Legea anul II, nr. 3-4, iunie-iulie 1957

Anul II. Nr. 3 - 4 


Iunie - Iulie 1 Or>T 



„Aci îii aceste adâncuri sufleteşti umle politi¬ 
cienii, cu progrumele lor de împrumut, nu putuseră 
să se ponoare, uni înfipt rădăcinile mişcării legio¬ 
nare. Fie iui vor mai putea fi scoase de nimeni 44 

CORNELIU 7. CODREANU 




G. RACOVEANU: 

Inainte-mergători 

Despre „inactualitatea 4 * mişcării legionare vreau 
să spun aci două vorbe şi-un cuvânt, anim când 
se împlinesc trei decenii de la înfiinţarea ei. Căci 
aceastu este, pare-se, obiccţitineu cea mai seriousă 
pe care adversarii cinstiţi o aduc azi mişcării 
întemeiate în 1927 de Corneliu Codreanu şi de ca- 
murazii lui: Ion Moţa, Ilie Gurneaţă. Corneliu Geor- 
gescu şi Radu Mironovici. 

Actualitatea, ori inactuulitatea, miei mişcări oii 
unei instituţii este — totdeauna — în funcţie de 
structura prezentului istoriei. A fi a c t u a 1 însem¬ 
nează u intra cu o componentă hotărîtoure în struc¬ 
tura prezentului istoriei. Dar în ce sens se pre- 
ciseuză în momentul de fuţă această structură? Se 
piecisează ea îu sensul unei ordini inuteriuliste, 
ateiste, comuniste? Nu. Cel puţin pentru spaţiul 
nostru european, nu. Pentru acest spaţiu, în mo¬ 
mentul de fuţă această structură se precisează 
într’uu sens diametral opus ordinei anticreştine 
comuniste; se precisează în sensul unei ordini u 
libertăţii şi a dreptăţii sociale ul 
căror ideal se află în învăţătura creştină. In a- 
ceustă ordine, înspre care se îndreaptă astăzi Euro¬ 
pa, însuşi naţionalismul este repus în cinste, 
dar în cadrul lui firesc, de atitudine care trage 
toute consecinţele, îngăduite, din constatarea fap¬ 
tului firesc că orice om uparţine — în mod obişnuit 
fără putinţă de sustrugere — unei naţiuni. Căci 
învăţăturu universală u lui Cristos cinsteşte spe¬ 
cificul, unicul diferitelor naţiuni, socotindu-1 
bogăţie şi splendoare; dar ea repudiază şi condam¬ 
nă aberaţia şi crima. 



CĂTRE CAMARAZI SI PRIETENI 

Se împlinesc astăzi trei decenii de când Căpitanul a fundat „Legiunea Arhanghelul Mihail 1 . 

Înfiripată în marele său suflet , încă din anii adolescenţii , prima înmugurire a a- 
cestei credinţe s‘a produs în primăvara anului 1919 în pădurea Dobrina, când un grup de tineri 
liceeni se pregăteau pentru lupta de rezistenţă românească “dacă armata bolşevică va trece 
Nistrul şi apoi Prutul, ajungând să încalce şi locurile noastre “ (P.L. pag. 9). De acolo a por¬ 
nit să rodească în identificare şi combatere a infiltraţiilor bolşevice care încercau să infec¬ 
teze sufletul poporului românesc şi să submineze organismul României abia întregite. Şi la 
10 Decembrie 1922 s ( a produs „iluminaţia colectivă, ca lumina unui fulger în mijlocul unei 
nopţi întunecoase , în care tinerimea întreagă işi voia viaţa şi onoarea pentru neamul nostru 
(P.L. pag. 75). Drumul de foc al primei generaţii din România întregită a fost trasat. Instinc¬ 
tul sănătos al tineretului lunian a intuit — peste aparentele înşelătoare — primejdia te vine 


ILIE GÂRNEAŢA: 

Comemorare rodniea 

în atmosfera de confuzie voită, când lumea 
nu vrea să facă încă deosebire precisă între prie¬ 
tenii şi duşmanii intereselor sale vitale, şi când 
unii diplomaţi inconştienţi sau de rea credinţă 
fac totul ca să întărească prin „coexistenţă* 1 
zapisul de la Ialta, pecetluind astfel mormân 
tul milioanelor de sclavi vânduţi muscalilor, 
legionarii din închisorile sau munţii Patriei ro¬ 
bite, din surghiunul Sibcriilor, sau din pribegie, 
comemorează în rugăciuni treizeci de ani de la 
înfiinţarea „Legiunii Arhanghelul Mihail**. 

Pentru lumea care se sbate azi într‘o îngro¬ 
zitoare criză morală, actul dela 24 Iunie 1927, 
din Iaşi, nu poate avea semnificaţie adevărată, 
îi lipseşte acestei lumi perspectiva să-l judece 
şi să-l înţeleagă. 

în cele două decenii de luptă şi jertfe grele, 
generaţia lui Corneliu Zclca Codreanu face să 
dispară în ţara românească Comunismul — ce 
stătea gata să ne înghită, în fiecare clipă, în¬ 
dată după primul război mondial. 

în timp ce în toate ţările din jurul nostru 
tineretul universitar şi muncitorimea erau câşti¬ 
gate pentru cauza lui Marx şi lui Lenin, în Ro¬ 
mânia Mare, sub conducerea lui Corneliu Co¬ 
dreanu, în Universităţi şi şcoli, în fabrici şi 
uzine se înălţau spre lumina divină sutele de 
mii de cruciaţi împotriva satanismului bolşevic. 

Actul dela 24 Iunie 1927 consacră spiritul 
micului grup de elevi adunaţi în 1919 în p㬠
durea de pe dealul Dobrina, decişi să moară cu 
arma în mână, apărând neamul de primejdia 

bolNc vică. 




na aberaţia şi crima. 

Dară însă structura prezentului istoriei se în¬ 
dreaptă în momentul de faţă — cel puţin pentru 

spaţiul european — înspre această ordine, atunci 

însemnează că migrarea legionară intră în compo¬ 
nenţa structurii prezente a istoriei. Pentru cel care 
e familiarizat cu adevărurile fundamentale ale miş¬ 
cării legionare nu mai rămâne asupra acestui fapt 
umbră de îndoială. După treizeci de ani de stăruin¬ 
ţă într'o credinţă — împotriva tuturor adversiţă- 
iilor, a daemenirilor, ameninţărilor, împilărilor şi 
crimelor — avem dreptul să facem aci, în scurt, 
amintire despre aceste adevăruri: 

I. Kăul. mizeria, ruina ne vin de la suflet, nu de 
la lipsurile programelor politice. In consecinţă, de 
uci treime pornit: de Iu suflet. Pentru miş¬ 
carea legionară sufletul omenesc este punct de 
pornire, nu de ajungere. Sufletul acesta trebue îm¬ 
podobit din nou cu virtuţile creştine — româneşti. 
De aci supunerea faţă de învăţătura lui Cristos: 
trăirea adevărului creştin — universal şi ubsolut — 
cu inimă română, în haină românească. 

II. Realizarea operei de însănătoşire u sufletului 
— posibilă, după îuvăţătura legionară — este s i li¬ 
ft u r a îndreptăţire la conducerea 
ţării. 

III. Atăta vreme cât într^o organizaţie politică 
există hoţi, canalii, lichele, ea nu are dreptul să 
conducă ţara. 

Mă opresc. (Enumerarea tuturor legilor miş¬ 
cării şi indicarea strălucitelor exemple de trăire 
în conformitate cu ele, nu intră în cadrul acestui 
articol). Pe aceste adevăruri fundamentale se 
sprijină toate preocupările de ordin programutic ale 
mişcării legionare. 

Privită în esenţa ei mişcarea aceasta — şcoală 
spirituală şi organizaţie politică totodată — nu 
numai că se încadrează în structura prezentului 
istoriei: dar îi este înainte-mergătoare. 

Două categorii de oameni ar fi în drepturile lor să 
socotească mişcarea legionară inactuală. 

A. Cei care au ajuns la încredinţarea că structura 
prezentului istoriei se precisează în sensul comu¬ 
nismului ateist, sau a socialismului marxist. Pentru 
aceştia mişcarea legionară — cu preocupările ei 
profund creştine — evident că nu mai poate intra 
în raza actualului. 

H. Cei care văd în mişcarea legionară o organi¬ 
zaţie dictatorială, (ca cea fascistă, ori naţional-so- 
cialistă) a cărei grijă de zi şi de noapte e ajungerea 
lu putere, ca să stăpânească apoi după fărădelegea 
tiraniei. Aceştia, deşi cred că structura prezentului 

continuarea in pag. 2 


tul sănătos al tineretului yomân a intuit — peste aparentele înşelătoare — primejdia ce vine 
dinspre răsărit, nu numai pentru neamul românesc, dar şi pentru întreaga aşezare creştină. 

Şi-a strâns mai vârtos rândurile şi a dat alarma. Strigătul său disperat a răsunat însă în 
pustiu! Clasa noastră conducătoare — cu rare excepţii — copleşită de concepţia unui ma¬ 
terialism grosolan era absorbită de preocupări afaceriste, în detrimentul avutului public. 

Plaga politicianistă a început să gangreneze ţara. „Acest fel de om care trăeşte astăzi în 
politica românească l-am mai întâlnit în istorie. Sub domnia lui au murit naţiuni şi s l au 
dărâmat state" (P.L. pag. 285) „Acest tip deom (politicianul) nu mai are nimic din nobleţă 
rasei noastre. El ne dezonorează fi ne omoară. Dacă acest tip de om va continua să conducă 
această ţară, neamul românesc va închide ochii pentru totdeauna şi România se vn prăbuşi 
(P.L. pag. 285). Satana pusese mâna pe sufletul politicianilor. Pentru înfruntarea tuturor 
acestor tagme satanizate, care ne ameninţau la graniţă sau ne subminau în interior, Căpi¬ 
tanul a înfiinţat, acum trei decenii, la 24 Iunie 1927, „Legiunea Arhanghelul Mihail". Prin 
aceasta sensul adevărat al luptei între doua lumi era bine definit. Înainte de a lua un aspect 
politic, lupta va avea un caracter moral. Căci „Ţara aceasta piere din lipsa de oameni nu 
din lipsa de programe “ (P.L. pg. 285). De aceea „Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult 
o şcoală şi o oaste decât un partid politic. 

Poporul român, în aceste zile ale lui, are nevoie de un mare educator şi conducător, care să 
biruiască puterile răului şi să sdrobească tagma celor răi. Pentru aceasta însă, el va trebui să 
biruiască mai întâiu răul din el şi din ai lui" (P.L. pag. 285). Deci, în primul rând educaţie 
naţională, inspirată din morala creştină, pe toate planurile. Nici o râvnă de a ajunge la con¬ 
ducerea statului înainte de „desăvârşirea în sufletul naţiunii, a unui proces de perfecţionare 
omenească" (Circ. 271). „Pe noi ne interesează România de mâine" (Circ. 111). Dar tocmai 
această temeinică acţiune de redresare morala a poporului român a alarmat pe duşmanii 
noştri de moarte, care vizau „România de mâine"; şi toate elementele parazitare care îşi 
trăiau în desfrău ziua de astăzi. De aci a pornit lanţul de prigoane, care au culminat prin 
masacrarea Căpitanului şi a elitei legionare din lagăre şi închisori. 

Astăzi, după aproape patru decenii dela manifestările Căpitanului în pădurea Dobrina şi 
trei decenii dela fundarea „Legiunii Arhanghelul Mihail" problema se pune, în esenţa ei, în 
aceiaşi termeni. De data aceasta însă lupta pentru rezistenţa materială şi mai ales morală pri¬ 
veşte de aproape întreaga aşezare creştină a lumii libere. Sensul „luptei între două lumi" în¬ 
cepe să fie desluşit de straturi cât mai largi ale opiniei publice mondiale. 
îDar primejdia diversiunilor pentru" coexistenţă", cretate de Anticriştii orientali (şi de afa¬ 
ceriştii Occidentali) nu trebue subestimată. Pentru o rezistenţă eficace şi o lupă biruitoare în 
această încleştare, pe viaţă şi pe moarte, cu Anticrist este nevoie de întărirea cuirasei morale, 
aşa cum a făcut Căpitanul, când a fundat „Legiunea Arhanghelul Mihail". Şi această necesi¬ 
tate a „reînarmării morale" pentru salvarea lumii libere o recunosc şi o proclamă solemn în 
conferinţe internaţionale bărbaţi de stat de vastă experienţă şi înalţi prelaţi de mare prestigiu, 
din toate ţările şi de toate confesiunile. 

Pe acest drum Mişcarea Legionară se găseşte în avantgardă. Ea este precursoare a intro¬ 
ducerii elementului moral ca parte predominantă în activitatea politică. Numai pe acest 
drum indicat de creştinism se va putea ajunge la biruinţa adevărată, care să aducă libertate, 
dreptate şi pace între oameni. Acesta a fost, este si va fi crezul nostru legionar. Deaceea 
— cum spune Moţa — „pentru noi nu există înfrângere şi dezarmare, căci forţa ale cărei 
unelte vrem noi să fim, e etern invincibilă". 

Credem în biruinţa binelui. Cu ajutorul Sfântului Arhanghel Mihail, tagma celor răi va fi 
nimicită. Cu această nestrămutată credinţă păşim înainte, călăuziţi de spiritul întemeetorului. 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 


în exil. la 24 Iunie 1957 


CONSILIUL CONDUCĂTOR Al. MIŞCĂRII LEGIONARE 


ILIE GÂRNEAŢĂ 
VASILE IASINSCHI 
CONSTANTIN PAPANACE 


.ii in.i iii mana, .ipar.uiu ucaiuui uc prunc )uu 

bolşevică. 

Dela spiritul din pădurea Dobrina, 

care a însufleţit pe cei cinci fondatori din 1927, 

vor trebui să se inspire toţi aceia care ar voi, 
cu bună credinţă, să elibereze lumea de apoca¬ 
liptica dominaţie comunistă. Lumea liberă n‘are 
altă alternativă: ori se orientează spre o redre¬ 
sare morală, însufleţită de dragoste şi dreptate, 
în sensul — spuneam noi — doctrinei creştino 
- politice - sociale a Mişcării Legionare şi se 
salvează, ori înclină spre dezarmarea morală şi 
coexistenţa cu spiritul diavolesc al comunismu¬ 
lui. în cazul din urma va dispare fiind înghiţită 
de cei fără de Dumnezeu. Numai spiritul creştin 
în viaţa publică poate rezolvi problemele grele 
ale prezentului: fie ele sociale, politice sau eco¬ 
nomice, care frământă lumea în acest sfârşit de 
eră. 

Comemorând 30 de ani de lupte, suferinţe 
şi jertfe, noi legionarii de pretutindeni nu ne 
lăsam descurajaţi de biruinţa aparentă şi mo¬ 
mentană a forţelor răului. Credem că zecile de 
milioane de morminte în care monştrii comunis¬ 
mului ateu au socotit că pot îngropa adevărul- 
vor fi mâine temelie pentru o lume nouă creşti¬ 
nă, viguroasă şi purificată. Cu sau fără voia 
Occidentului, paralizat în faţa pericolului — 
din lipsa lui de credinţă — neputincios şi sinu¬ 
cigaş cu teoriile lui, utopia comunistă se va 
prăbuşi în curând sub povara grelelor sale p㬠
cate. Semnele acestei prăbuşiri se arată. 

Precursori ai societăţii de mâine — care va 
trebui să fie morală şi justă, iubitoare de Dum¬ 
nezeu şi de aproapele său, să ne străduim a fi 
la înălţimea obligaţiilor ce decurg din legămin- 
tele noastre şi din jertfele celor ce-au murit cu 
speranţa că vom duce opera lor mai departe. 
Pentru aceasta se impune: 

Să ferim Mişcarea Legionară de compromis¬ 
uri şi s‘o păstram pe linia ei de înaltă ţinută 
morală, de credinţă în Dumnezeu, dragoste de 
Neam şi spirit de jertfă pentru binele comun. 

Cei ce cu credinţă nestrămutată aţi străbătut 
toate încercările de până acum, cât şi cei ce se 
sbat încă în mlaştina desnădejdii, nu lăsaţi să 
se stingă în sufletele voastre candela credinţei 
legionare! Numai aşa vom putea întâmpina cu 
seninătate — biruinţa adevărului. 

Cu aceste nădejdi şi numai în acest spirit 
comemorarea celor 30 de ani de lupte pentru o 
lume de mâine, mai bună, dreaptă, creştină şi 
paşnică, va fi rodnică. 

.Madrid, 24 Iunie 1957 



pag. 2 


LEGEA 


iunie - Iulie 1957 


Intr’o chestiune de ... memorie 

In prezentarea pe care o face textelor clin Nae 
lonescu, reproduse după ROZA VÂNTURILOR 
(culegere îngrijită de Mircea E 1 i a d e, Bucureşti 
1937) şi după CONVORBIRI (Mircea E I i a d e, 
George Racoveanu, Freising 1951), Dl D.C. 
Amzăr afirmă următoarele: 

.,Tot prin 1941 am sugerat unui fost colaborator 
al lui Nae lonescu dclu” Cuvântul „să notze, cât 
se poate de exact. „Convorbirile** acestuia, la care 
fusese şi el de faţă, în care neuitatul maestru ro¬ 
stise euvinte vrednice de reţinut. (In prefaţa ma¬ 
nuscrisului ce mi-a prezentat prin 1912. autorul 
de care e vorba menţiona acest amănunt). In ulti¬ 
mul timp (1956) au apărut' în presa din exil c⬠
teva din acele însemnări''* (v. Nae lonescu, îndrep¬ 
tar ortodox, texte alese, ordonate şi adnotate de 
D. C. Amzăr. Wiesbaden 1957). 

Şi aşa aflu şi eu că Faptele şi Cuvintele lui Nae 
lonescu, adunate de mine în volum (încă needitat), 
au fost lucrate în faţa lui D.C. Amzăr. şi rostite 
către Amzăr pe când — întâmplător — eram şi 
eu pe-acolo; şi că datoria mea de suflet faţă de 
memoria marelui meu învăţător şi prieten de la 
Amzăr am învăţat-e. Căci cu toată învăluirea cu 
care vorbeşte („un fost colaborator al lui Nae 
lonescu**; „autorul de care e vorba**; „prin 1941“, 
„prin 1942**; „presa din exil**; „acest amănunt**), 
eu sunt „autorul de care e vorba**, iară LEGEA 
„presa din exil**. 

Mărturisesc că. deşi nti-1 văzusem, îu viaţa mea, 
pe Nae lonescu stând la taină cu Amzăr (sau, 
dacă vreţi: n'aui fost niciodută de faţă când Nae 
lonescu „convorbea** cu A. ceeace am „notat** eu), 
nici nu ştiam că el „mi-a sugerat** să scriu ce-am 
scris şi deci nici de „prezentarea** manuscrisului 
(cu prefaţa) . . . am recitit prefaţa şi am răsfoit 
manuscrisul. Iu ele — precum ştiam — nicio 
“menţiune** despre „acest amănunt** (prefaţa poar¬ 
tă locul şi data: Munchcti, 1B Noembrie 1941); în 
faptele şi cuvintele manuscrisului nici o vorbă 
despre D.C.A. (Şi asta n*ar fi fost cuviincios lucru, 
daca adevărul ar fi fost . . . precum nu este!) Dar 
nu putea fi altfel. Căci ce vorbea Nae lonescu cu 
Mircea Eliade, cit Vasile Hăncilă, cu Mircea Vul- 
cănescu, cu Petre Ţuţea (ori cu mine), nu vorbea 
cu Amzăr.Locul lui Amzăr era pe undeva . . . . 
mai pe la poartă. Aşa era situaţia! 

(Toată prihania invenţiei lui D.C.A. îşi ia por¬ 
nirea de la un fapt: A. a văzut, într*adevăr, manu¬ 
scrisul!) Rostul ciudatei construcţii? Să arate, celor 


MADRID, 10 MAI 1957 


Sub înaltul Patronaj al Alteţelor Lor Regale 
Principele NICOLAE şi Principesa IOANA ai Ro¬ 
mâniei, ASOCIAŢIA CULTURALA ROMANEASCĂ 
DIN SPANIA a organizat anul acesta la Madrid, 
între 10 şi 17 Mai eomeinoraea a HO de ani de la 
INDEPENDENŢA ROMÂNIEI, cu următorul PRO¬ 
GRAM: 

Joi 9 Mai 

Sosirea participanţilor din alte ţări. 

Vineri 10 Mai, ora 12. TE DEUM solemn, la Bi¬ 
serica San Jeronimo el Real. Ora 13,30 Pri¬ 
mirea participanţior români de către. AA. LL. 

RR. PRINCIPELE NICOLAE şi PRINCIPESA 
IOANA AI ROMÂNIEI. Ora 20,30 Recepţie 
dată oficialităţilor spaniole de către AA. LL. 

RR. 

Sâmbătă II Mai, ora 10. Vizitarea Muzeului Prado. 

Ora 17. Vizitarea oraşului 
Dumincă 12 Mai, ora 12. Slujbă religioasă. 

Luni 13 Mai, ora 10. Desbaterea temelor româneşti: 
a) Prezenţa românească în lumea liberă. 
Referenţi: Domnii HORI A STĂM ATU şi Ml- 
HAIL ENESCU. Ora 19 Conferinţă în limba 
spaniolă la A T E N E O Domnul SANTIAGO 
MONTERO DIAZ, Profesor la Universitatea 
din Madrid. 

Marţi 14 Mai, ora 10. Desbaterea temelor rom⬠
neşti: b) Propaganda românească. Referent: 
Domnul VINTILÂ HORI A — Ora 17. Desba¬ 
terea temelor româneşti: c) Esenţele culturii 
româneşti Referent: Doctor G. USCATESCU. 
Miercuri 15 Mai. ora 9 Excursie la Toledo. 

Joi 16 Mai. ora 10. Desbaterea temelor româneşti: 
d) Probleme ale viitorului românesc. Referent: 


DE LA U. A. R. G. 

Uniunea Asociaţiilor şi Instituţiilor Româneşti 
din Republica Federală Germană şi Berlinul de 
Vest e.V. a ţinut, în zilele de 6 şi 7 Aprilie, la 
Bonn, adunarea generală anuală. 

Prima şedinţă a Adunării Generale din 6 Aprilie 
ora 16 este prezidată de Domnul Preşedinte Geor¬ 
ge Racoveanu. După expunerea Preşedinte¬ 
lui, raportul Secretarului General şi raportul Co¬ 
misiei de Cenzori, Adunarea dă descărcare Ge¬ 
stiunii Comitetului. 


Profesor ION PROTOPOPESCU — Ora 20,15 
Concert: Orchestra de cameră TRAIAN PO- 
PESCU. Solişti: Doamna LOLA BOBESCU. 
Doamna JACQUELINE BLANCARD — Ora 
21,30 Masa comună. 

Vineri 17 Mai, Incbeerea săptămânii comemorative. 

Un număr de peste o sută de reprezentanţi ai 
Românilor din exil au participat la festivităţi. Din 
Germania, D-nii: Gen. Ion GHEORGHE (cu Doam¬ 
na), Av. llie GÂRNEAŢA, George RACOVEANU, 
Prof. Virgil MIIlAlLESCU (cu Doamna), Prof. 
univ. Miliail PRODAN (cu Doamna), Dr. Ştefan 
TEODORESCU, Dr. Ion POPINCEANU, Dr. Con- 
stantin NAGACEVSCH1 (cu Doamna), Dr. Leonida 
LUTOTOVICI (cu Doamna), Dr. DumitruPÂRÂU 
(cu Douiiina), D-na Dr. med. DOBBELSTEIN, Col. 
Dumitru ALEXANDRESCU, Maior George BALO- 
TESCU-BORDEA, Av. Virgil POPA, Av. George 
ACRIVU (cu Doamna), Av. Mircea ORENDOVICI 
(cu Dounina), Willy PRAGHER, George TASE, 
Alexandru PANA (eu Doamna), Florian PÂRVU- 
LESCU (cu Doamna), Avram MACARIE, George 
Bl I I MIII. si alţii. Din Italia. D-nii: Dr. 
Mircea POPESCU, Dr. Petre VAL1MAREANU. — 
Din Elveţia, Doamnele: Lucia BOL RGEOIS-POPO- 
M< 1. Maria MEZGHEIL Din Franţa: Pr. Namile 
BOLDEANU, D-nii: Ing. Duiliu SFINŢESCU, 
Demostene NACU, Ioan CUŞA şi. alţii. 

Festivităţile dela Madrid au contribuit enorm 
la întărirea legăturii sufleteşti între Românii de 
pretutindeni. Iniţiatorii festivităţilor merită toaţă 
lauda. 

Dar fără patriotismul şi generositatea -de atâtea 
ori probate- ale AA. LL. Regale PRINCIPELUI 
NICOLAE şi PRINCIPESEI IOANA ai ROMÂNIEI, 
realizarea frumosului gând n*ar fi fost posibilă. 


Comisia de Cenzori: 

D-l A. N i e o I a. Preşedinte 

D-l Scarlut Prescorniţoiu, membru 

D-l Avram IM a c a r i e, membru. 

Comitetul de Conducere se întregeşte cu: 

D-l George A c r i v u. Consilier 
D-l Prof. V. M i h ă i 1 e s c u. Referent (cu’.turale) 
D-l Dr. Paul M iro n, Ref. (asistentă socială) 
D-l Gheorghe T a s e. Referent (juridice) 
il DEUM 

PKNTKl UN IKK A BASARABIEI 

iJ ■ 4 tll l'm IA1LI IkL' I \ 


„P OVESTEA NUCILOR* 

In vara anului 1934 am plecat la Giuleşti, 
la grădina de zarzavaturi a Legiunii, să-l vedem 
pe Căpitan. L-am aflat la ceasul de pregătire 
teoretică a lucrătorilor pământului. Desculţ, 
cu pieptul şi braţele arse de soare, într‘un bor- 
deiu încăpător Căpitanul vorbea oamenilor. 
Ne- am aşezat şi Căpitanul şi-a continuat cu¬ 
vântul. Vorbea despre caracterul muncii legio¬ 
nare. 

„Ţinta muncii noastre, spunea el — trebue 
să fie, desigur, în primul rând câştigul: muncim 
ca să ne agonisim o mai bună stare materială. 
Dar o parte din truda vieţii noastre trebue să 
aibă alt rost; nu trebuie făcută pentru folosul, 
imediat, al persoanei noastre; trebue făcută 
pentru naţie. Trebuie făcuta cu aceiaşi împ㬠
care a sufletului cu care înaintaşii noştri „făceau 
binele şi-l dădeau pe apă". Dumneavoastră şti¬ 
ţi că părinţii şi moşii noştri sădeau nuci. Noi, 
cei de azi, nu mai sădim nuci; ci caişi, cireşi, 
meri. De ce? Fiindcă nucul creşte tare anevoie. 
De multe ori nu apuci să mănânci din roada 
lui. Pe câtă vreme caisul creşte văzând cu ochii. 
Bine: dar pe vremea moşilor noştri creşteau 
nucii mai repede? Nu! Creşteau tot ca acum. 
Şi cu toate astea ei sădeau nuci. De ce? Fiindcă 
— socoteau ei — aveau să mănânce copiii şi 
nepoţii din roada nucilor. Şi era tot una. Ba 
mai bine era!". 

Lecţia asta îi plăcuse mult Profesorului. 

In drum, spre oraş, mi-a spus: 

«Ai văzut cu câtă plasticitate a exprimat con¬ 
ştiinţa solidarităţii şi a permanenţei noastre pe 
pământ? Să scrii despre lecţia asta, când va a- 
părea ,, Cuvântul ". Să scrii neapărat!». 

(„Cuvântul,, a reapărut după 4 ani. Am scris. 
Titlul articolului: „Povestea Nucilor". începu¬ 
tul: „Un tânăr căpitan de oaste, la ora de teo¬ 
rie" ,,,, Cu tot meşteşugul cu care era scris, 
articolul a fost cenzurat, în întregime: pentru 
cuvântul: „căpitan"). 

(George Racoveanu: NAE IONESCU. FAPTE 
ŞI CUVINTE. Inedit). 

♦ 

DE LA BIBLIOTECA ROMANA: 

COMUNICARE 

Cu ocazia Săptămânii Româneşti din Freihtirg 
a apărut, la Madrid, o acrie de trei vignete (în 

l(MMMH) exemplare), purtând pe lângă textul de 
protent către UNESCO şi o ştampilă cu următoarea 








srriHiil!) Roh tii 1 ciudatei construcţii? Sâ arate, celor 

care nu cunosc .... că era precum n I * * 4 a fost! în¬ 
cercare primejdioasă. Căci, iată, n 4 au murit toţi 
elevii, colaboratorii şi prietenii lui Nae lonescu. 

Dacă eu aş afirma că broşura lui A.LUPTA MÂN¬ 
TUITORULUI a fost scrisă de inine, s*ar putea 
crede. Căci în preamărirea „Mântuitorului 44 său de 
odinioară (omorît la 30 Noemvrie 1038), neteologul 
Am/ar se ţine de Scriptură ca scaiul de oaie. 
Dar când Amzăr afirmă că „şi eu am fost de faţă 44 
când Nae lonescu vorbea eu el despre cele scrise 
de mine, e lucru grotesc. 

G. RACOVEANU 

I N A I N r E • M E K CA T O H I 
istoriei se preeisează în sensul unui socialism cre¬ 
ştin, nu văd cum ar putea fi actuală o mişcare dic¬ 
tatorială, într 4 o lume pătrunsă de conştiinţa valorii 
libertăţii. 

(iu cei care ţin de categoria primă nu ne vom 
pierde vremea. Asupra credinţei celor din categoria 
a doua merită să ne oprim. Căci nu numai în lenea 
de cugetare (care te face să iei aparenţa drept 
realitate; să socoteşti accidentul drept permanenţă; 
cazul izolat, drept manifestare u legii fundamentale; 
aparatura, drept eşenţial) trebue căutată explicaţia 
couvingerii la care ei uu ajuns. Nu trebue tăgăduit 
faptul că, după moartea Căpitanului, însăşi miş¬ 
carea legionară, le-a oferit adesea material pentru 
aceasta. Strâmbările, nesocotirea legilor legionare, 
în vremile din urmă — vremi în care o selecţiune 
firească a conducătorilor nu fusese cu putinţă 
au întunecat cinstitul chip al mândrei mişcări, în¬ 
tărind pe mulţi în convingerea sus amintită. 

Dar mişcarea legionară şi-a dovedit robusteţea 
morală. S*a scuturat de aventurieri, şi se află iarăşi 
pe drumul ei: drumul indicat de întemeietori. 

Oamenii cinstiţi sunt datori, deci, să-şi rectifice 
convingerile. Suspiciuni? Evident, mai pot exista. 
Dar muie e cinste se vor risipi, până la urmă. Le- 
gionurii sunt despre parteu asta liniştiţi. 

Când Nae lonescu afirmu că mişcarea legionară 
e ‘‘mişcare de mântuire 4 *, nu se gândea nici la uni¬ 
forme. nici la cântece, nici la succesele de o clipă; 
ci se gândea Iu esenţial: lu logodirea ei cu adevăru¬ 
rile mântuitoare ule bisericii creştine. Soarta miş¬ 
cării legionare el o vedea legată de soarta o r d i n e i 
creştine u lumii. Cu ea avea să cadă; cu ea 
avea să se ridice. 

Iată tâlcul liniştei legionarilor care au înţeles 
taina aceasta. 


stiunii Comitetului. 

A doua şedinţă se ţine în ziua de 7 Aprilie 1957, 
ora 9.30. Se alege şi se constitue Itiroul pentru 
alegerea noului Comitet de Conducere şi a Comi¬ 
siei «le Cenzori. Preşedintele Biroului este Dom¬ 
nul General Ion Gheorglie asistat de Domnul 
Colonel 1). A I e x a ii (I r e s c u şi de Domnul Ghe- 
orglie 1) r a g b i n c e s c u, lector lu universitatea 
din Berlin. 

Pentru locul de Preşedinte al Uniunii Domnul 
Generul I. Gheorglie propune candidatura Domnu¬ 
lui George Kacoveanu. Adunarea este întrebată 
ducă mai are pentru acest loc de propus pe alt- 
cineva. Ne mui fiind altă propunere. Dl Preşedinte 
al Adunării întreabă pe Dl Kacoveanu dacă aceptă. 
sau nu. în apluuzele tuturor delegaţilor 1)1 Kaco¬ 
veanu răspunde: mă supun! 

Domnul Prof. Virgil Mihăileseu. Directorul Bib¬ 
liotecii din Freiburg propune ca de data aceasta, 
ca un prinos de dragoste şi recunoştinţă pentru 
cel propus, să fie ales prin aclamaţii. 

Din pricina dispoziţiilor statutare se procedează, 
însă. la alegereu prin vot secret. 

Domnul G. Kucoveunu este ales din nou Preşe¬ 
dinte cu u n a n i in i t a t e ! Domnul Dr. Paul 
Miron cere cu faptul acesta să fie subliniat îu 
procesul-verbal al şedinţei. 

Se procedează apoi la alegerea celorlalţi membri 
ai Comitetului de Conducere. Noul Comitet: 

D-l George Kacoveanu, Preşedinte 
D-l Col. 1). A 1 e x a n d r e s c u , Vice-Preşedinte 
D-l Dr. Ion P o p i n c e a n ii. Vice-Preşedinte 
D-l Mircea Orendovici, Secretar General 
D-l Florian P â r v u I e s c u. Casier 
(în Comitet fac parte, de drept. Preoţii biserici¬ 
lor româneşti: Prot. Em. V a s i 1 o v s c li i şi Pr. 
Dr. V asile Z ă p â r ţ a n). 


CĂRŢI: 

MIRCEA EL1ADE, 

Mythes. reves et mysteres. Gallimard. 1957, 
312 pagini. 

VIRGIL IERUNCA, 

Litteruture Roumaine, în Histoire des littera- 
tures 2, Encyelopedie de la Pleiade, pp. 1389-1403 

NAE I0NESCU, 

îndreptar ortodox: texte alese, ordonate şi 
adnotate de D. C. Amzăr. Wiesbaden 1957, 
112 pagini. 



PENTRU UNIREA BASARABIEI 

Şl A BUCOVINEI DE NORD 

Pentru ziua de 6 Aprilie, ora 9,30, Uniunea a 

organizat un Te Deum, la Bonn, în biserica evan¬ 
ghelica din Franz Biicheler Strasse (Friedenskir- 
che). Slubja a fost oficiata de S. Sa Prot. Em. Va- 
silovschi. S. Sa a ţinut şi cuvântul festiv. 

PARASTAS PENTRU GRIGORE GAFENCU 

în aceeaşi zi şi în aceeaşi biserică (Friedenskir- 
<he), la ora 11,30, s‘a oficiat, din iniţiativa UNI- 
l .Ml, un parastas pentru odibna sufletului lui Gri- 
gore GAFENCU. Slujba divină a fost oficiată de 
Prot. E. Vasilovschi. Răspunsurile, în limba română, 
au fost date de bărbaţii corului Operei din Bonn 
sub conducerea Dirijorului lor. (Partiturile au fost 
scrise de Părintele Zăpârţan). 

Cuvântarea (în 1. germană) a fost ţinuta de D-l 
George Kucoveunu, Preşedintele UNIUNII. Exce¬ 
lenţa Sa Ambasador şi Oberst a.D. Werner Kie- 
witz, de la Cancelariatul Ordinelor Republicii Fe¬ 
derale, mulţumeşte călduros D-lui Kacoveanu 
„pentru cuvintele calde spuse despre prietenul şi 
camaradul Ex. Sale, Grigore Gafencu 44 . 

PRIMII MEMBRI DE ONOARE AI UNIUNII 

în şedinţa sa din 7 Aprilie a.c. Adunarea Ge¬ 
nerală a UNIUNII, la propunerea D-lui Prof. \. 
M ibăilescu, la care s 4 a asociat şi D-l Preşedinte 
George Kacoveanu, Adunarea proclamă următorii 
membri de onoare: 

Principesa LUISE zu Wied (Monrepos) 

A.S.R. Principesa IOANA a României (Madrid) 
A.S.R. Principesa DIANA de Ilohenzollern (Sig- 
maringen), „pentru interesul arătat faţă de 
manifestările ciilturule-naţionale ule Români¬ 
lor din Germunia 4 *. 


PUBLICAŢII: 

Destin. Nr, 10, Madrid 1956. 160 pag. Colaborări: 
George Uscătescu, N.P. Comneni, Grigore 
Gafencu, loan Claudian, Horia Stamutu, Mir¬ 
cea Eliude, Vintilă Huria. Dinu Adameşteunii, 
Constantin Brăiloiu, Alexandrina Mititelu, 

I. I). Coterlun. (Numărul cel mai bun din câte 
au apărut pân 4 acum). 

LIBERTATEA, An IV, No. 53 - 56, Aprilie - Iunie 
1957. Număr comemorativ: 30 de ani «le la 
întemeiereu Mişcării Legionare. Colaborări: 
Vasile lasinschi. Ion Protopopescu, Vasile 
Posteucă, G. Kacoveanu. 


|irot<*Mt rătre UNESCO ţi o ştampilă cu următoarea 
menţiune: „Şapte nni de existenţă Biblioteca Ro¬ 
mână. 10 Mai 1956.“* 

Luând cunoştinţă de acest fapt. conducerea Bib¬ 
liotecii Române a cerut D-lui Traian Popescu, 
editorul acestor vignete, blocarea şi depunerea 
celor 100.000 de serii la arhiva bibliotecii. 

Întrucât D-l Traian Popescu n 4 a îndeplinit ace¬ 
asta cerinţă, conducerea bibliotecii se vede obli¬ 
gată să aducă la cunoştinţă tuturor hotărârea luată 
în acest caz de către Adunar<‘a Generală a Biblio¬ 
tecii Române: 

1. Conducerea Bibliotecii Române nu are nici un 
amestec în această iniţiativă a D-lui Traian Po- 
pescu; 

2. Conducerea Bibliotecii Române a fost pusă 
îu faţa unui fapt împlinit, deoarece aceste vignete 
au fost tipărite fără asentimentul prealabil al Co¬ 
mitetului de direcţie; 

3. întrucât D-l Traian Popescu nu şi-a respectat 
angajamentul luat, de a depune vignetele la arhiva 
bibliotecii, şi după cum a recunoscut, a comerci¬ 
alizat pentru interese proprii o parte din aceste 
vignete, Adunarea Generală a Bibliotecii Române 
a hotărât să ia măsurile cuvenite pentru apărarea 
intereselor bibliotecii, prejudicate moralmente şi 
materialmente de acest act arbitrar făcut în numele 
instituţiei noastre. 

L Conducerea Bibliotecii Române îşi, exprimă 
părerea «le rău că este nevoită să aducă la cunoş¬ 
tinţa publicului această neregulă, dar n 4 a recurs la 
aceasta decât atunci când s 4 a convins că toate în¬ 
cercările făcute pe lângă autorul vignetelor de 
a şi repara greşala, s 4 au dovedit zadarnice. 

5. Biblioteca Română nu înţelege ca sub diferite 
pretexte să fie implicată în operaţii comerciale sau 
de altă natură, care nu sunt compatibile cu linia 
ei morală şi ţelurile propuse. 

BIBLIOTECA ROMÂNĂ 

din 

Freiburg (Germania) 

Nota Redacţiei. Iii chestiunea aceasta a co¬ 
merţului cu timbre, în care D-l Traian Popescu 
e specialist, are de spus un cuvânt greu şi Mişcarea 
Legionară. 

PUBLICAŢII: 

PERSPECTIVE CREŞTINE, An. II, Nr. 2, Aprilie 

1957, 16 pag. 

Colaborări: Alexandru Mircea, Vintilă Horia, 
Octavian Bârlea, George Kacoveanu, Anton 
Ştefănescu, I. Filip, F.P. Reproduceri după 
pictura Floritei Macedonschi. 





Iunie - Iulie 1957 


LEGEA 


pag. 3 


GENEZA MIŞCĂRII LEGIONARE 

de 

CONSTANTIN PAPANACE 


„Astăzi, Vineri 24 Iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul) ora 10 seara se înfiinţează: 

«L EGIUNEA ARHANGHELUL MI HAI L“ sub conducerea mea. 

Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. 
Fixez ca Şef al Gărzii dela Icoană pe Radu Mironovici*\ 

CORNELIU ZELEA CODREANU 


SVACNIREA INSTINCTULUI NAŢIONAL 

Mişcarea studenţească din 
1922 a cărei chintezenţă 
este Mişcarea Legionară a 
fost o puternică erupţie a 
instinctului naţional. O 
mărturisesc toţi aceia ca¬ 
ri au trăit-o: „Această ne¬ 
bănuită de nimeni mani¬ 
festare colectivă a tiner¬ 
eţii româneşti -scrie Căpi¬ 
tanul, - a fost o isbucnire 
vulcanică, pornită din a- 
dâncurile naţiei" (P.L. pag 
75). Iar Ion Moţa spune: 
„Ne-am dat clocotului şi 
svâcnirii curate. Căci 
„mişcarea studenţească" 
n‘a fost decât o svâcnire 
a inimei noastre, mai bine 
zis o reproducere în sufle¬ 
tele noastre a unei svâc- 
niri uriaşe venite din adân¬ 
curile fiinţei neamului no¬ 
stru. Un spasm al naţiunii 
bolnave, iată ce a fost 
mişcarea noastră" (Cranii de lemn, pag. 230). 

Se împlinea o veche profeţie a lui Eminescu: 
„Domnia fanariotă şi scurgerea sistematică de 
stârpituri şi faliţi în şesul Tării Româneşti a 
ţinut 121 de ani. Abia la 1921 ( n. b. sublinierea 
noastră) avem perspectiva ca prin o lungă re- 
acţiune a spiritului naţional şi a puterii de asi- 
milaţiune a solului şi a rasei, vom fi exterminat 
până şi urmele acelei domnii odioase" (Voi. II, 
pag. 292)*). „Dacă privim fierberea vieţei noas¬ 
tre publice, putem vedea bine că neliniştea per¬ 
petuă din generaţiunea de azi la ordinea zilei 
şi frecăturile ei, atât din viaţa politică cât şi din 
cea spirituală, nu-şi are cauza lor pe atâta în 
interese personale (precum susţin unii), ci mai 
mult în profunda sciziune dintre direcţiunele 
pe care au apucat unii pe de o parte, alţii pe 
de alta .... 

Insă generaţiunea ce creşte are şi ea datorii 


profund, cel mai sublim al vieţii morale" (Pro- 
udhon) şi nici nu credem ca Moltke că „fără 
răsboiu, omenirea s‘ar steriliza în materialism". 
Totuşi, nu negăm că, pe lângă atâtea calami¬ 
tăţi, răsboiul are şi unele părţi salutare în le¬ 
gătură cu procesul de selecţiune socială. 

Confruntarea la fiecare clipă cu moartea pe 
câmpurile de bătaie, sgudue adânc întreaga 
fiinţa a unui individ sau a unui neam. Legea 
selecţiunii naturale prin luptă funcţionează in¬ 
tens. Instinctele ofensive şi de afirmare se des- 
morţesc şi se învolburează. Elementele cărora li 
s‘au ofilit complet aceste instincte combative 
sunt depăşite şi adesea se prăbuşesc ca nişte 
copaci şubrezi. Chiar dacă în vâltoarea unui 
răsboiu se consumă mai mulţi dintre cei aleşi, 
totuşi, climatul spiritual, care se naşte, este 
propice mai mult respiraţiilor mari şi adânci. 
Duhul epopeic începe să stăpânească. Atmosfera 
tihnită, minoră şi adesea prozaică, se aşează 
ca o păclă în vreme de pace, se destramă sub 
presiunea tragismului pe care îl capătă proble¬ 
mele de existenţă în aspra confruntare cu mo¬ 
artea. Atunci adâncurile desfundate ale unui 
neam se învolburează şi îşi caută forme noi de 
viaţă, în consonanţă cu esenţa sa originară. 

Răsboiul de întregire din 1917 a avut acest 
efect asupra sufletului românesc. Toate rezi- 
durile sedimentate şi sgura aşezată în cele patru 
decenii de viaţă publică dulceagă, în aparenţă 
prosperă şi liniştită -turburată doar, pentru un 
scurt moment, de răscoalele ţărăneşti din 1907, 
care erau un simptom al clocotului din adâncuri, 
-au fost în aceşti ani de răsboiu vârtos scuturate. 

Instinctul de viaţă românească, desmorţit 
acum, de sub poleiala strălucitoare, dar şi otr㬠
vitoare, în care îi înăbuşea o clasă conduc㬠
toare hibridă prin structură ţi înstrăinată suf- 

U*rpsr»» îci riura ilrnmnl nrnnrm Ini c3n in 


pare entuziastă a avut-o întreg tineretul Ţarii, 
întâmplarea din pădurea Dobrina (Martie 
1919), provestită cu atâta emoţie de Căpitan, 
este caracteristică tocmai pentru noul duh, 
care s‘a zămislit din încleşarea răsboiului. 
Acest duh nou va fi purtat în suflet de viitorii 
studenţi şi, după dibuiri şi frământări, va is- 
bucni într‘o zi, cu puteri nebănuite. 

Climatul aspru de răsboiu şi confruntarea cu 
moartea, pe lângă învolburarea forţei, vitale 
a naţiei româneşti, a deschis şi perspective cu 
totul noi, în privirea, simţirea şi judecarea rea¬ 
lităţilor naţionale şi internaţionale, în multe 
privinţe esenţial deosebite de cele de înainte de 
răsboiu. 

ÎNTREGIREA TERITORIALĂ 

Produce şi ea o profundă schimbare în evo¬ 
luţia sufletului românesc. Prin rezultatul po¬ 
litic al întregirii graniţelor nu se epuiza, cum 
s‘a crezut, idealul naţional, pentruca noile ge¬ 
neraţii să se găsească în faţa unui gol produc㬠
tor de criză şi stagnare sufletească. Dacă s‘ar 
fi întâmplat un asemenea fenomen, cel puţin 
prima generaţie de după răsboiu, adică genera¬ 
ţia de la 1922, n‘ar fi manifestat nici un fel 
de nelinişte. Ar fi înclinat să beneficieze tihnită 
de avantajele pe care le aducea cu sine împli¬ 
nirea idealului naţional. în realitate, însă, feno¬ 
menul s‘a întâmplat invers: sufletul românesc 
pus în mişcare de toate aceste evenimente sim¬ 
ţea -chiar dacă nu complet desluşit- că dcacum 
începe partea pozitivă a idealurilor româneşti. 

De milenii neamul românesc a năzuit să se 
unească. Acest lucru era o condiţie esenţială 
oricărei prosperităţi de forţă materială sau 
spirituală. Dar era numai o condiţie , o etapă, 

un obiectiv premergător -fie el oricât de impor¬ 
tant'— mi înc5 un crnrt I unt 1 rinc^ în «rotr mne 


mărunţişuri, se găseau nepotriviţi pentru re¬ 
spiraţia pe care o dau spaţiile mari. 

ÎMPROPRIETĂRIREA ŢĂRANILOR 

Reforma agrară şi sufragiul universal, pro¬ 
clamate sub presiunea evenimentelor, au stârnit 
noi curente de energie, de data aceasta în sens 
vertical, de jos în sus, între straturile sociale 
româneşti. Lumea satelor împringea acum spre 
şcoli, până la universitate, valuri proaspete de 
tineret. Aceste contingente formate de fiii sau 
fraţii ţăranilor, care „imediat după răsboiu s‘au 
întors de pe front cu dor şi hotărâre de viaţă 
nouă" (P.L. pag. 120), aduceau un instinct 
românesc nealterat, sănătos şi înfrigurat de ace¬ 
leaşi mari năzuinţi. Prin revărsarea lor masivă, 
se schimba esenţial structura sufletească a cor¬ 
pului studenţesc, compus până atunci, din pro¬ 
geniturile elementelor orăşeneşti, care în mare 
parte erau de provenienţă dubioasă sau defor¬ 
mate sufleteşte de o mentalitate cosmopolită. 

Noile preocupări ale tinerilor fii de ţărani, 
vor purta pecetea instinctului sănătos (măcar 
în germen) adus din lumea satelor şi nu vor 
avea, în general, acele manifestări patriotarde, 
famfarone şi lipsite de orice credinţă interioară, 
reprezentate de speţa de studenţi zişi „naţiona¬ 
lişti" din care mai târziu se vor recruta diverşii 
Iamandi, Manciu şi alte asemenea exemplare 
detestabile. 

Contrastul între mizeria satelor natale şi 
poleiala orbitoare a oraşelor, unde mişună în 
desfrâu lumea interlopă a veniturilor, le va 
irita sensibilitatea şi răvăşi rândurile. Cei slabi 
vor aluneca şi se vor descompune în această 
lume sleită de plăceri, roasă de viţii şi perver- 
tiţă de turpitudini, sau se vor resemna în mi¬ 
zeriile camerelor mucigăite sau prin mansardele 
gheboase şi prelinse de ploaie, mângâind sper¬ 
anţa unei mizerabile slujbe la stat. Cei tari însă, 
vor mocni gânduri de evadare sălbatică sub 
impulsurile ancestrale, răscolite acum, după răs¬ 
boiu, dar încă nelămurite pe deplin. încotro, 
însă, se vor îndrepta? Iată, răspântia cu sur¬ 
prizele şi toate primejdiile ce pot rezulta din 

cursele întinse spre direcţiile orientărilor eresite. 
















Insă gencraţiunea cc creşte are şi ea datorii 

de împlinit, precum le are fiecare generaţiune, 
cc se înţelege pe sine însăşi; şi e lesne de pre¬ 
supus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, 

au cugetat şi la remedii contra lui. 

. . . Dacă o generaţiune poate avea un 
merit, e acela de a fi un credincios agent al 
istoriei, de a purta sarcinele impuse de necesi¬ 
tăţi, de la locul pe care îl ocupă în lănţuirea 
timpilor. Şi istoria lumii cugetă, deşi încet însă 
sigur şi just; istoria omenirii e desfăşurarea cu¬ 
getării lui Dumnezeu. Numai expresiunea ex¬ 
terioară, numai formularea cugetării şi a faptei, 
constituiesc meritul individului ori al gener- 
aţiunii, ideea internă a amândora e latentă în 
timp, rezultatul unui lanţ întreg de cauze, re¬ 
zultat ce atârnă mult mai puţin de voinţa celor 
prezenţi dacât a celor trecuţi" (Voi. I, pag. 43). 

Pare că aceste adevăruri formulate de Emi- 
nescu îşi găsesc o aplicare integrală în „Miş¬ 
carea studenţească". Totuşi, se naşte o serie în¬ 
treagă de întrebări în legătură cu fenomenul 
produs în 1922. Dece acest instinct n‘a erupt 
până atunci? Dece isbucneşte tocmai, imediat 
după întregirea graniţelor, adică în momentul 
când împlinirea idealului milenar era în toiu şi 
când ar fi părut mai natural să fie, mai ales 
după încordările răsboiului o tendinţă spre tih¬ 
nă, pentru gustarea acestei mari bucurii? Avea 
numai un mobil de apărare (defensiv) faţă de 
primejdia bolşevică, ce se profila tot mai ame¬ 
ninţătoare prin suportul ce-1 găsea în infiltra¬ 
ţiile evreeşti din Ţară, sau includea şi năzuinţi 
ofensive, de afirmare românească, ce de păşeau 
cu mult această primejdie? Din ce adâncuri 
veneau şi încotro se îndreptau aceste năzuinţi? 
Ce corelaţie exista între ele şi momentul istoric, 
în care s‘au manifestat cu atâta vehemenţă? 

Iată întrebări, care nu şi-ar putea, găsi răs¬ 
punsul integral în cadrul restrâns al acestei ex¬ 
puneri comemorative. Totuşi vom încerca să 
schiţăm unele elemente esenţiale, care au avut 
un rol‘ decisiv în declanşarea „Mişcării studen¬ 
ţeşti" din anul 1922. 

CLIMATUL RĂSBOINIC 

Prin concepţia noastră legionară, profund 
creştină, noi nu putem impărtăşi ditirambele 
exagerate făcute de unii cugetători, care con¬ 
sideră răsboiul ca „ceva divin în el însuşi" 
(Joseph de Maistre) sau ca „fenomenul cel mai 

* Toate citatele clin EMINESCU folosite în ace¬ 
astă expunere sunt extrase din ediţia CREŢU. 


toare hibridă prin structură şi înstrăinată suf¬ 
leteşte, îşi căuta drumul propriului său destin. 

Bucuria trecerii Carpaţilor, alternată cu dra¬ 
ma unei retrageri haotice, întreagă această gamă 

de emoţii contradictorii a făcut ca răscolirea 

să fie în toată întinderea şi mult mai adâncă. 
Din această răscolire generală s‘a născut spiri¬ 
tul de luptă eroică, ce a animat armatele de 
ţărani de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi în 
alte atâtea părţi glorioase. 

Dar aceasta contrasta profund cu preocu¬ 
pările meschine ale multora de la spatele fron¬ 
tului şi mai ales cu atitudinea mai mult decât 
detestabilă a fostului Principe Carol -viitorul 
rege tiran- care, cu clicile lui cultivate de pe 
atunci, se dădeau cu atâta nesocotinţă, la pe¬ 
treceri şi orgii. Acest contrast isbitor, pus în 
evidenţă pe fondul unei mari tragedii naţionale, 
a făcut să se adânciască iremediabil discrepanţa 
sufletească între marea masă a poporului ro¬ 
mân şi pătura lui conducătoare „super-pusă". 

Grelele încercări ale răsboiului au învârtoşit 
instinctul de viaţă al poporului român şi au de¬ 
zechilibrat până la descompunere putreda lui 
clasă suprapusă. Din acel moment, s‘a născut 
în mod virtual profunda criză internă, în care 
se va sbate Statul Român. Sufletul românesc 
învolburat nu va putea fi dominat şi nici mo¬ 
delat şi orientat de această clasă impotentă şi 
iremediabil compromisă. Dar diferitele diver¬ 
siuni făcute sub lozinca „răspunderilor" prin 
averescanism sau a „ dreptăţii sociale" prin 
ţărănismul unor surtucari, pe care A.C. Cuza 
îi chema „la ţăranul român cu perciuni de 
jupân", vor reuşi pentru un timp, să amăgească 
năzuinţele adevărate ale sufletului românesc 
şi să amâne pentru puţină vreme, un conflict 
devenit inevitabil. 

Generaţia studenţească dela 1922 a trăit in¬ 
tens aceste sguduiri ale răsboiului, la o vârstă 
când puterea de receptivitate era cea mai mare. 
Sensibilitatea ei a fost adânc brăzdată de fr㬠
mântările de atunci. Din prima clipă a isbuc- 
nirii răsboiului, Căpitanul, care încă nu împli¬ 
nise 17 ani, a plecat spre Ardeal, la regimentul 
unde făcea serviciu tatăl său, „împins de dorul 
de a fi şi el printre luptătorii de pe front". 
Camaradul său de luptă llie Gârneaţă parti¬ 
cipă activ ca cercetaş, pe toată perioada răs¬ 
boiului, iar Ion Moţa, deşi mai tânăr cu trei 
ani, refugiat în Moldova ieşia ca elev la munca 
câmpului „muncind pentru ostaşii care luptau 
pe front" (vezi-Andrei Ionescu, Almanahul 
Cuvântului , 1940 pag. 132). Şi aceeaşi partici- 


un obiectiv premergător -fie el oricât de impor¬ 
tant-, nu însă un scop. Lupta dusă în acest sens, 

va avea mai mult un caracter exterior şi ma¬ 
terial, similar obiectivului urmărit. Unirea Prin¬ 
cipatelor, înălţarea lor la rangul de Regat, ca 
şi întregirea teritorială din 1918, nu puteau 
constitui, prin ele înşile nişte finalităţi. Ele erau 
numai etape de pe versantul negativ al existen¬ 
ţii noastre naţionale, determinat de situaţia 
geografică şi vitregia istorică, pe care neamul 
românesc a trebuit să le parcurgă pentru a ieşi 
pe creştet, la suprafaţa istoriei. Astfel că între¬ 
girea graniţelor însemna constituirea bazei de 
plecare spre partea pozitivă şi creeatoare, nu 
însăşi plecarea. Aici era punctul de unde 
se bifurcau perspectivele. Dacă cei din gene¬ 
raţia unirii (bătrână), privind spre trecutul 
luptelor, îşi considerau visul împlinit, cu sen¬ 
timentul unei finalităţi, generaţia tânără, dim¬ 
potrivă, simţea, oricât de nedesluşit la început, 
că pentru prima dată neamul românesc întregit 
se găseşte în condiţii de a putea avansa tem¬ 
erar în istorie. Din imboldul acestor năzuinţi 
îngrămădite de milenii, venea toată neliniştea 
şi înfrigurarea generaţiei de la 1922. 

„Această mare înnoire a naţiunii române¬ 
sc întreabă înfrigurat Căpitanul- este posibil să 
vină? Urmează. O simţim cu toţii. După lunga 
noapte de veacuri, azi, între aceleaşi, graniţe 
poporul român aşteaptă răsăritul soarelui, a- 
şteaptă ceasul învierii lui ca neam. Este posibil 
oare ca toate frământările milenare să se opre¬ 
ască la o simplă chestiune de formă: unirea 
într'un Stat a tuturor Românilor? Nu simţiţi 
din adâncuri cum clocoteşte marea renaştere a 
poporului român? în această înviere va avea 
un rol covârşitor tinerimea. Pe dânsa o chiamă 
destinul să joace pe scena istoriei. Nu ne în¬ 
ţeleg oamenii vechi? Nu ne înţeleg pcntrucă 
apelul sacru al destinului numai noi îl putem 
auzi, numai noi îl înţelegem, pentrucă numai 
nouă ni se adresează (C.S.C. punct 71 - 72). 

Ruperea zăgazurilor despărţitoare de fraţi 
de la nişte frontiere artificiale a făcut să năv㬠
lească şuvoaiele de simţire stăvilite şi comprima¬ 
te până atunci, care acum, însă, se revarsă 
tumultos, pe tot cuprinsul Ţării întregite şi 
cu deosebire în universităţi. 

Şi acest tumult de viaţă nouă nu va fi înţeles 
nu numai de decrepita clasă conducătoare în¬ 
străinată, dar cu unele excepţii, nici de cei 
mai bine intenţionaţi bătrâni naţionalişti. Pl㬠
mânii lor, obişnuiţi să respire mai mult în in¬ 
timitatea cadrelor regionale, cu inerentele lor 


prizele şi toate primejdiile ce pot rezulta din 
cursele întinse spre direcţiile orientărilor greşite. 

Oricum, un lucru este cert: în studenţimea de 
la 1922, pentru prima dată în istoria noastră 
naţională, instinctul ţărănimii este reprezentat 
masiv. Şi acest fapt va avea mari repercusiuni 
în evoluţia acestei lupte şi a Ţării în general. 
Prin marele aflux al studenţilor de origine ţ㬠
rănească, componenţa socială a intelighenţei ro¬ 
mâneşti va suferi o schimbare în proporţii ne¬ 
cunoscute până atunci. 

CONSPIRAŢIA BOLŞEVICĂ 

în toiul acestor răvăşiri, frământări şi dos¬ 
piri, care caracterizează momentele de naştere 
ale României întregite, începe să se profileze 
din ce în ce mai ameniţătoare, primejdia bolşe¬ 
vică de peste Nistru. 

Aceasta devenea cu atât mai mare, cu cât 
elementele evreeşti infiltrate în toate provinciile 
româneşti şi cu deosebire în Moldova, Basarabia 
şi Bucovina, contaminate de virusul comunist, 
deveniseră factorii cei mai activi în acţiunea 
de propagare a acestei doctrine a urii, submi¬ 
nând, sub toate formele, consolidarea României 
abia întregite. Din această pepinieră se recru¬ 
tau toţi agenţii de disoluţie naţională, care ur¬ 
măreau extinderea bolşevismului în România. 

Atacurile împotriva instituţiilor de bază ale 
statului (şcoală, armată, biserică, dinastie etc.). 
erau date sistematic, făţiş şi insolent. Capca¬ 
nele diversiunilor -arma lor atât de preferită- 
erau abil întinse în toate sectoarele vieţii publi¬ 
ce; perfide plase ţesute diabolic, pentru prin¬ 
derea celor naivi, se întindeau în toate părţile. 
Muncitorimea înfometată şi setoasă de drep¬ 
tate o ţineau în mână, prin promisiuni dema¬ 
gogice: injectată de ură, o aruncau în lupte 
pentru ca, prin agitaţii şi greve, să paralizeze 
orice activitate şi să dezorganizeze Statul. Aşa 
zişii intelectuali cu instinctul de conservare 
ofilit în abstracţiuni uscate şi cu capul turmen¬ 
tat de dialectica sarbădă a materialismului 
istoric, se clătinau gata de prăbuşire. Elanul 
„tranşeelor" era colectat, prin prestigiul do¬ 
bândit în timpul răsboiului, de Mareşalul A- 
verescu, în tiparele mai mult decât dubioase 
ale „Ligii Poporului" spre a-1 descompune prin 
stagnare sau a-1 compromite la momentul opor¬ 
tun. Deasemenea, noul şi sănătosul suflu al ţ㬠
rănimii, care la 1917 „din instinct se opunea 
acestui val distrugător" (P.L. pag. 10), era acum 
şi el ademenit spre „ţărănismul", a cărui doc¬ 
trină era atât de îmbibată de curentele popora- 




pag. 4 


LEGEA 


Iunie - Iulie 1957 


nişte ruse, — care — cum se ştie- au premers, 
pregătind terenul pentru triumful bolşevismu¬ 
lui. Chiar şi influenţa întremătoare, pe care 
viaţa sănătoasă a Ardealului, îndârjit de lupta 
mileneră, putea să reverse în România Mare, 
a început să fie alterată, în ritm galopant, de 
levantinismul clasei conducătoare din Vechiul 
Regat: fapt care a avut ca reflex, chircirea 
într'o mentalitate regionalistă. 

Nici sectorul studenţesc nu a fost neglijat. 
In primul an după răsboiu, deschiderea univer¬ 
sităţii din Iaşi, grupul studenţilor români na¬ 
ţionalişti, „redus ca număr, era copleşit de masa 
imensă a studenţilor jidani, veniţi din Basara¬ 
bia, toţi agenţi şi propagatori ai comunismului" 
(P.L. pag. 15, ed. II) ; 

„Câţiva, care mai încercam să rămânem pe 
poziţie, eram învăluiţi într* o atmosferă de 
dispreţ şi duşmănie. Colegii de alte păreri, cei 
cu „libertatea de conştiinţă" şi cu principiul 
tuturor libertăţilor, scuipau în urma noastră, 
când treceam pe stradă sau pe sălile facult㬠
ţilor şi deveniseră agresivi, din ce în ce mai 
agresivi" (P.L. pag. 16). 

Dar aici manevra uneltitorilor descria si o 
curbă mult mai largă. Planul lor conceput 
iniţial şi pus în aplicare prin elementele aservite 
din diferitele guverne, era desrâdăcinarea şi 
proletarizarea intelectualilor , meniţi să formeze 
cadrele „revoluţionare de meserie", care vor 
răscoli şi îndruma armata proletară din ace¬ 
astă ţară. Masele de tineri smulşi din lumea 
satelor şi apoi aruncaţi în mizeria şi promis¬ 
cuitatea centrelor cosmopolite, unde sunt situate 
universităţile, vor fi lesne desfigurate sufleteşte, 
constituind un adevarat rezervor de revoltă şi 
ură distrugătoare. De aci îşi vor recruta agenţii, 
pe care îi vor îndruma apoi spre locurile lor 
natale, spre a infecta sănătosul instinct din 
lumea satelor, a cărei rezistenţă morală au avut 
prilejul sa o verifice. Acest sistem de subminare 
dăduse roade apreciabile în alte ţări. 

Aşa dar, în toate sectoarele mai importante 
ale unei naţiuni, primejdiile erau mortale. Dar 
clasa noastră conducătoare -chiar şi elementele 
cele mai bine intenţionate- nu putea înţelege 
nici frământările adânci, prin care trecea sufle¬ 
tul românesc după răsboiu, şi nici manevrele 
perfide, la care se dădeau inamicii unei Ro¬ 
mânii sănătoase. Această clasă conducătoare in¬ 
trată în plină descompunere nu putea combate 
temeinic primejdiile, fiide cu totul depăşită de 


de unde se radiază întreaga forţă propulsoare 
a organismului naţional. 

Primul congres studenţesc după răsboiu s‘a 
ţinut la Cluj, în zilele de 4, 5, 6 Septembrie 
1920, „într‘o atmosferă de marc entuziasm, da¬ 
torită unirii neamului românesc prin forţa ar¬ 
melor şi jertfelor lui. Era cea dintâiu întâlnire 
a tinerilor intelectuali ai unui popor răsleţit în 
cele patru vânturi de soartă şi de nenoroc. 
Două mii de ani de nedreptăţi şi suferinţe se 
închciau acum. Cât entuziasm, câte emoţii sfinte, 
câte lacrimi n‘am vărsat cu toţii! Dar pe cât 
era de marc entuziasmul pentru prezentul, care 


Dela Icoană şi Altar am pormit, apoi am 
rătăcit o bucată de vreme purtaţi de valurile 
omeneşti şi n'am ajuns la nici un mal. eu 
toată eurăţenia impulsurilor noastre. Acum, 
cu sufletul greu, răzleţiţi, sfârtecaţi, nc 
strângem la adăpost, la singura eăldură şi 
alinare, tărie şi reeonfortare a noastră, re- 
aducătoare de puteri, la picioarele lui Isus, 
în pragul orbitoarei străluciri a cerului, la 


ne copleşea inimile prin măreţia lui, pe atât era 
de mare dezorientarea faţă de linia viitorului**. 
(P.L. pag. 39). Din toate părţile se făceau pre¬ 
siuni pentru admiterea în centrele universitare 
şi la conducerea lor a studenţilor evrei care, 
cum am văzut, erau adepţii ideologiei comu¬ 
niste, ai cărei difuzori lanatici sau interesaţi 
deveneau. Majoritatea conducerii studenţeşti 
de atunci cedase în această privinţă. Situaţia a 
fost restabilită datorită numai acţiunii Căpi¬ 
tanului. 

„Micul nostru grup de la Iaşi, invincibil prin 
hotărirea sa, unit cu grupul Bucovinenilor, s‘a 
luptat timp de două zile cu îndârjire. Până la 
sfârşit a învins. Congresul a admis moţiunea 
propusă de mine, prin vot nominal, împotriva 
moţiunii susţinută de întreaga conducere stu¬ 
denţească. Votul acesta cred că nu l-a dat din 
convingere, ci mai mult impresionat de ho- 
tărîrea şi disperarea cu care a fost dusă lupta. 

.... „Victoria noastră de atunci a fost ho- 
tărîtoare. Centrele studenţeşti, dacă punctul 
nostru de vedere ar fi căzut, şi-ar fi pierdut 
caracterul lor românesc, şi, în contact cu jida¬ 
nii, ar fi apucat pe calea bolşevismului. Studen¬ 
ţimea română a fost la o mare răspânie. Iar 


Prin apariţia Căpitanului, se realizează î:i 
viaţa publică românească o lege de bază n 
istoriei, care a condiţionat şi stăpânit toate pre¬ 
facerile şi evenimentele epocale, şi anume: a- 
dâncile năzuinţi ale maselor înfrigurate să fit 
polarizate şi fecundate de o puternică persona- 
nalitate. Rezultatele nu vor întârzia. 

ISBUCNIREA MIŞCĂRII 

„într‘ adevăr, la 3-4 Decembrie, la Bucureşti, 
Iaşi, Cernăuţi, sunt mari manifestaţii de stradă, 
întreaga studenţime română este în picioare, ca 
într‘un ceas de mare răspântie. Pentru a mia 
oară, rasa aceasta a pământului, ameninţată de 
atâtea ori în decursul veacurilor, îşi aruncă 
tineretul în faţa primejdiei spre a-şi salva fiinţa. 
Un mare moment de electrizare colectivă, fără 
pregătire prealabilă, fără discuţii pro şi contra, 
fără decizii luate în comitete, fără ca cei din 
Cluj să se cunoască cu cei din Iaşi, Cernăuţi, 
Bucureşti. Un mare moment de iluminaţie colec¬ 
tivă ca lumina unui fulger în mijlocul unei 
nopţi întunecoase, în care o tinerime întreaga 
îşi voia viaţă şi onoare pentru neamul nostru" 
(P.L. pag. 75). 

„La 10 Decembrie, delegaţi din toate cen¬ 
trele se adună la Bucureşti, îşi fixează în zece 
puncte ce au crezut ca formează esenţa mişcării 
lor şi se declară greva generală pentru toate 
Universităţile, cerându-se realizarea acestor 
puncte. Nu este 10 Decembrie mai mare prin 
valoarea formulării, care s‘a făcut atunci, după 
cât au putut delegaţii formula din esenţa ade¬ 
vărului, care frământa sufletul întreg al stu- 
denţimii române. Este mare prin miracolul tre¬ 
zirii acestei tinerimi la lumina, pe care a vă- 
zut-o sufletul ei. Este însemnată ca zi a hotă- 
rîrii. A hotărîrii la acţiune, a declarării răs- 
boiului sfânt, care va cere acestei tinerimi ro¬ 
mâne atâta tărie de sufet, atâta eroism, atâta 
maturitate. Atâtea jertfe cunoscute şi necunos¬ 
cute, atâtea morminte! 10 Decembrie 1922 che¬ 
amă tineretul pământului acestuia la un marc 
examen". Şi Căpitanul încheie: „Nici cei din 
Bucureşti şi nici eu care eram departe şi nici 
alţii, care poate erau copii prin liceu, dar care 
astăzi lâncezesc în adânci închisori sau dorm 
sub pământ, n‘am crezut că ziua aceasta ne va 
purta prin atâtea primejdii, şi ne va aduce at⬠
tea lovituri şi atâtea răni in lupte pentru a- 
pararca ţării noastre** (P.L. pag. 70 - 77). 

Iar Ion Moţa precizează: „Nu noi, studentul 


Sub raportul tacticei politice, 10 Decembrie 
1922 este de o importanţă covârşitoare. Prin 
cucerirea întregului sector studenţesc -care, du¬ 
pă cum am spus, ocupă o poziţie centrală în 
configuraţia vieţii publice româneşti- s‘a dobân¬ 
dit o solidă bază de plecare, unde va fi atacat 
cu mai multă vigoare bolşevismul cu toate deri¬ 
vatele şi diversiunile lui. 

Manevra duşmanului, care urmărea să facă, 
prin declasarea şi proletarizarea studenţimii, un 
ferment de disoluţie naţională şi socială, nu nu¬ 
mai că este preîntâmpinată de Căpitan, dar 
este chiar întoarsă. Duşmanul este silit să treacă 
în defensivă. 

De atunci, impertinentul duşman şi-a pierdut 
insolenţa atacului făţiş. El se va retrage în te¬ 
nebre, de unde va unelti prin interpuşi. Şi stu¬ 
denţimea română va da de acum înainte făc¬ 
lierii cei mai temerari ai noului ideal, pe care 
naţia îl aştepta de milenii. „De acum, marea 
masă studenţească va merge călăuzită de in¬ 
stinctul sănătos al rasei şi de umbrele morţilor" 
(P.L. pag. 123). Ea s‘a pus pe linia destinului 
românesc şi pe acest drum, plin de lupte grele, 
„copiii îşi vor întinde mânuţile nevinovate să-i 
salute", iar mulţimile înfrigurate vor simţi cum 
„clocoteşte viitorul" şi vor plânge de bucurie. 

PLUMB IN ARIPI 

învolburarea studenţească din 1922,care por¬ 
nea din instinctul naţiei, răscolit de atâtea fr㬠
mântări determinate de răsboiu şi urmările lui, 
aducea, prin caracterul ei eruptiv -ca orice 
erupţie- la început, năzuinţi încă nelămurite pe 
deplin. Gândurile şi sentimentele cele mai sub¬ 
lime se vor găsi amestecate cu gânduri şi sen¬ 
timente de crasă platitudine. Moţiunea votată 
la 10 Decembrie 1922 oglindeşte o asemenea 
situaţie, de altfel inevitabilă pentru asemenea 
împrejurări. Revendicările de ordin naţional 
alternează cu cele de ordin material. 

In specularea acestei disonanţe se va face 
manevra politicianistă în sensul de a transpune 
întreaga agitaţie pe planul revendicărilor ma¬ 
teriale. In felul acesta se spera a se face uitat 
adevăratul obiectiv al luptei. „O parte din 
conducerea dela Bucureşti -scrie Căpitanul- în¬ 
clina pe această pantă, pe care, dacă ar fi apu¬ 
cat studenţimea, s‘ar fi abătut dela adevărata 
ei misiune. Părerea mea a fost totdeauna con¬ 
trară acestui punct de vedere. Contrară oric㬠
rui amestec de ordin material în doleanţele for- 

m ■ 1 11 f* cnulpnf ino“ T nin 1 1 1\ 





trata in plina descompunere nu putea comDate 
temeinic primejdiile, fiide cu totul depăşită de 
noile condiţii de viaţa creiate de răsboiu. 

APARIŢIA CĂPITANULUI 

Şi atunci naţia şi-a trimis din adâncuri Căpi¬ 
tanul. El este, înainte de toate, instinct puternic 
fi voinţa masiva. Este acelaşi instinct, care la 
îsbucnirea răsboiului l-a mânat, încă copil fiind 
pe cărările ce duceau la desrobirea Ardealului, 
„împins de dorul de a fi şi el printre luptătorii 
de pe front"; iar cu doi ani mai tărziu, în pri¬ 
măvara anului 1919 ,se strângea în Pădurea de la 
Dobrina cu „tinerii săi camarazi, a căror „viaţă 
abia înmugurea", să trăiască înfrigurările şi 
dorul de luptă împotriva bolşevismului. 

Acest excepţional instinct, cu care sunt în¬ 
zestraţi numai conducătorii înăscuţi, îl va ori¬ 
enta în învălmăşagul atâtor năzuinţi, sentimen¬ 
te şi tendinţe contradictorii de la marea răspân¬ 
tie istorică, în faţa căreia raţiunea şi calculele 
cele mai abile rămâneau neputincioase. 

„Când m‘am aruncat în cea dintâi luptă 
-scrie Căpitanul- n‘am făcut-o în urma vreunui 
îndemn din partea cuiva. Nici în urma vreunei 
consfătuiri, a vreunei hotărîri prealabile cu exe¬ 
cutarea căreia aşi fi fost eu însărcinat. Nici 
măcar sub impulsul unei mari şi îndelungate 
frământări interioare sau cugetări adânci, în 
care să-mi fi pus această problemă. Nimic din 
toate acestea. N‘aş putea să definesc cum am in¬ 
trat în luptă. Poate ca un om care, mergând pe 
stradă cu grijile, nevoile şi gândurile lui, sur¬ 
prins de focul care mistueşte o casă, îşi aruncă 
haina şi sare în ajutorul celor cuprinşi de fl㬠
cări" (P.L. pag. 64). 

Şi precizia orientării este uimitoare. Se putea 
vedea că în el activează însuşi Destinul ro¬ 
mânesc. Din prima clipă a vieţii sale studenţeşti, 
în toamna anului 1919, se svârle în luptă al㬠
turi de muncitorul Constantin Pancu, în sec¬ 
torul cel mai primejduit al muncitorimii. Astu¬ 
pă breşea făcută de atacul comunist, sparge 
greva dela regie şi îşi încununează victoriile 
prin arborarea steagului tricolor, după ce a 
smuls pe cel comunist, deasupra puternicei 
redute roşii a atelierilor C.F.R. Nicolina (Iaşi). 

Cu spatele acoperit, îşi creiază un grup de 
şoc, cu care angajează apoi marea bătălie pe 
planul studenţesc. Acesta era sectorul cel mai 
important al vieţii publice româneşti, prin po¬ 
ziţia lui centrală şi de intersecţie, pe care o 
ocupă în evoluţia statului român cu o populaţie 
ţărănească copleşitoare. Aici dă atacuri succe¬ 
sive şi concentrice. Simte că este poziţia cheie. 


nn, ar ri apucai pe caiea Doişevismuiui. 3iuucn- 
ţimea română a fost la o mare răspânie. Iar 
mai târziu, la 1922, n'am mai fi avut o isbuc- 
nire a unei mişcări studenţeşti româneşti" (P. 
L. pag. 39). 

Şi bătălia a continuat din ce în ce mai îndâr¬ 
jită la Iaşi, impotriva senatelor universitare a- 
teiste, care „proclamară în ceasurile grele de 
atunci lupta contra lui Dumnezeu", împotriva 
studenţilor comunişti, care făceau greve şi pur¬ 
tau ostentativ şepci ruseşti; împotriva presei 
înstrăinate, care otrăvea şi dezorienta opinia 
publică, incitând-o la revoltă; iar cu ajutorul 
elevilor de liceu -viitorii studenţi- această luptă 
s‘a extins şi în târgurile din provincie pentru 
a combate nesănătoasa propagandă bolşevică 
lăcută prin turneele teatrale ale evreilor comu- 
nizanţi. 

La 4 Maiu 1921, Căpitanul a fost eliminat 
din toate universităţile. Dar această măsură nu 
numai că nu l-a intimidat, dar l-a îndârjit şi 
mai mult: El nu-şi mai aparţinea sieşi.Devenise, 
cum spune Eminescu, „un credincios agent al 
istoriei" (Voi. I, pag. 43) căci şi primejdiile, 
pe care le înfrunta cu atâta hotărâre, erau de- 
cizive, nu numai pentru soarta poporului ro¬ 
mân, dar pentru întreaga civilizaţie creştină. 

Această viziune s‘a făcut clară încă din pri¬ 
mele ciocniri cu demonstraţiile comuniste de 
lucrători înflămânziţi şi manevraţi de mână 
criminală a Moscovei. „Dacă ar fi învins ace¬ 
stea -se întreabă Căpitanul- am fi avut cel pu¬ 
ţin o Românie condusă de un regim muncitoresc 
românesc? Ar fi devenit muncitorii români 
stăpânii ţării? Nu! Ar fi devenit de a doua zi 
robii celei mai murdare tiranii... (P.L. pag. 
17). „Triumful mişcării comuniste în România 
ar însemna: desfiinţarea Patriei, desfiinţarea 
Monarhiei, desfiinţarea Familiei, desfiinţarea 
proprietăţii individuale şi desfiinţarea libertăţii" 
(C.S.C. punctul 65). Era o luptă pe viaţă şi 
pe moarte. In greutăţile ei, a început să se facă 
o selecţiune a elementelor luptătoare, care se 
grupau în jurul Căpitanului, în primă fază la 
centrul studenţesc „Ştefan Vodă", iar mai târziu 
la "Asociaţia studenţilor creştini" din Iaşi, de¬ 
venită un puternic centru de luptă naţională. 

Energia de titan, desfăşurată de Căpitan în 
cei trei ani de lupte şi primejdii, pe care el, ca 
un Făt- Frumos din poveste, le trăia fără să 
ţină seamă de nimic, a brăzdat adânc sensibili¬ 
tatea românească. Şi instinctul fiecărui român, 
în dibuire până atunci, începe să fie polarizat 
ca de un magnet către adevăratul său sens, car r 
să-l ducă spre lumină. 


Iar Ion Moţa precizează: „Nu noi. studentul 
cutare sau celălalt, am dat naştere „mişcării'*. 
Ea s‘a născut spontan din sufletul masei stu¬ 
denţeşti, suprapus sufletului naţiunei" (Cranii 
de Lemn, pag. 231). 

Şi totuşi, acum, la această aniversare, care 
se face după trei decenii, timp suficent de a 
arunca o privire retrospectivă mai completă, 
se poate mărturisi adevărul istoric întreg şi 
neturburat de o excesivă modestie. Fără per¬ 
sonalitatea excepţională a Căpitanului, în con- 
diţile grele de după răsboiu, nu s‘ar fi putut 
concepe o mişcare studenţească românească, de 
atâta amploare, cu toate predispoziţiile, care 
existau în acest sens. Iar dacă totuşi, s‘ar fi 
născut, ea s‘ar fi destrămat repede în diversiuni 
şi compromisuri. I-ar fi lipsit axa, animatorul 
şi polarizatorul neînfricat şi neclintit. Fără 
Căpitan, secundat de Ion Moţa, Mişcarea Stu¬ 
denţească n‘ar fi rodit atât de adânc, în istorie, 
mult mai adânc de cât putem bănui noi astăzi. 

Este impresionantă modestia şi discreţia C㬠
pitanului şi a lui Ion Moţa, precum şi grija 
lor plină de abnegaţie, de a transpune impor¬ 


Cu nogre suferinţi cu multe necazuri şi 
cu râuri întregi de sânge vărsat şi-a cimen¬ 
tat în decursul veacurilor temeliile idealuri¬ 
lor pentru adevăr şi dreptate neamul nostru, 
în drumul pe care Dumnezeu i l-a hărăzit pe 
pământ. I)e aceea, azi în vâltoarea zilelor de 
zbucium, de dureri şi de suferinţe sufleteşti, 
rămânând senini — pentru că ştim că aceasta 
e calea spre izbândă —, încălzim în sufletele 
noastre nădejdi de izbăvire şi cu credinţă 
nestrămutată în Cel de Sus, spunem un creş¬ 
tinesc: 

Doamne ajută ! 

ILIE CĂRNEAŢĂ 


tanţa unui mare eveniment numai pe instinctul 
masei, fără a-şi revendica pentru ei alt merit 
decât acela de a fi fost o „svâcnire curată" a 
acestui instinct.Ce contrast cu mentalitatea 
egocentrică a atâtora, care pentru a-şi aroga 
merite închipuite, recurg chiar la falsuri groso¬ 
lane! Adevărul însă rămâne: Căpitanul a pus 
generaţia de la 1922 pe linia destinului, „care 
trece luminoasă dealungul întregului nostru vii¬ 
tor românesc, indicând calea de viaţă şi de ono¬ 
are pe care va trebui să mergem noi şi străne¬ 
poţii noştri, dacă voim viaţă şi onoare pentru 
neamul nostru" P.L. pag. 75). 


rui amestec de ordin material în doleanţele for¬ 
mulate de studenţine" (P.L pag. 111). 

Dealtfel, însusi punctul principal al moţiunii 
-„numerus clausus" -era cu totul minor şi dis¬ 
proporţionat faţă de marile şi adâncile năzu¬ 
inţi,care stăteau la baza fenomenului studen¬ 
ţesc^ „Această formulă nu rezolva aproape 
nimic, căci -cum spune Căpitanul- ea se ocupă 
de respectarea proporţiilor, dar nu atacă pro¬ 
porţia în sine" (P.L. pag. 80). 

Deaceea, importanţa lui 10 Decembrie 1922 
nu stă în faptul că s‘au făcut anumite revendi¬ 
cări , ci mai mult în năzuinţa de a se formula 
revendicări. Noi perspective se deschideau suf¬ 
letului românesc. Dar odată cu ele începea şi 
o dramă de cunoaştere, care se va trăi din ce 
în ce mai intens în această perioadă de tran¬ 
ziţie. Intre impulsurile şi năzuinţele instinctu¬ 
lui naţional, după răsboiul de întregire, şi posi¬ 
bilităţile de înfăptuire, în stilul de viaţă de 
atunci, era o mare disonanţă. Abia acum, se 
putea vedea mai bine, câte reziduri sedimentate 
de vitregia istoriei îngreunau sufletul românesc. 
Idealul naţional al întregirii -prin însuşi ca¬ 
racterul lui obiectiv material limitat — nu 
punea alte probleme mai adânci de ordin suf¬ 
letesc. Preocupările care convergeau spre atin¬ 
gerea acestui obiectiv erau mai mult de ordin 
politic, la care se adăuga şi un entuziasm pa¬ 
triotic de o anumită intensitate. In adânc, însă, 
influenţa străină caria nestingherită până şi 
rădăcinile instinctului de conservare. Acest 
fapt se evidenţiază mai bine dacă se face o 
comparaţie între atitudinea pe care a avut-o în 
„problema israelită", la 1879, generaţia lui Va- 
sile Conta, Kogălniceanu, Haşdău, Eminescu, 
etc. şi atitudinea, pe care a avut-o clasa con- 
ducătore dela 1923, în aceeaşi problemă. 

De altfel, chiar spinoasa problemă evreească, 
cu toate aspectele ei alarmante în legătură cu 
pătura conducătoare, cultura naţională, pro¬ 
blema oraşelor, acapararea economică, etc., deşi 
pare că formează obiectivul principal al luptei, 
este totuşi cu mult depăşită de năzuinţele reale, 
care se cereau lămurite atunci. Această proble¬ 
mă, cu toată gravitatea desechilibrului politic, 
social şi economic pe care îl produce, are, ca 
şi problema întregirii teritoriale, împroprietă- 
irii, sufragiului universal, etc., un caracter strict 
politic, şi deci, este limitată într'un anumit timp 
şi spaţiu, în care s‘ar putea soluţiona. Prin ca¬ 
racterul ei grav, constitue o piedică serioasă 
în desvoltarea normală a sufletului românesc. 
Era, cum am spus, de categoria problemelor de 



Iunie - Iulie 1957 


LEGEA 


pag. 5 


pe versantul negativ al existenţei noastre ca 
neam. Dacă s‘ar presupune că, printr‘o minune, 
această problemă ar fi fost integral rezolvată, 
totuşi năzuinţele, care animau studenţimea, n‘ar 
fi fost satisfăcute. 

Fără să ştie încă dece, sensibilitatea acestei 
studenţimi va continua să fie înfrigurată, fr㬠
mântată şi încărcată de nelinişte apăsătoare. Va 
simţi că, de pe marea platformă politică, pe 
care o oferă România întregită, cu toată voinţa 
ce o anima, ca nu poate să-şi ia sborul spre 
idealuri mari de care era setos sufletul ro¬ 
mânesc, după aşteptări milenare. Va simţi că 
are plumb în aripi, înfipt de piedice şi păcate, 
pe care încă nu le cunoaşte desluşit. Această sta¬ 
re sufletească va continua şi după înfiinţarea 
„Ligii Apărării NaţionaleCreştine“, de la 4 
Martie 1923. Şi iar vor începe frământările 
pentru identificarea lor. Procesul va fi greu şi 
va trebui să treacă mulţi ani până la desăvâr¬ 
şirea lui. 

Modificarea Constituţiei, fără respectarea 
formelor legale cerute în această materie la 
1923 în favoarea Evreilor, a arătat unele vechi 
complicităţi ale păturii superpuse, pe care Mi- 
hai Eminescu le denunţase de mult. Turpitu¬ 
dinea politicianismului levantin la care par¬ 
ticipau şi Români neaoşi, deformaţi sufleteşte 
sau dezorientaţi, constituiau cea mai infectă 
sursă spre otrăvirea şi meschinizarea vieţii 
publice româneşti. Măsuri radicale pentru ex¬ 
tirparea răului vor părea tinerilor de atunci 
absolut necesare. 

Complotul studenţesc din Octombrie 1923 
( + ) va fi o încercare de răsbunare, care să 
servească drept pildă veacurilor viitoare. „De 
data aceasta, naţia îşi trimite prin firele nev㬠
zute ale sufletului, răsbunătorii“(P.L. pag. 103), 
pentrucă nu putea admite stagnarea şi o exi¬ 
stenţă minoră, acum,când a venit ceasul afir¬ 
mării sale masive în istorie. 

Poate, la prima vedere, această manifestare 
violentă să pară în disonanţă cu blândeţea ca¬ 
racteristică poporului român. Acest fapt a f㬠
cut pe unii să atribuc asemenea manifestări 
violente unor influenţe străine. Adevărul este 
că poporul român este blând şi răbdător, dar 
nicăieri revolta nu isbucneste mai năpraznic 
decât la oamenii care rabdă. Revoltele lui 
Horia, Tudor, Avram lancu şi atâtea răscoale 
ţărăneşti, ţinute în cursul istoriei lanţ, până la 
1907, precum şi toţi haiducii celebri, sunt o 


de atunci privirile s‘au întors spre interior. 
Răul era încuibat mult mai adânc. Sălăşluia 
chiar în noi! 

Intre zidurile dela închisoarea Văcăreşti a 
început sguduitoarea dramă a cunoaşterii pro¬ 
priilor păcate. In chinurile ei se vor zămisli 
gândurile de viaţă nouă şi mântuitoare. In ziua 
de 8 Noembrie 1923, ziua Sfântului Arhanghel 
Mihail, aceste gânduri s‘au luminat ca prin 
minune. Căpitanul a ales ca patron al noii oşti 
creştine, pe care vroia să o înfiinţeze, pe Ar¬ 
histrategul oştilor cereşti, în icoana căruia se 
oglindeşte, în chipul cel mai desăvârşit, cur㬠
ţenia sufletească, bunătatea nesfârşită, tinereţea 
veşnică şi fără prihană, ordinea, vitejia şi hotă- 
rîrea năpraznică. El simbolizează principiul 
activ al binelui şi al luminei în veşnică luptă 
cu răul şi întunericul din afară şi din noi. Poate, 
împins de forţe nevăzute, Căpitanul relua o 
veche tradiţie creştină, ale cărei vestigii se pot 
observa şi astăzi, la mănăstirile din Bretania 
care au pe vârful turlei pe Sfântul Arhanghel 
şi unde pe vremuri cuvioşii călugări erau în 
acelas timp şi cavaleri îmbrăcaţi în zale. 

In perspectiva acestei măreţe viziuni, toate 
frământările care au dus la 10 Decembrie 1922 
începeau să capete sensul lor adevărat. însăşi 
metodele de rezolvare a gravei şi acutei proble¬ 
me evreeşti, care îi preocupa mereu, se desemna 
altfel decât până atunci. „Pentru a birui pe 
jidani -scrie Căpitanul-, va trebui să ne stârpim 
întâi propriile noastre păcate. Problema este 
mai adâncă chiar decât ne-a arătat-o Prof. 
Cuza” (P.L. pag. 178). „Pentru noi, această 
concepţie zămislită între zidurile închisorii 
Văcăreşti era un început de viaţă. Era ceva 
nou, ceva complet şi ca gândire şi ca organi¬ 
zare şi ca plan de acţiune. Era un început de 
lume. O temelie, pe care vom clădi de acum, 
ani dearândul” (P.L. pag. 181). 

începe o nouă fază. Baza de plecare era acum 
mult interiorizată şi adânc săpată în suflete. 
„Intâiu să ne cunoaştem şi să ne îndreptăm 
păcatele noastre şi pe urmă vom vedea dacă 
avem dreptul sau nu de a ne ocupa şi de ale 
altora” (P.L. pag. 178). 

Asta înseamnă, că generaţia dela 1922 nu se 
putea realiza, furându-şi avântul spre idealuri 
şi înfăptuiri măreţe, dacă nu-şi extirpa mai 
întâi propriile păcate. Buruienile răului trebuesc 
smulse din sufletul românesc dacă vrem ca seva 
de viaţă venită din adâncuri sa rodească în 
fapte bune si mari. Pe această linie de extirpare 


„Acest duh al marei, definitivei şi neîmp㬠
catei rupturi -ruptură de o viaţă personală 
orientată, chiar şi numai parţial, de interesul 
personal, îndoită ruptură indispensabilă unei 
lupte eroice de totală primenire a unei vieţi 
obşteşti- a fost aportul nostru sufletesc original 
în această mişcare naţională, la începuturile 
ei, de acum 10 ani. Nici unul dintre noi n‘a mai 
păstrat, în întregimeneatins, acest duh dela 1923, 
nemiesorat prin loviturile vieţii (supremul ero¬ 
ism e eroismul de durată!). Nici unul afară de 
Corneliu Zelea Codreanul Căci el l-a avut 
înaintea tuturor şi el îl renaşte astăzi în între¬ 


luptători! Aprindeţi din nou în suflete 
făclia credinţei că biruinţa şi izbânda va fi 
a noastră. 

Corneliu GEORGESCU 


gul tineret legionar al României” (Cranii de 
Lemn, pag. 113 - 114). 

La 24 Iunie 1927, după aproape cinci ani de 
sbucium, dibuiri şi suferinţe, se naşte în jurul 
Icoanei Sfântului Arhanghel Mihail: Legiunea. 
Esenţă spirituală a „mişcării studenţeşti dela 
1922” va sta la temelia ei. Rezidurile vor r㬠
mâne afară. Prin creearea Mişcării Legionare, 
procesul de limpezire s‘a desăvârşit. Faza pro¬ 
priu zisă a Mişcării studenţeşti dela 1922, care 
a premers, încetează. De acum încolo, sufletul 
studenţimii curate se va simţi atras de noul 
altar, la Icoană.Zările luminoase ale năzuinţelor 
româneşti se limpezeau pentru veacuri. Abia 
acum „se deschidea drum liber către viaţă şi 
mărire pentru naţiunea românească” (P.L. pag. 
71). Abia acum -după aşteptări milenare- sufle¬ 
tul românesc purificat se va putea avânta spre 
marile şi nebănuitele înălţimi, spre care mereu 
a năzuit. Aceasta va fi generaţia „ curăţită prin 
abnegaţie fi durere ”, pe care a profetizat-o 
Eminescu (Voi. II, pag. 517). 

Drumul învierii româneşti s‘a arătat. Pe 
plan politic imediat, apariţia Mişcării Legio¬ 
nare, a consolidat definitiv, victoriile repurtate 
de Mişcarea Studenţească din 1922. Sub căldura 
radiată de noul focar de dragoste, lumină şi 
energie, situat chiar în inima celui mai curat 
tineret, se vor topi rând pe rând toate rezidu¬ 
rile. Regionalismul miop şi chircit cultivat în 
general de politicieni, se va destrăma şi risipi 
în uitare. Ţărănimea şi muncitorimea, atrase de 
puternicul magnet al dragostei creştine de frate, 

va înrlrpnfa ni :ui v «.nrp ar«r icvnr lumina 


lor cardinale: erou, preot, ascet, corectitudine, 
ostaş” (Crez de Generaţie, ed. II, pag. 39). 
Studenţii care vor veni în valuri, an de an, 
aducând prospeţime de viaţă românească din 
lumea nealterată a satelor din toate ţinuturile 
locuite de români, vor deveni făclierii de frun¬ 
te ai noului ideal legionar. Din sânul studen¬ 
ţimii vor păşi elementele de jertfă cu înfăţişare 
de arhangheli, care vor apăra Legiunea în ce¬ 
asurile de grea cumpănă. Studenţimea română 
va forma osatura, pe care se va desvolta Miş¬ 
carea Legionară. Acest fapt va determina pe 
politicieni şi toate forţele tenebroase, care stau 
la spatele lor, să-şi schimbe fundamental poli¬ 
tica şcolară. In locul tendinţei de altă dată, 
care -cum am văzut- avea ca scop proletari¬ 
zarea intelectuală vor adopta acum, ca tactică 
restricţiunile cele mai sălbatice spre a împiedeca 
cât mai mult pătrunderea la şcolile înalte a 
a elementului autohton. In modul acesta, cre¬ 
deau ei, prin lipsă de alimentare sau inaniţie 
vor reuşi să slăbească curentul legionar. în¬ 
cercările lor vor fi însă zadarnice căci curentul 
legionar va isbucni acum, din toate părţile. 
Atunci „ei au vrut, cum scrie Căpitanul, să ne 
nimicească, întrebuinţând uneltirea, trădarea, 
banii şi violenţă. Şi ne-au împins în dilema: 
ori de a capitula ori de a ne deschide drumul 
înainte prin violenţă” (Circulări, pag. 217). 

Pe traectoria legionară, proectată de Căpi¬ 
tan, mereu se vor desluşi înţelesuri, pe care le-a 
conţinut în germene erupţia instinctivă a stu¬ 
denţimii de la 10 Decembrie 1922, călăuzită de 
viziunea profetică a Căpitanului. Şi mereu se 
va vedea că studenţimea română a fost învred¬ 
nicită de Dumnezeu să fie, în cadrul Legiunii, 
purtătoarea şi avangarda unui mare destin ro¬ 
manesc. 

ŢINUTA LEGIONARĂ 

Aruncând o- privire retrospectivă asupra 
grelelor lupte, pe care generaţia noastră a tre¬ 
buit să le ducă vreme de 3 decenii, râmâi pro¬ 
fund impresionat de vigoarea şi vitalitatea 
acestei Mişcări. Adeseori ea a trebuit să în¬ 
frunte singură duşmănii coalizate atât pe plan 
intern cât şi pe plan extern. Din cele precedente 
s‘au putut vedea -fie şi sumar- atât etapele 
parcurse cât şi forţele istorice propul¬ 
soare, care au contribuit la avântul său. Totuşi, 
nu s‘ar putea avea o imagine completă, dacă nu 
s‘ar sublinia rolul precumpănitor pe care l-a avut 

linuta legionară, adică atitudinea în fata bieţii 




1907, precum şi toţi haiducii celebri, sunt o 
mărturie în acest sens. In aşa zisa societate 

cultă românească nu s‘au manifestat cazuri 
violente de această natură, pentrucă elementele 

componente ale acestei societăţi, fiind mai mult 
de provenienţă străină, scurse din toate păr¬ 
ţile şi deci hibride ca structură, îşi autoani- 
hilează orice tendinţă mai pronunţată. Revolta 
elementelor autohtone răsleţe se revărsa -aşa 
cum se poate vedea la Eminescu- într*un stil 
viguros, care de multe ori regretă că „în acest 
popor nenorocit nu se mai află destulă energic 
morală pentru a ridica securea şi a se scăpă de 
asupritori" (Voi. II, pag. 478). 

Când, după răsboiul de întregire -cum am 
văzut- în Universităţi au pătrums masiv ele¬ 
mente neaoşe de la ţară, din toate provinciile 
româneşti, de esenţă sufletescă omogenă, s‘au 
putut învolbura credinţe fanatice şi hotărîri nă- 
praznice. Spiritul haiducesc, autentic românesc, 
a risipit definitiv mentalitatea pişicherească şi 
flegmatică a „căzăturilor morale* ‘de progeni¬ 
turi levantine, care nu credeau în nimic, fiindcă 
nu aveau nimic sfânt. 

De aceea, pe drept cuvânt scrie Ion Moţa că 
acest complot „este prima manifestare a marii 
noastre rupturi de lumea veche" (Cranii de 
Lemn, p. 115). Este interesant de remarcat că 
la „complotul studenţesc" participă exponenţi 
ai studenţimii din toate provinciile Ţării între¬ 
gite, şi anume: Căpitanul şi llie Gărneaţă din 
Moldova, Tudose Popescu din Muntenia, Ion 
Moţa şi Corneliu Georgescu din Ardeal, Ver- 
nichescu din Banat, Radu Mironovici din Bu¬ 
covina. Complotul arăta, deci cât de unanimă 
şi năpraznică era hotărîrea studenţimei de a 
înlătura orice piedică din calea renaşterii ro¬ 
mâneşti. 

Dar mai desvăluia şi o mare racilă interioară: 
trădarea (Vernichescu) Era îngrozitor! Dar 
poate că aşa trebuia să fie. Taina Iudei, marea 
taină, care frământă de milenii capetele exe¬ 
geţilor creştini, fără de care nu s‘ar putea în¬ 
ţelege sensul Golgotei şi al învierii, şi poate al 
întregii credinţe creştine, trebuia să se producă 
şi la naşterea credinţei legionare. Şi într*adevăr 

* In prezentarea cărţii „Pentru Legionari 44 , C㬠
pitanul scrie că întrânsa, se găsesc şi „greşelile 
tinereţii 44 sale. Nu specifică precis, dacă se referă 
şi la acest complot. Dar ţinând seamă că El a pre¬ 
conizat de atunci nonviolenţa ca metodă de luptă, 
deducem că a considerat ca greşite asemenea me¬ 
tode violente. 


de viaţă venită din adâncuri să rodească în 

fapte bune şi mari. Pe această linie de extirpare 
a răului se va mişca atât acţiunea de pedepsire 
a trădării şi mişeliei cât şi întreaga organizare 
şi educaţie austeră şi creeatoare a tineretului, 

inaugurată cu prima tabără de muncă volun¬ 
tară din lume, făcută în Maiu 1924 la Ungheni, 
„care a avut efectul unui început de revoluţie 
în mentalitatea curentă" (P.L. pag. 191). 

LIMPEZIREA ORIZONTULUI 

Prin caracterul ei eruptiv, Mişcarea studen¬ 
ţească din 1922 a aruncat, cum era şi firesc (se 
întâmplă la orice erupţie), şi multe reziduri la 
suprafaţă. Luptele tumultoase, care au urmat, 
pe lângă nebănuite energii, au răscolit şi inevi¬ 
tabile impurităţi, odată cu extinderea lor în 
întreaga masă românească, prin Liga Apărării 
Naţionale Creştine, în cadrul căreia studen¬ 
ţimea dela 1922 se înglobase. Aceste reziduri 
şi impurităţi vor îngreuna răsbaterea duhului 
nou. 

Pe dealtă parte, chiar cei mai mulţi dintre 
„bătrânii naţionalişti", în frunte cu Profesorul 
A. C. Cuza, organic, din cauza structurii lor 
sufleteşti, desvoltate în alt climat, nu vor putea 
pricepe sensul şi esenţa noului duh. Procesul 
de limpezire era, deci, firesc, şi constituia o 
necesitate istorică adânc simţită în primul rând 
de Căpitan, care întrupa chintezenţa spiritului 
studenţesc de la 1922. 

„Noi am adus -scrie Ion Moţa- duhul mari¬ 
lor rupturi de lumea veche, înfrăţită cu străinul 
duşman. Noi am adus pornirea eroică, în spirit 
de totală jertfă personală, contra acestei lumi 


Să fim amărâţi, îndureraţi, avem dreptul; 
dar un singur drept n 4 avem: acela de a pierde 
curajul şi de a lăsa arma jos. 

Radu MIRONOVICI 


vechi şi înstrăinate, combătute de Dl Cuza, 
până atunci numai cu biciuşca democraţiei par¬ 
lamentare. 

„Braţele noastre au svâcnit, au doborît atunci 
când nevoile luptei o cereau, când reacţiunea 
violentă era ultima ieşire dintr*o înfrângere de¬ 
finitivă şi dezonorantă. Dar mai importantă 
şi caracteristică a fost svâcnirea noastră su¬ 
fletească, sfărâmarea, în noi, a unei întregi 
vieţi pregătite pentru normală tihnă şi rânduire 
personală, spre a o înlocui cu o viată destinată 
numai luptei pentru neam, gata oricând de 
moarte. 


puternicul magnet al dragostei creştine de frate, 
se va îndrepta masiv spre acest isvor de lumină 
şi dreptate, spre a-şi potoli o sete milenară. în¬ 
tunericul uneltitorilor din umbră se va risipi 

din ce în ce mai mult, şi planurile lor infernale 
contra neamului românesc vor apărea evidente 
pentru multă lume, derutată până atunci. „Or¬ 
ganizarea tineretului -scrie Căpitanul- va re¬ 
zolva însăşi problema politicianismului, care, 
nemai primind clemente tinere, va fi condamnat 
la moarte prin inaniţie, prin lipsă de alimen¬ 
tare" (P.L. pag. 180). Legăturile sufleteşti ale 
neamului cu cerul şi cu pământul, pe care toţi 
aceşti duşmani ai unei Românii sănătoase au 
încercat să le rupă, vor fi adâncite şi o siguran¬ 
ţă deplină în mişcare va simţi sufletul rom⬠
nesc. Legi de viaţă nouă şi de acţiune se vor 
pune la bază pentru ca apoi să se poată păşi 
spre mase. Cuvântul care se va adresa acestora 
va avea o rezonanţă profetică. „Să ne unim 
cu toţii, bărbaţi şi femei, să ne croim nouă şi 
neamului nostru altă soartă. Se apropie ceasul 
de înviere şi mântuire românească. Ce ce va 
crede, cel ce va lupta şi suferi, va fi răsplătit 
şi binecuvântat de neamul acesta. Vremuri noi 
bat la porţile noastre. O lume cu sufletul sterp 
şi uscat moare şi alta se naşte: a acelora cu 
sufletul plin de credinţă. In lumea aceasta nouă, 
fiecare îşi va avea locul său, nu după şcoală, 
nu după inteligenţă, nu după ştiinţă, ci în pri¬ 
mul rând după credinţa sa şi după caracterul 
său" (P.L. pag. 342). Şi ecoul lor în sufletul 
Românilor de pretutindeni va fi profund. „In 
sate, când cântam sau vorbeam oamenilor -con¬ 
stata Căpitanul- simţeam că pătrund în acele 
adâncuri sufleteşti nedefinite, acolo unde poli¬ 
ticienii, cu programele lor de împrumut, nu 
putuseră să pogoare. Aici, în aceste adâncuri, 
am înfipt rădăcinile mişcării legionare. Ele nu 
vor mai putea fi scoase de nimeni" (P.L. pag. 
343). 

Din aceste adâncuri îşi va trage seva mistica 
naţională. 

„Aceea ce odinioară era zăcământ instinctiv 
al neamului, în aceste momente se reflectează 
în conştiinţe, creind o stare de unanimă ilumi¬ 
naţie, întâlnită numai în marile experienţe re¬ 
ligioase. Această stare pe drept s‘ar putea numi: 
o stare de ecumenicitate naţională <( ( P.L. p.312). 

„Prin mistica naţionala-scrie Vasile Marin- 
se creiază un om desfăcut de abjectul ma¬ 
terialism al epocii, se desghiochează omul de 
aderenţii epocii actuale şi se face şcoala per¬ 
manenţelor eroice. El formează omul virtuţi- 


s‘ar sublinia rolul precumpănitor pe care l-a avut 

ţinuta legionară, adică atitudinea în faţa vieţii 
şi a morţii , în promovarea acestei credinţe. Pen¬ 
tru o ilustrare mai bună, vom reproduce nume¬ 
roase citate din scrisul Căpitanului, spre a vedea 
cât de mult era el preocupat de această proble¬ 
mă esenţială pentru întreg sistemul spiritual şi 
politic al Mişcării. 

Căpitanul urmărea să facă din legionari ade¬ 
văraţi sujitori la altarul neamului. De aceea- 
pentru el, „cămăşile verzi sunt odăjdiile no¬ 
astre" (Circ. pag. 93). Se supăra foc şi era tare 
mânit când constata că şefii de organizaţii ju¬ 
deţene nu erau destul de vigilenţi la admiterea 
de noi membri, fiindcă ei nu s‘au uitat „nici la 
înfăţişare, nici la ochii, nici la caracterul, nici 
la sufletul şi nici la mintea celor ce le băteau 
la uşe şi i-au primit în organizaţie" (Circ. pag. 
92). Deplângea elementele slabe, care nu aveau 
tărie sufletească şi era cuprins de desgust când 
vedea „studenţi naţionalişti", care pentru o 
bucată de pâne sau o situaţie mai bună, îşi rene¬ 
gau credinţa şi se gudurau pe lângă aceia îm¬ 
potriva cărora manifestaseră ca studenţi. „Dacă 
toţi tinerii care luptă vor ajunge mâne aşa, a- 
tunci neamul acesta al nostru trebue să piară 
prin cucerire jidănească, prin potop, prin cu¬ 
tremur, sau prin dinamită, -nu interesează-, 
dar trebue să piară" (P.L. pag. 337). Când, în 
vremurile bune ale Mişcării, asemnea elemente 
vor căuta să se încadreze iar în luptă, Căpita¬ 
nul le va răspunde răspicat că „pentru acei 
care au părăsit atâţia ani de zile rândurile 
luptei, nu este loc în Legiune". 

Grija lui de căpetenie va fi, deci, să facă din 
Legionari „ oameni de voinţă , cari să se com¬ 
porte cu bărbăţie faţă de orice greutate . . . 
In locul omului slab şi învins, care se apleacă 
mereu la toate bătăile de vânt, trebue să creem 
neamului aceasta un învingător. Neaplecat şi 
neînduplecat" (P.L. pag. 338). Dar pentru ca 
acest om de voinţă să fie distins şi constructiv, 
va trebui să aibă şi un mare echilibru sufletesc, 
din care să rezulte corectitudinea lui interioară. 
Numai aşa se va putea purcede temeinic la în¬ 
tremarea vieţei noastre publice. Deaceea, el nu 
va lăsa nici o ocazie, în care să nu insiste în 
această direcţie, pentru o impecabilă ţinută, 
legionară. Le vom reaminti aci, pentrucă mulţi 
sunt aceia care au început să le nesocotească. 
„Rog -scrie el- noile cadre să se bazeze: pe 
omul corect , de cuvânt, de onoare, de nădejde; 
pe omul cu cap, acela care judecă. Să înlăture 
de la recrutare cu desăvârşire din organizaţie: 






pag. 6 


LEGEA 


Iunie - Iulie 1957 


1) pe omul haimana, fără căpătâi, 2) pe 
omul secătură, fără sănătate interioară, 
3) pe omul lăudăros 4) pe omul vorbăreţ 5) pe 
omul cu scăderi în materie de corectitudine 
bănească etc. 6) pe cel care n‘ar putea trăi în 
armonie deplină" (Circ. pag. 120). 

„ Legionar , să nu faci niciodată nedreptate în 
viaţa ta" (Pământul Strămoşesc, Nr. 18 din 
1928). „Fii corect până la sânge. Nu minţi nici¬ 
odată. Nu înşela niciodată pe nimeni. Poartă-te 
cu bună cuviinţă, politicos, binevoitor şi cur¬ 
tenitor cu toată lumea. Ocoleşte orice conflict, 
discuţie contradictorie" (Circ. pag. 197).O ati¬ 
tudine de severă legalitate. Vom lupta cu tărie 
de neînvins , dar numai în cadrul legalităţii " 
(Circ. pag. 98). 

Legionarii vor trebui să fie „elemente corecte 
în viata publică şi particulară" (Circ. pag. 99). 

Aşa dar, pentru a fi biruitori, trebue să în¬ 
cepem prin a ne birui pe noi. A ne birui înfrân¬ 
gând în noi orice dorinţe, orice veleităţi deşarte, 
orice poftă de mărire, orice interese personale. 

Dar dacă aceste perspective entuziasmau şi 
umpleau de speranţă orice suflet cinstit şi curat, 
în schimb provocau alarma tuturor paraziţilor 
vieţii noastre publice. Intr'o atmosferă de pa¬ 
nică s‘a înjghebat „coaliţia oamenilor cu păcate 
faţă de neam pentru isbirea şi nimicirea celor 
fără de păcate" (Circ. pag. 130). Din toate 
părţile, din toate partidele, de la aşa zisa extre¬ 
mă dreaptă „valahistă", „iorghistă" sau „li¬ 
berală", până la aşa zisa extremă stângă „ţ㬠
rănistă", s‘au desprins secăturile pentru a ajuta 
un rege corupt, dezechilibrat şi cu impulsuri 
asasine, în opera tiranică de înăbuşire şi exter¬ 
minare a unei mişcări idealiste şi curată ca la¬ 
crima. Valuri succesive de teroare şi calomnii 
murdare s‘au deslănţuit împotriva ei. 

„Este cunoscută de toată Mişcarea Legionară 
de la începutul ei şi până azi. Când armele 
teroarei, ale închisorilor, ale provocatorilor, ale 
proceselor, ale loviturilor brutale au încetat de 
a mai funcţiona, au început să funcţioneze ar¬ 
mele calomniei şi minciunei" (Circ. pag. 240). 

„Rând pe rând aflăm, uimiţi, că: suntem în 
slujba „Ungurilor care se deşteaptă"; suntem 
în slujba Moscovei; primim bani de la jidani; 
că avem fabrică de falsificat bani etc." (P.L. 
pag. 416 şi urm.). 

Kăspănditorii acestor calomnii murdare erau, 
în general, elementele levantine, în aparenţă 

'irimiUro A 'x .* /'«i po cr- pip minierii, ciinf 


mă a vieţii, care este moartea. O cultură este cu 
atât mai fecundă şi mai sublimă, cu cât moartea 
este contemplată cu mai multă seninătate. Gân¬ 
dul morţii nu este deprimant atunci când este 
trăit cu adevărat spirit creştin. Şi această ge¬ 
neraţie a fost îmbibată de acest spirit într‘o 
epocă în care ateismul şi materialismul cel mai 
grosolan pustiau inimile oamenilor. 

Poate, fără suferinţe şi prigoane, Mişcarea Le¬ 
gionara ar fi prosperat mai mult la suprafaţă 
(orizontal), făcând operă de adevărată civiliza¬ 
ţie, dar n‘ar fi pătruns în adâncurile frămân¬ 
tărilor şi atins înălţimile inspiraţiei de unde 
purced isvoarele adevăratelor culturi. Sub acest 
aspect s‘ar putea spune -ori cât ar părea de 
paradoxal- că şi prigonitorii noştri şi-au dat 
contribuţia la desăvârşirea credinţei legionare, 
asa cum Juda şi-a dat-o la împlinirea celei cre¬ 
ştine. Asta înseamnă că, până la urma urmelor, 
tot binele triumfă asupră răului. 

Din gândul şi hotărîrea morţii, ieşea acea 
linişte şi siguranţă interioară, care va permite 
să se ia pieptiş toate greutăţile, fără slăbiciuni, 
compromisuri sau renegări de credinţă. „In 
faţa obstacolelor, loviturilor, insultelor, unel¬ 
tirilor, prigoanelor, care ne asaltau de pretutin¬ 
deni, noi, având sentimentul acesta grozav 
al singurătăţii al niciunui ajutor la care să pu¬ 
tem alerga, opuneam: hotărîrea morţii " (P.L. 
pag. 126). Scria Căpitanul în „Pământul Str㬠
moşesc" din 15 Aprilie 1928, adică exact zece 
ani înainte de ultima sa arestare din Săptămâna 
Patimelor, care era să-l ducă pe înălţimele Gol- 
gotei legionare: „A înviat Hristos. Aşa va învia 
şi dreptatea neamului românesc. Dar pentru 
aceasta se cere ca fii de ai lui să bată drumul 
pe care a mers Isus; să li se pue pe cap coroana 
de spini, să urce Golgota în genunchi, cu Cru¬ 
cea în spate şi să se lase răstigniţi! . . . Legio¬ 
nari, fiţi voi copiii aceştia!" Cine renunţă la 
mormânt renunţă la înviere" (P.L.). „Germenul 
unei învieri nu poate creşte decât din moarte, 
din suferinţă... Nici Mântuitorul n‘a putut 
birui fără suferinţă şi jertfă" (Moţa, C. de L., 
pag. 74 - 75). „Cunosc uneltirile de moarte în 
contra Mişcării Legionare. Stăm în faţa morţii" 
(Circ. pag. 171). „Noi tineretul de azi al Ro¬ 
mâniei nu refuzăm această jertfă" (P.L. pag. 
439). „Nu poate nimeni să omoare atâţia dintre 
noi, câţi suntem în stare să murim pentru cre¬ 
dinţa noastră 44 (Circ. pag. 203). „Noi ştim să 
murim după cum vă vom dovedi. Moartea o 

nrimim A^w ■■milinrx / D I nnn <11A\ 


viaţă propovăduită şi trăită de Căpitan. Şi se 
apropiau tot mai mult de noi. Toate aceste 
aderenţe sufleteşti, la o lume atât de diferită 
ca structură sufletească, educaţie şi provenien¬ 
ţă, ne-au întărit convingerea că învăţătura C㬠
pitanului, prin elementele profund umane, pe 
care le conţine depăşeşte cadrul românesc şi con¬ 
junctura politică, în care s‘a manifestat". 

Spaţiul nu ne îngăduie de a reproduce tot ce 
s‘a scris de către învăţaţii străini în legătură 
cu fenomenul legionar. Se va face poate, cu alt 
prilej. Deocamdată ne vom mărgini a reda 
câteva caracterizări pătrunzătoare făcute de 
scriitorul italian Alfonso Panini Finotti în lu¬ 
crarea sa „Da Codreanu a Antonescu“. 

„Trebue spus de la început că revoluţia le¬ 
gionară este o revoluţie tipică a românilor. In 
raport cu Fascismul şi Naţional-socialismul, 
revoluţia legionară prezintă caractere cu totul 
speciale" (pag. 92). 

„Caracterul cel mai descurajant al stilului de 
viaţă balcanic, constă în lipsa de autenticitate 
a situaţiunilor fundamentale, în care se desf㬠
şoară fie viaţa personală, fie politică, fie socia¬ 
lă. Această condiţie implică atâtea compromi¬ 
suri ce fărâmiţează evoluţia normală a unui 
individ (pag. 94) . . . Care putea fi soluţia 
corespunzătoare situaţiei? Şi cum se poate ob¬ 
ţine, trecând prin toate raţiunile existenţei şi 
dincolo de problemele pur tehnice, acea auten¬ 
tică “situazionalită", care este judecata, con¬ 
form ultimelor cercetări filozofice europene, 
drept condiţie supremă a creaţiei culturale? Cu 
un act eminamente creeator, cu un caracter de 
răscumpărare (riscatto) şi de reabilitare a di- 
formărilor inerente până atunci, obişnuitului 
stil de viată. Un asemenea act eminamente 
creeator este opera lui Corneliu Codreau şi a 
organizaţiei creată de el" (pag. (95). 

„Prin Codreanu şi „Gardă" sensibilitatea ro¬ 
mânească a dobândit un caracter de dimensiune 
majoră, de monumentalitate, însfârşit un nou 
stil de viaţă" (Pag. 99). „In viaţa lui Corneliu 
Codreanu, s‘au efectuat prototipic toate marile 
transformări spirituale şi psihologice necesare 
pentru o radicală răscumpărare a defectelor 
existenţei româneşti. Aceasta este cea mai miş¬ 
cătoare impresie ce rămâne din cunoaşterea 
vieţii lui Codreanu" (101). „Acceptarea sufer¬ 
inţei ca o necesitate, ba chiar căutarea ei, pre¬ 
supune convingerea că există un sens în toate 
actele vieţii, adică şi acela al ispăşirii. Corneliu 


privinţă este într‘ adevăr surprinzător pathosul 
uman al multor afirmaţii ale lui Codreanu şi 
ale camarazilor săi. Explicaţia s‘ar putea găsi 
în caracterul profund specific al omeniei ro¬ 
mâneşti, care ar trebui să facă obiectul -şi a- 
cesta nu este locul potrivit- al unui sistematic 
studiu special (pag. 106- 107). 

Codreanu voieşte să construiască o ţară ro¬ 
mânească în care toate virtuţile să se desvolte 
la cel mai înalt grad. Interpretarea teoriei le¬ 
gionare ar trebui să culmineze în totală valori¬ 
ficare a motivului omeniei, în care se îmbină, 
în modul cel mai tipic si original românesc, 
tradiţia nobililor Traci, cu rezultatele istoriei 
europene. Tot în acest sens se explică şi trebue 
să fie înţeles aspectul escatologic al „ învierii ", 
în care Codreanu vedea ultimul sens la vieţii 
popoarelor. Este o măreaţă depăşire a tot ceeace 
formează materialismul sau faustica sau demo¬ 
nica concepţie a culturii europene" (Pag. 108). 

Am ţinut să reproduc în abundenţă citate de 
la un scriitor occidental imparţial, ca un omagiu 
pentru această generaţie de sacrificiu, arătând 
că sensul profund al jertfelor sale începe să fie 
înţeles în lumea civilizată. Dar în acelaş timp 
am vrut să relev, prin contrast, cât de superfi 
ciale apar aprecierile unor cărturari români 
când reduc un fenomen atât de complex ca cel 
legionar -singurul fenomen politic şi spiritual 
românesc, care a reţinut atenţia lumii- la un 
precar gest protestatar. O credinţă pentru care 
un Găvănescul îngenunchia pentru a primi 
plângând săcuşorul de pământ, un Brăileanu se 
martiriza prin închisori şi un Nae Ionescu se 
rupe din bucuriile unei lumi în care era răsf㬠
ţat, nu se poate reduce -fără a comite o nedrep¬ 
tate- la atât de puţină semnificaţie. Deasemenea 
cât de lipsite de fundament şi bună credinţă se 
dovedesc afrmaţiile acelora care pretind că „cre¬ 
dinţa legionară s‘a inspirat de ia focare străine 
de structura sufletului românesc". 

De la un singur isvor s‘a inspirat credinţa 
legionară: de la isvorul de viaţă al Evangheliei 
lui Cristos, care mai bine de un mileniu şi ju¬ 
mătate adapă sufletul românesc cu alesele vir¬ 
tuţi moştenite de la „Tracii nemuritori". Aceste 
virtuţi strămoşeşti şi credinţa creştină în forma 
ei cea mai pură, au fost reprezentate de genera¬ 
ţia aceasta martirizată. Mulţi din exponenţii 
ei, în frunte cu Căpitanul si Ion Moţa, au avut o 
viaţă neprihănită, plină de credinţă în Dumne¬ 
zeu, activitate creştină şi o moarte de martiri, 

.-'l ra li 1 Irii 1 W fi nur Ax* mml A Z 



în general, elementele levantine, în aparenţă 

asimilate, dar care -cum scrie Eminescu- sunt 
aprinşi de o instinctivă ură contra tuturor ele¬ 
mentelor istorice şi autohtone ale acestei ţări" 

(Voi. II, pag. 291). Spre ruşinea naţională, n‘au 
lipsit nici politicienii de origine românească, de¬ 
sfiguraţi sufleteşte, „căzături şi stârpituri mo¬ 
rale, care nu mai au nimic din nobleţă rasei 
noastre; care ne dezonorează şi ne omoară" 
(P.L. pag. 285). 

„Să porneşti la luptă pentru ţara ta, curat 
la suflet ca lacrima ochilor, şi să lupţi ani dea- 
rândul într‘o sărăcie şi foame ascunsă, dar sfâ- 
şiitoare, pentru ca să te vezi la un moment dat, 
în rândurile duşmanilor ţării, urmărit de Ro¬ 
mâni şi spunându-ţi-se că lupţi pentru că eşti 
plătit de străini,. . . este ceva îngrozitor" (P. 
L. pag. 153). Toată această acţiune de deni¬ 
grare a fost pornită pentrucă Mişcarea Le¬ 
gionară preconiza „o elită naţională, având la 
bază: virtutea , iubirea şi jertfa pentru ţară, 
dreptatea şi dragostea pentru popor, cinstea, 
munca, ordinea, disciplina, mijloacele loiale şi 
onoarea" (P.L. pag. 391). 

Ea îşi propunea să-şi atingă acest obiectiv 
printr'o adâncă acţiune educativă, desfăşurată 
în cadrul celei mai depline legalităţi. „Noi luc¬ 
răm la lumina zilei şi tot ce avem de spus spu¬ 
nem îi gura mare. Credinţa noastră ne-o măr¬ 
turisim tare în fata lumii întregi" (P.L .pag. 
366). „Lovitură de Stat nu voim să dăm. Prin 
esenţa însăşi a concepţiei noastre noi suntem 
contra acestui sistem. Ea însemnează o atitudine 
de bruscare, de natură exterioară, pe când noi 
aşteptăm biruinţa noastră dela desăvârşirea în 
sufletul naţiunii a unui proces de perfecţiune 
omenească" (Circ. pag. 271). 

Aşa dar, „noi ne-am încadrat în cea mai per¬ 
fectă ordine şi legalitate. Pentru ca să nu ni se 
poată spune nimic. Dar aceasta nu va avea 
nicio valoare. Lozinca guvernelor va fi: Nu 
vă putem distruge pentrucă aţi călcat legile? 
Nu-i nimic , le călcăm noi ca să vă distrugem " 
(P.L. pag. 416). 

In faţa unei situaţii cu toate drumurile în¬ 
chise, această generaţie n‘a găsit sprijin şi mân¬ 
gâiere decât în credinţa ei în Dumnezeu şi în 
„gândul şi hotărîrea morţii ". Prin această ati¬ 
tudine în faţa morţii rădăcinile credinţei le¬ 
gionare atingeau profunzimi nebănuite, fiind în¬ 
fipte în însăşi esenţa lucrurilor. Se ştie că super¬ 
ficialitatea sau profunzimea unei culturi este, 
în ultimă analiză, în funcţiune de atitudinea, 
care se ia în confruntarea cu această mare enig- 


murim după cum vă vom dovedi. Moartea o 

primim, dar umilinţa nu" (P.L. pag. 440). 
„Cu toţii gata de moarte, înfruntând uneltirile 

nenumăraţilor mişei" (Circ. pag. 122). „In 

orice clipă să stăm gata de moarte" (Circ. pag. 
213). „Sfidători de moarte" (Circ. pg. 231)... 
„Şi ne vor omorâ din ordinul stăpânilor străini" 
(P.L. pag. 161). „Vor trimite să ne prindă şi 
să ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom 
lupta; iar la urmă vom fi desigur răpuşi. Căci 
vom fi puţini, urmăriţi de batalioane şi de re¬ 
gimente româneşti. Atunci vom primi moartea. 
Sângele nostru al tuturor va curge. Acest mo¬ 
ment va fi cel mai mare discurs al nostru adre¬ 
sat neamului românesc, şi cel din urmă" (P.L. 
pag. ). „Şi astfel, ca o împlinire a suferin¬ 
ţelor de peste zece ani, ni se pregăteşte ,fără a 
fi cu nimic vinovaţi, cununa morţii " (P.L. 441). 

Cu greu s‘ar putea găsi în literatura univer¬ 
sală pagini atât de sguduitoare de previziune 
a morţii şi acceptarea ei cu atâta seninătate. In 
faţa acestor muţi de suferinţă şi credinţă cu 
avântate piscuri de caractere granitice, orice 
om de bunăcredinţă nu poate să nu încerce un 
sentiment de profundă şi pioasă admiraţie. Ni- 
căiri, în acţiunea omenească, afară de Evan¬ 
ghelic, gândul şi hotărîrea morţii nu apar atât 
de vii. Toţi cărturarii străini, care au cercetat 
fenomenul legionar, nu numai că au fost sgu- 
duiţi de tragedia fără seamăn a unei generaţii, 
care pentru ridicarea neamului său, a pornit 
„de la Icoană, de la picioarele lui Isus" şi au 
mers înainte „cu noi este Dumnezeu" (P.L. pag. 
438) şi „voioşi în faţa morţii", dar au încercat 
să desprindă profundul „ethos" al acestor rare 
trăiri creştine în activismul politic. 

Cum s‘a arătat cu alt prilej, ..în lagărul de 
la Dachau, unde se găsea internat bătrânul sa¬ 
vant, Profesorul Haushofer, fost Preşedinte al 
Academiei Germane şi unul dintre fondatorii 
ştiinţei geo-politice, ne mărturisea că după el 
„Corncliu Codreanu este personalitatea cea mai 
caracteristică, pe care a dat-o veacul nostru şi 
că, în momentele grele, în semnificaţia jertfei 
lui, găseste reconfort şi mângâere". Atunci a 
scris pentru Căpitan nişte versuri, pe care mi 
le-a dat în manuscris. Faptul ni s‘a părut şi 
mai semnificativ când şi alţi iluştri deţinuţi de 
naţionalităţi şi confesiuni deosebite Olandezi, 
Norvegieni, Austriaci etc; sau calvinişti, pro¬ 
testanţi, catolici etc. deşi cu multe prejudecăţi 
asupra Mişcării, din cauza campaniei de de¬ 
nigrare, care s‘a dus peste hotare, rămâneau 
profund impresionaţi de înalta concepţie de 


jupuiu. vuiifiii^uva v,a ia uu jv iu iii 

actele vieţii, adică şi acela al ispăşirii. Corneliu 

Codreanu spune că a cunoscut adesea descura¬ 
jarea totală şi că în drumul său a mers adesea 

până la marginea abisului. I se părea că totul 
ar fi în zadar, că n‘ar mai fi nimic de îndrep¬ 
tat în viaţa politică a Tării, astfel că la un mo¬ 
ment dat se gândise deadreptul să emigreze. Ce 
l-a făcut ca să treacă dincolo de o asemenea 
descurajare, în care mici măcar acceptarea su¬ 
ferinţei nu-1 putea ajuta? Descoperim aci alte 
două motive ale vieţii şi gândirii sale: ar fi 
putut întrerupe şirul experienţelor, ancorând în 
una din situaţiile, care nu i-ar fi fost refuzate. 
Intervenise însă acea „completa decisione" (ter¬ 
ibila deciziune) de care am amintit mai înainte. 
In sensul cel mai modern al radicalităţii exi¬ 
stenţiale, viaţa lui Codreanu a fost dominată 
de ceeace el num ia: a trăi cu gândul morţii. 

In faţa descurajerii rezultată din întâlnirea 
lipsei totale de sens cu nimicnicia (nulla), Hei- 
degger construeste în mod radical cunoscutul 
său pragmatism metafizic; merge pe urmele 
filozofiei nietzschiene şi, acceptând lupta cu 
Creştinismul, se îndreptă spre o specie de mito¬ 
logie ontologică. In faţa aceleaşi situaţii în care 
forţaţi de nihilismul radical, Nietzsche şi Hei- 
degger au spus „NU", Codreanu va spune: 
„Cred în Dumnezeu". El rămâne, deci, într'o 
poziţie cu totul imanentă a Crestinişmului şi 
stabileşte necesitatea credinţei absolute pentru 
orice legionar" (pag. 102 - 103). 

. . . Cum deja s‘a spus, originalitatea lui 
Codreanu constă nu în obiectivitatea conceptu¬ 
ală, în ideologie sau programe, chiar dacă p㬠
rerile sale asupra acelor realităţi au câştigat 
atâtia aderenţi şi maxima eficienţă prin mijlo¬ 
cul a ceva cu totul altul decât aspectul lor pur 
tematic; actul său revoluţionar constă într‘o 
eminentă fundamentală existenţă ontologică a 
acestei realităţi, întâlnindu-se în acest mod şi 
cu ultimele tendinţe ale celor mai avansate con¬ 
cepţii de viaţă europeană. 

Trebue notat, în concluzie, caracterul uman 
al întregii sale revoluţii. Pe când revoluţiile 
fascistă si naţional-socialistă se efectuiază cu o 
sforţare specifică de simplificare, ba chiar uni- 
lateralizare cu o determinată finalitate a naturii 
umane (extrema specializare, transformarea in¬ 
dividului într'un instrument participant, dar 
cu totul mişcat de dispozitiunea Statului şi duş¬ 
mănesc liberalismul, revoluţia legionară pre¬ 
zintă aspectul unei restituiri a omului 
către om (delFuomo all'uomo) în sen¬ 
sul cel mai complet al cuvântului. Şi în această 


zeu, activitate creştină şi o moarte de martiri, 
care la alţii ar fi pus de acum, problema ridi¬ 
cării lor la onorurile altarului. 

Această generaţie, cum spune Eminescu, „cu¬ 
răţită de abnegaţie şi durere" (Voi. II, pag. 
517) şi-a luat asupra ei toate păcatele neamului 
nostru românesc. „Doamne! Ne luăm asupra 
noastră toate păcatele neamului acestuia. Pri¬ 
meşte suferinţa de acum. Fă ca dinaceastă su¬ 
ferinţă să rodească o zi mai bună pentru el" 
(P.L. pag. 169). „Din petrecerile şi din traiul 
tihnit al fiilor lui, un neam nu a câştigat nici¬ 
odată nimic. Din suferinţă totdeauna a ieşit 
ceva mai bun pentru el" (P.L. pag. 169). Arma 
ci a fost „propria-i cenuşe" şi a crezut cu tărie 
că" biruinţa veşnică şi adevărată este biruinţa 
născută din martiriu" (Circ. pag. 110). 

Un fenomen politic şi spiritual de atâta va¬ 
stitate şi profunzime nu poate fi minimalizat, 
denigrat sau îngropat în complicitatea tăcerii, 
în configuraţia spirituală a neamului românesc, 
această generaţie va reprezenta munţi de cre¬ 
dinţă, cu impunătoare piscuri de spiritualitate. 
Exponenţii unei asemenea generaţii „înving 
sau mor, indiferent. Pentrucă atunci când mor, 
neamul trăeşte întreg din moartea lor şi se ono¬ 
rează din onorea lor. Ei strălucese în istorie ca 
nişte chipuri de aur, care fiind pe înălţimi, sunt 
bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce 
peste întinderile cele de jos, fie ele cât de mari 
şi numeroase, se aşterne întunericul uitării şi 
al morţii" (P.L. pag. 76). 

Şirul acesta de eroi — martiri orânduit pe 
suişul anevoiosului drum parcurs în cele trei 
decenii de lupte grele şi prigoane cumplite, lu¬ 
minează linia de foc a unui mare destin ro¬ 
mânesc. Credinţa legionară aşa de profund in¬ 
spirată de învăţătura creştină, a reuşit să reali¬ 
zeze în cadrul specificei omenii româneşti, o 
originală sinteză, prin îmbinarea ideii naţionale 
genuine cu cele mai avântate năzuinţi de drep¬ 
tate socială şi de convieţuire paşnică între po¬ 
poare. Astfel ea posedă toate valenţele nece¬ 
sare spre a se putea încadra organic în ordinea 
internaţională reclamată de noua fază istorică. 
Deaceea această credinţă legionară, care n‘a 
putut fi nimicită de sângeroasele prigoane din 
trecut nu poate fi nici depăşită de evenimentele 
în curs. Dimpotrivă — cum vom arăta mai pe 
larg cu alt prilej — previziunile Căpitanului 
abia acum încep să fie înţelese. Pe zi ce trece, 
ele devin o inexorabilă realitate pentru toţi 
aceia care vor în mod sincer, să apere civili¬ 
zaţia şi aşezarea creştină a lumii. 



LEGEA 


P»*- 7 


Iunie • Iulie 1957 


CUM L-AU OSÂNDIT. 


Acum o săptămână, dinii* 
ueaţa la ora 4, am foMt sculat 
ţi dus la Consiliul de Ităzboiu, 
în vederea studierii dosarelor 
şi a procesului. Acolo am stut 
mai omeneşte. într k o cameră 
cu pat. 

Am luat contact cu avocaţii, 
in fiecare zi. 

Vineri, Sâmbătă şi Duminică 
a trebuit să cercetăm 20 de 
dosare: ceva nemaipomenit ! 
In trei zile să-ţi cauţi contra- 
probe: cărţi, ziare, desbateri 
parlamentare, foi străine. Să- 
ţi aduni material de al tău. 
ordiue, circulari, acte împr㺬 
tiate cine ştie pe unde. Şi a- 
ceasta cu atât mai greu cil 
cât ai tăi. toţi care au lucrat 
cu tine. sunt arestaţi sau tri¬ 
mişi în lagăre, sau ascunşi ca 
să uu fie prinşi. Au ulergut 
săracii băieţi, tinerii avocaţi 
legionari, cu albinele în aceste 
trei zile. 

Avocaţii mari au refuzat to¬ 
ţi să mă apere: Kadu Kosetti, 
Yasiliu-Cluj, Paul lliescu. Mo- 
ru. până şi Nelu lonescu. Pe- 
trache Pogonul. Ionel Teodo- 
reunii, de teamă ca să uu fie 
duşi în lugăre. Teamă şi laşi¬ 
tate. 



dedicuţia. este acelaşi scris, exact ca în scrisoarea 


CUM L-Al 0M0BÎT 


Deaceea toată admiraţia mea 
pentru avocaţii: lleuţescu, Itadovici. Kunctescu, 
Paul lacobescu, Lizeta Gheorghiu, Caracas, Horia 
Cosmovici. Zamfirescu, Colţescu-Clllj .... şi pen¬ 
tru tot acest tineret eroic, care uu s’a plecat în 
faţa iiicitinei ameninţări, care a riscat, care a în¬ 
fruntat furtuna. 

Luni dimineaţa s*a deschis prima şedinţă. Tri¬ 
bunalul militar era compus din Preşedintele Secţiei 
I. C«»louel Dumitru şi patru ofiţeri de front. 


de care sunt acuzat eu. 

Avocaţii freuniâtă cu toţii în faţa acestei minuni 
şi cer Preşedintelui să fie chemat autorul ca mar¬ 
tor. dl. Hădulescu-Thauir. 

Preşedintele respinge cererea. 

O parte din avocaţi se duc la acest domn. El recu¬ 
noaşte că scris o asemenea scrisoare. Viue până la 

poartă Tribunalului, dar este oprit «le a intra. Hi- 


La 2 Decembrie deschiderea celulelor s*a f㬠
cut la ora obişnuită. Tocmai când îmi făcem 
plimbarea, vine căpitanul lliescu la inspecţie. 
Nu-1 văzusem de trei zile. In celula Domnului 
Ing. Clime a întârizat mai mult timp. în urma 
acestei convorbiri dă aprobarea ca istrate, Live- 
zeanu şi cu mine să facem inventarierea baga¬ 
jelor şi să lipim adresele pe ele. 

Ceiace — din toate cele petrecute — n‘am 
putut atunci înţelege era faptul că geamanta¬ 
nele celor plecaţi stau neatinse, deşi trebuiau 
să fie expediate încă dela 1 Decembrie. Cu a- 
ceastă măsură luată s‘a aprins în mine o licărire 
de speranţă: trăiesc camarazii! 

însfârşit, ni se mai face cunoscut că Live- 
zeanu şi cu mine vom fi mutaţi la parter, în 
celulele rămase libere, lângă Domnul Ing. Cli¬ 
me. în acest scop trebuia să pregătim mai în- 
taiu bagajele lui Caratănase, Fane Georgescu 
şi Ion State Grigore. O nedumerire ne umbreşte 
iarăşi bucuria. Pe etichete trebuia să trecem 
doar numele şi pronumele, fără adresă. Sezisat 
de observaţia noastră, plutonierul Eftimie ne 
spune să completăm ca destinaţie: Închisoarea 
Jilava. îndoielile şi temerile noastre slăbesc din 
nou, deşi pe pachete era lipită deja adresa fa¬ 
miliei fiecăruia. 

Trecem apoi cu lucrul la prima celulă a 
rândului din dreapta. Spre marea noastră sur¬ 
prindere, trebue să scoatem geamantanele pe 
sală. Înăuntru se instaleaxă plutonierul din in¬ 
teriorul închisorii, cu doi soldaţi; pe viitor nu 
mai aveau dreptul să ia contoct cu restul tru¬ 
pei şi nici să părăsească sala mare. Se schimbau 
pe rând în serviciu, iar cele necesare şi masa 
li se aduceau din afară. 

întrerupem activitatea, fiindcă plutonierul 
Eftimie ne chiamă cu el. Trecem coridorul 
aripei drepte dela intrare — a cărui uşă fusese 
ţinută tot timpul închisă — şi ajungem să fa¬ 
cem primii paşi în curtea Căpitanului. Era fosta 
curte a minorilor, mai mică decât oricare dintre 
ale noastre. în mijlocul ei se afla puţină iarbă 
şi două straturi de flori. Dealungul zidului 
vestic se făcuse o cărăruie, pe locul unde se 
plimba Căpitanul, în timpul liber. Pe suprafaţa 
zidului interior, dela Sud, care pornea de sub 
fereastra lui Gheorghe Apostolescu şi despărţea 
curtea noastră vestică, pe acest zid văruit în 

alb. se Afla rlecenată cu rărhnn* r» «rhir.î mnr#* 


n‘am aflat. Istrate a dus Domnului Ing. Clime 
— cu învoirea lui Eftimie — cele două cărţi g㬠
site în celula Căpitanului. Noi am strâns lucru¬ 
rile mai sus amintite, cu toată atenţia. Pe gea¬ 
mantan am lipit eticheta, scrisă de Livezeanu 
cu litere mari: „ Corneliu Zelea Codreanu — 
Închisoarea Jilava **. Au rămas toate în celulă. 
Pe săliţa de lângă celula Căpitanului se aflau 
depozitate încă multe lăzi cu muniţie de mitra¬ 
lieră şi cu granaze de mână. 

Cu ocazia prânzului am povestit camarazilor, 
prin vizete, cele văzute în curtea şi în celula 
Căpitanului. După masă ne-am continuat acti¬ 
vitatea în restul celulelor celor ridicaţi dintre 
noi. Lucrurile lui Niki se găseau aşa cum le sco¬ 
sese din magazie; nu împachetase nimic. Tim¬ 
pul avut la dispoziţie pentru această operaţie 
l-a folosit discutând cu Domnul Ing. Clime şi 
Alexandru Cantacuzino. în afară de articole 
de îmbrăcăminte, avea o vioară, un violoncel, 
multe cărţi în limbi străine, caiete întregi cu 
manuscrise şi o casetă cu corespondenţă, casetă 
ce şi-o lucrase singur la închisoarea din Aiud. 
Din cauza plutonierului n‘am putut răsfoi nici 
cel puţin manuscrisele. Le-am împachetat. în 
celula lui Bogdan se afla scrisă pe peretele de 
lângă fereastră o poezie de ultim-adio, făcută 
chiar în ora plecării. Titlu: „S‘<ik dus şi ultimii 
cocori!". Se încheiacu salutul lor: „Trăiască 
moartea!**. Am copiat-o. 

în timp ce ne mai uitam prin celule, ca să 
copiem cuvintele scrise de „ultim-adio“, rămase 
pe scânduri, pereţi sau pe diferite obiecte, Alecu 
Cantacuzino este chemat la cancelarie. Ceva 
senzaţional în decursul acestor zile de totală 
izolare. Ştiut era că el avea cele mai reci rapor¬ 
turi cu oficialitatea. Nu cerea nimic, nu ridica 
proteste împotriva regimului aspru, iar „favo- 
rurile** comandantului închisorii le respingea 
energic. Vorbea puţin cu jandarmii. Mândru, 
din cale afară, După un sfert de oră, Alecu se 
reîntoarce destul de enervat. Lucru uşor de 
constatat la el, prin exprimarea greoaie a cu¬ 
vintelor. Se îngâna. Mama lui — Preşedinta 
femeilor ortodoxe române, principesa Alexan¬ 
drina Cantacuzino — venise dela Bucureşti să-l 
vadă. N‘au reuşit însă să stea de vorbă, fiindcă 
ea se afla departe, în curte, lângă corpul de 
gardă. Lui i-au permis doar să apară la fere- 

icrri . U .. A „ __I_• : /''S J - • 





. i oloiiri iiiiiui tru şi pufni ofiţeri de rront. 

S % « citit apelul martorilor; lipseau toii rei diu 
apure, adică oamenii cu care am lucrat eu. mar- 
orii de fapt. S'a cerut amânarea şi aducerea a- 

estor martori. 

Tribunalul a respins cererea apărării. 

S*a citit ordonanţa definitivă. 

I'lină de patimă, de răutate şi neadevăruri. Afir- 
uutiiiiii gratuite, nedovedite cu nimic, lipsite de 
•unu credinţă, de corectitudine şi de sentimentul 
•noarei. 

După masă, dela ora 5 până la ora 12 noaptea, 
m vorbit eu, timp de 7 ore încontinuu, spulberând 
mu după alta toate acuzaţiile ce mi se aduceau. 
i doua zi a apărut în Universul, cuvânt cu 
uvâut, tot ce am spus, în afară de Şedinţa secretă 

i de chestiunea cu depozitele de arme. pe caro. 
le ruşine, cenzura le-a oprit. 

.Marţi mi s'au pus întrebări de către Procuror, 
u care am răspuns punct cu punct. Iu rezumat, am 
ost dut în judecată pentru trădare, artico- 
ui 190, 191, deţinere şi publicare de acte secrete 
nteresâud Siguranţa Statului, bazându-se pe 6 or- 
line poliţieneşti şi jandarmereşti, de natură elec- 
orală; pentru art. 209, legături cu o putere strai- 
ă, pentru a primi instrucţiuni şi ajutoare, în scopul 
le a declanşa revoluţia socială în România (bazân- 
lu-se pe o scrisoare falsă, care nu-mi aparţinea, pe 
are nu o văzusem niciodată în viaţă), pentru art. 
10. înarmarea populaţiei, pentru declararea răz- 
toiului civil, bazându-se pe nimic. 

în ultimul moment, adică 10 minute înainte de 

se da cuvântul Procurorului, printr*o adevărata 
nintine dtiînnezeească, se descopere autorul 
c r i s o r i i, pentru care eram acuzat eu. Un 
vocat, Marinescu din Râmnicul Vâlcea, citind 
crisoarea. vede că este străbătută de două idei. 
. Ideia de „economie automată** şi „îmbogăţire 
uutuală* 4 , cuvinte, definiţii şi gânduri care nu mi- 

ii aparţinut niciodată; 2. Ideia unei „alianţe econo- 
nice*\ 

îşi reaminteşte că a citit undeva aceste lucruri, 
‘leucă Iu Râmnicul-Yalcea şi, în adevăr, găseşte 
arteu, dată de autor cu dedicaţie scrisă de mâna 
a. Pe copertă se găsesc în subtitlu cuvintele: „Eco- 
om ie automată**, iar înăuntru, în mai multe pagini, 
‘\plica noul sistem economic. 

Către sfârşitul cărţii, în vrea 20 de pagini, ple- 
leuza pentru cealaltu ideie: „alianţa economică* 4 , 
iu credit internaţional, un ..oficiu internaţional* 4 , 
tc. şi, ca ultim noroc al nostru, scrisul de mână, 


poartă Tribunalului, dar e«te oprit de a intra. Ki- 
dic din nou rhestiuuea: 

„Domnule Preşedinte şi Onorat Tribunal, s*a 
descoperit autorul scrisorii peutru care sunt acu¬ 
zat eu. E domnul Rădulescu Thauir, colaborator la 
Neamul Românesc; uu-1 cunosc personal. 
Nu ştiu misterul prin care această scrisoare a a- 
juns la mine. El recunoaşte că e a lui, că a scris-o 
el. Chemaţi-1 să dea explicaţii. Luaţi măsurile pe 
care le credeţi de cuviinţă.* 4 

Preşedintele respinge cererea. 

însfârşit pledează cei 7 avocaţi ai mei. Impeca¬ 
bil. E Joi uoaptea, ora 12, când Tribunalul se re¬ 
trage îu deliberare. 

Pe mine mă duc în cameră şi după vreo jum㬠
tate de oră mă suie în dubă şi mă duc la Jilava. 
Sunt liniştit şi cu conştiinţa împăcată. Ştiu că nu 
sunt vinovat cu nimic. Niciuna din acuzaţiile care 
mi se aduceau n*a rămas în picioare. 

lută-mn din nou în celula mea. Mă culc. 

Pe la 4 sunt sculat în zgomotul unor paşi de 
zăvoarele care se trag. Mă scol îu picioare. Intră 
procurorul Maior Radu lonescu, grefierul Tudor, 
comandantul închisorii şi oeilalţi ofiţeri de gardă. 

Grefierul citeşte: „Tribunalul Militar a răspuns 
afirmativ la toate întrebările. Sunteţi condamnat 
la 10 ani muncă silnică.** 

Mai rămâne câteva minute şi se uită la mine. 
.Maiorul face ochii mari şi dă din umeri. Pleacă 
toţi... 

în faţa rnarei nedreptăţi care mă loveşte, sunt 
liniştit, cu conştiinţa împăcată. 

Deschid la întâmplare cărticica de rugăciuni a Sf. 
Anton. Se deschide la pag. 119. Citesc: „Fă ca să 
primesc cu linişte orice trimite Dumnezeu, price¬ 
pând că este voinţa Lui 44 . 

(Cornelia Z. Codreanu: ÎNSEMNĂRI DE 
LA JILAVA). 


NAE IONESCU (în 1936): 

„Dur a crede că odată cu dispariţia lui Cor- 
neliti Codreanu se va nărui şi opera lui, ar 
însemna să ne facem o slabă idee despre 
adâncimea acestei opere. Minunea pe care 
u făcut-o Corneliu Codreanu e aşa de mare, 
că de-acum îl depăşeşte şi pe el** 

(Din: George Racoveauu, Nae lonescu 
Fapte şi Cuvinte. Inedit). 


k-uncd uuasu.i vciiaa, pc £iu văruit iu 

alb, se afla desenată cu cărbune o schiţă marc, 
cât peretele de înaltă şi lată cam de patru me¬ 
tri. Jos de tot, scrisul Căpitanului cu litere mari: 
,,Înfrângerea dela Turtucaia". Linia frontului 
era cu atenţie haşurată, iar de ambele părţi 
dispozitivul armatelor amice şi inamice re¬ 
partizate până la cel mai mic amănunt. Clari¬ 
tatea şi preciziunea cu care fusese aşezată fie¬ 
care liniuţă, scoteau în evidenţă preocuparea sa 
profundă în legătură cu această memorabilă 
problemă a istoriei noastre militare. Peste ace¬ 
astă schiţă s‘a văruit mai târziu, din ordinul 
generalului Bengliu, fiindcă Teii făcuse im¬ 
prudenţa să spună că trebue fotografiată, iar 
de va ajuta Bunul Dumnezeu, că are să pună 
acest perete în muzeu, în cel mai veritabil cri¬ 
stal. Cu tot varul însă harta se vedea destul de 
bine. Ing. Ionică ne-a explicat fenomenul chi¬ 
mic produs în urma văruirii, care proteja pere¬ 
tele de spălatul ploilor. 

Mai departe, uşa a doua a curţii. Intrăm în 
noul coridor şi pe partea stângă deschidem uşa 
unei încăperi: celula Căpitanului. Mai înainte 
tusese destinată pentru deţinuţii minori, de 
drept comun. Părea mai sănătoasă şi mult mai 
spaţioasă decât ale noastre. îndreptată către 
vest, prin fereastra destul de mărişoară, razele 
soarelui puteau pătrunde înlăuntru, în cursul 
după amiezii. Mobilierul se compunea din: un 
pat de fier, o măsuţă, un scaun şi o sobă de 
cărămidă tencuită, iar în colţul din fund un 
ulcior pentru apă şi o găleată de metal. Rogo¬ 
jina patului era acoperită cu o pătură cazonă, 
iar peste ea aşternut un cearşaf alb; altă pătură 
de învelit, mai groasă, rămăsese desfăcută pe 
jumătate. La capătul dinspre fereastră al patu¬ 
lui, se găsea o pernă particulară — nu cazonă, 
umplută cu paie — care mai păstra o adânci¬ 
tură, o urmă a capului. Cămaşa de noapte era 
întinsă pe spatele scaunului. Lângă pat o per¬ 
eche de pantofi de casă, blăniţi, nişte ciorapi 
de lână; batiste şi ceva rufărie se aflau pe gea¬ 
mantanul de subt fereastră. Pe măsuţă două cărţi: 
Istoria Românilor de Chiriţescu şi un lexicon 
francez ... Se mai găseau câteva lucruşoare 
şi diferite medicamente, în special alifii contra 
reumatismului. Aceste lucruri rămase astfel 
în celulă, mi-au dat impresia sigură a grabei cu 
care Căpitanul plecase. El desigur că nu ştiuse 
nimic mai înainte şi fusese ridicat, prin surprin¬ 
dere, din pat. Nu a putut să-şi ia cu el decât 
ceiace i-a venit mai la îndemână. Hârtie scrisă, 
bileţele, note sau corespondenţă cu familia, 


garua. lui t-au permis uoar sa apara ia fere¬ 
astra închisă a cancelariei. Când şi-a zărit ma¬ 
ma — prin geam — Alecu, neputându-se st㬠
pâni, a deschis pentru un moment fereastra, 
reuşind să strige: „ Avem un regim mai greu 
decât deportaţii din Guyana.,! Unde este 
Căpitanul ?". 

Datorită neaşteptatei lui ieşiri, au sărit toţi 
din cancelarie şi l-au îndepărtat cu forţa, în¬ 
chizând geamul. Din pricina micei busculade 
ivite n‘a putut reţine cuvintele mamei lui; a 
observat însă nişte semne făcute cu mâna spre 
pământ. 

Puţine ore mai târziu, ne-a povestit latura 
comică a vizitei avute. Doamna Cantacuzino 
nu primise aprobarea Ministerului de Interne 
ca să-şi viziteze feciorul. Astfel, la poartă a 
fost oprită de santinelă ca să intre. Dânsa, cu 
o vădită prezenţă de spirit, se adresează solda¬ 
tului: „Sunt Principesa Cantacuzino W. Im¬ 
presionat de recomandarea energică, sentinela 
îşi pierdu cumpătul. A luat poziţia de drepţi 
şi arma pentru onor! Intrarea s‘a făcut cu pom¬ 
pă nebănuită. Aşa s‘a pomenit comandantul în¬ 
chisorii cu Dânsa în cancelarie, unde nu intrase 
de multă vreme nimeni din familiile noastre. 
Natural, au urmat proteste, ţipete, dar Doamna 
n‘a voit să părăsească biroul până nu-şi vede 
copilul. In urma discuţiilor avute, s‘a telefonat 
generalului Bengliu, care în faţa situaţiei mai 
sus amintite, a aprobat ca Prinţesa Cantacu¬ 
zino să-şi poată vedea fiul dela o distanţă 
acceptabilă, fără a avea însă posibilitatea de a 
vorbi împreună. 

Deplasarea Doamnei Cantacuzino dela Bu¬ 
cureşti la Râmnicul-Sărat, a fost pentru noi 
un mare semn de întrebare. Din cauza Mişcării 
Legionare, din cauza legăturii indestructibile 
a lui Alecu cu Legiunea şi Căpitanul, Dânsa nu 
mai vorbea cu el, de mulţi ani de zile. Când 
s‘a convins că toate eforturile depuse de a-1 în¬ 
toarce depe drumul spinos al Gărzii de Fier 
au fost zadarnice, a terminat cu el, fără să-i mai 
întindă nici mâna de mamă ... Iar acum 
vine să şi-l caute, după ce timp îndelungat nu-i 
dovedise grija? Ce răscolise dragostea mamei 
pentru copilul ei, trecând peste toată mândria 
şi prejudecăţile avute? Presupunerile nu puteau 
fi analizate cu tot curajul; concluziile ce ni s‘au 
evidenţiat atunci păreau că ne vor duce la dis¬ 
perare, ele însă, aşa cum s‘a dovedit peste c⬠
teva zile, au fost reale, crud de adevărate. 

continuarea In pag. 8 




I>ag. 8 


LEGEA 


Iunie - Iulie 1957 


CUM L-AU OMORIT . . . 

în decursul acestei după amieze, m‘am mutat 
cu Livezeanu la parter; lângă Domnul Ing. 
Clime se stabileşte Istrate, Vecin cu el — în 
celula lui Caratănase — vine Livezeanu, iar 
eu ocup celula următoare, în care locuise Fane 
Georgescu. Urma celula D-lui Căpitan Şiancu. 

în ziua următoare, puţin înainte de amiază, 
Gheorghe Apostolescu, dela fereastra celulei sa¬ 
le dela etaj, zăreşte, dincolo de grădina vecină 
şi sărma ghimpată, două doamne care se plim¬ 
bau pe stradă — încă de dimineaţa — încoace 
şi încolo. El atrage atenţia celor de sus că s‘ar 
putea să fie cineva din familiile noastre. într‘- 
adevăr. după scurt timp, cele două doamne 
reapar pe porţiunea de stradă din faţa ferestre¬ 
lor noastre. Erau mama şi soţia Ing. Eugen 
Ionică. Au fost asaltate de Ionică cu tot felul 
de întrebări: „Ce-i pe afară?", „Trăieşte Căpi¬ 
tanul?", etc. . . . Doamnele făceau semne di¬ 
ferite şi neclare din mâni, evitând să dea un 
răspuns verbal. 

Inginerul Ionică nu le mai văzuse din vară. 
Bucuria lui n‘a fost însă de lungă durată, căci 
au apărut doi jandarmi care le-a escortat spre 
corpul de gardă. Despre soarta lor, dacă au 
fost arestate sau lăsate libere, nu s‘a putut afla 
nimic nu timp destul de îndelungat. 

Ne trezim într‘o zi — nu mai ştiu precis 
data, cinci sau şase Decembrie — cu un civil 
intrat în sala închisorii. Era Procurorul Ge¬ 
neral de la Galaţi, însoţit de şeful închisorii şi 
de câţiva ofiţeri de jandarmi. Prima inspecţie 
die partea Ministerului Public în această în¬ 
chisoare. începând dela etaj, a intrat în fiecare 
celulă, punând întrebarea: „Ce plângeri ai de 
făcut?". Toţi au răspuns: "Nimic!" Afară de 
Milcoveanu şi de Radu Budişteanu. Aceşti doi 
camarazi au explicat regimul greu de închisoa¬ 
re, aplicat contra legilor şi regulamentelor exi¬ 
stente şi că suntem lăsaţi la discreţia Inspectora¬ 
tului General al Jandarmeriei, care a devenit 
Putere Legiuitoare în România. Budişteanu cere 
o anchetă din partea Ministerului Public, care- 
şi uitase cu totul misiunea ce-i incumbă. Apoi, 
plin de revoltă, ridică tonul împotriva ofiţeri¬ 
lor de la Consiliul Militar, care au judecat pro¬ 
cesele legionare din ordinul camarilei. Sfârşeşte 
sbierând cât l-au ţinut puterile: „Ce s ( a ales de 
transferarea Căpitanului , Nicadorilor fi De¬ 
cemvirilor Procurorul ascultase totul, dar 

--- --Ux 


ANTICANONICIT ATE 

// TH2 EAhY6El>lAl\ 1 Maiou 1957, 

(organul Grecilor fugiţi din România) ne aduce 
ştirea că monahii români din schitul românesc 
PRODROM din muntele Athos s*uu adresat I.P.S. 
Mitropolit român Visarion Puiu, cu rugămintea de 
a fi ajutaţi în situaţia economică precară, în care 
în prezent se află. De aci luând pornire organul 
Grecilor din România ţine să sublinieze auti- 
canonicitatea demersului călugărilor români. 
De ce e anticanonic? E anticanonic fiindcă nu e 
făcut prin Patriarhul grec al Constantinopolului. 
(Care se foarte îmbrăţişează cu fratele său A I e x e i 
al Moscovei şi cu I u s t i n i a n al României). 

N'am vrea să ne pierdem vremea cu canoniştii 
de la FONI asupra tradiţiei creştine a fericitei 
Grădini a Maicii Domnului, care a fost, totdeauna, 
republica Athosului. Lor -Grecilor cari n'au fl㬠
mânzit în România- le-am pune numai o întrebare: 
In amintirea vremilor voastre de huzur în România, 
n*aţi putut, cu nimic, ajuta pe flămânzii monahi 
români din schitul Prodrom? 

Chiar dacă „mila** voastră ar fi fost anticanonică ? ! 

K. 

ÎN AFARĂ DE LEGE 

în luna Aprilie a. c. s*a produs un atentat îm¬ 
potriva conducătorului politic Croat Dr. Ante Pa- 
velici, care a fost grav rănit. 

Era de aşteptat ca acest atentat împotriva băr¬ 
batului de stat Croat să producă proteste din par¬ 
tea acelora care pretind ca sunt „î iii p o t r i v a 
oricărui act de violenţă în viaţa 
p u b I i c ă*‘. Ori tocmai la această speţă de oameni 
s‘a observat — când n*ar fost adoptată conspiraţia 
tăcerii — atacuri grosolane împotriva victimei, 
calificată drept „fascist**. Din toate acestea rezul¬ 
ta că atentatul este binevenit dacă se face împo¬ 
triva unor persoane pe care conştiinţa acestor “de- 
mocraţi** îi consideră fascişti, în afară de lege! 

Aberaţia unei asemenea concepţii trebue denun¬ 
ţată şi înfierată. Dacă s*ar smulge masca acestor 
aşa zişi „democraţi**, „antifascişti** care cochete¬ 
ază pentru „coexistenţă** cu tiranii din Cremlin sau 
dc la Belgrad, ale căror regimuri le califica cu eu¬ 
femismul „democraţii populare** s*ar putea vedea 
uşor că în realitate ci nu sunt altceva decât 
c r i p t o c o in u n ş t i care urăsc pe toţi aceia ce 
ţin la naţionalitatea şi religia lor creştină. 

P. 

UN «MINISTRU AL ROMÂNIEI» 


Şi-au încheiat viaţa pământească în ţara ro¬ 
bită: 

Filosoful C. RĂDULESCU-MOTRU 
învăţatul THEODOR CAPIDAN 
ELIZA BRĂTIANU, văduva marelui Ion I. C. 
BRĂTIANU. 

t SAVA SARU 

Din Bucureşti se anunţă moartea Profesorului 
Sava S a r u. Român macedonean, venit în Ro- 
mania Marc, a educat, vreme de un sfert de veuc, 
tineretul României. Căci Sava Saru nu era numai 
un eminent profesor de limba greacă; ci era şi 
un mare pedagog. Răbdare, stăruinţă, bunătate in¬ 
finită, sobrietate în viaţa şi caldă iubire de patrie, 
aceste virtuţi l-au făcut iubit şi respectat unanim, 
de numeroşii lui elevi. Dumnezeu să-l odihnească 
cu drepţii! 

t Dr. C. DĂNULESCU 

A fost găsit aruncat la poarta unui cimitir cre¬ 
ştin trupul doctorului Costache Dănulescu. Hoţii 
„Securităţii** cercetează să afle unde a fost ascuns, 
atâta umăr de vreme, bravul luptător naţionalist. 

CONFUZIA! 

în ultimul timp s‘a răspândit o tipăritură 
simistâ conţinând diferite reproduceri fotogra¬ 
fice luate cu prilejul comemorării a două de¬ 
cenii dela marea jertfă a lui MOŢA-MARIN, 
la Majadahonda. 

Din felul cum sunt prezentate fotografiile 
apare clară intenţia autorilor de a folosi această 
solemnitate spre a produce diversiune şi con¬ 
fuzie printre legionari, favorabile unei încer¬ 
cări de promovare a imposturii, repudiate cu 
atâta energie de întreaga lume legionară, rămasă 
fidelă principiilor morale stabilite de Căpitan. 

LEGEA 

♦ 

„II E I M NACH H ELI. AS** 

Sub acest titlu (şi cu subtitlurile: Der P r i e- 
s t c r Rebeli, E h r g e i z u n t e r d e r S o u- 
tane, Was verbirgt der Bart? cunos¬ 
cuta revistă germană „DER SPIECEL** publică 
(Nr. 22, 29 Mai 1957) o convorbire cu mitropolitul 
M a k a r i o s al Cyprului. Coperta revistei îl în¬ 
făţişează pe I.P. Sfinţitul în odăjdii arhiereşti, în 
mâna stângă cu cârja pastorală şi dreapta îndoită 
spre binecuvântare, nu spre lovire. Chipul nu e, 
deloc, blând: nu ţi l-ai dori pe I.P.S. Sa tovarăş 
de drum. prin pădure, la vreme <le noapte. Din 


MAG IER MAKARIOS 

Aceeaşi revistă germană „D e r S p i e g e 1** 
din 10 Iulie 1957, publică sub titlul „M a g i e r 
M a k a r i o s‘* o bună parte din scrisoarea de mai 
jos a Dini C. P a p a n a c e trimisă redacţiei re¬ 
spective ca urmare interview ului dat numitei pub¬ 
licaţii de Arhiepiscopul Cyprului: 

„Als ein Muzedonier rtimănischer Abstummung 
(Arumăne), geboren und gewachsen unter grie- 
chischer Herrschaft, und als Opfer dieser Herr- 
sebaft — wie es auch nteine Ahnen waren — habe 
ich mit Interesse das Interview mit MAKARIOS 
(Der S p i e g e 1 vom 29. Mai 1957) und deu 
nacbfolgenden Artikel und die dort erhobenen Be- 
denken gegen manche Ausserungen des Gefragten 
gelesen. 

Im Prinzip kann niemand die Forderung nucii 
dem Selbstbestimmungsrecht der Yolker bestreiten 
und besonders das deutsche Volk wird dieses na- 
tiirliche Recht zu wiirdigen wissen. Es stellt sicii 
jedocli sol ort die năchste Frage: warum versagen 
die Griecben den IMinderheiten (Arumănen und 
Bulgaren in Mazedonien) die elementarsten Meu- 
schenrechte in ibrem eigenen Land? Es ist bekannt 
dass von den Hunderten arumănischen und bulga- 
rischen Schulen, die noch unter der turkischen im- 
perialistiscben Gewaltberrscbaft errichtet wunicii, 
beute nicht cine bestehen blieh. DerGottesdienst in 
arumănischer Sprache ist verboten und wird be- 
straft. Entscheidende Rolle hut hier die griechische 
Geistlicbkeit gespielt. Wer ihre Tătigkeit năher 
kennt, wird nieinals dariiber zweifrln. dass Ma- 
karios tatsăchlich an der Spitze der bewaffneten 
Aufstăndischen stebt. 

Als die tiirkische Regierung am 9. Mai 1905 die 
Rechte einer naţionalei! Minderheit endlich auch 
der Arumănischen Bevblkerung auf dem Balkan an- 
erkannt hatte, war es ausgerechnet der damalige 
griechische Patriarch von Konstantinopel Joakim 
III. — selbst unter tiirkischer Herrschaft stehend 
— der mit allen Krăften und Mitteln dagegen 
kămpfte. Als seine kirchlichen Sanktionen gegen 
die, gleichfalls Orthodoxe Arumănen auf Wider- 
stand stiessen. hut er hlutige Buche angeordnet. 
Durch die orgunisierten Hunden — „Antartes** — 
wurden die arumănischen Geistlichen an den Al- 
taren niedergeschlugen und manchmul auch die 
gunze Gemeinde ermordet. dies nur, weil in aru¬ 
mănischer Sprache gebetet und gesprochen wurde. 
(>. beiliegende Liste der Opfer eines Distrikts). 

Wie der englische Publizist Dr. II. N. Brailsford 





i w,»w»/. . * iuluiui ui abLuuasc totul, aar 

n‘a scos o vorbă. 

Coborându-se jos, deschide prima celulă lo¬ 
cuită: a D-lui Căpitan Şiancu. în loc de bună- 
-ziua, procurorul îi şi aruncă întrebarea: „Ai 
ceva de reclamat?**. 

— „Da, vreau să ştiu, de ce l-aţi omorât 
pe Căpitanul**, răspunde D-l Şiancu, fără ocol, 
direct Procurorului. 

— „Cine ţi-a spus că este mort?** întreabă 
Procurorul. 

— „Nimeni! Ne credeţi proşti? Suntem co¬ 
pii?! Transferaţi la altă închisoare? Când? Du¬ 
pă orele 12 noaptea, fără lanţuri la picioare 
cum prevede legea pentru condamnaţii la mun¬ 
că silnică?! .. . Uitaţi-vă: Ce-i cu bagajele ace¬ 
lea aruncate grămadă pe ciment. în mijlocul 
sălii mari? ... Era vorba că le duceţi, Dom¬ 
nule Căpitan Iliescu, la Jilava, când aveţi deja 
etichetele pe ele cu adresele familiilor de a- 
casă?... Hai, spuneţi: de ce! ... De ce ne-aţi 
minţit, laşilor!!!... mişeilor ... bestii fără 
suflet!! Ruşine pentru haina ce-o purtaţi! îşi 
spală Lupeasca picioarele pe capul vostru şi-i 
sărutaţi tălpile, ca nişte curve, ca nişte hoţi, 
ca nişte laşi ce sunteti!!! ... Cloaca Ghetoului 
şi a Fanarului îşi bate joc de tot ce are mai 
scump Neamul Românesc, de tineretul plin de 
avânt şi iubire de Ţară!!!!**. 

Eu înlemnisem cu urechea la vizetă. Revolta 
„Moţului** i-a făcut să nu scoată un cuvânt, 
căci prea şi-a vărsat Domnul Şiancu tot cloco¬ 
tul, tot jarul ce-i ardea sufletul, după moartea 
Căpitanului. 

— „Mai aveţi ceva de spus?** întreabă Pro¬ 
curorul. 

— „Am! Să nu vă ajute Dumnezeu, vouă 
şi copiilor voştri, de-acum înainte! Iar răspun¬ 
sul adevărat îl veţi cunoaşte afară, cât de cu¬ 
rând, cu toţii, de la Moţii mei — şi de la 
legionari, care-şi încarcă, pentru aceia pistoa- 
lele!!“ 

Le-a întors spatele şi nu s‘a mai uitat la uşă 
până ce au plecat spre celula mea. (Mai târziu 
ne povestea el de mulţumirea lui sufletească, de 
modul cum a putut răzbuna pe Căpitanul, din 
celulă, îmbrăcat în haine vărgate). 

Dela celula mea au mers la Livezeau, Istrate 
şi la Domnul Inginer Clime. Dela toţi au cules 
de patru ori: „mm/c" ... „nimic" ... „nimic “ 

.. . „nimic" . 

(Laurian Ţâlnariu: AMINTIRI DIN ÎNCHI¬ 
SOARE. Inedit). 


UN «MINISTRU AL ROMÂNIEI» 

LA MADRID 

Iii capitala Spaniei trăeşte, de ani de zile, un 
„ministru al României**. Al României? Al curei Ro¬ 
mânii? Al Republicii Populare Komine? Mu: Guver¬ 
nul Franco nu recunoaşte republica comunistă. Al 
României Regelui Mihui? Mu: Regele Mihai nu-l 
recunoaşte. Al României ....** Comitetului .Na¬ 
ţional Român**, ori a „Ligii Românilor Liberi**? 
Mu: nu-l recunosc nici unii, nici alţii. Al Români¬ 
lor celorlalţi; al Românilor de pretutindeni? Iarăşi 
iiu. Fiindcă, iată. Românii din Europu liberă (Ger- 
maniu, Franţa, Italia, Elveţia, Austria) uu come¬ 
morat anul acesta, cu strălucire, chiar la Madrid, 
ziuu de Zece Mai. Şi „ministrul României** la Ma¬ 
drid, deşi în Capitală, n*a venit să-i întâlnească pe 
Românii veniţi de la depărtări de mii de kilometri. 

Atunci al cui ministru e Domnul M. Dumitrescu? 
Cine l-a uns ministru? Cu ce drept „reprezintă** 
D-sa România? 

In vremea imposturii fără margini, întrebarea 
acesta e Ia locul eî. 

LEGEA 

PUBLICAŢII PRIMITE: 

EXPOSE SLR LE STATUT PERSONNEL DE L. L. 
A. A. R. R. LE PRINCE ET LA PRINCESSE 
M ICO LAS DE ROUMANIE. 

Documentele publicate — unele în facsimile — 
urată că: 

1) A.S.R. Principele Micolae n*a încetat o clipă 
de a-şi conserva drepturile, titlurile şi preroga¬ 
tivele conferite prin naştere, prin Constituţie 
şi legile ţării. 

2) A.S.R. Principele Micolae are titlul de 
Principe ul României, Principe de Hohenzol- 
lern şi Alteţă Regală. 

3) A.S.R. Principesa Ioana are titlul de Prin¬ 
cipesă a României, Principesă de lloheuzollern 
şi Alteţă Regală. 


«le drum, prin pădure, la vreme de noapte. Din 
mărturisirile I.P.S. Sale reţinem o faptă pe care 
a săvârşite-o la vârsta de 14 ani: 

„La acea vârstă — spune Părintele Mucarie — 
am scris în Mănăstire, pe un zid de curând con¬ 
struit, cu tencuiulu încă proaspătă, cuvintele: 
„trăiască unirea!** (unirea cu Grecia). De¬ 
desubt mi-um scris numele. Aceasta se poate vedea 
încă şi astăzi acolo**. 

Prinuimare. ne uflăm în faţa unui mare patriot. 
Acuma, după ştirea noastră, omul cund intră în 
mănăstire, intră mânat de râvna altor „enossise** 
decât cele cipriote. La călugărie i se cântă imne 
de îngropare. Iară cântarea „Braţele părinteşti*' 
nu e, deloc, patriotică. („Braţele părinteşti deschi¬ 
de mie, Părinte! Că curveşte am cheltuit viaţu 
mea ... **). Makarios a intrat însă în mănăstire ... 
din patriotism. Sau — dacă vreţi — din râvna 
sfântă pentru liherurea Cypruliii. (Ca Jeana de Or- 
leans). Nu ne gândim, o clipă, să punem în discuţie 
dreptul Grecilor asupra insulei Cypru. Dar fiind 
vorba de un arhiereu al lui Hristos (nu de vreun 
posedat ca D. Daskalakis, ori de vreun „cuţitar** 
oarecare) i-am pune atletului libertăţii, Ma- 
carie arhiereul, o întrebare: 

Ştie I.P.S. Sa că în vreme ce Grecii din Cypru 
se bucură de toate libertăţile (şcoli greceşti, bise¬ 
rici, arhierei — unii chiar terorişti calificaţi), Ro¬ 
mânii şi Bulgarii din Macedonia grecească iui au 
dreptul să înveţe carte în limba maternă, nici să 
asculte slujbele dumnezeeşti în limba părinţilor? 
Şi dacă ştie: cum se împacă — în conştiinţa cre¬ 
ştină a arhieriei sale — lupta sălbatecă pentru li¬ 
bertatea Grecilor cyprioţi, cu suprimarea crassă 
a libertăţii minoritarilor europeni trăitori în ho¬ 
tarele politice ale Greciei? Mu crede I.P.S. Sa că 
cel care tâlhăreşte nu mai are dreptul să se plângă 
că a fost tâlhărit? 

Conducătorii României şi ai Bulgariei libere, de 
mâine, vor afla calea de a învăţa pe Greci abece¬ 
darul trăirii în comunitatea popoarelor civilizate. 
Căci crimele Grecilor asupra minorităţilor române 
şi bulgare nu mai pot fi tolerate: „maliera*' a ajuns 
la os! R. 


Wie der enţlische Publizist Dr. II.N. Brailsfor«l 
zu berichten weiss, hat Metropolit Germunos Rara- 
vanghelis — einmal auch so heriihmt gewesen, wie 
Makarios heute — seine Wohuung mit Fotos sei- 
ner verstiinimelten Opfer geschmiickt (s. beiliegen- 
de Seite der Zeitung „Macedonia**). 

Wie der griechischc Minister G.A. Modi (in 
„Makedonikos Agon Rai Makedones arhigoi**. Sa- 
loniki 1950, S. 88) behauptet, hat ein anderer Kt- 
narch-Metropolit loakim Foropolos aus Pelagonien, 
enge Verbindungen mit den Mitgliedern von Mor- 
derbanden gepflegt; „bei den Zusammenkiinften 
waren diese von ihm umarmt, gesegnet und von 
allen schon begangenen und kiinftigen Siindeu un- 
litsslich der Terrorakten ubsolviert.** 

Als der Rektor der Universitat Athcn Prof. Dr. 
D. Daskalakis und der Fiihrer einer Delegation die 
Botschaft der grieehischen Universitatea an die 
Universitat Columbia und Harward (Amerika) iiber- 
brachte, Botschaft in der von Selbstbestimmungs- 
recht der Cipriotei! die Redc war, hat er bei die- 
ser Gelegenheit die Minderheiten seines Landes 
ungegriffen und folgendes in „Atlantis** — das 
offizielle Blatt der liellcnico-American Federatiou 
(24.6.1956) geschrieben: „In einer Artikelserie ba¬ 
be ieh schon lăngst betont, dass etwas radikal 
unternommen werden muss, uni die gefahrliche 
Lage (die arumanische und bulgarische Angelegen- 
heit in Mazedonien) aus der Welt zu schaffen, und 
zwar: sie (Ariimănen und Bulguren) miissen aus 
Mazedonien nach den Inseln, in Peloppones und 
weiter umgesiedelt werden: die unverbesserlichen 
und schlecht Gesinnten dagegen sollen aus Grie- 
chenland fiir iminer vertrieben werden**. 

Der gleiche Gelehrte hat am 2.7.1948 in der 
Zeitung „Etnos** aus Athen noch deutlicher ausge- 
rufen: „Es war schlecht gemacht, als die Protek- 
tion Rumăniens fiir die Ruzo-Wlachen (Arumăuen) 
unerkannt wurde. Nach der Befreiung Criechen- 
lunds waren sie alic gefungeiiztinehmen und totzu- 
schlagen**. — 

Alles das ist die griechische Mentalitat: fiir sirii 
Selbstbestimmungsrecht, fiir die anderen — Ver- 
folgung. Entnationalisierung und schliesslich Aus- 
rottung. 

Makarios selbst tut nur das, was seine Lehrer 
friiher gesagt und getan und was seine Vorgănger 
in der Rirche immer angestrebt liatten. 

Das ist in der Weltbffentliehkeit noch nicht er- 
brtert worden!**. 

ilochachtiingsvoll 

CONSTANTIN PAPANACE 


LEGEA 

APARE ODATA PE LUNA 

REDACŢIA * LEGEA, FREISING, Obb., STADTPOST 4, DEUTSCHLAND 
ADMINISTRAŢIA - Florian PARVULESCU, — FREIBURG i. Brsg. Wilhelmstrasse, 4/1. 

GIRANT RESPONSABIL: Dr. Constantin NAGACBVSCHI, TDBINGBN, Keplerstr 5, DEUTSCHLAND