse împotriva căreia sa ridicat. 

Corneliu Zelea Codreanu pornește revoluţia etică a omului nou 
şi a națiunii înoite, în numele unei cecumenicități naţionale» măr- 
turisind în spirit creștin Jertfa regelui Decebal. E martirizat prin 
mâna unui rege nelegiuit. 

Nicolae Bălcescu spune: «unitatea naţională este chezășuirea 
libertăţii lui (poporului), este trupul lui trebuincios ca sufletul să nu 
piară și să amorțească ci din contră să poată crește și să se des- 
volte» (1850). 

Și își alege spre preamărire un nume: Mihai Viteazul. 

E idealul poltico-social al Unirii. Problema socială a libertăţii 
poporului se rezolvă prin problema politică a unirii provinciilor 
românești. 

Mihail Eminescu spune: «Şi cum vin pe drum de fier, Toate 
cântecele pier»... Și îşi alege din istoria românească un mit: Mir- 
cea cel Bătrân. E idealul național-cultural, al legii și stilului de 
viață specific românească. Face critica acerbă a orășeanului pro- 
pagatorul formelor culturii de împrumut întâlnindu-se în idei cu 
Bălcescu, acesta pornind de la apologia ţăranului; Bălcescu lupta 
împotriva tiranilor pentru ridicarea păturei ţărăneşti iar Eminescu 
împotriva formelor de împrumut culturale pentru înlăturarea pă- 
turii, superpuse. 

lar PentruGa țăranul era și muntean și ardelean și moldovean 
Bălcescu condiționează libertatea ţăranului de unirea provinciilor; 


248 


Eminescu vede că orășanul este denaturat în specificul lui româ- 
CEC, de fanarioți şi luptă împotriva străinilor şi înstrăinaţilor pen- 
tru independenţa spiritului românesc. Se vede bine diferenţa între 
cele doua idealuri şi generaţii; ideelul social-politic al generaţiei 
Unirii dela 1848, în Bălcescu, și idealul național-cultural al generaţiei 
Independenţei dela 1877, în Eminescu. 

Corneliu Zelea Codreanu spune: «Aici e Sarmisegetuza cu ţa- 
râna regelui Decebal, cel nemuritor, pentrucă cine ştie să moară 
ca Decebal, nu moare niciodată.» Apoi: «Să primim cu senină- 
tatea strămoșilor Thraci botezul morţii». Și înfine: «Telul final al 
Ileamului nu este viaţa. Ci Învierea în numele Mântuitorului Isus 
Cristos.» 

Și preamăreşte peŞtefan Vodă al Moldovei. 

E idealul religios. De aci și Etica omului nou, elită: reintregit 
prin practica moralei creșntinești. Este soluția definitivă la proble- 
mele puse de Bălcescu şi Eminescu. Bălcescu se prezintă cu Fiinţa 
neamului. Eminescu cu Stilul. Codreanu cu Spiritualitatea. Adică. 
primul e idealul social realizat prin politică ; al doilea. e idealul 
naţional realizat prin cultură; şi ultimul, e idealul religios realizat 
prin Etică. Sau: Ridicarea păturii țărănești. Înlăturarea păturii 
superpuse. Instaurarea elitelor. 

lată cele trei aspirații ale idealului românesc în istorie. Este 
mersul firesc al idealului românesc înscris în conștiinta românească. 
Tot ce e în afară de această conștiință a căzut şi va cădea. Dovadă. 
ideologiile de împrumut, fie democratice sau dictatoriale. fasciste 
sau comuniste. Neamul le-a respins pentrucă el are revoluția lui 
istorică al cărei mers l-a sesizat Bălcescu, când a scris «Mersul 
revoluţiei în istoria Românilor»; şi l-a lămurit Eminescu iar Co- 
dreanu l-a pus în mişcare. Să dai neamului românesc altă ideolo- 
gie în afară de acest ideal al conştiinţei lui este ca şi cum i-ai tăia 
picioarele ca să-i pui cârjă. Doar cu ocupaţie străină şi teroare. 
Pentrucă istoria vie este manifestarea spiritului, şi spiritul nu se 
manifestă prin ideologii ci prin conștiințele naționale; altfel, n'ar 
mai guverna atunci Dumnezeu lumea-ci rațiunea umană. Istoria 
nu-i o combinaţie rațională ci mersul neamurilor în vremi, adică 
un imponderabil, un destin. Cum să-i înlocueşti neamului românese 
pe Bălcescu, pe Eminescu și pe Codreanu. cu Marx. Lenin și Stalin? 
Adică pe Crist cu Anticrist. Şi cum să-i reduci la o simplă dimen- 
siune sociologică un ideal transcendent care îi deschide poarta în 
istorie? El se desprinde din evenimentul morţii lui Decebal. Este 


249 


un ideal nescris şi necioplit în marmoră. El vine dela credința în 
nemurire a lui Zalmoxe prin conștiința regelui Decebal și ca o 
ultimă consecinţă a biruinţei Spiritului. cea mai mare înaintea cru- 
cii Mântuitorului. 

Această biruință a rămas până astăzi înscrisă pe columna su- 
fletului românesc în taină, dupăcum în ochii lumii pe o columnă 
de marmoră a rămas înfrângerea lui Decebal. lar Dumnezeu a 
hărăzit ca pe vârtul acestei columne să sălășluiască piatra pe care 
s'a zidit biserica lui Cristos. 'Transcendentală simbolică a încoro- 
nării jertfei unui popor! E însăși biruința creştină. Și deaceea se 
spune că românul s'a născut creştin, că nu există data încreștinării 
lui. Deaceea spuneam că pe român înfrângerile nu l-au îngenun- 
chiat iar biruințele nu l-au împietrit. Pentrucă, iată: Decebal și 
Traian; înfrângere și biruință; Dacoromania. A fost înfrânt duhul 
de către lege. Dar acea înfrângere fu o'nălțare, și acea biruinţă, 
o cădere; însăși pierderea numelui de «roman». Cuceritorilor li s'a 
cucerit până și numele printr'o paradoxală substituire; că Dacia. 
înverşunatul adversar al numelui universal de «roman», în indi- 
vidualitatea conștiinței sale, e singura ţară din lume care mai păs- 
trează numele de «roman». Nu este asta un simbol în fața conş- 
tiinței popoarelor? un simbol al biruintei în spirit, prin suferință și 
crucificare? 

Şi toate acestea vin dela jertfa lui Decebal al cărui testament 
este o poruncă ce sălăsluiște în sufletul acestui greu încercat neam 
românese, care dealungul veacurilor a trăit după cum spunea croni- 
carul «în calea tutoror răutăţilor». 

Așa ne-au găsit și vremurile din urmă. 

Când s'au arătat nourii furtunei, stam cu toţii uimiţi în fața 
miracolului urcând ca o lumină din negura vremii: România în- 
tregită în hotarele Daciei milenare. Ţara mărturisea cuvântul stră- 
moşilor împlinit. 

Dar neamul încă nu era desrobit. Încă nu-i sunase ceasul suprem. 

România Mare din secolul douăzeci se arătase ochilor noştri 
doar ca să ne reînvie în lumina amintirii vremurilor. Neamul avea 
în conştiinţa lui de împlinit un testament. Avea de dat o probă în 
faţa istoriei. Avea de cucerit acel ideal al său cu care Dumnezeu 
i-a oţelit sufletul. Avea de mărturisit lumii acel ideal, care este al 
tuturor neamurilor, «țelul cel mai sublim către care poate să tindă 
un neam»: învierea în numele crucii Mântuitorului, cuvântul Arhan- 


ghelului Mihail. 


250 


iugid cât acest ideal se'nălța din Carpaţi : 
apropia din hotare. Lucifer își trimetea ostile Ne del furtuna se 
În clipa aceea neamul a presimţit ştile către noi. 
marea primejdie pe care trebuia sto î 
nouă robire. şi cea din urmă; 
Acesta este semnalul 
al cărei promotor şi purt 


prin fiii lui cei mai buni 
i infrunte. Ei îi prevestiră o 
e1 vestiră robirea lumii întregi. 
de luptă al generaţiei românești din 1922, 
ic ător de cuvânt e Corneliu Zelea Codreanu, 
acum un stert de veac asasinat mişeleşte de acel rege călău Carol II 
Irod al vremurilor moderne. 
În acele momente de cumplită urgie lăsată peste sufletul neamu- 
lui românesc, el, Căpitanul acestui neam urgisit, când spune «să 
primim cu seninătatea strămoșilor Traci botezul mortii». desigur 
arie te A o EI > k . 
frământa în vâltoarea inimii sale curate Rugăciunea unui dac: 


«Și-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă 


Ce-o să asmuţe câinii și inima-mi s'o rumpă...» 


Dumnezeu, pentru atâta jertfă şi-a trimis îngerul Său la noi : 
puse cetina, sub care murise odinioară Decebal, pe pieptul marti- 
rilor noi, soli ai ruinii dela'nceput ; ei se jertfiră precum strămoșii. 

Începu apoi deslănţuirea prăpădului. Se împlineau spusele ce- 
lor morţi. 

Dintr'o zare şi alta a lumii venea Anticristul. Trupul României 
fu sfârtecat, dar sufletul, în năzuinţele-i eterne se ţinu neclintit... 

Şi se ţine şi azi neclintit în puterile-i tăinuite can zidurile 
unei cetăţi de duh; este credința în nemurire a dacilor. Ea 


este, pavăză pe piepturi creştine. Ea tresaltă astăzi în inimile 
sutelor de mii de români care se sting în temnițe: acolo, în Ro- 
mânia de sub pământ. Ea este prinosul străbunilor; temnițele sunt 
alături de cripte, sunt alături de desrobirea aceea în spirit; de 
icoana regelui Decebal pe care noi o trăim azi în sfinţenia tainelor 
creştineşti ca pe un talant rodind în pământul îndurerat al inimii 
noastre... 

E. poate prilej pentru înţelegerea acelei «ECUMENICI- 
TĂŢI NAŢIONALE», comuniune prin jertfă, în trupul lui 
Cristos, cu strămoşii. 

Este idealul românesc în lumina istoriei. împărţit, ca întrun 
trio al facultăților sufletului omenesc, în trei aspirații: Unire, In- 


dependență şi Reîntregire; pe trei planuri de manifestare și rea- 


lizare, respectiv: Social-politic, Naţional-cultural şi Etie-religios: 


251 


corespunzând a trei Domnitori încoronați: Mircea, Stefan, Mihai: 
a trei Crăişori țărani: Horia, Tudor, lancu; şi a trei generaţii ale 
României Moderne: 1848, 1877 și 1918; întruchipate în trei mari 
figuri ale Românismului integral: întâi a fost Profetul: Nicolae 
Bălcescu; apoi Apostolul: Mihail Eminescu; şi cel din urmă: Cor- 
neliu Zelea Codreanu, Martirul. 


1938, 29/30 Noembuie 1963. 


Ton ŢoLescu 


PARTEA II 


ASASINAREA UNUI CREZ 


li 
pa + 
20-a A ! 
e NI 
Ali (Ar) r: 
SITA: 
cs 
tat: ! . 
ad bi 
Y%, sii P evo rk Ş Li 
. E] 
fa dia A Dag cai moi 


CAPITOLUL Iv 


IMPREJURĂRILE MORȚII LUI CORNELIU CODREANU 


STATUL BURGHEZ ŞI REVOLUŢIA NATIONALĂ 


erori de asasinat organizată de guvernul Duca-Titulescu 

împotriva Gărzii de Fier în Decembrie 1933, a fost și continuă 
să fie motivată și teoretizată zilnic prin pana serutătoare a blu- 
menfelzilor şi mai ales prin declaraţiile stereotipe, inlasabil de- 
bitate de către un proaspăt subministru loquace și arțăgos, tre- 
cut direct din pivnițele cu parfum de Cotnari ale Iașilor, pe stra- 
pontina comodă a unui minister. 

La toate întrunirile partizanilor săi, cîmbătați», de succesul 
venirii la putere, la Caracal ori la Mizil, la Sadagura sau Podul 
Iloaiei, numitul sub secretar de stat a expus, în numele partidu- 
lui liberal, considerațiunile cari au motivat prigoana, și desfrâul 
ilegal deslănţuite împotriva organizaţiunii politice Garda de Fier. 
Intre altele, d-sa afirma invariabil că «partidul liberal reprezin- 
tă ultima rezervă a democraţiei şi a constituționalismului parla- 
mentar» și în consecință «acest partid este hotărît să mențină cu 
orice preț existenţa și structura statului burghez actual». 

Cinstit și fără menajamente doctrinare trebue să recunoaştem 
că aceasta este problema politică a ceasului de față. Creator și 
propietar al statului «burghezy-stat pe care națiunea, țara reală, 
nu l-a recunescut ca firesc niciodată-partidul liberal a deschis lup- 


257 


17 


ta pe vieaţă şi pe moarte, împotriva unei reapare ale 
rosturi exclusive erau tocmai acelea e, a des ţa actuala; 
tatică, artificială și parazitară ȘI de a învesti na- 
forma de stat pe care ca 0 tot reclamă cu insis- 


tenţă, și, mai cu deosebire, dela răsboiul cel mare încoace. 
nu este nouă pentru partidul libe.- 


Problema conturată astfel, e pari 
ral. Ea a mai fost pusă: întâia oară de către mișcarea politică a Maresa- 
lului Averescu în anii 1919-1921, a două oară de către Partidul Na- 


tional'Țărănesc între 1926-1928; cu mult mai puțină gravitate însă și 
cu totul alte mijloace de realizare. De data aceasta, prigoana ne mai 
întâlnită până acum și violenţa de reacțiune a partidului care re- 
prezintă interesele naționale și internaţionale ale câtorva, dove- 
desc că primejdia este reală şi de neevitat, iar lupta trebue anga- 
jată până la capăt și cu orice mijloace. Pe panta acestei fatalită- 
ţi, odată pornit, partidul liberal alunecă vertiginos: și la sfârșitul pantei 


cărei 
suprastructură e 
țiunea aceasta cu 


„nu poate fi decât prăpastia. 


Să intrăm mai adânc în miezul lucrurilor și obiectiv să cău- 
tăm a descifra, în lumina istoriei, realităţile pe care se angajază 
eterna luptă dintre statul proprietate a partidului liberal și na- 
țiune, reprezentată prin diverse organizaţiuni de luptă politică. 

Intre anii 1919-21. Generalul Averescu, exponent al «psiholo- 
giei tranșeelor», ridicat de națiunea armată la valoarea de simbol, 
capacitează aspirațiile maselor populare demobilizate și întemeind 
o formaţie originală de luptă politică încearcă pentru prima oară, 
în mod viguros, un atac de front împotriva partidului liberal, 
în calitatea acestuia de uzufructuar perpetuu al puterii de stat. 

Ofensiva Generalului victorios pe câmpul de bătaie, deși spri- 
jinită-fanatic de masele populare, însetate de dreptate, eșuiează 
lamentabil în reţelele de sârmă ghimpată ale intrigii politice; 
organismul politic creat în condițiuni neegalate de Generalul Ave: 
rescu, viciat congenital și prin lipsa de calitate a multora din 
membrii conducători, alunecă în mrejele abil întinse de bătrânul 
corsar la remorea partidului liberal, masă de manevră în mâini: 
le lui Constantinescu-Porcu, după ce din punct de vedere doctri- 
nar se înecase în apele stagnante ale unui așa zis «neoliberalism», 
graţie însușirilor de pilot emerit ale d-lui Mihail Manoilescu. 

Prima încercare a Națiunii de a-și croi Statul firesc, se împot- 
molește fără ieşire din lipsă de înţelegere a realităților și a mo- 
mentului istorie şi din neputința de creație a acelora în mâini- 
le cărora ea își pusese, fără rezerve, destinele. Astfel fenomenul 


258 N 


averescan, concomitent pe plan internaţional fenomenului fascist, 
dispare în fraudă și umilința, înghiţit pe nemestecate de caracalița 
liberalismului acaparant. 

Națiunea înșelată în credinţa ei, nu renunță totuși la lupta 
deschisă împotriva partidului liberal care, mai cutezător încă, nu 
încetează să afirme că existența statului se confundă cu propria 
i noile speranţe 


sa existență. Ea continuă nedesamăgita luptă. 
le toarnă în ulciorul proaspăt al țărănismului revoluționar care, 
la rândul său, plămădit cam în acelaş timp cu mișcarea averes- 
cană, deschide _vijelios lupta împotriva liberalismului de tot- 
deauna. 

Acest al doilea atac sfârșeste ca și primul, deși mult mai târ- 
ziu, tot așa de dezolant. De data aceasta, insuccesul acțiunii se 
datorește în aceeași măsură insuficienței personale și nesincerită- 
ţii conducătorilor, cât și confuziei care stătea la baza acțiunii po- 
litice propriu zise. 

Fenomenul țărănist, a cărui desvoltare firească nu putea lua 
altă formă decât aceea pe care i-o imprimase Stambolisehi țără- 
nismului bulgăresc, falimentează complet, după o luptă de zece 
ani pentru promovarea statului țărănesc, iar falanga revoluţiona- 
rilor de odinioară se transformă într'o penibilă grupare pe gru- 
mazul căreia se așează greiou jugul liberalismului din nou vic- 
torios. 

Cauzele acestui mare eșec sunt multiple; le vom păstra nu- 
mai pe cele cari provin din insuficiența calitativă a conducători- 
lor, vom stărui asupra aluviunii naţional-ardelene în matca ţără- 
nismului și vom fixa confuzia doctrinară care a condus la deso- 
rientare. 

Insuficienţa de pregătire și de caracter a conducătorilor. a de- 
monstrat-o cu suficiență guvernarea național-țărănistă, ale cărei 
practici și metode s'au executat în ritmul celui mai ortodox li- 
beralism. Galeria oamenilor politici național-țărănişti nu consti- 
tue decât copia de proastă calitate a garniturii liberale. 

Deformarea țărănismului s'a mai produs şi prin intervenţia 
lotului național ardelean, pe urma fuziunii din 1926. Crescuţi în 
marginile civilizaţiei occidentale, «burghezizaţi» în căfanele Bu- 
dapestei şi ale Vienei, corifeii naţional-ardeleni au crescut și s'au 
desvoltat în mitul slujbelor la stat, al afacerilor rotunde care i-ar 
pune în rând cu «domnii» și în cultul bugetului care asigură bur- 
sa, leafa şi pensia. Idealul de neatins în cadrul monarhiei austro: 


259 


e vaii 


oasă realitate înlăuntrul statului în. 
şi o crâncenă luptă s'a pormit de 
i milenare» pentru cucerirea pu. 
vântatului buget. 

eau cele mai reale «afinități 


veni miracul 
ungare, a devenit o! 


Su 
tregit. O nouă etică să format 
oastea politicienilor «cu apetitur 
i de stat şi inclusiv a bine cu 
5 i i i, cu cari av 
Separaţi de liberali, cu : . vafinităţi 
p pe o chestie de împărțeală, național-ardelenii susținuți 
țărănismul revoluţionar 


teri 


elective», 
de deviza «tot sau nimic» au fuzionat cu 


şi prin aceasta însă și-au compromis o politică agil alte con- 
dițiuni și cu alţi oameni, ar fi putut deveni națională. Prima vic- 
tăria a spiritului liberal asupra ţărănismului a fost așa dar insta. 
larea naţional-ardelenilor, bancari și afacerişti, in lagărul oștilor 
țărăniste. ; P 

Extracţia personalităţilor conducătoare ale partidului țărănesc 
după 1926 provenea din surse diferite. Liberali: Lupu, „Stere, Po. 
poraniști naţionali: Iorga et Co. Marxiști burghezi neînregimen- 
taţi: Madgearu, Conservatori tachişti și altfel: Mironescu, Grigo- 
re Filipescu. Naţional-ardeleni, fracțiunea liberală a politicii ar- 
delene: Maniu, Vaida, Popovici, Bocu, etc. lar la origina acţiu- 
nii însăși, fals-revoluționari de temperament și haretiști prin pre- 
gătire: Mihalache et Co. Un adevărat turn babel politic, înlăun- 
tirul căruia nu puteau exista nici coheziune sufletească. nici ra- 
porturi disciplinate, absolut necesare triumiului unei cauze poli- 
tice, 

Sub influența atâtor conducători, necoordonată și  nesistema- 
tizată, doctrina național-țărănistă se îndepărta complet dela fireas- 
ca ideologie pe care trebue să se întemeieze noile realități statale. 
Înternaționalist, democratic, bancar, marxist, cooperatist, capita- 
list, ţăranismul opoziţionist pierde contactul cu sufletul și cerin- 
țele naţiei acesteia, pentrucă, odată instalat la guvern, să se aser- 
Vească docil instituțiunilor și practicelor liberale şi să se transfor- 
me subit din adversar implacabil al liberalismului, în cel mai vaj- 
nic şi fidel recunoscător aliat. Prin intrigă și tentaţie, prin oame- 
ni devotați şi instituţiuni confecţionate pro cauza, odată mai mult 
partidul liberal a prins în capcană și a pus căpăstrul unei forţe 
politice care îndrăsnise să-i tăgăduiască documentele de eternă hi- 
potecă asupra Statului românesc. Partidul naţional-țărănesce s'a 


transformat prin guvernare în partidul naţional-liberal Nr. 2. 
Suspinul de ușurare scos din | 
De multă vreme încă, 
dar temeinic, o mișcare c 


iberalism n'a durat prea mult. 
imediat-după răsboiu, se închega latent 
u caracter mult mai amplu, ale cărei ră- 


260 


dăcini se găseau înfipte în străfundul fondului național. Fără sal- 
turi, dibuindu-și ideologia, se preciza pe îndelete mișcarea naţio- 
nală care, după succesive avataruri, ajunge să se definească și să 
se realizeze concret în anul 1927, în formațiunea politică «Legiu- 
nea Arhanghelul Mihail» de sub conducerea lui Corneliu Zelea 
Codreanu. 

Prigonită din fașă, asemenea creștinismului primitiv, mișcarea 
naţională revoluţionară crește și se întărește prin persecuții și pri- 
goane. Adversară declarată a lumii iudeo-masono-liberale, mișca- 
rea legionară e lovită și încercată cu desființarea în două rânduri: 
pentru întâia oară de guvernul țărănist, tutelat de străinătatea ban- 
cară şi de presa ovreiască; a doua oară decretul de dizolvare por- 
nește din templele masonice cari aranjaseră combinaţia de guver- 
nământ Argetioanu-lorga. 

Aceste repetate desființări rămân doar pe hârtie, fiindcă aido- 
ma păsării minunate, mișcarea legionară renaşte mai viguros din 
cenușa formelor de desființare. Replicile ţării cad biciuitoare pe 
capetele fără obraz ale guvernanţilor: după prima dizolvare, națiu- 
nea trimite în parlament pe Corneliu Zelea Codreanu. ales la 
Neamţ împotriva tuturor partidelor coalizate, și pe lon Zelea Co- 
dreanu, ales la Tutova în aceleași condițiuni; după secunda dizol- 
vare, Garda de Fier numără în Camera din 1932, cinci deputaţi. 

Liberalismul se înspăimântă de proporţiile și anvergura aces- 
tei mișcări care, pe zi ce trece, capacitează forțele cele noi ale na- 
țiunii și se integrează cu atât mai vârtos aspirațiilor autentice ale 
lotului naţional. Răsunetul crescând în mase al Garzii de Fier, se 
transformă  într'un chinuitor coșmar pentru beneficiarii de tot- 
deauna ai unei puteri uzurpate. 

Si astfel, în anul de graţie 1933, liberalismul în acord perfect 
cu naţional-țărănismul, spăimântat și decis să-şi apere cu orice 
preț interesele; revendică puterea cu concursul interesat al străi- 
nătăţii și al lojilor internaţionale și în tam-tam-ul bătut febril de 
presa ovreiască, porneşte la desfiinţarea adversarului său cel mai 
de temut și cel mai hotărât. 

Ceeace voia Garda de Fier, știe toată lumea; ea luptă pentru 
promovarea Statului naţional totalitar, epurat de străinismul tu- 
turor scursorilor galițiene și deparazitat de pleava care. sub fir- 
ma demo-liberală, transformase un stat întreg într'o societate ano- 
nimă pentru exploatarea pe vecie a națiunii. 

In lupta deschisă cu înverşunare, condusă atât de neloial de 


261 


libertăţilor constituţionale, cari su ie al 
abuziv şi ilegal. liberalismul își upază e e lui po- 
mișcarea legionară reprezintă Mairații la și posi. 
naţiuni întregi. Aşadar război des- 
chis între o categorie cu interese personale precis delimitate, care 
instrumentul de realizare al acestor inte. 
prin forţele de care dispune și prin 
apare ca veritabilul şi unicul or- 


campionii 
tea de stat 
ziţii şi interese: i 
pilităţile de realizare ale unel 


înțelege să facă din stat 
rese, și o organizație care, 
ideologia pe care o reprezintă, 


ganism de luptă al națiunii. 
Astfel precizate poziţiile liberalismului uzurpator de autorita- 


te în faţa forțelor naționale susținute de idealismul pur al iubi- 
rii de neam. balanţa victoriei, oricare ar fi condiţiunile luptei nu 
se va putea apleca decât într'o singură parte: a națiunii. 

Povestea nu se mai poate repeta. Pentrucă, dacă pe câmpul de 
bătălie al mișcării averescane n'a rămas decât legenda antrepo- 
zitelor incendiate şi a alegerilor pătate de fraudă, iar peste fron- 
tul ofensivei naţional-țărăniste nu mai rătăcește acum decât fan- 
toma unei revoluţii de carton născută moartă la Alba-lulia, pe tot 
întisul țării, de pe urma prigoanei deslănțuită de autoritatea li- 
beralizantă împotriva Gărzii de Fier, rămân chinuri, închisori şi 
morți. Si mișcarea legionară nu își poate trăda morţii, fără ca prin 
aceasta însăși să nu-și trădeze propria sa cauză. Aci stă garanția 


victoriei sale. 


(«Axa» 25:X11-1933.) 


PATRIARHUL ROMÂNIEL ÎMPOTRIVA BISERICII 


luna Octombrie 23 
anul 1935 
Patriarhia Româna, Sfântul Sinod 
Bucureşti 6, str. Antim Nr. 29 
Nr. 1429 
Prea Sfinţite, 

In sedința Sfântului Sinod dela 4 Octombrie anul curent, D-l 
Ministru al Cultelor a arătat că este informat prin unele Eparhii, 
Ga 10 ca aa denumite «Tabere de Muncă» își oferă serviciile în 
mod gratuit pentru zidiri și reparări de Biserici, șosele, ete. Ori, 


262 


aceste tabere de muncă nu sunt aliceva decât fosta «Gardă de 
Fier» ale cărei idei politice fiind socotite de guvern ca periculoa- 
se ordinei în Stat a fost dizolvată. Acum, sub forma muncii gra- 
tuite, nu urmăresc altceva decât captivarea maselor populare pen- 
tru ideile gardiste. Si dându-li-se posibilitatea de a lucra în mod 
gratuit, li se dă o încurajare pentru propaganda lor. De aceea e 
rugat Sf. Sinod să ia cuvenite măsuri, ca pe viitor să nu li se mai 
acorde acestor organizaţiuni posibilitatea aceasta. 

Primiţi, Vă rugăm Prea Sfinţite, ale noastre întru Hristos îm- 
brăţișări. 


Președinte Patriarh. (ss) Miron 
Director. (ss) Tit. 


Am citit şi am răscitit cu smerită atenţiune Inalt Prea Sfinţite 
ordinele de mai sus şi nu mă dumirese nici acum ce m'a uluit mai 
mult: grozăvenia celor cuprinse în textele care sfârșesc cu ale Voas- 
tre întru Hristis îmbrăţișări sau lipsa de tact de care, pentru întâia 
oară în apostolica Voastră carieră, aţi dat dovadă! 

Vă cunoșteam de mult Inalt Prea Sfinţite înclinările profunde 
către o lume care este alta decât a Bisericii, Vă urmărisem lumeas- 
ca bucurie prin care Sfinţita Voastră față a întâmpinat strălucitele 
dar tot atât de pieritoarele onoruri pământești; Vă simțisem cu mai 
cucernice aplecări către dregătoriile lumii acesteia de păcătoşi de- 
cât către fapte şi monacale sârguiri: şi Vă știam silitor slujitor al 
pământeștilor puteri cărora, nu de puţine ori le-aţi sacrificat inte- 
resele turmei pe care, harul Domnului a încredințat-o Sfintei Voas- 
tre paze;; dar Vă mai bănuiam șiret ca vulpoiul dacă nu şi înțelept 
ca şarpele încât lucrurile acestea nu răbufneau niciodată afară, în 
lumea mare a drepteredincioșilor cari întruchipează în ființa Voas- 
tră virtuțile cele mai dintâiu ale ortodoxismului. 

Pentru noi însă, cei câți mai gândim și mai simțim românește și 
ortodox în ţara aceasta, fața lucrurilor este de mult alta. Ne aducem 
aminte cu toţii, cei câți credem în mântuirea prin cruce, câtă durere 


ne-a încercat când am constatat, pentru întăia oară în mod public, 
capitularea Puterii Spirituale în Faţa brutalității autorității lumeș- 
ti; a fost cu prilejul încercării făcută de studenţimea română creş- 


tină de a depune o cruce pe mormântul Eroului Necunoscut. 

* Nu ne-au durut atunci atât de mult nici insuccesul momentan al 
acţiunii, nici loviturile care au curs ploaie asupra unui cucernic 
preot, nici rănile studenţilor cu carnea sfârtecată de baionete şi cau- 


263 


i TIR 


ciucuri, nu ne-au durut toate acestea cât nc-a sdrobit sufleteşte de. 
zertarea în acel moment capital pentru istoria noastră, a Prea Sfin- 
țitului nostru conducător: «Crucea se va depune și Eu mă voi aşe- 
za în fruntea voastră chiar dacă ar fi să merg sub gloanţe de mi. 
tralieră» a cuvântat cu glas de foc dăruita Voastră gură... Proce.- 
siunea s'a pus în marș, crucea era purtată la locul ei în frunte, pe 
umăr de preot curat şi smerit, înconjurat de tineri cu suflet de 
arhangheli, mitralierele au deschis foc şi trupuri tinere au mușcat 
pământul, dar Sfinţita Voastră Faţă nu se găsea acolo... Ea cir- 
cula prin somptuoasele apartamente ale palatului patriarhal și nu 
mai putea auzi țăcănitul mitralierelor din pricina conversaţiilor 
la telefon cu diferite persoane «oficiale» după a căror recoman- 
daţiuni Inalt Sfinţia Voastră a consemţit să se resemneze... 

Toate acestea dospeau adânc în fundul sufletelor noastre şi din 
urzeala lor torceam firul durerii ori de câte ori gândurile ni se în- 
torceau cutremurate către locul de unde se înnoadă și se desfac 
destinele Bisericii noastre. Dar ele rămâneau în noi, nu isbucneau 
înafară pentrucă nici când avem dreptate noi nu îndrăsnim să 
aruncăm măcar o umbră peste prestigiul atât de greu de apărat 
al conducătorilor Bisericii. Dar iată că această tăinuită complici- 
tate a tăcerii pe care ne-o impusesem a fost crud denunţată de 
către una din părţi și anume tocmai de Inalt Prea Sfinția Voastră. 

La injoncțiunea aceleiași puteri lumești, reprezentată prin gla- 
sul unui ministru al actrițelor, uitând întâmplarea dela 24 lanua- 
rie. 1933, printr'o adresă a Sf. Sinod, Patriarhul României trece 
agresiv la atac și de data aceasta în mod oficial. prin scris, aruncă 
anatema asupra tineretului cel mai nobil al acestei ţări, acelaș 
tineret care acum trei ani, la Parcul Carol, stropise cu sângele lui 
crucea Mântuitorului. Lucrurile nu mai pot rămâne tăinuite ca 
odinioară şi devreme ce suntem provocaţi. vom păși în plină lu- 
mină și vom insista pe toate căile să ne lămurim. O facem noi aci 
și au făcut-o alţii aiurea în dorința de a reabilita cu un moment 
mai devreme prestigiul unei biserici părăsite și întinate prin acte 
ca acesta de chiar conducătorii ei supremi. 

De cincisprezece ani încoace tineretul acestei ţări caută dru- 
mul mântuirii. Prin graţia divină a inspiraţiei, conducătorul lui 
l-a găsit: e drumul mântuirii prin credinţa nelimitată în Dumne- 
zeu, prin credința în virtuțile cardinale ale neamului, prin credin- 
ță în puterea sfântă a muncii. Din sărăcia mijloacelor lui, prin 

jertfa lui de tinerețe și de viaţă, tineretul acesta care crede în mi- 


2604 


tite pate ce sum erele în Dome 

Ş, SU, utul strămoșesc și cu braţele lui a 
modelat temeliile unei vieţi noi românești. In lupta aceasta aprigă 
pe care a ABCIne;i o impotriva conducerii temporale de azi, pe câm- 
pul său de activitate s'au deschis multe porţi de închisoare și s'au 
săpat multe proaspete morminte. Dar fapta tineretului a învins 
mai strălucitoare tocmai pentru că a fost mai crâncen prigonită. 

Drumuri, fântâni, podeţe, troițe au răsărit pe urmele noilor 
demiurgi ai creaţiei româneşti. Si biserici, mai ales biserici. In 
stâncă dură de granit au făcut tinerii drum la Mânăstirea Arnota 
și reînnoită a fost biserica de acolo prin streșinele căreia răzbea 
ploaia înăuntru; iar mormântul ctitorului Matei Basarab Voevod 
şi-a recăpătat pacea pe care i-o turburau ciorile aciuiate acolo să-i 
murdărească sfintele şi înfloritele sale lespezi. La Cotiugenii Mari. 
la Buga s'au înălțat din fapta năsdrăvană a tinerilor biserici albe 
şi mândre, straje de pază pentru strămoșeasca credință. In tot locul 
păstorii ortodoxi respectivi Vartolomeu sau Visarion, Gurie ori 
Nicodem n'au găsit cuvinte de cinstire pentru munca și virtuțile 
creatoare ale acestor tineri; s'au realizat lucruri atât de măreţe 
încât chiar dușmanii neamului nu și-au putut stăvili admirația. Si 
iată acum minune! Diavolească minune, cum intervine Patriarhul 
însuși și puternicul Sinod pentru a opri prin ucaz pe tineri de a 
mai ridica biserici! 

Să revenim la textul care a imprimat o pată dureroasă în îs- 
loria bisericii române și să-i analizăm temeiurile. Pentru motivul 
că taberile de muncă nu sunt altceva decât activități ale fostei 
Gărzi de Fier, dizolvată pentru «idei socotite de guvern (nu de 
biserică) ca periculoase ordinei în Stat», conducerea supremă a 
Bisericii ordonă chiriarhilor respectivi să nu se mai permită aces- 
tor tabere de a ridica biserici. 

Să presupunem că tinerii aceştia nebuni de dragostea pentru 
neam și credinţă, ar fi comis acte care ar fi periclitat ordinea în 
Stat, deși ideea «ordinei de Stat» este supusă variabilității și nu 
interesează cu nimic Biserica, aceasta fiind aşezată, odată pentru 


totdeauna, pe valori eterne. 
Întrucât aceste acte le-ar interzice tinerilor de a ridica cu mâi- 


nile lor. altare Domnului? 
Cum Inalt Prea Sfinte, dacă un păcătos fur de rând sau tâlhar 


de drumul mare ar veni pocăit înaintea Sfinţiei Tale și ți-ar cere 
răscumpărarea păcatelor săvârșite, să-i îngădui a ridica o biseri- 


265 


că, L. P. S. Ta l-ai da pe ușă afară? Dar așa sau ridicat mulţime de 
locașuri divine pe tot întinsul țării românești: Boieri şi negustori 
plini de păcate, domni desfrânaţi și asupritori, care au tâlhărit 
poporul, atunci când au simţit apropierea îngerului morții au fă- 
cut danii și au ridicat biserici pentru spălarea păcatelor și în aceste 
biserici, cu cinste şi la Sfintele Taine îi pomenesc pe ctitori, preo- 
ți şi chiar I. P. S. Ta în zilele când spleenul Te alungă din somp- 
tuoasele apartamente în biserică. i 


Atunci, dacă acestora le-a fost iertat s'o facă, ce se împolriveș- 
te ca tinerilor cu suflete de heruvimi să li se îngăduie acelaş lucru? 
Ordinele Guvernului? Dar de când în materia aceasta Puterea Spi- 
rituală este la ordinele puterii temporale? Sau faptul, după cum 
o motivaţi că «sub forma muncii gratuite, nu urmăresc altceva de- 
cât captivarea maselor populare pentru ideile gardiste?» 


Cum I. P. Sfinte, că ne stă mintea în loc, biserica ridicată de 
tinerii aceștia nu slujeşte Domnului ca toate celelalte biserici? Nu 
poartă crucea lui Christos? Nu sună clopotele pentru chemarea 
credincioşilor şi nu oficiază divina slujbă ca şi toate celelalte? 
Slujese ele altor culturi? Cari sunt preocupările |. P. S. Tale în 
această privinţă? Au este undeva vreun lucru spurcat? Sau vă te- 
meţi «de propaganda lor»? Pentru ce I. P. Sfinte? 


Dar propaganda aceasta sună să-ți iubeşti neamul și țara mai 
mult decât pe tine însuţi; propaganda lor propovăduiește viaţă 
curată, evanghelică, în cadrele sfintei noastre ortodoxii ; propagan- 
da lor stă sub semnul crucii lui Christos și pentru slăvirea acestei 
cruci tineretul acestei țări a fost de atâtea ori răstignit. La aceas- 
tă erucificare voiește să contribue acum și Biserica prin cei mai 
inalți ai ei conducători? 


Dar propaganda lor, «demagogia aceasta sfântă» cum o numea 
gloriosul General Cantacuzino-Grănicerul, tinde să salveze biseri- 
ca ortodoxă din păcatul indiferenţei și s'o învigoreze din slăbiciu- 
nea care a cuprin-o sub asaltul sectelor de tot felul. Propaganda 
aceasta gratuită, cruciada aceasta de jertfă, care nu-i place minis- 
trului politician de al cărui ordin preferi să asculţi |. P. S$. Ta în 
loc să asculți porunca Domnului și rugămintea poporului care 
este alături de tineri, caută să smulgă biserica din: ghiarele maso- 
nerici care lucrează să o distrugă, luptă să redea clerului splendoa- 
rea și independența de odinioară şi mai ales, propaganda aceasta 
ridică dig de netrecut împotriva comunismului, care fără existenţa 


266 


ei, ar Îi înecat de mult nea 


; . m. țară și biserică 
ge al mitului moscovit, 


» în valul roșu de sân- 
Ss i aază î 2 
» se informează in puţinele momente libere cât 
e pa ta urma indelungatelor contacte cu lumea dina- 
ar s recul în țări ă i : i 
2 i petrer E țările al căror tineret a avut alte idealuri 
şi alte preocupări decât tabară de muncă gratuită? Auzit-aţi și ci- 
tit-aţi despre grozăveniile câte sau întâmplat în Spania, și peste 
= Fi 207 3 
tot locul în care tineretul nu ŞI-a găsit o axă spirituală naţională 
şi a părăsit drumul dreptei credințe, cum catedralele sunt ruguri vii, 
mânăstirile s'au transformat în cabarete, cucernicele călugăriţe sunt 
prostituate de canalia străzii iar cuviosii membri 
vese de hrană ciorilor prin copacii drumurilor? 
Nu mai departe decât peste Nistru, unde odinioară stăpânea 
pravoslavnica biserică rusă, își amintește I. P. S$. Ta, cum preoții 
au fost răstigniţi în odăjdii, bisericile transformate în grajduri și 
crucea Domnului făcută scrum şi pulbere? 


ai clerului ser- 


Si toate acestea s'au întâmplat acolo şi se vor mai repeta aiurea. 
numai pentru faptul că tineretul în loc să muncească în «tabere 
gratuite», «eu scop de a propaga ideile dizolvatei» etc.. etc..., a 
învăţat în universităţi dela profesori masoni și democrați și îna- 
fară dela conducători și clerici rasputinizaţi, să considere religia 
ca un opiu al poporului, să tăgăduiască existența lui Dumnezeu și 
să nu cultive dragostea de neam și ţară. adică exact acelaș lucru pe 
care îl doresc autorităţile masone de azi, atunci când dau ordine și 
Inalt Prea Sfinţia Ta le execuţi, ca tineretul să fie oprit de a mai 
ridica biserici Domnului. 


Ai păcătuit greu, foarte greu |. P. Sfinte. Ai păcătuit faţă de 
Dumnezeu, ai păcătuit faţă de neam și ai păcătuit față de biserica 
pe care, harul dumnezeesc. te-a destinat în aceste momente hotă- 
râtoare, s'o conduci. Te-ai înhămat la poruncile oamenilor cu pu- 
tere de o clipă şi ai călcat poruncile Domnului; ai apucat pe căile 
lumii părăsind potecile A Tot Puternicului, Ca orice bun creștin, 
şi I. P. S. Ta ești cel dintâiu creștin în ţara aceasta, trebue să Te 
pocăeşti și s'o faci cât mai neîntârziat, în zilele acestea ale Postu- 
lui Mare, să nu te prindă în păcat marea Săptămână a Patimilor 
și Invierea Domnului. E 

Noi, tineretul acestei țări, Iţi oferim creştineşte, fără ură și 
fără patimă, prilejul. lata-l: E ! 

Să lepezi pentru-o săptămână cele mătăsoase veştminte cari 
îmbracă trupul I. P. S. Tale şi să vii într'o tabără de muncă de-a 


267 


noastră: să îmbraci aspra haină călugărească țesută din păr de 
cămilă, să mănânci dela cazan fiertură ca pustnicii, și să odihneş- 
ti alături de noi pe pământul crud ca anahoreții; să frămânţi cu 
mâinile şi cu sudoarea runtii Tale 10.000 de cărămizi iar pe mi- 
nistrul care a dat ordinul blestemat să-l pui în fiecare seară să-ţi 
care apă cu găleata, pentru a-Ti spăla picioarele pline de tină. 
Numai astfel Inalt Prea Sfinte, Domnul din Ceruri şi adânca noas- 
iră credinţă ortodoxă Te va fi eliberat din osânda în care Te-a 
aruncat erezia pe care ai făptuit-o, prin ordinul semnat propriu 


de Sfințita Ta mână. 


(Articol cenzurat din «Vestitorii»> în 1936.) 


VASILE MARIN 


PLEDOARIA 


IN PROCESUL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU, 
MAI 1938 


|) xo zise: Preşedinte, Onorat Tribunal, 
După pledoariile confraţilor mei, latura juridică a procesului 
mi se pare definitiv lămurită. Nu voi mai insista deci asupra ei. 
Ceeace însă socot necesar, este să analizez de aproape latura 
lui politică, căci cu toate că în rechizitoriul onoratului Domn Pro- 
curor General acest aspect al procesului e trecut complect în um- 
bră, totuși sunt convins că numai caracterul politic al speţei de 
față a fost faptul determinant al urmăririi penale. 
Corneliu Zelea Codreanu se prezintă astăzi în faţa Dv. pentru 
"cele mai abjecte crime din codul nostru penal: încercare de re- 
beliune, tentativă de răscoală, revoluţie, trădare; iată faptele ului- 
toare de care trebue să răspundă Domnia sa astăzi în Pretoriul 
acestei Instanţe, iată învinuirile ce i se aduc. 
Să vedem deci—după analiza juridică a procesului făcută atât 
de strălucit de confrații mei—dacă acţiunea din ultimul timp a 
Dlui Corneliu Zelea Codreanu poate lăsa pentru un om cu bun 
simţ, obiectiv și cinstit, cel puţin impresia că aceste învinuiri ar 
putea avea un fundament cât de şubred. Ştim cu toţii că politica 
Gărzii de Fier este o politică de dreapta, având oroarea comunis- 
mului şi a desmățului social. Corneliu Zelea Codreanu din fra- 


ca NICIO A 


geda sa copilărie a fost crescut în mediul în care disciplina și 
simţul ierarhiei stăteau la baza educației cetățenești. Elev la Mă- 
năstirea Dealului, liceul model înființat de neînfricatul patrio 
Nicu Filipescu, Corneliu Zelea Codreanu și-a format spiritul în 
atmosfera înălţătoare a exaltării permanente a jertfei de sine. N'a 
apucat însă să stea multă vreme la poalele munţilor respirând 
aerul tare de acolo, ci războiul încă de copil la aruncat în vâl- 
toarea vieţii. Depoziţiile martorilor ce s'au perindat prin faţa Dv. 
coroborate cu însăşi declaraţiile acuzatului, vi lau arătat preocu- 
pat în acele timpuri tragice numai de soarta Tării lui. A întovă- 
răşit pe tatăl său pe front ca cercetaş luând parte la războiul aces- 
ta în prima lui fază, și nu s'a despărţit decât în clipa când tatăl 
său la pus în fața răspunderilor sale ca fiu mai mare—singurul 
bărbat pe care familia sa îl avea pentru a o sprijini. lată primele 
trăsături ale caracterului lui Corneliu Zelea Codreanu. 

Cele ce urmează: lupta ca student al Universităţii din lași con- 
tra propagandei destrămătoare comuniste predicată în acele tim- 
puri tulburi chiar de pe înălțimea catedrei profesorale, mișcări- 
le de stradă pentru a birui toropeala opiniei publice, înălțarea 
drapelului tricolor în locul celui roșu sunt consecințele firești ale 
unei convingeri patriotice adânc înfipte în sufletul acestui om. 

Aţi ascultat martorii ajunşi la cele mai înalte trepte ale ierar- 
hiei sociale, făcându-vă în mod cu totul obiectiv fizionomia mo- 
rală a acuzatului în lupta sa dârză pentru a-și realiza convingerile 
pornite dintr'o adâncă credință. 

Dar trecând peste această perioadă, să revenim acum la acţiu- 
nea sa politică din ultimul timp și s'o analizăm trăgând din ea 
concluziile ce se impun. 

Cum am mai spus și la început, acțiunea tineretului intrat în 
cadrele Mişcării Legionare e inspirată de doctrina naționalistă, 
doctrină ce pune accentul mai mult pe sentimentul naţional lă- 
sând în umbră preocupările sociale, ce împing la sfâșieri și lupte 
intestine. 

N'avem decât să privim la spectacolul anarhiei spaniole ca 
să ne dăm perfect de bine seama unde duce intransigența doctrinară 
atunci când nu se ţine nici o socoteală de necesitatea supremă de a 
salvguarda unitate sufletească a unei naţiuni. 


Ei bine, cu toate exemplele, nu numai din Spania dar şi din 
alte țări din Apus cu o civilizaţie superioară nouă unde rivalitatea 


272 


dintre dreapta și stânga a alunecat pe terenul dușmăniei perso- 
nale, a urei fratricide, Corneliu Zelea Codreanu a știut să mențină 
Mişcarea sa de dreapla numai în cadrul unităţii suflești a neamu- 
lui românesc. 

E], deşi sub steagul regenerării naţionale, s'a ferit de a porni 
lupta în contra propriilor lui fraţi, căci și-a dat seama prea bine 
că atât aşteaptă dușmanul din afară şi dinlăuntru pentru a ne da 
lovitura de moarte. Nu spun eu aceasta; o declară însuși acuza- 
tul în declaraţiile sale publice făcute într'o vreme când nimănui 
nu-i putea trece prin cap că va avea să apară vreodată în faţa 
Tribunalului militar. 

Dar ceva mai mult: aduceţi-vă aminte în ce condiţii sau fă- 
cut alegeri parțiale acum doi ani. Cete înarmate cutreerau satele, 
unele susțineau o tabără, altele pe cealaltă. La Mehedinţi în spe- 
cial a fost un fel de repetiţie în mic a tacticei războiului civil. Ei 
bine, la aceste jocuri premergătoare anarhiei, Corneliu Zelea Co- 
dreanu n'a luat parte. lar atunci când la 20 Decembrie 1937 partidul 
Totul pentru Ţară», a pus şi el liste de candidați, cea dintăi grijă a 
lui Corneliu Zelea Codreanu a fost să împiedice destrămarea Ţă- 
rii încheind cunoscutul pact de neagresiune cu partidul național- 
țărănesc şi altele deși știa prea bine că va fi expus atacurilor po- 
litice. Totuşi din patriotism adevărat, Corneliu Zelea Codreanu a 
ferit România de zguduiri ce-i puteau primejdui unitatea. 

Dacă acest om ar fi urmărit revoluția şi rebeliunea. nimic nu 
era mai ușor decât lăsând ura să clocotească, să profite dând apoi 
lovitura catilinară. 

Corneliu Zelea Codreanu n'a fost însă un rebel, n'a fost un 
agitator, urmărind ascensiunea sa politică prin orice mijloace; 
el a fost călăuzit de interesele supreme românești cari reclamau 
ordine, disciplină și armonie sufletească. Pactul încheiat la sfâr- 
șitul anului 1937 dovedeşte nu numai maturitate politică, curaj 
civic dar și un superior sentiment de răspundere personală. 

Să trecem mai departe. Domnul Octavian Goga este chemat la 
Guvern. Noi alegeri se anunţă. Campania electorală se prezintă de 
astă dată sub aspecte şi mai întunecate. In Moldova, în Basarabia, 
în Bucovina patimile fierb. Un vânt de nebunie pare a se fi abă- 
tut asupra "Țării noastre. In Judeţul Ilfov un grup de tineri le- 
gionari din Partitul «Totul pentru Țară» ducându-se cu o camio- 
netă în propagandă se întoarce cu doi morți. Care este reacţiunea 


273 


N 


diată a lui Corneliu Zelea Codreanu? Sete de răzbunare? Nu, 
ă 


ime aa A < 
ingrijoarare romaneasca. 


dar un sentiment de adâncă 

Domnul General Antonescu chemat ca martor va expus con- 
versația avută cu Corneliu Zelea Codreanu imediat după înregis- 
trarea faptului. Ce a făcut acuzatul de azi pentru a împinge Tara 
pe povârnișul fatal pe care se angajase! Nu numai că nu a făcut 
nimic pentru a accentua anarhia, dar a avut singurul gest capabil 
de a o înfrâna: s'a retras din propaganda electorală. 

Iar atunci când a luat contact direct cu Președintele Consiliu- 
lui de atunci, Octavian Goga—după declarațiile unuia din intimii 
săi colaboratori, Alexandru Hodoș, fost Secretar la Preșidenţie, la 
obiecţiunile grave ridicate de regretatul patriot, că acţiunea na- 
țională poate fi definitiv compromisă în cazul când lupta dintre 
cele două tabere de dreapta națională ar continua, Corneliu Ze- 
lea Codreanu întrun gest spontan a oferit Domnului Octavian 
Goga retragerea sa din alegeri. Care e partidul capabil de o asc- 
menea jertfă în interesul liniştei publice şi pentru biruinţa cre- 
dinței lui? 

Ei bine, am relevat această atitudine a lui Corneliu Zelea Co- 
dreanu din ultimul timp pentru a demonstra că ea este în abso- 
lută contradicţie cu rechizitoriul și cu acuzaţiile ce i se aduc, căci 
e departe de a fi pregătit o atmosferă favorabilă rebeliunii și răz- 
boiului social, a avut din contra darul de a linişti spiritele şi de 
a feri România de sfăşieri. 

Din acest punct de vedere pot să o spun cu toată convingerea: 
Corneliu Zelea Codreanu prin atitudinea sa recentă a binemeri- 
tat de la Patrie. 

Dar, Domnule Președinte şi Onorat Tribunal. insăşi educaţia 
legionarilor vădea o orientare cu totul nouă în viaţa publică ro- 
mânească. Ceeace caracterizează acțiunea tineretului strâns în ju- 
rul lui Corneliu Zelea Codreanu e disprețul satisfacţiilor materia- 

le. De aceea nu vedem în propaganda electorală ce-o întreprindeau 
nici o răscolire de revendicări. nici o făgăduială mincinoasă, nici 
o aţâțare a sărăciei maselor. De aceea acuzaţia ce se aduce lui 
Corneliu Zelea Codreanu că ar fi urmărit o revoluție socială o 
socotim vădit nedreaptă. 

Ceeace a avut darul să răscolească dușmănii ireductibile acu- 

zatului care stă în fața Domniilor Voastre e faptul că ceeace ca- 
racterizează viața obișnută a partidelor îi este cu totul străin, 


274 


2 


Pornind dela ideia că România nu va juca în lume rolul la 
care aspiră decâl în clipa când vom reuşi să ne înălțăm la o con- 
cepție superioară a vieţii, Mișcarea legionară a reușit să smulgă 
din cloaca materialismului vulgar, manifestându-se prin opere de 
interes obștese, ridicări de diguri, construcţii de biserici, ete. Le- 
gionarii au dovedit că au ajuns la un alt plan de viaţă, străin ari- 
viştilor și șperţarilor ce au invadat politica românească. lată ceeace 
nu se poate ierta acuzatului de astăzi. A forma astfel de oameni 
e o primejdioasă răzvrătire. 

Dar punctul culminant la atins prin jertfa eroică a lui Moţa 
și Marin. Prin disprețul morţii manifestat într'o cauză ce nu atin- 
ea direct interesele românești, aceşti martiri creştini au dovedit 
lumii întregi că virtuțile româneşti nu au fost încă înăbușite. Căci 
din orice punct de vedere ar fi privită jartfa lor, ea este un act de 
eroism care cinstește și înalță Neamul Românesc. 

Domnule Preşedinte, Onorat Tribunal. ceremonia ce a marcat 
funerariile lui Moţa și Marin la București dovedește că acțiunea 
Gărzii de Fier începuse a intra în adâncimea sufletelor. Nu sunt 
decât un observator imparţial. Ceeace am constatat eu, alţii de 
bună credinţă, sunt convins că au constatat la rândul lor. 

Dar actul martirilor dela Majadahonda nu a avut numai re- 
percursiuni hotărâtoare asupra mentalităţii publice; el a deschis 
ochii fără îndoială în primul rând aceluia ce poartă răspunderea 
directă a politicii Gărzii de Fer, lui Corneliu Zelea Codreanu. 

Sunt convins că acțiunea atât de cuminte din ultimile luni ma- 
nifestată prin acorduri electorale și mai pe urmă hotărârea de a 
se retrage din alegeri a fost determinată de spectacolul înfiorător 
al tragediei spaniole pe care supraviețuitorii români le au adus 
şi le au transmis celor de acasă. 

Fără îndoială că un om care reușește să sădească în suflete o 
nețărmurită credinţă și mai ales puterea de a le jertfi ei, nu poa- 
te fi privit cu nepăsare. 

Mişcarea Legionară se poate cu drept cuvânt mândri cu aceşti 
eroi. lată ceeace înspăimântă pe toţi profitorii politicii româneşti, 
pe toţi cei ce se târăsc ca râmele gunoaielor. lată crima de care 
Corneliu Zelea Codreanu e chemat să răspundă astăzi în faţa Dom- 
niilor Voastre. 

Dacă acest om era împins de o ambiţie nestăpânită, ar fi îm» 
brăţișat intransigenţa ideologiilor străine: dacă ros de setea de 


273 


putere ar fi dat drumul patimilor politice ; pia întetiri cuvânt 
ar fi pus foc Tării, fără îndoială că nu am mio astăzi Acu Fap- 
tul că n'a servit de instrument unor forţe străine vieţii româneşti, 
= Et e a socotit că liniştea Tării e primejduită, faptul că 
în clipa în car nul naţional decât pe acel strict 


Sa manifestat mai mult pe tere „ace 
i-au creat dușmăniile înverșunate, ce lau adus aici în acest 


politic, 


Pretoriu. ati 
Domnule Preşedinte şi Onorat Tribunal, s'a făcut o largă pu: 


plicitate răspunsului la interogator a lui Corneliu Zelea Codrea. 
nu, după ce rechizitoriul Domnului Prim Procuror General pu. 
sese la curent opinia publică cu faptele ce i se impută. Acei ce au 
organizat această publicitate, au socotit'o ca o supremă abilitate. 
Lovitura însă nu numai că a dat gres, dar a avut cu totul alt efect. 
Căci nu numai juriștii și-au putut da seama din cilirea interoga- 
toriului acuzatului, că nimic din ce i se pune în sarcină nu stă 
în picioare, dar opinia publică, Tara întreagă s'a convins astăzi 
că acest proces nu e decât o odioasă înscenare. 
lată rezultatul la care sa ajuns. Și după ce această convin- 
gere unanimă aţi format'o tuturor, se poale oare să ieşim din 
aceste desbateri cu un verdict de condamnare? 
Domnule Președinte, Onorat Tribunal. n'am venit la acest pro- 
ces să fac o manifestaţie politică. Nu sunt legionar. Am făcut o 
altă politică decât aceea a Gărzii de Fer. Dacă sunt totuși aici, 
prezența mea Vă rog să v'o explicați numai prin adânca îngrijc- 
rare a unui patriot român despre viitorul Tării sale. 
Gândiţi-vă Domnilor Judecători Militari, că acuzatul a jucat 
un rol determinant în ce priveşte orientarea Tineretului român 
din Universităţi. Intr'un timp când în alte țări elanul generaţiei 
noi se manifestă mai mult pe tărâmul luptei sociale, când aspi- 
rațiile de egalitate și ura privilegiilor sociale călăuzeau pe stu- 
denți împingându-i în câmpul teoriilor comuniste, Corneliu Zelea 
Codreanu a fluturat la noi numai culorile românești. Fiu de pro- 
fesor exilat voluntar din Bucovina el nu reprezintă decât burghe- 
zia de mijloc, rezervorul mărirei, al bunului simț, al echilibru- 
iui social. Că în această încleştare de înălţare a curs sânge de o 
parte şi de alta, nimeni nu o neagă. Firul călăuzitor al acuzatu- 
lui de astăzi e însă neîndoelnic desprins din cea mai curată iubi- 
re a Neamului și Tării Romănești. lată constatarea pe care orice 
om obiectiv ar trebui s*p proclame- fără reticenţă. Si acum, Dom- 


276 


E iaz 


nule Președinte şi Onorat Tribunal, gândiţi-vă ce sar întâmpla 
cu această generaţie nouă, crescută în sentimentul ideiei naţionale 
în cazul când Corneliu Zelea Codreanu ar păşi mâine sub bolta 
rece a ocnei. Căci aţi venit aici să judecaţi nu atât faptele acuza- 
tului, ci mai mult acţiunea sa întreprinsă în mijlocul tineretului. 

Revolta le va răscoli sufletele în fața unei ispășiri atât de ne- 
drepte şi va determina nu numai un val de desnădejde. dar şi 
de dispreț al ordinei instituite, ce va împinge generaţia nouă toc- 
mai pe povârnișul de unde o sentinţă condamnatoare pare a vrea 
so smulgă. Vă vorbesc cinstit, din inimă, ca un om deplin cons- 
tient de importanța cuvântului rostit în aceste clipe. Nu creaţi, 
Domnilor Judecători Militari, ireparabilul. Daţi-vă seama că dacă 
România mare a fost realizată prin cucerirea graniţelor istorice, 
eu nu este încă deplin consolidată. 

Multe dușmănii ne pândeşe nu numai din afară dar și din- 
lăuntru. Datoria noastră de români este de a veghea permanent, 
ca sufletul Naţiei noastre să nu fie ros de cancerul revoltei sterile. 

Sentința Domniilor Voastre poate să determine multe. Reflec- 
taţi deci adânc asupra consecinţelor ei. Trăim în cea mai primej- 
dioasă epocă a istoriei universale. 

Concepţiile referitoare la viața statelor, la dreptul individual, 
la libertățile publice, se ciocnesc violent în arenă. 

Prin poziţia pe care o ocupăm în Europa, noi suntem un fel de pia- 
tră de hotar al ideologiilor rivale. Țară de bun simţ şi de tole- 
ranţă, să ne ferim a intra în vâltoarea luptelor intestine. Si mai 
ales să nu creem între autoritatea de stat și cetăţean un raport 
de forţa. 

Domnule Preşedinte și Onorat Tribunal, dar problema ce o 
pune acest proces conștiințelor Dy. mai prezintă un aspect pe care 
am datoria a-l înfățișa. Mișcarea Garda de Fer reprezintă cum 
vam spus o acţiune tânără, o acţiune a cărei judecată obiectivă 
numai cei ce vor veni după noi vor avea so pronunţe. 

Dar încă de azi ea poate fi considerată ca o reacțiune fireas- 
că contra străinismului parazitar și a inerţiei româneşti. 

Din acest punct de vedere ea merită toată atenţia şi tot spri- 
jinul adevăraţilor patrioți. 

Nu săpaţi o prăpastie între generaţiile ce se succed. România 
este produsul muncii neîntrerupte şi a jerttelor continui a celor 
ce ne au precedat. Dacă în decursul istoriei noastre am putut în- 


217 


frunta primejdiile şi să biruim ani Alu aceasta nu se at 
toreste decât solidarității depline a bătrâni or cu tinerii în faţa 
iață a Românismului. Nu Tupeţi firul tradiţiei na- 
din arena poltică prin sentința ce veţi da 
t după înfăptuirea năzuințelor noastre se- 


problemei de v 
ționale. nu ostracizaţi 
generaţia venită imedia 
culare. 
Corneliu 


Voastre numai persoana lui, 
or avea mâine răspunderea destinului nostru istoric. Rândurile 
ȘI 


naționaliștilor se răresc. Găndiţi-vă la ce ne poate rezerva viitorul. 
1)Eadati cer în interesul salvării unităţii sufletești a Tării şi 
ării viitorului nostru ca neam, achitarea în unanimitate a 


Zelea Codreanu nu reprezintă în fața Domniilor 
ci aspiraţiile înăbușite ale celor ce 


a apăr 
lui Corneliu Zelea Codreanu. 
C. HENŢESCU 


Ultimile zile ale Căpitanului 


MEMORIILE DELA JILAVA ȘI DOFTANA DIN 1938 


Marţi 19 Aprile. 


E ora 9 seara. Condus de un căpitan de jandarmi și de un plu- 

tonier, cobor scările dela Consiliul de Războiu. 

Afară duba. De câte ori văd acest instrument. mi se înăcreşte 
sufletul. 

Se deschide ușa și urc. Inăuntru întuneric. Desprind umbrele 
a patru soldaţi. «Incărcaţi armele», aud comanda plutonierului. 
Plecăm. Trecem prin străzi luminate. La un moment dat îmi dau 
seama că mă aflu pe podul dela Izvor, în dreptul casei D-lui Gene- 
ral, unde, până acum câteva zile. fusese sediul nostru. Si va mai 
fi, cu ajutorul lui Dumnezeu. 

O apucăm la stânga și apoi dealungul, pe Cheiul Dâmboviţei. 
Mă duce la Văcăreşti îmi zic. Şi trec străzile una după alta. 

La un moment dat simt că am ieșit afară din Bucureşti. Nu mai 
aud sgomote de trăsuri, mașini şi tramvae și nu mai văd lumini. 
prin crăpăturile dela ferestruică. 

Mașina fuge pe șosea, în necunoscut. 

Intr'un târziu este oprită de un cordon de sentinele. «Stai! 
Cine-i?» «Dă-i drumul, că-i poliția». Apoi de un altul. Insfârşit 
oprim. Cobor la Jilava în faţa cancelariei. Aici e un fort din linia 


219 


i ă remea regelui Carol |. după 
de centură a Bucureştilor, făcut pe vren g ; 
războiul dela 1877. Acum e , 

Aici s'au chinuit Moţa, Marin, 


i. la 1933-—1934. 
ză 5: îm 2 cancelarie. Peste câtva timp soseşte maiorul comandant 
ntri : 


eee i gardă. 
al închisorii și doi ofițeri din compania de g 
: : Ap telefon. 
se instrucțiuni la A u = Ă UE 
ar nul şi plutonierul de jandarmi pleacă, luându-și cu pă- 
a > = > a 
tea rămas bun dela mine. Două suflete alese. care fac ex- 
rere de ; Ş 
cepţie în corpul acesta al jandarmilor. 1000 lei, mi se f 
Maiorul îmi cere cravata. Apoi banii, Earl es ace ipera 
heziţie prin buzunare. Oribil. Dar așa e regulamentul. Plec cu 
ch = ă 
1 Mastacan, încadrat de patru sentinele cu baioneta la 


închisoare militară. | 
Ciumeti, Dl. General şi sute din- 


locotenentu 
armă. 


Sunt obosit. i 
Intrăm în fort. Acolo pătrundem pe niște ganguri întortochiate 


și lungi, pline de întuneric. Mă isbește un miros rece şi umed de 


mucegaiu. i SI ş 
Sunt introdus apoi într'un fel de boltă, lungă de vreo 6 m. și 


lată de vreo 4 m. 

Deoparte și de alta niște scânduri. așezate pe capre de lemn, 
formează două paturi mari, comune. O fereastră cu gratii de fier 
dă într'un perete al fortului, aşezat la vreo 10 m. Deasupra acestei 
bolți sunt vreo patru metri de pământ. Pereţii exteriori au o'gro- 
e de 1.50 m. Jos asfalt. ' 

Dacă afară aş vedea un om care numai o jumătate de oră ar 
dori să doarmă într'o asemenea boltă. l-aș opri și i-ași spune: «Nu 
încerca, te nenoroceşti». 

Plutonierul mi-aduce o rogojină și două pături groase. Le așea- 
ză pe scânduri. Sub cap nimic. la 

Locotenentul vede că este ceva lipsit de cea mai elementară 
omenie. Se simte jenat și se scuză că așa e regimul. Mă întreabă 
dacă n'am o bască pentru cap, că o să-mi fie frig. De unde să am? 

Imi spune câteva vorbe bune și pleacă, încuind ușa cu lacăt. De 
jos, de sus, din pereții groși, de pretutindeni săgeți reci de umezea- 
lă îmi străpung trupul. Pare că acești pereţi străini, în care nu i 
cunoşti nimic de al tău și nu vezi pe nimeni dintre ai tăi, duşmă- 
noşi, abia așteaptă o viaţă de om, pe care s'o mistuie, trimițându-și 

miile de săgeți, ca niște adevărate raze ale morţii, pe trupul bietu- 
lui condamnat. Zn 


280 


S/. Paşti, 1938, 24 Aprilie. 


Imi intră umezeala în oase. 

Respir aerul de pivniță. Imi simt plămânul străpuns de ace, 
de gloanţe. 

Mă întind pe patul de scânduri. Mă dor oasele. Stau câte cinci 
minute pe o parte, câte cinci minute pe cealaltă. 

Mă întore pe stânga. Aud cum îmi bate inima. Sau picură pică- 
tura de sânge din ea? 

Se scurge viața din istovitul trup. 

O ţară! Cum îţi răsplătești tu pe fiii tăi! 

Am adormit și visez pe Mamaia și pe Elvira Gârneaţă. Elvira 
mi-a dat să beau dintr'o cană mare cu apă. Mamaia mi-a spus: 
«Tare greu o ducem. M'am mutat aici». (Era întrun sat la maha- 
laua Hușului, dinspre Prut.) 

Eu i-am spus: «Mă duc până sus pe deal, cu Nicoleta și Horod- 
niceanu şi când mă voiu întoarce, o să-ți las ceva bani, să nu ai 
nicio grije». 

Am plecat. Era noapte. O lună plină, strălucitoare. lumina pă- 
mântul. 

Mi-e teamă să nu i se întâmple ceva. 

Rămasă iar singură. Un ginere mort în Spania. o fată rămasă 
cu doi copii orfani de tată. Eu în închisoare. Alţi patru copii și ei 
în închisoare sau gata de a fi prinși. În urma unuia dintre ei au ră- 
mas patru copii fără nicio bucată de pâine. 

Tată-meu plecat de acasă la Bucureşti, pentru a-și lua pensia 
de sărbători, nu se mai întoarce. E arestat şi dus într'un loc necu- 
noscut. 

Nimeni nu știe de soarta lui. 

Acasă de Paşte, ne aşteaptă mama pe toți, să facem sărbătorile 
cu ea. Sunt așa de puţine bucuriile unei mame bătrâne. arar numai 
adunându-și puii la un loc. 

La noi, de Paşti, e pustiu. Nimeni din cei aşteptaţi. Nu-i ni- 
ciun suflet lângă mama. Străinii toţi o ocolesc şi de teamă nu-i mai 
intră în casă. 

Bate o inimă stingheră și ne caută pe toți prin închisori, alear- 
ză după fiecare prin celulele noastre să ne găsească. Să ne mângâie, 
să ne sărute amărâtele trupuri: 

Dar unde, când nimeni nu-ţi spune nimic şi nu primeşti nicio 


veste. 


281 


O, mamă, care plângi singură în colțul tău de acasă și pe care 
nimeni nu te vede, să știi că și noi plângem pentru tine, în această 
zi de paşti, fiecare prin celulele noastre. 

Ieri, Sâmbătă, am rugat să mi se trimită un bărbier, ca să-mi 
radă barba, crescută sburlit de o săptămână, pe obrazul îngheţat. 
A venit frizerul închisorii, un biet ţigan condamnat. M'a ras și m'am 
spălat pe ochi pentru prima oară în această săplămână. 

Aştept învierea Domnului. 

Să cer o lumânare plutonierului. Aici n'are de unde să cumpe- 
re, dar poate va fi având vreuna în plus acasă la el. 

Cei doi ofiţeri, locotenentul Mastacan şi It... au venit și ei să-și 
facă serviciul înainte de închidere. Mai ales că în camera unde sunt 
adus de ieri nu arde becul. 

Ce nenorocire! Imi trece prin minte că e un semn rău. Pentru 
prima oară în viaţă voiu face învierea fără lumină. Pe întuneric. 
Singur. 

Dar ofiţerii şi plutonierul... după mai multe încercări au aprins 
lumina. 

Mi-au adus și o mică lumânărică de ceară, pe care mi-au dat-o 
cu deosebită bunăvoință. 

Ei, în puţinele minute de vizită reglamentară, de două sau trei 
ori pe zi, nu vorbesc cu mine. Nici ei n'au ce să-mi spuie, nici eu 
nu-i întreb nimic. Singurele lor cuvinte sunt: «Aveţi nevoie de 

ceva?» La care eu răspund întotdeauna: «Nu». 

Dar simt în ochii lor că ei înțeleg toată tragedia mea sufleteas- 
că. Işi dau seama de importanța culpei mele și de răspunderea 
conducerii unei mișcări de peste un milion de suflete, în care se 
joacă soarta unei națiuni, ca și de durerile care-mi străpung inima 
pentru cei de acasă şi pentru fiecare din sutele și chiar miile de 
legionari, care în clipa aceasta primesc aceleași aspre chinuri. 

Inţeleg și situația de umilință în care sunt aruncat. Căci, pri- 
vațiunea de libertate e una, iar ceeace e cu mine aici e umilire, 
e degradare până la maximum a fiinţei umane. 

Ceeace nu înțeleg sunt poate uneltirile și toate diavoleştile pla- 
nuri care se pun la cale pentru nimicirea mea și a Mișcării mele. 

Se caută cu orice preţ ceva, pentru a se smulge o condamnare 
marc. Ori redeschiderea, în vreo formă a procesului Duca, ori ames- 
tecul meu în procesul Stelescu, ori declararea drept anarhică și te- 

roristă a Mișcării de până acum și încercarea de condamnare pe 
această temă. O condamnare se obține ușor prin ordin. j 


282 


Totuşi opinia publică va putea d 
novălia noastră. 
Si i r as Xp "ma a i, 
Și je Ifa noastră Va creşte până la cer, 
Judecător, ne va auzi și pe noi. 
Ma sufletul incârcat de nedreptăţi. 
am. întins din s - : 
î iai nou pe patul acesta de scânduri, Aștept ora 
„noaptea, când lumea î ă iserici. Mă în+ 
i : n ncepe să plece la biserici. Mă învelesc cu 
paltonul. lNu pot să stau pe spate, căci mă doare. dar nu stiu ce 
nu pot desluși: șira spinării sau rinichii? 
' Prin crăpăturile scâ ii i jină și pătură. vi 
păturile scândurii, prin rogojină și pătură. vine un cu- 
rent rece depe cimentul de jos, care trece și prin haine și se opres- 
te prin coastele slăbite. i 
Mă întorc pe dreapta și îmi strâng genunchii la gură. Mă dor 
șoldurile. Imi face impresia că a copt, că e puroiu. Nu pot sta pe 
o parte decât cinci minute. Pe cealaltă mă doare la fel. 
Ma gândesc la fata mamei (Cătălina). cum doarme ea cu dese- 
țelele în gură și visează la Moș Crăciun, care-i aduce Jucării. 


iscerne în conștiința ei nevi- 


iar Dumnezeu, supremul 


De sărbătorile Crăciunului dormeam în pat cu ea. Deodată o 
aud răcnind prin somn. O trezesc: «Ce-i mamă. ce s'a întâmplat?» 
«Moș Crăciun a căzut depe casă cu un sac de jucării». Un înger 
nevinovat care nu ştie de toate durerile noastre. Implineşte abia 
4 ani. 

O fi 11. Mă scol, mă spăl, mă îmbrac cu paltonul. Mă așez pe 
marginea patului şi mă uit la pustietatea din jurul meu. 

Sunt singur. 

Mi-aduc aminte: am mai sărbătorit de două ori Paştile în in- 
chisoare. In 1925 la Focșani și 1929 la Galata. 

Niciodată însă nu am fost așa de trist, cu atâta durere în mine 
şi copleșit de atâtea gânduri. 

lau cărticica de rugăciuni şi încep a citi. Mă rog lui Dumnezeu 
pentru toţi. Pentru soția mea, atât de împovărată și îndurerată. 
pentru mama niea, pe care iar vor fi călcat-o și bruscat-o comisarii 
din Huşi, pentru tatăl meu, care cine ştie prin ce celulă zace. în 
această noapte, pentru fraţii mei deasemenea. 

Apoi pentru ostașii legionari, bătrâni sau tineri, acești eroi și 
martiri a credinței legionare, ridicați dela casele lor şi duşi cine 
ştie prin ce închisori. 

Câtă jale şi câte lacrimi nor fi acum în sute de familii ro- 
mânești. 

283 


Mă rog apoi pentru toţi cei morţi. Bunici și rude, cum şi prie- 
teni care m'au iubit și ajutat în viaţă. 

li văd pe rând pe toţi. lată pe domnul Hristache... și la urmă 
îmi apare Ciumeti, cu grupul de legionari martiri căzuţi pe vre- 
mea lui. 

“In fruntea lor, mare, îi văd chipul ca într'un tablou... bătrân 
de o jumătate de mie de ani, cu plete lungi și cu coroana pe cap: 
Ștefan, Domnul Moldovei. 

Mă rog pentru el. El mi-a ajutat în atâtea lupte. 

Iată-l şi pe Generalul nostru, eroul acesta legendar, cu seria lui 
de martiri legionari, cu cei căzuţi în ultimele lupte. 

lată-l lângă General, în cămașe verde și încins, pe Marin, eroul 
de pe câmpiile spaniole. 

Moţa, frate drag Moţa, mi se rupe inima când te privesc. Am 
pornit amândoi, eram aproape copii, acum 15 ani în această lup- 
tă. Te văd apger și netemător. Infruntând adversităţile. Sfredelind 
cu ochii de oţel inima dușmanilor. 

Te văd mai târziu copleșit de greutăţi și sărăcie, într'o Ţara 
în care pentru lon Moţa nu se găsea pâine. Pentru această sărmană 
de pâine în România nu era deajuns numai capul tău mare, îţi 
mai trebuia și o inimă de trădător. 

Te văd muncind cu disperare. Te văd obținând succese strălu- 
cite la examene, în presă, la bară, la catedră. 

Te văd târit în închisoare. Umilit și plin de amărăciune. Ii 
văd umerii încovoiați și sufletul îndoliat de atâtea atacuri mișelești. 
Te văd tremurând și plângând pentru mine. 

Te văd plecând la moarte. Să faci acestui Neam dovada supre- 
mă. Să ne eliberezi pe noi prin moartea ta. Să ne deschizi cu piep- 
tul tău sfârtecat, cu picioarele tale rupte. drumul biruinței unei 
generaţii. 

Și uită-te acum la noi, dragă Moţa. Eu stau aruncat ca un câine 
aici... pe aceste scânduri. Mă dor oasele și îmi tremură genunchii 


de frig. 
Ai noștri toţi, toată floarea acestei Românii, zace culcată cine 


știe prin ce temniţi. 
Doamne, mă rog în noaptea aceasta de Înviere, primeşte-mi 


jertfa. 


a-mi viaţa. Căci Ţie, o ară! nu-ţi trebuiesc puterile noastre, 


Tu vrei moartea noastră. 


O fi trecut de 12. Poate şi de 1. 


84 


N'am mai auzit clopotele sunând Inviere 
Aprind lumânarea și zic: «Christos a Tațiii p 
Sg. = ) E i .D 
pa prin sate ÎI Oraşe se întoarce acasă cu lumânări] in- 
se. A1 noștri toți, familiile noastre, plâng în noapt ca ai 
Am desfăcut o cutie de sardele și am mâne prez ireal 
De Luni seara n'am mai îi aia nimic idee et ci: 
Am băut o jumătate cană de apă. A 
Ghemuit deasupra rogojinei, adorm... 


Miercuri, 27 Aprilie. 


si trecut Și cele trei zile de Paști. 
a mine na it ni i di - = 
Ă il Ata nimeni dintre cunoscuţi, desigur n'au căpă- 

at permisiunea de a mă vizi i fii a 

p maă Vizita, sau poate vor fi fiind și ei arestaţi 
pe undeva. i 

Greu trece timp â i si Ş ă 

pad pul când eşti singur. În această boltă nu intră 
om decat de trei ori pe zi, câte un minut: dimineața la deschide- 
re, la ora 12, când îmi aduce mâncarea dela cazan, și seara 

Soarele nu pă înă ât câ tip - 5 

5 e ni pătrunde înăuntru decât câteva minute la ora 3 
după masă, și atunci numai printrun colț al ferestrei. 

| Timpul mi-l petrec stând ghemuit pe marginea patului şi scriind 
din când în când, pe hârtie de împachetat, aceste rânduri. 

Aici nu există nici masă nici scaum. Un vârf de creionaș. rătă- 
cit prin buzunare, e pe sfârșite. Abia îl pot ține între degete. Res- 
tul de timp stau întins sub pătură. 

: Dar umezeala aceasta trece și prin pătură și prin haine. De o 
săptămână de când stau aici nu m'am desbrăcat niciodată si n'am 
fost scos afară la soare, măcar o jumătate de oră. să mă încălzesc. 
Ieri a fost maiorul Dr. Holban. Un om admirabil. Același care 
i-a avut în grije pe ai noștri și la 1933. Li cunoaşte pe toţi. 

Deși nu voiesc să mă plâng nimănui și nici să fac vreo cerere. 
i-am spus că simt dureri jos, la șira spinării şi în umeri. Mi-a spus 
răzând prietenește: «Aceasta se cheamă închisorită şi nu se tratea- 
ză cu nimic». 

Astă noapte l-am visat pe Moţa, care mi-a spus: «Mi-au dat 
drumul, le-a fost şi lor rușine. Acum plec la Craiova». A ieşit. s'a 
suit într'un taxi și a plecat, 

- Apoi l-am visat pe dl. General. Era îmbrăcat cu camașa verde 
cu care plecase în Spania. Venise la mine cu tată-meu, Colonel Ză- 
voianu și Gârneaţă. Râdea cu hohote că mă găsise desbrăcat. 

Mă gândesc mereu unde or fi ceilalți? Or fi dat familiile lor de 


285 


ei? Or fi împrăștiați pe la diferitele închisori din țară! Sau con- 
centraţi într'un lagăr? Pe cine întrebi, nimeni nu-ți dă nicio infor- 


maţie. : 205 : 
În ziare nici măcar nu s'a publicat arestarea lor. Nimic. Atâta 


doar se ştie că în noaptea în care m'au ridicat pe mine i-au ridicat 
şi pe ei dela casele lor, i-au dus la Liceul Mihai Viteazul, unde au 
fost ţinuţi o zi. Apoi urcați în automobile și duși în direcţie necu- 
noscută. Pintre ei se află: tatăl meu, Colonel Zăvoianu, Polihro- 
niade, Simulescu, Vasile Cristescu, Radu Budișteanu, Vergatti, Ale- 
xandru Cantacuzino, Cotigă și patru preoţi: părintele prof. univ. 
Cristescu, părintele prof. Duminică Ionescu, părintele Georgescu- 
Edineţi și părintele Andrei Mihăilescu, care nare altă vină decât 
aceea că e parohul bisericei de care aparține sediul nostru. El nu 
e înrolat în Mişcarea legionară, după cum nu-i nici părintele Geor- 
gescu-Edineţi decât parohul bisericii studențești. 

Bănuiesc că numărul lor, al celor luaţi din București. trece de 
100, profesori, avocaţi, doctori, ingineri: floarea intelectualităţii 
româneşti. 

Nimeni dintre ei nu are nicio vină. Sunt ridicați fără mandate 
de arestare, în afară de lege, pe deasupra legii, în contra oricăror 
principii de omenie. 

Atât de mult au fost călcate bietele case de legionari, încât 
pentru a restabili dreptatea în viitoarea Românie legionară, nume- 
le de legionar trebuie să devină sacru. Nicio forță publică să nu-i 


poală pătrunde în casă. 
In caz de delict, numai șeful său ierarhic va putea să pătrundă 


în casă sau să dispună arestarea lui. 
Este un drept indiscutabil la reparaţie, pe care-l merită purtă- 


torii acestui nume atât de hulit, încălcat și nedreptăţit astăzi. 


Vineri, 29 Aprilie. 


O! Doamne, că lungă-i ziua. 


Duminică, 1 Maiu. 
Teri, prima dată am fost scos atară din pivniţa aceasta. Mi se 


împleticeau picioarele. 
Intre patru soldaţi, cu baionetele la armă, am fost dus până 


sus la cancelarie. Acolo mă aștepta căpitanul procuror Atanasiu. 
Ma apucat groaza. Căci nu mai am nicio încredere în justiţie. 


286 


7 Pepi 


e: 


Justiţia care judecă după «ordin» și nu după conștiință, nu 


există. 

Mi-a luat un interogatoriu lung. Dela 6 seara până la 2 noaptea. 

Alături se auzeau dintr'o cameră glasuri de copii şi viaţă de fa- 

milie. 
Imi făcea impresia că eu nu o să mai apuc niciodată aceste zile. 
Şi glasurile acelea de copii îmi aduceau aminte de Cătălina. «fata 
mamii». Păreau că erau un fel de adio pe care lumea îl trimitea 
unuia, care nu se va mai întoarce în ea. 

Şi căpitanul mă întreba mereu. Intrebările sale se refereau la 
următoarele puncte: 

Partidul «Totul Pentru Țară» e fosta gardă de fier dizolvată? 
Jurămintele legionarilor. Semnificaţia cuvântului «Căpitan». Ju- 
decătorul legionar nu se suprapune judecătorului Statului? 

Ordinele secrete ale Ministerului, cu campania electorală 
cu măsurile contra organizației mele. 

Ce scop avea corpul foștilor militari? Corpul Moţa-Marin? 

Apologia crimei, prin distincțiunea cu grad și crucea albă a 
băieţilor închişi. 

Asociaţia secretă, Asociaţia «Prietenii legionarilor». 

Şi pe această linie cazul Duca. Dacă nu cumva am dat eu ordin 
pentru «asasinarea lui». Deci, o tendinţă de redeschidere a acestui 
din care eu am ieșit achitat cu unanimitate, ca cea mai bună 


proces, 
a nevinovăţiei noastre, a mea, a domnului General şi a ce- 


dovadă 


lorlalţi camarazi. 
Senatul Legiunii, regulamentul făcut de DI. General. care ar 


da organizaţiei un caracter para-militar. 

Dar aici nu e vorba de nici un proces în care să te judece ome- 
neşte, ci de o prigoană lipsită de dreptate, de legalitate şi de ome- 
nie: în care numai Dumnezeu mai poate interveni cu puterile lui. 

La 2 noaptea mă întore, între aceleași baionete, la locul de 

odihnă. 
Şi o să-mi fie dor de «fata mamii». Pe drum, la întoarcere. iar 
mă gândeam că nu voiu mai ieşi de aici. M?a cuprins un dor de fe- 
tiță. Şi mergând printre sentinele. îngânam mereu: «şi o să-mi fie 
dor de «fata mamii». Şi 6 să-mi fie dor de «fata mamii». 


Mi se strânge inima de durere. 
Astăzi, Luni 2 Maiu, a venit din nou. Şi interogarea sa ter- 


minat. 


Joi, 5 Maiu. 


Sunt tot aici, în această tristă celulă. 

Stau singur, ceas după ceas, și zi după zi. 

Nu văd chip de om, decât atunci când mi se aduce mâncarea. 

De acasă nu a mai venit nimeni, căci nu sa mai permis. 

Am auzit că într'o altă lature, mai rău decât mine, stă bietul 
Horia, fratele meu. Mâine are procesul. Dumnezeu să-i ajute. Mă 
rog pentru el. Nu face parte din Mișcarea noastră și nici nu stiu 


din ce motive este arestat. 
Pe la 4, a venit plutonierul cu încarcerarea și m'a trecut în 


seriptele închisorii, în calitate de condamnat la 6 luni, anunțându- 


mă că mă eliberez la 15 Octombrie. 
Ce bine ar fi, dacă n'ar fi uneltirile care mi se pun la cale 


acum, dar cred că Dumnezeu le va împrăștia, cu lumina lui birui- 


toare. 
Tot astăzi, Joi 5 Maiu, am avut prima bucurie, sau a doua, căci 


prima a fost când mi s'a adus geamantanul în primele zile. 
Mi-a adus de acasă un pachețel de şuncă, peşte prăjit, două să- 


culeţe cu brânză «Lica» şi două pâini albe, proaspete. 
Deasemeni căciula, o bondiţă cu mâneci, două perechi ciorapi 


de lână și niște papuci de casă. Mam bucurat: un semn dela ai 


mei. 
Nam putut să-i văd, dar semnul îmi încălzeşte inima. 


Cojocul mă va scăpa și de frig. 

Până acum, de 15 zile, cred nă n'am mâncat mai mult decât 
o pâine în tot acest timp. Am dormit îmbrăcat. N'am fost scos afa- 
ră nici măcar 5 minute pe zi. M'au umplut purecii şi păduchii și 


mă pișcă toată noaptea. 


Duminică, 8 Maiu. 

Ieri seară a venit magistratul instructor, Maior Dan Pascu și 
mi-a adus la cunoștință că am fost trimis în judecată pentru «tră- 
dare». Am rămas un moment uluit. Apoi mi-a explicat că este vorba 
de deținerea și publicarea de acte secrete, care interesează Singu- 
ranţa Statului şi care se încadrează în articolul 191 CP sub titlul 
«Trădare». 

Mi-a luat un interogatoriu asupra celor șase ordine, date de 
prefecți sau comandanți de legiune de jandarmi către subalterni, 


288 


n N d 


toate referindu-se la șicane politice — electorale — îndreptate îm- 


potriva organizaţiei Statului român. 
Unul din ordine este al prefectului de Prahova. adresat direc- 


torilor de fabrici, jidani de pe Valea Prahovei. cerându-li-se să 
dea afară pe muncitorii legionari. Altul al generalului Bengliu, in- 
teresând corpul de jandarmi, pe care mi l-a adus cineva din cercu- 


rile naţional-țărăniste dela Corso sau Athene Palace. 
M'am întors din nou în celula mea, cu inima străpunsă de să- 


geţi. 
Eu, şeful Mișcării naționaliste-legionare, să fiu judecat pentru 


trădare. 

N'am mai mâncat nimic. Am adormit târziu de tot, pe patul meu 
de scânduri și m'am svârcolit toată noaptea. Dimineața m'am tre- 
zit strigând în somn: «Auzi, dragă Moţa, voiu fi judecat pentru 


trădare !» 


Doamne. Doamne. lungă e ziua. 
Ceasuri întregi și zile întregi nu schimb o vorbă cu nimeni. 


Ce-or fi făcând soția mea şi fata? Am auzit că sunt închise și 
reținute la Casa Verde. Nu pot să-mi imaginez dece. Poate ca să 


nu vină la mine. 
Dar bietul tatăl meu în ce lagăr o fi? Va fi ajuns cineva până 


la el să-i ducă ceva de ale mâncării, de învelit? Nu știu nimic. 

Dar biata mama, cum o fi ducând şi această nouă povară? Căci 
casa noastră liniștită, ascunsă sub caișii înfloriţi, dela 1922 încoa- 
ce e numai câmp de percheziţii în miez de noapte şi de jale. Să 
alergi de atâtea ori, din odaie în odaie şi să nu vezi pe nimeni din 
ai tăi, să nu știi de soarta lor, să-ți spună inima de mamă că ei 
se află în cele mai grele suferinți, să-ţi fie viața numai un plâns 
şi un oftat. 

O văd cum își pune amândouă mâinile pe față și plânge. Și 


simt cum i se frânge inima. 
Doamne, Doamne, atâtea dureri în casa noastră. De atâția ani. 


Luni, 9 Maiu. 


Astăzi a venit din nou maiorul Dan Pascu. lar am fost dus între 


baionete, până sus la cancelarie. 
Când am ieşit afară şi am dat de soare, de aer şi de căldură, 


am simțit o mângâiere. Părea că, printre baionetele care mă du- 


ceau, mă binecuvânta cerul. 
Maiorul mi-a spus că instrucția s'a terminat. Să-mi aleg apără- 


289 


19 


ii. Cine să mă apere! Când toţi avocații noştri sunt arestați, ăi 
torii. rimi să mă apere? A rămas să mă gândesc până Joi. Mi-a 
e va £ ._. . » . . ca E 
Si Ba ublicat în ziare rechizitoriul căpitanului Atanasiu. Ce 
a Sai puerta i ai i. când vor fi citit? Cum trebuie să 
vor fi spus băieții, toţi ai mel, can buie să 

= > _ . AL . a . <a > i = 
fi plâns mama şi biata soția mea! "Trimis în judecată pentru tră. 
i plâns 
area mă ă boltă plină de răceală si 
M'am întors înapoi, în această boltă | ă Și stau 
Nam cu cine să mă sfătuiesc. 
ine jandarmereșşti şi polițienești cu caracter 


pe gânduri. 
lrează în ace- 


Nenorocitele de ord me: pulii 
ating ele ideia Singuranței Statului? Se incarc 


politic, = 
190, 191 CP, care pedepsesc dela 5—25 ani 


le articole grozave 
muncă silnică? Stau și mă frământ singur. 

Am să cer o hârtie, am să fac o cerere comandantului închisorii 
spre a permite soției mele să vină pentru a-mi putea pregăti apă- 
rarea. Dar cum să vină, dacă e sechestrată acasă? S'o hi sbătând şi 
ea. S'o fi frământând singură cu biata «fata mamii». De nicăeri 
nicio speranță. Un singur sprinjin: Dumnezeu și Maica Domnului. 


Marţi, 10 Maiu. 


De când stau aici, în situaţia aceasta grea n'am supărat pe ni- 
meni, cu niciun fel de cerere. Astăzi am înaintat următoarea ce- 
rere domnului comandant al închisorii: 


Domnule Comandant, 
«Subsemnatul Corneliu Zelea Codreanu, în calitate de deținut, 


vă rog respectuos să binevoiţi a înainta cerera mea autorităților 
militare în drept, spre a fi rezolvată. 

Terminându-se instrucţia și deschizându-mi-se acțiune publică 
pe baza art. 191 CP, cer să se permilă soţiei mele a mă vizita, fiin- 
du-mi urgent necesar, pentru pregătirea procesului meu, angaja- 
rea avocaţilor ete., proces ce urmează a se judeca după procedura 
rapidă. 

Acţiunea deschisă în contra mea comportă discuțiuni doctrina- 
re şi cercetări de jurisprudență, care nu se pot face întrun timp 
scurt. 

Deaceea cer, pentru necesitățile apărării mele, să permiteţi ur- 
gent soţiei mele să vină la mine. 

Tot deodată vă rog a permite să se expedieze alăturata telegra- 
mă adresată soției mele. i 

Primiţi vă rog, asigurarea respectului meu». 


Marţi, 10 Maiu 1938. 
Corneliu Zelea Codreanu. 


290 


Ț 


Vineri, 13 Maiu. 


Teri a fost din nou maiorul Dan Pascu. Trebuia făcută ultima 


formalitate pentru terminarea instrucției. 
“a deschis acțiune publică pen- 


Ss 


Dar, spre surprinderea mea mi s 


tru două delicte: 
I. Că am înarmat pe cetăţenii ţării. căutând să provoc războiu 


civil. 
II. Că m'am pus 


voca revoluţia socială în România. 
Bineînţeles, că nici una din aceste acuzaţii nu conţine nici cel 


mai mic adevăr. 
: i : 3 +, 
Ce grozav e să le sbai sub acuzaţii nedrepte! 


în legătură cu un Stat străin. pentru a pro- 


Dumnezeu le vede pe toate. 
E vorba ca Luni să se facă ultima formalitate a instrucției și 


să mi se fixeze un termen. 
Aştept acum .Duminica. Poate o veni cineva din ai mei la mine. 
Am auzit că fratele meu Horia a fost condamnat la o lună în- 

chisoare şi e ţinut tot la secret, într'o situaţie cu mult mai rea decât 

a mea. Că e foarte slăbit. Mi se rupe inima de durere pentru el. 


Mă rog lui Dumnezeu să-i ajute și lui. 
Aseară am avut un musafir. Când a venit să-mi aducă mânca- 


rea, s'a strecurat printre picioarele plutonierului un câine. După 


ce m'a închis la loc, el a ieșit de sub pat. 

A mâncat cu mine. l-am dat din ce am avut și sa săturat. 

Am mai vorbit cu el şi s'a culcat Jos pe ciment. M'am întins 
și eu pe rogojina mea. l-am făcut semn să se urce sus. Sa urcat 
şi S'a culcat lângă mine, după ce m'a lins pe mână. O fi vr'un semn 
de noroc pentru mine. 

A stat cuminte. Simţeam alături răsuflarea unei fiinţe. 

Pela miezul nopţii a voit să iasă afară. L-am ridicat la geam și 


printre gratii a plecat. 


Duminică, 15 Maiu. 

A trecut și Duminica și la mine tot n'a venit nimeni. 

La prânz mi-a adus de acasă niște borş cald de pasăre într'un 
termos, friptură și pâine albă. Mi le-or fi adus biata mama și soția 


mea. Ce-or fi pe sufletul și pe capul lor. 
Am gustat câteva linguri din borşul cald, dar slăbiciunea trupu- 


lui și durerile din suflet nu-mi permit să mănânce. Așa că se usucă 


291 


e mine. Crește însă în inima mea credința în Dum. 
rnea - ima 
ceas cu ceas ca P Maicii Domnului și Sf. Anton de Padova, 


nezeu. Mă rog în fiecare zi Mai iri 
in ale căror minuni am scăpă i 

prin î ; vie sunt singura mea mangaiere, 
In aceste vremuri de urgie 


Luni. 16 Maiu. 


ae, Ma nit mairorul Dan Pascu și în sfârșit s'a 
Astăzi dimineaţa a ve 


terminat calvarul acestei instrucţii. 

In fiecare clipă mă aştept ca cine ştie ce acle false să mi se 

mai introducă și ce acuzări să mi se mai arunce pe umerii mei 
Ș 
slăbiți. = | gi E 

Mi-a spus că zilele acestea vor da voie mamei și soţiei mele 

) OI acu, 
să vină, pentru a-mi putea pregăti apărarea. 

Mă vândese: oare ce vor zice când mă vor vedea așa de slab? 

- = 
Cum vor plânge? 

Și vor înţelege chinurile fizice și mai ales morale la care am 
fost supus? 

Apoi m'au lăsat să stau o oră pe afară. E aşa de cald afară... 
M'am plimbat câteva minute, dar soarele mi-a muiat toate mădu- 
larele și n'am mai putut să stau în picioare. 

M'am așezat pe o rogojină şi mi-am făcut rugăciunea, după care 
m'am întins și am stat așa până când ora a trecut. 

Acum sunt din nou înăuntru. Ce frig e aici și câtă umezeală. 


Tare mă simt slăbit. 

Acum e seară. Mult îmi mai pare de azi dimineaţă. N'am cu 
cine să schimb o vorbă. 

O vrăbioară și-a făcut cuibul în pervazul ferestrei. Vine și ea 
să se culce. li dau totdeauna fărămituri. 

Aştept să vină cu mâncarea. Dar nici cu ei nu pot vorbi. 

Vin totdeauna locotenentul de serviciu și plutonierul. N'au voie 
să vorbească cu mine. Dar se poartă atât ei, cât și comandantul în- 
chisorii, cu o delicateţe care pentru mine este o mângâiere. Ostașul, 
săracul, această făptură superioară, care-și face datoria corect, exe: 
cutând cu strictețe ordinele primite, dar în ochii căruia nu vezi 
nicio pornire şi nicio răutate. Eleganţă sufletească. Şcoala armatei 
române. 


Ce frumoasă e! 


292 


m TE 


| 
| 
| 
| 


— O. ———— COD —— n 


Marţi. 17 Maiu. 


Azi, pe la ora 10, a intrat locotenentul și mi-a spus: «Mergem 


sus, ţi-a venit familia». 

M'am încălțat repede și am plecat. de data aceasta numai între 
două sentinele, căutând să-mi întăresc mai bine picioarele slăbite 
și găndindu-mă cum să fac ca să apar mai tare. 

Când am ajuns sus, mi-a ieşit în prag «fata mamii». Am luat-o 
în braţe și am sărutat-o pe faţă și pe ochi. strângând-o lângă ini- 
ma mea. 

Inăuntru era mama și cu soția mea. Mau îmbrățișat 
și au început să plângă. Mama, săraca, avea mâinile reci. 


amâdouă 


15 minute au trecut ca o secundă. 

Le-am întrebat de tatăl meu. 

E închis în lagărul dela Miercurea Ciucului. N'a putut să-l vadă 
nimeni. 

Ceilalţi fraţi sunt liberi. afară de Horia, condamnat la o lună 
inchisoare. 

Au trecut cele 15 minute. 

Nici nu ştiu ce am vorbit. Mi-a arătat Lizeta Gheorghiu lista 
de martori şi avocați. Mi-au spus că mâine mă vor duce la Consiliu. 

M'am despărțit cu inima sfâșiată. 


Mă doare durerea lor. 


Vineri, 27 Maiu. 


Acum o săptămână, dimineața la ora 4. am fost sculat şi dus 
la Consiliul de Războiu, în vederea studierii dosarelor şi a proce- 
sului. Acolo am stat mai omeneşte, într'o cameră cu pat. 

Am luat contact cu avocaţii în fiecare zi. 

Vineri, Sâmbătă și Duminică a trebuit să cercetăm 20 de do- 
sare ; ceva nemaipomenit. 

In trei zile să-ţi poţi căuta contraprobe: cărţi, ziare, desbateri 
parlamentare, foi străine. Să-ţi aduni material de al tău. ordine, 
circulări, acte împrăștiate, cine ştie pe unde. Şi aceasta cu atât 
mai greu cu cât ai tăi, toţi care au lucrat cu tine sunt arestaţi sau 
trimiși în lagăre, sau ascunși ca să nu fie prinşi. Au alergat săracii 
băieți, tinerii avocaţi legionari, ca albinele în aceste trei zile. 

Avocaţii mari au refuzat toți să mă apere, Radu Rosetti. Va- 
siliu-Cluj, Paul Iliescu, Mora, până şi Nelu lonescu. Petrache Po- 


293 


teamă ca să nu fie duși în lagăre 


: eanu, de 
gonal. lonel Teodore 


-amă și laşitate. d 
eat sri admiraţia mea pentru avocaţii: Henţescu, Ra. 
Paul lacobescu, Lizeta Gheorghiu, Caracaș, Ho- 
Colţescu-Cluj... şi pentru tot acest ți. 


at în faţa niciunei amenințări, care a 


Deaceea 
dovici., Ranetescu. 
ria Cosmovici, Zamfirescu. 


et eroic. care nu să plec 


er 
5, ună. 


riscat. care a înfruntat furt li 
; dimeneața s'a deschis prima ședință. Tribunalul militar 
i di s 


a din Preşeditele Secţiei |. Colonel Dumitru și patru ofi- 


era compus 


țeri de front. re etate p 
S'a citit apelul martorilor; lipseau toţi cei din lagăre, adică 


= 3 : 

nenii cu care am lucrat eu; martorii de fapt. S'a cerut amânarea 
oar « 
şi aducerea acestor martori. 


Tribunalul a respins cererea apărării. 

S'a citit ordonanța definitivă. 

Plină de patimă, de răutate și neadevăruri. Afirmaţiuni gratui- 
le. nedovedite cu nimic, lipsite de bună credinţă, de corectitudine 


si de sentimentul onoarei. 
După masă, dela ora 5 până la ora 12 noaptea, am vorbit eu, 


timp de 7 ore încontinuu, spulberând una după alta toate acuza- 
ţiile ce mi se aduceau. 

A doua zi a apărut în Universul, cuvânt cu cuvânt, tot ce am 
spus, în afară de ședința secretă şi de chestiunea cu depozitele de 
arme, pe care. de rușine, cenzura le-a opri. 

Marţi, mi s'au pus întrebări de către Procuror, la care am răs- 
puns punct cu punct. În rezumat, am fost dat în judecată pentru 
trădare, articolul 190, 191, deținere și publicare de acte secrete, 
interesând Siguranţa Statului, bazându-se pe 6 ordine polițienești 
și jandarmerești, de natură electorală; pentru art. 209, legături cu 
o putere străină, pentru a primi instrucțiuni și ajutoare, în scopul 
de a declanșa revoluţia socială în România (bazându-se pe o scri- 
soare falsă, care nu-mi apartinea, pe care nu o văzusem niciodată 
în viaţă), pentru art. 210, înarmarea populației, pentru declararea 
razboiului civil, bazându-se pe nimic. 

In ultimul moment, adică cu 10 minute înainte de a se da cu- 
vântul Procurorului, pintr'o adevărată minune dumnezeească, se 
descopere autorul scrisorii, pentru care eram acuzat eu. Un avocat, 
Marinescu din Râmnicul Vâlcea, citind scrisoarea, vede că este 
străbătută de două idei: 1. Ideia de «economie automată» și câm- 


294 


bogățire mutuală», cuvinte, definiţii și gânduri care nu mi-au apar- 
ținut niciodată; 2. Ideia unei «elianţe economice», 

Își reamintește că a citit undeva aceste lucruri. Pleacă la Râm- 
nicul-Vâlcea și, în adevăr, găsește cartea, dată de autor cu dedica- 
ție scrisă de mâna sa. Pe copertă se găsese în subtitlu cuvintele: 
«Economie automată», iar înăuntru, în mai multe pagini, expli- 
că acest nou sistem economic. 

Către sfârșitul căţii, în vreo 20 de pagini. pledează pentru cea- 
laltă ideie: «alianţa economică», un credit internațional, un «ofi- 
ciu internaţional», etc. și, ca ultim noroc al nostru, scrisul de mână, 
dedicaţia, este același scris, exact ca în scrisoarea de care sunt 
acuzat eu. 

Avocaţii freamătă cu toţii în faţa acestei minuni și cer Preșe- 
dintelui să fie chemat autorul ca martor, d]. Rădulescu-Thanir. 

Președintele respinge cererea. 

O parte din avocaţi se duc la acest domn. El recunoaște că a 
scris o asemenea scrisoare. Vine până la poarta Tribunalului, dar 
este oprit de a intra. Ridic din nou chestiunea: «Domnule Preşe- 
dinte și Onorat Tribunal, s'a descoperit definitiv autorul scrisorii 
pentru care sunt acuzat eu. E domnul Rădulescu Thanir. colabo- 
rator la Neamul Românesc; nu-l cunosc personal. Nu ştiu misterul 
prin care această scrisoare a ajuns la mine. El recunoaște că e a lui. 
că a scris-o el. Chemaţi-l să dea explicaţii. Luaţi măsurile pe care 
le credeți de cuviință». 

Preşedintele respinge cerera. 

Insfârșit pledează cei 7 avocaţi ai mei. Impecabil. E Joi noapte. 
ora 12, când Tribunalul se retrage în deliberare. 

Pe mine mă duc în cameră și după vreo jumătate de oră mă 
suie în dubă și mă duc la Jilava. 

Sunt liniștit şi cu conștiința împăcată. Știu că nu sunt vinovat 
cu nimic. 

Niciuna din acuzaţiile care mi se aduceau n'a rămas în picioare. 

lată-mă din nou în celula mea. Mă culc. 

Pe la 4 sunt sculat în zgomotul unor pași şi de zăvoarele care 
se trag. Mă scol în picioare. Intră procurorul Maior Radu lonescu. 
grefierul Tudor, comandantul închisorii și ceilalți ofiţeri de gardă. 


Grefierul citește: «Tribunalul Militar a răspuns afirmativ la 
toate întrebările. Sunteţi condamnat la 10 ani muncă silnică». 


Mai rămâne câteva minute și se uită la mine. Maiorul face 
ochii mari și dă din umeri. Pleacă toţi. 


295 


— — i Rs n a 0 


In faţa marei nedreptăţi care mă lovește, sunt liniștit, cu cons- 
n fa Ș 
ii împăcată. SA Pa 
Edi la întâmplare cărticica de rugăciuni a Sf. Anton. Se 
deschide la pag. 119. Citesc: «Fă ca să primesc cu liniște orice 


trimite Dumnezeu, pricepând că este voința Lui». 


Duminică, 29 Maiu. 

Mi-e dor de Carmen Sylva. De malul mării. Anul trecut, pe vre- 
3 i . 
eram acolo și pregăteam cu Totu, deschiderea comer. 


mea aceasta, 


lui legionar. „nea A i 
i ă din nou negustorii şi viaţa începe. În tabăra 


Acum se adună ] A 
noastră vor creşte bălăriile și spinii și vor acoperi munca noastră. 


Unde anii trecuţi era numai freamăt și viaţă, de sănătate, de 
bucurie, acum se întinde pustiul. Și totuși cred că imensa lume 
care vine acolo în fiecare vacanță își va aduce aminte de mine. 

Când m'am întors dela proces, a doua zi, în cuibul vrabiei dela 
geam s'au născut puișori. Vrăbioara aleargă toată ziua şi le aduce 
de mâncare. Mă uit la ea. Totdeauna vine cu ciocul plin. E atâta 


ciripit în micul lor cămin şi atâta fericire.. 


Note dela proces. 

Tot timpul am fost ţinut într'o pază extrem de serioasă și cu 
totul neobişnuită. La ușă au stat permanent doi jandarmi în post, 
iar în cameră cu mine un plutonier. Deasemenea un plutonier a 
stat tot timpul în preajma mea. 

Discuţiile cu apărătorii, pregătirea apărării, care totdeauna e 
secretă, le-am făcut în faţa lor și a doi agenţi de poliţie. 

Avocaţii, ca să poată pătrunde la mine, treceau, începând dela 
poartă, prin patru cordoane, făcându-li-se percheziţie corporală. 
Sălile pline de agenţi, care spionau pe apărători. pe martori și 
pe ofiţeri. 

Nu puteau vorbi doi oameni, că imediat sosea lângă ei un al 
treilea: agentul, spionul... O atmosferă încărcată. înăbușitoare, plu- 
tea între zidurile Consiliului și în afara lui. 

Fiecare avocat sau martor se aștepta din moment în moment 
să fie ridicat, arestat, dus în lagăr. 

Au fost ridicaţi de pe banca apărării avocaţi care, în acel mo- 
ment, erau asimilați magistraţilor. 

Avocaţii: Colonel Rădulescu și Vlasto. 


296 


P- — ne Mt aa. e 


Au mai fost arestaţi: Corneliu Georgescu, Stănicel și Popescu 


Buzău. 
Avocaţilor din provincie, care s'au inseris telegrafic, li sau 
făcut noaptea percheziţii în casă şi li s'a pus în vedere că, dacă 
vor părăsi orașul, vor fi arestaţi şi trimiși în lagăr. 

In fine, cu foarte multă greutate. au putut pătrunde la proces. 
In momentul în care a început apărarea, n'au mai fost admiși. 


Mesele erau goale de astădată. 
In afară de cei șapte avocaţi hotăriţi să vorbească. restul n'a 


mai putut intra. 

In timp ce rechizitoriul Procurorului făcut de alții și numai 
citit de el, a fost tras imediat în ediţii speciale, din ordin. sub ame- 
nințarea suspendării ziarelor şi citit la radio în întregime. cuvân- 
tul apărării a fost ascultat de Consiliu într'o sală goală și nu sa 
bucurat în presă decât de 3—4 rânduri. 


Apărarea a fost impecabilă. 
Horia Cosmovici, Henţescu, Radovici. Lizeta Gheorghiu. Iace- 


bescu, Ranetescu, Caracaș, toată admiraţia mea pentru voi, iubiţi 
prieteni. Și pentru toţi ceilalți ce aţi fost nedeslipiţi de mine, ce 
ați muncit, ați alergat, v'ați sbătut și aţi tremurat așteptând drep- 
latea. 


La ultimul cuvânt am spus: 
«Onorat Tribunal, aveţi în mâinile dvs. nu viața mea. pe care 


o dau bucuros, ci onoarea întregei tinerimi a României. Cred în 
Justiţia militară a Ţării mele». 

Tribunalul avea deci să răspundă la trei chestiuni: 

I. Deţinere şi publicare de acte secrete, încadrat în art. 190—191. 

Ori s'a dovedit până la evidenţă, că ordinele, cele 6, aveau un 
caracter politic. Erau simple ordine de urmărire, polițienești, a 
membrilor organizaţiei mele. Că ele nu atingeau întru nimic «Sin- 
guranța Statului». Că asemenea ordine. au fost citite în Parlament, 
au fost publicate în ziare, că oamenii politici aveau asemenea or- 
dine. Domnul Maniu, întrun singur an. a declarat. că a avut 16, 


pe care le-a publicat întrun memoriu. 
In sfârșit, că art. 109—191 se află în capitolul «Crime contra 


singuranței exterioare a Statului» și că cuvântul «singuranța Sta- 
tului» din art. 190 se referă la siguranța exterioară, că nu se pot 


încadra acele ordine în crima de «trădare». 
Il. Tribunalul avea să răspundă la o a doua chestiune: 
Am luat legătura cu un Stat străin. pentru a primi ajutoare și 


297 


1 207074 arii Cat 3 


instrucțiuni în scopul de a declanșa revoluția socială. Afirmaţie 
bazată pe o scrisoare falsă, care nu-mi aparţine. 

Se descoperă autorul scrisorii. Sunt acuzații ofensatoare şi de 
rea credință (art. 209). 

III. In sfârșit Tribunalul avea să răspundă la crima de înarma- 
re a populaţiei, în scopul de a face războiu civil, lovitură de Stat 
etestera (art. 210). 

Ori, am dovedit cu principii, fapte, acte și martori, că 
ne-a trecut prin gând vreodată să declanşem un războiu civil. Dar 
nu numai atât: nici măcar să facem o turburare cât de mică. Pri- 
mejdia dela Răsărit pândindu-ne fiecare greşeală, fiecare pas. 

Şi totuși Tribunalul, fără a avea nicio dovadă, nici cea mai 
mică dovadă, a răspuns afirmativ la toate întrebările, condamnân.- 


nici nu 


du-mă la 10 ani muncă silnică. 


O mare nedreptate! 
Primească Dumnezeu și suferinţa mea, spre binele. spre înflo- 


rirea Neamului nostru. 
Durere lângă durere, chin lângă chin, suferință lângă suferinţă, 


rană, pe trupuri şi în suflet, mormânt lângă mormânt, așa vom în- 


vinge... 


Vineri, 3 lunie. 

Continuarea notelor dela proces. Campania de ură. 

Nu știu dacă a existat vreodată, în viața publică a României, 
un om care să fi fost atacat cu atâta înverșunare patimă şi rea cre- 
dință de întreaga presă şi de toate cluburile iudeopoliticianiste, aşa 
cum am fost eu dela arestarea mea, în tot timpul instrucției, în sco- 


pul de a pregăti condamnarea, în fața opiniei publice. 
N'a fost nimeni, în tot trecutul politic românesc, asupra nimă- 


_nui nu S'a concentrat atâta ură. Nimeni n'a fost lovit ca mine fără 
a avea posibilitatea să mă apăr, fără ca cineva să mă poată apăra. 

«Buna Vestire» şi «Cuvântul» au fost lovite din primul ceas, 
suspendându-se apariția lor. 


Nae Ionescu e și el în lagăr. 
Celelalte atacă cu înverșunare, unele din tactică, altele din 


ordin. 
Atacurile erau comunicate oficiale ale Ministerului de Interne. 


Cine ar fi refuzat să le publice sau ar fi îndrăznit să le discute, 
necum să le contrazică, era suspendat. 


298 


ii 


, Sau distins in atacuri pline de mișelie, Curentul. Neamul Ro- 
mânesc și Capitala: Șeicaru, Iorga și Titeanu 
=j “ - & 


CONDAMNAREA BISERICII 


Nu ştiu dacă ar trebui să numesc astfel discursul către tineret 
al Patriarhului Miron Cristea, în care acesta condamna în cuvinte 
grele Mișcarea Legionară a tineretului. Biserica ortodoxă ia atitu- 
dine fățiș ostilă tinerimii românești. 

Imi trece pe dinaintea ochilor condamnarea pe care Biserica 
catolică, prin episcopii ei, o arunca asupra Mişcarii Naţionale din 
Germania, cu unul sau doi ani înainte de biruința lui Adolf Hitler. 


Să lupţi pentru Biserica Patriei tale, la marginea lumer cres- 


tine. 
Focul care arde bisericile de alături. își întinde para până 


la noi. 

Luptăm, jertfim, cădem, ne ţâșnește sângele din piepturi. să ne 
apărăm bisericile... şi Biserica ne condamnă ca «periculoși Nea- 
mului», ca «rătăciţi, ca străini de Neam». 

Ce tragedie în sufletele noastre! 

Un mic exemplu, pentru a prinde nuanţa acestei tragedii. 

Un copil care nu şi-a văzut de mult pe tatăl său, se repede 
la el să-l îmbrăţișeze. Când copilul se apropie, tatăl îl privește rece 
şi-l lovește cu palma peste gură, scotându-i doi dinți. 

Nu vă puteți imagina sdruncinul sufletesc, tragedia din sufle- 
tul copilului, în faţa acestei neașteptate lovituri. 

Desamăgirea, rușinea, durerea fizică, răspunsul la cea mai cu- 
rată dragoste, durerea morală, nu știi care mai mult, dar toate la 
un loc strivesc o inimă de copil. 

«Biserica părintească», «Biserica străbună» ne lovește. 

Patriarhul e şi Primministru, în numele căruia se fac toate, 
dela care ne vin în fiecare zi atâtea chinuri. 

Doamne. Doamne, ce tragedie! Şi la ce chinuri ne pui sărma- 


nul suflet. 
Ce frământare în piepturile a zeci de mii de tineri. țărani, 


muncitori, studenţi! 


Sâmbătă, 4 lunie. 
Azi m'am uilat în oglindă şi am văzut, pentru prima dată, pes- 
te zece fire de păr alb în barbă, albe ca zăpada. Deasemenea în cap. 


Luni, 6 Iunie. 
Din alte hrube aud în fiecare seară cântând: 


«Cu noi este Dumnezeu, 
Inţelegeţi Neamuri şi vă plecaţi». 


Și apoi pe rând toate cântecele legionare. E plină închisoarea 
de legionari. Ei stau împreună, cred, în grupuri de câte 20 în fie- 


care încăpere. Ziua sunt liberi. Eu nu-i pot vedea. 
Am auzit că sunt printre ei: Livezeanu, Ţâlnaru, Gheorghiescu. 


Numărul lor trece de o sută. Sunt în proporţii egale, studenți. 
muncitori și țărani. Aceștia din urmă, din judeţul Ilfov, dar mai 
ales din județul Vlașca. Inginerii dela Brașov. Atâta am putut afla, 
deoarece din nicio parte nimeni nu are voe să-mi comunice ceva 


sau să vorbească cu mine. 
Acum mă. scoate în fiecare dimineaţă și după masă, la început 


câte o oră, acum trece şi peste o oră. M'am refăcut, mă simt mai 
bine, deși mă supără mereu o durere surdă în partea de jos a şirei 
spinării. 

In fiecare Joi și Duminică îmi vin de acasă mama, soția, fata 
mamii și câte odată şi avocații. 

De mâncare am suficient şi chiar prea mult. 

Aştept aprobarea pentru o mașină de spirt. ca să-mi încălzesc 
ceva, să-mi fierb ouă, să-mi fac ceaiu, 

Toată ziua stau singur și vorbese pe rând cu cei ce au murit 
dintre noi. li văd cum erau vii și stau lângă mine. Merg alături 


prin cameră, stau pe scândurile acestea. 
Cei mai mulţi au trecut prin Jilava: Moţa, Marin, Ciumeti, 


DI. General, DI. Hristache. 
Totdeauna stau toți lângă mine, când mă rog, se roagă şi ei. 
Acum citesc evangheliile dela capăt și peste timpul lung, din- 
colo de 2000 de ani, îl văd pe Domnul nostru lisus Christos, des- 
cris din Evanghelie, ca și cum ar fi la zece paşi de mine, [i văd 
îmbrăcămintea, IL văd cum pășește rar înaintea apostolilor, cum 
ridică brațul, cum vorbește cu ei, cum binecuvintează lumea. II 


300 


văd cum a căzul jos şi se roagă: «Doamne, fă să treacă paharul 
acesta dela mine, dacă este cu puntință». 
Il văd cum L-au prins și cum Il due legat spre Ana şi Caiafa. 
Ce trebuie să fi fost în sufletul lui atunci, în drumul acela? 
Ce dureri, ce griji, ce amenințări copleșitoare Ii fulgerau pe 
dinainte! 


Ce uriaș examen trebuia să dea! 
Il văd cum Il bat, cum Il lovesc în față, la interogatoriul luat în 


noaplea aceea de către farisei și cărturari, mai marii zilelor de 
atunci. 

Cum caută să-L. încurce cu tot felul de întrebări și El tace şi se 
uită la fiecare din jurul lui. Se uită în ochii lor, poate ve găsi vreun 
sprijin la vreunul din ei. In nenorocirile lui, omul se leagă de doi 
ochi prietenești. O privire caldă, prietenească, înțelegătoare, îi dă 


speranţe, puteri. 
Nimic... pretutindeni ochi de fiară, plini de ură, de viclenie 


de pofta de a chinui. 
Atunci Il văd cum scârbit, își lasă ochii în pământ... 


Marţi, 7 lunie. 

«Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea» (Marcu 14-64).. 
«După ce au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat în mâinile lui 
Pilat» (Marcu 15. 1.). 

Și răsuna în inima Lui aceeași rugăciune din grădina Ghetse- 
mani: «Doamne, dacă se poate, fă să treacă paharul acesta. dela 


mine». 
O nădejde 1 se aprinde în suflet: Poate Pilat îl va găsi nevi- 


novat... î 
In adevăr, simte lupta dintre Pilat şi farisei. La urmă, fariseii 
inving. E 
Incă o nădejde 
seală, o nouă rază apare: 
«Sunt Paștile. E obiceiul 


moarte». 
«Pilat se va adresa poporului. Poporul e desigur cu mine și 


va cere eliberarea mea. I-am făcut bine: Am vindecat pe atâția... 
Nu se poate să nu fie, afară, în mulțime, măcar câţiva din acei 


Desigur au 


spulberată. Pe fața copleșită de durere, de obo- 


să se elibereze condamnatul la 


vindecați de mine, căci toți au auzit că sunt prins 


venit. Mulțimea e cu mine». 
Și-l trec pe dinaintea ochilor clipele de acum o săptămână, ale 


301 


intrării în Ierusalim. Toată mulţimea L-a primit cu crengi înflorite, 


îneenunchind înaintea lui. 
«Cei mai mulţi din norod își aşterneau pe cale vestmintele, 


alții tăiau ramuri de copaci şi le presărau pe cale». 
«lar mulțimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau 


în urmă strigau: Osana, fiul lui David!» 
«Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului. Osana, 


întru cei de sus». (Matei, 21. 8—9.) 

Dar cei ce se țineau cu miile după mine, la predici! 

Şi ochii I se luminau. Dacă Pilat se hotărăşte să ceară poporu- 
lui eliberarea sa, e salvat! 

Greutatea este să se hotărască Pilat la aceasta. 

Infârșit Pilat se hotărăşte. lese în balcon și strigă poporului 
adunat: (Matei 27. 17) «Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba 
sau pe Isus care se numeste Christos?» 

lisus aude dinăuntru întrebarea și i se pare un veac minutul 


în care aşteaptă răspunsul. 

loan 18.40: «Atunci toţi au strigat: 

— «Nu pe el, ci pe Barabaw. Și Baraba este un tâlhar. 

— «Dar ce să fac cu lisus, ce se cheamă Christos, căci nu-i 
găsesc nicio vină ?» 

— «Să se răstienească! striga mulțimea». (Matei, 27, 22. 

— «Dar ce rău a făcut?» 

— «Și mai vârtos strigau, zicând: Să se răstignească». (Ma- 
tei, 27, 23.) 

Ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi stri- 
gătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă, au biruit. 

lisus aude și | se întunecă privirile. Nu-l vine să creadă. Pare 


că și judecata Il părăsește. A 
E scos afară în brânci... Mulțimea strigă; dar el nu mai vede 
pe nimeni şi nu mai aude nimic... Acum El nu mai are puteri. 


Minuni nu mai face, căci în momentul în care a fost prins, Dum- 
nezeu I-a ridicat puterile şi L-a lăsat om ca mine, ca noi toți. 

Pentruca să sufere ca om. Adică suferința lui să fie maximă; 
numai așa va avea puterea răscumpărării, a răscuparării noia- 
nului de păcate de până atunci şi de atunci încoace, până la noi 
şi până la sfârșitul lumii. 

Dacă ar fi rămas Dumnezeu, n'ar fi suferit. Neexistând sufe- 
rința, cu ce S'ar fi răscumpărat păcatele lumii? Căci Mântuitorul 


pentru aceasta a fost trimis. 


302 


x 


Deci, El a gândit, a suferit, a sperat până la ultimul moment, 
ca noi. 
Pe el loviturile L-au durut ca și pe noi oamenii. Oboseala L-a 
frânt ca și pe noi. Toate ofensele, toate injuriile, toate nedreptă- 
țile L-au străpuns inima ca și nouă. 

De sub ploaia acestor lovituri și ofense, care curgeau asupra 
capului Său, neputincios în faţa lor, a oftat omenește. a oftat ca noi. 

Iată cum Își urcă crucea, Il văd cum cade sub greutatea ei: 
căci mădularele nostre omenești sunt slabe și se încovoaie sub 
greutatea poverilor. Îşi sterge fruntea de sudoare. In jurul Lui 
sunt numai fiare. Nimănui nu-i este milă. Nimeni nu plânge pen- 
tru el. Toţi râd. lată o mică mângâiere ; este cineva care îi crede 
durerile. Doi ochi L-au înţeles. O inimă care bate la fel cu a Lui. 


în ceasul durerii supreme. 
«In urmă, după El. veneau două femei și norod, care plân- 


geau». (Luca 23, 33.) 
«Când au ajuns la locul numit Căpăţâna, L-au răstignit acolo 


pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga». 
El n'a fost un atlet ca să reziste, să se împotrivească, să se lupte 


până la doborire. 
Il văd slab, uscat și blajin, Îşi întinde mâna slabă şi sleita de 


puteri pe lemn, şi spune călăilor săi: 

«Bateţi»... Vai! Sunt momente, care, fiecare, par un veac. 
Ei i-o apucă. lată cuiul. Simte prima atingere a lui de mâna pa- 
lidă. Oh! Prima lovitură. A doua. Îşi simte braţul țintuit pe cru- 
ce. Dureri grozave li străpung lot trupul. Ar răcni. dar nare pu- 


tere nici penlru aceasta. Geme! 
La fel cu mâna cealaltă. I-o întinde, ca să l-o potrivească bine, 


căci El stă străpuns de durere și-l tremură și carnea şi oasele 


toate. 
Acum prin fluerele picioarelor: iată cuiul. Se aud loviturile 


ciocanului, una după alta. Fiecare Il cutremură. Ii străpung creerii. 
Intr'un târziu un glas pierdut: «Mi-e sete» (loan 19, 28).... 

«Era cam la ceasul al şaselea. Şi s'a făcut întuneric peste tot. 
Soarele sa întunecat și catapeteasma templului sa rupt în 


două. 
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m'ai părăsit? (Ma- 


tei 15, 46). 
Și apoi: «Tată, în mâinile Tale îmi încredințez Duhul» (Lu: 
ca 23, 46). 
303 


Iar eu, în genunchi, la picioarele acestei cruci, depe care, din 
trupul de om a plecat la Dumnezeu sufletul Fiului Său, mă în- 
chin: «Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se numele 
Tău. Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe 
pământ; pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi 
ne iartă nouă greșalele noastre, precum iertăm și noi greșiților 
noștri ; și nu ne duce pe noi în ispită și ne mântuiește de cel rău 
Amin». 

Și către sufletul care s'a ridicat, deasemenea: 

«Adu-Ţi aminte de toți ai mei. Primește-i sub scutul Tău, lar- 
tă-i şi odihnește-i. Dă-le putere celor vii și biruinţă asupra celor 
potrivnici, spre înflorirea României creștine, legionare şi apro- 
pierea de Tine, Doamne al Neamului nostru românesc, întru nă- 
dejdea învierii Lui. Amin». 


HRISTOS A ÎNVIAT 


— «A înviat a treia zi din groapă. L-am văzut». 

— «Nu cred», a zis Toma. 

— Și a venit în mijlocul lor lisus. L-a chemat pe Toma și 
i-a zis: 

— Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele, și adu-ţi 
mâna și pune-o în coasta Mea» (loan 20, 27). 

— «Domnul meu şi Dumnezeul meu» (loan 20, 28) a strigat 
Toma, după ce a cercetat mâinile Sale, coasta străpunsă și mâi- 
nile Mântuitorului. 

A înviat Hristos, sădind peste toată lumea, până la sfârșitul 
vremii, speranța nădejdea, că niciodată nu vom pieri sub piatra 
nedreptăţilor, oricât de greu ar fi așezată peste firavele noastre 
trupuri. 


VOM ÎNVIA, VOM BIRUI 


A înviat Hristos, sădind nădejdea învierii din morţi; că viaţa 
noastră nu se termină aici, la acești aşa de trecători 60—70 ani; 
că se prelungeşte dincolo; că ne vom întâlni cu cei dragi ai noș- 
tri şi nu ne vom mai despărţi niciodată. 


304 


Că vom învia din morţi în numele lui Hristos şi numai prin 
Hristos, adică în afară de credința în Hristos nimeni nu va învia 
şi nu va fi mântuit, 


Joi. 9 Iunie. 


In fiecare noapte visam. Niciodată n'am visat aşa de mult 
ca acum. Astă-noapte am visat o luptă care se dădea la Predeal 
în trei sectoare: Unul la «pompă», altul pe panta orașului care 
urcă pe Fitifoi, deasupra cazărmii, al treilea era sub comanda 
mea, între vila Stelian Popescu și Hotel Palace, până spre linia 
ferată cu direcţia gara. Nu se trăgeau focuri de armă. Lupta era 
corp la corp. Sectorul meu a dat inamicul peste cap fulgerător 
şi l-a împins dincolo de gară, punându-l în debandadă. Celelalte 
două sectoare, cu oarecare greutăţi au răsbit. La «pompă» am in- 
tervenit în ultimul moment cu ai mei. Inamicul era însă respins 
când am ajuns. 

Am fost şi pe Fitifoi și ochiam cu un tun, care semăna mai 
mult cu un aruncătir de bombe «Aasen». Dar n'am tras. Dintre 
cei ce erau cu mine, îmi reamintesc bine pe Bordeianu și Miluţă 
Popovici; pe ceilalți i-am uitat. 

Am adormit din nou. 

In faţa unei case, la o masă rotundă cu faţa de masă albă, 
am visat că eram eu, tatăl meu și încă cineva; pe masă era o sin- 
gură ceașcă, plină cu cafea neagră. In dreapta mea era o vale 
mare, la câțiva metri de noi, iar în faţă, deasupra noastră, drept 
în sus se ridica un deal mare, lutos și pietros... 

La un moment dat au început să se surpe de sus bucăţi mari 
şi să cadă la vale. A căzut şi un pom verde care era acolo. Apoi 
au inceput să cadă pe masa noastră. Ne-am ridicat şi am fugit 
spre stânga. 

Tatăl meu mi-a spus: «Bea-ţi cafeaua». Eu m'am apropiat de 
masă, dar chiar atunci a căzut în mijlocul mesei, peste cafea, o 
bucată de pământ ce ardea. M'am retras și a început să cadă pă- 
mânt amestecat cu cenuşe şi cu tăciuni... Femeile din casă au 
ieșit să-şi strângă lucrurile, văzându-se în focul acesta. 

Eu am văzut geamantanul tatălui meu și m'am repezit deasu- 
pra mormanului să-l iau. Când am ajuns acolo, o femeie se aple- 
case deasupra geamantanului şi a acoperit-o aşa pământul şi ce- 
nușa care cădeau, încât i se vedeau numai picioarele. Era mama 
mea. Am scos-o și am ridicat-o pe umeri, iar cu stânga am apucat 


305- 
20 


; luat. Și coboram. Sa repezit tatăl meu să-mi 
săraca». M'am trezit. 
Am visat-o dormind în pat, pe soția mea 


geamantanul şi lan 


ajute, strigând: «5 
Am adormit din nou. 
şi pe Nicoleta... 


Ieşind pe stra 
si-i întrebam: «unde este Nicoleta», 
i si vream s'0 văd. Am căutat-o într'un loc, dar nu era. Am 
căutat-o mult, și am găsit-o cu mama ei, într'o casă săracă. Si s'a 
«i 9 


făcut ziuă. 


ăraca, 


dă, i-am văzut pe Smărăndescu și Horodniceanu 
căci se sculase și plecase dela 


Vineri, 10 Iunie. 

Astăzi dimineaţă a sburat primul pui de vrăbioară din cuibul 
dela geamul meu... Câtă emoție, cât tremur pe el ... Primii pași 
şi primul sbor în viaţă. Câtă grije, câtă bucurie pe mama lui! E 
plină bolta de chemările ei, de îndemnurile ei. Numai ciripit. Mer- 
gi cu bine dragul meu, în sfânta libertate. 

De câteva zile pe aici, prin celulă, umblă o lăcustă verde. Când 
mă culc, se apropie de așternutul meu. Aseară voia să se așeze 
pe cap. Am. încercat s'o alung. Ea s'a speriat, a făcut un salt și a 
dispărut. Azi dimineață am găsit-o turtită sub rogojină. Am ri- 
dicat-o şi am înegrijii-o timp de o oră. l-am dat apă, peste care 
am pus praf de zahăr. A băut. Sa refăcut și a sburat afară. 

Pe la ora 1 am fost chemat sus la cancelarie. O anchetă. Căpi- 
lanul Tărăneanu. dela Consiliul de Războiu, a venit să cerceteze 
dacă am trimis eu. din închisoare, un manifest prin care îndem- 
nam oamenii mei la «răzbunare». 

Era «apoecrif» bineînţeles. 

Am dat o declaraţie în acest sens. Cum vin pe capul meu tot 
felul de uneltiri? 

Condamnat pentru o scrisoare care nu e mea. Acum vine alta. 

Cred însă că s'a, convins și procurorul că e ceva neserios. 

„Astă noapte, spre dimineaţă, am visat că eram într'o sală plină 
de oameni. Așa de plină că nu mai puteam răsufla. S'au deschis 
geamurile. Incepea procesul meu în recurs... lacobescu spunea că 
va vorbi două ore. M'am trezit. 

Am adormit din nou. M'am visat călătorind întrun tren cu 
iama; soţia; fata și Silvia. Trenul se apleca aşa de tare spre pră- 
pastie, încât credeam că se va răsturna. Atunci am sărit jos, căci 
mergea incet și am pus umărul. Ceilalţi au făcut la fel... A de- 
raiat depe linie; dar nu s'a dus în prăpastie, i 


306 


Luni, 13 lunie. 


Toată noaptea n'am dormit. Cred că mă dor plămânii în par- 
tea de sus, în dreptul omoplaţilor. Simt în ambele părţi o durere 
slabă și o căldură permanentă. O să chem doctorul. 

Greu o să urc muntele acesta... 

După masă. au fost avocaţii la mine, căci la 15, 


recursul meu la Casaţia Militară. 


Ei cred că se va amâna cel puţin 15 zile. pentrucă așa e uzul. 
se dă un nou termen. 


Miercuri. este 


Se depun noi motive de casare și 

Am studiat cu ei motivele; sunt principalc: 

1. Nu mi s'au adus martorii de fapt, oamenii dela Ciuc. acei 
cu care am lucrat eu. Niciunul. 

2. Am fost condamnat pentru o scrisoare care nu-mi apar- 
ținea. S'a găsit autorul ei, care a dal o altă scrisoare, prin care 
afirma că e a lui și ca conţinut și ca scris. Deci sa găsit autorul 
scrisorii. 

3. Incadrarea greșită. Am fost încadrat la crima contra sigu- 
ranței exlerioare a Statului, la trădare, aplicându-mi-se o pe- 
deapsă uriașe. Ordinile nu interesează singuranța exterioară a Sta- 
tului, căci nu sunt o primejdie venind dela o putere din afară, 
care să atingă: 

a)  Integritatea teritoriului. 

b) Independenţa. 

c)  Suverânitatea. 

4. Nu există măcar nicio dovadă, de vreun fel, că aș fi vrut 
să provoc războiu civil, se spune de depozite de muniții. dar nu 
se arată niciunul. Unde e, ce conţine, la cine sa găsit? 

Sunt condamnat pe simple afirmaţii. 

E ceva unic în analele proceselor, juridice şi procedural. 


Marţi, 14 Iunie. 


Astăzi a fost Lizeta Gheorghiu. Ceilalţi studiază. 

l-am incredinţat cu această ocazie un mic testament familiar, 
pe care l-am făcut azi aici în celulă la mine. 

Pe mâine recursul. 

Astăzi am terminat de citit «Epistolele sfântului Apostol Pa: 
vel». Am rămas profund impresionat. Mărturisese că: până acum 
citisem numai unele din ele și fără a le aprofunda suficient. Voiu 
serie mai târziu, căci merită un întreg studiu. : ' 


307 


casta l-am visat pe Gârneaţă. Se plângea că a fost 
» . ă = 
oaia SR Ciuc. Apoi l-am visat pe Tel. Era escortat, ANA 
- - A > > Li - 
rău în tabăr AL mă l-am visat pe Alecu Cantacus: 

x ă. La ur Cuzino 
:! n casă la lonici 
git an 


într” i. dar nu știu unde. 
Am vorbit cu el într'o casă, 


Miercuri, 15 Iunie. 

Când am terminat evangheliile „am înţeles că stau aici SE 
chisoare din voia lui Dumnezeu ; că, deși m'am nicio vină i: p 
tura juridică, El mă pedepseşte pentru păcatele mele şi-mi pune 
la încercare credința mea: M'am liniştit. A căzut liniștea asupra 
sbuciumului meu din suflet, cum se „lasă seara liniştită la sa 
peste sbuciumul, svârcolirile. și încordările lumii. Oameni. pasări, 
animale, copaci şi ierburi, pământ muncit și tăiat de fiarele plu- 
gurilor, intră în repaos. 


Căci tare am fost sbuciumat... 
Mult a mai suferit sărmana carne de pe mine. Nu cred să fi 


îndurat vreodată mai mult ca acum. 

«Credinţa» și «Dragostea» nu mi le-am pierdut, dar am simţit 
că la un moment dat mi s'a rupt firul nădejdei. 

Chinuit fiziceşte ca un câine (sunt pline hainele de suferinţă, 
iată sunt acuși 60 de zile de când dorm îmbrăcat, pe scândura și pe 
rogojina aceasta. 60 de zile și 60 de nopți de când oasele mele sug, 
ca o sugătoare, umezeala care țâșnește din pereți și din pământ). 

De 60 de zile nu schimb nicio vorbă cu nimeni, căci nimeni 
din cei de aici nu are voie să vorbească cu mine. Și alacat în ace- 
lași timp în ființa mea morală, acuzat de trădare, declarat străin, 
ca nefiind român nici după tată, nici după mamă, arălat ca duș- 
man al Statului, copleșit de lovituri şi legat cu mâinile la spate, 
adică neavând nicio posibilitate de apărare. 

Cu inima strânsă la gândul suferinţei, jignirilor. maltratărilor 
celorlalţi ai mei, familie și camarazi. Am simţit că mi sa rupt 
unul din cele trei fire nevăzute, care leagă pe creștin de Dumne- 
zeu, nădejdea. Mi s'a făcut negru „înaintea ochilor. Simţeam că 
mă înec. 

Dar mi l-am legat la loc, luptând zi de zi. Cum? Citind cele 
patru Evanghelii. Când le-am terminat, am simţit că am din nou 
cele trei fire și că ele sunt bune: credinţa, nădejdea și dragostea. 

Și acum terminând de citit scrisorile SE. Apostol Pavel, am 
desprins din ele, dovezi hotăritoare despre existența Învierii Și 


308 


puterii Mântuitorului lisus Christos. M'a impresionat: ]. Since- 


ritatea și curăţenia sufletească a Sft. Apostol; 2. Viaţa integral 
creştină, fără pată; 3. Primejdiile și suferințele prin care a trecut 
pentru Domnul; 4. Seninătatea și chiar bucuria cu care primea 
aceste suferinţe; 5. Tăria de a mai încuraja și pe alții, ca să nu 
se mai clatine în faţa suferințelor și prigonirilor; 6. O dragoste 
sfântă de o înălţime zguduitoare pentru toţi fraţii creștini sau 
copiii lui duhovniceşti; 7. O râvnă neinvinsă și rar cunoscută 
printre apostolii unei credinţe de a propovădui neîncetat pe Mân- 
tuitorul lisus, la toate neamurile: 8. Marea știință și înţelepciune. 

In fiecare scrisoare, aproape, începe: 

«Eu întemniţatul, care mă găsesc în lanţuri pentru credința în 
Christos, Domnul nostru». 

Apoi scrie lui Timotei: «Sileşte să vii la mine curând» (Timo- 
tei, 4,9). Ii era şi lui dor să vadă pe cineva. 

«Când oi veni, adu-mi mantaua». 

li era frig și lui ca și mie. 

Insfârşit, cu cât pătrundem mai mult în citirea scrisorilor, ajun- 
gem la concluzia: 

1. Că nu suntem creştini, că suntem departe de a fi crestini. 
Cât de departe... 

2. Că ne creştinăm în formă, dar că ne descreştinăm în con- 
ținut. 

3. Că omenirea a suferit acest proces de descreștinare dealun- 
gul veacurilor până la noi, cu mici svâcniri spre adâncuri... Creş- 
tinarca în suprafaţă pare că a preocupat mai mult lumea. 

4. Caracteristica timpului nostru: 


Ne ocupăm cu lupta dintre noi şi alți oameni, nu cu lupta 
dintre poruncile Duhului sfânt şi poltele firei noastre pământești. 

Ne preocupăm şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu vic= 
toriile împotriva Diavolului şi păcatului. 

Toţi oamenii mari ai lumii de ieri şi de azi: Napoleon, Musso- 
lini, Hitler, etc., sunt preocupaţi mai mult de aceste biruinţe. 

Mişcarea legionară face excepţie, ocupându-se. dar insuficient, 
şi de biruința creștină în om, în vederea mântuiruii lui. 

Insuficient! 

Răspunderea unui conducător este foarte mare. 

El nu trebuie să delecteze ochii armatelor sale cu biruinţi pă- 
mânteşti, nepregătindu-le în același timp pentru lupla decisivă, 


309 


Ss i ) ncununa CU biruința vesnici 
D i rula Se poale IN 
S ufle tul fiecă z) 


eşnică. 


din care 
iau cu înfrângerea v A - ca ie 
e ; lipsa — cel puțin la noi — a unei elite preo- 
pi | vechilor creștini. Lipsa unei 


litate creştină. 


5. Imsfârşit, 


eşti, care să fi păstrat focul sacru a 


FEL APU i mare moră 
i re înălțime și m 
şcoli de ma alţ 


Vineri dimineața. Li lunie. 


Miercuri pe la cinci a venit soţia a îi cu ISAIA să Mi-au 
spus că procesul meu în recurs nu sa amâna cun era sI, ci se 
judecă după masă la 5; continuând în ședința de noapte. Soţia mea 
mi-a spus că au chemat-o la Legiunea de Jandarmi Băneasa, unde 
au tinut-o de dimineață până la ora L și jumătate, pentruca săi 
spună că nu mai are voie să intre acasă, la Casa Verde, că Vineri 
să vină să-și împacheteze lucrurile. iar Duminică, cu căruțele, să 
le ducă unde va ști. 

Era neagră la faţă de supărare. Să-ţi scoţi lucrurile din cuibul 
tău. Unde să le duci? Unde să stai? Eu în închisoare, soția mea 


fără niciun scut, aruncată pe drumuri, cu fata de mână. 

Câtă lipsă de omenie!... Câtă lipsă de bunăcuviinţă! 

Stăm toţi trei și ne gândim: unde? unde? 

Dau și eu câteva adrese, de încercare. N'avem atâţia bani ca 
să putem plăti o casă cu chirie... 

I-am spus că. dacă mi se va respinge recursul, voiu fi dus de 
aici la Doftana, 

Ea vrea să vină cu fata, să locuiască în satul de lângă închi- 
soare. 

l-am spus că am lăsat la Lizeta Gheorghiu dispoziţii testa- 
mentare și am început să le schițez în câteva cuvinte conţinutul. 

Ele plângmu, și soția mea și mama ei; fata are abia patru ani, nu 
înţelege nimic din toată tragedia acestor momente, când umbrele 
morţii încep să bată peste gândurile unei familii. 
După cele 15 minute reglementare, au plecat. 

Acum e Vineri dimineaţa. Incă nu mi-a sosit răspunsul cu 7*- 
cursul. 

Acasă la noi, la ora aceasta, soția mea împachelează și-și plân- 
ge toate nenorocirile, 


Dar nu se poate. O să ne întoarcem înapoi. 


310 


Vineri seara, 17 lunie. 


Acum o jumătate de oră au venit avocaţii la mine și mi-au 
spus că s'a respins recursul meu la Casaţia Militară. 

Erau cu toţii triști și abătuţi. 

Am stat cu ei vreo 15 minute. l-am întrebat cum sau desfă- 
şurat desbaterile. Mi-au spus în câteva cuvinte; ne-am despărit. 
M'am reîntors în celula mea, m'am așezat pe marginea patului 
meu de scânduri și m'am rugat lui Dumnezeu. spunând rugăciu- 
nea «Tatăl nostru, Doamne fie'n voia Ta». 


Duminică, 19 lunie. 


Astănoapte, pela ora 12 şi jumătate. pe când mă munceam să 
adorm, am auzit pași apropiindu-se de celula mea. Sgomot de lacăt 
şi ușa s'a deschis. 

Era locotenentul de serviciu și cu primul gardian. Au venit să 
mă anunţe că trebuie să plec la Doftana. M'am sculat. m'am îm- 
brăcat repede, mi-am strâns lucrurile în două geamantane și în 
pătură, mi-am făcut rugăciunea și am părăsit, cu gândul aruncat 
în necunoscut, această locuinţă a suferinței și chinurilor mele. 

Rămâneţi cu bine, sute de legionari, dragi camarazi care în- 
duraţi între aceste ziduri. 

Inconjurat de patru sentinele, am ajuns la cancelarie. Aici mi 
sa făcut o amănunțită percheziţie corporală. Am fost căutat prin 
buzunare, pipăit cu atenţie la guler mâneci, corp. picioare: apoi 
a trebuit să mă descalț și să fiu căutat în ghete. 

Cu aceeași grije mi s'au cercetat și bagajele. 

Am salutat pe Colonelul Brusescu, comandantul închisorii și 
pe ofiţeri, care, în executarea serviciului lor. sau purtat cu mine 
cu multă eleganță sufletească; un maior de jandarmi. un căpitan, 
acelaşi care m'a adus dela Predeal și apoi la Consiliul de Războiu. 
în ochii căruia am putut citi un sentiment de compătimire pentru 
toate nenorocirile care se abăteau peste mine. un sublocotenent. 
— fosta mea pază dela proces — deasemeni foarte delicat, un co- 
misar de poliție, m'au luat în primire. 

M'am urcat într'o maşină taxi, având în dreapta pe maior. pe 
scăunelul din faţă pe căpitan, iar lângă şofeur un sergent ins- 
tructor. 

In fața noastră, la 30 m. mergea o altă maşină cu poliție. iar 
în urmă un camion cu 30 de jandarmi... 


3ll 


Era ora două noaptea. Afară e frumos. Pe cer se procctează 


i i e apro iem. 
lumina Capitalei, de care n prop! y inj i 
lată pe drumul acesta am fost acum doi ani. in sal la prole- 
. 


sorul Dobre, unul din bunii mei comandanţi legionari. Aici ar 
oprit odată maşina şi” am stat la masă. Şi amintirile încep să 
se depene... 7 

Intrăm în București. Cu cât ne apropiem de centru, cu atât 
îmi sunt cunoscute locurile. e 

lată maşina trece pe șoseaua Ștefan cel Mare, la câțiva metri 
de restaurantul pe care l-am avut la Obor. Mă uit, zăresc clădirea 
posomorită, fără frumoasele firme legionare, care [1] impodobeau 
cu două luni în urmă. Urmăm drumul obișnuit pe care mă întor- 
ceam la Casa Verde. 

Apoi în Piaţa Victoriei, o apucăm la dreapta, pe şoseaua Ploești. 

Alte amintiri!... E drumul pe care mă duceam adesea cu ma- 
şina, condusă de credinciosul Ilarie, la Predeal, locul meu de 
recreaţie. Eram atunci cu soția, cu fata, cu legionarii. Acum sunt 
sub pază și mă duc condamnat 10 ani, spre Doftana. 

Pe şosea ajungem din urmă un car cu fân, la care erau înju- 
gaţi 6 perechi de boi frumoşi. E semn bun. Ne apropiem de Plo- 
eşti. E trecut de trei. Puterea nopţii începe să scadă şi la orizont 
se arată înaintând cele dintâi patrule ale luminei. 

Din când în când vorbesc cu maiorul și descoperim că am fă- 
cut împreună școala militară de infanterie, acum 20 ani la Bo- 
toşani, el terminând cu vreo șase luni înaintea mea. Ne reamintim 
de timpurile acelea, de camarazi, de ofiţeri. 

Intrăm în Ploești. Străbatem străzile tăcute ale orașului. Lu- 
mea doarme. leșim spre Câmpina. De după dealuri năvălește lu- 
mina. Căpitanul din faţa mea a aţipit. Eu mă gândesc la zile mai 
bune. Răbdare pe drumul suferinței. 

Merg înainte cu gândul înfipt în nădejde. După o bucată de 
vreme, în stânga se deschide frumoasă și luminoasă, valea Pra- 
hovei. Apa curge liniştită, strecurându-se printre nisipuri. Cobo- 
rîm pentru a trece podul și a urca spre primele case ale Câm- 
pinei. Femei cu coşerei pline merg spre târgul Câmpinei. 

Din centrul orășelului curat, apucăm la dreapta. După 2 km., în 
stânga și în dreapta noastră, se deschide plină de măreție, Valea 
Doftanei. 


A In fața noastră, pe un deal înalt, o cetate cu un aspect me- 
ieval. 


312 


E înconjurată numai cu verdeață. Inchisoarea Doftana, 
condamnaților la muncă silnică, unde mergem. 

E aşa de frumos afară. O dimineață din acelea de rară fru- 
mușete, încărcată cu binecuvântarea lui Dumnezeu. 

Răsare soarele printre copacii de pe deal și revarsă lumină 
aurie peste verdele din jur, peste apa din vale. 

Am ajuns. Ofițerii și jandarmii s'au dat jos. Au anunțat pe di- 
rectorul închisorii. Eu mai rămân în mașină. Funcţionarii. sculaţi 
din somn, se adună unul câte unul. 

Sunt condus în cancelarie. Director, subdirector. funcționari. 
nu cunosc pe nimeni. Funcţionarii par oameni cumsecade. Direc- 
torul și subdirectorul distinși. 

Aceleaşi formalități ale unei percheziții minuţioase, dela bu- 
zunare și până la ghete. Este atâta umilință în aceste perchezi- 
ţii reglementare. 


piatra 


O suport cu resemnare. 


Mi se aduce la cunoștință că în închisoare nu este permisă 
culoarea verde. Mi se ia flanela verde, pe care o aveam pe mine 
şi mi se permite să îmbrac una albă in schimb. Mi se iau deaseme- 
ni niște manșete de lână, tot verzi. 


In sfârșit, sunt condus înăuntrul închisorii, cu infăţișare foar- 


te îngrijită. In fund zăresc o bisericuță. Dumnezeu e nelipsit pre- 
tutindeni. 


Pe mâna stângă, pe un coridor, drept înainte, o cameră albă. 
de curând văruită, înaltă cu ferestruici, sus de tot, de nu poţi ve- 
dea prin ele. Cam de cinci metri lungime și 2,50 m. lățime. Aceas- 
ta este noua mea celulă în care va trebui să stau. 


In fund are un pat de fier, cu o saltea de paie, cu pernă, cu 
pătură. Pe jos e ciment și două rogojini. O măsuţă de lemn și două 
scaunele. 

Mi se pune în vedere că fiind condamnat definitiv la șase luni 
închisoare corecțională, voiu avea voie să ies toată ziua în curtea 
din faţa celulei. După ce va trece prin Casaţie şi condamnarea la 
10 ani, mi se va aplica regimul de muncă silnică, care începe în 
primul an, închis toată ziua în celulă, cu o singură oră pe zi afară. 

Acum mă poate vizita familia odată la două saptămâni, atunci 
odată la două luni. Am voie să scriu acasă odată pe săptămână, 
acum. Când va veni condamnarea definitivă, odată pe lună. 

Greu... Greu de tot!... Dar ne vom supune fără murmur. 


313 


| 


ia 


Sa 


M'am întins pe pat. Sunt obosit. Şi mie frig. Parcă c.lot așa 
de frig ca şi la Jilava. Am adormit. 

Mă trezesc într'un sgomot. Mă uit în jur. Un şoarece se suise 
pe masă și începuse să ronţăie dintr'un pacheţel cu mâncare. L-am 
alungat. lar am aţipit; iar m'a trezit. Am stat așa până la ora 12, 
sburându-mi gândurile departe. 

Mi sa adus de mâncare, borş cu carne. Am mâncat carnea și 
câteva linguri de borş. 

M'am plimbat prin curte. Am reintrat în celulă și am adormit 
până la 5. Am ieşit iar prin curte. Masa de seară a fost borş fără 
carne. N'am poftă de mâncare. 

Pe la 7 a fost inspecția D-lui Gorănescu, subdirector general al 
închisorilor. 

Seara, după închidere, a venit doctorul închisorii și m'a cer- 
cetat. O veste rea. M'a găsit cu plămânii la vârfuri și în partea de 
jos, la spate şi în faţă, prinși. 

Mi-a dat o reţetă. Injecţii de calciu, o alifie cu care să mă ung 
și ceva pentru pofta de mâncare. 

Sărmanii plămâni, nu mai pot de suferinţă. 

După ce am fost atacat în fiinţa mea morală, după ce am fost 
cu barbarie tratat din punct de vedere fizic, acum vine peste mine 
un al treilea atac: mă atacă microbii. 


DAR DUMNEZEU VEDE ȘI VA RĂSPLĂTI! 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


O CRIMĂ ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII 


Astfel sue Căpitanul, cu sufletul greu de amărăciune, către 
ultima etapă a calvarului său. Și dacă toate minciunile și calom- 
niile cu care îl împroașcă mai marii zilei, dacă toate mașina- 
țiile infame care se urzesc în jurul lui, nu-l pot smulge din su- 
fletul neamului său, un singur drum mai rămâne încă deschis 
persecutorilor: pe calea suprimării, calea pe care atâția alți tribuni 
au căzut plătind vina de a fi cerut puţină dreptate pentru o na- 
țiune întreagă. i 

Și Corneliu Codreanu iubise prea mult patria sa. Prea mult 
sângerase pentru suferinţa ei. Prea mult se cristalizase în jurul său 


314 


ză 


conștiința neamului. Prea mult se Opusese cu toate forțel 
la desintegrarea temeliilor. naţionale eee 


Şi creștine ale st ia 
â le i na at Ss : 
când 0 generaţie întreagă până pe culmile unei înal ului, ridi 
... aia ri, 20 , î i înalte spirituali- 
Lăţi și trasând definitiv viitorului românesc calea lumin PI să 

oasă a des- 


tinului său. 

Pentru această vină, vină enormă î :eDtia î Cos 
false democraţii de tip baleanie, e Aura pal 
trădării nu va conteni și sufletele ademenite de el ze ne 
dență fresca vieţii politice de atunci, iri 

În noaptea lui 29-30 Noembrie 1938, o pseudo-oficialitate fără 
Dumnezeu și fără lege, o pseudo-oficialitate străină de as iraţiile 
legitime ale poporului românesc, condusă de regele Carol i 2 lea 
şi de metresa lui Elena Wolf (Lupescu), consuma ultimul E: al 
marei infamii, al celei mai mari infamii poate. înscrisă în analele 
acestei funeste domnii. 

Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alți treisprezece cama- 
razi ai săi, figuri proeminente ale Mișcării jegionase. sunt asa- 
sinați. 

Urcaţi intr'o camionetă, sub pretextul de a-i transporta la 
Jilava, cei paisprezece legionari, cu cătușe la mâini și la picioare 
(așa după cum s'a putut reconstitui crima mai târziu), fac ultimul 
voiaj, către locul supliciului, pregătit de voința omenească. Şi pe 
când sinistrul vehicul taie vertiginos umbrele nopții. sunt Rica 


gulaţi pela spate, cu funii, de către paisprezece jandarmi. călăi 
selecționați cu grijă pentru aceasta. 


Însă aci, în mijlocul șoselei solitare, sub tenebroasa întindere a 
nopţii, nu fu omorât doar un om. Se încearcă să se omoare un sim.- 
bol de reînnoire naţională, se încearcă să se ucidă speranța în zile 
mai bune pe care Căpitanul o aprinsese în sufletul românesc, se 
încearcă să se ucidă o naţiune care intra victorioasă pe căminul 
răscumpărării. - 

Într'un colţ pierdut al închisorii Jilava, un mormânt fără cruce, 
şi neștiut de nimeni, păstra pe timp de doi ani închis în el. ames- 
tecată cu var și vitriol, pentru a i se șterge orice urmă, grozava 
mărturie a demenţei unui rege. Însă nebunia este zadarnică. Mar- 
tiriul sfânt cutremură din temelii fiinţa unei naţiuni. Din turnul 
sanctuarului naţional, un clopot nevăzut va trimite hohot de doliu 
și “tot, poporul, împărtăşit în durere, va murmura rugăciunea sa 
de. credinţă la mormântul necunoscut, unde clipire tristă de can- 
delă. nu va veghia până după doi ani. 


-315 


Faptul a fost stigmatizat de orice conștiință onestă. Sate oneti 
gii până atunci latente se treziră și astfel divorţul între patrie şi 
regele călău cu servii lui trădători fu definitiv. Peste bucuria 
neruşinată a favoritei palatului și a conaţionalilor ei jidani, peste 
hohotele de satisfacţie ieşite din obscuritatea lojilor sinistre ale 
masoneriei, tineretul român, încununându-se din nou cu spinii 
morţii, face legământ să ducă mai departe flacăra vie a Căpitanu- 
lui său, să o ducă spre culmile de glorie a adevărului românesc. 


Doi ani va agoniza încă domnia carlistă. Sunt doi ani de sa- 
tanică deslănţuire pentru a anihila Legiunea Arhanghelului Mi- 
hail, şi tot edificiul creat de Corneliu Zelea Codreanu. închisorile 
se umplu din nou. Uciderile se comit acum în massă, semănând 
multe morminte fără cruci şi fără nume peste carnea însângerată 
a naţiunii. Corpuri torturate în subsolurile poliţiei sunt date, hra- 
nă crematoriilor fumegânde. Mii de români din toate straturile 
sociale, transfigurați de marele sacrificiu al Căpitanului Şi bând 
din pocalul martiriului, se vor alinia senini și dispreţuitori de 
moarte, în fața mitralierelor jandarmeriei. Și când salvele omicide 
le pătrund carnea și le sfarmă plămânii, cu ultima picătură a vieții 
care se stinge, murmură ca o luminoasă profeție pentru istorie, 
adevărul lor: «!Traiască Legiunea !» 


Însă teroarea încetează brusc în noaptea de 3 și 4 Septembrie 
1940, când furia unui popor trădat se deslănțuie pe străzi. Carol, 
înspăinântat și singur, abdică, fugind peste graniţă cu sinistra sa 
Esteră. Însă îl urmăreşte şi îl va urmări peste tot blestemul unei 
ţări desmembrate în toate frontierele sale, blestemul unei armate 
umilite prin abandonarea fără luptă a pământurilor românești, 
blestemul mamelor, soțiilor și copiilor rămași orfani, blestemul mii- 
lor de asasinați anonimi ce și-au înecat vieţile fără pată, vieţile 
purificate în mărinimos impuls către adevăr. 


În urma lui, acoliții săi vor primi pedeapsa pe care 2; merită 
pentru toate crimele lor mizerabile, aşa cum în Septembrie 1939 
a primit-o Armand Călinescu, acel călău, ministru de Interne, din 
al cărui ordin direct a fost asasinat Căpitanul. 


Astăzi România plăteşte alt tribut de sânce. Urmând linia 
martiriului istorie, alte cohorte de sfinţi, nenumărate cohorte de 
sfinți se înscriu în paginile epopeii naţionale. În dealul Căpitanu- 
lui, noui suferințe și torturi se oferă cerului, pentru purificarea 
unei naţii şi cimentarea patrimoniului său spiritual. Însă asuprito- 


316 


pi 


rii de astăzi, ca și cei de ieri, 
omenești se va fac 


C 


vor “cădea. Fi 


cIpa indcă peste voințele 
e simțită Voința lui Dumnezeu, 


ăpitanul a murit rostind prin moartea sa 
tru poporul său. Și acest discurs va fi 
te veacurile româneşti... 


ultimul discurs pen- 
ascultat cu religiozitate pes- 


„„„«Vor trimite să ne prindă și să ne omoare, Vom fugi ; ne 
vom ascunde; vom lupta; iar la urmă vom fi desigur răpuși. 


Căci noi vom fi puţini, urmăriţi de batalioane şi de regimen- 
te românești. Atunci vom primi moartea. Sângele nostru al 
tuturor va curge. Acest moment va fi cel mai mare discurs 
al nostru, adresat Neamului Românesc, și cel din urmă... 
Moartea noastră, în modul acesta, ar putea aduce acestui 
neam mai mult bine, decât toate sforțările zădărnicite ale 
vieții noastre întregi... Neputând învinge în viață fiind, vom 
învinge murind. Am trăit aşa dar, cu gândul și cu hotărâ- 
rea morţii. Aveam soluția sigură a biruinței pentru orice îm- 
prejurări... Ea ne dădea liniște, ea ne dădea tărie. Ea ne va 
face să zâmbim în faţa oricărui și a oricăror încercări de 


distrugere». (C. Z. C.) 


(din «Diario de Jilava», 1952). 


Ra 


y 


ASASINAREA CAPITANULUI vrea să vadă. «Realiştii» înfumuraţi de altădată, dacă n'au 

fost striviţi de tăvălugul bolşevic, stau buimăciţi și neputin- 

: U cioși în faţa cataclismului ameninţător. Și dacă sunt de bună 
| credinţă. trebue să recunoască, nu numai dreptatea Căpita- 
nului, dar și drumul salvator pe toate planurile indicat de 
Mişcarea lui. O biruinţă temeinică împtriva lui Anticrist nu- 


mai pe această cale poate veni: să se afirme deci, primatul 


3 spiritului asupra materiei; să se repudieze amoralismul în 


ri 


politică; să se facă din morala și dragostea creștină motorul 
principal pentru însufleţirea vieții publice și private. Prin ea 
să se facă sinteza «libertăţii» şi «autorităţii», aducând ordine 
şi pace în suflete, între oameni și între popoare. 

Cu asemenea valenţe superioare, credința legionară nu nu- 
mai că ţine pasul istoriei, dar poate constitui şi un far de 
orientare în aceste zile întunecate. 

Să o mărturisim deci cu tărie, oriunde ne-a aruncat desti- 
nul. pentru binele Mişcării, al Neamului și al întregei Creşti- 


2 : s a fa nătăți, 
Ss: împlineşte un pătrar de veac de când au fost asasinați ș 


mișelește Căpitanul, Nicadorii și Decemvirii. Această crimă 
executată de organele de stat poartă pecetea degenerescenței și 
decadenţei contemporane. 

Scelerat a fost regele Carol al II-lea. care a plănuit-o, 

Infirm moral şi fizic, a fost Călinescu care a executat-o, 

Degenerate au fost «democraţiile» care au sugerat-o, 

Blestemaţi au fost prelații care au acoperit-o, 

Neloiali au fost «nazi-faseiştii» care au târguit-o, 


Timorată a fost atitudinea acelora care «n'au aprobat-o». 


Pe Pentru toată această decadență umană se ispășește astăzi 
—ca o pedepsă cerească— amarnic. Stăpân pe mare parte din 
Europa și Asia, Anticrist tiranizează şi ameninţă grav crești- 


aa nătatea. k 
x i Pe fondul acesta sumbru se proectează tot mai uriașă fi- 

4 gura morală a Căpitanului. Viziunile şi previziunile lui, ca 

sal om de concepţie şi acţiune, au fost confirmate de evenimente. 


Lupta «între două lumi» apare astăzi clară pentru oricine 


318 319 


DR m m i. ră | a a e 


CUM A FOST ASASINAT CAPITANUL 


1) Declaraţia maiorului Dinulescu. 

1 NTR'0 zi am fost chemat de către fostul Președinte de Con- 
«l siliu, Călinescu. In cabinetul lui de lucru se găsea și Ge- 
deneralul Bengliu, comandantul Jandarmeriei. Călinescu mi-a 
declarat atunci că, pentru motive politice, Codreanu și 13 
adepţi ai lui trebuiau să fie ucişi; aceasta ar fi fost şi dorinţa 
Regelui. In ziua de 29 Noembrie 1938, la orele 10 seara, Co- 
dreanu şi camarazii lui au fost scoși din închisoarea de la 
Râmnicul-Sărat, unde erau închiși și au foste puşi într'un ca- 
mion. Legionarii au fost puși în aşa fel ca să poată vedea 
numai înainte, fiind în acelaș timp legaţi cu braţele la spate. 
Ei nu puteau face nici cea mai mică mișcare; erau chiar 
constrânși să stea continuu cu capul în sus. 

Inapoia fiecăruia din ei stătea câte un jandarm. Eu m'am 
aşezat lângă şofer. Se călătorea pe șoseaua dintre Ploești şi 
Bucureşti, când în zorii zilei de 30 Noembrie, după ce am 
dat semnalul fixat, cu lanterna—jandarmii au scos din buzu- 
nare o sfoară (frânghie), pe care au strâns-o în jurul gâtului 


320 


legionarului ce stătea în faţa fiecăruia dintre ei. In felul 
acesta, Codreanu și cei 13 camarazi ai lui au fost sugrumaţi, 
în timp ce maşina își continua drumul în plină viteză. Puțin 
timp după aceea, am ajuns la Bucureşti, de unde ne-am în- 
dreptat către fortul de la Jilava, în interiorul căruia era să- 
pată, deja de trei zile, o groapă mare. După ce camionul a 
intrat în Fort, asupra cadavrelor strangulaţilor s'a tras—în 
urma ordinului primit de la Prim-procurorul militar, Col. Ze- 
ciu—câte un foc de revolver sau de pușcă; apoi un medic 
militar constată moartea tuturor legionarilor transportaţi de 
noi. Cadavrele au fost aruncate în groapă. Eu imediat am 
declarat celor 14 jandarmi că ceeace făcuseră fusese dispus 
de către Curtea Marţială şi că a fost o datorie patriotică im- 
portantă. S'a aruncat pământ în groapă; însă a doua zi cada- 
vrele au fost desgropate şi purtate într'o altă groapă. Asupra 
lor s'a vărsat multe sticle de acid sulfuric, apoi au fost aco- 
perite cu pământ, iar deasupra Sa turnat o placă grea de 
ciment. Jandarmii, deşi involuntar. au trebuit să iscălească 
actele de deces, în care se spunea că cei 14 legionari au fost 
împuşcaţi pentrucă încercaseră să fugă de sub escortă. Fie- 
care jandarm a fost răsplătit cu 20.000 de lei...» 


2)  Cinicul comunicat al autorităţilor statului. 


«ln noaptea de 29-30 Noembrie cer. s'a făcut un transfer 
de condamnaţi de la închisoarea R.Sărat la Bucureşti-Jilava 
In dreptul pădurii ce corespunde km. 30 depe șoseaua Ploești- 
Bucureşti, pe la orele 5, automobilele au fost atacate cu îm- 
puşcături de necunoscuţi care au dispărut și în acel moment, 


transferaţii profitând de faptul că transportul se făcea în au- 


tomobile Brek tip jandarmi, deschise şi pe timp de noapte 


tu ceață deasă, au sărit din mașini, îndreptându-se cu vădită 
intenţie de a dispare în pădure. 
legale, au făcut uz de armă. 


Au fost împuşcaţi: Corneliu Zelea Codreanu, condamnat 


la zece ani muncă silnică şi șase ani interdicție. Constanti- 
nescu Nicolae, Caranica Ion, 


Jandarmii după somaţiile 


Belimace Doru, autorii asasina. 


321 
21 


tului comis asupra lui |. G. Duca, condamnaţi la muncă sil- 
Bozântan losif, Curcă Ștefan. 
Pele Ion. State Gr. Lon, Atanasiu lon, Bogdan Gravilă, Vlad 
Radu. autorii asasinatului comis asupra lui Mihail Stelescu, 
condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Georgescu Ştefan, Tran- 
dafir loan. condamnaţi la câte zece ani muncă silnică, pentru 


nică pe viaţă. Caratănase lon, 


asasinat asupra lui Stelescu. 

Atât parchetul militar al corpului II armată, pe teritoriul 
căruia Sa întâmplat cazul, cât şi parchetul civil, fiind îns- 
tiințate, au venit la faţa locului şi au constatat în mod oficial 
moartea celor numiţi mai sus, de către medic, prin încheere 
de proces-verbal. 


A autorizat inmormântarea cadavrelor, rămânând mai de- 


parte în cercetarea cazului. 


Comandamentul militar, după propunerea parchetului și 
pentru motive de ordine publică, a aprobat ca înmormânta- 
rea să se facă la subcentrul militar Jilava, fapt ce s'a executat 
în dimineaţa zilei de 30 Noembrie a. c. prin îngrijirea închi- 
soarei militare Jilava.» 

La o întrebare a Comandantului Legionar Părintele Ion 
Dumitrescu-Borșa pentruce în comunicatul oficial s'a spus pen- 
tru o pretinsă încercare de evadare şi o pretinsă împușcare 
la al 20-lea Km.. deși omorul s'a făcut cel puţin la Km. 40, 
Dinulescu a declarat că aceasta a fost necesar pentrucă' să fie 
competente autorităţile Judeţului Ilfov care trbuiau să facă 
expunerea în legătură cu anunțarea morţii. Certificatele de 
moarte se confecționaseră la Jilava de către Colonelul de la 
Curtea militară Zeciu. Locotenent-Colonel Dumitru (cel care 
a prezidat Curtea Militară ce a condamnat pe Căpitan la 10 ani 
închisoare) și de Primul Comsiar Regal, Colonel Pascu. Mai 
departe a declarat Dinulescu că avea mare grije ca să ajungă 
cu dubele la Bucureşti înainte de a se crăpa de ziuă, pentrucă 
pe drum a avut o pană de mașină... La întrebarea dacă corpul 
Căpitanului ar mai fi de recunoscut, Dinulescu a declarat cinic 
că corpul și mai ales membrele vor putea fi recunoscute pen- 
trucă numai Căpitanului i-a așezat braţul drept sub cap, spre 


322 


a se odihni mai bine... Şoferul dubei care a fost audiat aparte 
de Dinulescu, a descris cele întâmplate exact la fel. După 
aceasta Maiorul Dinulescu a primit 200.000 Lei drept recom- 
pensă pentru mârşava lui faptă. 

Din aceste procedee criminale care. cu excepţia lui luliu 
Maniu și a altor câtiva oameni politici de caracter, au fost 
agreate de polticienii români ce-și zic democrați, se poate ve- 
dea cât de diformată este noţiunea de democraţie la această 


respingătoare speță de oameni. 


3) Cum s'a ajuns la crimă. 


Desigur spaţiul restrâns de care dispunem nu îngăduie tra- 
tarea detailată a acestei probleme. Deaceea în paginile ce 
urmează ne vom mărgini şi reproduce unele extrase din co- 
lecţia de documente secrete germane, amintită în «Orientări», 
Erding, care să lămurească perioada premergătoare crimei (călă- 
toria lui Carol al II-lea la Londra, Paris şi Berchtesgaden). 

Fără îndoială crima împotriva Căpitanului a fost clocită 
de mult de forțele întunericului. Incă din timpul studenţiei 
el a presimţit-o şi a prezis-o în repetate rânduri. S'a hotărit 
înfăptuirea ei imediat ce curentul legionar a început să de- 
vină irezistibil. Complotul Stelescu, încercarea de otrăvire de- 
nunţată de Cristian Leu, sau de asasinat denunţată de Gene- 
ralul Sichitiu și Emilian, etc., arată precis intenţiile criminale 
ale dușmanilor Mișcării. 

Când toate acestea au eşuat, Carol, instigat de Lupeasca 
şi clica de afaceriști evrei interni și externi, sa hotărit să 
pășească direct la crimă prin organele de stat. Lovitura de 
stat din Februarie 1938 avea ca scop principal exterminarea 
Căpitanului şi a Mișcării sale. Călăul a fost ales în persoana 
lui Armand Călinescu. 

Abia când aceste intenţii di represiune sângeroasă au apă- 
rut clare, «aliaţii fireşti» au ayreat vizita lui Carol în capita- 
lele lor. Această vizită trebuia să constitue în acelaş timp 
un alibi pentru Regele asasin întrucât se proectase ca faptul 


323 


Soep 


E 3 


pp VEL ISP) 


psenţa lui din Țară. Singurul elemeni necu- 
sen 2 Di Ă 7 
I-socialistă. Și vizita «discretă» 


fi avut—mai mult decât orice 


să se întâmple în 
noscut era reacţiunea naționă 
a lui Carol la Hitler pare să 
altă problemă—un caracter de 

In legătură cu conversaţia C 


i Mi i ă ă în 
tan şi Mişcarea Legionară aflat i ii 
două versiuni. Una redată de oameni informaţi ca Pamfil 
0u S . 


care avea legături strânse la Palat: «In timpul con- 
reproşează lui Hitler 


sondare. 
arol-Hitler referitor la Căpi. 
plină prigoană, au circulat 


Șeicaru, 
versaţiei—scrie Şeicaru— Regele Carol 
simpatia Guvernului German pentru Garda de price; Contes- 
tând, Hitler a făcut elogiul Mișcării şi și-a exprimat suna sa 
faţă de valoarea politică a lui Corneliu Codreanu, arătându-şi 
surprinderea că Regele nu înțelege să se sprijine pe tineret, 
care reprezintă viitorul Ţării. Regele replică că nu admite 
ingerinţe în poltica internă românească și amândoi s'au re- 
tranșat pe poziţiile lor». (Pax americana o pax sovietica.) 

Cealaltă versiune s'a relevat cu ocazia judecării procesului 
intentat de comunişti Mareșalului Antonescu: «A venit vorba 
acolo serie ziarul «Semnalul» din 7 Maiu 1946—despre «echi- 
librul poltic». Hitler aducea vorba pe ocolite de Codreanu 
şi Cuza şi în toiul discuţiei, Hitler spune că el nu cere nici 
o excepţie în jocul poltic intern al României, dar că are im- 
presia că acel joc nu funcţionează normal. Precizează: —«nu 
cer nimic pentru aceste grupări decât libertate de acţiune. 
Asigură că nu le dă nici un sprijin. Nu voi interveni niciodată 
pentru ele.— Niciodată? —întreabă Carol—. «Vă dau cuvân- 
tul meu de onoare că niciodată !» 

Din documentele germane secrete amintite rezultă însă o 
altă versiune. In documentul 254 No. 33/25556-561 «Aufzeich- 
nung des Reichsaussenministers. Unterredung des Fiihrers mit 
dem Rumănischen Kânig in Beisein des Reichsaussenministers, 
Berchtesgaden, 24 Nov. 1938». (Nota ministrului de externe al 


Reichului. Convorbirea Fihrerului cu regele României în pre- 
zenţa ministrului de externe al Reic 


hului), se pot citi urmă- 
toarele: 


324 


«Din partea regelui României sa menţionat, la sfârși- 
lul conversaţiei, că anumite forţe în România încearcă 
să turbure bunele relaţii germano-române. Pentru aceas- 
la ar fi răspunzator în primul rând şeful regional Con- 
radi, care colaborează cu toate elementele pe care Re- 
gele nu le dorește. El a rugat apoi pe Făhrer să-l desti- 
tue grabnic. 


»AĂceasta ar fi de dorit în interesul stabilirii relaţii- 
lor germano-române. 


»Fiihrer-ul a dat ordin după aceea, ca să chem pe 
Conradi la Berlin. 


»Conversaţia a durat aproape o oră şi jumătate și a 
decurs în mod amical.» 


La documentul 257 No. 2104/455847-852 din | Dec. 1938 
este dată ca anexă convorbirea Carol-Gâring: «Vermek iiber 
die Unterredung des Herrn Generalfeldmarschall mit Konig 
Carol von Rumănien am Sonnabend. den 26 November 1938. 
von 14 Uhr 30 bis 16 Uhr in Leipzig (an der Ministerialdi- 
rektor Wohlthat teilnahm ). 


Din acest document rezumat de Wohlthat extragem; refe- 
ritor la Mişcarea Legionară, următoarele: 


«Regele se plânse de activitatea d-lui Conradi în Bu- 
curești, care a căutat totdeauna legături cu adversarii 
săi. Aceste elemente nu sunt cetăţeni buni şi el trebue 
să se întoarcă împotriva lor. 

»La întrebarea feldmareșalului despre șeful Garzii 
de fier, Codreanu, regele explică; Codreanu nu se mai 
află într'o mină, ci trăeşte sub pază întrun orăşel. El a 
încercat pe vremuri să-l atragă pe Codreanu în politică. 
A fost însă cu neputinţă, deoarece nu-i un cap cu jude- 
cată, ci şi-a clădit mișcarea pe o influență primitivă și 
în parte mistică asupra maselor. El, regele, nu poate 
înțelege de unde această mișcare şi celelalte cercuri ex- 
tremiste ar fi căpătat ajutoare. Pentru el e deasemenea 


325 


PPE Sr, e N a 


e 200 exe 


a (Ca aia partid sau 
iri p este In xermnaăta | sa 
că ă -osebirea. Ce cs 
arcu să facă de 


guvern. i | 

i „Feldmareşalul a replicat că nu este uşor pentru per- 
i Ş 

competente ale poli 

pra tuturor evenimente 

direct plângerile.» 


țicii germane, să fie 


sonalităţile lor. El ar fi rugat 


orientate. asu 
pe. rege să-i adreseze lui 


Spre deosebire de conversaţia avută cu Hitler aci Carol 
face mai multe specificări. Din ambele aceste conversații cu 
conducătorii Naţional-socialiști n'ar rezulta însă—cel puţin 


în litera lor—confirmarea celor două versiuni amintite mai sus. 
a cu Hitler, rezumată de von Rib- 


a sumar, dat fiind înfumurarea 
onal-socialist de a considera 


S'ar putea ca convorbire 
hentrop să fi fost redată pre 
acestui arogan! conducător nai 


prea neînsemnate preocupările pe 
tă». Oricum. în urma lor, Carol a plecat cu convingerea că 
«Marele Reich Naţional-Socialist» nu înţelege să se amestece 
în treburile interne româneşti. Aceasta era linia lor politică 
inspirată dealtfel de concepţia doctrinară formulată cu cinism 
de Rosenberg în sensul de a considera o piedică pentru ex- 
pansiunea naţional-socialistă «orice mişcare naționalistă». 


ntru o «Mişcare naţionalis- 


Din documentele reproduse în «Orientări» rezultă clar că 
această orientare a fost punctul cardinal al Ministrului 
de Externe nazist. In completare reproducem Doc. 208 
Nr. 3410/E014077 care este o telegramă din 9 lunie 1938 
a Secretarului de Stat Weizsăcker către Ministrul Germaniei 
la București, în care se precizează: 


Rămâne la aprecierea Dvs. ca la vreo ocazie ce vi se 
oferă să arătați serviciilor româneşti competente că nu 
am întreținut cu Codreanu nici un fel de relaţii, cum de 
altlel nu rezultă nici din materialul prezentat la proces. 


»Afirmaţii contrarii le vom considera ca luate din 
vânt.» 


Mai m i ă i 
ult cu convingerea că naţional-socialiștii nu se vor 


amest Î ile i â i 
eca în treburile interne româneşti, a plecat Carol spre 


326 


Țară pentru a-și pune în aplicare planul criminal. lar pentru 
risipirea îndoelilor pe care le-a mai avut, a venit—cum vom 
vedea—alibiul cu «terorismul legionar». 

' Dupa consumarea crimei, Hitler a avut, așa cum înregis- 
trează diferiţi oameni politici cu care a venit în contact, eşiri 
violente împotriva lui Carol. In faţa lui Ciano «a repetat de 
două  ori»—cum notează acesta în jurnalul său la 19 Sept. 
1939—u«că regele va plăti scump asasinarea lui Codreanu». 
Aceste ieşiri însă porneau mai mult din rănirea orgoliului 
personal, întrucât crima s'a produs imediat după întâlnirea 
avută cu el. Acest fapt, dacă nu era considerat ca o sfidare, 
întărea versiunea că el ar fi dat mână liberă lui Carol, cu 
asigurarea făcută că nu va interveni niciodată în afacerile în- 
terne româneşti. Linia politică oficială însă rămâne neschim- 
bată. Va prima calculul material egoist. Cum scrie Fabriciu= 
secretarului de stat Woermann. la 3 Februarie 1939 (vezi 
Doc. 281, Nr. 1945/435605-606): 


«Întrucât în Orient relaţiile economice şi buna lor 
desvoltare depind întotdeauna de o atmosferă în gene- 
ral favorabilă. sperau ei (Francezii. Englezii şi Polo- 
nezii), că supărarea noastră din cauza cazului Codreanu 
se va eterniza.» 


Speranţa lor însă s'a dovedit deşartă. In «Aufzeichnung 
des Gesandten Clodius» din 13 Decembrie 1938, după ce des- 
crie oroarea şi desgustul ce l-a stârnit crima lui Carol, anali- 
zează intensificarea relaţiilor economice între România şi Ger- 
mania, încheiând cu următoarea constatare: 


«Interesant este că acea încordare politică care se 
anunţa după omorirea lui Codreanu, între Germania și 
România, mai degrabă a folosit tratativelor decât a stri- 
cat. fiindcă guvernul român a avut, de bună seamă. 
mare grijă ca nu cumva să aibă diferende cu Germania 
şi pe tărâm economie»... 

(Doc. 264, Nr. 2104/455839-845.) 


327 


7 EN 


5 


83 


lomatică a lui Carol al 


i dip 
*-davăr întreaga acţiune di[ 
Intr'adevăr întreag | duce pe 


iei ziste se va 
II-lea pentru îmbunarea Germaniei na 


i isa cu faptul că «Garda de Fier în lipsa Repelui 


din Ţară a reînceput lupta prin acte de teroare; din cauza 


aceasta statul a reacţionat» și: 


2.  Concesii oneroase pentru Români şi cât mai avanta- 


joase pentru Germani. i 
Pentru a vedea mai bine tertipurile acestei tactice politi- 


cianiste, radăm mai jos in extenso câteva documente diplo- 
matice germane. In «Politischer Bericht». Doc. 275 No. 1945/ 
435574-576, trimis la 19 Ianuarie 1939, Ministerului de Ex- 
terne de către însărcinatul de afaceri la București, Stelzer, se 


scriu următoarele: 


«Ministrul de Externe m'a rugat astăzi să vin la el 
pentru a-mi face următoarea declaraţie: 

»În anumite cercuri s'ar fi făcut la timpul lor afirmaţii 
care ar fi vrut să pună călătoria regelui în Germania în le- 
gătură cu măsurile luate la 30 Noembrie. Intrucât el, Ga- 
fencu, este de părere că aceste afirmaţii apasă şi astăzi 
încă asupra raporturilor germano-române, a vorbit cu 
regele în acest sens. Regele i-a răspuns la aceasta că el 
nu avea cunoștință de gravitatea situaţiei din România 
în timpul vizitei lui în Germania. Deaceea în conver- 
saţiile lui cu Fiihrerul și cu Mareșalul Goring el nu a 
avut posibilitatea să discute măsurile care se arătau 

necesare să fie luate contra conducătorilor Gărzii de 
Fier. De abia după întoarcerea sa în România şi-a dat 
perfect scama de gravitatea situaţiei. Guvernul ar fi 
crezut că se găseşte în alternativa, sau să ia măsurile 
cele mai riguroase, sau sa fie însuși măturat. EI, regele, 
şi-a dat deci seama numai după întoarcerea sa de si- 
tuaţia de nestăpânit din România şi potrivit ei a hotărît. 

Ministrul de Externe a adăugat că regele vroia mai 
întâi să-l însărcineze să facă această comunicare la Ber- 
lin prin ambasada de acolo. Gafencu a preferat totuși 


să-mi facă această declaraţie el însuşi ca Ministru de 
Externe. Părerea sa personală este că Fiihrerul şi Can- 
celarul persistă în prejudecăți față de România da- 
torită evenimentelor din 20 Noembrie, care ar fi pri- 
vite într'un “raport tragic» cu vizita regelui. El vrea 
în orice caz să contribue la clarificarea situației. De- 
clarația regelui este, pentru el, în afară de orice sus- 
piciune. El însuși, Gafencu. deşi național-țărănist și nea- 
parținând guvernului. s'a pus totuși la dispoziţie că să 
ajute la salvarea țării. Impresia sa, pe care el a avut-o 
de curând la gurile Dunării, este că și în popor există 
puternice curente care sunt lămurite asupra gravităţii 
situaţiei şi ar fi gata să servească Patriei. Așa după cum 
este fals să se facă însuși Fiihrerul și Cancelarul Reichu- 
lui răspunzător de evenimentele dela 30 Noembrie, așa 
cum fac unele cercuri iresponsabile. tot aşa de greșit 
este să se facă afirmaţia că Franţa, Anglia sau chiar 
Rusia au avut vre-un amestec în această chestiune. Fran- 
cezii nu ar fi ştiut absolut nimic de aceste măsuri. 

»Am avut impresia că declaraţiile Ministrului de Ex- 
lerne, care a vorbit insistent și evident cu intenția de 
a mă convinge de seriozitatea şi sinceritatea vorbelor 
sale, stau în legătură cu expunerea pe care mi-a făcut-o 
DI. Comnen imediat înainte de plecarea sa la Roma. 
Pe când însa Dl. Petrescu-Comnen a prezentat mai mult 
ca personal punctul de vedere exprimat față de mine, 
Gafencu a avut însărcinarea expresă a regelui de a co- 
munica aceasta guvernului Reichului oficial prin mine. 


Stelzer.» 


Aceeași declaraţie repetă Gafencu şi Ministrului plenipo- 
tenţiar Fabricius, cum rezultă din raportul acestuia către Mi- 
nisterul de Externe Doc. 280. Nd. 1945/435586-587 din 2 Fe- 


bruarie 1939: 


«Ministrul de Externe Gafencu m'a rugat să vin la el 
imediat după sosirea mea și înainte de plecarea sa la 


329 


7 


me d te i PE 5 


330 


at asigurarea dată deja însărcina: 


Belgrad, şi mi-a repet [te 
- ernul României doresc 


tului de afaceri, că regele şi guv 
cu Germania. l-am explicat, cum 


sincer să conlucreze Ie 
e înaintaşul său în serviciu, Com- 


am facut deja faţă d ial 
nen, dece evenimentele dela sfârşitul lui Noembrie, ime- 


diat după vizita regelui la Berghof, au trebuit să pro- 
voace o serioasă indispoziție în Germania. EL lăsa im- 
presia că nu respinge interpretarea noaslră, a contestat 
însă influenţa jidovească. Garda de fier a reluat, în 
absența regelui, lupta prin acte de teroare. Statul a 


reacţionat la aceasta. In lupta contra vechilor parla- . 


mentari ca și contra național-țărănistului Iuliu Maniu și 
a liberalului Dinu Brătianu pe deoparte, şi contra Găr- 
zii de Fier pe de alta, guvernul a rămas victorios. Din 
păcate a curs sânge, însă numai după ce Garda a înce: 
put cu aceasta. Gafencu crede că guvernul rămâne stabil 
şi că Frontul naţional român se va putea desvolta ca 
forţă purtătoare a Statului. Că această desvoltare trebue 
să se facă într'o oarecare apropiere de naţional-socia- 
lism şi fascism este cunoscut. La întrebarea mea dacă 
jidani sau jidani botezați vor fi primiţi, Ministrul de 
Externe a declarat că aceasta este exclus. Cursul este 
antisemit. La observaţia mea că marii jidani ca Aussch- 
nitt, Sapiro, Kaufmann şi în special D-na Lupescu mai 
joacă încă un rol, a negat influenţa politică a D-nei Lu- 
pescu ; referitor la ceilalţi jidani, el vrea să vorbească 
cu regele ca să se distanțeze mai mult de ei. 

»Gafencu a rugat să tragem o linie peste cele întâm- 
plate, mai ales că în urma dispoziţiilor sale presa româ- 
nească se poartă absolut corect faţă de Germania şi a 
întrebat dacă putem face propuneri pentru înbunătă- 
țirea relaţiilor. l-am răspuns că încrederea este sdrun- 
cinată; dar dacă România duce o politică clară contra 
jidovimii internaţionale, înlătură jidanii din presă, înce- 
tează însfârşit să facă intrigi contra lui Konradi şi Schic- 
kert s'ar putea vedea cu aceasta un pas de apropiere 
din partea noastră, In orice caz iniţiativa ar trebui acum 


să pornească din partea României și să arate rezultate 
pozitive, 

»Âm discutat apoi în fond chestiunea Schickert în 
sensul ordinului din 21 lanuarie P. 644. Mi-a promis 
să primească pe Schickert în audiență. Ceeace cere dela 
el este o colaborare pozitivă în interesul unei înțelegeri. 

»La sfârşit îmi comunică Gafencu că trimisul Djuvara 
va merge ca ambasador la Atena, că regele are intenţia 
să numească pe Radu Cruţescu (comp. raportul din 13 
Ianuarie No. 186 (137) ca trimis la Berlin. Gafencu 
m'a rugat să sondez dacă este acceptat acolo, pentru ca 
între plecarea înaintaşului lui și numirea sa să nu fie 
nicio întrerupere. 

»Rog comunicare telefonică în această privință. Cru- 
țescu îmi este foarte recomandat şi de George Brătianu; 


personal am o părere favorabilă despre el. 
Fabricius.» 


În treacăt remarcăm că, cu o săptămână înainte de face- 
rea raportului, la 26 Ianuarie 1939, a fost împușcat de poliţie 
—eca un câine—profesorul Vasile Cristescu. Vicepreşedinte al 
Partidului «Totul pentru Țară». Dar Fabricius, care se dove- 
deşte atât de presant pentru încetarea intrigilor «contra unor 
persoane ca Conradi şi Schickert» nici măcar că aminteşte 


de acest asasinat odios făcut de organele de stat. 
Elementul cel mai surprinzător al acestor documente îl 


constituie faptul că aceeași teză a lui Carol o pledează şi 
Gheorghe Brătianu, cum rezultă din «Aufzeichnung des Vor- 
tragenden Legalionsrat Meinburg» (Pol. Abt.) Doc. 282. 


No. 169/82493-494: 


«DI. George Brătianu mi-a comunicat, cu ocazia vizi- 


tei sale de astăzi la mine, următoarele: 

»EL a sosit ieri dimineaţă aici şi în după masa ace- 
leaşi zile chiar, a fost primit în audiență de Mareşalul 
Goring. Această audiență a fost pregătită de prietenul 
său Constantinescu. Mâine seară se va întoarce la Bucu- 


331 


332 


rești şi regretă că de data aceasta, din cauza puţinului 

timp ce-i stă la dispoziţie, trebue să renunţe la alte vi- 

zite, cu toată plăcerea cu care ar fi cerut o audienţă și 

la DI. Ministru de Externe. 
»A venit la Berlin cu mare îngrijorare întrucât se 

lemea că va găsi aici o indispoziţie generală faţă de 
România. Din conversaţia cu Maresalul Goring însă, a 
câştigat impresia că indispoziţia provocată de cunoscu- 
tele întâmplări nu se îndreaptă în general contra ţării. 
Deaceea crede—și părerea asta a şi exprimal-o—că acum 
a sosit timpul să se întreprindă ceva pentru îmbunătă- 
țirea relaţiilor germano-române Şi că aceasta ar putea 
să se facă pe tărâmul economic. In convorbirea avută 
cu DI. Mareșal Gâring şi în alta cu DI. Director de 
Minister Wohlthat, a promis să constate acum la Bu- 
cureşti, cât mai repede cu putință, dacă din partea Româ- 
nilor există o dispoziţie atât de mare pentru negocieri 
economice întrun cadru mai mare încât să se poată 
întreprinde asemenea negocieri cu perspectivă de reu- 
şită. In cazul că există condiţiile preliminare pentru o 
reuşită a conversaţiilor—cum el speră—atunci, după 
părerea sa, ar fi bine dacă Dl. Director de Minister 
Wohlthat ar veni cât mai repede posibil la Bucureşti. 
El va avea atunci grijă ca, după sosirea sa, imediat, 
DI. Woblthat să poată avea o convorbire cu regele şi 
apoi să intre în legatură cu miniştrii de resort. Asupra 
rezultatului convorbirilor sale va înștiința imediat pe 
DI. Mareșal și pe Dl. Director de Minister Wohlthat. 

DI. Brătianu a adus apoi vorba încă despre vizita 
regelui la Fiihrer şi despre evenimentele survenite ime- 
diat după. înapoierea regelui. EI a spus că i sar părea 
că aici nu suntem exact informaţi asupra celor întâm- 
plate. Regele, în timpul şederii sale în Germania, nu 
ar fi fost informat de cele ce se petreceau în România 
în tmpul absenței sale, în special că Garda de Fier ar 


fi comis acte de teroare. La înapoierea sa i S'ar fi ra- 


poztat, Și desigur întrun fel care l-a impresionat peste 
măsură, încâ 1-8! j 

sira ncât apoi s'a ajuns la cunoscutele executări 
prin împușcare. 


Semnat. Heinburg. 


Nici Gheorghe Brătianu— considerat om corect—n'a schi- 
țat nici un semn de Protest pentru asasinarea colegului și 
prietenului său Vasile Cristescu, După ce a invocat alibiul 
cu «teroarea legionară» pentru justificarea crimei comise de 
Carol, a vorbit de « Wirtschafisfragen» şi bunele lor perspec- 
tive de prosperare! 

Așa s'au comportat «prietenii național-socialişti». Așa s'au 
comportat politicienii români, dușmani sau «prieteni». Toţi 
au târguit moartea Căpitanului spre a-și face «interesele» eco- 
nomice sau poltice. Și până la sfârşit şi-au primit, într'un 
fel sau altul, răsplata meritată de scurtimea lor de vederi şi 


micime sufletească. 


1) Justiţia a reabilitat memoria Căpitanului. 


Sentința de condamnare a Tribunalului Militar al Corpu- 


lui II Armată a fost declarată fără valoare. 
Reproducem cu titlu de document sentința de revizuire 


AP as : Sa BI = a 
a Procesului Căpitanului, nu pentru a arăta infamia comisă 
prin condamnarea «pentru trădare» împotriva lui—de nevi- 
novăţia sa fiind toată lumea convinsă—ci pentru a arăta reabi- 


litarea justiţiei româneşti. 


«In complectul Inaltei Curți de Casaţie, compus din: 
Prim Preşedinte, D. G. D. Lupu, Dinii Preşedinţi de 


333 


secţiuni, Cihodaru, T. Macri, M. Mogoş şi Titu Magheru 
și după rechizitorul D-lui Procuror General D. Coman 
Negoescu: 

»După deliberare, Inalta Comisiune, în urma deciziu- 
nii, No. 1/940 a Comisiunei pentru revizuirea procese- 
lor politice, făcând în cauză aplicaţiunea articolului 4 
din Decretul-Lege No. 3326 din 1940 și a articolului 508 
procedură penală, declară fără valoare sentința Tribu- 
nalului Militar Secţia I-a a Corpului IL Armată, prin 
care fusese condamnat Corneliu Z. Codreanu, reabili- 
tează memoria defunctului şi ordonă publicarea deci- 
ziunii în Monitorul Oficial și într'un ziar ce se va indica 
de D-na Elena Corneliu Z. Codreanu, soţia defunctului.» 


Pa 


PENTRU CE A FOST ASASINAT CĂPITANUL? 


Căpitane., Căpitane. 
Neamul plânge cu amar 
Căpitane, Căpitane, 
Țara mi Te cheamă iar. 
A 
[ aceste zile de sfâșietoare durere, când neamul românesc 

«din Pind și până dincolo de Nistru» care luptă cu moar- 
tea, plânge și-L chiamă pe Căpitan, ne întrebăm şi întrebăm pe 
prigonitorii noștri de ieri: pentru ce a fost asasinat Căpitanul?! 

1—EI a fost acela care a desfăşurat de la început. în plin 
haos social. steagul rezistenţei antibolşevice «ridicând o ba- 
rieră de conștiințe care nu va permite ca acest virus al nega- 
ției să se încuibeze în sufletul românesc căci bolşevismul lu- 
crează din ură împotriva celor care au, şi nu din dragoste 
pentru cei ce n'au» (Circ.. p. 62). 

2.—A afirmat cu tărie credința în Dumnezeu şi în prima- 
tul spiritului asupra materiei, întrun moment când egocen- 
trismul cel mai feroce, ateismul cel mai destrăbălat și mate- 
rialismul cel mai grosolan, pustiau straturile noastre condu- 


3835 


cătoare, cerând intrarea în ordinea naturală: «individul în 


cadrul şi serviciul naţiunii, națiunea în cadrul şi serviciul lui 
Dumnezeu şi al legilor Sale (P. L. „p. 326). 

3.—A propăvăduit ca forţă propulsoare a societăţii, prin- 
cipiul dragostei creştine căci «în afară de dragoste pe cure 
Dumnezeu a sămănat-o în sufletele oamenilor ca o sinteză a 
tuturor calităților umane prin însuși Mântuitorul Isus Cristos 
pe care a pus-o deasupra tuturor virtuţilor, nu există nimic 
care să ne poată da linişte şi pace» (P. L., p. 246, Ed. It.). 

4—A preconizat toleranța cea mai desăvârşită faţă de 
credința altora, îndemnând pe legionari numai să-și mărturi- 
sească credinţa proprie fără să atace pe nimeni şi fără măcar 
să încerce «a sdruncina în credinţa lor pe cei înfipţi în cre- 
dință cu toată curăţenia inimei» (Circ. p. 246). El aşteptând 
biruința «de la desăvârşirea în sufletul naţiunii a unui proces 
de perfecțiune omenească» (Circ., p. 271). 

5.—A cerut de la adepţii săi «viaţă aspră, severă, austeră 
pentrucă acesta este drumul înălțării, comodităţile, înbuibă- 
rea, luxurile, trivialitatea indică drumul decăderii naţiuni- 
lor» (Circ.. p. 166). condiţionând ideia de elită «de ideia de 
jertfă, de sărăcie, de trăire aspră şi severă a vieţii» (Cire., 
p. 125). 

6—«În Țara fugii de răspundere, sufocată de atâţia pi- 
şicheri şi paraziți sociali, a făcut școala omului de caracter, 
omului de onoare, omului care nu minte niciodată, omului 
demn, corect, drept, voios, muncitor şi cu curajul răspunde- 
rii, întronând principiul că «nici o muncă nu e rușinoasă» 
(Cire., p. 58), şi înlăturând de la recrutare cu desăvârşire în 
organizație: «pe omul haimana, fără căpătâiu, pe omul secă- 
tură, fără sănătate interioară, pe omul lăudăros, pe omul vor- 

băreț, pe cel cu scăderi în materie de corectitudine bănească, 


pe cel care n'ar putea trăi în armonie deplină» (Cire., p. 120). 


7.—A luptat pentru cînfrăţirea între toţi fiii neamului, a 
luturor claselor sociale, cerând pentru lumea muncitoare care 
are foame de pâne şi sete de dreptate «dreptul de a se simţi 
stăpână peste ţară, deopotrivă cu ceilalți româri» (Circ., 


336 


p. 185), repudiind instalarea unei clase «oligarhice şi tiranice 
pe spatele muncitorilor de toate categoriile pentru a-i jupui 
literalmente de piele, fluturând continuu în aer: Patria pe 
care nu o iubesc, Dumnezeu în care nu cred, Biserica în care 
nu intră niciodată și Armata pe care o trimit în răsboiu cu 
mânile goale» (P. L.). 

8—A indicat linia loialității desăvârşite ca principiu de 
luptă de a merge numai pe căile onoarei, de a lupta, de a 
nu fi niciodată mișel, de a lăsa altora căile infamiei căci «decât 
să învingi printr'o infamie mai bine să cazi pe drumul onoa- 
rei» (C. S. C.). 

9.—A crezut cu tărie în neegalata armă a jertfei, singura 
care poate rupe cercul vicios al vendetei și în «superioritatea 
neperitoare a principiului Bisericei creştine că biruinţa veș- 
nică şi adevărată este biruința născută din martiriu» (Cire., 
p. 110). 

10.—A năzuit să scoată din şcoala legionară «omul nou 
care va ști să lupte și să învingă dușmanii Patriei» adică «tot 
ce mintea noastră poate imagina mai frumos, spiritual vor- 
bind, tot ce rasa noastră poate să dea mai mândru, mai înalt. 
mai drept, mai înţelept, mai curat. mai eroic, iată ceeace tre- 
buie să creeze şcoala legionară» (P. L.. p. 233, Ed. 1t.). 

Asemenea gânduri şi sentimente înalte a propăvăduit Căpi- 
tanul. Şi lumea românească însetată de adevăr şi dreptate, a 
alergat cu entuziasm fără seamăn, spre aceste isvoare de viaţă 
nouă. Și forţele întunericului s'au alarmat! Toţi cei fără Dum- 
nezeu și fără Patrie, fiii Satanei, cei mici la suflet și slabi 
la gândire, paraziţii, veneticii, lumea interlopă a cafenelelor. 
cu un cuvânt toate «căzăturile morale» care vedeau în însă- 
nătoşirea morală a vieţii publice românești o primejdie pen- 
tru existenţa lor parazitară, s'au strâns şi i-au uneltit moartea. 
S'a format «coaliția oamenilor cu păcate faţă de Neam pentru 
isbirea celor fără de păcate» (Cire., p. 130). Acesta a fost 
sensul adevărat al convulsiunilor interne din ultimele decenii. 
în România: lupta între moralitate şi imoralitate, între lu- 
mină şi între întuneric, între Cristos şi Satana. Încercarea 
acestei lumi corupte de a se prezenta drept apărătoare a 


337 
21 


Tu que 


TR Pi 


af 0 


tice este falsă pentrucă în România, cu 


Sei mocra y 
incipiilor de A . 
princip hingiuirile şi omorurile electorale, n'a 


furturile de urne cu schin 
nici un moment via 


a participat 4 ză 
gata să pactizeze cu dictatura nazistă pentru a-și 
rea tiranică asupra poporului român. Singu- 
din ultimele decenii, uliu Maniu, mare 
şi legalismul său desăvărșit, cu toată 
a fost ţinut de aceleași clici corupte 
primit «suliţile acelorași 


i democratică; iar dictatura 
ță Car. 


existat ă ți i 
a întreaga clasă conducătoare co. 


listă la care 
ruptă, a fost 
continua stăpâni 
rul mare democrat 
prin ţinuta lui morală 
imensa lui popularitate, 
decenii dearândul în opoziţie şi a 
tori». «Peste alte deosebiri —scria Căpitanul— noi cre- 
1 Maniu este un om corect şi de ţinută morală, într'o 
are în fiecare zi din lipsă de ţinută morală şi de 
Că pentru această ţinută în contra 


unelti 
dem că d 
țară care mo 
corectitudine interioară. 
sa se uneltește, după cum se uneltește ceas cu ceas și în 
contra tineretului» (Circ., p. 133). 

Şi lupta împotriva acestor doi promotori ai moralei creș- 
tine în viața publică românească, a continuat abuziv, fără 
scrupule și fără nici un fel de preocupare de primejdiile care 
pândeau Țara la graniţe. Numai marele sentiment de răspun- 
dere al Căpitanului, a evitat convulsiuni interne care puteau 
fi fatale pentru însăși existența Statului atunci. «Puterilor 
vrăjmaşe —scria Căpitanul— din afara hotarelor sau din 
lăuntru, care-şi închipue că legionarii le pot face jocul prin- 
tr'un început de resmeriţă, le răspund că se înșeală» (Circ. din 
B Febr. 1938). «... Tineretul de astăzi, are prea adânc în- 
fiptă conştiinţa misiunii sale istorice și a răspunderii sale, 
pentru a face acte necugetate, care să transforme România 
într'o Spanie sângerândă» (Circ. din 21 Febr. 1938, p. 271). 
Și pentru salvarea Ţării s'a pus pe linia martiriului. «Vom 
dovedi acum —seria EI la 26 Martie 1938— că nu vom reac- 
ționa în nici un fel la toate provocările. voastre. Nu să ne 
închideţi comerţul nostru, să ne înăbușiţi avântul, ci să ne 
bateți la tălpi, să ne trimiteţi în insula Serpilor, să ne ucideţi 
cui piciăe, să ne spânzurați cu picioarele în sus şi să le bateţi 
înip/ctiie) să ne supuneţi la cele mai mari umilinţi. Nu veţi 
intampina... toți cei care v'aţi asumat răspunderea unei sân- 


338 


7 Pe o eo MR O a a 0 RI CR E E NR E E RU E N N O IC 


geroase şi nedrepte opresiuni, nu numai nici o violenţă, ci 
nici măcar o opunere» (Circ., p. 284). 

Dar conștiința călăilor n'a tresărit nici la această totală 
abnegaţie pentru liniștea unei Țări amenințate. După ce i-au 
montat monstruase procese și l-au chinuit prin beciurile Jila- 
vei, Doftanei și ale altor închisori, a fost ștrangulat. 

Și astfel prin martiriul său și al celorlalți legionari de 
elită, Căpitanul nu numai că a depășit forţele răului coali- 
zate, dar a imprimat legionarismului invincibilitatea și nim- 
bul de esență creștină, care vor înfrunta vitregia vremurilor 
şi a oamenilor «căci biruinţa veşnică și adevărată este biruinţa 
născută din martiriu» (Circ. p. 110). 

In poltica externă Căpitanul, animat de sentimente creș- 
tine, a avut previziuni liniare, clare și precise, care nu vor 
întârzia să se verifice integral. «Apropierea de Rusia» EL o 
considera o mare greşală. «Este un gest de trădare —scria 
El la 10 Maiu 1936— pe care poporul român îl face față 
de Dumnezeu și față de ordinea morală a acestei lumi şi 
faţă de popoarele care stau în slujba acestei ordini, în răs- 
boiul cu puterile nimicitoare ale răului... «Dacă vor intra 
trupele ruseşti pe la noi şi vor eși învingătoare, în numele 
Diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să 
susțină, că ele vor pleca de la noi, înainte de a ne sataniza,. 
adica bolşeviza? Dacă însă vor eși biruitoare armatele creştine. 
rezultatul va fi împărțirea noastră. desființarea Statului ro- 
mân, ca plată pentru trădarea noastră...» (Circ., p. 79). «Faţă 
în faţă stau numai două lumi. Sub presiunea lor, în clipa 
răsboiului, toate combinaţiile diplomatice se vor nărui ca 
niște castele de carton. Aceste două lumi sunt: statele revo- 
luţiilor naţionale care luptă pentru apărarea Crucii şi a unei 
civilizaţii milenare şi Bolşevismul cu anexele sale. care luptă 
pentru nimicirea neamurilor şi pentru prăbuşirea civilizaţiei 
creştine. Aceștia din urmă, bolşevismul și anexele sale. vor fi 


nimiciți de armatele Crucii şi ale ordinei naturale a lumii» 


(Cire., p. 102). 
Dar Statele revoluțiilor naţionale nu şi-au înțeles misiunea 
așa cum o vedea Căpitanul și cum era în firea lucrurilor. Prin 


339 


arăt 9309.ela ape 
siune încheiat cu Sovietele la 1939 ele chiar 
agre 


Aceasta a dus la Ă terială fiind : 
i târziu şi prăbuşirea materială lundea s'a 


ere în sinceritatea principiilor etalate. 
propierii de Rusia Bolșevică au făcut-o 
Astăzi toată lumea şi ele înșile ispă- 


pactul de ne 
au renegat-o. 
care le-a atras Ma 
pierdut orice încred 

Aceeaşi eroare a â 
si Puterile Occidentale. 3 
castă eroare care dacă 


prăbuşirea bazei lor morale 


nu se va repara —așa cum se 
şesc ac 


recunoa 
ni catastrofal 

Dar pe lângă aceasta, Za : : 
respundea şi cu interesul specific Oa es case ȘOxRA exis- 
tenţa unei rezerve politice pentru politica elena. Cu Spiritul 
de lealitate şi obiectivitate care îl caracterizează, Iuliu Maniu 


ă pentru civilizaţia creștină. « Să, 
previziunea largă a Căpitanului co- 


a relevat că «orientarea în politica externă a Mişcării Legio- 
nare s'a făcut de către Corneliu Codreanu din necesitate de 
a constitui o-rezervă pentru Țară în eventualitatea că Puterile 
Axei ar eşi biruitoare» (Vezi ziarul Alba lulia, Sept. 1944). 

Tragica situaţie a Poloniei, împărţită între naziști și bol- 
șevici la 1939 și acuma ocupată de Ruși justifică această pre- 
vedere. Oricum, cât timp a trăit Căpitanul politica internă 
și externă a. Mișcării s'a orientat numai după interesul. ro- 
mânesc. Acest lucru îl recunoaște cu toată lealitatea Ministrul 
Angliei la Bucureşti în acea perioadă, când declară: «Je di- 
rais seulement qu'ă cette date (non pas en 1939) —adică 
după asasinarea Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor)— 
la Garde de Fer n'etait pas dirigee par l'Allemagne et elle 
demeurait une formation pre-nazie...» 

Așa dar, ne întrebăm și întrebăm pe asupritorii noștri de 
ieri: pentru ce a fost asasinat Căpitanul? Această întrebare o 
va repeta mereu istoria. noastră naţională căci asasinarea Că: 
pitanului a fost una din cele mai oribile crime săvârşite 
impotriva viitorului neamului nostru. Ea nu va putea fi 
niciodată, uitată și făptuitorii acestei crime vor rămâne pen- 


- tru totdeauna stigmatizați atâta timp cât va subzista simțul moral 
în lume. 


340 


şte în Anglia, America, Franţa, Italia, ete.— va deve- 


Am amintit aceste lucruri nu pentru a ne întuneca sufle- 
tele, în aceste zile întunecate când se cere unirea tuturor pen- 
tru biruirea răului care ne copleșește Țara. Le-am aminti! 
pentru a sublinia că principiile morale fixate de Căpitan sunt 
mai mult ca oricând necesare. Ele n'au fost deci de conjunc- 
tură. Căci omul corect, omul drept, omul loial și de onoare. 
omul cinstit și muncitor este necesar în toate regimurile. 

Tenebrele satanice nu pot fi biruite decât de luminile veş- 
nice ale Moralei Creștine. Cu aceste torţe ale adevărului mo- 
ral în mână, vor păși «armatele Crucii» pe care le-a prezis 
Căpitanul —pentru nimicirea tiraniei roșii. Numai cu ele 
putem ieși cu adevărat biruitori. Și numai dacă aceste torţe 
vor fi purtate de mâni curate, lumea setoasă de libertate şi de 
o viaţă demnă şi înobilată de morala creștină, va alerga spre 
ele. Căci dacă ar fi să revină iar aceleași clici tiranice de 
paraziți sociali, de afaceriști, fără Dumnezeu și fără scrupule 
morale, adică aceiași tagmă de jefuitori ai banului publice 
care au huzurit pe spinarea oamenilor muncitori de toate 
categoriile și care au chinuit pe Căpitan, pe luliu Maniu și 
pe toţi aceia care au vrut ridicarea morală și materială a 
poporului român, la ce folos ar fi jertfele ce sar face pentru 
alungarea actualilor tirani? Ce speranțe sar deschide pen- 
tru obiditul nostru neam? 

Deaceea, pentru viitorul neamului românesc, mai mult ca 
oricând se impune în aceste clipe, când pomenim 25 ani de 
la marea jertfă a Căpitanului și a celorlalți martiri legionari 
să ne amintim jurământul legionar Moţa-Marin: 


1.—«Să trăim în sărăcie, ucigând în noi poftele de îmbogă- 
»ţire materială. 


2.—»Să trăim o viaţă aspră și severă cu alungarea luxului şi 
»a îmbuibărilor 


3.—»Să înlăturăm orice încercare a exploatării omului de 
»către om 


4.—»Să jertfim permanent pentru Ţară 


5.—»Să apărăm Mişcarea Legionară, cu toată puterea noas- 
tră împotriva a tot ce ar putea să o ducă pe căi de 


341 


comproimitere; sau împoiriva a tot 


compromisuri sau 4 au 
i măcar înalta linie morală.» 


see ar putea să-i scad 


In aceste momente grele, când neamul nostru de pretutin- 


deni se luptă cu moartea, să evităm zarva unde clocotesce pati- 


mele, se ţes intri 
tacol dezolant. Să ne reculegem în noi și să ne pregăitm sufle- 


vă care ne va scoale neamul din robie. 


gile şi se destramă caracterele întrun spec. 


teşte pentru oră decisi 
Camarade, din fundul temniţelor, din desișul codrilor, din 
îndepărtale exiluri unde le-au aruncat asupritorii de eri şi 


de astăzi, adu-ţi aminte că pentru asemenca momente de cum- 


plite prigoane, Căpitanul recomanda postul şi rugăciunea căci CAPITOLUL YV 
«nu este vrăjmaş care să lupte şi să biruiască în contra pos- 
tului și rugăciunei» (Cire.. p. 267). PE DRUMUL CĂPITANULUI 
i apa — jertfe legionare— 

«Chiamă morţii să se roage totdeauna alături de tine». 


»Chiamă-L. pe Căpitan. În singurătatea Ta roagă-te lui | | 


„Dumnezeu, în numele morţilor noștri, pentru ca să ne pe 
ajute, să suferim toate loviturile, până la capătul sufe- i 
»rintelor și până la marea Înviere și biruință (Circe. p. 50) | “A 
»a neamului nostru. 

»Din înălțimea cerului Sfântul Arhanghel Mihail ne 


»ocroteşte, ne conduce și ne face învingători» (Circ.,p. 13). 
Din înălţimea cerului Căpitanul ne îndeamnă la luptă. Ș 
EI este și va fi veșnic cu noi! | A 


CONSTANTIN PAPANACE | 


342 


VIRGIL TEODORESCU 


CRANII DE LEMN 


Cîo am intrat, descoperiţi, în curtea căsuței din dealul Hâr- 

șovei cu sufletul mai greu decât povara de ape pe care Dunărea, 
alături, o împingea greoaie printre țărmurile pe unde a copilărit 
Virgil Teodorescu— am fost întâmpinați de o mână de copii cu 
obrajii dogoriţi de plâns, care ieșeau de prin ungherele curţii, de 
după un coteț sau hambar, unde stătuseră ascunși plângându-și 
fratele mai mare. Ce piept lat avea fratele lor şi cât de bine îi 
stătea cămașa verde! Cât de neînfricat părea, plin de ocrotitoare 
făgăduinţi pentru cei mititei! lar acum, cu pieptul lui de vultan 
turtit între scândurile prea strâmte, cu cămașa verde spartă, el stă 
întins pe masa de lemn a maică-sii, colo sus sub grinzile odăii 
scunde şi afumate. Ajunsese să fie student la drept, la școlile mari 
din „Bucureşti. Liar acum de câteva ceasuri, primarii și jandarmii stă- 
pânirii îl aduseră țeapăn, în miez de noapte și în pripă, în casa 
părintească, si le mai cereau încă părinţilor și fraţilor să nici nu-l 
plângă deabinelea, ci să-l îngroape de îndată, în zorii zilei, ca să 
nu apuce să vină să-l vadă fraţii lui de luptă din Bucarești și 
lumea din oraș. 

Căci cine nu ştie că cea mai mare vrednicie a unui slujbaș al 
stăpânirii este să cexpedieze», grabnic, «afacerile curente»? Bietul 
Virgil ajunsese o «afacere curentă» care trebuia grabnic «expedia: 
tă»; dela miezul nopţii şi până în zorii zilei. tocmai colo departe, 


345 


ată» ar fi fost, dacă sar fi găsit gro- 
nu era plecat și dacă nu era sortit ca- 
hnească în groapa săpată de legionari, 
ză cu lună, cu cer înstelat, în unduirea 
rilor căzuţi», și sub cuvântul de sabie 


sub țărâna gropii. Și «expedi 


pari nocturni, dacă preotul 
maradului Virgil să se odil 
în care să coboare într'o sea 
duioasă a «Imnului legiona 


al Căpitanului său. ; 
Era atât de bombată fruntea camaradului, acolo între flori 


„Niciodată nu i-o văzuse nimeni atât de bom- 


şi lumânări aprinse.. î j 
ilor HG conţinutul de comoară care sa 


bată, ochii atât de căzu i : 
frământat în acest craniu, părea că-și împinge dorurile neîmplini- 
te, puterile de luptă rămase necheltuite, tot focul şi clanul lăuntric 
—spre a răsbate la lumină, spre a-și risipi sămânţa în cupele de 
rod ale patriei, spre a-și desfăşura vigoarea biruind pentru Legiune. 
pentru Neam. Dar craniul de ceară oprea de-acum, încordat până 
la plesnire, sfărâmându-i toţi mugurii florilor de mâine. 

Ce greutate mare aveau de dus legionarii pe umeri până la 
groapă... Un craniu atât de greu, o frunte atât de bombată... 

Și totuși ce uşor e acest craniu pentru cei ce l-au culcat aici. 
Cât de simplu se rezolvă pentru dânşii totul. Câteva coale de 
hârtie înegrită prin cancelarii, procese verbale, autorizații de în- 
mormântare, şi totul se face repede și în bună regulă. Azi unul, 
mâine cu altul. Cu timpul, stăpânirea va câștiga chiar o foarte 
bună experiență administrativă în această «materie» și totul se va 
aranja și mai ușor. Se va putea chiar înfiinţa un serviciu public 
administrativ pentru satisfacerea acestei noui funcțiuni sociale: eli- 
minarea din societate, până sub ţărâna gropii, a acestor indezira- 
bili ai lumii românești de astăzi, indezirabili care sunt totuși ele- 
mentele cele mai pure sufletește ale tineretului actual, cei mai 
patrioți, fruntași în școli și la examene, cei mai buni și scumpi 
copii ai familiilor și pe deasupra, întruparea masivă a visului Re- 
gelui Carol întâiul: caractere. Tinerii cari știau și ştiu că pe calea 
aceasta îi așteaptă toate jertfele, toate ofensele și nici un folos 
personal. cari primesc însă cu bucurie această mucenicie pentru 
Neam şi Cruce. 

Dar toate acestea sunt palavre anarhice pentru cel și cei ce 
l-au ucis pe comandantul-legionar Teodorescu Virgil. Ei ne râd în 
nas să mai poftiţi! Veţi plăti la fel: încă unul, încă zece, încă o mie, 
oricâți! Deoarece astfel cred dânșii că vor fi asigurate zile mai 
bune pentru acest neam. Un piept voinic, acoperit de camașe ver- 
de, e pentru dânșii o cutie de carton care se aruncă «simplemente» 


346 


mite pur și simplu, cu hârtii în r 


ciale, părinților spre grabnică s 
cu nepăsarea pe care 


lumii cu o minciună 
-.). Aceste scumpe cra- 
urtuni nobile și altruis- 


e 4 Ș ceva de ordin lemnos. 
fără valoarea şi drepturile omenesti (să mai vorbim de drepturile 


românești ?), ceva ce se poate lovi și sfărma fără frica unei pedepse 
dumnezeești, fără consecințele impuse de imanenta justiţie ome- 
nească... Simple cranii de lemn. 3 

Dar şi fariseii spuneau la fel despre Mântuitorul răstienit: să 
mai poftească! Să poftească acum și să facă ce a făcut. = se co- 
boare depe cruce şi să se învie pe el însuși! Apoi râdeau satisfă- 
cuți de isprava lor! Erau siguri că pe această cale l-au biruit pe 
Dumnezeu, că sistemul a fost bun: să mai poftească el acum! Nouă 
ni se spune azi tot așa: să mai poftiți! Cu toată infinita distanță 
dintre jertfa lui Dumnezeu-lsus și a noastră. bieți oameni cari. prin 
păcatele omenești, isbutim însă a ne menține într'o luptă pentru 
binele altora, mentalitatea celor cari ne spun: să mai poftiți! este 
aceeași cu a Fariseilor ucigași ai lui Cristos: siguranța că, prin 
violență și prin desființarea fizică a adversarului. va fi strivită 
ideea lui, lumea nouă și mai bună pe care el o dorește, pentru care 
el luptă şi moare. 

Și ar avea biruință adversarul nostru pe această, cale. dacă n'ar 
fi cu noi adevărul și dreptatea românească, dacă noi am fi. cum 
ni se spune, distrugătorii unui viitor mai bun al acestui scump 
neam românesc. 


te, devin astfel pentru oficialitatea noastră 


“Dar nu suntem. 

De aceea autorii uciderii camaradului nostru, ca şi iniţiatorii 
sistemului «craniilor de lemn», vor purta o nesfârșită povară în 
fața, lui Dumnezeu, în faţa justiției viitoare şi în judecata istoriei 
româneşti. lar tu mamă care, atunci când legionarii îţi scoteau pe 
braţe din casă pe cel mai mare şi mai scump copil. te tânguiai: 
«copilul maichii. uite de ce nuntă ai avut tu parte», să ştii că 
rostul acestei sfâșietoare nunți e mai plăcut lui Domnezeu decât 
rodul de prunci cu care ţi-ar fi înseninat obositele bătrâneţi... 

(«Axa». 1933, 7 Dec.) 

sritlag ION 1. MOȚA 


347 


Mi i 7 


CREDINCIOS PÂNĂ LA MOARTE: STERIE CIUMETTI 


| DI popi l-a ales —scrie Căpitanul, de Sterie Ciumet- 
« ti-pentru sufletul său bun și curat ca roua să fie, prin 
tragica sa moarte și chinuire, cel mai mare martir al mişcă- 
rii legionare, al României legionare» (P. L., p. 362). La 29 
Decembrie 1933. Sterie Ciumetti a fost pus în libertate de la în- 
chisoarea Jilava unde împreună cu lon Moţa, Vasile Marin. și 
alţi camarazi a fost închis cu ocazia disolvării Mişcării de la 
10 Decembrie. După ce a văzut pe Căpitan, căruia i-a referit 
asupra celor îndurate împreună cu camarazii la închisoare, 
sa dus acasă la fratele său. Era tare obosit după nopţile 
fără somn petrecute pe scândura goală în subteranele frigu- 
roase și mucigăite de umezeală ale Jilavei. Abia adormise 
când, din nou, casa a fost invadată de poliţie. Fu ridicat în 
cămașe de noapte şi dus. Nici lui și nici familiei consternate, 
care cu câteva ceasuri înainte îi sărbătorise eliberarea, nu s'a 
spus motivul arestării. Nimeni nu știa de tragedia întâmplată 
în acea seară pe peronul gării de la Sinaia. 

De aci începe calvarul lui Ciumetti. | se cerea să spue 
unde se adăpostește Căpitanul. El nu ştia ce se întâmplase 


„348 


= rea, 
afară. Dar din insistenţele depuse de polițiști a dedus că n'au 


gânduri curate. Și s'a zăvorit în tăcere absolut 


ă. Toată noap- 
lea a fost schingiuit cu cele mai infe 


rnale unelte de tortură, 
pentru a-i smulge o vorbă asupra locului unde se găsește Căpi- 
tanul. 

A gemut, dar n'a scos acea vorbă. Atunci a fost pus să 
aleagă între moartea pentru credință și viața fără credință. 
Și Ciumelti a ales «moartea legionară» ca «cea mai sfântă 
nuntă între nunţi». S'a cununat cu ea, dar nu pe vârf de mun- 
te, într'un cadru mioritic «cu soarele și luna, ca să-i țină cu- 
nuna». Ci pe marginea unor smârcuri înghețate de la periferia 
Capitalei, la sfârșitul unei nopţi întunecate cu promoroacă și 
când pâcla se aşterne ca un giulgiu peste natura moartă. 

Mi-l închipui pe fratele Sterie în acea teribilă noapte. 
O mașină neagră îl duce la locul de supliciu. Este coborit. 
Comisarul Panova îi spune pentru ultima dată că viața stă în 
mâinile lui. Dacă spune, se salvează. Ce gânduri au tre- 
cut prin capul lui Sterie? Ce sentimente i-au inundat ini- 
ma lui mare și generoasă? Toată viața i-a rulat vertiginos. 
în acele clipe înfricoșătoare, și apoi s'a oprit la refrenul 
unui cântese haiducesc cântat prin munţii săi dragi pe care 
nu-i va mai vedea: «Fiecare om sa născut pentru a muri 
odată, onoarea și rușinea se perpetuiază până în eternitate». 
Furat de vraja acestui cântec, Sterie n'a mai auzit nici so- 
maţiile poliţistului hain și nici detunăturile gloanţelor, care 
i-au ciuruit spatele. Corpul lui sa prăbuşit pe brânci pe 
smârcurile îngheţate ale lacului de la Fundeni, pe când «su- 
fletul său bun și curat ca roua» a sburat în sferele senine ale 
eroilor martiri. 

Credincios până la moarte, aceasta simbolizează jertfa 
lui Sterie Ciumetti. 


CONSTANTIN PAPANACE 


MORȚII NOȘTRI 


Pra reavăn de razele calde ale soarelui din această primă- 

vară timpurie ne-a trimis în dar ghioceii albi ca spuma și viole- 
tele parfumate cu toată mireasma gliei și a cerului. Nu flori, ci 
suflete. Sufletele morţilor noştri contopite cu tărâna, care au învins 
încăodată materia și au răsbit până la noi cu moartea pre moarte 
călcând... 

Din pustiul morţii fizice, din sterpiciunea îngheţată a iernii, ca 
şi în primăvara trecută, ca în toate primăverile ce vor veni până 
la sfârșitul veacurilor, sufletele morţilor noștri înfloresc și ne zâm- 
besc parfumat, în cimitire sau pe coline, din câmpurile în cari au 
căzut fulgeraţi de gloanţele dușmanilor sau din pădurile prin care 
au fost purtați în lanțuri. 

Ingemănaţi cu eternitatea, morţii noștri din lumea lor de din- 
colo, ne ocrotese şi. ne îndreaptă pașii. Ei au realizat acolo, în 
câmpiile Domnului, o altă legiune, și ca pe vremuri când erau 
ființe muritoare, sunt camarazi. Camarazi de luptă, camarazi în 
vieață, camarazi în moarte. Stau cot la cot, umăr la umăr studen- 
tul Sterie Ciumetti, muncitorul Niţă Constantin, țăranul Bălaianu 
Nicolae. 


Mormintele lor sunt pretutindeni; ele alcătuese punctele car- 


350 


97 


dinale pentru geografia spiritualita 
sub umbra crucii strămoșești, 
să reinnoiască legământul de 
noi de vieaţă. 

Morților noștri le închinăm câteva cl; 
care zi din vieaţa noastră, 


: ţii românești. La căpătâiul lor, 
vin zilnic pelerinii legionari ca 
jertfă şi să se împrospăteze cu forţe 


pe de reculegere în fie- 
sub ocrotirea lor începem ședințele în 
cuiburile noastre; pe ei îi invocăm şi sub scutul lor pornim la lup- 


tă. Ei sunt isvorul de vieaţă eternă pentru sufletele noastre, pen- 
tru minţile noastre, pentru faptele noastre. 

Purtăm. cu toţii cămașa țesută din firele nevăzute ale jertfei 
lor. În taberele de muncă frământăm pământul în care sau im- 
primat pașii lor și durăm cărămida zidirii unei vieți noi, din ţă- 
râna stropită cu sângele lor. Pe temelii fixate în eternitate prin 
sfintele lor oase, ridicăm în cântec, pentru un mileniu, cetate mân- 
dră şi cuprinzătoare neamului românesc întreg. 


VASILE MARIN 


(«Cuvântul Argeșului» 20-111-1936.) 


„pu 


Y 


JERTFA LUI ION MOȚA ȘI VASILE MARIN 
ÎN LUMINA ISTORIEI 


(Data de luptă și generaţie cu lon Moţa și Vasile Marin sun- 
tem pătrunși de măreţia gestului lor de a porni să lupte în ar- 
mata naționalistă a Spaniei. 

Sau dus posedaţi de gândul jertfei pentru triumful Crucii și 
pentru apărarea civilizaţiei latine. 

Fapta lor este afirmarea celui mai înalt sentiment de eroism, 
căci poate fi oare ceva mai eroic decât ruperea de tot ce ai mai 
drag pe lume spre a împlini cu sângele tău biruința idealului că- 
ruia i-ai închinat viața? 

Este mărturisirea, cu preţul ultimului sacrificiu, a unei profun- 
de credinţe în Dumnezeu, a spiritului nou ce se ridică răsvrătit îm- 
potriva unui întreg secol de materialism și lipsă de religie. 

Suflete de granit, au înfrânt moartea prin moarte. 

Suntem prea măcinați în mărnunţișurile zilnice ca să putem 
cuprinde, în toată amploarea, jertfa lui Ion Moţa și Vasile Marin. 

Mult mai târziu, după trecere de decenii, când vremurile de azi 
vor proecta în perspectiva istoriei, fapta lor va putea fi detașată în 
lumina strălucitoare a veşniciei. 


Căci fapta lor este deschizătoare de drum nou în istoria nea- 
mului românesc. 


352 


A 


Pornirea lor şi a celorlalţi cinci camarazi să lupte în acel colţ 
de Europă unde acum s'au pus în cumpăna sorții viața de mâine 
a omenerii —cu Dumnezeu sau cu Satana— însemnează ceva mai 
mult decât o participare simbolică a generatei noastre prin ei, cei 
mai aleși fii, la marea bătălie dintre Cavalerii Crucii și Ostașii 
Diavolului. 

Insemnează fixarea noului orizont pentru generația României 
Mari, care respinge spiritul strâmt al înaintaşilor, trasând singură. 
prin „cea mai mare jertfă, sângele propriu, sensul misionaric al 
existenţei ei. 

In curgere de veacuri, noi am luptat pentru credinţa și pentru 
existența neamului; dar am luptat aici, pe pământul și în jurul 
hotarelor noastre amenințate. 

E pentru prima dată în istorie, când Români aleși. având conș- 
tiința misionarică a luptei pentru Dumnezeu și civilizație, pornesc 
pe meleaguri îndepărtate se sfinţească acolo. cu suprema jertfă. 
crezul lor. 

Privită în perspectiva istoriei, fapta lor e plină de consecinţe 
pentru destinul neamului românesc. 

Națiunea franceză, odinioară în fruntea neamurilor lumii, a 
pășit pe planul istoriei universale, când cetele de cavaleri cruciați 
au părăsit plaiurile înverzite ale Franţei ca să moară în nisipurile 
Siriei, cu ochii ţintă către Ierusalimul Mântuirii. 

Căzând cu privirea îndreptată către Dumnezeu, pe pământul 
Spaniei, patria Împăratului care ne-a zămislit ca neam. misionarii 
noştri au smuls lacătele ce ne țineau închisă poarta largă a istoriei 
universale. 


Prin ei, neamul nostru se îndreaptă pe drumul mare şi luminos 
ce duce către Dumnezeu. y 


VASILE CRISTESCU 
1 Febr. 1937 


353 
23 


Un Simbol: ION MOŢȚA 


| EX 1. MOŢA se trage dintr'o familie aleasă, care în curs de 
câteva decenii a dat plasei Orăştie vrednici conducători. Mama sa 
născută Damian era de o exemplară modestie și o bună creștină. 

Tatăl lui, preot şi aprig luptător pentru cauza românilor din 
provinciile românești aflate sub stăpânire străină. Din faţa altaru- 
lui cu predicile şi cuvântările sale iar în scris prin ziarul Liber- 
latea, care apare încă dela începutul secolului nostru, arată că 
independenţa și drepturile Românilor din Ardeal nu pot fi con- 
testate și că trecătoarea stăpânire ungurească nu se mai vrea tole- 
rată de trupul masiv și sănătos al Românilor ce locuesc între Tisa 
și Carpaţi. 

La isbucnirea primului răsboiu mondial, părintele Moţa a tre- 
lit să se refugieze, luând drumul spre București ca să scape de 
furia maghiară, care-i cerea capul, fiindcă simţea, gândea și lupta 
pentru cauza naţională a neamului său subjugat. 

In Ţara Mamă își continuă activitatea —ca și din America— 
unde este trimis ca să arate şi acolo că ARDEALUL este românesc 
şi că noi nu stăpânim decât ceeace am moștenit dela strămoșii 
noștri încă de pe vremea când Europa nu știa, dacă există undeva 
în lume un trib de unguri, care vor avea de gând să se năpustească 


354 


asupra ei. După realizarea unității teritoriale părintele Moţa își 
Teia activitatea ziaristică pentruca foaia Libertatea să he în trun- 
tea publicaţiilor periodice cari susțin, apără și justifică mișcările 
şi manifestările naţionaliste ce se conturează tot ma: clar pe ori- 
zontul românesc. 

Acestea sunt antecedentele familiei care ne-a dat pe Lion I. Moţa; 
acesta este mediul în care se plămădea cel care urma să continue 
bătălia începută de înaintșii săi. 

Ion I. Moţa s'a născut la 5 Julie 1902, în Orăştie unde-și face 
școala primară. Primele clase de liceu le face la Sibiu, unde este 
coleg cu Corneliu Georgescu; şi, Corneliu Georgescu în «Pe dru- 
mul cu Arhangheli» arată cum se distingea Moţa printre ceilalți 
elevi, cum era mereu serios, mereu preocupat şi frământat. Această 
seriozitate, frământare și preocupare se dovedesc nu peste prea 
multă, vreme în toate faptele sale. Bacalaureatul îl face la liceul 
Sfântul Sava din Bucureşti, în 1920. 

In anul școlar 1920/21 pleacă în Franţa unde înseris la Facul- 
tatea de Drept dela Sorbona, absolvă primul an cu distineţie. Din 
cauza greutăților materiale —și poate fiindcă aşa a vrut destinul 
generaţiei noastre— a trebuit să se reintoarcă în țară. 

In toamna anului 1922 Ion I. Moţa se înscrie în anul doi al 
Facultăţi de Drept din Cluj. 

Suntem deja în al patrulea an dela realizarea unității noastre te- 
ritoriale şi naţionale. Unitatea sufletească însă lăsa de dorit: ea 
era împiedicată de interesele meschine ale politicienilor zilei și 
mai cu seamă de acei cari aruncau sămânța roşie peste ogorul ro- 
manesc, 

Nimeni altul nu putea sesiza mai bine această primejdie decât 
tineretul adunat în jurul universităților, în fabrici sau la coarnele 
plugului, tineret care încerca să pună stavilă tendinței de comuni- 
zare. 

Căminele erau ocupate de protejaţi şi de străini, care ne speriau 
ca număr. Studenţii săraci erau sortiți să stea în locuinţe nesănătoase 
pe la periferiile oraşului. 

Din cauza mizeriei o. studentă își curmă zilele într'o cameră 
din mansarda unui hotel. Tragicul sfârșit al colegei noastre a în- 
semnat, spontan, ieșirea: din pasivitate, a însemnat alarma de luptă, 
fiindeă toate încercările de a obţine satisfacerea doleanţelor noas- 
tre pe cale de bună înțelegere rămăseseră nebăgate în seamă de 
către autoritățile timpului. 


333 


(9 DT aere aaa EEE E 


Suntem în ziua de 2 Decembrie 1922, E ora c 


inei. Din sala de 
mese a Căminului Avram Ianeu se aud 


voci în stradă. Unul câte unul 
părăsim sala de mese lăsând în urmă mâncarea servită. Cei din 
camere coborau în grabă treptele. Din fața căminului s'a pornit 
la prima manifestaţie în urma căreia au fost distruse câteva tipo- 
gratii de ziare jidoveşti care împroşcau zilnic cu noroi în studen. 
țimea română («Keleti Uisagy, «Elenzek»,..) şi vitrinele câtorva 
cafenele luxoase si prăvălii. 

Inceputul se făcuse. Lumea românească și 
cari pănă acum stăteau nepăsători se trezesc di 
ţeala în care erau cultivați. 
Îi trezit în autorități și 
cauza universitară; 


acei dintre studenţi 
n nepăsarea și amor- 
Cu toţii speram, că cele întâmplate vor 
profesorii noştri cel puţin înteres pentru 
credeam că oamenii politici vor lăsa să le cadă 
vălul de pe ochi, că mai există în autorităţile locale și centrale 
0 întreagă generaţie, şi dacă 
Prea puţini însă dintre das- 
călii noştri și oamenii responsabili ai zilei au întrezărit în 
tâmplarea dela 2 Decembrie 1922, 


măear o simţire părintească pentru 
nu, cel puţin pentru viitorul patriei. 
în- 
că acesta este poate strigătul 
unei generaţii pentru ceeace avea să se întâmple în vara lui 1944. 

Lupta trebuia conlinuată, deoarece nimeni nu voia să discute cu 
noi şi să caute o cale justă pentru rezolvarea problemei studen- 
ților şi aplanarea acelui diferend ce se ivise la facultatea de medi- 
cină între studenţii creştini şi jidani pe tema cadavrelor de disecţie. 
că jidanii refuzau să facă disecţie pe cadavrele coreligionarilor lor 
dar făceau 'disecţie pe cadavre creştine. 

Acestea-s împrejurările simple prin care 2-XI[-1922 devine pe 
neașteptate ziua de naștere a mișcării naționale româneşti în Cluj. 

Senatul universitar căuta pe autorul moral al întâmplărilor din 
seara de 2-XI11-1922; trebuia ca pedapsa să cadă asupra cuiva; se 
cerea ca cineva să ispășească pentru cele întămplate, ca apoi, inte- 
resaţii, să-și poată continua acțiunea lor de înmizerare a noastră, 
de injustiţie, deci de comunizare. 70 

Un nume flutura pe buzele tuturora, tineri și bătrâni. studen- 
ţi și public, cu multă încredere, cu deosebit respeet, cu mare ad: 
miraţie: Moţa. : 

Moţa fixa echipele de pază ca să nu se între la cursuri. Moţa 
formula și susţinea revendicările studențimii clujene; cu Moţa dis- 
cula Senatul Universitar; de cuvântul lui Moţa ascultau miile de 
studenţi: el ne conducea, aveam deci un şef. A 

Deoarece Senatul Universitar refuza rezolvarea cererilor noas- 


-sti din toată țara 
se adună la București şi (Opila casă aa 3 i învăţământului, 
studențimi, referitoare la caprei ca e BE SEA 
armafei şi justiției; s'a proclamat acolo gre g 
țească pănă la rezolvarea acelor cereri. E 

Ziua de 10-X11-1922 apoi în primul pei o PRE aa 
şi delegaților studenţimii ţinut la laşi—cu to pi Îi Ta e 
în zilele de 22/25 August 1923 este proclamată 
şi de comemorare a începutului unei lupte. e a 

«Mă bucuram de toate hotărârile ie, ți Ea po PL 
ales, pentrucă în grupul iti căștigam un OM: p 
scrie Căpitanul în «Pentru Legionari». y - p'3 
de aa centrului studenţese «Petru Maior» din Ss 
obișnuit se alegeau acei cari erau în anii ultimi. Cum Insa ui 
căutau să pună piedici luptei începute. pentruca să-şi poa - 
ultimele examene, rând pe rând sunt răsturnați (Adam Pepe și 
Alexa) dela conducere. In fața acestei stări de lucruri. deși it 
1. Moţa era numai în anul doi și deși era abia de 22 ani. a fost 
proclamat, prin ovaţii, preşedinte al centrului studențese a stau 
Maior», în sala de gimnastică a universităţii căci celelalte săli s'a 
refuzat să ni să deschidă. Nu deci dela o tribună, ci urcat pe un 
butuc de lemn înconjurat de dragostea şi repectul nostru neţărmu- 
rit, mulțumește Ion |. Moţa celor prezenţi îndicându-ne drumul 
de viitor. Cu toate că era încă prea tânăr, greutatea luptei abia în- 
cepută -și de el plănuită îi poruncea să-și însușească comanda. iar 
noi îl doream cu toţii şef, el singur fiind în stare să continue și să 
intensifice ceeace începuse. 


Când Senatul Universitar şi-a dat seama de valoarea 
tător a tânărului președinte. 


es al conducătorilor 


dar mai 


de lup- 
când mai ales s'a convins că mai de- 
grabă poate fi frânt decât încovoiat, l-a eliminat pe lon 1. Moța 


și pe alţi patru din toate Universitățile. Domnii Profesori 
că prin această eliminare lupta va înceta frământările studenţesti 
se vor potoli, iar dumnealor își vor putea continua drumul pe că- 


xarea roşie. Ei nu și-au dat seama că lupta începută devenise lupta 
Neamului, că Ion 1. Moţa o întruchipa. 


"Dupăce în Decembrie 1922 scoate ziarul 
care arată dereptatea luptei începute şi moti 
dicărilor generaţiei pe care o tălmăcea, 
«Acţiunea Românească» împreună cu: 
țieganu şi alţii, grupare politică, 


credeau 


«DACIA NOUA, în 
vează justețea reven- 
în anul următor fondează 
Cătuneanu. Ciortea, ]. Ha- 
ce fuzionează apoi cu L. A.N.C. 


357 


| 
i 
| 
| 


reiau: tnt ala 


e a pica > 


In vara acestui an pe «Rarăul Căpitanului» stă de vorbă șeful 
cu primul său sfetnie, cu cel mai drag și cel mai prețuit camarad 
de luptă. Examinând situația politică și universitară Ion I. Moţa 
spune: ... «Studenţii nu mai pot rezista în toamnă și decât o ca- 
pitulare ruşinoasă, a noastră a tuturora, după un an de luptă, mai 
bine să-i îndemnăm să intre la cursuri, iar noi, cari i-am condus, 
să terminăm frumos mişcarea sacrificându-ne, dar făcând să cadă 
alături de noi toţi acei pe cari ii vom găsi vinovaţi de trădarea 
intereselor româneşti. Să ne procurăm revolvere şi să tragem în 
ei. dând un exemplu zguduitor care să rămână dealungul istoriei 
noastre româneşti. Ce se va alege după aceea de noi, vom muri sau 
vom rămâne toată viața în închisoare, nu mai interesează» 
(po E.5l5): 

Căpitanul aprobă şi se ajunge—din cauza trădării—ca la 8 Oc- 
tombrie 1923 să fie arestaţi iar la 29 Martie 1924 începe procesul 
complotului care se termină cu achitarea tuturora, fiindcă soarta 
a făcut ca din punct de vedere juridic, trădarea să se facă înainte 
ca să fi fost hotărâte si puse in aplicare toate elementele consti- 
tutive a unui complot. 

In închisoare fiind. lon I. Moţa își face rost de un revolver, 
care îi este trimis de către studentul Leonida Vlad, din Orăstie și 
când Vernichescu—într'o zi de vizite—se afla împreuna cu cei- 
lalţi în vorbitor, Ion I. Moţa, îl ia de braț și, sub motiv că vrea 
să-i spună ceva, îl duce în camera vecină unde trage în el. În 
concepția de viaţă a lui lon I. Moţa, crescut în mediul și climatul 
arătat mai sus nu se pulea ca un trădător să mai trăiască. Glon- 
țul însă îl rănește numai pe mișel, care este transportat la spital. 

După judecarea procesului complotului, Ion ÎI. Moţa dimpreună 
cu Leonida Vlad rămân în prevenţie pănă la judecarea procesului 
lor: «atentat de omucidere prin :împușcare», proces care se ju- 
decă la 26-1X-1924 şi în care deasemenea a fost achitat. Punctul 
de vedere al lui Ion I. Moţa a triumfat. Apărarea și afirmaţia lui: 
că trădarea trebue sancționată a fost însuşită de către justiţia vre- 
mii, cu toate că nu era scrisă în nici un text de lege, dar care 
era imprimată în sufletul naţiei româneşti; prin fapta lui lon |. 
Moţa se rupe de acel trecut în care luptătorii pentru neam au fost 
doborâţi prin trădare (Horia, Tudor). 

Ca semn de totală identificare şi adeziune a studenţimii clu- 
Je Be Gui fapta de sancționare a trădării—încă pe când Ion I. Moţa 
era la inchisoare—este ales preşedinte de onoare al Centrului Stu: 


358 


dențesc «Petru Maior» iar celelalte universităţi fac mari manifes- 
taţii cu ocazia procesului. 

Astfel creiază Moţa prin exemplul dat, o lege nescrisă, după 
care s'au condus apoi Nicadorii şi Decemvirii. 

Intr'o zi frumoasă de toamnă târzie a anului 1924 Clujul se 
îmbracă în haină de sărbătoare. Aștepta sosirea celui mai drag 
fiu al său, al celui mai viteaz și mai dârz luptător dintre ostașii 
în devenire ai Căpitanului. După mai bine de un an de închisoare 
— ceeace era nespus de mult pe acea vreme—îmbrăcat în costumul 
lui alb de la Orăștie, purtat pe brațe de către studenţi și-a făcut 


'lon I. Moţa întrarea în capitala Ardealului tânăr legionar. Este 


singurul muritor căruia Clujul i-a pregătit o primire atât de triun- 
fală, primire care a fost întrecută doar de ultima lui vizită la 
Cluj—13-]1-1937—ecând din nou purtat pe umeri, acum însă de 
camarazi, venea să arate «Almei Mater» a Transilvaniei cum tre- 
bue să-și facă datoria și cum trebue să moară legionarul. Triumful 
lui insemna triumful Neamului, însemna triumful ideii naţionale 
şi creştine, ideea în care vor trebui să creadă și să crească genera- 
țiile viitoare. 

Abia scăpat de acest proces şi este arestat din nou ca presupus 
complice în cazul Manciu, pe care-l sancţionase Căpitanul. Pro- 
cesul Manciu se judecă între Septemvrie 1924-Mai 1925. în care 
deasemenea sunt cu toții achitaţi. 

În toamna lui 1925, împreună cu Căpitanul, lon I. Moţa se 
duce în Franţa ca să-și continue studiile, el fiind, cum am spus, 
eliminat din universităţile românești. În anul următor își ia li- 
cenţa în drept la Grenoble. 

În Julie 1926 întră în școala de ofițeri de rezervă dela Ploeşti. 
ca să-și facă stagiul militar terminând cursul cu gradul de sublo- 
cotenent. 

În primăvara lui 1927, văzând că Liga Apărării Naţionale Creş- 
line se rupsese în două scrie Căpitanului, care rămăsese la Gre- 
noble unde voia să-și facă doctoratul, rugându-l să vină în țară. 
Constatându-se că ruptura din Ligă nu se mai poate reface, Văcă- 
reștenii se retrag, urmaţi de toţi acei cari recunoșteau în Căpitan 
pe Seful generaţiei 1922, pentruca la 24 Junie 1927 să se înfiin- 
țeze LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL. 

La 8-X1-1927 a avut loc solemnitatea depunerii primului le- 
gământ, a primilor legionari. Despre acel moment, în prefața căr- 
ţii «Rânduri către generația noastră» (de Ion Banea). ne spune 


359 


«Mai aducem chiar și acea onoare unică de a şti 
] 


i vechiu legionar acela în mâinile 
că tot un ardelean SA legământul său față de Legiune. 
însuși Cp intră candidat de advocat în biroul advo. 

In toamna a ip Sibiu. Făcea practica advocaţială pe lângă 
cațial - Divanu za =) Ardealului: Dr. Lucian Borcea. La 1 Fe. 
cel mai e eri în orașul său natal unde-și deschide birou 
bruarie 1929 Set In anul următor trece în capitala judeţului: 
advocațial E Aaa se mută la Bucureşti. Teza de doctorat «La 
Li si e, sarge la Socicte des Nations» și-o prezintă în 1932, 
ale cart fa Grenoble. Comisia examinatoare a dispus 
ca teza să fie trimisă tuturor universităţilor din Franţa. 

Temeinica lui pregătire juridică, verva lui convingătoare, obiec. 
tivitatea cu care desbătea procesele și trata pe adversari l-au impus 
în foarte scurt timp în cercurile juridice. Aa 

În primavara lui 1935 convoacă la București; în sala medici- 
niştilor, generaţia studenţilor 1922. Din aceasta făceau parte stu- 
denţii înseriși la universitate în anul scolar 1922 23 plus membrii 
comitetelor centrelor studențești din anii următori. Se urmărea, 
anume, o strângere a rândurilor fostelor serii de studenţi, forma- 
rea unui bloc cu directive politice și de educație bine precizate, 
Moţa este ales președinte al «GENERAȚIA MISCARII STUDEN- 
TEȘTI DELA 1922», adică este recunoscut și confirmat în calita- 
tea pe care practic o exercita încă de pe când era student. Un 
grup de câţiva inși în frunte cu Dr. Dănulescu se retrag din adu- 
nare, când după lungi desbateri se conving că nu pot face nici un 
Joc poltic și când și-au dat seama, că nu pot trece peste Ion I. Moţa. 

Imi aduc aminte cum după fiecare şedinţă, retrăgându-ne în 
curtea sediului, Ion I. Moţa în poziţia de drepţi, raporta Căpita- 
nului despre cele discutate şi hotărâte, așteptând să primescă noi 
îndrumări pentru discuţiile viitoare. La trei pași în urma lui, ne 
simțeam mândri de a fi reprezentaţi de Ion I. Moţa iar Căpitanul 
asculta cu multă mulțumire interioară raportul primului lui soldat. 

In acelaș an Moţa ia parte la congresul international dela Mon- 
treux, ca delagat al Mișcării Legionare și ca doctrinar cunoscut. 
Titulescu, pe atunci ministru de externe, care se afla în sala con- 
gresului pune la cale arestarea lui Lon I. Moţa prin autorităţile lo- 
cale respective, Descoperindu-se inscenarea, membrii congresului 
inter VanIigI Moţa este lăsat liber. Congresul înfierează atitudinea lui 
Titulescu, iar Ion I, Moţa refuză să-i mai întindă mâna. Propune- 


Ion I. Moţa..- 


căruia 


360 


a 


rile lui la acest congres au fost primite cu entusiasm, de către par- 
ticipanţi. 

In vara anului 1936 lon 1. Mota inițiază bătălia financiară în 
vederea cumpărării unei maşini pentru Căpitan. In toate era Lon 
I. Moţa un exemplu. Amănuntul nu-i scăpa niciodată. Pe cât era 
de priceput și vizionar în marile probleme, pe atât era de atent 
in probleme de amănunt și de formă. Intr'o discuție spunea: «omul 
și mai cu seamă legionarul trebue să fie corect în vorbă. faptă. 
gândire şi trăire apoi îngrijit fiziceşte Şi ca prezentare exterioară. 
căci aceste amănunte—toate la un loc—formează intregul și legio- 
narul trebue să fie un om întreg. Lipsind unul din aceste amănunte 
întregul își pierde calitatea». In testamentul ce ne-a lăsat accen- 
luează asupra importanţei ce trebue să se dea amănuntului și 
formei. 

În acelaş an mută ziarul Libertatea dela Orăștie la Bucureşti. 
Voia să facă din această foaie un organ de luptă, educaţie și înfor- 
maţii, după stilul lui. 

În prima lui tinereţe—1923-—traduce din franțuzește «Proto- 
coalele înţclepţilor Sionului». Incepând lupta, cu toate că era în 
permanenţă pe teren, în clipele de repaos Ion I. Moța își aşternea 
pe hârtie gândurile și frământările sale lăuntrice: ca să răspundă 
la un atac, să lămurească o problemă, ca să fixeze un principiu 
de viaţă sau de luptă, ca să lovească pe cei ce trebuiau loviți. ca 
să deschidă noi şi noi drumuri pentru viitoarele generaţii de lup- 
tători ce își găseau rostul, de-acum, în rândurile oştirilor Căpita- 
nului, al căror număr se îngroșea mereu cu fiecare zi. Toate arti- 
colele sale—scrise între anii 1922/1936—sunt strânse în volumul 
«Cranii de Lemn» (Sibiu 1935). 

Aşa lon I. Moţa cu sabia într'o mână și pana în alta își deschi- 
dea drumul, căștiga bătăliile și înrfângea adversarii. O idee în- 
colțită în mintea lui înțeleaptă o realiza fie cu pana fie cu spada. 
după cum dictau împrejurările. Și el a căştigat toate bătăliile ini- 
țiate sau cari i-au fost ordonate. Pentru ce? iată însăsi vorbele lui: 
«Mor Corneliu pentru Hristos, și Legiune. Nu cer nici răsplată, nici 
nimic ci doar biruința... (Test. 9.) 

Astfel, cu gândul jertfei în suflet, într'o zi lon |. Moţa sa pre- 
zenztat Căpitanului, raportează despre planul încolțit în mintea 
lui şi cere aprobarea de a pleca să lupte în Spania... «Aprob o 
lună pentru lupta ta pe front...» îi spune Căpitanul. Dar dacă 
situaţia locală va reclama o prelungire?... putem sta mai mult?... 


361 


— 


Despre orice zi în plus mi se va cere apro- 


- ă I. Moţa. îi SE 
is la d după o clipă de gândire. 


barea»... îi răspunde Căpitanul, a ei « 

Doi. vizionari, doi Fei Frumoși stau faţă în faţă; se. priveau 
în toată măreţia lor; două inimi băteau în acelaş ritm, ascultând 
vlasurile şi îndemnurile din istorie venite şi numai de ei auzite; 
ii Ș itori de viaţă nouă pentru un neam întreg, 


pentrucă ei erau făuri ar 
neam pentru a cărui ridicare și marire nu cunoşteau nici un obs- 


tacol. 

Și a plecat apo 
mântească ; a plecat c le 
care se măsurau în peninsula Iberică. la lupta creştinilor contra 


anticriștilor, la lupta neamurilor împotriva comunismului. «Eu nu 
or când se trăgea cu mitraliera în faţa lui Hris- 


i lon IL. Moţa ca să-și desăvârșească opera pă: 
a să ia parte la lupta dintre cele două lumi 


puteam sta nepăsăt 
tos» serie on IL. Moţa depe câmpul de luptă. Şi când spune eu» 
vorbea în numele Gărzii de Fier, vorbea în numele neamului ro- 
mânesc. 

După cum exemplu ne-a fost în toate comportările sale și de 
această dată ne dă cel mai cutremurator exemplu, ca să ne arate 
cât de pregătiți trebue să fim noi pentru lupta, la care nu peste 
mult, întreaga țară românească și întreaga lume creştină va fi che- 
mată să ia parte. 

Şi a purtat Lon I. Moţa cu mândrie drapelul românesc cu care 
își încinsese trupul lui de arhanghel; a plecat ca să revină; nu 
ca să mai vorbească ci ca să arate neamului său și lumii întregi 
de cum ştie și de cum trebue să moară un legionar din Garda 
Căpitanului; să ne dovedească prin trupul lui de-acum rece, până 
la ce jertfă trebue să ne ridicam noi. 

Numai aşa și nu altfel putea să-și încheie viaţa pământească 
fiul Sarmiseghetuzei, fiul Orăştiei. Pe câmpul de luptă i-a fost 
hărăzit lui Ion I. Moţa să moară, căci, o luptă i-a fost întreaga 
lui viaţă, care abia atinsese 35 de ani. 

Cu drept cuvânt ne putea scrie... «Nu este important ca să 
trăești un anumit număr de ani, ci împortant este cum îi trăești...». 
Scriindu-ne această cugetare din drumul lui spre moarte, el a 
înțeles să ne şi dovedească şi ne-a dovedit-o din plin, căci, gândul 
lui era egal cu vorba și egal cu faptele sale. 

Destinul din nou i-a hărăzit ca în moarte să fie însoţit de un 
frate mai tânar, dar de un cararad așa cum înțelegea el pe legionar 
ȘI Dumnezeu i-a dat pe Vasile Marin. Cu siguranță că Ion I. Moţa 
a fost fericit să-l aibă pe Vasile Marin ca însoţitor—și în viața 


362 


de dincolo—după cum mereu împreună au fost din cli irii 
spre locul desâvârșirii lor. Si e sea 

Pe Vasile Marin numai cine l-a văzut își 
mulţumirea sufletească pe care o simțea 


plecarea. Era ca iluminat de o puternică t 


poate de seama de 
după ce i se aprobase 
că l-a ales şi l-a învrednicit Căpitanul cu dr ti E aici 
scaţi de mă- 

— de a lupta alături de Ion I. Moţa; 

— pentru biruinţa crucii ; Și 

— învierea Neamului românesc. 

Și s'a achitat de această însărcinare alături de camaradul său 
care era pentru el un simbol. 

Simbol ne sunt de-acum amândoi. 

Simbol va rămâne pentru noi deapururi Mayadahonda pe al 
carei câmp de luptă MOŢA și MARIN mor îmbrățișaţi in taina 
jertfei într'o zi de Miercuri, 13 Januarie 1937 ic coace 4-6. 

Sunt ceasurile în cari răstignit pe cruce îşi da duhul FIUL 
OMULUI. 


Dr. lox FLesERIU 


PRIN MOȚA NOI AM AJUNS LA INIMA CĂPITANULUI 


(O ensznanase trecerea lui lon I. Moţa prin lumea românească—în 

pătura-i subțire—ne-o mărturisește unul din generaţia dela «25 »: 

«Trebue s'o recunoaștem real prin Moţa noi am ajuns la inima 
Căpitanului, la încrederea desăvârșită în el. Moţa a fost puntea 
între intelectualismul nostru livresc, sec și indiferent, și acest isvor 
de spiritualitate românească și creștină, de sens, credinţă şi hotă- 
râre. Pentru cei mai mulţi dintre noi întrarea în legiune a însem: 
nat finalul unei exasperante crize psihologice, şi meritul acestei 
tămăduiri revine, întreg, lui Moța.» 

Un altul, cutremurat pentru câteva clipe, mărturisește, şi el, 
următoarele: «Cred în biruința Legiunii, deoarece cred în Nea- 
mul meu». pa pa în, 

În rândurile de mai la vale, vom încerca să mărturisim ceeace 
însemnase Moţa pentru noi, cei mulţi, din lumea asta mare a făp- 
turilor lui Dumnezeu. Mărturisirea, dealtfel, ni-i foarte simplă; 
Moţa ne-a vestit pe Christos. Lăsându-ne, prin viaţa lui, să ghicim 
cam cum ar trebui să fie trăită viața în UNIRE CU DÂNSUL. 

Pe ce căi tainice se va fi întâlnind Moţa cu Cristos noi nu 
știm şi nici nu e numaidecât de lipsă pe toate să le știm. Am aflat, 


364 


doar, dintr'un răvaș scris în 
de bătaie, următoarele: «EU 
ŢII MELE. AM IUBIT PE 
LA MOARTE PENTRU EL». 

Şi-i mai cunoaștem câteva rânduri, 
doctorat: «Pentru realizarea unei 
uniuni frățești, o vast 


fugă, pe pat de arm 
AȘA AM ÎNŢELES 
CHRISTOS ȘI AM 


â de pe câmpul 
DATORIA VIE- 
MERS FERICIT 


desprinse di 
2 păci durabile, și 
a operă de iniţiativă mor 
pornită cu concursul religiei creștine. Spiritul de 
să înţeleagă că nu se 


n teza lui de 
-a unei strânse 
alizatoare trebue 
la Geneva trebue 
meinic dacă nu se 


în altarul Bisericii 
se va porni, de-acolo, cu chipul Lui în 


va putea realiza nimic te 
va veni mai întâiu şi se va îngenunchia umil 
lui Christos și dacă nu 
inima.» 

CU CHIPUL LUI IN INIMĂ. Acest chi 
găduise Moţa că ni-l sculpteze și'n inima n 
lost dată fericirea să venim după dânsul. Căci pe vremea'n care 
Teza lui era citită în toate Universitatile din Franţa, întors de-acum 
în Tară și închis în Fortul 13 dela Jilava, Moţa ne trimise nouă 
celor mai mici, de pe băncile liceului, următoarea scrisoare: 

«Pregătiţi-vă cu un ceas mai de vreme. Oricât de fragezi, ori- 
cât de tineri, începeţi şcoala caracterului. Cu cât sufletul, ca și 
trupul, e mai fraged, se modelează mai ușor, și v! 
folositori și Neamului și societăţii și vouă. 


p al lui Christos își fă- 


oastră, a celor cari ne-a 


eţi fi mâine mai 
Toată pregătirea voas- 
tră se bazează, însă, pe iubire. lubiţi biserica lui Christos, iubiți-vă 
Neamul. Numai această iubire sublimă poate fi religia voastră. 
Persistaţi în atingerea unui maxim de iubire. 

Numai cu această pregătire veţi putea mâine păși cu frun- 
țile senine, ÎN LUPTA VIEŢII SOCIALE. Numai cu această pre- 
gătire veţi înfrunta primejdiile luptei și România tare va fi aureo- 
la sufletelor voastre.» 

Acest gând de-a ciopli Chipul lui Christos în inima tineretului 
din liceu îl muncise încă demult, căci iată cum scrie tuturor pă- 
rinților, după ce ieșise dela Văcărești, înainte de-a fi plecat la doc- 
torat: 

«+. Venim, acum, să vă rugăm, ca pe baza încrederii de care 
ne-am bucura la Dy., să permiteţi ca fiul Domniei Voastre să răs- 
pundă la apelul ce i l-am adresat, de-a lua parte la munca Cămi- 
nului nostru. 

Ii vom învăţa să respecte munca, Me 

spiritul de sacrificiu pentru o nobilă datorie superioară, 

tăria și neinduplecarea în urmărirea unui ideal. 


ască fierbinte pe Dumnezeu, Neamul. și 


li vom învăţa să iube 
Regele. 

li vom învăţa să fie disciplinaţi, 

curaţi la suflet, 

şi pregătiţi pentru asprimile vieții de mâine. pi ca 

le vom spune ce însemnează onoarea de a te inșirui in oastea 


mântuitoare de Neam»... 
Pe vremea aceea, să tot fi împlinit vreo 22 de primăveri. Mai 


avea treisprezece ani de trăit. 

„„. Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele... 

Stim, cu toţii, de câtă trecere se mai bucură dragostea pentru 
Christos chiar şi printre noi, slujitorii aceluiaș crez, pentru care 
se sacrificase Moţa. Şi cât preţ mai punem pe dragostea de Neam. 
Cât şi pe vechea camaraderie, atât de încercată între zidurile. li- 
bertaţii din Apus. In înțelelepciunea la care ne-a săltat pribegia, 
ştim, de-acum, cât mai sunt de «actuale» „credinţele din trecut, cu 
tot elanul și frumuseţea care ne-a înfrumusețat tinerețea. 

Și totuși. 

E vrednică de cinste mărturisirea aceea. Si nu ne poate lăsa 
nepăsători. Măcar așa, din an în an, nu ne poate lăsa nepăsători. 
Să-i respectăm, dară, mărturisirea, chiar dacă nu face parte din 
generaţia dela 25/26. Căci el nu trecuse pe furiș prin lumea noas- 
tră. Şi nu s'a lăsat dus pe firul ci. Moţa torsese, el, firul istoriei, 
când ne-a răsucit de mici copii, spre lumină. 

... Răscumpăraţi cu preț greu de Christos si răsuciți, din nou, 
prin viaţa lui Moţa, înspre adevăratul nostru Ţel—al adorării Dom- 
nului— noi, Fraţii de Cruce de pe vremuri, am înţeles că ne-a fost 
dat doar ca să trecem prin lume, iar nu ca, înstăriți în ea, să în- 
cepem să pricepem. Dar am mai aflat că trecerea prin lume trebue 
că-și are un rost. Că'n definitiv, mântuirea depinde de chipul în 
care ne-am trăit viaţa, cu exigenţele şi responsabilitătile ei. Fiindu- 
ne și nouă dat, aşa cum ne-a fost dat, să împlinim în veac, ceeace 
mai lipseşte Corpului Mistic al lui Christos. 

In inima istoriei, aşa dupăcum ni se pare nouă—se țin legate 
şi destinul oamenilor și acel al neamurilor. Și tot în ea se împli- 
neşte, cu rânduială, chiar șim desordinile ei—lucrarea lui Dum- 
nezeu. Legionarul a fost îmbiat de Moţa ca să-și pună și el umărul 
în lucrarea asta a lui Dumnezeu. Crezând că disponobilitatea: lui 
totală faţă de voia Domnului, nu poate fi incompatibilă cu dărui 
rea—și ea totală—aproapelui năpăstuit. 


366 


Şi oricât de paradoxal ar pulea să = 
nuiţi să taie viața pe felii și să za pară lucrul ăsta celor obiș- 
tiințe—politică, religioasă, morală si 
harului pojghiţa ce i se Ai i 
ponibil lui Dumnezeu pe măsură Eă 
nu doar cu cugetul) aproapelui năcăjit, si ex și suflet (iar 
acesta din urmă, nu ştiu cum se face. dar ă i 
bilitățile disponibilității lui. In viata le Ptr i se Lărgese și posi- 
fac UNA. î 5672 aae „aceste, două, sukuri 

Cei șireţi vor aștepta pe la cotituri de d i 
condamna un anumit soiu de altruism. Alţii aaa 
la rându-le, o înclinare spre misticism Mulţi 
fi zis că ăsta ar trebui să fie a a 
omenești în har. 3 

Legionarul, obișnuit să se aplece de mic ce 
Scripturi așa precum l-a îndemnat Moţa, : 
lucru în istorie. Și-și zice că voia asta îi 
și profilul. 

Trăind în DUHUL MARILOR RUPTURI = 
dară. iar nu doar accident—legionarului ii es : 
gândul Domnului în desfășurarea lui din 5 
ce alţii nici nu se întreabă, că și 


MUTI, ca să poată 
ma1 iniţiaţi, vor ghici. 
mile. la necaz 


: - ÎȘI vor 
tun 


: al creșterii Vieţii 


pil asupra Sfintei 
vede Voia Domnului la 
dă un sens: sculptându-i 


tarea de viaţă, așa- 
te îngăduit să pipăie 
sa e. Şi-şi zice, în timp 
Neamul, ca să fie adevărat N 
pic S : eam, 
trebue să-și aleagă ca ultim el: Invierea. Invierea în faţa lui Chris- 
pie ca cerut-o pentru neamul lui, pătimind pentru i Eat 
nainte ca Neamul n ă păti scă astăzi meg 

rai Le ostru să pătimească astăzi pentruca şi cele- 
ere muri din jur să poată, la rându-le. să se numească și să 
erp cu adevărat neamuri; în slujba adevăratului Ţel 
n ind se uită'n Vinerea Mare pe dealul Căpăţinei. legionarul 
înțelege că PĂTIMIREA îsi are noima ei; așa, trăindusi simplu 
credinţa. Şi luptând. 

Pătimi i ăn să Ni i â i i 
ai rea legionară n sânul Neamului Românese, şi Pălimirea 

amului nostru în sânul «istoriilor majore» a celorlalte neamuri. 
“a putea fi înțeleasă, cu vremea, și de către cei cărora înţelegerea 
e ă ă i i â i i 
i vine după desfăşurarea şi petrecerea lucrurilor. când și realiş- 
Mor noștri li se va îngădui perspectiva. Ar putea fi înțeleasă păti- 
mirea asta că ține de «splendoarea şi bogăţia istorică» a celor în- 
fiaţi ; scoși fiind din sclavie. 
: Este vorba de INVIEREA Domnului şi sclavia Satanei. Oricât 
e neactuală ni se pare, astăzi, închipuirea. Şi afirmarea. 

Teologii spun: «Dumnezeu e la treabă'n veac. Se descoperă prin 


367 


= 
L 


istorie. Ba, mai mult, se înserează n ea, dând, astfel, istoriei o don 
vacrare religioasă. Fapt care ne sileşte s'0 luăm în EUR teali- 
o profunzime; trebuesc înţelese spiritual. 
în schimb, trebuesc înţelese istoric.» 

i veacul în care îi fuse lui dat de trăit 
toria. Işi dase, însă, seama că Duhul 


tăţile istorice au, deci, 
lar realităţile spirituale, 

Moţa îşi spusese şi el c 
prea este ispitit să păgânizeze is = E 
Sfânt sufla și EL în pânzele ei; dupăcum sufla și Satana. ca Prinţ 
al lumii, cum i s'a dat să fie. Mai ales când, găsindu-și culcuș, în 
inimile noastre, este stăpân pe suflete. 

Iată însă că din stăpânirea asta fuse clintit. Prin Patima Dom- 
nului. La care participăm și noi, prin pătimirea noastră. De bună 
voie si din buna voie a adversarilor noștri, care ne-au desprins 
atâţia camarazi dragi, întrun chip năpraznic. Prin rafale de mi- 
tralieră. Cu muzica militară alături. ÎN MARŞ. 

Va veni o vreme în care multe biserici frumoase vor răsări pe 
întinsul Ţării Românesti, unde slujitorii altarelor vor citi, cu inima 
deschisă, rugăciuni. In ambele strane. 

Deocamdată, e vremea mormintelor. Trebue că-și vor fi având 
și ele rostul lor. Sar putea chiar, ca desprinderile astea din veac, 
din drag pentru Christos, să însemneze și o valorizare a firu. Cine 
ştie? ! 

Cine ştie dacă n'o fi și asta un mijloc de comuniune a Sfintei 
Treimi, cu făpturile Ei. Oricum ar fi, de când Ingerul Domnului 
a rostogolit piatra cea mare de pe MORMÂNT, nouă ne-a fost dat 
să înţelegem pe unde trebue trecut, ca să dăm în INVIERE. 

In invierea asta a morţilor, nu cred numai; CI O AŞTEPT. 
Așa dupăcum o mărturisim, cu toţii, dealtfel, după deschiderea 
ușilor Impărătești: Aştept învierea morților și viaţa veacului ce 
va să fie. 

Atunci, îl simt pe Moţa PREZENT. In INIMA lui Christos, 
așa cum ne visase și pe noi, când ne-a sfătuit, aşa cum ne-a sfătuit, 
pe când eram copii; si am ajuns prin el la inima Căpitanului, ca să 
întelegem, menirea misionar-profetică a neamului. 


IONUȚ JIVAN 


g: 


VASILE MARIN* 


[sr adevărat că, începând din toamna lui 1933, Vasile Marin 

a fost redactor la «Cuvântul», şi cu toate întreruperile for- 
țate ale diverselor lui treceri prin pușcăriile țării sau ale suspen- 
dării ziarului, el a făcut efectiv parte din redacția noastră până 
la sfârşitul zilelor lui. 

Dar nu calitatea mea de «patron» îndreptățește prezența mea 
aci, cu însărcinarea de a scrie câteva rânduri de prefață. 

Eu nu am fost niciodată patronul nimănui, ci numai tovară- 
șul, egal întru toate —egal și cu cei mai bătrâni şi cu cei mai ti- 
neri— a celor cu cari gândeam la fel. 

Cu atât mai puţin puteam fi deci «patronul» lui Vasile Marin 
care aparţinea cu toată ființa lui unei mișcări totalitare. Probă 
că e aşa, e faptul că, deşi simpatiile dintre el şi noi erau mai ve- 
chi, de pe vremea când cu toții stăteam pe meterezele — azi ştir- 
be, vai!— ale revoluţiei țărănești, el nu s'a îndreptat totuși spre 
noi decât în momentul în care, sub presiunea anacronismului gro- 
tesc al reînscăunării liberale, act greu de urmări tragice, neli- 
chidate încă decât în parte, «Cuvântul» —forţat să-şi exprime doc- 
trina nu în considerţiuni de filosofia istoriei (cum a făcuse până 
atunci), ci în formule de luptă—, s'a apropiat fatal de Mişcarea 
Legionară. 


369 
24 


o... 


SP ău 


Aşa fiind, a încerca să aşezăm pe Vasile Marin într'o altă Sru- 
pare decât cea către care s'a crezut dator cu jertfa vieţii lui, ar 
însemna să facem violenţa adevărului. Cu atât mai mult, cu cât 
nu el a venit în spre noi, ci mai degrabă noi 


la urma-urmelor, SI ui ii 
] nostru spre militanţii revoluţiei 


ne-am apropiat de el în drumu 
naționale. 

De unde urmează că prezenţa numelui meu în josul acestor 
pagini aci, e mai degrabă prilej de mărturisire de credință pen- 
tru mine, decât jalon de încadrare, ca să zic așa, topografică pen- 
tru Vasile Marin. 

„Când l-am cunoscut eu prin 1928-29, Vasile Marin trebăluia 
prin birourile consiliului de miniştri. Fusese, în perioada eroică 
a naţional —ţarănismului, secretar —ca advocat— al unei mai- 
mărimi oarecare și îşi făcea acum ucenicia în tehnica conducerii 
politice. Păstrez de atunci amintirea unui tânăr isteţ, vioiu, pe 
care o ironie afectuoasă îl făcea să se miște nestingherit dar res- 
pectuos în somntuozitatea lipsită de frumuseţe dar nu şi de stil 
de viaţă a palatului Cantacuzino, ajuns peședinţie de consiliu în 
zodia unor oameni cari în generalitatea lor nu aveau nici un simț 
pentru: ceeace înainte de răsboiu fusese aci în București, o trai— 
nică şi fecundă ierarhie boierească. 

Depărtarea mea de regimul vremii, devenită necesară în urma 
jalnicelor desamăgiri urmate după instalarea iute «înţelepţitului» 
revoluţionarism, mia făcut să pierd legătura şi cu acest tânăr de 
un vecinie neastâmpăr critic, unul din puţinele personagii cari 
se detaşau bine conturat pe fundalul cenușiu al confuziunii na- 
țional-țărăniste. Liar când l-am regăsit, după vreo trei ani, stătea 
în rândurile mișcării legionare. Ceea ce însemnează că făcuse drum 
lung. 

Nu pot spune că era un alt om„și totuși nu mai era acelaş. 
Evident, el păstrase acelaș ascuţit simț al ridiculului, din care 
porneau pe vremuri săgețile duhului său vecinic treaz. Dar aceea 
ce pe vremuri era ironie, scut în dosul căruia se ascundea dis- 
cret şi un fel de nesiguranţă personală, era acum voie bună, ve- 
selie sănătoasă care petrecea prietenește pe seamna altora în ace- 
laş fel în care petrecea pe seama lui. A fi însă tu însuţi țintă a 
atacurilor veseliei tale, fără ca asta să te ducă la neîncredere în 
line şi la sterilitate, asta e netăgăduită dovadă de echilibru. Și 
ăsta era acum legionarul Vasile Marin: un om crescut în adân- 


370 ! 


cime și în siguranță personală așa ancorat cum se găsea, în, mișcarea 
revoluţiei naționale a lui Corneliu Codreanu. 

Fenomenul trecerii dintr'o tabară în alta e foarte frequent în 
viața noastră publică. E de reţinut însă, că a aminti cuiva că a 
fost, înainte întrun lagăr echivalează cu cel puţin o indelicateţă. 
Căci părăsirea unei formaţiuni politice în beneficiul alteia se face 
la noi pentru pricini așa de puţin obiective, încât un plecat în- 
semnează totdeauna un transfug. 

Vasile Marin este unul din rarele exemplare care nu numai că 
întâmpină senin amintirea vechilor lui avataruri, dar le şi pome- 
nea singur; cu un fel de înduioșare şi îngăduință pentru bietul 
tânăr. de atunci, care greşise de sigur, dar nu greşise din apetitul 
procopselii sau ambițiilor personale, ci din lipsa de experienţă 
a vârstei şi din prea mare nevoe de a se dărui binelui public. Era 
în el o mare liniște şi o mare lumină; liniştea înotătorului care, 
venind de departe, simte din nou pământul tare sub picioare; lu- 
mina celui care a găsit poarta înspre grădina sufletului. Căci în 
viăţa noastră publică plină de transfugi, Vasile Marin găsise în 
el putinţa CONVERTIRII şi tăria de a înfrunta prejudecățile. şi 
bănuielile, mărturisind-o. O bucurie lăuntrică, mare cât o -mân- 
tuire, căreia atâţi oameni de treabă i se refuză din timiditate sau 
orgoliu. 

In mișcarea legionară —atât cât pot cu şti şi înțelege lucru- 
rile privindu-le din afara ei— Vasile Marin îşi găsise repede func- 
ţiunea pe care —peste disciplina legionară, comună şi obligato- 
rie pentru toți— fiecare trebue să o îndeplinească după darurile 
și posibilităţile cu care Dumnezeu a înzestrat, deosebitor. pe toți 
oamenii. Căci în presa şi publicistica mișcării, atâta cat au îngă- 
duit-o grija sau lipsa grijei de viitor a celor ce stau la răsbouil 
destinelor noastre astăzi condeiul lui Vasile Marin sa impus fără 
întârziere pintre cele dintâi înfăţişetoare de doctrină. 


Vom spune nu spre demeritul, ci spre cinstea lui de legionar 
care a trecut prin ceea ce biserica noastră numeşte tăierea voii 
şi lepădarea de sine, că Vasile Marin nu a lucrat în doctrină în 
sens creator. Nimeni dintre teoreticienii naționalismului totalitar 
nu crează doctrină. Doctrina se crează prin fapta de fiecare zi a 
Legiunii, aşa cum se desprinde ea din hotăririle celui aşezat de 
Dumnezeu în locul în care se porunceşte. Dar calităţile lui de 
claritate și de precisiune, făcuseră din el o autoritate a doctrinei 


371 


egiune poate exista, întrun fel oarecare, ; 


aa ie : 
Unui, TE decât cea care, prin delegaţie, pornește del 
o altfel de auto“. 


re comandă. ie AP aria 
Si ele şi fragmentele ce urmează în paginile volumului 
Articole 


= stau mărturie pentru darurile lui de teoretician. O mare 
de faţă aa mlădiere dialectică, o impresionantă putere de sinte. 
ascuțime ȘI ecial pentru proprietatea termenilor; un dar de A 
ză, un i nu numai sensul dar fraza; o căldură sii 
formula, ec E. dintrun ritm interior pe care disciplina nu-l di. 
sionată eri intensitate, ci din potrivă îl întărește, purtân du-l 
pe raita sigure,și peste toate un ochiu deschis pentru momâni 
tele esenţiale ale realităţii, singurul instrument care poate Dietă 
ce evenimentul în teorie. Așa stă în faţa noastră gândirea lui Vasile 
Marin, câtă a trecut pe hârtie până la vârsta de treizeci și tit 
de ani. Nu poezie sistematizată prin morişca unei dialectice care 
tot umblă să-și mănânce propria ei coadă ; ci formularea cât mai 
prețioasă a unor realități trăite direct, până la contopirea în ele: 
contopire în aşa măsură, încât orice gest pe care îl faci nu mai e 
formulare sau expresiune, ci pur și simplu mărturie. 


minuiază 


Mărturie care uneori se poate înfățișa ca o carte, iar alteori 
ca...0 plecare pe front, în Spania. 

Vasile Marin a căzut sub zidurile Madridutui, alături, cot la 
cot cu lon Moţa în fața aceluiași dușman. Dar a căzut altfel de- 
cât Ion Moţa. Nu mai bine, nu mai puţin bine; ci: altfel. 

Ion Moţa s'a dus să moară. Coborise adânc în el încredințarea 
că mântuirea neamului nostru are nevoe de jertfa patetică a fiin- 
ței lui trupeşti; și a plecat într'o transfigurată hotărîre; nu ca 
să lupte; nu ca să învingă luptând; ci pentru ca, cu moartea lui, 
să calce moartea noastră. Dacă Moţa s'ar fi întors nevătămat din 
războiu bucuria omenească a noastră, a celor cari l-am cunoscut 
ar fi stat alături de îndoiala lui Moţa, care se va fi gândit că, pen- 
tru păcatele cuiva, Dumnezeu i-a refuzat jertfa. Oricât de groaz- 
nice ar fi omenște gândul acesta, eu sunt astăzi încredinţat că pen- 
tru mântuirea naţiei noastre, Dumnezeu trebuia să accepte jert- 
fa lui Moţa, aşa după cum, pentru mântuirea neamului omenesc, 
a acceptat jertfa mielului, 
iza si RANI TA nu moară. EI sa dus acolo E 
iăvizgă Papă RO Map feo ic căi să? lupte ca Meli EA 

poate. Dar victoria asta nu era necesară. Ne- 


372 


cesară în fapta lui Marin era numai prezenţa lui acolo, prezența 
în care moartea era un risc, dar nu o necesitate. De sigur, când 
a plecat dintre ai lui, lepădarea de sine era atât de desăvârşită. 
încât el se gândea tot așa de puţin la întoarcere cât și la moarte; 
viața lui, sau moartea lui nu-l mai priveau pe el personal; de 
îndată ce principalul nu era moartea lui sau scăparea dela moar- 
te,-ci depunerea unei mărturii pentru credința lui, cu orice preț. 
Noi știm însă că mărturia lui ar fi fost tot așa de deplină și de 
rodnică, dacă el ni se întorcea neatins; după cum deplină şi rod- 
nică e mărturia tovarășilor lui cari sau întors. 

Când deci a hotărît moartea lui Vasile Marin, Dumnezeu a 
voit să ne certe. 

De aceea durerea noastră este întunecată. 


17 Februarie, 1937. 
NA. lONESCU 


(Prefata la «Crez de Generaţie», de V. Marin.) 


373 


URMAȘII LUI EMINESCU 


«Generaţia noastră» se cheamă numai 
aceea, care întrupează un ideal nou în viața 
naţiunei, ori scoate măcar la lumină o ideie 
vitală însemnată, pe care o generaţie slăbă- 
noagă («interimară») o lasă să cadă în umbră.» 


p: Moţa l-am văzut o singură dată, în primăvara anului trecut, 
când S. $. Patriarhul chemase la sfat o seamă de oameni cu grija 
de sufletul neamului. Totuși, mi-au rămas în minte și chipul, şi 
cuvintele tânărului. Vorbea răspicat, spunând numai ce trebue. Se 
vedea bine că vorbește din suflet, nu ca să se asculte vorbind.. 


i gixațit atunci deplin ce sunt şi cum sunt oamenii reprezen- 

Ca bră din generația nouă. Si am plecat cu mari speranţe, iar nă- 
dejdea a Sporit și mai mult, când am văzut pe oamenii cei noi 
adunând în munţii dela Predeal oasele ostașilor morți pentru șter- 
gerea hotarului și zidindu-le mormânt veşnic din piatra cărată pe 
Driel loa, pAseeadi impresie de sănătoasă înnoire am căpătat-o mai 
piină a muncii de bunăvoie — la fel cu schimnicii 


374, 


care își petrec zilele în post, rugăciune și osteneală pentru păcatele 
altora. 


Acum, Moţa şi Marin au căzut, luptând departe de hotarele 
țării. 

Cu ce gând? 

L-au mărturisit chiar ei în cea din urmă scrisoare: 

«Nu este adevărat... că. rămași aci, puteam fi mai de folos. 
şi eu, și toţi cari au luat acest drum — luptei de acasă. Biruinţa 
morală, pe care o vom câștiga în Spania (cu orice jertfe). va fi 
mai mare pentru lupta națională, decât tot ce am mai putea face 
în restul vieţii noastre — ba și dincolo de ea... Acesta e adevărul.» 

Așa dar, «biruința morală»! Cu acest cuget au plecat, știind 
bine că nu se vor mai întoarce decât cu mâinile pe piept. 

Evident, o lume nouă sa ivit pe pământul ţării noastre. Ro- 
mânii adevăraţi înţeleg de ce e vorba... Totuși. să ne fie iertat, 
ca suprem omagiu față de inimoșii tineri, să reamintim câteva 
împrejurări spre a înlesni o preţuire mai exactă a faptei lor. 


Acer Ale ah 


Mai întâi. o constatare neplăcută: După răsboi, cuvântul «ge- 
neraţie» ne împuiase urechile... Ajunsese tot aşa de silnic la auz, 
ca și nerodul «culturalizare», autentic, dinamic, proaspăt, mistic... 
Si alte vorbe terfelite de multă şi proastă întrebuințare. Toţi ne- 


chemaţii porniseră pe «culturalizare», erau «proaspeţi», «dinami- 
ci», «autentici», şi «mistici»... de ţi-era groază să-i vezi, necum 
să-i auzi ori să le mai citeşti și scrisul. Nepunticioşi dar ambiţioşi, 
snobii intelectuali vânturau zilnic formule importate din bazarul 
cosmopolit, dându-se drept lume nouă în literatură, în artă, în 
politică... peste tot. 

Realitatea e însă alta. Generaţiile unui neam nu se despart după 
actul de naştere sau calendar și nici după etichetele împrumutate 
de aiurea. O generaţie nu este în adevăr nouă, de cât atunci când 
întiupează un ideal nou în viaţa naţiunii; ori scoate măcar la 
lumină o idee vitală, pe care o generaţie slăbănoagă o lăsase să 
cadă în umbră. lar în privinţa aceasta, ne putem da seama îndată 
că irozii mai sus amintiţi departe de a fi o generaţie nouă, în 
sensul istoric al cuvântului, nu erau de cât trista continuare a ge- 
neraţiei care îi precedase. pregătindu-i să primească tot felul de 
mode internaționale. 


375 


„a "x dim secolul trecut in viaţa poporului 
: se încă din se 
In adevăr, se IVIS 


nostru o grea desbinare. 


stau neatin Piero ge ; 
De o Paz ji drepți ai țarinei şi ai tradiției. Ei formau 
iranii — preţuitori 
țăranii — pr 


y E ație a neamului şi o formează încă și azi. In 
adevărata aristocr i ; trăese şi acum urmașii lui Dragoş. Bogdan, 
munţii Mare zi Sea Ei ciea Fara i oale, deo. veti TE 
ale et imi sită aristocrație o aflăm la «boerii» din Tara 
Paguzdgiloi în Haţeg, la Moţi, la (ao greeii e acea se Si peste 
tot, omul de sute și sute de ani nu sa aula tiu cățărana lui, cum 
nu se depărtează ghinda de trunchiul stejarului. 3 

De altă parte—dar tot aproape de nobilimea cea mare a ţăra- 
nilor—mai rămăseseră și câțiva boeri de neam (nu corcitură) le- 
gați și aceia cu lot sufletul de tradiţiile ării. 4 

In faţa lor însă, și împotriva lor, se ridica tot mai semeaţă 
«o pătură suprapusă», cum a botezat-o Eminescu, adică un  ele- 
ment dubios și ca sânge și ca suflet, compus din străini și înstrăi- 
naţi. Fiind pământul nostru «in calea răutăţilor» (vorba unui bă- 
trân cronicar), câţi venetici nuse pripăşiseră pintre noi! Neavând 
nici o «moștenire» de păstrat, veneticul e totdeauna gata pe schim- 
bări:; este democrat, progresist, liberal. revoluţionar... după cum 
bate vântul. Vorba cunoscută: «ce-am avut și ce-am pierdut». 

Iată dece boierii cu bun simţ se uitau la țărănime, ca la un zid 
de apărare. Alde Alecu Forăscu a și spus-o pe șleau în Divanul 
Ad-hoc: Mai bine lângă un țăran c'un car de minte, de cât alături 
de un «bonjourist» cu o mână de învățătură și înstrăinat de 
neam. Dreaptă, foarte dreptă îngrijorare din partea bătrânilor, 
fiindcă tocmai atunci începuse a se înteți năvala străinilor, adică 
Marea Invazie Evreiască, iar alături de veneticii tot mai numeroși 
creştea și numărul «înstrăinaţilor», adică a importatorilor de forme 
și formule nouă, adunate pe bulevardele Parisului, la Bal-Mabil 
şi în alte capiste ale spoelii internaționale. Doamne, ce grije pe 
Rosetache să întemeieze «o religie fără dumnezeu»! (De-ar ști Lu- 
naciarski și cei dela Komintern... cum sar mai bucura). Ce repu- 
blică la Ploeşti!... Ce înnoiri cu duiumul (unele pe faţă, altele 
clandestin) ! . 

Și asta, în această cumplită desbinare ne-a apucat 1978. 

. Noroc că oamenii vechi erau încă mulţi și întregi. Ei și-au 
făcut deplin datoria năvălind de patru ori la asalt, în aceeași. zi, 
peste aceleași parapete sămănate cu trupurile camarazilor morți... 


şi oamenii vechi ai pământului, adică 


316 


a 


Dar, în dosul lor, străinii Şi cîntrăinaţii» benchetuiau acasă cu 
«mironosiţele» de care pomeneşte Eminescu și făceau afaceri «pa- 
triotice», pe când soldatul n'avea ce mânca și cu ce se îmbrăca, 
iar ghiulelele plesneau în gura tunului. —Așa se înțelege pen- 
truce sufletul genialului poet s'a cutremurat de scârbă. Inchinătorul 
de toate zilele la chipul lui Stefan Vodă și al lui Mircea la Rovine. 
n'a găsit un singur vers pentru acea epocă de dureroasă rătăcire. 
(Noroc de țărănime şi de câţiva boieri vrednici, care au ţinut sus 
steagul ţării... și au biruit!) 


+ = 


Dar, după isbânda dela 1878, a urmat o desbinare și mai adâncă 
între pătura suprapusă și adevăratul popor românesc. In loc să 
ne purificăm şi să pregătim zi cu zi «Ofensiva Naţională» pentru 
întregirea hotarelor, a venit ghiftuirea și destrăbălarea. Lozinca 
cluburilor a fost: îmbogăţiți-vă. Partidul a luat locul ţării. Imbui- 
baţii n'au băgat de seamă măcar atât că, la fiecare zece ani, isbuc- 
nea câte o răscoală ţărănească. Si astfel la 1907, ne-am trezit cu 
pârjolul cel mare, iar prevăzătorilor cârmuitori nu le-a mai rămas 
altă cale, decât să tragă cu tunul asupra satelor!... 

In adevăr, păcătoasă priveliște! Un stat, ale cărui hotare erau 
încă neîntregite, să fie cârmuit de o pătură din ce în ce mai îns- 
trăinată de neam, dar gata de alianţă cu veneticii pentru secătuirea 
pădurilor, istovirea petrolului, cointeresare bancară, industrială... 
îndopându-se zilnic cu idei și formule cosmopolite. (Atât de mare 
ajunsese orbirea încât niște bieți ameţiţi de nihilism și narodism 
rusesc—un fel de bolșevici înainte de bolșevism—ajunseseră isvor 
de inspiraţie politică pentru cei dela cârma țării!) 

Aşa se explică dece pătura politică din ajunnul răsboiului mon- 
dial făcea la noi impresia unei gloate fără busolă, — un fel de ge- 
neraţie «interimară», menită să țină doar umbră pământului, până 
va veni alt rând de oameni, mai conştienţi de interesele statului. 


kk 


Insă păcatul nu te păsuiște. Pe neașteptate a isbucnit răsbonul, 
iar slăbiciunile au ieșit repede la iveală. Timp de doi ani, până 
la intrarea în luptă, cluburile partidelor au devenit un viespar de 
întrigi şi un ticălos târg de conștiințe. Pe unii îi amețeau banii 


317 


agentilor de corupție, pe alţii îi îunebuniseră patima personală sau 
de partid. Câte uri individuale nu s'au îmbrăcat atunci in mantia 
Anume corifei ai vieţii politice şi-au schimbat de 


udinile în chestia externă, numai pentrucă adver- 


poziţii, unde nu mai încăpeau și ei! 
cu rușinea dela Tur 


patriotismului ! 
azi pe mâine atit 
sarii lor ocupaseră 


Astfel, răsboiul a început fără pregătire, 
a rana mortală a păcii dela lași, iscălită la Buf- 


e să lipsească măcar «mironosiștele» din dosul 


a la părţile sedentare a patrioţilor cu afa- 
arate civismul, luând co- 


tucaia şi a ajuns | 
tea. N'am avut part 
frontului și camuflare 
ceri. Obrazele subțiri nu s'au sfiit să-și 
manda pompierilor şi a brutăriilor... 

Noroc—din cer până în pământ noroc—că mai rămăseseră încă 
neatinse două isbânzi morale: : 

Inimosul avânt al trecerii peste Carpaţi (cea mai înaltă mani- 
festare de solidaritate naţională, dela arderea Sarmisegutuzei și 
până azi); 

şi admirabila epopee dela Mărăşeşti, cu strălucitele episoade 
dela Jiu, Robănești, Bălării, Topra-Isar, Mărăşti şi Cireşoaia. 

Dar ce enorm contrast! Deoparte păcatul și păcătoşii, iar de 
altă parte biata gloată ascultătoare și îndrăgostită de ţărâna ei, 
jertfindu-se sub comanda ofiţerilor eroi. care trăgeau de-avalma cu 
soldaţii, până la ultima bandă de cartușe și murind cu capul pe 
mitralieră. 

Aici a fost tot norocul și toată speranța de reînviere. De aici 
a ieşit și a doua trecere peste munți și intrarea în Buda-Pesta. 


E A E i 


Dar, îndată după pace, molima luptelor de partid a isbucnit cu 
o furie și mai mare. Un imens val de străini sa revărsat asupra 
ţării, iar numărul vânduţilor și înstrăinaţilor a crescut an cu an, 
zi cu zi, ceas cu ceas... mulțumită consiliilor de administraţie de 
tot felul și a democraţiei de toate culorile. Niciodată, elementele 
internaţionale (fățiș sau clandestin) n'au avut sub talpa lor mai 
deplin poporul românesc. In afacerea Skoda, lucrul s'a dat pe 
faţă: un venetic a îndrăsnit să arunce ca pe o petecă murdară, 
santinela aşezată cu arma la baionetă lângă sipetele cu acte sus- 
pecle. 

Dar n'a fost destul nici atâta. A venit o dovadă şi mai grozavă: 
când oștirea țării stătea neîmbrăcată și fără armament, iar func- 


378 


honarii statului nu primeau leafa cu lun le, 
1 
romanesc (7), ) 
e care sa dăruiască miliarde bânei 
cvrcu... 


Atât d juns ă răsboi 
ra SI e departe a ajuns după răsboiu desbinarea între 
românesc și instrăinaţii care îl cârmuiau, 


sa găsit un guvern 
i falimentare a unui 


poporul 


LE E i 


Din fericire Eminescu nu murise ; cei buni ai neamului nu pie- 
risera toți. i 

Din țara lui Horia, din Oltenia lui Tudor, din marea Moldovă 
a lui Stefan Vodă... și de peste tot, tineretul rămas neîntinat s'a 
trezit ca dintr'un somn de moarte. 

„Revelația cea mare pentru sufletul celor lipiți de țărâna acestei 
țări a fost regăsirea doctrinei aceluia care a adunat cel dintâi con- 
gres pan:românese la Putna: 


Câștigul cel mai mare... experiența profundă și uimitoare, pe- 
trecută cu noi e aceasta: am găsit cheia deslegării noastre din în- 
tunerecul nedumeririlor; ea stă în pilda luptătorilor noştri de 
altă dată. 

(Congresul Studenţesc, Sibiu. Dec. 1931.) 


Privind spre toţi cei mai buni de la Bălcescu şi până la Emi- 
nescu, drumul mântuirii fusese găsit. Tineretul și-a dat seama că 
fatala desbinare, pe care ne-a adus-o secolul al 19-lea și invazia 
străinilor, trebue înlăturată. România trebue să fie de aici înainte 
a Românilor și numai a Românilor (dar a Românilor adevăraţi. nu 
a celor cari au mințit, vânzându-se pe sub ascuns dușmanilor). 

Citind și recitind dureroasele pagini ale lui Eminescu despre 
elementele parazitare (mai noi și mai vechi) tinerii au găsit pe 
adevăratul lor educator. 

Căci după ce poţi cunoaște pe un pedagog al națiunii? și care 
e datoria lui cea dintâi? 

E aceasta: Să descopere centrul sistemului sufletese al genera- 
ției pe care o îndrumează (soarele acestui sistem), adică ideea 
cardinală pentru care trebue să trăeşti, iar, dacă e nevoie, să și 
mori pentru ea. Ideea e aceasta: 

Să mântuim neamul românesc de sub apăsarea străinilor și 


îinstrăinaților. 


379 


Regresiunea teritorială în tot lungul hotarelor, regresiunea de. 
mografică (în ce privește natalitatea, sănătatea şi omogenitatea et- 
nică) şi grozava regresiune economică sunt acum fapte pozitive 
pentru conștiința tuturor celor cari au ochi să vadă și urechi să 
audă. 

Tinerii de azi (nu e vorba de cei amorţiţi cu stupefiante fizice 
și intelectuale), tinerii adevărați îşi dau seama că poporul nostru 
nu e un copac atins de bătrâneţe, pe cale să i se usuce câteva ra- 
muri, ci e atins de o adâncă răceală chiar la rădăcină. Viermii 
care îi rod măduva trebuesc așa dar scoși repede și aruncaţi... 
Nu mai e timp de amânare. 

Deaceea, generaţia de azi este nu numai nouă, dar și decisivă. 
O așteaptă sau o mare onoare, sau un blestem veşnic, dacă nar 
birui. 

sea cash 

Aşa au cugetat cei doi tineri eroi și soții lor, care au mers să 
lupte pe pământ străin, dar pentru o idee fundamentală în viaţa 
propriului lor neam. Prin rănile și moartea lor, ei au voit să dea 
semnalul unei supreme încordări din partea tuturor celor care mai 
cred în viitorul României. 

Acesta a fost înţelesul adânc al faptei lor eroice. 


XX x 


Stiu că generaţia veştedă de ieri, precum și pseudo-tineretul 
cu ideologie de bazar, nu pot pătrunde adevărata lui semnificare. 
Ca să-l lămurim însă deplin, vom aminti ceva asemănător din 
viața unei naţiuni cu o superlativă etică personală. Inainte de, is- 
bucnirea răsboiului dintre Ruși şi Japonezi, un ofițer, urmaș zl 
vechilor Samurai, după ce a studiat foarte de aproape împreju- 
rările din extremul Orient, a ajuns la concluzia că lupta dintre 
Moscoviţi și Japonia nu mai poate fi înlăturată. Ca un om de arme, 
ofițerul, după ce a arătat tot ce trebue făcut pentru asigurarea 
biruinței, a scris un fel de testament, pe care l-a înaintat Suve- 
ranului său, și ca semn al convingerii, s'a sinucis — pentruca să aşi- 
gure o exactă cântărire a mărturisirii sale. 

Ceva asemănător au făcut şi cei doi tineri, care s'au jerifit 
departe de pământul ţării lor. Murind de bună voie, ei au spus 
răspicat: 


380 


Deschideţi ochii : 
A ideţi ochii la amestecul străinilor care v ivi 
e românesc în România, A ne Ma aaa 


4 ș strives «lia 
Spania. ese tot ce e spaniol în 


Luaţi seama: după întregirea hotarel 
şi neamul, adunând pe toți Românii a 
nunchiu şi sub 0 singură cârmuire românească și monarhică, | 
lăturaţi cât mai iute vinovata și neghioaba tactică a E Pa PRE să 
pănate cu strainii care ne-au invadat țara și vor acum să încătu- 
seze întreg poporul român, după cum au încătușat și paralizat pe 
atâţi conducători politici, ademeniți cu blidul de linţe al sila 
Jiilor de administraţie... $ 

Moţa şi Marin, prin jertfirea lor de bună 
unificării sufleteşti a tuturor românilor, 

Cu sângele lor românesc, ei au 
a desbinărilor din trecut. 

Aceasta este semnificaţia istorică a morţii lor. 


Or, e timpul să întregim 
devăraţi întrun singur mă- 


voie au dat semnalul 
care se mai simt Români. 
voit să vindece rana înveninată 


LO DE i 


Fi-vor ei ascultați? 

Vom vedea, —Un lucru însă este sigur: că cu cei doi eroi care 
au înfruntat moartea şi cu soţii lor de credinţă, o generație nouă 
Sa ivit în cuprinsul hotarelor României. 

Prin urmașii cinstitului Eminescu, o epocă nouă începe în con- 
știința poporului rominese. 

Generaţia interimară a încetat. 

Tineri eroi, care aţi mers cu fruntea sus în fața morţii, chipul 
vostru se înalță acum ca un steag în mijlocul bătăliei. 

Monumentul sub care veţi dormi va fi cel mai frumos și cel 
mai cinstit dintre toate, în ziua când România va fi a Românilor 
și numai a Românilor. 


Numele vostru are chiar de pe acum strălucirea unui monument. 


SIMION MEHEDINŢI 


(«Cuvântul Studenţese», 1937, Nr. 1-4.) 


În aceste ţări s'au dat din vechi 

popoarele care incearcă să distrugă ceeace R 
Ei ca A ce in, 

clădiseră cu atâtea jertfe. oma și Biserica creștină 


ÎN FĂGAȘUL ISTORIEI 


3 


cultura latină și creştină încearcă, du 
Spania și Dacia baze de operaţie p 
înfăptuirea țintei lor ar însemna î 


azi Par RR i E 
barbarie şi primitivism, ar însemna uropene la 


rătăciera lor din calea istoriei 


md 


TRAIAN BRĂILEANU 


(Din Sociologia și Arta guvernării) 
1937 


| RS ti acestei organizații «Legiunea Arhangehelul Mihail», as- 
censiunea ei, structurarea şi întregirea ei prin elemente educate în i 

aspra disciplină legionară, luptele care s'au dat pentru a dobori piede- 
cile toate aceste sunt descrise în Cartea Căpitanului: Pentru Legionari. 

Din această carte se desprinde lămurit cum Mişcarea legionară a 
regăsit, prin - intuiţia conducătorului, drumul istoriei neamului ro- 
mânesc, iar cartea însăş a apărut la un loc de popas în acest drum, de 
unde se deschide priveliștea spre o Românie scăldată în lumina nouei 
spiritualităţi, aşezată pe temelii trainice, organizată după principiile 
eterne ale vieții, neamurilor care își croesc din putere proprie destinul 
lor istoric în desăvârşit acord cu istoria omenirii. 

Veriga ce leagă Mișcarea Legionară de ritmul istoriei. civilizaţiei 
europene a fost pusă prin plecarea în Spania a celor opt legionari. 

Acolo în Spania, a izbucnit din nou războiul între armatele care 
apără Creștinismul, temelia civilizaţiei europene, și armata lui An- 
tichrist, armata celor ce L-au răstignit pe Hristos și cari, în ura lor 
neîmpăcată împotriva Crucii, încearcă a îneca națiunile creştine în foc : 
şi sânge. 

Spania unde s'a născut împăratul Traian și Dacia pe care a creat-o 
Traian, sunt cele două cetăţi eari formează punctele de sprijin pentru 
apărarea civilizației europene. 


382 ă ta ) 
Yi 


MOȚA-MARIN 


M OARTEA acestor doi fii ai României, în luptă contra comunismu- 
lui care pentru un moment reușise să pună stăpânire pe condu- 
cerea statului spaniol nu este o simplă întâmplare. Ea a fost dictată de 
acele forţe superioare ale diviniatăţii supreme, cari în permanenţă 
luptă cu forțele răului caută să conducă națiunile pe linia destinelor 
lor către nobleţa spirituală și desăvârşirea sufletului prin creștinism. 
Aceşti doi români, împreună cu ceilalți camarazi ai lor, sub condu- 
cerea generalului Cantacuzino, nu au fost trimiși nici de guvernul ro- 
mân, nici de conducerea miscarii legionare, organizaţie prin excelenţă 
naționalistă şi creștină și din care făcea parte acest grup. Fi s'au ales 
singuri din îndemnul inimii lor și a convingerii că datoria de creștini 
le cerea să se ducă în Spania și să lupte în contra comunismului de- 
vastator de biserici și distrugător al libertăţilor şi al drepturilor omului, 
Nu împinși de vre-un spirit de aventură a plecat acest grup spre Spa- 
mia, ci numai și numai din dorința fierbinte de a lupta pentru crucea 
lui Chiristos. 


, În scrisoarea adresată din Bucuresți de Ion Mota 
inainte de plecare spune: «Se clătina ia si 
team noi să stăm nepăsători? Gândi 
alți părinţi, ca Moscardo, 


părinţilor lui, 
şezarea creștină a lumii. Pu- 
ți-vă la ce-au avut de îndurat şi 


care a stat la telefon la împușcarea fiului lui. 
384, 


Și totuși nu a desnădăjuit, ci a luptat și a trăit, pentru a-și împlini 
datoria. 


Eu așa am înțeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Christos şi am 
mers fericit la moarte pentru El». 

Iar în altă scrisoare adresată lui Corneliu Codreanu scrie: «Mor, 
Corneliu cu tot elanul şi toată fericirea pentru Christos și legiune». 
“Din aceste cuvinte de o cutremurătoare emoție, apare convingerea 
lui! Moța că el va muri, şi această moarte pentru credinţă, o primea cu 
fericire, pentru că revolta lui sufletească provocată de crimele odioase 
ale comuniștilor din Spania, atinsese sublimul. 

Poporul român, în cea mai mare parte, este adânc credincios și de 
sigur că din sânul lui s'ar fi putut găsi și alții cari să se alăture acestui 
grup, dar ei s'au ales singuri şi numai ei, pentru că acesta era destinul 


lor, destin care apare luminos pentru cei aleși, în epocile de mari trans- 
formări... y 


Vestea morţii celor doi luptători a provocat o zguduire și o deştepta- 
re la realitate peste tot pământul românesc. Când cele două sicrie au 
intrat pe teritoriul țării, în fiecare gară unde trenul mortuar se oprea, 
o mare mulțime de oameni din împrejurimi le-au salutat în smerenie 
şi în tăcere... 

Când apoi îndreptându-se spre cimitir, cele două care mortuare au 
defilat prin Bucureşti, urmate de câteva zeci de mii de legionari în 
grupuri compacte și disciplinate, marea mulțime a populaţiei din capi- 
tală și din multe alte părţi, în număr de sute de mii, în aşteptare pe 
trotuarele străzilor pe unde trecea cortegiul funerar, a prezentat ultimul 
omagiu celor doi eroi, într'o tăcere absolută și cu capetele plecate. Mul- 
tă lume, la trecerea cortegiului s'a aşexat în genunchi şi mulți au fost 
aceia cari la apropierea carelor mortuare au isbucnit în lacrimi, ca și 
cum ar fi fost copiii lor. Ce dovadă mai evidentă putea fi, că grupul 
general Cantacuzino a reprezentat nu numai mișcarea legionară, dar 
tot poporul român, decât această grandioasă și spontană manifestare a 
populaţiei țării? 

Se părea că tot poporul și-a dat seama instinctiv că cei doi eroi 
—Moţa şi Marin—căzuţi 


în Spania pentru sfânta cruce şi pentru li- 
bertate, erau predecesorii 


atâtor alte sute de mii de luptători români, 
cari în anii răsboiului contra Rusiei au căzut pentru cruce şi pentru 


libertarte, în luptă cu aceeași fiară apocaliptică, fiara roșie a comunis- 
mului rusesc. 


Adevărata semnificație şi măreție a gestului lor a apărut mai târ- 


385 
25 


anale ă „ni de răsboiu fără eruţare, întreg poporul ro- 
ziu, când după aceşti a... făcute—a căzut pradă lăcomiei şi ţi- 
mân-—cu toate imensele sacrificii făcu 
Ei E si până la Volga, în Bucovina, în Basarabia, pe întinsele 
Baia Isi aie în Crimeia, în Caucaz, & Si Donului şi la 
Stalingrad, peste tot au fost semănate Ep os îi români, căzuţi 
cu glorie în lupta pentru credință și Jibertateş ivacest ia eee calea 
trasată de Moţa și Marin cu șase ani ma! înainte; în acelaș spirit de 
abnegaţie şi dragoste nelimitată pentru neam ȘI țara. sila 
De aceea, în fața acestei cruci, comemorând sublimul sacrificiu al 
celor doi eroi, comemorăm în acelas timp pe toţi acei luptători, cari în 
mod eroic au făcut acelaș sacrificiu suprem al vieţii, în luptă cu acelaș 
inamic și pentru aceleaşi idealuri. . pd 
Smulgându-se din frământările vietii pământești, ei au intrat în 
acele sfere înalte unde sufletele lor se confundă cu infinitul. 
Dumnezeu să-i aibă pe toţi în marea și sfânta lui pază. 


GENERAL PLATON CHIRNOAGĂ 


(Din Cuvânt rostit la Majadahonda în 
ziua de 13 Ianuarie 1965) 


386 


NICADORII ŞI DECEMVIRII (*) 
29-30 NOEMBRIE 1938 


S TÂND așa atent spre poarta interioară a închisorii și spre cori- 

dorul de jos, din fața mea dela parter, comandantul închisorii 
însoțit de un ofițer de jandarmi necunoscut până acum trec dela can- 
celarie prin coridor spre celula din fund. In urma lor la câţiva 
pași, doi soldați fără arme se tin după ei. Pentru prima dată în această 
închisoare se petrec astfel de lucruri, mișcări ce se fac cu ocazia pleca- 


rilor din Jilava a seriilor de camarazi spre închisorile din Ardeal sau 
spre Chişinău. 

Din sufletul meu mai mult o simţire decât o pricepere a lucru- 
rilor mă făcea să-mi pun fel și fel de întrebări, cărora le evi- 
tam răspunsul, datorită neobişnuitei întristări sub influența căreia 
îmi apărea mai pronunţat «negrul» înaintea ochilor. Deaceea mă 


(5) Paginile următoare alcătuesc un fragment din volumul intitulat privizoriu 
«IN PADUREA CU FIARE SALBATICE», Autorul acestei carți, av. LAURLAN 
ŢALN ARU, comandant ajutor, distins de Căpitan încă din 1933 la «CasaVerde», 
este unul dintre cei doi supraviețuitori dela Râmnicul Sărat ai masacrelor organi- 
zate de oameni a căror democraţie cra cam tot atât de «progresistă» ca şi a ace- 
lora care țin astăzi în robie. Naţia românească şi care folosesc aceleaşi metode, 
cu acelaş scop: exterminarea floarei românismului. 

Scrise după notele luate atunci, când autorul trăia cutremurat momentele 


despărțirii de cei mai viteji comandanți ai CĂPITANULUI, ele constitue un 
document autentic al tragediei legionare. 


387 


şi trudeam să fiu cât mai cu băgare de seamă la toate mișcările jan- 
darmilor. : Si Ș 

In acest scop adun puterile şi-mi strâng mâinile de gratii, apăs 
pieptul pe zidul rece, ca să pot sta neclintit cu faţa între fiare. 
Sgomotul din lăuntrul sălii deşi crește mereu nu mă tulbură și nici 
nu mă atrage. Rămân concentrat cu toată ființa din mine revăr- 
sată prin lumina ochilor peste acest punct unde și apar după o 
jumătate de ceas cei doi ofiţeri escortând pe Căpitanul. 

Mă uit la EI bine... 

Il văd cum merge cu pasul său mare, legionar. Trece plin de 
viață, par'că grăbit pe coridor privind drept înainte. Căpitanul. 

O singură dată mi s'a părut atât de mare în viaţa mea ca acum, 
atunci când în 1934 după procesul dela Consiliul de război apare 
în mijlocul legionarilor la Giulești, atât numai că atunci făptura 
lui era îmbrăcată cu costumul naţional iar acum în hainele vărgate 
peste care luase cojocul alb adus de soţia sa în Jilava. Pe cap că- 
ciula neagră țuguiată ca întotdeauna. Pe mâna dreaptă avea o pă- 
tură roșiatică. Ofițerii abia se şineau de el. La 3 sau 4 m. soldații 
duceau 2 geamantane. Ploaia încetase puţin. Eram spălat bine pc 
faţă iar haina mi se îngreunase de apă. Nu simțeam frigul. Din 
contră călduri mă copleşeau iar fruntea caldă o apăs lot mai tare 
pe fierul de sus. Inima bate mai intens şi cu un suspin pornit din 
toate fibrele sufletului strig mult mai mult în mine: 

O slăbiciune fizică îmi copleșește trupul. Mâinile sorbite de 
puteri le desprind de pe zăbrele și rămân numai cu fruntea ficr- 
binte pe fierul rece. Nu știam ce să fac. Priveam în jos mai mult 
pierdut. Ceva îmi deschide toate simțurile. Un grup de jandarmi 
cu noul sistem de pistoale automate la umăr, trece repede spre 
fundul coridorului de unde venise Căpitanul. Erau mulți. peste 20. 
Unul din ei mai la urmă ducea ceva lucruri albe în braţe. N'am 
putut distinge ce anume. Mai târziu mi-am dat seama că crau 
frânghii. 

A Di pădurii în urma lor închide câteva momente timpul. 
e plutonierii. Au rămas undeva ascunși. 

. Dar dela fereastră în mijlocul celulei, mă trântesc cu puterile 

în ușă și sub presiunea unei forțe nebănuite strig fără să-mi dau 

seama: « 


—«Domnule Inginer, Domnule Inginer». 


Nimeni nu mă auzea. Parcă repetatele mele chemări se pier- 


388 


pm 


deau într'un pustiu... Nu mă las, insistent, mai mult printr'un sbierat. 
bătând și cu pumnii în ușă pronunţ numele Domnului Inginer Cli- 
me. Din celula vecină se alarmează Livezeanu. Prin gaura din col- 
țul peretelui, îi spun de plecarea Căpitanului, încât de acum amân- 
doi ne trudeam să comunicăm celor din sala mare noutatea. Spre 
norocul nostru aude sentinela din colțul sălii de sus- Venind la ce- 
lula mea, îl rog să-i comunice Dlui Inginer că am să-i spun un lucru. 


Jandarmul de data asta un sulflet bun, duce dorința mea Dlui Gheor- 
ghe Apostolescu, închis în prima celulă de sus spre dreapta. De 
strigat însă nu m'am oprit până ce nu sau auzit de jos vocea Dlui 
Clime tăind gălăgia ca o sabie: 

—«Ce s'a întâmplat, măi băeţi?! 

—«L-au dus pe Căpitanul !» îi răspund eu. 

Se face liniște. Câteva elipe nu mișcă nimeni. Apoi clănţănitul 
zăvoarelor începe să sune. Din câteva sărituri pe scări în sus, Niki 
ajunge la celula mea. O secundă mai târziu, vine şi domnul Ing. Cli- 
me. Amândoi, pe nerăsuflate, mă întreabă energic: 

—De unde știi? 

—Am văzut eul! 

—Pe unde? 

—Pe fereastra celulei, l-au dus câteva minute înainte. pe cori- 
dor, la cancelarie. 

—Sigur, măi? întrebă Niki răstit. 

—Da! Era c'o pătură roșie pe mână... 

—A! Este al patrusprezecelea, care pleacă—, rostește domnul 
Inginer. 

Doru venise ceva mai târziu. A înţeles repede de ce este vorba. 
Cad  tustrei pe gânduri, fără să se miște din faţa celulei mele. Îi 
deranjez eu cu întrebarea: 

— Credeţi că va fi mai rău, dacă pleacă și Căpitanul? 

—Vor redeschide procesele Duca... Stelescu. implicând și pe 

Căpitanul, explică Doru. 

—Nu, va fi mai rău, mult mai rău! Aştia vor să termine peste 
noapte cu noi, răspunde Niki mai nervos... 

Au plecat... Se aud paşi coborînd pe scări. În sala mare, cei 
liberi se strâng în jurul lor. Doreau să afle cât mai multe amă- 
nunte... Ideea morţii se cobora în mintea fiecăruia şi, mai ales, 
în ochii tuturor plutea îngrijorarea: ÎL OMOARĂ PE CĂPITANUL! 

Presimţirea s'a transmis fulgerător dela om la om. Dumnezeu 
a voit ca să fiu printre puţinii legionari în viaţă, cu sfântul noroc 


389 


| 


iii 


aul etern și lumina 
;. înainte de plecarea pe drun t, 
su aaa iar dat 
de a fi trăit cu el» 
de dincolo de pământ: cozii Nae 
că i (HI E . A . ETA a 
! de man au ă Ra ora 
O! Cat di rin mine camarazilor Sat i tul 
dere au trimis p ui orce TEI 
â cerut totala e 
suprem, când Neamul a E A died N alacentaa i 
Ascultam atent cu urechea la U$ 


d nişte paşi pe sălița din fund. Mă uit: 
i. Fixându-şi ochii în ai mei, rostește cu 


morţii şi câtă dragoste şi încre- 


prindeam nimic clar. Au 
Doru se apropie de vizei 
vocea lui de bariton: 4 “Zaasă 
Ce rău îmi pare că n'am stat cu Dta mal mult de vorbă! 

Ver «| 


i. acum! întreb eu. i 

e tu înainte, pe ruga legionar! SI Na pară 
atât de greu momentul acesta... Fii tare!... a ii va vas 
Legiunea. A cunoscut neamul nostru clipe mai grele in istone... 
Să ai credinţă în Dumnezeu! Ş j 

Face un pas înapoi. ia poziția de drepţi. duce mâna dreaptă 
la inimă, o ridică sus și salută corect: 

__Te las cu bine! Trăiască Legiunea și Căpitanul! 


Ceeace-mi spusese el era atât de natural și simplu, încât am 
crezut în venirea nenorocirii. Deaceea strângerile de mâini, îmbră- 
țişerile camaraderești și ultimile dorinţi ale celor ce pleacă dau 
timpului scurt un pret nemaipomenit. Se petrec trăiri ce nu le cre- 


deam,. trăiri ce nu le aşteptam, sau nici măcar nu le visasem, se 
nasc trăirile de ultimul adio!... 


Fani Georgescu. Când a văzut că este vorba de plecare la moar- 
te, primul între Decemviri, care urcă scările la mine, a fost Fani 
Georgescu. Suferise mult, încât nici nu-l mai recunoșteai de slab. 
Din Jilava, trupul său a strâns frigul în oase, reumatismul. Aiudul 
cu mâncarea insuficientă și de tot prea proastă i-a dat un început 
de cancer la stomac. Râmnicul Sărat îi căptnşise muşchii cu o fo- 
runculoză dureroasă și nici cu plămânii nu stătea prea bine. To- 
tuși, printr'o voință de oțel, se trudea să-și alunge durerile fizice, 
cântând cu vocea lui frumoasă de tenor, din fundul celulei, de câte 


Ori €riervarea) făcea unora viaţa insuportabilă. In chestiunile mari 
ce se iviră își dovedise modestia, înclinând 


să accepte părerile lui 
Caratanase. Era i Eat 

3 autorul salutului «Trăiască Vi i 
să clrăiască Viaţa» E 
«Trăiască Moartea»! ia ugCi ceia 


Acum, rezemat de ușă, îmi spune: 


390 


m III 


-—Plec la moarte, să mă vezi și tu! Comunică «Federaţiei» când 
poţi, ca să nu dea înapoi. Prin lupte să ducă steagul Legiunii până 
la victorie! Am pe mama și pe sora mea. Ajutaţi-le voi, cum ştiţi, 
canaradereşte. 

Neputând saluta din cauza mâinii umflate de reumatism, mi-a 
atins palma spunând: «Trăiască Legiunea și Căpitanul»! A dorit 
să-mi îmbrăţișeze trupul, dar încheieturile anchilozate nu l-au aju- 
tat. După ce i-am atins obrajii de ai mei, s'a dus încet spre Live- 
zeanu, la celula vecină. Am rămas cu ochii după dânsul cu ochii 
prin vizetă, muncindu-mi mintea: când și cum voiu avea posibili- 
tatea să transmit studenților legionari constănţeni «Federaţiei» tes- 
tamentul camaradului lor Georgescu, lăsat în clipa plecării la moar- 
le. Avea toată încrederea în solidaritatea lor. 


Caranica. Când mă frământam cu gândurile trezite de Fani. 
zâmbetul senin al Nicadorului Caranica radiază în fața ușii. Se 
uită pe vizetă, îmi prinde amândouă mâinile în ale lui și zice: 

— Nu-ţi pot lăsa, dragul meu, decât îndemn la luptă! Dar fii 
atent, să nu te rătăcești. Viaţa este plină de ispite. Îți spun din 
experiența mea. Ani după ani am rătăcit prin sferele multor teorii 
false. Nu mai credeam în Dumnezeu. Am pierdut timpul ca să ajung 
tot la Evanghelie... De plecarea noastră nu te întrista. De cinci 
ani o aștept. Sunt sigur că nu este zădarnică; va da roade bogate 
neamului românesc... Sunt mulțumit că au rămas afară mulţi le- 
gionari, cum mi-aţi spus voi. Biruinţa se apropie!... Veţi fi puși 
la mari încercări până atunci. Ca să le treci cu uşurinţă. roagă-te 
lui Dumnezeu! Este singurul isvor dătător de putere... Să trăiești, 
camarade, Domnul să-ţi ajute în ceasurile grele !» 

Când vorbea, privirea mi-o plimbam când pe fata lui luminată. 
când pe rana dosului palmei stângi, născută c'o zi înainte în argu- 
mentarea convingerilor sale faţă de Totu. Din cuvintele rostite ree- 
șia marea grije ce-mi poartă, nepăsându-i de ceeace-l aștepta. Așa 
îi era alcătuită structura sufletului: spre un altruism în toate mani- 
festările vieţii. Chiar cu jandarmii, care mereu aveau ieșiri brutale, 
el se purta fin, încât până la urmă i-a topit cu puterea mare de 
dragoste şi de generozitate. În anii lungi de închisoare își câștigase 
» vastă cultură. Nimeni din grup nu-l eclipsa. Scrisese volume în- 
:regi, tratând probleme din domeniul Moralei, referindu-se la cau- 
zele intrării sale în puşcărie. 


391 


ă 'aranica, Atanasiu îmi 
- "“bărbătările lăsate de Ca i 
Atanasiu. Peste îmbărbi pe intotdeauna, zeflemisiad 
Spa are se a . ra i 
defuptelie - 1 vărgat, de-asupra 
Ea Si răbit în celulă, având la vestonu aa aie NE 
i ntră gră Ă ; Tia: - £ 
za (fran e Ibă, prinsă în puzunăraşul improviza, Se 00 
aul a a Ati sai eaptă peste batista mult ieșită atară şi-mi 
Pra La . î 
Râzând, își trece mană 
: : i rămâi... Amâ- 
span SR IRRES timpul ca să facem nunta! Tu mai rămâi, Amă 
—cA venit și timpul € tă bine? Vesteşte părinţilor mei, cât de 
ă-ți ! Ce crezi, îmi $ ! 
nă-ţi nunta! Ce crezi, 
3 . y - - 
frumos am plecat: na salutat legionăreşte și s'a pe, 
Mi-a strâns frățeşte mana, E : ! i 
Sa flet vesel şi deschis, născut pe 
cu graba cu care venise, acest su cut, 
i i : să cânte—trecând spre celula lui Live- 
malul Oltului. Incepe apoi să ci 3 
zeanu—, din Sfânta Tinerețe Legionara: 


Moartea, numai moartea legionară E 
Ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunţi. 
Pentru Sfânta Cruce, pentru Țară, 

Infrângem codri și supunem munţi... 


Sub influența cântecului auzit, mi-au sburat şi mie gândurile 
spre casa bătrânului învăţător Atanasiu din judetul Olt, unde vă- 
zusem sbuciumul mamei sale, care-și frângea inima de dorul singu- 
rului copil dăruit de Dumnezeu. 


Lui Ştefan Curcă îi dădusem bocancii mei, când am aflat de 
lista celor care pleacă. Avea doar nişte sandale ușoare. Auzind des- 
pre moarte, a venit să-mi înapoieze bocancii. Nu i-am primit. 

—«Bine! Trebue să meargă «frontul» uniform echipat și la 
moarte, spune el.. Un camarad din cuibul «Trăiască Moartea» te 
salută cu: 


Trăiască Legiunea și Căpitanul !». 


Iosif Bozântan îmi acorda multă 


atenție camaraderească, de 
când ne-am cunoscut în 1934. Spunra 


adeseori: Suntem legionari 
ardeleni și avem aceeași religie greco-catolică! De câte ori avea 


prilejul, mă ispitea până peste răbdări despre luptele legionare 
avute după arestarea sa. Nu era exclusivist în păreri. Cu sufletul 


său mare, însă, acorda ușor oamenilor bună-credință. Interpreta 
fenomenul legionar, ținând seamă 


aaa și de. evenimentele politice ale 
zilei. 


392" 


— nainte . -- 
tea tuturora este Ţara! repeta el mereu în discuţiile 
avute. 


Când a intrat în celulă, părea bine dispus. In fond, o preocu- 
pare internă i se exterioriza prin trăsăturile feţii. După ce lăsă 
tuturor camarazilor liberi salutul său, mult transfigurat. încheie: 

—Fiţi tari și credincioși Legiunii! “Țara se află în mare peri- 
col. Nu lăsați Ardealul în robia Ungurilor!... Simt că această pro- 
blemă va avea o deslegare tragică. Depuneţi toate sforțările, de va 
fi așa, ca să-l aduceţi voi, legionarii, Ardealul înapoi!... Parcă 
văd umbra mamei alungată dela mormântul meu. Nu lăsați în su- 
fletul ei această durere... Ea este bătrână. dă-i mângâierea nece- 
sară. Explică-i rostul jertfei mele, pentru binele Patriei!... Iţ 
las chipul Sfântului Anton făcătorul de minuni! Roagă-te lui! 

Mă salută şi pleacă. După ce iese din calulă. revine la vizetă 
şi-şi mai exprimă odată arzătoarea dorință: 


—Luptaţi din toate puterile. să nu cadă Ardealul în mâinile 
Ungurilor. 


Cu această preocupare a plecat un suflet bihorean la moarte. 
Păstrez și astăzi iconița Sfântului Anton. 


la ea, am înfățișarea lui Bozântan prezentă: 
la inimă: «Nu lăsaţi Ardealul». 


De câte ori mă uit 


dorinţa lui îmi bate 


Ion Caratanase. Am primit apoi vizita lui lon Caratanase. omul 
pe care l-am cunoscut mai bine în Mișcare. Dela cărămidăria din 
Giuleşti, i-am luat purtarea ca exemplu. De aici şi până la intra- 
rea lui în pușcărie, n'am lipsit dela bătăliile pe care le-a condus. 
Prin toate trăsăturile ființei sale era un model de comandant le- 
gionar. Modest, harnic, calm, viteaz și înţelept, era dotat cu cel 
mai pronunțat simț al măsurii. Vorbea și întotdeauna arăta  pro- 
blemele în esența lor. Nepripit în momentele critice, după o ma- 
tură chibzuinţă găsea soluţiile de minune. Bun camarad: nu l-am 
auzit în viaţa mea bârfind. În măsura posibilităților mele de apre- 
ciere, pot spune: «Nea Gogu» era un tot armonic, păstrând nota 
cumpătată în orice societate se afla. Când a intrat în celulă, parcă 
mi-au sburat toate erijile. Cu calmul său recunoscut, îmi spune: 

— Să-mi iau şi dela tine adio! Cum te simţi? și-și duce mâna 
dreaptă după gâtul meu ca un părinte. 

Intradevăr Caratanase a fost educatorul meu legionar. Gândind 
adânc la cele ce urmează, continuă: 


_—Greu este că merge şi Căpitanul cu noi! Păcat! EI trebuia 


393 


Ş : Eta Sia] 
frământări mari pe afară... In Mișcare lot așa, 
Să-ţi vezi de drumui 


să trăiască! Vor fi 
în care te sfătuesc să nu te prea amesteci. 


a T Ss s vor i i l M ama 
i 4 i îi lim DezI apele !... IVI 
tau, d ept, cum al INV ăţat ȘI lasă, se Ţ 


: =! Trans 
ii ați 2] ama. rans- 
este destul de tare! Totuși, încurajaţi-o ca pa oxica e ua te 
mite Constănţenilor că vreau să fie tari. Ştiu că sunt aproap ţ 
. inși i.si poată face datoria. Am 
pe afară. Să nu se lase prinși, ca Să-șI p a stage: 
= E : ui să 
încredere în ei. Sunt «leii» necesari momentului! Vor tace 1sf ă 
bună! Ai nevoie de ceva lucruri? îmi pune întrebarea. 
li răspund că nu. ri i sara 
__Fratele meu, Vasilică, să poarte şi pe vIItor grija iam. 
Sora mea. Lenuţa să-și termine cu bine şcoala !... Să nu uiţi nimic 
din ce ţi-am spus», au fost ultimele lui cuvinte, după care ma 1m- 
brățișează şi pleacă. 
Şi-a luat drumul în jos, tăcut, spre celelalte celule. 


Radu Vlad. După aerul de îngrijorare lăsat de Caratanase, trece 
pe la mine Radu Vlad. un fiu al Buzăului, dotat c'o sănătate ex- 
cepțională. El se număra printre puţinii care nu vedea schimbarea 
climatului «josnic» și «imoral» din jurul regului Carol IL prin 
tărăgăneli sau târgueli slugarnice. În locul tatonărilor prudente 
pentru combaterea microbului periculos din Palat, susţinea nota 
tare. Deaceea era cel mai entuziasmat de cele ce comiteau cama- 
razii pe afară. 

In celulă a stat puţin și mi-a vorbit scurt și hortărit: 

—Noi murim! Vă rămâne marea datorie: să ne răsbunaţi! Fiţi 
necruțători cu «bestiile» și «camarila», cari terfelesc onoarea Țării! 
'Terminaţi cu ei! Trăiască Legiunea și Căpitanul! 


Mi-a dat mâna și s'a dus rece. Intre Decemviri, dacă nu mă: 


însel, era cel mai tânăr. Intrase în Mișcare prin anul 1935. 


Ion State Grigore. Era muncitor, născut: în Vălenii de Munte, 
jud. Prahova. Ne-am cunoscut la Giulești în 1934. apoi. vara în- 
treagă din acel an frământam amândoi pământul pentru cărămi- 
dărie... Mai târziu, în vara lui 1935, arestaţi împreună dela cără- 
midărie—in comuna Regele Ferdinand, jud. Râmnicul Sărat, fă- 
ceam cărămidărie pentru o biserică—suntem purtaţi trei săptămâni 
din post în post, pe jos, legaţi în lanţuri de mâini și de picioare... 
Din aceste toate încercări comune, pătrunde profund sfânta cama- 
raderie în sufletele noastre... Acum, în seara asta, intră luminat 
de mulțumire în celulă, că poate șă-și destăinuiască sufletul. 


394 


— In fine 
> Pentru ultim ă 
i a oa 7 
narule | Ta ne v 


edem pe pământ, măi Ţeli- 


Imi spun Pe aa ; 

tit tn ne Dima conul i 
de aici la Râmnicul Sărat Tliz pla, e br cai ep 
vedem după atâţia ani tot ] “R cesti Carmen Sylva, ei gril 
iza Dacă aalelta EȚ a âmnicul Sărat. Acum ne despăr- 
Telit ps, A i nu erai în manevra dela Lipova mergeam 
aaa PSara amândoi. Caratanase sa trudit să te aducă, dar n'a reu- 
Șt la tz pe De altiel este și mai bine ca tu să Rea Cine ştie. 
însă, până la urmă, cum sfârșeşti și tu... Totusi. te rog un lucru: 
iaz Pesta ai Anton că numele cuibului EEE Jianu» să rămână 
apăscumi;aminumitieuli Celrătăeireal-at iscat să schimbe unele 


în Ion State Grigore! Ce sunt eu? Ce-am jertfit pentru Tară? ca 
să-mi poarte în cuib numele?... mai bine si-ar vedea: de datorie. 
ca să ajungă cuibul «lancu Jianu» exemplu de credință şi disei- 
plină în corpul Muncitoresc Legionar... Mai emoţionat îmi dă din 
suflet ultima lui taină: 

— Pentru soţia mea, repet ce ţi-am spus şi altădată: i-am fost 
toată viața credincios! Să știe şi ea asta, am conștiința împăcată. 
Avea un copil, pe Dinu; tu îl știi! Creşte așa cum am vrut eu... 
Să-i dai viaţă legionară!... Ştii tu, în casa hiea; deasupra la icoană. 
am așezat baioneta fratelui meu, mai mare, căzut pe front ca vo 


luntar. la-o și-l învață cum s'o mânuiască! Strânge-i bine mâna pe 
ea, ca să crescă numai în iubire de NEAM. Copilul meu să fie 
legionar! Atât te rog! 

Imi sărută obrajii și fruntea, mă scutură bine de umeri și dis- 
păru îmbrăcat în hainele Vărgate, având pe cap basca mică de 
ocnaș. Nu l-am mai văzut, pe acest camarad şofer, ridicat ca o 
furtună din lumea prea disprețuită a muncitorilor. Pornise de unul 
singur în 1934, iar după doi ani de muncă, aduse în Legiune sute 
de șoferi, transformându-i completamente. 

Pe cât de mișcaţi sau obsedați de o ideie sau alta erau 
pe atât de indiferent și sustras dela toate mi sa părut 


i 


unii, 


Ion Trandafir. Nu-l interesa ce se petrece în jurul său. A venit 
la vizetă, m'a calutat în mod obișnuit, legionăreşte, şi-a plecat calm, 
parcă pentru o despărţire temporară. Dealtfel, prezenţa lui în în- 
chisoare nici nu se simţea. La discuţii nu-l putea: antrena ușor, 
decât în chestiuni alese din domeniul științei pozitive sau tehnice. 
Când întâmplător îi revenea curtea vestică pentru plimbare, se urca 


395 


Po. 


celerat cu noul model de loro- 


vine un ac , 
e ai dovedea interes și pa- 


Numai spre acest câmp 


pe «etuvă», 
motivă «Malaxa». 


siune. 
Clipa părăsirii acestei vieţi, 
semn de regret, nicio adiere de dor, 


solut indiferent. 


a primit-o ca un fapt divers. Aia 
de ură sau de răsbunare! Ab- 


aud glasul plutonierulu: 
sind puţinele clipe ră- 
Inainte de ora 


Indată după despărţirea lui Trandafir, 
Eftimie; i-a chemat pe toţi la celule. Folo 
mase libere, trec ultimii pe la mine: Pele și Bogdan. 
unsprezece, promiseseră că-mi vor face vizită mai târziu. 

Intre timp se naște presimţirea morții. Din ac 
stat de vorbă numai cu DI Banea şi Dl căpitan Șiancu: in special 
cu primul. Așa se explică de ce, după anunțul plutonierului, abia 
reuşesc să-mi strângă mâna. În afară de salut, n'au lasat niciun 


est moment anr 


cuvânt prin mine. 


N-a mai rămas nimeni liber. Toţi așteptam intrarea șefului 
închisorii. Plutonierul a trecut pe sus şi mi-a închis celula cu 
lacăt. 
Cam în jurul orei două, șeful închisorii însoțit de căpitanul 
Roşianu și un ofiter necunoscut, au venit în sala mare. Căpitanul 
Iliescu comunică ordinul: 

Cei ce pleacă își vor lăsa bagajele în celulele respective. Nu 
se poate lua din îmbrăcămintea particulară nimic, afară de palton 
și căciulă. Peste cinci minute, plecarea! Așezaţi-vă lucrurile conform 
ordinului ! 

De jos, vocea lui Niki se aude punând tăios întrebarea: 

—Era vorba să ne luăm bagajele cu noi? 

— Mâine seară veţi avea bagajele în Jilava! 

—Precis? întrebă Niki neîncrezător. 

—Ce Dumnezeu, aveţi toată încrederea confirmă ofițerul de 
jandarmi. 

Cele cinci minute s'au scurs repede ca şi cum n'ar fi fost... 
Acelaş ofițer anunța ca cei strigaţi să vină la ușa dela intrarea 
principală, în ordinea chemării : 

NICOLAE CONSTANTINESCU: Prezent!—IANCU CARANI- 
CA!: Prezent!—DUMITRU BELIMACE!: Prezent!-—CARATA- 
NASE ION!: Prezent !—BOZANTAN IOSIF!: Prezent !—STEFAN 
CURCA!: Prezent!—ION ATANASIU!: Prezent!—PELE I10N!: 
Prezent —BOGDAN: Prezent!—ION STATE GRIGORE!: Pre- 


396 


zent!—TRANDA Ir, i 

pia dai RADU VA Eeieat I—STEFAN GEORGESCU!: 
Sa făcut liniște! Emo 4 

locul... Auzisem totul, 
După ce s'a f 

ordonat: 
—leşiţi afară! 


ii a . a: “ 
pai clătinau corpul de nu-mi aflam 
ara să văd nimic... 


ăcut ape , ai 
pelul, o voce ne mai auzită până acum le-a 


"Pa 
cute acd Sei la fereastra mea, ca să-i mai văd odată *= 
Când au ajuns toți î i : : o: 
ne îl i ii pe cf din fața cancelariei, pl: 
i-au încadrat cu mai multe aia i voi piei SA aie tata 

E i ane. Vedeam bine mutrele acestor 
monștri cum stăteau fără nicio vorbă cu pistoalele automate așe- 
Jate FU ACI CATIA DE mână !... Unul dintre ei. cu braţul încăreat de 
frânghii albe, trece în primul rând al cordonului. în partea stângă. 
Frânghiile erau lungi cam de doi metri şi de grosimea celor obiș- 
nuite pentru uscatul rufelor. 

Intre camarazi observ o mică neliniște. Dintr'odată se despari 
cordoanele în două. Bozântan trece repede printre ei. fuge până 
înlăuntrul închisorii şi strigă cât poate: 2 

— Domnule. Inginer, așa este, pleacă şi CAPITANUL! L-az 
văzut, stă singur! 

Na putut termina toată fraza, căci doi plutonieri. îmbrânern- 
du-l pe uşă afară, au umplut sala cu înjurături de toate cele sfinte... 

Inainte de plecarea lor, Domnul Clime vrea să ia contact cu 
CAPITANUL. N'a reușit. Atunci s'a înțeles cu Bozântan, ca să-și 
facă uitat paltonul. Nici această încercare n'a reușit. 

Intrat, Bozântan, iarăși în grup, cordoanele din spate şi-au luat 
forma inițială. 

Mai departe, observasem toate mișcările prin fereastră; vorbe. 
însă, n'am putut prinde cu urechia niciuna. Cu ușurință putui să 
urmăresc, cum din grupul camarazilor unul câte unul era dus. 

Primul a fost luat Niki. In urma lui plecară doi gradați din 
cordon, după ce primeau câte două frânghii din legătura aflată în 


braţele subofiţerului. 


Nu s'au mai întors... 
La un mic interval de timp îl iau pe Caranica, apoi pe Doru... 


Si aşa, fiecare camarad părăseşte grupul, urmărit fiind de subofi- 
țerii respectivi, cari se aprovizionau, mai întâi, cu frânghiile pre- 
văzute. 


397 


Mă uitam la ceas şi număram minutele. Până la a Is: SA 
frânghii Trandafir, ultimul din FRO 
i ea vorbea nimeni în sală. Din când în când. numai 
Domnul Clime repeta întrebarea: 
—N'au plecat încă, măi băeţi? 
_——Nu, Domnule Inginer! răspundeam sau cu sau Livezeany. 
Dela postul meu de observaţie nu mă mișcam însă. Fereastra 
mea avea cel mai deschis orizont. Deaceea nu trebuia să-mi scave 
nimic, 
Deodată băzăitul motoarelor străpunge liniştea până la mine. 
Apoi, din ce în ce mai mare, acceleraţia crește, se aude mai bine 
spre colţul corpului de gardă. Mi-am îndreptat privirea spre por- 
țiunea străzii, în direcţia orașului, ca să cuprind sub ochi și faza 
finală. Apare prima dubă, arată greu împovărată, de se legăna 
în hopurile mari, pline cu apă de ploaie. La cel mult 30 de metri 
apare a doua. Se clătina și ea pe strada hopuroasă, împroşcând 
apa murdară peste sârma ghimpată... Mai la urmă o mașină mică, 
de lux, se ţinea de ele, dar nu le-am mai văzut... dispărură prin 
neîntrerupta ploaie... Strada a rămas din nou pustie. Populaţia 
oraşului dormea nestingherită, în toiul nopţii, iar înrăiții câini ai cur- 
ților vecine şi-au amuţit lătratul enervat de altădată... Radierea 
reflectoarelor aprinse în curte și pe ziduri se ostenea cu alungarea 
întunericului greu, îmbibat cu duhul necurat al urzitoarelor, pro- 
tejate de orele mici în care se mișcau strigoii. 

Noapte, frig, ploaie și un vânt subţire dela nord au împrietenit 
plecarea Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor spre drumul fără 
de întoarcere... Dar din vârfurile celor cinci turle sbierau feciorii 
de români din adâncul piepturilor, mai aprins ca orişicând: 

— Postul... numărul unu... Biiineee! 

— Postul numărul doi... Biiineee! 


onsmeenenennenneneenennneeneenaenneeneenee 


— Postul... numărul cinci... și mai... Biiineee!!! 


Mă dau jos dela fereastră şi trecând la ușă anunţ tuturora: 
Au plecat cu dauă dube pe drumul către oraș! 


—Bine, DUMNEZEU să le ajute! răspunde Domnul Coman- 
dant al Bunei Vestiri Gheorghe CLIME! 


LAURIAN ȚÂLNARU 
398 


k 


i 


Ă 


“cz 


MASACRELE git 
SACRELE DIN NOAPTEA DE 21/22 SEPT. 1939 


S pla ur pătrar. de veac dela mascrarea elitei legionare. Dictatura car- 

politicianistă, asistată de generali şi prelați netrebnici, a masacrat sute 
— de legionari de elită în lagărele de concentrare şi pe tot cuprinsut Tării. Din 
Jiecare judeţ poliţia carlistă a ridicat câte 3-7 legionari cu totul nevinovați şi 
i-au ucis fără nici un fel de judecată. Corpurile lor mutilate au fost aruncate 
apoi pe la răspântie de drumuri sau expuse în piețele publice spre a ingrozi 
lumea. Spectacolul a Jost de un sadism fără seamăn. Dar nici unul din aşa zișii 
«apărători ai drepturilor omului» n'a ridicat cuvânt de protest. Nici atunci şi 
mei în anii ce qu urmat. Presa «democrată», inspirată de aceleaşi forțe ale 
întunericului care au urzit crima, a învăluit oribilele fapte în conspirația tăcerii. 
Mai mult: un exponent al acestei lumi, W, Churchill, cel care ne-a sacrificat 
Țara, Bolşevicilor, are cinismul să laude pe sceleratul Carol al Il-lea ca pe un 
«om în toată puterea cuvântului!» («Un homme dans toute Tacception du terme». 
Journal Politique 1936-1939, p. 289). 

In lumina acestor fapte apare clar cât de respingătoare este ipocrizia acestei 
spețe de «umanitarişti» sau «democrați». Amoralismul lor este tot atât de crud 
ca şi cel bolșevic. Și aceste afinități de structură îi atrage spre <coexistență». 
Camarazii noştri au căzut victima conspiraței celor fără morală şi fără Dumne- 
zeu. Primejdia a tot crescut de atunci. Și astăzi, întreaga aşezare creştină a lumii 
este amenințată să [ie surpată. Toţi oamenii care doresc să fie cu adevărat liberi, 
trebue să ia seama, Pomenind pe camarazii noştri la un pălrar de veac dela 
martirajul lor, îi preamărim ca eroi, ai adevăratei libertăţi —ai libertăţii creş- 
line— şi ne închinăm cu smerenie în fața martiriului lor. Eternă să le fie amin- 
tirea! Redăm din jurnalul martorilor oculari: 


399 


pm 


: : îi âmnicul Sărai 
Cum au fost martirizaţi legionarii de lu Râmn « 


în după masa zilei de 21 Septembrie 1939, un aa de lei: 
darmi, care comanda gărzile dela închisoarea R.- ărati opta 
E Aa î lui Armand Călinescu. Erau 
celor închiși vestea despre omorirea lu! $ a clta 
siguri că desnodământul fatal se apropie: Li se Ep A 
ori că cea mai mică agitație afară îi va costa viaţa: Vor fi împuşca- 
ți: Sima Simulescu vede pentru prima dată colțul din spatele în» 
chisorii, unde el de mult prezicea că vor fi împuşcaţi şi în care 
scop aranjase brazda de flori în forma de mormânt: Noaptea în- 
cepe extrem de agitată. Chiar în seara acelei zile se dublează găr- 
zile şi mai ales cu soldaţi necunoscuţi. Ba mai mult, toți devin ex- 
trem. de gravi, chiar și plutonierii care mai înainte schimbau câte 
o vorbă cu ei. Celulele aşezate pe culoarele înguste și igrasioase se 
pregătesc de ceva groaznic. Na dormit nimeni toată noaptea. Cel 
mai mic sgomot îi făcea să tresară. Abia în spre ziuă când aţipise 
câte unul se aud ropote de bocanci, zurnuit de chei și apoi se 
opresc la celula inginerului Clime. Un sergent descuie sgomotos ce- 
lula și un sublocotenent de jandarmi, nou venit, citeşte de pe sală: 
«Inginerul Gh. Clime să iasă afară». In timp ce inginerul Clime, cu 
privirea lui semeaţă și ochii de vultur încadraţi de sprâncenele-i 
stufoase, îşi ducea cu demnitate trupul îmbrăcat în haine vărgate. 
sublocotenentul îi arunca o privire de fiară nemiloasă. Toţi se 
frământau neliniștiți de ce-i vor face. La vreo jumătate de oră s'au 
auzit vaete înfundate. Era glasul lui Clime, desfigurat de chinuri 
că abia mai puteai să-l recunoști. După altă jumătate de oră, care 
a trecut greu ca un an, în care timp vaetele străbăteau tot mai 
stinse, s'a auzit o rafală de mitralieră și apoi, la câteva minute, 
două golanţe înăbușite care au încheiat calvarul. Toate aceste îm- 
pușcături au fost trase în spatele închisorii, chiar în colțul prevă- 
zut de Simulescu. La vreo săptămână a explicat un plutonier că pe 
Clime l-au chinuit groaznic, i-au străpuns mâinile cu baioneta, au 
tăiat din el bucăţi de carne și i-au sfărmat apoi capul cu patul ar- 
mei, el îndurând totul ca un mucenic fără să protesteze. Din când în 
când câte un vaet îi scăpa fără voia lui, dar se reculegea inmediat. Vă- 
zând că nu-i pot smulge nici prin chinuri vreo declaraţie, l-au scos afa- 
ră. Aici Clime, în luptă cu moartea, s'a sprijinit de sârmele ghimpa- 
te, să nu se prăbușească. A ridicat ochii în sus la Dumnezeu şi a 
strigat: «Doamne, Doamne, facă-se voia Ta»! In acest timp sublo- 
cotenentul care manevra mitraliera, congestionat la faţă, a înce- 


400 


put Să tragă. Când Clime s'a prăbușit la pământ, a răsuflat și bes- 
ta: «Na, să-ți arăt eu ție, să mai strigi Doamne, Doamne»! 

: Acest martiragiu a impresionat atât de mult pe plutonier. în- 
cât povestea cele de mai sus cu un fel de fior sfânt. 


Din 


nou s'au auzit pași pe scări, din nou chei și sau oprit la 


Bănică Dobre şi iar vocea sublocotenentului: «Sa iasă individul 
y ._v = - 
Bănică Dobre»! Ceeace s'a şi executat. Omul cat bradul. care in 

hainele 


vărgate părea și mai lug'eroul din Spania și-a urmat că- 
lăul fără murmur. De data aceasta mitraliera şi cele două gloanţe 
înăbușite, cu care se asigurau călăii de distrugerea celui proscris, 
a urmat mai repede. Rând pe rând au fost scoși: ing. Aurel Se- 
rafim, Nicolae Totu, Gh. Istrati, Al Cantacuzino. Sima Simulescu. 
av. Cristian Tel, Gh. Furdui. av. Mihail Polihroniade, dr. Craja 
și Gh. Apostolescu. Și din nou mitraliera și-a început țăcănitul de 
moarte. Ultimul, Gh. Apostolescu, ca prin minune n'a fost atins de 
gloanţe şi a stat nemișcat până dimineaţa pe pavajul din curte. 
Când au venit asasinii, a început a striga după ajutor. Un șir de 
detunături și ultimul supraviețuitor al închisorii își încheia viaţa. 
Se luminase de ziuă. Închisoarea cu cadavre înțepenite în bălți 
de sânge a fost expusă oprobului public. Se aud glasuri de femei 
plângând și câte un țipăt de copil, dar care sunt fulgerate de stri- 


gătele răgușite ale jandarmilor, de înjurăturile şi insultele aduse 
«ticăloșilor ce au trădat ţara». 


Transportul fantomă... (Masacrele din lagărul Vaslui) 


Dimineaţa, apel. Prin cele două curţi ale lagărului, încătușate 
de câte opt rânduri de sârmă ghimpată şi puternică pază jandar- 
merească, cea dinspre şoseaua ce duce la laşi, care nu cuprinde 
decât aleea din faţă lată de patru metri şi cea din spate, puţin 
mai mare, dar accidentată şi improprie pentru plimbat, băieţii, îm- 
brăcaţi sărăcăcios, sorb cu nesaţ aerul răcoros al dimineții, bucu- 
rându-se de soarele care reuşise să se ridice deasupra unei trâmbe 
de nori negri ce obloneau răsăritul. Mulţi cu galenţi de lemn în 
picioare. băști pe cap și fețele înrămate de bărbi mari discutau în 
grupuri, spunând glume sau tălmăcind vise. 

La ora 9 seara se dă stingerea. Lumina electrică, primitiv ins- 
talată, se închide dela contor, îngropând întreg lagărul întrun 
întuneric de mormânt. Încet, încet, cei închiși adorm. Mulţi visează. 
Visele sunt singura lor evadare și singurul lor contact ca lumea celor 


401 
26 


i zâmbese alţii rostesc fraze neînţelese,.. Câţiva 
i za ș e. e. . . . se, 
Firi mal sensibile sunt munciţi de 


ăzduhul şi se coboară asupra la. 


liberi Deaceea un! i, 
sunt neliniștiţi» au COȘIN a 
hănii monstruoase ce ump 


sărului cu ghiare înspăimântăloare, 
. . | a 
i ] 15, V aleriu Cârdu se trezeşte la ora 3 

În dormitoru 


3 = si pâfâind din greu: A avut un vis teribil. Simte 
inta mie : rc 1 cineva, spre a-și linişti spaima. Constată 
nevoia ca să vorbească SI trezit în dormitor. Turbural, anunță pe 
Ru pini A E: 9 mare nenorocire. fiindcă a avut un vis 
ceilalţi că e E da a anazi lui și obosit de șarpele colos care 
niș 

i nou. 
aţipeşte din nic pe bolta înstelată. Cu tot far. 
ii, ceva prevestitor de rele devenea 


di 


groaznic. Li 
voia să-l înghită, 

Afară luna strălucea puter 
căldura plăcută a nopt itor de re 
Se aud tropăituri de pași grei, zângânit de arme, 
i scurte, care, deși trebuiau să fie tai. 
ne prin tonul apăsat şi răstit cu care 


mecul și 
tot mai apăsător. 
din cân în când, comenz 


iar, 
se aud totuşi destul de bi 


nice, 
sunt pronunțate. 
«Plutonul | înconjoară arip 
tinuă învăluirea şi ține contactu 
treia învăluie aripa dreaptă. Compania a patra. pe frontul din 


a stângă a clădirii. Plutonul IL con- 
| strâns cu întâiul. Compania a 


faţă»! 

A rai probabil. că orânduește acum trupa în spate, căci 
comenzile se aud tot mai încet, dar prin aceasta lot mai fiorouse. 
La câţiva metri de sârma ghimpată, soldaţii sunt îngrămădiți unul 
lângă altul, având aspectul unor îngrădiri vii. Pe sub copaci se 
văd clar mitralierele instalate, iar pe dealul dinspre Apus două 
sau trei tunuri. O agitaţie extraordinară. Spre ziuă, clădirea era 
luminată din toate părţile cu  reflectoare puternice, la lumina că- 
ora se vedeau sute de baionete, una lângă alta, dispuse împreju- 
rul lagărului. În jurul mitralierelor, soldaţii se așezaseră în pozi- 
ție de tragere. După ce ochii au început să se obișnuiască cu lu- 
mina sălbatică a reflectoarelor, puteai remarca căștile de oțel, hai- 
nele și feţele soldaților din regimentul de infanterie Vaslui. Stă- 
nilă, care dormea în odăița din capătul dormitorului 16, este cel 
dintâi trezit de niște sgomote suspecte. Se ridică și privește pe 
geam. Este cea mai apropiată fereastră de comandamentul militar. 
Vede lumina în toate încăperile comandamentului și o mare ani- 
maţie. Dinspre gardul dela drum, poate prinde și el câteva comen- 
zi scurte: «Grupa întâia treci lângă gard. Grupa a două ascultă 
comanda la mine» !Alarmat de toate aceste pregătiri suspecte, 


402 


III 


Stănilă deschide ușa dela odaia lui, ce servește de frizerie și unde 
doarme singur și iesi pe scena din capătul dormitorului 16- Jos n 
dormitor deasemenea un sgomot suspect, și la lumina ce se reflectă de 
afară pe pereţi, putu să vadă un militar care căuta pe peretele de 
lângă ușă întrerupătorul electric. 

«Ce, nu se aprinde? întrebă sublocotenentul. 

«Nu, replică Stanilă, fiindeă e întrerupt curentul dela contor». 

«Unde doarme studentul Mircea Teohari»? întrebă din nou su- 
blocotenentul. 

«Aici, lângfă scenă», răspunse Stanilă și îi arătă în jos, la pi- 
dioarele lui, patul lui Mircea Teohari. 

Sublocotenentul îl scutură de mână, de piept și îi zise foarte 
turburat. 

«Sculaţi-vă şi vă faceti repede bagajul. că mergeti la Ciuc»! 

"Vestea păru suspectă. E pentru prima dată când jandarmii 
spun unde te duc. Grăbit apoi, trecu la alte dormitoare și din fie- 
care deşteptă după lista pe care o avea în mână. pe doi, trei spu- 
nându-le-acelaş lucru. Era ora trei și jumătate, când veni rândul 
să-l scoale pe Valeriu Cârdu. Peste aproape o oră toți erau gata “de 
plecare și așteptau la poarta strâmtă de ieșire prin sârme. 

Erau 32. Toţi aceștia cele mai prețioase flori ale lagărului. 
Nici unul dintre noi care-i cunoșteam, nu am fi putut alege mai 
bine. Inainte de plecare, fiecare își făcuse în genunchi rugăciunea 
sa către Dumnezeu si acum erau senini la faţă şi veseli. Unii din- 
tre cei rămași au vrut să-i încurajeze că nu poate să fie nimic rău 
şi că întradevăr vor fi duși la Ciuc, aşa cum a anunţat sublocote- 
nentul. Valeriu Cârdu însă a făcut un semn cu mâna și cu capul. 
ca și cum totul s'a sfârșit, zicând: j 

«Acesta e trânsportul fantomă». 


În acest timp au fost ridicate şi santinelele dela dormitorul | 
şi astfel băeţii au putut să ia contact cu căpitanul de rezervă Un- 
gureanu, care era izolat cu alți 18 băeți aduşi din București și care 
aflaseră de pedepsirea lui Armand Călinescu. Spre întărirea celor 
spuse, le arată și o bucată de ziar pe care cu mare greutate a reușit 
să o strecoare în lagăr. Bujin Nicolae a mai avut vreme ca să 
strige de pe geam, în dialectul macedo-român, celor care plecau, 
vestea. Plecarea lor nu mai era o enigmă. Se aşteptau că va urma 
ceva groaznic şi disculau cu înfrigurare prin dormitoare, ascun- 
zând scrisorile pe care cei plecaţi le-au lăsat pentru părinţii, so- 
iile şi copiii lor. I-a trezit din această frământare muzica militară 


403 


sa cânte puternic un marș cu bătae A 


: început itralieră 
din Vaslui, care a in p + timp, rafale de mitralieră, care au 


= t, La scur a a d 

tobă la fiecare tac! ute. a răsunat puternic dealungul văilor, în. 
ce min ] 

durat vreo Ze! 


- dinlăuntru. Au urmat, mal apoi două Impușcături 
A e cei di 
grozind p 


hi perechi, de 32 de ori. Simţeam cum glonțul se 
scurte, perec E] 


i intră în plin. 
înăbușă ao oaRI pain i aa aigar: întrun! tarii OARĂ 
«Stau săvârşit, ia tei ca trezit din altă lume, în timp sa 
pitanul iza i în genunchi lângă paturile lor, înăbușindu-si 
toți Sa ii Arafat cu hohote. A durat situația aceasta ceasu- 
suspinele, 4 dz ici nu se simţea că mai este cinev 
i întregi. In zilele următoare nic : 


în lagăr. Toţi erau niște dm i j gre | 
Chira Aurel, care se urcase in pod, ga, poata aia evenimen. 

rele, istoriseşte cutremurat cum u Văzut că i-au cu pe toţi unul 
de altul și i-au scos fără bagaje in marginea rapei Cin dreapta la- 
cărului si acolo sublocotenentul de jandarmi Cinghiţă, care i-a și 
FER Dani somn, a dat drumul mitralierei instalată dinainte acolo 
și așa s'au prăbușit unul câte unul. 

Ti cursul zilei, se vedeau din podul lagărului cârduri de copii, 
aduși cu sila, străjeri și jidani ce veneau să vadă pe cei uciși. Mul- 
ţi copilași au plâns și au leșinat în faţa acestui spectacol barbar 
şi înspăimântător. Nu știu ce cap de pedagog scelerat s'a gândit 
să facă educaţie în aburii calzi de sânge, tinerelor vlăstare. 

Între mulțimea care se înghesuia tot mai numeroasă în spatele 
cordonului de jandarmi, aceleași rânjete demonice. ca și la moar- 
tea Mântuitorului, se bucurau de sângele mucenicilor noștri. Erau 
jidanii care abundă în Vaslui ca și în toate orașele moldovene. Le- 
gionarii împușcați erau umflați la față, plini de sânge închegat la 
un loc cu țărâna în care căzuseră, unii cu ochii scoși, alţii cu gura 
sfărâmată sau cu fața sdrențuită în dezordine, unii la picioarele 


altora. După două zile, au fost aruncați într'o groapă comună în 
cimitirul de animale din Vaslui. 


Carnajul dela Ciuc. 

. Noaptea aceasta fusese extrem de sbuciumată. 

ră visuri îngrozitoare. Nicoa 
ba blajină și plină de mod 
cu o glumă și încheie cu ob 
Pela ora două Și juimat 


404 


Mai toţi avusese- 
ră Iordache, cu chipul lui bun și vor: 


estie, linişti pe cei din dormitorul său 
i$nuita sa încurajare: «O să fie bine...» 
ate unul din curte strigă: «O mașină»! 


o 20 


aa. f, i + pi 5 5 1 e 
Câţiva de prin dormitoarele dela etaj o urmăresc pe șoseaua E 

3 Fi 3 = Ș, Ya -ă 3 > da 
Ciuc şi Odorhei, pentru a vedea jos în vale, dacă apucă spre | 
gar sau o ține înainte spre Odorhei. 


«Vine, vine la lagăr»! vestiră observatorii de sus. Seat 

Câteva grupuri de băeţi de prin curtea de răsărit și din jurul 
basinului de apă, așezat pe a treia terasă, se apropie spre corpul de 
gardă sau populează aleea din faţa opusă a lagărului, pe unde duce 
și drumul dela corpul de gardă. la comandamentul militar, printr o 
admirabilă plantație de brazi pe coasta de dincolo de sârmele 
ghimpate. Au fost maiorul dela Legiunea de Jandarmi din Ciuc, 
însoțit de un alt ofiţer de jandarmi, ce au trecut foarte turburaţi, 
aruncând priviri dușmănoase băeţilor . La vreo jumătate de, oră 
a fost chemat la comandament av. Pavelescu Gh. d 

În acest timp, un plutonier a soptit unuia dintre băeţi vestea 
pedepsirii lui Armand Călinescu, care sa răspândit apoi ca ful- 
gerul prin tot lagărul. Bănuiala, pe care de mult o aveau că TOT 
fi împușcați, începuse să devină o certitudine. Lui Pavelescu i se 
pusese în vedere să se pregătească, căci în seara aceea trebuia să 
meargă la Bucureşti. Pavelescu a refuzat să iasă, dorind să împăr- 
lășească aceeași soartă cu cararazii săi. Îndată apoi li sau dublat gar- 
zile si ofiţerul în mod grav, a făcut inspecție pe la toate posturile, 
dând anumite ordine și consemne, sentinelelor. 

La ora două noaptea când unii aţipiseră. se aud desfăcându-se 
zăvoarele dela ușa principală dela intrarea de jos, zornăit de chei, 
pași grei tropăind pe coridoare, bătăi puternice prin uşile dor- 
mitoarelor, însoţite de următoarea sinistră poruncă: 

«Sculaţi, Domnilor, cau intrat Ungurii în Ardeal şi trebue 
imediat să evacuaţi lăgărul acesta și să mergeţi o parte la lagărul 
din Vaslui și altă parte la lagărul din Bacău»! 

Această cobitoare poruncă a fost apoi brutal și rapid servită 
şi la etaje. Ea a căzut ca trăsnetul. Nimeni însă n'a crezut în aceas- 
lă înscenare, ci dimpotrivă toți şi-au întărit și mai mult convinge- 
rea ce o aveau de mai înainte și anume că ceasul suprem s'a apro- 
piat. La lumina lămpilor cu petrol pe care le-au aprins în grabă, au 
putut identifica figura unui sublocotenent nou venit așezat în fru- 
tea unui grup de plutonieri, sergenți și soldaţi. După ce fiecare și-a 
făcut câte o rugăciune, au coborit în grăbă cu bagajele în curte. 
De după sârme, de jur împrejurul lagărului, selipeau baionetele 


soldaţilor, ca o limbă de pădure metalică și vie, ce făceau şi mai 
fioroase cleștele sârmelor ghimpate. 


405 


pât toţi în curle, sublocotenentiil a repeta 


: :obo & ; a 
e Sau co la fiecare dormitor, adăogând 


26 
Dupa ceace spusese 


pentru ultima oară e 
ca încheiere: 

«Cei care merge 
iar ceilalţi, ce mergeț 


şi veţi aştepta până e : 
sa D E ge tremurând de turburare. a citit lista de 44 de băei 
upi C) 


în frunte cu Stegărescu, ce urina să facă ui din primul lot. 

Sub o foarte puternică pază jandarmerească, au i astfel din- 
tre sârme, lot ce a avut lagărul mai bun, pg 7 ee AGAIN To- 
mânești, pe care Țara poale nu le va mai Sica aa VI aPisă 
asi au fost urcați înapoi în dormitoare și ușile ferecate 
Eau iata jandarmi. Totuşi au putut vedea dela ferestre, 
cum toţi cei scoși afară au fost opriţi în faţa comandamentului și 
legaţi câte doi unul de altul. După aceea a fost încins tot grupul 
cu nişte funii lungi. Când totul a fost gata, Su fost coborâţi între 
jandarmi. pe drumul în spirală ce se lasă prin tufiș spre șoseaua 
Odorhei-Ciuc. La vreo sută cincizeci de metri, pe nesimţite jan- 
darmii au tot rămas în urmă și când au ieșit întrun luminiș, din 
dosul unei tufe din dreapta o mitralieră a început sa verse foc 
într'o rafală inspăimântătoare, căreia îi răspundeau ecouri prelun- 
gi de pe toate văile. Câteva vaete înăbușite și grupul a început să 
se culce la pământ. Unii în luptă cu moartea, sbătându-se se ri- 
dicau iar dela pământ, dar iarăși îi culca mitraliera ucigătoare. Se 
înălțau apoi alţii și astfel la scurte intervale, mitraliera s'a oprit 
și iarăși a început de vreo zece ori, în timp de opt sau zece minu- 
te, cât a durat îngrozitorul masacru. 

Un plutonier a povestit în urmă că Nicoară Iordache. după 
prima salvă, s'a ridicat împreună cu cei ce erau legaţi cu el și a 
salutat moartea cu cuvintele: «Trăiască România Legionară! Trăias- 
că victoria legionară»! N'a apucat bine să termine ultimele cuvin- 
te, căci o rafală i-a străpuns inima, omorându-l fulgerător. Din tot 
grupul n'a mai rămas decât o grămadă de trupuri în agonie, în- 
cleştate, unii „peste alţii, brăzdate doar de râulețe de sânge. 
Pup es ale n mâna sau Piciorul, sau în supremă 

210% da. ncă „mușcând cu dinții din țărână. După a- 
dcileja de e 0 din dinți cu cele mai spurcate înjurături, i-au 
prin noroiu. În urmă Sau mai auzit de pa- 


truzecișipatr fai s i 
„ruzecisipatru de ori câte două gloanţe de armă înăbuşite și apoi 
lar tacere. i 


ți la Vaslui, veți pleca imediat acum cu cină 
; la Bacău, vă veţi urca înapoi în dormitoa. 


mai târziu, când pleacă și lotul Dvs.» 


Cei răm 


4106 


a 22 III 


A II E 


În lagăr, durere şi așteptare înfrigurată. Erau în mijlocul. a 
două carnaje: unul care se consumase și altul care le fusese anun- 
țat și trebuia să vină din clipă în clipă. A durat tensiunea asta ma- 
ximă până la ziuă. 

A doua zi lumea din împrejurimi a fost adusă de autorități la 
locul îngrozitorului supliciu. 

Peste două zile legionarii împuşcaţi au fost aruncați într'o 
groapă comună în cimitirul unui sat din apropiere, numit Topliţa- 
douăzeci la un cap, douăzeci la altul și patru deasupra. cum sa 
întâmplat și cu ceilalți legionari împușcați în tot cuprinsul "Ţării. 


Mucenicia legionarilor din Spitalul Braşov. 


În marginea orașului Brașov. la poalele muntelui Tâmpa. se 
înalță trist şi monoton cuptorul suferințelor -spitalul-o clădire 
înaltă dispusă în sistem vagon, care răspândește în jurul ei un 
miros greu de acid fenic. 

La etajul întâi, într'o odae sărăcăcioasă în capătul clădirii dins- 
pre fabrica de postav Scherg, se topesc în grele suferințe legionarii 
bolnavi din închisoarea dela Râmnicul Sărat și din lagărele Vaslui 
şi Ciuc. Chipuri palide, îngălbenite şi supte de boală și trupuri sub 
cearșafurile pătate de tinctură de iod, par mai curând niște fan- 
tome. În locul unor mâini iubitoare atât de scumpe bolnavilor. care 
să le aline durerile, sclipesc fioroase baionetele sentinelelor ce îs- 
bese bocancii grei pe duşumele și care îi țin în părăsire, desnădej- 
de, lipsă şi teroare. Numai groaznicele chinuri și autorităţile pot 
ajunge până la ei. 

Într'un colt tușeşte sec și îşi aruncă afară plămânii roşi în tem- 
niță, Căpitanul Şiancu. Din când în când îl năpădesc lacrimile. Cu 
mare greutate i se permisese cu câteva zile înainte să fie vizitat de un 
delegat al Moților, care îi destăinuise viața extrem de grea pe care 
o duc Moţii roși de mizerie și boală şi îi ceruse să lupte din răspu- 
teri ca să scape de moarte și puşcărie, fiindeă el le este singura 
speranță a lor. Când istorisea despre procesul Moților cu jidanul 
'Pischler, se însufleţea, se îmbujora la față şi te făcea să trăeşti 
toată drama acestui neam chinuit. 

În tot salonul stăruia un aer greu și o atmosferă de plictiseală 
şi enervare pe care ţi-o da boala, complice cu riguroasa pază Jan- 
darmerească. 

'într?o odae dispusă pe coridorul ce se întinde paralel cu salo- 


407 


e zece luni Pihu Grigore; adus din lagărul 
de o boală ce-l rodea de. mai mult tii 
ă pe când era liber, în spitalul Filan. 
într'o seară, în halatul spitalu. 
iar de aici l-au transportat la 


nul de mai sus; zace d 
Ciuc grav bolnav e 
pentru care se internase încă i 
tropia. Agenţii l-au ridicata ale 
lui şi l-au trântit în Peg bit pici ilie iremporal 
Sb Ea în ati halat cu dungi roșii, cu care a 
Braşov. Este 1 


S Ş Sie . t est d ne recunoscut 
] Ciu dar așa le sl abit incă sle e îi 
fost adus șI la Cc, Li 


Pela ora două și jumăl 


: Ş i din Brasov. 
orul de jandarmi d pe Aa xi : 
E) că SP ie în suflet o mare grozăvie. A cercetat grăbit ușile 

vedea ca a: 


dela salonul legionarilor, abia articulând un «bună ziua» celor di- 


năuntru şi, spre mirarea tuturor, a triplat gărzile, care şi așa erau 
unor oameni atât de mult istoviți de boale. Un sfert 


dela 


ate au fost pe neașteptate inspectaţi de 
Era congestional la faţă. Se 


de prisos la ușa A s pal 
de oră mai târziu se putea vedea clar din salon un tricolor mare 


îndoliat ce a fost arborat deasupra fabricei Scherg. Peste încă un 
sfert de oră au putut afla dela un soldat şi cauza acestor chinuitoa- 
re surprize: Armand Călinescu, cel mai mare călău al neamului 
românesc, fusese pedepsit de legionari. Feţele lor ofilite au de: 
venit roşii, iar trupurile lor înviate din boală. Șuiau sigur că des- 
nodământul fatal se apropie. Vor fi omoriţi. Au început să se an- 
gajeze între ei tot felul de comentarii, sărind dela una la alta, sau 
întrerupând brusc firul discuţiilor. Orele treceau greu. Noaptea s'a 
coborit teribilă, aducând cu ea nu numai obișnuita înăsprire a su- 
ferințelor, dar mai ales marea necunoscută. Deși unii erau toropiţi 
de boală, nimeni nu putuse adormi, ascultând pașii enervaţi ai 
sentinelelor. 


Spre ziuă, o larmă ciudată: tropăituri pe scări, porunci scur- 
te și răstite au răsunat în salon, iar după câteva minute, ușa a fost 
isbită, puternic în lături și astfel și-au făcut apariţia un colonel, 
un maior și un căpitan, însoțiți de câţiva plutonieri. Toţi erau 
jandarmi. În timp ce ochii tuturora s'au oprit asupra colonelului, 
care era în frunte, acesta, după o clipă de ezitare, a rostit brutal 
următoarea poruncă din înalt ordin: 

«Vă îmbrăcaţi imediat toţi, că mergeţi în alt spital; afară de 
domnii inginer Virgil Ionescu, avocat Budişteanu și doctor Milco- 
veanu». 


pie Cotigă a cerut colonelului să-i spună destinaţia unde 
vor ti transporțaţi. Colonelul a început să bâlbâie un răspuns plin 


408 


_ 


de înţeles. Cotigă 


un militar român să tragă în fraţi români de 


înțelegând depli E 
ultima energie: plin mucenicia lor a explodat cu 


4 - 
«N'aş ă i 
aş fi crezut, Domnule colonel, că ar fi posibil vreodată ca 


acelaș sânge și mai 


ales în cei mai sinceri și mai curaţi luptători ai neamului. Vă va 


condamna naţia, findcă Dv. o efârtecaţi și o ucideţi. Această mi- 
selie îngroapă neamul într'o nouă robie. Ne dăm bucurosi cenusa 
noastră și nu pentru noi avem durere. ci pentru faptul să Dv. sfă- 
șiaţi harta României Mari»! 

Pe faţa colonelului se putea citi 


Sică că sa neincrederea totală. pornire 
palimașe ȘI ipocrizie, 


ce-l determina la următoarea milogeală: 
«Ce să fac, Domnilor, am şi eu ordin. nu sunt vinovat cu nimic». 
însoțită de o strâmbătură a feţii și o ridicare din umeri. 

Funda, care și el se pregătise de plecare. căci la început toţi 
au fost anunţaţi că pleacă, a scăpat de moarte numai datorită fap- 
tului că dactilografa dela Inspectoratul de Jandarmi îi serisese 
greşit numele: Burda în loc de Funda. Cu mare greutate a obținut 
apoi dela colonel permisiunea să îmbrăţişeze pe Pihu înainte -de 
plecare, care l-a primit cu următoarele cuvinte: 

«Măi Fundaș ne ucid călăii. Nu-i nimica, măi! De când aștep- 
tam eu moartea, să mă odihnesc în împărăția lui Dumnezeu, ală- 
turi de Căpităn»! - 

După o ultimă îmbrăţișare,, n'au mai rămas în salon decât cei 
trei şi Funda, care plângea cu hohote înăbușite în pernă și căruia 
nu-i răspundea decât acustica salonului, ce părea acum pustiu. 
Fiindcă mai niciunul dintre cei ridicaţi nu putea merge pe picioa- 
re, au fost duși de jandarmi. Tabloul era întradevăr groaznic să 
vezi niște trupuri topite, coborâte pe scări și apoi urcate între zeci 
de baionete într'o mașină jandarmerească. plină de noroi. ce avea 
să facă lugubrul transport. Dacă este cea mai mare nedreptate și 
unică în istorie să împuști oameni fără nici o condamnare, apoi 
este cea mai mare ncomenie să împuşti bolnavi din spitale. 

După ce, cu greu, a putut fi aşezat Pihu pe o bancă. un pluton 
de pandarmi condus de un ofițer au înlănţuit pe cei din maşină. 
Sdruncinăturile maşinei condusă sălbatic pe drumuri proaste de 

țară provocau gemete și vaete în mașină. Aproape de Râșnov, în- 
ginerul lonică n'a mai putut răbda: 

«Unde ne mai duceţi, domnilor? Terminaţi odată cu noi. nu 
ne mai chinuţi atâta»! 


Ofiţerul dădu o poruncă scurtă și mașina se opri în mijlocul 


409 


"e de pădure. Cerul senin ca sticla adusese 
unui câmp, la o margine de p 1 lăcrămând la oribilul spectacol, 
martori toate stelele Ace sd gr decora PE sia nite al db 
Răcoarea dimineții tes fe gi a cai rai ru fă 
ţilor care dârdâiau de E: Sa de ; Șamil fost “dlui a 8] 
sufletul în spasmele tusei. ge sl și Poza are săi 
a câmp Isailă i: e la o distanţă anumită, astepta doar DE 
FE Una Sort ap dat mai urmară au fost groaznice. Călăii 
își adulmecau neputincioasa pradă, ce abia se mai putea ţine pe 
a la ochi și trageţi» jAu asugal puternic văile de o salvă 
înspăimântătoare. 'Trupurile lor slăbite, sau prăvălit. i 

Nimeni n'a putut observa în semi-întunericul nopţii și în larma 
aceasta că Herghelegiu, a reușit să se deslege şi să se refugieze 
în pădurea de alături. Abia după o jumătate de oră, când jandar. 
mii au voit să încarce trupurile celor morţi în maşină și să-i ducă 
în Braşov spre a-i expune publicului, şi-au dat seama că unul lip- 
sea. L-a cuprins groaza și au început să se învinuiască unul pe altul, 
pornind imediat poteri prin pădure. Herghelegiu era căutat -cu 
o vigelență extraordinară, ca şi cum tot răul ar fi stat în faptul că 
el mai trăeşte încă. Seara a fost dat și la radio un anunț cu rugă- 
mintea insistentă că oricine ştie de el, să-l denunțe imediat poliţiei, 
asigurându-se solemn că denunțătorul prin aceasta va face cea 
mai mare faptă naţională, pentru care va avea, pe lângă răsplata 
naţiunii, şi o frumoasă recompensă. Încolţit de jandarmi, Herghe- 
legiu nu putuse de fapt să se salveze, ci doar să se urce întrun co- 
pac. Când a fost observat nici nu l-au mai coborât, ci l-au împușcat 
de jos ca pe orice vânat. Tot în ziua aceea a fost dus și el lângă ca- 
marazii lui, ce erau expuşi în centrul orașului Brasov sub aceeași 
firmă osânditoare, spre bucuria jidanilor și a tuturor. dușmanilor 
țării, 


Preot Şt. PALAGHIŢĂ 
(din colecţia «Buletinul Informativ» al legionarilor 
refugiați la Berlin, 1940) 


410 


MITI DUMITRESCU 


(Răsbunătorul morţii Căpitanului) 


p: Miti Dumitrescu lam cunoscut pentru prima dată în 
Martie 1939, în refugiul dela Berlin. Venise cu câteva 


săptămâni în urma noastră, 

"Pe drumul refugiului îl mânase înfrigurata întrebare «da- 
că trăește Căpitanul. În acea perioadă de timp svonul că 
trăește Căpitanul tindea să: devină o certitudine pentru cei 
mai mulți. Sentimentul legionarilor ca şi al întregei suflări 
românești care nu puteau concepe «moartea Căpitanului» era 
din ce în ce mai cinic alimentat de Siguranţă cu fel de fel 
de svonuri. Se urmărea diluarea revoltei și potolirea setei de 
răsbunare prin lansarea şi întreținerea acestei iluzii. Nu 
curiozitatea l-a indemnat pe Miti Dumitrescu să caute lămuri- 
rea acestei întrebări. Ci alt ceva: Năpraznica hotărâre care 
se învolburase în pieptul lui în dimineaţa acelei triste zile de 
Noembrie, când s'a anunțat oficial și cinic asasinarea Căpita- 
nului, era suspendată acum de întrebarea «dacă El trăește». 
Asă dar rostul lămuririi lui era adânc! 


Din prima clipă cum l-am cunoscut m'a sondat în această 
p 


All 


chestiune. Credea că cu aș fi printre aceia Buia Sa da! 
noaşte adevărul. Apoi mi-a spus că e Bia ei Doraă : ECG 
leta să afle adevărul şi să se întoarcă n jazăi Sal şi Sate 
privirile lui înfrigurate ţâșnite din ochii Li iti Şi siruogi 
cari reflectau în adâncuri vălvătaia unei mari tensiuni su- 


fleteşti. iu 2 ceia za SE 
Deşi nu-l cunoșteam și nici n'auzisem despre el —— Mitu 
Dumitrescu era de curând încadrat în Mișcare — mi-a ins- 


pirat deplină încredere. l-am impărtăşit gândul ie Și po- 
zitia care ni-o fixasem în această chestiune și care in esen- 
i era următoarea: Căpitanul nu trăeşte. Siguranța, după lo- 
Mea de şoc, dată prin comunicatul oficial, manevrează acum 
în sensul de a destrăma în svonuri contradictorii și în confu- 
zie orice atitudine fermă a Mișcării Legionare. Trebue să 
întoarcem această manevră. In general pentru marile masse 
legionare, întărirea credinţei că trăeşte Căpitanul nu numai 
că nu strică dar este chiar necesară pentru greaua perioadă 
de tranziţie în care ne găsim. Insăşi conducerea Mişcării tre- 
buie să simuleze că este derutată şi că se leagănă în această 
iluzie. Însă întreaga acțiune va trebui să şi-o bazeze pe fap- 
tul precise «Căpitanul a fost asasinat». 

În timpul când îi făceam această expunere faţa lui Miti 
se schimba alternativ în modul cel mai impresionant. La gân- 
dul că nu trăește Căpitanul faţa lui se întuneca adânc și to- 
tuși parcă la lămurirea acestui gând i se ilumina ca o noapte 
de furiună brăzdată de fulgere. Apoi s'a comprimat sub muș- 
chii care pe îndelete începeau să se destindă spre înseninare. 
Părea că revolta învolburată năpraznic din ziua morţii Că- 
pitanului şi zăgăzuită luni dearândul de chinuitoarea incer- 
titudine, se prăvălea acum peste zăgazul rupt în albia impla- 
cabilei sale hotărâri iniţiale. Acum putea fi senin pentrucă și 
drumul pe care îşi propusese să meargă era clar. 

Aşa a fost tot timpul cât a mai stat printre noi: luminos, 
senin, înalt, distins, corect și elegant la gând. la vorbă, la 
gest și la faptă. Când îl vedeai 
nou, de eroul pe care îl dorea ŞI 
în mijlocul istoriei noastre care 


îţi aduceai aminte de omul 
aştepta Căpitanul. «Un uriaș 
să lupte și să biruiască îm- 


412 


Eee 


potriva tuturor dușmanilor Patriei 


: =, „ Tot ce-şi 
mintea noastră mai frumos ca suf] 


poate imagina 
et, tot ce poate rodi 
mii ei 10% rodi rasa 
noastră mai mândru, mai inalt, mai drept, mai puternic, mai 
3 . al 
ai viteaz». Parcă aces- 
oite pe talia lui Miti, 
ască mai complect. 
cameră. Mi-a spus că 
“mi încredințeze un pacheţel 
ele mai dragi: scrisori și fo- 


înțelept, mai curat, mai muncitor și m 
te rânduri ale Căpitanului au fost cr 
căci nu pot fi altele care să-] oglinde 

Intr'o zi de Iunie veni la mine în 
și-a fixat ziua plecării. Vroia să 
în care se găseau lucrurile lui e 
tografii de acasă și corespondenţa avută cu camarazii săi din 
Țară. Înainte de a mi-o preda s'a uitat dus cu g 


ândul la o 
fotografie: 


era a surorei sale care ținea în brațe un copilaș. 
Era emoţionat ca în momentul ultimei despărțiri-căci se vede 
Și-a pus în gând ca întors în Țară să nu mai meargă pe la 
ei — dar îşi stăpânea cu multă discreţie emoția. 

Inainte de plecare ne-am plimbat singuri pe aleea cu mes- 
teacăni dela Amalienhof. Rar sar putea vedea atâta măre- 
ţie și seninătate în preajma unei hotărâri care îl ducea spre 
jertfa totală. La despărțire mi-a strâns emoționat mâna, s'a 
uitat adânc în ochii mei și mi-a spus: «Aveţi grijă ca Mișca- 
rea să nu se rătăcească de pe linia Căpitanului»... A plecat. 
Parcă îl văd şi astăzi păşind măsurat și elegant pe aleea cu 
mesteascăni înverziţi unde la mângăerea soarelui. păsările. 
florile şi întreaga făptură ridica imn vieței pământești! Când 
a ajuns la cotitură s'a întors, a ridicat braţul și a salutat. Dar 
mie mi s'a părut mai mult a fâlfâit de aripi cu care un ar- 
hanghel venit să pedepsească își lua sborul spre seninătatea 
Dacilor nemuritori. 

Jertfa lui Miti Dumitrescu și a camarazilor săi are adân- 
ci semnificaţii. Mai toţi prahoveni (doar Ovidiu Isaia 
era originar din Macedonia), au erupt din stratul țără- 
mese al poporului român rămas nealterat. Pe acest fond 
«dacie» educaţia şi ideia de jertfă a Căpitanului a rodit mai 
mult. Aci era în elementul său. Trecerea prin școli înalte 
bântuite de filosofia materialismului iudaic unde totuşi sau 
distins — nu i-a alterat in esenţa lor. Dimpotrivă le-a biciuit 
și mai mult setea după învățătura Căpitanului care avea ca 


413 


Sr 


apoteoză înfruntarea morţii. Miti Dumitrescu ca şi prietenul 
său drag, Nae Dumitrescu, mort în explozia din strada Căpi- 
lan Oarcă, despre care adesea îmi vorbea cu atâta emoție, 
făcea parte din pleiada aceia de intelectuali tineri cari au 
găsit în Mișcarea Legionară un sens în viaţă mai potrivit 
esenței lor rasiale şi pe care nu-l puteau găsi în altă parle. 
Făcea parte din marea armată. a «Dacilor nemuritori» cari 
Lrăese în neamul românesc formând nesecatul isvor al Mişcă- 
rii şi cari indiferent dacă sunt încadraţi sau nu, tot ai Ca- 
pitanului sunt. Ceeace a îngrozit mai mult lumea veche la 
pedepsirea lui Armand Călinescu a fost tocmai faptul că 
mai toţi acei cari se jertfeau cu atâta voluptate şi în special 
Miti, nu figurau în «fişele» dela poliţie. Ce rost mai aveau 
atunci închisorile, lagărele de concentrare şi toate «fişele» 
poliţiei din moment ce fulgerarea putea veni din orice parte? 
Lupta lua adevăratul ei sens. Mișcarea Legionară nu mai 
era o mână de exaltaţi «care putea» fi nimicită prin strânge- 
rea și nimicirea lor. Era însăși esența națici. Dar mai mult: 
Până la Miti, eroismul legionar al «Nicadorilor», al «Decem- 
virilor» şi al tuturor camarazilor căzuţi, deşi de aceeași esen- 
ță, totuși nu putea fi apreciat și încercat în toată adâncimea 
lui. Trăia Căpitanul în care se oglindea fiecare dintre aceia 
cari mergeau să se Jerifească și care constituia o chezășie că 
jerifa lor va rodi, iar Căpitanul, «va face o Ţară frumoasă 
ca soarele sfânt de pe cer». Călăii noştri au crezut chiar că 
voluptatea de jertfă este determinată exclusiv de acest lucru 
și au fost siguri că după dispariţia Căpitanului se va stinge 
şi flacăra eroismului legionar. Într'o discuţie pe care a avut-o 
Armand Călinescu cu G-l Sichitiu acesta i-a spus că dacă va 
dispărea Codreanu va dispărea și Mişcarea Legionară. (Circ. 
Nr. 145.) ? 
Faptul că nu s'a produs vreo reacțiune imediat după moar- 
tea Căpitanului le-a'ntărit această convingere. Luni dearân- 
dul și-a plimbat Armand Călinescu din în ce mai sfidător 
grimasa lui satanică peste o întreagă lume cernită de. durere 
mută. Pentru mulți cari începeau să se clatine și să se scu- 
funde în «mlaştina desnădejdii», părea totul sfârşit! 


414 


pe înălțimi, sunt bătute în am 
urg de lumi 
na soarelui 


fie ele c de m 

at d ari ȘI cat 

de numeri Ş 
oase se așterne intunericul mitări 

1 ȘI 


al morţii». 


în timp 


CoNsTATIN PAPANACE 


Berkenbriich 21 Sept. 1941 


Al5 


Pr 


21 


CAPITOLUL VI 


ACTUALITATEA LUI CORNELIU CODREANU 


Durau 


ASASINAREA UNUI CREZ 


O crimă impotriva umanităţii 


GC ORNELIU Zelea Codreanu, acest îndrumător de suflete, maes- 
trul vieţii noastre, al unei generații întregi, a fost asasinat 
la 29/30 Noembrie 1938 în Ţara Românească, pe pământul stră- 
moşilor lui, pe care el i-a cântat şi ei prin cântecul lui ne-au 
binecuvântat sufletele noastre. A fost asasinat sub învinuirea in- 
famă de «trădător de ţară», el care şi-a consumat viaţa pentru 
binele României, pentru ca să-i deschidă porţile viitorului către o 


soartă mai bună şi să-i asigure în faţa tronului lui Dumnezeu un 
loc după măsura sufletului său neprihănit. 


Legile ţării au fost schimbate peste noapte pentru ca să i se 
păsească vină și să i se poată înscena procesul acela mișelnic. cu 
şedinţe secrete, ascuns de ochii nefericitei noastre naţiuni căzută 
pe mâni ucigaşe de venetici; acel proces cu uşile nchise, care ră- 
mâne pururi deschis în sufletul nostru. în faţa umanităţii. 


A existat acum un sfert de veac o crimă împotriva umanităţii, 
împotriva lui Dumnezeu: a fost asasinat un om care purta în su- 
flet idealul lumii, un sfânt pe care românii îl pomenesc în rugă- 
ciunile lor. 

Cine este autorul acelei oribile crime? 


Noi îl arătăm ustăzi omenirii denunțându-l acelor instanţe erea- 
te în actualitate de însuşi el, ctiminalul, perfid arbitru al păcii, 


419 


. j pă 1 
i itariste». Speculând pe 

ideilor «umani 

deauna ali 


/ îsi rezolvă ţelurile promovân. 
e inare el îşi 
ăți doctr 


ităţile dintre ideologii şi popoare, urzin€ | din Germania dela întâlnirea cu Hitler, declarând în discurs i 
verii insă peste lume ca un păianjen blic «Umbra Fiihrerului se află în spatele meu»; după aceea le- 


gionarii au fost strânși de Gestapo din toată Europa și aruncați 
în lagărele naziste dela Buchenwald, Dachau. și Sachsenhausen, 


și nu unu, ci patru sute, și nu oarecari. ci șefii de judeţe. prefecţii 
Și miniștrii cu toată conducerea Legiunii. 


mentorul de tot 


prigoană împotriva Mişcării Jegionare la 3 
şi polarit 


3 zile după întoarcerea 
paradoxe 


du-și interesul din : iri sale înt 
în tihnă pânza înstăpân 
apocaliptic. S roblema antisemită mici astăzi şi n'am des. 
Noi nu dom si Codreanu, învinuit ieri de antisemitism, 
chis-o nici ieri, CE reprezentat doar un fenomen de viaţă 
el n'a fost aDHisETI = entru un neam amenințat în fiinţa, Am făcut această paranteză, nu ca să ne plângem și nici ca să 
românească, soluția aa a E lea colonizatoare a unui neam acuzăm pe cineva sau să obţinem vreo absolvire pentru noi cei de 
în pământul şi vale Iul ă azi, că nici nu avem nevoe şi nici n'are cine să ne-o dea. Omenirea 
străin care venea să-l cucereasc : în țara românească problema iu: are de gândit mai degrabă la absolvirea ei în fața armatelor lui 
Și dacă a geae ia ător pe linia de viaţă creștină Lucifer care vin sigur, că sunt conduse de aceeași mână ocultă 
dansi lose e eta ceia ri ea sti plan rasial biologie a, | care se chiamă «coexistența» întie cele «două lumi» astfel denu- 
Pentru el antisemitiemul ia ra sli Sa gândit la dist pe să | mite ieri în expresia lui Cornehnu Zelea Codreanu, când încerca 
Fe pla, clica sp mtrual Ei ta poporului românese; la refa- să arate lumii primejdia. Și pentru asta a fost băgat în pământ. 
a pie iartă, la refacerea omului prin crearea unui mediu Aceasta era uşor dealtfel să se întâmple în România (această 
iii Sr Dă dacă era român, era prin aspirații, iar nu prin Românie pe care, dupăcum se vede, în zadar a încereat Corneliu 


sânge. Au existat în Legiune turci (instructori legionari), și unguri. | Codreanu s'o smulgă din mâna forțelor oculte care agsat Le n dezaăe 
și chiar evrei (creștini, însă; dintre ei un exemplu, Dinu Paul, a | nă presa, finanța și politicianismul (noi îi Dica i pi piese 
primit moartea pentru Legiune). Ca soluţie practică în problema | falsei democraţii a ideilor egalitare bazate pe elecțiune şi sufragiu 
evreiască (pentrucă constituiau 10 % din populaţia țării), Co- | universal care promovează canaliile, adică dictatura anonimă a inte- 
dreanu. putem spune, era prosionist, prin formula sa care stă | resului personal, sursa de injustiție în omenire. Este antidemocraţia. 
serisă în «Cărticica Șefului de Cuib»: «Românii, în România, iar | 


Democraţia adevărată se bazează pe principiul selecţiunii. adică 

pe etica elitelor, pe «omul nou», erou al cinstei, muncii. onoarei 

şi sacrificiului, preconizat de Corneliu Codreanu, care prin libera 

| ierarhizare a valorilor instaurează, nu «egalitatea» (concept apar- 
ținând doar planului raţional, pentrucă în realitate nu există). ci 
echitatea socială, care are sens, nu de drepturi în raport de legi, 
ci mai mult de îndatorire faţă de semen, după legea dragostei lui 
Cristos. Este singurul concept sociologie care corespunde în reali- 
tate democraţiei. Si, ca o nenorocire pentru țara românească. aceste 
forţe ale, întunericului mai aveau la dispoziţie şi pe regele ţării, 
Carol II, acel scelerat, concubin al evreicei Elena Wolf. 


pentru evrei, Palestina.» A anticipat, oarecum, înfiinţarea sta- 
tului lui Israel (dupăcum a anticipat multe lucruri pe care astăzi 
le vedem cu ochii și le simțim urmările pe carnea și pe sângele 
nostru. leri îl socoteau din altă lume, pentrucă nu l-au crezut; 
astăzi, e actual, că vorbesc toţi cu limbajul lui de ieri. Până când și 
alianța franco-germană a fost prevăzută de Căpitan ; era formula lui 
pentru salvarea Europei din vremea în care era acuzat de filonazism 
sau fascism, natural, de către pigmeii politicianismului care după 
aceea ne-au vândut țara bolşevismului ca să intrăm sub imperiul sa- 
tanei. Despre filonazismul lui Codreanu a scris clar Moţa care era 


însuşi cuvântul Mișcării: «Da, Germania, dar nu Germania lui 
«Deutschland iiber alles». Faptele, 


această pozitie: Corneliu Codreanu a 
lui Adolf Hitler, a doua zi du 
tre Carol II și Hitler (vezi Gri 
răsboi mondial). Tar la 21 


lată dece şi de cine Corneliu Codreanu a fost ucis. 
după aceea au demonstrat 


fos, usasimat cu asentimentul 
pă întâlnirea dela Bergdesgaden din- 
gore Gafencu: Preliminarii la al 2-lea 


Și va veni să depună în numele lui neamul românesc. Vor veni 
să” depună munţii despăduriţi și satele lăsate în ruină: Și va veni 
să depună Canalul Dunării, cimitirul neamului românese pe care 


l-a cerut evreica Ana Pauker lui Stalin. Si umanitatea întrează 
lanuarie 194 i ă va depune, pentrucă este vorba de o «erimă împotriva umanității» ; 
1 Antonescu declanșează | 
420 ; 421 


: gti 
nie împotriva unul On luminat care 

de omenie, It | 

ul pe căile lui Dumnezeu: AL, 

urat cei care l-au ucis şi vor 


a unui neam 


îmoptriY 

t să-şi ducă neam pă înc 

i că vor gi a ! 

IE e ae lor de fiecare dată când îşi ucideau pro- 

inții beta o 

ia când L-au spânzurat pe cruce pe Cristos: «Am 
ia i "a văzut că p'au scăpat Nici de profeţi și nici 

r * & za EVA +! 
de EL»; Și s: 


a vru 

Fără îndoia ă 
fi zis cum au zis păr 
feţii cum au 
scăpa! 
de Cristos. 

ă pai EA ; Românesc pentru însăşi mântuirea sa, prinsă 
linctivă a Neamu mii ao Me alele patura tau la 
Car ate prevedea pentru Israel nu numai un stat, 


1 lucru fiindeă Mișcarea Legionară, creaţie ins 
es 


ii ic îz u an i 
ECC ete lui. şi fixate raporturile ca atare (cum spu- 
; si o încreștinare a lul+ Ş 3 i E Aa La ga 
i să 3 i tini în rândurile Legiunii), ca să fie 
neam mai sus: evrei Crești Raul BEE « 
în spiritul Sfintei Scripturi care spune (s ei ave d catre omani, 
tă vs. 15, 23-26): «Dar si aceia (evreii) dacă nu vor stărui 
cap. ll, vs. 15; 23-26): AȘ1 su 
î : ecredinţă. se Vor altoi, căci puternic este Dumnezeu, să-i al- 
în necredința. £ X A : 
toiasca iarăşi... Şi așa tot Israelul se va mântui, precum este scris: 
s ŞI... ȘI a$ | 
«Va veni Isbăvitorul din Sion și va abate necredința de la Jacob. 
Căci dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, atunci ce va fi 
E A E ş ac 
primirea lor, dacă nu o inviere din morţi?» 
Si Corneliu Zelea Codreanu a crezut in toate acestea, pentrucă 
a luptat și a primit martiriul în numele sfânt al ARHANGHELULUI 
Minaur Protectorul credinţei creştinilor. 


1938-29/30 Noembrie-1963. 


422 


PENTRU «FOȘTII LEGIONARII» 


dela «Glasul Patriei» din Pankow 


Q condiție pe care Corneliu Codreanu a pus-o legionarului este: 
«numai acela este legionar care duce lupta până la sfârșit». 


Ei bine, Lucifer nu-și dă seama că nu poate atinge pe Arhanghelul 
Mihail. Că această lege legionară înseamnă 


că nu există «foști legio- 
nari»; că dacă numai duci lupta, niciodată 


n'ai fost legionar. Aşa că 
Legiunea nu poate să fie pângărită nici de dușmani şi nici de neche- 
mati din sânul ei. Ea poate să fie rănită sau ucisă. Şi va trăi. că viața 
ei nu-i neapărat fizică, ci morală neapărat. 

Se ştie că toată acţiunea satanică a comunismului din ţară nu se 
reduce decât la un anti-legionarism, dela teroarea din închisori și meto- 
dele infernale de răsturnare a ethosului legionar din centrele de reedu- 
care studenţească dela Piteşti, ete., și până la «Glasul Patriei» din 
Pankow unde mai toți colaboratorii sunt aduşi dintre rândurile legio- 
nare «reeducate» și scriu acolo împotriva Legiunii pentru exilul ro- 
mânesc din ordinul Comunismului care-i denumește «foști legionari». 

Acestor «foști legionari» le răspundem. Acestor singure fantome 
ale României de ieri, azi produs ersatz al ideologiei materialiste con- 
fecţionat în centrele de reeducare în serie și subministrat românilor li- 
beri; pentrucă iată-i strânși pe toți la un loc în acelaș punct din afara 
frontierelor, la Pankow și cu aceeaşi misiune. Dacă ar fi convinși acești 


423 


e creeace scriu» 


dacă scriu voluntar ceeace scriu, și-ar fi 
: = ie, și dintre zi i x 
c«reeducaţi» ode vreo tribună la care să scrie, îi si = admitem că 
. - ă iei». Dar, ca sa vină 1 
gasit acolo în ar unul pela « Glasul Patriei no LI Atu Me. toți bu. 
star fi pripășit ȘI yze trăinătate, iar țara să nu ştie nimic de ei, aceasta 
n str 


a BE 3 ERE 
luc, şi atât de Sei tar scriu ceeace scriu. Noi însă îi luăm aşa cum ej 
un 


dovedeşte cât de volun. mstanță atenuantă în ceeace priveşte vreo me- 
se declară, fără nicio circu a în raport de starea psihologică creată de 
todă pe care ar fi dona resedința lor e tot în temnițele din țară 
teroarea din ţară. Că poate a Ei 0a bine cunoscuta metodă co- 
de unde li se smul s E că nu atribuim nicio eficacitate acelei 
munistă. E posibil aa Ai sau a psihologiei «reflexelor con- 
geniale etice pie tie de Pavlov. Această «stiință» e pentru 
E fa e iar noi considerăm omul om. SR 
a că luăm de bun tot ce se scrie acolo în «Glasul Patriei» şi le 
răspundem. acestor «oameni» după cele ce Cea AZI după ce au 
fost ei ieri ca din această contradicție din fiinţa or să vedem în ce 
constă acea «obiectivitate» în numele (Sisse) să vorbesc: azi românilor li- 
beri administrând în suflete otrava stăpânului pe care-l slujesc. Volun- 
tar- sau nevoluntar, responsabilitatea rămâne; xesponsabilitatea față de 
sufletele pe care le otrăvesc; ea rămâne pentrucă este legată de concep- 
tul 'com» în singurele sale dimensiuni: cele fixate de Etică, știința ca- 
racterului. Ea nu admite circumstanțe atenuante. Iar dacă e vorba de 
drogare şi de injecții, adică de iresponsabilitate, atunci responsabilitatea 
ar cadea asupra noastră dac'am tăcea; că surtem liberi. Deaceea noi le 
răspundem. 
Cine sunt aceşti oameni «foşti legionari» ? 


Părintele Dumitrescu Borşa preot Comandant legionar, făcut 
parte din echipa lui Moţa şi Marin pe frontul împotriva comunismu- 
lui din Spania. Radu Gyr Comandant legionar mare poet autorul 
«Sfintei Tinereţi Legionare. Nichifor Crainic care ieri era purtat pe 


umeri de studențimea din Chișinău strigându-i: «Eroul dela Jilava». 
după procesul. Duca. Si alţii. 


Şi ce spune «Glasul Patriei» despre Codreanu, prin cuvântul mari- 
lor naționaliști de ieri? Luăm ultimul număr din 10 Decembrie 1964. 


ş Vorbesc de chiromanţie şi de «astrologie», că au descoperit-o în 
«Însemnări» ințime ale lui Codr 


ei au luat trunchiat aceste citate, Si chiar așa trunchiate, nu 


cata vedem 
unde este «Astrologia». Că inșiră Codreanu câteva fapte care au fost 
cu noroc și s'au întâmplat «Vinerea» 


i Main plai sau că îi vin în minte lunile mai 
nenorocoase în ultimii ani de luptă și că se oprește uneori asupra numă- 
rului 13 sau 7? 


Dar care român nu face aceste reflecții? E aproape o notă specifice 
românească, cine ştie, dacă nu-i reminiscență din antichitatea noastră. 
că suntem un popor de care abia își aminteau grecii homerici, și-am 
creat mitologie, poate că originea mitologiei greceşti. Poate că e vreo re. 
miniscență în neamul nostru din școlile orfice, pitagorice doar e știut 
că Zalmoxis a fost discipolul lui Pitagora. Ce poate fi compromițător 
că te gândești spontan la semnificaţia vreunui număr. sau la vreun 
semn rău? Cine poate dovedi că nu există și semne rele? În marii filo- 
zofi găsim asemenea observaţii a realităţii spațio-temporale. Şi nu ca 
note marginale sau însemnări de carnet zilnic ci ca puncte importante în 
sistemul lor. Dar Istoria Filozofiei nu-i taxează de Chiromanți sau as- 
trologi, sau să vină cu invective ca «științificii» dela «Glasul Patriei». 

Aceste reflecții asupra structurii realității spațio-temporale legate 
de o anumită simbolică e şi ea o atitudine metafizică în fașă căreia nu 
i se poate aplica criteriul stiinţific ci din contra trebue luată așa cu 
tot acel farmec al naivităţii pe care Dumnezeu Marele artist îl dă crea- 
ției Sale, cea mai înaltă pe scara psihofizică: omenirea. Sunt milenii 
întregi în care omenirea a trăit în farmecul acestei naivități metafizice 
care descreţeşte fruntea Creatorului în fața creației sale așa cum far- 
mecul naivităţii copilului descreţeşte fruntea părintelui. Să devodeşti 
copilului că nu există Moș Craciun? Ce mare filozofie; şi repulsivă. 
Ba să-l mai bagi şi'n temniţă pentru asta, ca să-i speli creerii. Și să-i 
dovedești că nu există Dumnezeu, că nu Dumnezeu îi dă să mănânce, 
asa după scabroasa «genialitate» a lui Satan cel împopoțonat cu mau- 
soleele materialismului dialectic. Este ridicol că spune Codreanu «că 
Sfânta Vineri l-a ajutat»? 

Dar acestui lucru, dacă nu-l admiţi ca adevăr nici măcar în simbo- 
lica lui, cel puţin atribue-i valoarea estetică pe care o are; nu spune 
nimeni de Homer că este «ridicol» sau că este «babă» chiromantă 


estica : eanu din 1933, publicate recent în 
Eau : prima oară de d-l Ilie Gârneaţă; niște note personale 

accidental fără semnificaţie doctrinară pentrucă. altfel le-ar, fi 
pus Codreanu în carte, 


că-și conduce eroii după oracole. O fi având şi asta o semnificaţie. 
Pentru «roboţi» desigur ca nu. Pentru roboți «Sfânta Vineri» e ridicolă, 
dar că-l scoţi pe «Genial» din mausoleu şi-l arunci în stradă, şi din 

| timp în timp mai scoţi încă pe câte unul și pui pe altul; și cine? tu 
a «Pentru Legionari» apărută după aceea. Dar | însuţi; ca o dovadă a contradicţiei totale din ființa ta, dovada caren- 


| 424 


425 


ței de fundament a sistemului tău, că «mausoleul» intră și el în «dia- 
lectică», adică nu e nimic, ci doar cum spuneam, 0 pană la pălăria 
lui Satan. Dar corifeii dela «Glasul Patriei», slugile lui Satan, nu văd 
acest «ridicol» şi ei își împlinesc liniștiți misiunea Ha simbria unei 
pâini, pâine dospită cu sângele camarazilor lor rămași acolo în came- 
rele de tortură sau duși lângă sufletul «Căpitanului»; mausoleul de 
duh, mausoleul nevăzut al neamului românesc, al milioanelor de mor- 
minte fără cruci, oasele împrăștiate pe pământuri până'n Siberia. Şi 
peste acest mausoleu nevăzut de jertfă și suferință se înalţă azi mau- 
soleul împărăției lui Lucifer, care -și tocmește, cu arginţii lui luda, 
simbriaşi pe toată fața pământului. Aceştia sunt şi «foștii legionari» 
dela «Glasul Patriei», care ieri conduceau opinia românească în numele 
lui Codreanu și îngenunchiau pe străzi când Codreanu trecea în fruntea 
unităţilor legiunii sale în formă de cruce. Astăzi iată ce spun apostolii 
de ieri ai românismului, despre Codreanu, culmea cea mai înalta a 
spiritualității româneşti. Ei vin în numele sistemului comunist, care 
le dă ordin să serie împotriva lui Codreanu infamii până la acuzația de 
«Criminal»; vin în numele acestui sistem comunist care de o jumătate 
de secol a instaurat în lume Etica Crimei și care ia postura de pro- 
curor strigând dela bara «Tribunalelor Umanității» acuzând: «Crima»; 
tocmai pentru ca să-și ascundă aceasta notă a sa caracteristică. 

Desigur din gura lor și Sfantul Dumitru a fost «criminal», şi 
Stefan Vodă cel Sfânt, care depe patul de moarte se scoală şi tae capul 
mișelului. 

Dar întrebăm noi, umanitatea întreagă, toţi oamenii care merg 
la răsboi, sunt criminali? Indiferent că ucid sau că nu ucid; că ucid în 
potență sau în act. : 


Iar cei care nu merg la răsboi, mai sunt și dezertori pe deasupra. 
Nu vorbim de preoţi pentrucă preoții merg la răsboi şi binecuvintează 
drapelele; și au existat preoți care au și tras și continuă să fie preoți. 

Și toţi care trag depe tranșee întrun semen anonim n'ar fi ei și 
mai mult decât criminali, pentrucă aceea ar trebui să fie socotită o 
crimă odioasă care nu are alt suport decât teama instinctivă și conştien- 
tă de moarte, că n'ai între ce alege; glonțul inamicului sau al plutonu- 
lui de execuţie al Tribunalului de Răsboi. Că sunt care dau «erimei» 
lor un suport moral superior, de aspirații, etc., sunt ei criminali? Nu 
sunt? Nu ştiu. 

india. însă. Cine are mai mult suport moral? Acela care 
merge dintr'un destin implacabil la: răsboi în gloată, sau acela care 


426 


i | 


individual dintr'o datorie dureroasă. dinte 
bilirii unei armonii ruptă de un til ci conștiință proprie a resta. 
“E şi poate al mântuirii sale, întru ăpărărea : pna 
merge pe căile lui Dumnezeu, și el crede 3 inței și neamului “său care 
pentru credință? 
Un preot poate el răbda să i se scuine 
răbda, mai poate face el slujbă pe acel dia ps altar? Și dacă poate 
Ori ce-a facut Codreanu și Moţa? Că'n 1 » dâca are credință în el? 
ra în obrazul lui Cristos», iar în România uni «se tragea cu mitralie- 
şească. scuipa pe Biserica strămo- 
ii cp d iaz astazi? Nimeni alții decât «profesionistii crimei 
care aplică sistematic în masă şi pe decenii crima ca sioniștii crimei», 
aplicat nu răufăcătorilor ci societății întregi ca eta medicament 


ga: . Et a N : a teroarei 
care-i supus fiecare individ, vinovat și nevinovat, fără m. e 
Zi Li 


- : A i andat res- 
tare în baza unor instanșe judecătorești de stabilire a delictelo: de a 
r. 


Dar iată ce spune Corneliu C î 
odreanu în legătură 
blemă : 3 mire 


CE 


Dacă pr otu . 
eot binecuvintează armele inseamna ca sunt 
li 3 


Dacă sunt bune, înseamnă că le pot întrebuința și ei (căci e 
penibil, în adevar penibil, ca ei să spună soldaţilor: trageţi nu- 
mai voi cu ele, noi nu tragem că e păcat). 


lar dacă nu sunt bune, pentru ce le binecuvintează? 

Preotul cu crucea şi cu pușca? 

Întreb: cine va putea scoate din Istoria Românilor sau care 
Sinod va putea afurisi pe Popa Balint, şi pe alții ca el, care în 
adevăr au stat cu pușca într'o mână şi cu crucea în alta. 

Cine va fi acela care va afurisi în numele Bisericii Catolice 
pe călugarul care a murit acum două săptămâni la mitralieră, 
alături de alți călugări, după ce a tras toate cartuşele, apărându-și 
altarul și sfintele icoane? 

Pe câmpul de luptă sunt trădători. Ei sunt împuşcaţi de plu- 
“tonul de execuţie. Biserica nu afurisește plutonul. Din contră ia 
parte la scenă. 

„„.Lată fapte, fapte de pe pământ. 

Cred însă în superioritatea nepieritoare a principiului Bise- 
ricii Creştine: Biruinţa veşnică și adevarată este Biruinta năs- 
cută din martiriu. . 

| „Linia istorică este una: aceea pe care o trăim noi. Căci noi 


421 


trăim în veac. Linia Bisericii este cu mult deasupra noastră. 
Către ea tindem, dar nu realizăm decât puţin. Pentru că trăim 
sub condamnare și sub piatra de moară a păcatelor noastre, a 
lumii, şi a moşi-strămoșilor noştri. 

Recunoaştem că suntem păcătoşi: aceasta este atitudinea le- 
gionară faţă de Biserică.» («Scrisoare răspuns unui Preot Pro- 
fesor» „25-X1-1936.) 


Şi se ştie, pe această linie până unde a mers Corneliu Codreanu. 

Până la cel mai conştient act de jertfă, până la Martiriu. 

Iar cu mulţi ani înainte luase hotărîrea pentru toată viața lui: 
post negru Vinerea. 

Dar şi pentru aceasta va fi acuzat: de «Chiromant» şi «astrolog»; 
de către cumanitariştii» materialismului dela «Glasul Patriei» din 
Pankov. 

Cine: ştie, poate că scrisul lor, totuşi ar avea o circumstanţă ate- 
nuantă de a fi o simbolică (gândim noi): singura cale ce le-a mai ră- 
mas acestor nefericiţi chiar printre cele ascunse, pentru a da să se în- 
țeleagă în lume realitatea din țara ocupată și «satanizată» de comu- 
niști, în care nu mai încap mormintele de atâta crimă săvârșită din 
1944 încoace. Poate că sunt o ispășire a neamului întreg aceste crime 
de astăzi, pentru crimele de ieri din 1938 şi 1939, a căror victime n'au 
fost nimeni alţii decât Codreanu și sutele şi sutele de legionari, elita 
tineretului românesc. Ispăşire a neamului întreg pentru tăcerea lui 
de atunci. Că acea tăcere se prelungeşte astăzi în lugubra tăcere a 
închisorilor comuniste, a României de sub pământ. 

Că noi întrebăm: Unde e luliu Maniu? Şi Mihalache, și George 
Brătianu? 

Unde sunt Episcopii neamului, miile de preoți și luptători, şi scriito- 
rii noştri reprezentativi? Şi, unde sunt chiar ideologii socialismului 
lor din România, Pătrășcanu, etc.? Unde sunt milioanele de morţi 
la Canalul Dunării și în foametea organizată din Moldova, și milioanele 
de Basarabeni și de Bucovineni duși depe pământul străbun? 

Desigur că cei dela «Glasul Patriei» din Pankov la aceste crime 
se gândesc când împroașcă cu noroi această mare figură a Neamului 


Românese Corneliu Codreanu, educator naţional și paladin al Crești- 
nătăţii. 


428 


a 


2, 


0 ANUMITĂ ADAPTAR 
E LA Co] y 
POLITICE ACTUALI UNCTURIL 


(Cere prin Legiunea Aeneas 
viaţă care a schimbat înfățișarea spiri i; se i Sa ea Fie S 
y i e LE pirituală a unei generații intreg. 
"Acest stil de Viață a apărut atât de diferit lumii în care trăim. 
că adversităţile n'au mai contenit şi obstacolele ni Sau ridicat în 
faţă cât munții. 

Dece aceste adversităţi? Dece aceste obstacole? 

Nu mă refer la'ura inamicilor Neamului Românesc care Sau 
năpustit asupra Legiunii și prin închisori, lagăre şi crime poli- 
tice i-au nimicit ființa fizică tocmai pentrucă vedeau în ea 
autenticitate, întruchipare de ideal, deci certitudinea că ea va ajun- 
ge într'o zi să reprezinte cea mai puternică redută a aspirațiilor 
noastre naţionale. 

Nu mă refer nici la acei români care s'au făcut unealta acestor 
inamici ai Neamului Românesc și pentru care încătușarea legionarilor 
era condiția guvernarii lor tiranice. 

Nu mă refer deci la această lume şi nici la lumea politicieni- 
lor are în virtutea practicelor unei anumite democraţii balcanice 
ne-au considerat adversarii lor veşnici. 

Mă refer la lumea de bună credință care, fără resentimente; 
nu ne-a înţeles pentru simplul motiv că eram diferiți de ea. 


429 


Acea lume dela care ne-au rămas anumite calificative: rebeli, 
huligani, etc., lume care a crezut că atunci când Rabinul Şi-a 
propus realizarea unui nou tip de om, când ŞI a PUS pro ema e; 
voluţionării în sensul unui nou stil GE Bi IVADOMCIL accasta Cea 
schimbe aşezământul fiinţei omeneşti obligând-o la o anumită for. 
mă originală indicată de el, instaurând astfel o nouă instanță etică. 

De aci toate adversităţile. De aci toate obstacolele din partea 
oamenilor de bine care nau avut posibilitatea să ajungă să ne cu- 
noască şi să recunoască în noi în fond însuşi idealul lor de viaţă 
pe care întrun mod pasiv îl reprezentau. 

Pentru aceşti oameni sunt scrise aceste rânduri şi mai ales 
pentru camarazii noștri legionari care gândind că vor înlătura 
advezsităţile s'au grăbit întotdeauna să schimbe ceeace nu se poate 
schimba, adică anumite structuri ce stau ca o condiție la baza 
Mişcării Legionare. 

A încerca să schimbi ceeace nu se poate schimba, este clar o 
acţiune fără de sens, ineficace, pentrucă lumea inamică nu te vrea 
în niciun fel, oricât te-ai schimba şi dacă-ţi cere să te schimbi 
e numai pentruca să te desființeze. lar lumea de bună credință 
nu-ți poate cere să te schimbi înainte de a te fi înţeles. 

Aceşti camarazi ai noștri ar fi trebuit înainte de toate să facă 
înțeleasă concepţia de viaţă a Căpitanului. Ori ei au dat dovada 
că ei înșiși n'au înţeles-o, din momentul ce au încercat în mod 
raţional să-i schimbe condiţia ei de a fi, principiile ei de bază 

care traduc o realitate vie care trăeşște în inimi iar nu în specu- 
laţii de doctrină politică, de sistem. 

Ceeace trebuiau să facă ei cunoscut lumii, dacă era atât de ne- 
cesar, este că realizarea omului nou în conceptia Căpitanului nu-i 
decât problema centrală care a preocupat omenirea dela începutul 

ei și până astăzi şi nu se va închide această problemă cât va mai 
exista omenire pe pământ. Ei trebuiau să facă cunoscut lumii că 
lupta Căpitanului n'a fost un simplu moment politic trecut care 
cere în actualitate revizuire, ci o contribuţie activă la rezolvarea 
unei probleme de etică profundă, contribuţia activă a geniului 
românesc la efortul dramatic către perfecţiune al societăţii umane. 

Ceeăce trebue sa se ştie din concepţia Căpitanului este că rea- 
lizarea omului nou pentru care el a militat, nu înseamnă forțarea 
firii omeneşti, nici anularea vreunei coordonate a vieţii, deci ins- 
taurarea altei etice decât aceea înţeleasă universal. Căpitanul fă- 

când din Mișcarea Legionară școala omului nou (așa cum el o denu- 


430 


ad 


meşte), înțelegând prin asta şcoala ce 
decât să afirme în mod intuiti -aracterului, 


Pe nu f 
=: SI T2 $ VI să pună „a jâce alteeva 
sofia Morală fixează ca unic obiecţ fii x in Practică ceeace Filo 

al eticei; î 


Intrând într” ă 
ir o oarecare expunere a acestei te 


pat de milenii gândirea omu 


; ogari lui, afirmaţia de iz ce a preocu- 
că viaţa luată în Sinea et, prin faptul că e ţ Da Sus inseamnă 
de sens de la un moment |] iau Te și schimbă 


nitiv al eticei, 


ţa noastră trecătoare și ne dă conș- 
e Mae ce rămâne din ui 
lucrurile (materiale și imateriale) era ce aancaței dacă nu 
trecere continuă. Simţim că săvârșind aceste orbi, 

noi înșine, adăogând cu fiece zi ce ne consumă sa e eee pe 
fi, pe deasupra actelor și obiceiurilor pe care în le aa e red 
a fi în care ne privim cu ochii sufletului ca ep oaie le 
ce se desluşeşte din ce în ce mai mult până la cl glinda vie 


se. arificarea defi- 
nițivă care este momentul morţii. Prin ceeace facem în viaţă ne 
facem în, acelaș timp pe noi înşine și aceasta este ceeace ne rămâne 
din viață: caracterul. 


tiinţa de ceeace suntem în 
acest şir de ani în noi care 


Im in aceasță 


Ni-l însuşim, ne însoţeşte, e permanent. Deci numai el poate fi 
considerat din punct de vedere etic. 

Aceasta este doctrina așa numitei etice integrale a caracterului. 
Cazuismul i se opune, însă rămâne ineficace neputându-se prin 
el să se rezolve în mod prestabilit, rațional, de la caz la caz, si- 
tuațiile vieții noastre, făcând abstracţie de caracter, instanţa defi- 
nitivă a eticei. 

Această temă centrală a Filosofici Morale clasice o găsim con- 
diţie practică la baza şcolii omului nou pe care a întemeiat-o Cor- 
neliu Zelea Codreanu și fecunditatea ei dovedeşte desfășurarea 
activităţii legionare pe toate tărâmurile: politie, social. național 
şi religios. Acestea nu au fost câmpurile de luptă pe care conjune- 
tural le-am fi ales noi: ci automat ne-am trezit pe toate aceste 
planuri prin faptul ca ideea de caracter, felul de a fi, ethosul, 
era însăși poarta care deschide câmpul eticei către politică, socio- 
logie şi religie. 

De aci autenticitatea celor mai spontane atitudini ale Căpita- 
nului şi corespondenţa lor perfectă cu teoriile eticei speculative. 
Un exemplu doar: 


431 


= ă ă va intra un om va 
: ii a$ stă scoală dacă va u 
Căpitanul a spus că în aceas 
: cH'iasă un erou pe toate planurile. ciea sc 
trebui să i ; dela realitatea strictă a omului din noi, fără a 
i eci dela E, PARGIa Pta ? ARIE: 
poina diție decât credinţa nelimitată Căpitanul a trans- 
LA tăi = lestinul nostru. Au venit în Legiune nu oa- 
î re des E . „re 
forate CL it sablon de perfecțiune, ci oricine a 
meni aleşi după un anumit $ $ d A j 
ungâ i înă unde puterile l-au dus pe drumu 
crezut ajungând fiecare pân ă puii s 
iaca idealul de viaţă eroica. Mii au fost cei care şi-au 
perfecțiunii către idealul de tri de ilie 
dat viaţa în cel mai conştient act de jertfă. Aţii au sucombat la Ju- 
mătatea drumului. 4 i : SE lui 
Am avut cu toţii un destin fixat de realitatea primară a omului 
din noi şi am fi rămas cu toții sclavii acestui destin dacă nu ni 
sar fi pus în faţă idealul care a afectat voința noastră şi ne-a trans- 
format destinul în conștiința unei misiuni, în menire morală, con- 
sistând aceasta în a ajunge cu ceeace suntem, sa fim ceeace. pu- 
tem fi. 
Acesta a fost mobilul profund care a mişcat voința Căpitanului 
'si taina realizărilor lui: eticitatea; focul acesta viu care năştea 
dîn el. Iară adversităţile pe care le-a înfruntat nu se explică decât 
privind lupta sa prin prisma acestor probleme care au preocupat 
gândirea omenească în tot decursul istoriei, probleme care în el 
s'au realizat dintr'o dată ca printr'o inspiraţie. 
Toate grupările politice din România s'au ridicat în numele 
„unui program pentru rezolvarea unei anumite situaţii poltice. 
Iuliu Maniu pentru problema naţională. lon Mihalache pentru 
problema țărănească. A. C. Cuza pentru problema iudaică; și fie- 
care din ceilalți s'au ridicat pentru câte o problemă după rezolvarea 
căreia n'ar mai fi avut partidul respectiv nicio rațiune de a fi. 
Căpitanul a denunţat însă toate programele. Singura lui preocu- 
pare a fost crearea caracterelor. Caractere capabile să rezolve pro- 
blemele tuturor programelor. Caractere ce nu constituiau preocu- 


parea esenţială a niciunui partid, şi care se găseau foarte rar. Dacă 
au existat acelea s'au înţeles cu el. 


Se mai poate pune problema schimbării anumitor principii le- 
gionare? 


Care să fie înţelesul acelor speculatii de doctrină care se fac în 
vederea unei eventuale democratizări? 


Dar ce înseamnă democrație? Mai întâi va trebui ca noțiunea 
aceasta să-şi recapete conţinutul pierdut. 


432 


« 


Re să facem uz de termenul «democraţie» în accepțiunea lui 
actuală ; 
uală e o chestiune doar de ordin speculativ. 


Căpitanul a creat Mişcarei Legionara cu ua ţel precis: acţiu- 
nea; i Ș 2 E 
ea; nu speculaţia, Dacă ar ti fost în preocuparea lui să dea un 
Program, un sistem, un mod optim de a ne instituţionaliza, el ar 
fi fost un 


Câni gânditor speculativ, un înţelept al unor precepte. Ori 
căpitanul a fost mult mai mult: Un maestru al vieţii noastre. 


Preceptele pe care ni le-a lăsat el sunt reflecţiunea morală a acte- 
lor pe care cl le-a verificat ca bune în viaţa şi lupta sa, acte cărora 
le-a dat permanenţă ridicându-le la rangul de legi. Modificând 
aceste legi, vom rezolva poate problema adaptării noastre la mo- 
mentul vremii, însă cu pretul renunțării la permanenţă, la testa- 
mentul pe care ni l-a lăsat. Schimbând acest testament înseamnă 
să schimbăm însăşi reflecțiunea morală a actelor Căpitanului, esen- 
ţa Mișcării Legionare. 

Evident că există o problemă a adaptării la vremi. Există o 
practică a lucrurilor care exercită întotdeauna o presiune. uneori 
implacabilă, asupra principiilor. Această practică se schimbă de 
la un moment la altul. Ea obligă la impreciziune şi incoerenţă. 
Adaptarea la conjuntură existând ca problemă, ea nu trebue ridi- 
cată la catezorie de sistem, de instituţionalizare, pentrucă împre- 
ciziunea şi incoerenţa automat atrag desființarea principiilor. O 
astfel de adaptare trebueşte respinsă ca fiind contra permanenţei 
legionare. 

Ar fi posibilă o anumită adaptare care să afecteze pe oameni 
dar în anumite condițiuni, normele rămânând neschimbate. Prin- 
cipiile Căpitanului nu le putem schimba. Am aderat la Mişcarea 
Legionară, nu pentrucă ni Sa prezentat ca o doctrină care prin 
ca însăşi ne satisfăcea, ci pentrucă am avut încredere în Căpitan. 
Normele legionare nu reprezentau pentru noi o doctrină luată în 
sine, doctrină pe care 0 admitea spiritul nostru în obiectivitatea ei. 
Ele erau pentru noi mai mult decât norme; erau normele Căpi- 
tanului. Credeam în ele pentrucă erau ale lui şi în urma unei edu- 
caţii îndelungate ni le însușeam. Ne-am supus lor nu fără inter- 
mediul Căpitanului. Şi ne-am schimbat. 


Acum, ce schimbăm noi schimbând normele? Nu convine doc- 
trina legionară vremurilor de față? 


Dar, indefinitiv există o doctrină legionară în ea însăşi? lar 
dacă există, nu se confundă ea oare cu etica? Ori Etica e acceaşi, 
dela Socrate şi Seneca până la Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi până 


433 
28 


tea Mişcării Legionare constă 
astă etică în sutele de martiri 
nostru care ne-a dăruit atâta 
rșul morţii noastre cântănd 
și baionete «Moartea nu. 


Sica 
i ipinalil 
la filosofii contemporani: Orig 
a prin care $ a re 
i, grație 
duceam în ma 
ri de gloante 
este cea mal sf A 
himba în viaţa noastră: 
gionară, O tradiție a normelor noastre, 

Li A re 

inte care prin însăși etimologia 


în minune 
graţie Căpitanulu 

ă -0 
zestre morală pe care Y 
văile munţilor nepas 
a Legionară, Ne 


Sa E ântă nuntă dintre nunţi», 
mai Moarte 
Ce norme se mai pot SC :, 
Există un stil de viața e AN 
i stil și iție sunt două 
Ori stil și tradiţie. unt 
lor exclud ideea modificării. 


apă aloare de legi pentru noi si 
Actele Căpitanului, au căpătat valoare d gi | - 


E e y A dea î 
3 dea de la sine înţeleasă alterarea încre lerii noastre 
i îi în ntul în care ne gândim la schimbarea normelor 
i ă i A tv . 
IE E ENI stia i nem celor care nu cred în Căpitan. 
i i e impu n. 
Pg Sa cai exact ceeace se petrece cu o religie. 
iunea se pe x i i , 
Stagii i eră lipie din încrederea în caracterul 
Un credincios aderă la o relig 
a si noi am admis normele legionare 
divin al normelor sale. Tot așa Și 


din încrederea în maestrul vieţii noastre. 
Am putea chiar spune că această incre tă ordi 

ural dacă noi credem că jertfa sa a fost conștientă și volun- 

El a mărturisit-o și nu 


dere afectă ordinul su- 


pranat A 
rară în Numele Mântuitorului Isus Cristos. 


a dat niciun pas înapoi. 

Ne întrebăm dacă mai poate cineva să pună în discuţie aceste 
norme; cineva dintre noi; dintre cei care cred. 

Nu convin momentului actual? Nu conveneau nici pe vremea 
Căpitanului. 

Dar el nu şi-a pus această problemă atât de dramatic. Dovadă 
titlul carţii sale «Pentru legionari». Este parcă ostentativ în mijlo- 
cul acelei lumi întregi care s'a mişcat împotriva lui. El a scris 
doar pentru legionari. Acea lume nu-l interesa pur şi simplu. Con- 
juncturile? A știut să moară dar nu s'a adaptat la împrejurări. 

Nu-i plac cuiva aceste principii? Să nu le admită. Să luple 
contra lor. Din afară însă. Nu dinlăuntru. 


Ion ŢoLescu 


1434 


GENERAŢIA DELA 1922 


(e suParar de tragic a fost destinul tineretului românesc în 
ultimele patru decenii! 

Străbătând cu sensibilitatea-i ascuţită dincolo de euforia. 
care a urmat răsboiului întregirii naţionale, acest tineret a 
intuit primejdia de moarte ce venea dinspre răsărit. El a 
identificat cu precizie infiltraţiile străine, care aduceau mo- 
lima comunistă. Şi a dat alarma: «Studenti creştini din Ro- 
mânia Mare, se îmbracă în doliu neamul românesc...» Acest 
strigăt disperat, dacă a găsit ecou profund în inima sănătoa- 
să a poporului s'a înăbuşit, fără răsunet, în inima putredă 
a clasei conducătoare, Și de aici a rezultat o tragedie fără 
seamăn. 

Demență carlistă și ambiția estropiaţilor fizici şi morali 
din viaţa noastră publică, asmuţite de dușmanii de moarte ai 
neamului românesc, şi-au deslănţuit uraganul urei pustiitoa- 
re. După ce ani dearândul acest tineret a fost prigonit, schin- 
giuit, masacrat, a fost aruncat apoi în tragica jonglerie a răs 
boiului. desfășurată între malurile Volgei şi podișul Boemiei 
Dar acește jonglerii nătânge ale unei clase conducătoare pu 
trede şi desorientate s'au făcut cu prețul celui mai generos 
sânge românesc... Și a rămas această generaţie, după atâtea 


435 


a 


sfârtecat de trăsnete. 'Tra- 


vifore pornite din Iad, ca un copac 
de data aceasta contopi- 


ei continuă în țara subjugată, 
agedia întregului neam românesc. 

a lucrurilor că tot ce se naște treb 
Sub semnul acestei legi eterne stau și generaţiile. Când hi 
se împlinește leatul, după ce au înflorit, fecundat și dat 
rodul, membrii lor se desprind în ultima fază a vieţii, unul 


câte unul, ca frunzele care cad odată cu în 


gedia 
tă cu tr 


Este în fire ue să moară. 


aintarea toamnei. 


Acest fenomen crepuscular își are poezia și filosofia lui 


adâncă. E duioşia tristă și înfiorată a stingerii pe îndelete, 
în misterul nepătruns al morţii, care cuprinde tot mai mult 
cu umbrele sale întreaga generaţie. Armonizarea cu marele 
ritm al cosmosului, cu acel «panta rei», care formează însă- 
şi esenţa vieţii, face ca spasmurile ruperii să fie mai domoale 
şi mai calme. 

Generatia dela 1922 n'a avut parte de o viață tihnită. 
Existenţa ei i-a fost turmentată de timpuriu. Crivăţul urii a 
bântuit-o în plină floare. Destinul i-a impus dogma jertfei. 
singura care putea, în condiţiile vitrege date, evita înfrânge- 
rea și asigura premizele unei victorii durabile. «Cantitatea 
de jertfă determină victoria. Gloria noastră este gloria jertfei, 
pe care o facem» (C. Ş. C.). 

Şi prigoanele sângeroase au rărit an de an rândurile lup- 
tătorilor. Cu fiecare camarad căzut, se stingea o lume de 
gânduri mari şi visuri de înălțare pentru neam. Pentru lup- 
tătorii rămași, care nu s'au împotmolit în compromisuri și 
iau dovedit eroismul de durată, aceste morţi timpurii însem- 
nau tot atâtea sfâșieri ale propriei lor fiinţe. Prea intim le-a 
as, împletită viața cu aceea a camarazilor căzuţi? pentru ca 
rănile să nu fie adânci. Tot mai simţit se face golul cu trece- 
rea iii te când lanţul prigoanelor brăzdează frunţile şi 
troenirea anilor încărunțeşte tâmplele și gârbovește umerii. 


«Bate vântul peste ape, 
Trece timpul greu... 

Noi mereu te plângem, frate, 
lar tu dormi mereu...» 


436 


Dar stă : 
sfânt ; Z i, 
E pe i tinereţe a sufletului legionar nu se lasă co- 
; e i - i , “ 
îi Ia A urere. Acceptă destinul excepţional al jertfei, 
a le că 3 pia v * 1% 
i Ș ca numai ea poate constitui bază solidă pentru 
u salt în j C A P 
e : A in istorie. Cum a spus Mântuitorul: bobul de 
Stău, până când n ERE 
Vaida; u putrezește, nu rodește. Prin jertfe. se 
a puriti v z ip > 
ză d ca neamul de păcate şi va birui generaţia, care acum- 
TU decenii ai i : a - Aa 
A cenui, prin imnul ei, a dat alarma că «se îmbracă în 
ou n a e și Tape. Pe 
neamul românesc», trăind și înălțătoarea perspectivă 
a biruinţei : 
«Ne-așteaptă N 1 sad isbând 
așteaptă Neamul s'aducem isbânda, 
Ne vor surâde laurii pe frunți, 
Vor plânge văile de bucurie, 
Ne-or săruta îmbătrâniţii munţi...» 


Noi jertfe se vor face necesare. Nu toți cei de astăzi vor 


vedea ziua biruinții. Dar toţi o vor simţi. Şi vor plânge de 
bucurie cu întreg cosmosul românesc, când ea va veni. 


437 


PENTRUCE S'AU JERTFIT 


[D)” paginile precedente, care reflectează numai o mică par- 
te din imensa frescă a martirologiei legionare. sa pu- 
tut vedea cât de cutremurătoare este tragedia generaţiei noas- 
tre. Pe fondul acestei tragedii cinstinctiva ură contra tuturor ele- 
mentelor istorice și autohtone ale acestei țări». nutrită de 
«pătura suprapusă», de care vorbește Eminescu, apare în toa- 
tă cruzimea ei. Întreg aparatul de Stat a fost pus în mișcare 
pentru exterminarea floarei tineretului român. 

Dar acest tineret, «din Pind și până dincolo de Nistruw, 
cum serie Căpitanul, a înfruntat cu hotărire toate prigoanele 
și și-a luat asupra sa toate păcatele neamului nostru. Un duh 
de epopee creștină i-a involburat sufletul, Și sângele său ge- 
neros s'a vărsat scriind această epopee pe toate meridianele 
și paralelele: dela Majadahonda până pe malurile Volgei 
și înălțimile Caucazului; din închisorile grecești până în 
lagărele de concentrare naziste! 


Care este sensul adânc al acestor jertfe? De unde por- 


nește acel nesecat elan de dăruire? Pentru ce s'au jertfit 
PE 7 3 A 
camarazii noștri? Desigur, nu Și-au dăruit viaţa, pentru ca 


438 


mormintele lor să devină platformă “pentru nedemne exhi- 
biții politice. Nu sau mișcat munţii de credinţă legionară, 
spre a da naștere vreunui pehlivănel de politician care, în 
momentele cele mai tragice ale acestui neam, să se delecteze 
in giumbuzlucuri, cu furarea propriei sale căciuli. Nu sa văr- 
sat cel mai generos sânge românesc pentru a adăpa și fertiliza 
cine știe ce pepinieră a spionajului internaţional. Ar fi ab- 
surd. Disproporţia între mijloacele jertfelor măreţe și scopul 
de politicianism meschin, ar friza ridicolul. Ar fi inutil pen- 
trucă viaţa publică românească este plină de asemenea spe- 
cimene, «căzături morale», cum le spune Căpitanul. ca să 
mai fie nevoie de noi serii. 

Pentru ce s'au jertfit MARTIRII noștri? Ne-o spune lim- 
pede Jurământul MOȚA-MARIN. Să luăm aminte, camarazi! 

«Ori de câte ori am fost în faţa unei jertfe legionare mi- 
am spus: Ce îngrozitor ar fi ca pe sfânta jertfă supremă a 
camarazilor noștri, să se instituiască o castă biruitoare, că- 
reia să i se deschidă porţile către viața afacerilor. a lovituri- 
lor fantastice, a îmbuilărilor, a exploatării altora. 

Deci, au murit unii pentruca să slujească poftele de îm- 
bogăţire, de viaţă de lux și de desfrânare a altora? 

lată, acum, ne-a adus Dumnezeu aici. în fața celei mai 
mari jertfe, pe care putea s'o dea Mișcarea Legionara. 

Să punem inima, fruntea și trupul lui Moţa și a cama- 
radului său Marin, temelie Națiunii Române. Fundament pe=- 
te veacuri pentru viitoarele măriri românești. 

Să punem deci pe Moţa și pe Marin baza viitoarei elite 
românești, care va fi chemată să facă din neamul acesta, 
ceeace abea întrezărește mintea noastră. 

Voi, care reprezentați primele începuturi ale acestei 
elite, să vă legaţi prin jurământ că vă veţi comporta în aşa 
fel încât să fiţi cu adevărat început sănătos, de mare viitor al 
elitei române, că veţi apăra întreaga Mișcare Legionară ca ea 
să nu alunece pe căi de afaceri, de lux, de trai bun, de imora- 
litate, de satisfacție a ambițiilor personale sau a poftelor de 
mărire omenească. 

Veţi jura că aţi înțeles, că nu mai există nici un dubiu 


439 


n Moţa și Vasil 
oi câţiva de az» 


în conștiința Dv-, că lo 
şa lor jertfă pentruca n 
îmbuibăm de bunătăți ȘI 

Ei n'au murit ca să biruim 


a a 
tori, pentru a ne așeza noi In derie 
exploatarea țării şi a muncii A ; 
afaceri, de lux, de destrăbălare. 


In cazul acesta, biata mulțime a i e biruin- 
ţa noastră, ar shimba numai firma dxtilo ta 0, or, iar dară 
stoarsă şi-ar încorda  istovitele puteri Cala i St ot 
CATEGORIE DE VAMPIRI care să-i sugă sângele, adică noi. 


O! Mota tu n'ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai făcut-o 


pentru neam. 


De aceea veţi jura că aţi înţeles, că a fi Clt legionară; în 
limbajul nostru nu înseamnă a lupta și a învinge, ca îngeana- 
nă: permanenta jertfire de sine în slujba neamului că ideea 
de elită este legată de ideia de jertfă, de sărăcie, de trăire 
aspră și severă a vieţii, că unde încetează jertfirea de sine, 


acolo încetează elita legionară. 


Vom jura deci că vom lăsa prin legământ urmașilor să 
vină să jure la mormântul lui Moţa şi Marin pe următoarele 


condiţii esenţiale ale elitei pe care noi înșine jurăm: 


1. Să trăim în sărăcie, ucigând în noi poftele de îmbo- 


gațire materială. 
2 


„Să trăim o viață aspră și severă cu alungarea luxului 
şi îmbuibării. 


3. Să înlăturăm orice încercare de exploatare a omului 
de către om. 
4. Să jertfim permanent pentru ţară. 


5. Să apărăm Mişcarea Legionară cu toată puterea noas- 
iră impotriva a tot ce ar putea s'o ducă pe căi de compromi- 


suri sau compromitere sau împotriva a tot ce ar putea să-i 
scadă măcar, înalta linie morală. 


Apare, deci, foarte clar, sensul jertfelor făcute. Acest ju- 


rământ constitue însăși chintesența credinţei legionare, așa 
cum «Predica de pe munte» 


formează sa 1 1 
mburel 
e credinţei 


creștine. Oriei i i i 
știne. Oricine dintre legionari, care ar călca acest 


440 


e Marin n'au făcut uria- 
sau de mâine să ne 
să benchetuim pe poeta anii lor. 
prin jertta lor o castă de exploata: 
patele acestei caste, continuând 
continuând viaţa de 


jurământ, devine sperjur. și 
intreg şirul de martiri, 


alunecă în erezie. Căpitanul cu 
«inima și 
au fost puse temelie Națiunii Ro 


curi pentru viitoarele măriri ro 


fruntea generaţiei noastre, 


mâne, fundament peste vea- 
mâneşti». 


Intocmai ca î 

în legen 2 - 

su pl az g da Meşterului Manole, Destinul a vrut 
Său/3€ să eze această temelie a «viitoarelor măriri româ- 
nești» cu lacrimile ferbinţi și sângele generos dăruit de toate 


ramurile românești. Groapa comună dela Jilava, unde țărâ- 
na Căpitanului s'a amestecat cu țărână legionarilor săi. pro- 
veniţi din toate ţinuturile locuite de Români a constituit sim- 
bolul unităţii românești indistructibile. Pe acest fundament 
de mari dimensiuni va trebui să construiască generaţiile care 
vor veni. Dar nu haotic, după capriciu. Şi nici cu material 
șubred. Grandiosul plan conceput de Căpitanul va trebui 
respectat cu sfinţenie. Materialul folosit va trebui selecționat 
şi bine călit în focul credinţei legionare. Numai aşa se vor 
putea asigura echilibrul, frumuseţea și întreaga rezistență a 
măreţului edificiu politic-moral durat, Numai aşa acest edi- 


ficiu va înfrunta vremurile. Tot ce este grandios, în toate do- 


meniile de activitate omenească, se datorează eforturilor con- 
tinui a mai multor generaţii, însuflețite de acelaş spirit de 
jertfă. De acest adevăr ar trebui să ne pătrundem cu toţii: 
tineri și bătrâni. 

Dar Sar putea ca, în această succesiune de generaţii. să 
se ivească și câte o «generaţie debilă și lașă» —cum spune 
Căpitanul—, care să lase din mâinile sale, sub presiunea ame- 
ninţărilor, linia destinului românesc, și să părăsească misiu- 
nea noastră ca neam în lume». S'ar putea să fie sedusă de 
frivolitatea unei vieţi uşoare, sau să fie derutată de elemen- 
te rău intenţionate. În acest caz, se va aștepta o altă generaţie 
mai vrednică. Peste golul creiat, se vor întinde mâiniile celor 
bătrâni şi ale celor prea tineri, spre a putea duce împreună, 
o sarcină, care în mod normal n'ar fi fost a lor. În nici un 
caz însă, nu se va face cale întoarsă sau apuca pe cărări lă- 
turalnice și întortochiate. Se va păşi pe drumul drept, mereu 
înainte. Vor rămâne în urmă cei care vor fi obosit. Se vor 
desprinde cei derutaţi, care şi-au pierdut credinţa. Adevăra- 


441 


ațini câţi vor (i— vor trebui 
linia destinului legionar. O 


nici un fel de ezi- 


ți sau P! 


ţii legionari însă —mul 
înainte, pe 
ă nu admite 


să meargă hotăriți 
imperioasă necesitate IStOric 


tare sau compromis. 
1 spune Cronicarul, «în calea 


poare mari și apăsătoa- 
mân este ameninţat 


Asezat de Dumnezeu, cun 


PEPI a : a 
tuturor răutăților» şi înghesuit de p 


re prin masele lor gregarc; poporul rog 
dacă nu va suplini Lips 
această realitate esențială pe care 
ușturaticii noștri «realiști». Sa 
Intreg sistemul său educativ 
omânesc un neam 


în insăşi existența sa, a sa de canti- 
tate, prin calitate. De la 
congenital nu o pot sesiza ui 
inspirat acțiunea Căpitanului. 
și politic converge spre a face din neamul r 
de elită. In cadrul geopolitic, în care se găseşte, spaţiul vital al 
poporului român nu se va revărsa pe O dimensiune orizontală, în 
expansiuni teritoriale şi năzuinţi materialiste. EL se proectează pe 


o linie verticală, care pornește din străfundurile «pământului 
strămoşese» şi pătrunde adânc în seninătăţile «Cerului creș- 
țin». De aceste două mari și permanente realități —cum 
dovedeşte întreaga noastră istorie— este organic ancorat 
sufletul românesc. Ele constitue polii pentru axa existenţei 


noastre individuale și colective, prezente și viitoare. 


Așa dar, nu este vorba de un idealism romantic sau de 
un misticism ieşit din sfera realităților politice. Dimpotri- 
vă: este aprecierea cea mai temeinică şi mai realistă. Cui- 
rasarea morală a poporului român cu toate virtuțile creș- 
tine şi ostășești, care să facă din el un adevărat paladin al 
lui Cristos pe «muchea de lume, la acest vad de popoare», 
unde l-a plasat destinul, constitue cea mai înţeleaptă preve- 
dere ce s'a formulat vreodată în politica românească. Ira- 
gicele evenimente de astăzi, din România și de aiurea, o 
confirmă. 


Pentru a creia «primele începuturi ale acestei elite» de 
cruciați în slujba neamului şi a lui Dumnezeu, s'au jertfit 
martirii noștri. Numai cu asemenea elite, pătrunse de spi- 
ritul creștin, elite de arhangheli, se pot birui în mod defi- 
nitiv «oștile satanei». Sub ace i iii 

4 st aspe i 
pect, martirii noştri sunt 


442 


adevărații vestitori ai lumii noi 
E , ; 91, 
plitel irtuni din zilele noa 
€ în Z, Da 


Să ne aducem aminte de 


care y ăsări ă 
e va răsări după cum- 
stre, 


toți camarazii 


care au suferit și care şi-au dărui care au crezut, 


țarea neamului românesc Spiri 


Aas, ecate. când . . a : 
rânjese pe | PL E E ispitele pândese și 
Da sua a loate răspântiile, «Zidul de ură si de ata 
2 1mpr ă Es E: see 
ji p pa este aminănțător. Dar Arhanghelul Mi 
2 palronu egiunii, îl va nn dacă. iq: - ir 
credința. , i ne vom păstra 


« Rămă IN i ăpi ZT 
amanem deci, a scns Căpitanul în momentele e- 
a 


le— legaţi în duhul lui Moţa-Marin. şi al celorlalți morţi 
ai noştri, ă Tai să 
2 Ş i Si se roaga pentru noi lui Dumnezeu. Credeţi 
camarazi din sate, din orașe, din munţi si din campii îm 
viiorul legionar al României, pe care nici ura nici unejtiirea 
vicleană și nici moartea nu-l pot împiedica! 


CoNsTANTIN PAPANACE 


CODREANU, ASTĂZI 


a 
| | raza cea mai importantă pe care Tineretul European de azi 
are datoria să și-o pună, în mod inevitabil trebue să ne-o formulăm. 

Această întrebare este: 

Gândirea lui Corneliu Codreanu, se justifică ea în momentele 
actuale? 

Priveşte pe toţi europenii și pe toţi oamenii Civilizației noastre 
această întrebare, nu numai pe români. 

Și nu numai pe românii marelui și durerosului exil ci deasemenea 
pe românii. marei Patrii sclavizate. 

Și nu numai pe cei care luptară şi care poate luptă încă în locu- 
rile ignorate ale tăinuitei lupte anticomuniste, ci deasemenea această 
întrebare îi priveşte pe indiferenți și chiar pe cei care într'un oare- 
care moment se lăsară seduși de doctrina marxistă iar astăzi contem- 
plează fructele ei sinistre: sclavia, foametea, ateismul, corupția, anti- 
patria. 

Întrebarea o concretizăm în numele și doctrina «Legiunii Arhan- 
ghelul Mihail», însă nu putem să o desolidarizăm de starea de spirit 
naționalist şi combatant, revoluţionar și purificator care a inspirat 
alte Mișcări analoage, apărute în Patrii europene distincte, la ore 
care au coincis relativ, și prin raţiuni asemănătoare, cu toate că 


444 


direcţiile nu întotdeauna 


e; i : AU coinri z 
să he diferite. Incis, ba chiar în unele cazuri 
ș uri â 
Răspunsul nu poate s pipa 


ă fie decât 
PENTRU E pute 
RECUPERAREA. SpA NU EXISTĂ SALVARE IN 
A SPIRITULUI NAC ALVARE IN AFARĂ DE 


salvare fără SI REVOLUȚIONAR. 


Pentru România nu există 
ă de Corneliu Zelea 


doctrină făurit Cod 
odreanu. 

Spiritul care a constituiț răd 
a fost în acelaș timp naţional 


ăcinile Mişcării Le 
îi social si relivi 
Aceste trei săgeți ÎS Aaa, = ȘI religios. 


gionare românești 


t E nească amputață i 
armături. putată de una din aceste trei 


Extinderea în tineret a Mișcării Legionare si i 
tui fapt, că România de după. Satie ti-a iat ză eat 
ţată în sentimentul său național, era victima e eg i de 
o, maniera sinuasă și sinistră forţele apatride erei iza i-a = 
intr insa ca 0 gangrenă pentru a dărâma stânca religioasă i 
Dumnezeu, Destinul și istoria edificaseră a abia 


: e cea Românie care închi 
pasul invasiunilor barbare. pari 


] Nicio Mișcarea nu naște și nu poate să fie profundă dacă nu 
răspunde unei severe exigențe a sufletului poporului. 
Torentul primăvăratec al Gărzii de Fier naște și se revarsă prin 
tineretul pa iei să țărănesc și muncitorese pentrucă era datorit 
unei autentice cerinţe, pentrucă fără el România era pierdută, pen- 
trucă fără inima tineretului românesc durând sentinelă în Carpaţi, 
marea noapte a tenebrelor ar fi căzut în mod infailibil peste Europa. 

Aceasta este rațiunea declanșării, ca forță originală, în viața poli- 
tică a alegerilor din 1931-32. O face atunci în cadrul uzanţei politice 
a epocii, cu toate că nu era cel mai important să cucerească locuri 
în Parlamant, ci, dupăcum fundatorul său Codreanu îndicase, să ser- 
vească drept şcoală și să constitue celule de formațiune morală și 
spirituală. Parlamentele trec. Cecace rămâne în picioare este confi- 
gurația sufletească ce se dă poporului. Cei șaizeci și șase deputați 
pe care Mișcarea, cu toată persecuția asupra ei, îi câştiga în alegerile 
din 1937, au însemnat o importantă victorie în lupta contra corup- 
telor partide politice. 

Însă și mai important a fost faptul că alegerea lor dovedea ade- 
ziunea poporului la acea doctrină, demostra că poporul, sănătos, des- 


445 


e, era capabil să reacționeze 
i de religie. Un cer de spe- 
chile pământuri ale Româ- 


chis, cu conștiința responsabilități sal 
când i se vorbea de patrie, de justiție $ 


ranță şi năzuinți se deschide peste străve 


niei eroice. 


Acea mare năzuinţă rămase trunchiată prin asasinatul fioros dela 


Tâncăbești. i : 
Omorând pe Codreanu și pe cel treisprezece € ai 
credea că a fost înăbușit pentru totdeauna spiritul libertăţii unui 


amarazi ai săi, se 


intreg popor. Y 

Renegaţii patriei, 
xismului apatrid ignorează forțele tainice | 
nască dintr'un mormânt. Şi ignorează că moartea e o lecţie de eroism 


materialiștii capitalismului apatrid şi ai mar- 
şi puternice care pot să 


care nu se pierde. Ri pă 
Steagul Gărzii de Fier a rezistat persecuțiilor și exilului, catas- 


trofei unui război mondial și invaziunii patriei de către hoardele 
sovietice, condamnării și încercărilor de a reduce la tăcere și de a 
desagrega mâna de oameni care formară ultima chezășie a fideli- 
tății în jurul acelui steag în toate colțurile lumii; în posturile. obs- 
cure de lucru ale emigrației, în închisorile și camerele de chin, în 
clandestinitate și în lupta secretă. 

Această salvare, această înviere a unei doctrine în contra căreia 
Sau înverșunat toate forţele răului, cele brutale și cele subtile, ar 
fi deajuns pentru a afirma că spiritul oamenilor lui Codreanu nu 
este mort, ci este valabil și pentru ziua de azi. Mai valabil ca oricând. 
Mai imperativ necesar pentrucă deasemenea există astazi, și pe o scară 
și mai întinsă, aceleași pericole care au făcut să se nască doctrina 
lui Corneliu Codreanu. 

Motiv naţional, mai întâi. România a fost convertită într'o colo- 
nie sovietică, trădându-se trecutul său glorios latin, european și occi- 
dental. 

Ce forță există azi care să fie capabilă de a da nazuință popo- 
rului sclavizat ca să-l pună'n picioare la strigătul Patriei și să-l facă 
să rupă lanţurile sale? j 

E o sinistră farsă, în care nu cred nici inventatorii săi, supoziţia 
unui comunism independent. Comunismul, prin propria lui natură, 
este antinaţional și ascultă doar de interesele și ordinele Moscovei. 
Dirigenţii comuniști, sunt ființe corupte care, nici dacăar vrea, nu 
pot libera poporul de sub povara lespedei pe care au aruncat-o peste 
el. Nu-i mai puţin absurdă pretenţia eliberării de către democraţii. 
Cine au colaborat la trădare cu comuniștii nu s'au vindecat încă —și 


446 


aliat die eo Sua nt IEEE E RTR E (i ma 


RAR 


nici nu se vor vindeca di d 
a ua ANNA inconștiența eee, e orbirea lor. Cea mai bună 
ei 


e Nu SXIet a lac altă ieșire decât re; 
sănătoase, insăsprită în lupta de aproa 
litate este prodigioasă și care răspun 
rios cat ŞI speranțelor şi nazuinţei viitorului, 

Situația socială. Numai orbii pot să creadă că a stabilit comu- 
nismul macar în aparenţă, justiţia socială. Este incapabil d 
prin însuși caracterul său materialist inuman și at - N le toaoea 
omul ci spectacularul unor succese A ial A 20 8l0) Alea aia 
vilor şi cu nimicirea individualității s d Fe a pei aa 
trebue căutată în satrapii comuni i a iară poe, = 

Șt care împing sclavii sub lovituri 
de CDU pentru ca să construiască piramidele care îi strivesc. Şi nici 
în, vechile structuri ale capitalismului care nimic n'a învăţat şi nimic 
nu a uitat și nu simte interes pentru comunitatea natională. Când 
capitalismul vorbește de România actuală o concepe ca pe o piață. 
fără să-l importe a ști ce negociază cu negrierii comuniști care ex- 
portă pe preţ de nimic munca a milioane de ființe reduse la condiția 
de «roboţi». Şi când gândesc la o Românie de mâine, și-o imaginează 
ca pe vechiul satelit, pe care-l puteau devasta, îmbogăţind o mână 
de apatrizi și complici. 

Poporul românesc vrea o justiţie socială care să se extindă la 
toată comunitatea, care să nască din armonia între toți factorii acestei 
comunităţi, și care să-și tragă din această unitate națională forța 
necesară pentru a fi respectată. 

Aceasta nu se poate obţine fără autoritatea morală pe care o re- 
prezintă gândirea lui Codreanu, fără adeziunea întregului popor la 
doctrina Patriei. 

Și însfârșit, s'a meditat la tragedia ateismului impus în educaţia 
tineretului nostru, la dezagregarea valorilor religioase în generațiile 
anterioare, la responsabilitatea acelor care sacrifică apărarea auten- 
gioase oportunismului, sofismelor unei «coexistențe» 


țiilor dialogului cu eroarea? 
neobosit motor al poporului nostru; 
celor care 


PS patruzeci de ani, a cărei vita- 
e atat isvoarelor trecutului glo- 


ticei doctrine reli 

imposibile, adultera 
O credință dură, de stâncă, Zi cae sg matii di ja 

capabil de toate sacrificiile, există azi numai in suiletele 


447 


au luptat şi au murit în apărarea acestei credințe: Să e re ilie 
ria magnifică a legionarilor Moţa și Marin, căzuți în lupta contra 
acelor care —și băteau joc de faţa lui Cristos. E 

în miile de români dinafara Patriei şi în milioanele care astăzi 
rezistă comunismului în frontierele Patriei, forţa pentru a menţine 
speranța zilei de mâine, constă în însuși faptul de a şti că stă în 
picioare o doctrină care învaţă să lupți în numele lui Cristos. 

Acestea sunt motivele care ne permit să afirmăm că este mai 
actuală ca niciodată gândirea lui Codreanu. 

Nu importă ceasurile obscure şi indecise. 

Vom birui în numele Patriei, Dreptăţii și Credinței. 


]. L. Gomez TELLo CAPITOLUL VII p, 


(Din spaniolă) CORNELIU CODREANU ET LA GARDE DE FER 


448 


29 


CORNELIU CODREANU ET LA GARDE DE FER 


LE 24 JUIN 1927, CODREANU FONDE DE LEGION 
DE L'ARCHANGE SAINT-MICHEL 


|: 24 juin 1927, Codreanu convoque pour dix heures du soir les 

cinq camarades qui avaient 6t6 avec lui emprisonnes ă Vacaresti, et 
parlant devant la copie de Licâne de l'Archange Saint-Michel qu'il 
avait fait faire dans cette prison, il leur dit ces simples mots: «Au- 
jourd'hui, 24 juin 1927, je cree, sous mon commandement. la Le- 
gion de lArchange Michel. Quil vienne parmi nous, celui qui a la 
Foi illimitee. Qu'il reste loin de nous celui qui ne la pas. Je nomme 
Radu Mironovici, chef de la Garde de Vlcâne.» 

Le plus grand acte de sa vie venait d'âtre accompli dans la plus 
grande simplicite. Le pas que tout son passe Vobligeait ă faire, Co- 
dreau venait de le franchir dans les plus mauvaises conditions peut- 
ctre, alors que sa popularite dans la masse n'âtait plus ce quelle avait 
616. Qu'importe! Le regard clair, et perdu dans le lointain d'une vision 
qu'il avait, seul, Codreanu, chef serein, s'engage fermement et deli- 
berement dans la vie revolutionnaire et de sacrifices qu'il couronnera 
de son heroique martyre. 


451 


RECUEILLEMENT 


+ CHEF, sur la voie suprâme du sa. 


intenan E 
pe t mainten : : 
„„„L'etudiant. es pn seul instant de cette vote. Il souffrira 
s Ira n ] PA] 
riice. IL ne sorta 2 monde nia dă souffrir pour son. pays, 
om 


plus qu'aucunt ing. L'homme a trouve son destin, 


= ccormais determu i sea 

Le bulă speri, logique qui, de acte du 24 Pap 1927, le con. 
Ge Er cae că et ă la mort sanglante du 30 novembre 1938. 

duira ă la pr 


ce Calvaire; createur de bienfaits pour ses camarades, 

Cete vote, “n. il les a gravis avec un groupe restreint d: 
son peuple et sa ee il inculquera le goiit du sacrifice et de 
agata ze ă leur faire partager ce sentiment si extra- 
l IA! CI out joyeux de la mort, qut sera ii eux Siro DU 
ordinaire za A quoi sert de vivre? L/essentiel est de ressusciter,.. 

Și i mad tă Et tous se soumettront ă cet appel qui aura 
singulierement Pair de venir de par delă les tombes fermâes des 
Ilea organisera en une Legion et en une Garde. 

Et ils ne feront quun en celte Legion et en cette Garde. Leur 
vie sera sa vie, comme sa penste sera leur pens6e. Son histoire sera 
leur Histoire. 

IL faut maintenant connaitre cette Legion et cette Garde:; voir 
comment le glorieux Capitaine a obtenu de si ciranges, de si subli- 
mes 6lites... Je crois que nous rentrons maintenant comme dans un 
sanctuaire. 

Pauvres hommes d'Occident que nous sommes, pleins de logique 
et de sâcheresse du coeur, decouvrons-nous devant les hommes avec 
qui nous allons 6tre maintenant en contact. 

Ils sont meilleurs que nous! Et c'est pourquoi sans doute, la Pro- 


vidence leur a-t-elle donnă, par surcroit ă leur devoir heroiquement 
accompli, le privilege du triomphe d'ici-bas. 


LORGANISATION ET LA SPIRITUALITE LEGIONNAIRES 
LA LEGION DE L'ARCHANGE ST-MICHEL (1). 


La Dă Ă ; : 
i Legion de VArchange Saint-Michel, plus connue en France 
sous lun seulement de ses aspects: 


la Garde de Fer, n'est pas une 


(1). Nous donn hapi 
e SRR per dans ce chapitre Vorganisation de la Legion, ainsi que 
“e legionaire, non pas certes, telles quw'elles & 


taint ă la fonda- 


4152 


= III 


Ți E i ş : 
"8ue, encore bien moins un Parti. Elle ne ressemble en rien aux or- 


ganisations politiqus francaises ou ctrangeres dont l'Histoire contem- 
poraine nous offre tant d'exemples. Elle est un mouvement absolument 
original dont le but premier et la raison d'âtre sont le redressement 
spirituel et moral de V'homme, la creation d'un homme nouveau, en 
rupture avec homme democratigue du moment, qui est individua- 
liste et lâche. Elle est la tentative la plus loyale, comme aussi la plus 
adequate pour metire ă nu en chacun de nous le hâros originel qui 
dort, ctouffe par les oripeaux vulgaires de lhomme quotidien, de 
Vhomme banal, de homme fade que nous sommes tous couramment, 
et qui est lantinomie mâme du hâros que nous pourrions ctre. 

On comprend aisement que si tel est le but final de la Garde de 
Fer, les caractăres de ce mouvement doivent âtre essentieiement dif- 
ferents de ceux des Partis tout specifiquement politiques, dont le but 
ct la raison d'âtre sont la prise revolutionnaire du pouvoir pour lap- 
plication systematique d'un programme d'action ctabli a lavance. en 
vue du rel&vement ă la fois socialiste et national d'un pays. A telle 
enseigne que lobservateur qui aborde la Garde de Fer avec Vesprit 
politique est singuliărement deconcerte par la place de peu d'impor- 
lance que tient dans ce mouvement la Politique proprement dite, 
—celle dont nous avons les cerveaux farcis, celle qui a detourne le 
coeurs des sentiments les plus vrais et les plus profonds, celle qui 
est devenue le prisme deformant ă travers lequel le XX* si&cle arti- 
ficiel entrevoit la realite. 

Le Francais, dont Vesprit secrete de la politique aussi spontane€- 
ment que le foie secrete de la bile, doit faire un violent effort pour 
reconqucrir une sorte de virginite sprirituelle, sil veut comprendre 
lâme meme qui souffle dans la Garde de Fer et ă laquelle tous les 
legionnaires communient dans un identique esprit de passion mystique 
et d'ascăse. IL sera surpris au supreme degr€ par les lois interieures 
et commandements fondamentaux auxquels se plient les jeunes gens 
de la Garde; certains rites d'aspect religieux heurteront ce qu'il y 
a de sterile et froide logique dans son esprit cartesien. Mais sil chasse 
loin de lui toutes ces depouilles mortes et tout ce faux humanisme 
rationaliste qui a fait de lui malgre sa tradition l'Europâen le moins 


tion ou tout €tait embryonnaire, mais ă l'âtat de perfectionnement et de sta 
bilite dans lequel la Legion est parvennue par la suite. Il nous a semblă prâje- 
rable d'adopter ce plan, car le lecteur eut pu ctre deconcertă pour suivre Pherai- 
que histoire de 1927 ă 1938, sil n'avait pas Lidâe trăs nette de ce qu'âtaient 
et Torganisation et la spiritualite legionnaires. 


453 


enthousiaste, le moins sensible aux fremissements du te e PI 
ergoteur devant Vaction ă entreprendre, alora il camee ra Aa bien 
sont liberatrices ces chaînes qui relient VPhomme renove, ma gre (E 
sicele corrompu, ă homme vrai des siăeles du pass€. Je ie) seu pas 
trouver pour exprimer Ce sentiment de liberation ie dE e i autre 
expression que celle qu'on pourrait appliquer au pecheur repenti, 
heureux de trouver au fond d'un cloitre cette Pais que la Providence 
p'accorde qu'aux hommes de bonne volonte, jou qu'ă ces patits enfants. 
€lus privilegies ă cause de la virginite gensrale de leur âtre. 


LES CONFRATERNITES DE LA CROIX 


On concoit qu'une telle oeuvre de regenâration doive s'attacher 
avee une particulitre predilection 3 Venfant et ă Padolescent. La r6- 
ceptivite est la plus grande ă ces âges oi la personnalite de Vhomme 
î venir est en gestation. Et si les idâes ou les instincts mauvais ont 
grande prise sur les jeunes cerveaux ou sur des volontes encore mal 
affermies, c'est aussi ă cet âge qwune emulation pour le bien et qu' 
une contagion de Vheroisme ont le plus de chance de porter des fruits 
heureux. Aussi existe-t-il au sein de la Garde de Fer des associations 
pour les jeunes de moins de dix-huit ans. Ces associations s'appellent 
«Confraternites de la Croix». Ce titre ne doit rie 


n 6voquer de par- 
ticuli&rement chrâtien, encore moins ne doit- 


il pas laisser entendre 
qu'il existe au sein de ces confraternites une influence clsricale. Il 
se râfâre seulement ă une ancienne coutume, aujourdb'hui generale- 
ment abandonnte, selon laquelle deux amis se manifestaient, Pun ă 
Tautre Vindsfectibilite de leurs liens d'affection en se faisant au poig- 
net une l6gere incision en forme de croix et en buvant mutuellement 
le sang qui en jaillissait. Purement symbolique, cette allusion ă une 
ancestrale tradition, ne doit 6tre entendue que pour marquer Ventiere 
amiti€ faile de sentiments indefectibles d'affection et de solidarite qui 
unit entre eux les membres des Confraternites de la Croix. 1ls doivent 
Gtre entre eux, et ils sont en realile, fr&res jusqu'ă la mort. 


C'est une discipline austăre et qui par certains de ses aspects et de 
ses mthodes rappellent la discipline des assemblees primitives des 
Chretiens, qui soumet ă une loi commune les enfants et les adolescents 
de la Confraternite. La volonte de chacun doit se soumettre ă des exer- 
cices et doit sfinterdire de contracter les habitudes courantes qui 1s- 


454 


0 III e 
5 —. —— 


moignent gencralement d'un relach 
oig | = Pee der 
Ainsi le jeune membre de la Cafea re reral ra 


ment dă fumer, de boire de Valcool E er s abstenir totale- 
jusqu'ă sa sortie de la Confraternită, Rigles plu e maintenir chaste 
ques, on en conviendra aisement, et qui Aici Poole que politi- 
individualiste une incursion peu  justifiable Taia grasu jugement 
xelle dans le domaine que, jalousement, nous aaa port cena 
notre moralite privee. En realite, îl Sagit lă d'u ns inviolable de 
fer dont les resultats ont toujours €t€ ep ea 


i es E magnifiquem: ci 
Tous les legionnaires s'accordent 3 ET iii pila: 
a reconnaitre que les meilleurs parmi 


eux so < avale pane 
E A a i n epae i i sole partage la discipline des 
outre, tenir ă jour une sorte de ai =: pier esteee ez, i: 
de ses pensces, ainsi qu'un livre de ses Aa £ Fa de Sgacticna gs: 
tre banni. A la fin de chaque mois, îl arie Ra si dute 
somme determince et qui est Daia orala A tea La ie ps: 
Ainsi s'habitue-t-il avec methode ă une disciplin dida : ză 
et de sacrifice qui sont, ă n'en pas dout a eee Sr 
morale sociale, sii di apt Asan ă dia i ein ia a ntre 
tre renove. Enfin. les membres des i Căii iedera 
vent consacrer quotidiennement une heure ă penser ă la Legi E 
CON a glon. ă 
ses lois, ă ses principes, ă son chef. Îl s'agit la d'un exercice pure- 
ment sprituel, educatif, destine ă impregner Vesprit des principes 
premiers de la Legion. Îl evoque irresistiblement, cet exercice, ceux 
que Saint-lgnace de Loyola recommandait ă ses premiers disciples: îl 
est une meditation active, veritablement creatrice en chacun de nous 
dune sorte d'âtat de grâce destine ă crâer dans les esprits et les coeurs 
un appetit, un înstine du bien. Il cre, en chacun des membres des 
confraternites un instinct legionnaire qui contribue ă faire deux plus 
tard des lgionnaires d'€lites, des cadres absolument formes ă leur 
fonction si delicate de Chets de Nids. Une jeunesse qui a subi une 
telle emprise spirituelle ne peut plus lui cchapper. Elle a hesoin de 
sa «servitude» comme du seul roc solide ă quoi se referer; c'est bien: 
tot la discipline spirituelle qui est devenue Vâtotfe mâme de la person- 
nalite et comme sa dâfinition, discipline hors de laquelle la person: 
s'effriterait ou se dispersarait comme un brouillard insubstan- 
tiel. Je suis str de ne pas trahir les sentiments communs ă tous les 
legionnaires en disant que leur propre individualit& n'est rien, mais 


nalite 


455 


alit6 est cette communion de chacun ă la 


que le tout de leur personn 


i "i tagent tous. 
onnelle et colective qu ils partag 


discipline pers contraternites de la Croix, ct groupant 


En marge et au delă de A! uelquefois mâme des adclescents plus 
des hommes de 18 ă 30 ans Sa e dite de la Garde de Fer. II 
a) s'el&ve legati 0 Ce sur Voriginalite de cette structu- 
PE: impossible Sie ice me ă mesure qu'elle sera exposee. 
re. Elle se sa lea impregn€ d'une certaine atmosphtre spiritue- 
Micula sii endre toute cette organisation et sa raison d'âtre, 
Ne stil veut pe ea cu les heritiers du droit romain, juristes 
ea pa Code N ipolson, ă dâsirer que chaque piece d'une organisa- 
Jourres fonction propre parfaitement definie, qui ferait ressembler 
Îi e d'organisation ă un formidable systeme administratif. 
Rien de semblable ă la Garde de Fer. k 
De la cellule essentielle, le Nid, sur laquelle il sera obligatoire 
diinsister longuement, jusqu'au «Centre», ŞT passant Ie la Garnison, 
le Secteur, le Departement, la Region, c'est un m6lange complexe, 
mais ordonn6, d'organismes ou seulement d'hommes tantot ayant une 
vie propre et complete, tantât limites ă une fonction de contrâle, de 
centralisation, tantât au contraire ctendus vastement ă la direction 
et ă la gestion. 


LE NID 


Le Nid? Il n'est pas un l6gionnaire qui ne parle du Nid sans 
un immense respect et sans une touchante affection. Les liens qui 
unissent le legionnaire ă son Nid sont d'un genre absolument incon- 
nu chez nous, et ă la verit6 ils sont exceptionels. Le Nid pour le 
legionnaire, c'est la famille, c'est lami, c'est le prâtre, c'est tout cela 
ă la fois. On laime et on ne peut pas s'en defaire. Aucune compa- 
raison, par exemple, avec nos organismes de base des partis: cellules 
ou sections. C'est pourquoi, malgre que le mot puisse paraitre bizarre, 
jai voulu respecter la traduction stricte du mot roumain : cuib, et 
ne pas transposer par cellule. De plus, le mot est emprunte au langage 
de la foret et Codreanu, qui aimait tant les arbres et les grandes 
ctendues forestitres de «sa» Bukovine, ne Pavait certainement pas 
choisi sans une intention de symbole que toute autre traduction ris- 
querait de trahir. 

| Codreanu a donn6 du Nid une definition volontairement trâs im- 
precise: le Nid, c'est un groupe d'hommes sous la conduite d'un seul 


456 


a 


homme. On remarquera que ne rentre d 

des considerations qui re ere pi = dar definition aucune 
nous font defini 

su u J 2 : . nir une 

oi une, secțiori: par exemple, le lieu o srexeree activită d it 

on. i * e ia - 

tion vest que dans nos partis, la section ou la cellul, sec 

sion gcographique determine ă Tavi âz fai e a une exten- 

si pia ă pe a E » Pariaitement defini 

les exigences de administration intericure du Parti. [| e e par 
i : 2 a + n va autre- 

ment du Nid qui est une creation spontanee due î Vinitiative d? 

legionnaire. latiye” d url 


Comment se fonde un Nid? Un legionnaire e ses servi : 
sipnent particulierement, ou qui se sent lâme EA ref i eta rade 
se dâtache dun Nid dejă existent, et avec deux ou trois iti N sia 
lui, i fonde un Nid nouveau. Pour avoir existence. le Nid doit cea, 
prendre au moins trois membres; il ne : A 
treize. Ces mesures sont sagement te paru i 


prises pour obtenir une cohâsion 
durable des membres, emp€ iffi & i i i 
s : „ emp&cher les difficultâs qui surgissent toujours 
orsque trop de personnes sont en contact permanent, permettre entre 


tous une connaissance affectueuse. Les membres d'un meme Nid sont 
comme les membres d'une meme famille. Ce sentiment d'unite fra- 
ternelle ne saurait resister ă une extension indefinie du Nid. Cest 
pourquoi le Nid a pour limite inferieure et superieure les nombres 
inferieurs et superieurs des membres constituant une famille. 


FORMATION DU NID 


Tandis que, dans nos Partis, la propagande par ferit ou par le 
meeting constitue la voie normale du recrutement, le sympathisant 
pouvant librement S'inscrire par la simple signature d'un bulletin 
d'adhesion ă la sortie d'une rcunion de propagande, le recrutement 
pour le Nid des l6gionnaires est soumis ă des r&gles limitatives. Ces 
regles ont permis ă la Garde de Fer de contrâler toujours leur recru- 
tement, elles ont evite Vinfiltration ou Vespionnage au sein des Nids; 
elles ont cr†de telles conditons que toutes les garanties souhaitables 
fussent offertes par le futur legionnaire avant son admission. Je n' 
hesite pas ă penser que si, malere la persecution et Lillegalite de son 
existence, la Garde de Fer est restee incbranlable, cela a tenu pour 
une grande part ă la methode sâvăre et prudente du recrutement des 
Nids. 

Celui qui demande son admission dans un Nid est toujours prea- 
lablement connu, et bien connu de deux des membres du Nid. Le 


457 


vail, ou d'Universite ou un ami. 


t ctest un camarade de tra 
soit par des conversations avec 


tre la Garde de Fer, OS cra io € 
e materiel d'information qul lui a ste remis, 
rt— par les actes visibles de la Garde, TI 
de ce jour s'ouyre pour lui une periode 
e il est soumis â Vobservation attentive 
de tous: sa vie —toute sa vie— tous ses actes sont examines et analyses 
î la lumitre des principes de la Garde. Le postulant peut faire toutes 
les declarations du monde, seul ses actes plaident pour lui ou contre 
lui. Codreanu disait avec predilection: lhomme ne vaut que par ses 
actes. Cette periode peut durer un ou deux mois; parfois trois. Quand 
le Chef de Nid le juge utile, le postulant est admis dans le Nid. 
cre cette admission, laguelle en elle-ms- 


plus souven . 
Il a appris ă connal 
un legionnaire, soit par ] 
soit —dans une large pa 
fait sa demande d'admission; 
d'attente au cours de laquell 


Aucune ceremonie ne consa 
me ne constitue pas Ladhesion ou Padmission ă la Legion. Il faut at- 


tendre deux ans pleinement xâvolus apr&s la date de cette admission 
pour que le membre du Nid devienne legionnaire. C'est alors qu'il 
prâte serment. La prononciation de ce serment constitue acte fonda- 
mental du legionnaire. Maintenant qu'il la prononcs, le nouveau 
legionnaire appartient tout entier ă la Legion, jusqu'ă la Mort. Celte 
liaison a un caractere sacr6, quelque chose d'un peu transcendantal, 
analogue ă un sacrement religieux. Lors mâeme que le legionnaire 
croirait S'acquitter de ce serment, il n'en serait pas libere. De la meme 
maniere que l'Apostasie ne delie pas le chretien des liens du bapteme, 
de mâme la traîtrise ne dlie pas le legionnaire des obligations du Ser- 
ment. Devant le legionnaire traitre, sa traiirise ne pourra tre que 
presente comme un opprobre. Les legionnaires meprisent le traftre 
comme le chrstien fuit le contact de lApostat. La denonciation du 
serment marque le traitre d'un indelebile signe d'infâmie. 


Mais, pourquoi s'6tendre sur cette denonciation? Les cas de trahi- 
son de leur serment par des legionnaires ont t6 d'une rarete excep- 
tionnelle. Je Lai dit: la spiritualite et Vatmosphere mystique qui sont 
celles du Nid font que le membre du Nid ne peut plus vivre hors du 
Nid, une fois quil y est ventre. Le Nid est devenu comme une exi- 
pence de son âme. Le legionnaire est heureux lorsquil se sent en 
liaison, en communion avec le Nid; il est comme exile, morcel6, sans 
raison d'âtre si par malheur cette communion vient ă cesser. 


Lentement, la famille du Nid s'est constitue; la voilă parvenue 
ă son extension maxima. Alors. des treize membres qui ont toujours 
vâcu ensemble se dâtachent deux ou trois legionnaires, et lun d'eux, 


458 


subsiste entre eux une sorte de cons 
trait ă un legionnaire exerce de rece 
de famille». C'est ainsi que le Nid 
que V'un des Nids de Bucarest. 


permet- 
cun air 
famille 


LA REUNION DU NID 


Le Nid se reunit obligatoiremi i : - 
dans un lieu Sea ra serii ii a Cal ap i 
existe pas de reunions de Ni : dia 
En jesenali c'est au Bf par ee E, e, Fra ra 
*cunion: mais îl va sans dire d : e: : = ina ali = 
ş que dans les periodes de persâcutions 
ou les chefs de Nids furent traques par la police, la rcunion se faisait 
dans des lienx surs, variables, strictement tenus secrets. Ainsi, des 
Nids se sont-ils reunis d'une maniere absolument occulte ou sous une 
telle forme que la police etait reduite ă limpuissance. Beaucoup de 
Nids, ă Bucarest, se reunissaient ă diner, chez lun des membres les 
moins connus; ce qui obligea la police mefiante ă arreter que pour les 
dejeuners ou diners de plus de cinq personnes, les hotes devaient 
deposer la liste des convives ă la Prefecture de Police; D'autre fois, 
le Nid clandestinement se rencontrait dans une Eglise, et les mots 
dordre staient ainsi transmis. Toutefois, chaque fois que cela est pos- 
sible, le Nid doit se reunir selon un rituel fixe, qui prevoit Pamena- 
gement de la salle de reunion et le deroulement de la seance. 

Sur le mur Est de la salle, est accrochee une icâne representant 
VArchange Saint-Michel. Au-dessus, une photographie de Codreanu 
et une Croix. Devant Picâne brâle une lampe ă huile ou simplement 
un cierge de cire. C'est lă le seul appareil xituel. Il n'est besoin ni de 
table, ni de chaises; les legionnaires, la plupart du temps, restent 
debout, la rcunion ne devant pas, en regle gentrale durer plus d'une 
heure. 

Lorsqu'ă Lheure dite, les legionnaires du Nid et quelques rares 
invites admis ă la runion sont reunis, le Chef de Nid ordonne E 
Garde ă vous. Les I6gionnaires saluent, puis tenant la main levee; ils 
râcitent une pritre qui se termine par le texte du serment lEgion- 


459 


naire. Alors commencent les chants. Ils jouent un role tr&s important 
dans les actes des l6gionnaires r6unis. Le chant collectif. est un exer- 
cice particulitrement propre ă developper le sentiment de cohesion. 
Codreanu, qui tenait beaucoup ă ce que la regle du chant fut parlai- 
tement respectee, disait souvent qu'un criminel qui va faire un mauvais 
coup ne chante pas, que des malheureux ou des gens inquieis ou sou- 
cieux ne chantent pas, que deux hommes qui se haissent ou se soup- 
connent, siils font chemin ensemble, ils ne chantent pas. Seuls peu- 
vent chanter en commun ceux qui ont lâme pure, Lintention droite, 
le coeur plein de joie et sans aucune haine. A defaut meme, pensait 
encore Codreanu, le fait meme de chanter favorisera cette purete d! 
âme, cette droiture de lintention, et celte joie du coeur. En quoi, îl 
se revelait fin psychologue, sachant qu'ă defaut de lemotion interieure 
qui provoque spontanâment Lattitude, L'attitude prise de propos de- 
libere fait naître Vemotion interieure recherchee. Le chant en commun 
developpe aussi lâme collective dont il est expression; la conscience 
de chacun semble se perdre dans la conscience collective originale 
que cr6e la reunion du Nid. Et c'est ă la fois un bien-âtre et une 
necessit€ que cette fusion de Lindividu dans une pacifiante solidarite. 
C'est dans ce moment que Lindividu prend conscience qu'il n'est rien, 
et que, s'il est quelque 'chose, ce n'est que par sa participation privi- 
legice ă la co:ectivite du Nid. J'ai pour ma part, connu un legion- 
naire que le cerâmonial rituel des reunions du Nid avait arrât6 long- 
temps au seuil de la Garde. La premiere reunion ou il fut admis lui 
fut une revâlation et de ce jour il fut entierement conquis. «Avoir 
vecu cette premiere reunion, avoir 6prouve ce climat du Nid, cela a 
eu en moi, me dit-il, une toute autre resonnance et combien plus 
sublime, que ce que mon imagination pouvait me faire sentir, d'aprts 
les rcits qui m'en €taient faiis par les legionnaires.» J'ai moi- meme 
te admis ă une seance d'un Nid: il m'est impossible de relater exac- 
tement limpression d'envoitement religieux que jen ai retirâe. A 
peine 6tais-je entre dans la piece de licone, qu'un immense silence 
intârieur se fit en moi, et que j'eusse 6t€ dans limpossibilite totale 
de prononcer le moindre mot. J'avais les yeux rivâs sur licone et sur 
le portrait de Codrâanu. Les legionnaires chantaient. Il me semblair 
râver ou 6ire dans une cathedrale pendant les chants de la chorale. 
Un esprit subtil et extraordinaire penstrait en moi. Il n'eât pas fallu 
que je m'attarde davantage pour sentir surgir en moi un homme que 
je ne m'âtais jamais senti Gtre... 


460 


Les chants termin€s, la reunion 
une premiere partie consacre ă Vinge Prement ş 
de Nid fait le tableau des Evenemen *mation des Lâo: 


il interro, leg] 2: 
e pai Pisa a 


maniere la plus convenable de les mettre : pisc: ensemble sur la 
«de Nid peut faire une attenti = 


Z Î 3 Ve revue de la p 
meniaires necessalres pour € 


clairer. les l€gion 
La deuxieme partie est beaucoup moins poliți 

crâe ă Ll'education des l6gionnaires. [] Ls A ique. Elle est consa 
que le but essentiel de la Legion est de s 
et d'aller ă sa rencontre, 


naireş, 


par des exereices 
de ce but, le Nid qui a une fonction ext 


fait de lui une cellule d'activite, 
importante, qui en fait une cellule 
cette partie, le chef de Nid lit et 
ou plusieurs points d'un tout petit 
sintitule «Livret du chef de Nid». 
breviaire ou, en une soixantaine de 
d'une longue chaîne, que les articles codifics et systematiques d'une 
loi, Codrâanu a donne au Nid la substance spirituelle de laquelle il 
doit constamment s'inspirer. Îl Y aurait beaucoup de choses ă dire sur 
ce breviaire qui peut servir de theme ă de multiples meditations col- 
cuci au reste in&puisables. Pour ma part, jai toujours regrette 
qu'il n'en existe pas encore de traduction en francais. C'est un livre 
qui, pour nous, serait ă la fois une €dification et une lecon mortifian- 
te, nous qui, dans les cellules ou les sections de nos groupemenis, ne 
donnons pas toujours exemple d'une spiritualite tendue vers le bien, 
d'une camaraderie qui stinterdit la delation ou le soupcon, d'une soli- 
darit€ d'action qui interdit la jalousie, ou Lenvie, ou la bouderie, ou 
Vambition personnelle. Il y a encore trop de mouvements en France 
qui prstendent ctre les artisans de la renovation nationale et qui sont 
encore pousris dans Tintârieur mâme de leurs plus petites reunions 
dadhcrents des vices les plus notoires de la democratie. Cela tieat 
ă ce que les chefs de Partis, ă part un seul, n'ont pas o0s€ imposer a 
leurs adherents une râvolution personnelle prâalable ă toute ambition 
de la moralit& de chacun, con- 


appropris, et quen raison 
xterieure ă remplir, laquelle 
a aussi une fonction interieure tres 
de croyance et d'education. Pendant 
commente comme il convient, un 
livret que Codreanu a cerit et qui 
Il S'agit en râalite, d'un veritable 
points qui sont plutât les maillons 


de revolution nationale, une revolution 


461 


ditionnant €videmment la rânovation de la moralite generale. Je crois 
que la plus belle oeuvre de Codreanu est de s'etre attaque, non pas 
d'emblâe au probleme national, mais au probleme moral du tedres- 
sement de Lindividu. A ce titre, la fonction 6ducatrice du Nid est- 
elle sans doute la fonction essentielle de tous les organes de la Garde, 
celle sans laquelle de nombreuses autres ne pourraient porter de 
fruits. 


Puis le Chef de Nid lit et commente des passages du tres gros 
livre que Codreanu a consacre ă son action. On peut dire que si le 
livret du Chef de Nid est le breviaire du legionnaire, ce livre en est 
la bible. Ecrit dans un langage absolument denu€ de tout artifice 
litteraire, dur, incisif, d'une franchise qui deconcerte Vhypocrisie na- 
turelle des coeurs humains, donnant ă chaque page Vimpression d” 
âtre une force en action et Wavoir retrouv€ pour les vivre ces qualites 
primitives complătement oublices de lhomme dont on dit communc- 
ment quiil est civilise, denu€ aussi de tout orgueil €gocentriste, qui 
rend parfois si penible la lecture des oeuvres que les hommes €crivent 
sur eux-mâmes, ce livre est une contribution exceptionnelle au statut 
futur des Etats renoves. Bien que tres caracteristiquement roumain, 
il contient Vessence d'une pensce universelle, et je ne crois pas quiil 
y ait au monde de peuple qui ne pourrait y puiser un enseignement 
cohrent et complet, dur comme un sermon, mais vrai comme la 
Verite. 

C'est ă ce moment de la rcunion que se place un exercice absolu- 
ment nouveau. Appelons-le pour fixer les idees, Lauto-critique, ou 
Vaccusation, ou encore la confession. C'est un exercice qui consiste 
essentiellement ă s'accuser soi-mâme, ou ă accuser un legionnaire, de 
quelques faits, benins ou graves, et qu'en conscience, on estime meriter 
de la part du Nid une sanction quelconque. Le legionnaire qui s'ac- 
cuse et qui se voit puni, contraint par exemple d'accomplir un acte 
difficile, ennuyeux, exigeant sacrifice, est ensuite libere du poids que 
faisait pesser sur sa conscience de legionnaire Vacte dont il s'est accus€. 
De la mâme manitre, lorsqu'un legionnaire est accuse par un autre, 
il est heureux de satisfaire ă la punition, sil y a lieu. Tout cela se 

passe sans qu'aucun sentiment de desunion ou de rivalite n'entre en 
jeu. Si un legionnaire en accuse un autre, c'est sans acrimonie, aucu- 
ne, mais pour son bien, pour son perfectionnement et pour le bien 
collectif du Nid, d'ou toute impurete ou tout ctat d'impurete doi- 
vent âtre soigneusement bannis. Quel philosophe pensait quiil y avait 


462 


Mi 


De 


e roate pe: 


pepe peer A 


dans la «confidence», 


comme le şi 
athie? E i &ne le 
pathie? E puis, la confidence n'est-elle Moins trompeur de la 
de deux âmes? Codreanu, en instit Pas par elle-mâme | sym- 
presqu'intime, a voulu e uant au a fusion 


si Pe A i ua meme 
confidentiels. Îl a aussi mis a l'ordre a] connaissance des pe 

vertus est sans doute celle que I'ho OYaute, qui de toutes ] 
es 


I/autocritique termince, le Nid a rem: 
il est maintenant râuni au tit 
de action ă entreprendre p 
lules et sections de partis, 


ivite, 
endant la semaine ă Y 


| lua celte partie-lă constitue 
m6me, d'une reunion, et on ap 


il s'agit moins de diffuser un 


: a decider î 

expression visible de la Garde), sera la Aegir nea eee > 
2 petit pont 

aire hâtir TAdministra- 

i | chemins 

maison construite pour une et aie 


veuve indigente, sont des manifestatio 
de la Garde, tangibles pour tous. La tâche des legionnaires est facilita 
pour ces batailles, par institution du camp de travail lei : 


dont nous aurons ă parler plus longuement. Dans les villes oă la ba- 
taille ne peut adopter cette forme totalement concrete, elle consiste 
plus gencralement en actes de propagande: par exemple, on ira planter 
le drapeau legionnaire sur des €difices publics, ou bien Ton accentuera 
clandestinement la distribution du materiel informatif, ou bien encore. 
on decidera de Lachat d'une voiture pour le Chef de secteur, et pour 
mener ă bien cette oeuvre, on menera un sâvâre combat pour recruter 
les fonds n€cessaires; on a vu des legionnaires fonder des revues ou 
ouvrir des chaniiers, simplement pour mettre tous les benefices de 
Lentreprise ă la disposition du Nid, 


onnaire 


LES LOIS FONDAMENTALES DU NID 


IL va sans dire que la dfinition de la bataile ă entreprendre don 
ne lieu, au sein du Nid, ă des changes de vues. Cest ă proteă : ici 
discussions qu'il convient de parler des rapports d'autorit€ qut CI 
tent entre le Chef et les membres du Nid, ou si Von veut, des metho- 


463 


E CI 


5 eaucoup insiste 
Jon. lesquelles le Nid se gouverne. Codreanu a b șă E ie 
Ole iscipli ur e 
Sai în tir qui naît seulement de la discipline et s A a 
Nia 'est pas discipline ă la manitre d'une FAserae. ja a 
îi ş ; des : 
îi n'est pas une dictature, il se gouverne ECE a le 
E de souligner ce que cette attitude a de particul! 
sperat te iba trevoir tout le caractere institutionnel de 
inte z isse entrev 
ve aolesă, ln pă lie «bon plaisir» du souverain; la 
PEtat legionnaire futur, non he au A Să la 
Saru „ compris celle du chef suprâme se râftre ainsi 
iscipli 0us 
aaa at - la loi l&gionnaire. Elle n'est pas dans 
ă une autorite transcendantale: la g i 
les hommes, mais dans Linstitulion; c'est elle, et elle seule qui peut 
Eau SE: mperatifs et les regles d'action. Quels sont les 
imposer ă tous les imperatiis € gi SECTA ua ua 
imperatifs auxquels le Nid et chacun de ses membres doi ? 


La loi de la discipline qui est une loi de Pobsissance de chacun 
i la volonte colleetive du Nid, une fois exprimce. IL y a, en effet, plu- 
sieurs chemins pour atteindre un but: il y a le chemin droit, et beau- 
coup d'autres sinueux. Eh bien, malgre lapparence, une equipe st 
teint le but plus sârement si, ayant choisi le chemin Rinție ua elle s'y 
engage toute entitre et sans defaillance, coherente, que si, les uns vont 
par ici et les autres par lă, fut-ce par le chemin droit. Nous revieni- 
drons sur linterprâtation quiil convient de faire de la discipline 15- 
gionnaire; quelle qu'elle soit, elle cr6e une cohâsion du Nid qui est 
telle, que leventualit& d'une dispute ou d'une fâcherie entre les mem- 
bres, qui laisseraient entre ceux-ci une coupure grave, est une eventua- 
lit& qu'aucun l&gionnaire n'a jamais envisagce. C'est le respect de la 
loi de discipline qui permet au Nid de remplir une de ses fonctions 
essentielles: sa fonction unificatrice. 


La loi du travail repose sur cette pensce qu'evait Condreanu que 
seul, acte est la mesure de la valeur reelle de homme. C'est par ses 
actes que le Nid se juge lui-meme et qu'il prend conscience de son 
efficacite; c'est par le devoir accompli collectivement que le Nid va 
acqutrir une fierte collective, une ambition collective, qui sont aussi 
souhaitables et saines que ne le sont pas la fierte et ambition par- 
ticulieres. Et n'est-ce pas dans le contact constant que maintient entre 
les legionnaires Vexigence de action permanente, que se manifeste 
le mieux la solidarite qui les unit, qui fait de leur union une puis- 


sance d'action, maler6 que chacun individuellement soit incapable de 
tout travail efficace? 


La loi du silence est une de celles qui meriterait le plus d'âtre 
«importe» dans nos partis politiques francais ou on bavarde tant. 


464 


eo 


js fut avocat et depute avait cependant (ou pour gl 
mais îl ne pi fn On a toujours raison lorsque Von parle, disait-il: 
sila Sala sie Wavoir raison; on ne fait rien ă avoir rai oi 
stiai în di ence est le climat de Taction. La parole est ea e 
d iara, a orce du lgionnaire sera d'etre le silencieux au mil 2 

s. «Tais-to, et laisse parler les autres.» Des les premieres 
pages de son livre, rappelant son sejour dans une ccole militaire, Co- 
Arcanu 6crit: «J'ai appris ă parler peu, ce qui m'a amene plus tard 
a hair le bavardage et la rhâtorique.» Il 6tait lui-meme taciturne- 

La loi de Leducation, qui oblige chaque membre du Nid ă devenir 
un autre homme. Le lecteur est dejă assez familiarise avec la Legion 
pour bien comprendre que c'est la loi centrale de toute la Legion. Îl 
n'y aurait pas de Legion, semble-t-il, si leducation tendant a Vherois- 
ae pratique n'6tait pas le centre inspirateur de tous les actes legion- 
naires. 

La loi de la solidarite, qui oblige le legionnaire ă s'entr'aider et 
le Nid ă tout faire pour l'entr'aide legionnaire, n'est au fond que la 
consequence de cette atmosphăre de fraternite qui est celle du Nid. 
Le malheur d'un Gtranger peut laisser un homme indiffcrent; le mal- 
heur d'un frâre le touche toujours, et Loriente tout naturellement a 
Vaction d'entr'aide. 

La loi de VHonneur enfin, sans laquelle il n'y aurait pas de heros, 
car 'h6roisme, c'est Phonneur en action. «Il vaut mieur, affirmait 
Codreanu, mourir sur le chemin de Phonneur que de vaincre par | 
infâmie.» Et par exemple, il eut cte souvent d'une certaine habilite 
tactique de mentir sur la Lâgion, et cette habilite eut sans doute 
permis de devancer le temps du triomphe. Mais jamais, îl n'est venu 
a Pesprit d'un legionnaire dentrer dans cette voie tortuese. Et Codrea- 
nu lui-meme, supreme exemple de la supreme vertu, demeure, sa via 


durant, sans une tache d'infâmie, est mort, avant la victoire, dans un 
honneur absolument intact. 


Tel quel, avec ses coutumes et ses lois, le Nid est Lorganisme es- 
sentiel et premier de la Legion. On raconte qu'un ministre des Af- 
faires Etrangeres avait demande ă Codreanu d'entrer dans la Garde de 
Fer; mais il mavait pas manque de souligner que —vu sa person- 
nalit—, îl ne pourrait y entrer qu'ă un certain echelon de la hicrar- 
chie. Codrâanu, trts froid, lui aurait simplement explique le meca- 
nisme de Peducation legionnaire, et lui aurait conseille de se faire 
admettre dans un Nid afin de pouvoir, dans deux ou mâme trois ans, 


465 
30 


g onsacrerait l&gionaire. Lihistoire ne dit pas 
serment qui lee n tique. prit la chose; toujours estil qu 
ŢExcellence je iale Jăgionnaire. L'anecdote est sionifi- 
„ Vesprit communautaire a iicaleg de la 
tive et : p ime ă reconter qu introduit chez Șt Teanu, 
ca legionnaire a! ate ă câte et semblablement traites, un 
dans le bureau Si ionnaire et les institutions ne con- 
Cordonnier. La loi ce iesire la Legione 
autre valeur qu SE patemeat apte ceea RIN 


3 țtitude 
ce pas lă une â : : ; 9 
meme- ae Ă A ie hicrarchie des valeurs democratiques? Et 
tot e 


Iles exigences terribles il faut satisfaire pour que la 
us verrons que Se consacre une valeur, et quels sont les crităres 
SR naisse 3 t definit elite le 
Legion recon lon lesquels se recrute et se e Ie. 
selon lesqu! 
ment durs; 


eter le 


particuliere 
gionnaire- 


IONNAIRES 
TRES ORGANISMES LEG 
plai LE CAMP DE TRAVAIL 


de Travail est comme le Nid, une collectivite vivante de 
la Legion. Et comme lui, îl tend ă exercer une onetion ui o 
et &ducatrice, en meme temps quil janta iati Ce E i 103 d sn 
des actes positifs et tangibles qui manifestent au monde la râalite de 
la Legion. Toutes les lois du Nid sont les lois du Camp, avec ce mer- 
veilleux avantage qu'elles s'exercent en permanence” et d'une facon 
continue, notamment les lois de discipline, de solidarite et de travail. 
Le Camp est une grande bataille qu'il faut gagner. L/effort psycho- 
logique exig€ pour la participation ă un Camp est-plus tendu que 
Teffort demande par le Nid. Tout est plus grand, plus dur, et par con- 
sâquent plus efficace, plus crcateur dans le Camp que dans le Nid. 
A cât& de petits Camps pour rcussir une bataille râduite, il a existe 
dimmenses Camps de Travail auxquels participent des legionnaires 
en trâs grand nombre, mais tous volontaires. Il y a eu des Camps aux- 
quels participaient plus de cinq cent legionnaires, et on a vu que les 
Pouvoirs publics avaient &t€ tr& inquiets de cette initiative. Plus tard, 
lors de Vaffaire dite «de la dique», cette inquictude ne fera que Croi- 
tre. Au Camp, tout est done ă des proportions plus amples, et jusqu' 
aux vertus que Lon exige du legionnaire. Le Camp est une sorte de 
prefiguration de la Roumanie lEgionnaire future: une collectivite, qui 
dans un eftort harmonieux est tendue vers le bien, et se manifeste 


466 


Le Camp 


RI 


— 


en un acte vis 
le Camp est u 
tili€ ou la b 


ible. «Lorsqu'il est bien congu, 6crivait un lEgionnaire, 
ne grande bataille gagnce par les legionnaires sur I'hos- 
&tise des hommes de Pexterieur.» La fonction creatrice 
de communaut€ du Camp est certainement lun des motifs qui ont 
pousse Condrâanu ă gencraliser cette institution. 


LE COMMERCE LEGIONNAIRE 


Plus tard, la Legion affronta les Juifs sur leur propre terrain, la 
oii nul n'avait os6 les concurrencer, car ils paraissaient imbattables. Îl 
fut cr€€ un «commerce legionnaire» ayant pour but de neutraliser 
Linfluence du commerce juif. Le succes depassa les esperances. Dans 
les restaurants legionnaires, ou des repas ă 2 et 10 lei (entre 50 cen- 
times et 2 fr. 50), pouvaient âtre servis, les âtudiants, les ouvriers. les 
sous-officiers et meme des officiers de l'Armece, vinrent en nombre. 
Les employ6s €taient tous des legionnaires travaillant sans aucun es- 
prit de lucre, et ne poursuivant pas dautre but, que d'aider au succes 
de lentreprise collective. On vit des studiants devant lesquels s'ou- 
vraient un magnifique avenir universitaire, se faire garcons de salle, 
ou plongeurs, au coude ă coude avec des ouvriers et des employes de 
la profession. Un intense esprit collectif se manifesta pour mener ă 
bien cette immense bataile de la Legion, qui fut un succes sans pre- 
cedent, et qui ne manqua pas de lui attirer des sympathies actives et 
nombreuses. 


LES GRADES ET FONCTIONS A L'/INTERIEUR 
DE LA LEGION 


Il y a lieu ici de distinguer, quoique nous ne soyions pas fami- 
liarises avec cette division des grades et des fonctions, deux series 
bien distinctes de hicrarchie au sein de la Legion. D'une part, pour 
relier le Nid au Centre, il existe une scrie de fonctions administratives 
qui ne constituent pas des postes de commandement proprement dits: 
le Chef de Secteur, le Chef de Garnison, le Chef de Departement ou 
de Râgion. Ces chefs sont essentiellement amovibles, et il est mâme de 
coutume que ces fonctions changent de titulaires par une sorte de 
roulement. Ainsi se rompent ă certaines fonctions administratives un 
nombre important de legionnaires, en sorte que, d'une part, aucun 


467 


fonetion essentiellement provisoire, et d? 
a sa pi Chef defaillant, ou venant ă manquer 
nt ediat et son remplacant est compâtent. 
mi j =5 
;dee exacte de ces fonctions, que ni le Secteur, 
avoir at eat) ni mâme la Region, ne constitue 
geti te de la Legion. [I s'agit en reali!c, de relais 
an = Da 
Centre et les Nids, et permettant la liaison. Par contre, 
sas en cati : = trag 
ctablis entre le lea Ec BalBRa administratifs ne constituant pas une 
ei e ae 2 ES : : Lp . 
independament ace dignite legionnaire, il existe une ligne 
piecarubie ac e d qui du simple I&gionnaire jusqu'au Chef 
grades», E atit 
a tres specifiquement la hicrarchie fixe et la 
Sati l&gionnaire. Îl est inutile ici d'enumerer 
du commandement leg = 
structure a pi sate indispensable de connaitre dans quel 
: il es 
ces ca ate £ IE crităres se recrutent les membres de cette excep- 
it et selon = age UI oră ă 
esprit : sait a fixe. Car, avec des corps speciaux d'€lite qui seront 
tionnelle Dica > ; Â. >: 
: i€ titue specifiquement elite 
ulterieurement fondes, cette hicrarchie cons p q 


l&gionnaire. 


+ tirer gloriole d 


Je remplacenie 
raisons, est 1 


ne peu 
autre part» 
pour d'autres 
Notons, pour 
ni la Garnisons DE, 
une cellule râellement VIY 


n 


progressive de 
de la Legion, 


TELITE LEGIONNAIRE 


Qu'est-ce done que elite? De quoi nait une elite? Comment dis- 
paraissent parfois subitement les slites d'un systeme et sont-elles mal: 
gre elles, remplacses par d'autres? ÎI y avait lă un probleme historico- 
spirituel, qui ne devait pas manquer d'arreter la pensce de Codreanu. 
Essentiellement, une lite naît de la guerre, que certains hommes sont 
obliges de mener contre une €lite en place, mais degeneree ou fausse. 
La trahison des cleres dont on a tant parle, ou la defaillance des 6lites, 
sont une raison qui porte en soi cette luite historique, qui marque dans 
le monde ou dans les nations les «6poques». Une dlite qui se sent 
naitre, en butte aux dlites en place, et qui s'acerochent ă leurs posi- 
tions acquises, violă le signe le plus certain qu'une 6poque râvolu- 
tionnaire est ouverte, qui s'ach&vera par leffondrement d'une periode 
et la creation d'une <poque nouvelle, souvent antinomique de la pre- 
cedente. Ce serait presque lă une theorie dsterministe du monde, qui 
evoquerait celle de certains philosophes ou €conomistes allemands, si 
dans la pensce de Codreanu, il ne S'agissait pas avant tout d'6lites 
e ai aia e imperatifs nouveaux, et non de forces nou- 

es economiques de vie nouveaux. 


On coneoit a: : 
coit que dans cette lutte I'6lite qui monte, ait une tâche 


168 


plus difticile pour conqucrir les places nouvelles, que celle de I'€lite 
ancienne pour maintenir les places acquises. Il devient alors €vident 
aus la generation d'une dlite conqucrante est une gencration de sa- 
crifice et de souffrances accumulces, sans quoi la victoire n'est plus 
possible. Et de la meme manitre se cre au sein mâme de I6lite une 
hicrarchie naturelle qui se mesure ă la quantite de souffrances indi- 
viduelles ou collectives endurces. Ces notions sont elles si nouvelles, si 
inaccessibles ă T'6goisme democratique, que certains esprits ne puis- 
șent absolument pas les comprendre? Au cours du fameux proces de 
Codreanu, le President demandait ironiquement et mechamment au 
Capitaine de la Legion, quel ctait le critere de Vavancement au sein 
de la Legion, et si par hasard ce n'tait pas laccumulation du crime 
terroriste; Codreanu repondit par cette formule, extemement belle et 
simple: «C'est la quantit de souffrance et d'amour.» 

Quelles sont des lors les qualites requises pour âtre de lelite le- 
gionnaire? Quelles sont les vertus naturelles qui predisposent le mieux 


, A : = 
Vhomme ă accepter la souffrance, et non seulement ă Vaccepter. mais 
ă la dâsirer? 


La purete d'âme, c'est-ă-dire cette limpidite de latmosphere in- 
terieure, qui rend lâme simple, sans contours, prâte ă tous les enthou- 
siasmes et donc ă tous les devouements est une qualite essentielle et 
premiere de elite. Il faut y joindre une vaillance ă toute epreuve, 
afin que homme ne se laisse pas envahir par des sentiments inferieurs 
cependant naturels, tels que le decouragement, le doute, la lassitude, 
et que dans les combats tant spirituels que physiques sa volonte et ses 
actes soient toujours ă la hauteur des exigences, si cruelles, si impe- 
rieuses soient-elles. Ce ne sont pas lă vertus courantes; et trop d'hom- 
mes croient les avoir qui n'en ont que lapparence ou la vanite. Ces 
vertus pour n'6tre pas vaines doivent Gtre non pas des dispositions de 
bonne volont€, mais des puissances effectives d'action, car ici plus 
qu'ailleurs, lacte est tout, lintention n'stant prise en consideration 
que si elle est assez forte pour se transformer en acte. L'enfer n'est-il 
pas pave de bonnes intentions? Le ciel consacre les actes. 


Il faut songer que l'€lite porte sur ses seules &paules la lutte que 
tout un peuple devrait entreprendre. C'est sur elle que se concentrent 
les haines d'un pass qui s'ceroule; il faut qu'un noyau d'hommes peu 
nombreux supporte seul le choc d'une guerre sans merci, que lui de- 
clarent des forces diverses, mais coalisces contre lui. C'est une vie 
d'une lagon permanente, qu'il faut mener pour que tout un peuple 


469 


| h 


arfois hostile, retrouve sa veritable 
a 


inconscient ou meme p 


indifferent 
voie. 

Et pour cela a 
joindre un heroism 


ut heroisme de combat, il faut 
nelle, afin que la vie individuel- 
embre de l'6lite nouvelle soit un exemple et une force 
e sera pauvre» comme par sita parte 

4 dici-bas sont forc&ment des facteurs de dissolution 

que les richesses d'enlisement dans le matsrialisme et Linaction bour- 
de la moralite et den: vinciblement ă attacher homme qui les pos- 
geoise. Elles tendent za les a aequises; un homme qui n'est pas dans 
stde au regime pe gi Ei sa dans Vesprit EI pauvret€, ne peut pas 
la cec il est forcement esclave d'un certain esprit de 
e milă năgateuir de toute action de baze e Giest done un 
esprit d'abnegation permanente, de xenon cemeni vo ontaire a tous les 
plaisirs presents que Vesprit de elite legaonnaireş gtișjaencapOlien 
donner de meilleure preuve que ce texte inoui du sorin et que doi- 
vent prâter. les l6gionnaires  rentrant dans le corps d'6lite «Motza- 


ussi, en plus de to 
e de la vie person 


le de chaque memoY. 
d'altraction. L'slite legionnair 


Marine»: 


« Je jure devant Dieu 

« Devant votre sain sacrifice pour le Christ et pour la Legion 
« D'6loigner de moi tous les plaisirs de ce monde, 

« De me soustraire ă Pamour humain 

« Et, pour la resurrection de mon peuple, 

« D'âtre toujours pret ă mourir. 

«-Je le jure! » 


De tels hommes, capables de prononcer et de tenir de tels ser- 
ments, ne sont-ils pas naturellement plus forts, que les €lites pourries 
auxquelles ils s'opposent? La victoire n'est-elle pas inscrite dans des 
volontes qui vont jusqu'ă cette extremite? 

Ajoutez ă cela, que les l6gionnaires sont tous croyants en Dieu 
et qu'il est de regle que L€lite l&gionnaire soit particullirement reli- 
gieuse, et Lon comprendra le caractere mystique et puissant d'une 
spiritualite qui repose sur des croyances aussi transcendantales. C'est 
en ce sens, du reste, qu'il importe de distinguer le mysticisme legion- 
Ari <A mysticisme de certains autres partis europâens. Pour ces der- 
i a SN Cr, iei le mysticisme est une entit€ immaterielle, mais 
legionnaires, le E cz să i prada IE gal le 

ase nettement transcendantale, 


irreductible ă tout humanisme integral. Comme permet de Vaffirmer 
des commentaires parfaitement autorises sur ce sujet, et sans que cet- 
te formule, malgre sa concision, n'outrepasse la verite: la Legion est 
le seul mouvement politique contemporain ă structure religieuse. 


LA SPIRITUALITE LEGIONNAIRE 


Ces commentaires sur l'€lite legionnaire nous amenent tout na- 
turellement ă definir la spiritualite qui est lâme meme de la Legion. 
Car bien entendu, tout l6gionnaire n'arrive pas a ces sommets d'as- 
câse et de mystique qui sont.le fait de I€lite. Une spiritualite moins 
exigeante est le fait commun de tous les legionnaires, et le lecteur 
verra que mâme celle-ci exige dâjă du legionnaire roumain des ef- 
forts et des promesses qu'il serait vain d'essayer d'obtenir d'un 
Frangais. 

Pour lensemble de ses adherents, et considerant Lideal final de 
la Legion, Codreanu, stest ă peu pr&s pos€ le probleme suivant: Com- 
ment donner ă un pays la parfaite conscience nationale lorsque, par 
malheur, ce pays n'a acquis que fort tard son unite geographique, et 
n'a pas encore acquis son unit€ spirituelle? Car enfin. cette cons- 
ciencie nationale dans les nations parvenues ă un stade unitaire, cette 
conscience de la personnalite qu'est la Nation, est faite conjointement 
de la conscience dune Histoire et de la conscience d'un caractere 
national; exactement de la mâme manitre que les composantes de la 
personne humaine (substantielle), sont la memoire par quoi la person- 
ne affirme son identite dans le devenir et le caractăre par quoi elle 
se differencie, dans espace, des autres personnes. Car PHistoire n'est 
pas autre chose que la memoire des Nations. Et la conscience natio- 
male est plus grande lă ou histoire est plus lourde de gloire et de morts. 
Il importe done ă la Legion si elle veut donner ă la Roumanie la cons- 
cience nationale, de donner une histoire ă la Roumanie, de creer une 
&popse roumaine dont s'alimentera la conscience nationale. Et sil faut 
heaucoup de morts lEgionnaires pour quien peu de temps cette epopee 


vaille toute une longue histoire de siăeles, eh bien, les legionnaires se - 


sacrifieront et mourront, crâant ainsi cet indispensable tribut du sang 
sans quoi un pays m'acquiert pas sa personnalite. Plus la Legion ne 
sacrifiera. plus la Roumanie affirmera sa realite historique; par son 
sacrifice, la Lâgion acheminera la Roumanie vers de glorieux destins 
que lui ont refuses les siteles pass6s. Ne trouvons-nous pas lă, ă Pechelle 


AT 


se individuelle du legion- 
r soi? Et pour reprendre 
ment dans la mort char- 


are 
i domine toute Vasce 
conde et cratrice pă 


ra souvent, c'est seule sorti 
les Nations trouvent les possibilites de 


nationale cette idee qu 
que la mort est f 


une formule qui reviend 


naire, 


nelle que les individus comme 


leur râsurrection. 


la M essite mâtaphysique 
. Et voilă que la 


ort devient comme une ca ip 

nvincible attirance. IL se cr6era dans Lesprit du legionnaire 
PE iu i Mort. Toute la Legion aura la mort comme com- 
edi ei 3 mer Za est ce suprâme don de soi, et comme la 
ae ai be A orandeur et de Vhâroisme. Y a-t-il un seul 
marque ineffacable de la gr 


= ii] > ort? 
sori ăi Von n'exalte la m 
chant legionnaire o 


« La mort, mais la mort legionnatre 

« Est pour nous le plus cher des banqueis!]... 

« ...Si nous tombons frappâs au Front, “ 

« La mort pour notre Capitaine nous est chere. » 


Ainsi s'expriment deux couplets de la «Sainte Jeunesse Legion- 
naire». Et celui-ci du chant de VEquipe de la Mort: 


« Nos l&vres ont le sourire pour decor. 

« La Mort? C'est de face que nous la regardons! 
« Nous sommes L'Equipe de la Mort. 

« Ou nous vaincrons, ou nous MOurrons. » 


Et cette autre chanson enfin: 


« Sur votre sang, oui, nous jurons 

« d'accomplir ce que nous dicte notre croyance, 

« et de faire au pays les dons les plus immenses, 
« ou bien alors, nous mourrons. » 


« Sur votre sacrifice de heros, 

« nous jurons de ne point ceder. 

« nous vous suivrons jusqu'au tombeau, 
« car votre appel est sacrâ. » 


Tous les l&gionnaires ont envisage leur propre mort, et lont ac- 
ceptee dans la joie. Mieux que cela, nombreux sont ceux qui l'ont 
appelee de leurs voeux. Nous verrons qu'au moment des abominables 


412 


massacres de 1939, des jeunes gens demandaie 


i : nt de E : 
coups qui les frappaient ne les touchaient mourir, et si les 


pas a mort, ils s'ecriaient: 
» Atroce et sublime revendi- 


el ceci, dans des proportions qui confon 
est-on au-dessous de la verite, en disan 
naires ont trouve la mort durant ces 


t que plus de six mille legion- 
dernitres annces, 
Il va sans dire qu'aceâ ă 
re qu'accâder â ces sommets de renoncement n'est 
pas le fait de homme sans une €ducation raisonnce qui y mâne. Ces 
sentiment de renoncement sont le couronnement d” 


une longue €duca- 
tion et d'une dure ascese. 


Le legionnaire croit en Dieu, nous l'avons dejă dit, et nous avons 
soulign6 des les premitres lignes de cette brochure, le caractere ex- 
tremement religieux du peuple roumain. Dicu ne se discute pas. Dieu 
se vit. La negation de Dieu est une attitude aussi absurde que la nc- 
gation du monde ou de soi-meme. Il n'y a que les philosophes ou les 
francs-macons pour avoir ni€ des 6vidences, et avoir exercă la critique 
de leur esprit dâforme sur une €vidence aussi indiscutable que L'exis- 
tence de Dieu, entit6 transcendantale et crâatrice. Dieu est encore 
plus. €vident, plus n6cessaire que le monde mâme. Dieu? Le seul 
aboutissant normal d'une vie d'honneur et d'hâroisme. 

Le lEgionnaire croit ă sa mission, et cette mission devient comme 
sa seule raison de vivre. Le legionnaire lest toute sa vie. toutes les 
minutes de sa vie. N'est pas legionnaire qui croit un peu. On croit 
tout ă fait ou pas du toui. Il n'y a pas de degre dans la croșance, 
surtout pour une croyance comme celle-lă, qui est plus volontaire qu' 
intellectuelle. Croire que deux et deux font quatre, cela n'exige aucun 
effort, cela surtout n'exige pas qu'on se le rappelle ă chaque instant; 
cela enfin, n'entraîne aucune modification ă notre comportement moral. 
Croire par contre ă la saintete d'une mission, cela exige un effort, un 
effort qui ne saurait se relâcher sans que la croyance faiblisse, et cela 
nous commande une certaine manitre de vivre qui devient comme 
aspect moral que prend la croyanee, comme Vaffirmation par le fait 
que nous avons cette croyance. Croire en la saintete de la mission 
legionnaire, c'est avant tout vivre tous les instants de sa vie en e 
gionnaires. 

Le l6gionnaire doit aimer. «Il faut opposer, disait Codreanu, & 
l'immense vague de haine que nous suscitons et qui nous Jjrappe de 


473 


; 3 _ 
Pext6rieur comnie pour Nous diviser, une immense somme d'amour 
oment de nous maintenur unis, 


ă Pinterieur de nous, capable non seul i rdlezăi 
mais de s'irradier et d'6ire une puissance d'attraction sur Leaterieur. » 
Le Nid, nous avons vu, developpe cet amour râciproque et cree cette 
cohâsion et cette unite interieures. 

Enfin, le legionnaire doit Gtre discipline. Non pas, nous Vavons 
dit, d'une discipline militaire qui est comme le refoulement de la Vo: 
lont6, personnelle, mais d'une discipline positive qui est labdication 
“olontaire de la volontă et Ladhâsion personnelle et voulue de cette 
volonte ă une autre volonte superieure, reconnue librement comme 
imperative. La discipline n'est pas une attitude negative, encore moins 
servile. C'est au sens le plus propre du mot un acte: celui par lequel 
homme met sa volontă au service d'une idse-force ou encore ă celui 
d'un autre homme, reconnu comme maître. C'est une limitation vo- 
lontaire pour se conformer aux normes &thiques qui, —si nous les 
pratiquons— nous 6l&vent dans lechelle des valeurs humaines. Elle 
n'est pas une fonction degradante, elle €leve. Elle ne procede pas non 
plus d'un obscur complexe d'inferiorite, qui pousse les âmes inferieu- 
res ă s'abaisser, ă se soumettre, ă obâir par manie, ă se sacrifier sans 
raison, par dilettantisme ou par perversion morale. Elle seule, bien 
comprise permet la victoire et elle est, de tous les sacrifices, le plus 
petit qu'il faille consentir pour obtenir cette victoire. 


Et ce developpement sur la conception legionnaire de la disci- 
pline, parce qui'il nous a permis d'effleurer un peu ă la volonte, nous 
conduit tout naturellement au problăme de la liberte. Pour Codreanu, 
la Liberte est essentiellement le contraire de ce que Ion entend vul- 
gairement ou democratiquement par ce mot. Tandis que pour la plu- 
part, la liberte est une possibilite d'indifference, une totale indeter- 
mination, pour Codreanu, c'est lautodâtermination de la personne. 
Il pense que «faire ce que lon veut» est la maniere la plus cvidente 
d'etre esclave et de ne pas affirmer de volonte personnelle. Car, faire 
ce que on veut, c'est en langage courant, faire ce que l'on est deter- 
min€ ă vouloir, par les forces mâcanistiques du temperament, de Pherc- 
dit, du caractere secondaire, de la matitre. C'est quand nous pensons 
&tre le plus libres que nous le sommes le moins. Et c'est quand nous 
resistons ă faire ce que Ion voudrait faire, que Ion manifeste par 
cette volonte d'opposition ă soi-mâme la libert€ la plus entire. Non 
seulement, en ce sens, la liberte ne consiste pas ă faire ce que l'on 
veut, mais elle consiste tres exactement î faire ce que l'on ne veut 


474 


pas. Car la volonte qui Sa 
gce de toute determinati 
premier. Renversement to 


On concoit que des groupes d'hom 
fondamentales, forment une homogensit 
fonctions visibles et presque matsrielles 
nous avons dejă eu Poceasion de parler Copii 
ple, et lon comprendra lindissoluble unite de la Legi a Eee 
la force de Codreanu est aussi d'avoir compri = a ac iei, 
pas tant de penser identiquement que ti pr ra 
affinites entre les hommes sont plus soli 
flexes affectifs communs que par une p 
mune ă une pensce identique. 
engagee par les reflexes affectifs, elle ne Pest pas dans les operati 
logiques ou intellectuelles pures. Tant pis si notre aristi ear 
cidental doit souffrir de enonciation de i re 


lent souiii cette verite. Codreanu a ex- 
prime cette idce-lă en plusieurs phrases fort significative: «est i 
3 A Fi : 

Lăme et non ă la raison des foules qu'il faut s'adresser.» Ou enco > 
i i 3 re: 
«Il faut avoir la meme complexion d'âme.» Ou plus nettement en 


core:« I/important est de sentir et non pas de penser en commun 
ai Cu seră unite ne sera jamais mieux manifestee que sc 
niforme. N'attribuons pas ă uniforme une sienification militaire- 
encore moins n'y voyons pas le goât de la Servit ca ENI 
de Vabdication de la pense personnelle. «L/Uniforme, scrit Codreanu 
est Vaspect visible d'une râalite invisible.» Il est cet habit du Ezza 


qui esti commun.ă tous, comme lâme de tous ressent les memes sen- 
timents. 


mes, formes selon ces idees 
€ parfaite. Ajoutez î cela les 
qui creent la cohesion 
» telles que le chant a 


LE CHEF 


Emfin, expression supreme de PUnite du mouvement, comme de 
celle d'une Nation, le Chef! 

Lorsqu'une masse formant un Parti, et plus tard lorsqu'un peuple 
formant une Nation, sont arrivâs ă cette unite de complexion d'âme. 
on peut dire que la volonts du peuple et celle du Chef n'en font 
plus qu'une: cele de la Nation organique. Entre la volonte de la 


475 


Nation diffuse, inconsciente parfois, et celle du Chef, lumineuse, 


concentree, il n'y a pas un rapport d'analogie, mais le all rappori 
d'une identit& inexprimee ă une identile exprimee. Et c'est [ouEupi 
c'est folie d'essayer, devant un phenomene aussi nouveau que 1 appa- 
rition historique de ce rapport d'identite, de chercher ă definir avec 
des mots anciens la situation nouvelle qui en resulte. Il ne s'agit pas 
lă de democratie, ni meme de dictature. 

Lorsqu'un peuple arrive au privilege de cet 6tat rare et meme 
unique, la conscience nationale se definit par I'6tat identique chez 
tous de la lumitre interieure. Alors, mais alors seulement, la person- 
nalit6 historique de la Nation est dans son plein &panouissement. 
Il vas sans dire que cette unit€ de complexion dâme serait irreali- 
sable si le Chef cherchait ă imposer par en haut ou par une pression 
externe un esprit nouveau cr66 de toutes pitces et sans aucune al- 
tache avec lâme de chacun. Ce profond ctat d'esprit, explique Co- 
dreanu, qui est invisible et plus pressenti que pergu, ce n'est pas lui 
qui l'a cr66. Il existait en puissance ă I'6tat latent. Il a surgi du fait 
de la rencontre fecondante et crâatrice de sa sensibilite avec la sensi- 
bilite du peuple roumain. Il est n€ de Lapport de la conscience collec- 
tive diffuse, de la conscience de la presence effective des mortis de la 
Patrie, d'une sourde mais invincible exhortation de la Terre des An- 
cetres, de la croyance en Dieu et de Son soutien; le tout cristallise, 
amen€ ă la lumiere par la conscience, la presence, L'exhortation, la 
croyance et le soutien du Chef. 

Alors, la Legion et la Roumanie ne feront qu'un. Alors le grand 
combat contre le refoulement national sera gagn6. Alors devant la 
Roumanie ressuscitee, un monde nouveau se levera: le monde Le- 
gionnaire. 


VERS LE TRIOMPHE PAR LE MARTYRE (1927-1938-1940) 
LA FORMATION DES PREMIERS LEGIONNAIRES 


Il est bien &vident que lors de cette obscure soirce du 24 juin 1927, 
Vorganisation de la Legion de l'Archange Michel, ainsi que sa subs- 
tance spirituelle n'âtaient pas aussi achevees que nous venons de les 
montrer. Ils Gtaient huit qui se groupaient aux ct6s de Codreanu et 
qui allerent, le lendemain, faire part de leur decision au professeur 
Cuza. Ce bon vieux doctrinaire les recut avec une sympathie bienvei- 
llante et Vaccent patriareal. avec lequel les vieux rejettent loin d'eux 


476 


„III 


les trop juveniles ardeurs, Quel 
et ensemble, ils envisagtrent e 
laquelle ils se trouvaienț: 
que le succes total, et poss€ 


paraiîi impossible de faire 


“ ement m; 
= i apă Quoique ce Si y minimes, qu'i] 
que jamais les idees furent endiguces pa 1, Mais Qu'irmporte! ei 
dace, leur dit Codreanu. „> Par la matitre? 


de la domination de Vargent.» 
Ce qui importe le 


dans leur mission; il veille ă ce que 


E L] 
nous l'avons vu, ce n'est pas la communaute de la pensce raiso, A 

. . . La AL EP mnăni 
qui unit les hommes, mais une sensibilite commune. I] leur eri 
ainsi ue lui-m&me est le premier educateur de cette cecole» de gran. 
deur d'âme, que sera la Lecion Car si elle n' Rae 
ue deaa de g nest pas cela, il vaut 
mieux, n est-ce pas? qu'elle ne 'soit rien. 


LE PREMIER NID 


iai ea a a a at Ca a a 
iale aa Aa ș „ou tout au aa de Lessentiel, on prend, 
„ une chambre que Ion tapisse. On y met en 
bonne place, la symbolique icâne de VArchange; on inserit au mur 
les maximes premizres de la Legion. «Ne chasse pas le hâros qui est 
en toi», et celle-ci empruntee ă Senăque: «Celui qui sait mourir ne 
sera jamais esclave.» Dejă la Legion est placce sous le signe imperieux 
de Pacceptation volontaire et joyeuse de la Mort. On a vu que ce signe 
Stait probablement le plus puissant, le plus profond, le plus attractif 
de -tous les centres spirituels de la Legion. 
Et n'est-ce pas, en somme, le premier Nid qui vient ainsi de se 
constituer, avec le privilăge insigne que Codreanu en est lui-meme le 
Chet?. Quelle magnifique faveur m'eurent pas ces premiers legion- 


ATI 


nt avec lui, exercant les si delicates 
hambre du Foyer n'a pas encore le 
s les aspects. Et dejă, 1 


naires, de vivre ainsi journelleme 
et si prenantes fonctions! Cette chamort 
nom de Nid, du moins en a-t-elle dejă tou N ei aie 
nt que le Nid se decide ă rentrer dans la bataile. i : , 

ce Nid une action extericure, la meme que „celle aaa par “a sui i 
sera de rigueur pour chacun des milliers de Nids qui se constitueront. 


convie 


LA REVUE «TERRE DES ANCBTRES» CONNAIT DES LE 
DEBUT UN IMMENSE SUCCES 


Cette premiere action exterieure du premier Nid legionnaire fut 
la fondation d'une revue. Elle avait pour titre «La Terre des Anc6- 
tres», car c'est decidâment dans Pobedience au pass6 rel, que Lon 
recherche la force de construire Pavenir. Et, comme le Nid est pauvre, 
on s'adresse au p&re de Moiza, qui est pope, et qui aura les moyens 
de faciliter cette tâche difficile. Les premiers articles de Codreanu 
furent sensationnels. Toute la Legion etait lă en puissance. Les idees 
maîtresses, essentiellement morales et remarquablement €loignces de 
toute politique sont cbauchces une ă une, notamment dans le deuxiime 
article oi sont €numârces les cidâes» et duquel nous nous sommes 
principalement inspire pour notre essai de synthtse de la pensce I6- 
gionnaire. Il n'en fallait pas plus pour que la spiritualite roumaine 
tressaillit. Le ton ctait ă la fois magnifiquement nouveau, et cepen- 
dant il râveillait des accents qui n'etaient pas inconnus, mais qui 
&taient perdus dans un lointain brouillard de lâme. C'6tait comme un 
&cho dans un immense silence. Codrâanu pour la premiere fois dans 
histoire contemporaine de la Roumanie, venait de faire vibrer les 
âmes. En quelques jours la Revue groupe plus de trois mille abonn6s, 
ce qui a pour heureux effets —au point de vue matâriel— d'en assurer 
pour assez longtemps la publication reguliere. 


LE PREMIER SERMENT DES LEGIONNAIRES 


Les premiers legionnaires avaient done fait leurs preuves par des 
actes, Ils peuvent maintenant prâter serment. Je trouve, quant ă moi 
admirable, que les premiers pas de la L6gion se soient faits ic 
ment selon le processus qui ensuite deviendra classique et obligatoire 
Il semble que Codrâanu, ds le debut ni'ait rien laiss€ ă iai 


478 


i 


DEI EEE TR 


sation, ou ă lincoherence Et de 
davantage, du postulant, avant de lui faire vre 

Maat ie psi de mâme il exigea ef le serment qui le 
ment lies AR ri pic E 0 adere plece come indicate 
îsi ici Abt i i Sep poa, ces camarades-lă avaient deja 
: ia us mâme! C'est le 8 novembre 1927. aia, ție 
cette ceremonie. Apres Vinvocation a VArchange Sai i, Să cota 
heros de la Roumanie cet ă ses saints, les 16 , uit Kiel, ARE 
serment suivant: Er pes preterene le 


%, mais puissanțs 
€ 3 Si 
branlable en Dieu, par notre volonte de rester ec eee 


la tourmente, par notre detachement absolu de LAtege RE milieu de 
ire, nous Jurons avec bonheur de servir la i Daia qui e: terres- 
i ua „ dans un geste symbolique, on melange un peu z aa 
levee sur tous les coins glorieux de la iba aa e, terre pre- 
des morts. Chacun en prit une parcelle, qu'il mit pi du sang 
suspendit le sachet ă son cou. Les lEgionnaires &taient zi sachet et 
ment aux morts du pass€, et pour refaire la Roumanie ri a arts 


vu dans şi scapulaire patriotique, le symbole de leur volonte d 
vitude ă ideal qu'ils s'ctaient impos€. a 


mâme qu'il ex; 
qu'il exigera deus ans, parfois 


LE PREMIER APPEL AUX MASSES 
.- CODREANU EX 
SUR LES FOULES UNE INVINCIBLE ATEI ANCA 


E. ra a i fai la IEeion, strictement ferme, ne s'6lar- 
ur et prudence. L'oeuvre essentielle d'education. ce- 
pendant s'acheminait ă sa perfection. Et de chaque le aa d 
venu veritablement un homme nouveau, Codrâanu sie uvoir i 
tendre qu'il soit un apâtre plein de zele, irradiant de = sboesă dâsi 
reux du martyre. C'est le 8 novembre 1929, qu'il decide de e 
aux masses. Le premier appel reste comme Pune des plus €tonnantes 
aventures qui se puisse imaginer. Nous n'avons pas et ă la verite, nous 
ne pouvons pas avoir ici, la moindre idee d'une propagande adoptant 
les moyens qui furent ceux de Codrâanu ă ce moment. Mais Codreanu 
avait au supreme degre Lintuition des besoins et des instincts du 
peuple roumain. Et ceite intuition lui permettait davoir de Lâme 
roumaine, et mâme de ses complexes inconscients, dont on sait au- 
jourd'hui le r6le essentiel, une connaissance d'autant plus parfaite 
qu'elle ctait une connaissance du dedans, quelque chose comme cette 
tusion, cette identification de la connaissance et de son objet, qui est 


419 


i helas! 
i ode le plus pariait et s! 
ela e Le 15 decembre. Co- 


e en village. Les paysans curieux, 
y ii 

lques legionnaires qui V'accom- 

y a lă aussi, un gran 


pour la philosophie cont mici 
le plus rare de LEPPE RE za 
drtanu sten va, ă cheval, de villag 
se groupent autour de lui et des que!q a 
tet qui ont revâtu le costume nabon . ia caietul tou 
d de l'Archange et Codrâanu, sublime pelerin, d 
sans €loquence, le langage c es propl &- 
t arriver, que la r6surrection 


pagnen 
ctendar 
dans sa main gauche. TI parle, 

i eaux von 
tes. Il dit que des temps nouv sii 
de la Roumanie est proche, et que les Roumains doivent avoir Vâme 


pure. Pas un mot de politique, ni de e de Sai Cer 
est passe et sa trace est ineffacable. Le souffle le je it 
senti par ceux qui Pont entendu. Celui-lă est bien l homme qu 1 ai 
ă la Roumanie. De village en village, la nouvelle se propage, qu un 
prophăte stest eve. Lorsqu'ă la nuit tombante, la caravane approche 
des bourgades, les paysans sont lă, torches â la main, qui Lattendent 
et se disputent entre eux le privilăge de loger Codreanu. Des villages 
voisins des &missaires viennent le supplier: «Quand donc viendrez- 
vous chez nous?». On croirait lire une page d'Evangile. Et la cara- 
vane, ă chaque halte, s'aceroit de cinq ou dix paysans qui, laissant 
la leur famille et leurs biens, suivent les legionnaires et vivent avec 
eux. Ce curieux phnomene ne peut s'expliquer que par Linvraisem- 
blable pouvoir d'attraction personnel qu'exergait Codreanu, pouvoir 
que tous ceux qui ont eu le privilege de lapprocher ont reconnu, 
quiils aient €t€ sympathisants ou adversaires. C'est une veritable fas- 
cination mystique qu'il exercait sur tout le monde. Le voir constituait 


dans la vie d'un homme un €venement qui ne pouvait s'oublier. 
. 


PREMIERES PERSECUTIONS DE CALINESCO. - DISSOLUTION 
DE LA GARDE DE FER (11 janvier 1931) 


Devant le succâs sans precedent de ces manifestations successives, 
Codreanu qui vient d'organiser la Garde de Fer sur ses bases perpe- 
tuelles (fevrier 1930), decide d'entreprendre, en Bessarabie, une tour- 
nce analogue ă celle quiil venait de faire en Modalvie. Il ajoute une 
preparation plus minutieuse, lui donnant Vaspect d'une operation mi- 
litaire. Le ministre intimid6, ferme les yeux devant cette expedition; 
mais le sous-secrâtaire d'Etat î VInterieur, Calinesco 
une parfaite vision des choses, 


de danger pour le regime, 


pressent, avec 
es, tout ce que la Garde de Fer represente 
si elle se developpe; il interdit la manifes- 


480 


N ear auite projetee. Les vingt mille paysans qui attendaient ca 
gouyerilerite PE pa PAgienice itenietirue; ne comprirent La cet seat 
sur lequel ental, et ils continutrent d'accorder leur confiance ă ce 
Nei a nouveau s'abattait la râpression officielle. 

| alinesco ——nous rencontrerons maintenant ă chaque instant ce 
petit homme borgne, qui livrera contre la Garde de Fer un combat 
sania „merci, tantot declare— profita d'un attentat contre un sous-se- 
io raire d'Etat, commis par un obscur ctudiant non legionnaire, et 
d'un attentat contre un journaliste enjuive, commis par un €tudiant, 
lEgionnaire cette fois-ci, pour prononcer pour la premiere fois, la dis- 
solution de la Garde de Fer (Ul janvier 1931). Bien entendu, vu 
Organisation interne du mouvement, une telle mesure s'avere d'une 
inefficacit€ qui bouleverse les pronostics gouvernementaux. Codreanu, 
une fois de plus est arrât€ comme complice moral des deux attentats; 
mais le chef dinculpation n'est pas retenu par le juge d'instruction, 
qui ordonne sa liberation. Codreanu, toutefois, avait pass€ injuste- 
ment un mois et demi en prison. Sa perseverance et sa tenacite n'en 
sont pas 6branlces. Au contraire, nous l'avons vu, c'est avec joie quil 
acceptait ses souffrances qui le purifiaient, et le rendaient plus digne 
ă ses propres veux de sa mission et de sa fonction de chef de la Le- 
gion. N'tait-il pas juste, devait-il penser, qu'stant le chef supreme, 
il soit le membre de la Garde qui totalise la plus grande quantite de 
souiffrance? Cette quantite n'est-elle pas le critere de elite dans Vesprit 
legionnaire? Et mavait-il pas dit que si le Nid et le Camp sont les 
organes normaux de la Communaut€ legionnaire. la prison en est un, 
extraordinaire, mais le plus parfait de tous? 


PREMIERS SUCCES ELECTORAUX. - CODREANU 
RENTRE AU PARLEMENT 


En 1931, ă la suite de la demission du Gouvernement, de nou- 
velles €lections gencrales ont lieu en Roumanie. Le Chef de la Garde 
de Fer, dissoute, decide d'accepter le combat, et ses candidats se pre- 
sentent purement et simplement sous le vocable: Parti de Corndlius. 
Codrâanu. La luite €l6ctorale fut violente et mâme sanglante. Les 16- 
gionnaires n'eurent pas d'elus, ă cause d'une invraisemblable clause 
constitutionnelle insârâe dans la loi electorale roumaine. Nous aurons 
Poceasion d'en parler ă propos du magnifique succ&s parlementaire en 
1937. Par contre, lors d'6lections partielles en aoât 1931 et en avril 


481 


s. Codreanu et son pere renlrent au Par- 
iouant pâs: a 
1932, la clause ne ie 7 pata le Gouvernement, qui pronorice pour 
Și 1 Ş A R 
lenta care di e tion de la Garde. Ce qui est un singulier aveu 
a : issoluti 3 PE 
citme fois la disso iz 3 vene 3 E 
la deuxier En. juillet 1932, nowvlles ag Es e Co 
“i Hssance. : E 8- 
E fait rentrer au Parlement cinq de ses E Sa gl on fisa ol 
reanu fai : dera pas ă trahir. 
ă : et qui ne tardera p 
ce succes grisera = E , 
co, ae AA Epas n'avons pas Lintention d'accorder une grande 
len en . - A 7 eu 5 
e au travail parlementaire des depules lcgionnăureşi A le 
meme de leur participation a ce rouage 
= iz 2 du parlementarisme une 
d&moeratico - constitutionnel. Codreanu fera p «IIMIE 
PPE a : i n s up- 
critique âpre et definitive, soulignant son e pun maia p 
: i remier discou 
tion. Nous ne saurions toutefois passer sous ilepse ep Tree ars 
SR i Gai s significatives in- 
du Capitaine de la Garde, ainsi qu'une de „ses că ci isi 
: e sg institu 
terventions. Dans son premier discours, Codreanu demande 100 


de la peine me mort pour châtier «ceus qui se sont appropries fraudu- 
leusement les deniers de LEtat». 


Hypoecritement, un depute crut gener 
Je Chef l6gionnaire par cette interruption: «Vous vous dites chrâtien, 
et champion de idee chretienne. Je vous rappelle que votre exigeance 
est antichrâtienne.» A quoi Codreanu repondit avec dignite et sainte 
violence: «Monsieur, lorsquiil stagit de choisir entre la mort la ma 
Patrie et celle d'un bandit, moi, je prâfăre celle du bandii. Je crois 
que je suis un meilleur chretien si je ne permels pas au bandit de 
mener mon pays ă la destruction.» Dans une autre intervention qu'il 
fit contre le Gouvernement, (lequel venait de prendre de draconnien- 
nes mesures contre des ouvriers grevistes, et les avait meme fait mi- 
trailler, sous pretexte d'anticommunisme! ), Codreanu declara: «Moi, 
et les hommes de bon sens, nous n'avons peur ni du Communisme, 
ni du Bolchevisme. C'est autre chose qui nous fait peur: c'est que 
les ouvriers de ces ateliers n'ont pas de quoi manger. Ils ont faim... 
Il faut satisfaire ă ces deux besoins: la faim, et la soif de Justice.» 


importance « 
i : 
faire, nous trahirions Vesprit 


UN GRAN CAMP DE TRAVAIL: LA DIGUE 


Mais le vrai travail se poursuivani selon. des methodes dejă bien 
arretees, et bien entendu hors de toute compromission constitution- 
AR le 10 juillet 1931, Codreanu dâcide la 
Se sui orgie modele de celui qu'il avait crâ6 pour construire le 

er des ktudiants chrâtiens ă Iassi. Il cre i 

„ ML cree un inmense Camp de 
Travail, avec un but parfaitement defini: construire In 
une digue de 


gencralisation des camps 


4182 AS 


maniere ă €viter les debordements catastrophiques et periodiques de 
la riviere Buzeu. Puisque le Gouvernement ne remplissait pas son 
devoir, en ngligeant cette construction d'utilite publique, les legion- 
naires suppleeraient ă cette criminelle carence. Il n'est pas besoin de 
souligner ce que la rcalisation d'un tel projet eât acqwis de sympathie 
ă la Legion. Le ministre de IInterieur, Calinesco (toujours lui! ), ne 
s'y meprit pas; îl fit arrâter des le debut, les cinq cents travailleurs 
legionnaires. Codreanu repondit ă cette provocation par une lettre non 
€quivoque au President du Conseil, lui disant notamment: «Jai dres- 
s6 ces jeunes gens ă Lâcole du Sacriţice et de LHonneur. La mort, 
oui! Phumiliation, non!». Ces mots furent-ils compris comme un aver- 
tissement? Toujours est-il que des ce moment la repression contre la 
Garde se fit plus serree. 


L'EQUIPE DE LA MORT 


Une €quipe speciale de propagandistes fut aussi crece sous le nom 
«L'Equipe de la Mort». Elle comprenait des hommes qui, volontaire- 
ment, setaient offerts individuellement ă Codr6anu pour mourir pour 
lui, la Legion et la Roumanie. Ces hommes allaient en camions, de 
villages en villages, et chantaient des hymnes patriotiques ou des 
chants  legionnaires. Ils avaient aussi leur hymne ă eux. Le lecteur 
juguera de lui-meme de Lesprit magnifique qui animait cette troupe 
d'6lite, par les quelques strophes suivants: 


« Nous sommes LEquipe de la Mort. 
« Nous descendons de Moldavie. 

« Nous avons jet€ les des du Sort. 

_« Ou vaincre, ou bien perdre la Vie! 


« Dans le pays, la detresse est grande. 

« Car Letranger comme un maitre commande. 
« Et le Roumain dans sa propre maison 

« Nest quwun mendiant en sujetion. 


« C'est pour cela que des aujourd'hui 

« Nous commengons le Grand combat; 

« Pour chasser hors de la Patrie les bandits, 
« Et le nettoyer du haut en bas. 


483 


Capitaine; 
accueillerons toute 
davres des bourreaux, 
ys nouveau. 


s les peines. 


« En rang avec le 
Avec joie nous 
Par dessus les Ca 
Nous construirons un pa 


4 le sourire pour decor. 
face que nous la regardons. 


de la Mort. 


ous mourrons! ». 


« Nos levres on 
« La Mort? c'est de 
Nous sommes VEquipe 
« Qu nous vaincrons, ou n 


n soi rien qui fut illegal. Et 
ce qui tait de regle, ils 
marchons et nous chan- 


blable tournees m'avaient en 
s hommes 6taient arretes, 


«Nous ne faisons rien; nous h 
Calinesco savait parfaitement Veâcho de sympathie 


illaient dans le peuple. Et plus que jamais îl 
îtait decid€ ă tout faire contre la Garde. De son câte, Codreanu qui 
sentait se lever deliberement contre la Legion la rEpression officielle 
et qui, par contre, ne la sentait pas encore parfaitement prete ă af- 
fronter dâjă les €preuves supremes, recommandait la prudence, et 
donnait lordre d'âviter tout acte qui put fournir un pretexte ă Cali- 
nesco. Mais la chute du Gouvernement, Varrivee au pouvoir des Li- 
bâraux, en la personne de Duca, qui s'etait fait fort de reduire la 
Garde ă zero, cretrent une situation nouvelle, et firent entrer le con- 
flit dans sa phase aigu€. La Garde afironte d&s maintenant le martyre. 


De sem 
quand ces rude 
pouvaient dire: 
tons!» En realite, 
que de tels accents reve 


NOUVELLE DISSOLUTION DE LA GARDE.- EXECUTION DE 
DUCA.- PROCES ET ACQUITTEMENT 


Duca fut appel€ par le Roi, parce qu'il avait les faveurs de Mada- 
me Lupescu. On rougit d'avoir ă ccrire le nom de cette courtisane jui- 
ve dans un livre ou lon eut voulu tout faire pour en maintenir 
Vambiance d'honneur et d'heroisme. Helas, cette femme a fait tant 
de mal ă ce pays qu'on ne peut ommettre de la nommer. Le nouveau 
President €tait aussi /homme de Titulesco, grand orateur de la Tri- 
bune de Genve, curieux et dangereux bonhomme, pour qui la spi- 
ritualit legionnaire ctait absolument inaccessible, qui Vestimait du 
reste mythologique, relevant plutât de la medecine psychiâtrique, que 
de la politique. Quant ă Duca lui-mâme, peu avant de prendre le 
pouvoir, il avait manifeste publiquement sa haine de la Garde, et s'âtait 


484 


e 


pe 


Po 


e m i el 


de A da este) de Calinesco! Jamais, Ihostilite î la Garde n” 

troisig ti decidee, aussi coherante, aussi puissante. Pour la 
pe fois la Garde fut dissoute. 

a reponse ne se fit pas attendre. Le 20 dâcembre 1933, alors 

attendait son train sur le quai de la gare de Sinaia, Duca paya 

Vie son intolerable audace. Les trois legionnaires qui avaient 


TO E 6 i S H pi . - . 
p câde a cette execution, allerent se constituer prisonniers, selon la 
tradition legionnaire. 


qu'il 
de sa 


Ils ctaient trois. Leur popularite dans la Legion fut immense. On 
les appella les Nicadors, mot forme des premitres lettres du prenom 
de chacun. Et aujourd'hui encore, ces Nicadors, entres dans la glo- 
gaeiie) legende des martyrs de la Legion, restent le type le plus pur 
du hâros. Dans la chanson de la Sainte Jeunesse legionnaire. n'est-il 


point dit: 


« „.„Nous construisons des Eglises et restons courageuse- 
[ment dans les prisons.] 

« Parmi les pires persâcutions. 

« Nous chantons en pensant aux Nicadors! ». 


Les Nicadors, qui furent condamnes ă la prison. moururent, sau- 
Vagement assassin6s, le 30 novembre 1938, le meme jour que Codrea- 
nu lui-meme. 

„De cette date, s'ouvre la douloureuse periode que les Legion- 
naires appellent «la Terreur». Le Gouvernement ne se contenta pas 
de faire inculper les trois auteurs metsriels du meurtre. mais, plai- 
dant la responsabilit morale des chefs de la Legion, il pretendit 
monter un proces monstre ă grand spectacle. De plus, comme le Ge- 
neral Cantacuzene fut inculpe, et que l'tat de siăge avait €te decrete, 
la competence juridique fut accordee ă un Tribunal de Gencraux. L? 
âge et lindependance morale de ces derniers en firent des juges im- 
partiaux, rebelles aux mots d'ordre gouvernementaux. Et une fois de 
plus, tout le monde fut acquitte, sauf, bien entendu les trois legion- 
naires, auteurs de lexecution. 


FONDATION D'UN PARTI LEGAL: «TOUT POUR LE PAYS» 


Comme bien l'on pense, ce procăs et cet acquittement, prononcâ 
par des juges integres, eurent dans opinion un retentissement con- 


485 


ne parlant de Codreanu 
dun hitlrien (lui, si 
et si jaloux de Linde- 


e ne decolerait pas: 
d'un terroriste, OU 
onneles, 
opinion semblait de plus en 
nduire par les l€gionnai- 


le. Si la Presse juiv 
5 archiste, 
e comme d'un an Spa ga Va 
e lus dures disciplines pers 
attache aux P = ip 
dance morale de la Rou A 
mită a. ai accepter de se laisser co 
plus en pluegprcae et Li urage et d'heroime moral avait couru 
reputation de Co ; : y 
res, dont la e ME profita de la dâtente que representa lie 
toulala PAY de 'Tataresco, homme timide et timore qui ne voulari pas 
voir , i Rae: 
“a A Von lui €lăve pientot  autant de  statues ius celles 
re - . . f. 
dacia a ă Duca, pour faire fonder par son ami et ga e, le Ge 
GJBES . ... . Ră 
a ] Cantacuzene, un parti politique proprement dit, conforme ă la 
iii ei i 34 ă iouer le jeu constitutionnel. Ce Parti 
l&pislation en vigueur et pret â ] utioi ( 
i our nom: «Tout pour le Pays». Son organisation dedoublait 
cut p : : 
6gi mper sur la nature de ce 
celle de la Legion, et personne ne put se tromp pa arturt, det 
1 
Parti, puisque le fondateur Cantacuzene, en annonc A 
peu pres en ces termes: 


siderab 


«Mon chef politique. Cornelius Codreanu, 
mia charg6 de fonder un Parti...» (novembre 1934). 


EXECUTION DE STELESCO, TRAITRE A LA LEGION 
ET A SON CHEF 


C'est en 1935, que se place lun des rares faits de traitrise carac- 
terisce, que la Legion aura ă enregistrer. Il sera commis par Stelesco, 
un jeune moldave qui avait fait la connaissance de Codreanu en 1930, 
lors des premiăres et 6piques tourndes ă cheval de villages en villages. 
Al devra ă Codrâanu son sige de depute, et malgre qu'il ait te au 
moins jusqu'en 1932, lun des premiers lieutenants de Codreanu, il 
n'hesitera pas ă laccuser publiquement et ă 6crire contre lui des ar 
ticles absolument ignobles, qui n'eurent pour effet (comme toujours 
dans ces cas lă), que de deshonorer son auteur. Cette odieuse attitude 
S'agerave du fait que le journal de Stelesco ctait pay par le Gouver- 
nement, que Stelesco menait une vie scandaleuse, et refusait de se 
plier a la discipline legionnaire. Cette trahison, publique, et qui n'- 
tait pas seulement un abandon, mais une attaque, si sale que la L6- 
gion entire en &tait atteinte, Gtait vraiment intolerable, non seulement 
Ra e ii a m ema 
SOD de ie Săi our e Capitaine ainsi traite par un 

Jours est-il que Stelesco fut exâcut6, dans V'hâpital ou l'on 


186 


i 


lraitait son a 
f 


urent a ppendicite, en 1935, par dix legionnaires qui, eux aussi, 

ssassin6s le 30 novembre 1938, avec Codreanu. 

a imi ori il avait ccrit: «L'Histoire nous jugera sur ce 

le plus odi xons ant.» n reste devant l'Histoire, comme le modele 
plus odieux et le plus vil de la trahison et du parjure. 


LE SACRIFICE VOLONTAIRE DE MOTZA. - SON APOTHEOSE 
A TRAVERS TOUTE LA ROUMANIE. - LA CREATION DU CORPS 
D'ELITE: LE CORPS MOTZA-MARINE 


A Vâte de 1936, dix mille legionnaires voulurent s'engager com- 
îi volontaires dans armee chrâtienne et nationaliste de Franco. Co- 
dreanu cependant, devant limpossibilit€ de cet exode massif, permit, 
parmi I€lite et la hicrarchie legionnaires neuf membres, qui sous la 
direction du genâral Cantacuztne lui-meme, iraient combattre en Es- 
pagne, en premier lieu son beau-frere: Motza, qui depuis 1922 est 
a ses ct6s, a 6t6 emprisonne€ avec lui ă la prison de Vacaresti et qui 
ctait tenu pour le premier legionnaire, apres Codreanu lui-meme. C'est 
a cette occasion que se manifeste en Motza, lexteme grandeur a la- 
quelle peut parvenir le sacrifice legionnaire accompli volontairement. 
Persuad€ que la mort est creatrice et feconde, Motza part pour LEs- 
pagne dans le but bien arrâte d'y mourir. Il dit adieu ă sa femme, îl 
&crit son testament (qui reste un document absolument sublime), îl 
laisse pour son fils une lettre qui ne devra tre lue quă ses vingt-un 
ans (lettre que la police saisira, et detournera); tout cela temoigne de 
la volonte bien deliberee de Motza de ne pas revenir. Il part pour 
VEspagne, non pas comme un volontaire ordinaire, mais comme une 
victime expiatoire, afin que son sang repandu serve la cause de la 
chretiente contre la barbarie, et afin qu'il annoblisse et serve la Le- 
gion. Des les premiers jours de 1937, Motza et Marine engages dans 
le Tercio, trouvent la mort en combattant. Codreanu, tres douloureu- 
sement frappe dans son coeur, ordonne de faire rentrer les corps en 
Roumanie. Et c'est la funebre, mais magnifique et inoubliable exal- 


“tation des morts, par une population enthousiasmee de respect devant 


la Mort, volontairement consentie, et Lesprit magnifique de la Legion. 
A la frontiere, les corps sont charges sur un train special. A chaque 
gare, les prâtres viennent les benir et la foule se recueillir. On traverse 
ainsi du Nord au Sud, dans un cortege triomphal, toute la Bucovine 
et toute la Transylvanie, province natale de Motza. Puis, on revient 


487 


d'Ouest en Est. Dans 


is la Roumanie serale . 
fois puisse măginer, al- 


rsant celle 


„1 Bucarest, lrave : nonie qul $ £ 
iza itale, la. plus grandiose filie personnes: des archeveques, 
a Capiiaie deux cen : 

tendait les heros: Plus de de LOrdre de Michel le Brave, 


E e nembres - 
prâtres, des n de Armee, des membres 


des ete E re ÎN ace immendeăă 
e, et la E vothăose. Le Sacrifice de Motza â 
i rii pas 6t6 vain, puisque d'un coup 
“ter Ia Legion sur les sommets. Apres cette grandiose 
fonda le Corps d'slite Motza-Marine. Ce COTDA 
dix mille membres, tous prâts au sacrifice 
ar le serment que nous avons re- 


legionnaire. Et Codreanu disait, aux pre- 


des evâques, des 
des fonctionnaires, 
du Corps diplomatiqu 
La Garde îut ce Jour" 
peine consomme, 
il contribuait ă por 
ceremonie, Codreanu 


comprenait au maximun! 
et engages â syY donner p 


N 


pet de Lelite 
produit ă ei = roma «Il faut mettre le coeur, le front et le 
miers ie dă que ceux de son camarade Marine, comme 
iu A Nara roumaine. Qui'ils soient le fondement des futures 
: aines dans les si&eles ă venir. Mettons Motza et Ma- 
de la future elite roumaine... Vous qui representez 
il faut que vous vous engagiez, par ser- 
vraiment, vous soyiez 


corps 


grandeurs roum 
rine comme base 
les premieres de ces elites, 
ment. ă vous comporter de telle sorte (Ue3 A 
pour ces futures dlites. une base saine, pleine de pariu cs possibi- 
lits; il faut que vous defendiez le mouvement legionnaire, afin 
qutil ne glisse pas sur le chemin des affaires louches, de la vie facile, 
de limmoralite, de la satisfaction des ambitions personnelles, ou de la 
convoitise des grandeurs d'ici-bas. Vous allez jurer que vous avez com- 
pris, quiil n'y a plus dans votre esprit aucun doute, que Motza et Ma- 
rine n'ont pas consenti le sacrifice supreme pour que nous, ceux d'au- 
jourd'hui ou ceux de demain, nous puissions simplement organiser 
sur leurs tombes de scandaleux banquets. O! Moiza, tu n'es pas mort 
pour cela. Ton sacrifice a cte fait pour ton peuple. Vous allez done 
jurer que, dans notre langage, le fait d'etre elite legionnaire ne sis- 
nifie pas seulement combattre et vaincre, mais principalement se sa- 
crifier d'une facon permanente et personnelle pour le service de la 


Nation; vous avez compris que lidee d'elite est lise ă lidâe de sa-. 


crifice, de pauvrete, de vie dure et austere et que, lă ou s'arrâte le 
sacrifice, la aussi s'arrâte elite legionnaire!». 
Mon Dieu! Ş : 
Stiu Dicu! que ces accents sont sublimes, et comme il faut avoir 
Val â 
sl € en profondeur Vâme de ses hommes pour que de telles pers- 
ives ne 
soient pas seulement de bells homselies, mais des puissan- 


4198 


NU ai A II 


ces efficientes d'action! Comment voulez-vous que contre une force 
unifice dans une tele spiritualite commune, le miscralle borgne de 
Calinesco ou lignoble jouisseur du trâne, puissent faire quoique ce soit 
d'efficace? La Garde dans cet esprit et par son €lite, sera d'autant plus 
forte qu'elle sera plus frappee. La magnifique manifestation collective 
de 'sympathie qui suivit le sacrifice de Motza est plus qu'un symbole; 
elle exprime cette rcalite si conforme ă la spiritualite legionnaire que 
ln mort est par elle-meme une puissance creatrice, attractive, et qu'il 
n ya de triomphe que par elle. N'est-ce cette idee cvangelique, que le 
grain ne germe pas si d'abord il ne meurt? 


SUECCES ELECTORAL FOUDROY ANT EN 1937 


Cette meme annce, en novembre, 6lections gencrales. Le Parti 
«Tout pour le Pays», affronte pour la premiere fois la bataille €lecto- 
rale. Cette bataile est en Roumanie d'un genre tout particulier, pour 
trois raisons: la loi electorale, la corruption electorale, la pression 
gouvernementale sur les slections. 

La loi electorale roumaine ctait absolument unique en son genre. 
On vote au scrutin de liste departementale. Et on applique, pour lattri- 
bution des sieges ă chaque Parti, la repartition proportionnelle, avec 
cette scandaleuse clause restrictive, que si un Parti obtient 40 90 des 
voix, îl a droit, outre au nombre de siges que lui assigne la repartition, 
ă la moti€ des si&ges restant ă râpartir. Cette clause a ct€ inserce dans 
la loi, pour assurer une certaine majorite coherente, malere extreme 
multiplication des Partis. Ne vit-on pas dans un departement, jusqu'ă 
53 listes concurrentes. En realite, c'est une clause qui a toujours jou€ 
en faveur du Gouvernement au pouvoir, lors de la campagne electorale. 
On n'avait jamais vu, en effet, un Gouvernement ne pas obtenir les 
fameux 40 90. Il est vrai que les moyens utilises ctaient destines ă 
exercer une pression absolument scandaleuse sur l'electeur et que d'au- 
tre part, le Gouvernement donnait lexemple de la fraude et de la co- 
rruption €lectorales. On ne comptait plus en Roumanie les urnes sans 
fond, ou au contraire les urnes ă moiti€ pleines avant louverture meme 
du bureau de vote. Les gouvernements avaient invente mieux que cela 
mâme et pour empâcher les villageois de se rendre au canton pour 
voter, lautorit€ prefectorale declarait, quelques jours avant les elec- 
tions, que tel village €tait «contamine», ce qui entraînait comme me- 
sure administrative installation d'un cordon sanitaire de police, inter- 


489 


ctions pass6, la maladie du 


[i our des ele i, 
J tir6. Nous n'avions tout de 


ct le cordon re 
France! A 4 
u Parti fut assuree; bien entendu, par 


donna ă Codreanu plus d'agenis 6lec- 
ucun autre chef de Parti, 


disant de sortir du village: 
village etait declaree gucrie 
mâme pas encore VU cela î i 
slectorale 
La propagande 6lec E, 
les membres de la Legion; ce q 


9 
pir dă dire ue nen pe > Z 
toraux (si Lon ni e de Codreanu n'6tait paye, contraire- 
PE 9 S« eENI5 
En ralite, aucun de S 


3 Pusace et les tracts ou prochures remis ă la population devaient 
Sere le Le public ne manqua pas de voir lă le signe cer- 
t Ace de Vhonnâtet& du mouvement. Conforms- 
la Propagande devait âtre simple et po- 
tre positivement la Garde, qu'ă 
rsaires. Le tract qui fut le plus largement diffuse ă 
les mots: «Capitaine, tu dois rendre no- 
illant que le soleil au firmament.» Cer- 
une idee d'une bataille €lectorale, me- 


avait a 


men 
ître payes par elle. 
tain de la pauvrete e 
ment ă un ordre du Capitaine, r 
sitive, s'attachant plus ă faire connal 
attaquer ses adve 
cette occasion portait ces simp 
tre pays de Roumanie aussi br 
tes, nous n'avins en France auc 


nce sur de telles formules. i cm 
On en profitait pour jeter dans tous les villages ouă Lon passait, 


les bases de futurs Nids. Et lagent Slectoral initiait les sympathisants 
3 la vie legionnaire. On chantait des hymnes patriotiques et les chants 
legionnaires. On recommandait ă ceux qui avaient ât€ touches de rester 
constamment en contact, de chanter entre eux, de parler peu, mais de 
faire voir qu'ils ctaient acquis ă la Legion. Bref, il faut croire qu'un 
formidable travail d'infiltration fut fait, puisque, sans qu'aucun grand 
meeting, au sens propre du mot n'ait eu lieu, Codreanu eut 72 deputes 
€lus, infligeant ainsi, pour la premiere fois, au Gouvernement, de 
n'avoir pas les 40 90 reglementaires. Succes sans precedent, mais dan- 
gereux; car, devant impuissance du Parlement ă assurer un Gouverne- 
ment stable, le Roi va faire figure darbitre, puis de solution au 
problăme politique ainsi crâ€. Or, le Roi est lennemi jure de la Garde, 
car ce presomptueux et infatuc souverain est jaloux de Codrsanu, et 
craint que le Capitaine de la Legion ne prenne un jour sa place. 


VERS LA DICTATURE ROYALE 


Cest maintenant que commence le grand desarroi politique de la 
Roumanie. Le Roi, qui ne peut appeler au Gouvernement, ni un li- 
ri ni un national-paysan, ne veut pas se resoudre ă solliciter Co- 

reanu, qui d'ailleurs refuserait. Dăs lors, abandonnant deliberement 


490 


O 07 0 ia e 


Vespoir d'avoir un Gouvernem 
le Roi fait appel ă M, Goga, 
acharn€. Il espăre ainsi satisfa 
connaitre que de croire les d& 


pe tai ; 

t iza de Vappui parlementaire, 
mem re du Parti de Cuza, antisemite 
ire les legionnaires. Mais C'est mal les 


să nat A tară du veritable combat legionnaire, 
semitisme violent. Au r i 
2 este, —et le fait 


est d'importance—, le ic 
s premie risc ; 
pt rr E, p SI că mesures sont a peine prises par 
ga contre les Juifs, que les trois Etats iuifs d y 
„su ca ME a , Juiis du monde, l'Angleterre 
„ Suivie des Etats-Unis et de la France G i 

iei Aula 2 € » protestent energiquement 
et q ngleterre iait remettre ă plus tard un voyage que le Roi Ca 
rol devait entreprendr i : 
pa p 4 en Angleterre, Le Roi comprend la pression qui 
est. faite sur ui, et sy soumet. Prenant comme pretexte un dossier de 
police, monte par Calinesco, qui a le porteteuille de I'Interieur, il ren- 
voie Goga, decide de gouverner dictatorialement, octtoie au peuple rou- 
main une Constitution que celui-ci sera appele ă ratifier sans la con- 
naître, appelle au Gouvernement le Patriarche de l'Eglise orthodoxe 
A .. ? 
homme compromis s'il en fut, tant nationalement que moralement, et, 
s'appuyant sur l'Armece, inaugure la tyrannie de la Couronne dont, â 
travers le monde, la Presse juive et maconne sera chargte de chanter 
les louanges, de demontrer lextreme sagesse, et la grande moderation. 


CALINESCO TENTE QUELQUES COUPS CONTRE LA GARDE 


Calinesco est encore, inmuablement, ministre de l'Intcrieur. Les 
pleins pouvoirs vont lui permettre d'agir contre la Garde avec une fe- 
rocite qui ne va pas se dementir, et sans Gtre inquicte d'avoir ă rendre 
des comptes de ses actes ă autre que le Roi lui-meme. Mais c'est bien le 
Roi, qui des cette 6poque, est lennemi le plus implacable de la Garde. 
Prenant pretexte d'une lettre adress6e par Codreanu ă lorga, dans la- 
quelle le Capitaine de la Legion reprochait au grand nationaliste rou- 
main d'avoir trahi les espoirs de toute une generation, Calinesco fait 
arrâter Codreanu et le fait inculper de menaces. Les Tribunaux, qui, 
dans le changement de regime ont perdu toute Lindependance qui est 
seule garante de impartialite de la Justice, condamnent Codreanu a 
six mois de prison. La Garde qui a des ordres formels ne bouge pas. 
Dans le mâme temps, les sbires de Calinesco procădent ă Varrestation 
massive, indistincte et non motivee de tous les cadres legionnaires 
sur lesquels ils peuvent mettre la main. Ils sont envoyes dans des camps 


de concentration, tandis que ceux contre lesquels on a trouve un pre- 


texte pour les traduire devant les Tribunaux sont envoy6s dans les mi- 


nes de sel. La Garde, qui a des ordres formels, ne bouge pas. 


491 


șI: y RE DE CODREANU. - LE SAUYVA- 
LA CONDAMNATLLUON DERNIERE : 
GE ASSASSINAT DU CAPITAINE DE LA LEGION 


Alors Calinesco senhardit. Il croit le moment venu de porter le 
coup fatal ă Codreanu et ă la Garde- II fait izadbire le ca taina de ia 
Legion devant un Tribunal d'exception, sous Vinculpation attentat ă 
la săret6 de LEtat, de haute-trahison et de compromission avec Penne- 
mi. On connait cela! Le proces est passionn€. Codreanu, dix heures 
durant, temoignera sans sfutation possible de son innocence. Le Ge. 
neral Antonesco portera lemotion ă son comble, quand, simple t&moin, 
il ira publiquement serrer la main du prevenu, qui est son ami et son 
Chef, et râpondra au President, lui demandant si en conscience, i e 
croit ă la culpabilite de Codrâanu: «Je ne serre pas, moi, la main d'un O CRIMĂ ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII 
traitre!». La Presse, qui devait publier in-extenso tous les debats, rece- 
yra Pordre des le second jour, de S'abstenir, et ne pourra publier înt6- 
gralement que le requisitoire. Le proces devant Vopinion est gagn€. 
Mais les juges asservis ont des ordres. Le Capitaine de la Legion de 
V'Archange Michel est condamne ă dix ans de reclusion! 
Calinesco respire. Il croit que tout est fini. La Garde ne bouge pas. 
Mais non! Le Roi est hante, parce que son rival vit toujours. Cette pre- 
sence en prison du si pur Capitaine, est comme un cri de vengeance de 
toute la Legion. Le Roi veut que Codrâanu meurt. Il donne ordre a 
Calinesco d'exâcuter cette ignoble mission. Le sale policier cependant, 
recule devant Lignominieux attentat. Le Roi revient d'Angleterre, sur 
ces entrefaites, avec limpârieux mandat: Codrâanu doit mourir. Dans 
la nuit du 29 au 30 novembre 1938, le lendemain meme du retour du 
Roi ă Bucarest, Codrâanu est assassin€, lâchement etrangle par 
ses gardiens. Avec lui, treize legionnaires dont les Nicadors, p 
trouvent une semblable mort. Pour donner une apparence, on simule 
une fuite des prisonniers; on tire ă balles sur leurs cadavres; mais, pris 
de panique, on ne sait que faire de leurs corps; Codreanu est mort! 
Mais on le craint encore! A bout d'expedients, on les arrose dacide sul- 
furique, afin qu'ils brulent. 
Plus tard, quand pieusement, tes Camarades sont venus te recher- 
cher, Codreanu, ils n'ont trouv6 qu'un tas de cendres informes. Sur les 
traces de PArchange, tu n'avais rien laisse ă la terre et comme lui, tu 
avais pris ton envolee vers Dieu. 


PAuL GUIRAUD 
(Du livre «Codreanu et la Garde de Fer», 1940.) 


i 492 3 


i ae 


A 
| acest răstimp de douăzeci 
Corneliu Zelea Codreanu sa 
umanității», dar s'a lăsat peste 
cere scelerată lespedea grea a co 
cată de norii grei ai ipocriziei și soarele dreptăţii nu poate încă , 
pentru toţi. Dar acest lucru nu pori a 
vărului. Există o justiţie iman 


i Sa A lar în faţa lui Dumnezeu, 
în aceste zile de grea încercare la care este supus neamul nostru poate și 

. wo. Lă . EA o. *1v ă u 
ca o ispăşire pentru vina de a fi lăsat să i se ucidă cei mai curați din- 


tre fiii săi, care au denunțat și luptat contra lui Anticrist cu armele 
Arhanghelului Mihail, noi Mărturisim puteri şi elanuri de luptă în 
spiritul de Jerită a camarazilor noștri martirizați, că suntem pătrunși 
de adevărul creștin pe care l-a trăit Corneliu Codreanu, că nicio jertfă 
nu este zadarnică și că: «Biruinţa veșnică și adevărată este biruinţa 
născută din Martiriu» (Corneliu Zelea Codreanu). 


495 


ii 


CUR NISIU Ra 
Pag. 
Din mulțimile oarbe: Aron Cotrus sf iza 5 
PARTEA I 
CORNELIU CODREANU ȘI REVOLUȚIA 
OMULUI NOU 
CAPITOLUL 1 
LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL 
1. Corneliu Zelea Codreanu : Ion Protopopeseu ....,, 13 
2. Înfruntarea răului. În faţa cu adevărul: V. lasinschi ... — 31 
3. Legiunea Arhanghelul Mihail: George Racoveanu ... ... 63 
CAPITOLUL 11 
CORNELIU CODREANU: OMUL 
4. Un om din altă plămadă: Grigore Manoilescu ... ... -. A 
5. Căpitanul: Horia C. Cosmovici ... ... „e see ee e 


497 


Ig: 


18. 


a nitanul i Ion Banca CE a e te j 
See de creştet. Dragă Corneliu: lon ate E a 
Crucile depe muntele Pietrosu: V. e i AN Arta 
Pe aripa Arhanghelului: Preot Vasile Bo ne 
13 septembrie: Corneliu Georgescu i ret e Sia 
13 septembrie. Către camarazi: [lie Gârneaţă ... ... -: 


CAPITOLUL III 
DIMENSIUNILE DOCTRINEI LEGIONARE 


Din lumea legionară: Victor p. Gârcineanu ... -.. a 
La Icoană. Măsura creștinătății noastre. Esenţialul. Le- 
giunea și L.A.N.C.: lon 1. Moţa .. «me eee eee mi e a 
Ce este politica naționalistă. Națiunea împotriva Statu ui 
de import. Crez de generaţie: Ideologia faptei.: Vasile 
Din «Sociologia și Arta Guvernării»: Traian Brăileanu. 
Ecumenicitate naţională. Idealul românesc în lumina 
istoriei: Ion Ţolescu ... ...Î... +: ce ee eee ee ee 


PARTEA II 
ASASINAREA UNUI CREZ 


CAPITOLUL IV 


ÎMPREJURARILE MORȚII LUI 
CORNELIU CODREANU 


Statul Burghez și revoluţia naţională. Patriarhul Ro- 
mâniei împotriva Bisericii: Vasile Marin ... ... ... ... 
Pledoaria în procesul lui Corneliu Codreanu: C. Hen- 
fescuii ss 0 aa) 2 PE a seca pe lee a) BT DI oa e 
Memoriile dela Jilava și Doftana din 1938: C. Z. Co- 
dreanu ...- i ogiepeeti zel serata ri af ete eap a Iara 
Asasinarea Căpitanului: Constantin Papanace 


173 


191 


211 


225 


230 


257 


271 


219 
318 


21. 
22, 


23. 
24. 


25, 
26. : 
27. 
28. 
29. 
30. 
31. 
32. 


33. 


34. 


35. 


36. 


(jertfe legionare) 


CAPITOLUL v 


PE DRUMUL CĂPITANULUI 


In făgașul Istoriei: Traian Braileanu ... ... ... ... ... 
Moţa-Marin: General Platon Chirnoagă ... ............ 
Ultimele clipe cu cei uciși cu Căpitanul: Nicadorii și 
Decemyării Jaurianij a luarea e 
Masacrele din 21-22 septembrie 1938: Preot St. Pala- 
Miti Dumitrescu (răsbunatorul Căpitanului) : C. Papa- 
nace tii, ua A Re RIERE sete. OC aa Daca 


CAPITOLUL VI 
ACTUALITATEA LUI CORNELIU CODREANU 


Asasinarea unui crez. O dureroasă actualitate (Pentru 
«foştii legionari» dela Glasul Patriei din Pankov). O 
anunmită adaptare la conjucturile politice actuale: Ion 
Tolescul iei re oi de ae OS poe aa oeaat are Cab oarăeee ce 
Generaţia dela 1922. Pentru ce s'au jertfit: Constantin 
Papanace; 6 aa ae pe 2 au aa aia Pa oC PRIAR a la 
Codreanu, astăzi: ]. L. Gomez Tello ... ... ...... ... ..- 


CAPITOLUL VII 


CORNELIU CODREANU ET LA GARDE DE FER: Paul 


Guiraud. ee 


Pag. 


345 


348 
350 


352 
354 
364 
369 
314 
382 
384 


387 
399 


41 


451 


Căpitanul după deshumare 


e 


E 


S'a terminat tipărirea acestei carți la 
23 Aprilie 1966 in Atelierele «Grâ- 
ficas Benzal», calle Virtudes, 7, Ma- 
drid. S'au tipărit 500 exemplare dintre 
care 25 în copertă de piele pentru 
bibliofili, numerotate de la 1 la 35, 
cu stampila Colecţiei Dacoromania. 


i 


Cre 
> 


GOLECTPIA DACOROMANIA. 


i Ton 'Porescu: Arhanghelul Mihail, ii 

Memorial Legionar. SA pază a a A sic 
1960. 160 pag. Sul ARS, 

D. Bacu: Aiud. Poezii, 1961. 106 pag. 

lon PnoroPopescu: Idealul. Eseuri şi articole, 1962. 172 pag. 

Ojrandă. Poezii din închisori, 1963. 100 pag. 

D. Bacu: Piteşti. Centru de Reeducare Studențască, 1963. 200 pag. 


DoRiNA LENCIU: Aripi de Lumină. Rime și poeme în Proză, 1963. 
80 pag. 


Căpitanul. Mit al poeţilor. Poezii, 1964. 126 pag. 
D. Bacu Acolo șezum şi plânșem. Poezii, 1964. 90 pag. 
C. PApANACE: Evocări. Gând si faptă legionară. 1965. 196 pag. 


LEONIDA Lurorovicr: O altă lume. Poezii, 1965. 88 pâg. 


j 


20 


> tă A iertati pi